Rasele umane

Lect. Dr. Voicu Roxana

Cadru didactic:

Rasa nu este o realitate, ci un concept. Trebuie mai intai sa il definim pe acesta din
urma in generalitatea sa, astfel incat sa fie aplicat atat lumii animale cat si omului, apoi
sa studiem in ce masura specia noastra , in starea sa actuala, poate fi impartita in rase.
Este ceea ce vom interprinde in cele ce urmeaza .

O rasa este o grupare de indivizi

Identificarea termenilor de “rasa” si “individ” ar anula intreaga utilitate al conceptului de

rasa. Acesta este deci un mod necesar un concept clasificator: el tinde sa reduca numarul
enorm al indivizilor speciei la un numar redus de clase. Aceasta clasificare poate fi conceputa
la mai multe niveluri ierarhizate , de exemplu la trei niveluri numite “rasa mare ”,”rasa” si
“sub-rasa” sau desemnate cu orice alta terminologie similara.

Ce este reliefat de rasa la individ ?

Doua categorii de factori determina caracterele individului: ereditatea si mediul

inconjurator. Intr-o definitie a rasei trebuie oare sa luam in considerare numai genotipul ? Sau
sa consideram fenotipul , incluzand astfel caractere ne-ereditere si influenta netransmisa a
mediului asupra caracterelor partial ereditare?

Dacă am adopta al doilea termen al alternativei rasele Ași B asemănătoare din punct de
vedere genetic , dar diferențiate sub acțiunea mediilor diferite s-ar inversa între ele, în cadrul
unei generații prin inversarea mediilor. Un asemenea concept al rasei ar fi însă de utilitate
redusă. Ca instrument de studiu al evoluției, rasa trebuie să prezinte o tendință de stabilitate de
la o generație la următoarea, caracteristică pe care o posedă patrimoniul genetic. Un concept
de rasa nu prezintă interes decat daca este bazat pe partea ereditara a caracterelor ,
genotipului.
 Cum sa grupam indivizii ?

Acestei întrebării s-au dat două răspunsuri fundamentale. Unii au propus gruparea tuturor
indivizilor asemanatori, oriunde traiesc sau au trait. Rasa ar insemna astfel, pe de o parte, un
complex de caractere ereditare (desemnat de obicei prin termenul de tip rasial), pe de alta
parte, ansamblul indivizilor care il poseda. Potrivit acestui concept rasa ar fi , prin definitie,
incapabila sa evoluieze, deoarece ea consta, la fiecare generatie, dintr-o grupare de indivizi
asemanatori cu un model predefinit. Asadar, acest concept nu permite studiul mecanismelor
evolutive , ceea ce restrange considerabil utilitatea sa (alte obiectii pot sa-i fie opuse pe planul
integrarii, cu cunostintele biologice actuale). Poate ca unii din cei care il intrebuinteaza
considera tipul rasial ca un pur procedeu de analiza care permite descrierea unui grup de
indivizi prin intermediul procentelor de influenta a tendintelor , in madiera unor tipologi
constitutionali care il caracterizeaza prin proportiile tendintelor endomorfice, ectomorfice si
mezomorfice, fara sa atribuie indivizilor eticheta endomorfa , ectomorfa sau mezomorfa.
Acest procedeu are atunci un alt obiect deact cel al unei taxonomii, el nu mai opereaza cu
grupari iar termini fara ambiguitate ar trebui sa distinga o asemenea tipologie rasiala de
rasiologie. Altii au propus sa se grupeze indivizii care participa la acelasi cerc de casatorii. O
astfel de grupare prezinta in acelasi timp o tendinta de stabilitate a patrimoniului ereditar
colectiv , de la o generatie a alta si exprima o sensibilite la toti factorii de evolutie precum
selectia, deriva genica, incrucisarea, mutatiile. Ea constituie, deci, o unitate eficienta pentru
studiul variabilitatii si al evolutiei in sanul unei specii si se integreaza in cadrul biologiei
actuale. Definita prin patrimonial sau genetic, aceasta unitate va fi acceptata aici sub numele
de populatie. Populatia nu poate fi delimitate in termini absoluti deact in cazul –rar dealtfel–
al unei comunitati panmictice inchise (un izolat). In mod normal, ea nu poate fi delimitate
decat in mod relativ, la nivelul barierelor –geografice , sociale, politice, religioase, lingvistice,
sau altele– la schimburile genetice. Adeseori ea nu poate fi delimitata decat ca abtractie
statistica, in cazul unui continuu in care frecventa casatoriilor este, in esenta, functie de
distanta geografica. Gruparea indivizilor intr-o populatie nu tine seama deloc de caracterele
lor genetice; ea nu este deloc un procedeu taxonomic; ea nu urmareste decat sa delimiteze

“rasa” nu serveste la nimic: este suficient un singur nume pentru a desemna un lucru si este
mai important sa pastram termenul “rasa” pentru un esalon clasificator. Ajungem astfel la
aceasta definitie: o rasa este o grupare de populatii definite prin patrimonial lor ereditar.

Criterii de posibilitate si de eficienta ale unei clasificari

Un ansamblu de obiecte (aici de populatii) nu se lasa in mod necesar subdivizat in clase. Ele
pot, de exemplu, sa fie echidistante unele fata de altele (termenu “distata” esemnand dferenta
lor globala), ceea ce face la fel de valabile toate clasificarile imaginabile si lipseste pe fiecare
dintre ele de orice eficienta. Fara sa fie egale, distantele pot fi astfel incat o serie de decupaje
ale ansamblului sa fie la fel de valabile, si toate la fel de criticabile si putin eficace prin faptul
ca anumite populatii vor prezenta o distant mai mica fata de o populatie sau alta a unei alte
clase decat fata de populatiile pripriei lor clase. In aceasta situatie, orice clasificare prezinta o
parte din arbitrar si un pericol: acela de a impinge spirtul sa uite aspectul relative si partial
arbitrar al raselor definite si, prin aceasta, sa opereze distinctii si generalizari eronate.
Cautarea unei clasificari a populatiitor in rase nu poate, asadar, sa prevada vre-o posibilitate.
Daca ea se extinde asupra ultimei situatii evocate, un criteriu subiectiv de rigoare nu poate fi
evitat: in functie de temperamentul si obiceiurile fundamentale ale cercetatorilor, unii vor
considera utila o clasificare acolo unde altii o vor aprecia ca ineficienta, a chiar daunatoare.

Aparitia raselor

Trebuie sa marturisim de la inceput ca stim foarte putin despre perioada in care au aparut
rasele umane. In masura in care datele de care dispunem ne permit sa conturam diferite
ipoteze, putem sa presupunem ca in paleoliticul superior procesul de formare a raselor
incepuse de mult. Aceasta ipoteza este sprijinita de faptul ca scheletele din paleoliticul
superior descoperite in Europa, Asia si Africa purtau deja caractere europide, negride si
mongolide. Nu esteexclus ca unele caractere rasiale sa fi aparut inca de acum 200000-300000
de ani la omul sapiens neanderthalensis, ca si la celelalte rase de atunci ale omului sapiens.

La fel de putin stim si despre regiunea sau regiunile unde a inceput diferentierea raselor. Se
poate presupune, suntem tot in domeniul ipotezelor, ca formarea raselor ar fi avut loc in doua
sau trei zone, adica in zonele in care a aparut omul sapiens sapiens. Mai demult se credea ca
procesul de diferentiere a inceput in doua zone : prima, situata in Asia indepartata, a doua in
Asia centrala si de S-E. Asia indepartata a vazut nasterea mongolizilor, iar asia centrala si de
S-E pe cea a europizilor si negrizilor. In marea zona europido-negrida se pot diferentia doua
regiuni distincte: regiunea care se intinde din N-E Indiei pana in Asia Mica sau poate mai
departe pana in Africa de N si Europa de S, ar fi patria europizilor: India centrala si sudica,
precum si Indochina ar constitui tunuturile de formare al negrizilor. In lumina acestei ipoteze,
mare parte din Europa si Africa , precum si Oceania si America ar fi fost cucerite de catre
populatii asiatice.

Dar aceasta presupunere pare sa fie numai partial corecta. Intr-adevar, Oceania si America
nu au facut parte din zona de formare a omului. Africa a ramas insa mult timp o mare enigma.
Foarte multa vreme s-a crezut ca populatiile actuale au origine exclusiv asiataica. Dupa cum
s-a aratat, numeroase descoperiri facute in Africa de sud si in Africa orientala au dovedit insa
ca istoria omului a inceput in acest continent o data cu villafranchianul- si a continuat
neintrerupt pana in zilele noastre. De aceea se poate presupune , mai curand ca o parte cel
putin din rasa neagra africana s-ar fi format pe loc. Numai un numar oarecare de populatii,
greu de apreciat inca, au venit in ultimile milenii din Asia.

Aceasta este un fapt binecunoscut, sustinut de numeroase documente arheologice. Oricum,

pare plauzibila presupunerea ca bosimanii si hotentotii sunt produsul evolutiei locale a
vechilor populatii africane neandertaliene.
Clasificatiile rasiale

Oamenii de stiinta au stabilit ca, pe Pamant, exista trei categorii mari de oameni de culori
diferite. Fiecare rasa are propriile abiceiuri, culturi si religii. Indiferent de rasa din care fac
parte, toti oamenii sunt egali intre ei, nu exista nici o rasa mai buna, superioara alteia !!!

1. Rasa europoida (numita si rasa alba, rasa europeana sau rasa caucaziana) se trage din
Iafet, fiind raspandita pe toat continentele, provenienta fiind toate tarile mediteraniene
ale Europei si Anatolia/Turcia (Asia Mica). Rasa europoida prezinta o fata cu trasaturi
bine conturate, nas ingust, piele de culoare deschisa si, frecvent culoare deschisa a
ochilor si a parului.
2. Rasa mongoloida (mai rar, rasa galbena) este raspandita in cea mai mare in Asia.
Caracteristicele rasei sunt: piele galbuie, fata lata, pometii obrajilor proeminenti, parul
drept si aspru, ochii mici, alungiti, buze subtiri. Din aceasta rasa fac parte: chinezii,
japonezii, coreenii, mongolii, eschimosii, dar si indienii americani.
3. Rasa negroida (rasa neagra, rasa africana ) este intalnita in cea mai mare parte in
Africa. Un mare numar de negrii au fost stramutati (mutati cu forta) in America unde
erau fortati sa munceasca pe plantatii, ca sclavi. Negroizii au pielea de culoare foarte
inchisa , nasul lat, parul cret , buzele groase.

Rasele moderne

Toti oamenii actuali apartin unei singure specii – Homo sapiens. Aceasta inseamna ca din
incrucisarea a doi indivizi – indiferent de culoarea pielii, de forma capului sau de grupele lor
sanguine – vor rezulta copii fertili. Unitatea de specie a intregii omeniri este neindoielnica. Se
cunosc numeroase populatii de albi care s-au incrucisat cu galbeni sau cu negri si au avut
descententi care la randul lor au avut copii. Specia Homo sapiens are acum trei rase mari sau
fundamentale: alba sau europida, galbena sau mongolida si neagra sau negrida.

Europizii sunt oameni de talie mijlocie, cu culoarea pielii deschisa, cu par moale si drept sau
usor ondulat, cu nas proeminent si ochi mari, larg deschisi. Frecventa grupelor sanguine, dupa
cum s-a constatat, variaza de la o rasa la alta. Fara a constitui un criteriu absolut de
diferentiere ele pot fi luate in consideratie alaturi de late caractere pentru definirea raselor.
Europizii au, in comparatie cu celelalte rase, o frecventa relativ mare de grupa A, o frecventa
moderata de B si redusa de 0. Astfel, 25-30% dintre locuitorii Europei au grupa sanguina A.
Se observa insa ca exista importante variatii de la o regiune geografica la alta. Grpa sanguina
B are o distrbutie opusa distributiei grupei A, este mai rara in apus (5-10%) si din ce in ce mai
numeroasa in rasarit. Frecventa grupei 0 coboara in Europa sub 65%.

Negrizii se deosebesc de europizi prin mai multe caractere. Astfel, pe langa culoarea
caracteristica a pielii, ei au parul deseori cret sau lanos, nasul larg, buzele groase si rasfrante
in afara. De asemenea, se deosebesc de europizi si prin frecventa grupelor sanguine. Ei au
frecvente mijlocii de A si B (15-20%) si relativ mari de 0 (75%). Australienii se disting printr-
o concentratie mica a grupei B.

Mongolizii au inaltimea mai mica decat europizii. Ei sunt usor de recunsocut dupa culoarea
galbena sau galbena cafenie a pielii si mai ales dupa aspectul fetei. Fata lor este mare si turita,
cu nasul putin proeminent, buzele sunt insa subtiri si asemanatoare cu cele ale europizilor.
Ochii lor sunt insa diferiti si de cei ai europizilor si de cei ai negrizilor: sunt mici si oblici cu
unghiul extern mai sus decat cel intern. Cel mai important caracter al ochiului mongol este o
cuta care se gaseste pe coltul intern al ochilor. Spre deosebire de celelelte doua rase mari,
mongolizii au o concentratie mai mare de grupa B si ami ales de 0. Se cunosc triburi de
indieni din America care au o mare frecventa a grupei 0. Aceasta este o caracteristica a
vechilor locuitori ai Americii.

Asa cum remarcam mai inainte , in antropologie s-au studiat si alti factori sanguini. Astfel,
sistemul sanguin Duffy este determinet de mai multe gene, una dintre ele fiind caracteristica
negrilor africani. De aceea a si fost nimita gena africana. Sistemul Lutheran este intalnit in
deosebi in Europa si Africa. La australieni lipseste. Sistemul Diego este prezent doar la
mongolizi. S-a cercetat foarte mult si factorul Rh, factorul cunoscut pemntru marea lui
importanta medicala. S-a stabilit ca in timp ce doar 84-86% dintre europizi sunt Rh pozitivi,
mongolizii si negrizii sunt aproape intodeauna numai Rh pozitivi.

Pe masura imbogatirii cunostintelor noastre de biochimie, au inceput sa fie larg studiate

proteinele din ser: haptoglobinele, transferinele, factorii Gm.

In ultimul timp in antropologie au inceput sa fie studiate si alte trasturi care difera
geografic. Dintre acestea vom reaminti doar doua: prezenta sau absenta parului pe falanga a
II-a si capacitatea indivizilor de a simti sau nu gustul amarui al unei substante numite
feniltiocarbamida (PTC).

Nu toate caracterele fiziologice sau biochimice pot fi folosite in antropologie. Pentru a avea
valoare antropologica un caracter trebuie sa aiba origine ereditara, sa aiba variatii geografice
si, mai ales, sa fie putin influentat de mediu. Daca aceste conditii nu sunt indeplinite, atunci
caracterul pe care-l cercetam nu are valoare antropologica. Tensiunea arteriala, de pilda este
puternic influentat de factorii individuali --greutate, varsta, sex. Metabolismul bazal de
asemenea. In acest grup ar mai putea intra si anumite substante intalnite in sange si urina –
colesterolul sau glucoza.

Omul de maine
 Intr-un viitor indepartat rasele vor disparea. Dar omul va ramane asa cum il vedem acum
sau se va transforma mai departe, isi va continua drumul spre o fiinta superioara noua, mai
bine adaptata mediului, cu mai largi posibilitati creatoare? Fara indoiala, omul este insuficient
de adaptat. El este o fiinta foarte tanara a cariui organizare biologica nu este inca complet
definitivata. Pozitia bipeda, de pilda, una dintre cele mai vechi achizitii ale indepartatilor
nostrii stramosi, nu este perfecta. Multe dintre bolile omului, hernia de disc, de pilda, sunt
consecinta acestei inperfectiuni. Tot datorita pozitiei bipede apar si multe tulburari de
circulatie. Nici adaptarea noastra la temperature ambianta nu este dintre cele mai bune.

Oamenii suporta greu si frigul mare, si caldurile excesive. Va reusi oare evolutia sa
amelioreze aceste deficient? Greu de spus. Poate ca ar fi reusit daca selectia naturala n-ar fi
fost influentata de om. Dar bolile infectioase au fost invinse. Ca un caracter nou sa se fixeze,
el trebuie sa fie, asa cum remarcam, avantajos. In conditiile lumii noastre, fixarea lui va cere
probabil foarte multe mii de ani. Putem sa presupunem ca omul se va modifica astfel numai in
masura in care-i permite actual sau normal de reactie. Va fi poate cu cativa centimetrii mai
inalt, poate mai brahicefal si va avea poate fata mai lunga. Ideea ca omul de maine va avea un
cap urias purtat de un corp disroportionat de mic si de firav nu se va realiza nicidata. S-ar
putea ca generatiile viitoare sa aiba de rezolvat alte problem importante generate de
schimbarea mediului inconjurator ca de pilda cresterea numarul de boli ereditare, sau
inmultirea tulburarilor mintale, dar, datorita marilor progrese ale stintei, greutatile vor fi
invinse.este cert insa ca omul de maine va avea mai mult timp liber si conditii de viata din ce
in ce mai bune care ii vor permire sa participle mai activ la progresul tehnic si social cultural
al lumii.

Totodata, trezite la viata civilizata, populatia care lancezesc inca in plina epoca de piatra
vor contribui alaturi de toate popoarele, care si-au adus deja contributia la conturarea lumii de
azi, la realizarea lumii de maine.
Bibliografie

 Omul si rasele lui -- Dr. C. MAXIMILIAN – EDITURA STIINTIFICA,

Bucuresti , 1966;
 Idei contemporane Rasismul in fata stiintei – EDITURA POLITICA
BUCURESTI 1982
 https://prezi.com/al3v7cep1a-9/rasele-umane/