Prototipurile si Teoria prototipurilor

Prototipul definete ntr-un mod empiric, n baza experienei proprii i n baza experienei unei anumite culturi i civilizaii la un anumit moment, trsturile comune, cele mai evidente ale unei categorii. Prototipurile sunt exemple tipice, foarte reprezentative ale unui concept. Un exemplar reprezentativ al unei categorii se numeste prototip. El ne vine primul in minte atunci cand trebuie sa dam un exemplu despre clasa respectiva. De aici deducem ca reprezentarile noastre despre stimulii din realitate se structureaza pe baza prototipurilor. Nucleul unei categorii este un prototip, ceilalti membrii ai categoriei fiind structurati in jurul acestui nucleu, in functie de gradul lor de tipicalitate. Teoria prototipurilor a fost elaborata de E. Rosch. Categoriile nu sunt codate in munte, ci mai degraba in termeni de prototip sau membru tipic al unei categorii. Cel mai economic cod cognitiv pentru o categorie este o imagine concreta a unui membru, mediu al categoriei. Gradul de apartenenta al indivizilor la o categorie este in functie de distanta fata de prototip. Schema cognitiva a prototipului se bazeaza pe reprezentarea imagistica a obiectelor desi la formarea unui prototip concureaza si codul lexical si reprezentarea semantica. Formarea prototipului precede formarea categoriei. Ontogenetic, copilul invata mai repede numele prototipului decat al categoriei. S-a observat ca, desi folosim aceleasi cuvinte, gandirea noastra formeaza traiectorii diferite. E probabil ca acest fenomen sa se explice prin faptul ca indexam cu aceleasi cuvinte, prototipuri diferite, care genereaza judecati diferite, ganduri diferite. Functia principala a schemelor prezentate pana acum este de retine informatia in cadrul sistemului cognitiv. Ele participa indirect si la prelucrarea informatiei. Exista scheme a caror participare la prelucrarea informatiei este nemijlocita. Dintre aceste scheme cele mai studiate sunt scenariile. Exemple Prototipul conceptului pasre este vrabie, prototipul pentru mobil este scaun etc. ntre oameni exist o oarecare nelegere, conform creia anumite exemple de concepte naturale reprezint prototipuri, iar alte exemple nu sunt potrivite. Mainile i camioanele, de exemplu, sunt considerate de majoritatea oamenilor ca fiind exemple bune de vehicule, pe cnd lifturile i roabele nu sunt, ceea ce face ca mainile i camioanele s fie prototipurile conceptului natural de vehicul.

Clasificare i clase

Eleanor Rosch (1973) a sugerat c unele concepte sunt mai uor de nvat dect altele, sunt mai naturale. Astfel, conceptele naturale sunt fundamentale i prototipice. Un concept fundamental are un grad mediu de generalizare, iar aceasta se refer la numrul de membri inclui ntrun concept. Au fost distinse trei nivele diferite, din perspectiva gradului de generalizare: Conceptele supraordonate sunt foarte cuprinztoare. Prin urmare, conin foarte muli membri. Conceptele fundamentale au un grad mediu de generalitate. Conceptele subordonate reprezint nivelul care include cele mai puine concepte.

Concepte naturale Conform lui Rosch, conceptele fundamentale sunt mai naturale i de aceea, sunt mai uor de nvat i de utilizat. Ea i sprijin aceast afirmaie pe observaia c n general copiii nva conceptele fundamentale, de exemplu main, naintea conceptelor supraordonate sau subordonate, vehicul, respectiv main sport. De asemenea, ea explic faptul c aceasta se datoreaz unor caracteristici ale conceptelor fundamentale care se potrivesc foarte bine intelectului uman: conceptele fundamentale sunt uor de numit; membrii conceptelor fundamentale au forme similare; membrii conceptelor fundamentale au adesea acelei micri motorii; conceptele fundamentale au n comun multe atribute.

n cercetarea care a avut ca subieci membri ai tribului Dani din Noua Guinee, Rosch (1973) a adus dovezi temeinice i interesante care s susin teoria ei conform creia conceptele naturale pot reprezenta prototipuri. Acest trib, care dispunea de o tehnologie foarte limitat n anii 70, avea doar dou concepte de culori n vocabular: mola pentru culorile deschise i mili pentru culorile nchise. Aadar, aceti oameni erau subiecii ideali pentru o cercetare care viza nvarea de noi concepte pentru categoria supraordonat culoare. Membrii tribului Dani au fost nvai s eticheteze obiectele dintr-o categorie de culori unde se aflau att culori primare pure (care se aflau n centrul intervalului, precum rou sau albastru) ct i culori intermediare (precum verde-albstrui). Numele culorilor primare i numele culorilor intermediare reprezint ambele concepte de baz, dar membrii tribului Dani au nvat cu mai mare uurink denumirile culorilor primare.

Este cunoscut faptul c detaliile despre un eveniment dispar cu mai mare uurin din memoria de lung durat, fa de ideea general, de baz. Raportndu-se la teoria lui Rosch, cercettorii au afirmat c acest fenomen are loc pentru ca amintirile s fie n concordan cu conceptele de baz i, astfel, mai uor de stocat pe termen lung.

TEORIA PROTOTIPULUI Acest model a fost serios contestat la nceputul anilor '70 de catre psiholoaga Eleanor Rosch. Rosch a facut teste cu esantioane largi de populatii carora le-acerut sa clasifice diversi membri dintr-o aceeasi categorie pe o scara marcnd apartenenta mai mica sau mai mare la categoria n cauza: de exemplu, fiind date o vrabie, o gusa-rosie, o gaina, un strut si un pinguin, spuneti n ordine, care vi se par mai pasari dect altele. Evident, ordinea statistic cea mai frecventa este aceea n care am enumerat noi diferitele pasari de mai sus: vrabia ocupa locul nti, urmata- de gusa-rosie, de gaina, de strut si apoi de pinguin. Pornind de la rezultate de acest tip, Rosch a criticat sever modelul conditiilor necesare si suficiente, bazndu-se pe argumentul urmator: acest model nu admite dect o apartenenta absoluta la o categorie (ca sa reluam exemplul nostru, pinguinul este sau nu este pasare) si nicidecum o apartenenta relativa (un pinguin este mai putin pasare dect o vrabie). Or, sistemul de categorizare umana admite grade de apartenenta, ceea ce nsemna ca modelul categoriilor necesare si suficiente nu este adaptat descrierii sistemului de categorizare umana (si, deci, al cunoasterii umane).

Rosch propune sa se substituie acestuia un alt model, acela al prototipului. Conform acestui model, noi, oamenii, categorisim obiectele pe baza asemanarilor lor cu un element central al categoriei considerate. Cu ct un obiect se aseamana mai mult cu acest element, cu att el apartine mai mult categoriei, si invers. Elementul central al categoriei se numeste prototip, si el se presupune ca reuneste cele mai multe proprietati tipice categoriei (nu este vorba despre proprietati necesare si suficiente, caci nu exista proprietati necesare apartenentei la o categorie). n fine, gradul de asemanare se calculeaza prin numarul de proprietati tipice pe care l poseda obiectul n comparatie cu prototipul. Rosch si adeptii ei merg si mai departe, spunnd ca, pentru a determina apartenenta la o categorie, notiunea care se aplica este aceea de asemanare de familie, preluata de la filosoful austriac Ludwig Wittgenstein. Aceasta notiune este extrem de simpla: ntr-o familie data, se considera n general ca exista o asemanare vaga, care se manifesta la toti membrii familiei. Nu nsemana ca fiecare dintre ei seamana cu toti ceilalti, ci, mai degraba, ca fiecare dintre ei seamana cu cel putin unul dintre membrii familiei. Bunicul seamana cu matusa Adelaida, mama seamana cu bunicul, Petrica cu mama, Felicia cu Petrica s.a.m.d. n aceasta viziune, membrii unei categorii se decid nu numai prin asemanarea pe care fiecare dintre ei o are cu prototipul, ci, mai simplu (si mult mai putin restrictiv), prin asemanarea pe care fiecare dintre ei o are cu cel putin un alt membru al categoriei, chiar daca acesta nu este prototipul. Daca reluam conceptul deja discutat, de pasare, prototipul categoriei, dupa Rosch, ar fi vrabia. Apartenenta celorlalti membri ai categoriei, gusa-rosie, gaina, strut si pinguin, pe care i-am mentionat deja, dar si a tuturor celor pe care nu i-am citat, soimul negru, vulturul, rata, pasarea kiwi, pasarea dodo s.a., se decide fie prin asemanarea lor cu prototipul, fie prin asemanarea cu un membru oarecare al categoriei.

Datorit limitelor teoriei atributelor definitorii a fost enunat teoria prototipurilor care stipuleaz c orice concept sau categorie are o descriere tipic. Prototipul este un set de caracteristici care au o importan diferit n cadrul unui concept. Trebuie remarcat c aceste caracteristici nu joac rolul unor atribute definitorii. Cum funcioneaz aceast teorie? S

presupunem c privighetoarea este cel mai bun exemplu pentru categoria pasre. n aceast situaie vom spune despre alte psri c intr n aceast categorie n msura n care ele au un grad ridicat de asemnare cu privighetoarea. Concis, vom include ntr-o categorie acele exemplare care se aseamn ntr-un grad suficient de ridicat cu exemplarul tipic sau cu reprezentarea tipic pe care o avem despre acea categorie.

Caracteristici ale teoriei prototipului: Conceptele se bazeaz pe o structur prototipic care const, fie ntr-o colecie de atribute, fie n exemplul cel mai bun de a identifica conceptul; Nu exist un set de atribute definitorii necesare i suficiente pentru a determina includerea unui membru ntr-o anumit categorie; Nu exist limite bine stabilite ntre concepte; Exemplele din sfera de cuprindere a unui concept au grad diferit de tipicalitate (mrul este un exemplu mai tipic pentru fruct n comparaie cu smochina); Categoria unui obiect este determinat de gradul de similaritate dintre atributele obiectului i cele ale prototipului categoriei.

Dovezile n sprijinul acestei teorii vin din domeniul nvrii culorilor (mai rapid pentru culorile fundamentale) i cel al vitezei de reacie n identificarea categoriei unui obiect (se rspunde mai rapid la o ntrebare de genul mrul este un fruct, dect la una smochina este un fruct). De obicei, prototipul are un rol de referin (spunem mai degrab elipsa este aproape ca un cerc dect cercul este aproape ca o elips). Pe scurt, din aceast abordare a prototipului, ceea ce conteaz este gradul de asemnare a unui obiect cu un anumit prototip. Din punct de vedere ierarhic cele mai multe prototipuri se formeaz la nivelul fundamental de conceptualizare.

Aceast teorie explic destul de bine mai ales cazul conceptelor abstracte, n care lipsesc exemplele concrete. Concepte precum regul, tiin, credin sunt mai puin susceptibile de a fi concretizate. Deficitul principal al teoriei const n neexplicarea faptului c nu toate trsturile (atributele) unui concept au aceeai importan. S ne imaginm un exemplu n care o persoan ajunge pe o insul exotic unde vede o pasre de mrime mijlocie, albastr, pe care ghidul o denumete klatuu. Apoi, vede un btina nalt i slab, pe care ghidul l denumete sosok. Ziua urmtoare observm din nou o pasre albastr, ceva mai mic i afirmm uite un pui de klatuu, iar apoi vedem un individ gras i de statur mic. De data aceasta, cel mai probabil, nu vom afirma c este un sosok, deoarece diferenele antropomorfice sunt evidente. Astfel, teoria prototipului nu poate explica de ce anumite trsturi posed o cantitate diferit de informaii, ea fiind dependent doar de gradul de similaritate dintre prototip i un anumit obiect. De asemenea, teoria prototipului nu ar putea explica categorii dinamice precum lucruri de vndut. O critica la modelul prototipului Modelul prototipului se bazeaza pe un anumit numar de notiuni, dintre care cel putin unele par discutabile. Sa ncepem cu cea mai evidenta, cu notiunea de asemanare de familie: nefiind delimitata n vreun fel sau altul (si nimeni n-a indicat vreodata, dupa cte stim, vreun mijloc de a o delimita), ea pare sa duca la concluzii inacceptabile. ntr-adevar, ea permite (de exemplu) sa se demonstreze ca un om este o pasare. Conform legendei, somat sa dea o definitie a ceea ce este o fiinta omeneasca, Platon a defint-o drept "un biped fara pene". Atunci, un alt filosof a jumulit un pui viu si i-a dat drumul sa fuga prin Academia n care Platon si tinea lectiile (fapt care arata ca sadismul nu mpiedica pe nimeni n demonstrarea greselii unui coleg). n ceea ce ne priveste, inovatiile pe care le aducem mai jos "demonstratiei" facute lui Platon de contemporanul sau vor fi mai putin sngeroase, caci noi nu vom demonstra dect ca omul este, fara nici o ndoiala, si de doua ori, pasare. Asemanarea dintre doua obiecte consta n a avea cel putin o proprietate comuna, iar apartenenta la o categorie se decide, n teoria prototipurilor, pe baza asemanarii cu prototipul sau cu unul dintre membrii categoriei. Or, omul seamana si cu prototipul si cu multimea membrilor categoriei, ceea ce ar trebui sa-i rezerve un loc de seama printre pasari (sa ne amintim ca, n teoria prototipului, nici o proprietate nu e necesara). Ca si vrabia, omul este biped. Or, vrabia este prototipul categoriei

de pasare.Avem deci dreptul sa credem ca omul este o pasare. Sigur, aceasta asemanare este minima ntruct ea nu corespunde dect unei singure proprietati a prototipului. Dar omul se aseamana n plus si cu toti membrii categoriei de pasare: toti membrii acestei categorii au proprietatea de a fi bipezi. Omul este si el biped. Deci, omul este pasare nu numai prin asemanare cu prototipul categoriei, ci si prin asemanare de familie cu fiecare dintre membrii categoriei. Un cititor ct de ct ornitolog ar putea sa ne obiecteze ca omul nu detine anumite proprietati necesare, care fac ca o fiinta vie sa fie pasare: nu este ovipar, n-are cioc, n-are pene etc. Spre regretul nostru, trebuie sa-l informam ca este, poate, un bun ornitolog, dar este n schimb un slab psiholog: o categorie, repetam, nu are proprietati definitorii. Faptul ca omul nu face oua, ca nu are cioc si nici pene, nu-1 descalifica ntru nimic din apartenenta la categoria de pasare. Omul este pur si simplu pasare. Dar sa lasam gluma: binenteles ca omul nu este pasare si ca, la fel cu demonstratia contemporanului lui Platon, demonstratia noastra este nula si neavenita. Prima da gres n a arata ca omul nu e un biped fara pene, dar arata ca definitia lui Platon (oricare ar fi neajunsurile ei) e imprecisa. Platon se gndea la omul n starea sa naturala: or, nici un alt obiectvnstarea sa naturala, nu este si biped si lipsit de pene. n demonstratia noastra, nici noi n-am dovedit ca omul este pasare, dar am dovedit ca teoria prototipului pune probleme serioase, datorate n primul rnd refuzului de a lua n considerare proprietatile necesare. Cum stam acum cu argumentul mpotriva teoriei conditiilor necesare si suficiente? Cel din teoria prototipului se sprijina pe o gradare naturala a apartenentei la categorii. Experientele descrise par sa demonstreze nsa ca oamenii au idei precise asupra acestei apartenente, asupra schimbarilor de categorie etc, care par complet opuse ideii de gradualitate a categoriilor sau ideii apartenentei determinate de asemanarea cu prototipul. ntr-adevar, daca apartenenta ar fi susceptibila de grade si ar fi complet determinata de asemanarea cu prototipul (nu vom reintroduce aici notiunea de asemanare de familie), nu e clar de ce schimbarea categoriei ar pune vreo problema si nici de ce un sarpe caruia i s-au grefat picioruse n-ar putea fi soprla. La urma urmelor, un sarpe cu picioare ar semana cu orice soprla, printre altele, chiar cu soprlele gri pe care sntem obisnuiti sa le vedem pe ziduri, si ar putea trece drept prototipul categoriei de soprla. De ce ar trebui sa acordam mai mult credit experientelor lui Rosch (si teoriei prototipului) dect acestor experiente, care au avantajul de a nu conduce la teorii discutabile?

Argumentul mpotriva modelului conditiilor necesare si suficiente se sprijina pe caracterul natural al notiunii de apartenenta graduala, si pare contestabil, nseamna atunci sa contestam rezultatele lui Eleanor Rosch? De fapt, ce ni se pare posibil este o interpretare diferita a acestor rezultate.

Bibliografie Aniei, M. (2010). Fundamentele psihologiei. Bucureti: Editura universitar Feldman, S. Robert (1993). Understanding psychology. Third edition, McGraw-Hill Inc. Lahey, B. Benjamin (2007). Psychology an introduction. Ninth edition, McGraw-Hill Rathus, A. Spencer (1996). Psychology in the new millennium. Sixth edition, Harcourt Brace College Publishers