Danilov Oana-Maria

Seria 3, Grupa 1, Antropologie

ARTICOLUL NR.13

Teoria care stă la baza experimentului de faţă, prezentat de E.Aronson şi J.Mills, este
chiar teoria disonanţei cognitive a lui Festinger, elaborată în anul 1957, ce presupune existenţa
unei stări de tensiune între două cogniţii opuse, pe care creierul unei persoane tinde să o
rezolve atingând astfel echilibrul mental. Disonanţa cognitivă descrie modul în care gândurile
noastre interacţionează unele cu altele şi gradul de rezistenţă pe care îl avem în raport cu o
credinţă sau o atitudine.

Studiul dat, „The effect of severity of initiation on liking for a group”, sau cum s-ar
traduce în română, „Efectul severităţii iniţierii asupra gradului de apreciere pentru un anumit
grup”, porneşte de la ipoteza conform căreia părerea oamenilor despre un grup anume este
influenţată considerabil de gradul de severitate al iniţierii pe care o au de trecut pentru a
ajunge să facă parte din grupul respectiv. Astfel, vrea să se demonstreze faptul că oamenii
încearcă să îşi justifice lor înşile dorinţa de a face parte din grup prin rezolvarea disonanţei
cognitive create după ritualul unei iniţieri severe pentru a se convinge pe sine că procesul prin
care numai ce au trecut nu a fost chiar aşa de „prostesc”. Ei ajung să exagereze părţile
pozitive ale intrării în grup, minimalizându-le pe cele negative, şi prin urmare îşi creează o
părere mult mai bună faţă de cei care au avut parte de o iniţiere relativ uşoară.

Pentru experimentul lor, Aronson şi Mills, au avut drept subiecţi 63 de studente, care
îşi doreau să participe la întrunirile unui grup ce studia psihologia sexuală, dar care trebuiau
să susţină un test pentru a putea deveni membri, toate acestea ca experimentatorul să îşi poată
da seama dacă studentele vor putea susţine discuţia în timpul reuniunilor fără a fi stânjenite.
Acestea au fost despărţite în trei condiţii experimentale diferite: o condiţie cu iniţiere severă,
una cu iniţiere normală şi alta de control. Grupul de control era format din 33 de studente care
nu erau supuse acestui test. În condiţia iniţierii severe studentele trebuiau să treacă testul ce
consta în citirea cu voce tare, în prezenţa experimentatorului, a unor materiale cu tematică
sexuală explicită (o listă de cuvinte obscene şi două scene erotice cu descriere amănunţită a
actului sexual). În condiţia de iniţiere uşoară, studentelor li se cerea să citească o listă de
cuvinte c conotaţie sexuală, dar nu obscenă. Sub pretextul de a le permite să aprecieze modul
în care se realizează discuţiile din cadrul grupului, participantele ascultau mai apoi
Danilov Oana-Maria
Seria 3, Grupa 1, Antropologie

înregistrarea unei reuniuni a grupului. Studentele erau puse să asculte o discuţie dinadins
neinteresantă şi plictisitoare, despre o carte care descria comportamentul sexual al animalelor.
La final, toate studentele au fost rugate să completeze un chestionar prin care să reiasă părerea
lor despre întâlnirea grupului.

Rezultatele numerice ale experimentului au arătat exact ce se aşteptau experimentatorii

să afle, faptul că studentele din condiţia experimentală severă au evaluat discuţia şi membrii
grupului cu mult mai multă apreciere faţă de participantele din celelalte condiţii
experimentale.

Aceste rezultate susţin ipoteza de la care a pornit experimentul şi teoria lui Festinger
despre disonanţa cognitivă. Conform acesteia din urmă, în starea de iniţiere severă studentele
au avut parte de o experienţă mai greu de trecut cu vederea. Prin urmare, gândurile negative
cu privire la discuţia banală pe care au ascultat-o se aflau în disonanţă cu experienţa
traumatizantă prin care au trecut pentru a deveni membri. Prezenţa disonanţei a condus
inevitabil la presiuni mentale necesare pentru a o elimina, acestea constând fie în negarea
gravităţii iniţierii, fie în distorsionarea cogniţiilor despre reuniunea grupului într-o direcţie
pozitivă. Ele şi-au redus astfel disonanţa cognitivă prin supraestimarea activităţii grupului.

În opinia mea, datele obţinute în urma experimentului sunt importante pentru

înţelegerea fiecăruia dintre noi, pentru a ne da seama cum şi în ce condiţii ajungem să ne
simţim ca aparţinând unui anumit grup. Aceste „iniţieri severe” pot fi aplicate în domeniile
care necesită o oarecare conduită şi devotament pentru grupul din care indivizii fac parte.
Exemplul cel mai simplu în care deja este aplicat acest studiu este armata, unde trebuie să
treci diverse probe de aptitudini psihice şi fizice pe care e necesar să le îndeplineşti pentru a
putea intra. Aceste probe, fiind mai grele decât altele, sunt văzute ca pe un efort enorm şi greu
de trecut de către participanţi, aşa că reuşita de a fi admis va fi însoţită, de asemenea, şi de
aparenta plăcere a lor de a face parte din armată şi docilitatea acestora. Orice alt domeniu care
implică o bună coeziune a grupului, cum ar fi multifuncţionalele, pot folosi experimentul lui
Aronson şi al lui Mills drept un instrument pentru a stabili o legătură de apartenenţă a
indivizilor la grup, iar cel mai simplu mod de a face asta este prin organizarea de team-
buildinguri în care angajaţii noi să primească o astfel de „iniţiere severă” adaptată grupului şi
scopului.