Cum astăzi este ziua poștei, vă voi povesti un pic despre scrisori și istoria

lor. Scrisoarea este o metodă scrisă de comunicare care a început să fie folosită
încă din antichitate. Istoric, scrisorile erau singura metodă de comunicare între
persoane aflate în locuri diferite. Hellanicos presupune că autoarea primei scrisori
a fost o femeie, fiica regelui persan Cirus cel Mare, ceea ce sugerează că scrisorile
s-au născut prin secolul VI î.e.n.. Desigur, istoricul grec a avut în vedere prima
scrisoare concepută după anumite reguli ale artei epistolare; altfel, oamenii au
comunicat prin mesaje scrise cu mult înainte de data indicată de Hellanicos. Cele
mai vechi mesaje scrise descoperite, aparţin socrate, Platon şi Aristotel. Scrisorile
au apărut cu mult timp înaintea hârtiei. Unele popoare din Asia au scris pe tăbliţe
de argilă, vechii egipteni au folosit papirusul, iar la greci şi romani, papirusul a
coexistat cu tăbliţele de ceară, prinse între două sau mai multe "coperte" de lemn.
Expeditorii acestor tăbliţe-scrisori, le legau şi sigilau cu peceţi proprii, garantând
inviolabilitatea corespondenţei. Romanii din perioada imperiului au utilizat pentru
scrisori, aşa-numitele acte epistolare, duse la destinaţie de tabellarius (precursorul
factorului poştal) sau pe distanţte mari, de tabellaria navis (corăbii poştale).
Indienii şi chinezii scriau pe frunze de palmier, abia în secolul III e.n. a intrat în uz
pergamentul, care era obţinut din piei de animale prin tăbăcirea şi prelucrarea
acestora după procedee speciale. ariera pergamentului a fost însă de scurtă durată,
detronat fiind de hârtia venită din China, trecând prin peninsula Arabică, ajungând
în fine în peninsula Italică de unde a pus stăpânire pe întreaga Europă; asta nu
înainte de a izgoni papirusul din Egipt. Alte accesorii s-au perfecţionat mai târziu;
astfel, peniţele confecţionate din oţel şi-au făcut apariţia abia la sfârşitul secolului
XVIII, iar puţin mai târziu s-a inventat plicul.
În privința poștei moldovei, dupa cucerirea Daciei de către împăratul Traian, în
urma actiunilor militare întreprinse în perioada 105-106 e. n., autorităţile romane
includ noua provincie în reţeaua poştală a Imperiului Roman, cunoscută sub
denumirea de cursus publicus, pe care o menţin aici până în anul 271, când
administraţia romană s-a retras peste Dunăre. Serviciul poştal în Moldova a luat
naştere concomitent cu organizarea statală a principatului, din necesitatea de a
transmite poruncile voievozilor până în cele mai îndepărtate puncte ale tării.
Curierii domnului se numeau olaci sau olăcari. Cailor de poştă li se spunea cai de
olac, iar căruţelor de poştă-olace. Responsabil de corespondenţa purtată de domn
era logofătul al treilea, care mai târziu, în sec. XVI, a fost înlocuit de marele
postelnic, care trebuia să fie cărturar, scriitor bun și vorbitor "totdeauna lânga
domn". Curierii trimişi cu misiuni în cadrul țării se numeau lipcani, iar cei care
plecau în străinătate - călărași. Impozitul pentru poştă apăsa greu populaţia ţării,
aceasta determinându-l pe Constantin Mavrocordat (1741-1743) să realizeze
reforma conform căreia cheltuielile necesare pentru deplasarea curierilor să fie
suportate de către stat. Odată cu domnia lui carol 1, sistemul postal se apropie de
cee ace stim azi. Iar la 29 august 1864, Regele Alexandru Ioan Cuza aprobă
comasarea serviciului postal cu cel telegrafic, iar prin ordonanţa din 3 decembrie
1865, promulgă prima lege de organizare poştal-telegrafică.
Cu toate că scrisorile au fost inlocuite aproape în totalitate de metode electronice,
încă e o mare bucurie să primim scrisori de la cei dragi atunci când sunt departe.
Desigur că email-urile și mesajele electronice ajung mai repede, dar au aceiași
energie și emotie ca acum câteva mii de ani- bucuria de a comunica și a ne regasi
aproape chiar si in cele mai complicate momente.