www.dacoromanica.

ro
 REVISTA ISTORICA ROMANA
ORGAN AI, INSTITUTULUI DR ISTORIEC NATIONAIA DIN BUCURE$TI

DIRECTOR: CONSTANTIN C. GIURESCU

PROFESOR LA UNIVERSITATEA DIN SUCURF-511

13E1CRETARI DE REDACTIE:
D. BODIN C. GRECESCIT
CONFERENTIAR LA UNIVERSITATEA PROFESOR LA SCOALA DE ARHIVISTICA
DIN BUCURE4TI 1

CUPRINSUL
Pagina

I. Articole 119-172
T. Sauciuc-Saveanu, Impdratul Traian si Marea Neagrd . 1.19-128
Me Corfus, In legliturd cu opera lui Mihai Cantaruzino . 129-141
Nestor Camariano, Un pretins istoric : Emanoil Bdleanu . 142-156
G. Cioran, Mdneistirea Stelea din Bucureqti 157-172

IL Miscellanea . 173-186
Ion I. Russu, Un pretins visigot in. Capidava dobrogeane i:
«Aurgais* . 173-179
Me Corfus, Ceva despre inlocuirea alfabetului chirilic §i da-
tarea in ambele stiluri 18o-182
Oct. Marculescu, Candelabrul de lemn dela Jigoreni . . . 183-184
Ion Chitimia, Livres polonais dans la Bibliotheque de l'Aca-
démie Roumaine . 184-185
Dan Al. Berindei, Din vieata « Revistei Romdne pentru
Sciinte, Littere §i Arte * 185-186
III. Addenda et corrigenda 187-190
Nicolae M. Popescu, 0 insemnare despre Mihnea al II-lea 187-190

IV. Recenzii 191-196

Inalt Prea stintitului Arhiepiscop §i Mitropolit Nicodim, Pa-
triarhul Romdniei, Prinos la sdrbdtorirea a optzeci de
ani de vdrstd (Const. C. Giurescu) 191-192
www.dacoromanica.ro
 Pashas
Berza M., Metodd istoricd qi falsd erudifie (Const. C. Giu-
rescu) 192-193
Sassu Const., Tarile Romdne spre sfehlitul veacului al
XVIII-lea (C. Grecescu) 193-194
Grigoras N., Logoldtul Mihul (Paul Paltanea) 194-196
V. Notite bibliografice 197-224
VI. Cronicil 225-227

Revista Istoricd Romdnd apare in 4 fascicole pe an la sfarsitul

lunilor Martie, Iunie, Septemvrie si. Decemvrie alcaluind un volum
de circa soo pagini.
Manuscrisele, citef scrise §i in formd definitivd, vor fi trimise pentru
fascicolele respective pan5. la 1 ale lunilor Decemvrie, Martie, Iunie si
Septemvrie, pe adresa: Const. C. Giurescu, Str. Berzei, 47, Bucureti.
Pe aceiasi adresa vor fi trimise de asemenea agile si periodicele
pentru recenzii.

ABONAMENTUL
In tarä: In strainatate:
Pe an r0000 lei I Pc an 40000 lei
Pentru institutii . . . 20000 lei
Pentru studenti . . s000 lei
0 fascicola 3000 ld
Fascicolele si volumele
vechi pret dublu
Cererile.de abonament se vor trimite pe adresa: Radu Perianu,
B-dul Kalinderu, 18, Bucuresti ; iar plata abonamentului se va face
la C.B.C., cont nr. 12.563.

www.dacoromanica.ro
IMPARATUL TRAIAN SI MAREA NEAGRA '
In Analele Acad. Rom., Memoriile Seq. Istorice, Seria III, Tom.
XXVI, mem. 16, 1944 a aparut studiul profesorului Paul Nicorescu dela
Univ. din Iasi, intitulat 0 inscriplie a Impdratului Traian, gdsitd la
Cetatea Alba. Aceastä inscripcie latinà, a cirri parte mai mare a fost

.44'
d

Fig. i. Resturi antice din curtea Muzeului din Mangalia (vechiul Callatis)

gasitg in säpalurile din vechiul Tyras in August 1937, ne aratà ca..

sub Impgratul Traian, guvernatorul Quintus Pompeius Falco a ridicat o
.clàdire publicä la Tyras, clàdire executatä de cgtre detasamentul legiu-

1 Articolul de fata are la bath comunicarea, cu acelasi titlu, fácutá la 18

Decemvrie, 1945, in cadrul ciclului de sedinte organizate de Muzeul National
de AntichitAti din Bucuresti, Str. Victor Emanuel III, Nr. i r.

www.dacoromanica.ro
120 T. SAIJCIUC-SAVEANU

nei a V-a Maceclonice si de care trupele anxiliare ce-i erau atasate,

sub ingrijirea centurionului Marcus Ennius Illadianus, comandantul
garnizoanei. Paul Nicorescu aseaza aceasta inscriptie, dupa Quintus
Pompeius Falco, care a fost guvernator al Moesiei Inferioare in anii
116-117, in ultimul an de donanie al Imparatului Traian.
Importanta acestei inscriptii stá in faptul c. prin ea se confirma
o garnizoana permanenta romana la Tyras Inca din timpul domniei
Imparatului Traian. Instalarea acestei garnizoane profesorul Nicorescu nu
o considera, foarte judicios, ca o masura izolata, ci ca un Mel dintr'un lant
intreg de masuri de siguranta care au fost luate pentru a supraveghea
0 apära teritoriile dela rasariturCarpatior pana in Crimeea. In leghturä
cu acest scop, P. Nicorescu pune i reorganizarea provinciei Moesia
Inferior, care, descoperità numai dinspre Nord-Est, dinspre Moldova
Basarabia, cu un drum important spre gurile Durarii, Tyras, Olbia
si pana in Crimeea si mai departe, trebuia proteguita prin deplasarea
laga.relor de pe Dunare in acea directie i prin organizarea unui lant
intreg de garnizoane cu detasamente de trupe luate din cele 3 legiuni
§i cu trupe auxiliare. Paul Nicorescu ne dä i informatfile privitoare
la organizarea militarä a regiunii de la Nordul gurilor Dunsairii si a
regiunii cu drumul Oituz-Poiana-Tyras si mai departe la Olbia, uncle se
afla, apoi, o garnizoana romana, dupa: cum ne informeaza M. Rostowzew,
Römische Besatzungen in der Krim und das Kastell Charax, Klio II,
p. 8o-95, pentru Olbia i alte puncte de pe peninsula 'rauric5., pentru
Crimeea cu piata principalä de arnae i centrul ocupatiei romane din
sec. II d. Christos, care era Chersonesus (nu mai mult Panticapaeum)
si cu Charax, de pe promuntoriul Ai-Todor, la 7 km dela Yalta, intre
Chersonesus i Teodosia. Amandouà aceste puncte, Chersonesus i Charax,
ne sunt cunoscute, prin tigle stampilate i prin inscriptii, ca garnizoane
militare romane In timp de pace, garnizoane compuse din soldati legio-
nan i trupe auxiliare.
Istoria ulterioara a Crimeei este, dupe'. Rostowzew, in cea mai
strtinsã legatura cu istoria desfasurarii puterii romane la Dunare si in
partea de Nord a peninsulei balcanice.
Cum se explica, ne intrebam, aceasta grija. a Imp. Traian pentru
pastile rasaritene ale Europei 0 in special pentru tarmurile Marii Negre?
Raspunsul e: Traian nu face decat sa continue politica veche romana,
sä realizeze planul conceput de Gains Iulius Caesar. Realizarea acestui
plan, care pe la 45 a. Chr. provoacal o intrerupere vremelnicá a activi-
tatii economice si a penetratiunii romane in Dacia, este numai amanatä
din cauza mortii neasteptate a lui Caesar din 15 Martie 44. Planul
acesta este reluat in gand de Augustus, si de fapt apoi de Imp. Domitian
care lasa realizarea planului in seama unui urmas mai vrednic.
Marea Neagra cu gurile Dunarii i cu tarmurile ei bogate dacä
trecem peste incercarile lui Dareios din 514 in. H., ale Atenienilor din
secolul V-lea I. H., si ale Macedonenilor din secolul IV-lea I. H., precum

www.dacoromanica.ro
 MPARATOL TRAIAN I mARRA NRAGRA /2I

si ale altora cum este Mithradates VI Eupator, este tinta impe-

rialismului roman pentru care Lucius Ampelius, scriitorul din sec. al
II-lea d. Hr., in scrierea sa Liber Memorialis XLVII, 6 0 7 stabilWe
mai multe etape de desvoltare dintre care eele trei din urma sunt: cea
care incepe cu C. Iulius Caesar, apoi cea care este reprezentata prin
Imp. Augustus 0 la urma aceea care se termina cu Imp. Traian. Acest
imperialism roman i0 urmarWe tinta cu tenacitate uimitoare. El ni
se evidentiaza mai bine prin cuvintele lui .Agrippa II, din dinastia lui
Herodes, din Judea, din anul 66 d. H., pe care ni le-a transmis Josephus
Flavius, De bello judaico, II, 16.4 (ed. Dirdorf, Paris 1847, Firmin Di-
dot II, p. 118) « Dar ce sa mai amintesc pe Heniohieni i pe Col-
chieni i neamul Taurilor i pe Bosporani i popoarele din jurul Pon-
tusului 0 al Maiotidei, care, inainte, nu recuno0ean nici un despot
propriu, iar acum sunt supu0i unor hoplii, trei mii la numar, i patru
zeci de nave mari pacifica marea nenavigabilk i salbatica a.
Plinius cel Tana", in Panegiricul Imparatului Traian, C. 32, 2, zice
«Hic(sc. Traianus) alternis comeatibus Orientem Occidentemque conne-
ctit ». Dupg pacificarea partilor apusene ale imparatiei romane, a Galiei,
Germaniei i Britaniei, imperialismul roman trebuia sa-i atinteasca
privirile inspre acea parte, care era demult un cazan de fierbere con-
tinua a diferitelor popoare. In basinul carpato-dunarean, dar mai ales
pe cursul mijlociu 0 de jos al Dunarii 0 in coridorul de trecere din
partile acelea, este o mare forfoteald care pune pe ganduri pe cei cu
raspundere pentru prestigiul imparatiei romane. Alta data era Rhinul
care reclama atentiunea incordata a carmuitorilor romani. In sec. I
d. Hr. situatia se schimba: frontul principal ajunge Dunarea, in acea
parte in care se afirma popoare en vitalitate mai concentrata. De pe
vremea lui C. Iul. Caesar, dar mai ales a lui Augustus, guvernatorii
si comandantii romani sunt mereu angajati in expeditii cand defensive
child ofensive la Dunare i Pontul Euxin. Nu vom insista asupra raz-
boaielor imp. Traian cu Dacii, conflict pe care il primise drept mo0e-
nire dela predecesorii sai: dar incorporarea i organizarea Daciei este
numai o etapá in planul de expansiune mare al imp. Traian, care, dupa
Eutropius, unul dintre cei mai de searna prozatori ai epocei imperiale,
din sec. IV d. Hr., in Breviarium ab urbe condita, VIII, cap. II, # a
facut ca hotarele imparatiei romane, mai mult aparatä dupa Augustus
decat remarcabil maritä, sà se intinda in lung 0 lat ». Imparatul
Traian era impins de imprejurari sà graviteze cu interesele sale politice
si militare inspre Orient. Daca citim rezumatul istoric al lui Eutropius,
I. c., cap. II 0 III, cu privire la realizärile Imp. Traian, vedem cat de
repede trece Eutropius peste realizarile Imp. Traian din Europa 0
peste cucerirea Daciei, pentru a se ocupa mai lung de cele realizate
de Traian in Asia. a Dincolo de Rhin, in Germania, zice Eutropius, a
ref &cut orae. Dupa invingerea lui Decebal a supus Dacia, formand
o provincie, dincolo de Dunare, din campiile pe care le au acuma Tai-

www.dacoromanica.ro I.
122 T. SAUCIUC-SAVEANU

falii, Victoalii si Thervingii. Aceastä provincie are o intindere de jur

imprejur de 1 rnilion pasi. El primi din nou Armenia pe care o ocupasera
Partii, dupa uciderea lui Parthomasiris, care o tinea. Albanilor le dete
un rege. Pe regele Hiberilor, Sauromatilor, Bosporanilor, Arabilor,
Osdroenilor 0 Colchienilor ii primi sub scutul sa.u. El ocupa teritoriul
Carduenilor, Marcomezilor. Invinse si stapani Antemuzia, o regiune
mare a Persidei, Seleucia, Ctesiphon, Babilon si pe Messenieni. El
ajunse pand la hotarele Indiei si la Marea Rosie si a facut acolo trei
provincii: Armenia, Asiria, Mesopotamia cu popoarele care se margi-
nese cu Madena. El a dat apoi Arabiei forma de provincie. A instalat
in Marea Rosie o iota ca sa pustiasca cu ea hotarele Indiei ». Dupa
Eutropius se tine si Iordanes, scriitorul de origina alana in lucrarea
sa « De origine actibusque Romanorutn » (Romana), 267.
Pentru realizarea proectului mare din Orient al imp. Traian, Marea
Neagra trebuia sal insemne until din cele douá jaloane mari: Marea
Neagra se gasea cam la mijloc intre partea apuseana si. cea rasariteana
a imparatiei romane. Scriitorul Sextus Aurelius Victor, de origine
obscura africana, din sec. IV d. Hr., in lucrarea sa, De Caesaribus,
cap. XIII, 3-4, ne face urmatoarea apreciere cu privire la activitatea
imp. Traian: « El cel dintai si chiar singur a facut ca puterea romana
sa se intinda dincolo de Istru, prin supunerea Dacilor pileati si a neamu-
rilor Sacilor pe vremea regilor lor Decebal si Sardonius. Totdeodata
au fost sguduite prin razboiu spre fa:grit toate popoarele intre Indus
0 Eufrates, aceste douà 'Anti. vestite. Trimiterea de ostateci i-a fost
dictata regelui Persilor cu numele Cosdroes 0 intre timp a fost con-
struitä, printre gintele barbare, o sosea pe care se ajunge usor dela
Marea Pontica in spre Gallia *1.
Din aceste cuvinte ale lui Aurelius Victor, rezultá clar ca in planul
de expansiune politica al imp. Traian, Mare Ponticum, care la Livius,
Tacitus si alti autori clasici si post-clasici este Pontus Euxinus Marea
Neagra de azi, joaca un rol important de legatura ca nod de multiple
cal de comunicatie in toate directiile. Marea Neagra nu degeaba a fost
numitä de Greci, Pontos Euxeinos, adica marea ospitaliera. Nu degeaba
Marea Neagra este angaj atà in legenda Argonautilor cu povestea lânei
de aur. Era o goana intre concurentii pentru comertul din regiunile
Marii Negre, erau diverse aventuri politice care respira din toate po-
vestirile cu privire la aceasta Mare. Nu degeaba colonistii greci i-au
schimbat numele care, strain, li se parea ca se apropie de forma cuvântu-
lui grecesc cu intelesul de negare a oricarei ospitalitati. Ca si in vremu-
rile medievale si cele de azi, Marea Neagra a avut din vremuri neguroase
un bilant economic comercial fOarte activ. In schimbul vinului si al
uleiului din partile de miaza-zi, al vaselor si armelor de bronz, se revarsa
1 Ne surprinde textul (ed stereot. C. Tauchnitiana, Lipsiae, 1871): quo
facile . . permeatur.

www.dacoromanica.ro
 IMPARATUL TRAIAN I MAREA NEAGRA 123

bogatia tärmurilor riverane peste Marea Neagra, i prin Bosporul

tracic i Helespont se scurgeau in toate partile cerealele hinterlandului,
vitele, pieile, mierea, aurul i robii de pe tarmurile pontice.
Genial imp. Traian, personalitatea sa cu constiinta unei inalte ri
absolute datorii, in vederea unei securitati mai mari si a unui prestigiu
in crestere al imperiului roman, gravita spre planul unei domnii universale
care sä impreune Europa si Asia sub sceptrul unui imparat roman. Traian,
care avea sa paseasca pe calea aratata. de Alexandra cel Mare, si-a dat
bine seama ea legatura intre Europa si Asia se face mai bine prin Marea
Neagrä. Pentru realizarea acestui plan, Traian trebuia sa-si asigure mai
intai calea mare de comunicatie 1i circulatiune, care este « raul nostru
parinte Danuviull», i fireasca fund unitatea intre Dunare si mai ales
gurile Dunarii i Marea Neagra 2, sa-si asigure stäpanirea asupra tarmu-
rilor acestei mari. Din cauza importantei pe care o avea Marea Neagra
In acel plan, era necesala cucerirea Daciei i prin Dacia era asigurata
stapanirea Dunarii, artera principala spre Marea Neagra. Pe aceastä
cale a Dunarii cu afluentii ei, au patruns, de secole i milenii, valurile
de popoare, care se asezau cu predilectie pe malmile mai inalte ale
apelor 3, pe aici au strabatut curentele economice i culturale in directia
Marii Negre si dela Marea Neagra in partea opusa. Directivele acestor,
valuri i curente sunt in functie de conditiunile naturale geografice i.
de cand lumea, conditiuni optime de infiltratinne i penetratiune
ofera raurile mai mari si mai mici, care cu albiile lor sapa drumuri
ri prin codrii seculari i prin muntii mari, iar prin vadurile lor inlesnesc
contactul i in alte direcii. Dtmarea leaga apusul cu räsaritul, pe Italici
ri Alpini cu popoarele din regitmea carpatica si din partile balcanice
de pe tdrmurile Marii Adriatice i Egeice si ale Marii Negre. Dundrea
a inlesnit cu afluentii ei, cu vadurile ei, Italicilor i Alpinilor sä ajunga
prornotorii principali de raporturi economice i culturale i propaga-
torii de idei noui, dupà cum ne aratil. V. Parvan, (Getica, pag. 6o6).
Principalele drumuri pe care circula bunurile i ideile lor sunt cele
care coborau pe Sava 0 Drava la vale, lenind din Italia nordica ri
din regiunile Illirice ale Adriaticei spre Dunarea mijlocie pentru ca de
acolo sà urce pe Tisa i cu afluentii Tisei, pe Mures, pe Crisul Alb si
Repede ori pe Somes, apoi pe Jiu, Olt, Arges, Ialomita 0 Buzau
pang in inima Daciei, ba chiar sa treacã prin pasurile Carpatilor

V. Parvan, Pentru pomenirea impdratului Traian. Parentalia, An. Ac. Rom.,

Ser. II Tom. XLI, Desb. 1920-2922, Bucuresti, 1922, p. 244.
2 Vezi conf. din 19 Februarie 1938 dela Liga Navala. Roman& a prof. N.
Dascovici, Marea noa.strd i strdmtorile din punct de vedere juridic, Eucuresti
(f5.rA an), precum i conf. din 12.117.1942 dela Liga Nay. Rom. a aceluiasi
Dascovici, Politica ruseascd la Gurile Dundrii fi in Marea Neagrd, publ. a 45-a
a Lig. Nay. Rom., q Maryan Buc. 1942.
8 V. Parvan, Getica, 1926, p. 177.

www.dacoromanica.ro
124 T. SAUCIUC-SIVEANU

pe drumuri de coama i dincolo in Moldova cu raurile Siretul, Trotupl,

Prutul i Basarabia 0 mai departe in Rusia de Sud cu Nistrul, Bug,
Nipru, Don, Volga 0 Ural. Prin afluentii raurilor Sava 0 Drava,
Dunarea are legaturi cu coasta dalmatina, prin afluentii Morava, Timoc,
Bregalnita, Isker, legaturi cu tarile i popoarele Illirice, ale Macedoniei
Traciei dela Sud, prin raurile Axios (Vardar), Strymon (Struma),
Nestos (Mesta) i Hebros (Marita), care se revars5. in Marea Egeica,
cu partea ei de Nord numita Marea Traca unde se gase§te insula Thasos.
Dupã cum se exprima Procopius, cel mai mare istoric din sec. VI,
d. Hr., in lucrarea sa flcp wnagmov (De aedificiis), IV, 6, lucrare
care e mai mult un panegiric la adresa imp. Justinian, ea imp. Traian
pe care-1 califica ca uocç xccil 8 pacrA p tog 1, adica inimos i energic,
socotind Dunbirea ca o stavilá pentru domnia sa, pe care o vroia fará
margini, 0-a pus in gand. sa lege fluviul printr'un pod, spre a trece
liber i spre a nu fi impiedecat atunci cand ar vroi sa atace pe barbarii
din cealaltä parte. Romanii, care 0.-au dat bine seama de importanta
mare a cailor de comunicatie pentru mentinerea i consolidarea unitatii
imperiului, au avut toata grija construirii unei retele cat mai complete
in tot cuprinsul imperiului, de drumuri i osele 2. Darä ce inseamna
fat./ de calea cea mare 0 straveche a Dunarii, Via Egnatia, §oseaua
importanta comerciala, dar inainte de toate militara, care leaga Apusul
cu Orientul 0 care, dela Dyrrachium la Acontisma dela frontiera trac5.
(la Est de Cavala de azi 3) a fost refacuta din ordinul imparatului
Traian? Ce insamn5. in Tracia linia diagona15., Singidunum Ulpia
Serdica HadrianopolisConstantinopolis ? Dacii cu tara lor riverana
a Dunarii erau lin prim obstacol in realizarea gandului imp. Traian.
Räzboiul cu Dacii, transformarea Daciei intr'o provincie romana. si
anexarea unei pa:4i din hinterlandul ei, trebuiau sa fie o piesa fundamen-
tan'. din planul de politica orientala indrazneata a imp. Traian.
Cat de mult tinea Traian la rezolvirea problemei dacice, ne arata
pregatirile serioase de razboiu i apoi tenacitatea din cursul fazboiului.
Cucerirea Daciei era considerata atat la Roma cat 0 in politica interna-
tionala de atunci ca un eveniment epocal. La imparatul Traian, care
plecase dupä terminarea razboiului cu Dacii, de pe campul de rdzboiu
1 G. Popa-Lisseanu, Izvoarete ist. Rom., vol. XV, Procopius, De aedifiriis,
Bucuresti, 1939, p. xos, traduce aceste cuvinte fiind un om iscusit si energic *.
Cuviintul tfuvocivw inseamná altceva dealt iscusit. Benseler G. E.., Griechisch
Deutsches Schultarterbuch. ed. II, 1862 s. v., ne d pentru acest cuvfint tradu.
ceriles hitzig, mutig, wild (ferox) s. Propun traducerea inimos, insufleIit, care
corespunde mai bine compozitiei cuviintului grecesc.
II Konrad Miller, Itineraria Romana. Rdmische Reisetvege an der Hand der

Tabula Peutingeriana, Stuttgart 1916, p. VIII.

a Patsch C., Der Kampf um den Donauraum unter Domitian und Traian
(Beitrlige zur Völkerkunde von SiidostEuropa, V, 2), Akad. d. Wissenschaften,
Wien Site. Ber. 217. Band, r. Abhandl., 1937, P. 592).

www.dacoromanica.ro
 IMPARATUI, TRAIAN $1 MAREA NEAGRA 125

la Roma, au sosit multe solii dela alti barbari 0 dela Inzi, dupg cum
ne istorise§te Cassius Dio Cocceianus 1 din sec. II d. Hr., in Istoria sa
Romang, LXVIII, 15, 2. Acela. Dio, 1. c. LXVIII, 15, I ne informeazg
cu privire la amploarea serbärii triumfale din Roma din anul 107, cu
prilejul termingrii razboiului cu Dacii. Festivitatile au tinut 123 zile
cu mu i zeci de mii de fiare salbatice i animale domestice jertfite si
cu 10.000 de gladiatori i reprezentantii regilor strgini au asistat la
spectacolele din teatru pe locurile de onoare ale senatorilor. Si Dada
merita aceastá atentiune : Dada care nu era un platou inchis ci avea
contact cu toate pärtile, mai intai prin afluentii Dna:aril care taie muntii
si fac treatori ca pe la Oituz, pe valea Buzgului, pe valea Oltului ori
a Jiului, dar apoi prin pasurile Barggului, Tulghe, Bicaz, Chines,
Uz, care legau Pontusul cu Dada, pe Bastarni, un popor (dupg Parvan,
Getica, p. 66, nota a) mixt germano-celtic, prolific, din Moldova de azi
la Sud de Carpii i Costobocii inruditi cu Dacii, la Est de Carpatii
Transilvaniei pang la gurile Dungrii, i pe Roxolani, ginta Sarmaticg
de prin Basarabia de astgzi 0 pang dincolo de Nistru( Tyras), peste Bug
(Hypanis) i chiar Nipru (Borysthenes), cu SarmatiiIazygii. Impgratul
Traian a facut deschiderea liniei continentale ponto-daco-pannono-
galice 0 este apreciat din cauza aceasta de scriitorul Aurelius Victor,
Caesares 13, 3 5, pentru a nu vorbi de Panegiricul lui Traian al lui
Plinius cel Tangr, care glorificand pe imp. Traian zice foarte spiritual
si intr'o forma stilisticg aleasa « nec vero ille (sc. Pompeius) civilius
quam parens noster auctoritate consilio, fide reclusit vias 4, portus
patefecit, itinera terris, litoribus mare, litora mari reddidit diversasque
gentes ita commercio miscuit ut quod genitum esset usquam id apud
omnes natum videretur r.
Traian este 0 cel mai asiduu organizator al provinciei romane
Moesia Inferior. De aceastä provincie tinea nu numai tgrmul apusean
al Mgrii Negre, ci i Pontul de Nord cu domnia Bosporang 0 pang
in spre Caucaz. Caucazul era supus, inainte de a fi legat de provincia
Cappadocia, sub raportul adnainistrativ i militar, Moesiei Inferior.
De grija pentru tarmul de Sud al Mgrii Negre, pentru Pontus i Bithynia
ne vorbesc epistolele lui Plinius Minor catre impgratul Traian, pentru
Cappadocia 0 Galatia numeroase monumente din diferite ora§e de acolo 5.
Ed. Ursulus Philippus Boissevain, Berlin, Weidmann, vol. III, p. 201
(p. C. 107), 1901,
1 Marcel Durry, Pline le Jeune, Pandgyrique de Tralan, Paris, (Collection des
etudes anciennes), 1938, c. 29, 2. Vezi i traducerea lui Aurelian Mosoiu C. Plinius
Caecilius Secundus, Panegiricul fmpdratului Traian, Ploesti, 1902, p. 44.
3 Patsch, I. c., p. r45.
Despre activitatea impáratului Traian in directia construirii de sosele
veil M. Durry, I. c., p. 129, nota 2,
5 Paribeni, Optimus Princeps, Messina 1927, II, p. 132. Nu am putut con-
sulta lucrarea lui De la Berge, Essai sur le riffne de Trajan, Paris 1877.

www.dacoromanica.ro
 26 T. SAUCIUC-SAVEANU

Inca din anul Ioo d. Hr. Imp. Traian « ridicä,. (W$ sum ne arata.
Vasile Parvan (Getica, p. 656), lagare de piatra pentru legionari 5i
alixiliari pe tot malul Dundrii de Jos, mutand legiunAe mai jos pe
fluviu pang. la Troesmis in fata Brailei, iar, indata dupa cucerirea.
Daciei, Traian intelege sal anexeze de fapt i toata campia munteana
prin ridicarea lagarului dela Barbosi pe Siret i prin organizarea dru-
mului direct roman intre Bretcu (langa Oituz i prin acest pas) si Barbosi,
pe valea Trotusului i Siretului la vale. De altfel si Moldova si Basa-
rabia sudica cu toata coasta de Nord a Marii Negre faceau parte din
imparätia romana, orasele grecesti de aci fiind ocupate cu garnizoane
romane. Interiorul mare era lasat in grija regilor clientelari sarmati
care primeau stipendii dela Romani pentru politica ce o faceau impotriva
celorlalti barbari mai de departe *.
Dar Romanii, cu flota lor Ravennata sau Moesid, care avea pe
Dunäre la Noviodunum o statie navalà, puteau stapani oricand Marea
Neagra. si *muffle ei presarate cu colonii orase grecesti. Si aceste
orase se grabisera sà se puna din vreme sub protectia Romanilor impo-
triva barbarilor din hinterlandul intins, pe de altd parte Romanii
puteau conta in orice clipa pe simpatiile i ajutorul efectiv al oraselor
si vaselor greceAi de pe coastele Pontului Euxinus, care sant organi-
zate i indicate de favoruri i privilegii. Pe langa orasele grecesti de
pe coasta apuseana a Märii Negre, trece, de pe vremea Imp. Traian, un
nou drum roman incepand dela Marcianopolis, orasul fondat de Traian
gi numit dui:a sora sa, peste Abrittus i Tropaeum pana la gurile Duna-
rii 0 mai departe. Este drumul in care inträ linia cunoscuta prin
inscriptia de pe fragmentul de scut descoperit in Dura-Europos si care
ne arata punctele Panysus-OdessusBizoneCallatisTomisIstrus
DanubiusTyrasBorysthenes (Olbia). Aceasta lithe era practicata dupä
comentariul lui Cumont (Fouilles de DouraEuropos p. 323, Tab. CIX
si urm.), acu la inceputul sec. III a. Hr. si pentru scopuri militare.
orasul Callatis, de pe taimul apusean al Marii Negre, s'a bucurat
de solicitudinea Imp. Traian. Aceasta rezulta din fragmentul de inscriptie
latina, descoperit la II Septembrie, 1943, la sapaturile noastre arheologice
in curtea Muzeului din Mangalia, la o adancime de 1,4 m (vezi fig. nr. 2)
Pe un fragment de placa de marmora cu dimens. 18, 8 cm., 25,2 cm si
13 cm se galsesc sapate cupere de 5,5 cm mdrime, resturi de inscriptie
in trei randuri care nu pot fi completate decat in felul urmator :
IMP (ERATOR) C[AESAR DIVI NERVAE] I F (ILIUS) NERVA.
[TRAIANUS] I AUGRISTUS, Germanicus, Dacicus, trib. pot. Cos.
P. P. etc. 2.
V. PSrvan, Getica, p. 119.
2 Conf. inscriptia edilitarä C. I. L., III, 777 (p. 1009, 1059) din anul 112,
cfind Publius Calpurnius Macer Caulius Rufus era guvernator in Moesia Inferior,
si C. I. L., VI, 964. Vezi i C. Patsch, I. c., p. 148.

www.dacoromanica.ro
 IMPARATUL TRAIAN 1 MARRA NEAGRA 127

Este adevgrat eà inscriptia aceasta este prea fragmentarg. Prea

putin putem cunoaste din ea. Totusi e important de a sti cd orasul
Callatis in care in cursul sgpäturilor dela 1924
incoace, nu am gäsit nicio urmä de inscriptie
cu informatiuni privitoare la organizarea lui //7)
militarg, a tinut sg evidentieze printr'un monu-
ment epigrafic, un eveniment, o activitate, un
act din vremea Imp. Traian. Regretdm cg nu
putem preciza circumstantele de ridicare a acestui
monument epigrafic din vremea Imparatului
Traian, nici cine l'a a sezat, nici pentru ce. Fig. 2.
Planul de politicg orientald al Impgratului
Traian a avut cloud etape : Etapa I-a se terming cu gurile Dunärii si Marea
Neagrg, iar cea a doua pentru care incepuse preggtirile prin concentrgri de
trupe din Pannonia, Moesia si Dacia, ca sg nu vorbim despre preggtirile
dinspre Judaea 0 leggturile cu Estul, se terming cu Marea Rosie si hotarele
Indiei 1. I-a fost hgräzit sä vadà incoronatá de succes trainic etapa inthia
a planulni sgu si sà se vadg stApgn pe gurile Dungrii si pe Marea Neagrg.
« Impgratul Traian, dupg rdzboaiele cu Dacii, a trebuit sä inteleagg
ca cele doug maluri ale Dungrii cu intreaga câmpie dela Sudul si Estul
Carpatilor au o unitate 0 omogeneitate de viata omeneascg si cä tind
mereu sg se integreze reciproc, cum se exprimg V. Parvan (Getica,
p. 127) intr'un singur mare organism geografico-istoric, având drept
cale de comunicatie la mijloc largul drum al Dungrii spre Marea Neagra ».
Impgratul Traian a inteles importanta de totdeauna a Dundrii si Márii
Negre pentru imparatia romang. Si noi de pe aceste meleaguri ne dam
seama de strafulgerarea gAndului acestui Optimus Princeps 2. Neamul
nostru, o parte din plamadeala lgsata pe aceste meleaguri de Imp. Traian,
e nedespgrtit legat cu soarta sa de soarta gurior Dungrii 0 a Märii Negre.
Gurile Dungrii si Marea Neagrà alcgtuesc plamânii nostri de respiratie
maritimg, gurile Dundrii 0 Marea Neagrã alcgtuesc problema liberatii si
independentii românesti, Marea Neagrd este, dela Traian, Mare nostrum 3.
T. SAUCHIC-SAVEANIT
Profesor la Universitatea din Bucuresti.

1 Cf. Ammianus Marcellinus, scriitorul latin din secolul al IV-lea, in R erum

gestarum lib. XIV, 8 : Hanc provinciam (sc. Arabiam) imposito nomine rectoreque
attributo, obtemperare legibus nostris Trajanus compulit imperator, incolarum
tumore saepe contuso, cum glorioso Marte Mediam urgeret et Parthos.
s Roberto Paribeni, Optimus Princeps, Messina, 1927.
3 Cf. Victor Bure, Ursprung und Geschichte der Namen des Mittelmeeres
und seiner Teilmeere im Altertum, Stuttgart 1932.

www.dacoromanica.ro
 RÉSUME
La Mer Noire a constitué la premiere etape de la realisation de
la conception politique orientale de l'empereur Trajan. L'expansion
asiatique de l'empire romain a mis l'empereur Trajan dans l'obligation
d'assurer les voies de communication, militaires et commerciales, avec
le reste de l'empire.
De là, la nécessité de dominer le Danube et de conquérir la Dacie,
d'envoyer des garnisons romaines jusqu'en Crimée et de faire construire
des routes de liaison sur le rivage Nord de la Mer Noire. La domination
de la Mer Noire assurait en meme temps la domination romaine en
Asie Mineure.

www.dacoromanica.ro
 IN LEGATURA CU OPERA
LUI MIHAI CANTACUZINO
Rasfoincl colectia de mannscrise grecWi din Biblioteca Academiei
Romane, am aflat in ms 42 ni*te insemnari de continut istoric 8i geo-
grafic, scrise frumos i cu ingrijire In romanWe.
In memoriul san despre e Manuscrisele grecWi din Biblioteca Acade-
miei Romane > C. Litzica scria acum 46 de ani 1 cä acest ms cuprinde
.0 istorie anonima a Tarii Romane§ti. a.se ani mai tarziu, d-1 Al. Lape-
datu 2 reuia sa-1 identifice ca pe unul ce contine textul grecesc al
4 Istoriei Tarii Romanesti * a lui Mibai Cantacuzino, opera publicata,
clupa alt text grecesc, de fratii Tunusli la Viena, in anul i8o6 3.
Necunoscand aceasta, C. Litzica, in a sa editie definitiva a Catalogului
manuscriselor grecWi dela Academia Romana, credea de asta data el
m-sul cuprinde opera stolnicului C. Cantacuzino 4. Recent d-l*t. Bezdechi,
folosindu-se de identificarea facuta de d-1 Lapedatu, se ocupä mai de
aproape de acest ms, in lucrarea sa despre cronica lui Naum Rananiceanu 5.
Manuscrisul in chestiune, daruit Academiei de D. A. Sturdza in
anul 1885, are formatul 24 x 17,5, e legat In piele i paginat de Academie
dela f. 1-220.
La inceput are 2 foi albe, pe prima, scrisa intors de jos in sus, se
afla o nota in romane§te, intitulata Lungu Tdrii Runi4ne0i dein Focpni
pand la Calafat in. dreptul Diiului. Urmeaza apoi 3 foi pe care e trecut
1 An. A c. Rom., Mem. Sect. Lit., s. II, t. XXIII (1900-190!), P. 45.
2 Episcopia Strehaii i traditia scaunului bdnesc de acolo, Bucuresti, 1906
p. 15, nota 3.
Sub titlul: 'Imropfcc 17; BXaxEac, tradusa in romfineste de G. Sion,
I storia oliticdci geograticd a Terei Romanesci . . Bucuresti, 1863, VI + 192 p.
Biblioteca Academiei Romine. Catalogul manuscriptelor grecesti, Bucu-
resti, 1909, p. 8-9. V. si recenzia lui D. Russo, Un nou catalog de manuscrise
grecesti, in Studii i critice, Bucuresti, 1910, p. 97-99.
s Cronica ineditd dela Blaj a protosinghelului Naum Rtimniceanu. Partea I a.
Text insolit de un studiu introductiv, ClujSibiu, 1944, P. "IL

www.dacoromanica.ro
130 ILIE CORPUS

cuprinsul m-sului (f. 3-5), apoi 2 albe (f. 6-7), pentru ca pe urmatoarea
O. inceapa, in grece0e, cap. i al « Istoriei Tarii Rumane0i », intitulat
II z pi, Maxiccc, de unde m-sul incepe a fi paginat de autor dela 1-198,
iar de Academie dela f. 8io6. Dupa cap. 49, care cuprinde stipulatiunile
pacii din 1774 privitoare la Tara Româneasca (p. 195-198), urmeaza 33
foi albe, paginate de autor cu creion negru dela 199-264 (f. 107-149).
Pe aceste pagini albe 0 anume dela 199-203 (f. 107-109) se aflä ni0e
insemnäri, tot in române0e, care in loc de titlu au urmatoarea introduce-
re : In toate pdrlile lumi cdnd se intdmpld vreo mai deosebitd intdmplare sau
cdnd se gdse§te vreun para xenon 1 lucru, pentrulinere aminte sd insemneazd.
Poate cdqi in Vlahia multe sd vor lei intdmplat qi neinsemndndu-le nimeni nu
sd pomenesc. Drept aceea eu ardt aid cele mai deosebite lucruri, paraxene
lucruri , ce s' au inteimplat in vremea vieli mete. Aceste intamplari, scrise in
ordine cronologicel, se refera la un cutremur de pamant din anul 1740, la o
descoperire a unui cap de animal preistoric, facuta in anul 1742 in apropi-
erea Ro0ori1or de Vede, la povestea uneia din intrigile lui Iordache
Stavrachi, capichehaiaua lui Stefan Racovità contra acestui voevod,,
facuta la Constantinopol in anul 1764 0 in care este vorba de boerul grec
Nicolache vel paharnic 0 familia sa, 0 in fine la descrierea unei ploi cu
pietre, care a cazut in anul 1774, Aprilie, in apropiere de Targoviite.
Dela p. 265-412 (f. 150-218) urmeaza apoi, in grece0e, cap. 61
al « Istoriei Tarii Rumane0i », 0 anume cel ce cuprinde cronologia
domnilor, apoi o pagina alba. (414), pentru ca pe p. 415-417 (f. 219v
220v) sal gasim alte insemnari in romane0e cu informatiuni scoase
dintr'o harta din « Cosmografia » abatelui Ioan d'Artois privind tarile
romane, aparuta la Paris in 1750 2, informatiuni la care autorul insemnäri-
lor noastre adaoga cele cunoscute in timpul vietii lui, Oita la anu11790.
Textul m-sului are, dupà cum se vede, unele locuri goale uneori de ju-
matati alteori de zeci de pagini. Faptul acesta ma face sà cred ca avem a
face cu un ms, in care autorul 0-a trecut sau a pus sä i se treaca in curat
textul lucrarii, lasand locuri goale pentru completari ulterioare de date,
pasagii 0 chiar de capitole. Pe asemenea pagini goale 0-a scris in
urmá notele in române0e:
Cine e autorul acestor insemnari romane0i ?
Mind vorba de un ms grecesc, care cuprinde textul « Istoriei Tarii
Romane0i » a lui Mihai Cantacuzino, m'am gandit din primul moment
ca tot acesta ar putea fi 0 autorul notelor de mai sus. Trebuia prin urmare
sal compar scrisul acestor insemnari cu un autograf romanesc al cronicaru-
lui. Si un frumos document autograf, inedit singura urma de scrisoare
româneasca a lui M. Cantacuzino, ce o are inregistrata Biblioteca Acade-

1 Ciudat, straniu.
2 N'am putut afla nicio mentiune despre acest autor sau despre lucrarea
sa in nici o bibliografie sau enciclopedie streing, din cele ce se afM in Biblioteca
A cademiei Rom fine.

www.dacoromanica.ro
 IN LEOATURA CU OPERA LUI MIHAI CANTACUZINO 13 I

miei Romane mi-a servit la acesta. Este vorba de un act din 28

Fevruarie 1776, cu iscalitura i pecetea cronicarului, devenit general rus,
prin care acesta, intors din Rusia in Iulie 1775 pentru lichida averea
din Vara, vinde medelnicerului Alexe Neculescu i fratelui acestuia, satra-
rului Iordache, un numar de 31 salase cu 145 suflete de tigani 1.
Asa dar cu ajutorul acestui act, al carui scris constat ch. este identic
cu cel al notelor noastre, am putut stabili cá insemnarile romanesti
din ms grecesc 42 al Academiei sunt scrise de Mihai Cantacuzino.
Daca insemnarile sunt ale acestuia, atunci m'am gandit cà i ms-ul
grecesc, in care sunt trecute, ar putea fi scris tot ae M. Cantacuzino,
reprezintand astfel redactia originala greceasca a istoriei lui. Cum fireste
scrim' romanesc se deosebeste de cel grecesc, am putut confrunta
numai cifrele din textul insemnarilor noastre cu cel din textul m-sului
grecesc. Asemanarea fiind izbitoare, inclin sà cred ca 1 textul grecesc
al m-sului este opera originala a lui Mihai Cantacuzino. Un studiu
comparativ al grafiei din acest ms cu un text grecesc, autograf al
cronicarului, ar putea verifica parerea de mai sus.
Dar chiar dacà n'ar fi scris de mana lui M. Cantactaino, ci de altci-
neva insarcinat de acesta cu transcrierea in curat a lucrarii, totusi
m-sul in chestiune poate fi considerat ca un original. i aceasta, pe langä
motivul ca. M. C. 1-a avut asupra sa pana la 1790, cand scria in el ulti-
mele sale note in romaneste, i faptul ca textul grecesc are si unele
mici adnotari in româneste, fa:cute ulterior de cronicar. Astfel la p. 95
(f. 55), in cap. 32, care trateaza despre veniturile doamnei, autorul
adaoga, sub cuvântul ['Arca explicatia in romaneste adecd md-
jdritu. Iar in rezumatul dela sfarsitul capitolului 56, care se ocupk
de orasele care au fost scaune domnesti, M. Cantacuzino scrie (p. 372,
f. 198), in stanga paginei, jos :
Adunare: mdndstiri, metop, in judge; nuindstiri, biserici, in oraqe;
a/ard dd biserici dupd la sate :
In judge : mdndstiri 84
metop 99
183
In Bucureqt : mdndstiri 28
In Tdrgoviqte : mindstivi 3
In Craiova : mdndstiri 2
216
Biserici
In Bucure§ti : 67 226 (sic)
Tdrgovi§te : 22 442
Craiova : 44
In orafe: 95
226 (sic)
1 Documente, XCV-75.

www.dacoromanica.ro
132 U,IE CORPUS

Incat concluzia vine dela sine: chiar dacä textul grecesc de care
e vorba n'ar fi scris de mana liii M. Cantacuzino, acesta totusi 1-a avut la
sine, 1-a citit,l-a revazut i i-a facut in romaneste adnotarile de mai sus.
In Ma acestor constatári se pune acum intrebarea: in ce limba a.
scris M. Cantacuzino prima sa opera si anume t Istoria Taril Rumanesti *?
N. Iorga scria la 1900 ca aceastä cronica a fost scrisä in romaneste
dupa 1788, in Rusia, iar originalul romanesc al ei se aflä in ms 468
al Academiei Romane. El preciza in continuare cà lucrarea a fost tra-
dug apoi in grecelte, in tara, iar textul acestei traduceri gata facute
a fost gasit de fratii Tunusli i tiparit la Viena, in 18o6 1. Un an mai
tarziu, Iorga repeta cele de mai sus, precizand doar ca lucrarea a fost
scrisä cel mai curand in anul 1776 2,
Elementele stabilite de el au fost acceptate si de istoricii nostri
literari. Astfel dupa el, G. Pascu afirma cä opera a fost scrisa in roma-
neste, iar m-sul, inedit, se afla la Academie la nr. 468. El mai adaoga.
insa cà ea a lost tradusa de autor in greceste la 30 Ianuarie 1776 si
tiparitä apoi la Viena, in i8o6, fara indicatia autorului, de fratii Tunusli.
Textul lui Tunusli a fost tradus apoi de doug ori in romaneste: odata la
1809 (ms 468 al Academiei), iar a doua oara la 1863, de G. Sion 3. Lucru-
rile stabilite de Pascu au fost insusite intocmai si de d-1 S. Puscariu 4.
Este insa in toate aceste identificari i afirmatii i multa gresala.
In primul rand ms rom. 468 din Biblioteca Academiei Romane, consi-
derat de Torga ca originalul romanesc al cronicei lui M. Cantacuzino,
nu este cleat o traducere din greceste a unui singur capitol si anume
al celui intitulat t Hronologhia domnilor » (f. 18 143.). Caci iata ce
se precizeaza intr'o nota dela f. 2 a acestui ms, trecuta cu vederea
de N. Iorga: Aceastd carte s'au scos de cdtre mine, scofdndu-sd dupd
grecie pd rumdnie, tdlmdcindu-mi-o alli prieteni in zilile Muscalilor,
cdnd se afla comandir oqtirilor Miloradovici ghindrar cu teat 1809.
cine va citi i va gdsi grefeli sd nu md categoriseascd ci sd zicd « Dumnezeu
sd-1 erte », fiind scoasd cu indna dd pdmeint, pentrucd mina putremte,
iar cel ce citgte, in veac pomeneVe. Alecu 5.
1 Cronicele rnuntene, in An. Ac. Rom., Mem. Sect. 1st., s. II, 6, XXI, Bucu-
resti, igoo, p. 410 urm.
2 Istoria literaturii romdne in secolul al XVIII-lea, II, Bucuresti, 190x,
p. 128 urm.
Istoria literaturii romdne din secolul al XVIII-lea, I, Cronicarii moldo-
veni i rnunteni, Bucuresti, 3926, p. '47 ; *1 Mihail Cantacuzino, in Cercetdri
Istorice, I (1925), p. 66-78.
* Istoria literaturii romdne. Epoca veche, ed. III, Sibiu, 3916, P. 206 si
245.16.
Traducerea s'a fAcut fie dupa un ms grecesc al cronicei, fie poate chip&
brosura publicatii de Tunusli. Constat cu p1ficut5, surprindere di la aceeasi
concluzie ajunge i d. St. Bezdechi (op. cit. p. 9 si 32), singurul care s'a uitat
pfinfi acum bine in nis r. 468 al Academiei.

www.dacoromanica.ro
 IN LEGATuRA. CU OPERA LUI MIHAI CANTACUZINO
133

In legatura cu acest ins roman 468, G. Pascu i dupà el d-1 Puscariu

gresesc de doug ori: prima data and il considerä ca m-sul romanesc,
initial, al cronicei si a doua (parà cand afirma cä este textul traducerii
in romaneste a publicatiei fratilor Tunusli.
Dacä deci ms-ul considerat ca textul romanesc al istoriei lui M.
Cantacuzino nu e decal traducerea din greceste a unuf singur capitol
din aceasta lucrare, atunci sa vedem care sunt celelalte m-se romanesti
ale cronicei, cunoscute pana acum. T. Ciparia semnala, in anul 1869,
un ms roman despre care afirma ca este opera originala romaneasca
a cronicei, dupa care s'a facut traducerea in greceste, publicatä la
Tunusli 1. Acest ms credea si N. Iorga ca este textul cronicei liii M. C.
scrisa in romaneste 2. Dar d-1 t. Bezdechi a arätat recent cà m-sul
nu este un original, ci o cronica scrisä de Naum Ramniceanu la ince-
putul sec. XIX, in care a compilat i cronica lui M. Cantacuzino 3.
Un alt ms romonesc, care este un fragment cuprinzand 16 capitole
ale istoriei lui M. C., il semnala N. Iorga in biblioteca episcopiei romane
dela Oradea Mare. Tot el vedea textul romanesc al cronicei ca facand
parte integranta din urmatoarele z opere de compilatie: « Genealogia
Cantacuzinilor », a doua lucrare a lui M. Cantacuzino, tiparita de C.
Bolliac in « Buciumul » pe anul 1863, i « Cronica * lui Gh. incai 4.
Nu \rad In toate acestea nici un ms original, nici un text autentie
sau mai vechi al cronicei in româneste, ori cel putin unul care sä se
fi pastrat izolat. Toate, afara de fragmentul dela Oradea, sunt integrate
in lucrari de compilatii ulterioare, la alcatuirea carora s'a putut folosi
un izvod romanesc, dar tot atat de 'bine i altul in alta limba.
Altfel se prezintä lucrurile and e vorba de m-sele grecesti ale cro-
nicei lui M. Cantacuzino.
In Biblioteca Academiei Române exista 4 i anume cele dela n-rele
14, 42, 916 i 917. Ms 14 este un fragment din cronica, un text asema-
nator celui publicat la Tunusli, dela p. 128-287 5. Cat priveste ins 42,
am aratat mai sus cá este textul cronicei poate autograf, in tot
cazul revazut de autor, deci autentic ms pe care M. C. 1-a avut
cu sine in Rusia si in care a trecut notele românesti, ce due 'Ana la
amil 1790. Ms 916 are pe f. i urmatoarea notà In greceste, din care
In traducere spicuesc: n Rezumat despre Tara Romaneasca. Dc dare
cine era stapanità In vechime... ,$i alte lucruri folositoare adunate

Arhiva pentru filologia i istoria, nr. XXVII (1859), p. 531-32.

2 Cronicele muntene, p. 410 urm.
3 O. cit., p. 14-15.
4 Cronicele muntene, p. 411-413.
5 C. Erbiceanu observi unele deosebiri in text 31 crede cä fragmentul este
mai vechi (eel putin dela juin. sec. al XVIII-lea) deal textul imprimat de
Ttinusli (v. ms gr. 14, f. 2).

www.dacoromanica.ro
 ILIE CORPUS
134

S'a aka-
spre stiinIa in acest manuscris de catre Mihail Cantacuzino..
tuit in anul 1776, Ianuarie 30 »1. Ms 917 cuprinde textul cronicei,
asemanator celui publicat de Tunusli.
Pe langil acestea se mai cunosc 2 m-se grecesti. Unul vazut de d-1
Al- Lapedatu in Noemvrie 1905 la un grec din Mitiline si in care, ca si
in m-sul grec. Qr6 al Academiei, se precizeaza ca a fost alcätuit de M.
Cantacuzino la 30 Ianuarie 1776 2 Al doilea este un ms din fondul
Cipariu, care se afla la Cluj si in care, ca si in m-sul grec. 916 al Acade-
miei i ms-ul semnalat de d-1 A. Lapedatu, se arata cä a fost intocmit
la 30.1.1776 3.
Avem asa dar cunotintà precisa de un numar de 6 m-se grecesti
ale Istoriei lui M. C., toate vechi, pastrate separat ca unitati izolate,
dintre care 5 complete, iar 3 dintre acestea din urma avand la inceput
.cate un scurt rezumat, in care se precizeaza cä lucrarea a fost facuta
(desigur in greceste, caci altfel s'ar fi mentionat) de M. Cantacuzino si
terminata la 30 Ianuarie 1776.
Ma intreb acum: clack' « Istoria Tarii Rumânesti » a fost scrisa in
romaneste i daca data alcatuirii ei o fixa N. Iorga cel mai curand
in anul 1776, dece si cum putea autorul sä o traduca din româneste
in greceste la 30 Ianuarie a aceluiasi an, cum afirma Gh. Pascu i d-1
S. Puscariu?
In prioritatea formei romanesti a cronicei, mergand pe drumul lui
T. Cipariu 0 N. Iorga, crede si d-1 St. Bezdechi, cand se ocupà de
analiza interna a textului grecesc, publicat la Tunusli. i d-sa ajunge
la concluzia ca m-sele grecesti ale cronicei au fost transcrise de pe un
izvod romanesc. Dovada: la Tunusli (p. 151) gaseste forme romanesti
ca A ppirov[.orear p (din rom. o al B umbestilor *), A pate pkicr-rao p
(din roM. « a Berlestilor ») etc 4.
Dar in ms grec. 42 al Academiei, pe care il consider ca autentic,
aceste cuvinte, sunt scrise asa: a 'Ailrcoutacgo-rao p i Taiv MrcepX6a-rtacov
(p. 137, f. 76). Cu alte cuvinte, in aceeasi fraza gasesc cloud genetive
la plural, unul in forma româneasca, altul in cea greceasca. Dealtfel
-cuvinte romanesti, trecute in forma lor romaneasca in textul grecesc
-al cronicei sunt foarte multe. Poate constitui aceasta o dovada. cã
M. C. si-a scris opera in româneste, iar m-sele ei grecesti, mai vechi,
unitare 0 mai numeroase, ar fi numai traduceri? Fireste cd M. C. s'a

1 V. §i I. Bianu, N. Hadc§, Bibliografia ronidneascci veche, II, Bucure§ti,

1910, p. 489; C. Litzica, ManuscriPle grecuii din Biblioteca Arademiei Roindne,
In Siudii i schiy greco-romdre, Bucure§ti, 1912, p. rooror ; N. Cainariano,
Catalogul man uscriselor grecesli, Bucure§ti, 1940, II 26-27.
2 Episcopia Sirehaii ..., p, 15, nota 3.
a *t. Bezdechi, op. cit., p. it.
4 op. rut., p. 15.

www.dacoromanica.ro
 IN LEGATURA CU OPERA LUI MEM CANTACUZINO
135

servit la redactarea lucriirii de izvoare romanesti 0, mai mult, poate

chiar de un concept al ei in romanete, dar ca unul ce §tia grecWe
tot atat de bine ca i romanWe putea sa-si scrie lucrarea in grecWe
trecand diferite numiri in forma lor romaneasca, fie ca le gasia aa
intr'un izvod romanesc, fie ea le scria astfel cum se pronuntau in graiul
românesc, fara a le adapta morfologiei grecesti.
Cred prin urmare Ca atat existenta unor forme romane§ti in textul
grecesc al cronicei, cat 0 implicit afirmatia ea acesta a fost transcris
ulterior dui:4 un izvod românesc, nu pot constitui argumente convin-
gatoare cä « Istoria Tarii Rumâne§ti * a lui Mihai Cantacuzino a fost
scrisä initial in romanWe.
Din contra, acum, cand am identificat un ms contemporan, autentic,
poate autograf al cronicei in grecWe, ms in care M. C. a facut ulterior
adnotari 0 a scris in romanWe insemnarile amintite, inclin sa cred cà
aceastã lucrare a fost scrisa dela inceput in greceste.
Lucrarea care strange la un loc toate lucrurile mai de seama ce si
le-a putut insemna acest boier muntean despre tara lui 0 de care a avut
nevoie in misiunile sale externe, a fost terminata la 30 Ianuarie 1776,
and autorul ei se afla intors pentru catva timp in taxa pentru a-si
pune la punct plecarea pentru totdeauna in Rusia.
0 editie critica a acestei cronici, care este opera reprezentativa a
istoriografiei muntene din a doua jumatate a secolului XVIII, i0
a§teapta o cat mai grabnica alcdtuire. Si ea va trebui sa porneasca dela
constatarea cã opera a fost scrisa in greceste i sa utilizeze, nu textul
defectuos din Tunusli, ci m-sele grecesti enumerate mai sus, pornind
in primul rand dela ms-ul gr. 42 al Academiei Romane.

* * *

Si acum o precizare cu privire la data mortii cronicarului. N. Iorga

nu §tia cu siguranta anul mortii sale 2, iar G. Pascu ii punea vag dupà
1787 3, anul cand si-a terminat a doua lucrare, anume « Genealogia
Cantacuzinilor » 4.
Dar in notele sale luate din « Cosmografia » abatelui d'Artois,
.amintite mai sus, M. C. inseamnä lucruri §tiute de el pan& la anal 1790.

1 Un exemplu tipic ii oferá locul dinIstoria sa, unde se dã hotarul raialei

BrAilei, pentru care compileazA in intregime un document românesc din aim]
1695, V. I. Corfus, Hotarul raialei I?rdila la 1695, in Revista Istoricd I?orn1nd,
XV 1945), fasc. III, p. 335-342 si extras.
Ist. lit. rom. in secolul al XVIII-lea, II, p. 123. .

3 Ist. lit. rom. din sec. al XVIII-lea, I, p. r33.

Publicatl, ingloblind si I Istoria Tárii Rumânestio, de C. Bolliac in Bu-
ciumul, I (1863), p. 95-163, i separat, de N. Iorga, Genealogia Cantacuzinilor
de banul Mihai Cantacuzino, Bucuresti, 1902, XI + 565 IL

2
www.dacoromanica.ro
136 ILIE CORPUS

Iar in anul 1793 se aminte*te in altá parte de räposatul general M.

Cantacuzino. Ceea ce inseamna cg de asta data, paná la noi §tiri, putem
restrange cadrul mortii sale intre anii 1790 i 1793 2.
Dau in anexe textul insemnarilor romanesti, care, pe langa contri-
butia la lamurirea celor de mai sus, yin sa completeze in ansamblu1
ei opera istoriografica a lui M. Cantacuzino.
Am reprodus textul chirilic, intrebuintand transcrierea fonetica.
Intregirile le-am pus in parenteze, iar cuvintelor strgine le-am dat
explicarea in josul paginelor.

ANEXE
Lungul Trii Rumdneqti dan Focsani pana la Calafat in drept<ul>
Diiului.
Ceas
36 an Foc§ani pang la Bucuresti.
23 dan Bucure§ti pang. la Rui. da Vede.
7 dan Ru§i da Vede pana la Slating.
66
8 dan Slatina pana la Craiova.
16 clan Craiova pang. la Calafat.
90 ceasuri lungu Tarii RumanWi dan rocani, dan hotar<ul> Moldovii
pana la Calafat impotriva Diiului in ma<lul> Dunarii fac
ver<s>t<e> 450.
Latu unde este mai latds.
* *
In toate PcirIile lumii, cdnd sd intdmpld vreo mai deosebitd intdmplare
sau cdnd sd gdsgte vreun paraxenon lucru pentru finerea minte, sd in-
semneazd. Poate cd §i in Vlahia multe sd vor fi intdmplat 5i neinsemndn-
du-le nimeni nu sd pomenesc. Drept aceea eu ardt aid cele mai deosebite
lucruri, paraxene lucruri, ce s'au intdmtlat in vremea vielii mele.
La 1<eat> 1740 s'au facut un mare cutremur dà pamant, intr'a treia
domnie a lu Costandin voevod Mavrocordat, Inca clopotile singure
clan cutremur sa tragea i omu abia putea sta in picere, care cutremur
mai intai s'au inceput cu un groaznec urlet ; la partea muntelui au
fost i mai stra4nec i atunci multe izvoritoare fantani s'au inchis sr
au rasuflat la altà diiatimà4 da loc.

1 1. C. Filitti, Arhira Gheorghe Grigore Cantacuzitio, Bucuresti, 1929, p. 129.

2 Recent d-1 Gh. Florescu mi-a comunicat, pe baz& de informatii rusesti,
el M. Cantacuzino a murit in anul 1790. Aceasta ar insemna cä si-a scris insem-
nArile de continut geopolitic in chiar anul mortii sale.
3 Bibl. Academiei Romane, »Is gr. 42, f. 1.
4 Exact : diastirnd : interval, distant& (grec. Sularw.cc).

www.dacoromanica.ro
 IN LEGATURA. CU OPERA LEH MIHAI CANTACUZINO
137

La 1<eat> 1742, in domnia lui Mihai voevod Racovita., s'au Osit

aproape de orasu Rusilor da Vede o mare capatanä in malu Orli Vezi.
Da la locu unii urechi pana la aceealaltd era mai latal dacat da un cot,
2 0.11ri unde era ochi era cat taleru da mare, avea cate 12 masele:
6 la falca clan jos, 3 la stanga 3 la dreapta, asemenea si la falca clan
sus, dar numai locu lor sä vedea, iar masele nestricate s'au gasit numai
doao, a lor mdrime era cat un civert a coali da hartie, iar faptura mdseli
era a§a
(urmeazd desenul mdsclii, in cerneald).
Trebue intre acele paraxene intêmplari sa aratam i aceasta ciu-
data urmare.
La 1<eat> 1764, in domnia lui Stefan voevod Racovita, ce avea el
la Tarigrad capichehaia pa acel tiran Stavrache, care prohorisind
in nazaru a ln sultan Mustafa, atunci, intre alte tiränii ce au aratat
la a lui domnie cä s'au urmat, au facut i aceasta.
Era la Vlahia un boier anume Nicolache vel paharnec, ce da fel
era Cernavodean, dar se Meuse i pamantean al Vlahii, rudindu-se
cu multi boieri. Acesta avea 4 fii, copii prea intelepp, care asemenea
cinstit om ti intelept era si tatu lor. Cel mai mare a lui fiu anume
Iordache vaduvind 1-au logodit tata-sau cu fata Tomi Cretulescu vel
ban. Fara nici o zaticneald 3, venind vremea, s'au inceput nunta de
Joi, cum sà obicinuesc in Vlahia nuntile acelor boieri i cununia cu
mare pompa i cu tnult alai sa sävarsaste Dumineca.. Acesti 2 cuscri
adeca banu Cretulescu i cu paharnicu Neculache impreu<na> i cu
fii-sau Iordache au mers dupa obicein da au sarutat main. lu Stefan
voevod, el cu bucurie i-au heretisit 4, nearatandu-le nici o impotrivire
pada' Dumineca. Dupa ce s'au straits tot alaiu la ginere s5. mearga
sa ia fata i apoi s5. mearga dupa obiceiu la curte s5.-i cunune Voda,
atunci intr'acest ceas au luat p5. paharnicu Neculache si pa fii-sau
Iordache ce era ginere i bagandu-i in heara i-au inchis la curte. Intre
acestea au chemat pa banu Cretulescu i i-au zis cum ca aceasta au
facut-o din poruncd imparateascd, fiindcä au venit ferman sä fie opriti
boieri Vlahii da a sä incuscra cu streini (care aceasta o Meuse Stay-
rache). Si asa aducand pa Radu Slatineanu, care si tatu acestuia fusese
strein arvantohorit, 1-a cununat cu fata Cretulescu, in scurt s'au inceput
nunta cu'n ginere i s'au sfarsit cu altul.
Sa ne intoarcem la paharnicu Neculache i la fii-sau. Tinindu-i
cateva saptamani i pradandu-i cu 50 dá pungi dá bani, i-au slobozit
da au mers la casa bor. Necolache dintr'acel ceas au cazut la atata

Inaintand, (a prohorisi = inainta, ajunge; grec Trp)t.cap:7) .

2 Gratis, favoarea (turc. naza'r).
3 Impiedecare, stanjenire.
Felicitat.

2.
www.dacoromanica.ro
138 ILIE CORPUS

ipohondrie incat nici nu zambia a rade, nici nu vorbia farä numai

ce faspundea dacà il intreba cinevasi, nici nu cerea da mancare pang
ce nu-i da i 11 indemna copiii sä mai:lance. Intre acestea fii-san Iordache
cazand la intristare an murit, ceialalp 3 fii vazand pa tatu lor intea-
tata ipohondrie, sau sa zicem esire dan minti, i vazand ca nu are eine
sá le poarte grija casi i a negutatorii, ce avea cu Viena i Lipsca,
hota<ri>nd ei cumca tatu lor este esit dan minti, cum toti aa ii socotea,
au intrat ei in otcarmirea casi 0 a negutatorii bor. Necolache sa pre-
lungea tot asa. La 1<eat> 1770 viind o§ti ruse§ti i trimitanduli top
boieri averile in Bra§ov, au trimis i copii lu Necolache a lor avere,
care fiindcà era a tatului lor, au scris cartea la dreptor<u> 1 dala vama
nemteasca daspre partea lui i dandu-i scrisoarea an iscalit Neculache.
Dupà aceasta mergand cn top la Brasov, copii, cu toate eà era oameni
it4e1epti, dar ca niste tineri poate cá cheltuia 0 la neplacerile tatane-sau,
ei atunci s'au dus sà ridice averea, drectoru zicandu-le ca nu le poate
da färä scrisoarea tatalui lor da vreme ce en a lui scrisoare i pecete
sant puse. Ei s'au dus 0 au dat tatane-sau sa iscaleasca o scrisoare ce
o facuse ei catre drectoru ca sa dea averea in mana bor.
Atunci Necolache cel e0t dan minti in ani 6 <kc gol> , care nu vorbia
neintrebat .0 care nu manca pana nu-i da 0 care nu zambia a rade,
au zis filior cu'n chip vesel: « ajunge, feti miei, atatia ani da cand ma
socotiti nebun i d cand santeti stapani ai miei, eu niciodata n'am
fost e0t dan nhinti, nici acum, nici nu santeti stapani pa al mien prima,
ce voi muri ».*i el au inceput a petrece tocmai ca in tineretile lui numai
cu carate frumoase, cu slugi bine imbracate, cu vanatori i cu toate
vesaliile, mai traind calla la Raab 1774. Atunci vinind in Vara t i ase-
menea in veselie petrecand, au murit i atunci 1-au clironomisit 2 ai
lui fii dupa diiata 3 ce le-au lásat. Toata ciuda 4 este cum a putut el
a rabda cu aceasta ipocrisie in ani 6, om zdravan fiind, dupà cum la
urma s'au i vazut.
* * *
La 1<eat> 1774, la luna lu Iule, in anu ce s'au incheiat pace intre
Rosiia cn Turci, la luna lu Iule.
La 1<eat> 1774, child s'au incheiat pacea intre Rosiia cu Turci la
luna la Iule, atunci cu 3 luni mai inapoi, la luna lui Aprile, s'au intamplat
la Vlahia, in judetu Dambovip aproape da Targov4te, aceasta ciudesie 5.
Intr'o dimineata 'Ana a nu rasari soarele, unde era ceriu da toate
partile senin, daodatá s'a ivit un mic nor luminos, dan care intai au

1 Directorul.
2 Mostenit.
3 Testamentul.
Minune (slay. .10A5)
5 V. Trimiterea de mai sus.

www.dacoromanica.ro
 IN LEGATURA CU OPERA LUI MIRAI CANTACUZINO
139

inceput a tuna, apoi daodata trasnind au cazut ca ploia multe pietre

dante acel nor in coprindere ca dà o versta dä loc 0 mai bine, care
pietre era negricioase ca noroiu cel gros 0 a lor faptura bucati ca cum
ar fi fost toate rumpte dintr'o lespede, unile mai mari i altele mai
mici, cele mai mari cat puninu 0 mai mari unile, alte mai mici i cat
ca nuca. i cu atata repeziciune au cazut, incat cele mai mari s'au
ingropat in pamant da ate o palmd 0 mai bine, cele mai mici, mai
putin, dupà a lor greutate, iar cele marunte a ramas d'asupra paman-
tului ca gridina. Atat cele dà au intrat in pamant scotandu-le cat 0
cele ramase pa d'asupra, fatal lor i mirosul lor era tot un fel, mirosia
a noroiu statut i putintel cam a pucioasa 1
* *
Iatii in ce chip aratd lza<r>ta Cozmogralii a lu abald Ioan dd Artua
pentru Vlahiia i Moldova, cine dd'nceput au lost ldcu<i>tori cu ani 2000
inaintea Dm. Hs. qi n ce tel s'au schimbat dupd vremi pdnd la l<eat>
1750, cdnd aceastd hartd s'au tipdrit la Franta in Pavis, mai ad dogdnd
aid qi dd atunci incoace cele dd opqte Viute pdnd la l<eat> 1790.
Da la ani.
2000 inaintea Dm. Hs. 'Ana la ani 1500, intr'acest epoh Unga-
riia, Trantilvaniia, Vlahiia 0 Moldova era toate tot un
pamant, in care lacuiia 4 noroade anume: I. Panoni,
2. Ilirieni, 3. Dachi, 4. Gothi.
1500 pana la ani moo, la acest epoh alte 4 noroade anume:
1. Schithi, 2. Chelti, 3. Thrachi, 4. Ghermani.
moo pfind la Dm. Hs., la acest epoh s'au despartit, cum arata,
la Ungariia au ramas stapanitoare cele 3 noroade la
Vlahlia i Moldovaviia( !), 2 noroade d a Ghermani anume
1. Bastari, 2. Pevsini.
Dela Hs. pan& la 200, la acest epoh s'au urmat, cum arata, clan
Ungariia cea mai multd parte au stapanit-o Romanii,
clan Ungariia o parte, Valahiia 0 Moldova s'au facut
cräiia Dachii, care s'au prelu<n>git pana la 1<eat> IoI.
La acest valeat biruind Traian imparatu Romi pa Dicheval
crai a stapanit aceste pamanturi ce S numiia Dachie
0 au adus Romani dala ostrovu Sichelii da i-au lacuit
intr'aceste 3 pamanturi.
200 'Ana. la 1<eat> 400, la acest epoh dan Ungariia partea acea
mai sus aratata s'au stapanit tot da Romani, iar pa
Dachiia, adeca o parte a Ungarii, Valahiia 0 Moldova
au luat-o dala Romani Dachi la 1<eat> 275 0 au stapanit-o
'Ana. la 1<eat> 350. La acest valeat au luat-o &la Dachi
1 Bibl. Ac. Rom., ms gr. 42, f. 107-109 ; V. i C. Litzica, Calalogut
manuscriplelor grecefli, p. 8-9.

www.dacoromanica.ro
 ILIE CORPUS
140

Vizigothi 0 au stapanit-o ani 50 pana la 1<eat> 400.

400 pana la 1<eat> 600, la Acest epoh toata Ungariia cu Trantilva-
niia cu Vlahiia i Moldova le-au stapanit Uni ce venise &Ala
Tartariia, care s'au daspartit in 3 noroade, cum in jos arata :
La Ungaria 2 noroade, Eruli si Ostrogothi, la Vlahiia 0
la Moldova, norodu Ghepidi. La 1<eat> 568 Lombardi
biruind pa aceste 3 mai sus numite, au stapanit aceste
tfari ani 32 pana la 1<eat> 600.
600 pana la 1<eat> 800, la acest epoh iar au stapanit Uni, ce sal
daspartise in 2 numiri: 1. Avari, 2. Cozari.
800 pank la 1<eat> moo, la acest epoh o parte dan Ungariia,
Vlahiia 0 Moldaviia au stapanit-o tot aceti Uni pang
la 1<eat> 891. 0 parte clan Ungariia au stapanit-o Franti
pana la 1<eat> 891. Tar la 1<eat> 891 venind Unguri dala
Tartaria au biruit pa Uni 0 pa Franti 0 au stapanit ei
toata Ungariia, pa Vlahiia 0 pa Moldaviia. Atunci s'au
numit Tara Ungureasca 0 stapanitori duchi, cel dantai
duc au fost Arpat, ce venise cu Unguri la 1<eat> 889.
moo pana la leat 1500, Ungariia s'au facut cralie la 1<eat 997
0 s'au rastins pana la Bulgariia, apoi s'au daspartit dan
transa 3 printipaturi in Vlahiia, Moldova, Tranti1vaniia.
1500 pana la 1<eat> 1700, la acest epoh craiia Ungarii, cu acea
mai multa parte da pamant, supusa la Austriia.
0 parte dan Ungariia k supuse la Turci la
Printipatu Trantilvanii 1 1<eat> 1529.
Vlahiia supusä la Turci la 1<eat> 1460, dela Laiota voda.
Moldova supusa la Turci la 1<eat> 1505, dela Bogdan voda.
1700 pana la 1<eat> 1790, la acest epoh sant tiute aceste in jos
arata :
Ungariia toata. I ce sa coprinde craiia Ungarii, supusa la
TrantilvaMia I Casa da. Austriia.
Vlahiia 1 amandoao prinTipaturile, cu domni Mr, supuse
Moldaviia j la Turci supt haraci 1
* * *
Acestea stint insemnarile de continut arheologic, istoric, geopolitic,
seismografic 0 meteorologic, scrise de M. Cantacuzino, identificate 0
scoase acum la lumina.
Imbracate in haina vechilor noastre litere chirilice, pe foi ruginite
de toamna anilor spulberati in vremuri apuse, ele aduc stropi de lumina
nouã la lämurirea unei opere 0 la cunoa§terea trecutului unui neam.
Bucurqti, 1946.
ILth CORFUS

1 Ibidem, f. 219-220.
www.dacoromanica.ro
 RESU M
Dans le manuscrit 42 de la collection de manuscrits grecs de l'Aca-
démie Roumaine, on trouve quelques notes historiques, &rites en
roumain et qui se rapportent au laps de temps écoulé de 1740 a 1790.
L'analyse graphique du texte a établi que ces notes ont été écrites
par Michel Cantacuzene, pendant la seconde moitié du XVIIIe siècle.
Le fait que le manuscrit grec sus-mentionné contient « l'Histoire
de la Valachie » de M. Cantacuzène, determine l'auteur a croire que
ce manuscrit est écrit de la main de ce chroniqueur. En tout cas il
s'agit d'un manuscrit authentique que le chroniqueur avait emporté
avec lui dans son exile en Russie, qu'il avait revise, en y ajoutant,
ulterieurement, les notes mentionnées plus haut, écrites en roumain.
A la suite de l'analyse extérieure des manuscrits roumains et grecs,
l'auteur conclut que M. Cantacuzène a ecrit l'« Histoire 'de la Valachie *
en grec et non pas en roumain, comme on l'a cru jusqu'a present.
Dans les annexes on trouve le texte des notes &rites en roumain,
qui complètent l'ensemble de l'reuvre historiographique de M. Can-
t acuzène.

www.dacoromanica.ro
 UN PRETINS ISTORIC:
EMANUIL BALEANU
Unii istorici j istorici literari vorbesc de o Istorie a Romanilor din
Dacia, scrisa in grecete de boierul Emanuil Baleanu, Istorie care a rdmas
nepublicati 0 se pastreaza in& un manuscris din Biblioteca Academiei
Romane. De aceasta Istorie vrem sa ne ocupam i noi i sa aratam,
in cele ce urmeaza, ca Emanuil Baleanu n'a scris nicio istorie, ci si-a
insu0t opera serdarului Teodor Fotino din Hios, care a circulat in manus-
cris, i ca istoricii nu trebue sa-1 considere mai departe drept autor.
Manuscrisul grecesc nr. 2 din Biblioteca Academiei Române, care
cuprinde Istoria a§a zisa a lui Emanuil Baleanu, nu poarta nici un titlu.
Constantin Litzica, autorul Catalogului manuscriselor grece§ti din
Bibl. Acad. Rom., descrie astfel manuscrisul: « Sec. XIX, hartie, Ica
fol., 37 x 24 cm. ; cartonat de curand. Cuprinde istoria Daciei dela
2000 a C. pana la 1204 p. C., dupa care vine (fol. 69) o descriere a Terii-
Romane§ti: H sp typcapil 1-714 Maxioc4, Lade de Emanuil Baleanu ».
Mai departe Litzica reproduce o dedicaVie a lui Bdleanu in original
0 in traducere romaneasca. La sfar0tul descrierii manuscrisului Litzica
trimite pentru autor i opera la N. Iorga, Istoria literaturii ronuine
in sec. al 18-leal.
N. Iorga in legatura cu Billeanu 0 opera lui scrie urmatoarele:
« Avem apoi, pentru a-I pune aldturi de Naum, un prelucrator in gre-
cqte al ideilor §colii ardelene, boierul Emanuil Bdleanu, pe care-1
gilsim in cele mai innalte functii pela 1821 2 i care a fost protectorul
Constantin Litzica, Catalogul manuscriselor grecgti din Biblioteca A cademiei
Romdne, Bucuresti, 1909, p. 15-18.
2 N. Iorga trimite la Hurmuzaki Documente, vol. X (4 in tabla, la acest
nume s, dar n'am gasit acolo nici mAcar odatA trecut numele lui Emanuil Baleanu,
ci al tatAlui s5ii Grigorie BAleanu, care inteadevAr a ocupat cele mai inalte
functii pe la 1821, pe and activitatea politicA a lui Emanuil 13Aleanu abia in-
cape in aceastit epocA; e nunnt In postul de vornic al politiei in 1819, vezi
Hurmuzald Documente, XX p, 481.

www.dacoromanica.ro
 UN PRETINS ISTORIC: EMANUII, BALEANU
143

lui Gheorghe Lazar 1. El a scris o opera, trecuta cu vederea pana acum,

o « Istorie a Romanilor * alcatuità din doua parti: una trata despre
Romanii in Dacia, cealaltd dadea o Hept.ypcapi) Tijg BAcczEocc, o descriere
a Principatului muntean.
Judecând dupa aceastä carte, care se razima pe bogate izvoare,
pe marturiile antice, pe « chronograful Terii-Romanesti 0 al Moldovei »,
pe « istoricii unguresti » si cuprinde mentitmea evenimentelor petrecute
pe pamantul Daciei dela anul z000 innainte de Hristos pana la 1204,
Baleanu era un om invatat si un spirit distins. El dä consideratii asupra
limbii, in care pretinde a gasi elemente genoveze. Numai partea descrip-
tiva e mai slaba. Aici autorul trimite la alte descrieri, caracterizeaza
defavorabil pe locuitori 0 anuntà Ca trece la sirul Domnilor. Unicul
ms ce avem e insa intrerupt aici » 3.
N. Iorga si in Istoria Romdnilor, publicata de curand, sustine ca
Emanuil Baleanu a scris « o Istorie a Tarii-Romanesti larg conceputä,
in limba greaca a vremii » 3.
Dar nu numai N. Iorga, ci 0 profesorul dela Universitatea din Cluj
D. Popovici in Literatura romdnii in efioca luminilor, publicata anul
trecut in limba franceza, crede ca Em. Bdleanu a scris o Istorie a Daciei.
Domnia sa spune ca. Em. Baleanu, « l'energique protecteur de l'en-
seignement roumain en Valachie nous a laissé une histoire des Rou-
mains en Dacie qui représente plus exactement une histoire de la terre
roumaine *. Si mai departe D. Popovici adaoga : « l'auteur suit le cours
des évenements qui se sont déroulés dans ces contrées depuis l'an 2000
avant J.-Ch. jusqu'à l'an 1204 de notre ere. Son ouvrage comprend
en outre une description de la Valachie, rédigée en grec comme le
reste de l'oeuvre * 4.
Precum vedem nici Litzica, nici Iorga si nici Popovici nu ne dau
titlul Istoriei lui Baleanu, fiindca manuscrisul care ni s'a pastrat nu
poarta nici un titlu. In fruntea manuscrisului se Oa o dedicatie, semnatà
de Emanuil Baleanu, care, dupg cum rezultä din continutul ei, e adresata.
unui Domn, fard a fi pomenit numele lui. Intreaga dedicatie e reprodusä in
original si in traducere romana in Catalogul lui Litzica. In aceasta dedica-
tie interesanta si pretioasa prin continutul ei, Baleanu spune intre altele :

i Si ad credem ca. este 9 confuzie a istoricului N. Iorga ; nu Bpi. Baleanu

a fost a protectorul lui Gheorghe Lazar », ci tatal acestuia, marele vornic Grigorie
Baleanu, fiindcä dupa cum se §tie cu cheltuiala lui s'a tiparit cartes lui Gh.
Lazar : Povdfuitoriul tinerimei,vezi Ioan Bianu-Dan Simonescu, Bibliogralia
Romlineascd Veche, Bucure§ti, 1912-1936, III, P. 499.
2 N. Iorga, Istoria literaturii romdne In secolul al XVIII-lea, Bucure§ti, Igor,
p. 362-363.
3 N. Iorga, Istoria Romdnilor, Bucureqti, 1938, vol. VIII, p. 208.
3 D. Popovici, La littérature roumaine 4 l'ipoque des lumieres, Sibiu, 1945.
p. 136.

www.dacoromanica.ro
 X0,/,Sa!si ONVIEVICv3

imp) no/X 92 9 soisam

Ski.n 5ono Servo 5ont. .132n9
o nIf.t.
nonoinp at. nyyrinood
'norl ttri Sios. )on3
51olva kx ,ono.1.19d x927p o711 i.Lanf2
rx oyodrI9Lop 5 0/92 cbi cbd Ski odarriroonzu facoo 5 '57o3no71 34
QO non92L. 369 nkrbpoi ,2cio 101(yr, A(91 3X.0(1R MOd ntketpdryn312 irciR loD9

as. 9d noyyou 23 nod 011.(31 1017071

M.91 (9d M911011 rn9ridrii.D912 0 ILL 7ov-
Z1(1711, 701Apf. )0A91:)3 )0 X? Mye(OlL 'ff9?610(31.1.09 50A31101 xrd1D(OX
5(914 m203 5(4.3.. olocimaq 5n 5k11lp...o1aL9 no)i X1 o27oXdf MOiA0fl9dk.
pox i, vox 01LD "A(91/197DRn 311 Q...2 pox /o3d132.Lnyou.5 az. lon39c1 110X (2 5
A? d11Lo1x 101A0ApOcbr13 kW 13/DX k(), 0(412 )0d M91 My7p21. 1 v.ou. lord
-
'Mr( M9A0T13A13t 31 17)X 'M91(91R1 10.001L0 Ari M91901 9.soo.k9T1 cb 53nOd pox
kiad 5 x19 5131)od sxo3d311.9 d7on9 'Iona-1.191%nd opouo 92 ,2/9 XDpo 5)2d -no
5rpokn pox 51vepocb 5(1)33 nordlou od n9531- Krixold3aop coA.1y9 od onst -1
lx)m (.2 spoold13X11/.9 ntfa. 31L. d 1 57o3XX)v pDx 3X)oya 5r A10',doi, 3M1-

Akty,(319. 5p SdL i
&cad 'niabolT d) d 0A3119 Ski kyf 0 570p -X?
'Mr)9321. (96 Att330rd 921.9 mol 9 mod 5 x nolnonld 1 -)01)37-11)pdil. 5ç)JJ ,2 xr,to
noyy9719 319u9 loloirot n91-1 n(21 .U.no cb/od m99 n9 5poi ncolyo OIL/ 511o3d
pn3d od ton FX /1)1 3a.t. d 5r3mov o 51922 92 p...m121 d A10 A3M1D 0170ftopd
01913. lei moX3 3d)wo ouf 1 513 50,321. Ak.L kJ- 5v330kop 9969 d nio3
'AI9d C7 5
o. chpi colyrinnlou. d X d 50A9 31)13yIn? 701 31 ol n 5onom..9dx pox oi n
ncorc, So no,wctod11 `rtuad pox q290 9iLV3iZX cyyp (4. 9 mi. foi n
H noinod pnt 5oncoitochg ,,nr(VID 511 1,70X M91(1(5) A3),X)13T1C331.03 AC9
9 V?"XX)d 1 TM 01L9 kATI el°1101"1 cl nrgi rcoo pDx (4 ACO1 ()oO1molt; M013

31f._
d d tfaio Ipizu mod al. pox norm modlocijthod 2121.? d
kri k7if AVX AO
A0R3XD 9x1t3021321 ki Stu. 5idoiD k2.9xu. 5 'AreCOVITInD /p12 01 mol
d Ivri M9 op dm 911 earl fO A0131(11.19 X dlora ray 5roi `ncpdvolLci (Fri

too13yrrif 5(k_tr:91371 okiix 5r3d nkx32 )01.001L9 ki A 3R Al /UR M9

x)o9 '1oix2d1d wo9 9 cap, 'mold rD9 r39 mod13Xo121 pox &cora X d odoon mow;
M).CA. 4)1010CM.An.0 nc2 5loo9ricbonn.o kitpoi doi 5 9 'n91x16 ii
thicovri ')oxco29drat. 31.cv d 29 nod LI 5 kyf 570130 3191.1? 'Wd 5(92L9 AV kTi
.pox =mu. Timx xvri 19d 9 X d 50A9 513 kx3.1.A1031. xnke(py pp ooncloprop

qi.f11T1?21)Dd102L Ati-19 A20 kJ.. A olcri 'n/o3d 5r) 9dyrino od Krim Sioa. 1d911.,
171 mpoXdf onrionlimnox 51 1. d Do 96 (9d (b1 cuxon d Min opr i k 5 '13419
(

5cr? no13T1 ki 5 2 o yn km 5 ) nOT 3.03yX01L9co 5 1nu ,2 (bm noXp

3191)0)(12 nod "nooD907onwpodu p
cbi cbd919-ritf. d)o3.6. nod chilf..d el-15 '13 5(1)
(Fri
M91 M9Tik1911L3 XA? "13170d lumaq no-ri AC9 ? 'cbdod OD 66 31 kx
120X M91
1971 pox 61aL9dimd.raop `11-14nox12 e2 amp. 91 ood th 5con 13)97162
n99X9y_ ory 59 e3.91 AOT1110293C9 5 fl13X3 t& M91A9Xdf M91A9Ocb090,(1d) (4.
9DoTicb cb AC9 monriOXVOMp ntpX62 -(4( 1,o9v nn 3 con9-r19 '5 67-19 9imi,D9nod
pox 3.1.1ol49x19121.9 "Mri3A4 A4M=71 nori Ak19701 ocboodu d noi
'501)2Tiff.A011. Mn111.70 X90 513 /41 A/Onf `noi9o1 cleop 519 Mf,..t minor ol n
oxood can° 5 pox 5" ks, 5 5orr190 orhd)9da. 5 MI 1.1.no)f4o9y3L Ireopx

www.dacoromanica.ro
 UN PRETINS ISTORIC: EMANUIL BALEANU
145

sii; Biag Aal.trcp61-1Toc TO axcOaeg airrilg Alparpuvov* xod yap 1 at

ticycamrpeneio,c elx6Tcac npouipteL TO Treaat rco-c' iv Alyórrrcp cpcovlOiv
« p paaUver. p.iv 11 CEAAac kv Tip Tlx-rav, &nay ae Tiwn, gyre TEXTEL ».
T-7]; Utielipac Ozo 9 pouplyrou 6 LIrrp1/46-pyro6
' Ep.avoip flcOaLavog.

Iata si traducerea romaneasca:

Neavand, prea neinsemnatul tau serv, cum sa-mi arat altfel ravna mea
arzatoare, si pentru ca sä nu fiu socotit de tot nefolositor de altii, si sa par
netrebnic in timpul prea stralucitei tale domnii, n'am crutat munca si nu
m'am temut de celelalte greutati, ci toate amintirile despre Romani ce am
gasit de mutt raspandite in Dada, toate acestea le-am adunat din multi
scriitori, fiind ajutoare de folos pentru acei care urmaresc lucrurile vechi si
ravnesc la cele frumoase. Ele ne dau si o bogata cunostinta si ne arata
ca intr'o oglindä, felurite obiceiuri si moravuri ale vechior imparati,
regi si particulari, atat pe acei care cu mintea larga si stapaniti de virtute
au supravietuit cu falä, cat si pe cei tariti de obiceiuri rele si josnice,
care au murit al% sä li se dea vreo atentie. Totusi incercand sd scriu
istoria Daciei si a Valahiei, ma sfiam sa duc lucrarea pana la capat,
pentru ca ma temeam ca nu cumva indepartandu-ma de adevar, sa fiu
dovedit de cei care judeca drept lucrurile. i cum sa nu ma tem ? and
foarte multi istorici introduc in scrierele lor si stirile despre Dacia ,
dar nimeni n'a scris o istorie deosebità, neavand dovezi sigure de aflarea
adevarului. Iar timpul a tot mancator a nimicit scrierile lui Kroton
si ale lui Dione din Prusa despre Geti, si n'a lásat cleat scurte insemnari
pe care le putem aduna din Herodot, Strabon si din alp scriitori ma-
noi. Pe de altä parte scurgerea atator ani si navalirea Tatarilor si a
altor barbari au facut aproape cu neputinta impletirea acestei istorii,
din cauza nenumaratelor evenimente ce au rezultat. Dar gandindu-ma
sä nu fiu acuzat de prea mare neglijenta, am inteles ca trebuie sä
controlez tot ce am adunat de prin carti de istorii, din manuscrise ori
din hrisoave. Alcatuind din acestea, cum am putut, istoria de fata,
am dat in vileag cele ce am gasit mai apropiate de adevar, pentru ca
nu cumva vremea sa le arunce si pe ele cu incetul intr'o deplina uitare
si intuneciune. D'eci aceasta istorie, care poate fi de folos celor ce se
indeletnicesc cu cele vechi, o inchin Inaltimei Tale de Dumnezeu pazite,
drept semn al supunerei mele plecate. Si cui altuia as fi putut-o inchina
mai bine decat Inaltimii Tale de Dumnezeu pazite, care esti stapan
pe stiinta si efor al oamenilor de stiinta, protector intelept si judecator
neinduplecat, caruia i-se potriveste vorba ea' « popoarele atunci sunt
fericite, cand stapanitorii lor sunt filozofi ori filozofii iau stapanirea ».
Primeste deci cu bunatate, prea intelepte si prea indulgente stapane,
aceastá smerità inchinare a operei mele, uitandu-te nu la valoarea

www.dacoromanica.ro
 NESTOR CAMARIANO
1 46

ei, ci la intentia inchinatorului, i ca un copil al dreptatii dä stralucire

partilor lipsite de frumusete ale lucrarii din prisosul frumusetei a stra-
lucirei tale ; caci Máriei Tale i se cuvine vorba spusä de demult in Egipt ;
« Rareori rodqte Grecia, dar cand rodWe da na§tere la ceva mare ».
Al Inaltimii Tale de Dumnezeu pazite.
EMANUIL BA.LEANU

Citind aceasta dedicatie cine poate sa-si inchipue ca. Emanuil Meanu
este un 4imp1u copist i ca Istoria pe care o inthina Domnitorului este
munca unui alt cercetator ? Indrhzneala i indemanarea cu care Baleanu
a compus dedicatia sa a indus in eroare pe N. Iorga, Const. Litzica oi
D. Popovici.
Em. Baleanu n'a scris nicio Istorie, 0 in zadar afirma in dedicatia sa cä
n'a crutat munca 0 nu s'a temut de celelalte greutati ca sa adune
din multi scriitori toate amintirile despre Romani, rilspandite in Dacia
ca sà vie in ajutorul acelora care urmaresc lucrurile vechi. Baleanu
se temea ca nu cumva sa-i aducem vina ea' nu a adunat tot materialul
referitor la Istoria Daciei, i probabil nu-i trecea prin gand cà ii voni
aduce astazi, dupa o suta 0 mai bine de ani, o vina cu mult mai serioasa
oi mult mai gravd, anume et oi-a insu0t rodul muncii unui alt cerce-
tator, serdarului Teodor Fotino din Hios, a carui Istoria Daciei s'a
ostenit numai s'o copieze. i aceastä copie a avut indrázneala s'o pre-
zinte drept opera sa 9i s'o inchine Domnitorului.
Dar cine este Emanuil Baleanu care a vrut sà se prezinte drept
un cercetator istoric? Em. Baleanu, näscut la 1794 1 sau 1795 2, a fost
fiul marelui ban Grigorie Baleanu. Dupa ce a invatat in Ora a fost
trimes de tatal ski, care era un iubitor de muze 3, Si in strainatate
pentru studii 4. Cat a stat in strainatate, ce studii a facut i când s'a
intors in tara nu qtim. La 1819 este numit in postul de vornic al politiei 5,

1 George Fotino, Din vremea rena§terii nationale a Tdrii Romdne§ti. Boierii

Golegti, Bucuresti 1939, vol. TV, p. 246.
2 1. C. Filitti, Frcinvintdrile politice i sociale fn Principatele Romdne dela-
.182.r la 1828, Bucuresti 1932, p. 142.
3 Cu ajutorul lui bAnese au fost tipArite cartile : Petre din Efes, 'Avaorampard-
etov . . . , Bucuresti 1820; Gh. LazAr, Povdluitorul tinerimei, Buda 1826, vezi Joan.
Bianu-Dan Simonescu, Bibliogratia Ronidneascd Veche, III, p. 351, 499.
4 Zaharia Carcalechi, care a tipArit la Buda cartea amintitá mai sus a lui
Gheorghe LazAr, spune in prefata sa cAtre boierul Grigorie Baleanu, cit acesta
a trimes pe fiii sAi, adicA pe Emanuil i Nicolae Bileanu, la Viena si Paris sal.
invete invataturile cele mai inalte ea sa dea Patriei folos ». Iar Alfons von Wimp-
f en adaoga el Em. Baleanu studiile i le-a fAcut in Germania *, vezi Mihail
Popescu, Documente inedite din prealtna unirei Principatelor, Bucuresti 1928,
p. 50.
5 Hurmuzaki, Documente, vol. XX, p. 481.

www.dacoromanica.ro
 VS PRETINS ISTORIC: EMANUII. BALEANU
147

iar la 1821 ii gasim, cu rangul de vel logoat, parasind impreunä cu

tatal sau vel vornic Grigorie Baleanu i alti boieri capitala tarii la
intrarea armatelor turceti i mergand la Bra§ov 1. Dupã ce lucrurile
s'au lini§tit i pe scaunul tarii s'a urcat un domn pamântean, Grigorie
Ghica, tatal i fiul Baleanu au vrut sa se intoarca. in BucurWi ; Ii gasim
semnand alaturi de mitropolitul Ungrovlahiei Dionisie, episcopul Ilarion
al Argeului i cativa boieri o scrisoare care Grigorie Ghica Voda,
cera.ndu-i sa-i ajute cu barli spre a se putea intoarce in patrie 2. Dupà ce
Em. Balleanu s'a intors in tara a ocupat diferite posturi. A fost comandant
al Wirei din Valahia 3 ; a cantat sa. reorganizeze Societatea filarmonica
impreund cu vornicul I. Otetel4eanu i paharnkul I. Eliade, propunând
infiintarea unui teatru national 0 cultiv area muzicii vocale 4 ; Baleanu
a lansat i o lista de subscriptie pentru sustinerea i ridicarea palatului
§coalei dramatice, inscriindu-se in fruntea listei cu 50 galbeni anual 5; iar
la 1847 a fost membru in comisia teatrului 6 ; a fost membru in Adunarea
013teasca, unde a desfa§urat o bogata. activitate 7; a fost membru al
Curtii apelative de comert 8, iar la 1842 a candidat 0 la domnie alaturi
de alti boieri, cand a fost ales Donm Gheorghe Bibescu cii 131 voturi,
Em. Baleanu obtinând numai 79 voturi 9. Em. Baleanu a fost i ministru
de cateva on, precum i efor al Scoalelor 1°. Vedem deci din scurta privire
asupra vietii i activitätii sale ca. Em. Baleanu a avut o bogatä activitate
politica 0 a fost un sprijinitor al teatrului 0 al literilor, dar nu 0 un came-
tätor in domeniul istoriei, sau un om de §tfinta. Dela Em. Baleanu,
&alai de manuscrisul amintit, nu ne-a ramas, dupä cum tim, nimic
altceva publicat sau in manuscris. In zadar scria la 1826 Zaharia Car-
calechi intr'o dedicatie adresall vornicului Grigorie Baleanu ca dela
liul sau Manolache « Weaptä i nadajduesc fii Patriei folos prin talmaciri
de carti româneti i alte scrieri i ara,tari » 11.
1 Emil Vartosu, Tudor Vladimirescu, Bucuresti 1927, p. 150.
2 Idem, ibidem, p. 171.
3 Octav-George Lecca, Familitle boereyti romane, Bucuresti 1899, p. 26.
4 Curierul Romdnesc, nr. 28 din 9 Aprilie 1845, p. III.
5 Ibidem, RT. 25 din 3! Martie 1845, p. 96.
6 I. C. Filitti, Domniile romdne, Bucuresti, 1915, p. 397.
7 Analele parlamentare, 1831, p. 9.
8 Buletinul Oficial, x9 August 1840, p. 226.
9 Vezi Supliment la Buletinul Oficial nr. 205 din 1842. Bbleanu a fost rusofil.
La 1841 impreunA cu incA cAtiva deputati cere Dornnului sA aprobe impAmanteni-
rea generalului Kisseleff (I. C. Filitti, Domniile romdne, Bucuresti, 1915, p. 239 .
De asemenea cand se discuta cu ce bani O. se ridice un monument in capitala
Tarii Romanesti generalului Kisseleff, Em. BAleanu nu se sfieste a indica fondul
ce sta la dispozitia Domnului pentru gratificatii, in loc ca acest fond sA fie im-
partit rudelor liii VodA (I. C. Filitti, op. cit., p. 140).
19 Almanah al Statului pe anul 2848, Bucuresti 2848, p. 230.
21 Vezi loan Bianu-Dan Simonescu, op. cit., p. 500.

www.dacoromanica.ro
 NgSTOR CAMARIANO
148

Faptul ca Em. Baleanu n'a publicat nimic de sigur ea' nu ne indrep-

täteste sa tragem concluzia cà i Istoria Daciei, pastrata in manuscris la
Academia Romana, nu poate fi a lui. De aceea vom auta mai jos sa
cercetam mai de aproape Istoria asa zisä a lui Baleanu in comparatie
cu Istoria lui Teodor Fotino din Hios, care din fericire ni s'a pastrat
si se afla astazi in depozitul Academiei Române.
Despre manuscrisul lui Em. Baleanu am vorbit mai sus, sal ne oprim
putin acum i asupra manuscrisului serdarului Teodor Fotino din Hios.
Acest manuscris a fost descris de mine in Catalogul manuscriselor
grecesti din Biblioteca Academiei Romdne i poarta titlul: Io-ro pia -6];
60xxice4 a)* Maziocc, MoAaccutccg xoci Tpavarl6ccviac, auv-reOcZacc nap&
rou apxovrog aspackpl OeoMpou 1[1:0coTeLvoii Tot; kx Mot), 1795 (Istoria
Daciei, adica a 'Orli Românesti, a Moldovei si a Transilvaniei, compusä
de boierul serdar Teodor Fotino din Hios, 1795)1. Manuscrisul are 92
foi, e legat in piele si carton si a fost (Unlit Bibliotecii Academiei Romane
la 1925 de familia lui tefan Sihleanu. Pe manuscris se afla autograful
lui Cesar Bolliac i stampila lui $tefan Sihleanu.
Istoria lui Teodor Fotino a fost tradusa in limba romana de George
Baronzi. Un fragment s'a publicat in revista lui Cesar Bolliac Trompetta
Carp4ilor sub titlul: u Istoria Daciei, adica a Valahiei, Moldovei si a
Transilvaniei, compusa de dumnealui serdarul Theodor Fotino din Chio
1795. Tradusa din limba greaca de George Baronzi » 2. Traducerea a
fost insotita si de urnatoarele randuri: « Credem ca facem o deosebita
placere istoricilor nostri i u.n serviciu Romanilor in genere, incepand
publicatiunea unui manuscris In limba greaca ce ne a cazut in mana.
Istoria Daciei, scrisa de serdarul Th. Fotino, va interesa pe Romani
tot atat pe cat i-a interesat va interesa Istoria Daciei scrisa de
Dionisake Fotino, si care de cand a vazut lumina a putut fi cunoscuta.
mai de catre toti cei ce citesc » 3.
Din randurile de mai sus vedem cà acela care le-a scris crede Ca
Istoria Daciei a lui Teodor Fotino din Hios e deosebitä de cea a lui
Dionisie Fotino din Patras, in realitate insà nu este asa, dupà cum am.
arätat intr'un articol publicat in Revista Istoricd Romdnd. Istoria lui
Teodor Fotino a fost copiata de Dionisie Fotino aproape cuvant cu.
cuvant i introdusa in primul volum din cunoscuta sa opera 4. N. Iorga
fara sa compare fragmentul publicat in Trompetta Carpalilor s'a grabit

1 Nestor Camariano, Catalogul manuscriselor grece0 din Biblioteca A cademiei

Romdne, Bucuresti 1940, vol. II, p. 71.
Vezi Trompetta Carpaiilor, VII (1869), nr. 771, p. 3083.
3 Ibidem. Manuscrisul grecesc de care s'a serdt Baronzi credem di este
cel ce se aflA astAzi in Biblioteca Academiei Romfine, fiinda poartA autograful
lui Cesar Bolliac.
Nestor Camariano, Un isvor necunoscut al Tstoriei lui Dionisie Fotino in
Revista Istorica Romdn4, X (1940), IL 227-236.

www.dacoromanica.ro
 ITN PRETINS ISTORIC: EMANUIL BALEANU
149

sä afirme c lui Teodor Fotino din Hios « i s'a atribuit pe nedrept cro-
nica lui Dionisie *1. Iar dupa ce Istoria lui Teodor Fotino a intrat in
depozitul Academiei Române i putea fi cercetata cu atentie, N. Iorga
crede ea o e cii totul deosebità de opera lui Dionisie * 2.
Am aratat altadata cä Teodor Fotino a fost intre anii 1794 0 1807
judecator la Departamentul de criminalion din Bucure§ti, la inceput
fara titlu i pe urma cu tithil de serdar sau biv vel serdar 3. Teodor
Fotino, de0 era judecator, avea inclinatie pentru istorie, 0 de aceea
11 gasim trecut printre prenumerantii din BucurWi la Reaboiul pelo-
ponezian al lui Tucidide, publicat cu bogate comentarii in zece volume
(Viena 1805-1806) de profesorul Neofit Ducas, care mai tarziu a condus
coala Domneasca din BucurWi (vezi vol. 10, p. 266).
Istoria lui Fotino incepe cu anul 2000 inainte de Hristos 0 se termina
cu domnia lui Ionita din familia Asanetilor (1205 d. Hristos). T. Fotino
n'a terminat Istoria sa, fiindca spune <c xcd cd ?Lomat Acocica. /rye BXccxf.cc,
MoXacc6bx xod. T p avauX6coict n.G(.6011 &XXO'J liZTOCani.MTLC1116v, ITS pi Oli Etc
rv creLpacv -ciiivIlystAvcov -rijc Mocziccc Oaco then (vi celelalte tinuturi din
Dacia, Valahia, Moldova 0 Transilvania au luat alta forma, despre care
voiu vorbi când ma voiu ocupa de domnii Valahiei). Istoria sa este impar-
tita In pse parti i fiecare parte in mai multe paragrafe, care uneori sunt
insotite i cu comentarii. Prima parte cuprinde zece paragrafe, iar
urmätoarele cinci parti cuprind opt, cincisprezece, p.ptesprezece, doua-
sprezece i zece paragrafe.
Oricine va lua in mâna manuscrisul nr. 2 cu aa zisa Istorie a lui
Em. Baleanu i manuscrisul nr. 792 cu Istoria lui Teodor Fotino,
indata Ii va da seama ca e vorba de aceea0 opera pastratá in doua
manuscrise. Ca 0 Istoria lui Fotino, Istoria din ms nr. 2 e impartità
in §ase parti, i fiecare parte in mai multe paragrafe, insotite cu comen-
tarii. Prima parte cuprinde unsprezece paragrafe, iar celelalte cinci parti
cuprind opt, patrusprezece, *aptesprezece, douasprezece i zece paragrafe.
Deosebirea ea in prima parte a ms-lui nr. 2 gasim unsprezece vi mi
zece paragrafe, cum este la Fotino, se datore§te faptului ca Baleanu
la copiere n'a ramas multumit cu impartirea i ordinea paragrafelor
stabilite de Fotino, ci a schimbat-o 0 a format un nou paragraf. Partea
III la Fotino are cincisprezece paragrafe, iar la Baleanu patrusprezece.
Aci deosebirea e mai simpla. La Fotino s'a gre0t numerotarea para-
grafelor, anume dupa paragraful XI urmeaza paragraful XIII, in loc
de XII. Gre§eala a fost observata de Baleanu i indreptata.
Baleanu flind un partizan al limbii greceti pure, cum ne arata pi
dedicatia sa din fruntea manuscrisului, n'a ratuas adeseori multumit
1 N. Iorga, Iioria literaurii ran:due In secolul al X VIII-lea. Observaiii
P. 53.
2 N. Iorga, Isloria Ronanilor, Bucuresti 1938, vol. VIII, p. 219.
3 Nestor Camariano, ibident, p. 232.

www.dacoromanica.ro
 150 NESTOR .CAMARIANO

cu limba populara a lui Fotino, de aceea i-a indreptat textul in greack

pura. Cititorul i§i poate da u§or seama de indreptarile lui Baleanu,
caci textul lui Fotino e §ters printr'o linie i indreptat pe deasupra.
Stmtem siguri cà indreptarile din manuscrisul lui Fotino au fost facute
de Baleanu, fiindca sunt scrise de aceea0 mana si cu aceea0 cerneala
ca i manuscrisul lui Baleanu. De notat ca in manuscrisul liii Baleanu
gäsim cateva note 0 unele mici completari, care nu se gasesc in textul
lui Fotino, o dovada ca Baleanu avea unele cuno§tinte istorice 0 de
aceea probabil a indraznit sá prezinte opera lui Fotino, drept opera sa.
De asemenea Baleanu a lasat la o parte la copiere unele note sau pasaje
din textul liii Fotino. Toate acestea pot fi constatate printr'o simpla
comparatie a celor doua texte.
Vom reproduce mai jos paragraful V din partea I din cele dota
manuscrise, ca o proba de cele ce am afirmat mai sus.

Teodor Fotino
Mipoc A', § V.
H. X. Zdcp.oXEK yks-lc el yivoc 8onog rcOofidg 0.4 cv vijaoy Ecip.oy fitPX
392 lnropOccs01 ckrce. "thy rhOccyOpcc, [xi -rOv Onoloy st.exe6v 1-4)vAryurnoy 8-ov xsci.
Zour.8. sE-.;
xoa Zaccç nantg, rco)ack 7cccp' ccircoii gtz.ccOe rcpcicyt.covrcc -rOcroy rcepi. oe- Xs-Z.
pcv(o, «soy xcel. rcepi. Accrpefac 0.thv xod (IX)cc kAc .aecopiccc, xcct ZY:1-0A.

-thy 1.coyucOv TpOrcoy T.* ciiijq nod, Ta 1101 arcouadcfrocg, etc rv TCMTpEaCC
CO)T015 irciaTpetPe. IIXO6acog ae errrcq, noxeac,4 ecvlyops601 re.Tc7.)v
Ilye[doy, Oa-ccc &Wag Toi4 Urrtlx6ou; cdrroti Tip -cc7.)v 4iuxiLv CcOuvacrtocv, E-cpirp). zat
Eouta.(1:067.wc
xctrOycctov otwItitc xcc-cecrxe6occre, xocl. Loctrthv -rpetg xpóvouc &el". xcc-ri- cpuX. IC6
xpct.pE. TOv Tka rov 61).64 xpOvov cdpvt8icoc kEeXth'ov, ipcivr) et; cdrcoUc flop Op.
sç TOv Pio»
4.); ix vexprov Onacrracc, 60ev ixraccyfrrec oi rkccc irc(aTevaccv VI &TOG so-6111)02y.
npercepov rok 18iaccEe, xca sig vials, sac'epecocy -thy 'Accpoy, Orcoli 4.4
Oe6y -thy iKaccray xoc044 xca 'thy 'Ao-rpoctoy 'thy 8o5Xoy xcci. (LccO-tyrip
-roi5IluNcyOpcc xoct aiArrpocpoy -rob' Zcq.c6AW(4. Kccrlyrct è nAccv4)-
1.,ceyoc oi Floes pl Toccico-ccq arccfc-cocc xcel. yo-trretcq 1`.)7th TiLy Pocm"'" Zout8. st4
akrZiv n1ç TOcral» 8etcacaliovf.ocv xoct Ov.Ovotco VOoy _no_ 7roaa xcet ALF,. 8aLSou.p..
Lx To5 KpiTo,
Eleydacc vac aToxgov-roct.
'ATth Tarrou o F6'rocc accpov -cpetc TgeK, oi ièv Akyowsou. ix -cob' 'Icocrp (Irna.
paaaciou ybouc, of, si tepetc naocpOpot j naocpOptxot. c'oc gxowrec
xcopuy-cdv xclAup.p.oc -ci5; xeycaiic, orivcc ogoucrtv CcOccvcosEocv Oxi)c.
E-rpaP. xxt
"Exoucst .1]01 xocAec, xccrecyivov-cca eig Tilv yew pyEocv, gxoucrt 'rec. Undcp- floac86v
xovTdc 'mug xotvdc, Ocni)ouar. yvvcaxfoo xca aoacov, Sst xca xTto-roct. xca
1ytot (cc) c'im[Lc'caOlaccv &TR) -roU; Tccacao 1!)c OsocrePeic -ce xca xcenvoliCiTca.
cc) '0 ak "Ompog ic[Moug 6volzgec 8cercc intepormrca yuvccodav, xcci, aulincpcdvec
suit IlparrEcrariou.
r6v p.ovcc8txbv pEov 7)[cc.saij xccOck- mei -cOv obcov

www.dacoromanica.ro
 UN PRETINS ISTORIC: EMANUIL BALEANU 151

Ot 81 sylti6Toct. ie xo1.61-rou. 54 Ox-mbroaeg XOCXOUVTOU., (.1)g gx0CaT(4 Toirrow AEcov K.

Aouxtckv etg
gx.ow 61p.otEetv [Li siJO post«, eacb TOO; Onotoug Tarrouc iaTCcOv) 7t p6 TOU rèv Daft,
'Avocxcipacaoc (p) xdcrcococ TOEocpcç Ono5 Afzlev elg -rk 'AOilvocg, xcct
TONI Xocp..Ov tccrpcxli TEXT() 81,kocg, roi% ilpWotc auve-co'cx01.

Emanuil Bdleanu
Mipog A', § V.
II. X. Zecp..oAEK ykrilc Ta yivo4, aoliXog 7/0.0010S2ç etc 'rip virpov /o'cp.ov 'Hp& PtPX.
592 -irropeogOl nap& To IlcOccy6poc, toe -rOv OrroZov aceMeov rv ArTATTON/ 8-ov Eootaceg
dg Thy )4.
xCa OaCtc 7/0AEK, 'TOOL& rcccp' cercoi5 gp..ccee npc'cyp..ccToc vicrov nept oUpcx- Zcipg.
vto.w, Oaov xoct nept Accrpetocc 40010, xoct -rOv tomx6v '707my
xoct Tec iO arcouaciaoc, elg sqlv Tra-rptacc oco-rof3 i7cio-rpe4,e."nv ai Tococi.)-
TCCK Ccpe-c1.1:c xexocsmpivoq xoci. leic.P7pu.7.ro .0-ecopuliv kyxpariic, eUx6Xcog
Conyropeahl rETCJV 4)-yep.Wv, Oo-rcg 8cagocç -rag iy7c7ix6ocg oc&soii Tip/ TiLv Est.* xat
EoutS. (Ihtmog
ti)ux(7.)v OcOocvocatocv, xocrOycccov of.xlp..cc xccrecrxeUccae ;tat iccu-rOv Tpek
cpuX. /66.
xp6vol4 &x& xoc-rixpttl)e. TOv Ti-rocp-rov fip.o.)c xpOvov cdpvc8f.coc geA0i.ov,
icpc'aryi etg cdrrok Wg ix vexpEiv OcvocaTck. "00ev ixrcXayivreg of. riTocc,
irciaTevaocv 1-cfc 6acc Tcp&repov iata4ev ocinag. Kat TOcriv ca&pactv
Hopy6p. etg
aot, acepov lo'crre eog .a.e6v ia6Eccaccv cdyrOv, xocOk xect Tin) 'Acr-rpov 1-6v PEON; Toii
-rOv gotiAov xtxt ILA-Trip ro 11u0ocr6pot xtxt aiwrpopov sob Zcq.1.6*.kg. ILA*.
Km-L-6m si 7ao:v4.ev0c ot FiTccr. Lè TOLOCUTCCg (ircec-rocc xoct yorrretocg irrcb Eout8. etg
Tiov pocacAicav ocU-rv, etc TOcrtiv Sevscaoccp.oviccv coo. 61.c6vococv -7]Mov, iLaTe A. Setatacu4e.
ix Toil KpErou
7coAA8c xcci. p.syCOcc EGTOZgON/TO.
'AnO -coUTou è ot ri-rocc accflov Tper,g -rc'cer4, o p.v Akyov-rou kx
Tot; pacraeiou yivooc, o è tepetc rulocpOpoc 84 ncAocpcipcxoc cf.)g gzowrec
zo)pcaTOv xcfcAup.p.oc s="11g xecpoaijc, otTcvec sogouatv CcOccvocatocv oç-
"Exouacv -1101 xocAcic, xccrocyivovrocc elg rev yecopytccv, EXOUaL Tat IS7cdcp-
zov-ccc ceyrc7.)v xocvcfc, krcixouac yuvcccxcliv, xcci. 8olf)Xow, 8cb x-rto-rou xoct
i!cycoc WvogaNaccv, 157cO Tc7.)v 7coaccciLv Op.of.o.)c aeocre43eZg -r xod xocnvo-
Pc7c-roct. O è amilerca 54
xop.-7yrocc 54
OxrcIrroae4 xcaollrrocc, c'ac i'xcurrog
-rarrcov ov o'ci.cocEocv p.i 815o pato:, iE g3v icrrcabi npO Toil; 'Avocx&pac8oc
xOcnocog TOEccpcc Oci-rtg iA0eav ei4 'rag 'AOilvccc, xcct .rOv Aotp.Ov lecl-pc4
-gm 8ccfAccg, Tag Ilp60tg auveTc'czOl.
'0 8i "Opmpoc cifltou; Ovotigec TooToug, 8c6Tr. lexrzepoiiv.mc yu-
Noccx6v, xcet autarepccivet -r6v p.ovccacxOy ploy Ilii,vrevi) xcc04.4 xoct TOv
otxov ToS IlponeacAo'cou.
p) 'Avixapatc 6 pa6aotpog ax60-ig .r6 ikvog xat luck* Toti Z6Xovog &TO))
ZvotozaT61-cerog && Thy iyxp&Tetcftv Too. Oirrog inceveX08.w etg TV 7rcerptScc Too,
1,tat pouAll.tevog vet etacpim To6g v6ttoug Tc7.mo 'AOlvottcov, icpove601 nape( Tor) .hye-
4.1.6voc v.73.1 Ex006iy iv.x. 550, KeSpv. .tpoA. 204.

www.dacoromanica.ro
 152 NESTOR CAMARIANO

Intre textul lui Fotino i cel al lui Baleanu nefiind cleat foarte
mici deosebiri, socot ca este indeajuns sa dau numai traducerea tex-
tului istoricului grec:

Partea intAia, § V.

In.Hr. Zamolxis, de origine get, a fost vândut ca sclav in insula Samos, Herodot
592 unde a fost cumparat de Pitagora. Cu acesta strabatand Egiptul i alte carsteadIV
tari a invatat multe lucruri dela dânsul atat despre cele cere0i cat ra 'ArlOirbea
despre cultul zeilor, i altele de teorie inalta. Si dupà ce a cercetat Zamolxis.
chipul de vietuire al Ionienilor i moravurile lor, s'a intors in patria
lui. Fiind bogat, a fost u§or proclamat Domn al Getilor, 0 a invatat Strabon
pe supu0i lui nemurirea sufletelor 0 a facut o locuinta subterana in Fzct itiupidasz
care a stat trei ani ascuns. In al patrulea an insa fàrà veste ie§ind s'a Porfir.
aratat poporului S11 ca inviat din morti. Deci minunându-se Getii, 1 a vieata
au dat credmânt la toate dte i-a invatat el mai inainte, i atota 1ui Puagora.
veneratie aveau pentru dânsul, indt i-s'au inchinat lui ca la un Dumne-
zeu. La fel s'a intAmplat si cu Astreu, sclavul i discipolul lui Pitagora
ei insotitor al lui Zamolxis. Mai tArziu insa Getii amagiti de termed- Suidastul
a
toriile i inelatoriile regilor lor, au ajuns la atata frica de zei 0 con-
cordie, indt au cugetat lucruri multe i mari. El a impartit pe Geti din Criton.
in trei clase: in prima clad erau acei ce se trageau din neamul regelui,
in a doua erau preotii, purtatorii de palarie (Traocpó poL sau rcaocpó p mot)
ca unii ce purtau deosebite acoperemânte pe cap 0 care credeau in I; ea 1,711:
nemurirea sufletelor ; ace0ia aveau moravuri bune, se ocupau de agri-
cultura, aveau lucrurile lor in comun, se abtineau de femei 0 de sclavi, Strabon
pentru care se numeau de cei vechi fundatori i sfinti a, precum j Poseidonlos.
pio0 i fumambuli. Iar ceilalti se numeau 81116-rat sau ROgTCO. sau
OxTcircoae4 pentruca fiecare din ei avea car cu doi boi, dintre ace0ia
a fost until inaintea lui Anaharsis 6 un oarecare Toxaris care venind
in Atena i scotând ciuma prin arta medicalä, a fost prenumarat
printre semi-zei.

Dad vom arunca o privire asupra sfax0tu1ui Istoriei din cele doua
manuscrise vom vedea ca Em. Baleanu n'a fost o un prelucrator in
grecgte al ideilor §colii ardelene *, cum spune N. Iorga, i n'a avut
odes vues originales au sujet de la langue roumaine qui renferme son

a Omer ii nume9te fárä de vieatä, clef sunt lipsiti de femei, 9i el prive9te

vieata singuraticA ca nesAvarOtA precum era casa lui Protesilas.
6 Pilosoful Anaharsis, de nealn schit, a fost renumit pentru abstinenta sa.
El intorcandu-se in patria sa i voind sti introduca legile Atenierilor, a fost ucis
de c5tre regele Scitilor, In. de Hr. 550, Cedren, p. 204.

www.dacoromanica.ro
 UN PERTINS ISTORIC: EMANUIL BALEANU
153

avis un grand nombre de mots d'origine génoise »si nu poate fi socotit

comme run des précurseurs de la théorie italianisante dans la science
roumaine*, dupl cum crede D. Popovici 1, cAci i aceastá parte a
Istoriei a fost scrisa de Teodor Fotino i numai copiatà de Bin. Bäleanu:

Teodor Fotino
Mkpoc err-ov, § X

'omyov è xpci-clac TO PacrfAeLov Tc73v BAcfcxcov, ircaL8-;] (.ie-rec .9.d-

vaTov 'IoiOcvvou oE saoxor. airroi.; irrce-rOczOligav eig rok BouX-

yCyoug. Terre ai xoc c Ao mat AaxEar, frc Maxim, Monocf3ia xat
TpavauApavia aapev &XAov tie-racrmiarni.6v, nept oi5 elg -rhv crer.pciv
7 iv I]yetievo)v T.* BAaxEag .0-6A6) Oat%
ExoA. 'Acp' ol3 si ivocowav ot BACexot OcrrO -rok Boukripouq pod-
vvrou OTt. ixX-01Fav Mocupopaxot, (A-meg np6Tepov iXeyovTo KouTo-
pazot xaO' (5v xoupOv et/cm-T.:ft-ma-ay. 'And) Aaaav & ca TV Ctpxatav
-mug EUTaUctv, xat Ili v aUyxuaLv ;iv &AA63v &Ovv atkyOetpav xal T.; Iv
aidaex'rov TOUg, TCXYlv VAZpL To158e crdiCOVTat. ppm& XrEgiava xat TEXA-
pLoc -rcIv (Doitioaxiiiv kOvi;Iv, xat rç
OcpxaEac adyrc7iv aLaXix-rou xat gOaa
7c07(1. enroll CacoaaExvouolv 'rimy aPp dcprilv -mug, &soy xoa ripi aux-
yOopckv 6/col5 aaf3ov circO .rok aopc'evoug, rv Orcokov ilivraxeLpEovro
eSjo araexTov cf.)q A gxowce; tata Tou4 a-covet«. Kat Cbt6 'VOLK ITGCAOk
)(Ca [L&ALO-TOC liEv0Pg014 eacoii xa'reox7pav xa-rec -rOv q 3ov atirivoc eic
sty 'AxaXcEav A. Kaatov anO TOk (S7coioug gXa13ov -rroAXecq )tert.;
cl)g cópOv-reg tdav tieyeckqv OpLerrryra aPp 18Eac Ton? 8Loakxrou Li lv
excEvoiv 'rEiv 'Isabella LE; -Decoy 67coi5 yaEvvraL 4 To.)ptv-h fAcizt.xvi aac-
Xewrog, 6TE sty= rcepuraerrepov .auycis-qp rc rocAL4c Trap& Tiig Awn-
vt.x**, 1.1! EiXov eavo5 tit' iporrhaci, =tog clacti; CaroxpEvovTar, iioupavo4
cEtit fryouv f3Aaxt,crri) santu ruman xat Accort.vLa-rt sum romanus

D. Popovici, ofi. cit., p. 136.

Iata traducerea româneasca : PuIin a tinut imparatia Vlahilor, fiindcà
2

dui:a moartea lui loan, succesorii sái s'au supus Bulgarior. Atunci si celelalte
tari dacice, adica Vlahia, Moldova si Transilvania au luat akä forma, despre
care voiu vorbi and ma voiu ocupa de domnii Valahiei.
Comentariu. Dui:a ce Vlahii an fost invinsi de cAtle Bulgari se crede cif
au fost numiti Mavrovlahi, care mai inainte cand s'au rAsculat se numeau Cato-
vlahi. Au pierdut si randuiala lor bunA dinainte si amestecandu-se cu celelalte
neamuri au stricat si limba lor. Totusi pan& astAzi se pastreazA ateva urme
pi dovezi a neamului romanic si a limbii lor vechi si alte multe lucruri care dove-
desc atat originea lor cat i coruptia ce au primit dela Slavi, a cAror limb& o
1ntrebuintau neavand cuvinte proprii. Si dela Italieni si mai ales dela Genovezi,

www.dacoromanica.ro 39
 NESTOR CAMARIANO
154

Einanuil Bdleanu
IVI6poc a-c-ov § X.
'0Aiyov ixpcfcrve TO poccarLov Tc7.A. Davov, ircet.8i) ueTec 8avocTov
TO 5 ' Icdovou o cfc8oxot. mirror." UTCE'r&XO7rICCv 0.4 TO 1'4 BouAyckpouc.
T6Tz & xcd. cd Xot.ncti. Acodca Iwre BX(xxict, MoXaccpbx. xcd TpcoauAc3ccvioc
aocflov (IXAov oxinIcert.ap.Ov, tcp oi5 eic -r-hv crapav Tc7no lyre(16vow (1,1-
04peTca.
NuolObrccov ai TiLv BX&xcov Ora) TiLv BouXydcpcov, Ocrccanaccv xcd
tv clpxodocv oCÔTV einccUccv xcd pi AV al:raucnv TEA) Wow iOvi"ov
8LicpOnt.pco xcd rip 81.danwrov ccirrc7w. railv [16xpt. Tone 13-6oNsTcct. pzpr.x«
Adtkcvcc xcd Texuilpt.cc TIL11 cccIxSv E [IOW x0a T-7); dcpxocfac ceyri5v
8Lcaix-cou, xca Dacx rcoXXCc Carc)8eLxvUovTcc T6crov TV dtpfiv ceiTe;pi,
6crov xcd rip St.cypOopecv, v accpov nap& TEA) EXOCPONMW, TCISV OrcoEow
itteToczeLgovTo Ti)v aLcasx.rov eag 114) i'xovTec Mx( ccirciiiv crToLzetoc. Kat.
Trap& TWv 'Fccaclv xcd uattrrcc Ilevo13Kcov xocTotxlaciorcm xaTec TOv
tp-ov cciEwoc etc Tip 'AVaeiccv A. KOatov, g &v accpov rcoAAck Ag,e1.6,
c'oq cUp6vTeg pia%) uzycalv 4.1.otOrticoc rip 131.cc; ccUTG7P0 8Lcaix-rou Ili -L-0
Tc-av 'ITocA6v eig TOcrov, 6'a-re cpcdveTou Tcoptvi) (3Actquct) 8raexToc,
6Tt. &od cepLacvSTepov .0-uyci-rqp T7); iTc00.xi5g imp& Tijc Acc-rtvcxiic.
'H Si Ccpxii Tarccov xcd 1-6 8LocX6xTou ocöTc7.w 1 bcoacixvuTca ix Tilc
iporripecac: Tic it; c'crcOxpLat.c, poupavoc did iiyouv (3A(xxtcycil santu
..1)

ruman, Mat ?AT onaTt sum romanus. Kod ix 7coXX6v Dam )gzcov,
«6 rcapilp.L 8La To) a UW0 filo(%) . Tao; 7cmc7.)v TOU Tcpdyrou r3Lf3ACoo Trijc
aurypmpijc !mu TocUT1c.
Nu mai traduc textul lui Bbileanu, fiindcá este acel* cu cel al liii
rotino. Numai la sfarsit Baleanu. a adaugat cateva cuvinte, care nu
sunt la rotino, anume Kcd bc TcoUc7)v (1)063v Agecov, &ç rcapilp.t. 8a Ay
auvToulocv (§i din alte multe cuvinte, pe care le trec cu vederea pentru
prescurtare). Yalcat cä Ba.leanu nu ne-a dat i alte exemple ca sä ad-
miram erudicia lui!!
De obiceiu cop4tii adaugau la sfar§itul operei copiate formula
obi§nuita: T6Ao; lad TE6 OSii) KG( (Sfar0.t i slava lui Dumnezeu). Ba-
leanu insa., care voia sa fie socotit drept autor i nu copist, a adaugat

care au locuit in veacul al XII-lea in ChiHa, au luat multe cuvinte, deoarece

au gAsit o foarte mare asemilnare intre limbs lor i cea a Italienilor. InteatAta
incfit limba roman& de astAzi pate a fi mai mult fiica limbii italiene cleat a limbii
latine, cu toate cl la intrebarea eine e§ti ? se rAspunde in romane§te : a santu
rumin * §i in latine§te : sum romanus s.
1 Textul subliniat a fost indreptat mai tArziu de BAleanu, dupA cum se poate
foarte bine observa in manuscris.

www.dacoromanica.ro
 UN PRRTINS ISTORIC: EMANUII. BILEANU
1.55

la sfarsitul manuscrisului sau: Aog notiSy rot5 rcpUrrou 6L6AEou Tc

auyypcapijq tLou Tocirrhc (Am terminat prima carte din aceastä lucrare
a mea).
Asa dar Istoria Daciei a fost scrisä la 1795 de serdarul Teodor Fotino
din Hios i Emanuil Baleanu numai a copiat-o i deci nu este si nu poate
fi socotit ca autor al ei. and a copiat Baleanu Istoria Daciei nu stim,
in orice caz mult mai tarziu, fiindca anul 1795, cand Fotino a scris
Istoria sa, coincide chiar cu anul nasterii lui Em. Baleanu.
Cat priveste IlepLypoupil -dna Mocx.tccg (Descrierea Valahiei) care unnea-
za Istoria Daciei in manuscrisul lui Baleanu, e foarte prescurtatk cuprin-
de fol. 69-74, si nu prezinta nicio valoare istorica, ffind mai mult o corn-
pilatie. Vorbind de judetele Vlahiei Baleanu spune ca sunt 17 dupä cum se
vede in xo.) poy pcc cp min) TCEVCCXX TCpb -rcoU&Sy xp6vcoy Ixao0brroc nap& Two;
arcpxoyToq aTavbsou KwyaTcaPrivou KocvTcocogtvori, Ov oixer.orcoLhcr4e-
yog 6 ZoilATep Ocau&TOpoc T xoncrapi.x-hg °ca.* geacoxe XourtmaTi.
(tabula geografick publicata acum mai multi ani de catre un boier
stolnic Constantin Cantacuzino, pe care Sulzer, secretar al curtii
imperiale, insusind-o a publicat-o ,in latineste). Iar mai departe
Baleanu spume: Et; Garr& ai TOC xoc8atxm eat ply 7r6Aer.g aiyou,
xcopiac ai ;cat allot apx6yTcoy xod p.ovzoThpLoc rcoUirraToc, (In, Thy
eig rOdcTo4 neptypap y rceptaa6v iy auyT6p4) rcepapxop.cm, TA xot8t1Exi.cc
(in aceste judete sunt orase putine, dar foarte multe sate, curti boieresti
manastiri; descrierea lor pe larg fiind inutild, ma ocup pe scurt de
aceste judete) (fol. 69). Uneori descrierea unui judet nu cuprinde
mai mult de 4-5 randuri. Baleanu a incercat sâ descrie i obiceiurile
locuitorilor precum i produsele tarii, dar nici aci n'a reusit, i s'a grabit
sa termine Descrierea sa, fiindca, dupä cum spune, multi au descris
obiceiurile locuitorior.
Credem deci Ca nici aceastä opera originala a lui Billeanu nu are
vreo valoare istoricä si nu merit& sa fie amintita de istoricii i istoricii
literari.
Bucuresti NESTOR CAMARIANO

RÉSUMÉ
Des historiens et des historiens littéraires comme Nicolas Iorga et
le professeur a l'Université de Cluj, D. Popovici, se sont occupés d'E-
manuel Baleanu.
N. Iorga, dans son Histoire de la littérature au XVIIIe siecle écrit
que Baleanu est un remanieur, en langue grecque, des Mies de l'école
de Transylvanie, et qu'il a écrit une ceuvre negligée jusqu'a present,
une Histoire des Roumains.

www.dacoromanica.ro
156 NESTOR CAMARIANO

N. Iorga soutient la meme chose dans son Histoire des Roumains,

récemment parue (vol. III, p. 208), tandis que D. Popovici, dans son
volume: La littefrature roumaine it l'epoque des lumidres, publié l'année
passee, croit que Baleanu, « nous a laisse une Histoire des Roumains
en Dade, qui représente plus exactement une histoire de la terre rou-
maine ».
Les deux historiens qui ont fait les affirmations susmentionnées,
ont tenu compte d'un manuscrit grec qui se trouve a la Bibliotheque
de l'Académie Roumaine. Ce manuscrit n'a point de titre et porte une
déclicace signée par Em. Baleanu. Dans cette dédicace, Baleanu affirme
qu'il n'a pas épargné ses forces et qu'aucune difficulte ne l'a rebuté
afin de rassembler tous les souvenirs, toutes les traces laissees par les
Routnains et dispersées dans toute la Dade.
L'astuce et l'habilité avec lesquelles Baleanu a compose sa longue
dédicace adressée au Prince Regnant, a induit en erreur les historiens
N. Iorga et D. Popovici. Selon nous, Baleanu n'a écrit aucune histoire ;
il s'est attribué tout simplement le fruit du travail d'un autre, le
« Serdar » Theodore Fotino de Hios, dont il a copié l'« Histoire de
Dacie »; c'est tout le mal qu'il s.'est donne. Et c'est cette copie qu'il
a eu l'audace de presenter comme son ceuvre et de la dédier au Prince
Regnant.
L'ceuvre historique de T. Fotino est consignee dans un manuscrit
qui, heureusement, se trouve, lui aussi, a la Bibliotheque de l'Académie
Roumaine sous le No. 782, a cOté de la copie de Baleanu. En collation-
nant les deux textes, on se rend parfaitement compte que l'Histoire
de Dacie que Baleanu a dédiée au Prince, a éte écrite par le « Serdar »
Theodore Fotino de Hios et que Baleanu n'a fait que la copier ; par
consequent il n'est pas, et ne peut etre considere comme son auteur.

www.dacoromanica.ro
MANASTIREA STELEA DIN BUCURESTI
Ora.011 BucurWi a numarat, dela sfar0tul secolului al XVI-lea
'Ana catre jumatatea secolului al XIX-Iea, printre celelalte locauri
ale sale de rugaciuni i manastirea Ste lea.
Aceasta manastire a fost zidita pe o parte din terenul, unde se afld
azi strada Ste lea, strada numita a§a dupa numele xnanastirii, care se
desparte perpendicular din strada Sfanta Vineri, la Nord numai cu
cateva sute metri de biserica Sfanta Vineri-lierasca, prelungindu-se
aproape paralel cu Ca lea Calära0 pana in Bulevardul Domnitei.
Ctitorul manastirii a fost spatarul Ste lea, probabil grec de origing, care
se imbogatise in Tara Româneasca prin comert ca multi alti compatrioti ai
sai din acel timp ; iar prin cumparari de mo0i, a fost trecut mai tarziu in
randurile boierimii i numit in divanul domnesc (al doilea sau al treilea
spatar) de domnitorul Mihnea Turcitul (1577-1583 ; 1585-1591), o pe
care se vede ca 1-a slujit cu credinta) 0 la curtea caruia avea mare trecere
Pentru planul cladirii i organizarea vietii monahale in aceasta
manastire, spätarul Stelea a chemat calugäri dela manastirea Ivir din
Sfantul Munte. Numita manastire atonitä a trimis ca reprezentanti
ai ei pe preotul Averchie Giurgiu 2, pe diaconul Gavriil i alti monahi, care
au asistat chiar la zidirea « de in temelie * a ctitoriei spatarului Stelea 3.
Anul zidirii manastirii Stelea, care a avut hramul Adormirea Maicii
Domnului, nu se poate stabili cu exactitate, din cauza ca pisania
bisericii manastirii nu s'a gasit ; probabil ca ea a fost distrusa odata cu
intreaga cladire de focul din anul 1847.
1 George D. Florescu, Din vechiul Bu6urayti, Bucuresti, 1935, p. 75; Stefan
D. Grecianu, Genealogiile documentate ale lamiliilor boicregi, Bucuresti, II, 19'5, p.
170 ; P. P. Panaitescu, Biserica Steea din Telrgovifte,in Rev. Isl. Rom., vol. VVI,
1935-1936, P. 390, 391.
2 Adic4 Georgianul, fiind probabil originar din Georgia Caucazului.
Arhivele Statului din Bucuresti, Condica nuindstirii Radu Vodd, Nr. 256,
f. zoS, 190 ; Hurmuzaki, Documente grecefti, XIV, I, p. 724, 725 ; t. Nico-
laescu, Istoria mdndstirii SIdtsta Treime (Radu Vodd) din Bucure§ti, Bucuresti,
1939, 13. 49.

www.dacoromanica.ro
158 G. CIORAN

Din actul lui Mihnea Turcitul, dat in 7 Martie 1582, prin care a
intarit spätarului Ste lea stapanirea peste o multime de mo§ii, se poate
constata, ca la aceasta data, manastirea era clädita 0 tot odata primise
din partea ctitorului ei, aceste proprietati:
I. In comuna Raceni: a) 0 mo§ie, partea lui Danciu 0 a Oprii,
o camp, baltà 0 rumani », cump5rata cu §apte mii aspri dela
logofdtul Stefan din Barbule§ti ; b) douà mo§ii, cumparate cu opt mii
aspri dela Letea 0 dela fata lui Serban; c) o mo§ie, partea lui Mihnea
ginerile jupanesei Zlatei din Pietro§ani, cumpdrate dela acesta 0 sotia
lui cu trei mii aspri.
II. In comuna Paraipani: a) 0 mo§ie, partea lui Micu, cumparata
dela acesta cu patru mii aspri 0 o manta de postav; b) o mo§ie, partea
lui Letea, jumatate primità ca donatie ; iar restul cumparata cu zece
mii aspri 0 douà mantale de postav ; c) o mo§ie, partea IM Serban
fratele lui Letea, cumparata dela fiica celui dintaiu cu opt mii aspri.
III. In comuna Magurele, spatarul Stelea inzestreaza manastirea
lui din Bucure§ti cu jumatate din proprietatile pomenite mai jos ; iar
restul le doneaza unei manastiri din Targovi§te, probabil manastirea
Stelea, al carei ctitor, a fost tot el: a) o mo§ie pe jumatate, partea
jupanesei Neac§a, nepoata vornicului Badea, o din camp, din ru-
mani, din padure, din apa, din tigani 0 din alte venituri », cumparatä
cu trei mii aspri 0 o caruta ferecata 0 zugravità, acoperitä cu coviltir de
lank cu patru telegari negri, buni 0 mari 0 patru mantale de postav ;
o mo§ie, partea Caplei din Peri0 0 a nepotilor ei Badea 0 Calotd, junia-
tate daruità, restul cumparata dela ace§tia cu cinci mil aspri 0 o manta
de postav; c) o mo§ie, partea lui Dragu, toatä, cumparata dela Dra-
gota cu §ase mii aspri; d) o mo§ie, partea lui Balea, Bratu 0 Stroe,
cumparate cu patrusprezece mil aspri 0 douà mantale de postav ;
e) o mo§ie, partea lui Stoica din Bucov, cumparata dela Costächioaia
0 fiica ei cu §apte mil aspri 0 o manta de postav ; f) o mo0e, partea
lui Dumitru din Valcane§ti, in schimbul a doug mii aspri.
IV. In comuna Cacaleti ii darue§te o mo0e, jumatate, cumparatä
dela Necula 0 Radu din ora§ul Floci, cu §aisprezece mii aspri.
V. In comuna Dalga, o mo§ie, pe care a cumparatu-o dela clucerul
Datco.
VI. Langa Bucure§ti ii da o moara la Colentina, cumparata dela
Mihul, .cu doisprezece aspri.
Spatarul Stelea a facut toate aceste donatii cu modesta conditie
ca monahii dela manastire sà-I pomeneasca dimpreunä cu parintii lui
la slujbele biserice§ti 1.

A Arhiv. Stat. Bucuresti, sect. ist:; DocumentuLdin 7 Martie 1582, orig. slay.,
Nr. z193 0 COndica mdndstirii Eadu Votici, Nr. 256, f. 690, 691 ; St. Greceanu,
O. t., p. 17o ; P. P. Panaitescu, op. cit., p. 390, 391 ; George D. Plorescu, Din
vechiul Bucure,sti, Bucuresti, 1935, P. 75 , nota 376.

www.dacoromanica.ro
 MINASTIREA STELEA DIN BIICURETI 159

Informatia ce o gasim in actul lui Leon Voda din 6 Iunie 1630,

ca Ste lea spätarul cancl a hotarit ca sà faca aceasta manastire, a chemat
« in al doilea rand de domnie * a lui Mihnea Voda (1585-1591), 8 pe
calugarii dela sfanta man5stire Ivirul dela Sfantul Munte de au venit
aici 0 au facut... aceasta sfanta manastire », nu poate fi verosimila,
intrucat, dupä cum am vazut, manastirea Stelea era claditä Inca din
timpul primei domnii a lui Mihnea Turcitul (1577-1583) 1.
In secolul al XVI-lea influenta greceasca era in plina crqtere in
tarile romane prin legaturile comerciale, dar mai ales prin inrurirea
religioasä ce o aveau calugarii greci veniti in Nordul Dunarii din initia-
tiva lor sau chemati de boieri sau de domnitori ca sa reorganizeze viata
bisericii romane. Ingaduinta ce au aratat-o boierii i domaitorii calu-
garilor greci, permitandu-le a§ezarea in manastirile romane§ti, a avut
ca urmare stabilirea unei legaturi « tot mai stransa intre manastirile
din Rasarit i acelea din Tarile romane, care leg-Rua a dus, catre sfar-
0tu1 secoluhii al XVI-lea la procesul de inchinare a celor de al doilea
care cele dintai *2.
Spätarul Stelea, contemporan acestei epoci i influente, dupá ce
dà conducerea ctitoriei sale calugarilor atoniti pe care-i chemase in
Tara, « a inchinat-o cu toate mo0i1e i cu toate bucatele ca sa fie metoh
al sfintei manastiri Ivir » din Athos 3, recladind in acela0 timp i o
altà manastire pe mo0a Magurele 4.
Ctitoria aceasta din BucurWi a spatarului Stelea dupa ce a fost
zidità i inchinata la amintita manastire dela Sfantul Munte, a fost
cunoscuta mult timp, incepand din secolul al XVI-lea, sub numele de
« Manastirea Iverului din BucurWi » 5.

1 Arhiv. Stat. Bucuresti, sect. ist., Doc. din 7 Martie 1582, orig. slay., Nr. 3193
si Condica nuindstirii Radu Vodd, Nr. 256, f. 6)0, 691 ; Hurmuzaki, Documente
grecesti, XIV, I, p. 724, 725.
2 A. D. Xenopol, Istoria Ronainilor, editia III revAzutl, Bucuresti, 1928,
VI, p. 28.
3 Arhiv. Stat. Bucuresti, sect. ist., Doc. din 7 Martie 3582, orig. slav. Nr. 1193
Condica mdndstirii Radu Vodd, Nr. 256, f. 690, 69r ; 5t. Greceanu, op. cit.,
p. 17o ; St. Nicolaescu, op. cit., p. 49 ; Hurmuzaki, op. cit., p. 724, 725.
Ibidem. TotodatA, spatarul Stelea a reclAdit din temelie i S a fAcut bisericA.
de piatrA t manastirea Grinduri de pe mosia MAgurele, ctitoria vornicului Badea
care dupA moartea acestuia s'au inveichit l s'au stricat s. SpAtarul Stelea,
ctitor scum a trei mAnAstiri (Stelea din Bucuresti, Stelea din Targoviste i Grin-
duri), dui:a ce a restaurat aceasItA mAnAstire Grinduri, a incainat-o ca metoh
la mAnastirea Ivir din Sfantul Munte dimpreunA cu Romanesti, Sirbi
si Banesti, donatia primului ei ctitor.
5 Arhiv. Stat. Bucuresti, sect. ist., Doc. din 7 Martie 1582, orig. slay. Nr. 1193
sit Condica mdndstirii Radu Vodd,Nr. 256, f. 690 ; George D. Florescu, op. sit., p.
8 ; p. 75, nota 376.

www.dacoromanica.ro
i6o G. CIORAN

Pentru ca manastirea Ste lea sa-si poatã indeplini si mai bine mi-
siunea sa, ctitorul ei cauta sa-i mareasca 0 mai rank veniturile si-i
adaoga. 0 alte donatii, astfel: o vie mare, care se intindea spre Nord
de curtea manastirii pana. in Ulita cea mare a Podului Targului de afara,
azi Ca lea Mosilor ; satul Dalga si morile ce le cumparase dela clucerul
Datco cu 45.000 aspri, zece coti de postav si douazeci coti de atlaz ;
doua prävalii in mahalaua Sf. Gheorghe pe care le cumparase dela
vornicul Norocea 1
Calugärii greci conduc in liniste sub aceasta forma de inchinare
manastirea pana in anul 1595, cand Mihai Viteazul continua razboiul
contra Turcilor. Luptele dintre Turci si Romani intrerup pentru mai
mult de treizeci ani viata manastirei Stelea. Dupa lupta dela Calu-
gareni 1595, Mihai Viteazul se retrage la Targoviste ; iar Turcii condusi
de Sinan Pap., dupa asedierea si cucerirea orasului Bucuresti, inlocuesc
crucile de pe bisericile orasului cu semiluna ; Mitropolia au transformat-o
in geamie 0 a slujit in ea dupä ritul mahomedan 2. Turcii fortificà
apoi orasul capitalà, urmaresc pe domnul roman pana la III-goy-4th,
dar acesta cu ajutor dela Sigismund Báthory, respinge armatele ina-
mice spre Giurgiu. Sinan Pasa in retragerea sa spre Dunare da foc
fortificatiilor si orasului Bucuresti, care e prefacut in buna parte in
cenu p. impreunä cu cele dotazeci si douá biserici existente pe atunci 3,
printre care si manastirea spatarului Stelea, fapt ce-1 arata urma-
toarele acte:
a) Actul lui Leon Voda. din 6 Iunie 1630: « Dar apoi, cand a fost
in zilele raposatului Mihail Voevod, venit-a vreme si s'a prapadit sfanta
manastire, and Sinan-Pasa din rautate a ruinat-o de tot 0.
b) Cartea domnitorului Matei Basarab din 26 Aprilie 1633: « Deci
de multa rautäti ce s'au intamplat in urma lui Mihaiu Voda, de au
statut manästirea tot pustie, ce n'au avut cine cauta de mosiile !liana-
stirii, cat 0 manastirea Inca s'au stricat 0 s'au pustiit de cand cu
Sinan Pasa *5.
c) Cartea Mitropolitului Grigore al Ungrovlahiei din anul 1634:
«lard, dupá aceaia, candu ail fostil in zilele raposatului Mihail(' Voe-

1 Arhiv. Stat. Bucuresti, Condica mdndstirii Radu Vodd, Nr. 256, f. i to;
G. Ionescu.Gion, Istoria Bucurestilor, Bucuresti, 1889, p. 221, 222 ; B.
Petriceicu Hasdeu, Cuvente den bdtrani, Bucuresci, 1878, I, P. I r7 ; St. Nicolaescu,
op. cit., p. 42.
' Nic. BAlcescu, Ronanii sub Mihai Vodd Viteazul, Editia Ales. I,apedatu,
Bucuresti, 1908, p. 99.
3 Nic. BAlcescu, op. cit., p. 121, 122 §1 N. BAlcescu, I storia Ronginitor sub
Mihai Viteazul, Editia Muncl si Lumin5 *, 1043, P. 1151 144.
4 Hurmuzaki, Documente grecesti, XIV, I, P. 724. .

5 Academia RotnfinA, Condica mosiilor meindstirii Radului Vodd, Nr. 4985 ,

f. 42 : .5t. Nicolaescu, op. cit., p. 44.

www.dacoromanica.ro
 MANASTIREA STELEA DIN BUCURETI 161

vodit, deac'ag venitU Senanfi-Pasa cu multime de Turd aid mu Teara-

Ruinaneasca, de att robitU i ati stricatti teara i aU arsu toate besea-
recile i manastirile de MU toata teara, 0 au arsil i manästirea Ste lea *1.
Dupa arderea manastirii, calugärii ramânând Dia de axle:post 0
imprastiindu-se pe la alte manastiri, n'au mai putut sä administreze
proprietatile ei cum se cuvenea; ca urmare, averea ei a inceput sa fie
cutrupita de diferite persoane interesate. Asa, slugile comisului tefan
au pus stapânire pe satul i morile Da lga, pe care spatarul Ste lea le
cumparase si le daruise ctitoriei sale 2. Aceasta cutrupire a fost ridicata
de domnitorul Sirnion Movilä, care ocupase tronul Munteniei cu ajutor
polon. Probabil, la plângerea calugärilor, numitul domnitor, in 13
Aprilie i6o2, da ordin ca slugile comisului tefan sa paraseasca satul
si morile Da lga, amenintându-i: « a esi de acii dela sat, CO de nu yeti
doniniia me voiu triméte niste armasi de va vor aduce legati la
domnia mea si mai mult sa nu-i invaluti pre calugari* 3.
Cu chipul acesta calugarii manastirii Stelea stint pus'i din nou in
staphnirea morilor i satului Dalga i o stare de drept si de fapt incepe
sa se restabileasca.
Domnitorul Radu Mihnea (1611-1616 ; 1620-1623) ; prin actul
din 12 Ianuarie 1614 cla libertate staretului Grigore i calugärilor dela
manastirea Sfânta Treime din Bucuresti, ctitoria sa, sä ingrijeasca de
« toate bucatele i averile i iganii manastirii Stelei 4 si sa le stranga,
orice va putea afla, ori sat ori mosie ori rumâni ori tigani ori halti ori
vaduri de mori* 5.
Jupâneasa Elisabeta, nepoata Doamnei Neaga, care a fost a doua
sotie a lui Mihnea Voda, de care acesta se despartise cu ocazia trecerii
lui la mohametanizm, lasa in anul 1623 « i la manastirea Stelei douà
vite de vaci ». Restul de avere 11 lasä jupfineasa Elisabeta, astfel: satul
Grozavesti cu tot hotarul, cu rumânii i doug salase de tigani lui Sima
logolatul, al doilea ei sot ; satul Rucarul, ii lasà fiicei sale sau in caz
de moartea fiicei, matusei sale Maria; la man'astirea Dealul, darue§te
doi telegari i dotia roabe 6
Praväliile din apropierea mânastirii, pe care spatarul Stelea le
cumparase dela vornicul Norocea i pe care le donase ctitoriei sale,
intre timp au_fost inchiriate lui Gheorghe Critico, probabil un negustor
din acea mahala. Dupa ce manastirea a ars si calugarii s'au imprastiat,

Hurmuzaki, op. cit., p. 725.

2 B. P. Hasdeu, of,. cit., p. 117.
2 Ibident.
Arhiv. Stat. Bucuresti, Mandstirea Radu Vodd, Dosar 223, f. 4.
* Arhiv. Stat. Bucurestl, Candica mdndstirii Radu Vodd, Nr. 256, f. 1o8.
6 t. Nicolaescu, Documents slavo-romRne, Bucuresti, 1905, p. 281 ; D. Caselli,
Casele holovdnite * ale vistierului Dan, in ziarnl Universuls Nr. 77 din 19
Martie 1937.

www.dacoromanica.ro
162 G. CIORAN

ne mai avand cine sä se ocupe de administrarea bunurilor manastirii,

chiria0i acestor pravalii, Mihalita i Petru, fica i nepotul lui Gheorghe-
Critico s'au declrat stapani ai acestor cladiri.
Dupa ce ctitoria spatarului Stelea a fost distrusa, manastirea Sfanta
Treime din BucurWi, fundatia lui Radu Mihnea, a luat sub suprave-
ghere mai farziu ca metoh i manastirea Stelea 0 a inceput dupà cum
am mai afirmat, sá se ingrijeasca de revendicarea proprietatilor cutru-
pite.
Astfel, in luna Aprilie 1627, cu invoirea domnitorului Alexandru
Cuconul (1623 1627), egumenul Grigore dela manastirea lui Radu
Vodá a deschis proces urma01or lui Gheorghe Critico. Martori in
proces au fost negustorii i batranii ora0dui, cari au depus marturii
in favoarea manastirii Stelea, declarand cd Gheroghe Critico nu a
cumparat aceste prävalii, cum sustin urma0i lui, « ci au Ozut numai
in chirie si o au rams Mihalita i fiu su Patru de lege §i de jude-
cata ». Egumenul Grigore ca sä termine complet acest proces, a dat
ca dar chiria0lor, suma de opt galbeni, iar pravaliile trec sub admi-
nistratia manastirii Radu-Voda 1.
Din 21 Octomvrie 1595, data arderii de catre Sinan Pa§a a o parte
din ora0il BucurWi impreuna cu cele 22 biserici, calugärii dela mama-
stirea Stelea, arzandu-le odata cu casa de rugaciuni i chiliile, s'au
adapostit, care pe unde au putut, fie pe la alte manastiri, fie pe la viile
din prejurul manastirii, fie pe la mo0i1e mai indepartate, fie ca au
plecat unii dintre ei chiar la Sfantul Munte, de unde venisera.
Viata aceasta pe care o duceau monahii plecati dela manastirea.
Stelea, lipsiti prin forta imprejurarilor de programul lor propriu ma-
nastiresc, determina pe Mitropolitul Grigore I 2 (1629-1637) , grec de
origina, sá se ingrijeasca de reorganizarea manastirii. Probabil in prima--
vara sau vara anului 1629, ultimul an de domnie in Muntenia a lui
Alexandru Ilia, Mitropolitul Grigore, inaltat de curand la aceastä
demnitate de conducator al Mitropoliei Ungrovlahiei, a pus de s'au

Arhiv. Stat. Bucuresti, Candica mandstirii Radu Vodd, Nr. 256, f. Ito.
2 N. Iorga, Istoria Bisericii rom/ineVi fi a vierii religioaie a Ronufnilor, VAlenii
de Munte 1908, I, p. 280. 29o, 298. N. Iorga vorbind in Ist. Bis. Rom., Valenii de
Munte, 1908, I, p. 280 de Mitropolitul Grigorie Iidà gresit a fi roman de originA:
noul Mitropolit Grigorie, un Roman, pus poate de Leon Voda, cAci pAstoria
mi incepe la 1629*. In Hurmuzaki, Documente grecoti, XIV, I, p. 727, se preci-
zeaza cä Mitropolitul Grigorie era de origin& -grec ; a Iar eu iarAs, pentru CI sunt
Grec, si de neam, si de linabA *. Cat priveste numirea lui Grigore ca Mitropolit
al Ungrovlahiei, stim sigur cl s'a fAcut in ultimul an din a doua domnie a lui
Alexandru Ilias (Noemvrie 1627 Octomvrie 1629) 0 nu in timpul lui Leon
VoclA (Oczomvrie 1629 Iulie 1632), fapt ce-1 spune de doua ori, insusi numituL
domnitor Leon Voda in actul dat de el la 1630, Iunie 6 0 publicat In Hurmu
zaki, Documente grecesti, XIV, I, p. 724.

www.dacoromanica.ro
 MANASTIREA STELEA 413IN BUCURE*n 163

zidit case §i pivnitä pentru calugäri 4 pe locul sfintei manastiri a lui

Stelea Spätarul » ; iar manastirea Ivir dela Sfantul Munte, a trimis
in acest timp, egumen la manastirea Radu-Voda 1
In felul acesta, desi au fost adunati din nou calugarii dela ma-
nastirea Stelea, dandu-li-se pentru locuit, noile chilli ; nu aveau insa
biserica, unde sá savarseasca slujba, intrucat fosta casa de rugaciuni
era Inca in mina..
Mitropolitul Grigore determinat si mai mult pe deoparte de reaua
stare a manastirii Stelea, pe care o aflase: « pustie si stricata si arsa,
fiind in fiinta numai ziduld si sulgeria domneasca * ; iar pe de altá
parte stiind cä manastirea aceasta a fost metoh al manastirii Ivir
din Sfantul Munte, caruia el datora o suma de bani si mai ales pentru
faptul ca dela aceastä mandstire venise in Tara Romaneasca, se hota-
raste si in anul 1630, recladeste din temelie ctitoria spatarului Stelea,
fapt ce-1 constatam atat in actul lui Leon-Voda din 1630, Iunie 6 ; in
actul dela tot clerul muntean pentru reinchinarea acestei ctitorii la
manastirea Ivir din Athos, datat in 1634, cat si in cartea sa de danie de
mai tarziu, din anul 1635-36, unde spune :
« Smerenia Mea Grigorie, Mitropolitul Ungrovlahiei, prin aceastä
scrisoare arat cum ca, vazand manastirea raposatului Stelea pustiita
atalia ani, sufletul mieu s'a intristat pentru dansa, pe de o parte, pentru
pustiirea bisericii si, pe de alta, pentruca era metoh vechiu al manastirii
Ivirilor, si cu dAmnezeiasca ravna m'am pornit si m'am apucat de
dansa, ca sà nu se piarda pomenirile ctitorilor, si am inoit sleinta bisericd
..yi casele care se qi vdd # 2.
Dotnnitorul Leon Voda (1629-1632) prin actul dat in 6 Iunie
1630, precizeaza ca refacerea manastirii s'a facut in anul 1630 de Mi-
-tropolitul Grigorie « cum a fost dela inceput », cu banii stransi de el
dela slujbele bisericesti, dela negustori si « dela » al# « crestini » 3 si nu din
banii Mitropoliei din Targoviste, « nici ad lucratii cu rumani Sfintei
Mitropolii » si a facut aceasta, ca sä se achite de suma de 15o ughi
(galbeni unguresti), ce datora manästirii Ivir, suma cheltuità cu ocazia
alegerii lui ca mitropolit al Tarii Romanesti in timpul lui Alexandru Ilias 4.
Astfel Mitropolitul Grigorie, grec de origina, devine al doilea ctitor
al acestei manastiri, ridicata din temelie de un alt grec, spatarul Stelea,
primul ei ctitor. In acest caz, asezamantul acesta monahicesc, cred
.ca poate fi socotit ca prima manastire ziditä in Tara Romaneasca, tot
odata, din initiativa, cu cheltuiala intreaga si proprie a doi ctitori de
.origina greaca.
1 Hurmuzaki, Documente grece§ti, XIV, I, p. 724.
2 Arhiv. Stat. Bucuresti, Candica nandstirii Fi'adu Tiodd, Nr. 25, 1. 109 ;
Hurmuzaki, op. cit., p. 724-727; t. Nicolaescu, op. cit. p. 47, 49.
3 Hurmuzaki, of). cit., P. 724, 725.
° Ibidem.

www.dacoromanica.ro
164 e CIORAN

Dupà ce manastirea spgtarului Ste lea a fost recladitä 0 viata

monahalg din ea restabilita dupá tipicul atonit, domnitorul Leon Voda
o inchinä din nou, in acelavi an al refacerii 1630 la mangstirea Ivir
dela Sfantul Munte 1.
Actul acesta de inchinare il recunoavte 0-1 intarevte 0 domnitorul
Matei Basarab in anul 1632 0 consimte la el in 1634, Mitropolitul Gri-
gore impreuna cu episcopul Teofil de Ramnic, episcopul Efrem al
Buzdului, egumenul Teodosie dela Tismana, egurnenul Vasilie dela
Bistrita, egumenul Dionisie dela Cozia, egumenul Grigorie dela Argev,
egumenul Varlaarn dela manastirea Dealul, egumenul Ioanichie dela
Glavacioc, egumenul Ignatie dela manastirea Radu Voda « 0 cu toti
egumenii diina toate mangstirile 0 cu tag saborula » 2.
Mitropolitul Grigorie inzestreaza insg.0, manastirea cu « mori, movii 0
gradini cu vie * 3. Fire energica 0 staruitoare, Mitropolitul « Sfintia lui au
cgutat de toate movaile », ce au fost cutrupite sa treaca din nou toate
in posesia manastirei Stelea. Astfel in anul 1633, Mitropolitul deter-
ming. pe Domnitorul Matei Basarab sa intareasca stgpanirea maul-
stirei Stelea, asupra moviei pe care vornicul Gheorghe Psoma i-o da-
ruise in satul Prisiceni din Sudul Vlavcii, pe timpul domniei lui Mibai
Viteazul. In actul sau de intgrire, domnitorul Matei Basarab spune:
« vi-au cautat Sfintia lui 0 de aceastä movie ce scriu mai sus, de o au
dascoperit de catre cine au fost impresurata. Drept aceea 0 domnia
mea inca am dat ca sa fie manastirei intarire 0 de ajutoriu de movaie*.
Cu aceastg. ocazie domnitorul daravete 0 el manastirei Stelea prin ace-
lavi act de intarire, restul de: « ocina vi rumani in sat in Prisiceani ot
sud Vlavca, jumatate sat » 4.
Mitropolitul Grigorie, imediat, ce a rezidit manastirea Stelea a
fäcut-o « scaun de vladicie » 0 a mutat revedinta mitropolitana dela
Targovivte la Bucurevti, odata cu mutarea revedintei domnevti 5.
Se vtie ca in timpul lui Mihai Viteazul capitala Tarii Romanevti
a fost la Bucurevti pang dupg lupta dela Miraslau, de unde se muta
la Targovivte cu ocazia instalarii ca domn muntean, a lui Simion
Movilg (1600-1602) 6.
Dupa Radu erban (i6o2thr 1), capitala Tarii Romanevti revine
iarg0 la Bucurevti. Ava Leon Vodd ivi are revedinta la Bucurevti in

1 Ibidem.
2 Arhiv. Stat. Bucureati, Condica nandstirii Radu Vodd. Nr. 256, f. 1(38,
109: Hurmuzaki, op. cit., p. 725.
a Hurmuzaki, op. cit., p. 724-727.
2 Acad. Rom., Condica mo§iilor nandstirei Radului Vora', Nr. 4985, f. 42;
Arhiv. Stat., Bucureti, Condica mdmistirii Radu Vodd, Nr. 256, f. 691.
5 Ibidem.
A. D. Xenopol, Istoria Ronadnilor, editia III-a revázutà, Bucure§t1, 1927,
V, p. 296.

www.dacoromanica.ro
 MANASTIREA STELEA DIN BUCURESTI 165

anul 1632, uncle-1 gaseste Paul de Strasburg, solul regelui Suediei,

care trecea prin taxile romane in drum spre Constantinopol 1
Se poate ca mitropolitul Grigorie, dupa ce a refacut chiliile ma-
nastirei Stelea in timpul domniei lui Alexandru I1ia i dupa ce a re-
zidit biserica manastirii pe vremea lui Leon Vocla., care-si avea scaunul
domnesc la Bucuresti, &a-0 fi mutat si el resedinta mitropolitana, dela
Targoviste in orasul capitala spre a fi in apropierea domnitorului,
potrivit obiceiului inaintasilor sai.
In anul 1630, deci in al doilea an de donmie a lui Leon Voda, sediul
mitropoliei se afla Inca la Targoviste, fapt aratat in actul amintit al
acestui clomnitor en data de 6 Iunie 1630, unde se precizeala ca, Mi-
tropolitul Grigorie rezideste manastirea Stelea din agoniseala sa
I nudin venitul mitropoliei dela Thrgoviste r.
Probabil, intre 1630-1633, chiar in timpul domniei lui Leon Voda,
cand se terminase rezidirea manastirii, &á se fi mutat resedinta mitro-
politanai dela Targoviste la ctitoria spatarului Stelea din Bucuresti.
rapt cert este ca in 10 Martie 1633, cand Matei Basarab era in scaun
la Bucuresti, manastirea Stelea, dupa cum ne arata actul voevodului
muntean, era mitropolie: « Cu mila lui Dumnezeu eu Matei Basarab
Voevocl. i Domn da domnia mea aceasta porunca a domniei mele
Sfintei i dumnezeestei mitropolii ce se cheama Stelea, hramul Ador-
mirea Maicii Domnului i cinstitului i prea luminatului pärintelui
nostru Kir Vladica Grigore, ca sa fie sfintii mitropolii de aici den Bu-
curesti, ce-i scriis mai sus » 2
Pe timpul domniei lui Mihai Viteazul, manastirea primise donatie
dupa cum am arata mai sus dela vornicul Gheorghe Psoma: o mosie,
padure, lacuri i rumani in satul Prisiceni din Sudul Vascii 4.
Intre timp, spatarul Preda, din vremea lui Matei Basarab, ridicà
pretentii de stapanire &supra mosiei vornicului Gheorghe Psoma din
satul Prisiceni din Sudul V1ãcii, sustinand cà aceasta proprietate nu
este a manastirii Stelea, ci este a sa, ffind cumparata de tatal sau,
logolatul Nica. Domnitorul Matei Basarab prin actul din 10 Decemvrie
1634, da porunca mitropolitului Grigorie sa cerceteze care-i adevarul in
acest proces i sà ia ca martori pe urmatorii boieri : Mitrea i Dumitrascu
clucer, Gheorghe vistier, Bunea logof at, Iancu sluger, Gheorghe vornic,
Biagdescul, Vlad parcalab, Chiriac din Stejoia, Kiriac din Stoenesti,
Radu logoat din Bunesti, Stan din Covaci i Albul din Mihailesti 4.

A. D. Xenopol, Istoria Romdnitor, ed. III a revAzutä, BucurWi, 1927,

VI, p. 17, 46.
Acad. Rom., Condica mogiitor trandstirei Radului Vodd, Nr. 4985, f. 42 ;
George D. Florescu, Vechi proprietdii in Bucuregti n veacurile XVII gi XVIII,
Bucure§ti, 1934, 13- 23 ; i in Din Vechiul Bucuregii, Bucure5ti, 1935, P. 75.
3 Acad. Rom:ink Condica mogiilor mdndstirei Radului Vodd, NT. 4985, f. 42.
I Arlihr. Stat. Bucuregti, Condica mdndstirii Radu Vodd, Nr. 256, f. Ito.

www.dacoromanica.ro
166 G. CIORAN

Pe la sfAr0tul secolului al XVII-lea, manästirea Ste lea, pe child

era conausá de egumenul Cretu, prime0e o insemnata danie dela capi-
tanul Nan din Stoenqti 0 anume: o vie de opt pogoane 0 trei sferturi
in dealul Loloe§tilor, cu pivnita, teasc, calcatoare, caratoare, 2 tocitori,
2 hardaie, 1 vadra, pâlnie, 2 buti, stupi, 8o oi, 4 bivolite cu lapte ; cu
conditia sa fie inmormantat in interiorul manästirii ; donatie ce o intä-
rWe in 29 Ianuarie 1706, jupaneasa Maria, sotia sus numitului capitan 1
La inceputul secolului al XVIII-lea, proprietatile mânastirii Stelea
continua sa se mareascà cu noi donatii dela credincio0. Astfel, jupâ-
neasa Neaga darue0e manastirei in 10 Martie 1704, mo0a Sineasca,
lata de 6 stanjeni ; mo0e ce se intindea in lung din apa Ialomitei pAnd
in drumul Darstorului 0 pe care ea o avea dela sotul ei Stan Juz Ba.a.
Ulescul. Donatia a facut-o cii conditia ca preotul Teoclit dela /liana-
stirea Stelea, sä aiba grija, a-i face donatoarei slujbele de inmormân-
tare 2.
Matei Cojocarul doneaza in anul 1708, manastirii Stelea, unde ii
erau ingropati sotia dinthiu 0 copii, douà pravalii vecine cu biserica
Sf. Gheorghe cel Nou, pe care le cumparase cu 8o taleri dela Paraschiv
Balistea, cu conditia ca preotul Cretu dela aceasta manastire sa-1 in-
groape in tinda bisericii manastirii 0 sa-i ceteasca toate slujbele.
In anul urmator, Chita a doua sotie a lui Matei Cojocarul, 1-a re-
clamat Mitropolitului Antim, Ca suma cu care sotul ei a cumparat
cele doua pravalii, este din zestrea ei. Mitropolitul pentru a impaca
conflictul, &à ordin egumenului Teoclit dela mângstirea Stelea ca sa
restituie reclamantei o cota din suma 0 sa-i dea in schimbul prava-
liilor, o casa in alta parte a ora0i1ui 3.
Egumenul Teoclit dela manastirea Stelea cumpara in 23 Martie
1709, dela Dumitra§cu fiul lui Dumitru Balteanul, trei pogoane de
vie cu 6o taleri in Dealul LoIoe0ilor. Actul de cumparare a fost semnat
de mai multi boieri din vecinatate: Iancu logofät, Preda, Tanase
logofat din Coceni, Aldea, Sinteon, erban logofat, fiul lui Zaharia
parcalabul, Zaharia vel portar, Patru, Popa Tihan din Coliba, Dumitru
0 Gheorghita, fiul lui Ionità Balteanu14.
Terenul viilor, pe care, cgpitanul Nan din StoenWi, il donase ma-
nastirei Stelea, a fost incalcat la un moment dat de scutelnicul Patru
din Ru0, pretinzand c.a.' hotarul acestor vii, se intindea intr'o parte,
pana unde se aflau casele donatorului 0 nu pana in drumul, unde a
stall:drift mânastirea prin egumenul Teoclit. Domnitorul Constantin
Bancoveanu, la cererea numitului egumen, insarcineaza in 20 Martie
1709, un sfat de 6 boieri sä cerceteze cazul 0 anume pe: Zaharia vel
1 Ibidem, p. 729.
3 Ibidem, p. 110.
3 1bidem, p. 122.
' Ibidem, D. 730.

www.dacoromanica.ro
 MANASTIREA STELEA DIN BUCUREFTI 167

portar, Tanase logofat din Coceni, Iancu Iogofgt din Ungureni, Aldea
scutelnic, Sinteon din Gherghita ti Preda din Ghimpati. Acest sfat
de boieri, in baza marturiilor depuse la fata locuhti de batranii, mos-
nenii i caluggrii din apropiere, au stabilit cà hotarul viilor este drumul,
pang unde manastirea Ste lea stapanise mai inainte 1
Egumenul Teoclit mai cumpara in 18 Martie 1710 pentru mama.-
stire Inca 0 vie in Dealul Loloestilor, langa viile capitanului Nan, in
ntindere de un ppgon i jumitate, cu 52 taleri, dela fratii Teodor,
Patru si Scar lat.
In 3 Septemvrie 1713, un sfat de 12 boieri, cu stirea Domnitorului
Brancoveanu, a Mitropolitului Antim, a vornicului Radu din Targoviste
si a egumenului dela manästirea Gruiul, hotaraste ca mosia Loloestilor
sa fie data manastirii Ste lea prin egumenul ei preotul Cretu i scuteste
totodata manastirea sa nu plateasca dijma pentru 13 pogoane de vie 2.
Domnitorul tefan Cantacuzino (1714-1716) scuteste 0 carciumg,
care era in apropierea manastirii i proprietatea ei « da fumarit i vinu
domnesc i dà vama s, &and act pentru aceasta, preotului Cretu dela
Stelea, in 13 Mai 1714.
Domnitorii fanarioti Nicolae si Ion Mavrocordat, Grigore II Ghica,
Mihail Racovita, Scarlat Ghica i tefan Racovita mentin i ei in
timpul domniilor kr (1716-1765), scutirea amintità mai sus 3.
Arghira Midelnicereasa darueste manästirii Stelea in io Martie
1750, mosia Priba din Sudul Vlascii in intindere de 291 stanjeni, cum-
parata dela State Popescu, cu conditia ca egumenul manastirii, tefan,
sa o pomeneasca la slujbele bisericesti impreunä cu sotul ei i fiica kr,
care a fost inmormantata in cuprinsul acestei manastiri 4.
Vomicii Necula si Constantin merg in 23 Martie 1766, din ordinul
vornicului Racovita, in mahalaua Stelea pentru a aplana niste conflicte
ce se ivisera intre manastirea Stelea de o parte si Ion 0 Nicolae Cio-
coiul de altä parte. Acestia daduserä, in mod abuziv, cu chirie evreului
Avraam un kc din proporietatea manastirei Stelea, care se mentinea
in acest timp ca metoh al manästirei Radu Voda ; cat i pentru terenul pe
care acestia 11 dadusera tot ilegal, armeanului Carabet, tot din proprie-
tatea acelei manastiri i pe care numitul armean zidise niste grajduri.
Cei doi vornici impreunä cu inculpatii Nicolae Ciocoiul i armeanul
Carabet au mers la egumenul Macarie 5 dela manastirea Stelea, cat si

3 Ibidem.
2 Ibidem, p. 731.
a Ibidem.
4 Ibidem, p. 693.
5 Cd(ita din egumenii nandstirii Stelear Teoclit, ro Martie 1704; 20, 23 Martie
1709 ; 18 Martie 17r0 ; Cretu 1708, 3 Septemvrie 1713 ; 13 Mai I 714 ; Stefan,
zo Martie 1750 ; Macarie, 23 Martie 1766 (Arhiv. Stat. Bucure#i, Condica nand.
sti,ii Radu Vodd, Nr. 256, f. 110, 122, 729, 730, 7311.

www.dacoromanica.ro 4
168 G. CIORAN

la egumenul manastirii Radu Voda i in urma rugamintei ce le-au

facut, cei doi egumeni au consimtit ca grajdttrile sa fie folosite de cei
ce-i interesau, socotindu-se insa cladite pe mosia manastirei Ste lea 1.
,5tiri de mai putine: importanta pentru manastirea Ste lea in sec.
al XVIII-lea, mai gasim in invoiala din 26 Iu lie 1780, pe care o face
pitarul Alecu Neculei, cu egumenul acestei man'astiri pentru construirea
unei ulicioare, larga de sase palme i imprejmuità cu uluca, prin care
sa poatã merge oamenii la biserica manastirii, pe un drum mai scurt,
incepand din coltul casei lui Ianie Grecul, sä treacä pe lang5. casa
Iancului Ovreiul i Mord i apoi sa dea in curtea bisericii manastirii 2.
Catre sfarsitul secolului al XVIII-lea i inceputul secolului al XIX-lea,
apar din nou momente grele si de decadenta pentru manastirea Ste lea.
Vecini rài, lacomi i neastamparati, cum am mai constatat si la ince-
putul secolului al XVII-lea, au cautat sa-i faca greutati i sa o pagu-
beasca, incalcandu-i si luandu-i in mod sistematic moii1e i yule, ce
erau in imediata ei apropiere, cat i pe cele ce se aflau mai departe
de ea. Odata cutrupite aceste bunuri, acaparatorii si-au cladit pe ele
case si in decursul titnpului s'au injghebat imprejurul manastirii o
multime de gospodarii, ce au format treptat, mahalaua Ste lea. Aceasta
mahala era cuprinsa la Nord intre Podul Targului de afara, azi Ca lea
Mosilor ; la Sud, Podul Vergului, pe unde se afla azi biserica Vergului ;
a Est, mahalaua Totoescului, pe unde se afla' azi, Bulevardul Dom-
nitei, strada Negustori, o parte din Calea Calarasi i strada Lucaci ;
la Vest o parte din Mahalaua Agai Nita, pe uncle se afla azi biserica
Sfanta Vineri-Herasca i cartierul Sf. Gheorghe a.
Calugarii dela manastirea Stelea lipsiti metodic de cele materiale
si mai ales cà in astfel de imprejurari, in mijlocul unei mahalale, ei
nu mai putea sä duca o viata cu adevarat monahiceasca, s'au retras
probabil cei mai multi pe la alte manastiri din apropiere, cum a fost
Radu-Voda ; chiliile lor dela mânastirea Stelea au ramas multe pustii .
Ca urmare acestei situatii, in viata acestei manastiri, timp de aproape
trei decenii, sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al
XIX-lea, nu s'au mai inregistrat fapte deosebite. Dovada ne-o
face chiar lipsa de documente din acest interval de timp.
La anul 181o, manastirea spatarului Stelea devenise biserica de
mir pentru locuitorii din sus numita mahala, pastrandu-si tot hramul
Adormirea Maicii Domnului. « Biserica era de zid cu toate oranduelile
bune Enoria bisericii numara in acest an, 39 case, 123 barbati, 127
femei, pastoriti de doi preoti. Unul a fost Constantin fiul lui Chiriac,
in varsta de 40 ani, de origina grec. El a fost hirotonit de Mitropolitul
Matei de Tarnova pentru biserica din Arvanitohore in 20 Decemvrie
1 Ibidem, p. "3.
2 Ibidem.
3 G. Ionescu-Gion, op. cit., p. 338.

www.dacoromanica.ro
 NANASTIREA ST,ELEA DIN BUCURE.5TI 169

1795 si din cauza evenimentelor din Sudul Dunarii a venit in Tara

Romaneasca, preot la biserica Ste lea. Al doilea preot a fost ieroma-
nahul Zaharia, fiul preotului Hristea, de neam grec i acesta. Episcopul
Atenei Dionisie 11 hirotonise in 4 Iunie 1783, pentru biserica Sf. Cuvios
Iacob i viind aice s'au asezat la aceasta biseria. ». Cantareti ai bisericii
in acest timp au fost: Gheorghe fiul lui Constandin si Ion fiul preotului
Irimia 1.
Biserica Ste lea e pomenitä In actele dela inceputul secolului al
XVIII-lea si in cele dupa anul 1810 ca metoh al manastirii Radu Voda.
din Bucuresti, in care situatie de metoh, nu se poate sti precis, and
si cu ce ocazie a trecut 2.
In anul 1834, averea ce-i mai ramasese manästirii Ste lea era admi-
nistrata sigur de manastirea Radu-Voda din Bucuresti, al carei egumen,
Arhimandritul Avramie Ii filcuse o multime de incurcaturi cu aren-
darea unor terenuri i prävalii 3.
Chiliile manastirii Ste lea flind parasite de calugäri, dupa cum am
aratat mai sus, erau in miná in deceniul trei din prima jumatate a
secolului al XIX-lea i zidurile lor cat i zidul inconjurator al intregei
manastiri amenintau cu caderea, punancl in primej die viata trecato-
rilor si a vecinilor. In urma multor reclamatiuni, interventii i ordine
ale Sfatului Oräsanesc, Marei Logofetii a Trebilor Bisericesti si a Sfintei
Mitropolii a Ungrovlahiei, in anul 1836, egumenia manastirii Radu
Voda, reparä chiliile si face din nou zidul de imprejmuire 4; iar in

1 A. Lapedatu, Catagralia bisericilor bucuregtene la zgro in Revisits Biserica

Ortodoxd, Decenivrie 1907, p. 1069-1070.
2 Alexandra Geannglu Lesviodacs, Istoria Bisericeascd Pe scurt, Bucuresti,
1845, p. 461 si C. Sg.ndulescu Verna, Biserica Radu-Vodd din Bucuresti, Bucuresti,
1930, p. in, sustin cg mangstirea Stelea din Bucuresti i mangsturea Tutana din
Arges erau socotite schituri ale mAngstirii Radu Vodg ; Stelea fiind inchinatg
mgngstirii Radu Vodg in anul 1614 ; i depinzand in acelasi timp, toate de mg-
ngstirea Ivir din Athos. In adevgr, domnitorul Radu Mihnea dg in 1614 un act
prin care imputerniceste pe egumenul Grigorie Raduliotul e sg caute de toate
bucatele i averile i iganii mangstirii Steles. e. (Arhiv. Stat. Buc., Mdndstirea
Radu Vodd, Dos. 223, f. 4), farg. sg precizeze cg o inching ca metoh ; mai ales
cA in acel an, 1614, mangstirea Stelei era in ruing incg din 1595. Probabil cg dela
aceastg data i cu aceastg ocazie sd fie socotitg mangstirea Stelea ca metoh al
mangstirii Sf. Treime (Radu Vodg) din Bucuresti. Odatg cu arderea mangstirii
Stelea la 1595, trebue sg fi incetat i inchinarea ei ca metoh la miingstirea IA ir din
Athos, ca apoi in 1630, dupg ce o rezideste Mitropolitul Grigorie sg reving din
nou dependenta de amintita nifingstire atonitg i iargsi sg, fie metoh al ming-
stirii Radu Vodg piing la distrugerea ei de focul din 1847. (Vezi si St. Nicolaescu,
0. Cu, p. 28-43).
3 Arhiv. Stat. Bucuresti, Mdndstirea Radu Vodd, Dos. 32, f. i.
Arhiv. Stat, Bucuresti, Mdmistirea Radu Vodd, DOS. 21, f. 5, 6, 14, 15, 22.

www.dacoromanica.ro 4*
170 G. CIORAN

anul urmator, 1837, repara i biserica manastirii Ste lea, cheltuind

pentru aceasta suma de 49.000 16.1.
Cutremurul din anul 1838, provocand insà in general, mari stri-
caciuni bisericii Ste lea, dar mai ales boltilor ei, a trebuit reparata din
nou aproape in intregime, in anul 1839, de catre Iosif Belizar, dupa
devizul i planurile intocmite de Savie Vilacros i Falser, architectii
orasului Bucuresti; cheltuiala fiind suportata tot de manästirea Radu
Voda. Imediat ce reparatiile au fost terminate, s'a facut i resfintirea
bisericii in toamna aceluiasi an 2, parohul ei fiind preotul Ionita 3.
Ctitoria aceasta a spätartilui Stelea a mai dEnuit apoi putin, numai
pana in 23 Martie 1847, cand marele foc din acest an, « a distrus-o cu
desavarsire * impreuna cu alte 12 biserici ale orasului Bucuresti 4.
Din acest incendiu au fost salvate o parte din arhivä i unele obiecte
ale manastirii Stelea i duse la manastirea Radu Voda, devenita
si ea mai tarziu biserica de mir, din care se pastreaza pana. azi:
Doua icoane ; a Mantuitonilui 0 a Maicii Domnului i doua candele 5.

1 Pr. M. Dumitrescu, Istoricul a 40 mandstiri din Romania, Bucuresti, 1915,

IV, p. 324 ; G. Ionescu-Gion, 01). Cit., p. 221-223.
2 Arhiv. Stat. Bucuresti, Mandstirea Radu Vodd, Dos. 21, p. 21, 22, 27, 28, 29.
a Cativa preoti de mir, dela Biserica Stelea : Constantin si Zaharia, greci,
in 18ro ; Ionita, 3839, 1848 ; Cantareti: Gheorghe si Ion in r8ro (Al. Lapedatu,
op. cit., p. 1069-1070; krhiv. Stat. Bucuresti., Mandstirea Rada Vodd, Dos.
264, p. I, 2).
Anton Pan, Memorialul Focului Mare intdmplat fn Bucuregis fn tioa de Pagte,
3847, Bucuresti, p. 72; D. Papazoglu, Istoria fonddrei oragului Bucuregti, Bucure-
sti, 1891, p. 136-1313 ; Gr. Musceleann, Monumentele strdbunilor din Romania,
Bucuresti, 3873, p. 27 ; G. Ionescu-Gion, op. cit., p. 221-223 ; Vestitorul roma-
nese, Bucuresti, Nr. 24, Joi 27 Martie 1847, P. 94 i Nr. 27 din 8 Aprilie 1847,
p. 105.
5 G. lonescu-Gion, op. cit., p. 240; C. Sandulescu-Verna, Biserica Radu Vodd
din Bucuregti, Bucuresti, 3930, p. 22.
Departamentul Bisericese cere in 185o ltimuriri Sf. Mitropolii a TJngrovlahiei
de averea ce a mai ramas clupa ardere, dela biserica Stelea. Egumenul Serafim
dela manastirea Radu-Voda, insärcinat de Sf. Mitropolie, raporteaza in 20 Fe-
bruarie 3850, interpretand gresit unele date din actele gasite in arhiva manastirii
sale, situatia ctitoriei spiltarului Stelea i arata ca averea ei in cea mai mare parte
s'a instreinat ; iar restul a trecut in patrimoniul Statului.
In raportul intocmit cu aceasta ocazie de acest egumen in limba greaca
fl romanfi, interpretfind cartes data de Mitropolitul Grigorie i tot clerul
muntean in anul 1634, face greseal a. de data spunand e de atunci de &and
a fost daramata (din timpul lui Sinan Pasa), a satut Stelea pustie 50 ani,
pang in zilele lui Leon Vocla a. Ori dela 3595, cand manastirea spatarului
Steles a fost arsä i pang in timpul lui Leon Voda, 3630, cand e reziditä de Mitro-
politul Grigore, sunt 35 ani si nu so ani.
In acest car, comentatorul acestui document, confunda cifra 36 cu 50. (Arhiv.
Stat. Buc.,,Mancistirea Radu. Vodd, Dos: /23, f. 34). Mentionata carte data de

www.dacoromanica.ro
 MANASTIREA STELEA DIN BUCURE5TI 171

Locul uncle s'a inaltat atata timp ctitoria spatarului Ste lea, ser-
vind ca locas de ruga mai intain calugarilor i apoi credinciosilor din
acea mahala, dupà ardere, a devenit teren viran, pe care mult timp,
s'au aruncat cu impietate, gunoaiele. In aceastä situalie a stätut
terenul i restul din zidurile daramate ale manastirii pana in prima-
vara anului 1931, thud Primaria Sectorului III Negru-Bucuresti a
inceput sa organizeze strada Ste lea. Cu aceasta ocazie, pe locul unde
se aflau ruinele manastirii Ste lea si ale bisericii ei, s'a amenajat o mica
piata, sadita cu arbori de jur imprejur.
Bucuresti. G. CIORAN.

RÉSUMÉ
Stelea, négociant enrichi par le commerce qu'il pratiquait en Vala-
chie, apprecié par le Prince Régnant Mihnea Turcitul (1577-1583 ;
1585-1591), qui l'anoblit en lui conférant le titre de « Spatar », fit
bâtir a Bucarest le monastere « Stelea », de sa propre initiative et a
ses frais, pendant le premier regne de ce Voivode.
Ce monastere fut construit d'apres un plan concu par des moines
grecs, qu'il fit venir du Mont Athos et auquels il confia la direction
de cette fondation pieuse, qu'il dota de beaucoup de propriétés et qu'il
voua ensuite au monastere Ivir.
Le monastere « Stelea », détruit par les Tures en 1595, demeura
abandonné jusqu'en 1629-1630, lorsque le Métropolite de la Hongro-
Valachie, Gregoire (1629-1637), le fit reconstruire de fond en comble,

Mitropolitul Grigore in 1634, (Arhiv. Stat. Buc., Condica mdncistirii Radu Vodd,
Nr. 256, f. ro8, roo ;Hurmuzaki, op. cit., p. 725), spune clar au stAtut man&
stirea Stelea pustie 30 ani, piinA in zilele lui Leon VodA P. DacA manAstirea Stelea
ar fi stat pustie 50 ani cu incepere din 1595, ar urma ca a fost reziditl in anul
1645, data and Vasile Lupu domnul Moldovei, rezideste ca semn al impAcarii
lui cu Matei Basarab, biserica Stelea din Tit-gm-We pe locul fostei biserici a spa-
tarului Stelea, cealaltA ctitorie a sa.
N. Iorga bazat, cred, numai pe raportul egumenului Serafim din zo Pebruarie
1850, fail a mai foloseasa originalul cartii Mitropolitului Grigore din 1634,
nici traducerea ei (din Arhiv. Stat. Buc., Condica nulndstirii Radu Vodd, Nr. 256,
f. ro8, 109 si copia ei din Hurmuzaki, XIV, I, p. 725, unde se da gresit si de
el data cartii de 1632 in loc de 1634), a scris in Buletinul Comisiunii Monumen-
telor Istorice, Iulie-Septemvrie 1929, p. x r3, un mic studiu, intitulat: Cea d'intaiu
BisericA a Stelei v, in care confundA biserica Stelea din Targoviste cu manAstirea
spatarului Stelea din Bucuresti, folosind gresit tirile gasite despre ultima, ca
fiind ale celei dintaiu. (Vezi pentru aceasta si P. P. Panaitescu, op. cit., p. 390).

www.dacoromanica.ro
1 72 G. CIORAN

a ses frais, au cours du second regne d'Alexandre Ilia§ (1627-1629)

et de son successeur Leon (1629-1632).
Apres avoir fait rebatir ce monastere, le Métropolite Gregoire le
voua de nouveau au monastere Ivir et y établit le siege métropolitain
de la Valachie, en transférant la residence métropolitaine de Targovi§te
a Bucarest.
Vers la fin du XVIII-e siecle et le debut du XIX-e, le monastere
a Stelea » perd presque tous ses biens. Sur les propriétés se trouvant
a proximité de ce monastere, prend naissance le faubourg « Stelea ».
Le mouvement anti-grec determine les moines d'abandonner ce mo-
nastere, qui, au debut du XIXe siecle, devient une église séculiere.
Le tremblement de terre de 1838 ruine les cellules des religieux
ainsi que l'église, et le grand incendie du 23 mars 1847, detruit com-
pletement ce monastere.

www.dacoromanica.ro
 MISCELLANEA
UN PRETINS VISIGOT IN CAPIDAVA DOBROGEANA:
« AURGAIS *
Intre numeroasele monumente epigrafice latine scoase la iveala
de prof. Gr. Florescu in importanta asezare geto-romana dela Capi-
dava (Calachioi, jud. Constanta, pe malul Dunarii), unul a fost con-
siderat de descoperitor si de alti cercetatori ca avand o deosebita sem-
nificatie pentru doua probleme de istorie antica a Europei sud-estice:
a) data si imprejurarile asezarii elementelor germanice in Moesia infe-
rior romana ; b) raporturile lor cu populatia locala autohtona (traco-
si moeso-romana). E o inscriptie funerara pe o stela cua ospatul funebru »,
reprodusä in repetate rânduri, care s'a crezut c. ar oferi un element,
numele personal *Aurgais pretios i interesant pentru a ilustra ince-
putul i natura patrunderii Gotilor in provinciile rasaritene, ca i pentru
fusiunea dintre germanism i romanism in spatiul carpato-balcanic.
Istros, I. 1934, 257-265, Dacia, VVI 1935-6 (1938), 382, RIR X 1940,
564-8; Germania. Anzeiger 22 1938, 54 55 (bunA repreoducere fotogr.),
Fiebiger, Inschrittensammlung zur gesch. d. Ostgermanen (Denkschr. A had. Wien
70, 3, 1939), p. 24, 13.r. 33, Revista limbii i cult. germ. II 1942, 55-56:
Tunc vixi bene vixi sine nu illa crimina vix(i), resta viator Acril(la)
Trygitiani vixit I convirginio ann(os) XII et I moritur ann(os) XX XV I
et demisit natos III. Aurgais posuit memloria coniugi su(a)e. I Resta
I

viator liege titolo.

Falà de importanta atribuitä numelui « Aurgais* si de felul cum
a fost utilisat pentru cele douk probleme istorice amintite, e necesara
o nouà examinare a acestui element, spre a vedea ce valoare poate sa
aiba in realitate. Descoperitorul monumentului observa cu justificata
nedumerire &à 2 Aurgais e un nume necunoscut pana acum, ce nu
apare in nicio altä inscriptie din nicio -Vara. Finala -gais ne ingadue
sä-1 apropiem numai de numele gotic Radagais. Prin urmare, se prea
poate ca Aurgais al nostru sä fie un Got romanizat, care traeste dupa
formele i spiritul roman* (Istros, I, 26o), fiind adick un Got ramas

www.dacoromanica.ro
 ION I. RUSSU
174

stabilit la Capidava probabil in anul 238, data primei invazii a tri-

burilor ostgermanice in Moesia inferior (R. I. R., X, 168-169). Ideea
si interpretarea istorica data de Florescu numelui « germanic » Aurgais,
au aflat unanima aprobare din partea cercetatorilor, atat romani cat
mai ales (lucru explicabil) nemti ultimii foarte bucurosi de asemenea
descoperire pretioasa, din care unul a dat in graba i o solutie eti-
mologica. germana.
R. Vulpe, Analele Dobro,rei, XV (1934) 207, XVIII (19371, 223, Hist, ancienne
de la Dobr. (1918) 257 (4 barbare dediticius ... sous le nom d'A urgais, d'un carac-
tere germanique evident ») ; C. Daicoviciu, La Transylvanie dans l' ant. (1945)
229 ( les Goths eux-memes devaient bientfit, c'est-à-dire des le III-e siècle,
fournir des soldats A l'armée imperiale ; A urgais, soldat d'origine taifale *) ; S.
Gutenbrunner, Ein germanischer N ame aus Capidava, in Germania, loc. cit., mai
pc larg in Zeitschrilt für deutsches Altertum und deutsche Litcratur, LXXV (19381
115-117 i A urgais . . . zu got. Radagais gehört, also von germ. gai za- speer »,
ein sicheres merkmal germanischer herkunft 0. Un nume cu -gais ar putea fi
si vest germanic, dar la Dunk-ea inferioarl trebuie luati in considerare mai
((Adis Gotii. A ur- (care 4 war bisher in personennamen nicht zweifelsfrei belegt »)
din numele nostru nu e acelasi cu aura- a glanz (ahd. Orentil, v. nord. Aur-
vandill) i nici cu A uricus (Aoricus ;* Hauha-reiks 7), ci cu vestgerm. aur-, ost-
germ. aus-, numele dela Capidava fiind primul sicheres beispiel fiir germ. aur-
als namenglied a. Analogii ar exista in Gallia : Orgesa (care a den eindruck eines
gegenstiickes zu A ureais macht *), Orivius, A urivius, intr'o regiune unde au locuit
Taifali, fapt care indreptateste pe autor s5. considere i pe Aurgais ca apartinfind
tribului Taifalilor, amintiti ca participanti la invazia din Moesia (249), si pro-
babil la cea din 238( ?), c5nd ar fi venit i Aurgais in Moesia. Elementul A ur- se
leagá etimologic cu V. nord. aurr- a feuchte erde a, ags. ear a woge, see », avfind
in ostgermanica insemnarea de a see a. Totusi, numele r Aurgais a prezintrt douä
neregularitati lipsa vocalei intre cele dottá elemente alcatuitoare A ur-gais, iar
terminatia nu e latinisata, cum e cazul la numele germanice in textele vremii
(Canna-baudes, Ario-gaisus). Cele dota exceptii s'ar explica prin cilderea vocalei
mediane i prin conservarea terminatiei germanice neinfluentate de traditia
literar5. roman& (Ultima explicatie lasä totusi o nedumerire in privinta conser-
vatismului la acest a visigot a care, cum s'a spus, a trilieste dupa formele i spi-
ritul roman *!). Fiebiger 1. c., a germ. doppelname Aurgais a ; in dieser z itab-
schnitt (dup5. 238) diirfte Aurgais mit seinen volkqgenossen ( !) an die untere
Donau gekommen sein und sich mit seiner Familie in Capidava niedergelassen
haben t (dar despre sotia lui s'a spus cá era a o localnica cu nume de origine
greco-orientalá, A cril(la) Tr yeitiani a, (Florescu) deci nu e de admis cä ar fi fost
o t volksgenossin * de a lui a Aurgais a . . .) : Fr. Altheim, Soldaten kaiser (i939) 248,
Krise der alien Welt, III, (1943), 118.
Analogiile germanice i etimologia lui Gutenbrunner (cradità pe ipo-
teze artificioase i fortate) pentru acest straniu nume gotic * (sau,
mai precis : a taifalic ») Aurgais sunt, insá, prea putin satisfacgtoare.
E adevarat cà elementul final in « numele compus a Aur(a)-gais seamänã
de minune cu finala lui Radagais (ori Ariogaisus, Laniogaisus, Mero-
gaisus, Gaisio, CIL, XIII, 8806 etc.) si daca s'ar fi gäsit un corespondent
potrivit pentru partea initiala Aur-, ai crede aproape cä avem a face
www.dacoromanica.ro
 UN PaETINs VISIGOT IN CAPIDAVA DOBROGEANA: AURGAIS
175

cu un nume germanic in Capidava geto-romana ; ceea ce, insa, nu e

cazul. Afirmatia lui Gutenbrunner « das erste glied germ. aura war
bisher in personennamen nicht zweifelsfrei belegt » (cum i se pare ca
ar fi « belegt » in « Aurgais »), se reazama tocmai pe presupusa germani-
tate a numelui t Aurgais * (preconizata de Florescu), care ar fi trebuit
doveditä prin analogii sigure i elemente pozitive din bogata onomastica
a vechilor Germani, nu numai prin asemanarea relativä i superficiala
a lui « -gais » cu Radagais, Lanio-, Ario-, Merogaisus ; ar fi de asteptat

o atestare sigura in domeniu germanic a intregului nume « Aurgais *,

in care partea initiala 1 nu poate avea nimic comun cu apelativul germ.
aur-, acesta nefiind potrivit ca « namenwort » (« namenglied ») i nici
cu elementul Or- in unele nume de fapt germanice. « Aurgais » pre-
zinta dificultati de ordin formal, cronologic si nu se incadreaza in chip
firesc in sistemul onomastic vechiu german, incat e gresitä convingerea
lui Gutenbrunner class sich Aurgais gut in den zusammenhang der
sprachentwicklung einordnen lasst ». Astfel, etimologia nemteasca
imprejurarile de ordin istoric-arheologic nu justifica « germanitatea *
lui Aurgais i prezenta unui element « goto-taifalic » la Capidava, pentru
mijlocul sec. al III-lea, mai ales ca epitaful ridicat de AURGAIS e
mai tarziu cu vreo jumatate de veac decat a crezut Florescu (Daicoviciu,
Altheim la Soldatenkaiser, 248).
In realitate, insa, intreaga problema a misteriosului nume « ger-
manic » (care, dad, ar fi adeverit, ar putea sá aiba o deosebitä semni-
ficatie cultural-istorica), se reduce la o chestiune de epigrafie: cetirea
si emendarea lui corectà. Textul inscriptiei e scris cu caractere pri-
mitive si inegale, inteo rudimentara limba latina poporala (cum a re-
levat i Florescu R. I. R., 167-168), cu greseli grosolane (omisiuni
de sunete i repetari de formule), dovadd ca redactorul epitafului si
lapicidul nu stapaneau tocmai bine graiul lui Cicero si Ovidiu ; rusti-
citatea stilului adoptat de « Aurgais » pentru piatra mormantala a sotiei
sale explica deopotriva forma si alcdtuirea propriului sau nume ciudat,
care de fapt e « compus », fail a fi de factura germanã ori in general
barbara, ci curat romana. Solutionarea enigmei lui AVRGAIS (scris
intr'un singur cuvant, lipsind semne ori spatii deosebitoare intre cu-
vinte), e simplä: AVR- nu e decal forma abreviata a lui A ur(elius),
cel mai frecvent nomen gentile in toate provinciile romane. Partea
ramasa, GAIS e tot nume roman, corupt : Gai(u)s, scris cu reducerea
lui -ius la -is, cunoscuta si in alte cazuri: G. Iulins Sergis in loc de

1 Nu mai putin justificata dedit procedeul lui Gutenbrunner ar fi incer-

carea de a explica pe A ur- din numele dela Capidava cu exemple ca : A uradis
ors.' in Media, A urana oras in Arabia, Auras afluent al Istrului, A urunci In
Italia, etc., cari nu sunt mult mai depArtate de Dobrogea decfit regiunea locuiti
de Taifali in Gallia.

www.dacoromanica.ro
176 ION 1. RUSSIJ

Sergius, CIL, III, 12.490 (si coni(u)gi, Pantelimon, jud. Constanta),

Mercuris-Mercurius, De6ev Godifnik-Annuaire Mus. nat. blg., VI,
1932-1934 (1936), 51 (Nordul Bulgariei), Aprilis-Aprilius, dat.
Aprilio, CIL, III, 728 = 7.387 (Rodosto), Aur(elius) Gais = Gaius1,
CIL, III, 7681 (Potaissa-Turda,), Dalmatis 6300 (Viminacium), Antonis
7453, etc. dar in special frecventá in textele epigrafice i papiri grecesti,
in regiunile traco-moesice ca si in intreg Orientul, de ex. :
suppl. epizr. Gr. I 598 Di% = Gaius, 300 Mcpxoilk = Mercurius, 308
Ihrreipt4 = Papirius, ALovilaK Dionysius, VIII, 126 = lulius, 417
Noup.-7) tc, 86o Ting = Titius, etc., Kazarov, Denkm. thrak. reit. (Bpesta 1938)
72,329 ra;, 40-41, 147; 48, 184 Mpipac, 57, 248 'Av-riavt.g, 64, 287, etc. etc..
Preisigke, Namenhuch 78 l'&14, 37 'Avrgra.g, 175 laccaLq, 466 4DX&ouq, etc.,
CIL III 417 Avropt.; i Litorius. - In occident fenomenul pare a fi mai rar,
de ex.: T. Aelis Helis cIL NTI 569, Dassis 3167, etc., M. Valeris Gentius VIII
20430, etc.
Sincopa in -ius>-is la numele proprii romane (ca si in apelative
latine terminate in -ius) e pusá de unii pe socoteala influentei romane-
occidentale : G. N. Hatzidakis, Einleitung in die neugr. gramm. (1892),
317-318, ori e consideratà de obarsie nelàmurità, cf. B. Meinersmann,
Die lat. wôrter u. namen in den griech. papyri (1927), 116, Stolz-Schmalz,
Leumann-Hofmann, Lat. gramm. (1928) 94, cu bibliogr. 2. Omiterea
lui u in Aur. Gais din Capidava e (ca si in cazurile citate), o forma de
pronuntare populara (indiferent de originea ei: latina-romanica ori
greceasca-levantina), care s'a constatat a fi frecventa in Orientul
greco-roman i nu o simpla eroare de incisiune a pietrarului, cu toate ci
si acestuia se pot atribui unele vulgarisme in epitaful capidavens. Folo-
sirea unui praenomen Gaius in loc de cognomen nu este, precum se stie,
o raritate in inscriptiile provincialilor din sec. al III-lea d. Cr. (v. alte
cazuri de cognomen Gaius in Illyricum: CIL, III, ind. p. 2393, 2632),
faptul flind destul de frecvent la Traci §i soldatii traco-romani, de ex.:
Aur. Gaius §i M. Aur.Gaius mil. leg. VII CL., CIL III 1674, 12672, T. Aur.
Gaius, Fl(avia) Scupis, nat. Bessus, CIL VI 3205, Diorenes Gaius, nat. Thrax,
civitate Serdica, 2742, etc. ; tot asa Marcus, Titus, Quintus : Ulpius Marcus
CIL VI 32.570, Aur. Marcus 32.546, M. A Ur. Titus 32.624, Aurelius Quintus
3177, Fl. Marcus, protector natus in Dacia provincia CIL III 371, Valerius
Marrus, tatAl Traco-Getilor Valerii Decibalus, Seicipere, Mamut7is, 7477,
Valerius Quintus, disce(n)s equitum leg. XI Cl(aud.), CIL V 944, etc. - In acelasi
fel, prin confusie, sunt adoptate gentilicia in loc de cognomina, de ex. : imp&
ratul de origine traco-dardanicA M. Aurelius Valerius Claudius Gothicus (268-
270), sau un M. Aur. Valerius v(ir) p(erfectissimus), CIL III 1805, Aurel. Auto-

1 Lectura GAIS e sigurA, confirmatA de copia ce datorAm amabilitatii

prof. I. Köble-Aiud.
2 Prof. G. Giuglea dela Ilniversitatea Ferdinand ro-Cluj, s4mnallind exem-
plul CIL, III 7681, considerA cA reducerea terminatiei -ius la -is in numele romane
amintite trebue explicatA ca un fenomen fonetic latin vulgar, si promite cA va
trata intr'o cercetare deosebitA aceastA problem& de romanistia.

www.dacoromanica.ro
 UN PRETINS VISIGOT IN CAPIDAVA DOBROGEANA: Al5RGAIS 177

nius, nat. Dacus, VI 3191, Aelius Julius, 37.205, etc. Cf. si o Aelia Gaia la Timoc
Jahresh. österr. arch. inst. XIT 19o9, bbl. r80.
Amestecul elementelor din sistemul onomastic roman (« namenver-
wirrung », dupä expresia unui savant neamt), e un simptom caracteristic
in sec. IIIIV, paralel cu barbarizarea limbii 0 a culturii Romei
antice in aceasta epoca, explicabile cu decadenta romanismului italic
in lumea rustica a provincialilor imperiului. « Romanul a Aur(elius)
Gai(u)s dela Capidava trebue sa fie un taran localnic, traco-get romanizat,
care ca multi din compatriotii sai la nomen gentile Aurelius 0-a
adaugat un praenomen, Gaius, bun pentru a-i ascunde obar0a barbara-
provinciala, vizibilà tocmai din acest aranjament neroman al numelor.
Marunti§ul epigrafic al emendarii numelui Aur. Gai(u)s in epitaful
dela Capidava are, precum se vede, oarecare semnificatie prin aportul,
in sens negativ, adus pentru problema patrunderii elementului ger-
manic in provinciile Moesia i Tracia (pentru care evident cà nu se
poate deduce nimic dintr'un nume « germanic » ca « Aurgais », produs
al unui calambur epigrafic). Chestiunea ar trebui reluata, examinand,
cu mai multà atentie i acribie, informatiile documentare, in parte
exagerate ori rastalmacite de unii eruditi nemti 1; ceea ce nu se poate
dinainte de Constantin 0 ele nu permit a se vorbi de o « convietuire

1 Mai ales Fr. Altheim dela Halle, care persistä (intre altele) in vechea erezie
definitiv elucidatA de compatriotii lui nepreocupati E. Fohl si W. Ensslin
despre originea goto-alanicA * a impAratului Maximinus-Thrax (235-8),
in care el vede un pionier al germanismului antic in imperiul roman (de ex.
KriseIII 120 e der halbgermane Maximin *, la care s dr:ingt sich der germanische
gefolgschaftsgedanke geradezu auf *, etc. Asemenea fraze ditirambice au avut
darul sA facl i pe unii RomAni ( speriati de numele nemtesti ale savantilor,
cum spunea odinioarg bAtranul Philippide) a crede in eventualitatea originii
« gotice * a tracului Maximinus ' . . . ; sceptic se aratA mai in urmA. C. Daicoviciu,
La Transylvanie, 1945, 22), Unii istorici germani au mers chiar mai departe
cc ipotesele de acest fel, considerAnd influenta spiritulbi innoitor e germanic *
ca decisivA in fenomenul de transformare a lumii entice in jurul anului loo d. C.
ca Seeck (Gesch. unterg. ant, welt al 423) jene rficksichtslosen neuerungen
auf allen gebieten des staatlichen lebens, die das dritte jahrh. abschliessen und
das vierte eröffnen, sind ohne zweifel ein ausfluss des germanischen geistes,
der die römischen formen zwar angenommen hatte, dent wesen des römertums
aber immer noch verständnislos gegeniiberstand *, ceea ce este evident o afir-
matie gratuitl, cum aratA simple justificare formulatl de acelasi mare erudit :
(I die kaiser dieser zeit stammen fast ausnahmslos aus den illyrischen provinzen,
die neben Gallien am dichtesten mit inquilinen besetzt waren ; sie haben fast
alle ihre laufbahn als gemeine soldaten begonnen, und das heer setzte sich
damals schon ganz vorzugsweise aus barbarischen elementen zusammen
Jedenfalls entspricht sowehl die theoretische grii oelei Diocletians als auch
der schwArmerische idealismus Constantins viel mehr dem deutschen, als dem
romanischen charakter. Die Germanen beherrschten schon jetzt das reich . *.
Seeck pierde din vedere faptul cA imparatii de origine obscurà barbarfi a in
www.dacoromanica.ro
178 ION I. RUSSU

face in acest loc. E suficient a aminti aici ea, dupa 0iri1e de pana acum,
pentru jumatatea I-a a sec. al III-lea nu e cazul a se vorbi de stabi-
lirea elementelor germanice in teritoriile din dreapta cursului inferior
al Dunarii. Cea mai veche a4ezare de Germani in provinciile traco-
moesice se aminte0e dupa catastrofala infrangere a Gatilor la Naissus
(Ni) de imparatul Claudius Gothicus (269), cand se pare cà de fapt
au fost « impletae barbaris servis Scythicisque cultoribus Romanae
provinciae, factus miles e barbaro, colonus e Gotho, nec ulla fuit regio,
quae Gothum servum triumphali quodam servitio non haberet » (Hist.
Aug., Claud., 9, 4, cf. Synesius, in Patr. Gr., LXVI, 1094; Schmidt,
astgerm.2 (1934), 220). Colonizari, de barbari germanici in Peninsula
Balcanica au continuat sub impäratii urmatori (mai ales Probus, Dio-
cletianus, Constantinus), in grupuri mai mafi sau mai mid (cf. Seeck,
o. c., 391-2428, 576-599, ( die barbaren im reich », spec. 591-592).
Numa.rul i insemnatatea acestor colonizari 0 a patrunderilor izolate
nu pot fi evaluate nici macar cu vaga aproximatie, dar se poate spune
in orice caz ca ace0i nemti, grupe de cateva sute sau mu de indivizi,
nu insemnau mare lucru Ma de massa populatiei provinciale traco-
romane 1. Nici izvoarele epigrafice nu ofera aproape nimic pentru epoca
dinainte de Constantin 0 ele nu permit a se vorbi de o « convietuire
papica » a imigratilor Gov, « romanizati * 1i amestecati cu populatia
secolul al IIIIV-lea, ca i multe din elementele conducatoare ale statului
I armatei ( a boni malique, nobiles atque ignobiles, ac barbariae multi * Aur.
Vict. Cue,. 2.;, 9) erau supusi ai imperiului, a barbari * provinciali, nu din afara
hotarelor romare ci din vechile populatii romanizate, cari n'au nimic a face
cu inquilini* venit: de peste Dunare i Rin. Diocletianus era de obarsie illirica,
iar Constantin c. m. era un traco-roman din Moesia superioara, la fel ca numerosi
imparati din secolul al IIIVI ; e o problemä pe care o vom elucida intr'o cer-
cetare detaliata asupra elementului tracic in imperiul roman in aceesta
epoca. Pang. la Constantin c. m., numarul Germanilor in imperiu e neinsemnat
cateva grupe de captivi Goti, Bastarni, etc., ori soldati i chiar formatii intregi
de S auxilia * in armata romana, iar dupa Constantin chiar cativa generali
cu flume germanice, sunt departe de a fi putut reprezenta un aport in vieata
de stat i cultura romangt ; incat nici vorbä nu poate sa fie de vreun anfluss
des germanischen geistes * in aceasta epoca. Transformarile lumii romane la
sffirsitul secolului al III-lea n'au nimic aface cu pretinsul spirit german *,
ci vor trebui explicate in primul rand prin rasturnarea vechiului echilibru intre
Italia conducatoare i provinciile supuse, i ridicarea provincialilor romanizati
ia conducerea politica si militara a imperiului ; locul de frunte 11 ocuple Romanii
din Balcani Tracii i Illiro-Pannonii.
1 Irtregul popor ostrogotic plecat la 488 cu Theodoric cel Mare din Moesia
spre Italia a fost evaluat la 100.000 de suflete (Schmidt op. cit., 293), dupa
cum se stie ca, in general, nu erau prea numeroase cetele popoarelor navali-
toare in epoca medievala, cari impresionau pe Romani nu prin massa, ci prin
energia proaspatit i coherenta lor, care le-a asigurat dominatia trecatoare
asupra provincialilor din regiunile abandonate de stapinirea romana si bizantina.

www.dacoromanica.ro
 UN PRETINS VISIGOT IN CAPIDAVA DOBROGEANA: AURGAIS,
179

localà, in Moesia, cum s'a afirmat despre o gotul Aurgais * ; ar fi adica

un paralelism al « comunitatii goto-daco-romane, stabilita in Dacia
dupà evacuare *, ce poate fi intrevazutä in resturile arheologice, lipsind
precutn se §tie orice probe epigrafice, literare ori toponotnastice in
acest sens, ca i urme vechi germanice in limba romanä. Sigur e ea.
in Moesia triburile germanice de fizboinici nomazi n'au patruns (in
afara de trecatoarele invazii prädalnice, urmate de capturarea i depor-
tarea unora din navälitori, sau inrolarea de grupe izolate in armata
romana) cu aceea0 u0trinta ca in Dacia Traiang §i au dat Inca multe
asalturi in sec. IIIIV la frontiera dunareaná Gotii (« saepe fallaces
et perfidi * Amm. Marc. XXII, 7-8, « latrunculi », cum ii numesc
autoritatile romane intr'o inscriptie din Troesmis-Iglita, CIL, III,
12.483), pada au izbutit a se strecura i stabili intre hotarele imperittlui.
Dintre numele personale considerate germanice de cercetatori in pro-
vinciile carpato-balcanice, numai despre doua se poate afirma ca sunt
de aceasta origine Leubinus la Somovit, CIL, III, 7466 (a. 153) (?)j

Linda la Turnu-Severin, 14.2168, foarte probabil ambii purtatori flind

elemente militare, in armata romana, originari din tinuturile renane.
Numele u germanice * in inscriptiile provinciilor carpato-balcanice au fost
adunate de P. Gamillscheg Romania Germanica II (Berlin, 1935) 243-1, inso-
tite de explicAri i etimologii vechi nemtesti, despre care autorul (constient
de nesiguranta terenului pe care se miscA si a materialului documentar utilizat)
nu pregetA sA spue ea 4 werden dann auch die folgenden deutungen mit allem
vorbehalt gegeben*. Patti de rezultatele inadmisibile la care ajunge G., observAm
cA n'ar fi stricat ceva mai mult a vorbehalt *, spre a nu inciirca inutil hârtia
-cu foarte suspecte liste de nume germanice*, cari in realitate apartin altor
popoare din antichitate, fiind evident illirice (Andio, Alla, Veranis, Audarus,
etc.), celtice (Andrada, Nando) ori tracice (Burtinus, Drigisa), etc. Din tabelul
lui Gamillscheg numai Leubinus 0 Linda pot fi considerate germanice, panA
la proba contrail.
Cu aceeasi lipsA de criticA au procedat Fiebiger-Schmidt in colectia lor de
inscriptii privind istoria Germanilor rAsilriteni (4 Inschriftensammlung *), in
care au cuprins si alte nume tracice, orientale, grecesti, cum s'a arAtat cu alt
prilej (Anuarul Inst. st. clas. IV 132).
Este dela sine inteles cä e necesara mai multä orientare in onomastica
antica i in problemele regiunilor carpato-balcanice, precum §i mai
multä critica din partea celor ce (ca Fiebiger, Gamillscheg, Altheim,
§. a.), 4i propun sa stabileasca existenta i insemnatatea elementelor
vechi germanice in tinuturile noastre, la sfar0tu1 epocii antice, caci
nu e admisibil sä incerci a face « sinteza * acelei o Sprach- und siedlungs-
geschichte der Germanen auf dem boden des alten Römerreiches *
(Gamillscheg), färä un control sever al marunt4urilor epigrafice i onoma-
stice, care completeaza cu mult folos ori inlocuesc integral Oirile istorice
si literare, cand acestea lipsesc pentru tinuturile Europei sud-estice.
Cluj.
ION I. RUSSII

www.dacoromanica.ro
18o ILIE CORFUS

CEVA DESPRE INLOCUIREA ALFABETULUI CHIRILIC

DATAREA IN AMBELE STILURI
S'a admis 1 0 nu tiu pe ce temei 2, ea alfabetul chirilic a fost
intrebuintat la noi pana in anul 1863, chid, in urma unificarii admi-
nistrative a Principatelor Unite, s'a decretat inlocuirea lui in toate
cancelariile de stat en literele latine.
Intr'un studiu mai recent insa, s'a aratat ca inca din 1856 autori-
tatile oficiale au incercat sa inlature, mai intai in parte, apoi cu totul,
alfabetul chirilic i sa.4 inlocuiascã cu cel latin. Iar la 8 Februarie 186o
a 0 aparut o decizie a ministerului de interne, pentru introducerea
noului sistem de scriere in cancelariile acestui minister, la care s'a
adaugat i un model grafic, decizie ce poate fi considerata ca inceputuI
scrierii oficiale obligatorii cu litere latine 3.
Lucrul insà nu era atat de u.7or. Trecusera doi ani i chiar in
ministerul mai sus numit, hartiile continuau a se scrie cu felurite
litere.
Recent am aflat, intre documentele in curq de inventariere ale Aca-
demiei Romane 4, o circulara din 17 Martie 1862 a administratiei ge-
nerale a serviciultti sanitar din Bucure:Ai catre medicul districtului
Ramnicul-Sarat, prin care se comunica decizia ministerului de interne
din ace1a0 an, pentrn inlocuirea alfabetului chirilic din hartiile oficiale
si redactarea acestora cu e litere strabune e. Deciziei i s'a alaturat,
ca de obiceiu, un « model de alfabet pentru ortografie cat mai simpli-
ficata*, care urma sä fie pazit cu toata grija de functionarii mini-
sterulni.
Modelul nostril se aseamanil mult en cel alaturat deciziei ministe-
rului de interne din 8.II.186o. Acesta din urma se deosebete de eel
din anul 1862 doar prin urmatoarele: are un singur s transcris prin
inca un w transcris prin sce i un ii prin ts ; apoi lamurirea dela urma
st,
«pentru litera iii child preceda o consoana, sa intrebuinteaza q, de pilda
aVernut, crescere, cand preceda insä o vocala se intrebuinteaza ss, de
pilda assa. La inceputul cuvintelor se intrebuinteaza totdeauna 6.

I. Bianu-N. Carto;an, Album de paleorralie romtineascd (scriere chirilicd),

Bucuresti, 1926, in Prefatä; C. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, T, ed. I, Bucuresti,
1935, p. 255; H. Stahl 5i D. C. Bogdan, Manual de paleografie s1av3-romtind,
Bucuresti, 3936, p. 9.
2 In Manitorul, jurnal olicial al Principatelor Unite-Rondine din anul 3863.
n'am gbsit nicio m6surä in acest sens.
3 E. Virtosu, Chirilicale, II. Note despre introducerea oliciald a allabetului
Latin in Principatele Romdne, 1856-59, Bucuresti, 1942, p. 3II.
Documente, CCLVII-163.
5 Manitorul §fiar olicial al Terei Romdnesci, Bucuresti, Nr. 30 din 8 Fevrusrie
z86o. Cf. E. Virtosu, op. Cit., p. 52-53.

www.dacoromanica.ro
 DESPRE INLOCHIRRA ALFABETULUI CHIRILIC 181

Restul, ca in modelul din 1862, care prezinta, in concluzie, un sistem

grafic mult mai simplificat si mai aproape de scrierea noastra moderna.
Cat priveste datarea actelor oficiale in ambele stiluri, atat dupa
calendarul vechi Iulian, cat si dupa cel nou Gregorian, ea s'a introdus
incepand cu anul 1871 in toate cancelariile autoritatilor administrative,
comunale si judetene din tara. Ne-o precizeaza o circulara a directiunii
generale a serviciului sanitar din 15/27 Ianuarie 1871, gasità la Aca-
demia Romana. in acelasi pachetl cu actul de care am vorbit mai sus.
Redau mai jos aceste acte, eu ortografia vremii bor.
MIR CORFUS

irculare.

Principatele-Unite
Administratia generalrt a Serviciului Sanitar
Anulti 1862 Luna Mantic 17
Nr. 2271
Bucuresci
Se va rapporta shre sciinfit
D<a>v<illa,
NY. 131.

No. 139. Prim. 862, Millie 22

Domnule Doctor,

Dommil Ministru din Intru, prin adresa Nr. 1.147, comunica cal
dorind apune un capat casului feluritelor ortografii cu care au v5.4ut
ca se scriu hirtiile oficiale i ca., corpurile competente vor determina
ortografie gramaticale pentru scrierea cu litere strbibune, aü adoptat
alaturatul aci model de alfabet pentru ortografie, chit mai simplificatë cu
adaogire da se pacli in tote scrierile cancelarii, aci on ce contra urmare
va fi prività ca o neglijenta i lipsá la datoriile ce sint prescrise
foncsionarilor.
Prin urinate sub scrisul comunica Dv. cele de mai sus, Va invita
ca sa IngrijiI cu tOtà atentia da se pacli intocmai espusa masura adop-
tate si samm raportati de urmare spre stiinta.

1 CCLVII--/ 80.

www.dacoromanica.ro
IF2 ILIfi CORPUS

Primii D-le Doctor incredintarea consideratiilor melle.

Inspector general, Davi lla.
Seful cancelarii, C. Perticar
D -lui Doctor all distr. Rimnicul-Sarat.

Model
A, '1%, K, LI,(11, Ktf, KO, KS, KHS, q", 147
KA, KE, Ay 3, 1,
a, a, b, c, ca, che, ce, chi, co, cu, chiu, ci, chi, d, e,
4 4, II, PA, 11, j, rH, ro, rS, rHS,
ujii, K, u, +, ?K,
é, f, g, ga, ghe, ge, gi, go, gu, ghiu,
ghi, h, i, 1, j,
A, NI, H, 0, 04, H, p, C, LII, qi, T, LI, 5, HS, K, a, 3.
1, m, n, o, 6, p, r, s, s, §te, t, t, 11, iu, v, cs, 2.
ConsOnele duble nu suntil priimite, a final nu se intrebuinteza de
chit numal ca semn plural, de esemplu: eü merg, ei merga.
Intocmai dupe model,
Seful cancelaril: C. Perticar

Romania
Ministerul de Interne
Directiunea Generall Serviciul Sanitar
1871 Ianu. 15/27
Nr. 46
Ilucure5oi
La dossari.

No. 46, priimitd la 25 Ianuari 1871

Domnule Doctore,
Cu inceperea anului 1871 s'a luat decisiune ca pe viitor tote actele
publice ce se vor emana de la autoritatile administrative comunale
si judeciene, sé pOrte data, atat dupe calendariul vechiu Ethan (stil-
vechiu), cat 0 acea a calendariului nog Grigorian (stil nog).
Comunicandu-vë dar acésta D. D-re, am onOre a ye invita ca sé
ye conformatI intocmai cu mentionata decisiune.
Primiti, Domnule Doctore, asigurarea osebiter mele consideratil.
Director generale (indescifrabil).
Seful cancelariT, Tudoru

www.dacoromanica.ro
 CANDELABRUL DE LEMN DELA JIGORENI 183

CANDELABRUL DE LEMN DELA JIGORENI, JUDETUL VASLUI

Nu s'a atras in deajuns atentia asupra candelabrului de lemn dela
Jigoreni (Vaslui) 1 el reprezinta totusi una din realizarile cele mai inte-
resante ale vechii noastre arte.
Cert stim ca acest candelabru este adus la biserica din Jigoreni
dela fostul schit Cetate, ce se afla pe mosia lui Joan Carp, biv vel
Laminar. Odatä cu candelabrul s'a adus la Jigoreni i catapeteasma
schitului, care a fost pictata in 1695 de 0 Abacca 1695 »: asa indica in-
scriptia cu litere dine, ce se poate vedea in partea dreapta, jos, a icoanei
imparatesti, care reprezinta pe Maica Domnului cu Isus in brave.
Deoarece catapeteasma i candelabrul sunt aduse dela schitul « Cetate »,
iar catepateasma a fost pictata in anul 1695, deducem, cá i cande-
labrul trebue sá fi fost lucrat tot in acel timp sau cel mai tarziu in
prima decada a secolului XVIII.

,
1.4

Candelabrul de lemn dela Jigoreni, judetul Vaslui.

Le candelabre en bois, du village de Jigoreni, (district de Vaslui).

Trecem la descrierea policandrului. Candelabrul este sculptat in

lemn de tel si are forma unei coroane. El se compune din doua parti
distincte i anume policandrul propriu-zis ce are forma unui poligon
dodecagon si mitra exagonala cu sase ramuri ondulate.
Candelabrul are diametrul de 2,38 metri i e format din 12 orna-
mente dreptunghiulare, avand partea superioara in forma' de semicerc,
iar varful fiecarui ornament dreptunghiular, la unele, Cate o cruce
-1 Vezi Gh. Bal§, Bisericile i nandstirile moldovenelti din veacul al XVII-lea
4i al XVIII-lea, Bucuresti, 1933, p. 533 si 630.

www.dacoromanica.ro 5
184 OCTAVIAN MARCOLESCII

sculptata de lemn. Din distanta in distanta, se \Tad locasuri pentru

lumanari, in total 12, parte din ele s'au pierdut. Dimensiunile ornamen-
telor dreptunghiulare sunt: 12 cm latime, 6o cm lungime, iar inaltimea
de 28 cm. Policandrul este demontabil, si se desface in 12 ornamente
dreptunghiulare si 12 scuturi, care acopera ornamentele dreptunghiu-
lare. Din mijlocul fiecarui ornament drept, atarna cate o icoana pictata
pe ambele fete. Erau 12 icoane, azi n'au mai ramas cleat 7, pictate
pe lemn de teiu, in stil bizantin, influentat de Occident.
Fiecare scut are latimea de 13 cm, lungimea de 15 cm la margine
si de 20 cm, in partea centralà. Icoanele reprezinta prasnicele impara-
testi. Ca sä fim clad vom numerota icoanele dela 1 la 7 si. le vom descrie.
1) Pe aceasta icoanã sunt pictate dottã scene si anume in planul de
sus: Isus intre cei 12 apostoli, iar in planul de jos Maica Domnului
intre apostoli ; pe cealalta parte e Sft. Matei. Toate inscriptiile de pe
icoane sunt in slavoneste. 2) Sft. Ecaterina, iar pe verso Adormirea
Maicii Domnului. 3) Sft. Toma, pe cealaltä parte Isus pe cruce. 4) Bo-
tezul Domnului si pe verso Sft. Atanase. 5) Intrarea lui Isus in Ierusalim
si pe cealalta parte Sf. Damian. 6) Sf. Gheorghe si pe verso nu se distinge
ce-i. 7) Nasterea Domnului si pe cealalta parte Arhidiaconul Stefan.
Mitra exagonala cu vase ramuri ondulate are diametrul de 75 cm, si
se compune din 6 ornamente dreptunghiulare, 6 discuri si 6 ramuri
ondulate ce pornesc dela baza Oita in varf inmanunchindu-se intr'un
inel solid de lemn. Fiecare brat e format din imbinarea a doua semi-
cercuri si are lungimea de 70 cm. Ornamentele dreptunghiulare au
lungimea de 44 cm, latimea la margine de 10 cm si in partea centrala
de 25 cm. Deasemenea, din mijlocul fiecarui ornament dreptunghiular
e suspendat ate un strugure de lemn sculptat, avancl 15 cm lung
si. 9 cm grosime. Ciorchinii de struguri erau 6, acum n'au ramas decat
5. Mitra are inaltimea de 8o cm. Un ou de strut atarna, in mi-
jlocul mitrei, iar alte douà sunt suspendate la policandru. Pe scurt,
candelabrul are forma unei mitre de arhiereu bizantine, cu aspect
de coroana, avand icoanele pictate cu aur, rosu, albastru inchis sau
negru ; intregul policandru are pictate ornamentele sculptate cu aur si
numai chenarele sunt cenusii. Sculptura este o minunata impletitura
de linii sinuoase, vadind o influenta apuseana. Se poate afirnia f gra
exagerare cá policandrul de lemn dela Jigoreni este o capodopera.
OCTAVIAN MARCULESCU.

LIVRES POLONAIS DANS LA BIBLIOTHE QUE

DE L'ACADEMIE ROUMAINE
La Bibliotheque de l'Académie Roumaine conserve bon nombre de
livres polonais qui peuvent rendre service surtout aujourd'hui, lorsque les
bibliotheques polonaises ont enormément souffert a cause de la guerre.

www.dacoromanica.ro
 LIVRES POLONAIS DANS LA BIBLIOTHEQUE DE L'ACADEMIE ROUMAINE 185

On y trouve de rares et anciens imprimes, conserves seulement

meme avant le guerre en un ou deux exemplaires. De plus, il
y a quelques livres inconnus a la grande Bibliogralja polska, rédigée
par Charles Estreicher et parue jusqu'aujourd'hui en 32 volumes. M.
Ladislas Hordyfisky, pendant son refuge a Bucarest, a tire des catalo-
gues de notre bibliotheque presque tous les livres polonais des XV
XVIII siecles. Il va publier pent -etre un ouvrage qui sera a la
portée des savants polonais. Il reste encore beaucoup a faire pour les
siecles suivants.
Un de ces anciens livres porte sur ses pages des notices contempo-
raines bien intéressantes. Ainsi, la « Constitution » de la diete generale,
reunie a Varsovie en 1699, sous le regne d'August II, l'électeur de Saxe
(1697-1733), était connue aux bibliographes en quatre exemplaires
(Charles Estreicher, Bibliografia polska, t. XX, p. 6o). La Bibliotheque
de l'Académie Roumaine possede encore un 1. Ce qui intéresse ce sont
les notices officielles contemporaines ecrites de la main. Sur la derniere
page blanche (p. 78), on trouve la legalisation de cet exemplaire, sign&
par le Grand Chancelier de la Couronne, l'eveque de PrzemyAl Georges
Albrecht Denhoff, et munie du sceau de l'etat a cire d'Espagne. En
bas de la premiere page, c'est-à-dire du frontispice, on voit l'adresse
postale du dignitaire a qui etait destine cet exemplaire legalise : c'est
le staroste Radziejowski, representant de la province Kujawy (autour
de Torun) 2. L'exemplaire est parti, par la poste, de Varsovie pour
Torun (Thorn), oh il devait etre remis au destinataire.
Nous ne savons pas par quel hasard cet exemplaire précieux est
entre dans le depOt de la bibliotheque roumaine, mais il conserve
dans ses pages le vif souvenir des personnes, dont les families (Denhöff
et Radziejowski) ont joue, pendant des siècles, un role important dans
l'histoire politique et administrative de la Pologne.
ION CHITIMIA.

DIN VIEATA o REVISTEI ROMANE PENTRU SCIINTE,

LITTERE 1 ARTE »
Intre 1861 s'i 1863, mai precis din Aprilie 1861 si pan'd in Noemvrie
1863, apare la Bucuresti, in tipografia lui t. Rasidescu, « Revista
Roman6 pentru sciinte, littere 0 arte ». Publicatia iese in nouà numere
pe an, din Aprilie 0 pân5. in Decemvrie, cuprinzand articole din domeniul
§tiintei, istoriei, dreptului, artei, literaturii, etc. Printre cei cari scriu
1 Constytucye Seymu walnego pacificationis warszawskiego szeidnied-
zielnego, zaczetego dnia XVI, miesitica czerwca, Roku parlskiego MDCXCIX,
Varpvia, 1699, 78 p.
2 e Na poczte Tormiska w Wiencu. Wielmoinemu Jego M-éci Panu Staroscie

Radzieiewskiemu Poslowi Kuiawskiemu oddai naleiy*.

www.dacoromanica.ro Se
186 DAN AL. BERINDEI

la aceastá revistà, remarcám figurile cele mai de seam6 ale culturii

române$i din acea vreme, ca A. Odobescu, V. Alecsandri, Gr. Alexan-
drescu, Ion Ghica i altii. Unul dintre colaboratorii ei, ale ca'rui arti-
cole de istorie 0 de ara le gäsim in paginele publicatiei, este 0 Du-
mitru I. Berindei.
Publicam mai jos un proces-verbal inedit, aflat in posesia noastrà,
prin care D-tni Berindei este ales secretar de redactie pentru. un tri-
mestru din anul 186i.
o Proces-verbal
Astäcli, in urma demissiunilor Domnilor secretari ai redactiunei
Revistei Române, noi subinsemnatii, in majoritate de Opte, am luat
hotärirea de a fi de acum innainte numai un singur secretar al redac-
tiunei, care sa' assume assupra sa tote sarcienile publiciirei i s'5'. aibä
facultatea de a'0 associa duoi din D.D. redactori spre a'0 inlesni lu-
crarea, in urma carei hotáriri s'a ales cu unanimitate D. D. Berinde
pentru intiiul trimestru.
1861, Mai 25 st. n.
R. Ionescu, Al. Gianni, P. Buescu, G. Cretzeanu, I. Fdlcoianu, D.
Berindei, N. Gr. Racovitdc
DAN AL. BERINDEI

www.dacoromanica.ro
 ADDENDA ET CORRIGENDA
o INSEMNARE DESPRE MIHAIL RADU (MIHNEA AL III-lea,
1658-1659).

Intr'un exemplar arg inceput i fdril sfarsit din Indreptarea Legiei

(Pravila Mare), Targoviste, 1652, acum in biblioteca preotului George
I. Negulescu dela biserica Batiste, pe fata filei albe nenumerotate
dintre paginele 424 si 425 1, se afld o insemnare româneascg in alfabet
chirilic, pe care o transcriem, adaugându-i literele ce lipsesc 2
« Septe<m>vrie 4 dne vdl<ea>t 7168 Dumenicd de cdtrd seardl, + scu-
latu-se-au Ion Mihail Voevod derau tdiat to/ <i > Turcii in cetate in Tdr-
goviqt<e > 1 cd1<i> au lostu v.. au tremes in Maid feara cd1 <i> se vor alba
pre tot <i> sd-i tai. 1 Tremes-au qi la Dundre la Mate vaduril<e> oqti si
la Mate ora§ile 1 turceqt<i> dele-au aprinsu qi au tdiat Turcii. Aprins-au
1 Dup5. coala (tetrada) K k, i-a trebuit zetarului numai o paginA (p. 424)
ca sà sfArseascA de cules partea intAia a Pravilei. Pentru aceastA paginA, s'a
intrebuintat la tiparit o jumdtate de coalA, adicA patru pagini, din care trei
au rAmas albe i nenumerotate. Atari albituri erau bine venite pentru insem-
nArile cetitorilor.
2 Am copiat aceastii Insemnare la 9 Aprilie 1926 si mi-am colalionat copia
la 29 Iulie 1)27 j la 8 Ianuarie 1946. Nu ma gAndeam s'o public, ci o pAstram
ca s'o inmanez viitorului editor al Cronicii atribuite lui Stoica Ludescu (Istoria
Tdrii Romdnegi de thud au descAlecat Romanii, in Magazin Istoric, IV, 231
squ.). Dar panA sl se iveascA editorul mult asteptat, domnul Aurel N. Golimas
a publicat aceasta Insemnare ineditd in Revista Istoricd Romeind XIV (1944),
509-511, copiind-o de pe aceeasi carte ca si mine si insotind-o de un comentar.
Insh in publicatia d-sale s'au strecurat lecturi gresite, citatii gresite, trimiteri
gresite (din zece trimiteri in josul paginelor 510, 511, opt sunt gresite). De aceea,
spre lesnirea cercetArilor, m'am hotArit sA public si eu aceasta Insemnare.
Deosebirile de lecturA le va vedea cetitorul care va apropia amandoul publi-
catiile.
Pentru umblatul cArtii i pentru aflarea scriitorului InsemnArii, pe care
eu 11 banui a fi un popa Dumitru din Targoviste, public si alte note de pe aceastá
Pravilk

www.dacoromanica.ro
i88 NICULAE M. POMSCU

Brdila §i au trecut oftil<e> Hi decindea de au aprinsu Mecinul qi q'alte

°ray <e> fi sate; fi au fdcut 1 rdutate mare in Teara Turceascd. Iar alte
osti mers-au la Giurgiuv de l-au aprinsu I §i la kate orayel<e> cdte au
lost pre leingd Duneire. .5i au dobeindit Parte bi<ne>1 I oltil<e> +.
Septe <m >vrie 30 dne + Luni, purces-au Ion Mihail Voevod la Rucdr I
de s'au inpreunat cu craiu Racofi Ghiorghie de au fdcut jurdmeint cum
sd fie Teara Ungureascd cu Teara Munteneascd tot una # sei pleace
asupra I Turcelor cu ostil<e> kr ; fdcut-au legdturd tare. Si au trews 2 /
Ion Costandin Voevod cu oiti la Teara Moldovei, cu oqti ungurgt<i> Hi
cu Neamfi ajutor de la craiu Bacot <1 >. Tremes-au §i Ion Mihail Voevod 1
oqti munteneft <1 > Intr'ajutor lu Ion Costandin Voevod. .5i au mersu I la
Moldova qi au hdtut pre Ion Ghica Voevod fi i-au tdiat oast <ea > 3 / # l-au
gonit den feard afar. Si au frizut Ion Costandin Voevod 1 in scaun, in
cetate in Imy + 1).
Aceasta Insemnare cuprinde mai multe stiri decat Cronica atribuith
lui Stoica Ludescu. Pentru usurarea cetitorului reproduc pasajul res-
pectiv dupa Magazin Istoric, IV (1847), 352-353.
0 Deci dup./ aceia nu trecu multa vreme ; stranse Milmea toate ostile.
Calarimea o randui imprejurul targului Targovistii, iar pedestrimea o
slobozi in Turci; si cati se aflara acolo, pre toti i-au omorit. Si aciiasi
trimise osti la toate vadurile de arsera Braila, Giurgiul si pradara tot
ce gasira dincoace de Dunäre, nu numai pre Turci, ci pre toti negutatorii
crestini. Nu se mai alegea nici de mare, nici de mic, ca judecata nu era ».
a Iar Mihnea inca-si gati ostile toate ; si intai se duse la Rucär de
se impreuna cu Racati, la hotarul Terii, de facura legatura si juramant
mare si se invarteji iar inapoi. Si oranduira pre Costandin Serban Voevod
cu 10.000 de Unguri, cap lor Mikesi Clement, si cu io.000 de Munteni,
capete Gheorghie Vornicul Baleanul si Dumitru Sarbul vel spàtariu,
cumnat cu Mihnea Voda, ca sá mearga la Moldova .. . i sosind. la Iasi
se lovira ostile cu straja moldoveneasca si razboiu mare fu langa targ
si fur/ Moldovenii biruiti de ostile lui Costandin Voda . .. # 4.
Din alte note depe aceasta Pravila, publicam urmatoarele in shill
lor cronologic.
i. Pagina I si urmatoarele, jos: a + sä s <e > stie ca am cumparat I
eu popa Dumitru I aceasta sfantä Pravila I de la popa Anghel ot Pie-

1 Taiat la legatura mai noul a cartii. Oricum, contextul nu ingaduie com-

plectarea birsug, care nici n'ar fi incaput in mica taieturä a marginei.
2 Lipseste R pre * ca in textele mai vechi.
' Numai acest diftong a fost taiat la legatura mai noun a cartii ; de& spusa lui
Golixnas ca ftextul este intrerupt, este gresita; dupa cum iarasi greseste &and scrie
cli etextul este in slavoneste* si ca pe preotul de la Batiste il chiama *Stefanescno.
4 Cf. versiunea acestei Cronice tipfirita de Stoica Nicolaescu in Revista
pentru istorie, arheologie si filologie, XI (1910), p. 165; cf. si Cronica atribuita
lui Constandin Capitanul in Magazin Istoric, I (1845), P. 322.

www.dacoromanica.ro
 0 INSEMNARE DESPRE MIHNEA AL II1-LEA 189

trosata 1 m<e >s <a >ta Ghen <arie > 16 dne Iva leat 7166 j in zilil <e lui >
Ion Costandin Voevod *1.
2. F. 424 v.: « Sa se st <1>e candu au nascutu Necula aii va let
7150. Iar Ianache ndscut-au in zio de Vaznesenie aii vd let 7151. Iar
Lenta anii cand au ndscut vä let 7155. Eu Pred <a > am scris * 2.
3. P. 27: « Az popa Ghe <r >ghe ot Sfânta Vineri zet Proca lo-
g <ofatu > 1 <eat > 7228 » 3.
4. Pe verso filei albe dintre p. 424-425: o Scoasa cid Dumitru
logofat ot Targoviste. Ap <rilie > 3 dni, 1. 7233 (= 1725). La aceastä
intrebarea pentru Intruparea lui Hristos si pentru Innaltarea martu-
riseste Epifanie da la Chipru, in fricá si intru adivar, ca la Innaltarea
lui Hristos au fost multa multime dá oameni, la Muntele Maslinilor.
Ca innaltandu-se Domnul la cer dupa cuvantul proorocului Ioil ca au
vazut toate ceriurile daschise si poruncia ingerii unul altuia ca sa-i
ddschiza portile ceresti si au vdzut pre Duhul Slant esind intru intam-
pinarea lui Hristos si parintele cel vechiu dà zile s'au sculat den scaunul
sau si 1-au intimpinat la al treilea ceriuri si luandu-1 pe bratele sale,
1-au pus in scaun de a dreapta sa si'ndraznescu a zice s'au inpartit
durnnezeirea si s'au facut tot un trup. Dumitru logof at ot Targoviste
slid. Dumitru log. ; fvori (sic) logof. ot Grigorie Voda # 4.
5. P. 131: « Aceasta este a Voinii copilul ot Dolgop <o >li *.
6. P. 504: « + Scris-am eu Voinea logoat snd Tudoran ot Purcdreni
multu pacatos. Si cine va citi, Dumnezdu * 5.
7. P. 508: « Aceasta sfanta Pravild au fost luata de dumnealui
raposatul dvornec Nicolae Filipescu de la preasfintiia sa pdrintele
episcop Argesau 6; si dupa rdposarea dumnealui dvornecului 7 au
ramas la mine. i800 Maiu 20. Alecsandru treti logolat * 8.

1 Aceasta insemnate din 16 lanuarie 1658 a fost puternic stearsa cu cerneall

neagrA.
2 Pireste cA aceste date de nastere din 1642, 1643 $i 1647 au fost scrise
dup5. publicarea Pravilei in 1652. 4 Aii * pentru anii.
3 Eu popa Gheorghe dela Sflinta Vineri ginerele lui Proca logofAtul, anul
i Sept. 1719-31 August 1720.
4 Cele din urniá cinci cuvinte stint cerise cu o cernealA mai neagrA si par
a fi o lAmurire.
3 InceteazA nota. Este aceea§i persoanA dela nota 5 ; iar Purcarenii aunt
cei din judetul Muscel a carui capitalA Campulung se numeste in limba slava
Dolgopole. Scrisul pare a fi dela sfiirsitul veacului al XVIII-lea.
3 Este Iosif episcopul Argesului 1793 + 27 Oct. 1820.

/ Nicolae Pena Filipescu, v. log. 1786, v. vornic 1793, cumpArA in 1798

nn Triod pentru biserica fAcuta pe mosia sa Drajna (I. C. Filitti, Arhiva G.
G. Cantacurino, Anexe ; N. Iorga, Inscripiii, II, /3. 267-8).
3 Alexandru N. Pilipescu, cAminar 1829, zideste Biserica Culla In Drajna-
,de-jos in 1844, unde este ingropat la a Decemvrie 1856 (T. C. Filitti, o. c.;
N. Iorga, op. Cit., p. 268).

www.dacoromanica.ro
190 NICULAE M. POPESCU

8. P. 190-191: # Aceastä Sfanta Pravila este a parin<telui > popii

Dumitru 1, data de dumnealui bivi (sic) caminaru Alesandru Filipescu 2,
daruita sfintii biserici ot sat Drajna de josu la leatul <1 >832, Octom-
vrie (?) 16 *.
9. P. 570: « S. <se > stie cä aice am scris eu Dumitru sin popa
A <n >ghel ot Dra <j >na de jos * 3.
Aceasta Pravila a trecut prin multe maini si a umblat prin multe
locuri. Tiparita. la Targoviste in 1652, ajunge pe Ialomita in sus, in satul
Pietrosita. Dela 4 popa Anghel* din acest sat o cumpara, la 16 Ianuarie
1658, « popa Dumitru *, pe care-I banui a fi fost preot slujitor in Tar-
goviste. Cartea era in acest oras in anii 1719, 1725 ; dar spre sfarsituI
veacului ajunge la Campulung in stapanirea logofatului Voinea de
neamul lui din Purcarenii Muscelului. Dela acesta trece la invatatul
episcop Iosif al Argesului (1793+ 1820). Dela el o iea vornicul Ni-
colae Filipescu ( + c. 1800). Fiul acestuia Alecsandru Filipescu (4- 1856)
o därueste in anul 1832 bisericii din Drajna-de- Jos, unde avea mosie.
Cartea a fost si la biserica Boteanu din Bucuresti pang in anul 1923.
De aci ajunge in biblioteca preotului George I. Negulescu dela biserica
Batiste.
Inclin a crede ca. aceasta Insemnare in stil cronicaresc despre revolta
lui Mihail Radu din luna Septemvrie 1659, este scrisa de popa Du-
mitru, stapan al Pravilei Inca din luna Ianuarie 1658. La aceasta ma
indeamna asenanarea caligrafica intre nota i si Insemnare. Litere
ca a, 1 0 d (cu acela0 semn), d; cuvinte ca dne, Ion sunt asemanatoare ;
lipsesc in amandouà vocala e la sfarsitul cuvantului zilil<e>; in Insem-
nare si la cuvintele: o#il<e>, orqel<e>. Mai cred eà acest popa Du-
mitru era preot slujitor in Targoviste, pentruca din cuprinsul Insemnarii
se vede ca autorul ei a stat in preajma intamplärilor scrise ; mai ales
datarea atat de amanuntita: lung, zi, an, zi a saptamanii, ora zilei,
nu lasa indoiala in aceastä privinta. i as gresi dacà as banui ea acest
popa Dumitru era preot slujitor la biserica Sfanta Vineri, cea inveci_
nata cu Palatul Domnesc din Targoviste, unde se incepe taierea Tur-
cilor ? Banuiala aceasta ar avea temeiul ca. pe Pravila, la pagina 27,
semneaza in anul 1719-1720 un « popa Gheorghe dela Sfânta Vineri »
(v. nota 2).
14.11.946
Preotul NICULAE M. POPESCU

1 Popa Dumitru venit in Gura Drajnii la anul 1797 (N. Iorga, op. cit., p. 267).
s Vezi nota 7 $ i trimiterea.
8 Aceea§i notA la p. 536 : cf. si nota 8. In anul 18o6 era un t popa Anghel
in Drajna-de-jos a, N. Iorga, Inscripfii din Biserici, II, p. 267.

www.dacoromanica.ro
 RECENZII
Inuit Prea aI.rlilalai Arhiepiscop i Mitropolit Nicodim, Patriarhul Ro-
indniei, Prinos la sdrbdtorirea a optzeci de ani de vdrstd, Bucuresti, 1946,
XXX + 313 p. in-folio, f. pr. Institutul Biblic 0 de Misiune al Bisericii
Ortodoxe Romane a raspuns unui Wand scump tuturor credinciosilor acestei
tad, luand initiativa sarbatoririi Inalt Prea Sfintitului Patriarh Nicodim, cu
prilejul implinirii a optzeci de ani de varsta, cincizeci de ani de preotie i sapte
ani de patriarhat. Iar tiparul cartilor bisericesti a stiut sit dea haina festiva
potrivita acestui rar eveniment.
Volumul incepe printr'un lapidar cuvant al Majestatii Sale Regelui Mihai I
in care se releva e rodnica activitate de scriitor bisericesc 0 de arhipastor
a sarbatoritului, « inchinata cu credinta Tronului, Neamului Romanesc
Bisericii strämosesti *. Urmeaza urarea primului ministru, Dr. Patru Groza,
care subliniaza faptul ca I. P. S. Nicodim 4 protivnic intunerecului i nedreptatii,
a iubit i ajutat pe acei in suferinta in vremuri de apasare r. Apoi, Institutul
Biblic, Consiliul Central Biselicesc i Arhiepiscopia Bucurestilor ii aduc im-
preuna omagiul lor. Profesorul I. D. tefilnescu infatiseaza, impresionant, bio-
grafia inaltului sarbatorit i pune in lumina marile lui insusiri de pastor sufle-
tesc 0 de carturar. Ierarhii Orli, In frunte cu I. P. S. Nicolae, Mitropolitul
Ardealului, aduc la randu-le inchinarea lor. Urmeaza, in sfarsit, o serie de
contributii stiintifice iscalite de profesori universitaii, generali i diferite per-
sonalitati bisericesti i laice. Legandu-se mai de aproape de istoria Romanilor
sunt urmatoarele articole: Episcop Dr. Antim Nica, Misionari streini in Ro-
mdnia (1841-1941); 1. Barnett, Sfdntul Girl!, Patriarhul Alexandriei ; C. Bo-
bulescu, Din trecutul mdndstirii NeamOilui. Rdvao gospoddre§ti (1764-17941:
interesant e catastihul de cheltuieli din 1783-1786, care (IA preturile vremii;
T. Bodogae, Un document din 1769 in legdturd cu emigrarea peste muni a Rornd-
nilor Ardeleni : e. vorba de un dezertor dinteo unitate austriaca, in regiunea
celor *apte Sate, care indeamnä populatia sa tread peste munti i si se aseze
In pártile Brailei, unde fiecare nou venit va primi pamant, 2 boi, 2 vaci
30 de taleri s; T. G. Bulat, 5tiri troud cu privire la tibdrirea unei Istorii
Biserice)cti universale in grecefte in veacul al XVIII-lea: e vorba de opera lui
Meletie de Arta, cunoscut L ca geograf; a fost tradusa in romaneste
de Mitropolitul Veniamin Costache; Episcop Gherontie, Cuidint inainte la
Anastasimatar, aratand cum a alcatuit aceasta, carte de muzica bisericeasca;

www.dacoromanica.ro
192 RECENZII

ca izvoare s'a servit si de lucrArile lui Anton Pann, Macarie, Dimitrita Suce-
veanu I tefanache Popescu, de scum un secol; Constantin C. Giurescu, Motel
Basarab, cel mai mare ctitor bisericesc al neamului nostru. 55ri noi despre lcica-
surile lui. Am comunicat acte inedite privitoare la mitastirea de maid BArba-
testi sau PAroaia, o ctitorie necunoscuti pita acum a lui Matei, precum i la
minAstirile Sadova i MAxineni. Am arAtat, in acelasi timp, cá evlaviosul domn
muntean a inAltat un numir mai mare de licasuri bisericesti decfit oricare
domn al nostru, inclusiv tefan al Moldovei; S. Mehedinti, 0 mdrturisire despre
crestinism, arAtfind, pe bazA de fapte si de observatii proprii, u locul doctrinei
crestine in vieata neamului din Carpati e; Gh. I. Moisescu, tiri noi despre Anton
Pann, dascal de psallichie: cuprinde analiza a ix jilbi de ale dascillului din
anii 1840-1847; Theodor Popescu, Martiriul sdntului Dasius: se publici textul
privind mucenicia soldatului Dasius, la Durostorum, in timpul imparatilor
Diocletian s't Maximian (in intervalul 302-304); Milan esan, Simbolul din
Psaltirea Scheiand; I. D. *teanescu, Monastdre de Neamfu: descrierea picturii
din biserica mAnistirii, picturi reficua in 1830, sub Veniamin Costachi; I. D.
Suciu, Protopopul Dimitrie Petrovici Stoichescu (1794-1861): biografie a con-
ducitorului spiritual al revolutiei bAnAtene din 1848 s; D. Tudor, Oglinzi
romano-bizantine din plumb si sticld gdsite in Romania: descrierea a cinci oglinzi
de acest fel gisite la noi i datând de prin secolele VVI.
e Prinosul s inchinat Patriarhului Nicodim a fost infitisat inaltului sArbl-

torit in cadrul unei manifestAri la care a participat, prin reprezentantii ei, nu

numai oficialitatea i intreaga suflare ortodox 5. si unitA a tArii, dar i credinciosii
celorlalte culte. CuvântArile rostite au pus toate in evident& insusirile sufletesti
exceptionale ale acestui fiu adevArat al pimintului rominesc, niscut in satul
Pipirig din tinutul Neamtului. A impresionat in deosebi mArturia rabinului-sef
*gran care a adus la cunostinta tuturor interventiile repetate ale Patriarhului
Nicodim, in timpul prigoanei contra Evreilor, interventii prin care pe de o
parte a fost salvati viata la sute de fiinte omenesti, pe de alta s'a impedecat
luarea de mAsuri aspre, asa cum s'a ficut in alte trtri ale Europei.
ToatA lauda initiatorilor i organizatorilor e Prinosului )), i, in deosebi,
profesorului I. D. StefAnescu: au prilejuit societitii romfinesti un moment
de inaltare sufleteasci si au detertninat Inca o recunoastere a omeniei popo-
rului nostru. Constantin C. Giurescu

Berza M., Metodd istoricd fi Iliad erudifie, in Revista Istoricd, XXX

(1944), P. 97-107. Consideratii lipsite de valoare ale unui incompetent
asupra stadiului actual al istoriografiei romine. Inteadevir, d-1 Berza recu-
noaste, chiar la inceputul articolului, c5. « modesta sa activitate se desasoarA
intr'un alt domeniu decit acela al istoriei nationale *. Ceea ce-1 face sä spere
cl nu i se va aduce acuzatia de presumptiune * (p. 97). Nu s'a intrebat hug
daca nu cumva i se va aduce pe temeiul propriei marturisiri o alta, mult
mai gravA, aceea de incompetenfd? i (lea, prezumtia nu urmeazii dela sine atunci
and, incompetent fiind, incerci sA inveti pe cei cafi au dovedit, prin realizAri,
timp de decenii, competenta lor ? Cad d-1 Berza, firA a fi adus vreo contribufie
pozitivd mai insemnata in domeniul istoriei nationale mediocra lucrare de semi-
nar pe care a tiparit-o nu constitue una crede el poate judeca pe altii, crede
poate ingidui sit formuleze aprecieri nu numai asupra monografiilor, dar
ti asupra operelor de sintezA in curs de aparitie. Astfel, de pilda, crede ca poste

www.dacoromanica.ro
 SASSU C., TARILE ROMANE SPRE SPARSITIIL VEAC. AX. VXIII-LEA 193

sA judece opera mea de sintezá I Istoria Romani tor s. I se pare d-lui Berza ca
ea n'ar fi la inältimea operelor de sinteza precedente, acelea alcatuite de Xe-
nopol 0 de Iorga. Ce pot sa. fac? Sunt trist i ingrijorat ca n'am izbutit sit
intrunesc competentul dumisale sufragiu; incerc a& ma consolez cu aprecierile
specialistilor romath, cu acelea ale specialistilor straini din Pranta, Statele-
Unite, Uniunea Sovietelor, Italia, Germania, Ungaria si Bulgaria I cu pre-
tuirea i increderea celor aproape cincisprezece mii de carturari romani cari
au facut cu putinta aparitia celei de a cincea editii a operei mele de sinteza.
Si astept cu rabdare ca d-1 Berza sä inceapa a crea in domeniul istoriei na-
Oionale deocamdata d-sa se ocupa cu disciplinele auxiliare pentru ca s1-0
poata da seama de ce inseamna, in realitate, o opera de sinteza.
Va putea vedea abia atunci nu numai sutele de contributii originale
pe care le cuprinde lucrarea mea, dar i planul, metoda l conceptia care a
stat la temelia ei. Va vedea ce inseamnä sä prezinti sintetic, intr'un sistem
coherent, rezultatele unei mase considerabile de monografii si de material do..
cumentar, edit si inedit. $1-si va da seama atunci daca-si va da de sta .
diul exact al istoriografiei romanesti actuale, asa cum rezultä el din exami-
narea competenta si de bunä credinta a operelor reprezentative contemporane.
Constantin C. Giurescu

Sassu Const., Trile Ronuine spre slarsitul veacului al XVIII-lea, in

Revista Arhivelor, V, 2 (1942-1943), 13. 303-351, VI, 2 (1944-1945). 13.
165-230. Autorul priveste 'raffle Romane ca preocupare a Austriei si a
Rusiei cu prilejul razboiului ruso-turc sfarsit pin pacea dela Kuciuc-Kainargi.
Se cerceteaza o serie de probleme ridicate pe de o parte de informatiile gene-
ralului austriac Barco, trimis la rust ca ofiter de legatura cu comandamentul
rusesc i pe de alta de constatarile viitorului imparat Iosif II, cu prilejul vizitei
acute in Transilvania. Trecem peste chestiunea reformelor nereusite ale lui
Iosif II ca imparat i ne ocupam de cateva probleme ce privesc pe Romanii
de dincoace de Carpati.
Austria privea Carpatii ca hotarul natural al ei spre Sud-Est I aceasta
era politica ei oficiala fata. de Imperiul Otoman, cu toate ca prin tratatul secret
incheiat cu Turcia, in eventualitatea unui sprijin armat, avea sä primeasca
Oltenia. In urma convorbirii lui Iosif cu gen. Barco, preocuparile Austriei se
concentreaza asupra Bucovinei, pe care, cu informatii eronate i sume de bani
insemnate o i obtin.
Problema cercetata exhaustiv este situatia muncitorilor de pamant sau a
-taranilor din Principatele Romane in comparatie cu situatia täranilor din Au-
stria, Prusia i Imperiul Otoman pe o thirst& de timp cu mult mai mare decal
aceea anuntata. Autorul vrea anume sá lamureascä de ce fugea continuu popu-
latia romaneasca ruralii din Transilvania peste Carpati si de multe ori popu-
latia de aici peste Duniire, in Imperiul Otoman. Rezolvarea acestei probleme
este si un raspuns la teza revizionista maghiara ca abia in sec. XVIII-lea,
in epoca domniilor fanariote, din cauza fiscalitatii excesive, a raului tratament
al taranilor, acestia au emigrat in masa in Transilvania majorand covarsitor
elementul maghiar de acolo.
Constatarile oficiale ale administratiei austriace aratá insä tocmai contrariul:
ca in acest secol al XVIII-lea s'au intamplat emigrari masive de Romani din
Transilvania peste Carpati. i autorul justificá documentar aceste realitati

www.dacoromanica.ro
 RECENZII
194

conchizand ca situatia muncitorilor agricoli din Tari le Romane, oricat de grea ar

fi fost in epoca fanariota, era mai war& decat a taranilor din Transilvania, iar a
muncitorilor agricoli din Imperiul Otoman, mai usoaril dealt a tarapilor romani.
Asa se explica exodul continuu al taranilor din Transilvania in Principatele Duna-
rene si uneori popularea cu Romani a ciflicurilor, adicá a domeniilor demnitarilor
si comandantilor turci din dreapta Dunarii. Ca o incheere a acestor constatari
si a altora incepand cu consemnärile lui Priscus, conchidem impreuna cu autorul
cá o nu totdeauna formele de stat mai evoluate pot oferi o vieatá mai bunä locui-
torilor lor *. C. Grecescu

Grigorag N., Logolcitul Mihul, in Studii si Cercetdri Istorice, vol XIX, Bucu-
resti, 1946, p. 123 173 si in extras Ni se infatiseaza in acest studiu,
vieata logoffitului Mihail, personaj ce a jucat un rol important in rastimpul
1432-1457.
Lipsit de o metoda riguroasä de cercetare, d-1 G. face de multe ori afirmatii
ce nu se intemeiazil pe documente, de aceea cred cä se impun o serie de recti-
ficari.
Astfel d-sa afirma ca. Mihail ca gramatic, a avut de colegi pe Iatcu si Neagoe
(p. 127).
Iatcu nu poate fi considerat coleg al lui Mihail, deoarece apare numai in
doll& documente dela inceputul domniei lui Alexandru cel Bun, ultimul fiind
din 4 Aug. 1400 (M. Costächescu, Documente moldovenesti fnainte de Ste/an cel
Mare, I, p. 41)
Sunt mentionati in schimb in documente: Oanta grilmaticu la 31 Mai 1423.
(Costachescu, op. cit., I, p. 157) si la 12 Mai 1425 (Ibidem, p. 174); Ivascu Bra-
teiu la 15 Octomvrie 1427 (Ibidem, p. 197), la 16 Februarie 1428 (Ibidem, p.
202) si la x5 Aprilie 1428 (Ibidem, p. 207); Ghedeon la 22 Aprilie 1428 (Ibidem,
p. 210), la 8 Iulie 1428 (Ibidem, p. 213), la 24 Iulie 1428 (Ibidem, p. 217), la
29 Iulie 1428 (Ibidem, p. 219) §i la 3 Septemvrie 1428 (Ibidem, p. 224); I011
la 28 Decemvrie 1428 (Ibidem, p. 231).
D-1 G. fixeaza pentru aparitia logofátului al doilea in cancelaria domneasca
o noul data, cea de 1423, deoarece « la 31 Martie 1423 in divanul lui Alexandru
cel Bun gasim doi logofeti, Isaiea, care e pomenit intre boierii din divan 0 Cup-
cki logofatul, care a scris documentul si a atarnat pecetea. Evident ca Isaiea
era marele logofat, iar Cupcici logofatul al II-lea * (p. 127 nota 4).
Nu se poate fixa o data precisa pentru aparitia logofatului al II-lea in can-
celaria domneascii. In documente este numit nomeakmpro, aTopo CAOH0110AONSHTf AL
sau mini ecor4srr (Const. C. Giurescu, Contribuiiuni la studiul marilor dregdtori
in sec. XIV si XV, p. 104).
Prima mentiune a logofatului al II-lea e din 13 Martie 1458 (I. Bogdan,
Documentele lui Stelan cel Mare, vol. II, p. 260).
Prezenta in documentele sec. XV a mai multor logofeti se poste explica
astfel: sau, nu se mentiona in documente particula biv * pentru boieri scosi
din functie sau, cä logofátul mare era ajutat de mai multi functionari cari.
au primit titlul de logofeti. Pentruca altfel, am fi obligati O. admitem pentru
sec. XV existenta logofatului al III-lea (Costachescu, op. cit., II., p. rot, Iva,.
132, 138, 149, 223, etc.), care apare abia in prima jumatate a sec. XVI (N.
Grimada, Cancelaria domneascd pdnd la domnia lui C. Mavrocordat, in CodruL
Cosminului, IX (1935), p. 145)

www.dacoromanica.ro
 GRIGORA$ N., LOGOFATUI, MIHUL 195

Cercetarea neatenta a documentelor persista in studiul d-lui G., la p. 127

128 spune: I Dela 30 Ianuarie 1425 0 pana la 4 Decemvrie 1428 nu gasim
un gramatic cu asemenea insarcinari aceea de a scrie i atarna pecetea.
Documentele ii pomenesc ca au scris, ins& un logofát (credem ca logofatul al
II-lea) scria i atarna pecetea*.
Actul din 15 Octomvrie mentioneaza pe Ivascu Brateiu, care e scriitor in
cancelaria domneasca, legand pecetea (Costachescu, op. cit.,I, p. 197).
Explicatia pe care o da. d-1 G. absentei lui Mihail dintre anii 1429-1438
4 ca a fost la studii in Polonia (p. 128), nu ni se pare cea mai indicata.
Mai intai pentru simplul motiv c odatä intrat in cancelaria domneasca,
n'avea niciun rost ca O. mai plece in Polonia.
Si apoi lista pe care o da Barwinski in Mironis Costini Chronicon Terrae
Moldavicae ab Arone Principe s, Buc. 1912, p. VII 0 pe care se bazeaza
autorul studiului abia In 1436 mentioneaza pe acel Michael Stefani. Normal
ar fi fost ca Mihail sä fie mentionat 0 in jurul anului I429,deoarece lista ne
indica romani la Cracovia Inca din anul 1405 (E. Barwinski, ibidem).
Paptul ca niciodatá Mihail nu apare in documente cu numele de Stefan,
ne indeamna s5. credem cä relatia de mai sus nu se refera la logofatul Mihail.
D-1 G. bazandu-se pe actul de danie facut de Stefan al II-lea in 6 Martie
1443, lui Mihail 0 uncle acesta este numit pisar, crede ca pisar este o nouä
functiune, evident superioara primei aceea de gramatic (p. 130).
Afirmatia este complet eronata. Scriitorii documentelor se numeau: diaci
Alujici., pisar man i gramatic yç cc tuovv.xe;. Aceste trei denumiri nu
corespundeau la o deosebire de rang §i atributii ci aveau o valoare egala (Const.
C. Giurescu, Contribuiiuni, p. 1o6).
Dovada o avem in documente. Vulpa§ e numit gramatic in 26 Mai 1449,
in 20 Iulie 1453 are titlul de pisar, la 12 Aprilie e diac, pentru ca la I Aprilie
1470 sa fie din nou gramatic.
Trebue sä admiteth el aceste functii aveau o valoare egala, cad altfel nu
ne putem explica faptul, ca la sfar§itul carierei, Vulpa§ sa aibá din nou titlul
din tinerete (Const. C. Ginrescu, op. cit., p. 106).
La p. r33, autorul face afirmatia ca: a dela II August 1445 §i pang. la 25
Ianuarie 1456 Mihail nu este pomenit In documente s. Afirmatia este neinte-
meiata, deoarece Mihail este cel care scrie §i atarna pecetea actului, din 26
Noemvrie 1445 prin care Stefan al II-lea, reinnoe§te juramantul de credintä
fata de Vladislav al II-lea (Costachescu, op. cit., II, p. 730).
De asemenea d-sa crede ca Mihail in rastimpul 26 Noemvrie 1445 25
Ianuarie 1446, a dus tratative pentru incheierea aliantei dintre Stefan al II-lea
0 Casimir marele cneaz al Lituaniei, capatand astfel ajutor contra Poloniei,
care sustinea pe Ilia§ (p. 134).
In unul din paragrafele tratatului gasim urmatoarea stipulatie: iar cand
vorn cere ajutor dela marele cneaz, contra dumanilor no§tri, marele cneaz
ne va da astfel de ajutor, farä in§elaciune i viclenie, exceptdnd pe Mdria Sa,
Iratele nostru, Domnitorul, Craiul Poloniei gi al Ungariei i pe Tarul Tdtarilor,
impotriva acestora ajutor nu ne va da* (Costachescu, op. cit., II, p. 726).
Deci cu totul altul a fost rostul acestui tratat i anume ca nu cumva Casimir
sä dea ajutor lui Roman fiul lui Ilia§, mai ales ca in 1442, 9 Pebruarie, Ilia§
incheiase cu Casimir un tratat de alianta, fagaduindu-O unul altuia ajutor
(Costachescu, op. cit., p. 716).

www.dacoromanica.ro
196 RECENZII

Privitor la inchinarea lui Petru al II-lea facuta Polonilor, d-1 G. luand de bunfi
afirmatia, lui Dlugosz, crede ca. Mihail nu s'a mai tutors din Po Ionia, caci nu e men-
tionat printre boierii cari iscalesc actul de supunere facut lui Casimir (p. 142).
Nu avem nicio sit& mentiune cu privire la trimiterea unei ambasade. Bielski
nu relateaza acest fapt (Cercetdri Istorice, I, x925, p. 119). Documentul din
22 Septemvrie 1448, ne arata cä in anul inchinärii, Mihail era in taro. i pri..
mea dela Domn caotig de cauza in procesul pe care il avea cu Stan Poiana. (Costa-
chescu, op. cit., II, p. 362).
Privitor la documentul dela Vaslui, d-1 G. crede ca. a fost dat s mai inainte
de 13 Iunie, deoarece dupa aceasta data, nu puteau sa fie pomeniti inteun
act din IulieSeptemvrie boieri pe cari Petru Aron nu-i mai avea in jurul Eau *
(p. 157). Credem cä actul dela Vaslui se dateaza intre 13 Iunie i 29 Iunie 1456,
pentru motivul el boierii cari sunt mentionati in actul din 29 Iunie apar *
In actul de danie din 13 Iunie 1456.
Pentru autor, salv-conductul din 52 Septemvrie 5457 dat de Stefan, este
o (loved& ca. Mihail a luat parte la complotul dela Rauseni (p. 562). In acest
act Stefan scria lui Mihail ca.: te-am iertat . i nu vom pomeni niciodata
in veci cat vom till, de lucrurile i intamplarile trecute. Vino deci la noi indat5 .
ce ne vei face slujba cu care te-am insarcinat s (I. Bogdan, op. cit., II, p. 257-58).
Randurile de mai sus credem ca. se refera la o eventuala incercare a lui Mihail,
facuta. in 5456, de a inlatura pe Stefan dela curtea lui Vlad Tepes.
La aceea§i concluzie ne duce i salv-conductul din 12 Iunie 1460, unde
Stefan spune: s c. nu-si va mai aminti de lucrurile intamplate in Tara Basa-
rabilor sau oriunde in alta parte * (I. Bogdan, op. cit., p. 269-270).
Referitor la boierii cari se aflau in jurul lui Petru Aron in Polonia, d-1 G.
spune ca Vasco Levici, Ii e necunoscut din documentele lui Petru III Aron *
(p. 562). Afirmatia este neintemeiata deoarece Vasco Levici e pomenit in divanut
lui Petru Aron semnand si el scrisoarea data lui Mihail pentru sultanul
Turcilor (Costachescu, op. cit., II To. 798).
D-1 G. crede ca. Mihail a participat la complotul dela 16 Ianuarie 1471,.
organizat de vornicul Isaia (p. 167). Nu avem niciun document care sa-1 men-
tioneze pe Mihail ca participant la acest complot.
Iatd o serie de fapte revizuibile privitoare la viata logofatului Mihail,
fapte care nu trebuiau sa scape inteo astfel de monografie.
Paul Pdltdnea

www.dacoromanica.ro
 NOTITE BIBLIOGRAFICE
I. PREISTORIE
r. Bereiu, D., Die kreuzschneidige A xt von Cimi§lia, Bee. Tighina (Bessa-
rabien), in Wiener Prdhistorische Zeitschrilt, 30 (1943), p. 67-72, cu un
desen. Se reproduce in desen, neexact, conturul unui topor de cupru
din clasa celor doua cu brate asezate r in cruce (adica unul orizontal si unul
vertical), provenind ca descoperire intamplatoare dela Cimislia. Se noteaza
ca d. C. Ambrojevici a adus (pentru o vreme) in 1937 acest topor dela Tighina
la Cernauti si nu se mentioneaza cci cl. Ambrojevici are si meritul de a fi achi-
zitionat, in 1930, aceasta piesa pentru Muzeul din Tighina. Nu se indica dea-
semenea cci obiectul se. pastreaza in colectia Prefecturii Tighina. Asa-numitul
istoric al descoperirii #, care se cere prezentat oridecateori se public& un
obiect pentru intaia data, lipseste din aceasta publicatie. La aceasta se adauga
qi insuficienta, agravata de neexactitati, a reproducerii piesei. Pornindu-se
dela aceasta prezentare defectuoasa a unei descoperiri izolate, se fac o serie
de afirmatiuni de ordin general, nedocumentate cu nimic serios si care, atunci
cand apartin autorului, nu corespund realitatii. In mare parte este vorba de
repetarea unor lucruri spuse si in alt loc (vezi Rev. Isl. Rom. XIII, 1943, P.
87, Nr. 17). Afirmatia dela p. 68 si 71, cum ca topoarele de cupru gasite
la Tg.-Ocna ar fi fost publicate cu indicatia stratigrafica a asocierii lor cu resturi
Cucuteni B este desmintita de relatarea editorului lor, cl. Roska Marton, care
a anchetat la fata locului si care afirma dimpotriva in publicatia la care
chiar autorul trimite cci topoarele provin probabil dintr'un strat mai nou
decat Cucuteni B t i ca in general astfel de topoare nu au nimic de aface
cu ceramica pictata de tip Cucuteni. Toporul dela Veremje nu s'a gasit
inteun strat de cultura cu ceramic& pictata s, ci la suprafata, In preajma unei
asezari cu ceramica Tripolije, lucrul a fost indeajuns de subliniat pana
acum. Toporul din corn de cerb dela Gross-Tinz in Silezia nu este mezo-
litic chiar in publicatia citata de autor, i pe care se vede cci nu a citit-o,
se dovedeste ca el apartine sfarsitului epocii neolitice. Iar ideea derivarii topoa-
relor de cupru din cele de corn de cerb apartine mai recent d-lui V. G. Childe,
care a documentat-o in 1934. Lista greselilor ce se gasesc in acest articol
ar mai putea fi continuata Inca.
0 versiune romaneasca a acestui articol a fost publicata de autor in Rev.
ht. Rom. XIXII, 1941-1942. p. 342-349 ; acolo se spune ca bratul ori-

www.dacoromanica.ro
198 NOTITE BIBLIOGRAFICE

zontal al toporului are un tAis ascutit, pe cand in versiunea germana acest

brat este prezentat ca terminandu-se cu o a ingrosare arcuita *, amAnunt
care ne aratA ca autorul nici nu cunoaste macar infatisarea exactá a obiectului
pe care pretinde ca II publica.
In versiunea romaneascá a articolului (unde nu a intervenit corectura edi-
torului), revista dela Helsingfors Eurasia Septentrionalis Antigua (titlu care
are un sens geografic precis) este citata. odata sub forma ESA (prescurtarea
curentA), altadatä, cu cateva note mai departe, ca Europa Sept. Ant. si
de alte dou& ori, mai departe, ca a Europ. Sept. Ant *.
In versiunea germana nu se inentioneaza existenta celei românesti, iar in
aceasta din uriná nu se pomeneste cu nici un cuvant despre publicarea arti-
colului i in limba germana. Ion Nestor
2. lierovanu Mireea, 0 noud stafiune preistoricd : Zlodica-Cotnari. Cdteva
piese inedite din stafiunea neoliticd dela Cucuteni, in Cronica numismaticd
arheologicd, XVII (1943), p. 187-190. Se semnaleazA o nou& asezare cucu-
teniana la Zlodica Cotnari, de unde provine un suport de vas acoperit cu pic-
tura tricroma ; motivul este in forma literei S, asezata vertical. Piesele inedite
dela Cucuteni sunt : douli vase, cinci fragmente de piatrA, un fragment de
lama de lut, trei fusaiole i un corn pe care sunt sapate anume semne, care ar
pune, impreuná cu altele mai vechi, problems unei scrieri in neolitic. Artb-olul
este insotit de doul planse cu fotografii. Eugenia Zaharia
3. Moga Marine, 0 precizare fn legdturd cu depozitul de bronz dela Saplac-Salaf,
in A nuarul Inctitutuiui de Studii Clasice vol. IV (T941-1943), Sibiu 1944, P-
267-273 + r plansa.Autorul, dupa indicatiile d-lui Roska MArton (F. S. A.,
XII, 1938, p. 159), completeaz& depozitul dela Saplac (judetul SAN), publicat
de d-sa mai inainte (Dacia VVI, 1935-1036, p. 235-237) ca fiind format
numai din nou& bratari, cu Inca treizeci piese de bronz intregi si fragmentare.
In general descrierea obiectelor este justA.
In ce priveste celtul de tip transilvAnean, cu gura concava, tinând seama
de forma partilor lui constitutive, -- gura, corpul si Maul, autorul incearca
o clasificare tipologicä i cronologicA, deosebind trei tipuri principale, care
dateaza din Bronzul III si pan& la inceputul Hallstatt-ului, inclusiv. Pan&
in prezent, dup& o prezentare ceva mai insistenta a acestui tip fAcuta de re-
gretatul prof. I. Andriesescu (Dacia II, 1925, p. 360 sqq., nota 21, clasificarea
d-lui M. Moga este singura care s'a fAcut. RAmfine insa s& se vada intrucat
acest criteriu clasic pentru o impartire tipologica poate fi mentinut sau nu in
cazul acestor celturi.
In nici un caz nu trebuesc amestecate formele. pure cu cele contaminate.
Astfel, piesa dela Lozna-Mare (jud. Some') este o forma contaminata din Bron-
zul tarziu, in timp ce exemplarul dela Takes (com. Bereg), daca provine sigur
din depozit, ar fi unul din cele mai vechi celturi din spatiul romano-ungar,
reprezentfind o forma incipient& de celt cu gura concava, care dateazA, cum
s'a arAtat deja, dintr'o fazA avansatA a Bronzului mijlociu.
In depozitul dela Kenderes (com. Ung) nu s'a gasit niciun celt de acest
tip. Probabil, cä autorul a voit sa citeze depozitul dela Csicser (coin. Ung),
unde se gAseste o asemenea pies& Confuzia provine probabil din faptul ca am-
bele depozite sunt reproduse pe aceeasi plans& de J. Hampel.
Exemplarele citate ca variante ale acestui tip de celt din Bulgaria repre-
zinta sit tip.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA ANTICA
199

Este foarte justA observatia d-lui Moga relativA la influentele reciproce,

care s'au exercitat litre diferitele tipuri de celturi.
Depozitul dela SAplac nu poate fi datat in faza a doua a perioadei IV
dupl cronologia lui l'Arvan, fazg. care corespunde in cronologia lui P.
Reinecke cu perioada IV 3 (= Hallstatt B) i cu cercul de civilizatie nord-
tracic cimerian (= Hallstatt C). Ori pentru aceastA fazA sunt caracteristice
mai ales depozitele dela Fizesul Gherlei i SfAntul Gheorghe-PAdureni, care
sunt mai tArzii decal depozitul dela Sap lac, care dupá cronologia lui PArvan
se plaseazA in prima fazA a Perioadei IV (= Per. IV r si IV z Reinecke).
M. Petrescu-Dtimbovila
4. Petreseu-Dambovita Mims, Cdldtorie de cercetare arheologicd in ju-
deful Covurlui (24 Aprilie-14 Mai 1939 , cu o hada: i o plansA, extras din
Orizonturi, revista Asociatiei profesorilor secundari, III (1940), 5 9, Ga.
lati, 1941, 23 p. Lucrarea lAmureste, cu ajutorul unei hArti si a unor indi-
catiuni precise, unde sunt localitAti de interes istoric in jud. Covurlui, din epoca
preistoricA pinit in vremea medievalA.
Se semnaleazA lipsa de grijA a autoritatilor sAtesti fatA de lucrurile ce le-au
fost incredintate. Eugenia Zaharia

II. ISTORIA ANTICA

5. Altöldi A., Reletmagyarorszcig a rdmai korban (Ungaria rdsdriteand In epoca
romand) in volumul Mdgvarok és Romdnok (Unguri i Rom4ni), I, Budapest
1943, /3. x-93. Titlul e fArA indoialii curios si nepotrivit, cAci dupA data
la care a apArut opera s'ar crede cA este vorba de Ardealul de Nord in epoca
rornanA. in realitate avem o prelucrare completatA a studiului Daci e Rornarti
in Transilvania (Budapest 1940). Autorul ei, binecunoscutul profesor de ar-
heologie dela Universitatea din Budapesta, se lupta. din greu sA inlAture prin
orice mijloace, chiar prin afirmatii gresite, prin negAri artificial sau insuficient
sustinute, i prin lecturi noi de inscriptii care rAmiln in aer, toate probele
pozitive aduse mai ales in ultimul deceniu in sprijinul unei continuitAti de
viata i civilizatie dacicfi i daco-romanA in cuprinsul Daciei. Atitudinea
adoptatA de profesorul A. Alföldi este de totall i permanentA negare,
la care cu greu s'ar mai putea ralia astAzi in depline% cunoastere a faptelor
oricare alt invAtat strAin.
Se neagA totul pentru a se acredita teoria, sustinutA cu atAte insistentA,
a exterminArii radicale a Dacilor In cursul rAzboaielor de cucerire ale lui Traian,
a romanizarii artificiale numai prin colonisti adusi de stat, cii excluderea ori-
cArei rAmiisite chiar de populatie autobtonA, iar la sfarsit, ca incoronare, pe timpul
lui Aurelian, dacA nu mai devreme, a evacurtrii totale a armatei i a populatiei
pinA la ultimul om i prin aceasta a incetArii oricArei forme de vieatA roman&
in Nordul DunArii.
Din nefericire pentru sprijinitorii actuali ai utei atari teorii, material nou
de ordin arheologic, numismatic, epigrafic i filologic continua sit' fie scos la
ivealA asa cum se vede din numArul augmentat al argumentelor cArora
trebue sA li se opunA d. A. Alföldi in editia iteratA a studiului sAu i prezen-
tarea lui organicit i interpretativA pe plan istoric creeazA dificultati crescfinde
care pun in situatii delicate, chiar invatati exceptionali ca Alftildi.

www.dacoromanica.ro 6
200 NOTM BIBLIOGRAPICE

Ne intrebInt (lac& astAzi 1 pe viitor in imprejuthrile schimbate ale climatu-

lui politic postbelic, cand orice sperant& de speculare pe plan politic sau na-
tional a punctelor de vedere oricare ar fi ele privitoare la un trecut atilt
de indepartat s'a spulberat ca anacronicii, se va gsi vreun invAtat care silf
riste reputatia de savant sustinand Mr& pic de sovAire o teorie Mat de putin
conving&toare San dacii problems lstonicá, pasionaiit i denmil de tot inte-
resul fAr& indoiall, va fi discutatá de toti, ori eine ar fi ei, cu seninAtatea si
obiectivitatea obisnuit& in disputele $iintifice. M. Macrea
6. Peeei A urel, Dobruca, In Isldm AnsikloPedisi, fasc. 28, Istanbul, 1946,
p. 628-643. Istoria tinutului dintre DunAre si Mare, din antichitate 0555
in 5940, precedat& de o scut-tá prezentare geograficA. C. C. G.
7. Floreseu Gr., Monumenti inediti di Durostorum,in Dacia, IXX (594r-
5944), p. 427-430. - Autorul public& doll& frumoase monumente dela D u-
rostorum (Silistra), astäzi in Muzeul National de AntichitAti din Bucuresti.
Primul este o elegant& stell funerar& roman& de marmork reprezentfind
un cuplu format din bArbat i sotie. Scena se incadreazA in cunoscutul motiv
al Lisa zisului banchet funebru, lipsind doar masa de cult pe care d. Gr. Flo-
rescu o presupune a fi fost figurath mai jos, intr'un registru separat (in partea
care lipseste monumentului), asa cum se intfilneste frecvent pe pietrele fu-
nerare din Pannonia de pildA. Intreag& compozitia ar fi tratatA dup& o formula
etrusa. pAtrunsA in arta roman& care-i dA mai degrabl aspectul unui
grup statuar. Spre deosebire ins& de nota realist& a monumentelor similare
din provinciile dunArene ale imperiului, inclusw Moesia si Dacia, caracteristic
pentru stela funerara dela Durostorum este prezentarea idealist& a personajelor
si, subliniez, mai ales a barbatului. Aceast& infAtisare deosebita d. Gr. Flo-
rescu o explicA ca un fel de *renastere* a clasicismului grecese, deoarece stela
este datat& pela mijlocul veactilui II p. Cr., in timpul Antoninilor, cfind in
arta roman& se inceara de fapt o revenire la formele clasice ale artei helenice.
In sprijinul unei atari apropieri de reprezentarile mult mai vechi helenice,
d. Gr. Florescu nu aduce ins& nici o analogie precis& De aceea cred c& este
cazul s& ne intrebilm (lac& nu cumva artistul stelei dela Durostorum, poate
localnic, dar in orice caz talentat, nu s'a inspirat dup& vre-un model mai la
indem5nii i potrivit credintelor mai actuale, In societatea in care tthia, pri-
vitor la soarta defunctilor dupl. moarte.
Vreau s& remarc asemAnarea incontestabil& i izbitoare care se constata
intre infatisarea defunctului depe stela dela Durostorum l tinuta zeului Attis
asa cum ni.1 infatiseaza o statue aflatá la Ostia, acum in Museul Laterandlui
din Roma (cf. Helbig, Führen nr. 5236 si Fr. Cumont, Les religions orientates,
pl. IV, r, inscriptia in C. I. L. XIV, 381. Eine inteles pe stela dela Durostorum
lipsesc emblemele specifice ale divinitAtii, precum l coafura nu este tocmai
identick Incolo ins& o potrivire perfect& exist& intre cele doulf reprezenthri.
Asa !neat inspiratia artistului care a lucrat stela dela Durostorum dup& sta-
tua lui Attis este evident& $ i contaminarea nu este intisimpliitoare.
Inchipuirea plastic& a defunctului pe un monument funerar cu trasiituri
si in tinuta lui Attis este usor de inteles si ea reflect& credinta despre destinul
celui mort in vieata de dincolo de mormünt. In aceastA posturii de fericit adept
al lui Attis cred cä 11 prezinth pe defunetul artist dela Durostorum.
Am avea astfel in stela dela Durostorum dovada pe deoparte a thsplindirii
in orasul depe malul fluviului Ister a cultului zeitei Magna Mater §i a amen-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA ANTICA 201

tului acesteia Attis, pe de alta a modificarii sub inipulsul religiilor orientale

a credintelor privitoare la vieata de chip& moarte i totodata a sperantelor
pe care le inspira areste religii adeptilor
Al doilea monument este portretul unui barbat. Tratarea parului si a barbil
ii dateaza in a doua jumatate a secolului III. Un portret asemanator, din aceeasi
epoca si tot dela Durostorum a fost publicat de d. I. I. Russu in Anuarul Inst.
St. Cl., III, p. 175. M. Macrea
8. Maga Marius, Noi descoperiri scitice In Transilvania, in A pu Bu-
letinul Muzeului Regional Alba-Iulia, I (1939-1942), P. 72-79 cu 4 fig. si
rezumat francez p. 298-299. Patru morminte descoperite la Blaj in 1938.
Unul singur cu inventar mai bogat cuprinzand vfirfuri de sageata de bronz
si os, un cercel-bratara de aur masiv i un laid de lance de fier. Singurul mor-
mant aflat in situ la o,8o in. adancime, cuprinde un schelet chircit, orientat
NV-SV * ? cu o e urna* bitronconica la cap. Obiectele se gasesc in Muzeul
Blajului. A. D. Alexandrescu
9. Naghin Iosif, Teotim, episcop de Tornts, in Rev. Ist., XXXI (1945)P. 167
17i. E vorba de doi episcopi ai Tomisului cu numele Teotim. Primul traieste
pe la 400 i e aparator al lui Origen contra acuzatiilor aduse de Epifanie. Vu
al doilea episcop Teotim a participat la conciliul ecumenic dela Calcedon din
451 si a adresat o scrisoare imparatulni Leon, care scrisoare se pastreaza i e
reprodusa de autor. C. Gr.
so. Popeseu D., Le trésor de nmitnaies s daces s de Tulgheg (département
de Satu-Mare, nord-ouest de la Transylvanie), in Dacia, IXX (1941-1944),
p. 201-229, cu 6 pl. Tezaurul dela Tulghes se compune din 103 monete
de imitatie, dintre care 53 de tipul Pilip II si 50 de tip amestecat Alexandrn
cel Mare-Pilip II, precum i o moneta originala, tetradrahma cu chipul lui
Alexandru cel Mare, din orasul Priene. Toate monetele sunt de argint. Cele
de imitatie fac parte toate din grupa numita de Pink a e noilor creatii * (Neu-
schöpfungen), deci eliberate de tendinta copierilor servile dupa. originalul gre-
cesc. Greutatea variazi. intre 14,55-11,59 g., dar cele mai multe se mentiu
intre 13-14 gr. Tipurile, adica variantele cu caractere specifice, sunt diverse
si unele se regasesc in tezaurele din Banat si regiunea Arad, considerate de
Pink ca cele mai vechi, altele sunt cunoscute din descoperirile din partile nor-
dice ale Transilvaniei, sau chiar din regiuni situate mai spre Vest. Ultima mo-
netä e tetradrahma din Priene, care se dateaza pe la sfarsitul secolului III a.
Cr. pi a fost contramarcata la fel ca unele monete din tezaurul dela Chisineu,
jud. Arad, dovada ca ea a circulat in aceste regiuni.
Merita a fi subliniata importanta pe care o prezinta pentru chestiunea cro-
nologiei monetelor dacice in general si pentru data ingroparii tezaurului dela
Tulghes, tetradrahma din Priene. Databila cu toati siguranta irainte de afar-
situl secolului III, ea ne oferii o indicatie pretioasii pentru constituirea tezau-
rului inainte de aceasta data i, dupl regulile obisnuite cand e vorba de tezaure
compuse din monete itistorice*, pentru fixarea datei ingroparii tezaurului
dela Tulghes nu mult dupa. anul 200 a. Cr. Lipsa monetelor orasului Thasos
sau regiunii Macedonia Prima, depe la mijlocul veacului II a. Cr., precum
pi lipsa din tezaur a monetelor dacice marl, latarete, degenerate ca tip, scy..
phate s, din argint foarte alterat, contaminate de originalele thasiene sau ma-
cedo-romane, ne indica iardi o epoca anterioará in mice caz mijlocului seco-
WM. II. Cred ca nu gresesc deloc afirmand ca descoperirea monetara dela Tul-

www.dacoromanica.ro
202 NOTITE BIBLIOGRAFICE

gheo constitue un capital tezaurizat in cursul veacului III, mai degrabl in a

doua jumAtate, din monete care circulau in pArtile nord-vestice ale Daciei
pre-romane in acea vreme i ca ingroparea a avut loc pela inceputul veacti-
lui II, in imprejurari pe care nu le cunoastem.
Dacl aceastA pArere este adevAratA, atunci intreagA problema cronologiei
monetelor dacice sau a osteeltice e' trebue pus 5. din nou in discutie. Cro-
nologia absolutA a lui K. Pink mi-a parut dela inceput artificial construitA,
pentruca pornia dela o presupusl lips& de monetA originall greceasci abia
clupl dizolvarea tarzie a regatului epigon-macedonean in 168, de cAtre Romani,
oi nu se baza pe argumente scoase din studiul descoperirilor. Cu atilt mai
putin verosimill era cronologia propusä de V. Parvan, care socotea el epoca
cea mai infloritoare a monetáriei Dacilor ar fi fost intre 50 a. Cr. oi 50 p. Cr.,
adica tocmai cand monetele dacice incetaserA nu numai de a se mai bate
dar oi de a mai circula, fiind de mult scoase din circulatie de afluenta monetei
romane in Dacia, aoa cum am aratat cu altA ocazie. Greoala fundamentall
a numismatilor apuseni consistA In judecarea circulatiei monetare din Dacia
oi in genere in regiunea carpato-balcanica dupA anume constatAri care pot
fi adevArate in Vest, dar nu se confirmA la noi, ea oi din convingerea cà toate
imitatiile aoa zise celtice ar apartine de fapt i aproape exclusiv Celtilor, care
au initiat acest sistem de a bate monetA oi le-au propagat apoi cel mult i prin-
tre alte popoare din Estul Europel, care se gAseau insà mai aproape oi in con-
tact mai vechiu cu Grecii dela care stint imprumutate modelele. Nu s'a tinut
indeajuns seamii atunci cand s'a incercat fixarea unei cronologii a monetelor
ostceltice nici de anume precise constatAri f Acute in sApAturile dela noi,
de pildit de lipsa total& a monetelor dacice* In citadela dacicA dela Costeoti
ca oi in alte burguri dacice explorate in ultimii ani, lipsä care este destul de ac-
centuatA i in alte statiuni geto-dacice ale cAror inceputuri trec gra indoiala
de secolul I a. Cr.
Iata deci cum pentru cronologia monetelor dacice tezaurul dela Tulgheo
publicat cu atata pricepere i acuratete de d. D. Popescu prezintri o deosebit5.
importantk l asupra problemei vom reveni cu alt prilej.
M. Macrea
. xl. $tefan Gh., Un petit trésor de monnaies découvert en Valachie, in Dacia,
IXX (194r-1944), P. 349-357. E un fragment de tezaur, aflat in co-
muna Butculeoti-Teleorman, compus din 21 dinari republicani romani, 8 te-
tradrahme de Thasos oi o imitatie a acestora. Ne avand siguranta ca este in-
treg, tezaurul nu se preteazA la o interpretare istorica. Totuoi e demn de remarcat
cá cel mai recent dinar roman este din anul 79 a. Cr., ceeace este firesc la un
astfel de tezaur mixt. Ingroparea este posterioarà acestei date, dar categoriile
de monete reprezentate in, micul tezaur au circulat farii indoialA inainte de
aceastA datA in Dacia. Publicarea ingrijita a d-lui Oh. tefan va fi poste utila
unui studiu de ansamblu despre tezaurele de acest fel din Dada.
M. Macrea
12. Tudor D., Monuments de pierre de la Collection Cezar Bolliac- au Mush.
National des Antiguites de Bucarest, in Dacia, IXX (1941-1944), p. 407
425. D. D. Tudor publia unele din monumentele mai vechi ale Muzeului
National de Antichitilti din Bucureoti, provenite din colectia ml Cezar Bol-
Hee, Pentru un numar de ri din cele mai importante monumente autorul a
zeusit s5 stabilleasck locul de aflare : Slaveni, Drobeta, i Romula. In schimb

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA ANTIcA 205

cele de sub n rele 52 si 13, publicate sub Zimnicea si Alexandria, e foarte in-
doelnic cA ar fi fost aflate de fapt in aceste localitAti. Alte 33 de monumente
sunt date fArA loc de descoperixe, dar cu indicatia cl cele mai multe ax proveni
tot din Oltenia. Cel putin unele sunt insA sigur streine de Dada, aflAndn-si
bune analogii in descoperirile din S. Dun Arii, de wide acelea au fost aduse,
ca si cele de sub n-rele 12 §i 13. Deaceea interesul nostru si folosul pe care-1
putem avea din cunoasterea lor e redus.
Din prima categorie de monumente, de provenientA cunoscuta, trei mai ales
sunt donne de atentie.
Primul este un relief mitriac dela Slaveni-Romanati, cunoscut intruatva
de mai inainte, fiind aflat in mitreul descoperit in 1837 pe malul Oltului. Acum
i se face o descriere mai amanuntita si i se dA o bunA fotografie.
Al doilea este portretul unui copil, dela niijlocul veacului III. CA acest cap
de copil ar fi detasat dintr'o nise a unui monument funerar e foarte putin pro-
babil. El apartine unei statui sau unui bust de mArime aproape naturala.
Al treilea monument important este un altar cu dedicatie, descoperit in
5879 la Romula. Inscriptia era de mult cunoscutA (C. I. L. III, 8027 = Des-
sau 4074) si a fost corect interpretatA incA de Dessau si apoi de altii. Totusi
publicarea cu fotografie a intregului monument, despre care se stia a se an&
in Mureul National din Bucuresti, pentru a asa e specificat in Corpus, este
binevenitA si era necesarA. Se dovedeste astfel cA textul inscriptiei a fost
transcris in intregime si farA nici o gresald de editorii CorPusului. Turmasgada
nu este la nominativ, cum afirmA d. D. Tudor, ci la dativ, un dativ grecest
(cf. Keune in Roscher's Lexikon, V, C. 1289). Deci numele divinitatii in cazul
nostru este Turmasgadas. Un oras cu acest nume, cum crede d. D. Tudor, nu
a existat. Dupg sensul etimologic al cuvAntului, care dupA Keune 1. c. ar in-
semna a mont du lieu de l'adoration o, divinitatea era adoratA pe un inunte.
Nu putem fi de acord cu d. D. Tudor and afiralA cA vulturul cu un cerb
in ghiare ar fi emblema acelei localitati de unde sunt originari cei doi dedicanti
ai ex-voto-ului dela Romula. Mai intAi pentru cA dupA cum am mai spus o lo-
calitate Turmasgada la care pare .cA se gandeste autorul nu existA. Iar altfel
cei doi dedicanti nu ne spun de uncle sunt.
Insfarsit, pe un altar inchinat unei clivinitAti de doi particulari emblema
oficiall a unui oral nu avea ce elute.
In schimb e mult mai natural sA considerAm motivul figurativ, vul-
turul cu cerbul in ghiare, ca simbol caracteristic al zeului Turmasgadas, cA-
ruin i se inching altarul.
CA dedicantii vor fi fost orientali autentici, sirieri, e probahil, dar numele
lor nu ne dit nici un indiciu in aceastA privinta. Cu totul nesigurA rAmane insfi
presupunerea d-lui D. Tudor a ei ar fi soldati ( T) din cohors I Flavia Comma-
genorum, prin analogie cu dedicatia pe care la Micia o oferA aceleiasi divinitAti
collors II Flavia Commaffenorum ((5. J11. 5, 1002, Bbl. c. 121, nr. 3. Dessau 9273,
C. Daicoviciu, Micia, p. 37, nr. 6).
Singura dovadA despre prezenta cohortei I. Flavia Conimagenorum la Ro-
mula o constitue stampilele pe cArAmizi (C.I. L. III, 8074, 14 d. cf. D. Tudor,
Paza Romulei in A. O. XII, 1933 p. 229 sqq,.). Dar s'a presupus, pe bunt
dreptate, cA atAt stampilele dela Romula, at si acele dela Piatra (III, 8074,
r4 c.), SlAveni (III, 14256, 26), poate si cele dela Drajna de sus (III 12530 e
§i C. Daicovicin In Anuarul Inst. St. Cl. I, ; p. 6i) ar data de pela anul 105,

www.dacoromanica.ro
204 NOTITg BIBLIOGRAF1Cg

C. Daicoviciu in A nuarul Inst. St. Cl. II p. 251, nota r, cf. V. Christescu, Is-
toria militarcl a Daciei, p. 185 0 W. Wagner, Die Dislokation, etc. p. 123) cand
aceastit cohort 5. fácea parte din armata Moesiei Inferior (C. I. L. XVI, 50).
Ulterior cohorta nu mai e atestata in Dada si cu atilt mai putin in Dada In-
ferior. (Diplome le din 144C. I. L. XVI 90 si 557 XVI, 107 se referá
foarte probabil la cohors II Flavia Commagenorum (cf. V. Christescu, 1. c.
oi W. Wagner I. c.). Iar monumentul in cliestiune este sigur mai tarziu, de pe
la inceputul secolului III, nu din pricina caracterului literelor, cum opineazá
d. D. Tudor, cAci acestea au un duct regulat, ci din cauza lipsei praenomenului
la dedicanti.
Daca am vrea totu0 sä facem o legatura intre cei doi dedicanti ai lui Tur-
masgadas dela Romula 0 o trupa de orientali, apoi ne-am gandi mai degraba
la acel Numerus .Surorum Sagittariorum care pela sfArsitul veacului II si ince-
putul celui urmator 10 avea garnizoana la Romula, dupfi cum dovedesc inscrip-
tiile si stampilele pe tigle (cf. D. Tudor, o. c., p. 223 si W. Wagner, o. c., p. 214
sq.). ... M. Macrea
53. Weisskiteher H.. Miinzkundliche Seltenheit in Siebenbilrgen, in Deutsche
Forschung im Siidosten, II (1943), P. 182-185. La vreo 5 km. Nord de co-
muna Nou, jud. Sibiu, locuitorul Georg Schuster a gAsit o tetradrahmä de ar-
gint de tipul Biatec, pe care a cumparat-o d. W. in Februarie 1042.
Moneta, de o factur5. barbara, are figurate pe ay. doul capete suprapuse
in profil spre dr., iar pe rv. un calaret in galop spre dr.; In exerga BIATEC.
Greutatea: 16,9 gr 0 diam. 25 X 22 mat. Se d5. 0 fotografia, dar rv. in special
e putin clar. Cu aceasta ocazie autorul mai aminteste ca. In afar& de descoperi-
rea dela Geoagiul de Sus, jud. Alba, (nu It im Komitat Thorenburg s) pe care
o citeazá dup5. Gooss si Pink, se mai ail& in colectia Muzeului Brukenthal din
Sibiu Inca dou5. piese de tipul Biatec, la fel cu cea descrisa, dar referitor la
care nu posedam preciziuni cu privire la locul aflärii, monetele provenind din
colectia personabi a lui Brukenthal. Autorul crede cl ar fi fost gAsite in
Transilvania si stranse de Brukenthal in timp ce era guvernator, dar probe
hot5ritoare lipsesc. Totusi retinem informatia pe care descoperirile viitoare,
ca aceea dela Nou, o pot confirma.
Ar fi fost de dorit ca sa se faca o cercetare amanuntita la locul descoperirii,
poate s'ar putea obtine 0 alte interesante preciziuni, intru cat aflari de acest
fel de monete pe plmantul romanesc se cunosc putine si dupl informatiuni
vagi sau dubioase (v. Ephemeris Dacoromana, X, 1945, pag. 62).
B. Mitrea

III. ISTORIA ROM ANILOR PANA LA INTEMEIEREA

PRINCIPATELOR
14. Bratianu G. I., 0 noud mirturie (1277) despre un voivodat moldovenesc
in veacul al XIII-lea, Bucuresti, 1945, 14 p. in 80, (Extras din An. Ac. Rom.,
Mem. Sec. Ist., Seria III, Toni. XXVII, Mem. 9). In sustinuta sa activitate
de lainurire a inceputurilor noastre statale, d. prof. G. I. Bratianu supune, in
acest memoriu academic, unei noui analize pasagiul din Gesta imperatorum
et pontificum a franciscanului german Thomas Tuscus, din secolul al XIII-lea,
privitor la un conflict intre Ruteni si Romani la 1277. Combatand ipotezele
www.dacoromanica.ro
 ISTORIA ROMANILOR RANA LA INTEMEIEREA PRINCIPATELOR. 205

lul A.. Sacerdoteanu, G. Popa-Lisseanu, N. Iorga si M. P. Dan, D. G. I. Bra.

tianu inclina spre identificarea Prutenilor din cronica amintita cu Rutenii
galitieni i spre un conflict al lor cu Romanii din Nordul Moldovei I despre
a ea/or organizare politica inainte de descalecat, nu mai avem motive sa ne
indoim* (p. /4). Argumentele autorului, mai ales de natur a. logica, nu reusesc
sa convinga intru totul ti chestiunea ridicatii de Tuscus trebue, in tot cazul,
reluata. Mihail P. Dan
15. Laurent V., Asistat-a arhiepiscopul de Tomis la sinodul din Chalkedon?,
in Rev. 1st. XXXI (z945), p. 19-27. - S'a iscat discutie asupra prezentei
arhiepiscopului Alexandru din Tomis la sinodul din Chalkedon, deoarece in
actele sinodului el nu seinneaza cleat osandirea lui Dioscor. Unii cercetatori
sustin neparticiparea, iar aIff participarea la lucrari. V. Laurent explica ne-
participarea la sinod a arhiepiscopului din Tomis nu din motive de doctrina,
ci din cauza atmosferei tulbure la Dunare datorita invaziilor hunice, care re-
clamau prezenta sa in dioceza. Arhiepiscopul de Tomis n'a asistat deci la sinod,
dar a semnat ulterior anului 451 osandirea lui Dioscor. C. Grecescu
16. Laurent V., La domination byzantine aux bouches du Danube sous Mi-
chel VIII Paléolozue,in Revue Hist. du Sud-Est Europeen, XXII (1945), p. 184
198, Autorul ajunge la concluzia cä Bizantul a staptinit delta Dunarii aproape
5o de ani, dar e imposibil a afirma c. influenta imperiala s'a exercitat $ in Do.
brogea. Totu$ Bizantinii, sub Mihail Paleologul, au oferit Selgiucizilor cola-
nizarea Dobrogei precum i ajutor in acest scop, in cazul unui esec.
Hie Cortus
57. Petroviel Emil, La population de la Transylvanie au XI-e sikle, in Re-
vue de Transylvanie, X (1944), P. 71-98, + I harta. Profesorul Petro-
vici analizeaza gi aci (v. $ i recenzia din Dacoromania, X partea II, Sibiu 1943,
-pag. 517-546) lucrarea lui Istvan Kniezsa, Ungarns Völkerschallen im XI
Jahrhundert, Budapest 1938.
Dupa ce incadreaza incercarea lui Kniezsa in curentul istorico-filologic
initiat de Melich cu toate ca Kniezsa nu poate fi acuzat de turcomanie
slavistul roman constata ca. autorul dela Budapesta nu a gasit nicaeri vreo
dovada a existentei Romanilor in Transilvania in secolul al XI-lea ; in schimb
a aflat peste tot Unguri (documentare istorica, arheologica, linguistica). Pe-
trovici remarc a. existenta unei populatii mixte, romano-slava, acolo unde
Kniezsa nu banueste decal o populatie slava, in secolul al XI-lea, in Rstul
-vechii Ungarii. Simbioza aceasta romano-slavá e anterioara asezarii Ungurilor
dovada e constituita de modul de transmitere al toponimicelor In limbile
slava, romana 1 maghiara. Cite o scurt a. analiza a toponimicelor Luncavita,
Glamboaca, Indol, demonstreaza clar asertiunea. In schimb toponimia ma-
ghiará nu e o dovada a unei numeroase populatii unguresti ea e o toponimie
de origine feudalh. Mircea lonescu-Voicana
18. Schiopul losil, Tdrile ronuinesti inainte de secolul al XIV-lpa. Cer-
P.
-cetari si comentarii critice, Bucuresti, Universul, 1945, in 80, 154 ( -I- x)
Asa cum insusi autorul ne spune in scurta sa Prefata, studiile din acest volum
emu menite s apara in revista Dacia Istoricd (Cluj, 1937-1938); dar, din
pricina evenimentelor din ultbnii 7 ani, aparitia lor a intarziat si cum revista
si-a incetat aparitia, d. Schiopul a intocmit prezentul volum.
Majoritatea stint studii din domeniul diplomaticei ii toponomasticei (Va.
loarea pentru istorie a documentelor false, Banatul de Severin, Tara Paga-

www.dacoromanica.ro
206 NOT1TE BIBLIOGRAFICE

rasului, SA liste, Alba-lulia i invaziunea TAtarilor (124i), dar stint i cgteva

de analizg istorico-filologicg (Simbioza romano-slavo-ungureascg, i Clusi sau
Culus *7, Hotare l frontiere transilvanene interne i externe, Reflexe daco-
romane). Volumul se incheie cu cateva : Puneri la punct, in care autorul se
ocupg de Brodnici, Protopopiatul dela Sibiu din sec. XII, Siena dela i Se-
bus*, e Codex Cumanicus* i episcopatul cuman. Stint, cum se vede, o mul-
time de probleme din istoria noastrg mai veche, toate discutate de d. 5chiopul
cu suficientg documentare I cu mult spirit logic. Pe alocuri ins& informatia
d-sale este sau invechitg sau incompletgsi concluziile sale sunt eronate. In tot
cazul, pornind dela cercetirile d-sale, multe din chestiunile discutate in acest
volum Bunt susceptibile de'adancit, dar si de remaniat. Ne propunem sa facern
acest lucru, cu altA ocaziune, intr'o recensie criticg. Mihail P. Dan

IV. ISTORIA ROMANILOR DUPA INTEMEIEREA

PRINCIPATELOR
1. IZVOARE
(Texte i Studii)
19. Cantemir D., Hronicul vechimei a Romano-Moldo-Vlahilor, Bucuresti,
(1943), 48 p. in 12°. D. MurArasu publicg in colectia Pagini alese* cateva
capitole din Hronicul lui Cantemir pentru a-1 faspandi in lumea scolarilor.
Nestor Camariano
20. Costiehesen Mihal, Documente moldovenesti dela teleinifd voevod (1517
1527), Iai, r943, VI + 640 p. in 80.Volumul d-lui M. CostAchescu cuprinzand
120 de documente (103 interne si 17 externe) a fost recenzat de d. P. P. Panai-
tescu in Cony. lit., LXXVII (1944) Nr. 2 Febr. p. 243-245 si dacg revin este
pentru a adAuga doug lucruri esentiale : r. Documentul din 1518 Dec. 26 dat
de §teignitA lui Petru fost pArcglab, publicat de V. I. Sreznevskij (vezi re-
cenzia d-lui P. P. Panaitescu), i onus de d. M. Costachescu se ggseste i intre
manuscrisele lui Ion Bogdan dela Acad. Rom. (ms 5219 f. 103) cu indreptg-
rile fAcute marginal de atre acesta. Semnalez acest lucru pentru motivul cA
lucrarea lui Sreznevskij se gAseste intr'un singur exemplar la Fundatia Carol.
2. Dintre actele externe publicate de autor lipseste actul omagial din 1526
Sept. 8 dat de §tefilnitg. solilor hil Ludovic II, regele Ungariei, de la care por-
nese stgruintele lui Ferdinand de a atrage pe Petru Rares de partea sa. Re.
gestul acestui act a fost semnalat de multi vreme de C. Giurescu (0 carte des-
pre politica externd a lui Petru Rare4, Buc. 1910, pag. 9, extras din Cony. lit.
XLIX), l pomenit si de noi lfl recenzia fAcutg lucrarii lui Horia Ursu (Rev.
Isl. Rom. X (1940) 13. 403) Fl. D. Skinculescu
21. Dragomir S., Eugen Hulea i Lazgr Nichi, Studii i documents pri..
vitoare la revolu0a Romdnilor din Transilvania In anii 1848-1849, vol. 2, Sibiu,
1944, XXXII 4- 603 p. Lei 1000 (Academia Romanh). Documente din
Biblioteca Academiei Romane, din arhiva Asociatiunii Tarnsilvane si din Ar-
hiva Muzeului Ardelean din Cluj, nu toate inedite, privind In deosebi activi-
tatea Comitetului Natiunii Romane, activitatea prefectilor si a tribunilor.
C. Gr.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA ROMANII,OR DUPA INTEMEIEREA PRINCIPATRLOR 207

22. Haradja L Cond., Portretul i sterna lui Grigorie Tamblac i misiunea

sa la conciliul din Constar:01,in Acad. Rom., Mem. Sec. Ist.,s. III, tom. XXVI,
nr. 6, Buc. 1944, io p. + X pl. Bazat pe datele cuprinse in cronica germanti
a lui Ulrich von Richental, tiparit5. la 1483 de Anton Sorg din Augsburg, in
care sunt i cfiteva miniaturi, cercetAtorul analizeaz1 stema Jul Grigore Tarn-
blac, asezatä probabil pe casa, unde a fost gAzduit trimisul moldovean si mi-
niatura foarte interesantA, pentru exactitatea cu care red& toate amanuntele,
in prezentarea portretului lui Grigore Tamblac, ceeace indreptAteste pe cer-
cetAtor sA creadA c se gAseste in fata unui portret autentic al mitropolitului.
Se discutA apoi data sosirii lui Grigore Tamblac la Constanta i atitudinea
pe care a avut-o in conciliu. Corina Nicolescu
23. Nieolaeseu-Plopaor, C., Hronograful lui Moxa, in Oltenia, IV, nr. 1-12
Craiova 1944, P. 1-28. Autorul anuntä descoperirea unui manuscript nou
cuprinzand Cronograful lui Mona si risipeste legenda existentei unui manu-
script unic, cum s'a crezut de editoril manuscriptului din muzeul Rumian-
tzov dela Moscova. Acest manuscript nou descoperit de d. Plopsor a aparti-
nut seminaristului N. R. Pretorian din Cotofeni-Dolj, In jumAtatea a doua a
veacului al XIX. Se infAtiseazA pe dou5. coloane deosebirile dintre editia Hasdeu
pieditia autorului, evidentiindu-se faptul cA ms dela Cotofeni este unicul text
din tarA al Cronografului i completeaz1 un fragment lips1 din editia Hasdeu.
Din nefericire Insà, manuscriptul de fata cuprinde doar povestirea intâmplA-
rilor plinA la Iulian Apostatul, lipsindu-i evenimentele evului mediu i pass-
giul ce pastreazA amintirea bAtaliei dela Rovine.
Oricum, fragmentul descoperit dovedeste cá Cronograful a circulat. El
va. putea servi la intocmirea unei editii critice. I. Iona§cu
24. Regleanu M., Zece documente turcesti din vrernea lui Alexandru Ghica
Vodd, In Balcania IIIII (1939-1940) p. 319-33o. Cele zece documente
pe care le publicA d. Regleanu contin porunci ale Sublimei Porti &titre Dom-
nul TArii Romfinesti i care inaltii sal demnitari i privesc evacuarea arma-
telor rusesti, pe supusii strAini, vAmile, stabilirea formei steagurilor corAbiilor
si a ostirii romilnesti, libertatea coxnertului min/Ines; catagrafia locuitorilor
in vederea stabilirii impozitelor, etc.
Manunchiul acesta de documente, traduse in limba românA, se MIA intr'o
condicA a secretariatului de Stat, care astAzi se pastreazA in Arhivele Statului
(Diplomatice nr. roo).
Tot in aceasa condicl se mai sill i alte saisprezece documente turcesti
din aceeasi epocA, cu traducere greacA, pe care, dupA cum anuntA, autorul in-
tentioneaz5. sA le publice cu alt prilej. Nestor Catnariano

2. BIOGRAFII
25. Bilaqa Ion, preot, Document releritor /a fetr. Iancu Jianu, in Oltenia,
IV, 1-12, p. 122. - Un act din 19 Oct. 1837, prin care Iancu Jianu este
oranduit subocArmuitor al plAsii Oltet in locul lui GavrilA Dobriceanu. Nu
s'a putut descifra iscAlitura ocirmuitorului de Romanati. Se aratA i alte greu-
tati de transcriere, inerente incepAtorilor. I. Ionascu
26. Cotet Petre, Al. Dirnitrescu-Aldem. 188o 1917. Vico si opera, Arad,
1945, 29 p. -I- 2 hArti. Biografia si activitatea stiintificA a geografului Al.

www.dacoromanica.ro
208 NOTITE BIBLIOGRAFICE

Dimitrescu-Aldem, reprezentantal sistemului Davis si autor de studii geo-

morfologice asupra Romaniel.
Activitatea lui este prezentatA sistematic si critic. A. P. Todor
27. Karadja C. I., Note despre edliva boieri ai lui Vasile Lupu (din familia
Caradja), in Rev. Isl. XXXI (1945), P. 125-129. - Autorul intruneste cateva
date documentare asupra fratilor Caradja Ioan, Costea, Apostolache i Pav-
lache : dregAtorii, ctitorii, inrudiri. Au avut l doua surori &supra cArora, in
afarl de nume, nu se stie nimic. C. Grecescu
28. Naghiu Loa E., Povestea unei vieçi, In Calendarul dela Blaj, 1946,
P. 44-46. Rezumat al autobiografiei canonicului B. Densusianu, aflata
intr'un registru vechiu al parohiei SAcaramb (Hunedoara) pastrat la episcopia
Lugojului.
Informatii bune pentru istoricul familiei de arturari Densusianu si in le-
gatura Cu evenimentele din 1848-1849. A. P. Todor
29. Seleeanu Teodor, Petru Maior 1753-1821, in Calendarul dela Blaj,
1946, p. 37-42. Nu aduce nici o informatie nouA. Bun articol de populari-
zare. A. P. Todor

3. ISTORIA poixrIcA .51 DIPLOMATICA

30. Mexandreseu-Dersea Maria Matilda, N. Iorga, historien de l'empire
ottoman, in Balcania VI (z943), p. 101-122. - Dupa ce analizeaza, ideile
fundamentale din i Geschichte des Osmanischen Reiches s, aratand toata
contributia originalA a lui Iorga in acest domeniu, d-na Alexandrescu-Dersca com-
bate critica ce i s'a adus (necunoasterea limbii turcesti) subliniind ca Iorga
a vrut sit aerie si a scris nu istoria poporului turc ci aceea a unui organism politic
si militar de caracter universal. Prin aceasta el a facut opera de istorie univer-
said si a reinoit profund istoria otornana, introducand capitole consacrate vietil
sociale, economice i spirituale a provinciilor. Reabilitarea imperiului otoman
e urmAritA si in lucrarea ce face urmarea acestei e Geschichte e, i anume
e Histoire des 6tats balcaniques h 1'6poque moderne a, Bucuresti 1914.
Mircea Ionescu-Voicana
31. Eadeann A. Salvator, Essai de synthese sur les hates des Roumains
pour la terre transylvaine, in Revue de Transylvanie, Sibiu, X (1944, Nr. 3-4,
p. 74-105. In sinteza pe care o incearca, autorul distinge cind epoce care
formeaza 1 capitolele articolului : dela formarea poporului roman pana la
sfarsitul secolului al XV-lea ; din secolul al XVI-lea panA la 1648 ; dela 1648
la 1867 ; din 1867 panA la 1918 ; dupd 1918, Mircea lonescu-Viocana
32. Driganu Tudor, Les decisions d'Alba- Julia et leur interpretation par les
minorités nationales de Roumanie, Bucarest, 1945, p. 52-3 (Extrait de la
Revue de Transylvanie, Tome X). Analizand atent art. III, pct. i I 2 din
deciziile AdunArii dela Alba-Iulia, autorul respinge interpretArile germanA pi
maghiara, care cautA sa vada in sus-citatul articol garantarea pe seama lor
a dreptului de organizare autonoma in cadrul Statuluf roman. Se arata fArA
putinta de rastalmAcire ca In intentia autorilor deciziilor dela Alba-Iulia
nu a fost nicidecum sa. se acorde minoritAtilor autonomie in materie admi-
nistrativA i judiciara, ci doar deplina libertate nationala si sa. se asigure deplina
autonomie confesionala. De altfel, dispozitiile art. III, emanand dela o Adunare
care nn avea caracterul de Constituanta, nu pot fi considerate in niciun caz

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA POLITICA SI DIPLOMATICA 209

ca avand valoare de normA constitutionalA, ele exprimand doar o dorintA a Marei

Adunki de a se vedea adoptate unele principii ca idei directoare ale iitoarei
baze constitutionale a Romfiniei Mari* (p. 69), Mihail P. Dan
33. Eckhardt Alexandre, De Sicambria h Sans-Souci. Histoires et legendes
iranco-hongroises, Paris, 1943, 296 p. + 13 ilustratii. Din aceastA reunire de
studii ne intereseazA 4 Les origines danubienues de Ronsard a (p. 159-165).
D. B.
34. JOcalk Lajas, Magyar szabadsdg vildgszabadsdg. (Libertate magbiarA
libertate universalA), (Cluj), 1945 143 p. - Antorul (care a scris i studiul :
A Sozépdunamedence közgazdasaga Economia politica a bazinului central
.dunkean), studiaza soarta mostenirii spirituale a poetului PetöIi, din punct de
vedere social si politic la scriitorii maghiari Vajda Janos, Ady Endre si józsef
Attila si a discipolilor acestora.
De retinut consideratiile ce le face .asupra cantecului national maghiar
Talpra magyar serfs de Petedi, in comparatie cu Desteaptd-te Roméne de Andrei
Muresanu i cantecul Hor sa slovdk al slovacului Jan Botto (p. 14-23).
A. P. Todor
35. Mihillesca VintiI, l.a a Balcania* centrale, In Balcania, VI (1943),
p. -- Autorul distinge in Peninsula Balcanica trei mari regiuni, care diferA
intre ele atat prin caracterul geografic cat si prin posibilitAcile de desvoltare
economic& si politica. Cele trei regiuni sunt : 4 La region de l'est ou la Bai-
eanie orientale 4. 2) La region de l'ouest ou la Balcanie occidentale*. 3) 4 La
11

region du centre ou la Balcanie centrale*, asupra cAreia insistA mai mult.

Nestor Camariano
36. Mac's I., Les antecedents du traité de commerce 'le Passarowitz, in Balcania
VI, (1943), p. 123 128. ---- In cursul conversatiilor economice ce s'au dus la
Viena, dupl tratatul dela Carlowitz, pentru semnarea unui acord economic,
Austriacii si-au dat seama cA sunt foarte slab informati asupra situatiei din
Balcani i Imperiul Otoman.
AlAturi de informatiile furnizate lie Venetieni sau de corporatiile negusto-
Testi din Viena, Habsburgii se hotarAsc sA ia cunostintA chiar la fata locului
.de situatie i insArcineazA pe olandezul Andreas Lierdt sA intreprinda o expe-
ditie economicA la Stambul, in 1703. Raportul pe care-I face Lierdt la intoarcere,
in 1704, dA date interesante asupra pietii balcanice i asupra masurilor ce ar
fi fost oportune. 0 a doua cAlatorie, a lui Lierdt i Branch, are loc in 1704 §i,
in sfarsit, in 1706, curtea numeste doi plenipotentiari pe Ignati Cristoph
pe Quarient, pentru a incheia negocierile.
Acesta este preludiul primului tratat economic intre Turci 1 Habsburgi,
-semnat abia la 26 Iulie 1718 la Passarowitz. Mircea Ionescu-Voicana
37. Pall Pr., Un moment décisit de l'histoire du Sud-Fst europeen: la crnisade
de Varna (1444), in Baleania, VIIr (1944), P. 102 - 120. - PrumoasA expu.
nere de ansamblu asupra preliminariilor rAzboinice ale cruciatei dela Varna :
expeditia cea lungA din 1443) ca i a antecedentelor diplomatice ale nenorocitei
intreprinderi crestine din 1444. Se desvAluie, odatA mai mult si de o manierA
convingAtoare, jocul arnbiguu si politica de duplicitate a lui Vladislav Warnen-
-czyk, care nu inceta de a da asigurAri crestinilor, cA va porni la lupta sffintA,
in vreme ce cu Turcii trata pacea. DupA ce urmAreste imprejurArile in care s'a
produs dezastrul dela Varna, autorul combAt'and pe istoricul egiptean Aziz
Suryal Atiya conchide, dupA o atentA analiza a urmArilor bAtAliei dela Varna

www.dacoromanica.ro
210 Norrrn BIBLI0GRAF1c4

in Sud-Estul Europei, cä aceasta catastrofl inseamnA consacrarea dominatiei

turcesti in Balcani, pe care Turcii ii vor izola de restul Europei pana Iii secolul
al XIX-lea. Acest lucru ii dA d-lui Pall dreptul sa considere cruciata delaVarna,
nu ca un simplu a episod in rAzboaiele turco-maghiare din secolul al XV-lea
( Atiy a), ci ca a un moment decisiv in istoria Sud-EstuIui european a.
Mihatl I. Dan
38. Pasen Strlan, Din rdsunetul procesului memorandist in macele populare,
Sibiu, 1944, 23 p. Se redau dup& ziarele contemporane (Tribuna, Gazeta Tran-
silvaniei, Dreptatea) intrunirile i adeziunile taranilor pentru condamna(ii in
procesul memorandului. Pe Maga manhestatiile din Ardealul propriu zis trebue
sA completam, amintind d-lui Pascu entuziasmul din Banat si regiunea Aradului.
E impresionant numarul tiranilor ce an intAmpinat pe memorandistii Aurel
Suciu si Mihail Velici in gara Arad, In timp ce erau dusi spre Seghedin.
I. D. Suciu
39. Rebreanu R., Austria si problema orientald (1683-1867), Brasov 1944,
98 p. Daca a problems oriental& a este dupa cum afirma autorul a nazuinta
popoarelor crestine de a scoate pe Turd din Europa a, atunci ea nu incepe cu
a vestitul asediu al Vienei din 1683 a, ci cu mult mai inainte. Restul, un excelent
rezumat istoric al problemei tratate. a Stalinesti a pentru Stanilesti este desigur
o eresala de tipar. Pacat ca autorul nu cunoaste lucrarea in poloneste a lui Ba-
towski despre istoria popoarelor balcanice intre i8o si 1914.
Ilie Corfus
40. Sofronie Georges, L'acte de Vienne (du 30 aoill 1940) a Diktat a non pas
a Sentence arbitrale a, in Revue de Transylvanie, Sibiu, X (1944) Nr. 3 4, P.
3-32. AratA cari sunt elementele unui arbitraj international, noteaza ama-
nuntit imprejurarile in care s'a luat hotarirea dela Viena i dovedeste ca nu poate
fi vorba de arbitraj, ci de un dictat, impus prin violent& moral& Romfiniei.
Mircea Ionescu-Voicana

4. ISTORIA SOCI ALA

41 Andreescu C., Mofia Teselti din #nutul Bacdului, in Arhiva Romdneascd,
IXa (1944), P. 373 391. Se oeupa de mosia familiei Crupenski, care a iost
dAruita la 1712 medelnicerului Alex. Crupenski de care voevodul Nicolae
Mavrocordat. In anexe stint publicate 9 documente In legitura cu trecutul
acestei mosii. Corina Nicolescu
42. Balogh Artidr, A jobbdgyfelszabadilds egyik lelkes harcosa a reformkorban
(Un luptator insufletit al eliberarii iobagilor In epoca reformelor), Rolossvdr
(Cluj), 1945, 21 p. (Erdélyi Tudomanyos Fiizetek, 198). Cariera politica a lui
Galanthai Balogh Jdnos (1796-1872), luptator democrat in vieata politica a
Ungariei. Prezinta interes numai prin prezentarea luptelor politice, al caror
efect 1-au simtit i Romanii din fosta Ungarie. A. P. Todor
43. Clorogarin Gheorghe I., Pdcatul Istoriei Scurtd privire asuPra soartei
idranilor de-a-lungul veacurilor, Bucuresti 1945, 162 p. Cartea este un rezumat
dupa diferite studii in legatur& cu starea taratrilor. Autorul afirma insa ca e un
Studitt rezurnativ, o incercare de a urmari destinul taranimei. Fara pretentiuni
deci de cercetare originala. Cartes nu aduce nimic non, deal definitii i carac-
terizari repetate, infatisate in stil sententios. R. Perianu

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA =Om/ma 211

44. Jakó Zsigmond, Adatok a torokdi jobbdeyldeaddsok tdrtinetéhez (Date

referitoare la rtscoalele iobagilor din Trascau) Xolozsvór (Cluj), 1945, 39 F
Erdelyi Történelmi Adatok Date istorice ardelene V. 1). Ed. Asoc.
Muzeul Ardelean. (Extras). Prima brosurA, prin care se reia seria publictrii
-de izvoare istorice ardelene intitulata s Erdélyi Torténelmi Adatok o, inceputa
de Enieric Mil/6 la 1855 i intreruptA la 1862, cu vol. IV.
In prefata, aprecieri asupra situatiei actuale a publictrii izvoarelor istorice
ardelene si program de activitate pe viitor.
PublicA 2 1 documente dintre 31 Aug. 1637I Febr. 1782, in legatura cu
luptele locuitorilor din Trasclu de a scApa din iobAgie. In introducere (p. 9-15),
un scurt istoric al problemei, incadrata in starea generalä a Ardealului.
Cazul locuitorilor minieri din Trascau este analog, in multe privinte, cu al
Motilor o paralelA ar fi interesantA. A. P. Todor
45. Neda I. M. i Cárbi L, Document. din judeful Gorj, in Oltenia, IV, 1-12,
123-137. Un numar de /7 acte din anii 1789-1846, relative la diverse
transactii ale unor sAteni din Stolojani, Arcani, Stroe§ti, Rosiuta, Câmpu Fomii
Gorj. La doc. 2 (p. 124) cred c trebue cetit loan medelnicer nu: Medelnicu.
La Nr. 3 este vorba de niste locuitori ce merg st fact ispasa iar nu o sa-i pAstem( !)
n4ste porumbili (p. 124). De altfel ei singuri li zic ispä§itori o in frunte cu
pircAlabul. Interesanta foaia de zestre din 1833 (Nr. 4), in care se aratA vitele
date, imbrAcAmintea i banii (90 galbeni austrieci). La Nr. 6 trebue cetit Arsachi
fart set= de intrebare (p. 126). Actul cu Nr. 9 e dat de Ilinca fiica lui Iordache
CArAbis, cum ea insasi iscaleste, iar nu de Dinca fiul lui lord. CArAbis *, cum
au inteles editorii (p. 129). La p. 137-38 apar doua doc. in legiltura cu mantis-
Urea Sadova, din anii 1683-84, Mil st, se arate provenienta lor i autorul.
Era atunci egumen la aceasta ctitorie a lui Meta Basarab un ieromonah Mo-
nisie. Al doilea zapis este din 1684 si nu din 1685 cum s'a admis de editor.
I. royal=
46. Nistor Ion I. Clasele boieresti din Moldova si privilegiile kr, in Acad.
Rom., Mem. Sect. Ist., ser. III, tom. XXVI (1941-1, P. 511-550 si extras. Fara
a aduce vreo interpretare nota pentru epoca veche, studiul reia problema
clasei boieresti. El imbratiseaza evolutia acestei clase in Moldova dela bite-
meiere i pana la sfArsitul primei jumatAti a secolului al XIX-lea. Se insist&
asupra diferenlei dintre termenii : boierie i boierime, cunoscuta de altfel, si
asupra antagonismului dintre boierii de clasa a doua i cei de clasa Intia
intre 1821-1822.
Pentru epoca Regulamentului Organic, descrie lucrurile pe baza raportului
din 26 Noemvrie 1837, al agentului austriac F. von Wallenberg.
G. T. Ionescu

5. ISTORIA ECONOMICA
47. CoRtichel V., Le monopole du moulin en Moldavie auv XV-e et XVI-e
sihcles, in Revue Hist. du Sud-Est Euroteen, XXXII (1945), p. 171 r83.
Autoarea e sigurt ca a putut descoperi tui monopol al morilor in Moldova in
-
epoca de mai sus. Ilie Coma
48. Grigorovici Lueian, Prima revistd economicd romeineascd, in Romdnia
Economicd (Bucurestiy XXVII (1945), Nr. gzo (SeptemVrieOctomvrie),
p. 18-22. E vorba de f Cantorul de avis i comert * care spare la 24 Aprilie

www.dacoromanica.ro
212 NOT= BIBLIOGRAFICE

1817 sub directia lui Zaharia Carcalechl. Se analizeazA primele numere si se dem
informatii economice contemporane. I. D. Suciu
49. Buszir Lajós, Beth len Gabor pénzei (Monetele lui Gabriel Bethlen,),
Cluj, 1945, 123 p. -V XII planse. (Erdélyi Magyar TudomAnyos Intezet).
Istoria monetelor bfitute de principele ardelean G. Beth len, intre anii 1613-1629,
din toate punctele de vedere.
Descrierea amanuntitli a fiecArei piese, cu datele referithare la greutatea
monetelor divizionare. In anexi : Inventarul monetAriei din Casovia in mut
1629.
Contributie importantA pentru cunoasterea sistemului monetar ardelean
in epoca respectivA. A. P. Todor
5o. Potra George. Despre regimul fiscal al Munteniei la inceputul secoluluf
al XI X-lea, in Buletinul Camerei de Comert si Industrie din Bucuresti, LIfl
([944), Nr. I-2, p. 1-47, cu 3 portrete si 2 facsimile. -- tirile documentare
fi comentariile care le preced se referA la masurile financiare ce se iau in Tarn
RomAneascA, intre 20 Mai 1827 si 4 Ianuarie 1828. Interesante sunt, In desbateri,
pArerile unor boieri ca Barbu VAcArescu, Grigore Brincoveanu, Grigore BAleanu,
Mihalache Filipescu s. a., reprezentiind, unele, adevArate ieiri revolutionare
fatA de obiceiurile timpului, cu rAdAcini adAnci in regimul fanariot.
D. B.
51. s, Economia Ardealului in cadrul econotniei romdnesti (Bucuresti),
1945, 38 p. in folio. Ministerul Industriei i Comertului, Oficiul de Studii, Nr. 12.-
Sub titlul de mai sus se publicA cinci articole semnate de cinci autori i anume
Ing. M. Monciu, Agricultura Ardealului (p. 5-10) ; Av. Dr. Condrea Scarlat,
Rolul Ardealului in cadrul Fconotniei industriale romdnesti (p. xi 17) ; Iona
Neamtzu, Cometlul Ardealului (p. z8 21) ; Dr. Scarlat Podescu, Cooperc4ia
in Transilvania (p. 22 - 33) ; Dr. Marieta Constantinescu, Transporturi (1).
34-38).
Articolele sunt insotite cu foarte utile tabele. Nestor Camariano

6. ISTORIA DREPTULUI I ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA

52. llereehet St., Biserica ctitord a vechii legislatii, In Biserica Ortodozd Ro
nand, LXIII (zo45), p. 221 - 242. - Pe baza unei traditii mostenite din.
lumea bizantinA, biserica a fost la noi ctitora mai tuturor legiuirilor vechi.
Plecancl dela aceastA idee, cerceatorul parcurge, pe rand destul de sumar
intreg domeniul vechilor legislatii, traduse din greceste in slavoneste : sintagma-
lni Vlastaris, tradus in 1550 de episcopul Romanului, Macarie, Canonarul pa..
triarhului loan Pustnicul din Antiohia, tipArit de Coresi, pravilele, etc.
Corina Nicolescu
53. Caramelea V. Vasile, ComPosesoratele de fosti iobagi din 7 arcs Oltului..
Sistemul juridic consuetudinar negenealogic, Craiova, 1944, 31 p. in 16% I. pr.
Cele mai vechi devAlmAsii in Tara Oltului au * o originA i structurA identica,
cu a obstiilor de mosneni de pe versantul =clic al muntilor FigArasi s. Compo.
sesoratele de fosti iobagi nu tin seams in stabilirea drepturilor, de criteriul.
genealogic, ci de criteriul negenealogic al fumului, al heiului, etc. Pentru viitoarele
cercetAri, ar fi, credem, utill o compare* cu stArile din Vrancea.
C. C. G.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA MILITARA 213

54. au lei Georges, Un jurisconsult outdid . Damaschin Bojinc4, in Revue

de Transylpanie, Sibiu, X (t9441, Nr. p. 114-125. Se evoca figura
lui BojincA. nascut la 1802 in corn. Garlesti, jucl. Caras, mort la 1869 la Iasi,
unde este §i inmormantat.
Dui:4 studii liceale la Titnisoara si universitare la Seghedin, Oradea si Buda-
Pesta, e numit aci functionar la Curtea de Casatie. Demisioneazi curand pentru
a face avocaturA, panA cand, la chemarea lui Gheorghe Asachi, trece in Moldova
spre a ocupa, impreuna cu Christian Flechtenmacher, postul de jurisconsult
al Statului infiintat de Ministerul de Justitie conf. art. 300 din Regulamentul
Organic.
E numit rector al seminarului dela Socola, si in 1841 profesor de drept la
Academia Milaileank In 1848 a fost fAcut agA, iar in 186o a devenit ministru
al Justitiei.
Opera sa, istorico-filologick este prezintata interesant de cAtre d-1 Ciulei.
Mircea lonescu- Voicana
35. Costiiebel V., Dreptul feudal si preadalica >, in Rev. Isl., XXXI (1445)9
p. 113-124. Se reia o problena mult desbAtutA dar fArA un rezultat satis-
fAcfitor, parerile fiind impartite. E vorba de sensul, semnificatia formulei 0 prea-
dalica sh nu fie * din documentele romanesti in limba slava. Posesorii de pamant
in Tarile Romane aveau acest pAmant mostenire dela pArinti, ocine danii
§*1

domnesti. Daniile au un caracter conventional, se dau pentru slujbe, mai ales

rnilitare i pe termen limitat, se nrecizeazA durata stApanirii. Dania e urmatA
de o serie de imunitati fiscale. Cu vremea proprietatea de danie devine ereditark
Cu toate cit devine ereditark ramAne in familie, ea pastreazA inca unele caractere
ale proprietatii de danie, conventionale, Domnul putand retrage dania. Acest
retract suveran se exercita intre alte cazuri i in acela de deserenta. masculink
Pentru a evita totusi restituirea daniei catre domnie in lipsA de mostenitori
baieti, se cere autorizarea Domnului i o nouA confirmare a posesiunii se face
in care se spune precis ca restituire, predare so, nu fie, adica e preadalica sa nu
fie *. De obiceiu ca sa evite restituirea daniei boerii recurg la infiere, la unire
de mosii, la infratire s. a. Practica aceasta e o norma de drept feudal cunoscutA
in Apus, dar i la Sarbi. Studiu temeini c. C. Gr.
7. ISTORIA MILITARA
56. Constantinesen N. A., Chestiunea celei mai vechi organizafii ostiisesti la
Ronuini. Vitejii st Arimanii, in Rev. Ist. XXXI, 11945) Autorul pune
problema cercetarii organizArii militare a Romanilor in evul mediu pe baza
terminologiei ostasesti din poezia noastra popular& D-sa face legatura intre
acei graniceri ai statului longobard din Italia, numiti arimani si e hara-
minii * din poezia noastra populark B putin probabila aceasta legAtura. Credem
cl cercetarea trebue sit porneascA dela studierea terminologiei militare romane
dela sfarsitul secolului al III-lea si din secolulul al IV-lea in cadrul real si evo.
lutia acestei terminologii, atat cat se conservA, la Romani.
C. Gr.
57. Mieleseu Andrei U. Col. si M. Col. Mihail Foegeneanu, Din trecutul
artileriei. Valoarea Cadrelor (Oliferi de Rezervd), Pitesti, 1945. 25 p. (Extras
din Revista Artileriei, 6-8, 1945)- Date relative la recrutarea i pregatirea
ofiterilor de rezervA in Artilerie, dela prima promotie (7883) parai in prezent.
Foarte folcsitoare pentru istoricul armei. A. P. Todor

www.dacoromanica.ro
 NOTITE BI ELIO GRAFICE
214

58. Rosetti Radu, general, Privire generald asupra artei tnilitare a Roma-
nilor, in Acad. Rom., Mern. Sect. Isl., Ser. 3, tom. XXVI, p. 487-500. Soco-
tindu-se ca ffind in niAsura. BA facti o 4 privire general& asupra conceptiei mili-
tare romanesti precum i asupra evolutiei artei noastre militare in diferitele
ei manifestatiuni », fiirl a da o contributie nouA, autorul vorbeste despre felul
mijloacele de luptA ale strAmosilor geto-daci, ale Romanilor in see. al XIV-lea
si despre evolutia artei militare la noi pang la cel care a fAcut-o sA straluceascA
cu adevArat in sec. urmAtor, Stefan cel Mare.
Elite militarA romaneascA incepe sA se apropie in conceptie de a Apusului
in sec. al XVI-lea, dar dela mijlocul sec. al XVII-lea nu mai poate fi vorba de
asemenea artA la Romini, fiindca se ajunge acum la oastea de lefegii.
G. T. Ionescu

8. ISTORIA BISERICII
59. Lupu Nieolae, Dr., Episcopul loan Bob, Blaj, 1944, 64 P., pretul 50 lei.
NT% 3 din seria : Oatnenii Blaiului. Autorul se ocupä de vista i activitatea
episopului Ioan Bob; se utilizeaz& si material inedit din arhiva mitropolitanii
din Blaj, Nestor Camariano
6o. Naghlu losil, Epitalul f&ntului roan Capistran, in Rev. Ist., XXXI,
(1945), p. 173-174. E vorba de doll& epitafe si de o inscriptie pe o lcoanä
a sfIntului din 1690, toate trei republicate. C. Grecescu
61. Popesen NieglRe M. Preotnl, CoresPondenta lui losif Gheorghian cu
[Vladimir Guettée, Bucuresti, 1945, 55 P. (Editura Seminarului de Istoria Bis.
Romane, Par% de Teologie Bucuresti, Nr. 17). Corespondenta intre preotul
catolic francez W. Guett6e, trecut la ortodoxism, cu fostul mitropolit primat
Iosif Gheorghian, este precedatA de o introducere si date referitoare la vista,
operele i legAturile lui Guettée cu Romanii.
Documentarea foarte amanuntit5. i stilul sobru i totusi cald al autorului,
dau o valoare deosebitA acestei publicatii a PAr. Profesor N. M. Popescu.
A. P Todor. .
62. Sesan M., Filioque in Psaltirea cheiand, In Candela, LV-LVI (1944-45),
P. 13-24. - Autorul, dup& un studiu comparativ in domeniul influentei husi-
tismului, calvinismului i catolicismului, ajunge la concluzia cA Psaltirea .che
iane5 din 1482 este o copie ulterioarA dupa un text roman mai vechi, ctiruia
i s'a atapat simbolul atanasian, cel mai probabil intre 144o-145o. Iar inceputul
traducerilor romilnesti din Sf. Scriptur& se datoreste vietii inoitoare pe care
o aduce cu sine spiritul descAlechtorilor. Cuvinte ca e efectui s in loc de e efectua
e cultic » se pare pentru de cult * aduc o oarecare disonanta in forma arti.
colului. Ilie Corfus
63. SteDinesen I. D., L'église Doatnnei * (de la Princesse) a Bucarest, In
BuIctinul Com. Mon. Istorice, XXXVI, (1943) P. 7-35. In cateva trásAturi
se schiteara imagine bisericii din punct de vedere arhitectonic.
CercetAtorul face apoi o foarte amAnnntitA descriere a picturilor, care con-
stituesc C l'ensemble de peintures le plus important de la Capitale e.
Cateva scene mai deosebite ca : Liturghia ingereasca, Cortul MArturiei,
Pilda celor zece fecioare, etc. determinA pe cercetAtor sä lege acest ansamblu
pictural, de until dintre cele mai vechi l mal importante dela noi din tara,
acela dela Sf. Nicolae Domnesc din Arges.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA ARTRLOR 215

Sunt remarcate in ultima parte a cercetarii insucirile deosebite de ordin

artistic, pe care le prezinta acest monument ci anume :
1. Intelegerea i tiinta cu care stint tratate arhitecturile helenistice, care
constituesc fondul picturilor.
2. Mfiestria cu care stint repartizate personagiile i echilibrarea spatiului
in fiecare scena.
3. Libertatea i variatia miccarilor l atitudinilor personagiilor.
In incheiere, cercetatorul cauta sà ne readuca in fata ochilor imagina bise-
ricii, aaa cum a fost ea la inceput, and frumusetea vestmantului pictural era
pusa in valoare mai Inuit Inca, de lumina candelabrelor lucrate in argint, a
broderillor din care s'a mai pastrat o mica parte, a covoarelor orientale aster-
nute pe dalele de piatra ci a mobilierului sculptat cu multi miiiestrie in
lemn.
Aca cum se prezinta biserica astazi, este considerata totuci,drept cel mai ca-
racteristic monument al renacterii artistice din Muntenia din a doua jumatate
a veacului al XVII-lea.
Un numar de 25 fotografii insotese acest studiu. Corina Nicolescu

9. ISTORIA ARTELOR
64. Beu Octavian, Romdnia in arta pictorului Venczeslav Melka, Sibiu,
1944, 15 p. Autorul se ocupl de viata pictorului ceh Venczeslav Melka It
de lucrarile lui inspirate de viata dela tara ci de muntii noctri. Stint repro.
duse in conditiuni ireprocabile 15 tablouri ale artistului.
Nestor Camariano
65. Entz Oka, Az erddlyi miltörténetirds kérdiseiher (In legaturii cu proble.
mele istoriografiei artei ardelene), Kolozsvar (Clui), 1945, 24 p. (Erdélyi Ma-
gyar Tudominvos Intézet). Autorul e de parerea cA studiile de sinteza
asupra artei plastice ardelene, scrise de Romani, Maghiari i Saci, trebue com-
pietate cu o serie de stuclii de detaliu, care le vor rectifica i completa In multe
privinte.
Arta ardeleana. de origin& apuseani a suferit influente orientale-bizantine.
Stilurile au coexistat. Conditiile locale au imprimat caracteristicele lor stilurilor
venite din centrele apusene sau bizantine. Diferenta intre motivele culte si
cele populare a fost minima, adeseori se confundau. Vista de nobili-tarani
a Maghiarilor, de burghezi a Sacilor ci de pastori-tarani a Romanilor, a deter-
tninat i caracteristicele artei fieciiruia dintre cele trei popoare,
Cercetarile de istoria artei ardelene, atilt cele maghiare cat i cele rominecti
sasecti, dupa. parerea autorului an plecat dela idei preconcepute. Car.
cetarile trebue puse in legatura cu datele arheologice, etnografice, istorice etc.,
trebue f Acute pe materialul concret la fata locului, nu numai pe baza altor
studii. B absolut necesara colaborarea intre istoricii de arta ai diferitelor
ationalitati.
Se atrage apoi atentia asupra diferitelor epoci l domenii de arta plastica
ardeleana ci se dau indicatil pentru studierea lor.
Intreg studiul este pretios prin obiectivitatea i claritatea punctelor de
vedere i prin desele referinte la arta ardeleana rorutineasca.
Vezi i nr. 2I4. A. P. Todor
www.dacoromanica.ro 7
216 NOTITE BIBIJOGRAFICE

io. ISTORIA LITERATURII

(Texte i Studii)
66. Bistriteanu TI., Vasile A lecsandri ci Bdnd(enii, Bucuresti, 1946, 30 p.
Este, in publicatia aceasta, evocarea, en date in plus, a Intfilnirii dintre V.
Alecsandri i BAnAteni, in 1884, la Mile Herculane.
Delegatia bAnAteanA, In frunte cu primarul orasului Ltigoj, C. RAdulescu,
InsufletitA. de Coriolan Brediceanu, s'a deplasat la Mehadia sa-1 salute pe poet,
venit ad sail vindece reumatismul.
Se redau, dupii ziarul Luminatorul din Timisoara, Nr. 59, 1884, partici-
pantii de vazá, cnvAntarile i impartasitile reciproce de curat i masurat ro-
manistp.
DespArtirea delegatiei de poet cu cAntarea strofii Iarba rea din holde
piarA cAdea ca recomandare profeticA, de unire spiritual& a RomAnilor In
fata nevoior. Ion Const. Chifimia
67. Diaeoneseu-Tismana Ion, Ion Slavici si Junimea, Slatina, 1945 in 80,
52 p. 0 brosur& In care se contureazA legAturile lui Ion Slavici cu Junimea.
1I1 primul capitol se face o privire general& a societatii iesene ; in cap. II pAtrun-
derea ideologiei junimiste in Transilvania ; cap. III infAtiseazA personalitatea
lui Ion Slavici ca junimist ; in cap. IV este descrisl conceptia artisticA i ideile
filosofice ale nuvelistului, iar in cap. V se ocupa de i Tribuna Id societatea
ieseanA. Bibliografia care inchee lucrarea are anumite lacune. De exemplu
flu se poate ignora studiul, cam vechi dar destul de bun, al lui Kanner Benedict,
La Société litteraire Junimea de Iassy, Paris 1906, mai ales pentru cap. I ca si
pentru celelalte. Mai sunt i altele. Fl. D. Stdnculescu
68. Juvara George, Corespondenfa dintre Titu Maiorescu si Emilia Humpel
(1872-1900), Iasi f. a. 88 p. Diva o introducere amanuntita (28 p.), se
public& 50 scrisori ale lui Titu Maiorescu catre sora sa mAritat& Humpel. Bine.
venite note explicative ; scrisorile aduc material non pentru biografia autorului
bor. A. P. Todor
69. Simoneseu Dan, Proecte de dicfionare románe: S. Mica fi V. Kolosi,
Iasi, 1945, 14 p. in 80; extras din Ethos, II (1945) nr. 3-4. Autorul se ocup&
de prospectele de dictionare ale lui Samuil Micu, tipArite la Buda In r8o6 si al
lui Vasile Kolosi, tiparit tot la Buda, in rfir 4, care a rAmas pima astAzi necu-
noscut cercetAtorilor.
Intentia lui Samnil Micu a fast de a scoate don& dictionare, cum ne aratfi
cele don& prospecte, unul Dictionarium latino-valachico-germanico-huncaricum,
iar celAlalt Dictionarium valachico-latino-germanico-huncaricum.
Prospectele erau de cite daul pagine din materia propriu zis lexicograficA.
Cuvintele rominesti fiind scrise in litere cirilice, precum I In litere latine,
chip& ortografia etimologicA latinizantA si sub influenta ortografiei ungare.
S. Micu murind la 13 Mai i8o6, n'a mai putut da la lumina rodul muncii sale
lndelungate.
Dictionarul lui Samuil Mimi a fost completat i tipArit la Buda in 1825 de
harnicii lexicografi V. Kolosi, I. Cornell, Petru Major, Ioan Theodorovici ft
Alexandru Teodori.
Prospectul lui Kolosi cuprinde In cele 8 pagine un anunt en lista prenu-
nierantilor din Ungaria si de peste hotare, precum i o prob& a Dictionarului.
Nestor Camariano

www.dacoromanica.ro
 CULTURAI,R, VARIA 217

rx. CULTURALR, VARIA

(5coald, Presd, Relaf ii Culturale)
70. Bantaf M., Pdrinlii ca educatori, in Noua coald .Romdneascd, I (1945), P.
45-50. Cu citate din diferiti pedagogi si din literaturA, cu exemple din vista
unor personalitAti proeminente, autorul schiteazA rolul pArintilor in educarea co-
piilor. Nu e vorba deci numai de rAspunderea scoalei. R. Perianu
71. Giurescu Const. C., Tipogralii erecesti in Principatele Ronuine, in sap-
tAmanalul din Bucuresti Moe 'EX)* (Grecia Nouii), din 24 si 31 Martie 1946.
D. Prof. Const. C. Giurescu se ocup& in acest articol de primele tipografii gre-
cesti din cele doul Principate Romane, Moldova si Muntenia, pan& la 1821,
care au fost intemeiate nu numai prin stAruinta invatatilor greci pi i cu pre-
tiosul concurs al Domnilor i boierilor romani.
In Moldova prima tipografie speciall greacA a fost infiintata in 168o din
initiativa patriarhului Ierusalimului Dositei i cu ajutorul lui Gheorghe Duca
*Vod5.; a fost instalatA in manAstirea CetAtuia, langli Iai, i a avut ca organi-
zator tipograf pe romanul ieromonah Mitrof an, care mai tarziu a'ajuns episcop al
Husilor. In aceastA tipografie s'au tiparit cateva opere ale patriarhului Dositei.
In Muntenia prima tipografie special& greac& se infiinteazii in 1767 cu banii
voevodului Alexandru Scarlat Ghica ; aci a fost tiparita cunoscuta lucrare
'Opearioc `OtioXoyin (Marturisire ortodoxA).
D. Prof. Giurescu aminteste patru tipografii speciale in Muntenia si trei
in Moldova. Nestor Camariano
72. Lfiszló Gyula, A korszerii régdszeti nnizeum. Tanulsdgok a Nievi tor-
Itneti mtizeurn kidllitdsdról (Muzeul de antichitAti modern. Invataminte din
espozitia Muzeului istoric din Kiev), Kolozsvár (Cluj), 1945, 23 P. (Erdélyi
TudomAnyos Ffizetek, 196). Autorul, comparand principiile de organizare
ale Muzeului Istoric din Kiev, cu cele ale muzeelor europene i maghiare,
ajunge la concluzia necesitatii de a se moderniza organizarea muzeelor, dup&
principiile aplicate la Kiev. A. P. Todor
73. Nadu V., Istoria in involfdmilntul primer §i secundar, in Noua coala
Ronuineascd, 1 (1945), p. 26I-265, In noua reforml a invAtAmantului,
studiul istoriei trebue sá preocupe atilt ca metodii cat i ca interpretare. Accen-
tuarea politicului i reliefarea personalitatilor, interpretarea reactional-A a tre-
cutului, trebne inlaturata. Economicul i socialul nu mai trebue lAsat in umbra.
Nu sunt lucruri noi. In diferite congrese ale profesorilor de istorie s'a desbAtut
problema cu toati. seriozitatea. Congresul dela Iasi din 1930 a accentuat prezenta-
rea istoriei in invatAmantul secundar sub unghiul social si economic. S'au editat
manuale in care economicul i socialul a avut un loc de frunte, dand o infAtisare
nouA literaturii didactice in invAtAmantul secundar. R. Perianu
74. Mihail P., .Alte manuscrise arborosene, in Candela, LVLVI (1944
1945) p. 61-66. Este vorba de patru msse slave cuprinzand o Tetraevan-
ghelie din secolul al XVI-lea, alta din secolul al XVII-lea, al treilea scrierile
Sf. Vasile, secolul al XVIII-lea i in sfarsit un miscelanen de continut religios
-din acelasi veac, adunate din cuprinsul Bucovinei In colectia d-lui Leca Morariu.
Autorul le prezint& in mod stiintific, ca o pretioasA contributie Ia biblio-
grafia slava veche dela noi. Atat doer cl notiunea de a arborosean * din titlu
nu e atat de cunoscutii i in restul briI, incat era mai bine dacA se zicea ibu-
covinean i. Si aceasta din mai multe motive. Ilie Corjus

www.dacoromanica.ro
218 NOTITE BIBLIOGRAFICE

75. Mikees Meth% Elf Erdélyi Tudomdny. Jegyzetek az Erdélyi Tudomd-

nyos Intizet mukddiséhez, (5tiinta non& ardeleanA. Note in legAturà cu activi-
tatea Institutului Stiintific Ardelean), KolozsvAr, 1944, 26 p. (ErdOlyi Tu-
domAnyos Viizetek, /9o). Dare de seamA despre activitatea Inst. Stiintific
Ardelean in primii patru ani si despre rezultatele obtinute de membrii sAi.
Se simte a fi un fel de pledoarie in favoarea institutului, totusi pretioasA
pentru cunoasterea activitAtii stiintifice maghiare in Ardealul de Nord intre
1940-1944. . A. P. Todor
76. Moiseseu G. L, Bursierii romdni la scoalele teologice din Rusia, z845
1846, in Biserica Ortodoxd Romdnd Inchinare Malt Prea Sfinfitului Pa-
triarh IVicodim al Romdniei LIII (1945), nr. ra 12, p. 722-756.
Foarte bine informat articol relativ la infiintarea Seminarului teologic din
Tara Româneascl in 1836, sprijinindu-se pe numeroase izvoare.
Lipsa de profesori bine pregAtiti a determinat pe mitropolitul Neofit sA
trimitA tineri seminaristi romani la Pesta (1843), Atena (1844), ChisinIu (1845),
Moscova si Petersburg (1847). La ChisinAu s'au trimis sub ingrijirea lui
aisle Romano, viitorul episcop de BuzAu, 7 tineri din acestia, in 1847, trei au
trecut la Moscova (D. Paraianu, Sp. BAdescu, Radu Dimitrie) i patru la Peters-
burg (T. Romanescu, I. Ghermanescu, N. ComAnescu i Gheorghe Ioan). In 1850,
B Adescu, cu sanAtatea sdruncianatA de asprimea climatului, revine, In tall.
In 1851, studentii valahi absolvind seminariile din Petersburg si Moscova,
urmeazA sà tread{ la Academiile teologice din Petersburg, Moscova sau Kiev.
Dela seminarul din Moscova trece la academia din Kiev numai D. Pfirilianu,
cei patru dela Petersburg intrA cu totii in Academie. In 1853, dup l. doi ani de
studiu, G. Ionescu si N. ComAnescu revin in tara fArA absolventl. In 1855 ajung
sl-si termine studiile la Petersburg, P. Romanescu si I. Ghermanescu, care re-
vin In arl, in 1856.
In acelasi an vine cu diploma academiei din Kiev si D. Pfithianu, care e
trecut profesor la setninarul din BuzAu. Romanescu fusese numit la 11.-Ialcea.
Pfirfilanu moose in 1863, Romanescu fu indepArtat pentru betie din invAtAmint
in 1858. Gh. Ionescu a fost profesor la seminarul din R.-Wilcea, apoi la Bucu-
resti, si director la seminarul din Burin; sub numele cAlugAresc Ghelasie. Co-
inAnescu moare in 1858. I. Ionafcu
77. Toltec Stefan, Culturd i Popor, in Notia 5coala Romdneascd, I (r94.5),
p. 3-5. coala fiind un aspect caracteristic al sufletului colectiv, ea trebue
sl corespundl cerintelor vremii i intereselor adevArate ale poporului. Numai
acea culturA este in adevAr vie, care este fecundatA de izvoarele adanci ale
vietii poporului, de sufletul cald si generos al multimii anonime. Nimic solid
nu se poate crea, dacl nu se tine in seam& conexiunea sufletului individual cu
cel colectiv. Pe aceste consideratiuni intemeiat, autorul arat 5. c5. scoala to-
nifineasc 5. trebue sA r5spundä cerintelor drepte ale marilor páturi populare.
R. Perianu

12. ISTORIA LIMBII

78. Drigana Nicolas, Elemente de sintaxd a limbii romdne, Bucuresti, 1945,
tog p. Studiile de sintaxl au Mout in strAinatate progrese insemnate, de
care nu stlinta, ci invAtAmintul nostru a rAmas departe. Nici regulile, nici
terndnologia nu mai corespund in bunk parte. InvAtatul N. DrAganu igi

www.dacoromanica.ro
 DEMOGRAPIE, ETNOGRAFIE I FOI,RLOR 219

asumase sarcina de a pune scoala in curent cu inovArile. Din nefericire insA

munca lui nepregetatA n'a apucat s& fie terminatA : N. DrAganu s'a stins,
cand nimeni nu se astepta.
Dintre manuscrisele aflame, a Societatea romanA de lingvisticA * a putut
aduna si publica Elements de sintaxd a limbii ronuine, earl 0 asa vor fi de mare
folos, alAturi de Mortemele romdnesti ale complementului in acuzativ, stimuland
studiile in directia aceasta. -- 0 logicA innoitA strAbate analiza vorbirii.
Se pare ca. lucrarea aceasta facea parte in intentia autoruhli dintr'un t ma-
nual de popularizare s. Planul de lucru in domeniul sintaxei ar fi fost : Is-
toria sintaxei (apAruta) ; Istoria sintaxei romdne ; Sintaxa lintbii ronatte 0 un
manual de popularizare (aparut neterminat). Nu ne-a fost dat sA avem
toate aceste opere proiectate. Ion Const. Chilitnia
79. Köpeezi Bela, Zur Frage der rumanischen Lehntvörter im ungarischen,
Budapest, 1942, 15 P. (Extras din Archivum EuroPae Centro-Orientalis, VIII,
Heft 3-4).. Recenzie si completare a studiului G. Biddy: Influenta limbii
romane asupra limbii maghiare (tezA de doctorat). Sibiu, 5942. Recensentul
ar fi dorit ca autorul sA fi pus mai curand accentul pe valoarea decat pe numA-
rul cuvintelor imprumutate. A. P. Todor
80. Petroviei E., Vestiges des parleys slaves remplacés par le romain, in Bal-
cania VI, (1943), p. 498-515. DupA ce analizeazA etimologia si semantica
catorva cuvinte de circulatie restransA localA (garinA, gurina snopului, a
sodomi, cin), si cateva toponimice (Musca jud. Arad, Vidin-Bononia,
Cincis jud. Hunedoara), care evidentiaza legAturile limbii romine din
Banat si Transilvania cu limbile slave, Prof. Petrovici declarA inexact& teza
dup& care in Transilvania ar fi existat patru 'Atari etnice : slava., ungarA, sA-
seasca si romaneascA, cea mai nouA fiind aceasta ; din contra, concluzia ce se
-degajA este a cea mai veche pAturA a fost nu slava, ci slavo-romara.
Mircea Ionescu-Voicana

53. DEMOGRAFIE, ETNOGRAFIE I FOLKLOR

8r. Breazu lon, Folklorul revistelor t Familia)) §i 4 5ezdioareac Biblio-

gratis cu un studiu introductiv. Sibiu, 1945, XLIV + 51 ( +I) p. in -80. (Uni-
versitatea a Regele Ferdinand I* din Cluj-Sibiu, Biblioteca II Studii Literare *,
condusA de D. Popovici, Nr. 2). In prima parte a lucrarii sale d. I. Breazu
se ocupA de atentia acordatA folklorului la Brasov, in Foaia pentru minte
inimA si literaturA, apoi la Sibiu, in Telegraful Roman. Se insistA asupra cerce-
tArilor folklorice ale lui Atanasie Marienescu si Aron Densusianu, ca si ale cer-
cetAtorilor germani, in deosebi Sasi. Ultimele pagine ale studiului introductiv
sunt inchinate preocupAril folklorice la revistele orldene a Familia* si s ezA-
toarea* ale lui Iosif Vulcan. Partea II-a cuprinde bibliografia folklorului din
a Familia* si e;lezAtoarea *. Un constiincios indice de nume de persoane si
nurce de locuri incheie lucrarea aceasta, a cArei utilitate practicA nu poate fi
indeajuns subliniatA. Mihail P. Dan
82. Nicolieseu-Plomor, C. S., Mottogralia jude(ului Doll. Literatura populard,
in Oltenia, VII, Craiova 1944, r9z p. Inceputul il fac 56 cdntece bdirdnesti,
cu mai multe variant& despre : Badu, Corbea, Cretu, Doiciu Bolnavu, GhitA
CAtanuta, lancu Jianu, Ion at Mare, Marcu, Miu, Muscu, Novae, Radu, Tanis-

www.dacoromanica.ro
220 NOTITB BIBLIOGRAFICE

lav, Tudor. Urmeaza. : Cdntece bdtrdnegti istorice : Costin, Iancu Voda, Radu
Calomfirescu. Cdntece bdtrdnegti mitice: lortoman, lovan Iorgovan, Voica
CeIntece bdtrdnegli pdstoregli: Costea, Mioara, Pacuraru.
Volumul ilustreaza bogatia i diversitatea folclorului doljan. Socot insa
ca d. Plopsor n'a dat monografiei Doljului un plan mai metodic, publicand
tnteun volum documente, in urmatorul folclor, apoi in altul izvoare demo-
grafice, s'apoi iar documente si tot Elsa. I. Ionagcu
83. Rimneantu Petro, Die Abstammung der Tschangos, Sibiu 1944, 64 p.
in 80 (Biblioteca Rerum Transilvaniae, II). Dup5. ce schiteaza. raspandirea
geografica l statistica a Ceangailor din Moldova si teoriile atat de diverse
asupra originii lor, autorul aduce o sum& de argumente istorice si statistice spre
a dovedi el notiunile Ceangan i Catolic nu au un continut identic. Se arata.
cA populatia catolica din Moldova se poate imparti, etniceste, in Romani (cu
limba materna romana sau maghiara) i Ceangli (cu limba materna maghiara
sau romanal. Aceste considerente generale fiind stabilite, se prezinta rezul-
tatul cercetarilor de laborator, asupra grupelor sanguine ca element de recu-
noastere a etnicitatii, cercetari intreprinse de autor si de 0. Necrasov. Rezulta
ca. din locuitorii cu limba materna romana, unii sunt romani i ortodocsi,
iar altii romani i catolici, iar din cei cu limba materna maghiara, unii romani
si catolici i altii maghiari i catolici. Lucrarea e insotita de fotografii, tabele
si harti. Mircea Ionescu-Voicana
84. Tokarev A., 3THOTBP 411451 B Aaagemaa Hart, 1725-1945, in HaBeCTrig
Agagemgo Hayx CCCP, Corm Hciropms H 113anoco4am, Tom II, Nr. 3, Moskva,
1945, p. I9rzoo.Cercetari1e etnografice in Rusia tarista se leaga, la inceputu-
rile lor, de marile expeditii geografice, cum au fost: a doua expeditie din Kamcia-
tka (Velikaja Severnaja, 1732-1743) f Piziceskaja (1768-1774), apoi expeditiile
lui Lerch, Zuev, Ozeresckosvckij, Potockij, Kruzenstern l Lisjanskij. 0 deosebitii
contributiune la progresul etnografiei rnsesti au adus Academia de tiinte si So-
cietatea geografica, ultima fondata in 1845. In cadrul acestor don& institutii tiin-
ifice s'au organizat 6 serie de expeditii de explorare geografica. in Asia Centrala,
Siberia, Extremul Orient si in regiunile centrale l nordice ale Rusiei europene,
toate recoltand deopotrivil i bogate materiale etnografice. Muzeul etnografic,
creat in 1837, contribui deasemenea, din plin, la desvoltarea etnografiei rusesti
atat prin marile expeditii pe care le organiza, cat i prin publicatiunile sale.
In regimul sovietic cercetarile etnografice luara o deosebita amploare. Se
creara diferite comisiuni, institute, asociatii stiintifice regionale, catedre de
etnografie etc. Academia pentrn istoria culturii materiale i Institutul Iafetic
treat de marele regretat linguist si etnograf N. Ja. Marr realizara maxi succese
in studiul etnogenezei i etnografiei tuturor popoarelor din U. R. S. S. In 1937,
se infiinta un Institut de Etnografie pe lngA Muzeul de antropologie i etno-
grafie. Acest institut lucreaza in prezent la redactarea a dou5. marl monografii
enciclopedice : Popoarele lumii i Popoarele U. R. S. S. Autorul stibliniazA in
deosebi planificarea in cercetlrile etnografice sovietice i marele rol pe care
etnografia sovietica. II joaca. in vieata de stat. Mihail P. Dan

54. ISTORIA LOCALA.

85. Bilqa D., preot, Documente In Oltenia, IV, 1-12, Craiova, 1944, P.
107-121. Se prezinta. 13 acte din anii 1699-1798, cu privire la un munte
Vartop-Gorj si la mosia Carlogani-Vfilcea. La 1775 se pomenea de un satean

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA LOCALA 221

prins de Tatari dupa ce au lipsit Nemtii din tail* (1739). Actul nr. IV din 1780
citeaza pe IoniA Benescu cu titulatura de I biv vel vistier * (p. 112). Cred el
este o transcriere greaita. In 1780 era in Carlogani un dascäl Dumitru (p. 13).
I. Ionagcu
86. Caramelea V. Vasi le, Satul Berivoegti (Mugcel) I. 01Itea moynenilor, Cam-
pulung-Muacel, 1946, 124 p. in 8°, f. pr. Ingrijita monografie, aratand des-
voltarea obatei satului Berivoeati, cu elementele ei componente. Drepturile
se socotesc in delnile, fiecare delnita avand 400 de dramuri sau 4 ciricuri. In
anexe, 131 de documente, sub forma de regeste i reproduceri partiale ; marea
majoritate sunt inedite ; de asemeni, 16 marturii orale contemporane, dela
batranii satului. Era preferabil sa se fi dat documentele in extenso, deoarece
ele pot interesa din multe puncte de vedere. Interesante documentele din 1733,
Aprilie 6 (4 Coman Croitorul *, mosnean in Berivoeati), 1734, Februarie 14
( vistierniceii* din acelaai sat), 1734, Ianuarie 20 ( a traiati cu pamant In spi-
nare* luate la stabilirea notarului), 1742, Ianuarie ro (a aindrila * ai 2 W11111.11*
datorate de satul plaeaesc), 1754, Iunie 29 (act fundamental pentru determi-
parea partilor diferitilor proprietari din sat). Regiunea prieate mult merilor ;
cf. meretul* amintit in documente $ in marturiile batranilor ; se dárueate
cate un i mar cretesc ... in gradina preotului pentru a fi pomenit in biserica
(doc. din 18r1, Iunie 4). Ravna autorului, al carui neam e vechiu in Berivoeati
(Badea Caramelea pomenit in 1756) poate sluji drept pilda i altor carturari
ce se trag din sate moaneneati sau razaaeati. C. C. G.
87. Constantineseu N. A., Patru acte vechi din Valea Gardului-Ceptura, in
Rev. rst., XXXI (1945), p. 206-209. Patru regeste din 1705, 1709, 7740 §i
1790 pentru eumpär5turi de vii. C. Gr.
88. Drilgoieseu Petre, RdenniculeVdleii, Craiova, 1944, /6 p. In 8°. Pre-
zentarea vechiului oraa Ramnicul-Valcii a d-lui Petre Dragoiescu e scrisä in-
tr'un stil curgator, fara. note in subsol, care se citeate cu multá placere. Numele
oraaului vine dela un Lupu, in slavoneate Fdlcu, pomenit in diploma regelui
Bela al IV-lea catre cavalerii Ioaniti in sec. XIII-lea. Cuviintul klmnic tra-
deazä fiinta unui iaz. Sunt amintite sumar activitatea religioasa, tipograficit
si culturall a acestui frumos oral. Nestor Camariano
89. Fira Nieolae, Monogralia comunei Chiyoda, In Rev. Institutul. Social
Banat-Crigana, XIII (1944), 1.3. 309-324 D-1 Firu continua publicarea
monografiei comunei Chiaoda de langa Titoiaoara. In partea aceasta se ocupa
de Credinte i Datini la Craciun, la Anul Nou, la Bobotea25, la San Toader.
Lucrarea se inchee cu un glosar ce cuprinde Cuvinte din graiul populatiei o,
(P. 315-314) I. D. Suciu
90. Gergely Bela, Szab6 T. Attila, A szolnohdobokai t5ki vdlgy helvnevei
(Toponomastica van Teocului din Dobaca), Kolozsvár (Cluj), 1945, 36 p. (Er-
délyi Tudomanyos Fiizetek, 193). Lista toponimica a satelor Alsota, Psz.
tény, Felsötök, Kisigrice, Lozsárd, Magvarszarvashend, Moró, Onok, Sza-
mosjenii, Tötör (Teocul-de-jos, Stoiana, Teocul-de-sus, Igrita, Lujerd, Chendru,
Mora; Barlea, Inau l Teoltiur).
Toponirnicele istorice sunt redate literal, cele actuale fonetic, atat cele
inaghiare cat i cele rominesti i raportate la schita hotarului fiecarui sat.
Studiul este la nivelul celorlalte lucrari similare ale lui Attila T. Szabd si
educe bune servicii istoriei i filologiei. A. P. Todor

www.dacoromanica.ro
222 Norm BIBLIOGRAPICE

91. Lazir N., Cdteva documente vasluiene, in Rer. Isl., XXXI, (1945), p.
176-203. Douà acte: o anafora din 27 Aprilie 1817 pentru CrAcinnesti
Hilimonesti pe Rebrice in neintelegerile ivite intre spAtarul Arghirie Cuza
neamurile Iurascu i Fárâm. l o hothrire domneascA din 4 Dec. 1840 pentru
o parte din mosia Sendreni In procesul dintre Paraschiva R5Icanu i Iordache
Gane. C. Gr.
92. Nico1aesen-P1opsor C. I., Satul lamnicul, in Olteni a, -TV
., 1-12, p.
52-67. Mentionat documentar la 8 Ianuarie 1557. In 1607 unii locuitori
din Iamnic se vkd lui Preda Buzescu banul. In vremea lui Radu Serban
Jura:tate din Iamnic era stApAnitá de mAnAstirea Jitianu. La 1698 se aleg
hotarele mosiei lamnic a mAn Astirii Jitianu de cAtre mosia Livezi. Se aduc
cArtile de blestem si traista cu 'Ambit, conform vechiului obiceiu al OHL
Autorul publicii integral sau in rezumat 19 documente (1557-1764). La doc.
2 cred cA ispravnic e Tudor vel log., nu Tudor vtori log. (p. 54). Actul din 1607
e scris de PAtru log. din Pl5viceni in manAstirea CAlui (55). Doc. nr. 3, din 23
Mai 161x prezintA interes, cáci avem putine acte cu divan din acest an. La ro
Mai sfatul domnesc cuprindea pe vestitul Cernica Stirbei ca vel log., pe Stoica
vel vist si Coci v. comis, (v. N. Iorga, Studii i doc. V, p. 701), pe cfind la 25
Mai apar oameni noi ca t Nica v. log., Dediul v, vist. i Bratul v. comis (nu
4 vel tinner, cum s'a publicat din eroare). Doc. nr. 4 din 1613 (P. 48-59)
transmite pe Nica vel log. drept i Necula *. Doc. nr. 5 (p. 59) e scris de 4 Serban
diacul cel mic §i nu de Serban Mali diacon *. Egumenul Serdie * din 1625
este Serghie* (p. 6o). La 27 Iunie 1663, and Grigore Ghica se gAsea in expe-
ditie contra Imperialilor, la Bucuresti st5tean ca loctiitori Stroe Leurdeanu
si Dumitrascu Cantacuzino, faimosii intriganti ai epocei. Printre cei 6 boeri
rAnduiti de Vasile apitanul ispravnicul Craiovei, la 9 Sept. 1678 se afla si
PAtrasco pah. MorAnglavul, iar nu MorAgarul* gresit transcris (doe. 9).
I. Ionascu
93. Nicolaeseu-Plop5or C., Satul Bucoodi, in Oltenia, IV, 1-12, Craiova
1944, p. 67-87. BucovAtul a fost mOsie basarabeasel, in vremea lui Petru
eel Tan5r (1559-68) a cazut In stApfinirea unui turc pradat in sat de 30.000
aspri. In domnia lui Alex. II (1568 77) BucovAtul a fost r5scumpArat de Stefan
biv vel clucer, dela care trece in posesia manbstirii Covina (BucovAt). Se public?:
hrisoavele lui Mihnea Turcitu, din 18 Iulie 1586, 8 Aprilie 1587 si i Sept. 1588
in care se dau numeroase relatiuni genealogice cu privire la neamul Basara.
hilor. Interesana informatia un pore gras costa atunci 120 aspri i o vacd
zoo aspri. ToatA povestea mosiilor basarabesti este reluatä in doc. din 29 Martie
1609, dat de Radii Serban. La 1609 o carltA * de Brasov pretuia 4.000 aspri,
iar 6 cai albi 3.000 aspri. 1.In cal turcesc costa 50 florini. I. Ionascu
94. Nicoliescu-Plop§or C., Satul Bucuresti pe Luncavdf, in Oltenia, IV,
1944, P. 159-161. Autorul identifia satul Bucuresti citat in hrisovul lui
Mircea cel BAtran din anul 1392 cu satul Marcea (VAlcea). Tin sá atrag atentia
ins5 cl aceastA identificare geograficA am fAcut-o eu Inca din 1942 in articolul :
Corespondenla mandstirii Cozia in anul 1848 (cf. Arhiva Romdneascd, t. VIII,
Buc. 1942, p. 318), lucru ce a scapat din vedere d-lui NicolIescu.
I. Ionascu
.95. Nicolieseu-Ploptfor C. I., Monoeralia judefului Dolj, in Oltenia, V.
Craiova 1944, 194 p. In acest volum, d-1 Plopsor publicA un numar de 123
documente, incepand en unul dela Radu Negru VodA, din 1292 (sic) mentionat

www.dacoromanica.ro
 ROMANI!. DE PESTS HOTAPE 223

in hrisoave thrzii, l terminand en o porunci a lui Mihai Viteazul din 2 Dec.

1593, Nu pot evidentia indeajuns láudabila munch a autorului, care Incearch
sä stringh inteun corpus toate documentele relative la jud. Do 1j. Trecind
repede peste paginile acestui volum, fac urmátoarele observatiuni i. Nu s'au
numerotat documentele.pastrandu-se ordinea pe intreaga lucrare, ci pe domnii.
2. Citindu-se o condich dela Arhivele Statului Sucure§ti (ex. a manastirii
Sadova) nu se indich nr. ei i pagina sau fila (p. 35)). 3. Cred c multe din
documente au fost editate in diverse lucräri sau periodice, dar nu se mentio.
neazh decht condica din care s'au extras, Wanda-se impresia ch am ayes in
fath niste acte inedite. 4. Nu se arath fondul in care se aflá doc. din i Mai 1567
(El. 73). 5. Actul din 30 August 1577 e scris de Ivascu ot Loviste din Boi-
soara *, nu Banisoara (p. mr). Pentru acest grámhtic cf. si actul din 9 Oct.
1583, unde spare sub forma # Iovasca ot Boisoarao (p. 150). 6. Actul din 2
Mai 1584, atribuit lui Mihnea Turcitu, e publicat far% indicarea depositului sau
colectiei (p. 148). 7. La i Dec. 1592 avem un Statachi vel vistier, nu # Sta.
taschel* (p. 185). 8. In actul din 2 Dec. 1593 este vorha de cunoscutul Mhos lav
vistierul din It tdov, nu # Rahova * (p. 192-3). Se impunea un indice al docu-
m entelor. I. Ion aou

-
96. Popeseu-eilieni I. preot, Ceva despre vechii proprietari ai satulus Go-
gogi-Mehedinfi, in Oltenia, IV, (1944), p. 161-62. Se public& un act din 3o
Iulie 1748, dat de shtenii din Gogosi, care arath cà in It vremea Nemtilor *
satul era al boierului Golescu (Radu), a trecut apoi asupra vornicului Cretu-
lescu (Iordache). Acesta 1 a inchinat Mitropoliei. I. Iona§cu
97. Szab6 T. Attila, Gergely Béla, A Kolozsmegzei Borsavolgy helynevei,
(Toponimicele Will Borsa din jud. Cojocna), Kolozsvár (Cluj), 1945, 209 p.
(Erdélyi Tudományos Intézet). Sunt publicate toponimicele maghiare ai
romfine, culese de autori din izvoare istorice i pe teren, din 19 comune e-
zate pe Valea Borsei (la Nord de Cluj).
Pe aceeasi lithe cu celelalte studii similare ale prof. Szabd. Mult material,
listematizat, folositor filologilor i istoricilor.
Obisnuitele concluzii de ordin istoric In acest studiu lipsesc motivul e
arátat in introducere. A. P. Todor

15. ROMANII DB PESTE HOTARE

98. Dragomir Silvio, La patrie primitive des Roumains et ses frontier's

hi storigues, in Balcania, VII-I (1944) P. 63-101. Relufind, cu o documentare
mai bogath, chestiunea Vlabilor i Morlacilor balcanici, in vederea unui studiu
mai intins privitor la Romilnii din thrile slave ale Peninsulei Balcanice, d-1
prof. S. Dragomir publicA deocamdath un capitol din cercethrile sale bazate
pe studiile linguitilor i istoricilor romani si ale antropogeografilor sfirbi din
scoala lui Cviii6, aparute in ultimii 30 de ani. IIrmárind cu o rarA acribie critich
dispersiunea geografich a Romanilor balcanici in sec. XI-XV, inchinand chteva
pagine Romanilor dintre Timoc si Morava, t un vechiu centru romanesc * (p.
88), d-1 prof. Dragoinir conchide cá e in faza actuall a cercethrilor stiintifice
suntem ixtcA foarte departe de a putea reconstrui imaginea reall a patriei pri-
mitive a Romanilor * (p. 961. Totusi, bazandu-se pe minutioase consideratiuni

www.dacoromanica.ro
224. Ncyrrra BIBLIOGRAFICE

asupra teritoriilor romane si a fazelor de evolutie a blocurilor romane din Pe-

ninsula Balcanicii, d-sa crede cx 4 patria primitivl romanii* la Sud de Dun Are
ar fi fost intre gura Moravei si Vidin cu o prelungire spre Sud panA la Vranje.
Cat priveste intinderea ei spre Est, catre Haemus, si spre Vest, pe tArmul
sting al Moravei, ea nu poate fi deternainata in mod precis. In paginele finale
d-1 prof. Dragoinir are constatAri a cAror importantl si caracter de actualitate
nu pot scApa nimanui. CombAtand ipoteza unei imigratii romane dela Sud la
Nord de Dun Are in sec. XII, XIII sau XIV, d-sa aduce in sprijinui continui-
tatii noastre dacice o serie de argumente concludente : regimul de impovArit-
toare fiscalitate al regatului ungar nu era deloc tentant pentru Vlahii balcanici,
supusi la sarcini mult mai usoare, iar diferenta intre organizatia social& a Ro-
manilor balcanici si a celor nord dunAreni pledeazA pentru autohtonia dacicii
a acestora din urmA. Caci, dacl Românii ar fi venit din Peninsula I3alcanicA,
ar fi adus cu ei, de bung seaml, organizatia sociall de acasA : cAtunul, fratiile,
triburile marl, voinicii, cAlAtorii, turmarii, celnicii, catunarii, primichiurii, pe
care nu-i intalnim la Nord de Dunare. Mihail P. Dan

www.dacoromanica.ro
 CR 0 NI C A
INSTITUTUL DI ISTORIE NATIONALA, COLOCVIILE DIN
RASTIMPUL APRILIE-IUNIE 1946
Sedintele publice de comunicari au continuat, conform planului stabilit,
la datele i dupA programul urmAtor

SEDINTA X, II APRILIE 1946

Prezenti din partea Institutului : Const. C. Giurescu, I. D. .5tefanescu,
Z. PAclisanu, Const. Grecescu, D. Bodin, Radu Perianu, I. Ionascu, A. P. Todor,
I. Corfus, Gh. Georgescu, N. Camariano i D-ra A. Die,.
Oaspeti : Peste zoo persoane : Profesori universitari i secundari, generali,
prelati, ofiteri superiori, scriitori, studenti etc.
Comunicari: 1. D. .tefdnescu despre : Un manual de picturd bisericeascd
din sec. al XVII-lea; Const. C. Giurescu despre Matei I3asarab, cel mai mare
titor bisericesc al neamului nostru si 7. Fdclifanu, care prezintI 0 statisticd a
Romlnilor ardeleni din sec. al XVIIT-lea.
I. D. StefAnescu aratä coutinutul erminiei datatl din 1700, care de fapt
are trei piirti, compuse la date diferite si cu continut variat.
Const. C. Giurescu constatl c. activitatea de ctitor bisericesc i znfinl-
stiresc a lui Matei Basarab ii consacrA pe acesta drept cel mai mare ctitor de
asezAminte religioase la Romani, intrecand, In ce priveste numArul, i pe
Stefan cel Mare a Moldovei.
La discutii au luat parte d-nii ; V. Grecu, I. Ionascu, G. Florescu, Mitro-
polit Tit Simedrea, Marcel Romanescu, Z. Paclisanu, M. SAnzianu i Const.
C. Giurescu.

SEDINTA XI, 2 MAI 1946

Prezenti din partea Institutului : Const. C. Giurescu, I. D. StefAnescu, D.
Bodin, Const. Grecescu, R. Perianu, A. P. Todor, I. Corfus, I. D. Suciu si N.
Camariano.
Oaspeti : aproximativ 8o persoane : Profesori de toate gradele, generali si
ofiteri de marinA, avocati, scriitori, functionari i studenti.

www.dacoromanica.ro
226 CRONICA

Comuniciiri: Constant Grecescu despre Inca un act in legaturd cu revolufia

dela 1821 a lui Tudor Vladimirescu §i Nestor Camariano despre : Un pretins-
istoric: Ernanoil Bdleanu.
C. Grecescu prezintA un act din 15 Ianuarie 182i, dat de Gr. BrAncoveanu,
Gr. Ghica si B. VficArescu, care insArcineazA pe Tudor Vladimirescu sA meargA
in Oltenia si sit rAscoale norodul.
Ia apoi in considerare alte actiuni ale lui Tudor Vladimirescu in lumina
acestui act.
N. Camariano, constatl pe bazA de texte si date cá cronica atribuitA lui
Emanoil BAleanu, este in realitate cronica lui Teodor Fotino din Trios.
La discutiie iau parte d-nii : D. Bodin, N. Corivan, Const. C. Giurescu
C. Grecescu.

EDINTA XII, 23 MAI 1946

Prezenti din partea Institutului: Const. C. Giurescu, I. D. StefAnescu,
Z. Paclisanu, C. Grecescu, D. Bodin, R. Perianu, I. Corfus, A. P. Todor
I. D. Suciu, N. Camariano, A. Ilies.
Oaspeti: Peste 50 persoane : Profesori de toate gradele, ofiteri, scriitori, etc..
ComunicAri: Marcel Romanescu despre Tezaurul dela Covei ci Gh. Lazdr
despre : Din realiteifile cursului de istorie in coala secundard.
Marcel Romanescu, comparfind tezaurul romanesc dela Covei al doilea.
in ordine cronologicA din Tara RomAneascA, stabileste epoca in care a fost
lucrat si influenta apuseanti in privinta stilului.
Gh. LazAr, cercetfind felul predArii istoriei in scoala secundarl, cere ca ea
sh se facA aprofunandu-se sfortarile acute de eroi si de popoare pentru a
invinge suferinta fizicA ci morall. Numai astfel studiul istoriei va reda just
trecutul.
La discutii iau parte d-nii : I. Nestor, I. D. tefanescu, Marcel Romanescu
Coust. C. Giurescu.

DINTA XIII, r:3 IUNIF. 1946

Prezenti din partea Institutului : Const. C. Giurescu I. D. StefAnescu, C.
Grecescu, R. Perianu, I. Corfus, A. P. Todor, I. D. Suciu, N. Camariano si
d-ra A. Ines.
Oaspeti: 50 persoane Profesori universitari, generali, ofiteri, profesori,
studenti etc.
ComunicAri : Ilie Cortus despre : Contribufiuni la opera cronicarului Mihai
Cantactuino ci I. D. Suriu despre: 5Trai romeinesti Priviloare la rcvolufia Sar-
bilor din 1848.
I. Corfus, prin comparatii de texte aratà cA insemnarile in romineste din
ms grecesc 42 al Academiei Romfine sunt scrise de mina lui M. Canta-
cuzino. In urma analizei inss romanesti si grecesti ale u Istoriei 'Vali Rumfi-
nese a, d-sa ajunge la conchizia ca aceastA lucrare a fot scrisA de M. Canta-
cuzino In greceste.
I. D. Suciu expune stirile apitrute in publicatlile romAnesti contemporane
referitoare la revolutia S.:irbilor din Ungaria in anul 1848.
La discutie iau parte d-nii: G. Florescu, Damaschin Mioc, loan Negru,
I. D. Suciu c iConst. C. Giurescu.

www.dacoromanica.ro
 CRONICA 227

§EDINTA XIV, 27 IIINIE 1946

Prezenti din partea Institutului : Const. C. Giurescu, I. D. $tefAnescu,
R. Perianu, D. Bodin, A. P. Todor, I. D. Suciu si d-ra A Dies.
Oaspeti : Peste 50 persoane : Profesori universitari si secundari, functio-
nari, scriitori, studenti etc.
ComunicAri : Gh. I. Constantin despre : Ctildtorul Evlia Celebi la Dundrea
de jos 0: Fl. Stanculescu despre: Lefile boerilor Moldovei in 1795.
Gh. I. Constantin aratA mediul cultural din care s'a ridicat Evlia Celebi,
martor ocular al evenimentelor din Imperiul otoman intre 1635-1671, cAlAtor
.si prin Valle romanesti. Face aprecieri asupra jurnalului de cAlAtorie al lui
Evils Celebi, socotindu-1 foarte important pentru istoricul evenimentelor dela
Duniirea de Jos, la mijlocul sec. al XVII-lea.
Fl. StAnculescu, comparand ins 54 dela Bibl. Acad. Romane, cu data
1795, cu alte a§ezlininte ale lefilor din 1776 si 1777, stabileste lucruri noi in
legAtur g. cu unele dregAtorii desfiintate, sau cu altele noi, insistAnd in special
asupra capuchehaialelor din raiale si Tarigrad. Aduce 0 amAnunte noi in privinta
-tinuturilor moldovenesti.
La discutie iau parte d-nii : M. Guboglu, C. SecAsanu si Const. C. Giurescu,
A. P. TODOR

www.dacoromanica.ro
MONITORUL OFICIAL $1
IMPRIMERIILE STATULUI
IMPRIMERIA NATIONALA
BUCURE$TI-1 9 4 7

www.dacoromanica.ro
DIN PUBLICAPILE INSTITUTULUI DE ISTORIE NATIONALA DIN BUCURESTI
DIRECTORUL INSTITUTULUI : CONSTANTIN C. GIURESCU

DOCUMENTE:
Maria T. Negreanu, Romdnii din Tg.-Sdcuesc i satele invecinate,
dupd condica bisericii ortodoxe din Tg.-Sdcuesc (1781-1898),
Bucuresti, 1943, 115 p. in 8° + 3 planse si 2 harti.
George D. Plorescu, Divanele domne.yti din Tara Romdneascd, vol.
I, 1389-1495, Bucuretti, 1943, 373 p. in 8° + 2 planse.
Vasile Grecu, Viafa S feintului Nifon. 0 redagiune greceascd ineditd,
Bucuresti, 1944, 195 p. in 8° + 5 planse.
C. Giurescu, Material pentru istoria Olteniel supt Austriaci, vol.
IIIII, publicate de Const. C. Giurescu, Bucuresti, 1944,
XXVIII + 543 si I, + 410 p. in 8°.
Dr. Sterie Stinghe, Contributiuni la cunoasterea trecutului Rotndnilar
din Scheii-Brafovului. Visala cdpitanului Ilie Birt, cu _at de acte
(intre anii 1732-1789), Bucuresti, 1945, 343 p. in 8°.
STUDII:
***, Siebenbiirgen, Bucuresti, 1943, 2 VOL, X + 793 p. in 40, Cu
numeroase ilustratii, hártii i grafice.
Emil Micu, Contribufiuni la istoricul Regimentului grdniceresc intdi
valah, .Bucure§ti, 1943, 119 p. in 8°.
N. I. erbänescu, Istoria mandstirii Snagov, Bucuresti, 1944, 221
p. in 8° + II planse.
***, In amintirea lui Constantin Giurescu la doudzeci i cinci de ani
dela moartea lui (1875-1918), Bucuresti, 1944, 562 p. in 4°,
cu 29 reproduceri.
Al. A. Vasilescu, Diplomek lui Sigismund I, regele Ungariei,
loan Huniade, Voevodul Transilvaniei, dela nzdndstirea Tismana
sunt false, Bucuresti, 1944, /i6 p. in 80.
I. D. Suciu, Nicolae Tincu Velia (1816-1867). Viafa fi opera lui,
Bucuresti, 1945, 538 p. in 8° + 9 ilustratii.
$andru D., Mocanii 1n Dobrogea, Bucmesti, 1946, 239 p. in 8°.
Zenobie Paclisanu, Hungarian authors on the roumanian character
of Trans ylvania, Bucharest, 1945, 27 p. in 8° + 2 härti
Zenobie Paclisanu, Le caractdre roumain de la Transilvanie vu par
les écrivains hongrois, Bucarest, 1945, 26 p. + 2 harti.
Matasä C., Frumuqica, Bucuresti, 1946, in 40, 171 p. + LXVIII
pi. + 3 pl. in culori + 33 fig. in text i 4 vignete.
MONITORIIL OFICIAL OI IMPRIMERIILIC STATULIII
IMPRIMERIA NATIONAL& - BIICIIRESTI 1947.

www.dacoromanica.ro
C. 38.028.
www.dacoromanica.ro