R E VI STA

I STORICA
ROMA\ A

MCMXXXIX
VOLUMUL IX

www.dacoromanica.ro
 CU PRINSUL

Articole
Pagina

BODIN D., Politica economicd a Regatului Sardiniei in Marea

Neagrd §i pe Dundre in legdturd cu Prindpatele Romdne . 137-164
BOGDAN DAMIAN P., DespreDomnii moldoveni Stefan I qi Iuga. 165-177
GIURESCU CONST. C., Doud portrete ale Principelui Carol I . 78 81
GRECESCU C., Pdtrayu, fiul lui Petru Cercel 178-184
IoNA§cu I., Lucruri noi despre cronicarul Dumitrache . . 246-263
MITREA B., Sabie dacicd pe un monument roman din Bri-
tannia . . . 264-270
NECFLESCU C., Ndvdlirea Uzilor prin fdrile romdne in Impe-
riul Bizantin 185-206
PANAITESCU P. P., Un autograf al lui Petru Movild pe un
.tetravanghel al lui Stefan cel Mare 82 87
PAPACOSTEA V., Despre corporatiile moscopolene 127-136
PAPACOSTEA V., Ilie Fotino 88-126
POTRA G., State le Europei la 1846-1847, vdzute de un boier
moldovean 207-245
.I.EFXNESCU IULIAN, <Cronografele romdnefti : tipul Dano-
vici, parka I> I 77
Miscellanea
CAMARIANO N., Traducdtorii anonimi ai cdntecelor lui Rigas
Velestinlis in limba rusd 322-325

www.dacoromanica.ro
 IV

DRAGULEV P., Scrisoarea larului Stra§imir dela Vidin cdtre

negustorii bra§oveni. Problema datdrii documentului . . . 289-295
GRECESCU C., Mdndstirea Crivelnic-Cofuftea 273
ILIE REMUS, Date necunoscute in legdturd cu moartea Pahar-
nicului Lupul Mehedinpanu 274-280
MICU EMIL N., Rdsunetul rdzboaielor lui Napoleon I la Ro-
mdnii din Ardeal. Ce spun circuldrile bisericefti . . . . 283-288
NANDRI§ GR., 0 staliune preistoricd in Bucovina 271-272
NEDA IOAN M., Date despre schitul Brdtc4e.0 (Argef ) . . 296-303
NEDA IOAN M., Lucruri i fapte din trecutul schitului Cornetul
.
(Vdlcea) 304-313
PAPACOSTEA V., Pentaglosarul lui N. Ianovici 314-322
POPESCU MIH., Harta a cinci judge din Moldova ocupate de
Austria in timpul rdzboiului dintre Turcia cu Rusia fi
Austria intre anii 1787188-1791192 280-288

Recenzii
ALEXIU ELEONORA, Documente de pe valea Teleajenului din
arhiva d-lui Gh. I. Cere§anu (C. Grecescu) . . . . 344-345
ANDREESCU CONST. I., Manual de paleogralie latind (D a -
mian P. Bogdan) 350-351
CHITIMIA I. C., Cronica lui Stgan cei Mare (P. P. P a-
naitescu) 336-338
C0R0VI6 VL., Jujamme KIBI H IrTHRAIH KOA CTApHr CAO-
KHICKI-Ir SAIIHCA (Damian P. Bogdan) . . . . 347-350
GORKA 0., Nieznany dywot Bajazida II (P. P. Panai-
tescu) 338-339
HANE§ P. V., Cum a lost cunoscut Al. Russo dela 1900 inainte
(Dan Simonescu) 345-347
LUPA§ MARINA I., Mitropolitul Sava Brancovici (P. P. P a -
naitescu) 335-336
LUPU I., Problema cataloagelor pentru bibliotecile noastre
ftiinlifice (N. Georgescu-Tistu) . . . . 341-344
MACREA D., Palatalizarea labialelor in limba romcind (D
andru) 358-363
MOGA I., Les bergers « Mdrgineni ». Un chapitre de l'histoire
économique des Roumains de Transylvanie (D. a.ndru). 363-366
NICOLAESCU ST., Istoricul orqului Bucure§ti. Cdnd au ajuns
Bucureqtii scaun de domnie al Tdrii Romdne.yti (D a-
mian P. Bogdan) 351-358

www.dacoromanica.ro
 V

PISCUPESCU ECATERINA ST., Literatura slavd din Principatele

Romdne. Dupd tnanuscrisele slave din Biblioteca Academiei
Romdne (P. P. Panaitescu) . . . 327-335
RUFFINI MARIO, La Romania e i Romeni (D. Bodin) . 370-373
SKRZYPEK JI3ZEF, Poiudniewo-wschodnia polityka Polski od
koronacji Jagielly do smierci Jadwigi i bitwy nad Worskla
(1386-1399) (P. P. Panaitescu) 339-340
SOBOLEVSKIJ A. I., Russko-skilskije etjudy i Slavyano-
skilskije etjudy (C. Racovita) 366-37o
TURDEANU Em., Din vechile schimburi culturale dintre Romdni
§i Jugoslavi (P. P. Panaitescu) 341
TZIGARA-SAMURCA.5 AL., Din tiara Regelui Carol I. Mdrturii
contemporane i documente inedite (C o n s t. C. G i u -
r e s cu) 326-327

Notice bibliografice
I. BIMIOGRAFIE 374-378
II. OPERE CU CARACTER GENERAL 378-381
III. PREISTORIE 381-3 go
IV. ISTORIA ANTICX 390-395
V. ISTORIA ROMANILOR PANX LA INTEMEIEREA PRINCIPA-
TELOR 396-40o
VI. ISTORIA ROMANILOR DUPX INTEMEIEREA PRINCIPATELOR:
1. Izvoare (texte i studii) 400-411
2. Discipline aiixitiare 411-415
3. Biografii 414-415
4. Istoria politica 0 diplomatica 415-428
5. Istoria sociala. 428-429
6. Istoria econoniica 429-431
7. Istoria dreptului i organizarea administrativa . 431-436
8. Istoria militara 436-442
g. Istoria bisericii 442-446
To. Istoria artelor 446-452
Istoria literaturii (texte i studii) 452-464
12. Culturale varia (§coala., presa, relatii culturale) . 464-468
13. Istoria limbii 468-478
14. Demografie, etnografie i folklor 478-489
15. Istorie localä 489-495
16. Romanii de peste hotare 495-496

www.dacoromanica.ro
VI

CronicA
0 sutd de ani dela na§terea Regelui Carol I (D. Bodin) . . 497-498
Sdpdturile arheologice din Tinutul Dundrea-de-ps (S. L.) . 498-502
Urmele unei biserici din secolul al XVI-lea in jud, Muscel .
(C. Grecescu) 502
Un rdspuns d-lui Ilie Bdrbulescu (Damian P. Bogdan) . 502-503
Conferinie despre Romdni la Institutul Slav din Praga (I. C
Cazan) , 504-505
t Emil Coliu (S. L.) . 505-506

Indice 507-537

www.dacoromanica.ro
 ( CRONOGRAFELE ROMANESTI:
TIPUL DANOVICI, PARTEA I)
Cele mai vechi scrieri istorice in Romania 1 au fost redactate cum Istoriografia
se tie in limba slava, limba carturarilor timpului ; ele priveau istoria nationall a
fost la ince-
nationala. Pentru Moldova se cunosc asemenea lucrari 2 ; pentru Mun- put slava.
tenia Inca nu ; este insa neindoios ca §i. aci istoriografia la inceput a
fost tot slava. 3.
Tot din texte slave au cunoscut Românii la inceput i istoria uni- Istoria uni-
versalà: traducerile in aceasta limbä a celor mai populare cronografe versall cuno-
sena tot din
bizantine au circulat in principate Inca din secolul al XVI-lea 4. Citi- texte slave.

1 UrmAnd exemplul profesorului D. Russo, Elenismul in Romdnia, Bucu-

reqti, 1912, p. 7 n. 2, voi intrebuinta acest cuvAnt in Mc de Principatele Mol-
dovei §i Munteniei.
2 Publicate §i studiate de I. Bogdan in: Vechile cronice moldovene0i pdnd la
Urechia, Bucure*ti, x89/ ; Cronice inedite atingdtoare de istoria Romdnilor, Bucu-
reqti, 1895 ; Letopiseful lui Azarie, in Acad. Rom., Mem. Secf. Isl., s. II, t. XXXI
(19o9), p. 58-214.
2 Cf. N. Iorga, in Acad. Rom., Mem. Sect. 1st., s. II, t. XXI (1899), p.
305-312. Cel mai vechi monument de istoriografie munteanA, e Viata sfAntului
Nifon 0, este o traducere romAnA dupl un izvod slay, tradus qi el la rAndul lui
dupA originalul bizantin (vezi D. Russo, Istoriografia greco-romdnd, curs tinut
la Pacultatea de Litere din Bucuresti in anul 1923-1924, capitolul despre
e Viata sfAntului Nifon *).
2 Astfel d. p. Ióvok itrroptad) a bizantinnlui Constantin Manasses a fost Cronografele
utilizatit in traducere slave" de Macarie (vezi I. Bogdan, Vechile cronice, p. bizantine cu-
78-81) §1. Azarie (idem, in Acad. Rom., Mem. Sec/. 1st., s. II, t. XXXI, 1909, noscute in
88-93) care-ui impodobeau scrierile cu fraze imprumutate dintr'insa (Eftimie RomAnia in
n'a fost sub influenta directs a lui Manasses; vezi I. Bogdan, Vechile cronice, traducere
p. 96); codicele dela Tulcea al traducerii mediobulgare a ace1nia0 Manasses a slavA.
fost copiat undeva in Moldova pe la sfArqitul veacului XVI-lea sau inceputul
celui de al XVII-lea (I. Bogdan, Cronice inedite, p. 5); codex P. IV no. 307 din

www.dacoromanica.ro
 2 IUX,IAN TEPANESCU

tori mai putin pretentio0 se multumeau cu anale universale redactate

tot in limba slavä, insa de factuth tot bizantina.' i lucrate tot dupà
originale bizantine 1

Biblioteca imperial& din Petrograd, continand versiunea mediobulgar& a cro-

nografului bizantin al lui Simeon magistrul a fost transcris in Suceava la a.
1638 (cf. K. Krumbacher, Geschichte der byzantinischen Literatur, 2. Aufl., Mun-
chen, 1897, p. 360 si mai ales Dr. MLA Weingart, Byzantsled kroniky 14 literature
arkevni slovanski, fast I, v Bratislave, 2922, p. 74-75) ; MS slay no. 320 (Bibl.
Acad. Rom.) din se c. al XV-Iea zice A. Iacimirski, CJasaHc1th is pycacia
PKOflMCH pyhusmcgurb 6a6nuoTerb, C. 11eTep6yprb, 1905, p. 501 conti-
nand traducerea paleosarbeasci, cunoscutii sub numele de Amomawb, a cro-
nografului bizantin al lui Georgios Monachos a apartinut mfingstiril Bistrita;
Intr'ader pe verso scoartei de lemn dela Inceputul ms-ului gisim intre
"; S g 14

(ate insemnAri s't pe cea urmitoare: 2ASMHh14% A4131.1 swmpaso,a maw& CLA ramaa
n-kmonscurk *. Ms a intrat in B. A. R. provenind dela Muzeul de Antichitati
unde 1-a cercetat Iacitnirski, op. cit., p. 501-502 ; dup& el 1-a descris Dr. M.
Weingart, op. cit., east 2 (2923), p. 253-261, care-I crede tot la Muzeu. (Inc& un
ms al letovnicului se afli tot in Bibl. Acad. Rom. ms slay. 321, care de sigur
ca. provine tot din tarA). In fine intfun sbornic slavon, care se mai silt Inca in
manistireaNeamt pe vremea cand episcopul Melchisedec fAcea catalogul mss-elor
sarbesti i rusesti * ale acelei manAstiri (publicat in Revista pentru istorie,
filologie i arheologie, III, 1884, p. 129-143), dar pe care Iacimirski nu 1-a
mai gAsit (op. cit., p. 479), figura, pe ring& alte materii si un extras t despre
robia Ierusalimului de Asirieni * din letopisetul lui Zonara (Ep. Melchisedec
in Revista citata mai sus, p. I30). Acest sbornic sarbesc s zice Melchisedec
e trecut in catalogul lui sub no. zo. (Dupi Bogdan, Vechile cronice, p. 77,
ar fi fost cunoscuti In tarA i traducerea slava a cronicii lui Malalas).
Analele uni- 1 I. Bogdan in Archiv f. slay. PhiloL, XIII (1891), p. 483-485. Dintre
versale slave scrierile de acest fel, care au circulat la noi, se cunosc pan& acum urmAtoarele
cunoscute in trei: I. CISt134101 11% spamirk AtTOMis CAWHArk OT% nA4MO AO imarkundtro SOIM1111
Romania. poAonvh to din sbornicul no. 116 al Academiei teologice dela Kiev (lavra Poeaem)
copiat intre 1554 si 1561 in Moldova, parte la Baia, parte la Slatina (I. Bogdan,
op. cit., p. 482, publicatA tot acolo, p. 502-520) ; 2. o cronici universali acefalA,
reproducand pe precedenta cu variante i cu oarecare omisiuni, aflatA In sbornicul
dela Petrograd 0. XVII. no. 23 copiat si el tot in Moldova pe la sfaristul secolului
XVI sau inceputul secolului XVII, inteo manistire moldoveneasct din tars de
sus (I. Bogdan, in Acad. Rom., Mem. Secf. 1st., s. II, t. XXXI, 1909, p. 6o,
publicati acolo, p. 121-129) ; 3. In fine o forma scurtl de cronicl universali
scrisii in a. 1557, incepand nu dela facerea lumii, ci dela Constantin cel Mare
numit& de I. Bogdan, editorul ei, cronica sarbo-moldoveneasci care se afla
Inca In manistirea Neamt (ms 72), dar pe care cu cativa ani in urm& Iacimirski
n'a mai gAsit-o acolo (op. cit., p. 794-795) ; ea a fost publicati de I. Bogdan in
Cronice inedite, p. 91-96. 0 cronici de aceiaci naturi cu primul text de anale
mentionat mai sus a fost utilizatA in Oltenia de Mona in cronograful sin (vezi
I. Bogdan, in Archiv f. slay. Philol., XIII, 1891, p. 487 n. I si p 502-502).
Dintre textele istorice slave care au circulat prin Romania, prof. I. BArbulescu

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFELE ROMANE*TI DE RIPE,. DANOVICI 3

Insä nici traducerile slave ale cronografelor bizantine, nici cronicele Primele cro-
universale amintite, nu sunt lucrari indigene 1 Primul cronograf alcatuit nografe indi-
gene: Mihail
in Vara pe cat §tim pAna acum este acel al calugärului Mihail Moxa 2 Moxa.
scris in limba romana in Oltenia in anul 1620 dupá izvoade slave 3. Epoca de in-
Dar scrierea lui <<flu s'a raspandit, nu s'a copiat, n'a avut influenp », florire a lite-
§i numai in a doua jumnate a secolului al XVII-lea literatura crono- raturii cro-
grafelor ia un mare avant in Romania: incepAnd de atunci se scriu nografelor ro-
milnesti : cro-
luciari de acest fel foarte voluminoase, care se copiaza in multe exem- nografe scoa-
plare ; cele mai vechi sunt preluclari i traduceri dupà cronografe se din izvoade
neogreceti. Talm'aciri dupa originale slave de provenienta ruseasca 4 neogrecesti.
Talmaciri du-
in Arhiva din Iasi, XXXV (1918), p. 7-8, citeaza numai urmatoarele: analele pa cronografe
din sbornicul dela Kiev, cele doug mss ale traducerii sarbo-slave a cronicei lui slave,
Georgios Monachos, gresit numit de d-sa si de cercetatorii slavi Hamartolos
(vezi K. Krumbacher, op. cit., p. 358) I un s sbornic romano-slav scris la ma-
nastirea Bistrita din Moldova * in care se cuprinde traducerea mediobulgara a
cronicei lui Manasses. Nu stiu la ce ms se refera Barbulescu cad niciunul
dintre cele patru mss ale versiunii mediobulgare a lid Manasses sin e scris la
Bistrita (vezi Dr. milog Weingart, op. cit., I, p. 166-18o). Trimiterea lui
Barbulescu la I. Bogdan, Vechile cronice, p. ii, e gresita. Despre un Ms al ver-
siunii slave a lui Manasses vorbeste inteadeviir Bogdan, dar in Cronice inedite,
p. xi. Acolo este vorba despre codicele asa numit dela Tulcea scris undeva In
Moldova *, zice Bogdan, ibid., p. 5. Este inteadevar acesta ms la care se refer&
Barbulescu? Probabil, cad din imprejurarea ca in acelasi sbornic se cuprinde
si un letopiset moldovenesc pe care Bogdan il crede alcatuit la Bistrita (ibid.,
p. 15 si 19-20) nu rezulta cá intreg sbornicul In forma sa actuala, deci cuprin-
zand si ins lui Manasses, a fost alcatuit la Bistrita
1

1 Ba nici transpunerea in limba mediobulgara a textului primitiv paleosar-

besc a cronicelor universale nu se poate atribui unui Roman (vezi I. Bogdan,

op. cit., p. 486-487).
2 Publicat de B. P. Hasdeu, in Cuvinte din bdtrdni, I, Bucuresti, 1878, p.
337-448, en introducere si note.
3 Principalele pareri despre izvoarele cronografului lui Moxa: B. P. Hasdeu,
op. cit., p. 339-340; I. Bogdan in Archiv f. slay. Philol., p. 501-502; acelasi,
Vechile cronice, p. 18; N. Cartojan in Acad. Rom., Mem. Secf. Ist., S. III, t. III
(1925), p.73 si 93-94; scum in urma. Margareta tefänescu, in Arhiva din Iasi,
XXXIV (1927), p. 156-176; parerile altor cercetatori, ibid., p. 151-152.
Cate o lucrare despre izvoarele lui Moxa au avut de gand sä scrie: Gr. Tocilescu
(cf. B. P. Hasdeu, op. cit., p. 339) si I. Bogdan (Vechile cronice, p. IX si 19);
una fagadueste si N. Cartojan (op. cit., p. 94).
3 Nu exista paná scum un studiu special despre cronografele romanesti din

aceasta categorie; date despre unele din ele (letopisetul lui Vartolomei Maza-
reanu, ms 758 din Bibl. Acad. Romane; ms 166, aceiasi biblioteca; a un frag-
ment din acelasi cronograf scris de Daniil Ieromonah in sfanta manástire Calda-
rusani 1803 * I ms 1385 din aceeasi biblioteca) se gasesc la N. Iorga (Istoria
literaturii rotndne (n secolul XVIII, I, Bucuresti, 1901, p. 537 si in special nota
io a aceleasi pagini).

www.dacoromanica.ro IS
 1171,IAN OWANESCII
4

de astklatä se fac mai ales in secolul al XVIII-lea §i nu pot

Importanta egala nici pe departe in popularitate pe cele scoase de pe izvoarele
celor de ori- neogrece§ti: d. p. din cele 43 mss de cronografe românWi ate posedä
gine neo- pAn5. acum Biblioteca Academiei Romane, numai 8 reproduc traduceri
greaca.
dupg texte slave 2; deci marea majoritate 35 mss o formeall
1 Un singur ms din Bibl. Acad. Rom. (no. 1385) cuprinzand o traducere
romaneasca dupti un cronograf rusesc este atribuit de prof. Iorga (op. cit,
p. 537 n. io) secolului XVII.
Clasarea ma- 2 Ele se pot clasa astfel: r. Trei mss no. 1470 din a. 18x1, no. 2410 din
nuscriselor a. 1814 si no. 2769 copiat inainte de 1820 (cf. nota dela f. 74 a ins) care au in
din B. A. R. titlul lor indicatiunea ct reproduc traducerea s hronografului sfantului Dimitrie
cuprinzand mitropolitul Rostovului *. Textul cuprins in ele a fost tipärit in s Typografia
cronografe sfintei MonAstire Neamtul la a. 1837 Aprilie 14 * (Gaster da gresit data de 1836
romanesti in Literatura populard romtind, Bucuresti, 1883, p. 261 n. 1), fare: vreo mentiune
traduse din expresa cA e vorba de o traducere dupa cronograful lui Dimitrie. Originalul slavo-
limba slava. rus figureazá si el in doua mss din B. A. R. (asa vom nota de aci inainte
Biblioteca Academiei Romane) mss slave 559 qi 563, cu titlul de 4-kromici.
KflWI CMHplliHsr0 AHMHTPIA 4PXHIIP14 POCTOtiCKVO W lidtlaAll MHPORIATT4 AO PONSAICT(11

Xirren (ins 562 f. 2 ; acelasi titlu cu variante fara importanta in ms 559, foaia
prima, nenumerotatA). Atat tipäritura cat i mss-ele romanesti mentionate
mai sus cuprind traducerea intregului text slavo-rus cu exceptia ultimului
capitol al originalului, care poarta taint: wrafpToti ThICSdJIH uncrnero cma 4T 4-kAhia
(ins sl. 563 f. 384 si 559 f. 295v). Dimitrie al Rostovului (1611-1709) se chema
ca laic Daniif Tuptalo ; mitropolit al Rostovului la 1702 (cf. Bnxim(nonepi-
mecitiii crimp, tom. x, C. neTep6ypr-b, 1893, p. 6o8-6o9). 2. MS 166
(cunoscut §i de Iorga, cf. mai sus, p. 3 n. 4) fàr titlu, cad foaia care-I
continea s'a pierdut 4 scris de Daniil Ieromonah in sfanta mantistire
Caldarusani leat 1803 * (f. 531 a ms-lui), cuprinde si el acelasi text ca
cele precedente: o traducere completa a letopisetului lui Dimitrie al Rostovului,
cu excluderea ultimului capitol, insä cu variante apreciabile care ma fac sa cred
cä avem a face cu o versiune deosebita. 3. Trei rims no. 4241 din a. 1766-1767,
no. 1536 din a. 1772 (cf. f. 3 a ms-lui) si no. 758 din a. 1823despre acesta din
uniná vorbeste f i Iorga in 1st. lit. rom. sec. XVIII, p. 537 (vezi mai sus, p.
3 n. 4), reproduc letopisetul c care s'au talmacit dipe rusie (I slovenie * zice
rns 1536) pe rnoldovenie... prinh osteneala mult pacatosului Vartholomei Arhi-
mandrith sfintei mAniistiri Putnii, in anii dela Hristosh mantuitoriul 1766
(xs44s) Noevrii * (ms 4241 f. 2=1536 f. 3 =758 f. 3). Este vorba de Vartolomei
MazAreanu (1710 ?/78o ?) despre care vezi Iorga, op. cit., I, p. 535 i urm.
si mai ales V. A. Urechia in Acad. Rom., Mem. Secf. 1st., s. II, t. X (1888), p.
183-233 si D. Dan in aceleai Memorii, s. II, t. XXXIII (191 I), Sect. Lit.,
p. 243-347. Textul pe care-I traduce Mazäreanu iaste alcatuitt i adunath dinti
multe feliuri de monahult Nicodimh Grigorovskil din tam, moski6ascA s, iar
autorul acelh dascala monah Nicodim dupa clith adevereste alcatuire i seri-
soare lui sa cunoaste ca au fosth omh foarte iscusith la invatatura *. De f apt
Inca originalul traducerii lui Mazareanu este un text identic cu acela al crono-
grafului lui Dimitrie al Rostovului insA cu omisiuni: astfel d. p. lipseste intreg

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFELE ROMANE.5TI DII TIPUI, DANOVICI 5

mss-ele care emana din sursa neogreaca ; i sa se observe cà nu am

pus la socotealä extrasele din cronografe, care se gasesc risipite prin
sbornice sau care alcatuesc volume aparte; nici n'am vorbit de mss-ele
de aceastä categorie aflate in alte biblioteci sau care sunt Inca in mai-
nile particularilor 1.
Catd-va vreme nimeni nu s'a ocupat de cronografele romane§ti 2. Istoricul che-
Timotei Cipariu 3 e primul care menVioneaza unul in Chrestomathie sot stiunei cron o-
grafelor ro-
Analecte literare, Blasiu, 1858, p. XXXIXXXII 4. La 1877 Schuchardt mane.

excursul cronologic intitulat in originalul slay: 4 Xpononorto Atonicnink no shinfark

X X
CAAIWICKHKI. H NO VIOHOrPailsarla PSKOHHHHX% pScioi 'MEM N rpHHCKH H PHMCICHX1 W 114.1dita
d. c
(ms sl. 563 f. 40 1 569 f. 27); lipsesC de asemenea
infpoRkrria Ao parrno X114...*
alineate din mai multe capitole d. p. din capitolele intitulate in mss-ele ro-
manesti: *Intru a treia mie faptele anilor sutei intai *, Intru a patra mie
faptele minor sutei int& 4, Intru a patra mie faptele anilor sutei a doua * etc.
(Lipseste i ultimul capitol al textului slay, casi in celelalte traduceri pome-
nite mai sus). Astfel cä e de presupus ca. Grigorovskil cel mult a tradus
in limba ruseasca. pe Dimitrie. Ms roman 4241 este un autograf caci scrierea e
aceiasi cu a ms-ului 496 (B. A. R.) despre care se stie in mod sigur (cf. nota
dela f. 26' a acelui ms) cä a fost scris chiar de mama lui Mazareanu. 4) In fine
ms 1385, sec. XVII (cf. mai sus p. 4 tt. 1), cuprinzand un cronograf care e tradus
din ruseste in secolul XVII, trece la 1453 la istoria Rusilor mergand pana la
Mihail Romanov i moartea lui Sf. Serghie s (N. Iorga, Ist. lit. rorn. sec. XVIII,
I, p. 537 n. jo). In acest ins f. 1180-1230 se an sub titlul de Poveste pentru
zidirea i prAdarea troiasca. i pentru a ei de tot spargere care fu in zilele impa-
ratului David jidovescul o o interesanta legenda a Troadei cu totul necunoscuta
/Ana acum cercetatorilor nostri, a easei prima parte (f. 1180-119) e de origine
slava provenind din Troianskaa prit6a i reproducand in traducere cu oarecare
omisiuni capitolele 1-3 din editia lui Fr. MiklosiZ (in Starine, III, 1871, p.
156-164 = ed. I. Bogdan, in Cronica lui Manasse, p. 46-51) ; cealalta, ince-
pand cu paragraful intitulat 4 De rázboiul Troianilor cu Grecii 0 de spargerea
el* (sic), are la baza un izvor latin (cf. numele proprii, d. p. Neftun, f. 119v;
Frcules, f. 1190, 120; Minerva, f. 1190; Jupiter, f. 1190 §1 zzo etc.).
1 Cf. mai jos, p. <17-43).
2 Ba mai mult: afar& de traducerea cronografului lui Dimitrie al Rostovului
publicatA la 1837 (cf. mai sus, p. 4, n. 2), nu s'a publicat din cronografele
romanesti pe cat stiu decat extrase putin intinse (cf. mai jos, p. z8 n. 2).
3 Intru tot ce priveste istoricul cronografelor romane am utilizat cursul din

a. 1924-1925 al prof. D. Russo; pasagiile pe care le transcriu textual le pun

intre semnele citatiunii.
a Fl se exprima asa: e Petru Danoviciu de altmentrea necunoscutu de cat
cä a fostu moldovean a scris un chronicu netiparitu incepand de la facerea lumii
pang. la Sultanulu turcescu Muradu feciorulu lui Achmedu sultanu, care incepe
a imparati la a. 1624, cu alte adaosuri in CCXXIV de capete. Zice ca l-a scris in
a. 1636 0.

www.dacoromanica.ro
6 iuLIAN $TEFANESCU

in Zeitschrift fur romanische Philologie, I (1877), p. 484, tnentioneaza

un al doilea: acela al Muzeului din Sigmaringen 1 pe care-1 socoteste ca
o traducere a cronografului grec al lui a Dorotheus, Archimandrit (sic) 2
von Malvasia* (Monemvasia). Dela 1894, de cand M. Gaster publica in
Byzantinische Zeitschri ft, III (1894), p. 530-552, o traducere germang
a capitolului despre legenda Troadei dintr'un cronograf roman din
colectiunea sa (ms no. 12), invätatii straini incep sa se intereseze mai
de aproape de chestiunea cronografelor romanesti. Astfel in anul urmator
invatatul german Prachter in aceiasi revista, IV (1895), p. 520-535,
publica dupà tin Codex Bernensis un text grec modern pe care-I soco-
teste ca originalul versiunei romanesti publicata de Gaster in traducere
germang. Numeroasele deosebiri dintre textul roman i presupusul
original grec <1e pune Prachter pe seama traducatorului 0 a copistilor
care precum se stie nu prea respecta izvoadele lor *. Peste putin timp
Istrin emite parerea cä originalul versiunei romanesti este ms 6oi dela
manastirea Vatopedi (Muntele Athos) 0 apoi, chiar cronograful lui
Dorotei al Monemvasiei, dar cà intre textul roman i originalul grec a
intervenit un intermediar slay (Archiv f . slay. Philol., XVII, 1895,
P. 416-429, §i )'Kypnarrb mminTepcna napomaro npontcluerrisr,
C. FleTepc6yprb, 1896, 113CM 307, p. 22-25, a 3-a paginatie, i 308, p.
8-12, a 3-a paginatie). La ultima parere a lui Istrin se opreste 5i
Prachter (Byz. Zeitschr., VIII, 1899, p. 328-346), revenind asupra celor
ce spusese in aceasta chestie cu patru ani mai inainte. Mai in urma
s'au ocupat de cronografele romanesti Sbiera 3 0 prof. N. Iorga 0
mai ales Gaster 5. Se ajunsese sá se distinga - pe langä cronograful
lui Moxa i cele de origine ruseasca 6 doua tipuri de cronografe
romanesti: I. tipul Danovici 0 2. tipul Dorotei. Pe primul 11 socoteste
Gaster cà ar fi < o compilatie de texte grece i slavone » 7; pe al doilea,
1 Despre el vezi mai jos, p. (25-26).
2 Gresit 1 in ins se spune: Mitropolitul Monemvasiei Kiriu Dorothei * (f. r).
3 Mifcdri culturale i literare la Romdnii din stcinga Dundrii fn rdstimpul
dela 1504 la 1714, Cernairti, 1897, 13. 244-247-
Istoria literaturei romcine in secolul XV III, I, Bucuresti, 1901, p. 84-86
qi Istoria literaturei romdne§ti, I, ed. 2, Bucuresti, 1925, p. 310-312.
6 Literatures populard romdnd, Bucuresti, 1883, p. 258, 262, 574; Chrestomatie
romand, Leipzig-Bucuresti, 189i, p. LXIV, 145, 3r1 si II, ibidem, p. 70 ; in
Byx. Zeitschr., p. 528-552; in Grundriss der romanischen Philologie, vol. 2,
fasc. 3, Strassburg, 5901, p. 288.
6 Cf. mai sus, p. 3, n. 3 si p. 4, ri. 2.
7 In Grundriss der roman. Philol., loc. cit.: s Viel umfangreicher... ist die
grosse Weltchronik Strângere noao * deren Verfasser ein gewisser Petru Dano-
viciu 1st... Die Weltchronik oder Chronograph, welche aus griechischen und
slavischen Quellen floss, ist nur eine Compilation ».

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAPELE RODIANE*TI DE TIPUI, DANOVICI 7

o traducere directa dupa. Dorotei al Monemvasiei 1, sustinand mai de-

parte ca. « s'a produs o amestecare intre aceste doua tipuri * 2. La 1912,
prof. D. Russo descopere ca. « tipul Danovici ... e tradus in mare parte
dupa Mcc aUvol.n.q a lui Cigala * ; iar « capitolele farà nici o legaturà cu
povestirea evenimentelor, cum stint de pilda : Oficifie (boeriile) palatului
constantinopolitan, Despotatia Sf. Silvestru cu Zamvri vrajitorul §. c. 1.,
care se intalnesc des in mss cronografelor romaneti (v. de pada ms
Acad. Rom., no. 86, f. 377' 0 406v) 8 se afla 0 in originalele grecWi * 2.
Apoi comparand legenda Troadei din cronografele romane cu textul
lui Cigala constata ca toate omisiunile, gre§elile 0 amplificarile pe
care . .. Prachter cauta sä le explice admitand un intermediar slay
(Byz. Zeitschr., VIII, 1899, p. 329) sau utilizarea pe langal Dorotei
a lui Cedren (ibidem, p. 332) nu se datoresc nici intermediaruhli slay
nici lui Cedren ; ele existä intocmai in adevaratul prototip grecesc:
in cronica lui Cigala. A§a, de pilda, calätoria lui Paris la cetatea Sin-
dona, la Proteu, imparatul Egiptului, numanil oamenilor implato-
sati (24) ascun0 in calul de lemn, soarta eroilor dupa razboi, se afla
toate in textul lui Cigala 0 nu e nevoe sa le cautam in intermediare
slavongti sau bizantine (vezi Cigala, p. 244, 250, 251-254 0 Prachter,
loc. cit., p. 332) 5, mai departe statornicete o serie de deosebiri intre cele
doua tipuri tipul Cigala-Danovici 0 tipul Dorotei caci lui Prachter
0 celor ce cred ca el « le-a scapat din vedere cronica lui Cigala dupa care
e tradusa cuvant cu cuvânt versiunea romaneasca * (idem, ibid.) deoparte
0 intre tipul Danovici 0 originalul sail. Cigala, de alta ; in fine constata
ca « inceputul tipului romanesc al lui Danovici prezinta o contaminare
intre Dorotei 0 Cigala : concorda la inceputul ei nu cu Cigala ci cu Do-
rotei 0 numai dupa primele pagine se reia traditia literara dupa. Cigala * 6.
In ultimii ani au atins chestiunea cronografelor romanWi 0 alti
cercetatori. Astfel la 1923 G. Ghibanescu cu prilejul analizei unui crono-
graf apartinand lui C. Iancu din Dorohoi afirma 7 ca. redactiunea

1 Idem, loc. cit.

2 Idem, Thc. cit.: e Das Verhaltniss zwischen diesen Texten (adica Cronies lui
Danovici) und der anderen Chronik (adica a lui Dorotei) muss noch genauer
untersucht werden da sich znir ergeben hat, dass in einigen Fallen eine Mischung
zwischen ihnen stattgefunden hat *.
3 Unii, de pilda Gaster (op. cit., p. 381-382) socotesc aceste capitole ca
scrieri aparte anexate cronografului de compilatorii romini.
' D. Russo, Elenismul in Romania, p. 35.
5 D. Russo, in cursul citat mai sus, cap. Cronografele romfinesti.
6 Idem, ibidem. .
2 In revista Ion Neculce, III (1923), p. 217-219. Cronograful in chestiune
apartine tipului Danovici. Cf. mai jos p. (54).

www.dacoromanica.ro
 8 IIII,IAN *TEPANESCII

românä a cronografului de care se ocupà reproduce o traducere

de pe # Matei Kigala Chipriotul * prin mijlocirea unui intermaliar
slay 1; iar doi ani mai tarziu N. Cartojan ocupandu-se de legendele
Troadei in literatura veche romaneasca 2 arala cà nu existä nici o lega-
tura intre versiunile slave ale acestei legende 0 istoria Troadei din
cronografe 0 afirma 0 d-sa dupa prof. D. Russo cal legenda
Troadei din cronograful Danovici e o traducere directa din grecete;
observ6 apoi cã tot din grece0e provine 0 versiunea lui Dorotei falcuta
de dascalul Grigore Buzl ; in fine cal versiunea Danovici e mai ampli-
ficatà, mai vie, mai o coloratà* ca cealaltä si « prezinta Ltd de Cigala
omisiuth 0 mai ales amplifidzi interesante * 4. In fine prof. Ilie Farbu-
lescu intr'o recenzie pe care o face lucrarei citate mai sus a lui N.
Cartojan sustine iarà0 ea legenda Troadei din cronografele romane0i
e tradusä din slavonWe 5.

Izvoarele
cronografelo
romAne de o-
S'a ajuns deci pane: acum la concluzia a dintre cronografele roma-
rigine neo- nesti provenite din sursa neogread., unele derivä din cronica lui Do-
greacA. rotei 6 al Monemvasiei, altele din aceia a lui Cigala.
Cronograful Cronograful lui Dorotei al Monemvasiei 7 a apàrut pentru prima oara
neogrec al lui pe cat se .tie astàzi la a. 1631 la Venetia cu urmatorul titlu pe
Dorotei al
Monemva-
siei.
1 Iat5. si vorbele lui GhibAnescu, loc. cit, p. 218: i IncepAtura tuturor cro-
nografelor o Men Matei Kigala Chipriotul in 1637, editia din Venetia. DupA
el s'a tradus in slavoneste si redactia romAneasc 5. a noastr 5. e dup5. slavoneste ».
Nicaieri in articolul sAu nu gAsesc dovada acestei afirmAri 1
2 In Acad. Rom., Mem. Seq. Lit., ser. III, tom. 3 (1925), p. 67 -91.
8 Vezi mai sus, p. 7.
6 Idem, ibidem, p. go-91.
5 In Arhiva din Iasi, XXXIII (1926), p. 306-312. Lucrarea lui Leca
Morariu, Rdzboiul Troadei dupd codicile Const. Popovici (1796), Cernauli, 1924,
nu atinge chestiunea cronografelor.
6 Cum cá autorul acestui cronograf nu se numeste Ierotei ci Dorotei a do-
vedit prof. D. Russo in cursul citat mai sus, capitolul I Cronograful lui Dorotei
al Monemvasiei ».
7 Despre autor si operA vezi capitolul respectiv din cursul citat al prof.
D. Russo. Despre probitatea istoricA a lui Dorotei din Monemvasia scrie un
articol V, Grecu in Codrul Cosminului, II s'i III (1927), p. 538-556, unde reia
chestiunea deja elucidatA de Iorga si St. Nicolaescu despre deosebirea intre
Petru cel TánAr si Petru Schiopul. La sfArsitul articolului publicA a cincea
traducere romAnA a pasagiului din cronograful lui Dorotei privitor la Petru
chiopul !

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFELE ROMANE§TI DE TIPUI, DANOVICI
9

care-1 reproduc dupg E. Legrand (Bibliographie hellenique... au

XVII-eme siècle, I, Paris, 1894, p. 290): BL6Mov tcrropcx6v neptixov
iv auvOtinc Stoccp6pouc )(GEL iE(Sxouq io-roptocq, o'cpx6p.evov (Ira) x-rtaicoc
x6au.ou Oxpc -riig Cackicag Ko.waTecvnvourcOAccog xcci ircixetvoc. EuX-
Aex0iv ply ix amp Opcov cbcpt.66v ta-ropv xod eig sip xocviiv fAilSaaccv
1.1.ETCCyAtoTTLcrOiv nocp& TO5 lepars&-cou M7yrpo7coXitroo Moveti6occria;
xopEou AcopoOiou. Necocrri. ai Turco) ()iv p.e-r& eUacov Toll el'iye-
vea-r&-rou xupiou 'A7coa-r6Aou TCc-rocpi -rob' g 'Icoavvilveov ma ' Ickvvou
'AvTcovtou To5 'IouAravo5 eiq HOLV/iV eacpactocv. Hipt.ixov xod 7CEVCCX0:
70touatkra-rov n&v-rcov -rv OcEtopArnp.ovelfrrcov npaytdc-row. MET& Tcpo-
vol.ttou ;sod Cc 'Mug s* l'ccklvo'ac-ralg Tao BeveTtc-ov oc5Oev-ritocc. 'Eve-
TE7)601. "Es-t) xoptou ,ocxAce. Ha p" Icode.wn 'Av-rwvEcp 'rep' 'IouXcccv'.
Incepe cu crearea lumei, povesteste istoria biblica pana la cuce-
rirea Ierusalimului de Babiloneni; apoi, in legatura cu istoria Evreilor,
vorbeste de Nabuhodonosor si urmasii lui, pe urma, despre Dariu Medul
pe care in mod tacit n identifica cu Astiages, facandu-1 tata al Man-
danei si bunic de pe mama lui Cirus si povestind legenedele respective
aa cum ele figureaza in Herodot, I, 107 0 urm. Mai departe, de impä-
ratia Persilor, trece repede in revista istoria Macedonenilor 0, dupace
aratg intr'un capitol ce anume portiune din imparatia lui Alexandru
eel Mare a luat fiecare dintre diadohi, consacra cateva pagini lui Pto-
lemeu Filadelful, presupusul initiator al traducerei Bibliei in greceste,
0 lara. &á pomeneasca. pe Ptolemeii ce au succedat acestuia, terming

1 TitIul acesta cu variante si unele omisiuni il au toate editiunile cunoscute

afath de cea din a. 1676; vezi E. Legrand, Bibliographie helldnique... au
XVII-enze siècle, II, Paris, 1894, p. 327, unde el figureazg. asa: '0 xpovo-
ypliepog. Touricrce, 13e6Atov tcrroputhv auv6rcrex6v. "Orcep auAXexCiev nap& TO
&etp.viprou AlryrporcoAtTou Movegceatag, Kuptou AeopoOkou, ix rroUcliv met
8eacp6peov 'EXXIIvexeuv 'Icrrope&Sv etg scotAv ineei.)131 yX(.7xrcsav nap' aLsoi;
Toi5 liaNdepcoTtkou. KOCXEITM, xpovoypckepog Se6re ypeicpee Toil; xpdvoug xceraXenniug
xat xcapolig nceeri5v rtuv 7capeX0oua&iv `Iaropalv ling!) ArHILoupyCceg To-15 x6op.ou
1.eixpe slig atxp.cacoatag Kowcrravri.vourraecog xcet reXiov inixeevce. 'E.curcefAh 1-tev
3 i871 ix rcoUoii, &XX& xeopfg .revog knowopOWaeo4 ;tat krutLeAelcxg, UK Bet viiv r cloxpi-
664 8LopeedOev nap& Toil Eopeo.rderou xcet Ilavocnoyrderou Kuptou 'A.I.L6pocrlou Toi5
rpa8evlyou, 'A66-ci xod. Be6Aeop1'Aaxog T-71; ,ri.Lv `Everei5v rockilvotder-qc 'Aptaro-
xpartag, ix8i80.rcee g UncepxTig nap' iii.oi.i 'Av8piou 'IouXecevoii 011iAkiivog .roi5
Tunoypipou ESL!) lieSx0ep xcet 8anchrry met ei:Acc6c1g eepeepoTirca. Th ixAcewsporders)
xuptce 'EXivl-Aouxprirta, KopvrlAta-Ileaxontoe Ouyarpt Tor) goxwrecrou r.uptou
'Icodevvou-Banramoil imarderou -rot ckytou met ei)ccyyeAearoii Mcipxou. llepeixer.
Si lad ravaxce eincopdrra-cov rcpb; 68lytcev Te7iv 'AvayveaareSv etgl-Ce iv ccUrci.) 7cepee-
x6p.eva rceptepya xat geopm.1.6veu-ca. Con licenza dei Superiori e Ptivilegio.
Tverbrev. "Erse Xpeerroyoviag ,azog'. Hap& 'Avapia'IouXeceviii Tip Turroypcipep.

www.dacoromanica.ro
I0 IIII,IAN MFANESCII

cu mentionarea Cleopatrei si cu observatiunea cä Egiptul trece sub

Romani (Dorotei, p. 151) 1 Fara nici o tranzitie 2 urmeaza. legenda
Troadei (II6Aetioc Tpcdcaoc), apoi trei liste: una a imparatilor
Romei vechi (rcept Tv `Pcoli.ocicov pocaulcov 4youv Tc mace*
`PWirric, p. 164), alta a imparatilor bizantini i turce§ti pana
la sultanatul lui Murat III (1574-1595) Orspi ,ri5v (3acraicov Tij;
Kcovcnocv-nvoun6Xeco4, 1-7lq vitzg `13611.1c, p. 166), in fine, o listá
a patriarhilor Constantinopolului pang la a doua pastorie a lui Ieremia
(1586-1595) (=pi TWV roxrptccpxclv Tijg Kown-ravv.vou7c6Aswg xoct
'vinous xp6voug glary O =06(0:a-mg, p. 170). Fara ca aceste Este
sä intrerupa Orul povestirii urmeaz51 in legaturä cu legenda Troadei
traditiunile despre Enea, fundarea Romei, cei p.pte regi ai ei,
alungarea lui Tarquinius i intemeierea republicei; imediat dupà
aceia se vorbWe despre desfiintarea ei; in fine se nareaza istoria
imparatilor romani, bizantini i turcWi pana la vremea cand Murat
III incheie pace cu Le0i.
In editiunile mai vechi 3 povestirea inceteaza aci cu un <Aoç *;
in cele mai noi ea e continuald. Intre domnia sultanului Selim II
(1556-1574) i aceia a succesorului sàu Murad III figureaza un
capitol fara titlu in editiunile anterioare celei din a. i8o6, intitulat
4'Axotracrracrica eig rv ixxklysi.ocv* in cele urm5Itoare. In acest capitol se
vorbeste si de Petru chiopul domnul Moldovei cu prilejul vizitei ce-i
face la Iasi patriarhul ecumenic Ieremia II in a doua domnie a aceluia
(1582-1591) 3. Cu sultanatul lui Murad III inceteaza cronograful pro-
priu zis; urmeaeal apoi sub titlul de orcept rceere inapecv (sic) or. Opdcyrn
Tbv MoipLcv 0 o serie de bucati farà nici o legaturà intre ele figurand
insa ca simple capitole ale uneia i acelea0 scrieri.
1. Prima (p. 6o7-648) e o cronica in prolä a Moreei intretesuta
cu o istorie pe scurt a impazatilor latini ai Bizantului 0 a celor greci
dela Niceia 'Ana la moartea lui Mihail VIII Paleologul (1282).
- 2. 0 bucatà cu titlul de 4 rcept -roi") 'Icodcvvou Toij lIcaccLoA6you nroq
Oa& 1-hv potaariccv -614 Koverrav-nvourc6Xecog *, consacrata in bea mai
mare parte povestirii celor intamplate la sinodul al optulea (1437-1439)

1 Toate citatele din cronograful lui Dorotei le fac dupii editiunea din 1637,
cea mai veche din cite mi-au fost accesibile.
E singura solutie de continuitate din tot cronograful I

a Pe cat stiu, panA la editiunea din a. 1761 inclusiv.

Acest capitol a fost tradus pân 6. acum de patru ori In limba romi.n1 (vezi
cursul citat al prof. D. Russo, cap. Cronograful lui Dorotei din Monemvasia);
V. Grecu publicl o a cincea in Codrul Cosminului, II §i III (1927).

www.dacoromanica.ro
 CRONOGEAVELE ROMANE$TI DE TIPIII, DANOVICI II

(p. 648-706). Printre prelatii care semneazä actul unirii figureazä §i,
e 6 'comet%) 6c pit porcat-r% MouX808XtxxEac xcd TO), TOrcov intzcov Toi5
EzeocaTzioc4 Aociltocv64 * (p. 701).
3. e Ilepl TOU nerre Iniipey Tip MTcpoilmv 6 'Opx&Imc xcd. "Ca )(OM&
6=5 gECCV.EV sig akiiv # (p. 706-707).
4. <4 Oi it080E6TaTot 801'ixilaz Orcoi; gytvav &TIM pxc etg Av baoctt-
Tcp(STacTiv BeveTiav # (p. 707-715).
5. e Ilept ToFi AsttP&vou Tor; tayc'eXou KomTcarrivou, 6noi5 TO q:.epev
6 Ilk tzircoii KcovcrrocvTivoq cicrcO -* Nucc4718eicco unnatä de: 0 Tee
ypciRtccTot 6=5 eUpietrccv ypc7c4tbo: cbccbga ek TON Taiepov T0i5 1.tz-
y&Xou Kowcrcomivou )), cu explicatiunea lui Sholarios patriarhul
Constantinopolului (p. 715-717).
6. In fine, e Tdc OcpITCtac Tillc (3acrasIocg TGIV TO4LoCict.W, 67coi5
Tec iT67TCOV (sic) xcd TI gaT-/crev cd.,TOg 6 piyaq KowcyrocvTivo4 Tcpi5Tog
TiZtv Tcottocicov PCCCItlak )) (p. 718-720).
In editiile mai noi 1 mai figureazä 151r5I titlu pe lângã anexele de
mai sus o metodä de cum se pot afla cu ajutorul moinilor diferite date
calendaristice.
Cronograful lui Dorotei e clar, interesant §i bine aleatuit. Afarà de
solutitmea de continuitate mentionatá mai sus 2 (intre istoria Egip-
tului §i r5zboiul Troadei), in genere, tranzitiile intre diferitele parti se fac
pe nesimtite. In istoria Vechiului Testament, Dorotei urmeaz5. Biblia
cu destulä fidelitate; asupra unor parti ins5. trece foarte repede. Astfel
de pildà din tot ceiace povestete Geneza dela moartea Sarei pan5.
la ridicarea lui Iosif de cätre fratii lui (cap. 23-36) nu se mentioneaz5.
in cronograf cleat visul lui Iacov, blagoslovenia ce el d5. lui Iuda *i
numele celor 12 fii ai sai (p. 33-34). In afarà de sacrificiul lui Isaac,
despre acest patriarh nu se mai vorbWe nimic altceva cleat cä a n5lscut
pe Iacov (p. 33). De asemenea se omit cateva naratiuni privitoare la
Noe 3, David 4 etc., precum §i intreaga istorie a regatului lui Israel.
In schimb firul povestirei este deseori intrerupt de explicatiuni teo-
logice menite sä arate cum trebue intelese din punct de vedere crqtin
fapte §i chiar unele expresii din Vechiul Testament explicatiuni

s Dintre editiile ce mi-au fost accesibile prima care are aceastA ultiml
anexA este cea din anul 1761.
s P. to.
3 Tot ce se spune in legAturA cu el in Geneza (cap. 9 si to).
s Numai douii episoade (al femeii lui Urie si al numArArei poporului) figu.
reazA la Dorotei (p. 98-100) din intreaga istorie a lui David area i se con-
sacrli in Biblie toatii cartea a doua a Regilor si cea mai mare parte din cartea
intlia a Paralipomenelor (cap. 11-29).

www.dacoromanica.ro
12 IUMAN FrEFANESCII

foarte numeroase in partea dela inceput pang la moartea lui Moisi,

incomparabil mai putine de acolo inainte 1.
Cartea a avut mare succes in lumea greaca, dovadà numeroasele
ei ediOuni, care s'au succedat la intervale relativ scurte pang in primii
ani ai secolului al XIX-lea 2.
0 traducere in limba slavoneascg a cronografuhii lui Dorotei se
afla in mai multe mss in Rusia 3 cu urmgtorul titlu: Kutirtt Hero-
pima& Hmi xvotiorp44s.h, CHALIK ATOHHCE11,11, OR'kEANAA1 KKOATH,*
pasmitundtv H H3p/AAHltlia HCTOgH, CHp-ktlit HOK*CTH, HAtIHHAEAMIA OTK
co3mif1ia MTN Aim AO g3/ATIA KOCTAHTHHOHOMaKAPO, H HO 113RiTIN
lopiarpar.Na o ikafykrk Ttipocurk. 00EpAHA S60 OT11 CIABA1LIH111X'k MAC-
'mirk licTopIA Imparnvk HFIOrM, H OTIt MAHHCKAr0 /a3h1K4 HA 064114,
cHfrkqk HA rotlicithi, nputemcia OTIt HOEOCKAILIEHHAr0 WITp0H0l1HTA
motumilacYlicKAro imp% AopoOm. 11111H* I flOIMAHIGW11 611ArOLIECTH-
rkil maro . . flaiicIa iUHXHA0ilHIM.. . OT% rpetigacaro thl CA.1111110-

1 D. p. ce insenaneaza iv lipxy) la inceputul Genezei? (p. 2); explicatiuni

asupra cuvintelor ce spune Dumnezeu cand creaza lumea: yev-Oilro.) cpc7);
(ibid.) ; ce insenmeaza vorbele: novhcray..cv dvOixonov XLVe elx6va il[thorepov? (p.
7-8); de ce primul om s'a numit Adam? (p. 8); de ce crestinii serbeaza Du-
minica i nu Sambata (p. 8-9) ; cum trebue sá serbam Duminicile i sarba-
torile (p. 9xo) etc. etc. Aceste explicatiuni pentru unele din ele Dorotei
ne da izvorul: d. p. pe Grigore Teologul pentru crearea ingerilor (p. 2) ; pe Isidor
din Pelusium pentru afirmatia cá arborele cunostintei era un smochin (p. 13) ;
pe loan Hrisostom pentru timpul cat a stat prmmii oameni in rai (p. 16) dau
partii respective din cronograful lui Dorotei caracterul unei palii cu talc. P.
Marshall (in Byz. Neugr. Jahrbiicher, IV, 1923, p. 257-264) a incercat pe baza
ins Harleianus 5742 al cronicei dela 1570, care, pe cat se poste judeca dupit
extractele reproduse in articolul lui Marshall, prezinta un text identic cu cro-
nograful dui Dorotei, neexistand intre aceste doug texte cleat diferente
neinsemnate ca dela ins la ins sa, arate ca originalul palielor cu talc rusesti
este o palie interpretata greaca.
3 Prof. D. Russo mentioneaza (in cursul citat mai sus) urmatoarele sapte
editii, numai din sec. XVII: 1631, 1637, 1676, 1681, 1684, 1686 si 1691; la
E. Legrand, L. Petit et H. Pernot, Bibliographie hellénique. .. au XVIII-ime
sidcle, I, Paris, 1918, p. 303 si 333, gasesc mentionate Inca dotadin sec. XVIII
(din a. 1743 si 1750). Afarl de editia dela 1637, mi-au fost accesibile urmatoa-
rele, din a.: 1761, 1782, 1792, 1806, 1814, 1818.
3 VeZi A. I. Sobolevski, nepesomfaH JurrepaTypa Mocgoscidi Pycx
xrvxvII litICOB, St. Petersburg, 1903, p. 356-358. El cunoaste urmá-
toarele: Bibl. Publica, F. IV, 94 ; F. IV, 574 (sec. XVII); Arhiva Minist.
Ext. Moscova no. 2/2 (a. 1691) ; Bibl. Sinodala no. 343 (s. XVII). Aceasta
traducere slavä era sa se si publice (ibid., p. 358). (Asupra cárii lui Sobo-
levski mi-a atras atentiunea P. P. Panaitescu, conferentiar universitar. D-sa
imi pusese la indemana, cand lucrarea in chestiune nu-mi era Inca accesibilii,
titlul traducerii slave mentionate mai sus, si o parte din prefata).

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAPELE ROMINE§TI DE TIPUI. DANOVICI 13

pawn!' As KIK% INOMOIKOMit flocerasiwk filIKOMit H (PLACA H CISA,

1'41'01141MM AOXIIMAHMHTOMit rplicoiwk AHOHHC1fArrk COKE0111HCAt Kit
A*TO OTit CO3MHT/it Mrpa 7174, 0711, pOHCAICTKA XOPICTOK4 1665, M*-
ClAIVI AncEnaxpLi Kit qapcmttSiotiffivni 14 HOEHAVAIIHTOMIL rptiri,* MOCKIck.
Aceastá versiune slavo-ruseasd, a fost utilizatà de Dimitrie al Rostovuhii
in cronograful s5.0 1 §i prin traducerile române§ti ale lui, cuncOinta
despre existenta ei a pätruns in literatura romineascA Ind din a doua
jum6tate a secolutui al XVIII-lea 2
Al doilea cronograf care stã la baza cronografelor romane§ti Cronograful
provellite din surs6 neogread este acela al preotului Matei Cigala neogrec al lui
Matei Cigala.
paroh in Venetia, originar din insula Cipru3. Unele exemplare au
data de 1637, altele de I65o4. Titlul complet al cronografului acestuia
este: Ma aUvoti)E; at.occp6pm icrcoptiLv, Ccpxouivl Cad) wcEascog x6cri.tou
xoti. khyoucpx co IleptIxer. 81gv, xca rip &Acomv
rj v5v 'ExpovEcc:
Ti5g Kcovcrrcorri.vourcOAecog, u.eTccypaut.tivl c'erc6 1v ToupxoypaKtocv.
Kat =pt. -au"), Bccaaiwv, xal Ilavpt,ccpx&v, rulic ixu6ipv-ipev 1) xocO'etc,
'tip Boccraeiccv, xca TON) Obt011[LEVO0510 OpOvov. Kat rclxi.oL Boccrad;
'IcrtzccOti-cca Tip 6pusccv gC04 Tin) crhvipov:"E-ct. 8i rceptixer. 'rip
At.c'eX4cv To5 ecrEou ZLA6hrrpou Iii .rOv Zau.6pilv -rOv Wcyov. Kcd.
rcepl Tv Ctylcov, xoct. OixoutievLx6w, ' Zuvaaw, rcerre, xcd 7co5,
scat xocTex Tivcov iycvocv. MeTaxact-nvow Ocv.r41(5-haecov eopeAy.orckrow:
"Err. ai xoci. rcepi. To5 Ccriou HOcaxoc, 7c6-ce xoc 1.1.e.rec TCOLWV TpOrccov
&oyraO v& ylvetca.: Kot rcepi. rg
rcpocrxwilam; -ctov «yixov
elxóvwv, ix -ro5 Accucccrxlvo5 OcrcoaetEetg: Kat =pi. -* Bevertoc;
7r6-re ixs-Ea01, xod, rcOacx L1o6x&ae4 1v (Lptcsocv. Kai rrepl rv
'Ocrptxkov -co5 Bacramo5 Halccslou. Zuvccx0iv-co: irrel rcoAAE.Sv `Icrvo-
weir, 131,6Alcov. Kat [LETOCcpporzOiv-ra el; rceVp qopciaLv: Hap& -co5
1 Cf. ms slay 563 (B.A.R.), f. 38v ; aci, vorbind despre izvoarele sale, dupá
ce pomene§te de cronograful lui Cedren, zice: flH oii npimomoixi. looirS licropm-
,uciado AopoOIA MHTP0110AHT4 MONEMR4ACK.Iro ANSI 'C rpetucKaro ATAIIIISTA 144 Ci4Rft4CKiT 11t
O.,
c
umiSiolifontl rpap,* Mocsst sn4rogicTim4ro uNA 1140TA Allmxtomoime opium%
11pcffi1e,wk H AiotiacTiwk rphilaitH = Hronograful dela Neamt (1837), p. 38: I lfinga
aceaia am alaturat catra cea istoriceasca a lui Dorotheiu Mitropolitul Mo-
nemvasiel, carea din limba greceascà pre cea slavoneasca intru impara-
teasca cetate Moscva in zilele Blagocestivului inparat Alexie Mihailovici,
s'au talmácit de Arsenie §i de Dionysie Grecil o. Dimitrie trimite de cateva ori
la cronograful lui Dorotei: d. p. ms slay f. 14 (= Hronogr. dela Neamt, p.
14) ; f. 45 (= Hr. N., P. 47) ; f. 47 (=Hr. N., p. 50) ; f. 49 (=Hr. N., p. 52) etc.
2 Vezi mai sus, p. 4, n. 2.

3 DeSpre autor i opera vezi cursul citat mai sus al prof. D. Russo, capitolul:

Cigala. Noul compendiu de diferite istorii.

'
Vezi cursul prof. D. Russo in capitolul respectiv.

www.dacoromanica.ro
14 IUMAN $TEFANESCII

EaccesaT&Tou iv (IepeilaL, Kupkto MccrOaf.ou lir.ydOtcc Toil Kunpiou.

Ek xoivip eacpastav: "Est ai kuruLacqiev, xcd. Thy xcipa, We vc1
c6plaxyj 6 13oaellevoc T6v xci0e Miivoc ek notav illi.ipccv -c* EI`Jaoptcfcao;
cipxE7). Mi Tip Oncacv s5xoAcc. e6pEcrx-n 6 xceetg, xoct T6 arm+ 11«axa
1,1 Tip 'Eppefav 67cov icrweLdxrccilev: Con Licenza de' Superiori
& Privilegio: 'Eve TtirLv, Hap& 'liodcwn 'AvTcovicp Tiii 'IoaLav:
'ETeL KiV,axg%
Pe prima paginà numerotatá se aflä Inca un titlu, mai scurt, si
reproducand parti din cel precedent; Mac ativotkc accup6pcov laTopLiLv
ckpxop.ivi) dcrc6 xrEaccog x6crliou. Kat Myouaa, bo); 1 viiv 'Exp6vux.
IlepaxeL a' tri. xcd. Tip auxrcv KcovaTocv-mourraccoc. Katt nept T:6;
BeveTtag 7r6-re ix-rtc701, xod. rano!. Ao6xcaeg Tip iipt.accv: "Efl ai
nept Tcliv Ilcurpccepx6v nc7.); ixuaipvirrev 6 x(xO' ik -r6v oixoutavLx6v
,Dp6vov: Kat =pi Tv ecykov scat oixoty.evcx6Sv C' Zuvacov 7r6Te,
xoct rcept -Avow byway. ZuvoczOkvTa 67c6 TraXv Icrropcxclv BLaEcov,
xcd ile-racppoccrOivTa ei; xoLvip xcd 7ssilv cppctaLv. Ek x o wily
ei) cpauccv.
Si acest cronograf incepe cu crearea lumii; pana la a. 1392 se ur-
meaza in linii generale aceiasi ordine in asezarea materiel ca si la Do-
rotei al Monemvasiei. Dela aceasta data incolo adica dupa capitolul:
# Bocaaeice 'Icodtvvou Toll HcOtoctoA6you # (p. 414), care e identic cu cel cu
acelas titlu din Dorotei (p. 531) Cigala u pune la baza istorisirii sale
istoria politica din Turcogrecia pe care o intregeste cu istoria patriar-
hala publicata de Crusius imediat dupa istoria politica, intercaland
la datele respective intamplkile bisericesti de capetenie*l. Povestirea
din Turcogrecia e continuata pana la anul 1624 sfarsindu-se cu sulta-
natul lui Murad IV (p. 469); aci se termina cronograful propriuzis.
Apoi urmeazä mai multe capitole care n'au legatura directa cu el.
I. u Atea4t; Toll Ccr.coT&Tou ELAUaTpou mina. Team; xod 'Iov-
&dew yevolAvl iv Td.y.7). 'Ev Tc7) TeTcipTy gTEL 1* ocirroxpaTopEccg
KcovaTcorrEvou Toil [LeyclAov, xca Cleocrthrrou Bccaakcog * (p. 470).
2. # Ilept Tiiiv ayEc4v xcd olxoup,evtx(73v inTac cruv6acov, II6Te, xcd
nor), xxi. XGCTa Tr.vcliv, auv-OpoicrOilaccv. MeTec sad. -men, 'AvTLVD-ipecov
OpOoagwv, ivccvTlov Tao cdpicrem. Zu?aexOiv T6 raetaTov Mipoc
«A Tee rcpax-rcxec TiLv tepc7w EuvOacov, xoct nepi. Toil OurEou Ilecozt *
(P- 479)-
3. u Ilept Toi5 no-re ixTEaN 41 Beve-rEce # (p. 520).
4. o Metod pentru a afla anumite date calendaristice cu ajutorul
mainilor* (fara titlu) (p. 523).

1 Cf. cursul citat mai sus al prof. D. Russo, capitolul respectiv.

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFEIX ROMANF4TI DE TIVII1, DANOVICI 15

5. 0 Hcp Tor) Aatidcvoy 'col"; MeyctAou Komprowavou cu ((Uteri le

ce au fost scrise pe mormântul marelui Constantin * si cu expli-
carea lor interlinear5. (p. 525).
6. 0 Tec 'Opcpbarz ,f,"1"; Bczcsr.Azioc; Tv Pay.cdcov, Orcoi3 brinmacv,
x(zi. 'sac gcrrvev ocirrOg & virzg KowaTco-rtvog Tcprog Tc-tiv Tcop.cctcov
Boccsazó; C (p. 526)1.
Sute de pagini din cronograful lui Cigala sunt reproduse cuvânt
cu cuvânt din Dorotei. Lucrul se explicg prin faptul cà pe langà cronica
dela 1570 2 izvorul comun al acestor douä cronografe este sigur
cä Cigala 4 a utilizat i pe predecesorul s'au, cam fàfà jen61, dupà obiceiul
timpului 3*. Principalele diferente intre aceste dou/ cronografe al lui
Dorotei adid. 0 al lui Cigala le-a indicat prof. D. Russo 4. Deosebi-
rile mai märunte stint numeroase: Cigala 0-a permis mai multe schim-
bàri, adaose i omisiuni *3. In privinta compoziViunii, cronograful lui

1 Aceasta este ultima anexA din exemplarul mutilat la sfarsit, unicul ac-
tualmente, al Academiei Romfine.
* Despre aceastá cronicl vezi capitolul respectiv din cursul citat mai sus
al prof. D. Russo.
8 Vezi cursul prof. D. Russo, cap. despre Cigala.

Astfel in capitolul despre rAzboiul Troadei lipsesc la Dorotei dar figu-

reazii la Cigala unele indicatiuni: d. p. cAlAtoria lui Paris la cetatea Sindona
si la Proteu, impAratul Egiptului; numArul oamenilor implatosati inchici In
calul de lemn (24) etc.; Cigala adaugii imediat dupA legenda Troadei un capitol
unde povesteste soarta eroilor greci care au luat parte la rAzboiul troian;
de asemenea lipsesc la Dorotei o serie de capitole despre Saturn, Jupiter, Mercur,
Apollo etc., pe care Cigala le aseaz 5. dup1 povestirea despre Nemrod si Semi-
ramida (p. z8). Partea din cronograful lui Dorotei (incepAnd dela a. 531) in
care se expun evenimentele posterioare anului 1392 cum am v5zut mai sus
(p. 14) este inlocuitA de Cigala cu o povestire fAcutA dupl Turcogrecia
lui Crusius in care amestecA date din istoria patr iarhall, ba chiar insereazA
lufind de acolo expunerea credintei ortodoxe, pe care a prezentat-o patriarhul
Ghenadie sultanului Mohamet. Capitolul despre neorfinduelile bisericesti Ii
giisim si la Cigala, dar nu in intregime: amAnuntele despre Petru Schiopul si
Tsigara, casAtoria aventuroasä a lui Cantacuzino cu fata Chiajnei expusii pe
larg in Dorotei... lipsesc la Cigala. Capitolul despre cucerirea Moreei (p. 588
589) e de asemenea suprimat. In locul capitolului despre sinodul dela Florenta
aflat in Dorotei... Cigala pune istoria celor capte soboare ecumenice (D.
Russo, cursul citat, cap. Cigala).
5 D. Russo, cursul citat. In genere Cigala omite multe din explicale teo-
1 ogice care, cum s'a vAzut mai sus (p. II), abundA la Dorotei (comparl d. p.
Cig., p. 1-13 cu Dor., p. zr6); alte omisiuni: istoria omenirii dela alun-
garea lui Adam din rai pfinä la potop, inlocuitl cu niste notite ce n'au nici-o
legAturA intre ele (p. 11-13); lista celor 72 de limbi care au aparut la zidirea
turnului Babel (Dor., p. 23) etc.; in schimb adauga multe mai ales nara-
tiuni, d. p. (afar& de cele mentionate mai sus, n. 4): un tablou sinoptic

www.dacoromanica.ro
 x6 IULIAN §TEFANESCII

Cigala este mutt inferior aceluia al lui Dorotei, cAci pe catà vreme scrisul
lui Dorotei formeazà un tot in care diferitele pärti sunt bine legate
intre ele, la Cigala deseori naratiunea e intreruptà cu serii intregi de
notite disparate 1 ori cu bucbiti care sau nu-§i au locul acolo unde sunt
aezate 2 sau prin lungimea lor te fac s pierzi firul povestirei 3. Desigur
cä manuscrisul lui Cigala s'a dat la tipar a§a cum a e0t din mAinile
compilatorului s, dupá moartea lui, falrä ca el sà fi avut vreme sä-1
revadä i sä-1 puná in stare de a fi publicat. Poate cá aceastà imperfec-
tiune a lui a fost §i ea una din cauzele care au fkut ca cronograful lui
Cigala sà nu aibä mare succes, cáci cel mult dacä au apàrut din el douä
edi;ii i acelea din secolul al XVII-lea 4.
0 traducere slavoneascA a acestui cronograf pare ea' existá in ms
579/1081 din Arhiva Ministerului de Externe dela Moscova 5.

de ceiace a creat Dumnezeu in sase zile (p. 3-4) ; Noe nascoceste fabricarea
vinului (p. 15); cunt acelasi Noe imparte pámantul celor trei fii ai sai (p. 17) ;
cum a distrus Avraam idolii tatalui sau (p. 24); intalnirea lui Avraam cu Mel-
chisedec (p. 25); cum a discutat Avraam cu fermecatorii egipteni 0 cum i-a
invins in fata regelui Egiptului (p. 29-30) ; intreaga istorie a lui Isaac si a lui
Iacov (p. 31-32) ; binecuvantarile pe care Iacov le dá la moartea sa celor 12
fii a.i sai (p. 40-42); Dorotei reproduce numai pe aceia pe care Iacov o da
lui Iuda ; ispravile razboinice ale lui Moisi inainte de a parasi curtea lui Pa-
raon (dupa ACTC"Ch rmaK) (p. 47); xplaRk '105 (DC/pad) (p. 52) ; istoria celor 37
de viteji ai lui David (p. 74); consideratiuni asupra greselilor lui David (p.
76 si 77) ; ultimile evenimente ale domniei lui David (p. 78-79) ; adause la
domnia lui Solomon (p. 101-103) 0 la domnia lui Roboam (p. 105) ; istoria
regatului lui Israel dela Ahab pana la Ioas fiul lui Ioahaz inclusiv (p. a(3',
recte 102 dela p. 79 pana la p. 163 incl. cronograful lui Cigala are unele
pagini gresit numerotate l ca stare trimiterile la unele cifre grecesti reprezinta
notatiunea gresita a paginilor cronografului) ; povestea lui Tobit (p. a t.a.'
cn.13', recte 111-112) etc. etc.
1 D. p. p. 9-13; p. 17-23; p. 42-43; p. 71-73; unele introduse CU 611.
2 De pildä intre domnia lui Iosof at si aceea a lui Ioram, regii Iudeii (ay'
ae, recte 103-106) figureaza o notita cronologica, un fel de rezumat al isto-
riei Evreilor dela Abraarn la Sedechia, cu sincronisme din istoria Grecilor,
care si-ar avea locul mai degraba dupa povestirea distrugerii Ierusalimului.
3 D. p. istoria regatului lui Israel i aceia incompleta dela Ahab
Oita la Ioas fiul lui Ioahaz, intinzandu-se pe nu mai putin de 6 pagini este
intercalatii intre domnia lui Asd, regele din Iuda si a fiului sat,. Iosaf at.
Vezi mai sus, p. 13.
5 A. I. Sobolevski, op. cit., p. 359, crede cà i ms in chestiune cuprinde tot
traducerea cronografului lui Dorotei, insa revazuta i completatá de Evthimil
pe la finele sec. XVII. Cu toate acestea atat titlul ms-ului cat i alte doua. tit-
luri ale unor anexe titluri pe care le reproduce Sobolevski din ms, sunt

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAPELE ROMANEBTI DX TIPUL DANOVICI 17

Aceste douá cronografe neogrece§ti au fost cunoscute de timpuriu Traduceri

parafraze ro-
in România 1 0 de timpuriu s'au fácut, dupä unul sau dupà celalt mânesti dupa
aceste dou
traducerea vorbä cii vorbà a titlurilor respective din Cigala i n'au nimic cronografe
de a face cu cronograful lui Dorotei. grecesti.
Titlul principal al ms-ului: Titlul cel mic al cronografului lui
Cigala, p. 1:
N&a Einiotinç, captgb HOBOe co6-
Nice abvoiç &cc cp6 pow taro p-
paaie paaaburb fiCTOpill, awnmalo-
weca orb coTeopeaia mipa H ottaH- x o Ow) dad) x-rEcrecoc x64Yiz0u xcxl kir
youact 5coc rñ vi5v 'Expovlce.
maaaiouAeecg gauce jo cero .71-kra orb
XpHcza 1624. Cigala, p. 415:
Da f. 507 sl.: IETOPIA IIOAITIKH HEPI
Hcropisi rpaaciAaHcicasi o rurbueHin THE AALZEEnE KDNETANTI-
KOHCTBHTHHOHOHt, nHcaxasi orb Map- NOYHOAELZE rpoy.i.t.iv7) Curb T6v
THHH Rpycia, captin. orb KHHrH Typ- Maravov Kpolimov trouv darb rv
gorpegin, Hainifialou.taRcH am wecm- ToupxoypezErCoev cipxotgvn, tin6 r6
Tmcsig Haro ilesmabcoTaro Atm orb 'EfzxLo-xf.XLoa-rbv 'EvvaxocsLoaT6v tro5
AiAanta, 0Th Xpacra we 1392 II KOH- dercO 'AUL/ &Tv) Si Xpuaroii ,cerq6'
xialotnadacta gawe go Aitecb. xcet. khyouace 5cog vv aluzspov.
La f. 580 ob. Cigala, p. 470:
PacTrnaronbcTaie cs.vreliwaro Cii- AIAAEEIE TOY ArInTATOY
nsecpa nanbi poinicaro, Ha iygen EIABEETPOY HAHA `PSYMHE
6bIBulee Wb PHMt. KovrOc 'IouSocicav yevotLiv-r) iv TWirn.
Apoi Sobolevski adaugal: flocJrbgHie JIIICTbI (588-590) aaawrbI pacvaaowb
no ew Imo comaca Beaenia) (=Ilepi soi3 rcóre iwrla01 7 Beve.rtce, Cig., p
520), npumaAnexcauppeb XpoHorpachr /lopoeesi". Dupa cum vedem, din
acest ms lipseste capitolul despre Sinoadele ecumenice cuprins in Cigala, p.
470-52o.
1 D. p. un exemplar din cronograful lui Cigala a posedat mitropolitul Do-
softei (1624-1639). Vezi D. Russo, cursul citat, cap. Cigala... . Din acel
cronograf a luat desigur prelatul moldovean naratiunea pe care o reproduce
in al Vietile Sfintilor o, Iai, i682-1686, p. 283 (= Cigala, p. 246) despre care
ne spune cà e scris51 in a hronografA o; eateva cuvinte sunt chiar date in gre-
ceste Insã cu caractere cirilice. Hronograful grecesc o II citeazá ai Miron Co-
stin (Opere complete, ed. V. A. Urechig, vol. 2, Bucuresti, 1888, p. 419, asupra
cdruia mi-a atras atentiunea prof. D. Russo) pentru niste date privitoare la isto-
ria Salonicului si la unele cuceriri ale sultanului Murat II (1360-1389). Intr'o
not 5. la pasagiul respectiv (ibid., p. 484) Urechiá zice c ceva informatiuni
analoage aflAin in Chalcocondila », dar nu poate afirma c5 M. C. s'a servit aci
cu acest scriitoriu e. E adevarat c5. la Halcocondil (editia din Bonn, 1843, p.
46, 5; 205, 20 i 22 §i 235, 13-236, 1.) sunt unele date dintre cele pe care le d'a
ad Miron Costin, ins 5. redactiunea textului sgu arat5. c el a utilizat mai de-
grab5. cronograful lui Dorotei (= p. 534). Mai departe hronograful grecesc
aletopisetul grecesco este citat de asemenea in niste mss ale cronicei lui Simion
Dascalul notate cu A, A1, Ay in aparatul critic al editiunii lui C. Giurescu,
Letopiseful fdrii Moldovei pdrid la Aron-Podd, Bucuresti, 1918 pentru niste
date care se gasesc in cronograful lui Dorotei: 4 hronograful grecesc o de douâ

www.dacoromanica.ro
 18 IUI,IAN §TEFANESCU

sau dupá ambele laolaltä, traduceri i parafraze. Cea mai veche este
parafraza alatuitä pe baza ambelor cronografe ctmoscutä in literatura
Cronograful româneascà sub numele de a cronograful tip Danovici », despre care
tip Danovici. am sä vorbesc in prezenta lucrare 1 Acest cronograf românesc e 0
eel mai ráspandit flind reprodus inteun foarte mare num6r de mss
dintre care am avut la indeman6 pe urm6toarele 2.
Descrierea I. Ms 3517 (din Biblioteca Academiei Române) 3 in 40; 619 foi,
mss-lor. dintre care 7 foi albe la inceput, 3 albe la sfarOt. Numerotate sunt
I. Ms 3517.
ori, 2) p. 25,3z (=-Dor., p. 7o1) nude gresit numesc co,pitii romAni pe mitropo-
litul Moldovei care semneazA la sinodul dela Plorenta unirea cu Roma Ioasaf
in loc de Damian, confundandu-1 desigur cu mitropolitul Armeniei care in
lista de semnäturi din cronograful lui Dorotei urmeazA imediat dupA Damian
§i p. 223,23 (=Dor., p. 582) ; §i letopisetul grecesc *, p. 106,22 ( =DOL., p. 548).
Aceste trei mss dateazA din primul sfert al veacului XVIII. (Pentru identifi-
carea lor comparA Letopiseful fcirii Moldovei..., ed. C. Giurescu, d. p. p. 1,22-29,
p. 35,3e, p. 36,22, cu C. Giurescu, Noui contribuliuni la studiul cronicilor moldo-
vene, Bucure§ti, 2908, respectiv p. 26, p. 7 si p. 8).
1 Despre traducerile mai noi ale cronografului Cigala 0 a lui Dorotei, voi
vorbi altAdatl.
2 UrmAtoarele zece mi-au rAmas inaccesibile: 2. ms Cipariu, mentionat
de posesorul au in Crestomatie sau analecte literare, p. XXXIXXXII (pa-
sagiul e reprodus mai sus, p. 5 n. 4) ; 2. ins Otescu, mentionat in A. D.
Xenopol 0 C. Rrbiceanu, Serbarea Scolard dela Iasi, 1885, p. 277) ; 3. ins dela
Socola (thidem) pe care Aron Densu§ianu (Istoria limbei i literaturei romdne,
ed. II, Iasi, 1894, p. 227 n. 31) ii socoteste ca apartinfind tipului Danovici ; 4. ins
Gaster, 8 ; 5. ins Gaster, 12, ambele mentionate de posesorul lor in Byz. Zeitschr.,
III (1894), p. 529-530 0 in Geschichte der rum. Lit., p. 288. Din codex 12 pu-
blicA tot in B. Z. (acela0 an, p. 530-552) in traducere germanA capitolul despre
rAzboiul Troadei i acela despre soarta eroilor greci care au luat parte la acel
rázboi. De retinut este cA acest din urinä capitol figureazA in acest ms a erst
am Schlusse der Chronika. (Despre codex 65 din aceiasi colectiune care cuprinde
un cronograf prescurtat voi vorbi altA datA) ; 6. ins Demetrescu (descriere si
extrase in Convorbiri Literare, XXIX, 1895, p. 657-663) ; 7. ms din Paris
(Bibliotheque Nationale, fonds valaque, n. 4) descris de 0. Densu§ianu in
Revista criticd-literard, III, 2894, p. 288-298 (unde se dau i cAteva extrase)
0 de Const. C. Giurescu in Rev. Hist., II, 1925, 0 in bro§urA aparte, sub titlul
Les tnanuscrits roumains de la Bibliotheque nationale, Paris, 1925, p. 8-22;
8. ins Densusianu (descriere i extracte date de Aron Densu§ianu in Revista
criticd-lilerard, II, 1893, p. 97 si IV, 1896, p. 307-319) ; el apartine in parte
tipului Danovici, parte tipului Dorotei (vezi mai jos, p. (46-47)) ; 9. ms Iancu
descris de G. GhibAnescu in revista Ion Neculce, III (1923), p. 217-219; un
extras totlacolo, p. 219; to. ins din Lemberg (Biblioteca Universiatii, no. 205)
a cArui prefatA a avut amabilitatea sg. mi-o comunice P. Panaitescu, confe-
rentiar universitar.
3 Deraci inainte mss-le din Biblioteca Academiei RomAne vor fi indicate
numai cu numarul lor farA sA se mai mentioneze si colectiunea din care fac
parte.

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFEIX ROMANZ5TI DE TIPUI, DANOVICI I9

numai cele 6o8 foi scrise, care au avut i o numerotatie mai veche,
cu cifre cirilice, posterioara scrierii ms-lui, 0 care a disparut in mare
parte cu prilejul legarei lui, cand s'au redus marginile exterioare ale
foilor. Legatura veche in piele, azi in stare foarte rea. Scris in a doua
jumatate a veacului al XVII-lea 1 A apartinut lui Gr. G. Tocilescu
care 1-a testat Facultatei de Filozofie i Litere de unde apoi la 1910 a
trecut in Biblioteca Academiei Române.
Acefal i fara sfgr0t.
Incipit: « sant cainii aa cum se aflä la scrisoare » (f. 1).
Finit (f. 608): « a.ea intru acesta chip vor i spre tine ca obiceaiul...».
In dark' de cronograful propriuzis 0 de anexele lui mai cuprinde,
incepand dela f. 592v, primele 23 capitole ultimul incomplet din
o samà de invataturi de intru carele au invatat inteleptul 8 i cre§tinul
imparat Vasilie Machidon 2, intru Hs. Duffindzau samodrajetu Grecilor
bunul i intaritorul credintai pravoslavnicilor cre§tini cu carele deade ga-
nanii de invätatura a prea iubit fiului sau i preamundrului Leon inparat
fiind de \Tanta big' tang" carele era destoinicit i namisnic i nasleadnic
inparataii i inpreunä cu parintele san iar4 inparat i na6alnic ».
La inceput au dispärut vreo II foi; la sfar0t, 5. In interior lipse§te
o singura foaie, intre actualele f. 270 0 271. Foile albe notate azi cu no.
67 0 68 s'au intercalat fara rost, cgci in acel loc nu exista nici o lacuna.
In genere ms e rau conservat. Multe foi au fost deteriorate la
margine i apoi carpite cu hârtie opaca. 0 mutilatiune de felul acesta
e foarte veche: coltul exterior de jos al f. 457, r. 25-27 i 457v, r. 32
31, cap. « Imparatia Ducal Murtuflu, glav. zoo », era deja rupt cand
dupg acest ms s'a copiat ms 86 8. Aceasta ruptura a foii a dat nWere
la clonal lactme in text: una pe f. 457 0 alta pe f. 4570. Multe foi
sunt palate ; ba unele stmt a§a de murdare 0 de uzate incat scrisoarea
e §tearsa aproape cu totul: de pilda, marginea din stanga a f. 2700,
care e i foarte murdara, citatul de pe marginea exterioara a f. 10 etc. etc.
Ms e alcatuit din doua parti: prima se intinde pang la f. 271 in-
clusiv ; a doua, de ad inainte, pang' la sfar0tu1 ms-lui, completand
In catalogul manuscris al mss-lor B. A. R. (vol. 2, f. 54) e trecut ca fiind
scris in sec. XVIII. Indicatiunea nu e exactá. La f. 584 a ms avem o notità
provenitä dela altä mânil decal cele care au scris sau au corectat ms-1 datatl
din xsca (= if(3\4) Ghen<arie> 23. Afará de aceasta el este originalul ms-lui 86
(1693) si a unei parti din ms Sigmaringen 5 (1679). (V. mai jos p. <46> Op. <54*
2 In transcrierea textelor cirilice m'am condus de normele indicate in D.
Russo, Critica textelor §t: tehnica ediiiilor, Bucure§ti, 1912, p. 25-26. Cuvintele
scrise in mss cu abreviatiuni le-am transcris intregi, far 5. sá mai fac vreo men-
tiune.
3 Vezi mai jos p. <54>.

www.dacoromanica.ro 2*
20 ItTLIAN '1EFiiNEScu

pe prima. Textul partei I, afara de unele completari ulterioare 1 e

scris de o singura manal (m. 1) (vom numi T m. I tot ceiace in aceasta
prima parte 55 e scris de m. 1), o mama: diferità scrie partea II (m. 2).
Partea I forma odata un tot aparte, caci la filele ultimei pagini a ei
(f. 271°) se aflä un semn care indica sfar§itul, iar ultimele patru ran-
duri sunt mai scurte ca celelalte 0 a§ezate la mijlocul paginei, astfel
cum au obicei unii copi§ti sa incheie un ms, atunci and textul ce-1
mai au de scris nu e destul de intins ca sä acopere complet pagina res-
pectiva. F. 271 pare adaugatä ulterior, caci de§i au conservata 0 ea,
e totu§i mai curata ca foaia ce o precede (f. 270) ; 0 e facuta dintr'un
fel de hartie mai subtire, de altä culoare 0. cu ni§te strii verticale bine
pronuntate, deci de alta calitate de cat hartia intrebuintata in restul
partei I 0 diferitä §i. de hartia din care s'a alcaltuit partea II ; cerneala
e 0 ea diferitg. Aceastä foaie e scrisa cu unciale de formal arhaica 0
de o factual cum nu se gase§te nicaieri nici chiar la initiale in
ms nostru, care e scris in intregime cu minuscule. Lipsa de ligaturi 0
trasarea corectä a literelor nu-mi permit sä ma pronunt daca tot m. 1
a scris 0 aceasta foaie. Prezenta lui ii in forma SHCS (f. 271,12), unde, ca
de altfel 0 in formele similare, m. 2 intrebuinteaza -h, pe care il sub-
stitue lUi H ori de cate ori il observa in partea scrisal de m. I, precum
0 modul cum incheie textul aceastä foaie, arata ca, este imposibil ca
ea sal fi fost scrisa de m. 2. Pe de alta parte formele « au svar§itu »,
« ai svar§itu » care apar la f. 270, 7 0 13, cu totul necunoscute mainei I
care scrie pretutindeni « a salvar§i » precum 0 abreviatiunea « Diiinzau »
in locul careia m. 1 scrie pretutindeni « Duiiinzau », arata ea' altd manã
de cat m. 1 a scris aceasta foaie. Foaia care s'a pierdut inaintea f. 271
o vom numi 27ob era probabil scrisd cu litere tot atat de mari
(de aceia0 mama) ca 0 f. 271 caci cuprindea cam tot atata text cat 0
ea 27 randuri din ms 86, pe cand f. 271 cuprinde 23 randuri din acela§
ms ; ambele deci contineau atata text cat intra intr'o singura foaie
scrisal de m. 1 intre 40-50 randuri din ms 86 ; astfel ca.' nu cred
cä gre§esc daca presupun cà aceste doual foi au fost adaugate ca sä
inlocuiasca ultima foaie a lui Tm. I care va fi fost in parte deterioratä.
In adevar actuala f. 270, care dupal socotelile de mai sus ar fi fost a
treia din urinal a ms-lui, e mai math' 0 mai murdara decat actuala 271 ;
de asemenea pe f. 271b textul se terming brusc in mijlocul unei fraze 2
Tot ulterior au fost intercalate 0 actualele foi 101-102 i 178-183,

1 Vezi mai jos, p. <21-22>.

2 F. 270, II: s 0 feace imparateasa lu I cruri scumpe, ve*minte 0 odoari. I
de aur 0 cu petri scumpe, 0 cu märgArita I riu, 0 dea I ca s'au savair I 0tu ».

www.dacoromanica.ro
 cuoleoGRAPELE ROMINETI DE MEIJI, DANOVICI 21

scrise de m. 2 pe o hartie deosebita de cea intrebuintata in partea I,

dar asemanatoare cu cea pe care a fost scrisa partea II. Cum starea
in care se afla 'Inca ms ne permite sa reconstituim in mare parte caetele
care-I alcatuesc, constatam ca f. 101 0 102 sunt foile interioare (3 0
4) ale caetului respectiv format din foile 98-105 ; iar foile 178-183
alcatuesc un caet intreg. Trebue s-a presupunem ea prin suplimentele,
de care vorbiram, in. 2 sau a cautat pentru un motiv sau altul sa.inlo-
cuiasca foi care existau deja, sau a completat lacune ce se aflau Inca
pe atunci in acel ms. Prima alternativa nu se poate sustine caci, cum
vom vedea mai jos, 1 toate copiile lui 3517 care reproduc din acest ms
numai ceiace a scris m. 1 au in locul actualelor foi 101-102 un text
care prin intinderea sa nu poate acoperi douà foi de ale lui Tm. 1, iar
ca factura e cu totul deosebit de textul in mijlocul caruia figureaza ;
cat despre textul cuprins pe actualele foi 178-183, el lipse0e cu totul
in copiile amintite mai sus ale lui T care prezinta aci toate o lacuna
ramasa pana astazi necompletata. Deci in ambele locuri avem aface
cu pierderi de foi in ms Tm. 1, lucru foarte posibil la un ins care, cum
am vazut mai sus, ramasese neterminat 0 de sigur necusut 0 nelegat.
Dar intreg ms 3517 prezinta particularitäti pe care nu le intalnim
la nici unul dintre celelalte mss destul de numeroase ale cronografului
Danovici. In primul rand este imensul numar de corecturi la care a
fost supus textul primitiv al ms-lui facute pe razuri de cele mai multe
ori grosolane pe care s'a scris mai in urma altceva. Ele sunt foarte
numeroase in partea I peste 100 in primele 50 foi, mai rare in partea
II unde pe un spatiu egal (f. 273-322) gasim deabia 22. In partea I
corecturile provin dela trei maini: unele prea putine la numar de
la m. 1 2, altele foarte numeroase, dela m. 2; in fine, foarte multe iar5.0,
dela o a treia II:Jana care inlocue0e in textul primitiv unele cuvinte
care nu-i plac : in special prigone0e anumite cuvinte ce fuseserä tran-
scrise de m. 1 tale-quale din originalul grec in locul carora substitue
echivalentele slave pentru care de altfel arata mare predilectiune 3.
Scrisul greoi 0 mare al acestui al treilea corector al ms-lui ne &á impresia
1 Vezi mai jos p. <44>
3 D. p. la f. 5°. 6; f. 7. 4; f. 13, 22 ; f. 34°, 9: f. 39, le etc.
3 Astfel in kc de e cocon * scrie a fiu e (d. p. f. rr, 1) ; in kc de e Idlul mieu o
scrie e Iiiul meu * (d. p. f. 1 5°, ap 0 p5 ; f. I6v, 5 ; f. 25°, 5 etc.) ; in kc de e fd-
4 ; f. 55, ii etc.) ; in kc de
meae * scrie e muiare * (d. p. f. 15, sdmdtqd *, # plod *
(d. p. 35v, ,) ; dar mai ales deslantueste o persecutie in regula impotriva cu-
vântului t alofil o (= gr. ecXX6cpu)oc) pe care 11 sterge pretutindeni pe unde il
gelseste de abia scapá neobservat in patru locuri: f. 57, 24 0 25 ; f. 58, 6 si
59v, Bo, unde pan 5. azi citim in ins e alofili s sau e alofi . inloalindu-1 in majori-
tatea cazurilor cu echivalentul slu slay e inoplemeanefi e (sl. HHOIIMM111111H461) :

www.dacoromanica.ro
22 IULIAN *TEPANESCII

cá nu avem aface cu nu copist de meserie ci desigur cu vreunul din po-

sesorii ms-ului avand oarecare culturg slavä.
Dar corecturile cele mai importante stint incontestabil ale mAinei 2. Ea
indreapa ortografia in sensul dialectului moldovean1 i inlocuete unele
expresii sau chiar portiuni de frazg cu altele care i se par mai corecte sau
mai dare 2 Corecturile le face din conjecturà, färä adicg sà intrebuinteze
pentru aceasta vreun text cum a procedat de pildä la completarea la-
cunelor sau a locurilor albe r5.mase dela in. i. Dovada o fac pasagiile In
care afirmki exacte ale textului primitiv, al cäror rost insa nu 1-a inteles
corectorul, stint inlocuite cu altele gre§ite. Exemple clasice in aceastà
privintä avem la f. 172, 19-21 §i f. 227, n 4. In partea II corecturile
stint mult mai rare §i mai putin importante. Ele provin dela in. 2 5.
f. 5539 17; f. 56', 11. 19-20P 24; f. 55. 18, so; f. 58, 15-18 ; 1. 58", 4 ; f. 59, 5 ;
f 5911, 8. 7. 11; f. 61, 33; f. 65v, 7. 10.'11; in alte locuri cu * alte sdmintdi *: f.
56, ; f. 56°, la ; f. 57, 5, 10 f. 57", 18-18; f. 58, 9; f. 58v, sg; f. 61, 33; f. 651,,
14; f. 66, 18; ell S acestea sdmintdi »: f. 59, 8; cu acestia »; f. 57, 8; f. 59, 14;
f. 66, 18; ell 4vrdima§i 9: f. 58, is; f. 59, to; f. 65v, at; iar la f. 57, 19, In loc de
aintealofili* scrie intr'âniio. Mai departe aceastg m. 3 scrie in loc de *spa
cea de rdspuns o apa cea de prerecanie s d. p. 1. 84y, 1; in loc de 4 cuptor *,
pqtie II d. p. f. 103, 6, s, g; in loc de pedepse s, certdri c d. p. 66y, 19; in loc
de cuminecdturd a, S pricWenie . d. p. 1. 240y, is etc. etc.
1 Tm. i are o foneticA moldoveneascg temperatg cu oarecare concesiuni
dialectului muntean; in. 2 se strgdueste sg restitue pretutindeni pronuntarea
moldoveneascg. purg. Corecturi de felul acesta avetn pe fiecare paging in mare
numgr. Aleg exemple la intiimpIare: astfel in locul lui it din rgdgcina verbului
a, zice* in. 2 pune .6. Corecteazg d. p. zis i zicea in zdsg. L zdcea (vezi: f. Iv,
6; f. 2, 10; 1. 121, g; f. 270°, to, ; apoi schimbg c intelept *, a intelepciune*
in I intalept s, * Intalepciune a (d. p. f. z, ,
7); ciubeare In ciubearg * d. p.
f. 121, 20; alease* in 4 aleasg o (d. p. f. z, ; cartile* in cgrtgle (d. p. f.
I2Iv, 1) ; aIii * in a altgi* (d. p. f. i, 18..19); a cositoriu* in e costitoriu
(d. p. f, 270, 0 etc. etc. De cele mai multe on e scris de-a-dreptul peste H sau
e, astfel cg se poate usor cunoaste ce literg a figurat in original mai inainte;
alteori se rade litera originalului i s se scrie pe razurg.
2 D. p. in loc de t altul mai drag » (cf. 3450, 1. 54, as §.1 763, f..43", a) scrie
alit* fecior ca acela mai drag * (T. f. i9, 3); in loc de a fi muiard (cf. 3450,
f. 55, 13 §i 763, f. 45, 4) scrie: a s'au impirtrilat c (T. f. 20, 8); in loc de a te va
spdnzura 0 (cf. 3450, f. 56, 33 i 763, f. 49, 16) scrie: de vei peri <cd te v >or spdn-
zara * (f. 21v, ,$) ; in loc de a ceale 7 spice sdci * (cf. 3450, f. 57, §l 763, f. 49, is)
scrie a ceale 7 spice sdci ce ai vdzuta (f. 22, ii); vezi de asemenea alte doug exemple
mai ins, P. 45, n. 2.
3 Vezi null jos p. <23).
4 Vezi nisi jos p. 45, IL 2.
5 D. p. f. 273, 2, 1g; f. 273°, 18; f. 274°, is; f. 275, 4, ; f. 275°, ; f. 276, s
(in toate aceste locuri s'a scris cuvintul a voevod* dupg ce s'a ras cuvgntul
e batman * ale cgrui urine se vgd incg pe unele dintre aceste razuri); f, 2756, 1.;
f. 288, ; f. 31.5, 9 ; f. 320, 18 etc. etc.

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFELE ROMANE§TI tiE TIPUL DANOVICI 23

Alta particularitate a ms-lui nostru este marele numAr de locuri

pe care le-a lasat albe m. I in partea I 0 m. 2 in partea II. Cele din
partea I - peste 40 la numar 1 - sunt mult mai importante deal
cele din partea II 2. MI6 la f. 25 nu existä nici unul ; de aci inainte pang
la f. 186 sunt foarte rare, iar dela f. 187 incolo devin foarte dese. In
partea II m. 2 lásase locuri albe care comparativ sunt mult mai
rare ca cele din partea I ca sa transcrie ulterior citate slave din
scriptura 8 sau unele cuvinte in majoritate tot slave 4. Completarile
stint acute in majoritatea cazurilor tot de m. 2, unele de m. 3 5. Unul
(f. 454, i) a ramas necompletat 'Ana azi.
Adausele marginale nu lipsesc 6. Iata-le in ordinea in care ele se
aflä in ms, cele mai multe mutilate din pricina reducerei marginilor
ms-lui cu prilejul legal-6. lui 1:
I. f. iv (pe marginea din stânga) «...Noe in corabie si de necurate
2 p6rechi num...» 5.
2. f. 7V (pe marginea din stânga, continuandu-se 0 pe cea de sus):
« si nu sä va m<ai chema numele tau si de pre acum Avram, ce va fi
nu >mele tau Avraam »9.
3. f. 6ov (pe marginea din dreapta orizontal, in dreptul randului 3,
T
contintiându-se apoi tot orizontal): «si atunci zis5. Ana peazna 3: SK-hp-
- -
I T c 2 r rT M
, AHClit Clilti MOE W l'A* IVKIIIACE pW MO W EONS . . . 10 MOE ).

1 Iatd-le: f. 25, 23-f. 27° (cuprinzAnd numai putin de patru pagini si jumA-
tate) ; apoi f. 44, 91215; f. 58, 98 ; f 710, a, 4 ; f. 73v, a ; f. 85v, 6 ; f. 152v, 24'25 ;
I. 187, 4 (dou6) ; f. 187v, 4; f. 188, 1390 22, vs; f. 188°, 15, 19 ; f. 189, a,
f. 189v, 9, 18 ; f. 190, a: f. 1900, I, 3-4 : f. 19r, 12 ; f. I92v, 9. 15, 38 ; f. 193. Ds;
f. 194, 31,89 ; f. 195, 1516 ; f. z95°. la, 81; f. 1960, 4; f. 199, as: f. 199v, al;
f. 200, 2 ; f. 228, 2.3 ; f. 229, 11; f. 1360, u; f. 237v, 7 ; f. 2691, 26 ; f. 270, 16, 22 ;
f. 270v, 2, n.
2 Vezi mai jos, p. (43 -45).
3 D. p. f. 332, 2 ; f. 333, 20, 26 ; f. 381, 22 si mai ales in capitolul despre
8 dispotatia SfAntului Silvestru a, f. 525-533.
4 D. P. f. 344, 21 (uceniile) ; f. 400, 22 (izvArjenie) ; f. 417, (61110100A ; au
scitvorit, samoglasne) ; f. ro (samoglasne); f. 4600, 32 (ispravlenie) etc.
6 D. p. f. 4631, 10, la ; f. 464. 7. 10 etc. Aceste completAri lipsesc in mss-le B.
6 Ele sunt toate incorporate in text in copiile ms-ului nostru.
7 Le voi completa dup5, ins 86 care cum se va vedea mai jos (p. (54-55)),
este copia cea mai fidelA a ms-ului 3517.
8 Acest adaus marginal, in mare parte iligibil in ms nostru, sung astfel in ms
86: a cAte 7 parechi den ceale curate spune la Biblie a auzi DumnázAu sA bage
Noe in corabie si de necurate ate doaA, pArechi numai iara aid mai pre putAn scri-
indu-s5.s5. spune de toate cAte 2 pArechi numai pentru inputanarea cuvAntului a.
° Completat dup5. ms 86, f. 28v, 2120.
10 Ms 86, f. 670, 14, are aci 2 w oat a.

www.dacoromanica.ro
 24 IIII.IAN FTEPANESCII

4. f. 78v (pe marginea din stanga): «...zace Andrei Criski pentru

A A c itt
Solomon: COAOMOH11 41010H H RATH HP*MSAPOTH HOMO< HE rhilARKAKOE
A M A T
MP* grw CliTKOPH W TAHH W Furw>>>1.
5. f. 389 (incepand de pe marginea din dreapta din dreptul randului
18 i continuandu-se in jos apoi pe marginea de jos apoi pe cea din
stanga i ispravindu-se pe marginea de sus): t( iar mai slovenWe zace
T
a§ea : ECAH KTO CHNIS A <HI EIWKMWkETCAt H Hi 1441181 H CHOCORO
Ai KX
SrpIii>mwrw cpio A HE cnocosomS citsM1E11.6 HE fi rw H irrkini MU 14

r X 11 T
ORPASW TH KOTOPH OH 11 KIKPANCAPO WA H810 MHA:TH TAKOK% HIP RSAE
!MAMA TO ECTli [1130KAAT'102.
6. f. 460 (pe marginea de sus): 0 -list. luat-au i svantul preastol
cel facut de Justinlian inparat cel scumpu i fara pret, carele zac cá
s'au innecat in fundul marei ducandu-o, cu catargä cu tot, de nu au
apucat FränCii sä o dual la Venetae nefiind voia lui Dumnezau s>.

7. f. 527' (pe marginea din stanga citindu-se cu mere greutate):

C... MAW NH CT4P . . . Pfeil% FPO AOKI 11 OHM HAM . . . KWM C 8.
.

Toate aceste adause marginale lipsesc din originalele grecWi si

provin dela diferite maini: cel dela no. 3 e scris de m. i insa0 ; cel dela
no. 2 0 citatul slavon (nu i cuvintele romane§ti care-1 introduc) dela
no. 4 provin dela m. 3 ; nu pot determina dela care mang emana adausul
dela no. 1, nici cuvintele scrise cu ro§u care introduc citatul slavon despre
Solomon dela no. 4, caci literile sunt aproape §terse citindu-se cu mare
greutate ; ace1a lucru D. spun 0 despre adausul dela no. 7. Adausele dela
no. 5 0 6 din partea II sunt scrise de m. 2.
2. MS 763.
Ms. 763 4, in f°, 172 foi. Are numerotarea quaterniunilor cu ciri-
lice, dar numai in prima parte (f. 1-96). A apartinut lui Gheorghe
Baritiu 5. Sec. XVII 0 XVIII. Acefal i fara sfar0t. In interior lipsesc
foi intre actualele f. 2-3, 3-4, 10II, 52-53, 104-105, 107-108,
130-131, 132-133, 136-137.

1 Completat dup5. ms 86, f. 78°, 24-25.

Completarea dintre < > am transcris-o dup5. ms 86, f. 297, so.
3 Acest adaus marginal apare astfel in ins 4793, f. 508, 17-20 singurul
care-1 are : I Asijderea $ i la cniga Moisiova scrie in 49 de glave i zAce: liCKOH.14ITCA
T' 1.
KWh W USAir FIN CT4IHW HH4 W 'WM% fro AOHAINSI HprIfAfT ftliWkliffIrGWIL If MOH tfdritirl
12131KOM

Citat in N. Iorga, /st, lit. rom. sec. XVIII, I, p. 86 n. 5.

5 Vezi f. 2.

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAPELS ROMINE§TI D TIPUI, DANOVICI 25

Se compune din douä parti din epoci diferite: prima (f.' I-92),
rest dintr'un ms scris pe la finele sec. al XVII-lea cu unciale
primele douä foi cu o litera mai mkuntä ca restul.
Incipit: « sau un inparat and vrea sà meargä sa-s aseaze intr'o
tara » (primul cap. al cronogr.).
Finit: « s'au fost stricand panã a doua zi » (= 3517, f. 44v, 4)
Partea a doua (f. 97-172), continuarea celei dintai, e scrisa de alta
mânä cu minuscula cirilicà in secolul al XVIII-lea.
Incipit: «fbirà numai ceaiace au fost culegand Vineri sa le hie pre
Sambata. » (= 3517, f. 440, 5)
Finit f. /72° : « Pe dupa Chindiliian au inparatit Takitu 2 ani.
Acesta inparat...» (= 3517, f. 1690).
Pe scoarta dela inceput a ms-lui, de aceiasi mana care a scris partea
a doua: « Scris-am eu Dumitru sirrh Dumitru Chirlui, Fevr. 20, leat
1730...».
172 foi
F. i deasupra textului: «
27.X.912.
Cartea facerii (Genesis) »1.

Tabloul de lucrurile ce a facut Dumnezeu in sase zile lipseste 2 ;

se lasa pentru el mai mult ca o jumatate de pagina pe f. 2.

MS. 595, in 8°, 131 foi, dintre care 13 albe la sfarsit. Sec. XVIII. 3. Ms 595.
F. 2: « Aceasta sä numeste cartea inparatilor pentruca cuprinde
inteansa istoriile i vremile inparatilor celor vechi foarte spre folosa
si de inva.taturá pravoslavnicilor crestini. i s'au scris de robu lui
Dunmean Necula Radu Catanä ani dela Hristosu 1796 Ianuar 10
Brasov ».
Avem numai extrase:
F. 3: 4 Inparatiia Sedechii fratele lui Ioachimu, unchiul lui Iehoniei ».
F. 32: « Inparbitia lui Neron inparat ».
F. 390 : 4 Inpäraliia lui Iulian ».
F. 61: « Inparatiia lui Dioclitiian s'a lui Macsimiian ».
F. 77° : 4 Inp5ifatiia Chirei nepotul lui Dark inparat ».
F. 93: « Inparatiia lui Theodosie cell mare ».
F. iir : « Incepatura. Devorii prorocitii ».
F. 118: « Incepatura de inpäratiia lui Avimeleh, fe6orul lui Ghe-
deon ».
Ms. 5, al Muzeului princiar din Sigmaringen, in f°, 458 foi, nume- 4. Ms 5, Sig-
rotare recenta a foilor; are si numerotare cirilicä, aceasta insä incepe maringen.

I Pals.
2 Descris la I. Bianu, Biblioteca Academiei Romdne. Catalogul manuscriptelor
romdnefti, II, p. 357 0 mentionat la N. Iorga, op. cit, I, p. 86 n. 5.

www.dacoromanica.ro
 26 IIILIAN *TEFANESCU

cu prima foaie a cronografului (actuala f. 8). Sec. XVII, Lipsesc

urmatoarele foi:
F. 8: * vleat 7187. Diche. io dia*.
F. 373 : u cu mila lui D-zau svra0m cat afläm in istoriia greóasca
in luna Dechievrie in 24. 1684. 7193. Smerit 0 plecat pop. Vasilii *.
F. 373" : «Nevoit-am eu jup. Ion Buburuzea de am platit 0 am
plinit de am scos aöasta carte di mila lui D-dzau pop Vasai Grid 0
o a dat noo Rumanilor de inteleagere care sa arat lucrul dinceputul
lumii toat' cat' au fost pan in zioa de astazi, dela cei dintai inparar
pan' in zioa de astazi, pre cat s'au aflat la grecie. pis. Dec. 24. 1684 »1.
E scris de trei maini: prima (m. 1), cea mai veche (1679 2) scrie
f. 8-189; a doua (m. 2), a unui analfabet, f. 192-215 ; a treia (m. 3),
a popei Vasile Grid, f. 1-7 0 216fine.
F. i : * 0 HRONOGRAFOS adeca Liatopiset, ce-s chiama scrierea
anilor, ce iaste adunat' aciasta carte den multe istorii eline0' scoasa
pre limbâ slobodä greciasca de prea invatatul 0 pururea pomenitul
mitropolitul Monemvasiei Kirio Dorothei. i pentru aceasta sa chiama
scrisoarea anilor cace scrie anii 0 vremile de cand s'au facut lumea
<pa >ná ce s'au robit Tarigradul de Turci 0 mai <nai >nte precum au
fost 0 cat' inparati' * (in. 3).
F. 8 (imediat deasupra textului): * Leatopiset scos din carte gre-
ceascá pre limb... rumaneasca 0 spune foarte ... orie frumoase aleasa
din Blibie (sic) ... incepand dela urzitul lumii... inparat' izrailtean' au
fost 0 apoi inparat' eline0' 0 grece§t' ... turce0' tot' pre ... u
... spune carea cum au inparatit s ... razb<o >ae au batut. vleat
7187. Diche. io. dni * (m. 1).
Finit: f. 458v : « Ioo. Iar dupa moartea aceluia ce nainte iaste zis
Corniliu au fost acesta Comaru pana la vremea aceia ce au lásatu-sa
a sä mai scrie pomenitii ani... ».
Din cronograful Danovici se reproduce numai ceiace am numit
mai sus (p. i9) cu prilejul descrierei ms 3517, partea I, insa incom-
plet, cad ms Sigmaringen a pierdut aci 2 foi.
Textul inceteazä cu vorbele: *0 le zise: duceti-va 0 duceti inpa-
ratului Justiian, 0 de nu-i vor ajunge... * (f. 189 ; V. 0 ms 3517)
adica tocmai cu ceiace in ms dela Sigmaringen a scris m. 1. Crono-
graful panalafine ecompletat cu o traducere din Dorotei (p. 354, 12-715).
5. Ms 3450. Ms 345o, in f°, 729 foi, dintre care albe in interior: f. 29, 7251' 0
729 acoperità cu notite fare: valoare; are 0 numerotare originala a

1 Alte notite: f. 7, 215, 215".

* Vezi mai jos, aceast5. paginá.

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFEI,g ROMANE.5T1 DE TIPUI. DANOVICI 27

paginilor in cifre arabe incepAnd dela f. 30. Lipsesc foi intre f.

727-728. Fine le sec. XVIII. Miscelaneu. Provine dela Muzeul de
Antichitäti din Bucuresti.
Cuprinde:
F. 1: « Muceniti Fotini ».
i eel
F. 2 : « Cronica Sloveanilor, Illiricului, Mysil eel de susti
de josil Mysil 1 (f. 2-23).
F. 24: 4 Scara acestul Leatopiset precum aratä in jos anume *
(f. 24-28).
F. 30: a Hronografil aded Leatopiset ce sä zice scrierea anilorü
care spune istoril frumoase alease din Biblie incepand dela izvodirea
lumil ».
P. 726: « Cartea de judecatä a hii Pilat din Pont tàlcuitä despre
grecie din Istoriia bisericil pentru hotgrArea ce au fácut Mántuitorului
Hristos osàndinclu-1 la moarte ca sa-1 rastihneascä jidovii pre cruce *
(f. 726-7271J). Incipit: a Fiind. patriarh in Tarigrac1 Ieremia ». Finit:
« legiuitorul Vetan ».
F. 727v: a Doftorie sufleteascä » (f. 727v). Incipit: « Un frate oare-
care viind la doftor ». Finit: « i atuncea aprinde dedesupt flacgra ».
De altg. manä:
F. 728: o Molitva santului mucenic Antipa pentru durerea din-
Vilor * (f. 728).

1 Este cronica lui Gheorghe Brancovici, care se mai aflA in Bibl. Acad. Rom.
si in alte mss: d. p. Ins 156, 169 etc. Despre aceastA cronicA vezi N. Iorga, Isl. lit.
rom. sec. XVIII, I, p. <177 1 n. r); ea a fost publicatA intaia oarl incomplet in
Revista criticd-literard, I (1893), p. 366-396 (o introducere, tot acolo, p.97-103)
de Aron Densusianu dupá un ms aflat In posesiunea sa; apoi, in intregime, de
N. Iorga in Revista Istoricd, III (1917), p. 84-518 (un studiu de acelasi tot
acolo, p. 9-15). Silvia Dragomir in A nuarul Institutului de Istorie Nalionald
al Universiatii din Cluj, II (1923), p. 3, afirml dup5. Radonió cà aceastA
cronicà pe care a scris-o Brancovici in romineste t se poate considera ca o schitA
prescurtatA * a uneia sArbo-slave scrisA foarte pe larg de acelasi autor, aflatA
in manuscris In biblioteca patriahului din Carlovit, din care Dragomir publicA
extrase privitoare la vieata mitropolitului ardelean Sava Brancovici (ibidem,
p. 13-70, text sArbo-slav i traducere roman& ; introducere i studiu asupra
autorului i cronicei, ibidem, p. xr2). Alte date bibliografice privitoare la
cronica lui Brancovici se dau in I. Minea, Vlad Dracul i vremea sa, Iai, 1928,
p. 7 n. 4. Cronica lui BranCovici n'are nimic de-a face cu cronograful pe lAng4
care figureazà in unele mss numai intAmplAtor, lipsind cu totul in altele care
sunt exact de aceeasi naturA cu acelea la care cronica in chestiune se gAseste
anexatà (d. p. ins 5 Sigmaringen care cuprinde numai cronograful, vezi mai sus,
p. 25-26) si MS 4478 unde alAturi de cronograf se gAsesc i alte bucati, dar
lipseste cronica (cf. mai jos, p. 28-29).

www.dacoromanica.ro
 28 IULIAN FrEFANESCII

Din cronograful Danovici se reproduce ca 0 in ms din Sigmaringen

numai ceiace am numit mai sus (p. 19) « partea I*, care in ms nostru
finit f. 352, 15-16: <i cu margäritare mari i o savar0 ». Restul ran-
dului 16 n lasa liber 0 continua incepand dela capul randului urmator
traducand dupa Dorotei al Monemvasiei (p. 329); incipit f. 352, 17:
s 0 au infrumusetat pe din launtru 0 pre din afara. »; finit f. 725:
e Dupa acesta fu innaltat Alusie Mocinigu fiind anul 1763, 0 au trait
... ani ».
De aceia0 manà care a scris f. 1-727:
F. 30 : « 1798 11K. T. Fevr. 22 4.
F. 107 41798 Mai 3. 11K. Iltuitill 4.
F. 158°: « 1798 Mai 30. Neculae Popovici ».
F. 671°: « Eu Neculae Popovici. 1798. 28 Octomvrie. Schei Braoy.
F. 727°: « Sfalit i lui Dumnezeu lauda. 1798. 20 Dechemvrie ».
De mana care a scris f. 728: 4 Bra.ov. 1804. 22 Dechemvrie. Day.
Nicolae Gridovici* (f. 7281.
6. Ms 587. Ms 587, in 40, 474 Pagini, paginatie originala cu cifre arabe. Scris
de aceia0 mfinä ca i ms 3450. Inceputul secolului al XIX-lea. Däruit
Academiei Romane de D. A. Sturdza la 4/16 Martie 1899 1.
F. 220: « 1808, 26 Noemyre A.A.M.D. » (?)
P. 379: « 1809 Ianuarie 28 ».
F. 1: « Hronograf adecä leatopose<t ce sä zice> scriere anilor
care spun i<storii frumoase> alese din Biblie incepand <dela izvodirea>
lnmii )) 2

Mutilat la sfar0t:
F. 474: *Si cand au vestit ingerul preacura<tei> ... ere au fost
in hma lui Martie in ... zioa saptamanii dintai. Mrã ingerul
precestii de na§terea ... ta au venit la Orinil ... nil sa chiama
cace este ... acolo s'au in ... 3517, f. 151, 16zi).
* (=--
7. Ms 4478. Ms 4478, in f°, 269 foi, dintre care 6 albe la sfar0t + 1 in interior.
Are 0 numerotare originala a paginilor, cu cifre arabe, dar numai cat
tine cronograful (f. 7-257). Sec. XIX. Miscelaneu. Daruit de V. S.
Moga la 7 Martie 1916.
F. I: « Hronograf ce sa zice scrierea anilor, care s'au scris acum in
zilele prea innaltatului inparat al Austriei Frantiscus cel d'antai prin
osteneala mea mai in jos numitul. Brawy, 10 Mai 1822 ».
Jos in coltul din stanga: « Costandin »; iar in coltul din dreapta,
4 Popovici ».
1 Descris la I. Bianu, op. cit., II, P. 348-351.
I Textul inchis in parantez6 azi e cu totul sters ; 1-am transcris chip& catalogiil
lui Bianu.

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAPELE ROMANETI DE TIPUI, DANOVICI 29

Deasupra titlului: « S'au inceput sa sà scrie aöasta carte la II Martie

si au luat sfarsit la Iunie in 13 tot intr'acel anti *.
Cuprinde:
F. 2: « Scara acestui hronograf » (f. 2-5) ; f. 6, alba.
F. 7: « Hronograf sau scrierea anilor dela facerea lumii incepand »,
care sfarseste cu vorbele: « Sfarsitul craior Vinetiei panä integasta
vreme ». Urmeaza 16 versuri s'i un apel al copistului catre cititor prin
care cere iertare pentru greselile ce va fi facut transcriind textul (f. 7
257).
F. 258: « Cartea de judecat5. a lui Pilat din Pont talmacita despre
Grecie din istoriia bisericii pentru hotararea ce au facut asupra Man-
tuitorului Hristos, osandindu-1 la moarte ca s5.-1 rastihneasca Jidovii
pre cruce » (f. 258).
F. 259: « Mucenicia sfantului mucenic Anastasie cel nou care s'au
muncit de tatal lui, chyr Daniil in cetatea Delvinului » (f. 259).
F. 260: « Videniia lui Chir Daniil » (f. 260-262).
F. 2620 : « Sfarsit. Dumnezeului nostru slava C. P. 1822 Iulie
in 29*.
Reproduce cronograful Danovici numai pana la f. 1380, 37
(= 3517, f. 27Iv, 20). Restul e dupa Dorotei al Monemvasiei, ca si
ms 345o 1.
F. 262 : u Sfarsit. Dumnezeului nostru slava. K. P. 1822 Iuliia 29 ».
Ms Pogoneanu 2, in f°, 505 foi, primele patru foi trebuesc asezate 8. Ms Pogo-
in ordinea urmatoare: 2, 3, I, 4. Sec. XVIII. neanu.

1 Cf. mai sus, p. <28).

2 Acesta e ms care a apartinut lui Eminescu (si pe care I-a cercetat si Gaster,
vezi Crestomatia romanci, I, p. LXIV si. II, p. 70-74). Inteadevár intr'o recenzie
publicat *. anonim, dar fdcutá in realitate de Eminescu (vezi Sbiera, M4cdri
culturale. . ., p. 246) la cartea a Pomdritul de D. Cosma *, in Convorbiri Literare,
XI (1877-78), p. 198-199 (iar nu 189-199, cum gresit citeaz5. Sbiera, op.
cit., p. 246) se reproduce dintee un ms de cronograf » dela anul 1638 scris la
Episcopia Buzelului un pasagiu care existá vorlig cu vorbà in ins pe care-I descriu
acum (f. 137 in cap. a Imparatiia lui Traian). Despre acel cronograf Eminescu
ne spune ca e e scris maruntel pe mai bine de 800 de fete *, iar in ins nostru cro-
nograful propriu zis, fail anexe, cuprinde 437 foi, adica 874 pagini. In fine,
Sbiera (loc. cit.), ne spune ca' Eminescu poseda acest ins de cronograf pe la 188o,
tocmai in timpul când M. Gaster incepuse a compune Chrestomatia sa roma-
neascä. Toate extractele din Ms Eminescu, pe care Gaster le public5. in Chresto-
mafia sa, se g5sesc textual in ins Pogoneanu si exact la locul unde ne spune
Gaster cä ele se afla in ins Eminescu; astfel, Chrestomatia, p. 70-71 = f. 21v,
6-22v, 6 din ins Pogoneanu ; p. 71-72 -= f. 600 ; 2-61r, 17; p. 72-73 = f.
Iola, 13-102', 7; p. 73-74 .= f. 214r, 9-215r, a ; iar datele cu care descrie
Gaster, op. cit., II, p. 70, ms Eminescu convin perfect ms-lui Pogoneanu.

www.dacoromanica.ro
 30 IULIAN 'I'EFANESCU

F. 5o5v : o Sfintitului i lui Hristos iubitor, luminätoriuhii i blago-

cestivului episcop Buzaului chiriu chir Rafail cu blagosloveniia lui
Dumnezeu tot binele pohtim *1.
In posesiunea prof. I. Radulescu-Pogoneanu 2.
Ms e acefal.
Incipit (f. 2) : o <in >geri, n'ar fi omul mai mic de cat Ingerii, ce numai
cad moare * (ms 86, f. 23 r. 16 de jos).
F. 493': Invataturile lui Vasilie Machedon (pentru titlu vezi
mai sus, p. 19).
F. 505v : epistola dedicatorie a copistului catre Rafail al Bu-
zaului.
9. Ms 2757. Ms 2757, in f°, 513 foi. Are 0 numerotare cirilica a foior, dar numai
pana la f. 448 inclusiv. Sec. XVIII.
Cuprinde:
F. I : <Hronograf ce sä zice liatopiset adeca scrierea anilor, care
spune istorii din Biblie incepand dela zidirea lumii *.
F. 5oi : Invataturile lui Vasilie Machedon, cu titlul obicinuit.
F. 448: «si s'au scris in zilele Mariei Sale luminatului Domn Than
Grigorie Ghica Voevod 3 purtand carma pravoslaviei Kir Stefan Mi-
tropolitul 4, de cucernicul intre preoti Silvestri' Ieromonah ot schitul
Berevoe0ilor 5 Mart 16 din vleat 7244* 6 (= 1736).
Toate foile care cuprindeau capitolul despre legenda Troadei intre
actualele f. 128-129 au fost scoase din manuscris inainte ca el
sà fi ajuns la Academia Romfinä 7.

1 Scrisoarea de dedicatie a copistului. Rafail a pAstorit la Buzau intre 1757

si 1764 (vezi Biserica Ortodoxd §i Cultele streine din Regatul Romdn, Bucuresti,
1904, P. XVIII; din acea publicatiune iau toate datele cronologice privitoare la
Biserica romanA).
2 Am putut avea ins la indemanA prin bunavointa prof. D. Russo si G. T.
Kirileanu, bibliotecarul Palatului Regal.
3 E vorba de Grigore II Ghica care domneste in Muntenia dela 16 Aprilie
1733 pina la 27 Noemvrie 1735 (prima domnie) i la aceasta data trece in Mol-
dova (vezi N. Iorga, Geschichte des rumdnischen VoMes, II, Gotha, 2905,
P. 552)
PAstoreste dela 1732 la 1738.
5 De sigur ca e vorba de Berevoestii Pamanteni, plaiul Nucsoara, judetul
Muscel, 12 km sud-est de Campulung. e In raionul comunei sunt doul biserici
un schit ruinat, edificat se zice de locuitorii comunei d'atunci s (Marele
diclionar geogralic al Romtiniei, I, Bucureqti, 1898, p. 398).
° In ins xscntA. Data e gresita. Ms este copiat in Muntenia cad in acest rastimp
nu gasim un mitropolit in Moldova cu numele de Stefan, nici nu gasim vreo
localitate Berevoesti in Moldova. Poste trebuia scris xscnir.
Vezi nota dela f. 128v.

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFEIX ROMINE4TI DE TIPUL DANOVICI 31

Ms19261, in f°, 621 foi, dintre care 5 albe: I la inceput i 4 la sar0t. 10. Ms 1926.
Foile au 0 numerotare .cirilica, care incepe cu prima foaie a cro-
nografului (azi pierduta). Sec. XVIII. Provine dela manastirea
Cernica 2.
Fara sfar0t. In interior lipsesc foi intre actualele f. 7-8, 34-35,
163-164 0 468-469.
F. 2 : Titlul: u Leatopiset ».
F. 3: « Insemnare pentru toate cele ce sant scrise intru acest leato-
pisetu. . .».
F. 7: Cronograful acefal.
Incipit: « Ingerii. Deci gandul sfintii sale au fost lucru, i cu cu-
vantul sä plinira ».
F. 605: Invataturile lui Vasilie Machedon, cu titlul obipuit. Fara
sfar0t.
Finit f. 6I2v: « i certare fiqte caruia dupã fapta sa ; fii bland la
cuvant i smerit la fata, sa nu sa arate lucrul o (=-- ms 86, f 444v, 26-28,
cap. 27 al invätaturilor).
F. 272 (intr'o notita de altä mana): m...insemnand cu cel mutt
pacatosul Ivan logofat. 1786 Octomvrie 28 ».
F. 7: a A Mitropoliei iaste acesta, 0 de mine s'au legat la 1791
Dichemvrie i dfii. Velcea biv 3 logofat ».
Ms 2609, in f°, 582 foi, dintre care 78 albe (43 la inceput + 37 la xi. ms 2609.
sfg.r0t). Foile au 0 numerotare cirilica i alta cu cifre arabe cu creionul.
Sec. XVIII. A venit la Academia Romana dela Muzeul de Antichi-
täti 3. A apartinut lui Cezar Boliac 4 i colegiului Sf. Sava 5.
Fara sfar0t.
F. I : 4 Inceputul leatopisetului cu ajutorul lui Dumnezeu ».
LipsWe capitolul despre translatiunea moa5telor lui Constantin
cel Mare precum i inscriptia de pe mormântul lui; pentru aceste doua
capitole s'au lasat albe foile 515v 0 5I6r.
F. 535: Invataturile lui Vasilie Machedon, cu titlul obipuit ; faith
sfo.r0t.
Finit f. 545: « iata ca-1 nascu0 de iznoava, $hi indelunga0 zilele spre
pocainta ; i te ferea§te: nu fii s ms 86, f. 444v, i8, cap. 27 al inva-
taturilor).

1 Mentionat la N. lorga, Manuscrisele mdndstirii Cernica allate azi la Aca-

demia Romancl. Inventarii §i extrase, Bucuresti, 1902, p. 26, no. 214.

2 Vezi insemnarea de pe verso scoartei dela inceput.
a Vezi insemnarea de pe verso scoartei dela Inceput.
4 Vezi d. p. f. 44.
6 Vezi stampila de pe f. 1.

www.dacoromanica.ro
 32 IUMAN §TEFANgSCIT

12. MS 4243. Ms 4243, in f°, 507 foi, dintre care albe 13: 3 la inceput 2 din
ele i nenumerotate 3 in interior si 7 la sfarsit; de asemenea sunt
albe dota pagini alaturate: f. 38' si 39r, desi nu exista nici o solutie
de continuitate in text. Sec. XVIII. Daruit de Teodosiu Ioanitiu la
18 Iulie 1914 1.
Acefal i fara sfarsit. In interior lipsesc foi: intre actualele f. 10-12
unde s'a inserat o foaie alba apoi intre f. 24-25, 155-156, 173-174,
282-283 0 307-308. Ultima foaie scrisa (f. 498) nu este acolo la locul
ei; ea trebuia sà fie asezata intre actualele f. 173-174. Astfel cà cro-
nograful in starea in care se aflä el in acest ms se terminä la f. 495v.
Cuprinde:
F. 2: Tabla de materii din care exista numai ultima foaie.
Incipit: « Pentru de and s'au facut patriersiia, list 493 ».
Finit: « Pentru a grairea drept i pentru capetenii cum tre<bue>...».
F. 3: « Hronograf ».
F. 484 : Invataturile lui Vasilie Machedon, cu titlul obisnuit. Fara
sfarsit.
Finit f. 495v: « iar cuvantul mincinos il face oat-at » (= ms 86,
f. 445, II ; cap. 28 al invataturilor).
13. Ms 2583. Ms 2583, in f°, 493 foi, din care 7 albe: 3 la inceput + 2 in inte-
rior + 2 la sfarsit; f. 8 e scrisa numai intr'o mica parte (6 randuri,
dintre care ultimul incomplet, pe recto). Are i numerotare cirilica a
foior. Finele sec. XVII. Scris de mai multe maini. Provine dela Muzeul
de Antichitati 2.
Acefal i fara sfarsit. In interior lipsesc foi intre actualele f. 7 si 9,
unde s'a inserat f. 8 lasata in mare parte albã i intre f. 170-171.
Cuprinde:
F. 4: Tabla de materii din care a mai ramas o foaie cea din
urmä pe cat se pare.
Incipit: « Pentru moartea lui Alixandru Parij list )(AM ».
Fimt: « 1111. Pentru a grairea dirept. list epOi ».
F. 5-6: albe.
F. 7: « Leatopiset scos depre limba greceasca pre limbä rumaneasa
a inparatilor crestini incepand dela marele i sfantul Costandin inpa.rat
carele au f5.cut i Tarigradul i i-au pus nume pre numele sfintii sale,
de-i zic i pana astazi cetatea lui Costantin inparat ».
Capitolul despre translatiunea moastelor lui Constantin cel Mare
figureaza de doua ori: odata, imediat dupä capitolul despre impafatia

1 Vezi Insemnarea de pe verso foaiei liminare.

2 Vezi Insemnarea de pe verso scoartei dela inceput.

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFELE ROMANE.5TI DE TIPUL DANOVICI 33

lui Constantin (f. 38) 0 altä data la f. 457° dupà capitolul despre sinoa-
dele ecumenice, adica acolo uncle el figureaza in toate celelalte mss.
Inscriptiunea de pe mormântul lui Constantin, care pretutindeni ur-
meazg imediat dupa capitolul despre translatiunea moa§telor, se gasgte
numai odata la f. 38 fiind omisa dincolo.
P. 479: Invataturile lui Vasilie Machedon, cu titlul ob4nuit. Fara.
sfar0t.
Finit f. 480: « nici catra tine nu vor fi, ci sä fie departati deta tine.
KA. Pentru betiia invatatura » (=ms 86, f. 443 , 7-8).
F. 434 (notita de altà mana) : « aceasta carte mult am citit eu pa
ia ; 0 am ezutu la mandstirea Hurez multi ani, cä candti am venitil
era la leat 7251, 0 am ezutil pana la leat 7259. Gheorghe logoat Bala-
cescu cantaretu »
Iar pe verso de o mana. diferitä: « Preacinstit domneata i prea cuvio-
sului nostru parinte chirio chir Dama§chin ipiscopul ». (Damaschin
pastorWe la episcopia Ramnicului-Noului Severin la 1708-1726).
Ms 3z97, in 40, 88 foi, dintre care 3 albe la sfar0t. Sec. XVIII. 14. Ms 3797.
Provine dela manastirea Dalhauti (jud. Ramnicul Sdrat). Miscelaneu.
Cuprinde numai cloud capitole din cronograful Danovici.
F. I: « Imparatiia lui Octavie Chesar, carele s'au chiemat i Avgust.
glava 79» (f. ii6).
F. 17: « Imparatiia lui Potolomeiu dela Delfiia (sic). glava 68 *
(f. 17-26).
Apoi: F. 27v-34. N4te invataturi fara titlu.
5: Incipit: « Pre tot lucrul mdsura il impodobeWe » (f. 271.
Cuvant. e. Incipit f. 27v: a Cela ce nu sä departeaza pre sine *
(f.
27°-30).
Finit f. 30: « 0 pre ceale mai rad cu ceale protivite ».
Cuvant a: Incipit f. 30: « Sá nu tai cuvantul celuia ce graiWe »
(f. 30-31).
Finit f. 31: * de ar fi tie i frate dupe trup »
Cuvant 1. Incipit f. 31: « SA cade calugärului » (f. 31-331.
Finit f. 33° : « Iar Dumnezeului nostru sä fie slava in veaci amin ».
Cuvant rI. Incipit f. 33v : « Omul eel cu multà grija » (f. 33v-34).
Finit f. 34v: « rasipire lucreaza in cuget *.
F. 35: o Invataturi crWinWi folositoare de suflet fiete carui cre-
§tin » (f. 35-85).
Incipit f. 35: « Pentru credinta cap. S: CrWinul iaste in bisearica
lui Hristos rasadit ».
Finit (f. 85): « Dar pentruce nu facem i noi intr'acesta4 chipti in
bisericii. Intru ».

www.dacoromanica.ro
 34 IIILIAN 'I'EPANESCU

F. 38-47 pe marginea de jos a paginei recto, de alta mana: 4 Masa

carte ... iaste data mie de pomana de preotul Vasa le adeca de socra-
meu ... umbla velet an de la Hs. let 18to lune 24 ... Grigoritä...o (?)
15. Ms 772. Ms 772 1, in f° mic, 696 foi din care 4 albe: 2 la inceput + 2 la
sfar0t. Are 0 numerotare cirilica a foilor conservate numai in parte.
Finele sec. XVII. Scris de tnai multe maini. Trovine dela Facultatea
de Teologie a Universitatii din Bucuresti a.
Fara sfar0t. In interior lipsesc foi intre actualele f. 23-24, 675-676,
686-687, 692-693, 693-694, 695-696.
Cuprinde:
F. I: « Leatopiset scos den carte greceasca pre limba, de 'nteles
nimaneasca ; i spune foarte istorii frumoase alease den biblie incepand
dela urzitul lumii cap inparati izrailteani au fost, i apoi inparatii ele-
ne0i i grecWi i cei turce0i, tot pre anume spune care cum au inpa-
ratit i ce fazboaie au batut ».
F. 686: Invataturile lui Vasile Machedon, cu titlul ob4nuit. Fara
sfar0t.
Finit f. 692: 4 neclevetitä socotea0e fiule, care tie nu ... i nu... »
(= 3517, f. 607, 8, cap. 21 al .invataturilor).
F. 693: Tabla de materii acefala i fara sfar0t (f. 693-696).
Incipit: « Inparatiia lui Marcon glav. 109 ».
Finit: « Pentru prieteni (sic) i pentru betivi i pentru prieteug
si pentru avutie i pentru mnutarpenie. glav. coO list. ictiO ».
Lipsqte tabloul de cote lucruri a facut Dumnezeu in §apte zile,
pentru care se lasä loc liber pe f. 20 0 3".
16. Ms 1389. Ms 1389, in f°, 462 foi, din care i albä la inceput. Exista numerotare
cu caractere cirilice a foilor. Ultimile trei foi nu stint la locul lor cad
f. 460 aezata. rau recto este de fapt verso 0 viceversa este
una din numeroasele foi pierdute intre actualele 260-261 ; iar f. 461
0 462 ki au locul intre actualele f. 458 0 459: astfel ea' de f apt ultima
foaie a ms-lui este f. 459. Sec. XVIII ( ?).
Cuprinde numai cronograful acefal, fara sfar0t, i cu multe foi
lipsa in interior.
Incipit f. 2: 4 §i sa pazeasca de grab' sa manance, cà vor sa fugä
dennaintea lui Faraon* (. 3517, f. 35, 23).
Finit f. 459': « pre maica noastra biserica, sà fie defaimata 0 fa-
fuitä (= 3517, f. 567°, 16-17).

1 Mentionat la Iorga, 1st. lit. rom. sec. XVIII, I, p. 81 n. i i Isl. lit. rom.,
I, Bucuresti, 1925, p. 312 i n. I.
2 Vezi f. i, f. 678° etc.

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFELE ROMANE$TI DE TIPIII, DANOVICI 35

(In locul capitolului despre imparatia lui Constantin cel Mare gasim, f.
123-148, o versiune simplificata care apare ca scriere separath intr'unele
mss d. p. ms 2203, 44 etc. i despre care vorbe§te d. p. Gaster in
Grundris der romanische Phil., a lui Gröber, t. II, abt. 3, p. 380-381).
Ms 1921 1, in f°, 553 foi din care 13 albe : 2 la inceput + 8 in inte- 17. Ms 1921.
rior + 3 la sfar0t. Are 0 numerotare cirilica a paginilor. Inceputul
sec. XVIII. Provine de la manästirea Cernica 2.
Acefal i fara. sfar0t. In interior lipsesc foi intre actualele f. 4-6,
106-109, 192-194, 224-227 locuri in care foile pierdute au fost
inlocuite cu foi albe i intre f. 101-102 0 207-208. Cele 2 foi albe
no. 547 0 548 inlocuesc foi pierdute.
Cuprinde :
P. 3 : Cronograful (f. 3-535').
Incipit: <c <dia >voli intuneco0, pentru aceasta sa socoteasca fiqte-
eine * (= ms 86, f. 19, 27).
F. 535": Invataturile lui Vasilie Machedon, cu titlul ob4nuit (f. 535").
Finit f. 5500: < a0jderea i nacealnicii o§tilor voivozi si capitani *
(= ms 86, f. 445, 24).
Pe marginea de jos a paginilor recto a f. 405-411 inteo notitä
posterioara datei cand s'a scris ms: « Aceasta carte ci sal chiama conograf
(sic) iaste a dumnealui Matei Falcoi vel Vornic, ce l'au scris cu chel-
tuiala <dumnealui > dui:a un conograf grecescu in zilele domnului Io Than
Alexandru Mavrocordat 3 Voevod in domnie mariei sale, de la Adam leat
7224 (= 1716) 0 dupà pristavirea dumnealui la inparteala coconilor dum-
nealui au cazut in partea fiului dumnealui Radu Palcoi ( ?) vel pitar *.
Aceea0 notita fusese scrisa si pe marginea de jos a paginilor 546',
549', 550", i 550v, cu deosebire ca Matei Falcoi este numit « vel
vistearnic » (f. 549), iar data cand s'a scris cronograful e 7225 (f. 550").
Ms 024, in f°, 552 foi, dintre care i la inceput alba 0 nenumerotata. 18. las 402.
Are 0 numerotare cirilica a foilor. Sec. XVIII 5. Scris de mai mune

1 Mentionat la N. Iorga, Manuscriptele mdndstirii Cernica alldtoare azi la

Academia Romdnd. Inventarii §i extrase, Bucuresti, 1902, p. 96, no. 223.
2 Vezi insemnarea de pe verso scoartei dela inceputul ms-ului.
a 2 Decemvrie 1716-23 Fevruarie 1719 (vezi N. Iorga, Geschichte des rum.
Volhes, II, p. 531-532).
Descris la I. Bianu, op. cit., II, p. 79-81.
5 Nu pot admite ca datA a scrierii acestui ins anul 1822 care e dat ca atare
in Bianu, op. cit., II, p. 79. Este drept c5. din doul notite aflate in ms una
la f.rrti i cealaltA la f. 1-137 transcrise la I. Bianu, op. cit., p. 81, ambele
de altA mAnA decal cele care au scris ins, ar rezulta cA manuscrisul nostru ar fi
brosura de care se spune acolo cA a fost tradusA de sArdarul Dimitrie Topliceanu
din limba elenA la anul 1822 luna Aprilie o. Ins5, tot ce se afirmA acolo e fals:

www.dacoromanica.ro
3*
 36 IUMAN '1"EFANESCII

maini. Ordinea primelor p.se foi e turburatä; ele ar fi trebuit a§ezate

ap.: 5, I, 2, 4, 3, 6, astfel ea foaia cu care incepe manuscrisul in starea
sa actuala e f. 5.
Acefal 0 fail sfar0t ; in interior lipsesc numai z foi (intre actualele
f. 76 0 77 0 f. 86 0. 87).
Cuprinde numai cronograful:
Incipit f. 5: « de vederea ce au avut cand s'au fost ducand la Lavan
la socru-sau» (= Ills 3517, f. 18, 24-25).
Finit f. 521: «Of. Neculae Varga de aur pre la inparatiia lui Costan-
din 0 a lui Vasilie Porfiroghenitii hind biserica fall patriarhil facura.
pre * (= 3517, f. 587v, 21-23).
19. ms. 4248 Ms 4248, in f°, 597 foi. Sec. XVIII. Cumparat dela Vasile Rusescu
la 9 Ian. 1914.
Acefal 0 cu foi lipsä in interior intre actualele f. 206-207, 274-275
§i 337-338-
Cuprinde cronograful, insa numai cu urmatoarele anexe: a. « Des-
potatia a preasfintitului Selevestru papa de Ramu» (f. 538) ; b. «Pentru
sfintele cele din lume p.pte facute 0 a4ezate saboare » (f. 549v) ; C. « Pen-
tru mc*iile lui Constantin inpara t » cu inscriptia depe mormantul lui
(f. 593) 0 d. o Boeriile a inparatii Greener » (f. 5951. Restul se omite.
Incipit f. 1: « dar deaca sa umplur5. 40 de zile 0 40 de nopti, statu
ploile # (= Ms 3517, f. 20, 8).
F. 597: « Sfar0tul acestei sfinte carp 0 lui Dumnezeu lauda #.
F. 597v: o Scris-s'au aceasta carte de rebul lui Dumnezeu 0 ple-
catul dumneaveastra Patra§co logofat cu toata cheltuiala a dumnealui

r . Ms nostru nu e o nouA traducere a originalului grec ci o simplA copie a crono-

grafului Danovici cAci variantele ce el prezintA fatA de originalul sAu nu sunt
decal diferente dela ms la ms ; 2. Topliceanu a avut in mfinA ms exact instarea
in care se gAseste azi cu primele sase foi in ordinea in care se aflA azi si cu
foi lips 5. intre actualele f. 76 si 77 si f. 86 si 87: asa d. p. cuvantul e Dimitrie »
din a doua not5. e scris pe primele 8 foi fiecare literA printre randuri la mijlocul
paginei recto astfel cum ele sunt asezate acum, iar cuvantul 1 clA-di-tor » e
scris in acelasi mod fiecare silab5. pe cate o foaie pe actualele foi 86, 87,
88, filrA se:4 lipseascA vreo literA sau vreo silaba desi intre foile 86 si 87 lipseste
o foaie ; 3. in fine, atAt Iiterile cat si cerneala cu care sunt scrise notitele lui
Topliceanu sunt mult mai noi decat cele cu care este scris ms. Dar in literatura
noastrA mai veche Topliceanu nu e singurul care s5.-si aroge paternitatea unei
lucrAti pe care n'a fAcut-o. Astfel un oarecare treti-vistier Grigorie Cudreanu
pretinde cA el a tAlmAcit din greceste cronograful continut in ms 344 (vezi notita
dela f. 1 a Ins), care de fapt e o simplA copie », cum observa foarte bine N.
Iorga, op. cit., I, p. 86 n. 4 si probabil cA in acelasi caz e si Nicolae sin Miha-
lache despre care Gaster, op. cit., p. 382, se indoeste c5. ar fi autorul traducerii
ma'am a unui cronograf aflat in colectiunea sa.

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFELE ROMANE5TI DE TIPUL DANOVICI 37

Costandin Comaneanu biv vel sardar... i s'au savarsit de scris in

zilele prealuminatului i innaltatului domnului nostru Ion Costandin
Nicolae Voevod in luna lui Mai ii leat 1762 ».
Ms .ro8 1, in f°, 437 foi dintre care 7 albe (5 la inceput + I in in- 20. M 108.
terior + a la sfarsit). Are si numerotare cirilica a foilor incepand
dela f. 15 ( = prima a cronografului) in doua serii: 4-9.11 + a tiO.
Caetele sunt de asemenea numerotate cu cirilice. Sec. XVIII. Scris
de aceeasi mana ca i ms 2599 2. Provine din Biblioteca cheiana.
In interior lipseste o foaie intre f. 113-114.
F. 6 (sus, de altà /liana): < Adunare i strangerea a multor istorii
talmacire di pi grecie de Patrasco Danovici 3-lea logofat 0 pre urma
prescrisa cu cheltuiala lui Dimitrie Ursachi Stolnicul la anul dela
zidire 7215 Iunie 30, iar dela Hristos 1707 ».
Apoi imediat, de mama copistului insu0:
4 Scara sau tablä intru carea vei afla pre rand toate &ate s'au scris
in cartea aceasta s.
F. 15: « Stihuri predoslovii 1> (vezi-le transcrise la Bianu, op. oit.,
p. 242).
Imediat dupa ele incepe cronograful fara vreun titlu special.
F. 425: Invataturile imparatului Vasilie cu titlul obisnuit.
Capitolele sunt impartite in pericope (za6a1a), care stint numerotate
numai pada la f. 338.
Pe scoarta veche de piele a ms-lui e o gravura aurità reprezentand
rastignirea.
Ms 1469, in f°, 422 foi, dintre care trei albe la sfarsit azi ocu- 21. MS 1469.
pate in mare parte cu notice. Are si numerotare cirilica a foilor numai
dela f. ii (= prima a cronografului) in douà scab: amur + iir.
Caetele sunt i ele numerotate tot cu cirilice. Foile 8 0 9 ar fi trebuit
asezate intre f. 4 si 5, iar f. 187 si 188, intre 185 si 186. Sec. XVIII.
Provine dela manastirea Neamt 3.
F. I: « Hronograf sau leatopiset adeca Adunare i strangerea noao
a vultor istorii care sá incepil dela zadirea lumii carele spune pre
randil pang in anii de acmu, izvoditO into." de Patrasco Danovki logofat
al treile. Iar acmu pre acelas izvod molifasa Climentie arhidiaconul
poftind i cercetand scripturile, pus-au indemnarea i cheltuiala de
s'au scris aceasta carte in zilele prealuminatului i preinaltatului intru
Hristos Dumnezau blagocestivului Domnil i Stapanitoriu Tarai Moldovei

1 Descris de I. Bianu, Catalogul mss-lor ronuine§ti, I, p. 242-243.

2 Vezi mai jos p. <38-39>.
a Vezi insemnarea de pe verso scoartei dela Inceput.

www.dacoromanica.ro
 38 IUIJAN VrEPAITESCIT

Ion Grigorie Ghica Voevoda 1, cu blagosloveniia preaosfintitului in

Duhul sfanta chir Antonie, din mila lui Dumnezau arhiepiscopti Socevil
simitropolit a toata tara Moldovii in cursul anilor dela zidirea lumii
7240, iara dela intruparea Domnului Hristos 1732 Avgustii in 20 de
zile. Si am scris eu Dimitrie Grigoriovici Ypodiaconulti ».
F. I: « Stihuri preadoslovii » (ace1ea0 ca in ms precedent).
F. 2: 4 Celor cetitori i ascultatori alil cartii acWiia tutu binele
dela milostivul Dumnezau poftima ». Semneaza: « De tot binele voi-
toriu preaiubituhti cetitoriu Dimitrie Grigoriovici Ypodiacon ».
F. 3: « Scara sau tablä intru carea vet afla toate cate s'au scris
In cartea aceasta prea rândü ».
V. ix : Cronograful fará titlu special.
F. 409v : Invataturile imparatului Vasilie cu titlu ob4nuit.
Capitolele stint impartite in zacialuri, care stint numerotate numai
cat tine cronograful.
F. 11-19 (pe marginea de jos a paginilor recto, de alta mana si
cu litere latine): « Acest manuscript l'am daruit Bibliotecei Romane
(sic) din Paris. Scarlat Vacilie (sic) Varnav ».
22. Ms 1558. Ms 1558, in f°, 181 foi, 2 dintre care 6 albe (3 la inceput, care sunt
nenumerotate + 3 la sfar0t). Are 0 numerotare cirilica a foilor si
a coalelor. Sec. XVIII. Provine din biblioteca mitropolituhn Iosif
Naniescu al Moldovei i Sucevei.
Acefal i Era' sfar0t.
Cuprinde numai cronograful.
Incipit f. 1: 4 cei roditori i toate lemnele i erbile. In zioa a patra
au facut Dumnezeu#(= ins 86, f. 18, 27, in capitolul I).
Finit f. 175": *Iar faral zabava mearsera cqtile dela rasarit * (= ms
3517, f. 384, 14-15 capitolul despre «imparatiia lui Oeofil fiiul lui Mihail).
Capitolele sunt impartite in zacialuri.
23 Ms 2599. Ms 2599 3, in f°, 377 foi dintre care 9 albe (5 la inceput + 4 la
sfar0t). Foile au 0 numerotare originalä cirilica numai dela f. 15
prima a cronografului in douä serii: a m0 + a aa3. Caetele
sunt deasemenea numerotate cu cirilice. Foile 371 0 372 i0 au locul
intre f. 369 0 370. Sec. XVIII. A apartinut Bibliotecei Centrale 4

1 Este vorba de Grigorie II Matei Ghica care domneste In Moldova in

prima sa domnie dela Oct. 1726-16 April 1733 (N. Iorga, Geschichte des
rUM. Volkes, II, p. 557).
2 Nu s'au pus la socotealà foile interne ale scoartelor.
3 A fost cunoscut de M. Gaster care clá i extracte din el (Chrestomatia ro-
mdnd, I, Leipzig-Bucuresti, 1891, p. 145-150).
s Vezi stampilele de pe f. 6, 287 etc.

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAPELE R0MANP4TI Da TIPUI, DANOVICI 39

0 apoi Muzeului de Antichitati de unde a venit la Academia

Romana 1.
F. 6: « Celor cetitori 0 ascultatori tot binele de la Dumnezau
poftim » (prefata semnata de copistul Pavel gramaticul) 2.
V. 7: « Doscah adec' tablá ce spune di' nceputul lunni de toate
istoriile, deaaniile 0 politica de oameni care s'au scris intru aceasta
de peste ai carte ».
F. 15: Cronograful fara alt titlu decat: o Partea intai. Facerea
cap. S. ».
F. 3730 « 0 a toate puternic Dumnezaule in trei staturi de toate
fapturile inchinat 0 slavit... cela ce bine ai vrut a asluce cuvinte 0
a demna (sic) pre acestil cinstitil 0 blagorod boiariu dumnealui Gheor-
gache vel Vistearnic a-mi porunci mie multil pacatosul 0 preanehar-
nicul a tixi cu condeiulii dumnez5lescul cuvantul tau 0 istoriile a toti
depretutinderea intru pomenirea dumisale ... Cine truda noastra
cu gaud bun primea4te, Dumneidule, gandul bun, bine-lil da.ruia4te.
Pavel Steanescu gramatic ».
Ms 3527, in f°, 355 foi. Foile sunt numerotate 0 cu cirilice, incepand 24. Ms 3527.
cu actuala f. 7. Sec. XVIII. Provine din biblioteca lui Gr. Tocilescu 3.
F. I: « Cu mila lui Dumnezblu incepui a scrie hronograful adica
anii scri0 dela zidirea lumii carii acum l'am scris cu toatà cheltuiala
mea, eu mai gios numitul in zilele preluminatului 0 preainnaltatului
Domnului nostru Ioanti Alexandru Voevod intru inta.e domnie a Mani
Sall 4 §i mitropolit fiindii in taxa noastra preosfintie sa chir'u chini
Gavriil a toata tara Moldavii 5 ; 0 l'am scris in satul nostru Fundoe 6
unde sa. cinsteWi 0 sà pra.znue0i hramul lui Sfetii Neaculae la anii
deala zidirea lumii in 7293 iara. deala Hristos 1785 Gheanar io o. Iar
jos in interiorul chenarului: « Ioanil Holbang ».
F. Iv: « Stihuri asupra steamii s.

1 Vezi nota de pe verso scoartei dela inceput.

3 ReprodusA de Gaster, op. cit., I, p. 145-147. E aceiasi prefatA ca in ms
1469, insä mult amplificatl.
3 Vezi stampila de pe f. 5.
3 Este vorba de Alexandru Mavrocordat II Firaris care se suie pe tronul
Moldovei la 12 Ianuarie st. n. (r Ian. st. v.) 1785 (vezi Documentele Hurmuzaki,
t. X, p. 428). Firmanul de numire a sosit la Iasi la 21 Ian. acela$ an (Doc. H.,
t. XIX, p. 232) desigur tot st. n. cAd vestea emang dela Raicevici reprezen-
tantul diplomatic al Austriei.
3 Gavriil Calimach pastoreste dela 1785-1786.
6 In Marele diclionar geografic al Romdniei, III (igog), P. 409, sunt trei sate
cu numele Fundoaia. Dintre acestea cel din judetul Dorohoi are o bisericA cu
hramul Sf. Nicolae.

www.dacoromanica.ro
 IULIAN VTXFANE,SCU
40

F. 3: « InsennAri pentru celi cea sà aflä intru aceasta carti anumi ».

Incipit: 4 Preacum au acut Dumnez6u prea Adam 0 toate lucru-
rile list ii )).
Finit: « InparAtie lui Leon Isauru list mA0 *.
F. 6: 4 Slava" tie Hristoase Dumneatil nostru cealui in Troita
slántä, slava". tie » (o prefata a capitoluhri).
Incipit: 4 Intru tot slantä Troita DumneazAuli 0 fAcAtoriul a toatà
lumea, agiutà-mi ».
Finit: 4 0 nu ti gràbi ca 0 cu minte sá intaleagi ceali cea cite0i ».
F. 3: « Hronografil adad. (?) (sic) anii scri0 dela zidirea lumii;
cu mila ltri Dumnez6u incepui a scrie la veleat 1785 Gheanar 10 ...».
Incipit: u Preacum au fikut Dumneazau prea om 0 l'au scos din
ral pentru neascultarea » (cap. 4 din ms 86, f. 20).
Finit f. 355': « 0 ludndu-1 Jidovul il deschisä 0 gasinda cartea in
cari scrie Oeodor: s'à 0ii prieteni ... 61 t-am trimis ba-nii cu dobändä
cu tot 0 s... mascil dea bini ci mi l'ai acut 0 ... 0 numkAndu-i
ii afla ... banilor deala credin... loti... acas5.1 vo ... mis
ban... ma ... * (foaia e rupt6 in partea dreapt5.) (= 3517, f. 336,
9-20, capitolul a Imparatiia lui Leon Isauru...»). Pagina verso a
acestei foi e Thisatà alba.
Pe o Eta sunt 16 locuri albe la distante egale.
25. Ms 86. Ms 86 1, in f°, 445 foi numerotate +8 foi nenumerotate 0 albe 2
(7 la inceput + 1 la sfAr0t). Foile au 0 numerotare cirilicã incepAnd
cu actuala f. 17. Caetele de asemenea numerotate tot cu cirilice. Sec.
XVIII. Provine din Biblioteca Scheian5..
Foile 331-338 (un caet intreg) sunt rAtt aezate ; ele ar fi trebui sa
figureze intre f. 322 0 323.
Cuprinde:
F. I: « Doscah adicà tablà ce spune de toate istoriile 0 odeainiile
0 politica de oameni carele sã scriu aici intfahastá de peste ai carte ».
F. 16: « Celor cetitori 0 asculthitori despre DumnezAu tot binele
pohtim ».
« Strangere noaâ s'a chiamA aceasta intru care skit scrisä multe
istorii luate 0 adunate deintru multe carti ce spune intru insä dela
zadirea lumii yank' intru aii ce0i mai de apoi depre acmh; 0 pentru
inparatii cre0ine0i 0 blogocistivi cum au imparatit 0 pentru patriar0i
1 Descris la I. Bianu, Catalogul manuscriptelor romdnqti, I, p. 181-192,
unde se reproduce §i tabla de materii dela inceputul ms-kui (f. 1-15). Trimi-
terile se fac dupA paginatia drillcä a ms-lui. Cunoscut de N. Iorga (Istoria
lit. rom. sec. XVIII, I, p. <85 0 n. 2) 0 de D. Russo (Elenismul in Romeinia, p. <35))
2 Nu s'au pus la socotealA foile liminare ale ms-lui.

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFELE ROMANE*TI DE TIPUL DANOVICI 41

Tarigradului pre rand care cum s'au cumpatat viiata i scaunul si

inparatii i patriar0i. A0jderea spune i pentru cum au luat Turcii
Tarigradul de la <im >paratii crWinWi i cat a. robie i stracare au facut
Tur<cii> in Tarigrad ; i apoi cati imparati Turci au inparatit pana
pre ... anume scri0i i izvoditi de intr'o carte ce sà chiama Turco-
<gret >iia care carte iaste scrisa in limba arapasca i turceasca < ...c >u
slovele grecWi. A0jderea mai iaste intr'aceasta carte <sc >risa. 0 des-
potatiia svantului Selivestru papa de Ram cand au <a >vut pricina cu
Zamvri jidovul vrajitoriul si cu alti ... ce Jidovi invatati i cartulari
sotiile lui Zamvri. <A0jderea mai (?) >scrie in& aceastd carte 0 pentru
cum sa cade ... a ne inchinarea svintelor icoane, 0 in ce chip ...
minuni svintele icoane. A0jderea mai <scrie (?) ... carele au facut
la inparatii cre§tini ... una dupa alta incepand dela cea d<in ?... >
pre urma. i sã chiama cartea aceasta < ... ci >ne0 va ceti multe istorii
0 lucruri <de folos (?) ... > pusa aceasta carte de pre limba < gre-
ceasca pre limba de inta >les rumaneasca. Scrisä de mi<ne grepicul(?) >1 f. joy
0 plecatul tuturor Patra§co Danovici ce am fost odata supt vlastiia
luminatei i blagoUstivei domniei Moldovei logof at al treilea 0 gra-
matic de scrisoare greceasca. Dece am salitu 0 am trudit de am scris
aceastä carte la viiata mea pentru folosul tuturor i pentru sa aibu 0
eu ertare i cuvantare buna despre toti carii vor ceti aici inteaceasta
carte, 0 toti acWia sä fie ertati i despre Domnul Dumnezau i despre
mine gre§nicul ».
Ib. mai jos, farä titlu, cele 26 versuri care figureaza 0 in mss-le
io8 1, 1469 2 §.1 2599.
F. 17: « Hronograful de inceputul lumii ».
F. 436: Invataturile impäratului Vasilie, cu titlul ob4nuit.
Ms se compune din doual parti: una, pada la f. 202 inclusiv (prima
foaie a capitolului despre Teodosie cel mic), a doua, de acolo inainte.
Hartia e diferita i scrierea e intrucatva deosebità in partea a doua.
Se datorWe ea altui copist de cat acela care a scris partea I ? E greu
de hotarit caci trasurile literilor sunt acelea0 in ambele parti ale ms-lui,
diferit este intrucatva numai caracterul scrierei, astfel ca nu este
exclus ca deosebirea sal se datoreze schimbarilor pe care scrierea
aceluia0 persoane le poate incerca cu trecerea timpului. Datele
din notita dela f. 445v a ms-lui citata mai jos (p. 42) nu sunt destul
de dare.

1 Vezi mai sus, p. 37. Ele sunt transcrise la I. Bianu §i cu prilejul descrierii
ms 86 (op. cit., p. 183).
2 Vezi mai sus, p. 37-38.

www.dacoromanica.ro
 42 IITLIAN FTEPANESCII

F. 16 : 4 Pohvala dumisale Theodora Catacozino velichi vistear -

nic . ...... . I, dumnialui giupanul Theodor Catacozino marele vistearnic
T A IS M
W MWAACKO BM )).
F. 445v: « Cu vrearea Parintelui 0 cu agiutoriul Fiului 0 cu savagitul
Duhului Sfant am scris aceasta carte ce sa chiama leatopisati cel inpara-
tescu dela inparatiia lui Theodosie cel mic cu cheltuiala dumisale giupanu-
lui Ioan Bordachie Cantacozino suit Toader Eordachie vel vistearnic 0 o
am savar0t dupa raposarea dumisale vistearnicului 1, fiind cursul ailor
dela Adam 7197 2 msta Iun. 22 intru zilele lui Costantin Voevod ce au fost
dintru mila lui Dumnezau domnu tarai Moldovei. Si am scris eu nehar-
nicul 0 mult pacatos Gavriil diiac ot Baltatqti dela inparatiia lui Theo-
dosie innainte am scris de o am savar0t cu tot istovul ». Gavriil ot Balta.-
tgti a scris din letopiset numai partea dela Teodosie cel mic inainte sau
a scris letopisetul 0 partea dela Teodosie cel mic pane: la fine a scris-o
cu cheltuiala lui Ion Iordache Cantacuzino sin Toader Iordache ?
F. 15 : (de altà 'liana.) : o Aöastá carte ce sä chiama honografa (sic) . . :
am legat-o, am carpit-o dupa cum sä vedi . . . pacatoasa 0 nevrednica
Olimbiada shimonaha Hereasca nepoata arhereului Dosieeiu Herescul
ce au fost la Radauti 0 starita a S. M. Varaticul care am fost din inceput
pana acum 1842 » 2.
Inteadevar foile rupte ale ms-lui au fost carpite cu hartie opaca, iar
textul care lipsea sau fusese acoperit cu hartia cu care foaia fusese carpita,
este intregit parte dupa inteles, parte dupa un ms de « tipul prescurtat
Danovici * de care vorbqte N. Iorga in Ist.lit.rom. sec. XVIII, I, p. 85
n. 4. D. p. textul care disparuse odata cu jumatatea de jos a f. 17 este
identic cu cel transmis de ms 48 (f. 5, Is f. 5v, io 0 f. 5, 22 f. 6, 5).
26. Ms 4793 Ms 4793, in f°, 480 foi numerotate + 45 nenumerotate care stint 0
albe (39 la inceput + 6 la sfar0t). Foile aveau 0 numerotare cirilica
in parte disparuta 0 una cu creionul care incepe dela prima foaie a
cronografului mergand pank la ultima. Sec. XVIII. Scris de mai multe
maini: unele foi par a fi scrise de Ion Neculcea 4. Provine dela biserica
Sf. Sava din Ia0 5. La 31 Mai 1924 a fost däruit Academiei Romane de
dr. C. Angelescu ministrul de atunci al Instructiunii prin N. Iorga 6.

1 IntamplatA la Constantinopol in 1685 (cf. C. Giurescu, Noui contribufiuni

la studiul cronicelor moldovene, Bucuresti, 1908, p. 92 n. r).
3 = 1689 d. Chr.
3 Notita e reprodusA in intregime la I. Bianu, op. cit., p. 584.
5 Vezi f. albA 2 dela inceput.
5 Vezi f. albA 39.
a Vezi f. alba 2 dela inceput.

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFELE R0MANE.5TI DE TIPUI, DANOVICI 43

Acefal 0 fara. sfar0t. In interior lipsesc foi intre actualele f. 167-8

0 415-16. Cuprinde cronograful acefal 0 dintre anexe numai 0 despo-
tatia a p<r >ea svantului Silevestru papa de Ram...» 0 cam un sfert
din capitolul despre sinoadele ecumenice.
Incipit f. 1: 0s6 umplu inima de gele 0 sa sui intr'o camara de
taina » (= ms 3517, f. 23, 11-12).
Finit: f. 480v: « a0jderea dupa zasa lui Dumnazau cat.., carie iaste
vecinul 0 mai deaproapelea cei...* (= ms 3517, f. 542, 21-23, capitolul:
0 Pentru svantul sabor intai a lumii » alineatul: « Aici scrim intalesul
pisanii lui Moisai de invatatura ce-i dedea Dumnázau...»).
*

Toate aceste mss deriva direct sau indirect din ms 3517; dupä parti- Filiatiunea
cularitatile ce ele prezinta pot fi impartite in cinci familii. mss-lor.
A. Prima cuprinde urmätoarele vase mss: 763 (A1), 595 (A9), Sigm. Prima fami-
5 (AO, 3450 (A4), 587 (A,) 0 4478 (AO. Douà din ele A1 §i A2 sunt lie, A.
incomplete 1, iar A2 cuprinde excerpte 2. Cate0 pse deriva din arhetip
printr'un izvod azi perdut (Ax) dupa cum dovedesc urmatoarele particu-
laritati comune tuturor:
I. Forma gre0ta a unor nume proprii, d. p.: 0 Heruta * in loc de
« Hetura » 3, « Navahodonosor » in loc de « Navuhodonosor * al arheti-
pului 4.
2. Unele omisiuni: d. p.: in toate mss-le A in capitolul despre Isus
Navi 5 dupà cuvintele: « s'au savar0t marele Iisus Navin » 1ipse0e
urmätorul pasagiu: « in pamantul cel de prerecanie fiind de pI ai, s'au
inparatitu prespre Israilteani K3 de ai 0 1-au ingropatu in pamantul
unde sa chema Thamnasahav in magura Sfraimului » (T f. 17-19).
3. 0 serie de lectiuni comune tuturor, deosebite de cele corespunza-
toare ale originalului T 6,

1 Vezi mai sus, p. 22--23.

1 Vezi mai sus, p. 75.
3 In capitolul IncepAtur5. pentru Isaac* T. f. 15, 14 = Al. f. 35, 2 ; A4
f. 5i, 14 ; As p. 71, 22 ; Ag f. 20, 7 (V. 0 A3).
6 Tf. 99t, 0 urm. = A1 f. -131 0 urm.; A2 f. 1 0 urm.; A3 f. 79 0 urm.; A4
f. 137 0 Wm. ; As p. 300 0 urm.; Ag f. 61 0 UM.
6 A1 f. Ioz, 1; A4 f. 82°, 17 ; As p. ioz, s ; Ag f. 56v, 21 (v. 0 A3).
° D. p. T f. 5IV, 2: s'au fost mirandu] O. mira A.
2: 0 s'au jeluit] de s'au jeluit A.
m: 0 s'au rádicat] 0 s'au sculat A.
is: Dumnezeu va izbAvi] va izbavi Dumnezeu A.
T f. 50, 17: nu vor hi scApat] nu vor fi (hi A1) rámas A.
sx: 0 nime nu te va mai gA.si] om. A.

www.dacoromanica.ro
44 JULIAN *TREANESCLI

Aceasta familie de mss reproduce numai partea I a arhetipului 1

restul povestirii completandu-se dupà cronograful lui Dorotei al Mo-
nemvasiei i Inca 0 din partea I numai ceea ce a scris m. 1.
Astfel, se transmit cele doua lacune ale lui T m. 12 dintre care cea
de a doua (cea dintre actualele T f. 177-184) a ramas necompletata:
copi§tii diferitelor mss au trecut peste ea 'MA au observat-o 0 au re-
mediat nonsensul produs de ea in diferite moduri 8; cealaltd (dintre
actualele T f. I00-103) e completata cu un text tradus dupa versiunea
slava. a Bibliei. Atat intinderea lui nu poate umple douà foi din T,
cat i factura lui, fiind o traducere literala nu libera in genul Danovici l
ne fac sa nu putem vedea in el textul primitiv care acoperea cele douà
foi pierdute din T m. I.
Apoi, dintre locurile albe din T m. i mare parte, printre care 0 cele
mai intinse, au ramas necompletate 5 ; intregite au fost numai acelea
care se puteau uor completa dupal sens 0 care firWe apar in mss-le
A altfel decat in T m. 2 unde pentru intregirea lor s'a intrebuintat textul
lui Cigala 6 In fine dintre corecturile scrise pe razuri in ms T, prea
f. 52° ,s: intrá in casà] intrA intr'o casii. A.
12: prespre] preste A.
21; cu mine-i Dumnzeu] cu mine iaste (este A6) D. A.
ag d 24; pre noij om. A.
f. 52v, : dlltnitale] om. A.
is: cunoscu] vAzu A.
17: feace] Men A.
24: i-au zis] zise A7,
lectiuni scoase toate din capitolul: *IncepAtura Devorei prorocitii* care (im-
preunA cu cel urmAtor despre Abimeleh) e singurul comun tuturor mss-lor
A (T f.51v-521); A1 f. 14)3; Ag f. irry,; A3 f. 47; A, f. 83"; Ag p. 165; A6 f. 37).
1 Vezi mai sus, p. 19.
2 Vezi mai sus, p. 21 Ii. I.
ComparA T f. 1776, 22-55 I f. 184, I i urm. cu Ag f. 131, 31-99; A4
f. 227, l urm (v. 0 A6).
go
4 Despre chipul de a traduce al lui Danovici vezi m. jos, p. <60 0 urin.>.
5 D. p. T in. r, f. 25, is f. 28; pasagiul cu care m. 2 acopere cele doul
foi i jumAtate rAmase albe este omis in toate mss le A; in patru mss lacuna
a rAmas necompletata, copi§tii trecfind peste ea (A, f. 311,, gi; A4 f. 6o; As
p. 105; A6 f. 25°) numai in ms A1 (f. 53) ea e intregitä dupe: Biblie (Gen., 48,
14-20. De asemenea au rAmas necompletate in mss A locurile albe din T
f. 44, 21-6; f. 188°, is, le etc.
6 D. p. T f. 195, is-is: *l'au i hicut argos adecd alard de besearea *
cees ce am subliniat reprezintl completarea mfiinei 2 (Cig., p. 216, 7:
xoti bcciOlpiv Tov, xat gaTexcv 6 deXtog "Aper.og tipy6g) = l'au i priceput (As
f. 135°, 15; A4 f. 241, 3-3; A, f. 105, T f. 195°, Is); anathemalisdt (Cig.,
216, 17: xol bt4cOlpev) = lepddat (A, f. 136, 7 ; A, f. 240, 11); lepdddnd (A, f.
105, 25). T f. 199, gg: svAnta afesare a credinfdi (Cig., p. 219, 13: Tb dir.ov

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFELE ROMA2E.5TI DE TIPUL DANOVICI 45

putine figureaa. in mss-le A1, anume numai acelea pe care le putem

atribui cu sigurantä mainei prime 2; in locul celor mai multe avem in
mss-le A alt text in care de sigur trebue sä vedem lectiunile primitive
ale lui T m. i terse de mainile posterioare, dupä cum dovedesc unele
pasagii in care mss-le A ne dau ins4i traducerea textului lui Cigala
iar corecturile lui T m. 2 i T m. 3 sunt simple conjecturi menite s1 facal
textul mai inteligibil sau sg corecteze afirmäri pe care cop4tii respectivi
le socoteau greite 2. Dintre adausele marginale unul singur figureaz6
in mss-le A incorporat in text 4 : cel din T f. 600, datorit i el -
cum am vazut mai sus tot mAinei prime.
Mss-le din aceastä familie se impart in douä grupe : prima ald.tuità
din mss-le 763 i 595 ; ambele dau un text mai apropiat de acel al izvo-
ElfmPaov)=--svantut saw,' (A3 f. 138, 14-15 ; A4 f 246, ; sfinfi pdrinfi (4478,

f. ro6y, 60). T. f. 1990, 21: uspealnic (Cig., 2 19, 25: Tb xot(nyrhpLov) =biseareca
(Sigm. 5, f. 138, 28 ; 3450, f. 246°, ; ms. 3478, f. 107, 24 are un text simpli-
ficat unde cuvantul respectiv e omis). T f. 270, 22 : la svantul preastol
(Cig., 276, 6 : sEg rv etylav Tpeerc4ccv) = in sfanta Sofia (3450, f. 349°, as). (Ms.
Sigm. 5 are aci o lacuna iar ins 4478 f. 138, 25, omite acest pasagiu) etc. etc.
1 D. p. T f. 187, 4: ogleuenii: om. Sigm. 5, f. 133, 20 (aci mss-le 3450
§i 4478 au inlocuit textul lui Danovici cu o traducere din Dorotei). T 1885,
as: cu prisne aur omite A. T f. 1880, 19: gro§i de marmurd omite A etc.
2 D. p. T f. 5, 23 : rdul Nilut cu undele de aur (ceea ce am subliniat e scris
pe razura tot de in. I) (3450, f. 42, 5; 4478, f. 14°, 3 ; 587, p. 42, 16) ; 763, f.1 2,
13, omite aceste cuv. T f. 5°, 6 : i o pecetlui dreptul Noe singur (= 3450,
f. 42, is; 587, P. 43, 17). T f. 7, 5 : pre vara-sa (3450, f. 430, ; 587, p. 48,
17). T f. 140, 13: deade vrajmasii tai suptu mdnule tale (= 3450, f. 50, 20 (in
m. t.) ; 4478, f, 19°, 3 (supt mana ta) ; 587, p. 68, 21 (in In. t.); 763, f, 320, e
(intru in. t.) etc. etc.
3 D. p. T f. 227, n: si era inparatul Theodosie de na,Fterea lui dela Iveri
dela rdsdrit (am subliniat ceiace e scris pe razura de m. 2) = A: si era in-
paratul (inparat ms 595) Thedosie despre apus dela Iveri (Everi ms 3450 si
4478) ca in Cig., p. 240, 15-18 : iirov (sc. Oco86aLoc) Si Tb yivog "Ikpo; Cos6
Tet konipta p.ip-t;. (Desigur corectorul nu stia de, existenta Iverilor dela apus -
a Iberilor, cum le-am zice noi si a crezut ca aci e o greseala - a redactorului).
T f. 572, 22-21 : Iar and s'au inplut T ai de 'mparatiele acestor imparati
s'au dat fata Dioclitiian dupa. Maximiian i 'altd f cad ce-au mai avut iardf o
au datu dupa Costanda = A: iar candu s'au umplut I ani de imparatiia ace-
stor inparati ce-au dat fata Dioclitiian dupe: Macsimiian Galeriu, iara Macei-
miian se-au dat fata dupa Costanda (ms 595, f. 67, go - f. 67v, a; mss-le 3450
si 4478 au textul simplificat) = Cig., p. 183, 8-20 : xcd. el; L' xp6vov
-c6v
-rijc BacrasEag Tow, .9.6Acevreq vet eecc .avyorripotg Tam intpotv
ikcatv8pc600atv
rottApbv 6 taw Awxklyncev6c Tby M4y.Lowbv ra)Aiptov, 6 Si Mgr.t.u.txv6c
brijpev etc s-;iv .9.uyovripot Tou Cleo8W pa .r6v K6va-raorroc. .r6v XAcop6v etc. etc.
Corectorul nu-si putea inchipui cum Macsimiian Galeriu a putut avea o
fata de maritat and el insusi se insura atunci cu fata lui Diocletian I
A d f. 94, as-s; A e p. 189, 3 ; A ff. 42, (omite) ; (v. i Ac).

www.dacoromanica.ro
 46 IM,IAN STEFANESCII

dului comun A., cleat celelalte. In ms 763 (f. 53) locul liber din T f.
25, i3-f. 27 este - cum am vazut dejal completat dupe: Biblie,
iar textul celor zece invdtaturi (f. 900-94") este identic cu cel din T
(f. 42-44v).
A doua grupà o formeaza mss-le Sigm. 5, 3450, 4478 0 587. Locul
alb din textul primitiv al lui T m. i (T f. 25, 13 ; f. 27) e necompletat,
iar textul celor zece invataturi din T e inlocuit cu unul mult mai scurt
tradus din Biblie (Exod, 20, 2-17) : MS Signi. 5, f. 41-41"; 3450, f.
74V-751, ; 587, p. 144-145'; 4478, f. 32"-33. In fine se omite in cate0
patru aceste mss (Sigm. 5, f. 77 ; 3450, f. 135 ; 587, p. 292 ; 4478, f.
69) tot ceea ce exista in T f. 127', 14-129, 22 intre imparatia lui Ezechia
0 a lui Manasse, incepand cu vorbele care yin dupa « dupa ce le-au fost
arsu Ezechiia » pana la primele cuvinte cu care incepe capitolul despre
Manasse - titlul chiar al acestui capitol e omis (ms 4478 pune Un titlu
adhoc: 4 imparatia lui Manasiia ». In aceastä grupà ms Sigm. 5 ocupà
un loc aparte: copistul are tendinta sà modifice textul in aa grad cum
nu vedem in niciunul dintre mss-le din aceea0 grupà 2; el nu e copiat
nici dupa. 3450, nici dupa 587, nici dupà 4478, fund mai vechi decat
ele 3; nici acestea din urma nu sunt copii de-ale lui caci ele au unele
lectiuni mai apropiate de ale originalului. Ms 3450 e foarte inrudit cu
4478 dar nu provine din el caci e anterior lui ; nici acesta din 3450 cad
are unele lectiuni diferite care nu puteau proveni dela acela. Inca mai
mare asemanare cu ms 3450 are ms 587 scris de altfel de aceea0 mand
ca 0 el, reproducand cu o rara meticulozitate multe din particulari-
tatile lui 4.
Din aceastd familie face parte 0 ms Densu0anu care nu mi-a fost
accesibil. Din descrierea 0 din extrasele publicate de Aron Densu0anu
in Revista criticd-literard, IV (1896), p. 306-313, rezulta ca acest ms
era foarte inrudit cu ms 3450. Inteadevar textul capitolelor publicate
in revista mentionata este foarte asemanator cu textul respectiv din

1 P. 44 (0. 11. 5).

2 In afara de schimbki de text mai neinsemnate care revin la fiecare pas,
copistul isi permite uneori modificAri si mai maxi: d. p. T f. 189, .,-193, /9
sunt rezumate in 20 rfinduri (Sigm. 5, f. 134, 81-134°, 8); apoi T f. 267v, .ss
in 4 rfinduri in Sigm. 5, 188v; T 267, 9-8 in 3 rfinduri in Sigm. 5, f.
188v, .9 etc. etc.
a Vezi mai SUS, p. 26, 28, 29.
2 Astfel si 587 (pfina la p. 187) are casi 3450 (pima.' la f. 65) notate pe max.

gine capitolele din Biblie in care se vorbeste despre aceleasi lucruri ca in

paginile respective ale cronografului; aceleasi titluri marginale in ambele d.
p. 3450, f. 65v, 66, 66v, 1381) = 587, P. 119, 120, 121, 122, 305 ; aceleasi glose
d. p. 3450, f. 37 si 140 = 587, P. 25 I 309 etc. etc..

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAPELE ROMA.NE*TI DE TIPUL DANOVICI 47

ms 3450 cu un colorit mai arhaic in ms Densu0anu 1; iar titlul

cronografului 2 titlurile capitolelor reproduse de DensuOanu din scara
cronografului 3 sunt absolut identice in ambele mss. De asemenea in
ms Densu0anu, ca *i in celalt ms, cronograful este imediat precedat de
cronica Brancovici care, de altfel, n'are nimic aface cu el, ceea ce imi
da siguranta sã afirm ea. ms DensuOanu era i el un sbornic cu un cu-
prins analog cu similarul sau din Biblioteca Academiei Romane.
A doua fatnilie e reprezentata prin urmatoarele 12 mss: ms Pogo- A doua fa-
neanu (B1), 2757 (B2), 1926 (B,), 2609 (B4), 4243 (B5), 2583 (B8), 3797 ruffle, B.
(B7), 772 (B8), 1389 (B8), 1921 (B10), 402 (B11) 0 4248 (B12).
Dintre ele ms 2583 (BO reproduce arhetipul numai dela Constantin
eel mare inainte ; ms 3797 (B7) - un zbornic are din cronograf numai
doua capitole 4. Mss-le 2757, 1389 i 4243 sunt hibride: in ms 2757 prima
paging. i jumatate (pang la: 4 sa nu caza nimanui cu ciudg a inclusiv,
f. 1 , 18) a fost transcrisa dupg. un ms din familia A, de sigur ca sä
completeze prima foaie pierduta a izvodului ms-lui nostru ; in ms 1389,
in foile 1-33°, 21 0 179v, 2-fine se reproduce un ms foarte asemai-
nator cu ms 772 6, iar foile 33w, 21-179v, 2 au un text identic cu ms
1926 6; in sfar0t la f. 123-148 in locul capitolului despre imparatia
lui Constantin cel Mare din cronograf gasim o versiune simplificata
care apare ca scriere aparte intfunele mss (d. p. ms 2203, ms 44 etc.) 0

o Totu0 dupà cum reiese din pasagiile ce am avut la indeman5. - acest

ms nu poate fi originalul lui 3450 cad de0 mai apropiat decal el de textul
originalului - e §i mai vecbi decal el, caci Densusianu 11 socote§te cä ar fi
datand din anii 1686-1718 (cf. Rev. crit.-lit., I, 1893, p. 102 i 396), totui
are ni§te omisiuni pe care ins 3450 nu le are, d. p. op. cit., p. 310, ig dupá
vorbele: tot apusul* oinite a i toat5. Italia, 0 apoi s'au intors iara§i spre
rasárit, i multe cetati i ora§e au robit s, care figureaza in ins 3450, f. 215,
1-4 §.1 stint 0 in T f. 168, 21-23; apoi alta pe care o semnaleaza ci Densu-
cianu (op. cit., p. 313 in nota) care nu exista in 3450 (f 633v, 7-30). Capi-
tolul IC Incepaturá de inparatiia Ramului dintai cum s'au izvodit * (op. cit., p.
306-307) = 3450, f. 189; capitolul despre Iuliu Cezar (far& titlu in ms Den-
sucianu, op. cit., P. 307-308) = 3450, f. -1924; eimparatiia lui Traiano*
(op. cit., p. 308-310) = 3450 f. 2090-221; impgatila hli Galu 0 a lui Vu-
lusianu (op. cit., p. 310) = 3450, f. 215-275y; 4 Pet/it-Voila Schiopulu* (op.
cit., p. 310-313) = 3450, f. 63iv, 1-6330, le.
2 Cf. Rev. crit.-lit., p. 305 §i ins 3450, f. 30.
Cf. Rev. crit.-lit., Q. 305-306 0 Ms 3450, f. 283.
4
Vezi mai sus, p. 33-34.
5 Compara aceste dougi parti ale ms-lui 1389 cu corespunzatoarele lor din
Ms 772 (respectiv f. 48, 22 - f. 93, 13. §i f. 266s, 27 - f. 662, 28) 0 din ins
1926 1, 49°, 17- f. 94, 1 i 1. 249, 13-1. 518, 4)
o Compara acest text cu ins 772, f. 93, n f. 266°, 27 §1 1926, f. 94, 1
f. 249, is.

www.dacoromanica.ro
48 IULIAN *TEFANESCII

despre care vorbe§te Gaster (in Gesch. der rum. Literatur, p. 380-1).
Textul primelor apte foi din ms 1389 de0 este 0 el asem6n6tor cu cel
corespunzátor din ms 772 e totu0 ceva mai depArtat de el, cleat eel
cuprins dela f. 8 inainte i deriva din alt izvod cleat acesta (comparà
textele identice de pe f. 7 0 8). In cele din urmg in ms 4243 f. 1-2260,
20 se cuprinde un text care seamànä cu partea corespunzätoare din ms
2609 (f. x - f. 254Y, 27) iar restul f. 22611, 20 -fine) reproduce un text
mult mai apropiat de original cleat prima parte 1.
Toate cele dougsprezece mss mentionate mai sus derivä din& un
izvod comun 13, azi pierdut, o copie dupg. T care reproducea acest
ms in starea in care el se aflà acum, mai putin corecturile mâinei 3 2,
lacunele din T 457 3 i trei adause marginate din T I (f. IY, f. 7'
si f.780). In schimb mss-le B au toate completdrile mAinei 2 4,
corecturile fäcute pe razurà de m i. i m. 2 6; mai au apoi doug
din adausele marginate ale lui T II (f. 389 i f. 46O) i unul din T I
1 Compara aceastá parte CU T f. 263, 4 0 WM. 0 cu 111s 2609 f. 2540, 27
si urm.
2 D. p. in toate mss B gásim pretutindeni cuviintul s alofili a in loc de
expresiunile cu care in. 3 inlocueste acest cuvânt in T f. 55-f. 66 (B2 f. 62' _
710; Bg f. 72-820; B4 f. 97-105v; Bb f. 63°-72°; Bg f. 7o-81; B2 f. 19-
24; Bie f. 53-62; Bit f. 30-39; B12 1. 53-620; v. §i B1; mss-le B9 0 B7
n'au aceastil parte).
3 Mss-le B dau aci textul intreg al pasagiilor respective: By f. 262, 28-18
0 f. 382v, -f. 383. 4; B9 1. 4580, 11-14 0 1 459, 25-f. 45911, 5; 134 f. 4110,
a-e §f f. 412, 9-16, B5 1. 369, 12-u 0 1. 369V, 10-21; B6 /. 323, 9-22 0 323°,
24 -1. 324, 5; Be f. 518°, 15-ie i f. 519v, u-so; Be f. 354, 2-7 1 f. 3540. 17-24;
B20 f. 387°. 21-24 i f. 388, go f. 388v, 6; B,, f. 388, 3-6 §i f. 388e, 17_25;
B22 f. 455, 15-19 0 1. 456, e-ie; (v. i 131).
4 T f. 101-102 = Bo f. 1170, go - f. 120, ; Bg f. roiv, u-f. 103e,
3. T f. 178-183 = 138 f. 200, 36 1. 207, 24; Be f. 9, Is
-
1540, 9
f.
f. 1590, n. Am citat numai mss-le cele mai vechi, B6 0 Bs, aläturi
cu B2 care reproduce textul cu mai multe schimbilri decal ori si care altul
160, 28; B2 1.

din familia. B.
5 D. p. T f. 5, 19 = B2 1. 15. 13 ; B8 1. 16, u etc. T f. 50, , = B2 f. 15,
es; Be f. 16v, etc. T f. 7, 5 = By f. 160, u; Be f. 18, 18 etc. T f. 240, le
= B2 f. 240, 6..7; Bg f. 250, 3-.4 etc. etc.
o D. p. T f. 172, 19..21 = B8 1. 150, 12; B8 1. 194', 15-46 etc. T f. 227,
u = B2 f. 1920, 26-29 ; B6 f. 66v, 9-10 ; Bo f. 251v, 16-17 etc. etc. (Vezi si p. 45
n. 3, de mai sus).
7 T f. 389 = B6 (1. 235, 5-10) ; B8 (1. 426, 17-28) ; B10 (1. 318, 15-56)
au numai textul slay al citatului; B12 (f. 368, - f.
(f. 3090, 25.29)
368v, 8) are textul slay urmat de traducerea rom'anA; B9 (f. 2860, 2-2) are
textul slay in text iar traducerea românä pe marginea din stânga a paginei
dar de altâ m'ana i cu alta cerneal5.; B3 (f. 382, 4-2) si 132 (f. 347, 6-0 au
numai traducerea româna fArä textul slay; iar Bg (f. 320v, 24) omite tot

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFELE R0MANF4TI DE TIPUI, DANOVICI 49

(f. 6o) 1. Toate locurile albe din T sunt completate in mss-le B exact
cum ele figureaza astazi in ms original 2, iar locul lamas inca alb (T f.
454, 1) este completat numai in Bz insä dupä inteles i grOt 5.
Ms 13% reproducea foarte fidel originalul T, lucru pe care-I putem
constata din modul cum chiar in ms 772 care dqi foarte vechi, totuO,
cum vom vedea mai jos 4, nu e o copie directal dupà B - ni se infa-
t4azal unele oscilatiuni fonetice ale lui T. Inteadevar T m I are, cum
am vazut mai sus 5, o fonetical moldoveneasca brazdatal de muntenisme in
mare parte corectate in sensul foneticei moldovene de o manal posterioara,
care in multe pasagii pare identical cu m. 2 ; dintre aceste corecturi acelea
care sunt fa:cute peste litera primitivä färà razura ei ne permit sä ve-
dem ce literà fusese scrisa de m. 1. Copistul lui 772 care e muntean 6

adausul (in B5 pasagiul respectiv se afla pe una din foile care lipsesc din tns
intre f. 307-8). T f. 460 = B2 f. 385, 11 i urm.; Bs 462, 18 5i urm.; B5 f.
414, 25 §i UM. ; B6 f. 372, 4 i urm.; B8 f. 327, i i urm.; B8 f. 523v, 2 0
urm.; Bg f. 327v, 2 §.1 urm.; B10 f- 391, , i urm.; B11 f. 391, 23 i urm.;
B12 f. 459, 24 0 urm. ; (B1 ?)
1 se aflá in toate mss-le B: B3 (f. 76°, 21-24) i Ba (f. tor, 10-12) au
pe langa textul slay al citatului i traducerea romans:1 a lui; B5 (f. 670 14-17),
traducerea românA i douà rânduri lasate libere inaintea ei pentru textul slay
care n'a mai fost scris; B8 (f. 75, 16-17) ; B9 (f. 22, 11-12) ; B10 (f. 57, u-vs);
B12 (f. 330, 25-28) ; B12 (f. 570, 2-4) 0 B2 (f. 660, traducerea roman5. fárä
textul slay §i dileritd de aceea pe care o dau celelalte friss.; (BI ?).
2 D. p. T f. 250, 13 - f. 27 = B2 f. 35-370; Bg f. 27v-40 etc. T f. 44,
21-25 = B9 f- 52, 21-94 ; Bs f. 580, 6-9 etc. T f. 71, 3 = By f. 74v, 31 ; B8 f. 840,
24 etc. T. f. 71, 4 = Bg f. 74v, 22 ; B8 f. 84v, 35 etc. T f. 1950, 18 = Bg f. 268v,
st: Bg f. 219', 11-12 etc. T f. 199, ss = B2 f. 171, 5; Be f. 33, 1; B8 f. 2230,
etc. T f. 58, 23 = B9 f. 64, 29 ; Be f. 720, 28 etc. etc.
3 B2 f. 378°, s7-28: s seva sto crator adicä a toate tiitoriu (cuvintele subli-
niate completeazä locul liber). Mss-le B3 (f. 4530, 14), B5 (f. 40711, 1), B, (3180,
9), B8 (f- 519, 17-10, B9 (f. 349, 16), Bto (f. 383°, 24). B11 (f. 383°, II)
trec peste lacuna, iar B5 (f. 365, 24) i B12 (f. 450, 15-18) lasä loc alb pentru
ea; (BI ?).
P. (50).
6 P. 22, D. I.
6 Astfel scrie pretutindeni: o umplurgi * (d. p. f. 23, 22 i 24) §*1 e umplu *
(d. p. f. 17", 18 §.1 f. 2290, 11) in loc de 4 implura* 0 implu
e * din ms original;
jumgtater, (d. p. f. 2290, 4) in loc de a giumatate *; sa priimeasa o (d. p.
f. 2290, 4) in loc de o sl priimascä .; a mersa * in loc de a mArsu* (d. p. f. 230, s);
sit fie * in loc de osá hie s (d. p. f. 120, 2 ; f. 27, 2s) ; 4 feciorio in loc de ficiori »
(d. p. f. 13, 6. 7 : f. 13v, 16) ; totu0 conserv5. moldovenisme fonetice foarte nu-
meroase ale originalului d. p. dumnezau s, a dumnezäire * (passim) ; a tácus'ii
(d. p. f. 22, ; f. 17v, ; Zisa. (foarte deseori, d. p. 12, 1 7 I 25 ; f. 12v, 3 etc.);
päreache * (cl. p. f. tzv, ; 13, 9) ; feac<e> (f. 23, 15) ; cuprinsä (d. p. f. 13, 17) ;
intoars5. (f. 23, ; odusA (f. 23v, 13) a trimisà* (d. p. 230, a, ; 4 asámAnas5.*

www.dacoromanica.ro 4
 50 IIILIAN FTEPANESCU

pastreaza afara de rare exceptii fonetica lui T m. i läsand mai

pretutindeni neatinse moldovenismele lui si pastrandu-i si munte-
nismele chiar atunci &and fusesera corectate de maini posterioare. Ba,
mai mult: reproduce chiar unele dintre ezitarile lui fonetice scriind
d. p. o singur » acolo unde T m. x scrie asa, indiferent daca « i » fusese
corectat sau nu in « à » in ms original ; scriind insä « sdngur » iarasi cand
cuvantul este astfel ortografiat in ms original 1; de asemenea uneori
sub influenta originalului pastreaza forma « sint o 2 caracteristica lui
T m. i, desi copistul lui 772 sub influenVa pronuntarii muntene scrie
acest cuvant « sant ».
Mss-le din aceasta familie se impart in dotiä grupe: prima, alcatuità
din mss-le : Bl, B2, B,, B, B5 ; a doua, din celelalte.
In prima grupa, mss-le B1, B2 si B, f. 263, 4-fine, formeaza o prima
subgrupd ; dintre ele primul (B1) este acela care din toata grupa .se
apropie mai mult de original; a doua subgrupà e alcatuita din mss-le
B3, B4, B5 f. 1-263, 4 0 B, f. 330, 21 - f. 179°, 2 ; ele derivä dintr'un
izvod in care in genere citatele slave erau traduse in romaneste iar
textul era intinerit spre a fi facut accesibil cititorilor munteni din sec.
XVIII, dar nu schimbat in asa grad cum se prezinta el in ms B2 din
prima subgrupa.
A doua grupä cuprinde si ea doua subgrupe: prima, in care infra'
singur ms B8; a doua, cumpusa din ms-ele B8, B10, Bn, B12 0 B9 f. 1-33,
21 si f. 179, 2-fine. Impartirea se bazeaza pe prezenta in ms-ele din
din a doua subgrupa a unei lactuie care incepe aproape de sfarsitul
capitolului intitulat: o Pentru sfantul sabor de lume al doilea » cu vor-
bele : « dela Nicomidia si pe Evzone * (T f. 5470, 4) 0 cuprinde pe langa
ultimile randuri ale acestui capitol aproape intreg capitolul despre
saborul al treilea pana la cuvintele o si afara de in svanta beseareca
a lui Dumnezau s'au » inclusiv (T f. 548, 23) 3, lacuna produsa desigur

(d. p. 17, 24) ; it uitasit* (d. p. f. 170, 5) ; $ apestisA (d. p. f. 170, 8) j forme pe
care copistul le pronunta cu un e * la sfârsit in loc de 414 *, dovad5. formele
rAmasease* (f. IIV, 14) j a pusease s (f. 13, ,) etc. care-i scapa uneori de sub
condei desi si acestea in ins original sunt scrise cu 4 A * la sfarsit; apoi izvoa-
rale s (f. 13, 25) ; sA sosascA * (f. 2300, 38) desi, cum am vitzut mai sus, scrisese
la f. 2290, 14 ll sA priimeascA* etc. etc.
1 D. p. f. 229, 14 (= T f, 204°, 12) , 4 singur o passim. d. p. 772 f. 12v, 14
(= T f. 2, i) ; f. 17v, , (--= T f. 6v, 5) etc. etc.
2 D. p. f. 200, 21 §i 24 (-= T f. 1770, 2, 8i 33); f. 148, 5 = (T f. 128, 3, uncle
14 primitiv a fost ras si pe razurA s'a scris ir.) etc.
2 Be f. 6340, 10; B/0 f. 4880, 5; B// f. 481v, /3./a; But f. 5640, 5-5; 133 f.
4440, e . Textul Incepe iarAsi cu vorbele: fAcut s'i acel sf Ant sAbor; si au pus
8 cAnoane s.

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFELE ROMANETI ng TIPUI. DANOVICI 51

prin pierderea unei foi a izvodului comun. Nu pot spune din care din
aceste dou6 subgrupe face parte ms B7: intr'adevàr el lipsea In capi-
tolele in care s'a produs lacuna pomenitä mai sus si are lectiuni comune
cu mss din subgrupa II 1, ins6 nu stiu in ce leg5Iturbi stà cu ms Be
cki ambele capitole ce el ne transmite lipsese din B6. Ca toate mss
care contin extrase, ms 3797 prezintà un text cu omisiuni i prefaceri
de insemn'altate.
Din aceastA familie fac parte si douà mss pe care nu le cunosc
cleat din extrase: ms din Paris (Bibliothèque Nationale, fonds va-
laque, no. 4) i ms Demetrescu. Primul, pe eat se poate judeca din
scara i extrasele publiQate de 0. Densusianu in Revista criticd-
literard, III (1895), p. 288-298, cuprinde un text foarte asemänàtor
cu ms 1926 si cu similarul s5.u. 2609. Inteadevar titlul este acelas
cu al ms-lui 2609 (f. 44) càci prima foaie a cronografului, care
continea i titlul, s'a perdut in ms 1926 ; apoi, cAtesitrele mss au
aceiasi impàrtire i aceleasi titluri ale capitolelor 2; textul deasemenea
e identic 3.

1 D. p. T f. 127, 13 Filadelfila pre anume] Filadeffie (Filadelfiia BO pre nume

Be Boo B11 B12 B7 pre anume Filadelfiia B9 Be. T f. 1-270, 1deapur ce-i era] dea-
purnrea ce-i era Be B10 Boi B7 apururu ii era Boy atata de mult ce-au fost Be
atata de mult ce i-au fost B3 B4 B5 pAnAce-i era Bg. T f. 1-270,7pre aceaia vreame]
Be B10 Bio B7 pre aces vreme 4248 pre aceale vremi Bg B3 B4 B9 intru aceale
vremi B5. T 1.1.270, 16 CUM] Bg B10 B12 Big B, cum cA Bg Be B4 B,. 2' f. 1.270# is
obiena] Be Boo B11 Bog B7 obilaiul B3 B4 B5 Bo. T 1. 1270, 20 care f-am zice] care
te-am zice B2 B3 B4 B5 B9 care t-om zice B7 carele t-om zice Be B15 B1, carele
iti vom zice B12 (lectiunea izvodului comun al mss-elor din grupa II era aceia a
mss-lor Be B10 B11 din care provine apoi lectiunea lui B7 i acea a lui B12). T f.
1-270, 23-24 n veaci numele au] Be B10 B11 Bog B, numele tAu in veaci B2 Bs B4
B5 B9. T 128, 2 ziseiral B, Bu B7 ziser5. Be B4 B5 B10 Big B9 zise Be. T f. 1-28, 4
seiminfie] Be B7 semintie B3 B4 B5 B10 B15 B2 simintie B11 sementie Bo. T I. 128,
14al treilea] B8 B10 B11 Bog B7 a treia B3 B4 Bs Bs 332. T 11. 128, 17deapoi] de apoi
Be B10 Bol Bo dupre urm5. B3 depre urm5. B4 B5 By depe urm5. Bo OM. Bog. T .
128, 24 rodul] B8 B11 B12 B7 nArodul B10 norodul B2 neamul Be B4 B5 Bo etc. etc.
Lectiunile de mai sus stint scoase din capitolul despre impárAtia lui r Potolomeiu
Filadelfiia o unul din putinele capitole comune tuturor mss-lor B (T f. 127, B2
f. 225°, BS f. 144, B4 f. 154, B5 f. 125, B, f. 17, B3 f. 147, B9 f. 75v. Blo f. 144,
B11 f. 89, B12 f. 127 ; v. 0 B1)
2 ComparA d. p. titlurile din scara cronografului (Rev. criticd-literard, p.
298) cu titlurile respective din mss 1926 1 2609 de o parte, si cu cele din cele-
lalte mss din aceiasi familie pe de alta.
3 Astfel Parisinus f. /orov (op. cit., p. 288-289) = 2609 f. 44; P. f. 1030
104 =-- 1926 f. 137. ir-ss si 2609 f. 149, 34-149v, 4; P. f. 3930-3940 = 1926
f. 53V-532 si 2609, f. 4730, 6-474. ; P. f. 373" = 1926 f. 502, 11 f. 5020, 6
§i Ms 2609 f, 4500, .44,

www.dacoromanica.ro 4*
 52 IUI,IAN MFANESCU

Ms Demetrescu face parte din a doua grupa a familiei B, caci si

prin cuprins i ca text e foarte asemenea cu manuscrisul 2583 1; este
insä posterior si mult inferior acestuia caci textul e intinerit i numele
proprii stalcite 2.
A treia f a- A treia famine e alcatuitá din mss: io8 (C1), 1469 (CO, 1558 (C3),
milie, C. 2599 (C4) si 3527 (CO, dintre care cloud (C3 si C5) sunt incomplete 3.
Toate cinci deriva dinteun izvod comun (Cx) prezentand toate
particularitati comune. Astfel in toate aceste mss capitolul despre
soarta eroilor care au luat parte la razboiul Troei impreuna cu notitele
cronologice care-1 urmeaza figureaza nu spre sfarsit dupa capitolul
despre « boeriile imparatiei Grecilor e unde-1 aflam atat in arhetip
(T f. 573-5781 cat si in mss-le din celelalte familii, ci imediat dupa.
razboiul Troadei 4. De asemenea au toate aceleasi interpolari, d. p.
una la sfarsitul capitolului despre Ptolomeu Filadelful 5, alta dupa
acela despre Serviu Tuliu 6, o a treia in capitolul despre imparatia lui

1 Dack cum ne spune posesorul acestui ms, Mihail V. Demetrescu, in

Cony. Lit., XXIX (1895), p. 657, acest tus avea la pagina 37 capitolul
despre imparatia lui Teodosie cel Mare se pare, avandu-se in vedere si formatul
sau, cá incepea cu istoria lui Constantin cel Mare si cä deci si el era o carte
a imparatilor * ca I 2583. Primul extras (Cony. Lit., p. 660-2) = 2583 f, 73v ;
iar al doilea (ibid., p. 662-3) = 2583 f. 231, 2--232v, , Rudenia stransä a
acestui ms cu 2583 ne e confirmata mai ales de omisiunea dupá vorbele a urgisiti
si trimesi a (op. cit., p. 663, .22) a. urmatorului pasagiu: a si toti erau inchisi
usabi de spurcatul imparat a care lipsesc numai in ins 2583 (f. 232, 14) aflandu-se
in toate celelalte ms B ca si in arhetip (T f. 386v, 23).
2 Astfel: Victarie (p. 66o, ) In loc de Nectarie ; Ganial (p. 66r, 23 §i
urm. p. Gainan ; Hersona (ibid., 35) p. Herronis ; Nizic (p. 662, 25) p. Lizacu.
3 Vezi mai sus, p. 38 §i p. 39-40.
C, f. 14v-1 170, C2 f. 10911-1 13, C3 f. 67-69, f. 99V-102 ; C5f. 153v-158v,
5 a Dui:a acesta au imparatit, Potolomeiu Everghit, ani 25, Antioh Epifan
ani 4, Potolomei fiiu-seu ani 20, Ptolomeiu Fusco ani 17, Ptolomei Alexandru
ani ro, Ptolomeiu frate-sau ani 8, Ptolomei Dionis ani 30, Ptolomei Patru ani 22.
Cleopatra inparateasa Inca au tinut inparatia Eghipetului i s'au =brat vreamea
dela Ptolomei Epif an pang la Cleopatra ani 300. Depreatunci sa latiia in lume
inparatiia Ramului * (C1 f. 107, 5-10 ; Cy f. lox, 10-115, C3 f. 61, 18'22; CY f. 93,
24-32 ; Cy f. 14cv, 0-19; cu unele variante dela ms la ms).
6 Cu omisiunea ultimilor cuvinte ale capitolului (a si l'au plansu multu

toata cetatea Ramului §i tot Ramul a T f. 147, 25-56): a Dela Romil cela ce
au zidit Ramul pana la Tulie ani 244. La Tulie aduse o femeae 9 carti de avea
mäestriia Sivilii. El au bagat 3 carti in foc si le plati, au adus i alte 3 carti
§i le-au arsu ci aceale 3, si le plati; mai adus-au si alte trei carti; inparatul sa
mirà si plati si aceale trei; §i socotiia inparatul ca nu sin<t> cartile acealea
nice de o treaba. Apoi aceale trei carti nu le arse, ce le aratä vrajitorilor. Ei
raspunsera ca spun de folosul cetatii; deci le tinu la cinste. Acesta inparat
vrut-au sa zideasca besearica in Ram, si sapand terneliia adancu in pamant;

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFELE ROMANEVI1 DE 11501, DANOVICI 53

Iustinian I (527-565) 1, o a patra in acela despre sultanatul lui Mu-

stafa I (1617-1618 0 1622-1623) 0 Osman I (1618-1622) 2 ; j 0 redac-
#une scurtata a capitolului despre imparatul bizantin Stavrachie
(811) 8, in fine sunt primele in care apar n4te versuri (26 la numar) -
« stihuri predosloviei » - a§ezate imediat inainte cronografului 4.
Toate aceste mss au lacune produse prin deterioarea foaiei 457 din
arhetip 5 0. au incorporate in text adausele marginale ale lui 6 De ase-
menea i corecturile celor trei maini i locurile albe.
In aceasta familie de mss distingem douà grupe:
a. prima, alcatuita din mss-le , C 2, C, care reproduc mai exact
izvodul comun; C1 0 C2 sunt foarte inrudite intre ele ; C3 are textul
muntenizat. Cate0trele au capitolele imparpte in zacealuri 7.
aflar' un cap de om, din care cap curea singe cum ar hi fost' tAiat intru aceaia
zi, shi era fata caldà ca de om viu. De aceasta zise un filosof anume Arsenie
c5. cetatea va fi a multe limbi cap, insA cu sabie si cu vArsare de sange ; i pusera
nume besearici Capitol, si de atunci pan& act= noi Românü zicem besearicilor
celor vechi capiste * (C1 f. 119, 13-24; C2 f. 115, as - f. 15v, ; C3 f. 70, 26-35 ;
C4 f. 1131', 14-25 ; C5 f. 160, 28-162, 4).
1 In zacealul 26 al acestui capitol dupA cuvintele o de au omorAt pre frate-sAu
Avel (T f. 276, 8): 2 0 pima de 'nceputul lumii vrajtnase fiarä cumplitk
scorpie veninatk sAgeatA fArlier, viata fArA pace, pre a:0 muncesti 4 (CI f.
194, 12.14; C2 f 191, 7-9 ; C3 f 127V, 7-3 ; C4 f 1771', 7-9 ; C5 f. 296, 11-13)
2 Dupà vorbele: o si era om iute tanea lucrul tare » (T f. 524, 18): acesta
inpArat s'au bAtut cu Leasii la Hotin in anii (loc alb) si apoi sä impacara precum
vei afla mai pre largu scriind in leatopisetul Tarai Moldovei la domnia lui Ale-
xandru Vodà Dias s (C1 f. 375v, 19-21 ; acelasi text in C5 f. 365, 5-15 ins&
punAndu-se data de 7130 in locul locului alb ;.C4 f. 323°, 10-15 un text mai
desvoltat ; in C3 §.1 C5 textul lipseste).
3 Statu Stavrachie inpArat si au impArAtit numai doao luni s'au murit
(C1 f. 250; Cs f. 245 ; C3 f. 168 ; C4 f. 2251'; C5 se opreste la Leon Isauricul).
f. 15 ; C2 f. I ; C3 §.1 C5 sunt acefale ; in C, lipsesc (versurile sunt reproduse
in I. Bianu, Catalogul mss-lor romdnqti, 1, p. 242).
5 C1 f. 3221', 18-18 i f. 323, 15-17 ; C2 f. 315v, 15-17 1 f. 316, 18-24; C4 f. 280*,
25-240 f. 283, 15-15. Textul mss-lor C3 §i C6 se opreste mai inainte.
5 T f. i = C1 f. 23, 1-4 ; C2 f. 18, 33 - f. if3v, 1; C3 f. 5, 28-40 ; C4 §i C6
11 omit (respectiv f. 22°, 16 i f. 14, is). T f. 7° = C1 f. 26, 20-110 C2 f. 2 1 IP,
18-19 ; CS f. 76, 2-10; C4 f. 251', 6-7 ; C5 f. 18v, 1-2 T f. 60° = C1 60, 19-20;
C2 f. 55, 21-22; CS f. 30v, 20-21 ; C4 f. 55v, 12-18; C6 f. 69V; B-22. T f. 781' =
C1 f. 720 22-28 ; C2 f. 65; 19-21 ; CS f. 37, 27-28 ; C4 f. 65, 9-11 ; C6 f. 85.
17.21 T f. 389 e omis In toate (C1 f. 264v, 15 ; C2 f. 259, 4 ; C4 f. 236v, 15 (textul
se opreste mai 'nainte in C3 §i Cs). 1' f. 460 = C1 f. 325, 24-27 ; C5 f. 318. 21-24 ;
C4 f. 2821', 14-21.
7 AceastA impartire merge: in C1 pane: la f. 338, pAnA la capitolul despre
luarea Tarigradului exclusiv ; in C2 pAnA la finele cronografului, f. 365 ; in C3
In toatA intinderea lui, panA la zacealul Da din capitolul despre imparatia lui
Teofil).

www.dacoromanica.ro
 54 IuLIAN §TEFINEscu

b. a doua, in care intra mss-le C4 i C5 provenind ambele dintr'un

izvod (Cy) unde textul deja modificat al lui Cr a fost iaräsi supus la
noi modificari. Ms C5 nu provine direct din Cy ci prin intermediul a
cel putin unui ms C, in care se pierdusera la inceput titlul, prefata, tabla
de materii i primele trei capitole ale cronografului; la sfar§it, tot
ceeace urma dupa prima jumatate a capitoluhli despre Leon Isau-
ricul ; 0 care in fine avea intr'un intreg caet lipsa cam o treime din
fiecare foaie, Intr'adevar ms 3527 are alt titlu cleat celelalte mss in-
rudite, alta prefata cu totul diferita, o tabla de materii care nu con-
fine decat ceeace e in ms, incepe cu cap. 4 al cronografului i sfarse§te
pe pagina recto a foaiei sale din urma (f. 355) lasand pagina verso alba,
iar pe f. 21 24 inclusiv are opt locuri albe de aceiasi intindere indicand
de sigur portitmea de text care lipsea din fiecare pagina a originalului.
Din familia C mai face parte 0 ins Iancu (descris de G. Ghiba-
nescu in revista Joan Neculce, III, 1923), unde la p. 218 ni se da tabla
de materii a cronografului, iar la p. 219 un extras din el. Inteadevar
acest ms are o numerotare &Rica a foilor in dou'a serii: una a cro-
nografului, alta a anexelor, ca toate mss din familia C; iar textul
extrasului e identic cu cel corespunzator din ms 1558 (f. 64 zac.
23 0 24).
Tot aci trebue sá punem i ms din Lemberg (Bibl. I.Iniversitatei,
no. 205), care in afara de faptul ca e scris de acelas Dimitrie Grigorovici
Ipodiaconul care a scris si Ins 1469 i tim a de regula acelas co-
pist scoate copii dui:4 acela§ ms are 0 intercalat in lunga prefata-
dedicatie catre mitropolitul Moldovei i Suceavei Antonie (1736174o)
titlul cronografului care este absolut identic cu al ms 1469.
A patra fa- Familia a patra e reprezentata de un singur ms 86 (D), o copie
milie, D. directä pe cat se pare a arhetipului, caci reproduce particularitati
pe care nu le pot avea copiile scoase dupà alte copii. Inteadevar pe
langä lacunele produse in arhetip prin deteriorarea foaei 457, care apar
in ms nostru la f. 349 , 26-28 i f. 350 f. 24-30, exact in forma pe care
ele o au astazi in arhetip, se mai observa Inca:
1. La f. 399", 18-19 (list mnry al paginatiei cirilice): # Raspunsuri
catra. Ariia i aratare dentru Dumnethiasca scrisoare cum fiiul lui
Dumnezaz i cuvantul iaste asemenea cu Parintele i intr'o fire. Glava
acs ltst 4stlif,* totul scris de aceiasi mama cu aceiasi cerneala casi textul
care precede si cel care urmeaza. Adausul list pH n'are nici un rost
aci. Calutancl in ms T acest titlu ii gasim in capul paginei recto al foaei
care e indicata in numerotarea cirilica cu list OH si mai constatam
cà aceastä indicatiune este asezatá mai jos decat trebuia, cam in dreptul
titlului. Copistul ms-lui D a crezut c. aceste vorbe fac parte din insusi

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAPELE ROMANE$TI DE TIPUI, DAM:MCI 55

titlul capitolului respectiv i in zelul säu de a reproduce cat mai exact

arhetipul le-a trecut in copia sa.
2. La f. 427v, 10 intr'una din notitele, care urmeazá capitolul despre

soarta eroior care au luat parte la razboiul Troei, gasim: « iar alte
patru (slove) le-au izvodit filosofii Simonid i Epiharmu, precum se
scriu mai de intales la povestea Troadei ce-am scris mai intai pre urma
. .
intr'o pna lista. Cautand in ms D la foaia respectiva nu gas= pasagiul
la care se trimite ; nu-1 gasim nici la pHa admitancl ca insu0 copistul
din repezeala ar fi transcris gre0t numàrul foaiei ms-lui sàu punand
n in loc de H, confuziune care are loc uneori in mss scrise cu cirilice.
Pasagiul in chestiune il gasim insä la f. pspsv al paginatiei cirilice ;
§i dacá intre pna i pna confuziunea ar fi explicabila paleografice§te
nu putem vedea cum dela ps s'a ajuns la pHa. Cautand in ms T (f. 427v,
,) pasagiul citat mai sus gasim ca acolo se trimite la « list pia 4 i obser-
yam cà H este astfel facut incat poate u§or fi luat drept un n ; acolo
trimiterea este exacta caci la foaia notatà in numerotatia cirilica cu
pna exista indicatiunea la care se trimite. Deci i aci capitolul D a
transcris tale-quale ceeace a gasit in arhetip.
3. Mai departe, copistul ms-lui D are obicei de scrie cu litere ro0i
unele cuvinte sau grupuri de cuvinte ce pareau cà prezinta oarecare
importantä, dar numai pang la f. 219, 28, adica numai atat cat acest
obicei e observat i in arhetip (adica pang la f. 2721, de unde inainte
2 care intrebuinteaza cerneala ro§ie numai la titluri).
incepe sä scrie m.
Ba mai mult decat atat: In ms D se scriu cu rop. 'Ana la locul indicat
mai sus numai cuvintele sau grupurile de cuvinte care sunt scrise
cu rosu i in arhetip: exemple se gasesc la tot pasul; unul concludent

avem la f. 219, 5 unde cuvintele TKOA W TK01-1 TEKE npnuocnat8 nogykce

X
sunt scrise cu litere ro0i iar cuvintele urmatoare sa [mica% care fac parte
integranta din citatul slay sunt scrise cu negru, adid exact ca in ms T
X
(f. 2700, I), unde insa cuvintele H SA Itite* sant scrise cu negru
dar de alta mang i pe un loc gol.
4. In fine copistul lui D Ii permite sa fad i corecturi in textul
arhetipului: in adevar in T f. 214, 3 inaintea cuvantului OHKAHAE afläm
un semn (+) iar pe marginea de sus a paginei acela§ semn i alaturi
zHea de maim copistului lui D iar, la f. 215, is g5sim deasupra pri-
melor patru litere ale cuvantului OHUHAf scris de 'liana copistului
eats, iar in pasagiile corespunzatoare din textul sau genii scris
in loc de OHKANAC KHOMIM (D f. 1770, 16 1780, io). Corectura
i

www.dacoromanica.ro
 56 IITI,IAN '1'nFANSCIJ

aceasta nu figureaza in copiile anterioare ale arhetipului, nici clliar

in mss C 1.
Abia mai e nevoe sa insemn ca toate adausele marginale din ms T
figureaza in D lucru pe care de altfel 1-am vazut in parte mai sus 2.
Lipse§te unul singur : cel din T f. 5270 care ar fi trebuit sa figureze in D f.
394, 33. Desigur ca el nu exista Inca in momentul cand s'a copiat ins D.
Ms D este, cum de altfel rezulta 0 din cele spuse mai sus, una din
cele mai fidele copii din ate s'au scos vreodata de pe un ms romanesc,
cad in genere cum de altfel observa 0 D. Russo in cursul sau de isto-
riografie bizantina, cop4tii romani transcriu cu patinä scrupulozitate
izvoadele lor introducand cu vointa tot fetal de modificari, mai ales
cand e vorba de lucrari atat de populare cum erau cronografele. Deci
ins D va forma baza pentru reconstituirea partilor ce lipsesc din arhetip,
insa cu o singura rezerva: ms D, cum vazuram, reprezintà arhetipul
in starea in care se afla azi ; cu interpolari 0 corecturi bine inteles fail
lacunele dela inceput 0 sfar0t ; deci fund vorba sa se restitue arhetipul
in forma sa prima trebue ms D controlat cu mss din familiile A i B.
A cincea fa- A cincea 0 ultima familie e reprezentata prin ins 4793 (E) ; ultima
milie, E. copie a lui T ; inteadevar ms nostru prezinta 0 cele douà corecturi
?.c
recente facute de copistul lui D in arhetip: astfel KHOA OHISt1HAI din T f.
214, 3 apare in //is E (f. 220, 4) sub forma de gizfrrtyji, iar aceia0
corectura facuta in T f. 215, 8 ne intampina in B (f. 221v, 19) sub forma de
il
eTaAlli, lecturi care nu pot proveni in nici un caz din OHUHAE a din
KHOAHAa. De asemenea ms E are incorporat in text (f. 469, 17-20) 0
ultimul adaus marginal al arhetipului (T. f. 5270) 3. De altfel gäsim tot
incorporate in tekt 0 pe celelalte adause marginale ale arhetipului 4.

1 Ceiace, impreunii cu faptul cl lacuna din T f. 457 apare in aceste mss

mai putin intinsA ca in D, dovede§te cA izvodul C1 a fost copiat dupä arhetip
anterior ms-lui D.
3 P. 23-24 §*1 notele respective. Adausul in original din T f. 460 e in D la
f. 352, 9IT.
3 Vezi mai sus p. <18) §*1 p. (42).
' T f. 600 --= E f. 47v, 22-24 (tradus in romAne.5te). 'I' f. 620, 26 f. 63, 1 =
E f. 510, 4 (textul slavon redus, reproducAndu-se primele cuvinte ale citatului:
rc
152, 25 = E f. 1560, 14-16. T f. 24-25 = E f. 1560,
MA SI lilt spurn MOI. T f.
20-22. T f. 232, 26-2320, 1=E f. 238, 20-22. T f. 389=E f. 360v, 2-6 (numai
textul slay). Adausele din T f. iv, f. 70 si f. 460 sunt fAcute la pasagii care figurau
in ms nostru in portiunea de text pierdutA: primele doll& in partea dela inceput,
al treilea in foile care au dispArut intre actualele foi 415-416. In aceea§i parte
a textuIui cAdea §i locul liber din T f. 454 §i capitolul despre imparAtia I DucAi
Murtuflu * in care, cum am vrizut mai sus (p.<P9>) se aflau lacunele din T f. 457.
www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAPELE ROMANE5TI DE TIPUI, DANOVICI 57

Nu trebue sá ne surprinda omisiunea adausului din T f. 78 caci

pe deoparte i alte msse d. p. C4 au lipsä unele adause mar-
ginale ale lui T, pe de alta, copistul ms-lui E, omite i alte pasagii
acelea facand parte integranta din textul arhetipului: n surprindem
asupra faptului d. p. la f. 4230, 26-29, unde terge cu condeiul ultimele
3 randuri ale pagini dela o acmu depre aici scriem samintaia lui
Mehmet veni iara0 la sultan Murat ce s'au batut cu craiul » (=-- T f.
4700, 19-23) i suprima apoi tot ce gasim in arhetip dela f. 4700, 23
pana la f. 4750, 5 (« aici sa inceape pentru luarea Tarigradului i ate
rautati feacera intrInsul », inclusiv) continuand pe pagina urmatoare
(f. 424): Iar dup' moartea lui ce avea marea priitqug i paci cu Ioan
Paleologu...».
raptur cá o multime de nume proprii, care, de§i scrise destul de
citet in arhetip, apar gre0t transcrise in B1, ma indreptatqte sa cred
ca acest ms deriva din T nu direct dar prin mijlocirea unui intermediar
rau scris.

Din cele e preced rezulta ea toate mss-le cunoscute ale cronograT Ms T este ar-
fului nostru provin direct sau indirect dintr'un singur ms: ins 3517 (T) hetipul tutu-
ror mss-lor
din Biblioteca Academiei Romane. Am vazut mai sus 2 ca acest ms e alca- studiate mai
tuit din &ma parti diferite : prima mergand pana la f. 271, a doua cuprin- sus.
thud restul. Am vazut de asemenea 3 cà partea II e scrisa de altä
mama de cat partea I, 0 ca dela aceia0 mana care scrie partea II
provin i completarile lacunelor 0 in mare majoritate i intregirea
locurilor libere 0 mare parte din corecturile pärtei I. Am numit 4 T m. I
tot ceeace in ins T e scris de mana prima ; T m. 2, tot ceeace se dato- Tin i Frill
re§te mainei 2. Dar aceste doua parci T in. i i T m. 2 sunt nu numai 2 reprezintit
texte prove-
scrise de maini diferite dar chiar reprezinta texte alcatuite de persoane nind dela tra-
diferite. Inteadevar, prima din aceste douá parli e conceputa pe alt ducAtori dife-
riii.
1 Pe lAngA formele gresite citate mai sus (p. 42) Vifatadii * (E f. 2200, 4)
§i Eftadii * (E f. 22I0, le) cu care se transcrie cuvfintul Vithaidei $ din
arhetip (respectiv T f. 214 si 215, 99) citez si urmatoarele: f. 71 (in titlu): 4 Asa
feciorul lui Avraam s (in loc de a Asa feciorul Aviei 0, T f. 8o) ; f. 134, : 4 Ami-
donttt a in loc de Laomedont *; ibid., 18: a Clisu * in loc de 4 ChisAu ; f. 135°, 1:
*Melenau * in kc de 4 Menelau * ; Tundireuo (f, 1350, 12), 4 Tinder* (f. 137, 15 ;
f. 1370, 4 ; f. 1370, 3), t Tirendreu* (f. 1370, 95) in loc de 4 Tindareu*; a Sandona o
(f. 136, 13) pentru Sindona *; a Protie a (ibidem) pentru a Protea a ; a Epakie s
(f. 1380, 1) pentru a Ithakiia *; Fersila * (f. 1380, 9) = Fersala a etc. etc.
2 P. <19-20).
8 Mai SUS p. (20).
4 Mai SUS p. <20).

www.dacoromanica.ro
58 IuLIAN *TEPANEscu

plan cleat cealalta, cad pe &Cà vreme traducatorul celei dintai 11

vom numi de aci inainte tr. 1 inlatufã tot ce i se parea cä in izvodul
&au impiedica mersul liber al naratiunei, continuatorul tr. 2 mult
mai scrupulos deal predecesorul sau, nu se multumeste sa reproduca
-
servil economia originalului chiar 0 acolo unde el prezinta solutiuni
de continuitate, ca d. p. intre « imparatiia lui Than Paleolog » si partea
reprodusa dupa Turcogrecia lui Crusius (Cigala, p. 414-415 = T f.
464v) dar se crede obligat sä adauge la sfarsit, la urma anexelor ori-
ginalului, 0 traducerea unora din bucatile care fusesera suprimate
in prima parte. Astfel vedem figurand la f. 573 capitolul o pentru toti
craii care au fost adunati la cetatea Troadei » (Cig., p. avoc'cry8' recte
151-152, dupa naratiunea despre razboiul troian) cu intreaga serie
de notite disparate care-1 urmeaza in originalul grec (Cig., p.srv3' aye
recte 154-156) ; la f. 578, lista imparatilor romani (= Cig. p. an 'aV
recte 158-160) ; la f. 580, portretul fizic si sufletesc al Sfintei Fecioare
(= Cig., aU' recte 162) ; f. 580v, o pentru cum au intrebat August
Chesariu impärat duhurile necurate la vrajelni ta. la capistea lui Apolon
dumnazau* (= Cig., p. aU' recte 162) ; f. 581v, « precum s'au vràjit si.
Faraon imparat la capiste la vrajelnità » (= Cig., p. 52) ; f. 582, lista
imparatilor bizantini 0 turcesti pana 'n vremea Sultanuhii Mehmet
IV care s'a urcat pe tron la 1649 (= Cig. p. 186-189) ; in fine f. 585,
o pentru toti bogoliubeti episcopi cati au fost pre rand in scaunul Vi-
zantiei...» (= Cig., p. 190-199), toate inaturate de tr. 1.
De asemenea tranzitia dintre partea I 0 partea II (f. 272) e de asa
natura incat nu poate fi opera aceleiasi persoane care scrie textul ce o
precede.
Dar chiar modul de transpunere in romaneste al originalului e altul
in prima parte decal intea doua, caci pe cata vreme tr. 1 traduce izvodul
foarte liber servindu-se de o serie de procedeuri pe care le voi cerceta
mai jos 1, tr. 2 intrebuinteaza aproape numai traducerea literala,
intreruptà ici si colo de amplificari, care in mare majoritate sunt menite
sa redea mai clar in romaneste textul mai totdeauna extrem de concis al
originalului ; si ceeace e caracteristic e ca amplificarile acestea sunt
mai totdeauna asa facute incat clack' le inlaturam pur 0 simplu, obtinem,
fara s5. fim nevoiti sa aducem vreo.schimbare textului, insà0 traducerea
literala a originalului, pe cand in T m. I aproape nu e pagina in care sa
nu gAsim exemple de sudare intima a amplificarilor cu traducerea.
Alta deosebire iarasi foarte caracteristica intre procedeele de transpunere
a celor doi traducatori este ea pe cand primul devine din ce in ce mai

1 P. (70-74).
www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAPELE ROBLA2Z5TI DE TIPUL DANOVICI 59

indrgznq pe ingsurg ce inainteazg, traduand mai servil la inceput

apoi din ce in ce mai liber, tr. 2 pgstreazg mereu procedeul ski ne-
schimbat dela prima paging a traducerii sale pang la cea din urmg.
In fine se observá i deosebiri de limba intre aceste doug texte ;
astfel tr. 2 are unele cuvinte care lipsesc cu totul in T m. 1, d. p. cuvantul
Mecrorco-coylcs * care pretutindeni unde apare in textul grec e inlocuit
in T m. i cu perifraze ; d. p. Cig., p. 24, 17: « el; Xce()Pv ¶j Mecrono-
Tospiag » = T f. 19: « in pgmbintul cel de bucurie ce era intre ape »;
Cig., p. csAc' (recte 136), r. 25: o 'ApxsaDtosog brrijpe v Ilepaiccv xcd
Meaorcoroy.icsv
r = T f. 127, 5-6: «Arkesilau au luat Persiia i locul cel
de pentre ape »; Cig., p. 223, 13-14: o iiXes Ect6Wpsoc (3=1E1'4 Tc.7iv
Ilepcsoiv p.e-ca a-r6Aou tkeyciXou etc T31V Mecrorco.ratdav » = T f. 204v,
17-20: o s'au sculat Savorie impgratul Persilor cu oti greale §'au
trecut pan' intre ape » etc. etc. ; pe and tr. 2 transcrie acest cuvgnt
cu « Mesopotamiia » d. p. f. 295, II. Mai departe cuvantul tivapsk e
redat de tr. I exclusiv prin o om mare » (d. p. T f. ioov passim = Cig.,
p. asa' 0 ass' (recte 114 0 115) passim, iar tr. 2 mai de multe ori
prin « chip de om mare * d. p. T f. En passim in primul supliment la
partea I. In fine, tr. 2 ca sg indice anul domniei unui monarh and s'a
intAmplat un eveniment intrebuinteazg 0 formula: o dacä se plinirg. (im-
plinirg) ...ai ») 1, cu totul necunoscutä in T m. 1. Astfel stand lucru-
rile aceste doug parti ale ms T trebuesc tratate ca doug texte dife-
rite. In prezenta lucrare ma voi ocupa de prima.
Am vgzut mai sus 2 in ce stare T m. 1, a ramas dela cel ce 1-a scris:
neterminat, cu numeroase locuri albe, cu ateva corecturi datorite
tot mginei care a scris textul i cu un adaus marginal la f. 6ou pro-
venind dela aceea0 mang. Indicii sigure aratá cg a trecut prin multe
mgini.
Inca de timpuriu, inainte chiar de a se fi scos dupà el cea mai veche
copie despre care avem cuno0ii4à, ea insg0 anterioarg anului 1679 3,
el pierduse deja ateva foi 4. Actualmente e mutilat la inceputde unde
pe cat se pare s'au pierdut ii foi 5 0 are o foaie lipsg atre sfg.r0t
intre actualele foi 270 0 271. Am vorbit mai sus 6 despre starea in care
se afla acum: cu multe foi pg.tate, cu scrisoarea aproape 0earsà pe altele.

1 D. p. f. 293, ; f. 296, 4 ; f. 298, g ; f. 313, 13; f. 315v, 3 ; f. 348, ; ig; f.

349, s; f. 349v, e ; f. 351V, a, a ; f. 3; 52, 13 etc.
2 P. >44,-
3 Vezi mai sus p. (26).
Ibidern, p. (18-19>.
5 Vezi mai sus, p. <19).
6 P. <pp.

www.dacoromanica.ro
 6o IULIAN §TEPANEsctr

Aceste particularitati pe langà atatea, pe care le-am relevat cu prilejul

descrierii ms T 1, impreuna cu faptul ca. T m. I este arhetipul tuturor
mss-lor cunoscute, care ne-au transmis textul respectiv, ne fac sä ne
intrebam dacà nu cumva acest ms este insusi autograful celui care a
alcatuit aceasta parte a cronografului Danovici.
De altfel atentia si importanta pe care contimporanii au dat-o
acestui ms arata clar Ca in ochii lor el era mai mult decat o simpla
copie. Inteadevar desi ramas dela cel ce 1-a scris asa cum am vazut
mai sus 2 totusi a fost reprodus aproape in aceeasi stare 3 intr'o copie
care e arhetipul primei parti a tipului de cronograf Danovici-Dorotei
raspandit in Ardeal ; apoi la o data nu mult posterioara este intregit,
corectat si interpolat de cel putin douá maini diferite de aceea care-1
scrisese 4 ; in fine inca inainte de anul 1686, dar dupa ce ajunsese aproape
in starea in care il avem astazi si fusese intregit cu T m. 2, un boier
de talia marelui vistier Toader Iordache Cantacuzino pune sa se scoata
o copie fotografica pe care o avem inca, ms 86 din B. A. R. 5 cum
nu stiu sä se fi scos alta vreodata dupa vreun alt ms romanesc. *i cum ca.
acest T m. 1 de fapt nu e o simplä copie ne mai arata numarul locurilor
libere si mai ales natura lor, caci multe ar fi fost usor completate de
mice copist si de fapt asemenea locuri libere chiar sunt completate
in manuscrisele A, care cum am vazut mai sus 6 provin toate dintr'o
copie directa a lui T m. 1 scoasà inainte ca acesta sa fi fost revazut,
intregit si interpolat. Ne dau iarasi de gandit corecturile pe care le face
in text aceeasi mana care scrie ms 7. Dar cum ca. T m. I este un autograf
o dovedesc in mod peremptoriu o serie de indicii care ne arata cà cel ce
1-a scris, avea inaintea ochilor in momentul cand scria chiar izvodul
dupä care traducea. Dar despre aceasta, mai jos 8.
Ce s'a crezut Asupra provenientei cronografului Danovici deci implicit si
pâmà acum asupra originii partii de care ma ocup acum din acel cronograf s'au
despre izvo-
dul cronogra-
emis, cum am vazut deja mai sus 2, parerile cele mai diverse. Acum
fului Dano- revin cu mai multe amanunte. Astfel unii 1-au socotit ca o scriere ori-
vici.

1 Mai sus p. (57).

2 VeZi mai sus p. (18-24).
3 Doar cu o completare dupá Biblie a primei lacune (v. T in. r) 0 cu intre-
girea unor locuri libere ce se puteau u§or completa (vezi mai sus p. 46).
4 VeZi mai sus p. (19-2I).
5 Vezi mai sus p. (40-42).
6 P. (43-47).
7 P. 21.
5 P. (63 0 U1111.).
° P. 5-8.

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAPEIA ROMANP4TI DE TIPUI, DANOVICI 61

ginalä : d. p. Eminescu 1 Gaster la inceput nu era sigur dacä acest

cronograf e 4tradus sau alcätuit* de Danovici2; mai tarziu emite pkerea
cä ar fi compilat dupà izvoare grecesti si slavone 3 ; cat despre ms Sigm.
5 crede cà el e cu totul deosebit de tipul Danovici i-1 socoteste 4 Cum
il socotise si Schuchadrt mai inainte 5 tradus din greceste dup6
Dorotei al Monemvasiei. Sbiera crede Ca. cronograful Danovici este tradus
dura « cronica mitropolitului Dorotei * cki « fiindeä cartea aceasta
a avut de urzitoriii intelectual pre un domnitorill roman si de editorig
pre ginerele acestuia, ea n'a putut sà nu fie tràdusä si in romaneste
tocmai de un Roman din Moldova, de Petru Danoviciu » 6. Despre
raportul dintre cronograful Danovici si « tràducerea cronicei neogrecesti
a lui Dorotheus din Monembasia » 7 (adid. ms Sigm. 5) nu se pronuntä
dar se mirä c5. 4 binecunoscutul Gaster ... nu o pune in legAtura cu trà-
ducerea primordialä a lui Petru Danoviciu ci pare a o considera diferitä *8.
Mai departe, Prachter socoteste capitolul despre legenda Troadei,
care fusese publicat in 1. german6 de Gaster in B. Z., III (1894), p.
530-552, provenind din cronograful neogrec cuprins in Codex Bernensis
596, dar in acelasi timp face rezervele cuvenite cu privire la originea
cronografului yoman din care fusese extras acel capitol 5 ; Istrin mai
intai " crede cronograful Danovici tradus din Codex Athous 6or, iar

1 Vezi Cony. Lit., XI (1877-8), p. 198b, unde Eminescu insu0 zice : 4( dovada...
cã limba noastrl e aproape neschimbatá de doná sute de ani 0 mai bine ne-o
dau putinele scrieri originale de pe vremea aceea. Iatl de pilda o fill dinteun
cronograf manuscris...o 0 reproduce un pasagiu din manuscrisul din posesiunea sa,
care cum am vazut mai sus (p.<29-3o>) e identic cu ms Pogoneanu. De asemenea
am dovedit (p. (29 n.2>) ca articolul anonim din care citam randurile de mai
sus a fost de f apt scris de Eminescu. Cipariu, in cele cateva randuri in care vor-
be*te de un ms tip Danovici (Chrestomathie..., p. XXXIXXXII pasagiul
respectiv 1-am reprodus in intregime mai sus, p. 15 n. 4) nu afirml nimic despre
provenienta cronografului cuprins in acel ms, de asemenea 0 A. Densu0anu
despre ms sail (Rev. criticd-literard, IV, 1896, p. 305-319) ; insa din cele ce
scrie (tot acolo, p. 318-319) ne da impresiunea ca. 0 el socote0e cronograful
roman tot original.
2 Chrestomatie rormind, I, p. LXIV.
3 Grundriss, p. 288 (pasagiul reprodus mai sus, p. 19, n. t).
4 Chrestomatie romoind, ibid. §i Grundriss, ibid.
5 Zeitschr. I. 'TM. Phil., I (1877), p. 484.
6 Milcdri culturale..., p. 245.
7 Ibidem.
3 Ibidem. Sbiera nu cuno§tea fire*te pasagiul din Grundriss, p. 288, in care
Gaster se exprima categoric asupra acestui lucru: o Es existirt ausserdem *
(adica afar5.).
9 In B. Z., IV (1895), p. 519.
10 In Archiv far slay. Philol., XVII (1895), 13 416-417, 424, 427.

www.dacoromanica.ro
 62 IULIAN §TEFANESCU

mai tarziu chiar dup.& Dorotei al Monemvasiei 2 Dar intre textul

roman 0 presupusul original ramaneau o multime de divergente care
nu puteau fi in niciun fel explicate. Un 'pas decisiv in rezolvirea che-
stiunii se face cand D. Russo descopere ca. cronograful Danovici e « tra-
dus in mare parte dupa Nem EUvo4,14 a lui Cigala »3 0 câ « inceputul
T in i este o tipului romanesc al lui Danovici prezinta o contaminare intre Dorotei
traducere Cigala : concord-a la inceputul lui nu cu Cigala ci cu Dorotei, i numai
dupd Cigala
cu contami-
dupa primele pagini se reia traditia literara dupa Cigala » 4. Chestiunea
nari din Do- ajunsese la deslegarea ei: intr'adevar cronograful nostru nu e decal
rotei. o contaminare a lui Cigala cu Dorotei. Astfel dupa prefata lui Dorotei,
care, cu unele modificari provenite In buna parte din intelegerea gre0ta
a originalului grec i cu numeroase omisiuni este reprodusa pand dupa
citatul din Grigorie Teologul in care se vorbe§te de caderea ingerilor
(= Dor., 1637, p. 2, 24), traducatorul roman parasete pe Dorotei ei
trece la Cigala. Din cronograful acestuia traduce povestirea zilelor
creatiunii, tabloul sinoptic despre &ate a facut Dumnezeu in p.se zile
(= Cig., p. 3-4), capitolul despre sufletul omului 0 al animalelor
care in originalul grec figureaza, nu aci dar dui:4 ziva a treia a creatiunii
(Cig., p. 2, 28-35) apoi capitolele despre caderea din cer a lui Lucifer
cu ceata lui de ingeri, despre rai i raurile care-I uda, crearea omului,
petrecerea lui in rai i alungarea lui de acolo < pentru neascultare
(Cig., p. 4, 26 p. 9, 28) 5. Aci Cigala intrerupe brusc povestirea cu o
serie de notite disparate pentru a o relua tocmai la p. 13, 35 unde incepe
s. vorbeasca despre pregatirile lui Noe in vederea potopului. Traducd-
torul roman reproduce prima dintre acele notite ale lui Cigala in fruntea
cap. 5 (= ms 772, f. 9, 1-8), apoi trece imediat la Dorotei (ed. 1637,
p. 16, 20) 04 urmeaza exclusiv in tot restul cap. 5 0 in prima jumatate
a cap. 6 al ms 772 (= ins 3517, f. 2, 2), contaminandu-1, de aci In colo
din ce ce mai mult cu Cigala, pada' la f. 3, is (= Cig., 15, 2). De acolo
parase§te pe Dorotei, dar se servete de el ca sä contamineze pe Cigala ;
ei cel mai insemnat pasagiu imprumutat aci din Dorotei este lista « limbi-
lor » care s'au format cu prilejul zidirii turnului Babel (=T f. 4, 10-25=

)RypHarm faxinicrepcma.
2 B. Z., VIII (189g), p. 328-346.
3 Russo, Elenismul in Romdnia, p. 35.
4 Idem, Cursul de istoriografie greco-romdnd, capitolul despre s Cronografele
romfinesti t.
5 Pentru toata partea cronografului Danovici care lipseste din ins 3517,
ma refer la ins 772, care cum am vazut mai sus (p.<34>) reproduce textul mai
scrupulos dintre mss-le neinterpolate care dau in intregime inceputul cronogra-
fului.

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFELE ROMANE§TI DE TIPTJI, DANOVICI 63

Dor., 1637, p. 23). Dela T f. 4%, i pana la f. 70, 14 Cigala e reprodus singur,
cad Dorotei omite cu totul povestirea biblica panà la sosirea lui Avraam
in Egipt, inlocuind-o cu ni0e explicatiuni asupra modului cum oamenii
au ajuns dela cultul unui singur Dumnezeu la idolatrie (Dor., 1637).
Un slab reflex din acest pasagiu avem la f. 6, 23f. 7, x din textul roman.
Dar nici Cigala nu e reprodus in intregime cad se omit toate notitele
disparate dela p. 17 ; se omit de asemenea toate capitolele cuprinse
intre p. 18, 3 i 23, 9 tratand despre Kronos, Zevs, Ermis, Apollon
etc. Procedeul urmat pana aci de traducatorul roman in tratarea origi-
nalelor grece0i se urmeaza 0 mai departe. Cigala serve0e mereu de
baza a naratiunii, dar e parasit ori de cite ori povestirea lui e insuficient5.
(d. p. la inceputul istoriei lui Iosif (v. T) sau mai putin interesantà deal
cea din Doroteid. p. naratiunea despre numaratoarea Evreilor sub
regele kr David, v. T) ; Cigala e contaminat cu Dorotei i acesta cu Cigala ;
de asemenea, se inlatura din text tot ceiace impiedica find naratiunii
sau pare 61 nu ar putea interesa pe cititorul roman. Astfel se omit
intre altele : capitolul ,tcp rv `Dailvow pccatAkm xect rcepi -rijc Tpcoto:c
(Cig., p. op.' recte 140, 14 panä la p. ap.6' recte 142, 7) ; pri-
mele 27 de randuri din capitolul rcepi. Mmyrocópou (p. ap6' recte
142 r. 9-35), §i. capitolele i listele de imparati i patriarhi mentio-
nate mai sus (p. 170-171), care toate intrerup aa de nepotrivit nara-
tiunea la Cigala. Contaminarile cronografelor grece0i cu alte scrieri
sunt rare in partea I a cronografului nostru: despre ele vom vorbi mai
jos. De asemenea vom vorbi altadata despre modul cum este tratat
izvodul grec in partea II a cronografului.
Se pune acum intrebarea: oare traducatorul roman a avut inainte Tin i e tra-
chiar textele grece0i ale izvoadelor sale sau a lucrat dupä niscaiva dus direct din
greceste sau
traduceri slave ale acestora? dupä vreun
Parerile invatatilor sunt impartite. Astfel Schuchardt afirmg cä intermediar
in ins Sigm. 5 care cum §tim deja cuprinde din cronograful Danovici slay ?
numai partea I, adica aceea de care ne ocupam acum avem <4 die
rumanische tbersetzung einer griechischen Weltgeschichte ark' insa
a,
sa. precizeze dacà traducerea e facuta direct din grece0e 1. Gaster
crede c5. numai in parte cronograful Danovici provine din izvoare
grece0i 2 Prachter la inceput credea 0 el c5. textul roman al legendei

1 Zeitschrip jiir romanische Philologie, I (1877), p. 484.

2 Vezi B. Z., III (1894), p. 528 si Grundriss..., p. 288. Tot in Grundriss...,
p. 38o, socoteste cä si in versiunea romanä a legendei Troadei pe care cu câiva
ani mai inainte o crezuse provenit5. dintr'un izyod slay (vezi mai jos, p.<65>)
avem a face mit einer auf griechischem Grundlage entstandenen und durch
slavische Vermischung damit erwachsenoi Form s.

www.dacoromanica.ro
64 IIII,IAN $TEFLI.MSCU

Troadei scos de Gaster dint' un cronograf 0 publicat in traducere

germana in B. Z., III (1894), p. 530-552, este tradus din grecWe,
facand insä rezervele cuvenite asupra restului din textul cronografului
roman pe care nu-1 cuno§tea... Socote§te insã ea e posibil sä fi existat
un intermediar intre textul grec presupus de el ca originalul versiunii
romane0i 0 aceasta ; insa. sustine el acest intermediar trebue sä
fi fost tot grec, dacà nu cumva numeroasele divergente care se gasesc
intre izvodul grec 0 textul roman nu se datoresc chiar traducatorului
roman 1 Sbiera de asemenea este pentru o traducere din grece§te 2.
Categoric pentru traducerea directa din grece§te a cronografului roman
in chestiune se pronunta D. Russo. Vorbind despre capitolul legendei
Troadei acesta zice: « toate omisiunile, greelile 0 amplificarile pe care
le constata Prachter ... exista intocmai in adevaratul prototip grecesc,
in cronica lui Cigala 0 nu e nevoie sa le cautam in intermediare s1avone0i
sau bizantine * 3. In fine N. Cartoj an sustine de asemenea cà versiunea
romana a legendei Troadei din cronograful Danovici este o traducere
din grecete, aducand ca argumente: 1. calitatea insa."0 a lui Patra§cu
Danovici care se intituleaza « gramatic de scrisoare greceasca * 4 0 2.
faptul cà intre numele proprii din acest text pe care le pune la p. 74-76
fata in fatal cu formele grece§ti corespunzatoare, numai « unul singur,
Parij, care a putut fi impamantenit in literatura carturarilor notrii
prin mijlocirea Alexandriei, are forma slava.; toate celelalte 82 au forma.
greceasca » 5 0 conchide ca « daca am admite intre originalul grecesc
0 traducerea romaneasca un intermediar slay, atunci ar fi inteadevar
surprinzator ca atunci cand primul nume al legendei a fost slavizat,
toate celelalte nume proprii 0-ar fi pastrat forma lor greaca nealteratä
in traducerea slava 0 sa se fi rasfrant apoi exact in aceea0 formà in
traducerea romaneasca, chiar admitand ca traducatorul roman a avut
la indemana tocmai originalul traducerii slavone 0 nu copie dupg copii
cum este cazul obicinuit » 6.
La cel de-al doilea argument al lui Cartojan adicd asupra prove-
nientii direct din grece§te a numelor proprii din versiunea romana a

1 B. Z., IV (1895), p. <272-315>.

2 M4cdri culturale..., p. 245 (pasagiul respectiv a fost reprodus mai sus,
p. <6r>).
3 Cursul de istoriografie greco-român5., cap. i cronogr. rom. a.
4 In Acad. Rom., Mem. Sec/. Lit., ser. III, t. 3, p. 91. PfinA scum
Iltrasco Danovici a fost socotit ca alcItuitor al cronografului de care ne
ocup6m.
5 Ibidem, p. 76.
6 Ibidem, p. 77.

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAPM,E ROMANE$TI D4 rIrur. DA.NOVICI 65

facut unele obiectiuni I. Barbulescu in Arhiva . . . din Iasi 1, pe care le

vorn discuta mai jos 2.
Alti invatati admit intre originalul grec i versiunea romang un
intermediar slay. Primul e Gaster care in articolul sau din B. Z III
(1894) 3, crede cä versiunea romaneasca a legendei Troadei de care se
ocupä acolo trebue sä fi fost tradusä din slavonete, cad forma Parij din
textul roman swoher wenn nicht an die slavische Form Para gedacht
werden soll ? », recunoscand totu0 ca « die slavischen Texte (sc. ale
legendei Troadei), die bisher veröffenticht worden sind, weichen ganz
entschieden von der rumanischen Version ab *4. Iar cronograful din
care e luat textul legendei Troadei de care vorbe0e mai sus provine
crede el mai departe numai in Parte din izvoare slave 5. Dar forma
Pari'i cum observa Cartojan 6 - putea sa intre in cronograful roman
din « romanul lui Alexandru cel Mare unde corespunde formei sarbe§ti
Parack. Alexandria... in veacul 17 era destul de raspandita in toate
straturile societatii noastre. Nu este deci exclus, ca numele Parij sa fi
fost raspandit i sa fi devenit familiar carturarilor no§trii din sec. XVII
prin mijlocirea Alexandriei ». Banuiala lui Cartojan este perfect justi-
ficata : cel ce a tradus prima parte a cronografului de care ne ocupam
deci i capitolul despre legenda Troadei a cunoscut Alexandria ;
d. p. la finele capitolului despre imparatia lui Alexandru cel Mare
citim: Iarä mai apoi 1-au otravit oamenii din curtea lui i s'au savar0t,
cum spune la Pisanie lui la Alexandrie de tot ce au facut » (v. T)7 ; apoi in
acela0 capitol al cronografului, cu cateva randuri mai sus (f. 126v) in
mijlocul textului roman tradus dupe', Dorotei 8 cu contaminari din
Cigala gasim intercalat pasagiul: « ce prilejindu-sa Filip la oaste iar
T. XXXIII (1926). p. 309, intr'o recenzie pe care o face cartel in che-
stiune a lui Cartojan.
2 P. <68-70>.
2 P. 529.
a B. Z., III (1894), p. 529.
5 Ibidem, p. 528 §iGrundiss . . . , p.288. Din compararea celor douà citate aduse
mai sus din B. Z. (p. 528 i 529) rezulta ca la 1894 Gaster credea ea i legenda
Troadei era o scriere aparte intercalata in urma in cronograf. Aceasta parere pe
care de altfel o are Gaster i despre alte parti ale cronografului nostru (d. p. cap.
despre Constantin cel Mare: Grundiss . . . , p. 38o-2), nu e exacta. Caci, cum con-
stata D. Russo in cap. despre cronografele romanesti din cursul citat, 6compa-
rand textul roman cu Cigala gasim ca j aceste legende sint traduse chip& prototi-
pul grecesc i el dimpotriva din cronograf s'au extras pe urma cascrieri in deosebb.
6 OP. cit., p. 74.
Paptul e relatat in Alexandria, ed. Cartojan, p. 115-118 si ed. B. p. t.,
p. 156-160.
1637.

www.dacoromanica.ro
5
66 JULIAN *TEFANRSCII

Nehtenav fie-1 fost gonit Dark cel Mare impàratu a Persilor pentru
vrajile lui i pentru farmäcile lui...» care lipseste la ambii cronografi
greci dar se galseste in Alexandria 1. Mai departe se comparã calul lui
Iu liu Cezar cu « Dociupald cel cornurat calul lui Alexandru Machidon
Epitetul o cel cornurat » lipseste in originalele grecesti si nu e altceva
cleat reflexul pasagiului din Alexandria in care ni se spune cà acest cal
avea « un corn intre urechi de un cot de lung » 2 ; iar calul e numit in cro-
nografele grecesti Bo ux6yoaoc, pe cata. vreme Ducipal e numele lui in Ale-
xandria 3. Dar afar5. de Parij, Nehtenav la Dorotei 4 NexTevoc66q, la
eigala 5 'Exrevo:66g Dociupala", mai avem In T m. i i alte nume pro-
pnii cu aceeasi formà ca in Alexandria (adicA deformate in sensul origi-
nalului shrbesc al acesteia) pe langà celelalte care in mare majoritate
au o formá mult mai aproape de cea greceascä corespunatoare, d. p.;
Olimbiada, in Alexandria: Olimbiada 6.
Potolomei (T f. 126", 127 etc.), in Alexandria : Potolomei (sau Poto-
lomeiu) 7 ; forma curentà slava. : irronomeri 8 cu variante wrononvkii 9,
sau mai rar nTonemiii 10 cu variantele flTO,VlitI i si riToivkArbi 12.
Selefcus (T f. 1261, chuvizotruni in Alexandria sarbeascal publi-
cat5. de Iagiè 13; curent cgAnrivh14 sau MIMI% 15, numai in mod excep-
clonal mem/lock 14, sau CENCl/Ink 17 etc. etc.

1 Ed. B. p. t., respectiv, p. 11-12 si 8-9.

2 Ed. B. p. t., p. x9.
s i s'au implut cuvintul
3 Ibidem. Tot in cronograf la f. 261", 2 ni se spune:
lui Alexandru Machidon cum au zis ea mai tare va hi oaste de cerbi salba-
teci si de aka.' hiarà and vor avea capu un leu 4, pasagiu, luat probabil tot din
Alexandria, dar care nu figureazà in textele publicate.
4 Ed. 1637.
5 P. aXe' recte 135.
o Cartojan, Alexandria in lileratura rorndneascd. Noui contributii, Bucuresti,
1922, p. 9.
7 Idem, ibidem.
8 D. p. in Biblie (r Maccab., r, 18; 2 Maccab., 4, 46 etc.) si in cronica uni-
versala (Bibl. imp. Petersburg, 0 XVII, 13) ed. Bogdan in Acad. Rom., Mem.
Sec/. 1st., ser. II, t. 31, p. 123-124.
o D. p. Georgie Amortel, ed. Istrin, Petrograd, 1920, I, p. 300.
1° D. p. Manasse, ed. Bogdan, p. 31 (ms T are nmonomiti).
" D. p. G. Amartol, I, p. 299 si 300.
22 D. p. id., I, p. 300.
13 In Slarine, III (1871), p. 234, 247 etc. etc.
" D. p. in Biblie (2 Maccab., 3, etc.).
23 D. p. in traducerea slava' a lui Malalas, ed. Istrin, in C6opamcb owe/lads'
Pycaaro Haulm H CnOBeCHOCTif HhinepaTopcicoli Axmehtig Haywb, t. 89, no. 7, p. 3.
1° Ibidem.
17 Ibidem.

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFELE ROMANE.5TI DE TIPUI, DANOVICI 67

Este deci evident ca traducatorul roman cunoscand aceste nume

din Alexandria le-a scris aidoma si in cronograf ; astfel cã prezenta
numelui de forma sarbeasca Parij in capitolul despre legenda Troadei
nu poate servi de argument pentru a dovedi provenienta versiunei
romane respective dintr'un intermediar slay.
Aceeasi teza a purcederei cronografului nostru dintr'un intermediar
slay o sustine mai departe Istrin: acesta condus de un pasagiu din
versiunea romana in care se vorbeste de origina slovelor sarbesti 1
precizeaza ea intermediarul slay dupg care s'a scos versiunea roma-
neasca trebue sa fi fost redactat sarbeste, caci zice el« dieser Zusatz
kann kaum dem rumanischen nbersetzer zugeschrieben werden » altfel
« warum hätte er von dem serbischen Alphabete reden sollen ? » 2 Parerea
aceasta insuseste apoi i Prachter care cu cativa ani mai inainte
sustinuse cã textul roman e tradus direct din greceste 3. i desigur ca.
tot pasagiul despre slovele sarbesti a facut i pe Ghibänescu sa creaza
cà cronograful de care ne ocupam e tradus din slavoneste 4. Dar argu-
mentul lui Istrin nu e mai concludent de cat precedentul. Inteadevar
el de sigur stia ca la scriitorii nostri vechi euvantul sarbesc » inseamna
in mod curent <slavonesc> 5 0 ea prin urmare in pasagiul in chestiune
« litere sarbesti » putea sa insemneze i chiar in mod curent insemna
« litere slavone cirilice » cu car, cum se stie, se scria limba roma-
neasca pe vremea aceea ; 0 in cazul acesta este posibil ea adausul in
chestiune sa provina nu din& un pretins intermediar slay dar chiar
dela traducatorul roman, caci ce era mai natural decat ea acesta
vazand cä originalul dupä care traducea vorbeste de obarsia alfabetului
grecesc sä fi inserat si el notita in chestiune despre izvodirea slovelor
1 B. Z,, III (1894 , p. 539.
2 In Archiv. far slavische Philologie, XVII (1895), p. 427.
3 In B. Z., VIII (1899), p. 238 §i urna.
4 In revista Ion Neculce, III (1823), p. 218. Argumente nu d'a, pune ins&
done.' sernne de exclamare (1!) la sffir§itul pasagiului in chestiune cu care in-
cheie extrastil transcris pe pagina urmátoare (219) din ms Iancu, cu prilejul
descrierii caruia vorbe§te §i de provenienta tipului de cronograf earuia spar-
tine acel rns.
5 Vezi I. Bogdan, V echile cronicearnoldovengli lAnd la Ureche, p. 37 n. ;
la exemplele aduse acolo adaugA i Dosoftei, Psalliria de inidles (eunoscutà
sub numele de Psaltiria slavo-romAnA), Ia§i, 7188 (=-168o) care in prefata catre
Duca-Voda' p. i (nenumerotatd) spune cà public5 textul slay al psaltiriei all-
turi cu o traducere in române§te fiinda dupa cum spune el acolo Scrip-
tura (care firqte era pe atunci cunoscutä in tara in limbs slavonii.), era pentru
cititori gràdinA incuiata §i ffintfinà pecetluitä cad §1 acea pitting scirbie
ce o invata de 'ntAlegea inc5. s'au 0'ra:sat in Ora »; iar textul slay pe care ca
sA-I priceri trekuia sa fi invItat e sftrbie s este mediobulgar

www.dacoromanica.ro
5*
68 HYMAN *TEPANESCU

cirilice ? De altfel se §tie ca nu numai traducatorii dar i simplii copiqti

aveau obiceiul sa strecoare in texte informatiuni care nu existau in
izvod, dar care, dupa parerea br, putea interesa pe cititori. Astfel in
toate textele mss i tiparituri care ne-au transmis textul Alexan-
driei romanWi, ni se spune ca Alexandru a trimes pe doi dintre voe-
vozii sai spre tam le§asca, informatiune despre care nu gasim nimic
in cele doua redactiuni sarbe§ti nici in redactiunea neogreceasca ; la
aceasta informatiune un numar destul de mare de texte ale versiunei
romane0i adauga amanuntul ca in tara lepsca s'a trecut t prin Vara
Acram tatar ce se chiama acum Ardeal, Moldova 0 Tara-Romaneasca * 1 ;
in fine alte mss tot ale Alexandriei nu dau relatiuni destul de intinse
despre Daci, < dascalecatul* lui Dragoq, Legenda Troadei etc. 2, iar
toate mss-le C ale cronografului nostru au cum am vazut noi ms 3
intercalate in text notite privitoare la istoria Romanilor. Deci prezenta
in capitolul despre legenda Troadei, a informatiunei despre « slovele
sarbe0i * nu poate dovedi nici macar ca originalul, pe care traducatorul
roman 1-a avut inainte, a fost slay.
In fine tot existenta unui intermediar slay cauta s'o dovedeasca
0 I. Barbulescu intr'o recenziune pe care o face in Arhiva, organul
societatii istorico-filologice din la* 4,1a lucrarea lui Cartojan despre
legendele Troadei in literatura veche romaneasca. Acolo sustine: cä
4 niimile 5 din redactiunea romaneasca (sc. a legenclei Troadei de care

se ocupa Cartojan) nu pastreaza forma greacá corespunzatoare ci

au o forma slava. Realitatea este* continua I. Barbulescu« cà Slavii
formasera acele numi in slavongte din grecgte iar noi le-am luat dela
daneii. Astfel au facut pe Priam din grecescul Priamos, aqa cum au
format 0 alte numi ca German <gr. German& etc. ; au facut Palamid
<gr. Palamidis, aa cum au format Iordan <gr. Iordanis. Au facut
Enia <gr. Enias, a§a cum au facut Andrea <gr. Andreas. Au facut
Ecaviia <gr. Ecavi cum au facut i Vitfagiia gr. <Vitfagi. Au fault
Kinovik <gr. Kanovikon, aa cum au facut 0 scandal <gr. skandalon,
talant gr. <talanton 6... Au facut Epiro <gr. Ipiros, aa cum au facut
öupro <gr. Kiuprios. Au facut Harivda <gr. Harivdi, cum au facut
fi Frosina Afrosinia <gr. Evfrosini etc. 0 multime de astfel de trans-
I Cartojan, Alexandria in literatura romdneascd. Noi contribulii, p. 23.
2 Ibidem, p. 23-25.
3 P. <52-54>.
T. XXXIII (1926), p. 306-312.
5 P6strez pretutindeni ortografia lui I. B.
6 Aci I. B. trimite la M. Vasmer, in Zeitschrilt für slavische Philologie, I,
I-2, p. 456-464, gresit in loc de 156-164 I

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFELE ROMANE§TI DE TIPIII, DANOVICI 69

formari ale cuvintelor grece0i in limba ruseasca in deosebi se pot

vedea in studiul aceluia Vasmer, Greko-slavianskic etiudy, ce a fost
publicat in Sbornik otdeliniia russkago jazyka i slovesnosti Imperatorskoi
Acedemiio nauk din Petersburg, tom. 68, Sf. Petersburg, 1909 *. Dar
aceste §apte exemple nu sunt suficiente ca sà justifice afirmatiunea
enuntata, caci dacä formele romane0i Priam, Palamid, Eniia i cele-
lalte seamana mai mult cu forma: slava cleat cu cea greaca corespun-
zatoare, sunt insá altele care « pastreaza forma greaca i n'au o forma
slava* caci este evident cal d. p. formele Menelau i Ahileu reproduc
pe Mevaoco; i 'Axtnek 0 nu pe nutupui (M1111/141, mugruit),
aribuil 1. Dar afara de aceasta chiar forma romang a numelor proprii,
pe care I. B. le socote§te ca faurite deadreptul nu dupà prototipul grec
ci dupa forma slava. corespunzatoare 2, poate sä fi provenit direct din
grece§te prin analogie cu marea multime de nume proprii inrudite cu
ele ca formà i incetatenite deja in limba romana sub formà slava fie
prin textele liturgice, fie prin Alexandria sau prin alte scrieri cunoscute
traducatorului roman, i deci sa nu fi trecut de loc prin filiera slava.
Caci din moment ce d. p. grecescul KcavaTctv-rtvog era intrebuintat curent
in limba romana sub forma de Constantin, cand formele grecWi
'AvTioxoc, CAVITTC0c sunt transcrise in Alexandria Antioh 3 0 rilip 4,
chid ' Iopadcvlc i D'ippec-ric erau deja intrate in limba sub forma. slava.
Iordan, Efrat 5, cand cuvantul grec 'EAkyl era intrebuintat ca Elena,

1 Forme deja curente in literatura slava: Aumnail e atestat d. p. de Biblie

(Moscova, 1894), 2 MaCC., 4, 27, 29, 32* 34 ; 5, 5; 2, 23 ; 23, 3 etc. ; mama§ d.
p. de Manasse (redactia medio-bulgara, ed. Bogdan), p. 37, 38 ; 39, I, etc.;
minim( d. p. in F. Miklosich, Lexicon palaeoslovenico-graeco-lalinum, Vindo-
bonae, 1862-1865 s.h.v., avineti d. p. Manasse, p. 40, 1, n; 41, 26 etc. De
asemenea sunt cunoscute in literatura slava publicata unele dintre numele
proprii, a caror forma slava I. B. incearca sa o reconstitue prin analog& cu
nume cu forma paleoslava notate de Vasmer in articolul sus citat, d. p. npiamit in
Manasse, p. 37, 18; 43, 7, usanote,% (Manasse, 41, 13 ; F. Miklosich, op. cit., s.
h. v.); iffls (d.p. Malalas, ed. Istrin, in C6opangl. oTAtneHis t. 89, 3, p. 12).
Observ aci cà numele propriu Kanovik se gase§te numai in redactia le-
gendei troiene publicatä de Morariu lipsind din redactiunea primitiva, iar Epiro
e forma din textul publicat de Gaster in B. Z. deci o simpla varianta de co-
pist in loc de Ipiru care e lectiunea din ins T. De altfel &tit acest din urma
nume cat i (numele propriu) Harivda se gasesc in capitolul despre soarta
eroilor greci care au luat parte la ritzboiul Troei, §i, de aci cum am vazut mai sus
(p. <70>) ele figureaza nu in partea I (Tm 1) de care ne ocupam scum, ci in
partea II.
a D. p. p. 116, 32 (ed. Cartojan).
4 D. p. p. 116, 29 (ed. Cartojan).
6 64park la Manasse, p. 8, II ; in Alexandria, d. p. p. 222, 17 (aceiasi editie).

www.dacoromanica.ro
70 IULIAN TEFANESCU

Elina, Ileana, cand la biserica se auzeau mereu formele grecesti

Opay4), 'Avavta;, 'A.apEoc rostindu-se in slavoneste ca glietNarim
4114HIM, aoapiia care evident cä romane§te nu puteau suna astfel,
desigur ca i traducatorul roman avea sä fad, din pEocp.or.; "finetpoc,
rIaXap.1)31c, Aivetaq, 'Excfc61, Xapi6871, respectiv, Ipiru, Palamid,
Enia, Ecaviia, Harivda.
Cum vedem, argumentele aduse in sprijinul parerii ca traducatorul
roman al cronografului nostru a utilizat un intermediar slay, nu pot
dovedi aceastä teza, de asemenea, dupa obiectiunile aduse de I. Bar-
bulescu argumentului ea numele proprii din versiunea romana a legendei
Troadei din cronografe reproduc forma greaca corespunzatoare iar nu
forma slava., e necesara o noud cercetare in aceastä direcpune. Dar
mai ales ceeace impune o reluare in intregime a chestiunei este faptul
cä aproape toti cercetatorii care au cautat sá deslusiasca in ce limba
anume a fost izvodul imediat al cronografului roman, s'au servit
numai de un singur capitol al lui legenda Troadei care pe langa
ca e numai o mica portiune a cronografului, dar este din nenorocire
un text foarte sarac in dovezi care sa poata servi la rezolvarea pro-
blemei. Ba inca, cum acest capitol a fost cunoscut pana acum sau din
copii posterioare sau din traducerea germana a lui Gaster, facuta oi
ea tot dupa un ms relativ recent, numele proprii chiar, indiciul de cape-
tenie pe baza caruia s'a cautat sä se ajunga la solutionarea chestiunei
au stat la indemana invatatilor in parte sub o forma alterata 1
Deslegarea chestiunei intampina nu putine dificultati, mai intai
textul de care ne ocupam nu e o traducere servild unde sa se poata usor
surprinde strainisme care sa indice in mod sigur in ce anume limbà a
fost scris izvodul: traducatorul in marea majoritate a cazurilor trans-
pune originalele fiber, ba uneori prea liber (omitand, amplificand),
mai,des parafrazand decat traducand vorba cu vorba intr'un cuvant,
fa:6nd totul ca sa dea stilului säu un colorit romanesc: el <4 scoate leto-
pisetul sau pe limba de intales romaneasca ».
In afarà de aceasta indiciile de influenta slava trebue sà fie exami-
nate cu multa atentiune, caci in epoca cand s'a alcdtuit textul nostru
intre 1650 si 1679 influenta slavona era puternica in Moldova:
in biserica se oficia inca slavoneste 2 ; in cancelaria domneasca limba
slava nu fusese cu totul inlaturatä, caci daca textul hrisoavelor putea
fi scris si in romaneste, titulatura Domnului i suscriptiunea sunt tot

1 Vezi mai sus p. <63-64>.

2 Vezi I. Bianu, Despre introducerea limbei romdne in Biserica Romdnilor
(discurs de receptie la Academia Rom'anO., XXVI), Bucuresti, 1904, p. 59-23.

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFELN ROMANETI D TIPUI, DANOVICI 71

in slavoneste chiar in documentele redactate in limba romana, ba

pana la vremea &and anterior scria Descriptio Moldaviae tinerii moldo-
veni Ii faceau prima cultura pe carti liturgice slave 1. Influenta puter-
nice: greaca determinata de Vasile Lupu 2 nu avusese Inca vremea
necesara sã inlature cu totul urmele inrauririi slave, caci cateva decenii
nu sunt de ajuns nici macar pentru a contrabalansa o influenta care
exercitandu-se §i Inca in mod unic a putut deci pdtrunde adanc
in limba i cultura unui popor.
Prin urmare este firesc ca in limba textului de care ne ocupdm sa
gäsim mult mai multe slavisme decat avem in limba romaneasca de
astazi.*Astfel d. p. nu e de loc surprinzator daca numele sarbatorilor
si in genere tot vocabularul cultului apare in acest text exclusiv sub
forma slava', gäsind bunaoara. ca. Talerea capului Sfântului Ioan (29
August) se numeste « OtIC*KFIOKIFIiia liii Joan crästiteliu s (f. 2361, iar
Inaltarea Sf. Cruci (14 Septemvrie) « vazdvijena crucei » (d. p. f.
2381', 16, unde cuvântul « vazdvijena » e scris pe o razura j f. 2391',
7 unde acelas cuvant e scris pe un loc liber) ; iar Crezul este numit
gepSia (d. p. f. 228). Si de altfel de ce trebue sä ne mire acest lucru cand
astazi chiar dupä mai bine de douä veacuri dela inlaturarea definitiva
a limbei slavone din Biserica Romana 3, poporul Inca numeste curent
cu nume slave unele sarbatori d. p. Buna Vestire (25 Martie) e cuno-
scuta in de obste sub numele de Blagovestenie (sActrorkuprame), Intrarea
in Biserica (21 Noemvrie) e numitä in Moldova Vovidenie (e-Kuminfe)
sau Ovidenie ca forma alterata derivata din ea si Intampinarea Dom-
nului (2 Fevruarie), Stratenie (cNrkTEHHig) ; iar cuvintele slave apar-
tinand limbei cultului d. p. mirean, blagoslovenie, tarnosire, utrenie,
vecernie, mucenic, vladica etc. etc., fac parte si azi din limba uzuala
a intregului neam romanesc (fdral sa mai vorbim de termeni oficiali
bisericesti ca polunosnita, slavoslovie s. a.). De asemenea nu trebue
sà fim surprinsi daca in texte din a doua jumatate a secclului al XVII-lea

1 Descriptio Moldaviae (ed. Academiei Romane), p. 153: etiam no-

bilium filii non alii sermoni nisi slavonico dabant operam, in quo cum aliae
scientiae tradi non possent, postquam legere didicissent, Horologium orien-
talis ecclesiae, Octoichon et Psalterium memoriae mandare jubebantur
2 Ibid., p. 153-154: e Huius enim principis (sc. Basilii Albani) cura primo
Iasiis schola Graeca condita jussumque fuit ut in omnibus lauds majoribus
monachi Graeci reciperentur, qui nobilium filios Graecis litteris et scientia
instruerent ; ab eodem institutum fuit ut in templo cathedrali in honorem
patriarchalis ecclesiae alter chorus Graecis pratttis constaret totaque, litur-
giae dimidia Graeco, dimidia slavonico sermone recitarentur, quod et hodie
observatur s (v. si Uricarul).
a Ce s'a produs pe la 1750 cum a dovedit I. Bianu, op. cit., p. 23.

www.dacoromanica.ro
72 I1:11,1AN *TEFANESCII

gasim chiar in afara de sfera limbei cultului cuvinte, expresiuni, eventual

chiar constructii slave care pentru noi cei de azi ne apar ca barbarisme,
caci data fiind intensitatea de atunci a influentei slave, asemenea
fenomene de limb& erau material curent intrebuintat. Mfg d. p. nu
mai departe decat in insusi titlul cartei I Màrgaritare, adeca cuvinte
de multe fealuri... talmacite de in limba Eleneasca pre limba Gre-
ceasca iar acum s'au scris de pre limba Greceasca pre limba Ruma-
neasca ...» 1, tiparital la Bucuresti la 1691, cuvinte slave care nu mai
sunt intrebuintate in limba miliaria de astazi, dintre ele doua, sunt
chiar socotite de B. P. Hasdeu ca u slavonisme neimpamantenite *
in limba din secolul al XVII-Iea 2: blagocestiv (de doua ori), obla-
duitoriu, oblastiia, pravoslavie (de doua ori), pravoslavnic, Tarigrad,
Zlatoust. Iar in cuprinsul insusi al scrierei gasim la fiecare pas sla-
vonisme de felul acesta. Citez la intamplare cateva dintre cele ce
nu apartin limbei cultului: nevolnic (f. 61 ; blagorodenie (f. 7°) ; in-
tunearece (= miriade) (ibid., f. 34 ; 1121 ; milostivnica (f. 7°) ; mascoi
(f. 8) 3; boiaren (f. 7° ; f. 8 etc.) ; cu malcomis (f. 43) ; ciuclat (=
minunat) (f.2 123) ; ciuda (= minune) (f2 127) ; boz (= zeu pgga-
nesc) (f2. 169°) etc. etc. i sä se noteze ca aceastä traducere din gre-
ceste e posterioara textului nostru i e facuta in Tara Romaneasca
unde ne asteptam ca influenta slava sä fie mai putin puternica de cat
in Moldova cea vecina cu Polonia unde, cum se stie, au studiat
unii dintre carturarii moldoveni i cu Rusia, i intr'o vreme cand
influenta greaca inaugurata de erban Cantacuzino (1679-1688) ince-
puse deja sa ia mare avant.
Dar dacä limba romanä actualà, incontestabil mai pura de slavisme
de cat cea din veacul al XVII-lea, nu ne poate servi drept criteriu in
chestiunea noastra, cum putem sti noi cei de azi dad. slavisme cu-
vinte, expresiuni sau constructiuni proprii limbei slave aflate intr'un
text roman din secolul al XVII-lea, dar dispärute azi 0 care sunt de
asa natura Inca dela prima vedere nu pot fi socotite ca indicii sigure
pentru provenienta textului respectiv dintr'un izvod slay ca d. p.
tinaiubj din cronica lui Moxa 4, sau cele citate de Cartojan din
Alexandria romaneasca sau ca: zrite cenie leat egda prestavisea, zri

1 Vezi titlul complet in I. Bianu i N. Hodo*, Bibliografia romdneascd veche,

I, p. 315.
2 In Cuvinte din bdtrdni, I, Bucure§ti, 1878, p. 341.
8 Acest cuviint e trecut la N. Cartojan, Alexandria in literatura romdneascd.
Noui contribufii, p. 64, printre I elementele interesante de origine slavá I din
Alexandria.
4 Ed. Hasdeu (Cuvinte din Bdtrdni, I, P. 345)

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFRIX ROMANE§TI DR TIPIJI, DANOVICI 73

smerenie Sv6tago, zri öiudo, care, toate, eru barbarisme chiar pentru
limba secolului al XVII-lea? Singura calauzal sigural in aceastä direc-
tiune ne-ar fi putut fi numai n4te studii speciale asupra limbei textelor
vechi romaneti despre care s'ar .ti in mod neindoios ea" sunt traduse
dupà izvoade intealtal limba decal cea slava, precum 0 cercetari ama-
nuntite asupra limbei romane populare care a pästrat mai multe sla-
visme cleat cea intrebuintata de intelectuali. Din nefericire asemenea
studii lipsesc deocamdata, iar ceeace avem in cele cloud volume aparute
din Magnum Elymologicum al lui Hasdeu, in dictionarul Inca in curs
de publicare al Academiei Romane, in dictionarul roman-german al
lui Tiktin, nu este destul.
Ba pentru unele parti ale textului nostru d. p. pentru capitolele
in care se nareaza istoria biblical, istoria evanghelical sau fapte in lega-
tura cu vietile Sfintilor ne puteam a§tepta la slavonisme care pu-
teau trece ca barbarisme 0 in ultima jumatate a veacului al XVII-lea.
chiar dacä partile respective ale cronografului nostru sunt traduse
direct din grece§te. Inteadevar este sigur ca traducatorul nostru a
cunoscut fondul naratiunei acelor parti ale cronografului din textul slay
al Sf. Scripturi, caci ca orice om cult al timpului desigur ca. 0 el in copi-
larie a invatat in slavonWe Pentateuchul 0 Evanghelia pe langal alte
carp liturgice 1, de asemenea a avut prilej de multe, foarte multe ori,
sal audd citindu-se la biserica tot in slavonWe Evanghelia 0 Vietile
Sfintilor, 0 nu este imposibil ca pe cand traducea din grecWe sal fi
fost prezente in mintea sa pasagiile respective din textele slave. Dar
nu numai atat: faptul cä nu arare ori gäsim in textul nostru contaminari
ale originalelor grece§ti cu textul slay al Bibliei ne arata in mod sigur
cal traducatorul, chiar cand traducea avea inaintea sa versiunea slava
a cartei sfinte, 0 deci s'au putut strecura sub pana sa, chiar in textul
traducerei originalelor grecWi, cuvinte, expresiuni, ba chiar constructiuni
slave.
Dar la alcatuirea textului nostru utilizat in afara de Biblia slava.
0 Alexandria, cu mult zel: traducaltorul nu se multume§te sa interca-
leze fragmente, dar introduce nume proprii in forma in care el le ga-
se§te acolo 2 0 mai mult cleat atat imprumuta fraze intregi 0
chiar imital pasagii din acea scriere. *i desigur cal vor fi mai fost 0 alte
lucrari pe care noi azi sau nu le mai avem sau Inca nu le cunoa-
*tem traduceri din slavonWe, ca 0 Alexandria, sau poate chiar texte
scrise direct in aceastä limba, pe care traducatorul sä le fi utilizat in

1 Vezi Cautemir, Descriptio Moldaviae, p. 153.

I Vezi mai sus, p. <69>.

www.dacoromanica.ro
74 IIII,IAN STEPANESCU

alcatuirea cronografului sau tot atat de aproape cum a utilizat Isl. lui
A. M. 0 Biblia slava 0 care deci ca si ele sä nu fi rdmas f Ara influenVA
asupra textului nostru. Aceastä ipoteza e confirmata de prezenIa in
text a unor amplificari care nu pot proveni in nici un caz dela insus
traducatorul. i dacà am putea sä ajungem s'a stim exact care slavo-
nisme se datoresc influentei Bibliei slave si care influentei traducerei
din slavoneste a Alexandriei nu vom fi in stare niciodata sä precizam
care slavonisme au trecut in textul roman direct din intermediarul slay
si care se datoresc influentei altor scrieri romane sau slave pe care
traducatorul le va fi cunoscut tot atat de bine cum cunoaste Alexandria
si in mod tacit le va fi utilizat in acelas grad pentru amplificarea si
infrumusgarea operei sale.
Deci cercetarea limbei textului nostru nu poate duce la concluzii
sigure pentru lamurirea chestiunei care ne preocupà 1
Bucuresti IULIAN 'I'EFANRSCU

<RÉSUMÉ
Publication posthume de l'étude, restee incomplete, sur les « Chro-
nographes roumains du type Danovici », ceuvre principale de l'auteur.
Cette etude qui se borne seulement A la premiere partie du type de chro-
nographe mentionné, faisait partie d'une série plus vaste de recherches
faites par l'auteur pour resoudre le probleme de tous les chronographes
roumains.
Dans la partie éditée maintenant, on fait l'historique des preoc-
cupations qui ont inspire les chronographies néo-grecques de Dorotei
de Monembasie et de Matei Cigala, sources des chronographies roumaines,
et l'on passe ensuite A l'étude du chronographe roumain « type Danovici ».

< 1 Notd. Profesorul Const. C. Giurescu, primind manuscrisul lui Iulian

Stefanescu despre « Cronografele romfinesti *, a tinut s'a-1 publice in Rev. Ia.
Rom., in paginile cáreia au apdrut toate studiile distinsului colaborator al
acestei reviste.
Se stie, in deobste, c5, autorul 41 Cronografelor românesti *, lucra de =lit&
vreme la alcátuirea numitei monografii. Profesorul Giurescu, pomenind in 1937
de acest studiu, aratá cá de a cincisprezece ani * incepuse Stefánescu a munci
la intocmirea lucra'rii sale, pentru desavfirsirea calreia ii mai trebuia «tun scurt
fagaz de cateva saiptàmâni spre a pune la punct diferite detalii* (Rev. Ist. Rom.,
VII, p. 473). Bizantinologul Demostene Russo spunea in unul din cursurile sale
universitare ca Iulian Stefa'nescu va publica in cufand * a Cronografele roma',
nesti * (Studii istorice greco-romdne, 1939, I, p. 96). Si chiar din dou5. note

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAFELE R0MANZ5TI DE TIPta, DANOVICI 75

Cette chronographie roumanie est une paraphrase basee sur les deux
chronographies neo-grecques mentionnees plus haut (Cigala et Dorotei)
et a été fort répandue puisque nous l'avons dans un tres grand nombre
de manuscrits.
En dehors des 10 manuscrits de ce chronographe, connus indirecte-
ment, l'auteur en décrit encore 26 qui se trouvent a la Bibliotheque
de l'Académie Roumaine (n-os 3517, 763, 595, 3450, 587, 4478, 2757,
1926, 2609, 4243, 2583, 3797, 772, 1389, 1921, 402, 4248, 108, 1469,
1558, 2599, 3527, 86,. 4793) ; a l'étranger, se trouve le ms no. 5 du
Musée princier de Sigmaringen, et chez un particulier, le ms Pogoneanu.
Tous les mss signales appartiennent aux XVII, XVIII et XIX-e
siecles.
Es derivent, directement ou indirectement, du ms 3517 et se grou-
pent, selon les particularités qu'ils présentent, en 5 families: A, B, C,
D et E.
La famile A comprend 6 mss: 763 (A1), 595 (A2), Sigmaringen 5 (AO,
3450 (AO, 587 (AO et 4478 (A6). Deux d'entre eux, A et A5, sont incom-
plets et A2 comprend des fragments. Tous les six derivent d'un
archetype par un original aujourd'hui perdu (Ax). Cette famine de
mss reproduit seulement la premiere partie de l'archétype et, meme
de cette premiere partie, seulement ce qui a été écrit de la main I
(m. 1). On y peut éiablir deux groupes: le premier formé par les mss
763 et 595 qui presentent un texte plus rapproché de Ax, et un second
formé des quatre autres mss.
Dans la famille A se range aussi le ms A. Densusianu (publie en
extraits dans la Revista criticd-literard, IV, 1896, p. 306-313). Il est
tres apparenté au ms 3450.
La famille B comprend 12 mss: le ms Pogoneanu (B1), 2757 (B2),
1926 (B3), 2609 (BO, 4243 (B6), 2583 (BO, 3797 (B7), 772 (B8), 1389

ale studiului de fatà (p. 12 11. 2 0 p. 28 n. 2) vedem cà tefA'nescu redactase o

parte a luceArii intre I Ianuarie 1927 0 15 Mai 1932, date intre care profe-
sorul Panaitescu putea fi citat in calitate de conferentiar universitar (Anuarul
Universitdlii din Bucurqti, pe 1937-1938, p. 97).
Din nenorocire studiul lui tef5.nescu nu e complet. Chiar din ultimele fraze
ale textului se vede aceasta. Dar mai existä i alte probe care pe lAngd intArirea
constatArii formulate, sA dea indicatii 0 de altá naturA asupra pArtilor ce se
a§teptau a incheia studiul lui §tef Anescu. Mantiscrisul trimite la o seamg de
pasagii care nu se gAsesc * mai jos *; trimiteri ce, se intelege u03r, au fost tAiate
la tiparire. De asemenea, la o serie de I anexe (texte grece§ti i romAne, * pre-
f ata ms din Lemberg *) 0 4 aparate critice * (pentru justificarea subimpar-
tirilor *, pentru restituiri de texte s. pentru raportul mss C intre ele i pentru
pozitiunea lor fatà de arhetipul T »). In textul publicat insu0 existä trimiteri

www.dacoromanica.ro
76 ILTLIAN §TEPANESC1J

(B9), 1921 (B 19), 402 (Ba) i 4248 (B"). Ces mss dérivent d'un original
commun aujourd'hui perdu (Bx) que reproduit tres fidelement l'ori-
ginal T.
Les mss de cette famille se répartissent en deux groupes: le premier,
formé de B1, B2, B,, B4 et B5; le second, des autres mss. Dans le pre-
mier groupe, les mss B1, B2 et B5 f. 2632 a la fin forment un premier
sous-groupe dans lequel B1 se rapproche le plus de l'original; le second
sous-groupe, formé des mss B,, B4, B5 f. 1-2634, et B9 f. 33-179v2,
et dérivant d'un original dont les citations slaves ont été generalement
traduites en roumain et dont le texte a été rajeuni pour le rendre acces-
sible aux lecteurs de Munténie du XVIII-e siecle. Le second groupe
a également deux sous-groupes: le premier, dans le quel entre seule-
ment le ms B6, et le second, compose des mss Bs, Bi0., B11, B et B,
f. 1-33a et f. 1792à la fin. On ne peut préciser auquel de ces deux
derniers sous-groilpes appartient le ins B7. .

C'est h cette famille qu'appartient le ins de Paris (Bibliotheque

Nationale, fonds valaque no. 4, publié en extraits par 0. Densusianu
dans la Reviski criticd-literard, III, 1895, p. 288-289) lequel ressemble
au 1926 et 2609. Puis vient le ms Demetrescu (cf. Convorbiri Literare,
XXIX, 1895, p. 657 et ss.), qui ressemble au 2583.
La famine C comprend 5 mss: io8 (C1), 1469 (C2), 1548 (Cs), 2599
(C4) et 3527 (C5) ; dont deux, C3 et C5, sont incomplets. Tous les cinq
derivent d'un original commun (Cx). Ils peuvent se répartier en deux
groupes: le premier, formé de C1, C2 et C3, lesquels reproduisent plus
exactement l'original commun ; et le second, formé de C4 et C5, prove-
nant tous les deux d'un original Cy, dans lequel le texte déja modifié
de Cx a été soumis a. de nouvelles modifications.
C'est a la famille C qu'appartient aussi le ms Iancu (décrit par Ghi-
banescu dans la revue Ion Neculcea, III, 1923) identique a .548 et le
ins de Lemberg (Bibliotheque de l'ITniversité, no. 205), identique h 144

neprecise (p. 26, r. 34 ; 43 n. 3 §.1 5 ; 44 n. 3 ; 48 11. 2 si. 3 ; 49 nota 4 si I si 3 ;

51 n. I ; 6o n. 3 ; 62, r 28 si n. 1; 63, r. 12 0 14 ; 65, 1% 23 ;71 21. 2). Adesea
se intelnesc marginalii pe care, probabil, la redactia definitivA, pentru tipar,
autorul le-ar fi intercalat in vreun fel in text sau in note (in dreptul fiecAruia din
cuvintele s gananii s, namisnic * si a nasleadnic *, p. 19, se gaseste, bunaoara:
necunoscut lui Tiktin *).
In legatura cu t Cronografele romanesti *, din care tefanescu studiaza
numai prima parte a tipului Danovici, ni se indica si cAteva alte preocupari
ale autorului. La p. 18 n. I ni se spune: t despre traducerile mai noi ale cronogra-
fului Cigala si a lui Dorotei, voi vorbi altAdatiia; la n. 2, a aceleiasi p.: t despre
codex 65 din aceeasi colectiune care cuprinde un cronograf prescurtat voi vorbi
altadatA *; la p. 63: it de asemenea vom vorbi altAdata despre modul cum este

www.dacoromanica.ro
 CRONOGRAPEIX ROMANE§TI DE TIPUI, DANOVICI 77

La famine D comprend un seul ins 86 (D), lequel semble etre une

copie directe et fidele de l'archétype. C'est pour eel& que le ms D forme
la base de reconstruction des parties qui manquent a l'archétype, en
les contrOlant, bien entendu, par les mss A et B.
La derniere famine E est representee par le ins 4793 (E), lequel
est la dernière copie de T faite par le moyen d'un intermédiaire mal
écrit.
En ce qui concerne l'archétype du chronographe Danovici, c'est
le ms 3517, I-ere partie (Tm. 1) de l'Academie Roumaine. Notre arche-
type a egalement tous les caracteres d'un autographe.
Tm. x est une traduction de Cigala avec contaminations de Dorotei.
Le seul examen linguistique des textes ne peut nous conduire a des
conclusions slues en ce qui concerne la question de savoir si Tm. 1
est traduit directement du grec ou par un intermédiaire slave.
D'autres chapitres, que l'auteur n'a pas eu le temps de rédiger,
nous auraient peut-être apporté quelques lumières stir cette question >.

tratat izvorul grec in partea II a cronografului ». Moartea insa a curmat prematur,

acest intins plan de activitate. Din el se pot insä desprinde sugestii pentru alti
cercetatori ai problemelor care au framantat pe Iulian *teffinescu.
Studiul a fost publicat p.a cum este. Titlul e formulat tinandu-se seama
de cuprins (v. si p. 18 si p. 63). Spatiile albe, indicate prin stelute, care il intrerup
sunt determinate tot de natura cuprinsului. Mici inadvertente de forma au fost
netezite. Intregirile f acute sunt cuprinse intre semnele obisnuite, < > . La
p. 45 n. 4 cred 'ca siglele A sunt, dintr'o scapare din vedere, urmate de
coeficientl literari in loc de cei aritmetici, folositi pe tot cuprinsul studiului.
Manuscrisnl se afla in , Arhiva Rev. Isl. Rom. a. D. Bodin>

www.dacoromanica.ro
 DOUA PORTRETE ALE PRINCIPELUI
CAROL I
I. In cursul unei inspectii administrative, fkute in calitate de
Rezident Regal al Tinutului Dunkea de Jos, la Braila, am fost infor-
mat de atre generalul Pleniceanu, comandantul garnizoanei, ea in
ora§ s'ar ga'si un portret in ulei, necunoscut, al Principelui Carol I. Ru-
gandu-1 sà se intereseze de acest tablou, d-sa a avut bunavointa s'o
Lea' 0 peste eateva zile mi 1-a trimis, prin d. colonel Brata§anu, la
Galati. Portretul infati§a inteadevar pe intemeietorul dinastiei noastre,
in unifonnel de general de cavalerie, putin dupa sosirea sa in tara.
Pictura se g6sea insa intr'o stare jalnica, acoperita de praf 0 murdkie,
iar panza rupta intr'un loc. Proprietarul tabloului, d. Willy Klein
din Braila, mi-a declarat cà tabloul era in posesiunea familiei sale
de pe la 1870 0 ca inainte de a fi al stedbunului San dupa
mama, Leopold Steiner, apartinuse famiiei Antachi din Galati (vezi
anexa r).
Am cautat sà verific dad.' sunt in fata unei picturi originale sau a
unei copii 0 in acest scop 1-am aratat domnilor Al. Tzigara-Samurca§,
profesor universitar onorar de istoria artelor 0 director al Muzeului
de Artä Nationala, 0 Al. Busuioceanu, conferentiar de istoria artelor.
Cel dintai mi-a declarat Ca portretul e original 0 are o deosebita
valoare artistieä 0 documentaral eliberandu-mi 0 un certi-
ficat in acest sens (vezi anexa 2) ; cel de al doilea mi-a declarat
deasemeni cà nu cunoa§te un alt tablou asem'analor 0 ca il socote§te
original.
Pe temeiul acestor indicatiuni, am achizitionat tabloul cu suma
de lei 75.000 0 1-am dat spre curb:tire 0 reintoalare d-lui N. Livezeanu,
specializat in Italia in aceastä ramurà ; d-sa s'a achitat in chip
remarcabil de inskcinarea primitk inlàturand murdaria 0 praful de

www.dacoromanica.ro
 DOITA PORTRETE AI,E PRINCIPEI,DI CAROL I 79

pe pictura i trecand-o .pe o noua panza. Rama a lamas cea veche,

a epocii.
La 1 Iu lie 1939, cu prilejul depunerii juramantului de care pro-
motia de ofiteri « Regele Carol I » la Scoala de cavalerie din Targovi0e,
am rugat pe Majestatea Sa Regele Carol II sa primeascd, in semn de
adanc omagiu din partea Tinutului Dunarea de Jos, in anul cand se
impline0e un secol dela na0erea Regelui Carol I, acest portret al
marelui Sàu inainta.§. Majestatea Sa a binevoit a primi darul ; el se
afld astazi in colectia de tablouri a Curtii Regale. Portretul (vezi
fig. i 0 2) infati§eaza pe Principele Carol I in uniformä de general
de cavalerie. Chipul este cel din anii 1866-1869 ; spre comparatie
pot servi alte portrete i anume acele reproduse in planele I, III,
IV 0 V din vol. I al Cuvdntdrilor Regelui Carol I (Bucure0i, 1939,
editia Const. C. Giurescu). Inclin sä datez portretul mai curand din
primul sau al doilea an al venirii Principelui in tara.
Numele pictorului nu e insemnat pe panza ; nu §tiu cui se datore0e
acest portret. Nu .tiu deasemenea nici cat temei se poate pune pe
afirmatia d-lui Klein ca ar fi fost un pictor domnesc.
II. La Ploe0i, in muzeul de pictura N. Iorga, se aflã un portret,
in marime naturala, al Principelui Carol I. Cerand detalii asupra auto-
rului i datei acestui tablou, mi s'a spus de catre d. arhitect Trajanescu,
directorul Muzeului, ca tabloul se datore0e lui G. Tatarescu i ca e
din epoca 1880-1885. Rugand sà mi se dea o fotografie a acestui
tablou, am primit inteadevar peste cateva zile o atare fotografie (vezi
fig. 3), insotita de o notà in care se afirma. cà portretul « vade0e o
inalta pricepere artistica. » i « dateazä din anii 188o-1885 », fiind,
o farà indoialà, opera pictonilui G. Tätarescu (1818-1894). Ne face
sa credem aceasta continua nota nu numai particularitatile teh-
nice (colorit, asiu, rama etc.) asemanatoare cu alte lucrairi ale picto-
rului, dar mai ales faptul ca G. Tatarescu a lucrat in acea epoch' la bise-
rica Sf. Vineri 0 la plafonul Primariei Ploe0i ».
In ce prive0e datarea, o simpla privire aruncata asupra tabloului ne
arata cä nu poate fi vorba de anii 1880-1885. Inteadevar, Principele e
infati§at cu favoriti, fära barba, deci aa cum era in primii ani ai domniei.
0 medalie din vara anului 1869 il arata cu barba, prin urmare
portretul e anterior acestei date (vezi C. Moisil, Portretele monetare
ale Regelui Carol I, in Arid i tehnicd graficd, caetul 9, 1939, p.
40 i urm.). Presupunerea cà pictorul ar fi putut lucra in 188o-1885
un portret in ulei dupa o fotografie mai veche, trebue, cred,
inlaturata, deoarece nu era nici o ratiune ca sa se facä un atare portret
iar nu acel contemporan al Suveranului, deosebit simtitor de cel din

www.dacoromanica.ro
8o CONSTANTIN C. GIURESCII

epoca 1866-1869. Inlaturandu-se insä data admisa pana acum, 188o-

1885, e o intrebare dacä tabloul mai poate fi atribuit « fara. indoiala *
lui Gheorghe Tatarescu. Noi inclinam sa-1 atribuim mai curand unui
alt pictor. Cui anume, nu putem preciza, in stadiul actual al cerce-
tarilor.
Bucuresti CONSTANTIN C. GIURESCU

ANEXE
I

Copie

De pe cererea d-lui Willy Klein inregistrata la Tinutul Dunarea de Jos

sub no. 3835 din I Iunie 1939

Excelenid,

Alaturat imi permit a remite oferta dorità de Ex. Voastra.

Precum vedeti, judecand sever si recalculand farã mita, am ajuns
la o suma apreciabil mai mica decat cea initiala si sper ca cu acest
sacrificiu caci sacrificiu a fost sä fi facut un mic serviciu Exce-
lentei Voastre.
Permis fie-mi sà mai adaug cloud lucruri: In cazul acceptarii rog
pe Ex. Voastra de a nu refuza obolul meu pentru Inzestrarea Armatei
si de a primi suma de 2.000 lei si mai rog ca suma sa-mi fie platita in
numerar, nu sub forma unei ordonante de plata.
Tabloul in ulei reprezentand pe Domnitorul Carol, tablou pe care
1-am oferit Excelentei Voastre, are pe cat stiu, urmatorul istoric: el a
fost fa:cut de un pictor domnesc pentru familia Antachi din Galati.
Dela aceastä familie cu care era in stranse relatii de prietenie, 1-a do-
bandit strabunicul meu, bunicul mamei mele, anume Leopold Steiner,
dela care a trecut prin mbstenire pana la mama mea. Ea, la randul ei,
1-a daruit raposatului meu tata dela care 1-am mostenit eu. Combinand
diferite amintiri familiare cred ca pot fixa data trecerii tabloului in
proprietatea strabunicului meu, in jurul anului 1870.
Brdila, Mai 1939. KLEIN

www.dacoromanica.ro
avateNSINSMINUMNS VUKOLONSSIMAttiV
Ms

I.

Fig. r. Portretul Principelui Carol I, inainte de a fi achizitionat de

Tinutul Duniirea de Jos. (6o x 90 cm.)

www.dacoromanica.ro
 1'

;4

Fig. 2. - Portretul Principelui Carol I, dupa curatire §i reintoalare

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
 DOIIA PORTR= ALE PRINCIPELIII CAROL, I 8i

II
MUZEUL DE ARTA NATIONALA Bucure01 II
CAROL I $oseaua Kiseleff 3

CERTIFICAT
Subsemnatul, director al Muzeului de Arta Nationala. Carol I din
Bucure0i 0 profesor universitar onorar de Istoria Artelor, certific ca
tabloul in ulei inati§ancl pe Maria Sa Carol I, Domn al Romanilor,
in uniforma de general de cavalerie (anii 1866-1869, mai probabil
1866) 0 prezentat mie de d-1 Rezident Regal al Tinutului Dunärea
de Jos, are o deosebita valoare artistica fi documentard 0 merita a fi
achizitionat pentru suma de circa 100.000 lei.
Bucure§ti, lunie 1939. TZIGARA SAMURCA$

RESUM E
L'auteur decrit deux tableaux peints a l'huile et représentant le
Prince Carol I, peu apres son arrivee en Roumanie. L'un se trouvait
a Braila ; il a été acquis par le Resident Royal du Bas Danube et offert
a Sa Majesté le Roi Carol II; le nom du peintre et la date ne figurent
point sur la toile ; celle-ci a a etre peinte entre 1866 et 1869, plus
probablement en 1866 ou 1867.
Le second tableau, conserve au Musée de Peinture de Ploe0i, pas-
salt pour avoir été peint par le peintre G. Tatarescu dans les années
1880-1883. En réalité, il est antérieur a l'été de l'année 1869 et
représente son modèle dans les premieres années de son regne ; le nom
du peintre n'est point connu.

www.dacoromanica.ro 6
UN AUTOGRAF AL LUI PETRU MOVILA
PE UN TETRAVANGHEL AL LUI
STEFAN CEL MARE

Biblioteca de Stat a Bavariei din München are ca un juvaer al

colectiilor sale un Tetravanghel slay pe pergament al lui Stefan cel
Mare cu splendide miniaturi pe cate o pagina intreaga, reprezentand
pe cei patru evanghel4ti pe fond de peisagii sau arhitecturi stilizate 1
D. N. Iorga in publicatia d-sale, Les arts mineurs en Roumanie, a
publicat noua fotografii luate depe acest Tetravanghel, anume cele
patru miniaturi cu evanghel4tii, patru frontispicii ornate in stil oriental
dela inceputul fiecarei Evanghelii i finalul cu inscriptia dedicatorie 2.
Cum d. Iorga nu a dat traducerea acestei inscriptii, studiind numai
partea artistica' (potrivit cu scopul lucrarii d-sale), voi da mai jos aceasta
traducere:
<4 Cu bunä vointa Tatalui, cu ajutorul Fiiului i cu savar§irea Sf an-
tului Duh, Io Stefan Voevoda, din mila lui Dumnezeu, domn al tarii
Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, a dat, a scris i a ferecat acest Tetra-
vanghel i I-a dat la ruga lui, la biserica ceatii Hotinului, unde este
hramul Adormirei Prea sfintei i Stara/lei noastre Nascatoare de Dum-
nezeu, in anul 7001 (1493), iar al domniei sale anul al treizeci i p.ptelea
curgator, luna Octomvrie 26 §i s'a scris prin truda mult pacatosului
Kyr Theodor Diaconul, fiul lui Mari§escul, s'a scris in manastirea
Neamtului » 3.

1 In catalogul mss-lor slave din biblioteca din Miinchen, poartä no. 1.

N. Iorga, Les arts mineurs en Roumanie, I, Bucuresti, 1934; Partea III,
platqe, fig. 7-9 i p. 47 i nota 3.
3 Textul slay la Iorga, loc. cit.

www.dacoromanica.ro
 UN AUTOGRAF AZ I,UI PETRU MOVIIA 83

Tetravanghelul comandat de tef an Voda caligrafului i miniatu-

ristului cu mime curat romanesc din mandstirea Neamtului era destinat
bisericii din cetatea Hotinului, unde veneau sä se roage cre0inii ce
steteau de straje pe malul Nistrului.
Manuscrisul are 266 de file, cuprinde cele patru Evanghelii in limba
slavá bisericeasca de redactie bulgark precedate de introducerea lui.
Theofilact arhiepiscopul Bulgariei. La urma (f. 256-265) este ordinea
pasagiilor din Evanghelii dupa Duminici i sarbatori i calendarul
liturgic.
In catalogul manuscriselor slave dela biblioteca din Miinchen, pu-
blicat de G. Thomas la 1858 1 se arata cà Tetravanghelul provine din
biblioteca palatului regilor Bavariei, cà a fost scris la 1492 (recte 1493)
« in quodam Germaniae monasterio » (sic ! Manastirea Neamtului).
Pe foaia 31' se afla cu cerneala ro0e o insemnare autografa a mitro-
politului Petru Movilk de altfel catalogul citat mai sus, afirma Ca acest
caracter de autograf a fost recunoscut de cunoscutul colectionar rus
cneazul Uvarov 2 Intrucat, dupa cate tiu, acest autograf n'a fost
publicat 3, 11 reproduc mai jos, insotit de un facsimil fotografic, executat
cu prilejul unei cercetdri ce am facut la Miinchen.

POKI3 EO)KfrO Ht1p0HCFH1 L1 ,SIXt13, Mfrk11,t1 ,NEK.114151 KA, ia mTrk

unman 4pper1icK8n-k, imiTpononwr KifKCKIH, FMHIIcTH H ic PwC111,
Apr- bum Apwr CKSITEH ihtKpu lifi1HKIL1 Ileigpcklia KiIKCKI/1, K8HIlills1.1 Cif
CKFITC4 flearrEifil H Ht1,21,4MAWK K*(1/10 11 /1fHopSILIFIO K Kpani IlpfilHCT011
BOrop0A1111,1t1, MOHACTkIpt1 limpotoro, rAl 1-kno AWE 11:,i1ONIGHO 6SMT.

#Anul na0erii Domnului 1637, luna Decemvrie 21, eu Petru Moghila

arhiepiscop, mitropolit de Kiev, al Galitiei i intregii Rusii, arhiman-
drit al Sfintei Mari Lavre Pecersca din Kiev, am cumparat aceasta
Santa Evanghelie 0 am dat-o pe vecie i neclintità la hramul Prea-
curatei Nascatoare de Dumnezeu, manastirii Pecersca, unde va fi
ingropat trupul mein>.
Insemnarea de mai sus, scrisa de maina marelui carturar moldovean
este interesanta in mai multe privinte. Petru Movilk fiu de domn,

1 G. Thomas, Codices manuscripti bibliothecae regiae Monacensis, Miinchen,

VII, 1858, p. 326. Citeazá **1 catalogul de mss slave externe al lui Petre Koppen,
Petersburg, 5827, p. 87, mie inaccesibil, unde se aflä o descriere a acestui
Tetravanghel.
2 Ibidem.
3 0 simpla mentiune la N. Iorga, Istoria lit. ronuine, ed. II, I, p. 95, câ
manuscrisul a trecut pri n mfina lui Petru Movil5.

www.dacoromanica.ro
6'
84 P. P. PANAITESCII

ramas intre streini, cumpara o Evanghelie a lui Stefan cel Mare, inain-
to4u1 parintilor lui, domnul care, dupg cum spune traditia, boierise
pe Movi1eti, schimband numele lui Purice in Movi15.1. Evanghelia
lui Stefan cel Mare in mainile fiului de domn pribeag este pentru el o
legatura sufleteascà cu tara lui i sentimentul de adanca pietate pe
care-I pune Petru Movila in aceasti legatura se vede din dorinta lui
insemnata cu mana lui pe filele Evangheliei, ca aceastà sf tufa carte
veniti din patrie sa.-1 insoteasca i dincolo de moarte, sa ramanä acolo
u uncle va fi ingropat trupul meu ».

r
5..
,
rn ticiAeir . : . ,... .

V9..3'
w-
,c° ' .1 -. r.
.
klicientlf:. .. '..;.'...,.'.,... . :,..-...
a
itAikiti-AA' Ator.ew' ertair/hnoicitittrucitile li ni l-it, fo
-... 1-1-'''s? Se'. 1"Q 6 to 05 '. CT til .1. if: Ai-i-A : ..,:l \: : .1 .i: Jy.:;;.k .r\ii 1.;.7,_..ic,k,,,
tillfltriyrh liort1A4 ;Sk/IfT(1111.71-vrjortoivi ):ubcpiiti
il' fIxttl
.1.iftillg.tt r I'0,,(ciin .Aerfl/14,1rIfil..C.4.1111/11 0 tic/CS
1. .'

11f-liptiCS !gag Cf(teS . SX7111.0 (it 010f el',1(1.: 14/1.1

1.41:.V.10i3s. YiltiO titiEntrStaticS hikticl l ItTert1 Kit?! 1r
41 : .

ttAktpiA flcitimpro ill-kilo/1,1ot (101 6116 reek:

, E, ? ,
.. ...
ii, , tr . 1 O ' ..
I.
r -4w.d- , -_-i- . ...62,:16.o,..4.1

Autograful lui Petru Movill

Asemenea atitudine sentimentala fata de patria pierduta o mai

are Petru Movilä 0 in alte imprejurari: La Golosvierski in Ucraina
poloneza mitropolitul Chievului a reparat o biserica 0 a pus ca hram
ctitoriei lui pe Sfantul Joan cel Nou dela Suceava, patronul Moldovei 2.
In privinta Tetravanghelului lui Stefan cel Mare ajuns in mainile
lui Petru Movilk putem face unele presupuneri, care sa ne lamureasca
asupra chipului cum a ajuns din Moldova la Kiev.
I Se §tie cA Purice a fost un personagiu istoric; salvarea lui Stefan VodA
in lupta dela Scheia de cAtre dânsul, povestitA de Neculce, este confirmatA
de marturia cronicarului contemporan. Cf. 0. G6rka, Cronica epocii lui 5tefan
cel Mare, Biblioteca Revistei Istorice lamina I, Bucure§ti, 1937, p. 133 i 151.
2 P. P. Panaitescu, L'influence de Pierre Mogila dans le Principautés rou-
maines, extras din Mélanges de l'école roumaine en France, V, Paris, 1926, p. io.

www.dacoromanica.ro
 1114 AUTOGRAP Al, 1,131 PETRU MOVILA 85

Cartea era asezata in biserica cetatii dela Hotin, care exista Inca
in veacul al XVII-lea ; o imprejurare räzboinica trebue sa fi adus pra-
darea ctitoriei lui Stefan cel Mare 0 instrainarea acestui juvaer de pret.
Petru Movila, cum spune, a cumparat-o, adica a rescumparat-o,
desigur in Polonia, unde ajunsese cartea i unde se afla atunci mitro-
politul. Trebue dar sä &Edam in imprejurarile istorice contemporane
când au putut ostasi poloni ssä prade cetatea Hotinului i sa aducti de
acolo aceasta pretioasa carte.
Razboaele turco-polone s'au tinut lant in prima junatate a veacului
al XVII-lea, dar, in afara de imprejurarile prea vechi din vremea lui
Ieremie Voda Movilk o singura data au stapanit Polonii cetatea Hoti-
nului, anume la 1621, cand are loc vestitul asediu condus de sultanul
Osman. Trupele polone sub conducerea hatmanului Carol Chodkiewicz
ocupasera din vreme cetatea i facusera acolo i pradaciuni, caci scria
cronicarul Miron Costin cà Polonii, pana la venirea Turcior, N au pradat
tara pana in Iasi si din prada tarii au strAns hrana, care apoi au
tinut pre Lesi toata vremea cat au fost la Hotin », iar apoi: H Nu stiu
ce vinä ar fi dat bietilor thrgoveti de Hotin, o seama ce au fost mai
frunte, de i-au impinsu din cetatea Hotinului de pre zid., Lest, lira
de nici o mila » 2. In ziarul cneazului Ioan de Ostrog, martor ocular al
luptei dela Hotin din 1621, citim: « Tabara noastrk care era in jurul
cetatii Hotinului, in partea de Apus era mai scurtk cleat in celelalte
doua parti, lânga aceasta parte era biserica orasului Hotin, care a
fost arsä, i biserica nefiind in tabara, ci afara din tabara » 3. Cred ins&
cä nu e vorba aci de biserica lui Stefan cel Mare, care era in cetate,
ci de biserica tArgului.
In aceasta oaste polona care navalise in Moldova se afla i Petru
Movilk un tAnar, pe atunci, de 24 de ani; care nu se gAndia Inca la
rasa calugareasca 0 la linistea manastirii, ci tragea nadejde sä capete
cu armele mostenirea stramoseasca. In ziarul expeditiei dela Hotin,
scris de Iacob Sobieski, parintele viitorului rege Ioan, citim: « Marele
hatman a oprit cu strdsnice sa fie pradati Moldovenii altii erau
P. P. Panaitescu, Pribegia lui Constantin 5erban i telan Petriceicu, In
Acad. Rom., Mem. Seel. 1st., XXI (1939), p. ro (382). Biserica e mentionata
la 1673, cu frumoase zugr5.veli *.
2 Miron Costin, Opere complete, ed. V. A. Ureche, I, p. 487.
a Pamietniki o wyprawie Chocimskiej Y. 1621 (Memorii asupra expeditiei
dela Hotin din anul 1621), editate de Z. Pauli, Cracovia, 1853, p. g. Dinainte
de 1672 i schitul Hotinului *, desigur, fiinfiicä1ugari, asezat in afara zidurilor,
fu ridicat (sau reparat) de Iancu Costin paralab de Hotin, fratele lui Miron
Costin. Cf. P. P. Panaitescu, liri noi despre Miron Costin, in Omagiu lui I.
Bianu, Bucuresti, 1927, p. 280-281.

www.dacoromanica.ro
 86 P. P. PANAITESCU

de parere ca sá nu stricam nimica acelora, pentruca staruia Petracu

fiul lui Simion, voevodul Munteniei, care mereu pastra nadejdea cà
ne va supune Moldova, dacá ai no§tri nu vor pustii Wile lor »1.
Marturia lui Iacob Sobieski e deosebit de interesantd: viitorul mi-
tropolit se afla intre ost4i poloni *i. cauta sä impiedice pradaciunile,
sa opreasca ororile razboiului pentru compatriotii lui.
Ace lea§i sentimente 1-au facut, reintors in Po Ionia, cand s'a aflat
Tetravanghelul marelui Stefan in mana vreunui Wean polon ce-1
luase din biserica dela Hotin, cu prilejul asediului amintit, sa.-1 rascum-
pere, implinind astfel o pioasa datorie.
In insemnarea lui Stefan cel Mare se spune ca Tetravanghelul a
fost ferecat, desigur potrivit cu valoarea sa artistica, in chip bogat,
cum se obi§nuia, cu argint aurit, poate bätut cu pietre scumpe. Dar
azi manuscrisul este lipsit de aceasta podoabd, fiind legat intr'o lega-
tura de piele, probabil ruseasca, ceiace inseamnä a.' partea mai de prec,
din punct de vedere material, fusese inlaturata de soldatii rapitori,
spre a o vinde deosebit (poate topitä).
Povestea cartii scrise din porunca lui Stefan Voda pentru Wenii
din cetatea de path la granita, rascumparata peste un veac O. jumatate
de fiul de domn, carturarul pribeag in Po Ionia, are desigur ceva emotio-
nant. Se vede ca i-a fost sortit acestei carti sà nu aibä odihna, alaturi
de mormantul marelui ierarh, cdci a ajuns tocmai la München, in im-
prejurari, pe care nu le putem astazi lamuri 2
Bucurqti P. P. PANAITESCU

1 Ibidem, p. 116. Prima editie a ziarului lui Iacob Sobieski este intitulatA,
Commentariorum Chotinensis belli libri tres, Danzig, 5646.
' La Muzeul de Ara ReligioasA din Bucuresti se aflA un liturghier grecesc
din i6zo, care contine deasemenea un autograf al lui Petru MovilA. Cf. V. Bra-
tulescu, Miniaturi Fi manuscrise, Bucuresti, 5939, p. 36-37 si facsimilul, plansa
IX. Manuscrisul e scris la Leontopol, ceiace InseamnA Orasul lui Leon, adicA
Lweriv sau Lemberg.

www.dacoromanica.ro
 RESUME
La Bibliotheque d'Etat de Munich possede un splendide manus-
crit illumine, une Evangile en slavon écclesiastique (redaction médio-
bulgaré) écrit en 1493 par ordre du prince de Moldavie Etienne le
Grand et dédiée par lui b. la chapelle de la forteresse de Hotin, sur le
Dniester. En 1621 la forteresse filt occupée par les Polonais et des
soldats de cette nation enleverent le precieux manuscrit et l'emporte-
rent dans leur pays. Le celébre métropolite de Kieff, Pierre Mogi la,
fils d'un prince roumain, qui avait participé en personne au siege de
Hotin en 1621 dans les armees polonaises, racheta le manuscrit et y
ajouta tine note de sa main. Il y fait savoir qu'il a dedié l'Evangile au
monastere de la Lavra Petchersca de Kieff, « là, ou mon corps sera
enterre ».

www.dacoromanica.ro
 ILIE FOTINO
I. CONTRIBTJTIUNI BIOGRAFICE
In arhiva d-lui doctor Elie Fotinol, odatä cu 4 VieVile Sultanilor *
am Osit si un caiet de note personale care a apartinut str6bunului
d-sale, Ilie Fotino nepotul lui Dionisie autorul cunoscutei scrieri
TAOXot. -* iv EIA(xxEcf. Dalvt.xil; incevccavicasco; 2, inchinaa frä-
mantarilor revolutionare din anul 18zi. Am pomenit de acest mann-
scris in studiul inchinat Vietilor Sultanilor si am folosit acolo unele
din datele ce cuprinde 3. Am socotit ing necesar sä-1 public acum in
intregime.
Dtscrierea manuserisului. Este un caiet luxos, de 16 x io, cu tm
total de 208 pagini, cu legaturà de piele filth', maron, incadrat intr'un
chenar auriu, bine p5strat. In centrul acestui chenar, pe prima scoarta,
se aflà imprimat, deasemenea in aur, un vas grecesc iar pe a doua
scoarta o floare; pe cotor sunt imprimate cuvintele Souvenir d'amitid.
Acest caiet este inceput la ambele capete. Intr'o parte el cuprinde
un memoriu de familie semnat 'HAtoc; ozNyretv6g si intrerupt la anul
1848; in cealaltä se g6sesc o serie de incerc6ri poetice ale aceluiasi.
1 Dr. Potino, Str. Carageale rz, Bucuresti.
2 Scrierea lui Ilie Potino a fost imprimata in anul 1846. Pe frontispiciu
stA serfs Lipsca. D-rul Andrei Fotino, fiul lui Ilie, a comunicat in anul 1874 lui
C. D. Aricescu (vezi Istoria Revolutiei romdne dela1821, Craiova, 1874, P. XXIII)
c5. scrierea a fost tipAritA la Brcii/a ins5. a de teama guvernului* Ilia Potino a
pus ca loc de aparitie Lipsca. In romAneste a fost tradusA de Pavel Georgescu
sub titlul Tudor Vladimerescu §i Alexandru Ipsilanti in revolutia din anul 1821
supranumitd Zavera, Bucuresti 1874. Dr. Andrei Potino a revAzut aceastA tra-
ducere si a plAtit imprimarea. C. D. Aricescu in op. cit. p. XXIII spune cA a
cercetat si o traducere a lui S, Poroineanu pe care a gasit-o inferioarA aceleia
a hii P. Georgescu.
3 Vezi Victor Tapacostea, Viefile Sultanilor, Bucuresti, 1935, p. 8-13.

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTIIINI BIOGRAFICE 89

Pentru fiecare dintre aceste doug parti caietul are un titlu special.
Astfel, pe prima paging rezervata memoriului stau scrise urmatoarele:
EHMEISIMATAPION CARNET DE INSEMNARI
lijc ig; xfxrayury* a originei mele
xioc t. cr-nzaEou ..6); Wi; i stadiul vietii
7cp6c yvikav -ralv p.e'rec Xp &kin. pentru 0iii4a celor dupd ani
4)1.LeTipow Ouroy6vcov. urma0lor no0ri.
'Mace; (boyreLv6; Ilie Fotino
iar pe pagina de titlu a pärtii a doua autorul a scris cu majuscule, pe
fond verde:
ETIXOYPPHMATA
AIMI)OPA
Din cele 178 pagini cate are intregul volum, primele 31 cuprind
insemnarile memoriale ale lui Ilie Fotino iar ultimele 25 incercarile
lui poetice. Restul de 112 pagini, dela mijlocul volumului, sunt
albe. Atat textul memoriului cat 0 al poeziilor sunt incadrate intr'un
chenar de linii drepte, duble. La Dver,coliccrdepEov paginile sunt liniate
in lungime, cate 9 randuri de fiecare paging; partea rezervatä poeziilor
flind liniatg in latime, fiecare paging are 18 randuri. Voile sunt curate,
bine pastrate, iar scrierea cat se poate de citeata; in general aceia0
accentuata preocupare pentru forma exterioarg care distinge mann-
scrisele lui Dionisie Fotino.
Insemniitatea manuscrisultd. Despre Ilie Fotino, ca i despre Dio-
nisie, s'a scris foarte putin la noi; in Grecia, aproape de loc 1. Cu pri-
vire la Dionisie, gäsim in Elefterudaki 2 abia cateva randuri, iar refe-
ritor la Ilie, nici un cuvant. De altfel, Ilie nu este pomenit nici in Dia-
conovici a. Cercetatorii mgrturisesc, in aceasta privinta, o mare lipsa
de 0iri. Insu0 d. N. Iorga spune in Istoria Literaturii Romane0i:
«Nici despre Dionisie, nici despre Ilie, nu cuprind nimic numeroasele
hdrtii contemporane pe care le-am cercetat » Iata de ce acest manuscris
vine O. implineasca dupg cum se va vedea un gol indeajuns de
simtit.

1 Acum in urmA, a ape:rut in rev. `Davtxci, studiul d-lui N. Svoronos inchinat

vietii i operei lui Dionisie Fotino. Lucrarea cercetátorului atenian se inteme-
iazfi in latura biograficà si In caracterizarea autorului pe studiul meu c V ietile
Sultanilor * apärut in 1935 (v. nota 5).
2 Enciclopedia Greacd, V. p. 261 CEyxuxXoroxt.a.otOu X.4,Lxi>v 'EActiOepoo8ocx-0.
C. Diaconovici, Enciclopedia Romlind, II, p. 453.
4 N. Iorga, I storia Literaturri Romdnefti, vol. III, p. iio.

www.dacoromanica.ro
90 VICTOR PAPACOSTRA

Nu ne vom ocupa, fireste, de incerc6rile poetice ale istoricului.

Sunt lucruri pe care, de sigur ca nici el nu le aprecia in mod deosebit.
Ele ne slujesc totusi pentru a cunoaste mai de aproape viata interioara
a lui Ilie Fotino. Unele din ele, inchinate sotiei sale, ne lash' sa vedem
sentimente adânci de admiratie si iubire in general un om capabil
de sinitiri alese. Allele, scrise probabil inainte de a fi cunoscut pe
Aspasia Xodillos, aratà un om desabuzat de o tinerete veseld, in decursul
careia, odatà cu efortul muncii, sorbea, se pare, adânc din cupa vietii.
Ceva din scepticismul si tendintele satirice 1, pe care le-am subliniat
in spiritul lui Dionisie, se intAlnesc si in scrisul lui Ilie. Cunoasterea
unei anumite parti a societatii groco-române din Bucurestii de odi-
nioará ii &à prilejul unor reflexiuni si aprecieri rimate, nu tocmai ma-
gulitoare ; regret6m cd unele expresiuni cam libere privind sexul
frumos ne impiedicA sà reproducem strofe din aceastà parte a ma-
nuscrisului...

Mult mai importante sunt insä paginile care cuprind insemn6rile

memoriale ale cronicarului revolutiei .din 1821 ; asupra acestora ne
oprim in rândurile de Ltd.
In prima parte a acestor note Ilie Fotino d'a date pretioase asupra
originei familiei si ascendentilor sal dupã ambii pArinti. Ni se amuresc
apoi o serie de probleme privitoare la vieata istoricului Dionisie Fotino
(intre allele: studiile la Constantinopole, c6sAtoria sa in Tara Roma-
neasca, imprejur6rile in care a murit si locul unde a fost inmormântat
autorul istoriei generale a Daciei).
In partea a doua autorul ne infatiseaza, in linii generale, propria
sa viat5., plinä de necazuri care nu i-au lasat fagazul dorit pentru afir-
marea frumoaselor sale insusiri intelectuale. Cu toatà sgArcenia rela-
tàrilor ce cuprinde, cu tot caracterul lor mai mult familial, aceste me-
morii aduc oarecare precizgri, intr'un capitol din istoria culturii noastre
aproape ignorat in vremea din urm5..
Despre continutul memoriilor. Din memoriile lui Ilie, rezultà
ca' familia Fotino este originarà din Nezera Peloponezului 2. Apartinea
acelei vechi nobilimi moreene 3, care si in cele mai grele timpuri ale
Turcocratiei a stiut s5.-si pástreze privilegiile si libertatile *.

1 V. Papacostea, op. cit., p. 35-38.

2 Nezera, in regiunea muntoasa din Nordul Peloponezului (Nezerohoria),
3 Dupg traditia familialA.
4 Pentru stárile de permanenta insurectie a acestei aristocratii pelopone-
ziene vezi raportul publicat de Golubev in news Morittia (Petru Movild),
Kiev, 1858, p. 179-181 (apud P. P. Panaitescu, Mihai Viteazul, p. 50).

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTIIINI BIOGRAFICE
91

Primul despre care Ilie Potino ne dà tiri mai precise este doctorul
Atanasie Fotino tatal istoricului Dionisie. Nu ne aminteste insa nimic
de fratele doctorului Fotino, mitropolitul Grigorie al Dercului 1 care a
fost ucis de Turci in sangeroasa represiune ce a urmat revolutiei eteriste
din 1821. Nu ne spune deasemenea cand s'a nascut Atanasie i unde a
invatat medicina. Se poate presupune insà ca va fi fost ca i alti moreeni
elev al vestitei universitati din Padova. Ori unde si-ar fi facut studiile,
trebue sà conchidem cà doctorul Fotino a fost foarte apreciat de con-
temporanii sal in aceasta lature, de vreme ce a facut o frumoasä cariera
in capitala imperiului, ajungand chiar medicul sultanului Abdul-Hamit 2.
Pomenind altadata de aceste insemnari memoriale, spuneam despre
Atanasie Fotino cä a fost o figura bine cunosculd populara chiar
prin cartierele crestine ale Stambulului ; a fost supranumit de con-
nationalii sài Psaltakis fiindcà era un foarte bun cunoscator al muzicei
orientale bisericesti. Dela dansul va mosteni Dionisie talentul excep-
tional si pasiunea pentru muzica bizantina, in domeniul careia a fost nu
numai un profesor vestit cum ne-o spine Anton Pann 3 dar i creiator
de seama cum vom arata cu alt prilej 4. Dar doctorul Fotino spune

1 In Martie 1821 Grigore al Dercului trdia cAci semneazA scrisoarea sinodalit

a Patriarhului ecumenic impotriva rAscoalei. A fost ucis mai tfirziu, prin spin-
zurAtoare. Vezi scrisoarea sinodald in Ilie Fotino, op. cit., p. 93-99, iar lista
celor spAnzurati de Turci n acelagi, p. 599.
2 Abdul-Hamit a domnit dela 1778 pAnä la 1789.
3 Anton Pann, Bazul teoretic ci practic al muzicei bisericegti, aparuta in anul
5845, la p. XXVI: e Ping aici am vorbit pentru scriitorii muzicii pe cari numai
dupa poemele lor ii cunosc, iar acum vine randul a vorbi si de cei ce i-am apucat
cu viatA, i mai intdiu de bunul meu dascdl Serdarul Dionisie Fotino, care era
din oragul Peloponezului Palea Patra, i venise de se statornicise in Bucuregti,
uncle a scris Istoria Tdrii Rom4negli in trei tomuri, a versilicat pe Erotocrit, a
ldcut i alte versuri originale, care vddesc cd a lost un bun istoric poet ci ritor... It.
Profesorii de muzicA bizantita ai lui Dionisie au fost dupá cum singur a spus
lui Anton Pann vestitii dascAli constantinopolitani Iacob Protopsaltul si
Petru Vizantie e cArora a fost si imitator a (ibidem).
3 Voi prezenta curAnd cAteva informatiuni in legAturA cu opera muzicald
a lui Dionisie Fotino. Am gAsit, legate la un loc o serie de lucrari, intr'o exe-
cutie de deosebitA valoare artisticA (64aattxciptov, TpuaLov, 'Avacrrcanwis-
ocpLov viov i Tec Moot ISE.61.t.eXce icaOoni) Toate aceste lucrAri de muzicA
bisericeascl orientalA sunt dedicate Marelui Vistier Constantin Filipescu. Iatã
dedicatia pusa in fruntea Doxastikarului: AoEms-ruccipt.ov viov Ilepcev
&nom= Tce niv orriLv ro iNuctuToti Krzaruule. EuvreOiv wet 6cpog ivvoluemx6v,
eiSpuOv.ov, xsd cpOoptav6v. Ilccp' &zoi3 Atovuotou Barclexou, TOU ix IlcaoctiLv
lIctspoiv 'Li; iv IleAcnso4cp 'Axatcc;, 55(365 xc'ept.v ro3 naveuyevarrlvrou TE
xcel. nept.cpavarrcfcrou "Apxovro; Meydaou Barnapiou Kuptou Kupoo Kcov-
arav.rtvou OLALTriaxouos To13 div.evecrscitou VOL, xca eilepycruccorcksrou . . .

www.dacoromanica.ro
92 VICTOR PAPACOSTRA

Ilie mai era poreclit de concetatenii sai Inca in doua feluri: Politakis
4 pentru ea' ramasese multi ani la Constantinopol a 0 Cardasis a fiindca
mereu pronunta cuvantul Cardasi.. .». Datoritä lungii lui ederi in
capitala 0 raporturilor cu cercurile otomane, el iqi insu0se limba tura.
Atanasie Fotino a limas la Constantinopol pana in anul 1789 cand,
murind sultanul Abdul Hamit, pärasqte 0 el Stambulul pentru a se
stabili la Patras, unde sotia lui, Diamanda (din neamul Calamogdorteon)
avea intinse proprietati. Aci, departe de framantarile capitalei, traia
doctorul Fotino cu sotia 0 trei copii 1 o o vieata fericitä a administrand
averea sa 0 a sotiei, ocupandu-se in timpul liber cu vanatoarea, iar
Duminicele 0 sarbatorile cantand la biserica. Pe Dionisie, doctorul
Fotino il retrimise la Constantinopol pentru continuarea studiilor.
Nu ni se spune la ce §coala anume, dar nu poate fi vorba de sigur cleat
de marea §coala a Patriarhiei.
Dar iata ca o nenorocire vine sa curme lini§tea 0 vieata familiei
Fotino. Vestitul medic i0 zdrobqte piciorul intr'un accident de vana-
toare 0 moare curand dupa aceia. Lipsita de aci inainte de sprijinul unui
barbat, singura cu fiica sa, Diamanda Fotino avu de luptat cu mari greu-
tati pentru a-0 administra averea 0 pentru a inlesni fiilor ei desavar-
Orea studiilor. Poate tocmai aceste greutati, pe langa dorinta unei cariere
intelectuale liberale, au manat pa0i istoricului catre Tara Romaneasca 2.
Din ace1ea0 motive, hotari Diamanda Fotino sa. grabeasca 0 casatoria
fiicei sale Pascalita cu Andrei Dimitriu Canavos, tatal lui Ilie Fotino.
(Doxasticar nou continand toate cantarile de slava ale anului. Compus dupA
stilul meditativ, cu ritm bun si ftoric. De mine Dionisie Vataful, cel din vechea
Patras al Ahaiei Peloponezului, ca omagiu al prea nobilului si prea luminatului
Arhon Mare Vistier Domnului Constantin Filipescu, cel foarte binevoitor
mie si foarte bine fAciitor...). Lucrarea aceasta a sfarsit-o Dionisie in Sep-
tenivrie 18or, cand era in viirsta. de 32 de ani. Prefata intregii colectii o vom
da in numärul viitor al Revistei.
1 Din povestirea lui Ilie Potino asupra revolutiei din 1821, rezultA cA Dio-
nisie a mai avut un frate probabil mai mic care in momentul izbucnirei
revolutiei se afla la Constantinopol. Vorbind de sangeroasele represalii turcesti
Ilie spune: « Cu alte felurite moduri de moarte prin papa s. c. 1., 10 sldr0rd viata:
fiul doctorului Fotino. . . * (urmeaza lista celor ucisi). In nota I, la aceiasi pagina
ni se spune ca cel ucis era «Irate cu Dionisie Fotino 0 unchiu al autorului* (adicii
al lui Ilia). Nota a fost redactata desigur de doctorul Andrei Potino.
1 Asupra datei cand vine Dionisie Potino in Tara Româneasca erau panA
acum unele nedumeriri; atilt C. Diaconovici cat si d. Adamescu in dictio-
narele lor enciclopedice dadeau anul 1804. Am aratat in Vietile Sultanilor ca
din prefata Istoriei Daciei se poate deduce anul asezArii lui in Tara. Dionisie
scrie intr'un loc: « in urma experienfii mele de 18 ani in aceastii Ord. .. * ; cum
cartea s'a tipArit la anul x818 spuneam eu rezultA cl intrarea lui in Tara
a avut loc la anul 180o. Dar iata ca. d. Svoronos, in studiul sau recent aratA

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTIIINI BIOGRAVICE 93

Despre tatal sau, Ilie ne spune cà era fiul lui Mitu Canavos, unul
dintre cei mai de seamà capitani de räscoall ai Peloponezului in a doua
jumatate a veacului al XVIII-lea. In anul 1786, Mitu Canavos i cu altii
dintre ace§ti viteji o guerillos * fura uci§i de turci. Sotia capitanului
Mitu bunica lui Ilie Fotino din partea tatalui ingrozita de cni-
zimele savar§ite, ii luá copiii i fugi pe ascuns la Naupactos, locul ei
de origine, de unde n'a mai revenit niciodata in Peloponez. Singur
Andrei se reintoarse, dupa tin numar de ani, in vechia Patras, unde
i§i ca§tiga existenta la inceput ca argintar, iar mai tarziu ca negutator.
Casatoria lui cu Pascalita Fotino avu loc in anul 1802. Din aceastä
cäsatorie au rezultat urmatorii §apte copii, mieti 0 fete : Atanasula, Hie
(scriitorul nascut in 1806), Anghelichi, Ecaterina, loan 0
Vasilichia. In afara. de Ilie i Eftimie, ceilalti copii au murit de timpuriu.
In anul 1817, dupa 15 ani de casatorie, Andrei Dimitriu muri pe
nea§teptate, in varsta de aproape 40 de ani. Aceasta nefericità impre-
jurare schimba cu totul cursul vietii lui Ilie Fotino.
In vremea aceasta, Dionisie ajunsese o personalitate de seama
in lumea intelectuala a capitalei muntene. Primit in cinul boieresc 1,
stimat i iubit pretutindenea pentru firea sa voioasä, pentru ideile
si cuno§tintele sale variate, pentru cultura sa adanca in domeniul
muzicei orientale religioase, 0 mai ales pentru eruditia sa in domeniul
istoriografiei Dionisie ajunsese la varsta de 49 de ani o podoaba
a societatii culte greco-romane 2. Necasatorit, se pare cä el incepuse a
simti amaraciunea singuratatii i regretul cä n'are un mo§tenitor caruia
sa-i lase numele i rodul atator osteneli pe taramul intelectual. Iatä de
ce, curand dupa ce ii veni vestea mortii cumnatului sail Andrei, el trimise
la Patras pe un om de incredere, Hagi Lambru Ladopulos pentru a
aduce pe Ilie la Bucure§ti. Astfel, in ziva de 15 Mai 1819, cronicarul revo-
lutiei din 1821 plec . cu insotitorul sau spre capitala Tarii Romane§ti.

cA prefata fusese publicatA de Dionisie Inca din 25 Octomvrie 1817, in perio-

dicul grec din Viena OrloXoymbq TaNypacpog, ca un prospect. (Titlul complect
al acestui periodic grec este: (I)UoAoyucbg T7pkrpoo:poc ilTOL 'EXXlvocoi3 Tall.e-
ypcipou OtloXoymi. adicA Telegralul literar sau partea literard a Telegrajului
grecesc. Vezi D. Russo, Studii istorice greco-romdne, opere postume, tom. II, p.
394). Deci Dionisie venise in Tara RomAneascA nu la 1800 cum afirmasem eu,
ci cu cAteva luni inainte, adicA In cursul lui 1799.
t In prefata volumului de cântAri biserice§ti inchinat naarelui Vistiernic
Constantin Filipescu, el semneazA la 18or ov&o D. Bovdczoc: mai tArziu
semneazA Serdar (v. it cartea de adeverire datA de boeri lui Tudor Vladimi-
rescu in 23 Martie 1821 in C. D. Aricescu, Istoria revoluliei romdne dela 182r,
p. 132-133, unde semneazA Serdar).
2 V. Papacostea, op. cit., p. 8-13 §1 35-38.

www.dacoromanica.ro
94 VICTOR PA PACOSTRA

Ilie Fotino avea la sosirea in BucurWi varsta de 13 ani. El fácu

desigur o foarte buna impresie asupra unchiului Am; de vreme ce acesta
il i infie « Mi-a hdrdzit gi numele sdu, ca sd md numesc de aci inainte
Fotinos qi nu Canavog ».
Un an mai tarziu, in Iunie 1820, cam pe neWeptate, Dionisie se
cdsätori cu fiica serdarului Mincu Vulturescu din Slatina 1 Se pare ca
aceastd cdsätorie, contractata de unchi la o vârstà destul de inaintatä (cu
o Ltd, pe cat intelegem, foarte taddra) n'a fost de loc pe placul nepo-
tului ; a 0 calificat-o in termeni foarte aspri in notele sale memoriale.
Toamna anului 18zo veni aducand dela Rasarit zvonul misterios
al preparativelor de riscoalà. In cimitirul dela Ismail, in cea mai desa-
vagita taina, se stranserd la 5 Octomvrie cápeteniile Eteriei la chemarea
lui Ipsilanti i hot5.rirà ca räscoala sá inceapa din Peloponez 2. Lui
Dionisie, despre care Ilie ne spune cà « era iniliat in secretele Eteriei 3,
nu ii putea sc6pa aceasta hotkire ; ii cuprinse o mare ingrijorare de
cele ce se puteau intampla mamei i surorei sale. Bun observator de
oameni i fapte, inclinat mai degrabà spre critic& 0 scepticism decat
spre actiune, autorul Istoriei Daciei nu privea desigur cu prea multa
incredere pregalirile ce se fáceau 4. Prevelzand pared insuccesul revolutiei

1 Mincu Vulturescu era dintre bcierii fasvrAtiti in 1793-4. Vezi I. C.

Filitti, Frdmiintdrile politice i sociale..., p. 29.
2 Vezi I. Filimon, 6,ox(v.r.ov tcrwoptxbv rcepl, 'en; 'EXXIvociig 'Enotvcarrckaeon,
Atena, 1859, vol. I, p. 48. Intre cei cari au luat parte la sfat reprezentAnd
diferitele regiuni sunt amintiti Dikeos, Perevos prietenul i biograful lui
RhigasLeventis i Csantos. Dela inceput trebue observatA lipsa de botarire
si de pregatire. Se trece dela proectele cele mai fanteziste atacul asupra
flotei turcesti, luarea arsenalului i prinderea Sultanuluil la formulele cele
mai comode: sA se astepte intai rascoala celorlalte popoare crestine din imperiu
a Sarbilor in deosebi i formarea unei armate in Principate care sä in-
ceapa fArA intarziere operatiunile. In sfarsit, la 13 Octomvrie are loc al doilea
sfat, hotarandu-se de data aceasta ca rAscoala sA inceapa din Moreea. In asigu-
raffle date Sarbilor la 5 Noemvrie se afirma din nou planul unei rascoale
care va inainta din Moreea catre DunAre ; dar Sarbii ramaserfi rezervati. Curand
dupa al doilea sfat, Ipsilanti abandonA din nou proectul rascoalei in Moreea.
Vezi pentru perioada premergatoare turburArilor si Taxi. X. liceveathpou, 'H
(Dilud kaLpEtz, 1814-1821, Atena (1926), p. 380 I urm.
3 Ilie Fotino, op. cit., prefata. In Catalogul Eteriei, de curand publicat de
B. r. mg. - 01 (100axoE. Kocrdaoyo5 rciv 10Sn 'ell% (Damijg 'ETactpelag ix Toi5
cipxcLou éxcp, Atena, 1937 N. F. Z6opeivou (op. cit. p. 144) n'a gAsit
numele lui Dionisie Fotino. Cititotul sA retina acest fapt de o insemnatate deo-
sebita.
' Fara sA fie un om politic activ, Dionisie Fotino era, prin cultura lui istoricA
si politick in mfisurA sa-0 dea seama de neseriozitatea pregatirilor eteriste
si mai ales de imprejurarile generale cu totul nefavorabile rascoalei.

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBIJIIIINI BIOGRAFICE
95

nefericirile ce avea sa indure poporul grec, el se hotari sä se des-

faca cu totul de patria sa stramutandu-si intreaga familie in Tara Ro-
maneasca. Scrise fleä intarziere mamei s't surorei sale in acest sens
sfatuindu-le « sd vdndd proprietdgle kr si cele miqcdtoare si cele nemi-
scdtoare din vechea Patras, si sd plece de acolo ca sd vie cdt mai curdnd
in V alahia ...». Cat de bine era informat Fotino asupra celor ce se
puneau la cale se vede din repeziciunea cu care a procedat. La 25
Noemvrie 1820 Diamanda Fotino, insotita de Pascalita Canavos
mama lui Ilie si de Eftimie, fratele acestuia, soseau la Bucuresti.
Intre timp insa conducatorul Eteriei schimba planul initial, luancl
deciziunea ca räscoala sa inceapa in Principate 1 iar nu in Peloponez.
Astfel, izbucnirea turburarilor din 1821 gasi familia Fotino intrunita.
in Bucuresti. Acum Dionisie urmareste de aproape evenimentele. El i§i
dà seama de obligatiunile ce are, atat ca istoric consacrat al timpului salt,
cat i ca martor imediat al unora dintre evenimentele ce se desfasurau.
Infrtmtand riscurile, Dionisie rdmane necontenit in Capitala, pe care n'o
paraseste nici in ziva sosinii lui Tudor. Iata ce ne spune in aceasta
privinta Ilie : o Räposatul unchiul meu Dionisie Fotino, aflandu-se in
acea epoca in Bucuresti, i initiat hind in secretele Eteriei, se ocupa
totodata cu multa asiduitate intru a completa a sa istorie a Daciei, scrisa
in trei volume, culegand fatal preget mice notite i informatiuni 2,

1 Ipsilanti a explicat noua modificare a proectului in modul urmator;

dar dupa revolutiunea din Neapole i Piemont era imposibil a opri impul-
siunea data eteristilor, in cat m'am vazut tarit de curent mai ales dupd desco-
perirea conjuraciunii de cdtre Poartd; apoi Grecii trebuia sà profite de rdzboiul
Portii cu Ali.Pa5r, prin care se faces diversiune Turcilor ; am lost dar silit a
da semnalul, aruncdndu-md in Principate, pentru cuvdntul cd, atrdgeind asuprd-le
toatd atentiunea Portui, provinciile Greciei sd puteau prepara mai lesne » (scri-
soarea lui Ipsilanti; este reprodusa de 1.1tu in scrierea sa, p. 38-40). Desco-
perirea conjuratiunii se datora tradarii unora dintre eteristi. Vezi C. D. Ail-
cescu, op. cit. p. 86-87.
2 In privinta obiceiului lui Dionisie Fotino de a strange cu o adevarata
pietate tot felul de insemnari i izvoare pentru marea scriere inchinatä istoriei
romanesti se gaseste in Contributiuni istorice, a lui Virgil Andronescu aparutil
la Constanta in 1901, o informatiune mai putin cunoscuta. Este vorba acolo
de cronica lui Popa Ilie ot Butoi (transcriitor si continuator al logofatului Matel
dupa parerea lui Andronescu) unde citim ca. in 1813 s Intre boerii lugili din
Bucuresti (de Pica ciumei) un Dionisie Fotino, boer de neam grec, au venit la
mine de mi-au cerut cu chirie crama viei mele dela Gldmbocel, pdnd sd incete ciuma,
i-am dat-o. Iar in una din zile, vdzeindu-md cd scriu oare-care insemndri, ne-am
dat in vorbd j i-am ardtat scrisele tatdlui meu i mi-au cerut de s'au scos copie
prin Alecu loanidis, gramaticul mdndstirei Butoiul, ajutat ,si de Dimcea logo-
ldtul, care era si anagnost la un arliereu

www.dacoromanica.ro
96 VICTOR PAPACOSTRA

aplicandu-se cu mult interes, precat a fost in vie* la tot ce se

petrecea in societatea romana *1. Dar, cel care se ingrijise cu atata
dragoste de top ai sai, ocrotindu-i de departe 0 de aproape, iar in
momentul apropierii furtunei aducandu-i sub aripa sa iubitoare, nu
banuia cat de aproape era propriul sau sfar0t. In ziva de Luni io
Octomvrie 1821 o moarte ale carei cauze nu sunt lamurite in deajuns
smulse pe Dionisie Potino din mijlocul manuscriselor i familiei sale.
Era in varstá de abia 52 de ani. De0 venea in imprejurari generale excep-
ponale, curand dupg ce armatele turce*ti ocupasera Tara 0 Capita la 0
deslantuisera acea sangeroasà represiune, moartea istoricului n'a trecut
neobservata. Bucure0enii i in primul rand desigur clerul au
facut un frumos alai de ingropaciune aceluia care era, de mai bine de
douà decenii, dascalul Dionisachi. « A fost ingropat cu alaiu insemnat
in Biserica numita a Sfintilor 2, in Bucure0i* spune Ilie in memoriile
sale.
De0 in varsta de abia 15 ani, Ilie Fotino care urmarise de aproape
activitatea 0fintifica a unchiului sau a luat in pastrarea sa mate-
rialul documentar ramas continuand sa-1 imbogateasca: « Dupd ince-
tarea lui din vieald, urmdnd i eu aceani cale, am observat cu atentiune
evenimentele ce se petreceau pe atunci fi am notat cu cea mai scrupuloasd
exactitate, mice intdmplare care prainta un interes istoric »s.

1 Ilie Fotino, op. cit., p. VI. N. r. E6opWvog crede cA Dionisie a murit t in

plinA activitate politicA* (Anikvev iv =Aiwa aumexcpuct xoct 7scat..rix-TI 8pdarzr....).
Aceasta nu se poate spune. RepetAm Inca odata: in afarl de epigrama scrisä
in potriva lui Caragea i semnAtura gasita pe 4 cartea de adeverire * data lui
Tudor Vladimirescu, Dionisie Fotino n'a fAcut nici o alta actiune politicA.
Asupra ideilor sale liberale fire§te nu poste fi nici o indoialA; dealtfel am atras
atentiunea asupra acestor idei, in Viefile Sultanilor, p. 35-37.
2 Vezi Victor Papacostea, Vietile Sultanilor, p. 12 nota 6. Biserica cu Sfinti

se gAse§te pe Calea MoOlor in partea Bucure§tilor numitA altAdatA *Maha-

laua Popa Hierea*. Dim. Rosetti, in Dictionarul Contimporanilor spune:
e ... [Dion. Foam] s'a instalat in propria sa casd, pe podul Tdrgului de afard
(Calea Mosilor), in faia Bisericei cu Sfintii, actuala casd a reposatului Dr.
Warthiadis. A fost intnormantat in BisericA: s ...pdud azi se vede piatra ce aco-
pere mormdntul sdu, care se alld sub jeturile din strana steingd a Bisericii*.
Aceasta biseria a fost pana in prezent obiectul unor numeroase cerceari intre
care mentionam: G. I. Ionescu-Gion, Istoria Bucurestilor, p. 209-10 ; N. Iorga
Inscriptii din bisericile Romtiniei, I, p. 279; General P. V. NAsturel, Biserica
cu sau Sfinfilor, in Rev: Albina, XIX (1916), p. 1248. Acum in urma a
apArut o incercare monograficA: D. Ionita, Biserica cu Sfinti din Bucuresti,
(extras din Bis. Ort. Rom. LVI, 1938, no. 1-4, IanuarieAprilie 1938).
$ Ilie Fotino, op. cit., p. VI.

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTIIINI BIOGRAFIC 97

Se pare insa ca dupa moartea lui Dionisie, situatia financiara a

celor rama0 era zdruncinata iar posibilitatile pentru Ilie de a urma
exclusiv pe calea studiilor, foarte restranse, de vreme ce se vede silit,
la o varsta. Inca foarte tanárá 19 ani sa-0 caute un mijloc de
existenta. Astfel, la 1 Ianuarie 1825 el inträ in serviciul vatnii din Bu-
cure0i.
La 24 Fevruarie 1825 se stinse de batranete, in varsta de io8 ani,
bunica sa, sotia doctorului Atanasie Fotino 0 mama a lui Dionisie.
Nefericita supravietuise sotului, fiului 0 celor cinci nepoti de a caror
moarte am pomenit mai sus. A fost ingropata la aceia0 biserica zisa
a Sfintilor, unde a fost ingropat 0 Dionisie.
De prin anul 1826 Ilie Fotino atragand asupra sa atentiunea bine-
voitoare a baronului Stefan Meitani1 infra in serviciul ocnelor. Dar nu
statu mult 0 se reintoarse la vama in functiunea de casier. Se pare
insa ca nu era un om uqor adaptabil caci schimbari de felul acesta
intervenira tot mai des. Astfel, in 15 lulie 1828 Baronul Meitani il lila
dela vama 0 il trimise cu slujba la Braila. Izbucnind ciuma el plea.'
din nou la Bucureti iar la 1829 11 gosim vamq la Ciimpina unde ezu
un an intreg. La 30 Iulie 1830 ((in zilele baronului Cristolor Sachelarie»2
Ilie Fotino intra in serviciul Pc4tei din Bucure§ti. Curand insa.,
se reintoarce la vatni 3 dar 4 invidia # colegilor il deceptioneaza atat
de tare incat se hotar4te sa plece definitiv, dupa abia 3 luni de
functionare. De data aceasta amaraciunea lui este atat de mare Inca
parasWe chiar tara impreuna cu mama 0 fratele salt cu inten-
tiunea de a se repatria.
Intoarcerea in Peloponez a m4cat adanc sufletul lui Ilie Fotino.
Beat de emotie el cutreera sträzile vechii Patras. Aci, spune el # am
mers ca sa sdrut parnantul prea scumpii mele patrii, mormantul 0
1 Baronul telcin Meitani cunoscutul bancher ginerele fostului domnitor
Sutu a avut concesiunea salinelor iar mai apoi si pe a vamilor. A fost in
prima jumatate a veacului al XIX unul dintre cei mai bogati oameni din
Bucuresti. Familia baronului Stefan Meitani era de origine macedoromana,
din comuna Cdtuna sau Vlahoceituna (Acarnania). Pentru stramosul familiei
Meitanivestitul capitan armatol Pana Meitanivezi Satas, Toupxoxp. 'Exxecc,
p. 313. Rand Meitani a trait pe la anul 1684. Cf. si Caragiani, Studii istorice
asupra Romdnilor din Peninsula Balcanicd, p. 143 si 134. Pentru comuna Vla-
hocatuna vezi Pouqueville, Voyage de la Grdce, t. III, p. 247. Calatorul francez
vorbind de aceasta comuna spune ca. era Colonie des Valaques Bomiens.
2 V. pentru concesia lui C. Sachelarie, C. N. Minescu, Istoria PoFtelor Ro-
mane, p. 142-7.
a Pentru modal cum s'a organizat regimul vamal in Principatele Romane
in vremea Regulamentului organic vezi Jean C. Filitti, Les Principatés Rou-
maines sous l'occupation russe (1828-1834), cap. Politique douanidre.

www.dacoromanica.ro
7
98 VICTOR PAPACOSTRA

moastele veneratului meu tata...». Va incerca sa-si refaca o cariera.

0 o gospodarie, dar tocmai atunci izbucnesc in Grecia cunoscutele
turburari revolutionare, 4 tragica sceng a incendiefii in Paros a cora-
biilor nationale », opozitia constitutionalilor din August si asasinarea
lui I. Capodistria in Octomvrie. « Toate acestea, spune Ilie, faPte
neobicinuite pentru noi, ne-au silit sd ne intoarcem din nou in
V alahia ».
Acum norocul ii surade binevoitor, caci indata dupà sosire este
numit inspector general la «scalas vamilor intregii Valahii Mari. Apoi
trece in interesul serviciului la Craiova, iar de ad ajunge in 1832 la
Cdineni unde ramane pana la sfarsitul anului, cand se inapoiaza la
Bucuresti. In Aprilie 1833 este numit vame§ la Braila si ramane in
aceastd calitate pana. la 1835. In vremea aceasta mama lui, Pascalita
continua sà locuiasca. in Bucuresti 1.
Intre timp se inbolnaveste greu de ce boala nu ne spune si
ajunge in primejdie de moarte. Insanatosindu-se, ia insfarsit hotarirea
sà se insoare. Prin arhimandritul Panaiot Peloponezianul, egmnenul
mdndstirei Sf. Nicolae din Galati, Ilie Fotino este introdus in casa lui
Atanasie Xodillos cunoscutul fruntas eterist pentru care nutrea un
sentiment de profunda admiratie. Bogat altà data, acest patriot grec
traia de mai multi ani retras la Reni in Basarabia, cu fiica sa Aspasia.
Scapatase, scrie Ilie Fotino, fiindch « in anul 1821 fi-a sacrificat mai
toatd averea pentru revolufia greceascd ).).
Introdus in viata acestei familii el se ataseaza puternic de Aspasia
Xodillos a carei crestere aleasa il impresioneaza adanc. In 10 Decemvrie
1833 Me se logode§te cu &Ansa iar in Fevruarie anul urmator se si
casátoreste, nas fiindu-le Ioan Ghimba «mare negustor la schela de acolo».
Plin de avant si de vrednicie, el isi face in acelasi an casa. in Braila,
iar in ziva de II Noemvrie tot in 1834 vine pe lume primul salt

1 Se pare cA locuiau in casa lui Dionisie ; in orice caz tineau de parohia

Bisericei cu Sfinti. Intr'o jalbA care Mitropolie a enoriasilor acestei biserici
pentru neregulile acute de Mihalache Mariuteanu, se spune intre altele:
4 . . Cáci noi cunoastern pA Prea Osfintia ta si pA sfAnta Mitropolie stApanA
desAv5ssitA p5. aceastA sfantA bisericA ca un metoh ce este, iar nu pogo-
ro.t5. supt clironomia unui om nesuferit, carele nu numai pi noi in toatA vreme(a)
cane supArA sine ponoslueste, apoi §i u.5a pdlimarului unde sade fameile au inchis-o
cu lacdt ca sd nu mai intre d(umnea)ei Pdscdlila, sora rdposat( ului ) Sdrdar
Dionisie. . .)). Vezi Mitropolia Bucuresti, dosar 1493/1833, f. r-v., Biserica cu
Sfinti (apud D. IonitA, op. cit., p. 22 nota 1.) Mariuteanu era imi comu-
nicii d. George Florescu, cumnat cu Dionisie Fotino (se asAtorise cu Maria,
a doua fiicA a lui Mincu Vulturescu).

www.dacoromanica.ro
 CONTRIBUTIUNI BIOGRAFICE 99

copil Andrei1; acesta, mostenincl insusirile strabunicului sau avea

sä devina unul dintre cei mai de seama medici militari ai Tarii noastre,
inaintand pAnd la gradul de general si distingandu-se cu prilejul raz-
boiului pentru independenta.
Unul dupa altul yin pe lume alti zece copii: Ecaterina, Grigore,
Zoe, Amalia, Polixenia, Aristomene 2, Elena, Oreste, Maria 0. Aurelia.
Vieata lui Ilie Fotino a fost apasata de necazuri si dupa casatoria
cu Aspasia Xodillos. Astfel in anul 1836 a fost silit sä plece iarasi dela
vama Brai lei si sa se apuce de negot. Peste toate nemultumirile
de cariera, vine marele cutremur din it Ianuarie 1837 care surpg
aproape in intregime casele cele noi ale lui Ilie. « Am rdmas
pe la casele altora * scrie el cu amaraciune in carnetul salt de
amintiri. In anul 1839 are pagube marl in intreprinderile sale corner-
ciale iar in anul urmator pierde pe fiica sa Ecaterina la care tinea deo-
sebit de mult. In 1841, in 13 lithe, sotia lui Ihe are mult de suferit de
pe urma unor sperieturi « din pricina revolutiei Bulgarilor, care s'a
intamplat la 13 Iuhe acelasi an cu destula varsare de sange intre ei
si soldatii carmuirei ». In anul 1842 el incerca din nou norocul in ser-
viciul vamilor, dar dupa cinci luni de functionare se vede din nou silt
O. paraseasca aceasta slujbä pentru a reintra totusi in 1843. Totodata.
Ilie Fotino a luat « cu chirie » drepturile portului Braila de unde a
avut castiguri btme. Dar nu s'a putut bucura in voe de succesul sau
fiindca. a cazut greu bolnav de friguri si in urtna de ficat ; a zacut a-
proape, sapte luni. In anul urmator, 1844, el dadu o mare extindere

1 Andrade Fatima a facut liceul §i primii ani de medicina la Atena. Apoi

s'a dus la Paris pentru completarea studiilor medicale. Intors in tail la 186o,
a practicat medicina in Bucure§ti. Organizandu-se 4 Serviciul Sanitar Militar n
a intrat in armata. I s'a incredintat sectia chirurgicalä la Spitalul Militar, unde
a facut cursul de Clinic& chirurgical5.. A ocupat pe rand diferite functiuni, intre
care, cele mai insemnate sunt: senator al colegiului al II-a de Ismail (1877), iar
dupa retrocedarea Basarabiei, senator in mai multe randuri in jud. Mehedinti
uncle avea proprietati; §ef al ambulantei Marelui Cartier General (1877-1878
care avea baza de operatie in jurul Plevnei (s'a gasit uneori in mijlocul focului
inamicului 4 30 August §i 6 Sept. ») ; inspector general §i qef al circumscriptiei
sanitare a corp. I de armata §i divizei active Dobrogea ; director general al serv.
sanitare civil, §i in fine Efor al spitalelor civile din Bucure§ti. La x89r, a fost
delegat de Ministerul de Itazboi sà reprezinte serviciul sanitar militar roman
la congresul de higiena §i demografie dela Londra.
Androcle Fotino a fost casátorit cu Aretia Mihail, sora lui Dinu Mihail,
cunoscutul donator de origina macedoromana din Craiova.
2 Aristomene Fatima tatal d-lui dr. Elie Fotino a fost casatorit cu o
aristocrata rusa Alexandra Dolomanofi.

www.dacoromanica.ro 7.
I 00 VICTOR PAPACOSTEA

intreprinderilor sale luand odin nou cu chirie veniturile portului a 0.

mai cu deosebire distributia vinului, rachiului, tutunurilor i taba-
cului din Braila *. Si de data aceasta a avut ca§tiguri insemnate. In
anul urmator (1845) in 21 Mai Ilie Fotino i sofa lui au suferit
un gray accident de trasura. Peste vara, insanato0t, construie§te
in curtea primei case Inca una de raport continuand sa fig in
arenda veniturile portului. In 1847 este numit vame§ in Braila de
catre Constantin Tocanos care avea concesiunea vamilor. « In anul
1848 spune Ilie Fotino zisul Constantin Tocanos a luat in acela§i
an vdmile Moldovei qi V alahiei laolaltd, pentru fase ani 0 am ramas
iara§i in acela0 post...».
Cu anul 1848 se intrerup insemnarile de fata. Este anul mortii
autorului. In ultimul aliniat el comunica na§terea fetitei sale Amelia,
in seara zilei de 9 Ianuarie. « Na§ al ei a fost numitul Constantin To-
canos * stint cuvintele cu care se incheie notele memoriale ale lui Ilie
Fotino.

II. PRECIZARI ASUPRA OPEREI ISTORICE

A LUI ILIE FOTINO

Elenism i Fanariotism. Nu a§i putea incheia studiul de fata fara

anume observari in legatura cu opera istoricd a lui Ilie Fotino.
In revista ateniana 'EMolvtxdc a aparut studiul amintit al d-lui
Svoronos 1 in care, intre altele, se raspunde unor opinii exprimate
de mine in Viefile Sultanilor 2 cu privire la personalitatea lui Dionisie
Fotino 0 a rolului lui in societatea i cultura româneasca. Iatä ce afir-
mam eu:
« Niciunul dintre scriitorii greci dela noi nu s'a facut mai
vrednic de recuno§tinta noastra ca bionisie Fotino. Va veni
vremea ca printr'un studiu deosebit, sa se arate partea pe care
a avut-o opera acestui « grec » dominata de ideile timpului
la formarea acelei atmosfere care a pregatit spiritualice§te rem.-
§terea poporului roman. In ce masura se integrase sufletului
romanesc i aspiratiunilor lui de atunci, in ce m5surä el poate fi cu
cinste a§ezat de precursorii autohtoni ai emanciparii noastre, a de-
monstrat-o Gh. Sion in Prefata traducerii sale: « Nefericita epoca

1 N. E6op6vou, '0 ALovixstog (Donet,v65 xd 'rb kr-ropmbv rtoi3 pyov (`E),

X-11\xxi, ix Toil .r6v.ou I"-1938 Ga. 133-178).
2 V. Papacostea, op. cit., p. 6-13.

www.dacoromanica.ro
 PRECIZARI ASUPRA oisEREI ISTORICE 101

a invaziunii Grecilor in tärile noastre 0 a Domnilor far a rioti,

este scrisä ca o adevarata epopee 0 cu o inima in adevar
romaneasca ; mai toate familiile insemnate de astazi, vor vedea
rolurile parintilor bor. De0 grec, Fotino se vede ca a calcat pe
inima sa, 0, pentru ca sa fie veridic, a descris cu nepartinire
0 cu compatimire de inima romaneasca, calamitatile cote au
suferit tarile romane din cauza consangenilor sal ». Inteadevar,
vorbind de consangenii sad, Fotino nu se sfiete sa. scrie: «...oameni
tica1o0 (Greci de Fanar !), destramati 0 faith' satin, necuge-
tand cleat numai cum sa se imbogateasca cu desbracarea
saracilor...».
Aa il judeca pe Fotino 0 d. N. Iorga cu prilejul publi-
carii corespondentei dintre istoric 0 Zenobie Pop: « a fost unul
dintre cei mai insemnati 0 mai legati cu. vieata noastra roma-
neasca dintre invatatii 0 scriitorii greci cari au trait in mijlocul
nostru...». Nu este fara insemnatate de sigur, nici faptul ca
il gasim semnat pe o cartea de adeverire * data de boerii -card
lui Tudor Vladimiresch in 23 Martie 1821, carte prin care se arata
ca. pornirea Dumnelui Slugerul Tudor Vladimirescu, nu este rea
§i vdtdmdtoare, nici in parte liecdruia, nici patriei, ci folositoare
gi izbdvitoare gi norodului spre uqurinfd )).
Din nenorocire ideile exprimate mai sus 0 mai ales unele nuance
au scapat, se pare, cercetatorului atenian ; adaugand la aceasta
0 o exagerata sensibilitate nationalista, d. Svoronos ajunge sä faca o
discutie cu totul inutila. Iata ce spune cl-sal, intre altele:
Cu dreptate deci d. V. Papacostea, caracterizand pe [Dio-
nisie] Fotino spune : « Va veni vremea cand, printr'un studiu
deosebit, sa se arate partea pe care a avut-o opera ace-
stui o grec » dominata de ideile timpului la formarea
acelei atmosfere care a pregatit spiritualicqte renWerea
poporului roman. Papacostea insa exagereaza cand, urmand
pe Gh. Sion, traducdtorul Istoriei Daciei a lui D. Fotino,
dore§te sa reprezinte pe Fotino aproape romanizat. Fotino
a fost grec, purtand dragoste pentru Greci 0 Grecia,
simtind insa egalä dragoste 0 pentru patria sa adoptiva, Ro-
mania ».
Cititorul poate observa ca.' nicaieri in pasagiul nostru nu am con-
testat grecitatea lui Dionisie Fotino 0 nici dragostea lui pentru Greci.

1 N. I'. Mopctwou, op. cit., p. 176.

www.dacoromanica.ro
102 VICTOR PAPACOSTEA

Am spus numai ca, in procesul deschis intre pamanteni i regimul f a-

nariot bun sau ran, nu-1 discutam aci Dionisie Fotino a luat
partea parnantenilor. Dar nu trebue sa confundam fanariotismul cu
elenismul. Fanariotismul este mai de grabl un regim politic, desprins din
lumea in decadere a Bizantului i degradat Inca prin simbioza de
veacuri cu regimul sultanior. FirWe, se pot spune despre acest regim
astazi, foarte multe lucruri bune, despre anume personalitati in deo-
sebi ; pamantenii insa, 1-au privit la vremea aceia, ca pe un regim
strain, inabu0tor i umilitor pentru puterile de afirmare ale rasei care
intemeiase i pastrase prin veacuri, Statul.
Impotriva acestui regim in complicitatea caruia se simteau foarte
bine 0 o parte din boerii romani se ridica nu numai protestarea
lui Fotino, dar 0 a altor greci, 0 a lui Ipsilantil insu0, comandantul
Eteriei.
In al doilea rand, d. Svoronos crede ca amintind semnatura lui
Dionisie Fotino pe « Cartea de adeverire » data de boierii din partida
nationala lui Tudor eu am voit sa-1 asimilez pe istoric mi§carii pan-
durilor. Nu. Am voit sä subliniez cu un fapt foarte elocvent, caracte-
rizarea d-lui prof. N. Iorga ca « Dionisie Fotino a lost unul dintre cei
mai legali cu vieala noastra romaneascd dintre invcilalii i scriitorii greci...».
Faptul cä n'a plecat din Bucure§ti nici peste hotare i nici la Ipsi-
lanti dar mai ales prezenla lui in mijlocul acelei boierimi nalionale
11 arata pe Dionisie Fotino mi§candu-se nu atat pe
anti-/ anariote
linia actiunii eteriste, cat pe aceia a boierimei pamantene. De altfel
d. Svoronos insu0, 1-a cautat dar nu 1-a gasit, pe invätatul cerce-
tator al istoriei romanWi, in catalogul 2 de curand tiparit al
membrior i initiatilor pe care i-a avut Eteria.
Poate fi atribuitil lui Dionisie Fotino opera semnati de Ilie2 Dar
d. Svoronos 3 merge mai departe ; d-sa afirma cä Dionisie Fotino a lost
chiar ostil lui Tudor. Ca dovada, invoacà lucrarea lui Ilie Fotino.
Aceasta carte, spune cercetatorul atenian, este in realitate opera lui
Dionisie, cad s'a scris pe temeiul insemnarilor lasate de el nepotului
sail 4. In sprijinul acestei afirmatii d. Svoronos aduce mdrturia lui
Ilie Fotino insu0.
Inteadevar, in prefata scrierii sale privitoare la evenimentele din
1821, Ilie se aeaz'a' el insu0 sub autoritatea §tiintifica a unchiului
1 Vezi proclamatiile lui atre Romani.
2 B. I. Mgoc, 01 00ocol. KrdAoyo Sv licAcT3v Tijg (Itaucijg 'Escape/a;
ix ro (ipxdou I6xsfyi, 'AOijvca, 1937 (cf. E60pd)Vou, op. cit., p. 144),
3 N. I% E6op6vou, op. cit., p. 176-178.
Ilie Fotino, op. cit., p. VI.

www.dacoromanica.ro
 PRECIZARI ASUPRA OPERRI ISTORICE 103

sau, declarand. 61 a folosit intre altele 0 unele notite ramase

dela Dionisie 4. S. cercetam mai de aproape aceasta chestiune.
In primul rand, vom observa ca. d. Svoronos reproducand cuvintele
lui Me, le exagereaza sensul. Astfel la p. 144 d. Svoronos spune: « Ilie
Fotino precizeazd cd a scris opera sa pe baza notifelor lui D. Fotino».
La p. 163 vorbind iara0 de cartea lui Ilie spune din nou ca, « s'a scris
pe baza notifelor scriitorului nostru (Dionisie Fotino) *.
Astfel prezentate lucrurile, cititorul poate crede cà inteadevar
temelia operei lui Ilie Fotino, in intregime, o formeaza notitele famase
dela unchiul sau; ca deci, acesta a lasat la moartea lui o adevarata
cronica de insemnäri zilnice, pe care a intocmit-o chiar in vremea revo-
lutiei, ca martor contemporan al evenimentelor. In cele din urma,
d. Svoronos nu se multumete sä atribue lui Dionisie numai materialul
informativ din opera lui Ilie, dar 0 ideile 0 opiniile exprimate in ea. Caci
iatä ce ne spune la p. 177. « Adevdrata atitudine a lui (Dionisie) Fotino
fafei de miqcarea revolulionard a lui Vladimirescu se vede din cartea nepo-
tului sdu Ilie Fotino, care poate fi considerata pe de o parte qt., ca operd
a scriitorului nostru ».
Iata.-1 deci pe Ilie Fotino ajuns un simplu semnatar al unei opere
care atat in materialul ei informativ, cat 0 in comentariile 0 opi-
niile ce exprima apartine in fond lui Dionisie. Astfel pusa problema,
d. Svoronos grete prin exagerare.
Lucrurile nu stau chiar a4a. Ilie s'a wzat sub autoritatea marelui
istoric, prezentandu-se ca un continuator al sail., fiindca il apasa, odata
cu ideea tiparirii, teama de raspundere. Sä nu uitam cã era prima lui
scriere, ca problema era foarte spinoasä, ca." o bung parte din actorii
dramei traiau Inca 0 ca discutiile 0 pasiunile in jurul celor petrecute
la 1821 nu incetasera a preocupa societatea noastra. Ilie Fotino, un
necunoscut la data aceia, un strain aproape, luptand cu man l. greutati
de carierà, nemultumit adesea de semenii al, gata, la un moment dat
sä se intoarca pentru totdeauna in Grecia 1 a marturisit insu0 ezi-
tarile 0 temerile acestea.
Numai u dupd o serioasd chibzuire luai curajul a o da la lumind,
spune el aici pentru cele ce rosteVe omul prin viu grai este judecat
numai de cei in vieafd, dar pentru cele scrise se judecci §i de posteritate 2».
Si mai departe revine grija ca i s'ar putea imputa un « spirit de partid »
de catre aceia « ale cdror fapte au meritat a fi blamate 3 ». I0 dadea

1 Vezi Memoriile (anexa).

2 Ilie Fotino, op. cit., p. VII.
2 Ibidem.

www.dacoromanica.ro
104 VICTOR PAPACOSTRA

seama deci &á scrierea sa are parti suparatoare. Se pare cd fi tipogralul

i-a Mcut dilicultayi. Pana in cele din urma a pus pe frontispiciul scrierii
ca loc de aparitie Lipsca, cartea fiind tiparita la Brdilall. 0 masurä
de precautie 1-a indemnat deci sä infati§eze lucrarea sa ca o continuare
a unei munci incepute de Dionisie ; terminarea 0 tiparirea ei, ca o obli-
gatie sacra fata de memoria acestuia. Pentru aceasta ne 0 spune ea'
era o initiat in secretele Eteriei », de0 lipse§te din Catalogul eteri§tilor,
publicat de Mexa in anul 1937 catalog pe care d. Svoronos 1-a
cercetat cu toatà atentiunea.

Noi nu contestam ea vor fi ramas in arhiva lui Dionisie Fotino,

dupa moarte, unele documente 0 insemnari privind evenimen-
tele din 1821. Dar acest material n'a putut avea valoarea unor
insemnari de cronica 0 nici a unor comentarii care sa justifice
afirmatiunea d-lui Svoronos ca, dupa cartea lui Ilie putem sa §tim
care au fost ideile 0 atitudinele politice ale lui Dionisie. In impreju-
raffle dramatice din primavara 0 vara anului 1821, Dionisie n'a avut
nici ragazul 0 nici lin4tea necesará unei astfel de activitati. Daca ar
fi trait, ar fi facut-o de sigur ; incet 0 cu rabdarea ce caracteriza scrisul
sau. Din nenorocire, el a murit insa la 10 Octomvrie 1821 subit
cand sangeroasele turburari ce au urmat rascoalei, abia incetasera
0 cand societatea bucurqteanä Inca nu-0 gasise calmul 0 siguranta.
Cu toate acestea admitem 0 noi ca.' avand intentia sal scrie al patrulea
volum din Istoria Daciei Dionisie Fotino aduna diverse piese docu-
mentare in legatura cu evenimentele al cdror martor era. Dar ce fel
de documente erau acestea? De sigur, copii dupà proclamatiile lansate
de Tudor 0 Ipsilanti, dup5. scrisorile sinodale, dupa cererile adresate
Turcilor, 0 articole din ziarele austriace 2 elene 3 sau rusqti 4, care

1 Doctorul Andrei Fotino, fiul lui Ilie, a comunicat lui C. D. Aricescu la

anul 1874 cl scrierea s'a tipArit in realitate la BrAila dar cA a de teama guvernului
a pus in Irontispiciul operei cd s'a tipdrit in Lipsca *. Vezi C. D. Aricescu, op,
cit., p. XXII.
2 La p. 149, op. cit., Ilie Fotino aratä cA a consultat o ziarele nemtesti o.
8 A luat din 'EX1-oax6; TOI-ypacpog 0.8-ipmq Stec -1& civccratxci
care apArea la Viena un articol. Acest articol cuprindea stirea dezabrobArii
lui Ipsilanti de cAtre impAratul Rusiei. Cu bunA dreptate spune D. Russo &A
acest articol a fost impus ziarului de guvernul austriac. Vezi D. Russo, Studii
greco-romdne, opere postume, tom. II, p. 391. Ilie mai reproduce un articol,
de data aceasta din A611.0; 'Epç, 1821, supliment 7 numdrul din 29 Martie
1821 al Ziarului de Viena il publica intai, dupl care apar traducerea greceascA)
D. Russo, op. cit., p. 391.
4 S'au publicat in Fiul Patriei, editat tot de niste greci, la Moscova.

www.dacoromanica.ro
 PRECIZARI ASUPRA OPEREI ISTORICE 105

oglindeau opinia 0 atitudinea guvernelor respective fata de rdsculati.

Va fi facut si unele insemnari dupà stirile ce-i soseau din diferite parti?
Nu contest ; dar urma lor nu se prea vede in opera lui Ilie. Daca acesta
ar fi mo§tenit, in gall de piesele documentare amintite, si oarecare
insemnari de cronica, venind dela un martor de valoarea istoricului
Dionisie Fotino, atunci naratiunea sa ar avea mai multa precizie
ceiace nu este cazul.
Vom cita doar cateva exemple privind fapte si date de mai mare
relief.
r. Ilie Fotino afirma ea Tudor Vladimirescu a executat pe capitanii
lova si Enciu la Slatina; in realitate, faptul acesta care a starnit
o valvä cu totul deosebità in randurile eteristilor s'a petrecut in
Oltenia, la Otetel4i, localitatea unde cei doi capitani arnauti savar-
Osera mari faradelegi 1.
2. Ilie Fotino afirma ch. Tudor a intrat la 1 Martie in Craiova
fapt pe care nu-1 confirma niciunul dintre autorii olteni de memorii
contemporane: nici Otetelesanu, nici Protopopescu, nici Polcovnicul
Solomon. Aricescu, care a intreprins o anchetä speciala intre pandurii
aflati in vieata la data cand i§i strangea material, afirma cu tarie ca.
Tudor, dela Tantareni a plecat la Slatina, abatandu-se o singura zi
la Benesti 2.
3. Dar nici unele fapte de o netagaduitá importantà petrecute
in Bucure0i unde Dionisie Fotino a stat neclintit in vremea turbu-
rarilor nu sunt datate precis. Astfel plecarea lui Tudor din capitala
tarii catre Olt pentru desläntuirea rascoalei este pusa de Ilie la 17
Ianuarie 3. In realitate faptul s'a petrecut la 18 4. Un o initiat » in afa-
cerile Eteriei, avand legaturi active, de fiecare zi cu cdpeteniile mi-
§carii cum spune d. Svoronos 5 ar fi cunoscut cu precizie aceasta
zi, in care o zarurile au fost aruncate » 6. Dacä n'ar fi cunoscut-o

1 Vezi Memoriul lui I. Otetele§anu, asupra casei crtreia s'a produs atacul
arnautilor in C. D. Aricescu, op. cit., p. 77-89. Tot acolo si memoriul lui Dumi-
trache Protopopescu, p. 34-47. Cioranu, care scrie in cea mai mare parte
dupà Ilie Fotino pune 0 el aceastá scen'a" tot la Slatina. Dar Solomon Polcov-
nicul, care pe atunci ajunsese 0 el la Slatina n'o mentioneazA in autobiografia
sa (v. C. D. Aricescu, op. cit., p. 138).
2 C. D. Aricescu, op. cit., p. 138.
3 Die Fotino, op. cit., p.
4 Data aceasta este luath din Darzeanu 0 admis6. de Aricescu, op.
cit., p. go.
5 Epopcavog, op. cit., p. 172.
° Expresiunea este a lui Al. Ipsilanti. A rostit-o la inceputul actiuni sale,
in Basarabia.

www.dacoromanica.ro
io6 VICTOR PAPACOSTA

inainte din motive de discretie ar fi cunoscut-o, de sigur, mai

tarziu.
4. Nici intrarea lui Tudor Vladimirescu in Capitalà, in fruntea
pandurilor eveniment care a suscitat in gradul cel mai inalt curio-
zitatea maselor populare nu este exact datata in opera lui Ilie Fo-
tino ; el o pune in ziva de 17 Martie in kc de 21 (cum rezulta din docu-
mentele descoperite in vremea din urma 1.
5. Tot astfel, fortificarea Cotrocenilor 2 n'a inceput la 30 Martie,
cum scrie Ilie, ci la 26 cum a aratat d. E. Vartosu pe baza
unui document ce emand chiar dela Tudor.
6. Autorul nu cunoWe ziva cand vijelia a daramat Foi§orul de
foc. Vorbind la p. 164 de furtuna care a bantuit la 27 Iunie spune:
« Atunci se zice ca s'a ddramat ».
Dar se pot da i alte exemple din care sä se constate cä Ilie n'a
mcqtenit dela istoricul Dionisie insemnari de cronica privind evenime-
tele ale caror martor adesea ocular a fost. Este limpede ca
Ilie scrie mai mult dupà amintirile ta.rzii ale diferitior actori sau
spectatori ai dramei petrecute la 1821. De altfel, pe unii dintre inf or-
matori, Ilie ii i nume§te. Astfel la p. 105, vorbind de Episcopul
de Arge§, Ilarion: « dela ddnsul, mai tdrziu §i noi am allat nu
puline din laptele necunoscute ale lui Tudor »; iar in altä parte
márturiseSe din nou: « am consultat §i pe Episcopul Ilarion, care
mi-a dat multe deslu§iri . . .». La p. 173 vorbind de actiunea
militara a eter4tilor de a mavroforilor, in deosebi arata cd de
adevarul celor spuse « ne-am incredintat, mai in urmd, dela barbatii
cunoscuti demni de toata credinta i cari scapasera din aceasta
lupta ». La 149, in nota, el afirma din nou cà a stat de vorbd cu
unii dintre fruntafii otirii eteriste.
In sfar0t, nu trebue sã uitain ca Ilie era ginerele lui Atanasie Xo-
dillo, unul dintre frunta0i organizatiei eteriste i infocat patriot grec 8.
Pentru anume opinii i sentimente, va trebui sä inem seama 0 de
lucrul acesta. De altfel, Xodillos a intocmit el inswi o voluminoasa
scriere in legatura cu evenimentele dela 1821. La anul 1847, and Ilie
Fotino tiparWe pe « Tudor Vladimirescu §i Alexandru Ipsilante»

1 Emil Vartosu, Tudor Vladimirescu, Glose, fapte i documente noui (1821),

Bucuresti, 1927, p. Ii-19. Vezi documentul i analiza d-lui Emil Vartosu.
Se reproduce la p. 77-78 ai scrisoarea lui Tudor din 2o Martie in care acesta
anunta lui Filipescu-Vulpe intrarea in Bucuresti pentru a doua zi, 21 Martie.
2 Idem, p. 86. Vezi documentul scrisoarea lui Tudor cAtre Filipescu-
Vulpe l nota 3.
3 Vezi si memoriile de fata.

www.dacoromanica.ro
 PRECIZARI ASUPRA OPEREI ISTORICE 107

lucrarea lui Xodillos era aproape gata pentru tipar 1 A murit Insá pe
nea§teptate, asa incat i aceasta pretios izvor a intrat tot in mainile
lui Ilie, care 1-a folosit dupa cum singur marturisete In nara-
tiunea sa. Pentru actiunea militara turceasca Ilie a consultat pe Pitarul
Gheorghe Bibi care era calauza lui Kehaia-Bei. « Fusese, sptme Ilie,
oranduit de stapanirea localä, dela care nu putin ne-am luminat in
cercetarile noastre despre faptele Turcilor ».
Asa dar, la baza scrierii sale, Ilie Insui marturisete in afarl
de materialul lasat de Dionisie Fotino incd trei surse importante:
1. Informatiunile Episcopului Ilarion al Arge,ului, satuitorul
nu totdeauna sinceral lui Tudor ; 2. Mkturisirile frunta0lor eter4ti ;
3. Opera in manuscris a socrului sail A. Xodillos. La acestea s'ar mai
adauga propriile lui mintiri. Avea in vremea räscoalei circa 15 ani
§i a vazut se pare unele momente importante, cum ar fi de
pilda uciderea lui Bimba§a-Sava 2
Fata de o informatie atat de diversa in care, odata cu tirea
se introduc i opinii, i sentimente deosebite mai putem spune, ca
d. Svoronos, Ca Ilie Fotino « a scris opera sa pe baza notitelor lui Dio-
nisie Fotino » i cà scrierea nepotului sàu Ilie FotinO poate fi consi-
derata ca opera lui Dionisie ?
Tudor Yladimireseu §i Alexandra Ipsilante In opera lul Fotino. Dar
tocmai aceasta diversitate a izvoarelor de informatie a inlesnit
liii Ilie Fotino efortul de obiectivare incercat ti in parte izbutit.
Spunand cal aceasta scriere « este foarte putin favorabila revolutiei
lui Tudor Vladimirescu r d. Svoronos lasa pe cititor cu impresia cá
in schimb este favorabila Eter4tilor i lui Alexandru Ipsilanti. Dar
nu este deloc asa. Dimpotriva, scrierea lui Ilie Fotino are judecati de
o necrutatoare asprime la adresa acestora. Vom da cateva citate, pentru
ca cititonil singur s. aprecieze.
Amintind de capitanii arnauti executati de Tudor la Otete14 pentru
jafuri i lath de legi, Ilie spune:
Aceti capitani, urmand cu totul contra celor ordonate
de Tudor, navalirà cu oamenii lor ca n4te lupi turbati prin satele

Ilie Fotino vorbeste de aceast5 lucrare in prefagi adáugind c5, I in scurt

timp va fi publicat5,*. Ilie trimete pe cititor la scrierea lui Xodillos, convins
find el aceastä lucrare va vedea repede lumina tiparului. Vezi p. 127, 165,
183. Dar Xodillos a murit fárá e-ei tipári interesanta lui scriere. Moartea prea
timpurie a liii Ilie a inpiedicat din nou imprimarea, de0 el fácuse toate prega-
tirile pentru aceasta. Manuscrisul acesta a ajuns in cele din urm5, in biblioteca
regretatului profesor Demostene Russo care, odatá, rni I-a arátat qi mie.
2 Ilie Fotino, op. cit., p. 193.

www.dacoromanica.ro
1 o8 VICTOR PAPACOSTRA

de prin prejur si nu numai ca jupuia 'Ana la piele pe fugari,

imbracandu-i cu vechiturile lor spre mai multa batjocura si
umilinta, dar ceea ce este mai oribil, ii maltratara in tot felul
si in mod ce buna cuviinta ne opreste a-1 mentiona » (p. 44).
Mai departe, urmdrind plecarea din Craiova catre Bucuresti a lui
Ghiorghiu Olimpiotul, I. Parmachi si Ghencea, cu trupele lor, croni-
carul nostru scrie:
o Dar cine ar putea descrie cu deamanuntul, fara a vdrsa
lacrimi, neauzitele atrocitati savarsite pe drum de catre oamenii
acestora in contra oricarei clase de boieri, de negustori onorabili
si alti cetateni avuti cari se aflau pe la targuri si prin sate? »
(P. 45).
Scena dintre capitanii eteristi 0 C. Samurcas, privind lefurile
lunare, pe care in plina revolutie le pretindeau acesti oameni, are ceva
grotesc. A fost nevoe spune Ilie Fotino de interventia consulului rus,
care i-a mustrat cu asprime ordonandu-le sa renunte la aceasta <cab-
surdri pretentiune * (p. 55).
Fuga infocatului eterist Samurcas, il surprinde ; in schimb apreciaza pe
fruntasul partidei nationale, pe Gheorghe Filipescu care vroia sà ramang
pe loc pentru incurajarea poporului, ca un o bun patriot ce era » (p. 55).
Acuzand jafurile pandurilor la Bucuresti, Fotino se grabeste sa
adauge:
« Tot prin asemenea fapte condamnabile se distinse si oastea
lui Ipsilante, caci si oamenii lui atacau fail sfialà in drumuri,
pe pacinicii trecatori ; intrau si ei prin curtne cetatenilor si
luau cai si arme ; si daca vre-unul din stapani se impotrivea...
era expus a suferi maltratdrile cele mai neomenoase » (p. 86).
Dar nici in analiza procesului politic dintre Tudor si Ipsilante nu
s'ar putea spune ca. Ilie Fotino este mai favorabil celui din urma. Pe
cata vreme ceilalti scriitori greci isi insusesc acuzatia de tradare ce
s'a adus de eteristi lui Tudor, Fotino face rezerve exprese:
« Nu se stie cu temeiu, dacà uneltirile si mestesugirile acestui
om tinteau cu sinceritate mai mult la scopul d'a adormi Poarta
Otomana, sau daca el isi facuse de atunci niscaiva idei pentru
propriul sau folos si multumire, d'a pune adica prin arme,
maim. pe Domnia Tarii » (p. 14).
Enumerand cauzele care au impiedicat colaborarea celor doug
capetenii, Fotino remarca dela inceput deceptia lui Tudor fata de
dezavuarea rostitä de Tar. Nu trebue uitat faptul ca. atat Ipsilanti
cat si ceilalti fruntasi eteristi dadusera ca sigura interventia armatei
rusesti in favoarea miscarii, lucru care in urma s'a dovedit a fi inexact:

www.dacoromanica.ro
 PRECIZARI ASUPRA OPEREI ISTORICE 109

«... Dupa sosirea lui Ipsilante la Focp.ni, Tudor incredin-

tandu-se pe deoparte c. susnumitul Ipsilanti nu avea cu dansul
0 Wire ruseascd, dupà cum proclamase, incepu a simti oarecare
sfiala...».
Mai departe Fotino revine asupra acestui punct de o importantl
esentialà, cu urmatoarele:
« Dar, cautand bine, pe ranga toate acestea, avea 0 Tudor
oarecare dreptati de nemultumire ; cad pe cand el Wepta pe
Ipsilante sä soseasca cu un insemnat nutria's de oaste, dupà
cum ii scria din Moldo era i dupa cum ii spunea prin procla-
matiile sale, ca adica« o mare putere vecina, aparand drepturile
acestor cloud principate Vahahia 0 Moldova, se va porni cu
numeroasa. Wire spre ajutor » vazu, contrar Weptarilor sale,
ea' vine abia cu vre-o 3boo de oameni, 0 din acWia, cei mai
multi fará experienta de razboiu, 0 mai ales oameni de meserii,
negutatori i studenti de prin scoale, nedeprin0 cu necazurile. . .

Pe langa aceasta nu numai eà nu vazu nici cea mai mica mi§-

care din partea zisei puteri vecine, ei din contra, simti, in cele
din urma, cä nu putea nici sà mai spere ceva dela dansa...»
(P. 75).
Acest pasagiu ne arata de ce Tudor informat cà Ru0i nu yin
s'a marginit dupa exemplul Sarbilor la un program de revolutie
in cadrul intereselor romdneVi. El cere Turcilor cu mdna inarmatd
restabilirea domniilor pamântene i respectarea drepturilor Tarii. Fata.
de Ipsilanti a fost leal, oferindu-i sa-1 ajute sä treaca peste Dunare,
a§a cum era dealtfel dinainte stabilit. Ilie Fotino insu0 afirma ca. la
Slatina Tudor tin'and o cuvantare catre panduri i arnauti, a deter-
minat cu precizie, pe fata, rolul fiecarnia : el cu pandurii, cu ajutor rusesc
vor ataca cetatile turcWi de pe pdmântul Tarii, in vreme ce Ipsilanti ai
osta0i sai, urmat « de o mare putere ruseasca » vor porni mai departe,
peste Dunäre. Iatä, dupa. Fotino, cuvintele lui Tudor:
« Printul Alexandru Ipsilanti, trecând prin Moldova, a
intrat pe pamântul Tarii RomânWi cu un insemnat numar
de Wire ; dupal ansul sosWe i marea putere ruseasca, care
acum se aflä la Prut. Noi vom inlesni dara trecerea Printului
Ipsilante peste Dunare, ca sa mearga pentru liberarea patriei
sale ; iar noua, ne vor ajuta Ru0i ca sa luam cetatile de pe
pamântul tarii noastre, i apoi ne vor rasa liberi i cu legile
noastre » (p. 57).
Vede d. Svoronos 0 in aceste rânduri o atitudine defavorabila lui
Tudor 0 m*arii sale?

www.dacoromanica.ro
1 IO VICTOR PA PACO STEA

Dar ins5.0 persoana revolutionarului roman, in scrisul lui Ilie:Fotino

nu apare desfigurata, in masura in care o fac alti scriitori greci cum
ar fi de pilda Filimon. Pe cfind acesta folose§te la adresa lui Tudor
Vladimirescu termenii cei mai aspri (o minte marginita 0 nestatornica »,
4 moral necultivat », « spirit vanitos », o suflet sangeros * etc.) con-
testandu-i o orice calitäti militare » manifestanduli chiar satisfactia
cä a fost ucis scrisul lui Ilie Fotino arata incomparabil mai multa
seninatate 0 omenie. De0 intr'o nota i§i exprima credinta cä fara un
mare sprijin ocult, Tudor « n'ar fi putut sa intreprinda o fapta atat
de cutezatoare », totu0 in textul lucrarii ii recunoa§te calitatile. El
ni-1 arata din primele pagini (4-5) ca pe un om ridicat prin merite
0 prin energie militara ; nu ca o aparitie spontana, caracteristica vre-
murilor turburi, ci ca pe un om cu un trecut rasunator care il reco-
manda de mult bunelor sperante. Astfel Ilie §tie ca:
«... pe timpul razboiului rusesc din i8o6, care dura §ase
ani, adunand 0 pe alti barbati de arme, de aceegi opiniune
cu ddnsul, se lam voluntar, 0 in tot cursul razboiului conlucrd
militdre§te in favoarea Ru§ilor ; de aceea i s'a 0 dat in urma,
drept recompensa a serviciilor sale, gradul rusesc de parucic
(locotenent) 0 de cavaler al ordinului Vladimir... Mai avea
pe langa aceasta, din trecut, 0 rangul Tarii de Sluger, prin
pitac domnesc al lui Constantin Voda. Ipsilanti...» (p. 4-5).
A§ putea spune ca nici unul dintre izvoarele noastre interne nu
lamure§te atat de precis rolul de precursor 0 deschizator de era pe care
1-a avut eroul rena§terii politice romane§ti. Din schita biografica a
lui Ilie Fotino se vede limpede ea Tudor nu era un soldat de aventura,
cum 1-au infati§at altii. Tudor avea o « opiniune» cum spune Fotino
o conceplie politica adica, la care auta sa converteasca Inca din
i8o6 0 pe altii, sä recruteze o mica oaste romaneasca 0 &á « conlucreze »
cu Ru§ii. El era un element al destinului, care impingea poporul roman
intr'o actiune nu numai militara, dar 0 politicd, la capatul careia,
etapa de etapà, va fi realizata independenla. Ca 0 Ion C. Bratianu la
1877, Tudor Vladimirescu 0-a dat seama ca « dreptatile Orli » 0 ale
o norodului romanesc » nu vor putea fi ca§tigate fara jertfa de sange,
0 ca., alaturi de Ru§i, « in colaborare » cu ei (mai tarziu va cere boierilor
o actiune comunä cu Moldovenii) mergea catre libertate 0 care restau-
rarea politica a neamului au. Ei bine, in scrisul lui Ilie Fotino 0
mai ales in pasagiul citat aceasta fizionomie a lui Tudor de soldat
politic (in slujba intereselor nationale) reiese cu claritate.
Dar Fotino recunoa§te Ca, cercurile conducatoare ale Eteriei aveau
despre Tudor ca militar o inalta opinie: o erau cunoscute[prin Samurca§]

www.dacoromanica.ro
 PRECIZARI ASUPRA OPEREI ISTORICE III

indrdznetele lui izbeinzi in prezisul rdzboiu rusesc». Fostul Vornic il socotea

pe Tudor spune Ilie « cel mai apt pentru dezldntuirea mi§cdrii ».
Chiar modul cum inchee Fotino tragicul capitol al uciderii lui Tudor,
arata cu totul alte sentimente cleat acelea pe care le presupune
d. Svoronos :
«. .. Corpul lui fu aruncat in groapa ce era deja pregatita,
0 acoperit cu pamant 0 cu pietre ; iar numele lui ramase nemu-
ritor 0 lasa epoca pana in ziva de astazi, in toatä Tara Roma-
neasca 0 in toate inimile romane ».
Dar Ilie Fotino n'a fost sever numai cu Eteri§tii ci 0 cu Ipsilanti
insu0. Sunt pasagii care acuza lipsa insu0rilor de comandant militar,
favoritismul 0 u§urinta acestuia:
« Nu mai putin turbura spiritele oamenilor, mai cu osebire
pe ai lui Sava 0 Tudor oranduirile capilor armatei de catre
Ipsilante, carele in loc sä se serveasca de vitezul patriot Ghe-
orghe Olimpiotul sau chiar 0 cu Sava, cafi cuncqteau mai bine
decat oricare altul pozitiile 0 spiritul locuitorior, el din contra,
orandui cap al artileriei 0 al batalionului sacru pe Caravia, iar
pe Duca al voluntarilor albanezi ».
Impresionati de lipsa pregatirii morale 0 militare a celor care se
erijau in profeti 0 luptätori ai marei idei, adevdratii eter4ti incep ei
in00 O. paraseascä pe Ipsilanti:
« acestea 0 altele asemenea vazand barbatii cei mai serio§i,
0 presimtind catastrofa, incepura a se retrage ; cel dintaiu fu
protomedicul lui Ipsilante, Epaminonda, care pleca din Tar-
govi§te in Transilvania, impreuna cu alti cativa comercianti
inrolati in Batalionul sacru... ».
Daca cei mai apropiati dintre colaboratorii lui Ipsilanti incepuserä
sa-1 paraseasca, atitudinea rezervata a lui Tudor apare, din scrisul lui
Die, 0 mai firesca. Mai departe, amaraciunea patriatilor greci gaseqte in
paginile lui Fotino o puternica expresiune. El avea chiar hi familie
(socrul au) pe unul dintre aceia care :
«... m4cati numai de un nobil sentiment pentru libertatea
patriei lor subjugate, ii cheltuisera toata averea spre a merge
dupa Ipsilante, (0 care) cunoscand acum amagirea in care se aflau,
pandeau sä gaseasca ocaziunea favorabila spre a se departa... ».
Iar mahnirea acestor patrioti eter4ti care vorbesc prin glasul
lui Fotino se indrepta, ca 0 supararea lui Tudor, impotriva fap-
tului ca :
« pe cand la inceput Ipsilante promitea in proclamatiile
sale ea' va trece Dunärea spre a se incorpora cu o§tirile cari-1

www.dacoromanica.ro
112 VICTOR PAPACOSTRA

a0eptau sub arme in provinciile de peste Dunare, Serbia 0

Bulgaria, 0 a nava:1i apoi impreunä cu dan0i in Turcia, Mace-
donia 0 Grecia, pentru realizarea grandioaselor proiecte ale
acestei revolutii, ei 11 valzural, din contra, pierzanduli timpul
la Targovi0e.
In randurile urmatoare cronicarul grec roste0e o acuzatie de o
valoare istorica ce nu va putea fi uor rasturnatal:
«... iar pe unii din capitanii lui (Ipsilante), spre exemplu
pe Duca, Caravia i alti barbati de arme, in care sta toata spe-
ranta de izbandal a acestei intreprinderi, (patriotii greci) ii va-
zural jefuind poporul fara sfiala i sfa0ind nenorocita Tara
Romaneascal ».
In continuare Ilie Fotino dezaproba cu dispret sistemul prin care
eteri0ii cdutau sa inpingal la ralscoald populatia Tarii Romane ras-
pandind mereu zvonul despre sosirea Ru0lor (« pe cari uneori ii puneau
la Ia0, alteori la Bar lad 0 alteori la Galati ») i anuntand victorii ima-
ginare, and in Grecia, dud in Rumelia cand in Bulgaria. La un moment
dat, ei ralspandesc vestea :
Constantinopolul este inconjurat pe apa i i pe uscat de
Greci, cari au 0 ocupat partea numita Galata, Arsenalul (Top-
hana) i cá in cutare zi au sa i caza in mainile lor ; un corp
de zece mii de bulgari a luat istovul i toate salupele Turcilor,
ce se aflau acolo spre path, 0 cä pentru aceasta inveselitoare
nuvela, Ipsilante a dat un mare banchet i ca s'a iluminat tot
ora4u1 Targovi0ea ».
Dar ceiace mare0e la culme indignarea lui Ilie Fotino este faptul
Ca oamenii din anturajul lui Ipsilanti nu se multumeau sa' raspandeasca
astfel de « inventiuni » numai prin grai, « dar Inca i prin scris publican
parte din ele ». La paginele 113-114 cronicarul grec (là un exemplu
din acest gen de manifeste iscálit chiar de Ipsilante. La p. 152, Ilie
reproduce murmurele eteri0i1or impotriva lui Ipsilante i acuzarile
de fanariotism, vanitate, despotism etc.
In sat* si cu aceasta incheiem recomandäm d-lui N. Svo-
ronos sã citeasca cu toata atentiunea paginile in care Fotino pove-
ste0e « judecarea r, condamnarea i uciderea lui Tudor Vladimirescu.
Comandant §i Stat major Ipsilanti i toi apropiatii sai sunt pu0
intr'o postural dintre cele mai penibile. Noi nu insistam asupra acestui
capitol fiindca speram cà d. Svoronos insu0 a putut sà vada din cele
spuse pada' aci cat de exagerate au fost concluziunile d-sale.
BucurWi VICT012. PAPACOSTEA

www.dacoromanica.ro
 ANEXA
EHMEMMATAPION
'rç i[Lijc xocTocycoyijc,
xoct cy-rocatou -Lijc W4;,
npOc yvikcv TEA) 1.ce-rck Xp &Pow,
-hp.e.ripcov e7coy6vo)v.
'HAtac Clorret.v6c.

'0 rcoc-rilp oo, Ovey.oc-rt. 'Av Spec% A7Hrl-rptou, ro utOc ivOc -r6v
iracrht.cow (KXerc-raiv) To5 144)-raou Kccvoc6o5. Kacrocatto-
Kocrce-rcivoro
x6ilevoc xoc . okoc, x0:Tee TO 1786 troc, ç xoct ot Aono &v Haorrov-
vircp, eclooveóN c'en6 -rok ToUpxouc. CII 18 yuv-h -rou 'Ayd)po.) (I] [All-
[LI 1..cou) TCapocAoc6o5croc TOv Trot Tipct tLou xoci. -erIXAcc -rixvoc Tç tLe-ri64
i'vexcc -carrot) Cc7 c6 TV 11007COWTTOv twarLxik, xca xocTcfmrpev etc
rilv Ncicormx-rov rv cocrp tact -rqc, 6rcou itzev auyysveic.
"Ya-repov acid) 7V0)03: g-r7), eccpo5 grcccuo-ocv ot xoc-roc&coyllot -rc7.w Tome-
TCOV, xcct .15E7)cre T'f) 41,x4
7roc-r4 p.ou, ircocvipOe ti6vog a4 IleAo-
6
TrOvvrpov xod acitteLvev etc IlccAcccac flec-rpccc, vcepxOtavo; &Cc rc6-
pov Tot) rv Xpuaozoixilv -rixv1v, rV TCOLcV 7C0Cpcar;Fag etc -r6 tLETk-
nevra, ircocyyiAe-ro -rOv epropov.
'I-1 djp ou,OvollgotLiv-r) Hata-pat-ram, 61,coicoc Etze 7roCT4CC
-r6v 'AOccveccrcov Coco-CeLvOv dc7c6 Netep& -rijc 11007COMICIO 1), ETC talp.ov
loc-rpOv -ro5 Zota-recv Xir, 6a-rE.c irco.wolige-ro xod Kccpadarric,
xod 1Fockreicxlc, xoct HoAvrofcxlc, acerrt axe aL-rcpt(Pec xpOvoyc txcook
etc KcovaTaNTEN0157:0AVO71(od 71TO Eia4H.A.O.P1 Tiic -re '00o.y.ccvLxijc 8ccaixT01),
xoct inp6cpepe auvexc7.4 TO, xccpacicac xoct -6]; Moucnxijc ktcyrilmc, tka-
MON. 7CcivTOTE etc -Hno ix/CA./pia)). MET& Tir TVCC-LaLv 6p.wg To5 kOiv-roc
Eoukrofcvou irccosA0(1)v etc -ON rccc-rptaoc -rou Thy IleAorcOvvvrov, Kr)
Ptov eiaoct.p.ovio-nc-rov, 6cyrK iv ficai. TEA) litLepiLv ci7reA0c1Jv etc TO )(CA-
IVA), MEG'S d oop&Lov int -r6v Tam TOU iEocrcXo4Livoc XGCTa. yijc,

www.dacoromanica.ro 8
 110IDIA IMISO3Vdyci

FT op&
tippy 91 cA0A3719(13dke 310/4 91 noyao vox 3411(31n9o3
523 AOILOX.0
A91 ooR92L 'noi 20X3A3 nO1 no3o21.9 k9(f.n3odai.3 pox 9 591lon3 .n01 TR

ElLeLnI fbi oolnop-rbow 1.}) talrbpw nor! keLpio)mmx 92L /*.1 A117A3A AC01

AC9?1thORA.011XPOOM 79 51u, (oLoyTH oomon3371 ooDnooTdkX 513 :II 4510c:311,0H

110x k71 Z.On0X3 X)9R1,10 Ak1f1D0d1L 11L3 AC01 Mo11211klx 9 591n lir)
5ki 65oloonol7 9 59230 'no-ri A3X13 laotpdcoX)oop oe1R eviyoaLoomimoioncom
oon2 (11...onnow...o koro,oi9T pox A3?t3)3nno 513 A071),01 AGA. dik71 nori 721371
C101 59dinz. nori 91 Zogy 501,3
AM.OkA9).0A1C31a, 5ct01(1 17)X 5/0C131.101(1.6, '121IL? Ak-y A.i nii.ctooRf no71
"9ciprm°0yc "-a
Tri? ^91" "3"(1-1c Ak-J Akl Actxpokky, no-p A91
.norrl000a Ak-a A.i AkticiTziony no-ia A91 'AfLAA)pcoI, pox Ak-z A(a.
.Atptroora 591xa, not pox noi nopinooa TATAfx ova nono91 ATR
Tpk)R Fie noyou on9dpox
909T 111.1 Ak-gy nOI n01.090.4 emdpil.; Ak11dI AkoIf.AA3.A.? cpIT
03 TR Rlp 59clo3 (10Ti Soltocta 91 698y 91,3 A.1 Ak-9g no3d971mix0
Amdrict oa .no1o,o99
52o19ri 57oy9 5Ta. 5r3docbodityol. 5C01,00x AC9)1thoAA. 9ILf 31 5v.,
513.(xpl3ri fbi
59d1ma 'nori vox 9inp 5)01 5139PAIR ACO1 morhim 'nor!
eqe (021131( 5)1 (9.071371k.0 59d2z. -eopcou
0, IftwaL, d i.371 5k1 59dIk71 norl A10.cann.0 not
U-1.3701A3.1LVx3
AO1d 'A0191dfX23 ray,110X 91 O1 Lygy Mtc..1 Ak-9T norhonotooL

1%)Dd371tl. AnooiLdtf.thop 5kncb.,po o 5odop 5olrAft, nol oodTlvaL nori

k.l.t,t01A0X10d100.031 'A9R3X.o 92.cf nodTrilpnR molTnTocop AT 1343 Axacmq
L5rn 511D9 4116:014 513 Alfa. Arpkyscx? SI 5r3Ar, 5ould 5.13 5Ta.
: -5x)dif11
6T9T Ak1 6..-sy (101.9AI WAi.avrim Atfi modril?. 5i.. 5ontfitpoony,
oothdpX3mp ck 50A0T1 921)? 5T1 5/7d17711 1F12 Ak1 `A)o3X)oya .3.99)x
9 5o13.6. norl 9) 59thy32f 5(41, 59d1k71 (nori 5o1Dritnolv 59A131C941) AC91(31701e

513 A011.03dnOxn0a Aki. AVI)(10931(0d2L 5k1 45101X10ya 371 A1tCAIOX3 41-012L3

)1k1971 1/77C A1f11kx931ct V1R 57e1 5139pa. cnO1 31TX A31(1311/317/ 53&1211.3
A0103DFX 'X AOC:1217119y ACT103L9VOy TA 371 tippylOdlOIL 92Lf Akl
oodp.U.71
'nori pox Ion il kCi?Cb AO2SALyIL ctol T1R TA loll (1...oc2R Aki mopoxImeop 2omp -
ntf.cbodi pox Wi.RnooLo pox sconriooLT >pn Tri 'Ltol&13901n 5orbokf ncn. 5m,3
'3191 ? 5r3ipo 1011 31116?X3 rOX Arpin/L(9aq Tn uoric9.4x
. 5f.q3d3 '59M31(90 iOX 1X9 .599zoom nod3J-DA. 5cot 1ox os
592.3 CALI Ak-10 C102M101c
k0X933A(19 513 AOT1f.A. 371 roopi 7-13d0or000mox-
tap] pox kko.olo nkdox 59nT 5olnoXd39 nothpRdTa noxe4w -nolynoa
noxoTd 9o.op roonnora VOX 31)k?AnD 1371 Lu.ct 5 A9dxr7i vritu-DFIR noopox
, .
no3d moot. 'AopiDIan.lonR Tio,o? tf. If.19 12L? 5noyTi.. T1R 57ia. 5)pxoox
57opinolotT 5kz. 9iaLT IkooTro lwx Alp, mon] nompo 40,,(1) 1,VX 3.0C00d91XOC3
10A AO/ Uou 5(9xu.Darl .Aoid(p.LkykR 5rocp19oaLyc TR :z9 runq ta

www.dacoromanica.ro
 axativ. SI

iopaylt. 91 Iggy oil 5 nlf..t. nk-oT 2ol noldwrimixo, 2odr1tl. rd?in3R

Etornrichoin? uI owi medocbx 513 (f...t A AX9.0(4.1(XX? A(91 drroatnybz
4.nrio./c3vaq 611D3dnoxnoa
ozgy nk-gz nold9ui3oN &3Drocb,4 k CLi4uI non O1371 ki ku-
59d1 5ki 5krfrhoW) (norl pox Tri n91 n9cby3vp noil mr1Ti9octa 513 nog-
`noliDOnox '1191R oiR o)Itoodts.d WTI ki 5 Imgma, 5 `51opr1Do3q 3X13
130,od,l. 9 (Al513 50130 GOA 451701910 T1R TA 1DC9DrItV931 oi 5 :11 3o11-
57od1 v.I.A.mx pox olknpao O1O7I&1X A01 VOX TA A1.0(9.0tf.thOXIOAT 4A3013X?
7,0A Mi0910 A0.09 =yap- S3 .A70P6Oya oio
ox 0y04 .A70th09 szgy
Ar.03-10 no3dnon1 wxkwri? Aki MDfl39O
513 noi f3 6313dnoxnoa
no33nmy31 drx) TD.0109 (70d 5931othhdJ 9.1 91970 5oi. Alp. nit-z
'no3dhonodn30 3n2ow2Lf pox tf. tairim norl xonyrbolv goy nconodX Iti
'iopaylf 514 (4.01:nplcbloin? nolsokyoL noi flOfl 5G-1 0033# flOT 513 41. -Ltd
30 AT.03 .mopokyxx? gzgy ki.
nU.97131-1 513 O M903yfil M91 AMAX() -thc1j

5c,t317ori pc? mni

aL
)0113d ALeti 570
diI AC9 01
Mr20y3A1021? )0 510p 513 91 o'j
nompthog nonlocb31z qinlp1131x noax.9 11R
'520)T1101, ggi,
k- A 031(00j 0 371 A3/931L0FLT 9 nTdrg *Z 51/.0?1131A1 92LT 01 A013ATX3,1,
110/C
1 A31171319 513 1 ki 5 5)ovavda wrik.A.d9OaL9 noi 'nonpinov ci
noloaL9 3X13 13poy 9oLf Atti. AL!..X10.0(9d A10390g3 513 .nunopaon? ioasymylo

nr,to 513 9z.coo 91 or3X 5 idX7r1 5novi noi nompo '5noi.3 1101R A3X13 T d
-
13.03X LI. oD95 ILL 5 ATti.1(C2 5 TA 00),(0? tttS13d pOX TX39, noi,901 9X3nf-

zdtc3 5102)o 513 .no.u..o9dnoxaog 6z8T M& mylch,onomoi, 6.0.03ch-91R -Thpa

5k.o3r1 '(51/..ncpy3j) 513 'oonlorrictx noat9 oott3da.tlig nodkyx919 91 soil
.014101
0E8T n9.7 nomoI, =kr)? 513 4. nu)n3y9,og 51ki kacni 5 M919011
R0XTI (M93TIOd 'FL? M91 mod3ritl. noi noncpthog nod9cloi4idx -y3moz
'noldrx mr1.13daLm 513 4-9)o &Cp. KID-to 1d4r1 noi no?n noq '5
Tegy Attu Ak-70 noldlononvic A00XtLATIL? AlyT1L 513 91 011cl 9 (R.A.d TTi
M91 n? 631D3dnoxnoa nco33no-poi, Two loploi:491orD3r) 5ki..9dXnril 5u.
pox 3xElchopciR x 5nodr1 'nori rix130kn3odoL 9o.op non90d) 59n3
mod91modorrinD 'ncocb9dInni) nk(ppi.sy? 5(1)3 1 ki.
nol 'norcodazy, pox
5130oodXnrt 10x39, 01901 '0 lop(upodloat. 4
nuqt, nori pox )oradcpX3mp
vi k1 ood?a.kri nor) ox I i. n9cby37i noil 9aL 4.
'n7opCzyg -n31R
53i.n?onno FIR nr.f.a. nkmpi-vd) 1.d1M2 7023 510T1 i )oppyya, 3T 01LT A1.0706
Ifri A
A31"1(941?d19111.3 .noro.E. 90,020i, '3913x9 1,TX 33/ 5130kAlud
ooDoorrbpx kdFri 51u. nopii.nnouovu 31R Ak9 FX 513 II 1.1 510d1T AONeerti
T1R TA momouplo 5odnou 5r,LI 5U.1.),o1)0th 5og3dilou-iori n91 nothp. pox
7p1.
7onlort,33y noi no1D2o93z 59dizal. 6nor1 VOX TA 31R (9Acly0 MtID 01 -9
5101 Ti ooppi pox 5?o1 5nou9di.. 7p1R ki. 2cn3x3 t*.norbol2 g5vr1 1191R tf
dk471 nori pox 9 ynp ocb 5 awl noXp 13A33TIVIR 513 A103)(310MM
nm..311 nem, nc;.)3D)pcboaqo 5xrri 01 'MOJA? 7011 ILOTI.OXid 5ILMb;110 ktx1119d1

.8
www.dacoromanica.ro
 116 VICTOR PAPACOSTRA

ax7M) Tc iv Tc.I5 II6py TruErrokOivvov 'EOvociov raotcov, 4 Tidy Euv-

Tacypavxcl:w xcct Ku6epyrynxv ecvv.rroXiTeuat.;, xcc-ra Tbv A6youaTov
11/17)vcc, xcct lieTec To&ccov 4 oAocpovicc Toti Ko6epv4)Tou 'I. Kocrro8ta-rpi.ac
XOCTee TON) 'Oxv.Aptov. Tccii-rcc nciv-rcc, (7); Ccauv4)01 TrpO; 4)..trig, 11E; I-
6toccrav vec imaspitigollevrraMv et; BXocxtccv TO ccirrO gTo; rrept Tee 'cal
TO5 ZETrrep.6piou. "Atm 8i cpOciacc; et; Bouxoopiavov, 8Lcoptcr0lv
xccrec 'Ox'scApLov &TR) TO TadweLov yevr.x6c Kerma.* TE..iv et; Tag
ZxdOaccg Tacovetcov Aç oij yOcATig BAcextoc;. "Ercevra ducea-dOolv
&& pov.otcc; ie-rdccreL; xcd. et; TO -L-7); Kpcad.)61; TeAgwetov.
1832. MET& nv cbtorreprfc-rcoaw xoc Tc lv iv Kpcdc.f.)64 ge-rcfcaedw
p.ou, 81.coptaer TeAc;w7); et; Av Zxc'Oaccv Kutvevtou, &coo 8Lip.etwov
Rixpt. Taoug -rob' ockoii &mug, md irricrrpe..Poc cci5Ot.; et; Bouxoupiavov,
iplauxIcroc; gco; Tec gam -rot; 'ArrpOatou.
1833. Et; Tee; 20 'ATrpOatou 81.coptcrOlv TeX 6v.% et; Av ExcDaccv
-61; Bpccbacc;, 67-rou 8Lirrpe4pcc1J.ixpl. Toti 1825 g-rouc. TO co5TO Trpoi-rov
gTog TOZ/ sLopLati.ori ou, &we 40ov et; Bpoct?accv, licrOivlacc Tbaov pac-
picoc, eao-re gvexoc Tijg aei4ecoc 'k-rp65v, 7rpoo8e15crocacc r Oivaci (.).ou
irrt Tec xetpco, 15.1Tb-ream ei; xtv8uvov a-ocvdcTou- o Mc( aUvoclug 611(14
eoxowimae v'Curc0J,ocx0c7) Toi.; xwalfwou, xcd. &p.m rIviAcc6ov Orrcocroiiv
Tec -6); c'cvcci5(5exrek (lot), xoa 81.671, eIxov tdatarcc el5zdcprz-rov xpv..cc-
vx4)v xcc-rdcaTcwr.v, xca eopt.ax6mv el; cbcp..1)v Ipv.xtccg &v Tel:) 28-y &et.,
eurepciat.acc vex &Ow et; cruuytccv pod TMC xOplv el5dcptkoa-rov 4 14.
Mtcc obcoyivet.oc, cityvcocr-ro; TOE); et; itg, xecyeo 8i 7rpO; cerrliv,
Trpb Tro?aiiiv 141v eUpt.crxol.civl xciTooco; el; TO `Pivuov -6); Bocacroc-
-Li); kola; (5 ply obco8earrOT-%, OvolviCe-ro 'A0cor'cat.o; E6-
pcc61.ccg,
87)Xo; &x Bo TN-% -r7); HeAorrovvipou, 4) 8i 06(086a7TOLVZ 'Apyup4),
-Y5 8iv 151r7)exev iv Ty) c.o-i).), it-Le x6p-r)v 7LVCC iv.;:w Tex Oeicroc TO 15
g-rog 'Acmccatocv Totivop.cc, )(cm& no
cr-tH.Let.coaw -rob. TrocTpó; Ty 1g, xoct 8Lec
1-i)v iccv xo d. et5iirr6kry7r-rov cp-kry)v, xoct && kly v.4,31v 8Laycoyip Co/6-
Tpecpe Tee TkX.VCC Tr); octi-ry) 6 otxoyivacc, 8t.ec ilecroAocNaeco; xecrcor.ou
apx,vaptTou Havo:piTou IICXOTCOVVIlai011, xcci. Hyoup.ivour7);
rocAcc-rty Mov-71; ¶013 C.Aytou NtacoAdcou, icrrecpdarrtroc et; Av (kyr& Ti);
(5-Oetang Tc lv 70./(0/7 yovicov .auyceTp6; auuytccv (J.01). "00ev TO 1833
&Tog ru
10--iv Aexep.6ptou itz.vla0e150-1)v I.LeTec y;
'Acrirmatcc;.
CO ecyccOOc rrocAp cciyri); &x Tot; 15cr-replw.oc-rog, (MI% xacTI TO 1821
g-ro; ihatccae 6)or T0v Trept.ouatccv Tou && T.; Iv cakivoc4r.. 'Dowd&
aTccaw), uot brp6acpepe 8t.a. Trpotx.x. -Li); pa-r&-r7); TOU x4-%, Tec Ccx6-
Aouecc.
()Toy, Focp7s660uvrx.
50: Mc accx.ruABLov 446cIvog.
25: 81.ex XMAXWV.00T(X.

www.dacoromanica.ro
 axamv Lit
:09 T13 .^9xrdkpf
:00T T12 Taxtdocb 51u,
:9£Z
:9Ez )pi n3(yo17ox
:9E Tig vi Ski -Sknjyx
:0ET Fig 'n9xlitoor1ol2 (4. .11'9 oxyr -g,12y3
00, 1oi,ç rlDomodi.,31 )oly9ctod 101A71kpf Ski '5x3Dix9d O1 -913y
XJA3T1 mnn0992.td:od 1X)1m93A(19 ky9 It tiodu
.EST nta norhoctod9o0 (f.xrldnx ALCOX933AnD S, A0711719A
A0T130.A. 101371 5.j (10).9)(1.0 (L0TI '1w-rood 5/0.oc)9 5707-ilf.
5/039)711.9), 513

Tri A91 0
A011/0014 5ovb ciori 511 5ol0k1criaq 5kno,o(0I, 5rarripci -9010ox
'5orari 50d0anireol371 Stu. 13x3 `5)oropxz 01 91r,lx) 5013 lopktR0x(1) 91
A? vcoxda n9l1ka.t.D9 -nor' 91 olnx) 5o3.3 i
nk-TT nol 9thom (told
A? ?TR?. iod bocridnx 1d3a.c 5i
5)pcb)? 'AconX3y 513 91 319(,) nod noidra.v.
z
Ski 5(Lnlp3 901 'n03d9coi)(0 (.1.0.,,,3),.? 0 593(t (10T) 9 Soxoiomodac.
'Skyxodgny, p.o2) 901 (5ndRny, 59X027?00 (101 oa4 9 5130k1 5kneopcoT,
.5m3nipu n? .5Drc3od
9e8T norbononvI 8 tudloi,31, Ti 5t 5v.. 6 Vt 51od;o, OIXPOOlL 4n
513 91 y, Ski 5kAt;ty3a noi 'norbononrI, k9rp,A3),? tf. 50X019d31.413R
kdox norl U.n)d3iiony A? a -ryypod 5oXoffnf 5Luvo o Sododnoxodjj
(5n3y3lkoD13) 901 Soirrin 5old9.1.kdd oxy
*5 7017011 01(101

5oi.3 nkork9dmorbanp 911.F 01 nonmpvi, Ski 457yrc,00da vox -.13Xlaq

nt.t9o3d 91 ?nold9arr1
'LEST no3drn°^9c LT
513 (0. Ski
Aod319(;) oicho.41.
59daL, 5)pi :8T
oz 5D.4
3IL ld i
noi oo' 'nodono
ko(f.nn31? 9
5x 71113V 410d

59in nori 5oldcakdd A? a d weep° 59X02rAf noi. 9 5130k1 -aoxodjj

od d 5o 3Dk nonori 52odrik 7o7nq iox Orb? UAW olup 513fdtht vox
-59o71moiLo
6E8T Atp, nk-OE (10'4.9AT ?1nVg d/0 91 A9A1113R 1d311. 5)01 8% C2
520d
C101)00721. 513 Artt1 AOALty?DAZIL noi
`nomAT koknn3.4.3 It kd9x cowl 41./soz
5oXovprup pox 5kavo 9 5130k1 .5ododnoxodil A? .5Drci.vda SE n91 nolx?
dki.p Ski 301Lci d AOMINX 'nx.47.1 xx3n? noi
.
mntrd xwnodocbonx
9od39oth noripm) 3.0kgioyo4 lonox Alfa. nk-T noybononrj noi 5no.3.3
6E8T A1019 k91:4A711d çi rikno
5X171 /19237.9 'ACM pox carbonpri?
lomodloat. ki 3R '3913)Opx
T11031 no-L pox no-8 xnk-ri Ski 5r3docbonx 51u, 302/9 d 5noca
oca 5noriod.i. kltpi d tStAl A91 ATT1 0019 cILOROILVA19 3.01d 91 JOTHLX9 (101
'nod9dnoxodjj pox )o.o2o non3 `nolcloa, aoku9lx3 n(p.. morciox .5tu,
n9i n xpnocb?diwIaL? oa.cf Ispipood 110x 701R XIX109/09 A91 A9Tb0103L -1Z
'1.13d 3.0329 91 Vrita9 f13T1 A(91 A9A.9)0? yanp 91 rrimod9a 5I3 A91 -OIL
tA9Th01 pox (LoTd3on3ylpiyoli noRnR noi .5onorilf.X9 Tilom olnol i, 5oi

www.dacoromanica.ro
118 VICTOR PAPACOSTRA

PXLCITCV Tat glIrcopcxec [Loy vec lacusOoSpop.6.)ac, 8c6Tc 67cicpepec xciliscoacc;

iEç ocia0oarrock.
1840 Thy 27-1v 'IouAtou Edc66acTov tLeTec T6 SeacvOv =pi. Tel;
10 1/2 6pocc Tccacccoii, eic TO V4 Tiiç Es*Ic ro 'Ioaiou, iyevv-hOl
,auycirlp 1.cou 'Allcaicc, v BpoctUcc. clvdcaox6; TrN .T13 6 'Ioxicvv-Ic
MrcocTdoolc. iiTcc grlae 116vov IN.cipccc 26 xcci eirciOccve rv 23-.)1v A6-
yoLaTou, TezOci.acc è xvrpuvcfcaoc. TO min.?) troc Tir ce-vr, Aexiv.6piou
cbre6koae xod -0 x6p1 p.ou AixaTipbrl Cath getveiw.ccra. Trijg xoxxcvdcacc;
Tec &cam ixecrilvTlaccv v& rcepccppgouv TOv Accct.c6v ooç kyccvypivtaaccv.
LxcevOv itivOog xcd A67c-ip eacccRy6p-tyrov &ç 6iplas Tccimic rç x6plc
6 ,D.civccToc, Mc Tip 7MAX-iv plyrirci T-1; xca clnivomv, ..ipoccrcc xe6-
voug 4 xoci. irilvccc 11.
1841 'rip 6-7].) ZercTip.6piou IspOc rIo ccirrilv Tijc Hccpoccrxeuijc
Trept 'sac 91/2 lipccc -no:Amcor) it; vuxT6c, etc TO %-ov Tijc Zahvic ro
EinTelApiou, iyivv4)01 x6p1 l.cou IloXuEin, iv Bpocbacr. dcvaozoc
xca cc6Tc 6 'IcadcvvIc MrcaTdcx-ic. KocTec TON) 7-ov trlivoc Tc xoopopiccc
Tr]; 67cipipsv i Arrlp oc6-* CcpxiTOv Tp6p.ov, &ex« Til; incaup.6decnIc
ecrcoaTccaiccc Te6V BouAydcpcov, irt-Lc auvi61 sir 13-v 'IouAiou Tot)"
oc6Toi3 gTO ll; 1.Lè Ccp)ciTilv ociticcTozuaiocv lieTocEO cdyreLv xcci Ti;iv it;
8comipecac aTpocTcorrir)v.
1842 Av cc-lv 1oe6pouccpiou sixopicsOlv cci)Or,c Tad)wrIc etc BpccMocv,
ecadc ScircpetPoc 1).6vov [iliivccc Triv-ce go); oc-1; 'IouXtou, Sr.6-cc ircTc'oxeuo-ev
6 aLsoeuv-* TiLv BAccxcx(7)v TeAmeicav, xcci May-mg gTepoc Tacc -hv-
vtccc iEWaev xecya) &TO) Tip Wary tLou, Tiiv 4-7)v Tor) Aexip.6piou eic
Tag 5 (lipac xoci. 10 XRTCTOt, etc T41v Hocvaalvov Tor.) Noep.6piou, ipv
Hocpcorrxeuilv, iyivv1)01 6 ui6c i.cou 'Apccr-ropkrqc Ocv&Soxoc ociksoii 6
'IcoCcvv)lc M7cccTecx7]c iv Bpoca4. d Tc ixAoyijc -cob' 'HyetiOvoc
Ficapyioo Bcrcicrxou.
1843 lily cc-v ' Iccvompiou &co picrOlv cci50c; TeAdivIc dç B pocbaocv. TO
ccUTO gToc acc6ov eic ivomccallOv Tec autoculya-cce Toll iv Bpocbac,c Aclie-
vocpxciou, xcci d)cpekhOrp crvocv-ccxac. -r0v 4-nv 'rob' Eirrcep.6pEou ilainaoc
&7C6 rcupe-thv, iSaTepov c'ercO 67cccri-m, auyxp6vo)c xca -0 aguy6c ti.ou
Cud) AucrevaipEco, &me o'clicperrepoc orcerciacy.iv Sic eic xivauvov. .11

ip.i] c'caOivecoc svhpxecre trixpr. Taouc Moccrciou, ircTec axinv [il-4vccc.

1844 Tip 30-1v 'ATcpaAiou TO tLeaovim-ccov Kuptaxiic rcpOc Seu-
Tipco rcept Tck 61/z pccc rccaoccoii eic -0) iSaTepov TkTocp-cov 1-71g Ei-
?dm); To5 'Arcpt?atou iyevv1)01 x6p1 p.ou `EXiv7) iv BpoctU, 3:vdc-
Sozoc xcel. ccirrijc 6 'Ruda). Bcercfcx/c. -c6 oc6TO gToc i'AocSov et; ivocmccolibv
xcci ce.)Occ Tec Socaccd.y.ccTcc ¶oU Atilivocpzetou, iSco:cTipo); Se scat T6v
Sccatcbv ro3 xpccaiou, ilocxtou, xcercvaiv xcci Tcy.6dcxcav -L-7K Bpccbaccc
xod eopekhOlv rota.

www.dacoromanica.ro
 ANEXE I 19

1845. Av 23-1v Tot,' louviou el.g T6 Auxccuyic Ea.666.Tou rcept

TCfcc 61/4 iiipccg 7coacaoi5, eig Av viccv ZailvIv Toi5 'IouvEou, iyevv-hEhl
6 uik 1.Lou 'OpiaTlc iv BpoctXXoh Cevecaoxoc oc6Tog 6 'Icor:ivy-1g Botrcix-qq.
Ka-re( TOv 6y800v gvcc Tiic xuopopiotc TOU 67cicpepev 11 p.11-nlp Tou p6-
6ov plycev, Cor6 creptaTocTLx6v 6Tav Av 21-nv Mcctou aLicrTpev &Ir.-
cpoTipoug Illac T6 6x-ip.oc xcd Stdc va. TrpocpuXccxOt 1,1 trirrqp, HACtopOl
cdcrOcevTtx& 41 8cEt.cfc p.ou int Toll 6p.ou, xcd &poi; 61cipepoc Spunr&Toug
Tc6voug, pat,g Ile's& ivcc Mil= i8uv4)Olv vet ypOctigo 116vov p.i ccirAv
xcd vec Av xLviii 7T pocsex-nxik.
KXS) ocirr6 T6 iTog T6v lo6vLov c',ncoa6macc eig Tiv rcepLoAv Tot;
cc-ou OcurtiTtoo, xcd. i'Tepov 8L' OcrcoAoc61v. Kcd «Mg stxov etc ivolx-ce-
csp.Ov Tac atxcchp.ocTa. 'rob' At.p.evocpzef.ou (ityxoupcirov) 6cpekhOlv eö-
xckpLCTTOC.

1846. Av 4--iv Coe6pouocpiou CaciOcosv 4) x6p-ti p.ou TAivl c'crc6

Av 6aovToputccv, PccacancrOsicroc &TR) 8r,4(iotccv xod, Moc iirocx6AouOcc
inrip Tok 86o Miivccc Zipoccroc p.6vov 'iv &cog xcd, (.tri)vocg ivvicc.
Tilv 30-7)v NoipApEou iyivvii01 li x6p1 p.ou Mocpicc, ilp.ipccv Ea6-
6ciTou Tip 12-1v 6.ipco Mealp.6picq, eic TO UaTipov 4-ov Tilg EiViv.t]g
Toi5 Noip.6pi.ou, irc-rcimvog. clvaozoc air* 4) Zocpice `Pou6fArry tv
BpoctA4.
1847. oci5OK 8ccopicsOlv TeAdmIg eig Bpccbaccv 80 iv iTog dcrc6 TOv
ivomLocaTilv KCI.MYT. Ta6xccvov.
1848. 6 (310eic K: Ta6xocvog ao:6e xcer Cc Tb ccirr6 iToq Tee Ta6-
veLoc tijg MoX8ccutcc; xcd BAccxiocg kvcogva sa gE iTr), xcd itietvcc cc.50c;
el.4 Tip ocirrilv Bicnv p.m), dc-rc6 Av oc-lv Toil Ictvouccpiou.
Tilv 9-1v 'Iocvouocpiou, rccepcccrxeuilv v6wrcc, iievvik 4) x6p1 p,ou
'Ap.cata rrept T.iiv 7-71v Wpctv Eópon-ccdcrri p.,ree Alm-v.: eig TO ce-ov
4-ov T7tjg Ze)Avy)g Toii 'Iocvoutzpiou. ecvdcaoxoc ccirrg 6 P-004 K: Ta6-
xccvog iv BpcctX4.

www.dacoromanica.ro
 TRADUCERE

CARNET DE INSEMNARI
A originei nide
qi stadiul viefii
pentru Viinfd, celor dupe' ani
urma§ilor no§tri.
Taal meu numit Andrei Dimitriu era fiul unuia din insemnatii
capitani Mitu Canavos. Mind prigonit 0 acesta, in anul 1786 ca 0
ceilalti din Peloponez, a fost omorit de turd. Iar sopa lui Agoro (bunica
mea) luand cu sine pe tatal meu 0 ceilalti copii ai ei, din cauza aceasta
a plecat din Peloponez pe ascuns 0 a locuit la Nafpactos, patria ei
unde avea rudenii. Apoi dupà multi ani, dupa ce a incetat prigonirile
acestora 0 tatal meu a crescut in varsta, a revenit singur la Peloponez
0 a ramas in vechea Patras, indeletnicindu-se pentru existenta sa cu
arta de a lucra aurul, pe care parasind-o mai tarziu, se indeletnicea
cu comertul.
Mama mea, numità Pascalita, avea asemenea tatà, pe Atanasie
Fotino, din Nezera Peloponezului, un doctor insemnat al sultanului
Hamit, care era supranumit 0 Cardasis 0 Psaltakis 0 Politakis pen-
truck' rämäsese multi ani la Constantinopole 0 era cunoscator al limbei
otomane 0 mereu pronunta cuvantul Cardasi, 0 al flintei muzicale
fiindca canta mereu la biserica.
Dupa caderea zisului sultan, revenind in patria sa Peloponez, &Alia
o viata foarte fericita.
Intr'una din zile, plecand la vanat, a pus puca pe piciorul sail
intins pe pamant ca sa ochiasca vanatul. A deschis anna 0 0-a sfära-
mat piciorul din care cauza i-a provenit 0 moartea. Iar sopa lui, Dia-
manda, bunica mea, care se trage din neamul Calamogdarteon din
Peloponez, ramanand vaduva la vechea Patras 0 neavand nici un
protector pentru proprietatile ei, pentruca fiul ei Dionisie, unchiul

www.dacoromanica.ro
 ANEXE 121

meu plecase la Constantinopol ca sa studieze, a fost silità si a casatorit pe

mama mea cu tatal meu la anul 1802. Au nascut copii, fii si fiice, sapte.
Prima, sora mea Atanasula, al doilea pe mine Ilie, a treia Anghelichi,
al patrulea Eftimie, a cincea Ecaterina, al saselea Ioan si al saptelea
Vasilichia. Afarà de mine si Eftimie, nici un copil n'a trait mult timp.
In ziva de 12 August i8o6, in ziva de Marti, m'am nascut eu, iar fra-
tele meu Eftimie in anul 1809, 26 Octomvrie, in ziva de Sambata.
Toate aceste informatiuni stiindu-le bine si din notitele tatalui
meu si din povestirile bunicilor mei, nu lipsesc a le nota spre stiinta.
Tatal cu mama mea au trait impreuna 15 ani, o vieata multumita, dar
in anul 1817, in 16 Ianuarie, ziva de Marti, o moarte neasteptata a
rapit pe tatal meu, avand aproape 40 de ani, o boala de doua zile, in
forma de apoplexie, care a fost ingropat in biserica Sf. Teime, la vechea
Patras.
In anul 1819, in 15 Mai, Joi, ziva Inaltarii, am plecat singur
din vechea l'atras catre Vlahia, pentruca unchiul meu, fratele mamei
mete, Dionisie Fotino, traind la Bucuresti, capitala Vlahiei, cu deo-
sebità insemnatate si stima pentru cunostintele sale, etc. a trimis din
adins pe un oarecare Hagi Lambru Ladopulos ca sa ma ia dela mama
mea si sa ma dud, langa el ca sa-mi dea cresterea necesara si studiul
si pe urma sä ma infieze,fiindca pana atunci era necasatorit, din care
motiv mi-a daruit si pronumele sau, ca sa ma numesc de aci inainte
Fotino si nu Canavos.
Dar pe urma, la anul 1820, I Iunie, s'a casatorit cu o fata rau ere-
scuta si destrabalata a unui boier, serdarul Mincu Vulturescu din Sla-
tina si a trait cu dansa putin timp, o vieata foarte nenorocitd, incat
in sfarsit chiar dansa, din cauza relelor ei pofte a uneltit si impotriva
propriei lui vieti si a reusit ca pe ascuns sa-i dea sa bea otrava. Murind
in varsta de 52 de ani, in anul 1821, 1 o Octomvrie, ziva luni, a fost
ingropat cu un alai insemnat in biserica numità a Sfintilor, in Bucuresti.
In 25 Noemvrie 1820 a sosit mama mea impreuna cu mama ei,
bunica mea, si cu fratele meu Eftimie in Bucuresti, pentruck organi-
zandu-se revolutia elina, le scrisese numitul unchi al meu, ca sa liana.'
proprietatile lor si cele miscatoare si cele nemiscatoare din vechea
Patras, si sä plece de acolo ca sa vie cat mai curand in Vlahia ; asa si
urmard.
La 1 Ianuarie 1825, am intrat in serviciul vamii din Bucuresti
(vama se numea carvasara).
In acelasi an, la 24 Fevruarie a murit si bunica mea Diamanda
in varsta de 1 o8 ani, care a fost inmormantata langa fiul ei, unchiul
meu, in zisa biserica.

www.dacoromanica.ro
122 VICTOR PAPACOSTRA

In anul 1826, m'am dus in serviciu la ocne, ca secretar, in zilele

baronului tefan Meitani, unde am stat patru luni, reintorcandu-ma
din nou la vama in slujba de easier.
In anul 1828, 15 Ellie, baronul Stefan Meitani m'a luat dela vama
0 m'a trimis la Braila cu slujba de dumen, pe care o luase dela auto-
ritatea ruseasca cu chifie. Dar am stat la aceastä datorie padà la sfar-
0tu1 aceluiasi an, pentruca incepuse boala ciumei sa faca ravagii 0
din cauza aceasta am plecat iara0 la Bucure§ti.
In anul 1829, Ianuarie, am fost numit vame§ la Campina, unde
am ramas intreg acest an.
In anul 1830, Iu lie, am intrat in serviciul Casei po§telor, in zilele
baronului Cristofor Sachelarie 0 am ramas in postul acesta paha la
anul nou. In anul 1831, I Ianuarie, am revenit din nou la slujba va-
milor din Bucure§ti, dar intervenind oarecare raceala 0 neplaceri din
partea mea, provenite din invidia unuia dintre colegii agen0, am
rams pada la sfar§itul lui Aprilie 0, mahnindu-ma, din cauza aceasta
am päräsit postul meu 0. am plecat impreuna cu mama mea 0 cu fra-
tele meu din Vlahia indreptandu-ne spre prea iubita noastra patrie,
Elada, cu hotarirea de a nu ne mai intoarce. Plecand intr'acolo 0
cutreerand cateva locuri din Peloponez, m'am dus 0 la vechea Patras,
mai mult ca sa särut pamantul 0 moa§tele veneratului meu tata 0
sa u§urez pe langa acestea, mijloacele 0. modurile pentru ramanerea
noastra acolo, pentruca mama mea 0 fratele meu ramasese la Nafpactos.
In intervalul acestor hotariri ale mele, s'a intamplat pe nea§teptate
tragica scenä a incendierii in Paros a corabiilor n4ionale, opozitia
constitucionalilor 0 guvemantilor in luna August 0 impreuna cu acestea
0 asasinarea carmuitorului I. Capodistria in Octomvrie. Toate
acestea, ca neobi§nuite noud, ne-au silit sä ne intoarcem din nou in
Vlahia, in ace1a0 an, pe la sfar§itul lui Septemvrie.
Indata ce am ajuns in Bucure§ti, am fost numit in luna Octomvrie
controlor general la scala vamilor intregii Vlahii Mari. Apoi am fost
trimis pentru inspectii similare 0 la vama din Craiova.
In anul 1832, dupa terminarea inspectiilor mele la Craiova am fost
numit vame§ in scala Caineni, unde am ramas paha la sfar§itul aceluia§i
an 0 m'am intors din nou in Bucure§ti odihnindu-ma pana la mijlocul
lui Aprilie.
In anul 1833, la 20 Aprilie, am fost numit vame§ la scala din Braila,
unde am ramas pana la 1835.
In primul an al numirei mele, indata ce am venit la Braila, m'am
imbolnavit a§a de greu incat, din cauza lipsei de doctori, boala mea
se agrava .§i eram in pericol de moarte. Puterea divina insä a economisit

www.dacoromanica.ro
 ANEXE 123

ca sä scap de pericol i, indatal ce mi-am revenit intrucatva din

boala i pentruca aveam o situatie financiara destul de multumitoare
5i pentruca ma &earn in floarea varstei, de 28 de ani, m'am hotarit
sa ma casatoresc cu o fata care se potrivea bine cu mine. 0 familie
cu desavar§ire necunoscuta mie, i eu ei, care se gasea de multi ani
locuind in Renii Basarabiei (al carei cap se numea Atanasie Xodillos
din Vitina Peloponezului, iar stapana Arghiri, care nu era in viata)
avea o fatal de 15 ani, cu numele de Aspasia, dupá insemnarea tatalui
ei. Atat pentru faima cinstita i stimatä cat i pentru buna credinta,
cu care aceasta famine i§i cre§tea copiii ei, prin interventia unui oare-
care arhimandrit Panaiot Peloponezianul i egumen al Manastirei
din Galati Sf. Nicolae, am hotdrit la casatorirea cu zisa fiica a acestor
cinstiti parinti. Astfel, in anul 1833, io Decemvrie m'am logodit
cu Aspasia.
Generosul pafinte, din putinul ce i-a ramas (pentruca in anul
1821 a sacrificat toata averea lui pentru revolutia greceasca) mi-a oferit
ca dotal a scumpei lui fiice, urmatoarele:
50 garboave pentru inelul logodnei,
25 garboave pentru aramarie,
6o garboave pentru argintarie,
oo garboave pentru hainele ei,
35 garboave pentru ale patului,
130 garboave pentru diamante sau ofice alta voe§te,
adica din 400 ruble de argint ruse§ti, numite garboave se compunea
toatal dota.
In anul 1834, 4 Fevruarie, Dumineca, m'am casatorit legal cu sotia
mea Aspasia, la Galati, unindu-ne pe noi cu cunund, un oarecare amic
al meu foarte bun, numit Ioan Ghimba, mare negtrtator din Schela
de acolo. In acela0 an, am cladit casa mea la Braila. In acela0 an,
in II Noemvrie, in ziva de Dumineca, spre seara, la ultimul patrar
al lunei Octomvrie, s'a ndscut fiul meu prim nascut Androclis (in loc
de Andreas), in Braila, iar na§ al lui era zisul loan Ghitnba.
In anul 1836, Ianuarie 8, Miercuri dupa masä, la ora 9 0 jumatate,
orariul vechi, la intaiul patrar al lunei Ianuarie, s'a nascut cea de a
doua fiica a mea, Ecaterina, in Braila. Na§ al ei era procurorul Grigore
Anastasescu.
In anul acesta m'am indepartat dela varna Brailei i m'am apucat
de comert. In anul 1837, Ianuarie 17, pe la ora 18, disdedimineata
Luni, la ultimul patrar al lunei Ianuarie, s'a nascut fiul meu Grigorie,
in Braila. Na§ul lui era zisul procuror. A trait numai 9 zile 0 a murit
de naduf i spasme.

www.dacoromanica.ro
124 VICTOR PAPACOSTEA

In anul 1839, 30 Mai, Luni la meTinde, pe la ora 8 jumatate, orariul

vechi, in luna plina a lui Mai, s'a nascut fata mea Zoe, la Braila, iar na§
0 acesteia i-a fost zisul procuror. In luna a §asea, mama ei, pe and
era insarcinata a trecut printr'un mare pericol din cauza groaznicului
cutremur care a avut loc la II Ianuarie a anului 1839, &and aproape
toata casa noastra a cazut 0 am ramas in gazda la altii. In luna §aptea
0 a opta a sarcinii, a suferit alte douà sperieturi mama ei: una, când
s'a rasturnat träsura procurorului 0 fiind intr'ânsa §i-a lovit 'Ante-
cele ; a doua, pe cfind se intorcea din Galati 0 trecea râtil Siret, träsura
impreung cu caii a cazut de pe trecatoare in 'Au 0 abia s'a liberat
inauntrul trasurii.
In anul acesta au inceput afacerile mele comerciale sä dea inapoi,
fiindca am suferit unele pagube simtitoare. In anul 1840, 27 Iulie,
Sambata, dupa merinde, pe la ceasul io jumatate, orariul vechi, la
primul patrar al lunei din Iulie s'a nascut in Braila fiica mea Amalia,
na§ al ei era Ioan Bastachis. Ea a trait numai 26 de zile 0 a murit la
23 August, fiindca s'a nascut cu galbenare. In acela0 an, la 1 Decem-
vrie, a murit 0 copila mea Ecaterina, de pojar, care i-a inabuOt gâtul
0 a cangrenat. Moartea acestei fetite ne-a lásat destula jale 0 neman-
gaiata tristete pentru multa ei vioiciune 0 intelepciune, traind 4 ani
0 II luni.
In anul 1841, in 6 Septemvrie, in zorii zilei de Vineri, pe la ora 9
jumatate a noptii, dupa orariul vechi, la primal patrar al lunei, din
Septemvrie s'a nascut in Braila, fetita mea Polixenia 0 na§ al acesteia
a fost Ioan Bastachi.
In luna a §aptea a sarcinii, mama ei a suferit o mare spaima din
cauza revolutiei bulgarilor care s'a intamplat la 13 Iulie a ateluia0
an, cu destula varsare de sange intre ei 0 soldatii carmuirii.
In anal 1842, I Februarie, am fost numit iar5.0 vame§ la Braila,
dar am limas numai cinci luni, pana la I Iulie, pentruca directorul
vamilor romane§ti s'a ruinat 0, luand altii frânele, am fost gonit 0
eu din postul meu.
La 4 Decemvrie, ora 5 0 zece minute, in plina luna lui Noemvrie,
ziva Vineri, s'a nascut fiul meu Aristomene, in Braila. Na§ul lui fu
Ioan Bostachi, in timpul alegerii Princepelui George Bibescu.
In anul 1843, I Ianuarie, am fost numit din nou vame§ in Braila.
In acela0 an, am luat cu chirie veniturile portului din Braila §.1 mi-au
folosit destul de bine.
La 4 Septemvrie m'am imbolnavit de friguri, apoi de ficat ; in ace-
la§i timp 0 sotia mea de desinterie, incat ambii, de douà ori am fost
expu0 primejdiei.

www.dacoromanica.ro
 ANEXE 125

Dar boala mea a durat pana la sfarsitul lui Martie, aproape sapte
luni.
In anul 1844, 30 Aprilie, la miezul noptii, spre Luni, pe la 6 jumatate
dupà orarul vechi, spre ultimul patrar al lunei Aprilie, s'a nascut la
Braila, fiica mea, Elena. Nasul acesteia a fost Ioan Bastachi. In acelasi
an, am luat cu chirie iarási drepturile portului si mai cu deosebire dis-
tributia vinului, rachiului, tutunurilor si tabacurilor din Braila si am
castigat bine.
In anul 1845, 23 Iunie, in zorii Sambetei, pe la 6 jumdtate, orarul
vechi, la luna noua a lui Iunie, s'a nascut in Braila fiul meu Oreste.
Nasul lui a fost Ioan Bastachi. In luna a 8-a a sarcinii, mama lui a
tras o mare frica din intamplarea ca in 21 Mai, trasura ne-a rasturnat
pe amandoi si ca sà fie pazita: mama, dreapta mea pana la unfair s'a
vätamat simtitor. Dupa ce am suferit dureri teribile, abia dupà o luna
numai am reusit sa scriu cu ea si sã o misc cu bagare de seama.
In acelasi an, luna Iunie, am aka si curtea primei case si o alta
pentru raport. Iarasi aveam cu chirie drepturile portului si am castigat
multumitor.
In anul 1846, 4 Fevruarie, a murit fiica mea Elena, de esitul din-
tilor, flind chinuità de diaree si de consecintele ei mai mult de doual
luni, traind numai un an si noua luni.
La 30 Noemvrie s'a nascut fiica mea Maria, in ziva de Sambaltà,
ora 12 dupà mask la ultimul patrar al lunei Noemvrie, de sapte luni
in Braila ; iar nasul ei a fost Sofia Ruvini. In anul 1847, am fost numit
vames in Braila pentru un an de antreprenorul Const. Tocanos. In
anul 1848, zisul Const. Tocanos a luat in acelasi an vamele Moldovei
si Vlahiei unite, pentru sase ani si am ramas in acela0 post dela 1 Ia-
nuarie. La 9 Ianuarie, Vineri noaptea, s'a nascut fiica mea Amalia,
pe la ora 7 dupa orarul european, dupa masa la intaiul patrar al lunei
Ianuarie, la Braila. Nas al ei a fost zisul Const Tocanos.

www.dacoromanica.ro
 RÉSUMÉ
1. Elie Fotino est l'auteur d'une précieuse narration concernant
les événements de 1821. Sa vie ainsi que celle de son oncle, Dionis
Fotino n'était guere connue ; mais grace aux manuscrits trouvés
dans la bibliotheque de M. le docteur E. Fotino, on peut reconstituer,
en partie, leur biographie.
Dans ses mémoires, E. Fotino dit que Dionis Fotino était le fils
d'Athanase Fotino, médecin du sultan Abdul Hamid. Son pere mort,
Dionis vint en Valachie et s'installa a Bucarest. En 1819, il adopta
son neveu Elie, dont le pere, André Canavos, venait de mourir, et lui
donna le nom de Fotino. Elie quitta a son tour le Péloponese et vint
s'établir définitivement en Valachie, oui il continua son instruction
sous la sourveillance de son oncle.
En octobre 1820, D. Fotino fit venir a Bucarest sa mere et sa sceur,
de crainte que la revolution de l'hétairie ne commence en Péloponese.
Le 10 octobre 1821, il mourut subitement. Son fils adoptif, bien que
jeune encore, dut travailler ; il obtint un emploi a la douane de Buca-
rest. Ce fut le debut d'une vie dure. En 1834, il épousa la fille d'un
vieux patriote grec, At. Xodillos, dont il eut onze enfants.
Les mémoires d'Elie Fotino sont interrompus en janvier 1848. Selon
les renseignements fournis par ses survivants, il est mort a Braila,
quelques mois plus tard, ayant souffert de cholera.
2. M. N. Svoronos croit pouvoir attribuer le livre d'Elie Fotino
Dionis Fotino. M. Svoronos exagere. C'est vrai que, dans sa preface,
Elie pour donner plus d'autorité scientifique a son ceuvre cite les
notes laissees par son oncle ; mais, dans son ouvrage, il declare, plus
d'une fois, qu'il s'est servi aussi d'autres sources (un volume inédit,
rédigé par son beau-pere, At. Xodillos, les informations donnees par
l'eveque Ilarion, ancien conseiller de Tudor Vladimirescu, les temoi-
gnages de certains révolutionnaires grecs qui vivaient encore etc.). Si
E. Fotino s'était servi des « notes » d'un historien aussi rigoureux que
D. Fotino, il n'aurait pas fait du moins pour les episodes fres im-
portants les erreurs que l'on trouve dans son ceuvre.
En attribuant l'ceuvre d'E. Fotino a D. Fotino, M. Svoronos vent
prouver que celui-ci était hostile a T. Vladimirescu. Voila une nou-
velle exageration. Si le livre d'Elie Fotino contient quelques opinions
injustes a. regard du héros de notre renaissance politique, il en
contient bien d'atrtres qui expliquent et justifient l'évolution de son
attitude envers l'hétairie.

www.dacoromanica.ro
DESPRE CORPORATIILE MOSCOPOLENE

In lucrarea noastra asupra lui Theodor Anastasie Cavalioti, vorbind

despre desvoltarea economica a Moscopolei cel mai de seama dintre
orasele intemeiate de Aromani am dat i unele informatiuni cu
privire la organizatia lui socialà. Am subliniat atunci pe scurt vor-
bind de institutiile care au facut altadat& faima metropolei aromanesti
valoarea i rolul fundamental pe care I-au avut corporatiunile1.
Viata i expansiunea Moscopolei, nu pot fi intelese fara cunoasterea
modului de organizare i functionare a acestor corporatii. Caci ele
alcatuiau structura organica istorica putem spune a comunitatii
moscopolene, depasind-o in eficacitate pe aceia politic& 0 adminis-
trativa. Am putea spune, fara, sa exageram, ca istoria Moscopolei
este intr'o mare masura, istoria corporatiilor ei.
Din nefericire, un studiu special asupra acestei organizari corpora-
tiste careia orasul macedoroman ii datoreste stralucirea sa din vea-
curile XVII si XVIII nu avem. In articolul de fata, ma marginesc a
comunica cateva informatiuni pe care le-am strans in anii din urine:
pentru o monografie inchinata Moscopolei 2. Dealtfel atat in Albania
cat si in Grecia interesul pentru aceastä problem& este in crestere
si studii noi sunt In pregatire 3

1 Victor Papacostea, Teodor Anastasie Cavalioti. Trei manuscrise inedite,

Bucuresti, 1932, p. 10 (vezi i nota 6).

2 Voi publica materialul pe care 1-am adunat pentru aceastA monografie,

sub formA de articole, rilmAnAnd ca atunci cAnd imprejurArile vor fi mai priel-
nice sA le incheg intr'un studiu unitar.
3 Kurilas ne informeazA in studiul sAu `H Mocrx6noAK xal via 'Axoc-
STNIsEoc airrijc, Atena, 1934, p. 23, nota 2, cA mitropolitul Ioachim al Ptolemaidei,
cunoscut cercetAtor asupra trecutului Moscopolei (cf. Microacavtx& ypdcvvccra A'
1931, p. 115) it de vreo 40 de ani pregAteste Istoria Moscopolei
2, 'AO-iivat., to

dar cA a nu indrAzneste incA s'o infAtiseze publicului o.

www.dacoromanica.ro
 128 VICTOR PAPACOSTRA

Am aratat ca Moscopolea s'a dezvoltat necontenit prin marea pu-

tere de absorbtiune pe care a exercitat-o asupra intregului ei hinterland,
'Ana la mari departari. Ora4 tentacular, in intelesul deplin al cuvantului,
ea atragea la sine tot ce era valid 0 capabil in juru-i, tineretul satelor
si targurilor paná la departari destul de mari 1 Noii veniti nu deveneau
cetateni ai Moscopolei cleat dupg ce intrau intr'una din corporatiuni
sau, dacà erau mai tineri, dupg un stagiu, ca ucenici in slujba unui
maestru industria sau negutator. In felul acesta, intreaga popu-
latie a Moscopolei era grupata in corporatiuni 2. Pe aceasta ordine a
muncii 0 a solidaritatii sociale s'a ridicat puterea cetatii.
Intr'un studiu geografic apdrut la Viena in anul 1791 sub ingrijirea
lui Daniil Ieromonahul i Grigorie Ierodiaconuls, se afirma ca. Mos-
copolenii aveau 14 corporatiuni, reprezentand marile categorii indus-
triale i comerciale. Dupa altii 4, in afara de acestea existau ti bresle
mai marunte reprezentand indeletniciri de ordin secundar, a§a incat
in total Moscopolea ar fi numarat, in vremurile maririi ei, circa 50 de
corporatiuni. Cele mai importante erau acelea ale industriei metalur-
gice: aurarii,, argintarii, arämarii, armurierii. Veneau apoi acelea ale

I Kowas. Exiv8em, In lasopta ..61; cipxodag xccl auyx96vou Mocrxorc6Xecog,

ed. II, Atena, 1906, la p. 15, aratA cum noii veniti intemeiau la Moscopole
cartiere intregi in care se grupau toti cei originari din aceiasi localitate. Uneori
aceste cartiere luau numele localitAtilor respective. Until parte, de pild5.
numele Scamneli, fiindcA majoritatea celor asezati acolo erau originari din
targusorul Scamneli din Zagor (Scaunele) i imprejurimi. Un alt cartier se
numea Metzovit, fiindcA era locuit de cei veniti din Metzova (Amincin), mare
§i veche comuni. aromAneascA. Cf. 'ApccAccvst.v6g, Xpovoypap( rç Iircelpou,
II, p. 36.
a Din Cronica mdndstirei Prodrom (Moscopole) se vede cA pe la anul 1784
Teodor Cavalioti care avusese in tinerete strAnse legaturi cu breasla arA-
marilor intrA si el in breasla bAcanilor:
g KCCTit T6 cc@c8: crip6g cpdpouapEou e:
rkyparcsca elaeX0e.ov elg s6 xpriatimirsasov xal saeoae6icrsocsov (Soucpiscov say
imccocdacacov 6 Llo EepoScSamaXotg lepoxijp,A Ilpiatonanelg Ck68o)pog 'Avocasccatou
Ka6ccXXcdYrylc. xal &TR) so5 v3v el= divepomog 'cofi (Soupesiou TC carro nv etg al-
v atc:Aiow. &pip: è 6Xov s6 dvotwa soi5 apyaaripEou sou etg s6crov 6Tcoi3 ale-
vlcog vez i& ae6Oepog xcd. civev6xXvisog >car& Isivsa.
8 recoypacp(a yeo)repcxh ipavcaOsitaa br6 Scacp6poug auyypapek nap& AavcilX
lepol.covdcxou met rprroptou lepoStax6vou soiv 41.1.71Tpthcov xsX. Vol. I, Viena,
1791, p. 27. InteresantA observatie acestor contemporani: inteun cuvdnt
exista in Turcia un oraf impodobit cu toate cele ce impodobesc un oraf
european * (ibid.).
4 KousaovExag, in Hep ri2v xa'ret "Hrcecpov BXcixow xcd 18E04 rcept
Troy xasobccov sijg Moaxorcaccog, afirmA ca erau 50 (vezi EUXoytou KoupEXa
Accup(Lsou `11 Mocrx67co)tg xat -h Ma 'Ax28-111).efa ccintg, p. 24, nota 6).

www.dacoromanica.ro
 DESPR CORPORATIII.E MOSCOPOLENE 129

industriei textile 0 croitorii, ckora le urmau bäcanii, cismarii, construe-

torii, zugravii etc.
Organizarea i conducerea corporatiei. riecare corporatie moscopo-
leanä era condusä de un consiliu aleituit din maestri cei mai 135.tedni ;
pe acqtia ii prezida un staroste, numit primul-maestrul. Toti
primii-maWri celor 14 corporatiuni principale, intruniti, alatuiau o
conducere supremä, investitá cu puteri insemnate, in ordinea judeca-
toreasc6 in deosebi. Dealtfel, acest consiliu de 14 se 0 numea Tribunalul

Moscopole dupl o stamp& din 1742 imprimata la Viena 2

de pace 3. El judeca toate afacerile i diferendele membrilor i in genere

orice pricinä cu exceptia celor comerciale 4 in care unul dintre impri-
cinati n'apartinea cetatii. Acestea erau trimise tahmigizilor5 sau guverna-
torului turc din regiune. Afacerile penale trebuiau date in competenta
judecnoreascä a efului militiei de sigurantai 6 iar eventualele apeluri
1 rcpcarovatarcap. Kurila spune c5. aceastA organizare se gasea *i la Ianina.
2 Aceastä stamp(' mi-a fost trimis 5. de d. Ilo Mitke Qafezezi. Ii aduc i pe
aceastA cale multumiri cAlduroase.
' Evloghie Kurila Lavriotul, op. cit., 25 (rb eimoSixdov).
4 Ibid.
6 Meacucovixac ygg.tilarcz p. 116 (apud Evloghie Kurilas).

8 rouXoUxviroccr% (buluc-ba*a).

www.dacoromanica.ro
9
 130 VICTOR PAPACOSTRA

se trimeteau spre judecata Pasei din Berat sau Cadiului din Corita
Printr'o intelegere tacital insa care a caracterizat pana tarziu viata
comunitätilor romanesti din imperiul otoman in cele mai naulte
azuri se evita apelul la autoritatea judecatoreasca turceasca. Ba, pe
cat se pare, cu vremea, corporatiunile moscopolene au inceput sal inter-
zica in mod categoric impricinatilor sà mearga sa-si caute dreptatea « in
altd parte* 2 ; ei erau datori se: se infatiseze « numai » la corporatiune,
unde urma sd se dea cuvenita pedeapsd vinovatului »3. Este foarte probabil
cal numai in afacerile mai grave se ajungea la autoritatile turcesti din
orasele vecine. In felul acesta consiliile conducaltoare ale breslelor, ca ei
tribunalul de pace si-au asumat puteri din ce in ce mai marl.. 1In cunoa-
stem insal in intregime seria delictelor asupra carora se extindea dreptul
de judecata al corporatiilor i nici aceea a pedepselor ce se rosteau.
Din cercetarea statutelor breslei bacanilor 4, se vede cà Sfatul corpo-
ratiilor judeca actele de turburare a ordinei i disciplinei in interiorul
asociatiunii, concurenta neleala, incorectitudinea profesionala, i raportu-
rile cu publicul cumparator. Mai observa deasemenea sä nu se aduca vreo
stirbire traditiilor crestine ale cetatii i libertatilor ei. Se interzicea de
pildd in mod sever tovdnifia cu Turcii in al aceri, desigur pentru a nu se
da prilej acestora sd se stabileascd in ora § 5. Celor care nesocoteau
aceste traditii li se aplica pedeapsa cea mai graval: erau exdusi din
comunitate. Desigur ca intoleranta corporatiunilor moscopolene in
aceasta privinta ne apare exagerata si nu tocmai conformal cu inva-
tatura crestinal. Experienta insä arata cal numai asa au reusit ele sà
mentina atatea veacuri autonomia orasului i sa intareasca coeziunea
acelei minunate comunitati. (Se stie cat rau au facut Principatelor
noastre tovaräsiile comerciale turco-grecesti ; ele au desclais poarta
1 Acestui Cadiu Moscopole ii platea bir (cpdpoc) regulat.
2 IatA ce cuprins are paragraful 7 din statutul Corporatiei bAcanilor din
Moscopole descoperit de istoricul albanez ho Mitke Qalezezi i publicat in re-
vista albanezA pentru istorie i literaturA Leka, 1936. Dacd se va inttimpla
ca un con/rate sd lie nedreptdfit sau injuriat sau dezonorat, nu are voie sd
meargd in altd parte pentru rdzbunare...
3 . . . 1.2.6v0v v& napaa-rozOt dç tb (Soucpi-nov scat ¶6-re yLverat npircouact.
Tti.ccopEct 5.
Au fost publicate prima oarl de d. no Mitke Qafezezi in revista albanez5.
Leka din Scutari (in limba greacA insä cu litere latine) in anul 1934. In 1937
a binevoit sA-mi trimitA odatA cu amintita revistA si o copie a acestor statute.
Dupä ce am primit corectura prezentului articol am aflat cA d-sa a trimis o
noul copie la Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice.
5 AixetTov, (Iv taw c6pe0-7) xavivag (Snob' vec x4.7) auvrpoyEav Lè Toi5pxov,
sdivre &Cc 64cipLot Caavop.ivoc, xalvse && roma., xEivre &d 6rDao TL, vex. ilvca gE,n
'ro (SoupeTEou.

www.dacoromanica.ro
 DESPRE CORPORATME MOSCOPOLENE 131

celor mai grave abuzuri mai ales din partea elementului ieniceresc
§i au dus, in anume epoci la desfiintarea in /apt a vechilor libertati).
Din cercetarea statutelor de organizare si functionare a corpora-
tiilor moscopolene se vede cà pe primul plan in grija carmuitorilor era
pastrarea cat mai nestirbitä a legaturilor de solidaritate i respectul
ierarhiei 1 Articolul intai al statutelor uneia din aceste asociatiuni o
spune raspicat: o Ca temelie a organizafiei noastre instituim dragostea
unora fald de ceilalti i cu aceasta sd zdrobim pe tog dumanii iar arti-
colul imediat urmator este consacrat in intregime obligatiunilor de
respect fata de conducatorii corporatiilor « ca unii ce §i-au luat asupra
lor grijile celor mai mici * . Calcarea acestor prime dispozitiuni era
sanctionata cu excluderea din asociatie ceea ce dupa moravurile
severe ale acestei societati echivala cu ruina materiala i morala a
celui excomunicat. D. Eugen Pavlescu citeaza din regulamentul unor
bresle moldovene dispozitiuni asemanatoare 2:
Nimic nu scapa prevederii acestor bdtrani negustori atunci cand
era in joc buna cuviinta si disciplina comunitatii. Asa de pilda, dupa
ce primul atac turco-albanez asupra Moscopolei avusese loc, (1770)
and serviciul caravanelor lasa de dorit iar aprovizionarile mer-
geau deci anevoie, consiliul corporatiei bacanilor, catä a preintampina
deslantuirea unei concurente lacome intre « troll ». i fiindca ciocnirea
cea mai grava avea loc la intrarea caravanelor cu marfuri in ora§ se
aviza la urmatoarele masuri: « Cdnd vine mar/a pulind i intrd ingri-
jorare intre noi, atunci in aceastd lipsd, spre a nu se face pagubd nimdnui,
numim pe Costa Biqa, pe Eftimie Giumiticu, pe Atanasie Moscu, pe Dima
Naca, pe N asta Rabojani i pe Done Ghica ca sd facet' ei cei dintdi tdrgul
astfel sd impartd frdleqte marla la fiecare cum i-a cdzut. Dacd insd are qi
altul (afard de cei nuntili) ca sd facd tdrgul, acest fiu al intunerecului sd
fie scos din comunitate i dat afard pentru totdeauna din corporalie 8.

1 Semnatarii statutelor corporatiei bacanilor din Moscopole publicate de

d, Do Mitke Qafezezi sunt: Costa Goga, Costi Gheorghi Chiupeca, Constantin
Mihali Papatdnase, Nicola Giumiticu, A tanasie Mali, Constantin Naca, Dimcea
Constantin 0 lani Tzotzo. Acestia alcAtuiau desigur sfatul corporatiei.
2 Eugen Pavlescu, Economia Breslelor in Moldova, Bucuresti, 5939, p. 221 :
. . . SA aibA cinste starostele dela toti fratii: dela bAtrâni si dela tineri, ca un
mai mare al lor si cap breslei... n. Celor necuviinciosi li se vor da pedepse severe.
8 In Regulamentul din x Ianuarie 1586 al PrAtiei Adormirei Maicii Dom-

nului din Lwow publicat de d. Eugen Pavlescu in Economia Bresleletor in

Moldova, dupA textul grec, Bucuresti, 1939, 13- 495-501 stA scris: Apostolul
Pavel porunceste ins& ca pe unul ca acesta sA-1 dau lui Satan. Scoate-li pe
cel rdu din mijlocul vostru ca pe un fruct stricat; inldturali pe lot fratele care
nu merge dupd ninduiald e.

9*
www.dacoromanica.ro
 132 VICTOR PA PACOSTRA

Afard de cazul cdnd se gdsefte marfd in cantitate mare, atunci

are permisiunea fiecare sd lath tdrgul dupd cum poate, insd alard din
ora; sd nu indrdzneascd cineva sd iasd ca sd pdndeascd marla ci sd aqtepte
plind cdnd va fi descdrcatd in pia/a'. . . »1.
0 conceptiune de viata care ne amintWe vechea comunitate cre-
tina strabate in obligatiunile pe care membrii corporatiei moscopolene
le au unii fata de altii. 14a cum observa Kurilla in studiul sau, ea poate
fi rezumata in: tqi pentru unul §i unul pentru tqi. Dela primii pa0 in
cariera 0 pana in ziva cand trecea peste hotarul acestei vieti, individul
simtea corporatia intreaga cu tot controlul 0 constrangerile, dar 0
cu toata protectiunea ei in jurul sau2. Aceea0 sträveche randuialä a
Evangheliei (o turma 0 un pastor) inspirà 0 paragrafele rezervate
disciplinei interioare: « Cdnd primul maestru al corporafiei va chema pe
cei mici, aceftia sd lase mice treabd # sd-1 urmeze ».
In privinta repaosului duminical, moscopolenii rezolvau problema
in& un spirit foarte practic, departe de rigiditatea, de cele mai multe
ori pur formala, a legiuirilor moderne. Magazinele ramaneau cu obloa-
nele trase, insa comerciantul avea ingaduinta, daca vroia, sä stea in
fata pravaliilor pentru cazul cà cineva ar fi avut nevoie sa cumpere
ceva.
Am aratat mai sus ea: Moscopolea a absorbit un mare numar de
epiroti 0 alti o straini * care veneau atra0 de « metropolä >>. Se pare insa
ca vechea populatie, familiile descendente din tribul intemeetor, exer-
citau un adevarat patriciat. Ele dispuneau fonciarmente de ora011
lor ;pietile, centrele comerciale, 0 magazinele celor emigrati le apar-
tineau, unele in deplina proprietate individuala iar altele in proprietate
colectiva. Noii veniti obtineau destul de greu dreptul de proprietate.
1 Másuri impotriva acaparatorior sunt obipuite in regimul de distributie
al breslelor. D. Eugen Pavlescu citeazá, dupl d. N. Iorga, din regulamentul
blainarilor din Boto§ani punctul al zecilea unde se spunea: a oricare din
bresla§i va merge la vreun tel de marld, ,si la locmeald ce va face de va nemeri asu-
pra lui §i alai meflertl, §i va ave §i ela trebuinid de acela fela de marfd, fi-i va
cere parte, datoria sd fiia a-i da. .. e. Acelea.gi masuri, pentru a impiedica
concurenta intre bres1a0 la desfacerea márfii. Astfel pontul 14 al catastihu-
rilor de ciubotari din Ia§i §i Boto§ani spune ca negustorii ce vor vrea sä cum-
pere ciubote e la care me§ter vor merge, acela me§ter sl margá sá arate sta-
rostului §i starostele O. orânduiasca la toli cdte pulintele sd vdncici iar nu
numai unul *.
I Se prevede in statute participarea membrilor corporatiei la inmormin-
tarea confratelui:
'T v v cc T o v, 6.racv ot 7rgoorrowdo-ropeq xpgouv -rok [uxpoUg &A xv.v.tccv
(macaw, Nock cipEaouv xgie Orrripealccv T01.4 xod vac Tok eixoxoueirouv, 6110E04 >tat
6.rccv chroOdtv-n xavivag ecaeXcp6q vccq, ao, vec côpeOoi.iv et; .r,:,1v brrocepLocatidv -rou.

www.dacoromanica.ro
 DESPRU CORPORAVILE MOSCOPOLENE 133

(Intr'un act de vanzare dintre obstea orasului 0 negutatorul Coste

Balaori, act prin care se vindea acestuia casa unui moscopolean emigrat,
se prevede anularea Vanz'arii in caz cä celateanul plecat s'ar intoarce 1).
Totus corporatiunile moscopolene aralau multã omenie in raporturile
lor cu acesti sträini 0 ingrijeau ca locatitmea sal nu fie expus6 speculei.
Foarte severä in supravegherea noilor veniti, ea nu intelegea ins6 nici
s5.-i exploateze. Statute le amintite prevad 0 aci arbitrajul preventiv
al Sfatului: « Prdvdliile tovardsilor compatriolilor noVri sd lie achizilio-
nate in fala corporaliei ca sd nu lie nedreptdfitd nici o parte ».
Problema ucenicilor, si in genere a personalului auxiliar, nu era
uitatà. Corporatia patrona incheerea contractelor de munch', reglemen-
Vaud nu numai intervalele de preg6tire dar si ceea ce se chiamg azi
salariul minimal. Patronul care avea nevoie de un functionar era dator
# mai intdi sd-1 angajeze in fafa corporafiei qi pe urmd sd-1 introducd
in magazinul sdu » 2. Erau deasemenea prevgzute, si aspru sanctionate,
conventiunile secrete. Pentru copii corporatia b6canilor prevedea un
salariu minimal de 10 grosi la inceput, o apoi dupd cum vor putea ».
0 grijä deosebità punea sfatul corporatiilor pentru practicarea
cinstità a comertului. Lipsa la cantar era pedepsitä inteun mod pe cat
de original pe atAt de usturator. Vinovatii erau condamnati sal acopere
ei singuri plata haraciului pe care cetatea il &Idea anual magistratului
turc din Corita3. Cat de severà era conceptia acestor negustori despre
cinstea si demnitatea comertului se vede din asprimea cu care pedep-
seau pe acei confrati care nu tratau cu toatä bunkuviinta « pe oamenii
cinstifi cari tree prin piald ». Statutele prevedeau ca vinovatii « sd lie
bdtufi la falangd in piald, qi asa sd se cuminteascd ! ». Tot cu bàtaia se
pedepsea si lipsa de respect fatà de mai marii comunitatii.

1 0 copie dupá acest act mi-a fost procurata de d. no M. Qafezezi. Este

un act autograf al lui Daniil Moscopoleanul autorul cunoscutului dictionar
in patru limbi. Poartá data de 27 Decemvrie 1822, ceea ce dovedeste cä serif-
torul aroman se gases Inca, la aceasta data la Moscopole. Din actul acesta re-
zulta ca. Moscopolenii, clerici si laici, Wind lui Coste Balauri, casa lui Coste Car-
canioti (care parasise mai de mult Moscopolea) in schimbul sumei de zoo grosi.
Ei garanteazá cu totii ca daca s'ar intoarce stapanul i se va restitui casa etc.
2 In catastihul breslei blanarilor din Botosani la pontul 9 era opritä toc-
mirea de calfe falä stirea breslei (Cf. E. Pavlescu, op. cit., p. 460).
' fi aci zabetului, amenda *. (Este vorba de amends ce se platea pentru
practica necinstita a comertului). Dam in intregime, articolul 6 din statutele
corporatiei bacanilor:
"E x 'r o v, isciEvoq 67roii 8t8eL gExt -rb npFeyvcc v& gx-n vac ra-np6crn elg -rbv
xpt.-riv sijq Kopurcrig v6vog Toy T6 xae gro; Seadvevov xceext xcci. 186 etc .r6v Cali.-
nErriv -repeisiv.

www.dacoromanica.ro
134 VICTOR PAPACOSTEA

Opera sociali §i culturali a corporatiilor moscopolene. Ca pretutin-

deni, organizatia breslelor se desvoltase sub semnul crucii 0 la Moscopole ;
aveau cote un patron (ales dintre sfintii mai familiari Aromanilor) caruia
cele bogate se sileau sa-i ridice biserici cat mai frumoasel. Descrierile dila-
torilor 0 ruinele ce Inca se pastreaza ca 0 materialele folosite, mar-
turisesc evlavia 0 generozitatea corporatiilor. Dealtfel, 0 prin alte parti
ale Peninsulei Balcanice revine breslelor meritul operelor de cultura
0 de binefacere. Intr'o carticica inchinata corporatiilor din Zachynth
ni se spune ea acestea « construiau case, infrumuseteau bisericile,
cheltuiau mari sume pentru binefaceri, inparteau anual peste 80.000
de drahme pentru pomeni 0 fiecare dintre cele cinci corporatii mai cle
seamä numarau peste 1200 de asociati...* 2.
Si la Moscopole, bogatii 0 saracii, membri ai diferitelor corporatiuni,
s'au intrecut in colectarea sumelor 0 in prestarea muncilor necesare
ridicarii orawlui. Astfel, intr'o inscriptie aezatal deasupra u0i bisericei
Sfintii Apostoli, ridicata in anul 1752, sta scris:
#S'a ridicat qi s' a pictal aceastd dumnezeiascd §i prea mdritd bisericd
4 Sfinfilor Apostoli, cu dania de ollte, cu chelluiala qi cu osteneala celor
mari §i celor mici, cari se gdseau v.. aparlineau corporafiei ardmarilor,
epitrop fiind domnul Mihail Papatete, 17 52 Octombrie 20 » 3.
Tot prin contributia breslelor, pe care norocul Moscopolei le inbo-
gatise, s'au desvoltat 0 a§ezamintele de asistenta socialà. S'a intemeiat
un orfelinat CO ppotvaEoLxvrh pr.00v) 0 vestita x&craa -cCov TL-rcox6v
(Casa saracilor) 4. In prima erau adapostiti copiii orfani 0 saraci care
studiau in coalele Moscopolei. Pouqueville, a mai apucat Inca in zilele
calatoriei sale 0 magazii cu alimente de rezerva pentru saracii ora§ului 5.
Tot corporatfile, « au infiinfat in tovdrei§ie qi tipografia » °. Am aratat
cu alt prilej, insemnatatea pe care a avut-o aceastä tipografie, singura
pe acea vreme in tot imperiul otoman. Cat de ridicat ajunsese nivelul
educatiei sociale in cadrul acestor corporatii se vede mai ales din modul
cum au raspuns in anul 1746 la apelul Patriarhului Ioasaf al Ohridei
el insu0 Aroman din Moscopole pentru ridicarea acelei Academii

1 Cf. pentru caracterul religios al breslelor si sfrAtiilor* rusesti pe Eugen

Pavlescu, op. cit., p. 45. 4Piecare din ele Isi aveau biserica sau altarul cu un
sfânt ca patron si hratnul respectiv... A.
a Apud E. Kurilas, op. cit., p. 26.
3 KaINTL. Erthaerqq, op. cit., p. 25.
4 Ibid.
5 P.-C.-H.L. Pouqueville, Voyage de la Grèce, ed. I, tom. II, p. 178.
6 Eaoytou KoupDoc Accuptdrrou, 'H Moax67roAK met I) Mc( 'Axce8igma.
car*, P. 46.

www.dacoromanica.ro
 DESPRE CORPORATIME MOSCOPOLENE 135

care a facut o faima europeana orasului. A fost atunci o miscare inal-

tatoare la care a luat parte clerul, in frunte cu Mitropolitul Castoriei
Moscopolei, egumenii manastirilor moscopolene, carmuitorii cetatii
si corporatiile. Dupg sumele subscrise se poate aprecia entuziasmul
starnit in adunare de cuvantul lui Ioasaf. Mitropolitul Castoriei deschide
colecta inscriindu-se cu 6o.000 de aspri, egumenul Manastirei Sf. Naum
cu 12.000 ; urmeazà lista mai marilor orasuhii 4 patricienii » multi
din ei desigur descendenti ai tribului intemeetor. Suma data de acestia
se ridical la 25.000 de aspri. i in sfarsit vin corporatiile, « cu midi,
cu marl », cum spine cronica. Subscriplia ion este cea mai bogatd:
312.000 aspri 1.
Tinerii talentati dar saraci sau orfani au g5.sit un sprijin generos
in randurile corporatiilor. Kurilas afirma categoric: « Corporatiile, in
mod demn de laude, si-au asumat instructia tinerilor din clasele supe-
rioare... > 2. Chiar Cavalioti dupà cum spune Zaviras si-a facut
studiile cu ajutorul unei burse obtinute din partea aramarilor. In
Cronica manastirei Sf. Fecioare se spune Thimurit cà dup5. inaugurarea
Academiei, aramarii, aurarii, tinichigii, cismarii i celelalte corporatii
s'au angajat sei ajute cdte un bdiat s studieze limba greacd, filosofia
§i, tiineie teologice... ». Ei recrutau pe acesti tineri din randul acelora
care îi facusera studiile elementare la orfelinatul amintit mai sus.
Pe de altà parte corporatiile « se obligau sä theme profesori inva'tati
si distin0, dupä cum se vede din relatiile i discutiile acestora cu colegii
dela Universitatile europene ».

Din randurile de mai sus se poate vedea, odat5. mai mult,

cat de temeinica era altadata intocmirea acestor comunitati. Valoarea
lor socialã i moralä se intemeia pe practica activa a vechilor
virtuti crestine pe o disciplina sever& si pe iubirea aproapelui in
primul rand.
Oricat de insemnata a fost mai tarziu desfasurarea comerciala,
industrialà i bancara a acestei burghezii, ea a evoluat totdeauna in
marginile doctrinei crestine. In deosebire de unele forme degenerate
ale capitalismului contemporan, banul a fost pentru acesti orientali,
mai totdeauna un mijloc, iar nu un scop.
Bucuresti VICTOR PAPACOSTEA

° Kcovo-r. Zxkvacm, op. cit., p. 17-18.

2 EiAoyEou KouptXce, op. CiL, p. 28.

www.dacoromanica.ro
 RÉSUMÉ
Moscopolis metropole roumaine de la Peninsule Balkanique
eut une puissante organisation corporative.
Pour bien comprendre la vie de Moscopolis et son expansion, il
faut connaitre a. fond cette organisation. Nous pourrions meme dire
sans exagerer que l'histoire de Moscopolis se confond avec celle
de ses corporations. Son essor économique, artistique et intellectuel
c'est bien rceuvre des corporations ; c'est A. leur effort financier que
l'on doit l'existence des écoles de la Nouvelle Academie notamment
des églises, de l'imprimerie (la seule, e. cette époque-la, l'empire otto-
man) et des institutions d'assistance sociale (asiles, orphelinats etc.).

www.dacoromanica.ro
POLITICA ECONOMICA A REGATULUI
SARDIN1EI IN MAREA NEAGRA
$1 PE DUNARE IN LEGATURA
CU PRINCIPATELE ROMANE'
Alipirea Genovei la Piemont 2, deschide fostei capitale ligure a
doua epoch' de glorie maritimg, dupã stralucirea atins6 in evul mediu.
De data aceasta insà, faima ei va fi faima Regatului Sard 8 - stat
tanAr, in evidentà ascensiune i stapAn pe destinele sale csalruia ii

1 Comunicare facutá pe ziva de io Sept. 1938 la al XXVI-lea congres al

Institutului Regal pentru Istoria Risorgimentului Italian * care a avut loc
la Torino (vezi Rev. Ist. Rom., VIII, p. 345-6).
2 La 30 Mai 1814, partea secretá a tratatului din PariS prevedea aceastä
alipire odatä cu indicatia ca Genova s5, devin5. portofranc (A. Debidour, Hi-
stoire diplomatique de l'Europe, I, p. 14; Nicomede Bianchi, Storia documentata
della diplomazia europea in Italia, I, 1865, p. 89, 103) ; cu 10 Decemvrie 1814
s'au incheiat discutiile in congresul din Viena asupra acestei probleme (Traitds
publics de la royale maison de Savoie, IV, p. 25; cf. p. 63-70). Peste 7 zile
guvernul sard adera la atare hotariri (Bianchi, op. cit., I, p. 103). La 3 Ianuarie
1815 apare proclamatia lui Vittorio Emanuele I de luare in primire a noilor
posesiuni (Raccolta degli atti del governo di S. M. il Re di Sardegna dall'anno
1814 a tub° il 1832, 1815, no. 115, p. 2). Potrivit acesteia Ignazio Thaon
di Revel pune stkAnire pe Liguria la 7 ale aceleiasi luni, in numele regelui
(Bianchi, loc. cit.).
a Simtimântul ce se degaja din aceastâ situatie nou'à a mentinut ideea
separatismului. Mandatarul Genovei la congresul din Viena, Brignole Sale, a .
protestat contra unirii liguro-piemontese (Poggi, Genova, in Diz. del Risorgi-
mento, I, p. 435). Dup5. 1848 curentul a crescut (Rosi, L'Italia odierna, IL,
p. 546-7). La 1857 inc 5. exista un partid republican genovez (Raffaello Ber-
ninzone, Genova, il Piemonte e le prossime elezioni. Avvertimenti, Torino, 1857,
P. 45).

www.dacoromanica.ro
 138 D. BODIN

trebuia, pentru a putea s5. respire la larg european, portul de impor-

tarifa: internationan. al Genovei 1. Piemontul in schimb, izbute§te sä
desmorteascã spiritul de intreprindere marinarà al Genovei 5, s5.-i
umple golf ul cu o flotã mercantilà mandial de trecutul apus 3, s'd cheme
spre pietele ce deservia marfurile 0 capitalurile altor tari 4, se:4 fad.'
respectat stindardul pe drumurile reinviate ale negotului « Superbei »5.
Ori, odinioarä 0 de astadatà, Genova revendica dreptul de stapS.-
nitoare pe mari. Concurenta cu Marsilia 6, ale cbirei raze de activitate
nteseau Apusul Mediteranei 0, mai presus cleat aceasta, cerintele
pietii piemonteze, trasau directia activitatii comertului maritim sard
cu str6innatea. Caracteristica economiei regatului sabauci era indus-
trializarea 7. Insà produselor industriale le trebuiau debu§euri in teritorii
1 Raccolta degli atti del governo, 1814, manifesto dei padri del Comune, no.
57 din 26 August 1814, p. 199; Alberto Ghisalberti, Gli albori del Risorgi-
mento Italiano, Roma, 1931, p. 9.
2 Pietro Ferrari, Dell'apertura di un canale navigabile che dall'Adriatico a
traverso dell'Italia sbocchi per due parti nel Mediterraneo, Roma, 1825, p. 6;
,* *, Del commercio italiano anteriore e posteriore al nostro rinnovamento poli-
tico, Torino, 1826, p. 48; cf. E. Dell'Onore, Un pugilato storico-marinaro, in
Nuova Antologia, I930, vol. CCCXLVII, p. 132-7.
3 <Camillo Pallavicino>, Cenni sul commercio contemporaneo, in Descrizione
di Genova e del Genovesato, II, p. 174 tabela IX cadrul I; p. 175 tabela IX
cadrul II; p. 154; cf. Marineria mercantile degli stati europei, in Gazzetta Pie-
montese, no. 147 din 29 Oct. 1844, p. 1-2 (foileton); ibidem, no. 99 din 12
Aprilie 1849, p. r ; Ch. Seignobos, Hist. politique de l'Europe contemporaine,
1924, I, p. 431.
4 * * *, Del commercio, cit., p. 26; Berninzone, op. cit., p. 72; Camera
di Commercio di Genova, Rapporto sulla crisi commerciale, Genova, <1854>,
p. 5; * * *, Strada di ferro da Genova a Torino e ad Arona, in Gazzetta Pie-
montese, no. 123 din 29 Mai 1840, p. 1-2 (foileton); Felice Romano, A Ge-
nova, ibidem, no. 284 din II Dec. 1839, p. 1-2 (foileton, dupe: Gazzetta di Ge-
nova).
5 Esposizione di Torino, 1829, in Antologia, t. 36 c, p. 93 (discursul mar-
chizului Alfieri di Sostegno); <Pallavicino>, op. cit., p. 156-7; cf. p. 131
nota I.
4* * *, Del Commercio, cit., p. 26.
7 V. R., Industria nazionale, in Gazetta Piemontese, no. 188 din 20 Aug.
1841., p. 1-2 (foileton); < Pallavicino >, L'industria genovese, in Descrizione
di Genova, cit., II, p. 13or; cf. Idem, Dell'Industria. fabbrile e manufattrice
attuale genovese, ibidem, p. 119-36; Camera di Commercio di Genova, op.
cit., p. 7; F. P. Burdin-Maggiore, Industria serica, in Gazzetta Piemontese, no.
143 din 28 Iunie 1842, p. I-2 (foileton); Octave Noel, Histoire du commerce,
III, p. 303; Esposizione de'prodotti dell'industria piemontese. Torino, 15 No-
vembre 1829, in Antologia, 1829, t. 36 c, p. 91-2; R., Pubblica esposizione
dei prodotti d'industria ed oggetti di belle arti de' regii stati, in Gazzetta Piemon-
tese, no. 124 din 31 Mai, p. 1-3; no. 126 din 2 IlMie, p. I-3 ; no. 129 din

www.dacoromanica.ro
 POLITICA REGATULUI SARDINIRI CU PRINCIPATELE ROMANE 139

cu productie agricola ; care, la randu-le sä alimenteze cu cereale i materii

prime, in genere, centrele grace, din acest punct de vedere, ale Piemon-
tului 1. De aceea, sub imperiul unei necesitati istorice secular verificata 2,
pentru 1815-1860, Genova, dupal patru veacuri 0 mai bine de som-
nolent& 8, indreptat atentia spre tarile agricole din junil Marii
Negre 0 de pe Dunare, in special spre Rusia i Principatele %mane.
Invatäturile trecutului n'au avut deci rol secundar in aceasta deter-
minare de atitudine ; lor li s'au adaugat insa, pentru sustinerea 0 des-
f4urarea optima a politicei economice genoveze : actiunea hotarità
a diplomatiei sarde ; lupta fara preget a consulilor respectivi; propa-
ganda prin scris a acelora care vedeau in legaturile Piemontului cu
Orientul Europei semnele unei epoci de inflorire pentru partile inte-
resate ; 0, mai cu seama, activitatea practical a caselor comerciale sarde
stabilite in tinuturile pomenite.

7 Iunie, p. 1-4, no. 131 din 9 Iunie, p. I-3; no. 136 din r6 Iunie, p. 1-4-;
no. 142 din 23 lunie 1838, P. 1-4 si D. B., ibidem, no. 137 din i8 Iunie,
p. x-4; no. 138 din 19 Iunie, p. 1-3; no. 139 din 20 Iunie, p. r-4; no.
143 din 25 Iunie 1838, p. 1-4; Giovanni Vico, Pubblica esposizione di pro-
dotti dell'industria nazionale nel 1850, ibidem, no. 142 din 4 Iunie, p. 1-3; no.
143 din 5 Iunie, p. 1-3 (Rivista di fisica, chimica e tecnologia) ; no. 152,
p. 1-3 (mobili e lavori cli Tarsia); no. 166, p. /-3 (orficeria e corali); G. P.
Baruffi; ibidem, no. 146, P. 1-3 (agricoltura, macchine rurali, lane, orticol-
tura) ; no. 164, p. 1-3 (sete)-; Giovanni Minotto, ibidem, no. 156, p. 1-3;
no. 157, p. 1-3 (Galvanoplastica, fotografia, meccanismi) i anonime, no. 158,
p. 1-3 (sostanze minerali non metalliche, metalli); no. 161, p. 1-3 (prodotti
chimici); no. 169, p. 1-3 (combustibili fossili); Regia Camera d'Agricoltura e di
Commercio di Torino, Esposizione nazionale di prodotti d'industria in Torino
nel 1858. Programmes e regolamento, Torino, 1857, p. 4.
1 A. V., Due cento e nove giorni: giornale di un viaggiatore sul continente
di Tommaso lesson Hogg, Londra, 1827 (englezeste), in Antologia, 1828, t. 29 c,
p. 25; R., Considerazioni sulla terre incolte del'Piemonte di A. Piola, Torino,
ed. 2, 1841, in Gazzetta Piemontese, no. 163 din 22 Iulie 1841, p. 1-3 (foi-
leton); < Pallavicino ), Notizie elementari sull'agricoltura genovese, in Descri-
zione di Genova, cit., II, p. 69-118; despre bogatiile Sardiniei, vezi Varii ne-
gozianti e industriosi italiani, Enciclopedia del Negoziante, ossia gran dizio-
nario del commercio, dell'industria, del banco e delle manilatture, Venezia, 1850,
VII, p. 141-4.
2 Vezi W. Heyd, Le colonic commerciali degli Italiani in Oriente nel Medio
Evo, VeneziaTorino, 2 vol., 1866, 1868 (traducere de G. Muller); Idem, Hi-
stoire du commerce du Levant au moyen-eige, Leipzig, 2 vol., 1936 0, in special,
G. I. BrAtianu, Recherches sur le commerce gdnois dans la Mer Noire au XIII-e
siècle, Paris, 1929.
3 Genova medieval& decade dup5. 1396 (Ch. Diehl, Une republique patri-

cienne, Venise, Paris, 1918, p. 69).

www.dacoromanica.ro
 140 D. BODIN

Urmand aceasta cale, Regatul Sardiniei se intalnia pe de o parte cu

Imperiul Otoman, care socotia Dardanelele 0 Bosforul, Marea Neagra
0 Dunarea ca pe ni0e proprietati turce0i; 0, pe de alta, cu Rusia a
carei putere tintea sa se substitue autoritatii suzerane a sultanilor
in aceste ape 1; fail a mai aminti de interesele altor state europene,
fata de care urma sa hotarasca aspra lege a concurentei. Era menirea
diplomatiei sa creeze atmosfera 0 sa tese legaturile necesare care sa
poata duce la intelegeri cu efecte practice intre cele trei state.
Initiativa apartine Torinolui 0 anume regelui Vittorio Emanuele I
(1802-1821), care vizeaza, in primul rand, cum era 0 natural, Turcia.
El trimete la Constantinopole pe Conte le Saint-Laurent in vederea
negociatiunilor, care implicau mult tact 0 multa pricepere date fiind
momentele grele prin care trecea politica internationala in acest sector
european la 1819. Prima intrevedere, informativa, pe care Saint-Laurent
o are cu Sir Liston, ambasadorul englez din capitala otomana, duce
la incheierea di trimisul sard nu trebue sa inceapa atare discutii cu
reprezentantii Turciei, conditiile fiind nefavorabile, ci sa se intoarca
in tara. In schimb, Sir Liston i0 ia sarcina sa incerce terenul 0 sa-1
pregateasca in sensul misiunii ce avea mandatarul piemontez. Discu-
tine dintre Sir Liston 0 dregatorii turci de resort au mers incet 0 au
durat pan& in 1820; abia atunci, t cu cateva luni inainte de a parasi
Constantinopolul », reprezentantul britanic 0 avocatul cauzei sarde
# a putut sa obtina dela divan promisiunea unei negocieri cu Sardinia ».
De data aceasta regele trimite pe Contele Cotti di Brusasco; dar al
doilea reprezentant sard moare pe drum 0 tratativele t au limas in
suspensie pada in anul 1823 » 2.
Intre timp isbucnisera revolutiile nationale din Imperiul Otoman,
in Principatele Romane 0 in Elada. Seria de competitii trezite de catre

I Sturdza ai altii, Acte fi documente relative la istoria Renascerei Romdniei,

Bucureati, rgoo, I. p. 129-30 (art. XI), 164 (art. I), 298 (art. IV), 319-20
(art. IV), 329 (art. V); J. Reuilly, Voyage en Crimée et sur les bords de la Mer
Noire pendant l'année 1803, suivi d'un mémoire sur le commerce de cette Mer,
et de notes sur les principaux ports comergants, Paris, 18o6, p. roo; Hurmuzaki,
XVI, no. 1213, p. 533: D'Aiguillon C. Durand, Versailles 8 Aprilie 1773; Felix
Colson, De l'état present et de l'avenir des Principautés de Moldavie et de Va-
lachie, Paris, 1839, p. 222 ; Ficquelmont, La politique de la Russie et les Prin-
cipautés Danubiennes, Paris, 1854, p. 22 ai 139 nota; , * *, La Russia e la
Turchia. Cenni storico-statistici-geogralici con una carta topogralica del teatro
della guerra attuale, Roma, 1854, p. 63.
2 Archivio-Napoli, Legazione Nazionale-Pietroburgo, vol. 1686: Serracapriola
c. Pignatello, Pietroburgo 23 Fevr. 1821 ai Serracapriola c. Circello, 19 Oct.
1821; Bianchi, op. cit., I, p. 249.

www.dacoromanica.ro
 POLITICA RE,GATuLur SARDINIEI CU PRINCIPATELE RomANE 141

aceste miFäri era destul de complexa. Conflictul ruso-turc pentru

stapanirea Stramtorilor, intre allele, se deschidea intr'o forma noua.
Austria 0 Anglia nu puteau ramane in pasivitate. La congresul din
Verona {1822), Carlo Felice (1821-1831) i ministrul sail de externe,
Conte le Vittorio Sallier della Torre, se convinsesera la randu-le, cá
aceste ultime puteri, Austria 0 Anglia, erau decise sà sprijine incheierea
unui acord comercial turco-sard 1 Ele urmareau aplanarea conflictelor
musulmano-crqtine 0 au crezut ca o serie de tratative pe täramul
economic in legatura cu Stramtorile, ce treziau atatea pofte 0 tot pe
atatea interese, ar fi sustras atentia celor in cauza dela evolutia revol-
telor 0 a razboaielor i ar fi indreptat-o spre un camp in care armele
obipuite urmau a fi cu mult mai pacifice.
Se punea in discutie principiul liberei treceri prin Dardanele si
Bosfor i aplicarea lid la cazul special al intelegerii comerciale turco-
sarde, ce continua sä preocupe partile in cauza. Ambasadorul englez
din Constantinopol, Lordul Strangford, reprezenta, ca deobicei, inte-
resele sarde i ducea tratative in acest sens. Metternich, conducatorul
diplomatiei europene, convinge Petersburgul de importanta unui
atare tratat comercial dintre Turcia 0 Sardinia. Flota mercantila
genoveza va inlocui imediat pe cea greack distrusa de luptele al
caror sfar0t nu se prevedea ; i puterea care va trage foloase din
aceasta imprejurare va fi Rusia. Guvernul tarist, captat de logica
argumentarii, nu numai ca-0 manifesta dorinta vie ca tratatul ce
starnia Inca atatea discutii sà se incheie ; dar, face din admisibi-
litatea liberei navigari a flotei comerciale sarde prin Stramtori, din
partea sultanului, « clauza absolut indeclinabila a pacificarii proprii cu
Poarta Otomana », lasancl in ace1a0 timp, chestiunile grecqti pe planul
al doilea ca sa se rezolve pe cale « amiabila », dandu-se astfel i o
compensatie Turciei.
Aceste conditii, mai mult decat prielnice, fac ca tratatul comercial
turco-sard, alcatuit in numele regelui Carlo Felice 0 al Sultanului
Mahmud al II-lea sa se incheie la 25 Octomvrie 1823 in Constantino-
pol 2. Ratificarea lui de catré regele sard intarziaza pana la 7 Ianuarie
1824, fiindca. Piemontezii credeau ca tratatul n'ar favoriza in mdsura
cuvenitä comertul sard. Numai interventia lui Metternich, care vedea
in acest refuz al Curtii torineze o cauza a compromiterii pacii generale,
a determinat pe rege sà ratifice intelegerea 3. Sultanul, la randu-i,

1 Rosi M., L'Italia odierna, II1, p. 6.

2 Traités publics, cit., IV, p. 538-45.
Bianchi, op. cit., II, p. 175.

www.dacoromanica.ro
142 D. BODIN

ratifica 0 el tratatul, cu cateva luni mai tarziu, in Aprilie 1 Potrivit

acestui acord se punea pe picior de egalitate navigatia sarda in apele
turcesti cu navigatia turcä in apele sarde, platindu-se reciproc in porturi
3% din valorile aduse de catre vasele respective.
Nu trece Inuit pana se fixeaza 0 un tarif vamal amanuntit pentru
m'arfurile vandute de comerciantii sarzi in Imperiul Otoman (18 Aprilie
1825) 2. Roadele dupä punerea in practica a clauzelor tratatului s'au
constatat repede. Un raport al lui Sauli, insärcinatul de afaceri sard
in Constantinopol, datat 10 Fevruarie 1825, 0 anunta cà in ierarhia
m4carii generale a flotei comerciale din portul capitalei turcesti Pie-
montul cu 79 de navi la sosire 0 75 la plecare se situeaza* in randul
al patrulea, dupa Austria, Rusia 0 Anglia 3. Iar alt raport, trimis de
Truqui, consulul general piemontez din acelasi mare port, la 21 Septem-
vrie 1825, Amiraliatului Marinei 0 Ministerului de Externe sard, in-
flinta ca s'a obtinut dela Poarta incuviintarea liberei treceri a uleiului
Rivierei in Marea Neagrbl, cu certificarea consulului otoman din Ge-
nova 4.
In cadrul acestor intelegeri s'au dezvoltat legaturile de comert
dintre Piemont 0 Statul Otoman pana. la 2 Septemvrie 1839, cand
folosindu-se buna dispozitie a guvernului turcesc in legatura cu favo-
rizarea comertului strain din apele imperiului 5 - se incheie, tot la
Constantinopol, un nou tratat comercial turco-sard mai avantajos
intereselor piemonteze din tara turceasca 6.
Dar numitele tratate comerciale turco-sarde au adus mai nume-
roase beneficii decal Turciei, in afara de Regatul Sardiniei, Rusiei
0 Principatelor Romane.
Rusia de Sud era un vast granar ; ea punea la dispozitie tocmai
ceiace trebuia targurilor piemonteze 7. Abia intrat in vigoare tratatul
de comert turco-sard, vasele Genovei, in numar 57 ancoreaza, la 1825,
in portul Odesa, pentru a incarca, cu directia Genovei, 96.254 4 cet-
werti » de grail 0 96 pachete de ceara de Ukraina, in valoare totala

' Raccolta degli atti del governo, cit., XIII, p. 502; cf. P. 498-502.
3 Ibidem, XXV, p. 243-61.
3 Rosi, op. cit., III, p. 31.
4 Archivio-Torino, Consolati Nazionali-Constantinopoli, 1825, vol. I.
5 Bianchi, op. cit., II, p. 175.
6 Academia Româng, Mss N. Sulu, vol. VII, p. 151-7: Bartolomeo Gey-
met c. N. Sutu, Galati, II Ian. 5840; acelasi c. Postelnicia Moldovei, II Ian.
1840 (Hurmuzaki, supl. I, vol. IV, no. LXXVII, p. 576), aduand la cunos.
Until autoritátii textul tratatului.
7 Enciclopedia del negoziante, cit., vol. III, ed. 2, Venezia, 1850, col. 61-75.

www.dacoromanica.ro
 POLITICA REGATOLIII SARDINIEI CD PRINCIPATELE ROMANE 143

de 1.400.000 de ruble 1. In afara anilor de razboaie, ca 1828 §i 1829;

in afara anilor de lipsuri, ca 1831 2; cumpararea granelor rusWi a
continuat in « surprinzatoare * crWere 3. Atingand un ritm puternic,
relatiile comerciale ruso-sarde au atras cele mai indreptatite atentii
ale tarilor interesate. Se O. ajunge, in consecinta, la un tratat de negot
intre Rusia i Piemont care e incheiat in Torino la 12 Decemvrie 1845
§i ratificat la io Fevruarie 1846. El consfintia o perfecta reciprocitate
in schimburile comerciale dintre cele dual tari 4.
Conditii similare cu cele din Rusia prezentau comertului sard §i
Principatele Romane. Campiile lor intinse i fertile nu Weptau decal
ca sä fie muncite pentru a produce ; dar in privinta aceasta trebuiau
cereri din afara pentru grane care sa indemne pe om a desteleni pa-
mantul, a pregati ogoarele, brate de munca mai numeroase ca sa des-
funde parloagele, o cultura sistematica a cerealelor pentru a da roade
de calitate aleasà.

Consulatele sarde au creat mult in acest camp. A§ezate voit de-

parte de centrele politice, mai cu seama in porturi, reprezentantele
economice ale Piemontului inconjurau ca un bran de fortarete bazinul
Marii Negre, strajuincl la buna dezvoltare a comertului national. La
Constantinopol O. Odesa erau consulate generale ; §i aceste posturi
centrale de observatie aveau in subordine o serie intreaga de agentii
in toate punctele de insemnatate economica din cele doua imperii.
Patrunderea in susul Dunarii ni-o ilustreaza reprezentantele con-
sulare sarde din Principatele Romane libere de a face comert pe
cont propriu incepand cu 1829 5: Ismailul (din 29 Aprilie 1827), Renii
(din 1859), Galatii (din II Mai 1833), Braila (din 7 Mai 1838) ; §i, daca
trecem in Serbia: Belgradul 6.

1 Archivio Torino, Consolati Nazionali-Odessa, 1842, vol. V: Giovanetti c.

Della Margarita, Odesa 20 Aprilie 1842. I Cetwert s-ul e o masurà rust de
capacitate, egalt. cu 209,902 1. ; variazä insä dupt tinuturi: in tinuturile baltice
are, pentru cereale, 165,5 Kg. si la Leningrad, 97,5 Kg. (Enciclopedia italiana,
6etvert).
2 Ibidem.
a Ibidem.
a Raccolta degli atti del governo, cit., XIV, no. 541, p. 41-52.
5 Sturdza si altii, op. cit., I, p. 322 (art. V).
6 Istoricul acestor consulate la D. Bodin, I Consolati del Regno di Sardegna
nei Principati Romeni all'epoca del Risorgimento, In Rassegna Storica del Ri-
sorgimento, XXIII (1936XIV), fasc. II, p. 139-166.

www.dacoromanica.ro
'44 D. BODIN

Misiunea consulilor sarzi din Moldova si Valahia depasia cu mult

rostul de protectorat pe care urma sa-1 acorde conationalilor in diverse
imprejurari ce le-ar fi adus vatamare ; ca sä fie incoronate de succese
practice sfortarile lor au trebuit sa imbrätiseze si sä rezolve doua pro-
bleme in prealabil, si anume: sä angajeze cu tot sufletul campania
de cunoastere a Principatelor Romane si a darurilor cu care natura
le-a imbogatit intre hotarele Piemontului ; si, apoi, prin aceasta, sä
determine marile case comerciale din regat ca sà descinda in targurile
romanesti pentru a da amploare vietii economice locale. Ceiace s'a
si facut, fall intarziere.
Rapoartele consulare dintre care unele ca o Aperçu sur les
Principautés de Moldavie et de Valachie » alcatuit in 1838 de Geymet 1;
o Commercio de' Principati di Moldavia e Valac(c Alia per la via del
Danubio », 1842, datorit lui Castellinard 2 ; « Relazioni sul commercio e
navigazione della Valacchia dell'anno 1851 », 1852, intocmit de Carpe-
netti 3 ; sunt adevarate studii au izbutit sa creasca atentia, interesul
si afectiunea guvernelor din Torino fata de Principatele Romane si
fata de bogatiile lor imense, nepuse Inca in valoare.
Actiunea consularä, oficiala, menita ca atare a trezi cercuri de
importanta capitala dar ingradite, a fost dublata si de alta care se
indrepta in spre opinia publica: e vorba de actiunea prin presà. Nu
constitue, cred, numai o intamplare faptul ca printre primele gazete
cu caracter economic din tarile romane 4 douà apar in Braila si Galati
si sunt redactate in limba romang si cea italiana. « Mercur, jurnal
comertial al portului Brailei * (18 Decemvrie 1839 6 Noemvrie 1841)
are dela 21 Noemvrie 1840 doi redactori, pe un roman, I. Penescu si,
se pare, cel putin, asa ni-o indica numele, pe un italian, F. Gussio ;
pentruca dela 23 Ianuarie 1841 partea care deja aparea in italieneste
dela 22 August 1840 SA poarte titlul de « Mercurio, giornale di corn-
mercio s; si pentruca, mai departe, probabil odatä cu inceputul anului

1 Archivio-Torino, Consolati Nazionali-Galatz, 1-80, vol. I: Bartolomeo

Geymet c. Della Margarita, Galati, 24 Mai 1838.
' Ibidem, Galatz, 1842, vol. I: Adolfo Castellinard C. acela§i, Galati, ro Mai
1842.
3 Ibidem, Galatz, 1852, vol. II: Giacomo Carpenetti c. D'Azeglio, Braila
5 Fevr. 1852.
3 In Valahia cea dintai fiind 4 Cantor de avis §i comers*, care spare la
Bucure§ti intre 24 Aprilie 1837 §i 30 Ian. r857 sub conducerea lui Zaharia
Carcalechi; avand §i. supliment: e Foaie comercialä, industriala §i iconomica *
(2 Ian. 1839-15 Aprilie 1859). Se all la Biblioteca Academiei Romane sub
cota P.I.111.542; cf. Nerva Hodo* §i Al. Sadi-Ionescu, Publicafiunile periodice
romdne§ti, I, Bucure§ti, 1913, s. v.

www.dacoromanica.ro
 POLITICA REGATULIII SARDINIEI CU PRINCIPATELE ROBtANE 145

al doilea dela aparitie, gazeta O. fie tras 5. chiar in dou6 editii: una ro-
mâneasc5. 0 alta itaheneasca 1. Mai caracteristic se prezintä cazul
celeilalte gazete, din Galati. « Duna'rea, jurnal de navigatie 0 comerta
Il Danubio, giornale di navigazione e commercio » (29 Decemvrie
1846 27 August 1850) 2, are ca proprietar 0 redactor principal pe
un piemontez, care a ajuns juded.tor la Tribunalul de Comert al
locului 0 a obtinut, dupà românizare, chiar rangul nobiliar de
4 caminar »: Mario Pietro Cugino, negustor, profesor, jurist scrie
doar « DisluOre asupra negotului 0 a legilor lui », Galati, 1848
0 poet 3. Se subintelege cä, de0 ogiinzi fidele ale m4earii economice
din Principate, cele douä periodice dkleau cea mai mare atentie
relatiilor comerciale romano-sarde. Articolele de ordin general, dar
mai cu seam5. §tirile strict periodice asupra mkfurilor exportate 0
importate, asupra preturilor de pe piata, asupra plecárii 0 sosirii
vaselor, fac din « Mercur » 0 « Dunärea », pe anii aparitiei lor, douä
izvoare de prima mânà pentru studiul comertului dintre Wile roma:-
ne§ti 0 Regatul Sard.
Efectele unei atare actiuni, oficiale 0 publice, au fost cele scontate.
Presa piemonteth incepe a se interesa de Principatele Române. Arti-
cole intregi sunt dedicate acestor tinuturi dela Dun'are, locuite de un
popor latin, de mai multe dintre gazetele ce apäreau in Torino. Ca sä
incepem cu ziarul oficial, care infat4a punctul de vedere al Ministerului
de Externe sard: in Gazzetta Piemontese pe 1835, apare un studiu isceilit
A despre o La Valachia » 4 ; pe 1841, intAlnim alt studiu despre cealaltä
Vara româneascä « La Moldavia » 6 ; peste trei ani, in 1844, apare « Dei
prodotti della Turchia Europea » 6 ; pe anul urmátor, 1845, intalnim
o Commercio ed agricoltura nella Valachia » de W. B 7. Chiar dintre
romani multi public6 articole similare in ziarele sarde. A§a, in La Con-
cordia, pe 1850, apare articolul unui « eminente uomo di stato, che
ebbe ed ha grande influenza nei principati danubiani », dar care a voit

1 Gazeta se gaseste la Academia Românä sub cota P.1111.200; cf. Hodos

si Sadi-Ionescu, op. cit., s. v. Pentru I. Penescu vezi I. Vartosu, loan Penescu,
in Analele Brdilei, I (1929), 110. 4-6, p. 50-5; II (1930), 110. 3, p. 3-21.
2 La Academia Romilnd, sub cota P.III.211.
8 D. Bodin, Din viala fi faptele cdminarului Mario Pietro Cugino, in Rev.
Isl. Rom., VII (1937), p. 38-73; cf. Buletinul Oficial al Moldovei, supl. la no.
79 din 6 Oct. 1846, P. 440.
8 No. 78 din 8 Aprilie, p. 1-2 (foileton).
5 NO. 194 din 27 August, p. 1-4 (foileton).
6 NO. 216 din 23 Sept., p. 1-3 (foileton); no. 217 din 24 Sept., p. 1-2
(foileton).
7 NO. 273 din 28 Nov., p. 1-2 (foileton).

I0
www.dacoromanica.ro
146 D. BODIN

sä ramana anonim, in cazul de fata, despre « I Moldo-Valachi » A0-

derea, II Diritto, din 1856, publica o serie de studii ale Dorei d'Istria,
pseudonimul literar al Elenei Ghica, dintre care semnalez : o Osserva-
zioni di una Rumena sull'organizzazione dei Principati Danubiani » 2,
« I Principati Rumeni », 8, « De la fraternité des peuples latins et de
leur role dans le développement de l'humanité » 4, « Un principe stra-
niero nella Moldo-Vallachia » 5, o La propaganda austro-romana nei
Principati danubiani » 6.
Atat presei italiene din Principatele Romane, cat i celei sarde In
special, le revine meritul, alaturi de activitatea consulara, de a fi apro-
piat poporul italian de cel roman, in pragul istoriei lor contemporane,
facandu-le sa-0 inteleaga reciproc aspiratiunile, sa se iubeasca ffind
de aceea0 obar0e, i sá se ajute in clipele grele.

0 repercursiune imediata a acestei propagande, sustinuta cu tena-

citate crescanda, ni-o evidentiaza wzarea a o serie intreaga de Pie-
montezi in Principatele Romane despre a caror bogatie se dusese vestea.
Scopul pe care il urmariau hind c4tigul, cei mai multi dintre ei erau
comercianti, industria0 I i marinari 8 ; nu stint rare nici cazurile preo-
tilor 9, profesorilor 10 0 a altor bresla0, multi compromi0 in m4carile
revolutionare din Piemont n.
Totu0 venirea lor pe meleagurile ronfanWi prezinta un caracter
sporadic 0 e lasata la voia intamplarii. De aceia s'a simtit nevoia ca
problema emigrarii italiene in Moldova 0 Valachia sá fie incadrata,
la un moment dat, In proiecte de colonizare masiva. Amintesc, ca un
precedent, faptul cä printre coloni§tii adu0 de Ru0 in Basarabia, dupg
1 No. 51 §i 56; Claudio Isopescu, La stampa periodica romeno-italiana in
Romania e in Italia, Roma, 1937, p. 239-47.
2 2 Aprilie; Isopescu, op. cit., p. 247-9.
3 I 2 §i 22 Aprilie; Isopescu, op. cit., p. 249-55.
4 13 Mai §i 6 Iunie; Isopescu, op. cit., p. 263-70.
5 9, 17 Sept. si 9 Oct.; Isopescu, op. cit., p. 270-7.
8 Nov.; Isopescu, op. cit., p. 281-4.
7 Archivio-Torino, Consolati Nazionali-Galats, 1842, vol. I: < Castellinard > C.
< Della Margarita ), Galati, in raportul pe Fevr. 1842.
Buletinul, cit., 1841, flO. 41 din 25 Mai, p. 224-5 ; no. 79 din 5 Oct.,
p. 408-9.
Archivio-Torino, loc. cit.; cf. ibidem, ace:4, Galati 7 Martie 1842.
10 Ibidem, in raportul pe Fevr. 1842, cit.
11 Loc. cit., Sebastiano Calcagno din Genova, compromesso del 21 * §i
Caramelli din Alessandria, del 1833 #.

www.dacoromanica.ro
 POLITICA REGATITLUI SARDINIRI CU PRINCIPATELE ROMANE 147

rapirea ei dela Moldova (1812), au fost i Italieni 1. In epoca ce ne preo-

cupa : Romulus Scriban publica in « La monarchia italiana » din Torino,
pe 1863, un articol tocmai despre « L'emigrazione italiana in Romania »,
in care arata ca « Italienii sunt iubiti in tara noastra ». Si mai departe,
continua Scriban: « Venind la noi, ei vor introduce deprinderea corner-
ciala i industrialä, in timp ce noi le vorn oferi mijloacele ... Din aceasta
Italia va ca0iga bogatii ; iar Romania forta comerciala i industriala » 2
Vasile Maniu, in 1869, sustinea ace1a0 lucru in « La mission de l'Occi-
dent latin dans l'Orient de l'Europe ». In aceastä directie a luptat
mult i mazzinianhl, Marco Antonio Canini, mai cu seamä pentru colo-
nizarea Dobrogei. El alcatue0e un comitet din care facea parte
laolaltà cu conationalii sai F. Bruzessi, Dr. V. Marini, G. L. Frollo 3,
0 E. Croce care sà actioneze in vederea atingerii scopului urmarit.
Comitetul lanseaza un manifest in coloanele ziarului « Pressa » din
4/16 Septemvrie 1878, pe care il reproduce 0 « Steaua Romaniei »
dela 13/26 ale aceleia0 luni, in care i0 aratä programul 4. i ideia n'a
incetat de a preocupa cercurile competente 'Ana tarziu in 1897 5.
Stdruind insa asupra caselor comerciale sarde care 0-au stabilit
sucursale in tarile romane0i, cea mai insemnata a fost firma familiei
Pedemonte din Genova.
Dintre membrii acestui numeros manunchi de mari negustori
primul care a pus piciorul in Galati, la sfar0tul lui 1831 sau la
inceputul lui 1832 6 se chema Filippo 7. Acesta e ajutat la condu-
cerea afacerilor de catre fratele sail Antonio 8. Filippo murind prin

1 N. Iorga, Studii istorice asupra Chiliei i Celdlii-Albe, Buc., 1899, p. 265.

2 IsopesCII, OP. cit., p. 307.
3 D. Bodin, Precizdri privitoare la legdturile lui Arturo Graf cu Romdnii,
in Rev. 1st. Rom., VVI (1935-36), p. 196 l nota 2, 197 §.1 nota I.
4 Marco Antonio Canini, La Rumania, 1878, p. 5; cf. N. Iorga, Un apdtre
italien de l'entente carpatho-balcanique, in Acad. Rom., Bulletin de la sect. hist.,
XVII (193o), p. 105-6: Canini c. Mitilineu, Venezia, 18 Iulie 1883; apoi, tot
de Canini, Studii istorice asupra originii naliunii romdne, Bucuresti, 1858.
5 Vezi La colonizzazione della Dobrogia con elemento italiano, in Il progresso
rumeno, 1897, no. 4-7, p. 9-11; cf. De Sanctis Valerio, L'emigrazione italiana
in Romania, in Studi sulla Romania, Napoli, 1923, p. 211-12.
' Archivio-Torino, Consolati Nazionali-Galatz, 1838, vol. I: Geymet c. Della
Margarita, 41Apergu s, Galati, x Mai 1838; aceiasi: Galati, 7 Ian. si 17 Mai
,
1841 ; Ibidem, < Castellinard c. < Della Margarita >, in raportul pe Fevr. 1842 ;
aceiasi, Galati, 7 Martie 1842; Castellinard, t Commercio *, ro Mai 1842; Du-
ndrea, no. ro din 6 Martie 1849, p. 40.
7 Archivio-Torino, Consolati Nazionali-Galatz, 1842, vol. I: Castellinard c.
Della Margarita, Galati, 7 Martie 1842.
a Loc. cit.

1o*
www.dacoromanica.ro
148 D, BODIN

1837 1, 0 Antonio intorcandu-se la Genova dup a. un an de §edere in Mol-

dova, ramane in fruntea casei al treilea frate, Francesco 2, care moare
Miercuri 2/14 Martie 1849 9 Sprijin in intreprinderi le-au dat celor 3
frati fiii lor ; Paolo 6 i Giovanni Battista care ajunge 0 proconsul la
Braila intre 7 Mai 1838 0 5 August 1843 5 - copiii lui Filippo 6, Giacomo
0 Angelo ai lui Antonio 7; ba intalnim amestecandu-se chiar pe un
Gaetano Pedemonte, ruda apropiata a patronilor 8, 0, la mWenire, care
a dat nWere la o serie intreaga de procese 9, pe fiicele lui Francesco 10
La inceput firma s'a instalat in Galati sub numele de « Casa Pede-
monte e Peretti », pentru cinci ani. La incheierea teimenului acestuia,
ea s'a dizolvat reaparand totu0 sub titlul de « Fratelli Pedemonte »,
cu o sucursala, de data aceasta, in Braila 11. Asociatia cu Peretti s'a
mentinut insa ; ba chiar a crescut prin participarea la afaceri a lui
Antonio Dodero 0 prin ajutorul ce i-1 &Ai:lea Vaccarezza acetia
doi din urma, tot Genovezi, amestecati in luptele politice din 1831 12.
Firma sufera, cu timpul, diferite schimbari in nomenclatura. 0 in rami-
ficarile sale 13. In i85o era desfacuta in trei: « Fratelli Pedemonte »,
« Pedemonte e Bottaro * 0 « Francesco Pedemonte * 14.

1 Ibidem, Galatz, 1838, vol. I: Geymet c. Della Margarita, 14 Iunie 1838.

2 Ibidem, doc. cit. din 7 Martie 1842.
3 Ibidem, Galatz, 1849, vol. II: Mathieu c. Ministerul de Externe sard, Ga-
lati 15 Martie 1849.
4 Ibidem, Ministri-Costantinopoli, vol. I, p. 246: Durand c. Cavour, Con-
stantinopol, 24 Nov. 1856.
5 D. Bodin, I Consolati, cit., p. 158-9.
° Doc. cit. din 14 Iunie 1838; ibidem, Galatz, 1849, vol. II: Mathieu c. Mi-
nisterul de Externe sard, Galati, 28 Mai 1849.
7 Ibidem, Galatz, 1847, vol. I: Mathieu c. Della Margarita, Galati, 19 August
1847.
8 Ibidem, doc. cit. din 7 Martie 1842.
9 Dundrea, III (1849), no. 21, p. 84 ; no. 23, p. 92; no. 27, p. 108 ; no. 31,
p. 124 ; Albina Romdneascd, no. 0 din 2 Iunie 1849, p. 178.
10 Archivio-Torino, doe. cit. din 28 Mai 1849.
11 Albina Romdneascd, no. 25 din 28 Martie 1837, p. 113 ; Archivio-Torino,
Consolati Nazionali-Costantinopoli, 1834, vol. I: Gobbi c. Della Torre, Constanti-
nopol 17 Iunie 0 12 August 1834; Hurmuzaki, XVII, no. DLXXX, p. 522:
Cochelet c. Broglie, Bucure§ti 16 August 1834; Archivio-Torino, Consolati
Nazionali-Galatz, 1838, I: Geymet c. Della Margarita, Galati 14 Iunie 1838.
1° Ibidem, doc. cit. din 14 Iunie 1838 ; ibidem, Galatz, 1837, vol. I: Geymet c.
Della Margarita, Galati 27/15 Dec. 1837.
13 Ibidem, Galatz, 1849, vol. II: Mathieu c. Ministerul de Externe sard,
Galati, 28 Mai 1849.
24 Ibidem, Galatz, 1850, vol. II: Mathieu c. D'Azeglio, Galati, 4 revr. 5850
0 anexele.

www.dacoromanica.ro
 POLITICA REGATIILIJI SARDINIEI CU PRINCIPATELE ROMANE 149

Intr'o oarecare masura chiar aceasta ramificare a firmei ne arata

insemnatatea la care ajunsese. Sa ascultam insa, in speta, cateva dintre
rapoartele consulilor sarzi. Geymet, in al sau « Aperçu » spune cal in
urma asezarii cerealistilor sarzi in Galati si Braila: o une plus grande
extension de terrain », din tarile romane, a fut ensemme » i cà « on
s'occupa a ameliorer la qualite des bles ». Iar mai departe: « Cet accrois-
sement de navigation », in porturile dunarene, « c'est opere graduel-
lement dans le cours de 6 a 7 ans, et l'on peut etablir comme un fait
incontestable que c'est aux freres Pedemonte que les Principautes
sont redevables de l'importance actuelle de leurs exportations. Ce
sont eux qui ont donne la premiere impulsion au mouvement commer-
cial de ces contrees ». Peste trei ani, la 17 Mai 1841, Pratii Pedemonte
in0si referiau lui Della Margarita ca. ei « furono i primi che intavolarono
il commercio di peste Parti col Ponente, quale al di d'oggi si 6 fatto
un ramo commerciale di tanta importanza »1. Cu venirea firmei po-
menite in porturile romanesti confirma i Castellinard, in 1842 « il corn-
mercio prese quello slancio si rapido che in poco tempo rese i due Prin-
cipati in grado di rivalizzare coi primi porti della bassa Russia ».
Ne explicdm mai bine aceste situatii daca aflam ca fratii Pedemonte
« fanno in ogni anno operazioni per oltre 14 milioni di piastri », numai
in Moldova si Valahia 2.
In 1838, fratii Pedemonte aveau o sucursala si in Calafat, condusa
de Paolo 3 ; precum si in 1847 o agentie la Botosani 4. Se straduisera
sá se instaleze, apoi pe langa centrele cunoscute, in Giurgiu i Craiova 5.
Ii construise firma chiar o flota proprie in 1839 si 1840, in santierele
din Galati si Braila ; avea 3 vase: 2 de Cate 200 de tone si unul de 250 6.
Relatiile foarte active cu Genova 7; schimburile intense cu Cala-
1 Ibidem, Galatz, 1841, vol. I, anexa.
2 Ibidem, Geymet c. Della Margarita, Galati, i Iulie 1841.
3 Aidem,Galatz,1838, vol. I: Geymet c. Della Margarita, Galati, i Oct. 1838;
ibidem, 1842: Castellinard c. Della Margarita, Galati 7 Martie 1842.
Ibidem, 1847: Mathieu C. San Marzano, Galati, 23 Dec. 1847.
° Ibidem, Geymet, 6 Aperçu 6.
6 Ibidem, 1840, vol. I: Geymet c. Della Margarita, Galati, 3 Iulie 1840.
7 Mercur, I (1840), no. 6, p. 18; no. 7, p. 22 ; no. 8, p. 25; nO. 9, p. 30 *i
3i ; no. 17, p. 62; 110. 22, p. 82; no. 48, p. 284; no. 49, p. i9o; no. 50, p.
193; no. 56, p. 217; II (1841), no. 35, p. 237; 110. 38, p. 15o; Buletinul,
cit., supliment la no. 85 din 26 Oct. 1846, p. 473; supl. la no. 87 din 3 Nov.
2846, p. 487-9; supl. la no. zoi din 22 Dec. 1846, p. 591-2 ; sllpl. la no. 39
din 18 Mai 1847, p. 217-8; supl. la no. 52 din 3 Iulie 1847, p. 308-10;
supl. la no. 56 din 17 Iulie 1847, p. 336; supl. la no. 58 din 24 Iulie 1847,
p. 352-3; supl. la no. 59 din 27 Iulie 1847, p. 354; supl. la no. 65 din 27 Au-
gust 1847, p. 396.

www.dacoromanica.ro
 I 50 D. BODIN

fatul 1, Macinul 2 ; Tarigradula ; Napoli 4, Livorno 5, Trieste 6, Messina 7 ;

Marsilia 8, Nissa 9, Toulon ' °, Alger 11, Calais 12 ; Malta 13, London ;
aeaza pe primul plan al traficului firmele Pedemonte, i casele sarde in
genere i le atrag o seama de invidii.
Mai cu seama. Grecii nu vedeau cu ochi buni preponderenta fir-
melor sarde pe pietele romaneti, peste care ei erau odinioarä singurii
stapani 15.
Din pricina acestei concurente insa # Pedemonte * nu a avut a se
stanjeni. Inca dela inceput reprezentantii firmei # furono accolti con
somma amorevolezza del Gran Loghotet Catargi in allora Ministro
degl'Interni della Moldavia. Il med-o fece quanto stette in suo potere
per agevolare quella nuova casa ; la forth di comendatizie per tutti i
percalabi dell'Interno ed ordin6 a tutte le altre autorità moldave di
facllitare in tutto e pertutto i raccomandati stranieri »18.
Circumstantele acestea au ajutat mult pe negustorii sarzi. Insa
au tiut ei mai inainte de toate sä conduca bine treburile. catä vreme
au trait intemeietorii Casei 0 mai cu seama Francesco Pedemonte,

1 Mercur, I (1840), no. 18, p. 67.

I Ibidem, p. 66.
3 Ibidem, 110. JO, p. 34; no. 12, p. 42 ; no. 13, p 45; no. 14, p. 51; I10.
19, p. 7o; no. 52, p. 201-2 ; no. 55, p. 213; no. 65, p. 253; Buletinul, cit.,
supl. Ia nO. 43 din 3 Iunie 1843, p. 229-30; supl. la no. 85 din 27 Oct. 1846,
P. 473-4; supl. la no. 86 din 31 Oct. 1846, p. 479; supl. la no. 39 din a
Mai 1847, p. 217; supl. la no. 52 din 3 Iulie 1847, p. 307; supl. la no. 55
din 13 Iulie 1847, 1). 319; supl. la no. 58 din 24 Iulie 1847, P. 352; supl. la
no. 59 din 27 Iulie 1847, p. 353.
4 Mercur, I (i84o), no. 13, p. 46.
5 Buletinui, cit., supl. la no. 52 din 3 Iulie 1847, p. 310.
° Ibidem, supl la no. 70 din 4 Sept. 1847, p. 421.
7 Ibidem, supl. la no. 52 din Iulie 1847, p. 310.
8 Ibidem, supl. la no. 77 din 29 Sept. 1846, p. 408; supl. la no. 87 din 3
Nov. 1846, p. 489; supl. la no. 52 din 3 Iulie 1847, p 308-10 ; supl. la no.
56 din 17 Iulie 1847, p. 336; supl. la no. 70 din 4 Sept. 1847, p. 420 - 2.
9 Ibidem, supl. la no. 54 din io Iulie 1847, p. 319.
10 Ibidem, p. 322.
11 Ibidem, supl. la no. 86 din 31 Oct. 1846, p. 479; supl. la no. 55 din 13
Iulie 1847, p. 33o.
12 Ibidem, supl. la no. 52 din 3 Iulie 1847, p. 308; supl. la no. 65 din 17
August 1847, p. 396.
13 Ibidem, supl. la no. 2 din 5 Ian. 1847, p. 12 ; supl. la no. 56 din 17 Iulie
1847, P. 336.
14 Ibidem, supl. la no. 56 din 17 Iulie 1847, p. 337.
Geymet, * Aperçu *.
14 Castellinard, a Commercio*.

www.dacoromanica.ro
 POLITICA REGATULUI SARDINIEI CU PRINCIPATELE ROMANE 151

negustor capabil singunil dintre toti comerciantii Galatilor i Brailei

care facea fata imprejurarilor In zilele turburi ale lui 1848 1 0. bun
cre§tin « l'autor principale nell'erezzione della nuova chiesa » din
Galati §i. Braila 2, stralucirea afacerilor a atins culmea.
Rama§i la conducere nepotii i cointeresatii, firma ii pulverizeaza
foga 0 decade, ajungand la faliment3, cu tot sprijinul acordat de con-
sulatul sard 4. Giacomo 0 Angelo Pedemonte inceteaza platile la 19
August 1847 5; pana la 5 0 6 Noemvrie 1850, firma acestora trebuia
sa lichideze6. Intre timp cedasera greutatilor i neintelegerilor i cele-
lalte ramuri ale fostei case 4 Pedamonte »: in 1849 urma§ii i§i disputau
dreptul la rama§ite 7. Ba descendentii lui Francesco Pedemonte urmau
a fi incuno§tinta:ti, in 1856, cà Grigore Sturdza le iertase datorille
facute de inainta§ul lor 4.
In acest chip ii termina mareata existenta. indrasneata 0 bine-
facatoarea opera a fratilor Pedemonte dela Dunk-ea de jos.
Acelea0 lucruri, intr'o masura mai mica, se pot spune §i. despre
alti comercianti sarzi a§ezati In ora§ele romane§ti. In Ismail, se stabi-
le§te Giovanni Giuseppe Gagliardi din Chiavari, imediat < dopo ii
trattato feliciInente conchiuso fra la Porta Ottomana ed il regio nostro
governo », adica dupa. 1823. La 29 Aprilie 1827 el e investit 0 cu demni-
tatea de viceconsul sard in portul Basarabiei, pe care o detine paná la
moartea sa ce a survenit in Aprilie 1845 9. Nepotul acestuia, Lazzaro,
venit la Ismail in 1836 tot ca negustor, ocupa 0 el in calitate de regent
locul de viceconsul, dela moartea unchiului &au pana la finele lui 184710,

1 Archivio-Torino, Consolati Nazionali-Galatz, 1848, vol. I: Mathieu c.

Pareto, Galati, 26 Aprilie 1848.
a Ibidem, 1843, vol. I: Pedemonte c. Della Margarita, Braila, 31 August
1843 i certificatul lui Molajoni; ibidem, 1846, vol. I: Mathieu c. Della Mar-
garita, Galati, 5 Ian. 1846 si anexele.
3 Ibidem, 1842, vol. I: < Castellinard > c. <Della Margarita>, Galati, in
raportul pe Pevr. 1842; aceiasi, Galati, 7 Martie 1842 (despre Gaetano Pede-
monte i Vaccarezza).
4 Ibidem, 1847, vol. I: Mathieu c. Della Margarita, Galati, 20 Aprilie
/847.
5 Ibidem, aceia§i, Galati, 19, 23 §.1 26 August, 9 Sept. si 23 Dec. 1- R47 ;
Albina Ronuineasa, XIX (1847), DO. 73 din 14 Sept. p. 4 (306).
6 Jurnalul de Galatz, I (1850), no. 78, p. 310 ; no. 83, p. 330 ; no. 102, p. 406.
7 Dundrea, III (1849) ; Albina Romdneascd, 1849 i doc. din 28 Mai 1849:
citate in acest sens.
8 Archivio-Torino, Consolati Nazionali-Galatz, 1856, vol. III: Carpenetti c.

Cavour, Galati, 8 Sept. 1856.

9 D. Bodin, I Consolati, cit., p. 145.
" Ibidem, p. 146.

www.dacoromanica.ro
152 D. BODIN

loc pe care il cere 0 la 20 Mai 1857 1. Pentru anii 1850-1852 2,

probabil 0 urmatorii fiindca din 1852 pana in 1854 ocupa 0 functia
de viceconsul napoletan local 8 tot un Gagliardi, 0 anume Giuseppe,
ne e cunoscut ca viceconsul sard in Ismail.
In Galafi insa se numarau cele mai multe firme sarde. Pe I Mai 1838
intalnim un supus piemontez, din Borghetto, Pasquale Lamberti, care
reprezenta 0 firma Porro din Odessa 4. Acesta ajunge intre 1840 0
1851 viceconsul al Regatului celor Douà Sicilii in Galati. Incepand cu
1843 capata aceia0 insarcinare 0 pentru Valahia 4. Da faliment din
pricina tovar4ului sail Kraus ; 0-0 schimba titulatura Casei. In 1842
firma sa era o Fanciotti-Lamberti e c-a » 6. In 1847 se chema: « Lamberti
e c-a » 7. Aceastä firma avea in 1843 0 o sucursala in Braila 8.
Tot pentru 1 Mai 1838 ne e cunoscuta 0 casa « Rocca e Chichizzola *
din Genova ca avand agenti speciali pentru 'cumpararea granelor :
la data pomenità pe capitanul Napoleon Rossi 9 ; in 1840, pe Biga 0
Porcella 1°.
La 14 Iunie 1838, intalnim pe un Giovanni Garibaldi, genovez,
de meserie o macaronar » II ; care, in 1842, era comerciant 12.

1 Loc. cit.
2 Archivio-Napli, Consolati-Odessa, vol 6 (26): Gagliardi c. Massimo Nugnes,
Odesa, 14 Martie 1852.
a Ibidem: Carafa c. Nugnes, Napoli, 4 Iunie 1852 ; apoi vol. 9 (29): $ Numero
generale di corrispondenza co' R. Vice-Consolati e con ogni altra autorith.
1851-1855 0 si Almanaco Reale del Regno delle Due Sidle *, pe 1854, p. tog.
4 Arhivio-Torino, Consolati Nazionali-Galatz, 1842, vol. I: < Castallinard > c.
< Della Margarita > Galati, in raportul pe Fevr. 1842 ; Geymet, 5 Apergu 0;
Archivio-Napoli, Legazione-Pietroburgo, vol. III: Ribas c. Ludolf, cu o nota
de'reali sudditi stabiliti in questa citta di Odessa * din 18/30 Iunie 1829, in care
figureaza un Nicola Porro.
5 D. Bodin, Contributiuni la istoricul consulatelor Regatului celor Doud Sicilii
in Principatele Romdne, in Rev. Isl. Rom., VIII (1938), p. 69-86; Albina Ro-
mdneascd, no. 36 din 8 Mai 1841, p. 137; Archivio-Torino, Consolati Nazionali-
Galatz,1842, vol. I: < Castellinard > c. < Della Margarita >, in raportul pe Fevr.
1842.
o Loc. cit.
7 Ibidem, 1847, vol.: Mathieu c. San Marzano, Galati, 15 Nov. 1847.
o D. Bodin, op. cit.
o Geymet, Apergu 0.
10 Archivio-Torino, Consolati Nazionali-Galatz, 1840, vol. I: Geymet c. Della
Margarita, Galati, 2 Ian. 1840; cf. Archivio-Napoli, Legazione-Costantinopoli,
Diversi, vol. 253: Ribas c. Cassaro, Odesa, 2/14 Ian. 1840.
11 Archivio-Torino, Consolati Nazionali-Galatz, 1838, vol. I: aceia§i.
12 Ibidem, 1840, vol. I: < Castellinard > c. < Della Margarita > in raportul
pe Fevruarie.

www.dacoromanica.ro
 POLITICA REGATULUI SARDINIEI CU PRINCIPATELE ROMANE 153

0 casa mare e aceia a lui Giovanni Fanciotti din Novi. In 1842

purta numele « Fanciotti-Lamberti e c-a s 1. In cadrele ei se pare ca
lucra 0 un frate a lui Giovanni, Vincenzo, in 1846 2 La 25 Septemvrie
1847 Tribunalul Consular Sard din Galati declara firma Fanciotti in
stare de faliment cu un pasiv de 7 milioane de piastri 8. Un concordat
intervenit intre §eful casei §i creditorii s5.i 4 mentinea Inca firma in
activitate la 26 Aprilie 1848 5. Aceasta avea o sucursala in Braila 8.
In 1851 firma apare sub numele 4 Vincenzo Fanciotti e c-a », asociatul
fund G. Peretti 7. Se mentioneaza in 1852 0 sucursala din Braila 8.
« Biga-Ferraro e c-a » este alta casa genoveza care se bucura de
mare incredere la Galati. Ne e cunoscutd pentru 1842 9. Biga erau
doi frati: Francesco i Raffaele, acesta din urma aparand 0 in 1846 10
0 in 1848, ultima data pentru sucursala din Braila 11 Pe 1851 Casa
poarta titlul: « F. Biga-Sala e c-a »12.
In 1851 ne mai apare in Galati 0 casa « Giovanni Battista Cora-
vego »15.
Pe langa sucursalele caselor sarde din Galati stabilite in portul
valah, la Brdila exista 0 alte firme piemonteze.
La 1 Mai 1838 bunaoara e in fiinta casa « Debarbieri e Pezzola »
din Genova 14.
Pentru 1846 ne e cunoscutä firma « Sarao e Berzolese », care se
anunta, la aceasta data, in lichidare 15. Totti0, se mentine 0 in 1848 16.
Carlo Berzolese indeplinise misiunea de proconsul sard in Braila dela
21 Ianuarie 1844 pang la 17 Aprilie 1846 17; iar Sarao, de0 din Messina,

1 Loc. cit.
2 Ibidem, 1846, vol. I: Mathieu c. Della Margarita, Galati, 26 Martie.
3 Ibidem, 1847, vol. I: aceiasi, Galati, 30 Sept. 1847.
4 Ibidem, acela* c. San Marzano, Galati 15 Nov. 1847.
5 Ibidem, 1848, vol. I : acelasi c. Pareto, Galati.
o Ibidem, Parodi c. San Marzano, Braila, 24 Fevr. 1848.
7 Ibidem, 1851, vol. II: Berzolese c. D'Azeglio, Galati, jo Nov.
2 Ibidem, 1852, vol. II: Caspenetti c. acelasi, Braila, 5 Fevr. 1852.
o Ibidem, 1842, vol. I: < Castellinard > c. < Della Margarita > in raportul
pe Fevr. 1852.
10 Ibidem, 1846, vol. I: Mathieu c. Della Margarita, Galati, 26 Martie.
11 Ibidem, 1848, vol. I: Parodi c. San Martano, Braila, 24 Fevr. 1848.
12 Ibidem, 1851, vol. II : Berzolese c. D'Azeglio, Gala,ti, ro Nov. 1851.
23 Loc. cit.
14 Geymet, a Apergu o.
25 D. Bodin, I Consolati, cit., p. 159-60.
26 Archivio-Torino, Consolati Nazionali-Galatz, 1848, vol. I: Parodi c. San
Marzano, Braila, 24 Fevr. 1848.
17 D. Bodin, op. cit., p. 159.

www.dacoromanica.ro
 154 D. B ODIN

obtinuse cetatenia sard5.1 0 fusese regent in aceia0 calitate dela sfar-

Otul lui Noemvrie 1846 pana la 27 Aprilie 1847 2.
Un alt demnitar al agentiei consulare din Braila, dragomanul
Giorgio Papadopulo (1848, Aprilie 1850-1852, 1853 q Octomvrie
1854) 3 tine 0 el o casa de comert, care e pomenità in 1848 4.
In ace1a0 an, 1848, se semnaleaza casele u Vincenzo Rosa » 0 u El.
Dandoria » 5 ; care se mentin la 1852 6.
Pentru 1854 cuno*em pe aceea a lui Giacomo Gattorno 7, care
e 0 proconsul in Braila pana la 17 Martie 1857 6.
Sunt 0 in Iali douá case comerciale sarde. Prima e a lui Giuseppe
Barberis din Alexandria u compromesso del 821 » pomenit in
capitala Moldovei in 1838 9 §i. 1842 10 A doua: a lui Felice Barla 11.
In ce prive0e Bucureqtii, pentru 1842 ne este cunoscuta casa lui
Giuseppe Canevaro « negoziante di ottima condotta e riputazione »12.

Aceste aspecte ale politicei economice sarde diplomatic, consular,

colonial 0 negustoresc tind sal ne convinga de realismul 0 de simtul
duratei de care a fost stapanita o atare politica. Dealtfel roadele la
care a dus ne-o arata mai elocvent cleat oricare alte cuvinte. Cand
Gaetano Truqui a trecut prin Tara Romaneasca in 1826, constata ca
afacerile sarde u sunt foarte putin importante » in aceste parti. El e
primit la Bucure0i 0 de catre domnitorul Grigore Ghica, incat infor-
matiile sale le detinea din locurile cele mai indicate 13. Acesta e un fapt.

I Loc. cit.
2 Ibidem, p. 159-60.
3 Ibidem, p. 16o si urm.
4 Archivio-Torino, Consolati Nazionali-Galatz, 1848, vol. I: Parodi c. San
Marzano, El-lila, 24 Fevr. 1848.
5 Loc. cit.; ibidem, Parodi c. Pareto, BrAila, 7 Aug. 1848, anexa.
8 Ibidem, Galatz, 1852, vol. II: Carpenetti c. D'Azeglio, 5 Fevr. 1852.
7 Ibidem, Galatz, 1854, vol. II: Carpenetti c. Dabormida.
8 D. Bodin, op. cit., p. 262.
8 Archivio-Torino, Consolati Nazionali-Galatz, 1838, vol. I: Geymet c. Della
Margarita, Galati, 14 Iunie 1838.
14 Ibidem, 1842, vol. I: < Castellinard > c. < Della Margarita > In rap. pe
Fevr.
11 Loc. cit.
11 Loc. cit.
28 Ibidem, Costantinopoli, 1826, vol. I: Truqui c. Della Torre, Bucuresti,
29 Dec. 1826.

www.dacoromanica.ro
 POLITICA IMOATITLIII SARDINInI CU PRINCIPATEIX ROMANE 155

Al doilea: navile sarde abia câteva trec prin Ismail §i. prin Galati
in acelasi an, 1826 1.
Cti timpul flota comerciala genoveza c5..§tiga un loc de prima mana
pe Marea Neagra 0. DurAre. Ea n'a ajutat numai la transporturile
necesare Statului al carui steag il vântura peste atatea ape, ci a slujit
cu plata chiar la transporturile straine. In aceasta din urma ipostaza
ea a consacrat puterea marinara a tânarului regat sard dela poalele
Alpilor, batand drumurile propa§irii internationale ale acestuia.
In zonele române§ti ale Marii. Negre §i. ale Dunarii marina sarda
se intilnia cu cea turceasca, greacà, austriaca 0 engleza. Marina tura.
0 cea greaca gaseau in porturfle române§ti un nolaj permanent ; fiindca
oricând vase sub asemenea pavilion stationau la Galati 0 Braila. In
afara de aceasta, incheiau nolajul 0 pe preturi mai reduse, având cheltueli
corespunzatoare. « Grecii trdiau numai cu paine 0 masline 0 i§i plateau
putin oamenii necesari. Turcii calätoreau fara pa§apoarte, nu plateau
spese de armament, de dezarmare, pentru invalizi 0 consulate ». A§a
ca 0. unii 0 altii aveau avantagii de care celelalte natiuni nu se bucurau 2
TOtO§.1, din vreme, pentru 1838, se semnaleaza gelozia din partea Tur-
cilor 0 a Grecilor fata de aparitia nea§teptatä a marinei sarde in apele
dominate pa.nä aid numai de cei dintE 3.
Cu timpul aceasta gelozie a capatat motive 0 mai serioase de indrep-
tatire. Intaiul care ne este adus la lumina de documentele timpului
se refera la asigurarea vaselor grece§ti. Acestea nu mai &eau incre-
derea necesara pe land. societatile respective pentru a fi asigurate 4.
Putin mai ta.rziu, numárul vaselor grece§ti scade 5. Incat in concernul
competitiilor dintre marinele comerciale din Marea Neagra, netinând
seama de flota turceasca in decadenta, marina sarda cucere§te, la
1842, locul al treilea dupa cea engleza 0. cea austriaca. 6. Aceasta, fara
a o impiedica sa nazue ca cel putin pentru linia Principatele Române
Anglia sa poata detine primatul candva, nazuinta ce se intemeia
pe mai multe consideratiuni 7. Prima se referea la « marea onestitate
a cornandatior » vaselor sarde 0 la « marea grije » pe care ace§tia o

7 Loc. cit. 0 ibidem, Odessa, 1826, vol. I: Milanta c. acelasi, Odesa, 16 Mai
1826.
2 Ibidem, Galatz, 1852, vol. II: Carpenetti c. D'Azeglio, BrAila, 5 Fevr. 1852.
3 Ibidem, 1838, vol. I: Geymet c. Della Margarita, Galati, 26 Mai 1838.
4 Ibidem, 1850, vol. II: Mathieu c. D'Azeglio, Galati, ro Ianuarie 1850.
5 Ibidem, 1852, vol. II: Carpenetti c. Dabormida, Genova, ro Nov. 1852.
6 Ibidem, Odessa, 1842, vol. V: Giovanetti c. Della Margarita, Odesa, zo
Aprilie 1852.
7 Gazzetta Piemontese, no. 68 din zo Martie 1851, p. 3.

www.dacoromanica.ro
156 D. BODIN

puneau la incarcaturi 1. Dupa aceia, venia capacitatea de care dispu-

neau vasele sarde 2. Ca sa devina 0 mai cautate navile genoveze aveau
nevoie 0 de imbunätätiri. Se recomanda bunaoara ca O. se construiasca
o seama de vase potrivite pentru a strabate canahil Sulinei 0 totu0
cu un tonaj destul de ridicat pentru a putea &Mori fara teama de
pericole pe mare. Si dacä parerea de a veni incarcate din Genova aceste
vase gasea sustineri intemeiate, tot atata temei continea 0 inversa ei.
Cea dintai slujea comertului sard: se aduceau produse ale industriei
piemonteze pe piata romaneasca 8 ; cea de a doua intarea bogatia ma-
rinei mercantile genoveze: vasele veneau fail opriri, direct in porturile
in care a§teptau incarcaturile 4, ale caror transporturi aduceau venituri
considerabile, cu atat mai mult cu cat erau mai dese aceste transporturi 5.
In legatura cu comertul. Nu era deloc anormal ca balanta sarda
sä insemne, in cazul relatiilor cu Principatele Romane, mai mult la
import decal la export. Putini dintre comercianti se gandeau a aduce
in targurile romane§ti produse sarde, in masura de a compensa pe cele
cumparate. Beneficii marl se realizau din negotul cu cereale, in urma
caruia se puteau ca§tiga anual intre 100.000 0 150.000 fraud de catre
fiecare cerealist. Navile sarde in rare cazuri, veniau incarcate la Galati
sau Braila cu marfuri din Genova, multumindu-se a face doar un drum
cu folos la intoarcere, ducand cerealele pentru care apucau calea in
spre tinuturile romanWi 6. Intr'un raport catre Della Margarita, din
14 Iulie 1847, Mathieu, consulul sard din Galati, zugraVia cu amara-
ciune o atare stare de lucruri. El gasea cu cale ea' ar fi bine ca orice
nava sarda sa incarce cel putin ate o ladd de fainoase sau lazi cu por-
tocale, lamai 0 alte produse similare, daca nu e cu putintà ca produse
sarde ca lichioruri, ulei, branza, scaune, panzeturi de Chiavari, paturi
de fier 0 alte mobile, vase de pamant pentru bucatarie, matásuri,
flori artificiale, haine confectionate, ghete, cisme, tesuturi, sà se aduca
in targurile romanWi unde s'ar desface cu preturi de 25 sau 30% mai
urcate cleat la Genova. Propunea Inca Mathieu ca sa se instaleze 0
depozite cu asemenea marfuri in Galati, care sá constitue focare inain-
tate ale industriei sarde pe pietele lumii 7. Mathieu dep4ea in conceptia

1 Archivio-Torino, Consolati Nazionali-Galatz, 1852, vol. II: Carpenetti c.

Dabormida, xo Nov. 1852.
2 Ibidem, Galatz, x854, vol. III: aceiasi, Galati, 4 Fevr. 1854.
a Ibidem, 1852, vol. II: aceia§i, Genova, ro Nov. 1852.
' Ibidem, 1855, vol. III: aceia,i, Galati, 22 Ian. 1855.
a Ibidem, 1851, vol. II: Berzolese c. D'Azeglio, Galati, 24 Iulie 1851.
1 Ibidem, 1847, vol. I: Mathieu c. Della Margarita, Galati, 14 Iulie 1847.
7 Loc. cit.

www.dacoromanica.ro
 POLITICA REGATIILIII SARDINIEI CII PRINCIPATELE ROMANn
157

sa, logica stransa a intereselor strict materiale de ordin individual;

el nazuia ca statul sard sä fie reprezentat in plina ofensivä prin pro-
dusele sale pe meleagurile romanesti. Numai cà in aceasta directie
trebuia invinsa sau neutralizata, cel putin, concurenta produselor
similare straine.
Prin raportul sau din 8 Septemvrie 1838 care Mole, Huber arata
cum tranzactiile franco-romane la Galati 0 Braila inregistrau o con-
tinua descretere fata de cele engleze 0 genoveze. i tinand seama
ca produsele franceze sunt tot atat de necesare Principatelor Romane
pe cat se cautä in Franta graul, seul, ceara, lana 0 lemnele de con-
structie romanWi termina cu cateva intrebari care redau mai bine
decat oricare descrieri atmosfera de enervare a punctului la care ajun-
sese concurenta franco-genoveza pe pietele romanesti. Constata 0 se
intreaba Huber: # Genova vede... intensificandu-se cu fiecare an
relatiile sale cu Galatii ; pentru ce Marsilia nu ar urma acest exemplu?
Provensalii nu ar fi ei tot aa de buni marinari ca Sarzii 0 Marsilezii
nu ar fi ei tot atat de abili negustori ca Genovezii? ».
Numai ca. Sarzii dispuneau de o putere ce lipsia Francezilor 0 anume:
erau increzatori in destinul lor 0. mai erau, in consecinta, indrasneti 1;
in timp ce navigatorii provensali se temeau de Marea Neagra.
In acela.0. an, 1838, spre exemplu, ancoreaza in portul Galatilor
150 de corabii genoveze 0 tot pe atatea la Braila ; in timp ce abia 6
vase franceze s'au incarcat din amandoual aceste porturi 2. 0 Corriere
Mercantile » din Genova ducea vii polemici pe tema concurentii franco-
genoveze pe Marea Neagra 3. Pela 1845 relatiile Galatior cu Genova
intreceau net pe acelea ale ace1uia0 port cu Marsilia 4. Meat, din aceasta
intrecere, Regatul Sardiniei izbute§te sal c4tige teren in defavoarea
Frantei.
Paralel se dä lupta economicä pe piata romaneasca intre Genovezi
0. Prusieni.
Geymet, in « Aperçu » crede, in aceastä privintä, cä matasurile
fabricate in Piemont ar putea sä inlature de pe piata romaneasca pe
cele germane. Insa, in prealabil, se impune ca industria sarda sal §tie
ce anume calitati de marfuri trebuesc aduse in Valahia 0. Moldova.

1 Hurmuzaki, XVII, no. DCCI, p. 715 ; cf. si no. DCCXI, p. 726.

2 N. A. Bogdan, Din trecutul comerfului moldovenesc §i mai ales al celui
iefan, Iasi, 1925, p. 126, dup5. e Le semaphore de Marseille » din / Aprilie
1839.
3 Adolf Dressier, Geschichte der italienischen Presse, vol. II, München-Berlin,
1934, p. 8.
4 N. Iorga, Istoria comerfului romdnesc, II, 1925, p. ill.

www.dacoromanica.ro
158 D. BODIN

Ar fi de adaus indata ca speculatorii germani, in special cei din Lipsca,

aduceau märfuri scumpe 0 mai proaste decal cele sarde 1
Angliei i-a reu0t sa nu-0 dispute permanenta intaietate fata de
toate tarile in relatii de negot cu porturile dela Dunarea romaneasca 2.
Totu0 se pare ca. 0 Regatul Sardiniei a cucerit, printr'o politica eco-
nomica &Arzà un loc de frunte in ierarhia generala a schimburilor inter-
nationale referitoare la Principatele Romane. Numai casele sarde din
Galati 0 Braila « abbraciano ... il terzo circa del commercio che si
fa in questi scali * 2.
Si dacä am privi in cele din urma prin prisma politica lucrurile,
nu s'ar putea face nicio legatura, cat de indepartata, intre cele trei
decenii de comert genovez pe Marea Neagra 0 Dunare 0 intre
amestecul Regatului Sard in razboiul Crimeii ?
Erau Piemontezi care credeau ca tam lor trebue sä se margineasca
la a sta lini0ita in marginile puterii ei de a doua mama ; sa nu se amestece
intfun razboi din care nu are nimic de ca§tigat, ba dimpotriva, are
de suferit pierderi de vieti omene0i 0 umilinte 4. Altii, mai cu seama
oamenii politici, puneau in circulatie ideea ca Turcii vor fi determinati,
in urma razboiului pierdut, sa se retraga in Asia ; Austria se va apropia
de Marea Neagra 0 Peninsula Italiei va deveni « stapand absoluta »
a Adriaticei, fiind deci pentru interventie 5. 0 a treia categorie era
reprezentatä de pärerea exprimata de Cavour in edinta Camerei De-
putatilor din Torino la 6 Fevruarie 1855 : « De fapt, cand Rusia ar fi
stäpana Constantinopolei, va fi totodata. 0 a Mediteranei, pentruca ar
deveni dominatoare absoluta in cea mai intinsa mare realmente Medite-
rana, care existd pe glob, adica in Marea Neagra n 6. *i se intelege, atunci
interesele economice sarde din Marea Neagra 0 de pe Dunare ie§eau din
faga011 fortelor stabilizate 0 se postau la voia hazardului, in fata necu-
noscutului. Iata deci motivele palpabile pentru care Cavour a angajat Pie-
montul in lupta de ordin international concentrata la polii conflictului
ruso-turc. Discutiile cu puterile apusene ce nu aveau interse sal se name
Imperiul Otoman se incep de care Cavour Inca din Aprilie 1854 7.

1 Archivio-Torino, Consolati Nazionali-Galatz, 1847, vol. I: Mathieu c. Della

Margarita, Galati, 14 Iulie 1847.
2 Colson, op. cit., p. 228.
a Archivio-Torino, Consolati Nazionali-Galatz, 1840, vol. I: Geymet c. Della
Margarita, Galati, 6 Ian. 1840.
6 Un ex-diplomatico Piemontese, I Piemontesi in Crimea, Torino, 1855.
5 Clemente Solaro della Margarita, Questioni di Stato, Torino, 1854, p. 16o.
6 Sturdza §i altii, op. cit., IV, no. 1380, p. 5043.
7 Ibidem, no. 1375, p. 5039.

www.dacoromanica.ro
 POLITICA REGATULIII SARDINIEI CU PRINCIPATELE ROMANE 159

Ele au dus la concluzia ca armata piemonteza sa ia parte pe picior

de egalitate cu celelalte armate la aceste lupte, pe baza unui tratat
cu puterile aliate 1. Piemontul adera la conventia anglo-franceza
din 1 o Aprilie 1854, incheiatä la Londra 2 §i incheie conventii spe-
ciale cu Francezii, la Torino in 26 Ianuarie 1855 5 ; cu Englezii tot
aci la aceia0 data 4 §i cu Turcii la Constantinopole in 15 Martie 5. La
4 Martie 1855 Guvernul torinez lansa manifestul care popor, de
participare, alaturi de Turci, la rdzboiul Crimeii 6. Cei 150.000 de
soldati ai Piemontului a caror patrie ramânea sub garantia de
integritate a Frantei 0 a Angliei, care-i acordase 0 un imprumut de
1.000.000 de lire apuca drumul Crimeii, pe care 30 de ani fluturase
steagul comertului infloritor al navilor genoveze: ei aveau misiunea
de a-1 pastra liber.
Pentru Regatul Sardiniei efectele pozitive ale participarii sale la
aceasta luptá de predominare in Marea Neagra 0 la Gurile Dunarii
sunt de o deosebità insemnatate. Cel dintai, de ordin politic: parti-
ciparea aliatilor pe un plan de egalitate morala 0 victoria ce a urmat,
wazà micul regat sard in 0rul marilor puteri europene ale vremii:
Rusia, Anglia, Franta, Turcia, Austria 0 Pnisia. Al doilea, de ordin
economic: Marea Neagra ramane a fi dominata de vechile statute,
iar pentru Gurile Dunarii se institue Comisia Europeana prin tratatul
dela Paris din 30 Martie 1856. In aceasta comisie un loc permanent
revine Piemontului alaturi de marile puteri direct interesate, ca avand
acelea0 interese 0 in acela0 grad de reprezentat 0 de aparat la Du-
närea de jos 7.
In acest chip se restabilesc raporturile de forte ale puterilor inte-
resate in Marea Neagra 0 pe Dunare 0 se inregistreaza ultima etapa
a ca§tigurilor pe drumurile de comert ale Regatului Sardiniei in
Orientul European.
Bucure§ti D. BODIN

1 Ibidem, 110. 1378, p. 1042.

2 Ibidem, no. 387, p. 581; cf. no. 296, p. 418-20.
2 Ibidem, 110. 387, p. 581-3.
6 Ibidem, 110. 388, p. 583-4.
5 Ibidem, no. 401, p. 613-6.
6 Ibidem, 110. 400, p. 610-11.
7 Carlo Rosetti, Il Danubio, flume internazionale, Roma, 1937, p. 2i.

www.dacoromanica.ro
 RIASSUNTO

L'unione di Genova al Piemonte aveva aperto all'ex-capitale della

republica ligure una seconda epoca di gloria maritima dopo la luce
raggiunta nel medioevo. Ma da questa data la sua fama sara la fama
dello Stato Sardo, stato virile, in evidente ascensione e padrone dei
suoi destini, al quale abisognava per poter stare a suo agio nell'am-
biente mediterraneo il porto di Genova d'importanza internazionale.
Il Piemonte a sua volta riusci a ravvivare l'intraprendente spirito
marinaro di Genova, a empire il goffo con una flotta mercantile fiera
dei riccordi del passato, a chiamare nella città merci e capitali dalle
altre terre colle quali il porto era in relazione e a far rispettato lo sten-
dardo di San Giorgio per le vie gia solcate una volta dalla (i Superba *.
Al lora, come una volta, Genova rivendicava il diritto di dominatrice
del mare. La concorrenza con Marsiglia il cui raggio di attivita corn-
prendeva l'Occidente del Mediterraneo, e sopratutto i bisogni della
piazza piemontese, tracciavano la direzione dell'attività del corn-
mercio maritimo sardo con l'estero. La caratteristica dell'eco-
nomia sabauda, era, si sa, l'industrializzazione. Ai prodotti suoi
industriali occorrevano paesi con produzione agricola, i quali, a
loro volta, allimentassero con cereali e materie prime, in genere,
i centri piii poveri, da questo punto di vista, del Piemonte. Per questo,
nel periodo 1815-1860, come gia si era verificato prima, sotto l'im-
perio di una necessita storica, Genova, doppo quasi quattro secoli di
sonnolenza, indirizth la sua attenzione verso i paesi agricoli del Mar
Nero e del Danubio e specialmente verso la Russia ed i Principati
Romeni.
Gl'insegnamenti del passato non ebbero un posto secondario in
questa determinazione ; ma ad esso si aggiungevano ancora per un
maggior sviluppo della politica economica genovese: l'azione decisa

www.dacoromanica.ro
 POLITICA REGATULUI SARDINIEI CU PRINCIPATELE RomANn 16i

della diplomazia sarda, la lotta infatticabile dei consoli ; la propaganda

scritta di coloro che vedevano nei legami del Piemonte coll'Oriente
dell'Europa i segni di un'epoca di floridità per le parti interessate ;
e sopratutto l'attività pratica delle case commerciale sarde cola
stabilite.
Seguendo questa strada il Regno di Sardegna si incontrava da
una parte con l'Impero Turco che considerava Dardanelli, Bosforo,
Mar Nero e Danubio come sue proprieta ; e, dall'altra, con la Russia,
la cui potenza tendeva a sostituirsi all'autoritta sovrana dei Sultani
in quelle acque ; senza voler ricordare gl'interessi degli altri stati
europei di fronte ai quali doveva decidere l'aspra lege della con-
correnza.
Era compito della diplomazia creare l'atmosfera e tessere i legami
necessari che dessero origine a trattati con effetti pratici fra i tre stati
sudetti.
L'iniziativa appartiene al governo torinese che cominció trattative
colla Turchia, in questo senso, fin dal 1819. La Sublime Porta, spinta
dall'Austria la quale aveva convinto anche lo czar di Russia di secon-
dark in questa direzione poichè Metternich cercava di distrare
l'atezione russo-turca dallo svolgimento delle lotte politiche che occu-
pavano allora l'Oriente europeo la Sublime Porta, doppo una lunga
oposizione firmava un tratato di commercio col Piemonte a Constan-
tinopoli nel 1823. Con questo accordo si poneva su base di eguaglianza la
navigazione turca nelle acque sarde e la navigazione sarda nelle acque
turche. PHI tardi, approfitando della buona disposizione del governo
ottomano che favoriva il commercio straniero nelle acque dell'impero,
si stipule:, nel 1839, sempre a Costantinopoli, un nuovo trattato di corn-
mercio sardo-turco pHi vantagioso per gl'interessi piemontesi.
Segui la Russia, delle cui richezze il Piemonte aveva altrettanto
bisogno, che firmava un tratatto simile a quello turco-piemontese a
Torino nel 1845.
Le intelligenze turco-russo-sarde, tra l'altro, possero le basi delle
relazioni economiche tra il Regno di Sardegna ed i Principati Romeni,
liberi di far commercio per conto proprio fino dal 1829.
Al rafforzamento di queste relazioni contribuirono paralelamente
molti elementi. Di non poca importanza fit il ruolo dei consolati sardi
a questo proposito. Stabiliti volutamente lontano dai centri politici
e cioè nei porti come Ismail, Reni, GalaVi e BrEla, la loro missione
era di sorvegliare il buon sviluppo del commercio genovese in quelle
parti. Di conseguenza i consoli sardi non si limitarono ad essere sol-
tanto i protettori dei conazionali nei loro bisogni, ma si trovarono di

II
www.dacoromanica.ro
 162 D. BODIN

fronte a due questioni preliminari che dovettero risolvere e cioè

. far noti i Principati Romeni nel Piemonte e con ciô determinare
le grandi case commerciali del Regno ad intervenire nei mercati
romeni.
I rapporti consolari finirono coll'attirare l'attenzione e gl'interessi
del governo verso i Principati Romeni e le loro immense ricchezze.
L'azione consolare, ufficiale, e come tale limitata ad una cerchia
d'importanza capitale ma ristretta, fu secondata nell'opinione pub-
blica dall'azione della stampa. Non costituisce credo un caso il fatto
che tra i primi giornali di carattere economico dei Principati Romeni
due appaiano a Braila e a Galati, e cioe in porti, e siano redatti in lingua
romena e italiana.
Ii primo di questi « Mercur-Mercurio » ha tra i redattori anche un
Italiano, Gussio ; mentre ii secondo e Dunarea-Il Danubio » ha per
proprietario e direttore il piemontese Mario Pietro Cugino. Si intende
the in quanto spechi fedeli del movimento economico dei Principati
i due periodici darano la piü grande attenzione alle relazioni commer-
ciali sardo-romeni.
Gli effetti di questo movimento giornalistico furono quelli the si
intravedevano come possibili. I giornali piemontesi cominciarono ad
interessarsi dei Principati Romeni ; numerosi articoli furono dedicati
a queste terre del Danubio abitate da un popolo latino specialmente
nelle colonne della e Gazzetta Piemontese », de « La Concordia » e de
*11 Diritto » di Torino.
Una ripercussione immediata di questa propaganda, sostenuta con
crescente tenacita, e resa evidente dall'insediarsi di una serie interra
di Piemontesi nei Principati Romeni. Poiche il loro scopo principale
era il guadagno, la maggior parte di essi erano commercianti ed
industrial Col tempo si senti ii bisogno che ii problema dell'em-
migrazione italiana in Moldavia e Valacchia fosse inquadrato in
progetti di colonizzazione intensa. Sono note in parte le idee di
Romolo Scriban, di Basilio Maniu e di Marco Antonio Canini su questa
questione.
Fermandoci un momento sopra le case commerciali sarde che
avevano stabilito sucursali nelle terre romene, seguendo gl'impulsi
citati, vediamo che la casa piü importante fü quella della famiglia
Pedemonte di Genova.
Fondata a Galati nel 1831/32 da Filippo Pedemonte, aiutato poi dai
suoi fratelli, questa casa avrive in poco tempo a aprire succursali a
Braila, a Calafat sul Danubio e a Botopni in Moldavia. Si costrui
anche una flotta particolare che nel 1839/40 era composta di 3 navi:

www.dacoromanica.ro
 POLITICA REGATULIII SARDIMUI CU PRINCIPATEIX ROMANE 163

due di 200 tonnelate l'una e la terza di 250. Trateneva relazioni atti-

vissime con Genova ; aveva intensi scambi commerciali con Craiova,
Arkin, Constantinopoli, Napoli, Messina, Livorno, Trieste, Marsiglia,
Nizza, To lone, Algeri, Calais, Malta e Londra. E questa casa continub
con lo stesso ritmo la sua attività fino al 1856. E sufficiente, per avere
un'idea dell'intensità delle operazioni commerciali di essa, segnalare
alcuni punti dei rapporti dei consoli sardi di Galati inviati al Conte
della Margarita. Scrivevano nel 1841 gli stessi Fratelli Pedemonte
che loro « furono i primi che intavolarono il commercio di queste Parti col
Ponente ». lin anno pifi tardi, nel 1842, Castellinard aggiungeva che
per merito di essi « il commercio prese quello slancio si rapido che in
poco tempo rese i due Principati in grado di rivalizzare coi primi posti
della bassa Russia », cosi che i fratelli Pedemonte « fanno in ogni anno
operazioni per oltre 14 milioni di piastre ».
Le stesse cose, in minore misura, si possono dire anche di altri corn-
mercianti sardi stabilitisi in citta. romene. Penso alla casa Gagliardi
di Ismail; a quelle di Lamberti, Rocca e Chichizzola, Garibaldi, Fan-
ciotti, Biga-Ferraro, Caravego di Galati; Debarbieri e Pezola, Sarao
e Berzolese, Papadopulo, Rosa, Dandoria, Gattorno di Brgla ; Bar-
beris, Barla di Ia§i ; Canevaro di Bucure§ti.
Questi aspetti della politica economica sarda ci convincono del
senso di realismo e di quello della durata coi quali essa ffi condotta.
Del resto i suoi risultati sono pia eloquenti di ogni altra consi-
derazione.
Prima di tutto la flotta commerciale sarda fini col sostituire nel
Danubio la concorrente flotta greca che era la pifi attiva di quelle
parti.
Poi, nella gerarchia generge degli"scambi internazionali riferentisi
ai Principati Danubiani spesso la Sardegna guadagnO il secondo posto
dopo l'Inghilterra, lasciando dietro Austria e Francia. Il ritmo stesso
del commercio sardo-romeno 6 intensissisimo e la vita economica
genovese nel settore del Mar Nero e del Danubio acquista, dopo tre
decenni di sforzi, un carattere di necessità: una diminuzione di essa
avrebbe lasciato conseguenze profonde nell'organismo dello stato pie-
montese.
Visti cosi i fatti, ci possiamo spiegare in modo sufficente la parte-
cipazione armata del Piemonte alla guerra di Crimea, anche contro
la Russia, nonostante l'azione di questa in favore del Piemonte nelle
questioni commerciali. Contemporaneamente al desiderio di innalzarsi
al rango di grande potenza, il Regno Sardo era spinto da necessità mate-
riali al sacrificio dei propri soldati a fianco degli alleati della Tnrchia

www.dacoromanica.ro ri*
1 64 D. BODIN

che avevano anch'essi l'interesse che il Mar Nero ed il Danubio rima-

nessero liberi per il commercio. La firma della pace vittoriosa dettata
dagli alleati poneva il Regno di Sardegna politicamente ed economi-
camente allo stesso livello della Russia, Turchia, Inghilterra, Francia,
Austria e Prussia, con gli stessi diritti nel Mar Nero e alle boche del
Danubio.
Era la conclusione che coronava in modo legale una situazione di
fatto, per guadagnare la quale il Piemonte aveva lotato, vincendo
potenti ostacoli, per trent'anni di seguito.

www.dacoromanica.ro
 DESPRE DOMNII MOLDOVENI
STEFAN I SI IUGA
Problema urma0lor lui Latco numiti Mtiatini a fost mult
discutata in istoriografia romaneasca. Solutii definitive din pricina
saraciei izvoarelor contimporane nu s'au putut Inca aduce. Totu0
studiile in aceasta directie sunt necesare 0 din acest punct de vedere
e binevenit articolul d-lui Duzinchevici care incearca sä .aduca precizdri
in legatura cu .tefan I 0 Iuga supranumit de d-sa Ologul 1.
Modul de cercetare al d-lui Duzinchevici. Din capul locului d. Du-
zinchevici tine sa precizeze ca.' dezlegarea problemei in ceiace pri-
ve0e inrudirea lui tefan I cu Mtiatinii nu se poate face in mod
definitiv. *i ceiace cauta sá lamureasca d-sa e faptul urmator: # cui
trebue sa acordam mare incredere, cronicelor... sau documentelor ».
Concluzia la care ajunge d. Duzinchevici e urmatoarea : tefan I
era frate cu Alexandru cel Bun, afirmatia d-sale bazandu-se pe o re-
latie din Cronica ineditd a lui .telan logo f dtul, « publicatä in Trompeta
Carpatilor pe anul 1871 » adauga d. Duzinchevici. Dar in acest caz
afirmatia d-lui Duzinchevici nu e noug, caci ace1a0 lucru 0 pe ham
aceluia0 izvor il spusese Inca in 1931 0 d. Mihai Costachescu 2
Mai mutt: citatia textului in chestiune, din cronica amintità, e intocmai
ca la d. Costachescu 0 atunci care e precizarea d-lui Duzinchevici ?
B curios cum d. Duzinchevici, care in articolul d-sale se vede cà s'a
straduit sà aduca lucruri noi cu privire la cei doi domni moldoveni,
amintiti mai sus, n'a incercat sa meargal direct la izvoare, d-sa uitd

1 Gh. Duzinchevici, Precizdri in legdturd cu pelan I Mwat §i Iuga Ologul

in Insemndri Ie§ene, anul IV, vol. IX, no. 2, r Fevruarie 1939, p. 291-303.
' Mihai CostAchescu, Documentele moldovene§ti inainte de 5te fan cel Mare,
I, p. 16-17.

www.dacoromanica.ro
166 DAMIAN P. BOGDAN

0 de data aceasta 1, principiul elementar de metodologie istoricg, care

cere consultarea directã a izvorului.
Despre eronica inediti a lui tefan logoffitul. Acest lucru se im-
punea cu atat mai mult cu cat o Publicatiunea Cronicei inedite a
lui .5'telan aa cum o fàcu Trompetta Carpalilor ra'mane
färà precedent in analistica romanà, aci erorile nu se mai pot nu-
mdra, nici deosebi ; copietorii manuscrisului, lucfatorii dela tipografie,
corectorii ziarului, fiecare la randul &au se silea a da cat se poate
un text mai pocit, mai pestrit 0 mai fárà cale, botezat cu numele
de Cronith ineditd! Nu est minundge pe lume in sprijinul cAria sá
nu poti invoca autoritatea cronicei lui atefan logolatul, aa cum se
citWe in Trompetta! ». i aceastà critick a editiei cronicei amintite,
e fäcutà Inca in 1884 de Gr. G. Tocilescu 2. Daca cerceta direct
izvorul aflat astäzi In Biblioteca Academiei Romane intre mss
romanWi 0 sub cota 340, si aceastä indicatie bibliografica o putea
ga'si d. Duzinchevici atat in studiul d-lui Iorga, Cronicele muntene,
publicat Inca In 1900 3, cat 0 in cel al lui Dimitrie Onciul, Datele croni-
celor moldoveneqti asupra anilor de domnie ai lui Alexandru cel Bun 4
cunoscut de altfel d-lui Duzinchevici constata cà Onciul a citit
corect numele lui Iuga ca Iurga 5, cäci a§a e in ms, asa cà acuzatia din
acest punct de vedere a d-lui Duzinchevici nu e valabia 6. Mai mult,
d. Duzinchevici n'a cercetat nici textul, care-I interesa, publicat in
« Trompeta Carpatilor a aid 0 Iurga in loc de Iorga ca in ms cäci
in amintitul ziar, textul cronicei e publicat 0 in anul 1872, dar editia
integralá a cronicei nu e terminatl.
Ins6 d. Duzinchevici nu cunoWe nici macar bibliografia chestiunei
ce-1 intereseazä In speta a cronicei lui atefan logofatul. Cäci iatà
I Am relevat I cu alt prilej aceastä omisiune a d-lui Duzinchevici; cf.
Damian P. Bogdan, In jurul unor considerafiuni privind istoria Moldovei
dupd moarte a lui A lexandru cel Bun, extras din A rhiva Romdneascd, III,
Bucuresti, 1939, p. ro.
2 Gr. G. Todlescu, Studii critice asupra cronicelor romdne, In Revista pen-
tru istorie, archeologie i filologie, anul II, vol. II, Bucuresti, 1884, p. 286. Bi
Tocilescu enumerá pe pagina urmAtoare 287 o serie intreagä de greseli
in amintita editie.
8 In A cad. Rom., Mem. Secf. 1st., seria II, tom. XXI, p. 420, 421 si 450.
4 In Acad. Rom., Mem. Secf. I st seria II, tom. XXVII la d. Duzin-
chevici, op. cit., p. 291 n. 2, torn. XXVIIIprobabil gresala de tiparp. 209 11.3 .
5 Aceiasi form5. Iurga -- se gáseste dealtfel si in alte mss, deci nu e
proprie ms 340 sau originalului acestuia, ins 2591 cum vom vedea mai
jos. Cf. forma Iurga In ms 503, f. 29* si In ms 1298, f. 64 din Biblioteca Acad.
Rom., mss românesti.
6 Gh. Duzinchevici, op. cit., p. 293 n. 4.

www.dacoromanica.ro
 DESPRE DOMNII MOLDOVENI 'I'EFELN I li IUGA 167

ce scria Inca in 1872 Mihai Kogalniceanu: « Cronica calificata de cronica

ineditd, scrisd de un logo/dt .5.1elan, i care se publica in Trompeta Car-
patilor, nu este decat o copiere foarte moderna a cronicelor lui Nicolae
Costin si a lui Radu Greceanu, a cdriia singunil merit este ca dupa ce
reproduce o pagina din manuscrisul moldovean, apoi prescrie o alta
pagina din manuscrisul muntean si asa cuprinde analele ambelor tari »1.
Cam aceiasi parere deasemeni necunoscuta d-lui Duzinchevici
exprima in 1900 si d. Iorga, si d-sa adauga in acest sens urmatoarele:
4 &à i s'a dat o importanta nejustificata si ca de fapt nu este decat o
compilatiune dupà cronicele moldovene si « Anonimul » Tani Roma-
nesti. Nu e o cronica a amanduror Principatelor in intelesul cel mai
serios al cuvantului ci ni se da pe rand, cand povestirea « cronicarilor
moldoveni » cand aceea a « Anonimului » pentru Tara Romaneascä.
Numai forma e schimbata uneori, ceea ce constitue singura originalitate
a lucrarii, pentru alcatuirea careia i-a trebuit necunoscutului compilator
din secolul al XVIII-lea numai harnicie si persistenta de copist »2.
0 parere, in parte deosebita tot necunoscuta d-lui Duzinchevici
impartasea 0 Gr. G. Tocilescu. Iola asertiunea lui: ...« cronica lui
$tefan logofdtul se poate socoti pana la un punct ca o compilatiune
a sa proprie » 3.
0 crania a lui Axints Uricarul. Insä cronica 4, despre care s'a
discutat atata, tinem sa precizam noi ca in realitate nu este decal o
copie executata de tefan logofatul ot Crefulescul 5 copia incepand
in 1782 0 sfarsind in 1785 Martie 1 6 deci $tefan logofatul Cretulescul
nu este decat un simplu copist, iar nici decum autorul cronicei.
Cat despre originalul, dupa care $tefan logofatul si-a fa:cut copia,
acesta se afla si el in Biblioteca Academiei Romane, intre mss roma-
nesti si sub cota 2591 7.

1 Michail Kogalniceanu, Cronicele Romeiniei sau letopisefele Moldaviei

fi Valahiei, editia II, Bucuresti, 1872, I, p. XVIII, n. 3.
2 N. Iorga, op. cit., p. 420-42I.
3 Gr. G. Tocilescu, op. cit., p. 285.
.1 Ms a fost proprietatea lui Cesar Boliac, care 1-a si publicat in Trompetta
Carpafilor, a fost apoi achizitionat de D. A. Sturza, care 1-a donat in urmá
Bibliotecii Acadennei Române. Cf. descrierea ins la loan Bianu si R. Caracas,
Catalogul manuscriptelor romdnefti, II (1913), no. 340, p. 43-50.
5 Cf. f. 6r-7r din ms.
6 Cf. f. igicil din ins.
9 Ms a apartinut Bibliotecii Colegiului Sf. Sava, dela aceastä Institutie a
trecut la Biblioteca Centralá, de aici apoi a trecut la Muzeul de Antichitati,
care conform Decretului Regal din 10 Fevruarie 1903, 1-a predat dimpreumi
cu 0 serie intreagá de alte mss s'i documente, Academiei Romilne.

www.dacoromanica.ro
168 DAMIAN P. BOGDAN

Ms 2591, cuprinzand 839 pagini numerotatia e a scribului

celei de a doua parti este scris de doua maini; o mana scrie p. 1-674,
iar a doua mane.", p. 675-839. Tithil ms e urmatorul: Illopisepel tdrdi
Romdnestil si a feirdi Moldovei de via/a a prauminatilor domni 6 au
stdpdnit intru aceste 2 Iciri fi ce s' au lucrat in zilele kr si a pdrfilor streine
care sd megigesc cu ac6ste fdri pre largu adunate den multe l6topisele
gi cu bund indreptare alcdtuite 2, precum sd veVes. Ms incepe cu tara
Romaneasca in ms Valahia 0 primul domn e Radu Negru trece
apoi la Moldova in ms Moldavia primul domn fiind Drago 0
merge alternand cand Tara Romaneasca cand Moldova. Ms e complet
ca prezentare 0 sfar§We cu anul 1634, al retragerii lui Moise Movila
in Polonia. Are glosele marginale ce cuprind datari contimporane
ins, scrise chiar de maim scribului cum 0 comentarii privind textul
posterioare acesta in ceiace privWe partea intaia, caci in
partea a doua a ms mai toate glosele marginale sunt contimporane
scribului. Dupà ductul scrisului, prima parte a ms deci parnà la
pagina 674 inclusiv (partea ce urma dupa aceastä pagina s'a pierdut
0 a fost inlocuitä cu una posterioara, existenta astazi) s'a scris de
Axinte Dascalul 4 sau Uricarul. 0 comparatie a actelor scrise de acest
cronicar oficial al lui Nicolae Mavrocordat aflate in Biblioteca
Academiei Romane 5 0 dintre care cel mai vechi e din 1703 6 cu
textul ms 2591 ne duce la concluzia enuntata mai sus 7. Textul deci

1 Se vede din felul cum scribul in speta Axintie Uricarul (vezi asupra
lui rfindurile ce urmeaza in text) a scris cuvantul Romdnefti scris
Pomidiew cu semnul prescurtarii lui ip aceastd prescurtare fiind utilizata
in paleografia slava atunci cand unui cuvant nu i se scria vocala ultima iar
consoana ce preceda vocala in chestiune nu era suprapusd cá el era un
adanc cunoscator al limbei slave.
2 Aceleia0 referinte ca la nota z de mai sus aici cuvantul e scris in
felul urmator 4AKTSFIT.
3 Cf. p. z din ms.
4 A§a se intituleaza A zinte in actul din 7211, dat de Constantin Duca in
Ia0 ; cf. cota actului, mai jos, in nota 5.
5 Cf. in acest sens, actele din: 1703, 1708 Ianuarie 9 dat de Mihai Raco-
vita, 1710 Fevruarie 20 - dela Nicolae Mavrocordat, scris frumos cu crucea
impodobita, la fel 0 initiala 0 1714 Iulie 7 dat de acela., domn Doc.
CLXXXI, 141, 157, 65 0 68 am citat cotele in ordinea cronologicä a actelor.
5 La N. Iorga, 5tiri despre A zintie uricariul, extras din Acad. Rom., Mem.
Sec/. 1st., Seria III, Tom. XVI (1934-35), prima mentiune a lui Axintie e
din 1707 (cf. J. 2).
7 Aceia0 parere, in ceiace prive§te autorul ins 2591 ne-a imparta0t-o
verbal 0 d. profesor P. P. Panaitescu; d-sa studiind in deaproape ms de mai
sus il va folosi in ediVa critica ce pregate0e operelor lui Miron Costin.

www.dacoromanica.ro
 DESPRE DOMNII MOLDOVENI §TEPAN I 0 RIGA 169

al ms 2591 a fost scris de Axinte Uricarul la inceputul veacului al

XVIII-lea, nu insa mai tarziu de Iu lie 1723, intrucat la aceasta
data ne spune d. Iorga 1 el nu mai era in viata.
Partea a doua a ms 2591 s'a scris de un mtmtean 2, ductul scrisului
ne lämurete asupra acestei concluzii. 0 comparatie oricat de sumara
a celor cloud texte : al lui Axinte Uricarul 0 al lui Stefan logofatul 3, con-
firma in totul asertiunea noastra exprimata mai inainte: avem a face
cu un original, al lui Axinte Uricarul, dupa care s'a facut o copie, cea
a lui Stefan logorat Cretulescul. Parti din cronica lui Axinte Uricarul
si anume: Radu Negru, Roman fiul lui Ilia§, Izbdnda lui tefan cel
Mare dela Podul Inalt i Chemarea Sl. Nifon de Radu Vodd a publicat
M. Gaster in a sa Crestomatie romdnd 4, insá datarea ce Gaster o face
ms < C. 1650-1675 5 > e in totul gre§itä.
Cronica lui Axinte Uricarul despre fill lui Roman I. Iata acum si
pasagiile din crothca lui Axinte Uricarul cu privire la Stefan cu Iuga
si rudenia lor:
« Avut-au Roman voda. 6 fi6ori, anume: Alexandru, Bogdan, Stefan,
Mihail 0 Iurga i alt Alexandru 6

6899 Domn 7, domnie 7

1391 Stefan voda i, fiul lui Roman voda
Cap. 7
Acest Stefan voda au avut 2 pe Patru 0 pre Stefan 0
murind au ramas domnila la fii-sai, cu ré netocmire intre dan0i.
De acest Stefan voda, nice un istoric n'au tiut sa-1 scrie
ca. au fost fie'or liii Roman voda, iarà noi am adeverit dintru
acel uric al sau, carele s'au aflat iara0 la manästiré Pobrata,
in care uric au pus 0 credinta tuturor fratilor sai ce sa insam-
niazä mai sus la domnia parintelui sau, lui Roman voda, ei
credinta liii Iosif vlàdicãi 7.

1 Cf. N. Iorga, op. cit., p. 9.

2 La sfArsitul secolului al XVIII-lea ms se gAsea la Bucuresti; cf. in acest

sens urmAtoarea notA de pe p. 311, 356 si 759: acest letopisef iaste al logoldtului
al treili Nicolae Nica ot mahalaua stintei Vineri.
Cf. de pildA p. i din ms 2591 c1 f. Eir din ms 340 si primul si cel de al doilea
sffircesc la fel.
4 M. Gaster, Crestomatie romdnd, I (1891), p. 186-194.
3 Ibidem, p. 186.
Cf. p. 15.
7 Cf. aceiasi paginA.

www.dacoromanica.ro
170 DAMIAN P. BOGDAN

Domn 9, domnie 9
Iurga voda 1, fiul lui Roman voda.
6907 Dupa moartea lui Palm voda, au statutu domnu Iurga voda
1399 fiiu lui Roman voda intaiu. Si au descalecat orasa prin Ora pre
la locuri bune i li-au ales sate. Si au fa:cut ocoale prin pregiur.
Si au inceput a darui ocini prin taxa a slugi si a voinici ostasi.
macar ca am gasit scris la letopisetul tarai cum acest
domnu ar fi trimis de au luat blagoslovenie dela Ohrida de au
fkut intaiiu mitropolit pre Teoctist, dar pentru a 6asta iaste
dovada mai nainte la domniia lui Alexandru voda al 2, ce sa
numeste cel tändr, fiiul lui Ilie voda, ca la zilele lui s'au herotonit
pre Teoctist mitropolitul, precum sä va yea la randul istorii sali.
Iara pre urma asla scriu toate istoriile pentru Iurga voda
ca l'au luat Mircé voda domnu muntenescu la sine, iara cu ce
pricina l'ar fi luat nu adeveriaza, numai cã au domnit ani 2 »1.
Analistul George Pray despre fiii lui Roman I. E de remarcat
ceiace d. Duzinchevici n'a facut 0 era cu atat mai necesar pentru
documentarea concluziilor d-sale ca aceiasi fii ai lui Roman sunt
cunoscuti i analistului ungur din timpul Mariei Tereza, George Pray.
Iata textual referintele lui Pray :
Romanus Ps. M. pr. an. 3 et iste Romanus habuit uxorem Ana-
stasiam filiam Ps. Laczko et peperit VI filias, ex quibus Alexander
Senex est ultimus filius ejus.
Roman.

I I

I Alexander II Stephanus 1391 III Bogdan IV Michael V Jurgas 1399

Ps. M. pr. an. 2 Ps. M. pr. an. 7
et VI Alexander Senex
Ps. M. pr. an. 32 2*.
Autenticitatea actului lui Iuga: datat in tilmiteire prin anul 6908.
Trecand la rudenia dintre Iuga si Stefan, d. Duzinchevici arata cà
asupra autenticitatii actului lui Iuga din 28 Noemvrie 6908 aceasta
data insa o poarta numai talmacirea, caci in originalul slay data e rupta
s'a discutat mult, i d-sa expune pe larg aceasta discutie. D. Duzin-
chevici insa uitd sa adauge cà pana in anul 1926, nu se cunoastea acest
act decal numai intr'o traducere veche i discutia se purta asupra
1 Cf. p. 36.
1 Cf. Dissertationes historico-criticae in annales veteres Hunorum, Avarum
et Hungarorum auctore Georgio Pray, Viena, editia din 5774, p. 540.

www.dacoromanica.ro
 DESPRE DOMNII MOLDOVENI STEFAN I §1 IUGA I 71

autenticitatii unui act necunoscut in original ! Iar dupà aceastä data,

dupa ce d. Mihai Costachescu publica in Buletinul muzeului municipal
din Ia§i 1 textul slay al actului in chestiune, singurul care se mai in-
doieste de autenticitatea actului e numai Gh. Ghibanescu 2. In conti-
nuare, d. Duzinchevici adauga ca. e 4 suspecta numai traducerea in forma
in care o avem, dar nu ne este permis sä consideram ca falsificat originalul
de pe care s'a facut traducerea cad nu-1 cunoastem » 8. CUM « nu-1
cunoastem * ? and tot d-sa aratà intr'o nota citand pe d. Iorga, cá
actul original nu numai ca." exista dar e §i autentic. Iatä chiar textual
cuvintele d-lui Duzinchevici: « D-1 Iorga are dreptate cand afirma ca :
« nici o indoiala de autenticitatea documentului. Cei ce 1-au rupt ser-
veau anume interese ale momentului » 4. Asemenea inconsecvente si
contradictii 6 sunt regretabile si aratá modul superficial in care con-
tinua sa lucreze 4 d. Duzinchevici.
E in afara de orice indoiala a actul publicat in 1926 de d. Mihai
Costachescu e perfect autentic. Dar pentru a fi cat mai mult documen-
tali am cautat sa obtinem, prin bunavointa d-lui Costachescu, o foto-
grafie a actului in chestiune, a carei necesitate de a fi publicata era
ceruta Inca in 1926 de d. Iorga 7. Pe baza acestei fotografii, pe care
o prezentam in cadrul acestor randuri, putem adauga urmatoarele:
caracterele externe ale actului original slay, in cazul de Ltd aspectul
scrisului, nu prezinta nimic neobisnuit o spune si d. Costachescu,
care face aceias'i afirmatie si in ceiace priveste materialul de scris
pergamentul 8 iar caracterele interne, atat cat acestea se desprind
din fragment limba, martorii 0 sanctio spiritualis (aceasta insa
exista numai partial) cu mici variatii stilistice sunt identice
actelor contimporane.

1 Cf. Buletinul Ioan Neculce, fasc. 5, 1925, p. 333, textul slay.

2 Gh. Ghibänescu, Surete §i izvoade, XXI (1929), p. 1-3.
s Gh. Duzinchevici, op. cit., p. 297.
4 Gh. Duzinchevici, op, cit., p. 297, n. 4.
5 Dar poate d. Duzinchevici admite numai párerea d-lui Iorga, in ceiace
priveste autenticitatea actului in chestiune, si e impotriva unei pareri identice
emise de alti cercetátori sau chiar poate si de d-sa 1
6 Am ariaat 0 cu alt prilej acest mod de a lucra, propriu, d-lui Duzinchevici;
cf. Damian P. Bogdan, In jurul unor consideraliuni privind istoria Moldovei
dupd moartea lui Alexandru cel Bun, extras din Arhiva Romdneascd, III, Bu-
curesti, 1939, p. 8, 12.
7 Cf. N. Iorga, tiri noud despre Iuga-Vodd, in Rev. Ise., XII (1926), p.
81-82.
5 Mihai Costachescu, Documentele moldovenefti inainte de 5telan cel Mare, I,
p. 24.

www.dacoromanica.ro
 f
ifird
ot b it filo yr 01".k.r
.. .. /A,.1i= iii ft AI*

itth. ti 44 i:ir, -..- f 4"' 4.1

.1A
eft
40 jet 0;
:
e
:
. 2s.. if _ ,.: I :..4 r .;. ei: -
. t
h , 41' . _:' '' *(°,trAf" 1 ''' :,,, g :.

Aft! A ti K6r4. d ir; 4 (1.

f AO site t
0
, tvt.. f41.i't; i,:,44
earrN.m?,40,
1
-1' '
- *P
age #r.4.<41,1t14)
Eal 0
1
f 1. y.,.4 ceitvA (rem rit.4
it11.1;4i4 A;r4yA,4 i :..Of tta (zit
2. tics) irighf., :4'5 t A 1. 41-0.44 ' 414, P 7etA
6 ,ittriVis "." - . ,rei4 wila 4.41 4c*'94411.'0 154!,,t'f ; r4.044tro-Aiii;*,;:i'91-e45-:::i,,
-...i. %. :
4.1*e
4;411 ..41t0
64' -1c:5-4/04A.A6figevo.Kr.: 6. 4
411cai tif, :11-r
fihr It" 3- -
.- A tAiqr. .
t '4iti AV 0 44ilfi-ktii...,434ite
V -(i',
ilt
. * .

1/ft'..7,;ie$ 'itills:Iff?1, r!!(;-*gt.tPif.;;..

r4t
.4
.

.cv : -rt 4.- A

41$" 141'..Li te . ei Aft a44

%ft!
rfiA rf 40.1 hi:r ,
f l'..uvrt
re,44,414 1." -t-T iq to
. E
rp 4, A.

tLi t ,

A
!"I'i
Actul original Slav al lui Iuga Voda

www.dacoromanica.ro
 DgSPRE DOMNII MoLDOVENI §TEPAN I gi IUGA 173

Existenla a dour% personagii domnefili cu numele $tefan. In con-

tinuare, d. Duzinchevici ocupandu-se de inrudirea lui .tefan cu
Roman Muat aratà urmgtoarele: 4 Documentar riu se poate constata
c'd tefan I Domnul Moldovei, este nepotul de sorä a lui Roman. In schimb
documentele ar indreptati sa afirm6m cu oarecare probabilitate c5.
*tefan este fiul lui Roman I *1. Fatä de afirmatia cronicelor care cu
exceptia lui Ureche, il considerä pe $tefan frate cu Roman, d-sa in-
6115. « spre afirmatia documentelor * 2.
Ca atare problema se pune in felul urm'ator : se admite pasagiul
din actul lui Roman I cu data: 1393 Noemvrie 18, in care apare tefan
nepotul de sofä al emitentului actului i acesta e viitorul domn §tefan I
sau se admite pasagiul din cronica lui Axinte Uricarul, in care *tefan
e fiul lui Roman I.
Pentru a impäca exigenta celor douä acte: cel dintE, din 1393
Noemvrie 18, al lui Roman, cel de al doilea din 1398 Iulie 2, al lui
tefan I tinem sa accentam &à pe ce.nd primul act ne este cunoscut
in text autentic, original slay 2, cel de al doilea nu ne este cunoscut
decat prin a treia m'an5. 4, noi emitem urmaloarea ipotezä : au existat,
in epoca discutatä, cloud personagii din familia domnitoare cu numele
.*fan. Primul tefan, probabil mai in varstã ca cel de al doilea, e ne-
potul lui Roman Mupt, dela o sofà a acestuia care astazi Inca nu e cu-
noscuta 5. Acest presonagiu, era boer la curtea unchiului An, dupä cum
rezultà din actul cu data 1393 Noemvrie 18, unde avem urmAtoarea
relatie: KEN KOrapk NM Hp : MOWN." Ma GTE 4411/1> lid Miro

1 Gh. Duzinchevici, op. cit., p. 299.

2 Ibidem, p. 299.
3 Cf. descrierea originalului la Franz Adolf Wickenhauser, Geschichte dor
Blaster Homor, Sct. Onufri, Horodnik und Petrauz, in colectia Molda oder B.i-
trdge zur Geschichte der Moldau und Bukovina, I, CernAuti, 1881, p. 243 (la p.
170-171 se publicA o traducere germanA dui:a original).
5 Cronica lui Axinte Uricarul relateazA, dupä cum am vázut mai sus, la
domnia lui Roman I at acesta a avut 6 fii clandu-le si numele, aceiasi cro-
nicá inentioneaza apoi, la domnia lui tef an I, un act al acestuia destinat mAn5.-
stirei Pobrata dar c5. acest act ar fi identic celui publicat de Mihai Costa-
chescu in op. cit., I, no. 5, p. 16 nu avem nici o dovada. despre care aceiasi
cronicA adaugg apoi in mod cu totul generic cá in el in act $ au pus si
credinta tuturor fratilor sai ce se insemneazá mai sus la domnia parintelui
sau, lui Roman vodA s.
5 Ea poate fi insa si una dintxe cele trei doamne: Maria, Vasilica si Anas-
tasia mentionate in continuare dui:4 cele doul sotii ale lui Alexandru eel
Bun in pomelnicul dela Bistrita. Cf. pentru acest pornelnic, referintele noastre dela
p. 175.

www.dacoromanica.ro
174 DAMIAN P. BOGDAN

CICTpHinithi 1 §1. in traducere : « credinta boerilor nostri : credinta jupanului

pan Stefan, nepotul nostru de sofa. *. El n'a ajuns sa domneasea si pro-
babil ea a murit curand dupà sfarsitul lui Noemvrie 1393, cad in
actele urmatoare nu mai e mentionat. Cel de al doilea personagiu e
Stefan, dupe: relatia cronicei lui Axinte Uricarul fiul al lui Roman
Musat ca a tare si indrituit sa domneasea si care a si domnit.
Chestiunea prezentei lui tefan §i Iuga in pomelnicul dela
Bistrita. Studiind in urmare rudenia lui Iuga cu Stefan, intr'o nota 2 d.
Duzinchevici se intreaba de uncle e eroarea d-lui Minea prin care se sustine
inexistenta lui Stefan si Iuga in pomelnicul dela Bistrita. Omisiunea
d-lui Minea se datoreste urmatorului fapt : d. Minea a publicat Pomel-
nicul manastirei Bistrita 8 dupa o copie, facuta dupà tdlmdcirea din
1750 a Pomelnicului slay al manastirei Bistrita. Talmacirea e facuta
« prin nevointa kir Daniil egumenului svantului läcasului acestuia ce
se numeste Bistrita si cu toata cheltuiala dumisale lui Nicolae Ko-
galni6anu1 * dupà ms slay ; si in aceastd tdlmdcire lipsesc : Stefan si
Iuga 4.
Ion Ursu despre domnia lui Iuga. Ocupandu-se apoi de durata
domniei lui Iuga, d. Duzinehevici arata ed « Ion TJrsu nici nu dis-
cula domnia lui Iuga *5. D. Duzinchevici insa n'a observat ea in
lucrarea citata e vorba de Rel4iunile Moldovei cu Polonia pdnd la
moartealui .te/ an cel Mare Ursu confunda pe Iuga cu Iurg Koriatovici 6
1 Cf. textul publicat de D. Onciul in Revista pentru istorie archeologie §i
filologie, VII (1894), p. 367. DupA Onciul textul a fost publicat si de Mihai
Costrichescu in op. cit., I, p. 14'
2 Gh. Duzinchevici, op. cit., p. 300 n. 2.
3 In Cercetdri istorice, VIIIIX.
4 Cf. aceastA tdlnacire astAzi la Biblioteca Academiei RomAne, ms rom.
no. 2865.
5 Gh. Duzinchevici, op. oit., p. 300.
6 E interesant de semnalat ceiace si facem in aceast4 notA cA probletna
domniei lui Iurg Koriatovici in Moldova a preocupat pe cercetAtori Inca in se-
colul al XVIII-lea. Astfel Ludewig Albrecht Gebhardi in cunoscuta sa istorie
a lumii aratA cA asertinnea lui Mb. Wfink Koialowicz din Historiae Lituaniae
(Danzig, 1650), II, p. 290, c5. la 1332 Moldovenii au adus din Polonia pe un
oarecare Iurgas, Iuriev sau George Koriatovici, print lituanian, pe care apoi
niste orAseni din Suceava, nu mult dupa aducerea lui, 1-au otrAvit nu se
poate sustine s pentruca in anul 1332 statul moldovenesc nu era Inca intemeiat n
Cf. Ludewig Albrecht Gebhardi, Geschichte des Reiches Hungarn, I, partea IV,
editia dela Leipzig din 1778 partea IV, apare in 1782 p. 566, si nota t.
AdAugam noi Ca acest studiu al lui Gebhardi, si anume partea privitoare la
Moldova, a fost tradus in rom. in 18o8 dimpreuna chiar cu toate notele ce
cuprinde lucrarea lui Gebhardi. Cf. in acest sens ms rom. 2867 din Biblioteca
Academiei Romfine, cu urmAtorul titlu: Istoriia Moldaviei, alcdtuitd de Ludovig

www.dacoromanica.ro
 IESPRE DOMNII MOI,DOVENI *IWAN I §i IIIGA 175

aiiata textual cuvintele lui Ursu: « Polonii au dat tronul lui Iurg
Koriatovici, care Inca nu s'a putut bucura malt de el fiind detronat
de Alexandru cel Bun ajutat de Mircea »1 iar in nota 2 trimiterea e la
asa numitul Letopiset dela Bistrita, publicat de loan Bogdan in Cronice
inedite atingdtoare de istoria Ronanilor.
Contemporanietatea pomelnicului dela Bistrita. In acelasi cadru
al duratei domniei lui Iuga d. Duzinchevici arata cä I Pre-
zenta lui Iuga in pomelnicul dela Bistrita nu este o dovada ca.
Iuga a domnit » cad in acelasi pomelnic e trecut i Costea voevod,
pe care cronicele nu-1 mentioneaza ca Domn *. Dar pomelnicul dela
Bistrita ridica o noua problema in istoriografia romaneasca cdci in
forma in care se prezinta astazi ne referim la ms slay din Biblioteca
Academiei Romane nu e decat o copie facutd in secolul al XV-lea
ne referim la partea dela inceput a pomelnicului dupd un original
inceput in anul 1407. Acest fapt al necon1emporaneitc4ii pomelnicului
in chestiune 11 aratase in mod documentat i Inca in 1904, cercetätorul
rus A. I. Iacimirsky 8 ai n vom arata i noi in editia criticd ce pregätim
ms-ului slay in chestiune. Iar in ultimul timp d. Victor Motogna a
emis chiar ipoteza neautenticitatii pomelnicului in forma slava
manastirii dela Bistrita 4.

Gebhardi dupd planul lui Vilhelm Gutri, a lui loan Gralu §i a altor invdfafi
englezi. Culiasd dela cei mai buni istornici fi cumprinsd in istorila lui ce de
obgii a toatd lumiia, in litnba nemfascd, in tomul al 57-le. Acum inteiq datel
prelciculd in limba romdnilor inpreund i cu istorila Valahii (ms Insà nu cuprinde
de fapt decât Istoria Moldovei i Istoria Bulgariei) fi a Bulgarii din limba
nemlascd de Ioan Nemi,sescul ot visterie in orcqul Icqii la anul 18o8. Tomul al
2-le (deci probabil ca tomul I al ms cuprindea Istoria Valahiei). Indemnat fiind
spre aectstd sdvdt7ire mai mult prin inlesnire dumisali cinstit boeriu Iordalti
Ilskg biv vel clucer, cdruia s'au §i afierosit. Ms cuprinde 599 file, din care f.
rrI4ts insereazá istoria Moldovei, iar f. 142r 1990 pe cea a Bulgariei. El a
fost cumparat de atre Academia Romfinä, la 25 Iunie 1905, dela fratii Saraga.
In ceiace priveste domnia lui Iurg Koriatovici, in Moldova, aceasta a fost
lamuritá pe deplin in sensul cä nu a existat in studiul documentat al pro-
fesorului P. P. Panaitescu publicat sub titlul: Jourii ( Jurg) Koriatovici, prince
lithuanien et la Moldavie in --Hine..§HHil 86ipHHH Ha noulaHy am/lemma
MHxdina Cepriemna rpyweschHoro, Kiev, I (1928), p. 462-465. Cf. in acelasi
sens i recenzia d-lui Iorga in Rev. Isl., XIV (1928), p. 320.
1 Ion Ursu, Relafiunile Moldovei cu Polonia peind la moartea lui te fan cel
Mare, Piatra-N., 1900, p. 35.
2 Ion UtS11, op. cit., p. 35, 11. 4.
8 Cf. A. I. Iacimirsky, rpHropiti Ilam6narb (= Grigore Tamblac), S. Peter-
sburg, 1904, p. 342.
4 Victor Motogna, Pomelnicul dela Bistrifa §i cei dintdi domni ai Moldovei,
in Insemnetri Ie§ene, anul IV, vol. X, no. 4, i Aprilie 1939, p. 112.

www.dacoromanica.ro
 176 DANIAN P. BOGDAN

Seim] euvintului ovnorkui de pe langl numele lui Iuga. 0 ultimä

chestiune ce se pune este atributul Ologul conferit lui Iuga 1
Aceastä denumire, intratä in istoriografia româneasca, se dato-
rqte lui loan Bogdan care a tradus grayit cuvântul slav ornortuu din
cronica dela Putna prin Ologul a D. Duzinchevici care incearca sä acluca"
precithri, trebuia sa aprofundeze bibliografia chestiunei, i dacá ar fi
fa'cut acest lucru ar fi vazut cà sensul exact al cuvântului cynorkm e
cel de reumatic 8. i acest sens a fost precizat la noi de d. profesor P. P.
Panaitescu 4. E de adäugat apoi cá atributul de ornonau dat lui Iuga,
se gasWe numai intr'un singur izvor istoric i anume in cronica dela
Putna 8.
Bucuresti DAMIAN P. BOGDAN

1 Numele de Iuga e cunoscut i izvoarelor s5.rbe*ti *i in lupta dela Kosovo

asa e in toate izvoarele sarbe*ti; (cf. Liyb. Stojanovi6, CTapa paw( pogo-
C.TIOBH H JleTOIRICH (= Vechi genealogii i cronici s'arbe0i), in colectia 360putlic
aa ncropiyy. jesult H laijI0HeBHOCT cpricicor HapoAa, colectie a Acad. regale
s'arbe*ti, seria I, cartea XVI, Belgrad Sr. Karlovita, 1927, inclice sub Ko-
coso) deci gre*it e redat in istoriografia româneascä prin Kossovopolje i e
si mai nepotrivit faptul c5, tot la noi in unele studii s' a tradus cuvântul prin
rominescul Cdmpia Mierlei sau Ca'mpia Mierlelor a calzut printre cápitaniile
oqtilor kneazului Lazar si Iuga Bogdanovil (fiu al lui Bogdan). Cf. in acest
sens
._....
Liyb. Stojanovi6, op. cit., p. 217, Nr. 593 y, unde avem urmitorul text:
xsu, RIAHVO ICPTOHPJAHTtli H noruGmtk Hd KOCO (0, TOIC norm* mum rocnomnik /011:31%
GH son,
lOrr tior,sonosny H 111111.10111
A43.1Plk H COMH4IR11.1 H ANSON GH111411 NUMMI
14

&WM% H Atnora paspix HHT430145Xls rocnop,e TM( norS** (= 69oo, a fost rázboi,
mare varsare de singe i pieire la Cosovo, aici a pierit marele domn cneazul
Lazar 0 Iuga Bogdanovici 0 Milo* Omilevici i Musici Stepan 0 Milin Ko-
sancici §i multi cavaleri viteji ai domnului aici au pierit). Se vede cà in text
Iuga Bogdanovici urmeazä imediat dupä cneazul Lazar, ceiace dovede*te
et* el era apropiat lui Lazar, poate chiar o rudá a lui.
2 Cf. I. Bogdan, Vechile cronice moldovene§ti plind la Urechia. Bucure*ti,

1891, p. 143 textul slay: Mrs [comma Ornorism i p. 193 4 Iuga voevodu Olo-
gull). Cf. 0 referintele dela p. 246 n. 8. s Am putea deci numi pe acest domn
Iuga Ologul in loc de Iuga II, cum 11 nume*te Xenopol...».
3 Cf. Vuk Stef. Karagi6, Cpactui pjegmut acTymagea ajemanaajera H na-
THHCIaljeM pjeitimia, Lexicon serbico-germanico-latinum, editia a patra. Bel-
grad, 1935, sub ynoan, yawl.
' P. P. Panaitescu, Mircea cel Bdtrdn i suzeranitatea ungureascd, extras
din Acad. Rom., Mem. Sect. 1st., seria III, toni. XX, Bucure*ti, 1938, P. 20. n. I.
5 Cf. loan Bogdan, op. cit., p. 246, n. 8.

www.dacoromanica.ro
 RESUME
A la suite d'un recent article de M. Gh. Duzinchevici, l'auteur de
la présente etude a été amené a s'occuper des régnes des princes mol-
daves .tefan I-er et Iuga.
Ii établit donc que hi chronique incidite du logothete .57efan, qui men-
tionne les six fits de Roman I-er, n'est que la copie d'une chronique,
rest& jusqu'ici inconnue et qui expose parallelement les évenements
de la Valachie et de la Moldavie jusqu'en 1634, a savoir la chronique
d'Axinte Uricarul, le chroniqueur officiel de Nicolas Maurocordato.
L'acte slave de Iuga, qui dans la traduction porte la date de la crea-
tion 6908, est tout a fait authentique, contrairement a l'assertion
de M. Duzinchevici. L'auteur insiste specialement sur ce caractere
d'authenticité donnant comme preuve a l'appui un facsimile de cet
acte slave.
Pour expliquer la divergence des dates donnees par les sources
historiques (d'inegale valeur, en raison des redactions plus ou moins
rapprochés d'original), l'auteur estime qu'il y a en a repoque en que-
stion deux princes du nom de tefan. L'tm, qui n'a jamais régné, était
le fils de la sceur de Roman I-er, ce qui apparait dans l'acte moldave
du 18 novembre 1393. Le second, qui a regné apres Roman I-er, est
le fils de Roman I-er, mentionné dans l'acte cite par la chronique
d'Axinte Uricarul.
L'absence de 5tefan I-er et de Iuga dans le texte de l'obituaire du
monastere moldave Bistrita, publié par M. I. Minea, s'explique par le
fait que le texte en question n'est qu'une copie d'une traduction de
1750 de l'obituaire slave. En effet, les noms de .tef an et de Iuga ne
figurent pas dans cette traduction.
Un dernier point sur lequel l'auteur attire l'attention des historiens
c'est l'epithete Ologul, qui accompagne le nom de luga: le mot slave
oritorkm signifie le rhumatisant » et non « l'estropie », traduction
eronée qui a cependant été adoptée par l'historiographie roumaine.
www.dacoromanica.ro
12
 PATRASCU, FIUL LUI PETRU CERCEL
In istoriile generale romanesti ca si In studiile care se ocupa special
de Petru Cercel sau de familia lui gasim amintiti ca fii ai salt pe Dimi-
trie, Marcu i Joan sau in locul acestuia din urma pe un *tefan 1
Nu gasim insä niciodata pe Patrascu de care va fi vorba mai jos.
Desi e cam mult de and d. N. Iorga a publicat descrierea unui
manuscris ce se afla in Biblioteca publica din Dresda 2, o gramatica
greceasca a acestui fiu de domn, unde pe foaia iv se poate citi Teals-
partxii Hereciaxov eine2oti, viol; dg Ilimov TOO EX014.aelth... totus,
fiindca insus descoperitorul manuscrisului l.a atribuit la inceput lui
Petru Cercel, eliminand din discutie pe roil Egov2aeocci, pe care nu-1
intelegea atunci cleat ca pe o formà corupta pentru a scolarul s, iar
pentru 4 eOrelog#, socotindu4 o gresala de copist, propunea restituirea
4 eirraog=xsexiAog*, cercetatorii romani n'au luat nota de aceasta
descoperire cleat in sensul indicat de descoperitor.
Pe d. N. Iorga il indreptateau sä fad aceastä legatura, fortand
textul insemnarii, datele pe care le oferea in acea vreme istoriografia

1 Gr. G. Tocilescu, Petru Cercel, studiu istoric, ed. 2-a, 187.4, p. 77, admite
ca fiu legitim pe Marcu i nelegitim pe Dimitra§cu 0 Stefan; N. Iorga, Un
pretendent he tronul muntean: Dumitrascu-Vodd Cercel, in Lui Titu Maiorescu,
Omagiu, 1900, p. 155-156, dl ca fii ai lui Petru Cercel pe Marco, Stefan 0
Dumitra§cu; dup5. N. Iorga §i H. Schachmann, Petru Cercel, dupd isvoare de
cureind publicate sau inedite, in Cony. Lit., XXXVI (1902), p. 1033; P. P.
Panaitescu, Origina lui Petre Cercel (extras din Omagiu Prolesorului D.
Gusti.), 1936, 4 p., la p. 3 vorbe§te de ace0.1 ff1 numindu-i Dimitrie, Marcu
0 loan; la fel si Const. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, vol. II, partea I-a,
ed. II, p. 216.
2 N. Iorga, Scrieri gramaticale ci didactice ale lui Petru Cercel vbevodul Mun-
teniei, in Arhiutt din Iasi, V (1894), p. 261-264 (recte 510-513, paginatia
fund gresit5.).

www.dacoromanica.ro
 PATRACU, HUI, Lill PETRII CERCEL 179

romaneasca. Se 0ia anume, dupa informatiile aduse de Hasdeu 1, de

un Evangheliar romanesc ce se afla la British Museum din Londra,
ca acel Evangheliar a fost scris de Radu din Manice0i, la Rodos, la
cererea unui Patra4cu, fill al unui Patracu, decedat, fost domn
in Tara Romaneasca. Radu din Manicesti scrisese acest Evangheliar
dela 3 Iunie pang. la 14 Julie 1574. Un Patrascu se inta1ne0e in
Cipru mai tarziu si atunci s'a facut legatura ca. acel Patrascu din
Rodos a fost mutat la Famagusta. acesta era socotit a fi fost
.1.

Petru Cercel.
D. N. Iorga, publicand corespondenta franceza care privea pe
Petru Cercel 0 interventiile Regelui Frantei la Poarta pentru numirea
acestui ocrotit ca Domn in Tara Romaneasca, observa cà in ace1a0
timp in care Petru Cercel e numit domn, e chemat din Cipru Patracu,
fratele sau, la Constantinopol. Deci iata cä e vorba de douà persoane
deosebite. D-sa rectifica atunci identitatea autorului gramaticei gre-
ce0i 0 spune, ca. Para 4cu din Cipru e frate cu Petru Cercel 0 deci
autor al gramaticii este acest frate omonim al lui Cercel 2.
Vom vedea mai jos cà nu este nici acest frate autorul gramaticei,
ci un fiu al lui Cercel e adevaratul autor si ea manuscrisul dela Dresda
nu e o copie, ci mai de graba un original.
La 1912, D. Russo publica lucrarea Elenismul in Romdnia 0 in
nota 1 dela p. 52 reproduce notita publicata de N. Iorga, in 1894, in
Arhiva din Iasi, rea,u,uaroo) .1Is-redanov cindofi, viol; dg .1Threov Toil
Enov2aeind 7rdang McydoflAaxlag cu traducerea 0 atribuirea exacta,
adica: « gramatica a smeritului Patracu, fiul Domnului a toata marea
Vlahie Petru Cercel >>.
In urma lucrarii lui D. Russo, dar tot in 1912, publica Const. Li-
tzica, Studii si schip greco-romdne, I, Bucurqti, 1912, 104 p., unde
la p. 37-49 se afla capitolul: Un fiu al lui Petru Cercel 0 unde se
publica trei acte, dintr'o arhiva particulara atunci, azi la Academia
Romana 3. Toate trei actele sunt privitoare la Patra§cu, fiul lui Cercel.
Const. Litzica credea inteadevar ca a stabilit existenta unui fiu al
lui Cercel, « despre care nu se §tia nimic >>, dar D. Russo a aratat ca.
1 B. P. Hasdeu, Manuscriptul romcinesc din 1574 alldlor la London in British
Museum, in Col. lui Traian, 1884, p. 48-60.
2 N. Iorga, Note cu privire la loan Mihail Cigala, in Prinos lui D. A. Sturdza,
Bucure§ti, 1903, p. 296; Hurmuzaki, XI, p. 99, nota 7: Gramatica greceasc5
pe care i-o atribuiam odata' e scris5. de Petra§cu, fratele lui Petru Cercel; Gr.
G. Tocilescu, in lucrarea citatä mai sus, la p. 41, 43, aratI ca Pdtra*cu din
Cipru e frate cu Petru Cercel; v. *i N. Iorga, Istoria Romdnilor, vol. V,
Bucure§ti, 1937, p. 208.
11 Acad. Rom., mss: XLII-6, peceti patriarhale 301, CCV-174.
,
22*
www.dacoromanica.ro
18o C. GRECESCII

se stia, trimitandu-I la articolul d-lui N. Iorga, din 1894 si la cartea

sa aparuta. in 1912 1.
Chiar daca aceste acte nu aduc pentru prima data informatia asu-
pra existentei unui fiu al lui Cercel, ele completeaza tirile asupra lui.
Actele acestea au fost reproduse si in colectia Hurmuzaki 2.
In Codrul Cosminului, VII (1931-1932), p. 533, in rubrica Infor-
rnaliuni, d. V. Grecu, farl sä cunoasca articolul din 1894 al d-lui N.
Iorga, dá, pe langa multe informatiuni importante, titlurile celor trei
lucrari ale lui Patrascu, fiul lui Cercel, din manuscrisul dela Dresda,
dupg catalogul manuscriptelor acelei biblioteci 3.
In Istoria lui Mihai Viteazul, vol. I, d. N. Iorga, ocupandu-se la
inceput de o cei din sangele lui Mihai Viteazul », la p. 22-23 vorbeste
si de autorul gramaticei grecesti, astfel: o ...vi e drept cà undeva in
lumea greceasca scria un tratat de gramatica pentru folosul altor sco-
lari ca dansul, cu sarguinta pentru limba elineasca, un « Petrasco Eu-
telos (smeritul, calugarul), fiul lui Petru Voevod a toata Valachia-
Mare ». Patrascu, fratele dusman al lui Petru Dimitrie..., se afla in
Cipru, in adevar, Inca din 1574 si 1576 impreuna cu Iancu Sasul, 0...
ramasese... cu grija manuscriselor ce scria si a celor ce facea sa se
scrie prin altii, ca Evangheliarul lui Radu din Manicesti, acum la Lon-
dra ... El veni, abia sculat dintr'o lunga boala de sase luni, la Con-
stantinopol, pentru a fi ostatecul noului Petru-Voda. i poate ca-1
vor fi omorit Turcii la tradarea lui din 1585 ».
La acest paragraf citat se ilnpune o prima observatie: citatul « Pe-
trasco Eutelos (smeritul, calugarul), fiul lui Petru Voevod a toata.
Valachia-Mare * nu este exact redat, deoarece notita dupa care e luat
are o Petru Cercel a toata Valachia-Mare », nu o Petru Voevod a toata
Valachia-Mare ». Dar luand paragraful asa cum se prezinta, in ce ne
priveste, rezultä: a) ca. Patrascu Eutelos din Cipru e frate cu Petru
Cercel; b) ea el scria manuscrise sau punea pe altii sà i le scrie ; c) cä
a venit la Constantinopol ca ostatec al lui Petru Cercel vi ii) ca 11 vor
fi omorit Turcii la 1585.
La acestea trebuesc rectificari. Paltrascu din Cipru, frate cu Cercel,
nu s'a numit niciodata Eutelos, nici in corespondenta lui Germigny

1 D. Russo, Datoria criticei i bilanful unei activitcyi §tiinjilice, Bucure§ti,

1914, p. 7.
2 VOL XIV partea 3-a, (coalele poarth signatura XX), p. 116-117, nota I,
p. 114-116, 128-129; iar la Litzica. Studii >ci schife greco-romdne, I, Bucure§ti,
1912, p. 40-49.
3 Fr. Schnor von Carolsfeld, Katalog der Handschriften der k. odentlichen
Bibliothek Z14 Dresden, vol. I. Leipzig, 1882.

www.dacoromanica.ro
 PATRA5CII, VIVI, I.171 PETRiT CERCI, 181

cu Regele Frantei 1 0 nici macar in postfata lui Radu din Manice§ti

la Evangheliarul dela Londra, f. 274.-276r.
Ceva mai mult, Evangheliarul dela Londra are o notita in gre-
cqte, pe care o dam dupà Hasdeu, in traducere 2: (X Acest Evangheliu
romanesc este al meu, al lui Marcu Voda, fiul lui Pätracu Voda 0
cine-1 va fura sä alba blastemele celor 318 purtatori de D-zeu parinti
ai Sinodului dela Niceia. Amin *. Daca a fost in posesia lui Marcu
Voda, 0 a fost scris la cererea lui PatraFu, fiul lui PatraFu Voda,
la Rodos, atunci acest Evangheliar a fost scris pentru Petru Cercel,
caci toata lumea e de acord ca Marcu Voda e fiul lui Cercel, iar pen-
tru Pátracu din Cipru nu raman decat ca descoperiri ulterioare sa.4
marturiseasca inclinarile carturarqti.
Ca Patra§cu din Cipru a venit la Constantinopol, ca ostatec al lui
Petru Cercel ne face sa credem astfel corespondenta lui Germigny
cu Suveranul sau 2, dar ea' ar fi fost omorit la 1585, e total gre0t. Aceia0
corespondenta ne spune ca Pätracu din Cipru n'a putut veni la Con-
stantinopol, cata vreme 1-a a.5teptat Cercel acolo, din cauza de boala
sau alte intamplari 4. Petru Cercel se prezinta Sultanului in ultimele
zile ale lunii Julie 1583 0 curand pleaca spre Tara Romaneasca. Dupa
plecarea lui sosWe 0 Patracu din Cipru, la Constantinopol, dar la
24 Octomvrie 1583 moare de la maladie qu'il avoit lors qu'il arriva icy
0 e inmormantat in biserica patriarhala 5. Astfel dispare acest Pa-
tra§cu din Cipru, fratele lui Petru Cercel.
Daca Patracu din Cipru a murit Inca din Octomvrie 1583, nu
mai putea sä scrie * la inceputul sec. 17 o gramatica greceasca * dupa
cum afirma d. N. Iorga, in articolul din 1894, fie ca aceasta grama-
tieà a fost atribuita lui Cercel, fie fratelui sau din Cipru.
*

Sä revenim la manuscrisul in chestiune, dela Dresda catalogat

sub D. a 43. E in 8° mare, de hartie, bine conservat, numarand 5 +243 f.
Cuprinde trei lucrari: o gramatica greceasca, un tratat asupra mona-
hiei 0. o culegere din diferite caqi despre c4legi 6.

1 Hurmuzaki, XI p. 159, 165, 166, 183.

2 Columna lui Traian, 1884, p. 48-60.
2 Hurmuzaki, XI, scrisori din 28 Iunie, 26 Lille 1583, p. 159, 165.
2 Ibidem, XI, p. 183, scrisoarea din i Noemvrie 1583.
6 Ibidem.
6 Descriere mai desvoltati. la N. Iorga, Scrieri gramaticale... , in Arh. din
Iafi, V (1894), p. 261-264 (cAtre sfar§itul revistei) §i in Codrul Cosminului,
VII (1931-1932), p. 533.

www.dacoromanica.ro
I 82 C. GRECESCII

Pe fata iv e textul reapparodi Ileredaxor e1ovi, vioi.5 Si

Hareov eroS Dcav2aoixil aching MeyaoflAcexiag etc. La sfarsitul grama-
ticei nu e nici o data, nici o semnatura. La sfarsitul celei de a doua
lucrari, tratatul asupra monahiei (f. 212 v), e data t:ixM oenteflechr
(sic) etc rag e §i de o parte si de alta a datei literele 1717 (?) T (?) K.
La sfarsitul culegerii despre caslegi e de asemenea data (ix1.6 Ox-cofletov"
asemenea dispuse ca mai sus literele H T K.
Avem deci datele 5 Septemvrie 1634 0 6 Octomvrie 1634, marginite
de o serie de litere, de care oricine poate sa-si dea seama cà reprezinta
consoane ce dau numele Patrascu.
Iata deci cà numai in acest manuscris, original sau copie, nu stim
deocamdata, avem numele Patrascu Eutelos, fiu al lui Petru Cercel
si data 1634.
Actele publicate de Const. Litzica ne ingadue sä facem unele pre-
cizari. La 8 Mai 1623 Radu Mihnea ia satul Belizvor din Mehedinti,
dela Trufanda postelnicul caruia i-1 donase cu nici doua luni mai ina-
inte 1 0-1 darueste lui Patrascu postelnicul 2 probabil al doilea. Acest
sat fusese mai inainte al lui Radul postelnicul din Floresti, care mu-
rind fara a lasa mostenitori, trecuse numitul sat in stdpanirea Buzes-
tilor i apoi revenise domnesc. Motivarea acestei schimbari de donatie
e ca Patrascu postelnicul ar fi ruda apropiatä cu Radul din Floresti
si pentru ea a venit la noi de bunal voie i s'a aratat supus r 3.
Parch' temandu-se sa nu-i rapeasca cineva acest sat, Patrascu cere
carti de blestem, atat dela Mitropolitul Tarn Romanesti, Luca 4, Cat
si dela patriarhul Chiril Lucaris al Constantinopolului5, impotriva
acelora ce s'ar ispiti sa-i strice sau st-i slabeasca tocmeala acelui hrisov
domnesc.
Intr'un act de vanzare din 18 Mai 1629 (7137), act prin care Con-
stantin Clucerul, viitorul domn Constantin Serban, vinde satul Varastii
de langa Dobreni lui Jane vistierul i sotiei sale Maria, intalnim In cu-
prinsul acestui act: (4. se-au intainplat la tocmeala noastra multi
1 Acad. Rom., ins. XLII-3, hrisov din 2o Martie 1623 pentru Beloizvoar5.
Gruia.
° Acad. Rom., ms. CCV-474 i alt hrisov in greceste tot dela Domn, pen-
tru acelasi sat, din 20 Iunie 1623, ms. XLII-6.
3 C. Litzica, Studii i schife. . p. 40-41 §i 45-46; Hurmuzaki, XIV,
p. 116-117, nota /, text grecesc, iar originalul la Acad. Rom., ins. XLII-6.
I. Bianu, Documente romdnefti.. Bucuresti, 1907, p. 86-88, act din
6 Oct. 1623.
5 C. Litzica, Studii j schife. . p. 41-43 si 46-48; Hurmuzaki, XIV,
p. 114-116, doc. 217 din 1623, data pusl in marginea actului: Suceava, 24
OCt. 1624, n'are niciun rost, e gresitl.

www.dacoromanica.ro
 PATRA5CU, FRU, Lill PETRU CERCEL 183

boiari marturie i aldamasari, intaiu eromonah Partenie sin Petru

Voevod Cercel »1.
Se vede cà Patrascu postelnicul nu s'a bucurat mult de donatia
ce primise dela Radu Mihnea. Mai intai a trebuit sã cheltuiasca sà
aducä inapoi oamenii fugiti peste Dunare. Abia adusi oamenii, Tru-
fanda obtinea un alt hrisov dela domn, din Moldova unde se afla,
pentru satul Belizvor. Postelnicul Pdtrascu plead. in Moldova sä se
plangd Domnului. E intampinat de Trufanda, care se invoeste sa-i
restitue cheltuelile ce a facut cu aducerea oamenior de peste Dunare.
Drept Ioo de galbeni, cat fusese invoiala, Trufanda ii dà un cal bun,
care se dovedeste schiop i Patrascu i-i trimite indardt.
Lucrurile raman baltà i Patrascu ajunge la invoiala abia cu mos-
tenitorii lui Trufanda la 20 August 1630. Atunci da Pätrascu o scri-
soare autografa, in greceste, urmasilor lui Trufanda, din care extragem:
« Prin scrisoarea de fatal scrisä de maina mea marturisesc eu fostul
postelnic Pdtrascu, iar acum Partenie ieromonah i arhimandrit » 2.
Iatl-1 deci pe fiul lui Patrascu Cercel postelnic i apoi calugarit
ieromonah i arhimandrit. Unde se afla ca arhimandrit e o intrebare
la care nu putem raspunde deocamdata. Dar ceiace s'a castigat sunt
aceste stiri intrunite privitoare la dregatoria lui in Tara Romaneasca
si la calugaria lui, care explica, la randu-le i epitetul de a dreAog*
smerit, pe care si-1 dã in notita de pe manuscrisul gramaticei sale.
Aceastä data sigura. 1630, a scrisorii autografe, flind destul de aproape
de 1634, datele din manuscrisul dela Dresda, credem cá acel manuscris
nu este o copie, ci un original. Si in sprijinul acestei concluzii vine
si constatarea, Ca' atat in actul autograf dat mostenitorilor lui Tru-
fanda, cat i in manuscrisul dela Dresda, data e notata cu anii dela
Christos, A sau ifix1(3 nu cu anii dela Adam, cum era uzul la noi.
Bucuresti C. GRECESCU

1 Iulian Marinescu, Documente relative la Hrizea vistierul §i la mo§ia Dobreni,

in Arh. genealogicd, II, p. 187-188.
a C. Litzica, Studii §i schife. p. 43-44 0 48-49; Hurmuzaki, XIV
partea 3-a, p. 128-129; Acad. Rom., ms. CCV-174.

www.dacoromanica.ro
 RÉSUMÉ
Dans les histoires générales roumaines, PätraFu, fils de Petru
Cercel, n'est pas mentionné, ou s'il rest on le confond avec Petru Cercel
ou on le considere comme son frere.
Les actes publiés par C. Litzica en 1912 écartent tout doute sur
sa filiation. Plus encore, ce fils de prince, apres avoir rempli pendant
quelque temps les fonction de postelnic en Valachie, se fit moine et
nous le rencontrons signant des actes vers 1629 et 1630, du nom de
Parthenie, hiéromonaque et archimandrite (prieur).
La grammaire conservée a la Bibliotheque de Dresde est assure-
ment un autographe de PAtra§cu et non une copie.

www.dacoromanica.ro
 NAVALIREA UZILOR PRIN TARILE
ROMANE IN IMPERIUL BIZANTIN
Imperiul Bizantin la nlivrtlirea Uzilor. Dela stingerea dinastiei mace-
donene (1056) Imperiul Bizantin trece timp de 25 de ani, printr'o
perioada de decadere 0 dezordine, p'ang in anul 1081, data urcdrii
Comnenilor pe tronul imperial. Pe langà framantarea interna provo-
cata de desele schimbari de imparati 0 de incapacitatea unora dintre
ei, Bizantul era amenintat la hotare de numero0i sai du0nani: in Asia
Mica de Turcii Selgiucizi, la apus de Normanzi, iar la miaza-noapte
de Pecenegi 0 in curând de fratii lor Uzii.
Isaac Comnenul incearca in scurta sa domnie (1057-1059) sa
inaugureze o noua era. El reueste in urma unei expeditii contra
Ungurilor 0 mai apoi contra Pecenegilor sa restabileasca stapanirea
bizantina pana. la Dunare. Expeditiile n'au fost grele. Ungurii condu0
de regele lor Andrei (1046-1061) au incheiat pace cu Bizantul, dând
posibilitatea imparatului ca sä se indrepte in spre rasarit, dincolo
de Balcani, ca sa potoleasca pe neobositii Pecenegi. De data aceasta
Pecenegii nu erau capabili de multä rezistenta, de oarece statusera
multä vreme sub stapânirea Uzi lor 1
Puterea bizantina restabilindu-se la Dunare magistrul Vasile Apocapul
si Nichifor Botaniatul au fost numiti conducatori ai oraelor dunärene 2.

1 C. Necsulescu, Ipoteza formaliunilor politice romdne la Dundre, in secolul

XI, in Rev. Ist. Rom., VII (1937), p. 130.
2 Zonaras, Epitomae historiarum, in Corp. script. hist. byz., Bonn, 1897,
vol. III, p. 678; cf. Skylitzes, Excerpta ex breviario historico, in Corp. script.
hist. byz., Bonn, 1840, vol. II, p. 654; V. G. Vasilievskij, BIlaaHTifl FL

netle Ht114 (1048-1094), in Tpy Ahl, St. Petersburg, 19o8, I, p. 26; N. B6.-
nescu, Cele mai vechi stiri bizantine asupra Romdnilor dela Dundrea de Jos,
in Anuar. Inst. Ist. Naf. Cluj, I (1921-1922), p. 143.

www.dacoromanica.ro
x86 C. NECULESCU

Din nenorocire succesorul lui Isaac Comnenul (1057-1059), Con-

stantin X Duca (1059-1067), nu se arata demn de inainta§ul &au,
deoarece armata i chestiunile militare in genere 11 interesau foarte
putin. Gelzer caracterizeaza aceastä epoca in felul urmator: « die
unglackliche Epoche der herrschenden Bureaukraten, Rethoren und
Gelehrten*1. Politica aceasta a lui Constantin Duca antimilitara,
slabi armata din Asia Mica, inlesnind astfel patrunderea Turcior si
a altor barbari in provinciile bizantine.
Uzii la Dunäre. La Dunare, prin Tarile Romane i§i fac aparitia
Uzii, pe acelea0 drumuri pe care altadata aparusera, in timpul domniei
lui Constantin IX Monomahul (1042-1055), Pecenegii. Ei veneau tot
din Scitia Mare, unde in tiMpul imparatului Constantin VII Porfiro-
genet (913-959) trdiau alaturi de Pecenegi, pe care imparatul ii nu-
me§te Cangar 2, nume care la ei, dupa explicatia data de Porfirogenet,
cronicarul lor, insemneazà nobletà i barbaVie. In Scitia Mare in
afara de Uzi mai erau Alanii, Hazarii 3, Bulgarii, Ungurii i altii.
Constantin Porfirogenet nume§te regiunea din Rusia, locuità de ace§ti
barbari OOoc, vecina cu Hocrr,Lvaxiax, Xgaptoc i 'AXxvioc indicand
si distatqa in zile, dintre fiecare regiune.
Patria de origina a Uzilor. Dar nu sudul Rusiei actuale a fost pa-
tria de origind a acestor navalitori. Inainte de secolul al IX-lea, Uzii
au locuit dincolo de laic (Ural) 0 Marea Caspica, in Asia Centralà,
'Ana la muntii Altai. Din aceastä campie nisipoasà numai o parte din
ei se indreapta in spre apus.
Iata ce spune D'Ohsson4 inspirat din descrierile Arabului Abu-el-
Cassim: « En quittant le pays des Baschcardes 2, j'entrai dans celui
des Gouzes, Turcs nomades qui habitent les plaines sablonneuses au
nord de la mer Caspienne et du lac Khorasm ainsi que les steppes qui
séparent cette petite mer de la Tronsoxane, du Khorassan et de la
mer Caspienne. Leur territoire s'étend a l'est jusqu'à la ville d'Isbidjab
sur le Sihoun et au midi jusqu'à Dihistan, ville frontiere du Djourdj an.
Ii embrasse par consequent le Khorasm qui ne consiste que dans une
étroite lisiere le long des deux rives du Djihoun, depuis Tahericyé un
peu au nord d'Amol jusqu'a l'ernbouchure de ce fleuve dans le lac de

1 H. Gelzer, Abries der byzantinischen Kaisergeschichte, München, 1897,

p. 1006.
2 Constantin Porfirogenet, De Administrando imperio, in Corp. script. hist.
byz., Bonn, 1840, cap. 38, p. 168-169.
3 Ibidem, p. 166.
4 M. C. D'Ohsson, Dcs peuples du Caucase, Paris, 1828, p. 146.
5 D'Ohsson, op. cit., p. 257, ii identificá pe a Baschcardes* cu Ungurii.

www.dacoromanica.ro
 NAVALIREA UZILOR PAIN TARILE ROMANE IN IMPERIUL BIZANTIN 187

Khorasm. Cette bande arrosee par les eaux du fleuve et par les petites
rivieres qui s'y jettent principalement de l'ouest, est couverte de
champs et d'habitations ; mais pour peu qu'on s'éloigne du Djihoun,
on rencontre le sable ».
In aceste tinuturi Uzii, Guzii sau Oguzii, nume care la ei insem-
neaza oameni liberi, traiau impartiti in trei hoarde i anume: Uzii de
sus, Uzii de mijloc i Uzii de jos 1.
Aceasta organizare nu era ceva specific Uzilor. Pecenegii erau
impartiti in treisprezece triburi 2 in timpul imparatului Constantin IX
Monomahul (1042-1055), and nal/Mese in Imperiul Bizantin (1048).
Constantin VII Porfirogenet ni-i prezinta ca ffind, in timpul sau, im-
partiti in opt triburi a, subimpartite in patnizeci de fractiuni, fiecare
supunandu-se unui §ef cleosebit. Ungurii au fost organizati in acela0
chip in timpul liii Almas.
Obiceiul era ca in fruntea acestor organizatii, A, fie unul sau mai
multe triburi nobile. Pecenegii erau condu§i de cele trei triburi numite
Kangar, TJzii de Marea hoarda, iar Ungurii de catre Kabari 4.
Ce ora§e apartineau Uzilor. Uzii aveau in stapanirea lor, in Asia
Central i cateva centre de seama. A§a era ora§ul Haditsé, care in
limba lor insemneaza « Ora§ul non », situat nu departe de Sihoun si
la o departare de doua zile de varsarea acestui fluviu in lacul Khorasm.
Mind capitala lor, era 0 re§edinta hanului, dar numai in timpul iernii.
Alte ora§e mentionate de Abu-el-Cassim sant: Djend i Khouara.
Ocupatia "Elinor. Comertul. Uzii se ocupau cu pastoria. Cereale i§i
procurau schimband produsele turmelor cu vecinii agricultori din
Manera-un-Nehr 0 din Khorasm. Centrul comercial de seama unde
se faceau aceste schimburi, era Courcandje, numit de Arabi Djourd-
janiyé a. Liza mai vindeau catari, canine, magari 0 tot felul de piei.
1 M. C. D'Ohsson, Des peuples du Caucase, Paris, 1828, p. 146; cf. E. Ram-
baud, L'empire grec au X-e siècle, Paris, 1870, p. 392; §i J. Marquart, Ost-
europdische und Ostasiatische Streifzuge, Leipzig, 1903, p. 339.
2 G. Cedren, Historiarum compendium, in Corp. script, hist. byz., 1832,
vol. II, p. 581.
3 Constantin Porfirogenet, op. oit., cap. 37, p. 165.
4 Kabarii, dupit Constantin Porfirogenet, De admin. imp., p. 171, erau
coboritori din Hazari. La un moment dat se ivesc neintelegeri intre Hazari si
Kabari. Ei se despart in doug tabere i incep lupta. Kabarii fiind bátuti, fug
prin tam Pecenegilor, la Turci (Unguri). Aci leagá prietenie cu Ungurii, invatá
limba noilor prieteni, i devin datoria calitátilor lor, chiar conducrttorii
lJngurilor. A§a se explicä faptul cà in timpul lui Constantin Porfirogenet Ii
gasim In fruntea Ungurilor, fiind considerati ca triburi nobile, probabil impu-
nindu-se din punct de vedere militar.
5 M. C. D'Ohsson, op. cit., p. 147.

www.dacoromanica.ro
188 C. NBC*IILESCU

Vindeau 0 sclavi turd, care erau foarte cautati 0 foarte scumpi, mai
scumpi chiar decal Romanii 0 Grecii, dace: acetia nu erau oameni
culti.
Fiind o natie puternica 0 rázboinica in acela0 timp, Uzii erau temuti
de tap vecinii lor 1
Uzii nu nivilese en top in Europa. Rolul eelor riimaqi in Asia.
Inainte de aparitia lor in Europa, Uzii se despart in donä mari ramuri,
una i0 indreapta privirile in spre apus, iar alta ramane in Asia Cen-
hark unde sub numele de Guzi, joaca un rol foarte insemnat deve-
nind o mare primej die pentru Imperiul Bizantin, prin cucerirea pro-
vinciilor greceti din Asia. In secolul al IX-lea 0 anume in prima jumg-
tate, Guzii eg.ma0 in Asia stint cunoscuti sub numele de Turci Selgiu-
cizi, luanduli numele dela Selgiuc, un print turc din slujba hanuhii
Turchestanului in jurul anului 1000 2. Cu un trib al sau, Selgiuc fuge
din stepele chirchize in Transoxania, aproape de Bukhara 3, unde se
converte§te cu poporul sau la islamism 4. Imprejurarile istorice din
Asia Centrala sunt cu totul favorabile desvoltarii cu paqi repezi a
Selgiucizilor. Persia, care a avut epoca ei de stralucire in timpul impe-
riului arab 5, este cucerita de Guzi-Turci-Selgiucizi. Le era u§or acestor
nalvalitori sali intinda cuceririle pe malul Mediteranei 0 Propontidei.
Imperiul arab se desmembrase. Provinciile care altädata infloreau in
imperiul califilor, cad rand pe rand sub jugul noilor barbari. Dupe.'
Persia, Turcii cuceresc Mesopotamia, intrand in Bagdad, in anul 1050,
condu0 de Togrulbeg 6. Alp-Arslan, un vlastar al lui Togrulbeg, cuce-
rWe in anul 1064 Armenia. Dela jumatatea secolului al XI-lea Turcii
Selgiucizi devin un factor important in istoria Bizantului, prin aceste
cuceriri. Masuri serioase din partea Imperinlui Bizantin se impuneau,
mai ales ca pe tronul Bizantului imparatea vaduva Evdochia lipsitá
de autoritate.
Ramura europeanii a Uzilor. Legiiturile cu Pecenegii cji Ungurii.
Fara sa ne ocupam ad cu ramura care a ramas in Asia Centrala, sa
1 Ibidem, p. 149.
1 A. A. Vasiliev, Histoire de ?empire byzantin, trad. de P. Brodin si A.
Bourguina, Paris, 1932, vol. I, p. 467.
' V. G. Vasilievsldj, BHaawrisi H negestrH (1048-1094), in TpyAbi, St.
Petersburg, 19o8, vol. I, p. 30; Cf. Gh. Diehl et G. Marçais, Le monde oriental
de 395 a "az, In COI. Goltz, Paris, 1936, vol. II, p. 560.
4 A. A. Vasiliev, op. cit., vol. I, p. 476.
4 M. C. D'Ohsson, Histoire des Mongols, La Haye et Amsterdam, 1834,
vol. I, p. 178.
V. G. Vasilievskij, op. cit.. p. 3o; cf. Ch. Diehl et G. Marçais, op. cit.,
P. 561.

www.dacoromanica.ro
 NAVII,IRBA UMW?. PRIN TXRILE ROMINE IN IMPERIUI, BIZANTIN 189

urmarim pe cea care s'a indreptat in spre apus, prin Rusia. Constantin
Porfirogenet ne dä date aproape precise cu privire la trecerea Uzilor
peste fluviul Ural in Rusia. El spune ca evenimentul a avut kc cu cinci-
zeci sau cincizeci i cinci de ani inainte de alcatuirea lucrarii sale 4 De
ardministrando imperio ».1 Daca socotim anul scrierii ?did.
6457 dela facerea lumii, iar dela Christos 949 sau 944 dupa cum märtu-
rise0e impäratul cronicar, atunci scazand 50 sau 55 avem 899 sau 894,
sau in jurul acestei date.
In « De administrando imperio », cap. 37, p. 164, Constantin Por-
firogent vorbete de alianta Uzilor cu Hazarii, contra Pecenegilor,
care locuiau intre Atel i laic: «rrpO As-rav &i nevriixovra oi Acy6(..tevoi
O' wr& -riov XocUpow OtLov000rreg, xca rcOXeliov aot43ocA6vrec rcp6g
'ok Hat-cCwcod-rcec irrceptaxuaocv » (acum cincizeci de ani aa zi0i Uzi
intelegandu-se cu Hazarii i unindu-0 armele impreung au invins pe
Pecenegi). Hazarii insemnau in acea vreme o mare putere, detinand
in mama kr intreg comertul cu popoarele vecine, datoritä imensului
lor capital. Decaderea Hazariei in primele decade ale secolului al
XI-lea s1.5.bete i pe Pecenegi, deschizand drumul mi§carii uzo-
turce cat i Cumanilor 2 Vasazicà aparitia cat 0 inaintarea Uzilor
din Rusia in spre Europa Centrala. 0 Peninsula Balcanica., se datorete
in afarà de imprejurazile politice i unora de ordin economic de care
ei au Oiut sa profite, nu mai putin ca Ru0i din Kiev.
Pecenegii au fost alungati din tinuturile lor a care au trecut in
stapanirea Uzior 4. Aci se aflau Uzii in vremea imparatului
Constantin Porfirogenet. Imparatul poveste§te ca.' nu toti Pecenegii
au päräsit aceasta regiune 5. Unii dintre ei au ramas de bunk voie
sub stapanirea Uzilor, pe care ttor Ii poti cunoWe dupa hainele
scurte i manecile talate 6, fiind singura deosebire dintre Uzi 0

1 Constantin Porfirogenet, De admin. imp., p. 137.

2 V. Porchomenko, KffeacKasi Pycb ii Xasapissi, in Slav; .a, VI t x1927 p. 383 ;
cf. R. Grousset, L'empire des Steppes, Paris, 1939, P. 235-238, Imperiul Bi-
zantin care alta'clatà avusese cu Hazarii legàturi matrimoniale, pe lfingä cele
economico-militare, a contribuit la prAbuOrea vechilor lor prieteni, spre folosul
Ru§ilor.
3 M. Karamsin, Histoire de l'Empire de Russie, trad. St. Thomas i Juf-
fret, Paris, 1828, vol. I, p. 18o ; cf. D. A. Rassovskij, liegentrn, Topim H
Bepenxbit ja PyCH Brb yrpn, in Seminarium Kondaconianum, VI (x933), p.
7; cf P. Golubovskij, I1uwrH, TopICH ii 110401311,11, Kiev, 1884, p. 65.
I Constantin Porfirogenet, op. cit., p. 166.
5 Ibidem, p. 166 ; cf. J. Marquart, Osteuropdische und ostasiatische Streil-
zu-ge, Leipzig, 1903, p. 338.
o Constantin Porfirogenet, op. cit., p. 166-167.

www.dacoromanica.ro
 190 C. NEC WLESCU

Pecenegi. Altii cei mai multi i§i continua drumul spre apus, calcand in
picioare sau impingand in calea lor unele triburi barbare. Asa s'a
intamplat cu Ungurii pe care Constantin Porfirogenet ii numeste
Turci: Tb TES)/ To6pxcov gevoc *1. Acestia traiau in vecinatatea
Hazarilor, in tinutul numit Lebedia de imparatul cronicar, nume pe
care il aveau dela primul lor voevod: s Asr3e8Ea ems ,r* -ro5 Tr p(Itrov
poci36aoy ccitcrov ircon.upla4 » 2, tara prin care trece raul Hidmos, care
se numea Hinghilus. Armatele ungare sunt invinse de catre
Pecenegi i impartite in doua: una s'a indreptat in spre rasdrit, iar
alta in spre apus, asezandu-se cu voevodul Mr Lebedias in Atelcuz 3,
de unde, mai tarziu, in urma unui razboi tot cu Pecenegii, se indreapta
In spre Moravia, sub conducerea noului lor voevod Arpad, fiul lui Sal-
mutzes. Aci alungand populatia gäsitä, Ii a§eaza locuintele, fara sa
mai aiba vreun rdzboi cu Pecenegii 4.
Pecenegii in Rusia. In drumul lor in spre apus, Pecenegii, in urma
infringerii suferita dela Uzi, uniti cu Hazarii, Ii fac aparitia in Rusia 5
pentru prima oara in anul 915. Incheie pace cu Igor, pentru ca in anul
urmator sa inceapa din nou razboiul. Cand imparatul Constantin
Porfirogenet ii scria « De administrando imperio », Pecenegii erau
stapani i peste Atelcuz de unde alungasera pe Unguri: « et; Tentouc
Tok ircovotigotLivou; 'A-raxogou, &v ot; TOrcmg -a) v5v Te5v rblrgr-
vxxt.TE6v gOvoc xcrromei » 6 (in locurile numite Atelcuz, in care acum
locueste poporul peceneg).
In cap. 42 Constantin Porfirogenet, dupa ce vorbeste de Unguri
pe care ii numeste in mod regulat < Turci <, stapanind dincolo de Du-
nare in tara Moraviei, descrie imperiul Pecenegilor: « CI7C6 ai xlvuOev

h Ibidem, p. x68.

2 Idem, Denumirea de 41 TozipxoL* cu care Constantin Porfirogenet desem-

neaza pe Unguri nu este o ereatie proprie a lui. Scriitorii bizantini de-
semnau cu acest nume pe Maghiari incá din sec. VIII; vezi Byz. Zeitschr., XIX
(i9io), p. 553; cf. D. Russo, Elenismul in Romdnia, Bucure#A, 1912, p. 22
nota I.
3 Constantin Porfirogenet, De admin. imp., p. 169.
Ibidem, p. 570-171. Privitor la aceste pasagii ale lui Const. Porfirogenet
asupra patriei primitive a Ungurilor numit5. Lebedia i a primului lor contact cu
Pecenegii, cf. H. Gregoire, Le nom et l'origine des Hongrois, in Zeitschrilt der .

deutschen Morgenldndischen Gesellschalt, XCI (1937), p. 63o-642. Concluziile

d-lui Gregoire difera de cele la care am ajuns, dar o discutie ne-ar duce prea
departe de subiectul nostru.
5 La chronique de Nestor, trad. L. Paris, Paris, 1834, vol. II, p. 53 ; cf. L.
Niederle, Manuel de l'antiquite slave, Paris, 1923, vol. I, p. 179.
° Constantin Porfirogenet, op. cit., p. 169.

www.dacoromanica.ro
 NAVALIREA OZILOR PAIN TARILE RordANE IN IMPERIUL BIZANTIN 191

T:7-v p.eprav AavoUpeoig rayrocp.7,15 T954 At...mg avTinepot. HotTc.vcoacc

napipxsTou, xod xvra.xpaTel: :11 xaToucio: aka" p.ixpt. Tor) EfipxeA Tor.;
TEI.W X4oi.pcov wicaTpou 1 (Patinachia se intinde din pgrtile de jos ale
fluviului Dune-I-ea dincolo de Silistra 0 define sapanirea lor 'Ana' la
Sarcel, ora. al Hazarilor).
Vasàzicã imperiul peceneg se intindea in secolul al XI-lea, dela
Dunärea de jos, st5.0.nind o parte din Moldova dintre Prut i Siret
si o parte din Muntenia 0 anume din dreptul Silistrei, iar de aci hotarul
trecea In Rusia, p5nä la oraul Sarcel de pe Don 2, din tara Hazarilor:
#11si ITaTI.vocxEcc Taaco. -Av Trijg To Twriocc xczt Boarr6pou xoc-
Tompocrei: ;cat pipm. Xspagivoc xca go.4 TO IocpciT, Boup&T xcd. Tclv
p.ep6v » 3 (Patinachia sapane§te intreaga Rusia i Bosforul p5m5. la
Cherson, Siret, Prut i cele treizeci de part*
nil in Rusin. In timp ce Pecenegii ii intinseserà stàpanirea peste
o bun6 parte din tarile noastre, in urma infrangerii suferitä din partea
Uzo-Hazarilor, in jurul anilor 899-894, Uzii rdm'an in vechile tinuturi
locuite altklat5. de Pecenegi, and Uzii nu trecuserà Inca fluviul Ural.
Cronicile rusesti vorbesc de existenta Uzilor in stepele Scitiei Mari
pan6 in anul io6o, fund nu de putine ori o amenintare pentru ora4ele
rusesti. Cate odatel ii intalnim chiar ca aliati ai Ru0 lor. Asa de exemplu
la 984, cu ocazia expeditiei printului Vladimir al Kievului, contra Bul-
garilor dintre Volga 0 Kama ii vedem pe Uzi (Torti) ca aliati ai acestui
print. Cu aceasa ocazie Uzii Ii märesc stapanirea in Rusia, in detri-
mentul Pecenegilor 4. In anul 1054 5, printul Pereiaslavei, Vsevolod,
abia st5ipan pe mo§tenirea dela tatal sOlu Iaroslav a fost atacat pe nea-
§teptate de Torti, adicä de Uzi. Norocul insä a fost de partea Ru01or.
Dar infrângerea Tortilor a atras dupal sine aparitia lui Blius 6, printul
Polovtilor, care in fruntea hoardelor sale voia sa." rbbune poate pe
conationalii sài. Vsevolod a tiut insà, sä satisfac6 dorintele Polovtilor 7

1 Constantin Porfirogenet, op. cit., p. 277.

2 J. Marquart, Osteuropdische und ostasiatische Streifziige, Leipzig, 2903,
p. 2; cf. N. DrAganu, Rominii in veacurile I XXIV pe baza toponimiei fi a
onomasticei, Bucuresti, 2933, p. 509.
3 Constantin Porfirogenet, op. cit., p. 279.
4 D. Rassovskij, Ilegewbrn, TopHH H BepemtH Ha PycH H Wb yrpH in
Seminarium Kondacovianum, VI (2933), p. 7. Rassovskij pune aceastA expe-
ditie in 985 in lac de 984.
5 La cronique de Nestor, vol. I, p. zoo.
a Acelasi, vol. I p. zor. Karamsin, Histoire de l'empire de Russie, vol. II,
p. 87, intrebuinteazA forma Bolus in loc de Blios, tot asa si la Rassovskij, lor.
cit p. 8.
7 Rassovskij, loc. cit., p. 8.

www.dacoromanica.ro
192 C. NEc§uLESCII

(Cumanilor) nu pe calea armelor, ci cu daruri 0 aur, a§a ca pentru un

moment Po lovtii au ramas la ei acasa.
Principii ru§i aliati contra Tortilor. Dar Uzii erau sortiti ca 0 Pece-
negii, conationalii lor, 0 alti barbari nomazi sali continue drumul in spre
apus 0 prin tarile noastre sa coboare la Dunare, in Imperiul Bizantin.
In anul io6o 1 principii frati Isioslav al Kievului, Sviatoslav al
Cernigovului 0 Vseslav s'au aliat intre ei 2 cu scopul ca sa curme odata
pentru totdeauna cu pericolul ce le venea din partea Uzior. Ei 0-au
adunat o armata foarte mare, compusa din soldati de diferite natiuni.
Pe langa armata de uscat, au organizat 0 o flota. Ambele armate s'au
indreptat contra Tortilor. Auzind Tortii de marea pregatire de razboiu
a printilor ru0, au paräsit tara pe care o stapaneau 0 au fugit. Nestor
povestete mai departe (I, p. 201) Ca cerul era maniat contra Tortilor
0 in fuga lor ei au pierit unii de frig, altii de foame, de ciuma 0 de alte
boale. Tori in sfar0t au fost izbiti de mania cereasca 0 Rusia a fost
mantuita de acWi idolatri 3.
Fara indoiald ch la alungarea Uzior din Rusia a contribuit mai
mult aparitia Cumanilor, care au jucat acela0 rol fata de Uzi, ca 0
acWia din urma fata de Pecenegi 4. NU mult au fa:tacit Uzii prin ste-
pele rusWi, 0 cu atat mai putin prin tarile noastre, deoarece in anul
1064, ii vedem la Dunare, pe malul stang, pregatindu-se sã treaca in
Imperiul Bizantin. Ei veneu, ca toti nomazii de altfel, cu tot avutul
lor: care, sotii, copii etc.
Dar peste o parte din 'large Romane stapaneau conationalii lor
Pecenegii, care se indreptasera in spre apus, in urma infrangerii suferita
dela Uzi, cand acWia din urma au trecut din Asia in Rusia peste
Urali. Evenimentul a avut loc in anul 1036 cand Uzii sub presiunea
Cumanilor, au coborit spre malurile fluviului Volga 0 Don. Au inaintat
in spre apus unde au intalnit pe Pecenegi, pe care i-au bdtut, provo-
cand in randurile lor un razboiu civil. Acest razboi a avut ca urmare
desmembrarea Pecenegior 0 indreptarea cu pa0 repezi spre Tarile
Romane. Alt popor pe care 1-au intalnit in trecerea lor, au fost Hazarii,
de care nu erau departe, despartindu-i numai fluviul Don. Ratacincl
cu turmele thr pe campiile nisipoase Uzii au ajuns la Don, pe care nu
1 Ibidem, p. 9; P. Golubovskij, Ilegewhrn, TOpKH H 110A0BHH AO HawecTsig
TaTapl., Kiev, 1884, p. 138-139 (11 anul ro62.
2 La chronique de Nestor, vol. I, p. zoo ; cf. A. Manoff, 110TeKAOTO Ha
rarayamt, Varna, 1938, p. is ; si acelasi, noica dvca ot rxoeysacoigor, In
'Erce-qpiG i-ccapetoc4 p,gcnr7Lvijv arcou8c7w, X (1933), p. 385. .
a La chronique de Nestor, op. cit., vol. I, p. 201; cf. Vasilievskij, op. cit.,
p. 26 0. 2.
6 Kararnsin, op. cit., vol. II, p. 86.

www.dacoromanica.ro
 NAVALIRRA UZILOR PRIN TARILE ROMANR Ix IMPERIUL BIZANTIN 193

1-au putut trece decat iarna, cand era inghetat asa de tare incat il puteau
trece chiar calare. Cand un popor nou intra in tara Hazarilor, trupele
hazare trebuiau sa-i tie calea i sal-1 impiedece de a navali. Dacä aceste
trupe de hotar erau prea slabe ca sä tie piept navalitorilor, atunci
regele Hazarilor mergea in persoaná contra lor 1 Hazarii au primit
alianta Uzilor, ca sä scape de navalirile acestora, preferand sa-i aiba
mai departe prieteni cleat dusmani i sä se razbune la randul lor pe
Pecenegi, dela care aveau dese nepla.ceri. Cu ajutorul Hazarilor, Uzii
au infrant pe Pecenegi i s'au asezat in locurile lor.
Cronicarii bizantini despre aparitia Uzilor. Cronicarii bizantini
pomenesc de trecerea Uzilor in Imperiul Bizantin, spunand cä acest eve-
niment s'a intamplat in al saselea an al domniei imparatului Constantin
X Duca (1059-1067) adica in anul 1065.
Skylitzes, principalul izvor contemporan cu faptele, glasueste urma-
toarele cu privire la aparitia Uzilor la Dunase: < iv ai r &km. xccrec
rhv Tplr7V Evamrt.Livo:, Ccpx6v-rcov Troy 7rp. TOv "Iarpov rco'rccp.Ov sot
p.acykr.rpou Bcastleiou roi3 'ATcox.Ouro,.) xcei, Tor, weyia-rpov Nucvp4ou
T05 BOTCCvErATOU, TO T6310 0 igow iOvo; (yivoc 8i xoct oirroc Exuthxiv
xad Tc73v Hoc.rcvcixow eUyevitrrepOv s xcci TcoAur0106crrepov) novryevel
(ler& T oixelocg tircoaxe* TON) "Icrrpov nspaccoDiv 1')?ot; 1.4COtpoic
xccl Ai[2.6oLg ccirrorcpepotg me. (315pacm,-, Tok sLocx(a6ovrctq rip/ ocirret/v
7ZE patWOLV arpcx7.14.rrac, BouXy&pooq cp1RL xaci. Tcop.cctouc )(ca. Aorscok
-rok 6v-rocg cri,v ocirroi".;, xceriyawEacarro ecicpwaicoq, xcd. Tok frrep.Ovac
ccinclv TON) TE 'Arcoxcinvi BacarLov xod -c6v BoTavearrriv nx-ricp6pov
ceix[Lcacfrrouc anineccyov, xca Thy =pi 'rOv "Icrspov rccicsav ircki)pwaccv
rnrcaapov. cruvenocroii-co yap ¶6 eBvoc, eoc 01 e1i3O'rec 8ce6e6cctoi3vTo,
el; g.ipcovroc p.upcdcaccq iltxxEtccov dcvapv xect nostua'riiiv > (In apus,
insa, care al treilea indiction, fiind conducdtori ai oraselor dela
Dunare magistrii Vasile Apocapul i Nichifor Botaniatul, Uzii (sunt
acestia popor de neam scitic, neam mai nobil si mai numeros cleat
Pecenegii) au trecut Dundrea cu tot neamul i avutul lor pe scan-
duri lungi, pe barci din copaci intregi i pe burdufuri. Se zice Ca pe
soldatii bulgari i romei i pe ceilalti care erau impreuna cu ei i voiau
sä impiedece trecerea lor, i-au invins numaidecat, iar pe conducatorii
lor, pe Vasile Apocapul i Nichifor Botaniatul, i-au luat prizonieri ai
au umplut toata campia dudalreara, caci numärul lor, se ridica, dupa
cum afirma martorii oculari, la saizeci de miriade de razboinici).
1 M. C. D'Ohsson, Les peuples du Caucaze, Paris, 5828, p. 556.
2 loan Skylitzes (Curopalatae), Excerpta ex breviario historico, ed. Bonn,
5840, p. 654; cf. C. Paparigopulos, `IcrropEce .ro5 akoaxo5 gOvouq, ed. V Ingri-
jitä de P. Karolidis, Atena, 1925, vol. IV part. II, p. sr.

13
www.dacoromanica.ro
194 C. NECWLESCII

Uzii sunt pomeniti de Zonaras in timpul domniei imparatului

Constantin X Duca (1o59-1o67), imparat slab din punct de vedere
al organizarii miitàriei, tocmai intr'un moment critic pentru imperiu:
o Toii yap Ti'tiv 0 gcov Hvou; (ExUli Zi 'robot icrrycv 1-IaToocicxcov xat
xIXTO: yevoyc irrcepoy))v xat xaxec 7ck4aoy6 57cep6oXiy nap& Tag Exu-
th,xoZ TcpoTtp.6(..tevo), OveaL) TOv "Ia-rpov nayyeA 8taEalvov-roc 41 (caci
neamul Uzilor (Sciti i acestia simt 0 mai insemnati decat Pecenegii,
atat din punct de vedere al superioritatii neamului, cat 0 din acela
al numarului, fiind neamul cel mai preferat dintre toate neamurile
scitice) trecand Dunarea cu tot neamul lor...).
Mai departe Zonaras vorbeste de incercarea zadarnica a conduca-
torilor oraselor dtmarene, magistrul Nichifor Botaniatul i magistrul
Vasile Apocapul de a opri invazia Uzilor. Armatele bizantino-bulgare
sunt invinse, iar generalii suspomeniti luati prizonieri de barbari.
Glycas afirma urmatoarele in legatura cu navalirea TJzilor in im-
periu: o XOCT& Ek ye Av six:ay gOvo; Ogtx6v (Ex6,9.at. a 05To) xat
Troy Ila-rtvaxc7.)v el eirrevkaTepot Tbv "Icrrpov 8LOCTrepatWcravreg, ad
1.1.upt4.aecxaTaapokv 6.rc naidiv TO:w Tcovadaw 4greiXouv »2 (In
apus neamul Uzilor (Sciti j acestia) 0 mai nobili cleat Pecenegii au
trecut Dunärea cam vreo saizeci de miriade si amenintau pe Romei
cu nävalirile lor).
Faä de ceilalti cronicari, Attaliates ca j Skylitzes povesteste mai
amanuntit acest episod in legalura cu trecerea Uzilor in Imperiul
Bizantin: o TSç y' tvatx-rtto'vo4 ivecrrIcr%, indtpxowroc Tcliv xxra. 1-6),
"Ia-rpov Tc6Aecov -mine p.aytcrrpou paat.A66.); Toi5 'AnoxotTri xat To5
p.ayEa'rpou NtxypOpou Toi5 rcept.6ofrrou BoTivet&-cou, nayyevet zn ulv
Ogow t&voq (le's« -rijq Ma; c'uroaxeui;g TOy "Ias-pov &cure paccoakv
i)A13tg liaxpac xat Aitdot; airrompip.votc xat paaL, TOk 8=0%6-
ov-rag Tip Toincov neFatomv Boukripoug xat Xotirok a-rpotruIrrag
xcc-rrirovtacorro, xcet 'rok 4)yelAvaq aiyriLv xatTot aLaycovtaxplvoug
btaiip.cac, xat 1.LFOOtov TO5 BOTOWEr4.TO1J, alxilaXeyrou; napaaeov, xat
'rv exeZoe nalcsav irOchpwaav Orcaapov* aue0rigero ydcp c6 gavoq
et; &UpCONOTOL ir.uptacK elvaprav »8 (In al treilea indiction, pe cand
erau conducatori ai oraelor dung.rene magistrii Vasile Apocapul pi
Nichifor Botaniatul, poporul Uzior a trecut Dunärea cu tot neamul
lor i cu tot avutul lor, pe scanduri lungi, pe barci din copaci
1 I. Zonaras, Epitomae Historiarum, ed. Bonn, 1897, vol. III, p. 678;
cf. Const. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, editia hr. Bucure§ti, 1938, vol. I
p. 298.
2 Michaelis Glycae Annales, ed. Bonn, 1836, P. 605.
3 Michaelis Attaliattae Historia, ed. Bonn, 1853, p. 83.

www.dacoromanica.ro
 NAVALIREA UZILOR PAIN TARILE ROMANE IN IMPERIUL BIZANTIN kI 95

intregi 0 pe burdufuri. Pe Bulgari 0 pe ceilalti soldati, care voiau sb:

impiedece trecerea lor, i-au invins, iar pe conducdtorii lor, de0 s'au
luptat cu ravnd 0 mai cu seamd Botaniatul, i-au luat prizonieri 0 au
umplut toard campia de acolo, cbici ei se ridicau la pizeci de mi-
riade de bblrbati).
Cu privire la numb:nil Uzior, care au ndvdlit in Imperiul Bizantin
0 in genere cu acela al altor barbari, intalnim deseori la cronicarii
bizantini, unele exagerdri 1 Tinand seama de situatia cronicarior,
care de cele mai multe ori erau personaje din jurul impäratului, unii
avand chiar atributii oficiale in conducerea statului, sau aceau parte
din familia imperiald, ne explicdm cu u4urintà unele exagerdri in afir-
matiile lor. Cu aceste exagerdri ei motivau unele infrangeri compromi-
tatoare. A§a de pildd infrangerea 0 cdderea in captivitate a genera-
lilor imperiali din Paristrion, in maim Uzilor in cazul de fate:. Nu trebue
sä uitäm Ca o parte insemnatá din Uzi a rdmas in Asia Centrald. Aci
au jucat cu multà stralucire un rol destul de insemnat, sub numele
de Turd Selgiucizi. Dintre Uzii trecuti in Rusia, infranti la un moment
dat de Ru0, numai o parte din ei se indreapta spre Dundre. Cealaltä
parte destul de numeroasd ramane sub stdpdnirea diferitilor principi
ru0.
Ajun0 la Dundre, ne spun cronicarii, Uzii s'au pregatit sa: tread.
fluviul. Au scobit trunchiuri de copaci, pe care i-au transformat apoi
in bärci, alaturi de bdrcile lor lungi, iar din piei de animale au lb:cut
saci, pe care i-au umplut cu paie, i-au legat de cozile cailor 0, dupä
ce au pus deasupra din avutul lor, au trecut pe malul drept. Conducd-
torii oraelor dundrene, tema Paristrion, Vasile Apocapul 0 Nichifor
Botaniatul, pe care ii intalnim 0 in timpul imparatului Isaac Corn-
nenul (1057-1059), incearcd in zadar cu armatele lor, sd se impotri-
veascd noilor ndválitori. Ei sunt prin0 de dumani 0 du0 in capti-
vitate. Nici rezistenta opusd din partea Bulgarilor 0 Grecilor n'a putut
sa inldture inaintarea Uzilor. Aceqtia au trecut Dundrea 0 au luat in
stdpanire campia de pe malul drept.
Impdratul Constantin Duca (1059-1067), lipsit cu totul de insuOri
militare, nu s'a gandit de Mc la o impotrivire cu armele contra Uzilor.
El ii considera ca o nenorocire cereascd, cum de altfel erau considerate
in genere toate aceste ndvaliri. U§or inarmati cu arcul 0 sagetile 0
sprinteni pe caii lor ititi, nävalitorii inspdimantau cu u§urinta pe adver-
sarii Mr, care de cele mai multe ori, preferau o pace umilitoare unei
lupte drepte. Bizantinii recurg ca 0 altddatá la aur 0 la daruri.

1 Cf. C. Paparigopulos, op. cit., vol. IV, part. II, p. I 1.

13*
www.dacoromanica.ro
196 C. NECWEESCU

La Dunare, pe malul drept pericolul Uzilor, in capital& murmunil

popondui, care tremura de teama navalitorilor, lath ca sa fie opriti
de cineva, iata cum se prezenta Imperiul Bizantin, in fata unui nou
pericol, care se putea ugor inlatura. Ca sà evite pericolul imparatul
alese calea cea mai simpla 0 mai comoda in acelagi timp ; a trimis
soli cu aur gi daruri la capetenfile Uzior, ca ga-i convinga, Si se in-
toarcà inapoi gi sa crute imperiul.
Poporul bizantin era obignuit a privi toate nenorocirile ca pe-
deapsa. dela Dumnezeu, pentru gregelile conducatorilor. Tinand
seama de mentalitatea poporului grec, in imprejurari asemenea, Atta-
hates poveste0e amanuntit tot sbuciumul poporului superstitios, la
care se adauga frica in fata primejdiei. Imparatul Constantin Duca
pierzandu-gi popularitatea din cauza severitatii sale, la perceperea
darilor celor ramagi in urma cu plata, devine obiectul de batjocura al
multimii, care din umilinta religioasä a recurs la demonstratii indraz-
nete 1.rerindu-se de nemultumirea poporului, imparatul a parasit
capitala, ffind insotit de o ceata numai de 150 de ingi 2, 0 s'a oprit
la mogia sa, nu departe de Hirovacus (Xot.po6cixoug). Nu mult timp dupa
ce imparatul 0 suita sa 0-au a§ezat corturile, trimigii sal s'au inapoiat
dela Dunäre, aducandu-i ve0i bune. Generalii prizonieri fusesera pugi
in libertate 3 §.1 prin aceasta, anuntau potolirea Uzior. 0 parte din
nobilimea Uzilor, dupà ce au primit daruri gi aur dela imperiali, s'au
intors pe malul stang al Dunarii. Dar in grosul armatei au inceput sal
bantue boli molipsitoare, urmate de lipsä de hrang, distrugand in felul
acesta un mare numar dintre ei. Cei rama0 in vieata neputandu-se apara,
ffind slabiti de board gi de lipsà de merinde au ca.zut prizonieri in mai-
nile Bulgarilor 0 Pecenegior. Ace0ia ii striveau fara mila sub copita
proprfilor lor cai, sau ii maceldreau sub rotile carelor lor 4, Mfä ca mila
bizantina sa le poata veni in ajutor.
Dupà ce a trecut pericolul, imparatul s'a intors in capitala, unde
poporul aducea multumiri lui Dumnezeu, ffind singurul care i-a mantuit
de pericolul noilor barbari.
Uzii dupil invazia in imperiu. 0 parte din Uzii rama0 in vieata au
intrat in serviciul imparatului bizantin 5, primind in dar tinuturi din

1 Attaliates, op. cit., p. 84.

3 Ibidem, p. 85.
3 Tot acolo, p. 85.
4 Attaliates, p. 86.
5 Ibidem, p. 87; cf. Al. Papadopol-Calimah, Despre scrierile vechi pierdute,
atingdtoare de Dacia, in Columna lui Traian, VII (1876), seria noud, vol. I,
p. 129.

www.dacoromanica.ro
 N&VALIREA IIZILOR PHIN TAME ROMANB IN IMPERIIII, BIZANTIN 197

Macedonia. Multi dintre Uzi se intalnesc in armata imperialä, nelip-

sind nici chiar dela curte, in functiuni inalte 0 nu arareori flind con-
ftmdati cu Pecenegii, deoarece cu totii erau desemnati cu numele
generic de » Sciti »
Si in timpul lui Roman IV Diogene (1067-1071) ii intalnim pe
Uzi aläturi de Pecenegi, in armata bizantinà formand cavaleria upara.
Aceasta era o armatä destul de importantä in lupta cu popoarele care
au pastrat agerimea 0 indrazneala invaziilor nomade 2 UZil §.1 Pece-
negii erau trimi0 ca avangarda. 0 in patrule de garda. Neobositii bar-
bari au arOtat de multe ori calitati superioare armatelor imperiale, in
special dui:4 luptä, cam' Grecii aveau nevoie de odihnä 0 hrana. Bar-
barii ing färà sa descalece, i0 procurau cu 1411Tillta hrana din tinuturile
vecine. Dar pe lOng6 unele mici foloase aduse de mercenarii uzo-pece-
. negi, Bizantul a avut de suferit mari neplaceri. Având la inclemang
o armata de Uzi 0 Pecenegi, tocmai când imperiul era amenintat
de pericolul Turcilor selgiucizi, imperialii au hotaxit A trimeatà pe
barbarii aliati, contra barbarilor du0nani, procedeu intOlnit deseori
in politica bizantina, de a distruge unii barbari cu ajutorul altora.
ConducAtorii Bizantului nu 0-au dat seama de marea inrudire dintre Uzo-
Pecenegi 0 Turcii selgiucizi, prabu0ndu-se astfel cu armatele lor in deza-
strul dela Mantzikert (1071). Armata condusa. de Roman Diogene in nu-
mar de 300.000 de oameni, dupä scriitorii arabi Imad-ad-din 0 al Farigi,
era compusá in afara de Greci din Ru0 Hazari, Alani, Turci-Guzi 0 Chip-
ciac, Georgieni, Armeni 0 Franci 3. Când o§tile au ajuns fatal in fata
cu totii au fost izbiti de marea asemanare dintre aliati 0 du0iiani
din toate punctele de vedere : aceea0 infati§are, acela0 fel de luptg,
aceea0 limbá 3. Fire0e cal va fi emistat o mica diferenta intre dialectele
turco-asiatice 0 uzo-peceneg, dar aceastä deosebire nu putea fi sesi-
zatä a§a de repede de Greci, mai ales in timp de razboi. Inainte de lupta
fatalä, care s'a terminat cu luarea in robie a lui Roman Diogene 5, un
intreg deta§ament uzo-peceneg a trecut cu u0ninta de partea du§-
manului 6. Aceasta faptal a turburat grozav pe conducatorii armatelor
grece0i 0 mai mult, când se gândeau cà acest exemplu poate fi urmat
0 de ceilalti. Numaideckt conducatorii Uzo-Pecenegilor au fost
1 Attaliates, p. 87.
2 Vasilievskij, BH3HHTiR H Ilegeirbra (1048-1094), in Tpyiw, St. Peter-
sburg, r9o8, I, p. 31.
a C. Cahen, La campagne de Mantzikert d'apris les sources musulmanes, in
Byzantion, IX (1934), p. 629.
4 Attaliates, p. 156; Skyltzes, p. 695.
5 C. Cahen, op. cit., p. 635; Vasilievskij, op. cit., p. 32.
6 Attaliates, p. 157; cf. Zonaras, p. 699.

www.dacoromanica.ro
198 C. NEcsuLoscu

convocati, spre a li se cere reinnoirea jurämantului de credinta, fata de

imperiu. Juramantul a fost depus dupä obiceiul barbar ". Cu toate ca
noul juramant a fost pastrat, Grecii au pierdut in folosul Turcior
Selgiucizi batalia dela Montzikert (I07I).
Uzii confundati cu Cumanii. Cu privire la trecerea Uzilor peste
Istru, in Imperiul Bizantin cu toate ca cronicarii au afirmat ca faptul
a avut loc in al saselea an de domnie al imparatului Constantin X
Duca, adica in 1065, s'au fa:cut unele confuzii 2. UZii cu aceasta ocazie
au fost confundati cu Cumanii.
R. Roger in ale sale « Romänische Studien », vorbind despre
Cumani, ii confunda in mod evident cu Uzii « Wir können die Kuma-
nen bis in den Anfang des zehnten Jahrhunderts zurtickvervolgen ;
sie nehmen damals unter dem Namen der Uzen die Steppenraume in
Osten der unteren Wolga und am Jaik (Uralfluss) ein und richten
von da aus ihre verderblichen Angriffe auf das Chazarenreiche 3 das
von ihnen nach Westen sich verbreitete »4. Mai departe continua
ROsler cu tirile pe care le gäsim in Massudi 5, cu privire la Uzi, pe care
el le atribue Cumanilor, iar la p. 330 spune: « Im Jahre 1065 Zogen sie
[Cumanii] durch das Gebiet der Petschenegenhorde ... an die Donau und
stfirtzen sich fiber das Romaenreich... » 9.
C. Jiree'ek in « Geschichte der Bulgaren», face aceiasi confuzie :
« Die Petschenegen wurden bald durch die Kumanen fibertroffen welche
dem einheimischen Namen Uzen (Oghussi) russisch Polovci hiessen » 7.
Chalandon 8, desi a avut in vedere povestirea din Attaliates 9 in
legatura cu invazia Uzior in Imperiul Bizantin, atribue totusi aceasta
nouà navalire Pecenegilor, desi cateva randuri mai sus (p. 83), cro-
nicarul numeste pe noii navalitori «1-6 Talv 0 ticov 18-vc4 ».
Schlumberger 10 nu sesizeaza inrudirea atat de apropiata a Uzilor
cu Pecenegii i Cumanii. El ii considera coboritori din Huni, ffind dusmani

1 Zonaras, p. 679.
2 Nu e cazul sa. mentionez ad manualele didactice.
3 Atha. tocmai drumul pe care 1-au facut Uzif i primele legaturi cu Ha-
zarii inainte de a alunga pe Pecenegi.
o R. Rosier, Ronitinische Studien, Leipzig, 1871, P. 328; cf. Max Eadinger,

Ein Bi.sch ungarischer Geschichte 1058-1100, Leipzig, 1886, p. 26.

6 Cf. C. M. D'Ohsson, Des peuples du Caucase, Paris, 1828, p. 146.
° La aceasta data (1065) nici vorbá de Cumani la Dunäre.
7 C. Jiredek, Geschichte der Bulgaren, Praga, 1876, p. 206.
° P. Chalandon, Le règne d'Alezis I Comnène, Paris, 5900, p. 4.
9 M. Attaliates, p. 84.
19 G. Schlumberger, L'épopée byzantine a la lin du X-e siècle, Paris, 1905,
vol. III, p. 567; cf. Rassovskij, kc. cit., p.8.

www.dacoromanica.ro
 NAVALIREA UZILOR PAIN TARILEROMANE tN IMPERIUI. BIZANTIN 199

de moarte ai Pecenegilor. In luptele cu Uzii, la aparitia acestora in

Scitia Mare, Pecenegii sunt desmembrati, iar cel mai de seamä han al
lor, nobilul Tyrach Ii pierde autoritatea, tocmai din cauza infrângerii,
in favoarea lui Keghen.
B6nescu, tot printr'o confuzie a Uzilor cu Cumanii, socoteste gresit
trecerea acestora din urmg. peste Istru lii anul 1065, in Imperiul
Bizantin: « Cand Cumanii tree in masa' peste Dunke in 1065, Nike-
phoros Botaneiates i Basiios Apocapes... incearce: zadarnic a-i im-
piedeca *1.
Citatul pe care se bazeaz6 Minescu (Zonaras, III, 678) aratä precis
cà e vorba de Uzi, iar nu de Cumani 2
Au lbat Uzii urme prin Tarile Romine7 Pecenegii, Uzii, Cumanii,
Turcii selgiucizi i Turcii osmanlii au format la inceput un singur
popor, care cutreera stepele Asiei Centrale 3. Coboritori dintr'o singurà
famine, aceea a Turcilor, vorbeau dupa cum ni-i prezintà in genere
izvoarele bizantine aceeasi limbá. Deoarece in Europa Imperiul Bizantin
a avut leggturi mai mult cu Pecenegii i Cumanii, acestia sunt prezentati
de scriitorii bizantini, pe langä inrudirea de sfinge, ca omogloti 4. Dar
când e vorba de Uzi, Constantin Porfirogenet vorbind de alungarea
Pecenegilor de dtre Uzi ne spune d nu toti Pecenegii au pfiskit re-
giunea. Unii din ei au rämas de bunä voie sub Uzi, nedeosebindu-se de
acestia deck prin port, haine scurte, cu mânecile táiate 5. Nu mai
incape indoialä de limba comung, care s'a putut constata cu ocazia
luptei dela Mantzikert (1071) (vezi mai sus p. 197) si dela Lebunion
(mg) 6
Daeä tinem socoteala de timpul scurt de 4-5 ani, pe care 1-au pe-
trecut Uzii, plecând din stepele rusesti, pfi.n5. la Dunke, trecând prin

1 N. Banescu, Cele mai vechi Ftiri bizantine asupra Romelnilor dela Dundrea
de jos, in Anuar. Inst. Ist. Ng. Cluj, I (1921-1922), p. 43; cf. N. Grámad5.,
Ozolimna, in Codrul Cosminului, IIIII (1925-1926), p. 92; N. Iorga, Istoria
Romdnilor, Bucuresti, 1937, vol. III, p. 30 0 52.
2 Vezi N. Bánescu, op. cit., p. 151 unde Cumanii sunt identificati cu Uzii;
cf. 0 N. Dráganu, Romeinii in veacurile IXXI V pe baza toponimiei 0: ono-
masticei, Bucuresti, 1933, p. 509.
3 P. Golubovskij, rietleHICH, TOpKH H nonosnu uo framecisiq TaTaim,
Kiev, 1884, p. 64.
4 Annae Comnenae Porphyrogenite Alexias ex recensione Augusti Reij-
ferschedii, in Bibliotheca scriptorum graecorum et romanorum Teubneriana, Lip
siae, 1884, vol. II, p. 14: 4 xal. 6X(youq aufmcapcact.66.1v Tcp6act.at. To% KowivoL;
cç 61.1.oyAdrc-col.q*.
3 Constantin Porfirogenet, De admin. imp., cap. 37 p. 166-167.
6 Ana Comnena, op. cit., (ed. Teubner), vol. II, p. 54.

www.dacoromanica.ro
200 C. NEC$III,ESCII

Taxi le Romane, de sigur cà nu poate fi vorba de urme lasate de ace0i

navalitori. Totu0 Ana Comnena pune in legaturA cu navalirea Uzilor,
lacul * Uzolimna », adicA Balta Uzilor, dupe.' ce vorbeqte de lupta dela
Silistra, dintre armatele tatalui sau Alexie 0 Pecenegi. Pecenegii inainte
de lupta cerura ajutor dela Cumani. Ace0ia sosesc mai tarziu, pretinzand,
conform obiceiului vremii, sa ia parte la impattirea prazii de raz-
boiu. Pecenegii refuza (Alexiada VII, 5). Atunci se na0e o lupta, in urma
careia Pecenegii invin0, abia scapa in spre Uzolimna. Acolo au stat
catva timp, inconjurati de Cumani, neindraznind sa tread. lacul.
4 Acest lac pe care noi il numim Ozo-Limna, spune Ana Comnena 1,
este cel mai mare in diametru 0 circumferinta dintre toate lacurile
mentionate vreodata de geografi 0 nu e intrecut de niciunul in marime.
Este aezat deasupra celor « 0 sutà de dealuri » 2 (`Exot-rOv pouvoc) 0
intrinsul curg rauri mari 0 frumoase. In partea de sud plutesc multe
0 greu indicate corabii, care dovede0e cat de adanc trebue sä fie lacul,
in partea aceea. E numit Uzo-Limna nu pentruca exala un miros urit,
sau vätämator, dar pentruca altädata a venit in apropiere de el o armata
de Huni (limba vulgara i-a numit Uzi pe ace0i Huni) 0-au ridicat
corturile pe malurile acestuia 0 astfel lacul a fost numit « CligaEti.vro
cu vocala u adaugatä. La istoricii vechi insa nu se mentioneaza cà vreo
armata hunica ar fi venit vreodata, insä in timpul domniei impäratului
Alexie, intreaga natiune s'a strans acolo, din toate pat-tile 0 dadu la-
cului numele säu ».
Pentru identificarea topografica a Uzolimnei s'au emis mai multe
pareri.
Tomaschek identifica. M1a0inile Uzilor cu baltile din sudul Basa-
rabiei, adica 4 &arra » 3 la Ptolomeu. Autorul se bazeaza pe faptul
ca fluviul poarta, dupá insa0 marturisirea Anei Comnena, nenumarate
corabii de comert.
Vasilievskij tratand despre episodul luptelor dintre Cumani 0
Pecenegi spune : « Pecenegii fura batuti 0 fugariti pana in baltile din
lunca Dunarii » 4.

2 Ana Comnena, op. cit., vol. I, p. 242.

2 Vezi §i G. Cedren, Historiarum compendium, ed. Bonn, 1882, vol. II,
p. 594 §i 597; cf. §i V. Bogrea, in Anuar. Inst. Isi. Nal. Cluj, I (1921-1922),
P. 380-381.
3 W. Tomaschek, Zur Kunde der Hamus-Halbinsel, II, Die Handelswege
im 12. Jahrhundert nach den Erltundigungen des Arabers Idrisi, in Sitzungs-
berichte der phil.-hist. Klasse der Kaiserlichen Ahademie der Wissenschalten,
Viena, 1886, vol. 113, p. 308.
3 Vasilievskij, op. cit., p. 57.

www.dacoromanica.ro
 NANTALIREA IIZII,OR PAIN TARIIX ROMANE IN IMPBRIIII, BIZANTIN 201

Iorga 1 i Zlatarskij 2 ceed cà este lacul Razelm.

I. Ferent crede ca Uzo-Limna se Oa la gurile Dunärii, unde Pece-
negii au fost stramtorati de catre UZi 3. TJn articol special publica N.
Gfamada. intifulat « Ozolimna *4. Gra.mada, identifica Ozolimna cu
Balta Ialomitei, formata de cele doua brate in care se desf ace
Dunärea la Silistra, pentru a se uni la Harova 5. Mai mult, autorul
sustine cä denumirea de Balta Ialomiei exista chiar in secolul al XI-lea,
iar noua ne-a fost transmisal sub forma Ozolimna, adica Iezerele Ialo-
mitei « ore graeco » 6. Ipoteza formulata de Gramada destul de inge-
nioasà de altfel, este lipsitä de convingere 7, oricat s'ar prevala autorul
de elementele date de Ana Comnena. Ce dovezi avem cà in limba
romana se pronunta « Iezerele Ialomitei »?
Problema identificarii Uzolimnei e mult mai veche decat ne-am
inchipui noi, chiar pentru Romani. incai scria urmatoarele in cronica
sa: « Despre Ozolimna aa scrie Du Cange « Notis in Alexiadem Annae
Comnenae ». Au fost lacul acela preste Dunäre in Valahia de acum.
Iara. Strabon doao lacuri inseamna in cartea WI, dintre care lacuri
unul iaste langa mare (dóra. Tiagola a lui Ptolomen) altul nu cull.
Adevarat se scie cà rani. Ierasului, carele nu departe de DaItor cura.
in Dunke, uncle s'au tinut lazboiul acesta, prea mare lac face, carele
doara e Ozolimna » a.
Credem ca Uzolimna nu poate sa fie deck unul din lacurile duna-
rene, dinspre Silistra, mai ales ca toata actiunea descris5. de Ana Com-
nena, in legatufa cu luptele tatalui sau, s'a petrecut in jurul acestor
lacuri. De ce sä cautam Uzolimna printre lacurile din sudul Basarabiei,
nordul Dobrogei, gurile Dunkii i lacurile de pe malul Marii Negre,
cand ea este aa de aproape de Silistra?
1 N. Iorga, Cele dintdiu cristalizdri de stat ale Romdnilor, in Rev. Ist., V (1919),
p. ro9; cf. acela§, Istoria Romdnilor, Bucuresti, 1937, vol. III,. p. 68, unde
autorul, de data aceasta prin Uzolimna intclege Delta insilsi u; cf. G. Bra-
tianu, Vicina, in Bulletin de la section historique de l'Acaddmie Roumaine, X
(1923), p. 126; vezi 0 Recherches sur Vicina et Cetatea Albd, Bucuresti, 1935,
p. 22 unde prin Uzolimna autorul inteIege lacul Razelm; cf. V. Bogrea, in
Anuar. Inst. Ist. Nal. Cluj (1921-1922), p. 380 lasA problema nedeslegata.
2 V. N. Zlatarskij, KainArb Hapolvb ce paasnpa y AHHa KOMHHHa 110/Vb
napalm yivoc Ti cotuOix6v ?, in Izvestia, XIXII (1932) p. 80.
3 I. Ferent, Cumanii i episcopia lor, Blaj, <1931>, P. 4.
4 In Codrul Cosminului, II 0 III (1925-1926), p. 85-97.
5 Ibidem, p. 89.
8 Cf. recenzia lui C. Daicovici, in Anuar. Inst. 1st. Nat. Cluj, IV
(1926-27), p. 455.
7 Ibidem, p. 455.
8 Gheorghe incai, Cronica Romdnibor, Bucuresti 1886, vol. I, p. 333.

www.dacoromanica.ro
202 C. NECWLESc

Gfigautii. Cea mai elocventa mdrturie de trecerea Uzior prin Tárile

Romane §i Peninsula Balcanica sunt fa:fa indoiala Gagautii sau Ga-
gauzii 1 Stramo§ii Gagautilor nu sunt altii decal Uzii, cari au navalit
in Imperiul Bizantin, in anul 1065. Fiind infranti de armatele bizantino-
bulgare, cat i pecenege, o parte din Uzi au rdmas sub stapanirea
bizantina, iar altii s'au intors la hotarele Rusiei 2, unde dupa anul
2 C. Predek, Geschichte der Bulgaren, Praga, 1876, P. 380, ii consider5. ca

urmasi ai Cumanilor ; acelasi, Einige Bemerkungen Uber die Uberreste der Pe-
tschenegen und Kumanen, in Sitzungsberichte der Konigl. böhmischen Gesellschaft
der Wissenschaften (Philosophisch-historische-philologische Classe), Jahrgang
1888, p. 4 0 28 ; ibidem, Das Fürstentum Bulgarien, Viena, 1891, p. 145 ; V. A.
Machkoff, Gdgdufii din districtul Bender, in Revista etnogralicd, DIV (r9oo) ;
Gheorghe Popescu-Ciocánel, Populations musulmanes de la Roumanie, in Revue
du monde musulman, I (1906), p. 183-197; despre Gagauti Des Gagautii,
p. 196-197 n'aduce nicio contributie ; Al. P. Arbore, Din etnografia Do-
brogei : A§ezdrile Bulgarilor, in Arhiva Dobrogei, I (1916), p. 17-60 ; idem,
Informafiuni etnografice 0 mifcciri de populafiune in Basarabia sudicd 0 Do-
brogea, in veacurile XV II IXI X cu speciald privire la coloniile bulgiiresti din
aceste regiuni, In Analele Dobrogei, X (1929), p. 1-102 ; N. Iorga, St. Ro-
mansky, Carte de la nouvelle Dobrodja Roumaine (extrait de la e Revue de l'Aca-
démie des sciences bulgare *, Sofia, XI (1915), recenzie in Bulletin de l'Institut
pour l'étude de l'Europe sud-orientale, II (1915), P. 239-244). GAgátitii dup5.
N. Iorga sunt urmasii vechei populatii grecesti dupá malul Márii Negre 0 din
orasele vecine, care au fost castigati pentru limba tura., pastrfindu-si religia,
p. 145, parere imprumutaté $ i de Al. Arbore ; U. Mileti, Vechimea elementului
bulgdresc in N. E. Bulgariei 0 in Dobrogea, trad. de C. BrAtescu, in Analele
Dobrogei, III (1922), P. 189-205 ; cf. Kaiserliche A kademie der Wissenschaften
Schril ten der Balkancommission. Linguistische Abteilung. II. Das Ostbulgarische,
Viena, 1903 ; C. Brátescu, Populafia Dobrogei, in Analele Dobrogei, IX (1928) p.
201-258, (1878-1929) cincizeci de ani de viald romcineascd. Britescu Ii crede de
origine enigmatic& P. 201 ; 0. Densusianu, Histoire de la langue roumaine, Bucu-
resti, 1929, vol. I, p. 380, crede cá sunt descendentii Cumanilor ; Karel Skorpil,
111Ml. 8.101110C4 SA ,,CN.AG4T4 H4 ripamirapwrk H 144 CfRIPHTt" H KKMI trknpoce 34
,,11110113X0M HA is,rifunurrk Matérieaux pour servir a l'éclaircissement
wsnrapu",
des questions suivantes: t sort des Protobulgares et des Sivdriens s et * origines
des Bulgares d'aujourd'hui *, in Byzantinoslavica, V (1933), p. 162-182. GA-
gautii sunt dup5. Skorpil urmasii Protobulgarilor ; V. N. Zlatarsky, Kaglorb
liapoirb ce paablipa y Amia Roraima noxb 113pasa yivog ¶1 exuem6v ? in
Hawbcnisi, XIXII, 1932, p. 71-83, vede in GagAutii din jurul Varnei
oraselor vecine pe urmasii acelor Gusi-Uzi-Oguzi, cf. P. P. Panaitescu, Rev.
1st. Rom., III (1933), fasca, p. ; Oct. Miirculescu, Cavarna medievald 0:

modernd ( Monografie istoricd), in Analele Dobrogei, XVII (1936), p. 65-93 ;

Athanasie Manoff, Ham c/vca oE rxcermoigot., in 'ErcenwEg kon.petor4 iiligcornvoiv
arcouS6v, X (1933) p. 383-400; Idem, HOTIKAOTO Htt raratisivrk T'kKHHT'k (KROH
Ii HPAHH, Varna 1938; Géza Kun, Cadex cumanicus, Budapesta 188o, Encyclo-

pédie de l'Islam, Paris 1936, vol. II, P. 134-135.

1 Zlatarskij, op. cit., p. 75 ; Manoff, op. cit., p. 12.

www.dacoromanica.ro
 NA.VAI,IREA UZII.OR PRIN TARILE ROMANE IN IMPERIUL BIZANTIN 203

io8o 1 i§i pierd cu totul independenta. Dupà aceastä data unii se risipesc
printre Pecenegi i Cumani, iar altii se supun stapanirii ruse§ti. Aci
in calitate de cetateni ru§i s'au cre§tinat, depinzand de biserica cre§tina
rusa 2. Dupa batalia dela Kalka, numarul Uzilor cre§tini cre§te cu o
buna parte din Cumani. Cu vremea insä, ace§ti TJzo-Turci din Rusia,
au inceput sä se mute in grupuri mici, ajungand pana in Dobrogea de
ex. Silistra. Alte grupuri s'au a§ezat pe coasta Marii Negre: Mangalia,
Cavarna, Balcic, etc., iar de aci s'au indreptat spre Varna in Bulgaria.
Altii s'au indreptat in Ungaria3, prin trecatorile muntilor Carpati. Nu
exista marturii scrise de a§ezarea Uzilor in Ungaria. Rasovsky afirma
totu§i, bazandu-se pe toponimie, ea de buna seama s'au a§ezat grupuri
de Torci adica de Uzi, in special la granita de Nord a Ungariei, dupg
cum se a§ezasera in mare numar §i Pecenegii 4.
Intre popoarele care au navalit in Peninsula Balcanica se face
insä o deosebire in denumire. Unele care au adoptat islamismul,
Pecenegii, Cumanii, cunoscute sub; numele de Turci, adica de musul-
mani, iar altele cre§tinismul. Uzii adoptand cre§tinismul, sunt cunos-
cuti de aci inainte sub numele de Gagauzi, adica de Uzi sau Oghuzi
cre§tini 5.
Dupal ce stapanirea Turcilor osmanlii s'a intins pana la Dunäre, o
parte dintre Gagauti au fost silii sà treaca la islamism. Ceilalti au
ascuns multa vreme religia lor cre§tina, dandu-se drept musulmani,
mai ales ca nici din punct de vedere al limbii, nici din acela al portului
nu se deosebeau de Turcii stapanitori. Dupa cucerirea Constantino-
polului, cand sultanul recunoscu ca §ef al tuturor cre§tinilor ortodoc§i
indiferent de nationalitate numai pe patriarhul den din Constantinopol,
Gagautii cum era i firesc, au fost lasati in grija spirituala a patriar-
hului. De aci o parte din ei sunt atra§i in sfera de influenta a Grecilor,
altii in aceea a Bulgarilor §i in fine o ultima parte, in aceea a Turcilor,
pastrandu-§i totu§i limba i obiceiurile bor.
De§i departe ca origine de Bulgari, §i de Greci, s'au simtit mai bine
intre ei, flind cu tutu cre§tini, decat intre Turci, de cari Ii despartea
religia. Din punct de vedere al limbii §i-au dat totdeauna seama, ca
sunt mai aproape de Turci, cleat de cre§tini, dupa cum aratà chiar
numele bor. Numele < Gagaut » nu insemneaza un neam, o natie, ci

Zlatarskij, op. cit., p. 76 ; Manoff, op. cit., p. 12.

2 Manoff, tot acolo.
3 Al. Philippide, Originea Romdnilor, Ia§i, 1927, vol. II, p. 361.
4 Rassovskij, op. cit., p. ig n. 2/.
5 Manoff, op. cit., p. 13.

www.dacoromanica.ro
204 C. NEcFmEscu

om crestin de neam turc 1. In limba lor fiind intrebati ce insemneaza

« Gagaut * dau explicatia de crestin, ran:A:nand totusi ca nume national
al Gagautilor acela de Turd 2. Nu s'au numit Turci pentruca in intelesul
dat de ei, Turc a devenit identic cu musulman i deoarece ei fiind cre-
stini urasc aceastä denumire, datorita faptului ca ei au confundat
nationalitatea cu religia.
In « Encyclopédie de l'Islam * se da urmatoarea explicatie: Gagauz,
auz est la contraction de oghuz tandis que gag (egale sans doute
gak elk) est une marque distinctive de la subdivision de la tribu
(Oghuzes ou Uzes). 3
Atte urme. Spre deosebire de filologie 4, istoria 5 atribue in genere,
amintirii trecerii Uzilor prin Tarile Romane urmatoarele nume: Uz,
un sat in Ardeal, Uzul, parau care izvoraste din sus de Ocna si se varsa
in Trotus, Oituz, numele cunoscutei trecatori din muntii Carpati.
Cred di de data aceasta istoria are mai multà dreptate, cleat filo-
logia. aiar dacà suspomenitele denumiri toponimice n'ar fi in lega-
tura cu Uzii, ceea ce e posibil, ele pot fi puse in legatura. cu Pecenegii
sau Cumanii, conationalii Uzilor, cari vorbeau aceeasi limba. Tinand
seama insa cá Uzii au trecut in Ungaria prin pasurile Carpatilor, urmele
lasate sunt justificate.
In concluzie, Uzii cronicarilor bizantini numiti de Chinezi Kius sau
Kuss, de Arabi Ghuss sau Oghuss, iar de letopisetele rusesti Torti sau
Torci, formeaza o singura familie cu Pecenegii i Cumanii, Turcii sel-
giucizi i Turcii osmanlii, aceea a Turcilor. Prin Tarile Romane au trecut
intre 1060-1065, fiind confundati en Cumanii, dud in realitate acestia
nu-si facusera Inca aparitia. De trecerea lor prin Tarile Romane ne
amintese: Uzolinma, Gagautii, T.Tz i Oituz.
Bucuresti C. NECULEscy

1 A. Manoff, op. cit., p. 45.

2 Ibidem, p. 45.
8 Encyclopedie de l'Islam, vol. II, p. 134 ; cf. N. Iorga, in Bulletin de l'In-
stitut, II (z915), p. 245.
A. Philippide, Originea Roménilor, Iai, 1923, vol. I, p. 728 ; I. Iordan,
Rumanische Toponomastik, Bonn §i Leipzig, 1924, vol. I, p. 103; N. DrAgan,
Romdnii in veacurile IXXIV pe baza Toponimiei i a ononittsticei, Bucu-
re§ti, 1933, p. 510, n. I.
5 D. Filipide, IaropEoi PootLavlotg, Lipsca, x8i6, p. 35.5, 433 ; D.A. Xenopol,
Istoria Romdnilor, Bucure§ti, 1925, vol. II, p. 193 ; N. lorga, Istoria Romlinilor,
Bucure§ti, 1937, vol. III, p. 30.

www.dacoromanica.ro
 RES UM A

Les invasions des barbares dans l'empire byzantin, jusqu'à l'ave-

nement des Comnenes, ont éte favorisées pendant les 25 dernieres
années par le désequilibre intérieur de l'empire, aussi bien que par
l'incapacité de certains empereurs. Cet empire recoit un semblant de
prestige de Isaac Comnene, qui retablit la dommination byzantine
au Danube. Mais son successeur ouvre largement les portes aux bar-
bares. Suivant les Petchénegues a la trace, a savoir a travers les pays
roumains, les Ouzes font leur apparition au Danube, venant de la
Grande Scythie.
Leur pays d'origine était au dela des month Ourals et de la mer
Caspienne, jusqu'a l'AltaL Id les Ouzes (ce qui en leur langue signifie
o hommes libres #) vivaient sépares en plusieurs hordes, possédant
meme quelques centres importants. Les Ouzes étaient des pasteurs
et faisaient le commerce. Ils étaient des guerriers redoutés par leurs
voisins. Avant leur apparition en Europe, ils se separerent en deux
grandes branches. L'une, la branche orientale, celles des Turcs seldjou-
guides de plus tard, et la branche occidentale, sur laquelle l'empereur
Constantin Porphyrogenete nous donne de précieuses informations.
S'unissant avec les Khazar ils chassent les Petchénegues et occupent
leurs terres, tandis que ces derniers occupent celles des Hongrois.
Ici nous les voyons tantôt les amis, tanta les ennemis des princes
russes. Ceux-ci s'unissent a un moment donne et les chassent de Russie.
Ce furent les Comans qui prirent leur place.
Les Ouzes se dirigent vers le Danube, a travers les pays roumains.
Les chroniqueurs byzantins (SkylitZes, Zonaras, Glycas, Attaliates,
etc.) parlent du passage des Ouzes dans l'empire byzantin en disant
que cet éveniment eut lieu en 1065. Les généraux de l'empire essayerent
en vain de les arreter, lorsqu'ils eurent traverse le Danube. Constantin

www.dacoromanica.ro
206 C. NECgILESCIT

Duca ne prit pas les armes contre eux non plus, a la grande conster-
nation de ses sujets.
Leur expedition n'ayant pas réussi, une partie des Ouzes repassa
sur la rive gauche du Danube, tandis qu'une autre partie entra au
service de l'empereur byzantin qui leur accorda des terres en Macedoine.
L'invasion des Ouzes a été confondue avec celles des Comans (Rosier,
JireCek, Chalandon, Schlumberger, Banescu etc.). Dans leur passage
par nos pays les Ouzes ont sans doute laissé certains noms: ainsi Uzo-
limna, qui est un des lacs du Danube prés de Silistra ; les Gagaouzes
(des chretiens qui gardent encore aujourd'hui leur langue turque, c'est
a dire celle des Ouzes, avec certaines modifications, naturellement)
et d'autres encore.

www.dacoromanica.ro
STATELE EURO PEI LA 1846-1847,
VAZUTE DE UN BOIER MOLDOVEAN
Spre sfar0tu1 primei jumatati a secolului al XIX-lea, un boier
moldovean, al carui nume nu se cunoa4te, deoarece n'a lasat nicaeri
nicio insemnare, intocmai ca 0 alpi din aceia0 vreme 1, face dui:4
cat se vede, din notele pe care le-a lasat, o calatorie de placere prin
toate statele Europei.
Manuscrisul 2 pastrat la Academia Romanä se pare insa, ca. nu
este originalul, ci numai o copie dupa original, deoarece el poarta
urn:atm-111 titlu: « De calatoria fratane-meu Iorgu urmat(a) la anul
(1)846(1)847 3 0 mai are 0 aceasta insemnare « Carte Nr. 139 »,
ceiace ne arata cä manuscrisul aeesta facea parte din biblioteca fra-
telui sau.
Conform insemnarilor, calatoria incepe dela Galati de unde se
indreapta apoi spre Constantinopol 0 Sudul Europei, intorcandu-se
dupà un ocol destul de insemnat prin Lemberg, Cernauti, Iasi.
Printre cele necesare calatoriei el pune in geamantanele sale urma-
toarele lucruri: « patru came0 de noapte, cinci perechi izmene, opt
came0 olanda, cloud calme0 cit 3, sase perechi colluni 4, sase basmale
de nas (batiste), doug scufii de noapte, trei imatnele cu bath de argint,
una cutie cu parale 0 cu hartii, una cutie cu doftorii, patru perechi
pantaloni insä doua de var.& trei jiletci insa una de catifea, trei surtuce,
insa cu fracu, o basma de gat, patru perechi papuci turceti, un halat
cu pantalonii lor, o pereche papuci de noapte, douä flanele, adeca
1 G. Potra, Cdldtoria unui boier moldovean in Europa, la mijlocul secolului
al XIX-lea, in Rev. 1st., 1933, p. 126-139.
2 MS 3781.
2 Stambä.
6 Ciorapi.

www.dacoromanica.ro
208 GEORGE POTRA

una sunt pantaloni, briciu cu arceriul, dou'd chieptene cu peria

de cap ».
Dupà cum se vede o multime de lucruri necesare pentru un drum
cat de lung, cu toate acestea, la inapoere, mai aduce diferite lucruri
§i. obiecte in valoare de 3960 lei.
Calatoria aceasta dureaza. dela 20 Mai 1846, pana la 2 Fevruarie
1847, *i numai drumul costa 5880 lei, la care se mai adauga apoi banii
cheltuiti pe cumparaturi 3960 lei adicä un total de 9840 lei,
suma destul de mare dacã o raportam la vremurile de atunci.
Merge intotdeauna la clasa (locul) I, atat cu diligenta, trenul sau
alte vehicule i numai unde nu se poate, in clasa II, fiindca la locul
I, in special in tren, « nu-i voie a trage tigara ».
Il intereseaza cursul banilor in diferite tari §i face un tablou de
mersul galbenului prin oraele §i localitatile pe unde trece.
In carnetul sau are insemnate diferite adrese pe unde va trebui
sa tread..
Ap., la Paris adresa lui Jean Brani§teanu §i a doamnei Rousso,
iar la Berlin adresa surorei sale ; de asemenea sunt o serie de insemnari
in frantuze§te ceiace ne face sa credem ca poseda aceastä limba, dupä
cum socotesc ea', i altele, daca nu la perfectie totu§i in mod suficient,
pentru a se putea intelege prin Odle pe unde calatorea.
Tot ceiace a vazut i-a insemnat cu o minutiozitate extraordinara.
De asemenea §i-a iscalit numele in toate condicele muzeelor, institu-
tillor sau palatelor pe care le-a vizitat ; face comparatie intre ceiace
vede, cu lucrurile de aiurea, sau dela noi din tara. Intr'un loc ne spune
ca. « pe morti ii ingroapã in ora4 pe la biserici ca §i. la noi in Moldova *,
sau in altä parte cä un altar sau stilul unei biserici este dupa « mo-
dernul * bizantin sau gotic ; taranii din Olanda au foarte multe lucruri
« in asemanare cu a noastre dela tarine din Moldova », i asa mai departe.
Acestea fund spuse, boierul nostru pleaca. din Iasi, in ziva de 20
Mai 1846, ca peste trei zile sà ajunga la Galati de unde se imbarcä pe
un vapor nemtesc.
Printre pasagerii vaporului erau printul de Lichtenstein, contele Monte
Nova, fiul Mariei Luiza, facut cu generalul Neiperg, graful Palvi din
Ungaria, graful Troian i graful Iojica din Pesta ce fusese trimes de
imparatul Austriei « a heretisi pe sultan despre sosirea sa la Rusciuk ».
Dela Galati trece prin Tulcea, Sulina apoi Varna, unde se coboara
sä vada targul murdar i aproape nelocuit, ulitele stramte §i casele
cu cloud etaje, dar toate de lemn.

1 Cute pentru ascutit briciul.

www.dacoromanica.ro
 STATELE EUROPEI LA 1846-1847 209

Ajuns in Bosfor, « un gat de Marea Neagra », nu se mai satura de

frumusetile pe care le vede: « o topotesie de loc ce nu o poate cineva
a o descrie ».
Tärmurile sunt impodobite cu cetati puternice 0 case cu trei, patru
etaje, gradini cu lamai, portocali, migdali 0 chiparo0 ; seraiuri de ale
Sultanilor 0 Pa0lor 0 floral-II acute pe deasupra zidurilor.
Cand sosWe in Tarigrad trage la hotel Blondel, dar nefiind mul-
tumit a doua zi il schimbal prin al « Madamei Josefina », unde stá node:
zile.
In ora4 i0 scoate firman dela ocarmuire 0 vede urmatoarele: Bise-
rica Sf. Sofia fosta crWinal ortodoxa pada la ocuparea orawlui de
Turci (1453), iar de atunci incoace prefacula in moschee, vopsindu-i-se
mozaicurile care totti0 se mai vad, sus pe la boltà, pe unde lucrátorii
n'au putut ajunge.
Inauntrul ei se aflä o coloand umeda intotdeauna 0 in special pe
la ora 12 din ziva, apoi o altä coloana sfäramatá de tunurile turcWi
in timp ce se asedia orawl, iar Grecii se refugiasera in biserica.
Palatul lui Constantin cel Mare in care se aflä 0 tronul sail, lung
de trei stajeni 0 lat de doi stanjeni, din argint 0 pietre scumpe, acestea
insà sunt imitatie de sticla, deoarece pe cele adevarate le-au luat Turcii;
sala in care se e.t.a tronul este pardositä cu lemn negru, iar peretii im-
podobiti cu flori poleite cu aur.
Palatul Sultanului « Mahmud », tatal sultanului Megip Mahmud
ce se afla pe tron, care palat are odaile pardosite cu mahon 0 chiparos
0 toate ornamentatiile poleite cu aur « pana 0 u0.1e dela feredeu 0
ie§itori (W . C.) acute de gratii de argint suflate cu aur. Imbracamintea
odailor simpla, dar din stofe grele de aur 0 catifea ».
Intr'o said se afla un dulap in care fiecare sultan pusese, drept
amintire, cate un obiect de mare pret: arme de vanatoare 0 razboi,
giuvaeruri, pietre scumpe, ceasornice de aur etc.
Cavoul Sultanului Mahmud in care se af1à inmormantat el 0 membrii
familiei lui ; mormintele sunt facute afara din pamant 0 stint acoperite
cu stofe 0 §aluri de mare pret.
Muzeul militar al Turcilor, cu tot felul de arme din timpurile cele
mai vechi padä in ziva de atunci (1846) situat intr'o biserica cretinä
(Sf. Irina unde se gra 0 astazi).
In acest muzeu se aflä un dulap cu multe chei de aur, argint, otel
0 fier pe care le-au luat Turcii dela cetatile cucerite.
Inchinaciunea Turcilor la giamie u este tin lucru vrednic de jelit »,
deoarece dervi0i étriga cat pot de tare, clatinal din cap 0 se invartesc
imprejurul giamiei, unii stau cu mainile intinse, altii cu capul in jos,

14
www.dacoromanica.ro
210 GEORGE POTRA

in tot felul de intorsaturi ale corpului pentru a suferi cat mai mult.
Rugaciunile i cantecile lor dureaza doua ore pe o caldura ce ajunge
pana la 31 grade.
4 La sfarvitul rugaciunii unul din cei patimavi vine la popa lor, sä
tanguevte de ce patimevte i sà pune la pämant cu fata in jos, preotul
il mica cu picioarele <pe> tot trupul, la sfarvit sufla asupra lui i apoi
sculându-se bolnav Ii saruta maim vi se duce ».
Plimbarea femeilor la Scutari este destul de interesanta, apoi
felul cum se cumpara fructe, se sloboade dela etaj, pe fereastra, o fran-
ghie de care este legat un CO i dupd ce se pun fructe in el este ridicat
in sus.
Femeile au unghfile u boite rovietice, mai cu seamd cele din Asia
Mica peste podul Marii ce este facut pe Bosfor ».
Intr'o piata a oravului se vand robi incepand dela varsta de zece ani,
putand fi cumparati vi de crevtini insa numai pe numele vreunui turc.
Soldatii sunt imbracati europenevte insa pe cap poarta fes, iar and
prezinta armele ofiterilor sunt obligati a face temenele ducand i maim
dreapta la fes.
Tarigradul e un orav foarte mare avand peste un milion i jumatate
locuitori, in afara de vreo 40.000 voiajori pe fiecare zi, cladiri cu patru,
cinci etaje, dar toate de lemn i cand se intampla vreun foc ard 500--
moo case, ulitele boltite i stramte incat se poate vorbi dela o fereastra
la cealaltà de peste drum, precum i pline de caini, fiind mai la fiecare
pravalie i curte cate cinci, vase.
Comertul Turcilor este cinstit vi au o purtare deosebita « mai vartos
catre straini ». and intri in pravalia unuia, indiferent de cumperi sau
nu, el se simte obligat a-ti oferi ciubuc i cafea.
Boierul nostru a avut ocazia sa fie in orav and Sultanul s'a intors
din calatoria fa.cuta la Rusciuk i timp de « trei zile dupa a sa venire
se cutremura Tarigradul de huetul tunurilor, cate de trei ori pe zi*;
oravul luminat, jocuri de artificii i muzici care distrau poporul. « Din
Tarigrad se \Tad muntii Olimpului plini de omat ».
De aici s'a imbarcat pentru Atena pe vaporul francez Mentor, tre-
cand prin Dardanele, « o stramtoare de mare printre munti foarte
inalti ».
La Smirna se coboara i gäsevte ea oravul se aseamana in necura-
tenie cu Varna; la Pireu este obligat sà stea opt zile in carantina, de
unde apoi cu o trasura ajunge in Atena la hotelul « Iuliei » unde locuevte
nouà zile.
In acest timp, cu bilet de voie, a vazut cele insemnate mai jos:
Cetatea Acropole u ruinarisita incat ar trebui milioane spre a ridica

www.dacoromanica.ro
 STATELE EUROPEI LA 1846-1847 211

molozul ce sa gaseste inteinsa*, iar in afara de temple, coloane si in-

scriptii o in cetate se gäsesc mii de bucati bombe din vremea bat51iilor
precum si zidiri bortelite cu bombe de tunuri si o groapa mare plink
de oase si capete de oameni morti ».
Statul Francez trimisese un maestru pentru a pieta cetatea Acropole
si in opt luni de zile de cand lucra, de abia Meuse jumatate din ea.
Templul lui Jupiter din care se mai pastra numai cateva coloane ;
templul lui Teseu pästrat in intregime, avand numai cateva coloane
sfaramate de bombe ; templul vanturilor facut din marmura, nu departe
de Acropole, ai cdrui pereti sunt impodobiti cu 4 Dumnezeii vantu-
rilor » ; pestera lui Socrate, precum si piata public& a Atenienilor, uncle
tineau sfat. Palatul de marmura al regelui Otto, cu o gradina foarte
frumoasa ce are tot felul de plante si pomi exotici.
In jurul Atenei, de asemenea, se puteau vedea lucruri interesante,
dar s'a ferit a se duce « ca nu-i cineva sigur nici pe viata. Norod foarte
salbatec si multe talharii sunt, incat in Atena nu-i sigur cineva inserat
pe la mahalale ; oameni calici, mandri, pismasi si. fad in sufletul lor o.
Caldura mare, iar vantul nu adie aproape de loc. Toti locuitorii
Greciei de abia ating cifra de 800.000, dintre care in Atena sunt vreo
treizeci mii.
Dela Atena se intoarce la Pireu, iar drumul dintre aceste douà orase
trece printr'o campie unde a fost batalia cea mare cu Turcii in care
au pierit 80.000 oameni.
Dela Pireu s'a imbarcat pe vaporul nemtesc « Baron Kiubek» tre-
cand prin Kalamate « cu trasura tot in socoteala platii vaporului *
pana la o altà localitate, in departare de un ceas, de unde a plecat cu
vaporul t Mahmudie» spre Corfu.
Printre pasagerii vaporului se afla printul Gustav, fiul regelui
Suediei, Gustav al IV-lea, « caruia lui i se cuvine sa alba astazi tronul
Nreziei, dar dupä schimbarea ce Napoleon au fäcut-o au pierdut si
el tronul *.
Printul a fost intovarasit pana la localitatea Ltmtrachi de crdiasa
Greciei, nepoata lui, care a plans cand s'a despartit de «mosul ei».
Dela Luntrachi ajunge la Patras, tot in stapanirea Greciei, unde
se afla o cetate si un targusor cu case mititelej insa «pe linie», podgorii
de vii cu poama din care se fac stafidele cele mari ; de acolo s'au imbar-
cat peste 300 pasageri greci, intre care si fetele unui pension.
Dela Patras dupà optsprezece ceasuri de mers, a ajuns la Corfu
o ostrov ionic de subt stapanirea Engliterei », wide a stat dotfá zile si
a vazut : Cetatea din vremea Venetienilor situata pe o inaltime
naturala de wide se vede marea o cale de o zi, strajuità de trei

14*
www.dacoromanica.ro
212 GEORGE POTRA

reghemente de soldati englezi 0 vreo 500 tunuri » --- 0 o paidure de

maslini prin care a mers doug. ceasuri. Locuitorii ordselului sunt
Greci, 4 cei mai desperati oameni ».
De aici, imbarcat pe vaporul englezesc Vulcan 0 trecand prin insu-
lde Ionice, Kefalonia 0 Itaca 0 pe la Misolonghi ajunge la Malta unde
vede cetatea veche 0 biserica Sf. Pavel Cu cinsprezece altare, dintre
care cel mai mare este de mozaic, iar celelalte de marmurd si argint ;
asemenea o alea biserica, tot Sf. Pavel, facuta pe stanca de piatra 0
dedesubtul ei pestera Sfantului Pavel, sapata in stanca de piatra, unde
&à afla 0 statuia lui, in care biserica au §ezut trei luni, 0 unde arde
intotdeauna o candela drept amintire.
Catacombele cu morminte sápate in pereti, in care insä n'a intrat,
deoarece era svonul Ca multi dintre voiajori nu mai ie§eau de acolo,
« sub cuvinte de indreptare cá s'au fa:tacit prin ele », insa ei erau omo-
'IV de cälauze in unire cu alti talhari.
Gradina guvernatorului din Malta ; biserica Sf. Ioan cu treisprezece
altare facuta de cavalerii ordinului de Malta din vremea ce s'au batut
toate natiile pentru luarea Ierusalimului, foarte frumoasa si cuprin-
zatoare de multe lucruri demne de vazut.
Biblioteca, o cladire mare cu doua etaje 0 cu foarte multe carti,
unde a gasit mai multi cititori 04 « slobod a citi oricine »
Gase§te interesanta imbracamintea soldatilor scotieni 0-a femeilor
care sunt imbracate mai mult in negru.
Ora0ul este mare 0 wzat « pe lithe, dar plin de calici, de ranl lor
nu poti ie0 din Casa, Ca pe toate ulitele te intampina »; multe categorii
de popi « care covaresc numarul celuilalt norod, fie§tecare familie
trebue sa aibä 0 un poi* (ceiace este) mare cinste pentru acea fa-
milk » 0 sunt preoti chiar copii in varstä de 12 ani.
Dela Malta cu vaporul napolitan Herculanum pleaca spre Nea-
pole, avand pe mare o furtunä cumplitä o ca. treceau valurile peste
podul vaporului ».
In drum trece prin Siracuza, Catania, Messina, Santa-Gioania si
Pizzo ; la unele din aceste orae vaporul a stat cateva ore, iar la altele
numai cat a luat po§ta.
La Siracuza vede cetatea unde este templul Minervei, ruinele ve-
chiului targ, in depdrtare de un ceas de cetate ; « Urechea lui Dionysos *,
o pe§tera foarte inalta care avea un ecou extraordinar, « slobozind un
pistol, vuetul lui tinea un sfert de ceas ».
Deasupra pWerei este « o rasuflatoare ce nu se vede din pWerd,
la care mergi pe dinafara prin stand 0 acolo era o tainita care ras-
pundea la acea pestera. Acolo in vremea cea veche punea pe acei ce

www.dacoromanica.ro
 STATELE EUROPE! LA 1846-1847 213

erau contra carmuitorului de ii cerceta 0 din tainita de sus, asculta

cele ce jos sa cerceta ».
Drumul mortilor pe unde duceau pe morti in spre catacombe ; teatrul
Grecilor, ruinele monumentului lui Archimede, fantana Himerei, amfi-
teatrul vechi si gradina marchizului.
La Catania viziteaza catedrala orasului si un schit cu picturi de Rafael.
Casele din targ sunt mai toate crapate 0 in special la etajul de sus,
din cauza cutremurelor, deoarece vulcanul Etna se aflä la o departare
de numai vase ore.
La Messina a dormit o noapte la Hotel de Nord, fiindca pe vapor
n'a lasat ocarmuirea Siciliei pe nici un pasager sa doarma « spre a face
alisveris targului ». La Pizzo a vazut mormantul lui Murat fost mare
duce de Berg si rege al Neapolului, cumnatul lui Napoleon Bonaparte.
Sosind la Neapole trage la hotel Victoria unde sta. 27 zile, vazand
urmatoarele: portul Neapole; o ulità ce se numea o Sperada Posilipo *
0 muzeul craesc cu trei etaje ce are fatada pe doua strazi, plin cu anti-
chitati gasite la Pompei, Herculan, Stabia, Pesta (Paestum), Pisgiota,
Baia, Mizena, Campano si Capre (Capri).
In acest muzeu se gaseau lucruri pretioase, « hartii de copac scrise
cu slove grecesti pe care inainte (se> scria, paine gasitä la Herculan,
sälile pardosite cu mozaic luat dela Pompei 0 Herculan; noua com-
pozitii de marmura a lui Vechio, la care se vede cea mai mica trasatura
a corpului ; statuia lui Hercule de marmura, foarte mare, pe care o
picta un Francez, dar nici cum nu semana cu originalul ; trupuri de
oameni morti, negri ca fieru, cu sicriul lor (mumii).
Pestera Posilipo lunga de 1500 pasi, in care zi si noapte ard lampi
si cu toate acestea nu este lumina indeajuns ; teatrul cel mare al Sfan-
tului Carol pe care 11 drege, ii face pardoseala pe jos si la coridoarele
dela logi scena (este) asa de mare ca 24 oameni calari pot face orice
soiu de exercitii pe ea ».
Trupa teatrului se compune din 150 oameni, iar din 8o oameni,
orchestra. Prima cantareatä a teatrului are 800 taleri pe luna, iar toti
ceilalti artisti ate 500 taleri pe luna.
Gradina publica pe malul marii, foarte mare, pazita de soldati zi
si noapte, in care de trei ori pe saptamana canta muzica dela 8 pan&
la 12 ceasuri noaptea.
Palatul craiesc dela Capo de Monte inceput de Murat 0 ispravit
de Craiul Ferdinand al II-lea, ce pe vremea aceia, se afla pe tron.
Intr'una din zilele state acolo s'a nimerit sà fie sarbatoare cräiasca
in care ostenii au avut intrarea gratuita la teatru, ea fiind platita de
craiul statului ce asistase personal la reprezentatie.

www.dacoromanica.ro
214 GEORGE POTRA

Teatrul Herculan departe de targ, patni ore de mers, acoperit in

bund parte de lava vulcanului si ceva din ruinele targului Herculan
« pentruca cea mai mare parte se gaseste in pamant astupata de lava
si deasupra < sunt> astazi, vii, iard zidire nu-i slobod nimeni a face,
din pricina el voesc a sapa pentru a scoate antichitati 0 a descoperi
targul vechiu Herculan, iara in ruinurile care sunt se aflá gradina
craiuhii ».
Odaile au peretii zugraviti, iar pe jos sunt pardosite cu mozaic
si sunt « in pamant la zece stangeni mai jos cleat fata pamantului,
ce este numai lava ».
Ruinele orasului Pompei printre care se disting foarte bine casele
de odinioara, impartirea oddilor 0 diferitele picturi facute pe pereti,
de asemenea tot felul de antichitati pe care le scot din pamant, acei
ce stint insarcinati special cu säpaturile.
De aici, dupã ce trece prin Rezina, in apropierea caruia se afla
o targul Herculan näruit de lava », prin gradini si vii, unde se face
« un soiu de yin foarte bun ce il numesc Lacrima Christi » se urca pe
muntele Vezuviu.
Urcusul I-a facut intr'o « pata§cd »1 dusä de opt oameni, iar de
unde n'a mai putut fi urcat cu pataFa, pe jos, insotit de conducator
« pana la poarta unde iese lava fierband, ce sä scurge la vale ca un
parau de foc ».
De acolo impreuna cu doi oameni de ajutor s'a suit chiar deasupra
craterului, unde o am privit cum iese fumul 0 focul din vulcan, pe
crater, cu cea mai mare putere suera si iesea un vartej de vant afara
din crater, cu pail si bucati de foc amestecate, and o putoare numai
de pucioasa )).
Intr'una din zile a plecat din Neapole pana. la Castela Mare (Ca-
stellammare) unde sunt o feredeie minerale de pucioasa 0 fier o.
Neapole este un ora§ mare cu strazi foarte largi si case o pe linie o
cu cinci-sase etaje, toate cu terase si deasupra teraselor mici gradinite
cu flori. In targul vechi sunt «ulite tot asa de stramte ca si in
Tarigrad».
« Inainte de venirea lui Napoleon era si aici un barbarism mai rau
cleat la Turci, pentruca fiecare nobil era intocmai ca 0 craiul, Ikea
cu supusii lui ceea ce voia, ii judeca, le hotara soarta lor fail sà fie
in dreptate a se mai jalui la cineva, precum si cand se manta vreo
fatä, inainte trebuia sa o prezentariseasca stapanului ei si apoi sa o
marite ».

1 Un fel de nasálie, targá.

www.dacoromanica.ro
 STATELE EUROPE! LA 1846-1847 215

Legiuirile date de Napoleon erau respectate cu sfintenie de top ;

locuitorii orasului in numar de peste 500.000, gall de calatorii streini
vreo 30.000 i iarä iarna sä afla si mai multi ».
Casele se inchirieau cu preturi foarte ridicate, painea era eftink
iar carnea scumpa « mai patru lei de ai nostri ocaoa ».
Ingroparea morplor, in acest oras, este foarte curioasa ; ceremonia
funebra este deschisä de un rand de preoti imbracati in alb si numai
ochii sunt lásati liberi pentru a putea vedea ; dupa acestia urmeaza
carul cu sicriul mortului, iar cortegiul funebru este incheiat de un alt
rand de preoti imbracati numai in negru i inand in maini stegulete
5i lumanari, mortul este ingropat numai noaptea.
La I August paraseste Neapolul plecand cu vaporul pan& la Civita
Veche (Civitavecchiai, iar de acolo cu diligenta 'Ana la Roma, locuind sase
zile la hotelul # L'Europe » cu bilet de voie vede urmatoarele: in prima
seara orasul luminat foarte frumos, deoarece a doua zi era sarbatoare
mare, iar noaptea, nimeni pe sträzi ca i cand orasul n'ar fi fost locuit.
Orasul Roma este inconjurat cu ziduri puternice ce au 28 porti
pentru intrare, care se inchid seara i atat in timpul zilei cat si noaptea
sunt pazite de soldati.
La biserica Santa Maria Maggiore vede ceremonia papei uncle slu-
jeau mai multi cardinal si preoti i la aceste slujbe la care asista 5i
papa nu se canta din orga a ci din gurd, o frumusete nespusä, cantareti
foarte buni ridica cat de sus glasurile ; cantecele lor la biserica in ase-
mdnare ca i la opera de teatru i top cantaretii acei cu glasuri subtiri
sunt scopiti, hotariti numai pentru cantare la biserica ».
In afard de cardinalii i preotii ce fäceau slujba, mai erau top cei-
lalti cardinali, in numar de 57, ce se aflau in Roma « cu a lor suita »
si un mare numar de preop inconjurati de garda papei ca sà nu intre
orisicine in biserica. Papa era imbracat in odajdii foarte scumpe, iar
dupa terminarea slujbei a fost luat de pe tronul unde statuse si mutat
pe un altul de catifea rosie, de catre 24 oameni « imbracati in spenta-
rustanii i colturi rotii la gat, cu simizete albe in spinare », iar de o parte
si de alta a tronului papal se &eau doi oameni care tineau douà evan-
taliuri de pene albe de strut.
Intreaga ceremonie este descrisä in amdnuntime, aratandu-se
ordinea tuturor in cortegiu cat i felul .de imbräcaminte al fiecaruia.
La iesirea din biserica papa impreuna cu un cardinal s'au suit intr'o
careta poleità cu aur, trasà de sase cai i condusa de trei lachei, iar
inaintea i inapoia caretei se afla o garda de soldati
Oamenii fluturau batiste si strigau « vivat *, iar papa le dadea
binecuvantarea.

www.dacoromanica.ro
zi6 GEORGE POTRA

Dupà careta papei veneau altele, tot poleite, cu min4trii Senatului

0 cardinalii cu suita lor ; senatorii aveau carete cu patru cai 0 trei
lachei, iar cardinalii carete cu doi cai 0 doi lachei.
« Pe la toate ferestrele dela ulita pe care trebuia sa treaca papa
erau spanzurate in jos perdele ro0i 0 galbene spre cinstea lui 0 in aceea0
zi, seara, au fost targul tot luminarisit ».
Papa de atunci se numea Pius al IX-lea, un om in varsta de 54
ani, iar din cauza timpului scurt nici nu fusese Inca, recunoscut de
celelalte state, ca papa. Inaintea acestuia a fost papa 4 Grigorie al
XVI-lea, om de 84 ani 0 care au fost 15 ani papa, insa norodul se gäsea
nemultumit de a lui ocarmuire, iarà despre ocarmuirea acestuia, pana
acum, ii foarte multumit ».
Tot in Roma vede cascada Trevi (Fontana de'Trevi) ; cascada
Vernini (Bernini) in « piata Novona (Navona) cu soiuri de statui (de)
marmura de Florenta 0 o mare coloana ce tine patru statui din care
iese apa 0 da in havuz, alaturea cu acela un alt havuz cu mai multe
soiuri de statui pe el, din care pe toate iese apa, care apa atat din cas-
cada cat 0 din havuz Sà impr4tie pe ulita unde infiinteaza o balta
mare, fiind ulita facuta gaunoasa, lunga 0 lath:, unde se tine apa, adan-
cimea ei este pana in osia trasurei, prin care balta se plimba nobilimea
cu tra'surile, cantand 0 muzica acolo ». In vremea Romanilor in locul
acestei ulite era amfiteatrul lui August.
Biserica SI. Petru, catedrala Romei, cu 30 altare 0 un turn de
850 pa0 inaltime pe ai carui pereti, pana la terasà, se gäsesc scri0
toti imparatii, imparatesele 0 craii ce s'au urcat in varful lui, iar cel
din urna este pomenit Tarul Rusiei, Nicolae I, cu fiul salt
Biserica este imbodobita cu tot felul de statui vechi, atat dela ei
cat 0 dela Romani, iar altarul cel mare facut in intregime de bronz.
Inauntrul bisericii se mai aflä scaunul pe care a stat Sf. Petru,
precum 0 moWele lui la care slujWe papa, personal, in ziva de Pa§ti,
de asemenea 0 un amvon in care se gase§te o bucata de lemn din crucea
pe care a fost rastignit Hristos.
Pe locul unde s'a cladit aceastä biserica a fost inainte vreme templul
lui Neron din care se mai vad cateva ziduri 0 pe care mai tarziu Con-
stantin cel Mare a zidit biserica ce as-Uzi se afla sub aceia a lui Sf. Petru,
iar dedesubtul ei se afla o cripta cu sicrie de marmura in care sunt
inmormantati imparati 0 consuli de-ai Romanior, precum 0 mai multi
papi ai Romei.
Biserica SI. Andrei in care se gase§te inmormantat Sf. Andrei ;
Biserica (Lateran) Sf. Ioan unde se gase0e un dulap de stica in care
se pastreaza masa de lemn de abanos pe care manca Constantin cel

www.dacoromanica.ro
 STATELE EIIROPEI LA 1846-1847 217

Mare, imbracata In argint pe vremea lui, dar timpul i oamenii i-au

pastrat numai lemnul gol.
Biserica ce se nume0e « Scara sldntd de marmurd» a carei scari sunt
imbracate cu lemn i # au fost aduse Ia Roma dela Ierusalim de mama
lui Constantin cel Mare, luate dela palatul lui Pilot i pe care nimeni
<ca> amintire nu se poate sui cleat in genunchi ».
Biserica numita « Botezul jul Constantin» in care se afIa o baie cu
capac de bronz unde a fost botezat Constantin cel Mare, iar astäzi
sunt botezati « numai jidovii cand vor schimba legea (religia),
« care templu i feredeu au fost foarte imbracate cu argint i aur,
dar in vremea lui Napoleon le-au luat la Paris
Biserica SIdnta Maria. Podul de piatra de pe apa Tibrului facut
de imparatul Adrian 0 inca patfu poduri pe aceia0 apa insa ruinate.
«Coloana Antonie )) (de fapt a lui Marcus Aurelius) dintr'o singura
bucata de marmora awzata in piata numita Colona (Piazza Colonna) ;
Muzeul Capitol cu multe antichitati i lucruri foarte pretioase.
Biblioteca Vaticanului cu 3500 volume manuscrise grecWi pe per-
gament « intre care am gdsit unul cu zugravituri de pedepsele ce sufe-
reau inainte creAinii dela pagani, bdtandu-i cu toiege, taindu-le cape-
tele, impungandu-i cu sulitele, arzandu-i in foc, scotandu-le ochii,
sgariindu-i cu cangi pe trup i alte multe ». 0 biblie in limba arabã
scrisä pe pergament, foarte grea 0 mare cä trebuia purtata de doi
oameni. Afara de acestea se mai gaseau in opt camere peste 100.000
volume tiparite.
Palatul Vaticanului, in care §ade Papa; intr'o odaie se gaseau mai
multe dulapuri cu instrumente ce servisera paganilor la torturarea
creOinilor ; dulapuri cu bratari de aur i argint, icoane grece0i i dif e-
rite tablouri de pret pictate de Rafael 0 Petru Perugii (Perugino Va-
nucci Pietro), dascalul lui Rafael; gradina Vaticanului foarte mare,
cu tot felul de havuzuri, alei de copaci i flori.
Grddina Borghese cea mai mare 0 mai frumoasä din Roma
unde se poate plimba lumea, iar intr'o parte a ei, chiar cu trasurile.
In mijlocul gradinii se afla palatul printului avand odaile i toate
coridoarele pline cu statui, antichitati <de > marmura i bronz « mobi-
larisite cu feliuri de mobile in aur 0 mese <de> marmora, odaile
cu mozaic pe jos »; in gradina se afla ti casa unde a locuit pictorul
Rafael.
Grddina l palatul priniului Albano (Palazzo Albano). Palatul ban-
cherului print Turloni (Torlonia), cu geamurile dela ferestre, de cristal
dintr'o bucata, iar odaile etajului de jos in forma gotica; palatul prin-
tului Doria; palatul printului Colonna.

www.dacoromanica.ro
218 GEORGR POTRA

In afará de acestea, multe ruine, arcuri de triumf, amfiteatre si

temple ale targului vechi printre care se gaseau atunci, vii i pomi
roditori.
In Roma sunt 300 biserici, toate mari, frumoase i cu multe anti-
chitati inauntrul lor.
Orasul este locuit de 165.000 oameni, « 20.000 feliuri i soiuri de
pochi (preoti) bez (afara de) jidovi ce au deosebit ulitele lor, de o parte
a capitalei. Ulitele largi, casele cu cinci, sase randuri si mai in toate
raspantiile coloane din vremea Romanilor, targul indoit mai mare
decat Neapole ». Orasul este inzestrat dela natura cu multà apa, asa
cá pe toate sträzile se vad cismele i fantani cu apà, luminat cu gaz.
Dela Roma cu diligenta trecand prin targurile Ronciglione, Viterbo,
Acquapendente (in care regiune este « mare putoare de pucioasa si
aer inadusat »), Radicofani, S. Quirico, Buonconvento (unde sunt
munti, iar diligenta a trebuit sa fie urcata cu boii), Monteroni, Siena
(oras mare, case cu 5-6 etaje i « mai toate femeile foarte frumoase *),
ajunge la Florenta, locuind sase zile la hotelul oBritania * in care vreme
a vazut cele de mai jos: Palatul ducelui Leopold al II-lea al Toscanei
« ce se numeste pag imperial »; unele odai sunt pictate de Matei
Rozali, iar altele tapetate cu tapiserii antice de China i Florenta,
« mobilarisit cu soiuri de mobile si mese, paravanuri de sticla in dungi,
acute pe ele feluri de zugravituri 0 de portreturi in soiuri de coloruri».
Palatul Pitti al aceluiasi duce, in care locueste acum ; din palatul
cel vechi a trebuit s. treaca in aceasta « pe galerii facute pe deasupra
ulitelor i prin case particularnice, care galerii < au peretii plini> cu
soiuri de tablouri i statui de marmura. Odaile foarte bogat mobila-
risite i tapisarisite, galeriile dela midi atat pe sus cat i pe jos aurite
si fdcute soiuri de statui <de> marmura pe ele, pe usi falcute soiuri de
flori suflate in aur i usiorii de prin prejurul lor marmura in soiuri de
coloruri.
Deosebit tot in acest palat este un apartament ce se numeste al
lui Napoleon v.
Palatul printului Corsicii unde locueste numai sase luni, iar sase
luni la Florenta unde are alt palat.
Gradina Boboli in care se gasesc niste <pàsri foarte mari (struti)
cu pene negre i albe, crete, de acele ce pun damele la capele ».
Via Cargiaioli (Calyaioli) unde se plimba lumea sarbatorile, dupa
iesirea din biserica, atat « noblesa cat i prostimea ».
Palatul vechi al ducelui in care sunt consulatele tuturor puterilor
si muzeul imperial. « Tot in acest palat se afla i tribunalul criminalicesc
si tocmai in vremea cand mersesem sä vizitarisesc muzeul, atuncea sa

www.dacoromanica.ro
 STATELE RIIROPEI LA 1846-1847 219

afla in tribunal cercetarea unui criminalist care omorise cu un ciomag

pe un om vi ffind slobod a intra oricine am mers vi eu, ggsind acolo mai
mult norod ».
Criminalul statea pe scaun intr'o parte a sglii vi nu vorbea cleat
atunci când era intrebat de judecgtori, in numär de vase. In afarg de
acevtia mai erau advocatul « ce sprijinea dreptatile criminalistului,
advocatul politiei care asemenea sprijinea dreptatile cálcgrei bunei orgn-
dueli, advocatul din partea rudenfilor mortului, doctorul ce au revizuit
pe mort vi vase martori care s'au fost intAmplat fatg la acel omor ».
Intr'un alt palat al ducelui este muzeu in care se ggsesc antichitáti
aduse de oamenii lui, trimivi special in Egipt in urma invoelii ce au
avut-o cu pava Egiptului.
Biblioteca Laurenliana cu g000 volume manuscrise grecevti vi
latinevti.
Fabrica de manufacturi imperiale ; fabrica de pglarii de paie, cele
mai multe insä le cumpArg de-a gata vi numai le indreaptà; 30 oameni
lucreazg in acea fabricg.
In Florenta este targ de doug ori pe sgptämang unde tgranii aduc
vi vând pglgrii pe care le lucreazg acasà.
Fabrica lui Burgani de addmascci 1 de mktase, Iâng vi atà; fabrica
lui Porenti de tapiserii vi covoare de lank de pus pe jos, Irish' de proastg
calitate.
Cabinetul de istorie naturalk
Teatrul Pergola ce are cinci rgnduri de loji vi unde prima cântgreatà
Marcian, o femeie foarte frumoask este pratitä cu o mie de franci pe
lung.
Dansatoarea cea mai bung., Gujman cat 0 Guilam cel dintgi jucgtor
pe vine, au de asemenea cgte o mie franci pe lung.
Gujman joacà foarte bine « acând mai multe pasuri in aer, in soiuri
de pozitii, salturi vi baleturi in aer, care devi in Neapole asemenea am
vgzut, dar nu joacà ava de bine vi cu mevtevug ».
Biserica catedralg Sf. Maria vi turnul de langg ea, foarte inalt, de
unde se vede tot oravul ; biserica Sf. Joan Botezátorul, aláturea cu
catedrala, in care se boteazg copiii, cAptuvità pe dinafarg cu marmurg
neagrg vi de Florenta; capela familiei Medicis.
Florenta este un orav mare inconjurat cu zid ce are noug porti de
intrare pgzite de soldati. Oravul e luminat cu gaz vi prin mijlocul lui
trece riul Arno peste care sunt mai multe poduri de piaträ vi Inca o doug
poduri spanzurate vi legate in aer pe drugi de fier *.

1 3/15.tase cu deseuuri sau flori.

www.dacoromanica.ro
220 GEORGE POTRA

Locuitorii sunt in numar de 130 mii, afard de Evrei 0 voiajori.

Din rlorenta in 33 ceasuri cu diligenta de Bo Ionia 0 tin ceas cu
drumul de fier, dela Ferrara inainte, ajunge la Venetia.
In drum suie muntii Apenini cu patru cai 0 patru boi la diligenta
0 trece prin targurile Doiano, Biianora, Sarafer 0 Bo Ionia unde a stat
16 ore 0 a vazut Academia de Anatomie 0 cimitirul Calpozana unde
sunt ingropati nobilii orawlui.
a Din Florenta pand. la Venetia stint optsprezece pote, dar foarte
mari 0 ajungand la Venetia am mers la hotelul lui Daniil unde am
ezut trei zile 0 am vazut »: Palatul lui Mamfrin cu tot ce cuprinde
induntru 0 « unde am trecut numele meu in condica ; palatul ducesei Beri,
sotia fostului duce de Bordo, casatoritä atunci cu contele Pali ; palatul
ducal, vechiu de 800 ani, in care locuiau dogii Venetiei, acum insa nu lo-
cuiWe nimeni ci se pastreaza pentru a-1 vedea voiajoriii. Ferestrele 0
galeriile deasupra acoperamantului facute dui:A forma gotica, bagdadiile 1
pe sus acute din tablouri cu pervazuri foarte mari 0 soiuri de sapaturi pe
ele poleite cu aur, asemenea 0 peretii imbrdcati cu tablouri, pe care sunt
zugravite toate imprejurarile 0 intamplarile Venetiei, din care tablouri
dela bagdadie lipsesc mai multe ce s'au luat de Napoleon la Paris ».
In palat se mai afla o biblioteca de Lt000 volume, iar dedesubtul
lui sunt pivnite foarte mari 0 intunecoase, pardosite cu lemn.
Palatul guvernului Venetian unde locuise Napoleon a carui mash'
de scris se pastreaza 0 astazi.
Fabrica lui endon de « lantugele de aur foarte subtiri, care nu de
mult s'au infiintat ; podul Realto (ponte di Rialto) de pe canalul cel
mare al Venetiei.
Grädina publica fdculd de Napoleon pe malul marii 0 in care se
intra pe ulita Riva de chiavoni (Riva degli Schiavoni), care ulita
asemenea este facuta de Napoleon, cea mai mare 0 mai larga in toata
Venetia, ffind inainte vreme acea ulita de apd, iara acum treci apa pe
sub canalul ce este dedesubtul ei f dcut ».
Biserica St. Gheorghe cu mai multe altare dintre care cel mai mare
este facut pe sase statui de bronz ; biserica Santa Maria de Frare (Frari).
Biserica greceasca Sf. Gheorghe cu altarul in stilul « bisericilor noastre,
precum 0 toate inanntrul ei ».
Biserica catedrala San Marcu veche de o mie ani, cu nouá altare,
bogata 0 foarte frumoasa atat inauntru cat 0 pe dinafara. Printre
cele 550 coloane ale bisericii sunt patru luate dela templul lui Solomon
din Ierusalim.

1 Tavan cu stucaturi, dupa inoda celor din Bagdad.

www.dacoromanica.ro
 STATELE EUROPE! LA 1846-1847 22 I

Sus pe acoperemant are patru cai de bronz, iar imprejur galerii de

statui 0 printre galerii facute turnuri mai mari 0 mai mici « sfintii atat
pe dinafarg cat 0 pe galeria antretului, precum 0 inguntrul bisericii,
facuti de mozaic.
Inguntru bisericii facute mai multe arcuri pe coloane, precum
inainte vreme sg facea ; in mijlocul ei un altar pe patru coloane mar-
mura säpat sfintii pe ele foarte delicat, care coloane sunt luate dela
Sfanta Sofia din Tarigrad *.
Langa biserica in piata cea mare este turnul San Marcu inalt de
520 pa0 de unde se vede « toatà capitala Venetiei precum 0 alte mai
multe targuri la o departare foarte mare ». Aceasta piatg este luminatg
cu trei randuri de ldmpi cu gaz 0 are o de jur imprejur binale facute
cu patru randuri, foarte inalte, toate a Ocarmuirii, in care sunt tribu-
nalurile, iar dedesubtul lor dugheni, insä mai multe cofetgrii ce se
numesc cafenele.
In acea piatg se plimbg seara publicul, pe jos, atat nobilii cat 0
prostimea ; unde cantä mai multe muzici din soiuri <de > instrumenturi,
din gurg 0 din chitarg, iar o muzicà era injghebata numai de femei
ce calla toate din scripci, foarte bine ».
Arsenalul Venetiei 0 al impgratului in care sunt tot felul de arme
vechi 0 noi, printre care « o pu§ca foarte mare cu noug tevi de pu§c5.
0 noug de pistol, precum 0 o carabinà la fel ».
Oraul este foarte vechi 0 mare, strazile pe apg 0 numai cateva
pe uscat pe care de abia pot merge doi oameni, unul langa altul; dintr'o
parte Intealta a strazilor de apã sunt poduri o ridicate incat pe de-
desubtul lor sà poatä merge caicul.
Pe canalul cel mare sunt zidite de o parte 0 de alta cele mai mari
0 mai frumoase palate 0 biserici din Venetia. Trasuri 0 cai nu stint
deloc in toatä Venetia, numai caice, avand fiecare pe al lui *.
Orwil este luminat cu gaz, iar in ceiace privete cladirile stint
putin rezistente, avand nevoie de reparatii cat de dese; locuitorii stint
in numgr de 120.000, din care 10.000 stint Evrei.
Din Venetia cu diligenta pleacg la Milano, avand loc de categoria I
« iarg pe drum de fier al doilea, fiindcg la locul Intel nu-i voie a trage
tips& ».
Pe drum trece prin localitatile Calopa, Brescia, Conalis, Chiari,
Galcio, Navio, Anchenate (de tutde a luat samanta de papuqoi) 0 Treviglio
prin care trece raul Ladu din care caufg.« pe ulite stint acute 0 mori.
Din Venetia pang la Milan sunt vii, araturi, copaci 0 §osele a§a
de lungi 0 drepte ea privWi ceasuri <in> depgrtare precat Ii slugesc
vederile ».

www.dacoromanica.ro
222 GEORGE POTRA

La Milan locue§te II zile la hotelul « Bella Venelia » §i vede urma-

toarele: Academia Brera un palat maret care cuprinde trei strazi 0
unde este §coala de Arte Frumoase in care se gase§te primul tablou
pictat 0 iscalit de Rafael.
Piga, afará din ora§, unde soldatii fac exercitii; circul facut de
Napoleon in forma vechiilor amfiteatre, inconjurat cu apd, in care
pot intra peste 30.000 persoane; Teatrul Scala cel mai mare din cele
nota care se gasesc in Milan (construit in 1778), la care a fost, cand
se juca « Moise 0 fiul lui Faraon », asemenea tot in acea seara s'au jucat
0 baleturi de treizeci 0. §ase fete *.
Teatrul Reca mult mai mic, cu trei randuri de loji, cate 19 loji pe
fiecare rand, unde vede arti§ti foarte buni. A fost 0 la teatrul de ma-
rionete « unde sa joaca piesele de oameni de lemn, dar a§a de bine incat
socoate cineva cã sunt adevarati oameni 0 nu numai ca au jucat piesa,
dar 0 baleturi cu feliuri de pasuri, precum canta muzica, care teatru
este plin de streini ».
Biserica Santa Maria la Vierj, facuta toata de marmora, cu un
turn de forma gotica, foarte subtire 0 inalt de 520 pa§i, de unde se
vede intreg ora§ul Milan.
Biserica Sf. Ambrosie, foarte veche, in care se gase§te mormantul
generalului Stilicon, iar dedesubtul altarului « mormantul Sf. Ambrosie
in care sunt oasele lui, puse intr'un sicriu tot de aur, foarte bogat, pe
care sunt sapate (sculptate) toate pedepsele ce au suferit Sf.
Ambrosie *.
Biserica Sf. Lorenzo zidità pe temelia templului Herculan ; Biserica
Santa Maria; San Gelzo, foarte bogata, stalpii unui altar sunt de argint,
iar Maica Precista are o coroana de aur cu briliante 0 un colier ase-
menea.
Ora§ul Milan este inconjurat cu zid 0. are opt porti de intrare, lu-
minat cu gaz 0 locuit de 170.000 oameni, in afara de straini care sunt
foarte multi.
In ora§ sunt destui « potlogari » cu toate ca « targul este strajuit
zi 0 noapte de foarte multi politai ce sunt prin toate ulitele, räspantiile
0 ungherurile ora§ului *; o strada are acoperdmant de sticla.
Din Milan, s'a dus cu diligenta in dotazeci de ore la Genua, tre-
cand prin Pavia, unde era o Academie de tot « soiul instrumenturh>
pentru folosul §colarilor, precum 0 un cabinet de anatomie.
La Genua locue§te trei zile la hotelul « Catranation * (Quatre Na-
tions) 0 vede: Academia de Arte Frumoase, Academia Botanica, pa-
latul ducal in care §ade guvernatorul, palatul regal in care locue§te
craiul Sardiniei, Carol Albert al II-lea, cand vine dela Turin unde i§i

www.dacoromanica.ro
 STATELE EUROPM I,A 1846-1847 223

are resedinta, palatul marchizului Sera cu un salon ce are de jur

imprejur « stalpi de marmorg suflati cu aur », palatul marchizului
Palavecini, palatul marchizului Balbi, palatul marchizului Jan Filip
Duratio, cu o scarg foarte mgreatà.
Biserica catedralg San Lorenzo ; biserica Santa Maria Carineau
4 la care mergi pe un pod foarte inalt i atat biserica cat si podul sunt

Vacate de familia Saule. Dedesubtul acelui pod sunt ulite i ziduri <cu>
cate vase, sapte randuri i ava de inalt Ii facut podul ca de pe el iti par
oamenii cat copiii de mici ».
Spitalul nebunilor unde sunt femei i barbati, deosebiti dupg
gradul de nebunie, femeile mai toate bgtrane tore Fang i lucreazg la
coltuni.
Teatrul « Sarl Fells » (Carlo Felice) cel mai mare din Genua, dar cu
orchestra i artisti « prosti », la fel ca i cel dela Acbasola.
UIia lui Carol Albert numita dupg numele « craiului de acum,
fiindcg el au si fdeut-o pe malul mgrii langa port, toatg de marmurg,
precum i lespezile de pe jos, inaltg ca o cash' cu doug randuri ».
Targul e mare si are forma' de cetate, cu doug porti de intrare inspre
uscat, iar in bung parte se märgineste cu marea. « Ulitele foarte strimte,
flind unele i cele mai multe, asa de strimte, incat doi oameni aldturea
nu pot merge i intunecoase ».
In tot orasul numai trei strAzi stint pe care se poate merge cu trä-
surile, iar pe celelate trebue sä mergi pe jos, fiindcg sunt strimte
inalte, adicg au urcusuri i coborisuri. Toate strgzile sunt luminate
cu olei i numai doug din ele stint luminate cu gaz *i acelea acum la
13 Septemvrie <1846> le-au fgcut si in aceeasi zi le-au i aprins ».
Femeile poartg pe cap un voal alb caruia Ii atarng colturile pang
la pgrnant.
Orasul Genua se aseamgng foarte mult cu Neapolul, casele flind
acoperite cu lespezi de piatrg, iar deasupra au terase cu chioscuri pentru
umbra si oale cu flori ; locuitorii sunt in numgr de 100.000, in afarg
de strgini « ce asemenea 1:* toatg ziva sunt 30-40 mil ».
Dela Genua cu vaporul frantuzesc « arleman » (Carol cel Mare)
plead. la Marsilia, mergand pe Marea Adriaticg in timpul unei furtuni
foarte mari.
In Marsilia locueste trei zile la hotelul « Italia ». Orasul nu i se pare
mare, dar bine aranjat, strazi largi i lungi « incat te uii cale de un sfert
de ceas pe o ulita, impodobite cu binale in dreapta i stanga, precum
si cu alei de copaci, in mai multe locuri, prin care se plimbg publicul *;
fabrici multe si de tot soiul, in ceiace priveste portul este aproape
egal Tarigradului, « cordbii de toata natia si din toatg lumea ».

www.dacoromanica.ro
224 GEORGE POTRA

Orasul are un iniros foarte greu, din cauza cal toata apa murdard
se scurge in port (golf), iar acesta fiind strimt, nu ingadue Marii sa.4
primenea sea. apa.
Negustori de pretutindeni vin de cumpara marfuri; in toate
pravaliile vand femeile ; nobilii sunt foarte putini ; orasul luminat
cu gaz.
Din Marsilia pleaca cu diligenta la Lion trecand prin targurile Aix,
Avignon, Orange (amintind cà in timpul revolutiei se taiau la ghilotina,
in acel loc, cate 500 oameni pe fiecare zi) ; Vinne 0 altele.
La Lion vede muzeul din palatul Sf. Petru in care este 0 4 sala unde
se striga la mezat actiile drumului de fer 0 acei ce atirdisesc 1 striga
0 fac un racnet incat gandete cineva cä au sã se bata ».
Spitalul ce se numWe a Hotel Dieu », foarte mare cu 1.500 crivaturi
(paturi), iar serviciul facut aproape in intregime de calugarite, doctorii
stau in spital, intretinerea 0 vizita bolnavior gratuità, neplatind decat
aceia care vor sà albá odaie separata 0 ingrijire specialà. Acetia platesc
12 franci pe zi, insä este ingrijit de « doua slugi 0 cautat mai bine decal
la el acasà, doftorii 0 mancare tot din aceea0 plata ».
Podurile de fer in numar de 17 peste raurile Saône 0 Rhon, ce trec
prin mijlocul ora4u1ui, pe care rauri umbra vaporae mici, dar numai
ziva.
Biserica catedrala « Sen Jan » are un mare ceasornic facut cu « me-
chanica ».
tin turn inalt afara din ora de unde se vede Lionul in intregime,
precum 0 alte localitati mai indepartate. Ca marime orasul este primul
dupa Paris 0 numara. 300.000 locuitori, mai tati negustori, nobili pirtini,
multe fabrici de matase 0 alte lucruri, strazile 0 pravaliile luminate
cu gaz.
Dela Lion in 35 ore cu diligenta ajunge la Orleans, iar in 5 ore de
acolo, cu drumul de fer, la Paris, uncle locuWe zece zile la hotelul
a Presu * pe strada Richelieu « in care vreme nici bine nu deprinsesem
a-mi nimeri hotelul in care §edeam, rataCindu-mà de mai multe ori,
umbland pe langa el fara a-I nimeri ».
De data aceasta nu tie poveste§te nimic din ceiace a vazut la Paris,
fiindcã va mai veni odata in el 0 numai atunci i0 va insemna ce i se
va parea mai interesant.
In ziva de 25 Septemvrie (1846) plead. la Rouen uncle stä numai
24 ore, locuind la hotelul « Chemin de fer * 0 vede urmatoarele: Biserica
catedrala. N.:Are Dame 4 unde sunt ingropati cei mai insemnati oameni

' LiciteaziL.

www.dacoromanica.ro
 STATELE EUROPEI LA 1846-1647 225

ai Frantei, biserica Sf. Ioan in stil gotic, ca si cea de mai sus, cu vitrouri
frumoase si un turn inalt de unde se vede tot orasul.
Statuia Ioanei d'Arc, iar alaturea de ea o biserica transformata
in grajd, statuia lui Corneille si palatul in care a locuit el, innegrit de
vreme, iar tencuiala peretilor stricata.
Palatul Justitki, primaria orasului « uncle este 0 capul lui Napo-
leon, de ipsos, facut chiar la moartea lui, intai pe tipar de plumb 0 in
acel tipar au turnat ispos spre a scoate intocmai chipul lui ».
Orasul are 80.000 locuitori, luminat cu gaz, casele de paianta o lipite
cu ipsos si zidurile foarte subtiri, despktiturile odailor inauntru de
lemn ».
Dela Rouen plead. spre Londra, fiind obligat ins& sa stea trei zile
la Hdvre deoarece vaporul nu avea cursä.
Hdvre un port fail nicio important& strazi strimte si case de
paianta ; n intereseaza numai fluxul si refluxul marl.
Pornit din Hdvre, dupa 24 ore, ajunge la Londra si trage la hotelul
o Gherman » pe Street Lancaster 54, unde sade 12 zile si vede urma-
toarele: Gràdina imparatesei Victoria 0 altele pe unde se plimba pu-
blicul pe jos, clare si cu trasurile. o Pe sesurile acestor gradini pasc
boi, vaci, si oi, cu plata, care venit sa strange in folosul guvernului,
ce aduce o mare suma »; Regent's Park cu multe flori si diferite ani-
male.
Statuia lui Wellington in fata careia se gAseste palatul in care el
a locuit, statuia lui Nelson pe o coloana de piatra foarte inalta.
Salonul o Pecsetrit » in care sunt imitatii de ceard a celor mai in-
semnate persoane din Englitera ; salonul e particular si a fost infiintat
de o doamnä numità Dusan.
Un local de petrecere in care se adunä barbati si. femei si in care
* te poti angajarisi cu oricare din acele femei, fiind mai toate publice,
lug de gradul celor mai de treabà, nu de cele de rand ».
In Londra se gasesc multe localuri de felul acesta, insä este pri-
mejdios a merge in ele o fiindcà poti fi pradat si omorit si. chiar si in
acest mai sus, a fi cu luare aminte, ea 0 in acesta s'au prilejit omoruri ».
« Regent's Park Street » cu cladiri foarte frumoase in care locuesc
numai nobilii, precum si in alte strazi.
Mai multe bazaruri (The royal Albert Hall, Victoria si Londra)
acoperite cu sticla 0 in care se \rand tot felul de marf uri ; Scoala Poll-
technica, 5coala dela Greenwich unde invate: copiii slujba de marina.
Diferite muzee cu lucruri rare si foarte pretioase.
Un turn in care se pastreaza tot felul de arme vechi si noi luate
dela acele popoare cu care Englezii au avut rázboaie, iar dedesubtul

15

www.dacoromanica.ro
226 . GEORGE POTRA

turnului sunt pivnitele cu tezaurul Angliei, dintre care cel mai de pret
obiect este coroana reginei Victoria, care costa trei milioane de « fun-
duri sterlingi »; un tunel pe sub Tamisa lung de 560 pasi si lat de 12
pasi in care se gäsesc si cateva pravalioare de maruntisuri.
Biserica Westminster « plina de mormanturi, unele acute de bronz
si parmaclacuri 1 prin prejurul lor tot de bronz, in care biserica sunt
ingropati craii, printii, maresalii, milorzii si top aceia mai mari, in-
semnati si bogati oameni ai Engliterei »; Biserica Sf. Paul cea mai
mare biserica din Londra si aproape la fel ca acea a Sfantului Petru
din Roma, insä foarte saraca in podoabe si pentru vizitarea ei se pa"-
teste.
Apoi alte biserici printre care si aceia a « legii noui » de curand
infiintata, ce nu are niciun fel de obiect de cult, icoane, candele, poll-
candre, sfesnice sau altceva.
Camera de sus sau a Lorzilor cu trei tronuri in fund inconjurate
cu parmacldcuri de bronz, in cel din mijloc sta. regina Victoria, pe cel
din dreapta mostenitorul tronului,Eduard al VII-lea, pe atunci in varsta
de 8 ani, iar pe cel din stanga printul Albert barbatul reginei.
Mai jos de aceste tronuri se afla un divan fail spate imbracat cu
postav rosu pe care sade primul ministru, iar ceilalti ministri in bancile
din fata acestui divan. In apropiere este masa la care sade secretarul
ministrului intai, de scrie ceiace are hotarit si mai jos de masa secre-
tarului asemenea sunt banguri (banci) in care sed milorzii si cei mai
bogati ascultätori.
Deasupra salonului este o galerie unde asemenea poate merge nobi-
limea, iarasi ca ascultätori, insä cu voia pe care o poate cineva dobandi,
numai atuncea cand ar avea cunostinta vreunui ministru.
Camera de jos sau a Comunelor ale carei hotariri « le poate surpa
camera de sus, (lack' nu le cunoaste de bune, iar camera de jos nu-i in
dreptate a discuta asupra hotaririi camerei de sus, ci mai vartos ii
datoare a se uni cu hotaririle camerei de sus ». i aici se poate intra,
dar tot cu bilet de voie.
Palatul de pe malul Tamisei in care a locuit Elisabeta mama reginei
Victoria « care palat acnrn se cla cu chirie si sed in el advocatii Engli-
terei ».
In fata palatului este o piata mare si in mijlocul ei « o casuta de
piatrá in care era o femee de bronz facuta cu masinal si cum o saruta
cineva iesea din acea femee <un> cutit si sulita de impungea pe acel
ce o saruta si asa pe criminalistii ce ii hotara la moarte ii silea sa sarute

1 Balustrade.

www.dacoromanica.ro
 STATELE EUROPEI l.A 1646-1847 227

acea femee, iara dupa moartea Elisabetei au stricat masina i astazi

nu mai existeaza decat numai casuta ei ».
Bursa unde se aduna tot felul de negufatori ce satuesc i prquesc
marfuri i diferite valori; Banca de uncle poate lua oricine bani cu im-
prumut, insa numai cu amanet i platind o dobanda de vase la sutä,
iar cand depui bani in pastrare ti se dal o dobanda foarte mica. Se pot
schimba i diferite monede strdine contra unui o mic zarafrnec »1.
Palatul de iarna al reginei Victoria, din apropierea Londrei, foarte
mare si frumos, in care sunt tot felul de lucruri interesante, precum
un salon al invalizilor unde se dau banchete la zile mari in cinstea
lor i prezideaza chiar regina, apoi capela palatului in care sunt ingro-
pati regii i reginele Angliei.
« Caterindok » pe un brat al Tamisei unde se incarca cele mai mari
cordbii, iar in afara de acesta mai sunt in Londra alte 22 docuri pe
malurile Tamisei.
Palatul invalizilor de marina dela Greenwich, departe de sapte mile
de Londra unde sunt primii para. la 1.400 « soldati neputinciosi
stricaVi in razboaie Acestia impreunel cu familiile kr sunt hraniVi ei
imbracati pe cheltuiala Statului; Casa saracilor in care sunt primii
oamenii « care n'au inchipuiri traiului vieii *; acolo lucreazà fiecare la
ce se pricepe i douà parci din castig o dau azilului, iar o parte o
opresc pentru ei.
Institutul orbilor uncle « am vazut o cuhnie (bucatarie) de fer cu
masina la care un om singur in douazeci minute pregateste orice bucate
pentru treizeci persoane ». Spitalul nebunilor ce are octal captusite cu
pluta pentru cei ce au crize mari. El aminteste ca trecand prin acele
octal, fiindca avea mustati i barba, au sant asupra lui doi nebuni
furiosi
Spitalul nemtesc, la o departe de douà ceasuri de Londra o care spital
este facut de o societate in care bolnavii sunt tare bine cautati, oclaile
foarte curate, mobilate i tapisarisite, pana i pe la cuhnie sunt tapiserii
pe jos puse ; bolnavii care vor a avea oddile lor deosebit sunt datori
a plati patru iIingi pe zi, insä sunt foarte bine slugiti, socotindu-se
in aceasta plata, odaia, slujba, mancarea i doftoriile ».
Orasul Londra in lunile Noemvrie, Decemvrie i Ianuarie este aco-
perit de o ceata foarte deasä cá nu se poate vedea nici la zece pasi
inainte, iar in timpul acesta, prelungit cateodata chiar pana in luna
Mai « ard zi i noapte lampe pe u1ie, prin dugheni i pe la case luma-
nari ». In acest timp nobilii se duc in provincie pe la mosiile lor sau

1 CA§tig.

15*
www.dacoromanica.ro
228 GEORGE POTRA

prin stráinatate * oameni pe ulite prea putini i dughenile mai toate

inchise, mai vartos magazinele cele mari *.
Vara, vantul bate mai slab, ceata este mai rara, iar soarele se arata
cu greu 0 de scurta duratä i « cand se intampla ca sa lumineze soarele
mai multa vreme, apoi tot.' ies la plimbare, pana i negutatorii, in care
vreme inchid dughenile ». Din cauza timpului ploios mai toata lumea
poarta ( cortel * cumbrela) in mana.
Ora§ul este foarte mare ca te pierzi in el, casele sunt negre din cauza
fumului i cetei, acoperite cu un fel de olane late 0 negre 4 cg 4i par
cá sunt facute de plumb, iar zidirile foarte slabe cá numai fatada Ii
de piatra i peretii pe dinafarà, iar inauntru despartiturile de lemn
0 facute odai Oita deasupra acoperamantului.
Negotul in Londra este de un milion i doua sute cincizeci mii franci,
adicl daturi i luaturi ; o sctunpete foarte mare, mai vartos in traiul
vietii, Ca in vremea cand am fost de am vizitat Coloseum din Londra
dela Regent's Park, am platit pentru un puiu fript, o bucata jambon,
paine, un pahar cu vin i o cafea neagra, zece ilingi, iar §ilingul valo-
reaza aproape cat patru lei romane§ti.
Toate lucrurile de acolo (alimentele) se aduc din Olanda, Belgia,
Franta 0 de aiurea pentruca in Englitera nu sa." fac din pricina climei
0 lipsei de caldurà, iar pe unde se fac, e foarte departe, incat mai
cu usurint6 le vin a le lua de pe la megiei, decat a le aduce
din tara lor »
Femeile publice din Londra ating un numar de peste optzeci mii
0 seara umbrà pe strazi.
Oamenii de rand din Londra cat 0 din restul tarii poarta in picioare
papuci de lemn ; numärul trasurilor de toate categoriile se ridica la
§aizeci de mii.
a Duminecile i sarbatorile nu-i slobocl de ocarmuire a fi nici un
soiu de petrecere, sau teatru, bal, atat publice cat i particularnice,
vreo dugheana deschisä, cleat numai acele dughene sunt deschise
care vand lucruri de ale mancarii, nici tigari nu poti trage pe Mitt,
pana i u§ile de pe la case particularnice trebue sá fie inchise *.
Daca cineva dintre negustori nu respecta aceastä dispozitie este
amendat i chiar inchis la politie.
Dela Londra, in ziva de 12 Octomvrie pleaca la Ostende e in care
targ nu-i nimic de vazut decal un port foarte mic *, iar de aid, cu trenul,
la Anvers (Belgia) locuind la hotelul oDe grand laburer *, in care ora§
vede : Pinacoteca cu picturi renumiteo cele mai multe zugravite de

vestitul zugrav Rubens », precum i scaunul de piele pe care statea

cand lucra, pastrat intr'un dulap de sticla.

www.dacoromanica.ro
 STATELE EUROPE! 7,A 1846-1847 229

Docurile, din care unul este facut de Napoleon, unde stau corabiile
pentru incarcatul marfurilor « in care loc nu a fost nimic apa inainte
0 prin facerea canalului, astazi, infiinteaza un mare targ si chiar aduce
un mare venit guvernului ».
Biserica SI. Paul, mare si frumoasä cu patru altare, 0 diferite
sculpturi in lemn, marmura neagral 0 alba, iar « candelele luminarisite
toate cu gaz ».
In apropierea bisericii Sf. Paul e facut artificial un munte de piatra
acoperit cu sgura care imita pe cel al Calvarului uncle a patimit
Hristos ; munte, care dupä cum fusese informat, avea o vechime de
500 ani.
Biserica Sl. Andrei cu altare de marmura neagra. In biserica se
afla o sculptura in lemn foarte bine executata care reprezintä pe Sf.
Petru si Pavel intr'o luntre luptandu-se cu valurile marii si pe Hristos
care le vine intr'ajutor.
Biserica catedralä Notre Dame, foarte mare, cu sapte arcade sus-
tinute de 125 coloane de marmura, iar langa biserica se afla un turn
foarte inalt, de unde se vede tot orasul, si in varful caruia sunt mai
multe clopote mari si mici « pe care cancl le trage spre slujba bisericii
infiinteaza cu trasul o armonie intocmai ca organele » (orga). Biserica
Iezuitilor si biserica Sf. Marcu unde este inmormantat pictorul Rubens.
Anversul are 6o.000 locuitori ; orasul cat si prävaliile luminate cu gaz.
« Cea mai mare parte din targoveti vorbesc frantuzeste, iara pro-
stimea fla7manda, nemteasca stricata amestecatä cu olandeza. Casele
0 toate zidurile sunt foarte slabe si mai toate facute dupa modernul
(stilul) gotic ; despartiturile odailor ca si in Londra, de lemn, imbracate
cu tapiserii de hartie si la toate casele stint pe la ferestre pe dinafara
oglinzi facute in chipul lampelor si in trei colturi, care sunt puse sau
la mijlocul ferestrelor jos, spanzurate intr'un her, sau la o parte ori
la alta a ferestrei in zid, care se numesc spion-oglindd i pe care vezi
de departe eine trece pe ulita, precum si eine trage cIopotuI (casei)
fara insa a fi valzut ».
Dela Anvers, in 12 ore, ajunge cu diligenta la Utrecht, iar de acolo
cu trenul, intr'o ora, la Amsterdam, trecand prin mai multe sate, orase
si cetati ; campiile verzi, florarii minunate inconjurate cu canaluri de
apa si copaci tunsi ceiace dau o priveliste incantätoare.
Garduri de copaci tunsi 0 de nuele pe langa drum spre a feri ogoa-
rele, 4 podete si porti asemenea ca la noi si foarte multe lucruri au ta-
ranii din Olanda in asemanare cu a soastre dela tarine din Moldova *.
La Amsterdam locueste trei zile la hotelul « Peiba » si vede urma-
toarele: Palatul vechi in care sane craiul Olandei Wilhelm I, cand vine

www.dacoromanica.ro
230 GEORGE POTRA

dela 4 He * (Haye= Haga) un targusor in apropierea Amsterdamului ;

palat mare 0 foarte frumos cu minunate sculpturi in marmura. « sobele
din oale albe zugravite, facute ca si la noi in Moldova in forma qimi-
nelelor §i deasupra lor oglinzi, precum si prin pereti, foarte mari. Peretii
mai prin toate odaile imbracati cu niarmura, cu soiuri sapaturi (sculp-
turi) foarte delicat lucrate, unele si aurite ».
Acest palat are un turn inalt de unde se vede tot orasul, iar in varful
turnului este « un ceasornic cu foarte multe clopote mari si mici 0 la
bataia ceasurilor calla' prin baterea ciocanului in acele clopote, care
ciocane sunt legate toate cu sArmá si prin miscarea sArmelor le face
a bate in clopote, precum pretutindeni la toate bisericile de aicea sunt
facute, frumoase armonii la trasul clopotelor pentru slujba bisericii ».
Aid si-a scris si numele in condica palatului.
Pinacoteca orasului, gradina publicd si zoologica unde sunt tot
felul de animale si pasari vii, precum si impaiate.
Casa saracilor uncle pot fi gazduiti goo oameni lipsiti de mijloace,
care se ocupa cu tesutul panzii, iar din castigul obtinut a treia parte
li se &à lor.
In ceiace priveste hrana, numai doua felii de paine 0 o bucatica
de came in 24 de ore ; un capät din saltea le slugeste si drept perina.
Acolo « am scris 0 numele meu in condica, unde sunt datori toti aceia
ce vizitarisesc aceasta casà a subscrie numele lor spre stiinta guvernu-
lui, de catre cine s'au vizitat ».
Un salon varieteu in care este si teatru in limba olande;ä, iar pu-
blicul atat la parter cat si in loji « bea tigari, cafea, ceai si alte bauturi,
cat si mancari, ascultand 0 la piesä ». In biletul de intrare dupà valoarea
lui se cuprinde si bufetul corespunzdtor.
Salonul public unde calla muzica, iar publicul joaca. ; teatrul
craiesc in care se joaca piese in limba olandeza, orchestra proastä iar
artistii joaca foarte ram.
Casa orfanilor unde sunt primiti copii de ambele sexe si tinuti pâtia la
varsta de 20 ani, in care timp sunt obligati sa invete limba nationala olan-
deza si un mestesug, apoi li se da drumul spre a-0 agonisi ei singuri hrana.
Vechea catedralà protestanta foarte mare, cu patru arcade dintre
care una de-a-curmezisul bisericii, pardosita pe jos cu lespezile mor-
mintelor ce se aflä acolo.
Catedrala protestanta cea noua., cu cinci arcade si cu o frumoasä
arhitectura gotica.
Biserica greceasca Sf. Ecaterifta, mica 0 foarte simpla, are o cruce
de piatra verde ce sustine un Christ de bronz, daruitá de regina Olandei
ce domnea in acea vreme si sofà a tarului Nicolae I al Rusiei.

www.dacoromanica.ro
 STATELE EUROPEI IA 1846-1847 23 I

o Asemenea mai are biserica 0 o camfornita <de> argint dasuitä

de Petru cel Mare al Rusiei, in vremea cand au umblat el improstit
(travestit) sub mascá de teslar prin Olanda ».
Sinagoga evreeasca. 4 inAtintrul ei ca 0 §coalele jidove§ti din Mol-
dova, iar imbracamintea rabinului intocmai ca a catolicilor ».
In departare de douá ceasuri, cu trdsura, de Amsterdam se afla loca-
litatea Saardam unde se gäse§te coliba in care a locuit zece zile
Petru cel Mare inainte de a ajunge tarul Rusiei « unde au lucrat
stoleria »1.
« Toti peretii colibei sunt scri§i. <cu> numele voiajorilor ce au vizitat
0 au intrat in acea colibä precum 0 geamurile dela ferestre scrise cu
diamanturi, incat de abia am gasit loc spre a scrie 0 numele meu. < Sunt >
mai multe carti pline de numele voiajorilor, flind dator fie§tecare vo-
iajor ce viziteazà acea coliba a-§i scrie numele 0. patria sa in carte,
uncle 0 eu am scris numele meu ».
0 parte din casele Saardam-ului sunt zidite pe malurile tmui canal
mare, iar in restul ora§elului sunt multe canale mai mici 0 peste toate
sunt poduri pe care trece « norodu dintr'o ulita in alta. Ulitele foarte
strimte 0 cele mai multe pardosite cu caramizi puse in curmezi§ ».
De asemenea este renumit prin curatenia lui un sat e bruc » ce se
afla la o departare de doual ceasuri cu trasura de Amsterdam.
In acel sat ulitele sunt foarte strimte insa toate pavate cu cara-
mizi, animale nu umbra prin sat spre a nu-1 murclari, vacile le mulg
pe camp 0 nu vin cleat in apropierea satului, la adapat ; mai toate
vitele au pe ele un tol gros spre a nu se imbolnavi « fiindcä stau zi 0
noapte pe camp in aer slobod ; iarna din ocol nici la apa nu le scot ca
nu cumva &à scarnaveasca. satul ».
Multi din locuitorii satului au casele cu doua u§i de intrare, una
prin care intra obi§nuit, iar prin alta numai la botezuri, cununii, sau
la moartea vreumri membru al familiei.
0 frumusete 0 o curatenie ce nu poate fi descrisa, chiar 0 drumurile
le span.' in fiecare zi 0 e pacat ca un vizitator strain ce vine in Olanda
sa nu se ducä sa. viziteze 0 acest sat.
Ora§ul Amsterdam este locuit de 230.000 oameni plus 25.000 Evrei
ce au cartierul lor separat ; sträzile sunt pavate cu caramizi, iar multe
din ele au pe mijlocul lor canaluri, ceiace face ca ora§ul sa semene
mult cu Venetia. Fiecare casä are la intrare ceardac 0 scara, iar fere-
strele cu geamuri colorate. Pretutindeni o curatenie foarte mare 0
aproape in fiecare zi se vede spaland, scuturand, zugravind 0 fácand

1 Tâmplária.

www.dacoromanica.ro
 232 GEORGE POTRA

tot felul de reparatii necesare caselor. Apa de bgut o aduc cu caicele

dela Utrecht, fiindcg cea din Amsterdam nu se poate bea, Hind foarte
grata. Locul i clima orasului sunt nepriincioase sgngtAtii i numai
curatenia cea mare ii scuteste de nenumgrate boli.
Unele case « au zaplas imprejur intocmai ca i la noi in Moldova,
iar cgrutele sunt acute intocmai ca la tiganii dela Esi o (Iasi).
Oamenii bolnavi sunt dusi in trgsuri « puse pe talpi de sanie pentru
a nu fi sdruncinati, iar copiii, verdeturile i alte lucruri mici sunt duse
prin oras in trdsuri mici la care sunt inhamati cAini ». Poporul de rand
poartà in picioare papuci de lemn i tap sunt « foarte politicosi si cu
plecare a te sluji i prostimea pang si cel mai rgu, la intalnirea lui, trebue
sg te hiritiseascd 1 scotandu-si sapca din cap ».
Din Amsterdam, cu trenul, intr'un ceas i jumdtate ajunge la Haga
unde vede gradina craiului ce era peste drum de hotelul in care locuia,
grading in care erau animale salbatice si in special capre pe care le
vg.na craiul.
Un muzeu in care se ggseau: picturi, antichitati, obiecte chinezesti,
printre, care zei de bronz impodobiti cu pietre scumpe chiar i la dege-
tele picioarelor ; « un tArg intreg chinezesc de carton, cu case, gràdini,
oameni, femei, copii, pus intr'un dulap de sticlä foarte mare * de cu-
prinde o camera intreakg.
Palatul regal, foarte mare si bogat mobilat, pe care 1-a vizitat, iar
la iesirea din palat a trebuit sä astepte cateva minute « fiindcg chiar
pe acolo pe unde eram sg ies avea craiul o audientie i nu puteam trece
prin salonul in care avea audientie ».
Multe din lucrurile i statuetele ce se gaseau in palat erau de « piatrg
verde malachidä de Rusia, din pricing ea, Crgiasa este sora impgratului
rusesc Nicolae » ; algturi de palat se dig statuia de bronz a printului
Delf (Adolf).
Intr'un palat vechi de 800 ani se aflg instalatg loteria statului.
Orasul este mic, locuit numai de 7.000 oameni, dar frumos, curat
0 luminat cu gaz.
In acest tArg sade Craiul i toatà familia lui, minitrii i tap acei
bogati, fund aerul curat, iar nu <viciat > ca in Amsterdam ».
Pornit dela Haga, dupa doug ore de mers cu diligenta, ajunge la
Rotterdam, unde locueste la hotelul Penbo, foarte mare si bine mobilat,
peretii i chiar podelele au tapiserii de Una.
Locuitorii orasului sunt in numgr de 80.000 dintre care 3.000 sunt
Evrei.

1 Sä te cinsteascA, felicite.

..
www.dacoromanica.ro
 szATELE EuRoPEI LA 1846-1847 233

4 Toate targurile Olandei au aseinanare unul cu altul, incat nu le

poti face nicio deosebire 0 daca vede cineva un targ, poate zice ca.' le-a
vazut pe toate, pentruca tot asemenea sunt 0 nimica deosebire unul
cu altul n'au.».
La 20 Octomvrie pleaca la Bruxelles unde stà doug zile si trei nopti
si vede cele de mai jos: Piata Martirilor inconjurata de cladiri marete,
in mijlocul careia se afla o groapã adanca de trei stanjeni in care sunt
ingropati 700 oameni « civili revolutionari » (revolutia din 1830).
Spitalul « Sent Jan » in care bolnavii sunt foarte bine cautati, cull-
tenie mare, flori in toate camerile si o gradina mare si frumoasa in care
se plimba bolnavii.
Geamurile dela ferestrele acestui spital sunt mate si de o grosime
putin obisnuità, incat numai cu ciocanul se pot sparge.
Din toate spitalele pe care le vdzuse in calatoria lui, niciunul nu-1
egala pe acesta, in ceiace priveste marimea si curatenia.
Teatrul regal unde piesele se joaca in limba franceza, insä e actorii
destul de prosti »; 4 fabrica de horbote 1 de atä, in care fabrica daca
merge cineva sa o vizitariseasca trebue sà cumpere ceva, dar <toate
obiectele> sunt foarte scumpe ».
« Catedrala Sent Michel » foarte mare cu sapte arcade, altarele de
marmura neagra si alba:, iar geamurile ferestrelor zugravite cu tot felul
de sfinti; Palatul ducelui Daremberg cu odaile frumos mobilate, glastre
foarte mari de China, picturile fug, sunt « ran zugravite ».
Palatul judecatoresc foarte mare si vechi in stil gotic; Palatul
craiului Leopold (Leopold I, 1831-1865) « ce astazi este pe tron, foarte
bogat mobilat si cu tablouri prin toate odaile, oglinzi foarte marl,
peretii imbracati cu tapiserii de maltase si fir, usile de lemn acajiu,
glastre, ceasornice, tricheluri foarte mari de bronz si aurite, prin toate
parcile ».
Orasul are 125.000 locuitori, strazi frumoase si luminate cu gaz,
cladirile marete si bine aranjate, « oglinzi asemenea la toate ferestrele
caselor, pe dinafara puse in carlig de her sau in pereti. Obiceiurile lor
mai toate ca in Franta ».
Din acest oras pleaca. la Paris unde inchiriaza o camera pe cheiul
4 De Grand Auguste » no. 31, in care a locuit 47 zile, dela 24 Octomvrie
pana la II Decemvrie (1846), platind 45 franci pe luna « numai chiria
odditei, in care de abia ma puteam invarti, asa de mica era ».
Sederea indelungata la Paris i-a ingaduit sä vadà cu multa atentie,
tot ceiace era mai important, dintre care citez urmatoarele: Palatul

1 Dantele ordinare.

www.dacoromanica.ro
234 GEORGR POTRA

Luxemburg cu toate podoabele lui in care se gase0e 0 « Camera perilor

(deputatilor) din Franta, un salon foarte maret 0 mare, facut in forma
amfiteatrului din vechime, precum se facea la Romani.
Salonul luminarisit de ferestrele de sus dela bolta, jos de jur im-
prejur bancuri (band) imbracate cu piele verde, ince:pa:Ware pentru
300 deputati, fie§tecare banca de doua. persoane 0 la toate bancurile
scrise numele deputatilor, dator flind fiqtecare a §edea la locul ski ».
Tot in acest palat se aflä salonul in care se intrunea Senatul lui
Napoleon, apoi salonul in care §edea Napoleon cand venea la Camera
0 odaile in care locuia Maria de Medicis.
Palatul Invalizilor intemeiat de Ludovic al XIV-lea, 0 renovat
de Napoleon, in care vine regele de multe ori pentru a-1 vizita 0 atunci
« in toate locurile sunt pu0 invalizi de caraulk in care < palat > sunt
peste 3.000 invalizi, baltrâni faith' malini sau picioare, orbi, taieti, cei
mai multi din vremea lui Napoleon ».
Serviciul de masa al ofiterilor de aici este de argint daruit de Na-
poleon, impreima cu multe tablouri de pret 0 statuete pe care le-a
luat dela du0nani in ralzboaiele pe care le-a avut cu ei.
Monumentul de marmura al lui Napoleon se afla in mijlocul pala-
tului. In « chimitrionul » turnului acestui palat se afrà corpul imbal-
samat al lui Napoleon, pe care nu-i voie a-I vedea nimeni 0 calruia tocmai
atunci ii pregateau un mausoleu in interiorul palatului, conform ultimei
dorinte pe care o lasase. -
Palatul regal cu foarte multe bogatii inauntrul lui ; monetaria Sta-
tului ce are « feliuri de ma0nuri cu care fac monezile » etc. etc.
Camera deputatilor un palat foarte mare 0 bogat mobilat, pe jos
are Wernute covoare scumpe, iar u0le, aurite. Pe un perete, intr'unul
din saloanele Camerii, se afla o roatal mare alcatuital numai din stea-
gurile pe care le-a luat Napoleon dela duprani. Sala de §edinte in forma
de amfiteatru cuprinde 450 locuri de deputati, « in rândul intaliu in
frunte ed mini0rii in numar de p.se, la mijlocul lor prezidentul 0,
când urmeaza vreo neintelegere sau galcevire, prezidentul pune pallaria
in cap, atuncea edinta pentru acea zi este inchisk nimeni nu mai
poate zice nimic, nici aii mai cere voie a trece la catedrä de a mai vorbi.
Primprejurul peretior salonului doua randuri < de > logi in care ade
publicul, *Ina in logile din fatal, drept la mijloc, ed jurnali0ii, in logile
din dreapta, ambasadorii puterilor straine 0 pe celelalte, publicul ».
Institutul surzilor 0 mutior unde sunt 250 baieti 0 50 fete ce invata
sa scrie 0 sal citeasck precum 0 ate un mete0ig dupa dorinta.
0 parte din profesorii acestui institut precum 0 oamenii din ser-
viciu sunt surdo-muti. Ace0i copii sunt aa de bine « practisiti in a .

www.dacoromanica.ro
 STATELE EUROPEI l.A 1846-Z647 235

lor invatatura, incat nu numai te face sa intelegi ce iti vorbesc, dar

ei intre ei tin conversatii i orice semne le faci, te inteleg ; multi din
ei fac i uvrajuri (scrieri) ce le dau in tipar ».
Muzeul din palatul Luvru cu tot felul de antichitati i lucrari rare ;
numai tablourile celebre ocupa 20 saloane, iar alte 20 saloane sunt
pline cu vase antice de toate marimile, mumii egiptene etc.
Palatul dela Versailles, in apropierea Parisului, intemeiat de Lu-
dovic al XIV-lea i imbunatatit de tap ceilalti suverani ai Frantei,
care 1-au urmat.
Acest palat are o « gradina foarte mare impodobità cu tot soiul
de flori, havuzuri, copaci, iazuri 0 in vremea chid am fost de am vizitat
<palatul> au dat drumul apelor, care ies de peste tot locul, foarte
multe, pe havuzuri, iazuri 0 de pe la fantani.
0 priveli§te foarte frumoasd unde era multime de norod venit ma-
dins din Paris spre a vedea jocul apelor ».
Manufactura de portelanuri fine dela Sèvres unde se gasesc obiecte
foarte frumoase, dar i enorm de scumpe, o farfurie costa 300 franci,
iar un serviciu de masä 50.000 franci, un serviciu de ceai 15.000 franci,
un tablou de portelan 50.000 franci i o glastra de flori pana la 30.000
franci.
Manufactura de goblenuri care, de asemenea, sunt foarte scumpe
insa executate impecabil i i numai de foarte aproape se pot observa
cà sunt tesute, altfel zici ea' sunt pictate.
Coloana Vend6me, inaltà de 176 sail, turnata din tevile a 200
tunuri castigate de Napoleon in razboaele sale ; deasupra coloanei este
statuia lui Napoleon, iar de jur imprejurul ei, sculpturi ce reprezinta
razboaele lui Napoleon.
Aceasta coloana e captuOta cu piatra 0 are o scara foarte ingustä
ca de abia se poate urea pe ea un singur om « avancl i un ecou rasu-
nator ».
Piata Concordiei in mijlocul careia se afla o coloana inalta ddruitä
de pa§a din Egipt, « inconjurata cu fdnaruri de bronz poleite cu aur ».
«Fdnkina dela Grenel » (Grenelle) de 1.620 pa0 adancime, iar apa
se ridica la 420 pai inaltime, pe n4te uluci de fier foarte groase. Arcul
de Triu.mf « Le Toal » (Arc de Triomphe de l'Etoile).
Morga « in care casa pun pe oamenii ce-i gasesc morti pe UIità, sau
omoriti, unde-i tin trei zile pentru ca sä afle cine este mortul i spre
a se afla omorirea sa ».
Biserica «Stn. Sulpis» (Saint-Supplice) ce are 16 altare, peretii foarte
bogat auriti pana sus la boltà, un turn inalt de 400 scari avand i te-
legraf In varf, de unde se vede tot Parisul.

www.dacoromanica.ro
236 GEORGE POTR A

Catedrala Notre Dame, cea mai veche biserica din Paris, facutá
in stil gotic, cu cinci arcade sprijinite pe coloane groase i inalte pana
la bolti.
Biserica Madeleine foarte frumoasa poleità inauntru, peste tot, cu aur.
Panteonul o clädire frumoasa i foarte mare care mai inainte
a fost biserica. Acolo stint inmormantati oamenii care au facut fapte
mari pentru Franta, « neputand nimeni altii <a fi ingropati> nici macar
craii sau farniliile lor, dad.' n'au meritat
Gradina Zoologica in care sunt pasari i animale din toate partile
lumii si tot acolo se gaseste i gradina botanic5., acestea amandoua
la o departare de o orb'. de Paris ; gradina craiasca de laugh' palatul
Tuilleries ; gradina de lang5. palatul Luxemburg; gradina «Jan Jaluz *
in care vara se fac tot felul de petreceri, un fel de balci.
Gradina numita «.ato-ruj, afara de bariera Parisului, iardsi mare
d frumoasä si in care asemenea stint soiuri <de> petreceri, scrancioabe,
impuscaturi la tinta cu pistol, pusca, carabine, jocuri <de> biliard,
ghicitori, scaune de cantarit, de cercat puterea i altele multe. Apoi
este tin salon descoperit, pardosit cu nisip, foarte luminarisit cu gaz,
unde joaca publicul, aid a se pazi vreun etichet, cu paläriile pe cap
tigara in rnana n.
Ca acest salon sunt foarte multe in Paris, unde se distreaza lumea,
nepastrandu-se nicio etichetà, frecventate- mai mult de lucraltori.
Teatrul Italian uncle se joaca piese italienesti i frantuzesti, precum
baleturi frumoase. Prima cantareata a teatrului se numea « Grizi ».
Teatrul Odeon unde se joaca' piese cornice.
Numkul teatrelor din Paris este de 40 « dar nu am fost la toate,
fiindu-mi cu departare, cheltueli man i cu grija a te intoarce seara
tarziu, singur ».
Parisul e un oras mare aproape cat Londra, numárul locuitorilor
trece de un milion, stfäzile foarte strimte, de abia pot trece dotiä trà-
suri aläturea, iar pe unele nici atat, strazi largi sunt putine ins6 « mai
toate scarnave ».
Luminatul stlazilor mari cu gaz, iar strazile rnici cu ulei. Multe
din case sunt zidite slab si mai toate cu mansarda, acoperite cu un
« soiu de oale negrilate ce se arata a fi ca de plumb ».
Magazinele sunt foarte bogate in tot felul de märfuri, dar foarte
scumpe, precum scump este si traiul vietii. Restaurantele au vitrine
mari, cu geamuri dintr'o singura bucata, peretii acoperiti cu oglinzi,
iar mobilele imbrdcate cu cea mai bun5. catifea.
Orasul are dedesubtul lui catacombe, insa, din ordinul politiei, nu
pot fi vizitate de straini, fiinded multi din cei care au intrat In ele nu

www.dacoromanica.ro
 STATELE EUROPEI I.A 1846-1847 237

s'au mai intors, fiind omorati de calauzele lor ce spuneau mai apoi ca
s'au fa:tacit.
Prin mijlocul Parisului trece Sena pe malurile careia este foarte
primejdios sa treci noaptea tarziu, intamplandu-se multe omoruri pe
acolo, iar multe din casele de pe chei 4 n'au lumina soarelui nici vara,
nici iarna, mai vartos cele de peste Sena ».
Oamenii stint foarte isteti, iar lucratorii foarte 0 grobiani * ; petre-
ceri multe ziva i noaptea.
Restaurantele deschise pana la 12 noaptea, iar dela aceasta ora
inainte trebuesc inchise din ordinul politiei.
Trasuri 6o.000, omnibuzuri 0 tot felul de carete ; t bordeluri indestul
de multe, foarte mobilarisite ; grizete asemenea ce mai fieOecare stu-
dent are cate una ».
Dela Paris trecand prin Bruxelles i cu trenul prin vreo zo tuneluri,
ajunge la Colonia o in Oaturile Prusiei ». Colonia este un ora in forma
de cetate, nu prea mare, luminat cu gaz, negot putin, insa are o fabric&
ce face cea mai bunä apa de Colonia din toata lumea.
Din Colonia merge 42 pWe cu diligenta i ajunge la Hanovra.
Pe drum ceilalti calatori care se gaseau in diligenta, fiind nemti, se
opreau la fiecare po0ã de mancau 0 beau, lucru foarte curios pentru el.
La Hanovra ajungand noaptea, n'a putut sà vada nimic, cu atat
mai mult cà a trebuit sà piece imediat cu trenul la Berlin unde a stat
ii zile 0 a vazut cele de mai jos: Palatul lui Frederich Wilhelm IV
(1840-1861) ce era pe tron ; « mobila din odai, scaunele i canapelele
de baga tapisarisite cu tapiserii de fir 0 matase, bagdadiile bogat
aurite, soiuri < de> statui pe ele, de ivor i aurite, multe din odai au
peretii suflati cu aur, asemenea mai multe cu bagdadiile i peretii numai
oglinzi i deasupra oglinzilor flori de bronz suflate cu aur, iar unele
cu pervazuri de argint, u01e aurite ».
Salonul unde se incoroneaza regele, foarte bogat mobilat i cu poli-
candruri de mare pret, perdele de fir 0 multe alte lucruri pretioase.
e Pe jos parcheturi de care nici la un palat nu am vazut, dar nici in
toata Europa nu poate fi aa 0 mai frumos, de mahon i alte soiuri
de lemn, feliuri de chipuri i flori pe ele, in care palat au ezut si
Napoleon, care odai insa, astazi, se afla in (cu) acel mobilier de
atunci ».
Arsenalul, o cladire foarte mare ce are pe dinafara statui de piatra ;
palatul Universitatii i Biblioteca Statului.
Palatul Sans-Souci dela Potsdam cu o gradina foarte mare in care
locue0e regele in timpul verii, Insã palatul 1-a vazut numai pe dinafara,
deoarece nu era acasa « acel ce avea cheile palatului *.

www.dacoromanica.ro
 238 . GEORGE POTRA

Aläturi de acest palat este un altul nou, mult mai mare, in care
sunt diferite saloane ce servesc la festivitati 0 petreceri.
Operhaus, cel mai mare teatru din Berlin, cu u0 din lemn lustruit,
geamurile dintr'o bucatä, policandru cel mare aurit luminat cu gaz,
iar altele mai mici pentru lumanari ; orchestra bung. 0 decoruri fru-
moase. Spaniola Garjia este prima cantareata, iar Talioni, Serito 0
Seulion cei mai buni balet4ti din toata Europa.
In afara de acesta a fost 0 la alte teatre, dar nu prea i-au placut;
teatrul italienesc are orchestra 0 art4ti « foarte prc4ti ».
Cazinoul Coblan unde se dau numai baluri mascate 0 unde « joaca
publicul dupa comanda lui Tantmaister, neputand nime a juca inaintea
comandei lui ».
Statuia Feldmarealului Blucher eroul ce a contribuit foarte mult
la infrangerea lui Napoleon la Waterloo.
, Un muzeu foarte mare in care sunt tablouri « ram zugravite », ma-
joritatea religioase 0 alte lucruri daruite de tarul Rusiei, Nicolae I.
Berlinul este un ora mare, cu strazi largi 0 « foarte bine impartite
incat strainul nu poate a sa rataci ». Pe deasupra raului Spree ce trece
prin mijlocul ora4u1ui sunt poduri m4catoare.
« Targu luminarisit cu gaz, base: cand este lunä nu sa aprinde gazu
pe ulite, de0 s'a intamplat (de. multe ori) a fi intunerec sau
neguri ».
Populatia de 400.000 oameni, cladiri solide 0 frumoase, « magazine
putine 0 nu bogate ca in alte targuri mari ».
Teatrele 0 toate localurile de petrecere nu sunt deschise cleat
pana la ora 10 seara 0 numai in timpul carnavalului nu se respecta
aceasta regula.
Dela Berlin plead la Lipsca unde locuWe la hotelul Saxa, destul
de mizerabil o insà cel dintai in Lipsca ».
Oraul este mar4or, pravaliile « facute in asemanare ca pe la noi »;
strazi strimte, luminate cu gaz ; locuitori, 140.000.
In ziva de 27 Decemvrie se duce din Lipsca cu trenul la Dresda
unde sta. 7 zile 0 vede urmatoarele: Monumentul lui Moreau, gene-
ralul ce conspirase in 1804, alaturi de Pichegru contra lui Napoleon
0 fusese omorit in timp ce se gasea in armata du§mana lui Napoleon,
range'. Dresda, chiar de frantuji.
Fabrica unde se scoate gazul de luminat din carbuni de pamant ;
« in fabrich o putoare foarte mare 0 vara o caldura pana la 8o
graduri ».
Targul Pirna, foarte frumos 0 romantic, la douà ceasuri departare
de Dresda, unde este un spital de nebuni.

www.dacoromanica.ro
 STATELE EUROPEI LA 1846-1847 239

Palatul regal in care locueste craiul Frederich August ce este pe tron ;

din camerile acestui palat sase sunt pline cu obiecte de bronz, fildec,
coral, cristal, chihlimbar, smolt etc., iar una, numai cu juvaeruri craesti.
Palatul « Svingher » (Zwinger) cu o grading frumoasä ce are in
mijlocul ei statuia lui Frederich I, craiul Saxoniei.
La parterul acestui palat se aflä muzeul militar care cuprinde tot
felul de arme vechi i noi, precum i o casca de fier In greutate de 20
kg pe care o purta pe cap August cel Mare, o palarie in trei colturi a
lui Petru cel Mare si o 6 pereche de ciobote » a lui Napoleon, taiate di-
napoi, dela razboiul de langa Dresda, udandu-se de ploaie i neputan-
du-le scoate in graba le-au spintecat, asemenea papucii de atlas alb
cusuti cu fir pe care i-a purtat in picioare la incoronare.
Palatul numit Japonez in care stint tot felul de portelanuri vechi
noi, in numär de 80.000, atat din Germania cat si din Franta, Anglia,
China si Japonia.
Teatrul regal in forma de amfiteatru, unde se joaca piese in
limba nemteasca ; artisti netalentati, decoruri frumoase, orchestra
foarte mare.
Dresda are 90.000 locuitori ; strazile sunt strimte, intortochiate si
luminate cu gaz, iar in jurul orasului se gasesc pozitiuni admirabile
unde lumea se duce in plimbare.
Pornit din Dresda trece prin Halle, Kulenbach, Nurnberg, Donau-
bert (Donauwörth), Augsburg si se opreste pentru 12 zile la Miinchen
locuind la un han de pe Mallerstrasse no. 1.
La Miinchen vede: palatul craiului Ludwig I ce este pe tron, iar
intr'un iatac al acestui palat se gaseste camera in care a dormit Na-
poleon; o camera cu peretii auriti i plini cu tablouri mici, pictate pe
fildes, un policandru foarte frumos sculptat dintr'o bucata ; salonul
tronului foarte luxos unde se gasesc 18 statui ale crailor ce au fost pe
tronul Bavariei.
Palatul de varä al craiului dela Nymphenburg langa München
si multe alte palate foarte interesante.
Manufactura de portelan dela Nymphenberg unde se pot comanda
cumpara tot felmi obiecte pretioase, de portelan ; manufactura unde
se picteazà pe sticla, cea mai renumita din toata Europa.
Statuia lui Maximilian fost Crai al Bavariei; statuia numita Ba-
varia reprezentand o femee, cu patru lei langa ea, ce se lucreaza de opt
ani si mai trebue Inca trei ca sa fie gata.
Obeliscul de bronz din piata Carolina, inalt de zece stanjeni, facut
in amintirea celor treizeci de mii de bavarezi ce au murit la Hanau
in lupta cu Ruii, la 1812.

www.dacoromanica.ro
240 GEORGE POTRA

Palatul uncle se afla peste 300 trasuri regale, atat vechi cat 0 noi,
gull poleite cu aur 0 doua carete noi, aurite peste tot, de care se folo-
se§te Craiul la marile parazi.
Holleatru, foarte mare, cu patru randuri de loji o actorii nu tocmai
pro§ti iar orchestra foarte bung * ; Odeonul, o sala foarte mare 0 inaltà
unde se fac petreceri pentru public, baluri mascate, concerte, unde ades
vine 0 Craiul cu familia ; Sala care se nume§te muzeu, un salon foarte
mare'unde se fac adunari, antret slobod numai pentru cei ce se abona-
risesc, iar abonatii pot duce pe un strain acolo sub a lui cheza§ie, fdra plata,
norod insa de rand nu poate intra, de multe ori vine 0 Craiul 0 Craiasa ».
Biserica catedrala numita Frauenkirche cu trei arcade 0 treizeci
altare ; biserica Ludwigskirche, mica insa, cu o picturà foarte frumoasà
in fresca ; biserica din Forstadt (= mahala) facuta in stil gotic « fere-
strele zugravite foarte frumos 0 inalte pana in acoperamant »; biserica
Basilica (Sf. Bonifaziuskirche) in stil grecesc, dar catolica, cu peretii su-
flati in aur 0 cu cinci arcade sprijinite pe 66 coloane de marmura,
dinteo bucata fiecare 0 numai o singura coloana pretue§te 4.000 flo-
rini de Bavaria.
Biserica greceasca intemeiata cu ocazia incoronarii lui Otto (Othon,
1832-1862) ca rege al Greciei, al treilea fecior al lui Ludwig I,
Craiul Bavariei ce este pe tron, care biserica se tine cu cheltuiala lui
Otto in cinstea natiei grece§ti pe care el o ocarmue§te »,
Munchen-ul este un ora§ mare insa cu strazi strimte 0 rau impartite,
luminat cu gaz, casele solide 0 frumoase, iar pe acoperi§ toate au
o sarma de tras fulgeru *, multe din case sant berdrii.

Din Munchen pleaca cu diligenta la « ardin » un mic targulet ce

desparte Bavaria de Austria ; acolo ffind \ram& a fost cercetat el 0
bagajele lui 'Ana « la cel mai de pe urma petec ».
De aici merge la ora§elul Linz in apropierea caruia trece Duna-
rea. a Din Linz pana la targurile ce se numesc Mont 0 Podvais (Bud-
weiss) este drum de fer care ins& umbra: cu cai, iar nu cu abur ».
Ajuns la Viena locue§te la hotelul o Kiinig von Ungarn », recomandat
ca foarte bun insa calatorul nostru il gase§te o foarte prost ».
In timpul cat a stat in acest ora§ a vazut urmatoarele: Biserica
Sf. tefan ce are un turn inalt de 550 scari, putin cam lasat intr'o parte
0 in care s'a urcat, dar nu 'Ana sus, Hind greu de suit, deoarece scara
de lemn era facuta din o fu§tei, iar nu de scanduri ». In turn se afla
un clopot ce are a lärgimea de zece stangeni nemte§ti (un stangen
nemtesc are §ase palme domne§ti) care clopot se trage numai la zile
mari 0 in care stint varsate mai multe tunuri luate dela Turci cand
au inconjurat Viena » (1683).

www.dacoromanica.ro
 STATELR nIIROPEI I,A 1846r847 241

Cabinetul mineral in care se afla pietre minerale din toata lumea,

pietre scumpe, schelete de animate vechi si. noi etc. etc.
Diferite monumente, statui, pinacoteci, teatre, gradini in oras si
afara din oras.
Elizeul compus din mai multe saloane de petrecere « care toate sunt
facute intr'o hruba de pivnitk cu douà randuri in jos, in pamant (ilia-
untru este) o caldurà ce covarseste pe a feredeului, unde sunt mai
multe muzici si joaca soiuri de oameni, imbracamintea lor inchipuità
a mai multor natii ».
Tot in acest Elizeu se afla un coridor cu linie feratk pe care mer-
geau carute de lemn, acute in forma veche si trase de un cal. Caii si
vizitiii aveau aripi de carton « si cine pldtea se suia in ele si il plimba
dela un capat pana la altul. Acest salon numai iarna, in vremea caste-
gilor, este deschis, iar vara foarte rar sunt in el asemenea petreceri ».
Odeonul un salon lung de 72 stangeni nemtesti, iar lat si inalt de
cate 6o, unde se joaca cadril si de multe ori se \raid la acest joc, pang
la 3oo perechi; de altfel sala e foarte mare ca pot incapea 3.000 per-
soane.
«Hofoperteatru» unde canta Linta « cea dintai cantareata in toata
Europa, glasul ei covarsea orchestra ».
In Viena a stat numai sapte zile regretand cã n'a putut vedea,
tot ceiace era interesant de vazut. Orasul are 380.000 locuitori in afara
de 40.000 straini, strazile strimte, bleat pe unele din ele nici nu pot
umbla trasurile, numai cateva sunt mai largi, pardosite cu piatra.
4 Dughenile destul de bogate, dar mare deosebire de ale Parisului, cà
pe la zece ceasuri (seara) toate sunt inchise.
Politia prin toate ungherurile si totul ce sä lucreazä si sa face in
oras indata este stiut si. politiei ».
In 27 Ianuarie 1847, pleaca din Viena la Lemberg trecand prin
Lipnic si Tesin (Teschen) unde a pierdut diligenta in care se gdsea,
deoarece la poarta acestui oras cand conducatorul diligentei a oprit
sa dea plicul cu scrisori, el a crezut ca acesta zaboveste mai mutt si
a intrat intr'o cofetarie sä se incalzeasck insa conducatorul n'a stat
cleat foarte putin si. crezand cal tori pasagerii sunt in diligentä, cu atat
mai mult ca ii vazuse si lui suba si il considera invent in ea, a pornit
inainte, dar mai apoi a vazut lipsa lui si 1-a asteptat la cealaltä statie,
.1.4ilev.
Dela Viena pada la Lemberg sunt targusoare si sate « intocmai ca
la noi, cu poieti cum sunt la satele razasesti ».
In Lemberg a locuit la unul din cele mai mari hoteluri 4 dar foarte
ran si scarnav », sezand numai douà zile si acestea numai in casa,
16
www.dacoromanica.ro
242 GEORGE POTRA

deoarece directiunea hotelului, poate 0 politia, il considera spion ea' in

tot momentul « unul intra 0 altul ie§ea dela mine din odaie, intre-
bandu-m g. de nu am trebuintg de ceva, trimitandu-mi in cele din
urmä chiar o femee ca sa ma ispiteased ».
Oraul Lemberg e mare 0 frumos, cu strdzi 0 bulevarduri largi,
luminate cu oloi, « vara trebue sa fie indestul de frumos, dar unde nu
vezi alta decat jidani *.
Dela Lemberg in 45 ore cu diligenta ajunge la Cernauti, trecand
prin Tarnov unde täranii omoriserà pe proprietarii mo0ilor pe care
lucrau, Stanislawow, Kolomea « unde am dat 0 peste Balc la hotelul
unde am mers sa manânc seara * 0 alte targuri mai mici.
Dela Lemberg pang la Kolomea a trecut numai prin locuri sterpe ;
ajuns la Cernauti locue§te la hotelul Moldova, dar numai cloud ore,
deoarece i s'a ivit ocazia sa plece cu sania unui jidov harabagiu care
1-a dus in patru ore 'Ana la granita Mihäilenilor, de unde a trecut in
Moldova.
Dela Mihaileni pleaca cu « pota » pentru care plate§te 127 lei 0
jumatate 0 35 lei bac§4 surugiilor 0 astfel peste patrusprezece ore
ajunge la o E0 * (Ia0) in dimineata zilei de 4 Fevruarie 1847.
Probabil ca ajuns in Ia0 ajunsese 0 acasa, deoarece insemnarile
lui se opresc aici.
Bucureti GEOR GE POTRA

RESUME a
Pendant Vann& 1846-1847 un boyard de la Moldavie connu sous
le nom de Iorgu entreprend un voyage de plaisir dans tous les Etats
de l'Europe. Comme son voyage durera assez longtemps il se prévoit
avec tout le nécessaire et une grosse somme d'argent pour pouvoir
aussi emporter a son retour des choses de valeur.
Son voyage a duré depuis le 20 mai 1846 jusqu'au 2 février 1847
et les depenses de sa route et des objets achetés s'elevèrent a. la somme
totale de 9840 lei, assez importante pour ces temps-là. Etant MI
grand boyard il pouvait se permettre de voyager seulement en chemin
de fer, avec la diligence et ne se dépla9ant qu'en premiere classe. Pendant
tout son voyage il note le cours des monnaies des differents pays en les
comparant avec le cours de change du ducat. Il a note de même
avec une minutiosité extraordinaire tout ce qu'il a vu, en signant son
nom dans les registres des toutes les institutions qu'il avait visitées.

www.dacoromanica.ro
 STATRLE EUROPE! I,A 1846-1847 243

Son voyage suit le suivant itinéraire: Jassy-Galatz, de Galatz

Varna en passant par Toultcha et Soulina. Il descend a Varna et
visite la vile, peu peuplee, aux rues etroites et les maisons construites
en bois.
Les embouChures du Bosfor lui offrent des splendeurs que personne
ne serait capable de décrire. A Tzarigrad il y regne une grande mal-
propreté dans les hotels et il visite en hate les objets intéressants de la
vile. Le contraste de la civilisation occidentale avec celle orientale
le preocupe excessivement. Ii assiste aux ceremonies en honneur du
Sultan. Il quitte Tzarigrad (Constantinople) et se dirige vers Athene
en passant par Smirne.
A Pirée il fait la quarantaine et arrive a Athene en voiture. La
ville lui offre bien de choses interessantes, mais il évite de visiter ses
allentours oii les malfaiteurs guettent les étrangers surtout apres minuit.
Ii revient a Pirée et s'embarque pour Corfou en traversant Luntrachi
et Patras. A Corfou ii prend un bateau anglais, Vulcan, il passe par les
iles Ioneenes, la Kephalonie, l'Itaca et Missolonges, et arrive a Ma lte
oti il visite la vine qui est pleine de mendiants et des malhonetes gens.
De Malte il voyage pour Naples avec le bateau napolitain Hercu-
lanum en visitant a son passage Syracuse, Catania, Messina, Santa
Giovana et Pizzo. A Naples il constate la cherté des loyers et des ali-
ments. En special la cérémonie de l'enterrement est tres curieuse. De
Naples il voyage a Civitavecchia et passe en diligence jusqu'i Rome.
La \Title de Rome est entourée d'une muraile de 28 portes qui se ferment
le soir étant surveillees continuellement par des soldats. Ii assiste h
l'intronisation du Pape en notant tous les details de la cérémonie du
cortege et de l'habillement de chacun. Le public est plein de joie, la
ville est tres joli illuminée le soir. De Rome il traverse en diligence les
bourgades Ronciglione, Viterbo, Acquapendente, Radicofani, S. Qun-
rico, Buonconvento, ou la diligence est tirée par des boeufs, Monteroni
et Siena ofi ii remarque des tres belles femmes. Florence est une belle
ville entouree de hautes =raffles. De Florence il se rend a Venise,
vieille vile sillonée par des canaux, aux rues si étroites que deux per-
sonnes ne peuvent les traverser a ea& illuminée au gaz, et les maisons
peu resistentes. De Venise il arrive a Milan qui est une grande ville,
éclair& au gaz, avec 170m0 habitants et des nombreux visitateurs.
En continuant la route par Pavia il arrive a Genua. Ici seulement trois
rues sont regulieres, les autres ont des pentes et des montées qu'on
ne peut traverser qu'a pied. Elles sont éclairées a l'huille. La ville de
Genua ressemble a Naples ayant des maisons baties de dales en pier-
res avec des belles terrasses encombrées de fleurs.

www.dacoromanica.ro
26*
244 GEORGE POTRA

De Genua il traverse la Mer Adriatique et arrive a Marseille qui est

un port malodorant a cause de l'eau salée qui devient stationnaire dans
les golfs étroits. Les marchands achetent les marchandises arrivées,
la vile est eclair& au gaz. A Lyon il assiste aux affaires de la Bourse.
Il visite l'hOpital Hotel Dieu avec 1500 lits qui sont entretenus gratui-
tement. Des petits bateaux circulent sur la Sa One et le RI:One. De
Lyon il atteint Orleans et apres 5 heures il arrive a Paris ou II demeure
10 jours. D'ici il part a Rouen et ensuite vers Londres mais n'ayant
pas de course le bateau s'arrête 3 jours a Havres. A Havres II n'y a
rien d'important a voir que le flux et le reflux.
A Londres, les jardins publics sont fres peuplés et sur les plaines
autour de ces jardins on paye pour la pature de ces animaux. On y
trouve de meme beaucoup de lieux de districtions. II a l'occasion d'asister
aux debats de la Chambre des Lords et a la Chambre des Communes.
L'institut des aveugles et l'hôpital des fous l'interessent beaucoup.
Les brouillards encombrent la ville depuis novembre jusqu'en janvier,,
empechant toute visibilité. Les rues et les maisons sont pour cela éclai-
rées toute la journée. Les nobles passent ce temps a la campagne ou
l'étranger. La ville est tres grande, mais les maisons sont toutes noires
de brouillard et peu resistentes. On y voit les habitants, chaussés de
sandales en bois et beaucoup de voitures approximativement 6o.000.
Le repos de Dimanche est strictement respecte.
De Londres il se dirige vers Anvers en passant par Ostende, un petit
port sans importance. A Anvers la vile est illuminée au gaz, les maisons
en style gothique sont prévues a leurs portes des miroirs par lesquels
ont peut observer la personne qui entre a l'interieur. D'Anvers il arrive
apres 12 heures de voyage en diligence a Utrecht et de la a Amsterdam.
La route est incomparable de beaute ; les plaines sont couvertes de
fleurs. Les arbres tondus offrent un spectacle ravissant. Dans le voi-
sinage d'Amsterdam il visite Saardam oa se trouve le petit atelier oil
l'empereur Pierre le Grand apprenait le metier de constructeur des
navires a toile. Ici beaucoup des rues sont traversées des canaux comme
les rues de Venise. Ii y regne partout une proprété tres grande, l'eau
potable est apportee d'Utrecht. Le climat est tres malsain et seulement
la minutieuse propréte defend la vile de la contagion des maladies.
Les maisons ont toutes une haie comme en Moldavie et les voitures
ressemblent a celles des Tziganes de Iassy.
Il visite ensuite Hague oh habite le roi. Ici l'air est tres pur. La
vile est propre et ne compte que 7000 habitants. De Hague il arrive
apres 2 heures a Rotterdam. Ici il fait la constatation que toutes les
vines de la Hollande sont tellement pareilles qu'on ne peut les distinguer

www.dacoromanica.ro
 STATELE EUROPEI LA 1846-1647 245

une de l'autre. A Bruxelles il visite l'Hôpital o Sent Jan » oil les malades
sont tres bien traités, et la proprété et tres grande. Les vitres ont une
grosseur exceptionelle. Cet hôpital est incomparable aux autres qu'il
a visité pendant son voyage.
D'ici il revient a Paris oil il sejourne un mois et demi et visite minu-
tieusement tout ce qui est important dans cette metropole. Il décrit
absolument tout d'une maniere tres precise. Paris est une vile a peu
pres comme Londres avec un million d'habitants, aux rues assez larges
mais sales. Quelques-unes sont éclairées au gaz, les autres a l'huile.
La cherté des marchandises prédomine partout. Les restaurants sont
luxueusement meubles. Les catacombes de la via ne peuvent etre
visitées par les étrangers car les visitateurs sont souvent assasinés par
les guides en invoquant apres le pretexte de s'etre égares. Aussi la
promenade sur les bords de la Seine présente des dangers pour les
étrangers car beaucoup des crimes y étaient commis par les apaches,
les maisons n'ayant a ces lieux, la lumiere du soleil ni l'été ni
l'hiver.
De Paris il passe de nouveau par Bruxelles pour arriver a Cologne,
il visite ensuite Hanovre et Berlin et le Palais Sans-Souci a Potsdam.
Berlin est une grande ville aux rues tres larges propres et regulieres.
Elle est eclairé au gaz. Il y en a 400.000 habitants. On y voit des mai-
sons solides des beaux magasins bien assortis. Les théâtres et les lieux
de districtions ne sont ouverts que jusqu'a 10 heures du soir excepté
les fetes du Carnaval. Apres Berlin, il visite Lipsca, dont les magasins
ressemblent a ceux de la Moldavie. Dresde avec 90.000 habitants a
ses rues etroites et irregulières mais les allentours de la vile présentent
des paysages admirables frequemment visites par les habitants. Apres
Dresde il passe en revue les localités: Halle, Kulenbach, Nurnberg,
Donauwört, Augsburg et Munchen. Cette ville est assez grande, ses
maisons sont solides et elles possedent toutes « un fil de fer pour attirer
le tonnerre ». Beaucoup de maisons sont des brasseries. De Linz jusqu'à
Budweiss il part en chemin de fer qui circule tire par des chevaux.
A Vienne la majorité des rues sont etroites, mais partout le pavage
est en pierre. De Vienne il part pour Lemberg en passant par Lipnic
et Teschen. Des Vienne jusqu'a Lemberg a peu pres tous les faubourgs
et villages ressemblent a ceux de la Moldavie.
Lemberg est une grande et belle ville aux boulevards larges et bien
éclairés. 11 fait beau en été, mais la majorité des habitants sont des Juifs.
De Lemberg il fait 45 heures en diligence pour arriver a Cernowitz
et d'ici en passant par Mihkleni il arrive a Jassy ou s'acheve cet inte-
ressant voyage du boyard moldave.

www.dacoromanica.ro
 LUCRURI NOI DESPRE CRONICARUL
DUMITRACHE
.
Publicand, in anul 1888, Istoria evenimentelor din Orient', opera
ie0ta din slabele resurse de stil ale lui Dumitrache stolnicul, personagiu
apartinand secolului al XVIII-lea, V. A. Urechia arata in notele 2 dela
sfar0tul cronicei, a nu poate preciza numele de familie al cronicarului,
dar ca va cerceta actele din arhiva Eforiei Spitalelor, unde nadaj-
duia s5.-1 descopere pentru a-1 comunica Academiei.
Nu qtiu daca Urechia va fi rascolit hartilie vechi ale Eforiei, dar este
cunoscut cercetatorilor cä el n'a putut anunta in tot restul vietei sale,
neamul modestului cronicar.
In ultima vreme, rasfoind 0 eu pe indelete materialul documentar
din arhiva citatei institutiuni bucure0ene, am dat peste mai multe
hartii scrise de insu0 vrednicul dregator Dumitrache, care a ocupat
functia de epitrop al manastirii 0 spitalului Pantelimon in anii 1764
1796. Ele cuprind multe informatiuni din viata cronicarului, dar nu
dau nici o indicatie cat de \raga asupra familiei lui.
Identificarile cronicarului Dumitrache cu Dumitrache Varlaam 3
sau cu Dumitrache Cazanescu zaraful 4 s'au dovedit 5 lipsite de

1 In Anal. Acad. Rom., s. II, t. X (1887-1888), Bucure§ti, x888, p. 351-480.

2 Ibidem, p. 476.
a N. Iorga, Isl. lit. ram. in sec. XVIII, t. II, Bucure§ti, 1901, p. 108-112;
idem, Studii i documente, V, 1903, p. 505 nota. In Istoria literaturii romcine0i,
Bucure§ti, 1929, p. 122, autorul renunta la identificarea facutd.
a I. C. Filitti, Cine e cronicarul Dumitrache?, in Cony. Lit., 1925, p. 827
0 urm.
5 Idem, Cronicarul Dumitrache, in Rev. Isl. Rom., III (1933), p. 194 §i urm.

www.dacoromanica.ro
 LUCRURI NOI DESPRE CRONICARUI, DumITRACHE
247

temei, asa ca chestiunea neamului acestui personagiu ramane Inca

deschisa.
La cele ce s'au publicat de d. Filitti in paginele acestei reviste,
pot adauga insa stiri noi. Pang acum s'a urmarit viata stolnicului Du-
mitrache cu incepere dela anul 1764, necunoscandu-se evenimente
anterioare relative la el. Astazi se poate vorbi de viitorul cronicar
plecancl dela 1745.
La 2 Fevruarie 1745 1, un Dumitrache logofatul de divan scria o
carte de judecatá velitilor boeri, in pricina dintre Gherasim, egumenul
manastirii Poiana 2 (Prahova) i Athanasie serdarul, nepotul medel-
nicerului Pantazi, pentru stap.anirea unei pivnite de piatra, asezata in
« ulita unde se frdnge fiend 3, din Bucuresti, pe care spunea egumenul ca
Toma Cantacuzino spatarul, ctitorul ei, o inchinase mangstirii iar vladica
Dionisie « Tiroloi )), un Inainta ál lui Gherasim la Poiana, o vanduse
apoi lui Pantazi medelnicerul, de uncle a trecut asupra lui Athanasie 4,
care a vândut-o in urma manastirii Coltea. Prin aceasta carte de jude-
cata, velitii boeri anulau vanzarea facuta de vladica Dionisie i repu-
neau manastirea Poiana in posesia pivnitei, iar Constantin Voda Ma-
vrocordat intarea anaforana.
Dar manastirea Poiana a pierdut apoi acest act in valmasagul vre-
milor i pivnita a trecut iaräsi asupra manastirii Coltea. Tocmai in
Fevruarie 1777, egumenul Acachie dela Poiana a redeschis judecata
pentru acel imobil rentabil din Bucuresti, infatisand judecatorilor numai
Eforia Spitalelor Civile, Arhiva contenciosului, act necatalogat.
I Pentru aceasth mAnAstire, a se vedea: preotul D. BAdiceanu, Mdndstirea
Poiana, in Bis. Ott. Rom., LVI (1938), p. 205-229. Autorului nu i-au fost
cunoscute numele egumenilor Dionisie i Gherasim, cuprinse in actul ce men-
tionez. Despre Gherasim vorbeste i un document din to Aprilie 1743, phstrat
in cartonul negru no. 98 Matita -- din arhiva Eforiei. La 4 Mai 1751, aflu ca
egumen In Poiana pe arhimandritul Calinic (Emil si Ion VArtosu, A§ezdmintele
Brancovenegi, Bucuresti, 1938, p. 85, no. 133). Phrintele BAdiceanu arath numai
ch. Acachie a condus mandstirea inainte de I Iunie 1797 * (cf. Rev. cit., p.
227); eu pot preciza ch. functiona ca egumen in Pevr. 1777.
3 Documentul din 29 Martie 1777 precizeazA ca acea pivnith era 4 aldturea,
lipitd de hanul Colfii d
4 Acest Athanasie era serdar in 1745. A ajuns apoi mare paharnic i in
Martie 1758 nu mai trhia. A lásat In urina o fath., PAuna, care s'a märitat cu.
Nicolae Argetoianu, biv ceaus de aprozi. La 5 Martie 1758, Argetoianu vindea
casele i locul de zestre din mahalaua ZIAtari lui Dumitrasco Racovita vel
vistier drept 3250 taleri, de oarece socrul shit Ihsase la moarte datorii mari.
Prin urmare, Athanasie nu mai putea fi in viatA in 1782, cum s'a scris (v. I. C.
Filitti, Arhiva G. Gr. Cantacuzino, Bucuresti, 1919, p. 12, nota 4). D. Racovith
Ii sprijinea dreptul de cumpArare arAtand eh era var cu a Voichita, sotia cea
dinthi a medelnicerului Pantazi (cf. Ef. Sp. Civ., acte necatalogate).

www.dacoromanica.ro
 248 I. IONAKII

o c6pie dupä hotarirea din 1745, pe care o obtinuse dela patriarhul

Ioanichie din Constantinopol, lipsita de vreo iscalitura de intarire,
# farà numai, in dosul aceii côpii, da acum marturie dum<nealui>
med<elnicer> Dumitrache, cum cà s'au judecat atunci, in zilele marii
sale Costandin Vod< a > Mavrocordat, proig< u >m< e >n< ul > Gherasim
cu raposatul Athanasie sard<ar>, nepotu med. Pantazi, pentru acea
pivnitá la divan, 0 pe acea hotarare, ce sa coprinde int'acea cdpie,
insu0 cu maia dumisale au scris cartea de judecatä...»I.
Ori medelnicenil Dumitrache din anul 1777 nu este altul decat
povestitmul razboiului ruso-turc din anii 1769-1774 0 epitropul spi-
talului Pantelimon, la care se gasea inchinall 0 manastirea Poiana 2
Anaforaua catre domn, redactata la 29 Martie 1777 0 cuprinzand
pasagiul citat, este iscalitä printre altii 0 de Dumitrache Varlaam
vel paharnic, de unde rezultà limpede cà cronicarul nu era « Varlaam ».
Tot in anul 1745, la 23 Pevruarie 3, logofatul Dumitrache scria
cartea de judecata pe care Constantin Brancoveanu vel clucer §i alti
judecatori o dadeau in pricina dintre cativa megiqi din Halbud (Dam-
bovita) cu egumenul Antonie dela manastirea Tarpor 4 (Prahova).
La 15 Iulie 1746 5, Const. Dudescu vel vornic &Idea o hotarire cu
privire la stapanirea unui loc din mahalaua Antim din BucurWi, pe
care o reclama jupaneasa Balaa, sotia raposatului Mihai post. Rudea-
nu 6, iar in cronica divanului o transcria acela logofat Dumitrache.
In Octomvrie 1747 7, Dumitrache logofatul scria episcopului Me-
todie dela Buzau, ca -s'a infat4at in douà randuri la divanul domnesc
cu. Toma Arion, in pricina mo0ei Iasul (Braila), # pentruca acum jude-
catori nu sant, fiindca sa' aflà tori la deal ».
1 Eforia Spit. Civ., act necatalogat.
s Dinteo condicä a spitalului Pantelimon, inaritá cu iscalitura lui Stefan
ViicArescu vel log. 0 cuprinzind insemnAri cu incepere dela 15 Oct. 1750, se
vede cam'anAstirea Poiana se gasea inchinata la Pantelimon de la 7 Iunie 1750.
Aláturi de ea figureaza: Brebu, Gdiseni, Cobia, Cornet, Titireci §i Maxineni.
Se aratà acolo di schitul Lespezile a fost inchinat aceluiaa aezámânt, la 15
Mai 1752, de Pfirvu MAgureanu biv vel medelnicer 0 de fratele gm, Mihai Ma-
gureanu <Cantacuzino> biv vel arma§. Prin urmare, inchinarea manastirii
Poiana pleaca din 1750, nu din 1752 cum a admis párintele Bádiceanu in
monografia citatil (cf. Bis. Ont. Rom., LVI, p. 211).
3 EL Sp. Civ., arh. cont., act necatalogat.
4 Pentru acest litca§, a se vedea I. Iona.,cu, Mdndstirea Tdrg§or, in Bis.
Ort. Rom., LVI (1938) 0 extras.
6 Arh. St., Mitropolia Bucuregi, cond. 5, f. 257.
6 Asupra acestui boer, a se vedea I. Iona.,cu, Biserici, chipuri 0 documente
din Olt, I, Craiova, 5934, P. 135-136.
s Arh. St., Episcopia Buzdu, cond. 3, f. 5081/.

www.dacoromanica.ro
 LUCRURI NOI DESPRE CRONICARUI, DUMITRACHE 249

La I Mai 1754 1, Dumitrache acum biv treti logofat semneaza

ca martor intr'un zapis prin care Barbu Vácarescu vel vornic cumpara
niste tigani. Se pare ca logolatul nu era in gratiile lui Constantin
Voda. Racovita, socotit probabil ca om al Ghicule*tilor i Mavrocor-
datilor.
La 12 Martie 1758 2, Constantin Mavrocordat dadea un hrisov prin
care confirma lui Dumitrache Racovita vel vistier, stapanirea unor
case cu carciuma i locul lor din mahalaua aatari, pe care le cumparase
cu 3250 taleri dela Nicolae Argetoianu 0 dela sotia acestuia, Palma,
fiica raposatului Athanasie biv vel paharnic a. Actul fu intocmit si
scris de Dumitrache, acum vtori logofat.
S'a scris 4 cä in anul 1764 era epitrop la Pantelimon, fara a se putea
preciza cand a trecut el in aceasta dregatorie. In biserica lui Grigorie
Voda Ghica dela Pantelimon se afla un Minei grecesc, pentru luna
Mai, tiparit la Ianina in 1730, pe a carui scoarta, in interior, se poate
ceti urmatoarea insemnare:
« Mai. t Sd <se> Viie cd s'au aldzat epitrop la aeastd mdndstire a
Sfdntului Pandeleimon, Dimitrache vt< ori> log< o >f< dt>, din porunca mdrii
sake> Ion ,S.telan Racovif<d> Voevod, la odastd kind, 21 dni, 1764 # 5.
El venea in fruntea a§ezamantului ghiculesc dela Pantelimon in
urma setrarului Iorga Lipanescu °.
) Acad. Rona., pack. CLXXX, doc. 134.
Ef. Sp. Civ., arh. cont., copie necatalogatA.
3 Pentru acest Athanasie a se vedea nota 4 dela p. 247. El era nepotul me-
delnicerului Pantazi, care la 8 Mai 1725 primea in dar dela Matei biv vel comis
Cantacuzino, fiul spAtarului Mihai, mosia Orboeasca-Ialomita, pentru credinta
sa si ajutorul dat # cu bani, atdt in fard strdind in Brafov, cdt am fezut multd
vreme, cAt i aicea in tarA, dupá ce au miluit si ne-au adus Dumnezeu...* (cf.
Acad. Rom., ms 2756, f. 23). La 9 Iunie 1733, biv vel medelnicerul Pantazi
vindea lui Costandin log., fiul lui Mirea cApit. dela Perieti (Ialomita), acea mosie,
cu 2ro tl. (ibid., f. 25), cAruia ii mai vAnduse alti 126o stj. de acolo si Stanca,
sotia rAposatului Radu biv vel spAtar Cantacuzino, impreura cu fiica ei, Sara,
la I Ian. 1733 (ibidem, f. 23v).
4 I. C. Filitti, art. cit., p. 195.
5 Pe o fill lipitA de legatura acestui minei, la sfArsit, se gAseste o altA in-
semnare, care spune: Sd <se> ftiie cdnd au intrat Costandin Mihai Racovil<d>
voevod in scaunul Bucureftilor, in zioa de Dumineca mar<e> la Mai z8 dni,
1763 5.
° Acesta era fiul lui Constantin log. LipAnescu, avea frate pe un Constantin
si era postelnic mic in Ian. 1743 (v. Acad. Rom., pach. CXCVI, doc. 163). Do-
cumentele aratA a acest Iorga numea mo§ pe Iorga staroste, ginerele lui Gheorghe
pitar CAndescu, si vorbea de * moasa noasträ Ancuta MihAlceasca s si de * strd-
mofii noftri Mihdlceftii » (ibidem, doc. 148, 151 si 165). Lui erban CAndescu
Ii scria, la 5 Sept. 1743, spunAndu-i * tatA A.rbane * (ibid., doc. 164).

www.dacoromanica.ro
 250 I. IONA$CU

In actele anilor unnalori lui 1764, Dumitrache epitropul poartä

titulatura de biv vtori logofAt. In pomelnicul bisericii Hagiu din
Bucure§ti figureazI i un Dumitrache biv vtori logofät, care cred cä
este aceia0 persoara cu cronicarul 2. La « cei vii » figureag : Dumitrachi,
Maria 0 Zamfira, adicà satul, solia i fiica bor. Reiese cá prin anul
1765, fostul logof6t nu avea Inca un mWenitor de parte barbateasca.
Sirul mortilor incepe cu Vlad 0 Maria, care erau de sigur pgrintii cro-
nicarului 3. Se pomenesc i doi calugári.
La 4 Ianuarie 1766 4, epitropul Dumitrache platete o datorie de
10 taleri pe care Pantelimonul o avea la Costantin biv vtori comis,
ginerele liti Grigore Greceanu biv vel vornic, pe urma cumparàrii
mo0ei CázänWi (Teleorman).
In ace1a4 an, la 17 Mai 5, velitii boeri dau o anafora la judecata dintre
Scarlat post. Hiotu, squl Zo4ei Rudeanu i cumnatul lui, Nicolae
Rudeanu 6, si Dositei BrEloiu pentru un loc din mahalaua Antim si
hofdrAsc s51 mearg6 la fata locului, pentru cercetare, biv vel clucerul

Iorga LipAnescu a venit ca epitrop la Pantelimon dupá moartea paharni-

cului BucOnescu, petrecut5. in Dec. 1760 la Craiova in casele Obedeanului
(cf. I. Iona.5cu, Boerul Sandu Buudnescu, extras din Arh. Olt., no. 74-76,
Craiova, 1935, p. 27). Boerii Lipiine9ti s'au incuscrit cu Dumitrache cronicarul,
cAci in 1790 acesta se judeca la divan cu Nicolae biv treti log. LipAnescu, gine-
rele sAu pentru lipsá de zestre (Iorga, Studii i documente, III, 1901, p. 70),
de unde reiese cA fiica cronicarului se despartise de sotul ei.
1 Preotul Grigore N. Popescu, Un colt de ora >ci un sldnt Idcag, Bucure0i,

<1935>, p. 242. SA se citeascrt: biv vtori logofát, nu s bivisternic logofát * cum

a transcris autorul.
Sprijin aceastA afirmatie pe urmAtoarele fapte: 1. Un act din 1802
precizeazI ca' pe vAduva cronicarului o chema Maria. 2. Mahalaua Hagiului
fAcea parte 'din cele 12 mahalale pe care Grigorie VodA Ghica, fundatorul Pan-
telimonului, le inchinase institutiei sale, obligAnd pe locuitori sä plAteascA o
sumà de taleri anual drept embatic, 0 era foarte natural ca epitropul Dumitrache
sA figureze in pomelnic, dupa cum mai inainte fusese inscris i Sandu Buc§d-
nescu, v. stol., primul epitrop al Pantelimonului (cf. pr. Gr. N. Popescu, op.
cit., p. 240). 3. In cronica sa (v. loc. cit., p. 382), Dumitrache relateazA c5. la
14 Nov. 1770, intrAnd Ru0i in Bucure0i i silind pe un pa§á sá se retraga,
acesta zArind pe un preot in clopodnita bisericii ot Hagiu, 11 cobori i puse
de ii CAM. capul...*. Cronicarul era tinut in curent cu toate cele ce se petreceau
in mahalalele dependente de el. 4. Titulatura biv vtori logofat * corespunde
celei pe care Dumitrache o purta pe timpul cand s'a f Acut trecerea in pomelnic.
3 Aceasta este prima mentiune de numele pArintilor stolnicului Dumi-
trache, al caror nume a rAmas necunoscut istoriografiei pAn5. scum.
4 Ef. Sp. Civ., arh. contencios, cart. negru 127, Cazdnefti, doc. 3.
5 Arh. Stat., Mitr. Bucurefli, cond. 5, f. 257.
In Martie 1778, acesta nu mai trAia (Arh. Stat., Mitr. Buc., 5, f, 2590),

www.dacoromanica.ro
 LUCRURI NOI DESPRE CRONICARUL DUMITRACHE 251

Ianache i Dumitrache biv vt. log. La 7 Iunie cei doi boeri refera asupra
celor constatate.
La 8 Iunie 1766 2, ve1iii boeri judeca pricina dintre Dumitrache
epitropul Pantelimonului i doi mosneni din Tohani pentru stapanirea
mosiei Soparliga (Buzau).
La 12 Iunie, Dumitrache biv vtori logofat se adreseaza cu o scri-
soare care un biv vel comis, probabil ispravnic la Ranmicu-Sarat,
cu privire la incalcarea mosiei din jurul manästirii Maxineni 5.
Anul 1766, iar nu 1767 4, este ultimul in care epitropul Dumitrache
iscaleste ca biv vtori logofat. In condica veche a Pantelimonului, care
se gasea candva in posesia colonelului Mihail Ghica 5, s'a transcris
cu data 4 Ian. 1767 0, zapisul dat de Constantin biv vtori comis la
4 Ian. 1766 7, epitropului Dumitrache.
Dupa. 1766 a urmat pentru Principate o epocà pling de turburari,
cauzate de razboiul ruso-turc (1768-1774), si pana in Noemvrie 1772
nu aflam nici o stire despre Dumitrache epitropul. La aceasta ultima
data el apare intr'un act ca (ibiv vel medelnicer » 8 A fost ridicat la aceasta
dregatorie fie de Alex. Sc. Ohica Voda (1766-1768), fie de Grigorie
Alex. Ghica (1768-1769).

1 Arh. Stat., Mitr. Buc., cond. 5, f. 257-259.

2 Ef. Sp. Civ., arh. con.t., cart. negru 29, doc. 14.
3 Ibidem, act necatalogat, in care se aratà cA mandstirea o au lost rdmas
la pustiire pcind ce o au inchinat. Grigorie voda la Pandeleimon *. La 7 Mai
1750 aceastA ctitorie a lui Matei Basarab se afla in dependenta Pantelimo-
nului, caruia trebuia sa-i verse anual cAte o sutà de taleri, i data asupra m-rii
Sf. loan ot Pocsani, ca sa poarte grija i sa dea acesti bani pe an o (gf. Sp.
Civ., Catastihul de daniile fdcute mdmistirii Pantelirnon, intocmit in 1750 de ma-
rele logofdt 5tefan Vdcdrescu, f. 21).
4 Cum s'a admis in articolul: Cronicarul Dumitrache (cf. Rev. Ist. Rom., III,
1933, P. 195)
o Acest pretios manuscript, care era un bun al Eforiei, a trecut dela Ghica

la M. SAulescu, avid colectionar de acte vechi. Mostenitorii acestuia au vAndut

de curAnd Muzeului Municipiului Craiova intreaga arhiva, printre care se gasea
si marele hrisov de fundarea Pantelimonului, emis de Grigorie VodA Ghica in
1752. Muzeul din Craiova a vAndut Municipiului Bucuresti acest hrisov pe un
pret frumos. Pentru condica Pantelimonului s'a cerut iarái o sutra apreciabila,
pe care nu stiu dacA Eforia o va plati, dar importanta piesa ar trebui sA revinA
acolo de unde a disparut in conditiuni necunoscute.
o N. Iorga, Studii i documente, V. p. 505, no. 84.

7 Zapisul se aflA in arhiva Eforiei, carton negru 127, doc. 3. CA actul este din
1766 si nu din 1767 o dovedeste i continutul sAu, in care se arata cá Scarlat
Grig. Ghica era in vista i domnea in Muntenia pentru a doua oara. Domnul
a murit in Dec. 1766.
° N. Iorga, op. cit., p. 505 nota.

www.dacoromanica.ro
252 I. IONA*CU

In anul 1774, la 26 Martie 1, Dumitrache medelnicerul, i alti doi,

judeca pricina dintre urtnasii lui Constantin Costescu serdarul cu Maria
Calinescu pentru o cash' din mahalaua Doamnei din Bucuresti, iar la
23 Aprilie 2 dä o adeverinta egumenului Nicodim dela Berislavesti cà
a primit 5o taleri, partea de embatic a schitului pe semestrul Octorn-
vrie 1773. La 30 Aprilie 3, ca membru al departamentului judecatii,
alaturi de Costantin Cocorascu, D. Cioran stolnic i Mihai Popescu,
judeca neintelegerea dintre State vataful 4, fiul lui Anghelache Hale-
pliu zaraful i negustorul Manta Gheorghiu, pentru o pravalie din Targul
Cucului-Bucuresti.
La 23 Iunie 1774 5, tot ca membru al departamentului judecatii,
cerceteaza zapisele de cumparaturile de mosie in Negosina (Buzau),
facute de raposatul clucer Manaila 6 i gaseste cà sunt bine cumparati
numai 6121,4 stj., iar 403% stj. sunt rau cumparati i mostenitorii
clucerului trebue sa-i piarzá « dupà cel canon al pray< ilei >, unde zice:
cel ce n'avea, vindea i nebunul cumpara *.
La 3 August 1774, Dumitrache biv vel medelnicer, cronicarul, 0
colegul sau de departament, Const. Cocorascu biv vel sluger, plecau
la Focsani si de acolo la Poarta, ca delegati ai Tarii Romanesti 7. Cro-
nicarul mergea la Constantinopol pentru a sasea oara.
La 30 Aprilie 1775 8, biv vel medelnicerul Dumitrache confirma
egumenului Nicodim dela Berislavesti primirea embaticului pe 1773
si 1774, cum si 40 tl. din embaticul pe semestrul Aprilie 1775.
La 22 Iunie 1775, mitropolitul Grigorie « impreuna i cu dum< nealui >
medelnicerul Dimitrache » oranduesc ca epitrop al schitului Cornet
(atunci in Arges) pe Iordaclae vamesul de la Caineni, obligandu-1 sa
dea intretinerea cuvenità egumenului numit de curand i « calugal-
rasilor » 9.
1 EL Sp. Civ., act necatologat. In 1773 semna o adresä a boerilor &Are gene-
ralul Obrescov (v. Genealogia Cantacuzinilor, ed. Iorga, p. 174 si 176).
' Ibidem, document scris In intregime de epitropul Dumitrache.
3 Ibidem., doc. necatalogat.
4 Acesta este frate cu Chesarie, episcopul Râmnicului (1773-1780).
5 Arhiv. Stat. Buc., Episcopia Buzdu, pach. LVII 71.
8 Acesta este vestitul mare cdpitan din vremea lui Brâncoveanu. Era fiul
lui Stoian apitanul din Buzau. A avut de sotie pe Mara, care era miltusa lui
Gavrilasco biv vel post. (Arhiv. Stat., Maneistirea SI. loan din Fouani, cond. 2,
f. 198; idem, Mitropolia Bucure§ti, cond. 4, f. 484)
7 V. Cronica, ed. Urechia, p. 464.
3 Ef. Sp. Civ., act necatalogat, scris de mama cronicarului, care obisnuit
punea, pe 15.110 data, i locul scrisorii, fapt rar uzitat In vremea lui.
o Ibidem, act necatalogat, care conservá iscalitura mitropolitului i pe aceia
a epitropului Dumitrache.

www.dacoromanica.ro
 LIICRURI NOI DESPRE CRONICARIII, DUMITRACHE 253

La 2 Martie 1776 1, medelnicerul Dumitrache adeverete a a primit

dela BerislavWi embaticul pe semestrul Aprilie.
La 9 Mai 1776, trei moneni din Voice#i (Valcea) pratesc egumenului
Grigorie dela schitul Serb5.ne§ti-Morung1avu datoria de /too taleri,
imprumutati cu multi ani in urma dela Matei Morunglavu, ramanand
ca schitul sä ia cu ei o alt lucru statatori, ce va socoti d-lui medelnicer
Dumitrache, epitropul ...s 2.
La 2 Iulie 1776 2, mitropolitul Grigorie, sesizat de jalba egumenului
Nicodim dela BeristalvWi, care se plansese ca muntii, pe care-i sco-
sese Sandu Buc§dnescu 4 din stapanirea Sa4ilor §i-i inchinase ctitoriei

1 Ibidem, necatalogat.
2 Ibidem, necatalogat.
8 Ef. Sp. Civ., doc. necatalogat.
4 Pentru trecutul acestui personagiu important, cf. I. Ionaru, Boerul
Sandu Bugdnescu (1- 1760), Craiova, <1935>. Am arAtat acolo, sprijinit pe acte,
a Bucsanescu, in calitate de ispravnic al Argesului, a scos prin 1743 de
sub stapanirea Sasilor din Sibiiu, cu cheltuiala lui si sprijinul Domnului, 13
munti din plaiul Lovistei (p. 7). Contra acestei afirmatiuni intemeiate, s'a
ridicat d. V. Mihordea in Contribufie la istoria peicii dela Belgrad (v. Arh. Olt.,
XIV, 1935, p. 224-226), socotind a prin superficiale argumentasi isi va alcatui
o impresionantä baza doctorala. I-am raspuns in chip urban si obiectiv (v. Note
§i insemndri, in Arh. Olt., XV, 1936, p. 219-223), pentru ca sa-mi adreseze
acel Rdspuns d-lui I. Ionafcu * (Arh. Olt., XV, 1936, p. 468-476) plin de tri-
vialitäti, carom nu It mai puteam raspunde. In studiul Hotarele Olteniei, d.
Ion Donat (v. Arh. Olt., XVI, 1937, P 225-254) constata ea: t doctorul * V.
Mihordea a pomit * dela prezumtiuni ce se dovedesc acum gresite * (p. 241) ;
in hotarnicia... data in insa'si Istoria tiparita de Tunusli, cat si in cea a lui
Dionisie Potino, hotarul descris nu este cel din 1520, cum s'a afirmat, ci unul
foarte apropiat de granila din 1916. . .0, textul din cele douci Istorii reprezinhf
o adunare de hotdrnicii dela diferite epoci, cea mai noud dintre acestea fiind din
1769 * (p. 247-248) si ca nu pe baza tor se pot rdsturna indicaliile documen-
telor, care vorbesc de rectificarea granifei datoritd lui BuWinescu » (p. 253). Autorul
importantului studiu combate prezumtia d-lui Mihordea, el documentele ar
cuprinde s afirmatiuni inincinoase * si a admite ca acfiunea lui Bucfdnescu a lost
reald, iar nu, cum s' a pretins, fnchipuitd de Domnii fi boierii binevoitori, taxi ar fi
vrut astfel sä creieze un temeiu legal pentru dania ce se facea acestuia * (p. 254)
Si d. Donat conchide ca hotarnicia lui Bucsanescu e nu poate fi in nici un caz con-
fundata cu fixarea granitelor facutä in urma pacii dela Belgrad de Poarta, prin
Mehmet Effendi si de Austriaci prin comitele Colourad * ea fiind 6 locald # si de
un caracter semi-particular * (p. 255). Aceasta a a avut loc intre I Septemvrie
1743 si sfarsitul domniei * (lui Mihail Racovita, lune 1744) (p. 256). D-lui Donat
11 revine meritul de a fi stabilit documentat cá delimitarile din 1739 si 1741, con-
secutive' pacii dela Belgrad, lasau 13 munti de pe Lotru in afara granitei Tarii
Romanesti si ca Bucsanescu a desrobit acei munti. s Domnul doctor *, prefacut
intr'un lamentabil ghemotoc de ignoranta si neputinta, a lasat sa se scurga doi
ani fara sa socoata ca ar fi fost util sa astearna 0 vorba de raspuns.

www.dacoromanica.ro
254 I. IONACU

dela Beris1ave0i, au trecut iara0 asupra Sa0lor 1, scrie medelnicerului

Dumitrache cà este drept sa se scoboare embaticul schitului catre
spitalul Pantelimon dela 100 taleri la 50, « dupg aceasta intamplare
cu muntii »
La 3 Iulie 2, Dumitrache epitropul scrie din BucurWi o adeverinta
doveditoare 61 a primit dela egumenul schitu1uiBeris1ave0i 25 tl. eevertul
da Stii Gheorghe da acest urmator an 1776, din tl. 50, ce s'au hotarat
sa se urmeze a fi pa an, iar tl. 50 s'au lasat sit tie pentru luarea muntilor
dd nitre Nentli ».
La 31 Ianuarie 1777 3, medelnicerul Dumitrache adevere0e de pri-
mirea embaticului dela Beris1ave0i pe semestrul Octomvrie 1776.
Banii pe semestrul Aprilie ii prime0e la 23 Iulie 1777 4, iar la 16 De-
cemvrie 5 prime0e dela egumenul Nicodim alti Ioo tl. pe semestrul
Octomvrie 1777 i Aprilie 1778.
Chitantele sunt scrise i subscrise de chiar mana cronicarului.
Fiindca pana acum nu s'a putut face deosebirea categorica a acestui
personagiu, de alti omonimi contimporani ai sai, prin comparatia
grafiei, lipsind elementele de comparatie, prezint o scrisoare a stol-
nicului Dumitrache in fac-simile. Pe cat de placutä este caligrafia
cronicarului, pe atat de uratä este aceia a lui Dumitrache
Varlaam 6.
La io Aprilie 1778 7, negustorul Hagi Parvan din Craiova desciie
epitropului Dumitrache, tot medelnicer, neregulile savar0te cu inchi-
rierea catorva pravalii din Craiova, de diaconul Grigorie, fostul egumen
al schitului Serbane0i (Valcea).
La 12 Iunie ace1a4 an 8, un negustor bucure0ean dä zapis medel-
niceruhii Dumitrache privitor la chiria locului din Selari al spitalului
ntelimon.

1 Nu se stiu imprejurarile in care au fost pierduti din nou acesti munti, dar
nu este exdus ca Sasii sä se fi folosit de situatia politica favorabila a Habs-
burgilor fata de Poartk dupá pacea dela Chiuciuc-Cainargi (1774). Oricum,
muntii nu mai apartineau Tarii Românesti cam de la inceputul ultimului patrar
al secolului al XVIII-lea, iar nu dela sfarsitul lui, cum s'a scris.
2 Ef. Sp. Civ., doc. necatalogat.
3 Ibidem, necatalogat.
* Idem, necatalogat.
5 Idem, necatalogat.
6 A se vedea, la Academia RomanA, 'us 1063, f. 71, unde se gasesc ala-

turate iscáliturile autentice ale celor doi Dumitrache: unul, cronicarul; celAlalt,
Varlaam.
7 Ef. Sp. Civ., doc. necatalogat.
Idem, carton negru 139, doc. 2.

www.dacoromanica.ro
 LUCRURI NOUI DESPRE CRONICARUL DUMITRACHE 255

at/AttattS44.444

-stio Tem aza p amp

Ai
r4
221.re.r& Y 'j z,36,4,4 , i4A4 =I 7
Avrxii- ...c4pfirife , hp jn,x7.(4, drCs

1444RIcal4id tf 4/314Y4 .444ficx 4:Of ,Zet , dos ezef

i4. 4 fa S s)
maAr e : ith,CIA zd. 4 41)
.fttf.C14 610/ .e.4., h : zzxj-Tipf:
g., , 4 1 ' if, f 1 .V.Z. Iti '04
go rout0 4 A 1 It v z.rAdo: f 1 set c.tX/
4 3 el / v 7 e.t.
4,
l ris
zittY`4"r92 : / Jtiv,yo 74-e4,4%4"
J
lo...
C
,e
a
peer t ZA7.4,7
cfrat120 C fpg "4'61 Zovslos at.4 44 : sec 21-4-
53-2.

v
arSeis eel N C
11 102._

ay/ letphx 4' ti9; : 44joygf or et "t

ell u 21/
et
Ea,' /44 WIA _1-44%6.4x: CALA ri.:* d / Z4 Ayd
r
7/ '71: 44
4
Zs efel/4 roleW e,s,01/14.
TA4
t
,a N ay;
S
lv" : 35,, i .4441e
414 Joc c

4 1
5 (1,1'' cif-14,? cu.^ Alw
rr ri
L4Adi4

oi: (IA

Autograful cronicarului Dumitrache

www.dacoromanica.ro
256 1. I0NA$C11

La 5 August, Filaret, mitropolitul Mirelor, vestWe pe Nicodim

dela Berislave*ti ca o dum. medelnicer Dumitrache sä multume§te
de iconomiiea cuvio0i tale... »1.
In ravaul pe care mitropolitul Grigorie 11 scrie, la 10 Decemvrie
1778, egumenului Nicodim, confirmandu-i primirea sumei de 846 taleri,
se mentioneaza i numele medelnicerului Dumitrache 2. In ziva urma-
toare, cronicarul Dumitrache trimete lui Nicodim un r5.va din Bucu-
rWi, invitandu-1 ca sa cumpere o mo0e cu banii depu0 la mitropolie
sa nu sa rapue, ca omul are 0 viata i moarte ». Apoi « pentru mung,
incd nu ne iaste vremea piind la Mart., sa vedem cum curge (!) trebile
si atunci, viind i sfint<ia ta>, putem face aducere aminte Domnului
si prin puterea Marii sale sä va m4ca treaba » 2.
La II Ianuarie 1779 4, Iordache Cacipul, vamqul dela Caineni,
se adreseaza egumenului dela Berislavqti, vestindu-1 el nu poate
merge la Pite§ti sa-i sustina judecatile pentru mo0i si-I sfatuqte sa
mearga insu0 la ispravnici sau la BucurWi, unde este epitropul, « d-lui
medelnicer Dirnitrache... i sant i htitorii ( !) mängstirii acolo ».
La 26 Iulie 1779 5, Hagi Parvan i sotia lui Ilina, inchina schitului
erloanWi, cu Oirea medelnicerului Dumitrache, epitropul, douà pr5.-
Valli din Craiova, facute pe locul schitului, intarind zapisul i episcopul
esarie.
Acesta este ultimul act ce cunosc, in care cronicarul Dumitrache
mai figureaza cu demnitatea de medelnicer. La i Octomvrie 1779 6,
intr'un hrisov dat de Alexandru Ipsilanti, gasesc printre boerii diva-
nului i pe Dumitrache vel stolnic.
Intr'un rava catre schitul Berislave§ti, din 6 Noemvrie 7, acela
an, el iscale§te « Dumitrache stolnic », ceiace dovedqte ca nu mai
era in functiune la aceasta data 0 ca a ocupat aceastä dregatorie
putin timp, poate nici trei luni.
Acte din Ianuarie4, din 59 0 17 i9 Fevruarie 1781 il arata pe epitropul
si cronicarul Dumitrache ca biv vel stolnic.

1 Idem, necatalogat.
Idem, necatalogat.
3 Idem, necatalogat.
° Idem, necatalogat.
5 Idem, Condica schitului erbdne§li-Morunglavu, f. 26o.
6 Const. G. Mano, Documente din sec. XVI-lea X I X-lea prtvitoare la ta-
milia Mano, Bucuresti, 1907, p. 286.
Ef. Sp. Civ., doc. necatalogat.
8 Idem, necatalogat.
° Idem, Condica Schitului erbdne§ti, f. 318.
10 Idem, carton negru 159, doc. 3.

www.dacoromanica.ro
 LUCRURI NO1 DESPRE CRONICARUL DUMITRACHE 257

La zo Martie 1, Dumitrache face schimb de tigani cu schitul Serbd-

nWi, iar prin Mai 1781 2 iscale§te ca biv vel stolnic actul prin care
banul Dumitrache Ghica face schimb cu manastirea Brebu, dandu-i
II pogoane vie in dealul Bucovului, ce le cumparase la 30 Aprilie 1781
dela manastirea Mislea, §i. primind mosia Baraictand.
La 20 August a, Dumitrache stolnicul se aflã ca vechil al Zoitei,
fiica polcovnicului Dumitrache Mirasigiu, intr'o judecata cu un frate
vitreg al ei.
Intr'un ra.va al medelnicerului G. Greceanu, de prin 1781 8, acesta
se plange Ca ni§te tigani, pe care ii avea stolnicul Dumitrache la Vara4ti
(Ilfov), i-au ademenit o tiganca i s'au dus cu totii la schitul Serba.-
nWi.
La 9 Ianuarie 1782 5, stolnicul Dumitrache scrie caimacamului
Craiovei &à schitul SerbanWi sufere impresurarea moOilor lui din
pricina serdarului Stirbei 0-1 maga sà faca dreptate schitului.
La 15 Fevruarie 1783 6, epitropul Dumitrache maga pe vameul
Iordache sa meargal la Pite§ti ca sa se judece la paharnicul Prejbeanu,
ispravnicul judetului, pentru mosia Gro0. (Arge) a schitului Berisla-
veti, care se incalcä de megiei.
Fiindcal egumenul schitului Cornet impresura mcOile Grosi, Toaca
§i. Grebla ale schitului BerislblvWi, mitropolitul Grigorie scrie, la 30
Julie 1784 7, arhimandritului Partenie dela Arge i lui Costandie,
egumenul Fedelewhilui, ca sä caute a impaca lucrurile, cad aceasta
este §i dorinta o stolnicului Dimitrache, epitropul acestor metoa$ *.
La 20 Noemvrie 1786 8, Grigorie Sidis libereaza din robie pe un
tigan, fiindca 1-a servit cu credintà pe cand era egumen la manastirea
Dealu §.1 s'a aratat sarguincios « cu invätätura cartii ». Printre marturiile
1 Idem, Condica Schitului 5erbdnefti, f. 319.
2 Idem, carton negru 8o, doc. 12. Actul nu are decal datarea: 1781. Cred
cá a fost intocmit prin Mai, avfind in vedere faptul c5. la 30 Aprilie, banul Ghica
cumpdrase acea vie dela mingstirea Mislea, care avea ca egumen pe Calinic
(Ef. Sp. Civ., carton 8o, doc. 13).
5 Acad. Rom., tns 2095, f. 3.
3 EL Sp. Civ., necatalogat. Greceanu aratà in scrisoare cii a fost ispravnic
la judetul Olt, iar in alt rävas din 13 Dec. 1782 spune cä se afla ispravnic la
Vlasca (doc. necatalogat).
5 Idem, necatalogat.
6 Idem, necatalogat.
7 Idem, necatalogat. La 3 Iunie, stolnicul Dunlitrache primise 25 U. de la
egumenul Nicodim Berislavescu (doc. necatalogat). In anul 1785, Mai 4, Dumi-
trache confirma primirea sumei de 50 U. dela acelas Nicodim (doc. necatalogat).
8 Acad. Rom., ms 1063, f. 71. La 13 Dec. 1786, stolnicul primea embaticul
dela Berislávesti (Ef. Sp. Civ., necatalogat).

17
www.dacoromanica.ro
258 I. IONAKII

zapisului se afla: « D. V ark aam> pah. * i « D<u>m<itrache > biz; vel

stolnic Cel de al doilea este in chip neindoelnic, dupá iscalitura, cro-
nicarul Dumitrache, de uncle rezula limpede ca vechea identificare a
acestuia cu Dumitrache Varlaam ramane definitiv inaturata.
In Ianuarie 1787 1, biv vel stolnicul Dumitrache se plange lui Ma-
vrogheni Vod5. cá mosia Deduleasca (Prahova), däruità spitalului Pan-
telimon de banul Herascu, se impresoara de megiesi.
La 5 Julie 1788 2, Partenie iconomul manastirii Fedelesoiu face ase-
zamant cu I d-lui biv vel stolnic Dimitrache, epitropul spitalului »,
ca sä plateasca anual embaticul de 130 tl. in doua randuri.
Nu cunosc mairturii din anul 1789, care sal mentioneze ceva in
legatura cu cronicarul. 0 scrisoare din 17 Julie 1790 3, insä, trimisa: de
Iosif protosinghelul, viitorul episcop argesan, egumenului Rafail dela
schitul erbanesti (Valcea), pomeneste de niste tigani ai schitului, ce
au mers la Bucuresti cu ja1135. la « dumnealui stolnic ». In acest an deci,
cronicarul Dumitrache pastra aceeasi titulatura de biv vel stolnic,
pe cand un alt Dumitrache, Mora, era clucer 4.
La I Julie 1792 8, Dumitrache stolnicul scrie din Jiblea, capitanului
tefani, vamesul dela Caineni, rugandu-1 sä ia sub a sa purtare de grij
schitul Cornet, al carui egumen Anania s'a retras. In acelas rAvas,
cronicarul adauga din Campulung, la io Iulie, cateva randuri prin care
face epitrop, la Cornet, pe tefani §i-i fixeaa. conditiile.
La 21 August 1792 6, cronicarul Dumitrache i « Constantin Baratol
Tiurgiul », ca reprezentanti ai Munteniei, stabilesc impreuná cu dele-
gatii Portii 7 i ai imperiului habsburg 8 - hotarele Tarii Romanesti
cu Ardealul. In aceste lucfari de delimitare a granitei, stolnicul Dumi-
trache a fost insotit de un fiu al sau, Raducan °.

1 Ef. Sp. Civ., carton negru 94, doc. 12. La 9 Iunie 1787, Dumitrache biv

vel stolnic aseazA ca epitrop la schitul GrAjdana pe Stanciu CogAlniceanu (v.

I. Ionascu, Un lost metoh al Pantelimonului: schitul Grdjdana, BuzAu, 1936,
P 57).
2 Ef. Sp. Civ., necatalogat.
3 Ef. Sp. Civ., doc. necatalogat.
' V. I. C. Mali, A§ezdmantul cultural al tnitropolitului Dositei Filitti,
Bucuresti, 1911, p. 185.
5 Ef. Sp. Civ., doc. necatalogat.
6 Cf. Curierul Principatelor-Unite, I, no. din 6, lo, 13 si 20 Sept. 1859,
Bucuresti, unde aceastA importantA hotArnicie s'a publicat integral.
7 Elhagi Abdulah Efendi Sabica* i Elhagi Ahmet Nurula Efendi a.
I Oberleutenant Adam Mahovaz, Petre Duca inginer maior i Rodicichi
cApitan D.
9 V. A. Urechia, Istoria Romdnilor, IX, p. 112.

www.dacoromanica.ro
 LUCRURI NOI DESPRE CRONICARUI, DUMITRACHE 259

Dupà ce s'a achitat cu vrednicie de aceasta delicata 0 ostenitoare

inskcinare, stolnicul a fost avansat de domnul Varii la dregatoria de
mare clucer. Nu pot stabili data exacta a acestui eveniment 0 nici nu
cunosc vreun hrisov, cu divan, care sá cuprindá numele cronicarului
Dumitrache cu demnitatea de vel clucer. La 30 Martie 1793 1, mitro-
politul Filaret porunce0e egumenului Rafail dela Serbaneti sä plalteasca
imediat embaticul la spitalul Pantelimon, caci i s'a plans de intar-
zierea platii 0 « d-lui biv vel clucer Dimitrache, epitropul...o. Rezulta
ca avansarea cronicarului Dumitrache la marea clucerie s'a petrecut
prin lunile SeptemvrieDecemvrie 1792, Ianuarierevruarie 1793. In
anii 1791-1792 intampin ca vel clucer pe Ioan Plorescu, ginerele ba-
nului Dumitrache Ghica, iar in 1793 2 pe Isaac Ralet, alt ginere al
banului Ghica. Florescu a succedat cronicarului Dumitrache in 1796
la epitropia Pantelimonului.
La 4 Mai 1793 2, protosinghelul Costandie 4 asigura printr'un ra.va.
pe Rafail dela SerbanWi, ca n'are a se teme de inlocuirea din egumenie
atata vreme cat va trai mitropolitul Filaret 0 Iosif Sevastis, dar cu
privire la orice chestiune « sà nu mai scrii dumn< ea >lui clucer, ci prea
sfinc< iei sale > par. mitropolit *.
In August 1793 5, biv vel clucerul Dumitrache adresa o jalba lui
Alex. Voda Moruzi, plangandu-se Ca. « din pricina naprasnicei boale,
ce au fost in anul trecut * spitalele au fa:cut cheltueli mari 0 au nevoe
de venituri noi, de aceia sa opreasca pe locuitorii de pe mo0a Chimogi,
a manastirii Pantelimon, a mai vinde yin 0 rachiu pe acea mo0e, pe
care sa se vanda numai vinul manastirii. Totodata, oamenii sä se su-
pune; 0 celorlalte obiceiuri ale pamantului.
In anii de domnie ai lui Alex. Moruzi (1793-96), cronicarul Dumi-
trache, fiind un desavar0t cunoscdtor al limbei documentelor slavo-
ne§ti, a fost desemnat de mitropolitul Dositei Filitti, ca &à colationeze
actele episcopiei Buzaluhri, ce fusesera transcrise de dascalul Constantin
in cele trei voluminoase condici 6, care se pastreaza astazi la Arhivele
Statului din BucurWi.

1 Ef. Sp. Civ., doc. necatalogat.

2 V five de divane In coleclia mea.
3 Ef. Sp. Civ., doc. necatalogat.
6 Acesta este viitorul episcop al Buzaului, Costandie Filitti, ales la 29 Oct.
1793, in locul unchiului sAu Dositei, care la I I Oct. 1793 trecuse In fruntea
rnitropoliei Ungrovlahiei (cf. Condica Sleinta, ). 275 si urin.).
5 Ef. Sp. Civ., carton negru 65.
6 Sunt inventariate sub no. 102, 103 si 104 si cuprind aproximativ 600
de file fiecare.

x7*
www.dacoromanica.ro
260 I. IONA 5CU

Am acum prilejul sä lamuresc pe d. Filitti I, din ce pricing catagrafia

episcopiei Buzaului, intocmitä in anul 1825, mentioneaza anul i8o1
pentru infiintarea condicilor, cand prefata Triodului din 1798 le arata
in fiintä la acea data. Pe cand era episcop la Buzau, Dositei Filitti a
hotarit dupä cum spune prefata 2 vOltlIMIllli I transcrierea docu-
mentelor in condica. Operatiunea aceasta, facuta in Bucurqti de ve-
stitul dascal slovenesc Constantin, dela sfantul Gheorghe Vechi, nu
s'a terminat in timpul episcopului Dositei, ci dup5. trecerea lui ca mi-
tropolit, pe cand la Buzau pastorea nepotul sail Costandie. Admit
anii 1794-1795. Intarirea de care Domn a celor trei volume transcrise
nu s'a produs insä decat la 8 Iulie 18or 3, data pe care a insemnat-o
1 V Inventarul episcopiei de Buzdu la 1819 ,si 1825, in Bis. Ont. Rom., LIII
(1935), P. 8 §1 38.
2 Transcriu o parte din ea : ... CuvAntul nostru iaste cg dupg ce cu mila
lui Dumnezeu ne-am invrednicit a ne inalta la scaunul acestii sfinte episcopii,
In zilele bine credinciosului Domn al OHL Nicolae Mavroghene voevod (1786
2790), osebit de grealele griji si sarcini ale eparhiei si ale casii in vreame de cum-
plitg razmiritg, n'am lipsit a pune in orAnduialg si alte lucruri ce cautá a sg
sävirsi in anii cei de pace si de liniste, din care cea mai de trebuintg sfintei
episcopii si mai infiintatg, si a dooa grijg dupg ceale duhovnicesti, ne-au fost
asgzarea codicii pentru cuprinderea tuturor hrisoavelor si a cartilor de mosii
si de alte danii, prin care s'au tinut si sg tine episcopia.
DeA, mgcar cg la aAastg apucgturg si inceapere ni s'au pgrut multg nelesnire,
atilt pentru inpotrivirile ceale salbatece ale vremii rázbolului, ce ardea asupra
Orli, cit si pentru greotatea lucrului acestuia, care i§ cerea a avea o sAvArsire
nu incurcatg, ci deslusitg si vrednicg de numele códicg, insg luind inteajutoriu
pe nddejdea cea cgtre Dumnezeu, am inceput. Si flind amestecate toate cartile
ce s'au zis, si vAlmAjite, risipite, mai multe netglmgcite dupg limbs sloveneascg,
am platit la tglmAcitor si la scriitori de le-au tAlmgcit s'i, prescriindu-le dupg
orinduiala ce sg. veade, au fAcut códicg.
Dar pentrucg, dupg voia si adAncile judecati si mile ale lui Dumnezeu, ne-am
ridicat dela acea sfintg episcopie pe scaunul sfintei mitropolii a Ungrovlahiei,
au rgmas incg nesgvirsitg si prin asemenea osirdie si ostenealg a diadohului
nostru iubitorului de D-zeu, chir Costantie episcopul, s'au sgvirsit si s'au in-
partit in trei carti, care procitindu-se de dumnealui biv vet cluceriu Dumitrache
pentru a sg sti cg iaste adevgratg códicg, dupg insgs scrisorile episcopiei, s'au si
adeverit cu iscalitura dumisale featele foilor * (v. Arh. Stat., vol. I, 202, f. 3V--4).
3 La sfArsitul fiecgrui volum se ggseste anaforaua marelui logof at, din 2
Iulie i8ox, in care se spune cg s'a scris condica 4 din ceilaltg domnie a mgrii
tale, cind sg afla prea sf. sa pgrintele mitropolitul, episcop la Buzgu, dar n'au
apucat a sg intAri *. Aceste volume sdnt scrise fi Idcute de dascdlu Costandin
slovenesc, ce au murit, Wind si multe din sineturi sgrbesti, care s'au tAlmAcit
de numitul dascgl ; asijderea vgzuiu cg toate sineturile s'au probdluit cu con-
dica de rdposatul clucer Dimitrache §i la fiescare foae au adeverit cu iscglitura
sa, si atilt raposatul clucer cAt si dascAlul, scriitorul, flind stiuti obstii de ipo-
chimene cu bung credintg *. Opineazg sg se intgreascg.

www.dacoromanica.ro
 LITCRURI NOI DESPR. CRONICARUI., DUMITRACHE 261

autorul catagrafiei, care de bunä seamd nu s'a ostenit sä citeasca pre-

fata, nedatata, a mitropolitului Dositei, dela inceputul primului volum.
Ca 0 tatal sau, Räducan era un bun cunoscator al limbii docu-
mentelor slavone, deoarece dupa. ce Dionisie Eclesiarhul, vestitul cali-
graf 0 cronicar, a transcris in trei condici 1 documentele manastirii
Bistrita, din insarcinarea arhimandritului Nectarie, douà din aceste
condici au fost citite 0 confruntate cu actele in original de acest 12.5.-
ducan, care insemneaza la inceputul condicelor: « treti logl. Rdducan
sin rdposat Dumitrache clucer » 2. Pentru restul filelor el simplifica
iscalitura astfel: « 3 logf.».
Aceste condici flind transcrise in anii 1795-1796 3, colationarea
lui Raducan s'a putut produce dupà 1796.
La 3 Martie 1813, and i se intaresc n4te scutelnici, el este aratat
ca « biv treti logofat ». Nu §tiu dacà a avut urma0.
In concluzie, pot spune urmatoarele:
Parintli cronicarului Dumitrache au fost Vlad. 0 Maria.
El s'a nascut prin aifii 1720-1725. La inceputul anului 1745 era
logofät de divan, iar in 1754 iscalea ca biv treti logofat. In 1758 era
vtori logofät, iar in Mai 1764 dever ea epitropul Pantelimonului, slujbä
pe care a pastrat-o paná la moarte.
S'a casatorit inainte de 1764 cu Maria 0 au avut mai multi copii,
printre care Zamfira, Alecu 0 Raducan.
Dupg 1767 a fost inaintat vel medelnicer 0 in toata perioada raz-
boiului ruso-turc (1769-1774), pe care el 1-a descris, este amintit
ca biv vel medelnicer.
In toamna anului 1779 a ajuns mare stolnic, dar a detinut aceasta
dregatorie de divan doar cateva luni, cad la sfagitul acestui an iscalea
ca fost mare stolnic. Tocmai dupa 12 ani, in 1792, i se incredinteaza
demnitatea de mare clucer, pe care iara0 o pastreazá doar cateva luni.
A luat parte in 1792 la delimitarea granitei Tarii Romanqti dinspre
Ardeal, insotit de fiul sau, Raducan. Mai mult, cred ea acesta din urma.

1.Cf. Arhivele Statului Bucurefti, condicele no. 86, 87 si 88.

2 Ibidem, Bistrifa, condica no. 86, f. 8, numerotatie de masind si. condica 88,
f. 6.
a Dionisie Eclisiarhul nu precizeaza data and a.terminat transcrierea. Pe
f. 4 a condicii 88 insemneazá a leat 5795 a, iar pe f. 7v sub desenul colorat
ce reprezintá scena Adormirii Maicii Domnului, scrie: « 1795 Main 5 a. Pe f. 71,
Eclesiarhul a facut In partea superioarg un desen al mândstirii Bistrita, inf a-
tisatil cu doul turle, iar dedesupt se vede figura arhimandritului Nectarie,
care prezintà Sfintului Grigorie Decapolitul, condica. Pe f. 2 a condicei 87,
el aratà CIL a s'au scris... la leatul 1796 a, iar predoslovia din condica 88, f. 1,
adresatá lui Nectarie o dateazá: 54 August 5796 a.

www.dacoromanica.ro
262 I. IONA KU

a strabatut muntii, caci nu se poate admite ea' putea face acest lucru
baltranul cronicar.
Dumitrache cronicarul a murit in primele luni ale anului 1796.
Sotia sa, Maria, traia Inca in 1802.
La 29 Iunie 1794 1, Ianache biv vel caminar Barcanescu face schimb
cu manästirea Pantelimon, reprezentata prin Dumitrache biv vel
clucer, epitrop, prin care primeste casele i locul din mahalaua Sf.
Nicolae din e.lari (Bucuresti) i dà Pantelimonului mo0a sa Bucsanii
de jos (Vlasca) < mostenire din zestrele räposatii muma-mii, fica mosi-
mieu Iordache Colfescu, biv vel paharnic » si un loc de casä in mahalaua
Sloboziei din Bucuresti, vecin cu locul paharnicului Varlaam i cu acel
al Furduescului.
In Ianuarie 1795 2, un popa Ioan protopopul, ruda episcopului
Iosif al Argesului, se adreseaza clucerului Dumitrache, intr'o chestiune
in legatura cu schitul Titireci (Valcea), fiindcá 4 mana dumitale este
puternica asupra celor nesupu0 ».
La 12 Fevruarie 1796 3, Dumitrache clucerul alcdtueste un catastif de
banii pe care fiecare manastire trebue sa-i verse pentru scoale. Este cea
din urma data and intampin in via ta. pe bätranul dregator i cronicar.
La 28 Martie 1796 4, Alex. Voda Moruzi acorda mili i scutiri sotiei
0 copiilor raposatului biv vel clucer Dumitrache. Ca atare, savarsirea
acestuia din viata s'a petrecut intre cele douà date citate. Socotind
ca activitatea liii publica ar fi inceput numai din anul 1745, cand apare
prima oara in documente ca logofat de divan, observam Ca cronicarul
Dumitrache, in diferite demnitati ffind, a servit cu vrednicie tara timp
de peste 51 de ani si a murit la varsta de aproximativ 75 ani. S'a nascut
deci, prin anii 1720-1725. Nu se stie uncle a fost inmormantat. Nici
in ce mahala bucuresteana a locuit. Exista doar o mentiune, intr'un
zapis din 5 Octomvrie i8or 5, privitoare la « locul raposatului clucer
Dumitrache », de langa biserica Sf. Ioan cel nou, lams asezat aproape
de bulevardul Maria 0 strada Carol.

1 Ef. Sp. Civ., carton negru 142, doc. 13. Din 1794 este si insemnarea cluce-
rului Dumitrache privitoare la mosia Vernesti (Buzau), proprietatea lui Lepter
Carlova, pe care a gasit-o mentionata in catagrafia mosiilor t,rii, intocmitA in
anul 1745 (v. EL Sp. Civ. Valea Teancului, doc. 2).
' Idem, doc. necatalogat.
3 Arhiv. Stat. Buc., Mdndstirile rumelioticefti, cond. 231, f. 869.
4 V. A. Urechia, Istoria Romdnilor, V. p. 149. Epitropia spitalului Pante-

limon acordA, printr'un act fail data, sotiei rAposatului clucer Dumitrache,
fost epitrop 4 33 de ani*, o pensie lunar& de 20 lei (cf. idem, Domnia lui Moruzi
(1793-1796), extras din Anal. Acad. Rom., a. II, t. XV, 1895, p. 8ro).
6 Ef. Sp. Civ., carton negru 139, doc. 7.

www.dacoromanica.ro
 LUCRURI NOI DESPR.e CRONICARUI, DIIMITRACHE 263

Panä acum nu s'a 0iut nici numele sotiei cronicarului. 11 dau

astazi la ivealk pastrat fiind intr'o socotealk scrisä in grece0e, de
veniturile 0 cheltuelile spitalului Pantelimon pe timpul de la I Martie
r8oiFevr. 1802, in care se arata ca suma de 240 gro0 reprezenta
leafa clueeresii Maria, a rdposatului clucer Dimitrache, ate 20 pe
lima" 1
Cu privire la cele scrise de d. Filitti, in legatura cu urma0i croni-
carului, pot arata ca. Raducan, until din fiii clucerului Dumitrache,
era intalnit ca serdar inca din anul 1818. La 2 Septemvrie, velitii boeri
faceau o anafora catre domn asupra pricinei dintre spitalul Pantelimon
0 locuitorii celor 15 mahalale din Bucure0i, inchinate de Grigore Voda
Ghica ctitoriei lui, 0 propuneau sa se cerceteze chestiunea aceasta 2 de
o sdrdar Rdducanu, fiiu rdposatului clucer Dumitrache, av and 0finta
de randul 0 chiriea acestor mahalale, ca until ce parintele sau au statut
epitrop la acest spital peste 30 de ani #.
Bucure0i I. IONA$CU

RESUME
Le chroniqueur Dumitrakk le boyard valaque qui a décrit l'état
des Principautés Roumains pendant la guerre russo-turque de 1769-7
1774, entre stir la scene de la vie publique en qualité de logothete de
divan en 1745. Ses parents qui s'appelaient Wad et Marie étaient
d'origine roumaine. Se mariant avec Marie il en eut plusieurs enfants.
De 1764, jusqu'a sa mort il fut le curateur de l'hôpital Pantelimon.
Apres 1767 il a successivment détenu plusieurs dignites importantes
dans le divan (la haute assemblée des boyards).
Il mourut en 1796. Sa femme vivait encore en 18o2.

1 Idem, doc. necatalogat.

2 Idem, carton 159, doc. II.

www.dacoromanica.ro
 SABIE DACICA PE UN MONUMENT
ROMAN DIN BRITANNIA
Pe un monument roman din Britannia e sculptata o sabie curba,
asupra careia cei care s'au ocupat cu interpretarea ei, n'au ajuns Inca
la o explicatie multumitoare.
..... .
E. Sag lio, care da i o schita a acestei sabii
(fig. 1), a vazut in ea o sabie barbara, apartinand
grupului « coPis »1.
P. Couissin, In studiul sau de ansamblu asupra
armelor romane, reproduce sabia i arata ca nu poate
fi pusä nici in legatura cu « gladius hispanensis », dar
cà face parte din grupa sabiilor ondulate de origina
orientala2. Dar acest tip de sabie ondulata, desi a fost
cunoscut in Italia din vremuri indepartate, totusi
monumentele ramase i studiate nu confirma o in-
trebuintare a ei pana in epoca imperialà. i conchide
ca mai curand avem de vazut in ea un imprumut
fa:cut de Romani la inceputul imperiului, emitand
Fig. 1. ipoteza ca ar putea fi luata dela Parti, in cursul
(D'apres E. nenumaratelor razboaie pe care Roma le-a purtat
Sag lio, art. Copis, cu ei. Dar nu uitä sa adauge « cette hypothese ne
dans Darenberg-
Sag lio, Dict. des
saurait s'appuyer d'aucun document *
A ntiq., I, p. /498, Daca observdm mai de aproape aceasta sabie,
fig. 1932). ne aminteste, prin curbura ei, pe cele cunoscute de
pe Coloana Traiana i reproduse, in parte, si de
1 E. Saglio, art. Copis, in Daremberg-Saglio, Diet. des Ant., t. 12, p. 1498

si fig. 1932.
' P. Couissin, Les armes romaines, Paris, 1926, p. 385 si fig. 143.
a P. Couissin, op. cit., p. 386.

www.dacoromanica.ro
 SABIR DACICA PR ITN MONIIMRNT ROMAN DIN BRITANNIA 265

Vasile Parvan in Getica sal. Una asemanatoare gasim pe coloana lui

Traian pl. 44, fig. XCVI, la Dacul care singur in aceasta scena a mai
ramas in picioare, luptandu-se cu un soldat roman 2 Sabia, tinuta
in //Ana dreapta i ridicata in sus pentru a lovi, are lama incovoiata pe
nesirntite, aproape imediat ce iese din garda, spre a-si accentua si
mai mult incovoierea spre varf.
Pe aceia§i figura., dar pe primul plan, stà ranit i ingenuncbiat
un alt Dac, care in mana dreapta mai agita o sabie asemanatoare cu
cea de pe monumentul din Britannia, prin faptul cà lama este pe o
portiune dreapta, i numai spre varf se curbeaza.
Deasemenea se mai gäse§te o paralela pe plan§a 34, fig. LXXII ;
in coltul din dreapta sus, se poate vedea un Dac strapuns mortal de
un soldat roman, tocmai in momentul cfind se pregatea sä loveasca 3.
Lama sabiei e ca i cea de mai sus, adica dreapta i numai spre vfirf
e mult curbata.
Se mai gase§te o sabie asemainatoare pe o metopä de pe trofeul dela
Adam-Klissi 4, reprodusä apoi la Vasile Parvan 5, pe care e reprezentatä,
pe langa alte dotiä sabii i una foarte asemanatoare cu a noasträ.
Dar paralele mult mai elocvente: care ne vor ajuta la intelegerea
explicarea acestei sabii, ne vor furniza monetele. Inteadevar, pe
unele monete ale imparatului Traian gasim reprezentata aceasta sabie.
Vom incerca sá vedem care stint emisiunile, cu ce prilej 0 la ce data
apare pe monete aceasta sabie. De aceea lasam sa urmeze mai jos
descrierea amanuntita a acestor monete:
i. IMP CAES NERVA TRAIAN AUG GERM. Capul laureat al
imparatului spre dreapta.
Rv. DACICVS COS V P P. Figura. nuda §ade spre dreapta pe un
scut, cu mana dreapta intinsà inapoi se sprijina pe un capat al lui,
iar In stanga, al carei cot se sprijina pe genunchiul stang, i§i razimà
fata in semn de durere. Langa scut, pe pamant, se af1à o sabie cu
varful incovoiat. Aureus 6 (fig. 2).

1 V. Parvan, Getica, p. 497, fig. 341. J. Nestor, Der Stand der Vorgeschichts-
forschung in Rumdnien, in 22. Bericht der Röm.-Germ. Kommiss., 1932 si extras,
p. 167 I nota 693, Vara a reproduce vreo figura.
2 K. Lehmann-Hartleben, Die Trajanssdule, Berlin u. Leipzig, 1926.
3 K. Lehmann-Hartleben, op. cit.
6 Gr. G. Tocilesco, 0. Benndorf und G. Niemann, Das Monument von Adam-
klissi, Tropaeum Traiani, Wien, 1895, p. 93, fig. 113.
5 V. Parvan, Getica, pl. XXXVI, fig. 2.
6 H. Cohen, Description historique des monnaies Irappees sous l'empire
romain, Iie dd., no. 135 ; P. L. Strack, Untersuchungen zur rdmischen Reichs-
preigung des II Jahrhunderts, Stuttgart, 1931, I. pl. I, fig. 64.

www.dacoromanica.ro
266 B. MITREA

2. IMP NERVA TRAIANVS AVG. GER. DACICVS. Bust laureat

al imparatului spre dr., cu egida pe umdrul stang.
Rv. P. M. TR. P. COS. V. P. P. Aceiasi figura ca mai sus, cu deose-
birea ca partea inferioara a piciorului drept nu se vede. Jos pe pamant
se af1à aceiasi sabie curba, mai clar vizibila cleat pe celalalt exemplar.
§1 in plus se af1à un cutit care cade de pe scut jos. Denarius 1 (fig. 3).
3. Aceiasi legenda, si aceiasi efigie ca la numarul 2, dar cu deosebirea
ca sunt de aur (aurei) 2.
Sã analizam mai de aproape aceste monete, spre a vedea ce semni-
ficatie are atat figura feminina indurerata, cat si sabia incovoiata,
de oarece lipseste de pe moneta o legenda lamuritoare.

64
-

Fig. 2 et 3. (D'apres P. L. Strack, Unters. fur rend Reichspr.

des II ill., pl. I, no. 64 et 70).

Inca din epoca lui August se obisnuia sa se reprezinte popoarele

invinse printr'o figura feminina indurerata 3, sub influenta unui motiv
mai vechi grecesc. E vorba in cazul nostru de reprezentarea unei pro-
vincii invinse. Pentru a preciza cu care anume provincie avem de aface,
nu avem cleat sa datam toate aceste emisiuni, spre a vedea din ce timp
sunt si deci la ce evenimente se raporta. Datarea se poate face usor
cu ajutorul titlurilor pe care imparatul le poarta pe moneta. Acestea
sunt Germanicus, Dacicus, Cos. V si PP. Dintre acestea mai recente
sunt titlul de Dacicus pe care-1 capatà la finele anului 102 4 si cel de
Cos. V pe care-1 poarta din anul 103, cand a fost consul pentru a cincea
oara si pana in anul iii. Deci monetele noastre sunt cel mai de vreme

1 P. L. Strack, op. cit., pl. I, fig. 70; Cohens, 260 ; H. Mattingly, Coins of the
Roman Empire in the British Museum, III (1936), no. 147, si pl. XI, fig. 20.
I H. H. E. Craster, Hoards of Roman Gold Coins found in Britain. Part P.
Second and fourth century hoards found at Corbridge, 1908-1911, in Numis-
matic Chronicle, XII (1912), p. 289-290, no. 6o si pl. XIV, 17 ; apoi la H. Mat-
tingly, op. cit., no. 145. Aureus, variant& la Cohen', 259.
3 P. L. Strack, Untersuchungen . . ., I, 1931, p. 1 io si nota 430.
4 R. Cagnat, Cours d'epigraphie latine, VIe ed., 1914, p. 193.

www.dacoromanica.ro
 sABIE DACICA. PE UN MONUMENT ROMAN DIN BRITANNIA 267

din anul 103 0 cel mai tarziu din anul iii, de oarece din anul 112 Traian
e consul pentru a easea oara.
Dintr'un studiu amanuntit care s'a fa:cut asupra emisiunilor mone-
tare ale imparatului Traian reiese ca aceste piese apartin emisiunilor
anului 103 1.
Fix'and pentru anul 103 aceasta emisiune, figura feminina indu-
reratä nu se poate referi deal la infrangerea Dad lor 0 avem pe monete
personificata Dacia Victa ca semn al biruintei romane asupra acestui
popor.
Langa. figura Daciei se afla arma caracteristica a acestui popor,
sabia curbii dacia §i. e jos spre a preciza infrângerea lor.
Dacã privim cu luare aminte aceasta sabie 0 o comparam cu cea
de pe monumentul britanic se vede ca e aceia0: partea terminala a
mânerului (pommeau) de formä emisferica, garda puternica 0 de forma
dreptunghiularà, cu lama sabiei dreapta pe aproximativ 2/3 din lungime
0 numai restul (vo.rful) incovoiat, ne aratà ea avem pe ambele monu-
mente aceia0 arma. 0 anume cea precizata de monete : sabia curba.
dacica 2.
Avem deci in ambele cazuri de inregistrat aceiasi specie de sabie
dacica, mai putin figurata pe monumente, dar, desigur, nu mai putin
intrebuintata.
Dar ce cauta sa figureze o sabie pe un monument roman din Bri-
tannia ? La aceasta intrebare numai cercetarea amanuntitä a monu-
mentului, mai ales prin celelalte elemente pe care le contine ne poate
da un raspuns satisfacator.
Inteadevar, E. Saglio vorbind despre sabia de care ne ocupam,
iata ce spune : « une arme de ce genre est sculptée sur le tombeau
d'un legat imperial propréteur en Bretagne o 3. Din cuprinsul acestui
comentar reiese cä trebue sa fi fost 0 o inscriptie dupa care autorul
poate preciza ea e vorba de un monument funerar al unui legat imperial
0 pe care era sculptata sabia dacicà. Dar E. Saglio nu citeazà in aparat 4

1 P. L. Strack, Untersuchungen . . ., I, p. rio.

* Aceast 5. categorie reprezintA niste tipuri de sAbii sensibil deosebite de cele
reprezentate pe Coloana TraianA, cu mAnerul mult mai lung si o lama mai scurtii
si incovoiatA pe intreaga sau aproape intreaga lungime. B probabil sA avem
de a face cu o evolutie a acestui tip comun de sabie, care, mai ales prin Intl-
rirea /Anil terminale a manerului, garda puternicA si indreptarea lamei pe
3/3 din lungime, s'ar fi putut face sub influenta armamentului roman, cu care
Dacii sunt in contact militar de mai bine de un secol. Cf. si V. PArvan, Getica,
p. 517.
a E. Saglio, art. Copis, in Daremberg-Saglio, Dict. des Ant., 12; p. 1498.
4 E. Saglio, art. cit., nota 12.

www.dacoromanica.ro
268 B. MITREA

cleat revista unde a fost publicat pentru prima oara: Archaeologia

Aeliana IV < 1850 >, p. 146 (sic), o revista foarte greu de gasit si deci
de controlat, desi pe vremea cand apdrea articolul, inscriptia era trecuta
in CIL. Totusi, cercetand cu atentie CIL VII in care sunt publicate
inscriptiile din Britannia si folosindu-ne de indicatia ca e vorba de un
legat imperial, poate fi usor gasità sub no. 838, avand urmatorul text:
SUB MODIO IU I LIO I LEG. AVG. PR I PR. COH. I AEL. ). 1 CUI
PRAEEST M I CL. MENANDER I TRIB. Editorul corpusului noteaza

Fig. 4. (D'apres J. C. Bruce, Lapidarium septentrionale . . .,

26 partie, I87T, p. 195).

pentru campul din stanga inscriptiei « palmae ramus e, iar pentru cel
din dreapta « ensis curvus »1.
Fiindca monumentul cu sabia formeaza obiectul acestui articol,
am cautat sa procuram si o fotografie a lui, pentru ca analiza si obser-
vatiile sa le putem face direct pe monument. Si in lipsa unei fotografii
recente, ne multumim cu reproducerea unui desen dintr'o publicatie

1 Aparatul critic ne confirma cA este aceiasi la care se referea si E. Saglio

citiind Archaelogia Aeliana IV <1850>, p. 141 si nu 146 cum din eroare spare
in citatul din Dict. des Ant.

www.dacoromanica.ro
 SABIE DACICA PE UN MONUMENT ROMAN DIN BRITANNIA 269

mai veche, care prezinta insa toate garantiile de exactitate, fiind re-
produs dup.& o opera cu caracter tiintific 1 (fig. 4).
Dela prima privire de ansamblu asupra monumentului, tinem sa
facem doua observatii de caracter general: intai ea' monumentul e
intreg 2, iar in al doilea rand remarcam ca nu avem niciun indiciu
ea ar fi stela' funerara, cum au crezut unii 3. Inscrippa a trebuit sal
fie pusa in legatura cu efectuarea unei lucrari, infaptuita pe cand legat
al provinciei era Modius Iulius, de care cohorta I Aelia Dacorum,
al carei comandant era tribunul M. Cl. Menander. Desi verbul lipseqte,
ideea de a face, a &di, reiese din contextul inscrippei. Trebue de sigur
inteles unul din verbele care arata actiunea de a face: fecit sau faciendum
curavit.
Aceastä cohorta face parte din trupele auxiiare recrutate in Dacia 4.
Cognomenul ei ne arata cà a fost infiintata de Hadrian, iar locul de
aflare al inscriptiei ne spune ca a fost a§ezata pentru a colabora la
apararea limesului britan, avand un castel la Amboglanna, azi Birdes-
wald (la confluenta lui Irthing cu paraul din Midgeholm Moss) 5.
Cunoscand toate acestea, putem acum sä ne explicam prezenta
sabiei dacice pe monumentul roman din Britannia: pe un monument pus
de cohorta, figureaza O. arma oficiala a acestui corp, sabia curba dacica 6.
Sabia sculptata pe acest monument ne confirma un fapt cunoscut
de mai inainte: cal annme corpurile de trupa auxiliare din armata
romand luptau cu armele lor nationale7. Acest fapt se verified i pentru

1 J. C. Bruce, Lapidarium septentrionale or a description of the Monuments

of Roman Rule in the North of England, Newkastle-Upon-Tyne, 1871, partea
a Ha, p. z95 (si figura).
3 I. Becker, Die romischen Heeresabteilungen in Britannien, in Rheinisches
Museum far Philologie, XIII (1858), p. 254, crede cA-i un fragment.
3 E. Saglio, boo. cit., vorbeste despre II tombeau n, iar P. Couissin, op. cit.,
despre o stele fundraire a.
' V. Christescu, Istoria militard a Daciei romane, Bucuresti, 1937, p. 203-204.
5 Hfibner, art. Amboglanna, in Pauly-Wissowa, Realenc., s. v.
6 De altfel J. C. Bruce, op. cit., cAnd publicA din nou monumentul la 1871 il
intovaaseste de urmAtorul comentar, considerand sabia dacicA: sThe slab is
ornamented with a palm branch on one side and a sword on the other. The sword
is bent, and in its form strongly resembles the weapon which the sculptor of
Trajan's column at Rome puts into the hands of the Dacian troops in that
remarkable work, as is seen in the accompanying illustration (se dA un desen
cu Dad si cu sAbiile lor caracteristice). The auxiliary troops in Britain seem
to have been generally armed with their country's weapons and flought after
the manner of theier own people a (p. 195-196).
7 G. L. Cheesman, The auxilia of the roman imperial army, Oxford, 1914,
p. 124-132.

www.dacoromanica.ro
270 B. MITREA

corpurile auxiliare de Daci din armata romana pe la mijlocul seco-

lului al II-lea, &and pare cà trebue datat monumentul
Precizarile de mai sus ne indreptatesc sä aducem i unele corectari
parerii sustinute de P. Couissin in ce privWe apartenenta acestei
arme. Inteadevar, acest cercetator, bazandu-se pe afirmatia lui E.
Saglio ca avem de a face cu o stela funerara a unui legat imperial, a
crezut cä sabia sculptata pe acest monument trebue atribuità ofite-
rilor superiori. De aceia el o claseaza in grupa sabiilor numite para-
zonium 2. Ori dovedind mai sus cà nu avem de a face cu o stela fune-
rara. §i. cá arma figurata pe ea apartine corpuhii de trupà care a pus
monumentul, nu mai poate face parte din categoria armelor ofiterilor
superiori.
Bucurqti B. MITREA

RESUME
Le sabre recourbé, figure dans E. Saglio, art. Copis (Daremberg-
Saglio, Dict. des Antiq., I, p. 1498, fig. 1932 = notre fig. 1), n'est pas
d'origine parthe ; ii n'est pas non plus une arme appartenant aux officiers
supérieurs romains (P. Couissin, Les armes romaines, 1926, p. 385-386).
Les Daces de la Colonne Trajane portent un sabre de meme forme
(V. Parvan, Getica, p. 497, fig. 341) ; on le voit aussi stir les monnaies
de Trajan, frappées en l'année 103 et qui présentent au revers une figure
de femme drapée, assise, dans une attitude triste, sans doute une Dacia
Victa (P. L. Strack, Unters. /air röm. Reichspragung des II ih., I, pl. I,
no. 64 et 70 -= nos fig. 2 et 3). La meme arme est sculpt& sur un monu-
ment de Bretagne, éleve par la cohors I Aelia Dacorurn, au II-e siecle
(fig. 4). C'est donc tine arme dace. Sa presence sur le monument de
Bretagne confirme le fait connu que les troupes auxiliaires de l'armee
romaine combattaient avec leurs armes nationales.

1 e Tamen propter litterarum formam non videtur recentior esse Antonino

Pio * : CIL VII, 838, in notà.
2 P. Couissin, Les armes romaNes, Paris, 1926, p. 385-386.

www.dacoromanica.ro
 MISCELLANEA
0 STATIUNE PREISTORICA IN BUCOVINA
In timpul Congresului nalional de numismaticd i arheologie, care
s'a Vinut in CernauVi intre 30 Sept. 0 3 Oct. 1935, am prezentat cateva
sage# de silex care mi-au fost aduse de studentul Octavian Nandr4
'T.

:1]

ti ,

".1

f it re.
-
.0,
'
I. Figuring de idol (din pa- II. Figuring de idol (din pa-
mint ars), aflatá in comuna mant ars), aflatä in comuna
Mahala (1939) Mahala (1939)

din comuna Mahala, situata pe coasta de Nord a Vail Prutului in ju-

deul Cemairti. Facand ulterior cercetari in numita localitate, direct
sau prin studentii de acolo, am adunat tm numar insemnat de obiecte
care indreptatesc presupunerea cà in acea comunà din valea Prutului
a existat 0 statiune preistorica. Toate obiectele, aflate la suprafata,

www.dacoromanica.ro
272 MISCELLANEA

cad nu s'au fa:cut sapaturi, au fost aezate in Muzeul Societd/ii pentru

culturd din comuna Mahala.
Aceasta comuna este aezata la rasarit de ipenit, cunoscuta sta-
tiune preistorica din valea Prutului. Impreuna cu Boianul ea &lea-
tue§te teritoriul romanesc din Bucovina de peste Prut, care n'a fost
atins de valul slavizárii. Aceasta statiune preistorica din Bucovina vine
sa sporeasca numarul localitatilor din aceasta parte a pamantului ro-
manesc unde a inflorit o straveche cultura omeneasca.
Dar 0 in istoria documentara a tarii localitatea aceasta apare printre
cele mai vechi aezdri. Ea este amin-
.
.

tita, cu numele ei vechi Ostrita, in

' documente dela tefan cel Mare, care
.
arata ca satul a existat i pe timpul
t rr . lui Alexandru cel Bun (cf. I. Bogdan,
.
Doc. .t. cel Mare, I, p. 169-171).
Vom numara aici principalele
obiecte aflatoare in colectia muzeului
sdtesc sus amintit :
1. Varfuri de sageti de cremene
de diferite marimi.
2. Corpuri ascutite de cremene.
3. Bucati de cremene lungi, cio-
plite poligonal (material din care se
ciopliau varfurile de sageti sau alte
III. Figurina de piimant ars, obiecte ascutite).
aflatii in comuna Mahala ('939) 4. Cioburi de vase de diferite
marimi 0 forme, de pasta rudimentar
arsa, unele avand dungi subtiri de culoare inchisa.
5. Fragmente de vase de lut de culoare ro0etica ; funduri groase ;
margini de vase de diferite marimi ; fragmente de ulcioare ; toarte ru-
dimentar lucrate prin gdurirea unei umflaturi de lut ; un fragment de
vas dublu (ochian).
6. 0 margine de vas cu ornamentatie aplicata in forma ondulatal.
7. Trei figurine de pamant ars reprezentând probabil idoli, ase-
manatoare acelora aflate in alte statiuni preistorice, d. e. la Dragu-
§eni (cf. V. Dumitrescu, L'art prehistorique en Roumanie, planp. IX).
Reproducem cópii fotografice ale acestor figurine (I, II, III).
Judecand dupa numarul obiectelor aflate la suprafata este in-
dreptatita banuiala cá sapaturi facute de special4ti ar scoate la iveala
un material bogat din preistoria acestor locuri.
Gr. Nandrif

www.dacoromanica.ro
 MANASTIREA CRIVELNIC-COWSTEA 273

MANASTIREA CRIVELNIC-COSUSTEA

D. profesor Alex. Barckila publica acum catava vreme in urma

in Bulet. Com. Mon. 1st., XXVIII (1935), p. 165-184, sub titlul Md-
mistirea Cop#ea-Crivlenic, Mehedinti, o serie de informatiuni 0 rezul-
tatul sapaturilor intreprinse pe malul Cosustei, la 8 km mai la Nord
de Ilovat, pentru susnumita manastire.
Descoperise d-sa, pe lang.a existenta manastirii, temelia a doul
biserici si un fragment de inscriptie. In acel fragment de ins-
criptie se putea citi un nume si doua cifre ale anului ..83. D-sa
propusese completarea datei: 6983 (i475). D. profesor P. P. Pa-
naitescu (Rev. Ist. Rom., VII, 1937, notita bibliografica no. 132)
punea la indoiala aceastä data, mai ales ca materialul gasit cu
prilejul sapaturilor era tot din secolul al XVI-lea. Tot din secolul
al XVI-lea ne vin acum o serie de informatiuni interesante pe care
ni le da d. Emil Turdeanu in studiul Sail Din vechile schimburi
culturale dintre Romani §i Jugoslavi (Cercet. Lit., III, 1938, p.
141-212).
Datele aduse de d. Turdeanu ne fac sä banuim ca pe la 1580 !nand-
stirea n'avea inca toate cele necesare pentru serviciul religios, caci
logofatul Parvul din Crovna sat in jud. Dolj astazi, iar atunci in
jud. Mehedinti ii däruia la 1581 nu mai putin de 5 carti religioase.
lath' ce spune d. Turdeanu (p. 165 0 nota 3): o Un Tetraevanghel slavon,
copiat si impodobit cu frumoase miniaturi la Craiova, in 1580, de
protopopul Ioan, originar din Cratovo, se pastreaza acum la m-rea
Remetea din Serbia*, iar nota la care ne trimite acest pasagiu comple-
teaza: # Din aceasta insemnare rezulta ca manuscrisul a fost cumpdrat
la 1581 de logofatul Parvul, fiul jupanului Craciun, din satul Crovna,
care, cu fiul sau Dragul, 1-a däruit m-rii sarbesti Krivednik, de langa
raul Koguk, ca sá fie de pomenire pentru pasintii logofatului. Dim-
preunä cu pretiosul manuscris logoatul mai daruia aceleiasi manastiri
H Apyr(o) e(tta)iir(E)die H eAHH TOWA H an(a)T(o)ovc(T) H MHHEH
Ad CAOVNHT C(Itift)T(0)A101r MONACTHpoy ». Corectarea ce trebue introdusä
in aceasta pretioasa informatie e ca. manastirea Krivednik de pe rani
Koguk, e manästirea Crivelnic pe Cosuste si e in Mehedinti, nu in
Serbia.
Astfel stand lucrurile data 6983 trebue rectificata 7083, adica
1575 §i in modul acesta concordä marturia obiectelor din sapaturi cu
data ce o avem din Tetraevanghelul logofatului Parvul, 1581.
C. Grecescu

x8
www.dacoromanica.ro
274 MISCELLANEA

DATE NECUNOSCUTE IN LEGATURA CU MOARTEA

PAHARNICULUI LUPUL MEHEDINTEANUL

Secolul al XVII-lea a fost pentru Tari le Române un secol de puter-

nia influenta greceasa., manifestatä in domeniul economic, politic
§i cultural. Este anuntarea epocei fanariote, care in fond reprezintal
apogeul acestei influente in Wile noastre.
A§a fiind lucrurile, este u§or de inteles §i. raman caracteristice
pentru secolul al XVII-lea mi§cArile indreptate de boierii români
impotriva Grecilor, mi§c5.ri cu aspect nationalist. Cauza adevärata a
acestor mi§eari o formeazA faptul simplu al ocuparii functiunilor boie-
re§ti de catre numero§i Greci, adu§i mai ales in Tara Romaneasca
de Radu Mihnea §i Alexandru Ilia§. Iar proasta stare economica §i
financiara care-0 are originea Inca din secolul al XVI-lea lamu-
re§te popularitatea acestor mi§c6iri a boierilor de tard impotriva vene-
ticilor greci. A§a se explic5. §irul aproape neintrerupt al revolutiilor
din Tara Romaneascal din prima jumätate a secolului al XVII-lea:
mi§carea lui Barcan din Meri§ani, in timpul domniei lui Radu Mihnea,
unnatà de revolutia paharnicului Lupu « Mehedintul » pe vremea lui
Alexandru Ilia§, pentru ca dupä moartea acestuia, revolta sä fie reluata
de vornicul Aslan §i aga Matei din Brancoveni, a carui victorie sa sta-
torniceasca o epoca de indreptare la mijlocul acestui veac.
In randurile ce urmeaza voi starui asupra mi§carii paharnicului
Lupul o Mehedintul » cum il nume§te Stoica Ludescu in cronica sa 1
determinat in bun'ai parte de un document semnat de Gavril Movilb: 2,
amurind unele lucruri cu privire la personalitatea paharnicului Lupul.
In timpul domniei lui Alexandru Ilia§ (1616-1618) in Tara Rom5.-
neasca, numArul Grecilor adu0 de el din Constantinopol marea cu
mult pe al Grecilor a§ezati in tarà inaintea lui, ceiace a facut pe boierii
români sà tin5. sfat « sà-i taie » 3.
Stoica Ludescu spune ca « boerii fiind impresurati de multimea
Grecilor §i ocariti de truld§ia lor, care nu putea sa o mai rabde, ci
falcura svat in tainà sa-i ucig6 » 4.
0 confirmare a acestor lucruri ne-o &à cronica lui Simion Massa
§i Marcus Fuchs, in care pentru anul 1618 gasim un capitol intitulat
1 Magazin istoric pentru Dacia, IV, p. 307.
a Documentul scris in slavoneste (traducerea o datoresc amabilitatii d-lui
St. Nicolaescu) este proprietatea mea.
3 Const. Clpitanul, Cronica, in Mag. ist. pt. Dacia, I, p. 249.
' Mag. ist. pt. Dacia, IV, p. 307.

www.dacoromanica.ro
 MOARTEA PAHARNICIII,III LIIPUL MEHEDINTEANIII, 275

Tumultus Walachici », unde se vorbe§te despre starea de plans a tarii

datoria exploatarii Grecilor, oameni hrapareti, impotriva carora se
ridicã boerii tarii... e Quam rem graviter ferentes dicti barones de
tollendo Alexander inter se conspirant »1.
Din complot f 61ceau parte i tirea o avem din cronica lui Const.
Capitanul urmatorii boieri: Carstea vel vornic, fiind la inceput capul
razvratitilor ; apoi, paharnicul Lupul, spätarul, « care va fi fost *, un
boier Buzdugan i altii 2. Stoica Ludescu nu vorbWe decal de « Lupul
Paharnicul Mehedintul, impreuna cu o seama de boiari » 3.
Dar Alexandru Ilia4 prinde de veste 0 el insu0 proteguitor al
Grecilor incearca sa zadarniceaseä revolta pusä la cale de boieri
prin omorirea capeteniilor cunoscute 4. Atunci au fugit in Ardeal pa-
harnicul Lupul, spatarul Buzdugan i alti boieri, in vreme ce vornicul
Carstea cu o alta parte de boeri comploti§ti au ramas in tara i « au
Vagaduit ca. nu Oiu de acele lucruri » 5. De0 Alexandru Ilia nu era
de Inc convins de nevinovatia vornicului Carstea, nu ia nicio masura,
fiind ocupat deocamdatà cu strangerea o§tilor in fruntea carora tre-
buia sä mearga 0, sub ordinele cunoscutului luptator turc Schinder
Pap., sä lupte impotriva Polonilor i Cazacilor 6.
Expeditia aceasta ins51 n'a avut niciun rezultat i Schinder Paa
se intoarce spre Dunare.
Iar Alexandru Ilia sosit la Targov4te, i indemnat de Grecii ce-1
inconjurau, omoara pe vornicul Carstea, punand la cale i moartea
celorlalti boieri amestecati in rascoala contra Grecilor. Intervine insa
Schinder Pap., care pentru a nu pune pe Domn intr'o situatie nepra-
cuta la Constantinopole cere 40.000 galbeni: era pretul mortii vor-
nicului Carstea. i Alexandru Ilia este nevoit sä renunte la planul
uciderii celorlalti prieteni de revoltä ai vornicului Carstea 7.
Moartea vornicului Carstea insä a indignat pe boierii fugiti in Ardeal,
iar interventia lui Schinder Tlaa i-a incurajat. De acum incepe rolul
paharnicului Lupul, care duce mai departe mi§carea inceputa de vor-
nicul Carstea.

I Quellen zur Geschichte der Stadt Brassd, V, p. 371-372.

2 Magazin ist. pt. Dacia, I, p. 249.
a Ibidem, IV, p. 307.
4 Ibidem, I, p. 249 si IV, p. 307.
5 Ibidem, I, p. 249.
6 Const. Cápitanu, Cronica, in Magazin ist. pt. Dacia, I, p. 249; M. Cos-
tin, Cronica, in Mihail Kogalniceanu, Cronice, ed. II, vol. I, p. 267; Massa
si Fuchs, Cronica, in Quellen..., v, p. 373.
7 Magazin ist. pt. Dacia, I, p. 249.

z8*
www.dacoromanica.ro
276 kuscELLANEA

Paharnicul Lupu impreunä cu ceilalti tovarasi ai lui nu trebue

sa uitam pe Buzdugan au cerut ajutoare printului Gabriel Bethlen
al Ardealului, cu care sä lupte contra lui Alexandru Ilia i a Grecilor 1
La 2 Iunie 2 printul Ardealului Ii ajutä cu < circiter 700 equites, partim
Haydones, partim Ciculos 3, ductoribus Paulo Jentschy (= Jantschen)
et Stephano Töröck, qui 6. Iunii ad arcem Turtsch 4 pervenientes sub
noctem * 5 i in aceiasi noapte trec muntii, iar dimineata sosesc la
Targoviste 8, de unde Alexandru Ilia§ fugise in graba. la Braila, in vreme
ce Doamna se indreptase spre Giurgiu 7.
In aceste imprejurari, # Lupul inca sosi si. incepu a taia pe boiarii
greci, 0 pre slugile lor cari jacuise tara ; i mult sange s'au varsat,
si innoptand nu se §ria cum fuge unul cu altul de frica si de cutremur
mare » 8.
Incercarea lui Alexandru IIia, care dela Braila sosise la Giurgiu,
de a-si relua domnia cu ajutor turcesc a ramas fara. rezultat. A fost
mazilit sub invinuirea de « male administratae reipublicae Walachi-
cae » 9. Iar domnia a trecut in mana lui Gavril Movila, <Sijneonis
filius ». « Is mense Augusto exeunte primum advenit et sedem regni
occupavit *1°. Suntem tot in anul ibr8.
Situatia paharnicului Lupul era critica: Gavril Movila venea ca
om al Turcilor i Lupul nu gasea posibilitatea unei intelegeri cu acestia ;
in vreme ce armatele de haiduci unguri §i. de Secui trebuiau platite.
Ies'irea din incurcaturd s'a fdcut prin continuarea nai§carii impotriva
Grecilor, lucru care il punea in conflict cu Turcii, dar i cu noul
Domn.
In acest timp bunurile negustorilor greci sunt confiscate si cu ele
se platesc lefile ostenilor lui Lupul ; iar Buzdugan, capitanul i ajutorul
lui Lupul, a fost trimis prin Vara §i. unde gasea « Greci negutitori, gelepi,
pre top ii taia, si le lua toall marfa, faith: de nici o mila » ".

1 Const. Capitanul, Cronica, in Magazin ist. pt. Dacia, I, p. 250.

2 Quellen. . IV, p. 48.
3 Haydones = haiduci ; Ciculcs = Secui.
2 Torzburg = Bran.

5 Massa si Fuchs, Cronica, in Quellen. .., V, p. 371-372.

o Ibidem.
7 Magazin ist. pt. Dacia, I, p. 250 si IV, p. 308.
Stoica Ludescu, Cronica, in Magazin ist. pt. Dacia, IV, p. 308; ace1ea0
detalii si in cronica lui Massa si Fuchs, in Quellen zur Geschichte der Stadt Brassd,
V, p. 372.
9 Quellen. . . , V, p. 372.
" Ibidem.
11 Stoics Ludescu, Cronica, in Magazin ist. pt. Dacia, IV, p. 309.

www.dacoromanica.ro
 MOARTEA PAHARNICIII,III LUPIN., MEHEDINTEANIJI, 277

Domnia lui Gavril Movila (1618 1620) se anunta grea dela

inceput. Paharnicul Lupu se mentinea ca pf al unei mi§cari populare,
stingherind din autoritatea 0 prestigiul noului Domn. Iar pe de altä
parte, Gavril Movila prime0e ordinul ca odinioara antecesorul sau
sä mearga", sub ordinele lui Schinder Pap 0 aralturi de oaste ardeleana
0 moldoveanä, impotriva Polonilor 3. Dar lupta cu Polonii n'a avut
loc, in afara unor jafuri obipuite: 4 sed res ad certamen non devenit A,
insemneazä cronica lui S. Massa 0 M. Fuchs 2.
In armata lui Gavril Movila se gbisea insu0 Lupul Mehediatul,
impeicat cel putin in aparenta cu noul Domn, care-I facuse mare
spatar 0 de asemenea se afla capitanul Buzdugan, care primise titlul
de serdar 2.
Dar, in aceste atributiuni boere0i incredintate celor doi revolu-
tionari, cronicarul Const. Capitanul nu vede decal un mijloc de a-i
atrage 0 a-i putea da in mana lui Schinder Pap. 4.
Inteadevar, atat paharnicul Lupul cat 0 elpitanul Buzdugan, au
fost dati in mana Turcilor 0 tra.0 in teapa la Silistra, din ordinul lui
Schinder Pap. 5. In cronica lui S. Massa 0 M. Fuchs ni se dau unele
preciziuni 0 aprecieri, pe care nu le avem in cronicele noastre. Ni se
spune ea Schinder Pap. (Alexander bassa) a omorit in chip crud (= cru-
delissime trucidavit) pe doi conducatori de seamà ai armatei munte-
ne0i (= duos precipuos' exercitus Walachici ductores) 0 anume pe
capitanul Buzdugan, om de valoare militall 0 pe paharnicul Lupul, bar-
bat de mari insu0ri (= capitaneum Rascianu, hominem militarem, et ba-.
ronem Lupul, magnae virtutis virum). Iar moartea acestor revolutionari
s'a intamplat in luna Noemvrie (manse Novembri), acela0 an, 1618 6.
Si cronicarii sa.0. \rad in moartea paharnicuhii Lupul intriga Grecilor,
care cu mii de galbeni au facut sa, dispara marele du0nan al hrapa.-
retiei lor: « Graecorum id factum impulsu, qui hominem rapacitati
suae inimicum ferre non poterant ideoque necem ejus muttis aureorum
milibus licitasse dicuntur *7.
Documentul slavon, din 22 Ianuarie 1619, mentionat 0 pe care,
sub forma de anexä a acestor randuri, il clan in intregime mai jos,
vine sa completeze *tirile de pana. acum.

1 Magazin ist. pt. Dacia, I, p. 279 si IV, p. 309.

2 Quellen..., V, p. 373.
3 Const. Capitanul, Cronica, in Magazin ist. pt. Dacia, I, p. 279.
6 Ibidem.
5 Magazin ist. pt. Dacia, I, p. 279 si IV, p. 309.
6 Quellen..., V, 373.
7 Ibidem.

www.dacoromanica.ro
278 MISCE1,T.41,MA

A§a afläm cal uciderea lui Lupul paharnicul s'a facut la Darstor
corpul i-a fost adus de doi credincio0 oameni ai sai, Prepusa 0 Ca Iota.,
# dela Vad, dela Darstor, dela pod, dela satul Ciocanqtii, de unde 1-au
ucis pre el Schinder Pap. ». tirea data de actul nostru este conforma
cu relatiile cronicarilor, precizandu-ne faptul cä Lupul n'a fost ucis
In sudul Dunärii, in cetatea Darstorului, ci In nordul Dunarii la satul
Ciocanqti, care se aflä pe malul Dunarii, In fata Silistrei; iar fata de
Ca1ara0 se gasqte situat cam la 20 km spre apus.
Corpul paharnicuhn Lupul, adus de cei doi credincio0 ai säi, «1-au
inmormantat la sfanta manastire la Tismana *1. Locul cle ingropare n'a
fost ales la intamplare, ci de sigur s'a tinut seama de vecinatatea
manastirii cu mo0ile boierului Lupul, mo0i ce le avea in Mehedinti.
Moqtenitoarele paharnicului Lupul erau doua fete, jupanita Anca
ai jupanita Zamfira, care au dat lui Prepusa i lui Calota satul Bona-
ralul din judetul Mehedinti 2 Si dania fetelor lui Lupul paharnicul este
motivata ...t pentru multa slujbà ce i-au slujit tatallui lor 0 mai ales
pentruca 1-au adus pe tatal lor Lupul paharnic dela Vacl...», « pentru
sufletu1 lui Lupul paharnic, ca sa-i fie lui vqnica. pomenire ».
Dar Prepusa, cumpara partea din satul Ponaralul dela Calota. pentru
8000 aspri i un bou... «Si a vandut Calota partea lui jumatate de
sat de a lui buna voie i cu tirea tuturor megia0lor i dinaintea dom-
niei mele »8.
In chipul acesta, actul domnesc da # aceasta ponmca a domniei
mele lui Prepusá i cu fiii sai, cati Dumnezeu Ii va da, ca sa-i fie satul
Ponaralul din judetul Mehedinti cu tot hotarul i cu toata ocina ai
cu toti vecinii i cu tot venitul de pretutindeni, veri cat se va alege
din hotar panä in hotar o.
Este interesant faptul cä in tot cuprinsul acestui act domnesc,
ori de cote ori revine numele lui Lupul i se dä titlul de paharnic ai
nu acel de mare spatar, functiune ce-i fusese incredintata de Gavril
Movila cu putin inainte de a fi ucis din ordinul lui Schinder Pa§a. A§a
ea afirmatiunea lui Constantin Capitanul, când sustine Ca boieriile acor-
date lui Lupul i lui Buzdugan n'au fost cleat mijloace de ademenire
intrebuintate de Gavril Movila pentru a-i da in mana Turcior, gaseqte
o confirmare in textul documentului.
In concluzie, m4carea paharnicului Lupul este indreptata impotriva
Grecilor 0 de nicaieri nu reiese cà s'ar fi facut in interesul vreunui
1 AstAzi, la Tismana, nu se stie nimic despre acest mormAnt.
2 AstAzi satul PonArálul face parte din comuna Balta, pe soseaua T. Severin-
Baia de AramA.
Este vorba de Gavril MovilA.

www.dacoromanica.ro
 MOARTEA PAHARNICULIII 1,IIPUI, MEHEDINTEANIII, 279

pretendent sau al vreunei cauze externe. Caracterul revolutiei este social,

insg cu impresionant aspect nationalist dacg tinem seama cà suntem
in secolul unei culturi romanesti, inlocuitoare a slavismului.
Revolutia inceputä in luna Iunie 1618 se terming in Noemvrie acelasi
an, odatg cu moartea lui Lupul paharnicul, moarte intamplatä la Cio-
cänesti-Ialomita. De aid corpul i-a fost ridicat i dus la manastirea
Tismana, unde poate i astgzi oasele lui se odihnesc in cimitirul parásit,
ardturi de al atator anonimi.
Lupul Paharnicul i contemporanul sgu vornicul Carstea, alaturi
de antecesorul sau Barcan din Merisani, la care se vor adäuga urmasii
de idei politice ca vornicul Aslan i aga Matei din Brancoveni rgmane
un protagonist in lupta pentru indreptarea tärii i un premergätor al
revolutionarului din Vladimirii Gorjului.
Remus Ilie

ANEXA

t Cu mila lui D-zeu Io Gavril Moghila Voevod i domn a toatg. Vara

Ungrovalahiei, fiul marehii i prea bunului rgposatului Io Simeon
Moghila Voevod. Da domnia mea aceaste: poruncg. a domniei mele lui
Prepusd i cu fiii sgi, cati D-zeu ii va da, ca sg-i fie satul Pondrdlul
din judetul Mehedinti cu tot hotarul i cu toatg ocina i cu toti vecinii
0 cu tot venitul de pretutindeni, veri cat se va alege din hotar pang
in hotar.
Pentrucg mai sus zisul sat el a fost de mostenire al jupanului Lupul
paharnicul. Iar dupg aceia cand a fost acuma in zilele domniei mele
0 jupanita Anca i jupanita Samfira, fiicele Lupului paharnic ele au
dat 0 au miluit pe slugile tatalui lor Lupul paharnic anume Prepusd
0 Calotd cu acest mai sus zis sat Pongralul pentru multa slujbg ce i-au
slujit tatalui lor si mai ales pentrucg 1-au adus pe tatal lor Lupul pa-
harnic dela V ad dela Ddrstor dela pod dela satul Ciocdnesti, de unde
1-au ucis pre el Schinder-Pasa 0 1-au inmormantat la sfanta mang-
stire la Tismana. Drept aceia au cgutat aceste mai sus zise jupanite
0 1-au miluit pe Prepusd i pe Calotd cu acest mai sus zis sat Pondrdlul
pentru sufletul lui Lupul paharnic, ca sa-i fie lui vesnicg pomenire.
i am vgzut domnia mea i cartea acestor jupanite de miluire facutg
cu mare blestem i cu multi boeri mgrturie, anume: Rddu-
canul postelnic i jupanita Brdndusa i Manole i Pdtru armasul
0 egumenul Nifon i Preda vátaful i Stoica postelnic i Matei
0 Frdfild i Burfun i Grecul 0 Stan 0 Dumitru postelnic, Pavel. Jupâ-
nita Anca i jupanita Samfira i blestem au pus care din rudele lor

www.dacoromanica.ro
280 MISCELLANEA

va voi sa calce i sg strice aceasta pomeang i mila ce au dat pentru

tatal lor Lupul pgharnic, acela sg fie afurisit de cei 318 <sfinti> pärinti
care stint dela Niceea i sà aibg parte cu Iud i cu Arie. Pentrucä au
fa:cut tocmealg Ca Iota cu Prepusg., ei de a lor bung voe, 0 au inapoiat
Prepusdlui Ca lotd aspri 8000 i un bou pe partea lui din Pondrdl, ce scrie
mai sus §i a cumpdrat Prepusd partea lui Ca Iota dela el, precum scrie
mai sus. i a vdndut Calotd partea lui jumdtate de sat de a lui bund voe qi
cu §tirea tuturor megiaqilor i dinaintea domniei mele. i au fost la toc-
meala lor multi oameni buni nagrturii, anutne: Aldea postelnic i Mihart
postelnic i Andronie din Albeni i Malcoci (?) slujerul i Preda vgtaful
din Ceplea 0 din Filia§i Dumitru i Barbul dela Poland. Drept aceia am
dat qi domnia mea Prepusei, ca sd-i lie satul Pondrdlul ocind de mo§te-
nire i ohabnicd lui, feciorilor §i nepolilor i strdnepotilor. *i de cátre
nimeni declintitä dupä porunca domniei mele. Iatg i mgrturii am pus
domnia mea: jupan Enache vel ban al Craiovei, i jupan ... vel
dvornic i jupan Papa vel logof at i Meca vel vistier i Miho spätar
Mihalachi stolnic i Gligorie comis i Vladul paharnic j jupan...
postelnic i ispravnic Papa vel logoat. i am scris eu Lepddat logof at
in scatmul de cetate zis TdrgoviVe, luna Ianuarie 22 zile, 0 dela Adam
pang acum cursul anilor, in anul 7127 = 1619.
f Io Gavril Moghilà Voevod (1. p.) din mila lui D-zeu domn.
(ss) Io Gavril Voevod.

Nog. Pergament. Pecetea mare aplicatà, cAzutA. Jos pe marginea campu-

lui: aSA. se stie cA s'au scos acest shristov (sic) din Cladova dela Turd cu multA
cheltuiala a lui In anii 1785 Decemvrie in 20. Eu erban Grecu zet MihailA...
B Alteanu ot Bats*.

HARTA A CINCI JUDETE DIN MOLDOVA OCUPATE DE

AUSTRIA IN TIMPUL RAZBOIULUI DINTRE TURCIA CU RUSIA
SI AUSTRIA INTRE ANII 1787/88-1791/92

In arhiva Ministerului de Rgzboi din Viena, printre actele ce alcg-

tuesc partida rgzboiului ruso-austrotturc 1 din anii 1787-1792, se gg-
sesc acte ce prezintá un interes deosebit pentru istoria moderng a
Principatelor Romane ; printre aceste acte se aflá i o hartä manuscrisa
necunoscutg Inca, hartg intocmitä, de ofiterii din geniu ai Austriei.
Ea cuprinde cele cinci judete moldovene date de Ru0. Austriecilor
1 Cf. Ma Popescu, Rdzboiul Ruso-Austro-Turc dintre 1787-1792 1 ocu-
paliunea Principatelor romdne de Austrieci, in Cony. Lit., 1930, p. 337 (numarul
pe Martie i urm.).

www.dacoromanica.ro
 "C.
v-
41(Z/elle . . .

zu r Zwafficnidz ny r dlildirn;ed
aufien oi7ea .107. c../t;',clionen ron.
Den ,fiinf von De,r X'aiferlid
. bxJLdi t_ifrmei in Ae.fitz. roe, t T7

stfic it cittildattitc Chen 3S:dritleg(j.'

nermlicA. ckt alfdaioacr,...4knnizaq
._Womaner, ..1411ahwer,tazdXakal41,
;-
t; Xczt:Pie,, y
ct- 40,"*.16,154

z.priZe .4( 17"

.1°

7
-24.14:

.y
X

6.,....z.sri,
. .

_:- a
:,:".....1,.....
Is

44
.

......,._
.c
\
,
,
..
3 44:-

'_..at.aJ9-
. .1.,
-

, ;..
7
r.....,
341.?; ft' ...1.m..

20.
44.
___...._:...._ e it _..2...,...,,,,,,,..._._,...... rs.t.
. 212''ll-"i
j.;,.72...c.r
.4.-,

*.4t;
-...
-.....

"CA
, e..n ta.,...ka 4 ""'"- .11. ....,........ :5"''

.. ' 736...., - , 1.1..., . ,,-...... J`-r-

15.
`-f4 11
r) "f4A4
J., ,, j 9.e.'""j',.
..t,-.
Q-
b.
7-,.......q
. 7; ei
_ ...; _
11.1
32. :15. .1, 5V. ,-;:,-.! Zat 36. ":"2"'"."5:
; .
, J I.1-1
it CO4
C!: 7

4 6, f/..5. iled-i- 4/J x.a.n.; go.

C4,17.4

05V 47.7- -Viett 50. rt.g.

e-, JS4 a ;
AAA.

.5>

. 56 °
{13
A-7

7.1-r7.

,A,.4; .78.

__.
Ws.
r

'
:i.

4.
"ss.,

www.dacoromanica.ro
 JUDETR DIN MOLDOVA OCUPATn DE AUSTRIA IN 1787M-1791192 281

administrate de ace0ia timp de aproape trei ani de zile, cat a tinut

ocupatia lor.
Judetele erau: Suceava, Neamf, Roman, Bacdu §i. Putna; adica
judetele din partea dreapta a Siretului. Harta este foarte frumos lu-
crata 0 se compune din 107 sectiuni; a fost intocmit'a pentru serviciul
militar al transporturilor 0 al drumului de po06, care facea, la inceput,
legatura intre Galitia 0 Roman unde era reedinta comandantului
apoi intre Galitia 0 Muntenia.
Partea moldoveana ocupatä de Austrieci avea suprafata de 270
mile austriace; in ea se cuprindeau 552 de sate, 6 orae 0 4 targuri 1
Din rapoartele comandantilor gram ca transportul in aceste cinci
judete moldovene se lama Cu 452 care 0 anume 210 care cu cate patru
boi i 242 care cu cote doi boi.
Pentruca printul Coburg primise ordin, in calitate de comandant
ieneral al trupelor, ca sa-0 scoata singur cele necesare trupei, din acest
teritoriu, a procedat imediat la adrninistrarea lui, numind administrator
general pe Baronul Metzburg, fost consul austriac in Moldova 0 dandu-i
ca ajutor, din partea militara pe generalul Spleny, iar din partea civila
pe moldoveanul Matei Mihalache 2
Ispravnici peste aceste tinuturi au fost numiti peste Suceava
Matei Milo; peste judetul Neamt, Dimachi Manolachi; peste judetul
Roman, Ianachi Codrescul; peste judetul Bacau, Constantin Cdndndu
ej peste judetul Putna, slugerul Stravu; erau platiti cu ate 2.400 piastri
anual.
Mai aveau Austriacii in acest teritoriu i douã spitale, bineinteles
pentru trupe, until lang5. Roman 0 altul la Strdoane, in judetul Putna.
Curieri de Vara erau un vataf i un ajutor de vataf platiti cu ate
18o piastri fiecare i ii a1ara0 platiti cu ate 144 piastri. Ace0ia
aveau in grija lor po0a de tara ce trebuia expediata cu multä exacti-
tate 0 mare graba.
Privitor la felul cum era intocmit drumul de po0ä i statiunile
principale impreunä cu satele obligate ca sä .dea cai de olac precum
si distanta intre statiuni i timpul de parcurs, in actele amintite mai
sus gasim tabloul urmator pentru distanta dintre Suceava i Focfani.
I. Fdlticeni, statie principala de po0ã avand in cercul sàu ca sate
ajutatoare Tdtdrupl, Redefenii i Lemqenii, obligate sa dea 90 de cai,
18o de boi; distanta de parcurs 3 mile austriace in 5 ore.

1 Cf. Contele Brigido cdtre Hofkriegsrath, raport ce se pdstreaze.' in Arhiva

de rdzboi din Viena la sectia anului respectiv.
2 Cf. Actele din Kriegsarhiv pe lunile Noemvrie, Decemvrie, 1788 si din
anii 1789 i 2790 I 2792.

www.dacoromanica.ro
282 MISCELLANEA

II. Berefti, statie principalà, având in cercul sau Bereftii i Boroaia,

cu obligatia de a da 90 de cai i 18o de boi pentru o distanta de 2 mile
austriace, de parcurs in 3 ore.
III. Cristefti, statie principall cu ajutoarele In 1. Drdgufeni, 2. Flo-
refti, 3. Onifeni, avand gata 90 de cai i 18o de boi, pentru distanta
de 21/2 mile in timp de 4 ore.
IV. Tupilaji, statie principala, ajutatä de satele: 1. Bobefti, 2. To-
1,10, 3. Davideni, 4. Borfefti, de parcurs 21/2 mile in 4 ore, cu 6o de
cal si 36 de boi.
V. Roman, statie principala ajutata de satele: 1. Temefeni, 2. Adju-
deni,3.Rdchiteni cu 8o de cai, 36 de boi, având de parcurs 21/2 mile in 4 ore.
VI. Galbini, statie principala ajutata de satele: 1. Porcefti, 2. Urzici,
3. Brofteni, 4. Chirilefti, 5. Serbefti, 6. Ciunza#, 7 . Galbini, 8. Ruptura,
9. Berefti, cu Ioo de cai, 36 boi i trebuind sá parcurgel 21/2 mile in 4 ore.
VII. Bacdu, statie principalä ajutata. de Satele: I. Cdlugdru, 2. Dro-
feni, 3. Cermeruf, 4. Prohofefti, 5. Gdrleni, avand de dat 48 de cai
si 6o de boi i trebuind sa parcurga 21/2 mile in timp de 4 ore.
VIII. Lunca Mare, statie principala ajutata de satele: 1. Deleni,
2. Brefila, 3. Drdgufefli, 4. Mdndstirea Ocnei, cu 48 de cai si 6o de boi,
strabatind 2 mile in 31/2 ore.
IX. Parava, statie principala, ajutata de satele: /. Conlefti, 2. Be-
refti, 3. Paucefti, cu 36 de cai, 6o de boi i trebuind sà parcurga douä
mile in 3 ore.
X. Gura Domnefti, statie principala ajutata de satele: 1. Bdlca,
Mocani, 2. Vizantea, 3. Rdcoasa, cu 36 de cai i 6o de boi i avânil
de strabatut 2 mile in 4 ore.
XI. Crucea, statie principala ajutata de satele: 1. Soveja, 2. Negri-
cu 36 de cai, 6o de boi i trebuind sä parcurga doul mile in patru ore.
XII. Focfani, statie principala ajutata de satele: 1. Sindrilarii de
sus fi de jos, 3. Vdrtejul din Vrancea, cu 36 de cai, 6 boi l trebuind
sä strabata 2 mile in 4 ore.
Aflam asa dar 12 statiuni principale de oprire ajutate de 46 de
sate cu 750 de cai de olac si 954 de boi pentru carele cu provizii, avand
de parcurs dela Falticeni la Focsani 28 de mile in timp de 461/2 ore.
Cercetand acest itinerar observam cà drumul mai greu de parcurs
era cel din josul Moldovei.
Astfel se prezinta harta celor CmCi judete din Moldova, ocupate de ca.-
tre Austriaci intre anii 1788 si 1791 ; o publicam in facsimil ; cea a Munte-
niei, a aparut in Revista Istoricd Romeind, pe 1938 1.
Mih. Popescu
1 Vezi vol. VIII, p. 242.

www.dacoromanica.ro
 P.AstmETur., RA2BoitiEr.,ORT.,in NAPOLEON I IA ROMANII DIN ARDEA.T., 283

RASUNETUL RAZBOAELOR LUI NAPOLEON I LA ROMANII

DIN ARDEAL
CE SPUN CIRCULARILE BISERICESTI 1

Mu lte §tiri privind trecutul Românilor din Ardeal mai ales

pentru secolele al XVIII-lea 0 al XIX-lea se pot descifra in mod
limpede din continutul circulärilor biserice§ti, trimise de catre episcopii
0 protopopii ardeleni preotilor romani subordonati, cu obligatiunea
de a le aduce la cuno§tinta poporenilor respectivi.
Prin aceste circuläri, intr'o vreme and episcopul era raspunzàtor
# in mod necalificabil* de « tinuta politica a poporului romanesc * 2,
ordinele autoritatilor imperiale austriace, privind forma de viata de
stat internä sau exterda, ajungeau cu u0irinta in satele române0i,
populatiunea fiind pusà astfel in curent cu evenirnentele mai impor-
tante ale timpului, la care eta chemata s5.-0 dea contributia.
Pentru epoca de glorie francezä, care a urmat bAtäliei dela Valmy
(1792) culminand prin faptele lui Napoleon I, avem cateva circuláti
bisericqti, care làmuresc unele aspecte politice ale imperiului austriac
in acest timp, referindu-se in special la viata Românilor ardeleni, in
cadrul evenimentelor provocate de räzboaiele Francezilor.
Astfel, prin circulara din 28 Decemvrie 1793, data dela Bra,ov de
episcopul Gherasim Adamovici càtre protopopul regiunilor branene,
se porunce§te ca: # pentru fericita in bataea de acum cu Frantozii
a cesaro-craqtilor arme izbandA 0 mergere inainte, lauda cu praz-
nuire atAt puternicului Dumnezeu sa se ante 0 in toate mo§tenitoarele
sale OH de ol:Oe multumita s'a se dea, fiindcä spre tinerea evlaviei
ace§tia Rnaltul> C<faesc> G <ubernium > au hotärat zioa Duminecii 15
adia zi viitoarei luni Ianoarie ca adicà intraciastä zi, dela 9 pana
la io ciasuri 0 dup6 pfanz dela 3 pang la 6 ciasuri in toate parohiile
marelui acestui printipat a Ardealului poruncita Evlavie 0 rugaciunea
negre0t sä se Vita ».
Prin circulara din 23 Mai 1794 data de catre acela0 episcop tot
din Bra4ov, se poruncqte preotilor, ca fiind # cre0ineascä datorie pe
cei lipsiti a ajuta 0 pe cei nealjiti a-i manggia » sà strânga milostenie,
incepand dela I Iulie 1794 p5.nà la sfar0tul lui Decemvrie al aceluia0

1 Documentele de care ne-am servit in aceastä expunere, au fost extrase

dontr'o condia scrisi cu chirilice si pastratá in arhiva bisericii din comuna
Moeciul de Jos-Bran, jud. Brasov.
2 Georgie Baritin, Pdqi alese din Istoria Transilvaniei, Sibiu, 5899, vol. I,
FL 557-

www.dacoromanica.ro
284 MISCELLANEA

an pe seama locuitorilor < Varmegii, Fa lea taine din Vara Nemteasca. »

care 4 prin intamplarile bataii de acum cu Frantozii... la atata lipsà
si saracie au venit, cat hrana i imbracamintea cu cersit sant siliti a-si
cauta ».
Tot in acest sens se pronunta i circulara vicaresuhii Ioan Popovici,
trimisa din Sibiu la 7 Iunie 1799. In aceasta se vorbeste de « prazile,
jafurile, vrasmasiile i batjocurile » pe care « lacuitorii din pamantul
grisonilor cu Tironii invecinati, tirculusul vintoga vie si a balienii din
sus si mai cu seama lacuitorii satelor Glurens, Malens, Stupderus,
Taufers i Nonders, dela impotrivitorii Frantozi cu prilejul intrarii
acolo ce mai decurand au trebuit s patasca ». Preotii vor strange pentru
acestia, dela populatiunea romaneasca, ajutoare in bath timp de sase
luni (dela I Iulie 1799 Onä la sfarsitul liii Decemvrie) pe care le vor
da la « preteptorul locului cu cvitantie ».
0 importanta deosebità pentru epoca aceasta, o prezinta circulara
din 13 August 1799, data din Sibiu 0 semnata de Radu Tempea, in
numele autoritatii bisericesti si de Aaron Budai, notar, prin care se
vesteste preludiul marei crize financiare ce a sguduit, in prima jumatate
a secolului trecut, imperiul austriac.
In partea introductiva, se arata cum « prin bataile din anii trecuti
craiasa visterie sau stors * si pentru ca in urma <<bàtàii de acum asupra
Frantozilor pacia credincioasa statornica i subt drepte conditii sä sa
poata pune, oaste de mare numar care ziva i noaptea stä gata trebue
dupa. cadere 0 in vreme cu bath sä o chiverniseasca ». Cum hasä banii
necesari lipseau « a sa prea osfintita marire imparateasca... milosti-
veste au bine voit a porunci ca sal sä vesteasca voia i dorirea inaltii
sale despre aceia, ca Domnii nemesi i ceilalti lacuitori din Ardeal
care sant mai avuti, precum i clerumurile tuturor legilor, curatorii si
povatuitorii bisericilor spre aceia sa sa indemne i sa sa plece ca vasele,
sculele sau uneltele ce ar avea de aur sau de argint la c<raiasa> camara
cea batatoare de bani sa le dea, pa langa zapis i capatarea cu acel
prilej premium 4 zloti dela sute. Iarä dupa aceia camata la sun'. 4% sloti.
Spre implinirea dara a you i doririi acestii prea inalte Sfintii tale
sa porunceste ca numai decat atata pre preotii subordinati cat 0
printransii pre parohienii lor care de cest fel de vase sau scule, sa-i
indemni... la laudata mai sus Camara unde sä facà bath sa le dea ».
De asemenea se vor aduce « la laudata camara » i « vase si sculele
bisericesti de aur sau de argint ».
4 Iarà despre altä parte o urmeaza circulara « vasele i uneltele
care sant spre savarsirea slujbii Dumnezeesti tocma de lipsa sä pot
face 0 de alta materie ».

www.dacoromanica.ro
 RASUNETUL RAZBOAIELOR LUI NAPOLEON I LA ROMINII DIN ARDEAL 285

Cateva hmi mai tarziu, la 25 Fevruarie i800, tot Radu Tempea

impreunä cu notarul Aaron Budai, trimit dela Sibiu o altä circular-à
protopopului intru urmarea laudatului dicret Gubernialicesc * (no.
1308 din 6 Pevr.) prin care « milostive§te sà poruncWe de vreme ce
pentru hränirea oastei cei multe care 0 in anul acesta trebue sa sa
cqteasca asupra vrajma0lor este lipsä o suinä mare de bucate 0 de ovaz.
FiWe care al inalVii sale credincios i tori lacuitorii carii care sant
mai avuti s sa indemne i sa. sà plece ca spre sfar0tul mai sus aratat
ajutor de buna voie in bucate i in ovaz s. sà dea ».
Protopopul va avea « stransä datorie » ca porunca aceasta « numai
&cat a o descoperii i cu folos a-i de§tepta i a-i dojenii (pe preoVi
poporeni) ca fie§te care cu cat va putea sa sà straduiasca a da ajuto-
rinta in bucate 0 in ovaz, ca a§a i cu acel prilej sa-0 dovedeasca cre-
dints. sa catre impäratul i tragerea inimii spre mi§carea inainte a fo-
losului de ob§te ».
« Nadajduit dara rdmane conzistoriul > inchee circulara cã
sfincia ta a4a silintä vei pune in treaba aiasta, cat clerumul neunit
de prea inalta multmire i buna vointa precum la anul 1798 a§a si
cu acest prilej sà sä poata. invrednici ».
Semnificativa prin continutul ei este circulara din 5 Octomvrie
1805, trimisä pregilor din Bran de protopopul Bratul Baiu din Zarne*i.
Scrisa intr'o limba limpede, alcatuind o adevarata pagina de cro-
nica, in0rand fapte caracteristice, din care atmosfera vremii se con-
tureaza pentru Romanii din Ardeal in linii precise, aceastä circulara
merita sä fie reprodusä in parVile ei esenViale, farà niciun alt comentariu.

«... Pentru a se pune a§a dara piedica impotriva acei cumplite

lath stamparare porniri vrajm4e§ti, care cugetà pacea, binele
odihna cea de multi ani sub prea milostiva aiasta ocarmuire avuta,
cu totul prin varsarea sangelui i rapirea averilor a o stange i strica.
Tocma pentru aciasta acum de lipsa e fiWe caruia supus i cre-
dincios Carà imparatul sau i catra Vara a-si arata credinta juraman-
tului sau, implinirea 0 de bunä voe primirea slujbei osta§e§ti atata in
regimenturile regulate, cat 0 la cealelante, care din nou se ridica spre
aciest sfarot.
Sa porunce§te drept aceia frapilor voastre, ca spre apararea 0 in-
conjurarea acei primejdii de catre vrajma§ul frantoz pornite, sa puneti
inainte atot norodului indestulata pilda, slavitului Status nemeesc,
care nu numai cu averile sale, dar i ins5.0 cu trupurile din ravna ce
are pentru apararea Orli i dobandirea a odihnei avute 0-au lasat
casele 0 familia sa i e gata a sta inpotrivä acei vrajm4e§ti porniri,

www.dacoromanica.ro
286 MISCELI,ANA

precum iarg0 asemenea pildà, a slävitului Nation Sgsesc care nu numai

un Bata lion de Jaggri intreg, chiar dintre Sa0 alcgtuit, dar fara acela,
acum din non altul ridicg in care tot felul de Nation din fundul crgesc
(Scaunile Sase§ti) sà primesc.
Ace§tia pe viitoarea vreme, pentru credinta cgtre prea inaltul
impgrat i rgvng cu necrutarea vietii sale, pentru targ i0 tot trage cu
sine vecinica pomenire i nemuritoarea omenie.
Mgcar cg acest Conzistorium mai sus lgudat dupg lipsele vremilor
de acum i spre implinirea milostivelor rândueli in cgteva rânduri
inainte de aciasta de mult prin mine v'au ponincit, ca pe norodul
tinerii care se aflg de neamul romgnesc, intot feliul de chip sg va siliti
frgtia voastra, cu sángtoase sfaturi i invataturi a terge 0 a desrà-
dgcina din inimile lor prostia i groaza ce au despre cgtgnie, traggnd
si prin aciasta ne intemeiatg groazá toatg nenorocirea dupg sine, totu0
nici o ispravg nu au fäcut cä doar de acolo purcede, cdci fratiile voastre
v'ati lenevit datoria preoteasca de a sfatui norodul, pentru aceia de
isnov vi sg ponince§te lgudata portmcà de a indemna mireanii la pri-
mirea slujbei cgtgnqti cu acel adaos precum preotii aceia care s'ar
dovedi a fi fost lenevo0 intru sfgrOta implinire a milostivelor porunci,
sg vor face cu totul nevrednici avutei sale cdnste> i omenii.
Acum darà este vremea cea mai trebuincioasg, ca fiWe care om,
cel ce are in sine cunc*inta i cgtre impgratul san credintg pe viitoarea
vreme sg-0 cd§tige fericirea sa, sg nu a§tepte salä dar din ravng
pentru a sg incongiura primejdia care stä inaintea oamenilor cu toatg.
puterea 0 a inimii caldurd Tinerimea, care e harnicg de slujba osta-
§ascg, ne silitg, ba Inca cu bucurie la slujba ost*ascä sg alerge.
Puneti-le inainte dar fratia voastra inaintea ochilor prieinile mai..
sus zise, puneti-le i aceia cä toate neamurile de cand s'au fácut So-
tietatea pg pgmgnt cu armele s'au slävit.
Aratati-le i aceia mai pe urmg, Ca de va vedea tara i alte natii
precum in vreamile ceale de lipsà toti au luoat arme asupra pornirii
vràjma4ului i numai romfinii singuri s'au indgratnicit 0 au dat dosu,
adecg nu au fost ascultgtori Prea inaltei porunci i n'au primit de bung
voie slujba catãneascg in locurile unde s'au poftit, ce omenie gânditi
ca sä mai aibg românii inaintea prea inaltului impgrat i inaintea tarii?
Cum vor sg fie vreodatg ascultati? Ba inca din potrivg vor rámânea
un neam cu totul urgisit i in veci necredincios fara omenie i nici
intr'o samg bggati ; pentru incungiurarea ace§tii negandite primejdii
si pentru a vg tinea averile in pace ce le aveti c4tigate, de care s'au
lipsit tick1o0i lucuitori prin jafurile nemilostivului vrajma pe uncle
acela au ajuns.

www.dacoromanica.ro
 RASUNETUL RAZBOAIELOR I,III NAPOLEON I LA ROMANII DIN ARDEAL 287

De§teptati a§a dar fratiile voastre, intra acolo norodul ca sa-§i ia

inima 0 sa sà inbarbateze a primi arme, la care loc s'ar pofti, nazuind
cu rgvna tinerimea cea harnicä de catanie, au la regimenturile ceale
regulate unde sant recrute de lipsg spre a sal plini numaru scgzutelor
legioane ori la Batalionurile care din nou sa ridica, ne mai a§teptand
poftorgrea despre aratarea homagiumului (jurgmantului la imparat,
precum vom fi credincio§i, pus).
Descoperiti-le 0 acelea, precum cei ce dá bung voe sà vor pleca la
slujba osta§asca numai pana la ciontarea bataii vor fi tinuti 0 dupg
aceia acasa cu cinste sa vor slobozi ; 0 ace§tia, cand de bung voe sa
baga in slujba aciasta, pe langal scutinte fagaduite, capata 0 o suing
de bani la mana.
Din ceale pang.' acum zise de sine urmeaza, precum intealt chip mai
fugind tinerimea de slujba cataneasca, nu numai cu sila sal va prinde
ci 0 de fägaduitele scutinte vor fi lipsiti 0 ca un neam indaratnic,
necredincios, nesupus, neascultator in veci intinat 0 fail omenie.
Strâns mai pe urmg vi sä intemalue§te, ca despre primirea 0 ce-
tirea de trei ori in 3 Dumineci ace§tii prea inaltei rgndueli precum 0
despre aceia, oare bagatu-s'au cineva de bung voe la cgtane, au nu?
In§tiintare negre§it sà mi faceti, ramgnand
Al fratiilor voastre
de tot binele voitor
Zarne§ti, 5 Octombrie 1805. Bratul Baiu protopopul »

Pacea dela Viena, incheiata in 14 Oct. i8og intre imparatul Austriei

0 Napoleon I, este adusa la cuno§tintg Românilor din Ardeal prin
circulara din 15 Decemvrie 1809 trimisg. din Sibiu 0 semnata de Ni-
colae Hotovici, vicare§ 0 Aaron Budai, notare§.
« Cinstite Parinte Protopoape », incepe circulara. « De vreme ce
dupà sunetul binelui Decret de Curte din Octombrie a. c. intru prea
osfintita sa Marire 0 intre Imparatoriul frantozilor la 14 zile ace§tii
luni Octombrie a. e. pace au urmat... fratii tale strâns sa intimalue§te
ca indatä &á 14 prin preotii fratii tale sabordinati intr'o zi anumitä
a sã face de ob§te multämitä »,
In anul 1813 episcopul Vasile Moga se adreseaza printr'o circulara
direct « Cinstitilor preoti din Bran » cerându-le acestora « cu tot norodul
de ob§te impreunä in biserica sa faceti rugaciune, ca oare cand in santa
biserica Nineviteni cu lacrimi din inimg catre Milostivul Dumnezeu.
Atat ca sa dea Prea bunului nostru imparat Biruinta asupra Frantu-
zior » care « iard tulbura pacea 0 lini§tea tuturor ».

www.dacoromanica.ro
288 MISCE,LI,ANEA

Din anul 1815 avem dou e'. circulare mai importante, trimise din
Sibiu 0 semnate de episcopul Vasile Moga.
Prima, din 12 Pevruarie, se refera la 4 bataia cea cumplita ce au
fost cu Frantuzu in anul 1809 » and u s'au facut prazi 0 pustiiri in
tara Tirolului, tinuturi intregi, orae, sate farä numar din fata paman-
tului s'au ars, au ramas numai cu trupurile bietii Tiroleni lacuind prin
pe0eri 0 prin bordee de 5 ani pana in zioa de astazi 0 caznind atata ».
Ace0i locuitori « n'au parásit tara sa ci au pazit juramantul gm, pentru
aceia vazand inaltimea sa imparatul, cu milostivire au poruncit ca pe
sama acelor vrednici de min., sà sã stranga milostenie in 6 luni ince-
pand dela intaia zi Martie a. c. Banii ce se vor strange la crae0i pre-
teptori spre cfitantie sa. sa dea ».
A doua, din 26 Mai, referindu-se la evenimentele ultime din aceastà
epoca, are urma.torul cuprins:

« Cinstite parinte protopoape,

Piindca au inceput rasmirmita intre craiul Neapolon 0 intre im-
paratia noastra, cu milostivire porunce0e In. Cr. G. cu Dicret de
Curte Aprilie in 14 no. 980 0 iara0 no. 3744 ca sa faci rugaciune catre
milostivul Dumnezeu a ajuta imparatului nostru, ap. Fratia voastra
neincetat 0 in genunchi cu tot norodul mai ales dupa Ivanghelie cand
sä zice miroanele 0 sa cautati 0 molitvoarele, care e despre ciuma,
ca arata. Despre biruinta vra0na0lor sau ceale ale neploirii sä zica.
Sminteala sá nu se facä ca ar fi mare canonire la unii preoti ca aceia.
Sibiu din 26 Mai 1815. Vasile Moga»

Din expunerea de mai sus, cu citarea partilor mai caracteristice din

fiecare circulara, reiese in mod evident ca populatiei romane0i din
Ardeal, ii erau aduse la cuno0int'a, pe aceasta cale a biseridi, eveni-
mentece mai importante ale epocei.
In felul acesta, prin luptele imparatului austriac contra Francezilor,
prin nevoile de tot felul ale o§tirii, pentru satisfacerea ca.rora se facea
mereu apel la populatia romaneascas, prin ruga.ciunile pe care trebuiau
sä le facä pentru biruinta impa.ratului austriac contra « Frantuzului
care iarä tulbura pacea * sau contra 4 Craiului Neapolon care a inceput
iara. rasmirmita » in mod -indirect, Romanii din Ardeal aflau de
intamplarile din apus declaiwte de Napoleon I, al caror puternic ra-
sunet s'a transformat apoi in cantec 0 legenda..
Emil N. Micu

www.dacoromanica.ro
 SCRISOAREA TARULUI STRASIMIR CATRE NEGUSTORII BRASOVENI 289

SCRISOAREA TARULUI STRASIMIR DELA VIDIN CATRE

NE GUSTORII BRASOVENI
PROBLEMA DATARII DOCUMENTULUI

Printre documentele slavo-romane, privitoare la relatiile comer-

ciale intre Domnii români si negustorii brasoveni, care se afla in pre-
zent in arhiva orasului Brasov, se &este si o scrisoare trimisa din
partea tarului Strasimir catre negustorii brasoveni.
Aceastä scrisoare a fost descoperità in vara anului 1895 de cei doi
mari slavisti de pe atunci, I. Bogdan si L. Miletié, pe când se aflau
la Brasov pentru cercetari istorice si lingvistice. Descoperirea se
datoreste arhivarului Fr. Stenner, care le-a atras atentia asupra
existentei docurnentelor 1.
Scrisoarea lui Strasimir catre brasoveni a fost publicata separat
in acelasi an, 1895, in Archly far slavische Philologie, vol. XVII, p. 544
547, sub titlul de Eine bulgarische Urkunde des caren Ioan Stracimir,
§i de Mileti6, cam in acelasi timp in Bdlgarski pregled, anul II, IXX,
p. 304-310. Afara de aceasta, Mileti6 a publicat-o impreuna cu alte
120 documente privitoare la Domnii români, in Sbornik za narodni
umotvorenije i kniinina, vol. XIII, p. 1-152, sub titlul de Novi vla-
chobdigarski gramoti ot Bra§ov.
Aceastä scrisoare, care este de mare importanta pentru cercetarea
evolutiei limbii bulgare, nu are data.
Mileti6 crede chi este scrisa dupa anul 1369, # fiindca dupà acea
data Stra0mir se afla in anumite relatii de vasalitate fata de craiul
unguresc, pe care Strasimir 11 numeste, domnul craiu »2.
I. Bogdan ii fixeaza data intre anii 1369 si 1398 3, vasazica dela
data când Stra0mir se intoarce din exil si ocupa din nou scaunul dela
Vidin, pana la data and Bulgaria apuseana cade sub jugul turcesc,
adica la un interval de 29 ani. Intre aceiasi ani o il pomeneste si
Tocilescu, fard comentarii insa 4.

1 I. Bogdan, Relaiiile Tdrii Romdnegi cu Bra§ovul ,si Ungaria in sec. XV

fi XV/, Bucuresti, 1902, p. III.
2 Sbornic na umotvorenia, XIII, p. 45.
3 I. Bogdan, op. cit., p. VII nota.
a Gr. Tocilescu, 534 documente istorice slavo-romeine, Bucuresti, 1931, p. 3
no. r. Documentul a fost publicat din nou, cu un comentariu juridic si diplo-
matic in studiul lui S. S. Bob6ev, Itapk CpAglimaposoTo Immo p,o lipatuomom
(Scrisoarea tarului Strasimir cátre Brasoveni), in 115111CTHR Fh1 HCTO(1114ICICOTO

AP85c-rso si. CO4fla, IV, 1915, P. 74-78, precum si de IordanIvanov, .6%Arapcim

(Antichitati bulgare din Macedonia), Sofia, ed. II, 1931,
CT4P11101 H31. NI4ICIA0HHIS
p. 6o1-6oz (datat 5. t dup5. 1369 n).

19

www.dacoromanica.ro
290 MISCELLANEA

P. Sarcu crede ca documentul a fost scris in rastimpul citat, « cand

Ungurii stapaneau orasul Vidin si aproape intregul regat din Vidin »1.
Presupune data 1387, cand i se pare cá ar fi fost scris documentul
si cand semnaleaza ca jude la Brasov pe un Jacob sau Jacobus de
Brass 2. Toate acestea sunt simple presupuneri.
Pentru o mai cafa intelegere a lucrurilor reproducem insus'i do-
cumentul:

t Or rocnomma 11,dp* GNI II,HMHPA HISHAHS BIKOKS XErhMAHS, *Od-

Norio H 116T0S 434ffirhrai0, H sctivni riSprapoarh. 1110 MU CTI HHCAAH H
110pSIIAAH, AA KH MOM KOAM 3 CKOR:AHO, TAKO, MH Bora, KOAFIO H CK0-
60AHO Ad HAM POCHOAHHA, KPAAA MOAE 8 l'OCHOAHHA KpAAd rpaAa, H

Aa Tp-Kr8x, Ipo Ham I ,a,paro, A 'k AAICAM% MOM KEpS II,APEKS H IA Hp%
S311M4Mil HA M010 ASW10, KAKO Ad CS WT 11,ApCT5A MH CitgalOAEHH,
Ad HM'1% HE &SAE HAKOCTA MICOM HH AO f Amor* KAACA, KMCO CdM11 AA
KHAHTE. if 4411 Ad CS 110,ITAHH H HOMOKEHH WT11 II,MICTKA MU KOH
AOHICE dHCTit WT KAC.
t Ito Gpau,Hampit gap% BA-krapoiwk 4.

Examinand cuprinsul acestei scrisori, putem deduce urmatoarele

concluzii: I. ca scrisoarea este un raspuns la o cerere din partea negu-
storilor brasoveni de a targui in libertate in cetatea Vidinului (ipo ava
CTI 111-1Cdall II nopStiami); 2. ea cererea din partea brasovenilor a fost
adusá la curtea lui Stras'imir de niste oameni si cá raspunsul a fost
dat chiar cand acesti oameni se aflau Inca in cetate (Aa cS HOMOKEHH
WT11 RAPCTICA MU KOH AOHICI AHC'rll WT KAC) ; 3. cä faptul s'a
petrecut in vremea cand Strasimir recunoaste Vidinul ca cetate cra-
iasca, adicä a lui Ludovic (S rOCHOAHHA KpAMA rpm) 0 4. cà este
adresata unui Iacob Hermann, care, evident, ar fi fost judetul orasului
Brasov in acest timp.
In lipsä de alte dovezi disponibile panä in prezent, ca sa stabilim
and si in ce imprejurari a fost scris acest raspuns in curtea lui Stra-
s'imir, trebue in primul rand sä reconstituim faptele istorice pe scurt,
dand insä o mai larga expunere a evenimentelor in legatura cu che-
stiunea care ne intereseaza.

1 P Saxku, Kin liCTOPIH H.31111411MHI1 ICHFirk 131. &Artois Itl. XIV atm., Petersburg,
1898, p. 144,
2 Ibidem, p. 442 nota.
3 In original 40A. PA.
4 Textul descifrat de pe plansa originalului din Arh. fir sl. Philologie, XVII,

P. 546.

www.dacoromanica.ro
 SCRISOAREA TARULUI STRAIMIR CATRE NEGUSTORII BRASOVENI 291

Stras'imir era fiul lui Ioan Aleksandar s'i al Teodorei, fiica Dom-
nului muntean, Basarab Intemeietoru11. Duph ce i s'a luat dreptul
de mostenire la scaunul din Tarnova de catre fratele sau mai mic,
*isman, Strasimir obtine Bulgaria apuseana, cu capitala la Vidin 2
Venind in apropiere de Tara Romaneasc5., Strasimir reinoieste lega-
turile de rudenie cu familia domnitoare de dincolo de Dunare, Casa"-
torindu-se cu Ana 8, fiica lui Nicolae Alexandru si sora lui Vladislav.
Legaturile de rudenie au contribuit la strangerea legaturilor politice.
In luptele cu fratele sail isman, ajutat de Turci, si. mai ales in lup-
tele cu TJngurii, Strasimir a fost ajutat de aliatul sau Vladislav.
and in anul 1365 regele Ungariei, Ludovic de Anjou, preg6teste
o expeditiune contra lui Vladislav 4, se in-Can-TM moartea tarului Than
Aleksandar 5. Atunci se naste o lupta intre cei doi frati, Strasimir si
isman, care lupta determina pe Ludovic sä intoared expeditia tri-
misä impotriva lui Vladislav asupra aliatului acestuia, Strasimir 8. In
acelas'i an Ludovic ocupg cetatea Vidinului 2. Strasimir, impreuna cu
sotia sa Anca, au fost exilati in Croatia, la cetatea Humnic, unde au
fost retinuti timp de patru ani 8. Ocuparea orasului Vidin era de o
mare importanta pentru Unguri. Pe tang/ considerente de ordin politic
(Ludovic planuia sä creieze o marca de aparare impotriva Turcilor) °
si religios (Ludovic si Papa Urban V aspirau la o cat mai mare expan-
siune catolica in Sudul Dunarii)1°, Vidinul mai era important si din-
te un al treilea punct de vedere, care ne intereseaza mai deaproape,
si anume din punct de vedere economic.
Orasele s'asesti Sibiu si Brasov erau de mare insemnatate pentru
comertul Ungariei. Regele Ludovic se ingrijea foarte mult &à dea o
cat mai mare desvoltare comertului din Ardeal si in afara de hotarele

1 C. Jiraek, Geschichte der Bulgaren, Praga, 1876, p. 321-322 ; cf. N.

Iorga, Lupla pentru stdpdnirea Vidinului in 1365-9, in Cony. Lit., 1900, p. 967.
a Ibidern.
3 N. Iorga, Istoria Románilor, III, p. 233. Sub patronajul acestei Domnite
s'a scris la Vidin in 1360 un sinaxar al femeilor sfinte, cf. N. Iorga, Domnita
Anca fi patronagiul ei literar ( z36o), in Acad. Rom., Mem. Seq. 1st., s. III,
1925 si P. SArku, op. cit., P. 443.
9 COnst. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, I, ed. II, Bucuresti, 1935, p. 331, 392-
° C. jire6ec, Geschichte der Butgaren, p. 324.
9 N. Iorga, Lupta pentru stdpdnirea Vidinului in 1365-9, in Cony. Lit..
1900, p. 967, 968.
7 Ibidem, p. 969.
9 C. Jire6ek, op. cit., p. 327.
9 N. Iorga, op. cit., p. 969.
1.0 Ibidern.

19*
www.dacoromanica.ro
292 MISCELLANEA

lui. In anul 1358 el &á brasovenilor dreptul de a trece liberi cu marfurile

lor in tinuturile «dintre Buzau siPrahova dela locul unde se varsa Ialomita
in Dunare pana unde se varsa Siretul » 1. In 1364 acorda acestora dreptul
de a tine iarmaroc (targ anual) 2, Si in anul urmator el reinoieste acest
drept 3. Cu ocuparea cetgtii Vidinului se deschidea negustorilor braso-
veni un nou drum comercial in Peninsula Balcanica, si de acolo spre Marea
Adriaticg. 4. In afarg de aceasta, Vidinul era centrul unde veneau si
negustorii raguzani i unde se puteau intalni cu cei din Ardeal. In anul
1230 tarul Ioan Asén II dà un privilegiu negustorilor din Raguza sä
targuiasca in Bulgaria, si intre centrele comerciale unde li se dadea
voie sä se duca, este pomenit, in primul rand, orasul Vidin 5.
Era natural, deci, ca dupá ocuparea orasului Vidin, in 1365, si
dupa declararea lui drept capitanat unguresc 6, negustorii din Ardeal
sà inceapa a trece cu marfurile lor prin Tara Romaneascg, in Sudul
Dundrii. Trecerea Dundrii se facea pe la vama asa zisä « Vadul Cuma-
nilor », langa Calafatul de azi 7. In anul 1368 insä se observa o foarte
mare extindere a comertului. Regele Ungariei era in relatii bune cu
Vladislav. La 20 Ianuarie Domnul Munteniei intgreste negustorilor
din Brasov dreptul de a targui liber in tara lui, fixand cu acestia ai
vamile pe care trebuia sa le plateasca negustorii, i anume : o singura
data dad, vor vinde marfa numai in Muntenia, de doua ori dad trec
cu mgrfurile lor prin Muntenia in alte tan 8. Aceste « alte tari> erau
in primul rand Vidinul si Tara Tatareasca. Ludovic negociaza in ace-
lasi an cu negustorii din Tara Tatareasca i obtine invoiala ca braso-
venii sa nu plgteasca vama and vor intra in acea tara, nici negustorii
de acolo sa nu plateasca vama cand vor intra In Ardeal °. Cand, in
acest an, Ludovic transforma capitanatul Vidinului in « banat bul-
garesc », la care alipeste i castelele Timisoara, jidova, Caransebes ai
Mehadia, sub conducerea lui Petru Hemffy 1° si cand primeste din
partea lui Vladislav asigurgri de bung credinta 1', trecerea negustorilor

Hurmuzaki, Documente, XVr, p. i.

2 Hurmuzaki, Documente, 1-2, p. 90, no. 67.
8 Ibidem, no. 68.
P. P. Panaitescu, Mircea cel BdIrdn fi suaeranitatea ungureascd, in Acad.
Rom., Mem. Sect. 1st., 1938, p. 2.
5 Ibidem; Hurmuzaki, Documente, I-2, p. 781.
6 N. Iorga, op. cit., p. 969.
7 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 3.
8 Hurmuzaki, .Documente, I-2, p. 144, no. 108.
9 Ibidern, p. 144, no. 107.
10 N. Iorga, op. cit., p. 973. Cf. Hurmuzaki, Documente, I-2, p. 143, no. 106.
1 1 N. Iorga, op. cit., p. 981 ; cf. Szazddok, Igoo, p. 604, no. II.

www.dacoromanica.ro
 SCRISOAREA TARULUI STRASIMIR CATRE NEGUSTORII BRASOVENI 293

in Vidin nu intampina nicio piedica. Insà pe la sfarsitul acestui an,

situatia incepe a se schimba. Populatia din Vidin, atatata de oamenii
lui Sisman, incepe a se revolta 1 Aceasta face pe Ludovic sa intre-
prinda o expeditie i sá restabileasca linistea. In aceasta expeditie
au luat parte si ostasii lui Vladislav, care au ramas in cetate 2. Insa
ordinea nu era complet restabilita. Faptul c soldatii imui Domn or-
todox se aflau in cetate, incuraja pe locuitori la persecutarea caluga-
rilor catolici 3. Aceasta stare a durat pana in Fevruarie 1369, cand
se intampla räscoala populatiei i macelarirea rnisionarilor catolici 4.
Atunci Vladislav, cu voia unora dintre cetateni, ordona ocuparea ora-
sului Vidin. Acest act al lui Vladislav a hotärit pe Ludovic sà por-
neascà cu armata contra lui. Armata, dupä cum stim, era impartitä
in doua. Prima, sub conducerea regelui Insui, infra. in Vidin si
restabileste posesiunea ungureasca asupra acestui oras. A doua armata
insa, sub conducerea lui Nicolae, Voevodul Transilvaniei, a suferit
infrangere la lalomita din partea armatei muntenesti, comandate de
parcalabul Dambovitei, Dragomir. Cand Ludovic a vazut ca situatia
a devenit critica i anume cä armata lui Vladislav nu poate fi invinsa,
revolta cetatenilor din Vidin luand proportii mari, i cä pericolul tur-
cesc devine amenintator, s'a hotarit sa propunä pacea. La incheierea
acestei paci s'a hotdrit ca Vidinul &à fie redat fostului tar, Strasimir,
care urma sà fie adus din exil 5. Regele Ungariei ar fi vrut insä, pe cale
diplomatica, sa pastreze aceiasi stare de lucruri ca mai inainte, si
cu toate Ca se Ikea o schimbare i anume Strasimir era readus la
scaunul sari din Vidin, insa de data aceasta el era considerat ca vasal
al regelui, si se obliga sä nu persecute catolicismul. Vedem cà aceste
clauze au fost indeplinite de Vladislav dupà incheierea pacii 6; si Stra-
simir, care era ruda i aliatul lui Vladislav, cu al carui ajutor i se re-
stituia Vidinul, bine inteles ar fi trebuit sa urmeze aceiasi politica.
Insä era .0 o a treia chestiune, i anume de ordin economic, despre
care am vorbit mai sus, si pe care nu pare posibil sa fi lasat-o Ludovic
la o parte. Nu pare insa posibil ca Ludovic sa se fi invoit ca odata cu

1 Ibidem, p. 982; Szazddok, cit., p. 6o6, no. IV.

2 Ibidem, p. 983.
3 Ibidem, p. 984-985.

* Ibidem.
3 Ibidem, p. 987.
` Const. C. Giurescu, op. cit., p. 395. In Noemvrie 1369, voevodul mun-
tean purtând chiar in titlul situ mentiunea stápânirii FagArasului si a Severi-
nului, recomanda catolicilor din tail sâ primeasci asa cum se cuvine, cu cinste
pe episcopul care venea s?i-i viziteze.

www.dacoromanica.ro
 MISCELLANEA
294

reintoarcerea lui Strasimir, care era vasalul sgu, negustorii din Ardeal
sà se opreasca la Dungre, fgra a trece in cetate. Deci, a treia chestiune
propusa de Ludovic, era ca negustorii sa fie lasati liberi de a trece
cu marfurile lor in cetatea Vidinului. Pentru indeplinirea acestei con-
ditiuni, Ludovic a obtinut garantia lui Vladislav si a lui Dobrotici,
si pentru o mai mare siguranta, a cerut cele doug fiice ale lui Stra-
0mir ca ostgtice 1. Toate acestea s'au petrecut inainte de 22 Iunie
1369 2. Dupg incheierea tratatului si pang la predarea cetatii lui Stra-
simir, care s'a infaptuit dupg cum vom vedea pe la sfarsitul lunii Sep-
temvrie, negustorii brasoveni continuau exercitarea comertului lor in
cetate. La 25 Septemvrie 1369 Ludovic trimite pe arhiepiscopul din
Kolocsa, Stefan, care sa aduca la indeplinire predarea cetatii lui Stra-
simir, cu toate dependintele, iertandu-se pentru aceasta de mice infi-
delitate banul Benedict Hempf si fratele sglu Peter Hempf 3. Arhie-
piscopul aducea cu sine o altà scrisoare, cu data de 19 Septemvrie
1369, prin care avea insarcinarea de a da instructiuni lui Benedict
Hempf pentru felul cum trebue sa fie predate: cetatea si anume « de
bung voie », si in privinta altor chestiuni care trebuiau sit' fie discutate
intre fostul ban 0 viitorul tar al Vidinului 4. Care sunt aceste chestiuni,
destinate la discutii, in scrisoare nu se specifica. Arhiepiscopul din
Kolocsa probabil avea instructiuni verbale in aceasta privinta. Intre
altele putem presupune ca i se puneau in vedere lui Strasimir condi-
tiunile tratate mai inainte cu Vladislav 0 pe care el trebuia sá le aducg
la indeplinire. Deci la aceasta intalnire s'a discutat si chestiunea care
privea trecerea negustorilor brasoveni cu marfurile lor in cetatea Vi-
dinului. Negustorii brasoveni, care aveau privilegiu din partea lui
Ludovic de a targui nestingheriti in cetatea Vidinului, cat timp a fost
ocupata de Unguri, nu s'au oprit de a exercita comertul lor in tot tim-
pul cat au durat tratativele 0 cat timp in cetate se afla armata ungu-
reasca. Bra foarte natural ca si de acum inainte, cu toate ca Vidinul
era restituit fostului tar Strasimir, insa deoarece aceasta era sub forma
de vasalitate, negustorii sä continue exercitarea comertului lor in acea
cetate. Se cerea insa recunoasterea acestei stari, precum si garantarea
libertatii lor, de cgtre noua autoritate. De fapt era un fenomen petrecut
inainte si in Tara Romaneasca. Cu toate ca. negustorii brasoveni au
obtinut in anul 1358 un privilegiu din partea lui Ludovic pentru a
targui nestingheriti in Tara Romaneasca, totusi ei au cerut ca acest
1 N. Iorga, op. cit., p. 987; cf. Szazddok, cit., p. 607, no. VI.
2 Ibidem.
3 Ibidem, p. 988; Törtelmi Tar, 1898, p. 366-67, no. XII.
4 Ibidem, Szazadok, cit., p. 6o8, no. VII.

www.dacoromanica.ro
 SCRISOAREA TARULUI STRASIMIR CATRE NEGUSTORII BRAV3VENI 295

privilegiu s5. fie confirmat mai intai. de Vladislav i pe urm5. de Mircea

cel Mare pentru acelasi drum. Era, dupà cum spune d. prof. P. Pa-
naitescu, « un drept teoretic al suzeranului, i peste acest drept al
suzeranului se suprapunea dreptul mai real al Domnului muntean »1.
Acelasi lucru s'a petrecut i cu Strasimir. Negustorii brasoveni,
care aveau privilegiul regal de a face negot in Vidin, imediat dura
ce aceastã cetate a devenit, sub Strasimir, vasalä a lui Ludovic, deci
dupä convorbirile care au avut loc pe la sarsitul lui Septemvrie, au
cerut (tpo CT. nui [Dictum H nopStiami) recunoasterea acestui privilegiu
din partea lui Strasimir, precum i garantarea libertatii si in teritoriul
sblu (Aa gH MOM rOAM CKOSOAHO). Cererea aceasta din partea bravo-
venilor s'a facut imediat dupà convorbirea din Septemvrie, probabil
in luna Octomvrie, când Inca Strasimir recunostea Vidinul ca cetate
crEasc5., iar raspunsul a fost dat de Strasimir in scura vreme, când
oamenii cari adusese scrisoarea, se aflau Inca in cetate.
Deci in cursul aceleiasi luni Octomvrie, când Strasimir a primit
scrisoarea din partea brasovenilor, sau cel mai tArziu in luna Noemvrie,
anul 1369, va fi fost redactat rAspunsul in curtea lui Strasimir.
Un alt element de datare a documentului este personagiul Iacob
Herman, ckuia se adreseazä Strasimir si care, foarte probabil c51 ar
fi fost judetul din Brasov, de pe atunci.
Un « Iacobus judex civitatis Brassoviensis » ne este pomenit in-
tr'un document din 22 Iunie 1368 2. Se naste acum intrebarea: este
posibil sä fi fost acest personagiu In calitate de judex pang la luna
Octomvrie sau Noemvrie 1369? In colectiile de documente pe care
le-am avut la dispoziVie, n'am gasit in acest interval un alt judeV,
deci e foarte probabil ca Iacobus sá fi ralmas in acea calitate panä la
Noemvrie 1369. Afarã de aceasta, când in anul 1364 regele Ludovic
acorda ceaVenilor din Brasov dreptul de a sine iarmaroc, se spune
in act cá s'au prezentat inaintea regelui spre a cere aceasta, doi cet5.-
teni de vaz5. din Brasov i anume Hermanus §i. Iacobus 3. Putem pre-
supune ca acest personagiu, care a fost delegatul negustorilor din Brasov
pentru obtinerea privilegiului regesc atat de important pentru co-
mequl lor, va fi fost ales ca judex mai pe urm5., cum il inta.lnim in
documentul din 1368, si cä in aceastä calitate ar fi semnat cererea
Brasovenilor celtre Strasimir in 1369.
P. Dragulev
1 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 6.
2 Hurmuzaki, Documente, I-2, p. 144. Cf. si I. Bogdan, Relafiile Tdrii
Romdnefti cu Brafovul, p. XI nota i.
a Pejer, Codex diplontaticus, IX, p. 430.

www.dacoromanica.ro
296 MISCELLANEA

DATE DESPRE SCHITUL BRATASESTI (ARGES)

Langa satul Bratasesti, plasa Arges, judetul Arges, pe mosia cu

acelas nume, « care mosie au fost mai inainte cumparata de stramo-
sul... Vucina, marele paharnic, dela Badea din Argi i cu rumani
cati au fost sazatori acolo » I, se gaseste o bisericd de mir intretinutä
de stat, care in secolele trecute a fost schit de calugari 2, intai nein-
chinat 3, apoi metoh al Sfintei Episcopii Arges 4.
Ridicat din temelie in domnia lui Grigore Ghica « i cu blagoslo-
veniia prea sfintitului mitropolit Stefan » de Joan Valsanescu 5, nu a
fost inchinat la nicio manastire pamanteana sau straina.
Schitul prasnuia i cinstea hramul Nasterii Sfantului i Slavitului
Pre Inainte Mergatorul i Botezatorului loan 6.
Popa Constantin ot Corbeani, nepotul slugenilui Leca Malureanul,
ddruieste la 1735 Martie 25, schitului Bratasesti, pentru « ca sä fie
calugarasilor de hrang », o roata de moara « dela Musatesti din apa
Valsanului... faeutä de raposatul unchiul sau « Leca slugeariul
Malureanul » 7.
Spuneam mai sus ca acest lacas de inchinaciune, n'a fost metoh
la nicio lavra pana la 1759 Martie 25, cand urmasii raposatului Than
Valsänescul, Grigore Valsanescu postelnic, Grigore Constantin Valsä-
nescu i Ionita Valsanescu, il inchina sfintei manastiri Arges, « cu
toate moiile i hodoarele », din cauza ca « era necautat... de egume-
nasii de mai 'nainte *5.
Schitul dadea Episcopiei Arges pe ani cinci ocale de ceara 9.

1 Arh. Statului Bucure§ti, Ep. Arges, pach. 5, doc. 5. Dam un mic istoric al
acestei mold: mosia a fost cumparata cu rumani de catre Vucina marele po-
stelnic dela Badea din Arges. Dupa moartea Vucinei, ramanand Neaga, sotia
lui, a dat-o ca zestre nepoatei sale Marinca. Aceasta nepoata a vandut mosia
cu rumani marelui logof at Grigore Albescul. In urma acestuia a ramas o ne-
poata anume Chiajna, care impreuna cu sotul ei Parvul capitan Campineanu,
o vinde rudei lor loan Valsanescul, insa fara rumani. Murind acesta, nepotii
lui, Grigore, Grigore Constantin si Ionita Valsanescu raman clironomi. Toti
acestia sunt urmasi de ai lui Vucina (idem).
2 George I. Dahovari, general C. I. Brateanu, Gr. G. Tocilescu, Marele

'Digionar Geografic al Rorntiniei, Bucuresti, 1898, I (lit. B), p. 628.

3 Arh. Stat. Buc., loc. cit.

Marele Dicfionar Geografic, loc. cit.

5 Arh. Stat. Buc., loc. cit.
Idem, pach. 5, doc. 4.
7 Ibidem.
8 Vezi anexa I.
o Idem.

www.dacoromanica.ro
 DATE DESPRE SCHITUI. BRATASESTI (ARGES) 297

Din cauza vremior 0 a neingrijirii, schitul ajunsese in mina'. In

vremea aceasta, arhimandritul Partenie dela Sf. Episc. Argev din
ravna spre mai bine, rezidevte « din temelie acest sfant lam v din ago-
nisita sa... la alt loc mai temeinic tot pe movfia numitului schit celui
vechiu », iar tarnosirea se savarvevte la 19 Aprilie 1795 de catre Iosif
episcopul Argevului 1 Cu ocazia acestei rezidari, i se mai adauga si
un al doilea hram, acela al « Sfintilor Mucenici Serghie i Vahco (sic), ale
càrora moavte, adeca capetele amandoao sã afla la sfanta episcopie »2.
Arhimandritul Partenie « a infrumusetat vi cu zugraveald vi cu
dobitoace 3 Si cu alte locuri ce * a « cumparat tot aläturea cu ceaolaltä
movie a schitului ». Deasemenea « a dat i cinci sute de stanjini de movie
din hotarul Cacaleti dupa. Valsan », adaugandu-i-se Inca « o suta cinci
zeci de stanjini », cumparati de « nepotul a sau « Isaiia monah », precum
vi « partile de movie ce .1e-au mai avut cumparate la Badiceni i cu o
roata de. moara »4.
In inventarul de danie este trecuta i movia Toplita, precum
viia din dealul Pitevtilor, cumparata dela boierii Langevti, viia din
dealul Golevtilor cu pometul din poalele ei, aceasta din urma fiind
data de Savvatie monahul 3.
In schimbul moviei Vasilati (Ialomita), raposatul mitropolit Gri-
gore da schitului o altà movie la Valea Rea langa Flevti (sic). Din cauza
ca era prea departe, o da expiscopiei i primevte in loc o alta in hotarul
Robaii, numità Poenitele.
Parintele ieromonah Varlaam, din motivul cà 1-a ajutat pe parin-
tele Partenie la facerea clddirii, a fost primit ca ctitor 7.
In urma unei prigoniri de movk ce a avut parintele Varlaam, sta-
retul Bratavevtilor, in 1799 Oct. 28 cu Bratevtii, movie cuprinsa intre
a coasta Oanei din sus de prunii Davidev.tilor, drept in salciia care
iaste in livadea dui) Costea Patitul i apoi drept in muchea despre Pa-
titul i merge pa muche pana in lacti vi din lac apuca drept in pisc,
unde sant fagii gemeni », aratata de Preda Goronescul, schitul se judeca.6
In i8or Martie 12, Elisaveta monachiia din satul Golevti cu fetele
sale, da drept daniie o si1ite cu pomi i catva loc 8. Popa Marin cu

1 Vezi anexa II.

2 Idem.
3 Ibidem.
Ibidem.
5 Ibidem.
Ibidem.
Ibidem, pach. 5, doc. 35.
Ibidem, pach. 5, doc. 37.

www.dacoromanica.ro
298 MISCELLANEA

fiii sai vinde « gradina dela moara cu prunii din drumul cel mare spre
ape., panä in meri in capul prunilor, iar din capul prunilor paná in apà
nu i-am dat 0 din marginea prunilor dela vale in susti pa in capula
porumbilor liii Ion Balot e. in viroaga, intre cari sa coprindu trei pogoane
zece prä§ti », in taleri 8o 1.
Popa Marin ot Bohari de. arhimandritului Dositei, staretul Brata-
§e§tilor, « o jumatate de mate: de moara i o jumatate de roata de
piiatra, Ina din moara ce o aveam de tovoro§ie cu Patitii sat », la
i8o6 Aug. 17 2. In 18ii Aug. 16, schitul prime§te danie dela Dobre,
Nitu Minciuna ot Brate§ti 0 loan sin Nicolae Minciuna, « partea de
mo0e cu celminurile de case 0 cu pometurile i cu locurile dinprejur,
din satul Brate§ti » 2. Pitarul Iordache Dragoescu la 1809 Iulie 19 4,
dà schitului « 2 delnite ce sä numesc Stupina, in schimbul unei pare.-
si§te de viie in dealul Brate§tilor
Staretul Dorotei impreunä cu cei 20 calugari dela schitul Brae.-
§e§ti fac jalba la domnie, ca se: fie « inzestrat schitul... cu scutelnici »,
la 1814 Sept. 15. Vel vistierul facu catre Domn un raport favorabil 4.
In urma acestei recomandari, loan Gheorghe Caragea delrui <<lude
vase oameni streini i neintrati la vreo oranduialà, scutiti i apa.rati
cu pecetluiri gospod », la 1814 Oct. 22 6.
Deasemenea schitul mai prime§te dela Pandelicä sin popa Calciul
din ora§ul Arge i Gheoca sin Ion brat popa Calciul, drept danie,
4 pártile lor de mo§ie din Gole§ti cu io razoare de vile 0 tot pometul
din poalele acestor razoare, toate partile Cate au venit in partea a doi
frati, ai chiloromiei popei Hera 0 popei Simii », la 1817 Mai 5, pe
timpul staretiei arhimandritului Dorotei7. La 1819 Ghenar 1, Cons-
tantin sin Me cu sotia sa Ioana dau danie o Evade.' 9.
Pentru ajutorarea schitului, Dorotei cere la domnie in 1819 Martie
14, inn de sare 9.
Donmul Alexandru Nicolae Sutu inoi mila data la 1814 -Oct. 22,
adaugand i « una suta bolovani sare dela Ocnile ot prez Olt, se: ia
pe tot anul in nature:, iar nu in bath », la 1819 Iunie 19, in urma ana-

1 Ibidem, pach. 5, doc. 38.

2 Ibidem, pach. 5, doc. 41.
° Ibidem, pach. 5, doc. 45,
4 Ibidem, idem, doc. 43.
5 Ibidem, path. 69 bis, doc. 19.
o Ibidem, pach. 5, doc. 49.
Ibidem, idem, doc. 52.
Ibidem, idem, doc. 42.
o Ibidem, pach. 30, doc. 88.

www.dacoromanica.ro
 DATE DESPRE SCHITIIL BRATASESTI (ARGE*) 299

foralei vel logoratului de Tara de sus, Gheorghe Filipescu, « dela 17

ale trecutului Maiu *1.
Popa Stan ot Cacalgi dg danie 2 stanjini de mosie ca sa dea apa
la moara ce o are schitul pa mosiia sa, lug din ggila sä dea apa pâna
In loc, adicà din capul livezii mele i panà in mosiia schitului*, la
1819 Sept. zo 2. In 1820 Mai 14 8, locuitorii Corbeni Vaud schitului
0 chinga de mosie In hotarul lor, numit Doblea, in taleri 500. Intin-
derea acestei mosii era din capul de apus din muchea dela bolovanul
ce-1 pus in hotaril care ne hotaram cu Gemaneanu ot Albesti », apu-
cand « obarsiia magurii la vale de iasä drept in gruiul care sa numeste
Cea Rara », mergand 4 tot pa muche spre miaza.zi aaturea cu hotarul
Albestilor », apuca « la vale pang in drumul cel ce merge la Stoe un-
chiasul. Deacolo pogoarg pa rangg casa lui Iani Brezanul, pa drum
la vale spre räsärit pang da in apa Badilii, care se numeste Vadul
Bg.dilii... apoi... sà intoarce i apuca." pa Valea Badilii in sus si merge
tot pa apä spre miazdnoapte pang' unde da in paraul Doblii i apoi
apucä paraul acesta in sus spre apus pana uncle ajtmge in, Paraul
Mic ce este pa din vale de casa Bglotescului i merge la o obarsie.
Apoi dela obarsia acelui parau iasà in sus s't merge drept in muchea
la un gorun ce au fost insemnat de pitariul Nicolaie, hotar despgrlitor
despe Bratesti... Apoi din trupina aceia merge tot pa muche in sus
spre amiaza-noapte, panä unde ajunge de sà impreunã iargisi la bolo-
vanul de piiatra... Am masurat-o in curmezis... cu stanjinul lui
*erban-Voda... gasind massa. stanjini 234, cu clacasii depe ea »4.
La 1823 Fevr. 25, Maica Suzana cu feciorii ei facea dank un petec
de mosie In hotarul Beätestilor », schitului Bratasesti 5. In luna Mai zi
acelas an, Dorotei nacealnicul schitului jeluieste la Domnie, in ce pri-
veste hotarnicia stanjenilor de mosie ce-i are schitul in hotarul Badi-
ceni 6. In 1824 schitul are o pricing cu Dinu sin Radu din Corbeani,
pentru h6taru1 dintre livada de fan dela Vizuini i locul acestuia 7.
Grigorie Dimitrie Ghica da o carte domneasca. la 1825 Apr. 29 prin
care inoeste i intareste milile acute de Caragea i Sutu 8. La 1825
Nov. 25 Grigorie episcopul de Arges da o carte, prin care intäreste

Ibidem, pach. 5, doc. 53.

z Ibidetn, idem, doe. 54.
a Ibidem, pach. 69 bis, doc. 125.
4 Ibidem.
6 Tbidem, pach. 5, doe. 56.
o Ibidem, idem, doc. 58.
7 Ibidem, idem, oc. So.
o Ibidem, idem, doc. 6x.

www.dacoromanica.ro
300 MISCELLANEA

si adevereste asezamantul schituiui, indatoririle lui care Episcopie

si stapanirile peste mosiile Poenitele, Muchea Burdimanului 0 Badi-
ceni, pentru neintelegerile cu Robaia si alti locuitori 1 .
In 1833 Martie 16, schitul este in judecata prin Episc. Arges
cu postelnicul Marin Gamaloiu din jud. Muscel, mostenitorul Smarandei
Gamaloaia, pentru o mo§ie 2. In 1834 tulie 18, judecatoria jud. Arges
hotaraste in pricina dintre Matroana starita schitului Badiceni si Vlasie
ingrijitorul schitului Bratasesti, pentru succesiunea sotului ei Nicolae
Dascalu, in calugarie numit Nichifor 3. La 1836 Julie 7, mosnenii satului
Toplita din Arges fac jalba care Domn, pentru a ordona schitului a
le elibera mosia ce este pug de pdrintii lor ca amanet, platind banii 4.
Mosnenii Cerboreni dau la 1839 Mai 4, o mdrturie in privinta hotarului
Doblii, daruit schitului Brdtasesti 5.
Joan M. Neda

ANEXE
I
1759 lunie 24. MoVenitorii rdposatului Ioan Vellsdnescu inchind
schitul Brdtd.mti episcopiei Arge§.
t Grigorie Valsänescu postelnic i Grigorie Costandin Valsanescu
i Ionita Valsanescul, dat-am scrisoarea noastra sfintei si dumnezeestii
mangstiri Argis, wade sa cinsteaste 0 sa praznuiaste hramul Sfintei
Adormiri a Prea Sfintei Nascatoarea de Dumnezeu <0> Pururea Fe-
cioarii Mariei si sfintiei sale parintelui arhimandritului chir Nichifor
nastavnicul acestii sfinte mandstiri 0 a tot soborul, precum sá sä
stie ca avandu noi un schitisoriu anume Bratasesti ot Arges, facut si
zidit din temelia lui de unchiiul nostru Ioan Valsdnescul 0 inzestrat
cu ce s'au putut, care schit pana acum au fost de sine-0 neinchinat
nimanui ; dar vázand noi multa suparare ce are acest sfant schit de
unii de altii Inca si de egumenasii care mai inainte era necautat, ca se:
aiba de acum inainte acest schit oaresice razim si aparare, ca sa' nu fie
calcat de toti, ne-am indemnat de buna voia noastra de am inchinat
acest dant schit la sfanta mandstire Argesul cu toate mosiile si ho-
doarele ei, atat miscatoare cat si nemiscatoare, ca sa fie supt supu-
nerea 0 chiverniseala egumenului Argesului si egumenului dela schit,
1 Ibidem, idem, doc. 62.
a Ibidem, idem, doc. 66.
3 Ibidem, idem, doe. 67.
6 Ibidem, path. 55, doc. 13.
6 Ibidem, pach. 68, doc. 15.

www.dacoromanica.ro
 DATE DESPRE SCHITUI, BRATASESTI (ARGE) 301

sfintiia sa sä aiba volnicie a-i lua seama si gasindu-1 neharnic a-I scoate
si a pune altul. Lisa', si parintele egumenul Argesului sa nu aiba a sa
intinde sau a luoa catusi de cat din bucatele schitului, au dintealte
venituri, ci numai sd aiba a-si luoa embadichiul cel randuit de noi,
adeca schitul sa Obà a da din an in anu ate oca cinci de ceara la
sfanta manastire, iar mai mult nimic. *i pentru aceasta am dat aceasta
carte de inchinaciune, intarità cu iscdliturile si pecetiile noastre, ca sa
o creaza. Iunie 24 dni, 1759.
Grigorie Valsanescu, postelnic. Grigorie Valsanescu, comis. Metodie
ieromonah, egumen Brätasesti. Toma Rdtescu, biv vel satrar, marturie.
AM. Stat. Buc., Ep. Arges, pach. 5, doc. 8.

II
1795 Aprilie 19. Actul de danie al lui Partenie, arhimandritul
episc. Arge§, dat schitului Breitd4eVi qi intdrit de Iosif episcopul Argeplui.
De vreme ce prea cuviosul arhimandrit al sfintei episcopii chir Par-
tenie, din ravna dumnezeeasca indemnandu-se, au zidit din temelie
acest sfant lacas din agonisita sa, carele cu ajutoriul lui Dumnezeu
s'au tarnosit de noi, intdrim acest asazamant ce din buna voia sa au
facut ca intocmai sa se urmeze si rug5.m si pre cei ce dupà noi dela
Dumnezeu vor fi oranduiti episcopi acestui dant scaun, ca sa sal pazeasca
si de fratiia lor nestramutat, nici adaugand, nici mai scazand aceasta.
t Iosif episcopul Argesului, adeverez. 1795 Aprilie 19.
e vreame ce schitul Bratdsesti, hramului Nasterii Sfantului Ioan
Botezatoriul ce au fost zidit de raposatul loan Valsanescul si inchinat
sfintei episcopii Argesului cu mosioara de prinprejur cu embatic, ca sa
dea la sfanta episcopie (fiind atuncea mandstire) pa an cinci oca de
ceark iar alta suparare sa nu i A. mai fack care schit din slabieiunea
locului s'au fost crapat peste tot, nemai fiind nddejde de a sa mai
putea sluji inteansul si pentru ca sa nu ramaie pomenirea numitului
ctitor uitatà, m'am indemnat eu de a mea buna voe si am zidit alt
schit din temelie cu cheltuiala mea la alt loc mai temeinic tot pe
mosiia numitului schit celui vechiu, la care am pusil douo hramuri,
until al Nasterii Sfantului loan Botezatoriul ce ail fost dintru intaiu
si altul al Sfintilor Mucenici Serghie si Vahco <sic>, ale carora sfinte
moaste, adica capetele amandouo sä af1à la sfanta episcopie, ram
infrumusetat cu zugravealà si cu odoara bisericesti si cu din dobitoace
si cu alte locuri ce am mai cumparat tot alaturea cu ceaolaltà mosie
a schitului. Am mai dat si cinci sute stanjini de mosiie din hotarul
Cacaletii dup5. Valsan, in care sumà de stanjini ail mai fost cumpa-

www.dacoromanica.ro
3 02 MISCELLANEA

ratoare o suta cincizeci stanjini de räposatul nepotul mieu Isaiia monah

si ffind cá la moartea lui i-au dat zapisü asupra mea, ca din tot avutul
lui miscatoare i nemiscatoare, sa se facä o biserica i ce va mai prisosi,
sà ramae danie sfiintii biserici, cum si partile de mosie ce avut
cumpeirate la Badiceni, cu o roata de moara unde i eu am mai cum-
parat, dupà cum zapisele arata. i neputanclu-se face besearica numai
cu avuturile raposatului, s'au dat ajutoriu la facerea besearicii din satul
Corbii, cu hramul Sfanta Troità i s'au pusii si la pomealnic (caci din
dobitoace ce au mai fost ramas, s'au rapus din razmirip.) toate. Iar
aceastea numite parti de mosie ralmaind, le-am dat danie acestui sfant
schit Bratasesti, inpreuna i cu cumparatoarele meale i asemenea s'au
pus la pomealnic si la sfantul schit, inpreunà cu mine. Dar pana a
trai nepotul mien Pavel, i s'au dat partile de mosie dela Badiceni
cu roata de moarä sa. le stapaneasca in pace, iar dupa moartea lui
nimenea sa nu alba a sà intinde la aceasta parte de mosie i la moara,
ci sä ramae bune ale numitului schit, ca unele ce sant inchinate prin
zapis de pomenitul mai sus räposatul nepotul mieu Isaiia monah, caci
nu iaste vreo clironomie parinteasca, ci numai din agonisita lui, fiindca
care sa va intinde peste hotararea raposatului i peste a mea, s. tie
cà va avea a da raspuns la infricosatul judet innaintea lui Dumnezeu.
Asijderea am mai dat sfantului schit i mosiia Toplita, care o am avut
rascumparata din ramasele arhimandritului Damaschin, calci ramaind
dator numitul arhimandrit la unii altii, intre carii unului au fost vel
vistierul Raducanu Budisteanu, cu taleri 735 si prin judecata cu po-
runca domneascà s'au fa:cut hotararea raposatului prea sfintii sale
parintelui mitropolitu Gligorie, ca sa i sa vaned tot avutul arhimandri-
tului i dintr'acelea sà i sã plateasca datoriile. Intre care intrand si
aceasta numita mosie, am dat eu banii si am oprit mosiia, care las sa
o stapaneasca sfantul schit cu buna pace. Iar pang a mai trai eu, la
vanzarea ghinzii si a jiruhii sä nu sa. ameastece. Am mai dat i alte
maruntisuri care sa vor treace la catastih, cum si din viia ce o am
cumparat la dealul Pitestii dela boiarii Langesti, adica locul aläturea cu
viia sfintii episcopii, in care loc osebit de viia ce am facut-o eu cu
hotar are ca dupa petrecaniia mea din viiata aceasta, sä ramae danie
sfintei episcopii. Au fost mai facut i un Rafail monah, care si aceaia
am cumparat-o si am dat sfintii episcopii schimb un rozor mai lat, care
sal alatura pe langl viia sfintii episcopii i capataiul din sus mearge
pang la braul din jos de nuc, ca s. stapaneasca sfanta episcopie de
acum. i in locul acestui rozor au dat prea sfintiia sa parintele episcop
schimb altà viisoara in dealul Golestii ce au fost data de danie fäpo-
satul Savvatie monah, ca sa o stapaneascä sfantul schit nestramutat

www.dacoromanica.ro
 DATE DESPRE SCHITUL BRATASESTI (ARGE) 3 o3

cu pometul din poalele ei, fiind ca s'au pus vi la pomelnicul schitului

acevti doi monavi Savvatie vi Rafail. Mai avand sfantul schit o movie
Vasilati in sud Ialomita, care movie luandu-sa de sfanta mitropolie
in zilele raposatului intru fericire parintelui Grigorie mitropolitu, au
dat schimb alta movioara la Valea Rea langa Plevti, care fiindu-i schi-
tului iara0 departatä vi sfintii episcopii trebuincioasä pentru viia dela
Pitevtii, au priimit-o prea sfintiia sa parintele episcopul vi au dat schi-
tului alt petec de movie din hotarul Robaii, care sä chiiama Poenitele,
alaturea cu moviia ceialalta a schitului. Si fiindca la zidirea acestui
schit eu am fost numai cu cheltuialà, dar toata purtarea de grije Inca
vi alte ajutoare s'au facut prin cuviosul parinte Varlaam ieromonah
vi inpreunä cu mine l'am priimit ctitor. Dar vi cu purtarea de grije
ca pang va trai sfintiia sa sa fie schitul asupra-i cu toata iconomia,
avand inpreuna vi pe nepotul mieu Dorotei ierodiiaconu, care-le vi el
iaste calugar cu metaniia din sfanta episcopie 0 de va avea numitul
parinte Varlaam vreodata a sä departa dela schit sau a sä trage din
treaba iconomiei sau de sä va intampla chemare dela Dumnezeu din
viiata aceasta, atuncea sfanta episcopie sä nu oranduiasca pe altul,
ci sä fie nepotul mieu Dorotei cat va trai,_ iar cand impotriva nu va
priiini sfanta episcopie, atuncea sa aibä a stapani numitul Dorotei,
atat partile de movie ot apa Valsanului cat vi moviia Top HO pana va
trai, iar dupg petrecaniia sa iaravi sä ramae ale numitului schit. Si
pazindu-sa aceaste danii nestramutate de sfanta episcopie, osebit de
doao praznice ce are sa le faca dela hramuri in tot anul, dupa cum
sä va putea. A doao zi la hramul Sfintilor Mucenici sã fad.' o pomenire
la tot neamul mieu iar neputandu-sä face, atuncea vi mai la tuma
cand va putea sä se faca numai sä nu ramaie 0 sa mai dea vi la sfanta
episcopie oca trei < de > ceara osebit de cinci ce s'au fost avezat din-
taiu, care aceastea oca de cearl dupa petrecaniia mea sa *sä dea, fiindca
ramane 0 venitul padurii tot pe sama schitului, iar la sfantul schit
sa fie preot ieromonah 0 cu trei, patru monavi, adeca cati sä va socoti
cà vor putea sä sa chiverniseasca. Iar pentru mult, putin ce s'ar mai
afla dintru ale meale dupà sfarvitul mieu, sä aiba a sa urma dupa
deosebitä diiata ce voiu face. Si de s'ar gasi vreun zapis al mieu de
vreun avazamant facut mai 'nainte parka a ma randui igumen la Argev,
sa nu fie tinut in sama, ci aceasta carte vi diiatä ce imi voi face sa
fie crezute.
1795
Partenie arhimandritul sfintei Episcopii Argev, adeverez. Partenie
igumenul Berislavevti, martorii.
Ark. Stat. Buc., Ep. Argev, pach. 5, doc. 30.

www.dacoromanica.ro
 MISCELLANEA
3°4

LUCRURI SI FAPTE DIN TRECUTUL SCHITULUI

CORNETUL (VALCEA)

24ezat in partea de NE a judetului Velma, pe malul drept al Oltului,

in comuna C5.linWi, plaiul Coziei, acest schit dateaz6 Inca din primii
ani ai secolului al XVI-lea 1. El se ga'se§te in Lov4tea de Apus 2. Luat
ca nume, Cornetul deriv6 din latinescul cornetum, care are intelesul
de pddure de corni, dupa cum mai avem Nucet (nucetum), vechiul
nume al Coziei 3.
Aspectul schitului este asem5n6tor cu acela al mângstirilor cetati,
inconjurat din toate pärtile cu zid. Este a§ezat pe o ridicgturd de pa-
mânt, fiind gent la inceput probabil din lemn.
La 1666 August 29, este ref6cut din piatrà pe timpul lui Radu
Vodà Leon, de &Ire vel Vornicul Mare BAjescu §i de sotia sa Maria.
u . . . den temelia ei. . . dentru osteneala robului lui Dumnezeu, Maref
Bdjescul vel dvornic i supruinica ego Mariia, in zilele luminatului
Damn Io Radul Leon Voevod, m<ea>s<i>ca August 29 dni, vii leat
7174. . . *4.

1 N. Iorga 0 Gh. Bals vorbind de biserica dela Cozia, afirmA :

* Nous ajouterons que par imitation on retrouve le meme type, mais sans
le peristyle ajouté en face du fronton, dans la petite église de Cornet, au defile
de l'Olt, pres de l'ancienne frontière transylvaine. Batie en moellons, elle pre-
sente un fronton lisse, sans ornements, surmonté d'une grosse tour, a gauche
de laquelle se tasse une autre, portant les arcatures qui, manquent dans celle-lh.
La nef, dont les branches donnent la forme de tréfle h l'édifice, est surmontée
d'une autre tour un peu plus haute, ornée d'arcatures autour des longues fenêtres
étroites. On a conserve aussi en partie, comme a Cozia, les murs d'enceinte.
L'église a été cependant soumise a une reparation fondamentale par le grand
vornic Mares Bajescul, en 1663 mais en conservant l'ancien style, et ses murs
n'ont pas subi, depuis, la gaine déformatrice de l'enduit * ( L' Art rournain, Paris,
1922, p. 36) ; cf. si Ion Donat, Fundafiuni religioase ale Olteniei. Mdndstiri
0 schituri, partea I, Craiova, 1937, p. 30 (extras din Arh. Olteniei, XV, 1936,
no. 86-88) ; existA o mArturie din 1516 Nov. 3, prin care Neagoe Basarab
intAreste o danie fAcutA meindstirii dela Cornet, amintind de satul Poia 4 din
Gilort a (C. C. Giurescu, Istoria Romeinilor, III, Bucuresti 1937, ed. Fund. pt.
lit. 0 artä e Regele Carol II*, p. 389), deci mAtastirea data inca dinaintea
acestui an.
2 I. Cones, Tara Lovistei, Bucuresti, 1935, p. io8. Pe aid toamna, turmele
porneau din munti spre bAlti, coborau valea Lotrului la Voineasa, iar de aid
mergeau la Brezoi, treceau Oltul pela Cornet in Loviste si iesau astfel in drumul
Argesului in jos (ibidem, p. 67).
3 C. C.. Giurescu, Istoria Romdnilor, I, ed. II, Bucuresti, 1935, p. 170.
2 V. DrAghiceanu, Schitul Cornet, in Bulet. Com. Mon. Isl., VII (1914),
fasc. 26, p. 196.

www.dacoromanica.ro
 FAPTE DIN TRECIITUI. SCHITUIATI CORNETUI, (VAI,CEA)
3°5

Cronica timpului spune ca in timpul certei dintre boieri pe vre-

mea lui Antonie Voda. din Pope0i Marq Bajescu impreunk cu Cre-
tulescu 0 Stefan Spatarul, era sa fie omorit de boerii condu0 de Gheor-
ghe Banul: « ...qi se sculd Banul Mares de au fugit la Loviqte, la Cor-
net, la nzdndstirea lui, qi scrie cdrfi la Domn i boeri... »1, pentru im-
paciuire.
Ca hrain i se puse Taierea Capului Sfantului Ion Botezatorul:
«urzitu-<se>-aii aceasid skintd nanristire den temelia ei intru Tdierea
Cinstitului Cap al Sfdntului Ion Preaedetio... » 2.
Constructia schitului este din piatra, zidurile inconjurdtoare in
special cele dinspre Nord au ate un turn de apararein forma poli-
gonalà. La inceput, chiliile se aflau in partea de Sud, dar din ele n'au
mai ramas decat un corp inic de clädiri i un foipr. Biserica este in
mijlocul zidurilor. Intrarea in schit se face pe o poarta boltità, in partea
de apus. In constructia bisericii se gasesc imbinate structura ve-
chei co1i sarbWi i acea a bisericii mari dela Cozia, cu deosebire
ca aici avem in plus o scara ce duce intr'un turn exterior, la
clopotnita 3.
Influenta epocii lui Matei Basarab se aflä infat4ata prin acei bu-
toni de teracota de coloH variate, ce orneaza exteriorul la turle i im-
prejurul stre0nei, foarte mult.
Ua dela intrare are un chenar simplu de plated., inconjurata in
partea superioara cu un arc. Deasupra stá pisania scrisä lapidar :
« Cu vrerea Tatdlui i cu ajutorul Fiului, cu sdvdqitul SIdntului Duhi,
urzitu-<se>-aii aceastd sldntd mdndstire den temelia ei intru Tdierea Cin-
stitului Cap al SIdntului Ion Preaedetie, dentru osteneala robului lui
Dumnezeu Mareq Bdjescul vel dvornic i supruinica ego Mariea, in zilele
luminatului Domn Io Radii Leon Voevod, m<ea>s<i)ca August 29 dni,
vd leat 7174. Pisah popa Stan mnog greasnik ot Bdzeqti » 4.
De asemenea hramul este pictat in arcada de deasupra u0i dela
intrare. Cum intri in biserica in partea stangä pe perete este
pictat egumenul Irinarh, avand urmatoarea inscriptie: « Ieromonalo
Irinark zugrav nastorniciuc, Cornet 1830 ».
La altar avem o inscriptie care indica numele persoanei ce a dat,
pentru ca st-I zugraveasca, la 1761: o Acestii sftintei fi dumnezeesca

1 Constantin C5pitanul Filipescu, Istoriile Domnilor Tdrii Romdne§ti dela

inceput pdnd la x688, ed. N. Iorga, Bucuresti, 1902, p. 165.
8 V. Drilghiceanu, ibidern, loc. cit.
8 Ghica-Budesti, Evolulia arhitecturii in Muntenia §i Oltenia, partea III,
in Bulet. Com. Mon. Isl., XXV (1932), fasc. 71-74, p. 66.
V. Drlighiceanu, ibidem.

20
www.dacoromanica.ro
306 MISCELLANEA

altar s'aiiinfrumuselat cu zugrdvitu<l>, precum sâ vede cu toatd cheltuiala

dumnealui juptin Cdpitan za Loviste, in zilele Domnului lo Constantin
Nicolae Voevod
Tamp la s'a facut cu cheltuiala Eforiei Spitalelor Civile din Bucu-
re§ti la 1885, episcop fiind Iosif Bobulescu, iar ca stares Diogen Sto-
enescu, tunnit Inca din 1874.
La proscomidie gasim scris: « Pomelnicul Cdpitan Alexii. vii: Alexii,
Gheorghie; Malta, Staso, Sonu, Stamu cu tot neamul. Irinarh zogravu<l>.
Morlii: Costea, .Despa, Staso, Sonu, Tasa, zugravi: Mihai, Radu, Ior-
dache. Av< gust> 9, leat 7269 s 2.
In ce prive0e caracteristicele schitului, ele sunt: planul in forma
de treflä, naosul are turla, clopotnita se afla pe pronaos. In plan gasim
reminiscente din vechea structura sarbeasca, fiind exemplarul cel mai
tipic al secolului al XVII-lea. De asemenea mai gasim i influentele
saxona i bizantina 8.
Din fosta pictura n'a mai ramas nimic.

In 1718 pe timpul ocupaSiei austriace in Oltenia, generalul Haan

Ignatiu fu ingrcinat de Camara CurSii ca sá cerceteze situatia econo-
mica a Olteniei, pentru ca sa se fixeze darile. De aceia la 1719 el facu
cercetarea manastirilor oltene, intocmind un raport in care arata veni-
turile acelor manastiti. Episcopul Damaschin protesta contra ameste-
cului austriac in viaSa mangstirilor, facand un memoriu lui Steinville.
Austriacii prin acest amestec al lor, tindeau sä reduca. din privilegiile
manastirilor, prin trecerea lor la fisc 4. Camara imparateasca era de
parere ca manästirile oltene O. fie supuse unui « certas prestationis *
§i *varias decimas », cum fusesera mai inainte 5.
Generalul Haan care era comandant in Ardeal i « mare dregdtor
al Olteniei » facu cateva anexe la raportul sau, care nu sunt altceva decal
ni§te catagrafii ale manastirilor oltene, din acel timp. Din ele putem
cunoWe starea interna a manastirilor, numärul, numele i categoria

1 Drághiceanu, Monurnentele Olteniei, in Bulet. Com. Mon. 1st., XXVI (1933),

fasc. 76, p. 70.
2 V. BrAtulescu, Biserici din Argef i Vdlcea, in Bulet. Com. Mon. Ist.,
XXVII (1934), fasc. 79, p. 43-
3 I. Ghica-Bude§ti, op. cit., p. 36-37.
Hurmuzachi, VI, p. 347-351-
5 N. Dobrescu, Istoria Bisericii Romdne din Oltenia in timpul ocupaliunii
austriace (1716-1739), ed. Acad. Rom., Bucurqti, Igo6, p. 35.

www.dacoromanica.ro
 PAPTE DIN TRF,CITTIII, SCMTIJI,III CORNTITI, (vit,cEA) 307

bor. Aid &int enuntat i schitul Cornetul, sub denumire d c Saccellum-

Kornet »1.
La numar erau: 8 manastiri de calugari, 5 manastiri de calugarite
si 17 schituri, care in documente se mai numeau i capele 2.
Manalstirile i schiturile din Oltenia se imparteau in 4 categorii:
r) Manastiri domnesti ; 2) manastiri i schituri libere ; 3) manastiri
*i schituri inchinate Locurilor de Jos ; 4) schituri inchinate manastirilor
pamantene.
Schitul Cornetul facea parte din a doua categorie, adica, a manasti-
rilor i schiturilor libere, pe timpul ocupatiei austriace din 1716-1739 8
La 1753, Grigore II Ghica inchina acest Micas manastirii Sf. Pan-
telimon din Ilfov, ca sa-i fie metoh, cu obligatia de a da lavrei 30 taleri
pe an 4. Faptul ce 1-a determinat pe acest Domn sa.-1 inchine Pante-
limonului, a fost starea rea in care se gasea in acel timp lacasul. Egu-
menii care s'au succedat la conducerea schitului, nu-si indeplineau
datoria cu prisosinta. Mai mult, lasau cladirea lui sà se naruiasca..
La aceasta a contribuit i avaritia epistatilor mireni.
La 1789, in timpul razboiului ruso-turc, schitul Cornetul ca si
alte manastiri oltene a fost jefuit i ruinat de catre armata prin-
tului de Coburg.
De asemenea in 1801-1802, bandele lui Pasvantoglu adaugara i ele
cu ceva la starea deplorabila in care se aflau manastirile.
In 1811, din cauza neglijentei staretilor schitul ajunsese intr'o stare
de mina., nemaiputandu-se folosi nici pentru a se oficia sfanta slujbal 5.

1 Dam pasagiul latin in care se vorbe§te de acest schit: g Sacellum-Kornet.

Curavit eadificari Banus Maw. In Caesarea hac Valachia habet solum particulam
possessionis Projeni cum Donationalibus et Emptionalibus. Cum privilegio Ste-
phani Cantacuzeni Vajvodae est sancitum, ut hoc Sacellum sit immune a Dismarit
et 300 Ovium et decima zso alveariorum, totidemque S. V. Sabellicorum, et diem
quod si vineam in hac parte aquiret quadragintarum urnarum decima quoque
eximatur, et ut habeat zo homines exemptos, solum pro servitio monasterii ab
anuo 7223. Habet similes literas ab aliis etiam principibus. Trans Alutam vero
remanserunt de hoc Sacello pagi, possessiones complures, vineae, vinique decimae,
de quibus singulis privilegia in episcopatu existant. Ab Excelsa Camera sunt
accepti Homines quos habuit exemptos et salis lapides septuaginta quinque vi
literarum a variis principibus emanatarum * (ibidem, p. 275).
' Ibidem, p. 32.
' Ibidem, p. 33.
3 Arh. El. spit. civ. Bucurqii, dos. 68, Condica Pantelimonului *, 11,
fila 21.
3 Ion M. Neda, Documente privitoare la schilul Cornet ( Vdlcea), p. IV
R.-Valcii, 1937, doc. II, p. 1-2 (extras din NationaIul Mai, X, 1937, 110.
1 11 -I 14).
20*
www.dacoromanica.ro
308 MISCELLANEA

Din aceasta pricing, mitropolitul Ignatiu numWe pe Sava dela

Stan4oara (Argeq) ca egumen la Cornet, pentruc a. acesta se aratase
ca ar putea ingriji de schit. 1
Starea schitului la venirea lui Sava, era dupal cum am aratat, destul
de rea 2 In decursul veacurilor, cladirea a suferit cateva incendii.
In timpul razboinlui din urna a fost jefuit, iar dupa razboi suferi
exproprierea in intregime.
In 1924 el infrà in reparatia Comisiei Manumentelor Istorice. Astazi
biserica lui slujWe i de bisericd de mir pentru satele vecine.

Inca de cand a fost zidit schitul, acesta a fost inzestrat cu multe

munti, paduri, case etc., intai de &are ctitori, al doilea de catre
acei oameni care traiau in frica lui Dumnezeu.
Mares Bajescul vel Ban ddrui schitului muntele Corneul (Argeq)
ce se hotar4te cu Tite§tii i Spinul, cumparat dela Iva§cul Logofat
din Berislaviqti i fratii lui, precum i satul Copaceni din Loviqte de
langa Cornet, cu toate partile din « aimp, pddure, apd, vaduri de moard
§i siliftea satului », la 1666 3; carciuma cu ocina dela Pripoare 4 care ocina
a fost cumparata dela Tanasie Paharnic sin Nicolae Logoat ot Sara-
cinWi, la 1667 Martie /5 5; mosia Vatra schitului Cornet 6 qi muntele
asa Mica 7.

1 Idem.
5 DupA un catastih al Cornetului din a ri Martie 22, clAdirea avea urmA-
toarele striaciuni: e ...pardoseala de lespezi stricatd, acoperipl cu findrild veche,
ferestrele toate deschise, lipsind cercevelele, precum ci un clopot mic s, ibidem,
doc. III, p. 5).
Ibidem. La 1824 Martie 12, Sandu Mijea din Cacova hurt in arendá pe timp
de un an, muntele Cornesul pentru 320 taleri.
Al. G. GAlesescu, Eloria Spitalelor Civile Bucure0i, Bucuresti, 1911,
p. 557; cf. i Ion M. Neda, ibidem, IV, p. 8, in care se dà dorm regestul dam-
mentului.
5 I. M. Neda, ibidem.
Mo§ia era formata din 2 párti: r) Mosia CopAceni aflata. in Arges; 2) parte
din SArAcinesti (Valcea). Ca intindere avea 2654 hectare, 4939 metri = 5296
pogoane, 644 stanjeni, 8 palme, In care suprafata intrau delimitArile locuito-
rilor improprietAriti cu suma de 120 hectare, 1564,6 metri, 239 pogoane, 969
stanjeni i terenul expropiat de C. P. R., in sumA de 14 hectare, 62/7 metri 129
pogoane, 226 stanjeni, 3 palme. (Inginer Berceanu, Hotdrnicia mociei Vatra
Schitului Cornet, p. 32, in Ark. Et. spit. Civ. Bucurefti, dosar 13 bis).
7 I. M. Neda, ibidem, IV, doc. III, p. 4. Pentru Sass MicA, Toma Cojan
plAtea 280 taleri (ibidem, III, doc. XIX, p. 31).

www.dacoromanica.ro
 PAPTE DIN TRECIITUI., SCIIITULIII CORNETUI, (VAI,CA) 309

In 1667, Radu Voda Leon intari dania asupra muntelui Sasa Mica 1.
Calugarul Oreste i fratele sãu popa Valcu dau ca danie mo0i1e Toaca,
Grebla i Gro0 2.
Monenii Cristea i Oprea dau muntii Mandra i St5n4oara 3. Acqti
munti Ii stapanea schitul In deva1m4ie cu movienii Proieni (Valcea) 4.
Mo0a Dragane (Arge) o avea manastirea in deva1mg0e cu mo--
nenii Calinqti i Proieni 8, unde avea 9 delnite.
Mo0i1e Lazul Dobrului i Simiceanul (Arge), le-a stka'anit tot
schitul Cornetul, ca i mo0a Fata-Marii parä in apa Lotriwrului
mo0a Cordoaia 6. De asemenea i 5 livezi in Capul Campului, in sulitá,
in grind 0 2 in Calineti 7. Muntii Murga4 wide avea 5 mo0i 56
Danu au fost stapaniti tot de el 8.
La 1667 August 31, Stan Gujlea din Copaceni, Radu diaconul din
SarAchiqti, Paraschiv din CarcinWi, Cornea din Racovita, Neagoe
al Mudd din SaracinWi i Toma Podariul din Copaceni, vând pàrile
lor de livezi din Ostrov, Cornetului 9.

Ibidem, IV, p. 8.
2 Al. G. Galesescu, op. cit., p. 558. Aceste mosii le avea in devalmasie cu
manastirea Berislavesti.
8 Ibidern, p. 565. Pang. la 182o Iunie 5, Avram Ungureanu a avut pasunatut
muntelui Stanisoara. Ca o curiozitate dam costul pascutului din var.& pall
in toamna pe jumatatea muntilor Mandra, 5asa i Stanisoara, in valoare de
200 grosi, zo mioare de 2 ani si 25 ocale cascaval, pe care Oprea, Simion Schita.
Teodor Ciorogariul se obligau a-I da schitului, la 1822 Mai 5 (I. M. Neda,
III, doc. XVI, p. 28). La 1826, Niculae Turtui platea 220 taleri (ibidem, doe.
XIX, p. 31).
4 Ibidern, IV, doe. XI, P. 35-40.
5 Ibidem, doc. IX, p. 26. In 1666 Dec. 17, monahul Mihai dadu parintelui
Vasilie si man. Cornet, partea sa de movie din satul Draganesti, 4 casa din sat
cu siliØe, cu pdmdntul i peind in apa Oltului. De aici din sat in sus cdmpul cu
pddurea, cu apd, cu pdmdnturi peind in hotarul in piatrd bz Ogrdzeni in piatra
Dobrii » (ibidem, p. 27). La 1686, Stan Gusatul al lui Calin inchina toatd partea
sa de mosie din hotarul Drdgdnesti », schitului (ibidem). La 1694 Apr. 23, Radu
DrAganescu cu fratii i fii sai, Pàtru, Radu, Pavel, Parvu, dau parintelui Ma-
carie i schitului *mai multe locuri ardtoare i livezi in hotarra mosiei Drdgd-
nesti » (ibidem). La 1775 Mai x, Domnul intari . a treia parte de preste tot hotarul
tnosiei. Drdgdnesti, ce i-au fdcut danie Mihai Cdlugdrul 2 (ibidem). Neacsa,
sotia Radului Zgai inchina schitului, mai multe locuri i livezi in Dragfinesti,
la 1783.
4 Ibidenz, p. 33.
7 Ibidem, doe. III, P. 4.
8 Al. G. Galesescu, op. cit., p. 565. Pentru Murgas, Toma Stancu plates
xoo taleri la 1826 (I. M. Neda, III, doc. XIX, p. 35).
9 N. Iorga, Documente Mai ales argesene ale Eforiei Spitalelor Civile Bucuresti,
partea I, in Bulet. Com. Isl., V (1927), p. 83, doc. 12.

www.dacoromanica.ro
310 MISCUI,I,ANEA

In 1667 Noemvrie 20, jupaneasa Nasta, sotia Lecai Capitanul,

dà schitului drept danie o vie in dealul RaidacinWilor 1.
La 1689 Fevruarie 5, locuitorii Oprea, Stan 0 Anca nepotii
fostului dascal dela Copaceni, =tune Raf ail calugarul fac danie
Cornetului, un loc la ndsipul cel mare. . ., ardturd la doud zile *, 1121
altul sub « obrijiia * bisericii 0 altul lang5. « sura mdndstirii. . . ardturd
de trei zile * 2.
Stan 0 fratele sam, vand un razor de vie la Copaceni, in 1694 Fevr. 15 8.
In 1708 Aprilie 18, Oprea din Copaceni vinde schitului trei locuri,
din care doug « de sub coastd lui Moq * §iuntil u dela vale de drum *.
Apoi un loc la Carligatele si altul al unchiului sau, diaconul Radu
Alexe, situat ( /a gresie sub peidure *, pentru suma de 2 lei 0 o vacä
cu lapte 4.
In 1775 Aprilie 23, Ionita baciul din satul Tilicica din Ardeal
face danie manbistirii, 40 oi cu miei 5.
In 1863 Aprilie 2, Domnul loan Gheorghe Caragea dä schitului o
carte domneasea, prin care ii innoi si-i intari milele de o sull bolovani sare
dela Ocnele Mari (Valcea), precum 0 cei io oameni scutelnici de pe
mosia Copaceni, clupa cum le-a avut si dela Domnii inainta0 6.
La 1810 Noemvrie 10, Niculae uti.t innoi aceste mile domnesti 9,
in urma cererii staretului Daniil 0 a recomand'arii vel Logofatului
de Tara de Sus 8.
*

Din cauzá ea din manästire, Cornetul a devenit schit, intalnim in

documentele sale si. numirea de egumeni, epistati mireni 0 ingrijitori,
n'astavnici sau nastornici. Odatä cu inchinarea sa la Pantelimon, impor-
tanta lui scade treptat, treptat, ajungand panà la urmä aproape sä nu
mai existe. Apogeul 1-a atins in timpul cat a trait Mareq Bajescu. In
trecut numárul monahilor era de 40 9 ; astazi personalul se compune
dintr'un ingrijitor, un cantaret 0 un paracliser.
1 I dem, doc. 13.

2 Ibidem, p. 85, doc. 20.

3 Ibidem, p. 86, doc. 22.
4 Ibidem, p. 9/, doc. 32.
5 Ion M. Neda, Documente, I, In Arhivele Olteniei, XV, 11936), p. 133, doc. I.
Ibidem, IV, p. 6, doc. V.
7 Ibidem, III, P. 25, doc. XI.
8 Ibidem, p. 24, doc. X.
9 Dintr'o scrisoare a alugärilor dela Cornet din 1815, desprindem citeva
numiri de caluggtri: Dionisie monah, Nifon monah, Rafail monah, Teoclit iero-
monah si fratele Dobrichie (ibidem, III, p. 13, doc. II).

www.dacoromanica.ro
 FAPTE DIN TRECUTITI, SCE:11VMM CORNETIII. (vii.,cEA) 311

Ap. la 186o, revizorul N. B. Chirculescu fäcu un raport care Mi-

nisterul Cultelor, aràtând starea in care se g6sea schitul i opinând
sä i se reduc5. personalul 2.
In tabloul conducátorilor acestui dant 1àca care s'au perindat
in decursul veacurilor vom mentiona momentan numai pe acei care
i-am putut identifica pe baz6 documentar6:
I. Pärintele Vasilie 1666 2-1689.
2. Ieromonahul Macarie 1689 3-1702.
3. Popa Mihai 1702 4 ...
4. Ieromonahul *tefan 1754 5-1775.
5. Anania 1775 °1800.
6. Clucerul C-tin Predescu, epistat mirean i8o8 7-1811.

1 La aceasta data se gaseau: un egumen cu un salariu de 3000 lei; un preot

cu 600 lei §i scutit pentru 5 pogoane; un paracliser fará leaf a, dar scutit de
claca §i dijmA pentru 3 pogoane; tin randa§ cu 120 lei; un portar fArä leafá,
dar scutit de bir §i claca; un vizitiu cu 200 lei; o spalatoreasa cu 200 lei (ibidem,
Cum se inldfiFa administrafia mdndstirilor vdlcene in a doua iumdtate a secolului
al XIX-lea, R. Velma 1937, p. 3 (extras din Nafionalul Vdlcii, X, 1937, no. 1,4) ;
o bucatareascá cu zoo lei §*1 o servitoare fará plata. (I. M. Neda, Documente,
IV, p. 54, doc. XXII). In 1859 erau: un egumen -cu 3000 lei; un duhovnic cu
r000 lei; un preot cu goo lei; un paradiser cu 500 lei; un diacon cu 700 lei;
doi cantareti cu 1200 lei; lin rands§ cu 400 lei; un portar cu 400 lei; un vizitiu
fara leafa §i o servitoare tot fail leaf& (I. M. Neda, Cum se infdlisa administrafia,
p. 3). Pe langa cheltuelile cu plata personalului, schitul mai aveaatat in 1859
cat §i in 1862 urmatoarele cheltueli marunte: pentru mid reparatii, id 500;
pentru hram, lei 400 ; pentru lemne, lei 500; pentru biserica, lei 600 §*1 pentru
nutriment, lei 4.106 (ibidem). In 1861 .gasim urmatoarea salarizare a perso-
nalului: egumenul Id 750; duhovnicul, lei 250 ; preotul, lei 225 ; diaconul, lei 175 ;
doi cantareti, lei 300; paracliserul, lei 125; randa§ul, lei roo ; partarul, lei roo ;
cheltueli: pentru biserica, lei 150; pentru mici reparatii, lei 125; pentru dru-
muri, lei roo; pentru lemne, lei 125 i pentru nutriment, lei 1026,30 (Arh. Stat.
Buc., Min. Instrucfiunii, dosar 367/1861, fila 47).
* I. M. Neda, Documente, IV, p. 27, doc. IX.
* N. Iorga, Doc. mai ales argefene, cit., p. 85, doc. zo.
4 I. M. Neda, Documente, I, cit., p. 134, doc. II.
5 Idem, IV, p. 28, doc. IX.
Ibidem, I, p. 133, doc. I. La i800 i§i termina egumenia. In timpul cat
a fost egumen, n'a stat continuu la postul WI, cad din cauza venirii Nem-
tilor el fugi in tara ungureasca, lasfind pe popa loan care era preotul bise-
ricii schitului ca sA gireze egumenia (N. Iorga, Doc. mai ales argesene, cit.,
p. 193). Acest loctiitor de egumen i§i facu de cap, vanzand panii i vitele schi-
tului (ibidem), a§a ca la inapoierea lui Anania din refugiu, situatia schitului
era precara.
7 I. M. Neda, Documente, I, p. 136, doc. 3. In 1811 Dec. 30, clucerul C-tin
Predescu reclama pe popa loan la mitropolie, din cauza cä acest preot, care

www.dacoromanica.ro
312 MISCELLANEA

7. Sava 1811 Fevr. 20 1-1814.

8. Postelnicul Atanasie din TitWi, epistat mirean 1814 2-1816.
9. Constantin Mohor, epistat mirean 1816 1819.3
10. Daniil 1819 4-1821.
II. Anastasie 1821 3-1826 Apr. 23.
12. Ieromonahul Irinarh 1826-1832.
13. Pantelimon 1843 6-1848.
14. Protosinghetul Grigorie 1848 7I85o Aug. 2.
15. C-tin Ionesell 1850 8-1853 Fevr. 14.

a fost 0 isprdvnicelul o mosiei Vatra Schitului, numitA si CopAceni (Arges)

avea pretentia sA se numeascA mo§nean a O. sA se facA stApan, iar pentru
aceasta goni impreund cu un licior, doi gineri fi un Irate, pe cdlugdrii cari
strdngeau venitul *, purtandu-se rAu cu ei (N. Iorga, Doc. mai ales argeFene,
cit, p. 104-105, doc. 23).
1 I. M. Neda, Documente, IV, p. i, doc. II La 1811 Pevr. 26, Sava dela
Stanisoara (Arges) este numit egumen. La venirea lui, starea schitului era foarte
rea. Cu toate cl acest nou egumen isi luase obligatia fatA de mitropolie ca sA
ingrijeascA de repararea schitului, nu se conforma acestei indatoriri. Mai mult,
lAsA Ca biserica sA se ruineze, astfel cA este inlAturat in 1814 Nov. / de cAtre
loan Gheorghe Caragea, prin poruna domneascA (ibidem, p. 5). In urma acestei
hotAriri, Sava cu toti calugarii dela Stanisoara, cAutA sA se revinA asupra hotA-
ririi, fAcand un a tacrir * cAtre Domn, la 1814 (ibidem, II, p. 1, doc. I), dar
care raport nu a avut niciun rezultat.
2 Pe timpul acestei epitropii, cAlugarii nu erau multumiti, din cau7A cA
Postelnicul nu purta de grijA bisericii si monahilor, cAci i-au o ldsat pe uliple
cre,stinilor. .., precum cd are voie sd goneascd cdlugdrii top: dela schit o. Iar mai
departe spun: dreM aceia sd nu ne lafi supt aceastd tiranie * (ibidem, III,
p. 13, doc-. II).
a Ibidem, III, p. 23, doc. IX. Asupra ramanerii acestui epistat, cAlugArii
dela Cornet fac rugAminte cAtre tefan vel Vistier, ca sA incuviinteze acest
lucru, fiind foarte multumiti de el (ibidem). La 1818 Oct. 1, din cauzA cA biserica
schitului n'avea fireot, se angajA popa Dumitru ca preot cu simbrie p lund
cdte 8 taleri. . ., fiind scutit de dijmd fi cdte trei cdni de yin, scutite §i ele de dijmd *
(ibidem, III, p. 22, doc. VII).
5 Ibidem, III, p. 24, doc. X.
5 Ibidem, II, p. 4, doc. III. Acesta lul la 1821 Apr. 23 sub epistasia sa
schiturile Cornetul s'i Titireciul (Valcea), pe timp de 5 ani (ibidem). In 1826
Apr., la biserica schitului se fAcurA urmAtoarele reparatii: la zid s'au astupat
riste gAuri; la usa, s'au pus verigi; acoperisul s'a sindrilit cu OndrilA de brad
si stejar si la chili s'a tencuit si s'au pus sobe (ibidem, III, p. 29, doc. XVIII).
Ibidem, IV, p. so, doc. VIII.
7 Ibidem, IV, p. 47, doe. XIV. In 1848 se cartiruirl aid armatele turcesti
si rusesti, cu care prilej s'au luat multe lucruri din averea Cornetului (ibidetn).
Ibidem, IV, p. 46, doc. XIII. Veni la 2 Sept. 1850, cu toate cA fusese
numit incit dela 2 Aug. acelasi an. LAcasul fu gAsit drirApAnat si cu multe lipsuri.

www.dacoromanica.ro
 FAPTE DIN TRECIITIII, SCHITIII,III CORNETIII, (VII,CEA) 313

16. Parintele Alexandra 1853 1-1856.

17. Constantin Ionescu 1856 2-1862.
18. Diogen Stoenescu 1874 3-1885.
19. Efrem Enäceanu 1924 4,
20. Sebastian Ost4escu 5.

Din eartile schitului nu se mai aflà deal un Antologhion, cu o in-.

semnare din 1766 reprodus6 de d. N. Iorga 6,
Ioan M. Neda

Se pare cA acest egumen a ingrijit intru catva de schit, dar din cauza intrigilor
axendasului IonitA Ursescu, cumnatul Postelnicului Stanciu secretarul
Eforiei este inlocuit in 1853 revr. 14. La 1851, deoarece cheltuelile tre-
buincioase intreceau venitul schitului, el rugA pe Domn sa-1 mute la o altA
anAstire.
Ca o urmare, i se aprobA un surplus de 2194 lei (ibidem, IV, p. 49, doc. XVII).
In timpul acesta, adicA la 1852, a fost bAtut de oamenii pusi de acest arendas
(ibidem, p. 50, doc. XVIII). Ca o conseeintA a acestei inlocuiri, el roaga pe
generalul rus Budberg, ca s intervinA pe langl cei In drept, pentru a fi numit
la o alta manAstire (ibidem, p. 52, doc. XIX).
1 Ibidem, IV, p. 53, doe. XX. Provizoriu panA la numirea unui nou
egumen este trimis pArintele Alexandru ca ingrijitor, venit dela biserica
Sf. Sava din Bucuresti (ibidem).
2 In 1856, din cauzA cá nu era preot la bisericA, fu nurnit seminaristul
TAnasie sin Stan (ibidem, IV, p. 53-54, doc. XXI). In 1861 se aflau urml-
torii slujitori: preot de mir la bisericA popa loan sin Gheorghe ; duhovnic,
preotul Chiril; paracliser, Gheorghe PAun din CopAceni si 2 cAlugari: Toma si
Constantin. Biserica se afla e oarecum in stare bund * (ibidem, p. 54, doc. XXII).
a Pe tamplA este scris cA s'a fAcut la 1885, 4 . . . suprior al mtindstirii fiind
Diogen Stoenescu, numit aici la 1874*.
4 S'a nAscut la 1893 in comuna MAciuca (Valcea). Absolvent al seminarului
de gr. II, ii are metania la man. Stanisoara (Arges). Fu numit ca ingrijitor
al Cornetului la 1924 Ian. i (cf. Eparhia Rdmnicului 0 a Noului Severin
A nu ar s, a/2u/ 1921-1925).
6 Studie la New-York timp de 7 ani, la Londra 3 ani si la Paris 4 ani. La
varsta de 32 ani intrA in calugarie, fiind repartizat la man. Cernica i Sinaia.
Fu numit director spiritual la seininarul Nifon. Mai tarziu ca staret la ma-
nastirile Cornetul, Cozia i Trivale, unde moare.
6 a L' au data Prea Sfinfiia Sa pdrintele episcopula chirianchir Partenie
de Rdtn<nic>, 1rinz2 mine Rafaila monahula, ca sd fie Prea Slinfiiei Sale veal-
nicd pomenire 0 dela skintula schitu sd fie nestrdmutata in veci, amino. Luna
/ui Dechemvrie 22, vd leat 7275* (N. Iorga, Inscripfii din bisericile romdne, II, in
Studii cj Documente, XV).

www.dacoromanica.ro
3 14 MISCM,I,ANEA

PENTAGLOSARUI4 LIII NICOLAE IANOVICI

In studiul inchinat scriitorilor aromani din secolul al XVIII-lea

apa.rut in anu11909, d. Pericle Papahagil, amintind activitatea pe terenul
filologic a lui Boiagi 2 §i polemica acestuia cu Neofit Duca 8, spune in
treacat: « tot de curentul acesta lace parte fi Diccionariu in cinci limbi
de Ianovici, in manuscris (Biblioteca Academiei Romane) a.
Caracterul sumar al acestei note m'a facut sà cred ea" d. Pericle Papa-
hagi n'a cunoscut cleat indirect manuscrisul pentaglosarului amintit
mai sus. Atras de problema dictionarelor paralele, in legatura cu Proto-
piria lui Cavalioti 4, am incercat, Inca din 1930, sa gasesc lucrarea lui
Ianovici, dar n'am reusit. Mai tarziu, am reluat cercetarile impreung
cu raposatul Iulian Stefanescu, dar iarasi far5. succes. In anul 1935,
in introducerea scrig pentru dictionarele d-lui Dr. Sarafidi, intitulata
a Un cumint despre lexicogralia greco-romdnd », profesorul Demostene
Russo 5 ne-a amintit iarasi de dictionarul lui Ianovici reproducand
chiar cateva randuri din prefata. Intr'o nota, fostul nostril profesor
adauga: « Am cercetat acest manuscris cand. intrase in Biblioteca
Academiei Romane si nu era Inca catalogat, asa incat nu pot sd
dau cota lui. 0 prescurtare a acestui dictionar in cinci limbi se aflä in
Biblioteca Academiei Romane, supt no. 1822 * 6.
In sfarsit, in cursul anului 1937, Russo care aflase ca de mai mult
timp cautam dictionarul lui Ianovici m'a instiintat ea' d. Nestor
Camariano, lucrand la complectarea catalogului manuscriselor gre-
cesti, 1-a gasit in depozitul Academiei. Aducand la cunostinta spe-
cialistilor pe calea aceasta faptul, am vroit Inca de atunci sä
insotesc randurile de fata cu unele detalii de ord.in genealogic si bio-
grafic, privind pe Nicolae Ianovici. riindca nu s'au gasit lug o serie

1 Pericle Papahagi, Scriitori Aronuini in secolul al XVIII-lea (Cavalioti,

Ucuta, Daniil), Bucuresti, 1909, p. 8 n. i.
2 M9AX r. MnoWerri, rpccp4t.cauci) Pcovavixii .krot, MaxeSovo6Xctxuch, Viena,
1813, p. IXXIV ( Romanische oder Macedonowlachische Sprachlehre..., von
Michael G. Bojadschi).
a MaUtcou Toptou MyoL, Viena, 18ro. Prefata scrisl de N. Duca A6yog
rcept xavccaTiacco; axarkov a fost reprodus O. in parte de Pericle Papahagi,
O. cit., p. 51-54.
4 V. Papacostea, Teodor Anastasie Cavalioti. Trei manuscrise inedite, Bu-
curesti, 1932. Cf. si Povestea unei Catli de acelasi, in Omagiu lui Coast. Kiri-
lescu, 1935.
6 Dr. Hector Sarafidi, Diclionar Greco-Romdn, Constanta, 1935, p.IIIVIII.
6 Ain cáutat aceastd. prescurtare a dictionarului lui Ianovici dar n'am gäsit-o
sub cota 1822.

www.dacoromanica.ro
 pgNTAGI,OSARIII, I,III NICOLAE IANOVICI 315

de date pe care le Weptam dela Budapesta 1, m'am decis sal aman

pentru o bnprejurare viitoare publicarea acestui material 0 sg fac
abia acum aceastg prezentare a manuscrisului.
Descrierea manuscrisului. Este un volum legat in carton, cu cotor
de panzal, palstrat in bung stare. Foile poartg numerotatia Bibliotecii
Academiei, iar paginile, pe aceia data de autor. La inceput, volumul
are o foaie galbenä, pe care sta. scris I. Cav. de Pufcariu, dela care
provine manuscrisul. Urmeaza. prima pagina pe care este scris:
Oath Toil A go.); Toti K

Pe verso f. it sus, este scris in limba germana, cu litere de mama.,

titlul lucrarii:
Wörterbuch
in fain' Schprachn
Hellenisch, griechisch, roma-
nisch, deutsch und ungarisch

Pe aceia0 paging, jos, titlul lucrärii este redat 0 in limbo. maghiara..

Pe f. 2 este scris titlul in limba greacg i apoi in aromang:

AEEIKON
HENTAPASIEEON
tEaro-yraito-pcop.avo-yeptiocvo-o4ycept,

DICCIONARIU
tru
CINCI LIMBE
Ellinéscu, gricéscu, ramanéscu, nemcéscu shri madsaréscu
La inceput Ianovici vroind sä evite folosirea cuvantului grec pen-
taglosar, a scris fortand nota, Dicciondriu cincilinzbdsii. Mai apoi a §ters
sufixul-osis i ad.augand un E a obtinut forma de mai sus (vezi fac-
similul I).

1 Andrei Veress, Scrisoare din 6 Septemvrie 1937: s . . . printre actele cen-

surii dintre anii 1820-1822 nu se mai aflá nici railcar petitia lui N. Ianovici
cu care ui-a predat manuscrisul censurat apoi de Petrovici, nici vreo altA scri-
scare a lui sau despre diinsul, cu toate cl actele anilor numiti le am gata co-
plate.. ,*.

www.dacoromanica.ro
316 MISCELLANEA

''' 5% '' r .1..:.';'r

"r
,

., ',
:, °
''' ,....
1 ' v- T ., ..!
.... ",:c,. z: d ;,.... ,- .r
(;e V 1.
' s'. .Fcr.
,p1.1...'Re
, ,.: i,....,,...i! :.,.0 ...., ,.. .,...- ,
.;,..

6apr
'
AFI7.11tON
NTA FAD ET, ON)

DICC ONA R111

-C M BOSH
/
ire e Jes.e. 120ean e de-4V A.Zen
, r

f.- /1 7ft r >or "C.

www.dacoromanica.ro
 PENTAGLOSART/I. LUX NICOLAE IANOWICI
317

1.1.ril 71,

", Ow. el 7/A41. jil %. ,i. i.4r$ , 4 71"

1 /
",
"-a 7-20
e i ,
- i r
fr .
Ea rtifrilJ 1,' 1

2'01 , ,,,/.. Y 11.41.14

-V E /0 A 4.114
:4;4- [/
-RA 1- y ..
, (A. hte
.0 41

IA . (4 - ,arid ) It ,je
14
AiA 4.4:
/
I. . 7.-X.9. r i ,. iI . 1-. ,z.) 1 .1

t
4 1i- °. . , . , 1

, 4 A at ' , ,,,,, 5 / i'

.e
416.A471 i 'sip: 4 // ' .
/.." c3 ::'.'
it
. / / b A-,N. . .44 4, P
<
A ..' 1 i "4 ,1 ,7 AM .:j i
N.17411
.*
;to i ./' 1..s (.;'," ", -- 2 i.-, ..,, ...
., .

. f
.

.ils !

-Cc 1. 4/%1'; 0, ) ,f)rvA-0$ 1 aAncie 4 ,,fr--tyrif .4 711i

4.1
Afr.(. .4" A.,::.7 . ';'' ..7.! ; 7... !
/ e frA
,, r
ttf... ,r1744,
1
"' fijot -, 'AP , .,,.,
.. .
,- . .. .,,.
. Pt
. . 1
.
f-.. . fist. , Zf4. , /24z , 14- ,

.. 1/44. .. '
,i........5,.... '.
7_,-...k.,.
: P. , rf
11 'A
°
. .; /44, pr IL
,,,s:7
sfotol.
,
"III;t 1 A AV) '2 1' -.AA., , .114f 4
'..
J
lig
. 177-f
', ,
Ott. I ,1121( / ILA- .

4144444 (IL ..,-",,) ./4; "V

*4,41 4.111,111AL Ft;
/
./t Zi. t te..-11 ;1-1fit,t- , (IL' - AdrA
. / 7
I, je. ItA/1, ;.1
4 ,

, la./7 - /' '

, , ,
, ea'
,..,...i.,,e.) x.,...c..,&...er. Xe bt,", tP,/,e ..
,: ', ,
. ,-r- .i-r;^,r,
-:,.-
...". ..

ill / 'fi ,.'' -, , ,

41 ,..r 1/"A
.

,,o) .41 44 ,e),

"(dt 7/A,
t . -
, <nt__11
t
Ar' /
--- -.43,14 A- , .4 4 i ..*, . =Ai 4 opeljr'..
1 .

, . /1, ga /7" /,, 4 '

/a 41,00/
( i
f.1
. / f i'
.
dey/0.a.74 , ter'lf,
v /- i. . ,,,,t ... ° Jr--e.in /14/):1A., . .I. '... . .."!, ".
1
. -, I ./...
1 I ..--
=:: " ; .
/
.
If / ./Z:Ar 11"1" f
, I
4.74711-0,012 i

'1. c I,
- ''
'
i .
e ti 17,1,i'li /11,
'
, li At a
' 41
. foe A- . 4 i ,
f-11411(719 L
'',
E - ."-.0 '4-
.--= .. .i.
II

www.dacoromanica.ro
318 MISCELLANEA

Pe verso acestei file se afla iarb:0 stampila lui I. Cav. de Pulcariu

care a donat Academiei acest manuscris. Pe f. 3-5, urmeaza prefala
autorului, pe dona coloane, prima in grece0e, a doua in limba ger-
mana. Vain da numai coloana greceasca i traducerea romaneasca.
(vezi fac-similul II):

11p6Aoyo Prolog

flp Tok incOurk roi 7r0C- Ca:he doritorii prezentului ditio-

p6wrog rcerrayAdxraou A4cxo5.
cO CrX0n6q TO5 auvepavccrcor.,
clare8Xenev d Thy
xocwocpk?tewcv
¶05 gOVOU4 rou, xcc. Ek -rok pao-
y)Acraouc ,sclv Aourcv wscr&pcav
yXoxsacliv, xcct stac ToCiTo kxorciacrocv
Exccvok xe6votic elg -cOv cruvepa-
vcatzkv Tor) AEt.xou, xat elg Tip
Cocpc6ii rcapocs--hpypcv xupco- L
XeEtccc.
"Osc ,r6 AkEtackiv etvccc clvccyxccc6-
1-ccrov stg Tet oAthc T1310 TECIa&-
paw kOveov, xpeEa arco8etEccog Sir
EtV, i7cec8i L&(XaX0 rc, xcct
[ccdi-tyccet Ix -cijg p.kxpc Tone ILSE-
pcc4, xcct Tv acec ..roc&r% Sow.-
ilocaOrccreov SuaxoAcilw, ecroacc-
xvUouac TO Aey61.tevov.
'Exavoc 8k p.ctAcaTcc Tray nipocv
To5 Aouvci8ecog (Scov.civcov 0-aoucn.
ranpopopnq Thy cailOrcav, 6Tccv
thxscv kv cciyrip rv Esictv airriLv
p.virpcxiiv yXcicraav, xcct sUpcixrcv
carrip Tri); Acc-ccvcxrijq 81rycc-ckpoc
yvnatocv tckv, Oa& 7CGCpatzeppqm-
pivny Tp6nov TIN; atet ThV intilL-
EEctv (Maw kOvv.
Tdcg Te Danvcx&g, )(at ypccuccxecc
XgEeLc acc8ov ix TOL) A4tacoi3 Tot;
'Icotzvvivow xuptou l'rcopylou
IctovaToarctvou- 'vet; ai yepllocvcxecg
nar in cinci limbi (pentaglot).
Scopul compiIatorului vizeaza
folosinta ob0easca a neamului sau,
pe iubitorii de limbi <straine>
a celorlalte patru limbi, i pentru
acest lucru a muncit destui ani
la alcatuirea 'dictionaruhn 0 la
observarea exacta a cuvantului
propriu.
Ca dictionarul este foarte ne-
cesar in qcolile celor patru na-
tiuni, nu este nevoie de dovedit,
deoarece i dascalii i elevii, din
experienta de pana acum 0 din
dificultätile incercate prin ea, do-
vedesc cele spuse.
Iar acei, mai cu seambl, dintre
romanii de dincolo de Dunare,
vor afla adevarul, cand vor vedea
in el (dictionar), propria lor limba
materna., i o vor gasi fiicä a
limbii latine, dar oarecum defor-
mata din pricina amestecului cu
alte neamuri.
Cuvintele eline0i i grece0i
le-am luat din dictionarul dom-
nului Gheorghe Constantin din
Ianina; iar pe cele nemte0i si

www.dacoromanica.ro
 PENTAGLOSARIII, LIM NICOI,Ag IANOVICI 319

re xod ayyceptxecc ix Tor5 AcEixoti ungurWi din dictionanil domnu-

'rob' xupiou 'Icoairp Mcirrovoc, lui Iosif Marton iar traducerea in
'rv è tizrduppccat.v sic Tin) pl- limba mea materna, ca specialist
Tinxv v..ou yAL.laaocv, cLc sialguov al ei, am scos-o 0 am dat-o dela
ixsiwov, .vrkt)acc, )(Ca 7C pocrie/xoc mine, ca roman ce sunt n'ascut,
g Est.; 79T'ijc [Loy, Waav Onoi; fiind originar din Moskopolea Ma-
stp.ocr. ynaviivoc, 15(.41.,2cv0c b Tijc cedoniei.
iv Mane8ov4 Moaxorcascoc xcc-roc-
y6p.ev0g.
'Ex -carrot) -rob' Agt.xoi5 d(7C0- Din acest dictionar se dove-
Saxv Usrat., g.rt si, TE iv-rOc, )(ad dqte ca romanii 0 din nauntru
karat Toi5 Aouvec6mc (Scogtvot, 0 din afara Dunarii, sunt in-
stva &AOç x Tiig 156-
6E7COL)COL teadevar coloni§ti din Roma, 0
tqc, xca mini) TOZTO NAccail kiss- prin acest lucru insu0, adicA
pator., cos Accrivot, xcd tixt Ali- romani, adical latini 0 nu Vlahi
xot, i.uxxsaovo6AdqcoL (7) p.spc.- sau Machedonovlahi, dupa cum
xoi .reov ilnoraprov i-c6Amaccv vec cativa dintr'ai no§tri au indfaznit
tag ivogccroyn.. AL6TL, 15Tocv O sä ne numescal. Deoarece, cand
pOç 6vo[icc6tLevoc pAcixoc &pco.- cel pe nedrept numit vlah, va
nOj « yivoc dna; Caroxpi- fi intrebat, ce neam Wi? fa's-
VETOCC: punde:
«éu éscu Romanu, Romanu* « 6u éscu Ramanu, sau R(5-
manu *,
o iyea ettlizt, XiyiL, (3colicboc, « eu sunt, spune, roman, adica
poillocio; *. roman ».
'AAA' ixeivot, oi Imam Otu- Dar acei care vorbesc latine§te
Aoikrt. Acenvt.x6c, iTcOuxci, 8iv sau italiene§te, nu se numesc pe
iEovotigoucn. TON) icnyr6v ¶coo (50.)- ei in00 romani, iar singurii noi
v.c'cvoug, 116vot. Se tç 8texpocs-h- am pástrat pana acum numele de
=p.m. pixpt. Toiias ¶V ¶1:6), kir romani.
vecvow Ovoimcrico.
6 avvepconaTilc Alcaltuitorul
Not. rt.cicvo6vr Nic. Ianovici

Pe f. 6, care a fost anexata. ulterior, 0 este mai mare cleat foile volt]:
mului (cat o coala ob4nuitä, indoita in patru), autorul a adaugat
probabil dupa cererea cenzurii traducerea In limba maghiara a
prefetei. Poile 7-10 sunt albe. roaia II consta intr'o mica bucati de
hartie, legatä odata cu manuscrisul i pe verso careia se afla., in ma-
juscule, alfabetul latin.

www.dacoromanica.ro
320 miscELLANEa

Dela f. 12 inainte, manuscrisul cuprinde un cap. introductiv, cu

lamuriri fonetice, tot pe dou'd coloane (grece§te i nemtWe), in care se
arata cititorului valoarea fiecarui sunet in dialectul macedoroman.
Acest capitol introductiv tine pana la f. 22. Pe alocurea sunt tersaturi.
Deasupra fiecarei explicatiuni fonetice se aflä litera sau grupul de litere
respectiv. Pe f. 14 (adaugita mai tarziu), autorul a scris grupa Tz.
pe care, se pare cà o uitase dar in urma a ters-o 0 a introdus-o
intre Th, th i U, u. Poaia 22 este alba.
La f. 23, incepe vocabularul propriu zis, 0 tot de aici incepe nume-
rotatia paginala data de autor. Pe alocurea, in dreptul cuvintelor,
autorul a revenit, dupa redactare, punand semne cu cernealä ro0e
(probabil, pentru anume verificari).
Cdteva cuvinte asupra diclionarului i ideilor lui Ianovici. Nu este in
caderea noastra sä comentam valoarea i sa fixam importanta operei
lui Ianovici. 0 vor face, de sigur, 1ingvitii. Aci ne marginim la cateva
scurte observatiuni, menite a releva spiritul in care i0 intelege Ianovici
misiunea sa de lingvist, intr'o epocä in care limba noastra sub raportul
lexicului strabatea o adevarata criza de crWere i transformare.
Din incheierea cenzorului George Petrovici (p. 328) rezultä ca
dictionarul lui Nic. Ianovici a trecut pe la cenzura la 30 Martie 1821.
Din prefata se vede cà autorul a lucrat mai multi ani la opera sa. Pentru
cuvintele e1ineti i grecqti, s'a folosit de dictionarul lui Gheorghe
Constantin din Ianina 2, iar pentru cele germane 0 maghiare a avut
la indemana, dupa cum ne spune, dictionarul lui Iosif Marton. « Tra-
ducerea in limba mea maternd, ca bun cunoscdtor al ei, am scos-o §i am
addugat-o din propriul meu izvor, ca romdn ce sunt ndscut, fiind originar
din Moskopolea Macedoniei ». Este cazul sä amintim cà acest ora4 mace-
doroman a mai dat Inca doi autori de dictionare paralele : pe Teodor
Anastasie Cavalioti i pe Daniil Mihali Adami Hagi Moscopoleanul3.
In continuare, Ianovici arata motivele care 1-au determinat sä intoc-
measca aceasta opera. Intai s'a gandit la folosinta olteasca, a nea-
mului sau 0. in general a iubitorilor celor 4 limbi adaugite. In mediul
polietnic al Austro-Ungariei in §coli, mai ales nevoia unui astfel
de dictionar au simtit-o, spune el, nu numai elevii, dar chiar 0 pro-
fesorii ! Pentru ace1a.0. motiv scrisese Cavalioti la Moscopole in
alt mediu polietnic vocabularul sáu greco-aromdno-alban i Daniil
tetraglosarul greco-armdno-albano-bulgar.
1 George Petrovici.
2 Gheorghe Constantin din Ianina, profesor la Colegiul Balaneum.
3 Pericle Papahagi, op. cit., p. 69 si T. Capidan, Daniil Moscopoleanu,
studiu publicat In Omagiul lui N. Iorga.

www.dacoromanica.ro
 PENTAGLOSARUL Lin NICOLAE IANOVICI 321

Dar pe langá acest scop practic, Ianovici a mai avut unul mai inalt:
sà arate Romanilor de peste Dunare ca limba lor materna aromana
este « liica curatd a limbii latine deformatd oarecum din pricina ame-
stecului cu alte neamuri » i ca.« Romdnii din lduntrul §i din afara Dundrii
sunt intr' adevdr coloniqti din Roma qi prin acest lucruinsu§i adicd Romani,
adicd latini qi nu Vlahi sau Macedonovlahi, dupd cum cdfiva dintr' ai
no#ri au indrdznit sd ne numeascd ». Protestând irnpotriva numelui
Vlah, Nicolae Ianovici arata cä « singuri noi dintre neolatini am pdstrat
numele de Roman ». Originar din grupul Romanilor din Albania, el
folose§te i termenul Ramdnu obipuit in graiul far§erotilor.
S'ar zice, judecdnd dup.& acestea, cà Ianovici se incadreaza, cu
totul, §coalei filologice ardelene i curentului latinist. In realitate
nu este chiar aa. El da etimologii latine, firqte, dar numai pentru
a demonstra latinitatea limbii; in ceiace prive§te prezentarea materia-
lului lexic macedoromân, el are un mod de a lucra oarecum deo-
sebit. Vom da cdteva exemple.
Astfel, la p. 12, el traduce grecescul 'Ayourtyrk, .rii, ,c6v, in dialectul
macedoroman cu vruti, -tlu, -ta. In urnad, Ianovici a revenit i taind
acest neologism a transcris vechiul termen romanesc de original slava
iubit -tlu -ta (punând insa articolul ca in aromana.). Tot astfel mai sus,
la Arlag, .r)g, 1 el adaoga aromânescul vrére, rea, i apoi, cu row, iubitd,
ta (sic), inlocuind latinizantul amoru, rlu. La fel, la p. 21 (fol. 35)
el scrie, la inceput, me f dc pur, dar apoi, sub aceiai impulsiune
catre realitatea lingvist,ica, el adauga cu row: ind lac curatii.
Si mai departe, exemplele de felul acesta se inmultesc. La p. 31,
el scrie intdi zgrumdtórii, rlu, apoi latinizantul necatórg, rlu, dar, ca
de obicei, revenind cu row, adauga spindzurdtor, torlu. La p. 72, prefera
lui nu cuprindii (non comprehendo) pe nu prinda (vezi i alte exemple
asemandtoare la p. 66-68).
Din aceste exemple constatam la N. Ianovici o atitudine protivnica
exceselor latinizante i o preferinra care limba vorbitd.
In timp ce Petru Major elimina de pild.a. pe iubit (ca fiind de
origin& slava), inlocuindu-1 cu macedoromanul vrut, Ianovici pdstreazd
in vocabularul sau « romanéscu » pe ambele. In felul acesta el se deose-
be§te 0 de macedoromanul Roja, flind mai aproape de ideile lui Boiagi.
Format sub inrdurirea idelior lui Petra Maior cum a aratat d. Theo-
dor CapidanRoja propunea «sd lepdddm din limba noastrd toate cuvin-
tele ceale strdine. . .». Dar reconstructia pe calea aceasta a limbii i-a
pärut lui Ianovici, fire§te, artificiala ; de aceia el prefera pe iubit lui
amabillü, pe iubitd (=iubire) lui amora, pe curat lui pur, pe spindzurator
ltd necatór §. a. m. d.

22

www.dacoromanica.ro
322 MISCELLANEA

Dar, pentru determinarea cat mai precisa a locului pe care il

ocupg acest dictionar intre diferitele curente de activitate lingvistica
urmate de carturarii aromani la acea vreme, asteptam cuvantul auto-
rizat al filologiei.
Incheiere. Dictionarul in cinci limbi al hii Nicolae Ianovici a rezultat,
cum spune autorul insu0, dintr'o nevoie adanc sinitita in mediul poli-
etnic al oraselor austro-ungare de altadata. Se stie ca in aceste orase,
invadate de fluxul unei mari miscari economice dirijata de imperiu
0 dusä cu oameni de toate limbile elementul macedoroman ocupa
un loc de frunte. In conceptia monarhiei autoritare cu baze mer-
cantiliste burghezia aceasta nota i straind implinea o importanta
misiune de stat ; intarità prin privilegii i ridicata la insemnate ranguri
nobiliare (cavaleri i baroni ai Imperiului), ea trebuia opusä nobilindi
traditionale si mai ales vechior orase ce persistau in regimul economic
al cetalii.
Era firesc ca aceasta misiune economica intovarásitä de o ridi-
care pe plan social sa destepte in spiritul macedoromanilor, odata
cu constiinta puterii, i mandria grupului etnic caruia apartineau.
Pe de alta parte, trebue sä tinem seama de faptul ca situatiunea de
privilegiati, contrasta dureros cu starea de aservire la care erau redusi
frat-ii lor din Ardeal.
In dictionarul de obsteasca folosinta al lui Ianovici, care aseaza
aromana alaturi de limba germana, greaca i maghiara, noi vedem ex-
presiunea acestui trecator moment de putere i orgoliu la care ajunsese
urghezia macedoromana in slujba Habsburgilor. Tot odatà el reispun-
dea unei nevoi de apropiere i cunoastere intre diferitele grupuri etnice,
contribuind modest la netezirea drumului catre acea fuziune sufle-
teasca pe care Austria a urmarit-o in mod tenace. In acela0 spirit
a scris i Boiagi spune d. Theodor Capidan « un manual de con-
versatie in zece limbi, intre care se gdsesc dialectele dacoromdn §i aromdn».
Victor Papacostea

TRADUCATORII ANONIMI AI CANTECELOR LUI RIGAS

VELESTINLIS IN LIMBA RUSA

Invatatul istoric d. N. Traikoff, secretar al Legatiei bulgare dela

Atena, care se ocupà cu un zel deosebit de filelenismul Rusilor 1, a
A publicat 'Ana acum dou5. articole in grece§te: Pufkin fi revolufia greacd
§i (In raport rusesc despre izbucnirea revolufiei in Moldova, §i, clup& cum anuntii,
pregateste o nou5. lucrare Philhellenes russes, combattants pour l'Indépendance
hellenigue. (Documents inédits, tires des Archives Nationales de Grece).

www.dacoromanica.ro
 TRADUCATORII CANTSCRI,OR LUI RIGAS tN LIMBA RIISA 323

publicat acum in urma in revista profesorului dela Atena N. Bees

Byzantinisch-Neugriechische Jahrbucher (vol. XVI) 1 douã traduceri in
limba rug ale cantecului Drs nociacg Teov 'EXkhvcov, atribnit de cei
mai multi cercetatori lui Rigas Velestinlis, i o traducere a cantecului
lui Rigas Velestinlis Ootiptog 2.
Trebue sa-i fim recunoscatori d-lui Traikoff, fiindcà a izbutit sá
descopere traducerile in limba rusä ale cantecelor lui Rigas, traduceri
care au rämas 'Ana astdzi necunoscute istoricilor greci i straini care
s'au ocupat cu Rigas.
Traducerile rusesti s'au publicat anonim. La sfarsitul primei tra-
duceri a cantecului Aei5-re nceias.c, Ttov TAkhvcov sau a Marsiliezei gre-
cesti, se afla numai o singurà initiala a numelui traducatorului: 11., la
a doua se aflà cele doug initiale ale traducaorului: A. E., iar traduca-
torul lui Thurios n'a pus nici initialele sale.
D. Traikoff n'a izbutit sa descopere pe traducatorii anonimi. Cu
privire la traducatorii Marsiliezei spune: 4 nous concluons des initiales
du deuxième traducteur qu'elles ont été faites par les Grecs, établis
en Russie * (p. 4), iar despre traducaorul lui Thurios nu pomeneste
nimic.
PArerea mea este ea' prima traducere a Marsiliezei, precum i tra-
ducerea lui Thurios sunt felcute de cunoscutul elinist i traducalor al
Iliadei hfi Omer in limba rus5. Nicolae Gnxdie, care la 1825 a publicat
o culegere de cantece populare grecesti in traducere ruseascA.
N'am putut s gasesc culegerea lui Gnédi6, al cArei titlu, dupa Simos
Menardos, este: Cantece populare ale Grecilor moderni cu traducere,
comparatie cu cantece populare rusesti si note de N. Gn&li6. Peters-
burg 1825 3.

Revista d-lui Bees n'a sosit Inca la Biblioteca Acaclemiei Romane, voi
cita dupa extras, al carui titlu este: Nicolas Traikoff, Rigas Velestinlis en Russie.
Traductions russes de la Marseillaise grecque a et du Thourios 5, Athenes, 5939.
1 Prime le doua traduceri s'au publicat in revista S Vestnik Evropy o, no. 20
<1821>, p. 258-261, iar a treia in revista Sovrémennik to, tom. 507, p. 97-102.
D. Traikoff publicâ in intregime traducerile rusesti cu o introducere substan-
Nair, Cred insä cä ar fi fost bine daca d. Traikoff insotea textul rusesc cu o
traducere fidela in limba francezd, cad astfel ar fi dat posibilitatea celor care
nu cunosc limba rusti sA cerceteze traducerea ruseasca in comparatie cu origi-
nalul grecesc.
a Vezi Simos Menardos, Rept ri15 Ispdrraw ix86accoq relv 811.1.orIxiLv tic%
rpotyouSitav. A Lo'acEK etc -rbv rapt:Way yevoithril Tip 22 excp.eptou 5924. (Despre
prima editie a cantecelor noastre populare. Conferinta tinuta In sala Parnassos
la 22 Decemvrie 1924) , Atena, 1925, p. 7-8. Tithil culegerei este dat de Me-
nardos in greceste.

www.dacoromanica.ro
2 1*
324 MISCELLANEA

Menardos adauga cà publicatia lui GnediC cuprinde to cântece

haiducesti, dar fiindcà nu ne dä titlurile Ior nu putem sti care stint
acestea. Mai departe Menardos scrie: « cântecele sunt prececlate de un
prolog de 40 pagini, in care GnediC vorbeste de Goethe, Fauriel, Coray
§i Mustoxidis i apoi pune versurile grecesti la stânga, iar cele rusesti
la dreapta, afitand cä urmeazä editia lui Fauriel ca cea mai buna'. ».
Si Constantin Economos, vorbind in treadt de eantecele populare
grecesti, pomeneste de traducerea lui Gnedie", dar nici aceasta nu ne
spune dad in culegerea lui GnédiC se afl i antecele lui Rigas 1.
Dacá in aceastä culegere se aflã prima traducere a Marsiliezei d
traducerea lui Thurios pe care le publid d. Tralkoff, atunci nu mai
incape nicio indoialà d anonimul traducàtor este Nicolae Gnedie".
Dar, si dad aceste traduceri nu existà in culegerea lui GnediC, eu tot
pe el il consider ca traducalor al cântkelor lui Rigas. Spre intkirea
peirerei mele, in ce priveste traducerea Marsiliezei, vine si initiala tra-
dudtorului: r., dela sfârsitul traducerei si care este initiala lui r<wb-
wib > precum i orasul C. II. Byprb (St. Petersburg), aflat deasemenea
la sfârsitul traducerii, oras in care taia GnediC si a tipärit cântecele
populare grecesti.
Admit deasemenea cä traducatorul lui Thurios este Nicolae Gnedi6,
cu toate cà la sfarsitul acestei traduceri nu avem nici tin indiciu.
Traducerea lui Thurios s'a publicat in revista <Sovrémennik » zece
ani dupá moartea lui Puskin, dupá cum spune d. Traikoff (p. 5 n. 1),
adid la 1847, dad' Puskin a murit la 1837. La 1847 insà nu tthia Gnedi6
(stim cà a murit la 1833), dar aceasta nu ne impiedid sá-i atribuim
traducerea, fiindd putem admite cä traducerea s'a gàsit printre ope-
rele lui postume, sau a circulat in manuscris i rudele lui sau vreun
prieten al lui a trimis-o la revista Sovrémennik », care a publicat-o.
Dupà d. Traikoff « la traduction est faite d'apres le texte publié
par Fauriel » (p. 5).
Faptul cà traducerea este falcutá dupä culegerea lui Fauriel, gi
stim cä Gnedie' avea aceasfai culegere 0 a intrebuintat-o la traducerea
celor 10 cântece populare grecesti, ne face sä credem cá el a tradus
pe Thurios, poate dupe: ce a publicat culegerea sa, dacà nu se af15. in
aceasta.
Iar in ce priveste pe al doilea tradudtor al Marsiliezei, care isd-
leste cu initialele: A. E., cred cä este A<scrrot5v7K> E<rcuptacov>

1 Vezi Constantin Economos, Mpt rj yvvIaLacq rcpopopiq oriiq WalvLxiig

yXWacrig 6E6Xtov (Carte despre adevarata pronuntare a limbii grecgti), Peters-
burg, 1830, p. 760-761.

www.dacoromanica.ro
 TRADUCATORII CANTECELOR Lin RIGAS IN LIBISA RUSA 325

originar din Cefalonia, unul din invatatii Greci, care au trait pe la in-
ceputul secolului al XIX-lea in Rusia. Destunis n'a ocupat numai
posturi inalte in diplomatia rusk dar a publicat si diferite carti istorice
si literare, precum si diferite traduceri din greceste in ruseste, printre
care ma marginesc &à pomenesc cunoscuta scriere revolutionara Ecil-
TCLoy.cc rcoAelit.a-rhpLov a lui Adamantie Coray, care s'a tiparit in Peters-
burg la 1807. Destunis desi stabilit de tank in Rusia, totusi n'a uitat
patria sa subjugata si a inceput, ori de cate ori s'a ivit prilejul, pe de o
parte sa excite filelenismul Rusilor, traducand in limba rusä opere
revolutionare grecesti, iar pe de alta parte sa ajute pe compatriotii
lui sa scape de sub jugul robiei. Dovada traducerea in limba rusa a
scrierei revolutionare a lui Coray, Zarcuspc Traciimr-hpLov, inscrierea
lui in cunoscuta OtAucil 'ETccEpeEcc, protejarea Grecilor, cu primejdia
vietii lui, in timpul turburarilor dela 1821 ce a avut loc la Smirna,
uncle era consul al Rusiei etc. 1
Atat activitatea lui Destunis in favoarea Grecilor, cat si initialele
traducatorului, care sunt tocmai si ale lui Destunis, ne indreptatesc,
cred, sa atribuim lui traducerea cantecului Thurios, pe care se vede
a trimes-o la 1821 din Smirna, ca sä fie publicata in Rusia spre a atata
filelenismul Rusilor. N'a indraznit sa adauge intreg numele lui la sfar-
situl traducerii, probabil din cauza postului pe care il ocupa in diplo-
matia rug.
Poate cercetdri noi sa dovedeasca in mod documentar temeinicia
suporitiilor mele, poate hash' si contrariul.
Nestor Camariano

1 Despre Spiridon Destunis vezi Ilie Tzitzelis Kzcpanlvicexat aUlzi.ux.rce

(Misceanee referitoare la insula Cefalonia), Atena, 1904, vol. I, p. 125-130.

www.dacoromanica.ro
 RECENZII
Tzigara-Samureari Al., Din via/ a Regelui Carol I . Mdrturii contemporane
fi documente inedite culese de . . . , Bucuresti, 1939, XVIII+368 p. in 8°, cu 23
ilustratii, f. pr.
Fericit gaud a avut d. Al. Tzigara-Samurca§ cand a straw intr'un volum o
serie de marturii de ale contemporanilor asupra marelui ctitor al Romaniei
moderne. Sunt fapte, observatiuni 0 nuante pe care numai contactul direct,
personal, le poate reda le cauti in zadar in actele oficiale 0 care con-
tribue uneori in chip esential la zugravirea personalitatii cuiva. Cu atat mai
mult cand e cazul unei personalitati ca aceia a Regelui Carol I, la care sen-
timentele vii nu erau usor de ghicit sub zalele atitudinei rezervate, protocolare.
Multe din articolele acestui volum aduc contributii interesante, amintiri
pretioase. Dr. Antipa aratä dragostea marelui Rege pentru Dunare; intre
altele, se aminteste de sugestia indiguirii baltii Zagna, intre Braila si Galati,
si a stabilirii unei legaturi mai scurte intre aceste douä porturi, opera necesara,
ce asteaptä Inca sá fie realizata. Dr. Mamulea releva modestia 0 vigilenta Re-
gelui Carol I, dupa succes: s sa muncim acum, pentru a consolida ce am cas-
tigat * (p. 167; de comparat cu vorba lui Titu Maiorescu: *Teme-te a doua
zi dupa. succes », comunicata mie de S. Mehedinti). Tot Dr. Mamulea releva.
0 raspunsul pe care 1-a dat Suveranul la reflectia unui ministru despre apro-
pierea castelului Peles de frontiera: a eine va spune cá ea va ramanea acolo? *
(p. 668-9). Moartea, fail suferinta, in timpul somnului, a marelui Rege (p.
269). Caracteristica, certitudinea, Inca dela inceput, despre infrangerea Ru-
§ilor in rázboiul cu Japonezii, relatata de S. Mehedinti (p. i8i). Solicitudinea
fata de Romanii ardeleni, povestita de Anton Mocsony (p. 200-203) 0 de
Al. Tzigara-Samurcas (p. 354-355) ; interesul pentru Romanii macedoneni,
relevat de A. Gorovei (p. 129, cf. p. 255). Iubirea Regelui pentru Dobrogea,
relevata de arhiepiscopul R. Netzhammer (p. 236-237). Pretuirea aratata fetelor
biserice§ti (p. 246) ; credinta lui vie (e Regele se pronunta hotarit in favoarea
intaririi vietii religioase 0 afirma cu =IRA hotärire ca fara religiune nu se
poate ocarmui nicio tail, niciun popor », p. 247-54). Puternica impresie facutä
asupra diplomatilor straini din Bucuresti, in special asupra principelui Billow
(p. 257-261, cf. p. 320-323). Despre inceputurile Fundatiei, cu manierele poli-
ticianiste, intrebuintand studentii, scrie d. Radulescu-Motru (p. 266-269).
Pretioasa informatia d-lui Theodorian-Carada despre declaratia facuta de Rege

www.dacoromanica.ro
 pIscUPESCIT EC. VT., LITERATURA SLAVA DIN PRINCIPAT. ROMANE 327

contelui Czernin cu don& zile inainte de Consiliul de Coroana din In lie 1914
cum ca, a Romania va ramanea neutra a: ea se confirma prin telegrama diplo-
matului austro-ungar catre cancelarul Berchtold, publicatä in Cartea Roqie
austriaca din 1917 (p. 300). Interesanta relatie asupra calatoriei efectuate in
1862 in Algeria ; trasaturile dominante ale firii lui Carol I se vadesc de pe atunci,
dela varsta de 23 de ani (p. 314-319). Foarte bine infáti*ate de catre d. Al.
Tzigara-Samurc priceperea §i interesul marelui rege pentru arhitectura 0
pentru monumentele noastre istorice; se reproduce, intre altele, descrierea bise-
ricii dela Curtea-de-Arge§, facuta de El inainte de restaurare (p. 326, cf. p.
354). Generozitatea discreta a Regelui (p. 358).
Semnificativa caracterizarea savantului german Rudolf Virchow: a Ro-
manii au avut norocul A. capete pe cel mai bun dintre Hohenzollerni * (p. 345).
Ea trebue pusd alaturi de aceia a diplomatului Bogdan Hutten-Czapski ale
carui memorii, in partea lor privitoare la Romania §i Regele Carol, au aparut
in traducere romana, in paginile acestei reviste (Rev. Ist. Rom., VIII, 1938, p.
185-209) ; Czapski socote§te pe Rege ca pe a unul din cei mai intelepti §.1 mai
nobili oameni a (p. 361).
Excelente fotografii, unele inedite, sporesc valoarea acestui volum de care
nu se va mai putea lipsi niciun biograf al marelui rege.
Const. C. Giurescu

Piscupescu Ecaterina st., Literatura slavd din principatele romdne. Dupcl

manuscrisele slave din Biblioteca Academiei Romdne (tezá de doctorat), Bucu-
re§ti, 1939, 136 p. §i IX planr, f. pr.
Literatura slava la noi, ca §i manuscrisele slave aduse §i copiate in tarile
romane au .fost pana acum foarte putin studiate. Subiectul este deci dintr'un
domeniu care necesità discutii, fara de care cititorii nepreveniti ar putea sä
fie u§or indu0 in eroare. Aceasta explica §i lungimea prezentei dari de seama.
Lucrarea d-nei P. cuprinde douä parti distincte: prima cu idei generale
despre introducerea culturii slave la Romani ; a doua, un fel de catalog al ma-
nuscriselor slave din Biblioteca Academiei Romane, anume acelea din veacul
al XV-lea, sau presupuse ca stare. Este evident Irma ca. manuscrisele dintr'acest
unic depozit nu pot constitui singure materialul, care sá justifice titlul lucrarii.
Vom analiza mai jos principalele capitole ale lucritrii.
Din a Introducere *, aflam ca.: * Perioada de dominatie a limbii §i culturii
slave in principatele romane cunoscuta in istoria noastra culturala sub denu-
mirea de Epoca Slavona, a dainuit pana catre sfar§itul veacului al XVII-lea a
(p. 3). Desigur cá se mai gasesc sporadic scrieri slave §i pang catre sfar§itul
veacului al XVII-lea, dar e ciudat ca cineva sá socoata acest veac pana la sfar§it
sub numele de Epoca Slavond. Oare un Ureche, Miron Costin, Varlaam §i
Dosoftei, care au creat literatura romaneasca veche, faceau parte din perioada
de dominafie slavona ? Asemenea afirmatii ne nelini9tesc §i pentru cuprinsul
cartii. Primul paragraf din capitolul: a Starea culturald a Romdnilor inaintea
veacului al X V-leae, este intitulat: Conlocuirea Romdnilor cu Slavii Bulgari,
introducerea limbii slave in Principatele Romdne. Problema delicata, desigur
care cere o deosebita cultura istorica. Dar a incepe astazi istoria legaturilor
noastre cu Slavii cu pasagiul lui Iordanes, in care cineva a crezut a se po-
mene§te cetatea Romanilor din veacul al VI-lea e Sclavinum Rumunense a,
mi se pare extraordinar. Doar s'a dovedit de mult ca acest pasagiu, dintr'un

www.dacoromanica.ro
328 RECENZII

manuscris defectuos al istoricului Gotilor, cuprinde intercalat& o gloss& margi-

nall, copiatA in mijlocul unui cuvAnt din text: t a civitate Noviet[Sclavi-
norum]unense *. E vorba Novietunum (Noviodunum), la Dunarea de Jos 1
Lectura exact& o gasise Th. Mommsen, Inc& din 1882, iar interpretarea ...
romfineascA se datore§te lui Ha§deu, o gluml, care a starnit multe surasuri.
Dar cum sa nu fii cucerit de autoritatea unor afirmatii, cadentate in fraze ca
acestea (reproduse, bine inteles, de d-na Piscupescu): * In acea epoch.% in care
viijaia pe t Armul nordic al Marii Negre, rostogolirea hoardelor rasAritene spre
gurile Dun &rill*.
Nu voi discuta pe larg ad cele a don& idei cardinale o, ale d-nei P. (care
sunt tot dela Ha§deu), c& Romiinii s'au format numai in Oltenia, Banat 0 in
Sud-Vestul Ardealului 0 c& primul contact al Romanilor cu Slavii in Nordul
DunArii incepe abia in secolul al IX-lea, pan& la care data, cele dou& popoare
ar fi stat fat& in fat& izolate. E destul sa spun cl regiunea indicat& nu este
geografice§te izolatA, nici nu se deosebe§te in privinta toponimiei de restul
pamantului romanesc. Iata cum infAti§eaz& autoarea deplasarea RomAnilor 0
a Slavilor in Evul Mediu: a La inceputul secolului al X-lea impin0 dela Nord
spre Sud 0 Vest de nAvAlirea Ungurilor, care se deplasau din Atelcuz 0 a Pece-
negilor cari ii urmau, Slavii Bulgari tree unii peste Oltenia 0 Transilvania,
iar altii spre Sudul DunArii *. (Marturisim el nu putem fixa pe hart& aceste de-
plasari: Ungurii §i Pecenegii din Sudul Basarabiei 0 imping pe Bulgari spre
Sud, peste Transilvania!). a La aceast& epocA o, adauga d-na P. i o parte din
Romiinii din Banat se deplaseazA peste Dunare, unde sunt pomeniti de scrii-
torul bizantin Kekavmenos, in secolul al XI-lea §i unde vor deveni Macedo-
RomAnii de mai tArziu, iar altii pornesc treptat dincolo de Olt in Muntenia *
(Macedo-Romanii n'au venit din Banat, erau doar Romani destui in Peninsula
BalcanicA, Inc& din epoca anticA, in special in valea Moravei 0 in ambele Moesii.
Kekavmenos nu vorbe§te de Romanii ce a vor deveni Macedo-Romfinii de
mai tarziu*, ci chiar de Românii Macedoneni din vremea lui, demult a§ezati
acolo). Constat cä in bibliografia d-nei P. lipse§te lucrarea esential6 pentru aceste
chestiuni a d-lui G. Murnu, Vlahia Mare 2. Tot atunci, continua autoarea, Ro-
mAnii pAtrund a in restul rasaritean al Transilvaniei, dAnd acolo peste Bulgari 2,
precum 0 in Moldova, unde gasesc pe Ruteni a (Rutenii sunt deci vechii autoh-
toni ai Moldovei intregi. Asemenea afirmatii u§uratece ar trebui cant&rite cu
mai mult& prudenta, mai ales cAnd n'ai in sprijinul lor nici textele istorice,
nici toponimia). Ceva mai jos (p. 13), autoarea sintetizeazA astfel rezultatele
culturale ale primelor contacte romAno-slave: a Inflorirea literaturii bizantine
§i intArirea bisericii bulgare au fAcut ca Bulgarii s& exercite o adevArat& pre-
ponderenta cultural& asupra celorlalte popoare vecine. Odat& cu slujba bise-
riceascA, limba 0 cartea slay& trec la S'arbi, la Ru0, pan& la Novgorod §i la
Romanii din Nordul DunArii, cuprinzAnd in aceia§i sferA bisericeasca popoare
care p atunci erau pulin dilerenliate ca unitc4i nationale 4 U. Nu §tiu ce e aceia
sfera bisericeascA, dar cum se poste spune ca Romanii au fost putin diferentiati

1 Vezi pe larg despre aceastä interpolatie, D. Russo, Critica textelor fi tchnica

edifiilor, in Bulet. Corn. 1st. a Romdniei, I (1915), p. 20-21.
2 G. Murnu, Vlahia Mare, Bucure§ti, 1913, p. 31-158.
3 Nu trecuser& ei a peste Transilvania 0
4 Sublinierea este a noastrA.

www.dacoromanica.ro
 PISCUPESCU EC. ST., LITERATURA SLAVA DIN PRINCIPAT. ROMANE 329

ea unitate nationala, flip. de &IAA si Rusi ? Deveniser5. ei Slavi ? Cred cä e vorba

de o exprimare defectuoasä 1
Al doilea paragraf trateaza despre i Infiintarea manastirilor si inceputurile
literaturii slave in tara RomaneascA si Moldova * si incepe cu 4o actul de oran-
duialä al lui Vasile Bulgaroctonul, care a pus biserica noastra in atarnare ierar-
hicA de episcopiile din Sudul Dunarii *. (Aci e citat d. Cancel). 4 Actul de oran-
duiall s, cum ii zice d-na P. este din anul 1019 (de fapt sunt dou5.), pentru
infiintarea mitropoliei Justiniana Prima la Ohrida si a fost publicat de Geizer 2.
Nu cuprinde absolut nimic din afirmatiile de mai sus, ci spune numai ca de
aceastA arhiepiscopie a Bulgariei vor tine : * Vlahii din toata Bulgaria », a Vlahii
cuprinsi in hotarele Bulgariei to, deci Vlahii din Bulgaria din Sudul DunArii,
de curand cucerita de Imparat. Ca biserica romanA din Nordul Dunarii n'a
fost niciodatA in legAturi ierarhice cu arhiepiscopia dela Olirida si cum s'a
nAscut aceasta legendA, a arAtat d. M. Lascaris intr'un studiu excelent 3, dar
d-na P. il ignoreazA, la fel ca si operele d-lui G. Murnu.
Trecand la istoria bisericii din principate, spune ca la 1388 Mircea 4 inalta
mánastirile CalimAnesti si Cozia so (gra citat). Hrisovul lui Mircea din 1388 vor-
beste de o singurd mdndstire, anume Cozia, la locul numit Calimänesti4. Tot
Mircea, zice d-na P., ridica manAstirea Strugalea; Strugalea nu e ctitorie dom-
neascA, ci boereascA, dupá cum se vede din hrisovul lui Mircea din 1409 pu-
blicat de multe ori 5. Snagovul, crede autoarea, a fost intemeiat de boerul
VintilA pe timpul lui Mircea (fArA citat). Hrisovul lui Mircea pentru Snagov 5,
de care d-na P. nu are cunostinta, nu pomeneste pe acest boer. a Govora in
Valcea fu cladita de Radu cel Mare la 1496 a. ManAstirea e pomenita 0 sub
Vlad Calugarul dela 1488 7. 4 Mangstirea Bistrita este fundatá de banul Craio-
vescu la 1498 *. In toate istoriile bisericii romane si ale literaturii se poate
vedea ca Bistrita n'a fost fundatA numai de a banul Craiovescu a (citeste Barbu),
ci de toti cei patru frati (Barbu, Parvu, Danciu si Radu) si nu la 1498, ci
mai inainte 6. Despre mânastirea Dealului niciun cuvant ? Dece?
Cat priveste Moldova, aflAm chip& istoricul Grigoriu, licentiat in teologie,
autoritate in materie, ca cea mai veche manAstire este cea dela Bogdanesti,

2 Observ in treacAt ca Simion al Bulgarilor nu era a fiul si urmasul lui

Boris a, caci intre ei a mai domnit Vladimir fiul cel mai mare al lui Simion.
2 Gelzer in Biz. Zeitschrift, II (1893), p. 42 si urm. 0 Murnu, op. cit.,
P. 50-51.
3 M. Lascaris, Joachim métropolite de Moldavie et les relations de l'église
moldave avec le patriarcat de Ped et l'archevéchd d'Achris, in Bul. de la Sect.
Hist. de l'Acad. Roum., XIII (1927).
A Actele de fundatie la P. P. Panaitescu, Documentele Tdrii Romdnesti, I,
p. 45-59, uncle se arafa si editiile mai vechi ale acestor documente.
5 P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 104-107, cu indicatia editiilor mai vechi.
6 Ibidem, I, p. 91-93 si St. Nicolaescu, Vechimea Mdndstirii Snagov, in
revista Bucureftii, I (1935), p. 109III.
7 P. P. Panaitescu, op. cit., I, p. 367-369, cu indicatia editiilor mai vechi.
a Actele lui Vlad Calugarul pentru Man. Bistrita, din 1492 la Arhiv. Stat.,
condica no. 266, f. 560, 856, 573 ; actul din 1494 al aceluiasi cu numele celor
patru frati, regest la Al. Lapedatu, Vlad Cdlugdrul, p. 75 (no. 39) 0 in Foaia
Socieldlii Romeinismul, I (1870), p. 56-60.

www.dacoromanica.ro
330 RECENZII

intemeiatA de Bogdan I (altfel nu s'ar chema Bogd&nesti). Mitropolia Moldovei

e intemeiatA la 1387 (data, pe care, zadarnic am cAutat-o in isvoare. La acea
data nu exista o mitropolie in Moldova). Capitolul despre mAnAstiri se incheie
cu f raze sforAitoare despre: * nAdejdile, izbAnzile si bucuriile, dar si tanguirile
dureroase ale sbuciumatului nostru trecut *, iar nAvalirea Turcilor in Balcani,
4 parjolind totul in cale cu o cruzime rAmasA de pominA pAnA in zilele noastre *ii
face pe e crestinii din sudul Dun Aril sA fugA ingroziti * (p. 19). t totusi, si azi,
acesti crestini tot acolo sunt.
Vorbind de docurnente, d-na P. spune cA: . In Muntenia cel mai vechiu act
cunoscut este hrisovul de intemeiere a mAnastirii Vodita, dat lui Nicodim de
cAtre Vlaicu Voda *. Este cel mai vechi act slay, dar sunt acte latine si mai
vechi 1. 4 Iar in Moldova cel dat de Roman VodA la 30 Mart 1392 *. Acesta
nu e mAcar eel mai vechi act slay, cAd la ro Feyruarie 1388 avem un act in
slavoneste al lui Petre Musatin; dar actul se gAseste in volumul al II-lea al
colectiei d-lui CostAchescu 2, iar d-na Piscupescu nu si-a dat osteneala sA treacA
peste volumul I.
Un scurt capitol urmeazA: 4 Starea cultural& a Slavilor de Sud, pfinA la
cAderea lor sub Turci *, in care e vorba numai despre literatura lor in veacu-
rile al XIII-lea si al XIV-lea, un rezumat dupd scrierile istoricilor rusi Go lu-
binskii, Sarku si Iatimirskij ; ceiace e insuficient. Autoarea, se pare, nu cu-
noaste limba germanA si de aceia ignoreaza scrieri fundamentale asupra subiec-
tului, ca lucrare clasick a lui M. Murko, Geschichte der dlteren siaslavischen
Literaturen, Leipzig, 1908. Nu stie cA viata lui tefan Lazarevici, de Constantin
Costenetki, despre care pomeneste, a fost publicata de V. Iagi6 In Glasnik-ul
din Belgrad (XLII, p. 223 si urm. si XLIII, p. 373 si urm.), cA acelasi Iagi6
este autorul unui studiu fundamental asupra vechii literaturi istorice sisbesti
(V. Iagi6, Ein Beitrag zur serbischen Analistik mit literatur-geschichtlicher Ein-
leitung, In Archiv 1 ür slavische Philologie, II, 1878, p. I--rob), cl operele pa-
triarhului Eftimie dela TArnova, cunoscute dupA o incercare invechitA a lui
Sarku a, au fost publicate integral de Emil Kaluzniacki, Werke des Patriarchen
von Bulgarien, Euthymios, Viena, 1901. Nici mAcar operele lui C. Jirecek, Ges-
chichte der Bulgaren, Praga, 1876 si Geschichte der Serben, Gotha, 1911 si 1918,
cu intinse capitole despre culturA, nu sunt pomenite, fArA sA mai vorbesc de
lucrArile sarbesti si bulgAresti inchinate literaturii nationale 4. Totul se reduce
la cele trei cArti rusesti si chiar dintre lucrArile rusesti asupra literaturii Slavilor
de Sud in Evul Mediu, lipseste cea mai importantA, a lui P. Syrku, Ogosti N3li

1 Hurmuzaki, Documente, I s, p. 144-145 Privilegiul lui Vlaicu VodA

din 1368 pentru negustorii din Brasov.
I M. CostAchescu, Documente moldoveneFti inainte de stelan cel Mare, II,
p. 603-604.
3 P. Sarku, glum N NCH3Hk IldTplapp asmittig (Vremea si viata patriarhului
Eftimie), Sf. Petersburg, 1898.
4 Pentru literatura sArbA, Pavle Popovid, Ilpornep, elincKg Kostimom, Belgrad,
1913 (I. Evul Mediu si literatura populara), apArut intfii in niseste la St.
Petersburg, la 1912. Pentru Bulgaria Boian Penev, &-r Aroma arnparSpe, Sofia,
1930. Cf. si K. RadZenko, PIAHrHONNO H ANTIp4TSpHOI AMNON, Irk sonraptilt B filOKS
noo,s, Ttipsonint 3480eli4NiN (Miscarea religioasA si literarl in Bulgaria in epoca
dinaintea cuceririi turcesti), Kiev, 1898.

www.dacoromanica.ro
 PISCUPESCU EC. ST., LITERATURA SLAVA DIN PRINCIPAT. ROMANE 331

Hrropis arro4T8pmar1 CHOWIIIIH &work H Cocoa% irs XIVXVII stax-k (Incercari

din istoria legaturilor literare a Bulgarilor i Sarbilor in veacurile XIVX VII),
St. Petersburg, 19or.
Paragraful inchinat staretului Nicodim suferá de aceleasi lipsuri. Autoarea
nu cunoaste lucrarea lui Ilarion Ruvarat, Pop Nicodim, der erste klästergriinder
in der Walachei (Archly. f. slav. Philologie, XI, 1888, p. 354-364), nu stie ca
in cronicile sarbesti Nicodim e nutnit Grcie (grecul), greseste afirmand ca eNi-
codim mijloceste implcarea bisericii sarbesti cu Patriarhia din Constantinopol II,
caci misiunea trimisa de cneazul Lazar avea in frunte pe egumenul Isaia, iar
Nicodim, cunoscator al limbii grecesti, era numai talmaciul soliei; asa spune
a Viata patriarhului Sava * si Viata lui Isaia *, opere conternporane 1.
Lungul capitol privitor la Grigore Tamblac este mai mult un rezumat al
monografiei lui Al. Iatimirskij 2, o lucrare foarte superficialá. D-na P. admite,
desigur, c5. Tamblac a infiintat la Suceava it o §coalá inaltd cu caracter de Aca-
demie *, cu doul sectii Prima era juridica i inteinsa se studiau legile * (bine
intelesl), a doua sectiune era teologica *. Autoarea adauga cu dispret: Desi
caracterul de Academie juridica i teologica al acestei scoli a fost contestat
de unii dintre invatatii nostri (e vorba de Xenopol)... existenta ei nu poate fi
exclusa * (p. 33). Istoria se face pe temeiul isvoarelor contemporane i niciun
isvor contemporan nu pomeneste o asemenea scoald. Ea s'a nascut din fantezia
lui Dimitrie Cantemir, care scrie, trei sute de ani dup5. Alexandru cel Bun,
Descrierea Moldovei, carte foarte pretioasa pentru starea Moldovei in veacul
al XVIII-lea, dar plini de confuzii pentru epocile precedente.
Tot dela Iatimirskij a luat d-na P. ciudata confuzie intre Grigore Tamblac
mort la Chiev in 1420 si Gavriil Monahul caligraf dela Man5stirea Neamtului,
pe la 1430. Iatimirskij a cetit in pomelnicul dela Bistrita numele unui 4 Gavriil
sau Grigore*, ceiace nu e o dovadá ca e vorba de Grigore Tamblac, nici de
Gavriil Caligraful. Si tot in Pomelnicul dela Bistrita ar fi vorba de un *Gavriil
fiul lui Urik *, ceiace, fireste el nu inseamná nimic pentru identificarea pro-
pusa. De altfel, d. Damian P. Bogdan, care lucreaza la o editie a pomelnicului
dela Bistrita, ma asigura cá lecturile lui Iatimirskij sunt gresite. In sfarsit,
tot Iatimirskij a vazut undeva pe un perete, la Neamt, scris romaneste: pre
cuviosul parintele nostru Gavriil Tamblac *, insemnare care poate fi i din
veacul al XIX-lea. Feta de aceste argumente copilaresti, ce nu pot fi luate in
serios, exista marturii contemporane, scrisoarea regelui Vladislav Iagello 2, si
mentiunile cronicilor rusesti care, arata ca Tamblac a murit la Kiev in Fe-
vruarie 1420. Toate pasagiile acestea se aflá reproduse in monografia serioasa
si constiincioasa a lui P. Sarku, KIISCKIH Assvponoorm nuiropis It4M5IK1, in revista
Eorocnoscsis giCTHHIrk, Moscova, 1895, I, p. 193. Tot acolo se discuta i legenda
reintoarcerii lui Tamblac in Moldova, care e bine inteles respins5.4. Sarku
este cel dintai care a aratat existenta unei familii Tamblac in Grecia si pro-

i pplicate de G. Danici6 in %mord 141446184 ii apponscicona cpncicsK, de arhie-

piscopul Danilo i altii, Zagreb, r866, p. 382. Cf. Ruvarat, op. cit., p. 355.
2 Al. Iatimirskij, l'paropts gammon., St. Petersburg, 19044 501 p.
3 Scrisoare cunoscuta, de altfel i lui Al. Iatimirskij, op. cit.
P. Sarku, loc. cit., vezi i [(GAHM COGPSHif 12SCKHrk AtTOIIHCIN, VIII, p.
89 9o. (Voskresenskaja lietopis, cu multe amanunte anecdotice despre
Tamblac).

www.dacoromanica.ro
332 RHCENZII

babilitatea originii grecesti a mitropolitului 1. Adaug ca un alt erudit rus

Radcenko, a publicat o critic& sever& a cartii lui Iatimirskij, insistand
tocmai asupra neidentitatii dintre Gavriil si Grigore Tamblac 2. Toate aceste
lucruri au scapat vigilentei d-nei P.
Desi lucrul e considerat ca sigur de Iatimirskij, deci si de d-na P., nu este
nicio dovada ca. Tamblac a fost vreodata egumen de Neamt. In predicile sale,
el se intituleaza egumen al Pantocratorului 6, care nu este hramul Manastirii
Neamtului. Autoarea recurge (tot dup& Iatimirskij) la o combinatie, spre a
lamuri lucrurile: Tamblac fusese egumen al Manastirii Neatntului, numita
de el Pantocrator, probabil in amintirea Manastirii Pantocrator din Constan-
tinopol, unde sezuse inatnte de a veni in Moldova * (p. 39). Putea oare Tamblac,
din motive sentimentale, sa schimbe hramul adevarat al Neamtului 3 ? Cu
drept cuvant observa Sarku ca hramul Pantocratorului era acel al Manastirii
Deciani din Serbia, unde a stat candva Tamblac si a scris acolo viata lui tefan
Uros Decianul 4.
Nu mai e nevoie O. discut afirmatia d-nei Piscupescu ca. Tamblac a calatorit
la Ohrida din Moldova si cá relatiile bisericii moldovene cu cea din Ohrida
au fost reluate *, provocand totodata introducerea alfabetului cirilic pentru
scrierea limbii romane, sub Alexandru cel Bun. Asemenea combinatii ale croni-
carilor dela sfarsitul veacului al XVII-lea si ale lui Cantemir nu au niciun temei
serios. Am aratat mai sus ca. d. Lascaris a dovedit el n'a existat niciun fel
de legatura a Moldovei cu arhiepiscopia din Ohrida, si tot d-sa a explicat cum
s'au nascut legendele adoptate de cronicari 5.
In general, trebue O. renuntam la ideea ca. Gr. Tamblac stà la inceputul
literaturii slave in Moldova, rolul situ real este mult mai redus.
Dupa un scurt paragraf : Scrierea si intocmirea manuscriselor slavo-romane*,
in care se spune cá manuscrisele din secolul al XV-lea sunt scrise pe perga-
ment de catre caligrafi, ale caror inclinatii artistice se datoresc unei cauze
economice si alteia de rasa* (p. 48), trecem la partea doua a ca4ii, care cuprinde
o scurta descriere a 98 de manuscrise slave ale Academiei Romane, datate
de autoare din veacul al XV-lea.
Aceasta parte ar putea fi folositoare, daca ar cuprinde indicatiile obisnuite
in cataloage si bibliografii: format, titlu, inceputul primei pagini, numarul
filelor, cuprinsul cu titlurile lucrarilor cuprinse in manuscris. Niciuna din
aceste indicatii nu este data de d-na P., afar& de cateva titluri (nu la toate
manuscrisele cercetate). In cele mai multe cazuri nu se arata motivul pentru
care cutare manuscris este datat din veacul al XV-lea, singurul criteriu de
datare este cunoscutul catalog al manuscriselor slave din Romania, publicat
de Al. Iatimirskij 3. Astfel ms slay 320 al Acad. Rom. (cronica lui G. Amartolos)

1 Syrku, Mc. cit., p. 58-60.

2 K. Radcenko, Dare de seamd criticd asupra lucrdrii lui Iafimirsckii, in

}ROHM% MIIIIIICTOCTRArupoAturo npoorkm,irlifi, 1904, Oct, p 419-435.

3 Se stie ca. hramul Manästirii Neamtului este Inaltarea Domnului.
6 P. Sarcu, op. cit., p. 70.
3 M. Lascaris, op. cit.

6 Al. Iatimirskij, CHHHHHCICiff H Pyccicig pygormoi PyMb1HCHHX1, 6H6Bio'reiti,

(Manuscrisele slave si rusesti din bibliotecile romanesti), St. Petersburg, 2905,
222 f.

www.dacoromanica.ro
 PISCUPESCU EC. ST., LITERATI:MA SLAVA DIN PRINCIPAT. ROMANE 333

e datat dupa Iatimirskij din secolul al XV-lea (p. 117) dar pe coperta
interioarl este o insemnare, care poate fi contemporana, cu titlul unui Io Petru
Voda. Cum manuscrisul este dela Bistrita lcii i un Petru Voda n'a fost
in Muntenia inainte de veacul al XVI-lea, chestiunea merita O. fie discutatá.
Iatimirskij in descrierea manuscrisului a omis aceasta insemnare 1, si fireste,
la fel, d-na P. Autoarea cauta sa identifice pe autori dupä grafie, s dupa tra-
saturile scrisului o, ceiace este foarte delicat pentru epoca de caligrafi a Evului
Mediu, ba chiar i pentru vremea noastra.
La multe dintre manuscrise se dau titlurile in romaneste in cursive, iar In
slavoneste intre paranteze, dar aproape niciodata textul dintre paranteze nu
corespunde cu traducerea romaneasca. Exernple: lisspami mans> WT HTi ark-raro
;Irma Hamra. llamas xpoAssaro XMICTd pami, 'mumps ITkIVOCH ark-raro hnH8Hi Ck
WTIlitTMH ark-raro flap" 110413H0 staw, tradus: lAtrebarile Sfantului Epifanii
raspunsurile Sfantului Andrei cel Nebun (p. 8o) in loc de a Alegere
scurtá din viata sfantului parintelui nostru Andrei cel nebun dupd Hristos,
avand intrebarile sfantului Epifanie cu raspunsurile sfantului Andrei, foarte
de folos *. flpopeAucTso FICAHHO C1.1114 OMOCOCil Ck phia,aaTem H nM.M W HOCAIAHHIK 4tT4I
tradus: Prorocirea lui Isaia fiul lui Amos cu hohote de plans despre ultiinii
ani (p. 78). In loc de, Proorocirea lui Isaia fiul lui Amos cu teinguire si plans
despre anii din urmd. In titlul Coborirea Sf. Ioan Premergátorul in Iad *
lipseste indicatia, care este totusi in textul slay, cä e vorba de a cuvântul
parintelui noastru Eusebiu al Alexandriei (p. 98), iar la Viata Sf. Alexe *,
titlul slay spune cä e vorba de Alexe omul lui Dumnezeu S (p. 9, ceiace nu
trebuia omis din traducere.
Autoarea s'a multumit se: clasifice manuscrisele sau pärti din manuscrise
(sunt legende din cronica lui Amartolos, reproduse ca unitati de sine stata-
toare), dupá cuprins 7i sá rezume legendele i vietile de sfinti. Clasificarea este
insa defectuoasa: Psaltirea (p. 54) nu e pusa la textele din Vechiul Testament,
din care face parte, ci la cele liturgice. Omiliile lui Ioan Our& de Aur nu pot fi
trecute intre Scrieri dogmatice si instructive e, predicile formand o categorie
deosebita. Terminologia scrierior religioase este nesigura: Vietile sfintilor se
gasesc adunate In colectii numite Paterice, atunci cand cuprind vieti de asceti
si Panegirice and cuprind diferite alte jitii s (p. 65). Patericul este, in adevär,
o colectie, dar Panegiricul nu e o colectie, ci priveste un singur sant, e un cu-
vant de lauda, nu o descriere a vietii. I Sbornicele numite greceste Sinaxare,
iar slavoneste Prologuri, sunt niste colectii de vieti cu continut prescurtat
(p. 65). Prologul nu este un sinaxar, nu cuprinde ideea de prescurtare. Prolog
inseamna introducere i printr'o confuzie a fost luat drept titlul colectiei de
cei mai vechi copisti slavi ai vietilor sfintilor, probabil in urma lipsei foii de
titlu. Vietile Sfintilor de Dosoftei numai prescurtate nu sunt si se numesc totusi
Proloage. Scrierile hagiografice, vieti de sfinti, sunt caracterizate ca cel mai
insemnat capitol al literaturii canonice » (p. 64). Canoanele (regule, decrete,
sau anume cantari liturgice) n'au a face cu vietile de sfinti.
Nu voi insista mai mult asupra felului cum a citit si a rezumat d-na P.
manuscrisele slave ale Academiei Romane, deoarece d. Damian P. Bogdan,
care lucreaza la catalogul manuscriselor slave ale Academiei Romane, urmeazá
sã publice un studiu critic asupra acestei parti a lucrarii d-nei P. Observ totusi

Ibidem, p. 501-507.

www.dacoromanica.ro
 334 RECENZII

unele pasagii deosebit de interesante din manuscrisele pe care le-a analizat

au scapat totu0 atentiei d-nei Piscupescu. Astfel ms slay Acad. Rom. no. 131
(Sintagma lui Matei Vlastares), cuprinde la urna un vocabular latin-slav pentru
cuvintele juridice i titlurile din pravill (exemplu: Ilpitork = &mom, Incircrph =-
Hpovocnaedo). Acest lexicon care se gase*te la sfar0tu1 mai multor manuscrise
slave ale Sintagmei, a fost publicat i comentat intr'un studiu al lui E. Kaluz-
niacki, xgwg Xtrrivuod in einer dlteren bulgarisch-slovenischen Uebersetzung, in
Archiv f. slay. Philologie, XIV, 1891, p. 84-88. Kaluzniacki care vazuse la Liov
manuscrisul Sintagmei copiat de episcopul Macarie de Roman la 1561 din porunca
lui Alexandru Läpu§neanu pentru Ivan cel Groaznic, credea cà Macarie e autorul
dictionarului. Din ms. slay 131 al Academiei se vede ca lexiconul se aflä 0 in
aceasta copie mai veche a Sintagmei a lui Ghervasie dela Neamt din 1471 1
Capitolul intitulat Literatura istorica * se ocup5. 0 de Pomelnicul dela
Bistrita, pentru care trebuia citata lucrarea lui Miletic i Agurk Etnicnota WT
IAHO 11415.1H0 nwrSaaHle r POAWILIWIR (Contributii dintr'o cálatorie 0iintifica in
Romania), in. Osolnuum Hd WIPOA. lintoTsop. IX, uncle se afla publicata o parte
a pomelnicului 0 note despre mai multe manuscrise slave ale Academiei
R omane.
Parasind descrierea manuscriselor slave ale Academiei Romane, d-na Pis-
cupescu vorbe§te despre letopisetul dela Bistrita, despre care crede cä a fost
scris tot de inevitabilul Grigore Tamblac (Letopisetul merge pana la 1506,
a.,a cà trebuie sá acordam autorului o varsta matusalemica l). Despre leto-
pisetul dela Putna citim cà e a fost gasit la Kiev intr'un sbornic scris la Manas-
stirea Slatina *. Dar ceiace nu qtie d-na P. este ca exista un al doilea manuscris
mai bun al acestui letopiset, gasit la St. Petersburg 0 pe care 1-a publicat cu
un intins studiu introductiv I. Bogdan sub titlul, Letopisetul lui Azarie, In Acad.
Rom., Mem. Sect. 1st., XXXI, 1939. Nici in bibliografia dela sfar0t nu e citata
aceastà scriere arhi-cunoscuta a regretatului nostru slavist, scriere care din
nefericire a ramas necunoscuta d-nei P., ca atatea altele, pe care ar fi trebuit sa
le citeasca. Despre cronica moldo-polona aflam la p. 120 di e datorita liii
Nicolae Brzeski *, iar la p. 121-122 cá nu este datoritä acestuia, ci e anonima.
Despre cronica german& a lui Stefan cel Mare, descoperitä de d. G6rka, d-na P.
spune cá e scrisa (recte, copiata) de fizicianul Schedel. Fizician in Evul Mediu
inseamna medic I
Ne intrebam daca acest catalog dezordonat al unor manuscrise slave numai
din Biblioteca Academiei Române, poate justifica incheierea autoarei: In
lucrarea, pe care o incheiem, am cgtutat sa infati§em in linii generale m4carea
literara slava din Principatele Romane, pe cat a fost posibil, dela inceputurile
ei, pana in veacul al XV-lea inclusiv*. Cum pot sa reiasa linii generale, and
nu sunt stucliate manuscrise slave din alte depozite din tara (Neamt, Blaj,
Cernauti), ca sA nu vorbim de cele ajunse in strainatate, din care multe au fost
publicate sau rezumate ? Daca d-na Piscupescu s'ar fi marginit sa studieze
con§tiincios cateva manuscrise, descriindu-le exact, fall pretentii de linii gene-
rale, pentru care trebue mai multa cultura istorica ci filologica, ar fi putut da
ceva folositor.

1 Vezi i Al. Iatimirskij, CAM. H Nees. Ptigonaca, p. 819-822, un manus-

cris din secolul al XVII-lea cu dictionarul amintit, aflator la Galati.

www.dacoromanica.ro
 I,UPAB I. MARINA, MITROPOLITUI, SAVA BRANCOVICI 335

Inchei aceste lungi observatii cu o chestiune personalA, la care sunt obligat

cu multi{ neplAcere sä fac aluzie i pentru care cer iertare cititorilor mei. Pe
p. 2-a a lucrArii figureazA comisia de examen a acestei teze de doctorat, care
cuprinde i numele autorului acestei recenzii. Tin sA-mi declin raspunderea
pentru aparitia lucrarii, nefiind consultat la alcatuirea ei. Nu am semnat refe-
ratul pentru primirea tezei, iar la examenul oral am prezentat toate obiectiile
de mai sus 0 Inca altele in plus. In urma celor expuse de mine comisia a hotArit
sA atraga atentia candidatei cA nu poate publica teza, fAr5. a o reface in sensul
celor observate. Din motive necunoscute, lucrarea a apArut totu0 farA schim-
baffle necesare. 0 spun pentru a-mi degaja raspunderea de cele cuprinse in
lucrarea analizata mai sus. P. P. Panaitescu
Lnpaq L Marina, Mitropolitul Sava Brancovici, Cluj, 1939, 126 p., f. pr.
0 monografie scrisA frumos 0 care se cite§te cu plAcere. Autoarea prezintA
pe mitropolitul Sava ca pe un martir al credintei, respingand icoana pAtima.§5.
a lui Augustin Bunea, un om de altfel a03 de inteligent i cu fin spirit critic.
Mitropolitul Sava a fost, fAra indoialA, cu mult cel mai cult cleric ortodox
al Ardealului din tot veacul al XVII-lea i poate de dceia activitatea lui
n'a fost marginal la stricta implinire a indatorailor bisericeqti. A fost un
mitropolit politic 0 latura politica a activitAtii sale nu poate fi indeajuns
subliniata. De sigur ca solia lui In Rusia (p. 54-61) avea in primu/ rdnd un
scop politic (in sensul cererii unei interventii cre0ine impotriva Turcfior, care
pentru oan3enii de atunci spare ca un act religios). Nu cred cA scrisoarea din
z Iunie 1668 a lui Sava (p. 58) poate fi altfel interpretatl. Sinodul ortodox din
Moscova, la care voia sa participe, era doar un pretext, cAci se terminase
cu un an mai devreme. (E vorba de sinodul care a condamnat pe vestitul
patriarh Nicon al Moscovei). Interesanta mentiunea scrisorii din 12 Septemvrie
st. vechi a lui Sava la intoarcere la granita polonA, cAtre tar, din care
rezulta cA pe drum auzise ve§ti nea0eptate 0 de se vor adeveri, va comunica
negre0t tarului. Pacand o apropiere de date, cred cA vestea nea0eptata era
abdicarea regelui Poloniei, loan Cazimir, fapt care avu loc la 16 Septemvrie st.
nou, adicA 6 Septemvrie dupA stilul vechi (cf. T. Wierzbowski, Vademecutn,
Var§ovia, 1926, p. 188). Numai dacA admitem acest caracter politic al pastoririi
lui Sava Branccovici, intelegem actilritatea fratelui sAu, Gheorghe, care trai
dupA sfaturile i invAtatura lui Sava. Cand Appaffy se apropie de Turd 0 re-
fuzA sA se alieze cu imparatul cre0in, cei doi frati se apropie de opozitia arde-
lean& filo-austriacA 0 de aci prigonirea i caderea mitropolitului. Daca aceasta
s'ar datori in primul rand unor cauze confesionale, n'am intelege de ce s'a
putut mentine ani indelungati in scaun sub obladuirea lui Appaffy i abia
cand incepe actiunea de opozitie, incep i prigonirile. Observ in treacAt el
stems reprodusa la p. 86, este copiatA dupa aceia a tipografului-voevod
Bojidar Vucovici din secolul al XVI-lea, cum a dovedit istoricul sarb Ilarion
Ruvarat (Omonum 0 rpozisr r. BPIHROBINS, Belgrad, 1896, p. 14-15). Observ el
Ruvarat n'a afirmat cA Sava din diploma lui Leopold I din 1683 pentru fratii
Brancovici n'ar fi mitropolitul Sava, dar a ridicat unele banueli asupra
autenticitAtii acestei diplome, care cuprinde anacronisme i inexactitati
(op. cit., p. 5 i urm.).
In anexe autoarea reproduce in traducere romang unele acte privitoare
la Sava Brancovici, intre care cel mai interesant este lista averii mitropolitului

www.dacoromanica.ro
336 RECENZII

fAcutA cu prilejul confiscArii ei. In aceiasi listA sunt trecute cartile, foarte
numeroase, tiparituri romAne§ti, maghiare, latine §i 0tipografia cu toate in-
strumentele si cu litere romAnesti 0 (p. 107). In aceiasi listA o sapa vanczar e,
despre care d-ra Lupa§ spune cA intelesul nu se cunoa§te 0, este foarte pro-
babil s'arbescul s4su4r4, care inseamnA bardd de dulgher (cf. Lexicon-ul lui
Vuk Karagid, ed. Belgrad, 1935, sub voce.)
P. P. Panaitescu

Chitimia I. C., Cronica lui 5telan cel Mare, in Cercet. Lit., III (1938),
p. 219-293.
D. Chitimia, care a acut serioase studii in Po Ionia, educe un serviciu real
istoriografiei corectand, pe baza unei colatiuni cu manuscrisul dela München,
unele lecturi gre§ite sau incomplete din editia cronicii lui Stefan cel Mare
editatA de d. 0. Górka. OricAt de mArunte ar fi asemenea corecturi, ele sunt
totu§i folositoare. Studiul cuprinde o serie de precizAri pretioase asupra multor
chestiuni de amAnunt, dar ipoteza transmisiunii textului cronicii, a§a cum
o vede d. Chitimia, nu convinge. Avem a face cu o constructie criticá prea
complicatA, bazatá pe argumente nesigure. D. Chitimia dovede§te cl menus-
crisul german al cronicii lui Stefan cel Mare este o copie cu greseli, ceiace
este un pas inainte in critica acestui text. Dar d-sa este obligat s5. recunoascA
(o face cu unele rezerve, dar aceasta e concluzia la care se opre§te) cA acest
manuscris este un autograf al cunoscutului umanist Hartman Schedel. Totu§i
d. Chitimia propune ca autor al traducerii in limba germanà pe insu§i Schedel.
Cum se face atunci cA autograful lui e plin de greseli de transcriere, care do-
vedesc chiar neintelegerea textului? Autorul studiului dA o explicatie foarte
ciudatA acestei intrebAri legitime: Atunci cAnd Schedel ui-a copiat pe curat
propriul sAu text §i-a transformat psihologia de autor in aceia de copist, n'a
mai avut grije de fond, ci numai de caligrafie. E o explicatie fortatA care nu
va convinge pe nimeni. DimpotrivA, constatarea de mai sus a d-lui Chitinna
intAreste pArerea d-lui Górka §i a celorlalti istorici care s'au ocupat cu aceastA
cronicA, anume cA ea a fost copiat5. de Schedel dupà un original german scris
la noi in tar& D. Chitimia crede cA in aceastA cronicA se gAsesc urmAtoarele
elemente: a) un original slavon, adicA o cronicl internA moldoveneasca ; b) o tra-
ducere latiná pierdutl a acestei cronici, care se vede din latinismele din textul
german; c) o serie de polonisme, datorite faptului cá traducAtorul in limba
latinA era polon; d) traducerea germanA din latinA datoritA lui Schedel; e)
greselile de transcriere datorite unei copii ulterioare a aceluia§i Schedel. Dela
prima vedere, aceasta ni se pare o constructie artificial& Traducerea latina
ar fi doveditA prin nufnArul mare de expresii latine, cuvinte, desinente ale
numelor proprii in latine§te, in textul german. Dar acestea erau obi§nuite in
textele, in limba vulgarA din Evul Mediu. Ca principiu de metodA, cred cA nu
se poate dovedi cA un text este tradus olintealtd limb& cleat dacd inteinsul
se dig grepli, care se explicA numai prin interpretarea gre§it 5. a limbii origi-
nale (d. e. omonime luate in acceptiunea eronatA), ceiace nu este cazul aici.
Expresii strAine intr'un text dovedesc cel mult cunoasterea §i a unei alte limbi
de cAtre autor, ne aratii cultura lui sau o oarecare pedanterie, nu sunt insA o
dovadA cá textul e tradus din acea limb& (De pia:, grecismele in textele romi_
ne§ti din veacul al XVIII-lea, frantuzismele in veacul urmAtor). Nume pro-
prii decimate latine§te in texte germane, cuvinte §i expresii latine se gasesc

www.dacoromanica.ro
 cHrinare I. C., CRONICA I,UI *TEVAN CM, MARE 337

in mai toate tiperiturile secolului al XV-lea si al XVI-lea din Germania.

Exemple: durch Leonardum... wie sie Syriam erobert (brosur e. anonime
germane despre cederea Constantinopolului). In vestitele povestiri populare
germane tiperite in veacul al XV-Iea, despre cruzimile lui Vlad Tepes, po-
vestiri scrise direct in nemteste, intalnim in titlu: Von dem Dracole Wayda...
gedruckt zu Augspurg, durch Mattheum. .
. (C. I. Xaradja, Die dltesten gedruckten
Quellen zur Geschichte der Rumdnen, p. 126); iar in text: t Item anno D[orni]ni
MCCCCLXII jaer is de Dracol komen in den groten Schyldow* (dupe. I.
Bogdan, Vlad Tepg, p. roc).
Polonisme ar ft. dupe. d. Chitimia, expresiile latine expedicio, gracia, eciam
(in kc de expeditio, gratia, etiam). Autorul acorde o mare importante acestei
dovezi: *E clar ca in formula Dei gracia ai a creacionibus, avem a face cu mane
si culture unui polon*. 0 asemenea afirmatie e de-a-dreptul surprinzetoare.
In adevar, in secolele al XIV-Iea si al XV-lea, nu numai in Polonia, dar si in
Franta, Germania, Ungaria i alte tari se scria curent Dei Gracia, in loc de
gratia, creacionibus In loc de creationibus. Oridne este cat de putin familia-
rizat cu documentele latine o stie §i Voi cita exemple gratia din colectia Hur-
muzaki, Documente, 1-2, din documentele emanate din cancelaria ungureasce:
(p. 401: Sigismundus, dei gracia Hungariae rex. .., mensis Marcij. . . Dalmacie
et CaYoacie... ac tocius Sclavonie o; la p. 399: 4 Dei gracia; p. 251: Continen-
ciam. . . presenciam). S'ar putea educe mii de exemple asemenetoare. Este
o mode care derive., cred, din diplomatica franceze, si nu are nicio lege:lure
cu pronuntarea lui c in limba polone. 0 alte afirmatie care surprinde este aceia
cA numele Nicolae scris Mikoley 811 au sub forma aceasta numai Polonii. Nu
existä absolut, dupe cite stim, in nicio alte limbe sub forma de mai sus*.
Existe fere indoiall Mikolai in limba rusá apuseane ti ca stare putea fi cunos-
cut de un diac din Moldova.
In titlul cronicii, unde §tef an cel Mare este numit voyvoda terraarum Mol-
dannensium nec non Valachyensium, ultimele cuvinte, in care se adauge §i
Valahia pe range Moldova, nu sunt o dovade, cum crede d. Chitimia, cá aci
a intervenit un polon, pentru care Valachia era numele obisnuit al Moldovei.
Este titlul autentic al lui 5telan cel Mare, care In actele slavone se intituleazd
domn al tdrii (semnbA, terra) Moldo-Vlahiei (acte din ro Mai 1466, 9 Iulie
1480, 15 Martie 1481, 13 Sept. 1500 (-1503) la I. Bogdan, Documentele lui
'tefan cel Mare, I, p. 99 si. II, p. 356, 361, 467), titlu pe care il au si alti
domni ai Moldovei. Adaug in subsidiar, ce i expresia chronica breviter scripta,
din titlul cronicii lui §tef an este tradus dupá titlul cronicii slave mutat 414
xpirrat w awemsockx rocnomperk (I. Bogdan, Cronica /ui Azarie, p. 146 (90).
Asa dar, trebue se revenim, cred, la formula mai simple: un german a
tradus direct din slavoneste o cronica moldoveneasce, i anume in Moldova
si aceaste traducere a ajuns in Germania in mainile lui Schedel. 0 dovade
cä traducerea s'a fecut in Moldova este si numele Sucevei, Schotze, Soctze, asa
cum apare in cronice, care este, in adever numele traditiei nemtesti*, adice
numele dat de populatia germane medievall locale din Suceava. D. Chitimia
crede ca Schedel a Introdus acest nume in text, nume pe care-I cunostea din
cauza legaturilor comerciale ale Sucevei cu Niirnbergul (nedovedite insá prin
nimic). Adaug cà in cronice si Baia apare cu numele german, local, Mulde.
Acest traducetor al cronicii interne a adeugat fere indoiale o serie de fapte
povestiri in traducere, completand-o i imbogetind-o. Cu dreptate releveaze

22
www.dacoromanica.ro
338 RECENZII

d. Chitimia, un numAr de asemenea adause (tires despre cAderea Caffei, par-

ticiparea Polonilor la lupta dela CAtlAbuga, rascoala Rutenilor in Pocutia,
ajutati de Stefan, amlnuntele despre expeditia lui loan Albert, incursiunea
lui Malcoci beg in Po Ionia). Cred ins& ca numarul acestor adause este mai mare.
eine cite*te cu atentie cronica observa ca. la unele paragrafe, cite un pasagiu
care se regAsgte in cronica slay& intern& este urmat de altul care nu se aflA
in aceasta cronicA. Pare probabil cA dupa ce traduces povestirea unui fapt
din cronies internA, traducAtorul adauga la urmA, ca localnic, ce mai §tia el
in plus 0 ceiace nu se afla in izvorul slu. Astfel d. e. pasagiul adaus la urma
povestirii luptei dela Baia cu nesupunerea lui Isaia 0 cu prinderea lui Stefan
de cAtre Unguri. Asemenea pasagiul cu disparitia lui Radu cel Frumos a kat
nimeni nu §tie unde se duse el a, 0 Inca vreo coleys. (0. G6rka, Cronica lui
tetan cel Mare, ed. Bibl. Rev. Ist. Rom., p. 113-114, 121). La sfar0tul stu-
diului d-sale d. Chitimia face o schit& a psihologiei politice a lui Stefan cel
Mare, care este o figura de patriot realist 0 adesea crud (ceiace nu este sur-
prinzator pentru acea vreme). Cred ins& cä in acest cadru, in care psihologia
lui Stefan este bine prinsA, d. Chitimia nu trebuia sa puie ca dovada 0 sfatul
lui Stefan dat boierilor a& inchine tars Turcilor, a arAtfindu-le cum nu vor
putea tine tara, cum o au tinut el a. Acest sf at este f Ara indoiall apocrif. Stirea
e luatA din cronies lui Ureche (ed. C. Giurescu, p. 91), care scrie in Oacul
al XVII-lea 0 nu se all in izvoarele contemporane. Marele domn nu putea
sfAtui pe boieri sii. fac& ei un act politic dupa moartea lui, cad acel act, in-
chinarea la Turd, 11 facuse el mai demult, pe la 1490. Lucrul reiese clar dinteo
sum& de izvoare contemporane (v. d. e. Ursu, .5tefan cel Mare 0 Turcii, Bu-
cure0i, 1914, p. 128-129 0 scum in urm& marturia cronicii turce0i desco-
perite de d. 0. Górka, Nieznany iywot Bajazeta II (0 viata necunoscut& a
lui Baiazid II, Lw6w, 1938, p. 23). Am insistat mai ales asupra ipotezelor
d-lui Chitimia cu care nu sunt de acord. Lucrarea d-sale insA cum am spus,
aduce o sumA de observatii juste 0 noi; d. e. cele privitoare la relatiile lui
Schedel cu Romanii 0 la calAtoria lui in Polonia, 0 mai multe imbunAtAtiri
a lecturii textului Cronicii lui Stefan cel Mare. Admit cu plAcere faptul ca
discutia asupra originii acestei cronici este incA deschisa 0 ca. lucrarea d-lui
Chitimia aduce puncte de vedere noi in discutie.
P. P. Panaitescu

Górka 0., Nieznany iywot Bajazida II (0 viat& necunoscutA a lui Ba-

iazid II), Lw6w, 1938, 57 p. extras din Kwartalnik Historyczny, LII, 1938.
Dupd ce aratA importanta izvoarelor orientale pentru istoria Poloniei, d.
G6rka aratA cA in Franta lui Ludovic XIV se fAcurA o serie de traduceri frau-
tuze0i dupA cronicile turce§ti de catre diplomatii 0 agentli francezi dela
Constantinopol. Aceste traduceri aflate in manuscris la Biblioteca National&
din Paris, continuate 0 sub Ludovic XV, cuprind multe scrieri turce0i nepu-
blicate pima azi. Astfe este a Istoria inceputului ImpAratilor Otomani * tradusA
de Rogues la 1733, necunoscut& d-lui F. Babinger (Geschichtschreiber der
Osmanen), scrisA la sfar0tul domniei lui Murad II 0 continand amAnunte
despre lupta dela Varna.
a Vista lui Baiazid II a este o opera istoricA turceascA necunoscutA pan&
scum tuturor istoridlor care s'au ocupat cu istoriografia otomanA, descoperitA
de d. G6rka in traducerea francezA din fondul mentionat (existA 0 in

www.dacoromanica.ro
 GORKA 0., NIEZNANY 2YW0T BAJAZIDA II 339
turce§te I cu traducere francez& din 1732). Scrierea este anonimA, contem-
poranA cu faptele §i se termini cu anul 1500.
Despre cAderea Chiliei i Cetatii-Albe nu d& decit o scurt& mentiune, ins&
adaugA: I Sultanul a a§ezat acolo, intre cele douli cetAti, oastea TAtarilor cu
tabAra lor, ca s& le apere §i s& opreascA apropierea necredincio§ilor. Ace§ti
TAtari timp de trei, patru ani au rAmas acolo §i au pustiit tinutul acela in
a§a grad, incat 1-au f Acut de nelocuit. La urmA, &and nu se mai afla nimic
de pradl, au rugat pe sultanul Baiazid sA le ingAduie sl se intoarcA in patria
lor. Au cApAtat voie i s'au intors dupa pustiirea tinutului a. La o data, care
poate fi stabilitA, fArA multi precizie pe la 1492, se mentioneazA inchinarea
lui Stefan cAtre Turd. A sosit o solie din Moldova pentru stabilirea hara-
ciului, pe care sultanul 1-a cerut dela acel principe ca pret al lasArii lui in pace a.
Se mentioneaza moartea domnului Munteniei (Vlad Calugarul), urmat de
fiul sAu (Radu cel Mare). TJn foarte intins pasagiu prive§te expeditia lui loan
Albert impotriva lui Stefan cel Mare la 1497. loan Albert, zice cronicarul turc
a atacat Moldova 0 r Istif an bej c a vestit de aceasta pe sultan. Baiazid po-
runce§te guvernatorilor sal se adune oastea 1 50.000 de oameni in frunte cu
Iacub pa§a trec in Moldova in ajutorul domnului. In urmA, aflându-se prin spioni
c5. oastea le§eascA e mult mai mare, se aduna la DunAre 200.000 de Turd
alAturi de cei 6o.000 o§teni ai lui Stefan, care era a un om foarte priceput in
luptele impotriva necredincio0lor (i. e. cre§tinilor) 0 care slujise foarte bine
sultanului Murat (sic, mort la 1452) c1 sultanului Mahomet *. Stefan, continua
cronica, a trimis la Poloni, s& trateze cu ei, spunlindu-le, din ciretenie, sit lupte
impreuna impotriva Turcilor. Regele polon se increde i incheie pace, dar intre
timp domnul §i cu Turdi pregAtesc o cursA. Oastea turco-moldovean& e im-
partita in trei corpuri i unul din corpuri, anume cel turcesc, lovecte pe Leci
§i-i bate dupä o luptA cumplitA. In ajutor venise §i oastea munteneascA, iar
Moldovenii iau carele i tabAra, precum i comoara, in care se aflau blAnuri
scumpe. DouA sute de prizonieri sunt aduci sultanului la 27 Decemvrie 1497.
In comentariul sAu d. Gdorka observA c& acest text nu a fost cunoscut de
marele compilator al cronicilor turcecti Sead-ed-din i e astfel complet inedit.
D-sa gAse§te in aceastA povestire un nou argument pentru teza ce a sustinut
71 cu alt prilej, c& la Codrii Cosminului n'a luptat Stefan cel Mare, care in-
cheiase pace cu Polonii, & aliatii sai, Turd 0 Munteni, pe care nu i-a putut
stApani. In orice caz, avem a face cu o versiune turceasa nouA a evenimen-
telor, care cere o analizA atentA.
Alte ctiri din r Viata lui Baiazid II * sunt acelea privitoare la expeditiile
lui Malcoci bei 0 Bali bei in Polonia, in anii ce urmar& rAzboiului dela Codrii
Cosminului.
P. P. Panaitescu

Skrzypek Józet, Poludniowo-wschodnia polityka Polski od koronacji Ja_

gieily do smierci Jadwigi .1; bitwy nad Worskl¢ (1386-1399) (Politica sud-orien-
talA a Poloniei dela incoronarea lui Jagello pan& la moartea Hedvigei 0 la
bAtalia dela Worskla )(1386-1399), Lw6w, In Archiwum towarzystwa nauko-
wego we Lwowie, 1936, 130 p., 4 zloti.
Este o lucrare foarte clarA, scris& cu mult spirit critic ci cu cunoacterea
folosirea cadrului de istorie general& a Orientului Europei la sfiircitul veacului
al XIV-lea. Istoria Romanilor este adesea discutatA cu mult discernAmfint.

2 2*
www.dacoromanica.ro
 RECnNZII
340

Dupl un capitol inchinat bibliografiei problemei, autorul se ocupA de

relatiile Poloniei cu Ungaria lui Sigismund de Luxemburg. Concluzia este c5.
Sigismund ffind ocupat cu dob'andirea tronului si cu lupta impotriva Croatiei
si a pretendentului neapoletan, a admis, silit, pierderea Rusiei Rosii (Galitia
Orientall), fAr g. a considera aceasta ca o agresiune rAzboinicA a Poloniei. Deci,
fi vasalitatea lui Petre Mu§atin fi alianfa Poloniei cu Mircea in aceastd epocd
nu trebuesc considerate ca o defecfiune /aid de Ungaria fi indreptate impotriva
ei. Chestiunea Pocutiei, marginile ei, vechimea stApAnirii polone, rolul nobilimii
sunt analizate pe larg (p. 32-42). Cu acest prilej autorul face un excurs despre
expeditia lui Cazimir cel Mare in Moldova, povestitä de Dlugosz, sub anul
1359. Autorul crede cA data e exactd. Capitolul III (p. 48-68) e inchinat in
special Moldovei si legaturilor ei cu Po Ionia. D. Skryypek este de pArere cA
vasalitatea Moldovei are drept cauzA si origine interesele economice ale Po-
loniei (parere pe care a expus-o mai inainte si autorul acestei dari de seamA,
care nu este citat. Cf. P. P. Panaitescu, La route commerciale de la Pologne a
la Mer Noire, in Rev. Ist. Rom., III). Expeditia lui Sigismund in Moldova im-
potriva lui Stefan Musatin este pusl in 1394 si nu in 5395. Argumentatia auto-
rului, care nu cunoaste itinerariul impAratului, ce se poate trage mai ales
din Zimmerman, Urkundenbuch, III, nu e completA. LegAturile lui Mircea
cu Po Ionia sunt analizate atent, ele ar veni din initiativa polonA (p. 63). Dar
in povestirea cronicarului Thurocz despre lupta intre Dan si Mircea, este o con-
fuzie ; ea priveste in realitate luptele intre urmafii lui Mircea, cum a arAtat
C. Litzica, De cine a fost ucis D an fratele lui Mircea?, in Omagiul Maiorescu,
p. 54-65. De asemenea, tratatul dela 1391 intre Mircea si Baiazid este un
falsificat, ce nu trebuia luat in seama (p. 68). Capitolul IV priveste politica
polonA fata de primejdia turceascA si cu dreptate sustine autorul cA interesele
polone erau, atunci, ca s'i altAdatA, alAturi de Turci. Rolul lui Mircea e expus
si pretuit pe larg. Autorul crede posibilA existenta unei intelegeri intre Iagello
si Baiazid (p. 82). Lazar al Serbiei e numit a Tarul LazAr * (p. 71), ceiace nu
era acest stApfinitor care purta titlul de cneaz. In legAturA cu scrisoarea slavä
a lui Mircea cAtre Iagello din Giurgiu, 10 August, autorul incearcA o datare,
anume in 1394 (p. 85-86). In aceastA scrisoare Mircea asigura pe Iagello de
prietenia lui si se leapAda de acuzatia de a face intrigi cu Turcii si cu
Sigismund. 0 cred din 1410-1411, &and Sigismund era in conflict cu Polonia,
din pricina luptei dela Grunwald impotriva Cavalerilor Teutoni sprijiniti de
dfinsul, inainte de impAcarea regelui ungur cu Iagello la Lublau (1412) si cind
Mircea putea fi bAnuit de legaturi cu Turcii, in fruntea cArora era a priete-
nul e Musa. Mircea se intituleaza a domn al mai multor cetati turcesti *, e vorba
de cetatile ce i le dAduse Musa (v. scrisoarea, in Hurmuzaki, Documente, 1-2,
p. 825). Capitolul inchinat problemei PodOliei si legaturilor cu TAtarii (p. 98
/23) este din cele mai interesante. Rolul fratilor Codatovici este analizat pe
larg cu multe concluzii noi. Dar domnia lui Iurg in Moldova si vestitul sAu
hrisov din 5374 sunt luate in serios (p. 102). Cred cA am dovedit definitiv cA
acest act este un falsificat (Retista Istoricd Romdnd, II, 1932, p. 46-58). La
bibliografie nu trebuia citat: Sturdza si Colescu Vartic, Acte §i documente rela-
tive la istoria Rena,sterii Romdniei, care privesc, numai secolul al XIX-lea.
In general, lucrarea si ca priviri generale si ca discutii de detaliu inseanmA
un pas inainte in cunoasterea istoriei Europei Sud-estice la sfarsitul veacului
al XIV-lea. P. P. Panaitescu

www.dacoromanica.ro
 TURDBANU EMIL, SCHIMBURI CULT. DINTRE ROMANI sI JUGOSLAVI 34f

Turdemm Emil, Din vechile schimburi culturale dintre Romdni i Jugoslavi,

in Cercet. Lit., HI (1939), p. 141-218.
Excelent a. expunere a relatiilor culturale sarbo-romane, cu o multime de
amanunte necunoscute cercetatorilor romani anteriori. D. Turdeanu a cercetat
atent nu numai studiile sarbesti publicate in atatea periodice, dar si o serie
de inedite, pe care le descrie amanuntit la sfarsitul Jucràrii. Incepand cu ve-
chile legaturi din epoca lui Nicodim, se cerceteaza momentele principale ale
acestor legaturi in decursul veacurilor: epoca lui Radu cel Mare, a lui §tef an
cel Mare, a lui Neagoe, Matei Basarab si a lui Brancoveanu. Nu sunt convins
cA Radul beg intemeietorul bisericii Monastirita din Crajna este Radu I. In orice
caz, aceasta n'ar fi o dovada de legaturi cu Sarbii, cata vreme, cum observe"
cu dreptate d. Turdeanu, Crajna, pe atunci nu facea parte din Serbia, ci din
Bulgaria lui Sratimir. Foarte important(' mentiunea Tetraevanghelului lui
tefan cel Mare dela 1504 din Hârlàu, terminat de Bogdan III, aflator azi la
Cetinje. Rolul mitropolitului Maxim e analizat pe larg, dar autorul greseste
cand spune cá e Maxim se trage dupa mama din Crnojevicii muntenegreni *;
mama sa era fiica lui Gheorghe Arianiti Topia si se numea Anghelina. 0 s9ra.
a Anghelinei a fost casatoritä cu un Crnojevici, Ivan. Nou este si rolul lui Nea-
goe Basarab la zidirea Crusedolului (p. 155-157). D. Turdeanu n'a folosit
insa interesantul studiu al Ini St. Novakovid, Opncea nomonium XV-XVIII itca
(Pomelnicele sarbesti din veacurile al XVXVII-lea), in rAISCHHK cp. yg.
APOUTE4, XLII (1875), p. 1-152, unde sunt amanunte foarte interesante des-
pre legaturile sarbo-romane: in special despre Muntenii (se pare negustori)
trecuti in pomelnicul dela Crusevo la 1619 I 1621 i despre calátoria patriar-
hului Maxim de Pe6 in 166x in Tara Romaneasca. In acest studiu e pomenita
intaia oará prezenta lui Neagoe i a doamnei Neaga in pomelnicul din Cru-
sedol precum si a celorlalti domni si doanme din Tara Romaneasca. Tot la.
Crusedol, cum arata d. Turdeanu, se aflä un Tetravanghel slav scris de Lazar
Faur la 29 Aprilie 16o1 t in zilele bine cinstitorului domnitor Ioan Mihail
Voevod s, (care se afla la Viena 1). Intre manuscrisele inedite descrise la urmt
de autor este pomelnicul manästirii Ninja, cu domnii Romani, intre care si
Mihnea cel Rau, cel dela Deciani (pomeneste pe Radu cel Mare), mai multe
carti bisericesti slavo-romane; apoi o carte de rugaciuni dela Academia Sar-
beasca, o opera' autografd i ineditd in romdnefle a vestitului pseudo-despot Gheor-
ghe Brancovici. In sfarsit, de remarcat, dour" foi de manuscris cu miniaturi,
reprezentand portretele boierilor Preda Brancoveanu (bunicul lui Constantin
Voda), cu sotia Pauna i cu fiul seiu, Raducanu, apoi Papa (labia lui Constantin
Vodei), i sotia lui Stanca, nascuta Cantacuzino. Manuscrisul a fost copiat pe
la 1652-1654. La utinii. VI planse cu ilnetratii.
P. P. Panaitescu

laipu Ioan, Problema cataloagelor pentru bibliotecile noastre Oiinlifice, in

Cony. Lit., LXXI (1938), p. 400-415.
Autorul se ocupa, dupa cum marturiseste singur, mai ales de lucrarea mea
Cataloagele de bibliotecd, aparuta insä intai nu aparte, ci in Omagiu Profeso-
rului D. Gusti (Arhiva pentru Viintce-yi relorma sociald, XIII, 1936, partea
a II-a, p. 825-841) si retiparita in volumul Orientdri bibliologice, nu I biblio-
grafice *, care incepe cu Introducere in bibliologie *, nu cu Organizarea
bibliografiei filologice s, cum indica de atatea ori gresit d. Lupu.

www.dacoromanica.ro
 342 RECENZII

Punctele relevate in ampla sa recenzie cer cateva lAmuriri:

I. Am mentionat (nu am i sustinut », ceiace este alteeva) cá aflarea cartior
in depozitul unei biblioteci dupg insirarea numerica a eotelor se face in chip
obisnuit cu ajutorul registrului de intrare, nu a catalogului topografic, care
nu-i curent folosit. Aceasta e un fapt cunoscut tuturor bibliotecarilor. In ofice
caz, lipsa catalogului topografic nu implicg aranjatul cartilor in depozit indiferent
de formatul lor, erezie imaginata de d. Lupu. Chiar cfind inregistrarea cgrtilor
s'a facut inteo unica serie numerica, la cota se adaugg indicarea formatului
(A.B.C. de exemplu, sau I, II, III... ) si cartile sunt depozitate tot dupg formate,
II. D. Lupu spark WI sa fie nevioe, sistemul decimal fata de cel analitic.
Am spus 'impede la p. 81 din Orientdri bibliologice: Parerea cea mai cuminte
e cii cele doug feluri de cataloage: sistematice si pe subiecte, trebuesc hotarite
dupá caracterele si nevoile speciale ale bibliotecii unde se aplica si ca in genere
sunt doug categorii care nu se elimina, ci se completeaza reciproc ». In vremea
noastra, balanta pare a se inclina spre cataloagele analitice, adica spre gruparea
subiectelor (chestiunilor) in ordinea alfabetica a cuvintelor lor caracteristice.
Procesul e firesc, daca ne gandim la progresul enorm al stiintelor in secolul
trecut si in cel actual, mai ales in disciplinele aplicate. Legaturile dintre cuno-
stintele inainte separate sau prezentate prea schematic se impletesc azi peste
prevederile clasificarilor rigide. Nici sistemul decimal n'a scapat de acest incon-
veilient. Decal ar fi cautat sa-1 acopere, actiune inutilg, d. Lupu mai bine se
referea la sistemele ulterioare (citate de mine), care se folosesc de clasificarea
decimala, dar o combiná cu notatia alfabetica ori de altá naturg, facand mai
suple cadrele.
III. E adevarat ca si sistemul propus de Asociatia bibliotecarilor francezi
si expus in Manuel pratique du bibliotecaire de Leo Crozet, p. 197-214, porneste
dela so mad clase, care corespund in parte primelor sectiuni ale sistemului
decimal. Dar a confunda cele doug sisteme e o gray& eroare, de mirat la un
bibliotecar ca d. Lupu, de veche practica. Caracteristica sistemului decimal
(de aci si numele) e continua si din ce in ce mai de detaliata impartire a cuno-
stintelor din so in so. Sunt in aceasta si avantagiile: notatia usor de manuit si
international& cu cifre arabe, dar si desavantagiile sistemului: evolutia stiin-
tifica nu se preteaza la toate asemenea impartiri si subimpartiri. Citeasca d.
Lupu subdiviziunile sistemului francez si se va convinge cat de multa variatie
e dela o grupg la alta si cat de mult s'a tinut seama de desvoltarea specific&
fiecarei grupe de discipline stiintifice. De altfel, Francezii se opun categoric
tuturor clasificarilor prea fixe, care nu ingaduesc modificari, pretind sa se im-
puna tuturor tarilor si nu tin seama de actiunea timpului. B vorba in deosebi
de sistemul decimal, ale cfirui inconveniente sunt expuse pe larg la p. 119 din
acelasi manual al lui Crozet si anume:
s. Obiectele cunostintelor omenesti nefiind desvoltate regulat in serii de
so, clasificarea decimala falsifica, a priori, raporturile naturale ale lucrurilor.
2. Un cadru atilt de rigid nu se potriveste stiintelor in continua evolutie.
3. Clasificarea decimala, asa cum a fost conceputA, trebuia sa fie aplicata
nu numai fiselor, in sertare, ci si volumelor, in rafturi. Or, clasarea metodica
a unui volum este adesea imposibila, fie pentruca trateaza mai multe subiecte,
fie pentruca subiectul lui este complex.
4. Obligatia, pentru bibliotecarul care claseaza o carte si pentru cercetatorul
care se documenteaza asupra unui subiect, sa caute, intr'un dictionar special,

www.dacoromanica.ro
 LUPO IOAN, PROBLEMA CATALOAGEI,OR NOASTRA 'TIINTIFICE 343

carui indice decimal corespunde subiectul cartii, le impune o pierdere de timp

zadarnica 0-i expune la gre*eli uware, in transcrierea acestui indice.
5. Chiar daca principiul clasarii decimale ar fi admisibil a priori, numeroase
detalii ale aplicarii ce i s'a dat ar trebui modificate pentru a fi intrebuintat
in chip potrivit in fiecare tar& Clasificarea decimalä ar pierde atunci, odatá
cu universalitatea ei, cea mai mare parte a interesului sau...
IV. D. Lupu se mai mira pentru ce sustin ca. subdiviziunea 49 Filologia
altor lirnbi nu mai are un cadru incapator. Se poate sii. nu ma fi exprimat eu
destul de clar, dar in fond cred ca justetea observatiei era evidenta. Cu zeci
de ani in urma, s'au fixat pentru limbile mai cunoscute atunci ate o subdi-
viziune a lui 4, iar tot restul a fost ingrämadit in singura subdiviziune 49, deci:
limbile slave, scandinave, semitice, orientale in genere 0 din alte continente
decat Europa. Toate acestea au luat insá cu vremea un loc din ce in ce mai
mare in studiul filologiei 0 al lingvisticei. Astfel venea in mod firesc concluzia
(v. Orientdri bibliologice, p. 791: « Si atunci cadrul lor ingust din coltul cel mai
din urma al grupei respective nu mai e incapator, iar raportul dintre el 0 masa
grupei intregi e falsificat, ne mai corespunz&nd realitatii otiintifice *. Nu e vorba
aci de o valorificare a 0lintelor, pe care de sigur clasificarea decimalä, ca 0 orice
alt sistem de catalogare, nu are chemarea s'o faca. Dar e o disproportie, care se
va accentua pe zi ce trece 0 va deveni tot mai stânjenitoare cercetatorilor,
caci alaturi de largile cadre vechi, toate schimbarile 0 tot plusul adus de con-
tinua desvoltare a cuno#intelor va trebui sa fie inghesuit in singurul comparti-
ment, al 49-lea, pus la dispozitie in acest scop. Lisa* clasificarea va suferi, caci
aceasta operatiune tehnicà este a rationala *, cun o nume*te d. Lupu, numai
in masura in care se dau locuri corespunzatoare fiecarei categorii, cum e in cla.
sificarea stiintelor naturale. Familia limbilor slave, de exemplu, nu e rational
0, fie o diviziune de rangul al III-lea, pe and grupa germana ori engleza sa
constitue fiecare cate o diviziune de rangul al II-lea. Se 0 incearca in ultimul
timp schimbari in acest sens innauntrul sistemului decimal.
V. B un non-sens ceiace sustine d. Lupu, cá sistemul decimal grupeaza
0 detaliaza in acela0 timp cuno0intele din operele, la care trimite. Lista alf a-
betica de cuvinte e numai un auxiliar al sistemului. Ea trimite la cotele decimale,
nu la cartea ins50, pe care o cauta cititorul, Tocmai contra acestui ocol, care
e o intkziere 0 o pierdere de timp, s'a ridicat Asociatia bibliotecarilor
francezi.
Greutatea catalogului analitic sta., fire§te, in gasirea cuvântului celui mai
caracteristic pentru continutul unei carti. Dar la un continut variat se fac mai
multe f4e cu vorbe caracteristice 0 avantagiul acestui catalog e de a indica pe
chestiuni materialul informativ, de care dispune biblioteca. Catalogul se apropie
in acest fel de un dictionar enciclopedic. A-i cere tocmai contrarul, a§a cum
face d. Lupu, gäsindu-i o scadere ca nu aduna sistematic toate operele care
alcatuesc aceia0 disciplina, este o necunoa§tere a rostului ce-1 are. El se aplica
la cartile de studiu, dar la operele litarare numai pentru acelea care cuprind
0 o tema de studiat. In aceasta categorie intra romanul Maria Sa Puiul Pddurii
de Mihail Sadoveanu cu tema Genoveva de Brabant. Generalizarea pe care
o face d. Lupu e un semn de pripa, care superficializeaza cercetarea. Eu ara-
tasem, vorbind de catalogul analitic, in studiul recenzat de d-sa, ca. «de regula,
fi§ele operelor literare sunt trecute la titlul lor, cad un cititor care cautã o anu-
mita carte ii otie sau autorul sau titlul * (Orientdri biblilogice, p. 91).

www.dacoromanica.ro
344 CENZII

In ce privevte exclusivitatea datA in aplicare unui catalog, eu am mentio-

nat-o ca apartinand altora. Socotind aceastA exclusivitate ca o lipsA sau o gre-
gala, am introdus la Facultatea de Filozofie i Litere din Bucuresti catalogul
analitic, dar alAturi de catalogul pe autori vi de cel pe specilalitAti (pe catedre),
completindu-se unul pe altul, spre folosul cititorilor.
N. Georgescu-Tistu

Alexin Eleonora, Documente de pe valea Teleajenului din arhiva d-lui Gh. I .Ce-
resanu , publicate de ..., cu o prefatA de N. Iorga, Bucuresti, 1939, 176 p., lei 6o.
D-ra Alexiu, paleografA la Institutul de istorie universal& publicA un mA-
nunchi de 96 de acte datate intre 1608-1841, privitoare in deosebi la parti
de movie in Aniniv, Baiculesti, Ceras, Drajna, MAgureni, Ogretin, ScAiani,
ScAiosi, VAleni, vii in dealul Barboiului v. a.
Valoarea stirior pe care le aduc aceste acte este de interes local si e In dea-
juns de reliefatA in prefatA. Trebue relevatA i amintirea, la 1819, Inteo
hotarnicA, a stânjinului lui Serban-VodA lust dupe piatra Bpiscopii, s din
BuzAu. Dar aceste stiri, aceastA informatie local& trebue comunicatA, celor ce
se intereseazA, constiincios si competent. Spun constiincios si competent, cAci
citind actele, asa cum stint publicate de d-ra Alexiu, am impresia el d-sa a
trecut prea repede asupra textelor, ori nu le-a inteles O. de multe ori ajunge
aA ne comunice lecturi hazlii, dupA cum se va vedea mai departe.
Publicfind actele pare cl d-ra A. n'a fost atentA la continutul lor i aceastA
observatie vine de acolo cA desi din cuprinsul unor acte se puteau lAmuri unele
lecturi imposibile (no. 37, 43) totusi d-ra A. nu e preocupatA de atare cerinte.
Alteori publicind copia-traducere a unui act nu observA cA in adresa actulni e
vorba de o persoanA. si la confirmare pe ringA acea persoanA e amintitA i o
minAstire, fArA sA se aminteascA numele mfinAstirii (p. 7 r. 1-2 jOS i p. 9
r. 8xo jos). Nu cumva la adresA e o lecturA nesigurA, sau dacA lectura nu las5.
nicio indoiall, atunci, avfind de a face cu o copie dupA o traducere, nu trebuia
atrasA atentia asupra acestui f apt, cAd de milnastire nu e vorba si e o omisiune
in act ? FiindcA n'avem actele sA comparim cu de-a-mAnuntul originalele C11
textul publicat, rasfoind publicatia, atragem atentia asupra citorva greseli de
lecture.' destul de evidente.
Astfel la p. ro r. 5-6 lectura: afurisit de 418 sfinfi pornifi dela Nicheia,
trebue indreptatA 318 in loc de 418 0 pdrinfi in loc de porniti. La aceiasi paginA
r. Ix numele: Hristea vel spdtar i Bdrnat vel stolnic trebuesc rectificate Mdrzea
(tot asa la p. 19 r. 15) si Bdrcan. Tot acolo Oancea vtori, nu vel logoat. La p.
13 r. 26 pentru expresia: §i om mare se: se citeascA §i .oricare ; p. 17 ultimul rand:
nepotul de fag s5. se corecteze nepotul de fatd. In loc de: sd se stie sd tae boerul
domniei tnele, la p. 19 r. 3, trebue lectura sd se stie gd fie boerul domniei mete;
tot la aceiasi paginA r. 12-13 trebue citite cuvintele despartite astfel: feciorilor
kr Ii nepofilor lor i strdnepofilor Mr. In loc de: sd se stie cd am vdndut noi mosie,
p. 24 I. 12-13, SA se citeasci. sd se stie cd avdnd noi mosie ; la p. 27 r. 18 togitori,
de citit tocitori 0 la p. 29 r. 6 covitd? trebue corectat covatd. La p. 36 r. II
Radu v. portar, trebue completat Radu vtori portar ; aceiasi completare se im-
punea si la p. 107 r. 16. La p. 37 r. 4: stdnjeni 137 pot, trebue scris stdnjeni
137 pol, adicA 137 i jumAtate. Tot acolo la r. 1: Mic vdtaf in partea, n'are
niciun sens. La p. 40 de cite ori revine Mirceasca trebue cetit Miriceasca.
La p. 61 r. 2: nu al rdmas decdt sunt de stdnjeni, sA se citeascA nu au rdmas

www.dacoromanica.ro
 ALEXIU ELEONORA, DOCUMENTE- DE PE VALEA TELEAJENULUI 345

decdt suta de strinjeni. Adicd eu Ion zis Baba Vasilca, p. 65 r. 15 i p. 66 r. i si

Nicolae Vldscianul zis Sdrban Cure lea, p. 77 r. 6-7, 29, ar fi, dacgt ar fi asa
cum a transcris d-ra A., curiozitati inexplicabile pentru acea vreme. Cum nu
s'a intrebat d-ra A., cum e posibil ca pe un om pe care 11 chiam5. Ion, sA-1 mai
cheme si Vasilca i altul numindu-se Nicolae Vlascianul, tot el se mai numeste
si SArban Curelea ? Daca editoarea ar fi citit cu bAgare de seaml actele, observa
s. e. la p. 65 r. 19 cuvintele: care vie m'este i mie de zestre de la numita soacrd-
mea. Cu aceste cuvinte numai explicatia curiozitAtilor de mai sus se desleagl
pentru noi. D-ra A. a citit zis in loc de zet =- ginere si de aci lipsa de orice sens.
Si atunci Ion set Baba Vasile i Nicolai Vldsceanul zet ti'rban Curelea sunt dare,
nu mai sunt curiozitAti.
Mai departe intalnim: lane episcopatul casii, p. 70 r. 22, ceiace trebue
lane epistatul casii. La p. 76 r. 9 in loc de cinci stdnjeni, trebue cincizeci stdn-
jeni. 0 rectificare se impune i la p. 31 r. 6: au socotit ci stdnjinii cei ce mer-
geau pd lungu mosii si au spart la zece opt; desigur nici d-ra A. nu va intelege
mare lucru de aid, dar dac5. se face rectificarea necesarA ce reiese din cuprinsul
actului se vede cä trebue... si au sporit la zece opt si atunci lucrurile cal:4U
inteles. La p. 119 r. 21: au mai sfarsit tnezatul, trebue citit au luat sldrsit
mezatul; iar surorilor, p. 123 r. 29-30, trebue scris despArtit, avAnd alt sens:
surorii kr. Cuviintul iarbd, p. 153 r. 2, trebue corectat in liarbd sau hiarbd, care
e cu totul altceva. i exemplele pot continua; dar sl trecem la tabla numelor.
Dintr'un repede control conchidem c5. nu se poate pune temei pe aceastA
tablA deoarece nu cuprinde toate numele.
Dovada pentru cei care doresc un temei controlabil al acestei concluziuni
se face foarte usor.
Sá deschidem intAmplAtor publicatia la o pagin 5. oarecare, s5. citim cAteva
rAndtui i sä amain numele proprii intillnite In aceste rAnduri la tablA. DacA
numele se aflA In tablA ne formAm pArerea cl acea tablA e lucrat 5. constiincios,
e o tab1á pe care se poate pune temei dind vrei sii te documentezi repede daci
unele nume, institutii s. a. sunt amintite sau nu in acea publicatie.
IatA pagina 105. E aici publicat un document care se 1ntinde dela p. 105
110. In primele 5 rAnduri ale actului, la p. 505, avem numele: Tudorache postel-
nicul, Dumitru Mazilu, Popestii, mosneni, Chiojdu din Ba'sca, Petre, Stanciu,
Crdciun, i Gheorghe. Mergem la tablA i clutAm numele: Tudorache, nu
existil; Dumitru Mazilu, nu existA nici la M, nid la D; Popesti, mosnenii, nu
aunt; Chiojdu, Bfisca, Petre, Stanciu, CrAciun, Gheorghe, de asemenea nu existA
In tablà. Postelnici, mosneni nici acestea nu se af15.. i atunci ne putem intreba:
ce s'a pus in tabli.? De sigur numai ce a voit d-ra A. Dac5 s'a pus numai ce a
voit d-ra A. pentru cercetátori aceastA tablA n'are nicio valoare. eine caut5.
ceva in aceastil publicatie trebue s'o citeascA dela inceput pang la sfarsit; pAcat
de munca fAcutd pripit i farA metodl.
C. Grecescu

Hang Petre V., Cum a lost cunoscut Al. Russo dela .rgoo inainte, in Preo-
cupdri Literare, IV (1939), p. 443-451.
D. P. V. Hanes a adus pretioase servicii literaturii romAnesti moderne.
Aceste servicii pot fi considerate din 3 puncte de vedere:. a) a intemeiat So-
cietatea Prietenii istoriei literare in sedintele cAreia se discutA cu cAldurA si
cu interes chiar, probleme de istorie literarA; b) a editat numeroase opere

www.dacoromanica.ro
 346 RECENZII

ale scriitorilor nostri. Cea mai stiintifica dintre editiile ingrijite de d-sa este
opera lui Alecu Russo, tiparita de Academia Romana, in 1908 ; c) a publicat
numeroase studii istorico-literare, dintre care cel care aduce mai multe contri-
butii noi si mai multa adancime in analiza, este studiul despre viata si opera
lui Alecu Russo, tiparita in Igor (ed. II, in 2930).
Dup5. 38 ani dela publicarea monografiei despre Alecu Russo, autorul
incearcá sa reinvie iar figura lui Alecu Russo. Si, pentruca monografia din
1901 folosise tot materialul publicat pana la acea data 1, d. Hanes ne prezintá
in noul articol pe Al. Russo cunoscut numai dela s 1900 inainte *. 0 nota dela
p. 444 ne mai lamureste un alt aspect din economia articolului d-lui Hanes:
analiza lucrarilor aparute intre 1900-1906 va fi foarte sumara, pentruca mai
pe larg a expus-o d-sa in editia operelor lui Russo, din 1908, p. 374-410.
Care este metoda autorului de a prezenta pe Al. Russo in lumina ultimelor
cercetari ? Metoda bibliografica-cronologica-rezumativa. Adica, aminteste an
cu an, incepand cu 1900 si terminand cit 1937, studiile si editiile publicate si
le rezuma, uneori foarte sumar, alteori mai &lane (de ex. studiul lui N. Tca-
ciuc-Albu, p. 447-449)
Nu intelegem, dece toate aceste noi contributii asupra lui Al. Russo, nu au fost
folosite de autor in editia a doua a monografieil? Ar fi aparut un studiu care ar fi
avut valoarea stiintifica de a fi pus o problema la curent, din punctul de vedere
metodic si bibliografic. Am fi prea optimisti sa mai speram o a treia editle, de
data aceasta e modificata si adaugita * 2 a monografiei despre Al. Russo; totusi
asteptam, suntem indreptatiti sa. asteptam, macar o privire sintetica, obiectiva
si completa &supra lui Al. Russo, pe care a si promis-o d. Hanes.
Pentruca a promis-o, voi completa aci informatiile bibliografice expuse de
d-sa in articolul citat, cu unele lucrari mai insemnate in chestiune:
I. N. I. Apostolescu, L'inlluence des romantiques francais sur la poésie rou-
maine, Paris, 1909, p. 170-195. In afara de cele 2 articole ale lui Apostolescu,
in care pledeaza pentru Balcescu, autor al Cdntdrii Romdniei, articole amintite
si de d. Hanes, trebue 0, lulin in seama si paginile amintite mai sus ale lui
Apostolescu ; in ele, autorul arata, prin metoda textelor paralele, influenta lui
Lamennais, Chateaubriand si Michelet asupra *poemului Cdntarea Romdniei.
2. P. P. Panaitescu, Contribulii la o biogralie a lui N. Bdlcescu, Bucu-
resti, 1924, p. 129-238, aduce completari importante argumentelor d-lui P. V.
Hanes in chestiunea paternitatii lui Al. Russo asupra Cdntdrii Romdniei. Inter-
pretare noua ce da unor fapte si comparatia ideilor istorice din Cdntarea Romd-
niei cu acelea din operile lui Balcescu, formeaza partea deosebit de insemnata
a acestor contributii.
3. Dan Simonescu, Incercdri istorico-literare, Câmpulung, 1926, p. 3-24.
Fiind lucrarea mea, o rezum folosind cuvintele unuia dintre recenzentii ei:
s ... reiea chestia autorului Cdntdrii Romdniei. Chestia e presintata cu o &Utica
patrundere, din toate punctele de vedere. Raportul cu Lamennais, eu 11 semna-
lasem inta'iu. S'a adaogit apoi acela cu Mickiewicz, din nou cercetat de autor *

1 Vezi si articolul d-lui Hanes, Gum a lost cunoscut Al. Russo pdnd la .zwo,
In Preocupdri Literare, IV (1939), p. 407-415.
2 Unele completari si modificari a facut autorul in anexele bibliografice
ale editiei operelor lui Alecu Russo, in 1908 (v. p. 376). Dar autorul, nici macar
de acestea n'a tinut seama, in ed. a 2-a a monografiei despre Al. Russo !

www.dacoromanica.ro
 HANES PETER V., CUM A POST CUNOSCUT Al,, RUSSO 347

(cfr. N. Iorga, in Rev. 1st., XIII, 1927, p. 326). D. Iorga, inteadevar, a ca-
racterizat Cdntarea Rotneiniei drept o maiastra imitatie a biblismului lui La-
mennais », intai in Isl. lit. rom. in secolul al XI X-Iea, Bucure§ti, 1909, p. 178.
Despre influenta lui Lamennais, tot a.a a mai scris in Rev. Ist., VII (1921),
p. 226, un articol neobservat de cercetatori, pentrucA este in legatura mai
mult cu scriitorul I. Voinescu.
4. A. Semaca, Scrisori dela Alecu Russo, In Cony. Lit., LX (1927), p.143
146. Sunt patru scrisori ale lui A. Russo in limba francezA, dintre 8 Dec. 1855
5 Apr. 1856, cAtre sora lui, Polixenia Russo, care invata la Institutul Maximilian
din München, de sub directia Contesei de loner.
5. Lucian Predescu, 0 controversd literard: cine e autorul poemei Cdntarea
Romdniei ; cu o prefatd de Ilie Bdrbulescu, Ia.0 <1929). Argumentarea acestuia
nu convinge, pentru a dovedi paternitatea lui N. Balcescu.
6. Ion Poti, Controversa asupra * Cdntarea Rottuiniei s, in Propilee Literare,
IV (Apr. 1929), p. 2. Admite parerea lui Predescu 0 da dovada unei regretabile
necunoa§teri a operii lui Alecu Russo.
In starea actual& a organizarii munch intelectuale mai ales in domeniul
istoriei literare 0 al filologiei, nu ne este ingaduitit desconsiderarea contribu-
thlor pe care le aduc revistele de specialitate. De aceia, pentru alte informatii
mai marunte asupra lui Alecu Russo, publicate 0 ele tot a dela 1900 inainte .,
trimit pe d. Hane§ la Dacoromdnia, IV, partea a 2-a, p. 1485 ; ibidem, V, p. 862
(articole de Pr. D. PurtunA 0 Semaca); ibidem, VI, p. 631 (articole de I. Mu§lea
0 o traducere in latine§te a unui fragment din Cdntarea Romeiniei); ibidem,
VII, p. 625 (articole de Bogdan-Duic5. 0 Ion Breazu). In Dacoromeinia arti-
colele sunt rezumate, incat d. Hane§ ar fi gAsit informatia de-a-gata.
Informatiile bibliografice prezentate de d. Hane§, cele relevate in recenzia
de fata, cat 0 cele adaugate de Dacoromdnia aratA in mod convingator necesi-
tatea unei noi monografii asupra vietii 0 activitatii lui Alecu Russo.
Dan Simanescu

Oorovi6 Vladimir, Jaajahme Ben a ragaja goik cmpax C11013ENCRIDC aanaca

(LegAturile 0 influentele reciproce intre vechile insemnAri slave), in ran
cpricae xpaneacae Agaikmaje, CLXXVI (1938), seria a doua, cartea 90, p.
101-17o.
Autorul 10 desvoltA cercetArile publicate mai inainte in acelaci Buletin al
Academiei sarbecti (vol. LXXXIV, cartea 57). Dela inceput aratA cä scum e
in masurA ali intinde cercetarile 0 asupra influentei ce inscriptiile 0 insemnarile
notele sarbecti le-au exercitat asupra diecilor altor popoare slave 0 in
deosebi asupra diecilor slavi din literatura romaneascA. Trece apoi la prezen-
tares bibliografiei 0 din examinarea ei vedem cA autorul nu a utilizat dealt
numai editfi de manuscrise 0 inscriptii slave sau studii cu acelaci caracter.
Lucrarea cuprinde mai multe capitole in totul cinci 0 in primul se
cerceteazA cum incep insemnArile din manuscrise. Autorul aratA CA inceputul
cuprinde de cele mai multe ori atat in insemnArile grece0i cat 0 in cele ale
diecilor: sfirbi, bulgari, ruci 0 romfini din epoca slava mdrire lui
Dumnezeu Creatorul. Se citeaza apoi un mare numAr de insemtari cu acest
inceput.
Exist& insa insemnari ne spune autorul in capitolul II atat la Greci
cat 0 la .Sarbi in care fAra nicio introducere se trece la data and ele s'au

www.dacoromanica.ro
348 RECENZII

scris. Ace lasi tip e cunoscut deopotrivti Rusilor, Bulgarilor i Romanilor.

Deseori, elementele datarii sunt amplificate, ele cuprinzand: crugul soarelui
si al lunii, iar uneori temelia i epacta. In Serbia, se precizeath ca. sistemul
indicat al dataxii spare pentru intaia oara in cartile tiparite la Cetinije in
1494-1495. I,a Sarbi, elementul caracteristic al datarii 11 forma in secolul
XIII adauga, autorul indictionul, si care e i cel mai vechi sistem de datare.
Se arata apoi cä In unele insemnari datarea prin an, indiction si lun a. e corn-
pletata si prin numele stapanului tarii, iar alteori si al sefului bisericii. Aceste
din urma elemente se gasesc la toate popoarele de origin i influenta slava
deci implicit si la Romani, ele venind dela Greci. In continuaxe autorul
studiaza elementele: din porunca, cu cheltuiala i osdrdia cui s'a scris manuscrisul
sau inscriptia cum si verbul ce designa notiunele: a scrie, a creia §i a ter6ina.
Diecil mentioneaza i caracterul liciddelor cu care scriu: chinovar sau aur. Se
adauga apol ca vechii died obisnuesc deseori a traduce terminologia greceasca
a cartilor de ritual in limba slava. Ace lasi obicei de sigur e cunoscut, prin
influenta, si celor slavo-romani. Cat priveste persoana celui care scrie, ea e
pomenith cu multa modestie, o traditie monahala cunoscuta, ce se intalneste
deopotriva la Greci, ca si la Sarbi, Bulgari si Romani ne spune autorul.
Diacul arath si vremea cat a durat scrisul manuscrisului si in ce scop 1-a
scris pentru mantuirea sa element ce se gfiseste pe larg si In mann-
scrisele slavo-romane. Destul de des, scribul se adreseaza cititorilor ca sa se
roage pentru dansul lui Dumnezeu, se arath apoi uneori cà scrisul manuscri-
sului a fost greu i e i rugamintea catre Dumnezeu ca sa ierte pe cei care
1-au ajutat la scris: i-au adus hrana, i-au netezit hartia de scris etc. Multi
died cer ca greselile kr sá fie iertate cad munca scrisului n'a fost facuta
de Duh dant ci de mina pacatoasä *. E de remarcat in acest sens adaugam
noi cuvantul catre cititori al lui Timotei Verbickij dela sfarsitul Molitve-
nicului lui Matei Basarab din 1635 1. Alteori cel care scrie arata ca nu e de
meserie sau ca scrie pentru prima oara. Deseori scribul indica cä dacá e ceva
gregit, nu e din vina lui, cad el a copiat intocmai dupl izvod: nici n'a
adaugat, nici n'a suprimat.
In capitolul III autorul arata ca scribii i donatorii manuscriselor scrise
puneau mult pret pe faptul ca darul kr sä ramaie pe kc, acolo uncle 1-au dat,
adica sa nu se instraineze. Elementul acesta este peste tot. In caz de instrai-
nare, blestemuri groasnice s. cada asupra faptasului. Autorul enutnera o in-
treaga serie.
In capitolul urmator IV autorul arata ca datarea notei, atunci cand
in ea se pomeneste numele tarului, craiului, domnului sau al sefului bise-
-
ricesc, titulatura acestora e precedata de atribute ca de pilda: smrostp4a,
setaremicTaaa, xpacTomosaga
muntene vechi cum si altele.
exact, adaugam noi, Ca in intitulatio actelor slavo-

In ultimul capitol se &rata cá in insemnarile diecilor slavi se gasesc un

mare numax de idei, sentinte, expresii si fraze a ciiror izvor este deadreptul
bizantin. Autorul citeazfi intre altele, un text In versuri aleogorice dintr'un

1 Cuvdnt publicat de noi in colaborare cu Dan Simonescu in Inceputurile

culturale ale domniei lui Matei Basarab, extras din Biserica Ortodoxd Romdnd,
LVI (1938), p. 866-88o, Bucuresti, 1939, p. 16-17.

www.dacoromanica.ro
 toROVIO VLADIMIR, INFLUENTE nsT VECHILE INSEMNARI SLAVE 349

manuscris din secolul XVII si in care e vorba de Matel Basarab 1. Acest text
are urmitorul cuprins:
NitIOIH HAWk 80180A4 BaCtING 11011TH
He 3 11411111 ICk prrt, His 3 HCTVIHHIld MTH
g M3111000413 WT1111131. nmormwb. H3KAHRIHIM1
Gil MILT% GT1451134 311CTIslMin II4AHK1s1 MOMNIMis 2

(= Matei Basarab voevodul nostru a volt ca toti si bea din izvor iar nu din
pahar. In mitropolie 1-a deschis deci cu multi cheltuiali. Aceasta fu prin deasa
met a vlidicii tefan).
In multe manuscrise sArbesti se gasesc ne spune Corovii i note glu-
mete ale scribilor. Asa intre altele se dau doui note dintr'un manuscris, dintre
care prima are urmitorul cuprins: A m incercat pand i cerneala, dar a venit
o muscd care mi-a bdut cerneala.
Studiul d-lui Corovii prezintä, dup i. scopul ce i 1-a propus autorul lui de
a cerceta atilt manuscrisele cat i inscriptiile slavo-romine o deosebiti im-
portanti pentru istoriografia romineasci. Lucraxea are insi un mare neajuns:
autond ei a folosit prea pulind bibliografie pentru textele slavo-romane cid nu uti-
lizeazi in acest sens deal patru autori: loan Bianu, Dimitrie Dan, Iacimirskij
si E. Kozak. Erau de consultat pentru textele slavo-române micar cele mai de
seami lucrAri i anume: G. Ball, Bisericile lui 'tetan cel Mare, in Buletinul
Comisiunii Monumentelor Istorice, XVIII (1925) ; idem, Bisericele moldovene§ti
din veacul al XV I-lea, in acela,i Buletin, XXI (1928) ; I. Bianu si G. Nicolaiasa,
Catalogul manuscriptelor romdnefti, III, Craiova, 1931 ; N. Ghica-Budesti, Evo-
lutia arhitecturii in Muntenia, in Buletinul Comisiunii Monumentelor Istorice,
fasc. 53-54 (1927), fasc. 63-66 (1931) i fasc. 71-74 (1933) si N. Iorga, Inscripfii
din bisericile Romdne§ti, I si II. Dar ceiace e mai gray e ci autorul de mai
sus a omis o eerie intreagd de hicrdri, scrise in limbi slave moderne §i care
privesc cercetarea sa de mai sus. Semnalim in acest sens urmAtoarele: I. A.
By6kov, Kavanors co6pasis pysorniceii (3. 14. Bycnaesa Hblwb npaHanne-
WallAtirb 14MIlepaTopCROil rly6nwsioii BH6nioreick Catalogul colectiei ma-
nuscriselor lui Th. I. Buslaev, acum apartinand Bibliotecii Imperiale publice),
S. Petersburg, 1897 ; G. A. Ilinskij, Pygonscie Ronwrapa 13% 11106.1laliCROii
mmelicgoil 6u6.11foTeKt (= Manuscrisele lui Kopitar din biblioteca liceului din
Liubliana), in 143stcfig ariatneHisi pycCgaro HUMS H cnosecHocTH Hhinepa-
Topcsoil Aganehiiii Harm, IX (1904), cartea 1, p. 247-272 ; idem, PyROIHICH
3orpa4csaro moHacTiapsi Ha Aeowb (Les manuscrits slaves du monastere de
Zograph a l'Athos), in HastCTiS1 PyccHaro Al3xeSJIHrH.IECRSTO 14HCTHTTra B%
KOHCIMITHH011allt, XIII (1908), p. 253-276; N. Petrov, OrnicaHie pysonnceil
nepsostio-apxewlorsziecHaro Agues! ups RiescHoil gyX0BHOil ARafIeMicl (= De-
scrierea manuscriselor muzeului arheologic-bisericesc de pe lingi Academia
de Teologie din Kiev), IIII, Kiev, 1875-79 ; Episcop Nikanor Ruii, Crap!

1 Corovi6, op. cit., p. 164, arati. ci nota in chestiune se giseste intr'un ma-

nuscris descris de Protoiereul A. Gorskij i K. Nevostruev in OnscaHie cna-

BAHCRHrb prconuceil MODKOBCROil CHHOHalI1,H011B116MOTHRH, Moskova, II, 1862,
p. 292 ; la pagina indicatd insd nu existd aceastd notd, deci citatia Corovib e
gresiti.
2 La CoroviZ e In caractere civile, noi am transcris insA in caractere cirilice.

www.dacoromanica.ro
350 RECHNZII

cpnciat pyitontictt it HHHHCHH101 jyrocnoseitcxe AicagezaHje y 3arpe6y (= Maim-

scrisele l cartile vechi sarbesti ale Academiei sarbesti din Zagreb), in
Cnomennx cpncite xpanjencite Aicaneautje, XXXVIII (rgoo), seria II, cartea
34, P. 129-147; Dr. B. Coney, Rnpnacxn pAICOIIHCH H cTaponemannt ItHHTH
Bb 3arpe6-1; (= Manuscrise cirilice l carti vechi tiparite din Zagreb), extras
din C150paHlrb na Bbarapciarra Axanehtnn Ha nayiarrh, cartea, I, Sofia, 1912 :
Undol'skij, Ornicanie CHHHHHCRHrb pyxonitcert Mocgoacnoil naTpiaputert (Hunt
Cmumanmoii) 6146nioregn (= Descrierea manuscriselor slave ale bibliotecii
Patriarhiei scum a Sinodului), IIII,
Moscova, 1891 1 j Svet. Vulovid,
Onac cnonexcnix pyiconnca Cocjnijcite 6n6nnoText (= Descrierea manuscriselor
slave ale Bibliotecii din Sofia), in Cnomeimx cpncxe tcpaneincxe Axa,neautje,
XXXVII (1900), seria II, cartea 33, p. 1-48.
Remarcam apoi cä orientarea in bibliografia, indicata de Corovi6, este prea
anevoioasá cilci el citeaza studiile nu in ordinea alfabetic a. a autorilor dupg.
cum se obisnueste in orice lista bibliografica ci in ordinea cronologicii a apa-
ritiei lucrarilor bibliografice, semnaland la sfarsitul fiecarui studiu prescurtarea
ce utilizeazá in text pentru lucrarea data. Astfel cautand sá cercetam, In cu-
prinsul studiului sail, care sunt lucrárile in care sunt descrise manuscrise slavo-
romane, ne-au izbit de urmatoarea dificultate: a trebuit sá cercetam aproape
doul pagini din lista sa bibliografica pentru ca sá aflam ca prin litera D dela
p. 105, e citat studiul lui Dimitrie Dan: Mdndstirea gi comuna Pumna, Bucu-
resti, 1905.
In concluzie : studiul d-lui eorovi6, tinand searna de observatiunile expri-
mate de noi mai sus, ar putea fi totusi utilizat si de cercetatorii trecutului roma-
nesc, in el gasindu-se o atenta cercetare i clasificare a vechilor note din ma-
nuscrise i inscriptii.
Damian F. Bogdan
Andreesen Constantin I., Manual de paleografie latind. Universitatea din
Iasi. Manuale de istorie generala, publicate sub ingrijirea d-lui profesor uni-
versitar G. I. Bratiann, I, BucurestiIasi, 1939, 248 p. + 8 planse.
Nevoia unui manual romanesc. pentru studiul izvoarelor latino-romane cum si
a celor latine in genere, era de mult simtita la noi. 0 stare lucrare este folositoare
nu numai studentilor in istorie ci i tuturor acelora care doresc sá adanceasca
direct izvoarele trecutului. Este tocmai ceiace arata si profesorul Bratianu
in cuveintul inainte cu care incepe studiul de mai sus, si ceiace reuseste sa
dea d. Andreescu. Dupa o introducere, privind sensul Inasi al cuvantului pa-
leogralie, se trece la capitolul I: Materiale pentru scriere In care se cerce-
teazá intre altele tabletele ceruite, papirusul, pergamentul, hartia aici se
precizeaza, pe baza referintelor unor cercetatori de seama, cä nu a existat in evul
mediu hartie din bumbac, ci numai din carpe de in sau canepa. (p. 16). Tot in
referintele despre hartie gasim relatia cã regele Alfons cel invatat e, din Spania,
II

a fixat scrierile ce se puteau face pe hartie de o parte si pe pergament de

alta parte (p. 57). Interesanta e apoi i relatarea interdictiei ce a existat in
Apus, odata cu aparitia hartiei, de a scrie pe acest material, opreliste ce dureaza
pana In sec. XIV si XV. Urmeaza apoi studierea instrumentelor de scriere §i
a lichidelor adict a cernelurilor -- in acelasi scop, al scrierii. E de retinut
1 In exemplarul din Biblioteca Academiei Romfine exist& numai 56 p. si
se vede din el cá lucrarea nu e terminata.

www.dacoromanica.ro
 ANDRgESCU CONSTANTIN I., MANUAL DM PALMOGRAFIE LATINA 351

faptul c5. in Bizant particularii care scriau cu cernea15. rosie privilegiu re-
zervat numai impAratului erau pedepsiti cu moartea (p. 23). Capitolul II il
formeazA: Origina alfabetului latin in care se cerceteazA alfabetele: fenician,
grec, cadmean din care derivA alfabetul grec §i latin care derivl din
cel grec, din acesta din urmá lufind nastere si alfabetul etrusc, iar prin acesta
si cel falisc. Urmeazgt bogatul si cel mai importpt capitol: Evolufia scrierii latine
cu multe facsimile care intregesc expunerea. In cadrul acestui capitol un pars-
graf e rezervat scrierii latine in Wile romfinesti, caracterul acestei scrieri for-
mindu-1 minuscula carolino-romand (p. 78-8!). Cel mai bogat insA e capi-
tolul: Prescurtdri (p. 91-34) cu intinse exemplificAri. Dintre prescurtArile me-
dievale sunt cunoscute paleografiei slavo-române adAugAm noi trunchierea
cu contracfie, literile suprapuse, literile legate credem mai potrivit ar fi fost
imbinate §i monogramatice. UrmeazA capitolul: Semne auxiliare ale scrierii
(p. 137-177) in care se cerceteath semnele punctuatiei, accentele, semnele
conventionale de corecturA §i de interpretare cum §i cele numerale aici si
un tablou expresiv cu evolutia semnelor numerale arabe, incepAnd cu secolul
XII §i incheind cu secolul XVIII apoi mAsurile, monedele, greutAtile §i
notatia muzicalà. Ultimul capitol 11 constitue: Forma in care s'au pdstrat mdr-
turiile paleografice latine, in care se dä sensul termenilor: diploma, charta (char-
tula), epistola (littera), (scriptum), scripturae, instrumentum, chirographum,
actum (acta), cum i forma s't numele cartilor medievale. 0 bibliografie foarte
bogat5, cum §i foarte multe facsimile din corpul lucrArii completeazá studiul
de mai sus. In anexe se dA transcrierea documentelor, prezentate la sar§itul
studiului in opt plan§e reproduceri dupl fotografii din Biblioteca Academiei
Itomfine. Extrem de util ar fi fost §i un indice analitic care ar fi completat
caracterul §tiintific al studiului.
In concluzie: ansamblul paleografiei latine este cercetat in mod amAnuntit
.§i bine documentat, autorul Manualului reu§ind s5. dea un bun indreptar r o-
mfinesc pentru domeniul atAt de vast §i de variat al paleografiei latine.
Damian P. Bogdan

Nicolaesen V. 1, Istoricul ora,su/ui Bucuresti. Cdnd au ajuns Bucurestii scaun

de domnie al Tdrii Romdnesti (extras din Bucurestii, Revista Muzeului Muni-
cipiului Bucuresti, 1937, no. 1-2), 1939, I -I- 21 p. .

Autorul i§i incepe brosura printr'o serie de consideratiuni privind Bucu-

re§tiul preistoric, conchizAnd in acest sens co. numele Bucuresti este §i el foarte
vechiu §i neindoelnic de origine iliro-tracd 2. Trece apoi la numele de Dam-
bovita care dupl d-sa e un diminutiv din ddmb (stejar), in limba veche slavd
ca si in limbele noui, inseamnd: stejericd sau stejerel la singular 3.
Dist toatA preocuparea autorului o formeazA un articol de popularizare
al profesorului P. P. Panaitescu, intitulat: Cum au ajuns Bucurestii capitala
fdrii?, publicat In anul 1938 in Revista Fundafiilor Regale 0 in extras, in acela§i
an. Pornesc In acest sens o serie intreaga de incriminAri la adresa articolului
indicat al d-lui Panaitescu. Incheind cu acestea autorul redA pentru edificare

1 Sic.
2 P. 3. Sublinierea e a noastrA.
3 P. 4. Sublinierea ne apartine.
P. 7. Sublinierea e a noastrA.

www.dacoromanica.ro
352 B.ECENZII

numai in traducere motivand lipsa caracterelor cirilice la tipografie do-

II

cumentele slavone§ti dela Vlad-Voda Tepe§ 0 dela fratele sàu Radul Voda
cel Frumos, ate vorbesc de Bucure§ti 1.
Lipsa de orientare 0i:in/Vied. D. Nicolaescu sustine cL numele Bucure§ti
e de origine iliro-tracá; trebue sá o spunem cä e o afirmatie in totul gratuita
ea neavând niciun temei, dupa cum e §i cea care urmeaza cA termenul Dam-
bovita e un diminutiv din damb (stejar) §i ca. acest termen sub numele de
Dambovita existA in limba veche slava. cunoscutul Lexicon a lui Miklosich
nu-1 mentioneaza dupa cum nu-1 mentioneaza nici cel al lui Erich Berneker
(Slavisches etymologiches Wörterbuch, Heidelberg, 1913 §1 1914). Mai mult:
Miklosich in al sau Etymologisches Wo-rterbuch der Slavischen Sprache, Wiena,
x886, sub dombfi (p. 48) citeaza elementele: dimb, dimbova i dimbovitse ca exi-
stand numai in romdnege. In treacat fie zis nu existd in limba romdnd diminu-
tivul stejericd pentru copac, a§a cum dimpotrivA afirm5. d. Nicolaescu. D-sa
acuza pe d. Panaitescu cä a tradus gre§it: Dambovita prin raul stejarilor, dar
la d. Panaitescu nu e vorba de o traducere, ci numai de sensul cuvantului in
chestiune. Dar d. Nicolaescu uitd cá mai existA §*1 alte rauri care au sufixul
in i/ci i ele nu pot avea In niciun caz sensul de diminutiv pe care d-sa Ii
atribue celui de Dambovita. A§a e Bistrifa i Ialomifa dela noi, substantivele
&ammo 0 IM0811144 ( = Ialomita) fiind formate din elementele masculine:
HIACTIM ( = iute) i Wog% (sterp). Insä chiar i a§a dac5. am admite prin
imposibil concluzia d-lui Nicolaescu totu§i rdul stejarilor da in slavone§te Axsou
"but in transcriere latina: Ddmbova rëlza iar nu Ddmboviéka reka 2 cum
dimpotriva crede d. Nicolaescu.
D. Nicolaescu sustine cá cel mai vechiu document in care se pomene§te
de Cetatea Bucure§ti este dela Mircea Voda cel Bateau din 20 Lille 1410, dat
in arce noastro Bukurest, in cetatea noastra Bucure§ti s . Afirmatia d-sale ins&
nu e intemeiata i aceasta prin faptul cä actul in chestiune e cunoscut ccia-
ce d. Nicolaescu nu §tie i intr'o a doua traducere ungureascä care e datatA
prin: e Datum in Arce nosztra Arges die 20 Iuly anni a Creatore Mundi 6908 * 4.
Insä in bro§ura d-lui Nicolaescu gasim i rectificari la adresa articolului
d-lui Panaitescu cu privire la istoria universala. Astfel d. Nicolaescu sus-
tine cu tarie ca, Roma cetatea eterna, a fost dintru inceput Capitala Italiei,
iar nu dela 1870, cum afirma d. P. P. Panaitescu 6. Adaugam in acest sens noi
cä pan& la 1870 Roma era capitala statului papal, Turin 0 apoi Florenta fiind

1 A se vedea pentru documentare, P. P. Panaitescu, op. cit., p. 9.

2 P. 4. Sublinierea e a d-lui Nicolaescu.
3 P. 6.
4 Cf. aceasta traducere la loan cav. de Pu§cariu, Fragments istorice despre
boerii din Tara Fdgetrafului, Sibiiu, IV, 1907, p. 43-45. Cf. 0 referintele P.
P. Panaitescu, Documentele Tdrii Romdnefti, I, p. 67. AclaugAm aid c5. d.
Nicolaescu sustine despre actul in chestiune al lui Mircea cá a fost citat (sub-
linierea e a noastra) de Gr. Tocilescu intr'un studiu al gm publicat In Revista
Tinerimea Romdnd, I, p. 19, de fapt inst actul a fost publicat dui:4 o
traducere ungureasca, cu o traducere romaneasca §.1 cu facsimilul celei ungu-
re§ti in numita revistA, ceiace inseamnä c5. d. Nicolaescu nu cunoa§te
sensul cuvantului citat.
5 P. 5.

www.dacoromanica.ro
 NICOLAESCU ST., ISTORICUL ORA*ULUI SUCURESTI
353

cele ale statului italian, si numai dela 22 Septemvrie anul 187o, prin intrarea
triumf al& a lui Victor Emanuel II in Roma, acest oras devine capitala statului
italian unificat; este tocmai ceiace a afirmat d. Panaitescu. Dar toate aceste
amAnunte banale se gAsesc in orice manual de istorie universal& pentru curs
secundar, noi insA am fAcut aceastä semnalare numai pentru a imbogati cuno-
stintele, si in acest domeniu, ale d-lui Nicolaescu. De altfel aceste lipsuri nu
sunt de mirare la d. Nicolaescu, cdci d-sa n'are nicio orientare in istoria uni-
versald, ne-o spune d. Iorga 1.
Continuind, d. Nicolaescu aratA cá e nu se dovedeste cu nici un izvor c5.
Basarab, invingAtorul lui Carol Robert Napolitanul si fiul sAu Alexandru, ar
fi murit la Compulung, cutti sustine d. P. P. Panaitedcu S. Totusi cele don&
inscriptii din anii 1352 si 1364 ne aratA el pomenitii domni au murit la Cam-
pulung. Pentru cd dintili, grafitul din 6964 flcut pe peretele, Inca netencuit
adicA pe mortar al Bisericii Domnesti dela Arges 3, 0 spune in mod cu
totul categoric, iar pentru cel de al doilea Nicolae Alexandru e piatra
lui funerarl care e contemporanA: o aratd forma literilor fi tehnica sdpdrilor
in addnc 4. Argumentul d-lui Nicolaescu el scrierea depe aceastl din urmA
pieta, e ',tied 5, n'are nicio valoare stiintifica. Se stie doar ca acest gen de
inscriptii n'aveau proportii colosale ci erau lapidare.
Autorut are obiceiul sd nu menlioneze lucrdri anterioare. D. Nicolaescu acuzA
pe d. Panaitescu cA n'a amintit in articolul d-sale cele mai de seam& lucrAri
cu privire la Bucuresti si aceasta trebuia s'o fac& s pentru prestigiul d-sale *
adaugA d. Nicolaescu 6. D. Panaitescu n'a fAcut-o dat fiind faptul cl articolul
d-sale are un caracter de popularizare (semnallm de asemeni, acelasi caracter
si al revistei in care a fost publicat).
Ne mina insá acest exces bibliografic al d-lui Nicolaescu cand stint este
cl dupd obicei d-sa nu menlioneazd lucrdri anterioare §i acest obicei al d-lui
Nicolaescu ni-1 arata tot d. Iorga 7.
Era insa de mentionat, in cadrul bibliografic WI de plAcut acum d-lui Ni-
colaescu c& noi am lost cei dintai care am seinnalat cA hrisovul lui Radu cel
Frumos din 14 Octomvrie 1465 e primul, in care in mod documentar, Bucu-
restiul e mentionat ca resedintA domneascA 8. Tot in acelasi cadru d. Nico-
laescu, trebuia sl mentioneze cA actul lui Radu cel Frumos din 12 August 1464

1 N. Iorga, Revista Istoricd, XXII (1936), p. 269, cronica privind revista

Arhivele Olteniei.
2 p. 5.
3 Cf. D. Onciul, Anul morfii marelui Basarab Voevod, in Bul. Com. Mon.
Ist., XXVI (1917-1923), p. 104 si Aurelian Sacerdoteanu, Mormdtaul dela
Arm §i zidirea bisericii domnepi, in acela.,i Buletin, XXVIII (1935), P. 51.
3 Cf. N. Iorga, Rev. Ist., XX (1934), p. 89, in referire la cele spuse de noi
in aceiasi chestiune de contemporanietate a inscriptiei din Rev. 1st. Rom., III
(1933), p. 270-271.
5 P. 5. Sublinierea ne apartine.
a P. 5.
7 Cf. N. Iorga, Rev. 1st., XXII (1936), p. 269, cronica privind revista Ar-
hivele Olteniei.
5 Damian P. Bogdan, Diplomatica slavo-romdnd din secolele XIV §i XV,
Bucuresti, 1938, p. 132 11. I.

23
www.dacoromanica.ro
354 RECENZII

pe care d-sa il dA in traducere 1, a fost publicat Inca din 1934 in text 0 tradu-
cere de Gh. GhibAnescu 2 §.1 tot in acela,0 cadru era de ardtat, de atre d. Ni-
colaescu, cl actul aceluia.0 domn din 15 Ianuarie 1467, pe care d-sa 11 dA in
traducere 2, a fost publicat tot intr'o traducere dupl condica nou5, a Man5.-
stirii Cozia dela Arhivele Statului Bucure§ti, Inca din 1930, de Dan M. Iliescu".
Cum rarnAne insa atunci cu acuzatia ce d-sa o aduce d-lui Panaitescrt?
Iar rândurile noastre de mai sus dovedesc cA d. Nicolaescu a rAmas tot la ve-
chiul sAu obicei: de a nu menliona lucrdri anterioare al aceasta pentru presti-
giul d-salel
Lipsd de metodd In prezentarea bibliografiei. La p. 3, d. Nicolaescu citeath
Gr. G. Tocilescu, Cetatea Bucureftilor sau Cetatea Ddmbovilei, in revista Tine-
rimea Romdnd, anul 1898; citatia bibliografidi exacta, in ceiace priveqte stu-
diul pomenit, e aceasta: Din istoria Bucureftilor. Cetatea Bucure,stii sau Cetatea
Dimbovilii, in revista Tinerimea Ronand, noua aerie, anul 1898, vol. I, p. 1-24.
Mai departe d-sa citeazA: Plop§or, Urme de aozdri preistorice, in Cronica nu-
mismalicd ,si arheologicd, II, p. 51 ; citatia exactA e insá aceasta: C. S. Nico-
laescu-Plop§or, Urme de noui apzdri preistorice In preajma Bucureftilor, revista
indicatA, II (1922), p. 51-55. Apoi un studiu al lui Dinu V. Rosetti e citat
de d. Nicolaescu a§a: Cdteva a§ezdri i locuinfe preistorice, in Urbanismul *
din 1932; in realitate Insä acest studiu poarta cu totul alt titlu i acesta e ur-
mAtorul: A supra tipologiei gi tecnicei cdtorva a,sezdri ,si locuinfe pre- fi proto-
istorice din preajma Bucureftilor, publicat in revista Urbanismul, XI (1932),
p. 96-102 i p. /76-188.
La p. 5 d-sa citeazA incomplet numele lui Pappasoglu, trebuia nu D.
Pappasoglu, ci Lt.-Colonel D. Pappasoglu, locul i anul pritnei publicatii a
lui Pappasoglu de asemeni e omis i acestea sunt: Bucure§ti, 1891. La fel din
titlul celei de a doua publicatii a aceluia.0 autor s'a omis din titlu inceputului
ce vine dup5. Istoria, locul i anul e de asemeni lipsA, acestea fiind: Bucure§ti,
1870. In continuare, omite locul i anul, publicatiei franceze in care s'a tiparit
schita Carmen Sylvei i acestea sunt: Paris, 1892. La fel, nu indicA locul §1
anul lucrArii lui Dame i acestea sunt: Bucure§ti, 1907 (pe foaia de titlu e
1907 iar pe coperth 1908). Era de arAtat, de d. Nicolaescu, cá schita publicatA
de Florence Faunboroughe e in vol. .r.r din colectia Countries of the World. Lip-
seate de asemeni locul, care e Bucure§ti, pentru studiul lui Pantazzi §i al lui
Theodorini. Studiul d-nei Olga Greceanu, despre Bucure§ti, apärut in limba
francezA, e semnat nu cum d5. d. Nicolaescu prin Olga Greceanu, ci: 0. N.
Greceanu; d. Nicolaescu nu 1:1ä i titlul celei de a doua lucrari a d-nei Olga

1 P. 12-13.
2 In revista Teodor Codrescu, II (1934), p. 145-147. Editia lui GhibAnescu
e destul de slabl; a se vedea buna editie a profesorului P. P. Panaitescu (Do-
cumentele Tdrii Romdnefti. I. Documente interne, Bucure§ti, 1938, no. 104),
totu0 din punct de vedere bibliografic editia GhibAnescu trebuia mentionata,
dupl cum d. Nicolaescu mentioneazA pentru alte acte editia lui Mileti i Agura,
jlaKopowbilarb H rbxnam cnamicica nitchteaocm, cu multe gre§eli (Nico-
laescu, op. cit., p. 17 0 19).
P. /8-19.
Dan M. Iliescu, Cetatea de Floci, Bucure§ti, 1930, p. 21-22. 0 buna
editie a dat P. P. Panaitescu, op. cit., I, no. log.

www.dacoromanica.ro
 NICOLAESCU ST., ISTORICUI, 0RAtiI.UI BUCURESTI 355

Greceanu, publicatd sub titlul, adaugam noi: Bucure§tii. D. Nicolaescu sus-

tine cd cel de al doilea studiu publicat in romttneste al d-nei Olga Greceanu,
e o traducere a celui dintdi din frantuzeste. In realitate ins& sunt cloud studii
cu totul deosebite, cAci primul, fatd de al doilea are si descrierea imprejuri-
milor Bucurestilor ceiace lipseste in cel dintAi.
Uzul bibliografic cere ca intAi sd citezi numele autorului i apoi titlul lu-
crArii, d. Nicolaescu ins& se abate dela acest principiu i citeazd la studiile lui
Pantazzi si ale d-nei Olga N. Greceanu intdi titlul studiilor i apoi numele
autorilor. D. Nicolaescu citeazA bibliografia in ordine cronologicd, cu toate eá
ordinea preferatd e cea alfabeticd, a autorilor dar i pe aceasta n'o respect&
cdci intre studiul d-lui N. Iorga, Drumuri Fi orao din Romdnia, editia din
r9o4, si eel al lui G. Ionescu-Gion, Istoria Bucurgtitor, apArut in 1908, in-
tercaleazd studiul lui C. Alexandrescu de fapt C. Alessandrescu, Bucurqti,
aparut in 1892 la d-sa gresit in 1895. RemarcAin apoi cd chiar studiul ce-1
preocupd pe d-sa al d-lui Panaitescu e redat gresit, in ceiace priveste titlul,.
ciici d. Nicolaescu n citeazA asa: Cum au ajuns Bucuresti capitala Tarii *1.
Din cele de mai sus se vede cd d. Nicolaescu n'are nicio orientare ca set.
intrebuintAm expresia d-lui lorga nici in prezentarea metodiel a bibliogra-
fiei, bibliografia ffind prezentatA In asa fel incat e departe de a putea fi folositd.
Traducerile grefite. Prima traducere ce da d. Nicolaescu e a actului din zo
Septemvrie 1459 a lui Vlad Tepes. In originalul acestui act, ce corespunde
p. 8, rfindul 5 din traducerea d-lui Nicolaescu e H Men -= i lui Iova, la d-sa
loc gol; pagina 7, riindul 7, traducere, corespunde in original cu literile Ho
restul de 3 litere e rupt deci e IloHop nu Poiana, cum citeste d. Nico-
laescu. In original e i = 12 florini, iar nu 18 cum citeste d. Nicolaescu; tot
12 e si in editia P. P. Panaitescu2. In original, ce corespunde traducerii de pe
p. 8, rfindul 25, e Iona =-- lova, la d. Nicolaescu e a Ciuta ? * tot acolo e Duenitru
spatar, la d. Nicolaescu e Dimitru? *. In original, d. Nicolaescu adauga cA e liters
incepAtoare e e cu rosu, in realitate Irma intregul cuveint MACTIA cu care incepe
actul e in monogram ,si cu ro§u, faptul are insemnAtate si el trebuia semnalat.
La traducerea actului urmAtor din to Fevruarie 1461, al aceluiasi domn
despre care d. Nicolaescu uitd sii arate CA o dA traducerea dupd copia
slay& a lui loan Bogdan, ce se ail& la Academia Roman& 3, semnaldm ch In
copia lui Bogdan ce corespunde in traducerea d-lui Nicolaescu cu p. 9, rAndui
6, e lime, la d-sa : BAndea.
Cu privire la traducerea actului din 12 Noemvrie 1463 al lui Radu cel
Frumos in textul slay al acestui act, onomasticul slay 134Aocms e legat de
cel cSirrk KOCTA; In aceastd grafie, de 3 ori. D. Nicolaescu trebuia sd redea
in traducere fidel expresiile din original, d-sa insd dA de 2 ori sub Coastd, iar
odatd supt Coastd. In original e r MICTO = in loc, la d. Nicolaescu, aceiasi
pagind to rAndul 5, la loc *; la fel, in original e KOMS OT HMI = cui dintre
ei,la d. Nicolaescu, rAndul 6 e oricui e . Era de addugat apoi la observatiunile
ce urmeaza. dupd traducere, cd originalul a avut pecetea aplicatd.

1 P. 4. A se vedea titlul exact al studiului d-lui Panaitescu, mai sus, la noi.

2 O. cit., I, no. 98.
3 Ms. rom., 5236, p. 64-65 ; o build editie a acestui act la P. P. Panai-
tescu, op. cit., I, no. too.
4 0 bung editie a acestui act, ibidem, I, no. tot.

23*
www.dacoromanica.ro
356 RECUNZII

La traducerea actului din 30 Mai 1464 1 semnalam numai cii in original

e wone,e = *olda, la d. Nicolaescu: Soldea *.
Cu privire la traducerea actului din /2 August 1464 avem de adaugat a
In original e 6iirinen = Baleni, la d. Nicolaescu BAloil*. In ceiace priveste
elementele blestemului, in original nu exisid textul care sá corespunda cuvin-
telor: necredinciosi Iudei, din traducerea d-lui Nicolaescu deci aceste cuvinte
suxt addugate de d. Nicolaescu, aci in original avem urmAtorul text: n Ca
inrkmn oisuneets = fi cu acei care au strigat. Tot ua sunt addugate de d. Nico-
laescu urmdtoarele cuvinte: II sl cadA in veci * din finalul blestemului, in original
fiind numai urmAtoarele cuvinte: on err le smArr = cdci este si va ji. In
formula martorilor, in original e: GTOHMI &filmdom% = Stoics al lui VintilA,
la d. Nicolaescu: Coica, Vintill *. Tot asa, In original e: Faroe &opine ._-
Neagoe a lui Borcea, la d. Nicolaescu: Neagoe Borcea *, iar dupii Lal vistier
In original urmeazA: AtTKO CTOMMIC, ceiace e omis la d. Nicolaescu. Gresall
de tipar: 7972 in Inc de 6972 in data de an a traducerii actului data de d. Ni-
colaescu. D. Nicolaescu uitd de asemeni sto, arate sub ce cotA se gaseste acest
act la Academia RomanA, o indicAm noi: Doc. CCIi .
Traducerea actului din 28 Octomvrie 1464 3 e toatd plind de greseli. Vom
semnala pe cele mai de seamA. Asa expresia e cestor de acum, acesta * din tra-
ducere, p. 14, randul r, nu existd In original. In original e Veniamin, la d. Ni-
colaescu e Visain. In original e AOHICTH II HOCT/IIIHTI a-8m144 = a aduce si
a pune egumen, la d. Nicolaescu... si a pune egumen oricare sá va cuveni *.
In original e: urr Mill rreenax = din alte pArt.i, la d. Nicolaescu dintealtit
parte *; la fel forma pluralá si pentru din alte manAstiri* la d. Nicolaescu
e singular. In original e MOCHTH = a dori (a placea), la d. Nicolaescu, p. 14, randul
18, e s a alege *. In original e: ge ro nomonsevr = sd-1 schimbe, la d. Nicolaescu,
aceiasi paging., .randul 19, e a-1 scoate e. In original e: it noceAS H CONCISE; Ad
IIIIIIHT = §i posadd si oaste sd facd, la d. Nicolaescu: 0 slujitorie de ostd,sie sd
lewd 4. In original e: ewe w Seas in = chiar si un fir de Or, la d. Nicolaescu
e s macar cat un pAr din cap *. In original timpul verbului nos-m*1TH in legA-
tura. cu blestemul e: norresrh = pune, la d. Nicolaescu am pus *. La mar-
tori d. Nicolaescu trebuia sA verifice dupl actul precedent ce-1 publica d-sa --
in traducere cl inainte de Borneo e 1-1-krot si ca atare trebuia fAcutre com-
pletarea lui Neagoe in traducere. Dar d. Nicolaescu dd traducerea de mai sus
nu dupd actul original ci dupd o traducere a lui Georgian Pesacov aflati in
acelasi depozit si. in aceiasi mapA in care se gaseste si originalul 5, bine inteles
cu unele modificari de grafie in ceiace priveste limba. CA d. Nicolaescu o dA
dupl Pesacov ne-o dovedesc urmAtoarele elemente copiate intocmai din tra-
ducerea lui Pesacov. Asa e e cestor de acum, aceasta. poruncis (randul r, p. 24) ;
Visainul s; a pune egumen oricare sA va cuveni * si slujitorie de ostasie
sa. facA (r. 27). Faptul e inteadevAr destul de gray pentru prestigiul d-lui Ni-
colaescu, d-sa considerandu-se cel mai bun cunoscAtor, la noi, in domeniul pa-
leografiei slavo-romane.

1 Cf. bunA editie a acestui act la P. P. Panaitescu, op. oil., I, no. 102.
' 0 bunA editie a actului, ibidem, I, no. 204.
3 0 bunA editie a actului, ibidem, I, no. 103.
' Sublinierea e a d-sale.
3 La Arhivele Statului Bucuresti, sectia istoricA.

www.dacoromanica.ro
 NICOLAESCU T., ISTORICUL ORASULUI BUCURESTI 357

In referire la traducerea actului urmAtor, din 14 Octomvrie 1465 1, in ori-

ginal e: Nd UHCH4X = la Ocne, la d. Nicolaescu dela Ocnii *. La d. Nicolaescu
gresit caratoarele de vin * cad in original e aosamitau HHHOM = butoaie cu
yin. La observatiuni era important de relevat cA Mileti6 editeaza acest act
cu data de an: 1466, el calculand anul dela i Ianuarie, fAcand de altfel aceasta
pentru toate actele emise in perioada i Septemvrie-31 Decemvrie si acest
calcul al lui Miletia, a fost relevat de noi 2.
La traducerea actului, din 5 Noemvrie 1465 3, semnalam cA in original
e 11Hx84, la d. Nicolaescu t Nicul s; tot asa in original e: Elamw ropano =
Padesul de Sus. La fel, in original e &Am, la d. Nicolaescu o BAbeni *.
In formula blestemului, elementele ce corespund cuvintelor : au rastignit
pe Hristos * din traducerea d-lui Nicolaescu, nu existd in original, cAci In
original nu avem dealt: 81.31.HHUll Ha Xparra = au strigat asupra lui
Hristos.
In traducerea actului urmator, din 15 Ianuarie 1467 2', d. Nicolaescu
omite a traduce slavonescul topic vrtatca = StAnca i d. Nicolaescu ii
lasa in traducere ca in original. In acelasi act d. Nicolaescu adauga in
traducere, la data., cuvantul ziuA * a carui echivalent nu existd in textul
original.
In traducerea actului din 17 Ianuarie 1469 5 trebuiau prezentate in roma-
neste metatezele topice slave: Epl.son i Eni.KSA deci Varloni i Vâlcul, cAci
nu spunem TrAgoviste I
Inconsecvenle in traduceri. La p. 8, d. Nicolaescu traduce trianocTso
prin a cábldrit, la p. 12 prin gàlei s, la p. 17 din nou prin a cablArit *.
La fel, la p. 8 traduce in blestem prin cu trupul *, la p. 12 Si 14 simplu
4.

trupul *, iar la p. x8 din nou ca la p. 8. Trebuia insA tradus peste tot

prin cu trupul * cAd in textul slay avem instrumentalul l-knwin. La p.
19 traduce cTpaToinono prin postelnici iar la p. 20 acelasi element prin
stratornici (la d-sa gresalA de tipar statornici). In toate acestea se vede o
inconsecventa.
Acte omise a fi prezentate. La p. 7 d. Nicolaescu spune cA public5 In traducere,
documentele slavonesti dela Vlad Tepe i Radu cel Prumos, cdte vorbesc de Bucu-
resti 6. In acest caz d. Nicolaescu omite a prezenta in traducere cAci tipografia
d-sale n'are caractere cirilice, argument care numai stiintific nu poate fi incd
patru acte dela Radu cel Prumos, care de asemeni vorbesc de Bucuresti, ca sA intre-
buintam expresia d-sale. Mentionam in acest sens: actul din io Iulie 1464,
in original la Arhivele Statului Bucuresti, sectia istoricA 7, cel din 18 Mai 1468 8,

1 0 bunA editie a actului la P. P. Panaitescu, op. cit., no. 106.

2 Damian P. Bogdan, op. cit., p. 95 n. 9.

3 0 bunA editie a actului la P. P. Panaitescu, op. cit., I, no. 107.

0 bunA editie a actului la P. P. Panaitescu, op. cit., I, no. 1o9.

5 0 bunA editie a actului, ibidem, I, no. I

6 P. 7, Sublinierea e a noastrA.

7 Publicat de P. P. Panaitescu, op. cit., I, no. 103.

8 Publicat de Al. Stefulescu in Documente slavo-romeine relative la Gorf,

Targu-Jiu, 1908, p. 18-19 si de P. P. Panaitescu dupA o fotografie in

op. cit., I, no. h xo.

www.dacoromanica.ro
358 RECENZH

actul din 52 Decemvrie 5471 sernnalat de noi intr'o fotografie inel In 1934 1
O eel din 12 Illnie 1472 2.
In concluzie, brosura d-lui Nicolaescu e departe de a educe o contributiune
istoricA.
Damian P. Bogdan

Macrea Dimitrie, Palatalizarea labialelor in limba romdnd, in Dacoromania,

IX (1936-1938), Bucuresti, 1938, p. 92-160.
In baza materialului oferit de cercetArile lui Weigand si mai ales de A tlasul
Linguistic Romdn (numai materialul adunat de d. S. Pop), d. Macrea anali-
zeazA chestiunea palatalizarei oclusivelor labiale si a fricativelor labio-dentale
Iii limba romAnd, insistfind asupra istoricului chestiunei (p. 93-119), asupra
geografiei fenomenului (p. 119-149), asupra aspectului fiziologic (p. 149-156)
# asupra vechimei lui (p. 156-160).
IncepAnd cu D. Cantemir, s cdruia ii datorAm cea dintAi mentiune despre
fenomenul acesta *, i sfArsind cu cele mai noi cercetAri asupra chestiunei,
autorul rezumA cu fidelitate i obiectivitate pArerile tuturor invdtatilor,
romAni i strAini, care s'au ocupat cu problema in discutie.
Pentru geografia fenomenului, d. Macrea prezintA, pe larg i cu multA
grije, 55 de hArti (43 dupd Atlasul Linguistic Romcin i 12 dup5. Atlasul lui
Weigand; 9 dintre acestea le d5. in anexd).
In ce priveste aspectul fiziologic al fenomenului, repartizarea geograficA
diferitelor studii ale palatalizArei s confirmA in modul cel mai desAvArsit
explicatia datA... de Lambrior s i apoi de alti invatati (piieor> ph'ieor>
pleritor> peeor> pk'ieorr. peit'or, &tor).
Cu privire la vechimea fenomenului, d. Macrea impArtAseste teoria d-lui
S. Puscariu cA palatalizarea este o particularitate straromAng.
Argumentele aduse nu sunt convingAtoare. E adevArat cA s ordinea de
succesiune a ariilor, dinspre Vest spre Est, care ne dA scars evolutiei fonetice
a palatalizArei, ne dA, in acelasi timp, scare diferitelor grade de vechime ale
fenomenului * (p. 156). Aceasta ne aratd, cu alte cuvinte, c5, in aria cu stadiile
intermediare, 40', pv etc. (i o parte sau chiar intreagA Crisana, Tara Oasului,
Maramuresul, Sud-Vestul Bucovinei, Nordul, Vestul i Sudul Ardealului ci
extremitatea nordicA a Munteniei*), palatalizarea este mai recentA cleat in
aria cu stadiile de evolutie cele mai inaintate, k', 1, it (4 Sud-Estul Ardealului,
Estul Munteniei, Dobrogea, Moldova, Estul Bucovinei i Basarabia ))). Nici
omogenitatea i particularitAtile ariei cu k', g, ñ, nu ne dovedesc, asa cum crede
d. Macrea, cA in aceste ultime regiuni palatalizarea ar fi o particularitate strA-
romAnA, ci numai &A in aria aceasta palatalizarea poate fi mai veche decAt in
ariile cu stadii intermediare. Aceasta este o constatare care s'a mai fAcut i pe
care cercetArile pentru A tlasul Linguistic Romdn o intAresc cu fapte de limbA,
bine puse in lumina de d. Macrea. Dar materialul Atlasului nu ne dA niciun

1 In Despre documentele slavo-rorndne din Biblioteca Academiei Romdne, in

Raze de lumind, VI (1934), P. 339, cu data de an 1471; o bunA editie la P.
P. Panaitescu, op. cit., I, no. 116.
I In copie slavA, de loan Bogdan, la Acad. Rom., Ms WM. 5236, p. 74-75;
o bunA editie la P. P. Panaitescu, op. cit., I, no. 117.

www.dacoromanica.ro
 MACREA DIMITRIE, PALATALIZAREA LABIALELOR 359

fapt care sti justifice parerea cá originea palatalizarei trebue cAutatá in sta.-
romanA. Paptul cA intr'un document vrancean, din 1592, gasim atestate
formele chiciordle, chezigu, chiscu (§i chescu) i grochi nu ne indreptateste siL
sustinem cä evolutia, care s'a indeplinit treptat i incet, precum am vilzut 1,
trebue sá se fi inceput, in aceastA arie, cu sute de ani mai inainte 2, pentru a
putea intalni ad (in Moldova), la sfarsitul secolului al XVI-lea, insui stadiul
final de evolutie » i cA fenomenul trebue sá fie anterior chiar primelor
inceputuri de a se scrie la noi in limba slava' » (p. 158). Nu avem niciun
cuvant sA credem cà evolutia dela o fazA la alta (in special dela faza
ph' la k', bj la g i m71. la 71) s'a petrecut atat de incet » (* cu sute de
ani mai inainte »), cum presupune d. Macrea. Nici hartile prezentate, nici
alte fapte nu justific5 o atare afirmatiune. DimpotrivA, adresandu-ne, de
exemplu, regiunei FAgArasului din sudul Ardealului, care in secolul al
XVI-lea nu cunostea inovatia, gAsim aci, astazi, fricativa labio-dentalA
sonora v>,e in exemple ca: ler, germe, Oat, iite, kind ( = vind), sd gie ( = sd
vie), iis etc 3. Deci nu a fost nevoe nici de douà secole pentru ca v + y sá
ajunga la stadiul j.
Apoi, nu trebue trecut cu vederea nici faptul cA toate formele palatalizate
amintite mai sus apar intr'un singur document. Dacá palatalizarea are in
Moldova aceeasi vechime pe care o are la Aromani unde acelasi stadiu
de azi si din Moldova se atestA astfel Inca in secolul al XII-lea..., datand,
cum a ardtat Puscariu, din epoca de comunitate a dialectelor limbii noastre »
(p. 159), e de neinteles de ce nu-1 gAsim atestat i in alte documente ale Um-
pului (secolul al XVI-lea) si mai ales de cell gasim, chiar in secolul al XVII-lea,
atestat atat de rar ?
Pentru a explica e aparitia tetrzie i raritatea formelor palatalizate din
scrisul nostru vechiu », d. Macrea se bazeazi pe argumentele aduse de d.
Xuscariu, Meyer-Liibke i d. Procopovici. D. Puscariu sustinuse Inca in Zur
Rekonstruktion des Urrumdnischen, 1910, p. 35 cá 4 dacá textele vechi romanesti
prezinta labialele neschimbate, aceasta se datoreste in bunA parte traditiei
literare. Noi stim astAzi (Iorga, Istoria literaturii religioase a Romdnilor,
Bucuresti, 1904, p. 15 i urm.) c5. Romanii incepurA s5. intrebuinteze Inca din
secolul al XV-lea, sub influenta miscArei religioase husite 4, propria lor limb&
in biserica in locul celei slave si s5. traduce'. Biblia in romaneste. Influenta

1 De fapt, nu s'a vAzut de nicAieri.

2 Sublinierea este a noastrA.
3 Exemple inregistrate de mine in cursul verii anului 5939. V. si exemplele
date de d. S. Puscariu, in Jahresb. d. Inst. I. rum. Sprache, V. p. 170 si de
Titu Dinu, in Grai ci sullet, I, p. I r I.
Teoria « husitA » nu mai este admisA de toata lumea. Cf. Ov. Densusianu,
Histoire de la langue roumaine, II, p. 3 si urm.; A. Rosetti, Recherches sur la
phonetique du roumain au XVI-e siècle, p. 33 si urm. ; Limba romdnd in secolul
al XVI-lea, p. 4 i urm.; Grai ci sullet, III, p. 460-462, V, 1). 356-358; Dr.
loan Man, Limba cdriilor bisericegti, studiu istoric si liturgic, Blaj, 1914, p.
71 i urm.; N. Draganu, Histoire de la littdrature roumaine de Transylvanie des
origines a la lin du XV III-e siècle, in La Transylvanie, Bucarest, 1938, p.
630 si urtn.

www.dacoromanica.ro
360 RECEN2II

acestor scrieri a fost mai mare decal se crede de obicei, i prin ele (scrierile)
a kat nastere o traditie literarl s 1.
Traditia literarA poate, inteadevAr, impune anumite graiii, dar, tinand seamA
de aparitia tarzie a primelor noastre scrieri, de numArul lor nu prea mare si
mai ales de circulatia lor restransA in vremea aceia, putem oare sA vorbim,
in secolul al XVI-lea si al XVII-lea, de o traditie literara, care sä impunA un
anumit fel de a scrie ? D. Rosetti a sustinut i d. Macrea nu se opreste asu-
pra obiectlei el nu poste fi vorba, in secolul al XVI-lea, de o limb& literarA
care still impunA norma 2
Plecand dela o constatare a lui W. Meyer-Lake cA labialele nepalatali-
zate caracterizau limbs claselor culte 3 - d. S. Puscariu a sustinut cA i d.
Macrea impArtaseste si aceastA parere (p. 158-159) aparitia tarzie a labia-
lelor palatalizate in limba literark cu toate cA, fenomenul este strAvechiu...
se explicA desigur in parte, desi nu complect, prin aceastä influentA a limbei
claselor suprapuse asupra celor de jos si a oraselor asupra satelor s i prin aver-
siunea pe care aceste clase de sus au avut-o intotdeauna pentru rostirea cu
palatale 5. D. Puscariu aduce, pentru argumentare, fapte din limbs vorbitA de
azi 5. Dar realitatea lingvisticA de azi (and scoala, armata, administratia
limbs literarA ne dau dreptul s5. vorbim de diferente intre limba celor de sus,
a intelectualilor, si a celor de jos) nu poate fi adusä ca argument pentru
secolul al XVI-lea sau al XVII-lea, pentru motivul cA in acea vreme nu se
poate vorbi de o di1erent5. sensibilA intre limbs, celor de sus §i a celor de jos.
Documentele unele, de representanti ai pAturei de sus, altele, de
scrise,
reprezentanti ai pAturei de jos nu justificA o astfel de diferentA. Pe de
altA parte, formele cu labialele palatalizate pe care le cunoastem g ne aratA
cA palatalizarea caracteriza i limba piiturilor culte 7.
Un fapt care nu trebue scIpat din vedere mi se pare limba cronicarilor,
la care formele cu palatale abunda; i, se stie, cronicarii fAceau parte din i pa-
tura cultA s.
In directl legAturA cu ceiace au sustinut Meyer-Liibke i d. S. Puscariu
lipsa fenomenului din graiul pAturilor noastre culte i aversiunea acestor
paturi fatA de rostirea cu palatale d. Al. Procopovici a emis parerea cä

1 Etudes de linguitique roumaine, Cluj-Bucuresti, 1937, p. 82-83. Traditia

literark ca o cauzA care explicA raritatea formelor palatalizate in textele
noastre vechi, a fost invocatA si de regretatul Ov. Densusianu, Histoire...,
II, p. 111-112.
2 A. Rosetti, Recherches..., p. 52, go ; Limba rom. in sec. al XVI-lea,
p. 65; cf. si Grai i suflet, V, p. 353.
Cf. Dacoromania, IV, p. 1309 si Etudes..., p. 81 (nota 2).
' Dacoromania, IV, p. 1309, VII, p. 42-43 l Etudes..., p. 85.
5 In jurul Brasovului, la Bran, d. Puscariu a observat cum intelectualii
intrebuinteaza adeseori douä forme, dupä cum se adreseazii unui Oran sau
unui orAsan (Dacoromania, IV, p. 5309, l 1375-1376, VI, p. 514, VII, p. 43
si Etudes..., p. 85).
o Cf. A. Rosetti, Recherches..., p. 87go i Limba rom. in sec. al XVI-lea,
p. 62-64.
7 Cf. si Al. Rosetti, in Grai i sullet, V, p. 352.

www.dacoromanica.ro
 MAC REA DIMITRIE, PALATALIZAREA LA BI ALELOR 361

formele nepalatalizate din scrierile noastre vechi din Moldova se datoresc

descalecatorilor * maramureseni, care nu cuno§teau inovatia si care, deve-
nind organizatorii politici si cultural! ai Moldovei, au pastrat limba mai fru-
moasa cu labialele nealterate 7. Cercetarile istorice arata ca populatia desca-
lecatoare din Maramures nu a putut fi prea numesoasa. ; in tot cazul, nu atat
de numeroas a. ca sa impuna un anumit fel de a scrie. Coroborat acest fapt cu
exemplele date de d. Rosetti 8, din care se vede ca in Maramures alterarea lui
f este atestata Inca din secolul al XVI-lea, vedem cit realitatea faptelor nu
justifica parerea d-lui Procopovici, admisä si de d. Puscariu 4 i, cum am
vazut, si de d. Macrea.
In concluzie, d. Macrea nu aduce nici un fapt nou si. nici o argumentare
noul care sa infirme explicatia data de altii ca palatalizarea nu este un feno-
men cu mult mai vechi decal secolul al XVI-lea.
Cateva observatii.
Redactarea hartilor cu diverse linii de demarcatie intre diferitele trata-
mente este neclara si destul de greu de urmarit. Prezentarea adoptatá de d.
S. Pop, in Micul Atlas Linguistic Romein, cred ca. era mai practica pentru cetitor.
Se stie ca atlasul nu redá norma generala a graiului localitatii in care s'a
facut ancheta, ci numai rostirea individuala si momenta/1A a subiectului ches-
tionat. De aceia, cred cá in gall de materialul oferit de Atlasul Linguistic
Romdn §i de Atlasul lui Weigand, autorul, atat de bine si amanuntit informat,
putea sä se adreseze si la materialul altor cercetitri pe teren 3 ; uneori a facut-o,
referindu-se insit numai la un numar restrans de anchete.
Astfel, pentru desvoltarea si raspandirea palatalizarei in sudul Olteniei
se gasesc cateva indicatiuni in constiincioasa cercetare pe care d. Luca Preda
a facut-o in comuna Calárasi din jud. Dolj,6 unde, alaturi de lk'er, fleerbe, (=fier,
fierbe), se zice i sk'er seerbe. D. Macrea, considerand de origine ardeleneasca
palatalizarea labialelor in sudul Olteniei s, crede cA formele sk'er sk'ere 11
sk'erbe rezulta e din contaminarea rostirei h'er, h'iere etc., adusa (cu )a', care
a devenit apoi oclusiva) din regiunea Sibiului, cu per, iere, adusa de pe Campia
Ardealului s (p. 154). Para sa intre In amanunte, cam aceiasi explicatie a dat-o
si G. Weigand, care pune in legatura pe sk'er, sk'ard i sk'erb cu sier, siard,
sierb din Maramures, din care fara indoiala se explica formele de mai sus *
(sk'er etc.) 7.

Mic tratat de linguisticd generald, Cernauti, 1930, p. 125-126. D. Macrea

gaseste parerea aceasta foarte fireasca ; nu o s intaxeste insa cu argumente
puternice a, asa cum anticipa d. Puscariu in Dacoromania, VIII, p. 310.
2 Cf. Const. C. Giurescu, Istoria Romdnilor, I, ed. a 3-a, p. 388, 390 §i P.
P. Panaitescu, De ce au lost Tara Rorndneascci §i Moldova fan: separate?, in
Rev. Fund. Reg., V (1938), p. 562.
8 Recherches..., p. 87-90 si Limbo romdnd in sec. al XVI-lea, p. 62-64.
° Dacoromania, VIII, p. 310.
I De exemplu, la atatea din cercetarile publicate in Grai gi suflet, IVIL
8 Cercetdrile dialectale in Doll, in Grai ,si suflet, VII, p. 231-248.

7 Jahresb. d. Inst. I. rum. Sprache, XV (1909), p. 141 §i Linguistischer Atlas

des dacorumonischen Sprachgebietes, Leipzig, 1909, p. 16. Parerea lui Weigand
a fost admisa i de d. Rosetti (Recherches..., p. I2I).

www.dacoromanica.ro
362 RECENZII

PAtrunderea i asezarea in sudul Olteniei a unei populatii de ciobani din

regiunea Sibiului (in numar nu prea mare insA) poate fi admisA 1, dar nu avem
informatii documentare despre asezarea aci a unei populatii din Campia Ardea-
lului sau din Maramures. Mi se pare, deci, exc1us5. pAtrunclerea in sudul
Olteniei a unei rostiri cu I sau s, adusA din pArtile nordice ale Ardealului.
Weigand, in Jahresb. d. Inst. f. rum. Sprache, VII, p. 29, ne spune: a am
auzit cä in Romanati (nu precizeazA satele) s'ar rosti slier, sliert, sfiere a. Pe
de altá parte, d. Preda sustine, in cercetarea amintitA, la p. 235, cri a in satele
Corbu, Optasi, Potcoava din jud. Olt, labialele f, v au evoluat in aceastá positie
spre s: ser, sier i spre z: zerme, a vierme a.
DacA aceste atestAri sunt sigure, atunci explicarea formelor in discutie
se simplificA: pronuntarea slier, sfiert, sfiere 2 rezultA din contaminarea rostirei
locale lier etc., cu ser, sier din satele oltene invecinate, iar sleer, sk'ere, sk'erbe
din contaminarea rostirei fk'er, fk'ere, fk'erbe 3, cu rostirea ser (sier) din
aceleasi sate oltene invecinate. Tot astfel se explicá i formele zger, zgerme
( =vier, vierme), inregistrate, alAturi de vier, vfferme, de d. Preda la CAlArasi
(zgertne §i la Mar*ani) 4.
Numai cA formele date de Weigand si d. Preda nici la ei prea sigure
nu mai sunt atestate, 5 ceiace inseamná cá explicarea formelor discutate rAmâne
sii se dea numai dupA ce se va aduce material sau informatiuni noi.
In legAturA cu pronuntarea sit'er etc., fata de fk'er, comparând evident
mAsura in care o astfel de comparatie este posibilA, tinând seaml de impre-
jurArile diferite in care s'au fAcut cele douA anchete materialul oferit de

1 In privinta aceasta mi se pare pretioasA i informatia pe care o dA d.

L. Preda: a In sat (CAlArasi) se mai gAsesc ativa din acei Romani ardeleni care
veneau pe vremuri cu oile in baltä i cArora localnicii le ziceau si le zic, and
isi aduc aminte, Bdrsani (p. 232).
Subliniez aci cà informatiile luate din lucrArile d-nei Mara N. Popp (p. 153)
sunt valabile pentru satele oltene de sub munte, nu pentru cele de pe vales
DunArei.
2 D. Macrea explicA i aceste forme tot prin a contaminarea rostirei locale
lier, flare, cu acelasi ier, iiere, de pe Campie a (p. 754).
3 W. Meyer-Liibke, in Dacoromania, II, p. 6, explic A. pe fk' din fh', prin
ceiace numeste a articulatie prin reactiune i, adicA, fatá de impetuozitatea
unei rostiri noi, se observA o rezistenta care face Ca rostirea veche sä se modi-
fice astfel ca sA fie cat mai depArtatA de cea non&
Sleer, etc. este astfel explicat de Meyer-Liibke: a Cuin insà fk' se aude nur
mai in cuvintele fk'er, fk'ere, fk'erbe, in graiul celor neatinsi de scoalA, grupul
fk' ajunge sA ie inlocuit prin mai obisnuitul sk': sk'er, sk'ere, sk'erbe a.
Deci, subiectul din Bregova (Valea Timocului) avea dreptate c a pe
malul Dundrii a se zice zgierme (Cf. D. Macrea, Dacoromania, IX, p. 141).
5 Aflu din comunicarea (despre a Graiul din jud. Olt a) pe care d. Mirce a
Tomescu a fácut-o la a Societatea de linguistic5. roman& a (sedinta din 21 Fevr.
1940) cá in comuna Aluni, jud. Olt (invecinatá cu satele indicate de d. Preda)
unii bAtrani intrebuinteazA formele oy si (=voi fi), o si (= va fi), sind (=liind),
sinkd (=liinded)ai zyerme (=vierme); aceastA ultimA forma la o singurA bAtrAnA,
de peste yo de ani. D-sa nu a inregistrat pronuntarea sere,serbe, ser, ci numai
lyere, fyerbe, her (dar serturd, alAturi de fyerturd, a mâncare cala a).

www.dacoromanica.ro
 L MOGA, LES BERGERS MARGINENI 363

A tlasul lui Weigand cu cel oferit de Atlasul Linguistic Ronicin, cred cá este
demna de retinut urmátoarea observatie: Weigand (ancheta a fost Mena in
1899) a lnregistrat rostirea sk'er (si sk'erb, sk'ere) in patru puncte din jud. Dolj,
in trei din jud. Romanali i intr'unul de pe valea Timocului. D. Pop nu a
inregistrat pe skIdr (0 niciodata sk'ere sau skerbe) decal intr'un singur punct,
in Orlea, din jud. Romanati; in alte puncte ale lui Weigand d. Pop a notat
19'. Aceasta inseamnä ca pronuntarea cu sk' este In regres feta de cea cu
fk'. Mai observ cá d. Preda a inregistrat pronuntarea sk' in sk'er, sk'erbe,
.sk'e-mea (in textul XIV, la care suntem trimisi, nu se gaseste) i sk'e-sa la
Calaraci In vecinatatea Orlei i la Marcani (punctul 88o din ancheta
d-lui Pop), unde, zice d. Preda, se pare cä este un imprumut pentruca locui-
torii din Marcani munciau nault inainte de razboi pe mosia Sadovei alaturi de
cei din Calaraci i Dabuleni s (p. 235). Din acest citat ca ci din cel care ur-
meaza (4 Teritoriul cu fk' i vg este mult mai intins la Nord de lunca Du-
olrei... *) ar reiesi cgt d-sa localizeaza rostirea cu sk' (si zi) in lunca Dural-a 1
Cu toate el ultimul capitol al lucrarii d-sale (in care discuta vechimea pala-
talizarii) comport& asa cum am aratat, o serie de observatii (in general, se
poate obiecta ca s'a trecut prea usor peste explicatiile i argumentele contrarii
parerilor autorului), teza de doctorat a d-lui Macrea este o contributie pretioasä,
prin bogatia materialului, prin vasta bibliografie utilizata, prin expunerea
limpede a problemei si mai ales prin onestitatea cu care este lucrata.
D. csndru

I. Moga, Les bergers Mdrgineni Un chapitre de l'histoire économique des

Roumains de Transylvanie, in Rev. de Transylvanie, V (1939), p. 202-223.
Periodicul clujan Revue de Transylvanie », desi este destinat pentru a
informa lumea din Occident ci pentru a combate teza revizionista. a Ungu-
rilor scop politic, deci, care adeseori poate duce la alunecari in afara ade-
varului totusi nu se abate dela spiritul rigurozitáii si obiectivitatii ctiin-
tifice. Este de semnalat acest lucru cu atat mai mult cu cat vecinii noctri e uitli *
adeseori chiar in periodice ci lucrari ctiintifice sa respecte adevárul.
Aceasta laudabila caracteristica a revistei este prezenta ci in articolul d-lui
I. Moga, despre Ciobanii Mdrgineni din jurul Salistei (jud. Sibiu). D. Moga,
Marginean s de origine, care cunoaste bine trecutul ci starea actuala a e Mar-
ginenimei » (a contribuit el insuci la cunoasterea acestui trecut cu cateva pre-
tioase articole), expune ad trecutul i desvoltarea istorica a regiunii, insistand
si asupra starilor ei de azi.
In partea introductiva, autorul subliniaza, pe buna dreptate, caracterul
vietii pastoresti, care, departe de a fi refractarä formelor superioare de civil-
zatie asa cum sustin revizionictii unguri este creatoare de valori econo-
mice si spirituale. De vieata pastoreasca cel putin In felul cum a fost ea
practicata de acesti Margineni se leaga o aerie intreaga de fapte de natura
culturala-spirituala, bine subliniate de d. Moga. eine urmarecte cu atentie
si mai cu seama cu obiectivitate complexa desvoltare a pastoritului romanesc

Inteo scrisoare (din 19 Ian. 1940) d. Preda imi comunica: a sk' c1 zi se

aud precis si intens in satele de pe Ifinga Dunare: Ddbuleni (Romanati), Call-
rasi, Santa, Bechet, Orasani, Grindeni, Nedeia, Carus, Tunari, Piscu de Camp
(Dolj). Mai la Nord se aude mai putin ; predomina formele 1k' ci vj *.

www.dacoromanica.ro
364 RECENZII

li clii seama cA pretentia de a justifica o dominatie trecuta fi viitoare, cum

se spera bazat& pe asa zisa inferioritate de rasa o, este nu numai iluzorie,
dar chiar deplasata.
Nici teoria discontinuitatii poporului roman in Dada sustinuta cu in-
tregul ei 5 arsenal pseudo-stiintific de istoriografia ungara nu are mai
multe same de a fi admisa. Ultimele ceercetari, lingvistice i istorice, au arltat,
pang. la evident& ca. nu numai Dada, dar i Panonia a fost stapanita de po-
pulatiile romanesti din cele mai vechi timpuri, anterioare venirii Ungurilor 1.
D. Moga infatiseaza apoi viata Marginenilor in toate aspectele ei (economic,
social, cultural). Din cele mai vechi timpuri Marginenii s'au ocupat cu oieritul,
e ridicandu-1 la o perfectiune far& seaman* si care * asigura buns stare a unei
marl paturi sociale, dand putere i avant econotniei a trei-patru taxi s (A. Veress,
Ptistoritul Ardelenilor . . p. 81). Cand piedici de tot felul au facut din ce in
ce mai grea exercitarea ocupatiunei lor preferate, inteligenta, harnicia, tenaci-
tatea i spiritul lor intreprinzator le-au deschis drumul comertului si al midi
industrii, in care s'au aratat tot atat de dibaci. Nici aspectul cultural nu a ramas
in afara preocuparilor lor. Salistea, centrul regiunei, ii are scoala ei inca din
1616 si astazi se gasesc ad un gimnazin mixt, o scoala de menaj, un liceu comer-
cial (curs superior) si cateva puternice institutii culturale, care dateaza de
peste o jumatate de secol.
Ca urinare a acestui remarcabil progres economic si cultural din viata Mar-
ginenilor, concluzia autorului (*poporul romanesc nu a putut s& progreseze
in toate regiunile transilvanene ca In Margine i in alte cateva parti, nu din
cauza unei inferioritati congenitale, ci din cauza unui regim feudal anacronic *,
p. 222) este cu totul justificata.
Desi scris pentru un public mai larg deci pentru nespecialisti articolul
d-lui Moga prezinta. faptele cu toata obiectivitatea pi seriozitatea stiintifica
necesara.
Cele cateva observatii ce urmeaz& nu scad cu nimic valoarea lucrarii, ele
putand fi socotite doar ca puncte de vedere diferite.
Nu rhi se pare indreptatit a numi Mdrgineni numai pe locuitorii satelor
Saliste, Gales, Tilisca, Vale, Sibiel i Cacova (de ce i Gura Raului?). Este ade-
varat ca in trecut cele 6 sate formau o unitate administrativa, Scaunul SA-
listei o, dar numele de Margine, Mdrginime sau Mdrginenime nu are originea
in aceasta, unitate.
Numirea aceasta destul de notia. de altfel le-a fost data de Ardelenii
invecinati, de pe valea Secasului s't chiar a Muresului, pentru a arata pe acei
Romani care erau in a marginea * de iniazazi a Ardealului, pe de o parte si care,
pe de aka parte, se deosebeau de ei prin ocupatie (Marginenii se ocupau cu
oieritul i negustoria, ceilali cu agricultura), prin obiceiuri, prin grai, prin
port etc. Pentru Ardeleanul dinspre Blaj, Sebes sau 4lba-Iulia Margineni o
sunt i locuitorii din Poiana si din Rod. Margineni se consider& si ei, si tot
Margineni ii considera i SAlitenii, Galasenii etc. Deci, in afara de satele amin-
tite de d. Moga, cred ca. trebue inglobate in Margine i satele Poiana i Rodul.
Gruparea aceasta este justificata de aceiasi asezare geografica, de aproape

1 Aci, in afar& de lucrarea d-lui N. DrAgaim, Romdnii in veacurile I XX IV

pe baza toponimiei i onornasticei, se poate cita i constiincioasa contributie a
d-lui t. Manciulea, Granifa de Vest, Blaj, 1936, 139 p.

www.dacoromanica.ro
 I. MOGA, LES BERGERS MARGINENI 365

aceiasi desvoltare istoricA, de acieasi ocupatie, precum si de constiinta locui-

torilor tuturor acestor sate cA formeazA o grupii aparte.
Nu putem preciza, cu certitudine, cá sylvan]. Blacorum et Bissenorum *
din diploma regelui ungur Andrei al II-lea se refer& la Romanii mArgineni ;
este posibil, dar mentiunea este prea general& ca s& putem trage concluzii si-
gure In privinta aceasta. De altfel, tirile pe care ni le dau documentele acestor
timpuri (sec. XIIIXIV) despre satele din regiune i in mod special despre
centrul ei, despre Saliste, sunt prea sarace i neprecise. Astfel, este vorba de
un castel Salgo, apoi de Magnam Villam Walachikalem, Grozdorph, care par a
fi denumirile din acea vreme ale Sdligtei de mai tarziu. Numele de azi al comunei
apare abia In secolul al XV-lea (si nu se poste preciza cum s'a ajuns la nu-
mele de Sdligte). Lucru cert este el, Inca dinaintea venirii Ungurilor i Sasilor
in Ardeal, pulsa aci o puternica vieatà romaneascA, dar deocamdat& ne lip-
sesc informatiile documentare care s& ne ingAdue s& aducem precizári. RA-
mane ca cercetAri noi sa aduc& mai mutt& lumin& fat& de ceiace s'a spus
panA acum (D. Moga ne informeaz& Anuarul gimnaziului mixt din Sdli)cte
(Sibiu) pe anul gcolar 1928-29, Sibiu, 1929, p. 2o, in notl el a redactat
o monografie istoric& a comunei Saliste *, care se &este in manuscris).
Din lucrarea d-lui N. Dragomir, Oierii mdrgineni in Basarabia, Cauca:,
Crimea gi America de Nord (publicat& in Lucr. Inst. Geogr. Univ. Cluj, VI (1938),
p. 159-302), ca si din informatiile verbale ale unor bAtrani mArgineni, se poate
deduce cä MArginenii preferau, cel putin in ultimul secol, tot asa de mult
pAsunile Basarabiei si ale Carpatilor moldoveni, ca l pe cele din Oltenia
si Muntenia (p. 206). GAIAsenii, de pildA, mergeau mai cu seaml in Moldova;
pe valea Bargaelor si in jurul oraselului Vatra Dornei sunt stabiliti un insemnat
numAr de MArgineni ; deasemenea in Basarabia 1.
Cat de numeroase trebue sa fi fost ad asezArile ciobanilor ardeleni (far&
indoialA si din regiunea Sibiului) ne-o dovedeste i existenta termenului de
mocan cu intelesul de s cioban * dintr'o bun& parte a Moldovei 2.
Agricultura si mai ales viticultura nu a fost niciodatA nu este Wei acum
o ocupatie prea desvoltata In partea locului, asa cum se spune la p. 207.
Nu numai la Saliste este mentinutA e traditia moraritului # (p. 208), ci si
in celelalte sate marginene, in unele chiar in mamas mult mai puternicA decat
in Saliste. De altfel faptele ce se dau, in cea mai mare parte, nu privesc numai
Salistea, asa cum reiese prea des din tot intinsul articolului (intre cele 8 foto-
grafii puteau fi cateva si din alte sate), ci intreaga regiune.
D. Moga nu spune nimic despre rolul Marginenilor in opera de colonizare
(si romanizare) a Dobrogei. Din lucrarea d-lui I. Georgescu, Romdnii transil-
vdneni in Dobrogea, publicatà in Transilvania, Banatul, Crigana, Maramuregul,

1 D. L. Somesan, La transhumance des bergers transylvains dans les pro-

vinces roumaines, in Rev. de Transylvanie, I (2935), p. 469, spune dupA OrbAn
Balázs, A Szdhely fold leirdsa, II, Budapest, 2849, p. 240 el, in 2868-2869,
e Marginenii * din regiunea Sibiului au dus la pAsune In Muntii CAlimani 6o.000
de oi si 15.000 de vite mari. Cf. si A. Veress, Pdstoritul Ardelenilor in Moldova
gi Tara Ronaneascd pdnd la 1821, Bucure§ti, 2927, p. 75-77.
2 Cf. Sever Pop, Probldmes de gdographie linguistique: quelques termes de la
vie Pastorale, d'aprds l'Allas linguistique roumain, in Revue des etudes indo-
europdenes, I (1938), p. 66 (si cliseul 2).

www.dacoromanica.ro
366 RECENZII

192-8-2928, Bucuresti, 1929. I, p. 613-622 1, care nu cred SA fi ramas ne-

cunoscuta autorului (la bibliografie nu e citata) se vede cat de importantá
este contributia oierilor margineni si din acest punct de vedere: numeroase
sate din Dobrogea stint intemeiate i locuite de Margineni din regiunea Salistei ;
aci, superioritatea lor fata de popoarele cu care au venit in contact se mani-
festa in toate domeniile.
La sfarsit (p. 222-223) se cla. o lista bibliografica. Daca este lista lucra.-
rilor folosite d d. Moga la redactarea articolului, asa cum pare, cred cà era
mai nimerita citarea lor in josul paginilor. Daeá insä d. Moga a avut intentia
sa dea o bibliografie a chestiunii, atunci ar mai fi de adaugat lucrärile amin-
tite ale d-lor I. Georgescu si N. Dragoinir ; apot Mara N. Popp Ciobtinia la
Ungurenii din dreapta Oltului, in Bul. Soc. Reg. Rom. de Geografie, LI (1932),
p. 149-276, Contribulii la vieafa pastorald din ArgeF §i Muscel, Abide*, LII
(1933), p. 229-282 i Laurian Somesan, La transhumance de bergers transyl-
cam= dans les provinces roumaines, in Rev. de Transylvanie, I (1935), P. 465-476.
Lucrarea Contribufiuni (de adaugat: istorice) privitoare la trecutul Romd-
i pe flanion Puscariu, loan de Preda,
nilor de pe pdmdntul crdiesc are ca anton
Lucian Borcea, loan Lupas si Ion Mateiu, nu numai pe d. Silviu Dragomir.
0 harta a regiunei cred ca era bine venita.
D. .5 andru

A. I. Sobolevekij, Russko-skifskije etjudy, in Izvestija otdelenija po russkomu

jazyku A kademii Nauk SSSR, XXVI (1921), p. 1-44; XXVII (1922),
p. 252-332; XXXI (1926), p. 10-30; XXXII (1927), p. 1-42.
Idem, Slavjano-skifskije etjudy, in Izvestija po russkonzu jazyku Akademii
Nauk SSSR, I (1928), p. 376-390; II (1929), p. 159-173.
Bine cunoscutul filolog nis A. I. Sobolevskij, intr'o serie de note cu privire
la toponimie i la numele de popoare, abordeaza din punct de vedere lingvi-
stic chestiunea atat de dificila a teritoriului ocupat in Europa si Asia de
Sciti. Temelia cercetarii o formeaza. analiza acelor numiri de locuri i popoare
de pe teritoriul rusesc care nu-si gasesc explicatie in slava i nici in turco-tatara
sau fineza. Teza lui Sobolevskij e urmatoarea: Slavii nu sunt autohtoni pe
teritoriile unde s'au statornicit in timpuri istorice. Pe aceste teritorii ei au gasit
un popor mai vechi, dela care au preluat un numár apreciabil de toponimice,
traducand unele, and o forma slava altora. Pe baza apropierilor intre aceste
toponimice se constata o unitate lingvistica pe tot vastul teritoriu incepand
din Siberia sudica, dincolo de Marea Caspica, i pang. la Elba si Dunare in
Europa. Coroborand datele lingvistice cu cele istorice i arheologice, se poate
afirma cu siguranta cá poporul care a ocupat acest teritoriu in epoca dinainte
de era crestinä i putin timp dupa era poporul scit. Cele mai multe numiri
de locuri pot fi apropiate cu succes de unele radacini iranice, atestate in vechea
iranica, v. bactriand si v. persana.
In sprijinul ipotezei sale asupra intinderii teritoriului ocupat de Sciti,
Sobolevskij educe douá argumente arheologice: raspandirea statuilor cioplite

1 Numeroase i pretioase informatii de aceiasi naturg se gasesc si in arti-

colul d-lui N. Dragomir, Oierii mdrgineni 8i transhumanfa kr in Dobrogea de
Sud, in Analele Dobrogei, XIX (1938), Cadrilaterul 1913-1938, vol. II, p.
121-137.

www.dacoromanica.ro
 A. I. SOBOLEVSKIJ, RUSSICO-SKIFSKIJE ETJUDY 367

in piatrA, reprezentand o figur& omeneascfi tinand cu am&tidouil m&inile un

vas in dreptul abdomenului §i rAspalndirea mormintelor cu oase pictate. Ainfin-
dou& aceste obiceiuri le atribue Scitilor, in desacord cu majoritatea arheo-
logilor.
Ceiace ne intereseazA in special, este afirmatia categoric& a lui Sobolevskij
c5. Dacii (Getii) fac parte din poporul scitic, ca sunt un trib sau un conglomerat
de triburi de aceia§i familie iranica ca §i celelalte triburi raspAndite pin& din-
colo de marea CaspicA.
In sprijinul acestei afirmatii, fiologul rus invoca aria geograficA a mor-
mintelor cu oase pictate §i a statuilor de piatrA amintite (obiceiuri considerate
de el ca scitice), arie care cuprinde anumite pArti din teritoriul locuit de Dad.
Dar cum acest argument nu e discutat pe larg de Sobolevskij, ne vom opri la
argumentul lingvistic.
*

Scriitorii greci §i latini noteaz& urmAtoarele nume de popoare: Mixt, Mot,

Mg, Moat, Mxot Dahae, Davi, Dad, care se refer& atit la Dacii din regiunea
Carpatilor, cat §i la alte triburi din preajma mArii Caspice.
Sobolevskij consider& laolalt& toate aceste variante §i le explica prin iranicA.
Forme le Mott, Mot, ACEeq, Dahae 0 varianta Davi, gaga la comicii latini care
imit& comediile grece§ti, au la baz5. rädäcina iranic& dah-, daha-, dahya- (la
Bartholomae, Altiranischer Wörterbuch, sub dahyav-), care se regAse§te in
cuvinte cu sensul de Ir tar& regiune, populatie a unei regiuni 4. (Gredi de obicei
las& s5. cada sunetul h din cuvintele strdine). Forma veche indiana est das-,
cu intelesul de du§man 4. La aceast& form& se ridicA varianta Aciacct, (presu-
punlind in v. Md. §i v. it-silica *Dasel).
Varianta Dak- (Mxot, Daci) se explica astfel: putem bAnui, in scitick o
evolutie a lui h spre k in unele dialecte sau la o anumit& epoc& ; o evolutie ase-
mänitoare o prezinta numele unui r&u din Caucaz, in antichitate `Yrrtiv(4,
astAzi Kubdn.
Insf&r§it, Sobolevskij adaugl aici §i elementul final din numirile de ora§e dace,
-dava (Singidava, Capidava etc.), unde -dava are sensul de regiune, localitate *.
Cuvantul iranic, format dela rAdAcina dah- I dak- la inceput nu era o denu-
mire etnograficA; el era in legatura cu sensul primar al rAdAcinii, acela de
regiune *, §i insemna locuitori ai unei regiuni, localnici *. Scitii puteau in-
trebuinta fat& de strAini acest cuvânt pentru a se desemna, §i astfel la Greci
el a putut cApAta valoarea de numire etnicl (XXVI, p. 12-14 ; I, p. 376).
De asemeni numele Getilor, rkcet, Getae, este apropiat de compusele
Moteraaye'rcet, Oupotyirat, comparabile cu Akiirctt, Ake'rcet, derivand din scit.
Augatd a puternicii *; a se compara v. bactrian aogall e putere *, de unde
Andel, Getd (II, p. 6).

0 serie de nume proprii (toponimice sau onomastice), int&lnite pe teri-

toriul Daciei, este explicatà de Sobolevskij prin scitA. Autorul e lipsit de ma-
terial informativ, Meat cuvintele analizate de el sunt putine, atatea Cate
a putut lua din geografii ruse§ti, iar formele sunt uneori gre§ite (de ex. se d&

www.dacoromanica.ro
368 RECENZII

ca romineascA forma Marog). De asemeni lipsa de informatie a putut sA-1 facl

sA considere pe Secui (sub forma Siculi) drept urma0 ai Scitilor, la care rAdii-
cina Sakti- joacA un mare rol in formarea numelor de triburi. Totu0 cred cä
nu e lipsit de interes sA reproduc apropierile lui Sobolevskij intre cuvintele
de pe teritoriul dac cu cele scite.
Toponimice fnalnite pe teritorii depdrtate fntre ele. Sobolevskij acord& o
mare important& toponimicelor care se regAsesc la mari departari sub o form&
identicA sau apropiatA; aceasta e un sewn cl ele apartin aceleia0 limbi care a
ocupat in antichitate un teritoriu foarte vast, in speta limbii scite. Intre altele,
face urmAtoarele apropieri: Prut, rem in Moldova 0 afluent al Niprului; Seret,
afluent al Dun Aril, al Samovilui (Some§?), al Al'mi§ului 0 al Donului ; Istra
in bazinul VolgAi, lángá Moscova, identic cu Istros-DunArea. Mai jos, la diverse
articole, stint mentionate i alte apropieri (XXVII, p. 259-262).
'Apapk. Rat atestat de Strabo ; trece prin Scitia 0 se versa in DunAre.
R identificat de Sobolevskij cu Npo.ocK, atestat de Ptolemeu langl Nistru ;
cu Gerasus, la Ammian Marcelin, indicind probabil Prutul; i cu re 151Soc (pron.
Le i5og) dat de Herodot. Toate aceste forme sunt reduse la un prototip *Yardra

care inseamn& colt, unghi s. Reprezentantul v. rus al lui rie(Soq este Ere!!
in Pocutia, cu sensul de t colt *. Pocutia este un compus din po- i kut (v. sl.
!Wu), colt o; iar regiunea din sudul Basarabiei este denumit& de cei vechi
"Oy-Oo; 0 de 'Mari Bugeac («colt *).
E de presupus affadar cA numirea de colt, la origine aplicatA regiunii dela
izvoarele Prutului (Pocutia), s'a coborit ImpreunA cu riul piin5, la DunAre
tXXVI, p. 35-37).
Arcobadava. Localitate in Dacia, cu aceia0 rAdAcin& ca 0 in nutnele orA-
§elului Tpx&6, mentionat de Ptolemeu inlAuntrul Scitiei (II, p. 162).
Bccçrcipvai. Popor a§ezat de Strabo la gurile DunArii. Ptolemeu 11 dA sub
forma Bagrépvcci. Partea a doua a cuviintului corespunde unei rAdAcini iranice
-sturana, din v. ind. sthara mare s (XXVI, p. 7).
Bpurca&yoi. Trib in Dada. Prima parte bri- provine din rAdAcina bari-, de
unde v. rus. borann, rus baron, sudsl. brava (lat. berbex). bri- se regAse0e in topo-
nimicul Bpt.Woc, care in scitA inseamnA frunte de berbec s. Partea a doua,
-roXiyot, corespunde cu iran. -turakd. Cuvilntul acesta ridicA problema
urmAtoare: ramura aceasta a Scitilor se ocupa cu pastoritul oilor, ceiace
trebue pus in legAturA cu ocupatia Dacilor munteni (XXVI, p. 4 ; XXVII,
P. 277).
Camum. Intr'o inscriptie latin& din epoca lui Diocletian inseamn& bere
(sau altA bduturA tare), probabil in limba dacA. B in legAturA cu xcip.o;, nume
dat de Priscus din Panion unei bAuturi din orz (tot dace ?). Corespunde cu v.
iran. hauma, v. ind. sdrna, bautura ametitoare *. Se observA aceia0 trecere
dialectic& h > k (XXVI, p. 15).
KougSaxoc. Numele ducelui Akatirilor (AgathyrOlor) dat de Priscus din
Panion. In inscriptiile barbare din nordul MArii Negre se gAsesc nume care
contin, in partea a doua, -Sayor. i -8oxot.; o inscriptie are numele Kown-Sekve;,
deci cu prima parte corespunzAtoare nutnelui agathyrs. Avilnd in vedere tre-
cerea h > k, se poate alAtura de v. iran. A hura- cu sensul dAruit de cutare
divinitate * (XXVI, p. 15).
Danavi. Numele DunArii, Danavi, e explicat prin Dan( a)-avi, ceiace in-
seamnA in scitA a fluviul oilor * (XXVII, 259).

www.dacoromanica.ro
 A. I. SOBOLEVSEIJ, RUSSKO-SKIFSKIJE ETJUDY 369

Decebalus. Numele regelui dac confine grupul -bal-, care se intAlne§te in

nume proprii de originá scitic5, din nordul Mdrii Negre (in inscriptii grece§ti)
(XXVI, 15).
Jijia. Reluri le (Volynia) ; (basinul Oka) ; 2i-ia (afluent al
Bugului), la care adauglin Jijia, afluent al Prutului, se ridicá la grupul radical
-lug-, corespunzAnd grec. XuyECco, Myoq, lat. lucta, luctari (XXXI, 28).
Moldava. Râul, afluent al Siretului, trebue apropiat in ceiace prive§te
radicalul, de Nemolodva (riu in prov. ernigov), Molodova (rau in prov. Orel),
Moldino (in prov. Tvet) ; radicalul slay e *Mludava, corespunzand cu v. ind.
mrdu-, fem. mrdvi, moale, ginga§*, de aceiasi radacind cu lat. mollis i sl.
*mdldu. Elernentul sufixal -ava este recunoscut drept scitic i identificat in
mai multe toponimice, ca: Morava (trei rAuri in Serbia, until in Moravia) ;
Vltava (in Cehia) ; Multava; Metawa (afl. al Vistulei) ; Upava (in Cehia). -ava
corespunde cu V. iran. (v. bactr.) avah apà * (XXVII, 273, 278; XXXI, II).
Tópocc, T6p1g. Actualul Nistru. Alt nume, Istru, ca I la Dunäre, a ajuns
la noi in compusul Dana-istr- (dana, fluviu ») de unde rus Dtinestrz2. La baza
numelui Tiipaq se aflã radAcina iranicd tfira, tura, care se regase§te in numele
v. pers. 0 v. bactr. al unui popor de lang5. Bactriana, Tfira, Tura (propiu zis
turanic »). E in legAturg cu rus. turnut', proturit'. La baza lui se aflá intelesul
de 4 repede *. De notat c5. Nistrul e un fluviu de o deosebitá repeziciune a curen-
tului. Se pare ch.' aceia0 rádácind tur- se afl5. 0 la baza numelui tribului euro-
pean TupotykTou, Tirangetae, Tirregetae< * Turakatd, Turikatd, prin intermediul
*Turakd (cu sufixul obi§nuit scit -ak-), Turikd (cu sufixul -ik-). Se regAse§te
probabil 0 la Tpdcarciec, popor vecin cu Tyragetii, din * Tur-asp-, deci cei
care mân5. caii * (XXVI, p. 4-5).
Vardar. Corespunde cu unele rAuri din Rusia ; rádácina v. in d. dhdra- 4 rhu s.
Zdat.coEK. Compara cu numele de trib dela Nistru Salmo-kata; partea a
doua -kata inseamnd gaurá in pámânt *, colibä 0 a devenit in slay& xata c co-
lib5., cas5. * (I, p. 378).
Ho-. Elementul prefixal ho-, hu-, se gaseste in Homor (in Bucovina 0 Voli-
nia) ; in Hodos, Hopor (in Ucraina) etc. (XXVII, p. 271, 278).

Sobolevskij constatá de asemeni o serie de toponimice cu caractere scite

in Illyria, in special in Dalmatia. CAteva toponhnice i nume de popoare contin
grupul final -was- cu variantele -otac- i -e-rot-, obi§nuite in toponimicele scite.
De remarcat: Airraparat., (Airraptslc), Labeates, AoxXeic-rocc, AccAp.FereK, Accace-
pirstot., ErzpSulTat., ZOCOIALTOL, in comparatie cu numirile scite Akieraf,
rficpa.Aiiva, Zapparat., Maacrayirca, ZxoX61-ot, (I, p. 377).
Grupul Sa-, &a-, ato- e continut in numirile Zap-81.6iTca, Zap-&tecIot., Act-
accp-ifio t. variante ale unei numiri inrudite cu sciticul Eceplaract, < *Saramald.
Acest cuvânt e gradul superlativ dela sara iute * (cf. lat. celer). Partea a
doua din Zap-Stalot. se regaseste in 'Ap-St.cclot. i OLap-BaZoi (I, p. 377).
Atx-6got. i bot-oUpatot, sunt inrudite cu scit. 'A6paLoI, trib de pe Don
(I, P. 377)-
Airrapt.CiTat., nume grecizat (cf. gr. atiTip), prin grupul -Tap-, se apropie
de dalmaticul ilEv-Socpm, care e aproape identic cu scytul Tin-dari, trib de pe
mares Azovului.

www.dacoromanica.ro 24
370 RECENZII

ElotouVrroL nu pot fi despartiti de scit. ExoX6Tot, care derivd din *Saha-

latd, de unde gr. *ZaxotiXicsoi, prototipul v. sl. Sakulate (I, p. 377).
Raul dalmatin Titius (de unde la Ptolemeu numele de trib A vrio.wec) e legat
de nume de rauri din Rusia: Titva (din * Tity, gen. Titave), in basinul Niprului,
§i Ditva in bas. Niemenului (I, p. 378).
Un trib al Liburnilor Hi-mani, Hy-mani (la Plinius) e apropiat de tribul
illiric MavLoi (la Sky lax), Manimi (la Tacit), Ac Aiyor. of. '014avot (la Ptolemeu).
In prima parte, hi-, hy-, se recunoaste v. iran hu- 6 bine »; cf. gr. ci) (I, p. 378).
*

Asadar Sobolevskij e inclinat sä vadA vestigii scite pana spre marea Adria-
ticA, pe bazA de nume proprii. Tot pe aceastA bazzl el considerA pe Daci drept
Sciti.
Apropierile etimologice stint adesea foarte ingenios construite de Sobolev-
skij, sunt aproape convingAtoare. In afarA insä de considerente de ordin istoric
si arheologic, metoda lui insAsi trebue sl ne previnA impotriva rezultatelor la
care ajunge.
In deobste, etimologia numelor proprii nu se poate urmAri pe baza acelorasi
corespondente ca si la numele comune. Numele proprii evolueazA in alte conditii,
care favorizeazA transformari fonetice care nu se pot realiza in alte cuvinte.
Mai departe, sensul unui nume propriu nu poate fi dedus decat prin apropieri
etimologice ; asa dar e un cerc vicios: ca sA afli sensul, te adresezi la etimon,
iar ca sl afirmi cd etimonul e vaIabil, aduci corespondenta semanticá intre acesta
si numele propriu dat.
Pe urmA, a lua la intamplare un nume propriu gasit intr'un dictionar geo-
grafic alcAtuit fail nicio grijA cu privire la exactitatea formei unei denumiri,
si a alAtura acest nume de o rAdAcinA care sunA la fel inteo limbA oarecare,
nu constitue o metodA pe rezultatul cAreia sa poti construi deductii temeinice.
Ipoteza lui Sobolevskij rAmane o sugestie demnä de luat in seaml in studiul
limbii si apartenentei etnice a Dacilor, dar apropierile ingenioase de iranicA
trebuesc apreciate totusi cu multA precautie. Pentru numirile ce le putem con-
sidera cu sigurantA scite, un indreptar se gaseste in Istoria limbii 'Tomtit:6 a
d-lui Al. Rosetti, vol. II, capitolul Iranica.
C. Racovild

Ruffini Mario, La Romania e i Romeni, Milano, Treves, 1939, 225 p. con

tre cartine e 212 fotografie, 25 lire.
Dela numeroasele sale studii cu caracter special, referitoare mai cu seaml
la limba si literatura romanA, d. Ruffini se ridicA prin lucrarea de fatA la o
sintezA privind tars si neamul romanesc.
Ca plan si continut cartea despre care e vorba cuprinde II capitole: intro-
duzione *, il paesaggio *, la storia *, la geografia umana *, S l'economia,
il lavoro, le comunicazioni », la vita rurale *, i centri urbani *, t costumanze
del popolo romeno *, la cultura *, S ordinamento politico e vita sociale * si
aspetti turistici della Romania *.
Urmarim desvoltarea acestui plan, tinand seama de chestiunile mai des-
bAtute in timpurile noastre si de acelea cu caracter istoric in primul rand,
E de retinut intai adevArul referitor la granitele politice si etnice ale Ro-
maniei. Cu cuvintele d-lui Ruffini: Tutto intorno alle frontiere politiche,

www.dacoromanica.ro
 RUFFINI MARIO, LA ROMANIA E I ROMRNI
371

che non corrispondono ancora alle frontiere etniche di questo popolo, che ri-
corda anche nel nome l'eredita di Roma madre, urge il mondo slavo interrotto
ad <ov>est dalla frontiera con l'Ungheria; cosi esso rappresenta una vera isola,
unico resto di quells romanith orientale, che pur ebbe un tempo ormai lontano
tanta vita e tanto splendore e che nel territorio romeno 6 rappresentata ancora
dalla lingua, monumento ben pia insigne dei castri e dei ruderi romani sparsi
dal Banato alla Moldavia, dalla Transilvania alla Dobrugia perch& se essi
attestano la presenza materiale di Roma, la lingua romena testimonia la
forza e lo spirito della civilta romana. In questa lingua arrivano, dalla mares
slava die la circonda, i sussuri ed i lamenti dei romeni rimasti fuori della Patria,
dal Banato politicamente jugoslavo alla vale del Timoc e a Vidin sulla destra
del Danubio, dalla Moldavia sulla riva sinistra del Nistro, che genie sotto la
barbarie rossa, fino ai gruppi compatti di romeni che tra la frontiers ed ii fiume
Tisa vivono ancora in Ungheria o (p. 6-7, cf. p. 6o).
Stramosii Romanilor au fost Getii sau Dacii, care erau o ramura septen-
trionala a Tracilor o, intre care aveau privilegiul de a fi un s popor de o civili-
zatie superioará I (p. 37) si Romanii. Dela fiecare neam dintre acestea neamul
romanesc a imprumutat caracteristice. Dei Dad *, spune d. Ruffini, 4 ebbe
l'energia, lo slancio, l'entusiasmo e la tenacia; dei Romani, la disciplina, ii
rispetto alla legge e alla parola datta, la labori2sita, e sopratutto la spiritua-
lità o (p. 40, cf. p. 53-54).
Mai presus de aceste insusiri, limba e considerata de autor ca trasátura
de unire care a mentinut pe tot timpul evului mediu pe Romani In calitatea
lor de stapani reali ai Daciei Romane. Sunt de retinut caracterizarile limbii
noastre facute de d. Ruffini. L'attuale lingua romena è una lingua neolatina
o romanza: dal latino derivano la struttura, la morfologia, la sintassi, gli ele-
menti fondamentali deI lessico di uso permanente e di pia intensa circolazione ;
gli Slavi poi, in maggior misura, e i Turchi in minore, aggiunsero elementi
loro a questa lingua, ma non ne poterono mutare la sostanziale latinita che
si rivela anche per un particolare carattere del romeno quale 6 la conserva-
zione di parole latine che sono scomparse dal lessico delle altre lingue romanze.
Altro particolare e l'unith linguistica del romeno, che non conosce dialetti,
ma solo piccole varianti, die permettono tuttavia di intendersi dal nord al sud
e dall'est affovest della Romania. Tutti gli elementi essenziali della vita spi-
rituale e materiale sono espressi con parole latine; latine sono le parole che
esteriorizzano i concetti generali dell'uomo e della famiglia, della casa e dei
vestiti, della religione e della vita religiosa, delle feste e del culto dei morti,
quelle dale principali operazioni dell'agricoltura, ii campo e gli arnesi relativi,
i cereali e i legumi, le piante e i loro frutti, il vino, il grano e le operazioni di
passaggio dal grano al pane, gli animali domestici e la pastorizia, l'apicultura
ecc., elementi preziosissimi che stanno a dimostrare la vita sedentaria dei dis-
cendenti dei Daco-Romani; latino, romano anzi, 6 Il nome che essi si sono dato,
Rorneni, a indicare, al di sopra delle particolari denominazioni di uso corrente
derivanti dalle divisioni geografiche Banatini, Dobrugiani, Moldavi, Munteni o
Valacchi, Ardeleni o Transilvani tutti coloro che nell'antica Dacia Traiana
erano di una sola lingua e di una sola legge. Questa derivazione di Roma e Vilna&
linguistics sono anche adesso la loro forza spritivale ed etnica (p. 55-56).
Trasäturile tipice ale poporului roman se regasesc in sate si in lumea Ora-
neasca. 4 Conoscere e capire la Romania *, afirma d. Ruffini, con una conos-

24*
www.dacoromanica.ro
372 RECEN2H

cenza che vada al di la della pura esteriorith e che sia sopratutto atto d'amore
intellettuale, vuol dire dunque conoscere e capire la vita rurale delle sue valli
(p. 59). i mai departe, adaugl: *1.,:ottantun per cento dei Romeni appartiene
alla ruralith ed 6 legato al villaggio che rappresenta la prolificità, lo slancio
energetico del paese verso il futuro, cosi come ne rappresenta il passato. Legato
alla terra, il contadino romeno l'ama d'amore profondo e non l'abbandona,
non conoscendo per sua fortuna il triste fenomeno dell'inurbamento (p. 93-94)-
Romanii locuesc o tara frumoasA i bogatl: tuna vera benedizione di Dio*
(P. 78).
Un asemenea popor, sapan pe o asemenea arA, ce creatii leagà de numele
salt ?
RAspundem cu d. Ruffini.
Pentru trecutul mai indepártat, o aratá istoria lui (p. 36-53). Nascut pe
pämantul pe care il locue§te i azi poporul roman a fost ggsit aid de toti vecinii:
de Unguri in Transilvania (p. 44), de Bulgari in Balcani (p. 41-42), ca sà po-
menim numai pe pretentio0. Nu va fi luat in nume de ran dadä vom remarca
parearea d-lui Ruffini cl 4 i creatori del terzo impero bulgaro-valacco, Assan
e Ioannizio, pur parlando lo slavone, erano capi di pastori valacchi del monte
Haemus * (p. 42). l nu se va enerva nimenea cred, daca vom cita §i altä afir-
matie a autorului nostru, in legItura cu pozitia cre§tinilor fatà de pericolul
turcesc. a Davanti al nuovo pericolo turco i Romeni non capitolano come
altre nazioni, anzi intorno all'epoca della conquista di Costantinopoli sono
due Romeni quelli che resistono all'ondata turca: Giovanni Huniadi, bano di
Severin e voevoda di Transilvania, padre del futuro re d'Ungheria Mattia
Corvino, romeno anch'egli come ce lo attesta il sopranome romanus ac
latinus homo come lo chiama lo storico italiano Bonfinio, e Stefano il Grande,
voevoda di Moldavia, chiamato dal papa Sisto IV l'atleta di Cristo * (p. 45, cf.
p. 131).
Romanii au creat un stat durabil, pe care 1-au aparat cu spada §*1 cu cre-
dinta lor; Statul acesta a constituit un hotar masiv §i viu contra Semilunei,
aparand Apusul apropiat, caruia adesea, trecutul nostru i-a imprumutat pe
cei mai vajnici conducatori. i clack odata, pe vremea Fanariotilor, statul ro-
manesc a avut sà inregistreze o fazà de degradare §i o epoc& de durere
pentru Romani, statul tnsu§i n'a incetat de a exista, ca altele (p. 49). Ba tocmai
dup& veacul fanariot, romanismul, biciuit de suferinte, §i-a formulat §i a rea-
lizat in etape crezul politic al rena§terii sale: unirea politic& a tuturor Roma-
nilor (p. 49-53, cf. p. 4).
In trecutul mai apropiat i azi, se intelege §i ca roade ale veacurilor ante-
rioare, bilantul creatiilor romilne§ti inregistreaza biruinte pe care d. Ruffini le
inscrie in paginile earth sale. *Nel 186o il principe Alessandro Cuza, dopo aver
riunito i due principati di Valacchia e di Moldavia, dava alla Romania le forme
di uno stato occidentale. Da allora nei quasi ottant'anni di vita politica che
seguono, un po' pii dell'età media di un nomo, Pattivita del nuovo principato
divenuto poi regno, fu prodigiosa, piena di miracoli d'organizzazione, tanto
pia se si pensa che tre guerre, del 1877, del 1913 e la guerra mondiale, inter-
rupero questo periodo di feconda attività. Da allora, e pia ancora dall'entrata
nei principati di Carol cli Hohenzollern-Sigmaringen, ii futuro re Carol I, fino
all'attuale regno cosi ricco di avvenimenti di Carol II, 6 tutta una fantasma-
goria cinematografica di vita attiva, tutto un risveglio di energie, che non ha

www.dacoromanica.ro
 RIIFFINI MARIO, LA ROMANIA B 1 ROMENI 373

nulla da invidiare ad altre terre. Ormai il volto culturale del paese 6 stato cam-
biato assieme a quello industriale, agricolo e commerciale * (p. 4-5).
Din punct de vedere material t l'agricoltura 6 il tipo economico della naz-
zione romena s (p. 93). Insasi reteaua cailor ferate reprezinta un sistem ade-
cvat traficului nostru redus fata de intinderea si bogatiile tarii (p. 91). Marea
industrie are t inceputuri * recente in Romania (p. 86) ; chiar forta hidraulica
a fluviilor si raurilor de pe plaiurile noastre reprezentand 36 miliarde kw, nu
e pusa Inc& in valoare (p. 25). Comertul si finantele apoi, ca si industria, sunt
din ce in ce mai mult supuse 4 invaziunei evreilor* (p. 56) si strainilor; fapt
care constitue o piedica dintre cele mai grele in calea procesului nationalizarii
acestor insemnate ramuri de activitate.
Din punct de vedere sufletesc d. Ruffini examineaz& arta si poezia popular& ;
dupa aceia, arta, stiinta si literatura culla'.
L'arte popolare romena *, scrie dansul, 6 una grande arte raffinata e
robusta che copre colla sua magnificenza tutto il paese dalle rive sonanti del
Mar Nero al Banato, da quelle mormoranti del Danubio alla Bucovina, ovunque
si parli romeno, dentro e fuori delle frontiere politiche. t un'arte che prendre
il suo vigore dal contatto permanente con la terra e con i lavori che la rendono
feconda e assume la sua gentilezza dalla razza che conserva, nell'Oriente europeo,
della sua nativa romana mediteraneith, il senso della gaiezza, della misura e
della fence intuizione. L'arcaica dispozisione dei disegni secondo la simmetria
geometrica, in quest'arte non sopravvive, ma vive in una contemporaneita pe-
renne che 6 il segno del suo fecondo, gioioso gusto, il quale 6 una scelta fatta
tutta coll'istinto fra spirituali richhezze, che rampolla dalle profondith stesse
della vita, luminosa possibilith d'inventare e di ripartire in categorie che 6 in
fondo lo stesso spirito in una delle sue espressioni rurali, genialità segreta che
guida il popolo * (p. 105-106).
Mentionand lirica poporului roman, d. Ruffini constata a ela poesia po-
polare 6 il capolavoro della creazione artistica * a acestuia (p. 153).
Si facand o paralela intre neamul nostru si cele vecine, din acest punct de
vedere, conchide: tra i popoli che lo circondano, il Romeno pub vantarsi di
un privilegio del senso artistico * (p. 162, cf. p. 1 1o).
Nu ma opresc asupra celorlalte domenii de activitate culturalä romaneasca.
Resin doar concluzia d-lui Ruffini: Ora si pub affermare con serena conscienza
che non vi 6 ramo dell'attività intellettuale, letteraria o scientifica, alla quale
la Romania non partecipi coi suoi figli pin eletti per il progresso mondiale della
civilta nostra * (p. 3).
Se poate observa cu usurm ta. din cele relatate ca d. Ruffini stapaneste ma-
terialul pe care U prezintil si e la curent cu studiile cele mai noi privind tara si
neamul nostru.
In aceiasi masura dansul cunoaste §i din calatorii pamantul, orasele, ceta-
tile, manastirile si satele noastre. De aceia le prezinta simtit si cu o adevärati
intelegere.
Ideia de a ilustra cartea este cu atat mai fericita cu cat insasi ilustratiile
alese sunt adevarate podoabe de executie care pun inteo lumina si mai vie
textul si asa publicat in conditii tehnice exceptionale.
Suntem recunoscatori d-lui Ruffini pentru lucrarea izbutitä ce a inchinat
tarii si neamului nostru.
D. Bodin

www.dacoromanica.ro
 NOTITE BIBLIOGRAFICE

I. BIBLIOGRAFIE
r. Breazu Ion, Bibliografia publicatiilor (1933,1934 ,si 1935, Bucuresti, 1938,
in 80, p. 450-638 (extras din Dacoromania, IX, 1936-1938). Domnului
I. Breazu i se datoreste munca migaloasA si folositoare de a inregistra 1633
numere bibliografice, de articole apArute in diferite publicatii periodice,
asupra literaturii romAnesti moderne. ClasificArile pe materii si cele pe autori
(alfabetic) inlesnesc mult orientarea asupra miscArii istorico-literare intre
1933-1935. Dan Simonescu
2. Camariano N., Contributions a la bibliographie des oeuvres de Rigas Vele-
stinlis, in Balcania, I (1938), p. 211-229.
3. Cfirábal Ion, Catalog de cdrii romdnesti vechi fi noi privitoare la: istorie,
numismaticd, filologie, folklor, istorie # criticd literard, geografie, arheologie etc.
etc., Bucuresti, 1939, 400 p. Inventarul cartilor ce se gásesc in depozitul
Librdriei Universitare din Bucuresti. Este binevenit. Ioan M. Neda
4. Criclun I. La contribution roumaine a l'historiographie gindrale. Biblio-
graphie, 1927-1936, in Melanges d' hist. ginerale, II (1938), p. 525-556.
Prezintl multe lipsuri. D. Bodin
5. Georgeseu-Tiatu N., Bibliografia publicaiiilor privitoare la cultura romd-
neascd veche (1935 fi 1936), Bucuresti, 1939 (extras din Cercet. Lit., vol. III,
p. 3,9-38s). Ceiace a realizat Dacoromania pentru bibliografia literaturii
române moderne, au realizat Cercetdri Literare pentru bibliografia literaturii
romAnesti in epoca veche. D. N. Georgescu-Tistu, ajutat de o mAnA de
studenti (numele lor la p. 320) inregistreazA 354 numere bibliografice de
articole culese din 124 publicatiuni periodice romfinesti si strAine (acestea
numai din cele care se ocupA de literatura noastrA veche). Tiparirea cu litere
grase a autorilor bibliografiati ajutä mutt la orientare. Este un instrument
pretios pentru cunoasterea literaturii vechi romAnesti si a interesului cu care
este privitA la noi aceastA literaturA. Dan Simonescu
6. Mancinlea $tefan, Biblioteca centrald din Blaj. Istoric. Indicele manu-
scriselor, Blaj, Tipografia Seminarului, 1939, in 8° mare, 67 p. (retiparire din
Cultura cresting. *). Traditia carturarului blAjean de infatisare Ma pre-
tentii, asa cum ii este si vieata de toate zilele, muncind pe tAcute si cu tenacitate,

www.dacoromanica.ro
 BIBLIOGRAPIE 375

insufletit in aceastA muncl darza fárá recompense vizibile de o inalta

credinta intr'un tel care e in acelasi timp religios, national si cultural, e viu
reprezentata de profesorul Manciulea, actualul bibliotecar dela Blaj. Cu pri-
cepere i rabdare ne-a dat acest indice extrem de folositor al unor manus-
cripte rare 0 pretioase, care aduc un insemnat spor in campul cercetarilor de
istorie i literatura.
In plus, harnicul autor al lucrarii de fata povesteste clar i documentat
cum s'a alcatuit, cu truclit indelungata i cu mari sacrificii, aceasta comoara
a Bibliotecii centrale din Blaj. Ni se perinda astfel figurile demne de pioasa
aducere-aminte ale lui Samuil Clain, Gheorghe incai, Petru Maior, Timotei
Cipariu, Ioan Micu Moldovan, Augustin Bunea. Nu sunt uitati nici cei car:.
s'au trudit mai de curand la pastrarea i organizarea bibliotecii: Alexandru
Lupeanu-Melin, Vicar dr. V. Macavei 0 Z. Paclisanu. Profesorul Manciulea,
informand constiincios despre zestrea marii biblioteci din Blaj, face un bine
ei cercetatorilor nostri, punandu-le la indemanä un bogat material, 0 institu-
tiei pe care o serveste cu atata zel. Biblioteca central& din Blaj va fi prin osardia
d-sale mai bine cunoscutä 0 sa nadájduim in mai mare masura cleat
'Ana acum ajutatá. N. Georgescu-Tistu
7. SerghieTsky N. V., Bn6nnorpa4plecKnii c6aop pymbniciutx wypnanon no
4311110110rHH (1921-1930) (Cercetare bibliografica a revistelor romanesti de filo-
logie, anii 1921-1930), in 91abig H nosawnenne, VIVII (1936), p. 303-332.
Autorul arata intai ca activitatea stiintifica in Romania a fost cu totul redusa
in timpul razboiului mondial. Dupa razboi 'lima ia un mare avant. Semnaleazá
crearea Muzeului limbii romane dela Cluj, a Institutului de istorie i limbá
dela Cernauti 0 a Institutului de filologie i folclor dela Bucuresti, in fruntea
caruia e 0. Densusianu, cel mai mare istoric al limbii romanesti *. Arata apoi
caracterul diferitelor reviste ca de pilda : Dacoromania, Grai §i Sullet, Codrul
Cosminului, Convorbiri Literare, Junimea Literard OArhiva dela Ia0. Dar aceasta
din urma e o revista izolata din cauza ca d. Giorge Pascu, a unul din cei mai
de seama reprezentanti ai ei *, a publicat o serie intreaga de e brosuri-pamflet *
evidentiate prin faptul ca alaturi de multe invinuiri juste prezinta ii o critic&
cu un caracter extrem de personal in care nu poti sa nu vezi decal numai rezul-
tatul unui oarecare amor propriu jignit *. a Pentru aceasta tot ceiace nu intra
in cuprinsul cercului invatatilor revistei Arhiva este supus unei critici deosebite
din partea lui Pascu i prin aceiasi dispozitie se evidentiaza i cercetarile lui
de bibliografie romaneasca, cuprinse in paginile revistei italienesti A rchivum
Romanicum. i cercetatorul rus continua : ca nu e de mirare ca in paginele
altor reviste romanesti, mai cu seama in Dacoromania lucrarile aceluiasi Pascu
si a colaboratorilor lui mai apropiati nu se bucura de o 5 atentie deosebita *.
Se releva apoi articolul lui Bogrea publicat de asemeni in Dacoromania (II, p.
668-677) in care acesta arata cum Pascu ingadue retipariri din lucrari
straine, prezentand ca al säu, ceiace e facut de altii s (p. 306-307). Autorul
sustine in continuare ca activitatea stiintificA a cercetátorilor romani poarta
un caracter strict nationalist. Metodologia cercetatorilor romani e bazata fie
pe scoala sociologic& a lui Meillet sau de geografie lingvistica a lui Gilliéron,
fie pe cea a lui Mayer-Liibcke. Cercetatorii romani urmaresc cu atentie ceia-
ce apare in Europa apuseana 0 in acelasi timp pun la curent pe cititorii revistelor
lor cu noile curente i directii s. S'a facut mult i folositor pentru studiul
limbii 0 a problemelor speciale . . . *.

www.dacoromanica.ro
376 NOTITE BIBLIOGRAFICE

Autorul trece apoi la cercetarea lucthrilor i revistelor romanesti impartin-

du-si cercetarea in mai mune rubrici. Prima rubrica o formeath Chestiuni gene-
rale de linguisticd si filologie 0 in aceasta rubrica cerceteath intre altele nu
semnalám decal lucthrile in care recenzentul in cauth are aprecieri favorabile
sau defavorabile : Densusianu Ovid, Orientdri noud, in cercetari filologice au-
torul spune Serglevsky, prezinta o conceptie subiectivo-idealista ; Puscariu S.,
Din perspectiva diclionarului III un articol bun in care autorul dá o serie
intreaga de interesante observatiuni i exemple in desvoltarea asertiunilor sale ;
Bocanetu, Terminologia agrard in limba romdnd argumentarea care priveste
epoca cand cei mai multi termini slavi au intrat in limba romana e foarte slaba ;
Capidan, Romdnii nomazi foarte amanuntita cercetare, autorul da, o atentá
analith etimologica a terminologiei aromane ; Densusianu, Semantism anterior
despdrlirei dialectelor romdne : nu numai juca, lume 0 tare ci i suflet, omenie,
nebun, sdruta ar fi putut capata noul lor sens sub influenta slava ; Procopovici A.,
Din istoria raporturilor noastre interdialectale Procopovici se ridicá impotriva
rezultatelor pretioasei intinsei lucrari a lui Capidan in care se arata cá dialectul
mengleno-roman trebueste privit ca un dialect independent ; Capidan T., Ra-
porturile linguistice slavo-romdne punctul de vedere preconceput al autorului
lipseste de dovada inajoritatea argumentelor aduse ; Diculescu C., Elementele
vechi grecegti din limba romdnd lucrarea e putin convingatoare ; Giuglea G.,
Cuvinte i lucruri argumentele slabe i neconvingatoare.
A doua rubrica o formeath Fonetica 0 aid se cerceteath Negrescu I., Canti-
tatea devenitd accent in limba romdnd articolul se prezintä ca prea putin te-
meinic i arata in mod evident lipsa de pregatire a autorului lui.
A treia rubrith o formeath: Morfologia 0 aid se cerceteath : Capidan T.,
Originea vocativului in le tendinta articohilui e ceiace Weigand a numit
latinomanie ; Procopovici A., Din istoria pronumeluiln limba romdneascd stu-
dial are un caracter descriptiv i acelasi caracter 11 are si studiul ce urmeaza :
Din morfologia gi .sintaxa verbului romdnesc al aceluiasi autor.
A patra rubrith o formeath Sufixele 0 aid se cerceteath : Draganu N., Ver-
parte din exem-
bele derivate cu sulixul inare (-inare- anare) gi postverbalele kr
ple sunt prea putin convingatoare.
A cincea rubrica o formeath : Lexicologia i semantica i aici se cerceteath :
Bogrea, Un ecou al vechii mode franceze la noi : Pulpand termen considerat
ca venind direct din limba franceth sau trecut de fapt prin intermediul rusesc.
A casea rubrith o formeath : Sintaxa. .
A saptea rubrica o alcatueste : Numirile geogralice locale 0 in cuprinsul ei
se cerceteath : Bogrea V., Contribulie la onomastica romanului lui Alexandru-
si romanului Troiei in buns parte deductiile autorului, privind izvoarele
grecesti ale terminologiei geografice din amandoua romanele stint ingenioase si
probabile, e apoi interesantá transmiterea grecestilor : Muxim, Ku01 pa, KEpx1
prin romanestile : Misena, Sirsa i Sitaria.
A opta rubrith cuprinde Etimologia iar a noua Dialectologia. In aceasta din
urma rubrica semnalam : studiul lui Iordan I., Lexicul graiului din sudul Mol-
dovei interesant prin faptul cá fiethrui cuvant moldovenesc i se dá echiva-
lentul muntean ; apoi Papahagi T., Cercetdri in Wunlii Apuseni ipoteza
autorului a Motif descind din Dacii romanizati c amestecati cu colonisti de
origine iliro-nordica e tot atat de putin probabill ca si cea a descendentei lor
din Alani, exprimata de Densusianu i Rosetti A., Cercetdri asupra graiului

www.dacoromanica.ro
 BIBLIOGRAFIE 377

romdnilor din Albania studiu frumos ilustrat cu bogat material 0 cu o biblio-

grafie completa asupra aromanilor din Albania.
A zecea rubric& cuprinde : Analiza limbti diferitelor monument&
A unsprezecea rubrica insumeaza : Paleogralia §i inceputul literaturii romd-
ne;ti.
Ultimele doul rubrici cuprind : 1. Lucrdri privind alte limbi romanice l 2. Lu-
crdri inchinate Slavisticei. Damian P. Bogdan
8. Tabrea Ilie, Opera itiinlificd a d-lui Const. Moisil, in Rev. Arhivelor,
III 2 (1939), p. 383-393. Bibliografia lucrárilor d-lui Const. Moisil grupate
astfel : istorie, arheologie, arhivistica, numismatica, medalistick sigilografie
heraldica, didactica, diverse §. a. C. Grecescu
9. Vasileseu D. A., Bibliografia geograficd a anului 1936, in Rev. Geogr.
ROM., I (1938), p. 258-273.
in. Vâjdianu Georgeta, Indice bibliografic al Revistei Societcliii Tinerimea
Romdnci o (1880-1938), Bucure0i, 1938, in 40, 112 p.Lucrare utilä. Materialul
a fost clasat in 63 de capitole pe specialitati oranduite alfabetic.
I. C. Cazan
II. * * *, Bibliografie pedagogicd romdneascci, cu lamuriri de I. C. Pe-
trescu, Bucure0i, Tiparul Universitar, 1933, in 40 mic, 239 p. (Biblioteca liceului
romanesc. Seria I : Liceul teoretic, condusa de prof. I. C. Petrescu, no. to).
Informatiile de pedagogie sunt extrem de impr4tiate in diverse publicatii si
lucrari de valoare inegara. Strangerea i gruparea lor sistematica se impuneau
Ca o prima inlesnire a cercetarilor pedagogice. Seminarul pedagogic universitar
din Bucure0i de sub noua directie a d-lui profesor I. C. Petrescu a luat asu-
pr5.-0 aceasta grea munca a alcatuirii i publicarii bibliografiei pedagogice.
Scopul practic fiind in primul rand i cu dreptate urmarit de conducatorul
lucrarii, nu s'a mai a0eptat adunarea intregului material bibliografic planuit,
ci s'au ales 5 biblioteci bucure0ene de specialitate ori mai apropiate de domeniul
pedagogiei i s'au scos pentru volumul de fata fi§e bibliografice de pe toate
lucrarile, romane0i sau traduceri, care tratau ori atingeau numai tangential
probleme de pedagogie liceala. Celor mai multe din lucrarile amintite li s'au
indicat i capitolele.
Dar dacá subliniem ca potrivit fixate liniile mari ale acestei anevoioase in-
treprinderi bibliografice, avem unele observari de facut cu privire mai ales la
tehnica ei. Bogatele notite bibliografice, de altfel destul de unitar redactate,
o trucla de merit a dloarei Pl. Popescu, i oranduite alfabetic dui:4 numele
autorilor, ceiace inlesne§te consultarea, sunt toate lipsite de indicarea nece-
sara a formatului, nu tin seama de succesiunea obi§nuita, adoptarea aproape
ca o norma, a datelor bibliografice : autor, titlu, localitate, editura sau tipo-
grafie, an, format, numar de pagini, nu sunt numerotate 0 de aceia indicele
lucrat de d-nii Virgil Bogdan 0 I. Sulea-Piru e nevoit sa trimita la pagini, nu
in mod precis la fiecare fi§5. etc. Insa toate aceste scaderi, in definitv mdrunte,
nu migoreaza valoarea i folosul lucrarii. Lipsurile se vor acoperi treptat la
viitoarele editii, cum o spune leal d. I. C. Petrescu in làmuririle ce prefateaza
volumul : desavar0rea se cii0iga prin continua, incordata i sistematica
mund. r. N. Georgescu-Tistu
12. * * *, Indice generale delle prime venticingue annate della 4 Rassegan
Storica del Risorgimento, in Rassegna Storica del Risorgimento, XXVI (1939
XVII), fasc. I, Ianuarie, p. 11-126. Indice sistematic cuprinzand lista

www.dacoromanica.ro
 378 NOT= BIBLIOGRAFICE

alfabeticä a articolelor publicate, avand ca baza numele autorilor (p. 17-52), in-
sumand ioor numere ; lista subiectelor tratate in articolele acestea (p. 53-67) ;
lista operelor recenzate, aranjatA alfabetic dupa autorii lucrArilor respective
(p. 69-104), cuprinzand 825 numere ; numele recenzentilor (p. 105-108) ;
subiectele la care s'au referit recenziile (p. 108-120) si lista o rubricelor 6 revi-
stei (p. 121-126). Lista articolelor inseamna l o colaborare romaneasca la no.
69, p. i9 : D. Bodin, I consolati del Regno di Sardegna nei Principati Romeni
all'epoca del Risorgimento, in Rassegna Storica del Risorgimento, XXIII (1936),
fasc. II, p. 139-166. D. .5'andru
13. * * *, Zeitschrift für romanische Philologie. Supplementhelte XLVIILV.
Bibliographie, 1927-1935, Halle (Saale), 1938, XVII + 756 p. Redactia
cunoscutei reviste de filologie romanica a consacrat acest suplement unui indice
de tot ce s'a publicat in legatura cu filologia i literaturile popoarelor romanice,
intre 1927 si 1935. Bibliografia aceasta, meticulos i ordonat alcatuitk este un
instrument de lucru de mare folos, nu numai romanistilor dar i comparatistilor
fi istoricilor literari. Pentru publicatiile din Romania informatiile le-a dat prof.
dr. Martin Block din Leipzig. D. Block a fost multi ani profesor in Bucuresti
s'a silit sá dea o lista cat mai completa. Dela p. 72-86 inregistreaza studiile
lingvistice si de informatie generalk iar dela p. 236-246 pe cele de literaturA.
Dan Simonescu
Vezi si no. 5o8.

II. CPERE CU CARACTER GENERAL

14. Giurescu Constantin C., Istoria Romdnilor, II. Partea (ntdi ci partea a
doua. Dela Mircea cel Bdtrdn §i Alexandru cel Bun pdnd la Mihai Viteazul,
Bucuresti, Fundatia pentru literaturá si arta a Regele Carol II *, 1937, VI +
793 p. + 176 fig. in text 0 4 harti in afará de text, 260 lei. Reproduc o serie
de judecati critice asupra lucrArii acesteia, pe Fang& altele semnalate la timp.
a) Gustav Giindisch, in Jahrbacher fiir Geschichte Osteuropas, III (1938), fasc.
IV, p. 680-682, odatà cu o evidentiere a liniilor mari ale operii, formuleaza
M urmatoarea constatare: t Der zweite Band dieses verheissungsvoll begon-
nenen Werkes rechtfertigt die hohen Erwartungen, die man ihn entgegenge-
bracht hat. Dies gilt vielleicht weniger von der Darstellung der politischen Ge-
schichte hier hat G. nicht mehr ganz zu der Weite der Auffassung und zu
der unbefangenen Freimiitigkeit und Hochherzigkeit des Urteils zuriickge-
funden, die den ersten Band aus der Reihe ahnlicher TJnternehtnungen form-.
lich heraushob als von dem umfangreicheren zweiten Teil des neuen Bandes,
der die Schilderung des zustandlichen bringt. Diese Abschnitte wird man in
Zukunft immer wieder zu Rate ziehen, wenn man Aber Pragen der rumanischen
Verfassungs Verwaltungs und Rechts einrichtungen Aufschluss braucht.
Sie schOpfen den sproden Stoff in so eingehender und tiefschiirfender Weise
aus, wie man es zusammenhangend bisher in keinem rumanischen Geschichts_
werk finden konnte, und werden in Bedeutung des Unternehmens auf lange
Zeit sicherstellen * (p. 68o-681).
b) Charles Upson Clark, in American Historical Review, Iulie, 1939, p. 866-
868, scrie, vorbind si de volumul I al lucrArii, intre altele: t In this history
of the Rumanians by Giurescu we have a new scientific synthesis of Ruma-
nian history. We can only indicate some of the more valuable features of
this monumental work * (p. 866) si dupa insirarea capitolelor mari ale cartii

www.dacoromanica.ro
 ()PERE CU CARACTER GENERAL 379

(p. 867), adaugl: 5 The appearance of this bold new synthesis of Rumanian
history occasioned violent attacks from the older school, headed by Iorga 5
(p. 867). Se citeazá raspunsurile d-lui Giurescu la aceste atacuri *. Apoi,
recenzentul conchide: It is significant that this dispute caused such wide-
spread public interest, and that the generous printings of the first editions
were rapidly exhausted * (p. 868).
c) D. cztzdru, in Cony. Lit., LXXI (1938), p. 284-292, trattind despre
activitatea linguisticA româneascA in anul 1937 *, afirmA cA 5 Istoria Remi-
nder * a d-lui Const. C. Giurescu se situeazA printre cele mai de seaml opere
editate de 1+ Fundatiile Regale S (p. 288).
d) Buletinul Strdjii Toni, 1938, no. 5-6, anunta : Aducem la cunostinta
cetitorilor cá frumoasele fragmente istorice tef an cel Mare * i Basarab
Voevod *, ce s'au publicat in Almanahul StrAjerilor 1938, sunt extrase din
pretioasa lucrare a d-lui prof. univ. C. C. Giurescu, Istoria Rominilor *...
Cu acest prilej recomandAm cetitorilor opera de uriase muncA si de metodA
stiintifica a d-lui prof. C. Giurescu, s Istoria Românilor *, apArutA Inteun
volum in Editura 5 Fundatiilor Regale o. D. Bodin
15. Giurescu Const. C., Istoria Romdnilor, pentru clasa I37-1 secundark
Bucuresti, Cugetarea, 1939, 309 p., cu hArti i ilustratii.
16. Giurescu Const. C., Istoria Rorodniloo, pentru clasa VIII-a secundark
Bucuresti, Cugetarea, 1939, 434 p., cu harti i i ustratii. In revista 5 Spirit
militar modern », II (1939), no. r, p. 9-12, d. Nichifor Crainic, scriind despre
ConstiintA eroic5. * se opreste asupra manualului profesorului Giurescu. Iat5.
pasagiile respective. Primul, cu care se incepe i articolul : Am rasfoit intr'o
noapte manualul de Istoria Românilor pentru clasa VIII-a licealk al profeso-
rului Constantin C. Giurescu. E o carte care, prin limpezimea stilului, prin temei-
nicia constructiei i prin splendoarea tehnicA cu care se infatiseaza., trece dincolo
de valoarea didacticA i poate folosi oricarui om de culturA s (p. 9). Al doilea :
e Constfinta integrArii personalitatii eroice in patrie se rosteste categoric prin
insAsi glasul creatorilor de istorie nationalA. Manualul domnului Constantin C.
Giurescu, urmArind programatic educatia eroick e prevAzut la fiecare capitol
cu ate un motto rupt din marturisirile acestor personalitAti S (p. 11-12).
D. Bodin
17. Ionescu N., prof., 0 istorie uniyersald necunoscutd,in Arld i tehnicd gra-
ficd, Martie, 1938, 3, p. 46-48. Se semnaleazá tiri1e privitoare la istoria
Moldovei i TArii Românesti dintr'o poveste cronologicA, pe secole i ani, a
celor mai insemnate fapte profane si religioase dela inceputul lumii i pânA la
1780 d. Chr., cuprinsA in 17 vol., dintre care 5 sunt atribuite lui Andreas Lazarus
von Irnhof, iar celelalte altor contimporani ai evenimentelor. Paralel se reproduc
din cele peste 1.500 gravuri ale cArtii imaginele respective ale unora dintre
tiriIe extrase. Se noteazA luptele dela Nicopole (1396), Varna (r 444), o luptA
a lui tef an cel Mare, luptele lui Mihai Viteazul cu Andrei si Sigismund Battori,
relatiile lui cu Curtea din Viena i decapitarea, alungarea din domnie a lui
Vasile Lupu, lupta dela Hotin (1673), asedierea Camenitei (1685), StAnilesti
(s7i I), Isaccea (1772), Congresul dela Focsani (1772) si Bucuresti (1772-1773),
lupta dela Silistra i omorirea lui Grigore Ghica (1777). In continuare avem
un portret necunoscut pAnA azi al lui Grigore Ghica, dintr'o carte apArutA la
Viena in 1777 i inchinatA Voevodului, tradusA in româneste de Eufrosin
Poteca i tipAritA in douA editii, 1836 I 1847. I. C. Cazan

www.dacoromanica.ro
380 NOTITE BIBLIOGRAFICE

18. Iorga N., Istoria Romdnilor, r, partea 1, Strdmofii inainte de Romani ;

partea 2, Sigiliut Romei, Bucuresti, 1936, 269 si 357 p. Recenzie de Const. C. Giu-
rescu, in Jahrb. f. Gesch. Osteuropas, III i (1938), p. 126-132. Reproducem
concluzia recenziei : Das oben Gesagte genfigt jedoch, um die Schlussfolgerung zu
rechtfertigen die sich jedern gewissenhaften Leser des ersten Bandes der Geschichte
der Rumdnen von N. Iorga aufdrangt : dieser Band hat nicht diejenigen Eigen-
schaften, die man von einem Werk der darstellenden Synthese fordern muss,
wenn auch das Wort Synthese s selbst von Iorga haufig gebraucht wird.
Es ist auch kein Werk, das Tatsachen undlaten bringt, wie man es bei einem
Handbuch oder Nachschlagewerk erwartet, weil es nicht genau, umfassend
und schnell fiber dieses oder jenes Geschehnis oder iiber these oder jene Person
Aufschluss gibt. Was ist es denn dann.eigentlich ? Es ist das Buch eines grossen
Impressionisten, mit alien Vont-igen und Nachteilen, die ein solches Tempera-
ment in sich bringt I Es ist keine aufbauende, sonde, fest begriindete Arbeit,
deren verschiedene Teile fest miteinander verbunden und logisch angeordnet
sind und die den letzten Schliff aufweist, den ein derartiges Werk erfordert.
Es ist vielmehr eine Reihe von hastigen Zusammenstellungen, die unter dem
Eindruck des Augenblicks vorgenommen wurden, und zwar in verschiedenem
Ausmass und in verschiedener Form, die einen glanzend, die anderen triibe
und fine nacheinander in sehr breiter Darstellung wiedergegeben P. C. Grecescu
19. Seton-Watson R. W., Histoire des Roumains de l'ipoque romaine a
l'achivement de l'unité, Paris, 1937; recenzie in Szdzadok, LXXII, p. 510-519,
semnata de Makkai Laszló. Recenzentul prezinta pe Seton-Watson ca pe
un scriitor cu prestigiu international, ale carui pareri trag greu in cumpana
opiniei publice europene. Tonul cartii este cel al unui om de stiinta, nu al unui
om pdlitic, totusi este al unui om de stiinta insufletit. La inceput cata sa tiná
drumul drept, dar pe masura ce se apropie de vremile moderne, este tot mai
influentat de amintirea luptelor date, fireste, impotriva maghiarilor. Rezul-
tatele Ii sunt identice cu ale istoriografiei romanesti, literatura consultata este
tot romaneasca in proportie uriase ; cercetarile maghiare mai noi sau nu le cu-
noaste, sau nu le consideril convingatoare. In privinta continuitatii se bazeaza
pe Xenopol, Puscariu, Pitman, Patsch ; dar nu ia in considerare pe Alffildi,
Tamas, Kniezsa, nici pe Draganu. Nu este informat in deajuns nici in privinta
intemeierii celor doua principate romanesti i raporturile romano-ungare nu
stint suficient documentate, nici problema austriaca. Recenzentul aprobä pa-
rerile lui S. W. despre expeditiile lui Petru Rare i despre politica lui Mihai
Viteazul, care nu ar fi avut semnificatia atribuitä lui de istoricii romani de
mai tfirziu. S. W. nu subliniaza in deajuns rolul de ocrotitor al Ardealului fat&
de Tara Romaneasca in timpul lui Matei Basarab. Caderea Ardealului inde-
pendent a izolat voevodatul roman si 1-a lasat in canapul de lupta al imperia-
lismelor austriac, rusesc i turcesc, cu domniile fanariote. In epoca renasterii
nationale din secolul al XIX-lea, S. W. nu arata participarea lui Kogálniceanu
Alecsandri. Toate evenimentele din Sud-Estul Europei au fost spre folosul
Romanilor, indiferent de in ce parte se inclinau ei. Istoria secolelor XIX si
XX ocupa doul treimi din lucrarea lui S. W. si e scrisá cu deosebita com-
petentL Merita recunostinta pentru caldura cu care trateaza chestiunea tara-
neascii i pentru atitudinea sa impotriva clasei boerecti si a indiferentismului
burgheziel din punct de vedere social. In privinta Romanilor ardeleni, S. W.
n'a lust suficient in seama istoriografia maghiara, pastreaz a. 0 afectiune

www.dacoromanica.ro
 OPERE CU CARACTER GENERAL 381

neschimbata elementului romaneso, cu toate ca Slcuii i Maghiarii au suferit la

fel din pricina päturei conducatoare. Recenzentul neaga afirmatia lui S. W. ca
reformatiunea ar fi vrut sa izoleze pe Romanii ardeleni de cei din principate,
opunandu-i rezultatele obtinute de d. Révész Imre, care afirma cá toata pro-
paganda reformatiunii printre Romani este o prelungire a frontului refortnatiunii
europene impotriva catolicismului. Dupá ce face cateva obiectii referitoare la
concluziile de ordin politic 0 economic in privinta Romanilor ardeleni, anali-
zeaza combatand afirmatiile referitoare la t nirea cu Roma si la turburarile
religioase ce au urmat, neaga apasarea nationala, ea fiind de ordin social. So-
vinismul conducatorilor maghiari a impiedecat apropierea romano-ungará
ofertele contelui Károlyi erau tardive. Trece in revistä ultimele capitole
incheie astfel : s Din toate acestea se pot vedea meritele i scaderile scrierii
lui Seton-Watson. In privinta tonului, a mijloacelor, a intentiilor, este o carte
serioasa, demna de recunostinta, una din cele mai utilizabile carti istorice roma-
nesti, dar nu se poate exprima in deajuns regretul pentru unilateralismul ei, care
Ii face valoarea relativa 0 care poate disparea numai pe baza principiului
e audiatur et altera pars * i luarea in considerare a cercetarilor mai noi *.
A. P. Todor
Vezi 0 no. 499.
III. PREISTORIE
20. Andrielpseu Ion, Artele in timpurile preistorice la noi, in Artd fi tehnicd
graficd, 1938, no. 4-5 0 extras completat cu versiunea franceza, 37 p. cu ror
fig., Bucureati, 1938-1939. Prezentare sumara, bogat ilustrata, a celor mai
importante realizari artistice din preistoria tarii noastre. Venind dela seniorul
preistoriei romanesti si dela primul si panä de curand singurul profesor
al acestei discipline in Romania, lucrarea are un caracter programatic-metodic
prin cadral I conceptia ei. Nu pentru intaia data aid, profesorul Andrieaescu
subliniaza, cu aceia,0 dreptate ca i in trecut, ea pre- si protoistoria au a se
ocupa la noi de vremile cuprinse intre prima aparitie a omului pe pamantul
romanesc 0 sec. XII d. Chr. (primele trei * perioduri * stabilite de Odobescu).
0 suma de probleme I i interesante directii de eventuale solutionari sunt notate
cu patrunderea i prudenta cercetatorului atent la esential. La gandurile atat
de adanci, i desigur i Inca actuale, ale lui Odobescu cu privire la Artele in
periodul preistoric », citate de autor, am fi voit i adausul celor mai noi, care
11 framanta de ex., dela 1923 incoace, pe Pr. Adama van Scheltema. La tratarea
grupelor din epoca de bronz, ni se pare cá atentia autorului, indreptata mai mult
asupra elementului decor, a scapat din vedere elementul formal, nu mai putin,
tocmai in epoca bronzului, purtator al realizarii artistice ; in chipul acesta au-
torul impus omiterea grupei Monteoru din capitolul respectiv, producand
o impresie de gol artistic sau documentar in bronzul moldovean i nord-muntean.
Dupa informatiile noastre, nu exista. in Oltenia nici o e foae de laur despre
0,

care se pomene§te la p. 7. Parerea asupra patrupedului in fuga * dela Vaideei,

citatä la p. 9, apartine initial d-lui C. S. Nicolaescu-Plopsor. Teoria legaturilor
egiptene ale figurinelor dela Salcuta i Fedeleseni, careia autorul Ii imprumuta
la p. ii autoritatea sa, ni se pare atat de u§or i cu argumente atilt de evidente
refutabila, ?neat o socotim mai degraba o simp15. impresie. Ion Nestor
21. Andriepsen I., Alexandre Odobesco et le X-ime Congrês d'Anthropologie
et d'Archéologie prehistoriques, in Revista de Preistorie i Antichildti Nationale, I

www.dacoromanica.ro
382 NOTITE BIBLIOGRAFICE

(1937), no. r, p. i 1-15. Autorul publicA o scrisoare datatá dela Paris, 4/16
Iunie 1884, a lui Alexandru Odobescu cAtre Titu Maiorescu, in care acesta ex-
pune interventiile f Acute de el *i planul sAu pentru ca al X-lea Congres de Antro-
pologie *i Arheologie preistoricA sá se tinA la Bucure*ti. AceastA scrisoare a
mai fost publicatA fragmentar de cAtre d. G. Popa-Lisseanu in Convorbiri Lite-
rare, 1925, p. 87-89 *i intreagA, de cAtre d. I. E. Toroutiu in Studii si documente
literare, vol. V, 1935, p. 47-50. D. I. Andrie*escu precizeazA c5. congresul proiec-
tat nu a putut ayes loc deal in 1889, la Paris, *i ne dä o listA a tuturor congre-
selor de Antropologie *i Arheologie preistoricA. Dorin Popescu
22. Andrie§escu I.. En souvenir d' Alexandre Donici, in Revista de Preistorie
si Antichiteiti Nationale, I (1937), no. I. p. 39-43. Se evocá figura nobilA a
lui Alexandru Donici, mort in 1936, in vArst5. de 50 ani. Donici a fost un foarte
apreciat antropolog *i preistorician, asistent *i colaborator al ilustrului profesor
Pittard dela Universitatea din Geneva. D. prof. Andrie*escu ii enumerl lucrA-
rile, insistfind asupra importantei lor pentru tara noastrA unde antropologia
este abia la inceput. D-sa dArue*te un &Id pios amintirii d-nei Marcela Rocca-
BAicoianu, elevA *i ea a lui Pittard, ucisà intr'un tragic accident de tren im-
preuna cu sotul *i fiica ei. Dorin Popescu
23. Andrie*eseu I. Cercetdri si descoperiri arheologice in Bucovina, in Cronica
numism. si arheol., XII (1936), p. 161-173. Comunicare Mental la Congresul
de arheologie *i numismaticA tinut la CernAuti, la 30 Sept. 1935. D. profesor
Andrigescu face un foarte interesant istoric al cercetArilor arheologice din Bu-
covina, istoric de care trebue sä tiná seama toti cei care se ocupä cu trecutul
acestei provincii. D-sa insist& mai mult asupra celor doi cercetatori mai insem-
nati, Kaindl *i. Szombathy *i relevA necesitatea reluArii sapaturilor dela Sipenit.
In partea a doua a comunicArii se scot in evidenta figurile Romfinilor, care Au
contribuit la progresul arheologiei in Bucovina. Autorul reproduce urmAtorul
pasagiu al lui Kaindl despre infiintarea Societdtii rorncine de arheologie : 41 Aceastä
asociatie a fost intemeiatä in anul 1886 de d. Dionys 0. Olinescu, functionar
financiar, cu scopul sá tina treaz interesul Romfinilor pentru pdstrarea antichi-
tAtilor lor nationale, biserice*ti *i laice ; sä contribue la rAspandirea dupä pu-
tintA a cuno*tintelor arheologice ; sä adune, sA descrie *i sá pAstreze antichi-
Utile gAsite pe pAmântul Bucovinei sau *i aiurea ; sA intervie pentru pastrarea
constructiilor, monumentelor *i ruinelor istorice, in sfar*it sA intreprindl. cer-
cetAri arheologice a. Dorin Popescu
24. Berciu D., Sdpdturi si cercetdri arheologice in ultirnii trei ani (1933-1935),
in Bul. Corn. Mon. Ist., XXVIII (1935), fasc. 83, p. 26-30. Raport inaintat
Comisiunii Monumentelor Istorice. Cuprinde o scurtA dare de seamA asupra
sApAturilor *i cercetArilor arheologice din jud. Mehedinti (la Ostrovul simian
*i Bobaita), jud. Gorj (Vârtu, Tele*ti *i DrAgoe*ti), jud. Romanati (Orlea,
Celei, Gura Padinei), jud. Dolj (Bfirca, Bistret, CArna, Plosca), jud. Valcea
(GrAdi*tea, DAie*ti, Polovraci), jud. Dâmbovita (Ione*ti-Palade, Puntea de
Greci, BAleni), jud. Vla*ca (Petru Rare*, Tangaru). Dorin Popescu
25. Bujoreanu St.. Noua colectie de obiecte preistorice dela Cucuteni, a Mu-
zeului de Antichitali din Iasi, in Arta ;si Arheologia, 1937-1938, fasc. 13-14,
p. 23-29. Se publicA in parte in reproduceri care nu permit o urmarire
*i un control al descriptiei date in text o serie de figurine de lut ars (nicio-
datA uscate la soare a cum i*i inchipuie autorul), umane *i animale, provenind
dela Cucuteni (de pe proprietatea unui D. State) s dintr'un loc necercetat de

www.dacoromanica.ro
 PREISTORIA 383

nimeni s care insA tocmai de aceia ar fi trebuit indicat precis. Nu toate pie-
sele reproduse sunt descrise in text. Interesante figurinele umane sez'and
cele masculine, ambele categorii rare in acest cerc. Fig. 6 c este in adevax cu-
rioasà, chiar suspectA. Fig. 9 a nu face parte eventual din civilizatia Cucuteni.
I . Nestor
26. Cihodaru C., Poenesti-Tamasidava. 0 asezare carpicd in Moldova Cen-
trald, in Arta si Arheologia, 1937-1938, fasc. 13-14, p. 30-59. Dinteo in-
treagA serie de asezAri preistorice identificate in jurul comunei Poenesti din
jud. Vaslui, autorul a cercetat prin sdpAturi in cursul anilor 1935-1936 pe
aceia de pe Dealul Teilor * (in valea Racovei). Raportul de fatA prezintA rezul-
tatele acestor sApaturi, dupà ce in aceia0 revistA, fasc. 7-8, 1931-1932, p.
50 si urm. se publicaserA unele materiale gasite intamplAtor In regiune. Reprodu-
cerile care insotesc lucrarea nu permit in multe cazuri o urmArire i un control al
celor spuse in text. Greseli supArAtoare de tipar ingreuiazA cetirea, mai ales in
ce priveste trimiterile la figuri i citatele. Stratigrafia asezärii comportA un strat
de bazA contin'and resturi ale civilizatiei Cucuteni in faza A si pare-se si un nivel
cu stiluri intermediare, a cAror naturA exactA nu reiese din descriptia i desenele
date. Un fragment ceramic gAsit intr'un sant fAcut pe panta de sud a asezärii
(fig. 48/I 1) i apartin'and civilizatiei dela inceputul epocii de bronz Monteoru
lasd sA se bAnuiascA i prezenta acestei civilizatii prin apropiere (dealtfel
vasul dela fig. 33/I pare a apartine aceleiasi civilizatii Monteoru). UrmeazA
un strat Latene mai vechi cu ceramicA cenusie lucratA la roatA I cu ceramicA
neagrA lucratA cu m'ana aceasta din urmA, dui:4 cum noteazA autorul,
frecventA in orizontul inferior deasupra cAruia zace un al doilea strat
Latene, mai nou, caracterizat prin prezenta, alAturi de ceramica Latene cenusie,
a ceramicei romane. Acest strat, ultimul al asezArii, este rAvAsit i contine
pare-se si unele lucruri mai recente, straine de inventarul coherent al lui. Un
mormânt de incineratie, aflat pare-se in cuprinsul stratului Latene mai vechi,
(p. 34 si fig. 38, 37/2, 40 0 41), nu poate fi pus in legAturA cu mormintele dela
Apahida i Balsa (mai fericit inspiratA este trimiterea la VArteschioi), ci ar fi
de legat de stratul ultim ( * Latene mai nou a) si in orice caz cu monetele romane
din secolul al IIIIV-lea d. Chr., gAsite in el. Intruca acest ultim strat este
omogen i dAinueste panA in secolele pomenite, rAmâne a se vedea la o exami-
nare mai atentà a lui 0 a inventarului pe care il contine. Identificarea comple-
xului dela Poenesti Tamasidava, ca i atribuirea lui Carpilor, sunt conclu-
ziuni grAbite, pe care rezultatele de panA acum ale cercetArilor nu le justificA.
Materialul eneolitic de tip Cucuteni este interesant din punct de vedere formal
(legaturi cu Ariusd) ; vasul dela fig. 23, analog, cum observA autorul, celui dela
Izvoarele, are semnificative corespondente in aria civilizatiei Theiss (Tisa).
In afarA de materialele provenite din sapaturile de pe 4 Dealul Teilor *, autorul
mai publicA (p. 55-56, fig. 54 sus si 55) inventarul unui depozit ( ?) de caracter
scitic occidental cu importante legAturi in Transilvania, gAsit in apropiere de
asezarea sapata i o sabie de bronz (p. 56 si fig. 56) din bronzul tArziu, gAsitA
pe dealul e Cetate i pentru care analogia citatA dela Uriul-de-Sus nu este
valabilk. Ion Nestor
27. Dumitrescu Vladimir, Betrachtungen iiber die * Steckdosen * der ruma-
nisch-bulgarischen Boian-A-Kultur, in Wiener Prdhist. Zeitschr., XXIII (1936), p.
42-150.Versiunea germanA a studiului publicat in româneste in ir Omagiu fra-
tilor Lapedatu *, Bucuresti, 1936 (vezi Rev. Ist. Rom., VII, p. zoo). Dorin Popescu

www.dacoromanica.ro
384 NOTITE BIBLIO GRAFICE

28. Dumitresca Vladimir, L'art prlhistorique en Roumanie, Bucure§ti, 1937,

33 p., XXIV pl. Vorbind despre arta preistorica nu trebue sa uitam el vor-
bim despre inceputurile artei. Astfel multe creatii, care astazi ne apar naive,
capiita, transpuse in cadrul preistoric, o adevarata valoare artistica. In acela§
timp asistam insa la adevarate realizari artistice, care pot fi apreciate chiar
de simtul nostru estetic atat de rafinat. Nu gasim la noi acele minunate desene
din pe§terile paleolitice din Franta i Spania, produse atat de neintelese ale
unei rase pe care Parvan o nume§te a geniala rasa dela Altamira s. In schimb,
incepand din epoca eneoliticii locuitorii t aril noastre vor §ti st-si exprime simtul
artistic in diferite produse. Lucrarea d-lui Vladimir Dumitrescu incepe cu epoca
neoliticA, sau mai bine zis cu faza sa ultima, cea eneolitica. Autorul trece in
revistä diferitele manifestari artistice in epocile pre- 0 proto-istorice succesive.
Ceramica pictata eneolitica, de o valoare artistica superioara, plastica antro-
pomorf a 0 zoomorfa de lut 0 de os ramasa tot timpul primitiva din motive
de ordin religios, minunatele realizari ale epocii de bronz 0 ale artei aurului
scitice i geto-dacice sunt descrise intr'un stil captivant. Aceasta prima sinteza
asupra artei preistorice la noi este pe deplin izbutitä 0 este de dorit sa-i urmeze
altele dintr'un alt domeniu al vietii preistorice. Dorin Popescu
29. Dumitresca Vladimir, La stratigraphie des stations appartenant a la
civilisation endolithique balkano-danubienne, a la lumiere des fouilles d'Atma-
geaua-Tdtdrascd (au sud du Danube, département de Durostor, Roumanie), in
Istros, (1934), P. 37-43. Movila dela Atmageaua-Tatarascä este una din
cele .mai bogate movile preistorice se:pate pana acuma la noi. Sapaturile intre-
prinse de d. Vladimir Dumitrescu la care am avut placerea sa-1 asist in
1929 0 1931 au scos la iveala un bogat material arheologic apartinand civili-
zatiei de tip Gumelnita. Sub aceastä civilizatie apare civilizatia mai veche
Boian A, caracterizata prin ceramic& excisata spirala-meandrica. Pe baza stra-
tigrafiei reiese Inca odata in mod incontestabil cä aceasta civilizatie este mai
veche decat cea de tip Gumelnita. Din cauza marimii sale 0 a lipsei de mijloace,
numai o mica parte a movilei a fost sapata, dar aceasta portiune a fost sapata
pana la fund. Dorin Popescu
30. Dumitrescu Vladimir, Notes Sur Cucuteni, in Isiros, II (1934), p 9-36.-
Marea cetate preistorica dela Cucuteni a dat na§tere pana acuma i va mai da
na§tere unei bogate literaturi. Studiul d-lui Vl. Dumitrescu ocupà in aceasta
literatura un loc important. Fara a intra, in cadrul unei note bibliografice, in
amanunte, mentionam capitolele din care se compune. Autorul incepe prin
a face o dreapta imputare lui H. Schmidt pentruca a neglijat sa utilizeze in
marea sa monografie despre Cucuteni, studiile romane§ti. Studiul se imparte
in urmatoarele capitole : I. Introducere; II. Originea ceramicei pictate dela
Cucuteni; III. Cronologia; IV. Opiniile lui H. Schroller despre ceramica pic-
tata dela Ariu§d (origine i cronologie); V. Tripolje; VI. Pigurinele antropo-
morfe; VII. Analogiile cu civilizatia eneolitica balcano-danubiana. De§i nu
vrea sa constitue o recenzie a operei lui Schmidt, acest studiu discuta proble-
mele puse, asupra carora autorul are de multe ori pared opuse, recunoscand
totu0 marea valoare a monografiei germane. Dorin Popescu
31. Dumitrescu Vladimir, Une tombe de l'époque des migrations des peuples,
pres de Roman (Moldavie), in Rev. Ist. Rom., IV (19341, p. 77-81, i pl. Mor-
mint de inhumatie. IA120 schelet s'au glsit urmátoarele obiecte : 2 fibule de
bronz, 2 cercei de bronz, fragment de bratara de fier, 2 perle de chihlimbar Ii

www.dacoromanica.ro
 PREISTORIA 385

una dintr'o materie albastrfi-inchisa. Bazandu-se in special pe cele doul fibule

de un tip destul de cunoscut, autorul dateaza mormantul la sfarsitul secolului
al IV-lea sau inceputul secolului al V-lea dupa Chr., considerandu-1 cu oarecare
probabilitate gotic, putand totusi sa fi apartinut §i populatiei autohtone, care
la randul ei purta aceleasi podoabe. Dorin Popescu
32. Ionaseu loan, Relatdri fi tradifii istorice de pe 4 Valea Budacului 4, in
Arhiva Sotneand, 1938, no. 24, p. 219-223. Aduce stirea despre existenta
unei cetati geto-dace la Orheiul Bistritei. M. Sdnzianu
33. MAtasi C , Preot Cercetdri din preistoria judefului Neamt, in Bulet.
COM. MOn. .[St., XXXI, 1938, fasc. 97, p. 97-133. Dare de seama frumos
scrise.' si bine ilustrata cn reproduceri de un nivel tehnic mai ridicat deal in
multe alte publicatii similare, asupra cercetárilor indelungi facute de autor in
cuprinsul judetului Neamt si care au dus la identificarea si in bung. parte deter-
minarea ca timp §i civilizatie a 94 de asezari strávechi si la crearea unui impor-
tant muzeu arheologic in orasul Piatra Neamt. 0 puternica impresie face chiar
cunoscatorului unor astfel de lucruri cu deosebire ceramics pictatá care nu
poate fi calificata decat drept splendidd de tip Cucuteni, reprezentata in
chip foarte bogat intr'un numar important de asezari. Unele din aceste asezari
sondate de d. §i d-na Vulpe (v. aid no. 4r-43) si de d. Vl. Dumitrescu sunt pe
cale de a capata o celebritate depa§ind cu mult granitele tarii. Din epoca de
bronz se reproduc la fig. 50 o serie de piese ceramice provenind de pe Cetatuia
dela Costisa ; ele apartin civilizatiei de tip Monteoru i trebuesc datate a§adar
la inceputul epocii de bronz. Dela sfar§itul acestei epoci sunt in schimb topoarele
de bronz dela Tazlau (fig. 72) si dela Tibucani (fig. 75), ca §i lancea dela Tibu-
cani (fig. 76 stanga), toate trei obiecte reprezentand i lucrul nu este lipsit
ile o semnificatie mai adancl tipuri absolut caracteristice vestice, transil-
vane. 0 a treia epoca bine reprezentata in descoperirile din jud. Neamt este
cea daco-romana. Epoca medievala este insfarsit §i ea bine documentatá. 0
hartd a judetului pe care localitatile cu asezári stravechi sunt insemnate cu
semne distinctive colorate dupa vreme §i civilizatie i un tabel al localitatilor,
unde in dreptul fiecarei localitati sunt insemnate prin aceleasi semne convert-
tionale colorate civiliza±ile gasite acolo, intregesc aceasta dare de seama a unei
activitati, care constitue ea insasi cea mai frutnoasä laud& pentru ostenelile
preotului Matasa si care merit& a fi data drept exemplu. Socotim drept a retine s'.1
aici marturisirea de frumos omagiu a preotului Matase dela p. 98 : In 1928
am inceput primele cercetari, dupa indemnul d-lui profesor universitar I. Andrie-
sescu, cu care am vizitat Baca Doamnei, Bolovoaia-Valeni, Matahuia-Dobreni
si Cetatuia Prumuska de pe Cracau *. 0 informatie gresita, §i care se cere rec-
tificata, este acea data la p. 99, nota 4, dupa care I cea mai mare parte * din
materialul sapat de H. Schimdt la Cucuteni ar fi ajuns la Berlin ; in realitate
cel putin jumatate din acel material a ramas la Iasi. it Sala Romanesca * dela
Muzeul din Berlin nu este dealtfel formatá numai din materialele dela Cucuteni,
ci si din cele dela Monteoru, Cernavoda §i Salcuta. Asezárile Cucuteniene nu
au fost distruse s pe la mijlocul epocii bronzului (cca. 1500 in. de Chr.) (p. 105),
ci la inceputul epocii de bronz, dupa cum s'a dovedit la Monteoru si dupa cum
este evident §i din alte consideratii. Ion Nestor
34. Nestor I., Die verzierten Streitdxte mit Nachenscheibe aus Westrumdnien,
extras din Marburger Studien, p. 178-192, fara. data. Reluand publicarea
unui topor de lupta de bronz, frumos ornamentat, gasit la Somoeni (Cluj)

www.dacoromanica.ro 25
 386 NOME BIBUOGRAPICE

(vezi. Bul. Muceului Militar National, I, 1937, p. 54-59), din colectiile Muzeu-
lui National de AntichitAti, autorul face o important& monografie a acestei
categorii de arme din epoca bronzului. Dupä o amAnuntita descriere a formei
35 ornamentatiei, selface o comparatle en exemplarele asemAnAtoare gasite in
deosebi in Nord-Vestul Romaniei si in Nord-Estul Ungariei. Urmeaz a. o tinpr-
tire a topoarelor de luptii in mai multe categorii, tinandu-se seaml de mita-
nuntele kr tipologice. 0.hart 5. de rtispandire a exemplarelor cu discul ornamentat
o precizare a cronologiei kr completeazA acest studiu. Dorin Popescu
35. Nestor I., Ein Pronze-Depot aus Moigrad, Runanien,in Prdhist. Zeitschr.,
XXVI (1935), P. 24-57. Autorul publica un depozit de bronz dela sfarsitul
acestei epoci, gasit la Moigrad in jud. Salaj i ajuns in 1914 in Muzeul de Pre-
istorie dela Berlin. Depozitul se compune din urmAtoarele obiecte : douA frag-
mente dela buzA dintr'un cazan de bronz cu atasele toartei cruciforme, doul
toarte de bronz, dolt& fragmente dintr'un al doilea cazan, alte doul toarte de
bronz, o cease& de bronz deteriorata, fragment din partea superioarA a unei
cesti de bronz, alt fragment de ceascA, toarta unei cesti de bronz, 2 brAtAri de
bronz inchise, 4 fragmente de inele, mai multe bra:taxi netede, deschise, 2 grA-
mezi de bratari contopite, 3 topoare cu toc, o daltii, 3 varfuri de lance, un mailer
de bronz, un inel mai mare si douil bucati de metal brut.
Pornind dela acest depozit, d. Nestor face o amAnuntitA expunere
asupra cazanelor de bronz hemisferice cu atasele toartelor cruciforme, de
influentii, (lea nu intotdeauna de proveninentA nord-italicA, completand
datele din Getica ci cele oferite de M. Roska in Mannus, 1934. (Vezi douA
ex. mentionate de d. Nestor, dar publicate ulterior in Rev. 1st. Rom., VVI).
Dorin Popescu
36. Nestor I., Recenzie la H. Schroller, Die Stein- und Kuplerzeit Sieben-
biirgens, Berlin, 1933, in Prdhist. Zeitschr., XXIII (1932), p. 364-369. Re-
cenzentul admite cá lucrarea d-lui Schroller este prima sintezA utilizabilA pri-
vind preistoria Transilvaniei. In mai multe puncte insA nu este de acord cu au-
torul. In primul rand, nu accept& datarea civilizatiei de tip Wietenberg in neo-
litic. Aceasta civilizae apartine bronzului mijlociu. Acest lucru a fost de altfel
remarcat de toti recenzentii anteriori si posteriori si astAzi nu mai existA nici
un dubiu asupra lui. CitAm Inca unele din obiectiile d-lui Nestor. Nu consideril
grupul Nadruvale ca un grup de sine stAtAtor, ci-1 integreazA in grupul Turdas.
Ceramica pe care Schroller o considera identica. cu Boian-A este numai inru-
ditii cu aceasta. Ceramica pictatA din central Ardealului nu e suficient de larg
tratatA. Nu se educe niciun sport nou cunoacterii civilizatiei de tip Ariusd.
Nu admite originea nordicA a civilizatiilor pe care Schroller le numeste a nor-
dice a. InglobeazA in civilizatia Schneckenberg i descoperiri care nu-i apartin.
Lipseste un studiu asupra topoarelor de piatrA precum i asupra com-
plexului Decia-Muresului etc. Dorin Popescu
37. Pogodin A., cbanntioncgas cpennepyccHan itynbTypa if en aHaneHie Ansi
Bonpoca o poAHHt mutoenponetigen H CIMIHROMOB (Cultura medie ruseascil
fatianovica i insemnAtatea cu privire la chestiunea patriei indoeuropenilor qi
a finougrilor), in III Mehnuopoiktm HoHrpee cjiaBllcTa, III-eme congres inter-
-national des slavistes, OarosopH Ha InfraHha, coo6urrena H pediepam, Reponses
aux questions, communications et rapports, supplement, no. 3, Belgrad, 1939, p.
75-76. Autorul aratA a problems celor mai vechi legaturi etnice si cultu-
rale dintre popoarele indoeuropene si finougrice au preocupat foarte mult pe

www.dacoromanica.ro
 PREISTORIA 387

cercetAtori. Problema nu poate duce la un rezultat fericit, intrucilt adaugii

autorul, nu se lucreazA metodic. Astfel Pogodin arath cà inainte de toate tre-
buesc fixate liniile de bazA ale urnatoarelor chestiuni : ce este prepatria
indoeuropenilor *, se poste vorbi de a preculturA * ca de ceva real, se poste face
presupunerea cá poporul i cultura sunt douA notiuni care se identificit etc.
Cercetarea teoreticA a acestei chestiuni s'a fAcut prea putin, iar fArä crearea
unei temeinice baze teoretice a stiintei preetnologia ele nu pot fi rezolvate.
UrmeazA apoi relatilie autorului cu privire la douä epoci arheologice din Rusia
EuropeanA. Prima o formeazä cultura fatianovicA (cercetatA intai de Uvarov
al numitA asa dup5. satul Fatjianovo din judetul Danilov, gubernia Iaroslav).
Cea de a doua e numitA tripolicA (dupA numele satului Tripolje de pe Nipru)
in Rusia SudicA. Cultura fatianovicA a caracterizatA prin topoare de piatrA
(Seboeun poate i cu lucrate artistic si prin vase cu fundul convex (numite
bombate) i e rasplinditA pe cursul mijlociu al Volgii si al afluentului ei Oka;
o bogAtie irnpunAtoare a unor atari obiecte se aflA in apropiere de vArsarea
rilului Kama in Volga. Cultura tripolicA e neoliticA cu ornament pictat. Autorul
crede, cu sigurantA cA cea fatianovicA a apartinut lumei finougrice, lume ce
se deosebeste de cea indoeuropeanA prin conservatorism si stabilitate. Dactt
si aid adaugA autorul au fost migratiuni (de pild5. spre marea Baltic&
sau peste Urali) acestea ins5. nu se pot compara cu cele ale lumii indoeuropene.
Deci daca. se poate stabili cA lumea finougrica. a fost cuceritA, din punctul de
vedere al limbii, de Indoeuropeni aceasta dovedeste cA peste Finougri au venit
Indoeuropenii, bine inteles ins5. nu toti. Prin aceastA concluzie adaugA Po-
godin se poate stabili cu sigurantA cA Indoeuropenii s'au oprit undeva rangl
Finougri. Autorul continuA aratand cA arheologia stabileste legAtura culturei
fatianovice cu cea ruso-sudicA I incheie arAtilnd intre altele cA tripolica apar-
tine probabil Indoeuropenilor i reprezenta una din etapele lor spre rAsArit.
Damian P. Bogdan
38. Rosetti Dinu V.. Steinkupferzeilliche Plastik aus einem Wohnhiigel bei
Bukarest, in I.P.E.K., 1938, 12, p. 29-50. Se publica, stratigrafic §1 cu exce-
lente ilustratii pe 20 de planse, figurinele din lut ars si din alte materiale, 5i
vasele in forma de om sau animale, gAsite in sApAturile autorului la Vidra
la Jilava, douA asezari neolitice (ale civilizatiflor Boian-A i Gumelnita) din jud.
Ilfov. Dela Jilava se descriu si se reproduc i dou5. vase antropomorfe gAsite
intAmplAtor i aflate in colectia Istrati-Capsa la Turnu-Severin (pl. 29/8-9 ;
ultimul este defectuos conturat aid, dar reprodus mai clar in al nostru *Stand
der Vorgeschichtsforschung in RumAnien a, pl. 9/5). Prezentarea znaterialului
este insotitA de consideratiuni generale foarte rezonabile, care tin seama ci
de materialul comparativ din Ora si de peste granitA. Pentru Boain-A autorul
neagA cu justete existenta plasticei. Parerea cA ideea unei no.steri independente
in tinutul nostru a plasticei de idoli nu trebueste exclusgs este exprimatA cu
toatA prudenta si se cere desigur avuth in vedere, oricât ar spare ea, in stadiul
actual al cercetArilor, de gresita. In schimb autorul rupe si el o lance in favoarea,
e drept de data aceasta a unor legAturi asiatice i egiptene (pentru a implca
pe toatA lumea) a hipopotamilor * dela Salcuta i Fedeleseni. Subseinnatul
se indoieste cA ar fi vorba de hipopotami i nu vede nici o legAturA cu Egiptul.
D. VI. Dumitrescu a revenit (cf. p. 46, nota 3 a lui Rosetti) asupra parerii ata-
cate cA nu ar exista un canon in plastica gumelniteanA (L'Art prehistorique en
Roumanie, Buc., 1937, p. i i urm.). Publicatia se prezintd din punct de vedere

www.dacoromanica.ro 25*
 3 88 NOTITE BIBLIOGRAFICE

tehnic inteun chip denin de imitat ; cu atilt mai suparatoare sunt unele greseli
de tipar, care la o corecturii mai atenta ar fi fost usor inlaturate. Ion Nestor
39. Roska M., La situation stratigraphique de la colline Laposhalom de Ghiula-
Vdrsand, cldp. Arad, in Bul. Com. Mon. 1st., XXVIII, (1935), fasc. 85, P. 185-
191. Movila a fost sapat& in parte Inca inainte de razboi. In 1930 sal:4-
turile au fost reluate de catre d. Roska. S'au descoperit obiecte datand din
epoca bronzului, din epoca navalirilor si din secolul al XI-lea. Itnportanta
acestei asezari consta insft in civilizatia de tip Otomani pe care o contine, cu
atat mai malt cu cat avem prea putine sapAturi privind epoca bronzului la
noi. E regretabil ca d. Roska Ii publica sapAturile arheologice, executate cu
milt& grije, intr'un fel fragmentar i rezumativ. Materialul descoperit consta
in afar& de ceramica, din cateva rasnite de piatra, din obiecte de os i o bucata
de bronz. Afará de aceasta : un mormant din secolul al IV-lea d. Chr. conti-
nand o fibula de bronz, margele de sticla i lut, un pendantiv si un vascior
ai in sfilr*it ir morminte din secolul al XI-lea. Dorin Popescu
40. Schroller IL, Entgegnung zu der Besprechung meines Buches n Die Stein-
und Kupferzeit Siebenbürgebs o durch Jon Nestor (cf. mai sus, no. 36), in Prdhist.
Zeitschrift, XXIV, (1933), p. 335-339. Raspunzand recenziei d-lui I. Nestor,
autorul respinge obiectiile sale, protestand si contra r tonului s recenziei. Men-
tine datarea, greslia si dupa parerea noastra, a civilizatiei de tip Wietenberg
in neolitic, aducand un nou argument, care nu poate fi insa concludent. Ras-
punsul la celelalte obiectiuni desi de o maniera stiintifica, este usor iritat. Pro-
blemele puse sunt prea importante pentru a putea fi discutate intr'o notita
bibliograficA. Dorin Popescu
41. "Vulpe Rada, Civilisation prdcucutdniene ddcouverte a Izvoarele, en Mol-
davie, in Eurasia Septentrionalis Antigua, XI, 1937, p. 134-146. Cu prilejul
unor sondagii executate de autor ;;*1 apoi pentru Muzeul National de Anti-
chitati de d-na Ecat. Dunareanu-Vulpe in asezarea de tip Cucuteni dela
Izvoarele, jud. Neamt (pe malul sting al Bistritei, 9 km la Sud-Est de Piatra-
Neamt), statiune descoperitii ;*1 semnalata de preotul C. Matase, s'a stabilit
o succesiune de strate de mare importantA pentru problema originii i evolutiei
civilizatiei de tip Cucuteni. Dupa aratárile autorului, pentru intaia data un
strat Cucuteni A (ceramica pictatA in trei culori de stil bine definit ca identic
cu cel al resturilor din stratul A dela Cucuteni, dar i unele elemente de tip
Ariusd) acoperd la Izvoarele un strat mai vechi, care contine, dupa observe-
tile repetate de pana scum, o ceramica decorata exclusiv in adlincime (incizie
impresiuni cu un instrument dintat acestea din urma puse in leg atura,
desigur numai ca telmicA, cu o anumita Kantrnherarnik eurasiatica) de un stil i o
factura bine documentate in aria de rAspandire a civilizatiei Cucuteni i clasate
deobicei, pe bun& dreptate, ca Tripolje A. Ce este nou la Izvoarele, este tocmai
absenta din stratul I a ceramicei pictate de stil vechi cucutenian i aparitia
ei deabia bite un strat mai nou. Izvoarele I cunoaste cuprul i plastica umana.
Nu credem insa ca se poate vorbi la ceramica acestui strat despre proemi-
nente organice e (denumire care se refera la proeminentele impinse dinauntru
in afarA) i nici despre o maul de om in relief (fig. 3, e), deci nici despre analogia
cu Turdas, sprijinita pe aceasta din urma interpretare. Pozitia chronologica a
stratului Izvoarele I este dupa autor : intre Turdas I si Cucuteni A, mai recent
ca Boian A, contimporan cu Gumelnita AI (Vidra II A). Unele cel putin din
aceste situari vor trebui revizuite lucru sugerat dealtfel si de noi observatii

www.dacoromanica.ro
 PREISTOR.14 389

facute la Izvoarele (vezi ad mai jos no. 43 -- 0 cele notate in Prahisto-

rische Zeitschrift, Berlin, vol. XXVII, 1936, p. 287, cu nota ; cf. deasemenea
Rev. Ist. Rom., VII, 1937, p. 425, no. 19). Ion Nestor
42. Vulpe Radu, Figurine thériomorphe de la civilisation Cucuteni B, in
I.P.E.K., 1938, 12, p. 57-65. Fragment de vas descoperit intamplator in
asezarea dela Podeiu, lângA Targu-Ocna, si a carui toartä cu dou 5. lumini a fost
modelata cu un remarcabil simt artistic in forma unui animal tratat schematic,
dar intr'o atitudine putand fi interpretata ca fiind aceia a unui animal gata
sä sara (lucru determinat poate si de forma triunghiulará a tortii, care in orice
caz s'a pretat la realizarea acestei atitudini). Pornind dela aceasta interpre-
tare animal la panda autorul pune incercarea artistului dela Podeiu In
legatura cu animalele pictate pe o seaml de vase din civilizatia Cucuteni B,
careia dealtfel II apartine i fragmentul in discutie i dupa o scurtá trecere
in revistä a analogiilor ce se pot gasi pentru astfel de reprezentari ajunge la
concluzia, formulata mai de malt de diver0 ali autori, ca. avem de a face cu
un motiv artistic de origin& mesopotamiana. Degatura stilistica dintre plastica
dela Podeiu i animalele pictate dela Petreni, Sipenit etc. nu este insa atilt de
evidenta pe cat o presupune demonstratia autorului. Se capatá astfel impresia
cá aceastá descoperire dela Podeiu nu poate suporta constructia de ipoteze
careia i-a servit drept punct de plecare. Afirmatia ca civilizatia Cucuteni B
ar data din epoca de bronz (p. 57) este o scapare. Deasemenea aceia dela p. 64,
dupa care civilizatia Cucuteni B ar fi fost introdusä * in Moldova dup5. anul
2000 in. Chr. Insfarsit, asezarea dela Sipenit nu este caracterizata exclusiv prin
stilul Cucuteni B, cum se spune la p. 59, ci dupl cum se vede chiar din publi-
catia lui Kandyba, citatá de autor, acolo este documentata. i faza A a acestei
Ion Nestor
43. Vulpe Radu, The culture of Moldavia four thousands years ago revealed
in excavations in the Bistritza valley, in The Illustrated London News, vol. 194,
110. 5226, 17 Iunie 1939, p. 1123-1125. Scurta. prezentare ilustrata., destinata
publicului mare, a rezultatelor obtinute de autor in sondagiile acute la Izvoare
(v. mai sus no. 36) 0 la Calu in jud. Neamt. Cu privire la Izvoare se relateazä
ca in cursul sapaturilor din 1938 s'a identificat e un nou strat, intermediar,
intre Izvoare I » 0 Cucuteni A », cu vase decorate intr'un stil de tranzitie
cu incizii spiralice cu linii simple sau puncte pictate in alb ro. La Calu (statiune
asezatá pe harta care insoteste articolul, oi pe care Izvoarele lipsesc, pe malul
steing, in loc de cel drept, cum ar trebui, al Bistritei o scapare a editorului,
nu a autorului) sunt documentate stilurile cucuteniene A, unele stiluri inter-
mediare (s Cucuteni B trichrom s) 0 B. Autorul admite considerabile ana-
logii intre civilizatia Cucuteni 0 Orient (4 intreaga imensá intindere a conti-
nentului euro-asiatic, pang in Mesopotamia, Asia Centrall i chiar China »).
Subliniaza deasemeni, reluand pe buna dreptate o parere mai veche, caracterul
ne-indogermanic al acestei civilizatii i chipul catastrofic in care a sfarsit. Data
finala pe care i-o atribue, i600 in. Chr., nu poate fi pusa de acord cn observatiile
dare dela Sarata-Monteoru, unde cel mai tarziu stil cucutenian apare impreuna
cu amnia curatii 0 este urmat de o civilizatie dela inceputul bronzului.
Ion Nestor
44. Zichi-Pallavicini Edina, contesse, A travers les Musées de Budapest.
Une heure dans la Hongrie préhongroise, in Nouvelle Revue de Hongrie,
XXXI (VII) (1938), no. IV,p. 330-337 + i pl. h. t. 0 sumara descriere a

www.dacoromanica.ro
390 NOTITE BIBLIO GRAFIC

materialului preistoric si protoistorie ce formeazA colectiile Muzeului Na-

tional din Budapesta. M. Sdnziartu
45. * * *, The Gold Helmet of Draina, in Antiquty, X (1936), p. 98 si pl.
V, VI. Sub acest titlu revista de mai sus reproduce coiful de aur din Mu-
zeul National de AntichitAti din Bucuresti. Se noteath cet se dau cele doul
fotografii dupA catalogul românesc dela Expozitia din Bruxelles din 1935.
Crede a este artA scilicet; forma coifului si ornamentul, amintesc cAciulile de
astrahan de azi. Coiful s'a gasit insA, precum se stie, nu la Drajna, ci la
Poiana-Coiofene,sti, jud. Prahova (d. Revista de Preistorie si Antichitati Na-
tionale, I, 1937, no. 1, pl. VIIXII). B. Mitrea
Vezi si no. 553.

IV. ISTORIA ANTICA

46. Adame§teanu Dinu, Inscription en vers trouvde a Turtucaia (Transma-
risca), in Dacia, Vvi (1935-1936), p. 449-450. Este vorba de o inscriptie
emit?' in grAdina liceului din Turtucaia. Autorul o dateazA la sfarsaul veacului
al III-lea inceputul veacului al IV-lea d. Chr. Inscriplia funerarA, scris5.
in distihi elegiaci in care se gAsesc influente literare, in deosebi ale elegiilor
lui Ovidiu, prezintA multe particularitAti lingvistice si gramaticale. De aceia
nu totdeauna lectura este sigurA mai ales cA o bunA parte din inscriptie este
stearsA. G. Stefan
47. Pantacuzino G., Nouveaux timbres amphoriques provenant de Callatis,
in Dacia, VVI (1935-1936), p. 321-327. Autorul ne infAtiseazA opt stam-
pile de amforA gAsite la Callatis. DouA dintre acestea (no. 1 si 8) apartin colec-
tiei d-lui C. Secaseanu, iar celelalte sase colectiei Emil Becker. Cele mai multe
nume, atilt de fabricanti cat si. de magistrati anonimi, sunt grecesti si se cunosc
si pe tarmul nordic al Metrii Negre. Pragmentul no. 5, cAruia autorul ii det o
atentie specialA, poartA numele unui fabricant Wig genitivul Ace-rbq care
este iranian si se regAseste pe stampilele din Rusia MeridionalA. Paptul acesta
ne aratA legAturile ce au existat intre ceramica din coloniile grecesti din Dobrogea
si cea din orasele grecesti din Rusia SudicA. G. Stefan
48. Christeseu T., Quelques monuments inddits de Turtucaia (Transmarisca),
in Dacia, VVI (1935-1936), p. 451-452. Autorul se ocupA cu patru mo-
numente romane ce se gasesc la liceul din Turtucaia. Sub no. I ni se infAti-
seazA un altar cu inscriptie din sec. II d. Chr. ridicat de Cohors I Thracum
Syriaca. AceastA cohortA trebue so. fi fost mutate'. la Transmarisca dela Ravna
(langli. Vidin) dup5. rAzboaiele dacice, atunci cand Traian a reorganizat pro-
vinciile dela Dunare.. Celelalte monumente, mai putin importante, sunt : un
altar de piatrit calcaroasA cu o inscritie foarte deteriorath (no. 2), un fragment
de piatrA calcaroasA pe care se mai poste ceti : Reipub(licae?) §i un soclu de
statuA ornat cu doi lei in relief. G. Stefan
49. Christescu V., Le . Castellum * rotnain de Sdpata de Jos, in Dacia, VVI
(1935-1936), P. 435-447. Autorul public& raportul asupra sApAturilor pe
care le-a executat la Sdpata de Jos, la 23 km Sud-Vest de Pitesti, castrul f A-
and parte din limes alutanus, linia de apArare a Oltului. CercetArile au avut
.loc in anii 1929 si 1930 si au stabilit existenta a douii castella : unul mare
orientat N E, de formA dreptunghiularii (lung 125 m lat 90 m), cu incinta

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA ANTICA 391

construitA din cArAmizi mari; al doilea, cu incinta din pAmfint bAtut, se gase§te
la departare de numai 35 m de primul. Amendoul castrele sunt rAu conservate.
Christescu a putut stabili cl, in ceiace prive§te colturile, castelul de cArAmidA
le avea rotunjite 0 intArite prin &Ate un turn interior. El n'a putut descoperi
amplasamentul portilor, 0 al praetorium-ului care era, probabil, de lemn.
La 40 m spre Snd de castelul cel mic, autorul a gAsit ramA0tele thermelor pe o
intindere de C. 200 m2. S'au putut identifica tepidarium, caldarium, praefurnium.
Se pastreazA destul de bine hypocaustul. Inventarul obiectelor descoperite nu
este prea bogat. In afara unui mic tezaur de monete de argint publicat aparte,
s'au mai gasit patru monete de argint din vremea lui Alexandru Sever 0 qapte
de bronz dintre care numai una se poate descifra (Iu lia Mammaea Augusta).
UrmeazA douA fibule de bronz, obiecte de fier, o agraf A de bronz cu literele
RMA 0 ceramicA fie de facturA localA, in cea mai mare parte, fie fragmente
de amforl 0 de vase caracteristice romane. In terme s'a gasit 0 un fragment
dintr'o placA de martnorA infati§and pe cavalerul thrac, cu inscriptia Deo
Sanct(o). Autorul, cu toatA deosebirea de constructie, incheie cu parerea cA
cele douA castella sunt contemporane 0 le dateazA intre 205-240 d. Chr. ParA-
sirea lor s'a produs in anul z42 ; urmele de incendiu dovedesc cl a fost ur-
marea unui act violent. G. 5tefan
50. Daicoviciu C., Observafii cu privire la noua etimologie a Sarmizegetusei,
in Anuar. Instit. de Studii clasice, II (1933-1935), p. 176-180. Autorul soco-
te§te cl nous etimologie propusA de d. Russu (cf. mai jos, no. 56) nu este mai
convingAtoare deal cele de pitnA scum. Pornind dela formele cu Z initial, d.
Russu n'a tinut seamA cA, in Dada, numele localitAtii se scrie constant cu S.
Cele douA inscriptii cu Z stint cetite de mult, II de cAtre nespecialiffti e, 0 s'au
pierdut ap cA n'au mai putut fi controlate. Numai in tinuturi din afara Daciei
0 Illyricului precum 0 in manuscrise ale istoricilor 0 geografilor se gaseqte Z
in locul lui S initial. Prin urmare d. Russu a luat ca punct de plecare pentru
etimologia sa o forma coruptA.
D. Daicovici aduce o altA obiectie fatA de etmiologia ghuer-germo. Nu gAsim
nici o forma cu G a numelui Sarmizegetusa, de0 concomitent alAturi de Germi-
sara stA Zermizerga. D-sa crede cA formele cu Z ar reprezenta * o posibilitate de
a reda consoana S . . . si prin Z e.
Elementul de o cald s nu e justificat in denumirea capitalei lui Decebal
nici prin a§ezarea ei.
Cel de al doilea radical al numelui -zege, derivat de d. Russu din indo-eur.
* dheigh, trebuia sA sune in limbs, tracA Wog, Ka. D. Russu dA o explicatie
care nu e de fel convingAtoare a formei -zege socotind cl * dheigh a dat
-deg apoi * dieg si, in fine, zeg. Z din zeg ar proveni din s asibilarea dentalei
medii (din medie aspiratl dh), inainte de vocala palatal& r. D. Daicovici observA,
pe bunA dreptate, cif. d. Russu spune cA limba dacl nu e limb& satem (pentru
a putea scoate -deg din dheikh) insA se supune regulii asibilarii dentalei medii
din limba tracA (pentru a putea ajunge dela forma deg > * dieg la forma -zeg).
D. Daicoviciu nu admite nici cele douA sufixe -tu-sa, propunând o form&
-zeget(u) urmatA de un singur sufix -sa. Q. 5tefan
51. Gheraslmov T., Aelis un roi scythe en Dobroudja, in Studia historico-
philologica Serdicensia, Sofia, I (1938), p. 212-216. - Se descriu trei monete
de bronz, ale regelui scit Adis. Prima e gAsitA la Aitos (Aquae Calidae) 0 se
aflA in Cab, numismatic din Gotha, a dons gAsitA la Callatis se pAstreazi. in

www.dacoromanica.ro
392 NOTIU BIBLIOGRAFICE

Cabinetul numismatic din Bucurecti ci ultima, de provenientä necunoscuti,

se pistreazi In Cabinetul numismatic din Sofia.
Aseminarea br, cu monetele regilor sciti Acrosas i Charaspes l faptul c.
ele imiti monetele cetitilor grececti Histria i Tomis, determini pe autor, sit
afirme, el regele scit Aelis a domnit In Dobrogea la inceputul secolului al II-lea
in. Chr., fiind contemporan i poate rudi, cu Acrosas i Charaspes. C. Velichi
52. Lambrino Marco 11e F., Les vases archaiques d'Histria, Bucurecti, Fundatia
Regele Carol I, 1938, 375 p., 341 fig., o harti, 7 plance (dintre care 4 in culori).
Sipiturile dela Histria au scos la lumini, intre alte monumente antice, o bo-
gati ceramici greaci, romani l bizantini care ilustreazi istoria cetitii din
secolul al VII-lea in. de Chr., cand a fost Intemeiati de Grecii din Milet, pfini
pe vremea lui Iustinian. Aceasti categorie de obiecte prezinti o importanti
exceptional& la Histria pentru vremurile in care monumentele de alti naturi,
in special inscriptiile, sunt inexistente (sec. VIIV in. de Chr.) sau rare (sec.
IVIII). De aceea volumul de care ne ocupgtm aid ci in care sunt studiate
seriile cele mai vechi de vase descoperite la Histria, prezinti un deosebit in-
teres arheologic i istoric.
Publicfind mai de multi vreme vasele din Muzeul din Compiegne ci cele
dela Bibliotheque Nationale din Paris in marea colectie internationali, Corpus
Vasorum Antiquarum,. d-na Lambrino a Mutt dovada deplini a unei pregitiri
ci a unor insuciri deosebite de savant desavarcit. Ele ci-au gisit o nougi §i fed-
citä aplicare in punerea in valoare a descoperirilor ceramice dela Histria.
Autoarea s'a hotarit s studieze in acest volum numai vasele arhaice care
aunt de origine greco-orientali, grupindu-le in seriile traditionale : ceramics
ioniani i cea cu decor oorientalizant (stilul Camiros, stilul Naucratis, stilul
Pikellura). Printre acestea din urmà se gisesc exemplare remarcabile. Aca,
de exemplu, in grupul Camiros figureaz& intre altele un fragment de capac
impodobit cu un cirag de tapi piscind (fig. 217) de un desen precis ci sigur,
o oinochoe care prezinti un cap de pasare (fig. 230). Grupul Pikellura oferi
citeva amfore intre care se deosebesc una impodobiti cu un cir de personagii
care danseazi la cintecul unui flautist (fig. 302, 303 di pl. IV), alta pe care este
pictat un tap intre doi sfinxi (fig. 304, 305) ci o a treia pe care se vede un per-
sonagiu intre doll& palmete (fig. 310, 311, 314). Capitolul cel mai important
ci cel mai intins rimine insi cel consacrat ceramicei ioniene (cap. VI, p. 95-210),
in care este studiati pentru prima data temeinic i complet aceasti categorie
insemnati de vase.
Ceramica prezintati constitue o contributie de seami la cunoacterea gene-
rala a ceramicei grececti. Studiind provenienta lor, d-na Lambrino ajunge la
concluzii care modifici conceptiile curente. Astfel marile amfore ioniene caci
vasele in forma de coroanä par, cu multA probabilitate, si fi fost fabricate
la Milet, metropola Histriei. De asemenea, vasele din grupul Pikellura (localitate
din insula Rhodos), din grupul Naucratis (colonie greaci la gurile Nilului)
si chiar cele din grupul Camiros (localitate din insula Rhodos), prin tehnica
decorului, arati multe afinititi cu ceramica din Milet ci par si fie in strinsti
legituri cu marea inflorire artistic& i comercialgt a acestui centru grec din Asia
Mica din secolele al VII-lea ci al VI-lea.
De alti parte, vasele studiate in acest volum formeazi grupul de ceramica
arhaici cel mai numeros ci mai important pe care 11 cunocteam in vreuna din
coloniile grececti de pe tarmurile M.rii Negre. El a permis d-nei Lambrino

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA ANTICA 393

sä traga ci anumite concluzii de caracter istoric. Intai de toate, absents unei

paturi de culturá anterioará celei mai vechi paturi de cultura greaca la Histria
arat a. ea colonictii veniti din Milet s'au acezat aid ca cei dintai locuitori ai in-
sulei pe care s'a desvoltat oracul. Data celor mai vechi fragmente ceramice
confirma data intemeierii pe care scriitorii antici o aceaza cam pe la mijlocul
secolului al VII-lea in. de Chr. Bogatia ceramicei descoperite atestii de asemenea
di oracul a trait aceleaci epoci de stralucire Ca i metropola sa, Miletul adici o
prima epocä de inflorire in secolul al VII-lea §1 al VI-lea, o a doua in vremea
elenistica. Absenta unei ceramici locale inainte de rázboaiele medice dovedecte
ea toate vasele descoperite erau importate, iar originea lor arata legaturile
comerciale pe care le avea Histria cu ora§ele grece§ti ale Asiei Mid §i cu Nau-
cratis, colonia dela gurile Nilului.
Acestea sunt interesantele rezultate pe care ni le ofera autoarea in primul
sau volum inchinat ceramicei dela Histria. Studiul categoriilor mai recente o
va duce de sigur la concluziuni tot atat de importante cu privire la arheologia
si istoria veche a regiunilor din vecintitatea gurilor Dunarii. S. L.
53. Lambrino Marcelle, A propos de la cdramique d'Histria, extras din Arid
0 Tehnicd Gralicd, caietul 8, 1939, 15 p., 15 figuri (dintre care 5 in culori). Ca
o completare la opera sa precedenta, autoarea prezinta cateva din specimenele
caracteristice ale ceramicei descoperite la Histria, insotindu-le de un comentar.
D-sa ne arata rolul pe care il juca ceramica in vieata de toate zilele a Grecilor,
care pentru nevoile sale curente inlocuia metalele, marmora, lemnul, cu argila :
din ea se fabricau vasele de toate marimile, dela cele intrebuintate drept bu-
toaie pana la micile vase de parfum. Cele destinate unei intrebuintari alese erau
impodobite cu picturi care uneori sunt nn reflex al marei picturi contemporane.
Pe peretii vaselor se vad scene in care sunt reprezentati zeii, episoade din tra-
gediile sau epopeele greceqti sau, in sfarcit, momente din vieata cea de toate
zilele. Astfel ceramica ne face cunoscute credintele religioase, literatura, vieata
marunta ci obicnuita a Grecilor antici.
Pentru Histria, cerainica ne aduce o suma de informatii arheologice ci isto-
rice care sunt cuprinse in volumul analizat sub no. precedent. Adaugam aici
ca dupä perioada de inflorire din primele secole (VII §i VI), ceramics ne aratá
o intrerupere brusca. a relatiilor Histriei cu Sudul pe vremea rilzboaielor medice.
Miletul, metropola sa, este distrusä, iar Atena este angajatii in razboiul cu
Percii. Abia in a doua jumatate a secolului al V-lea, ea va ajunge la mare in-
florire ci expansiune, intinzanduli activitatea sa pana In Marea Neagra. Vasele
slice ale acestei epoci incep sa apara la Histria, care va trai o noua perioada
de inflorire in epoca elenistica. S. L.
54. Lambrino S., Arta greacd gi romand in Ronania, extras din Arid i Teh-
nicd Graticd, no. 4-5, 1938, 17 p., 34 fig. Autorul infaticeaza succint desf A-
curarea artei grece§ti ci romane pe pamantul tarii noastre. Prima ci-a facut
aparitia la noi Inca dela mijlocul secolului al VII-lea in. de Chr. cand incep sA
se intemeieze coloniile grece§ti de pe tarmul Marii Negre : Tyras, Histria, Tomis,
Callatis, Dionysopolis. Monumentele descoperite ingaduie sa. urmarim intreaga
desvoltare a artei grece§ti, din epoca arhaica pawa la inceputul erei crectine,
iar unele exemplare sunt remarcabile prin desavarcirea lor. Epoca arhaica este
atestata. prin vase ci statuete de argila. Printre ele se distinge tin frumos cap
de femeie (fig. 7) care lasa sa. se intrevada. maestria artistului grec strabatand
printre influentele orientale pe care le sufera Inca arta greacii. Epoca clasica.

www.dacoromanica.ro
394 NOTITE BIBLIOGRAPICE

este atestata, intre altele, de o friza de marmora, descoperita la Histria, care

infativaza pe Apollo alaturi de Zeus §i Artemis. In sf ar§it din epoca elenisticá
avem un ginga* chip de femeie i o friza de marmorii pe care sunt figurate Vic-
torii inaripate.
Stapanirea roman& atinge Dunarea ci Dobrogea pe vremea lui Augustus,
adic pe la inceputul erei crectine. Intre Ica ci io7 Traian va cuceri i Dada.
Arta roman a. se va raspandi in toate aceste regiuni sub ocrotirea null strIpt-
niri i ne va lasa foarte numeroase monumente. Ea se va resim# de influente
locale ci in special de cea greaca, iar aláturi de ea i la §coala ei, me§te§ugari
locali vor Incepe s imite sculpturile greco-romane cu o stangacie naiva ci sin-
cerii. In sfarcit, inainte ca navalirile barbare sä fi sdruncinat definitiv stapa-
nirea romanii la Dunäre, prin secolele al VI-lea §*1 al VII-lea, arta cre.Itina se
va oglindi i ea in câteva monumente modeste din Dobrogea. Red.
55. Lambrino S., La famille d'Apollon a Histria, in 'AacuoXoymil 'Etp-vc*,
1937, p. 352-362, cu 3 fig. Pe baza a patru inscriptii ci a unei frize de mar-
morà descoperite la Histria, autorul studiazá prezenta in acest ore.* a lui Apollo
§i a Artemidei, cei nascuti din Zeus ci din Latona. Cele patru inscriptii atestä
existents unei familia de preoti la Histria in prima jumatate a secolului al IV-lea
in. de Chr., asemanatoare familiilor sacerdotale ale sanctuarului lui Apollo dela
Didyma, de langa Milet. Ele vorbesc despre ridicarea unor statui In cinstea
lui Apollo ci a Latonei. De alta parte, friza care dateaza din aceia§i epoca repre-
zinta pe Apollo Incadrat de Zeus ci de Artemis. Astfel intreaga familie este
atestata la Histria. Aceastä stare de lucruri nu se regase§te in niciuna din colo-
niile Intemelate de Milet in Marea Neagrii. Doar la Didyma aceste patru divi-
nitati apar Impreuna, onorate deopotriva In acest sanctuar al Miletului. De aceia
autorul stabilecte faptul c intemeierea Histriei s'a facut sub auspiciile lui
Apollo Didymeanul, iar daca. la Histria apare cu titlul de 'brp6; ( tVindeca-
torul J), aceasta se datorecte legaturii stranse care exista Inca din patrie ?litre
Apollo ci Asklepios. Red.
56. Russo I. I., Sarmizegetusa contributie la toponornastica tracd, in Anuar.
Instit. de Studii clasice, II, 1933-1935, p. 169-175. D. I. I. Russu incearca
sa dea o nouà etimologie cuvantului Sarmizegetusa, duptt ce, In prima parte
a articolului sau, respinge toate etimologiile de pan& acum, inclusiv pe cea data
de V. Parvan. Autorul afirma, aprioric, cá e vorba de 4( un toponimic pur traco-
getic * ci ca. e n'are nimic a face cu Sarmatii ci nici cu numele Getilor *.
In cuvantul Sartni-zege-t(h)u-sa avem a recunoacte: dupa cum sustine au-
torul, doua parti radicale : 1. Zermi-(Zarmi-Sarmi-) corespunzand elementului
toponimic trac germo (analogia Gertnizera-Zermizerga) derivat din indo-eur.
* guher- cald *, gr. kleptt.k, etc. 2. A doua parte - zege ar deriva din indo-eur.
* dheidh, gr. Tcixoc I zid *.
Celor doul radicale li se adauga doua (?) sufixe: -tu (in transcrierea greceasca
a cuvantului tenua este inlocuitä cu tenua aspirata - ou) ci -sa.
Insemnarea cuvantului ar fi, eca dar, cetatea (de langa apa) calda* sau
cetatea de lang5. terme *. Autorul identifica Sarmizegetusa cu cetatea daca
dela Grad4tea Muncelului care nu ctim, insä, sit alba prin apropiere izvoare
thermale ci nici sá fie aca de mid&
Etimologiei propuse de d. R. i se pot aduce multe obiectiuni, a.,a, cum face
d. prof. C. Daicoviciu (cf. supra, no. 50). Ramane, ins& o laudabila incercare.
G. 5tefan

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA ANTICX 395

57. Severeanu Dr. G., Fibules appartenant aux collections du Musde Municipal
de Bucarest et du Dr. Severeanu, in Bucure§tii, 1935, p. 184-217. Cunoscutul
colectionar d. dr. G. Severeanu prezintA in revista Bucure9t1i *, scrisl aproape
in intregime de d-sa, un numar de 87 fibule din colectia sa particulara, precum si
din colectiile Muzeului Municipiului Bucure4ti. Cele mai multe sunt gAsite in
regiunile noastre, cateva in tinuturile invecinate i chiar in Italia. Fle incep din
epoca hallstattiana 0 se continua pang tarziu in epoca roman& imperialA. Fibulele
romane sunt caracteristice pentru tinuturile noastre, in special cele In formA de
ancorl, dar mai mult cele in forma de arbaletA sau T (fig. 78-82), frecvente in
secolele al IIIIV-lea d. Chr. (vezi si Dacia, VVI fig. 4). Astfel de fibule
s'au gAsit 0 in sApAturile lui Vasile Parvan la Tropaeum i Ulmetum etc.
Autorul face o gre§a1ä datand fibulele dela fig. 27-32 in epoca La Tène.
Fle apartin timpului it mit umgeschlagenena Fuss * (ca 0 fig. 37-40) §i sunt
tarzii, incepand din secolul al III-lea d. Chr. Dorin Popescu
58. Stoian Iorgu, Auxentius episcop arian de Durostor (veacul al IV-lea),
Bucure§ti, Tipografia cArtilor biserice§ti (extras), 1938. Acest episcop care
de inulte ori a fost confundat cu Auxentiu de Milan este cunoscut numai dintr'un
singur document cu adevarat autentic *.
Acest act intitulat Dissertatio Maximini contra Ambrosium este, dupA cum
se vede 0 din titlu, un act foarte violent din partea partizanilor lui Arius int-
potriva procedurii i hotAririlor sinodului din Aquileia (318 d. Chr.)
In sprijinul tezei de mai sus sunt aduse, printre altele, i marturiile lui Au-
xentius episcop de Durostor i ucenic al lui Ulfila.
Acest fapt este destul de interesant pentru istoriografia noastrA Inst nu avem
preciziuni care sA ne arate cand a fost fAcut episcop i cat timp a durat episco-
patul lui.
Se admit insA, cl, in timpul sinodului amintit mai sus, el a fost episcop de
Durostor §i se crede cA imediat dupA aceia a fost inlAturat.
DupA parerea lui Vasile Paxvan acest Auxentius era daco-roman de pe
malul string al DunArii. Lucrarea d-lui Iorgu Stoian este bogat documentatA,
expunerea dark iar conduziile la care ajunge se pare cA sunt foarte aproape
de adevAr. La sfar0t, ca o completare i confirmare a celor spuse, redA, in text
gi. traducere : Scrisoarea lui Auxentius de Durostor, despre credinta, viala pi
moartea lui Ulfila. George Potra
59. Tudor Dimitrle, Zum Kult des Thrakischen Reiters in der Dacia Inferior,
in Germania, 1938, 22, p. 245-246. Doug. plAci de marmorl cu reprezentarea
in relief a I Eroului trac s, gasite la Celei (Sucidava) In cursul sapaturilor auto-
rului c i pAstrate la Muzeul din Corabia. Unul din ele poartA sus pe raml in-
scriptia : BRONV (e redare defectuoaa a dativului lui 41pcog *), iar sub relief
inceputul altei inscriptii : L. Aurel(ius . . .), restul lipsind. Reliefele se pot data
stratigrafic in prima jumatate a secolului IV d. Chr. Autorul bAnue9te at au fost
importate din Tracia sau Moesia inferioarA c i noteazA toate monumentele de
acest gen aflate pang scum in Dada Inferior (patru de toate). (Vezi, tot dela
nordul DunArii, de§i nu din litnitele stricte ale provinciei Dacia Inferior, 0
fragmentul de relief al e Cavalerului trac * descoperit de V. Christescu la Slpata-
de-Jos, jud. Arge§, in Dacia VVI, 1935-1936, P. 447, fig. 17 ; cf. aid no. 49 ;
un exemplu dela Romula, In posesie particularg, va fi publicat in Revista de
Preistorie ci Antichitdli Nationale a d-lui I. Andrie§escu). Ion Nestor
Vezi *i no. 553.

www.dacoromanica.ro
396 NOTITE BIBLIOGEAFICE

V. ISTORIA ROMANILOR PANA LA iNTEMEIEREA

PRINCIPATELOR
6o. Antonovici Nic. I., Codrii i numele de Prut i Argef in cantinuitatea
Romdnilor din Sud-Estul Carpaiilor (extras din Bul. S. S. R. R. de Geografie,
LVI), 19 p. + 3 harti. Pastrarea numelor de Arge i Prut este o dovada
incontestabila a continuitatii Romanilor in Dacia. Brodnicii din cronici nu sunt
altceva decal Prutenii intrucat Prutul se mai numea i Brutos. I, con-
tinuitatea a fost posibila pe tot timpul nitválirilor datorita faptului cá regiunile
in care curg cele doua rauri au fost acoperite cu paduri seculare in poenile carora
Romanii au putut sta la adapost in tot acel timp. i acest studiu, ca i altele
multe pe care d. Antonovici le-a dedicat trecutului nostru, aduce contributii
remarcabile pentru cunoa.gterea acestui trecut. Cu atat mai mare este valoarea
lor cu cat autorul a pus in discutie totdeauna teme dintre cele mai dificile,
clandu-le fotodata i deslegarea cea mai apropiatá de adevar. M. Sdnzianu
61. Banescu N., Dobrogea bizantind, in Anal. Dobrogei, XIX (1938), vol. II,
p. 52-59. D. Banescu urmare§te, in acest articol, soarta Dobrogei romane
Scythia Minor de la Const. cel Mare pal:a la finele erei bizantine. Vorbe0e
de organizarea apararii la gurile Dunarii de catre imparatii Bizantului 0 in
deosebi de Constantin cel Mare 0 Justinian. Ocupandu-se de perioadele de sta-
panire bizantina in Dobrogea in raport cu turburarile ce produc Barbarii, fie
ei Goti, Huni, Sclavini, Avari, Bulgari sau Pecenegi, Cumani 0 Uzi, d. Banescu
conchide cà romanitatea patrunsese adanc in aceste parti, i ca, opera Bizan-
tului n'a fost aid mai mica cleat aceia a vechei Rome. I. I. Velicu
62. BAnescu N., Paradunavon-Paradunavis, in Balcania, I (1938), p. 55-58.
63. BrAtianu Gh. I., Uns enigme et un miracle historique: le peuple roumain,
Bucure§ti, 1937, 134 p. (recenzie favorabila in limba englezá de W. Miller, in
Byzantinisch-neugriechische Jahrbficher, XIV, 1938, Atena, p. 167).
64. Colias G., T6pvizList.xd)pco5 yXiiiaacc (Torna limba tärii), in 'Eno)*
`EraLpeCo4 ThAavrivoiv ErrouSav, XIV (1938), p. 295-299. In acest articol C.
se ocupa cu torna, torna, frater i cu expresiunile grece§ti irmccopicp yAd.yrrn (in
limba Orli) i ircerpc'pef poi (in limba parinteasca) aflate la cronicarii bizan-
tini Teofilact Simocata i Teofan. C. combate parerea acelora care au sustinut
(printre care pomene§te i pe istoricii romani A. D. Xenopol, N. Iorga i G. Bra-
tianu) cä termenii torna, torna ar fi prima mentiune a limbii romane. Argu-
mentele lui C. prin care combate aceastä pitrere sunt doua. Primul argument
este cä asemanarea care exista intre cuvantul torna i verbul turna din
macedo-romana i inturna din daco-romanit este o simplä intamplare ; de altfel
acest verb exista 0 in celelalte limbi romanice, franceza (retourner), italiana
(ritornare), spaniola (returnar), ba chiar i in sarba (tornjati). Al doilea argu-
ment: torna este un termen oficial de comanda, intrebuintat in armata bizan-
tina alaturi de t cede * i a torna mina *, fapt sustinut de Jire6ek Inca. din 1893,
la care, de altfel, se refera i Colias. Iar prin expresiunile int,xcaptco yXdrrrn
din textul lui Teofilact i nwsp4.)cc tpowij, din textul lui Teofan trebue sa inte-
legem, sustine C., limba lating §i nu limba tarii, sau limba parinteascA i citeazA
dougt pasagii din Dio Cassius, in care spare cuvantui LinxavEcog cu intelesul
de limba latinA.
Autorul articolului a avut in vedere, dintre istoricii romAni care s'au ocupat
de citatul bizantin, numai pe D. Xenopol, N. Iorga si G. BrAtianu, desi de acest

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA ROMANILOR PANA LA INTRA:GUERRA PRINCIPATSLOR
397
citat s'au ocupat mai multi filologi i istorici romani, d. p. Ovid Densu0anu,
(Histoire de la langue roumaine, Paris, 1902, vol. I, p. 389-390), D. Russo (Ele-
nismul in Romdnia, Bucuresti, 1912, p. 20 n. /), Alexandru Philippide (Originea
Rominilor, Iai, 1925, vol. I, p. 506-508), Constantin C. Giurescu (Istoria Ro-
mcinilor, ed. I, Bucuresti, 5935, p. 225-222), dintre care primii doi au admis
parerea lui jire&k, la care s'a oprit i Co lias. Nestor Canzariano
65. Dr Aganu N., L'ancienneté et l'expansion du peuple roumain d'après
la toponymie, l'onomastique et sa langue, in Bakania, I (1938), p. 25-46.
66. GUM Lisz16, Le romanisme transdanubien, in Annuario, 1936 (Studi e
Documenti Italo-Ungheresi della R. Accademia d'Ungheria din Roma..., 2937).
Recenzie in Szdeadok, LXXII, P. 348 :
Galdi, fat& cu silintele unor invatati romani, care arata ca stramosi ai Ro-
manilor pe Pastores Romanorutu 9, dovedeste cu argumente bogate lingvistice
istorice cà in aceasta provincie nu a inflorit o civilizatie roman& oriental&
ci de tip occidental, bazata pe un substrat iliro-celtic, care s'a atasat de Nori-
cum. Cultura lating a continuat dincolo de Dunare pana la venirea Maghiarilor
mai ales din punct de vedere religios. De altfel nu numai grupurile de popoare
de pastori romanizate, ci i locuitorii oraselor au pästrat unele traditii de
latinitate... E de prisos deci sa se caute in Pannonia pseudo-romani, caci aid se
gasesc urmele incontestabile ale unei provincii romane infloritoare si ale unei
spiritualitati bazate pe aceasta. Kardos Tibor a. A. P. Todor
67. Gopv Iv., prof. protoereu, CBRTHTt 6paTH FCHprurb H MeTOTkill; MaTe-
pilau Ha% p2mtonncHrh Ha Catio,aa.nHHH trapitosetrb ?gnu Erb COCIHISI (Sf. frati
Kirilsi Metodie.Materiale din manuscrisele muzeului bisericesc al Sf. Sinod, Sofia),
1938, 160 p. + so fototipii. Intre numeroasele manuscrise ale muzeului, se aflä
Codicele lui Vladislav Gramaticul din 1479, din care Par. Gosev public& : e Kiva-
JIOBOTO 11p0CTIMH0 HO4THe* §i I nORBSSHOTO CHOBO Ha KHpalla H MeTORHS*.
In afar% de acestea, se publicii textul unei copii necunoscute pana acum si
care cuprinde Cuptatara ua Ca. Knpuna 4nutoco4a. *.
Primul dintre aceste manuscrise, n'a fost cunoscut pana acum in intregime
si nu si-a capatat Inca locul lui de cinste, cu toate ca. a mai fost editat, intai
de Bodianski, editie cu totul rara astazi i apoi de Schafarik, care da numai
principalele variante, din copia publicata acum in intregime de Par. Gosev.
Editia Bodianski, ca i aceia a lui Schafarik, cuprind greseli ce-au trecut si in
editia recent& a lui Lavrov (1930).
Al doilea manuscris in editia lui Al. T. Balan, nu reda particularitatile copiei
din 1479, care cuprinde numeroase deosebiri i variante.
0 analiza severa insoteste textele i numeroaSele notite pun in evidenta
toate datele, asa de importante, iar altele cu totul noi, ce le putem scoate din
azeste texte.
Rand pe rand se discuta multele probleme ce se pun in legatura cu aceste
texte. (Traducerile celor doi frati, ce se impart in trei grupe mai importante,
probleme de liturgic& sau de alta natura, ca aceia despre MoHaulecica
xpa6pocm* nerezolvata nici de Zlatarski etc.).
Metoda de publicare a manuscriselor, se bazeaza pe respectarea absoluta
a manuscrisului, care este redat cu toate semnele, spiritele, abrevierile i gre-
selile copistului, necoborindu-se in rand literele aruncate deasupra lui.
Frumoase fotografii insotesc aceasta lucrare de mare valoare a Par. Gosev.
C. Velichi

www.dacoromanica.ro
398 NOTITE BIBLIOGRAFICE

68. Hnlezsa Istvan, Zur Frage der gepidisch-rumdnischen Symbiose Sieben-

biirgen, In Archivum Europae Centro-Orientalis, Budapest, 1927, t. III, p. 208-
227. Se discutg parerile lui C. Diculescu (Die Gepiden, Leipzig, 1923) si ale
d-lui E. Gamillscheg (Die altgermanischen Bestandteile des Ostromanischen ;
Romania Germanica, Bd. II, Berlin u. Leipzig, 1935, p. 233-266), cu privire
la mult desbgtuta problemg a elementelor vechl germanice din limba romang.
Urmgrind cu statornicie dovedirea discontinuitätii poporului roman in Dacia,
autorul aduce o serie de argumente pe care incearcg sg le imbrace in haina
obiectivitgtii desiivarsite. D. uinclru
69. Lecea 0. G., Domnul Tdrii-Romdneiti, in Arh. Olteniei, XVII (1938),
p. 275-281.
70. Mosser S. MeA., A bibliography of byzantine coins hoards, in Numis-
matic Notes and Monographs, 67, New-York, American Numismatic Society,
1935, X -I- 1/6 p. Societatea americana de numismaticl, dupg ce ne-a dat
o utill bibliografie a tezaurelor de monete grecesti (S. P. Noe, Bibliography
of greek coins hoards, In Numismatic Notes and Monographs, 25) acum ne
prezintii o alta tot asa de necesará si utilg, pentru epoca bizantina. Autorul
a strans la un loc toate tezaurele care i-au fost cunoscute, ineepand cu Anasta-
sins si pang in secolul al XV-lea, aranjandu-le in ordinea alfabetieg a localitatilor.
Continutul fiecgrui tezaur e rezumat intr'un mod clar si restrans ca spatiu, in
felul urmator : tezaur sau monete izolate, cantitate, metal, imparatul pe timpul
cgruia au fost batute, locul actual de aflare si bibliografia. Fehil acesta de rezu-
mare e comod pentru cititor care dintr'o singurg privire ia cunostintä de toate
datele care 1-ar putea interesa. Se noteazg toate tezaurele de monete bizantine
aflate In intreaga Europa, Africa de Nord, precum si Asia Anterioarg Dintre
toate Wile amintite, cele mai numeroase au fost gasite in Bulgaria. Din Romania
stint amintite urmgtoarele tezaure : Dolhesti, descoperit in 188/-1882,
Isaecea 1913, Kalipetrovo 1928, Seica Mica 1856, Satu Nou 1912, Teremia
Mare 1903, Zimnicea toate cunoscute de mai inainte si alte doug inedite.
Acestea au fost ggsite in Bucuresti, unul in anul 1920, continand 9 scyphati
dela Alexius I si Manuel Comnenus si altul in 1929, avand 13 1E si Rind dela
Iustin II si Tiberius II Constantin (578-582). I-au fost comunicate de d. Const.
Moisil si se sill actualmente la Academia Roman& Pe rang& acestea se mai
pot al:1111ga : un solidus dela Iustinian I, aflat la Pecica (jud. Arad) (Gohl, in
Num. Kozl., XIII, 1914) ; un altul dela Vasile I (869-870), gasit in Transil-
vania, fail sg i se precizeze locul (Gohl, loc. cit.). Tot din Transilvania se mai
cunoaste o jumgtate de solid, dela Constantin al III-lea, aflätor la British Mu-
seum (W. Wroth, Cat, of. the Imp. Byz. Coins, I, 31). La Turnu-Severin se amin-
tese monete dela Iustin, Iustinian si pang la Ioan Tzimiskes (C. Bolliac, Ex-
cursie archeol., p. 47). Si numgrul lor de sigur cg va putea fi marit . . .
Lucrarea se terming cu un indice al imparatilor in ordine alfabeticg, en
localitätile respective unde s'au gasit monete, si un altul pe tgri. B. Mitrea
71. Murnu G., Les Roumains de la Bulgarie médidvale, In Balcania, I (1938),
p. 1-21.
72. Nandris Gr., The earliest contacts between Slays and Roumanians,
Londra, 1939, 13 p., f. pret (extras din The Slavonic Review, XVIII, no. 52).
Studiind primele contacte intre Slavi si Romani d. Nandris analizeazg int&
cunoscutul pasagiu din Iordanes privitor la asezarea Slavilor la Dungre cgtre
550. Cu drept euvfint nimeni nu mai ia in serios pasagiul cu t Sclavino-rumu-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA ROMANILOR RANA LA /NTEMMIMRHA PRINCIPATELOR
399

nense v, datorit unui text conrupt. D. Nandris vede in riul Flutasis Moldova
(Flutasis-Valtava-Moldova, de origin& celticA). Mentiunile cronicaresti in care
se vAd Slavi la Dun Are inainte de secolul al VI-lea imi par nesigure si nepro-
babile, asa cA autorul are dreptate sá fixeze abia de atunci primal contact
al Românilor cu Slavii. Partea lingvistica a studiului aratA c& exist& mai multe
straturi cronologice de elemente slave in românl. Concluzii mai sigure ar putea
da studiul toponomiei. In ori ce caz cele mai vechi elemente slave au patruns
in limba roman& inainte de despartirea dialectelor nord si sud dunarene. De
altfel, influents cea mai veche a limbii slave in maghiar5. este aceiasi ca si cea
din românii, ceiace dovedeste cä aceastA influenta s'a putut exercita in Nordul
Dun Arii, in România, ca si in Panonia. P. P. P.
73. Put;eariu S.,Ancienneté des établissements macido-roumains, in Balcania, I
(1938), p. 22-24.
74. Dasovskij D., lionortabi (Cumanii), in AHHHJIM HHCTHTyTH HMeHH H. n.
Houaagoaa, IX (1937), 13 71-85 §i X (1938), p. 155-177. Autorul I.,i continua
studiul, inceput in anul 1935 si publicat in acelasi Buletin. De data aceasta
cerceteaz& granitele intinderii stApinirii cumane. Arat& cl majoritatea istori-
cilor rusi inlAturA existents nomadismului cuman spre Apus de Nipru si mai
cu seam& in ciimpia Duniirii dar si acei dintre cercetAtori care admiteau aceastA
existent& in cimpia DunArii, socoteau cA poporul in chestiune a venit prin
locurile amintite abia in secolul al XIII-lea.
Prima aparitie a Cumanilor la granita imperiului Bizantin Rasovskij o
noteazá la anii 1070 si io8o, dar Cumanii nu se fixeazá in aceast& regiune. In
anii 1148, 1154 si 116o ei atac& cu putere granita din spre Duniire a imperiului
bizantin si in acest timp Ungaria fortificA granita Transilvaniei. Mentioneaza
cu acest prilej un act din 1211 al regelui ungar Andrei in care relevii stirea cA
partea transilv&nean& dela izvorul Oltului a fost pustiitA de Cumani. In conti-
nuare autorul adaugA c& in anul 1114 Cumanii se intindeau pi.na la Vidin si
probabil a spre Apus ei se intindeau pan& la Portile de Fier ale DunArii.
Toamna, iarna si primAvara Cumanii si-o petreceau la Sud de DunAre, iar vara
in depresiunea sud-carpaticl de unde ei turburau pe Unguri trecand in Tran-
silvania. Spre Nord Cumanii se intindeau de-a-lungul depresiunii subcarpatice
pawl in Bucovina. Autorul adaugA apoi c& e probabil c& toat& regiunea ce se
intindea la Sud de principatele Galitiei si Bievului era ocupatá de Cumani.
Spre Apus de Dunlre granita sudicA a Cumanilor era litoralul nordic al marilor
NeagrA si Azov. Dar Cumanii se intindeau cu nomadismul si in peninsula Cri-
meii, partea nordica si regiunea stepei. In total Rasovskij evalueaz& suprafata
lor de nomadism la 31/2-4 mii de kilometri. i in acest sens cu dreptate con-
chidea principele armean Haytan urmAtoarele : Cumania este una din cele
11

mai mari state ce exist& pe pAmfint v.

0 hart& a 6 Ciimpiei Cumane o in secolele al XIXIII-lea (lucratA dupá date
istorico-arheologice ne spune autorul) si in care preciziim cA sunt trecute si
regiunile românesti panA in Carpati centrul cuman fiind inclicat la noi in
inijlocul BArAganului si spre rAskit de Brasov completeaz& atAt de intere-
santul si bogat documentatul studiu al d-lui Rasovsky. Damian P. Bogdan
75. Sacerdoteanu A., Edifii de documente si ipoteze istorice, in Rev. 1st., XXV
(1939), p. 260-272. In a doua parte a randurilor sale (p. 264-272) d. Sacer-
doteanu reia discutia asupra 4 Organizatiilor politice române la Dunarea de
jos, in secolul al XI-lea v. La cele scrise de mine in aceastä privint& (Rev. Ist.

www.dacoromanica.ro
 400 NOTITE BIBLIOGRAFICE

Rom., VIII, 1938, p. 157-174) n'am nimic de adaugat. Intel, fiindca preopi-
nentul meu n'aduce, ca deobicei, niciun element nou in discutie ; apoi, pe liinga
aceasta observatie de fond, 11 elimina dela aCeiasi discutie limbajul situ de
periferie, arma cu care nu suntem familiarizati. SA-si caute deci tovarasi de
harta in mediul potrivit pregatirii 0 metodelor sale de lupta. C. Nec§ulescu
76. Sacerdoteanu A., In chestia Brodnicilor, in Rev. Ist., XXIV (1938),
p. 296-203. La concluziile d-lui Gh. Popa-Lisseanu din lucrarea sa despre
Brodnici, unde considera pe acestia ca fiind tot una cu Prutenii d. A. Sacer-
doteanu aduce §i alte exemple din Europa prin care aratA a in toate partile
unde au fost puncte obligatorii de trecere peste ape avem astfel de vadeni si
deci numai nationalitatea Brodnicilor din partite noastre poate fi romangt (cf.
si raspunsul d-lui G12. Popa-Lisseanu, in Rev. Ist. Rom., VIII, p. 243-245).
C. Grecescu
77. Vidduceanu Victor, Pr. prof., Vechiu monument istorico-religios, Maind-
stirea Bodrog, Timi§oara, 1939, 104 p. + zo pl. h. t. 0 fig., 95 lei. Origi-
- nile manastirii incep in legenda cu o icoana a Maicii Domnului data la iveala
de un taur care r5scolea pamantul cu coarnele. Istoricii incepand cu Marki
Sandor spun el ar fi intemeiatá pela 1465 de &Arbil Stefan §i Marcu Jak§ici.
Parerea e sustinuta 0 de alti istorici unguri in opozitie cu Karacsonyi Janos
care sustine ca ar fi fundata in secolul al XII-lea dupa cum ar ie§i dintr'o
scrisoare a lui Bela III din 1177 care ar fi dat, intr'o expeditie, peste mo§ia
manastirii Hodust cum se mai numea Bodrogul in documentele vechi. In spri-
jinul parerii celui din urma e 0 faptul constatat intr'un document al sarariei
erariale, la 1233, unde se arata ca manastirea primea doar i000 pietre de
sare. Si tot Karacsonyi afirma ca emblema de pe turnul clopotnitei, socotita
de ceilalti a familiei Jak§ici, este a familiei Bessenyei care a stapanit pe
acolo in secolele XVXVI-lea. S'a afirmat, tot de cel din urma cá biserica ar
fi fost catolicA 'Ana in secolul al XVIII-lea 0 ca mai apoi s'ar fi zidit pe
ruinele ei una ortodoxa, ceiace este pe langa adevar. Adevarul e cgt pe la 1651
exista un mitropolit Sofronie care i§i avea sediul la manastirea Hodosului
Bodrogul de azi care merge la Tarul Rusiei dupa mil5. 0 de asemeni e
mentionat 0 intr'o inscriptie un Hodos Egumen Mihail, 1523. Ideia ca s'ar fi
putut zidi o manastire ortodoxa pe ruinele uneia catolice este cu totul
gre§ita, cel mult, putea sa se petreaca faptul dimpotriva, §tiute fiind persecu-
tiile indreptate impotriva Romanilor. Mandstirea a fost ortodoxa 0 romfineasca
dela inceput 0 acest inceput este anterior secolului al XIII-lea. Pretioase
plan§ele care reproduc odoare. M. Seinzianu
Vezi §*1 no. 213.

VI. ISTORIA ROMANILOR DUPA iNTEMEIEREA

PRINCIPATELOR
I. IZVOARE
(Texte fi Studii)
78. Andronescu Marta, Repertoriul documentelor Tdrii Romdne0i publicate
pita azi, 1, 1290-1508, cu o prefata de A. Sacerdoteanu, Bucure§ti, 1937,
234 p., f. pret (extras din Bulet. Com. Ist. a Romdniei, XVI). Lucrarea de
fata cuprinde scurte regeste ale documentelor Tarii RomAnesti interne 0 ex-
terne, cu indicatiile bibliografice respective, formAnd un repertoriu complet

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA ROMANII,OR MITA INTEMRIEREA PRINCIPATELOR 401

al tuturor actelor emanate din tara pana la moartea lui Radu cel Mare. Alca-
tuita metodic, lucrarea a cerut o munca migaloasa si indelungata, ea este un
instrument de lucru foarte pretios pentru cercetatori, cu atat mai mult cu cat
documentele noastre sunt risipite hate() multime de publicatii. Autoarea a
trecut in repertoriu orice document citat vreodata de cineva intr'o lucrare sau
intealt document. Era mai bine ca documentele cunoscute numai di3 citatii
sa fie indicate cu litere mid, cáci multe citate, risca sä fie, cum si sunt, gresite
si un control nu e totdeauna posibil. Din aceasta cauza repertoriul cuprinde
o serie de documente care n'au existat niciodata (d. e. cel dela no. i din 1290,
cu it titulupi a lui Radu Negru, citat de cronica dela sfarsitul secolului al
XVII-lea), sau aceleasi documente indicate de dou5. ori (exemplu doc. 67 si
77, 44 si 84 si multe altele). La doc. no. 19 (al lui Mihai din 1418), t in original
numele lui Radu este scris pests cel al lui Mihai*. Deci nu trebuia trecut si
sub 1374 (Radii I), caci, evident, acel Radu e posterior lui Mihai I, in speta.
Radu Prasnaglava. Pentru cercetatorii cu experienta e drept cá aceste mici
neajunsuri nu pot da loc la confuzii. P. P. P.
-
79. Bfileanu Alex. I., Acte privitoare la domnia lui loan Sandul Sturza
Voevod, in Rev. Arhivelor, III 2 (1939), p. 2 0 7-215. C Ateva acte din 1836
si 1837 care privesc domnia lui loan Sandul Sturdza si napastile ce se aruncau
fostului domn. C. Grecescu
80. Berde Maria R., Viharmaddr emlékei (Amintirile paserei de furtuna.),
in Pdsztortfiz, XXIV, p. 495-503, 557-563. Scriitoarea R. Berde Maria,
public& amintirile contesei Iohanna Bethlen din revolutia ardeleana din anii
1848-49, dictate la sfarsitul secolului al XIX-lea fiicei contesei. Contesa Jo-
hanna Bethleu povesteste eveniraentele la care a luat parte, ca sotie a maio-
rului de honvezi contele Mihail Toldalagi, pe care 1-a urmat in vieata de tabara.
Expunerea are poate nevoie de verificari si rectificari, ca orice memoriu asternut
pe hartie dupä un timp atat de indelungat. Povesteste evenimentele din Sacuime,
luptele lui Bem, ocuparea Clujului de oastea maghiaril, aratand rolul conduca-
torilor din ambele tabere, cu care a venit in contact (contele Ion Bethlen, gene-
ralul Urban, generalul Wardener, Etneric Mike), Nicolae Banfy, Samuel
josika, Samuil Teleki, generalul Bem etc.), amintind faptul ca. un preot roman
a salvat vieata sotului sau si aparitia lui Avram Iancu la marginea Clujului.
Proclamarea independentei Ungariei de Habsburgi n'a fost primita cu placere
de cea mai mare parte a Ardelenilor, cad Maghiarii erau in fond dinastici.Aceasta
gresala a lui Kossuth a fost fatala, provocand interventia Rusflor, al cal-or tar
nu putea suferi raspfindirea formelor de guvernamant republicane si liberale.
Cearta ?litre Kossuth si Görgey a provocat desbinari si in randurile honvezilor.
Bem si-a organizat si batalioane romanesti cu ofiteri unguri. In Cluj populatia
de rand ura pe nobili si pe domni. Comisarul guvernului unguresc din Cluj,
Szentivanyi, era lipsit de energia necesara. Oastea ungureasca era lipsita de
conducere unitara si competenta. In parlamentul din Seghedin, ministrul
Szemere a expus situatia fals. A. P. Todor
81. Bogs L. T., Documente basarabene (acte privitoare la mo§iile Peresecina,
Sdmdnanca, Comdnca, Bezinul, Teleseu fi Cobdica din judeful Orheiu), in Arh.
Basarabiei, IX (1937), p. 145-159. 6 doc. dintre 1775-1776. loan M. Neda
82. Bulat T. G., Cronica scandaloasd a Icqului la 181-2, in Arh. Basarabiei,
IX (1937), no. I-4, p. 16o. Zoe Ghica se jeluieste divanului Moldovei, ca.
spatarul Dumitrachi Beldiman a insultat-o in noaptea Invierii. loan M. Neda

www.dacoromanica.ro 26
402 11011TE BIBIJOGRAFICE

83. Bulat T. G., Mosiile Domnitorului Constantin Ipsilanti vdndute la tnezat

de cdtre Rusi, In Arh. Basarabiei, IX (1937), no. 1-4, p. Cu prilejul
mazilirii sale mosiile sunt vandute din ordinul lui Ciceagov, vanzare ceruta
de Luca Chirico, fostul consul rus la Iasi. Anexe, 4 acte din 1812. loan. M. Neda
84. Chiritii Me, Documente brdncovene pi oltene, in Arh. Olteniei, XVIII
(1939), p. 134-147. Sunt date is (nu se explica numerotatia 11-21) docu-
mente dintre 1646-1653, cuprinzand hotarnica mosiei Coscodia a lui Matei
Basarab din 15 Iunie 1646 ; zapisul de vdnzare al Paraschivei i fiilor ei, Alex.
sl DragotA, prin care se vand lui Matei Basarab satul Albulesti din jud. Mehe-
dinti, in ughi 300, in 1647 Martie 4 ; zapisul de vdnzare al lui Lupu si al fratilor
sai Damaschin i Matei prin care se valid rumani lui Matei Basarab, din 1649
Apr. so ; cartea de 6sta/ire a lui Matei Basarab pentru mosia din Stolniceni,
data postelnicului Condila i sotiei sale Stanca, din 5649 Iunie ; dania lui
Matei Basarab pentru mosia cu rumani din Stangaceaua, jud. Mehedinti, data
manastirei Strehaia, din 1649 Dec. is ; dania aceluias Domn pentru satul Stre-
haia, data manastirii Strehaia, din 1650 Martie 6 ; hotarnica mosiei Stanga-
ceaua din 1650 Nov. 5 ; hotarnica mosiei Stangaceaua din dos din 1651 Oct. 2 ;
porunca lui Preda Brancoveanu catre clucerul Loizu pentru cercetarea pricinei
lui Mircea armasul i Petru armasul din Dragaseni cu Mihalcea fost birariu
de armasie, pentru birul Mircii armasul, din 1652 Iunie so ; cartea liii Matei
Basarab catre parintele Nicolae dela manastirea Strehaia i Lepedatul, referi-
tor la rumanii din Oreavita, din 1652 lulie 28 ; scutirea de bir a lui Matei Basarab
data lui Mircea vataful din Stroesti (Gorj), din 1653 Sept. 20. Ioan M. Neda
85. Ciurus Pr. Teodor, Din insemndrile lui Vasile Buzdug, in A rhiva Some-
sand, 1938, no. 24, p. 215-219. Dintr'un caietel al fostului membru al Sino-
dului athidiecezan, Vasile Buzdug, ies la iveala o serie de insemnari relative la
evenimentele din 1848-1849 in partile Nasaudului, carc desi cu caracter local
pot folosi cercetatorilor. Insemnarile incep cu una din 6 si 8 Iunie 1842 cand
doul sate s'au batut pentru pamant lasand trei morti. Vinovatii au trecut de
ate 8 ori pe sub nuelele a 300 de feciori. Vorbeste de locuri luate de Sasi dela
Romani i pe care le numesc tot cu numele lor stritvechi originar romanesc.
Trece la anul 5848. Citeaza cum .60 de clopari de ai nostris sub comanda locot,
Ioan Miron au luptat cu 200 de Unguri din care au ucis multi si le-au luat 1 2
tunuri, arme, care, cai, munitie si tot ce-au avut *. La 2 Ianuarie 1849 au
intrat Ungurii in Nasaud. o Noi casenii fugim la Colibita *. Lupte cu Ungurii la
Moroseni (6 Faur 5849), la Craimat i Magyaros (18 Faur 1849), la Joseni
(26 Faur), la podul Prundului. Autorul insemnarilor fuge in Bucovina si de
acolo 411a Moldova * etc. etc. Luptele dintre Unguri i Muscali. AlAturi de
Rusi i Austriaci lupta granicerii nasaudeni. M. Sdnzianu
86. Dinculescu N. G., Trei documente inedite, in Rev. Arhivelor, III 2 (1939),
p. 350-356. Confirmare de cumparaturi la Turburea i in Calul (1584 Mai 5) ;
cercetarea unei pricini de catre loctiitorul de ban (1668 Martie 6) si iaritsi con-
firmare de cumparatura pentru rofii din Orodel peste jumatate din satul Piatra
(14 Iunie 1671). C. Grecescu
87. Donut Ion, Din documentele Cdminului Cultural Muncelul s Suseni-
Gorj, in Arh. Olteniei, XVII (1938), p. 342-348. Trei documente privind cartea
de intdrire asupra unei mosii in hotarul Susenilor, data de Chezariceasca
stapanire a Olteniei lui Lupu feciorul lui Dan Oana, cu data 1723 August 17 ;
cartea de judecatd a mosnenilor din Schela (Gorj), pentru pasunatul muntelui

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA ROMANII,OR DUPE INTER:MARA PRINCIPATELOR 403

Murgilg, cu data 1782 August 2 ; cartea de judecatd in pricina dintre Dumi-

trache Bibescu, mosnenii Rugeni i Smaranda, sofia rap. treti vist. Gheorghe
Zogorian, pentru muntele Streaja. loan M. Neda
88. Floreseu Florea, Un document maramure§an, In Arhiva Somefand, 1938,
no. 24, p. 228-230. 0 scrisoare din 13 Ian. 1821 a preotului Maris Mihai
prin care cere sg i se recunoasca titlul de nobil deoarece se trage din Cuhea.
M. Sdnzianu
89. Fotino George, Din vremea renafterii nafionale a Tdrii Romdnefti.
Boerii Golefti, Bucuresti, Asezámantul Ion C. Brgtianu, 1939, 4. vol.,
XII + 358 + 414 413 + 437 p. i ilustratii, f. pr. In primul volum d. Potino
face o evocare a Golestilor si a rolului jucat de ei In epoca renasterii roma-
nesti ; In celelalte trei, publicg 643 de scrisori, dintre care 624 inedite. Pe langa
faptul cA scrisorile acestea ne oferg o suma de informatii asupra familiei
Golescu ; in ele respirg atmosfera de entuziasm i preocupari nationaliste ale
elitelor dela 1840 I 1848 ; I, datoritg lor, cunoasterea epocii contemporane a
istoriei noastre se adanceste mai mult. D. Bodin
99. Gane Em., Documente pentru familia Gdneftilor dela finutul Orheiului,
in Arh. Basarabiei, IX (1937), p. r39-144. Sunt 5 doc. intre 1796-1804.
loan M. Neda
91. Givaneseu Ed. I., In preajma niscoalei lui Horia (un raport inedit al
episcopului Petru Petrovici), in Rev. Ist., XXIV (1938), p. 253-258. Cateva
informatii asupra noului episcop al Aradului Petru Petrovici si un raport al
acestuia, din 5 Aug. 1784, cgtre Iosif II cu privire la rolul lui pe langl rapitorii
vice-comitelui A. Porray pentru a-I elibera. C. Grecescu
92. Georgeseu-Tistu N., Poetul Giuseppe Regaldi in legdturd cu Romdnii
in Studii Italiene, V (1939), p. 85-101, cu 2 ilustratii. Regaldi, exilat politic
Italian, se gasea in toamna lui 2850 la Constantinopol. Ad primeste invitatia
de a merge sit vada, intr'un grup, pe Kossuth, la Kutaia. In drum, si la ducere
si la intoarcere, el se opreste la Brussa, locul de exil a 17 revolutionari romani.
Cu acestia discuta probleme politico romanesti si se infläcareaza la auzul na-
zuintelor lor. Ragaldi a scris cateva pagini in legaturg cu Romanii, pornind
dela aceste discuVi. Le-a i citit lui Ion Ghica, In capitals otomang. Scriitorul
roman ne-o spune Inteo scrisoare cgtre Ahmed Efendi din 4 Ianuarie 1851.
Acum se publica paginile respective ale lui Regaldi care ne intereseaza pe noi
(p. 9o-roo), prefatate de un studiu lámuritor. D. Bodin
93. Giuglea G., Cdldtoriile Cdlugdrului Chiriac dela Mdndstirea Secul.
Publicate cu introducere i adnotari, Bucuresti, 1937, 179 p. Insemnarile
de calatorie ale caluggrului Chiriac dela Seoul publicate in volumul de fatä
fac parte dintr'un manuscris de 247 file in folio al lui Andronic dela Neamtul
Nou (Chitcani). Este o copie fault& prin anii 1851-1864. Chiriac a murit la
1878 ceiace face sit reiasg ca Andronic a flout copiile fiind alaturi de autorul
insemnarilor. Nu existá sigurantg In ce priveste fidelitatea copiei. Calátoriile
lui Chiriac sunt interesante pentruca se aseaza intre putinele ce au fost con-
semnate de cgtre drumetii nostri. Prima calatorie a fost facuta, la Sf. Munte
si Ierusalim, iar a doua prin Rusia, Polonia, Austria, Ungaria i Transilvania.
Prima a fgcut-o in 1840, iar a doua, zece ani mai tarziu. Notele au fost scfise
dupg Intoarcerea dela drum, din memorie. Sunt interesante prin stilul simplu,
care arat a. o culturg pur religioas i ..destul de patriarhalit * a autorului.
P. Gherman

www.dacoromanica.ro 26*
404 NOTITE BIBLIOGRAFICE

94. Göllner Charles, Quelques plaqueOes françaises contemporaines sur Michel

k Brave, in Etudes Roumaines sous les auspices de l'Ecole Roumaine en France,
I (1938), Bucuresti, p. 20-40. Este cunoscut interesul ce-I aveau pentru
Apuseni luptele dintre Crestini si Turd. Pentru satisfacerea curiozitatii publi-
cului se tipareau mici plachete relative la evenimente. Autorul analizeaza aceste
(nuova) cuprinse in 9 plachete ce sunt date in anexe facand istoricul kr. Ca de
obicei insa, faptele VoZTiEdului erau exploatate de Sigismund Bathory care era
socotit ca sef al aliantei din 1595. Fragmentele principale sunt reproduse in
bibliografia studiului. M. Sdnzianu
95. Iorga N., Cdldtoria in Romdnia a contesei Dash, in Rev. Ist., XXV,
(1939), p. 215-217.
96. Iorga N., Cum a lost ocupafia din 1916-1918, o Indrturie germand,
in Rev. Ist., XXV (1939), p. 34-44. Dupa cartea lui Gerhard Velburg, Ru-
manische Etappe. Der Weltkrieg, wie ich ihn sah, märturii sincere. Mai pot fi
amintite in aceasta categorie : Franz Carl Endres, Der Krieg gegen Rumdnien
(eine hurze zusammenfassende Ubersicht), Miinchen-Leipzig, <1917), 151 p. ;
Fr. Willy Frerk, Der Siegeszung durch Rumdnien, Leipzig, (1917), 16o p. ; Karl
Rosner, Mit der Armee v. Falkenhayn gegen die Rumdnen, Berlin, <1917>, 165 p.
C. Grecescu
97. Iorga N., Despre Sldtineni, in Rev. Isl., XXIV (1938), p. 329-332.
Note cu privire la brosura d-lui loan C. Filitti, Regeste de documente, I. Familia
Sldtineanu (1712-1862), Bucuresti, 1938. C. Grecescu
98. Iorga N., Dora d'Istria i Rominii, in Rev. Isl., XXV (1939), p. 146-
147. Cum sunt priviti Romanii in lucrarea Les femtnes en Orient a fiicii Ba-
nului Mihail Ghica. C. Grecescu
99. Iorga N., Ina o miirturie germand a durerilor marelui rdzboiu, in Rev.
Ist., XXV (1939), p. 221-224. Meirturii dupil dr. Adolf Köster, Die sturm-
schar Falkenhayn. Kriegsberichte aus Siebenburgen und Rumeinien, München,
1917. C. Grecescu
Ioo. lorga N., 0 scrisoare cdtre Petru-Vodd chiopul (1587) fi un alt Nicolae
Mavrocordat, in Rev. Ist., XXV (1939), p. 132-134. Dela Meletie Pigas catre
Petru Schiopul i dela un anonim a lui Nicolae Mavrocordat din 18 Iulie 1737.
C. Grecescu
IOI. Iorga N., Paul Lindau in Romdnia, in Rev. Ist., XXV (5939), p. 245-249.
Calatorii in Romania, impresii i pareri nu totdeauna juste. C. Grecescu
102. Iorga N., Un cercetettor al Romdniei in vremea rdzboiului de indepen-
deny', in Rev. Ist., XXIV (1938), p. 359-365. Informatii ale ziaristului A.
Mlochowski de Belina in cartea sa De Paris a Plevna, journal d'un journalisle,
de mai a décembre 1877. C. Grecescu
503. Iorga N., Un ordin din 1797 de a se scrie istoria fi geografia fdrii, in
Rev. 1st., XXIV (1938), p. 289-292. Se reproduce ordinul lui Alex. Ipsilanti,
domnul Tarii Romanesti de creere a Logofetiei obiceiurilor, care va avea sa
scrie istoria, oranduiala politiceasc i dregatoriile Orli noastre *, dupa. Istoria
Romdnilor a lui V. A. Ureche. Planul, asa cum e conceput, d. Iorga lb vede
realizat in lucrarea lui Dionisie Fotino, Istoria Daciei. Iatä deci e mnsái originea
acestei asa de insemnate scrieri *. C. Grecescu
104. Jaklowszky Dénes, Bethlen Jdnos grdf Erddlyi krdnikdja III. Mihneardl
(Cronica ardeleana a contelui loan Bethlen despre Mihnea III), in A. Hirndh,
XXXVI, p. 42-43. In cronica s Rerum Transylvanicarum libri quatuor

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA ROMANILOR DIIPA INTEMRIERRA PRINCIPATRLOR 405

tiparitit la Sibiu in 1663, cuprinzand istoria Ardealului intre 1629-1663,

contele Beth len vorbeste i despre Mihnea III, voevodul Munteniei in anii
1658-59. Principe le Ardealului Acatiu Barcsay 1-a invinuit pe Mihnea la Poart&
c5. s'ax fi aliat in tainá cu principele Rákóczi si chiar dupl ce s'au impAcat prin
intermediul lui Ioan Kemeny, neincrederea intre ei a continuat. Dupá abdicarea
lui Barcsay in favoarea lui loan Kemény, Mihnea se intalneste cu pretendentul
la tronul Ardealului G. Rákóczi II si-si jurl credintl unul altuia la Rucar. La
intoarcerea spre cask a suitei lui Rákóczi, multi cai si-au rupt picioarele, ceiace
a fost interpretat ca semn rAu pentru aliantl. Tocmai cAnd Markel preda sulta-
nului scrisoarea lui Barcsay in Brussa, vestile au confirmat alianta intre Rákóczi
si Mihnea, care se rAsculase si a primit ajutoare dela Rakóczi, trupe sub conduce-
rea coloneilor Miliai Mikes si Andrei Gaudi. CAnd expeditia in Moldova a lui
Rákóczi a fost infrantA, Mihnea se retrAgea in Ardeal cu resturile armatei bAtute
de Pasa din Silistra. Informatiile cronicarului ungur contemporan nu se potrivesc
totdeauna cu ale istoricului Xenopol. A. P. Todor
105. Haradja C. I., 0 noud lucrare despre cronica lui Ioan de Thurocz, in
Rev. Ist., XXIV (1938), p. 128-130. Relatii cu privire la Ioan de Thurocz
cronica sa dup.& un studiu al lui Iosef Fitz publicat In Gutenberg-Jahrbuch
pe 1937. C. Grecescu
106. Lascaris M., Bozaank Bcc-r&T-rlq, 6 i.a.ropmbg tjv He patccc lame( -rby rn ec
avcc (Vasile Vatate, istoric al Persiei in veacul al XVIII-lea), in Tb Niov Kpdvsoc,
fasc. 23, Iulie 1939, p. 475-478. De curand d. Iorga a editat dupA un mann-
scris fost In biblioteca d-lui Terente din Cotnari opera in versuri grecesti a lui
Vasile Vatati, Persica, scrisg la 1748 si cuprinzAnd istoria Persiei sub sahul
Nadir si a predecesorilor si imediati (1694-1747) (Vatati, Persica, ed. N. Iorga,
Bucuresti, 1939). D. Lascaris aminteste cá acest scriitor grec din veacul al
XVIII-lea, originar din Therapia este autorul si a unei alte scrieri Hein-mm.36v
(CAlAtorie) in 2100 de versuri, povestind cAlAtoriile sale in Asia Central& si in
Europa. AceastA scriere analizatti tilted de S. Lampros (in revista llapvccaak, vol.
V, 1881 siapoi In volumul Muvrai, EcXl8eq, Athena, 1905), a fost editatA de Emile
Legrand, Voyage de Basile Vatace en Europe et en Asie, in Nouveaux mélanges
orientaux, Paris, 1886, p. 183-292. In aceastA scriere Vatate mentioneaza si
cealaltA lucrare a lui, Istoria domniei lui ah Nadir. De altfel un scurt rezumat
al Persicelor se aflà si In Geografia Romdniei publicatA in greceste la Lipsca de
Dimitrie Philipide in 1816, dup 5. un manuscris in posesia sa. D. Lascaris dá
apoi oarecare amAnunte asupra celor douil calátorii ale lui Vatati in Persia
la 1716 si la 1727-1729 c asupra imprejurArilor politice din aceastk tart pe
atunci. P. P. P.
107. Lepsi I., Tdrile Romdne in J. Peelers, A tlas en Abrege ou Nouvelle
Description du Monde e, Anvers, 1692, in Arh. Basarabiei, IX (1937), p. 71-78,
cu 2 harti.
1138. Macovel Zaharia, Un cdldtor de acum o sutd de ani, in Rev. 1st., XXV
(1939), p. 224-229. CAlAtoria unui fost negustor din Paris, Jean Baptiste
mort prin Principate- in Journal de voyage de Paris a Jerusalem,I839 et 1840.
C. Grecescu
109. Marcu Al., La bicentenarul lui L. Spallanzani, in Cony. Lit., LXXII
(1939), p. 538-542. Descoperitorul naturalist Spallanzani a cAlAtorit ci prin
tArile romknesti, trecAnd dinspre Constantinopol spre Viena lui Iosif II, prin
Bucuresti si, pare-se, pe valea Prahovei. D. Bodin

www.dacoromanica.ro
 406 NOME BIBLIO GRAPICE

rio. Manly Oscar, Lettere inediti mandate dalla Transilvania al Cardinale

Federico Bor, omeo, Milano, 1935 ; dare de seaml in Szdzadok, LXXII, p. 393.
III. Marla Regina Romaniel, Din pragul mormdntului Tdrei Mele §i
Poporului Meu *, in Romdnia militard, LXXV (1938), no. 9, p. 13-14. Douá
pagini de ultimA despartire adresate Poporului pe care, timp de o viatA,
Regina Maria 1-a iubit, s'a bucurat si a suferit allturi cu el. M. Sdnzianu
112. Marinescu C., A propos d'une biographie de Jacques Basilicos l'Héraclide
récemment découverte, in Melanges d'histoire generale, II, p. 381-422. Este
vorba de biografia lui Despot VodA in limba latinA gAsitA de d. C. Radu la
Perugia si publicata. in Diplomatarium Italicum, II, al Scoalei Romane din
Roma. D. Marinescu publicA din nou aceastA scriere, intru cat in prima editie
se strecuraserA greseli (intre care incurcarea ordinei paginilor) i o atribue lui
.Alessandro Guagnini, cunoscutul scriitor Italian, care a scris si a luptat in
Polonia, unde a fost si in contact cu Despot VodA, sau, prin alt italian dintre
mercenarii ce insolirá pe acest domn-aventurier la Suceava. P. P. P.
113. Mihailovicl Paul, preot, Documente din Basarabia, in Arh. Basarabiei,
IX (1937), p. ror-r 1 t. Continuare la cele publicate in aceiasi revistA,
VII (1935), p. 224. Se dau trei documente intre 1774-1817, privitoare la:
dania lui Andrei sin Onica, in legaturä cu viia sa din satul Ineti, pentru ma-
nastirea Harbovat ; dania lui Gheorghe i a lui Axenie, tot pentru viia .lor,
din satul IneØi, cAtre aceiasi manAstire ; tabloul privitor la averea nemiscA-
toare i poporalia jud. Soroca, intre 18o7-1817. loan M. Neda
114. Mihordea T., Stiri din presa francezd privitoare la Tarile noastre, in
Rev. 1st., XXIV (1938), p. 350-358. tin pentru 1730-1733. C. Grecescu
115. Moisil Iuliu, 0 scrisoare din Roma, in Arhiva Some§and, 1938, no. 24,
p. 197-203. Public& interesanta scrisoare a seminaristului Ion GAvrilas dela
Colegiul grec., Sf. Atanasie de Urbe * Roma, adresatA vicarului Grigore Moisil
la 12 Aug. 1880. In scrisoare se spune cum Ii petrec seminaristii romani vremea
si ce-ar fi de fAcut i pentru alti tineri care ar putea fi ajutati sä meargA la studii.
Vorbeste de bine despre toti demnitarii romani din Regat ce au trecut prin
Cetatea EternA si are stimA deosebita pentru N. Obedenaru care ii ajutA cu
tot ce poate. M. Sdnzianu
x 16. Neda I. M., Cu privire la satul Goefii-Dolj, in Arh. Olteniei, XVIII
(1939), p. 147-150. Copia unei carti domnesli, dela Gavril MovilA, din 12
Mai 1620, prin care se intAria lui PAtru logofAtul i fiilor lui stApanirea mosiei
din Goesti si a rumanilor de pe ea. Traducerea actului se datoreste postelni-
cului Vintilà Modoran i poarta data de i Martie 1736. D. Bodin
x17. Nicolaescu St., Un act privitor la satul Rdmegi (Vd(cea), in Ark. Otte-
niei, XVIII (1939), p. 132-134. Actul e din 25 Aprilie 1640, dat de Matei
Basarab, si se ref erl la intArirea stApanirii megiesilor Oprea Taroga si a fratelui
acestuia Dumitru, cu fiii lui, asupra partilor lor de mosie din RAmesti.
D. Bodin
118. Oljanen Dr. Domet, ORM nonoponot umencbHoro nocna Ha YHpairHy
1656-1657 p. (Descrierea calAtoriei solului suedez in 1:craina in anul 1656
1657), in ammo' HayHonoro TonapHcraa mean Igesqem, CLIV (1937), p.
41-69. E vorba de calAtoria ce Gotthard Welling, trimisul regelui suedez
Carol X, a fAcut-o in Ucrainatinta finalA a calAtoriei era Constantinopolul
trecand cu acest prilej prin Transilvania ad a negociat i o aliantA politicA
si Moldova. Calltoria e descrisi apoi cu bogate amAnunte existA pe lângä

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA 1tOMANI1,OR DUPA INTEMRIERRA PRINCIPATELOR 407

date politice i etnografice de insotitorul lui Welling, germanul Conrad Iacob

Hiltebrandt, ms acestei descrieri aflandu-se in Arhiva Statului din Stettin. Cerce-
tatorul ucraian de mai sus extrage din ms citat, datele referitoare la 1.1craina, intre
care insa strecoará i destule referinte privitoare la itinerariul lui Welling prin
Transilvania si Moldova. Adaugam noi ca ms in chestiune a fost publicat integral
de d. Franz Babinger sub titlul : Conrad Jacob Hiltebrandt's, Dreifache Schwe.
dische Gesandtschaftreise nach Siebenbdrgen, der Ukraine und Constantinopel
(1656-1658), Leiden si Hermannstadt, in anul 1937, deci in acelas an ca si
studiul de mai sus al lui Oljanin. Damian P. Bogdan
iig. Onivor Teodor, Cdldtori i ezploratori Romdni in sec. XIX. Cdteva
insemndri, in Rev. Geogr. Rom., I (1938), fasc. II, p. 159-176, 220-236. Men-
tioneaza pe Iulius Popper, Gregoriu Stefanescu, Const. Chiru, Ferdinand Ga-
nescu, Dimitrie Ghica-Comanesti, Nic. Ghica-Comanesti, Albert C. Ghica,
Sever Pleniceanu, Basile G. Assan i Emil G. Racovita. Ioan M. Neda
12o. Panaiteseu P. P., Documente slavo-romdne din Sibiu (I470-1653),
Bucuresti, 1938. Recenzie de Ilie Barbulescu in Arhiva, XLVI (1939), p. 148-
156. D. Barbulescu repeta afirmatia sa despre nevoia ca documentele slave,
exclusiv acestea, sä fie publicate fotografic ; s nimic sd nu se schimbe din ori-
ginale la tipdrirea acestora Pentruca nu am adoptat aceasta metoda, sunt
Jo.

acuzat de falsificare ; I ajunge sá falsifice limba i alte caractere (sic) ale origi-
nalelor *. Nu am afirmat nicaeri c. amo un mod * al meu 5 propriu * de a publica
documentele, cum spune d. Barbulescu, ci dimpotriva am cautat sa aplic la
documentele slave metodele ce se apnea de oamenii de stiinta la editarea tuturor
textelor, medievale i moderne, fiind de parere cä este gresit sa socotim limbile
slave ca o exceptie. Motivele pentru care am adoptat aceastä metoda aunt
expuse pe larg in aceasta revista (Rev. Ist. Rom., VIII, 1938, p. 339-345), asa
ca nu e necesai sa le repet acum. D. Barbulescu, aplicand metoda d-sale la
documentele publicate de mine, releva fiecare caz in care, fireste, n'am apli-
cat-o eu, i astfel umple noul pagini de s falsificari o. Ceiace este insä ciudat
e ca pe baza textului publicat de mine, d-sa restabileste formele asa cum erau
in original : cu litere aruncate, cu prescurtari nedesfacute. Aceasta este insa
o justificare a metodei ce am intrebuintat. Daca un cititor, in speta d. Bärbu-
lescu, izbuteste fárá greutate 55. recunoasca in textul meu, locurile unde erau
litere aruncate i prescurtari, aceasta inseamna ca am izbutit sa dau o editie
bunk care nu poste induce in eroare, nici asupra acestui punct secundar. Cat
despre metoda d-lui Barbulescu de a nu schimba nimic, numai faptul a d-sa
nu publica niciodatä documente, ii impiedica s8. vada c8. e o iluzie inaplicabill.
Para unde se va merge cu aceastä reproducere exacta a textului ? Tiparul nu
poate inlocui fotografia. Vom publica oare cuvintele fará spatii intre ele, dac8.
ele sunt asa in original? Sau vom tine seama de formele literelor, care au fiecare
individualitatea kr si de marimea kr in centimetri ? Daca nu, atunci vom trebui
s5. facem o transactie, o falsificare, ar zice d. Barbulescu. In acest caz e mai
bine sa recurgeni la metodele editiilor critice, care au criterii stabilite, decat
la tranzactii empirice, care nu dau nici o fotografie a textului, nici o publicatie
critic& P. P. P.
121. Poem G., Die Anfdnge der rumdnischen Geschichtsschreibung, in Sidost-
deutsche Forschungen, München, III (1939), p. 694-700. Este un rezumat
in limba germana a studiului mai intins in limba roman& al autorului, semnalat
in nota urmatoare. P. P. P.

www.dacoromanica.ro
 408 NOTITE BIBLIOGRAFICE

122. Pascn G., Letopiseful moldovenesc utilizat de Gligorie Ureache, Iasi,

1938, Biblioteca Revistei Critice, 226 p., f. pret. D. Pascu, in prima parte
a studiului, face o comparatie foarte meticuloasa. a letopisetelor slavone moldo-
venesti si a cronicii moldo-polone, moldo-ruse (anonime) i moldo-germane,
(adica a Cronicii lui §tef an cel Mare). Aceasta din urma este supusa unei analize
amanuntite. D. Pascu admite parerea noastra, aducand argumente noi, ca ea
este o traducere din slavoneste, direct in nemteste, i anume in Moldova, la
curtea lui §tefan Vocla. D-sa semnaleaza unele greseli in traducerea romaneasca
a acestei cronici. Metoda intrebuintata de d. Pascu este aceia de a considera
toate cronicele slave ale Moldovei (si cele trei versiuni streine) ca manuscrise
derivand dintr'un arhetip comun, ceiace credem ca este just. Din comparatia
critica a acestor texte d-sa cauta sA restabileasca acest arhetip, controland
tot deodata fiecare afirmatie a cronicii cu datele istorice din isvoarele contem-
porane. Desi cred cà restabilirea anilor de domnie a predecesorilor lui Alexandru
cel Bun, asa cum rezultá din cronici, nu se poate mentine, recunosc cal aceasta
analiza este foarte folositoare. Observ insa. cA d. Pascu n'a utilizat studiul meu
Cronica moldo-polond, in Rev. 1st. Rom., I (1934), p. 113-123, unde am aratat
existenta unui al doilea manuscris necunoscut al acestei cronici, care da, spre
deosebire de cel publicat de I. Bogda.n i anii de domnie ai lui Petre Musatin
(8 ani), plus alte deosebiri. In partea a doua a studiului d. Pascu compara stirile
din cronicile slave cu citatele din Letopisetul Moldovenesc * din cronica lui
Ureche, cautand sa restabileasca textul acestui letopiset. P. P. P;
123. Pelivan loan, Cdteva acte din trecut, in Ark. Basarabiei, IX (1937);
no. 1-4, p. 124-130. Se publica 4 acte. Primul este un suret de pe uricul
lui Radu Mihnea Voevod din 1617. Al doilea este un embatic intre manastirea
Galata si Theodor Grigorie Crupensky din 1813. Al treilea este un protest din
1910 al studentelor Nadejda si Vera Asenovid si al doamnei Maria Tudora
din Balti. Al patrulea este o hotathe a Adunarii moldovenesti de organizare
din Cahul din 24 Sept. 1917. Ioan M. Neda
124. <Popescu-Cilleni I.>, Din corespondenla Episcopului Calinic al Rdmni-
cului Noului Severin, in Arh. Olteniei, XVII (1938), p. 340-342. Documente
dintre 1853-1859, in numar de patru. Ioan M. Neda
125. Popescu-Cilicni I., diacon, Documente din Oltenia,in Arh. Olteniei, XVII
(1938), p. 310-330. Ducumente privind : alegerea mosiilor unor mosneni
din §ovarna (Mehedinti) cu data 1662 Aprilie 15 ; pricina ce o au Preda i Stanca
cu fetele lui Chiriac Preluc din Soc (Gorj) cu data 1696 Sept. 5 ; mdrturia mos-
nenilor din Soc, data Predei Bazocu in pricina cu Gherghina Usurelu cu data
1733 Dec. 8 ; hoteirdrea mosiei Socului cu data 1746 Martie 3 ; pricina dintre
Gherghina Usurelu i nepotii ei din Soc (Gorj) cu data 1755 Sept. 4 ; cartea
de impdciuire data de Episcopul Grigorie al Rfimnicului la mana Dumitrei si
a lui Vladut din Soc (Gorj) cu data 1765 Noemvrie 14 ; zapisul de vdnzare al lui
§tefan sin Constantin Popei, prin care vinde lui Florea Oncea mosia din Ple-
nita (Dolj) cu data 1776 Mai 22 ; pricina dintre Florica Usurelu i vladut Usu-
relu din Soc pentru o datorie la Turcii din Carbunesti (Gorj), cu data 1780
Martie x ; adeverinla lui Ion si Vasile Oncea pentru mosia Horodel i Stramba
(Mehedinti) cu data 1788 Aug. 16 ; Pale de zestre prin care se dau de Rada Usu-
relu, 4 stanjeni de mosie din hotarul Socului, cu data 1790 Ian. II ; zapisul
de vdnzare al mosiei Socului cu data 1792 Nov. I ; carte de blestem f Adria.
pentru pricina Coiculestii din Hurez i Necula Mosila din Schela (Gorj) cu

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA ROMANILOR DUPA NTEMEIERMA PRINCIPATELOR 409

data 1792 Sept. ; zapisul de vdnzare al lui Necula Moi1 dat lui Ion Cioculescu
pentru o mo§ie din hotarul Schela, cu data 1792 Sept. 7; zapisul de vdnzare
al lui Nicola Vladoi din Schela Valcanului (Gorj) pentru o jumatate din movia
sa, lui jupan Lapadat Dijmarescu din Hurez, cu data 1795 Fevr. 24 ; zapis
de vtinzare al lui loan Uvurelu din Soc (Gorj), pentru partea de movie din Soc,
cu data 1800 August 7 ; zapisul lui Ursu Balovin din Sura (Mehedinti) pentru
30 de stanjeni din hotarul Surii, cu data 1808 Oct. x9 ; zapisul lui Ursu Ba lo§in,
prin care da via sa nepotilor, cu data 1808 Oct. 19 ; zapisul de danie al lui Ursu
Ba lo§in pentru o parte din moara dela Sura, cu data 1806 Iunie 19 ; Zapisul
de vdnzare al lui Parvu Balo§in, pentru io stanjeni de movie din hotarul Sura,
cu data 1818 Noemv. 23 ; zapisul de vdnzare a lui Gheorghe Burche §i al sotiei
sale pentru o parte din muntele Stana-Mare, cu data 1812 Ian. 29 ; zapisul
de vdnzare a lui Stefan Posa pentru o parte de movie in hotarul Socului (Gorj),
cu data 1815 Mai 20 ; zapisul de vdnzare al lui loan Gheban pentru ni§te pomi
din hotarul Plenitei, cu data 1819 Fevr. 21. Ioan M. Neda
126. Smochini N. 13., Elemente romdnesti in narafiunile slave asupra lui
Vlad Tepes, Ia§i, 29 p. (extras din revista Moldova Noud, no. 5, 1939). D. Smo-
china prezinta, dupa Sedelnicov, inca o redactie, aceasta cea mai completd
din Cate avem pang acum, a unei nailatiuni slave, asupra vietii §i faptelor lui
Vlad Tepev. Aceasta redactie lamurevte cateva lecturi neintelese din redactiile
publicate anterior, are data cand a fost copiatd prima data la 13 Fevr. 1486
§i a doua oard la 28 Ian. 1490 de calugdrul Eufrosinie. 0 serie de cuvinte ne in-
dreapti. sa consideram ca autor pe un Roman transilvanean vi aceasta pe vre-
mea lui Vlad Calugarul. C. Grecescu
127. Solomon Const. i Stoide C. A., Documente tecucene, II (sec. XVIXIX),
Barlad, 1939, 138 p., ioo lei (extras din Anuarul liceului comercial, Tecuci,
1932-38). Se continua cu publicarea doc. tecucene, largindu-se cadrul.
Sunt din 1575 Sept. 15-1864 Sept. 2 §i in numar de 156. La sfa.r§it are un
indice de nume §i localitati. loan M. Neda
128. Solomon C. si Stoide C., Un uric necunoscut dela stefan cel Mare pri-
vitor la satele Polifeni si Tomesti din Tutova, in Rev. Arhivelor, III 2 (1939),
p. 313-326. Un uric dela Stefan cel Mare pentru satele Politeni §i Tomesti
din Tutova (17 Ian. 1495) §i un hrisov dela Petru Schiopul, din 1586 Fevr. 28,
pentru confirmare de cumparaturi la Politeni. C. Grecescu
129. Tomescu Const. N., Diferite stiri din Arhiva Consiliului Eparhial-
Chisindu, in Arh. Basarabiei, IX (1937), p. 8-54. Acte privind : x. demiterea
mitropolitului Ignatie al Ungrovlahiei, 2. o boieroaica stapanind o mama-
sfire, 3. o cerere de mutare a unui protopop din tinutul Hotinului la Harlau,
4. un tablou de taxe pe treburi bisericesti in 1812, 5. zestrea unei preotese,
6. o jalba, 7. o rezolutie a mitropolitului Gavriil din 1815, 8. o cerere pentru un
dascal moldovean, 9. venitul anual al mo§iilor mandstirilor de peste Prut in
Basarabia, io. o cearta intre doi soti, xi. treceri frauduloase peste Prut in
Moldova, 12. staro§tii bisericesti, 13. cuminicarea mai multor moldoveni,
14. o admirabild veche gramatd arhipastoreasca catre der i popor, 15. fru-
moase nume romanevti, 16. primiri in in anastiri. loan M. Neda
130. Turdeanu Emil, Georges Brancovici et les pays roumains, in III-dme
Congras international des slavistes, Beograd z8-25.IX.1939. Publications du
Comité d'organisation, no. 2, p. 203-205. Aceasta comunicare, care trebuia
sa se tie la al 3-lea congres international al slavi§tilor (din cauza evenimentelor

www.dacoromanica.ro
410 NOTITE BIBLIOGRAPICR

s'a amilnat), scoate in evidentA caracterul de apArare a ortodoxiei din Ardeal,

contra catolicismului, ortodoxie pe care a apArat-o G. Brancovici prin operele
lui. Apoi clasificA astfel materialul rAmas in manuscrise, dela George Branco-
vici, in Biblioteca regal din Belgrad: a) nota privind biserica ortodoxl din
Ardeal sub mitropolitul Sava Brancovici, fratele lui mai mare; b) documente
privitoare la viata lui G. B. si la averea lui din Tara RomAneascA ; c) documente
dela domnii romAni, mai ales dela *erban Cantacuzino. Dan Simonescu
131. Taida Ion, Doud acte remarcabile, in Arh. Somefand, 1938, no. 24, p.
130-143. Primul document e o scrisoare a lui Dumitru Moldovan, consilier
aulic, adresat5. lui Alexandru Bohatel cu prilejul numirii acestuia in postul
de cApitan suprem la 23-24 Mai i86r. Al doilea e un avertistnent adresat de
guvernul transilvan lid BohAtel, cu prilejul alegerilor dietale din 1865. Din
cea dint& se vAd ideile care II conduceau pe luptAtorii români. Din cel de al
doilea se vede care a fost atitudinea cApitanului suprem Bohatel ca 0 a frun-
tasilor INTAsAudeni cu prilejul unirii Transilvaniei cu Ungaria. Exemplul Icasau-
denilor a rAmas fArA urmare. M. Scinzianu
132. Virtosu Emil, Doud portrete necunoscute ale lui Mihai Viteazul, in
Arid i tehnicd gralica, Decemvrie 1938Martie 1939, 6, p. 75-81. Se
reproduc insotite de comentarii douä portrete dintr'o copie a lui Dimitrie
Temenos (1624) a poemei grecesti a lui Palamede (1607). I. C. Cazan
133. Virtosu Emil, Versuri inedite despre 1821, in Rev. Arhivelor, III 2 (r939),
P. 341-349. Versuri compuse de G. Pesacov. C. Grecescu
134. Zawalinski Eugeniusz, Polska tv Kronikach tureckich XV i XVI tv.
(Polonia in cronicile tucesti din veacurile al XV-lea 0 al XVI-lea), in Collec-
tarea Orientalis, no. 14, Stryi, 1938, 58 p., f. pret. Studiu foarte important
al unui orientalist polon. Autorul analizeazA isvoarele turcesti, pe care le cu-
/waste in original, si legAturile dintre ele. Dupä aceea redA principalele eveni-
mente din istoria luptei Turcilor in Peninsula BalcanicA, in Principatele Ro-
mane 0 in Polonia pAnA la 1500, reprodudind pasagii sau rezumAnd povestirea
diferitilor cronicari otomani. Desi adesea nu avem textele integrale, lucrarea
contine stiri noi foarte importante pentru istoria noastril, vázutA din punctul
de vedere al istoricilor turd.. Astfel sunt tinile luate din cronica lui Urudj,
care n'a fost Inca tradusl In vreo limbl europeana despre Mircea cel BAtriin
9i urmasii sAl. Urudj cunostea, se pare, limba romana Dintre toti istoricii
turd contemporani el se orienteazA mai clar in chestiunile romAnesti *, cu-
noaste poreclele domnilor munteni Cepelu,sca i Cdlagdrul (pe care-1 traduce
ai turceste, kesis, monah) (p. is). Foarte interesante povestirile turcesti despre
luptele cu tefan cel Mare la Vaslui i Valea A1135.. BagA de seamA, ce va face
cu tine acel necredincios *, ar fi zis sultanul lui Soliman Beglerbegul. Cu
capetele lor (ale Moldovenilor la valea Alb5.) au clAdit Turcii minarete * zice
un cronicar. P. P. P.
135. , 5. Cuvcintdrile Regelui Carol I, editie ingrijit5. de Constantin C.
Giurescu, Bucuresti, Fundatia pentru LiteraturA i ArtA Regele Carol II *,
1939, 2 1701., 467 + 530 p., Cll XXIV + XXI planse, 220 + 260 lei.
136. * * *, Inventarul Arhivelor Statului. BucureftiCernduliCh4indu
ClujCraiovaIafiNdsdudTim4oaraBra§ov, Bucuresti, Biblioteca Arhi-
velor Statului, I, 1939, 420 p., <5oo> lei. ColaboreazA : A. Sacerdoteanu,
(Prelaid, p. 7-8) ; I. C. Dobrescu (Sect. Bunurilor publice, Arhivele-Bucuresti
P. 9-254) ; E. Virtosu (Sect. Administrativd )ci de stat Arh. Buc., p. 255-277) ;

www.dacoromanica.ro
 DISCIPLINE AUXILIAnn 411

Mihai Popescu (Sect. Judecdtoreascd Arh. Buc., p. 279-293) ; Maria Dumi-

trescu (Sect. Biblioteca Arh. Buc., p. 295-326) ; V. Antonin i Gh. Panuica
(Sect. Dosarele Registraturii Arh. Buc., P. 329-331) ; Teodor Balan (Arhivele
din Cernauti, p. 333-340) ; L. T. Boga i Em. Gane (Arhivele din Chisinau,
p. 341-358) ; t. Metes (Arhivele din Cluj, p. 359-363) ; N. Gh. Dinculescu
(Arhivele din Craiova, p. 365-366) ; Gh. Ungureanu (Arhivele din Iasi: Depu-
neri oficiale, p. 367-386 ; Al. I. Baleanu (Documente Arh. Iai, p. 386-388) ;
N. Sendrea (Biblioteca, sigilii, tablouri Arh. Iai, p. 388-395) ; I. Moisil (Ar-
hivele din Nasaud, p. 397-398) ; I. Miloia (Arhivele din Timisoara, p. 399-400) ;
Const. Sassu (Arhivele din Brasov, p. 4o1-4o7). D. Bodin
Vezi si no. 75, 216, 254, 264, 276, 278, 297, 398.

2. DISCIPLINE AUXILIARE

137. Bucholzer Corneliu, Amiral i Rotaru Petre, CApitan, Istoricul carto-

graliei. Hdrfile vechi referitoare la fara noastrd. Hdrfile Institutului Geogralic
Militar, Bucuresti, 1937, ed. Institutului Geografic Militar, fasc. V, III p.
*1 24 harti hors texte, f. pret. Interesant studiu asupra originelor carto-
grafiei cu descrierea i analiza principalelor harti din vechime ce cuprind tara
noastra, reproduse in fotografie. P. P. P.
538. Florescu George, Planul unui Institut de genealogie, in Rev. Ist., XXIV
(1938), p. 340-350.
139. Gerhardt Dietrich, Zum ersten Buchstaben der glagolitischen Schrift,
in Siidostdeutsche Forschungen, IV (1939), p. 580-483.
140. Gramadfi Nicolae, Vechile pecefi sdtesti bucovinene 1783-1900, cu 17
tabele afará de text, extras din Codrul Cosminului, XII, Cernauti, 1939, 53 p.
Sunt descrise 314 sigilii din care sunt publicate 245. Un pretios inventar.
M. Siinzianu
141. Huszfir Lajos, Le maitre des rnédailles de Constantin Brdncoveanu, in
Archivum Europae Centro-Orientalis, 1937, t. III, f. 1-3, p. 200-207.
142. Iorga N., Ce inseamnd astdzi concepfia istoricd, in Rev. Ist., XXV (0939).
p. 1-13.
143. Lupas I., Valoarea educativd a istoriei nafionale. Conferinfd inaugurald
rostitd la deschiderea festivd a cursurilor la Universitatea din Cluj, in Liber-
tatea, VII (/939), nO. 21, p. 321-325.
544. Mfircus Ion, Falsificatori si monete false la 1766, in Rev. Arhi-
velor, 1112 (1939), p. 357-359.Un ordin al guvernului transilvanean din 20
Pevruarie 1766, catre Tabla Continua a Comitetului Cluj pentru prinderea si
decapitarea unor falsificatori de monete. Se descriu monetele falsificate.
C. Grecescu
145. Mehedinti S., Geogra fie fi Geograti la inceputul secolului al X X-Iea.
Insemnäri cu privire la desvoltarea stiintelor si a invatamantului in Romania,
Bucuresti, <1939>, 139 p., f. pret.Se infatiseaza lupta dusa de titularul primei
catedre universitare din Romania de a crea un mediu de cugetare geografica
pe meleagurile noastre. Prin cursurile i seminariile universitare, prin colocviile
lunare ale profesorilor de geografie, prin congresele anuale ale familiei geogra-
filor tinute in diferite parti ale Orli, prin excursii, prin cartile didactice i lucra-
rile de *Uinta, d. prof. Mehedinti a izbutiti, dupa 30 si mai bine de ani de mina

www.dacoromanica.ro
412 NOTITE BIBLIOGRAFICE

sa atinga tinta propusa. i Insemnarile e d-sale arata §i rezultatele la care s'a

ajuns, odata cu liniile de urmat in viitor. D. Bodin
146. Mehedinii S., Trilogia fliinfei. Cercetdtor erudit savant, in Acad.
Rom., Mem. Sec f. Isl., 8. III, t. XXI, mem. 12, 1939, ro8 p. Aceasta comu-
nicare academia, din 17 Ianuarie 1936, lamure§te notiunile de I cercetator *,
e erudit *, savant * §i e geniu* care sunt folosite arbitrar. Redau definitiile
d-lui prof. Mehedinti :
Cercetdtori . . . se numesc cei cari cauta §i gasesc fapte noua in domeniul
specialitatii kr. A fi cercetator este o chestie de atentie (adica de curiozitate
§tiintifica, de temperament §i de munca). Cercetatori pot ajunge a§a dar toti
tinerii cu zel pentru §tiinta . ..
Erudili se chiama cei cari aduna multime de cuno§tinte despre lucruri aflate
de ei sau de altii. Ei sunt mai rari cleat cercetatorii. Eruditia in sensul bun al
cuvantului este de obiceiu insu§irea batranilor care au avut o severa disciplina
de munch §i destul echilibru moral spre a nu amesteca interesele §i pasiunile
kr in manuirea faptelor §i ideilor. ... .
Savanfi . . . sunt numai oameni de §tiinta, cari ajung la teorii §i metode
originale, fie pentru a verifica §i inmulti, fie pentru a sistematiza cuno§tintele
adunate pana in epoca lor, ajutand astfel progresul §tiintei tocmai in latura
sa cea mai vitala.... (p. 87-88).
Geniul este o forma de activitate cerebrala, care depa§e§te cadrul timpului,
adica al procesului psihologic normal o (p. 70). Geniul nu e o treapta a cunoa-
§terii, ci numai o forma de activitate cerebral& ... Scurtul circuit se poate
produce nu numai la savanti, ci §*1 pe alte trepte ale muncii §tiintifice o
(P. 89).
Concluziile reproduse sunt intemeiate pe o searna de exemplificari §i jude-
cAti referitoare la intregul camp de activitate §tiintifica §i artistica. Adancite
analize psihologice dau contur generalizarilor. (A se vedea caracterele erudi-
tului, bunaoara, la p. 67-69). D. Bodin
147. Mihordea T., Memoriile lui Porter despre o schimbare de Domni, in
Rev. Ist., XXIV (1938), p. 151-153. D. Mihordea dateaza, cu ajutorul rapor-
tului, din Iunie 1761, al internuntiului austriac la Poarta, §tirile pe care Porter,
ambasadorul englez la Constantinopol (1755-1762), le da cu privire la schim-
barea de Domni in Principate in cartea sa Observation on the religion, land,
governement and manners of the Turks, editia franceza, p. 129-131. C. Grecescu
148. Moisil Constantin, Potretele monetare ale Regelui Carol 1, in Ara fi
tehnicd grafted, Septemvrie-Decemvrie 1939, 9, p. 40-46.
149. Rilseanu Theodor, Un institut de genealogie, in Din trecutul nostru,
VII (1939), p. 1-4. Trateaza despre necesitatea creierii unui astfel de institut.
M. Sdnzianu
150. Sacerdottanu A., Ceva despre transcrierea documentelor romdnefti, in
Rev. Arhivelor, III 2 (1939), p. 283-312. Autorul se ocupa pe larg de pro-
blema transcrierii alfabetului cirilic cu litere latine §i istoricul acestei chestiuni.
Propune o transcriere care sa. tina seama de semne, dar §i de limba actuala a
regiunei de unde provine actul. C. Grecescu
151. Tabrea Hie, Originea §i activitatea monetdriei lui Dabija Vodd din Su-
ceava, Bucure§ti, 1939, 26 p., f. pref. Autorul analizeaza situatia monetara
din Polonia in vremea lui Dabija Voda. §i o caracterizeaza drept un adevarat
haos. In urma ocupatiilor straine, in special a celei suedeze, se batusera in

www.dacoromanica.ro
 DISCIPLINE AUXILIARE 413

statul vecin tot felul de monete false si mai ales devalorizate in ceiace priveste
valoarea metalului. Unul din concesionarii monetariei T. L. Boratini, Italian
de origine, vinovat de aceste devalorizari, trecu pe la 1661-1663 in Moldova,
unde conduce Monetaria din Suceava a lui Eustratie Vodg. La inceput domnul
Moldovei bgtuse moneta proprie, bask socotind aceasta mai rentabil, incepu
sá falsifice monetg polona i suedezg, renuntand la baterea monetei moldo-
venesti, cad nous operatie era mai rentabilg. Palsificarile de monetg din Su-
ceava au continuat si sub Alexandru I1ia i Gh. Duca pang la 1672, pe cont
propriu, cad Boratini se intorsese in Po Ionia. P. P. P.
152. Tiefi loiu I. D., Zur .Kyrillischen Schrift bei den Rumdrien. Wie lautete 4,
in Leipziger Vierteljahrschrift für Siidosteuropa, II (1938), p. 192-211. Ana-
liza atentg pe baza textelor vechi romanesti publicate. P. P. P.
153. Ungureanu Gh., Poetul Costache Conachi organizator al Arhivelor mot-
dovenefti,1831-1833, in Rev. Arhivelor, III 2 (1939), p. 334-340. Instructiile
trimise de Costachi Conachi judecatoriilor de tinut i Arhivelor Statului pentru
infiintarea i organizarea arhivelor acestor institutii. C. Grecescu
254. Wilson S., Opere postume (IV) (extras din But. S. R. R. de Geografie,
torn. Lyn, 1939), 47 p. Primul studiu se referg la Sensul geograliei moderne
formeazg subiectul unei lectii inaugurale, tinutg la 23 Ianuarie 1930. Studiu
de interes national si general. Al doilea este relativ la : Toponimie din punct de
vedere geogratic. Distribufia in Romania a trei animate azi dispdrute : Bour
Zimbru Breb. Istoricii i filologii au tratat problema toponimiei lateral
lasand la o parte intrebuintarea metodei geogralice o. D. prof. Giurescu, cla to-
ponimiei locul ce i se cuvine. Geograful pune o serie de probleme, asa : Existenta
unei grupe de numiri slave cu caractere comune Banatului, Olteniei i Serbiei
Nord-Estice ceiace denota eg o populatie slavä a intarziat pe aici i cg numirile
ramose dovedesc cohabitarea romano-slavii. Apoi fenomenul dubletelor de nume
de o parte si de alta a granitelor si in interior, ceiace dovedeste migratia ele-
mentelor romanesti. Trecand la analiza numelor bour, zimbru i breb cautg
sg fixeze aria toponimelor derivate dela acestea, concluzia este logien'. Toate
numele derivate dela bour curat romanesc i corespondentul lui : tur, Turia sunt
foarte vechi, poate din sec. VI. Caracteristic e cg numirea de Turia e intalnitg
in regiunea colinelor si a sesului pe cand cea de bour in mare majoritate in
munti i putin la coline i ses. Deductia : la munte au locuit mai multi Romani ca
in restul pamantului romanesc. Paptul cg nurnirea de Tur-Turia a fost pgstrata
la coline si la ses se datoreste faptului cg desi Slavii au fost mai numerosi in aceste
regiuni, ei au locuit impreung cu Romanii care dupa asimilaren celor dintai
au persistat continuu in acele regiuni. Toponimul derivat dela zimbru e intalnit
de 28 de ori in Romania. Numirea e foarte veche si a fost distincta de cea der--
vata dela bour dupg cum si anirnalele erau doug. Confuzia s'a facut dupg
disparitia animalelor ceiace dovedeste cg a aceste numiri pot fi foarte vechi
Intrebam dacg mai poate fi indoiala asupra acestui fapt. Brebul sau castorul
a lasat i el pe urma-i o multime de toponime care data. fiind indepartata dis-
paritie a animalului, demonstreazg vechimea numirii, i, conservarea ei nu poate
arata altceva cleat ca. poporul care 1-a cunoscut si a botezat locurile cu numele
acestui animal, a continuat sa locuiasca aceleasi locuri asa cum o f gcuse si in
vremi mai indepgrtate. Gasim in studiul de fata incg o lature a problemei
persistentei Romanilor in Dada in lungul evului mediu M. Scinzianu
Vezi si no. 8, 9.

www.dacoromanica.ro
414 noTITE BIBLIOGRAFICE

3. BIOGRAFII
155. Ba Ian T., Vasile Tinti ld, in Rev. Arhivelor, III 2 (1939), p. 185-206.
Biografia lui Vasile Tintila i Calendarul vesnic intocmit de el. C. Grecescu
156. Bezviconi G. Gh., Familia Krupenski in Basarabia, in Din Trecutul
nostru, VII (1939), p. 5-52, cu doul fig. in text i zece planse h. t. Dupl
unele pAreri nefundate aceastá familie ar deriva dintr'un oarecare s Paraj a
(Pavel) pomenit la 962 ca ambasador al Boemiei in Polonia. Primul Krupenski
in Moldova este Andronache wier in 1659. Locul de bastinA al acestei familii
este VlAdenii din tinutul HfirlAului. Sunt ctitorii bisericii din Feredeeni judetul
Botosani. Sunt pomeniti cu rangurile lor toti Krupenskii din Moldova. DupA
Pierderea Basarabiei se ilustreazA in aceastA provincie Matei Krupenski care
ajunge vice-guvernator la ChisinAu. Este descris de Weigel, ca si de altii in
culori destul de negre. Autorul trateazA despre inchegarea nobilimei basara-
bene dui:a 1812. DA unele relaii despre Teodor Krupenski, Puschin i despre
Eterie etc. Studiul este bine informat i aduce pretioase contributii la cu-
noasterea trecutului acestei provincii. M. Sdnzianu
157. Bobuleseu C., Noi contribufii la biografia Mitropolitului Veniamin
Costachi, In Bis. Ort. Rom., LVII (1939), p. 397-414. Autorul publica o noul
versiune, cea completA, a biografiei Mitropolitului Veniamin, scrisa probabil,
de cAtre N. Istrati dup5. 1846. Aceasta versiune aduce noi date care lImuresc
mai bine cauzele care au dus la pierderea carjei pe marele mitropolit. Sunt
publicate Inca o serie de trei contributii relative la aceiasi biografie. Intre altele
o felicitare ce-i adreseazA seminaristii dela Socola. M. Seinzianu
258. Bodin D., Din viafa si faptele cdminarului Mario Pietro Cugino (extras
din Rev. 1st. Rom., VII, 1937, 38 p.) ; recenzie favorabilA de Angela Georgescu,
in Studii Italiene, V (1938), p. 171-172.
159. Gene Iorgu, Ovid Densusianu, in Tara Bdrsei, X (1938), p. 337-339.
16o. Dentin Elisabet, Parastas pentru prof. univ. Ovid Densusianu, in Neamul
Romdnesc, XXXIII (1938), no. 16i (28 Iulie), p. 2 . 145.muriri pretioase
privitoare la ascendenta sAceleanA a profesorului Ovid Densusianu. I. C. Cazan
161. Herseni Traian, Profesorul Simion Mehedinfi, in Sociologie Romd-
neascd, III (1938), p. 572-573.
162. Iorga N., Nou despre Nicolae Milescu, in Rev. Ist., XXIV (1938), p.
119. Constantin Stolnicul a cunoscut pe fratele lui Nicolae Milescu la Iasi
t ca pe un om cuminte a. E vorba de tefan Milescu, care vrea sA intre in slujba
Tarului. C. Grecescu
163. Manolache C., Scdnteetoarea vigil a Iuliei Hasdeu, Bucuresti, editura
Cugetarea *, 1939, in 80, 405 p. In genul hibrid i nesigur al vietilor ro-
mantate, cartea de fata e alcAtuitä cu vAdita inclinare a autorului spre o docu-
mentare cat mai detailata si mai precisa. La urna, se dA chiar o listA biblio-
graficA a lucrArilor consultate. Pentru amAnunte biografice i caracterizAri sunt
folosite unele potrivite citate din opera genialei poete. Procedeul putea fi in
mAsura si mai mare aplicat, cu cele mai caracteristice versuri, discret, dar suge-
stiv analizate.
Lucrarea d-lui Manolache are nu numai meritul popularizArii unei poete
putine cunoscute, fiindcA moartea prea timpurie i-a curmat opera abia ince-
putA, dar cu perspective uluitoare. i figura savantului Bogdan P. Hasdeu
apare oarecum inoitA, fiind phyla intaia oarA atat de insistent pe latura ei de

www.dacoromanica.ro
 BIO GRAFII
415

fericit la inceput, apoi atat de lovit parinte prin sfarsitul tragic al unicului si
exceptionalului sau copil. N. Georgescu-Tistu
164. Mihordea V., Ceva despre Serdarul Gheorghe Saul, in Rev. Isl., XXIV
(1938), p. 154-155. Relevarea unor informatii greSite in brocura d-lui A.
Veress, Istoricul marele serdar Gheorghe Saul din Acad. Rom.,1931. C. Grecescu
165. Mlhordea V., Contribulii la biografia lui Jean-Louis Carra, in Rev.
Isl., XXV (1939), p. 229-242. - Cateva informatiuni noi la biografia lui Carra
si 5 anexe. C. Grecescu
166. Onicescu Octav, Gheorghe Tileica, in Cony. Lit., LXXII (1939), p.
134-239.
167. Pop Augustin Z. N., Neamul Mitropolitului Varlaam al Moldovei, in
Bis. Ort. Rom., Lim (1939), p. 315-320. Mitropolitul Varlaam reprezinta
raza§intea ridicata dela plug la carje aca cum tefan Toluca, Gheorghe tefan
ca. §i. Eustratie Dabija, la buzdugan. Varlaam Mitropolitul a fost de loc din
Bolotestii Putnei, pe numele lui rázasesc Mope. Interesante stiri despre familia
marelui Erarh ce odihneste la Secul, unde calugarii arata cu rnandrie chilia
unde el a stat in surghiun. M. Sdnzianu
168. Staulescu Nicolae, Costache Caragiale, in Rev. Fund. Reg., VI (1939),
p. 370-382. Se face biografia lui. Joan M. Neda
169. Suciu Ioan Dimitrie, Etnilia Lungu-Puhallo, 1853-1932, Timisoara,
2939, 32 p. (extras din Luceafdrul, rev. regionalei banatene a Astrei). In
aceste cateva pagini d. Suciu prezinta cu admiratie activitatea literara si di-
dactica a Emiliei Lungu urmatá de bibliografia acestei activitati. C. Gresescu
170. t Tit al Hotinului, Anul nasterii Mitropolitului Iosif Naniescu, in
Bis. Ort. Rom., Lyn (1939), P. 394-396. Se publica, cu comentarul cuvenit
paginile registrelor mitricale din Satul Razalai-Balti, in care se \rad actul
de cununie al parintilor mitropolitului, actul de nastere al acestuia j actul
de moarte al tatalui sau. S'a nascut din parinti pravoslavnici la 15 Iulie
x 8 8. M. Sdnzianu
Vezi si no. 176, 18o, 249, 272, 320.

4. ISTORIA POLITICA I DIPLOMATICA

171. Albani T., Doud zeci de ani dela unire, vol. I, Oradea, 1938, 384 p.
120 lei. Volumul cuprinde un manunchi de articole ale diferitelor persoane,
referitoare la unire si la pregatirea ei. Joan M. Neda
172. Astier Emmanuel V, Le probleme danubien et les relations franco-alle-
mandes, in Nouvelle Revue de Hongrie, XXX (VI) (1937), no. III, p. 205-207.
173. Dal& Charles, Les droits historiques, in Nouvelle Revue de Hongrie,
XXXI (VIII), (/939) no. V., p. 389-394, cu o harta. Critica dreptul popoarelor
de a dispune de ele incile. Reabilitarea dreptului istoric, firecte pentru Ungaria.
0 paging de inexactitati relative la Romanii transilváneni (p. 393).
M. Sdnzianu
174. Batowski Henryk, Podstawy sojuszu balhatiskiego 1912 r. Studium z
historii diplomatycznej 1806-1912 (Bazele aliantei balcanice din anul 1912.
Studiu de istorie diplomatica, 1806-1912), Cracovia, 1939, X + 1,66, 8 zloti.
(cu un rezumat francez). Escelent studiu asupra desvoltarii statelor balcanice
incepand cu rascoala lui Cara-Gheorghe si incheindu-se cu rázboiul balcanic
din 1912. Autorul cunoaste bibliografia in toate limbile balcanice, i in cea

www.dacoromanica.ro
416 NOT= BIBLIO GRAMM

roman& si foloseste si material inedit din arhivele Czartoryski din Cracovia. 0

atentie special& este acordatä rolului diplomatic in Balcani a emigratiei polone
dela 4 Hotel Lambert * in frunte cu Principe le Adam Czartoryski.
Primul capitol priveste legaturile lui. Constantin Ypsilante cu Sarbii si
cu Rusii (prin Adam Czartoryski) si merge paná la x86o.
Foarte interesanta scrisoarea lui Metternich din 1843 Iunie 23 : t Din multe
parti se ivesc stiri ca litre popoarele crestine supuse turcilor pe clreapta Dunarii
se face o intelegere pentru scuturarea jugului otoman, dobandirea indepen-
dentei si formarea unei confederatii de state * (p. 23 si. anexa III-a dupa un
inedit din arhivele din Viena). Mu lte amanunte interesante si despre criza dela
1848. Capitolul al doilea t Independents balcanica in anii 186o-1868 * priveste
in special rolul Serbiei sub Principe le Mihai si cu uncle amanunte despre ince-
putul domniei lui Carol I.
Al treilea capitol t Incercari far& rezultat * cuprinde epoca dela 187o-agoo,
cu razboiul de eliberare dela 1877-1878, care nu aduce ins& o apropiere intre
State le balcanice. Al patrulea : Catre realizare, 19oo-r9o8, si al cincilea eAlianta
din 1912 * incheie lucrarea. Urmeaze in anexe un excurs : Righas si conceptia
sa a BaIcanilor si cateva documente inedite, apoi un excurs intitulat : Legdturile
sdrbo-romdne in anii 186o-1868. Indice. Bibliografie. Ca si in celelalte lucrari
istorice ale aceluiasi autor, informatia este sigura si bogata, expunerea de o
mare precizie. P. P. P.
175. Borsody Etienne, Lettre de Prague, in Nouvelle Revue de Hongrie,
XXX (VI) (1937), no. VI, p. 559-564. Lucruri relative la politica extern&
cehoslovaca in raport cu celelalte state din Mica Intelegere si U.R.S.S.
M. Sdnzianu
176. Botis Teodor dr., Monografia Familiei Mocioni, Bucuresti, Pundatia
pentru Literatura si Art& t Regele Carol II *, 1939, p. 476. Lasand la o
parte cercetarea asupra originilor familiei, unde stint inca multe lacune, in pagi-
nile acestui voIum se desfasoara eroic mai bine de un secol vista unei familii
romanesti in lupta pentru ridicarea neamului romanesc din fosta Austro-Un-
garie, credinta si filantropia ei. C. Grecescu
177. Bulat T. G., 0 conspiralie boereased contra Mitropolitului Ignatie grecul
al Ungrovlahiei (r8r.r), in Arh. Basarabiei, IX (1937), p. 55-70. Se dau 14
documente. loan M. Neda
178. Chili% Die, Din bogdiiile Brdncovenilor, in Arh. Olteniei, XVII (1938),
p. 281-288 ; vezi si documentele dela p. 348-360.
179. Christu Tasile, Les Bulgares. Oeuvre inedite de Zamfir Arbore, in Bal-
cania, I (1938), p. 96-147. Se publica aceasta opera, aflatoare la Biblioteca
National& din Sofia, in romaneste (p. 98-147) ; in ea se oglindesc relatiile romano-
bulgare din sec. XIX-lea. D. Bodin
180. Mean Bodice., Etienne Bathory, Prince de Transylvanie, roi de
Pologne, et les Roumains. These presentee, a l'Université de Bucarest et publide
aux frais de la Pondation Hélène et Adrienne *, Bucarest, 1939, 4r p.
Volumul consacrat de Academiile : ungara si polona, comemorarii lui tefan
Bathory (Cracovia, 1935) prilejueste autoarei sa releve ince o lature a activi-
tatii celui comemorat si anume aceia ce ne intereseaza pe noi Romanii. Arata
legaturile cu voevozii romani cum si atitudinea lui fata. de Romanii din Tran-
silvania care sub domnia acestuia au putut sa se bucure de o deplina liber-
tate de cult. Lucrare bine documentata. M. Sdnzianu

www.dacoromanica.ro
 ISTORTE POLITICA. I DIPLOMATICA 417

282. Ciorineseu AL, Michel le Brave et la politique esPagnole, in Etudes rou-

maines sous les auspices de l'Ecole Roumaine en France, I (z938), Bucuresti p.
5-19. Politica lui Mihai Viteazul si-a intim ramificatiile pfina in Spania cu
al axe! rege Fi lip III a avut corespondenta. Aceste relatii incep abia dupg
1599 and Voevodul devenise stApfinul Transilvaniei i socoate a de acolo
inainte politica sa nu trebue O. se restrang& la Balcani ci sá p4easa mai departe
in Europa. Aceste relatii n'au avut timpul cleat s& se schiteze deoarece lovi-
turile Valonilor au pus capät acestei existente pe ampia Turzii. M. Sdnzianu
182. Mann hUe dr., Ardealul in avangarda renasterii nalionale, Cluj, 1939,
III + 59 p. Autorul publica un mAnunchi de articole apArute anii trecuti
in * Steaua Transilvaniei s, articole ce prevedeau sosirea zilelor Renasterii
Nationale. M. Sdnzianu
283. Dózsa Linos, Egy mozzanat a mult szdzad romdn-magyar hapcsolataiba
(Un moment din legaturile rom&no-ungare ale veacului trecut), in Erdayi
Szemle, XXIV, no. 8. DupI. infrAngerea revolutiilor romAne i ungare din
1848, intre ref ugiatii maghiari Impreuna cu Kossuth era 0 Ladislau Berzenczey,
care a venit in contact de don& ori cu M. Kogalniceanu. In 1848 Berzenczey a
fost comisarul guvernului Kossuth pentru Secuime; el a organizat trupele se-
cuesti. In exil, a trecut in America, apoi in Asia, a luat parte la rAzboiul din
Crimeia (1854-56), apoi bolnav in Frussa, a petrecut 3 ani cu emigrantii roman!,
cu care s'a intors impreun5. in Moldova si s'a stabilit la Galati. KogAlniceanu 1-a
gAzduit pe Berzenczey In iarna anului 186o i i-a inlesnit sederea in RomAnia
pana in 1862, refuzAnd extrAdarea lui si-a altui emigrant (Vidász) cerutA de au-
striaci. I-a imbrAcat in blanele lui i le-a dat saul-conduit la Galati, expediindu-i
cu trAsura proprie. Mai tArziu, in z868, and KogAlniceanu a vizitat parlamen-
tul din Budapesta, s'a revAzut cu Berzenczey, care era deputat. A. P. Todor
284. Duzinehevici Gh., Miron Barnovschi Moghild i Polonia, Cluj, 1938,
57 p., f. pret (extras din A nuar. Inst. de Ist. Nationald, VII). Studiu intere-
sant al acestei scurte domnii, asa de apreciate de boerii moldoveni. Legaturile
diplomatice cu Polonia sunt cercetate pe temeiul materialului polon, iar z
documente inedite in limba polonA cu traducere romAneascA sunt publicate
in anexA. Cred cá la p. 202-203 (ale Anuarului) Marszalek Hospodarski * nu
trebuia tradus cu e vornicul domnesc s, aci maresalul este intotdeauna postel-
nicul. InteresantA mentiunea lui * Costin al doilea postelnic s, trimis la 1627
in solie la Poloni (p. 205). E vorba de Iancul Costin, tat5.1 cronicarului Miron.
P. P. P.
285. Dvoieenko Eufrosina, Puskin i refugialii Eteriei la Chisindu, in Artd
tehnicd graticd, Septemvrie-Decemvrie, 1939, 9, p. 16-28.
/86. Economu V., g-ral, Tudor Vladimirescu. Figura ostdseascd, in Romdnia
Militard, LXXVI (1939), no. 7-8, p. 120-125, CU o fig. in text.
/87. Eysser Rigomera, Papst Pius II und der Kreuzzug gegen die Tarken,
in Mélanges d'hist. gendrale, II (1938), p. 1-134.
188. Givineseu Ed. I., Cciteva amdnunte din preajtna rdscoalei lui Horea.
Dupd Ioan Monorai, in Rev. Ist., XXIV (1938), p. 133-138. D. Eduard
GAvAnescu prezinta dupä lucrarea lui loan Monorai atmosfera turbure din
comitatele Arad, Bihor i Zarand inainte de revolutia lui Horia i episodul
rapirii vice-comitelui Andrei Porray al Aradului. C. Grecescu
/89. Göllner C., Existenja fi activitateaJui Salis, in Rev. 1st., XXV (1939), p.
44-49. Wind contestatA existenta lui Salts de M. Auner, d. Gainer reproduce

www.dacoromanica.ro 27
418 NOTITE BIBLIOGRAFICE

un numAr de 8 acte oficiale unde se vorbe§te de acest So. lis §i de activi-

tatea lui. Pe acest Sails 11 aminte§te i Ioan Monoray in lucrarea Scurtd cuno-
§tinfd a Lucrurilor Dachiei, cu prilejul rApirii vice-spanului Andrei Porray,
intre acei care au renuntat la iertarea imparAteasth ce li se anunta (v. Rev.
1st., XXIV, 1938, p. 138 0 Acad. Rom., Mem. Seq. Isl. III, tom., 21, p. 453).
C. Grecescu
190. Gratz Gustave, La France et l'Europe Centrale, in Nouvelle Revue de
Hongrie, XXXI (VII) (1938), no. IV, p. 302-306.Autorul este partizanul orga-
nizarii State lor danubiene In vederea cooperarii pentru salvgardarea intere-
selor proprii, sigurantei i pacii lor a. 0 astfel de asociatie n'ar ayes de scop
decat sä impiedice marile puteri sa se serveasth de statele mid din basinul
dunarean in scopurile lor. Arata InsA cá o astfel de cooperare este imposibilA
dat fiind cA statele vecine Ungariei nu au de fel de gand sA elimine piedicele
ce se opun unei intelegeri. M. Sdnzianu
191. Grigoras N., Boerii lui Alexandru Ldpufneanu, Ia0, 1939, 38 p., f.
pret (extras din Cercet. Ist., XIII-XV). Este vorba de o lucrare de seminar,
tinutA sub directia d-lui I. Minea. Tinuta lucrarii este excelentA, o prezentare
sobrA, cu intrebuintarea nu numai a intregului material publicat, dar 0 a unui
bogat matetial inedit dela Academia RomfinA i Arhivele Statului. Autorul
aduce precizari noi in chestia a.5a de controversatA a originii Movile§tilor, cu
cele cloud ramuri din sec. XVI-lea. Tragedia luptei lui Ldpupeanu cu boerimea,
care urma sA transforme aspectul politic al Statului moldovenesc e urmarita
pas cu pas, lucrarea se cite§te cu plAcere. P. P. P.
192. Grigoroviel AL, Criza orientald din 1783 fi politica Franciei, in Rev.
1st., XXIV (1938), p. 293-321. Asalturile necontenite ale Ru0lor uniti cu
Austriedi pentru impartirea Imperiului Otoman i opunerea Prantei, Prusiei
vi Angliei. Tratativele diplomatice. C. Grecescu
t93. Ilolhan T., Noi pretendenfi domne§ti in sec al XV I-lea, in Rev. 1st.,
XXIV (1938), p. 153-154. Dup5. informatii din arhivele polone e vorba de
Pirolka domni§orul §i de Bogdan Balica, pretendenti domne§ti In Polonia contra
lui Alex. Lapupeanu. C. Grecescu
194. Iorga N., L'origine et la patrie première des Roumains. Réponse a
une agression, Bucarest, 1938, 38 p. Replica la adresa lui Domanovszky,
autorul cartii Die Geschichte Ungarns apAruta in 1924 la MUnich-Leipzig.
M. Sdnzianu
195. Iorga N., Pentru infelegerea neutralitdfii noastre (1915) fi a situafiei
de azi fafd de Bulgaria, precum §i a rostului nostru in rdzboiu, in Rev. Ist., XXV
(1939), p. 198-208. Explicatii de fapte i situatii dupa trei lucrari : 1. Marcel
Dunan, L'ild bulgare, juillet 1915, octobre 1915, Paris, 1917 ; 2. Walther Vogel,
Der Grosse .Krieg in Einzeldarstellungen. Die Befreiung Siebenbiirgens und die
Schlachten von Tdrgu-Jiu und am Argesch . . 1918 ; 3. Hindenburg, Aus
meinem Leben, Leipzig, 1920. C. Grecescu
196. Iorga N., Politica lui Beust i Romdnii, in Rev. 1st., XXIV (1938)
p. 250-253. Dupa o carte a unui anonim englez, tradusa in limba franceth
se scoate in evidenta atitudinea lui Beust fata de guvernul liberal din 1868
in deosebi. C. Grecescu
197. Iorga N., Rostul lui Mircea-Vodd I-iu, in Rev. 1st., XXIV (1938), p.
155-160. Cuvintele rostite la Manastirea Cozia cu prilejul reinhumarii ramA-
0telor acestui Domn 0 ale /name lui Mihai Viteazul. C. Grecescu

www.dacoromanica.ro
 ISTORIE POLITICA *I DIPLOMATICA 419

198. Iorga N., Taina lui Mihai Viteazul fi rostul istoric al Ardealului, in
Rev. Ist., XXV (1939), p. Ior-r 14. Mihai Viteazul, prin cucerirea Ardealului
din instinctul sau politic si militar a reconstituit o unitate. Transilvania e orien-
tata spre Principate, nu spre Ungaria. C. Grecescu
199. Iorga N., Un martur german al timpurilor de prelaceri romdnefti, in
Rev. Ist., XXV (1939), p. 141-146. E vorba de epoca 1844-1867 dupa amin-
tirile parohului protestant din Bucure0i R. Neumeister, Erinnerungen eines
Diaspora-Geistlichen. C. Grecescu
200. boy D., Trei martini ai Basarabiei, in Libertatea, VII (1939), no. 15-16,
p. 240-242. Scurta biografie a trei luptatori nationali0i basarabeni, dintre
care doi au cazut victime urei bol§evice : Andrei Hodorogea, propovaduitor
inflacarat al drepturilor romane§ti asupra Basarabiei, asasinat de Ru0 in urma
izbandei de a fi ales printre membrii consiliului comunal din ChiOnau, in 1917 ;
Simian Murafa, fiu de raze§, luptator aprig prin cantece i slova romane0i
ca student la Kiev 0 apoi, in 1917, ca membru in Partidul National Mol-
dovenesc la ChiOnau pentru drepturile nationale ale Moldovenilor. Asasinat
0 el de bol§evici dupa alegerile comunale din 1917;
Preotul Alexie Mateevici, poetul Basarabiei. A luat parte la toate mivarile
nationale de aid 0 a luptat culturalice§te pentru introducerea limbii moldo-
vengti a carei bogatie 1 frumusete a aratat-o in versurile sale, in clasele supe-
rioare. Imbolnavindu-se pe frontul dela Siret, vine la ChiOnau, undeli gase§te
sf ar0tul. Tr. V. Ionescu
20z. Ispireseu Petre, Viafa §i faptele lui Vlad-Vodd Tepef, in Fdt-Frumos,
XIV (1939), no. 4, p 87-93 0 in extras. D. Leca Morariu public& aici unul
dintre caietelele ramase depe urma mi Ispirescu p necunoscute pana acum.
M. Sdnzianu
202. * Jánossy Dénes, Die Geheimpldne Kossuths far einen zweiten Befreiungs-
feldzug in Ungarun 1899-1854, In Grdf Klebesberg Kund Magyar Torténethutatd
Intézet Evlionye, VI (1936). Dare de seama in Szdzadoh, LXXII, p. 348.
203. Józsa dittos, Dr., Miran Costin moldovai hancelldr magyar történeti
szerepldse a XVII-ik szdzadban (Rolul cancelarului moldovean Miron Costin in
istoria maghiará din sec. XVII), in Vasdrnap, XXIII, p. 18-21. Dupa ce
arata rolul important al lui Costin in istoria i in istoriografia romaneasca,
schiteaza legaturile de prietenie intre Gh. Rakoczi II i Gheorghe Stefan, voe-
vodul Moldovei. Miron Costin a facut cuno0inta cu Stefan Petki, comandantul
o0i1or ardelene venite a doua oarà In ajutorul lui Gheorghe Stefan, in vara anu-
lui 1653, in localitatea Grigore0i, uncle a stat doua luni. Costin era tälmaciul
intre Petki i colonelul polon Konradszki, probabil in limbo, latina. Miron Co-
stin era prezent 0 la Gherghita, cand a venit in ceata.curtenilor lui Gh.Stefan in
1655, pentru a práznui impreuna cu Rakoczy i Const. Serban, biruinta asupra
seimenilor. Costin a inteles aspiratiile lui Retkoczy la tronul Poloniei; dupa. cA-
derea lui Gh. Stefan tocmai din cauza expeditiei lui Rakoczy In Polonia, trece
in serviciul urmaplui Ghica i in August 1658 ia parte la expeditia acestuia in
Ardeal, in tovara0a TatariIor, descriind In cronica sa evenimentele. Ia parte
0 la a doua expeditie ordonata de sultan, in oastea lui Stefan Lupu. In timpul
lui Apaffy, Miron Costin trece de doull ori in Ardeal. E regretabil ca din expe-
ditia din 1663 in Ungaria, la care de asemenea a lust parte, nu ne-au ramas Sid
amanuntite despre Costin. A lust parte 0 la asediul Vienei, la intoarcere fiind
cu voevodul Duca oaspele lid Apaffy, in societatea magnatilor maghiari. Aceasta

www.dacoromanica.ro 27*
420 NOTI'M BIBLIOGRAFICE

i-a fost ultima petrecere intre Maghiari. De don& ori spare ca prieten, de trei
ori ca dusman al Maghiarilor. Autorul crede ca. nu este exclus ca Miron Costin
sa nu fi inviitat inteo masura oarecare limba maghiara. A. P. Todor
204. Juvara George, Titu Maiorescu. Fragmente de istorie politicd, Bucuresti,
1939, 91 p. Autorul publica un manunchi de articole, parte aparute in
Revista Burghezd prin 1934-1935, cu scopul de a actualiza probleme de istorie
politica de altadata. M. Sdnzianu
205. RUT& J. F., La politique itrangere de Roumanie, in Nouvelle Revue
de Hongrie, XXXI(VII) (1938), no. 1, p. 84-90. Analizeaza. tendentios poli-
tica Romaniei dupa Anschluss. Critica politica Micei Intelegeri care s'a lasat
remorcata de politica altor State recte Pronto. si Anglia. (6 La Petite Entente
n'a fait que copier des modèles de marque etrangere *). In ceiace priveste
politica relativa la minoritati, autorul arata prin fraze alambicate ca., in sfarsit
si Romania a venit la sentimente mai bune. Oare se mai punea problema mino-
ritatilor in Romania asa cum se putea pune in alte parti ? S'a facut in aceasta
tara cu prilejul marilor reforme vreun fel de restrictiune pentru cetatenii romani
de a1t a. origine etnicil? Ce motiv avea Romania sa fie cea din urna in ce priveste
tratamentul uman al minoritatilor ca.nd ea, cea dintai, indepartase motivele
nemultumirilor ? Analizand relatiile polono-romane este sceptic ; analizandu-le
pe cele romano-ruse este persiflant. M. Sdnzianu
206. Kövér J. F., La Roumanie et l'Europe Centrale, in Nouvelle Revue de
de Hongrie, XXX(VI) (1937), no. r, p. 85-92.
207. Rövér J. F., La Roumanie et l'Europe Occidentate, in Nouvelle Revue
de Hongrie; XXX (VI) (1937), no. III, p. 283-288. Constata dela inceput rela-
tine stranse Inca. dela inceputul secolului trecut dintre Pranta i Romania in
raport cu inexistenta acestora intre cea din urma. si Anglia. Anglia a cautat
doar sA impiedice un razboi general in Europa din cauza unei scfintei care ar
isbucni in Sud-Est. Urmeaza o eerie de caracterizari a legaturilor posibile intre
Romania si Anglia pe care nu le cimenteaza nici un fel de afinitate. Arata apoi
cite ceva din relatiile Romaniei cu Belgia, destul de slabe, pentru ca mai apoi
sA descrie, cu parere de rail, rolul ce a avut tara noastra la Geneva unde repre-
zentantul ei a condus efectiv doi ani Adunarea Societatii Natiunilor facand
astfel sit. se vorbeasca despre Romania. Urmeaza o serie de aprecieri asupra
politicei interne si externe a Romaniei si mai ales chestiunea relativa la inar-
mares i utilarea ei. In general, articolul este bine informat qi scris fara. patina.
M. Sdnzianu
208. Kik& J. F., La Roumanie et l'Europe Orientale, in Nouvelle Revue de
Hongrie, XXX(VI) (1937), no. V, p. 471-475.Primul din seria de trei articole
ce autorul isi propune a scrie asupra Rominiei relativ la situatia tarn, la raportul
cu Statele Europei Centrale si la acela cu marile puteri democrate din Apus.
M. Sdnzianu
209. Rövér J. F., La situation politique en Roumanie, in Nouvelle Revue de
Hongrie, XXXI(VII) (1938), no.r, p. 81-87.Ca de obicei, bine informat asupra
problemelor politice romanesti. M. Sdnzianu
210. Rövér J. F., Lettre de Roumanie, in Nouvelle Revue de Hongrie, XXXI
(VI) (1938), p. 569-573. -- Relateaza faptele care au determinat schimbarea
constitutiei din Pevruarie 1938. M. Sdnzianu
2II. Lukas& Stanislas, Pologne et Roumanie. Aux confins des deux peuples
et des deux langues, Paris, r938, 423 p. f. pret. Intinsa lucrare de sinteza

www.dacoromanica.ro
 IsTORIE roLITIcA I DIKOMATICA 421

a cunoscutului cercetator al legaturilor polono-romane. Dupa o parte intro-

ductiva privitoare la formarea poporului roman, se studiazá legaturile istorice,
literare economice i lingvistice polono-romano. Partea lingvistica este, cu mult,
cea mai intinsa din volum i cuprinde o pretioasä lista a numelor de locuri de
origine romfineasca in Carpatii Galitiei. Deasemenea se (la pentru prima oar&
o lista a numelor proprii de origine romana in Po Ionia. Lucrarea va fi de mare
folos atat istoricilor, cat 0 lingv*ilor. P. P. P.
212. Lupa§; I., Le roi Charles I-er et l'Indipendance de la Roumanie, in Rev.
de Transylvanie, V (1939), no 2, p. 141-172. Un istoric al domniei primului
Rege al nostru, cu prilejul comemorarii a roo ani dela nalterea Sa. Se aratä
motivele care au impins pe Domnitorul Carol sä ia parte la rázboiul ruso-turc
din 1877-1878 I importanta recunoalterii independentei noastre de catre Turcia
celelalte Puteri, in urma stralucitelor fapte de arme ale Romani lor (Plevna,
Grivita, Rahova). Autorul subliniazá entuziasmul Romani lor supu0 monarhiei
austro-ungare pentru faptul participarii noastre la acest razboi. Era un eve-
niment care incuraja tendintele nationale i politice ale Romani lor spre unitate ;
sperantele Ardelenilor oprimati se indreptau scum spre Regele Carol.
Insistá asupra manifestarilor nationaliste ale Ardelenilor, ca urmare a tra-
tatului incheiat cu Tripla Alianta ; releva rolul presei, bisericii i §coalei ardelene
pentru pregatirea spirituala in vederea unitatii nationale. Se aratä protestele
nedreptatitilor fata de hotarirea Dietei din Cluj, in 1865, de a alipi Transilvania
la Ungaria, formarea partidului national roman (1881), a Ligii Culturale (1891),
Memorandum-ul (1892) i congresul nationalitatilor din 1895. Nadejdea popoarelor
oprimate din Ungaria In spre mo*tenitorul tronului austriac, Franz Ferdinand.
In incheiere, se arata starea sufleteasca a Regelui Carol fondatorul dina-
stiei, al Statului National 0 soldatul victorios care a luptat pentru independenta
in ajunul marelui rtaboi care ne-a adus infaptuirea unitatii nationale,
inceputa prin alipirea Dobrogei. Tr. V. Ionescu
253. Lupa,1 I., Oglinda adevdrului. Rellexiuni critice cu privire la comuni-
carea telcutd de prof. Alex. .Domanovszky la congresul international al istoricilor,
din Ziirich (3.I X.1938), despre Statul National Maghiar fn evul mediu *, in
Bis. Ort. Rom., LVI (1938), p. 892-894. Bazat mai mult pe metoda .socio-
logica, care Inca e in fa§e i plecand la drum cu con§tiinta incarcata de preju-
decati, istoricul Domanovszky a voit sa arate forurilor §tiintifice internationale
at Inca din indepartatul ev mediu Statul unguresc a avut o pecete nationala.
D. Lupa§ documenteaza in intampinarea facuta la timp ca. de o idee ca aceasta
nu se poate nici macar vorbi pentru atare vremuri ale istoriei. Au constituit
si ungurii, ca toate StateIe de pe atunci, un Slat aristocratic ; e de adaugat aici
ca urmele acestei organizatii se simt i azi, adesea dureros, la vecinii de Apus
ai Romanilor. Ca atare, constatä, destul de delicat d. Lupa§, in incheiere, cä
fizarea problemei ace§tia, a§a cum a facut-o Domanovszky, e 4 cam India's-
neat& * 0 4 cam putin corespunzatoare cu realitatile medievale i, cd prezinta,
apoi, t o documentatie istorica putin convingatoare n (p. 894). D. Bodin
254. Marcu Al., Arestarea lui Felice Orsini la Sibiu (1854), in Studii Italiene,
V (1938), p. 157-260. Se scot in relief §tirile noi, privitoare la arestarea lui
Orsini, din lucrarea d-lui Alberto M. Ghisalberti, Lettere di Felice Orsini »,
Roma, 1936. Orsini, se precizeaza, a fost arestat in Sibiu 4( Duminec5. 17
Decemvrie 1854, la douä dupa masa s, inteo sala a Hotelului *, probabil
Römischer Kaiser * (p. 259). D. Bodin

www.dacoromanica.ro
422 NOTITE BIBLIOGRAFICE

213. Murgeseu Cost In L, Fragment ardelean: Procesul Memorandumului.

Reconstituire romantatd a luptelor pentru unirea din 1918, Bucuresti, Vremea,
1938, 112 p. 55 lei. Unul din faptele menite sá dea o putere nesdruncinata
temeiniciilor existentei noastre, este MA indoiala Procesul Memorandumului
din 1894, proces in urma caruia multe vieti romanesti au stat la oprealä. In-
demnul la a actualiza, fie si intr'un fragment romantat, intamplarile de atunci
ineritä toata lauds, mai ales cif s'au folosit izvoarele istorice. M. Sdnzianu
216. Nano F. C., Condica Tratatelor fi a altor Legdminte ale Romdniei 1354-
x937, intocmitcl sub auspiciile Ministerului Alacerilor Streiine, Bucuresti, 1938, 2
vol., XIV+ 687+ 88 p.Lucrarea de feta este de mare utilitate pentru orice om
de culturä care vrea sä stie ce legaturi a avut neamul situ cu cele vecine i chiar
cu cele de mai departe. Lucru este cu siguranta destul de anevoios date flind
lipsurile de publicatii romanesti in materie. Greutatile insa, nu sunt de netrecut,
dovada prezenta condica. E bine ca. pe langa tratatele ce ne priveau direct s'au
snentionat i acele in care erau atinse interesele noastre. Lucrarea con-tine patru
parti :
Partea I-a. Tratate i invoieli dinainte de Unirea Principatelor 1895. Sunt
enumerate 363 de tratate incepand cu cel din 1354 incheiat de Alexandru
Basarab cu Ludovic, Rege al Ungariei i sfarsind cu Protocolul pentru recu-
noasterea Domnitorului Cuza din 6 Sept. 1859.
Partea II-a. Tratate etc. bilaterale, pe tari incepand cu Afganistanul
terminfind cu Vaticanul, no. 364-1193. Tratatele care nu privesc direct relatiile
noastre cu vreo Ora sunt mentionate pro-memoria fara sa fie numerotate.
Partea III-a. Tratate etc., multilaterale, no. 1194-1831. Aid sunt men-
tionate, dupá fiecare tratat, tank participante.
Partea IV-a. Invoieli incheiate de-a-dreptul de autoritdfile P.T.T. si C.F.,
nesupuse tali fiodrii parlamentare. Ele sunt bilaterale si in numar de 156 ordo-
nate alfabetic dupa. numele Statului cu care au fost incheiate. Lucrarea are si
un indice alfabetic pe materii paginat separat 1-88 care usureaza mult cautarea
materiei celor doll& volume. Fiecare tratat ori invoiall este urmat de o mica
bibliografie in care se arata unde se diä originalul i uncle a fost publicat textul.
Inca odatá putem afirma el publicarea Condicei de fata este foarte bine venita
49 dorim ca Tratatele cnre s'au incheiat pe vremuri sa fie stranse la un loc.
M. Sdnzianu
217. Nieolaeseu St., Domnia lui Radu Vodd Paisie si a fiului sdu Marcu
Voevod (13 Iunie 1537-17 Martie z545), in Arh. Olteniei, XVII (1938), P.
193-220.
218. Nistor Ion I., Regele Carol I la Cernduli, 25 lulie 1898, in Rev. Fund.
Reg., VI (1939), p. 268-279. Trecere cu ocazia plecarii Sale in Rusia, pentru
a vizita pe Tar. loan M. Neda
219. Palade T., Radu dela Afumali, Bucuresti, Fundatia Regele Carol I,
5939, 96 p. + 7 fig., 6o lei. Lucrarea d-lui Palade scoate din uitare pe unul
dintre vitejii romanismului ; se ocupa de luptele Iui pentru domnie, de domnie
insasi, de boierii clivaniti care 1-au ajutat si de alti pretendenti ai tronului.
D. Bodin
220. Panalteseu Ern., Marie Reine de Roumanie, Bucuresti, 1939, 25 p.,
f. pret. Evocare simtita a vietii Reginei Maria. Asupra actiunii desfasurate
in timpul marelui rázboi de dare neuitata noastra Regina se aduc i informatii
noi. D. Bodin

www.dacoromanica.ro
 ISTORIE POLITICA I DIPLOMATICA 423

221. Panalteseu P. P., Urcarea in scaun a Principelui Carol de Hohenzollern,

in Rev. Fund. Reg., VI (1939), p. 249-266. Se descrie tineretea Principelui,
detronarea lui Cuza, rolul lui Bismark i legáturile Regelui cu societatea roma -
neasca. loan M. Neda
222. Peel George M. P., La politique francaise en Europe Centrale, in Nou-
velle Revue de Hongrie, XXXI(VII) (1938), no. 4, p. 291-295. 0 succinti
dare de seama asupra politicei franceze in Europa Central& N'au fost uitate
revendicarile revizioniste ale Ungariei. M. Sdnzianu
223. Perovig R., guniumangn cnop o npenocy cpncgor oppitia 1862
npexo-Pymytmje (Conflictul diplomatic pentru trecerea armelor sarbesti prin Ro-
mania in 1862), Belgrad, 1938, 52 p., f. pret (extras din ronnumfing H. Llymma,
XIXIII). Se sue cum Cuza Vodá a ingaduit in taina trecerea armelor pentru
Sarbi aduse din Rusia si cum darea la iveala a acestei violari a neutralitatii
a dus la un conflict diplomatic cu Turcii i cu marile Puteri. Autorul educe
noi amanunte, folosind toatä bibliografia sarbeasca i romineasca i unele
inedite. Se arat a. rolul putin cunoscut al agentului sarb Atanasie Nicolici care
aduse armele i intelegerea cu prefectul Panaitescu dela Bolgrad. P. P. P.
224. Perovie R., Anesium lepesmje rarkma (Ziarul lui Ieremia Gaga)
Belgrad, 1939, 23 p. f. pret (extras din BpanTso, XXX). Ieremia Gaga
a fost secretarul Sfatului National in timpul revolutiei lui Cara Gheorghe
este autorul unor insemnari sub formá de ziar, care merg dela 1804 la 1812. D.
Perovi6 publica partea dintre 1804-1808 dupä un manuscris sarbesc necunoscut.
Gaga fusese la 1805 la Bucuresti, probabil spre a cere ajutor dela domnitorul
Constantin Ipsilante. La 1807 este primit in audienta de imparatul Napoleon.
In cursul anilor 1807 si 1808 inseamna mai multe calátorii la Bucuxesti i la
Craiova din insarcinarea lui Cara Gheorghe, pentru a se intalni cu generalii
rusi Michelsohn, Miloradovici i Isaiov, ale caror osti ocupau Principatele
Romane. Printeinsii Gagit obtine bath i arme pentru rasculatii sarbi. Ziarul
cla i amanunte asupra luptelor ruso-turce din Tara Romaneasca. P. P. P.
225. Podea I. I., A contribution to the study of Queen Elizabeth's eastern
policy (1590-1593), in Mélanges d'hist. génerale, II (1938), p. 423-476.
226. Smogorzewskl Caslmli, La Pologne et l'Europe danubienne, in Nouvelle
Revue de Hongrie, XXXI(VII) (1938), no. I, p. 29-37. Autorul analizeaza
raporturile Poloniei cu tarile din basinul dunarean sub diferite raporturi. Intere-
seaza in special cele ce privesc raporturile cu Romania (p. 31-32). M. Sdnzianu
227. Stadtmfiller Georg, Osmanische Reichsgeschichte und balkanische Yolks-
geschichte, Leipzig, 1939, 24 p., f. pret, (extras din Leipziger Vierteljahrschrift
far Siidosteuropa, III). Este lectia de deschidere a noului profesor de Istoria
Europei sud-estice dela Universitatea din Leipzig. D-sa afirma c trebue
armonizate conceptiile istoricilor care privesc istoria Peninsulei Balcanice
din punctul de vedere al istoriei Imperiului Otoman cu aceia a istoriel popoa-
relor balcanice. Cu acest prilej face o expunere critica a principalelor lucrari
spat-ate in aceste domenii. Incercand o explicare a puterii otomane, o vede
intemeiata pe organizarea timarelor militate locale. Autorul cerceteaza apoi orga-
nizarea provinciala, aspectul dublu, militar i religios at conducerii, nivelarea
social& i rolul autonomiilor locale crestine in Peninsula sub Turci. Cu drept
cuvant dä importanta deosebitä I Restauratiei Kopriilii-lor din veacul al
XVII-lea, care inseamna o ridicare a islamisarii i centralismului. Partea a
doua cerceteaza liberarea natiunilor crestine ; i la urmá arata problemele care

www.dacoromanica.ro
424 ITOTITE BIBIJOGRAFICE

r Aman deschise pentru istorie (Intre care raportul intre dreptul turcesc de con-
ducere i dreptul popular balcanic). 0 multime de mid observatii interesante
de detaliu insotesc aceasta expunere precisa In linii mart a problemelor prin-
cipale ale istoriei peninsulei balcanice. P. P. P.
228. Szende Zoltin, Ii y a vingt ans. La politique française et le démembre-
meat de l'Autriche-Hongrie, in Nouvelle Revue de Hongrie, XXXI(VII) (1938),
no. 5, P. 494-506. Pe langa mune alte lucruri aflam i pe acela cà Imparatul
Carol de Habsburg printr'o misiune secreta incredintata colonelului. Randa
voia sa obtina un armistitiu cu Romania e en vue de la conjoncture (Ida-
vorable se manifestant actuellement pour les &Ones *. o Sans tenir compte de
ce que le tron9on de la Roumanie, menacée, a côté des armées victorieuses
des Empires Centraux, par les flots du bolchévisme russe, avail Rd sauvd en
fin de compte par cette action . . . o pentru a fi o intermediará intre punctele de
vedere germane si ale Aliatilor, fapt care face pe guvernul i opinia publica
francezA sa invinuiasca dubla Monarhie de duplicitate. Deci pacea separata
propusA de Austro-Ungaria nu era nid mai mult nici mai putin decat salvarea
trunchiatei Romanii. M. Sdnzianu
229. Terbe Louis, Le role historique de la Hongrie dans la ddlense de l'Occident,
In Nouvelle Revue de Hongrie, XXXI (VII) (1938), no. 6, p. 536-544. Cand
este vorba de laude si de propaganda toate monetele sunt bune. D. Terbe se
face forte sa arate lumii ca singura Ungaria a fost scutul Apusului i sa reproseze
aceluiasi Apus ingratitudinea aratata nu de mult. SA vedem scum care sunt
faptele i intrucat dau ele dreptate titlului de mai sus. Pornind dela afirmatia
lui Louis Bertraud ca o uniquement preocupes des luttes entre cathdliques
et protestants nos historiens oublient trop qu'au XVI-e siècle l'Islam &aft
redevenu un danger terrible pour la chrétienté et pour l'Europe Occidentale o
specialistul spune ca 4 dans la lutte contre ce danger commun la Hongrie
eut le role beaucoup plus grand que n'importe quel autre Etat de la chrétienté a*

si continua ca intre 1350-1700 razboaiele turco-ungare, formeaza seria eveni-

mentelor celor mai importante al istoriei universale, i cA pendant ces trois
siècles de luttes, l'empire le plus puissant de l'Asie Occidentale se mesura au
royaume le plus fort de l'Europe Centrale * (p. 536) si ca in sec. al XIV-leaimperiul
unguresc se intindea dela Adriatica la Marea NeagrA. Singur poporul cel mai
razboinic si mai tenace al Europei, cel maghiar s'a putut masura cu Turcii.
La 1390 Turcii ajunsesera la hotarele Ungariei (sic) i n'au putut cuceri Bel-
gradul défendue par les armes horigroises * de cat in 1521. SA vedem acum
care au fost faptele celor mai razboinici soldati. Lupta dela Nicopole s'a sfarsit
cu infrangerea. La Sant-Imre, Valea Ialomitei, Nis, Sofia etc. Belgrad Ii bate pe
Turd Ion Corvin de Huniedoara, un Roman cu ostile lui in care au luat parte
si Unguri cu siguranta, dar mai putini. La Varna infrangerea. Mai tarziu Matei
Corvin incheie armistitiu cu ei. La Mohaci razboinicii au umplut pamantul
si Buda a fost un tarziu facuta pasalac turcesc. Uncle sunt victoriile ? Probabil
c5. socotindu-se stapani asupra Tarilor Romanesti i-au batut pe Turd cu armele
acestora cum s'a intamplat cu Mircea eel Batran, cu Vlad Tepes si mai presus
de toti cu tef an cel Mare invingatorul dela Racova. Asa trebue sa fie, deoarece
tefan era socotit vasalul lui Matei i acesta putea cere mereu subsidii dela
Roma pentru lupta impotriva paganlior cu care n'a prea indraznit sa. dea ochii.
0 facea prin Valahii din Valea Dunarfi. Cand au fost batuti de Turd la Mohaci
de ce n'au luptat daca inteadevar au fost razboinici? Viteji au fost : Ion Corvin

www.dacoromanica.ro
 ISTORIE roLITIcA §I DIPLOMATICA 425

de Huniade, Paul Chenezul etc., c5. despre alti viteji, n'avem dead sA ne gfindim
la infrantii dela Posada, dela Baia etc. Pe biruitorii acestora Apusul nu-i cunoaste
pentrucl desi crestini, erau dintre aceia asupra cArora a fost inarmatA mina
Ungariei, erau ortodoxi.
Si acum se spune cA denumirea de propugnaculum (murus, clipeus) christia-
nitatis a fost data regiIor Ungariei si nu Ungariei. Asta când petitorii Magda-
lenei, fiica lui Carol VII, veneau in numele lui Vlaclislav al V-lea sA-i cearA mana.
Sigismund de Luxemburg numit de cAtre Papa loan XXIII la 1410 a rempart
de la chretienté a. El era insa si impAratul Germaniei. CA depe la 1238 scrisorile
pontificale ii numeau pe regii Ungariei défenseurs de la chretienté a, e drept,
dar erau numiti asa ca sà fie ambitionati in lupta impotriva altei crestinatati
si nu impotriva pAganilor. Apoi ale premier pape qui appelle la Hongrie le rem-
part de la chretienté (in 1447) est Nicolas V. le dernier Pie XI ; le premier
homme d'Etat eminent qui s'exprime ainsi (en 1445) est Aeneas Silvius, le der-
nier Mussolini * (p. 537). Suntem tocmai in vremea lui Ion Corvin de Huniedoara
si se explicA numirea. Cu Pius XI-lea trebue gfindit la congresul eucharistic.
Paptul ca multi humanisti ai vremei scriau la fel, nu e de mirare. Ei nu cuno-
steau cui se cuvine mai de drept titulatura si o fficeau multi spre lauda cato-
licismului. Cand Stefan cel Mare este numit de cAtre Papa a Atletul lui Christ a,
titlul are cu adevArat valoare deoarece flind ortodox si primindu-1, insemna cA
inteadevar faptele lui erau mari. Luther contestA pe drept titulatura ce se acorda,
Ungurilor si pe care o apara Johannes Kochleus. Luand cuvAntul impotriva celor
care ca si Luther, pe vremi, contesta acum afirmatia ca. Ungaria a fost bule-
vardul civilizatiei (boulevard de civilisation) impotriva Turcilor si a eforturilor
lor a de se ruer sur l'Europe chretienne a, autorul spune c5. acest lucru nu poate
fi contestat mai ales acum la clistanta de atfitea secole, cà dreptate trebue sA
fi avut contimporanii. Dace: e asa, Martin Luther era cam contimporan si dup5,
cum am spus mai sus, cei ce confereau titlurile oficial o f Aceau din interes pentru
a-si mentine pozitiile iar humanistii ce consemnau titlurile in operile lor, o fAceau
dupá cele ce aflau din cancelarii. Ei nu erau razboinici si deci nu cunosteau
faptele. Informatille ce le veneau dela fata locului erau furnizate de cAlugAri
care de asemeni aveau prea putine cunostinte asupra adevArului. CA spune la
fel si Aeneas Silvius, da, dar el era interesat sä primeascli ajutoare si apoi sa I
se laude faptele in care era amestecat.
Si acum ceva relativ la salbäticia Turcior. Punem intrebarea dacä rAzboaiele
ce le-au %cut crestinii au fost in toate timpurile mai umane, cleat cele ce le
fliceau Turcii ? Si mai intrebam daca stapanirea turceasca n'a fost mai de tolerat
prin aceia Ca pAgAnii nu s'au amestecat in treburile interne ale bisericilor
crestine, decat stApAnirile crestine asupra altor crestini deosebiti ca natiune ?
Se va spune : Turcii au schimbat bisericile in moschei etc. Da, le-au schimbat
cum a fost cazul cu Sf. Sofia etc. dar asta se petrecea in Bizantul devenit
Istambul si Sultanul voia sii aiba ca altar al lui Alah un monument demn de
el. Mai tarziu Turcii si-au ridicat moschei destul de mari si. frumoase. Schim-
bat-au ei in cuprinsul Principatelor DunArene vre-o bisericA in moschee ? Au
fost barbari in rAzboaie pentrucA a§a cerea # cere legea rAzboiului. Se poate face
o comparatrie cat de palid& intre ce era rézbolul pe care 11 purtau Turcii in
vremea gloriei lor cu ceiace este rAzboiul total, necrutator de azi ?
Revenind la teza autorului constatAm ca recunoaste a que le mérite d'avoir
:mete la vague turque ne revient pas aux seuls Hongrois ; les autres peuples

www.dacoromanica.ro
426 NOME BIBLIO GRAPICE

de l'Europe Centrale et Orientale, surtout les Croates et les Polonais, y eurent

leur part et parfois, dans les documents de l'époque, on trouve appliquée
leur pays aussi l'epithete de boulevard de la chretiente *. Se consoleaza ca daca
s'a dat i altora acest titlu, apoi pentru prima oará s'a dat Ungurilor. Ulta sis-
teinatic ins& a pomeni de Romani care si ei l'au purtat si mai pe drept. Nu e
drept cä partea occidental& a Campiei Romanesti a fost locuita de Unguri
si el( locul le-a fost ocupat de Romani abiadupa ce Ungurii au pieritinrázboaiele
cu Turcii si cu Germanii. Afirmatie complet gratuita ca atatea altele. Se
minuneaza specialistul cum autori care altadata au recunoscut que la Hon-
grie a &é le bouclier de l'Occident (cazul D. Che lard) se chargent maintenant
de refuter cette these *. Se poate intampla s& mai greseasca omul uneori i cand
vede asta, daca este obiectiv, indreapta ce a gresit altadatä. Constata apoi ca
Ungurii au mai fost l aparatorii Europei contra panslavismului, panger-
manismului si a bolsevismului. Cate cuvinte atatea afirmatli gratuite. Probabil
cà aparandu-se de masa slava ori de cea german& pe ei insisi au aparat prin asta
Europa. Abia s'au putut salva pe ei si apoi erau in neputint& sä apere de exem-
plu : Italia, Pranta, Belgia etc. de pangermanism data fiind situatia geografica
a Ungariei. Se poate ca. tot Ungurii sá fie si aparatorii poporului romanesc
neinghitit pan& acum de slavi desi a fost inconjurat de ei. In ce chip Ungaria
singura a scapat Europa de bolsevism o spune campania romana asupra Buda-
pestei din 1919. Ca ultim punct de rezistenta al afirmatillor sale ca. Ungaria a
fost totul recurge la genialul geograf Elisee Redus, care a aratat in Geografia
universal& a sa e l'importance exceptionelle * des Carpathes a dans l'histoire
strategique de l'Europe *. s Là commence la partie des Carpathes que l'on
peut considerer comme le promontoire extreme de la veritable Europe dans
les plaines & demi asiatiques de l'Orient sarmate. C'est contre ce rempart
semicirculaire que taut de peuples, pareils aux flots qui viennent frapper le
taille-mer d'une navire, sont venus se heurter sans trouver un passage; parmi
les traits du relief continental, il en est peu qui aient eu autant d'importance dans
l'histoire *. Ain citat i noi pe Reclus pentruc& el pledeaza pentru altceva decat
face d. specialist sa. pledeze. Carpatii au fost leaganul romanismului i acesta
a aparat Europa, de el s'au sfaramat toate loviturile valurilor barbare. Biblio-
grafiei unguxesti citate la sfarsitul articolului i s'ar putea opune o alta care
al arate rolul Romfinilor in aceste parti ale Europei. M. Siinzianu
230. Theodorlan-Carada M., Carol I 0 Eugeniu Carada, In Arh. Olteniei,
XVIII (1939), p. 129-131. Pentru anii 1866-1869 Eugeniu Carada a slujit
pe Domnitorul Carol atat prin articolele din Romanul* cat si in misiunea ce
i-a fost incredintata la Paris. In Noemvrie 1868 legaturile s'au racit ; au fost
rupte dupl alegerile generale din 1869 si in 187o Carada punea la cale inlocuirea
lui Voda. Carol cu Printul Napoleon. Revolutia din August 1870, isbucnita la
Ploesti in acest scop a esuat insa. Carada a inteles sä traga consecintele exi-
landu-se, dar a inteles totodata sa nu mai activeze pe campul politic in sensul
idellor ce nutrise. Ba, se axatA, cá tocmai dimpotriva, a adus servicii Domni-
torului si Regelui Carol I. D. Bodin
231. 'Nth Andras, Az erdélyi romdn kérdés a 18 szdzadban (Chestiunea roma.-
neasca transilväneana in sec. XVIII), Budapest, 1938, 98 p. Constiinta na-
tional& s'a desvoltat, atat la maghiari cat si la romani, in sec. XVIII. Prima
piatra a constiintei nationale prin limba a fost pus& la romani prin maghiari. A
doua a fost oferita de cultura apuseana, ajungand astfel la cunostiinta originii

www.dacoromanica.ro
 ISTORIE POLITICA I DIPLOMATICA 427

sale si apoi a menirii sale. Personalitatea marcantA in faza trecerii dela popor
nestiutor spre natiune politick a fost episcopul cu soartA tragic5. din Blaj Ino-
centiu Micu-Klein, secondatl de scolile intemeiate de el in Blaj, care prin pro-
fesorii si elevii lor impastie aceastA constiintA si in popor. Din Ardeal ideile
trec in Principate, fiind baza pretentiunilor de unificare politick, manifestate
mai ales incepand cu anii 30 ai sec. trecut. Primul formulator al drepturilor poli-
tice romanesti a fost Micu-Klein. Dieta ardeleanA in 1774 le-a respins, din mo-
tive de castA. Dar si dui:A prAbusirea lui Micu-Klein, pretentiunile Romani lor
au rAmas in constfinta poporului roman. (Dare de seaml in Erdelyi Fiatalok,
IX, no. 3-4, p. 25). A. P. Todor
232. Turdeanu Am., Quelques Ragusains auprès de Michel le Brave, in
Etudes roumaines sous les auspices de l'Ecole Roumaine en France, I (1938),
Bucuresti, p. 41-74, cu 4 pl. h. t.Ragusa a jucat un mare rol politic, economic
si., cultural in Peninsula BalcanicA. Ragusanii, spirite de aventurieri au cutreierat
pe la toate curtile si si-au asezat comptoarele in toate centrele economice
mai importante. Autorul se ocupl de participarea a o seamA dintre acesti di-
plomati si. mercenari in campaniile lui Mihai-Viteazul. Rudolf II era incapabil
sà poarte singur lupta impotriva Turcilor, lupt6 pe care o propovAduia zelosul
Clement VIII de aceia ea cade asupra Transilvaniei si. a TArilor Romanesti
pe care ImpAratul prin diplomatia sa reusi sà le unease& impotriva pAganilor.
Cel care avusese un rol mai deosebit in ducerea tratativelor fusese Ragusanul
Giovanni de'Marini Po li. Acesta cunostea Muntenia fiind venit, probabil,
in suita lui Petru Cercel, si se acomodase locurilor in mai bine de zece ani cu
toate schimbArile ce se petrecuserl in cele doul principate. Ca rudA cu Mihnea
pAtrunsese si in o divan *. Trecuse si in Moldova cu Petru chiopul dupa al cOrui
refugiu in Tirol situatia lui se schimbel. Inträ in serviciul ImpAratului si in aceastA
situatie a fost purtAtorul de cuvant si scrisori cAtre voevodul Munteniei, Mihai-
Viteazul, catre Aron, voevodul Moldovei si cAtre Sigismund Bathory, reusind
sl-i determine pentru liga impotriva Turcilor.
Un colaborator al lui Mihai a fost Ragusanul Deli Marco, care insofit de
oamenii lui, 170 la numAr apArA Craiova impotriva unei incursiuni turcesti.
In timpul luptelor din 1595, alti doi Ragusani sunt amestecati in cursul eve-
nimentelor. Ei sunt : Francesco Lorga citat de Piccolomini si agentul imperial
Paolo Giorgio. Acesta din urma. ca si. Marini incepuse viata ca negustor in im-
periul otoman. Cunostea stArile de lucruri din imperiu si frecventa curtile
domnitoare. In serviciul lui Rudolf II fAcea legAtura cu aliatii dela DunAre. El
sfAtuise pe Sigismud sà facà o imbarcatiune pe Olt cu Ioo de archebusieri care
sa. coboare pana. la DunAre si. pe ea la vale pang la podurile dela Giurgiu pe care
prin surprindere sA le distrugA. Giurgiu a fost luat prin asediu insA.
Mihai trimite la ImpArat pentru ajutoare pe un Ragusan care avea legaturi
mai vechi cu Vara, un anume Luciano Pernica. In 1597 tratativele erau tot
neisprAvite. Din partea ImpAratului trata Giovanni de'Marini iar dintea lui
Mihai un alt Ragusan, Marko Ivan Dobrovniky. Mai este semnalatA, dup k. docu-
mente, prezenta in Transilvania a fratilor Marcus et Matteus Georgius, Ragu-
sinenses.
Mai tarziu, cand Mihai prepara intervenfia in Transilvania, Andrei Bathory
luase cunostinta de planurile Voevodului, din indiscretia unui Ragusan, Giero-
nimo Zlataric. Printre ambasadorii ce-au f Acut deseori drumul dintre Praga
si Targoviste se cunoaste si Aloisio Racjibrati, Ragusan si el. Mai este pomenit

www.dacoromanica.ro
428 NOTITE BIBLIOGRAFICE

un Giovanni de Marco, probabil fiul ori ruda lui Marko Ivan Dobrovniky, care
scrie lui Barth la Pezzen o scrisoare prin care ii aratä nerAbdarea lui Mihai de
a pune in mainile ImpAratului destinele Transilvaniei. Studiul bazat pe docu-
mente ni-i infatiseaza pe Ragusanii mai sus pomeniti in complexul evenimen-
telor ce s'au desfasurat in scurta dar marea domnie a lui Mihai Viteazul. Free-
yenta stator nume intr'un asa de scurt timp in pArtile noastre aratA cat de
mare era influenta reprezentantilor Republicei Ragusa in aceste locuri. i ne
mai aratA cum buni cunoscAtori fiind ai rosturilor dela noi puteau cu usurintA
sA intre in diplomatia lui Rudolf II. Puteau cu sigurantit ca pe langA treburile
comerciale sA facA i serviciul de ambasadori. Lucrul nu este nou in analele
diplomatiei. Un Deli Marco aratA cat de viteji puteau fi antagonistii Venetiei.
D. Turdeanu inteo notild iconograficd, p. 73-74, publica doul din variantele
tabloului alegoric al lui Frans Francken I reprezentand pe Cresus arAtandu-si
bogAtiile lui Solon, nepublicate 135.'115. scum. M. Sdnzianu
233. Vienne Louis, de, Connaissance de la Hongrie, in Nouvelle Revue de
Hongrie, XXX(VI) (1937), no. 5, p. 394-401. Articolul de fatA este primul
capitol al unei lucrAri despre Ungaria. Ironii : sur les pauvres Roumains... ;
multe laude pentru Unguri. M. Sdnzianu
234. Vienne Louis, de, Le Calvaire: la dernare Station, in Nouvelle Revue
de Hongrie, XXXI(VII) (1938), no. 5, p. 457-463. Autorul, fost ministru
al Frantei la Budapesta, mare amic al Ungurilor, vorbeste despre evenimentele
din 1918-1919 petrecute in Ungaria. Romanii la Budapesta in 3 August 1919,
si stau mereu acolo. Ungaria distrusl. t Tout ce que les bolcheviks n'avaient
pille le fut par les Roumains. Pine mais non détruit ; pris et importé o. La
incheierea pAcii Ungurii prezentaserá mai multe memorandum-uri notamment
sur l'autonomie de la Transylvanie et sur la consultation des populations par
plebiscite *, dar, dup5. toate stAruintele, la 4 Iunie 1920 s'a semnat tratatul
dela Trianon. M. Sdnzianu
235. Zingarelli Italo, I paesi Danubiani e balcanici, Milano, Istituto per
gli studi di politica internazionale, f. a., 12 lire. Despre Romania se gAsesc
pasagii separate intre p. 7 si 42 ; apoi, un capitol intreg intre p. 229-256. Multe
afirmatii, discutabile. D. Bodin
236. * *, Une lettre du prolesseur Iorga, in Nouvelle Revue de Hongrie,
XXX(VI) (1937), no.5, p. 467-469. Este vorba de scrisoarea adresatA d-lui
Mussolini, care aici este comentatA dupA obiceiul i tendintele maghiare.
M. Sdnzianu
Vezi si no. 2, 79, 89, 91, 92, 94, 104, 112, 126, 130, 398.
5. ISTORIA SOCIALA I
237. Clopotel Ion, Satele rdslele ale Romdniei. Habitatul rdstirat din mungi
transilvani i bdndieni. Studiu de sociologie rurald, Alba Iulia, 1939, 112 p. in 40.
Autorul expune, in studiul de fatA, problemele legate de viata satelor asfirate
din muntii Apuseni i ai Banatului. De fapt, sunt grupate aid conferinte, arti-
cole de gazetA si de revistA publicate intre timp. Strangerea lor sub copertA
e o ostenealA care foloseste cu atilt mai mult cu cat capitolele sunt bazate pe
studii i observAri la fata locului. P. Gherman
238. Potra G., Contribuliuni la istoricul figanilor din Romania, Bucuresti,
Fundatia Regele Carol I o, 1939, 376 p. + 8 fig., 200 lei. Studiul se ocup6
de originea i numele tiganilor, venirea i rAspandirea lor in Europa, viata

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA ECONOMICA 429

tiganilor in Principatele Ro mane in decursul timpului si starea lor actualk

onomastica si toponimia in legaturA cu ei si un vocabular tigano-romAn si
romAno-tigan. Regeste si 156 de documente, bibliografia lucrArii, indicele si
rezumatul francez intregesc volumul. D. Bodin
239. Ti§an Aurel, A modern Romdnia kialakuldsa (Pormarea Romaniei
moderne), in Korunk, XIX, no. r, p. ro-18. 0 schitä sumard a desvoltarii
vietii sociale si a problemelor economice intre anii 1821-1914. DA deosebitA
atentie problemei tarAnesti, opusá intereselor claselor dominante. A. P. Todor
Vezi §i no. 256.

6. ISTORIA ECONOMICA

240. Bolboca I., Vdnatul din proprietatile Uzinelor §i Domeniilor Refila

(U. D. R.), in Carpafii, VII (1939), p. ro-ri. Se face si istoricul acestor
domenii. loan M. Neda
241. Bratianu G. I., Les Vénitiens dans la Mer Noire au XIV-e siecle. La
politique du anal en 1332-33 et la notion de latinité, in Acad. Roum., Etudes
et recherches, XI, 1939, 56 p. + 5 planse, 70 lei. Studiul se intemeiazA pe
actele vol. XV din seria Senato Misti », aflátoare in Arhivele din Venetia,
datate 4 Martie 1332-16 Martie 1333 (p. 5). XXVI dintre piesele pomenite
se dau in anexe (p. 39-56). Ele se referl la un moment important al politicei
republicii in Mediterana OrientalA si pe Marea NeagrA. In August 1332 se incep
la Rhodos tratativele dintre Venetia s'i Bizant contra emirilor turci din Asia
(p. 5) ; iar in Noemvrie 1333 Uzbek, cApetenia tAtarilor din Kipciak, confirmA
negustorilor serenisimei un teren la gurile Donului. D. BrAtianu precizeazä in
amanunte lupta Venetiei pentru noile piete ce i se deschideau, incadrAnd aceastA
nouà ofensivA pe liniile mad ale politicei dogilor in Orientul apropiat. D. Bodin
242. Da§covict N., Marea noastrd sau regimul strdmtorilor (anexA, Textul
conventiei dela Montreux si harta StrAmtorilor), in Publicatiunile Institutului
de Drept International public al Universildjii Mihdilene din lap:, no. 9-ro, Iasi,
1937, 306 p. Autorul Chestiunii Dundrii vine prin volumul de fata sá
intregeascA problema marii noastre care trebue sà fie inteadevAr pentru noi
o mare nostrum. DacA exist& si a existat o problerul a Dunkii ea astAzi este
indisolubil legatA de problema MArii Negre si implicit de aceia a StrAmto-
rilor. Nu se mai pot separa cele doul problerne. Ele sunt una 0 aceeafi a. De
aceastii problema depinde insIsi libertatea respiratiei romAnesti R ma de care
viata si siguranta noastrA nationala pot fi primejduite ». Pentru a evidentia
temeiul celor mai sus citate, autorul face istoricul problemei incepAnd incl
din vremea legendelor grecesti panà dupa conferinta dela Montreux. AratA
cuprinsul desbaterilor si cuprinsul pe scurt al conventiei celei noi. Demilitarizarea
StrAmtorilor prevAzutA in tratatul dela Lausanne in 1923 a prilejuit repetate
interventii ale Turciei pentru ridicarea acesteia. S'a asociat la propunere si
Rusia care in fond vedea posibilitatea realizArii politicei tariste prin crearea
unui lac rusesc din inglobarea statelor riverane mai mici. AstAzi se vede si
mai clar rostul cererilor turcesti care au fost satisfAcute prin tratatul amintit.
Pentru libertatea completa a StrAmtorilor va pleda viitorul. M. Sdnzianu
243. Furnicit D. Z., Din trecutul romdnesc al Brafovului. Documente comer-
ciale 1741-1860, Bucuresti, 1937, IV + 236 si 9 pl. h. t. - Sunt publicate
aid /14 documente variate relative la comertul Românilor din Brasov. Sunt

www.dacoromanica.ro
430 NOTITE BIBI,IOGRAFICE

interesante pentrucg mai intili ne dovedesc lupta ce duc negustorii romgni

pentru a li se recunoaste dreptul de a avea un premiu a unei companii corner-
dale si de asemeni sunt interesante prin aceia cg aratg multe nume de Romgni
si mgrfurile pe care le manipulau acestia precum si preturile. Ies apoi la lumina
leggturile ce negustorii romgni din Brasov le aveau cu Principatele.
M. Scinzianu
244. Ilarciu Anastase, Despre Greci o fi Armeni, in Timocul, VI (1939),
no. 5-8, p. 5-8. Autorul aratg cg Inca din secolul al XVI-lea si pfing in
al XIX-lea Aromanii au avut leggturi comerciale in Principatele Romgne.
Negustorii Aromgni insa isi ascundeau adevgrata origine sub nume grecesti,
pentru a pgtrunde mai usor intr'o societate cu tendinte de elenizare. Comertul
cu mgrfurile orientale era in mina acestor e Greci *, in realitate Aromgni. DA
cgteva exemple: Ferechide, ajuns bärbat de Stat, era aromgn din com. Fieri-
Fearica, Anagnastopol (la orig. Papa Adami Ananostu), mosieri in jud. Buzau,
erau din Cernes-Zagorul Pindului ; apoi Panu, Dona, Caraiani, Mgrutii, nume
curat aromfinesti, ajunsi mari negustori si la Venetia, si de acolo in Ardeal
unde erau si case de comert aromane si in Prindpate. Tr. V. Ionescu
245. Oszvahl Georges, La Hongrie et les peuples danubiens, in Nouvelle Revue
de Hongrie, XXXII (VIII) (1939 , no. VI, p.487-493.-- Ca de obicei, nu se pierde
niciun prilej pentru a se chema atentia asupra mutilateis opresoare de ieri.
Mein Kampf trebuia de sigur sg fie un nou motiv. Astfel, potrivit acestuia, spa-
tiul vital unguresc a lust o form& cu totul instructivg si s. .. la symbiose historique,
dans la partie du bassin danubien entourée par les Carpathes, sur le territoire
milenaire de la Hongrie d'avantguerre. Les territoires de peuplement des Ma-
gyars et des nationalités non-magyares, s'alongeant les uns sur les autres et se
completant harmonieusement, se fondirent id en une ideale unite economique
entre des frontières millenaires tracées par la nature s. Si. says se soucier des
41

intérêts economiques vitaux des nationalit es et du peuple hongrois, le traite de

Trianon a demembré arbitrairement cette unite, cette communauté de vie, et
créé des Etats hybrides et fac tices aussi peu viables que l'était cette Tchéco-
Slovaquie qui vient de se désagréger s. Si ce-i mai extraordinar : e des hommes
qui des liens immémoriaux rattachaient les uns aux autres furent violemment
separes ; les nécessités vitales furent meprisees *. Urmeath o serie de afirmatii
care pe cunoscgtorii problemelor nu-i pot impresiona pentrucg, toate puse din
punctul de vedere al nationaliatilor din fosta Ungarie se dovedesc valabile in
sitnatia de azi. M. Sdnzianu
246. Parlescu Eugen, Economia breslelor in Moldova, Bucuresti, Fundatia
Regele Carol I, 1939, 638 p., 300 lei. Intemeiat pe multe documente inedite
autorul scoate in eviden tg. caracterul religios si economic al vechilor tovArgsii
de muncg si de distribuire a bunurilor si urmareste cu lux de amanunte desvol-
tarea lor istoricg in Moldova, reusind sg dea o opera serioasg de sintezg, singura,
dealtfel, asupra breslelor la noi. D. Bodin
247. Popescu Mihai, Fabrici romdne§ti de hdrtie, In Arid §i tehnicd gralicci,
Septemvrie-Decenwrie 1939, 9, p. 58-61. In secolul al XVI-lea, in Tara Romg-
neascg intglnim hgrtia turceasca pergamentul cu filigrama trei semiluni,
hgrtia venetiang cu filigrama leul specific venetian * si hgrtia din Transil-
vania, dela Brasov cu filigrama, steaua orasului, o coroang inteun trunchiu
de copac dela Cluj cu filigrama o poartg de cetate cu trei turnuri, si
dela Sibiu -cu filigrama doug puncte si frunze de tei. In secolul al XVII-lea,

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA RCONOMICA 431

datoritA legaturilor cornerciale cu Sibiul intillnim pe vales. Oltului douA fabrici

de }Artie, la Govora si la Cozia. Filigramele ambelor contineau ca motiv prin-
cipal acvila cruciatA din stema Orli. In secolul al XVIII-lea, la fel, am avut
doul fabrici de hartie. Piligrama primei incii nu se cunoaste iar a doua con-
stitue a treia variant& alAturi de cele douA din secolul al XVII-lea a acvilei
crudate. Descrieri amAnuntite asupra acestor trei filigrame insotite de repre-
zenarile lor se gAsesc in acest articol. /. C. Cazan
248. ropescu-Spineni Marin, Peldurea Romdniei, in Rev. Geogr. Rom., I
(1938), fasc. II, p. 111-147. Cuprinde: r. Zone de vegetatie si de sol ; 2. Evo-
lutia proprietatii i repartitia economicA a pAdurilor. Este insotit de 2 Iraqi
si de tablouri ce aratA intinderea pAdurilor, repartitia padurilor din Romania
pe judete etc. Are si un rezumat francez. Joan M. Neda
249. Shivescu "Victor, Vieafa i opera lui Pare M avrogheni, extras din Acad.
Rom., Mem. Sect. Ist., seria III, tomul XXI, mem. 19, Bucuresti, 1939, 84 p. +
26 planse, roo lei. Pe baza unui bogat material din care se aflA in
anera 22 documente redate i In facsimil autorul prezintA vieata si opera
lui Petre Mavrogheni, om politic si iscusit financiar si economist din a doua
jumAtate a secolului al XIX-lea. DupA introducere se trece la Vie* lui Pare
Mavrogheni, un capitol urmator infAtiseazA: Omul, ulna, caracterul §i preget-
tirea lui. Capitolul III cuprinde : Activitatea financiard a lui Pefre Mavrogheni,
cel urmAtor Activitatea nzinisteriald a lui. Petre Mavrogheni intre 1866-1867,
la ministerul Finanfelor. In capitolul V autorul trateaza despre A ctivitatea lui
Petre Mavrogheni in guvernul Lascdr Catargiu, in cel urmAtor despre Organi-
zarea creditului rural, iar in VII infatiseaza Darea in judecatd in 1876 a Jai Ma-
vrogheni. Incheirea studiului o formeaza capitolul VIII in care autorul prezintA
concluziile cercetarii sale, ultimele rânduri caracterizAnd pe Petre Mavrogheni :
iar ca suprena recunoastere a felului cum a stiut sA-si serveascä tam, amin-
tesc constatarea unui ziar al epocei, fAcutA la moartea lui: Moare fdrd a ldsa
cea mai tnicd avere Studiul de mai sus, bine documentat, folosind o biblio-
grafie intinsA, autorul fund un distins cunoscAtor al vietii economice i finan-
dare românesti din secolul al XIX-lea, poate fi utilizat cu real folos de istoricii
care se ocupl de epoca : 1844-1887, dominatA intre altil si de figura lui Petre
Mavrogheni. Damian P. Bogdan
250. Theodorian-Carada M., Privitor la negustorimea craioveanii, in Arh.
Olteniei, XVII (1938), p. 387-391.
Vezi i 320. 239.

7. ISTORIA DREPTULUI I ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA

251. Berechet $t. Gr., Descoperirea a cloud manuscrise juridice romdne0i, in

Indreptdri. Bul. Inst. de 1st. Dr. vechi romdnesc, Ia,i, 1938, p. 1-39 cu 7 facsimile.
Autorul refuzA existenta aplicArii Basilicalelor in sec. al XV-lea in Moldova cum
afirmase Longinescu dupfi cele ce spusese Dim. Cantemir. 0 traducere a Basin-
calelor in romilneste pe vremea lui Alexandru cel Bun nu era posibila deoarece
pe acea vreme chiar la Bizant nu se mai utilizase, ele fiind inlocuite cu Exabilul
lui C. Armenopol scris cum afirmá Karl Eduard Zachariae von Lingenthal pe
un palimsest pe care mai inainte fuseserA scrise din Basilicale cartile XV-XVIII.
S'a intrebuintat la noi Sintagma lui Matei Vlastaris. Afar& de aceasta in 'raffle

www.dacoromanica.ro
 432 NOTrin BIBLIOGRAFICE

Romanesti s'au aplicat cateva obiceiuri nescrise care In documentele slave

sunt cunoscute sub denumirile de s legea valaha * (sexon% &Liman), tin Luanda,
legea tarii (Norm mom) ori obiceiul pamantului (oseptu muds). cat
despre sintagma ea a fost multiplicata in copii slavone ce se afla la noi, in Rusia
si In Apus. Nicio copie in greceste, dupa cum nicio traducere a Basificalelor in
slavoneste sau in romaneste. Copiile sintagmei In slavoneste au toate aceiasi
limba ca aceia a traducerii facute pe vremea lui Stefan Dusan. Despre Exabilul
lui Armenopol ca i despre Nomo-canonul lui Malaxos se pare cá au fost folosite
tarziu prin sec. al XVII-lea, cand puteau fi folosite i Basilicalele editate pentru
prima data de Pabrotus (1647). Trateazà apoi despre primele pravile tiparite
la noi i despre influenta puternica a dreptului bizantin din sec. al XVIII-lea
cand, mai ales pe vremea lui Const. Mavrocordat, orice decizie judecatoreasca
trebuia sa fie motivatA de un text de lege, indicandu-se i numele legil folosite.
Despre o traducere a Basilicalelor in romaneste in sec. al XVIII-lea nu avem
stiri decat din par. 2 din cap. s Pentru al treilea departameta al vinovdjiilor *
din s Pravilniceasca Condicd r a lui Alex. Ipsilante unde se spune despre tradu-
cerea pravilelor Imparatesti. Reiese ca s'a tradus cartea a LX-arelativa la organi-
zarea judecatoreasca i Ja materia civila. Nu s'a pastrat, sau, inca nu s'a aflat
niciun exemplar din aceasta traducere. Dupg ocuparea Basarabiei s'a simtit
trebuinta unor traduceri din Basilicale i dovada o avem in manuscrisul no.
649 dela Arhivele Statului din Iasi care se numeste : e Din pravilele Inzpdrdtefti *.
A fost scris dupA 1814 si parte daca nu tot dura 18r6. Hartia are in filigran
marci de fabrica rusesti i datele de 1814 si z816. S'a scris in Basarabia j Inca
de cAtre cineva care nu stia tocmai bine limba romaneasca. 0 alta Sintagna
care a jucat un rol de seama In trecutul nostru este aceia alcatuita de arhi-
mandritul Iacob din Ianina. Aceasta se mai numea i Crirja arhiereilor tradusä
in romaneste In 1754 de popa Cosma din porunca Mitropolitului Iacob Putneanu.
Copii se afia mai multe in Romania : trei la Academia de Stiinte mss no. 220,
229 I 800 iar la Acad. Rom. no. 1271 (950 p. in f.) i no. 1468. Prezentate pe
scurt cele douà manuscrise, vor fi publicate in intregime i comentate de autor
mai tarziu. Pacsimilele au fiecare transcrierea respectiva. Frumos titlul Carjei
Arhiereilor, din ms no. 1468. M. Sdnzianu
252. Berechet t. Gr., Documente de drept public fi privet. sec. XVI-XVII-lea,
in Indreptdri. Bul. Inst. de Ist. Dr. vechi romdnesc, 1938, p. 169-212. Cele
36 de documente, parte cu textul slavonese i traducere, fac parte din colectia
Institutului de Istoria vechiului drept romanesc al Pacultatii de Drept din Iasi.
Interesant documentul din 7113 Oct. 20 Cotnari care cuprinde o judecata cu
ferae a lui Petre Parcalabul din Cotnari, p. 193. Cele mai multe documente
sunt din timpul lui Vasile Lupu. La sfarsitul volumului Indreptari *, 1938,
p. 247-257, se dau si 6 facsimile de documente. M. Sdnzianu
253. Berechet $t. Gr., Dreptul vechilor ncytri ierarhi la judecarea mirenilor,
in Bis. 04. Rom., LVI (1938), p. 741-761.
254. Bogdan Damian P., Despre jurdtori i cloud rdvafe din sec. XVI, in
Rev. Arhivelor; III 2 (1939), p. 261-226. Doua rAvase din sec. al XVI-lea
prilejuesc autorului o serie de consideratiuni pi caracteristice asupra acestei
institutiuni a jurAtorilor. C. Grecescu
255. Condurachi Ioan D., Despre proprietate, in Rev. Arhivelor, III 2 (1939),
p. 227-239. Generalitati cu privire la proprietatea la Romani, eronate.
C. Grecescu

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA DREPTIII,III SI ORGANIZARRA ADMINISTRATIVA 433

256. Cronl Gh., Clericii in serviciul justitiei, in Bis. Ort. Rom., LVI (1938),
p. 823-844. -- Se examineazA problema pentru imperiul bizantin 0 cel otoman,
pentru Egiptul actual 0 pentru trecutul romAnesc. D. Bodin
257. Galan Mihail, Organizarea justifiei moldovene in timpul ocupatiei ruse0i
din anii 1828-1834, in Indreptdri. Bul. Inst. de Ist. Dr. vechi romdnesc, 1938,
p. 97-568. Ocupatia ruseascA din 1828-1834 a fost diferitA de cele de pAnA
atunci. Neobipuitä populatia celor doul Principate cu un tratament mai omenos,
a fost martorl unei epoci in care s'a cAutat sl se realizeze cat mai repede 0 cat
mai complet o nouA vieatA de Stat. AlcAtuirea celor doug Regulamente Organice
s'a fAcut de c&tre boierii celor doug. Principate la sugestiile Rusiei 0 odatA in-
tocmite Generalul Kisseleff a priveghiat de aproape la aplicarea lor. Prom& la
introducerea Regulamentelor dreptatea era impartitä de ispravnicii de tinut,
dup5, bunul plac. Colaboratorii lui Kisseleff au fost : Costachi Conaclri 0 Chr.
Flechtenmacher amAndoi oameni cu suflet si intelegAtori ai poporului românesc.
Se entunled pedepsele cuprinse in Regulamente. Cap. VII al Regulamentului
se ocupl de organizarea dreptAtii care de astAdat A. prevede separatia puterii
judiciare de cea administrativA, executivA, inatnovibilitatea magistratilor 0
principiul lucrului judecat. Cum noua procedurl prevedea egalitatea tuturor
in fata legilor, era natural ca boierimea sl fie potrivnicA introducerii legiuirilor
noi. Gratie lui Kisseleff 0 colaboratorilor sai, greutItile au fost invinse, 0 a.ga
s'a urmat progresiv p&ná in epoca noastrA clind s'a comemorat centenarul
magistraturii romanecti. Studiu fundat pe documente inedite cuprinse in Arhivele
din Iasi, ceiace-i maredte valoarea. M. Sdnzianu
258. Giureseu C. Const., Ordonante fi circuldri privind programul gospoddresc
al Tinutului t Dundrea de Jos*, Bucureyti, 1939, 42 p. Mänunchiul de cir-
culAri gospodAre§ti menite sa schimbe fata unui tinut lAsat in pArAsire, ca 0
celelalte, o indelunga bucatA de timp. Cei dornici de innoire, in sensul bun al
cuvfintului, vor gAsi aid o serie de sfaturi pe care istoricul le-a aflat in paginile
trecutului nostru 0 gäsindu-le bune, le-a semAnat in tara iar. M. Sdnzianu
259. Minea I., 0 inovatie juridicd a lui Miron Vodd Barnovschi, in Indreptdri.
Bul. Inst. de 1st. Dreptului vechi rondinesc, 1938, p. 75-96. Pierderea capului
0 averilor, pedepse date celor ce vicleneau sau hdineau, au fost aplicate destul
de rar panA la 1523, deoarece Domnii mai iertau 0, 0 cazurile de hAinie erau
rare. Pima pe la inceputul sec. al XVII-lea nu se combAtea * un sistem politic *
deoarece pretendentii la tron erau os de domn. Cu totul altfel se petrec lucrurile
dup& 1611 cind boierimea creatA de Movilesti putea face opozitie domniei,
din orice colt de tara, ceiace il indreptateste pe tefan Voda Tom0t sl ia mAsuri
destul de drastice impotriva acestei boierimi prin restituirile de modii ce hot5.-
r4te. Autorul vorbedte despre lupta dela Cornul lui Sas unde oastea de Poloni
0 fugari Moldoveni a lui Constantin Movi15. este desfiintata 0 despre rlizbunArile
ce i-au urmat. Cu domnia lui Radu VodA Mihnea boierimea incepe s& fie impAcatA
prin restituirile de modii confiscate sub predecesorii acestuia. S'a simtit nevoia
unei noi jurisprudente privitoare la confiscAri 41 pentru ca sl se §tearg5, eel
putin nemultumirea materialA a descendentilor sau rudelor celor ce-0 pierduserA
vieata pentru o atitudine politicä du-dmanA domnului din scaun 0 imparatiei *.
Se presupune ca aceastA jurisprudent& a existat dar niciun document dela Radu
VodA nu aratA punctul au de s vedere inoitor in dreptul moldovenesc cum
pretinde ca dtie ispisocul din 31 Ianuarie 1662 *. Urineazá pasagiul relativ la
reforms lui Miron Barnovschi privitoare la vecini o dup& care se trateaz& despre

www.dacoromanica.ro
28
434 NOME BIBLI0GRA1ICE

e inoirea juridic& * introdusl de acesta. Din documentele existente i publicate

pita scum, Miron Barnovschi MovilA apare ca inovator al dreptului moldove-
nese in materie de hainie, de viclesug. Hoar Aste impreunA cu sfatul domnesc la
17 Ianuarie 1637 ca mosiile confiscate sá nu le poatii primi sau stApâni persoane
strAine de familie ca pAn5. atunci ci mostenitorii. Jurisprudenta cea nou5.
e cuprinsA in documentele dela 23 revr. 1627, 25 Mai 1627. Interpretarea cea
noul a rAmas drept lege si pentru urmasii la domnie ai lui Miron Voevod.
M. Sdnzianu
26o. Smantaneseu Dan, 0 carte de legi din tinzpul lui Matei Basarab. Indrep-
tarea legii (1652), Bucuresti, 1939, lo p. (extras din Arta ,si tehnica graticd,
caetul 8, 1939).
261. Soloviev Alex., Les éléments du droit international clans l'histoire yougo-
slave, Belgrad, 1937, II p., f. pret (extras din Annuaire de l'Association Jougoslave
de droit international, III). AnalizA a tratatelor internationale ale Sorbilor,
Croatilor, Raguzanilor si ale principiilor de drept ce se gasesc intr'insele. P. P. P.
262. Solowjew Alex., Statuty cara Stelana Duszana (Statutele imparatului
Stefan Dusan), in Studja nad historja prawa Polshiego, XVII, Lwow, 1939,
68 p., 2 2lOti. - Este o prezentare in limbs polong, datoria cunoscutului istoric
al dreptului dela Universitatea din Belgrad, a tuturor problemelor privitoare la
legiuirea lui Stefan Dusan : geneza acestei legiuiri, legAtura cu Sintagma lui
Matei Vlastares. Despre manuscrisele slave din sec. al XV-lea din Tara Ro-
maneascA si Moldova ale acestei legiuiri, p. 12, analiza dreptului penal, bise-
ricesc, datoriile nobililor, oraselor etc. in acest codice. Ordinea articolelor este
aceia a claselor sociale la care se referAl 0 atentA analizá a manuscriselor
acestei legiuiri urmeazA. (Se stie a ultima editie este a d-lui Soloviev
law*. AYWAHOR 341OHNIC, Belgrad, 1929). P. P. P.
263. Stoleeseu C., La magic dans l'ancien droit roumain (Rapprochements avec
le droit romain), 2-e edition, Bucuresti, 1939, 39 p. f. pret (extras din Mélanges
de droit romain déclids a Georges Cornil, 13. 457-495). Pornind dela ultimele
cercetari care aratA rolul magiei in civilizatia romanA, d. Stoicescu cautA sA
regAseascA urmele magiei greco-romane in prevederile vechiului drept rominesc.
In Pravila cea Mare a lui Matei Basarab (1652) e foarte bine definit svrájitorui s,
acel care topeste ceara, cositorul, plumbul, i leagA * pe soti sá nu aibà legAturi,
chiam5. dracii. Pravila prevede oprirea dela impartAsanie pe 20 ani. Toate aceste
practice t ale vrAjitorului corespund cu ale vrAjitorilor antici. Prima este
cunoscuta 5 envoilte *, cu pApusa de cearA, cositorul este in credinta Romanilor
aducAtoare de noroc (grecescul xotool.repog dedicat lui Hermes). De asemenea
*legAtura i chemarea spiritelor se regasesc in folclorul roman. Codicele lui
Matei VodA si al lui Vasile Lupu vorbesc si de posesiunea s oamenilor de cAtre
spirite (cf. credinta popularA e luat5. de iele *) ca si a spiritelor mortilor ; aparate
cu paraua. Capitolul strigoilor exemplificat prin textele pravilelor i cu pasagii
din Descrierea Moldovei de D. Cantemir, este pus alAturi de credintele romane
in larve i spirite rAtAcitoare. Unele asemanAri sunt izbitoare. Ultimele pagini ale
acestui interesant studiu se ocupA cu deochi, inghetarea apelor, secarea lapte-
lui, descântece i despre tnijloacele, armele l ceremonialul vrAjitorilor romani
si romani. Cu toatl universalitatea unor asemenea practice, unele amanunte
precise aratA derivarea credintelor romfine din cele greco-romane. P. P. P.
264. Ungureanu Gb., Pedepsele in Moldova la sfdrOtul secolului al XV III-lea
pi inceputul secolului al XI X-lea. Dupd documente inedite, in Indreptdri. Bul.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA DREPTIJI,III *I ORGANIZAREA ADMINISTRATIVA
435

Inst. de Isl. Dreptului vechi romdnesc, 1938, p. 41-74. Din analiza documen-
telor din niste condici de anaforale si hrisoave ale Curtii Criminale din Mol-
dova * se constatä ca pravilele se aplicau foarte rar in materie penala, deoarece
domnul pedepsea dupl cum gasia de cuviinta. Hrisoavele domnesti care cuprind
adevarata pedeapsa diferá mult atat de pravile cat si de anaforalele boierilor
judecatori. Pentru moarte, de obicei, ucigasul primes pedeapsa cu moarte.
Circumstante atenuante nu existau desi boierii judecatori le cereau cand cri-
minalul era minor ori beat. Se citeazá un caz cand pedeapsa cu moartea este
schimbata in munca silnica a groapa ocnii * deoarece rudele mortului nu inter-
venisera. Pedepsele pentru mid infractiuni erau bdtaia la tdlpi §i spate * cu
lovituri de bici, bici cdtrdnit sau toiege pe care le aplica gelatul sau cdldul.
In cazuri mai grave se aplica punerea de bour in frunte, tdieri de mdni, tdieri de
nas etd. Pedeapsa cea mai grea era moartea care de obicei se producea prin.
spanzurdtoare. Erau si cazuri and se aplica prin aruncare in rdu ofi prin sugru-
mare. CAM erau recrutati dintre condamnatii la groapa ocnii * carora, primind
aceasta. insarcinare, li se suspenda pedeapsa. Autorul articolului dä o serie de
28 documente in anexe * privitoare la : cdldu, la pedeapsa cu moarte, la munca
silnicd la ocnd, la imbourare, la tdiatul nasului, mdnei §i degetelor dela mdni, la
bdtaia la tdlpi §i spate si la trimiterea la mandstire. M. Sdnzianu
265. Zepos Panaghiotis I., Tb NovAxbv Tpbxetpov* Mtlocily 0130a)Tet.vorroaou
(1765) (Manual de legi al lui Mihail Fotinopulos, 1765), in 'Enr-rulg `RrcupeEccg
BucatswiLv EiroAlv, XIII (1937), p. 412-422 si in extras.P. Zepos, profesor
la Facultatea de Drept din Atena, un bun cunoscator al limbii romane, care
acum cativa ani ne-a dat o frumoasa editie a Condicei lui Ipsilanti, cu o intro-
ducere plina de eruditie, se ocupà acum pe scurt de Condica paharnicului Mihail
Fotinopulos din Hios, si anuntä ca lucreazá la o editie critic& a acestei Cronici.
Condica lui Fotinopulos a circulat mult in Principatele Romane, dovada numarul
mare al manuscriselor pastrate in bibliotecile romanesti, si speram cá in curand
va vedea lumina zilei.
In articolul sau, dupa ce arata importanta Condicei, Z. se ocupa de autorul
ei, despre care ni s'au pastrat putine stiri, si de hrisovul care precede Condica.
Dupa aceasta Z. ne da. continutul Cronicei si se opreste putin asupra izvoarelor
lui Fotinopulos. Autorul admite cá izvorul principal al Condicei lui Fotinopulos
au fost Vasilicalele, dar nu crede ca. Fotinopulos sä fi utilizat editia lui C. A.
Fabrotus (Paris, 1647) si nici vreun manuscris, ci mai probabil s'a servit de
Vasilicale in mod indirect.
Dupa cum se stie, in unele manuscrise, Condica lui Fotinopulos spare pro-
mulgata de Stefan Racovita in anul 1765, iar in altele de Scarlat Ghica in anul
1766. Zepos cla urmatoarea explicatie acestei contraziceri : Stefan Racovita,
domn al Tarii Romanesti intre 1764-1765, a insarcinat pe M. Fotinopulos sa
alcatuiasca Condica. La 1765, probabil in ultimele luni ale domniei lui Racovita,
Fotinopulos a terminat Condica, pe care Racovita a promulgat-o cu hrisovul
sail din 1765. In Septemvrie 1765 Racovita a fost inlocuit cu Scarlat Ghica ;
copistii, probabil cu aprobarea lui Fotinopulos, ca 0, arate dragostea s,i devota-
mentul lor fata de noul domn si indirect ura lor f all de Racovita, care s'a purtat
cam tiranic, au dedicat si atribuit Condica noului domn Scarlat Ghica. De sigur
Z. a ajuns la aceastä concluzie bazandu-se pe afirmatia gresitá a lui Litzica
(Catalogul manuscriptelor grece)cti, p. 135-139) ca hrisovul lui Stefan Racovita este
acela0 cu hrisovul lui Scarlat Ghica fall sa aiba in vedere rectificarea fácuta

www.dacoromanica.ro 28*
436 Triu BIBUOGRAFIcE

de D. Russo in Elenizmul fn Romdnia, Bucure9t1, 1912, p. 65 n. I. Inteadevar

cele douii hrisoave prezinta mare asemanare, dar gasim i unele mici deosebiri,
care ne probeazá cá sunt doul hrisoave deosebite, dupl cum se poate convinge
oricine va compara cu atentie hrisovul lui Racovita cu hrisovul lui Ghica.
Pe langii manuscrisele cunoscute lui Z. trebue sá adaug Inca doug, care
i-au ramas necunoscute, fiind necatalogate pana scum in depozitul Bibliotecii
Academiei Romane. Aceste douà manuscrise sunt descrise pe larg de mine in
Catalogul manuscriselor grece9ti din Biblioteca Academiei Romane, volumul II
(no. 986 9i 987) care se afla sub tipar. Ambele mss sunt din cele promulgate la
1766, iar no. 987 are la inceput i hrisovul lui Ghica. In acela9i ms se sill 9i
prefata-dedicatie a lui Fotinopulos catre Ghica, care de asemenea prezinta unele
deosebiri fata de cea adresata lui Racovita. Nestor Camariano
Vezi 9i no. 136.

8. ISTORIA MILITARA

266. Anastasia. Ioan, g-ral, Persona litdfi in evolufia noastrd militarcl, in

Romania Militard, LXXV (1938), p. 94-102. Constata d. g-ral Atanasiu
cä daco, am avut conducatori de o9ti care sa batá armate mari i cu faima, atunci
trebue sa fi fost acei comandanti cu adevarat man. Suntem de aceia9i parere
9i nu putem decal sa ne bucuram cand d-sa cauta sa reactualizeze nume care
fac mandria neamului nostru. Definitia data personalitatii militare i in care
incadreaza pe Romanii de care se ocupä este completä. Sunt citati /titre altii:
Castelanul Dimbovitei, Comisul Dragomir, Mircea cel Bdtrdn, Ioan Garvin,
Matei Corvin, Pavel Chinezul, 5telan cel Mare; apoi numele marilor capitani
ai Voevodului 5tefan: Aprodul Purice, Vornicul Boldur, Cdrdbdf, Paharnicul
Coste, Hatmanul Arbore, Iuga Vistiernicul, Hatmanul 5endrea, Dumbravd, Grozea
si Mihul ttcel mai de frunte cdpitan al oastei Moldovei *. Ion Vodd cel Cumplit e
comparat cu Gustav Adolf. Radu dela Afumali a fost numit Radu cel Viteaz.
Mihai Viteazul cu generalii lui : BuzeØii, Banu Manta, Udrea, Frafii Farcaf,
Cocea, Baba Novac, Mihalcea, Radu Calomfirescu, Delimarcu. Matei Basarab
cu generalii lui : Buhuf, Mdrzea, Preda, Buliga Mehedinteanu etc. Seria se
incheie cu Constantin Cantemir 0 nu s'ar reduce la atata. Ce le lipse9te unora ca
Vlad Tepe9, Radu Serban i chiar lui Petru Rare§ ori lui erban Cantacuzino
ca sii nu poata fi trecuti in Orul capitanilor care ne impodobesc trecutul ?
Pacea bine autorul dadi ne indica 9i izvoarele din care a luat ;Unite despre
Bogdan 9i despre Siarb. M. Sdnzianu
267. Ciorãnescu AL, 0 brofurd francezd contemporand despre bdtdlia de la
Oberlyn (1531), in Rev. 1st., XXIV (1938), p. 113-118. Mai intai prezentarea
bro9urilor contemporane ocazionale asupra batfiliei de la Obertyn i apoi repro-
ducerea broprii La grand victoire du fres illustre Roy de Poloine, contre Voyevode
duc de Muldavie etc., Paris, 1531, care este 40 traducere exacta a relatiunii lui
Ioan Dantiscus o. C. Grecescu
268. Constandache Gr., g-ral, Sufletul ostafului romdn, in Romania Militard,
LXXVI (1939), no. 6, p.25-45.D. General Constandache ne dä in cadrul acestui
articol, icoana a ceiace a fost 9i este ca suflet osta9u1 roman. In primul rind
se fac consideratiile generale asupra sufletului osta9ului in genere i apoi se trece
la acela al ostaplui roman care nu se poate deosebi de sufletul poporului roman.
Nu poate fi vorba la noi de un suflet specific al osta9ului Lirâ a tine e socoteala

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA MILITARet 437

de insAsi caracteristica rasei poporului de temperamentul innascut, de mediul

ambiant * (p. 29). Autorul porneste dela Daco-Romani si trecand prin viccisitu-
dinile timpurilor ajunge la prezent urmArind sufletul poporului. Pentru a fi
complet aratii apoi care a fost si este influenta mediului geografic asupra sufle-
t ului romfinesc, complex, plin de contraste . cari topite la un kc compun un
tot de o yard originalitate *. Cu toate fragmental-lie teritoriului romanesc, sufletul
acestui popor s este unu/ din sulletele cele mai vechi, dintre fdrile Europei *. Par-
ticularismul de altädat& a disp&rut pentruca Romania a pdstrat cu slinfenie
ceea ce a unit-o gi a uitat ceea ce a despdtlit-o . . . o. Lipseste poporului nostru
energia ofensivA care infruntA imprejurarile, trAieste Inca sub imperiul rezis-
tentei defensive, un vestigiu al trecutului istoric. Am avea de obiectat in ceiace
priveste afirmatia ca suntem S neveirstnici istoricegte gi din punct de vedere
social * (p. 36). Istoriceste nu suntem nevarstnici ci dimpotrivk si nici social-
mente. Istoriceste suntem cei mai vechi in Sud-Estul Europei si cat priveste
organizatia socialA am avut una perfect adecvatA imprejurArilor. Traditia s'a
rupt in secolul trecut cand cu perioada inovArilor. l dad ne lipseste vointa
activá e cá prea mult am avut a ne supune ordinelor dictate dela Constantinopol
sau de aiurea. Acte de vointa gasim destule in trecut. M. Sdnzianu
269. Corbu Adrian C., Doud albums de rdzboiu privind Tdrile Romdnegti,
in Arid gi tehnicd graficd, Martie 1938, 3, p. 40-45. Se relevá importanta a
dou& albume, din biblioteca Ion I. C. BrAtianu, referitoare la luptele duse pe
pArnantul Tarilor Romfine, de armatele austriace si rusesti contra Turcilor
(1788-1790). Se reproduc diferite planse, gravate pe aram5. de K. Weinrach,
A. Balzer, Kohl si alti anonimi, care reprezinta : harta Tara Romanesti, cu
situatia armatelor austriace de ocupatie la 4 Noemvrie 1789, lupta dela Islaz
(19 Iunie 1790), cucerirea Hotinului (29 Septemvrie 1788), lupta dela Largo..
(12 Aprilie 1788), lupta dela Pocsani (31 Iulie 1789), Ada-Kaleh, intrarea Au-
striacilor in Botosani (22 Martie 1788), Bucuresti, lupta dela Calafat (12 Aprilie
1790) si lupta dela Babadag (19 Iunie 1791). I. C. Cazan
270. Culici Al., Campania din 1476 contra Moldovei. Stefan cel Mare fi
Mahomed II. Bdtdlia dela Valea Albd-Rdzboeni, in Ronidnia Militard, LXXV
(1938) , no. 3, p. 7o-93, cu 4 figuri in text. Autorul face in primul rand o scurt&
examinare a pozitiei politice a Marelui Voevod fat& de crestinii din Apus care
se intreceau in laude la adresa lui dar care il lasau singur in fata primejdiei.
Cauzele rAzboiuhii : Mahomed voia Chilia si Cetatea ALM pe care tefan nu
le putea da de voie. Ca situatie militarA Moldova putea fi atacata de odata de
TAtari, de Munteni si Turd. Suzeranii : Polonii si Ungurii n'aveau de gand sA
dea ajutorul pe care erau datori s5.4 dea. Judecand efectivele celor doi adver-
sari, tef an era in vAdit& inferioritate, asta la inceputul rAzboiului pentrucA
dup.& nAvalirea TAtarilor oastea de tarani s'a dus s5. le fac& fata rAmanand sub
ordinele Voevodului doar boierii si curtenii. Ca tactic& Moldovenii o utilizau
pe aceia a celui slab fata de cel tare. Ca plan de campanie Turcii trebuiau sa
atace prin trei parti. Lovitura dela Valea Alba ins& presupune cA Mahomed
voia sA sdrobeasc& pe §tefan. Voevodul utilizeazA ca form& de rAzboi defensiva
strategicA. Lipsa de acoperire cAtre TAtari nu permitea fibertatea de actiune
a grosului la Dunare. Zona de concentrare fusese fixata pe valea Berheciului,
lucru bine gandit avandu-se in vedere c5. trebuiau s& soseascA ajutoarele din
Ardeal. Cum Ardelenii n'au sosit s'a adoptat manevra in retragere spre Suceava
cu scopul de a hartui pe Turd pentru a castiga timp. Se arat& apoi care era

www.dacoromanica.ro
438 NOTITE BIBLIOGRAFICE

situatia trupelor inamice. Operatiunile in vederea bAtAliei sunt redate succint.

NAvAlirile TAtarilor fac pe Stefan sä dea concediu tAranilor pentru 15 zile sa-si
apere tinuturile. Atacurile turcesti la Chi lia si Cetatea Alb 5. dau gres. Autorul
este de pArere cil Turcii nu puteau trece pe la Oblucita-Isaccea pentru a trece
apoi Prutul 0 cA mai de grabA trecerea s'a fAcut pe la Br Alla si judecand drept,
are dreptate. Retragerea strategicA a lui Stefan ii dl posibilitate s5. atace pe
Turci din flanc si spate. Pozitia aleasA de Stefan a fost o pozifie de Itanc pe dru-
mul de inaintare a Turcilor spre Suceava si era singura ce-i putea llsa drum
liber ajutoarelor ce i-ar fi venit din Ardeal si chiar drumul de retragere. Ur-
meazA descrierea pozitiei si in fine descrierea bAtAllei. BItAlia dela Valea Alba
e de tipul celei dela Racova cu deosebire cä n'a fost completA lipsindu-i atacul
final, deciziunea, atacul de flanc si spate, nelipsit la Stefan *. Turcii nu sunt
invingAtori. Moldovenii se refac si reiau luptele de hArtuialii dupa atacurile
.neputincioase ale Turcilor asupra Sucevei si CetAtii Nemtului .. . /Ana and
la DunAre Stefan ii invinge. Voevodul Moldovei ataca pe Munteni fAcand e frAtie
de cruce * cu Vlad Tepes care venise din Ardeal. Cat despre ajutorul ce trebuia
sa-1 dea Polonia el n'a venit niciodata pentrucA diets care trebuie sä hotArasca
ajutorarea s'a intrunit dupii. ce Mahomed par5sise Moldova. In interpretarea
acestei bAtalii in care Voevodul Moldovei a fost sdrobit dar nu baut, autorul
foloseste cronicile si studiile de specialitate. N'ar fi stricat sA cerceteze 0 cronica
lui Stefan cel Mare descoperia de 0. Garka din care ar fi putut afla 'Inca si
alte lucruri. In orice caz, reconstituirea batAliilor date de Romani si mai ales
ale celui mai mare si mai genial dintre ei este o opera de pret. M. Sdnzianu
271. Culla Al., eol., Campania munteand din 1595. Cdlugdreni, Targovifte
Giurgiu, in Romania Militard, LXXVI (1939), no. 1, p. 81-103, no. 2, p. 30-40
cu 4 figuri si 4 crochiuri. D. Col. Culici face dela inceputul articolului o
expunere a situatiei politice si militare a Munteniei, Moldovei si Ardealului
pe de o parte si a Turcilor pe de alta dupA care trece la expunerea evenimentelor
din iarna anilor 1594-1595. Revolta impotriva Turcilor si lupta pentru vadurile
DunArii panA atunci in manile Turcilor. CetAtile turcesti nu cad pentrucA nu
erau bAtute cu artilerie. Ofensiva lui Sinan Pasa. Alegerea Vadului CAlugAre-
nilor dovedeste aceiasi tacticA in luptl a celui slab ca efective ca 0 aceia dela
Racova. Resistenta la Calugareni putea fi o intarziere dar nu o biruintA deplina.
Bucurestil nu puteau fi pArAsiti far5. a se incerca o lupt5. fie si pentru a nu se
demoraliza trupele si asta chiar inainte de sosirea grosului. Lupta i-a adus
Voevodului biruinta pentru scurtil vreme pentruca trupele lui nu se puteau
improspAta pentru inlocuirea mortilor si rAnitilor si deci a trebuit sA se retragl
spre alte pozitii, spre alte bAtAlii. UrmeazA descrierea ofensivei aliatilor crestini
din toamna anului 1595 asupra lui Sinan la Targoviste, Bucuresti si Giurgiu.
In judecarea situatiei, autorul aratA cl aliatii au gresit hotArindu-se la asediul
Targovistei in timp ce trebuiau sA-I urmAreascA pe Sinan imediat. CA nianevra
in urmArirea vizirului pe douA directii desi bine conceput5. a dat gres Hind rAu
executatA. Sinan trebuia urmArit spre Bucuresti cu grosul trupelor in timp ce
cavalerie, archebuzieri cAlAri s5. cadA in flancul lui Sinan si sA-i taie podurile din
drum ca si pe cel dela Giurgiu. S'a procedat invers, angajandu-se grosul pe un
drum rAu pierzandu-se timp zadarnic. $i apoi dupl trecerea lui Sinan peste
Dunare, crestinii au socotit terminatA actiunea lor in loc sA treacii dincolo sA
exploateze succesul. Lipsa de organizare a oastei crestine s'a vAdit si de astA data.
Atat doar cl Turcii au inteles cl Mihai nu poate fi infrant. M. Sdnzianu

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA MILITARA 439

272. brim' C., g-ral, Maregalul Alexandru Averescu, 1859-x938, in Romdnia

Militayd LXXVI (1939), no. 2, p. 104-112 cu i fig. D. General Dragu asterne
pe hartie potretul psihologic al marelui disparut. D-sa analizeazA aceasta, mare
parsonalitate contimporanA dintr'un intreit punct de vedere : a) Instructor
fi pro/esor; b) Educator gi cuceritor de sutlete ; c) Comandant-ul. Averescu a fost
4 cel mai distins si mai stralucit profesor militar al vremurilor sale * i grija
cea mai mare a sa era sa se prezinte elevilor sAi la Scoala de Razboi, totdeauna
foarte bine pregatit i stapan pe sine *. Avea mare dragoste de elevii sái cAu-
Vaud set le descopere calitatiIe, nu defectele, cu dorinta de a perfectiona ce are
bun In toti. In putine cuvinte sunt aratate marile fapte care au restabilit situatia
la Predeal, au adus victoriile dela Maretsti, MarAsesti i Oituz relevandu-se
marile calitati de comandant ale Maresalului. Personalitatea dispArutului a
fost opera muncii sale proprii in ogorul sfant al datoriei, strAbAtand ca sageata
toate greutAtile carierii $ i primejdiile invidiilor *. Paptele lui sunt pildet vie
pentru cei ce voesc sa-si serveascA Patria i cea mai biciuitoare pildä pentru
acei ce se abat pe cal piezise e dela calk dreptatii* necinstind 5 cariera osta-
*easel *. Urmeaza cateva randuri despre politica Ligei Poporului. M. Sdnzianu
273. Drfigänesen Const., lt.-Col., Pdreri releritoare la intocmirea istoricului
olicial al Rdzboiului pentru Intregirea Neamului 191671921, in Romdnia Mill-
tard, LXXV (5938), no. 3, p. 52-68. Ca unul care a lucrht la intocmirea celor
douet volume de inceput asupra Razboiului de intregire, autorul aratA greutatile
destul de marl ce stau in calea celor ce vor sa dea Romaniei cartea rAzboiului
intregirii ei. Recunoastem, opera este prea grea dar nu este cu neputinta atunci
arid este dragoste i pregAtire. Ne asociem parerii d-lui col. Draganescu relativ
la recrutarea ofiterilor care trebue sa lucreze la intocmirea istoricului. Bine
pregAtiti pentru aceasta l apoi, permanenti la acest lucru, iar cat priveste
numarul, fie cat de mare ca sa avem odatA ceiace demult asteaptAm.
M. Siinzianu.

Dundrii in toamna anului 1598, in Rev. Ist., XXV (1939), p. 257-221. -

274. Göllner C., Brquri rimate despre campania lui Mihai Viteazul in Sudul
Brosuri
in versuri sau prozA in limba german& recitate pe la targuri i apoi vandute
ascultatorilor, care povesteau faptele vitejesti ale lui Mihai Viteazul. Unele
din aceste brosuri au ca bazA scrisoarea lui Mihai cAtre arhiducele Maximilian
uncle ii descria amAnuntit campania din Bulgaria. C. Grecescu
275. Greeeseu Coast., Cdpeteniile ogtirii moldovene la 1757, Bucuresti z939,
6 p. (extras din Buletinul Muzeului Militar National, anal II, no. 3-4).
Autorul publicA f. 1-3 din ms Acad. Rom. 1563, Condica laatmanului Ion
Sturza din Moldova, anul 1757. Paginele arata pocloanele ce trebuiau sA dea
hatmanului, de Anul nou, cApeteniile ostirii. ImportantA lista capatethilor
in ordine i prezenta, printre daruri, a vulpei hdtmdnegti, plAtita. mai tarziu
in bath cat le era voia *. D. Simonescu
276. Holban T., Doud acte despre lupta dela Hotin din 1672, in Rev. 1st.,
XXIV (5938), p. 144-151. Un act din 31 Decemvrie 7182 (1673) dela Stefan
Petriceicu si Constantin Serban, prin care se inchina Tarului i cer ajutoare
ca sa. continue lupta contra Turcilor, iar celalt, fArA data, insA dupA 1683, dela
Ilie Motoc f cu alti boieri din 'ant Moldovei * care se aflau in Polonia uncle
Regele le dAduse cite un sat in tinutul Sambor i ei aratA cl stint oH cand la
ordinele Regelui. Pentru rostul acestor doi domni si al boerilor pribegi in
Polonia e de folosit P. P. Panaitescu, Pribegia lui Constantin 'erban Basarab

www.dacoromanica.ro
440 0 NOTITE BIBLIOGRAPICE

fi a lui telan Petriceicu §i testamentele kr, in Acad. Rom., Mem. Sec. Ist., ser.
III, t. XXI, p. 373-432 + I schita. C. Grecescu
277. Iorga N., Rdzboiul Crimeii intr'o mcirturie englezd uitatd, in Rev. Ist.,
XXIV (1938), p. 238-241. Stiri privitoare 0 la noi dupa Mimoires d'un
ancien ministre (1807-1869) par lord Malmesbury. C. Grecescu
278. Iorga N., Scrisoarea lui Todleben despre luarea Plevnei, in Rev. Isl.,
XXV (1939), p. 148-157. S'au publicat scrisorile lui Todleben despre luarea
Plevnei in Mem. Acad. Rom. Comparandu-se publicatia lor anterioar& din Bal-
tische Monatschriften cu aceasta, scrisorile apar prefacute 0 deci autenticitatea
lor se pune la indoiall. C. Grecescu
279. Kara* C. I., Tot despre steagul lui Istrate Dabija, rdscumpdrat de
guvernul romein in 1937, in Rev. Ist., XXIV (1938), p. 119-122. - D. Karadja
rAspunde unor afirmatii ale fostului director al Muzeului Militar cu privire
la steagul achizitionat de Statul Roman §i atribuit lui Serban Cantacuzino.
E neindoelnic dupa comunicarea dela Academie a d-lui Karadja, ca steagul
e moldovenesc §i a apartinut lui Istrate Dabija. C. Grecescu
280. Locusteanu A., lt.-col., S'a frdnt o linie dreaptd, in Romdnia Militard,
LXXV (1938), no. 12, p. 17. Elogiul caracterului primului Mare§al al Ro-
maniei, Alexandru Averescu. M. Sdnzianu
281. Marinescu C., Jacques Basilicos . le Despote * prince de Moldavie
(1561-1563 ), écrivain militaire, in Melanges d'hist. generale, 1938 p., 319-380.
D. Marinescu public& dupa manuscrisele aflate la Viena, Var§ovia §i König-
sberg operele militare inedite ale lui Despot Voda ; in limba latin5. Genera
pugnae licitae 0 Artis tnilitaris libri quatuor, scrise cativa ani inainte
de domnia lui in Moldova. Despot Vod& descrie in amanuntimi mijloacele
artei militare, lupte, asalturi de cetati, aparare §*1 ofensivA. A doua lucrare,
cea mai interesanta, imparte arta militar 5. dupl sisteme nationale : sistemul
razboiului german, cel frantuzesc, polon 0 turcesc. Pe cele don& dint& le cuno-
sense cu prilejul participarii sale ca o§tean in oastea lui Carol Quintul, cel polonez
participand la expeditia regelui Sigismund August in Livonia (1557), pe cel
turcesc din auzite. Tratatul al doilea este insotit de desemnuri 0 schite originale
de mina lui Despot, aratand ordinea de lupta in diferite imprejurari, cavalerii
cu zale §i lancii etc., reproduse de d. Marinescu. P. P. P.
282. Mihäilescu C., 3 August 1919 (intrarea romdneascd in Budapesta). Copie
din jurnalul de operafii al Reg. 7 Rofiori, Cuza-Vodd, in Rev. Ist., XXV (1939),
p. 213-214.
283. Moisil Iuliu, Con§tiinfa nafionald fi eroismul grdniferilor ndsdudeni
(extras din Arhiva Somegeand, no. 24, Nasaud, 1938, 32 p.) Con§tiinta na-
tional& a Nasaudenilor a crescut §i s'a intarit prin faptul ca Imparatul Iosif
al II-lea a recunoscut pe Romani ca urma§i ai Romanflor. Au contribuit mult
la aceasta 0 influentele diferitilor comandanti ai regimentelor granitare§ti,
cum a fost Carol Enzenberg, tirolez de neam, care 1§i gasea na§i pruncilor nu
printre grof ii locului cum o faceau subalternii sai ci printre soldatii romani.
Tot acesta din urm& a ridicat la rang de ofiteri pe multi dintre Romani, lucru
neobi§nuit pan& la el. Sunt aratate §i greutatile ce se faceau de catre cancelaria
aulic& transilvana, impotriva inrolarii Romanilor in arma granicerilor. Urmeaza
o serie de relatari asupra evenimentelor la care an luat parte Nasaudenii cu
regimentul II incepand cu lupta dela Arcole unde un batalion din acest regi-
ment s'a opus trei zile Generalului Bonaparte. Cativa dintre granicerii NAsaudeni

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA MILITARA 441

au luat parte in Razboiul independentii la 5877-78, cum au fost fratii

Iosif i Nicolae Bodescu din Salva i Petre Catul din Nasaud, care s'au distins
la Plevna. M. Sanzianu
284. Oprisan Horia, Un izvor polon asupra luptei dela Tufora (r6 20), 4 Imi-
tatio Christi s, in traducerea lui Ndsturel, copiatd la Moscova, in Rev. Ist., XXV
(1939), p. 242-245. Ms 272 din Bibl. Krasiiiiski din Vareovia contine o rela-
tare istorica asupra expedidei lui Zolkiewski in Moldova ei luptei dela Tutora
cu date amanuntite asupra Polonilor. In aceiasi biblioteca, la cota 3790, se
aflä un manuscris slavon din Imitatio Christi atribuit lui Toma de Sempis,
copiat dup a. traducerea tiparita din limba latina in slavona de Udriete
Nasturel dupa cum insemneaza Teodor Stefanovici i Nichita Mihail copietorii
la Moscova, in 1704, ai acestei opere. C. Grecescu
285. Razitsul An., Strdvechi urme militare pe teritoriul romeinesc, in Romania
Militant LXXV (1938), no. so, p. 3-19, cu I/ fig in text.
286. Rosetti R., Essais sur Cart militaire des Roumains, Bucureeti, 1935,
recensie In Szdzadoh, LXXII, p. 401-403, de L. Elehes. Cunoasterea precis&
a materialului ei aprofundarea lui ii fac afirmatiile demne de crezare. D. Gene-
ral Rosetti ajunge la conceptia el a existat o metoda de luptá romaneasca origi-
nala. Dup e). ce rezuma ideile principale, recenzentul obiecteazà c ar fi fost de
dorit o mai bogata. utilizare a izvoarelor maghiare. Specificul metodei romaneed
de luptä nu poatei fi Inca suficient documentat pang nu se va studia aprofundat
intreaga evolutie a societatii romaneeti. Cartea d-lui General R. Rosetti ofera
indicii interesante despre unele probleme ale acestei evolutii. In orice caz trebue
tinut seama, la analiza vietii romaneeti, de influentele orientale ei de cele occi-
dentale. Impartirea studiului pe epocei i obiecte (strategie, tactic& etc.) lieu-
reaza orientarea. Exemplele luate din lupte pentru ilustrarea afirmatiflor sunt
inteligent pretentate, valorificarea datelor este ins& exagerata. Schitele ane-
xate ofera o orientare generala. A. P. Todor
287. Rosetti Radtt D., Amintiri, in Cele trei Crifuri, XIX (1938), p. 165.
In legatura. cn Mareealul Averescu. loan. M. Neda
288. otropa Virgil, Infiinfarea granifei militare ndsdudene. 1762, in Arhiva
Somefand, 1938, no. 24, p. 5-529. ImbunnAtind soarta Romanilor Austria
spera el ca avea in ei soldati credincioei ceiace s'a i adeverit mai apoi. Studiul
este o continuare a altui studiu relativ la revolta Nlisaudenilor din 1755-1762.
Pentru intelegerea chestiei infiintarii granitei militare se continua aid publi-
cares i comentarea documentelor inceputa cu cele relative la revolta pomenita
mai sus. Maria Theresa lei daduse aprobarea 1nfiinrii granitei la 16 Aprilie
1762 sea ca Adolf Nicolau de Buccov, comandantul general al trupelor din Ardeal,
putea sa treaca la organizarea regimentelor granicereeti din Nasand. Pregatirile
s'au facut In taina de catre colonelul baron Scr6der Inca dela inceputul anului
1762. Ordeenii din Bistrita nu etiau nimic. Urmeaza relatarile asupra cesiunei
districtului romanesc Imparatesei. Bistritenii pierdeau insemnate avantagii
prin militarizarea tinutului, dar vazand ca n'au incotro cautau sa tragi foloase
cat mai multe ei In acest scop alcatuesc memorii din care se vede situatia ioba-
gilor valahi (p. 7-8). Cererile Bistritenilor au fost refuzate ei in cele din urma,
ii s'a supus spre semnare un act pe care 11 facusena altii, document publicat
In intregime (p. 51-53). Ce este interesant ei poste cá ar mai da de gandit i celor
ce spun mereu ca. din Principate veneau Romand sa se aceze in Transilvania
e punctul 2 din intampinarea ce Bistritenii o fac la ri Iunie 5762, generalului

www.dacoromanica.ro
442 NOTI'M BIBLIOGRAPICE

Buccov, care sunA a.5a : Mulli Valahi obignuesc sd plece in perioada aceasta
a anului la lucru departe in lard, ba chiar gi in Ungaria, de unde se intorc numai
in preajma iernii. Acegtia s'au rugat f i de astddatd la magistrat de pagapoarte,
iar magistratul in imprejurArile actuale n'a cutezat sl le dea. Ce se ordonA in
privinta aceasta ? c Deci plecau Romanii departe in lard * si tara era Moldova
0 plecau 0 chiar in Ungaria. Tot din actele Bistritenilor se poate vedea cum
Matei Corvin a dat Bistritenilor districtul cu 20 de sate ale Valahilor ca privi-
legiu. Deci nu era pustiu locul, 0 locuitorii erau Romani. Din manoperile Bis-
tritenilor se vede cA muntii erau ai granicerilor 0 de n'ar fi fost a§a n'avea
nici un rost ca Matei Corvin sA le dea un privilegiu asupra tinutului ci, and
au venit in colonizare, ar fi ocupat locurile. Pentru anul 1763 urmeazA alte acte
0 alte evenimente intre care cele relative 1 a Revolta de pe Mocirld, sentinta dic-
tat& revoltatilor..., documentele privilegiare. Revolta de pe Mocirll este descrisA
dupà mai multe versiuni. Motivul fusese de ordin religios mai mult 0 pentru
faptul cA grAnicerii §tiau cl au a servi doar la granita lor deci spre Moldova
0 nu oriunde 4Ipe apd,si pe pdmdnt *, cum li se cerea la depunerea jurAmantului
când are loc 0 rebeliunea. Capul revoltei a fost un bdtran, Tudor Tudoran de
104 ani, iar in sentinta de 120 ani. Acesta a fost ucis pe roatl iar altii prin
§treang. Lipsesc unele documente pe care Statul Roman le-ar fi putut cere
Arhivelor din Viena 0 Budapesta potrivit prescriptiilor tratatului de pace.
Ofiterii grAnicerilor, toti strAini, se purtau räu cu Romanii numindu-i iobagi
0-0 bAteau joc de datinele lor religioase. E frumos cuvântul pe care bAtednul
Tudor Tudoran 1-a rostit in fata generalilor 0 a episcopului greco-catolic la
depunerea jurAmfintului grAnicerilor Nasludeni, dupl care a urmat revolta.
PetractArile cu cedarea tinutului de cAtre Bistriteni dureazA pinA in 1764
Decemvrie 8, când in sfir0t Maria Theresa emite aa numitul act de garanlie
in care sunt expuse conditiile in care va fi primitA cesiunea districtului valahal-
NAsAud de cAtre Bistriteni.
Interesant capitol de istorie locall transilvAneanA. M. Sdnzianu
289. Tieulescu Ioan, Lupta dela 13 Septemvrie 1848, ca /actor al redegteptdrii
nalionale a poporului romdn, in Buletinul pompierilor romdni, X (1938), p.
199-200. Cu prilejul comemorArii zilei. loan M. Neda
Vezi 0 no. 186, 187, 449.
9. ISTORIA BISERICII
290. Andreeseu C. I., Reacliuni ortodoxe in contra catolicizdrii regiunilor
carpato-dundrene in prima jum. a sec. XIII, in Bis. 04. Rom., LVI (1938),
13. 770-779.
291. BAdleeanu Dimitrie, preot, Schitul Lespezi, in Bis. Ort. Rom., LVII
(1939), p. 415-445. Criticind textele 0 parerile anterioare autorul fixeazA,
potrivit 0.irilor celor mai verosimile, zidirea schitului la anul 1687, de cAtre
Pilrvul Cantacuzino 0 jupan DrAghici Cantacuzino vel spAtar. Sunt folosite
pe rangA documente 0 traditiile despre trecutul acestui laca§. Sunt arAtate
daniile ca 0 procesele ce s'au perindat in trecut panA la inchinarea ca metoh la
Pantelimon in 1752. UrmeazA descrierea evenimentelor prin care a trecut schitul
dela inchinare panA la transformarea lui in bisericá de mir la 1863 0 de atunci
po.nA in zilele noastre. Ca incheiere sunt pomenite cartile ce se aflA acolo. Cea
mai veche este un Minei pe Octomvrie, tipArit la Râninic in 1776. Lucrare
bine f AcutA. M. Sdnzianu

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA SISERICII 443

292. BAllitlel Teodor, preot, Un vechiu tnanuscris din 1789, In Arh. Olteniei,
XVIII (1939), p. 123-129. E t Pomelnicul sf(i)ntei Manastiri din Saracinesti
ot sud Valcea *, ctitorie a Episcopului Stefan al Rinanicului-Noului Severin,
ziditä la 28 Septemvrie 1688. Data pomelnicului : 1789 (p. 123 I nota I).
D. Bodin
293. Bulat T. G., Dreptul de patronat in Biserica ortodoxd romiind. (0 inte-
resantd hotdrire data de episcopul Iosif al Argesului In conflictul dintre mdn.
Cdmpulung >ci doctorul 5tefan Piscupescu, pentru schitul Golesti-Muscel), in
Arh. Basarabiei, IX (x937), p. 79-100. Document din 18 Iulie 1811.
Ioan M. Neda
294. Bulat T. G., Grijile mdrunte ale mitropolitului Veniamin Costachi pentru
mdndstirea Slatina, in Bis. Ort. Rom., LVI (1938), p. 762-765.
295. Donat I., Fundaliunile religioase ale Olteniei, I, in Ark. Olteniei, XVII
(1938), p. 391-394. Adausuri despre schitul tTeslui s-Dolj i Manastirea
Licura *-Valcea. D. Bodin
296. Guran Radu N., Condica Bisericii Mdntuleasa, In Arh. Olteniei, XVIII
(1939), p. 150-158. -- Se continua cele publicate in anul XVII, 1938, p. 93,
cuprinzand acutn : zapisul de danie al Ioanei sotia liii Vasile Ducan si al ginerelui
ei Nicolae, prin care da un loc sf. Biserici, din 1805 Dec. to ; adeverinf a lui Tudoran
Tarnaveanu, prin care U. ca danie un loc de gradina, din 1812 August 22 ;
zapisul lui Gheorghe pentru facerea unor chili, din 1813 Aug. 3o ; zapisul de
danie al lui C. Lacusteanu, pentru partea liii de loc ce-1 are la altarul bisericii,
din 1813 Oct. ; zapisul de danie al Stancli Sprincenatei pentru o casá en loc,
din 1818 Fevr. 17 ; zapisul popei Ion Vutistis pentru don& oca ceará ca em-
batic, din 1817 Sept. 24 ; zapisul lui Stefan Brutaru pentru dou5. oca ceara ca
embatic, din 1817 Sept. 24 ; zapisul lni Simion Croitoru pentru 2 4 oca ceara
ca embatic, din 1816 Noemvr. 27 ; zapisul Zmaragdei pentru un loc de danie
din 1826 Aug. 29 ; zapisul lui Stan sin Stefan brutarul pentru un loc ca embatic,
din 1834 Pevr. 13. Ioan M. Neda
297. Ionapu I., Documentele mosiilor schitului Serbdnesti-Morunglavu din
Viilcea, In Arh. Olteniei, XVII (1938), p. 289-310. Documentele sunt date In
extenso 1 regest, extrase din condica schttului Serbänesti-Morunglavu, condiell
ce se Etna In Arhiva Eforiei Spitalelor Civile din Bucuresti. Sunt datate intre
1437-1649 l sunt in numar de 48. loan M. Neda
298. Iona§cu I., Mdndstirea rirvor. Un fost rnetoh al spitalului Pantelimon,
Bucuresti, 1938, 75 p. si 2 planse, f. pret. (extras din Bis. Ort. Rom., LvI).
Important studiu bazat pe material inedit. Primul capitol confine stiri despre
istoria orasului Targsor i despre neamul lui Antonie Voda. din Popesti, care
se trage din Mihai din Vapor boier bogat al lui Mihai Viteazul i tatal Tudorei
ibovnica marelui domn. Cea mai veche biserica din Targsor este ridicata de Vlad
Tepes, iar Antonie Voda clAdeste pe locul el o manastire zisä Turnu. La 1752
mânastirea este inchinata de Grigore Ghica spitalului Pantelimon. P. P. P.
299. Iorga N., Despre Mitropolia Raialei turcesti, in Bis. Ort. Rom., LvIr
(5939), p. 275-276. Scurt comentariu asupra studiului lui Iustin Stefan
Fratiman, Studiu contributiv la istoricul Mitropoliei Proilavia (Brdila), tiparit In
Biblioteca Societdfii Istorico-Literare B. P. Hdfcleu din Chisindu, no. / si. 2,
Chi#115.11, 1923, 375 p. M. Sdnzianu
300. Luna st., (Bacon, Contributiuni la istoria bisericeascd a Romdnilor
bdndieni in sec. XIX, in Bis. Ort. Rom., LVI (1938), p. 786-809.

www.dacoromanica.ro
 444 NOTM BIBLIOGRAFICE

301. Mehedintl S., Un moment decisiv in istoria poporului romdn, in Bis. Ont.
Rom., LVI (1938), p. 722-727. Se arata cá in partile noastre crestinismul
a glisit teren favorabil fiindca Daco-Getii erau s aproape crestini inainte de
crestinism (p. 722). Pe langa. aceasta, crestinismul poporului roman insusi,
fata de al neamurilor vecine e mai vechi ; a fost scutit in mare másur a. de
amestecul cu impuritátile politicii * (p. 723) ; cu toate acestea Romanii au avut
de suferit s prigoana vecinilor catolici, calvini, luterani i chiar ortodoc0.
Aceste pfirghii ale religiei noastre au dat un sprijin puternic sufletului romanesc
Incat 1-a determinat sA identifice religia cu legea. De altfel in momente critice
ale destinelor romanesti cel care conducea treburile obstesti era seful bisericii
nationale ; ceiace se intamplä 0 in 8 momentele decisive * de azi, in virtutea,
unei vechi i binefacatoare tradiii. D. Bodin
302. Mete§ Stefan, Ceiteva contribufii hi istoria Unirii Romdnilor cu Roma
in Rev. Arhivelor, III 2 (1939), p. 359-366. Declaratii ale Romanilor din
scaunul Bistritei i comitatul Dobaca cu privire la unirea cu Roma.
C. Grecescu
303. Milutiloviel Paul, preot, Legdturi cdrturdre§ti dintre Mitropolia Moldovei
nandstirea Noul Neamf (extras din Lumindtorul, 110. 5-6, 1939), Chisinau
1939, 14 p. Dup5. ocuparea Basarabiei, manastirea Noul Neamt a mentinut
legaturi stranse cu Moldova si mai ales cu Manastirea Neamt de unde Ii procura
cartile bisericesti. Mitropolitul Iosif Naniescu si Arhimandritul Conon Ara-
mescu-Donici sunt cei mai mafi sustinatori ai bisericii basarabene. Nu se uita
nici oamenii mai de rand ca vamesul Mihail Dimitrievici care inlesneste trecerea
peste Prut a staretului Andronic pentru a veni in Regatul liber O. procure carti
vechi. La scoala de cantari dela Noul Neamt este invitat ca profesor arhiman-
dritul Filaret dela Mitropolia Moldovei. Se public& doul scrisori ale arhim.
Conon. M. Scinzianu
304. Moga L., Leimuriri cu privire la vechimea bisericii SI. Pantelimon din
Bucure§ti. 0 rectificare,in Bulet. Com. Mon. Ist., XXX (1937), fasc. 94, p. /75-
178. Autoarea, sprijinindu-se pe un pasagiu din hrisovul lui Grigorie Voda,
Ghica dat in Iulie 1752, in care se arata ca existentá la aceasta data biserica Sf.
Pantelimon din Bucuresti, constata ckIonnescu-Gion, in opera sa aIstoria Bucu-
restilor s, considera acest lams ca fiintand doar din anul 1790. Rectificarea este
binevenita, numai ca ea nu priveste numai pe Ionnescu-Gion, ci i pe altii,
care s'au ocupat de trecutul Bucurestilor si au scapat din vedere opera lui
Galesescu, pe care Gion n'o putea cunoaste, iesind de sub tipar in acelasi
an cu a sa. Ca stare, articolul autoarei apare cu o insuficienta informatie
bibliografica.
Dar la sffirsitul rectificarii se insira farä niciun rost o hotarnicie din 15
Octomvrie 1848, alcatuita de Gr. Plesoianu. (Nu stiu de uncle a scos autoarea
si pe un G. Dumitrescu, care nu-i mentionat in originalul acestei hotarnicii).
Transcrierea acestui act este oribila. Astfel autoarea a cetit Ionifd * In loc
de Costache Bugan *; a omis pe d-lui serdar Ionifd Rqieanu .; pe 8 d-lui *
il transcrie §i o; pe a toici aici *; in loc de au avut * cum sta scris in
originald-sa citeste Inlau avut ; crucea Gufului * este a Gugiului o ; in loc
de 4 ferestrile gasim fereastra ; e Vasiliu * este 8 Vasile ; sunt omise cu-
vintele 8 /And in rdscrucile a patru drumuri * si : coltul curfii casi Cdlddrarului
cu no. 887 dupd mo,siea SI. Pantelimon ; sau dupl Bobescului *, trece cu
vedere a vorbele I pita in furcitura ulifelor, fn colful ulucilor Bobesculuis;

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA SISERICRI 445

Anghel Hagi Pandele este, pentru autoare, Agdi ; poarta caselor serdarului
este piatra caselor lui Serdarului i repetA de dolt& ori piatral in loc de
poarta o, iar casele Chirifescului stint, pentru d-sa, ale Chirigiului *.
Acestea stint numai o parte din greselile de pe o singura coloana, din cele
douli ale fiecarei pagini. Am renuntat sA mai confrunt cele vase coloane cu ori-
ginalul, cad oricine va intelege necesitatea republicarii exacte a acestei importante
delimitari a unui sector din Bucuresti acum aproape un veac. I. Ionapu
305. Nicolaesen St., Istoricul mdndstirii Sfdnta Treime (Radul Vodd) din
Bucurefti, Bucuresti, 1939, 50 p., 40 lei (extras din revista Bucure§ti, 1937,
no. 1-2). - Zidita in 1568 din jos de Bucurefti, de catre Alexandru Voevod,
feciorul Mircii Voevod, aceasta santa mAnastire a suferit multe prefaceri.
Ioan M. Neda
306. Nicolau-Stroesti C., Biserica lui Bucur, cu o prefafd de Arhim. Iuliu
Scriban, Bucuresti, 1939, 31 p., in 40.Vorbind despre Originea i vieafa pastorald
a poporului roman, autorul spune ca. poporul acesta de plugari Ii trage obarsia
din acei umili pdstori nomazi care cutreerau campiiile i muntii n s. a. m. d.
Dupa d-lui Romanii sunt urmasii pdstorilor nomazi, nestiind sit faca deosebirea
?titre nomad si transhumant. Restul, cAteva documente relative la deschiderea
Bisericii Bucur i relatii asupra faptului din ziarele din Capitala precum i o
serie de faze in care se face ceva reclama, incolo nitnic nou. M. Sanzianu
307. Petropnu Dram P., Schitul Lipovul din jud. Dolj, in Rev. Arhivelor,
III 2 (1939), p. 366-375. Informatii importante pentru unul din cele dourt
schituri in ruina din Lipovul de sus si din catunul Lipovul. La p. 369, r. 25
sa se citeasca banului Dobromir * in loc de banului Dragomir *, iar la 372 sA
se citeasca : Eu Maria baneasa, fata raposatului Pana Pilipescul biv vel spatar,
nu panu Pilipescu. Acest Pala Pilipescu este ginerile, in a doua casatorie, al lui
Constantin Postelnicul Cantacuzino.
Autorul nu trebuia sa treaca cu vederea un act, publicat in regest dintr'o
arhivA particulara, de N. Iorga in Studii ,si documente, V, p. 548-549, din 6 Martie
1653, in care este amintita i m-rea I dela Lipov n. Acel act a intrat mai Varziu
in colectiile Academiei RomAne si este testamentul lui Dragomir Vornicul
(CXVII, 186). In acest act, in partea finala, Dragotnir dispune : 0 scl dea sel
fdrpzscd gi mdndstirea de la Lipov, care am fdcut §i sd dea §i acolo 8 boi, 8 vaci, oi
zoo, stupi 40 fi bani ughi 400, iar sci dea . . . i ispravnic pdrintele Episcopul
Ignatie *. Nu stim precis ce legatura de rudenie e intre Dobromir banul i Dra-
gomir vornicul, insa o legatura este. Dobromir Mud omorit de Petru Cercel
i s'a confiscat i toata averea, iar Dragomir vornicul scrie in testatnentul sau ca
atunci cAnd s'a casatorit cu Ilina n' a avut nicio avere. Daca Dragomir vornicui
lasa i o bucata de pamant m-rii dela Lipov, aceasta era usor identificata, daca
e tot m-rea lui Dobromir refacuta sau e alta. Inclinam a crede ca e aceiasi ru-re,
adica a lui Dobromir refacuta. Dragomir vornicul cu Ilina n'au avut copii si
au lust de suflet o nepoata, Stana, pe care maritand-o dupa Pana log. din Rune.
i-au dat mosia ce aveau in Runc, adicá jumatate de sat. C. Grecescu
308. aopeseu-Cilieni b., Documentele mandstirii Tezlui jud. Dolj, in Arhiv.
Olteniei, XVII (1938), p. 335-340. Documente datate intre 1798-1830, aflate
la Pr. Ic. Al. Sterfenitu din Lupsa-Mehedinti. Ioan M. Neda
3o9. Regleanu Mihail, Prima ctitorie dela Colfea. Un document inedit, In Rev.
Arhivelor, III 2 (1939), p. 375-379. Prima biserica dela Coltea a fost facuta
de un sluger irate cu Coltea marele clucer. Se clA eartea de intarire a patriarhului

www.dacoromanica.ro
446 NOTITg BIBLIOGRAPICE

Dositei al Ierusalimului, din Martie 1670, prin care aceastA in-re e inchinatA
Mi tropoliei. C. Grecescu
3 xo. RAvisz Imre, La Refforme et les Roumains de Transylvanie, in Archivum
Europae Centro-Orientalis, 1937, t. III, f. 4, p. 279-316.
3z r. Sacerdoteanu A., Vechitnea mandstirii Argesului, in Bis. 04. Rom.
LVI (1938), p. 765-769.
312. Sullei Nieolae, Preojii dela Biserica Sl. Nicolae din Brasov, ca pre-
cursori ai lui Coresi p1 ctitori ai litnbii noastre literare, in Atheneum, V (1939),
no. I, P. 31-44. Preotii români ai Brasovului sunt cultivatorii limbii romtme
ei revizuitorii vechilor traduceri romanesti, f Acând legAtura intre vechile texte
rotacizante i textele tipArite de Coresi. Ioan M. Neda
313. 4:otropa Virgil, Spicuiri din Cronica lui Cserei, in Arhiva Somesand,
1938, no. 24, p. 224-228. Se extrag o serie de pasagii din cronica lui Cserei
relativA la anii 1661-1712. Cserei era dusman al catolicilor i unitilor. Se incepe
cu pasagiul in care se aratA cum Iezuitii au lucrat in tainA pana 1-au amAgit
pe vlAdica valah Atanasie ca atat pe sine cat i pe popii valahi ardeleni stAtator
sub aima sa sA-i uneascA cu papistasii, fAcându-i lui multe fAgAdueli i avantaje,
iar celorlalti preoti cA-i vor scApa de tot de iobAgie i le vor sterge toate darurile
dijmele cu cari pilnA acum datoreau anual proprietarior etc. *. UrmeazA
felul cum s'a fAcut unirea. Spune apoi cA I popii valahi din Schein nicidecum
n-au voit sA fie sub arma vlAdicii valahi i sA se uneascA cu religia papistasA,
avfind un patron foarte mare in VodA din Muntenia pe care nici ImpAratul n'a
intentionat sA-1 supere *. M. Sdnzianu
314. $ueu Ioan I., Din trecutul schitului Golesti ,si cartea de fnchinare cdtre
mdndstirea Cdmpulung, in Rev. Arhivelor, III 2 (1939), p. 379-382. tin cu
privire la intemeierea j inchinarea acestui schit (1676) la m-rea Campulung.
C. Grecescu
315. Udristeanu Dionisie I., Graiul evlaviei strdbune. I. Inscriplii i insemndri
dela Secu. (Contribufii pentru o monogratie istoricd), Seminarul monahal Cer-
nica, 1939, LV 79 p. in 40, cu 12 figuri in text. In primele 55 de pagini,
autorul prezintA pe cei ce au contribuit la ctitoria mânOstirii. Fla partinire,
cu dragoste de adevar si de opera ce vrea sA indeplineascA, cercetAtorul aratA
de cAtil. evlavie au fost insufletiti ostenitorii ctitori. In partea a doua a lucrarii,
ni se prezintA : I, inscripliile vechi ; II, insemndri de pe pomelnicul ctitoricesc ;
III, insemndri de pe odoarele mdndstirii si IV, insemndri de pe cdrfile bisericesti
ce se aflA la Secu. Indicele n'a fost completat peste tot cu paginile respective
din text. Ctitoria lui Nestor Ureche ii are, in lucrarea de fatA, o piatrA de teme-
lie la edificiul ce va fi : Manografia nandstirii Secu. P. Gherman
316. Zugray Ion, Biserica Neamului din Rtiddufi, CernAuti, 1938, 16 p.
Vezi si no. 77, 318, 322, 325, 327.

10. ISTORIA ARTELOR

317. Alazard, Jean La peinture et la sculpture roumaine, in Artd i tehnicd

graficd, Iunie-Septemvrie, 1938, 4-5, p. 134-160. --- Foarte valoroase caracte-
nazi despre pictura i sculptura noastrA de astAzi, insotite de. aproape roo
de reproduceri. I. C. Cazan
318. Bflcu Dimitrie, Insenzndri asupra zugrdvelii bisericii din Rdzboenii-
Noi (Iasi), in A rtd ,si tehnicd graficd, Decemvrie 1938 -Martie 1939, 6, p. 82-89.--

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA ARMOR 447

Autorul care impreung cu C. Mihgescu, a zugrgvit aceastg bisericA, incearcii

o divulgare, o a traducere * a sentimentelor i ideilor din care a iesit conceptia
Iticrgrii i frAmantarea ce insoteste tehnica in care ea se realizeazg *. Printre
altele, adaptarea imaginatiei artistului la mentalitatea popularg intrevgzutg
in colinde i alte productii populare. Urmeazg consideratii tehnice privitoare
la mestesugul zugrgvitului. I. C. Cazan
319. Bibescu, d-na, Atletul lui Hristos sau tnepterii necunosculi ai Bucovinei,
in Artd pi tehnicd graficd, Decemvrie 1938-Martie 1939, 6, p. 12-25. Impresii
si descrieri dintr'o cAlgtorie la Vorone i Moldovita. Numeroase reproduceri
picturale. I. C. Cazan
320. Biazian IL, Giovanni Schiavoni, in Studii Italiene, V (1938), p. 117-128,
cu 12 reproduceri. Schiavoni, originar din Trieste, e profesorul clasei de
zugrgviturg * dela Academia Mihaileang, intre i Noemvrie 1837 si 5 Septemvrie
1838 ; apoi, 30 Septemvrie 1841 I 20 Iulie 1843. In timpul acestei sederi la Iasi,
Schiavoni a executat o seamg de lucrgri, care sunt enumerate si descrise.
D. Bodin
321. BrAtulescu Victor, Arta veche ronaneascd, in Arid i tehnicd graticd,
Iunie-Septemvrie 1938, 4-5, p. 67-89. Despre picturg, sculpturg in piatrg,
lemn si metal tesgturi, miniaturi i mesteri (Manes, Gavriil Uricovici, Marcu).
Cu reproduceri. I. C. Cazan
322. BrAtulescu Victor, Frescele dela Voronef, in Arid i tehnicd gralicd,
Iunie-Septemvrie 1939, 4-5, P. 49.
323. BrAtulescu Victor, Miniaturi i Manuscrise din Muzeul de Arid reli-
gioasd, Bucuresti, 1939, 172 p. 71 pl. nenumerotate 11. t., 550 lei.
324. Constante Lena, Pictura e sticld fn satul Drdgup, in Arid si tehnicd
graticd, Decemvrie 1938-Martie 1939, 6, p. 59-73. Contributie piing de interes.
GeneralitAti despre icoanele de sada 0 me0e0Igul lor, statistics icoanelor
In DrAgus, provenienta lor, identitatea unora dintre zugravi (Familia Dej,
Fein Gherghel, Petru Tamas, Matei Timforea, Savu Moga, Ion Pop) si subiec-
tele reprezentate. I. C. Cazan
325. Georgescu-Paleolog V., Biserica St. Gheorghe-Nou din Craiova, in
Arh. 011eniei, XVIII (1939), p. 59-175, cu mai multe ilustratii. Nu este in
puterea mea sg constat i nici in mAsura istoricului s judece dad in opera lui
Rafael se ggsesc erori * (p. 16o) i dacg pictura noastrg bisericeascg se com-
place * Inca a fi rob orb si netrebnicg slugg * balcanismului pictural *, asa
cum a fost timp de veacuri * (p. 162). 0 face ins& autorul nostru in arti-
colul sau, preaslgvind opera de picturg a lui Eustatiu Stoenescu dela Biserica
Sf. Gheorghe-Nou din Craiova ; opera care ar indica drumul cel drept meste-
sugului de zugrgvit biserici la noi. Nu se cade a formula judecati de valoare
nici de astAdatg. Dar imi vine greu a ma opri sit nu scot in evidentg varietatea
documentgrii d-lui V. G.-P. Pe lAnga datele oferite de istoria artelor, dAnsul
d i versuri din 0. Wilde (p. 164), Goethe (p. 164) si Shakespeare (p. 166) ;
apoi note muzicale din Beethoven (p. 166), i cfite alte neasteptate exempli-
ficgri. Ceiace mi se pare insg mai ilustrativ a textul insui. Desprind cAteva
citatii. Vorbind de Maica Domnului s reprezentatg in absida altarului si de
coloritul acestei picturi, ni se spune ) s Pictorul s'a slujit in acest vast vocalism
(care ar fi putut deveni periculos plictisitor prin vastitatea lui usor cAzAndg
in monoton, ca orice a piaceref, fgrg scarg) de procedeul versificatiei, intre-
buintand prin intercalare tonuri neutre, atone, de scurtg duratg, pentru

www.dacoromanica.ro
448 NOTITU BIBLIOGRAFICE

accentuates acelor tari # de emisiune, dar prin concentricitate de o cantitate

metric& superioará o (p.163). Mai departe, descriindu-se infatisarea Sf. Ioan
Botezatorul, afläm : t Din acest turburator de frumos Iokanaan, i totusi amar
ca fructul pustiului, artistul a facut o simfonie pe o coarda, un poem intenn
vers o (p. 164). Alte fraze : In scena t Rästignirei* preocuparile simfonice
ale pictorului sunt evidente (p. 172) ; Tetraedria carbonului lui Van t'Hoff
se inrudeste cu detronarea euclidianului* (p. 173); Aceasta opera atinge
fenomenul retinian i para-retinian, care de fapt invalue i cuprinde misterul
pictural # (p. 173, e vorba de Adormirea Maicii Domnului *).
Si, in sfarsit : o In ciuda ocalei de plumb ce ne-am impus limbei i certarei
färä preget a condeiului nostru in teama ispitei florilor merilor, in vorbe
mult dramuite, vom zice cä Adormirea Maicii Domnului dela Sf. Gheorghe
este un crestet.
Este un crestet ecumenic pentru pictura bisericeasca * (p. 169).
Folosind expresia d-lui V. G.-P., mi-asi ingadui sa-i dau sfatul ca altadata
sali impunä o limbei mai multe ocale de plumb * i sa.-0 certe* cu or

asprime condeiul * ca O. nu mai scrie asa cum a scris despre pictura Bisericii
Sf. Gheorhge-Nou din Craiova. Altfel va da i alte probe de elucubratii. Dar,
in cazul contrar, stint datoare 4 Arhivele Olteniei Jo sA alba grija la ce public&
D. Bodin
326. Goga Octavian, Arta plasticd a poporului romdn, in Artd gi tehnicd
graticd, Iunie-Septemvrie, 1938, 4-5, p. 18-24. Scurt istoric al picturii in
Romania, cu aprecieri asupra lui Grigorescu i Andreescu. I. C. Cazan
327. Golescu Maria, Discurile de lut smdlluit de pe bisericile lui .5tefan-Cel-
Mare, in Artd gi tehnicd grafica, Decemvrie 1938-Martie 1939, 6, p. 50-58.
Interpretarea foarte judicioasa a simbolurilor mai ales zoomorfe a catorva
discuri de lut smaltuit. I. C. Cazan
328. Golescu Maria, Friza cle cdlcIreli dela Vioregti, in Artd Fi tehnicd gralicd,
Septemvrie-Decemvrie 1939, 9, p. 37-39. Completari la un studiu mai vechi
(Boabe de grdu, IV, i933). I. C. Cazan
329. Golescu Maria, Maria I. Maiorescu. Un portret necunoscut de Cons-
tantin Lecca, in Arid fi tehnicd graficd, Septenivrie-Decemvrie, 1939, 9,
P. 34.
33o. Golescu Marla, Un portretist dela inceputul veacului al XIX-lea. Zu-
gravul Nicolae Polcovnicul, Bucuresti, 1938, 9 p., f. pret (extras din Arta gi
tehnica graficd). Polcovnicul Nicolae, despre care pomeneste cu laud& si
profesorul francez Valliant, este autorul portretelor ctitorilor bisericii din
Leurdeni, din familia Mann (1825), precum si al unui autoportret remarcabil
si a altor lucretri. Este unul din cei dintai p ictori portretisti romani in epoca
noug. P. P. P.
331. Greceanu Olga, Inceputurile picturii in Romcinia, in Artd gi tehnicd
graficd, Iunie-Septenivrie, 1938, 4-5, p. 1o5-1o8. Aprecieri interesante
asupra primei etape din istoria artelor romanesti, ep oca de arta pura*. Se
urmareste desvoltarea artei bizantino-romane. Rostul lui Nicodim in miscarea
religioasá si artistica Evanghelii ilustrate, icoane i fresce a vremii. Procesul
de inpamantenire a frescii in Muntenia prin greci i in Moldova prin rusisi
conservarea ei nealterata, timp de trei veacuri, cu toate variatiile arhitecturale
ispitite in deosebi de influentele gotice i italiene. Pentru ilustrarea ms 3514
din Bibl. Acad. Rom, din care se reproduce o pagina a zugravului Petrache,

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA ARTELOR
449

vezi N. Cartojan, Poema cretand Erotocrit in literatura romdneascd i izvorul ei

necunoscut, Academia RomanA, 1935. I. C. Cazan
332. Grecu Vasile, Cat de picturd bisericeascd bizantind. Introducere di
edifie criticd, Cern Auti, 1936, 426 p. (recenzie favorabilA cu unele completki,
in limbs francez5. de I. D. Stefanescu, in Byzantinisch-neugriechische Iahr-
bficher, XIV, 1938, Athena, p. 168-171).
333. Iorga N., Arta populard si arta istoricd a Romani lor, in Artd i tehnicd
graficd, Iunie-Septemvrie 1938, 4-5, p. r-r7. Cofisideratii generale.
I. C. Cazan
334. Iorga N., Cum se /dm; o catapeteasmd i o zugrdveald de bisericd, in
Bis. Ort. Rom., LVII (1939), IL 4-6. Este comentat contractul intre Domnita
Masa Lambrin6, fiica lui BrAncoveanu si un Ditnitrie Ghiorgbiu pentru cata-
peteasma bisericii Domnita Bá1aa. M. Scinzianu
335. Iorga N., Vechile legdturi romdnesti in piele, In Ara i tehnicd grafted,
Septemvrie-Decemvrie, 1939, 9, p. 7-10.
336. Lassaigne Jacques, Le peintre roumain Andreescu et le destin d'un art,
in Artd i tehnicd graficd, Iunie-Septemvrie, 1938, 4-5, p. 130-132. Rolul
lui Andreescu in pictura romineascA. I. C. Cazan
337. Maniu Adrian, Gravura romineascd in lemn, in Artd i tehnicd graficd,
Decenwrie 1937, 2, p. 20-30. Intrepretarea atorva motive religioase silo-
grafiate de cAlugArii Teodosie, Simeon si Ioanichie. I. C. Cazan
338. Moist! Constantin, Prima carte tipdrild in Romdnia, in Artd i tehnicd
graficd, Decemvrie 1937, 2, p. 21-24. Scurt istoric, analiza graficA si compa-
rarea Liturghierului slavonesc al lui Macarie, tipkit la Tiirgoviste (1508), cu
Octoihul slavonesc al lui Macarie, tipkit la Cetinije (1494 din care rezultA
a chiar
I dac 5. s'ar dovedi identitatea cAlugArului-tipograf Macarie din Ceti-
nije, cu cel din rargoviste, rtunAne stabilit fdptul, cl el a intrebuintat pentru
tipkirea Liturghierului din 1508 cu totul alte modele de litere si de ornamente,
modele copiate sau inspirate din vechile noastre manuscrise*. In legIturl cu
aceastl chestiune, vezi i recentul studiu al profesorului P. P. Panaitescu,
Octoihul lui Macarie (r5ro) i originele tipograliei in Tara Romdneascd, Bu-
cure§ti, 1939, 22 p. 4 fig., extras din revista Biserica Ortodoxd Romdnd,
LVII (1939), no. 9-10, Septemvrie-Octomvrie. I. C. Cazan
339. Musics. Ion, Xilogravurile fdranilor romeinf din Ardeal, In Arid ,Fi tehnicd
graficd, Iunie-Septemvrie 1939, 8, p. 35-56. Ion Musks reia problems
xilogravurilor cu dorinta de a stabili cu precizie locul in care s'a desvoltat
(xilogravura tArAneascA ardeleanA) i conditiile in care s'a exercitat aceastA
artl*. Autorul izbuteste sá depAseascA tot ceiace s'a scris piing scum la noi,
In aceastA problemA, atAt prin bogatia materialului peste optzeci de stampe
cdt i printr'un viu spirit de observatie care $i-a gasit argumente chiar ci
in directa cercetare la teren. Vom mentiona din ansamblul studiului : definitiva
localizare a centrului xilografic tAranesc ardelean in 115sdate-Somes ;
cAutarea originelor i influentelor, urmilrirea paralelisnaului dintre pictura

4
pe sticlA i xilogravura in lemn, subiectele reprezentate religioase si profane
gradul origina1itAii lor, tehnica gravkii, caracterele ei i materialele
intrebuintate, gravorii hasdAteni: Gheorghe Pop, Nechita Morariu, Simion
Pop, Onisie Pop i Andrei Man vieata, situatia socialA i mestesugul lor ;
sistemul de difuzare, utilizarea stampelor i cedarea xilogravurii in fata cro-
molitografiei. Corespondenta dintre gravurile täranilor ardeleni i cele din

www.dacoromanica.ro 29
 450 NOME BIBMOGRAPICn

cArtile religioase ar fi interesantl de urmArit mai de aproape, prin confruntarea

motivelor reprezentate. In ce priveste existenta motivelor profane meritA sA
fie retinute influentele romanului lui Alexandru Machedon. Ma opresc deasemeni
la stampele reprezentfind pasAri. Cred cA nu numai cocosul (fig. 36) trebue pus
in legAturA cu credintele poporului ci chiar si cele cu gaini (fig. 37) si cele cu
mierle, pupeze si alte sburAtoare # (fig. 35) care determinandu-se mai cu atentie
nu pot fi numai elemeRte pur decorative # ci poste chiar simbolice daca tinem
seamA de rolul literaturei biblice a literaturei populare scrise ma gindesc
la manualele de stiinte naturale in genul Fisiologului si nescrise, legendara
si superstitioasa care e greu de crezut cl nu au avut nici un fel de reflex in ima-
ginatia zugravului. Pretiosul studiu contine multe corectAri aduse cercetarilor
mai vechi si 45 de frumoase reproduceri. I. C. Cazan
340. Nicolau Marin, Patrafirul Buzestilor dela Banja (Boka Kotorska), in
Curentul, XII (1939), no. 4100, p. 2. In legaturA cu descoperirea d-lui Marcel
Romanescu, descoperire publicati in Arhivele Olteniei, 1938, sub acelasi
titlu. I. M. Neda
341. Opreseu Gh., Pictura romdneascd noud, in Artd si tehnicd graficd,
Iunie-Septemvrie 1938, 4-5, p. 113-129. Aprecieri despre Constantin Lecca,
Misu Popp, Constantin Daniel Rosenthal, George Panaitescu-Bardasare, TAttA-
rAscu, Carol Szathmary, Teodor Aman, N. Grigorescu, Ion Andreescu, §tef an
Luchian, G. D. Mirea, Artur Garguromin Verona, Sava Hentia, Costin Pe-
trescu, Simonidi, N. Baltasar, tef an Popescu, Teodor Pallady, G. Petrascu,
C. Ressu, N. Darascu, Stoenescu, Iser, Bunescu, Teodorescu-Sion, tefan Du-
mitrescu, N. Tonitza, Pr. irato, GhiatA, Ludan Grigorescu, Vasile Popescu,
P. Iorgulescu-Yor, tef an Constantinescu, N. Stoica, Arnold, Catul Bogdan,
Jiquidi, Many, Ciucurenco, Marcel Iancu, Padina, Hofflich, Zlotescu, VanAtoru,
Cecilia Crutzescu-Stork, Olga Greceanu, Rodica Maniu, Elena Popes, Micaela
Elenteriade, Nina Arbore, Cornelia Babic-Daniel, Lucia Demetriade-BalAcescu,
Vavylina, Brates-Pillat, Magda Iorga, Lena Constante. I. C. Cazan
342. Opreseu G., 'tefan Popescu, desenatorul, in Arid si tehnicd graficd,
Septenivrie-Decemvrie 1939. 9, p. 29-34.
343. Petreanu Coriolan, L'art routnain de Transylvanie, in La Transylvanie,
Bucarest, Académie Roumaine, 1938, p. 469-562.
344. Slindulescu-Verna C., diacon, SIdnta impdrtdsanie in iconografie, in
Bis. Ort. Rom., LVI (1938), p. 780-785, cu 7 figuri.
345. irato Francisc, Arta noud, in Arid si tehnicd graficd, Iunie-Sep-
temvrie, 1938, 4-5, p. 109-112. Note despre Grigorescu, Andreescu, Lu-
chian si Valbudea. I. C. Cazan
346. $tefiineseu I. D., L'art byzantin et l'art lombard en Transylvanie. Pein-
tures murales de Valachie et de Moldavie, Paris, 1938, X + 166 p. -I- 56 planse
si o hartA, f. pret. Noul volum al d-lui StefAnescu privitor la arta bisericeascA
din tara noastrA incheie o serie de cercetari ; volumele precedente au fost anun-
tate in revista noastrA. Intr'o foarte interesantA introducere asupra vechilor
biserici din Transilvania, autorul le imparte in mai multe grupe ; mai intai
grupul bisericilor de traditie bizantinA : Criscior, Prislop, Densus, Hunedoara
etc., biserici studiate in lucrarile precedente ale d-lui tefAnescu, si in ale d-lor
V. Vatasanu si C. Petranu. Aceste biserici cu picturi din veacurile al XV-lea
si al XVI-lea se leagd de traditia artei athonite prin intermediul artei munte-
nesti. Al doilea grup, biserici catolice sau foste catolice (azi reformate) din Apusul

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA ARTEI,OR 451

Transilvaniei ; Streiu, Seghiste, Deva etc., a cgror pictura, tot din secolele al
XV-lea i XVI-lea, se leaga de pictura bizantina din sudul Italiei 5i ca stil
architectonic de arta lombarda.
Bisericile mai vechi, din secolul XIII-XIV, sunt iargsi cgteva din Apusul
Ardealului (Remetea, rang& Beiu i Seghiste), i cele sgsesti (pentru pictura,
cele mai vechi la Hermann, Sighisoara-cimitir) i Rilsnov (sec. XIV), strgns
legate de cele precedente ca stil de pictura. In sffirsit, al treilea grup, care con-
stitue revelatia noului volum al d-lui tefilnescu sunt bisericile secuiesti (cele
mai vechi din sec. XIII-lea, cele mai noi din al XV-lea), influentate i ele de
pictura din Italia Meridionalg. e Arta religioasg a Transilvaniei spune d. te-
fgnescu, trebue sä fie consideratg si in raport cu cea din Muntenia si Moldova.
In adevgr, un numgr de elemente de ordin iconografic prezintg in Muntenia
(si in Moldova) puncte de contact cu decorul bisericilor ardelene a (p. 4).
Dupg. o scurtg descriere a bisericilor lombarde (Remetea, Seghiste, Sf. Ana),
autorul trece la descrierea citorva monumente sasesti, care au pastrat pictura
lor i apoi da o mai mare desvoltare studiului bisericilor secuiesti. Biserica
din Ghelnita, total necunoscutg, cuprinde o splendida pictura, in care se cuprinde
si minunea Sf. rege Ladislas in lupta cu Cumanii. Pictura reprezintg figuri
de Cumani calári cu arcuri si tolbe, cavaleri unguri, tipuri etnografice si costume
foarte interesante (secolul al XV-lea). La Dgrjin acelasi motiv iconografic pre-
zintà un aspect decorativ deosebit (stilizarea cailor de lupta, la plansele XX
si XXI). Interesant mai este faptul cg data gravatg in altarul dela Ghelnita
este in cifre cirilice, cu anul dela Facerea Lumii. Unele elemente iconografice
si de stil dela aceastg biserica se leaga cu cele din bisericile roingnesti din tara
Hategului. Se pune deci intrebarea dacá n'avem a face cu o influentg de arta
romg.neasca sau poate chiar ca biserica sA fi fost o refacere a unei vechi biserici
romgnesti din Secuime.
A doua parte a volumului cuprinde descrierea unor biserici din Muntenia
si Moldova, constituind o completare la primele volume ale autorului. Dintre
bisericile moldovene d. tefanescu dateazg dela sfarsitul veacului al XV-lea
pictura capelei dela Bistrita, aceia a bisericii Sf. Gheorghe din Hirlau si a
Mgnastirii Dobrovat (de curgnd spalata). Studiul picturii dela Sucevita cuprinde
in parte dotal articole publicate de autor in revista noastrg.
Ca i in celelate volume ale d-lui tefanescu reproducerile fotografice sunt
excelente i constitue documente pretioase pentru cercetgtori. P. P. P.
347. Tipay-Szabo Gabrielle, Le costume de gala hongrois: (en marge d'une
exposition), in Nouvelle Revue de Hongrie, XXXI(VI) (1938), no. 6, p. 336-361,
cu i pl. i i fig. Notam aceastá cronica pentrucg intereseaza i pe Romani
intrucgt cea mai veche piesg de imbracaminte este o un manteau d'enfant
en brocart de Perse a réseau d'or sur fond d'argent, orne des fleurs, avec une
bordure rouge. Les longues manches descendent jusqu'a l'extrémite du man-
teau, et le large col a pans coupes sont caracteristiques. Ii fut porte en 1502 par
l'enf ant Nicolas Olah, plus tard archev Ague d'Esztergom, célèbre humaniste ami
de Melanchton et de Erasme de Rotterdam. Son nom de famille (olah-valaque)
rappelle son origine roumaine. A l'epoque on il portait le manteau expose, il
frequentait l'école capitulaire de Várad ; il fut admis come page a la cour du roi
Vladislas II. Par la suite, devenu chanoie, II fut un des principaux appuis de
Louis II et apres la mort de ce roi il suivit sa veuve la reine Marie, en Belgi-
que o. Vestingntul este reprezentat printeo frumoasä plansä. M. Sdnzianu

www.dacoromanica.ro 29*
 452 NOME BIBIJOGRAFICE

348. Tzigara-Samurcatt Al., protesor, Izvoade de arid tdrdneascd, in Artd fi

tehnicd graficd, Iunie-Septemvrie 1938, 4-5, p. 91-104. Privire asupra colec-
tiilor Muzeului de Arta National& Carol I. Se reproduc si se prezinta specitnene
de sculptura In piaträ crud de sculptura in lemn casa lui Mops din
Ceauru-Gorj, 1875 stalpi ciopliti in stil romanic, undrele sau stenapi, frag-
ment de poarta de biserica, troite de ceramica vase, figurine, o soba
si mai ales de tesaturi scoarte i costume. I. C. Cazan
349. Vartosu Emil, Condici de documente cu miniaturi ale meindstirilor Radu-
Vodd fi Cotroceni, in Ara fi tehnicd graficd, Septemvrie-Deceinvrie 1939, 9,
p. 47-56. Analiza elementelor decorative din aceste condici cu reproducerea
unora dintre ele. I. C. Cazan
350. Vtirtosu Emil, Pictorul G. Tdttdrdscu fi Italia, Bucuresti, 1938, p. 16
+ 37 fig. (extras din Studii Italiene, V). D. Emil Virtosu intregeste datele
ce le avem despre formarea pictorului G. Tattárascu In tara si in Italia la Acca-
demia di San Luca. Dupa o ucenicie destul de indelungata la scoala de zugravi
de pe langa Episcopia Buzaului, merge in Italia cu sprijinul Episcopului Che-
sarie, la 1845. Stä acolo piing la 1852. Se reproduc dup 5. carnetele pictorului
aflate in posesia ficei artistului, 37 schite in creion, din care doua colorate.
C. Grecescu
351. Wirtosu Emil, Trei gravuri in letnn cu temd religioascl, In Arid fi tehnicd
graficd, Martie 1938, 3, p. 49-53. Se discuta pe scurt in legatura cu : locali-
zarea lor in regiunea Turdei, comuna Hasdate, la mijlocul secolului trecut, .
sistemul de difuzare si circulatie prin colportori raspanditi in toot& tara
valoarea lor In cultura romaneasca prin plamadirea elementelor profane, natio-
nale sau apocrife religioase cu cele strict canonice si simbolica motivelor repre-
zentate pentru mentalitatea naiva a maselor populare. Exemplificari : imaginea
cocosului ce a cantat pe cand Mantuitorul a fost prins si dat Jidovilor, Elf n
Nicolae i Sfantul Gheorghe cel Nou din Ianina. I. C. Cazan
352. Vianu Tudor, Sculptura romcineascd, in Arta ft: tehnicd gralicd, Iunie-
Septemvrie 1938, 4-5, p. 163-193. Conditiile istorice si sociale ale desvol-
'aril sculpturii romanesti, conturarea personalitatilor care au ilustrat-o, con-
ceple si creatiile bor. Peste 6o de reproduceri. I. C. Cazan
353. Villeboeut André, L'art roumain, in Artd fi tehnicd graficd, Iunie-
Septemvrie, 1938, 4-5, p. 161-162.
Vezi si no. 545.

rt. ISTORIA LITERATURII

(Texte fi Studii)

354. Berechet $t. Gr., Ceaslovul slavo-romdn al lui Antim Ivireanul din 1703,
in Rev. Ia., XXIV (1938), p. 246-247. Descriere mai amanuntita decal in
Bibliografia veche romaneasca a Ceaslovului slavo-roman din 1703 al lui Antim
Ivireanul. C. Grecescu
355. Berechet $t. Gr., 0 carte necunoscutd bibliografiei vechi romdnefti, in Rev.
Ist., XXIV (1938), p. 130-132. E vorba despre cartea cu titlul : Adunare a
stambelor sfintei Evanghelii, carea acum intaiu s'au typarit, cu blagosloveniea
preasfintitului arhiepiscop i mitropolit al Moldaviei, Kyrio Kyrio Veniamin.
Pe vremea staretiei cuviosiei sale kyr Ilarie. In typografia sfintei monastiri
Neamtul. Anul z82r. Martie 8 *. C. Grecescu

www.dacoromanica.ro
 I STORIA LITERATUREI 453

356. Berechet t. Gr., 0 edifie de Bucoavnd necunoscutd, in Rev. 1st., XXIV

(1938), p. 142-143. Se descrie o Bucoavng tipAritii la Brasov in 181x, care e,
mai mult decal probabil, prima editie a celei tiparite la Sibiu in 1818 si descrise
de 0. Ghibu la p. 81-83 in Din istoria literaturii didactice romdnefti. I. Bucoavnele,
in An. Acad. Romelne. C. Grecescu

-
357. Berechet t,.. Gr., 0 edifie necunoscutd a fabulelor lui Esop, in Rev. Ist.,
XXIV (1938), p. 141. E vorba de o editie din z8o2 tipAritA la Sibiu si necu-
noscutä Bibliografiei vechi romAnesti. C. Grecescu
358. Berechet t. Gr., Originalul slavon al t Alf avitei suflete.76 * din 1755,
in Rev. I st., XXIV (1938), p. 242-243. CorectAri la Bibliografia veche roma-
neascA. C. Grecescu
359. Bodin D., 5tiri despre Orazio Spinazzola, in Studii Italiene, V (1938),
-
p. 43-46. §tiri culese din corespondenta consulului general sard din Princi-
patele Romline, A. Strambio, care completeazA date asupra vietii si activitatii
cArturAresti a lui Spinazzola dupA 1848 si pAnA la 1871. C. Grecescu
360. Cartojan N., Ovid Densuianu, in Cercet. Lit., III (1939), p. XX-
XIII.

Reg., VI (1939), p. 585-607. -

361. Cioculescn $erban, Scrisorile lui Vlahuld cdtre Caragiale, in Rev. Fund.
Sunt publicate 29 de scrisori din anii 1906-1912.
D. Cioculescu face o scurtA introducere in care aratA legAturile de prietenie
dintre Caragiale, Vlahutii si Delavrancea cu momentele bor. 4 Toanele o celui
dintAi erau privite prieteneste si cu ingAduintl de cAtre ceilalti doi. Cores-
pondenta este interesantA deoarece aduce lumini noi relativ la unde din scrie-
rile lui Caragiale si ale lui VlahutA, precum si asupra faptelor ce se petreceau
in lumea literarA si in cea politicA. P. Gherman
362. Chichi Eugen, Principiile estetice ale lui T. Maiorescu, in Preocupdri
literare, IV (1939), p. 416-428.
363. Comea N., Contribufie la studiul cronografelor in literatura romineascd,
in Cultura creftinci, XIX (ig3g), DO. 5-6, p. 262-275.
364. CODStantinescu Pompiiu, Literatura sub Carol I, in Rev. Fund. Reg.,
VI (1939), p. 362-376.

graficcr, Septemvrie-Decemvrie 1939, 9, p. x 1-13.

aprecieri despre arta francezl.
-
365. Delavrancea Cella, 0 scrisoare a lui Barbu Delavrancea, in Arid §i tehnicd
In facsimil. Se gasesc act
I. C. Cazan

-
366. <Demetrescu>-Gyr Radu, In Drdgc4ani, la Gib Mihdescu, in Universul
literar, XLVIII (1939), no. 45, p. r si 6. Amintiri din legaturile cenaclului
literar al Flamurei * din Craiova cu rAposatul scriitor si jurisconsult drAgAse-
nean Gib. Miligescu. loan M. Neda
no. 45, p. z si 6.-
367. Diacu Ion, Costache St. Caragiale, in Universul literar, XLVIII (1939),
Caragiale inaugura in 1839 prima stagiune de teatru moldo-
venesc permanent si trebue socotit ca al doilea ctitor al Nalionalului * ies'ian.
loan M. Neda
368. Dimitriu I. G., Cdntece ostdge,sti din rdsboi, orafii, ccintece de nuntd, in
Preocupdri literare, IV (r93g), p. 114-118.
369. Dinulescu Aurel, Poezia eroticd a lui Mihail Eminescu, in Preocupdri
literare, IV (1939), p. 110-113, 344-347.
370. Dráganu N., Un manuscris de apocrif religios ardelean din sec. al XV-lea?
in Dacoromania, IX (1936-1938), p. 219-224. Autorul demonstreazá cil ma-
nuscrisul apocrif religios ardelean din care N. Iorga reproduce in facsimile doul

www.dacoromanica.ro
454 NOME BIBIJOGRAFICE

pagini in Istoria Romdnilor, vol. IV, Cavalerii, p. 114-116, nu poate fi din se-
colul al XV-lea, ci dela sfar§itul sec. al XVI-lea. I. C. Cazan
371. Dvolcenco E., Completdri la Viata 0 opera lui C. Stamati, Bucure§ti,
5939, 12 p., f. pret (extras din Preocupdri Literare, 1939). Se aduc noi §tiri
despre poetul C. Stamati, despre care d-na Dvoicenco a scris o lucrare in 1933
(Via la 0 opera lui C. Stamati). In 1934 au apárut la Moscova memoriile lui
Cughinin, iar la 1936 ale lui Liprandi, doi ru§i care au cunoscut la Chi§inau pe
Stamati (ca i pe Pu§chin) i aduc o suma de §tiri noi despre personalitatea
§i legaturile sociale ale scriitorului roman. In Rev. Isl. Rom., V-VI, p. 451-455,
d. T. Ionescu-Ni§cov a publicat o recenzie despre memoriile lui Liprandi, insa,
cum aratä d-na Dvoicenco, In pasagiile reproduse in romane§te, s'au strecurat
o suma de gre§eli de traducere din ruse§te. P. P. P.
372. Elian Al., Cu privire la traducerile Iranceze ale poeziilor lui Eminescu,
In Cony. Lit., LXXII (1939), p. 1469-1537. Mare parte a articolului se g5.-
§e§te in afará de subiect ; observatiile de fond asupra traducerilor, drepte. Dar
stint de c-rectat anumite apucaturi, care pot deveni obicei sau chiar metodl.
Ca limbd, intai : examinare... exhaustivä e (p. 1483) ; vers liber 5 agre-
mentat * de ... (p. 1489); scriitori ru§i asezonati gustului... (p. 1505) ; ima-
gine adventice * (p. 1517) 0 alte probe de asemenea facturá nu suna romane§te.
Dupä aceia, calificativele cu care sunt insotite numele diferitilor cercetatori
intalniti In campul articolului, sunt asemenea de evidentiat. D. Mazilu, buna-
oara, a studiat cu S tineresc curaj * Lucealdrul (p. 1479). Din pacate, d-1 Cali-
nescu (in Opera lui Millai Eminescu) nu pune niciun pret pe cercetarea tehnicei
poetului i o i marturise§te eLi o lrumoasd sinceritate. Schemele sale metrice sunt...
o dovada... cá tie sá trateze, cu o stdpdnire onorabild a subiectului i capitole
care i se par din capul locului inutile * (p. 1481). N. Zaharia e sarguinciosul
biograf al lui Eminescu (p. 1483). Despre traducerile din Rea Ipcar, 5 Ecrivains
roumains *: a Niciuna din traducerile acestea nu ne-au fost... accesibile i mar-
turisim cu francheta ca nu le-am regretat lipsa. Numele traducatorilor fdrd sd
fignim pe nimeni nu erau o garantie de reu§ita intreprinderii i avem toate
motivele sa credem cá cele mai multe incercari se datoresc unui entuziasm ju-
yenil ti ocazional * (p. 1483). Pentru e curajul * sau de a fi tradus volumul intreg
al poeziilor lui Eminescu (ed. Maiorescu) (p. 1486), d-rei Miller-Verghy, i se aplica
circumstante u§uratoare *, de§i traducerile sale prezintä stangacii » (p. 1487).
Traducerea Doinei * de catre Sutu, atrage, intre altele, urmátoarele epitete :
t comic involuntar *, 5 penibile aprolimatii *, « inveselitoare (p. rsor) i ne
face sa suradem * (p. 1504). La fel, traducerile d-lui Niculescu prezinta: efecte
de humor *, prozaism comic * (p. 1518) expresivitate pedestra. » (p. 1519).
D. Cioculescu s'a ocupat cu competenta * de traducerile d-lui Barral (p. 1524) ;
se releva tota0 ca d. Barrel are traduceri acceptabile e (p. 1529) 0 versificatia
cel putin abila (p. 1528).
Un pas mai temerar il face autorul nostru cand emite pareri ca acestea
Rosturile didactice ale traducerilor mai pot fi inca sustinute cat prive§te
eine ftie ce ilustrd i somnilerd epopee : lerusalimul liberal sau Paradisul pierdut *
(p. 1476) ; D-1 Nanu crescut, de sigur, in atinosfera Institutului de Literatura
al magistrului Mihail Dragomirescu, a comparat, intr'un op destul de volumi-
nos, genialitatea lui Eminescu cu genialitatile respective ale liricilor franeezi,
conchizand, cum e i frumos, ca poetul nostru, de cele mai multe ori, e mai ge-
nial decal ei i, ca cetitorul strain sä recunoasca acest adeydr strigdtor la cer, d-1

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA LITERATUREI 455

Nanu li ofera mostre bine alese si original traduse din poezia marelui nostru
liric * (p. 1434). D Petre Niculescu traduce din Eminescu 0 doulzeci si douii
de poezii, din care nu lipsesc cateva din afct zisele poezii filozofice si din poemele
de ton suslinut fi cu teluri mai ambilioase, ca bunloarii: Inger fi Demon, Mortua
est, Melancolie, Impdrat §i proletar, Egipetul, Rugdciunea unui Dac, Venere fi
Madond 0, in deosebi, Luceatdrul (p. 1512). Citatiile s'ar putea Inmulti. Socot
ins& concludente pe cele date.
Totusi ma voi abtine de a trage concluzii. Las, pana la o lamurire ce se im-
pune, ca aceste concluzii sá le formuleze fiecare. Nu ma pot opri de a releva insa
cä tocmai in numarul festiv, inchinat lui Eminescu, al 41 Convorbirilor Literare ,
in paginile carora s'a formulat pentru totdeauna catehismul simtirii roma-
nesti prin pane inspirata a poetului nostru au aparut randurile citate si
altele multe asemanatoare. D. Bodin
373. Emineseu Mihal, Opere. Editie ingrijita de Prof. Ion Cretu, Bucuresti,
Culture Romaneasca, 1939, 4 vol., XV + 539 -I- 476 + 519 + IV-F 576 p.
Comentand cerintele unei editii complete a operii lui Eminescu, d. Cretu spune
cä daca e boala si moartea nu ne-au ingaduit sá avem un Eminescu ideal, a§a
cum ar fi vrut el sà se infatiseze posteritatii printr'o editare voitd 0 colutientd
a operii sale * noi sà ne multumim cu e unu/ pe care ni 1-a dáruit destinul, cu
acela infätisat de sine insusi zi cu zi publicului contemporan, in diferitele ziare
si reviste la care a colaborat *. Acesta este punctul de plecare al editorului de
acum. Ceiace a ramas in foi risipite poate forma de sigur material de studii
pentru specialistii care se vor ocupa de problemele care il preocupau pe Emi-
nescu, pe cata vreme ceiace a publicat marele ganditor, chiar atunci cand
timpul ce i-1 da zorul tipografului era scurt, poarta, oricum ar fi, marca geniului
sail. Colectia de care ne ocupam este interesanta prin aceia di dupa indelungi
cercetari o serie lunga de articole este identificatá. Culegerile de pana acum
n'au reprodus decal putin din scrisul zi de zi al lui Eminescu timp de sase ani
la Timpul. Identificarea articolelor nesemnate cere o inunca grea la care se por-
nestecu o cunoastere completa a expresiilor, a stilului si vocabularului eminescian,
ceiace d. Cretu a dovedit prin opera de feta, reusind sa ne dea s un Eminescu
nou inedit ; dar un Eminescu veritabil 0 nescotocit in dome si in fragmentele
unor manuscrise aruncate si definitiv condamnate de scriitorul insusi s.
Au fost cercetate de aproape colectiile : Fraternitatea (Pests), Curierul de
Ia§i, Convorbiri Literare §i Timpul intre anii 1870-1883. Articolelor ce n'au
avut un titlu, li s'a dat unul potrivit intelesului. Ceiace s'a facut bine e ca
textul s'a reprodus integral, nepermitandu-se supritndri sau rezumate a sa
cum s'a obisnuit in editiile anterioare. S'au publicat numai articolele si studiile
de doctrina., de polemica sau de documentare, din ele putandu-se urmari gan-
direa si expresia integrala a lid Eminescu s.
Ceiace s'a savarsit prin aceasta nouá scoatere la lumina a operii marelui
intre marii nostri inaintasi, este opera pioasa a unui om ce a inteles ce trebue
ceasului de acum cand gandul tutelar al celui ce-a sintetizat mai bine ca oricine
destinele romanismului se verifica in intregime. La implinirea celor cincizeci
de ani dela disparitia poetului nu se putea sa i se fecá un mai potrivit omagiu
decal cel ce cuprinde cele patru volume masive in care s'au adunat gandurile
lui toate. M. Sdnzianu
374. Epure Al., Opera lui Topdrceanu, in Preocupdri literare, IV (/939).
P. 19-35, 348-350.

www.dacoromanica.ro
456 NOTrM BIBLIOGRAPICE

375. Furtunii D., econom, Introducerea delinitivd a litnbii romiine in cultul

divin subt Cuza-Vodd, in Bis. 04. Rom., LVII (1939), P. 446-450. In multe
dintre biserici si mai ales dintre manastiri se oficia Inca in greceste in virtutea
traditiei. Cuza Voda in urma unui raport al Mill. de Culte Chr. Tell, $ fixeaza
odatá pentru totdeauna * limba romana ca limM obligatorie in serviciul divin,
la noi. Sunt reproduse dotua acte gäsite la Manastirea Gorovei-Dorohoi, din
care se vede precis hotarirea Domnitorului. M. Sdnzianu
376. Georgescu loan, pr., Cldcafii * lui Goga la o serbare golard din Blaj,
in Preocupdri literare, IV (1939), p. 16-18.
377. Gerota C., Unde ne sunt viscitorii? de A . Vlahufd Epigonii lui Eminescu.
Comparafie criticd, in Preocupdri literare, IV (1939), p. 106-1o9.
378. Gheorghln Virgil Const., 25 de ani dela sinuciderea lui Dimitrie Anghel,
in Romdnia literard, I (1934), no. 33, p. 12-13.
379. Gheorghiu Virgil Const., Indureratul destin al poetului Panait Cerna,
in Romdnia literard, I (1939), nO. 27, p. 6-7.
380. Gheorghiu N. A., lencichifd Vdcdrescu popularizat in Apus, Bucuresti,
1939,17 p. (extras din Viafa romdneascd, XXXI, 1939). D. N. Iorga in Omagiu
lui I. Bianu (1927) a aratat ca Ienachita Viicarescu a fost popularizat in Apus 6.
D-sa a publicat atunci o poezie in traducere franceza, tiparitä in 1807 la Paris,
din nemteste, in care limba o tradusese, din greceste, germanul iubitor de call-
toril J. L. S. Bartholdy. Poezia descrie lupta unni naufragiat cu valurile fi
arata speranta lui de a sciipa teafar la mal, agatandu-se de ramasitele corabiei.
Studiul nou al lui N. A. Gheorghiu adauga foarte insemnate contributii la ceia-
ce stiam din articolul d-lui N. Iorga. In primul rand descopera i publica poezia
originala greceasca, opera lui I. Vácarescu. Al doilea, descopera traducerea
germana a lui Bartholdy, din 1805. In al treilea rand descopera cea mai veche
traducere franceza a acestei poezii a lui Vacarescu, datorita lui Pierre-Augustin
Guys, din 1771 noi in 1776 si 1783). In sfarsit, decoperá i publica
traducerea in versuri a lui L. J. N. Lemercier, din 1825, cu titlul de Chant de
Janakitza *, pe care4 caracterizeaza le poete valaque *.
Aceste prezentari de texte sunt precedate de un studiu foarte atent lucrat,
asupra mediului i imprejurarilor, in care Guys a putut cunoaste pe Ienachite
Vacarescu (prin 1763-4764, la Constantinopol).
Importanta, de asemenea, nota 13, dela p. 7-8, in care arata imprumuturi ale
lui Guys din Istoria imperiului otoman a lui D. Cantemir, e d. Paris, 1743.
Dan Simonescu
381. Gheorghiu N. A., Mitropolitul Antim Ivireanul si cdrfile populare, in
Bis. Ort. Rom., LVII (1939), p. 321-326. Autorul spicueste din scrisul lui
Antim pasagiile ce se refera la literatura populará bisericeasca. M. Sdnzianu
382. Ghlacioiu T., Un izvor al lui Grigore Alexandrescu, in Preocupdri li-
terare, IV (1939), p. 452-456. Cu privire la seria de articole din Romdnul
(1872-75), care sunt traduceri din frantuzeste. Ioan M. Neda
383. Gyiirgy Lajos, Dr., Dr. Bitay Arpdd dletrajzi adatai és tudomdnyos *nun-
kdssdga (Datele biografice i activitatea stiintifica a lui Arpad Bitay), in Erdayi
Muzeum, XLIII, p. 185-202 (si extras). Date biografice referitoare la sa-
vantul Dr. A. Bitay (decedat in 1937), care a scris foarte multe studii referitoare
la istoria l literatura roman& si la raporturile romAno-ungare, ffind i un
neobosit traduce...tor din 1. romAnA in cea ungarA, i invers. Foarte pretioasa
este bibliografia scrierilor lui A. Bitay, anexatá biografiei. A. P. Todor

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA LITERATUREI 457

384. Hanes Petre V., Barbu Delavrancea si I. L. Carageale, prieteni, in Preo-

cupdri literare, IV (1939), p. 97-105.
385. Haner Petre V., Lipsa poeziei La Arme* a lui St. 0. losif din ediliile
operilor sale, in Preocupdri literare, IV (1939), p. 340-343.
386. Hane§ Petre V., Ovid Densusianu istoric literar, in Preocupdri literare,
IV (1939), p. 145-148. LAmuriri pentru descifrarea metodei lui Densusittnu
in tratarea diferitelor categorii de probleme de istorie literarA romanA i streinl
care 1-au preocupat. I. C. Cazan
387. Haney Petre V., Titu Maiorescu la Theresianum, in Preocupdri literare,
III (1938), p. 448-464. Stiri noi din timpul cand M. studia la Theresianische
Academie, clasele VII si VIII, intre 1855-1858. loan M. Neda
388. Hanes V. V., Teatrul contemporan romdnesc, in Preocupdri literare, IV
(1939), P. 457-461.
389. Ileresen N. I., Non omnis tnoriar sau soarta lui Horatiu in literatura
romeineascd, in Artd ci tehnicd graficd, Decemvrie 1938 Martie 1939, 6, p.
38-47. UrmAreste destinul lui Horatiu pe malurile Istrului, incepand cu
influenta exercitatA asupra diacului Oprea din Brasov (1570) si continufind cu
Miron Costin, Constantin Cantacuzino, Budai Deleanu, Iancu VAcArescu, Ion
liade RAdulescu, Gheorghe Asachi, Alecsandri, Eminescu i sfarsind cu tra-
ducerile ce s'au fAcut de D. 0115.nescu-Ascanio, Aron Densusianu, Alexandru
Odobescu, Gavril Pop, Titu Dinu, Pompiliu PaltAnea si N. I. Herescu.
I. C. Cazan
390. Ionescu Corina, Iulia Hasdeu i cdtiva poet:: italieni, in Studii Italiene,
V (1938), p. 149-156.
391. Ionescu-Niscov Tr., Pieklady ze slovarsky'ch literatur do rumunitiny.
(Traduceri din literaturile slave in romaneste), in Slavia (Praga), XVI (1939),
p. 339-346. Autorul incepe cu cele mai vechi traduceri de texte bisericesti
si admite cà ele s'au fAcut la manastirea Peri in Maramures in sec. al XV-lea
(ceiace este o hipotezA, nicidecum doveditA). Dintre cArtile din sec. XVII-lea
sunt pomenite traducerile lui Moxa, Varlaam i Dosoftei, nu ins i Cronograful
celui dintai, care e tot din slavoneste. Biblia lui Serban a fost tradusá in primul
rand, din greceste, ceiace autorul nu spune. Pentru traducerile din literatura
rusk cella, polonA i sud-slavA in sec. al XIX-lea, autorul dA indicatii bibliogra-
fice foarte folositoare. P. P. P.
392. Iorga N., La Biblia lui Serban-Vodd, in Rev. Id., XXIV (1938), p.
193-196. La articolul d-lui Dan Simonescu, din ziarul Curentul, cu data de
22 Mai x939, privitor la Biblia lui Serban Cantacuzino, d. N. Iorga reliefeazá
din nou cateva concluzii ale d-sale mai vechi. C. Grecescu
393. Iorga N., Momente de apropiere cu Convorbirile Literare *, in Cony. Lit.,
',XXII (1939), p. 123-129. Constitue, cel putin pentru mine unul, 0 dublA
surprizä articolul d-lui Iorga. Intel din pricina el densul abia terminase cu de-
fAimarea sclubului * s Junimei *, dusA panä sub cupola Academiei Romane, cin-
stitä de atatia membri ai falnicei s societati si apoi fiindca ne aratä insusi o
serie de legaturi pe care le-a avut cu I Convorbirile Literare e, revista junimistA.
N'a notat insà c5. in 1906 a fficut parte chiar din comitetul de conducere. E bine
s5. retinem totusi din cuprinsul amintirilor junimiste ale d-lui Iorga cateva mar-
turisiri. Spune despre cercul iesan al s Junimei el era s distins s (p. 123) ;
aratA c Maiorescu era s inspiratorul s Convorbirilor s (p. 124) ; si cA intre arti-
colele proprii apArute in aceastA revistä si nota generald de acolo S nu era de

www.dacoromanica.ro
458 NOME BIBLIOGRAFICE

sigur nicio deosebire * (p. 124). Pe sanne ins& a aceste t momente de apro-
piere I* sunt cautate ca un fel de motivare a noii a apropieri *. Ar fi fost bine
clad. d. Iorga indica si a momentele * de despärtire, fiinda atunci s'ar fi
putut, probabiI, dumiri si cititori care, aducandu-si aminte de povestea cu
o clubul * Junimii *, se pot intreba : cum e posibil ca sa vorbesti de 4 clubul *
Junimii *, f,i O. scrii a doua zi in Convorbiri Literare *, revisa intemeiata
de Junimea la i Martie 1867 *? Material privind aceasa chestiune, numai in
parte, se gaseste in comunicarea academicá a d-lui N. Iorga, Despre civilizalia
româneascd la 1870, in Acad. Rom., Mem. Seq. Ist., S. III, t. XIX, mem. 14 si
in intampinarea ce am facut acestei comunicari: Junimea in tape Istoriei *, in
Cony. Lit., LXXI (1938) P. 10-26. Din lectura acestor doul lucari insá nu
se capat a. raspunsul sigur la intrebarea formulaa. Poste a 11 va da chiar d.
Iorga, care cere sá se inscrie printre I tinerii * colaboratori ai a Convorbirilor
Literare * (p. 129); sau d. Toroutiu, pastratorul . bunei tradit,ii * a I Junimei P;
(Cony. Lit., LXXII, 1939, p. 2o) si care se gaseste a la postul * de veghe si
comanda (ibidem, p. 27). D. Bodin
394. Iorga N., 0 tipdriturd necunoscutd a mitropolitului muntean Mitrotan,
in Bis. Ort. Rom., LVII (1939), p. 1-3. Mitropolitul Mitrofan de Nissis, mai
tarziu al Ungrovlahiei, publia. la Venetia la 17x4 un Liturghier in greceste,.
care era paná scum necunoscut. Cum Mitrofan era de pe atunci (si Inca din
vremea lui erban Voda, a cdrui Biblie a corectat-o) asezat in Tara Romaneasca,
lucrarea aceasta e o noua dovada a legaturilor noastre cu Venetia. P. P. P.
395. Iorga N., Prenumeranii la 1828, in Rev. 1st., XXIV (1938), p. 122-125.
La sfarsitul cartii lui G. G. Bredow, tradusä de un Ioan Scarlatu, prenumeranti
din Bucuresti, Tfirgoviste, Craiova, Buzau, Brasov si foarte multi din Ma-
cedonia. C. Grecescu
396. Iorga N., Scrisori din vremea lui Vasile Alecsandri, in Rev. 1st., XXIV
(1938), P. 231-238. Opt scrisori catre Vasile Alexandri si sotia sa dintre
1874-1884. C. Grecescu
397. Iorga N., Un mitropolit in lafa unui cronicar : Mitropolitul Sava fi Ion
Neculce, in Bis. Ort. Rom., LVI (1938), P. 715-718.
398. Maioreseu Titu, Insemndri zilnice, publicate cu o introducere, note,
facsimile si portrete, de I. Rddulescu-Pogoneanu, vol. II (1881-1886), Bucuresti,
f. data, LI + 384 p., 120 lei. In introducere se comenteaza amplu si just
insemnarile publicate. Interesana stirea a Maiorescu a trimis lui Alecsandri o
schema pemtru al sau 4( Ovidiu *; aceasta ne arata interesul fall de clasicism
al criticului junimist (p. IXX). Se vede incaodata grija pe care Maiorescu a
purtat-o lui Eminescu si. operii acestuia. El i-a pastrat mss-ele si le-a predat
Academiei Romane (p. XVII) ; i-a corectat probele de tipar ale volumului de
poezii, aruia i se precizeaza data aparitiei : ed. I spare la 21 sau 22 Dec. 1883
(p. XVIII) ; ed. II, la 7-19 Sept. 1885 (p. XIX). Pas, este pseudonimul lui Pa-
nait Sevescu, in Convorbiri Literare (p. 22 nota I) ; A, se pare, al Anei Rosetti
(p. 116 nota 2). Se inseamna frecventarea activä a lui Hasdeu la sedintele
Junimei * din 2882 si urmatorii (p. 46, 62, 138, 143, 244, r66). Persoanele cu
care discua sunt caracterizate de Maiorescu, adesea, cu asprime. Carp e fer-
mecatul de vanitate a (p. 7) ; Take Ionescu, arogant (p. 41 si n. I) ; Anagnosti,
smintit * (p. 59) ; Caragiali, a cam nerusinat cu ceilalti . . . * (p. 138). Chestiunile
politice nu-s neglijate nici ele. Pe ziva de 6 Aprilie <1881>, dineul lui Alecsandri
la Hotel Boulevard ; au fost prezenti : el, Ion Ghica, Sion, Odobescu, Alex.

www.dacoromanica.ro
 ISTOIUA LITERATURE! 459

Papadop<ol>-Calimach, I. Negruzzi, Urechia i Maiorescu. e La sfarsit, con-

vorbire despre rasturnarea lui Cuza la 1/23 Fevr, 1866. Despre care de aflat
stiri la Gene<ral> Florescu, A. Beldiman si la (mincinosul) Papadop<ol> * (p.
11-12). Pareri asupra rostului dinastiei de Hohenzollern in Romania (p. 126-128) ;
despre legaturile lui Maiorescu cu liberalii (p. 5-6, ro). i acest al doilea volum
al Insemnarilor * lui Maiorescu are o importantá deosebita pentru studiul
trecutului nostru apropiat. D. Bodin
399. Marcu Al., Madame Blanchard i Gh. Asachi la Roma, in Studii Italiene,
V (1938), p. 167-170. In 1811 Asachi a improvizat la Roma un sonet in
legatura cu zborul aerostatic * al Doamnei Blanchard. Se arata. antecedentele
tematice * ale sonetului sAn. Dupa. revista Le Vie d'Italia *, Iunie, 1937, p.
431 : o fotografie a aeronautei franceze (p. 169). D. Bodin
400. Marcu Al., Un motiv din Tasso in Tiganiada lui Budai Deleanu, in
Studii Italiene, V (1938), p. 5-18. Motivul tematic urmarit e 6 spiritul de
mort inchis in trunchiul unui copac a (p. 8), folosit de clasicii antichitatii (Vir-
giliu, Ovidiu) i ai Renasterii (Dante, Ariosto). Budai Deleanu se apropie insa
de Tasso; fiindcA pe langa tema generala, pe acestia li mai apropie dou5. ele-
mente tipice padurea fermecata i duhul iubitei eroului, intruchipat in
copacul din scoarta caruia se aud tanguirile ei *. Ruperea crengutei ins5.11
apropie de Virgiliu si Dante (p. 16). Se poate vedea, din toate acestea, i modul
de a lucra al lui Budai Deleanu : cu reminiscente din lecturile sale italiene,
nu cu modele urmarite sistematic, in detaliu (p. z6). D. Bodin
4or. Marcu AL, V. Alfieri fi revolulionarii no§tri dela 1848, in Studii Italiene,
V (1938), p. 161-164. Din Calatorii pe Dunare si In Bulgaria * de Bolinti-
neanu si din Nicolae Kretulescu * de Xenopol se scot pasagii in care se vede
cultul revolutionarilor romani din 1848 pentru scrierile lui Vittorio Alfieri.
D. Bodin
402. Marcu Alice, Tratatul lui L. B. Alberti prelucrat de 0. Spinazzola, in
Studii Italiene, V (1938), p. 33-41. Inc5. din x868, Orazio Spinazzola, profesor
la Sf. Sava din Bucuresti, prelucreaza opera lui Alberti, e Della cura della f a-
miglia », §i o tipareste in 1871, inchinand-o 6 Juvenimii romane *. 0 atribue
insa, gresit, lui Agnolo Pandolfini. D. Bodin
403. Marcu Grigorie T., diacon, Un fragment din istoria recunoftinfei Ardea-
lului ortodox fafd de mitropolitul Andrei 5aguna, in Bis. Ort. Rom., LVI (1938),
p. 881-891. Se reproduce textul unei cuvantari rostite de primul Patriarh
al Romaniei Miron Cristea, la Sibiu, cu prilejul comemorarii lui Andrei Saguna,
din 29 Noemvrie 1889, de catre societatea literara. ce purta numele ilustrului
mitropolit al Ardealului (p. 886-890). D. Bodin
404. Mfitask C., preot, Movila haiducului , Bucuresti, 1939, 285 p., 70 lei.
Povestirea necazurilor razesilor moldoveni din Candesti, de lang5. m-rea Taslaului,
ctitorie a lui Stefan cel Mare, necazuri avute cu calugarii greci ai man5stirii,
in legatura cu cutropirile unor parti de mosii razesesti, in a treia donmie a lui
Mihail Racovita, cand ndpdrca, streind de neam s era la mare cinste. Se dau
toate suferintele acestor razesi, indurate dela Turci, Greci i hoardele Marzacului.
Ioan M. Neda
405. Milian Claudia, Amintiri despre Barbu Delavrancea, in Preocupdri li-
terare, IV (1939), pt 437-439.
406. Minar Octav, Veronica Mikle. Cincizeci de ani dela moartea poetei, in
Universul, LVI (1939), no. 213, p. 1-2.

www.dacoromanica.ro
460 NOT1'M BIBLIOGRAPIC13

407. MOraI'IU Leca, 4 Canti popolari rometti? *, in Cony. Lit., LXXII (1939),
p. 63-79. CriticA defavorabil colectia lui Luigi Salvini, o Canti popolari
romeni scelti e tradotti , 1931. D. Bodin
408. Murirap D., Maiorescu i Schopenhauer, in Cony. Lit., LXXII (1939),
P 39-59.
409. Neagn Gh., I., Din poezia patimilor in literatura romdneascd, in Preo-
cupdri literare, IV (3[939), p. 61-73.
410. Negruzzi Iacob, Amintiri din s Junimea », Bucure§ti, Cartea Roma-
neascA, 1938, xoo lei.
411. Panaltescu P. P., Octoihul lui Macarie (1510) i originele tipografiei in
Tara Romdneascd, Tipografia autilor biserice§ti, 1939, in 40, 28 p. -I- 4 figuri
(extras din Bis Ort. Rem., LVII, 1939, no. 9I0). Intre cele mai vechi cArti
bisericeqti slavone : Liturghierul din x5o8, Octoihul din 1510 i Tetravanghelul
din 1512 tiparite de Macarie in tars noastrA, Octoihul era foarte putin cunoscut
pan& acum, ffind descris dup& exemplare rare aflate in strAinAtate. D. Panaitescu
a gAsit de curfind un exemplar aproape complet in Biblioteca central& din Blaj.
Comparand acest exemplar cu tin Octoih slavon din 1494, tiparit tot de un Ma-
carie la Cetinje, in Muntenegru, autorul studiului de fatA stabile§te pentru prima
data in chip neindoielnic c& tipograful dela Cetinje e aceia§i persoang cu meg-
terul care tipAre§te cArti In Tara RomfineascA putin mai in urmA. Identitatea
fusese bAnuitA de unii cercetAtori mai vechi, dar contestat& de altii din pricina
materialului tipografic diferit in cele dou& lucrAri.
D. Panaitescu recunoa§te aceastA diferenta, deci Macarie a venit la noi
fAr& litere, numai cu §tfinta lui, observ& apoi c& Octoihul din Cetinje n'a fost
modelul Octoihului din Tara RomaneascA, ffind don& texte deosebite ca limb&
II cuprins. ExistA insA un punct de contact hare cele doul carti: postfata Oc-
toihului din Tara RomaneascA e aproape in totul la fel cu prefata Octoihului
din Cetinje. Singura parte originalA a cArtii e scrisA de aceia§i persoanA. In Mun-
tenegru tipografia patrunsese din Venetia. A§a dar, multumit& acestui studiu
al d-lui Panaitescu §tim acum sigur c& arta tiparului ne-a venit din Venetia prin
Muntenegru, date Hind legaturile pe care Romanii le aveau cu Slavii din Sud.
Materialul tipografic insA nu ne-a venit de-a-gata dela me§terul strain, iar ten-
tele tiparite erau manuscrise de prin mangstirile noastre. Meritul Domnilor ro-
mani care patronau asemenea lucrAri i al celor care ii ajutau e prin urmare mai
insemnat decal il socoteam. Macarie a venit in Tara RomanescA, adus probabil
de alt pribeag sarb, Mitropolitul Maxim, odatA cu nepotul acestuia, Solomon
Ternoevid, fiul lui Gheorghe, principe al Muntenegrului §1 creator al tipografiei
din Cetinje.
IatA pe deplin lAmurite o sumA de insemnate legAturi din trecutul cultura
romanesc. N. Georgescu-Tistu
412. Papa tefan, 0 tipdriturd munteand necunoscutd din secolul al XVII-lea :
cel mai vechiu ceaslov romcinesc. Studiu istoric literar i de limbd, Bucure§ti:
Acad. Rom., Studii i Cercetari, XXXVI, 1939, 121 p. + IX plan§e, Ioo lei.
Este un model de cercetare amAnuntitA §*1 corectd a unei vechi tipArituri roma-
ne§ti. Cartea aflAtoare la biblioteca UniversitAtii din Cluj e un in folio de 18 caiete,
careia Ii lipsesc primele douA caiete, deci i titlul, locul §i data aparitiei. Dupa
continut (o serie de rugaciuni e molitve o, in romaneste), autorul studiului nu-
me§te cartea aceasta Ceaslov, este insA mai de grabA un Molitvelnic. Din studiul
literelor i a filigranelor comparate cu acelea ale tipAriturilor lui Matei Basarab,

www.dacoromanica.ro
 ISTORTA LITERATI:MEI 461

d. Pa§ca conchide cu dreptate cá avem a face cu o tipAriturA munteanA din

secolul al XVII-lea ie0tä de sub teascurile tipografiei lui Matei Voda. Cum
egumenul dela Govora Meletie Macedoneanul care a condus tipografia de acolo
a fost in 1640 (dupá moartea lui Ghenadie) candidat la tronul mitropolitan dela
Alba Iu lia, §i se angajase sa tipAreascA pentru credincio§ii de acolo rugAciunile
de searl, d. Pa§ca presupune cl aceastA carte ar fi tocmai aceastA lucrare MO-
duitA pentru Romanii Ardeleni. Aceast5. presupunere ar data cartea : 1640,
anul candidaturii lui Meletie. Observ insA c5. Meletie n'a fost intai la Campu-
lung §i abia pe la 1637 la Govora (p. 15), cad numirea sa la Govora este din
6 Ianuarie 1634 (Acad. Rom., docum. XXIII, 233), inainte de tiparirea primei
carti la Campulung. D. Pa§ca studiaza apoi limbo. textului §i ne dá o interesantA
comparatie cu molitvelnicele romane§ti manuscrise dela Academia Roman&
depe la 1630-1635, §i cu cel din codicele lui Gheorghe Stefan dela Stettin. Toate
derivA dela acela§i text original slavon. La urmA textul intreg al lucrArii cercetate
§i o serie de facsimile fotografice. P. P. P.
413. Perennis, Operile lui Creangd in editia d-lui prof. G. Pascu, in Universul,
anul LVI, O. 193, p. 8. Dupl ce se prezint5. toate caracteristicile operii lui
Creanga, se elogiazit editla profesorului dela Ia§i. Ioan M. Neda
414. Petrescu Camil, Teatru romdnesc intre 1866-1914, in Rev. Fund. Reg.,
VI (1939), p. 387-392.
415. Petrescu Dragon*, Alexandru Macedonski : om i poet, in Romdnia
literard, I (1939), no. 36, p. 20.
416. Petrovici I., A mintiri dela inceputul carierii, in Cony. VI., LXXII (r939),
p. 32-36.
417. Popescu George B., 0 rugdciune a lui Constantin Stolnicul Cantacuzino,
in Rev. Ist., XXV (1939), p. 57-60. Inteun Molitvenic se all intercalatit o
rugaciune cu titlul : s molitva &are D-zeu Savaot foarte de folos, scoasa de pre
grecie pre limba rumineasca de dumnealui Constantin Cantacuzino Stolnicul *,
care se reproduce §*1 aici. C. Grecescu
418. Popescu N., preot, Colinde i icoane, in Artd i tehnicd graficd, Decemvrie
1937, 2, p. 5-8. Plecand dela constatarea cá cercetatorii au ajuns la incre-
dintarea cä autorii r colindelor sunt preotii i cantAretii biserice§ti . cunoscA-
tori fiind ai Evangheliei, Vietilor de sfinti *, §i adIngAm noi ai Cazaniilor
crede cA la originea colindelor mai stau i icoanele i zugrdvelile de bisericd care
t au fost un izvor de inspiratie pentru poetul-taran necArturar s. Cele cateva
exemple slat pentru determinarea unor fragmente din Evanghelie cat §i a unor
elemente iconografice ca izvoditoare a anumitor motive de colind stint ispiti-
toare §i meritA a fi reluate mai de aproape. I. C. Cazan
419. Popovici D., La littérature roumaine de la Transylvanie au dix-neu-
vigme sigcle,in La Transylvanie, Bucarest, Académie Roumaine, 1938, p. 667-708.
420. Preajbi Scarlat, Alexandrina Mihdescu, scrieri in prozd, in Preocupdri
literare, IV (1939), p. 74-78.
42r. Racoveanu G., Un Lavsaicon completat cu mdna, in anii 1835 fi 1842,
de Gheorghe Zograf, in Artd i tehnicd graficd, Septemvrie 1937, I, p. 17-20. Se
insistA asupra tehnicei lui Gheorghie 5 prescriitoriul * care a completat cu maim
un exemplar lacunar al Lavsaiconului lui Iraclid Episcopul Capadochiei, tipArit
la 1760, in tipografia Mitropoliei din Bucure§ti. I. C. Cazan
422. Rascu I. M., Convingeri literare, Bucure§ti, 1937, zoo p., 43 lei. Autorul
adunl o serie de articole §i recenzii publicate, cele mai multe, anterior in

www.dacoromanica.ro
462 NOTITE 13IBLIO GRAPICE

reviste. Materialul e impartit in trei : Scriitori francezi contemporani, scriitori

romAni contemporani, clasicii români. Pentru istoric partea dela urmA este
fire$e mai pretioasa, dar gustul literar ales al d-lui Ra§cu face ca intreag5. lu-
crarea A. fie cititA cu interes. Cele dougt articole : Eminescu gi Lamartine *,
Eminescu i Théophile Gautier *, publicate pe vremuri in revista Indreptar,
au deschis o noul cale de cercetare a inspiratiei marelui poet, care era cAutatA
aproape exclusiv pAnA scum in literatura germanA. Cu o mare bogAtie de am5.-
nunte d. Ra§cu dovedWe, cred pentru prima oarA, intre altele, i adAnca in-
fluentA a lui Théophile Gautier asupra nuvelei Sdrmanul Dionis. Studiile d-lui
Ra§cu sunt pline de pretioase date bibliografice. Cf. in special cele privitoare la
Grigore Alexandrescu (p. z 07 i urm.) i cele despre Kogalniceanu la (p. 126-127).
(Se semnaleazä un izvor de inspiratie francez, necunoscut al comediei lui Bo-
galniceanu a Douà femei impotriva unui barbat a). In articolul inchinat lui N.
BAlcescu se dau amAnunte asupra caselor in care a locuit istoricul in exilul din
Pranta, asupra influentelor franceze in stilul sAu (publicatia Les annales roman-
tiques i opera istoricului Augustin Thierry, In anexA la p. 196-197). Cu dreptate
reabiliteazA d. Ra§cu scrisul poetic al lui Vasile Alecsandri in studiul Alecsandri
,ci poezia purd, arAtAnd valoarea esteticA, nu numai istoricâ a poetului. P. P. P.
423. Semillan S., Panait Cerna elev de liceu la Brdila, in Preocupdri literare,
III (1938), p. 440-443.
424. Simonescu Dan, Pomenirea culturald a lui Const. Vodd Brdncoveanu,
extras din Preocupdri literare, 1939, no. 6, 7 p. Pretioasä sintezá despre rolul
lui BrAncoveanu in desvoltarea culturii romfine§ti. Se insistA asupra conditiilor
culturii romAne§ti in vremea aceia 0 a diferitelor i noilor functiuni pe care
incepea sA le indeplineascA. I. C. Cazan
425. Simonescu Dan, Literatura romdneascd de ceremonial. Condica lui Gheor-
gachi, 1762, Bucure0i, Pundatia Regele Carol I, 1939, 334 p., zoo lei. D.
Simonescu ne dA un studiu masiv asupra Condicei lui Gheorgachi a i o editie
criticA a acestui insemnat izvor istoric romAnesc. Rezultatele cercetArilor auto-
rului in aceastA directie aratA cA Gheorgachi a folosit la alcAtuirea lucrArii mai
mult pe Constantin Porfirogenetul i pe Pseudo-Codinos ; adesea insl utilizeazA
elemente folklorice autohtone. IntrucAt prive*te identificarea autorului a con-
dicei a, problems rAmAnea deschisA. Se poate spune in mod cert cA el a fost un
boier de rang mic, insA cultivat l cá a ocupat functia de logofät al doilea la
curtea lui Grigorie Calimachi, domnul Moldovei (1761-1764), din indemnul
cAruia a scris opera sa de ceremonial. 0 incadrare a a Condicei lui Gheorgachi *
intre lucrArile bizantine i române§ti de ceremonial, scoate mai mult in evidenta
valoarea ei informativA. D. Bodin
426. Simoneseu Dan §i Bogdan Damian P., Inceputurile culturale ale domniei
lui Matei Basarab, Bucure§ti, 1938, 19 p., f. pret (extras din Bis. Ort. Rom.,
LVI, 1938). Autorii au aflat un exemplar nou din Molitvelnicul slay al lui
Matei Basarab tiparit la Cfimpulung la 1635, exemplar aflAtor in Biblioteca I. I.
C. BrAtianu din Bucure*ti. E un exemplar complet care cuprinde toatA prefata,
ceaice lipsea In exemplarele cunoscute pang. scum. Dupd o scurtá prefatil,
semnatA de marele vornic Iva§cu BAleanu, urmeazA o lungA introducere a lui
Matei Vod5. (redactatA probabil de Udri§te NAsturel), in care, pentru prima
oara se aratA idea de comunitate culturalA a tarilor ortodoxe in a slAvitul dialect
slavon a. Prefata pomene§te de pustiirile necredincio0lor 410 chiar ale unor
credincio0 n, care au adus a foamete n de cArti, de ajutorul boierilor a de bun

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA LITERATUREI 463

neam i prea credinciosi *. Dupa pasagiul cunoscut cu aducerea tipografiei dela

Petre Movill prin Meletie Macedoneanul, se aratA cà s'au executat (probabil
in tara) instrumentele de lemn trebuinciosse mestesugului *. Cu indemnuri
cAtre domnii urmAtori sä nu lase arta tiparului in pArlsire, se adreseazA cAtre
Moldovlahi, Ungrovlahi, Rusi, Sarbi i Bulgari *. Prefata e dataa in cea
dintAi cetate locuitA a tArii noastre in CAmpul-Lung *. In Epilog, spare in titlul
lui Matei Vodl i vechea Podunavia *. . P. P. P.
427. Taman Gr., Eminescu fi Maiorescu, In Gdndirea, XVIII (1939), p.
441-444. Se evocà raporturile dintre aceste douA personalitAti literare.
Ioan M. Neda
428. Todor A. P., Octavian Goga i legdturile literare romdno-ungare, in Cony.
Lit., LXXII (1939), p. 221-232.
429. Todor A. P., Romancierul maghiar N. J6siha i Romdnii. Note despre
vieafa si romanele sale, in Preocupdri literare, IV (1939), p. 49-60.
430. Toroutiu I. E., Al. Macedonski -T. Vianu - M. Eminescu, in Cony. Lit.,
LXXII (1939), p. 339-351.
435. Toroutiu I. E., Duiliu Zamfirescu Omul i Romdnul. La 8o ani dela
nastere (30 Oct. 1858), in Cony. Lit., LXXII (1939), p. 599-229.
432. Toroutiu I. E., Dupd 7' ani . . in Cony. Lit., LXII (1939), p. 6-27.
Infatiseaza oamenii i programul care au intemeiat si au insufletit Junimea si
Convorbirile Literare in lunga i ilustra lor carierl. Se fac i increstAri pentru
viitor *: se va pAstra buna tradifie a Junimii (p. 20). D. Bodin
433. Turdeanu Em., L'oeuvre inconnue de Georges Brankovil (extras din
Revue des dtudes slaves, XIX, 1939, p. 5-16). Autorul a descoperit in Biblio-
teca Academiei Regale sarbesti din Belgrad douä manuscripte romAnesti, scrise
la Viena in 169o. Unul din ele este conceptul (ms A) ; acest brouillon * a fost
insA i copiat pe curat de un copist (ms B). Cuprinsul lor este urmAtorul : z. Carte
aiasta a sfintelor rugauni (f. 1-46). 2. Un Catehism, cu intrebAri i raspunsuri,
in 44 capitole (dintre acestea notám capitolele : Despre kith: sau pdrinfii i maicele,
cum sd sd poarte) si 3. Cdtrd adevdralii cdldtori (13 paragrafe, restul pierdut),
scurte interpretari pe marginea versetelor biblice, calgtorii flind oamenii, iar
drumul fiind intelepciunea i purtarea frumoasA i crestineascA in vieata.
D. Emil Turdeanu documenteazi Convingator cá aceste trei opere sunt
alcdtuite de George Brancovici, cunoscutul Sarbo-Romiin din a cArui activitate
scriitoriceascl in limba romAnA, nu se stia pana la acest articol, deal Cronica
Sloveanilor, Illiricului, Misii cei din sus si cei din jos Misii. DouA notite scrise
pe ms A, asemánarea grafiei ms A cu scrisul cunoscut al lui Brancovici, din alte
opere ale lui, analiza internd a textelor, care se potrivesc intocmai cu preocupArile
religioase din Transilvania, in care a stat George Brancovici, sunt argumentele
principale ale d-lui Turdeanu in favoarea paternitAtii lui George Brancovici.
In lumina acestei analize interne, autorul schiteaza cu =HA pAtrundere
critick vieata sbuciumatA, plina de ambitie si ideal a lui George Brancovici,
care a activat mai intii In Transilvania (1663-1680), apoi in Tara RomAneascA
(1680-1689), termingind in Serbia (1690-1711), pe care a vrut-o independentl.
Tocmai din cauza aceasta, de a fi vrut sA fie despotul unei Serbii independente,
a suferit surghiunul la Viena in 1689-1690 si in inchisoare a scris operele desco-
perite de d. Turdeanu. Acest studiu este insemnat nu numai prin informatia
surprinzatoare, dar i prin modul metodic cu care autorul o desfAsoarA inaintea
noastrA. Dan Simonescu

www.dacoromanica.ro
 464 NOTITE BIBIJOGRAFICE

434. Tzigara-Samurm Al., Ccitre cetitori, in Cony. Lit., LXXII (1939), p.

3-5. Postul director al Convorbirilor Literare incredinteaza conducerea revistei
Junimei d-lui I. E. Toroutiu. Arata ce s'a realizat in timpul directiei sale la
Convorbiri Literare 0 in ce spirit de continuitate junimista. Deseori spiritul acesta
junimist a fast atacat. Convorbirile * au infrant insa cu uvurinta toate aceste
atacuri interesate. Prin articolul Junimea in lala Istoriei *, scrie d. Al. Tz.-S.,
din capul primului numar al anului trecut, un reprezentant de frunte al gene-
ratiei celei noui a aritat raspicat insemnatatea ce azi inca se recunoavte spiritului
junimist, care, departe de a muri, a inceput sd se manifeste tcindr, ddrz si cu con-
vingere i in alte laturi, cu aceeavi intensitate ca in epoca eroica a Junitnismului.
Aceasta demonstratie publica a tineretului, venita dupa senina aparare in
sanul lnaltei institutii de cultura de catre academicianul S. Mehedinti, cel mai
autorizat dintre reprezentantii de azi ai Junimii, intarevte dreptul la vieata
vi al Convorbirilor Literare * (p. 3). D. Al. Tz.-S. crede ca d. Toroutiu va asigura,
pe langl aparitia Convorbirilor Literare, continuitatea facliei vevnic vie a On-
dirii junimiste * (p. 3) in paginile vechei i glorioasei reviste pe care o va conduce.
D. ct.ndru
435. Vast Hu Al., Ovid Densusianu, scriitorul i criticul literar (extras din
revista Preocupdri literare, 1939, no. 5), 14 p. Comunicare tinuta la 8 Dec.
1938, cu ocazia comemorarii de catre Societatea Prietenii Istoriei Literare *
a vase ani dela moartea lui 0. D. Aprederi i exemplificari cu extrase dintre
cele mai expresive, pentru definirea criticei estetice, istorice, sociale, posibilita-
tilor creative vi stilului. In anexa, se dau ultiinele 2 pagine scfise in pragul
trecerii MI 0. D. in vieata eterna. I. C. Cazan
436. Virtosu E., Foletul novel *, calendarul lui Constantin Vocla Brdncoveanu
in Studii Italiene, V (1938), p. 47-83. Se di textul calendarului pe <1693>,
carele du pre limbs fran6asca. in rumaneasca s'au intorsu * de Than Romanul
(p. 6 i urm.). D. Bodin
437. Virtosu Ion, Corespondenla literard intre Nicolae ci Iancu Vdcdrescu
z814-x817, Bucurevti, 5938, x pl. + VIII -I- 71 p. Un portret inedit al lui
Iancu Vacarescu deschide publicatia. Corespondenta incepe intre unchi i nepot,
dupa. intoarcerea nepotului, Iancu, dela studii, dela Viena. C. Grecescu
438. Zane G., Cdteva stiri desPre M. Eminescu, in Rev. Fund. Reg., VI (1939).
p. 317-326. Se dau cateva acte din vremea cand Mihail Eminescu era in
serviciul bibliotecii Univ. din Iasi ca bibliotecar (1874-75) vi sub-bibliotecar
(1884-86). Corespondenta este adresata Min. Instr. Publice vi al Cultelor.
Ioan M. Neda
Vezi vi no. r, 5, 121, 122, 158, 203.
12. CULTURALE VARIA
(Scoald, Presd, Relatii Culturale )
439. Batowskl Henryk, Projet d'un dictionnaire de la communauti balka-
nique, in III Meduharodni kongres slovista, III-ème congres international des
slavistes, Seopftenjo I referati, Commnications et rapports, no. 2, Belgrad, 1939,
p. 187-188. Autorul preconizeaza publicarea unui dictionar al comunitatii
balcanice in aceasta comunitate intrand vi Romania care sa cuprinda.
articole sintetice din toate domeniile vtiintelor i disciplinelor timntif ice, ca :
autropologie, drept, economie nationall, folclor, geografie umana, istoria
relatiilor politice, lingvistica, literature% chestiuni sociale etc., prezentate
in mod comparativ. DA ca model a unui stare dictionar, Diclionarul

www.dacoromanica.ro
 CIII,TURAL$ VARIA 465

antichitcyilor slave, a 1 istoricului polon M. Bujak cu deosebirea numai cä Dictio-

nctrul balcanic va cuprinde numai chestiuni contimporane. Damian P. Bogdan
+v. Bird JdzseI, A koronkai Toldalaghikastily (Castelul Toldalaghi din
Coronca), in Pdsztortiiz, XXIV, p. 67-7z . Familia Toldalaghi (cu genea-
logia stabilita pan& in 1268) a intrat in poses iunea Coronca dupl. 1630, prin
Mihail Toldalaghi, la nunta carula cu Elisabeta Petki au luat parte Principele
Ardealului Gh. Rakoczi II si voevozii tarilor romfinesti. El a zidit castelul in
al treilea deceniu al sec. XVII, care, transformat, existg pang. azi. Castelul de
azi a fost zidit in preajma anului 1830 de contele Francisc Toldalaghi, fund o
parte dintr'un ansamblu de clgdiri proiectate, dar neexecutate, in stil clasic,
Mobilierul este .compus din obiecte de arta de diferite stiluri i cuprinde i o
bibliotecg de aproximativ Io.000 volume, intre care multe raritati bibliofilice
M izvoare istorice. A. P. Todor
441. Brandseh Heinz, Die Streuweite der siebenbargischdeutschen Schule,
in Siidostdentsche Forschungen, IV (1939), P. 127-154.
442. Bulat T. G., Uu alt conflict didactic la lap: in 181I, in Arh. Basarabiei,
IX (1937), p. 112-123. Conflict intre francezul, supus rus, Jean Baptiste
Jacques Fontaine si Chiriac Triandafitu. Anexe, 9 documente. loan M. Neda
443. Crudu st., Manoil i Nicolae Mano doctori ai Universitcyii din Padova
(r741), in Studii Italiene, V (1938), p. 145-148.
444. Georgeseu-Tistu N., Biblioteca Monitorului Oficial, in Artd i tehnicd
graficd, Septemvrie 1937, I, p. 33-34. Despre organizarea acestei biblioteci.
I. C. Cazan
445. Iona§eu I., $coala dela Colfea, in Bis. Ort. Rom., LVI (1938), p. 810-
822. De aceasta scoalg se vorbeste prima data. la 15 Iunie 1715 (p. 815).
Ea dainueste pang s dincolo de veacul al XVIII-lea (p. 819-820). Era o # Foal&
slavo-romaneascg, dublata de una destinatg invgtamantului muzicil biserice-
sti a (p. 8,5). La 1732 spare aci a dascalul Lucin a (p. 815) ; acelasi, in 1733,
1734, 1735, 1736, 1737, 1738 si 1739 (p. 816-817). Incepand CU 1735 intalnim
ii pe Gheorghe i Dima (p. 816-817). Dima i Lucin mor In 1739 (p. 817-818).
Riimane numai Gheorghe, pe langa. care e pomenit i loan in I740 (p, 818).
Ioan era din Moldova ; preda slovenia (p. 818) ; e pomenit ultima data la 20
Octomvrie 1781 (p. 819). Doug documente in anexii din 17 Aprilie 1708 oi
Iunie 1754 referitoare la coala Coltii. D. Bodin
446. Iorga N., Ceva nou despre studiul istoriei universale la Romani pe la
X84o, in Rev. 1st., XXV (1939), p. 6o-65. E vorba de doug manuale de istorie
universal& folosite in scoala romaneasca. Primul publicat de Eliad la 1843 In
tipografia sa cu titlul : i Elemente de istorie universall spre intrebuintarea
M ajutorul junimei que urmeadg. clasele quelle de jos de umaniore, culeasa
tradusg In romfinesce, partea anteea *. E o reproducere de text francez far&
sa arate originalul. Al doilea manual din 1846 este intocmit de F. Aaron si poartg
titlul 4 Elemente de istoria lumii *. Cartea prezinta noutate, e desvoltarea
neamului, pusa in legaturg cu a celorlalte popoare, in aceeasi atmosferg de idei *.
C. Grecescu
447. Lakatos Istvan, A romdn zene feilödéstlirtenete (Istoria evolutiel muzicii
romgnesti), in Erdélyi Mtizeum, XLII, p. 117-142 (si separat). 0 schitg,
bazata pe o documentare serioasg, a istoriei muzicii romanesti. Scrisa foarte
skstematic i cu intelegere, este binevenita pentru publicul maghiar, care se inte-
reseaza de muzica noastrg. A. P. Todor

www.dacoromanica.ro 30
466 NOTITE BIBLIOGRAFICE

448. Marcu Al., Dora d'Istria reprezentaMd a intelectualitclIii romdnefti (1883),

in Studii Italiene, V (1938), p. 161-162. Un autograf al Dorei d'Istria, din
9 August 1883, in e Albo Internazionale per Casamicciola *, album intocmit
de Angelo de Gubernatis si oferit lui Giosue Carducci, pentru a arAta partea
de durere a strAinAtfitii simtitA cu tristul prilej al cutremurului dela Casamicciola.
D. Bodin
449. Marcu Al., Ecouri din rdzboiul Crimeei la Padova, in Studii Italiene,
V (1938), p. 165-166. Pe o 4 batistA patrioticA o dela 4 Museo Civico o din
Padova se aflA o hartA reprezentand 4 Theatre (sic) de la Guerre. Mer Balti-
que-Mer Noire o, inconjuratA de figuri militare, intre care : Valaques n si
Moldaves o. Se pune in legAturA cu rAzbohil Crimeii. D. Bodin
450. Murlirasu D., Dan Simonescu, Lectura particulard §i biblioteca golard,
Bucuresti, Institutul de arte grafice Oltenia *, 1939, in 40 mic, 143 p. (Biblio-
teca Liceului romanesc Seria I-a : Liceul teoretic, condusii de Prof. I. C. Pe-
trescu, no. 8). 0 bunA si folositoare carte pentru o problemA pedagogicA dis-
cutatA si la noi in tail, dar rAmasA fArA solutii practice. Se stie totusi catA in-
raurire exercitA lectura, uneori hotaritoare pentru directivele ce luAm in vieatA,
mai ales ca adolescenti, adicA tocmai in varsta scolii secundare. Autorii, cunoscuti
profesori si publicisti, ultimul si bibliotecar la Academia RomanA, pun din nou
problema, mai cu insistenta si mai explicit deceit pang. acum. Sunt prinsi insA, ca
si cercetAtorii anteriori, prea mult de aspectele teoretice : psihologic, pedagogic,
social, factorii subiectivi si obiectivi ai lecturii etc. E drept c5. d-nii MurArasu
si Simonescu pAsesc mai departe. Spre deosebire de predecesori, and in si mai
largA masurA istoricul problemei urmArite in programele scolare si retinand in-
vAtAmintele cele mai potrivite din experientele trecute, din studiile si statisti-
cele romane si strAine, fac si propuneri de aplicAri practice, care s'ar putea gene-
raliza spre binele tineretului. In aceastA parte socotim pe autorii studiului de
fatA rAspunzand mai potrivit intentiflor d-lui profesor I. C. Petrescu, directorul
Seminarului pedagogic universitar din Bucuresti, care ne aratA in prefatele si
lAmuririle ce-a dat in volumele Bibliotecii liceului romanesc cA socoteste Semi-
narul ce conduce ca un laborator, de unde sl porneasca norme practice, selective,
In scolile secundare.
Ni se referl astfel anchete scolare ca un rezultat mai pozitiv, se fixeazA un
chestionar tip destul de bine alcAtuit si se dau liste de cArti cu pricepere alese
pentru fiecare clasa. Organizarea bibliotecilor scolare e abia schitata. Ideia
mentinerii unei biblioteci centrale, cu opere mai grele ori de informatie si culturA
mai generalk alAturi de bibliotecile mici pe clase, e solutia cea mai indicatA pen-
tru ridicarea nivelului intelectual al scolii secundare. Volumul se incheie cu o
destul de bogata bibliografie de reviste si studii, dela care se poate porni la o
si mai amplA tratare a lecturii particulare si a bibliotecii scolare. Potrivite cu
scopul acestei carti de indrumare stint mai ales tabelele IVII (nu stricau, ci
dimpotrivA, sä fi fost si mai numeroase) cu exemple de registre, de fise, de ca-
taloage. Pentru cele din urma era necesar s5. se propunA si unele clasificAri pe
materii. Cu unele lipsuri care se cer implinite, lucrarea d-lor Murarasu si Simo-
nescu aduce o contributie insemnatA la o nimerit5. organizare unitarà a lecturii
scolarilor. N . Georgescu-Tistu
451. Mure§ianu Ion B., Damaschin Tonza Bojincd 1803-1860, in Curentul,
XII (1939), no. 4080, p. I-2. - Se aratA activitatea culturalA din Banat.
loan M. Neda

www.dacoromanica.ro
 CULTURALE VARIA 467

452. Papacostea V., Sur l'abicédaire albanais de Vechilhargi, in Balcania,

I (1938), p. 248-252. Naum P. Vechilhargi, autorul primului abecedar albanez
(1844, 2845), a gent negustorie la Braila. Bogat, s'a dus la Constantinopol
sa-si tipareasca aceast& lucrare. Abia a izbutit sa-si dna, opera pan& la capat
si a fost omorit. Cartea ins& s'a raspAndit. Dintr'o scrisoare, datat& 22 Aprilie
2845, adresata de Athanasia Pascali i alti locuitori din Corita lui Vechilhargi,
si care scrisoare se publica de catre d. P., se vede entuziasmul produs de apa-
ritia acestui abecedar national in lumea albaneza. D. Bodin
453. Papahagi Valeriu, Cdteva precizdri in legdtuni cu tnediul aromlin din
Viena. Ioan Nicolide de Pindo (1737-1828),in Rev. 1st., XXIV (1938), P. 223-
231. La cele ce scrisese d. dr. Valeriu L. Bologa despre medicul Ion Nicolide
de Pindo, d. Valeriu Papahagi adauga alte marturii despre originea lui aroma-
neasca i informatiuni asupra lucrarilor lui. C. Grecescu
454. Popovici Lucia A., Rudolf Topfier 38 3e030re8 romini la Geneva, in Preo-
cupdri literare, IV (1939), p. 394-406. Vorbeste de Rudolf Topffer si Ale-
xandru Golescu. _loan M. Neda
455. Sohorca Iustin, Monografia colilor din Sdngeorz-Bdi, Jud. Ndsdud,
in Arhiva Sornefand, 1938, no. 24, p. 176-196. Triviul infiintat la 1766 in
comuna Maieru a fost mutat la 2826 in SAngiorz-Bai. Limba de predare panä
in 1837 a fost cea romana iar dela aceasta data cea germana. Dintre elevii acestei
scoli se recrutau tinerii care deveneau ofiteri, functionari administrativi si
invatatori. Batranii 1i amintesc Inca. de timpul cAnd se preda in nemteste ci
de tabla de lemn pe care era desenat un magar pe care elevul roman ce ar fi
pronuntat o vorba in graiul parintesc, trebuia sa-1 poarte, in scoala, pe strada
acasa. Cel ce pacatuia trebuia sa gaseasca un alt a pacatos a caruia sa-i trans-
mit& * magarul a. Sistemul era similar cu cel aplicat in Basarabia unde cel ce
pronunta o vorb& romAneasca primea e pitaciocul a, o copeic& pe care trebuia
s'o transmita altuia ce gresea.
Scoala a fost subventionata la inceput din fondul de a provente al Regimen-
tului II granitaresc a, mai apoi de episcopia greco-catolica din Gherla. Dup5.
i86 a Fondul de provente a a fost marit cu 3/, din venitul a regaliilor » (dreptul
de carciumarit). La 1869 scoala a fost reorganizata. DupA 1885 s'a numit coala
poporald elementard fundafionald. Urmeaza capitolele edificii scolare, inva-
tatorii, devii etc.
A doua scoala infiintata dupa 1825 este cea numita : a coala poporald
nalionald a. DA relatii si aid asupra edificiilor, invatatorilor, elevilor etc. Arata
apoi silniciile pe care Ungurii le-au facut scorn acesteia. M. Sdnzianu
456. Staca Jifi, dr., Cech nzezi Rumuny (Cehul intre RomAni), ed. Orbis,
Praha XII, 2938, 248 p., 20 lc& Al zecilea volum al colectiei de manuale
practice pentru invatarea limbilor straine a BrAna jazykft » (Poarta limbilor),
condus& de prof. dr. Hugo Si ebenschein, a fost consacrat limbei romAne. Pro-
fesorul dr. George Staca, lectorul de limba romanit al Universitatii Carol al
IV-lea din Praga cunoscut propagator al culturii romAnesti a scris, pentru
prima oara, un instructiv manual, nu numai de limba ci chiar de orientare
generala, o calanza, pentru Cehul care calatoreste In RomAnia. In prefata ci
introducere, autorul prezinta scopul urmarit, chestiunile expuse c i sistemul
intrebuintat, cautAnd sa destepte simpatia incepatorului, pentru limba romAnA,
prin identitati de vocabular i printr'o nimerita interpretare a particularitatilor
fonetice. AvAnd in vedere scopul urmarit, practic, a infatisat in paginele dela

www.dacoromanica.ro 30
468 NOME BIBUOGRARICE

Inceput (p. 9-43), o scurtA gramaticA descriptivA, eliminfind orice comentarii

speciale l explicand comparativ diferentele i apropierile de limba cella. In
continuare, dupA cateva capitole de expresii uzuale, s'a trecut la seria lectiu-
nilor, compuse fiecare din vocabular pe grupe de cuvinte i frazeologie,
care formeazA atat exercitii de limbä cat si IndrumAri In vieata social& si cultu-
ralA romaneascil. Subliniez deasemeni notarea accentului in tot corpul tex-
tului romanesc, ceiace nu va ingAdui o invAtare gresitA a pronuntArii, datorita
diferentei dintre sistemul lingvistic slay i cel romanic. I. C. Cazan
457. Streinu Vladimir, 1866-1914, in Rev. Fund. Reg., VI (1939), p. 377-
386. Cu privire la cultura din acest rastimp. Ioan M. Neda
458. Turdeanu Emil, Din vechile schimburi culturale dintre Romdni i Ju-
goslavi, in Cercet. Lit., III (1938), p. 141-212 + 6 planse.D. Turdeanu prezintA
o extrem de interesantA informatie privitoare la schbnburile culturale dintre
tarile romfine i jugoslavi. Aceste schimburi privesc epoca dela sfarsitul secolului
al XIV-lea panA la jumAtatea secolului XVIII-lea, circulatia cArtilor i aju-
toare materiale. In earl de relatiile urmArite cronologic, o serie de apropieri
reflect& lumini noi asupra inceputurilor tipografiei romanesti, alte informatii
relevate privesc pe Vlad Botulescu de Mali:testi. Avand in vedere natura lucrArii
stiri se mai pot adAuga ; astfel e hrisovul lui Stefan Lazarevici, despotul Sar-
bilor, din 1406, prin care innoeste m-rilor Tismana i Vodita ridicate i cu aju-
torul rAposatului säu pArinte zece metoase (sate) : Tri Brodi, Hanovti, Drajevti,
Crusevita cu Duhovtri, Izvorti, Barid, Bichini, Ponicva, Poporate (P. P. Panai-
tescu, Doc. Tdrii Romdnefti, I, 1369-1490, Buc., 1938, p. 69-72). Domnia
lui Petru Schiopul in Tara RomaneascA (p. 164) e de mult inlAturatä din istorie ;
se fAcuse confuzie intre el si Petru al Chiajnei, dar el n'a domnit niciodatA
in Muntenia. Asemenea relatiile pentru ManAstirea Krivednik sunt foarte inte-
resante, insä aceastä manAstire nu e sarbeascl, ci e ManAstirea Crivelnic de
pe Cosuste, in Mehedinti (Al. BarcAcilA, Mdndstirea Comtea-Crivelnicu, Mehe-
ding . . in Bul. Corn. Mon. Ist., XXVIII, 1935, p. 165-184). 0 ManAstire
Cataloiu, dupA cum rectifica Iacimirskij, nu cunoastem, mai probabil rectifi-
carea e si ea eronatA. Intr'o bibliotecA publicA din tara am viizut un pomelnic
al unei manastiri sarbesti in care sunt trecuti intre ctitori i domni romani.
C. Grecescu
459. Tzevaru S. dr., Une Page tnacédo-roumaine concernant les debuts de la
vaccination anti-variolique en Europe, in Balcania, I (1938), p. 88-95.
Vezi i no. 5, 6, 338.

13. ISTORIA LIMBH

460. Adameseu Gh., Adaptarea la mediu a neologismelor, Bucuresti, 1938,

78 p. (extras din Acad. Born., Mem. Sect. Lit., s. III, t. VIII, mem. 5). D.
Adamescu prezintA material lingvistic foarte bogat. In privinta pAtrunderii
neologismelor in limb, ia o atitudine ponderatA ; uneori ins& este ingrijorat *
de e introducerea cuvintelor straine fárá niciun discernamant o. D. Sandru
461. * BAUM Csiiry i Atturi Rannisto, Yrjö Wichmanns Wörterbuch des
ungarischen moldauer nordcsdngd-und des hetfaluer csdngddialektes nebst gramma-
tikalischen Aufzeichnungen und Texten aus dem Nordcsdngodialekt, herausgege-
ben von..., Helsinki, 1936, XVI + 219 p. + I planse.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA 469

462. Capidan Th., Basilica, in Biserica ortodozd romdmi, LVI (1938), no.
1-4, p. 3-12. Se discuta vechimea cuvantului basilica fata de ecclesia i im-
prejurarile care au facut ca primul termen sa se impuna In limba noastri.
D. 5andru
463. Capidan Th., Fugat,-d, in Balcania, I (1938), p. 245.
464. Capidan Th., La romanité balkanique, in Balcania, I (1938), p. 47-54.
Este comunicarea Melia de d. Capidan la al IV-lea Congres international
al lingvi§tilor, tinut la Copenhaga, in August 1936. De fapt, acest articol este
un rezumat al discursului de receptie la Academia Roman& (Romanitatea
balcanicd, Acad. Rom., discursuri de receptie, LXVII, Bucure§ti, 1936,62 p.).
Intelegand prin e romanitate balcanica aceea latinitate orientala reprezentata
de limba romana care, de pe la sfagitul sec. al IV-lea, nu a putut /Astra lega-
tura cu latinitatea occidentala, prirnind un aspect pe care 1ingui0ii 11 numesc
balcanic a, d. C. observa ca aspectul balcanic al romanitatii noastre este dat
de don& categorii de fapte lingvistice : unele accesorii, secundare rezultat al
influentelor reciproce dintre limbile balcanice §*1altele esentiale, generale,
care pleacii dela unele tendinte strävechi, provocate de actiunea substratului.
Arátand cä influenta limbii grece§ti asupra romanitatii balcanice a fost redusd,
in epoca veche, d. Capidan sustine ca unele trasaturi balcanice caracteristice
nu pot sa aiba originea in influenta limbii grece§ti (cum s'a sustinut), ci in ac-
tiunea substratului traco-ilir. D. 5andru
465. Cones Ion, Observaiii ale unui nespecialist asupra graiului din Clopotiva,
in Sociologie romeineascd, IV (1939), p. 40-48.
466. DrAgann N., Etimologii §i mndreptdri, in Dacoromania, IX (1936-1938),
p. 206-212.
467. Driganu N., Histoire de la littérature roumaine de Transylvanie des
origines a la fin du XVIII-e siècle, in La Transylvanie, Bucarest, Academie
Roumaine, 5938, p. 599-665. Memoriu deosebit de util, fácut de un eminent
cunoscator al literaturii noastre vechi. Inainte de secolul al XVI-lea, cand apar
primele scrieri in romane§te, t literatura romana (credem cá nu i se poste spune
romana n, n. n.) este o literaturá de imprumut ... este literatura bizantina
intr'o forma slava. r, dupä epoca, bulgaro-slavd, sarbo-slava, macedo-slava
etc. (p. 600-601). Tot ce gasim despre romana pang la sfar§itul secolului al
XV-lea se reduce la nume proprii i la cuvinte izolate, pastrate In documentele
latino-ungare, slave sau grece0i (p. 604-605). In aceasta epoca, vieata
spirituala a poporului roman se manifesta prin poezia sa popular* a carei ve-
chime (4 din momentul in care poporul roman a inceput a se forma u) este dove-
dita i prin pastrarea unor cuvinte ca : bocet, cdntec, viers, strigdturd etc. Paptul
el Romanii nu au uitat pe a scrie, scripturd, carte dovedeqte cä ei au scris si
inainte de secolul at XV-lea, cu toate ca nu ni s'au pastrat astfel de monumente.
D. Draganu face apoi o amanuntita analiza critic:1i a tuturor textelor scrise
sau tiparite In Transilvania din secolul al XVI-lea pana in secolul al XVIII-lea
(pana la 1780, e data la care putem fixa inceputul literaturii romane moderne o,
p. 652). La sfar0t (p. 664-665), o scurta bibliogralie.
Cu privire la d'ata i locul aparitiei primelor traduceri In romane*te, d. Da;
ganu crede cà ele au fost facute de copi0i insarcinati de Despot-Voda al Mol-
dovei (1565-1563), care probabil a avut intentia sa, le tipareasca In tipografia
pe care proiecta sä o creeze in aceastá provincie (p. 633). Argumentele aduse
sunt urmatoarele : i. aceste manuscrise au fost descoperite in Moldova, 2.

www.dacoromanica.ro
 470 NOTrrn BIBLIOGRAPICE

filigranele hartiei Psaltirei Schesene ne trimit exact la anii domniei lui Despot-
Voda ; 3. o aerie de informatiuni din acea vreme ne arata el e Despot-Voda,
amic al lui Melanchton, s'a pus in slujba Reformei si, sprijinindu-se pe Sasi
si Unguri, voia sa reformeze religia tarii, sa. organizeze o academie la Cotnar
s'i sä intemeieze o tipografie * (p. 634) ; 4. unele greseli din manuscrise (cdndu
pentru antu, videle pentru vitele, lugrdtorii pentru lucrdtorii, frut pentru vrut,
inafd pentru inagd, lead pentru laudd, care se glisesc si la Coresi, minuine pentru
minune, taire pentru tare, e care pot fi si romanesti *) ne aratá cá printre
copistii manuscriselor trebue O. fi fost si straini * (care puteau fi Sasi adusi
de Despot, p. 635).
.Argumentele nu ni se par convingatoare. E drept ci Despot-Vodit a avut
planuri care par a indreptati presupunerile d-lui Draganu. Dar din toate pla-
nurile lui nu se alese nimic, cum se intampla de obicei cu aceia care nu stiu
sa-gi masoare puterile si nu au simtul realitatilor s (Const. C. Giurescu, Ist.
Rom., II, ed. a 2-a, p, 187). Apoi, in aventuroasa si prea scurta lui dotnnie
de doi ani abia nu credem sit se fi putut desfasura o activitate, bogata
pentru aceia vreme, ca aceia despre care este vorba.
Nici argumentele de natura lingvistica nu rezista obiectiilor. Greseli ca
cele indicate se gasesc si in alte scrieri, despre care stim sigur cä nu au fost scrise
de straini (v. exemple la Al. Rosetti, Litnba romcind in secolul al XVI-lea, p.
20 si urm.). Astfel de greseli se gasesc si In scrisul de azi al persoanelor semi-
culte. In tezele unor ucenici (Romani) dela o scoalä din Capitala am notat o surna
de exemple ca : Vlat pentru Vlad, cit pentru git, foie pentru voie, loievod pentru
voevod, canea pentru carnea, afi pentru allii etc. Deci, nu este nevoe sa atri-
buim aceste greseli * unor straini. Ele se explica prin dificultatea pe care o
intampinau si o intampina si azi persoanele serai-culte In notarea prin
scris a graiului vorbit (cf. Al. Rosetti, op. cit., p. 20 si urm., unde se (1á si
bibliografia chestiunei). D. 5.andru
468. Giuglea G., Ovid Densusianu, in Dacoromania, IX (1936-1938), p.
646-66i (si extras, cu titlul In amintirea lui Ovid Densusianu). D. Giuglea,
fost elev al raposatului Ovid Densusianu, Infatiseaza in acest necrolog perso-
nalitatea si activitatea fostului profesor dela Pacultatea de Litere din Bucuresti.
Cateva rectificari : o sumara confruntare arata ca. Densusianu nu a tiparit,
In Literatura romind modernd, cursurile facute intre 1899-1901 s in forma in
care se pastreaza. litografiate s (p. 648). Celor 4 volume de poezii, indicate in
nota dela p. 650, trebue sa li se mai adauge si Limanuri albe, 1922 0 Raze peste
lespezi, 1924. Grai fi sullet incepe sa apara In 1923, nu In 1922 (p. 649, 653).
D. 5andru
469. Graur A., Autour de l'article postposer, in Bulletin linguistique, V (1937),
p. 204-218. Se discutit diferitele pareri ce s'au emis panä acum asupra ori-
ginei postpunerei articolului. Autorul nu crede cá articolul postpus provine
din substratul trac. t Postpunerea articolului in romana s'i albaneza se explica
prin asezarea adjectivului dupti substantiv : articolul care preceda adjectivul
a putut fi inteles ca apartinand substantivului precedent (homo ille-bonus a
devenit homo-ille bonus) *. D. 5andru
470. Graur A., Corrections roumaines au REW, in Bulletin linguistique,
V (1937), p. 80-124. Se da o intreagd lista de rectificari a partii romanesti
din Romanisches Etymologisches Wörterbuch, ed. a 3-a, 1935, de W. Meyer-Liibke.
D. andru

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA 1,122211 471

471. Graur A., Glosar din comuna Reviga (Ialomila), in Buletinul Institutului
de filologie romind I Alexandru Philippide *, V (1938), p. 156-179. DupS
cAteva informatii asupra originii satului i asupra foneticei, morfologiei
sintaxei graiului local, sunt prezentate un insemnat numar de cuvinte dia-
lectate, culese in vara anilor 1920 0 1921. 0 listA de nume de beirbafi, nume de
femei, porecle, nume de cai i nume geografice incheie glosarul. La p. 179-183,
d. I. Iordan aduce intregiri articolului d-lui Graur. D. 5andru
472. Graur A., Notes d'itymologie roumaine, in Bulletin linguistique, V
(1937), p. 56-79 0 (0 alt5. serie) VI (1938), p. 139-172.
473. Graur A., Sur le genre neutre en roumain, in Bulletin linguistique, V
(1937), P. 5-11.
474. Gregorian Mihail C., Graiul i folklorul din Oltenia nord-vesticd
Bdnatul rdsdritean, in Arh. Olteniei, XVII (1938), p. 221-275 ; XVIII (1939),
p. 97-122, cu o hartä a regiunii studiate i ilustratii.
475. Iordan Al., Contribufiuni linguistice la bibliografia veche romdneascd,
Bucure*ti, 1938, 16 p.
476. Iordan Iorgu, Anul filologic, in Insemndri iefene, an. III, vol. V, no.
2, I Fevruarie 1938, p. 309-316. Referat asupra activitAtii fliologice (cu
intelesul de . linguisticA 0), romAne§ti i strAine, din anul 1936 0 1937.
D. 5andru
477. Iordan Iorgu, Anul filologic, in Insemndri igene, an. IV, vol. IX, no.
2, i Fevruarie 1939, p. 304-313 (§i extras). Expozeu critic asupra activitAtii
lingvistice din cursul anului 1938 ; in special, prezentarea personalitati ii operei
regretatului profesor Ovid Densusianu. D. 5andru
478. Iordan Iorgu, Notes de toponymie roumaine, in Bulletin linguistique
VI (1938), p. 30-41.
479. Iordan Iorgu, Plurarul substantivelor in limba romdnd actuald, in Bule-
tinul Institutului de filologie romind s Alexandru Philippide o, V (1938), p.
1-54.
480. Istrate G., Graiul satului Nepos (jud. Ndsdud), in Buletinul Institutului
de filologie romind e Alexandru Philippide *, IV, p. 50-97. Descrierea gra-
iului local, o listA de nume topice i onomastice i cAteva texte publicate
in transcriere foneticA. S iled copil, copii* nu este un derivat dela fiti (p. 70),
ci ung. cseldda famine*, care se mai aude, cu acest inteles, 0 in alte graiuri
din Transilvania ; deci nu poate fi vorba de palatalizarea lui f (care?). In ce
prive*te gruparea graiului din NAsAud cu cel moldovean (« cu care se asea-
mama foarte mult ..I, la care 0 apartine *, p. 55), am arAtat (in Bulletin lin-
guistique, publ. par A. Rosetti, VI, 1938, p. 179-180) cá faptele de limbs nu
indreptAtesc o astfel de asertiune. D. andru
481. Kowalski T., Compte rendu de l'excursion dialectologique en Dobroudja
faite du .ro Septembre au I Octobre 1937, in Bulletin international de l'Académie
polonaise des sciences et des lettres, classe de philologie, Cracovia, 1938, p. 7-12.
Cercetlri asupra populatiilor musulmane din Dobrogea (Turci, TAtari, GA-
gAuti). Autorul intrebuinteaza lucrArile romAne§ti asupra Dobrogei. Conclu-
ziile asupra TAtarilor sunt c5. ace§tia au un dialect din Crimeia §i au venit de
acolo relativ de curand. Secta Kizilha0lor din Akkadinlar apartine unei asociatii
reliiioase fundate in secolul al XV-lea de Otman Baba (ingropat lfing5. Haskovo
in Bulgaria). Date despre locurile de pelerinaj ale Musulmanilor din Dobrogea.
P. P. P.

www.dacoromanica.ro
 472 NOTITE BIBI,IOGRAFICE

482. Meleekl M., Les dialectes slaves dans le Banal roumain, in Bulletin inter-
national de l' A cadimie polonaise des scien ces et des lettres , classe de philologie,
Cracovia, 1938, p. 13-16. Studii asupra Carasovenilor. Concluzia autorului
pe baza cercetitrilor lingvistice este ca. grupul Carasovenilor e de origine sarbA
si a emigrat in Banat la sfarsitul al secolului XIV-lea sau la inceputul secolului
urmAtor. P. P. P.
483. Weal M. §i Nandriii Gr., Remanques sur les dialectes Polonais en Bu-
covine, in Bulletin international de l' A cadimie polonaise des sciences et lettres,
Cracovie, 1938, p. 16-22. Cercetari lingvsitice asupra dialectului vorbit
In cele cateva sate poloneze din Bucovina, in comparatie cu dialectele polone
din Carpatii Galitlei. P. P. P.
484. Merlo Clemente, Il latino nelle provincie dell'Impero e ii problema delle
lingue romanze, in Romana, III (1939), no. I, p. 1-14. Pentru autor nu existA
o latinl vulgar& sau popular& in intelesul unei limbi coexistente cu latina
clasicl, dar vorbitA de popor, ci numai o Iatinà tarzie sau preromanicA, formand
o etapa istoricA a limbei latine (p. 1-3). Pentru cunoasterea acesteia trebue
sA se piece dela studiul limbilor neolatine (p. 3-4). Se dau diferite exemple in
aceastA directie, tinandu -se seama si de efectele pe care le-au avut asupra roma-
nitAtii, din acest punct de vedere, nAvalirile barbare (p. 4-14). GAsim cateva
randuri referitoare si la limba romanA (p. 6-7). D. Bodin
485. Papahagl Twin, Din morfologia limbei romfne, Bucuresti, 1937, 22 p.
Cfiteva probleme privitoare la substantiv, articol, numeral si pronume.
D. czttdru
486. PIL§ca $tefan, Note istroronidne, in Dacoromdnia, IX (1936-1938),, p.
236-241. In cursul cercetArilor pe care d. Pasca le-a intreprins, in vara anului
2937, la Rolnanii din Istria, in satul Jeiani, a reexaminat (lucrand cu Ufl
singur subiect) lista de cuvinte pe care M. Bartoli, a urmarit-o acum 30 de ani
In toate localitAile istroromane, i pe care a publicat-o S. Puscariu in Studii
Istroromdne, III, p. 99-141 Aceasta s cu scopul de a vedea ce schimbAri s'au
produs in aIcAtuirea acestei liste si in aspectul fonetic al elementelor ce o
compun (p. 236). Deosebirile constatate nu sunt prea Insemnate, totusi *ino-
vatiile In graiul informatorului nostru i pronuntarile deosebite ne indica ritmul
grAbit in drumul spre slavizare a fratilor nostri din Seiauje (p. 237). Influents
italianA este extrem de redusl. Se dA, la sffirsit, lista alfabeticA a formelor deo-
sebite inregistrate de d. Pasca. D. Sandru
487. PetrovIel E., Les dliments slaves d'origine savante en roumain et les
suffixes -annie, -enie, In Balcania, I (1938), p. 83-87.
488. Petroviel E., e Romdnii IL-din Serbia occidentald, in Dacoromdttia, IX
(1936-1938), p. 224-236. Pentru Atlasul linguistic al Romdniei, d. E. Petro-
vici a cercetat, In Serbia occidentall aproape de fosta granitA dintre
Serbia si Boznia satul I romanesc Cioche§ina (srb. Cohelina). De
fapt, este vorba de un sat de Tigani, dupl cum Ii aratA ocupatia (sunt
ligurari, lAutari i cativa agricultori), Infatisarea i dura cum o spun chiar
ei. Astfel de Romani * mai sunt i prin alte sate din jur. Unii cercetAtori,
spune d. P., i-au crezut Romani, altil Weigand mai ales au arAtat cl sunt
Tigani romanizati. Sarbii ii numesc e Tigani din Muntenia *. Bazandu-se pe unele
particularitAti ale graiului lor (de notat cA vorbesc romaneste i sarbeste,
graiul tigAnesc nu-1 stiu), d. P. crede el avem de a face cu o populatie tigAneasca
de prin sud-vestul Munteniei i sud-estul Olteniei, care, dupA ce a fost complet

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA LIMBI I 473

romanizatA (de ce nu t romanizatA ? *), a trecut in Peninsula BalcanicA. In

afar& de fun 4 vreun * 0 to . vreo *, porumb, albu (om albu) celelalte particu-
laritAti indicate de d. P. nu ne indreptAtesc sl-i considerAm cu sigurantA ca
originari din amintita regiune a Munteniei ai Olteniei. Cioban, zdpadd, burtd,
bland, tiept si mai ales ai (ani), direapta, pmi, miA. ci chiar oichi, ureaiche (care
sunt rostiri caracteristice 0 graiului din Tara Oltului) ne duc tot aca de bine
spre o regiune ardeleangt. Dar, cand este vorba de graiul Tiganilor, cred cá este
prudent sa nu tragem concluzii prea sigure asupra regiunei pe care au locuit-o,
sau o locuesc, avand in vedere particularitAtile graiului lor, pentru motivul
cá de cele mai multe ori graiul lor mai ales al aca zicilor s baie0 *, lingurari
nu reprezinta graiul regiunei respective. In Tara Oltului, in satele Breaza
0 Porumbacul de sus am constatat in graiul Tiganilor stabiliti aci din vremuri
vechi, particularitati care-i duc mai de grab& spre Muntenia, decal ii apropie
de graiul local (vorbesc rar cu labialele palatalizate, caracteristicA esentiala
a regiunei ; zic dd si pd, ceiace nu se aude in graiul local ; pronuntA pe e adeseori
ca .1 §'I in general au un grai mai apropiat de al limbei comune cleat al Roma-
nilor localnici). D. 5andru
489. POp Sever, L'atlas linguistique de la Roumanie , in Balcania, I (1938),
p. 70-82. Informatii pretioase asupra metodei de lucru, asupra impor- .
tantei Atlasului (se insist& 0 asupra importantei ALR pentru limbile
slave) ; se evidentiazA necesitatea unui atlas lingvistic pentru limbile balca-
nice. Pentru confirmarea afirmatiffor, d. Pop prezintä harta cuvantului burtd
ventre *, pe care o interpreteazi.
Paptul cA, in ce prive§te BAnatul, observAm cA anumite fenomene se in-
tind 0 la nordul Murecului, atingand Muntii Apuseni, in timp ce altele coboar5.
spre centrul BAnatului, cAtre Recita * (p. 74), nu ne indreptAte§te sA sustinem
cA nu s'ar putea vorbi de un dialect (termenul mai potrivit mi se pare grai *)
II

specific BAnatului * (p. 74). D. Pop insuci a arAtat in repetate randuri

o spune 0 in acest articol la p. 78 cA granitele politico-administrative nu
reprezint5. o frontierA dialectalA in domeniul limbei romane. Aceasta poate fi
o constatare valabilA, care ins& aratA numai atilt, nu 0 inexistenta unui grai
bAnAtean.
Constatand, pe bunA dreptate, c5. unitatea graiurilor in Transilvania nu este
aa de mare ca in Vechiul Regat, d. Pop se intrebA dacgt acest lucru nu ar putea
fi atribuit imprejurarilor politice 0 sociale * (4tAranul din Transilvania nu putea
pArasi mo0a unui grof pentru a altuia *, p. 75). CercetArile istorice au arAtat
c5. atilt in Moldova cat 0 in Tara RomaneascA, tAranul era tot aca de legat de
pAmantul boierului.
Constatarea ca numeroase hArti ale Atlasului linguistic al Romdniei
aratA cA partea nordicA a teritoriului daco-roman prezintA foarte adesea ase-
mAnari cu dialectul aroman 0, in parte, cu cel megleno-roman (p. 75, 78) este
inteadevAr surprinzAtoare, deci, in treacAt, ea a mai fost atinsA de alti cercetA-
tori. SA fie oare aci vorba de confirmarea teoriei lui 0. Densusianu (emigrarea
Aromardlor in nordul DunArei) sau e vorba de conservatismul ariflor izolate
(Bartoli) ? 0 parere temeinicA nu credem cl se poate da cleat dup5. ce vor apArea
toate volumele A tlasului si mai ales dupA ce se va examina caracterul eventua-
lelor asemAnAri. In tot cazul, constatarea aceasta, ca ci altele (de exemplu
faptul cd aceastA inovatie (Pale in raport cu pdntece) este comung locuito-
rilor din Banat 0 Istroromanilor ne dA dreptul sA sustinem cA existA o strain&

www.dacoromanica.ro
 474 NOTITE BIBLIOGRAPICE

legAturA intre aceste dota regiuni romAnesti *, p. 79) ne aratA cite probleme
interesante 0 ce pretioase lAmuriri pot aduce hArtile Atlasului, nu numai
pentru istoria limbii, dar si pentru alte discipline inrudite. D. attdru
490. Procopovici Al., Despre d fi d. Probleme de foneticd fi fonologie. Chestiuni
principiare, in Daeoromania, IX (1936-1938), p. 56-91.
491. Procopovicl Al., La romanite balkanique, in Balcania, I (1938), p. 56-
69. Sunt rezumate ideile d-lui Capidan din lucrarea Romanitatea balcanied
(cf. no. 464), pe care autorul unindu-le cu ale d-lui Puscariu si en cAteva
personale le impArtaseste cu elogii. D. Procopovici nu gaseste potrivit ter-
menul balcanic, nici din punct de vedere geografic, nici istoric sau lingvistic ;
propune, deci, inlocuirea lui cu termenul traco-ilir (deci I linguistica traco-
ilira »). D. andru
492. Procopovici Al., Limba 0 viola, limba instrument de andire, tezaur
cultural fi national (fapte, probleme, principii fi metode), Cluj, 1939, 14. p.
493. Pupariu Sextil, Contribufia Transilvaniei la formarea fi evolulia limbii
romdne, in Rev. Fund. Reg ., IV (1937), no. 5, p. 296-323 -I- 8 hárti. Articolul
a fost publicat si in traducere francez5., Le róle de la Transylvanie dans la for-
mation et l'évolution de la langue roumaine, Bucarest, 1938, 35 p. -I- 8
harti (extras din La Transilvanie, ouvrage publié par PInstitut d'Histoire Na-
tionale de Cluj, editura Academiei RomAne, colectia I Connaissance de la terre
et de la pens& roumaines *, Bucuresti, 1938). Continutul articolului nu aco-
pere titlul : Numai in ultimele pagini se vorbeste despre contributia Transil-
vaniei *; in rest, d. Puscariu reia, aducAnd adeseori exemple noi, probleme
pe care le-a mai discutat si in alte lucrki : latinitatea limbii noastre si
continuitatea RomAnilor in Dacia. D. 5andru
494 Pupal% Sextil, Gandirea linguisticd fi gdndirea filosolicct, in Rev. Fund.
Reg., V (1938), no. 4, p. 75-93. Se aratA cauzele pentru care absol-
ventii scoalelor noastre nu stiu gramaticA ( a absolventii de liceu nu sunt de
multe ori in stare sá facl analiza unei propozitiuni simple si scriu cu greseli
de ortografie, fiindcA pe profesorii lor nu i-a invkat nimeni gramatica la uni-
versitate *, p. 75) ; se dau sugestii asupra felului cum s'ar putea preda invkA-
mAntul gramaticei pe intelesul tuturor. D. 5andru
495. Pu§cariu Sextil, Limba cdrfilor sfinte, in Bis. Ort. Rom., LVI (1938),
p. 719-721.
496. Putpariu Sextil, Pe marginea cdrfilor, VI, in Dacoromania, IX (1936-
1938), Bucuresti, 1938, p. 403-449. RAspunzand dkii de seaml pe care
0. Densuianu a f Acut-o (in Grai fi sullet, VII, p. 341-344) despre Prospectul
A tlasului linguistic al Romdniei, d. Puscariu foloseste prilejul pentru a arAta,
Inca odatA, utilitatea Atlasului. Astfel, d-sa aratA I noutatea * si mai ales bo-
gatia * materialului pe care 11 aduce Atlasul linguistic al Romdniei in ce priveste
arhaismele, fonetica, fonologia, morfologia, sintaxa §i imprumutul de cuvinte,
etc. In ultimele pagini (446-449), cAteva pAreri despre unele lucrari române
si strAine recent apkute. D. 5andru
497. Pu§cariu Sextil, Anciennete des établissements Macido-roumains, in
Balcania, I (1938), p. 22-24. - Forma arhaicä a participiului trecut a verbului
a fi nu se mai pastreaza deck in aroma:nä ; celelalte dialecte cunosc numai
forma, mai noul, fost. Aceasta se explicA prin influenta analogica a lui post < a
pune, influenta care nu a putut sa se intindA si in regiunile meridionale din Pe-
ninsula BalcanicA, unde se gaseau majoritatea Macedo-romAnilor. Faptul arata,

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA /Juan 475

sustine d. Puscariu, cl importante ramificatii de Români trliau din tim-

purile cele mai indepArtate in regiunile unde gAsitn astAzi Macedo-români *
(13. 23). D. andru
498. Racovilli C., L'article en russe, in Bulletin linguistique, VI (1938), P-
90-138. Istoricul articolului postpus in limba msg. (a fost creat in evul mediu,
dup 5. toate probabilitatile sub inr5nrirea scandinavA, unde postpunerea arti-
colului e curent5.). Nu existA nici o legAturA intre articolul din limba rusá si cel
din limba bulgarA. Studiu promitator, bine documentat si bine ggindit.
D. 5'andru
499. Rosetti Al., Istoria lirnbii romdne. II. Linzbile balcanice, Bucuresti,
Pundatia pentru literaturA i art5. 4 Regele Carol II », 1938, 132 p. Con-
tinuAnd volumul I (cf. Rev. 1st. Rom., VII, p. 331), prezentul volum trateazá
elementele nelatine ale limbii române, mostenite dela popoarele stabilite in
Peninsula BalcanicA inainte si dupA cucerirea romanA a provincilor dunArene,
paná la nAvAlirea Slavilor u. Expunerea propriu zisl (in care stint analizate
faptele de limbA ce pot fi explicate prin factorii balcanici) este precedatá de
o succintà introducere privitoare la imprejurArile politice, economice i sociale
care au fAcut posibil imprumutul de termeni dela o limbá la alta. Autorul eli-
minA din expunerea sa materialul nesigur i retine numai ceiace, in mod real,
se poate explica prin factorii balcanici. La inceputul volumului, se dau indica-
fiuni bibliogratice, iar la sfArsit 5 hArt't privito are la dotneniul tratat.
D. 5andru
500. Rosettl Al., Ovid Densusianu, Bucuresti, 1939, ix p. (retipArire din
Rev. Fund. Reg., no. 2, 1939). Prezentarea personalitAtei i activitAtii variate
a regretaiului profesor. D. $andru
501. Rosetti Al., Sur dr. lupin, in Bulletin linguistique, V (1937), p. 221-
222. - Explicit pe lupin prin 5.-Cr. iupan. D. 5andru
502. Rosetti Al., Sur quelques particularités du traitement de I'd latin en you-
main, in Bulletin linguistique, V (1937), p. 31-37. Se examineazA cazurile
particulare (miel, meu, tindr, mioard i I initial neaccentuat + n) care se abat
dela regula generald. D. cindru
503. Rosettl AL, Sur l'origine de VA au participe fountain, in Bulletin lin-
guistique, V (1937), p. 38-42. Fata de pArerile anterioare, autorul propune
o nota explicatie : acest -d este de origine fonetica si a fost provocat de pronun-
tarea particularà a oclusivelor la sfârsitul cuvintelor. D. 5andru
504. Rosetti Radu, g-ral, Termenii militari din dicfionarele i enciclopediile
noastre, extras din Acad. Rom., Mem. Secf. Lit., s. III, t. VIII, mem. 3,
'3 p.
505. Rudnikkij Jaroslav, .1Iucuesu HaBBH B yupaiumdit Ham:mai anuaonorii
rorii (Numiri topice in etimologia popularA ucrainianA), in III medjenarodni
kongres slavista, III-ème congres international des slavistes, Saop5tenja i
referati, communications et rapports, no. 2, Belgrad, 1939, p. 52-55. Autorul,
dupA cum se vede si din titlu, se ocupA de unele numiri topice in etimologia popu-
larA ucrainianA. Unele dintre aceste nume sunt in legAturA cu invazia TAtarilor,
iar altele cu insusi infatisarea lor. Intre acestea din urmä e i numele muntilor
Carpati a cAror denumire e pusA in legAturA cu forma plural& a cuvfintului
ucrainian rarprraTi" = inegali, accidentati (uepisui). Damian P. Bogdan
506. Skok P., Quelques observations sur les changements semantiques verbaux
en roumain, in Dacoromania, IX (1936-1938), p. 214-219.

www.dacoromanica.ro
 NOTITE BIBLIOGRAFICE
476

507. $andru D., Eng:ate linguistiques du Laboratoire de phonetique expd-

rimentale de la Facultd des Lettres de Bucarest: VI. District de Ndsdud, in Bul-
letin linguistique, VI (1938), p. 173-230. Rezultatul unei anchete la fata
locului in cfiteva sate näsAudene. D. Bodin
508. $andra D., Ovid Densusianu, filolog (cu bibliografia cursurilor i trei
facsimile), Bucuresti, 1939, 36 P. Comunicare fAcutä la Societatea Prietenii
Istoriei Literare cu prilejul comemorArii lui 0. D., comunicare completatA cu bi-
bliografia cursurilor universitare dela 1897-1938. Sunt pagini de pioasA rememo-
rare a activitAtii i preocupArilor stiintifice ale marelui romanist. C. Grecescu
509. $iadbei d., Albanais et roumain commun, in Rev. internationale des
etudes balhaniques, III (1938), t. II, p. 446-461, Discutii cu privire la rapor-
turile dintre limba alabanez 5. i româna comunl. Concluziile autorului : I. nu
se poate vorbi de o simbiozA s asa cum a sustinut Kr. Sandfeld a
Romilnilor cu Albanezii ; 2. formele comune albanezei i românei, care au in
aceastä din urmA limbl tratamente anterioare românei comune, nu sunt
imprumuturi acute albanezei cum sustinea Barié ; acestea presupun aceleasi
forme ca i cele conservate In albanezA, fail a le crede trace sau ilirice ; 3.
existenta unui cuvânt in toate dialectele românesti (ductmdu-ne la o epoch a
rom'anei comune) si a unei forme identice in dialectele albaneze, nu constitue
o dovadA despre influenta albanezei asupra romfinei ; 4. in a1banez5. nu sunt
dovezi sigure despre influenta rometnei comune. D. 5andru
51o. Tamis Lajos, Sur la mdthode d'interpretation des cartes de l'Atlas Lin-
guistique Roumain, Budapest, 1937, 16 p. (extras din Archivum Europae Centro-
Orientalis, III, 1937, fasc. 1-3).. 0 serie de observatii (provocate de articolul
d-lui S. Puscariu, Les enseignements de l'Atlas Linguistique Roumain, extras
din Revue de Transylvanie, III, 1936, no. I, 12 p.+15 harti) cu privire la felul
de a interpreta materialul of erit de ALR. In mod deosebit, d. Tamás este
nemultumit de argumentele pe care d. Puscariu le aduce pentru sustinerea
teoriei continuitAtii Românilor in Dada (se stie cl d. Tames este un sustinator
infocat al unei patrii straromâne In sudul DunArii). De aceia, d. Tanths este
surprins s de rationamentul invatatului roman, care trage din repartizarea
11

geograficA actuald a unor cuvinte de origine latinA concluzii socotite valabile

pentru extensiunea teritorialA a românismului medieval i chiar pentru acea
a elementului latinofon din Dada TraianA in epoca cuceririi romane * (p. 2).
Geografia lingvisticA a adus, i poate aduce, numeroase lumini In privinta tre-
cutului unei limbi. Deci, obiectiile nu trebue s5. se refere la S rationament o,
la procedeu, ci la faptele prezentate. In privinta aceasta, cred cä problema
trebue reluatä numai atunci dind vor al:area mai multe sau toate volumele
Atlasului. Numai atunci (sau cand se vor gasi i alte fapte, asa um a.gAsit d.
N. DrAgan In Romdnii in veacurile IX-XI V-lea e baza toponimiei i onomasti-
cei), bazati pe bogAtia i varietatea materialului lingvistic, corpborat i cu
ceiace ne oferA alte discipline, se vor putea spune lucruri noi, fatA de cele
pe care le cunoastem. La p. 2 : Spiritul care a sugerat d-lui P. invAtAmintele
despre care se vorbeste este din nefericire greu de combAtut prin argumente s.
Prin ce atunci, dacA nu prin argumente ? D. 5andru
511. Terbini I., Studiul limbii romdne in Transilvania, fn Gind Romdnesc,
VII (1939), no. 7-9, p. 255-269. Se Infiiti§eaz1 activitatea desfAsuratA de
Muzeul Limbii Romfine din Cluj, autindu-se sá se punA in lumina, coordo-
natele ideologice proprii scolii filologice din Capitala Ardealului ». D. 5andru

www.dacoromanica.ro
 ISTORIA i,imun 477

512. * * *, Atlasul linguistic romiin, publicat sub inaltul patronaj al M.

S. Regelui Carol II, de Muzeul limbii romane din Cluj, sub conducerea lui Sextil
Puscariu. Partea I (ALR I), vol I : Parlile corpului omenesc fi boalele lui, de
Sever Pop, Cluj, 1938.
i Muzeul limbii romane * din Cluj, prin conductterul slit, d: Sextil Puscariu,
a luat asupra sa, inct de scum 12-13 ani, sarcina alcAtuirei unui Atlas lin-
guistic roman, dupt conceptia si metoda de cercetare a invatatului francez J.
Gilliéron, care a initiat si realizat A tlasul linguistic al Franiei. Dupt pregAtiri
minutioase (fixarea principiilor dupt care urma sà se fact ancheta si obtinerea
fondurilor necesare), in vara anului 1930 cei doi anchetori d-nii Sever
Pop si Emil Petrovici au inceput lucrul pe teren.
D. Pop a folosit in ancheta sa un chestionar * chestionarul normal *
de peste 2000 de intrebtri, cuprinzand cuvinte si fraze scurte, in asa fel alese
ca O. ne informeze, nu numai asupra foneticei (cum Meuse Weigand), ci si asupra
morfologiei, sintaxei si lexicului. Cu acest chestionar, d-sa a cules material din
301 puncte (292 puncte dacoromane, 5 aromane, 2 meglenoromane si 2 istro-
romane), intreband o singurt persoant in fiecare sat. Deasemenea s'au obtinut
raspunsuri si dela 3 dintre marii nostri scriitori de astazi : d. Al. BrAtescu-Voinesti,
pentru Muntenia, d. M. Sadoveanu, pentru Moldova si d. I. Agarbiceanu, pentru
Ardeal.
D. Petrovici a intrebuintat un chestionar mult mai larg s chestionarul
desvoltat * de 4800 de intrebtri, cu ajutorul ctruia a cules material, se pare,
din peste 8o de comune, intreband mai multe persoane, de varstt si sex diferit,
in aceiasi localitate.
Anchetele pe teren au fost terminate in 1937 (a d-lui Pop) si 1939 (a d-lui
Petrovici), incat astazi intregul material este adunat, urmand st fie redactat
si tipArit.
Atlasul linguistic roman (prescurtat ALR) va avea clout parti : partea
intaia (prescurtat : ALR l), prezentand materialul adunat de d. S. Pop,
va cuprinde 5 volume (cu cate 150 de harti fiecare) si un al 6-lea cu materialul
ce nu va putea fi cartografiat ; d. S. Pop va mai publica si o introducere (de
peste 500 pagini), in care va da lAmuriri asupra anchetei si asupra materialului
cules. Partea a doua (prescurtat : ALR II), cu materialul cules de d. E. Pe-
trovici, va cuprinde 4 volume.
In 1938 a aptrut intaiul volutn pe care-I prezentAm aci din cele 6 pe
care le va publica d. Pop. Cuprinde : o prefatt a d-lui S. Puscariu sub a
anti directie s'a elaborat in care se dau pretioase informatii asupra prin-
cipiilor generale dupt care s'a fAcut ancheta si s'au redactat hArtile ; sunt pre-
zentate apoi de d. Pop z50 de Usti lingvistice, continand variatele denumiri
ce se dau partilor corpului omenesc si boalelor lui *. Redactarea hartilor este
urmatoarea : fiecare punct cercetat are, pe hartA, un numAr de ordine, in drep-
tul caruia s'a dat raspunsul exact al subiectului din punctul respectiv. Pe.
fiecare hartt, d. Pop dri o deosebit de interesantA . legendl *, inclicand cum a
fost pust intrebarea, cum a raspuns subiectul (dact a revenit asupra primu-
lui rtspuns, cleat a ezitat in darea rAspunsului etc.) ; deasemenea se mai dau
eventuale forme spuse de subiect in dart de rtspunsul la intrebare. 0 list& a
semnelor de transcriere si o alta a abreviatiunilor intrebuintate incheie volumul.
Allturi de ALR (formatul mare), a fost publicat, tot in 1938, si volumul
I din Micul Atlas linguistic roman, cuprinzand 208 hArti format 8°. Acest velum

www.dacoromanica.ro
 478 NOTIT BIBLIOGRAFICn

(prescurtat ALRM I), care este o inovatie fatA de celelalte atlase lingvistice
straine, contine, in afar& de bung. parte din hArtile ALR I, o serie de hArti
cu material care nu se gAseste in Atlasul mare. Reproducerea hártilor este
deasemenea deosebit& : pe &And in ALR raspunsurile obtinute sunt date in
dreptul fiecArui punct cercetat, in ALRM hArtile sunt colorate, variatia
tratamentelor si a formelor marcfindu-se prin colori diferite. Volumul este
insotit de o sintroducere » (de 55 de pagini), in care autorul, d. S. Pop, dzi 1A-
muriri importante cu privire la cuprinsul volumului, prezentarea materialului.
redactarea i interpretarea hArtilor ; la sfarsit, cAteva concluzii, transcrierea
fonetick lista abreviatiunilor, lista punctelor cercetate i cuprinsul hartilor.
Nu credem potrivit ca In aceastA prezentare informativ& sA intrAm in ama-
nunte i s& facem observatii asupra metodei sau a materialului infatisat. Lu-
crarea este abia la inceput, dup& &Ate suntem informati, in cursul acestui an
vor a/Area volumul al II-lea din ALR I, §"i ALRM I (ancheta Pop) si vo-
lumul I din ALR II (anheta Petrovici) si o parere definitivA asupra ei se
va putea da abia atunci cAnd vor aparea mai multe sau chiar toate volumele.
Dar, dui:A bogAtia materialului, dupá precizia, sinceritatea i obiectivi-
tatea cu care este redat materialul volumului de fat& (faptul 1-am
verificat in diferite anchete pe care le-arn fAcut in unele regiuni ale tArii), pu-
tem prevedea ca, odat5. terminatA, aceast& monumental& opera Va aduce
servicii extrem de importante nu numai lingvisticei romAne, i altor discipline
inrudite, dar i romanisticei i lingvisticei generale chiar. D. 5andru
Vezi si no. 7, 6o, 64, 65, 159.

54. DEMO GRAFIE, ETNOGRAFIE I FOLKLOR

553. Bajesy-Zsilinszky André, Assimilation et dissimilation en Hongrie, in
Nouvelle Revue de Hongrie, XXX(VI) 5937, no. 6, p. 492-501. Multe despre
intransigenta sasilor din Transilvania, nimic despre asimilarea unor tinuturi
intregi romfinesti. M. Sdnzianu
54. Botta Dan, Scholie la colindul cerbului, in Arid §i tehnicci graficd,
Decemvrie 1937, 2, p. 33-35. Fsseu despre zuotivul feciorului de impArat,
care implineste un blestem, in colinde. Analiza se continua cu o interpretare
mitologicA i religioasa a cerbului adeseori inlocuit cu mAr d'alior », e vultur
sur », * porumb alb » sau lebAdA care ascund pe Ion Santion i Maica Domnului.
Fxemplele sunt din colectiile lui Bfirlea reprodus ca prefatA a studiului
Gh. Dem. Teodorescu i Viciu. .I. C. Cazan
515. Breazu Ion, Versuri populare in manuscrise ardelene vechi, Bucuresti,
1939, p. 79-no (extras din Anuarul Arhivei de Folklor, V). LucrArile d-lui
I. Breazu cuprind intotdeauna contributiuni noi, incadrate in ansamblul lor
real 0 sustinute de note bibliografice la curent cu problema. Acest cititor al
. cArtilor, face la randu-i pe aJ1ii, sA-i citeascl lucrArile cu aceiasi atentie. Studiul
pe care-1 prezentAm inatiseazA un fel nou de literaturd populard, am putea spune.
Nu e vorba de literatura popular& oralA i culeas& de d-sa, ci de versuri vechi
dela sfarsitul sec. al XVIII-lea si inceputul sec. al XIX-lea. Aceste versuri,
scrise prin manuscrisele vechi, erau alcátuiri fácute in spiritul popular, de
dascAli i ucenici ai bisericilor, care, inspirati din Biblie 0 din cartile apocrife,
compuneau asemenea cdntece, la diferite prilejuri. Insemntitatea lor stA in
legAtura ce o au cu cartile populare scrise i aratA circulatia acestora.

www.dacoromanica.ro
 DEMOGRAFIE, ETNOGRAFIE I FOULLOR 479

D. Ion Breazu reproduce texte din urmatoarele 6 manuscrise ardelene§ti

ms al lui Toader dascalul din Ungura§, sec. al XVIII-lea ; Ins al lui Aron
Popovici din Poenita Tomii din Hunedoara, anul 1801 ; ms al lui Dunca Onus
din §ieu, copie din 1814, dupa originalul din sec. al XVIII-lea ; ins al lui
Alexander Kampner din Chizbaia, anul 1830 ; ms al vreunui teolog, circa
1850 ; o copie a lui Ion Breazu, circa 1850.
Acum cateva observalii.
Academia Romitna. in ultimul timp a achizitionat mai multe asemenea caete
cu cantece compuse in Ardeal, in regiunea Banatului. Vers de intristare dela
p. 104-105 desvola motivul jalei celui izgonit din casa cea parinteasca
Amanuntele sunt acelea din cunoscuta Amdritd turturea, poezie popular& ras-
p:India In Balcani, cat §i in literaturile romanice (cf. D. Gazdaru, Originea
gi rdspdndirea motivului amdritd turturicd * in literaturile romanice, Ia§i, 1935).
Motivul trae§te §i astazi in popor. In lunile de concentrare ce am facut in toa-
mna anului 1939 la regimentul x Vinatori (Pite§ti) eram la serviciul cenzurei.
SoldaSii primeau scrisori de acasa. (din judeSele Arge§ ci Muscel) pe zona de
concentrare din Ardeal, exprimand jalea §i durerea singuratatii celor ram*
acasä, exact in forma cântecului popular, dar nu in versuri.
Despre un manuscris in versuri populare scris in sec. al XVIII-lea de diacul
Vasile din Almost/I-Mare (Hunedoara) am scris in Convorbiri Literare, LXXI
(1938), p. 368-374 un studiu, care a scapat necitit de d. Breazu.
La p. 105-107 urmeazá eVersul strainatatii e unul din motivele cele mai
raspandite, dup& cum arata insuci nota d-lui Breazu. Pe o carte veche din Bi-
blioteca Academiei Romane, Rugdciuni tdlmdcite din slavone§te de dascdlul
Kir Leontie Ieromonahul Tismanei, la SI. Episcopie a Rdmnicului, anul 1745
(cartea aceasta este studiata §i bibliografiata in Suplementul Bibliograliei Ro-
mdnesti Vechi ce voi publica sub auspiciile Academiei Române), gasesc aceste
versuri scrise de Georgio Emanul Kapellanus din Szudrids (comuna romancasca
din jud. Cara§), dupa scrisul cirilic, circa i800

f. 4 : Saracsi strainatate
Mult e§ti fará direptate
Ca de milt am pribegit
Tot cu streini am trait
Maiculita mea.
f. 5 : Incungiurai Serile toate
Si de bine n'avui parte,
Maiculita mea.

care ne amintesc versurile 19-25 din textul publicat de I. Breazu la p. 105.

Ca O. se vadii caracterul de ocazionalitate al acestor versuri, transcriu §i urm&-
toarele patru versuri scrise pe aceia§i carte veche i semnate de un alt membru
al familiei Kapelan
Cand gandeam mai bine a-mi fi
Atuncea Dumnezeu ma pedepsi
De s'ar fi dus twit& avutia
Numai sà nu filu (sic) perdut soSia.
N. Ioanovici Kapelan

www.dacoromanica.ro
480 'NOME EIBUOGRAFICE

Bine a facut d. Breazu cl a notat variantele la sfarsitul fiecárui text ; mai

bine ar Ii fost pentru cercetatori sa numeroteze i versurile. D. Simonescu
516. Dredleeann Tlbère, Histoire de la musique roumaine en Transylvania, in
La Transylvania, Bucarest, Académie Roumaine, 1938, p. 563-597.
517. Cartojan N., Colindele cu steaua, (extras din Artd i tehnicd graficd,
Decemyrie 1938-Martie 1939), 7 p. Problems cantecelor de stea a fost
studiata in cartile populare in literatura romaneasca, II, p. 202-2I9, and s'a
adus in discutie i originea kr cárturareasca e cu reminiscente din lecturile
biblice i apocrife s, stabilind i prototipurile literare ale unora diutre ele. De
data aceasta, reinsistandu-se asupra despdrfirii cdntecelor de stea de colindele pro-
fane, se prezinta pe scurt un manuscript de versuri religioase al lui Picu Patrut
din Saliste, subliniind cfiteva izvoare noi i cateva note specifice romanesti
in miniaturile cu care acesta si-a impodobit manuscriptul. I. C. Cazan
518. Cartojan N., Zapisul lui Adam, extras din Arid ci tehnicd graficd, Bu-
letinul Imprimeriilor Statului, Martie 2938, 3, 8 p. Este al doilea studiu
din seria despre iconografia populard romdneascd. Se delimiteaza in complicatul
ciclu legendar al zapisului lui Adam, episodul Botezului Ilidntuitorului fi sfd-
rdmdrii zapisului, concordantele Itu cu textele biblice canonice i apocrife, men-
tionand i existenta elementelor iraniene i bogomilice ale acestui ciclu. Intre-
pretarea icoanei din Neamt si a frescei dela Cozia ca i regasirea episodului
in predici manuscrise i poeme versificate largesc mult perspectiva circulatiei
acestui episod i valoarea lui. In ce priveste icoana studiata ar mai fi de adaugat
pentru identitatea ei, a am descoperit-o in Septemvrie 1937, in com. Madeiu,
jud. Neamt i cä ea a facut parte din vechea bisericuta de lemn de stejar, frasin
si tisk in locul careia s'a ridicat in 1858, biserica de zid, Sf. Arhangheli, in
pridvorul careia abia in ultima vreme, un harnic paracliser atarnase cele 7
foarte pretioase icoane, ultimele ramasite ale vechiului schit, care mult titnp
fuseserA parasite. I. C. Cazan
5r9. Cernea M., Atmageaua-Tdtdreascd. 0 colonie de Meglenifi din Cadri-
later, in Sociologie Romdneascd, IV (1939), p. 181-189.
520. Claudian Ioan, dr., Alimentafia poporului romdn in cadrul antropogeogra-
fiei i istoriei economice, Bucuresti, 2939, 153 p., cu 5 harti in text si o harta. in
colori, lei Icoo (Pundatia pentru Literatura si Arta Regele Carol II n).
Autorul si-a propus sa. cerceteze hrana populatiei taranesti romane intru cat
e impusa de factorii fizici, de obiceiuri arhaice si de conditii social-politice.
Constatarile la care ajunge sunt : el hrana populatiei taranesti e predominant
vegetald i cA painea nu se intrebuinteaza obisnuit, porumbul Bind baza alimen-
tatiei. In legatura cu folosirea porumbului ca aliment de baza se vorbeste si
de pelagra. C. Grecescu
521. Domokos Pal Peter, A moldvai magyarsdg tiirtineti szdmadatai (Date
numerice istorice despre maghiarii din Moldova), in Hitel, 1938, p. 295-308.
Capitolele studiului : Locuitorii Maghiari ai Moldovei la sfarsitul sec. XVI
(1692 familii cu 10.704-15.000 suflete). Datele statistice din sec. XVII, XVIII,
si in ultimii 8o ani ; cu listele satelor uncle se afla locuitorii maghiari.
A. P. Todor
522. Domokos Pal Peter, Bukovinai magyarok (Ungurii din Bucovina), in
Pdsztortfiz, XXV, p. 345-351.Se istoriseste macelarirea Secuilor (Siculicidium)
din Madefalau in anul 1764, care s'au opus recrutarilor ordonate de generalul
Buccow. Cei care au putut scapa, au emigrat in Moldova, mai ales pe malurile

www.dacoromanica.ro
 DEMOGRAFM, ETNOGRAFI I FOLKI,OR
481

Tazláului. Când a fost ocupatil Bucovina in 1774, de trupe ungure§ti, pe un kin2

reveneau de abia 7 locuitori. In 1776 au fost chemati Secui ref ugiati in Moldova,
colonizarea lor s'a facut mai ales prin ostenelile cAlugarului minorit Mártonffi
Men% Autorui oil date referitoare la desvoltarea coloniilor, la mi§carea de repa-
there a Ciangailor in Ungaria i Ardeal, inceput5. in 1883 la starea actual&
§*2

cultura15. a satelor ungure§ti din Bucovina. A. P. Todor

523. Dumitriu Victor, 21§.ezdrile omenegi in Munfii Siriului, in Rev. Geogr.
Rom., I (1938), p. 237-249. Articol insotit de douä planp i o hartä.
Ioan M. Neda
524. Floreseu Flores, Cusinul din Vale. 0 colonie de Romdni Timoceni din
Cadrilater, in Sociologie romdneased, IV (1939), p. 170-180.
525. Georgeseu Valentin Al., Elemente imaginative in folklorul ronicinese,
in Arta gi tehnied grafted, Martie 1938, 3, p. 59-62. Intelegand folklorul ca
un chip de vers, de lithe, de gest §i de viers, al unui geniu coborit din adâncuri,
indreptar de simtire vrájitä intre háuri i inalturi, promisiune de reinoite
dare impliniri *, ca o a incremenire sensibill a unor temeinice legi ascunse
mereu vii 0 active * . . . autorul incearc5. a « surprinde principiile creatoare,
inchise in materia de reinsufletit a cuvântului popular *, prin luminarea cAtorva
elemente imaginative. Libertatea care pátrunde in a sensul static 0 normal
al lucrurilor all transfigureath intr'un sistem de raporturi dinainice i absurde a,
41

mai expresive, care da originalitate imaginei §*1hiperbolizeazá valoarea lor

smibolic5.. Documentarea o constitue, fragmente din unele nazi pentru plu-
gu§or (Gh. Dem. Teodorescu, Poezii populare, p. 141-146), de balad5. (T. Pamfile,
Ctintece de fard) §i de oratii de nunta (Gh. Dem. Teodorescu, p. 170, 171, 274
§i 179). Ca tematicl, notez in deosebi : in baza paharului scrisä floarea raiului s,
vathitoarea tandrului impärat (urma de fiard, de cdprioarg 0 de floare crdiasà),
cetirea carpi dela imparat i autoprezentarea colácerilor. Observatii frumos
scrise cu exceptia unor expresii prea intunecate pentru a descoperi in de sen-
sibilitatea §i puritatea tainelor sufletului tardnesc care numai cu e imersiuni
nu se mai poate aprecia . . . ! I. C. Cazan
526. German Traian, Toviirafiile de Crdciun ale feciorilor romdni din Ardeal,
in Anuarul Arhivei de Folklor, V (1939), p. 57-77 + 2 pl. Semnalám aceste
spicuiri dintr'o lucrare in manuscris, cuprinzând descrierea obiceiurilor de
CrAciun, Anul Nou i Boboteaz5., adunate in mare parte cu concursul inv45.-
torilor din peste cinci sute de sate din Ardeal, in anii 1932-1933 o. Deocamdatä
pan5. 114 aparitia lucrárilor mai desvoltate 0. mai sistematizate relative la
aceia0 problema pe care suntem informati cá le pregAtesc independent Traian
Herseni 0 Ion Chelcea ramin aceste * spicuiri ca cea mai pr4ioas5. contri-
butie dui:a amanuntita cercetare a cetei feciorilor din DrAgu* (Fagára.5) fa:cut&
de Traian Herseni (Sociologie româneasc5., I, 1936, p. I-14). Traian German
concentreazä descrierile i reconstituirile sale, dupá o scurth prezentare a numi-
rilor de tovAr4ii, in jurul urmAtoarelor momente : alegerea conducátorilor,
gazda, adusul vinului, manatul verzelor, colindatul, chematul fetelor, masa
comung, dusul vedrei, zoritul, obiceiurile de and nou, spartul butii (cetei).
I. C. Cazan
527. Giurescu Const. C., Tdrguri fi oraFe romdnefti dispdrute, in Rev. Fund.
Reg., VI (1939), p. 557-562. Conferinta tinutl la Soc. de Radiodifuziune.
Se vorbe§te de cetatile grece§ti depe malul Márii Negre din sec. al VII-lea in.
Chr., de Vicina, ora0.11 dela gura Ialoiniii, rargul Gilortului, Tarpor, Gher-

www.dacoromanica.ro 32
 482 NOTITE BIBLIOGRAFICE

ghita, SAcuieni, TArgul Putnei, al Ocnei, al Trotusului, Adjudul vechi, Orheiul

Tfirgul Sarata. Ioan M. Neda
528. Golesen Maria, Lumea aceasta defartd ci amdgitoare. 0 piatrd de mor-
mdtat din biserica Bdrboi din ./a,si, Bucuresti, 1938, 4 p. I o plans& (extras din
Cronica numistnaticd i arheologicd). Piatra de mormAnt a grecului Pilaret
Athanasias ingropat la Biserica BArboi, la 1850, are reprezentatA roata lumii *
in relief cu indicatiile in scris obisnuite in simbolica medieval& P. P. P.

I (1938), p. 20-219. -
529. Itiescu Dan M., Densitatea populafiei in Bucovina, in Rev. Geogr. Rom.,
Bucovina este a doua regiune din tar5., dap& Dobrogea,
in raport cu suprafata i numArul locuitorilor. Articolul este insotit de o hartl.
I. M. Neda
530. Iorga N., Considerafii noi asupra rostului Secuilor, in Rev. Ist., XXV
(1939), p. 134-14z. Un nou punct de vedere asupra originei Secuilor, care
sant o strdveche populafie turceascd, care raiz/5125.nd de sine stateltoare, s'a orga-
nizat impreund cu Romdnii in aceste forme romanice *, la care s'au adaus pe
urmd crealiile politice, de caracter popular, ale aceleafi romdnimi *. C. Grecescu
531. banal, H., B-Lnrapwrt Wb Becapa6nn (Bulgarii din Basarabia), in
llpocatra, IV, 4, 1938 si extras 15 p. i o hartA. Unul din cele mai
temeinice, din numeroasele articole, apArute cu ocazia sArbAtoririi centenarului
catedralei si a celor 8o de aM dela infiintarea liceului bulgar din Bolgrad.
Colonistii bulgari se aseazä la noi si In sudul Rusiei, din cauza persecutiflor
turcesti ; cei din sudul Rusiei sant veniti in sec. al XVIII-lea, iar cei din Basa-
rabia in sec. al XIX-lea.
Dupl pArerile strAinilor ce i-au vAzut, sunt prezentati ca oameni foarte
cinstiti i ca cei mai buni agricultori i grAdinari, care vin s5. lucreze pentru
prima oarA aceste tinuturi, paná atunci aproape pustii. Se citeaz5., intre altele,
din rapoartele oficiale ale Ducelui de Richelieu, emigrant francez ajuns gayer-
nator al Chersonului, sau din lucrAri ca aceia a lui A. Skalkovschi, si din poeziile
lui Puskin, scrise cu ocazia calAtoriilor f Acute in timpul exilului sAu.
Drepturile 94 privilegiile Bulgarilor sant stabilite prin ucazul din 29 Dec.
1819, dat de tarul Alexandra I, act care schimbl numele satului Tabac in acela
de Bolgargrad * sau mai scurt Bolgrad.
Catedrala e construit5. intre 1833-38 1 e lAudat 5. malt, ca i orasul in lu-
crarea, pe care acelasi Skalkovschi a scris-o ca membru al societAtii geografice
ruse :« Coloniile Bulgare din Basarabia i sudul Rusiei, Odessa 1848 *.
In 1847 aveau 88 scoli primare, iar in 1858, capAtA dela caimacamul Vogo-
ridi, bulgar din Kotel, dreptul de a deschide liceul, ce functioneazA din toamna
aceluia0 an.
Dup5. 1878, and sudul Basarabiei trece la Rusi, limba de predare este cea
rasa si se merge cu pasi repezi spre rusificare ; scoala decade, tipografia e van-
dutA, iar biblioteca se inchide i situatia se mentine neschimbatA pAnA in 1917
and scoala a suferit si din cauza ocupatiei romAnesti.
Cifra populatiei bulgare, haat& cu atAta incredere din statisticile rusesti,
aratA In 1910 in Bugeac 200-316 Bulgari, dupA care, d. Ivanov afirmA cA sant
in sudul Basarabiei de azi circa 300-350.000 Bulgari, cifrA ce o credem malt
exageratA. C. Yelichi
532. Kardhord6 Rfiroly, Dr., Néptelepales és asszimildcid a Bdnsdgban (Co-
lonizare i asimilare in Banat), in Magyar Kisebbseg, XVIII, p. 421-431, 448-
459, 479-489, 543-549, 577-587. In Banat locuesc io popoare. La venirea

www.dacoromanica.ro
 DEMOGRAFM, ETNOGRAFI I FOLKLOR 483

Ungurilor, ei au gasit aid bulgaro-slavi i probabil in muntii din Sud-Est si

Romani. Maghiarii, sporiti prin biseni i cumani, au ocupat mai ales cesul
banatean. Invazia Tatarilor din 1241 a rant locuitorii, in locul carora veneau in
sec. XIIXV Slavi din Sudul Dunärii. In sec. XVI ci XVII a fost pustiit din
nou mai ales partea dela ces, dupä pacea dela Passarovitz in 1718, cesul bana-
tean era aproape nelocuit ; au fost mai crutati Romanii din regiunea de munte.
S'au adus colonicti germani pe lngä ei ci sarbi, bulgari, slovaci, cehi, frau-
cezi, italieni i chiar spanioli numai maghiari nu. Maghiarii s'au strecurat
mai tarziu.Spaniolii aduci de contele Mercy, au disparut, cei ramaci s'au evabizat.
La fel au fost asimilati i Italienii, Francezii ( amanunte interesante i compa-
ratie cu cvabii din Satmar). Intre Romani i Sarbi s'a dat lupta darza pentru
ocupare de teren in Banat, Sarbii cu ajutorul bisericii ; dar fàrá succes, romaniza-
rea Sarbilor a fost mai accentuata. In Sud (Becicherec, Kikinda) sarbizarea Ro-
manilor a fost accentuata. Maghiarii au cactigat adepti mai ales in mediul bur-
ghez cvabesc. A. P. Todor
533. liósa Jean, La minoritd allemande de Hongme, in Nouvelle Revue de
Hongrie, XXXI(VIII) (2(939), no. 2, p. 114-122. Aratand felul cum a fost
colonizati germanii in Ungaria, autorul nu poate sa nu strecoare i o serie de
neexactitati relative la prezenta Romanilor i Sarbilor in aceasta tar& Punctul
de plecare este infrangerea dela Mohaci dupa. care Ungaria a fost depopulata
de Unguri cu totul si ce furent des groupes slaves et valaques qui descen-
dirent des monts de l'est et du sud pour peupler les vilages hongrois,
dévastes pendant ces combats. Ainsi, les Serbes s'infiltrèrent dans les
co mitats du Banat, les Roumains dans ceux de la Transylvanie * (p. 118). Au
gasit Ungurii totdeauna teorii care sá justifice prezenta Romanilor in Transil-
vania. Nu se gandesc insä niciodata ca. Principatele Romane aveau destul
pamant i cA traiul sub suzeranitatea turceasca era destul de linictit, ca locui-
torii sa se bucure in pace de bunurile lor. Istoricii dela Budapesta nu se mai gan-
desc, ca. din cele mai vechi timpuri pana la razboiul cel mare Romanii din fosta
Imparatie ici aduceau turmele de oi s. ierneze obicnuit in Principate ci de ase-
meni nu se gandesc la faptul cii pe langa Romani, foarte multi Secui veneau
vara la muncile agricole, i ca niciodatä cei din Principate n'au trecut muntii
nici pentru pacunat nici pentru plugarit. Au fugit pe vremi in Transilvania
doar boierii vicleni impotriva cutarei sau cutárei domnii dar care s'au intors
la ale lor de indata ce lucrurile s'au limpezit. De sub stapanirea turceasca,
relativ ucor de suportat in ce privecte fiscalismul, nu trecea nimeni dincolo uncle
acesta era excesiv. M. Seinzianu
534. Lengyel Thomas, L'emigration hongroise et la question des nationalités,
in Nouvelle Revue de Hongrie, XXXII(VII) (1939), no. 4, p. 321-329. Catre
mijlocul sec. al XIX-lea s'a produs ruptura intre Unguri ci nationalitati. Ro-
manii voiau unirea cu Moldovenii c Muntenii. Cu revolta lor impotriva Ungu-
rilor au venit in ajutorul Austriei care se temea de independenta Ungariei.
Kossuth ci alti emigranti dupa dezastrul dela Siria au inteles cä pentru a avea
o Ungarie libera este de trebuinta sä se faca unele concesii nationalitatilor ci
voiau cu orice pret intelegerea cu conducatorii Slavilor c Romanilor. Mai tre-
buia pentru aceasta ci cucerirea opiniei publice occidentale unde Hippolyte
Desprez scrisese Les peuples d'Autriche et la Turquie, in care critica vehement
politica de desnationalizare a Ungurilor. Contele Teleki ci George Klapka tra-
tasera cu Nicolae Balcescu ci incheiasera un acord care nefiind aprobat de

www.dacoromanica.ro
318
484 NOTITE EIBLIOGRAFICE

Kossuth, cAzu si relatiile cu Romanii au fost rupte. Kossuth, credincios con-

ceptiei sale dela 1848, considera intreaga populatie a Ungariei ca o singurA
natiune. Natiunile nu se puteau suprapune statului, libere fiind sa-si aibA
scolile si bisericile bor. Mai avea de gand sä acorde o larg5. autonotnie. Recu-
noaste o situatie deosebitA Croatiei dar nu si Transilvaniei. Proiectul de con-
stitutie din 1851 n'a fost admis nici de toti capii revolutiei unguresti nici de
cei ai nationaliatilor. Chestiunea nationalitiltilor era punctul asupra cAruia
emigrantii nu se intelegeau si Kossuth avea de luptat cu Conte le Teleki i Klapka
partizanii ideii de a se da nationalitAtilor teritorii autonome, ba c cu Szemere
ultimul presedinte de consiliu in timpul rAzboiului dela 1848-1849 care renunta
in favoarea Sarbilor si Romanilor la oarecari tinuturi. Altii nu voiau sä accepte
nici mAcax concesiunile facute de Kossuth. In 1851 emigrantii se inteleg si
Kossuth la Londra si New-York izbuteste sA castige simpatii. In timpul rAzbo-
iului Crimeei Romanii reiau negocierile cu Ungurii pentru o confederatie dun5.-
reanA, proiect parAsit pentru motivul cA Romanii voiau un stat daco-roman.
In 1858 Kossuth tine la Glasgow un discurs prin care anunta ca in noua Ungarie
popoarele vor avea drepturi depline. In acest scop elaboreaza un nou proiect
de constitutie care a fost prima de toti emigrantii. Se reiau tratativele cu natio-
nalitAtile. Klapka sub patronajul lui Napoleon III si al lui Cavour trebuia sA
trateze cu Al. Cuza care i-ar fi asigurat sprijinul celor douA Principate dar si
concursul Romanilor TransilvAneni in cazul unei noi revolutii ce ar fi urmat.
Emisarii lui Kossuth au vizitat Serbia si Principatele Romane si de asemeni
s'au reluat tratativele cu TransilvAnenii. Const. Nigra, ministrul Sardiniei
la Paris, indemna la reconcilierea cu nationalitatile. A venit insa tratatul dela
Villafranca ci totul a rAmas pe loc. A urmat compromisul dela 1867 prin care
si acordul cu nationalitatile a can't. Care au fost sentimentele Ungurilor fata
de Romani s'a vAzut in 1868 cu prilejul legiuirilor lui Deal. CA einigrantii in
frunte cu Kossuth au avut i sentimente de intelegere pentru natiunile opresate,
poate, cert e cA aceste sentimente le-au venit dupA infrangerea dela Shia and
erau neputinciosi. Erau aceiasi oameni care fAcuserA la 1848 revolutia. De ce
n'au tratat cu celelalte nationalitati inainte ? Si de ce dupl 1867 au revenit
la cele dinainte de 1848 ba chiar cu restrictluni mai mafi ? M. Seinzianu
535. Ludescu Sergiu, Coloniftii din jurul Capului Caliacra, in Sociologic
Romdneascd, III (1938), p. 522-528.
536. * Liikö Gibor, A moldvai csdngdk, I (CiangAii din Moldova, I), Buda-
pest, 1936 ; recenzie in Szdzadok, LXXII, p. 400-401.
537. Manciulea Stefan, Granila de Apus a Romdnilor din vechea Ungarie,
In Rev. 1st., XXV (1939), p. 66-77,157-170, 249-259. Duro& date statistice
se prezintA pAtrunderea elementelor romanesti spre Tisa din sec. al XVII-lea
pang la jumAtatea sec. al XIX-lea i imprejurarile politice care au favorizat
aceastA pAtrundere precum c pAtrunderea Aromanilor.
Oprelistele continui puse de autoritAtile maghiare expansiunii Romanilor
cat si presiunile pentru desnationalizare fAcute prin Foal& i bisericA.
C. Grecescu
538. Muslea Ion, Ovid Densusianu folklorist, in Anuarul Arhivei de Folklor,
V. 1939, p. 1-6. Autorul infAtiseaza si ca un omagiu adus de I Arhiva
de Polklor a Academiei Romane e deosebit de importantul rol pe care 1-a
avut el (cel mai de searnA folklorist al nostru) in desvoltarea i perfectionarea
culegerilor i studiilor de folklor *. Revista criticA-literarA * a avut ca director

www.dacoromanica.ro
 DEMOGRAFIE, ETNOGRAFIE 51 FOLKLOR 485

pe teal lui Ovid, pe Aron Densusianu si nu pe unchiul sAu, pe Nicolae, asa

cum se spune la p. r. Apoi cunoscutul « Chestionariu despre traditiunile
istorice si anticitAtile teriloru l8cuite de Romani * nu este al lui Aron, ci al lui
Nicolae Densusianu. (In . Revista criticii-literarg. * nu a apArut decat partea
a II-a a Chestionarului). D. Sandru
539. Mutateiev P., BauaTclurrt &will-apt (Bulgarii din Banat). Cu ocazia
implinirii a 200 ani dela afezarea lor, in ilpourkra, IV, Septemvrie, 1938, p.
102-III. - 0 consecintA a rAscoalei catolicilor Bulgari din Ciprovet 1688, a
fost stabilirea fugarilor in Muntenia si apoi in Ardeal.
In prima jumAtate a sec. al XVIII-lea, mai multe mii de Bulgari, din
cauza acelorasi persecutii turcesti, trec Dunarea si se aseaz1 in Muntenia,
trecand apoi si ei tot in Ardeal, de unde cer Austriacilor pAmant. Asa se
intemeiazA (P738-1741) cele douA sate atunci curat bulgtresti, Vinga (zo km
Sud-Est Arad) si BesenAul vechi pe langA care mai avem azi altele Ca
BreStia, Denta etc., totalul populatiei rurale ridicandu-se la circa 13.000
suflete.
Autorul, care le-a vizitat, le descrie din punct de vedere istoric, economic
cultural etc., insotind descrierile de frumoase aprecieri.
Maghiarizarea lor ar fi venit foarte repede, dacá n'ar fi fost anexati odatA
cu Banatul romanesc, dupä marele razboi.
Traiul si starea celor douA sate sub regimul romanesc, antreneath pe autor
la diferite aprecieri, unele foarte putin mAgulitoare, altele rAu intentionate
sau de-a dreptul jignitoare pentru Romanii banateni, . .. # totdeauna neinsem-
natA minoritate in Banat * si in general pentru Romani, care .. .. trilesc
intr'o Vara unde numai o neasteptatA fericire i-a fAcut stApani * (p. II 1).
C. Velichi
540. Neda I. M., Tezaur din Cugir (Jud. Hunedoara), in Preocupdri literare,
IV (1939), p. 351-363. Se inmAnunchiazd obiceiuri si datini ce cuprind
Anul Nou, Alemorea, Trascul, Sf. Gheorghe, Sanziene si se terminA cu cere-
monia religioasA a bradului la inmormantarea de flAcAu, aliiturand frumosul
si caracteristicul bocet. Asemenea ceremonial existA numai in cinci locuri :
Banat, Valea Jiilor, Hateg, Bucovina si Valea Prahovei. Se mai dau si urmA-
toarele capitole : Cantecul, Jocul si Vocabularul. D. Bodin
541. Netolieska Luisa, Portul popular din Tara Bdrsei din punct de vedere
ftiinhilic, in Rev. 1st., XXIV (1938), p. 333-340.
542. Petrovici Emil, Folklor dela Molii din Scdrifoara, in Anuarul Arhivei
de Folklor, V (1939), p. 111-175+4 pl. Cercetarea contine studiu si texte.
Partea intai constA din generalitati asupra regiuni cercetate si locuitorilor ei
pcupatia, locuinta, portul, hrana, starea culturala aprecieri asupra fol-
klorului si observatii asupra graiului si obiceiurilor la sArbAtori, la nastere
la nuntA, la moarte si inmormantare. Partea a doua cuprinde texte : hod-
doine (no. 1-96), strigaturi (no. 97-143), colinde (no. 144-146), povesti
legende si snoave (no. I47-r5Z5, ghicitori (no. (153-187), bocete (no .
188-189), descantece (no. 190-199), practici magice (no. 200-206), credinte
si superstitii (no. 207-226), despre demoni, fiinte fantastice sau cu puteri
supranaturale (no. 227-241), despre pastorit si vieata din trecut (no.
242-252) si glosar. Ne surprinde strAdania autorului de a incerca sa. atribue
Motilor elemente folldorice contestate de altii. Vrand sA polemizeze cu d. Tache
Papahagi care a constatat la Moti # o mare sArAcie folkloricA *, desi isi pAstra

www.dacoromanica.ro
486 NOTITE BIBLIOGRAFICE

impresia cá nici Motului nu-i lipseste cu des&varsire elementul folkloric *,

d. Emil Petrovici argumenteaza bogatia kr folkloric& astfel : dintre toate
genurile insirate de Tache Papahagi, numai baMda nu e reprezentata la Moti*
(p. 118) i apoi mai departe : trebue sa conchidem ca genul liric al doinelor
9i strigaturilor e foarte bine reprezentat In folklorul Motilor * (p. 119), pentru
ea peste douii pagini sa-si aduca un contra-argument : majoritatea horelor
9i strigaturilor publicate aid sunt cu siguranta originare din alte regiuni*
(p. 121). Cat despre celelalte genuri, ghicitori, basme, bocete, collude, bogatia kr
nu se poate confirma numai cu o simpla afirmatie stint tot asa de obisnuite
ca In alte päri i cu transcrierea catorva foarte palide exemplificari, ca de
pilda pentru povesti, legende i snoave, avem un fragment de cateva randuri
din .basinul lui Cenusotca, un altul despre Baba Dochia, un altulmai mult
o amintire vaga nici de zece randuri despre mama vicleana i misiunile date
fiului sau la indemnul smeului, un altul dintr'o poveste cu animale i un altul
lipsit de orice actiune dintr'o snoava. Toate aceste fragmente sunt total lipsite
de importanta, afara doar de eventual semnalarea lor in vreo zona peri-
feria a ariilor romanesti ale motivelor respective. Nici cele 3 colinde i nici
cele 2 franturi de bocet de Cate 5 si 7 versuri nu ne las& convingerea bogatiei
folklorice motesti. Nu cred cä este cazul sa facem aci o analiza mai adanca a
materialelor destul de sarace date de autor, pentru a dovedi concesiunile largi
pe care trebue sá le facem acceptarii unei confirmari foarte relative a avutiei
folklorice motesti. Nu trebue sä uitam ca cercetarile de paná acum nu ne ingadue
sa vorbim despre aceasta in raport cu alte regiuni. i apoi, ce insemneaza ori-
ginalitate i bogatie folkloric& ? Dar peregrinarile lungi i dese prin tara ale Mo-
tilor nu au nici o legatura cu acestea ? Ni se pare ca autorul se grabeste in unele
afirmatii ale sale mai ales ca cercetarea i-a fost limitata numai lEi cateva
cranguri calificand de e basme nascocite de oameni care nu stiu sä se apropie,
cu destul tact, de taranul roman de pretutindeni *, opiniile cercetatorilor care
s'au izbit de e firea neincrezatoare i inchisa a Motului *, care-1 urmareste
oriunde 1-ai intalni. I. C. Cazan
543. Itfidulescu N. Al., Sdngiorzul, In Rev. Geogr. Rom., I (1938), fasc. II,
p. 148-158. Obicei in legatura cu ajunul sau ziva Sf. Gheorghe (23 Aprilie).
I se mai spune si Sfantul Gheorghe. Acest obicei este practicat de Romanii
de pe Valea Nadásului din jud. Cluj. Studiul este insotit de 4 planse si un rezu-
mat francez. loan M. Neda
544. Romnnski St., B.Baraparh Bls P(o6pyrpica (Bulgarii din Dobrogea), In
IlpoctitTa, IV, no. 5, Ianuarie 1939, p. 531-537. Se arata intai numeroasele
nationalitati ce locuesc in Dobrogea. Romanii s'au asezat in cateva sate de pe
marginea Dunarii din cauza vecinatatii, iar dupa 1878, dud o stapanesc, in
numar mai mare in orase i pe locurile parasite de Turd ca noi proprietari
de pamant. In sud se aduc colonisti macedo-romani pentru popularea regiunii.
Elementul bulgar, autohton, a suferit mult in cele cinci secole de robie tur-
cease& i sufera i acum sub jug romanesc.
Din cauza stapanirii turcesti, mare parte din populatia bulgará se refugiaza-
peste Dunare, unde impreuna cu resturile vechii populatii slavo-bulgare, se
romanizeaza.
Daca la inceput elementul turcesc a fost putin numeros (dupa calatorul
Pavel Giorgici, 1595), in ultimul timp mai ales chic& ne bazám pe numirile
toponimice, el s'a majorat simtitor, in special in interior, far& a putea totusi

www.dacoromanica.ro
 DEMOGRAFIE, UTNOGRAFIE I FOLKLOR 487

vorbi de desradácinarea populatiei bulgare. Episcopul catolic Filip Stanislavov

arata In populatia Babadagului dela 1659 2000 bulgari.
Se mentioneaza apoi calatori, care trecand prin Dobrogea, aratá numai
populatie turceasca i bulgara, farä a mentiona nimic despre romani, precum
polonezul Kulniski (1677), francezul Jean Bel d'Antermonix (1737-1738), pa-
triarhul Macarie i abatele dalmatin Boscovici, care trecand spre Constanti-
nopole si mergand mai ales pe malul Dunarii, aratä ca populatiunea e pe jum5.-
tate bulgara si turceasca. In aceasta regiune adauga. d. R., se afla cele mai
multe numiri toponimice bulgare (Cerna-Voda, Iglita, Telita, Taita, Kamena
etc.).
Populatia a suferit mult in timpul razboaielor ruso-turce. Dupa insemnarile
generalului Conte Langeron, cateva mit de Bulgari au fost adusi de Rusi in
Basarabia, iar faptul a provocat emigrarea, in acelasi loc, a populatiei dirt sate
p orase intregi. Cea mai puternica emigrare a fost intre 1806-1812 i apoi in
1829, dui:A tratatul dela Adrianopole.
Dealtfel, odata cu retragerea armatelor rusesti, se reträgeau numeroase
famihi din regiunile rasaritene ale Traciei. Multi tusk nu mai ajungeau in Basa-
rabia sau sudul Rusiei, ci ramaneau in Dobrogea, sau treceau In Principate
(Razboiul Crimeii).
Grupa compact5. de Bulgari, se gäseste in nordul Dobrogii, intre Dunare,
Mare si o linie ce-ar uni Constanta cu Isaccea (55 sate, cele mai mari si mai
bogate).
In al doilea rand, vin satele mari de pe drumul Constanta-Mangalia-Balcic
pi regiunile vicinale.
A treia regiune o fac satele din regiunea : Cerna, Satul-nouGreci, far ultima
(25 sate) in regiunea Silistra-Medgidia.
Paul in prejma eliberarii Bulgariei, veneau in regiunea Harsova-Constanta,
Bazargic-Balcic, ciobani bulgari, grupati in cete de 30-40 de insi, iar dupa o
statistica romaneasca din 188o, din 63 sate din regiunea Mangaliei, 43 aveau
populatie bulgara, iar intre ele se gaseau sapte sate, populate numai de catre
Bulgari.
Se incearca a se stabili numarul Bulgarilor din Dobrogea, dupa statistici
ce se contrazic. Dupgt informatiile personale luate in 1916 de autor, se gaseau
In Dobrogea nordica in 1916 : 70.000 Bulgari, iar in sud In 1910 erau : 136.400.
Nu vrem sä polemizana, nici sä amintim vorbele lui Miletici asupra popula-
tiei bulgare din Dobrogea, cad suntem siguri ca d. R. le cunoaste. Credem insa,
'ea mai ales astazi nu se mai poste scrie in acest fel. C. Velichi
545. Sindulescu-Verna C., Diacon, Shinta impdrtc4anie in iconografie, ia
Bis. Ort. Rom., LVI (1938), no. 11-12, p. 176-181. Plecand dela studiul
de iconografie populara al prof. N. Cartojan, Meintuitorul ci vila de vie (extras
din Artd i tehnicd graficd, I) Diac. Sandulescu-Verna da cateva variante ale
acestui motiv iconografic c incearca sä raspunda la intrebarea : e De unde a
luat nastere ideia de a infatisa pe Mantuitorul cu coarda de vita iesind dinteinsul
qi ce vor sa Inchipue aceste icoane? Pentru aceasta, autorul inverseaza ordinea
argumentelor prof. Cartojan subliniind pe cele de natura pur teologica din
Evangheliile Canonice si pe cele de traditie de purl tehnica a zugravitului
din Erminii.
Stramutarea acestei explicatii dintr'un complex spiritual larg in care gasim
Incrucisandu-se qi altoindu-se unele pe altele, elementele religioase canonice

www.dacoromanica.ro
488 NOME 11BT.IOGRAPICE

apocrife cu cele profane, pe un plan simplist nu ni se pare, prea convin-

gatoare.
Ceva mai mult, o legAturi directA intre motivul nostru i motivul Mantui-
torul in Sfantul potir existent in xilografiile din vechile carti de slujb& bise-
riceascA nu credem el se poate stabili ; mai intai, fiindc& in acele xilografii
in stadiul actual al cercearilor nu cunoa4tem motivul Mantuitorul
vita 0 al doilea, fiindc& motivul Mantuitorul in sfantul potir complet inde-
pendent de primul spare in mai multe variante, unele avand de o parte,
tun mAnunchiu de fire de gran cu coroana de spini o 0 de alta, *sfanta eruce
pe care' spanzurA o coardA de vitä cu strugurio (fig. 7), iar altele nu. Adaug
ca simbolizarea Sfintei CuminecAturi In xilografii nu se opre0e numai la motivul
acesta ci are 0 alte forme, ca de pildA, cea in care Mantuitorul binecuvinteaz&
planes de pe o tipsie §1 vinul din Sfantul potir, care reprezentare este la fel
incadratA in cele patru colturi de acelea0 chipuri ale Sfintilor Iacov fratele
Domnului, Vasilie cel Mare, loan GurA de Aur i Grigorie i explicatA de ace-
lea0 versuri din loan (cap. 6, vers. 51 0 54; cf. printre altele, Molitvenicul, ed.
II, Blaj, 1784, p. 144; Acatistul, ed. IV, Blaj, 1791, p. 136; Ceaslovul; Radauti,
1746). Evident cA ciclul acestor reprezentAri se poate continua panA la Cina
cea de tain& i altele (cf. 0 Strastnicul dela Blaj, 1773, foaia de titlu etc). InsA
xilografiile din cartile de slujba religioas1 in raai directA corespondent& cu tex-
tele evanghelice cleat icoanele, implicA discutii mai ample care nu-0 au rostul
aci. Meritit sá mai retinem cl intre xilogravurile ardelene dela H4date studiate
recent de I. Mu0ea (in Arta 0 tehnicA graficA, 8, p. 35-56) motivul Isus 0 vita
lipse0e.
Revenind, considerAm, deci, cA explicarea icoanei noastre numai prin Evan-
gheliile Canonice i tipicul Erminiilor de care foarte adesea zugravul se inde-
pArta nu este suficientA ci trebue completatA cu anumite elemente folklo-
rice, cum a Molt prof. Cartojan. In privinta localizArii originii e greu de pre-
cizat, deocamdatA. Cert este ca tipul ardelean atat prin larga rAspandire a
ariilor geografice ale variantelor sale 0 prin numArul lor, cat i prin varietatea
coloristicA a lor ne indicà cel putin pentru secolul al XIX-lea, o apreciabill
vitalitate a motivului in Ardeal, care se opune celei foarte palide din celelalte
regiuni romfingti. Ca timp, admirabila icoanA pictatA pe sticlA de Savu Moga
(despre care vezi informatiile stranse de Lena Constante in Boabe de grciu, anul
III, p. 586-588 0 in Artd i tehnicd grafted, 6, p. 59-73) gasita in com. Ikea,
jud. FAgAra§ (pAstrat& de H. H. Stahl) poartá data de 1874. Diferentele colo-
ristice intre aceastA icoanA i cea reprodusa de prof. Cartojan sunt evidente.
Cat despre culorile intrebuintate de zugravi i tonalitatea lor despre care
amintesc i autorii citati ipoteza unei interpretAri simbolice nu ni se pare
exclusA. Relev deasemeni faptul a trecut neobservat ca. 0 in icoana repro-
dus& de prof. Cartojan se gasesc atat sulita, e semnul mortii o cat i trestia
buretele, a care araintesc chinurile ». Cu aceste scurte observAri, studiul Diac.
SAndulescu-Verna rAmane o pretioas& contributie. I. C. Cazan
546. Stirbu T. A., Vdlenii de Icingd Prut, in Sociologie Romdneascd, III (1938),
p. 518-521. Situat in regiunea VulcAne§ti-Cahul, acest sat strdvechiur4)

este cu o populatie sAracA. Studiul este insotit de 4 fig. loan M. Neda

547. Szabd T. Atila, A buhovinai székely falvak multjeibol (Din trecutul satelor
sAcue0i din Bucovina), in Erdélyi Helilion, XII, p. 490-495. Formarea sate-
I or sAcue0i din Bucovina este in legAtur& cu neintelegerile ruso-turce i ridica-

www.dacoromanica.ro
 ISTORIE LOCALA
489

rea la rang de mare putere a Austriei la sfarsitul sec. XVIII. Dup5. ocuparea Bu-
covinei de catre Austriaci, generalul baron Splenyi Gabor a inceput colonizarea
Secuilor in 1776, primele comune au fost : Fogadjisten i Istensegits. Urmatorii
colonisti au fost adusi in 1784-1785 din Moldova, ei erau originari din Secuime,
emigrati in urma unor turburari.
In 1786 erau 2.687 suflete
* 1842 * 5.276 *

1880 * 9.887 *

D 1890 8.139
* 1900 * 10.248 *
* 1910 * j1.860 *

* 1920 0 13.827
* 1930 0 15.650
Azi sunt aproape 20.000 de suflete.
Un raport din 1842 al preotului Biro Moses arata situatia secuilor bucovi-
neni din toate punctele de vedere. A. P. Todor
548. Tudor Sandu, Micd ldmurire la colindul ciobanului, in Arid Fj tehnicd
grafted, Decemvrie 1938-Martie 5939, 6, p. 35-36. Note de interpretare
metafizica. la colindul reprodus la p. 33-34, originar din Barsestii Vrancei.
0 alta varianta vezi la N. Pasculescu, Literaturd populard romdneascd, Bucu-
resti, 1910, p. 66. I. C. Cazan
, 549. Tulescu V., Un oraf in declin: Botofetnii, In Sociologie Rorndneascd,
III (1938), p. 468-518. Cu 24 figuri in parte schite studiul arata starea
jalnica in care a cazut unul din orasele molclovenesti cu un frumos trecut co-
mercial. loan M. Neda
550. Vuia Romulus, Le village rountain de Transylvanie et du Banat, in La
Transylvanie, Bucarest, Academie Roumaine, 1938, p. 709-791 (cu numeroase
schite, planse i trei harti etnografice).
Vezi si no. 577.

15. ISTORIE LOCALA.

551. Antonovici Nicolae I., Cel mai vechiu monument istoric al Bdrladului:
Cetatea de pdmdnt, Bucuresti 1938, 7 p. + 2 pl., so lei. Se cere o cat mai
grabnic a. campanie de sapaturi pentru a se da la iveall acest vechi monument
istoric. Ioan M. Neda
552. Babits Michel, Fogaras Souvenirs, in Nouvelle Revue de Hongrie,
XXXI(VII) (1938), no. 6, p. 530-535. Amintirile acestea sunt interesante
iatii de ce. Auto/ill nu spune cand au fost scrise ne spune insa cá
t rogaras mane faisait un peu partie des Balkans o, dar ca. in acelasi timp
face parte din Transilvania despre care se intreabá daca s cette malheureuse
province a-t-elle réellement un ambiance homogène ? *. Simte Balcanii in jur
pareils a un flot. Je sentais monter ce flot ; l'école, le bureau, n'y étaient que
des remparts desesperés, en train de sombrer. Je venais comme un civilisa-
teur, comme un Jenne Romain dans quelque province lointaine. Je troilvai
des buffles torves et noirs et un peuple méfiant, parlant une langue arangere *.
Despre numele locului spune ca Romanii, daca nu se inseala, i-au zis totdeauna
Págaras. Numele, dupa cum se arata intr'o nota este compus din fa (lemn) si
garas (ban, moneta) insemnand o moneta. de mica valoare. Spune apoi, Babits

www.dacoromanica.ro
490 NOME BIBLIOGRAFICE

cA a cunoscut Fagarasul cand era cam cat un sat din PustA, capital& de judet
rAtacita ; derriere le dos de Dieu *. Cii. frumusetea locului 1-a fermecat pentru
ca apoi sà se simt& asemeni hti Ovide au bord de la Mer Noire, d'ailleurs,
n'était pas tellement loin .. $'apoi *les families hongroises qui vivaient A Fo-
garas étaient celles de pauvres fonctionnaires et employes, pour la plupart
venus de Hongrie. Ce qu'etait devenue l'ancienne race de Transylvanie seule
l'histoire pourrait le dire. Ceux qui habitaient alors Fogaras, ne s'y sentaient
pas A l'aise et ils avaient la nostalgie de leur ancienne patrie, d'une vile plus
grande si possible *. Cand se intreaba eine locuia acel ores, rAspunde: des gens
de second ordre et des forgats. Par forgats ou entendait les fonctionnaires trans-
f érés la pour quelque raison disciplinaire *. Cu ochii pe un Homer ca inv&-
tase greceste vedea reflectandu-i pe mas& ghetarii Balcanilor, les gla-
ciers des Balkans *, o umbra violeta. Ii erau Balcanii asa de aproape ? Probabil
cA voia sA spunA Carpatli dar cum acesti Mtatti ocupa inima Romanismului
evità sé. spuna numele cu care Romanii si-au botezat din strAvechi timpuri
muntii I. Pe strad& vedea des popes & la barbe longue, une ceinture vio-
lette autour de la taille, et des paysans pales, a la chemise sale et flottante *. . .
Facea plimbari t parmi les maisons peintes en bleu barbare des villages valaques
et meme au-dela, a travers la vile composee de tentes noires de suie et de fumée,
des tziganes valaques. Partout un exotisme pouchkinien . . . tout ce romanesque
etait comme encrofité de misere et de crasse *. Era plin de dorinta de a sti cum sa
trAeste in case. Si. . . tje causais souvent avec mes éleves, les &eves maigrichons
du lycée de Fogaras qui étaient nes dans ces maisons ou encore plus loin, en
des villages encore plus caches .. . j'allais visiter leurs logis ou ils vivaient a
trois ou quattre dans la meme chambre, sur des grabats, se nourrissant pendant
toute une semaine de la bouillie de mais froide gardee entre deux vitres, dans
la double fenetre, que leur pere leur apportait quand il venait en ville pour
le marche hebdomadaire : jamais de viande, jamais un plat chaud. Quand ces
enfants paraissaient pour la premiere fois en ville, leur chemise flottait et ils
comprenaient a peine le hongrois. Il y avait des professeurs qui leur faisaient
fourrer de force leur chemise dans leur pantalon. En meme temps, les enfants
faisaient disparaitre leurs mots roumains. Es apprenaient le hongrois vite
et volontiers. C'etaient de braves gargons, avec une mémorie admirablement
fraiche.
J'aimais ces gargons, bien qu'il y dit en eux quelque chose d'etrange : j'ai-
mais leur beauté singuliere, leur charme sournois, quasi animal, et les energies
populaires intactes qu'on sentait en eux *. Sptme apoi cum se cobora prin pri-
virile copilaresti in adancurile in care civilizatia nu separase Inca popoarele
ci dimpotriv& le tmea prin cantece, basme, amintiri comune, oil -Sicules et
Roumains gardent fraternellement quelque chose *. Si, iar, plimbandu-si pri-
virea peste capetele buclate reflecta. . Qu'est-ce qui amenait l& ces enfants ?
Qu'allaient-ils devenir, au sortir de l'école ? Elevais-je des Hongrois ou des
ennemis ? Distribuais-je la civilisation ou des armes ? Pour moi, la Hongrie
signifiait la civilisation : mais il m'était impossible de ne pas sentir qu'il y avait
aussi d'autres points de vue. Le temps était fatal, quelque chose se préparait
que nous étions loin de soupgonner s. Apoi, je connaissais les intellectuels rou-
mains de l'endroit, des popes, des avocats, des journalistes *. 4 Son grand-pere
etait encore un ours, son pere un berger, lui, déjà, est un avocat *. Ii cunostea
dar de departe pentruc& ei pastrau distanta si refuzau sá vad& in Unguri prieteni.

www.dacoromanica.ro
 ISTORIE 1,0CALA 491

Autorul a 0 avut un conflict cu Romanii deoarece intr'o poezie in care vorbea

despre un balciu ardelenesc unde le parler roumain s'usait * si la cohue
vane de pelisses des alpages qui aujourd'hui encore liquide ses affaires et ses
querelles dans la langue de Ciceron, quelle sensation pour un jeune humaniste *I
Scrisese versul urmator * Le parler roumain s'use sur les lèvres sales *1 Aveau
de ce se supara Romanii. Citatele fara comentarii facute aid sunt suficiente
prin ele insile. M. Scinzianu
553. Bodin D., Drubeta si Severinul, Turnu-Severin, Datina, 1939, 54 p.,
35 lei. Recenzie de Const. D. lonescu, in a Ramuri *, 1939, Iulie-Octonivrie,
p. 196-197, unde, odata rezumata lucrarea, se spune, intre altele : 5 fat& de
monografiile de pana acum, cea de fata, datorita istoricului D. Bodin, este cea
dintaiu contributie serioasa, intocmitä pe temeiuri stiintifice * (p. 196) ; 5 autorul
posedand metoda strict stiintificl, s'a bazat exclusiv pe documente si izvoare
de prima mana * (p. 197). D. 1:1?tdru
554. Bulat T. G., Cismele din Bucuresti la .r811, in Arh. Basarabiei, IX
(/937), p. 131-138.
555. Conea Ion, Om si naturd in Tara Hgegului, in Sociologie Romdneascd,
III (r938), p. 447-462. Este insotit de IO fig. loan M. Neda
556. Dvoicenco Eufrosina, Zycie i tw6rczo.f6 Puszkina w Besarabii (Viata
si opera lui Puskin in Basarabia), Cracovia, 1939, 45 p. f. pret (extras din Prace
Polskiego towarzystwa dla badan Europy wschodney, XVI). 0 prezentare
completa in limba polona a activitatii lui Puskin la Chisinau in 1820-1823,
influenta acestei sederi in opera lui, legaturile cu Moldovenii, si mai ales en
Moldovencele. In anexa un document inedit (dela Academia Romana) privitor
la casa Donici din Chisinau, unde a locuit Puskin. P. P. P.
557. Eeononiu Const. II., Alba-Iulia. Itinerar turistic, ..-- a--uT li -a, 1939,
8o p., 60 lei. Extras dintr'o lucrare mai vasta ce se anunta in pregatire
4.Istoria Orasului Alba-Iulia n. loan M. Neda
558. Folberth Otto, tef an Ludwig Roth si raporturile lui cu Ardealul, in
Libertatea, VII (r939), no. 13-14, p. 202-205. Autorul desprinde until din
aspectele personalitätii lui Stefan L. Roth, figura reprezentativa in istoria
Sasilor din Ardeal. Prin scrierea sa Lupta pentru limba in Ardeal* in care
apara cauza poporului sat/ si pe a Romanilor Ardeleni, aratand ca in Ardeal
limba de circulatie generall este cea romaneasca, impotriva intentiilor Ungu-
rilor de a ridica limba ungureascii la rangul de limbh oficiala in locul celei latine ;
prin apropierile religioase pe care cauta se: le stabileasca intre cele doua popoare
asuprite de Unguri si prin participarea sa la adunarea de pe Campia Libertatii
din 1848 despre care a scris articole pentru conationalii sal, St. L. Roth si-a
manifestat sentimentele de prietenie pe care o suferinta comunä le intárea,
pentru Romani. A sfarsit ca martir, in 1849, fiind impuscat de Unguri, in urma
actiunii sale de partea Austriacilor. Tr. V. Ionescu
559. Galdi Ladislas (Glib1), Une nouvelle synthise de l'histoire de la Tran-
sylvanie, in Nouvelle Revue de Hongrie, XXXI(VIII) (1939), no. 4, p. 31 /-321.
Autorul face critica volumului La Transylvanie, ouvrage publié par l'Institut
d' Histoire Nationale de Cluj,Bucarest, 1938. Prima invinuire ce se aduce savantilor
romani care au scos volumul e el se ocupa numai de Romanii din Transilvania
si nu 0 de Unguri si Sasi, ceiace face sa. se vadá nu numai atitudinea actuala a
profesorilor din Cluj, mais aussi la crise intérieure de la science roumaine *
(p.3/z). Combatand teza d-lui Somesan ca. Muntii Transilvaniel n'au fost

www.dacoromanica.ro
492 NOTITE BIBLIOGRAFICE

*impenetrables et separant par leur nature sauvage deux lambeaux du peuple

roumains autorul refuzA aceastA pArere aducând in sprijin si afirmatia lui Take
Ionescu dupa care Carpatii formeazA a une frontière de granit intre Românii
TransilvAneni si cei de dincoace. Ceiace spusese Take Ionescu se referea la alt-
ceva. El era omul politic si nu un cercetAtor. El era orator §i avea trebuin t5. de
figuri retorice. CA Muntii Carpati n'au fost bariere n'are de cat d. Galdi (G6131) sit
se gandeascA la satele de pe Valea Teleajenului pe care dupä cat stiu o cunoaste
bine din sederile la VAleni, i dacA e de bun& credinta va vedea el pe lângá satele
de PAmânteni va afla atatea de Ungureni. Acelasi lucru il va constata in regiunea
Muntilor Olteniei unde existA satele de asa zisii Ungureni Romani din Ardeal.
Si acelasi lucru II va constata in Muntli Vrancei, BacAului 0 in Roman unde
au patruns de peste Carpati Secuii. Aparatortil ungurismului, socoate cá nu
trebue sä se dea importantA afirmatillor gratuite ca aceia c5. Transilvania a
fost le foyer de l'art et de la litterature populaire * a Romanilor, completAm
noi, pentruca dad{ ar fi asa all serait assez difficile d'expliquer pourquoi ii y
a tant d'élements de caractere balkanique dans la poésie populaire de toutes
les provinces roumanophones *. Reaua credintA ori ironia neofitului, ca de
necunostiinta nu-1 putem invinui, sunt evidente. D-lui, stia foarte bine cá sub
stapânirea turceascA nu existau frontiere intre natiunile supuse si cá necazurile
fiind aceleasi, aceleasi au fost si unele din elementele productiilor fol-
klorice.
Analizand studiul d-lui Daicoviciu, La Transylvanie dans rantiquitd,
laudA partea prima a acestuia deoarece autorul a rupt-o cu pArerea cá ar fi
pAtruns crestinismul in Dada panA la parAsirea oficialA a Provinciei. Ce nu-i
place d-lui Galdi e cA in partea a doua a studiului, d. Daicoviciu indrAzneste
A admettre malgre le mutisme des sources, la survivance de certains ele-
ments romanises dans la Dade officiellement abandonnée *. Jubileaza cand
d. Daicoviciu isi declinA responsabilitatea asupra acestei probleme t fort corn-
plexe si cand declarA cá Fon n'est pas encore parvenu a une solution du
probleme definitive et acceptable pour tous . i cA problema aceasta doar la
philologie et l'histoire medievale sont appelees a résoudre * (p. 313). Bucuros
cä arheologul roman s'a spalat pe maini lAsand evul mediu romanesc pe seama
filologilor si istoricilor, intervine d. Galdi ca atare. Incepe cu lovitura
ce s'a dat tezei continuitatii de cAtre d. Tamas Lajos, cu Romains, Romans
et Roumains dans l'histoire de la Dacie Trajane, Budapest, 1936 si de cAtre exce-
lentul cunoscAtor al vechii toponimii unguresti d. $telan Kniezsa, In Ungarns
Vollterschaften im XI Jahrhundert, 1938, care au nimicit argumentele tezei
romane§ti fArA ca dintre savantii romani sit se ridice vreunul impotriva afir-
matiilor unguresti. Cunoastem bine lucrarea lui Tama§ ca §i valoarea argu-
tiilor sale. Cat despre afirmatiile lui Lot, ele n'au starnit chiar consternatiile
generale vilzute de d. Galdi iar felul cum i-a rdspuns d. BrAtianu este cum nu
putea fi altul. Doctoralului fel de a-i trata pe filologi i istorici incapables
de produire de nouvelles preuves . al d-lui Galdi dc omnes reseibilis... noi
rAspundem pe romaneste cA nu renegatii vor avea a trata originile noastre.
Stim noi sà ni le dovedim i sA ni le aparAm.
Discutand articolul d-lui Puscariu, Le role de la Transylvanie, dans la for-
mation ei rdvolution de la langue roumaine, d. Galdi rilmane partizanul ideii
cä populatia romand a pArasit Dacia 0 cA autohtonii ar fi dispArut in luptele
contra invasorilor, j, asa fiind este inutil zice d-sa * de chercher encore dans

www.dacoromanica.ro
 ISTORIn Locar.A 493

le peuple de Décébale et dans les profits seuiptés sur la colonne de Trajan les
ancetres authentiques des Daco-Roumains o qui par suite de leur origine
incontestablement balkanique, mériteraient beaucoup mieux la denomination
de Thraco-ou Illyro-Roumains *. Ceiace spune Coloana Traiane o spun vi
locuitorii Muntilor Carpati dupe aproape doul raii de ani.
Trecand la studiul d-lui Lupav, Réalités historiques dans le voivodat de
Transylvanie, constate cä autorul nu aduce nimic nou. Sigur, trebuiau inventate
noutatile. Cat despre competenta autorului articolului, 0-au spus a1u piirerea
vi nu i-o vom primi pe a d-lui Galdi.
Mai departe, d-sa se ocupe de articolul d-lui Metes. La vie menie par les
Roumains en Transylvanie du XVI-e au XV III-e sigcle. De aste date, d-lui Galdi
Ii vine putin cam greu vi este surprins de lucruri noi cil anume unii dintre con-
ducetorii Ungurilor au vezut un pericol in expansiunea Romanilor. Stim
la ce se gandevte d-lui : ce anume teza d-sale vi a confratilor poate fi sprijinite
tocmai de materialul documentar bogat publicat de d. Metev. Numai cá acel
material este in sprijinul tezei romanevti in ceiace privevte opresiunea maghiare.
Dace 11 multumevte noutatea materialului i argumentelor d-sa vezand vi 4 un
progres sensible dans l'historiographie roumaine o vede cä nu totdeauna este
observate obiectivitatea. Reproveaze anume cà autorul caute se innegreasce
situatia taranimei romane uitand se-i opung o les souffrances qu'avait a endu-
rex.* a la même epoque et surtout au XVIII-e siècle, la paysannerie moldo-
valaque o. Aici e de acord cu d. Metev care spune ce lucretorii manuali din Tran-
silvania geseau in Principate o viate mult mai ii libre et plus satisfaissante
que sous le joug odieux des Hongrois et des Saxons o. E surprins ce d. Metev
nu-i de niciun fel de date statistice despre exodul Transilvenenilor in Principate.
I-am pomenit noi mai sus doar despre satele cu pemanteni vi ungureni. Cat
despre procesul invers preconizat de d. Domanovszki relativ la Banat, dace
a existat in cateva locuri el s'a produs pe vremea ocupatiilor Austriace asupra
Olteniei. In acelavi paragraf este incondeiat i d. S. Dragomir ceruia nu-i sunt
admise parerile relative la venirea Transilvanenilor in Principate spre a scepa de
fisc-ul autrichien o. N'are ce spune decal bine de articolul lui Dreganu neui-
tand totuvi o segeate atunci cand este vorba de o prétendue symbiose slavo-
roumaine dans la e citadelle transylvaine *.
Trece cu vederea articolele care privesc istoria moderne a Romanilor transil-
veneni datorite d-lor S. Dragomir, Moga i Lupav, cerora le gesevte cusurul
a sunt scrise uneori fare se se tinil seamé de principiul audiatur et altera pars.
Sfatul ar folosi d-lui Galdi; cealalte parte a spus pane la '919.
Vrea apoi se reproveze d-lui Popovici de ce n'a mentionat influenta litera-
turii ungurevti asupra celei romanevti transilvenene, dand exemplu pe S.
Budai-Deleanu, Ion Barac, Goga. Si de ce n'a fecut nici un fel de mentiune
la Goga despre influenta lui Petöfi asupra poetului roman. Urmeazii o scurte
refuialá cu d. Petranu in ce privevte arta romaneasce din Ardeal. Regrete apoi
ce volumul La Transylvanie n'a fost f Ccut ava ca se fie eficace in scopul
comun al cunoavterii sufletului transilvan in complexitatea lui. Motivele
nemultumirilor d-lui Galdi le cunoavtem. M. Sdnzianu
560. Giindisch Gustav, Stephan Ludwig Roths Mialbacher Trinkspruch,
In Siebenbargische Vierteljahrsschrilt, LxII (1939), p. 223-240. In 1846 con-
ducetorul spiritual al Savior, Stefan Ludwig Roth tinu la Sebevul Sesesc o cu-
vantare la un banchet, in care apera drepturile Savior impotriva stápánirii

www.dacoromanica.ro
494 NOTITE BIBLIOGRAFICE

unguresti din Ardeal. Ziarele inaghiare reproduc eronat i tendentios aceastA

cuvAntare i d. Giindisch public& memoriul de apgrare trimis tie Roth Episco-
piei SAsesti. ,P. P. P.
561. Hans-Ifirgen Seraphim, Die Siedelungsstruktur der deutschen Folksgruppe

-
in Bessarabien u. ihre Wandlungen in der Gegenwart, in Leipziger Vierteljahrs-
schrift /dr Sadosteuropa, II (1939), p. 252-257. Interesant studiu istoric ci
geografic, cu foarte multe date statistice. P. P. P.
562. Herbert Schönebaum, Der politische und kirchliche Aufbau Sie-

-
benburgens bis zum Encle des Arpaderreiches, in Leipziger ,Vierteljahrsehrilt 1.
Siidosteuropa, II, 1938, p. 1-54, cu 2 harti. Studiu foarte important pentru
istoria Ardealului in special in sec. al XIII-lea. Autorul analizeazá pe larg di-
ploma Ioanitilor din 1247. Doug. Usti aratg, una asezgrile i proprietAtile
pomenite in Ardeal in sec. al XIII-lea in documente : Nobili, Secui, biserica,
Valahii, altul bisericile i mAngstirile catolice din Ardeal din acea epocA. Au-
torul utilizeazg i bibliografia romgneascg. P. P. P.
563. Ilea Vasile, Oraful Sighet, in Sociologia romeineascd, IV (1939), p. 48-
59, cu 6 figuri.
564. Iorga N., MaraMureful riosir14, in Rev. 1st., XXV (1939), p. 49-56.
- Rostul Maramuresului romfinesc in cursul vremilor pfing azi. C. Grecescu

CernAuti, 1938, 16 p. (extras din Anal. Dobrogei, XIX2, 1938). -

565. Mehedinti S., Deliormanul. 0 verigd intre Carpali fi fdrmul Mdrii Negre,
Se infAtistazg
legaturile fizice *, legaturile antropogeografice si legAturile politice* ale
Dobrogei cu Romfinia, incepand cu epoca hercinic g. i sfArsind cu zilele noastre.
Concluzia: Dobrogea a fost todeauna i e sortitá sl fie legatA in chip firesc
de cetatea Carpatilor, prin veriga Deliormanului (p. 12). D. Bodin

- 566. Mica Ioan, Silistra sub Otomani, in Universul. LVI (1939), no. 277, p. 6.
Se dau numirile pe care le-a purtat In decursul veacurilor acest or i timpul
in care a suferit. Incheie cu aspectul actual al orasului. Ioan M. Neda
567. Naghin halt E., Varia, in Arhiva Sorne§and, 1938, no. 24, p. 203-215
1. Bibliografia monografilior ngsgudene. 2. Ceva despre Valea Vinului. 3.
VAnarea ultimului zimbru in tinutul NAsAudului. 4. Colaboratori ngsgudeni
la Columna lui Traianu 5. 0 poezie lating din sec. al XVIII-lea. 6. Din tre-
cutul teatrului ngsgudean. Un manunchiu de lucruri interesante pentru trecutul
Ngsludului. M. Sdnzianu

nefti uitate, In Cony. Lit., LXXII (1939), p. 148-182. -

568. Mune! Eugen I., Bucovina de altd datd oglindild in trei naraliuni romd-
Consideratii istorico-
literare, interesante, in jurul operelor lui Radu Rosetti (4 LepAdarea de lege *
Spovedania Basbulubasei *), Ion Slavici ( Din pAcat in plcat *) i Alessandru
Pelimon ( Jidovul cgmAtar, Moldova si Bucovina *). D. Bodin
569. Pomescu Anghel, Asediul Sighetului, in Arid i tehnicd grafted, De-
cemvrie 1937, 2, p. 6o-6r. PrezintA o xilografie a cetAtii Sighetului, dupg
un ziar german apgrut la Strasbourg in 1566. I. C. Cazan
570. Popesen Mihail, Raiaua Turnul. Venituri §i Catagrafie, in Rev. Arhi-
velor, III 2 (1939), p. 254-282. Catagrafia i veniturile raelei Turnul, 1829-
1831. C. Grecescu

(1938), p. 207-212. -
571. Sacerdoteanu A., Patru acte din Mozdceni-Argef, in Rev. Ist., XXIV
Primul din 1620 Iunie 19 prin care satul MozAceni se
rfiscumparg de rumAnie dela jupgneasa GrAjdana si dela cumnatul ei Toma
1 celelalte trei sunt zapise din 1651, 1664 si sec. al XIX-lea. C. Grecescu

www.dacoromanica.ro
 ROMANII DE PESTE ROTARE 495

572. Szabó T. Attila, Bdbony története és telepuldse (Istoria i colonizaxea sath-

lui Babin), in Erddlyi Mdzeum, XLIII, p. 35-62, 146-178+ planse.Localitatea
este,atestata documentar in anii 1291-1296, sub numele Babun. Incepand cu
jumatatea sec. XV, i se cunoaste destul de bine istoria proprietarilor. Numele
este slay ca origine (Babin); locuitorii sunt maghiari pan& in sec. XVII ; nu se
stie precis cand a inceput sa }rib& i locuitori romani, dar e sigur c la inceputul
sec. XVIII Romanii erau prezenti. Numarul locuitorilor de azi 183 romani,
ro8 maghiari, i igani. (Autorul da lista nominala.). Urmeaza studiul etnogra-
fic, insotit de numeroase desene i fotografii, interesante pentru romani si ma-
ghiari. (Recenzie in Pdsztortfiz, XXV, p. 316-317, semnat& de I. Nagy Géza).
A. P. Todor
573. Viilsan G., Opere postume (I) (extras din Bul. S.R.R. de Geogralie,
LTV, 1936), 68 p. -- Pe langa alte lucrari, extrasul acesta cuprinde articolele
Dundrea i Dobrogea. Ilustrul disparut, da in cele doll& articole lucruri de mare
pret. Dela inceput lAmureste ca. in chestiunea Dunarii nu va fi vorba despre
aspectul diplomatic al acestei probleme ci despre rolul pe care 1-a jucat 11 joac&
si va trebui sa-1 joace in viitor batranul fluviu in vieata neamului romanesc.
Cat despre Dobrogea *, numai un indragit de ea putea gad in sufletul
sau cuvintele care sa imbie adevArul istoric cu datele geografice i etnografice.
M. Sdnzianu
Vezi si no. 6o, 61, 68, 81, 82, 84, 90, 113, 116, 117, 118, 125, 127, 128,
135, 182, 237, 243, 474.

16. ROMANII DE PESTE HOTARE

574. Geagea Chr., Notes sur un voyage en Thrace, in Balcania, I (1938),

p. 245-248. Insemnari facute in Noemvrie 1913. Green preamaresc opera
de pacificator al Balcanilor a lui Take Ionescu. Grecii din Thracia zic tMau-
rovlahi o, Vlahilor de Nord ; celor din Sud Macedonia, Epir, Thesalia le
zic simplu I vlahi s (p. 247). D. Bodin
575. Papacostea V., Esquisse sur les raports entre la Roumanie et l'Epire,
in Balcania, I (1938), p. 230-244. Se prezint i3'. legaturile dintre Principatele
Romane i Bpir scotandu-se in evident& emigrarea Bpirotilor in Muntenia si
Moldova ; apoi, ofrandele romanesti acute manAstirilor din Bpir. De cea mai
mare important& au fost in aceasta directie a relatiilor romano-epirote si con-
diiiIe economice ale timpului. D. Bodin
576. Papahagi Valeria, Cum s'a format constiinfa latinitdfii la Aromdni?,
in Rev. Lst., XXIV (1938), p. 43-49. 5 Blementul aromfinesc a ajuns la

convingerea originii sale latine in urma contactului pe care 1-a avut cu Uni-
versitAtiile Italiene *. Exemplificari. C. Grecescu
577. Smochintt N. P., Din literatura populard a Romdnilor de peste Nistru,
in Anuarul Arhivei de Folhlor, V (1939), p. 7-56. Autorul ii indeplineste
cu mult folos pentru stiinta i pentru Tara datoria de refugiat din Mol-
dova transnistriana. Informatii despre vieata spiritual& asatelor de moldoveni
de peste Nistru, ni-a mai dat i cu alte prilejuri. De data aceasta, publicA un
numar mult mai mare de texte culese dela fratii care au pribegit * in Romania,
din toata Republica Moldoveneasca pentru a dovedi unitatea kr sufleteascá
si pentru cunoasterea lor mai clara s. Culegerea confine : 6 balade i cantece
vechi, 69 doine i strigaturi, 14 colinde i uraturi, 4 conacdrii i iertaciuni, 35

www.dacoromanica.ro
496 Nome BIBrjoCRAFIca

de ghicitori, 5 poveeti ei snoave, 8 descantece, 2 bocete, o poveste vers ificata

despre rastignirea Mantuitorului ei o rugaciune de culcare, este urmata de un
glosar in care remarcam explicabile elemente lexicale ruseeti ei precedatá de
o introducere in care se fac observatii critice asupra culegerilor romaneeti
transnistriene anterioare revolutionare sau nu ei asupra notelor doininante
in poezia populara : cantarea instrainarii el a Nistrului. Subliniez diversitatea e
intensitatea functiunilor sociale ale cantecelor de recruti, care se ridica deasupra
celor din II Tara a. Textele, in general, se pot impart" in doua categorii : prima,
in care introducem texte a caror originalitate este curat moldotransnistriana
ei a douä, in care grupam texte ale citror paralele total sau numai imagini,
versuri, motive ori fragmente mai marl le regasim in alte regiuni romanecti
ei streine. I. C. Cazan
578. Villsan G., Opere postume (III) (extras din Bul. S. R. R. de Geografie
LVI, 1938), 47 p. Primul articol e Romdnii din Serbia in care autorul a
desvoltat intregul aspect al problemei fratilor noetri din regatul vecin, Planeele
intregesc studiul. Al doilea articol este Evolufia Statului Roman in cadrul sciu
geografic. Extrasul se incheie cu : Considerafiuni morfologice asupra Coastei
de Argint, ilustrat de planee, hard ei profile. M, Sdnzianu
579. , * *, Situafia Romdnilor din Valea Tinzocului §i dreapta Dundrii,
in Timocul, III, no. 1-3, p. 3-7. Infatieeaza starea de suferinta a acestora.
loan M, Neda
Vezi el no. 71, 73, 486, 488.

www.dacoromanica.ro
 CR ONIC A
0 suti de ani dela na§terea Regelul Carol I. La 20 Aprilie s'a implinit
Un veac dela nasterea primului rege al Romaniei. Cu atare prilej toti Romanii,
in frunte cu Suveranul Tarii, M. S. Regele Carol II, si-au adus aminte de acest
eveniment.
Fiecare poarta in inima cuceririle pe care le-a inscris istoria noasträ pe timpul
domniei temerare, intelepte si indelungi a Regelui Carol I. Mandria romaneascit
si-a gasit in intemeietorul dinastiei nationale un desavarsit interpret ; prin
faptele Lui si ale acelora care s'au dedicat realizarii planurilor domnesti si regale,
El a asezat pe fruntea tarii din nou cununa independentii vremurilor voevodale
si pe cea a regalitatii, care au deschis drumul nazuintelor de marire si putere
al Romaniei. Progresele tehnicei si-au avut intre hotarele romanesti, in timpul
celor 48 ani de domnie ai lui Carol I, unul din campurile cele mai vaste de
aplicatie ; ele au schimbat fata tarii si au adus prefaceri adanci vietii poporului.
Vieata spirituala insasi s'a desvoltat intr'un climat favorabil de stabilitate
§i relativit liniste bleat a putut sa insemne, pe vremea aceasta, culmile creatiei
noastre autohtone: Eminescu, Creanga, Caragiale, Xenopol si Maiorescu. Statul,
in cele din urma, a fost chemat la o nouá forma de vieata, de demnitate, de sign-
ranta, de ark si de prestigiu, note legate de firea statuara a conducatorului
destinelor sale. De ad o administratie si o armata corespunzatoare, serios orga-
nizata si care a dat probe stralucite de vitejie si pregatire.
Numai asa se explica situatia preponderenta a Romaniei in Sud-estul Europei,
la 1913, aproape de incheierea stralucitei domnii a Regelui Carol I si numai asa
s'a putut ajunge la unirea intregei romanimi, in mijlocul careia ilustrul ostas
si sef de stat isi asezase simbolic Pelesul.
Ca sa dea expresie gandurilor sale de recunostinta fat& de Regele Carol I si
de mareata lui opera, Poporul Roman, prin guvernul sat; a vrut sa-i aibl, in
fata Palatului Regal din Bucuresti, chipul de bronz, faurit de dalta inspirata a
sculptorului Mestrovici.
Tot acestei comemorari isi datorese aparitia, intre altele, cele dougt volume
ale a Cuvantarilor Regelui Carol I * editate de Fundatia pentru Arta si Literatura
a Regele Carol II * prin ingrijirea d-lui Constantin C. Giurescu; editia a II-a a
a Memoriilor a, a Din vieata Regelui Carol I, de un martor ocular a, publicate de
Universul ; o Din vieata Regelui Carol I, marturii contimporane s'i documente
inedite culese de Al. Tzigara-Samurcas * si a Prinos Regelui Carol I, 1839-1939 *,

www.dacoromanica.ro 32
498 CRONICA

in care se reproduc fotografii 0 tablouri ale marelui Suveran, volum tipgrit

prin grija Primgriei Municipiului Bucure§ti.
Iat g. o parte din semnele vizibile ale acestei aduceri aminte. Mai trainice
decfit ele Ina este icoana vie a Regelui Carol I pe care o poartg in suflete Romfinii.
Se gfindesc la ea 0-i nimbeaza conturul cu simtiminte de gratitudine 0 de legi-
timg fall pentru epoca gloriossá din trecutul nostru care va purta numele lui
Carol I. Icoana aceasta o va lasa fiecare crescutg de pove§ti 0 legende urma0lor
0 ea se va suprapune paginilor de istorie, insufletindu-le 0 transfigurfindu-le
totdeauna. D. Bodin

Sdpilturile arheologice din Tinutul Dunirea-de-Jos.. De vreo treizeci

de ani incoace cercetgrile arheologice au neglijat pArtile nordice ale Dobrogei
cu frontiera de altgdatg a imperiului roman pe care o alcgtuia Dungrea. Pro-
bleme noi, din alte regiuni ale Orli, sau lipsa de mijloace, nu au inggduit arheo-
logiei noastre sg acorde atentia cuvenitg acestei importante regiuni.
AceastA stare de lucruri a incetat in vara anului trecut. Colegul nieu, d.
profesor Constantin C. Giurescu, in calitatea sa de atunci de Rezident Regal
al Tinutului Dungrea-de-Jos, a inteles a cuprindg 0 cercetgrile arheologice in
remarcabilul plan de ridicare 0 de innoire al Tinutului, pe care 1-a alcatuit 0
executat in decursul anului trecut. Gratie sprijinului material acordat de d-sa,
Muzeul National de Antichitgti a putut sg intreprindg prin colaboratorii sgi,
cercetarea a patru cetgti romane din Nordul Dobrogei, Troesmis, Arrubium,
Dinogetia 0 cetatea anonimg dela nisala, precum 0 a apezgrii preistorice dela
Poiana (jud. Tecuci).
Rezultatele obtinute au fost deosebit de bogate 0 de importante din punct
de vedere asheologic 0 istoric. Voi enumera pe scurt aici pe cfiteva din ele.
La Poiana, d. R. Vulpe, profesor la Universitatea din Ia0, a descoperit o
insemnatii serie de vase care atestg cultura Getilor din partea sudica a Moldovei
0 a putut urmgri problemele de cronologie de care avea nevoie pentru terminarea
lucrgrilor dela aceastg asezare.
La Enisala (1fingg Babadag), d. Gr. Avakian, a explorat falnica cetAtuie
care se ridicg pe nn pin inalt in singurgtatea bAltilor din vecingtatea Razelmului
(fig. r), 0 despre al cgrei trecut nu se 0..ia nimic precis. SgpAturile au dat la
luming monete bizantine 0 roman; care fac sg i se urce inceputurile pfing in
primele secole ale erei cre§tine. S'au ggsit thin obiecte de piatrA care aratg cg
piscul era locuit incg din epoca neoliticg. Grosul obiectelor il formeazg armele de
bronz 0 de fier 0 mai cu seam& ceramica bizanting 0 romfineascg primitivg,
acoperitg cu smalt colorat in galben, verde 0 albastru si impodobitg cu figuri
0 cu ornamente geometrice. Ceramica aceasta alcAtue§te acum una din colectiile
cele mai bogate 0 mai variate de acest fel din tara noastrg. Prezenta ceramicei
romfine§ti a putut fi stabilitg multumitg unei descoperiri de o rarg important&
istoricg. Pgmantul cetgtii a dat la ivealg doug tezaure de monete, unul provenind
dela Mircea cel BAtrfin 0 celglalt dela Petra al Mu§atei, al treilea domnitor al
Moldovei.
La Dinogetia, cetate situatg pe o insull din apropierea Galatilor, d. GIL
Stefan, asistent universitar, a scos la luming o mare parte din zidul de Inconjur
al cetAtii cu poarta 0 cu numeroase turnuri (fig. 2), impreung cu o ceramic&
variatg 0 deosebit de interesantg care dateazg din vremea roman& 0 inceputurile
epocii bizantine. Totdeodatg au apArut cgrAmizi cu stampila legiunii I Iovia

www.dacoromanica.ro
 CRONICA 499

6.

Fig. 1. Cetatea dela Enisala

4.`-`ta,
";---,
,,,d1aRa-,, .-
.. 1"..,... '-''',:m1,-; ;:i", ',:Z - ..

'a
'- 4...

-,-- . ,; P ':' ; -

'
rlf
-- .';4" a .,° '
apt,',..et.1/
,I.....=',,;>-+Tae..
° a. A. 'a ° rl.
r-.e."

Z git
61.
a... , :7. ci- 1 '' a.-.

.44 Qrafk-111.-Vii

Fig. 2. - Turnul din coltul Sud-vestic al cetatii Dinogetia

www.dacoromanica.ro 12.
500 CRONIC A

.1.

; cte,
*4Vi"?

:trin etr.
L..0
kr,

!0+'
, . . ,
. .

"
°

= r'rl

..?

.1.011
--. -

Fig. 3. Dealul de plata pe care se ridicil cetatea Arrubium, de lang5. Mein.

Deasupra standi se vede o pAtura subtire de plmant care cuprinde
urmele vietii antice

s',.",^1; ,Jre.---"P .acErarei.

. _

. .
.;1,3 . rcr+++,--F1,
figtra?..`"A
sr
-
. . ,-,-/-..'" 4 .. ,.....T ..

...t.,0.

.
1.* -
5,;.--_,,,-,0..- . 1"
9,
14: 11-, -- ^ ..rf
.v,
6 ,p k co
:.....30.iip
.. .

l .... Nilt:Viej ,,
.7
+.
. - :14116

Fig. 4. Un turn al cetatii celei marl dela Troesmis

www.dacoromanica.ro
 CRONICA 501

care isi avea lagarul aid din secolul al IV-lea inainte. Descoperirea cea mai
importantA dela aceastA cetate este un tezaur de o sett vase monete de aur ale
imparatului Vasile al II-lea Bulgaroctonul (976-1025) si ale urmasilor sal
Roman al III-lea si Constantin al IX-lea Monomachul. Ele atestá di restaurarea
Imperiului Bizantin infAptuitA de Vasile al II-lea a cuprins in stApanirea efectivA
a Bizantului intreaga Dobroge para la limita sa nordica.
La Arrubium, cetate situatA in marginea MAcinului pe o stencil inaltA (fig. 3),
d-nii Gh. Stefan si Gr. Avakian au desgropat portiuni din zidul cetAtii romane
si un mare bastion care °Tara coltul ei de Nord-Est.
In digit, la Troesmis, Emil Coliu, asistent universitar, pe care arheologia
romfineascA a avut durerea sa-1 piardA in toamna trecutA, a intreprins saparea

;#1..FAW4Polini.15., -
:
J ..;
i;k3447.1Wil
X .21, J1 .
31.4r
. -
-""

V'

e .
_ , tr.k.)-. . --,
q 1, tf _
k.
..!
,
1.,...i.0
-'.. ntk;
1111

---,col' k ,.
44 1714
\
.
-';7, ''''''.2,
....0; :_-;./...-ti".-:'---
,
'
.
,VIL-....
- : '''.3
+. .,
"". ,,..,.. t ,- 0
-- i, .........- 4.7- ri, ,3-ite----! ,
- o /- A
.- , ,

ta ".;
1 3
";i sP'ja
t jr? '

-
"
J
, 1. lg. .: .
0!
,..., A . 54-.',C1..0.,- r.1t1 °I 0,7: ,
E

4:" 44, rim' v.r

. ,:"..

rd ° , . n '-".:h.'4.'

L
rt: °,0, 74
-
,......_.:' -IL z_..., 4..Te..:;--,.', . ..,...44_. ,.'-'
4..r:

Fig. 5. Un turn al cetatii celei mid dela Troesmis

celor dual lagare clAdite de Romani la o distantA de vreo 700 m unul de altul
pe malul abrupt al Dunarii, in apropiere de Turcoaia (la Sud de Macin). Unul
dintre ele, cel mai mare, fusese sApat Inca de acum saptezeci si cinci de ani de
doi arheologi francezi si apoi de Tocilescu. Cercetarea acum intreprinsA a arAtat
cg. sapAturile anterioare au fost cu totul incomplete. LagArul cel mic era insA cu
totul neexplorat. SApAturile lui Emil Coliu au scos la luminA zidurile si turnurile
frumos clAdite ale lagarului celui mare (fig. 4) impreunA cu cinci inscriptii ro-
mane. Lagarul cel mic a iesit si el la luminA cu ziduri solide, clAdite din blocuri
mari de piatra in partea din spre intrare (fig. 5). Si aid au aparut patru inscriptii
romane, dintre care una cu saptesprezece randuri de text, frumos gravatA si
care pomeneste de Fuficius Cornutus, guvernator al Moesiei Inferioare sub
impAratul Antoninus Pius. La acestea se adaugA, intre alte obiecte, cateva
cArAmizi cu stampila Legiunii a V Macedonica, al cArei lagar se afla aici.

www.dacoromanica.ro
502 CRONICA

Numai din scurta enumerare a acestor descoperiri se poate vedea importanta

rezultatelor obtinute. Unele dintre ele, cele dela Poiana (jud. Tecuci) intereseazii
civilizatia Getilor din Sudul Moldovei. Celelalte toate arunca o lumina nouii
asupra istoriei partilor nordice ale Dobrogei sub stäpanirea romana, sub cea
bizantina *i chiar pan& pe vremea inceputurilor tárilor romane. Noi 9tiri de o
deosebita valoare istorica sunt astfel ca§tigate pentru istoria noastra nationala
gratie largului sprijin pe care d. profesor Constantin C. Giurescu a inteles sa-1
acorde, in calitatea sa de Rezident Regal al Tinutului Dunarea-de-Jos, cerceta-
rilor arheologice din Sudul Moldovei §i din pax-tile nordice ale Scythiei Minor.
S. L.

Urine le unei biserici din seeolul al XVI-lea in jud. Muscel. La 5 Iti lie
1939 §i dupa aceia ziarele din Bucure§ti aduceau la cuno§tiinta ca. la Susla-
ne§ti-Muscel, la punctul numit azi Hobaia, iar mai inainte Crangul dotnnesc,
lucrandu-se la nivelarea unui (lamb, s'a dat de temelia unei biserici vechi, nimi-
cita de incendiu §i de patru pietre de mormant cu inscriptii. Dupa traditie se
spune ca aci ar fi fost vatra satului Mesteacan. Inscriptiile au urmätorul cuprins,
in traducere, dupg relatarile ziarelor:
i. S'a pristavit robul lui D-zeu jupan Negre in zilele lui Ica Mimeo. Voevod,
in luna Aprilie, zile 23, in anul 7o66 (2558). Vecinica lui pomenire.
2. Raposat-a roaba lui D-zeu Stanca, jupanita Parvului, in zilele lui Ica
Petru Voevod, luna lui Octomvrie zile 31, in anul 7071 (1562).
3. ... Stoica in zilele lui Ito Petru Voevod, luna lui Martie, zile 4.
4. Raposat-a robul lui D-zeu jupan Parvu, in zilele binecredinciosului §i
de Christos iubitorului Ica Alexandru Voevod, luna Aprilie x x, in anul 7083
(1575). C. Grecescu

Un rispuns d-lui Hie Bfirbulescu. Intr'un numar recent din revista d-sale,
Arhiva, XLV (1938), no. 3-4, p. 331-332, d. Ilie Barbulescu ocupandu-se
de un studiu recent al istoricului VI. Corovi6 are unele referinte §i asupra
lucrarii noastre Diplomatica slavo-romand din secolele XIV §i XV, publicatä
in Rev. Ise. Rom., VVIII (1935-1938) §i in Biblioteca Revistei Istorice Romdne,
II, Bucure§ti, 1938. .

D. Barbulescu spune ca. studiul nostru B o lucrare de valoare, prin mate-

4/

rialele ce a adunat §i prezinta, precum *i prin randuirea lor in vederea scopului

de a scrie Diplomatica 1 slavo-romana; e pleat, tusk ca are cusurul de a nu da
§i. randui aceste materiale, dupa criteriul larg §i singur 2 fliiniilic al lui VI.
CoroviZ, ca, adica, nu arata §i izvorul sau izvoarele slave din care s'au imitat
formele diplomatice ale textelor sau documentelor slavo-romane, precum §i
legaturile directe sau indirecte care exista hare aceste din urtna texte §i. cele
grece*ti; cad, a§a, cum prezinta d. D. P. Bogdan: numai pe cele slavo-romane,
e ceva numai empiric iar nu §tiintific §i. lasá impresia cá vrea sá spunk ca for-
mulele slavo-romane sant creatii de stilizare ale noastre, adica ale scriitorilor
textelor §i documentelor slavo-romane dupa Diplomatica latina. Pe &Ala vreme
compararea acestor formule cu formulele sarbe, bulgare, ruse,ti ne arata cá
ale noastre deriva din acestea din urma, sau sant imitare dupa ele n. Iar mai

1 Redam intocmai fraza d-lui Barbulescu, cu ortografia §i punctuatia d-sale.

2 Sublinierea e a d-lui Barbulescu.

www.dacoromanica.ro
 CRONICA 503

departe d-sa adauga:... cercetarea d-lui D. P. Bogdan, desi e valoroasA §i

ea, are caracterul nu tiinific, ci empiric, fiindca ne prezintd numai formulae
din textele slavo-romcine fdrd sd ne arate i originea sate felul provenienfii lor el.
Marturisim a ne surprind aprecierile d-lui Barbulescu, cAd ele sunt para-
doxale, dovedind in acelas timp urmAtorul fapt concludent: d. Bdrbulescu nu
nutnai cd n'a citit dar nici mdcar n'a rdsfoit cat de cat studiul nostru. Dad. d-sa
risfoia lucrarea noastrA, cAreia Ii aduce acuzatii atat de grave, vedea cl la pa-
ginile 20 2, 21, 36, 37, 69 n. 3, 82, 83 n. 1, 85, 86 U. 4, 101, 121-2, 132 11. 5,
133-135, 140, 144 si 161 ne ocuplin pe larg de diplomatica bizantina. i de
influenta ce aceasta a exercitat-o asupra celei slavo-muntene; apoi cA la pagi-
nile: 22 11. 3, 36 n. I, 67, 69 11. 3, 86 si n. 3-4, /or si U. 2, 102 l n. 1, 106
si 11. I, III si U. I, 122 II. I, 128 §i 11. I, 133 11. I, 140, 141 §.1 11. 3 si 161,
vorbim de diplomatica bulgarA si de influenta ce aceasta a exercitat-o asupra
diplomaticei slavo-muntene i cA la paginile: 36 U. 2, 52 si U. I, 82 n. 5, 83,
85, 86, 88 si 11. 4, 92 l n. 8, tor §1 n. 2, 102 §i 11. I i 3, 103 11. 9, IR) n. 6,
III 11. I, 122 U. I, 128 a. 4, 131, 133 U. I, 141 U. 2, 4 si 5, 143, 144, 151
n. i i i6x, ne ocupam, in acelas sens, de diplomatica sarbA.
Cat pentru ansamblul acestor influente, in care e incadratA i influenta
apuseanA, 11 rugAin pe d. BArbulescu sA rAsfoiascA paginile 159-162, pagini
ce cuprind concluziile studiului nostru. Aceleasi pagini pot fi rAsfoite si in sensul
stilizArii formulelor din diplomatica slavo-munteanA: noi afirmam categoric
-,si in acest sens nu ldsdm sd planeze nici o impresie ca. elementele impru-
mutate de diplomatica slavo-romanA dela Slavii de Sud sau din diplomaticile
apusene mai toate s'au stilizat in cancelaria munteanA, adecvandu-se nevoilor
acestei cancelarii, iar in cuprinsul studiului nostru aceste concluzii sunt docu-
mentate pe larg.
In ceiace priveste studiul lui VI. Corovi6, despre care d. BArbulescu - adAu-
gAm in treacAt - nu-i dA nici anul aparitiei i nici periodicul in care e publicat 3,
el cuprinde o cercetare asupra inscriptiilor i notelor din manuscrise i numai
cu totul incidental d. Corovi6 referl i asupra a don& sau trei formule din docu-
mente 4.
Dar prin asertiunele d-sale asupra studiului d-lui Corovi6, d. 13. dovedeste
cl nu 1-a prea rasfoit, studiul avand unele lipsuri capitale 4. Tinetn sa.
semnallm i made exprimari de limbA romaneascl in darea de se aml a d-lui
Barbulescu. Asa sunt: Slavii acejtia cirilici 6 deci afirmatia d-sale pre-
supune o impArtire a Slavilor in cirilici i probabil i glagoliticil-dacii nu o altA
categorie ; apoi: e Dar toate aceste alte formule z 01 e Spun acestea, accentuand,
pentru ca sA atrag atentia asupra alt ceva *7 i acel altceva suntem noi.
Damian P. Bogdan

1 Sublinierea ne apartine..
Citam dupl extras.
* Si al cArui titlu, in traducerea d-lui Birbulescu nu e de inteles, cAci d-sa
traduce: LegAturi reciproce i atingeri (sublinierea e a noastrA) in vechile in-
semnari slave.
A se vedea recenzia ce facem acestui studiu in no. de fatA al Rev. 1st. Rom.
° A se vedea concluziile recenziei noastre indicatA in nota 4 de mai sus.
6 Sublinierea ne apartine.
7 Sublinierea ne apartine.

www.dacoromanica.ro
 504 CRONICA

Canted* despre Romani la Institutul Slav din Praga. In lama anului

1938, profesorul Matydi Murko, decanul slaviptilor cehi, a organizat un ciclu
de conferinte privind probleme romanepti, sub auspiciile Institutului Slav din
Praga.
Ciclul acesta trebuia sif fie prezentat de cerceatori romani, posibiliatile
de realizare fiind insä foarte grele, s'a hotArit ca chestiunile sA fie expuse de in-
vAtatil cehoslovaci care in specialitAtile lor au pAtruns pi domeniul romanesc.
In felul acesta, s'a adunat, la acest institut, in Berne consacrate Romaniei un
select numAr de prieteni ai ptiintei pi ai Orli noastre. Au vorbit profesorii M.
Kfepinsky, 3. Mactrek, 3. S. Kvapil, A. Cmiral pi K. Sandfeld.
Prof. dr. Kfepinsky, titularul catedrei de filologie romanicA a Univ. Carol
IV din Praga, a enuntat cateva probleme de raporturi lingvistice romano-
slave pi in deosebi conditiile psihologice ale influentei slave asupra romanei.
Cliiar in cuvinte de origine lating se pot vedea maniere slave, spune prof. Kfe-
pinsky. In acest sens, a cercetat formarea numeralelor dela xi in sus, formele
verbale ca vino, dile:leant §i altele, demonstrand el aceste creatii pi-au putut lua
naptere numai la acel om, a clrui gandire era slay& S'a ocupat apoi de derivarea
verbelor dela substantive, constatand cA limba romanA s'a abAtut dela sistemul
latin de derivare pi a acceptat pe cel slav, adicA sufixele -ni, -ui, -Ai, -i, depi
posibilitAtile originare latine erau mai simple decal cele slave pi erau sprijinite
p'i de traditie. In esentA, prof. Kfepinsky crede c5. conlocuirea pi raporturile celor
douA popoare au produs pi faptul ca uneori Slavii au abdicat dela limba kr pi au
primit limba romanA, imprimandu-i totdeodat 5. acesteia caractere de sistem
pi de gandire slavA. 0 bunA parte dintre problemele expuse cu acest prilej de
prof. dr. Kfepinsky au fost reluate in studiul Influence slave sur le verb roumain
(premiere partie), apArut in Slavia, XVI (1938), I, p. 1-49.
Prof. dr. J. Maciirek, cunoscutul istoric dela Univ. Masaryk din Brno pi
apreciatul admirator pi prieten al poporului nostru, a fAcut o foarte sistematizatA
lectie asupra istoriografiel romfinepti. Incepand prim o succintA prezentare, a
interesului arAtat de invAtatii cehi istoriei romanepti, dela cea dintai istorie a
Romanilor dela 1701 panA la lucrarile lui PM (sec. XIX) pi la cele de astAzi,
prof. Macilrek a continuat cu evolutia istoriografiei roinanepti urmArind pi ca-
racterizand epoca analelor pi cronicelor, pcoala latinistA, pcoala romanticA, pcoala
criticA pi insistand pe larg asupra conceptiei pcolii istorice postbelice pcoala
adevArului pi a criticismului ptiintific care in tanAra-i activitate a luminat
multe incertitudini istorice. In a doua parte a expunerii sale, prof. Mactrek a
vorbit amanuntit despre problemele principale ale istoriei Romanilor, de formarea
poporului roman, formarea Statului Roman, influentele slave, starea socialA in
epoca medievalA, problema turceasca, influenta greceascA, lupta pentru dreptul
la vieatA a natiei romanepti panA la crearea Romaniei moderne, cu tot complexul
de evenimente ale secolului al XIX-lea. Fail efuziuni lirice, cu pAtrunderea pi
limpezimea responsabilitAtii istoricului pi cu o proportionatA grupare a chestiu-
nilor, prof. Macilrek ne-a dat cea mai bunA sintezA in limitele unei conferinte.
- Prof. dr. J. 5. Kvapil, dela Kladno, a vorbit despre curentele contimporane
in literatura romanA, renuntand determinat probabil de lipsa de orientare a
auditorului la o cercetare a structurii pi relatiilor artistice, indispensabilA
priceperii curentelor literare. A indepArtat deci cu aceasta analizele pi apre-
cierile critice pi s'a multumit deplasand problema mai mult pe un plan
sociologic sA constate cA literatura romanA cuprinde o abundenta de reale

www.dacoromanica.ro
 CR0NICA 505

valori reprezentate de creatori care au contribuit intr'un mod armonios

la consolidarea ai desvoltarea spiritualitatii romaneati. CArtii romfineati i-a
revenit in timpul luptei pentru deateptarea i unitatea nationalk o misiune
special& Aceia de a intari conatiinta de sine insuai a natiunii, de a accentua
sentimentul de solidaritate ai de a indruma destinul istoric al poporului.
Aceiaai nevoie practica de a informa pe auditorii nefamiliarizati a impus confe-
rentiarului o enumerare a reprezentantilor literaturii romfine, avand In vedere
traducerile accesibile cetitorului care nu posed& bine limba romana, din care
a decurs o prea grabita trecere peste lirica ai in general peste nivelul scrisului
romanesc, pentru a starui mai mult asupra necesitatii traducerii bunelor romane.
Incheierea a constat dintr'o caracterizare a creatiei literare romaneati actual;
din care se desprinde o indepartare dela mistica romantismului, dela simbolismul
confuz national ai subiectiv i o acomodare la un sens al realitAtii, puternic
manifestat, dirijata de o criticá pAtrunzatoare alimentaa de haosul inspiratiei
poetice.
Prof. Adolf Cmiral dela Conservatorul de Stat din Praga a prezentat o con-
ferinta despre cantecul popular romanesc cu exemplificari datorite sopranei
Vera Mora, catorva auditori ai Conservatorului de Stat i corului mixt condus
de prof. Ladislav SvècenSr.
Exemplificärile acute cu multa grija, incat nimic din frumusetea i farmecul
acestor cantece simple n'a fost alterat, au fost precedate de un studiu al prof.
Cmiral care a patruns in esenta, forma, continutul i modul de creatie a melo-
diilor populare romaneati ai care a desprins indicatii concludente asupra placerii
de a canta a Romanilor. S'a evidentiat de asemeni atentia care se da conservArii
comoarei de cantece populare in Romania ca insemnat factor de educatie popu-
lar& Din punct de vedere continutual s'au definit diferitele categorii de cantece
populare, iar din punct de vedere formal s'a cercetat ritmul i tehnica melodiei.
Examinarea tematica i melodica a indemnat pe conferentiar sà intre mai adanc
in analiza dorului, a credintelor poporului, a filozofiei lui despre lume i vieatk a
contemplativei lui legiituri cu natura ai a predispozitiei lui de lupta barbAteasca.
In concluzie, prof. Cmiral a infatiaat toate categoriile cantecelor populare
care au toatA importanta istoricà i etnografica si a arAtat chiar raportul
dintre limb 5. i muzicalitatea cantecului ca i valoarea conditiilor de vieata si
al impresiilor peisagiste care imprima cantecelor populare caracterul bor.
Prof. dr. K. Sandleld dela Universitatea din Kopenhaga a discutat cateva
probleme de lingvisticl balcanica expuse in cunoscutele sale lucrAri, asupra
carora nu ne mai oprim,
Conferintele Institutului Slav apreciate mult de ascultAtori au gasit ecou
ai in presa pragheza, din care subliniez numai (ladle de seamà din cotidianul
Prager Presse. I. C. Cazan

t Emil Coliu. In luna Septemvrie 1939 a incetat din viata la Focaani

Emil Coliu, asistent al Facultatii de Litere din Bucureati. tiinta noastra
pierde cu acest tanar invatat unul din cele mai distinse elemente care s'au
afirmat in domeniul archeologiei clasice in ultima vreme.
Dupä strAlucite studii facute la Facultatea de Litere din Bucureati, Emil
Coliu, cu entuziasmul sau care nu se risipea in vorbe deaarte, a venit sa-mi ofere
serviciile sale la sApAturile archeologice dela cetatea Histria. Nou5. ani la rand
ai-a sacrificat acolo fiecare vark ajutandu-má sa scot la lumina ruinele cetatii.

www.dacoromanica.ro
sob CRONICA

Acolo a adaus la solida sa pregAtire atiintificA, cuncltintele tehnice care aveau

sl facl din el un excelent archeolog. Intre timp, universitatea din Bucuresti
1-a distins trimitandu-1 ca membru al coalei Romfine din Roma. ImprejurAri
neprielnice nu mi-au ingAduit dealt abia in PrimAvara anului 1939 sA-1 propun
pentru postul de asistent universitar i sA-i incredintez sAparea cetAtii romane
Troesmis din Dobrogea, misiuni pe care desiivAr§irea §tiintificA ale lui Emil
Colin le merita de mult i cu prisosintA.
Disparitia lui priveaz1 Universitatea din Bucuresti i tiinta romilneascl de
un element tartar de o rath valoare. Ca dovadA stau lucrArile pe care a avut
rAgazul sA le pull la punct in scurta lui viatl tiinjificá. FárA sl amintesc
studiile sale de inceput in care a tratat probleme de istorie romineascA ( Con-
tributiuni la un istoric al mdndstirii Mini, Constanta, 1932, lucrare distinsA cu
premiul Hillel ) i de preistorie (0 noud descoperire in domeniul ceramicei
pictate din Moldova-de-jos, in Milcovia, 1V, I-2, 1933), sau frumoasele sale
scrieri literare In care se vedea un spirit ales care-§i cAuta drumul, este destul
sA pomenesc pe acelea In care s'a arAtat un desAvagit archeolog, cunoscAtor
al antichitAtii clasice. Emil Colin a dat o documentatA i definitivA explicatie
celebrului sarcofag cu simboluri, gasite la Constanta, punand astfel capAt unei
interminabile discutii atiintifice ( Un sarcophage a symboles a Tomis, in Istros,
I, 1934, p. 117-126). In teza sa de doctorat a adus la cuno§tiintä lunaii savante
una din cele mai importante colectii de vase grece§ti din tara noastrA (La
collection de vases grecs du Musde Kalinderu, Bucure§ti, 1937). In alte studii
pe care le posed in manuscris ai care vor fi publicate in curand, sunt cercetate
o inscriptie greacii, o splendidA statuA de marmurl din epoca clasicá greacl,
o serie de reliefuri romane i problema trofeului dela Adamclissi. In toate
aceste studii se vAdesc o seamA de calitAti deosebite, i anume o rigoare stiinti-
fica remarcabilk-ai in special o precisl intelegere a ginga§elor amAnunte ale
picturii §i ale sculpturi antice care atestA o coalA, un curent, o epocA sau o
regiune.
Deaceia revista noastrA inregistreath, cu adanc regret disparitia tanarului
savant in care *Uinta noastrA pierde una din nhdejdile sale cele mai frumoase,
iar eu un pretuit colaborator i un iubit prieten. S. L.

www.dacoromanica.ro
 INDICE1
A, prima familie a mss cronografelor Da-
novici, 73, 75; se imparte in dotia.
grupe, 45-6, 75.
A1 (= Ins 763), 43 Si urm., 75.
A2 ( = InS 595), 43 0 urm., 75.
A3 = MS SigM. 5), 43 i urm., 75.
A4 = InS 3450), 43 0 urm., 75.
A2 (=--- Ma 587), 43 si WM., 75.
A6 (= MS 4478), 43 0 urm., 75.
Ax, arhetipul pierdut al mss A, 43 Si
MM., 75.
Abdul Hamit, sultanul, moartea lui, 92.
Acachie, egumen la Poiana, 247.
Academia Botanica, din Milano, la 1846,
222.
Academia Brera, din Milano, la 1846,
222.
Academia de Anatomie, din Bolonia, la
1846, 220.
Academia Romana, numärul cronogra-
felor romanesti ce poseda, 4 si n. 2 ;
numkul cronografelor slave, 4 n. 2 ;
mss cronografelor Danovici, 75 ; ms
cronicei lui $tefan Logofátul, 166,
167; mss dela Axinte Uricarul, 168;
ins 3781, 207; mss slave din arhiva
ei, 332.
Acbasola, teatru in Genova, la 1846, 223.
Acquapendente, targ italian, la 1846,
218, 243.
Acropole, la 1846, 210 ; templul vantu-
rilor, 211.
1 Nu cuprinde Notifele bibliografice unde orientarea se face usor.
www.dacoromanica.ro
adamasca, matase cu desenuri sau flori,
219 si 11. I.
Adam-Klissi, sabie dacicá descoperitä
aci, 265.
Adamovici Gherasim, episcop ardelean,
circularile sale, 283.
Adrian, podul de peste Tibru, 217.
Adriatica, pe cale de a intra in stapa-
fire austriaca, 158.
Adjudeni, sat moldovean, 282.
Adolf, statuia lui din Haga, la 2846, 232.
Aelia Dacorum, cohorta I, in sec. II, 270.
Agoro, sotia lui Mitu Canavos, plead.
din Peloponez, 113, 120.
Aix, targ, in 1846, 224.
Albert, sotul reginei Victoria a Angliei,
226.
Aldea, postelnic, inainte de 1619, 280.
Alecu, fiul cronicarului Dumitrache, 261.
Alexandru, fiul lui Basarab Intemeieto-
rul, discutii asupra locului sau de in-
mormantare, 353.
Alexandru, fiul lui Roman Voda, 169,
170.
Alexandru cel Batran (Senex), ultimul
fin al lui Roman Voda, 17o; frate cu
tef an I, 265.
Alexandru cel Bun, detroneaz5. pe Iurg
Koriatovici, 275 ; pe vremea lui exista
Bistrita, 272.
Alexandru Ilias, sauce Greci in Tara Ro-
maneascA, 274; proteguitor 0.1 Grecilor,
508 INDICE
275; omoará pe Carstea Vornicul, 275;
cauzele mazilirii lui, 276; fuge dela
Targovivte spre Braila, 276.
Alexandru Ipsilanti, int? un doc. al lui
din 1779 gasim pe Dumitrache vel
stolnic, 256.
Alexandru Moruzi, domnia lui, 259 ; jalba
clucerului Dumitrache catre el la 1793,
259.
Alexandru Scarlat Ghica Voda, domnia
lui, 251.
Alexandru Voda II, pe timpul caruia e
hirotonisit Teoctist, 17o.
Alexiu Elenora, despre doc. de pe Valea
Teleajenului, 344-5.
Alger, In relail comerciale cu Genova,
Iso; legaturi cu Casa Pedemonte, 163.
Algeria, vazutti. de Regele Carol I, 327.
Amalia, fiica lui Ilie Fotino, 99; nav-
terea ei, 118, 119, 124, 125.
Amartolos G., cronica, datarea ms 32o
Acad. Rom., 332-3.
Amboglanna, castel in Anglia, 269.
Amelia, fiica lui Ilie Fotino, navterea
ei, Ioo.
Amsterdam, la 1846, 229, 230, 231, 232,
244; numarul kc. in 1846, 231; se
alimenteaza cu apá de baut dela
Utrecht, 232.
Ana Comnena, zoo.
anale universale, cunoscute in Romania,
2 11. I.
Anania, egumen la Cornet, 258.
Anastasescu Gr., navul Ecaterinei Fo-
tino, 117, 123.
Anastasia, sotia lui Roman Voevod, fiica
lui Latzko, 170.
Anca, jupanita, fiica lui Lupul Mehedin-
teanu, 279; moare in 1619, 280 ; MO-
§tene§te pe L. M., 278.
Anchenate, in 1846, 221. .
Andreescu C. I., despre paleografia la-
tina, 350I.
Andrei, fiul lui Ilie Fotino, 99.
Androclis, fiul lui Ilie Fotino, navterea
lui, 117, 123.
Angelescu C., da Acad. Rom. Ms 4793, 42.
Anghelichi, fiul lui Ilie Fotino, 93, 114,
121.
www.dacoromanica.ro
Anglia, sprijina. Incheierea unui acord
ruso-turc la 1822, 141; vasele sale in
portul Constantinopol la 1825, 142;
sustine Regatul Sardiniei in relatiile
cu Turcii, 155; i porturile dunarene,
158; mare putere europeana, 159; in
razboiul Crimeii, 159; detine primatul
in legaturile comerciale ale Principa-
telor Vomane cu strainatatea, 163;
tezaurul ei la 1846, 226.
pe valea Teleajenului, 344-
Antachi, pune s i se fact un portret
al Principelui Carol I, 78, 80.
Antim, mahala in Bucurevti, 248, 250.
Antipa, dr., aratä dragostea Regelui Ca-
rol I pentru Dunare, 326.
Antonie, egumen la Targvor in 1745, 248.
Anvers, la 1846, 228, 229, 244.
Apeninii, la 1846, 220.
Arc de Triomphe de l'Etoile, la 1846,
235.
Ardeal, delimitarea granitei cu Mun-
tenia la 1792, 261; adapostevte pe
Lupul Mehedinteanu i pe Spátarul
Buzdugan, 275; Romanii dintre hota-
rele lui, 283.
Argetoianu N., vinde locuri vi case in
mahalaua Zlatari, 249.
Arghiri, sotia lui Xodillos, 116, 123.
Arhimede, ruinele monumentului sau din
SfraellZa, 213.
Arhivele Statului, din Bucurevti, poseda
actele Episcopiei din Buzau, 259.
Aricescu, face anchete printre fovtii pan-
duri ai lui Tudor, io5.
Arion Toma, se judeca pentru o movie cu
cronicarul Dumitrache, 248.
Aristomene, fiul lui Ilie Fotino, 99, 118,
124.
Arno, vazut de un boier moldovean in
1846, 219.
Arpad, al Ungurilor, fiul lui Salmutzes,
190.
Arrubium, sapaturi arheologice, 501.
Asia Mica, moda feminina la 1846, .210.
Aslan Vornicul, revolta lui, 274.
Aspasia, fiica lui Atanasie Xodillos, 98.
Aspasia, flica Arghirei, sotia lui Ilie Fo-
tino, 116, 117, 123.
 INDICE
Atanasula, fiica lui Dionisie Fotino, 93,
114, 121.
Atel, granita Orli Pecenegilor, 189.
Atena, la 1846, 210, 211 ; 243 ; impreju-
rimile ei la aceiasi data, 211 ; obi-
ceiurile populatiei, 211 ; numarul loc.
in 1846, 211.
Athanasie, serdar in 1745, 247, 248; biv
vel paharnic in 1758, 249.
atirdisesc (= liciteaza), 224 n. I.
Attaliates, despre navalirea Uzilor peste
Dui:tare, 194-5, 205.
Augsburg, la 1847, 239, 245.
August, locul amfiteatrului sau, 216;
monete din vremea lui, 266.
August cel Mare, casca sa de fier, 239.
Aurelia, fiica lui Ilie Fotino, 99.
Austria, sprijing incheierea unui acord
ruso-turc, 141; vasele sale la Con-
stantinopol in 1825, 142; i razboiul
Crimeii, 158 ; mare putere europeana,
159; lásata in urma de &are Sardinia
in comertul cu Principatele Romane,
163 ; i pacea dela 18o9, 287; ocupa
5 judete din Moldova, z8o, 281, 282;
colile imperiului, 320.
Avakian Gr., face sapaturi la Enisala,
498 ; i Arrubium, 501.
Avignon, la 1846, 224.
Axinte Uricarul, cronicarul oficial al lui
Nicolae Mavrocordat, 177; cronica lui
167, 169; originalul cronicei, 169; data
alcatuirii ei, 169; despre inrudirea lui
Stefan cu Iuga, 169; mentioneaza pe
Stefan, fiul lui Roman I, 177, 194;
autor al cronicei copiate de Stefan
Logofatul, 168.
B, a doua familie a mss cronografelor
Danovici, 47-52, 75-6; se imparte in
doul grupe, 50, 75-6.
B, (= ins Pogoneanu), 47 i urm., 75 ;
se apropie mai mult de original, 50,
75.
B2 (= Ms 2757), 47 si ULM., 75.
B3 (= MS 1926), 47 i urm., 75.
Be (= MS 2609), 47 i urm., 75.
Be (= MS 4243), 47 **1 urm., 75.
Be (= ms 2583), 47 1 urm., 75.
www.dacoromanica.ro
509
B7 (= MS 3797), 47 si MM., 75 ; greu
de clasat, 51.
B8 ( = ms 772), 47 si MM., 75.
Bp (= ins 1389), 47 si urm., 75-6.
(= MS 1921), 47 i urm., 76.
B1, (= Ms 402), 47 i urm., 76.
B12 (=-- MS 4248), 47 I urtn., 76.
Bx, izvodul comun al mss B, azi pierdut,
48, 76; reproducea fidel originalul T,
49, 76.
Bacau, judet, sub Austriaci, 281, 282.
bagdadie, tavan cu stucaturi dupa moda
celor din Bagdad, 220 si n. r.
Baia, antichitati locale la Muzeul din
Napoli, 213.
Baiazid, porunceste lui Iacub pasa sa
ajute pe Stefan cel Mare contra lui
loan Albert, 339.
Baiazid II, un ins necunoscut asupra
vietii lui, 338-9.
Baiculesti, pe valea Teleajenului, 344.
Baiu Bratul, din Zárnesti, circulara sa
din 18o5, 285-7.
Balbi, marchiz, palatul sau din Milano,
222.
Bali bei, expeditia din Polonia, 339.
Balta Ialomitei, ar fi pe locul Uzolimnei,
201.
Baraictarul, mosie data mst. Mislea in
1781, 257.
Baratol Const. Tiurgiul, la stabilirea
hotarului Ardealului cu Muntenia in
1792, 258.
Barberis Giuseppe, comerciant in Iasi la
1838, 154, 163.
Barbul, dela Poiana, martor in 1619, 280.
Baritiu Gh., a avut ms 763 Acad. Rom.,
24.
Barla Felice, comerciant In Iasi la 1838,
154, 163.
Basarab Intemeietorul, discutii asupra
locului sau de inmormantare, 353.
Basarabia, colonizatä de Rusi, 146; co-
lonizatä cu Margineni, 365.
Bastachis Ioan, nas al copiilor lui Ilie
Fotino, 118, 119, 124, 125.
Bavaria, poseda in Biblioteca de Stat
un Tetravanghel al liii Stefan cel Mare,
83; tronul crailor B. in palatul din
510 INDICE
Miinchen, 239; hotarul cu Austria,
240.
Balasa, jupaneasa, reclama mahalaua
Anton din Bucuresti, 248.
Balacescu Gh., logofat, ciintaret la Hu-
rezi, citeste Ms 2583 Acad. Rom., 33.
Balteanu, ot Bala, intr'un doc. din
x619, 280.
Banescu N., confundä pe Uzi cu Cu-
mani, 199, 206.
Barboiul, pe valea Teleajenului, 344.
Barbulescu Ilie, enumera textele slave
care au circulat in Romania, 2 n. I ;
greselilelui asupra acelorasi texte,
3 n.; crede ca. legenda Troadei din
cronografele rom. e tradus& din slava,
8; observatii cu privire la studiul lui
Cartojan despre II Legenda Troadei *,
64-5 ; despre originalul slay al acestei
legende, 68; despre Damian P. Bog-
dan, 502-3.
Barcan, din Merisani, miscarea sa in
timpul lui Radu Mihnea, 274.
Barcacila Al., face sapaturi pe malul
Cosustei, 273.
Barcanescu Ianache, biv vel caminar,
face un schimb cu inst. Pantelimon la
1794, 262.
Balca, sat moldovean, 282.
Barlad, venirea Rusilor in oras anuntatá
de eteristi, 112.
Belgia, alimenteaza I,ondra in 1846, 228.
Belgrad, in legaturi de comert cu Sax-
dinia, 143.
Belizvor, sat in Mehedinti, stapanit de
Radu Mihnea, 182 ; hrisovul dat lui
Trufanda pentru el, 183.
Bella Venetia, hotel milanez in 1846, 222.
Berchtold, despre atitudinea Romaniei
in 1914, 327.
Beresti, sat moldovean, 282.
Berevoesti, schit, identificarea lui, 30
si 11. 5.
Berg, duce si rege al Neapolului, inmor-
mantat la Pizzo, 213.
Beri, ducesg, palatul ei, 220.
Berislävesti, schit 252, 254; intr'un act
al dm din ,1779 cronicarul Dumi-
trache poartg titlul de medelnicer,
www.dacoromanica.ro
256; mosia schitului incalcat& de
megiesi, 257.
Berlin, la 1846, 237,245 ; teatrul Orpheus,
238.
Bernensis, codex, originalul grec al unui
cronograf rom., 6.
Bernini, fantail& in Roma, la 1846, 216.
Berzolese Carlo, proconsul sard in Braila,
153.
Bethlen Gabriel, ajuta pe Lupul pahar-
nicul, 276.
Bianu I., greseste datarea ms 402 Acad..
Rom., 35 11. 5.
Bibi Gheorghe Pitarul, consultat de
Ilie Fotino, 207.
Biga, agent cerealist in Principatele Ro-
mane, 152.
Biga-Ferraro, casä comerciala genoveza
la Galati, 153, 163.
Biga Francesco, comerciant in Braila la
1846, 153.
Biga Raffaele, comerciant in Braila la
1846, 153.
Biga-Sala F., cast.' comerciala in Braila
la 1851, 153.
Biianora, targ, la 1846, 220.
Birdeswald, in Anglia, fost Amboglanna
pe timpul lui Hadrian, 269. '
Biserica cu Sfinti, Bucuresti, unde e in-
gropat Dionisie Fotino, 96.
Biserica Iezuitilor, din Anvers, la 1846,
229.
Bistrita, mst., unde se gaseste o versiune
paleosarbeasca a cronografului lui
Georgios Monachos, 2 n.; pomelnicul
inst. publicat de Minea dupg o copie,
274; ipoteza neautenticitatii pomel-
nicului, 175 ; pomelnicul e o copie
facuta in sec. XVI dupg un original
inceput la 1407, 175; acelasi pomelnic
despre Iuga si Stefan, 174; letopisetul
dela B., 175, 334.
Blius, print al Polovtilor, 191.
Blondel, hotel in Tarigrad, la 1846, 209.
Bliicher, statuia sa din Berlin, 238.
Bobesti, sat moldovean, 282.
Boboli, grading in Florenta, la 1846, 218.
Bodin D., not& asupra studiului lui Li-
lian Stefanescu despre o cronografele
 INDICE
romfinesti, 74 n. ; despre politica
economic& a Regatului Sardiniei in
Marea Neagra i pe Dunare in lega-
tura CU Principatele Rom., 137-64;
despre Mario Ruffini, 370-3; despre
Regele Carol I, 497-8.
Bogdan, tatal lui *tefan cel Mare, 82.
Bogdan, feciorul lui Roman VodA, 169,
170.
Bogdan D. P., despre domnii moldoveni
tefan I si Iuga, 165-76; despre Vla-
dimir toroviá, 347-5o; despre C. I.
Andreescu, 350-I ; despre Stoica Ni-
colaescu, 351-8 ; despre Ilie Barbu-
lescu, 502-3.
Bogdan I, traduce oinorkm prin Ologul,
176.
Bogdanesti, vechimea mst., 329-30.
Boiagi, activitatea sa, 314, 321.
Boian, statiune preistorica. in Bucovina,
272.
Boliac C., a avut ms 2609 Acad. Rom., 31.
Bolonia, in 1846, 220.
Bordo, duce, 220.
Borghetto, locul de bastinà al lui Pas-
quale I,amberti, 152.
Borghese, gradina in Roma, la 1846, 217.
Boroaia, sat moldovean, 282.
Borsesti, sat moldovean, 282.
Bosfor, vAzut de un boer moldovean in
1846, 209, 210, 243.
Botezul lui Constantin a, bisericA in
Roma, la 1846, 217.
Botosani, agentia de aci a Casei Pede-
monte in 1847, 149, 162.
Brancovici Gh., cronica lui, in MS. 3450
Acad. Rom., pareri despre ea, 27 si
n. I ; pseudo-despotul, o opera a lui
in romaneste, 341.
Brancovici Sava, scrisoarea lui din i
Iunie 1668, 335 ; mitropolitul, 335-6)
lista averii sale, 335-6.
Brasoveni, scrisoarea lui Strasimir din
Vidin care ei, datarea doc., 289-95.
Braila, unde s'a gasit un portret al prin-
cipelui Carol I, 78, 81; ad se stabi-
leste Ilie Fotino, 98, 117, 123; i e
numit vames, 98, 99, Ioo, 116, 117,
118 ; 122, 123, 124, 125 ; ia apoi CU
www.dacoromanica.ro
511
chirie veniturile portului, 118, 124,
125; si ii tipareste opera, 104; corpul
consular sard din localitate, 148; ga-
zete economice locale, 144; legAturile
comerciale cu Sardinia, 143; negu-
stori sarzi in oras, 149, 151, 152, 153,
158, 162, 163; vase sarde in port, 155,
156, 157; transactiile cu Franta in
descrestere, 157; legatura cu Galatii,
326; loc de refugiu al lui Alexandru
Dias, 276.
Branisteanu Jean, adresa lui din Paris,
la 1846, 208.
BrAtAsesti, movie in Arges, 296 i n. 1.
Bratasesti, schit in Arges, date despre
el, 296-303 ; inchinat episcopiei de Ar-
ges, 300-I ; primeste o danie dela ar-
himandritul Partenie, 301-3.
BrAtianu I. C., politica sa, 110.
Brandusa, jupanita, la 1619, 279.
Brebu, mst., in actul careia din 1781
Dumitrache cronicarul iscAleste biv
vel stolnic, 257.
Brescia, la 1846, 221.
Bretila, sat moldovean, 282.
Brignole Sale, mandatarul Genovei la
congresul din Viena, 137 n. 3.
Britania, hotel in Florenta, la 1846, 218,
Britania, sabie dacica pe un monument
din aceastä tara," 264-70.
Britisch Muzeum, posed& un evanghe-
liar romanesc, 179.
Bruce J. C., despre sabia dacica din Bri-
tania, 269 n. 6.
Brusasco Cotti, di, diplomat sard, 140.
Bruxelles, la 1846, 233, 237, 245.
Bruzessi P., in comitetul pentru coloni-
zarea Dobrogei cu Italieni, 147.
Buburuzea I., plAteste pe scriitorul ms
Sigm. 5, 26.
Bucov, vie data mst. Brebul in 1781, 257.
Bucovina, o statie preistorica din re-
giune, 271-2.
Bucuresti, originea sa ar fi traco-ilira,
351, 352; istoricul orasului, 351-8 ;
cetatea, discutli asupra celui mai ve-
chi doc. ce 0 priveste, 352 si 11. 4, 353;
mahalaua Doamnei la 1774, 252;
pricina cu locuitorii celor 15 mahalale,
 512 IND1Ce
263 ; o pivnitä de piatra in stapanirea
mst. Coltea, 247; pentru aceasta piv-
nitá se judeca i Cronicarul Dumi-
trache la i745. 247; Dionisie Fotino
in oras, 102 ; i Die F., 94; cu Pas-
calita F., 98; jafurile pandurilor, 108 ;
Ilie Fotino in serviciul postei locale,
97; si al vamii, 115, 121, 122 ; vizitat
de Gaetano Truqui, 154 ; case co-
merciale sarde, 154, 163 ; cercurile di-
plomatice ale Capitalei despre Regele
Carol I, 326.
Bucsanii, movie a Pantelimonului, 262.
Bucsanescu Sandu, scoate niste munti
din stapanirea Sasilor, 253.
Budai Aaron, notar in 1799, 284, 285,
287.
Budweiss, targ, in 1846, 240.
Billow, despre Regele Carol I, 326.
Bulgaria, si eteristii, 112 ; intinderea
arhiepiscopiei lui Vasile Bulgaroctonul,
329.
Bulgarii, revolutia lor din 1841, 99; in-
vinsi de Uzi, 195 ; problems conlocuirii
cu Romanii, 327-8.
Bunea Aug., despre Mitropolitul Sava
Brancovici, 335.
Buonconvento, targ italian, in 1846,
218, 243.
Burgani, fabric& florentina in 1846, 219.
Burtun, martor in /619, 279.
Busuioceanu Al., despre un portret al
Principehii Carol I, 78.
Bina Gr., face o traducere din Dorotei
a legendei Troadei, 8.
Buzau, actele episcopiei, 259; catagrafia
episcopiei intocmita la 1825, 266.
Buzdugan, spatar, fuge in Ardeal, 275 ;
contra Grecilor, 276 ; serdar, 277; ucis
la Silistra de Turci, 277; virtutile
sale militare, 277.
C, a treia familie a mss cronografelor Da-
novici, 52-4, 75 ; se imparte in doua
grupe, 53, 76.
C, (=-- 1/1S108), 52 i urm., 76.
CS (= 111S 1469), 52 si min., 76.
Ca (= MS 1558), 52 si urm., 76.
C .(= lflS 2599), 52 si MM., 76.
www.dacoromanica.ro
Cs ( = MS 3527), 52 si MM., 76.
Cs, izvodul comun al cronografelor C din
tipul Danovici, 52, 76.
Cy, izvodul mss Cs i CS, 54, 76.
Cs, intermediarul intre Cy 0 Cs, 54, 76.
Capciul Iordache, recomanda pe Dimi-
trache medelnicer pentru sustinerea
unei judecati, 256.
Calafat, relatii comerciale cu Genova,
150; sucursala a casei Pedemonte, 162.
Calais, relatii comerciale cu Genova,
150 ; legáturi cu casa Pedemonte, 163.
Calamogdorteon, neamul sotiei lui Die
Fotino, 92, 114, 120.
Calap0, la 1846, 221.
Calota, primeste dela mostenitorii lui
Lupul Mehedinteanu Ponaraltil, 278;
vinde juin. din sat lui Prepusä, 278,
280.
Calpozana, cimitir in Bolonia, la 1846.
220.
Camariano N., despre traducatorii can-
tecelor lui Rigas in ruseste, 322-5.
Camera Lorzilor, vazuta de un boier
moldovean la 1846, 226.
Campano, muzeul crlesc din Napoli, la
1846, 213.
Canavos Andrei, tatäl lui Ilie Fotino,
126; ginerele lui Atanasie Fotino, 92 ;
C. Ilie adopta numele de Fotino, 94,
114, 121 ; C. Mit1.4 tatal lui Andrei,
113, 120 ; sef de rascoala In Peloponez
in sec. XVIII, 93 ; ucis de Turci la
1786, 93 ; satia lui paraseste Pelo-
ponezul, 93 ; C. Pascalip soseste la
Bucuresti In 1820, 95.
Canevaro Giuseppe, comerciant in Bu-
curesti, 154, 163
Canini Marco Antonio, tupt a. pentru co-
lonizarea Dobrogei cu Italieni, 147, 162.
canon, intelesul cuvantului, 333.
Cantacuzino Iordache, suporta chel-
tuiala scrierii ms 86 Acad. Rom., 42, 6o.
Cantacuzino Toma, spatar, face danie
mst. Poiana o pivnita de piatra in
Bucuresti, 247.
. Cantor de avis i comers *, prima ga-
zeta cu caracter economic din Valahia,
144 n. 4.
 INDICE
Capidan Th., despre Roja, 321.
Capitol, muzeu in Roma, la 1846, 217.
Capo de Monte, la 1846, 213.
Capodistria, asasinarea lui, 98, 116, 122.
Capri, urme antice din localitate la mu-
zeul napolitan, 213.
Caravego Giovanni Battista, comerciant
la Galati, 153, 163.
Caravia, jefueste Tara Rom., iii, 112.
Cardasis, porecla lui Fotino, 92, 113, 120.
Carlo Felice, la congresul din Verona, 141 ;
incheie un tratat comercial cu Turcii,
141.
Carol I, dou5, portrete ale sale ca prin-
cipe, 78-80; datarea lor, 79, 81; de-
spre asezarea castelului Fele., in mij-
locul Romanimii, 326; inceputurile
Fundatiei, 326; despre religie, 326;
Dobrogea, 326; se intereseath de
Romanii macedoneni, 326; fat& de
Romilnii ardeleni, 326; despre rAz-
boiul ruso-japonez, 326; in ochii cercu-
rilor politice din Capitall, 326; carac-
terizarea lui, 326; marturii contem-
porane despre el, 236-7; despre Du-
nare, 326; moartea lui, 326; i cel mai
bun dintre Hohenzollerni*, 327; de-
spre Curtea de Arges, 327; firea lui,
327; o sutá de ani dela na§terea sa,
497-8.
Carol II, primeste un portret al Princi-
pelui Carol I oferit de Const. C. Giu-
rescu, Rezident Regal al Tinutului
Dunarea de Jos, 79, 81; In fruntea
tuturor Romiinilor comemoreazA o
sut5, de ani dela na§terea Regelui
Carol I, 497.
Carol cel Mare, vasul cu care un boer
moldovean cillAtorevte la 1846, 223.
Carpenetti, despre comertul extern al
Valahiei in 1851, 144.
Cartojan N., despre legenda Troadei in
lit. rom., 8 ; tradusA, din grece§te, 64.
Castellamare, in 1846, 214.
Castellinard, despre comertul moldo-va-
lah pe DunAre, 144; remarcA intensi-
tatea afacerilor Casei Pedemonte, 163.
catalogul de bibliotecili intocmirea lui,
341-4.
www.dacoromanica.ro
513
CatanA Necula Radu, scrie ms 595 Acad.
Rom., 25.
Catania, la 1846, 212, 213, 243.
Catargi, ministru de interne in Mol-
dova, ajuta pe comerciantii sarzi din
Ora, 150.
Cavour, i puterile occidentale la 1854,
158; fat& de conflictul ruso-turc, 158;
pentru participarea Piemontului la
rAzboiul Crimeii, 158.
Caterindok, pe Tamisa, la 1846, 227.
Cazacii, lupt5. cu Alexandru Ilia§ 0
Schinder Pa§a, 275.
Cazan I. C., despre conferintele Insti-
tutului Slav din Praga despre Ro-
mani, 504-5.
Cazimir cel Mare, in Moldova la 1359,
340-
Cillinescu Maria, se judecA pentru o cask
din mahalaua Doamnei-Bucuresti, 252.
CAlugarul, sat moldovean, 282.
Caniinau Const., ispravnic de BacAu sub
Austriaci, 28 r .
Cilzane§ti, movie in Teleorman, 250.
Caineni, vama detinutA de Ilie Fotino,
98, 116, 122 ; vamevul Iordache de
aci, 252, 256.
Cfimpina, vama detinuta de Ilie Fotino,
97, 115, 122.
CAmpulung, discutii &supra mormintelor
primilor Basarabi, 353.
Carstea, Vornicul, comploteath contra
Grecilor, 275 ; moartea sa, 275.
Cedreu, folosit de cronografele rom. Da-
novici, 7.
Ceras, pe valea Teleajenului, 344-
Cercel, informatii cu privire la existenta
unui fiu al lui, 18o; acest fiu e autorul
unei gramatici, 179.
Ceremus, sat moldovean, 282.
Cerniluti, la 1847, 207, 242; gAzdue§te
congresul national de numismaticA §1
arheologie din 1935, 271.
Cernica, mst., de unde provine ms 1926
Acad. Rom., 31; i ms 1921 Acad.
Rom., 35.
Cetatea Alb5., cAderea sub Turci, 339.
Cetinije, sistemul datArii in cartile tipii-
rite ad, 348.
33
5 14 INDICE
cetwert, masura rusa de capacitate, echi-
valenta ei, 143 U. I.
Chalandon, despre Uzi, 198, 206.
Chesarie, episcop, la 1779, 256.
Chiari, in 1846, 221.
Chiavari, locul de basting. al rill Gagliardi,
151 ; marfuri de aci in Principatele
Rom., 156.
China, caderea sub Tnrci, 339.
China, tapiserii de Ch. in palatul ducelui
Leopold al Toscanei, 218 ; glastre de
Ch. in palatul ducelui Daremberg, 233 ;
portelanuri de Ch., in palatul japonez
din Dresda, 239.
Chirilesti, sat moldovean, 282.
Chitimia I. C., despre cronica lui tefan
cel Mare, 336-8.
Chodldewicz Carol, hatman, conduce
trupele polone la Hotin, 85.
Ciculos --= Secui, 276 si n. 3.
Cigala Matei, autorul si opera, 13 si n.
3 ; cronograful, editii, cuprins, tra-
duceri, observatii, 13-6 ; foloseste
pe Dorotei si Crusius, 14, x5; diferente
fat& de Dorotei, 15 ; inferior lui Do-
rotei, 16 ; cunoscut de mitropolitul
Dosoftei, 17 n. 1; folosit in mss A,
44, 45 ; tradus in parte in tipul Da-
novici al cronografelor rom., 7; tradus
de Danovici, 62 ; originalul cronogra-
fului Danovici, 64 ; la baza cronogra-
fului Danovici, 75.
Ciocanesti, locul de ucidere al lui Lupul
Mehedinteanu, 278:'
Cioran D., stolnic la 1773, 252.
Cipariu T., despre cronografele rom., 5 ;
despre Petru Danovici, 5 si n. 4, 61 n. i.
Ciumati, sat moldovean, 282.
cit == stamba, 207 U. 3.
Civitavecchia, la 1846, 215, 243.
Clementie, arhidiacon, sustine cheltuiala
scrierii ms 1469 Acad. Rom., 37.
Cmiral Adolf, despre muzica populara
romanii, 505.
Coblan, cazinou berlinez la 1846, 238.
Coburg, print, comandantul trupelor au-
striace din Moldova, 281.
Cocorascu C., delegat roman la Poarta.
in 1774, 252.
www.dacoromanica.ro
Codex Athous 601, dupâ care ar fi tradus
Danovici cronograful Om, 61.
Codex Bernensis 596, izvodul legendei
Troadei, 61.
Codex P. IV no 307, dela Petrograd,
transcris la Suceava, I U. 4.
Codrescul Ianachi, ispravnic de Roman
sub Austriaci, 218.
Codrii Cosminului, lupta dintre Turci,
Munteni si Poloni, 339.
Colfescu Iordache, biv vel paharnic, 262.
Colin Em., face sapaturi la Troesmis,
501 ; viata O. opera lui, 505-6.
Coloana Antonie, din Roma, la 1846,
217.
Coloana Traiana, din Roma, sabfile dace
de pe ea, 264 ; reprezentarea Dacilor,
270.
Colonna, palatul princiar din Roma, 217;
piata. romana., 217.
Colonia, la 1846, 237, 245.
Cortes, inst., pune stapanire pe o ply-
nita de piatrii in Bucuresti, 247.
Comanaanu C., biv vel serdar, sustine
cheltuiala scrierii ins 4248 Acad. Rom.,
37.
Comisia Europeaná a Dunarii, consti-
tuirea ei in 1856, 159.
Conalis, in 1846, 221.
Concordia, piata parizianä la 1846, 235.
Constandie, protosinghel, pomeneste in
1793 de Clucerul Dumitrache, 259.
Constantin IX, Monomachul, monete ale
lui la Dinogetia, 501.
Constantin, biv vtori comis, da un zapis
epitropului Dumitrache, 251 ; ginerele
lui Grigorie Greceanu, 250.
Constantin, Brancoveanu, vel clucer la
1745, 248.
Constantin Capitanul, despre complotul
din 1618 al boierilor, 275, 277 ; con-
firma textul doc. prin care Prepusa
stapaneste Ponaralul, 278.
Constantin cel Mare, palatul sau din Ta-
rigrad, 209 ; biserica lui din Roma,
216 ; masa de mancare a sa e in
biserica Sf. loan din Roma, 216-7;
mania lui aduce scara sfantit la Roma,
217.
 INDICE
Constantin Clucerul, 0 actul de van-
zare al satului Vara§ti, 182.
Constantin, dascal, transcrie actele epis-
copiei Buzaului in 3 condici, 259, 260.
Constantin Duca (1059-1067), 0 TJzii,
195-6; nu se opune invaziei Uzi lor,
205-6.
Constantin Gh., din Ianina, folosit de
Ianovici, 318, 320.
Constantin Mavrocordat, intare0e stä-
panirea mst. Poiana peste o pivnita
de piatra din Bucure§ti, 274; in ale
carui zile e pomenit Cronicarul Dumi-
trache, 248; da un hrisov lui Dumi-
trache Racovita, 249.
Constantin Racovita, nu avea in gratii
pe Dumitrache logofdtul, 249.
Constantin *erban, 0 vanzarea satului
Vara.5ti, 182.
Constantinopol, unde locue§te Atanasie
Potino, 92, 113, 120 ; ad studiaza Dio-
' nisie P., 90, 92 ; eteri§tii anunta ocu-
parea lui de catre Greci, 112; consulat
general sard, 143 ; legaturi cu Casa Pe-
demonte, 163 ; la 1846, 207; vazut
a psea oara de Cronicarul Dumitrache,
252.
Conte§ti, sat moldovean, 282.
Copacenii, din Lovi§te, sat daruit Cor-
netului, 308.
Coray Adamantie, tradus in ruse*te, 325.
Corfu, la 1846, 211, 243.
COriatOViCi, rolul lor, 340.
Cornepl, munte in Arge§, daruit Cor-
netului, 308.
Cornet, schit, 252, 257; in grija croni-
carului Dumitrache, 258; istoricul lui,
304-13 ; averea, 308-10; conducatorii,
311-3.
eorovia Vladimir, despre legaturile intre
vechile insemnari slave, 347-50.
o Corriere Mercantile o, infati§eaza con-
curenta franco-genoveza pe Marea
Neagra, 157.
Costandie, egumen la Fedelepiul, 257.
Costandie, episcop de Buzau, 260.
Costachescu M., despre inrudirea lui
Alexandra cel Bun cu tefan I, 165;
posedit o fotografie a actului lui Iuga,
www.dacoromanica.ro
515
171; publica acest act, 17z ; 0 11 crede
autentic, 171.
Costea Voevod, in pomelnicul dela Bi-
strita, 175.
Costescu C., serdar la 1774, 252.
Costin Miron, citeazä hronograful gre-
cesc o, 17 n. I.
Cotroceni, data fortificarii de catre Tu-
dor a locului, 106.
Couissin T., despre sabia dacica din Bri-
tania, 264, 270.
Courcandje, centru comercial folosit de
Uzi, 187.
Craiova, intrarea lui Tudor in oral, 105 ;
Ilie Potino inspecteaza vama, 116-22 ;
agentia local& a casei Pedemonte, 149,
163 ; pravalii in 1778, 254, 256.
Crimeia, razboiul, 158; guvernul torinez
pentru participarea aldturi de Turcia
in aceasta lupta, 159 ; motivele eco-
nomice determina Piemontul sa lupte
contra Ru0lor la 1855, 163-4-
Criste§ti, sat moldovean, 282.
Crivelnic, mst. pe Cop*tea in Mehedinti,
273.
Croce E., lupta pentru colonizarea Do-
brogei cu Italieni, 147.
cronografele bizantine, cunoscute la ro-
mani in limbo, slava, I n. 4; cr. gre-
ce§ti in Romania, 17 0 n. I ; cr. ro-
mane0i se inmultesc in a doua jum.
a sec. XVII, 3 ; cele mai vechi sunt
prelucrari din neogreaca, 3; cr. rom.
traduse din slavone§te putin stucliate,
3 0 n. 4; proportia intre cele provenite
din slava 0 cele din neogreaca, 4 ; cr.
rom. de provenientá ruseasca, 3 n.
4, 4 n. 1, 6; cr. rom. traduse din slava,
4 n. 2; clasarea celor existente la
Acad. Rom., 4 n. 2 ; cr. rom., istoricul
lor, 5-8; Moxa, 6; caracteristicile ti-
pului Danovici, 6; tipul Dorotei, 7 ;
tipul Danovici, eel mai vechi 0 ras-
pandit in lit. 1-001., 18 ; 26 cr. MM.
descrise de tefanescu, 18-43 ; tipul
Danovici, filiatia MSS, 43-57, 75-7 ;
cronografele slave dela Acad. Rom.,
4 n. 2.
Crucea, sat moldovean, 282.
33*
516 INDICE
Crusius, folosit de Cigala, 14.
Crusedol, si Neagoe Basarab, 341.
Crusevo, pomelnicul de ad, 342.
Csantos, participa la rascoala lui Ipsi-
lanti, 94 si U. 2.
Cucul, targ in Bucuresti, 252.
Cudreanul Gr., treti vistier, isi arogá
traducerea ms 344 Acad. Rom., 36 n.
Cugino Mario Pietro, gazetar, 145, 162.
Cumanii (--= Polovtii), 191-2 ; confun-
dati MI UZii, 198-9, 200.
Curtea de Arges, Inst., vizuta de Regele
Carol I, 327.
Curtea Regalä, isi imbogateste colectia
de portrete a Principelui Carol I, 79.
Czapski, despre Regele Carol I, 327.
Czernin, cu Regele Carol I, despre ati-
tudinea Romaniei in 1914, 327.
D, (= MS 86), 54 si urm., 77; a patra
familie a mss cronografelor Danovici,
54-6, 77.
Dada, istoria ei de Dionisie Fotino, 90.
Dada victa, personificarea biruintei ro-
mane &supra Dacilor pe monetele lui
Traian, 267, 270.
Dacicus, titlu purtat de Traian pe mo-
netele din 103, 266.
Dacii, corpuri auxiliare ale armatei ro-
mane, 267, 270 ; pe columna lui Traian,
265, 270; Sr fi SCiti, 367 Si. MM.
Damaschin, episcop la Ramnic, 33.
Damian, mitropolitul Moldovei la Si-
nodul din Florenta, 18 n.
Dan, fratele lui Mircea cel Mare, 340.
Dandoria El., casa. comerciall, 154, 163.
Daniil, egumen la Bistrita, talmaceste
pomelnicul slay al Inst., 274.
Daniil, ieromonah, scrie Ins 166 Acad.
Rom., 4 n. 2.
Danill, hotel venetian, la 1846, 220.
Danovici, studiu asupra acestui crono-
graf, 1-77; tradus in parte dupa Ci-
gala, 7; caracteristicile tipului dupa
Russo, 7; mss cronografului, 75; se
bazeaza pe Dorotei si Cigala, 75, 77;
mss se impart in 5 familii, 75; limba
cronografului nu poate duce la con-
cluzii sigure asupra izvoarelor, 71-4;
www.dacoromanica.ro
pared despre izvodul cronografului,
6o-2; filiatia mss, 43-5; tradus din
greceste, 63, 64.
Danovici Patrascu, 0 gramatic de scri-
soare greceasca s, 64 ; talmaceste ms ro8
Acad. Rom., 37; izvodeste cronograful
ins 1469 Acad. Rom., 37; traducator
al lui Dorotei al Monemvasiei, 61; al-
catuitorul cronografului Tm r, 64 n.
4; cronograful On pomenit intai de
Cipariu, 5 U. 4.
Danubio = Dunare, comertul moldo-va-
lah pe fluviu, 144.
Dardanele, socotite proprietate turcea-
scii, 140; libera trecere a lor in dis-
cutie, 141.
Daremberg, duce, palatul sau din Bru-
xelles, la 1846, 233.
Davideni, sat moldovean, 282.
Dalhauti, locul de provenienta al ms
3797 Acad. Rom., 33.
Dambovita, originea numelui, 351, 352.
Debarbieri e Pezzola, casa comercialä
genoveza in Braila, 153, 163.
Dedani, pomelnicul inst., 34r.
Deduleasca, mosie in Prahova, 258.
Deleni, sat moldovean, 282.
Densusianu A., despre cronografele Da-
novici, 61 n. x.
Destunis, activitatea sa din Rusia in fa-
foarea Grecilor, 325.
Aetite Ilcii8cg Tay EXAimov, in ruseste,
324.
Diamanda, sotia lui Atanasie Fotino, 92.
Dinogetia, sapaturi arheologice, 498-501.
Djend, oras al Uzilor In Asia, i87.
Djourdjaniye, numele arab al centrului
comercial Courcandje,. 187.
Doamna, inahala in Bucuresti, la x774,
252.
Dobreni, sat langa Várasti, 182.
Dobrogea, problems colonizadi tinutului
cu Italieni, 247; in atentia Regelui
Carol I, 326; colonizatá de Margineni,
365-6.
Dodero Antonio, asociatul casei Pede-
monte, 148.
Doiano, taxg, la 1846, 220.
Donauwört, la 1847, 239, 245.
 INDICE
Doris, print, palatul sau din Roma, la
1846, 217.
Dorotei al Monemvasiei, autorul 0 opera,
8 n. 7; nu se numea Ierotei, 8 n. 6; cro-
nograful Ii apare la Venetia in 1632, 8 ;
editiile cr., traduceri, cuprins, carac-
teristice, 8-13 ; izvoarele cr., 12 n ;
cr. identic cu Harleianus 5742, 22 n.
2 ; mss rusesti ale cr., 12 U. 3 ; folosit
de Cigala, 14, 25 ; superior acestuia, 16 ;
folosit de Miron Costin, 17 n. I ; si de
Simeon DascAlul, 27 n. ; folosit in
mss A, 44; tradus de Danovici, 62 ;
la baza cr. Danovici, 75 ; tradus in
limba romana, 6 ; tr. direct, 7.
Dosoftei, mitropolitul, cunoaste pe Ci-
gala, 17 U. I.
Dositei, Brailoiu, boer, la 1766, 250.
Dositei, Filitti, episcop, insarcineaza pe
cronicarul Dumitrache sa colationeze
actele episcopiei Buzaului, 259, 260.
Diaconovici, nu pomeneste pe Ilie Fo-
tino, 89.
Diamanda, sotia lui Atanasie Fotino, 92,
114, I2o ; data mortii ei, 115, 121.
Dickeos, eterist, 94 i n. 2.
Dimitrache, medelnicer, 256; stolnic,
257; biv vel stolnic, 258 ; clucer, 263,
biv vel clucer, 259 ; vezi i Dumitrache.
Dimitrascu, fiul nelegitim al lui Petru
Cercel, 178 n. I.
Dimitrie, fiul lui Petru Cercel, 178 si
n. I.
Dimitrie al Rostovului, se chema Ca
laic Daniil Tuptalo, 4 n. 2 ; mss slave
ale cronografului sau la Acad. Rom.,
4 11. 2 ; data tiparirii cr., 4 n. 2 ; folo-
seste o traducere rusä a lui Dorotei al
Monemvasiei, 13 ; versiuni rom. ale
cr. sau, 4 U. 2.
Dimitriu Andrei Canavos, in Peloponez,
93 ; fiul lui Mitu Canavos, 113, 120.
Dionisachi, dascalul, Fotino, moartea lui,
96.
Dionisie Eclesiarhul, transcrie doc. mst.
Bistrita, 261.
Dionisie e Tirolo s, vladica la mst. Poiana,
247.
D'Istria Dora, despre Romani, 246.
www.dacoromanica.ro
517
Dragos, primul domn pomenit de cro-
nica lui Axinte Uricarul, 268.
Dragulev P., dateaz a. scrisoarea tarului
Strasimir catre Brasoveni, 298-95.
Drajna, pe valea Teleajenului, 344.
DrAguseni, statiune preistorica, 272.
Draguseni, sat moldovean, 282.
Dragusesti, sat moldovean, 282.
Droseni, sat moldovean, 282.
Dresda, 178, 184 ; in 1846, 238, 245 ; lo-
cuitorii orasului la acea data, 239.
Duca, sef al eteristilor albanezi, ; je-
fueste Valahia, 112.
Duca Neofit, polemizeaza cu Boiagi, 314.
Du Cange, i identificarea Uzolimnei, 201'.
Dudescu C., vel vornic, 248.
Dumitrache, cronicarul, parintii säi, 261,
263 ; opera lui istorica, 263 ; nu este
tot una cu Dumitrache Varlaam, 246,
258; vel medelnicer, 248, 252, 253,
254, 256; vel clucer, 259, 262; vel
stolnic, 254, 256, 257, 258, 259 ; logo-
fat, 247, 248, 249, 250, 251 ; colatio-
neaza actele episcopiei BuzAului, 259 ;
epitrop al mst. i spitalului Panteli-
mon, 246, 250, 251, 262 ; stabileste ho-
tarul intre Ardeal 0 Tara Romaneasca
la 1792, 258 ; face schimb de tigani cu
schitul Serbanesti, 257 ; moartea sa,
262 ; mormfintul lui, 262; vezi si Di-
mitrache.
Dumitrache CAzanescu, zaraful, nu e
Dumitrache cronicarul, 246.
Dumitrache, Mora, clucer in 1789, 256.
Dumitrache Racovita, vel vistier la 2758,
249.
Dumitrache Varlaam, vel paharnic, 248,
258 ; ductul scrisului ski, 254 ; nu e
identic cu cronicarul Dumitrache, 246,
258.
Dumitru, din Filiai, martor la 2619, 280.
Dumitru, postelnic inainte de 1619, 279.
Dumitru sin Diunitru Chirlui, scrie ms
763 Acad. Rona., 25.
Dui:area, in politica economicA sarda
237, 139, 143, 255, 158, 259; vazuta
de Regele Carol I, 326.
Dunarea-Il Danubio *, gazeta redactatil
de Cugino, 145, 262.
 518 INDICE
Dun Area de Jos, tinut, achizitioneaza un
tablou al Principelui Carol I, 78, 79,
8o, 82; sapaturile din tint, 498-502.
Durazio Jan Fi lip, marchiz, palatul sau
din Milano la 1846, 223.
Duzinchevici Gh., despre Stefan I Musat
si Iuga Ologul, 165-177.
E, a cincea familie a niss Danovici, 56-7,
77; (=-- ms 4793), 56 i urm., 77; de-
riva din T printeun intermediar ran
scris, 57, 77.
Ecaterina, fiica Pascalitei Fotino, 93,
114, 121.
Ecaterina, fiica lui Ilie Fotino, 99, 117,
228, 123, 224.
Economos Const., despre traducerea lui
Gn6di6, 324-
Eforia Spitalelor Civile, posed& acte re-
feritoare la cronicarul Dumitrache,
246.
Eftimie, fiul Pascalitei Potino, 93, 114,
121 ; soseste la Bucuresti, 95.
Egipt, obiecte egiptene in Florenta, 219;
pasa din E. face un dar lui Napoleon,
235.
Elada, parasita de familia lui Ilie Fo-
tino, 115, 122 ; revolutia sa nationala,
140.
Elefterudaki, despre Dionisie Potino, 89.
Elena, flies lui Ilie Potino, 99; nasterea
ei, 228, 225; moartea ei, 229, 125.
Elisabeta, mama Reginei Victoria a An-
gliei, 226, 227.
Eminescu M., a avut si a publicat parti
din ms Pogoneanu, 29 U. 2; a socotit
cronograful Danovici drept o scriere
originala, 6, i n. ; identificarea unei
recenzii a lui neiscalita, 29 n. 2.
Enache, jupan, vel ban al Craiovei inainte
de 1619, 280.
Enciu, executat de Tudor Vladimirescu,
105.
Englezii, conventia cu Cavour din 1855,
159.
Englitera, stapaneste Colin, 211.
Enisala, sapaturi arheologice, 498.
Epaininonda, protomedic, paraseste pe
Ipsilanti, iii.
www.dacoromanica.ro
Erotocrit, versificat de Dionisie Potino,
91 n. 3.
Eteria, vazuta de Ilie Potino, 94, 95;
ii schimba planul initial, 95; lista
membrilor asociatiei, 102.
Europa, de Rasárit, legaturile ei cu Pie-
montul, 139.
Europa, vazuta de un boier moldovean
in 2846 si 1847, 207-45.
Evangheliar romanesc, la Britisch Mu-
seum, 179 ; discutli asupra autorului,
182.
Evreii, in Venetia, la 1846, 221 ; in Flo-
renta la aceiasi data, 220 ; in Rotter-
dam, tot atunci, 232; in Amsterdam,
232.
Evthimii, completeaza trad. rasa a lui
Dorotei, 16 n. 5.
Falca Staine, in circulara lui Adamovici
din 1794, 284.
Mei Matei, vel vornic, vel vistiernic,
proprietar al ms 2922 Acad. Rom.,
35.
Palcoi (?) Radu, vel pitar, fiul lui Matei
Palcoi, ajunge stapan al ms 2922 Acad.
Rom., 35.
palticeni, statie sub Austricai, 281, 282.
Panciotti, casa comerciall, 153, 163.
Panciotti Giovanni, casa comercialä, 153.
Fanciotti-Lamberti e ca., casa comer-
ciala, 152.
Fanciotti Vincenzo, casa comerciala, 153.
Famagusta, local de exil al hzi Patrascu,
fiu de domn muntean, venit dela Ro-
dos, 179.
Faur Lazar, scrie evangheliarul din
2602, 342.
Fedelesoiul, cativa egumeni ai sai, 257,
258.
Ferent I., incearca sä identifice Uzo-
limna, 201,
Ferdinand II, termina palatul dela Capo
de Monte, 213.
Ferrara, in 1846, 220.
Pilaret, al Mirelor, despre Dumitrache
medelnicer, 256,
Filhnon, prezintil fals pe Tudor Vladi-
mirescu, ho.
 INDICE
Filipescu C., vistier, caruia ii e dedicatI
opera muzicalA a lui Dionisie Fotino,
91 D. 4.
Filipescu Gh., patriot, in 1821, ro8.
Filitti I. C., despre cronicarul Dumi-
trache, 247, 263.
Florescu, urmeazA cronicarului Dumi-
trache ca epitrop la Pantelimon, 259.
Flore.,ti, sat moldovean, 282.
Florenta, la 1846, 216, 218, 219, 220, 243.
Foc§ani, invadat de eteri.5tii lui Ipsi-
lanti, 109 ; la 1774, 252 ; drum de po§t5.,
281, 282,
Foi§oral de foc, dOsfimarea lui, ro6.
Fotino, originea familiei, 90, 92; in Bu-
cure§ti, 95; porecla doctorului, 91, 92;
Andrei, sustine publicarea memoriilor
lui Ilie, 88 n. 2, 204 n. x ; Androcle,
stud% functii, cAsAtorie, 99 n. 1; Ata-
nasie, na§tere, studii, tiri despre el,
91; parase#e Constantinopolul, 92 ;
moartea sotiei sale, 97; tatAl Pasca-
litei, 113, 120; medic al sultanului
Abdul Hamit, 126; Diatnanda, sotia
lui Atanasie, cAsAtoria fiicei sale, 92;
sosete la Bucure*ti, 95; Elie, arhiva
sa, 88, 126; Dionisie, note biografice,
89, 9o; fiul lui Atanasie, 126; studiile
sale, 92, 114, 120-21; spiritul lui, 9o;
are talent muzical, 91; cAsAtoria, 94;
in Bucure§ti, 95, 105, 126; moartea sa,
96, 204, 126; mo§tenirea lOsatä, 106;
scrieri despre el, 89; vAzut de Ilie Fo-
tino, 114, rzx ; 0 de Iorga, roz ; per-
sonalitatea sa, 93, roo; n'a fAcut po-
liticA, 69 It I ; atitudinea sa fatl de
Greci, Ica ; contra regimului fanariot,
102; despre Eterie, 94 0 n. 4, 95, 102;
fatA de Tudor Vladimirescu, 102, 103
126; opera sa muzicalA, 91 n. 4, 92 n.;
opera istoricA, 95, n. 2, 102, 103,
104, 105, 107; problema paternitAtii
ei, 126; Ilie, biografia sa, 90, 126;
purta numele Canavos, 114, 121;
adoptat de Dionisie, 94, 126; adus la
Bucure§ti, 93, 94; mo§tenirea dela
Dionisie, 106; in Grecia, 97; se cAsA-
tore,te cu Aspasia Xodillo, 98, 106,
116, 123, 126; ocupatii i slujbe, 97,
www.dacoromanica.ro
529
99; data 0 locul mortii, 126; perso-
nalitatea lui, ro ; familia lui ; 92, 93,
99, 100, 126; despre Atanasie, 9r ;
despre Dionisie, 95, 96; despre C.
Tocanos, roo; opera sa istoricA, 89,
90, 92 n. I, 126; imprimarea ei, 88
n. 2, 106; izvoarele sale, 96, 102, 103,
104, 105, 106, 107 §.1 11. I, 126; pro-
blema paternitAtii operei, 126; despre
Eterie, 94, 98, 207, zo8, 109, III, 112;
fatO de Tudor an., 105, 1o6, 207, ro8,
209, ID), III, 112; Pascalifa, 93, 113,
120.
Forstadt, bisericA goticA in Munchen,
240.
Francezii, marinari, 157; conventia lor
C11 Torino din 1855, 159; importA pro-
duse romOne.gti, 157.
Franta, i relatiile economice cu Princi-
patele Rom., 157; mare putere euro-
peanA, 159; in rAzboiul Crimeii, 159 ;
lasatA In urm 5. de cAtre Sardinia in
comertul cu Principatele Rom., 163 ;
intervine la poartA pentru Petru Cer-
cel, 179 ; alimenteazg Londra, 228.
Fratelli Pedemonte, casA comerciall, 248.
FrAtilA, martor la 1619, 279.
Frauenkirche, bisericA in Miinchen, 240.
Frederich August, palatul sau, 239.
Frederich Wilhelm IV, palatul sAu ber-
linez, 237.
Frollo G. L., in comitetul pentru colo-
nizarea Dobrogei cu Italieni, 47.
Fuchs Marcus, despre evenimentele dela
1618 in Valahia, 274-5.
Fuficius Cornutus, guvernator al Moe-
siei Inf., 50z.
Fundoe, sat, identificarea lui, 39 i n. 6.
Gagliardi, casá comerciala sarda in Is-
mail, 163.
Gagliardi Giuseppe, viceconsul sard in
Ismail, 152.
GAgAut, intelesul termenului, 203-4.
GagAutii, bibliografie, 202 n. ; stmt Uzi,
202-4, 206; expansiunea lor, 203.
Galati, la 2846, 207, 208, 243; uncle s'a
gAsit un postret al Principelui Carol,
78, 8o ; mst. Sf. Nicolae, 98; legAtura
520 1NDICE
cu Braila, 326; svonul sosirli Rusilor
in 1821, 112; tranzactiile cu Franta
in descrestere la 1838, 157; gazete
economice locale, 144, 145 ; sediul vice-
consulatului napoletan, 152 ; tribu-
nalul consular sard, 153; santierul,
149; negustori italieni stabiliti ad,
147, 148, 149, 151, 153, 156, 158, 162,
163 ; vase sarde in port, 155, 156, 157;
legaturi comerciale cu Genova, 143,
157. , gi Genua.
Galbini, sat moldovean, 282.
Galcio, la 1846, 221.
Galitia, 83; legaturi cu Moldova, 281.
Garibaldi Giovanni, conaerciant in 1842,
152, 163.
Gaxjia, cantareata. la Operhaus in 1846,
238.
Gaster, greseste data tiparirii cronogra-
fului lui Dimitrie al Rostovului, 4 n.
2 ; publica legenda Troadei, 6; le-
genda T. ar fi tradusa din slava, 65 ;
individualitatea legendei T., 65 n. 5;
despre cronografele rom., 6; tipul Da-
novici, 6 si n. 7, 61; cronograful Da-
novici tradus in parte din greceste,
63 si II. 2; despre MS 1389 Acad. Rom.,
35 ; Nicolae sin Mihalache e traducator
indoelnic din greceste, 36 n.; despre
o parte din mss B, 48; despre ins
Sigmaringen 5, 61; publicl parti din
cronica lui Axinte Uricarul, 169.
Gavril, diac din Bratatesti, scrie ms 86
Acad. Rom., 42.
Gavril Movila, da un doc. cu privire la
averea lui Lupul Mehedinteanu, 274:
luarea domniei, 276; om al Turcilor,
276; contra Polonilor, 277; intareste
actul de danie al satului PonArAlul lui
Prepusa, 279-80.
Gattorno, casa comerciall sarda in Braila,
163.
Gattorno Giacomo, proconsul la Braila,
154.
e Gazetta Piemontese 1, despre Princi-
patele Rom., 162.
Galasenii, in Moldova, 365.
Garleni, sat moldovean, 282.
Gebhardi, despre Moldova, 174 n. 6.
www.dacoromanica.ro
Genova, se uneste cu Piemontul, 173;
devine portofranc, 137 n. 2; reprezen-
tat/. la congresul din Viena, 137 n. 3;
are un partid republican in 1857, 137
n. 3; importanta international& a por-
tului in sec. XIX, 138; decade dupl
1396, 139 n. 3; consulatul otoman,
142; politica ei economicl In Oriental
Europei, 139, 142, 149, 156, 157, x6o;
concurenta cu Maralia, 16o, 163; vezi
Genovezii, lupta cu Prusienii pentru in-
taietate pe pieta romaneasca, 157;
aptitudinele lor marinaresti, 157.
Georgescu-Tistu N., despre loan Lupu,
341-4.
Georgios Monachos, gresit numit Hamar-
tolos, 3 n. ; cronograful sau e tradus
la inst. Bistrita, 2 n.
Germigny, corespondenta cu suvera-
nul sAn, 18o-1 ; despre Patrascu din
Cipru, x8r.
Genua, la 1846, 222, 223, 243, 244; vezi
si Genova.
Geymet, despre Moldova si Valahia in
1838, 144; despre cerealistii sarzi din
Braila si Galati, 149; despre marfu-
rile piemonteze, 157.
Gheorgache, vel vistier, porunceste sa.
se scrie ms 2599 Acad. Rom., 39.
Gheorghiu Manta, se judecA in 1773 cu
State Vataful, 252.
Gherasim, egumen la Poiana, 247, 248.
Ghibanescu Gh., analizeaz5. cronograful
Iancu, 7-8; crede cronograful Dano-
vici tradus din slava, 67; se indoeste
de autenticitatea actului lui Iuga, 171.
Ghica Dumitrache, face un schimb cu
inst. Brebu, 257. .
Ghica Elena, scrie sub pseudonimul Dora
d'Istria despre Romani, 146.
Ghimba loan, nasul lui Ilie Fotino, 98,
117, 123.
Giurescu Coast. C., despre doul. portrete
ale Principelui Carol I, 78-80; despre
fili lui Petra Cercel, 178 n. x ; despre
Al. Tzigara-Samurcas, 236-7; spri-
jinA sapaturile arheologice din Tinutul
Dunarea de Jos, 498-502.
 INDICE
Giurgiu, agentia casei Pedemonte, 149.
Gligore, comis, la 1619, 280.
Glurens, sat ardelean, 284.
Glycas, despre venirea Uzi lor la Dunare,
194, 205.
Gnëdi6, culege dintece populare grece§ti
in trad. msg., 323 ; traduce Thurios,
324; §i cântecele lui Rigas, 324.
Golosvierski, biserica reparatá de Petru
Movilk 84.
G6rka 0., arat c Purice e personagiu
istoric, 84 n. r ; editia cronicii lui Stefan
cel Mare corectat5, de Chitimia, 336;
despre Baiazid II, 338-9.
Gorovei A., despre Regele Carol I, 326.
Govora, ctitorul mst., 329.
Grámadi N., despre Ozolimna, 201.
Grebla, mo§ie a schitului BerislAve§ti,
257.
Greceanu Gr., b v vel vornic la 1766,
250 ; medelnicer, 257.
Grecescu C., despre Pátra§cu fiul lui
Petra Cercel, 178-184 ; despre inst. Cri-
velnic-Co§u§tea, 273 ; despre Bleonora
Alexiu, 344-5 ; despre bisericile din
Muscel in sec. XVI, 502.
Grecia, turburari revolutionare, 98; in
scrierile lui Dionisie Fotino, roi ; ideia
eliberlrii ei, 112; stápiine§te Patras,
211 ; sub Regele Otto, 240.
Grecii, in Principatele Rom., Dar ; fat5.
de firmele sarde din Muntenia §*1 Mol-
dova, iso ; in porturile romane§ti, 155 ;
fata de aparitia flotei genoveze pe
Duniire, 155; numárul Mr in Atena la
1846, 21/ ; in Corfu, 212 ; i boleril ro-
mgni nationali§ti, 274; in functii ro-
mane§ti, 274.
Grecu V., despre lucrarile lui Pátra§cu
fiul lui Cercel, 180.
Grecul, martor in 1619, 279.
Greenwich, la 1846, 225, 227.
Grid Vasile, scrie ms Sigmaringen 5, 26.
Gridovici Nicolae, scrie ms 3450 Acad.
Rom., 28.
Grigorie, egumen la schitul Serbane§ti,
253.
Grigorie, fiul lui Ilie Fotino, 99; na§te-
rea lui, 117, 123.
www.dacoromanica.ro
521
Grigorie, al Dercului, ucis de Turd, 91,
Grigorie, Mitropolit, despre mo§iile schi-
tului Berislgtve§ti, 257.
Grigorie Teologul, izvor al lui Dorotei
al Monemvasiei, 12 n. I.
Grigorie Vod5. Ghica, prime§te pe Gae-
tano Truqui, 154-
Grigoritk.. (?), prime§te ms 3797 Acad.
Rom., 34.
Grigorovici Dimitrie, ipodiacon, scrie ins
1469 Acad. Rom., 38.
Grigorovski Nicodim, traduatorul pro-
babil in ruse§te al cronogr. lui Dimi-
trie al Rostavului, 4 n. 2.
Gro§i, mo§*re a schitului Berisläve§ti, 257.
Gura Domne§ti, in Moldova, 282.
Gustav, al Suediei, c5,15.tore§te pe va-
porul Mahmudia in 1846, 211.
Gussio F., redactor la 41 Mercur-Mercu-
rio )), 144, 162.
Guzii, ramura aunas5, in Asia a Uzilor,
cuceririle Mr, 188.
Iladitsé, capitala Uzilor in Asia, 187.
Hadrian, infiinteaza cohorta I Aelia
DELCO/ U1/10 269.
Haga, in 1846, 230, 239, 234-
Hagiu, biseria in Bucure§ti, pomelnicul
ei pomene§te pe cronicarul Dumitra-
che, 250.
Halcocondil, folosit de Miron Costin, 17
n. I.
Halepliu Anghelache, tatal lui State VA-
taful, 252.
Halle, in 1847, 239, 245.
Hamartolos, forma greOtA pentru Geor-
gios Monachos, 3 n.
Hane§ P. V., despre Al. Russo, 345-7-
Hanovra, In 1846, 238, 245.
Harleianus 5742, identic C11 cronogr. lui
Dorotei al Monemvasiei, 12 n. I.
Hasdeu, despre evangheliarul dela Bri-
tish Museum, 179, 18i.
Havre, in 1846, 225, 244.
haydones = haiduci, 276 §i n. 3.
Hazaria, deaderea ei, 189.
Hazarii, in lupta cu Kabarii, 187 n. 4 ;
aliati cu Uzii, 189, 205; puterea Mr,
189.
 522 INDICE
Habud, in Dambovita, 248.
Herascu, ban, da. o mosie Pantelimonului,
258.
Herculan, in 1846, 214.
Hidmos, râu in Lebedia, 19o.
Himera, fantana in Siracuza la 1846, 213.
Hinghilus, rau in Lebedia, 190.
Hirovacus, in apropiere de mosia lui
Constantin Duca al Bizantului, 196.
Holban loan, scrie ms 3527 Acad. Rom.,
39.
Hotovici N., circulara sa catre Romanii
din Ardeal la 1809, 287.
Hotin, biserica cetatii daruita cu un
evanagheliar dela §tefan cel Mare,
82; arderea bisericii, 85 ; stapanit de
Poloni numai in 1621, 85 ; targovetii
alungati de Les din cetate, 85 ; loan
de Ostrog martor al luptei din 162r, 85.
Hristos, bucata din crucea pe care a
fost rastignit, la Biserica Sf. Petru
din Roma, 216.
Huber, despre concurenta franco-geno-
vez a. pe piata romaneasca, 157.
Hurmuzaki, doc. despre Petru Cercel, x80.
lacimirsky I. A., despre pomelnicul dela
Bistrita, 175.
Iacob Herman, probabil judet al Bra-
sovului la 1369, 295.
Iacub Pasa, ajuta pe §tefan cel Mare
contra lui Joan Albert, 339.
laic (=. Ural), 189 ; granita tarii Pece-
negilor, 189.
Ianache, biv vel clucer la 1766, 251.
Iancu C., din Dorohoi, proprietarul unui
cronograf rom., 7.
Iancu Sasul, In Cipru, i80.
lane, vistierul, cumpara satul Varfisti,
182.
Ianovici, pentaglosarul sau, 314, 315,
319, 320, 321, 322.
Iasul, mosie In Braila, 248,
Iasi, case comerciale sarde ad, 154, 163 ;
la 1846-7, 207, 208, 242, 245.
Ieremia Voda Movila, politica vremii lin,
85,
Ierusalim, scara sfanta e la Roma, 217.
Iezerele Ialomitei, locul Uzolimnei, 201.
www.dacoromanica.ro
Ilarion, al Argesului, informeaza pe Fo-
tino despre Tudor Vladimirescu, 106,
107, 126.
4 Ii Diritto despre Romani, 146, 162.
11,
4 Ii Danubio s, ziar galatean, 145.
Ilias Voda, tatal lui Alexandru vodg II,
170.
Ilie, fiul Pascalitei Fotino, 93, 114, 121.
Ilina, sotia lui Hagi Parvan, inchina 2
pravalii din Craiova schitului Serb&
nesti, 256.
Imperiul Otoman, i Regatul Sardiniei,
140; revolutiile nationale dintre hota-
rele lui, I4o ; tariful vamal sard. din
1825 fatá de marfurile turcesti, 142 ;
$ i Cavour, 158.
Insulele Ionice, vazute de un boier mol-
dovean in 1846, 212; 243.
Ioachim, al Ptolemaidei, pregateste o
monografie a Moscopolei, 127 U. 3.
loan, fiul lui Dionisie Fotino, 114, 121.
loan, fiul lui Petru Cercel, 178 I n. 1.
Joan Albert, contra lul §tefan cel Mare
339.
loan Hrisostom, izvor al lui Dorotei al
Monemvasiei, 12 U. I.
loan Protopopul, scrie clucerului Du-
mitrache, 262.
Ioanitiu T., da. 1118 4243 Acad. Rom., 32.
Ioasaf, banuit a fi mitropolitul Moldovei
la sinodul din Florenta, 18 n.
Ionascu I., despre cronicarul Dumitrache,
242-63.
Iordache vamesul din Caineni, oranduit
epitrop al Cornetului, 252.
Iordanes, despre Slavi si Romani, 327-8.
Iorga Lipanescu, epitrop al Pantelimo-
nului, 249.
Iorga N., despre cronografele rom., 6 ;
crede simpla copie * ms 344 Acad.
Rom., 36 n. ; despre Dionisie i Ilie
Fotino, 89, ror, 102 ; despre cronica
lui tefan Logofatul, 166 ; despre actul
lui Iuga, 171 ; atribue lui Petru Cercel
gramatica greceasca publ. in Dresda,
178 ; enumera fiii lui Petru Cercel, 178
n. ; despre Patrascu, fiul lui Petru
Cercel, 180; citeaza gresit, 180 ; crede
a identifica Uzolimna, 201.
 INDICE
Iorgu, boier moldovean, face o calatorie
prin Europa in 1846-47, 242.
Iosif, al Arge§uhii, intAre§te o danie fa-
cutA schitului Brata§e§ti, 301-3.
Iosif, protosinghel, scrisoarea din 1790,
258.
Ipsilanti A., §eful eteri§tilor, i§i modifica
planul initial de rAscoall, 95 n. I ;
lipsit de ajutor rusesc, 109; §i trecerea
DunArii, 109, III-12; parasit de ete-
ri§ti, III ; ucide pe Tudor Vladimire-
sm.; 112; jefue§te Tara RomaneascA,
112; vAzut de Fotino, 107, III,
112.
Irinarh, zugrav la Cornet, 305.
Isidor din Pelusium, izvor al lui Dorotei
al Monemvasiei, 12 n. I.
Ismail, are legAturA de comert cu Pie-
montul, 143, 155, 163.
Istrin, despre ms 6oi dela Vatopedi, 6;
despre cronograful Danovici, 61-2; il
crede tradus din slava, 67.
Itaca, la 1846, 212, 243.
Italia, coloni§ti in Principatele Rom.r
147.
Italienii, colonizati in Basarabia, 147;
simpatizati de Romani, f47.
Iuga I, precizari despre el, 165; citit
Iurga de Onciul, 166; zis Ologul, 176,
177; durata domniei, i74, 175; in
cronica lui Axinte Uricarul, 169; ine-
xistent in pomelnicul dela Bistrita,
174, 177; cunoscut in izvoarele sar-
be§ti, 176; problema autenticitatii ac-
tului din 28 Nov. 1390, 170, 177; ru-
denia cu Stefan I, 170, 174.
Iurg, domnia lui in Moldova, 34o.
Iurg Koridtovici, confundat cu Iuga,
174; ajutat de Poloni, 175.
Iurga, citirea corecta a numelui Iuga,
166; in textul publicat de 4 Trompeta
Carpatilor s, 166; feciorul lui Roman,
i69, 170; luat de Mircea cel BAtran,
170; urma§ul lui PAtru VodA, 170.
Ivan, logofat, inseamna pe ms 1926
Acad. Rom. 28 Oct. 1786, 31.
Jentschy Paulo, ajuta pe Lupul pahar-
nicul, 276.
www.dacoromanica.ro
523
Jire6ek C., confunda pe Uzi cu Cumanii,
206.
Jugoslavii, §i legAturile lor culturale cu
Romanii, 340.
Kabarii, in lupta cu Hazarii, 187 n. 4.
Kalamate, la 1846, 211.
Kefalonia, la 1846, 212, 243.
Kekavmenos, despre Macedo-Romani,
328.
Khouara, ora§ al Uzilor in Asia Mica,
187.
Kiev, tetravanghel romanesc aici, 84.
Klein Willy, vinde un tablou al Princi-
pelui Carol I, 78, 79, 80.
Kogalniceanu M., despre cronica logo-
fAtului Stefan, 166.
Kolomeia, in 1846, 242.
Kraus, asociat al lui Pasquale Lamberti,
152.
Krdpinsky, despre raporturile lingvistice
slavo-romane, 504.
Krivednik, in Mehedinti, 273.
Kulenbach, in 1846, 239, 245.
Kvapil J. S., despre literatura rom.,
504-5.
labiale, palatizarea lor in limba romana,
358-63.
f La Concordia*, despre Romani, 145,
162.
Laczko, fiul lui Anastasiei, 170.
Ladopulos Lambru Hagi, aduce pe Ilie
Fotino in Bucure§ti, 93, 114, 121.
Lamberti, casA comerciala sardA in Ga-
lati, 163; Pasquale, reprezentantul fir-.
mei Porro din Odesa, 152; Vincenzo,
153.
Lambrino S., despre sapaturile arheolo-
gice din Tinutul Dunärea de Jos,
498-502.
eLa Moldavia*, in Gazzetta Piemon-
tese s, 145.
Lascaris M., arata. CA n'au fost legaturi
biserice§ti intre Ohrida 0 Nordul Du-
i:aril, 329.
Latco, problema urma§ilor sai, 165.
*La Valachia*, in Gazzetta Piemon-
tese*, 145.
5 24 INDICn
Lavra Pecerska, Petru Movilá dedica un
evangheliar manastirei. 87.
Lazzaro, nepotul lui Gagliardi, la Ismail,
151.
Lebedia, patria Ungurilor, r9o,
Lebedias, conducatorul Ungurilor spre
Atelcuz, 190.
Lemberg, la 1847, 207, 241, 242, 245.
Leme*eni, sat moldovean, 271.
Lepádat, logofát in 1619, 280.
Le*ii, ocupi Hotinul, 85 ; gonesc pe tar-
govetii de aci, 85.
Leventis, eterist, 94 *i n. 2.
Ludescu Stoics, despre räscoala lui Lu-
pul Mehedinteanu contra Grecilor,
274, 275.
Liguria, luata in stapanire de Ignazio
Thaon di Revel, 137 n. 2.
Linz, la 1846, 240, 245.
Lion, la 1846, 224, 244.
Lipnic, la 1847, 241, 245.
Liston, reprezentantul Angliei la Con-
stantinopol, sprijini interesele sarde,
140-
*litere sarbe*ti* (=-- litere slavone-ciri-
lice), 67; nu pot dovedi el legenda
Troadei s'a tradus din slava, 67-8.
Litzica C., stabile*te existenta unui fiu
al lui Cercel, 279; filiatia lui Patra*cu,
184; despre Dan fratele lui Mircea,
340.
Livorno, relatii comerciale cu Genova,
150; *I cu casa Pedemonte, 163.
London, relatii comerciale cu Genova,
250.
Londra, la 1846, 225, 226, 227, 228,
236, 244; relatii comerciale cu casa Pe-
demonte, 163.
Luca, mitropolit al Tárii Rom., pe la
1623, 182.
Lunca Mare, in Moldova, 282.
Luntrachi, la 1846, 211, 243.
Lupo.* Marina I., despre mitropolitul
Sava Brancovici, 335-6.
Lupu I., despre cataloagele de biblio-
tea, 341-4.
Lupul Mehedinteanu, date necunoscute
despre el, 274-9; paharnic, 278; III0-
One sale, 278; continua. mi*carea Vor-
www.dacoromanica.ro
nicului Carstea, 275 ; revolutia sa con-
tra Grecilor, 274, 275, 276, 277, 278;
premergator al lui Tudor, 279; vazut
de Stoica Ludescu, 274, 275, 276; in-
fliti*at de Massa *2 Fuchs ca 2 bartrat
de marl. inswiri*, 277;0 Gavriil Mo-
vila, 276, 277; trece in Ardeal, 275 ;
cere ajutor lui Gabriel Bethlen, 276;
dat in mans. Turcilor, 277; data *i lo-
cul uciderii lui, 277, 278, 279; locul
inmormantarii, 278.
Macedonia, in planurile lui Alex. Ipsi-
lanti, 112 ; §i. Uzii, 196-7, 206.
Macedo-Romanii, lui Kekavmenos, 328.
Machedonovlahii, in opera lui Ianovici,
319.
Macrea D., despre palatizarea labialelor
in limba romana, 358-63.
Macftrek J., despre istoriografia romana,
504.
Mahala, statiune preistorica, 271, 272.
Maiorescu T., despre succes, 326.
Malalas, ar fi fost cunoscut la noi,
2 11.
Malcoci bei, expeditia sa din Polonia,
339.
Malcoci CO, slugerul, inainte de 1619,
280.
Malta, relatii comerciale cu Genova, 150 ;
legaturi cu casa Pedemonte, 163; la
1846, 212, 243.
Mamulea, dr., despre Regele Carol I, 326.
Manolachi Dimachi, ispravnic de Neamt
sub Austriaci, 281.
Manole, martor la 1619, 279.
Maniu V., infati*eaza inisiunea Occiden-
tului Latin in Orientul Buropei, 247;
pentru colonizarile italiene in Roma-
nia, 162.
Marco, fiul lui Petru Cercel, 178 n. 2.
Marcu, fiul lui Petra Cercel, 178 *i n. r.
Marcu Voda, fiul lui Petru Cercel, 282.
Marea Neagra, in politica economic& a
Regatului Sarcliniei, 137, 139, 142,
143, 155, 157, 158, 159.
Mare* Banul, Bajescu, ctitorul Come-
tului, 304, 305; face danii Schitului,
308.
 1NDICE
Margine, delimitarea regiunii, 364.
Maria, mama cronicarului Dumitrache,
250, 251, 263.
Maria, sotia Cronicarului Dumitrache,
261, 262, 263.
Maria, sotia vistierului lane, 182.
Maria, fiica lui Ilie Potino, 99, 119,
125.
Marini V., dr., in comitetul de colonizare
a Dobrogei cu Italieni, 148.
Marsilia, In concurenta cu Genova, 138,
16o ;relatii intre cele doua porturi,
150 ;legaturi cu Galatii, 157 ; i cu
CaSa Pedemonte, 163 ; la 1864, 223,
225.
Marschall, despre originalul palielor ru-
sesti cu talc, 12 n. I.
Marsiliezii, aptitudinile lor marinaresti,
157.
Marton Iosif, folosit de Ianovici, 319.
Massa Simion, despre Lupul Mehedin-
teanu, 274, 277.
Matei, martor la 1619, 279.
Matei Basarab, intr'un text alegoric din
sec. XVII, 349.
Mathieu, lupta pentru aducerea produ-
selor sarde pe piata romaneasca, 157.
Mavrogheni Voda, i cronicarul Dumi-
trache, 258.
Maxim, mitropolit, date biografice, 34/.
Maxim de Péc, in Tara Romaneasca,
341
Macin, are relatii economice cu Genova,
149 ; legaturi cu casa Pedemonte, 163.
Magureni, pe Vales Teleajenului, 344.
Manaila, clucer, 252.
Margineni, ciobanii, 363-6 ; pe valea Bar-
gaelor, 365 ; vechimea lor, 365 ; rolul
lor in romfinizarea Dobrogei, 365-6 ;
in Basarabia, 365.
Marisescul, tatal diaconului Theodor, 83.
Maxineni, mst., la 1766, 251.
Manastirea Ocnei, sat moldovean, 282.
Meca, vel vistier inainte de 1619, 280.
Mediterana, activitatea comerciala a Ge-
novei in Apusul marii, 138 ; impor-
tanta ei dup5. Cavour, 158.
Mehedinti S., comunicá dictonul lui
Maiorescu despre succes, 326 ; despre
www.dacoromanica.ro
525
Regele Carol I si razboiul ruso-japonez,
326.
Meitani Stefan, familia lui, 97 n. 1; spri-
jina, pe Ilie Potino, 97.
Menardos, despre Gn6di6. 324.
a Mercur-Mercurio », gazeta redact sta. de
Gussio, 144, 145, 162.
Messina, la 1846, 212, 213, 243 ; relatii
comerciale cu Genova, 150 ; legaturi
cu casa Pedemonte, 163.
Metodie, episcop de Buzau, 248.
Metternich, politica lui in legaturi cu
tratativele economice sardo-turco-ruse,
141, 16r.
Metzburg, baron, administrator al Mol-
dovei ocupate de Austriaci, 28.
Mexa, a alcatuit catalogul eteristilor,
104.
Micu Emil N., infatiseaz a. rasunetul raz-
boaielor lui Napoleon I la Romanii din
Ardeal, 283-8.
Mihai, postelnic, Rudeanu, la 1746, 248.
Mihail, feciorul lui Roman, 169, 170.
Mihail, Ghica, poseda. condica Pantelimo-
nului, 251.
Mihalache Matei, ajutor civil al lui Metz-
burg, 281.
Mihalachi, stolnic inainte de 1619, 280.
Mihart, postelnic inainte de 1619, 280.
Mihaileni, la 1847, 242, 245.
Miho, spatar inainte de 1619, 280.
Mihnea cel Rau, in pomelnicul dela
Péinja, 341.
Milano, in 1846, 221, 222, 243.
Milo- Matei, ispravnic de Suceava sub
Austriaci, 281.
Minea I., publica. pomelnicul dela Bi-
strita, 174, 177.
Mirasigiu Dumitrache, tatal Zoitei, 257.
Mircea cel Batran, ajuta pe Alexandru
cel Bun, 175 ; ctitoriile lui, 329 ; catre
Jagello, datarea scrisorii din Giurgiu,
340 ; se aliaza en Polonii, 340 ; pro-
blema-tratatului din 1391 cu Baiazid I,
340 ; monete dela el, 498.
minei grecesc, tiparit in 1730, la Pante-
limon, 249.
Miron Costin, despre pradaciuni le polone,
85.
526 INDICE
Mislea, mst., vinde II pogoane de vie,
257.
Misolonghi, la 1846, 212, 243.
Mitrea B., descrie o sabie dacica de pe
un monument din Britannia, 264-70.
mocan = cioban, pentru Moldoveni, 365.
Mocani, sat moldovean, 282.
Mocsony Anton, despre Regele Carol I
0 Romanii din Ardeal, 326.
Moecicul de Jos-Bran, posed a. o condica
de doc., A83.
Moga I., despre ciobanii margineni,
363-6.
Moga Vasile, episcop, circulars sa din
1813, 287; 0 cea din 1815, 288.
Moga V. S., da, Acad. Rom. ins. 4478, 28.
Moise Movila, se retrage in Po Ionia, 168.
Moisil C., despre portretele monetare ale
Regelui Carol I, 79.
Moldova, influent& slava puternica la
1650-79, 70 ; patronul tarii, 84; inva-
data de poloni, 85 ; descrisa de Castel-
linard, 144; §i de Geymet, 144 ; Ita-
lieni in tara, 146; despartitá de Basa-
rabia, 147; 0 industria sarda, 157;
vamile ei in 1848, Too, III, 125 ; in
cronica lui Axinte Uricarul, 168; in
cronica logofatului Stefan, 177; tit-
ranii ei se aseamanä cu cei olandezi,
208, 229; harta celor cinci judete de
Apus, ocupate de Austriaci, 280-2;
hotel in Cernauti la 1847, 242 ; cele
mai vechi acte ale ei, 330 ; legaturile cu
Polonia, 340 ; colonizata. cu Margi-
neni, 365.
Mont, la 1846, 240.
Monteroni, la 1846, 228, 243.
Morunglavu Matei, imprumuta cu bani
inst. Serbane§ti-M., 253.
Moruzi Alex. Voda, acorda scutiri ur-
ma§ilor lui Dumitrache biv vel clucer,
262.
Moscopole, corporatiile ora§ului, 127-36;
stampa din 1742, 129.
Matogna V., despre pomelnicul dela Bi-
strita, 175.
Movile§tii, boieriti de Stefan cel Mare, 84.
Moxa Mihail, cronograful lui, 3 0 n. 3.
ms 212, din Moscova, trad. rusa a hii
www.dacoromanica.ro
Dorotei, 12 n. 3; 12, colectia Gaster,
un cronograf rom., 6; XLII-6, se re-
ferá la Patra§cu, fiul lui Petru Cercel,
179 n. 3; 72, inst. Neamt, anale uni-
versale slave, 2 n. z ; 86 Acad. Rom.,
provenienta, cuprins, datare, obser-
vatii, 40-2; e copie fidela dupa. 3517,
6o; = D, 54 0 urm., 77; .ro8 Acad.
Rom., provenienta, cuprins, datare, 37;
= Cs, 52 0 urm., 76; 116, Kiev, copiat
in Moldova, 2 n. 1 ; 166 Acad. Rom.,
cuprinde cronografele lui Dimitrie al
Rostovului, 4 n. 2 ; §i. talmáciri slave
ale cronografelor, 3 n. 4; 320 Acad.
Rom., reprezinta traducerea paleo-
sarbeasca a cronografului lui Geor-
gios Monahul, 2 n. ; 321 Acad. Rom.,
letovnic, 2 n. ; 402 Acad Rom., des-
scriere, cuprins, datare, 35-6 §i 35 n.
5 ; --= Bil, 47 §i urm., 76; 559 Acad.
Rom., contine cronograful lui Dimitrie
al Rostovului, 4 n. 2; 563 Acad. Rom.,
contine acela§i cronograf, 4 n. 2 ; e
o traducere rusa a lui Dorotei, 13
0 n. I ; 57911081, Moscova, pare a fi o
traducere slavona a lui Cigala, 16 §i
n. 5; 585 Acad. Rom., = A5, 43 if
urm., 75 ; 587 Acad. Rom., prove-4
nienta, decsriere, cuprins, particula-
ritati, datare, 28; 595 Acad. Rom.,
cuprind datare, particularitati, 25 ;
=- As, 43 0 urm., 75 ; 6ar, dela Vato-
pedi, originalul versiunii rom. a unui
cronograf, 6; 751 Acad. Rom., leto-
pisetul lui Bartolomeu Mazareanu, 3
n. 4 ; 763 Acad. Rom., provenienta,
cuprins, particulatitati, datare, 24-5 ;
= As, 43 i § urm., 75 ; 772 Acad. Rom.,
provenienta, descriere, cuprins, datare,
34; nu e o copie direct& dupa Bs, 49 ;
in raport CU 3517, 62 n. 5 ; = B8, 47
0 urm., 75; 1385 Acad. Rom., stu-
diat de N. Iorga, 3 n. 4; continutul lui,
5 n. . ; 1389 Acad. Rom., = Eflo 47 0
urm., 75-6 ; descriere, cuprins, datare,
34-5; 1469 Acad. Rom., provenienta,
continut, data, observatii, 37-8; = C2,
52 0 =In., 76 ; 1470 Acad. Rom., re-
produce trad. cronografului lui Dimi-
 INDICE
trie al Rostovului, 4 11. 2; 1536 Acad.
Rom., confine cronogr. lui Dimitrie
al Rostovului, 4 n. 2; 1558 Acad.Rom.,
provenienfa., cuprins, datare, 38; = Cs,
52 §1 Urn., 76; 1822 Acad. Rom., 314
n. 6, 315 ; 1921 Acad. Rom., descriere,
cuprins, datare, 35 ; = Bub 47 0
urm., 76; 1926 Acad. Rom., prove-
nienfa, descriere, datare, 31 ; = B3,
47 0 unit, 75 ; 2203 Acad. Rom., par-
ticularitafi, 35 ; 2410 Acad. Rom., re-
produce trad. cronografului liii Di-
mitrie al Rostovului, 4 11. 2 ; 2583
Acad. Rom., provenienfa, descriere,
cuprins, datare, observafii, 32-3 ; = B6,
47 i urm., 75 ; 2599 Acad. Rom., pro-
venienfa, cuprins, datare, 38-9 ; = C.,
52 i urm., 76; 2609 Acad. Rom., pro-
venienfa, descriere, datare, 31 ; = Bs,
47 §i urm., 75 ; 2757 Acad. Rom., de-
scriere, cuprins, datare, 30 i n. 5, 6;
are data gre§ita, 30 §i it 6 ; = Bs, 47
.51 urm., 75 ; 2769 Acad. Rom., repro-
duce trad. cronografului lui Dimitrie
al Rostovului, 4 n. 2; 3450 Acad.
Rom., descriere, cuprins, datare, 26-7 ;
= A4, 43 i urm., 75 ; 3517 Acad. Rom.,
provenienfa, cuprins, limba., particu-
laritafi, datare, 18-24 ; e din 23 Ian.
1639 nu din sec. XVIII, 19 n. I ; in
raport cu 772, 62 11. 5 ; arhetipul CM-
nografelor Danovici, 75 ; = T, 57, 77;
3527 Acad. Rom., provenienfa, des-
scriere, cuprins, datare, 39-40 ; = C5,
52 §1. Urn., 76 ; 3781 Acad. Rom., 207
n. I ; 3797 Acad. Rom., provenienfa,
cuprins, datare, insemnari, 33-4 ; =137,
47 0 UM., 75 ; 4241 Acad. Rom., con-
fine cronograful lui Dimitrie al Ro-
stovului, 4 n. 2; este un autograf, 5 n. ;
4243 Acad. Rom., provenienfa, des-
scriere, datare, 32 ; = B5. 47 0 urm.,
75 ; 4248 Acad. Rom., provenienfa,
cuprins, datare, 36 - 7; = B12, 47 0
unn., 76., 4479, descriere cuprins
datare, 8-9 ; = A6, 43 §i urm.,
75 ; 4793 Acad. Rom., provenienfa,
cuprins, datare, 42-3; = E, 56
0 urm., 77; Cipariu, necunoscut lui,
www.dacoromanica.ro
527
Stefanescu, 18 n. x ; la fel Socola, 18
n. I ; apoi Densusianu, 18 n. 2; care
face parte din A, 46-7, 75 ; este origi-
nalul lui 3450, 47 n. ; necunoscut
Demetrescu, 18 n. 2; care face parte
din B, 51, 52, 75 ; Dresda, cuprins,
181-2 ; Lemberg, necunoscut lui St.,
18 n. 2; face parte din C, 54, 76 ;
Paris, nec. liii St., face parte din B,
51, 76; F. IV.94, Petrograd, trad.
rusa a lui Dorotei, 12 n. 3 ; F.IV.574,
Petrograd, la fel, 12 n. 3 ; Gaster 8, nec.
lui St., 18 n. z ; Gaster 12, nec. lui st
18 n.; Gaster 65, 18 n. 2; Iancu, nec.
lui St., 18 n. 2; face parte din C, 54,
76; 0.XVIII. no. 13, Petrograd, co-
piat in Moldova, 2 n. I ; Otescu, nec.
lui St., 18 n. I ; Pogoneanu, descriere,
cuprins, datare, 29-30 ; = B1, 47 0
urm., 75; Sigmaringen 5, cuprins, da-
tare, particularitafi, 26-6 ; ar fi tradus
dupa. Dorotei, 61 ; tradus din grece§te,
63 ; = As, 43 i urm., 75.
inss vechi slave, formulele diplomatice,
347-50.
Muntenia, in cronica logof. Stefan, 177;
hotarul cu Ardealul la 1792, 258 ;
cele mai vechi acte, 330.
Murat, incepe palatul dela Capo de Monte,
213.
Muscel, bisericile din sec. XVI, 502.
Mu§atinii, se inrudesc cu Stefan I, 165.
München, catalogul mss bibliotecii, 83 ;
poseda un evangheliar slavonesc din
1493, 87; la 1847, 239, 240, 245.
Nefpactos, loc de retragere al familiei
Canavos, 113, 115, 120, 122 ; vezi si
Naupactos.
Nandri§ Gr., despre o stafiune preisto-
nal. din Bucuvina, 271-2.
Nandri§ Octavian, descopere obiecte pre-
istorice, 271.
Naniescu, Iosif, mitropolit al Moldovei,
avea ms 1558 Acad. Rom., 38.
Napoleon, 211 ; cumnat cu ducele de
Berg, 213 ; legiuirile lui la Napoli,
215 ; ia la Paris imbracatura bail lui
Constantin cel Mare, 217 ; face circul
528
din Milano, 222; si face Riva degli
Schiavoni din Venetia, 220 ; si ga-
dina publicA din acelasi oras, 220 ;
rasunetul rgtzboaelor lui la Romfinii
din Ardeal, 283-8.
>lapoli, relatii comerciale cu Genova,
150; i cu case Pedemonte, 163.
Naupactos, loc de refugiu al familiei Ca-
navos, 93; vezi i Nafpactos.
Navio, la 1846, 221.
Navona, la 1846, 216.
Neagoe Basarab, i zidirea Crusedolului,
341.
Neamt, judet, sub Austriaci, 281; inst.
unde s'a scris evangheliarul din 1439,
82, 83.
Neapole, la 1846, 212, 213, 214, 215,
218, 223, 243.
Neapolon, pt. Napoleon, in circulara lui
Moga din 1815, 288.
Nect auvotptg, de Cigala, partile traduse
in cronografele rom., de tip Danovici,
7, 62.
Necsulescu C., despre Uzi, 185-206.
Nectarie, arhimandrit, pune sA se tran-
scrie doe. inst. Bistrita, 261.
Neda loan M., despre schitul Bratgisesti,
296-303 ; despre schitul Cornetul,
304-13.
Negosina, in BuzAtt, 252.
Negrilesti, sat moldovean, 282.
Nemtii, iau niste muntii In Carpati, 254.
Netzhammer R., despre Regele Carol I
i Dobrogea, 326.
Nezera, din Peloponez, de unde se trage
familia Fotino, 90, 113, 120.
Nichifor Botaniatul, conducAtor al ora-
selor dunArene, 185, 193, 194, 195.
Nicodim, egumen la Berislavesti, 252,
253, 254, 256.
Nicodim, staret, intregiri bibliografice
referitoare la el, 331.
Nicolae I, tarul Rusiei, viziteazA bis. Sf.
Petru, 216.
Nicolae Mavrocordat, are cronicar ofi-
cial pe Axinte Uricarul 108.
Nicolae sin Mihalache, un traducAtor in-
doelnic de cronografe din greceste,
36 n.
www.dacoromanica.ro
INDICE
Nicolaescu St., despre P. P. Panaitescu,
351 i urm.; face istoricul Bucure-
stilor, 351-8.
Nifon, egumen inainte de 1619, 279.
Nifon, viata sf., traducere roman& dupA
izvod slay, i n. 3.
Nisa, legAturi cu casa Pedemonte, 163;
si cu Genova, 150.
Nurnberg, la 1847, 239, 245.
Nymphenburg, portelanuri, 239.
Odesa, portul vizitat de vasele genoveze,
142; consulat general sard, 143.
Ogretin, pe valea Teleajenului, 344.
Ohrida, n'a avut legAturi bisericesti cu
Nordul Dunarii, 329.
Oituz, nume uz, 204.
Olanda, taranii, 208; alimenteazgt Lon-
dra, 228; la 1846, 229, 230, 231, 233,
244.
Olimbiada, shirnonaha Hereasck dela
VAratec, leagA ms 86 Acad. Rom., 42.
Ologul, Iuga, 176.
Onciul D., despre Iuga, 166.
Oniseni, sat moldovean, 282.
Oreste, fiul lui Ilie Fotino, 99, 119, 125.
Orleans, Ia. 1846, 224, 244.
Osman, sultanul, conduce asediul Hoti-
nului in 1621, 85.
Ostende, la 1846, 228, 244.
Ostrita, vechi nume al Mahalei, 292.
Ostrog, loan de, despre expeditia po-
lona la Hotin in 1621, 85.
Ogfcc, regiunea din Rusia locuitA de
Uzi, 186.
Padova, universitatea, 91.
Palavicini, palatul Om din Milano la
1846, 223.
paleografia latinA,tratatgt de C.Andreescu,
350-I.
Panaiot, peloponezianul, ajutA pe The
Fotino, 98; despre Xodillos, 116, 123.
Panaitescu P. P., despre un autograf at
lui Petru MovilA, 82-7; despre Iuga
vodg, 176 ; despre fiii lui Petru Cercel,
178 n. ; despre Ecaterina Piscupescu,
327-35; despre Marina Lupas, 335-6;
despre I. C. Chitimia, 336-8; despre
 INDICE
0. Górka, 338-9 ; despre Josef Skrzy-
pek, 339 - 40 ; despre Em. Turdeanu,
341; despre Bucuresti, 351 si urm. ;
date in legatura cu sapaturile dela
Cosustea, 273.
panegiric, intelesul cuvantului, 333.
Pann Anton, despre Dionisie Fotino,
91 si n. 3.
Pantazi, medelnicer In 1745, 247, 248.
Pantelimon, mst., 249, 250 ; condica,
251; face un schimb, 262 ; spitalul
epitropia cronicarului Dumitrache, 248,
249, 251, 254, 258, 259, 261, 263.
Papa, tatal lui Constantin Brancoveanu,
341.
Papa, vel logofat in 1619, 280.
Papacostea V., despre Ilie Fotino, 88-
126; despre corporatiile Moscopolei,
227-36; despre pentaglosarul lui N.
Ianovici, 3 14-22.
Papadopulo, cash. comercialA sarda In
Braila, 263.
Papadopulo G., demintar al agentiei
sarde din Braila, 164.
Papahagi P., despre Boiagi, 314; despre
Ianovici, .314.
Parava, sat moldovean, 282.
parazonium, grup de sabii, 270.
Parij, nu aratA ca. legends Troadei e
tradusä dupri un intermediar slay, 65-7.
Paris, la 1846, 224, 233, 235, 236, 237,
244, 245.
parmaclac = balustradA, 226 si n. 1.
Paros, incendierea corabiilor la 1821,
98, 116, 122.
Partenie, ieromonah si arhimandrit, fo-
stul postelnic Patrascu, 183, 284.
Partenie, arhimandrit la Arges, 257,
258; face o danie schitului Bratasesti,
301-3.
Partit sabiile lor, 264.
patasca = targa, 214.
pateric, intelesul cuvantului, 333.
Patras, unde se stabileste familia Fo-
tino, 92, 95, 113, 114, 115, 120, 121,
122; la. 1846, 211, 243.
Patrasco, logofat, scrie Ins 4248 Acad.
Rom., 36.
Patrascu, se adreseaza lui Radu din
www.dacoromanica.ro
5 29
Manicesti ca sA scrie un evangheliar,
179; autor al gramaticei din Dresda,
179, 184; invoiala cu Trufanda, 183.
Patrascu Cercel, postelnic, se calugareste,
183.
Patrascu din Cipru, fratele lui Petru
Cercel, 179 i n. 2, 180 ; nu este au-
torul gramaticii grecesti, 181; moare
la Constantinopol, 181.
Patrascu, fiu al unui Patrascu Vocla al
Tarii Rom., 179.
Ratrascu, fiul lui Petru Cercel, 178-84.
Patrascu, din Rodos, 179.
Patrascu Eutelos, frate cu Petru Cercel,
180; alcAtuia lass, 180; ca fiu al lui
Petru Cercel, 182.
Patrascu, postelnic, daruit in 1623 CU
satul Belizvor, 182; ruda. cu Radu din
Floresti, 182.
Patrascu VodA, tatAl lui Marcu VodA,
/81.
Patinachia, intinderea ei, 191.
Pavel, martor la 1619, 279.
Pavia, la 1846, 222, 243.
Pascalita, fiica lui Atanasie Fotino, 92 ;
la Bucuresti, 98.
Patru, armasul, inainte de 1619, 279.
Patin, fiul lui Stefan I, 169.
Patru Voda, moare la 2399, 270.
Paucesti, sat moldovean, 282.
Palma, sotia lui Nic. Argetoianu, 249.
Pauna, sotia lui Preda Brancoveanu,
portret, 341.
Yaryan Hagi, negustor craiovean, 254,
256.
Parvan V., despre sabia de pe Trofeul
dela Adam-Klissi, 256.
Parvu, din Crovna, face danii mst. Co-
sustea, 273.
Pdinja, pomelnicul mst., 341.
Pecenegii, hotarele %aril lor, 189; In-
vinsi de Uzi, 189; portul lor, 189, 199;
luptele cu Ungurii, 190; in Rusia,
/90-z ; numiti Sciti, 97; In luptA cu
Uzii, 205.
Pecerska, mst. in Kiev, 83.
Pedemonte, cast' comerciala sarda In
Principatele Rom., 147, 149, 15i, 162,
163 ; Angelo, fiul lui Antonio, 148 ;
34
530 INDICE
Antonio, fratele lui Filippo, 147, 148 ;
P. e Bottaro, 148; P. e Peretti, 148;
Filippo, intemeietorul casei, 147, 162;
Francesco, 148, 151 ; fiicele lui, 148;
151; Gaetano, 158; Giacomo, fiul lui
Antonio, 148; Giovanni Battista, 148;
Paolo, fiul hii Francesco, 148; con-
duce sucursala din Calafat, 149.
Pele.5, castelul, aaezarea lui in mijlocul
Romanimii, 326.
Peloponez, legaturile cu familia Fotino,
94, 97, 113, 114, 115, 120, 122, 126.
Penescu I., redactor la Mercur e, 144.
Perevos, eterist, 94 n. 2.
Pergola, teatru in Florenta, la 1846, 219.
pericope = za6ala, 37.
Peretti, asociat al casei Pedemonte, 148.
Peretti G., asociatul firmei Franciotti,
153.
Petra.5cu Eutelos, fiul lui Petru Voevod,
r80.
Petra§cu, fiul lui Simeon Movill, pla-
nue5te luarea Moldovei, 86.
Petre Mu5atin, vasalitatea fat& de Po-
Ionia, 340.
Petrovici G., cenzor al pentaglosarului
lui Ianovici, 320.
Petra al Mu5atei, monete dela el, 498.
Petru cel Mare, la Saardam, 231; face
danie bis. Sf. Ecaterina din Anvers,
231; palaria lui, 239.
Petra Cercel, bibliografie, 178; ai gra-
matica din Dresda, 178; fiii sai, 178
n. 1, 179, 184; ajutat de Franta, 179;
domn in Tara Rom., 179; frate cu PA-
tra§cu din Cipru, 179, 18o; la sultan
in 1538, 181.
Petra Dimitrie, fratele lui Patra.5cu din
Cipru, 180.
Petru Movill, autograf, 82-7; doneaza.
un tetravanghel inst. Pecerska, 83;
in oastea polona. la 1621, 85, 87.
Petru Voevod, tata al lui PAtra5cu, 180.
Piemont, unirea cu Genova, 137, 138;
legaturi cu Orientul Europei, 139, 142;
cunoa.5terea Principatelor Rom. intre
hotarele regatului sard, 144, 162; tra-
tatul cu Rusia, 143; fata. de conflictul
ruso-turc, 158; participa la razboiul
www.dacoromanica.ro
Crimeii, 159, 163-4; are nevoe de pro-
duse agricole, 160; relatii cu Princi-
patele Rom., 146, 162.
Pireu, la 1846, 210, 211, 243.
Pirna, in 1846, 38.
Piscupescu Ecaterina st., despre litera-
tura slava in Principatele Rom., 327
35.
Pizzo, in 1846, 212, 213, 243.
Ploe5ti, pictura plafonului primariei, 79;
portretul Principelui Carol I la muzeul
local, 79, 81.
Pocutia, margini, stapanirea ei, 340.
Poiana, inst., stapane*te o pivnitfi in
Bucure5ti, 247.
Poiana, sapaturi arheologice, 498.
Politakis, pored& a lui Fotino, 92, 113,
120.
Polixenia, fiica lui Ilie Fotino, 99, 118,
124.
Polonia, politica Sud-orientala. a ei dela
1386-1399, 339-40.
Polon% prada Moldova, 85 ; stapanesc
Hotinul, 85, 87; ajuta. pe Iurg Koria-
tovici, x75 ; lupte cu Alexandru Ilia.,
*i Schinder Pa5a, 275, 277.
Polovtii (= Cumanii), I9I-2.
Ponaral, sat din Mehedinti, dat lui Pre-
pusa 5i Calota, 278, 279-80.
Pompei, ruinele oraqului la 1846, 214.
Pop Zenobie, corespondenta cu Dioni-
sie Fotino, 101.
Popescu Mill., publica harts celor cinci
judete din Moldova ocupate de Au-
striaci, 280-2.
Popovici C., scrie ms 4478 Acad. Rom.,
28.
Popovici I., circulara din 1799, 284.
Popovici N., proprietarul MS 3450 Acad.
Rom., 28 .
Porcella, agent cerealist, 152. .
Porce5ti, sat moldovean, 282.
Porenti, fabric& in Florenta la 1846, 219.
Porfirogenet, despre alianta Uzilor cu
Hazarii, 189; despre tercerea Uzilor
peste Ural in Rusia, 189; despre Uzi,
205.
Poroineanu S., a tradus opera lui Ilie
Fotino, 88 n. 2.
 INDICE
Posilipo, la 1846, 213.
Potra G., statele Europei la 1846-7,
207-45.
Praga, conferinte despre Romani, 304-5.
Pray G., despre fill lui Roman, 170.
Prächter, publicA Codex Bernensis, 6;
adoptA parerea lui Istrin despre un
cronograf roman, 6; despre izvorul
legendei Troadei, 6i, 63-4 ; crede di
cronograful Danovici e tradus din
slava% 67.
Preda, Brancoveanu, portret, 341.
Preda, vAtaf inainte de 1619, 279, 280.
Prejbeanu, paharnic, 257.
PrepusA, cumpArA dela CalotA partea
acestuia din Ponorllul, 278, 280.
Pressa a, ziar in 1878, 147.
Principatele DunArene, descrise de Dora
D'Istria, 146, 162 ; P. Romeine, legA-
turi cu Sardinia, 137-64; in atentia
presei piemonteze, 145, 146, 162; co-
lonizate cu Piemontezi, 146, 162; fat5.
de produsele franceze, 157; atrag co-
mertul genovez, 160; rivalizeazA cu
Rusia in comertul de cereale, 163;
invadate de Uzi, 185-206; urme dela
ace§tia, 199-202; durata epocii sla-
vone in cultura rom., 327-35; n'au
nvut legaturi biserice.,ti cu Ohrida,
329.
Proho§e§ti, sat moldovean, 282.
prolog, intelesul cuvantului, 333.
Provensalii, aptitudinile lor marinare§ti,
157.
Prusia, mare putere europeanA, 159.
Prusienii, concureazá pe Piemontezi pe
piata romaneascA, 157.
Psaltakis, poreclA pentru Fotino, 91,
113, 120.
Purice, personagiu istoric, 84 n. I.
Pu§cariu I., doneazA Acad. Rom. Ms
pentaglosarului lui Ianovici, 318.
Pu§kin, moartea sa, 324.
Putna, cronica, despre Iuga, 176; leto-
pisetul, 334.
Quirico S., la 1846, 218.
R acovita C., despre A. I. Sobolevskij,
366-70.
www.dacoromanica.ro
531
Radicofani, la 1846, 218, 243.
Radu I., problems identificArii lui, 341.
Radu beg, ar fi Radu I, 341.
Radu cel Mare, urcarea pe tron, 339;
in pomelnicul dela Deciani, 341.
Radu din Flore§ti, ruda. cu Patrascu po-
stelnicul, 186.
Radu din MAnicgti, scrie evanghelia-
rul din 1574, 179, 18i.
Radu Mihnea, stApane§te satul Belizvor,
182; face o danie lui Patra.gcu Postel-
nicul, 183 ; aduce Greci in T. R., 274.
Radu Negru, primul domn al T. R.,
168, 169.
Rafail, episcop de BuzAu, 30 §i n. I.
Rafail, egumen la erbAne.ffti, 258, 259.
Ralet Isaac, vel clucer, 259.
Rasovsky, despre GAgAuti, 203.
Razelm, ar fi pe locul Uzofimnei, 201.
RAchiteni, sat moldovean, 282.
RAcoasa, sat moldovean, 282.
RAducan, treti logoflt, fiul cronicarului
Dumitrache, 258, 261, 263.
RAducanu, postelnic inainte de 1618,
279.
RAducanu, fiul Plunei Brancoveanu, por-
tret, 341
RAdulescu-Motru C., despre inceputu-
rile Fundatiei Regele Carol I, 326.
Rede.geni, sat moldovean, 281.
Remus Ifie, despre moartea paharnicu-
lui Lupul Mehedinteanu, 274-80.
Reni, unde locuia Xodillos, 98, 116, 123;
legAturi cu Sardinia, 143.
Rigas Velestinlis, in limbo. rusk 322-5 ;
in culegerea lui GnëdiZ, 324.
Rocca e Chichizzola, emit comerciali,
152, 163.
Roja, ideile sale, 32x.
Roma, la 1846, 215, 216, 217, 218, 226,
243; rilzboaiele CU Partii, 264.
Roman III, al Bizantului, monete la
Dinogetia, 501.
Roman VodA, al Moldovei, i69, 170,
173, 174, 177.
Rornanii, imprumutA modelul sAbiilor
parte, 264.
Romania, cronografele bizantine cunos-
cute la noi ln limba slava, 1 n. 4;
34'
532 INDIC
anale universale slave, 2 n. ; litera-
tura cronografelor, 3 ; cronografele gre-
ce§ti, 17 §i n. ; tara adoptiva a lui
Dionisie Pablo, roi ; colonizata cu
Italieni, 147; vazuta de Mario Ruf-
fini, 370-3; in 1914, 327.
Romanii, relaii cu Schedel, 338; vatra
de formare a lor, 328; legáturi cultu-
rale cu Jugoslavii, 341; §i conlocuirea
cu Bulgarii, 327-8; vazuti de Mario
Ruffini, 37o-3. data contactului cu
Slavii in Nordul Dunärii, 328; R. din
Ardeal, 283, 285, 287, 288 ; §i Regele
Carol I, 326; R. din Macedonia, inte-
reseaza. pe Regele Carol I, 326.
Ronciglione, la 1846, 218, 243.
Rogues, traduce in 1733 Istoria ince-
putului impttratilor otomani *, 338.
Rosa Vincenzo, casä comercialk 154,
163.
Rossi Napoleon, agent cerealist sard In
Principatele Rom., 152.
Rotterdam, la 1846, 232, 244.
ROUen, IS 1846, 224, 244.
Rössler R., confunda pe Uzi cu Cumanii,
198, 206.
Rudeanu N., cumnat cu Scarlat postel-
nicul, 250; Zoifa, sotia lui Scarlat po-
stelnicul Hiotu, 250.
Ruffini Mario, despre Romania §i Ro-
mani, 370-3.
Ruptura, sat moldovean, 282.
Rusia, in atentia Genovei, 139, 16o; §i
Imperiul Otoman, I4o ; fatá de tra-
tatul comercial turco-sard, 141, 142;
vast granar, 142; tratatul comercial
cu Piemontul, 143, 161; in concu-
renta. cu Principatele Romane, 149;
§i Cavour, 158; mare putere euro-
peana, 159.
Russo D., despre Viata Sf. Nifon
n. 3; despre cronograful Danovici,
7; despre legenda Troadei in roma-
ne§te, 8; enumera edi.iile lui Do-
rotei al Monemvasiei, 12 n. 2 ; re-
mama diferente intre Cigala §i Do-
rotei, 15 §i n. 4, 5; arata ca izvor al
lui Miron Costin un hronograf greco,
17 11. ; despre cronografele grece§ti
www.dacoromanica.ro
in Romania, 17 11. I ; izvoarele cro-
nografului Danovici, 62; cronograful
Danovici, tradus din grece§te, 64; le-
genda Troadei face parte din crono-
graful Danovici, 65 n. 5; despre Pa-
tra§cu, fiul lui Petru Cercel, 179-8o;
lexicografia greco-romana, 314; de-
spre MSS 1822 Acad. Rom., 314; de-
spre existenta pentaglosarului Iano-
vici, 314.
Russo Al., date bibliografice, 245-7.
Ru§li, §i Al. Ipsilanti, 109, 112, 322; §i
Tudor Vladimirescu, rro ; aduc o
seamá de coloni§ti in Basarabia, 146;
luptele CU Tortii, 191, 192-3; lupta CU
Bavarezii, 239.
Rutenii, autohtoni in Moldova dupa
Piscupescu, 328.
Ruvini Sofia, na§ul fiicei lui Ilie Fotino,
119, 125.
Saardam, la 1846, 231, 244.
sabia dacica, descriere, 267.
Saglio E., despre sabia dacia, 264, 267,
270.
Saint-Laurent, negociaza la Constanti-
nopol pentru Piemont, 14o.
Sallier della Torre Vittorio, la congresul
din Verona, 141.
Salmutzes, tatäl lui Arpad al Ungurilor,
Igo.
Samfira, martortt la 1619, 279; fiica lui
Lupul Mehedinteanu, 279.
Samurca§ C., eterist, 108; despre Tudor
VL, hioII.
Sandfeld K., despre lingvistica balca-
nia, 505.
Santa Gioania, la 1846, 212, 243.
Sarafer, la 1846, 220.
Sarafidi, dictionarele sale, 314.
Sarao e Berzolese, cask comerciall, 153,
163.
Sarcel, pe Don, ora§ al Hazarior, Ior.
Sardinia, regat, politica economia in
legatura cu Principatele Romane,
137-64; §i Imperiul Otoman, 140,
141, 161; concureaza. Franta pe plata
romaneasa, 157; se amestecá in raz-
bolul Crimeli, 158; consulatele ei in
 INDICE
Muntenia vi Moldova, 161 ; tratatul
economic cu Rusia, 161 ; intre marile
puteri europene, 164.
Sarzii, aptitudinile lor marinAresti, 157.
Sash, in stApAnirea unor munti ai schi-
tului BerislAvevti, 254 i n. 1.
Sava, relatii cu Alex. Ipsilanti, Hr.
Sauli, diplomat sard la Constantinopol,
142.
Sbiera, despre cronografele rom., 6 ; de-
spre cronograful Danovici, 6r ; crede
cronogr. Danovici tradus din gre-
cevte, 64.
Scara sfAntA *, la Roma, 217.
Scarlat, postelnic, Hiotu, 250.
&Mani, pe valea Teleajenului 344.
Scaiosi, pe valea Teleajenului, 344.
Schedel, in Polonia, 338; relatii cu Ro-
mAnii, 338.
Schindel Pava, i Romanii, 275 ; ucide
pe Lupul paharnicul la CiocAnevti,
279.
Schlummberger, despre Uzi, 198-9, 206.
Schuchardt, despre cronografele rom.,
5-6; despre ms Sigmaringen 5, 61;
crede cá cronograful Danovici e tradus
din grecevte, 63.
Scitia Mare, locuitA de Uzi, 205.
Scitii, denumire data Uzilor de Pecenegi,
197; i Slavii, 366-70.
Scriban R., despre Italieni, 147; preco-
nizeazA colonizAri de Italieni in Princi-
patele Rom., 162.
Scutari, la 1846, 210.
Serbia, in avteptarea lui Alex. Ipsilanti,
112 ; legAturi cu Sardinia, 143.
Sevastis Iosif, inteun rdvav din 1791
259.
Sfintii, bis. in Bucurevti, locul de in-
mormAntare al lui Dionisie Fotino,
115, 121-
Sidis Gr., libereazA un tigan la 1786, 257.
Siena, la 1846, 218, 243.
Sigmaringen, ms unui cronograf romA-
nesc in muzeul local, 6.
Silvestru Ieromonah, scrie ms 2757 Acad.
Rom., 30.
Simion Magistrul, cronograful lui in ver-
siunea medio-bulgard, 2 n.
www.dacoromanica.ro
533
Simion DascAlul, folosevte izvoare gre-
cevti, 17 n. I.
Simonescu D., despre P. V. Hanev,
345-7.
sinaxar, intelesul cuvfintului, 333.
Siracuza, la 1846, 212, 243.
Skylitzes, despre aparitia Uzilor la Du-
nare, 193.
Skrzypek Ioséf, despre politica Sud-
orientalA a Poloniei, 339-40.
Slavii, data contactului cu Romanii in
Nordul DunArii, 328; 0 Scitii, 366-70;
S. de Sud, cultura Mr, 33o-i.
Slobozia, mahala in Bucurevti, 262.
Smirna, la 1846, 210, 243.
Snagov, intemeierea inst., 329.
Sobieski Iacob, ziarul situ, 85.
Sobolevski, despre Ms 579/1081 din
Moscova, 16 n. 5.
Sobolevskij A. I., despre Sciti i Slavi,
366-7o.
Sostegno, Alfieri di, discursul sdu la ex-
pozitia torinezA din 1829, 138 n. 5.
Soveja, sat moldovean, 282.
Speny, general, ajutor al lui Metzburg, 28z.
Stan, martor la 1619, 279.
Stanca, sotia lui Papa Brancoveanu,
portret, 341
Stanislawow, movie lfingA Tarnov, 242.
State, vAtaf, la 1773, 252.
Steaua RomAniei r, ziar la 1878, 147.
Steiner Leopold,. proprietar al unui ta-
blou reprezentand pe Principele Carol
I, 78, 80.
Stilicon, mormAntul lui, 222.
Stoica, postelnic inainte de 1619, 279.
Strangford, ambasador englez la Con-
stantinopol, 141.
Stravimir, din Vidin, cAtre Bravoveni,
datarea doc., 289-95.
Stravu, sluger, ispravnic de Putna sub
Austriaci, 281.
StrAnoae, in Putna, 281.
Strilintorile, conflictul ruso-turc pentru
ele, 141.
Strugalea, ctitorie boiereascA, 329.
Stupderus, sat ardelean, 284.
Sturdza D. A., dArue Acad. Rom. ins
587, 28.
534 INDICE
Suceava, drumul de posta spre Foe-
sani, 281.
Sulina, canal, strabatut de vase sarde,
156; Ora§ la 1846, 209.
Svoronos N., despre Dionisie Fotino,
89 n. I, 100, 101, 102, 103, 104; de-
spre Tudor Vladimirescu, 102, 105,
107, 209; despre Ilie Fotino, 102, 103,
107, 109, 126.
Saulescu M., posecla condica mst. Pante-
limon, 251 n. 5.
§arbi, aparitia indictionului in data, 348.
t(andru D., despre D. Macrea, 358-63 ;
despre I. Moga, 363-6.
§ardin, In 1846, 240.
§elari, znahala in Bucure 0l, 254, 262.
§erban Green zet Mihailit, in 1619, 28 0.
§erban Voda, stanjenul lui, 344.
§erbanesti, schit, 254, 256, 257, 258.
§erbanesti-Morunglavu, schit, 253.
§erbesti, sat moldovean, 282.
§indrilarii de jos, sat moldovean, 282.
§indrilarii de sus, sat moldovean, 282.
§oparliga, mosie in Buzau, 251.
§tefan, inexistent in pomelnicul dela Bi-
strita, 174; inrudirea cu Iuga, 170,
174; fiul lui §tef an I, 169; feciorul lui
Roman, 169, 170, 173, 174; frate cu
Roman, 173; n'a domnit, 174; ne-
potul lui Roman, 173; in cronica lui
Axinte Uricarul, 169.
§tefan I, inrudirea cu Musatinii, /65;
frate cu Alexandra eel Bun, 165; fiii
sal, 169; fiul liii Roman, 169, r73;
actul Mu din 1398, 173; nepot de
sora a lui Roman, 173; ornis din po-
melnicul dela Bistrita, 177.
§tefan cel Mare, tetravanghelul situ din
1493, 82, 83, 84, 85, 86, 87; lupta dela
Podul Inalt, 169; cronica germana,
336-8; aceasta cr. e un original ger-
man alcatuit in Moldova, 336, 337; cr.
ar fi un autograf al lui Schedel, 336;
cr. e o copie cu greseli, 336; ipoteza
transmisiunii cr., 336; psihologia lui,
338; discutia deschisa asupra originii
cr. amintite, 338; sfatul dat boerilor
de a trichina Ora Turcilor e apocrif,
www.dacoromanica.ro
338; feta de expeditia lui loan Albert
339; data aproximativa a inchinarii
fata de Turd, 339; n'ar fi luptat in
Codrii Cosminului, 339; tetravan-
ghelul din Cetinje, 341.
§tefan, fiuI lui Petra Cercel, 178 si
n. r.
§tefan Gh., face sapaturi la Dinogetia,
498-501 ; 1 Arrubium, 501.
§tefan Logofiitul, cronica lui, 165, 166;
simplu copist, 167, 169, 177.
§tefan Racovita, face pe Cronicarul Du-
mitrache epitrop la Pantelimon, 249.
§tefani, epitrop la Cornet, 258.
§tefanescu lulian, despre I cronografele
romanesti 5, 1-77; mss de cronografe
necunoscute lui, 18 n. 2 ; se ocupa
numai de T m r, 59, 74.
§tefanescu Pavel, gramatic, scrie MS
2599 Acad. Rom., 39.
§tirbei, serdar, 257.
T, arhetipul cronografului Danovici, 19
urm., 77; (= InS 3517), 57, 77.
Tm r, ceiace scfie mana i In ms 3517,
20 i urm., 77; studiat de Lilian §te-
f anescu, 59, 74; este o traducere dupa
Cigala cu contarninari din Dorotei,
62-3 ; autograf, 6o, 77.
Tm 2, ceiace aerie mana 2 in ms 3517,
20 §i Urn.
Taufers, in Ardeal, 284.
Tarnov, la 1846, 242.
Maresca Gh., presupus autor al unui
portret al Principelui Carol I, 79, 8o,
81; lucreaza la Ploesti, 79.
Tatarus, sat moldovean, 281.
Targsor, inst., 248.
Teleajen, 96 doc. referitoare la aceasta
vale, 344-5.
Temeseni, sat moldovean, 282.
Tempea Radu, circulari, 284, 285.
Teoctist, hirotonisit in vremea lui Ale-
xandra Voda. II, 170.
Teschen, la 1849, 241, 245.
Teseu, templul din Atena la 1846, 211.
tetravanghel, ins din vremea lui §tefan
cel Mare, la Miinchen, 82; altul, la
Cetinje, 34z ; al lui Lazar Faur, 341.
 INDICE
Thaon di Revel, Ignazio, ia in stApanire
Liguria, 137 n. 2.
Theodor Diaconul, scris tetravanghelul
dill 1493, 82.
Theodorian Carada, despre atitudinea Re-
gelui Carol I In 1914, 326-7.
Thomas G., autor al catalogului mss
slave dela Biblioteca din Munchen,
83.
Thurios*, tradus de Gnedi, 324.
Thurocz, despre Dan §i Mircea, 340.
Tismana, inst., wide se aflA inmorman-
tat Lupul Mehedinteanu, 278.
Titireci, schit in VAlcea, 262.
Teaca, mo0e a schitului BerislAve§ti,
257.
Tocanos C., na§ul 1 i Ilie Fotino, Ioo,
119, 125 ; ia In arena vAmile inoldo-
valahe in 1848, 119, 125.
Tocilescu Gr. G., proprietar al ms 3517
dela Acad. Rom., 19; la fel, MS 3527
Acad. Rom., 39; criticA editia cro-
nicei lui Stefan LogofAtul, 166, 167;
despre fill lui Petru Cercel, 178 n. 1;
despre autorul gramaticei din Dresda,
179 11. 2.
Tohani, sat, la 1766, 291.
Tomaschek, identificarea Uzofimnei, zoo.
Tome§ti, sat moldovean, 282.
Topliceanu D., serdar, i§i arogA tradu-
cerea ins 402 Acad. Rom., 35 n. 5.
Topohana, arsenalul din Constantinopol,
112.
Torino, initiazA negocieri cu Poarta Oto-
manA, i4o; §*1 cu Ru§ii, 143 ; fat& de
Principatele RomAne, 144, 145.
Torii (= Uzi), 191; in lupte cu Ru§ii,
191, 192-3.
Toulon, relatii cu Genova, 159; §.1 cu
casa Pedemonte, 163.
Törack Stephano, ajutA pe Lupul Me-
hedinteanu, 276.
tr. I, traducatorul lui Tm I, 58 §i urni.
traduce liber, 58-9.
tr. II, traduce literal, 58-9; traduce pe
Tm 2, 58 Si urin.
Traian, sabia de pe monetele lui, 265;
consul pentru a §asea oarA, 267; mo-
netele lui, 270.
www.dacoromanica.ro
535
Traikoff N., despre traducerile ruse§ti
ale cantecelor lui Rigas, 323.
Treviglio, la 1846, 221.
Trieste, relatii cu Genova, 150 ; §i cu
casa Pedemonte, 163.
Troada, legenda, necunoscutA in ms.
1385 Acad. Rom., 5 n.; publicatA de
Gaster, 6; cea din cronograful Dano-
vici e tradusl din grece§te, 8, 63-4;
proveniei45., 61; intermediarul slay,
65, 68; intercalatA in cronograful Da-
novici, 65 n. 5.
Troesmis, sApAturi arheologice, 501.
Trompeta Carpatilor s, publicA cro-
nica lui Stefan LogofAtul, 165, 166.
Trufanda, postelnic, 182, 183.
Truqui, consul general piemontez, 142 ;
in trecere prin Tara Rom., 154.
Tulcea, codicele, discutii asupra locului
unde S2a scris, 3 n.; la 1846, 208, 243.
Tupilati, sat moldovean, 282.
Tuptalo Daniil, numele laic al lui Di-
mitrie al Rostovului, 4 n. 2.
Turcia, negociazA cu Sardinia, 140, 141,
142, 161 ; mare putere europeanA, 159;
Turchia Europea, in 1844, 145.
Tamil, ucid pe Grigorie al Dercului, 91 ;
fatA de marina sardA, 155 ; ahlturi de
Piemontezi in rAzboiul Crimefi, 159.
Turcogrecia *, folositA de Cigala, 14.
Turdeanu Um., despre legAturile dintre
R'omani §i Jugoslavi, 341.
Turtsch = Tortzburg = Bran, 276 n. 4.
Tzigara-Samurca§ Al., despre un por-
tret al Principelui Carol I, 781 despre
Regele Carol I §i Românui ardeleni,
326; despre firea Regelui Carol I, 327.
Tamblac Gr., lAmurirea unor confuzii
asupra lui, 331-2.
Tara RomaneascA, adAposte§te familia
Fotino, 90, 92, 93, 95 ; jefuitA de Alex.
Ipsilanti,112 ; vAzutA de Gaetano
Truqui, 154; hotarul cu Ardealul in
1792, 258, 261.
Tarigrad, relatii cu Genova, 15o ; la
1846, 209, 210, 214, 223, 243.
Tantareni, parAsit de Tudor Vladimi-
rescu, 105.
 536
Ucraina, ceara, 142.
Ungurii, numiti Turd, 190; luptil cu
Pecenegii, 190.
Ureche V. A., despre Stefan frate cu
Roman, 173; despre isvoarele grecesti
ale lui Miron Costin, 17 n. I ; despre
cronicarul Dumitrache, 246.
Ursachi Dimitrie, stolnicul, sustine chel-
tuiala scrierii ms 108 Acad. Rom.,
37.
Ursu I., despre Iuga. Vodk 174; despre
Iurg Koriatovici, 175.
Urzici, sat moldovean, 282.
Utrecht, la 1846, 229, 232, 244.
Uvarov, colectionar de doc. rus, 83.
Uz, sat in Ardeal, 204.
Uzii, in tarile rom., si Imp. Biz., 185-
206; patria lor de origine, 186-7,
205; orasele lor din Asia, 187; mu-
patii, 187-8, 205; (= Tortii), 191;
(= oameni liberi s), p. 205; numiti
Sciti, 197; confundati cu Cumanii,
198-9, 206; se aliazA cu Hazarii, 189,
205; in Rusia, 191-2; iau in stApO.-
nire tara Pecenegilor, 189, 205; la
Dunare, 186, 205; data trecerii Du-
nArii in Imp. Biz., 193, 196-8, 205;
aparitia lor dupl cronicarii biz., 193-6 ;
in Macedonia, 196-7, 206; urme ale
bOr in tOrile romane, 199-202.
Uzolimna, Balta Uzi lor, 200; lac du-
nlirean lAng5. Silstra, 201, 206.
Uzul, pirOu in Moldova, 204.
VaccaNza, asociat al easel Pedemonte,
148.
Valachie, vitzutA de Geymet, 144.
Valachia, vAzutA. de Castellinard, 144;
si de Carpenetti, 144; descrisl de
4 Gazzetta Piemontese *9 145; colo-
nizatA cu Italieni, 146; vama la 1848,
too; misiunea consulilor sarzi locali,
144; case comerciale sarde stabilite in
tark 149, 152, 157; in cronies lui
Axinte Uricarul, 168.
vanczar, sal* 336.
Varlaam, paharnic in 1794, 262.
Varmegii, in circulara lui Adamovici
din 1794, 284.
www.dacoromanica.ro
INDICE
Varna, stiri despre lupta din 1444, 388;
la 1846, 208, 210, 243.
Varnav, Scarlat Vasile, dA ms 1469
Acad. Rom. Bibl. din Paris, 38.
Vartolomei Arhimandrit (= MAzAreanu),
traduce din msä un cronograf al lui
Dimitrie al Rostovului, 4 n. 2.
Vas Ale, preot, cid mas 3797 Acad. Rom.,
34-
Vasile Apocapul, conducAtor al oraselor
dunArene, 185, 193, 194. 195.
Vasile Bulgaroctonul, i legAturile bi-
sericesti dintre Ohrida i tArile ro-
mane, 329; monete ale lui la Dino-
getia, 501.
Vasilievskij, identificarea Uzolimnei, 200,
Vasilichia, fiica Pascalitei Fotino, 93,
114, 121.
Vartopedi, mst., posedit originalul ver-
siunii rom. al unui cronograf, 6.
VAcArescu Barbu, vel vornic, cumpArA
niste tigani, 249.
VAleni, pe valea Teleajenului, 344.
VArasti, sat, vinderea lui, 182.
VfilsAnescu, frati, inchinA schitul Bra-
tilsesti episcopiei Arges, 300-I.
VArtejul din Vrancea, sat, 282.
Velcea, biv treti logoffit, leagii ms Acad.
Rom. 1926, 3x.
Venetia, la 1846, 220, 221, 243, 244.
Verona, congresul din 1822, 141.
Versailles, la 1846, 235.
Viena, congresul din 1814, 137 U. 2; la
1847, 241, 254; vezi i Wiena.
Virchov Rudolf, despre Regele Carol I,
327.
Viterbo, la 1846, 218, 243.
Vitina, din Peloponez, locul natal al lui
Atanasie Xodillos,. 116, 123.
Vittyrio Emanuele I, si Turcia, 14°.
Vizantea, sat moldovean, 282.
Vizantie Petru, profesor de muzicrt al
lui Dionisie Fotino, 93 n. 3.
Vlad, tatAl cronicarului Dumitrache, 250,
261, 263.
Vlad CAlugarul, moartea lui, 339.
Vlad, paharnic, in 1619, 280.
Vladimirescu Tudor, in Bucuresti, 95;
rostul ascoalei lui, 101; cartea de
 Pagina

Mih. Popescu, Harta a cinci judge din Moldova ocupate

de Austria in timpul rdzboiului dintre Turcia cu Rusia
fi Austria intre anii 1787188-1791192 280-282
Emil N. Micu, Rdsunetul rdzboaielor lui Napoleon I la
Romdnii din Ardeal 283-288
P. Dragulev, Scrisoarea farului StraOmir dela Vidin
cdtre negustorii bravveni 289-295
Ioan M. Neda, Date despre schitul Brdtd§e§ti (Arge .7) 296-303
Ioan M. Neda, Lucruri qi fapte din trecutul schitului
Cornetul (Vdlcea) 304-313
V. Papacostea, Pentaglosarul lui N. Ianovici . . . 314-322
N. Camariano, Traducdtorii anonimi ai cdntecelor lui
Rigas Velestinlis in limba rusd 322-325
III. Recenzii 326-373
IV. Notite bibliografice 374-496
V. CronicA 497-506
VI. Indice 507-537

Manuscrisele se vor trimite pe adresa: CONST. C. GIURESCU, Str.

Berzei 47, Bucure0i II.
Ur-tile 0 periodicele pentru recenzii se vor trimite pe adresa:
P. P. PANAITESCTJ, Aleea Alexandru 35, Parcul Filipescu, Bucure0i III,
cu mentiunea « pentru Revista Istoricd Romdnd ».

ABONAMENTUL
Revista Istoricd Romdnd apare de patru ori pe an, in fascicule de
cel putin 112 pagini.

PRETUL
In tail: In stfalinalate:
Pe an 300 lei Pe an 400 lei
Un numbir go lei Un num6r Ioo lei
Pentru institutii . . . . 600 lei
Pentru studenti . . . . 200 lei
Cererile de abonament se vor trimite pe adresa: P. P. Panaitescu,
Aleea Alexandru 35, Parcul Filipescu, Bucure0i III.

www.dacoromanica.ro
 . .

'.r
el

MONITORIIL OFICIAL I IMPRIMERIILE STATULIII

: IMPRIMERIA NATIONALA
,- SIICUREVTI
_
1
1940 1 t,

,
,

7.-

fi-

II

C. 5b.750.

www.dacoromanica.ro

' ,1