Ținutul Halici

Ținutul Halici a fost o unitate administrativă a voievodatului Ruteniei ce ținea de

coroana poloneză. El era împărțit în trei comitate mai mici sau powiaturi: cel al Haliciului
propriu-zis, Trembowla și Colomeea, fiecare având câte un staroste.
Colonizarea românească în acest ținut s-a făcut pe un areal geografic divers, delimitată
în partea sudică a ținutului de munții Gorgany, nefavorabili agriculturii și greu accesibili. În
est sunt continuați de lanțul Czarnochora ce se distinge prin pășunile sale montane, dar și prin
faptul că în depresiunile sale, pe arii restrânse, solurile sunt fertile și permit practicarea
agriculturii.
În această regiune sunt consemnate și unele dintre primele așezări întemeiate pe baza
vechiului drept românesc. În 1424, este consemnat satul Kosow de drept valah într-un
document al prințului de Czernichow, Swidrygiello Boleslaw. În același secol sunt atestate și
Myszyn, Pystyn, Uteropy, Berezow Nyzny i Wyzny, Spas, Lucza, Kluczow, Kniaziodwor,
Peczenizyn, Stopczatow, Werbiaz, Jablonixa și Mikuliczyn. Plecând din regiunile montane,
așezări românești precum Targowica, Przybylow, Zukocin, Chlebiczyn, Uhorniki, Delatyn,
Tlumacz și Oleszow s-au extins de jur împrejurul Colomeei.1
Satele românești se regăsesc și la baza munților Gorgany de-a lungul râurilor Lukwa și
Biala Bystrzyca. Către sfârșitul veacului al XV-lea sunt atestate patru așezări, Chomiakov,
Markowce, Cucylow și Kamien, iar la începutul celui de-al XVI-lea li se adaugă Pniow,
Starunai, Zuraki, Wolosow, Lachowce, Przerosl, Grabowiec, Bitkow, Monasterczany,
Bohorodczanyși Hubary.2
În apropiere de Halici, este consemnată prezența românească în așezări precum
Milowanie și Serednie încă din prima jumătate a secolului al XV-lea, iar în deceniile
următoare, în cel puțin încă nouă așezări, respectiv Padniewa, Drohomirczany, Niegowce,
Sielec, Podmichalce, Bukowna, Podgrodzie, Zagwozdz și Pasieczna. La începutul secolului al
XVI-lea mai avem încă unsprezece, anume Czesibiesy, Tysmienica, Przewoziec, Dorochow,
Tenetniki, Delijow, Lany, Tumierz și Wodniki.
Faptul că aceste localități erau masate în jurul orașului Halici se poate explica prin
așezarea unui număr însemnat de români în timpul lui Władysław Opolczyk, care au primit
pământ în schimbul serviciului militar. Deși obligațiile lor s-au estompat la începutul

1
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, pagina 104
2
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, pagina 105

1
secolului al XV-lea, lucrul acesta nu a împiedicat crearea de noi așezări, dezvoltându-se în
perimetrul celor deja existente.3
Părăsind poalele munților, coloniștii s-au extins în podișul Podoliei, de-a lungul a două
cursuri de apă importante, Gniła Lipa și Złota Lipa. Românii sunt consemnați în Stawne spre
sfârșitul primei jumătăți a secolului al XV-lea, iar în a doua jumătate în Wyczołki,
Tołstobaby, Cześniki, Lipica, Podhajce, Rudniki, Korościatyń, Olchowiec. Odată cu secolul al
XVI-lea sunt atestate satele Żelibory, Dryszczów și Buków.4
Putem vedea că arealul geografic ocupat de așezările întemeiate în vechiul drept
românesc cuprind zonele colinare și depresionare și nu neapărat sunt limitate la regiunile
montane. De fapt, în doar puține cazuri sunt consemnate așezări în munți.
Din această cauză nici nu putem accepta un caracter strict pastoral al celor imigrați, pe
lângă faptul că ei plăteau dări pentru oile pe care le dețineau, dar și pentru pământ, trădând
natura eterogena a coloniilor.5

Ținutul Liov

Ținutul Liov era învecinat la sud de cel al Haliciului, de Przemyśl și Sanok în vest și
de voievodatul Belz în nord. Ținutul era la rândul lui împărțit în powiatul Liov și Żydaczów.
În Żydaczów așezările întemeiate pe baza vechiului drept românesc erau concentrate
de-a lungul râurilor Świca și Łomnica, preocuparea coroanei poloneze pentru stabilirea
elementului românesc în această regiune slab populată consemnându-se încă din ultimele
două decenii ale secolului al XIV-lea. Din această cauză un număr de boieri români au primit
satele Czołhany, Hoszów, Bzowy, Czerniów și Swaryczów, tocmai pentru a ușura procesul
colonizării.
În secolul al XV-lea sunt atestate Perehińsko, Kozara și Poświrz, în ultimele două
consemnându-se și dările pentru păscutul porcilor în păduri sau „żery”, ce erau specifice

3
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, pagina 106
4
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, pagina 107
5
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, pagina 108

2
românilor.6
Mai putem menționa și satele Bolechów Wołoski și Wołoska Wieś de pe malul râului
Świca sau cele situate de-a lungul văii Nistrului, într-o regiune mărginită de așezările Stryj,
Zydaczów și Drohobycz. În regiuni mlăștinoase și împădurite regăsim, grupate în zona
localității Szczerzec, așezările Sroki, Leśniowce, Honiatycze, Podciemne, Suchodól,
Siedliska, Krasów, Stulsko, Kuchajowice, Werbiż și Drohowyże, unde se puteau crește
animale.7
În nord-estul ținutului avem o întreagă șiroire de așezări situate de jur împrejurul
localităților Gologory și Olesko, anume Hołubica, Podlice, Żuków, Jasionowce, Kondratów,
Płuchów Bóbrka, Tuczna, Brzeżany Stawne, Rozhadów și Pohrebce.
Greutatea practicării agriculturii în regiunile sudice des împădurite ale ținutului au
precipitat concentrarea românilor în estul Liovului și nordul Haliciului, unde au găsit
pământuri prielnice.
Coloniștii care au populat aceste teritorii au făcut parte dintr-un val migratoriu mai
larg pornit dinspre Pocuția și au evitat așezarea mai la sud de această regiune pentru că nu era
prielnică nici pentru creșterea animalelor nici pentru agricultură.8
O parte au înaintat spre nord-vest, de-a lungul colinelor situate între Liov și Lublin, iar
unii dintre ei s-au așezat în această regiune. Deși erau pământuri cu soluri propice agriculturii,
ariile restrânse pe care se găseau și pantele înclinate ce caracterizează aceste coline au
însemnat că aceste regiuni au rămas în mare parte nelocuite de autohtoni, însă potrivite pentru
coloniștii români.9
Însă, terenul greoi a pus piedici înaintării lor, primele documente ce consemnează
prezența românească în powiatul Liovului datând de la sfârșitul primei jumătăți a secolului al
XV-lea. Deși putem menționa satele Łozina, Zorniska, Turynka, Smereków, Jaśniska, Zubrza,
Kuhajów, Stulsko ca având în întregime un caracter românesc, alte așezări precum Rozhadów,

6
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, pagina 110
7
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, pagina 111
8
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, pagina 112
9
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, pagina 113

3
Pohrebce și Jasionowce aveau un caracter eterogen, româno-rutean, regiunea beneficiind de
pe urma varietății economice pe care o aduceau cu sine coloniștii români.10

Voievodatul Belz

Voievodatul Belz a luat naștere după ce teritoriile Ducatului Belz au intrat în

proprietatea coroanei poloneze ca urmare a stingerii liniei lui Siemowit al IV-lea. Voievodatul
se învecina la nord cu ținutul Chelm și în vest cu Lublin, iar la sud cu Liovul și Przemysl.
În voievodatul Belz așezările românești s-au concentrat mai ales în vest și în sud-est.
În prima jumătate a secolului al XV-lea sunt atestate cinci așezări, anume Ruda, Ruda
Woloska, Lubycza, Nowe Hrebenne și Stare Hrebenne. În a doua jumătate a aceluiași veac
avem satele Nieznanów, Czanyż, Opłucko, Ohladów, Mosty și Lubaczów, însă, cea mai mare
parte a așezărilor unde avem consemnat vechiul drept românesc sunt atestate în prima
jumătate a secolului următor, în Niemirów, Tarnawatka, Werechanie, Teniatyska, Ulicko,
Werchrata, Prusie, Brusno Stare, Żuków, Kobylnica Wołoska, Basznia, Szczurowice, Sielec
Bieńków și Zabłocie. În cea mai mare parte, așezările prezentate mai sus au ținut de coroana
poloneză. Numai trei dintre ele erau pe proprietățile nobiliare și una singură aparținea de
parohul catolic al Lubaczówului.11
În spatele colonizării în aceste zone au stat necesitățile puterii centrale de a se întări în
regiuni slab populate și economic unidimensionale, lucru vădit în așezarea coloniștilor în sate
până atunci rutene, cum ar fi Ruda, unde românii au beneficiat de drepturile și obligațiile
specifice lor.
În Ohladów românii se ocupau cu păstoritul în timp ce rutenii numai cu agricultura,
dar în Opłucko vedem că și românii cultivau pământul, pe lângă păstorit. O situație similară
găsim și în Czanyż. Totodată, așezări complet noi, întemeiate în pustie sau peste unele
distruse sunt atestate, precum Tarnawatka, Werechanie, Prusie și Żuków, punând în lumină nu
doar nevoia coroanei de a-și potența controlul, dar și nevoia de a reconstrui zonele devastate
de războaie.12

10
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, pagina 117
11
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, paginile 118-120
12
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, pagina 121

4
Ținutul Chełm

După cucerirea Ruteniei Roșii în 1340, ținutul Chełm a cunoscut mai multe schimbări
administrative. La începutul secolului al XV-lea era împărțit în powiaturile Chełm,
Krasnystaw, Hrubieszow, Luboml și Ratno. După ce Chełmul s-a extins în a doua jumătate a
secolului în ultimele trei, ținutul a trebuit reîmpărțit în powiaturile Chelm și Krasnystaw. În
această reconfigurare administrativă se învecina cu voievodatul Belz la sud și în vest cu
Lublin.
În prima jumătate a secolului a XV-lea avem atestate două așezări românești Żdżanne
și Huszczka Woloske, între Chelm și Szczebreszyn. În a doua jumătate a aceluiași veac, apare
consemnată la est de Huszczka Woloske, încă o localitate românească, Olszanka, însă la
începutul secolului al XVI-lea încep să fie menționate un număr însemnat de așezări, patru
dintre ele pe cursul Bugului, respectiv Bereść, Stulno și Łukówek. Încă una apare pe malul
râului Wieprz, Żurawnica, la sud de Szczebreszyn și la nord-est de ea Wola Lipske. Coloniștii
români puteau să-și ducă animalele pe pășunile din preajma acestor râuri și să profite de
câmpia inundabilă, dovedindu-se mai versatili decât rutenii și polonezii care practicau în cea
mai mare parte agricultura și pentru care regiunea nu era viabilă. Ultima așezare unde au fost
consemnați românii a fost Samarowice, la nord-est de Ratno, în extremitatea ținutului
Chełm.13

Ținutul Lublin

Singurele atestări ale unor așezări cu o prezență românească în ținutul Lublin vin din
prima jumătate a secolului al XV-lea. Ele se situau împrejurul localității Goraj, la nord de râul
San și se remarcă prin caracterul lor multietnic. În Radzięcin și Chrzanów sunt consemnați nu
doar români, dar și polonezi, iar în Branew și rutenii. Ultima s-a spart în trei așezări distincte
corespunzând fiecărei etnii în parte, Branew Wołoska, locuită de români, Branew Mala
locuita de polonezi și Branew Wielka, de ruteni.14

13
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, pagina 265
14
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, paginile 125-126

5
Ținutul Przemysl

Din cele douăsprezece powiaturi ale ținutului Przemysl, prezența românească se

limitează la doar trei dintre ele, Sambor, Drohobycz și Stryj. În Sambor, în a doua jumătate a
secolului al XV-lea, sunt atestate pe domeniile regale Czerchawa, Łukawica, Stronna,
Hołowiecko, Wołcze, Mszaniec, Topolnica, Jasienica Solna, Łużek Górny, Łużek Dolny,
Łastówki, Kobło, Lenina, Strzelbice, Kotów, Wola Derewna, Strzyłki, Derewno și Bilicz.
Însă, pe domeniile private sunt atestate așezări românești din ultima jumătate a secolului al
XIV-lea, precum Stupnica, Nowoszyce, Urosz, Wysocko Niżne și Wysocko Wyżne, iar în
secolul al XV-lea, Turka, Isaje, Jasienica Zamkowa, Ilnik, Ilniczek, Jawora, Komarniki,
Żupanie, Turza, Wola Błażowska, Podbuz, Monasterzec și Wolsza.15
În același secol, în powiatul învecinat, Drohobycz, avem consemnate Bolechowce și
Letnia, iar în următorul Medenice, Wownia, Horucko și Bilcze. Numai că și aici, cele mai
timpurii așezări sunt atestate pe domeniile private încă din secolul al XIV-lea, respectiv
Uniatycze, Michałowice, Dołhe, Delawa, Uliczno, Hubice, Poczajowice, cu o singură
excepție, Solec, ce era situat pe un domeniu regal.16
Tot pe proprietățile private ale nobililor sunt atestate și primele așezări românești în
powiatul Stryj, în secolul al XIV-lea, iar aici ne referim la Klodnica. În aceeași ordine de idei
mai putem menționa satele Tustanowice, Boryslaw și Żulin în secolul al XV-lea și Skole și
Tuchla în secolul al XVI-lea . În același secol pe domeniile regale avem atestate așezările
Podchorodce, Stynawa Wyżna, Synowódzko Niżne, Synowódzko Wyżne.17
În total, în întreg ținutul Przemysl au fost atestate în a doua jumătate a secolului al-
XIV-lea opt așezări, în prima jumătate a secolului al XV-lea tot atâtea, în a doua jumătate a
secolului XV-lea cincizeci și în prima jumătate a secolului al XVI-lea șaisprezece.18
S-au concentrat de-a lungul râurilor în vestul ținutului Przemysl și s-au dezvoltat
înspre est într-un arc de cerc.

15
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, pagina 129
16
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, pagina 131
17
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, pagina 132
18
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, pagina 267

6
Ținutul Sanok

Cea mai mare parte a ținutului era acoperită de pădurile Carpaților Orientali și în
consecință slab populat și nu era împărțit în powiaturi. În acest ținut este consemnat și primul
sat întemeiat pe baza vechiului drept românesc, Hadle Szklarskie, în 1377, în urma acțiunii
colonizatoare a ducelui de Opole. Tot în a doua jumătate a secolului XIV-lea este atestat
Niebieszcany, iar la începutul secolului al XV-lea Radoszyce, Jaśliska, Tyrawa Wołoska. În
ultima jumătate a aceluiași secol avem Szczawne, Wola Morochowska, Trabowla, Smolnik,
Markowce, Zachoczewie, Serednie, Mchawa, Łukowe. În primii ani ai secolului al XVI-lea,
pe malul stâng al râului San avem atestate așezările Witryłów și Kónskie.19

Rezumat al colonizării românești în Rutenia Roșie

Satele întemeiate după vechiul drept românesc în Rutenia Roșie și Ținutul Lublin sunt
într-o proporție covârșitoare concentrate pe lângă râurile din zonele împădurite și mlăștinoase.
Cea mai mare parte sunt situate în sud, așezările formând grupuri compacte, dar pe
măsură ce înaintăm înspre nord ele devin din ce în ce mai risipite. Primele atestări ale
așezărilor românești sunt consemnate în a doua jumătate a secolului al XIV-le, iar vârful
colonizării a fost atins în a doua jumătate a secolului al XV-lea. Pentru un tabel cronologic al
atestărilor așezărilor cu prezență românească a se vedea tabelul 1.20
Un număr mic de așezări erau situate la o altitudine de peste 800 de metri, cele mai
multe localizându-se la poalele Carpaților Orientali, în depresiuni, la înălțimi ce variază între
200 și 500 de metri.21
O treime dintre satele românești, circa 100, erau așezate pe solurile levigate și
aluviale-gleice de la poalele Carpaților, bune pentru cultivare și fertile, în timp ce în jur de 70
dintre ele au preferat solurile brun acide, puțin fertile și greu de cultivat, o mărturie a
adaptabilității ocupaționale a coloniștilor. Restul așezărilor erau în cea mai mare parte situate
pe solurile negre, pe spodisoluri, rendzine și soluri brune.22

19
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, paginile 139-144
20
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, paginile 262-268
21
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, pagina 260
22
Grzegorz Jawor, Așezările de drept valah și locuitorii lor din Rutenia Roșie în Evul Mediu Târziu, traducere de
Gabriela Gavril-Antonesei, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2012, pagina 261

7
 Așezări atestate în a Așezări atestate în Așezări atestate în Așezări atestate în
doua jumătate a prima jumătate a a doua jumătate a prima jumătate a
secolului al XIV-lea secolului al XV-lea secolului al XV-lea secolului al XVI-lea

Ținutul Halici 5 19
Ținutul Liov 1 12 19 13
Voievodatul Belz 5 6 14
Ținutul Chelm 1 1 7
Ținutul Lublin 3
Ținutul Przemysl 8 8 50 16
Ținutul Sanok 5 10 25 5

Tabelul 1. Documentarea prezenței românești în Rutenia Roșie