Husar Vasile Alexandru

Cauzele migraţiei ungurilor şi drumul urmat spre centrul Europei

 Cauzele migraţiei ungurilor şi drumul urmat spre centrul Europei

Migrația triburilor maghiare spre europa centrală se produce în secolele al IX-lea și al

X-lea, într-o perioadă care coincide cu sfârșitul invaziilor asupra europei de către triburile
nomade(excepție făcând mongolii în sec XIII).

Originea numelui

Ca și celelalte populații de călăreți, ungurii sunt nominalizați de izvoarele vremii prin

etnonime de factură variată. Termenul de unguri având mai multe variante. Cronicarul
Anonymus în Gesta Hungarorum menționează faptul că numele de unguri îl au de la
fortăreața Hungu1, pe care aceștia ar fi cucerito în vremea ducelui Almus 2:”De unde toate
națiunile din împrejurimi numeau pe Almus, fiul lui Ugek, duce de Hunguar şi pe soldații săi
îi numeau hungari”3. O altă teorie a originii numelui este menționată de Victor Spinei care
spune că denumirea de unguri ar deriva din acela al onogurilor/ogurilor, una din populațiile
de neam turcic alături de care triburiile ungurilor ar fi viețuit în extremitatea răsăriteană a
europei4. Dacă în textele orientale el apare destul de rar, în schimb apare foarte des în
izvoarele bizantine(Uggroi), vechi slave(Ugri, Ugry,Viagry), și latine din vestul
europei(Ungari, Hungari).

Un alt etnonim prin care ungurii se autodesemnează este acela de magyar, nume
menționat de asemenea în izvoarele arabe și persane, dar și în cele bizantine unde Constantin
al VII-lea Porfirogenetul în lucrarea sa cunoscută ca De administrando imperio face dese
referiri despre magyari în contextul etnic și politic al vremii din preajma Imperiuui Bizantin.

În evul mediu, atât în lucrările autorilor unguri cât și a celor străini s-a făcut frecvent
asocierea între numele Hungari și Huni, mulții văzândui pe magyari ca fiind urmași ai
triburilor conduse de Attila. Însă această asociere eronată se datoreză faptului că aveau același
mod de trai și strategii de luptă similare, precum și pentru faptul că ambele populații și-au
stabilit principalul nucleu în Câmpia Pannonică.

1
Ungu şi Ungar  este castrul sau fortăreața numită mai târziu Ungvar  de lângă fluviul Ung din Slovacia.
2
n. cca. 820 - d. 895
3
Paul Lazăr Tonciulescu, Cronica Notarului Anonymus Faptele Ungurilor, Editura Miracol, București 1996,p.9
4
Victor Spinei, Marile migrații din estul și sud estul europei în secolele IX-XIII, Editura Institutul European,
p.16
 Pe lângă denumirile enumerate, o anumită răspândire, îndeosebi în literatura bizantină
a avuto și cea de turci(turkoi), fapt explicabil prin conviețuirea îndelungată a ungurilor cu
diverse triburi turanice, de la care au adoptat anumite caracteristici..

Modul de trai al ungurilor

Triburile magyare erau nomade, migrau în căutare de pășuni, și se adăposteau în

corturi. La venirea iernii ei se repliau pe malurile a două fluvii care se vărsau în Marea
Rum(Marea Neagra), ocupânduse cu pescuitul. Printre activitățile la care excelau se numără
bineînțeles vânătoarea, fiind niște arcași foarte pricepuți, ei practicând vânătoarea și luptele de
pe cal, fiind o populație ecvestră având ritualuri funerare specifice triburilor de călăreți. În
economia magyarilor o pondere semnificativă o are creșterea vitelor, activități pe care le-au
perpetuat atât în timpul viețuirii din stepele est europene cât și în după stabilirea acestora în
Câmpia Pannonică.

În cea privește organizarea socială a ungurilor, izvoarele scrise oferă puține informații
privind spectrul vieții sociale, fiind amintite doar unele demnități din vârful ierarhiei tribale.
În schimb descoperirile arheologice din necropole evidențiază departajări de avere evidente în
rândul celor înhumați: pe lângă morminte de călăreți cu inventar divers și bogat, apar și
înmormântări modeste sau chiar sărăcăcioase care pot fi puse pe seama populației de rând.
Baza societății maghiare o constituia familia patriarhală, menținându-se practica leviratului și
poligamia, abolite numai după creștinare.

Originea teritorială

Ungurii descind din ramura ugrică a familiei de triburi fino-ugrice, care la rândul lor
provin din ramura populaților uralice. Spre mijlocul mileniului Idupă Hristos, aceștia intră în
strânse contacte cu Bulgarii și cu alte seminții turcice din bazinul mijlociu al Volgăi. Ceva
mai târziu, probabil prin secolul VII ei au coborât spre sud, dealungul cursului Volgăi,
stabilinduse în regiunea Bașchiriei, pe care izvoare medievale ulterioare o vor desemna prin
denumirea de Magna Hungaria5.

Deplasare spre sud vest din motive greu de determinat, i-a adus în perimetrul
dominației politice și culturale a Chaganatului chazar. Vecinătatea și poate într-o anumită
măsură chiar conviețuire cu bulgarii, bașchirii, chazarii și alte comunități turanice, explică
influența profundă pe care aceste etnii au exercitato asupra ungurilor atât din punct de vedere
5
Ibidem, p.19
al modului de trai și al organizării social politice cât și în sfera lingvistică 6. De altfel este
posibil ca influența Bulgarilor să-i fi transformat pe maghiari într-o populație cu caracteristici
seminomade, pastorale și agricole7.

Prin migrarea ungurilor spre sud-vest și prin extensia autorității chazarilor spre nord
cei dintâi au fost nevoiți să recunoască supremația politică a Chaganatului. Aceste raporturi de
subordonare, presupuneau obligativitatea vasalilor de ai însoții pe chazari în expedițiile cu
caracter de război. Sprijinul oferit de unguri chazarilor a fost unul semnificativ din moment ce
suveranul chazar ș-ia oferit fica de soție conducatorului maghiar Levedias. Regiunea locuită
de aceștia la mijlocul secolului IX-lea, este cunoscută ca Levedia, denumire preluată de la
șeful unuiunii lor tribale. Localizarea acestui areal este stabilit prezumtiv între Volga și Don
fie între Don și Nipru, ei fiind semnalați și în peninsula Crimea însă probabil în subordinea
chazarilor.

Supremația chazarilor nu a fost de natură să oprească inițiativele independe ale

maghiarilor de a ataca triburile vecine și a de pretinde tribut slavilor și rușilor.

Un alt popor nomad aflat în stepele vecine, pecenegii în urma infrângerii suferite în
fața chazarilor, vor fii nevoiți să-și abandoneze teritoriile și i-au atacat pe unguri. În urma
înfrângerii suferite la rândul lor triburile maghiare se destrama, o parte cunoscuți ca Savartoi
sau Asfaloi se refugiază spre Persia. Iar restul triburilor maghiare sunt să nevoite părăsească
și acestea regiunea Levedia și se deplaseaza spre regiunea cunoscută ca Etelkuzu. Acest ținut
se află între râurile Nipru la est și Nistru și gurile Dunării în vest. În anul 837 maghiarii
intervin fără succes de partea Bulgarilor în conflictul pe care aceștia îl aveau cu Imperiul
Bizantin.

La sfărșitul secolului al IX-lea cele șapte triburi maghiare părăsesc regiunea Etelkuzu
și se îndreaptă spre Câmpia Panonnică. Plecarea ungurilor și din Etelkuzu se datorează
probabil pericolului reprezentat de pecenegi dar și de foștii lor suverani chazarii. Aspect ce
reise din faptul că, cabarii răzvrătiți împotriva chazarilor se alătură ungurilor și îi sprijină pe
aceștia în timpul expediției din anul 881 care are loc în regiunea Vienei. Faptul că ungurii
acceptă sprijinul cabarilor aflați în conflict cu chazarii denotă starea de independență sau
poate chiar conflict față de chazari 8. Acesta pare să fie principalul motiv al migrației
ungurilor către Pannonia și nu „îngustimea locurilor” și lipsa hranei invocată în Cronica
6
Ibidem
7
C.A. Mcartney, The Magyar in the ninth century, Cambridge University Press, 1968,p.2
8
Victor Spinei, Marile migrații din estul și sud estul europei în secolele IX-XIII, Editura Institutul European, p51
Notarului Anonymus, Faptele Ungurilor9. Amenințarea continuă a pecenegilor a fost un
factorul hotărâtor în acest sens. În urma conflictului bulgaro-bizantin, ungurii sunt angrenați
de împăratul Leon al VI-lea cel înțelept într-un război cu bulgarii conduși de țarul Simeon Cel
Mare. În urma înfrângerii suferite, țarul Bulgar încheie o alință cu pecenegii pentru o acțiune
comună împotriva ungurilor. Înfruntarea decisivă dintre pecenegi și unguri a avut loc la gurile
Thanaisului(Don), conflict în urma căruia maghiarii se vor deplasa spre noua lor așezare,
panonia. O altă cauză indirectă a migrației ungurilor ar putea fi reprezentată de schimbările
climatice, secete în zonele de stepă și inundațiile de pe văile marilor fluvii, din estul europei,
care au afectat economia pastorală a locuitorilor zonei, însă aceste cauze nu ar fi putut juca un
rol determinat, poate doar să creeze un motiv în plus de război.

Migrarea celor șapte triburi ale maghiarilor împreună cu cele ale cabarilor din câmpiile
de la nordul Mării Negre, în bazinul mijlociu al Dunării s-a defășurat în anul 896. Traversarea
Carpaților s-a făcut prin pasul Verecke, folosit și în precedentele lor descinderi spre vest.
Traseul urmat prin nordul Carpaților este confirmat și de descoperirile arheologice din sudul
Poloniei10.

Traseul urmat spre Pannonia nu s-a realizat fără probleme. Cronicarul Anonymus
detaliază impedimentele de natură militară întîlnite de maghiari. Primul obstacol a fost lupta
purtată contra ducelui Kievului ajutați de cumani. În urma acestei lupte ducele Kievului și
principalii lideri ai rutenilor au plătit tribut și au acceptat ca fii lor să fie ostateci ai
maghiarilor. Aceași soartă au avut și conducătorii cetăților Lodomer și Galiția. Tot de la
cronicarul Anonymus mai aflăm că trecerea în Panonia s-a făcut la rugămintea ducelui
Galiției care a lăudat bogățiile pământului pe care le oferă acel teritoriu11.

Cronica lui Anonymus ne spune că teritoriul dintre Dunăre și Tisa se afla sub controlul
ducelui Salanus, care stăpânea peste slavi și bulgari. Dominația maghiarilor s-a extins
pedeantregul Câmpiei Pannonice, ca mai apoi aceștia să-ți concentreze atacurile asupra
ducatelor românești din Crișana și Banat iar mai apoi au cucerit și ducatul lui Glad din
Transilvania propriu zisă.

9
Paul Lazăr Tonciulescu, Cronica Notarului Anonymus Faptele Ungurilor, Editura Miracol, București 1996,p9
10
Florin Sfrengeu, Migraţia ungurilor spre Câmpia Pannonică în lumina cercetărilor din sudul Poloniei în
Analele Asociației Naționale a Tinerilor Istorici din Moldova, București-Chișinău 2010,p.8-13
11
Paul Lazăr Tonciulescu, Cronica Notarului Anonymus Faptele Ungurilor, Editura Miracol, București
1996,p13
 Odată cu cuerirea Pannoniei și a teritoriilor intracarpatice, stăpânirea maghiară a fost
desăvârșită prin crearea regatului Ungar și creștinarea cestora.

Bibliografie:

 Analele Asociației Naționale a Tinerilor Istorici din Moldova, București-Chișinău

2010

 C.A. Mcartney, The Magyar in the ninth century, Cambridge University Press, 1968

 Paul Lazăr Tonciulescu, Cronica Notarului Anonymus Faptele Ungurilor, Editura

Miracol, București 1996

 Victor Spinei, Marile migrații din estul și sud estul europei în secolele IX-XIII,
Editura Institutul European