Aurelian Sacerdoteanu - Consideratii ... Evul Mediu - P 1

AURELIAN SACERDOpANU
CONSIDERATII ASUPRA
ISTORIEI ROMANILOR
IN EVUL MEDIU
DOVEZILE CONTINUITATTII
SI DREPTURILE ROMANILOR
ASUPRA TERITORIILOR ACTUALE
r^wi
TUBIISHING
('(UWI'A / DAN OANCEA

RI-DACTOR / L1V1U PETREANU
TIil INt )RHUAn( m / CARMEN OLTEI
Carica a aparut cu sprijinul

Ministerului Cullurii si Cui'elor.
© COPYRIGHT PROFILE PUBLISHING

BL'CURKS'I'I / ROMANIA
e-mail: eclilura@profitc-publishing.ro
tel./fax,: +40.1.242.73.77
www.profile-puhlishing.ro
Descrierea ('11' a Oibliolccii N;itiun;ile a Romanici

SACERDOTEANU, AURELIAN
Consideratii asupra istoriei romanilor in Kvul Mediu :
dovczilc continuitatii si drepturilc romanilor asupra tcrituriilor

actuate /Aurclian SaccriJolc.inii, - Rucuresli : Profiic Publishing. 2002
p. ; cm,
Bibliorgr,
ISBN 973-85856-5-1
94(498)"04/I4"
|,!i i-ealiziirca iiceslui volimi m p.-uticipal: Vfionicn Rotaru- Nicolaf

(iolgojun.
Miirius iîmiliui- (iahrivly Milroi- Bealricc Diniiirscn;
l':(lili;i ;i Il-.i. Hun dc Hp.ir 27.0^ 21K)2
Aurelian Sacerdoteanu
Consideratii asupra
istoriei romanilor
Tn Evul Media
Dovezile continuitatii si
dreplurile romanilor asupra
teritoriilor lor actuale
PROFII.K PUBLlSHINt,
BUCURESTI
INTRODUCERE
Mulla vreme Sud-Eslul european medieval n-a tost

eunoscut !n Apus decat prin Bizant. Orice tapt istoric din
aceasta regiune era strans legal de aceea ce se numca viata
constantinopolitana. Niciun istoric apuscan nu putea concepc
u cercetare care sa se ocupe in mod special de naliunilc din
peninsula Traco-Getilor numita acum Balcanica. Toata
preocuparca in acest sens a Cost ignorata multa vreme. Chiar
cand (rcbuia sa se vorbeasca desprc Bulgari sau despre Sarbi,
s-a cautat integrarca lor numai in istoria bixantina. In felul
acesta au putut sa ramana numai cateva intbrmatii sporadice,
care consliluie totusi un aprcciabil capilol castigat pentru istoria
aceslor naliuni in Evul Mediu.
De aceeasi istorie bi/antina a fost legata Insa si natiunea

care traia pretutindeni in peninsula, amestecata cu Grecii, cu
Sarbii sau cu Bulgarii. Grosul sau era insa la Nordul
posesiunilor bizantine sau sarbo-bulgare. E vorha de romani,
cunoscuti sub numele medieval de Vlahi, care ocupau o intinsa
regiune carpato-hemimontica. Cunostintele Apusului asupra
lor au tost si mai reduse. De cele mai multe ori erau mai din
domeniul imaginaliei. Felul acesta unilateral de a scrie istoria
Sud-Estului european nu s-a datoral numai Apusului ci si
Bizanlului insusi. Cronicar si bizantini ignorau si ei realitatile
locale. Cum ei formau izvorul principal de iniormatie pentru
Apuseni, este evident ca trcbuie sa gasim si la acestia o si mai
mare lipsa de precizic, in special cu privire la Romani izvoarele
istorice sunt cu totui reduse si mediocru intomiate. Ei nu aveau
nici macarcalitateadepopornou,caci din vechime erau oanieni
;>i locului. Din acest inotiv cronicarei bi/.antini nu t'urnizcaza
asupra lor decat putine sliri disparate, cure nici nu pot fonn.i i.
succcsiune bine determinata.
Romanii nu au putut sa nasca nil ink'rcs special pcntru

Apuscni atata vreme cat a dainuit Impcriul hi/.anlin, singura
forma politica legala. Abia tarziu, cand s-a produs marea
ofensiva tmpotriva Musulmanilor, au hagat ei in seainii si pe
Romani. insa interesul lor era strict limitat. Preocupari asupra
originii sau asupra existentii lor in tinuturile pc care Ie ocupau,
nu aveau de ce sa ia nastere. De allt'el nu putea trece nimanui
prin minte ca s-ar putea di scuta astfel de chestiuni intr-o vreme
fara de preocupari in acest sens. Romanii erau simpli membri
ai Irnpcriului legitim si nu era mutiv a-i socoti altfcl. Cand,
mai tarziu, s-a cautat o explicare a originii lor, aceasta s-a nascut
dintr-o simpla curiozitate, desi intelcctuala, a dat totusi o mare
amploare legcndei, asa incat in loc sa se limpezeasca o
chestiune, care era dc altlel toarte simpla, s-a amplificat atat
de mult incat a devenit o adevarata problema istorica. Mai
tarziu s-a rcluat problema, insa orice infonmatie noua a tost
luata tot indirect. Cca mai mare parte a venit prin Ungaria
aposlolica. De aici a iesit o noua serie de intbirnatii ncprecise,
cand n-au lost chiar denaturate.
Se poale spunc ca istoria Sud-Estului curopean a fost

vazuta in Apus la Inccput prin ochii Bizantului, iar mai apoi
prin ai Ungariei. Aceasta inseamna ca, lipsind intbrmatia
dirccta, realhalile nu puteau ti cunoscute exact. Doar calalorii
apuseni dadeau nolc mai exacte, dar 1'ugare, despre tinuturile,
despreviatasidespreohiceiurilepopoarelordin aceasta parte.
Preocuparea specials, cu gandul precis de a cunoastc exact
treculul acestor popoarc, nu s-a ivit decat tarziu de lot, eatre
starsitu] sec. XVIII. In aceasta situatic este cxplicahil faptui
ca multc chestiuni privitoare la istoria acestui linut sunt tnca
nelamurite sau, in forma in care se pre/intS acum, nu sunt

acceptate intru lotui dc istorioyrafia curenta.
Este drcpl ca istoria Romanilor, a Sarhilor si a Bulgairilor,

ca si a Alhanezilor, nu se poalc scrie de sine statator. Tinutui
tntreg ocupat de acesle natiuni, clementele componcnte, stransa
legatura de I'lecare moment tlintre unii si altii, cum si interesele
comune mai totdeauna aceleasi, fac imposibila o urmSarire
nationals a istoriei lor in aceasta vreme. Dar daca atat de str'&nsa
e legatura intre un popor vcchiu ea Poporul roman, si a.ltele
noi ca Sarhii si Bulgarii, (araindoiala ca o si mai mare legStura
trehuie sa I'ie intre toti acestia si Imperiul hizantin, sin.gura
fonna politica recunoscuta. Apoi nu trebuic sa se uite fiftptui
ca a existat un element comun romano-ba'zantin, peste care
s-au grefat atat Slavii, cat si Bulgarii, si care a facut ca via»ta si
traditiile de aici sa fie la fel. Tuate acestea ne due la conel uzia
ca isloria Sud-Estului european In Evul Mediu trehuie scsrisa
numai impreuna si nicidecum separat. In felul ac'csta
completarca lacunelor vine de la sine in mod natural.
0 buna partc din acest trecut trcbuie legata sii dc

dominatiunile politice, cconomice si cullurale dc alte foirme,
care s-au exercitat aici. in atara de Bixant, care a Cost contimuat
de Imperiul otoman. pe de o pane trehuie sa avem in ve<dere
Ungaria si Imperiul german, iar pe de alta trebuie sa ne ganidim
la cetatile maritime italicne si poate chiar la Imperiul latirn din
Orient.
De acest lucru si-au dat seama cercetatorii mai noi ai Sud-

Estului european. Totusi, a ramas Inca putin cunoscut si mai
putin studiat mai ales din punct de vederc politic si 1'iloloigic,
ccle doua aspecle suh care se pot aduce azi cele mai incite
lumini asupra treculuiui. in acest sens, abia suntem la incepulul

cercetarilor. insa si acum se intalneste o dificultate: Apusenii
iau cunoslinta tbarle grcu dc elaborarilc locale, pcntru ca cele
mai de seama lucrari care privesc acesle chcstiuni sunt scrise
in limhile regiunii, tieci putin accesibile lumii stiintifice. in
consecinta, istoriogratia curenta mondiala nici azi nu a pus in
adevarata ei lumina istoria tinuturilor si neamurilor de care ne
ocupain.
Problema principals, care formeaza un punct important
in lamurirea isturiei sud-estice europene, este aceea referitoare
la Evul Mediu romanesc. Acesteia trebuie sa i se dea o
deosebita alcntic nu numai prin raplul ca Romanii t'ormeaza si
azi natiunea cea mai numeroasa din regime, dar si pentru ca
ei sunt singurul element de legatura tntrc epoca veche si
tirnpurile prezente. Din nenorocire insa, tocmai istoria
incdievala a lor este partea cea mai intunecata, iar chcsliunea
originii lor romane a pus in incurcatura pe toti aceia care au
cautat sa se apropie de aceasta prohlema tara a izbuti sa o
patrunda.
Este drept ca pentru multa vreme nu avem nici o stire

privitoare la soarta elementului romanesc in Sud-EstuI
european, adica despre Romani. Cand, tarziu de tot, se vorbcstc
si despre ei, au un nume deosebit, Vlahii. Se uila insa faptui ca
atat istoricii, cat si cancelariile emitente de documente, dc unde
puteani avea asllel de inlbiTnalii, au tost dominate de o curioasa
lendinta de arhaizare si de harbarizare. Acest lucru este un
motiv al lipsei de nientiuni. Dar se mai uita si altul. in special
Romanit au fust totdcauna socotiti, asa cum era si logic, ca
insasi natiunc coinponenta a Imperiului oriental. De ce s-ar I'i
vorhit Tn mod special despre ei cand diferentierea Tntre ei si

Greci, poporul dominant, s-a facut foarte lent, nebagata In
scama? Ncluand in consideratie acestc lucruri, isloricii au ajuns
la concluzia simplista ca, nega.sindu-.sc astfel de stiri precise
care sa mentioneze pe Romani fie ca atare, lie ca Vlahi,
inscamna ca nici n-au existat tn acea vreme nu numai in arcul
carpatic, ci nici in tinutui hizantin. Atunci au fost considerati
ca vcniti tarziu dc toi din cine stie ce parti ale lumii. Odata
insinuata idcca tarziei lor veniri sau imigrari, multi istorici au
admis-o fara rez.erve. Discutia in jurul acestei probleme se
cunoaste astazi in istoriografie sub numele de cbestiunea
romSnS sau a continuitatii elementului roman in Dacia.
Cercetandu-se temeinic acest lucru in disculia putinelor

izvoare existente si tinand seama si de hunul simt hazat pe
larga raspandire a Romanilor, in Evul Mediu mai mult decat
azi, s-a ajuns la inlaturarea leoriei imigrarii. Lamurirea
prohlemei este fara tndoiala in primul rand un castig al stiintei
romanesti. Acest lucru a adus insa acuzatia de partinire. Dar
in discutie s-au amestecat si cercetatori de alte natiuni, carora
nu li s-a mai putut aduce accasta acuzatic. Rezultatui cercetarii
lor a fost acelasi. Dc aici decurge ca oricc indoiala ar Irehui sa
dispara. Aceasta din punct de vedere stiintific deoarece din
punct de vedere national roinancsc existenta Romanilor in
actuala tara, prin numarul lor covarsitor, este cea mai
hotaratoare dovada a dreptatii lor care inlatura orice banuiala
de interes. Dar daca este sa se presupuna un inleres tn a nu
admite ca ei ar fi lost totdeauna pe acest pamant, atunci acela
nu poate sa fie decat in istoriografia poporului care nu arc cum
sa ascunda tocmai acest numar impozant al Romanilor. Este
vorha de Ungurii care inlrau alladala in fosta Monarhie Auslro-
Ungara. Totusi istoricii vechei Monarhii au atacat multe
pruhlenic cu privire la accasta chestie. Drcpt cstc ca tot ei au
pus in discutic insasi prohlcma, care a preocupal liuitea
stiinlil'ica mai mult dc o sula de ani, si tot ei sunt aceia care,
cauland sa de.scoperc adcvarul isloric, au ajuns la o conclu/.ic
salisfacatoare. Ha nu excludea autohtonismul. Avand in vcdcre
de undc venea aceasta conclude, ar I'i trcbuit sa se inchcie
toata discutia, mai ales ca nu se lasasc la o parte nici un
argument pus in dezbatere. Este exact ceea ce afirmasera si
Romanii. Insa de asemenea estc adcvarat ca mai loti istoricii
Monarhiei au admis ca elementui roamn din vechea Dacie ar
fi tost intarit, Intr-o vreme mai noua, prin admigrare
romaneasca din Peninsula balcanica. Nici acest lucru nu
stanjeneste cu nimic concluzia data. Acesta a fost uitimul
cuvant la care s-au oprit cercelatorii.
PC de-a-ntregul sau partial acest punci de vedere a tost

admis si de catre istoricii romani. Totusi, nici aceasta concluzie
n-a salistacut pe unii istorici unguri sau bulgari. Fara a gasi
argumente noi, mai mult sau mai putin valahile, care samlaturc
punctele deja fixate, acestia s-au inchis intr-o negatie continua
si incapatanata. ()ri acesi lucru nu esle un argument isloric.
Cunoastem insa molivele care ti determina sa tina mortis la
1'elul accsta de a vedea. Toalc sunt de ordin pur national sovin.
Avand in vedere acest lucru ar fi inutila oricc discutic. Cu
toalc accstea, vehementa cu care s-a relual a/.i problcma de
catre cei interesati, Face necesara o noua punere in lumina,
pentru ca nu cumva factorul politic strain actual, grcsit
informal, sa-si t'aca o opinie nu numai primejdioasa neamului
romanesc ci si adevarului istoric. Fiindca hibliografia islorica
cea mai raspandila in Apus este de provenienta ungureasca, e
explicahil de ce sunt Romanii cunoscuti acolo intr-o lumina
falsa. Aceasta cu atat mai mult cu cat, dupa ra/.boil mondial,
prohlcma a fost reluati mai ales de catre Unguri, care au
10
prezentat-o intr-un mod cu totui tendcntios cauland sa ajunga

la rezullale absolut conlrare celor ohtinule inainte de razboi.
Acum insa, dezbracand aceasta istorie de tot cc cste ornament
inutil t'ortat pus de tactorul politic national, ramane sa tineam
seama numai de lactorul istorie. Acesta nil poate fi nici
inlaturat, nici acoperit.
Am spus mai sus ca istoria Sud-Eslului european nu se

poate studia pe natiuni. Am mai adaugat insa ca clementui
important pe care trebuie sa se bazeze aceasta islorie il formeaza
Romanii, singura legatura intre lumea romana disparuta si
timpurilc de lala. Dar t<x;mai pentru cunoasterea acestui timp
de tranzitie trehuie lamurita si fixala istoria lor in Evul Mediu.
Lucrul acesta se poate lace. Urmarind cu atenlie legaturile lor
cu harbarii care au venit din alte parti si s-au asezat in mijlocul
lor, pulem vedea ftrul neinlretupt al victii lor alaluri de al
schinihatorilor venelici. La st'arsitui unci astfcl de expuneri se
va putea conslata ca aici a ramas aceeasi situatie etnica dc la
inceputui navalirilor.
0 astfel de prezenlare se incearca si in paginile dc fata.

Pentru a t'i in cadi-ul unci cat mai objective cercetari, vom
cxpune chcstiunea atat de mult dezhatuta, sub toate aspectele
ci esentiale insitand mai ales asupra lucrarilor mai noi, pentru
ca opinia nu numai a istoricilor ci si a oricarui cetitor, sa se
poata forma in deplina cunostinta a cauzei. Am crczut necesar
sa nu las la o parle nici legenda, intrucat ea insasi a format un
punct de sprijin al unor concluzii cronate. infatisand astfel
chesliunea romana, credem ca se va putea deosehi mai user
adevarul dc legenda.
Asadar, plecand de la adcvarul pe care ?1 va pulc.i vcdca

clar oricine, se va pulea t'lxa in istorie partea care sc divine
Sud-Estului european si Romanilor Tn primul rand, si care nu
trebuie sa mai lipseasca nici din istoriilc generale. Estc un drept
care se cere pus la locul sail.
PARTEAI
CHESTIUNEA ROMANA
Fonna actuala sub care se discuta problema continuitatii

poporului roman in Dacia este cu lotui noua. De aceea e
intercsant sa se stie cum au fo.st privili Romanii de catre istorici
inca din vremea cand tarile lor au intrat in istoria universala.
Aceasta fiindca interesul pe care 1-au nascut ei, mai ales in
vremea luptelor cu Turcii, proba tuturor o exislenta dintre cele
mai capabile si mai pline de energie. Daca din lipsa simtita a
izvoarelor medievale care sa pomeneasca pe Romani nu era
posihila o cercctare mai adanca, aceste faple mai noi puteau
eel putin s2 puna m evidcnta insasi problema existentci lor. Si
daca de la inccput ar fi existat indoieli asupra lipsei lor din
Dacia in Evul Mcdiu, lucrul acesta s-ar fi resimtit in opera
istorica atatdehogatasidevariata din aceste vremuri mai noi.
Deoarecc Apusenii luascra mai intai cunostinta despre Romanii
din Suilul Dunarii, in drumul crucialilor spre Constantinopol,
ar 11 fost chiar logic sa para tuturor ca si cci din Nordul aceluiasi
rau sa fie in stran.sa legatura cu cei mai inainte cunoscuti.
Istoricii moderni, daca n-ar fi facut chiar ipoteza unei veniri
de acolo, ar ti cautal macar o explicare a inrudirii, a asemanarii.
Ori, nu se vede nimic din toate acestca. Dimpotriva, totui pare
foartc natural si trecutui Dacoromanilor in continuu este lamurit
ca de sine statator. Nici macar inaintarea Turcilor, care slim
ca manau ret'ugiati inainlea lor, nu face sa se observe un proces
de admigrare asa de inlens. Pana la siarsitui sec. XVIII nimanui
n-aparutca Romanii din stanga Dunarii n-arputeafi hastinasi.
Simpla prezcntare a discutiei in aceasta privinta e dovada cca
mai categories.
Cu totui altfel se prezinta problcma Romanilor in

actualele lor tcritorii din sec. XVIII inainte. Anumite
consideratii pur politico provocascra o discutic: au sau nu au
Romanii din Ardeal drepturi egale cu ceilaiti locuitori?
Interesul care a dominat lumea Imperiului in vremea aceea a
tacut ca - in loc sa se dea un raspuns categoric si onest, bazat
pe realitatea zilei si pe putinele marturii istorice, dar
concludente, - sa se emita o serie de ipoteze, care aveau sa
dauneze natiunii puse in discutie. In fclul acesta sc aduccau
tnsa foloase unor interese de cu totui alt ordin dccat cele puse
in serviciul adevarului istoric si al eticei. Numai ca infatisarea
tendentioasa a treculului romanesc in Ardeal s-a facut intr-o
vrcme in care insisi Romanii puteau tine condeiul cu temeiul
in mana. Alunci ci s-au aparal si in acest domeniu asa cum
incercasera sa-si apere existenta si in alt t'el. De aici, punan-
du-se patima si de o parte si de alta in procesul stiintific care a
luat nastere, s-a ajuns la o adcvarata lupta care n-avea sorti sa
se termine in scurta vreme.
A prezenta evolutia acestui proces suh toate aspectcle

sale si a lasa sa se vada de la sine cum s-a nascut si s-a desfasural
teoria continuilatii este lamurirea cea mai clara, care exclude
orice alta nevoie de explicarc. Nu mai poate fi nici o vorba de
aparare.
CAP. I
Originea Komanilor dupa izvoare straine

pana in sec. XVIII
Pana Tn sec. XVIII au lost clestui dc numerosi istorici care

s-au ocupat si de trecutui Romanilor. Cu toate ca erau Tnscmnari
scurte, vedem totusi ca arata o deosebila atentie. Prezentan-
du-]e cronologic credem ca dam oca/ia sa fie cunoscule in
ordinea lor logica.
in vremea in care cadea Constantinopolul sub Turci, nu

,se mai stia precis de catre istoricii hizantini care era originea
Romanilor. Laonikos Chalkondyles, uftimii/ Atenian, care
aparent este un om al Rcnasterii iar prin opera se leaga de
inceputurile Turcilor in Europa', nu stie mai nimic privitor la
originea Romanilor, pe care ii numeste Daci. Anume, ace el:
..Ace.sl ncam al Dacilor cste t'oartc vileai' in razhoi; sunt

guvernati prin legi foarte bune si locuiesc in sate dupa felul de
viata nomada. Tara lor sc intindea dc la Ardealul Panonilor,
undc incepc Dacia, pana la PontuI Euxin"2. Descrie apoi tarile
lix;uite de Romani si pe vecinii lor. Dupa aceca spune ca ,,limba
Dacilor este aproape asemenca cu a Italicnilor, dar atat de
corupta si de transtormata, incat Italii abia pot intelegc cuvintele
pronunlate de ei. Cum au patruns aici limba si ohiceiurile
Romanilor si cum se vor t'i fixat, n-ani putut afla de la nimeni
si n-am auzit pe nimeni de acest lucru". Sc spune totusi ca in
aceasta parte s-au adunat oamenii din toate partile inacar ca
1. Krumbacher, Gcsch. Rcr hy/. l.ilteralur. p. 302 303. N. lurga,

McihtHons tt'hiat. Lillci'.iir^ p. 208 n. I
2. Chulkondylcs.
nu se scrie Tn islorii, insa ,,de Itali nu se deosehcsc cu nimic

caci in oranduiala lucrurilor de mancare, a ariiielor si a
lucrurilor din casa se 1'olosesc ca si Romanii'" Dar. ceea ce c
interesant c faptui ca, vorhind si despre Macedororomani,
spune ca ,,muntcle Pind e locuit de Vlahi, a caror limha este la
fcl cu a Dacilor si mai ales a Dacilor care locuiesc la Istru, de
care nu se dcosebesc"4 Asadar, cu toate ca Chalkundyles
gasestc ascmanare mire limba Romani lor din Pind numiti Vlahi
si a celor de la Dunare numiti insa Daci, tolusi nu face nici o
apropiere inure unii si allii, decat prin limha, si nu-si poate
explica nici asemanarea limbii lor de a Italienilor5.
Dar daca aceasta este inl'ormalia lui Laonikos

Chalkondyles, fratele sau Demelrios Chalkondyles, plecat in
Apus si ajuns profesor de limba greaca la Padova, ne da o mai
interesania notita despre latinitatea limbii romanc. Aceasta ne
e fumizata de elevul sau, Andrea Brenta care, vorbind despre
neamurile de limba latina, spune ca a auzit de la prot'esorul
sau mai sus numil ca ,,este o cetate nobila, departe de Italia, in
care pana acum se aud cuvintc latine si nu e nimic mai placut
decat sa-i auzi pe lix;uitorii ei vorbind vechea limba romana".
Ceea ce spusese profesorul sau la curs era o constatare proprie
fiindca fusese intr-o misiune in partilc rasaritene la ,,Scitii
Sauromati", adica la Rusi*. Ne pare rau ca nu slim data exacta
a acestei calatorii si nici cand va 11 vorhit elevilor sai despre
3. Ib., p. 77-78
4. Ib.., p. 319
5. Suntjudicioase observiiUile pe care Ic a t'acut asupra accstui pasaj insusi

Dimitrie Cantemir. Hfiwicui vcehimij. p. ! 26 - 127.
6. Marcu. Ritlcîtil ^lona rumens p. 374: ,,cssc civilalcm illic longc

nobilissiman^. in qua adhuc v\:rha niwti-atia sonant. u\ nihil suavius sit
ipiani
illtis antiquo more roman*^ loqiirnl^s aLiitire".
lucrurile din Orient, ca sa putcm sincroniza celelalte referinte

ale Italienilor cu privire la Romani7.
Interesul penlru aceasta latinitate din Rasarit a crescut

deslul dc mult in ochii scriitorilor italieni, care au tnccput sa
se informcze atat prin i/.voare cat si prin calatorii. Astfel, inca
din 1437, fusese prin Tara Romaneasca si Ugo Pisani. Poate
ca la inapoiere el sa fi povestit lucruri deosebile concetatenilor
sai". Ccva mai tar/.iu, un alt amhasador al Papei Pius II,
Nicolaus Machinensis, care ne-a lasat in manuscris o istorie a
Gotilor, in 1463, se ducc in Ungaria. Acesta spune ca a vazut
in tnchisoarea Budei pc Vlad Tepes si e eel dintai calator care
isi da seama de latinitatea limhii romane, spunand ca Valahii
care sunt intre Nistni si Mare ,,cxilati sau ostasi romani de
odinioara, sunt numiti asll'el dupa ducele Flaccus, xicandu-li-
se acum Valahi prin schimharea literilor, numc cu care nu
numai neamul acela dar si Ilalicnii sunt numiti astfel de
natiunile invecinate. Despre originea Valahilor argument de
scama esle taptui ca, desi intrebuinteai'S limba Misilor care
estc ilirica, limba poporului este totusi latina, nu insa cea
dreapta din cartile vechi", caci nu mai vorhesc limha romana9.
Prin ccrcetari pe baza izvoarelor inca din 1451 Poygio

Bracciolini vorbcste despre latinitatea limhii romane, fiind
astfel eel dintai humanist care consemneaza acest lucru. !n
notele sale scrise ca ,,la Sarmalii de sus se gaseste o colonie
parasita - dupa cum se spune - de Traian, care acum chiar
7. Sahbadini. Quando til nconoxciuta la latinit^ del rumcno. p. 83 - 84.

spune ca fiind nuinil lector la Padova Tn 1463. DcmeCrios trebuic sa ri
Tniplinil ainhasada Inainic dc accasia data. mire 1455 - 1460. Dupa cat se
slic. csic unul dinlrc primii hunianisti- 151 f. cf. Krunibacher. o.c.. p. 303
- 3()4 si 505.
8. Marcu. o. C.. p. 359
9. Sahbadini. ». C.. p. 84 - 85; Maim o.c., p. 375.
intre asa de multi harbari, paslrcaza mulle cuvinte kilinc,

msemnate dc catre Italicnii care au mcrs acolo". Ra si rxcniple:
,,ochiului ii spun ochiu, painei pane, si multe altcic prin care

se arata ca au raitias de la Latinii care au Cost lasali coloni
acolo si ca aceasta colunie a intrehuintat vorbirea lalina"'".
Dupa cum sc vcde, idcea latinilatii si a directei scohorari

a Romanilor din Romani in tarile lor circula deslul de mult in
Apus, in prima jumatatc a sec. XV. Poate ca Italienii vor ti
luat cunostinta directa cu Romanii si prin conciliul de la
Florenladin 1439 ".
Pe langa notarile mentionate, mult mai clar ne arata acelasi

lucru Flavio Biondo in discursurilc sale de indemn la cruciada
impotriva Turcilor. Intr'unul dintre aceslea adresat regelui
Allbns de Aragon, rcdactat in 1453, Biondo pare ca amintesle
pc toti Romanii din Epir si din ,,Dacia Ripcnsa sau Valatlia
Mare", cand spune ca ,,Dacii ripuari sau Valahi, care de
asemenea se invecincaza [cu bulgarii] in regiunea Dunarii, arata
originea prin limha lor, cu care se mandresc ca de o podoaba
si pe care o proclama romana; pe accsti crcstini, vizitand in
fiecarc an ca buni catolici Roma si scaunul Apostolilor,
ne-am hucurat altadata ca i-am inteles pe cand vorbiau asa,
incat ceca cc spun in chipul popular si comun al neamului lor
face sa sc simta toarte mult gramatica lalina rustica". Inca mai
crede ca intre natiunile care ar merge in cruciada impotriva
Turcilor sunt si ..Valahii nascuti din sange roman", cum spune
In discursul catre Petru de Campo Frcgoso'2.
In acecasi vreme versiunile acestea au fost inserate si de

catre Enea Silvio Piccolomini, ajuns papa sub numeic Pius II.
10. Oiwcplslt'onc.f conviviafeK. 1451, apud Sabbadini. p. 83. Maicu.

p.360,
11. Orli7. Cn/fnf\i is.tti.in:} in Rumania, p. 97 si 153.
12. Marcu.oc .ii.361 -.163.
In geografia sa vorhind clesprc Geti spune ca ,,o pai1c sc numesc

Valahi. iar o parte Transilvaneni". Mai departc: ,,Tara aceasta
a lost locuila odala dc Gcli". Penlru Transilvania preci/.ea/a
ca ,,este o regiune asezata Jincolo de Dunare, pe care au locuit-o
oarccand Dacii, popor aprig si vestiti m multele razboaie cu
Romanii. Dincolo de inunti se intinde Valahia, care ajunge
pana la mare". Limba romana vorbita in aceste parti se explica
prin t'aptui ca ,,Dacia transdanuhiana, care face pane acum din
Ungaria, a tost cucerita de Traian, care a lacut o provincie in
pamant barbar; dar parasita de Galien, a fost recucerila de
Aurelian".
CAP. II
Cuvinte si toponimie tl.icoroni.iilii
Toponimia formeaza una din dovezile cele mai intcrcsante

si mai concludente cu privire la continuitatea vietii romane in
Dacia. Daca toate celelalte izvoare istorice ar lipsi, singura
toponimia ar fi in stare sa demonstreze ca Dacia a Cost locuita
lara intrerupcre de acelasi popor din timpurile ccic mai vechi
pana azi. Convingerea lui Mcyer-Luhke' ca numai cercelarile
tacute in aceasta directie ar pulea sa rezolve chestiunca romana,
a fost cont'lnnata prin rezultatele la care a ajuns filologia. Sunt
unele lucruri inca in diveryenta, dar in multe privinte s-a spus
cuvanlul general admis. Vom spicui numai cateva topicc
romanesti din Dacia, care lumineaza insa indeajuns problcma.
Ele se refera atat la mostenirca foarte veche care vine de la
vechii locuitori autohtoni Inaintc de venirca Romanilor In
Dacia, cum si la aceea pe care au lasat-o Romanilor tnsisi in
timpul colonizarii. Vom adauga apoi si cateva cuvinte
preromane, cum si unele preromanc sau straromane, care au
ca Icagan de dczvoltare Dacia insasi si pe care Romanii, in
mare pane, le-au imprumutat tuluror vecinilor. Nici unele nici
altele n-ar ti 1'osl posibil sa se pastreze si sa se raspandeasca
daca nu se admite continuitatea aceleiasi vieti dacoromane in
fosta Dacie.
1, Darca d^ seama asupra lui Rclhy (v. supra, p- 134 n. 39). p. 237: ,,Nur
cin Wcg hiciht noch: eine molichsl objcklivc Unlersuchung (.fer Ortsnanien
und del- Sprache. und /wr Iclzlere mil Rucksichi auf ihi- lalcinschcs wie
mchi inlcinisches EIcmcnl".
20
1. Domeniul preroman
Dam mai jos catea cxemple spre a ilustra domeniul

preroman pe care 1-au mostenit Romanii.
Apulum. Apuli, Apulus, nume ilirice, din care a iesit,

desigur, si Amponil, Ompoiulde azi.
Balta = alb, /)a/'to<traco. ilir. balta, ,,palu.s"; in 1. rom.,

nu vine din sl. Matn, ,,lac, elesteu", mtrucat este raspandit si in
Italia de Nord si in Friul2. Compusul sau b&ltinax. gaseste si
in hulg. haltina, ,,luc miastinos langa un rau", astfel identificat
de Jagic'. Din rom balta'.
Barsa (Tara Barsei), trcbuie pusa in legatura cu harsa,

barta. Nu sc pot preciza transformarile cuvantului. Exista insa
in alb. sub t'ormele vert.<i(e)^\ vcrs(c)<\a\. * vertiac. vertere sau
*vertjrc'. Explicatia aceasta nu e destui de convingatoare cavi
vertere si * vcrtia ar fi dat in alb.
Italianul Bonfini care traieste la curtea regelui Matias,

neadmitand etimologia lui Piccolomini, cauta si propune alta:
..Valahii, care se trag din Romani, dupa cum o marturise.ste

inca limba lor, care n-a putui ll exiirpata desi sun! aseâti in
mijiocul atator neamuri de harbari, locuiesc partca de jos a
Istrului pe care odinioara o locuiau Dacii sau Getii". Ei ,,se
trag din legiunile si din coloniile pe care Traian si aiti imparati
ai Romanilor le-au asczat in Dacia. Pe acestia Pius a voil sa-i
numeasca de la Flaccus, dupa pronuntie gcrmana Vlahus; unii
vor sa scoata numele de la Valachia, fiica lui Deocletian, pe
2. Hemeker, Slav. Wonerh. 70; Mcyer-Luhke, Elym. Wb.. 6177, admit o

origine i-omana.
3. EiniscSticill'iagen. in Arch. 1: sl. Philol. XXII. 32. V. Puscariu. Diet. I.

roiii. 46S: LtK'tiS I. rom.. p. 35; Capidan, Oacommnnin. II. p. 46i. 518-
511). 111. p. 1520153.230.
4. V. alia disculie la Cancel. Dcsprc ..Rumnn". p. 54-59. Nandis. Iês

dipbttngucs. p. 5-13. nu convingc prin <ieterniinarc;i orig. slave in 1. rom.
5. Jokl. IJinûwtich-killtiithi^tin^chL' Undcrwchungcn. p. 110.
care ar (1 luat-o in casatorie un principe dc-al lor". Cauland sa

Ie lamureasca soarta, BonHini spune ca in vremea barbarilor,
venili in Dacia ,,coloniile si Icgiunile romane care crescusera
(Ie curand, n-au putlittidistrusc. Strivite mtrc barbari ele par a
fi pastral limba romana .s';' lisa se /up/a sa nu o paraseascS in
rupllll citpului. meat parca nu s-ar fi luptal atat pentru vieata
cat pentru limba. Caci cine sa nu se mire ca dupa continuele
revarsari" ale harharilor ,,s-au pastrat inca unneic limhii romane
la Daci si Geli, care se zic astazi Valahi, pentru excelentui lor
meslesug de a sageta'"'.
Celehrul umanist Volterrano nu uita nici el sa se ocupc

Je aceste rcgiuni, dar identifica pe Transilvaneni cu laxigii si
pe Valahi cu Dacii. Dand esentialul pentru rai'hoaiele
Romanilor cu Dacii prin care sc translbrma Dacia in pruvincic
romana, o considera apoi ca parasila si Aurelian ar ti facul
doua Dacii in Moesia si in Dardania, dupa cum spune Rul'us.
Dupa Metanaste alirma ca ,,aceia care sunt In Dacia s-au dus
aculo". Tot dupa acelas izvor arata ca Valahia e impartita in
doua, una Montana, ,,acum Transilvania intre Dunare si Muntii
Carpati", alia Mondavia, nuinita asttel dupa un rau si I'dsta
altadata Moesia Inl'erioara. In aceste regiuni undc au I'ost coloni
romani ,,se vorbesc multe cuvinte in limha semi-catolica,
marturie estc numele" poporului. Limha insa ,,se numesle si
vlaha liindcain limha lor se zice valaha si limbii italiene7".
Petanchich, cancelarul regelui Vladislav II al Ungariei,

scrie catrc 1515 ca Ardealul este Dacia ,,/isa in vechime colonia
Romanilor". Locuitorii pana acum ,,pretutindeni se tolosesc
6. BonHni, Rerum hungaricum decades ttvf. Basel 1543; decades qiiatoi.
ib. 156S. Pana la 1771 au mai fust 11 cdilii gennane si laline. V. si N.
lorga. CHiti representative. III. p. W - 107; cl. Si Rev. 1st.. XV. 1929.
p. 305. Pasajut e deseori rcprodus, jar acuni in urma de Ist)pcscu. Nolizic
intimo .11 Riimcni. p. 18-19.
7. CofJiittcnfwn, Roma 15(M5; Isopcst.u. o.c.- p. 9 - 12.
de limha latina"1'. Stierochsel, ca si Leto, identities Moesia cu

Valahia; poporul insa se numcste Vlah ,,de la Vlaccus duccic
lor, care eel dintai i-a adus din munui Italici in Moesia", dupa
cum a aratat Piccolomini''.
Tot la inceputui sec. XVI isi alcaluicste erudila sa

gcografie si Venctianul Domenico Mario Negri, care descric
pe larg tarile locuitc de Romani. Tine insa toldeauna seama de
geografia antica, pe care o amplifica cu nume noi dc localitati.
El precizcaza eel mai bine ca Valahia se intinde ,,de la raul Oil
pana la Milcov". Vorhind insa de Morlachi, oameni voinici
,,care arata multe cuvinte latine, insa corupte, cand vorbesc
mtre ci, si marturisesc cu lenacilate a fi tost adusi in colonic
acolo din vcchi timpuri de catre Romani"'".
In 1532 Francesco della Valle, intovarasind pe Aloisid

Gritti in Tarile romanesti, a stat si la Targoviste, capitala
Muntcniei, si a capital acolo multe intbrmatii pe care Ie si
arata. El spune despre Romani ca Jimha lor e putin deosebita
dc a noastra italiana. Isi zic in limba lor ôme/fiindca spun ca
ar fi venit din vremurilc vechi dc la Roma sS populeze acea
tara; si daca cincva ar intreha in acest mod: stii romanestel,
ccea ce vrea sa spuna: stii romancstc? insa limba este corupta".
In vremea calatoriei sale, lui si seniorului sau, calugarii dc la
Manastirca Dealu i-au facut ,,mulla curtuasic si ne-au povestit
povestca vcnirii acelor locuitori sa populexe acea tara". Si
povestea auzita dc drumctui nostru e aceasta: ,,lmparatul
Traian, hatand si cucerind acea tara, o imparti soldatilor sai si
o facu colonie a Romanilor. Din acesti vechi colonisti
scoborand aceslia, pastreaza inca numele dc Romani, insa in
8. Dc iljncnhtis in Turciam. Viena 1522: pasajul 1.1 Vcres.s. Fontcs rcruni

{rannylvanicwum. IV. p. 111.
9. Stephanus Taurinus. Slavi'oni.ichiii,{. J, I519.apud Vci-sess, ffih/ioya/ut

romano-im^nra. 1. Nr. 9
10. CcoylJ/fhi.ict.'ottiitifniJi'n. Basel 15^7, lalsopcscn. o- C. P. 24
23
decursul vremii s-a corupl si numele si ohiceiurile incat abia

se intclcg, de aceea isi zic Romei"''. Este deci o amintire destui
de vaga dcspre colonizarc, dar nu este nici o impresie ca ar Fl
vorha de o absen(a a Romanilor in vrco vreme oarccare12.
Dupa Dalmatinul Tranquillo Andronico, catre 1534,

Valahii ar I'l de la Flaccus care si-a facut resedinta in Dacia si
prin casatorii cu provincialii, din doua neamuri a icsit unul
singur, Romanii, care ,,si acum isi zic Romanii, dar nu au nimic
altccva roman decat limba si ea corupta si amestecata cu cuvinte
harhare"".
Tarile romanesti au fost cunoscute si descrise si de catre

transilvaneanul Reichersdortf, om cu multc cunostinte, pe care
c prubabil ca Ie va fi aratat si Romanilor, mai ales in Moldova
unde a stat mai multa vreme. Acesta spune ca Moldova ,,se
mai cheama Valahia de la Flaccus, neam roman, pentru ca
Romanii, dupa ce au invins si stins pe Geti, adusera aci coloni
sub conducerea" acestuia de la care s-a corupt numele. Originea
aceasta se contirma prin limha care, desi stricata, se vorbeste
inca ,,dar un Roman abia ar mtclege-o". Si pentru el ,,Valahii
sunt serninlie italiana" tragandu-se ,,din Romanii cei vcchi
adusi Tn colonia Dacici" de Traian, insa ,,adoptara datinile
Getilor si astazi nu Ie mai ramase alt monument de vechea lor
engine decat limba nativa, care este tbarte harbara si corupta"'4,
Important e si faptui ca el cunoaste pe F.ulropius. Cu toate
11. Una hwvc narra/.iomdclla jsranilezza... dell'lll-nmsig.-comteAlouise

Cii'itU. cd. de Nagy Ivan. Cntli Alajosl. p. 9 -60: pasajul reprodus de
tsupcscu. o. C.. p. 15.
12. Calugarii vur fi slim accsle lucruri poute lol din Apus, N. lorga, Ihfona
Roniiiniloi'pnn calaton. \. p. 92.
13. Veress. l^ntf, ifi'iim trun'iyivitmcui'uin, IV. p, 243. ct. N, lurga Hrcvi'
storm dot Ritnicni, p. 84. - •
14. Mofchivtr fhrono^r.lphia, Viena 1541.'ft)!. 26 r"- v. si Te.^tir dc

monumcntc. Ill 1865, p. 136.
acestea nu-1 discuta, de unde se vede ca nu circula o versiunc

in acest sens. Originea romana a Romanilor o arata si el dupa
limba, numele Tnsa. ,,pare sa lie primit de la Samiati, cu care in
uncle parti se invecinesc Tnca". Nu uita nici pe Flaccus pomenil
de Ovidiu, al carui nume dat tani a putut fi corupt cu vremea
,,dar a/.i se admite mai degraba ca au fast odinioara Moesi
acei care sunt acurn Valahi decat ar indrazni cineva sa nege
intr-o diversitate atat de mare a autorilor care putcau t'i
urmariti"1''. Insa Pietro Andrea Mattiolo continua a sustine ca
,,Valahia a fost numita de cci vcchi Moesia Inferioara si Flaccia
imprcuna cu Bulgaria""'. Tot pe atunci Gessner stia ca Dacia
locuita de Geti a tost facuta colonic romana. Limba de acum
tnsa este atat de corupla meat Italienii abia o inteleg'7.
Circulatia cea mai intinsa a avut-o insa cosmografia lui

MUnster. Pentru acesta de asemeni ,,Romanii invingand si
zdrobind pe Geti, sub conducerea unui oarecare Flaccus, au
Intemeiat colonia zi.sa mai intaiu de la Flaccus, apoi corupan-
du-se, Valahia. Marturiseste pentru aceasta parcrc limba
romana care dureaza pana acum la acea natiune, dar atat de
corupla in toate privintele incat abia se mtelege dc catre
Latini"'". Acesta c autorul care a fost cunoscut direct si Tn
Polonia. Martin Bielski 1-a imitat si acesta, prescurtat de
loachim Bielski, a fost cunoscut si de cronicarei moldoveni.
Martin Bielski cunoaste pe Enea Silvio citandu-i parcrea
despre originea si numele Romanilor. tnsa observa ca acela a
15- Chwnofiraphm I'r.insySvaniac. Viena 1550, tol. 1 r"si 5 r"
16. CommL'nlJni^ licograHa lui Ptolrnieu, Venelia 1548. la Isopescu, o.

c., p. .11.
17. MilhnJ.tIi:^ Zurich 1555. apud. [.. Saineanu. Iûnta t'iloioîciromanc.

p. 14.
18. Co^nhî uphill, Basel 155CI. p. 417. 0 edilir gL-rni.ina s'a (Jal chiar in
1544. Dupa accstca au urinal 33 <tc cdilii germane si laline pe langa altcle
I'l-ance/c, englc/c. ilalicnc si cehe: cl'. P.P. Panaite.scu. Influcnta polw.'i.
p.
179 si 182.
sens asa ,,nevrand sa arunce ocara asupra neamului sau Italian",

de accca tine sa spuna si care cste parcrca lui: ,,La Roma era
obiceiul, care cste si pana aslazi, ca pe rauiacatori sa nu-i ucida,
ci-i Irimeteau pesle mare, dar mai ales aici unde era valul, caci
aci a tost trimis si Ovidiu ca sa taca deosehite lucrari, slujbe si
lupte... lar cand acesti rautacatori s-au inmultit, au Tnceput a
face deosehite slujbe Romanilor; au pascut vitele si turmele
romanc, au /idit un pod pcste Dunare si au sapat un val la
Nistru si in alte locuri. lar cand s-au inmultit si-au ales un
Voevod si au alungat pe Geti, Daci, la-'igi si alte popoare si ei
tnsisi s-au asczat la Dunare paslrand si pana azi obiceiurile si
limba italiana, insa pu(in schimhata". Mai tarziu lara lor s-a
impartit in trci parti, adica Transilvaia, Muntenia si Moldova".
lata deci cum apare si cea de a doua legenda. Exilatii lui

Machincnsis pusi in legatura cu exilarea lui Ovidiu pentru t'apte
int'amante, cu presupunerea lui Bracciolini ca e vorba de o
colonie parasita si cu relaliunea lui Volterrano si Reichersdorfi
despre o parasire probabila a Daciei, au creiat in mintea lui
Martin Bielski aceasta poveste asupra originii Romanilor din
Relegatii Romei. Aceasta poveste s-a raspandit destui dc mult,
evident ampliticandu-se. Din nenorocire ne este imposihil sa
t'acem o apropierc sigura intre cl si prcdecesorii sai, daca i-a
cunoscut pe toti sau nu. E mai probabil ca i/vorul unguresc,
poate oral, care a stat la dispoziliunea lui Machinensis, sa t'i
tost cunoscut in Polonia, si ca deci aceasta intlorire a lui Bielski
sa sc fi tacut chiar acolo. Aceasta cu atat mai mult cu cat, dupa
relaliunea lui Bielski, care vrea sa fndrcpte lucrurilc deja
cunoscute dar socolitc inexacte. se vcdc ca el e eel dintai care
o noteaxa Tn Pulonia. Datorila insa faptului ca accsta a scris in
limba polona, lucrarca a patruns mai greu. Multi cati scriu
dupa el sunt inca straini de legenda, ceca ce cste mca o dovada
19. Bicl'-ki. Kmnik.1. 15511. .ipud Panailescu. o. c.. p. 184. vf. Si p. KiS.
26
ca nu circula si ca nu e de origine populara, in care caz ar I'l

fost mai usor cunoscuta si de altii.
In aceeasi vrcme veslitui Cromer se arata mult mai clar si

mai ponderat in relatia sa. Nu tine scama nici de Bielski. Spune
ca Dacia ,,dupa mulle razhoac purtate cu Romanii, in urma a
fost supusa de catre tmparatui Traian, dupa cum scric
Eutropius, si a tost redusa in forma de provincic. Insa fiindca
fuscse pustiita in razhoaiele anterioarc, acclas principe a mulat
multimi nenumarate de oameni din inlreaga lume romana ca
sa populezc campiile si orasele. Dar totusi nu dupa asa mult
[timp] sub Galien si apoi sub Aurclian barbarii de asemeni au
revendicat-o. Pe urma au posedat-o Goth sub Imparatui
Gralian. Astfel, din acea colonie de Romani si harbari
ame.stecati prin relatii si casatorii, s-au nascut Valahii care
Intrehuinteaza o limba barhara si din cea romana... Totusi
pastreaza numeroase cuvinte latine. Dar de unde $i cand au
inccput sa fie numiti Valahi, nu atlu. Intr'adevar, parerea
obisnuita este, dar nesprijinita pe nici un aulor vechiu, ca ei au
primit accst numc de la un oarecare Flaccus, sau prefect sau
stapanilor, meat au fost numiti intaiu Flacci, apoi in curand dc
catre harbarii vecini s-au numit cu un cuvant corupt Vulassi si
Valachi. lar in limba Polonilor si a Slavilor nu numai ace.ste
popoare ci inca toti din neamul italic sunt numiti Vulassi si
Vulossi, ceea ce iarasi este o dovada ca acest neam estc italic"2".
in acelasi sens se pronunta si lacoh Basilis zis Despot,

avcnturierul vestit care a ajuns Domn al Moldovei. Intr-o
proclamatic data catre boierii larii in Februarie 1562, arata ca
vrea si capctc independenta tarii si ii socoate pe ei ca fit si
frati. Penlru a realiza planurile sale Ie cere sa-i lie credinciosi
20. Dewiîncclrchusgcsti^ PolonoruiTi. Basel 1555.p. 3l2-313".pasajul

e reprodus si de C- Giurcscu in ed. lui Miron Coslin. Or ncanwl
Molilmcrnhv. p. 31-32 mile,
27
si ascultatori ,,penlru ca intentia inea nu e alia decal sa lac ca

Dunarea sa fie hotar al tarii inele Moldova si sa lupt zi si noaple
cu necredinciosii" avand si ajutorul ,,voslru, oameni vitcji si
neam razboinic, descendenii ai vestitilor Romani, care au tacut
sa tremure lumca". Ca Domn natural si cu ajutor dc la Imparatui
Ferdinand 1 si de la Maximilian 11, regele Boemiei ,,spcr ca in
scurt timp sa castig tinuturile Moldovci mele pe care Ie
stapancsle payanul, adica larmul Dunarii; si nu nuinai acelea,
ci si Valahia si apoi toata Grccia... Sa t'acem cunoscuti mtregei
lumi pe adevaratii Romani si pe urmasii lor, si numele nostru
va fi nemuritor"2'. E intaia data cand un suveran ruman are
aceasta notiune asupra descendentei Romanilor. In acel timp
era chiar vorba sa se tipareasca si o evanghelie in romancste
pentru toti Romanii22, ceea cc arata iarasi ca-si dadea seama
de unitatca ncamului impartit in cele trei tari, Transilvania,
Muntenia si Moldova. Despot a incercat adesea sa-si introduca
stapanirea lui si in Ardeal.
Dar si de data aceasta nu trebuie sa uitam un lucru. Despot

era un aventurier grec, fost student in medicina la Montpellier,
lost curtean al regelui Frantei, 1'osl om de incredcrc al
imparatului si poet laureat al vremii. Nimic din cunostintele
umaniste ale timpului nu i-a scapat. Pulem dcci socoli ca cl a
adus de aiurea Tn Moldova ideile pe care le-a manit'estal si ca
nu le-a aflat acolo2'.
Legenda propusa dc Biclski nu esle acceptata in Polonia.

Cronicr nici n-o menlioneaza. Multa vreme nu va t'i inca in
circulatie nici in altc parti. Italianul Ascanio Centorio nu stic
dccat ca Vlahii sum vechi colonisli romani numiti si Flacci
,,dupa t'amilia Flaccilor" care au cucerit lara, iar liinha. ca dc
21.Hurniu/.aki.lI. l.p.416.
22. Id.. p. 445" ,.daz Ewangelium u\ die walachisclie Sprach lessen drucken"
23. V. ullaintui malic laC. Radu. Viui Dc.'.pnthi. p. I -41.
ohiceiu, e italiana corupta ,,Tncat abia se poate intclege"24. Tot

asa Ungurul Heltai socoate ca ,,urmasii Romanilor in
Transilvania suni Olahii numiti si azi Romani"2'.
Contemporanul sau Vcranc/ich, care cunoaste (Jisculia lui Enea
Silvio, Sabellicus, Volterrano si altii, nu crede in etimonul Flac,
caci numele de Vlah Ie e ilat de Slavi de la care 1-au luat Ungurii
care pe Italian il numesc 0/asz, iar pe Roman Oldh. Crede
insa ca ,,Romanii sc trag din Romanii cei vechi" marturie fiind
limba si numele lor, caci ei nu-.si zic Vlahi ci Romani; dar stie
si faplul ca Dacia vcche nind parasita de Aurelian, s-au facut
doua Dacii in Moesia. Insa din acelea scohoara Vlahii care
sum ,,si a/.i" ?n tot Iliricul si Tn Panonia inferioara pana la Istru
si pana in Coasta Dalmatici. Venind apoi Hunii au trecut la
Adriatica si Tn Apulia, dar Romanii ,,care erau pastorii lor" au
ramas. in urma Hunilor venind Ungurii, acestia au imprumutat
numele de la Slavi numidu-1 Olazak".
Graziani, contemporanul si biograt'ul lui Despot Voda,

gaseste ca Valahia e nnpartita in doua, Moldova si Ardealul,
iar limha poporului e latina corupta". Giovanandrea Gromo,
povestind domnia lui loan Zapolya, vorheste si de Romanii
din Ardcal a caror limha se dcosebesle de a Ungurilor. De
alttel crede ca ..sunt desccndenti din colonia romana" adusa
Tnsa de 'I'iheriu impotriva lui De cehal, dar numele vine dc la
Flaccus dc sub comanda lui Traian2*. Ahatele Ruggiero nota
24. Coinnienl^ni. Venetia !565; Isupcscu. o. c.. p. 37-
25. Chnmica, Cluj 1575; Vcress. HihI. Rom.-ung.. 1. nr. TO.
26. Desilu Transylvunii.: in TCS.WI. [II. 377 - 378.
27. Gratiani, PL' loanne HcmcHUc Oc^pola. la E. Legrand. Deux vies dc

SitL-îies BasJIicos. p. 169 - 171.
2S. Compcnilio illtttlto ilrcgiio pofwdutu dut' fv Giovanni TransHvano, la

isupt-scu, o. c.. p. 44 - 46- 0 tniducerc gcrmana in Archiv dcs Veivin'i.
N.F. 11. 1855. a t'osi comenlaladeN.IoTga. inca o martunc il^prc Romani.
p 65 - fi'l.
29
si el in 156S aceeasi origins romana si numele de la Flaccus,
adaugand .,insa eu cred mai de graba ca se numcsc asa pentru
ca e.sle acelas |nuine| comun m Polonia pentru toti Italienii,
de la care isi au originea si acestia, pentru ca tin mca Tn mare
parte limha latina corupla si nu prea mult deosebita de a noastra
italiana" cu toate ca sunt amestecati cu harbarii2''. Tot a.stt'cl
Giovanni Lorcnzo d'Anania pentru care Getii ,,acuma Valachi"
isi au numele de la Flaccus, trimis ,,de Senat cu cateva colonii"
Tmpotriva harharilor. Au limba latina, ,,ceea ce Ic arata
originea""'.
La aceasia data apare si un calator francez, Pierre

Lescalopier, care vine in Moldova la 1574. Si el spune ca
locuitorii ei ,,se cred adevaratii urmasi ai Romanilor zicand
limbii lor romaneste, adica romana"; vorbesc o limha jumatate
italiana si jumatate latina, dar ,,amestecata cu greaca stricata".
Valahii insisi, prinlr-o ,,alunecare a limbii" isi zic Romani. El
reproduce si fraze in romaneste"
Gorecki, biograful lui loan Voda Armanul Voevodul

Moldovei, desi Polon, cunoaste tot numai originea latina a
Rumanilor si numele presupus dc la Flaccus, dar care dupa
parerea lui e de origine germana; insa adauga ca si ..datinile si
legilc" lor sunt romane ca si limha'2 Polonul Orzechowski,
atat de cunoscut in secolul de aur al Poloniei, da despre Romani
numiti Daci, aceasta fhimoa.sa pagina: ,,Acestia se nascusera
din Italieni si Romani care, ocupand Dacia, cand era general
Lucius Valerius Flaccus, s-au casalorit m aceste tinuturi si
29. Rclaitone L'optosissima del regno di Polonia. la Isopcscu. u. c.. p. 73 -

74; v. si Arhtvn islorica\, 2, p. I 16-
30. Cosmoîiil'u. Ncapolc 1573. Isopcscu. t>. c.. p. 50 - 52-
31. N. lorga. Isioria Rtniiiint/ur prin i.alalon. 1. 199 - 200. dupa Revue
d'histoiiv diplomatique. XXXV. 1921.
32. DvSL-npmbclli 7»»/i;';»i;. Frank lurl 157K: 'i'cs,mr. 111. 2111.
imhatranind au lasat pe acesti Daci, care sc numesc in limha

lor/?()7n;/7;,dcla/^V7)a/7/,iarinanoastraValacrii,dclaItalicni.
Intr-adevar Wloszyc^c acelasi lucru pentru Poloni ca Italieni
pcntru Latini. Tara acestora. Moldavia, in mod obisnuit se mai
numeste Dacia Mare. Acestia prin fire, ohiceiuri si limba, nu
se departeaza mult de t'elul de traiu al Italiei; sunt oameni
curagiosi si de o mare virtute si nu e.ste alt neam care penlru
gloria razhoilui si tbrta, tiindca c vorha de o tara mica, sa reziste
la multi du.smani din vecinatate, pe care continuu sau li ataca
sau se apara contra atacului lor'"'.
Samicki catre 1577 scrie iarasi despre Romani. Pentru el,

Dacia cuprindea tinutui Transilvaniei de azi". E drcpt ca Traian
a asezat colonii acolo", din care zic Romanii ca se trag, Tnsa
Adrian si aiti imparati le-au dus inapoi in Italia". Cu aceasta
ocazie crede necesar sa-si spuna mai pe larg parerea despre
originea Romanilor. pe care o exprima astfel: ,,ca Vlahii,
laudandu-se ca se trag de la Flaccus, un oarecare principe al
Romanilor, nu se inventeaza pe de-a'ntregul, caci au un
oarecare motiv", tiindca il spune Ovidiu, insa Flaccus flind
din vremea lui August, Romanii nu trecuscra atunci la Nordul
Dunarii ,,dar st'atui imparatului pentru ocupai-eaeeleilalte parti
a malului putusc sa-i foloseasca lui msusi pentru t'aima care
trehuia sa si-o castige, caci pentru Romani a fost foarte trisi si
funest. intr-adevar. dupa ce s-a trecut Dunarea, acea tuhurare
a tinutului si construirea podului, a fast apoi cauza pentru acele
lungi razboaie cu Goth, caci din cauza acelei indrazneli
temerare si orgolioase a Romanilor, aceste neamuri au tost
33- Orichovius. Annies potonici ah exce^su Sigi'smundi. la DIugosz, II.

I.ipsca 1712. col. 1S55.
34. Annalcs. Cracovia l.'i87, la Diugos,.!. vol. Cil. Col. 912.
35. Ib., col. 918.
36. Ih.i.ol. IOS2.
ai
asa de exasperate, incat se parea atunci ca intreg Nordul tuna

contra lor. Si facandu-se inlelegere si cont'edcrarc intrc ci,
mergeau cu tot curajul impotriva acestora... Dar dupa ce am
povc.stit originea lucrului, sa ne inloarcem la vorba noaslra.
Ca Vlahii isi trag prima origine de la neamul get, in at'ara de
alte dovexi este argumenlul acela ca |au| aceeasi vigoare
suflelcascS pana azi si se complac cu larie Tn ra/hoaie, asa ca
pc drept putem sa-i numiiTi imprcuna cu poetui, cu acelas epitet
de adoralori ai lui Marte". Privitor la limha se poate socoti ca
ramasitele italice sa I'ie de la legiunile romane. dar Valahii au
si cuvinte de origine slava care limha ,,le-a tost alat de ohisnuita
incat chiar pe regisorul lor il numesc Vaivodini'', ca pe
slavonesle. Si numele lor de Vlahi estc tot slav. fiind
imprumutal de tirti vecinii spre a numi chiar si pe llalieni.
Numai Grecii ii numesc Blaci prin schimbare de litere. Unii
dintre ei sunt insa numiti Muntani. Apoi adauga o noua ipote/a,
ca se poate socoli ,,a fi schimbata limba lor mai de graha de
catre Genovezii llaliei, care se adunau in apropiere, la gurile
Dunarii sau chiar m tinuturile Vlahilor. Asupra acestui lucru
nu pot fi nesocotitc trei argumentc: mai intaiu ca Valahii nu
au Tn limha lor cuvinte corupte alatea de la Lalini catc au dc la
Italicni, spre exemplu passa pentm ,s'a treci, ciirciani pentru
cDrtigmniadKa consilicrii curtii si nobilii"; al doilea retragerea
coloniilor, si al treilea ..daca ar ri ramasile ale armatei lui Traian,
scriilorii isloriei romane n-ar fi ascuns sa-i numeasca Valachi
sau Blachi, dupa numele corupt al Italienilor. Insa nici odata,
limp de o mie de ani, nu se face mentiune despre Blachi decat
atunci cand ocupara Genove/.ii colonia Chilia"". Dupa cum
se vede suntem in tata unei noi ipoteze: latinitatea limbii
romane se daloresle Genove/ilor.
37. Ib., col. 918 '?19 si 1082. Piin].i ninnliune a Romanilor in i/voare
cunoscul5 lui SarnKki •se rclcra la unsL-arca Asancslilor.
32
Putin dupa aceea Strijkowski revine la parerea lui Bielski
si dcelara singur ca ,,cei pedepsiti la Roma erau trimisi in tan
sirainc. unde pelreceau vreme multa, dupa vina lor. Astlel... si
Naso la Pont, care nu s-a mai inters. Din acesti exilati s-au
inmultit Italienii in Dacia. Dacia lara Moldovei"".
In starsit urmeaza Guagnini, a cSrui cronica a fost

cunoscuta eel mai mult. El scrie ca Romanii ,,odinioara Geti si
Daci, dc la colonia Itaienilor carora Ic ziccm Wlachi sunt numili
acum Valahi. Unii ret'era originea neamului valahic de azi la
Flaccus, set roman, de la care nume usor schimhat se pare ca
se numesle Valahia msas, caci se constata ca estc numita
Flaccia din acel limp cand Flaccus avca comandamentui
suprem in Mysia sau Dacia, care se intindea dincolo dc Dunare
catre neamul scit. Vedem apoi ca pe nesimtite acesta s-a
schimhat in Valachia. Si la Valachi traiesc nu numai anumite
obiceiuri ale ordinei romane si leyi, dar se pastreaza insesi
foarte muke cuvinte. De unde vor unii ca numele de Vulochi
si Valachi sS fie acelas, pe care Wlachi sau Italieni chiar
Germanii ii numesc in limha lor Welschcn, deci numele e
comun amandoua neamurile t'iind italice". Cunoaste pe Enca
Silvio si-i admite parerea de parca ar fl a lui. Insa ,,vedem ca
altii au scris altfel. Accstia al'irma ca Silvio, aplecat sa laude
pe ai sai, a puvestit neadevaruri. Cei care au scris istoria in
urma acestuia scriu intr-adevar despre aceeasi origine dar
rationeazadiferit. Acestia raporta intr-adevar neamul Valahilor
de azi la Romani, dar la exilati, care fusesera relegati acolu.
Fiindca numarul acestora a tost asa de mare incat nu numai au
tbsl asa de putemici fata de locuitori, dar si Goth, fund alungati
de acolo, au gandit sa faca opera huna pentru poporul lor, dupa
?8. Kwniktt. KtKnigiihcrg. I5H2". Patuulcscu. Innucnta polond. p. IS5,

33
ce au pus pod pestc Dunare, au castigal acele locuri" pentrii

Impcriu M.
Litre 15H2- 1586avizitatpeRomanisiGiulioMancinclli.

Acesta crede ca toti Romanii vorhesc aproape italienesti limha
lor fund ,jumatate latina si vulgara, corcita cu unele cuvinte
grecesti, pe care le-au adus calugarii, negustorii si principii"4".
Acelasi lucru il stia si Possevino care spune ca Transilvanenii
se trag tot din Roinani, cu limba corupta din italiana si latina.
Despre numc cunoaste si etimologiile propuse de la Flaccus,
cum si aceea a lui Bonfini, dar nu arata ce parere are. Sederea
lui in Transilvania a fast pe la 15X4, cand a trimis la Roma
lucrarea sa ramasa in manuscris pana acum vreo douazeci de
ani4' 0 menlionam insa, liindca un om curios ca el, doritor sa
atle cat mai multe lucruri privitoare la aceasta origine si care
nolcaâ tot ce stie, nu se putea sa li insemnat si versiunea care
prindea consistenta in Polonia. E o dovada ca aceasta inca nu
capatase circulalie in lumca intelectuala ardeleana sau ungara.
Venim acum la o lucrarc foarte rara42, dar care a tost

discutala de cronicarei nioldovcni, nu direct ci, prohahil, prin
Toppclt. Este expunerea pe care o face Kowacsoczy, in forma
dialogului, despre cum trehuie guvernat Ardealul4'. Philtxiacus
si Eubulus, doua personaje inchipuite, vorhind intre ei asupra
acestui lucru, isi spun parerea si despre Romanii transilvaneni.
Dam Intreg pasajul fiindca se pun fata m fata cele doua atitudini
pe care Ic aveau atunci unii si altii fata de Romani: -Philixlacw.
39. Guagninus. Rerum Pulonicarum. Frankl'url 1584, lit. p. 430, 453 -

454; pasajul e rcprodus si de C. Giurescu in cd. cil. P. 32 - 33 note.
40. Vita dclpailwe Giulio Mancincllisciillii dalm mcdesimo. Hurmuraki,

XI. p. 117; Isopcscu, NofiyJcy. 56.
41. Tfttnsilvaiii:i, la Vcrcss, Fontc1' ivruni tiiinsyjvutitciti'um. Ill, 15 -

21;
Isopc.scii. o. c.. p. 57 - 5^.
42. Unicul exemplar cunosculSL-alia in Biblit»!ucaTe!eki din'I'argu-Mure?.
43. Kowacsoc/y. Dialogue. C'liiJ 1584. reprodus dc S/adi;c'yky.

Ko^tsc^'ic/.y Fitt'ku^. p. 41.
Nu csle indoiala ca Romanii au locuit odinioara in aceste locuri.

Caci ce? Oare Valahii nostri, care se arata si acum in mod
public ca Romani, nu sunt ramasitele lor? - Euhuhis: Nu pot
afinna. - PhitoJacux. De ce? Oare pentru tine nil c o dovada
demna dc incredere, limba proprie a lor, care arc de la Romani
si de la latinitate chiar mai mult decat limba de acum a
Italienilor? - Eubulus. Dar sc opun viata si obiceiurile acestora;
in ce privcstc acestea, cine poate I'i mai respingator, ce poate

1'i mai abject? Dcsigur, daca cineva din cei vechi Romani
stapanitori ai acestor locuri s-ar intoarce de pe lumea cealalta,
ar putca intr-adevar sa spuna despre aceste carecaturi: nu
seamana cu neamul nostru, par brute si dcgenerati, isi dau
suflctui si corpul in mormant. - Phikxiaculi: Asadar conchid
astfel, ca accst neam roman desi foarte stralucil (caci sunt si
decaderi ale neamului), in decursul asa de mare al secolelor a
dcgenerat in acesti hotomani si decazuti. - Eubulus. Pazes-
le-te sa Ie spui aceslea pe t'ala, caci stii cat sunt de domici de
razbunare. - Philodacus. Stiu si totodata Inteleg ca din cauza
acelei soartc schimhatoare, e puternic la accstia izvorul urias
al vitiilor". Deci se observa atat originea romana a Romanilor
cat si credinta ca limba lor e mai latina decat a Italienilor44.
Dccadenta e explicata dcstui de logic si adevarat.
44. Veress, CancclumI WitltTgang Kowachosyz. p. JS: ..Serino illorum

vcrnaculus, qui plus t'crmc hahcl in sc Rnmani et l-alinitas, quam praescns
ftalurum lingua ". Accsta e pasajul la care se relera Tbppell. eu. 1767. p.
70: ,.Covacciocius qm>que... ohservavit. vernuculuin istoruni sermonem.
plus fcrf in &e habcre Romani el I-alini scrmonis. quam praesens Italorum
lingua". Cronicarei nostri numcsc pe autorul dialogului Cavatie. C.
Giurcscu, ed. Miron Costin. Dc nccunitt Mohhfvciiitot', p. 15 f- 35 - 40.
dt:t:laracanucunoaste pcyceslautorCovacciociuslKavachich. Kovacic?];
N. lorga. recen/^md cifitia in Rev. /.s7.1. 1^15. p. 91'acc ccl dintai

apropierea
mtre aulorul dialogului î cancelarul Ardealului, tnsa Giurescu R^piin.'i
L'nticei d-lus N. loiga. p. 132. necunoscand editia lui Szadeczky si nici
nienliunca lui S/-.ihi). Rc^t Magyar Koyit.ti: II. nr. 179. considcriUa lol
35
tntre acestea atninlim inca un calator trance?,.

Fourquevaux, care merge in Moldova si spune dcspre Romani:
,,acest popor a lost altadala colonie a Romanilor lie la care

pastreaM tnca ceva din limha, care este compusa din italiana,
slavona, greaca, turca si mulle altele"'". Dupa el aniinlim pe
indclung calalorul Botero, care cunoastc bine Tarile Romanesti,
mai ales din punct de vcderc economic. Calatoria trehuie sa ti
tacut-o ceva mai tarziu, dupa 1574. In ce nc prive.ste cste t'oarte
laconic si nu vorbeste decat de.spre originea italiana, limba
tiind latina, pentru adeverirea carui t'apt da mai multe
exemple'"'.
0 mai larga aprofundare si o mai sustinuta documentare

a problcmei nc vine din partea lui Stcfan Szamoskozi. Dupa
acesta ,,Transilvania <le acum nu cuprinde decat abia a treia
parte" din vechea Dacie translbrmata in provincie romana de
Traian. Dupa ,,aproape doua sute de ani" provincia aceasta a
fost parasita si Dacii s-au retras in munti la Tisa - se gande^te
prohabil la depresiunea Maramuresului - si la Mures - unde
trehuie sa intelegcm iarasi muntii alaturati. Ca Transilvania a
fost colonie a Romanilor, se vcde nu numai din rnarturiile
istoricc, ci si dupa morminte ale caror ,,multe pietre sunt sense
in caractere romane". Dar si alltel de ,,pietre arata In mod
evident a fi locuit in acea regiune colonii romane" macar ca
ipolctica identincarca "cata vreme nu w slic cine a fost acesi scriitor si nu

i cunoastc scricrca citala dc "I'oppellin". Ipolc/a e verificata si cartea
idenl-ificata <lc Mmea. Dt"iprc tiouaciit'li. p. 336 - ?37. Vcress. o. c., p. 35
- 36. reproduce si pasajul pc care il dam aici Tn traducere. V. si Id.
Blhiliogratj^ romann-ungara. \,w. 109.
45. R^lniton dc Francois dc Pavic. seigneur de Fourquevaul-s, la N. lorâ.

Ai'tr >•//h/i.TOtW/c-. I. 38. si Id. /</(»//;) RiwinntSor pnn i'iilttlon. I-
194,
46- Bolero. //c'/t//w/;/i//7/ri.7:sa//,Venelia-Torino 1591 1601-V, silorga,
o.f- p. 217 - 228. Isopescu. Noti/ic. p. 61 si 84. Orti/ Culluni Ualiana in
RttniJfint. [i 107 - 113. nu credi.- ca Rolero ar I'i vi/ilal pe Roniunj.
din cauza vicisitudinilor colonistii s-au raspandit. Insa el

continua: ..f'amiliile Valahilor, care neam este acum cu totui
I'iicul pcniru servilulea pamantului, nu sunt altccva decat
inultimca Davilor si Parmenilor tncat se pare ca odat5 cu
norocul, nu din intamplare au ocupat tinutui vechilor Davi.
Acestia nu locuiesc nici orasele si nici campiile deschise, ci
numai adaposluri si calune in vaile muntilor, flind ullimii din
popoarele tripartite ale Transilvaniei si poate cei mai rai. Si
nimeni nu ar crede ca ei au fost vreodata coloni romani, daca
limha n-ar trada originea, cu toate ca aceasta, ?n decursul alator
sycole, a degenerat intr-un oarecarc dialect. Totusi, limba lalina
poate fi recunoscula in el nu cu greutale. Mai mult, ei insisi isi
/.ic pana acuin Romani, cu toate ca nu au nimic din natura
romana. Limba latina veche s-a impartit in palru dialecte
in.semnate si foarle diferite: in italiana, galica, spaniola,
valahica. In fiecare din acestea, prin dovezi neindoielnice,
•ilralucesc urmele limhii latine. Nici n-a fost de mirare ca
popoare Tmprastiate pcste tot pamantui s-au departat atat de
mult de la originea limbii lor, caci nici n-au putut sa foloseasca
schimbul de cuvinte, din cauza departarii tinuturilor", Romanii
,,au fost numiti Valahi, nu de la Flavus cum inventca/a Bonfini
î altii, ci pcntru ca stramosii acestora sunt numili Olaz de
catre Panonieni, de aici Olahi si in fine adaogandu-se litere,
sunt chemati Valahi. Se intampla insa adesea ca in idiomul
vernacul necunoscatori ai limhilor sa inventeze etimologii
straine". Vorheste apoi de originea Secuilor, de razboaiele lui
Traian cu Dacii, pe care Ie cxpune exact, de Bicilis care arata
coniurile lui DC cebal, de Sarrnisegemza care ,,este Gradistia
satui Valahilor"; nu crede ca Ovidiu ar fi locuit in Valahia
,.1'iindca alunci nici o colonie ilalica nu fusese adusa aici" ci
iiiormanlul lui a tost descoperit dc Caspar Bruschius in Saharia.
Ca o moslenire romana menlionea'za de-a lungul raului
Sargctia, o via Troianti .,pe care o inlclcg Traiana" si care trece
37
si peste munti47, probabil peste muntele Valcan, undo este o

trecatuare fuartc veche.
Szamoskttei a tost un istoric fecund, macar ca opera lui

nu ne-a parvenil in intregime. In afara de o islorie contemporana
scrisa partial in latineste .si partial in unguresle, in care Romanii
nu sunt vazuti cu ochii cei mai huni4", el a sens si o istorie a
originilor ungare, care s-a pierdut. Intre timp insa a fast folosita
in manuscris de catre Toppell". Mai mult combatut,
Szamoskozi este citat pentru Daci, pentru originile Germanilor
si Ungurilor'"', pentru numele Vlahilor, pe care ?! crcde ca vine
de la Greci, si pentru f'aptui ca ,,neaga ca Valahii ar fi inruditi
cu Romanii". DC data aceasta Toppelt are ocazia sa-1 si
detracteze".
Insistam asupra expunerii asa cum a facut-o Toppelt. El

tine sa repele ca ,,Romanii nu-s inruditi cu Romanii, nu
reprezinta resturile coloniilor italicc; nu ca niste coboratori
din acelea au pastrat neamul si limba romana", caci Galien a
golit cu desavarsire Dacia de Romani, unde .,sa fi ramas insa
ticalosii si o seama de hoti". Dacii apoi au scuturatjugul roman
47. Slephanus Zamosius, AnnSccta lapidum, Padova 1593; rntrebuinic/.

edilia din Lazius. Frankfurl 159S, p. 9 - 10. 11, 12. 13, 14. 17. 34. EI
observa ca Muresul sc numca la inccput Marus, dar s'a schinibal pe urma
in Morns, ib., p. 11,
48. V-l. Craciun. Cronicanil S'/Miwskm.i. unde se Iraduc romanestc pasajcle

care inlcrcseaxa isloria mai noua.
49. Craciun. o.c., p. 10, cilca/a $i Zwillinger inire cci care foloscsc aceasta
lucrarc.
-')0. Toppcll, Origincs. p. 30 - 32, 34. Poatc ca pa-sajul lui Sxamoskozi din
MHH, SS.. XXX. p. 367. in care arala pc Sasi ca iirmasi ai Irihului dac
Saci ..Pro Sacis nonnutii tcgcnduni volunt Ja/.ygis. sed si dicitmus SasiKid
L"I/ Saxonihus Tianîlvuni^ si ,,"opiduni Surd ct ScrUnhely id fsl locu.s
Sni'tfonioriim". sa 1'i^ un fragmi;nl din accasia opera pieiijuta.
51. Toppcll. o. L-., p. 48. .'52. (Aici e cilal sub nuincic di: loanncs
/.;nno.schis.
dc unde a icsil gresita idcntilicarc cu loan Zanioy.ski). 54., ...scd ndicula
inaîs csl ZamosL-ii ci>nscqucnti;i. quam vcra",
38
,,insa au retinut limha care devcni populara prin uz timp de

aproapc dona sulc de ani cat au stapanit Romanii Dacia'"'2.
(ntr'un fragment disparat ramas dc la el, puteni vedea si ce
fntelcge ca s-a tntamplal in Ardeal dupa parasirea lui de
Romani, caci, scrie el: ,,}n secolele trecute... evacuata prin Goti
acea colonie a Romanilor, Turda s-a inaltat iarasi din salbaticia
sa cand poporul Ungurilor, venind din campiilc bogale si
tericite ale Asiei, s-a asezat in aceasta tara'"''. Deci toata viata
Transilvaniei e refacuta de catre l.lnguri. Comhatand ceea ce
spuse.se el insusi mai Tnainte, Szamoskozi neaga hotarat
persistenta Romanilor in Dacia, devenind astfel intaiul istoric
ungur care sustine Tn sens acest lucru. Schimbarea de atitudine
estc Tnsa explicahila. La inceput era un serios student al
universitatii italienc si un calator iubitor al antichitatilor, pe
cata vreme mai tarziu, devenit oarecum om politic al
Ardealului, de unde era si el dc progine54, a avut multe de
suterit din cauza lui Mihai Viteazul, Voevodul Munteniei cand
a ocupat si Transilvania. Deci nu din documente sustine el
acest lucru, ci din marea ura ce-si formase in urma
evcnimenlelor politice.
Tot Szamosko/i introduce si ideea ca in Dacia n-au putut

sa ramana dccat hotii si elementele cele mai cxecrabile. Prin
Toppcit, in fonna aceasta, e cunoscut si de cronicarii romani,
care 1-au si combatut. Miron Costin 1-a identificat insa in mod
griesit cu cancelarul polon Jan Zarnoyski". Fara indoiala ca
52. Ib., p. 62, 53 si 54. unde cu dreptate mSrluriscste'. ,,at quoniudo Daci
antiquissinio idioniatc .stiae linguae refutalo rom-ina lingua inihuli sinl.
non capin", care estt; in adevar de ncinteles la Syamosko/i.
53.MIIH.SS.. XXX. 276.
54. Szainosko/i in.seatnna Salageanul. adic^ din Salaj.
55. Minea. Dcsptv ii<uia carli. p. 332 - 335. reprodus si In adose la Despiv
Dinninc Cuntctiitt. p. 408 - 411.
acesta e letopisetui unguresc pe care il menlioneaza si
simplifica Simion Dascalul in cronica lui Urechc"'. Daca
Szamoskozi a avut sau nu cunoslinta dc Martin Bielski si de
Samicki, nu putem sti. Se prea poate ca da si atunci inscamna
ca a avut de gand sa dea tcmeiu ipote/.ci accstora.
Incidental Loewenklau ocupandu-se dfc originile Turcilor,

in Pandectele sale atinge si chestia Romanilor, spunand ca
numele Flaccu.s c t'abulos ,,ci mai degraha sa s" socoteasca ca
vine dc la Germani", cu care au Cost vecini. Germanii asa
numcsc pe toti Latinii".
Sa continuam a Tnfatisa problema mai departe si prin altii.

Mentionam pe Magini, care vorbeste de cucerirea Daciei de
catre Traian si picrderea ei suh Galien. Apoi locuilorii ei
Romani si-au schimbat ohiceiurile si limha. Se numesc Valachi
insa nu de la Flaccus ,,pentru ca imi tnchipui ca in acest nume
se incadreaza hine pronuntia comuna in aproape toate limbile"
si anume ,,de Germani sunt numiti Vulchen, ceea ce vor sa
spuna Vulcsin, cu care cuvant numesc pe Italieni, care insa si
de Poloni sunt numiti Vuoisc, de Unguri Olac, si astt'el toti
ceilaiti putin sc deosebesc de accste doua nume, de unde se
poate aminti ca inca '••i de Italieni sunt numiti Valachi'"".
Compilatia ("ratilor Manuz/i, t'iind hazata mai mult pe
Reichersdorft', nu se deusebesic de cl. Noteaza insa ca Romanii
sunt ahorigcni si t'oloscsc limba lalina. ti intcrcseaza si
imbracaminlea care ,,dupa obiceiul lor, se Tmbraca cu haine
acopcrite de par, sau numai de par, tesute din parul dc capra si
56. Ureche. ecrc'Oiurcscir. p~V - 11
57. Lcunclavius. Ami^/i.-^ Su/lîic/ritw. Wiltenherg 1596, p. 146 - 147-
58. Caifiat'ia. Vcnclia 1597: ls»pcscu. o.c.. p. 72 - 73.
59. 'rmnîlvnn{iti'ik'^cnpln>. Roma i697:1.supcscu. o. c., p. S5 - S6.
60. Knmika Polska. 1597: Panailcscu. lnflucnt.1 piilnna. p. 182 -.) 184.
61 (7r«i;ra//;i. Vcnclja 1599: Isupcscu. NMi/ic, p 83 -84.
40
lucrate dc mana lor'""
In Polonia isi puhlica acum cronica sa si loachim Biclski.

El arata ca Traian a cucerit Dacia dupa lupte tbarte grcle ,,desi
inca mai dinainte Romanii triniiteau acolo pc rautacatorii lor,
care s-au asezat acolo, de unde si a/.i se afla in limha lor multe
cuvinte romane sau latine""'. Rosaccio, care se bazeaza pe
Bolero, nu spune decat ca Romanii sunt Latini cu limba
corupta; da in.sa mai putine exemple decat Botero''1.
Trecem acum la un Francez, Bongars, calator in Ardeal,

editor al izvoarelor istorice unguresti si culcgator al inscriptiilor
ardclene1'2. A publicat si vestita colectie a Faptelor lui
Dumnezeu prin Francea. A tost si in Muntenia unde, spune
el: ,,am auzit poporul holhorosind aproape toate vorbele latine",
insa harbar. Pe Elvelicni n socotea a fi acei „ Walchi pe care
Germanii ii nurnesc Welschae, nume cu care alia data erau
aratati Italienii, uneori de catre toti strainii, dupa cum Englezii
de neam german, impinsi in departatele insule ale Britanilor,
se numesc Walli sau Galli. Tot astfe] se constata ca ramasitele
Romanilor, care lineau Dacia cu garnizoanc, nu au luat numcle
de la Flaccus, inchipuit t'ondator al neamului, cum vorbesc
multi, ci de la vecinii Germani, iar Galli. Walli, Wolachi, dupa
Greci Blachi, cum si Waloni. toti acestia sunt Germani". E
cea dintai presupunerc ca Romanii fac parte din neamurile
germanice". Nu putem sli ce-1 va fi facut pe el sa ajunga la
aceasta concluzie, desi cunostea tot treeulul acestui ncam cum
si tara pe care o vizitase". Probahil ca gandindu-sc la numele
62. Bongars. Rertim hungancarum. Farnkfurt 1600. Transtlvanicse
mscnpliones, la Schwandlncr, III. 210 - 214.
A3. K^nim htin^.tf'icitm. p, M9 - 620; numcle sun! dale asllril: Waicho.s,
Wclchos. Wallus. Gallo.s; ..Hsl U.illi. Walli. W.ilarhi(^w Gracd;, ISIachi)
alque eliani Wallows, idem onines sunt Germanis hominihus".
M. Hurmu/.aki. XI. p. 190 - 192. Wallenhach. /ituif.'.Irs Reisr dllrrh
î^'l^cnhtiiycn. p. 354 - 367
lor si la Goti, va fi facut aceasta legatura in sensul ca in

componenta poporului roman se vor 0 amcstecat si elemente
germane prin care s-a si dal un nume n»u poporului.
Ragusanul Luccare, care e ilestui de bine informal asupra

istoriei Romanilor, uneori chiar prin Romani, crede ca Valahia
este acolo unde era odinioara Dacia locuita de Daci sau Gcti si
de Goti. Poporul de acolo, dc ril grecesc "vorheste cu o limba
latina corupta si alterata de cuvinte straine". Traian a tacut
Dacia provincie romana trimitand multe colonii acolo, care
"inlalurand limha Gotilor au introdus latina pe care harharii
au numit-o valaha, de unde se nascu nuinele provinciei'"'5.
Francezul Duret gaseste ca dupa amestecul Gotilor cu
colonistii, au iesit Romanii "care amcstecand obiceiurile, felul
<le traiu si limba amintitilor, au tacut nu stiu cc apane, care nu
se mai aseamana de l(x:""'.
Mai tarziu, in 1622, vine in Alba lulia Martin Opitz, de

origine German. Acesta s-a imprietenit cu Romanii, le-a invatal
limba si le-a cunoscut bine viata. Din cauza acestor legaturi
le-a dedicat si o poema, Zlalna, cu titlul pus dupa pronunlia
romaneasca. in care arata cat dc populata estc aceasta regiune
cu Romani, carora Ie descric si dansul lor specific hora. Cu
aceasta (xa/.ie se prczinta el si asupra vechimei Romanilor, in
acele locuri. li considcra acolo din vremea romana, iar limba
lor "ramanc pana astazi, dcspre care lucru sc poale mira oricine,
caci nici Italia nici Spania, nici Galia n-au pastral aceasta de la
Romani, atal de mult se inrudesc latina cu romana", iar aici
"in casutele de tarani, care n-au parasit cu totui nici vechiul
traiu, nici tirea obiceiurilor vcchi, sta ascuns mult sange nobil".
Apoi adaugii: "fetele, care inca si acum se poana mai de graha
65, Copiosf) n^rc'llo, Venc(ia 1605. p. 47.
6<i. Duiel. Thrfitu, Yverdon 1619, laL. Siiineanu. I'itt»ia fllolofitci mman^
p. 16.
42
dupa chipul roman, simple intr-adevar, dar sunt inteligente, se

gandcsc mult si vorhesc putin". In notele pc care Ie adauga la
poeina sa Optiz vorheste si dc urnicle romanc, intre care
pomenestc ca se mai paslreaza amintirea campului lui Traian''7.
Asupra Daciei vechi el a alcatuit si o istoric, din nenorocire
pierduta. Trata despre originea neamului dacic, de marcle
dezastru al regelui De cehal si de victoria lui Traian cum si de
colonii adusi acolo de el''", tn aceasta isi puse el mull suflct si
multa caldura.
0 legenda, care pare locala, ne e data si de Italianul Niccol

Barsi, calator in Moldova cam pc la 1633. El observase dintr-
o discutie a vicarului episcopului catolic cu Moldovenii, ca se
aseamana unele cuvinte cu limba lui: "observand eu
pronuntandu-se uncle cuvinie laline si chiar ilalienc, rugai pe
numitui parinte vicar sa binevoiasca a-mi spunc cum de se
aseamana acea limha in unele cuvinte cu a noasira si Tmi
raspunse cu hunavointa zicand: Stiti ca in vechime fiind aceasta
provincie cu totui depopulata si numai dincolo de Prut
ramanand caliva Rusi, imparatii [romani) vroind sa
pedepseasca pc Romani i-au trimis in exil in aceasta provincie.
Acestia vazand tara atal de ferlila, macar ca era putin locuita,
tnccpura sa o scmene si le-a placut atat de mult meat cand au
fost rechemati din exil, n-au mai vroit sa piece, sa se Tnapoieze
in Italia si avand legaturi cu Rusii, Talarii si Transilvanenii,
cu Grecii si cu Turcii si alte neamuri care au venil acolo, isi
deformara limha lur italiana si-si compusera una proprie, care
67. Teutschc Piwmala. Sirassburg 1624, vers. 89 - 112; vers 28 - 32 ..cin

grimes Held Trajanus Wiesen heis.sl Prat de Trujan, wie din Waliachen
sa^cn". E vorha dc Prutut luf Traian. Ct'. Si K.K. Kicin. Rc/.ichungen.
Sihiu 1927.
68. Dacin Aniiqua seu Commcniana twiini c/cic/carunt. alias Histonafn

DitL'iacantiqu.iî'um nHTdcrnocitt^slalti.^. RoherI Gragger. Martin Optiz.
p. 115 - 319; K.K. KIcin. Of..,/). 4. I S-27.
estc o quintesenta a tuturor celor amintite". Din cauza aceasta

liinha are inulte cuvinie straine. Inca si celei dintai ccetati pc
care au locuil-o ei ,,i -au pus numcle Roman, pcntru ca Romanii
au fost aceia care s-au asexat la incepul in aceasta tara; ha ?nca
si ei insisi se hucura ca se numesc Romani"61'
in 1640, Baksic, un episcop catoliu de neam bosniac,

facand apropiere ?ntrc Tarile Romanesti si Dacia veche, ohserva
ca in adevar Romanii oficiaza scrviciul religios in limha slava
si scriu cu caractere cirilice "insa nici cei care cetesc nu inteleg
nimic", limba fiind un amestec de italiana si slava, dar
deformandu-se cuvintele s-a ajuns la o limba proprie7". Alt
arhiereu, Bandini, fost episcop de Marcianopolis, fiind in vizita
canonica in Tarile Romane, lasa o descriere a calatoriei sale
din 1644 - 1646, pe care o dateaza: Bacau 1648. Acesta tsi
scrie memoriilc fiindca "la scnitori ahia se poale ceti sau afia
ceva" despre Moldova tn special, al carui nume se ace ca vine
de la un rau omonim. Privitor la acest lucru "din monumentele
istoricilor nimic nu se constata sigur" deoarcce despre aceasta
provincie cu accsl numc "nu se face nici o mentiune la cei
vcchi" iar "dintre muritori nimeni nu-si aminleste" nimic.
Acum constata ca sunt mai multe tan pe locul vechei Dacii ai
"carci locuilori mult limp au re/istat Romanilor pana cand i-a
supus Traian". Bandini tine sa preci/.eze insa ca Traian a supus
nurnai pe cei din partile apusene suhalpine, iar dupa cucerirc
"ca sa-i tina in serviciul lui, a adus in Dacia coloni din Roma
si din tinuturile Ilaliei" si "neamurilc Italiei amestecandu-sc
acolo" cu populatia bastinase "tsi schimhara numele si limba,
69- Nunvac vera rvlattone dot vifiggto falto d.i Nocoii'f Kw'i. p. 309-3 10.
Despre originea celulii Roman, p. 290: ,.c asil nuniilii de la Ruma": v. si
p.299.
70. Peiri Bogdani |DctKlunali| Baksic. DC ••lulu ccrle.vae suac. rclatio. la

Fcrmt-'nd in. Actii Rillynn.if t-t--t'/i.'A7^,s-//t.7.11. 6S si 9ft-
iar cei care sc numeau Itali acum se numesc Vlahi dc la ducele

lor Hiac; cei care inainic porunceau popoarelor din jurul lor,
acum rndeplinesc ei poruncilc altora, numai numele si 1-au
pastrat caci in limba lor ei Isi zic Romani". Traian insa n-a
adus coloni si Tn tinutui actualei Moldova ci numai "in
Transilvania domniau Italii ca stapani". Insa de acolo din
Transilvania domniau "trci frati [tali, dintre marii nobili, cu
suita ohisnuita a servitorilor lor", au icsit la vanat pe.ste munti
dupa un ximhru. Domucus, eel mai mic dintre frati, al doilea
Volcha si al treilea Dragus, urmarind fiara au ratacit prin paduri.
Slahiti de cale si-au intarit puterile la cate un rau, care apoi au
capalal numele lor, Domucus, Volocha si Dragus. Reunindu-
se iar toll trei, au continual umiarirea animalului ajutati de un
caine dragut Molda, care s-a tnccat Intr-un rau numit apoi
Moldova. In 1'elul acesta au vazut ei tara cea noua. Totusi fratii
s-au Intors in Transilvania, insa "impreuna cu toata familia .si
cu o mare colonie" au emigrat in aceasta provincie si la inceput
se stahilira aproapc de raul Moldova, iar Volchus sc alese
Domn "aratandu-se a t'l Roman din Alpi" prin sange si virtute.
Din linutui raului Moldova acesta isi inlinse stapanirea in jos.
Atlinci tara se numi "Moldova iar natiunea valaha" si "dc la
vitejia ducclui Volch sau Flac sc numi poporul valah. care
nume si in partite Daciei il admiscra colonistii italicni cu
placere". Nu crede, ca altii, ca numele ar veni dc la Roamnul
Flaccus "tiindca acclasi nume se da natiunii italiene dc catre
Gennani". Tot de la allii Bandini stie ca s-ar numi si de la
Volach, adica Valachicus, care a adus Itali din patria sa, insa
stricali ai poporului italic "oameni t'oartc criminali si hoti dc
drumuri" aluilgati in aceste parti. In amintirea aceslui t'apl
Romanii chiar au o tunsoarc specials pc care ei o cxplica: "asa
ne-au invatat stramosii nostri pentru ca sa ne aminlim noi
unnasii lor, ca ne tragein originca de la Imperiul roman, de la
libera ginte rnmana", ramasi insa in pamant strain. Si, /ice

calatorul nostru, "acest numc il tin nciniloios cu Incapalanarc,
ci isi zic Romani si nimeni nu sc tndocstc ca se trag din Ilali,
de unde se numesc de asemeni si Valachi"7'.
Tot astfel de mcntiuni asupra limhii coruptc si despre

coloniile romane ramase Tn Dacia ne da si Frolich72. Dar
Piasccki reimpro.spateaza legenda exilatilor spunand ca
"dincolo de Tyra Insa, catre Miazazi, sc alia Moldova numita
Dacia dc cStre cei vechi, odinioara adapostui exilatilor romani;
ca acestia au locuit acolo ih tbarte mare numar o dovedeste

inlr-adevar pana acum idiomul latin corupt al locuitorilor acelei
regiuni, dar asa incat auzind-o se poate u.sor cunoaste ca a
dcrivat de la Latini"7'. Fara nici otndoiala, aici sc mtrezareste
o legenda ruseasca. Anume, Rush crcd ca Ovidiu ar t'l tost
exilat la Cetatea Alba, de unde au si dat numele de Ovidiopol
unui oras din stanga Nistrului. Ori se stia ca Ovidiu a tost
exilat, iar Piasecki stia si versiunea cu exilatii romani in Dacia
si iata ca duce toata Moldova la Tyra spre a face pe Romani ca
unnasi ai accstor exilati. E probabil ca nu a admis in inlreginie
parerea lui Martin Bielski si nici pe a lui Sarnicki.
71 - Viîtaito gcncralm omnium cwlcKiaruni culholici Romwi rtlus in

pruvinciaMoldaviac... per nic Iratcm Marcum Bandinum.,. facia, ed- V-A.
UrcL'hia. CoJcx Hantiinu',. p. 131 - 132; 133; ,.yraciliimus caniculus";
..Moldavia nomine lerra appelata c.sl. gens vero valacha a ducis Valchi
sivc Flacci virlule Valachus populus est intitulatus, quod norncn m Daciae
quoque partihus niancnic.s Ilali coloni. ob Volchi ducis virtulem libcntcr
admiserunt"; ..Alii opinatur a Volach quod esl Valachicum sc-nnlquc rcic
(stc)". ncmpc quod Itali cl sua palria in panes orienlalis dtiducu"; edil.
LJrechia. p. CXXX, traduce pasajul corupl. asa: ,,Volach, care este dreapta
sorgintc roniancasca". ceca c'c nu mi pare exact, ,,1-stud sane nonien
mordicus relineni u1 Romani audianl. el quod ex Halls orinndi nenio in
duhilum vocal.S a quo aulem Valachi denoniinenlur".
72. Hihliolhwac, U\m. 1643; Veress. Bibl. Rimi-ung. 1. m. 163.
73. Piascciu.s, Chronica. Cracovia 1648; pasajul e reprodus si de C-

Giurescu, ed, MironCostin. Dc ncanwt MoidovL-ntloi. 11, 32 nolc-
Tot banalitati spune si Nadanyi, care adauga ca Vlahilor,

pe care Ungurii Ti nume.sc Olahi, "unii Ie scot originea de la
Flaccii Romanilor" insa Locwenklau considera limha lor "ca
latina pura macar ca e corupta". Trosler li considera Roamni
"si se numesc ei insisi Romunos". Dupa Opiix spune ca poarta
haine ca Romanii fiindca au fost adusi aci de Traian74.
Dalmatinul Lucius da iaras o mai larga disculie asupra

Vlahilor de prclutindeni. Ret'erindu-.se la cci din stanga Dunarii,
el spune: "PC acesti Valahi scriitorii li considera de obicei ca
se trag din Romanii pe care i-a adus acolo Traian. Cu toate
acestea, fiindca la autorii vechi nu se pomeneste de dansii
nimic, ci numai de barbarii care au ocupat Dacia in rastimpuri,
pana ce Bulgarii s-au asezat la locurile care Ie stapanesc astazi
Valahii, si dupa accca trecand Dunarea, au rapit de la Romani
si au supus si Dacia noua, Mysia, Macedonia si o parte din
Tracia, apoi e mai prohabil ca Bulgarii invingatori au stramutat
atunci intreaga populatie romana captiva din regiunile
cisistriane in cele iransistriane, unde se va fi amcslecal cu acei
Romani care vor fi mai ramas acolo dc pe vremurile lui
Aurelian, on care vor mai fi lost stramutati acolo dc aiti barbari
mai tnainte vreme. Aceasta e mai prohabil decat ca toti Valahii
din Dacia si-ar fi tragand neamul din vechii Romani ramasi
acolo din timpurile lui Aurelian"". Acesta e istoricul care pune
eel mai precis chestia conlinuitatii Romanilor m Dacia si care
a tost mult discutat de la Sulzer inainte.
Acum ajungem la Toppelt, istoricul atat de cunoscut, pe

care 1-am amintit mai sus m legatura cu Sxamoskiizi. Pcntru el
Dacii si Gotii au format unul si acelasi popor. Limba italica
74. Nadanyi. 1'loivs hlln^tincus. Arnstcrduni 1663;Tix)slcr. 'I'cutschc Onda.

Niirnberg 1666; Veress, o. c.. No. 193 si 199.
75. Lucius. Dcivgnn Dalmatiae. Ainslerdam I (166; eil. II H)( acdio 166S.
p 2X1 286.
stricata care a ajuns limba a Dacilor, a fast adusa de Goti si de

Longobarzi iar "in Transilvania, locul dc seama al vechilor
Daci, si (Jngurii si Valahii si Sccuii sum ramasitele Gotilor,
caci nu numai acele trci naliuni venile niai inainte pot sa tie
Daci ci si ultimei trebuie sa i se atrihuie aceeasi origine. Daca
colonia romana dureaza pana in zilele noastre", trebuie sa fi
dainuit si ramasi(e ale Gotilor in Transilvania, care au ocupat
cei dintai Gotii, si dc la tiecarc neam au ramas dcsccndenti.
Asttel, despre Secui spune ca "sum totusi (JC aceeasi originc
cu Ungurii". Cunoaste si originea Romanilor propusa de Enea
Silvio, tnsa "etimonul crcd ca se poate deduce din ungurescul
Olah, litera principala din varf ,,0" fiind delormata de scriitori
sau tipograd si astt'el iesind numele Vlahilor. Se zice de catre
Unguri 0/aftpentru Roman 0/a.Kpenlru Italian". De altt'el si
Germanii numesc pe Italieni Vallios iar altii Valachos sau
Vulachos, dupa pronuntia galica Vulashas. Originea Romanilor
este insa romana caci imparatii, fie dupa supunerea Dacilor,
fie dupa inva/.ia Gotilor, au impartit ogoare soldatilor si
veteranilor in aceste hotare calcatc dc Sarmati si "intrc accia
au tost multi Romani, limha care este stricala din latina, c
dovada. Dc la acesti Romani, dupa inarturii, tovarasii Gotilur
in Transilvania, cstcconvenahil ati trasnumele Valahilor care,
dupa ohiceiul gcrman pentru Italieni, s-au numit VallioS''. Ca
Romanii au dainuit totdcauna in acelasi \oc nu mcape nici o
indoiala flindcae sigurca Valahii si Moldovenii sa tie rainasite
ale Romanilor lui Traian. Cunoaste pe Eutropius si spune totusi:
"cu toate acestca azi dainuiesc in Transilvania dispreluitii

Valahi, servii nostn". Si explica accasta situatie tinand seama
de Vopiscus asupra mutarii in Moesia. ca s-ar li adunat si inutat
din Dacia "floarea coloniilor" si "sa ti ramas aci ticalosii si o
seama de hoti". Apoi "atat slim ca inca si azi Valahii nostri isi
zic Rumuni. ceea ce inseamna Romani", ileci se tray din Ilalia:
"astfel acum Ie lasim acea glorie". Pentm el imbracaminlea

Romanilor cstc o dovada in acelas sens7'. Toppelt este izvorul
dc seama al lui Miron Costin care prin el cunoaste si aiti autori;
este pretuit si de Cunstantin Cantacu/.ino Stolnicul. Deci a tost

folosit si in randurile cronicarelor romani77.
Bisselius nu arata decat cucerirea si colonizarea Daciei,

cand romanii "au alungat departc pe cei care nu vroiau sa
primcasca domnia siraina"; numcle vine de la Flaccus7".
Kelpius, cunoscand pc Optiz, adauga ca si obiceiurile lor sunt
romane. Acelas lucru si la Francisci, care adauga constatarea
lui Tiippelt: "Valahii isi zic Rumuni, ceea ce Inseamna
Romani", lucru pc care Lisznyai cauta sa-1 dezvolte si mai
bine. Insa in aceeasi vremc Otrokocsi cauta o origine curioasa
a numelui Olah, tocmai din Alah7''. Marsili, care a cautat multe
informatii despre aceste tari, insemneaza aceeasi hanalitate ca
limba e corupta din latina si italiana, ca locuitorii o numesc
romanesca iar ei isi zic Roincn, adica Romani si tarii terra
romagnesca, dar scriu cu literc slave"". Conationalul sau, Del
Chiaro, care a fost la curtea lui Constantin Brancoveanu, nu
vorbcste decat despre lucrurile general cunoscute. Dacia veche
cunoscuta de Traian cuprindea toate cele trci tari romanesti de
azi, dar ,,cand a capatat tara numele dc Vlahia e greu de aflat".
Cunua.ste etimologiile propusc de Enea Silvio si dc Bontini
76. Origincs. p. 8. 27.45. 47 - 52, 54. 70.74, 111. Ca Sasii sun( de origine
golica, dupa Careon. o admitu $i Sarnicki, Annales. col. 965.
77. A tost disculala pe larg î de Gtxiofred Schwartz, Onginiim... reccnsio
cnticii, Rintein, 1766.
7S. Bisclius. Aetatis nostriic gestorum /Jmtoiica. Qsimberg 1675; Tesaur.\.
111-112.
79. Kelpius. /. N. ]. Saxonum Tritnsytvaniae. Lipsca 1684; Francisci.

Mcnnii'tthilia aliquot Transylvaniae. Wittenberg 1690; I.isy.nyai, Ongo
gentium Dehrcc/in 1693; Vcrcss, o. c.. nr. 226, 237. 243, 245.
80. Orti? Cultuia ilaliana. p. 187 - 194; Marcu. Romanticii italicni. p. 30

V. si Tilgliavam. II ..Lexicon Marîliunuin". p. 36 - 37 note.
cum si pe aceea in legalura cu fiica lui Diocletian ,,dar e de

prises a slarui prea mull in ace.ste investigalii". Turcii insa au
zis Kitra-Vlahin Munleniei si Bogilania Moldovei. De la
Romani au paslral si nuincle, caci isi /,ic Kiimuni iar patriei
lor Tzara Rumaneascti si limbii limbarumaneuscasAcvidK'pWs
,,caci daca ar mai avea cineva indoiala ca neamul valah de azi
nu-si trage originea dc la Romanii care s-au asczat aici in
colonie" limha lorduvedcste caesle latina". Mai multe lamuriri
sc gasesc la Bonhardi si tot cele vechi .si simple la Schmei/.cl,
care avea de gand sa scrie ceva si mai pe larg^.insusi Mat't'ei
nu aduce o stire noua, caci limba italiana a Romanilor spunc
el, se datoreste armatci romane care a stat In aceasta tara; in
.schimh conationalul sau Muratori, crede pur si simplu ca
Tiganii isi trag originea din Romani"1.
Calatorul Fortis, care vorbeste atat de pe larg desprc

Morlachi, nu admite pentru ci ctimologia lui l.ucius de Latini
Negii, ci crcdc ca numele e acelas ca al Vlahilor ,,insa Valahii
vorbcsc o latina corupta si cand ti uUrehi dc ce, raspund ca
sunt Romani; astfel, Morlachii nostri sunt tot Romani cu toate
ca limha lor e atat dc deosebita dc latina. Acesti Ulah,
scoboratori dintr-o colonie romana, au lost apoi suhjugati dc
ciitre Slavi la care numele dc Ulah ajunse un lermen injurios
aratand servitutea"". Este dcci o apropierc intre cele doua
ramuri, nu insa o asemanare. Pray spune ca e ,,prohahil" ca
Romanii sa lie urmasi ai coloniilor romane, ca atesta limha lor
81. Del Chiaro, Isluria dellc modeme nvulutiuni ilcllii Valachia. Vcnetia
1718; cd- noua N. lorga, Bucure^tt 1914, p. 14 - 24; si mromaneste deS-
Cris-Cristian. lasi l')29.
82. Bonhardi, Topo^raphia, vicna 1718; SchniL-i/.cl, Dc- Slaiu Ct-cliisiae.

Jena 1722; Vcrcss. o. c.. nr. 295 si 306.
83. Mallei Verona tikislt'ata. Verona, 1732; Marru. ronianticii if;i/icw, p,

26 si 34.
104. Forli.s, Voyage en Dahmlic, I Rcrna [778. p. 71. cd- italiana eslcinsa
din Vcnc(ia 1774. iar rca gel inana. Kfina 1776-
latina". Bel recunoaste numai ca Valahii sunt locuitori ai

Transilvanici1", clar Benkd crede sigur ca cei care ..asta/i au
ajuns in stare dc scrvilulc fata de nohilii din Transilvania", se
trag din coloniile lui Traian. Romanii ,,n-ail parasit cu totui
nici limba nici ohiceiurile stramosilor". Dupa anul 274, cand
o huna parte din Romani ,,au parasit Dacia" nu s-a pierdut
amintirea fiindca au ramas pe loc si Romani si Daci, ,,msa sa
nu crezi ca toti Valahii de a/i din Transilvania tsi trag neamul
din acei Romani" caci multi au pierit In vremea barharilor.
Putini s-au ascuns prin munti, iar cei trecuti pcstc Dunare ,,cu
vremea s-au latit meet, incet spre Miazanoaple pana la hotarele
Podoliei si Rusiei, si pana m Transilvania" ca pastori si
agricullori. Ei s-au inmultit ,,incat au suhplantat pe Unguri in
Transilvania si In partile vecine ale Ungarici". Tot de aci au
plecat si aceia care au intcmeiat Muntenia si Moldova"7.
0 intonnatie cu totui interesanta e aceea data de

Gottschling, care marturiseste ca lirnha Romanilor c latina
deoarece au pulut-o invata user soldatii spanioli care au venit
in Transilvania". La toate acestea adaugam si pe Boscovich a
carui parere ramane o simpla curiozitate istorica: ,,limba larii
e un amcstec de limbi dit'erite... dar cca mai mare parte e luata
din latina si din ilaliana si se intalnesc acolo o seama de cuvinte
dc acelea care nu dcriva din lalina si din italiana si se intalnesc
acolo o seama de cuvintc dc acelea care nu Jeriva din lalina"
si care sunt schimhate asa cum le-au introdus Italienii. ,,Acesta
ma face sa cred ca originea unei atat de mari asemanari a limbii
lor cu latina nu sc poatc lega de coloniile romane antice, sau
85. Pi-yy, Dif.wl.itionc'i. Vicna 1774. Vcrcss. t\ c.. nr. 554.
86. Hel. Conipcntlioluini. Bratislava-0)-?ovia 1777; Veress. o. c.. nr. 587.
87. Ifcnkii. rr.in.wi/rmia. 1. Viena 177S. p. 474 - 47X. Cf. si AI. Philippitle.
Oi'fînCil Kom:tntlt)i\ 1, 667 - 668.
88. Gotlschling. Kiirtyc Si.-hildcriin,s. Budissin 1871: Vurcss, o, c.. II.

nr.622.
51
de la exilatii lor, sau din primele secole ale bisericii cum mi-
au afirmat acolo multi, ci mai degraha prin comertui pc care
1-au 1'a.cut acolo Italicnii caleva secole in urma si de la coloniilc
lor""". Cu acea.sta ipoteza se apropic, tara indoiala, de Sarnicki.
Fata tie tot ce s-a discutat pana acum, undo se vede ca

problema nu e lamurita intru nimic, dar nici intunecata asa de
mult meat sa nu se mai poata limpezi, tnchci sirul expunerii
cu cateva cuvinte ale lui Thunmann, de la care pleaca propriu-
xis Tnsusi ra/hoil istoric dc care ne ocupam: ,,Noua Europenilor
occidentali nici un popor al continentului ce lucuim nu ne este
asa de necunoscut m privinta originii, istoriei si limhii lor, ca
Alhanezii si Vlahii. Si lotusi sunt popoare importante, popoare
vechi, pe care orice isloric ar trehui sa Ie cunoasca si a caror
istorie ar umple o mare lacuna in istoria antica si m(xlerna a
Europei. Dar ele nu joaca acum vreun rol msernnat, sunt
popoare supuse, sunt nenorociti - si istoricul e adesea tot asa
de nedrept ca si omul de rand: el dispretuieste pe eel cc nu-i
norocos"*"'. Era un adevar pe care il spunea Thunmann atunci
dar si o dorinta de ceea ce trebuia sa se faca.
89. Boscovich. Gtornate. Bassano 1784, p. 127; Orii/, Cutlltra italiani

p.148.
90. Thunmann, Untewichiln^cih p. 171 - 172; Iraduci-Tca pasajului e data

dc I.. Saincanu. Iôri.i /'i/n/tiyfi.-it-ciii:tnc. p. 32.
CAP. Ill
Originea Ronianilor
dupa izvoarcic lor pana in sec. XVIII
In literatura romaneasca nu se cunoaste nici un izvoristoric

narativ mai vechiu de sfarsitui sec. XV. De aici inainte, din
cate sunt cunoscute pana in sec XVII, nu se alia nimic privitor
la originca latina a Romanilor, nici la continuitatea lor in tinutui
carpato-dunarean al fostei Dacii. Nu exista insa nici o altfel dc
mentiune indigena in care Romanii sa fie aratati ca venind din
vreun Icriloriu departal. Abia de la jumatatea sec. XVII si in
secolul urmator se pune si la Romani chestia originei si
continuitatii lor, insa se pune temeinic. Totusi fiindca ne
intereseaza sa stim cum se oglindeste aceastS problems in toatc
izvoarele, vom expune in intregime tot ce se arata in
insemnarile noastre'.
In Analele de la Bistrita se mentioneaza doar un

,,dcscalecat" in Moldova: ..Vcnil-au Dragos Voevod din
Maramures, de la Tara Ungureasca2". Analele dc mai tarziu
reproduc acelasi lucru'. In nici uncle nu esle vreo intbnnatie
care sa nc inlereseze. !n afara de acestea, cunoscule azi, se
poate sa t'l mai tost si altele care s-au pierdut cu vremea si
asupra carora nu avem nici informatii limpezi macar si
1. D. Onciul, fraffitiu istwica, p. 574-578,tliscutarnparteaceastalradilie

inlcma.
2. I- Bugdan. Cronice infilile. p. 34 $i 49. La fcl §i in contemporanele

AnaSc tic la Putm}. la Id.. Vcchile crontce, p. 143 si 193.
3. Cronica nioldo-polonn'ai Cronicn anominS. la Bogdan. Vechilc cronicc.

p. 173 si 223. 1S7 si 237; C^nica scrtm-tlioldovcncawa si Cronica moldo-
pnhmadc Nicniac Br/.cski la Id.. Cronnv intleitc p. 94 si 100. 110;
Lctoptsciiti fifi Azaiie. ed- Bogdan. p. 146 si 181. Povesica aceslui

..descalccal"estemsaimitatadin ungurestedupaun moliv loartc raspandil.
v(. Vuia, L^vn.nl.i lui Driiyns. p m - 309.
unguresti, amintite de eel dintai cronicar roman Grigore

llreche, nu slim precis cc vor I'l tost si nici ce intclcge prin ele.
Penlru Muntenia, cu toate ca e o tara mai vechc decat Moldova,
nu avem izvoare isturice atat de vechi.
lala tot ce apare Tn izvoarele noastre istorice, cele mai

hunc: un biet ,,descalecat" din Maramures, de fapt o vanatoare
care nu spune nimic.
Exista totusi o legcnda care a aparul in i&toriogratia noastra

si a circulat, apoi a fost dcformata pana la absurd. Ea priveste,
inlr-un mod dcslul de cont'u/., insasi originea Romanilor. S-a
pastratin Povcstirea pc scurt ticspre Domnii moldovenextule
carte/ s-a fnceput Tarn Moldoveneascsf', transcrisa la sfarsitui
unui manunchi de cronici rusesti alcatuit catre sfarsitui sec.
XVI si cunoscut sub numele de Letopisetui tie la
Voskrcsenskiii'. Redam pasajul cu povestea aceasta:
,,La anul 6867 (=1359] pomit-au din cetatea Venetici doi

t'rati, Roman si Vlahata, ce erau legea crestineasca si fugeau
dc goana creticilor Tmpotriva crestinilor, si ajuns-au la locul
ce se chiaina Vechiul Ram si si-au /.idit siesi cetalc dupa numele
lor, Roman, si si-au tr8it traiul, ei si neamul lor, pana au trecut
Formos papa de la pravoslavnic la latinie".
,,Si dupa despartirea legii lui Hristos si-au zidil Latinii o

noua cctatc si i-au pus numele Noul Ram si au chcmat pe
Romaneni la sine in 1-atinie, in Noul Ram; dar Romanenii
n-au voit, ci au incepul lupta mare cu dansii si nu s-au despartit
de cicgea crestineasca. Si de atunci incoace au fost mereu in
lupta unii cu altii pana la domnia lui Vladislav, craiul ungurcsc.
lar Vladislav craiul era ncpot de frate lui Sava, arhiepiscoplll
sarhesc, si fuscse holezat de dansu! si sc tinea de Icgca
4. La Bogiian. Vcchttc ci-twicc. p. 185 - \W. unde esic nunina Cronii
3nonin]S.
f. Viiskivscnsk.tjn tchipisi. l. VII Sl. PckTshum IS-'fi. p 35(i-3:iq
crestineasca in launtrul inimei sale, dar dupa vorba si dupa

podoaheic craesli era latin."
,,Si in vremile lui Vladislav craiul s-au pornil cu ra/hoi

impntriva Ungurilor, Tatarii cu cnea/ul Neimct din pustiile
lor dc la apa Prutului si du la apa Moldovci si au trecut peste
muntii cei inaiti din Ardcal si de la tara Ungureasca si au ajuns
la apa Muresului si s-au opril acolo. Au/ind Vladislav, craiul
unguresc, de navala Tatarilor, trimisc indata la Ram, la
ImparatuI si la Papa, sa-i vie in ajutor; trimise la vechii Ramlcni
si la Romaneni'1. Atunci s-au unil noii Ramlcni cu vechii
Ramleni si au venit la lara Unyureasca sprc ajutorul craiului
Vladislav,"
,,Dar noii Ranileni au (rimes in taina craiului Vladislav

scrisoare, in care scriea: ,,Marelui craiu unguresc Vladislav.
Vechii Ramleni sunt in lupta cu noi din pricina legii, caci n-au
voit sa treaca cu noi la legca noua latineasca ci traiesc in legea
greceasca in vechiul Ram. lar acum au venit cu toti impreuna
cu noi spre ajutorul tau, lasandu-si in vechiul Ram numai
femcile si copiii cei rnici. lar noi sunlem de aceeasi lege cu
tine, prietenilor tai suntem prieteni, dusmanilor tai dusmani;
deci bine ai face, daca i-ai trimile pc ci inaintea tuturor celorlaiti

oameni imporiva Tatarilor, ca doara vor cadea cu toti in lupta;
iar daca Uumnczeu li va feri dc Talari, sa-i lasi in tara ta, ca sa

nu se mai intoarca in vechiul Ram, iar pe femeile si copiii lor
ii vom lua in legea noastra latineasca".
,,Si nu dupa multa vreme s-au dat lupta mare intre

Vladislav craiul unguresc si intre Neimet cneazul tataresc la
apa Tisei; si mai intaiu de toti au intrat in lupta vechii Ramleni,
dupa ci Unguri multi si Ramlcni cei dc legea latineasca, si au
hatut pe Talari mai intaiu vechii Ramleni. apoi ungurii si
Romanenii, si n-au pierit multi dintre vechii Riimlcni."
6. Aici esic un pleonasm, in originca) t'iind scris gricsil (nolii Bogdan,

Vechiic frfinicc. p. 236).
..Vladislav, craiul unguresc, foarle s-au hucurat de acest

ajulor dumne/.eesc, iar pe vechii Ramleni i-au cinstit si i-au
miluit foarte pcntru vilejia lor .si Ic-au aratal apoi scrisoarca
noilor Ramleni, ce i-au fosi scris-o acestia de ei si de femeile
lor, .si i-au chemat la sine m slujha, ca sa nu se mai intoarca in
vechiul Ram si sa piara de mana noilor Ramleni. Vazand ei
scrisoarea craeasca n-au crezut, ci s-au rugat de craiu sa Ie
ingadue a trimite oamcni care sa caute si sa vada daca mai
traesc ori nu in vechiul Ram femeile si copiii lor. Si s-au dus
soli si s-au Tntors curand si le-au spus: cetatca noastra, vechiul
Ram e daramata, iar femeile si copiii nostri i-au luat noii
Ramleni in legea lor latinea.sca."
,,Atunci s-au rugat de craiul Vladislav sa nu-i sileasca a

trece la legea latincasca, ci sa-i lase a trai in legea lor
crcstincasca, in legea greeeasca. si sS Ie dea pamant de traiu.
Iar Vladislav craiul cu mare bucurie i-au primit si le-au dat
pamant in Maramures, tntre apele Murasului si Tisei, locul ce
se chiama Cris si acolo s-au adunat si s-au asezat Ramlenii si
traind acolo, au inceput a-si lua temei Unguroaicc de legea
lalineasca si a Ie intoarce la legea lor crestineasca, si aslfel
traesc si astazi".
Dintre acesti colonisti asezati in Ardeal a fost si Dragos,

un bun vanator, care a cerut voie lui Vladislav sa-i permita sa
se aseze in alta tara, o tara minunata. Si dandu-i voie a plecat
,,din Maramures cu loti tovarasii sai si cu lemeile si cu copiii
lorpeste muntii cei inaiti si taind padurile si inlaturand pietrele
Irecut-au muntii cu ajutorul lui Dumnczeu 7".
7. Bogdan o.c.. p. 185 - 188 si 235 - 237. V. si lorga. Islolia Rommilor

prin L'alSfDi'l. 1. p. 176 n. 1. Accusia Icgcnda a Tnlcmecrii Moldovei ca n
urmarc a inl'rangcrii Talarilttr e dc 01 iginr maghiara. v. D. Onciul.
Or/yini/f.
p. 97-99. De lapl ixislella. cl. H(M-tik Hlori.s,
^nint.hicqiic'ifit'Clwpo'ncllc.
p. 37 - 3^. 42: si Panailcscu. intlnciil.! ptihrmi. p. 184 n. 1
Din aceasta mare rncurcatura dc date se desprinil

urmatoarele: Eponimii Romanilor sun! crestinii Roman si
Vlahata; o parte ramas ortodocsi, se intelege oarecum ca
urmasii lui Vlahata, care au tost coloni/.ati in Ungaria. Din
aceslia se trag Moldovcnii.
Exista si pentru Muntenia o veche mentiune care arata

existenta unei constiinte nationalc, furnizata Insa de cronicarul
moldovean Grigore Urcche. Cand vorheste despre lupta din
1507 intre Radu Voevodul Tarii Romanesti si Bogdan al
Moldovei, cl spune ca ostile acestor domni fiind t'ata in fata,
gata sa inccapa lupta, a venit inaintea lor mitropolitui Maxim
'?i i-a slatuit sa nu se mai hata ,,pentru ca sunt crestini si o
scmintie". In urma acestei interventii ra/.hoinicii s-au impacat
pc campul dc lupla". Cronicarul, care e din sec. XVII, a putut
avea o informatie mai veche flindca in Vieafa mitropolitului
Maxim, scrisa dupa anul 1516, cvcnimentui este redat astfel:
,,erau fata in fata domnii ambelor Dacii, Radu si Bogdan

Voevod si era aproape sa inceapa hatalia, cand iata fericitui
Maxim /bura ca o pasare in mijiocul ambelor armate si prin
divina intelcpciune a mintii sale, impaca pc amandoi Domnii,
care intariti prin dragoste, s-au mtors fiecare acasa'"'.
Multa vrcmc dupa aceastea nu mai Intalnim nici cronici,

nici mcniiuni. Abia mai tarziu Cronica Cantitcuziniliir, atrihuita
lui Stoica Ludescu, da cea dintai istorie completa a Tarii
Romanesti dc la Tntemeiere. Dar si aceasta nu c dccat o
compliatie. Aici, inainte dc a arata pe intaiul voevod roman
care. dupa cronicar inccpc sa domneasca la 1290, se pun
randurile urmatoare: ,,Insa dintai s-au cuprins de Romanii care
au purees dc la Romani si au venit spre Miaza-noapte. Deci
8. l.ctopisclul. ed- Giurcscu. p. 11^.
9. Arhtvil /.s/(V7£-t7. II.p.67,.-...eccudint3i menuune pe p^manlul ronianesc

u nuinclui aniic.
trecand apa Dunarii, au descalecat la Tumu-Severin, altii in

Tara Ungurcasca pe apa Oltului si pe apa Muresului si pe apa
Tisci, ajungand pana la Maramures. lar cci care au descalecal
la Tumu-Severin s-au intins pe .sub poalele muntilor pana in
apa Oltului; altii s-au pogorat pc Dunare ihjos si asa umplandu-
se tot locul de ei, au venit pana in marginea Nicopolului'"".
Faplul ca lucrarea mccpe ,,msa", ceea ce inseamna ,,adica", ne
face sa crcdcm ca trehuie sa 1'i mai tost ceva, I'ie Tn compilatie,
fie in originalul necunoscut care a stat in mana compilatorului.
In ccea ce priveste vechimea alcatuirii, s-a admis in general ca
e vorba de transcrierea unei cronici mai vechi, care cuprindea
Intamplarile pana la anul 1664 si ca Ludescu ar fi dat numai
continuarea pana la 1679. Oricum traditia e mai veche decat
vremea lui.
Dupa cat se vede aici nu este decat o vaga amintire a

culonirarii romane sub Traian. De altlel si tinutui aratat ca
fiind ocupat de Romani corcspunde tinutului inten.s colonizat,
nefiind nici o aluzie pentru Moldova. ,,S-au pogorat pe Dunare
injos" pana la Nicopolc, arala bine directia V-B. Identificarea
aceasta cu vremea lui Traian se vede si mai bine din faptui ca
se arata punctui pe undc au inainlat Romanii in Dacia cand au
cucerit-o, adica se arata Tumu-Severin, Drubeta dc altadata,
pe unde au trecut armalele penlru eel de al doilea razboi al lui
Traian cu Dacii".
Fiind vorba de o cronica de partid, adversarii

Cantacuzinilor, boierii Baleni pun sa se scrie o cronica raspuns.
Si aceasta cste asa numita a lui Constantin Capitanul, zis
Filipescu, iar de altii este socotita ca prima parte a cronicii lui
10. Inform Tuni Romancsti tif cund au dcscalmil Romann. i'n Ma^np.in.
IV. p. 231; cu niici varianie dalorita altui manuscris a dal alia edilic si
Inanid, II. p. 1.
I I. Onciiif. Tt'iitiili'i A-tonrj. p. -S75.
5B
Radu Popescu. Oricui ar (i atribuita, pe noi nc intcrescay.a

inceputui cronicei, unde se spune numai ca intaiul Domn al
Tarii Romanesti dc la 1290 ,,care avea scaunul sau in Fagaras
de la mosii si stramosii Romanilor venili de la Roma, in zilcle
lui Traian ImparatuI Romanilor, s-au socotit ca sa-si mute
scaunul dincoace peste plaiu"". Este tot o infonnatie vaga
asupra originii romane. InsS aici apare noutalea ca domnia
Munteniei este o creatie, o descalecare, din Ardeal. Dupa cum
se slic este vorba de o imitatie recenta a descalccatului
moldovenesc.
Ceva mai tarziu in Moldova, chestia originii Romanilor
incepe sa preocupe mai in dcaproape pe istorici. Cunoscand
legenda descalecatului lui Dragos, aratata de vechile anale
romanesti mtr-un tel iar de straini in altui, cronicarul de seama
al Moldovei Grigore Ureche, care scrie intre 1642 si 1647, ne
povesteste chestiunea in aceasta forma: ,,Vor unii Moldovei
sa-i zica ca au chemat-o Stitia... Chematu-o-au unii si Flachia,
ce scriu letopise(ele latinesti, de pre numele hatmanului ramlesc
ce 1-au chemat Flacus, carcle au batut razboi cu Stitii prea
acestc locuri, si schimbandu-se si schimonosindu-sc numele,
din Flachia i-au zis Vlachia. Ce noi accsta nume nu-1 putem
da tarii noastre Moldovei, cc Tarii Muntenesti, ca ei nu vor sa
desparta sa t'aca duua tari, ce scriu ca au lost tot o tara si un
loc, iar noi aflam ca Moldova s-au descalecat mai pre urma si
Muntenii mai dintai, macar c3 s-au tra/i de la un izvor...
Asijderea si limba noastra din multe limhi este tacutS si ni-i
ineslecat graiul nostru cu a vecinilor de prin pregiur, macar ca
de la Rum nc tragem si cu a lor cuvintcic ni-s mestecate... de
la Ramleni cc Ic zicem Lalinf'. Apoi cronicarul expune
intemeierea Moldivei, contaminand vcnirca Romanilor in
12. I^lumfc Domtiilor T<uii Rtinunc'ili. in Mnâyin. \. P. S3; cf-

lorga. p. I -
59
Dacia cu Tntemeierea tarii msesi: ,,dupa rusipa (arii dinlai, cum

spunc mai sus ca s-au pustiit dc nevoia ostilor lui Flacus,
halmanu] rainlesc, sau, cum spunc la letopisctui ccl unguresc,
de Laslau, craiul unguresc, cand au rasipil Tatarii dc pre aceste
locuri de au rama-s locul pusliu, mai apoi, dupa multa vreme,
cum scrie mai sus, cand paslorii din muntii ungurcsli, pogorand
dupa vanat, au nimerit la apa Moldovei, vazand locuri destatate,
cu campi deschisi, cu ape curgatoare, cu paduri dese, si
indragind locul au tras pe ai sai de la Maramurcs, $i pre aiti au
indemnal de au descalecat, intaiu supt munte, mai apoi
adaogandu-sc si crescand inainte, nu numai apa Moldovei, ce
nici Siretui nu i-au hotarat, ce s-au intins pana la Nistru si
pana la mare. Nici razhoaie mai apoi lacea, ca sa-si apcre tara
si pamantui sau de catre Stiti si Goti si de caire aiti vecini si
limbi ce era prin prejur, ce avand purtatori domnii lor, care-i
radicase dintru sine, in lara leseasca de multe on au intrat si
multa prada si izbanda au facut. Din campi Tatarii i-au scos,
ca dupa rasipa ce i-au gonit pre Tatari oare cand Laslau, craiul
unguresc, de pre aceste locuri, iarasi au lost incepul a se tinde
la campi. Asijderea si Muntenilor nu numai nevoie si groaza
Ie facea, ce si domniilc schimha si pre cine vrca ei priimea.
Pre Ardeleni nu-i lasa sa odihneasca, ce pumrea Ie tacea nevoie
si cetati mulle Ie luase si Ie lipise caire tara Moldovei, carele
toate mai inainte la locurile sale se vor arata. Mai apoi si [cu]
Turcii, carei se vedea ca ca o negura toata lumea acoperea,
razboaie minunate tacea, dc cateva ori i-au si biruit; mai apoi
de o au si supus supt giulgiul lor, de multe ori i-au asudat
rocosindu-se, si nu tara rnulla moarte si paguha in oameni pana
a o ase/.a". Aratand apoi ca s-au amcslccal si Rusi. Sasi si
Unguri cu Maramuresenii veniti de pesle iiiiinic, spune ca inlrc
acestia ..tbst-au si Dragos, carele vcnisc cir I.I Maramurcs "".
/.?. Lctopinctul. cd. Giurcscn. p. '' si 7. 1.'' I 1. If'

60
Din nenorocire cronica lui Urechc nu ne-a parvenit in nici

o rcdactic primiliva, ci numai cu intcrpolatiilc lui Simion
Dascalul, la cativa ani mai tarziu. Ace.sta, sub influenta unui
letopisel unguresc, intcrcaleaza un pasaj mtreg in care arala ca
rcgele Ungurilor, Ladislau, cerand ajutor de la imparatui
Romanilor in lupta impotriva Tatarilor, i s-ar fi dat o armata
de talhari. Acestora, fiind oamcni rai ,,le-au ales loc pustiu si
salhatic, ingradit cu inunti prin prcjur, intre Tara I-escasca si
Tara Ungureasca, unde se chiama acum Maramuresul14".
Pasajul accsta, discrcditat de toti cronicarei moldovcni de mai
tar/iu, este inspirat dintr-u legenda ungureasca. De fapt se
intalneste des in legendcle medievale.
Inct>erenta istorica a lui Simion Dascalul si fragmentarca

ideci lui Ureche nc lac sa nu vedcm precis o idee clara asupra
originii si continuitatii Romanilor in Moldova, in aceasta veche
cronica romaneasca. Totusi, se desprinde linia generala:
originca latina a Romanilor si lipsa vreunei hanueli asupra

disparitiei temporare a acestora din Carpati. Cat priveste
povestca cu talharii dc la Roma, aceca pare sa lie cunoscuta
pe alia cale culta1''.
In Transilvania slirile sunt si mai laconicc. Ccl dintai izvor

datorat unui Roman anonim estc Cronica de la Duhnitii,
origineala numai in partea de la sfarsit. Pentru partea pana la
anul 1467 se compileaxa cronici unguresti mai vechi"'. Prin
74. flwt.. p^ 12.
15. Panailescu, Influenia poiona. p. 1K5. crcdc c3 legenda trebuie sa t'i tost
mainic de 1646 ,,intr-un i-tvor scris si nu in Iraditia oraia". Dc buna seama
ca lol un om cull poveslisc si lui Barsi cdc spuse de acesla. Ar fj posibil ca
si Bandini sa li cunoscul pc Urechc. care lucra la cronica locniai pe vremea
calaloiiei lui. Supozilia ne-ar duce insa la cunslalarea ca in accsl ca/. n-ar
fi vnha nuniai de o inleiptilalie intcgrala a lui Simion Dascalu in aceasta
privinta. ci numai de 0 ampliiicare. leyenda 1'iind cunuscuta si lui Urtiche.
16. CT. I, Lupas. Ohio/mini Diihnn'cnsc. p. 342 343,
17. Id.. Doi umwif'li n'nhiiti'm Snulii. p.t)!. 97.
urmare nu poate da nici o iraJilic localii romaneasca in

chestiunea care ne prcocupa pc noi. Nu l»t asa c.ste insa
intbrmatia data de Nicole Olah, dc nc.iin ronian dar ajuns
arhiepiscop catolic al Ungariei, baron al Inipcriului si de la
1562, regent la conducerea Ungariei'7. in lucrarea sa despre
Ungaria spune ca ,,Muntenia, care oare candva sc /ice a I'i tost
nuimta Flaccia de la Flaccus, care dusese acolo colonii romane,
inccpand de la muntii prin care se desparte de Transilvania, se
intinde mai pana la Marea Neagra". Vorbind despre
Transilvania, continua: ,,Romanii se zice a fi coloniile
Romanilor'"; proba pentru aceasta este ca au multc vorbe
comune cu limha latina si foarte multe monete romane se afia
pe acel lou, care sunt probe fiira indoiala t'oarte man, pentru
vechimea stapaniri romane aici". Dar Olah este un umanist,
cunoaste si literatura chestiunii, intre care si aceea ce spunea
Enea Silvio, insa are si constatari proprii pe teren.
Dupa cum se vede, in vcchile izvoare istorice romanesti

nu se gaseste nici cea mai neinsemnata referinta privitoare la
viala Romanilor in vremea harbarilor si nici nu se inseamna
vreo miscare a populatiei tnsesi, afara de dcscalecatele din
Maramures si din Fagaras.
Este evident ca istoriografia romana nu mai putea sa

ramana in aceasia situatie. Sub impulsul cercetarilor umaniste,
in care s-a facut legatura intre Romani si Romani, s-a dat o
deosehita desvoltare chestiunii originilor. in aceasta forma
problema a tost cunoscuta si pe la vecinii nostri, care aveau
scoli destui de vestite. Romanii insisi se indreptau catrc aceste
scoli vecine sau catre cele din Apus. In felul acesta, acolo au
intrat in contact direct nu numai cu ceea ce se spunea sau so
18. Nicolaus Olahus. Htingaria. cd. Bel. P. 25: ,,Valachi Romanorum

coloniac c.ssc Iratlunlur". Pasajul mtrcg. la Lupa^. t). c., p. 99 mila-
62
scria, ci si cu izvoarcle Tnsasi ale acestui trecut mai putin

cunoscut la ei. Istoriografia romana a putut sa aiha tie acum
inainte cu tolul alta infatisarc. Din acest punct dc vedere
Moldova e eel mai bine reprezentata.
Nu avem o opera istorica de la eel mai insemnat carturar

al vremii Spatarul Nicolae Milescu. Se zice tnsa ca ar fi sens
ceva. Din ce a ramas, avem o infomiatie care ne intereseaza.
intr-o traducere din 1661 intcrolcaza aceasta fraza: ,.Dumnezeu
se /ice pe limha greceasca tcos iar pe limha latineasca deus,
iara romancstc se chiama Dumnezeu, care nume cste luat de
la latinie, in care chip mai jumatate din limba romaneasca este
luata de la Latini"". Se dovedeste clar ca c vorba de latinitatea
limhii romanesti, de care tsi dadea bine seama acest invatat
moldovean..
Insa eel dintai cronicar care pune pe larg Tn discutie

prohlema aceasta e Miron Costin. Acesta a scris mai intai
cateva versuri care tntovarasesc Psaltirea in versuri a
mitropolitului Dosoftei, in care spunc ca neamul romanesc vine
din Italia, de unde 1-a adus Traian atat in Muntenia cat si in
Transilvania si Moldova, iar Getii, tbstii Itwuitori ai acestor
tinuturi, au fosi scosi din aceasta tara cu sabia2". Apoi, Tn
Voroava catre cetitoriudm cronica sa, care continua pe Ureche,
marturisestc ca vroia sa scrie o intreaga istorie a Moldovei
,,din descalecatui ei eel dintai, carele a fost de Traian imparatui"
19. Carte cu multe inlreh&n foarte de folospcntru mu/fe trcht aie credtnfei
noasff'c. Iraducere dm grccestc dupa Atanasic patriarhul Alcxandriei. cf.
C.C. Giurcscu, Nicolae Milcscu Spatarul, p. 253. Ca aceasia rra ideea lui
Milescu sc poatevedeasi la A. Bitay. Vn ..Taint Nostru" roninnesc. p. 329
. 331.
20- Iôsoftei, PsatttrcH in vfrsun. uniev 1673; pasajul la Bianu-Hodo$, I,

p 214,
si ,,Traian, imparatui Romei, numcle carui imparat traiesle inlrc

noi pana astazi, cu santui cela ce se /ice Troianul2'".
Ceea ce planuia in momenlul cand incepusc cronica, a

cautat sa aduca la indeplinire scriind primul capitol in cartea
sa despre stramosii Moldovenilor. Aici, utilizand o infonnatie
straina deslul de bogaia, in Praloslovie isi rbrmuleaza ideile
sale asttel: ,,Inceputul larilor acestora si al neamului
moldovenesc si muntenesc si call sunt in tarile unguresti cu
acesi nume. Romani pana asta/i, de unde sunt si din ce
semintie, de unde si cum au dcscalecat aceste parti de pamant,
a scrie multa vreme la cumpana au statut cugelul nostru. Sa
incep osiencala accasta dupa atatea veacuri de la descalecatui
tarilor eel dintai de Traian, imparatui Ramului, cu cateva sutc
de ani pcste mic trccute, se sparie gandul. A lasa iarasi nescris,
cu mare ocara infondal neamul acesta de o scama de scriitori,
este inimii durcre. Biruit-au gandul sa ma apuc de aceasta truda,
sa scot lumii la vcdere felul neamului, din ce izvor si semintie
sunt locuitorii tarii noastre Moldovei si Tarii Muntenesti si
Romanii din tarile unguresti, cum s-au pomenit mai sus, ca tot
un ncam si odata descalecati sunt; de unde sunt stramosii lor
pe aceste locuri, sub ce nume au fost intai la descalecatui lor si
de cand s-au osebit si au luat numele acesta de acum Moldovean
si Muntean, in ce parte de lume este Moldova, hotarele ei pe
unde au tost intai, cc limba tin si pana acum, cine au locuit
mai nainte de noi pe acest pamant si sub ce nume, scot la stirca
tuturor, care vor vrca sa stic neamul acestora". Si, spune el
mai departe: ,,indemnalu-m-au mai mult lipsa de stiinta
21. Kogalniceanu. CninicL'lc. I. p. 247 si 249. In ed. Barwinski nil se da

cuvanlul caire celitor, dar al doiica pasaj e Iradus astfc), p. 1: ..Prnnum
auteni in ieira hac constiilUa ^sl Colonia a Traiano Ronianorui 11 inipcralorc;
cuius hnprratoi-is ndmrn hucusque apud nosvivuin. in valloquoil'l'roianul

appcllabaiLii".
Tnccputului acestei tari de descalecatui ei eel dintai, toate alte

lari stiind inceputurile lor". Apoi, dupa cc descrie tara llaliei
si pulerca de expansiune a linparatiei romane, trece la Dacia
care este, ,,unde estc acum Moldova si Tara Muntcncasca cum
si tot Ardealul cu Maramurcsul si cu tara Oltului22". Hotarele
Daciei au tbsl: ,,despre Rasarit este apa Nistrului, la istoricii
cei vechi Tiras, iara despre Amiazazi Marea Neagra si Dunarea;
despre Apus Panonia, acum tarile Budii, despre Mia/anoapte

Morava si Podolia si craia leseasca, undo este si Caincnita.
Sunt o sama de islorici, care dau si Podolia si cainpul peste
Nistru pana la apa Buhului si peste Dunare Misiile amandoua
- carora zicem noi acmu Dohrogea - si o parte din lliria sa fie
tost Dachia". In accasta tara locuiau Dacii sub DC cebal, care
in timpul lui Domitin lua trihut de la Rt)mani. impotriva Dacilor
a pomit razboi Traian care i-a si cuccrit. Urme ale acestui
eveniment Ie gaseste Miron Costin in toponimie si in ramasitele
arhcologice. Traian a umplut Dacia ,,tot cu Ramleni, si casasi
si mai multi ostcni, precum zic ci colonia romana adica
decalecarca Ramului". De talhari nu pooale t'l \'orba caci se
mtreaba el: ,,Din temnite cu sutele do mii de oameni undc s-ar
afla? Deci unde esle si cat vac este. cand au venit Traian pe
aicea, si cand s-au batut Laslau, craiul unguresc, cu Tatarii?".
Despre rumanitatea Romanilor nu poatc t'i nici o indoiala
,,numele dercpt si mai vechiu este Roman, adica Ramlean, de
la Roma. Acest nume de la descalecatui lor de Traian si cat au
trait pana la pustiirea lor de pre aceste locuri, si cat au trait in
munti, in Maramorasi si pe Olt, tot acest nume au tinut si tin si
pana asla/i. Si inca mai bine Muntenii de cat Moldovenii, ca
ei si acmu /.ic si scriu: Tara Romaneasca, ca si Romanii din
Ardeal. Iara streinii si tarile mpregiur le-au pus acest nume
22. Miron Coslin. DC neamul MoUtweniior, cd. C. Giurcscu, p. 3 - 4, 5.

24 - 25.
Vlah, de pe Vioh, cum s-au mai pomcnit. Vallios, Valashos,

Olah, Volosin, tot de streini sunt puse aceste nume de pre Italia,
carora zic Vioh". Si mai departe: ,,sta dara numele eel vcchiu
ca un temei neclatit, desi adaog, on vremile indelungate ori
streinii adaog, si alte nume, iara cele de la radacini nu se muta.
Si asea este acestor tari, si tarii noastre Moldovei si Tarii
Muntenesti, numele eel dirept de mosie estc Roman, cum se
raspund si acmu toti accia din tarile unguresti lacuitori, si
Muntenii tara lor si scriu si raspund cu graiul: Tara
Romancasca". Numele de Vlah nu poate fi de la Flaccus sau
Fliah descalecate de Traian, imparatui Ramului, din tarile
Viohului adica a Italiei, tara cine doara va zice ca Italicnii
acest nume Vlah au dobandil de la Fliah, care lucru n-am cetit
nici o islorie a Ramului si de Italia. Alte chipuri si capete au
avul Italia mai vestite si mai vechi decat acel Fliah, cum ar fi
luat Italia nume de la acela !". A mai socoti ca numele de Vlah
vine de la acel Fliah Inseamna a nu tine seama de adevar, caci
toate acestea ,,hasne sunt", spune el21.
in treacat Miron Costin atinge si o alta chestiune: ce s-a

facut populatia veche din Dacia? La aceasta intrebare nu poale
raspunde prea precis, ci numai ca au plecat ,,dupa acela razhoi
pierdut si perirea craiului lor, tot neamul a Dachilor in rasipa
de pe acesle tari, unde este acmu Tara Muntcneasca si tara
noastra Moldova. Cata tara au si rarnas pe loc, prostime, tarani,
toata o au scos Traian de pre aceste locuri peste munti, care
dcspart Tara Ungureasca despre noi. Iara aicea, imbe tarile
acestea, si Tara Munteneasca si Tara Moldovei", sau populat
cu colonisti romani. Aceasta inseamna ca Muntenia si Moldova
au ramas romane pure, ramasita populaliei dacice fiind trecuta
in alte parti. Mai departe tine sa precize/.c si situatia acestora:
23. Ihid.. p. 2fi. ] I si 33. 38. 47 - 4S. 48 W. 18. 49 si 16 - I S.

66
..Macar ca capetele Dachilor, domnii, cu toate casele lor s-au

tras toti peste munti in Ardeal, si de acolo s-au inchinat cu
totii lui Traian, imparatui lot nu i-a crezut, cc si peste munti
peste Dachi au descalecat Ramleni, pentru sa nu mai poata a-
si radica Dachii capul impotriva imparatiei, care vedem si pana
astazi in tol Ardealul si in partile de sus cele unguresti in
giumatate cu Ungurii Romani, adica Ramleni, sunt lacuitori
pana astaa". Deci rciese clar ca pentru Miron Costin la anul
cand scria acestea, intre 16S6 - 1691, nicairi nu aflase ca ar
putea ti vorba de lipsa continuitatii Romanilor atat in Tarile
Romanesti propriu zise, libcrc, cat si, mai ales, in Ardeal24.
Ceva mai nainte de a da aceasta lucrarc, Miron Costin

vroisc sa puna in curent cu chestia Romanilor in Evul Mediu,
si pe prietenii sai Poloni. Intr-o poema Tn versuri, din 16S4,
pastrala in doua versiuni si inchinata regelui loan Sobieski,
expune exact aceleasi pareri. Se adauga insa o stire noua in
istoriografia romana, ca in vremea barbarilor Romanii s-au
retras in munti: "si asttel bietii Romani in locul deliciilor
italiene au pctrecut locuind in stramtorile muntilor, ?i nu putina
vreme, caci aceste asezari ale lor au tinut mai multe sute de
ani". Cu vremea s-a mai stricat si limha, dar se simte in orice
cuvant originea sa latina. Se adauga prea putinc cuvinte
unguresti si slavonesti25.
Continuatorul operei lui Miron Costin e chiar 1'iul sau,

Nicolae Costin, om de o erudilie rcmarcahila, nu totdeauna
bine stapanita. Si el a voit sa dea o istoric universala, un
cronograf, dar nu a reusit sa t'aca dccat foarte putin. Mentionam
mai intai taptui ca si el a scris o carte asupra descalecatului
24. Ihtii.. p. 30 31,33. Aici linandu-scpiua mulldcainiiialiilelui'1'oppclt.

credo ca de uccsti lâci ,..se lin si Sasii din Ardeal''. Pentru data scriei-ii
v.
Panailescu, p. 462. 463.
25. Miron Co.stin. l^tfinii in vcrwn. Ed. Panaitescu. p 462. 463.
dintai, in care, dupa ce vorbesle desprc Daci si despre ncamurile

lor care locuiau in partile Tarilor Romanesti pana in vrernea
razboaielor lui Domitian, trcce apoi la istoria romana Tnscsi si
la odginea numelui de Vlah, spre a ajunge la razhoaiele lui
Traian. In privinta colonizarii nu se deoseheste intru nimic de
tatal sau. La rel raspunde si in chcstia talharilor cc se ace ca ar
fi fost trimisi lui Laslau craiul. Nou adauga aceasta dicutie:
"scrie Bont'in isloricul, aducand marturie pc istoricii mai vcchi

anumc Suida si Eutropic, prccum: Aurelian imparalul Ramului
vazand ca nu vor sta descalecalurile iui Traian pre acesle Iwuri,
se fie redicat pre oameni de prin orase si de prin sate locuitori,
si i-au mutat preste Dunare In Dobrogea". Aminlestc si pe
Toppelt, care crede ca mutarea a facut-o Cesar. Dupa socoteala
lui Nicolac Costin cu priviro la aceste referintc, el noteaza ca:
"ani 29S sa tie trait Romanii pe aice descalecati de Traian",

apoi s-a pustiit tara incal "700 si mai bine de ani au tost pustii
locurile aceste de descalccatura cea intaie a lui Traian". Si
adauga ca plecand toti harbarii in toate partile, tara a ramas
"dc tot puslie tara nelocuind nici un neam pana la Dragos".
Dar socoteala aceasta se incurca totusi t'iindca in acelcasi 1'razc
adauga: "iara dupa ce s-au pustiit larilc aceste, unii mutati in
Dohrogea de imparatii Ramului, allii pcste munti asezandu-
se, pe Olt in tara Ardcalului, altii in Maramures pana in zilcle
lui Laslau craiul" au ramas, Alttel nu sc poate intclege
expunerea lui decat daca socotim ca numai Moldova ar fi ramas
pustie, nu insa Transilvania si Dohrogea. De altfel e clara
marturia lui ca al doilea descalecal 1-a tacut Dragos venind
din Maranmrcs"'.
26. Nicolae Costin. Curies pcnsrtt dc'-.caSwittitI dimîi. la Kogaltucûnu.

Cmnicc. I. 54 - 56, 57 - SS). 61. M, 66, 81, 83 84.
27. Uronirill. Bucuicsli 1901. L.;i 1730 si: scmnuly nn in.inuscris ul lui la
Blaj.
Opera cca mai importanta si mai serios documcntata din

isloriogratia romana. ramane totusi sa o dca alteincva, catava
vrcme mai tar/ill. Acesta e prin cipcle Dimilrie Cantemir, flu
lie Domn moldovean. el msisi de cioua ori domn efemcr a!
(aril sale. Om de o larga si variata cullura, Canlemir a avul ca
dascali figuri reprezentative ale vremii sale. Veslitui leremia
Cacavale i-a tost intaiul dascal In tara. Apoi fiind ostatec la
Turd in Constantinopol a avul di.scutii stiintificc cu Effcndi
Saadi, ci filologul lacomin si cu calugarul Meletie devenit
cpiscop, adept al filosotlei lui Thalcs si al lui loan Baptist van
Helmont. In muzica a avut indrumatori pe Grecul renegat
Kicmani Ahmet si pe Angeli. Ca Domn Dimilrie Cantemir a
lacut politics crestina. A fost alaturi de Pctru-cel-Mare in lupta
dc la Stanilesti pc Prut in 1711 si a trebuit sa fuga cu el in
Ru.sia dupa int'rangerc. Pribegia aceasta i-a cuprins tot restui
/ilelor pana la moarte intamplata fn 1723.
Din pribegic Cantemir a sens cele mai importante lucrari

.lie sale, priviloare la istoria Imperiului Otoman. Desciierea
MnliJovei si mai ales Hronicul vcchiinii Rornanilor. In
chcstiunea noastra ne intercscaza in primul rand Hronicul".
1'lecand de la conceptia ca e o datorie "sa te lupti pcntu patrie"",
rl intelcge sa-si serveasca neamul sau pe care il iubeste
nemasurat de mult. Scopul lui e ca "pre cele cu vechimca
vremilor Tngropatc a vechilor istorii comoare, la lumina a Ie
scoate", dar pe haza sigura de izvoare "ca nu cumva de la
vccinii dc prin pregiur vreo vrajba neimhianzita sa ne scomim:
sa nu cumva in loc de gluma si de ras sa ne luam, si ca cum de

dulcc dragostea Patriii nebuniti a fi socotindu-ne, sa zica, ca
ccle cc sa cad crcdintii istoricesti holare am sarit". Singurul
2S. Hmnictil. p. 7
69
lui prieten este adevarul2'. Priiloslovia estc de altfel o succinta

istorie generala a Romanilor3".
Pcntru Cantemir nu incape nici o indoiala ca neamul

nostru pleaca de la Traian.". Este deci roman. Cum insa
Romanii pleaca de la mtcmeerea Romei, Tnseamna ca de acolo
trehuie sa piece si istoria Romanilor. On msisi Romanii acestia,
cum era credinta pe atunci, se trag din Orecii Troei. In
consecinta nu e o exagcrarc a Tnccpe istoria Romanilor cu
istoria stramosilor lor Grecii si Romanii32. Ca si la maintasii
sai Dacia cuprindea "Moldova, Tara Muntencasca si Ardealul
de acunr'3", tacand parte din Scitia, dacii Tnsisi numindu-se si
Sciti34. Raspandirea Daci lor e larg analizata dupa izvoare. Peste
accsti Daci a venit Traian care "?ntaias data au pus in gand
pentru ca sa rascumpere de la Dachi rusinea si ocara care de
cateva ori o patisa" Romanii". Invingator Tn razboi Traian
"desertand Dachia de toate puterile si ases de tot istovind-o,
au facut-o provintie, si Tmpland-o de cetateni si de ostasi
veterani" si "din boiari, din orascni si din toate cetele
slujitoresti, multime de oameni alergand, cu case, cu t'emei,
cu copii cu tot, Tn Dachia i-au mutat". In t'elul acesta "Dachia
toata s-au descalecat cu Romani, iara ramasita Dachilor cati
scapascra din osteni si alta prostime, pe toti pana la unul,
precum sa-i fi trecut mai spre fundurilc Tarii Unguresti", se
credc, caci Traian trcbuind sa piece impotriva Partilor, "au
ales ca pre Dachia cetati facand si ceic slabe intarind cu slujitori
sa Ie intareasca si cu oraseni Romani sa Ie salasluiasca...
29. Ibid., p.9.
30. /hid., p. 5 - 27: iratiucerca latina. p. 29 •- 48.
^ 1. fhifl .p. 50 - 51: ,.de alunct pana acum necurmal lacuesic m Dachia",
p. 57. Tn lillu amplitical ...si pcniri] Romanii care cL' alunce inlr'ansa
asaându-se. mtr'accfasi si pana acniu nccnnlenit lacuL-.sc".
32. Ihitl.. p. 85 - 104.
ramasita Dacilor sa nu sa cumva agiunga cu aiti varvari dc

prin pregiur si iaras ca puiul sarpelui, capul radicand, obiciuitele
lor si veninoase muscaturi in trupul imparatiei Romanilor, sa
infiga". In concluzic Cantemir spunc: "ace.stia dar mai sus
pomeniti, si in toata lumea cu nume nemuritor vestiti Romani,
nepotii adica si stranepotii Ellinilor Troadcni, sunt mosii
'itr&mosii iwstn a Moldovenilor. Muntenilor, Ardelenilor si a
tuturor onundc s3 alia a Romanilor, precum si singur numele
eel de mosie ne arata (Romani chemandu-ne)" si limba cea
parinteasca (carca din romaniasca sau latineasca, iaste) nebiruit
martur ni iaste" si "de atunce pana acmu, pentr' atatea clatiri
si mutari de vremi, nestarpi(i si dazradacinati inverzind si
dreapta si adevarata roada de slava si cinstea si vilejia
romaniasca", fiindca "dupa multe sangeroase si romanesti
razboaie" purtate cu toti dusmanii "nici odata piciorul din
hotarele sale afara, nu s-au scos, ce infipti si nezmuiti au
ramas", dupa cum marturisesc izvoarele"".
Cantemir a luat apoi in discutie venirea Romanilor in

Dacia inainte de Traian, originca latina a Romanilor, unitatea
poporului roman si continua lui cxistenta in Dacia si a cautat
sa raspunda la toate problemele cu toata convingcrea. Si pentru
el Flaccia, de undc ar veni Vlahia, dc la neamul lui Flaccus,
este o mentiunc a lui Enea Silvio si a lui Zamoschie i.e.
Szamoskozi, de la care 1-a luat Grigore Urechie. Totui este
insa o mi.stificare nedovedita plecand de la cuvintele lui Ovidiu.
Falccus n-a putut fi invingatorul Dacilor sau macar al Getilor
fiindca atunci, dupa cum era ohiceiul la Romani, s-ar fi numit
si cl Raciciis sau Gcticus, lucru care nu se stie. La
33. /hid., p. 57 si 104.
34.//wM, p. P. 61.
35. Ihid.. p. 81, 83. 105
36. /hid. p. 105, 83. 190. 104. 106 - 107. 195 - 195.
Chalkondylcs, care nu stie cand au venit Romanii in (ara lor,

Canteinir ii gasestc suficienta marturisirca despre originca lor
romana. Pe Szamosko/i si Sarniki, care lagaduiesc Romanilor
originea lor rumana ii considera ca umhiand "cu dialeclica si
cu sotisticata incep a se nevoi, pentru ca parcrca sa sa
adevereasca". Acelora care spun ca Romanii au lost adusi in
Ardeal cu multe veacuri in unna Ie raspunde ca "nici )a Greci,
nici la Latini, nici la all neani dc scriitori arn putut-o gasi" ".
in acest pasaj e vorba de intrepretarea lui Simion Dascalul,
adoptata de Misail Calugarul si de Eustratie Logofatui, cum
ca mai tar/iu ar fi fost adusi Romanii de la Roma, ca talhari
din termite trimi.si in ajutorul regelui Ladislau. Cu privire la
toate accstea scrie: "aceasta dara iasle hasna pre carca Simian
acesia, sau singur din capul sau a scomit-o, sau de vreun prostac
insa zavistuitoriu, mai denainte din scrieri fatata au aflat-o".
Si totusi da de unna acestui basin intr-un "hronic bulgaresc".
care spune insa ca Laslau a cerut ajutor impotriva Tatarilor lui
Batu-Han, de la loti domnii crestini si mai ales de la imparat,
dar "pulin si mai neniica agiutoriu au putut de la dansii lua."
Toata adaptarea la Romani e o simpla inventia a lui Simion
Dascalul", in realilalc fiind vorba do un t'apt aseinanator din
vrcmea Hunilor, in care nu se pomencsic nimic de Romani1''.
Asupra parasirii Daciei constata ca aproape toate izvuarele

i.storice arata si dupa Aurclian viata romana la Dunare, iar
"radicarea Romanilor din Dachia ca aceasta de ar t'i lost
vreodata, ar fi trehuit sa u pomeneasca istoricii vreodata. Si de
vor si fi istorici ca aceia, tncas nu indata trehuie cre/'uti; cc
cercati si ispitili, de sum oameni de credinia". E posihil lolu.si
ca dinire lucuitori "cca mai de t'runte parte impreuna cu ostilc
37. //l/(/..p. 11.1-I 14. 117, 118- 119. 126 127. 1.15.
38. Ihid.. p. 136, 138. 139, 142. 143- 144.
39. thief.. p 1-17 - 148; 1:1. si p. 453 - 4M.
peste Dunarc, poate sa fie trecut; lara alalta prostime... toata,

sau mai la munii, sau la locuri in dos, sa fie tras, si tot in Dachia
sa fie ramas4". De aici Tnainte arata persistcnta Romanilor m
Dacia tot timpul evului mediu, ampliticand isloria Romanilor
din Nordul Dunarii cu accea a Romanilor din Peninsula
balcanica, pana catre sfarsitui sec. XIII.
Inainte dc a scrie aceasta cronica, Cantemir mai scrisese,

penlru Academia din Berlin, opera cunoscuta suh numele dc
Dcscrierea Moldovai. Aceasta c mai simplificata, iar din
punctui nostru de vedere nu da dccat o idee generala: Dacia,
care cuprindea toate tinuturile romanesti de azi, fusese cuccrita
dc Romani prin Traian si transformata in provincie romana.
Deca/.and pulerea romana "coloniile romane fura silite sa se
traga la munti si sa-si caute adapost Tmpotriva furiei
navalitorilor Tn tinutui muntos al Maraniuresului", de unde a
scohorat in Moldova sub Dragos4'.
Opera lui Dimitrie Cantemir e cea mai temeinica lucrare

romancasca, pornita din gandul de a fi cat mai bine informala
asupra istoriei romane. Dupa cl Moldova nu mai numara nici
un istoric care sa fi tost preocupal de mceputurile poporului
roman pana la mtemeierea lanlor. loan Necuice, care scrie dupa
el, estc cu totui strain de prohlcrna. Abia amintcste ca pamantui
Moldovei "in cateva randuri a fost si pustiu42". Dar el nu are
nici o infonnatic literara si nici nu vrea sa (ie seama de asa
ceva. Aiti cronicare nu pomenesc nici macar alat.
40. //>;</„ p. 150- 162, 185. 217.
41. Ed. Adamescu, p. 2.
42. Knyalniixaiui. Cnwicf. trad. 11. 177.
in Tara Romaneasca, dcsi au lost uameni de cullura

apuseana, nu se afia cronicare dc aceeasi valoare ca in Moldova.
Cea dintai mentiune asupra prohlcmelor care ne intereseaza o
aflam ahia la umanistui Udriste Nasturcl, caruia i se datoreste
in buna parte miscarea culturala din Muntenia in sec. XVII. Si
aceasta o face incidental, in slavonesle, in prefata unei carti.
Oricum, menliunea e importanta tiind cea dintai marturie a
unui literal roman versat in limhi straine. Udriste marturiseste
ca inca din adolescenta a avut "o mare si intbcata dragoste
penlru limba romana sau latina, farSnici oindoialS inrudita cu
a noastrS, intru atata meat... noaptea si ziua fara incetare eram
aprins pentru limha latina si pentru invatatura", ceea ce
inseamna ca stia de inrudirea limhii romane cu cea latina4'.
Inca si mai nainte de aceasta tacuse el apropierea Tntre vechea
Dacie si Tara Romaneasca44.
Abia mai tarziu se iveste in Muntenia eel mai tcmeinic

i.storiograf al ei, cu largacultura apuseana, elev al Univcrsitatii
din Padova si adanc cunoscalur a] izvoarelor. Acesta e
Constantin Canlacuzino Stolnicul. Dc mai inulla vremc Tsi va
fi pus el in gand sa scrie o istorie a neamului sau fiindca la
1694, cand cunoscutui ccrcetator Marsili i-a ccrut date istorice
cu privire la Tarile Romanesti, el i Ie poate fumiza in parte.
Atunci amintesic ca pentru asttel de opera "trehuie limp si
osteneala mare" insa "acest lucru il fac in romancste pentru a
43. Imitalta lui Chrsitos. Had. din latinesle in slavonestc. impriniala la

Targovisle 1647. V. Panailescu. Picn'c Mogiia. p. 83: d. si p. 46.
44. Antholo^hion ^/^wnc'sc. Campulung 1643. HI a tloua prt;lata pomcneste
de ..Viievixlul larilur dacice lo Malei llasarab" V Bianu Hndos, I. 133.
Cu loale ca Malei Basarah n-a 1'osl dccal Oomnul Muntenici. Udrisic
vorbcsle tolusi dc lari dacice. prin care liehuic inlelcasa numai accasia
lara.
elucida mai bine analcle acetei provincii, dar pana acum nu

este gata'"". Aceasta opera ne-a ramas in parte si ne arata cum
a 1'osl alcatuila: "vrand... a istorisi ale tarii cc-i '/.icem noi astazi
Rumanesti, - cu greu zic ca fnarte imi este, dc vreme ce nu
aflu eu pana acum, macar cat am ostenit, cat am cereal, cat am
mtrebat, si de stiuti si de hatrani domiriti si intelepti, si in tot
chipul m'am trudit si prin alte parti si cu cheltuiala am nevoit,
ca dear as fi anat vreun istoric carele si de tara aceasta,
dincepatura ei si dc lacuitorii ci, si domnitorii ei, care, cat si
cum s-au purtat .si de obiceiurilc lor, si de legile ci, si de altele
multe ce sa vor fi aflat tntr'insa, carele sa scrie pe amaruntu
toate si cu deadinsul, precum de alte tari fac sa scriu pe larg
toate. Ci dar inca eu pana astazi nici acel spuitor nu am aflat'"1'.
Ca izvoare a cautat sa intrebuiteze si pe cele orale "insa nu ric
ca den om in om n-au ramas si aici niste spuneri si povesti,
mai vartos batranii cei ce povestesc de cele ce au tost, ci si
acelea foarte slab lucru este si cu primejdie de a Ie crede"
tiindca t'iecarc altfel povesteste. "Nici den canlecile carele
vestesc de vitcji, au de alte taple ale Domnilor si ale altor
vrcdnici oameni ce au lucrat, carei dupa la lautari si dupa la
alii cantatori auzim, putem sti ccvas ales", deoarece sunt tara
randuialS la socoteala. "Mai trudit-am inca ca doara din
hrisoavcle Domnilor ce sum pe la hoierimc si pe la manastiri
date si lasate, cate am putut vedca, sa pociu scoate cevas de sa
stim macar dintr' acela, daca de la alt cinevas nu se poate afla...
45. N. ]org,!L,Manuscnplcclinhihliotecistraim,\l.p.67-6f,.70;Operi;lc
iiii Conft^ntrn Cantacuzmo. p. 44, cf. si R. Orti'/. Citlttira Italians, p. 193.
46. /sfolia rsrii Rifniawili. de Constantin Cantacuxino Snilnicul. la lorga,
CivniLV/c iniifi^w, I. p. 455; Id,. Opcrclcy. 62-63. Cronicaafoslpuhlicata
si de Kogalniccanu. Cwnic'clc. I. 87 - 126. alrihuind-o lui Milcscii; dc
ascmeni a Ibsl publicata si dc loanid, Isloria Moh/o-Rcnia/iici, p. 295 -
376: acestoralclipscslcinsamcepiilul, Patemilalcaa foslslabililadc lorga.
M.mtlscriplc. \. 7S - 90.
ce putin t'olos si acelea mi-au dat... unde dara putin lucru si

pulin ajutor si stiinta avem si dc la acestea"47. Rcci omul solid
format si bine intentional, nu avea posibilitatea sa se
documenteze asa cum ar fi voit. S-a adresat si strainilor, dar
"cati am gasit si la mana mca pana azi au venit, ve/.i ca pe
scurtu si ei de dansa pomenesc, si inca cam trccatori ating si
istoresc numai". Nici acolo sctca lui de informatie nu-i era
salisfacuta. Dimpotriva "unii dintr'acci cc scriu de dansa. ca
niste streini cc sum si voitori de rau, unii nu adevar scriu, ce-
i micsoreaza lucrurile si pe lacuitorii ei rau defaima si mulle
hule Ie gasesc"4".
Cu aceasta posihilitate de informatie pleaca Stolnicul la

lucru si izhuteste sa dea o cumpanita cronica a neamului
romanesc. Amintim insa ca cste mult si sub influenta lui
Toppelt si Bonfini, pentru partile intunecatc. In general, idcile
sale cu privire la trecutui romanesc se pot reaima astt'el: Istoria
Romanilor trehuie sa inceapS cu Traian, marcle cuceritor.
Razboaiele cu Dacii sunt sense mult mai pe larg si mai mai
bine infoi-mate41'. Descriindu-le, el spunea ca "Traian multimc
de Romani de pretutindenea din hirunitele lui au adus aicea,
de au ase/.al lacuilori si paznici acestor tari, din care si pana
astaxi se trag accsti Rumani ce Ie /icem noi, iarGrccii si Latinii
Vlahi si Valahi Ie zic". Sprc deosebire dc ceilalli cl precizea/.a
colonizarea asa: "nu ca dara din Dachi nici unul n-au mai ramas,
cat dear, pustiindu-sa de tot ce ne mai ramaind nimeni cine a
lacui accste pamanturi, au pus Traian si au asezat Romani, ce
numai a lor craie sa nu mai fie, nici capete dintr'insii poruncitori
sa nu ramaic, nici al lor nume de stapanirc sa nu sa au/a, ci
numai dc Romani; iar si din ci altii au mai ranias", dar se vede
"ca foartc putini ramasese (/'ic istoriile)" dc atala amari de
47. Opcrele. p. 65 M).
48. //>/;/.. p.M.
76
ani, ce intr'insii atatea grele osti si nespusa multime de vrajmasi

au statut si au halacil, pro care cu sabie si cu t'oc i-au stans. Si
inca din cati ramascse, cum s-au zis, doara cu viata numai ce
era, ca alt tot sub iiemiloslivii ostasi se mistuise si se topise'"".
Si la el Dacia corespunde cu ccle trei principate romanesti.

Dar care a tost soarta Roamnilor asezati in Dacia de catre Traian
"care multime de ani sub acea imparalic a tost", n-a putut afla.
C'rcde tolusi ca s-au asezat aci si au ramas si "pana in vrcmurile
dupre unna s-au tras". Daca nu toti "doara vreo ramasita de a
acelora si pana astazi, de nu aci, iara in Ardeal poate fi, cum
unii din Hateg adevcreaza si sa tin sa fie"5'. 0 mutare a
colonistilor romani sub Galien in sudul Dunarii "impotriva
cre/.ulului si a socotelii este. pentru ca cum au vrut acel imparal
asa de lesne a radica cu totui atata suma si noroade de oameni,
cu case cu copii, asezati pre aceste locuri"? imparatia romana
nu se putea apara numai cu soldatii luati din Dacia, ci a fost
atunci, la parasirc, numai o stragere de ostasi. Pe acestia putini,
i-a putut ascxa acolo si din ei se trag Cutovlahii, cum spune el
Macedoromanilor. Ca imperiul nu a mai ramas unitar, e lucru
cxplicabil fiindca "ficste carele binele si traiul sau osebi au
inccput a-si caula si a-si goni. Asadar, si acei Rumani Dachi
ce crau aici, al lor traiu si stare isi cercau, si cat au putut a se
tinea au nevoit, mosteni vechi si intemeiati cestor pamanturi
socotindu-se ca sunt; pentru ca prin sutc de ani ce trecusc si se
inradacinase, in toata Dachia lacuind si sezand". Nici parasire
nu a putut fi, caci nu se poate presupunc ca pe oriunde au
trecut barbarii era loc pustiu ci a ramas o populalie, asa si la
44. ffii'rf.. p. 7(i-W.
50. Ibiil.. p. 112.88.89.
.''I. //>/(/.. p. 9(1-^2. W, ICK).

Romani Inca s-au pastrat unne care arata originea".
Limba e de asemcni romana, macar ca s-au mai tacut

ameslecuri, t'lindea vecinii "Icsne iau unii de ale altora cuvinte",
dupa cum "vedcm ca Romanii din Ardcal, Moldovenii si ccsti
din tara aceasta, tot un neam, tot o limba fiind, inca tntre dansii
mult osibc.sc; care aceasta iar, cum se vede esle din
amestecatura vecinilor lor" tnsa Dacii "prea vechea a lorosebita
limbs avand. cum o ISsara si rum o lepailara asa de tot si luara
aceasta a Romanilor, nici sS poate socoti. nici credS'. E sigur
ca "Valahii adica Rumanii" sunt "ramasitele Romanilor celor
ce i-au adus aicea" Traian. Nuinele acesta s-a dat cu timpul.
Istoricii il socot a ti de origini diterite, insa de "a-i crede si do
nu a-i crcdc, nu este mare grcseala, pentru ca acestea nu sunt
dogme ale Bisericii... ci istorii politice" dar se vede "ca nici
acelea nu sunt toate adevarate; drept ca si scriitorii, miscati dc
osebite pohtele si voile lor, unii mtr-un chip, altii intr'alt chip
tot acea poveste o vorbesc". HI tnsa stie ca Romanii se numesc
pe sine Rumani si numai "Grecii si Latinii Vlahi si Valahi Ie
zic"».
In ceea ce priveste povestea lui Ureche cu privire la lalhari,

socoate ca nu stie "cu ce indra/.neala si cu cc nerusinc acela ce
a scris intaiu o va t'l tacul: ca de o va fi luat din cronica
ungureasca, care eu inca nu o am vazut, nici de la altui am
auzit una ca aceia; iar poate fi, pentru ca pururea si nevindecati
si Ungurii au statut vrajmasi si pi/masi Rumanilor, si atata
cat, dc ar fi supus pe toti sub jugul lor, cum si pc mai multa
parte din cati se afia acum in Ardeal, i-au supus si i-au tacut
iohagi, cum Ie zic ei; savai ca in Ardcal sum si aiti neamesi
rumani, multi, si Maramuresul tot. iar afara dintr'aceia, mare
52. /hfd.p. 123- 125, 160, 161 - 163.
53. lhid..p. 114-115. 122. KX) 101. 109. 112.
parte si din hoierinica lor inca suni si sc trag din Romani", dar
s-au calvinizat si maghiarizat''4. Tot ce sc spune cu privire la
acest lucru, ramanc dc hatjocura, daca chihzuiesle cineva. In
sfarsit urmea/5 prot'csiunca sa de credinta clar expusa: "iar
noi tntr'alt chip de ai no.stri de toti, cati sunt Rumani, tincm si
credem, adeverindu-ne din mai alesii si mai adeverilii hatrani
istorici, si de altii mai incoace, ca Valahii, cum Ie zic ci, iar
noi Rumanii, suntem adevarati Romani si alesi Romani in
credinta si in harbatie, din care Ulpie Traian i-au asezat aici in
urma lui Dechebal, dupa ce de tot 1-au supus si 1-au pierdut; si
apoi si celalalt tot siragul imparatilor asa i-au tinut si i-au lasat
asezati aici, si dinlr'acelora ramasita sa trag pana astazi
Rumanii acestia. tnsa Rumanii sa mteleg nu numai cestia de
aici, si dintr'acelora ramasita sa trag pana astazi Rumanii
acestia. Insa Rumanii sa intelcg nu numai cestia de aici, ci si
cei din Ardeal, care fncS simai ncaosi sunt, si Moldovenii si
toti cati si intr'alta parte sa aHa, si au aceasta limba. Macar fie
si cevasi osebita in neste cuvinte din amestecarea altor limhi,
cum s-au /.is si mai sus, iar tot unii sunt. Ci doar pe acesli, cum
zic, tot Rumani li tinem, ca toti acestia dintr-o tantana au izvorat
si cura'"'1'. Totusi amestecul cu alte neamuri nu a stricat nimic,
riindca toti au devenil Romani. Dupa trecerea barharilor neamul
romanesc si-a putut organiza tari proprii, dupa Constantin
Canlacuzino, pe la anul 1215, dar cronica nu mai continua .si
pentru aceasta vremc. Ori n-a scris-o, ori s-a pierdut. Insa tot
el ne da si o cronologie tabelard a Domnilor, si acolo se pune
descalecatui in tara Romaneasca (ol la acest an"'. Prin aceasta
supo/.ilie intaresle Inca odata parerea sa, ca din Ardeal nu au
54. //w/..p. 132.
55. Ihid.. p. 136.
56 Cmnologic lahclarS a Munlcnici(1215 - 1666). puhhcaliS de lorga.
OpciciL' ftll Conf'tandn Canlai-ii/.inn. p. 19.
79
plecat toti Dacoromanii. Urmasii celor ramasi acolo sunt

descalccatori in Muntenia si in Moldova. Exact accleasi idei
le-a expus el si in memoriul pe care 1-a dat lui Marsili57.
in slarsit, ullimul cronicar muntean care ne mai da asttcl

de informatii estc Mihail Cantacuzino, care scrie istoria Tarii
Romanesti pana la 1774, anul redactarii'"1. Pentru partea cea
veche se bazeaza si pe opera lui Con.stantin Cantacuzino. Pare
totusi a I'l ceva mai categoric. Anume, el marturiscste ca Traian
"a adus coloni sau locuitori din Roma, pe care i-a asezat in
toata Dacia, oranduind si ustire pentru pa/a. Din aceste colonii
se scohoara popoareic care locuiesc aslazi aceasta tara. Cu toata
ca au ramas si putini din locuitorii Daciei, dar din acestia, spre
stingerea neamului lor, nici odata nu s-au recrutat ostasi sau
conducatori. ci loli magistralii au t'osi Romani"", Sub anul
275 marturiscste insa ca Aurelian "pariisind Dacia a stramutat
colonia in Moesia; iar Romanii din Ardeal se trag iiin coloniile
ramase"". Dintre Romanii stramutati in Moesia, unii au trccut
inapoi pe la Sevcrin "si ocupand cele cinci districte din munta
pana la Dunare si pana la raul Oil", au inlcnieial Banatui
Oltenici. Intre secolul VI si Xll "nu se stie a cui a tost
posesiunea", adica Ollenia, insa pre.supune ca in aceasta vreme
s-au intors coloniile, dar numai in Oltenia6'. DC acolo erau si
"tratii romani" Pctru si loan A.san, care s-au revoltat impotriva
57. Ihitl. p. 41 - 59; Id., Manuspriptc. 11. p. 69 - 7S. Partea ret'criloaic la

acesle marturii e reprodusa si dc Ortiz, Caltura italiana, p. 192 - 194.
58. Desi scrisa la data amintita. si in romancsle, opera lui Mihail

Cantacuzino n-a fost pnblicata dccat mai tarziil. si ?n greccsie, de edilorii
vienc/i 'I'unusli, care o dau ca anonima. Viena IS06. V. si Iradncci-ea lui
Sion. Bncurcsli 1863. Patemilalea a tost stability (lc N. [orga. Crunicck
munlfnc. 1.410-420.
59. Ed. Tiimisli. p. 13.
60. //IK/..P. 16.

61. //lid. p. 17 si 19
80
imparatului. Acestia dupa prima ciocnire fiind hatuti "au fugit

trccand Dunarea inapoi la loeuintele lor"''2, dc unde vin cu alt
ajulor de bal pe Greci si se declara regi. Dar "aici cata sa
spunem ea acesti doi trail erau din Domnii celor cinci dislricte
ale Craiovei" si prin aceasta "se dovedcsle colonizarea
Roinanilor in Craiova si in cele cinci dislricte ale sale". In
concluzie, Mihail Cantacuzino isi precizeaza astt'el ideile sale:
"tmparatii dc supa Traian au stramulat colonii in Misia msa

nu pe toate, ci numai o mare parte din ele". Dar nu dupa multa
vreme "colonistii aceia vechi romani s-au inapoial din Misia
iarasi in tara lor dintre munti si Dunare". Deci odata tine sa tie
clar ca Transilvania nici n-a tost parasita, nici colunizata din
nou. In starsit ramane limpede si pentru el "ca Romanii care
locuiesc in Tara Romaneasca, Moldova, Transilvania, se trag
din coloniile Romanilor, precum se scrie si din limha lor, care
este o latina corupta"".
In aceasta vreine de umanism roman, in Transilvania nu

avem nici un cronicar care sa lase ceva sens si cu privire la
chestiunea romana. Singur Gheorghe Brancovici. mort la 1711,
de origina sarba, da, prohahil la 16S6, o cronica a neamului
slavonesc cu privire specials asupra Rusilor si Slavilor de Sud".
El aminteste ca Ccsar ar li taiat Bost'orul si scurgandu-se Marea
Neagra "a ramas in uscat Tara Moldoveneasca si Tara
Ardealului, pentru a mai vorbi odata de lupta din 1330 a lui
Basarah cu Carol Robert, dupa care data stirile privitoarc la
Romani se inmultesc"' Nimic nu cunoastem altceva asupra
62. Ihid. p. 17. p. lit.
63. Ibid., p. 17 -18, 23.
64. Are ctoua rcdactiuni: una in rumanesle, rczumata a fost publicata de

Preolul C. Bobuliiscu. p. 26 - 118, si dc Aron Densu$ianii. p. 97 - 103. si
366 - 396; a doua foanc dc.<v'oltat;i si in sarbesle, a fosr editata de 1.
Radonic,
5 viil.
chcstiunii, in Ardealul care va fi tramantat, cateva zeci de ani

mai larziu, tocmai de aceasta problema. Credem totusi ca c
locul sa inseram aici si cea dintai manit'estare puhlica a
corit'eilor Scoalei latiniste sau ardelene, care vor lua parte activa
in discutia ce va urma la starsitu] sec. XVIII si incepulul celui
urmator, cu privire la continuitatea elementului roman Tn Dacia.
Este vorha numai de ideilc expose de Gheorghe Sincai in
prel'ala Gramnticii limbii romane, publicat in colaborare cu
SaiTiuil Micu-Clain. Sincai mentioncaza acolo razboaiele lui
Traian, colonizarca "Daciei lipsite de locuitori", si viata sub
harbari. In acest timp limba, care e italica, a tost corupta, msa
aceasta corupere s-a tntaptuit mai ales alunci cand Romanii
au rntrebuintat alfahctui cirilic. Aceasta limba romana sc
vorhestc pe un teritoriu tbarte Tntins, anume, in at'ara de tarile
carpalo-dunarene, si prin "Cutovlahia, Basarabia si chiar prin
Crimeia insasi". Se precizeaza deci numai aria pe care exista
poporul roman si limba lui. care se tnlelege pretutindcni dc
toti, dar nu se spune nimic ca ar fi existat o migratiune
prohlema.
Pcntru a infatisa cat mai bine tnlreaga chcstiune istorica,

vom insira si pulincle marturii in scnsul cerut de noi, rainase
de la diteriti intelecluali romani. Ele au tost inscrate in prefatcle
cartilor religioase tiparite in decursul vremii. Evident ca si aici
pulcm banui, pe langa traditia locala, si o influcnta a leclurilor.
In alara de menliunilc lui Milescu si Udrisic Nasturel, mai
sunt si altele. Astlcl Matei Basarab Domnul Muntenici,
vorbeste de "eviavioasul neam al patriei noastre" dar se
adreseaza si la alle neamuri tnruditc dupa credinta si "avand
aceeasi vestita limha slavona ca limba si cu dcoschire
65. Bohulcscu. Operc/f, p. 90 î 99. Flugnienlcle illai iniporlanit; penu-u

isloria romancasca mai nuua. au tosi recdilatc si in.sntilc dc traduccrc
romancasca. lie S, Draaoinir. Frii^niL'ntc. p. 1 - 70,
Bulgarilor. Sarhilor, Ungrovlahilor, Moldovlahilor", ceea cc

nu arala dccat ca e vorba (Ie douS ncamuri deoschite, Slavii si
Romanii, care au msa aceeasi limha hisericcasca, slavon".
Vasilc Lupu Domnul Moldovei, de ascmcni se adreseaza catre
"toata seminlia romaneasca pretulindenea care se ana
pravoslavnici crestini inlr-aceasta limha", dandu-si seama deci
de unilatea neamului romanesc"'. De altt'el el urmarea unirea
tulurur Romanilor si Tntr-un slat politic unic. Mai clar ree.se
ideea unilalii neamului, la Mitropolilul Varlaam, care se
adrcsea/.a catre crcstinii "cu noi dc un neam Romani,
pretutindenea tuturor celor ce se afla in partile Ardealului ce
sunteti cu noi mtr-o credinta"'". Stetan, Mitropolitui Ardealului,
vorhestc si el de "noi Romanii ce sunlem m tara Marici Tale"
stiind ca mai sunt altii in alte tari. Dar el mai spunca ca
,,Romanii nu yraesc m toate tarilc intr-un chip". Se retera in
special la anumite cuvinte care se deosebesc de la loc la loc7".
Mitropolitui Dosoftei mai intai de asemeni tsi da seama de
,,scmintia romaneasca de pretutindenea"7', iar mai tarziu
preci/eaza mai bine ca Dragos Voevod descalecand tara ,,a
adus mtr'insa limba romaneasca de bun neam" care ,,se trage
dupa sange ruda Tmparatcasca"72. Aceeasi unitate romneasca
se arata si in prctata Bihiici\u\ Serhan Cantacu/.ino, cea dintai
traducere complcta m limha romana, care ,,la un norod mtreg
dai cuvanlul lui Dumnexeu" sa lumineze popoarele Bisericii
66. Elenicnta linguae duco-romanac suvc vaim.'hicin: Viena 1780; prufa(a

la Biunu-Hodos. II. p. 251 - 253. Am Iratius in rotiiiinesic accasia prct'ata
m Alhina. XXXVII, 1934, nr. 8.
67. Psaftirea slavtma. Govora 1638; Bianu-Hodos. 1. p. 105.
68. Curlcit roniiinca&CitHe invStiilurS. lasi 1643; Bianu-Hodu->. I, p. 139.
69. KJf.ptin.'iiff mipolnv.1 catcchismiiiui calvtncw, lasi 1647; la Draganu,

CinliLVlc. p. 246.
70. AW Tcstwicnt, Alba-Iulia 1648: Bianu-Hodos. 1. p. 168 si 170.
71. DLiinnexeiasca liturghic. /A>/ f679. Binnu-Hi)tJiw. 1. p. 224.
72. I'.iiiiiili. lasi 1683; Bianu-Hodos. p. 289.
,,din casa, Romanilor, Moldovenilor si Ungrovlahilor"".
Poate ca nu e lip.sit dc interes sa semnalam aici si

observatia care s-a tacut asupra Iraducenlor lui Coresi, unde
s-a tacul o legatura intrc Roman si Rum&n, cum si la Moxa
cand vorbind despre Romani, scrie ,,puterea Rumanilor"74.
73. Hihtia. Bucuresli 1688; Bianu-Hodos. I. p. 289.
74. Gh. Giuglea. Coresi. p. 226- 228; cf. ?i P. V. Hanc!>. Lstimtateii limhii.
p. 70-72.
84
CAP. IV
RAZBOIUL CONTINUITATII
Secole de-a randul Romanii au fost socotiti numai ca

urmasi ai Romanilor, totdeauna statatori pe acelasi pamant.
Dar cum isi trageau ei aceasta origine ramasese neprecis in
minlea tuturor. Din aceasta pricina s-au inventat pc scama lor
tot felul tie presupuneri, dintrc care cea mai curioasa a ramas
presupusa descendela din talharii Romei trimisi sa lupte cu
barharii din Rasarit. Presupunerea aceasta n-a avut insa o
circulatic prea raspandita deaceea s-a putut face si o mica
insemnare cum ca Romanii ar fi venit mai tarziu in locurile pe
care Ie ocupa.
Timp mdelungat nici o cercetare amanuntita nu plecase

cu temeiul sa precizexe ceva. De acest lucru isi da seama abia
Thunmann, de la care pomesc cercetarile serioase. De data
aceasta se arc in vederc si altceva; limba tuturor Romanilor
care cste acccasi, cum observase si Chalkondyles. Acum
problcma s-a impus si altfel. Romanii din Sudul Dunarii sunt
aceea care atrag luarea aminte in primul rand. tntr-adcvar,
Academia din Moscopole, cenlrul aromanesc vestit care singur
in acesle parti se hucura si de o tipografie, a facut mare valva
in Europa. Scoala accstui eras de neguslori romani se ilustreaza
mai ales prin Cavalioti, Macedoroman din Cavaia', care este
considerat ca unul dintre precursorii lingvisticii comparate2.
Ceea ce ne intcreseaza din aceasta scoala nu e taima. nici
originca ci, ci legaturile pe care le-a avut cu lumca stiintifica
europeana, atat prin corespondenta cat si prin tiparituri.
Lucrarile scrise au tost insa de eel mai mare interes. Mai intai
. .Sacerdolenu, !X' undc era Cttvatidti. p. 24 - 25.

. V. Papacoslcu. TdK/or /Ifl-'/.s/.'/.s/i.- f'^tVJ/ttili. p. 40
85
gramatica si vocahu/am/ lui Ca valioti, care cuprindca cuvinte

din trei limhi. greccsti. macedoromane si alhancze '. Aceasta
a avut daru) sa atraga atentia lui Thunmann. Apoi este
InvatStwa introducStoare a lui Daniil, care da glusar in patru
limhi, adaogand unul si in bulgara4. Aceasta cste superioara
vocahularului lui Cavalioti din toatc punctele de vederc. Este
si mult mai bogata In lexic. Din acest motiv a fost larg folosita
si transcrisa de Martin-Lcake si prelucrata in hulgareste. Tol
aceasia carte sta si la baza studiilor de lingvislica halcanica''.
Acesta era materialul care statca la dispozitia cercetatorilor

pentru trecutui Romanilor din Sudul Dunarii. Adaogandu-se
si gramaticile cu cele dintai istorii romanesti, mai ales pomite
din Ardeal, privitoare la liinba si istoria Romanilordin Nordul
Dunarii, problenia putca 11 cunoscuta si cercetata sub multe
aspccte, toate mai bine docurnentate. Dar tocmai acum
intervine pentru intaia oara factorul politic, turburatorul dreptei
judecati si prctuiri a adevarului. De atunci si pana acum sunt
mai hine de o suta cincizeci de ani, partile adverse nu sunt
inca ?n stare sa sc inchine stiintei6. Acest lucru, daca putea fi
tolerat la inccpulul discutiei, acum nu mai are nici o explicalie,
nici ingaduire.
3.Cavali«ti. Gramatica Moscopole 176(),ed. II, Venelia 1770, Id- Venelia

1770; cl'. si Bianu-Hodus, II. nr. 373 <,i Papacoslea. o. c.. p. 34 - 35.
4. Daniil Mo-scopoteanul. invatulura inli'tf/t/c'affiarf a Itii Dsnuf(\ewu'd

1794). cd. II, (Venclial 1802: cf. Bianu-Hodos. ih. nrr. 654.
5-Capidan, Daniil Mosmpoteanui. p. 101 - 107.
6. Discutia accasta panial a lost tntatiâla de mai muitc on dc unii si dc
allii: Xenopol. /-L'.SRoumains an nwyen-age. 1885. p. 5-14. Onciul, Twna
linRwslw. 1885. p. 176- 180; Id.. Tratlilia islonca. ]l)07. p. 565 - 582.
Brichrcchcr. Dcr gegciiwilrligc SlamI da Frafc. 1897. Kadlcc. Bine nciie
Thcivil: DIB. Puscariu. Sludii istmivmanr. II. TOft, p. 345 - 366. Al.
Philippidc. Original Roimnihr. 1. 1925. p. 6A2 - 853. L, Tn:ml (al. Tainas).
Die ungw'chcn Lchnwifrt^t im Rumani^chcti. I1^, p. 25 31. 38 -42:
111- A r()iii.in\;tt:(Wlhi/.ijJ i-^.i kontinuit.l''. 1431. p. 5 n 4. Isojx-

scu. /. '//;///;;
86
Intr-adevar, in a doua jumalate a sec. XV III, cand s-au

intetit luplele polilicc fn Transilvania intre clasa dominantii si
taranime, isloriograt'la a incepul sa aratc un intcrcs deosehit
pentru poporul eel mai oprimat si mai lipsit dc orice drepi
omcnesc, dar eel mai insemnat prin numar. E vorha de Romani,
cunoscuti mai degraha sub porecia de Valahi, care nume in
ungureste, Ohahok, avea si un msemnat continut de hatjocura.
Un neam tntreg, copliesil de injurii si de disprct, era complet
nesocotit Tn ceea ce priveste chiar drepturile cele mai
elementare. Ca sa sfarscasca odala cu aceastii nenorocita stare,
Romanii s-au razvratit m 1784 pentru lihertate, poate nu atat
nationala cat sociala, si au Kcut cca mai teribila revolutie din
cate au fost pc pamantu] lor. Poalc ca numai aceasta revolutie
explica taata patima data la iveala in discutia care la mceput,
oricum, pomise pe teren pur stiintific.
1. InceputuI discu(iei
Pe vremea cand Inccpeau sa se manil'este tot mai aprinse

luptele inire Romani si celelalte naliuni din Ardeal, isloricul
si filologul Thunmann a anat despre existenta Romanilor din
Nordul Greciei. Curios de aceasta prezenta, a cautat sa dca o
c Ic origini delta nuova letteratura romenn. li)29. p. 227 - 230.

Sacerdulcanu. Consideration sur 1'hislonc dcs Roumains au Moyen-Age.
Paris 1929, p. 13 -65; Id. RumSmidin Peninsula h.ilcanica, 1932. p. 109-
1)1.1. Nislor. Ruck-und Ausbnck in die Gc',chichti~ Rumanian''. 1933. p-
3-7. Fricdwagner. Veberd'tc Sprache iintiHcimmdcr Rumancn. 1934, p.
641 -672, Compil.ilia neserioasa si complcl gresita, lacutadeA. Pomescu-
Gilly si C.A. Orasianu. Vcchimcn Ronianitor in Transilvania si
ivvt/mnisniul iin^tr. Bucurcsti. 1934. nu poale ti indcajuns t\fndamnata:
penlru plagialeic si malerialul de aculi), trimil la arlicolul mcu. Vechimca

Kolnanilor in Transilvania. si rcccnzia pc care am tacut-o tn GSnctromance.
II, 1934. p. 460-463.
87
explicate faptului si in lucrarea sa consacrata istoriei

popoarelor din Europa rasariteana, ajunge la concluziile
urmatoare cu privire la trccutui Rornanilor: 1. Romanii au
cucerit Macedonia si s-au asezal printre neamurile trace de
acolo. Din amestecul lor cu Tracii s-a nascul un popor nou;
Macedoromanii sunt urmasii acestuia. 2. Romanii din Dacia

sunt coburatori din Geto-Dacii care, sub dominatia romana,
au invatat limha cuceritorilor. 3. Acestia au luat numele de
Romani in timpul domniei lui Caracalla care, printr'un edict,
conl'crise drepturi cetatencsti tuluror popoarelor din Imperiu.
4. E drept ca Aurelian a tnapoiat pe malul drept al Dunarii un
mare numar dintre locuitorii romaniiiati ai Dacici, insa, fara
indoiala, au mai ramas o sumcdenie adapostiti prin munti, unde
s-au ascuns lot timpul cat au durat navalirile harhare. Din
aceasta cauza ei au ajuns sa duca viata nomada devenind
stapanii muntilordin Tracia, din Macedonia si din Tesalia. In
acea vreme Grecii locuiau in orase iar, mai tarziu, Slavii si
Pecenegii s-au asezal fn campii. 5. In aceeasi stare i-au aflat
Ungurii pe Romani in 984, atat in Ungaria cat si in Transilvania.
6. Abia in sec. XIII si XIV Romanii din Transilvania au
scoborat si au ocupal Tara Romaneasca si Moldova, macar ca
in amandoua tarile erau Romani si mai dinainte'.
Dupa cum se vede Thunmann a pus la conlributie toate

dalele relative la Tarile Romanesti. In ordine cronologica
vorheste de cucerirea de catre Romani a Iliriei, a Moesiei si a
Dacici si de urmarile accstci cuceriri. Numele de Roman 11
atribuie edictului lui Caracalla, ceea ce nu este posibil, si
impartascstc, cu cateva reslricliuni, parerea lui Eutropius si a
lui Vopiscus, asupra treccril unci parti din populalia Daciei in
noua Dacic aureliana. Hiindca stia prin cronicarei hizantini. si
/. Untcrstiiiitingcn. 1774, p. 174, 241). 324. 360. 432.
in special prin Anna Comncna, ca Romanii din Sudul Dunarii

duceau viata nomada, Thuninann intclege sa Ie paslrczc acest
caracler. Crcde ca la I'd sc prezenlau si aceia din Nordul
Dunarii, la venirea Ungurilor. in ceea cc priveste cucerirea
pamantului romanesc de catre Unguri, unneaza datele pc care
Ie ol'era vechile cronici unguresti, dar pastreaza si traditia
romaneasca asupra fimdarii Tarn Romanesti de catre Ncgru-
Voda. Thunmann nu lace critica istorica amanuntita, dar nici
nu se arunca la ipotezc indraznete, ci recunoaste pur si simplu
ca Romanii sunt urmasii directi ai colonistilor romani stahili(i
atat in Macedonia cat si in Dacia. Nici azi nu se poate trece cu
nimic pesle aceste concluzii pe care chiar de atunci Ie impusese
bun silnt.
Thunmann totusi nu cunoscuse fn deajuns pe Romani si

nici nu Ie studiase in amanunt istoria. Sarcina aceasta si-a luat-
o un alt istoric, Sulzer, care credea ca detine cheia adevarului.
Locuind mai nulta vreme in Transilvania ca si in Muntenia,
unde i s-a oferit chiar un loc de profesor la Bucuresti, acesta
era mai bine informal asupra Romanilor nord-dunareni, despre
care spunc: I. Nu exista in limba romana nici o umia din epoca
barbara, iar inlluenta slava, singura din tinut in seama, nu s-a
putut et'ectua decat in Sudul Dunarii, caci n-au fost nici odata
Slavi m Transilvania. 2. Romanii din Transilvania, natiunea
cea mai numeroasa si care se crede a fi cca mai veche, s-au
asezat acolo dupa venirea Ungurilor, caci numai asa se explica
de ce nu sc bucura si ei de libertatca de constiinta, de drepturile
civile si de proprietate. Izvoarele istorice nu spun, daca le-ar fi
avut, in ce t'el Ic-au pierdut. 3. Romanii au irnbratisal religia
ortodoxa pc timpul cand erau mca in Mocsia. caci altrel nu s-
ar explica 1'aptul ca si-au pastral credinta in mijiocul unei
populatii calolice. care era stapana. Religia vechilor colonisti
romani disparuse dc buna seama in vremea invaziilor. 4. 0
dezvoltare aparte a Romanilor nu c tie inchipuit dcoarece sc

conslata o prea mare asemanare intre dialcclul dacoroman si
macedomman. 5. Trehuie sa se admita ipoteza ca poporul
roman s-a luirnat in linutui Imperiului bizanlin, de unde
Romanii au trecut mai tarziu in Nordul Dunarii. Aceasta
imigrare s-a intamplat in sec. XIII, in vremea cand Iperiul
romano-hulgar era la apogeu. 6. In sfarsit, Romanii fonncaza
un popor compus din elemente slave si romanc, elementui
roman fiind eel mai important2.
Dupa cum se vcde, Sulzer admite romaniy-area provinciilor

cucerite de Romani, Tnsa crede ca Dacia a lost parasita pe de-
a'ntregul. Notarul Anonim al regelui Bela e consideral ca
suspect, de aceea crede prudent sa nu-1 ia in scama: in ccca cc
privesle pe Vlahii din Cronicsi lui Nestor, crede ca e vorha de
Franci carolingieni. 0 continuitate a Romanilor m Dacia este
ceva imposibil. Daca sapte secole ar fi trait impreunS Romanii
cu barbarii, trehuie sa fi ramas urme din limba acelora In cea
romana; ori nu sc observa decat intluenta slavona, care n-a
Ibsl posibil sa se exercite decat numai m Sudul Dunarii. Aceasta
este toata chcstiunca care avea sa devina teorie pentru adeptii
lui Sulzer.
Trebuie sa marturisim ca Sulzer pare sa 11 avut si uncle

nemultumiri personalc t'ala de Romani. Accstea il vor fi
dctenninat sa prcsupuna aceca ce a presupus.
In acelasi timp, un alt isloric vestit, condus de aceeasi

logica si de nestramutalul bun simt. Gibbon, crede ca m adevar
Aurelian si-a retras armata din Dacia, msa "in vechca lara cu
2-Gc»cA^cU^]^•/M.7771^T772.1I.p.6.11-20,31 41.53-60.Din
p. 5? cite/ acesi pasaJ: ..Sic sind wcdcr blo.ssc Slawrn. lu^ch rein Roniei,
sontlern ein (ieinisch von heidcn Volkcrn. von welchcn aher der Ronii.schc
vmschla^t und den Voi/ug hal". Anicstcclil s'ar t'i facul prin casattirii
I'L-L-ipriK-e intrc Slavi ';i Rornani.
90
acest nume, a ramas totusi un numarconsiderabil din locuitorii

sai, care se ingrozeau mai mult de prihcgie decat de stapanul
got. Acesti Romani deca/.uti au continual sa slujeasca
Imperiului" atragand la viata civilixata pc barhari, pe care i-a
facul sa se lege chiar de Roma, si "acesle deosebite colonii
care au umplul vechea provincie, au crescut pe nebagate in
seama pana au ajuns un popor mare'".
in Transilvania prohlema devenca tot mai actuala. Si fata

de razvratirile inannate ale Romanilor, cum si fata de ccle scrise
de invatalii lor, Eder, ca si Sulzer, tine sa alirmc categoric, ca
n-au fost Romani in Nordul Dunarii, pana in sec. XIII. Dovada
o .scoate din t'aptui ca Asanestii in urma infrangerilor de la
inceput cand au t'ugit peste fluviu, n-au fost ajutati si de
Romani, ci numai de Cumanii care singuri se gaseau atunci pe
malul stand al Dunarii. Apoi, daca Romanii ar fi continual sa
traiasca totdeauna in Dacia, atunci ar trebui sa se afle cuvinte
gorice in limba romana, ceca ce nu se dovedeste4.
Profesorul de filosofic dc la Jena, Fabri, in contributiilc

sale geogral'icc, ca si mulli inaintasi, are o atitudine onesta
fata de Romani. El spune ca populatia valaha "mai cunoscuta
m istorie, este la ea acasa mai ales in Banatui Timisoarei, in
Transilvania, in Moldova si Muntenia, si se trage, prohabil,
din Roamnii care s-au ameslccat in acele regiuni cu allc
popoare". Vorhe.ste si despre Copaniceri, care "aduc in felul
lor dc traiu, mai mult cu Valahii din Moravia, dccat cu
Slovacii'"'. Deci nu se pomeneste de nici o imigrare.
3. Roman Empire, Basel 1787; cilcz ed. Milinun pc care o am in hibliolcca

mca. I. p. 19S. CI'. si Laurian, Discurs inlniductiv. p. 31.
4. Suppii'x Ijhi'llii.^ Viiiachoruni. 1791. De problema aceasta, a ajulorului

dal dc Cuinani Asancstilor si nu de Romani, a tosi preocupal '71 Pelru Mait»r,
care a caulal sa explicc ca dc fapt Kouianii nu sunt dccat Ronianii. la
[nijioc t'iind o grcscala de copisi al cronicii. Sincai cctise insa mai alcnl
izvt-iriil. care spunc clar ca au tost si Romani.
.•>. Hi.-yliiigi.-yurGctisraphic. 1794.1. 2. p. 353-360. la liogrca. Slinsnainc
ik'-,piv fifii, p. 529 - 530.
Un alt sustinator al imigrarii este foarte bunul cercetator

istoric Engel. Acestuia, neparandu-i dcstui dc prohanta
argumenlarea lu Sulzer in lavoarea imigrarii, inccarca sa o
consolide/.c cu un argument isloric mai temeinic. Dupa ce a
studiat modul cum s-au romani/.at provinciile dunarene, Engel
ajunge laaccsteconstalari: 1. Aurelian, in imposibilitatea de a
mai apara Dacia, a mutat pe Romani, atat ostasi cat si
provinciali, in Dacia mediterana si in Dacia ripensa, unde
urmasii lor au suierit influcnta slavona". 2. Ace.sti locuitori au
cazut apoi sub jugul Bulgarilor s-a intins tnsa si dincolo dc
Dunare, pana in Transilvania. Cum, ajuns set'ul lor, dupa ce a
batut pe Bizantini, a adus in robic din Moesia in Transilvania,
atat nobili cat si multimc mare de popor, dupa marluriile lui
Leo Grammaticus si George Monachus. Printre acesti
prizonieri se aflau si multi locuitori de origine romana, dar
care se amestecasera cu elemente slave si bulgare. Aceasta
aducere sau inapoere a Romanilor a avut loc cam pe la anii
811-813".
Dcci, si dupa Engel, continuitalea Romanilor in Dacia

este contestata; influcnta slava s-ar ti manifestat tot numai in
Sudul Dunarii. Scnimband insa data imigrarii mult mai
timpuric, pc vremca lui Crum, Anoninwl unguresc nu-i mai
pare suspect. Dimpotriva, e 1'olosit ca izvor principal pentru
descrierea luptelor Ungurilor in Transilvania''.
Mai tar/.iu Tokiili neaga cu totui originea lalina a

Romanilor. Limha lor nu poate fi nici macar italiano-slava'".
6. Commcntatio. p. 291 - 292; Pannoncm. p. 315.
7. Ibid.. p.291 - 292; ib.. p. 294; Walm-hey. I. p. 139.

S. Ibitl.. p. 287 . 28S; iti.. p. 278 - 27'i. 328; ib., p. I M.
9. f7c'A'£'A. 0. Kwntgi: Ungiiin. p. 16.
10. Uruvis da.'.s ilic Walachen. Halle 1823
Deocamdala aceasta idee nu capata nici un adept, caci Phleps"

prefera sa ramana la presupunerile lui Sulzer.
Dupa cum se vede elemcniul filologic - influentcle straine

in limba romana - incepe sajoace un rol important in dcsbaterea
acestei chestiuni. In urma di.scutiilor facute, mai ales de catre
cercetarorii romani, punctui acesta de vedere trebuia sa fie mai
larg observat. intr-adevar vedem ca chestiunea romana
preocupa si pe vestitu) filolog al vremii Kopitar. Cu tol spiritui
de polemics, dominant m acea vreme in toata deshaterea, acesta
izhutestc sa impuna un lucru definitiv castigat pentru stiinta:
limha tuturor Romanilor este unitara. Insa nu poale fi vorha

de o limba latina pura, ci este si un amcstec de numeroase
elemente autohtone si harbare. Ca sa explice aceasta unitate a
limbii romanesti, Kopitar se vede silit si el sa cuate un loc mai
restrans in care s-ar fi putu forma o atare limha si crede ca
trcbuie sa se admita numai Peninsula balcanica12. Deci trebuie
admisa imigrarea.
Mai tareiu, mirandu-se ca prea putin s-a discutat scrios

latinitatea limbii romane, Schuller, ca si Kopitar, discutand
parerile autorilor dictionarului din Buda, credc ca e vorba de
lalina vulgara. Colonistii lui Traian "nu foloseau aleasa limha
a lui Cicero sau Cesar, ci limba populara a Romanilor", caci
vestigiile acelor colonisti au ramas in Dacia "pana cand au
Dcupat-o Ungurii"".___
11. He Valachomm originc discrluio, Sihiu 1829.
12. A]hancsi'>chc... Sprache. 1829, p. 86. 95. Trebuie s5 amintim aici c5

dupa Kopitar limba romana a inceput sa sc fromeze cu mull inainte de
cuceriica Uaciei. Ea pleaca din momymul in care Romanii au inceput
cuccrirca lliriei si nu cstc allceva decal liniba lalina popuiara pe care au
voibil o Ilirii si 1 racii, Gacind eâlilale mtre accsic neamuri, crcde ca si
raporlul dinlrc Romani si Hiri csic accia dc frale. El admile insa si un loc
exiigcral inrluenlei slavonu in liniba lomana.
13,1.C- Schuller, Ai^'unwntorttni pm lalinitule L'piciTifi. Sibiu 1831, p. 10.
18-20, Id. Ztii Fiii{:c n/it.'i Licft Ut^prnnci (AV- Runiuncn. Sibiu 1885. p.
11,
Prohlcma elemcnielor harhare in limba romana incepe sa

preocupc lt)l mai mult pc filologi si Die?, recunoastc ca limha
romana c cea mai saraca in clemenie germane, cu toalc ca Dacia
a tost ocupata mai cic timpuriu de catre Goti. "insa stapanirea
lor a fost prea scurta spre a fi putui sa exercite o influcnta mai
mare In limba" socoate acesta. In schimb, admile si el ca
elemenlul slavon este eel mai tnsemnat. In ceea ce priveste
parasirea Daciei, spune ca Aurelian a dus in Mocsia numai "o
pane din locuitorii" acestei provincii. Oricum colonistii de
acolo s-au amestccat cu diferiti harhari1'1.
Un punct important m sustinerea teoriei imigrari, a fost

chcstia influentei slavonc, care nu parea posibila deeat in Sudul
Dunarii. Parea asa de precis acest lucru, incat nimeni nu 1-a
mai discutal. Cu loate acestea, in acceasi vreme se ocupa cu
antichitatile slave si Schal'arik, care cste unul din cei mai
renumiti cercelatori ai istoriei vechilor Slavi. Acesta reusesle
sa demonstreze ca toate studiilc in care se aratase ca Romanii
n-au putut sa sufere iniluenta slavona decat In Sudul Dunarii,
sunt de inlaturat, penlru simplul motiv ca, in sec. V - VII, Slavii
ocupau in mare numar si fosta Dacie. Din aceasta constatare
decurge concluzia ca Romanii din Nordul Dunarii, adica din
Dacia, ca si cei din Sud, din Tracia, au acecasi origine. Nu mai
este vorba, dcci, de o origine comuna in Bulgaria sau Mocsia,
Tracia, Dardania si Macedonia, ci toti Romanii se trag din
acelasi amestec traco-geto-roman in care a intrat si un apreciabil
clement slav. Dupa Schat'ark, acest element slav ar 11 amestecal
in masura egala cu eel autohton si cu ccl roman. Totusi
Tnlrehandu-sc si el, de ce izvoarele poslerioare parasirii Daciei,
nu mai mentioncaza populatia nascuta din amcstecul numit,
credc ca poate da un raspuns acccptahil. De t'apt, prin raspunsul
i4. Die7-. Gramnictttk d^r mmani^chcn Spim-'hw. Bonn lit36:inlrebinntez

cil. ?. Bonn 1870.1. p, 67. 137. 1.19.
94
sau revine la o veche afirmatie umanisitca si crede ca loti acesti

locuitori de hastina s-au rctras in inuntii Daciei, ai Macedoniei
si ai Tesaliei in sec. VII - X, dc undc s-au raspandil ?n linuturile
vecinc intr-un moment prielnic".
Din cate se pel vedea, mat t'iecare ccrcelalor isi are ipoteza
sa. In aceasta vrcme de neprecixie, rasare un combatant al
tuturor teoriilor rmpotriva continuitatii, in persoana acclui ales
suflet dcy.intercsal care a tost Vaillanl. Multe pagini din
frumoasa sa carte Romania, sum consacrate accstci prohleme,
pe care o iniatiseay.a conform purismului scoalei latiniste. Nu
admile m nici un chip ca ar ti vorba de un apreciahil aport
slavon, asa cum socotesc mai ales Rusii11'.
Istoricul Niehuhr (decedat 1S31) nu se indepartcaza nici

el de sensul traditional al continuitatii'7. tnsa filologii cauta
tot mai amanuntite explicatii dar tara a inlatura persistenta
colonistilor romani Tn Dacia. Astfel, dupa Fuchs, Aurelian a
parasit Dacia in mana Gotilor si "multi dintre locuitorii tarii
parasite s-au transplantat in tara de la Sudul Dunarii (Moe.sia)
pana la munlcle Hemus" unde s-a facut Dacia aureliana. dar
au mai ramas si in t'osta provincie romana"1.
Amintim aici si pretioa&a marturie a ihtoricului france/.

Thicrry, dupa care Romanii sunt urmasii colonistilor din Dacia,
care n-au parasit provincia ci au continual sa traiasca linistiti
si sub barhari'1'. Acelasi lucru se vede si la Ubcini, care crede
ca Romanii sunt urmasii colonistilor lui Traian asezati in Dacia
"dupa raspandirea rasei indigene". La parasirca Daciei de catre
1 .S. Schal'arik. Slovenskestamatnosti. Praga 1837; cd. gcrmana, Slavischc

Alterrhilmcr. 1843 - 1844.1, p. 32.11. p. 205
16. La Rom.iiiii: Paris 1844. I. p. 1 - 50. Ill, p. 104 - 136.
17. B.C. Niehuhr. Vortragc iihcrivmi.wlK Gfwhirtilc. III. Blirlin 1848. p.
218, iipud Onciul. 7'iwiiti.i jflotica. p. 5SO n. 4.
! 8. A. Fuchs. Die romiwichi'n Spnii'bftl. I S4t). p, 92.
19. A.'lliiciry. H/.'.ldiiv il'Alilln. Pam 1856. la I'hilippidc. Originilv. 1.

p.
Aurelian nuinai "o parte din colonisti a trecut dincolo de rail",

iar ceilalti. dupa trccerea perioadei entice "scohoraradin munti
unde isi caulasera ret'ugiu si reluara pamanlul" pe care 11
despoiasera harbarii. "Acei care nu piirasisera dejoc campiile
si orasele, traisera in servitute" pana la eliherare. In sfarsit toate
Tarile Romancsti tbrmeaza o singura Romanic prin origine,
limba, religie, obiceiuri". Sum insa impartiti sub diferite
stapaniri politico straine2".
Cu acestea ajungem insa la un nou t'el de a vedea originea
Romanilor. Astt'el, prcotui luleran Miickesch crede ca Romanii
nu sunt urmasii Romanilor caci au o limba deosehila. "Cc sunt
atunci Romanii, daca nu sunt urmasii Romanilor?" se intreaba
el si iata ce raspuns da: "Sunt de dcscendenta celtica si probahil
acelor Ceiti care, dupa ce Roma a tost pradata in anul 389
Tnaintc. de Hr. si Celtii au invadat Italia superioara, au haladuit
mai departe spre Rasarit, supunand Panonia si tarile invecinate"
pe care nu le-au mai parasit. Datele istorice, imbracamintea,
limba, toponimia si alte lucruri ii confirms ipote/.a. Insusi
"numeic poporului, Valachi, este Celtic" defineste Mockesch12.
Nu stiu sa sc fi reluat aceasta prohlema a celtismului, dar daca
este su se spuna ceva, totui ramane in sarcina I'llologilor, pe
care asteptam sa-i vedem la lucru si asupra acestei probleme.
Seria acestor ccrcetari straine de la inceput o inchciem cu

parcrea lui Mommscn, care spunc ca prin razhoaiele
dacoromane s-au pus hazele natiunii romane de azi, care este
autohtona22.
687.
20. Ubicini. l.n,Provinces danubicnnes, 1S56, p. 2 - 3. 21 -22.
21. RfWfw fur (.lie cciliche Ahâmtiitin^ iicr W^hi:ht.'n. Sihiu 1867,
p. 31 si35.
22. Mommsen, Die rtwiichcn Ackcfhrtntcr. in Grcn/.htflcn. \ 870; L-I. Jung,

Romcr iiml Rumanen. ccl. 2, p. 353, Philippiilc. o. c.. p. MO.
Fata de ceea cc scriau sirainii, Romanii au cautat si ei sa-

si spuna parerea. Vechile mentiuni ale cronicarilor rumani sunt
depasitc de Chcsarie, cartruraul episcop al Ramnicului.
Cumpanita sa judecata ar merita sa fie aratata in inlrcgime.
Dam Insa numai aceasta marturie a lui: Traian "dupa ce au
supus pe Dachi cu pierderea lui Dicheval, au trecul multime
de Ramleni in partile acestea, Kcandu-i preunii prosti locuitori,
pre iilli stapani lacuitorilor. De unde sa face nu fara cuvant
simberazma ca Printipaturile Romane^ti, ca niste apichii ale
Ramlenilor, urmeaza de la aducere si ale lor obiceiuri". Stie
ca si Constantin-cel-Mare a venit pe aici si de aceea Chesarie
adauga: "nu ma sfiesc a da socuteala ca marele Constantin ale
aceslui loc parti, sau insusi intaiu au adus ohiceiurile
Ramlenilor, sau le-au intarit gasindu-le. Ci ori de la Traian
sau de la marele Constantin de sa trag cu urmare acestc
ohiceiuri, nu fac filonichie. Tnsa en dinlru acestea descoperiu
lucnin minunate. allii linia ncamuiui romSncsc, din vcchiu
tragSndu-sa din slavil ncam al Romanilor, (Valahii numindu-
sa dupa limba sloveneasca), a caror slava au stralucit iinpreuna
unde si-au intins si soarele raêle21".
Cu toata aceata pretioasa marturie, ca Traian a adus si

nohili si oameni de rand. vedem tolusi pe lanache Vacarescul,
cativa ani mai tarziu, socotind ca "marele acela Traian
TmparatuI Romanilor... trecand ?n Tara Romaneasca si
supuindu-i-sS lara aceasta... vrand a-si statornici stapanire,
au cugetat sa faca stramutari si sa trimita colonii din Italia...
sa-si t'aca stapanire ohahnica, si lara de nici o ingrijire au adus
inultime da lulini si da ilalieni aici", msa cei care au venit au
2.3. PrelalS la Mmciul. luna limiinnc. Ramnic 1779; Biami-Hocios. II. nr.
420. p.234.
97
fost "oameni din cei ce pot lesne a se muta, adicS prosti si

tarani... si iara de gramatica au grait ei latineste si taliencsle ca
oameni prosti" si ,,crez ca da la t'iii lor au inccpnl a sa si mai
dajghina limha" 21. Este deci numai o rncercare tie a explica
coruperca limhii romane.sti.
Acum intra in randul de/.baterior si Romanii din Ardcal.

La dusmanoasele atacuri ale strainilor si la din ce in ce tot mai
grclele sarcini si ocari aruncate in spatele lor, isi ridica modest
capul si afirma precis dreptui lor istoric. Aslt'el eel dinlai, un
neinsemnat secretar aulic al cancelariei ardelene din Viena,
losil' Mehesi indrazneste sa spuna, inlr-o suplica adresata
imparatului Leopold II, ca Romanilor trebuie sa li se dea o
mai mare atentie, fiindca ei sunt cei mai vechi locuitori ai
Ardealului, unnasi ai colonistilor lui Traian2'. Fiind vorha de
un act care trebuia sa capcte o rezolutie oficiala, este evident
ca nu s-a pulul bucura de raspunsul dorit. insa si aici este cazul
mai grav, observandu-se si aceasta noua tentativa a Romanilor
de a-si valorifica dreptui cxistentei lor si pe caica scrisului,
aceasta noua suplica a lui Mehesi a avut darul sa alraga asupra
sa toata atentia politics. Recurgand la istoric, oricum unilateral
folosita, se da nastere luptei. Romanii au raspuns prompt la
toata lupta, dupa cum sc va vedea.
Mai intai Radu Tempea marluriscste romanitatea

neamului sau, dar explica si cum s-au introdus cuvinlcle harbare
in limha; ,,Pana cand au slat Dachia... supl teptrul imparatiei
ramlencsti, Romanii romaneste sau ramlcncste au vorbil" dar
24. Prt-fata la Ohsviv.ilii SMI hagSri de seama, de lanachc Vacarcscul,

Ramnif 17X7; Bianu-HiKlos. II. nr. 516.
25. Rcprncscncatio. lasi 1791 Locul insa este tals. S-a tiparit ori la Buda
ori la Cluj. La acea.sia replica raspunde Hder, iar Sincai raspunde accsluia
in Kc^ponsum ad cnsim hiwphi C.imij Kder in fupphccm lihcHum
V.thti.'hiii'umtH Tiiinsilv.inCiic. ins. ipeJit la Oradea-
dc la 669 ,,limha noastra s-a amestecat cu a Bulgarilor M".

Accst amestec si dorinta de a purifica limha de el au dus la
exagcrarile scoalei latiniste. Astfel, in cxtraordinar de
raspandita activitate a lui Samuil Micu, se vede un singur fir
conducatur: originea cural romana a poporului si succesiunea
limbii romane din latina clasica27. Nu credem ca mai e necesar
sa exemplificam cu citate, aceste mentiuni fiind prea cunoscute
tuturor.
Accleasi afirmatiuni se vad si la Sincai, care crede de

asemcni ca Romanii se (rag din colonistii adusi m Dacia ,,din
toata lumea Romanilor, dar mai ales din Roma si din Italia...
nu numai gloate misele ci si familii dc frunte au fost aduse". E
drcpt insa ca o parte din colonisti au trccut dincolo Dunarea
pe vremea lui Aurelian, insa au mai ramas si pe loc. Din cei
care ,,au ramas In Dacia veche s-au prasit Romanii cati sunt
de-a stanga Dunarii .se trag din Romanii care au fast dusi acolo.
Toti acestia au capital diferite nume insa ,,oricum s-au numit
sau se numesc si acum, tot de o vita si porodita sunt, adica
Romani de sange, precum firea si virtutea li marturiseste" iar
din Dacia ,,se dovedeste ca imparatui Aurelian... numai o parte
a ei o au trecut peste Dunare in patria sa" caci navalitorii Goti
,.mai adeseori au napadit tn Dachia veche preste bietii stramosii
nostri"2".
Cel mai ponderat dintre latinisti a fost de buna seama,

Petru Maior. Estc si el de parere ca m Dacia au ramas colonisti
romani si dupa Aurelian, dar e drept ca sub Galien au trecut
caliva si de-a dreapta Dunarii. Din accia isi trag originea
26-Preralala (7rd/n^/t:a/?//T/A7f;/&caalcatuiladeRaduTempea. Sihiu 1797;
Bianu Hodos. II. nr- 612-
27. S. Micu-Clain. A/O/VJ Romaniloi: ailaos la calentlaru! dm Buda 1806.
Bianu Hodns. 11,^.695.
2,1. Hmnica Rtimanilw. Buda 1808. la anii 105. 274. 279. 319. In cxirasul
din Cilfcnihrcic Budci pc 1^08 si 1X09. au aparul nuinui anii S4 - 264,
99
Romanii din Sudul Dunarii, a caror istoric o urmarestc

inileaproape. Petru Maior caula sa dcmonstrc/.c si altceva.
Pentru el, Romanii suni cural urmasii colonistilor romani si
sange dac deloc nu s-a amestecat la formarea lor, caci Dacii,
temandu-se prea mull de Romani din cauxa rautatilor dovedite
,,care au avut timp nu au asteptat sa dea fata cu Romanii, nici
nu au mai ramas nici unul in Dachia, ci precuin multi, ncputand
scapa dinainlea Romanilor ei se omorara, asa acestii cu mueri
si cu prunci cu tot au t'ugit... fntr'alta tara". Precixeaza apoi ca
Dacii n-au vrut sa dea ,,t'ata cu Romanii, si cum Romanii pe
unde ajung, aprind, ucid, rohesc si nici unul nu scapa... firea
lucrurilor omcnesti nu ma lasa a ma indoi, cum ca toti... au
tugit din Dachia si s-au retras la mvecinatii si prietenii lor
Sarmate"2'1. Parerilc acestea au fast discutate mult de straini
insa Petru Maior si le-a aparat cu mversunare in mai multe
randuri"' Credea in ele cu tot sufletui si cu toata puterea sa de
convingere cautS sa Ie lamureasca.
Intorcandu-ne in Principale, gasim pe Filipide care nu

credc nici el in disparitia totala a vechiei populatii, marturisind
ca. Dacii bastinasi si Getii si alt ncam de oameni care va f'i tost
in Dacia sub stapanirea Dacilor... au inccput sa imilc In lotui
1'clul de viala al Romanilor si sa Ie vorheasca limha... si in
acest chip s-au romanizal. S-a tntamplat cu multi... altii... si
devenise cei mai multi latini cu totul." Privitor la Moldova,
spune ca si ea ,,a primit expeditii romane, dar supusa vreodala
Romanilor n-a tost". In accst fel Traian ,,a devenit intemeetorul
29. P. Maior. Isloria penlru mccputvl Romanilor.Vm&s 1812.ed.ll. 1834.

p. 7, Maior c singurul dintrc corifeii latinisti care admile ca liniha noasira
vine tlin lalina populara. cl". Dialo^nl. 1819.
30. Raspunsuri dale recen/.aluini Kopilitr: Animatlvfcrîonc"'. 1814.

KL^XUWL"!. 1815: Contcinplalit), 1816, Toale acesica an lo.sl iraduse si
puhIicniL' dc D. Kojinca. Dispulanilc. Buda 1834, dc ohiceiu ancxale la cd,
din 1834 ;ilui PclruMaidl.
100
si infiintatorul unui popor care, dupa ce a suportat nenumarate

incursii handilesti a nenumarate neamuri 1'urioa.sc, si-a pastrat
existenta pana asla/.i" si se nuincsc Romani. Insa Aurelian
,,pcntru ca nu mai rezista invaziei si ingramadirii barharilor, a
poruncit sa se paraseasca partile din slanga Dunarii, pe la anul
73 al sutei a treia. Si s-au stramutat atunci gamizoanele si dintre
locuitorii accia doar care din cauza tnaltei lor pozitii sociale si
a hogatiei lor se temcau dc harhari, impreuna cu oameni din
casa lor, in partile din drcapta fluviului, care s-au numit si dc
tot Dacia... Este evident insS cS cei mai multi lociiitori, mai
a/e.s' cei de la tar3, au rSmas in vechea Dacie, care apoi s-a
intins cu mult peste hotarele ei si a devenit Romania de astazi.
Caci este greu ca oameni care locuiesc o tara inliintata, care
au case si ogoare si vite, oameni cu stare si proprietati dc
pamant, ce nu mai sunt deprinsi sa traiasca prin cara si prin
corturi, sa sc stramute cu toata pojijia pc pamant strain.
Strabunii Romanilor sunt deci acestia care au ramas atunci pe
loc, precum si multi altii din ncamurile ce au navalit... s-au
amestecat cu dansii si s-au romanizat". In vremea furiei
harbarilor, socoatc Filipide, se poate ca ,,o minima partc" sa
se fi rctras peste Dunarc, dar ,,cei multi, aproape tuti, au ramas
in tara lor si au t'ugit pcntru moment inaintea 1'urlunei,
rctragandu-se prin locuri dc rel'ugiu, prin codri si munti si prin
partile de dincolo de rauri". Furia dusmanilor se revarsa peste
slapanitori ,,iar nu asupra stapanitilor, de care noii stapanitori
aveau nevoie" si ,,vedcau ca ei sunt numai niste agricultori si
niste pastori si-i tratau mai cu blandeta. Nici Hunii doar nu
este de crezut ca ar fi lost cu totui salhateci si lipsiti cu totui de
orice omenie, ori ca n-ar fi tost chiar capahili dc iubirc pcntru
semenii lor"".
31. Dilnitrie FilipKfc, li;id, inlrcaga In Al- Philippkle, Onginca Rominitof.

I,671 - 682.
101
Nu vedem nici un motiv care sa-1 fi determinat pe Filipitle,

un Grec venil din toata lumea, sa sustina aceasta persistenta
roinaneasca. Credcm insa ca orice socotcala sanatoasa nu poate
decat sa subscrie acestc lamuriri ale lui.
La fel si cunsangeanul sail, Fotino, venit si el intrc Romani,
socoate ca in Dacia ,,Romanii s-au amestecat cu Dacii si din
incuscrirea lor reciproca a re/ultat o amestecatura unica si un
neam de oameni aparte", dar Aurelian ,,a retras din ea toate
ostirilc romane si coloniile romane, impreuna cu cei mai multi
din vechii locuitori Daci, cati mai ales locuiau intre munti si
Dunare" si i-a asexat la Sudul raului, unde au fondal slate sub
mai multi sefi. In ceea ce priveste Dacia, pe aceasta ,,a lasat-o
pe socoteala acelor Dacoromani care au Cost parasiti in partile
munloase ale ei" unde iinai (arziu ,,au formal si ei o domnie
autonoma". In campiile Daciei n-au ramas, ca erau expusi
barbarilor, ci s-au retras si s-au refugiat in muntii Carpati, unde
au trait cca mai mare parte din vreme. Aceasta-i pricina pcntru
care istoria veche a Daciei nu se intindc mai departs de al
treilea secol dupa Hristos si incepe din nou pe la al
trcisprezecelea secol. Fotino insa cauta sa explice vechiul
letopiset muntean cu vcnirea lui Basarah de pcstc Dunare si
atunci crede ca intre anii 626 si 678, s-au mai inters unii de
peste Dunare ,,Tn patria lor Dacia" si impreuna cu alte neamuri
cutreicrau provinciile romane. Romanii din Sudul Dunarii sunt
urmasii Daco-romanilor mutali dc Aurelian, insa ,,toti au
aceeasi limha". In vremea barbarilor ei s-au ameslecat cu
barbarii pc care insa i-au romani/at ,,asa ca nici urma dintr'insii
n-a mai ramas'2".
Bojinca discuta si respinge al'irmatiile lui Tokoli,

sustinand ca Romanii de astaa din Dacia. se (rag de la Romanii
adusi dc Traian".
32. Diunisle (Daniile) Fulinu

.?.7. Auitlhn/M.'t\uf. PL-.SI.I 1827: R.^puniicrc tfc\f:u^llfwc. Butia 1828.
Eftimie Murgu, combatand si el pe Tokiili, sustine aceeasi

origine romana, insa el cauta sa explice si de ce Romanii nu
au intrebuintat literile latinc".
Kogalniceanu este si el de aceeasi parere, ca Romani se

trag din colonistii romani adusi in Dacia, care nu si-au parasit
toti tara. Cei care au trecut in Dacia aureliana, au revenit si ei
in vechea Dacie pe la sfarsitui sec. VII15. Ca î Mihail
Cantacu'/.ino, vedem ca se admite o admigrare, prin care s-a
intarit elementui romanic In Dacia lui Traian.
Ardeleanul Florian Aaron, venit ca profesor la Bucuresti,

are de asemeni o parere logica: ,,De la aceste colonii romane
isi trage tnceputui natia romana de astazi" zice cl, caci Aurclian
a ridicat numai legiunile, dar din locuitori ,,cea mai mare parte
ohicinuiti fiind mai din'nainte cu supararile barbarilor,
ramasera aici in locul unde s-au nascut"".
Laurian, un alt Ardelean, socoate ca in adevar o parte din

Romani a trecut cu Aurelian peste Dunare. Din aceia se trag
Romanii din Peninsula balcanica. Insa din Dacoromanii parasiti
in Dacia se trag Romanii din Nordul Dunarii, care, dupa
retragerea harharilor, s-au constituit in ducate sub principi
indigeni'7. lata si rationamentui sau: ,,Romanii din Dacia veche
a lui Traian legali Hind dc lamiliile, dc averilc si dc pamantui
nasterii care era acum palria lor in aceste timpuri t'atale, cand
chiar si la Roma nu era viata mai sigura decat in cele mai
departate tari ale pamantului, voira mai bine a locui intre veri
ce harbari necunoscuti si a sufcri stapanirea gotilor cu care se
ohicinuisera printr'un comert aproape de douazeci de ani, decat
a parasi toate aceste averi sigure si a trece in alte locuri straine
34. Wmk-ricgung, liuda 1830.

.?A HisloiKdela Valachw. Berlin 1837.
.%. M.ini/3/. Bucuresti 1839. p. 16. 22.
.17. Icniuincii. Vicna 1840. p IX - LI.
caiutand altele nesigure". E drept ca aceia care nu aveau nimic

de pierdut, saracii, s-au dus de acolo. Este msa de crezut ca
nici Gotii nu se purlail asa de rail cu supusii lor caci aveau
nevoie dc ci".
Aceiasi originc romana necontestata se observa si la

Cipariu". Acesta marturiseste ca ,,rnai sunt oameni grei la cap
si vartosi la cerbice, care nici intr-un mud nu se pot impaca cu
acea idee ca Romanul ar t'i Roman, iar un Dac sau Scheau, sau
German, sau eel putin amc.stecatura din toate gunoaiele
gintilor"4"' insa numai din necunosaterea i/.voarelor sau din
raulate fac acestea, ca ei nu vor sa recunoasca adevaiul, care
este totusi limpcde: Romanii sunt urmasii directi ai colonistilor
Romani din Dacia, a caror limba o si pastreaza.
0 marturie interessanta anam si la milropulitui Saguna:
,,Noi Romanii avem convingerea ea natiunea romana isi tragc

originea din soldatii si colonistii lui Traian, care au luat in
stapanire Dacia de la lisa pana la Marea Neagra'"".
Acum, incheind accst sir, sa nu lasam la o partc nici pe

Eliade Radulcscu, in a carui activitate a intrat asa de mult si
preocuparea dc latinilatca noastra, pc care o apropie exageral
de Italieni. Si el crede ca Dacii ,,parte 1'ura ucisi, parte alungati
si retugiati" pe la vecini si prin munti ,,iar parte ramasera poate
tntre Romani ca pri/.onicri sau slavi" si e de tinut in seama ca
,,limba rustica romana" s-a pastrat ..pana asta/.i", insa
amestecata .si cu vorhe dacice, care sunt toate cele socotitc
barbare. Alta influcnia dacica n-a tost, totusi ,,cstc prohabil ca
Mocanii sa fie descendentii Dacilor ret'ugiati ?n munti". Cat
.?<¥. DiM.-ut'f; mlro(lucti\\ p. 30 -31. Cf. si Islotia Rom.uii/or. cd. 3,

Bucurc^K
1869.p.105- 106.
.M. DC lalinilnlc linguae val.n'hic.w. 1855.
4(1. Cuvnnl. Ctl. 2. Blaj. 11(62. p. 14.
41. /'ilfn'/n hiwrk'ii ortoticxc r^nnlcnc, Sihiu 1860, apud Philippidc.
OnîncJ Rtwinihi'. I. 687

privesle retragerca din vremea lui Aurelian crede ca ,,toti
colonii romani ramasera in proprietatile lor"42.
Cu aceste marturii se inchcie t'aza cea dintai a procesului

istoric ivit intre istoricii romani si cei straini, nu pentru a lua
sfarsit, ci spre a incepe pe alte haze, cu mult mai severe, in
realitate sunt prezentari ceva mai seducatoare, care nu due
totusi la pace desi, intr-un moment de tranzactii, parea ca se
apropie de ea.
2. Teoria lui Roesler
Discutia asupra chestiunii romane se aria intr-o situatie

care parea ca nu se mai poate depasi, cand au aparut deodata
studiile lui Roesler. La randul sau, acesta a reluat problema
care prewupase pe specialisti aproape un secol si, intrehuinland
o logica necunoscuta pana acum si o interpretare neprevazuta,
a tacut ca ahia de data accasta sa devina o adevarata prohlema
istorica. Cu toatc ca nu ajunge la alta conclu/ie decat aceea a
unora din inaintasi, dupa care Romanii ar t'l imigrat in Nordul
Dunarii, totusi Roesler a rcusit sa se impuna cu studiile sale.
De fapt, noutatea lelului sau de a sludia consists in a

confirma parcri deja emise pc care le-a veriricat cu ajutorul
unor izvoare destui de variatc. Roesler crede ca poatc prcciza
urmatoarele chestiuni: 1. Vopiscus cste dcmn de toata
Tncredcrea; in consecinta Aurelian n-a lasat nici un supus roman
in Dacia total parasita, caci nici un colonist civilizat n-ar fi
putui sa ramana suh stapanire barbara. Daca, insa, totusi un
narecare numar infim dintrc ci nu-si vor fi urmat imparatui,
.ircslia au disparut cu siguranta Tn mijiocul covarsitor prin
iiuniar al naVi'ilitorilor. 2. Numai In Sudul Dunarii au putut
/.'. Hislnria Kom.mihir, cd. 1. Bucurcsli IS711. p. 22 - 23. 45. Ed.

i|';inn suh lillul f'li.'M'lii'fiitvn ilm /\/(>//J Kfunw/lot, Bucurcsli I S61.
105
Romanii sa sufere influenta Slavilor, de la care au imprumutat

un mare numar dc cuvinte, intrucat limba care a exercitat cea
mai mare influenta a fost vechea limha slavo-bulgara. 3.
Formarea poporului rornan in Nordul Dunarii nu poate fi
admisa caci, in at'ara de tacerea izvoarelor hizanline cu privirc
la ei', nu s-ar explica altt'el tn nici un chip influenta greceasca
si alhaneza. 4. Poporul roman se mi.sca totusi destui de usor.
caci in Evul Mediu era exclusiv un popor de pastori. De aici
decurge identitatea perfecta a dialectclor macedo-roman si
dacoroman, dar si t'aptui ca trehuie sa se admita o dezvoltare
comuna, pe un tinut restrans2. 5. Imigrarea Romanilor m
Transilvania s-a intamplat deslul de tarziu, pe la Tnceputui sec.
XIH, caci tocmai atunci ncvoile si sut'erintele regiinului pe
care si-1 creasera singuri, alinsera punctui culminant. 6. In orice
caz, Ungurii au vcnit in Transilvania inaintea Romanilor, caci
altfel nu s-ar putea explica lipsa influentei germane care, hotarat
lucru, s-ar fi exercitat daca ar fi tost in contact inca de la
?nceput\
Se vede dar ca Roesler nu poate admite conjecturi la
Vopiscus. Dupa parerea sa si Notarul Anonim este un falsificat;
Valahii lui Nestor sunt Franci cum si nuineroasele pasaje din

Choniate, Pachimerc si Cantacuzin, ar ti inexacte. Admile msa
ca o parte dintre Unguri au putut sa vina in vaica Tisei pe la
Portile-de-Fier ale Dunarii.
0 data cu puhlicarea ccrcetarilor romanesti ale lui Roesler,

in care se evidentiau aceste concluzii, s-a pomit un adcvarat
razboi Tntre istorici, cu interpretari si comhateri dc tot felul.
1. Acesta csle cclcbrul sau argumcul a filentio.
2. li curitis insa cu Roesler nu vrca sa admila ca acc.ista idcniitalc puica li

si o consccinta a vn.-lii pusluresli a Rtnuanilor - li-anshununia - pi: care el
insusi o dix;umi;nlca/.5. care singura ar pulea lace po.sihila accusta unilatc
lingvislica: ct". si Jirecck. Fiti.'.fcnI/iuiJi Hui^nncn, p. 1 IS 123.
3. R. Roesler. Runi.inirhr filiiilicn. I K71
106
Unit s-au declarat partizani ai continuitatii, iar altii au preferat

teoria potrivinica. Au fost si unii care au fast cand de o parere,
cand de alia.
Tomaschek, inca de cand aparuse eel dintai studiu al lui

Roesler4, cercetand problema romanizarii provinciilor
halcanice, ajunsese mai intai la concluzia ca Romanii isi au
originea nord-dunareana, de unde n-au plecat nici odata5; mai
apoi si-a schimbat parerea socotind ca s-ar fi constituit ca popor
aparte in regiunea sudica a muntelui Hemus, de unde au emigrat
prin sec. IX - X6. Nu staruc nici asupra acestei date ere/and
inai probabil sa se ti tacut accasta intoarccre pe al 1074 - 1144
eel mai tandu. in aceasta situatie, limba romana ar fi rezultatui
lu/iunii limhii latinc cu aceea a Traco-Bessilor. De asemeni
crede ca si Istroromanii, a caror origine n-o banuieste, ar fi
venit acolo unde sunt azi, de undeva din Imperiul bizantin,
caci altfel n-ar putca de unde sa aiba in limba lor cuvanlul
cumaracu7.
4. Id- Zur Krtlik alterer ungartscher Gcschichtc, 1860. sludiu reirnprimat

la Romanischc Stiiclien. p. 147 -231, suhlitlul: Die AnFangc der Ungarn
undtier Anonynic Ntnai:
5. Tomaschek. Brumalia und Rosalia, \ 868. De allfci aetasi lucru sustinuse

chiar si in darca dc .seama asupra lui Roesler, Rom. St.. p. ) 50. cand
alirma.se
ca Dacoromanii ramasescra in Dacia. bazandu-se pe conservarea
fopononnci de-a-lungul secoletor. insa acea populalic credc ca ar H disparut
sub valurilc inva/iilor.
6. Id.. Die alien Thicker. I, 80; darra dc scama asupra lui Jung. Roemw
lind Romanon. p, 446 - 4.50, si Ziir Ki/nc/c, p. 63 - 64.
7. Id., Zfn âliH.'hi'ichcii /•/,yf. p. 346. undo il dcriva din greaca,

107
Sub influenta lui Roesler sta si Gaston Paris*, Teutsch m

a doua editie a istorici Sasilor1', Mauer"' si Schwicker", toti
riind impotriva conlinuilalii Romanilor in Dacia, punand m
discutie tot t'elul de prohleme islorice, ctnografice si lilologice.
Din marea gramada a controverselor iscate, sc remarca

opiniile din lucrarile lui Jung, pline de claritate si de ascutita
critica, dar care in acelasi timp dau dovada de multa dragoste
penlru stiinta si de deosebita pasiune pcntru Tntatisarea
adcvarului. in lucrarea sa despre inceputurile Romanilor,
studiind in amanunt aceasta chestiune, Jung a ajuns sa enunte
urmatoarele chesliuni: 1. Transilvania, Banatui, Oltenia si o
partc din Muntenia, cu lot numarul mare al Dacilor care Ie
populau. au tost totusi t'oarte repede romanizate12.2. Aurelian
a parasit Daciainlovarasil niiinai dc o partc din colonisti, mai
ales dintre cei hogati, si a fondat o nuua Dacie, Tnsa marea
majoritate a populatiei, care cunoscuse sub stapanirea romana
tot telul de greutati, a conlinuat sa traiasca sub stapanii cei
noi, Gotii. In accasta vreme populatia daco-romana vorbea ,,o
limba romana taraneasca"". Ill ccca ce priveste afirmatia lui
Vopiscus, trebuie sa se tina scama de valoarea sa relativa mai
ales pcntru evenimentcle din regiunile dunarcnc'4. 3. Nu se
R. In Romania. \. IR72. p. 239, receny.ic carui lui Rooster.
9. G.D. Tculsch, Gvichk'hle derSiehenbiirgfr Sachsen lurd^ âchsische

Vo!k. cd. 2. vol. II. Leipzig 1874; cl. darea dc seama a lui A. Fournier. in
Zdtschril'l fur die wstcrr. Gymm.. XXVII. 1876. p. 53-55.
10. Fr. Mauer, Die Bcsitzei'ffivifung Sichcnhurgens diirch die das Land
jct/t hcwohncndcn Nalitincn. I.andau 1877; cl'-Jung in Abmipt^t. 6 Aprilic
1876. Viena.
11. Djc Herkiinft dcr Runi^nc-n. in Alts/and. 1877 - 1879. cf. Philippide,
Ong. Rom. I. 696.
12. Jung. DicAnfacnfedei Riuii.icncii. I876.p, 83 - 85. Dc alHel csic dc

acol-d cu loata isloi-iogral'ia mtidcrna; ct". Tn .special Mulninscn. Rwni^che
dcschichlc. V, 49(1.
1 3 Juir;!. o. c,. p. 87 - 88; ,.cm lunianisches Bauerdialekl".
11. id.. ;/>..p y/ w.
108
poate invoca argumenlul tacerii, avand in vederc ca izvoarele

islorice privitoare la toate tarile acestca, pastreaza totdeauna
nuincle arhaice atat ale popoarelor cat si ale larilor'\ Numai
viata Sf. Nichita si a Sf. Sava furnizeaza cateva date precise"'.
Limba ausumcape care o aminleste Priscus ar putea sa tie o
limba romanica deoarece insusi Wultila in propaganda sa
printre ,,harbari" se servea atat de liniba greccasca si gotica,
cat si de cca lalina. 4. Romanii'7 n-au tost ignorati de izvoarele
istorice medievale, caci si in aceasta vreme ei apar mai intii in
dreapta Dunarii, apoi si in slanga fluviului'". In ceea ce privesle
pe Romanii din Dacia, nu incapc tndoiala ca sunt urmasii
Dacilor romanizati, care au ramas in tara lor1''.
Cu toata claritatea studiilor lui Jung, disculia nu s-a oprit

aci, caci pentru Bidennann toate neamurile romanesti - Daco-
Macedo-si Istro-romani - au la baza un element cclto-ligur, ca
toate popoarele romanice. La inceput, Romanii au format insa
un singur neam care s-a despartit mai tarziu in trei ramuri2".
Deci iarasi o tcHi'ic a celtismului romanesc. Totusi, Kiepert
sustinc mai departe continuitatca2', in timp ce Goos22 ramane
dc partea lui Roesler, ca si Jagic, care nu s-a ocupat in mod
15. Id, //i..p.94-ys.
16 Id.. A,, p. 102.
17 Id.. A.. p. 106.
18 Id..*.. p. 327-340.
19 Jung rcia chcsliunea in linii mai largi, si in celelalle studii: Die
tomani^chcn f.and'whcfk'n. 1881. Rffcnu'r•und' Romaneii. ed. 2. 1887. Ziir
(Jcschirhic dcr /';;.s.vt' Sichcnhiti'ncn',, ] K93, si F^lon i/cr Proviny

Da/.icn.
IS94.
2011.1. Bidcrniann. Die Kum.i/icii. 1877. p1).!, l()3;cl. si Philippide. Olig..
1. Wb.
21 H. Kiepen. U-hrhuch dcr alien Gfupaphic. Berlin 1878.
22 K. GIMK. Die ncl/vlc l.ilcralln. 1878. p. 17 - 22. 28 - 39.
special de chestiune ci lacand o critica dic(ionarului lui Cihac,

s-a pronuntat pentru aceeasi teorie2'.
In aceeasi vreme apar si pseudocercetarile lui Hunt'aivy

- mai mainte zis Hundsdort'er - care considers ca o
imposibilitatea formarea limbii romane in doua locuri diterite24,
insa datorita vietii pastorale, romanii au reusit sa se
raspandeasca in Evul Mediu pana in Galitia, dar in Transilvania
n-au aparut decat tarziu de tot, cand au fost Tmpinsi acolo de
catre Tatari si de catre devastarile mongole21. Orice legatura
mai veche tusese intrerupta cu totui in decursul vremii2''.
Hotarat lucru ca n-a ramas nici urma din vechiul element roman
in Dacia; in consecinta poporul roman s-a format numai in
Sudul Dunarii, caci numai acolo a putut fi in contact cu
elementui roman. Cand au venit in Nordul Dunarii, Romanii
au imprumutat de la Slavi si de la Unguri un vocabular hogat,
mai cu seama in ccea ce priveste termenii abstracti sau care
arata civilizatie superioara. !n schimb, Ungurii n-au imprumutat
nimic de la Romani27, caci ei n-ar n decat un popor incapabil
sa tormeze un stat politic. Pentru aceasta n-au izbutit sa taca
ceva decat cu ajutorul vecinior si deslul de larziu prin sec.
XV, cand si-au creat oarecare cnezate.
Tendinta vadita a lui Hunt'aivy este aceea sa desconsidere

totdeauna pe Romani. Din acest moliv el nu-i numestc decat
Oliihok, numire care in limha maghiara are si un sens acccntuat
de dispret. Dar el nu vrea sa tina seama ca popoarcle romanice
23 Cf. S. Dragoinir, in Ducoromania, II, p. 1084.
24 Hunfalvy. Ethnographic. 1877. Le peuple roumiim. 1879, p. 20 - 26.

Die Unparn. 1881; Die Ruaianen. 1883. Nctierc FJschcinungen, 1886. Ocr
Uipruny. 1887. p. 3.
25 Die Ri)niuiK'n. p. 98.
26 Die Lundcnsntimi'n Stchcnhiir^c'nfi. p. 8-9,
27Cu loalc acestca v. v. Bogrea. V-mnanii fn civitizathi VL'cini'/orp. 493 -
499. care tk'vctlcsli; locniai conlrariul chiar pcniru Unyiiii.
110
au fast numite adesea, mai ales de catre Slavi, cu astfel de

numc, din momenlul in care disparuse ideea de Impcriu roman.
In consecinta, aceasta denumirc nu are nimic umilitor in sine;
azi insa nu mai poate t'i intrebuintat, mai ales ca Romanii nu s-

au numit nici odata astlel.
Chestiunea romana se complies din ce in ce mai mult.

Miklosich admisesc la inceput ca ,,Romanii se trag din acei
Romani pe care Traian... i-a stabilit in Dacia" cu loate ca
soldatii romani si provincialii fuscscra stramutati in Moesia.
Pare sa incline si spre un loc de origine comun in Peninsula
balcanica. In tot cazul, crede ca Slavii i-au gasit pe Romani in
Dacia2". Studiind apoi cuvinleic de origine slava inlrate in limba
romana, emite ipoteza unei imigrari vcnind dintr-o parte
oarecare a Bulgariei, dcstui de departata de Dunare, mtrucat
unitatea limhii exclude ideea unei dezvoltari independente a
dialectelor Romanilor din Nordul si din Sudul Dunarii cum si
din Istria. Din acel loc unitar emigrarea s-ar fi intimplat cam
pe la sfarsitui sec. V, cand au cuprins Slavii Peninsula
balcanica. Si Miklosich constata ca limba romana nu poate t'i
o limha romana pura, ci a lost influentata mai intSi de limbtt
autohtona traco-ilincS, iar mai tarziu de aceea a navalitorilor.
in slarsit crede ca ,,patria primitivi a Romanilor trebuie cautata
la Sudul Dunarii"2''. Acum insa locul dc emigrarc ar trebui
cautat In Iliria, unde s-ar fi format insasi limba romana. Aceasta
e ultima sa concluzie3".
Pie va veni totusi sa rasloame complet teoriilc lui Roesler.

El nu numai ca nu este adversarul continuitatii, ci contesta
chiar orice preponderenta a eicmcntului romanesc pc malul
drepi al Dunarii, care sa fi trecm mai tarziu pe celalalt nial.
28 Miklosich, Die •.l.wisrhcn F.lcmcnii:. 1862. p. 3 5.
29 Id.. Oil: Wandavns'mdfi Runninc. 1X79. p. 2.
30 Id.. fifitiiigc. II. 1882. p. 49.
31 PiL-, Ah^ltiniimin^ ik'i Runnincn. 1880. Zuf iiinlJni'ic/iifti^sri.^'/JL-n
Dupa el se constata doua grupe de Romani perfect distincte:
de o parte Dacoromanii, cei mai numerosi, iar de alta

Macedoromanii in numar mult mai mic, prin Serbia de Sud si
in Nordul Greciei. Holarat sa scoata in evidenta clementui slav
din Sudul Dunarii, pic si-a dat toata silinia sa precizeze mai
intai rolul Romanilor in Peninsula halcanica, pentru care lucru
a rascolit si a despoiat documentele, fiind ccl dintai care a
intrebuintat cu minulio/.itate documentele tarilor sarhesti
privitoare la Romani".
Dupa aceca Tamm'2 se ridica impotriva tcoriei lui Rocslcr

Tnsa Kaindl" admite imigrarea Romanilor tot prin sec. IX -
XII, apropiindu-se de data propusa dc Tomaschek.
Ovary sustine de asemeni acceasi teorie a imigrarii

Romanilor in Ungaria libera. Aceasta s-ar fi intamplat in sec.
XIII, cand satele ungurcsti au tost inlocuite cu acelea ale

Romanilor, cunoscute in documente suh numele de vjllae
olachles. Dupa el Romanii si-ar fi facut aparitia ahia in 1 IIV,
Slivilfr.igc. 18S6. N, Lascov .. 1886, nu aduce nimic nou.
32 T. Tamm. Ursprung, 1891.
33 Kuindl, Beitragc. 1894, p. 21.
34 Id., ib.. p. 25- Esic " cane de polemica inipolriva Romanilor din
Transilvania care redactasera veslilul Memorandum, si indreplata contra
Acadcmiei Romane care, dupa el. ..si la propagatrice non solo delle Fillse
teorie daco-romane. credendo potcrle sanzionarc con la sua autorita. hcnehe
confulate oramai da lullo ii mondo scienlilico; ma conlribuisce ezianuio
alle calunnie insensante degli agenii daco-romani, invocando
i'interessamento dei corpi scientifici europei a lavorc dci Rumeni colsi
oppressi dai MagyariincolliC^.Y (sic), p. 4 - 5. Dupa cl eand au fosi adusi
Cavalerii Teutoni. Transilvania era desaria si puslie caci nu veniscra inca
Komanii (p. 2H), caci la venirea bngurilor. in Daeia au allal numai popoare
stave cum prohea/.a numele slavone ale oraseloi (Bes/tercye. S/-oln(^k,
Kras/.na. Doboka. Kolos/. De/.s. p. 21), cleoarece chiar si Const.
Porfiroêncl. Dc-nitm. Imp.. cap. 41),arala pe IJnguri laDunare (Belgiad).
Sava Drava. 'I'iniis. Mul'es. Cris. avand de vecim la Esi pe Bulgari, la Nord
pe Peccnegi (liisseni). la Vcsl pe rninci si hi Suil pc Croaii (p. 22). In
,.adica trei sute de ani dupa fondarea Ungariei" si mai precis

dupa 1241, dupa care data regcle Bela [V a repopulat
Transilvania cu colonisti". Miletic cauta sa aduca si el dovezi
lingvistice in lavoarea lipsei de continuitate"'. Si dupa istoricul
ungur mult pretuit Csanki. natiunea maghiara, care arc
priorilatea, ar fi primit in sanul ei Gennani, Francezi, Croati,
Sloveni si Romani, daruindu-le lihertati, proprietati si
drepturi'7. Deci Romanii n-au tost conlinuu in Dacia.
Foarte curioasa este insa teoria unui discipol al lui

Hunt'aivy, Rethy, care tl va depasi cu mult in denigrarea
Romanilor si contestarea oricarui drept istoric al lor. Printr'un
simplu rationament .si tara ca sa-si Intareasca argumentarea
prin vrcun izvor istoric, Rcthy rastoarna coinplet lucrurile
stahilite pana acum. Cu toate ca teoria lui nu are nici o valoare
istorica, totusi o expunem sumar din simpla curiozitate spre a
se vedca pana unde s-a putut merge.
Netinand seama de nici o inionnatie istorica si nici de

vrco deductie filologica din cele deja cunoscute, Relhy emite
ipoteza absulut noua si curioasa, ca Romanii ar ti venit in Evul
Mcdiu din Apeninii Italiei trecand prin Friul si Camiolia in
sec. IX si s-ar fi stahilit mai intai toti in Peninsula balcanica,
sfarsit Romanii sun! dcscendcnti ai Ilirilor, aviind in vedere particularitaiile

coniunc ale cclor doua limbi. albancza î romana, dcxvoltate pc un teritoriu
dc o egaia influenta tatina (p. 16 - 17), Mai socoate ca nici odala n-au 1'osl
Romani in Dacia pana in sec. XIII. pcntru cS nici lordanc.s. nici Anonimul
ravenal nu-i arata printre neamurilc care locuiau acolo (p. 10). Daca ar ("i
ci aulohtoni - si auturul c convins ca nu - ar Irebui ncaparat sa aibe lilurghie
latina ca si Ungurii (p. 20). Accasta carte curioasa a lui Ovary a avul editii
si in alte limbi apuscne. V. 51 critica pe care i-o lace Xenopol, Apropcisdu
iniicniuni mtt^'yai: Paris 1896.
36. Inirodiicen;. IS%.
37. D. Csanki. Histoiiv (fcs Honîvis. p. 5-7,
3S. Rcthy. Ducu Riwmnin^. 1877. p. 4. ,,Les Valaquesdescundeni - leur
in vechea Ilirie, prin sec. X. Acolo, venind m contact cu

Alhanc/.ii, s-a nascul o liinba noua, aceea a Romanilor. Acestia,
din instinct flind aplicali sprc miyratiunc, pe vrcmea luptelor
dintre Bulgari si Greci. prin sec. XIII, au trecut in provincia
Sinniei si dc acolo in Ardeal si in Maramures •w. Si toata aceasta
insanitate e argumentata cu dovezi filologice compuse pe eP9,
cum ar spune Cantemir: ,,din capul lui scornite".
langue !e prouvc-d'un people de palres dcs Appennins. qui a habile .sans

duuic. la region sabino-ombrienne. laquelle s'appelak dans les Rtals
ponlificaux, Ronianie. d'apres 1'hahnude du pleupic ilaliun dc se designer
d'apres Ie nom de la province oil region qu'il habile. Une tribu de ces
patres - elic apparlcnait au culle romain-catholique. car la lerminologie
ecelesiastique dc la langue valaque Ie prouvc - partait. vers Ie IX-e siccte.
par Ie Frioul ct par la Carniole et dcsccndait, au cours du X-c sieclc. dans
la Peninsuie balkaniquc. dans I'ancicnne Illyrie. Ici. Ie contact entre
Romains et Albanais a donne naissance a la langue valaque. qui n'esi plus
une langue italiennc. mais un idiome moitie italicn, moilic albanais. c'cst-
a-dicc que les mots sent ilalicns. landis quc les fornics soni cmprunlees a
1'albanais.
,,1/instinct de niigration a porte Ie pteuple valaque ainsi ibrnic dan'* les
regions qui lui oftraicnl les meillcurs palurages; pendant les guerre.s grcco-
bulgares. il tranchissait Ie Danube, arrivait. au coinmcncemcnl Ie comitat
de Maramoros, el. plus tard encore, pendant la conqude oltomane. dans
les eonutals dc 1'Esl de la Hongric".
39. Ideile accsica au lost enunlale de Relhy odala cu lucTarea sa A

romanismiis, i89o. pe care a tradus-o in romaneste J. Cusia, sub litlut:
Deslcgarca chestiunii onginii Romaniloi: Cetind aceasta traducere E. Picol

scria ,,Nil iiiirari"peexeinplarul sau - Biblioleca Natinnaladin Paris, cota
,,Z. Picot. 709" -. iar Mayer-Liibkc facandu-i o recenîe m Liltci'iilurhlaK
t'Ui gctinanische und roniani^chc I'hUolosic. XVIII. 1897, p. 23ti. scria:
,.Wer so vorgehl wic der Vert'. Konnte aiii Endc die Rumanen auch aus
denkotiisehen Alpen kommen lasscn. wo/Jgan/ahnlicheSchicksale /eigl
wie iin Ruinanischen. oder aus Noidspanien. wo c /u it.' ziemlich ini
dcniselhen IJiiilange crscheini wie ini Romanischen. IinOegensal/ m deni
Ucberset/.t-r bin ich also der Ansicru dass die Lusung der Runiancn-l'ryge
durch das vot-lic^cnde Sehrit'tchcn nicht gegcbcn. scmdern sugar aueh nicht
cincn Schritt geloidel 1st."
Briehrccher se indoieste ca Dacia a putut fi romanizata in

160 de ani, cu loate aceslea loponomia nord dunareana aratii
continuilatca aceluiasi clement din epoca romana pana azi.
Totusi, ceva precis nu s-a dal; niulti dintre cercelalori an Irecut
tnsa de partea lui Roesler, cum ca poporul roman s-ar t'i format
in Peninsula halcanica, de unde ar ti venit in stanga Dunarii4".
Tcoria t'antezista a lui Rethy este reluata si dc De Bertha,

dupa care Romanii, veniti prin Nordul Adriaticei, s-ar fi uprit
in valea Drinei, a Narentei si a Vardarului, de unde au trecut
pestc Dunare dupa sec. X, ajungand in Transilvania mult mai
tarziu4'.
De Marlonne ocupandu-se despre via(a umana din punct

de vedere geografic in Dacia, constata ca se prezinta sub fonna
Iranshumantei, care urmeaxa caile Ardealului spre Dunare42.
Deci e vorha de o miscare contrara acelcia admise de catre
partizanii neconlinuitalii. Intr-adevar, pastorii romani din
Ardeal au scoborat totdeauna spre Balta Dunarii din sec. XII
pana in sec. XVITI, cu toale ca istoricii unguri considers roarte
grea viala in tinutui dunarean.
Pentru Homo, minutiosul ccrcetalor al victii lui Aurclian,

dupa o scrupuloasa cercetarc a izvoarelor istorice, se ajunge la
concluzia ca a fost imposihila o parasire totala a Daciei de
catre colonistii romani. Socoatc insa, ca nu poate fi vorha nici
ca toti Romanii din Nordul Dunarii sa t'ic nuinai urmasii
colonistilor ramasi in Dacia, ci ca in marc pane s-au adaos in
Evul Mediu venind dc dincolo de Dunare4'.
40. Der gcjscnwarligc Stand. 1897. p. 8 -9 •ji 30.
41. A. Dc Hertha, Magyars el Roumains, 1899, p. 41. V. si critica lui

Xenopol. Magyar ct Rounmins. Paris 1900,
42. Du Martonnc. La ValachK, p. 103 - 104. 233.
43.1- Homo. L 'cnipcrciii Aiiiviicn, 1904. p. 313 - 317; ..Toulc la partie
de la population qui vivail a proxiinil6 des canip'i legionnaiics: lainillcs dc
soldats. vclerans rflii-c-, dli service, niarchand-s. eic-. a suivit 1'aruKe sui
id
Fischer n-aduce nimic nou ci sc uneste cu parcrea acelora

care crcd ca Romanii au parasit Dacia trecand in Balcani, unde
s-au conslituit ca natie si limha, de unde s-au inapoial in sec.
IX - XIV".
in starsit, curioasa e si parerea lui latimirskij, care

demonstreaza ca limba rornana a primit cuvintele slave in
tinuturi noi pentru ci, Intrucat au un caracter muntos si clima
mai aspra dccal locul primitiv al Romanilor. Stramosii
Romanilor, pe la sfarsitui sec. Ill vroind sa scape de barbari,
au fugit din cainpii si s-au rctras in Carpati sau dincolo de ei,
unde au intalnil pe Slavi4'. S-ar intelege de aici ca exista
continuitate in Dacia, insa felul de prezentare a temei e destui
de straniu.
tn aceasta izbucnire si prezentare tendentioasa a chestiunii

romane, de buna seama ca Romanii trebuiau sa puna iar mana
pe condei si sa sustina, nu o teza favorabila lor ca natiune, ci
adeviirului istoric asa cum reiese din izvoare. Daca unii au
exagerat unele lucruri ori n-au hagat de seama si altele, aceasta
se datoreste si timpului in care scriau si firii [or, dar si nccesitatii
de a da un raspuns la unele chestiuni care nu t'usesera inca
bine elucidate. Putem insa constata, cu deplina mandrie, ca
rive droilc du Danube. Mais il dut rosier dans Ics campagnes un grand
nombre d'anciens habitants qui vivaieni en bun accord avcc les Goths, ct
n-avaieni aucun interct a abandonncr la province. D'ailicurs.une evacuation
complete cut probahlcmcnl ele incxeculabte. sans unc nouvclle guerre; les
Golhs ne se scraieni pa.s pretes au depart de I<»ule la population civile. Si
cetle population s'accommodail du nouveau regime. Aurelien n-avail
aucune raison de se monlrcr plus iruransigeant tlu'elle".
44. F.mil Fischer, die Herkllnl'1. 1904.
45. A- laliinirskij. Dalore/ aeeasia inlonlluuc. ca si accea dcspre Lascov,
nici odatS nu se vcdc o patima sau o prezentare tendcntioasa

Tn opera aceslora, ci nurnai buna credinia a tiecaruia. Pentru
acest lucru, asa de rar chiar in stiinta cu renume, daca nu pentru
alte calitati, acesti inaintasi, Tn cea mai mare parle, nu trehuie
dati uitarii.
Intre cei dintai istorici care discuta mai pe larg chestiunea

in desbatere, trebuie sa amintim in primul rand pe mullilateralul
Hasdeu. Dupa parerea lui nu se poate admile lipsa dc
conlinuitate a Romanilor in Dacia, deoarece cuvintele
..albaneze" asa de mult puse in discutie, provin din limba daca
inrudita cu ce ailirica'"'. ..Nationalitatea romana s-a nascut si
s-a dezvoltat in Oltenia pana in valea Hategului47", de unde s-
a raspandit si in celelalte parti din sec. X inainte", e concluzia
luturor cercelarilor sale. In schimb, Hurmuzaki credc ca
Romanii din Nordul Dunarii au venit de dincolo de fluviu,
cam din sec. IX inainte'".
!n mod amanuntit 1-a pre(x:upat problema Romanilor in

Evul Mediu si pc Xenopol, care s-a hotarat sa contribuie la
solutionarea ei cu toate resursele posibile in acel moment. Cum
este si evident, el nu poate admitc sa fi plecat toti Dacoromanii
din Dacia, la parasirca ei de catre Aurclian, emigrarea unui
popor in intregiine neputandu-se conccpe in nici un chip. De
allfel documenlele toponimicc si limba, aratS limpede
continuitatea vietii romane in Dacia. Pe de alta parte, admite
parerea lui pic, ca e vorba de doua grupe romanesti, una in
d. Prul'. P.P. Panailcscu. penlru care Un sa-i aduc mullumirilc mele.

4ft. Hasdeu. Islorin f/-///t'<7.1. 294; Cine •'tinl Albanc/.it, p, ! 03.
47. hi. Istwin criUcS. p. 305.
4». Id.. .fir.ll si subs/nil, in F-lyni.. Ill, 189.3.
Nordul si alta in Sudul Dunarii, Romanii din Serbia aparlinand

grupului sudic"'.
In lelul acesta Xenopol ajunsesc la un tel de compromis

intre explicarea int'ormatiilor disparate pc care Ie avea si
diferitele teorii emise in baza lor, fara a izhuli sa ajunga la
concluzii hotaratoare. Din acest motiv in istoriografia romana
s-a impus mai mult critica facuta lucrarii lui Xenopol decat
acesta insasi. Astfel Onciul discula lucrarca lui Xenopol punct
cu punct, ajungand la o noua leorie, in aparcnta cea mai
acceptabila, dupa care se evidenliaza continuilalea elementului
roman in Dacia. Insa influenia slava nu s-a exercital in Sud,
cand au navalit Slavii asupra Romanilor, caci parte dintre
acestia emigrasera spre Nord unde au mtarit elementu) romanic
local. In acest fel se poate explica mai larziu alterarea
consonantelor lahialc. insa I'enonienul rotacismului cste o
innuenta istro-romana a populatiei romanizate in Dalmatia.
Onciul formuleaza asa risa teorie a admigrarii".
Cu toate ca in genera) teoria lui Onciul fusese admisa

fara obiectiuni insemnate, vedem totusi ca se mai emit, chiar
la noi, alte teorii sau ipotexe. Astfel cea mai curioasa la Romani,
desi a mai tost emisa de unii strain!, este accca a lui Radu
Rosetti. Dupa el poporul estc re/.ultatui amcstecului Slavilor
din Nordul Dunarii cu elementc romanicc sud-dunarenc aduse
dc barhari in captivitate''2. Aceasta ipoteza se modifica pulin
49. Hurmuâki. Fragmcntc. I, 185.
50. Xenopol. Unc cnigmc /lislonque, 1X85. Din punct de vcdcre lingvistic
nu se poalc admilc aceasia separare a Ronmnilor decal larziu de lot, dupa
o lunga cohabitari; si continue Icgaluri intre unii si altii m Evul Mcdiu. cf.
Onciul Tcmia liii Roeslcr. p, 590.
51. D, Onciul. Trivia lui Rivslc-r. tUfl.'i. Zur nimanischen Snvnl'rage. 1887.
Oriînilc PrinciptiCcio^ lyS9. RomSnit in Dacia Tnvana. 1902 Trailina
/V/D/'/C,;. 1907. /.L-5/?A;/.Vt's-, 1921. Mni taiziu Onciul r.si .schiinhii |
iarcrcacu
privirc la Istroromani. care 11 -ar mai li auiohloni ci imigranii ilin Peninsula
halcanica. cf- Puscariu. ^liniii isCioivmsnc. II. 351, nola.
52. R, Rosi-'tli. hn'.i/iiinilcSt.i\iJoi. /A'AV Dc'.picîigfnfii-.i

/i.in.v/orin.ii'ffi'
admitand ca elementu] romanic din Sud s-ar fi suprapus peste

un oarecare element romanic din Dacia". Teoria Tnsa nu s-a
impus, neavand nici un motiv serins de a fi primita. De aceea
Aron Densusianu crcde mai departe ca Romanii au fost
totdeauna la ei acasa pe amhele maluri ale Dunarii. Bulgarii
insa au izhutit sa I'aca o despartire intre cei din Carpati si
Hemus, iar Ungurii fntrc cei din aceeasi Carpati ai Daciei si
cei din Dalmatia'4. Este o concluzie care are mult adcvar in
sine, caci atal Ungurii cat si Bulgarii, la care trehuie sa se
adaoge Tn mai marc masura Slavii insist sunt aceia careia
apartineau Romanii.
Cercetarca limhii romane a fost msa mai intotdeauna

insuficient tacuta. Ori trehuia sa sc explice in randul intai
identitatea t'enomenului lingvistic. Ca sa contribuie la lamurirea
acestci chestiuni, Ovid Dcnsusianu a studial istoria limbii
romane intr-o opera ramasa inca nedepasita de timp in ceea ce
privestc multe chestiuni lingvistice. in aceasta autorul
demonstreaza existenta unei paturi lingvistice initiale comune
din care au evoluat dialeclele limbii romane definitiv separate
in sec. X - XIH. Conluziile sale sunt acestea: 1. Nu exista
coniinuilate romanica in Uacia, chiar daca n-a disparut complet
vcchea populatie. Locul formarii limhii romane ar 11 Vestui
Bulgariei, pe un tinut in legatura cu populatia ilirica si vccin
cu Albania. Din ace] loc s-a raspandit limba romana ?n valuri
diferile. Contingentui eel mai numeros al Romanilor a venit
in Dacia din Sud. 2. Emigrarea catre Nord a continual si dupa
sec. VII. In Vestui Bulgariei vcnisera din Tesalia in sec. Vi -
VII. Cu privire la dialecte Densusianu se exprima astt'el:
L'lafiCi ^{Spanifoaiv. 1906.
53, Itl- Pumantui, p. 21.
M. A. Densusianii. /sro/i<i Iniihij, cd, 2- lasi 1894.
^5. 0 Dcnsuîanii. Mf^lonv dc /./ lunûi.- roumainc, 1901, p. 346. cl". •ii p.
119
,,macedoroiTiana apare astfel ca o continuare direcia a lirnhii

romane formate in Sudul Dunarii; dacoromana se prezinta ca
re/.ultatui tuziunii elementului maccdoroman cu clementui
roman septentrional, acela al Daciei, mai putin ?nsemnat si
putin dit'erit de eel din Sud; istroromana si mcglenoromana
arata prin toate particularitatile lor ca nu sunt altceva decat o
vorbire dacoromana transformata dincolo de Dunare". !n telul
acesta sc explica palatalizarea lahialelor, care dc ohicei se
intalncste in dialectui macedoroman, arareori in vorhirea
dacoromana si lipseste cu totui in istroromana. Dar si acum
chestiunca de rc/olvat a ramas pe terenul dezhaterilor, deoarece
elemenlul istoric n-a fost luat in consideratie niri macar intr-o
masura cat de mica"'.
Poligraful si de multe ori plin de noutati, in publicatiile

sale, D.S. Sturdy-a nu are pareri bazate pe cercetari personale
in aceasta privinta". in schimb, intr-un cadru cu mult mai larg
si cu vederi exceptionale prin noutatea si claritatea lor,
chestiunea istoriei Romanilor in Evul Mediu a fost larg studiata
de Nestorul istoriei romanesti si univcrsale, protesorul Nicolae
lorga. Incadrand istoria elementului romanic oriental m viata
romanica generala se da un caracter nou studiilor de istorie
nationala. Sprc a ilustra uriasa sa activitate cred ca e nimerit a
reproduce cateva cuvinte deja scrise de multa vrcme: ,,trcbuie
sa spunem din capul locului ca personalitatca cea mai
pregnanta, cea care a lucrat in toate domeniile istoriei interne,
este protesorul lorga. Nu cxista parte a istoriei Romanilor in
care domnia sa, dand in uncle domenii, primele opere de
sinteza""1. In toate aceste studii se ajunge la concluzii
323, 327.
56. Ghcrghel, Zur Fragc. a combalul in mod fonvingalur argumenlele
invwmc tie Densusianu.
120
hotaratoare pe ,,haza de documentare'"''.
De la tnceput lorga nu admitc ca poate fi vorha dc o

parasire totala a Dacici; din potriva trehuic sa se tina seama ca
elementui roman a persistat pretutindeni in provinciilc fbstului
Imperiu roman sub fonna generala a Romanilor (Roinaniae),
ca deci si Romanii au format o astfel de Romanic orientals.
Barharii, fara deosebire dc origine sau de timp, au cohabitat
cu noul popor nascut din Daco-romani de o parte a Dunarii, si
din Iliro-Traco-Romani de cealalta parte"'. Cand s-au sfarsit
invay.iile barbare, iar ideea de unitate a Imperiului oriental a
slahit, Romanii singuri sau in colaborare cu navalitorii, au
incercat sa-si t'aca state indepcndentc. Cele dintai s-au fonnat
pe malul drcpt al Dunarii Tn Dobrogea, Scitia Mica, de altadata,
in sec. XI, si in Dacia vechc in sec. XIII. Nu poate fi admisa in
nici un chip o emigrare de pc malul drept al Dunarii caci, in
vremea cand acest lucru ar fi fost posibil, situatia Romanilor
de acolo era destui de buna. Pe dc alt& parte, inaintand spre
Nord, ar fi ajun.s tocmai in tinutui invadat de barbari sub
apasarea carora ar fi fugit mai degraba spre Sud. Dimpotriva,
numai Romanii din Dacia au putut lisa mostenire marea lor
opera, urmasilor lor, care sunt Romanii de astazi. In orice caz,
daca prin sec. VIII au putut veni oarecare elemente sudice in
Dacia, aportui lor a fast cu totui neinscmnat. In schimh, nu se
poate tagadui ca s-a adaugat un oarecare aport barbar pierdut
in masa Romanilor din Dacia. Macedoromanii sunt de bastina
acolo unde sunt'''. Trebuic sa se tina seama si de faptui ca
57. D.A Sturdza, La lerre, 1904.

5K. Const. C. Giurescu. Conîderalii asuprn 1'itoiiogrnfici ivmSueslj in
iilliinii itatiSzfcf dc ittli. Valcnii-de-Murne 1926, p. 11.
59. Id. A. p. 24.
60. Eicnienlcle etnicc (tin care s'au nascut Dacoromanii §i Pindoromanii

stahilin in Tesalia- sunt idenlice. Scparatia aceslor doua unilali. din Nordul
•î din Sudul Dunai-ii. dona Romanii. st- v.i I'i intamplal prin sec. VI - VII.
121
elemcntui romanesc din timpul Irnperiului romano-bulgar se

alia dcstui dc dcpartc dc Dunarc''-'.
In aceeasi vreme cu incepulul patrun/atoarclor cercetari

ale profesoriilui lorga, Barbulescu revine la parerile mai vechi
ale lui Ha.sdeu si admite ca e vorba dc fonnarea natiunii romanc
numai in Sud-VestuI Daciei''1. Argumentele de seama ale
acestei presupuneri sunt tot de natura filologica.
Tol prin filologie, bazata larg pe islorie, se va putea merge

deacum inainte pe un tcrcn mull mai solid. Argumentui
filologie invocat impotriva continuitatii, cum ca de/.vollarca
limhii romane nu s-ar 11 putut el'ectua decat in Sudul Dunarii,
ca influentele iliro-alhane/-e nu s-ar fi putut explica allfel, s-a
dovedil a ti tara temei, precum a demonstrat emerilul filolog
Puscariu. Pentru aceasta, limba romana, asa de raspandita azi,
n-a putut sa se lonne/.e pc un leritoriu asa de restrans ca al
Ilirici sau ca al Traciei. Cu acest nou punct de veilere Sextil
Puscariu e eel dintai filolog care a lamurit imposihilitatea unci
tnapoieri a Romanilor. in schimb e necesar sa se admita
existenta a doua romanitati, care au creat doua 1'ormc initiale
lingvistice: una pentru Romanii de Rasarit (?n Tracia si in
Macedonia), alia pentru Romanii de Apus (Dacoromanii si
Romanii din Serbia azi disparuli, la care se adauga de ascmeni
si Istroromanii). In felul acesia sc poate admite ca centru de
tbrmare a limhii Moesia, Dardania, Panonia si Dacia (mai ales
Oltenia si Transilvania). Miscarile de popoare care s-au produs
mai apoi, au unpins pe Romanii vestici din Serbia s-au Tndrcptat
spre Istria. In Dacia s-au petrecut numai miscari locale
(transhumanta). In ccea ce privestc influenta albaneza, aceca
cf, lorga, ///s7. (/t-'.v Roiwi. Pc la Pcninv. (/^.s /?;/A-.ws. p. 4.
61. lorga. Geschichic dcs Rumsinischcn Viilki.-,. 190S. III-,!, lies Rmim. dc
Hnnprw. 1915, p.-i-1),
(i2. Id.. Hisl. lies Rutim. (A- I.I Penim,. rfr.s Ij./tr.in.',. p. I :i - I 7.
se explica prin contactu! permanent pe care de la Inceput 1-au

pastral tara intrerupere Albanezii cu Romanii''4.
Tot pe atunci Parvan, fumizand o inlbrmatie lui Puscariu,

cu privire la Alhane/i, socotea ca si acestia sunt nordici, asa
incat imprumuturile alhaneze in limha romana s-au putut
cleclua chiar Tn Nordul Dunarii". Cu accst argument si cu altcle
pe care Ie aduna mai tarziu, Parvan nu poate admite nici o
parasirc totals a Daciei dc catre colonistii romani, dar nici o
inapoiere de peste Dunare. Este deci pentru continuitate"'.
Lin istoric de amanunt, dar tara vcderi mai largi, este si

Oherghel, care gaseste perfect Tntemeiata afirmatia de.seori
rcpetata, ca Romanii sunt autohtoni in Dacia. Cu privire la
albanezisme admite tot pe Hasdeu, fara nici o ubiectie". Bunea
crcde ca a ramas o veche populalie romana in Carpati, dar la
aceea s-a adaugat alia din Sud ,,ridicata cu sila" si ,,stramutata
Tn curs de sase veacuri do ordele barbare" in Dacia6".
tncheind acest bogal sir al cercetarilor romanesli cu privire

la chestuinca care ne preocupa, trebuic sa amintesc si pe Al.
Philippide, care inclina spre imigrarea Romanilur, deci este
inipotriva continuitatii. Cu toate accstea, desi eel mai
consecvcnt si aprins sustinator al teorici sale, totusi are si
oscilatiuni, care nepun in mareindoialaasupraconcluzici sale
linalc. Inlr-adevar, dupa el pare sa ti ramas careva din colonistii
romani in Dacia, care n-au t'ost retrasi, insa aceia au disparut
in masa barbara. Dar daca s-au pastrat cumva, e probabil ca au
disparut cu totui in masa cea marc a Romanilor, care au venit
63. Hie Barhulescu. Problcmele capitate ale slavislicei. iasi 1906.
64. S. Puscariu. ?.ur RekoiKiriiction. 19i(). si Locul limbliivinsnc. 1920,
65- S. Pu-iCi-iriu. '/.ur Rck^nsti'UL'tton. p. 62.
66-Parvan. Conli'tbuliicpugraricc. 1911 - Inccputunh victii mmanc, 1924.
nclifii. 1926.
67. 1. Gherghel. Zur Fi.if.v. p. 56 - iS-
123
din Sudul Dunarii, cu care s-au asimilat complet din punci dc

vedcrc al linihii'1''. Dcci Philippide poatc I'l socotit mai degraba
ca un adcpl al admigrarii, adica a revenirii unui element de
inlarire, de data aceasta covarsitor, pcste eel pastrat in Dacia.
Aceasta admigrare se va li mtamplat cani cu inceperea sec.
VII si a luat st'arsit ahia in sec. XIII, cand s-a intamplat si
separarea dialectelor limhii romane7". Oricum, ceea ce
inlcreseaza problema noastra, Jaca Romanii erau in Dacia in
momentui venirii Ungurilor, si Philippide admite ca erau,
mtrucat vorbind despre Xenopol, spune limpede ca aceasta ,,a
reusit sa probeze ca Romanii erau in Dacia inainte de venirea
Ungurilor7'". Aceasta afirmatie ne dispenseaza a mai conlinua
discutia.
Oricare ar fi alle socoteli, putem tncheia aceste randuri

cu concluzia ca Romanii erau to tara lor de azi in momentui in
care au venit Ungurii. Prioritatea lor nu mai poate fi contestata
denimeni.
3. Ce se spunc in istoriografia noua
Certarile istorice cu privirc la chestiunea romana, n-au

putut ramane nici macar la forma indoiclnica la care ajunscsera.
68. A. Bunca. StSp-imi TSrii Oltalm. 1910, p. 2.
69. Philliplde. Original Rumnnilw, I. 854: .,1'opulalia romana pura... cata

nu va fi fugil dc a drcapta 13unarii, a disparut in mijiocul barabrilor... iata
cala a ranias pe luc, on s-a contopil cu navalitorii, ori s-a pastrat pana la
venirea Romanilor de peste Dunare. eu care s-a asimilal complet din punci
de vedere al limbii"; ef. si p, 659.
70. Id.. ib., p. 858.
71. Id. ib.. p. 740. UN sir intreg de eercelari ale lui Phillipide. au slat la
baza aeeslei iilliine opere. Insa indoiala aceasta se observa mai in ioale.
Asllel Tn Raranî]in i'-lswa Roinanihir. in Vhta Rnm<Mfiisi:3, XI. 1916.
vol. II.. p. 222. .scria: ..Pe leriloriul vasi pe care s-a de/voltal romanimea
pana in secolul Vll, anume parlea sudiea din Pannonia inrerior. Moesia
superior. Dardania. Moesia inlerior si Dacia, ROmanii au losi in conlaci
124
Imprejurari Ie cele noi care s-au creat in Europa dupa izhucnirea

razboilui din 1914 trehujau sa tulhure Intru totui dreapla
cumpana a judecatii istoricilor care au voit sa reia prohlcma
aceasta. Drept este ca noua harta curopeana creata dupa acest
razboi avca sa dea nastere la lucruri cu totui curioase, pe care
nici n-am putea sa Ie banuim ca incearca sa Ie sustina cineva.
In mare parte ele depasesc orice limita ingaduita, fiind vorba
numai de supozitii cu totui indraznete. Prezentandu-le, se va
putea vcdca limpede ca nu exageram cu nimic daca pc accstea
Ie socotim zadamice.
Inca din timpul razhoilui, Kadlec a dat la iveala un studiu

despre Romanii din Slovacia si dreptui lor'. Sunt acolo lucruri
Ibarte meritorii din multe puncte dc vedere, bazatc pc o buna
informatie, insa nu totdeauna directa. Totusi unele concluzii
vor sul'eri tara indoiala modiricari esentiale pe baza unui
material comparativ mai hogat. In ceca cc ne priveste, Kadlec
face martunsirea ca nu se poate sustine teoria continuitatii
pentru ca Romanii ar fi emigrat din Tesalia spre Nord si nu ar
n inceput sa se aseze in tinutui unguresc si in Transilvania
decat in sec. XII. Deci socoatc ca locuinta primitiva a lor nu a
fost in Transilvania unde au venit tarziu, dupa cucerirea ei de
catrc Unguri-'.
Un an ahia inai tarziu apare un articol al lui Pei.skcr in

care lanseaza o teorie curioasa cu privire ia originea Romanilor.
Pentru cl, aceslia n-ar fi decat noinazi, turanieni, pastori care
n-au avut nici odata ogoare ci au locuit toldeauna pc inaltimi
muntoasemai susde 1000 -2500 m. altitudine, unde isimanau
turmele de oi. Din aceasta ocupatic Ie deduce originea t'iindca,
cu multc ncaniuri siriiine". Deci si in Dacia.

/. V.ilasii vatussifi: pravii. Pra;ia 191ft
125
observa cl, numai Turco-Tatarii erau pastori'. Romanii, spre

deosehire de acestia, se int'atisau ca tipuri trumoase, insa
lemeile lor erau uratite din cau/a muncii excesive. Ei n-au
tost popor incapahil deaorece Bulgarii, in vrernea eliherarii,
au invatat de la ei inultc lucruri inleresante4. Pcisker erode ca
ar fi vcnil din stepele orientale si ar fi invatal limba romana in
Peninsula balcanica, in timpul contaclului pe care 1-au avut in
Evul Mediu cu un oarecare cicmcnl romanic dc acolo. In acea
vreme toti ascultau de eel mai hatran din tamilie1'. Ca oricare
aiti nomazi, Romanii ar fi locuit in corturi in asa zisele catunc
(in mongola khoton, khotun, in romancste katun, in turca aul,
caci dupa cl Mongolul este tipul nomadului. Cuvantui catun
se intalneste la Alhane/.i, la Sarhi, la Bulgari si la Romani;
intaia oara se afia in documcntele sarbcsti privitoare la Romani.

Socotea ca in romaneste catunul nu are semnul pe care 1-a dat
Vambery6 si rezumat dc Peisker ca Joe izolat intr-un camp
deschis unde dorm oile"7, tntrucat catunul scrvcstc vietii in
comun chiar si pentru cei care nu sunt pastori. insa el nu tine
seama de uncle lucruri cscntiale, ca au un sens mai restrans sc
gascstc la loalc neamurile gemianice, iar cu oarecare schimhari
semantice sila Finougrieni, fara a lipsi nici din limbile
romanice. Deci trehuie caulat intr-o limha din Europa orientals,
care a influentat toate limbile in cele dintai secole ale erei
noastre*. In sfarsit, dupa Piesker, originca Romanilor trebuie
2.Cf. revue des el. hongmises. VI, t92S. p. 271.
3.Pcisker. Die Ahkunft dci Ruitiancn. 1917, p. 176. Mai tnainie sustmuse
de ascmeni ca Romanii nu crau aulohluni in IDacia, ci veniti de undeva din
Sud, din Peninsula balcanica. cf. Id., The astatic background, p. 357 -
358.
4. Die Ahlcunft.p 160-161.

5.1h.p. 179.
6. Cayalsti'ichc Spi'tichsli/i/icn. Leip/ig 1867. p. 315.
7. Pcisker, i». c.. p. 203: .-ein aul DfTncm Fcldc cingey-aunter Plat/., wo die
Senate nachligen."
cautata in Turkeslanul apusean, de unde stramosii lor au venit

in stepa pontica. Numai o rarnura a lor a trecut apoi in Peninsula
halcanica, undc s-a tacut romanizarca''. Care e.ste insa izvorul
pe care se hazeaza aceasta stranie teoric? 0 1'icliune.
Hrusevskyi'", constatasc ca Brodnicii si Bcrladnicii din Evul
Mcdiu erau navalitori dc stepa si pirati. Ori intr-o diploma a
rcgelui Andrei II al Ungariei acordata Cavalcrilor Teuloni
gasindu-se pentru Brodnici cxpresia Prodnici si RIaci in
cont'irmarea papei Honoriu III, conchide ca Brodnicii sunt
Romani nomazi iar Berednicii (Berladnicii) turco-tatari mruditi
cu Pccenegii cu care au venit la Dunare". De aici scoate Peisker
inrudirca.
Cautand apoi sa determine locul Tn care s-a format limha
romana. ia ?n consideratie teritoriul eel mai romanizat, adica
dintre Adriatica si Marea Neagra, unde gaseste doua dialecte:
vechiul dalmatin si roman, caci Dalmatia fusese romanizata

mai dc timpuriu, in timp ce in Dacia n-a avut loc o romanizare
mai indelungata. Din acest motiv crede ca centrul locului de
originc a limhii romane trebuie cautat acolo unde a tost eel
mai raspandita limba latina, adica in Sirmia, in Serbia, in
Bulgaria dunareana de Vest si in vilaietui Cosovo, dar mai
8. Cl. Brondal, Mots scythes, p. 4 - 29.
9. Peisker. o. c., p. 1S7.
10. GtecA lies ukramischen Volkes. 1. 1906.

11 - Peisker. o- c- p, 201, nota: ,,Hier waren al.st) die lirudnici wlachische
Wandcrhirlen" si mai dcparte: ,,somit sind die Brodnici und Bercdnici kcinc
..ukrainischc (rulhcnischc) Bevolkcrung". sondcrn trcnidsprachige.
WandL-rhirlcn. dcrcn Anschtu-ss an die PclschL'ncgcn und andeiL'
'I'lirkondniadcn gan/ natuilich Isl"... ..Ini Schallcn dcr Pclschcncgcn,
Kuin.incn und Tataicn wiirdcn die I^Linianen /u cincm allmahlich
ales in regiunea Timoc-Morava'2. Ori, dupa el, exact in acelcasi

parii au vcnitsi Romanii nomazi tlin Ccntrul Asiei, care chiar
in timpul romanizarii si-au pastrat fclul dc traiu schimbandu-
si locuinta m fiecarc jumatate de an". Romani adevarati au
ajuns dupa romanizarc si abia in sec. XII au socotit unii (cf.
Presbiterul din Dioclea), sa-i considers ua element roman.
Persistenta acestor Romani se daloreste temeilor lor care, din
cauza unei uri neinipacate t'ata de limhile straine. au paslrat
rasa pura'4. Dar Peisker nu ne spunc tucmai ce era inai
interesant: cum au putut femeile Romanilor asa de
traditionaliste, sa invete totusi limba romana, fara induiala,
foarte deosebita de limba lor materna turanica, mai ales daca
se inlatura ca o invenlie tara nici un fundament real, teoria
fondului roman important al rasei lor".
Peisker nu se gandeste numai la Romani sa Ie explice asa

de curios trecutui, ci la lei proccdeaza si in ceea ce priveste
dey.voltarea altor popoare. Astt'el si Slavii, dupa el, ar fl fast
tinuti, pana in sec. XI, de catre Nemti si Turco-Tatari intr-un
sclavaj continuu; insa ..asemenea sclavaj n-a existat decat in
imaginatia voil plina de exces a lui Peisker" spune un cunoscut
istoric al antichitalilor slave '". Fara Tndoiala ca neamurile slave,
kotnpaklcn Volke. zu Herrun dcr unteren Donaulander."

12. Ib., p. 192: ,,0ns Zenlrum dcs ..Urrumanischcn" tag dorl. wo das
taleinischc Sprachgchiel an der untcrn Donau die grosstc Brcite hallc. also
im heutigen Syrmien, Serbien, irn Wc-ilun Donau-Bulgaricns und im Vilajet
Kosovo. Aus diesen Landschauen. bcsonders aus dcm Flussgebietc der
Morawa und Timok war die ganze romische Rroberung der unieren
Dunaulandcr ausgegangcn.
13.Ib., p. 193.
14. lb.,p, 195.

15. Ib., p. 205. Noi mai slim ca cu cat sun! linihile mai deoscbite, cu alal
nnprtiinuliirilcKunI mai greu dc rcaliy.al; cum s'a pulul uila cu tolul o
linibii
mongola si un popor mtrcg a invatal limba lalma'.'
ca si altele dc altfel, sum amestecate (Mischvolker) din cau/.a

vietii in comun cu alii harhari '7. tn sa, fiindca Peisker nu aduce
nici un document si nici o ethnologic prohanta care sa-i sustina
Icza privitoare la Romani, pulem sa spunem despre lucrarea
sa ca ,.nu este o islorie de date precise, ci o istorie de inventii
si de lantezii", a&a cum a Cost caracterizata de Niederle cu
privire la Slavi, si ,,o teza evident exagerata la exces" cu privire
la Romani"1.
In aceeasi vreme msa isloricul france/. Zeiller sustine

icoria admigrarii unui oarecare element halcanic peste eel
carpatic: ..la drept vorhind, teza continuhatii elemenlului roman
dincolo de Dunare nu mai poate 1'i sustinuta Tn forma sa
ahsoluta. Dar nici aceea a exodului general nu poale fl mai
mult primita... un numar dc locuitori destui de mare, a trebuit
sa ramana in provincie, mai ales in regiunile muntoase ale
Ardealului si ale Olteniei septenlrionale; reslul populatiei a
urmat legiunile romane pc malul drept" in vremea parasirii
Daciei'1'.
Dintre Unguri se ridica acum ipoteze lot mai curioase si

rhestiunca istorica a Romanilor schimba iar forma. Lupta se
>1S acum m mod cu lolul special asupra Transilvaniei.
Canonicul Karacsonyi eel dintai crede ca Ungurii n-au venit
in locurile actuale numai din Alelcuz, ci si din Muntenia si
Moldova, undo ar fi fost destui dc raspanditi. Apoi, dupa cc s-
.>u crcstinal in Panonia, au inccput sa colonizeze tinuturile
ileserte din care locuilorii mai vechi fusera siliti sa piece impinsi
16. Niederle, m.inufftic I'anlttfuile^lavc. I, P. 30.
I 7. Id.. Dc theories nomvlles. p. 32 si n. 5.
IX. Ib.. p. 37, si Manucl. I. p. 70 n. I v. si in Vcstnik Ceskc AkaJcmik,
XXXVI. p. 1 -6: ,.la refutation par V. Tilic dcs hypotheses hardies dc Peisker
Mir 1'origine iranicnne de la niylhologie slave", ci. A. Mazon. in Kevuc
ilrscls/.nvs.'VM.fi. 101.
l^. LiV iiii^tni'\ t'lwljcnncsi. p. 34: cl". Id. L 'Lfn/wvrunhiftifi. 22S -

221).
de navalitori. ChiarTransilvania a fost cea dintai tara coloni?.ata

in lelul acesta, pentru ca In sec. XI nu era locuila, populatia
fugind din pricina Pecenegilor. In ceea ce privesle pe Romanii
de a'/i, lor Ie atrihuie urmaloarele odisee: Din cau/.a
asemanarilor lingvi.stice ale limbii romane cu limba Ilalicnilor
meridionali, crede ca Romanii sunt nisle vechi locuitori din
Romagna, care ar fi trecut in Albania, apoi in Tesalia. In timpul
acestor deplasari Munteniasi Moldova eraulocuitedeBulgari,
Unguri si Bisseni, adica Pecenegi. In 1241 pradand Talarii
Transilvania, regii Ungariei au admis sa se t'aca o coloni/are
gcnerala. Exact in acel moment pastorii [= Romanii | din
Romania si din Bulgaria au trecut in Transilvania2". In unele
parti erode ca au venit abia dupa 1526. Teoria accasta se
aseamana cu a lui Rethy, cu singura deo.schire ca Romanii
sunt adusi pe mare, nu pe uscat, si nici nu ne spune cum au
ajuns din Tesalia in valea Dunarii. Ca data pe care o fixeaza el
pentru venirea Romanilor in Transilvania e desniin(ita de toate
izvoarele istorice, este lucru limpede la inteles.
Fiindca pana acum nu spusese nimic privitor la chestia

Slavilor In Ardeal, Karacsonyi isi re/.erva dreptui sa propuna
si aici lucruri extraordinare. Nici mai mult nici mai putin, dupa
el Slavii n-au venil decat in timpul lui Geza 11(1141-1161), pe
vremea expansiunii rcgatului spre Rasaril. Ar fi venit si ei cu
acelasi scop, sa repopuleze Transilvania cca desarta. Tinulul
secuiesc nu 1-ar fi cuprins decat in anul 1226 (?), iar in Ciuc
au ajuns ahia in timpul domniei regelui Bela (IV). insa prin
sec. XVI ei disparusera cu totui in masa Sccuilor. Dupa parerea
lui, acesti Slavi ar fi venit din Galitia, de unde ar fi trecut prin
pasul Bargaului si Prisacanilor. Cu toale acesleainclina sa vada
In Secui trei origini dilerile din punct de vedere lingvislic: una
20. Les dmils histmiilucs. 1919. Cf. 51 Bulletin dc I'inslitm. X, 1923.

p. 7? - 77.
germano-gepida, alta maghiara si a treia slavo-rusa2'. Cum se

mai ocupase si alia data de trccutui Secuilor pe care i-a crezut
descendcnti ai Gepizilor, avand ca nume gepida sau mai corect
ipida, acum cauta sa precizeze sensul ipolezei sale: Secuii sunt
vcchi alogeni pagani convertiti la crestinism, pe care Ungurii,
la venire, i-au gasit pretutindeni m mici insule, vorbind inca
limba gepida22. Prin contactui cu Ungurii au invatat limha
acestora dupa anul 1241. cand si-au luat ,si numele pe care il
poarta, Szekely, iar in sec. XV erau pe de-a-ntregul
niaghiarizati" (...) Arxii in sec. XI-XIV Secuii s-ar fi raspandit
in toata Ungaria, iar regii Stetan si Ladislau i-au colonizat in
regiunea carpatica a Transilvaniei ca graniceri. Insa, holarul
flind prea lung si ncvoile prea man ca sa poata face numai ei
fata, au fost chemati atunci si pastori nisi care in 1226 au
cuprins tinutui Ciucului ".
Toate aceste ipoteze stranii ale lui Karacsonyi sunt propuse

numai ca sa arate ca Ungurii ar fi venit in Transilvania inaintea
Romanilor, si ca n-ar fi gasit acolo decat pe Gepizi, adica pe
descendentii lor Secuii. Mai tar/.iuarfi venit si SlaviidinNord,
iar Romanii sunt cei din urma veni(i, doua sau trei secole mai
tary.iu dccat Ungurii2''.
21. Karacsonyi, A szekcyck osci. Cluj lt)24; Orosy-sziav lakosok

F.rdclybcn. Oradca 1925, A hSmm ncm/.ctsegciSwk. Cluj 1926; cf. Vidos,
in Sludi Riimcni. III. p. 197-198; Opreanu. Contnhutii. p.182.
22. Tenric respinsa chiar dc Mclich. ?n Rcvuc dcs ct. hongroj'ics. VI. p. 61,
avand m vedcre lipsa de urine gcpide m tinulul secucsc.
23. Karacsonyi. Uj.idalnk. Cluj 1924; cf. llorga], in Rcvuc hisl. duS. E..
V. 1928, p. 94-97; Tagliavini. in StwiiRumcni. 111. p. 114-115; Melich. 1.
c.. p. 62-65.
28. Cu privire la aceslea v. si parerca lui Tagliavini. SludiRumcni. III. p.

115: ..Ouesie (sono).. Ie idee siranc del K.. che. al pan di quelle del
Diculescu, non possono assolulamenic essere seguite senya grave danno
dellavci-ilascientinea". V. hihiiograt'iaasupraorigini Secuilor la Vidos. 1.
c.p. 198 sin 1.
29. Karacsonyi. Oiwz-^tnv: \:{. Opicdnu. Cnnlnhiilii. p. 179.
Teoriilor lui Karacsonyi li s-a opus insasi istoriografia

maghiara. Stcuer ii raspunde eel dintai, respingandu-i
ctimologhle si dcductiile, insa si acesta credo ca Secuii sunt
urmasii Bulgarilor Es/.cgel (Eszcgcl-Biilgari, ..Hunii
Volgares", cu capitala la Exge/sau Esgil), ncam care ar fi locuit
de-a-lungul Volgii. Inlemeindu-se pe o afnrnatie a lui Melich,
isi consolideaza ipoteza declarand pe Secui de origine turco-
bulgara. Pcntru aceasta mai invoaca insasi scrierea Sccuilor,
care ar fi identica cu vechea scriere lurca"'. In telul acesta Sleuer
depaseste teoriile mai vechi dcspre originea Secuilor
considerati ca Ugro-Turci.
Exagerarea lui Karacsonyi a prins radacini, care ne

surprind la unii istorici. Asa zisul sefal nouei scoale istorice
ungare, Domanovszky, sustine si el noile curente anarhice ale
istoriografiei maghiarc. Acesta, dc buna seama, nu poate vedea
in Romani de cat niste imigrali, mai intai in regiunea dintre
Olt si Dunare, iar in Fagaras abia pe la 1200. In tot cazul erau
pastori lipsiti de orice cultura. Ungaria, m schimb, cu limite la
Carpati. era ounitate nu numai politics, ci si gcogralica, aparata
de un curios pustiu, gyepii", despre care .se va mai vorhi.
Cu Homan se vcdc ca istonografia si filologia maghiara

merg mana in mana, cautand sa demonstreze totdeauna
priorilatea Ungurilor in tinuturilc romanesti. De altl'el, e
singurul lor ohiectiv. Homan tsi indreapta privirile si asupra
i/.voarclor istorice inscsi. Dintre acestea ccl mai discutat a lost
Anonimul ungurcsc, ohiect a noi studii. Acuin nu mai e socotit
ca notar al regelui Bela IV (1235-1270), ci al lui Bela II (1131 -
30. Sleuer. ..Sic!x'nhin'^L'n"..Sy.ckciy".Mityyitr"csc^ychwincvek€ivdelc.

IW. p. 313-316, Cibiniim. .SA'/W). Sihiu L-S a S.i'cki.-lyck. 1925. p. 218-
22U. A szekvly-kcrclcs valaszuljan' V. Vidos 1. c.. III. p. 194:i 196;
Ta^liavini. \h.. p. 115.

.11. Die C;csdiii:hlc l.lnyJivt. 1924 p. 44-46.
1141) sau Bela III (1173-1196). critica Tnclinand mai mult

sprc Bela II'2. De data aceasta nu mai e socotit ca un povestitor
dc legende si niiscocitor de etimologii naive, ci un adanc
cunoscalor al istoriograliei maghiare dinaintea lui, si un bun
clev al Universitatii din Paris", Cu toate accstca mai face inca
(;reseli voite asezand intamplari de mai tarziu In timpuri mult
mai vechi"'. in special, iata o eroare dc a Anonimului, se pare
singura: vorhesle despre Romanii din Transilvaniain limpul
cuceririi Pustei si a Transilvaniei de catre Unguri, cand dc fapt
ci n-au venit in Nordul Dunarii dccat chiar pe vremea
cronicarului (ca. 1131-1196). care ii stie asezati acolo'".
Aceasta imigrare in Transilvania s-ar fi intamplat, zice Homan,
dc curand, caci in sec. IX crau mca in Sudul Dunarii.
Dar daca imigrarea Romanilor ar fi dc data asa de reccnta,

Anonimul ar I'l trebuit sa o cunoasca foarte bine si sa fi discutat-
o mai pe larg. Totusi, nu spune nimic. Admitand Insa ca ar
alribui unor vremi mai vechi lucruri cu totui noi, atunci ar
rnsemna ca falsifies vechile izvoare de care s-ar ti folosit, cum
crcde insusi Homan. Si atunci cine ne poate asigura ca n-a
U. V. discuImlaA. Rckhardt, /- 'enigmc(fii plus ancien hisconcn hongs'ois.

|i. 29S-2W.
^. B. Homan, /.;(preniiîv penode del'hKtwwgrnphicb^nymsc.^. 163-.

,.1 a premiere pcriode de 1'hisloriugritphic hongroise. uuvcric par les Gesta
Unî/'oruni du prdre dc la cnur de Saini Ladislas. est fermee par Ic Nolaire
Anonymi:. el eve de 1'Universite dc l^ris"; ef. si p 158-159. si EekhardI,
I.e., p. 298.
34. Cum credo Homan. o. c.. p. 162.
35. Este toemai eeea ce ne interescaxa pe noi,;i Homan se cxprima astfel,

f>, f-. p. 160-lftt: Anonimul ..place en Transyivanie les Vlachs (..Vlachi.
()lli el paslores Romanorum") iransdanubiens dont parlent les ..Gesta" du
XI-e siecle: il leLir attribue meine Un role dans les pays li-ansdannbiens
sous I' appellation des/w/o/r.s Ramsiiot'uni". Dupiiel Romanii se pre?en(au
asltel. ib: ..el pourtal a 1'epoque de la conquete (896 -). les Cunians se
liavaieni encore dans les regions lie ['Oiiest el du Volga, el les Roilmains
liabilaieni tes Halktin.s".
falsificat el si alte pasaje in afara de acelea privitoare la

Romani? Ce ar ajunge dar reputatia.acestui „ adanc cunoscalor
al istoriograt'iei maghiare?". Va trchui sa-1 socotim inca .,un
povestitor dc legende si nascocitor de etimologii naive?".
Istoriografia maghiara trebuic sa precizeze onest care este
situatia Anonimului.
Mai amintim ca, dupa Homan originea Secuilor trebuie,

cautata la vreo seminlie care va ti avut legaturi cu Avarii. In
Ardeal ar I'l venit abia prin veacul IX"'. in aceeasi vreme, aiti
straini erau de alta parere. Asa Niederle nu poate fi pcntru
teoriile extreme, insa crede inlemeiata sustinerea admigrarii".
Kisch, tacand dovada ca Sasii din Ardeal au imprumutat prin
Romani toponimia de origine slava, crcde ca la venirea acestor
colonisti in Transilvania, populalia slava era complct
deznationalizata'*. De aici decurge faptui ca Romanii fusesera
cu mult inainte acolo de izbutisera in acest proces de asimilarc.
lar R. Schuller admite sigur autohtonismul Romanilor care
ramanand in permanenta In Dacia, au pastrat totdcauna aceeasi
toponimic pe care a aratat-o insusi Herodot'".
In cartca sa de mare valva cu privire la Ungaria pe vremca

fonnarii, slavistui Melich recunoaste ca la Sud de lacul Balaton
erau popoare neolatine, ,,dar nu romane". Nu romane, acesta
ti e tema lavorita1". Sa-1 urmarim msa mai indeaproape in
lucrari care ne privcsc in mod special. Ocupandu-se si el de
36. B.Homan, A magyarak hontaglalasa es cihcljvczkcdcfc. Budapcsia
1923, si A srekclyek en-dclc. Budapcsia 1921. cf. si Ungar. Uhrb.\\. 1922,
p.9-36; v. Draganu. in Dacommania. VII, 227.
37. Manuelilel'anliquilcslavc. I. 1923. p. 69-70.
3S. Eriiischencs Slawnlurn. 1924. Cf. si Oprcanu, Contribmii. p.182-183.
39. Alls cter Vi:rgiin:sciilicil Klausenhurgs. Cluj. 1925, ol'. I.upas. in

Anuarul
1st. Nat. III. 734-735.
40. J- Melich, A hiwloglnt.vkoi'i Magyaforsziig. Budapesta 1925-1929;
cf. Draganu. in Dacommania. VII, 224-259. si in Revue dc Transylvanie.

II. 1935. p. 240-269.
cartea lui Diculescu, afirma ca limha romana nu cuprinde

eleincnte germanice, de unde rezulta ca nu s-a putut forma in
tinulul carpato-dunarean locuit dc Goti sau de Gepi/i4'. Cu
aceasta ocazie discuta si originea numelui lui Gelu, un Roman
oarccare, stapanilorul Transilvaniei pe vremea cuceririi ei de
catre Unguri (terra ultrasilvana la Anonim, XXIV), si socoate
ca in nume e vorba de o derivatic ungureasca, insa ar putea fi
si turca42 Dupa el, numele sc intalneste in cuvantui comun
unguresc gyalu ,,rahat, couteau a evider, a creuser" si in numele
propriu tol unguresc Gyalu. Chiar numele de loc de langa Cluj
ca si numele de pcrsoana ,,ar I'l o denumire turco-maghiara a
numelui - de origine ungureasca - al unui Roman41-constatarc
care, daca ar ti exacta, ar fl toarte importanta, caci chiar in
lelul acesia ar demonstra priori tatea Romanilor in Transilvania.
lata acum si discutia in jurul acestui nume. Am spus ca

Melich ti gaseste ca nume de persoana si dc loc si se intreaba
daca numele Romanului Gelu vine de la un nume de loc sau
acesta isi are originea de la o persoana Melich scrie: „ originea
numelui de loc Gyalu. Gyalucl, trehuie cautata iinlr'un nume
dc persoana44". Dimpotriva Rosier, Hurit'aivy (vag de tot) si
Pais, crcd ca numele de persoana vine de la un nume de loc4".
Trebuie sa inai adaugiim aici ca Melich este si de rea credinta
cand discuta ipotezele cxprimate de savantii romani cu privire
la aceasta. Diculescu nu crede ca e vorba de un nume de loc la
41 - Melich. Gepides ft Roumains, Gelou itit Notairc Anouyme, p.62-79;
ol'. p. 66: ,,au IV-c si6cle on trouvi;, tics Gets sur Ics rives du tias-Danube
et des Gepidcs en Dacic aux V-e et VI-e siecle".
42. Id.. *.. p. 77.
43. Id.. ;/>.. p. 78.

44. Id . ih.. p 77. La Id cu Diculescu, Die Gepiden. 1. p. 188.
45. V. la Melich. <n. p. 71-72.
135
engine si nici nu se bazcaza pe lorga sa-si sustina parerea4^, ci

se refera numai la un document din 1075 m care e vorba dc un
munte cu ace.st nume, iar lorga scrie precis ca Anonimul
unguresc a luat toatc numele de la locuri, nu numai al tui Gelu,
si le-a dat localitalilor. Melich intentional provoaca cont'uzie.
Putem sa mai aducem si alta dovada ca Melich e de rea credinta.
Cand se refera la parerea profcsorului lorga cu privire la
documcntui citat, spune ca nu arata unde cste puhHcat47, Ori
doua pagini mai nainte, analizand pe larg tocmai acest
document, lorga dadea indicatia precisa a provenientei41'.
46. Melich spune ca Diculescu ..aurait fallu ^s'/c^prouver par des exemplcs
quc Ge 1 u a, pendant de.s siecles, etc en roumain un nom dc pcrsonne, ou
eventuellmeni qu'i! est encore aujourd'hui". Insa nici cl n-o face, caci nu
sepoale socolica dovada citarea din lorga Hist. JcsRoum. Uc Tiansylvunic,
I, 42 undese spune ca ^f/yfigureazaca niimedc tmmic mir-un document
dm 1075. care dupa. Diculescu ar provcni ,.1'reillch vum Personennanien".
Dupa Melich pare a .sc crcdc ca Diculescu se bazeaza in acea-sta privinta
pe lorga, care iala ce spune insa: ,,on rencontre ainsi les figures heroiques
d'un Gelu, d'un Menuniorut — dont Ie nom est inspire evidemment par
celui de la region qui s'appellc aujourd'hui Ie Maranioros. dc memc que
,.Gclu" csl. en 1075. dans Facie quc nous avons cite. une montagnc. et il
pourrailctre mis en relation avec Ie chateau deGyalu... etavec Ie tbndaleur
eponyme de Gyula-Fehî"var-... de Glad, dc Salan -et nous nous dcmandons
aussi si ce Salan, d'originc geographique prohablenieni aussi, ne conespund
pas a cc tcrritoire du Zarand", lorga. o. a, p. 43-44. si nu 42 cum da Melich
si nici 45 ca la Diculescu. p. 18S,
47. Melich o.C.. p. 70.
4S. Pejer. Codex diplomaticu^ I. p. 428-439. la lorga. Hist. des Roum. dc

Ti'ans.. 1. p. 38-41. Daca Melich ar fi vroil, ar t'i putut gasi usor si aceste
pasaje; ,,terram, quae sita est super acquam Fi/.egy dedi cum proprii.s
tcrminis: qui termini ita dividunlur: priinus in montc Oehlu fovea facia
esl", 1-ejcr. 1 c.. p, 432. li recomandam si un vidimus al aceluias act din
1217 si allul din 1517. V. li a. 1124: ,.CÂe/;/"FeJer. II, p. 72. Sou poate
Melich. dcsi Ie cunostea loale aceslea Fcjer are si indicc - n-a vroit sa
tina scama dc cle din cauza formei in care sum transcrisc. deoschitc dc
acelea adusc de el incepand cu annl 1246. si a caror originc ungureasca ;u
putea H ''ii nitii greu de demonslral?
In sfarsit, admitand o origine prohlematica turca, sau turca-

hulgara, pentru acesi nume, Melich vrea sa ajunga la concluzia
ca Transilvania. Tnainie dc Unguri, a Cost locuita nuinai de
popoare inrudite cu ci, deci in nici un caz de Romani.
Arheologul Alloldi de buna seama ca nu poate fi de alta

parcre, decat ca Romanii din Transilvania sunt posteriori
asc/ani Ungurilor. Ideile sale se vad clar in critica pe care o
face acelciasi carii a lui Diculescu desprc Gepizi, cand spune:
,,cste imposihil sa se dovedeasca o supravietuire romana In

(inutui Transilvaniei" pentru ca ,,se stie (?) ca poporul roman
nu s-a format in aceasta rcgiune, ci cu mult mai la Sud, tntr-o
narccare partc din Balcani, la cursul inferior al Dunarii, ori
chiar mai jos4''". Toate acestea nu au nici un temei, mai ales
cand vorbeste despre parasirea Daciei. El crede ca pe timpul
lui Galien si Aurclian populatia romana care locuia tn Dacia
,,nu-si pierdTise intr' atala simtui incat sa ramane acolo, in Dacia,
sa se sacrifice fara rezistenta si sa fie prada salbaticilor
cuceritori", ci a fugit m inima Imperiului unde o astepta o
civiliy.atie pasnica deoarece ,,limes-ul Dunarii nu se st'aramase
ci se tinea tare". Un sccol si jumatate mai tarziu acesta nu s-ar
mai fi putut intampla deoarece harbarii ,,au maturat fortificatiile
ruinate si prahusite ale armatelor de la Dunare si ,,conditiile
sunt cu lotui altele: atunci nu mai este loc unde sa se poala
ret'ugia pentru ca pretutindeni pe Romani Ti astcapta aceeasi
soarta". Apoi Gotii si aiti barbari care au pustiit Transilvania
,,au ras coloniilc romanc, fara a lasa sa se pastreze macar
numeic". Insa s-a demon strat bine ca in vremea parasirii Daciei
situalia de la Nord si dc la Sud de Dunare era aceeasi si mai
ales acolo unde vrea Alfoldi sa aseze toi-marca poporului
loman, adica la cursul inferior al Dunarii, caci in Scitia Mica
I'iccare cctate era continuu in apararea proprici sale existentc.
W. Alloldi. ill KL-YOi- dcs c?f.A»n,'r.. 1V. TOf). p. I X7 I S8.
137
Si de ce ar fi parasit toti lara lorbogata si fertila, cand viata de

coloni romani era tot asa de mult amenintata si pe malul drept
al Dunarii? Sa nu se uilc nici faplul, ca chiar incepand cu
urmasii lui Traian, autoritatca Imperiului roman la Dunarc era
destui de discutata si ca luptele cu harbarii din sec. Ill sunt la
fel cu acelea din chiar vremea lui Traian insusi. Sc poatc spune
sigur ,,ca nici o aparare nu este cficace impotriva nomazilor'0".
In Dacia Aureliana ca si in toata Moesia, harharii puteau sa
strabala tara nici o dificultate atat in sec. Ill cat si in IV, dupa
cum se probeaza prin devastarea generala a Imperiului", de
unde rezulta ca si in dreapta Dunarii viata Romanilor era tot
asa de expusa ca si in Dacia.
Exact acelasi punct dc vcderc pe care 1-am vazut la toti

istoricii maghiari mai noi, se Tntalneste si la Eckhart, tot intr-
o dare de seama in care invinovateste pe autor ca n-a cunoscut
bine istoria Orientului si mai ales drepturile Ungariei asupra
Transilvaniei. Altl'el ar fi vazut ca acestea ,,erau tot asa de
neatacabile ca acelea ale Frantei asupra Alsaciei si Lorenei",
caci totdcauna apartinuse Ungariei, ca populatia esle in
majorilalc ungureasca si ca Romanii ,,nu s-au infillrat decal
incelul cu incetui pestc Carpati si nu s-au raspandit in numar
mai mare decat in momentui in care. ca urmare a devastarilor
Turcilor si Tatarilor, se rarise populatia maghiara "".
50. Lol. La Hn du monde antique, p. 11 -13 si 223.
51. Id., i/>.. p. 218-232. Oiehl. His/, dc I 'Empire byzamin. p. 5-8. Faplu] e
confirniat si de leronim. la Migne. PI.. XXV, 1340: ,,vastatis urbibus,
hominihusque interfectis... testis Illyricum, testis Thracia.solum lerrani et
cresccntos vepres. cuncta perierunt". Pasajul e t'plosit chiar dc Alfoldi.
DLT Unff/y^nf p. 3-4.
52. Allbldi. in Kcviic dcs cl. hongr.. VI, 1926. p. 403-406. Aucrbarch.
dutiirul rcL-cn/.al. are uncle aprecieri pulin tavoi-cibilc Unyariei in i.-cca
ce
privcsic raporlut'i 1 c sale cu Romanii. Dc aici crilicul maghiar ajunpe sa-1
acu?.c dc aniipatic vadilii fal.a de Ungaria. //>./?.202-203.
De aid inseamna sS credem ca Romanii stateau la panda

si cand vedeau ca navalitorii distrusera cateva sate treceau
rcpede munlii Carpati, ocupau locurile devastate si-si taceau
satele lor. Ahia atunci interveneau bietii regi unguri ca sa Ie
dea diplome - care nu exista - legalizand aceste asezari straine.
tnsa Eckhan, ca si ceilaiti de alttel, nu ne spune nici de ce
Turco-Tatarii nu pustiau mai degrahS Moldova si Muntenia,
distrugand si populatia lor, caci doar trebuiau sa treaca mai
intai pe acolo ca sa ajunga in Transilvania; on cum se face ci
au tost crutati numai locuitorii din alte parti? Sau poate barharii
urau numai pc Unguri si Ie facea placere sa-i inlocuiasca cu
Romani?
Acelasi critic reia chestiunea si in alta lucrare, din care

scoatem punctcle de vedere asupra istoriei primitive a
Ungurilor. E) crede ca Bulgarii si Pecenegii au silit pe Unguri
sa paraseasca Atelcuzul, msa acestia au trecut prin pasurile
Carpatilor, au strabatut Transilvania si s-au stabilit in valea
Tisei. Acolo lucuiau intr-un teriloriu intins, protejati fund de
un tinut, formal din locuri lihere si grcu accesibile, numit
gyepii. Tocmai in Transilvania se gaseau si ccle ,,mai intinse
linuturi ramase neltx:uitc" de teama atacurilor harhare de la
Rasarit". Dupa trecerea la catolicism Ungaria, sub regii
arpadieni, Incepe ofensiva impotriva ortodoxiei (i. e. locuitorii
dela'l'isasidclaMures).Infelulacestastatul unguresc ajunge
sS-si capetc hotare naturale (Carpatii, Dunarea si Sava). Pentru
marirea tinutului cultivat si pentru destelenirea regiunilor
carpatice, regii Ungariei au chemat pe Germani, printre care
un grup inscmnat de colonisli veniti tocmai ,,din Flandra si
dinregiunea Mosellci.catresfarsitui sec. XH,afostmsarcinat
de catre regi, sa pazcasca hotarul de Miazazi al Transilvaniei"
inveslindu-i si cu ..privelcgii extraordinare pe care Sasii Ic-au
pastrat in mijiocul tuturor vicisiludinilor istoriei lor", [nsa dupa
Eckhart nu sunt numai ei colonisti, caci ,,in aceeasi vreme a

ihceput cle ascmeni sa se infiltrezc pcste pasunile Carpalilor si
un popor de pastori, Romanii, veniti din Balcani, care s' au
inmultit asa <Je repede incat la sfarsitui catorva secolc,
inundasera toata parica muntoasa a Transilvaniei'"1". Pentru
toate acestea nu da nici o explicate, si noi slim totusi ca
Romanii n-au avut dc la Unguri nici privilegii nici drepturi.
Dupa catava vreme numai, Ungaria in plina prosperitatc,

incepe sa reverse o populatie de origine maghiara in campii si
in vai, ,,chiar si acolo unde nu se mai intalnestes acum decat
populatia slava, sarba sau romana". Dupa el Serbia, Muntenia
si Moldova, au recunoscut su/.eranitatea ungureasca sub regele
Ludovic-cel-Mare (1342-1384), dar numai panain momentui
expansiunei turcesti cand ,,Bulgaria, Serbia, Bosnia, si Tara
Romaneasca, au fost inghitite in hTiperiul otoman si nici macar
nu mai incercau sa scuture acest jug nenorocit pentru
civilizatie". In cele din urma insasi Ungaria in 1526 a trehuit
sa suporte dezastrul de la Mohacs''1
Cu alta ocazic Eckhan marturiseste totusi ca Ungurii au

ajuns la catena Carpatilor abia in sec. XIII, iar Secuii din acea
partc ar fi urmasii Caharilor'"'.
53. Eclchart, Introduction a 1'histniiv hnngmise, p. 13-14. La p. 23: ..All

del^ du gyepii, a pluricurs joumês de niarchc, s'etlcndail un lerritoirc
inhabit^ sur Icqucl. dans Tinterul de la defence, nul n-avail droil do
s'etahlir".
54. Id.. ib.. p. 24-25. Dc data aceasia 1'ixea/a iniigrarea Rttmanilor cu un

secol mai dc vrcmc dccal in darea de scania de mai sns. asa de precise Ti
sunt ideilc!
55. Id.. ih... p. 37-.18. 41. si 4V.
56. Id.. Miijsyamr'./.it! Kirlcnete. Budapesia \m. P. 21 si 56-57. el.

Oraganu. Dawi-omnimi VII. p 226. n. I.
140
Creada cine vrea ca poate fi vorba, in asemenca teorii,

macar de cat de pulin adevar i17.
Un alt Unyur, Janos S/ekcly recen/and tol o carte a unui

Roman, desi marturiseste ca vrea sa restahileasca adevarul
istoric5", nu izhuteste decat sa faca invers. Vorbind chiarde la
iriceput de o "evolutie" a Romanilor in Ungaria istorica, se
vede limpede care va fi concluzia. ca Romanii ar ti venit dupa
ce s-a creat aceasia Ungarie istorica. Ca .sa-si dovedcasca
asertiunca prezinta astfel un mileniu de istorie romano-romana'-
,,Cand legiunite romane ale Daciei n-au mai putut sa sustina
atacurile din ce in ce mai vehemcnte ale popoarelor barbare,
provincia aceasta a tost evacuata de catre Tmparalul Aurelian.
Intre 260 si 272 colonistii romani s-au rctras pe malul drept al
Dunarii; aceasta retragere este marturisita de trei cronicare care
au trait cam in acea vremc'11', De atunci m Dacia a disparut
57- Isioriogral' la maghiara prc/.inlu loldeauna Ungaria ca singurul du^man

siatDmic impolriva pulerii lot niercu crcscandc a Impcriului lurccsc. Cu
aceasia oca/.ic. desepri se adresca/a insullc gratuuc larilur vccinc si mai
ales Romanilor. care n-ar f'i luulde loc parte laaccslera/.boac. Daristoricii
inayhiari an uiial croicu rc/istenta a principatclor si a Vocvozilor lur. care
w tacul candva -sa uinicasca toata EunJpa. Sa hincvoiasca ei a dcschide
cronica lui Dluyos/, sau sa L-cteasca scri.sorile papei Sixt IV. $i sc vor
convinge alunci de adevarul isloric si dc impo^tanâ ctnrlurilor roinancsti.
Apoi istoricii aceslui Ungarii. chiar milcnara. ar mai Irebui sa-$i aduca
amintc si dc (arii bulgari '.an sarbi. care au muril in lupla cu Senuluna
victorioasa. Nu sc cere nimic mai mult det-at sa sc recunoasca fiecaruia
drcplul si nierilul sau.
58. In Rcvtcdcscl. hon^r.. V. 1927, p. 164-196. tn pagina mtaia spune;

,.Nous desirons simplemcnt rcluter Ics errcurs hi-storiques les plus evidcntes
d<: sun elude cl rclraccr I'eviiiiiiion dcs Ruumains dwn fa Hon^nc fusloni/iif
en nous fonchint sur <.lc.'> it.'chcichcs tfuc now croytin'> circ ;i / 'ahii dc
lout
pivjuyc /t;(//<Wtt//->7i.'ct (.lui rcsistent a I'cprcuvc dc la criliciuc
hisUinquc".
Suhlinieica noaslra.
59. Ci. si darca de seania a fui lorga. in Kcvuc hisloiiifuc c/uS.E.. IV.
1927. p. 3SO: .,[5e fail deux liltcralL-urs aprcs cnviions un sicde".
oricc viata romana. Dcscoperirile arheologice, abundcnte pana

la aceasta data, incepand cu 260 inceteaza cu lotui si
marturiseasca existenta culturci romanc. Odata cu legiunile
au di.sparut si dezignarile topografice romane... Pe de alia parte
Dacia a tost invadata de Goti, Huni, Gepizi, Avari si Slavi.
Prezenta si trecerea tuturor acestora sunt dovedite prin
documcnte istorice, descoperiri arheologice si prin lopografie.
Numai Romanii nu sunt aminliti in nici un izvor care sa se
ret'ere la vechea provincie a Daciei. De la 260 pana in sec. XI[,
timp de aproape o line de ani, nici eel mai neinsemnat document
istoric nu dovedeste prezenta Romanilor in Transilvania. DC
altt'el, dat riind taptui ca un popor nu-si poate inchide ennctic
tronticrcle sale fata dc popoarele vecine, ci ca fatal este silit sa
se intluenleze, trebuie sa ne uimim ca in limba, cultura si
obiceiurile Romanilor nu se poate dovedi nici cea mai mica
urma a influentei Gotilor, Gcpizilor sau Avarilor". In special
se bazeaza pe toponimie, care-i da lui ,,dovada cea mai
categorica si de neinlalurat tmpotriva ipotczei autohtonismului
romanesc"'". Ca sa ajunga la acest rezultat socoate ca toate
numele romanesti, care n-au putut t'l derivate din ungureste, ar
proveni de la un popor turco-hulgar, predecesor al Ungurilor
in aceste parti, care le-ar fi transmis toponimia. Astfel chiar
sut'ixul romanesc -sd'm cateva nume de rauri, ca Timis, Cris,
Somes, Mures, etc., ar t'l luat din ungureste. Negasind nici o
numire de alta origine decat turco-bulgara sau ungureasca,
Szekcly, trage coneluzia in chip cu tolul categoric: "asadar,
Romanii nu puteau sa locuiasca Transilvania in vremea
cuccririi maghiare". Apoi se mai mtreaha: ,,deci, cand &i cum
au venit ci acolo", ca sa slarseasca asa: ,,slramosii romanilor,
pastori de munte ar fi t'ost.transt'crati din Ilaliu meridionala in
60. S/ekdy, I.e.. p. 155-156. Pcntru accasia sc ba/caza numai pe ilepiisilc 11;
Ct'rcctari ale )ui Roeslei si Hunlalvv
regiunile occidentalc ale Balcanilor depopulate din pricina

invaziilor si devaslarilor Gotilor si Slavilor '''". E in stare sa
precizeze si etapele inainlarii lor spre Ungaria istorica: ,,in
Tesalia, in mun(ii Balcani si in Rodope" unde sunt amintiti de
,,istoriografia bizantina care h arata adesea sub numele de
Valahi". In starsit, Notarul Anonim al regelui Bela (II sau III)
,,cel dintai Ie atesta pre/.enta in Transilvani unde se vor H
infiltrat venind din Peninsula balcanica". Deci istoria
Romanilor nu poate tnccpe decat cu sec. XII, cand au t'ugit in
Nordul Dunarii, pe vremea lui Isaac Angelos, dupa ce au fost
invinsi dc catrc Bizantini, care le-au inahusit revolta. Dupa
catava vreme marindu-se extraordinar de mult numarul lor, au
putut sa repopuleze Transilvania devaslata de Mongoli. Sunlem
exact in sec. XIII, in timpul colonizarii tntreprinse de
Arpadieni, in vreme ce dupa el, Transilvania ar t'i fost cuprinsa
de Unguri in sec. XI, cand au patrons pc valea Muresului si a
Somesului.
Sccuii ,,rasa inrudita sau identica cu rasa maghiara", au

tost asezati sa pazeasca hotarul rasaritean; tot asa si Sasii. Insa
tot in sec. XII apar si Romanii care au tost chemati chiar in
tara, de regii Ungariei in sec, XIII". Dupa Szekely, inainte de
1241, Romanii se gascau in tbarte mic numar, numai in valea
Oltului si in aceleasi conditii ca si Sasii Atrasi de pasunile
muntilor Transilvaniei, ei s-au asezal acolo primind ,,de buna
voie oarecare serviluti". Din munti n-au scoborat decat dupa
invazia tatara, care tacuse sa dispara toata populatia de pe
campii si din vai. Atunci Romanii au fost colonizati absolut la
I'cl ca si ceilaiti, avandu-si organiz.atia lor cnezialasi voevodala,
cum si dreplul lor romanesc. Dar Szekely nu ne spune nimic
despre cum se prcxenta accasta organizare in timpul servitutii
61 Id.. //>..p. 168-169.
143
henevole din nainte de invazie. Dupa el cnezatele erau scutite

de impozite in timp ce colonistii plateau quinquagesima oilor,
ca si ceilaiti locuilori ai Ungariei. Din accsle prc/.uniptii,
Szekely conchide: ,,astfel Romanii din Transilvania n-au tost
nici odala liheri"2". Totusi multumita drepturilor castigate de
catre ceilaiti colonisti, Romanii au putut sa dea nastere unei
clase superiuare, nobiliare, care a starsit prin a oprima chiar
pe serhii de neamul lor, fratii lor""". In starsit Romanii s-au
subsUtuit populatiei transilvanenc si dupa devastarile Turcilor,
cand au luat chiar si locul Sasilor"
Dupa Szekely, Romanii ar fi venit in Muntenia in numar

mai mare, numal dupa anul 11S5, si au trccut dc au colonizat
regiunea Oltului in Transilvania in sec. Xlll. In rcalilate nici
un izvor istoric nu ne spune ceva cu privire la acest lucru, iar
Romanii nu au nici un privilegiu fata de ceilaiti colonisti
adevarati din acelasi loc, care sunt coplesiti de tot t'elul de
donatii si scutiri de dari".
62. Id.. ;7)..p. 169-172.

63.Id.. A. p. 174.
64. In alia dare de scama, tul despre cartea unui Roman, Sy.iSkely. in Rcvuc
dese\. hongf..^^. 1928. p 283-294. vrca sa preciz.ezc ca venitca Romanilot
m '1'ransilvania s'ar fi inlamplal in .sec. XIII. insa in muse conipacle n-au
imigral decal in sec. XVI. (p. 286).
65. ArgumcntuI ca Romanii formaii ..un groupc ethnique dont I'clat dc

civilisation etait int'erieur a celui des pleuples de I'Uccident (et) ne
pouvaient
etrc inveslis dcs memes privileges quo les Saxons appeles d'Allemagne",
ofcrit de Syckeiy, Riwinninf ct liongrois en Trwiylvanic, p. 275. cstc cu
tolul ridicol dala fiind imposibilitatea sa se constale o astlel de idee la
popoaretc din acci limp. t/vnarele, cil dona secole mai larzii. pe care Ie
arala uutorul ca sa-si sustina tema. pi-eci/.eaxa numai condilia in care se
gaseau Romanii si mcideeum avantaje aeordalc w I unisliloi" dc caire regii
Ungariei. Dimpotiiva, sc poale susline ca chiar colonislii din linulul
suprapopulal al Rinului. au tosi chemati mai degraha ca sa neutrali/e/c
nuiiiai'ul cci m.iie al Roinanilor dc t-'uiLind cucerili.
Documenlele din 1292 si 1293 invocate de autor nu arata

deloc ca e vorba de o colonizare cu Romani, ci intatiscaza
numai situatia ?n care sc gaseau cci mai multi, caci tnsusi rcgele
Andrei [II porunceste ca toti Romanii sa se intoarca in
domeniile de unde t'ugisera. Cum s-ar putea oare sa se explice
o astt'el de colonizare in care chiar de la inceput colonislii
sunt aratati numai ca serbi, care nu avcau nici macar dreptui
sa-si schimhe stapanul? Cum inca s-ar mai putea prctinde ca
totusi nu an incetat sa treaca in mase compacte pestc munti,
parasind o situatie, fara indoiala mult mai buna, din Imperiul
romano-hulgar, sau chiar de sub Cumani ori Tatari, pentru a
intra rohi in conditii mull mai ncnorocitc? Cumpana dreapta a
judecatii nu o poate admite.
Imi dau seama ca gresesc daca, in randul acestei discutii

- care oricat de patimase a tost, s-a aratat totusi scrisa mai
urban si poate chiar cu oarecarc sinceritate: sinceritatea omului
neca/.it - sunt silit sa amintesc si lucrarea hulgareasca a unui
oarecare Mutat'ciev, lipsita cu totui de bun simt, de critica
oncsta si dc tolosirea Integra I a a izvoarclor pe care /ice ca Ie
cunoaste. !i amintesc totusi. Si el crede In parasirea totala a
Daciei, unde Romanii n-ar 11 revenil dccat prin sec. XI1-X111,
dupa cc s-au rctras barbarii'* Aceeasi lipsa de judecata si de
onestitate sc vcde si in mcercarilc nepricepute ale Pseudo-
maghiarului Tremi, nume pentru lucruri care nu ne intcreseaza,
a devenit Tamas. Si dupa el n-a mai ramas nici un colonist
roman in Dacia la parasirea ci, iar Romanii din Transilvania
sunt doar niste venetici din limpurile noi", Kalmar sustinc
aceeasi teorie™, asa de scumpa Ungurilor. ca si cclebrul sau
67. Dtt: ungait'ii;hcn l.chnwortcr. 1928. si A /-omj/.s.-y.' whiâja. 1931. ct,

si Draganu, in Dammmania. VII. 195-224.
M. Magyar h.iy.unk i-s m-pci. 1932: rl. Vcress, in Rev /•it. Rom. IU. 1933.
p.4(>6no. 5.
compatriot Treml-Tamas. Tot ca niste ,,infiltrati" in Ungaria

sunt socotili Romanii si de Nemeth si Nagy", ca sa nu mai
vorbim dc disperatele aserliuni ale lui Bethjen7".
in ultimul timp, prezentand chestiunea limbii si patriei

Romanilor In Evul Mcdiu, Friedwagner pare sa incline mai
mult spre lipsa de conlinuitate7'. Cu toate aslea, ponderoasa
lucrare a lui Seton-Watson arata cat de tary-iu au venit Ungurii
in Ardeal, in sec. XI, iar continuitatea Romanilor nu poatc fi
contestata in nici un chip72.
La aceste chestiuni adaugam si pe Olschki, ale carui

concluziuni naive surprind la un romanist care poate afirma
ca limba romana nu pastreaza decat ,,structura gramaticcala"
latina; la el se poate vedca, ori lipsa de intormatie, ori, ceea ce
e mai probabil, lipsa totala de pregatire7'.
Fata de aceasta noua iniatisare a istoriografiei, Romanii

n-au gasit cu calc ca trcbuie sa urmarcasca din nou problema.
Fiind griesit pusa de cei mai multi straini, ar t'i tost inulil sa se
ocupe de ea. Dar au inteles ,sa raspunda la t'iecarc data, dupa
cum s-a putut vedea in orice pagina, nu spre a apara o terna
care nu mai era de trehuinta sa tie aparata, ci sa puna in evidenta
inulililalea cxagerarilor. Apoi a mers continuu lacercetari noi,
imbogalind domeniul lingvislic si istoric cu noi date care raman
69. Nemeth, Nyclvtudomanyunk. 1931; Nagy, At crdelyiolahsag iwitl

toi-lenete. 1934; ct'. Draganu, in Revuc de Transylvanie. 11, p. 240-269, si
lCracilln.i/)..p.lll-124.
70. V. S. Draytmiir. /.,(-••> dcttx ^llilut/c.-i c{u co/iuc Rcchlcn. p. 5-31.
71. rricdwagnci-. Uchcr dtc Spfuchc. 1934,
72 A history of the Roumanians. 1934. p. 5-6. 9-16.
73. Strultui'ci ^piniualc. 1935. p. 32-34; ct'. P. V. Hancs. LnUnilatcti limhtj.
p.67-70
ca lucruri castigate stiinlei generale. Nu vom infatisa aici toata

aceasta munca din ultinlii douazeci (ie ani ci vom spicui numai
cateva date, care lumineaza (Je la sine prohlcma.
Amintim in randul Tntaiu minutioasele si totdeauna puse

la curent lucrarile lui Capidan, care explica eel mai bine
evolutia limhii Romanilor din Sud, de care s-a ocupat in mod
cu tolul special. Concluziile sale se pot rezuma astfel: 1. Limba
romana e vorbita de catrc doua grupe, din Nordul si din Sudul
Dunarii74, despartite eel mai lar/.iu in sec. X. Influenta slava s-
a exercitat, inainte de sec. X,. in mod identic in loate
dialectele75. 2. In epoca preromana, Albanezii si Romanii crau
in relatii mult mai stranse76. 3. Limba romana contine cuvinte
albaneze, insa ele provin dintr-o origine comuna traco-ilirica.
De altfel, in limba romana sunt cuvinte identicc raspandite in
toate limbile balcanice, deci mult mai noi77.4. .^romanismele"
limbii romane nu sunt decat paralelisme7".
De o deosebita importanta, atat prin material cat si prin

conslatari, este si opera migaloasa a lui Draganu, care pune in
adevarata sa lumina elementui romanic, deci si romanesc, nu
numai din tinuturile romanesti, ci si din Panonia tnsasi7''.
Cercetarile sale vor constitui si un pretios punct do plecarc
74. Din punct dc vcdere lingvistic grupul nord-dunarean cuprindea in afara

de Romanii din Dacia, si pe aceia care se aflau odinioara in Serbia, cum si
pe Istroromani. Acest grup conslituia o unitalu etnica in Serbia si in partea
dc Vest a Runiiinici dc a/i. in Banat in Transilvania. Rl ar puica n numil
grupul carpaio-dunarcan in situatia de azi a ccrcelarilor nu i se pol inca
arata holarc geograt'icc precise.
75. Capidan, Raporfurile {ilhuno-rum., p- 482-484.
76. Id.. Rilpoi'iwtl^ iingvislicc. p. 35, n. 2.
77. Id.. Rowunu in Peninsula h.ik'^niL'u. p. 103 nota.
78. Id., Aromani^mclc. p. 289.
79. Draganu. Topommse si i^lonc. 1928. Roinanu fn vcacuiifc IX-XIV.

1933. Vcchit'lten •,i ti't^pfttJtJircit /fiwunffoi'. 1934.
pentru noi lucrari si din alle puncte de vedere decat acelea

slavo-romane, asupra carora staruc in deoscbi.
Dcspre ceilalli cercclalori rornani s-a vorbit in multc pagini

din cele precedente. Tinem sa adaugam la numarul lor si pe
allii care, desi nu s-au ocupat Tn mod special, totusi si-au spus
raspical cuvantui lor autoritar. Astt'el, dupa Metes, persistenta
elemcntului roman in Dacia este in afara de oricc Tndoiala11".
Lupasi conslata de ascmeni, ca in Dacia a lost o neintrcrupta
stahilitatc, iar poporul roman s-a format pe vechiul lenitoriu
gelo-dacic^1.
Intr'un studiu special inchinat trecutului romanesc si

pamantului actual al Romaniei, creatorul geografiei romanesti,
profesorul S. Mehedinti, ajunge la cca mai clasica detenTiinare:
Romanii ,,nu cunosc alta patrie decat aceea pe care o locuiesc

si azi '"". Tot asa alesul gcugraf si palrunxatorul adanc al
sufletului romanesc legat de acest pamant, Valsan, delermina
precis ca Romanii sunt ,,mostenitori dirccti ai popoarelor
antice" ale Daciei".
La o completa parasire a Daciei dc catre Romani nu se

poate gandi nici Panaitcscu, care precizeaza perfect dc bine si
raportui dintrc Romani si harhari in chiar fosta provincie a
Dacilor*'1. in sfarsit pentru Giurescu este lucru usor de inlclcs
ca pamantui romanesc, prin intatisarea si bogatia sa este ccl
mai bun argument pentru continuitate si ,,sunt naivi sau dc rca
credinta" cei care nu vor sa creada In acest adevar".
80. Mete?, Istoria Bisericii. 191S. p. 6-7.
81. Lupa";, Studij. 1928, p. 14. ^.poccie principali:. p. 25.
82. Mehedinti, L€ pays. p. 6.
83- Valsan. 7/yn.s//r;//»J. p. 145. I.a aceasia remarcahila schita suni dc
adaugat alalcii ailc sludii dc amanuni amintile iv\ nolcte aceslor pagini-
84. P. P. 1'anailcscu. /.L-Sn'/-7//(W,s hltl^^tro-n)unintni's. p. 12-22-
85. C. C. Ginrcscu. /.••hui.i RiiiiKinitii/. \'m. p. 13
Acum sS nc fie Tngaduit ca la st'arsitu! accstei larg

prezentari sa spunem ca si eel care semneaza paginile de fata
a cautat sa arate ca in multe parti ha/.a dc t'onnarc a poporului
ruman a fosi mult mai intinsa decat linuturile pe care Ie ocupa
azi neamul romanesc; ca ccniru de radiere a intrcgii vieti
romanesti a lost totdeauna strahatut de Dunare; ca nu poate ti
vorha dc nici o imigrare importanta din Sudul Dunarii, care sa
dea vrco coloratura noua vechei vieti romanesti din tinulul
carpatic intrucat dupa izvoare se constata mai multe miscari
de la Nord spre Sud decat in sens invers; ca in sfarsit nucleui
de viala politics eel mai putemic s-a constiluil atat dc o parte
cat si dc alta a Dunarii, si ca chiar popoarele mongolc sunt
acelea sub care s-a accelcrat procesul formarii celor dintai slate
romanesti Irainice, cu toate ca nu aduc in acestea nici un
ameslec direct"'.
SA. A'. Saccrdol.c.imi. ~Riihmuck.}')M. Marca mv.w.ic talari 1933. Vlahii

ilin Ctilrii.lic.lAW.
149

Aurelian Sacerdoteanu - Consideratii ... Evul Mediu - P 1

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Aurelian Sacerdoteanu - Consideratii ... Evul Mediu - P 1

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

AURELIAN SACERDOpANU

('(UWI'A / DAN OANCEA

Carica a aparut cu sprijinul

© COPYRIGHT PROFILE PUBLISHING

Descrierea ('11' a Oibliolccii N;itiun;ile a Romanici

Consideratii asupra istoriei romanilor in Kvul Mediu :

dovczilc continuitatii si drepturilc romanilor asupra tcrituriilor

|,!i i-ealiziirca iiceslui volimi m p.-uticipal: Vfionicn Rotaru- Nicolaf

l':(lili;i ;i Il-.i. Hun dc Hp.ir 27.0^ 21K)2

Mulla vreme Sud-Eslul european medieval n-a tost

De aceeasi istorie bi/antina a fost legata Insa si natiunea

Romanii nu au putut sa nasca nil ink'rcs special pcntru

Se poale spunc ca istoria Sud-Estului curopean a fost

nelamurite sau, in forma in care se pre/intS acum, nu sunt

Este drcpl ca istoria Romanilor, a Sarhilor si a Bulgairilor,

0 buna partc din acest trecut trcbuie legata sii dc

De acest lucru si-au dat seama cercetatorii mai noi ai Sud-

lumini asupra treculuiui. in acest sens, abia suntem la incepulul

Este drept ca pentru multa vreme nu avem nici o stire

vorhit Tn mod special despre ei cand diferentierea Tntre ei si

Cercetandu-se temeinic acest lucru in disculia putinelor

PC de-a-ntregul sau partial acest punci de vedere a tost

prezentat-o intr-un mod cu totui tendcntios cauland sa ajunga

Am spus mai sus ca istoria Sud-Eslului european nu se

0 astfel de prezenlare se incearca si in paginile dc fata.

Asadar, plecand de la adcvarul pe care ?1 va pulc.i vcdca

Fonna actuala sub care se discuta problema continuitatii

Cu totui altfel se prezinta problcma Romanilor in

A prezenta evolutia acestui proces suh toate aspectcle

Originea Komanilor dupa izvoare straine

Pana Tn sec. XVIII au lost clestui dc numerosi istorici care

in vremea in care cadea Constantinopolul sub Turci, nu

..Ace.sl ncam al Dacilor cste t'oartc vileai' in razhoi; sunt

1. Krumbacher, Gcsch. Rcr hy/. l.ilteralur. p. 302 303. N. lurga,

nu se scrie Tn islorii, insa ,,de Itali nu se deosehcsc cu nimic

Dar daca aceasta este inl'ormalia lui Laonikos

5. Suntjudicioase observiiUile pe care Ic a t'acut asupra accstui pasaj insusi

6. Marcu. Ritlc^itil ^lona rumens p. 374: ,,cssc civilalcm illic longc

lucrurile din Orient, ca sa putcm sincroniza celelalte referinte

Interesul penlru aceasta latinitate din Rasarit a crescut

Prin ccrcetari pe baza izvoarelor inca din 1451 Poygio

7. Sahbadini. Quando til nconoxciuta la latinit^ del rumcno. p. 83 - 84.

8. Marcu. o. C.. p. 359

9. Sahbadini. ». C.. p. 84 - 85; Maim o.c., p. 375.

intre asa de multi harbari, paslrcaza mulle cuvinte kilinc,

,,ochiului ii spun ochiu, painei pane, si multe altcic prin care

Dupa cum sc vcde, idcea latinilatii si a directei scohorari

Pe langa notarile mentionate, mult mai clar ne arata acelasi

In acecasi vreme versiunile acestea au fost inserate si de

10. Oiwcplslt'onc.f conviviafeK. 1451, apud Sabbadini. p. 83. Maicu.

11. Orli7. Cn/fnf\i is.tti.in:} in Rumania, p. 97 si 153.

12. Marcu.oc .ii.361 -.163.

In geografia sa vorhind clesprc Geti spune ca ,,o pai1c sc numesc

Cuvinte si toponimie tl.icoroni.iilii

Toponimia formeaza una din dovezile cele mai intcrcsante

Dam mai jos catea cxemple spre a ilustra domeniul

Apulum. Apuli, Apulus, nume ilirice, din care a iesit,

Balta = alb, /)a/'to<traco. ilir. balta, ,,palu.s"; in 1. rom.,

Barsa (Tara Barsei), trcbuie pusa in legatura cu harsa,

Italianul Bonfini care traieste la curtea regelui Matias,

..Valahii, care se trag din Romani, dupa cum o marturise.ste

2. Hemeker, Slav. Wonerh. 70; Mcyer-Luhke, Elym. Wb.. 6177, admit o

3. EiniscSticill'iagen. in Arch. 1: sl. Philol. XXII. 32. V. Puscariu. Diet. I.