Publicatii 41 Calvarul Prizonierilor Romani in Primul Razboi Mondial. Marturii Documentare, Volum

Gh. Nicolescu Gh. Dobrescu A.
Nicolescu
Calvarul prizonierilor romåni

din primul R`zboi Mondial
Tehnoredactare
computerizat`: Marina Gruia
Copert`: Maria Pa[ol
Coperta 1: Grup de prizonieri romåni elibera]i \n 1918
Funda]ia
„GENERAL {TEFAN GU{~“
Gh. Nicolescu Gh. Dobrescu A. Nicolescu
Calvarul
prizonierilor romåni
din primul
R`zboi Mondial
M`rturii documentare
Vol. II
Editura Universit`]ii din Pite[ti

2006
[13 august 1919]
1
Dare de seam`
a contraamiralului N. Graçoski asupra misiunii ce i s-a
încredin]at de a organiza un serviciu de ajutor al
prizonierilor
CAPITOLUL I
Cercet`ri [i investiga]ii
Pe temeiul Înaltei aprob`ri a M.S. Regelui a]i binevoit,

domnule ministru, cu ordinul nr. 4085 din 4/17 februarie 1917,
s`-mi da]i urm`toarea misiune:
“A studia în strìn`tate [i propune de acolo regimul cu
ajutorul c`ruia s-ar putea proceda în modul cel mai expeditiv
la ajutorarea prizonierilor [i interna]ilor romåni din ]`rile
vr`jma[e, ar`tånd în acela[i timp [i mijloacele întrebuin]ate în
acel scop de celelalte state beligerante”.
În consecin]`, la 11/24 februarie 1917 am p`r`sit Ia[ii cu
destina]ia Petrograd, prima etap` de investiga]ii. Acolo, prin
mijlocirea domnului Ministru al Romåniei, am fost pus în
m`sur` de a avea mai multe conferin]e cu domnul Alexei Ar-
buzow, pe acel timp senator al Imperiului [i prezident al
Sec]iunei Petrograd a “Societ`]ii ruse pentru asisten]a
prizonierilor”, afiliat` Societ`]ii Na]ionale de Cruce Ro[ie
Rus`.
Dl. Arbuzow a binevoit a-mi da toate informa]iile [i des-
lu[irile asupra sistemului rusesc pentru asisten]a militarilor [i
civililor c`zu]i prizonieri la du[mani, sistem care consista
într-o stråns` leg`tur` a statului atåt cu Societatea Na]ional`
de Cruce Ro[ie, cåt [i cu diferite alte societ`]i cu îns`rcin`ri
speciale înfiin]ate în timpul r`zboiului [i care toate erau
6 Gh. Nicolescu • Gh. Dobrescu • A. Nicolescu
afiliate “Societ`]ei Na]ionale de Cruce Ro[ie Rus`”. Ele

func]ionau sub scutul [i controlul satului, care le da concursul
financiar [i sprijin efectiv.
Ravitaliarea cu alimente se f`cea în special de c`tre mai
sus-numita “Societate rus` pentru asisten]a prizonierilor”.
Aceast` Societate centraliza fondurile cu care aproviziona cu
alimente imensele sale depozite (cel mai important era la
Moscova), din care erau dirijate prin servicii speciale
importante stocuri la depozite de distribuire de la Stockholm
[i Copenhaga, iar de aci se f`ceau expedi]ii colective sau
individuale în lag`rele de prizonieri, unde distribuirea era
asigurat` prin îngrijirea ei [i sub controlul delega]ilor neutri.
Aceast` ravitaliare nu s-a putut efectua în mod regulat [i
sigur decåt numai dup` punerea în aplicare a unei Conven-
]iuni speciale asupra tratamentului prizonierilor, încheiat` la
Stockholm între statele beligerante: Austro-Ungaria, Ger-
mania, Rusia [i cele neutre (intermediatoare) : Danemarca,
Elve]ia [i Suedia, Conven]iune cunoscut` sub numele de
“Proces-verbal de la Stockholm încheiat la 13 mai 1916”.
În afar` de aceste referin]e ce a binevoit a-mi da, domnul
Arbuzow, care avea cuno[tin]` (din coresponden]a prizonie-
rilor [i rapoartele delega]ilor neutri) de starea nenorocit` în
care se g`seau prizonierii militari romåni de toate gradele
interna]i în lag`rele de la Stralsund [i Stargard, s-a oferit s`
trimit` acestora prin serviciile ruse de la Stockholm [i
Copenhaga alimente [i efecte de îmbr`c`minte, care s` le fie
distribuite în contul statului romån [i cu prilejul Învierii
Domnului. În acest scop v-am solicitat telegrafic încuviin]area
d-voastre anume, ca Lega]iunea din Petrograd s` fie au-
torizat` a încheia cuvenitul aranjament.
Tot în vederea acestei ravitalieri speciale ([i pentru a m`ri
suma ce statul romån ar fi pus la dispozi]ia Lega]iunei), am
solicitat [i ob]inut de la Marea Duces` Melita Kyril
Wladimirovitch (sora M.S. Regina) s` patroneze o serat`
Calvarul prizonierilor romåni 7
muzical`, iar de la domnul Ministru Diamandy am ob]inut

înfiin]area la Lega]ie a unui serviciu de încas`ri a dona]iilor ce
urmau s` se fac` de c`tre numero[ii cet`]eni romåni afla]i la
Petrograd.
În ajunul plec`rii din Capitala fostului Imperiu }arist am
luat cuno[tin]` de r`spunsul d-voastre cu privire la acea
ravitaliare special`, r`spuns conform c`ruia urma ca ea s` se
fac` numai din produsul seratei [i al dona]iilor (deci în pro-
por]ii mult mai reduse), prin îngrijirea Lega]iunei din Pe-
trograd în în]elegere cu domnul senator Arbuzow.
Nu am nici o cuno[tin]` de dispozi]iile luate ulterior de
c`tre Lega]iune în aceast` privin]`; probabil, îns`, c`
concertul [sic!] filantropic proiectat n-a mai avut lor din cauza
zbucium`rilor formidabile produse de revolu]ia ce izbucnise
deja pe timpul cånd m` aflam acolo.
La Petrograd am fost nevoit s` stau mai mult decåt era
nevoie, din pricina greut`]ilor ce am întåmpinat în ce prive[te
ob]inerea de liber` trecere pentru continuarea c`l`toriei
mele. Asemenea greut`]i mi-au fost create îndeosebi de c`tre
Biroul militar de pe lång` Ambasada Angliei. Cu toate aceste
t`r`g`n`ri, am avut totu[i norocul s` pot pleca la vreme, c`ci
a doua zi dup` ce am p`r`sit Petrogradul frontiera se în-
chidea, iar traficul de c`l`tori pe calea ferat` Finlanda – sta-
tele scandinave era suprimat.
La STOCKHOLM. Foarte curånd dup` sosirea mea în
Capitala Suediei, am ob]inut favoarea de a fi primit în
audien]` de Majestatea Sa Gustav al V-lea, ocaziune cu care
am solicitat Majest`]ei Sale gra]ia ca guvernul suedez s` ridice
embargoul pus pe m`rfurile trimise din America, Anglia [i
Fran]a în tranzit prin Suedia cu destina]ie pentru Romånia,
acordånd ie[irea din Suedia a automobilelor-ambulan]e ale
M.S. Reginei [i a stocurilor de medicamente [i materiale
spitalice[ti ale Crucii Ro[ii Romåne.
Majestatea Sa m-a asigurat de toat` bun`voin]a guvernului

suedez pentru ]ara noastr`, accentuånd, îns`, c` embargoul
era o dispozi]ie general` pe care guvernul fusese silit s-o ia în
urma strictei blocade exercitate asupra coastelor scandinave
de c`tre marina englez`. M-a angajat totu[i s` supun cererea
mea fratelui sù, Prin]ul Carol al Suediei, care era protec-
torului [i Prezidentul Societ`]ei Na]ionale de Cruce Ro[ie
Suedeze pentru ca dånsul în aceast` calitate s` g`seasc`
modalitatea în baza c`reia guvernul s` poat` face excep]iune,
ridicånd embargoul pentru ambulan]ele [i medicamentele
destinate nou`.
Alte]a Sa Regal` m-a ascultat cu cea mai binevoitoare
aten]ie [i séance-tenante a telefonat Ministrului de Finan]e s`
vin` seara la Domnia Sa pentru a conferi asupra acelui su-
biect. Sunt încredin]at c`, dac` ajungerea în ]ar` a ambu-
lan]elor [i materialelor sanitare a avut totu[i loc cu întårziere,
aceasta se datore[te numai st`rei anormale în care se afla
Rusia în urma revolu]iei.
O a doua chestiune important` ce am avut onoarea a trata
cu A.S.Regal`, a fost aceea cu privire la g`sirea celui mai sigur
[i eficace mijloc de a veni în ajutor prizonierilor.
A.S. Regal` a formulat aceea[i temere ca [i senatorul
Arbuzow, exprimåndu-[i p`rerea c` nu se va putea ob]ine cu
certitudine ajungerea ajutoarelor la prizonieri, decåt numai în
baza unei conven]ii sau aranjament special f`cut cu vr`jma[ii
în aceast` privin]` [i c` era de cea mai neap`rat` [i urgent`
nevoie ca un asemenea aranjament s` ia fiin]`. Alte]a Sa s-a
declarat gata a face cel mai st`ruitor demers pe lång` guver-
nele semnatare a amintitei conven]ii de la Stockholm pentru
a se admite participarea statului romån la aplicarea ei, în cazul
cånd acesta ar ar`ta pe cale diplomatic` guvernului suedez c`
voie[te a adera la acea conven]ie.
Asupra acestei importante chestiuni v-am raportat la timp,
telegrafic, din Stockholm, revenind asupra ei cu adresa din
9/22 martie 1917, trimis` din acel ora[ prin po[t`.
Audien]a mea la Alte]a Sa Regal` a luat sfår[it cu de-

clara]ia ce mi-a f`cut c` de cåte ori în cursul exercit`rii misiu-
nii mele voi avea a solicita concursul sù, îl va acorda cu atåt
mai mare pl`cere cu cåt, în afar` de îndatorirea sa de membru
al marii [i umanitarei confrerii a Crucii Ro[ii, este legat de
]ara noastr` cu cele mai pl`cute amintiri de pe timpul cånd a
fost oaspetele bolnav al mult regreta]ilor sì unchi [i m`tu[`,
Regele Carol [i Regina Elisabeta.
În timpul [ederii mele la Stockholm am studiat în special
organizarea birourilor Comitetului de ajutor pentru prizo-
nierii de r`zboi dependinte de Crucea Ro[ie Suedez`, create
imediat dup` izbucnirea r`zboiului în scop de a asista pe
captivii tuturor statelor beligerante.
Acolo am g`sit func]ionånd [i un comitet romånesc, a c`rui
activitate îns` era foarte redus` din cauza lipsei de fonduri.
Totu[i, chiar de i s-ar fi acordat subven]ii de la stat, acest
comitet nu [i-ar fi putut l`rgi sfera sa de ac]iune prin faptul c`,
în`sprindu-se blocusul [i nemaiputåndu-se importa în Suedia
[i Norvegia alimente în cantit`]i suficiente, guvernele acestor
]`ri s-au v`zut nevoite a prohibi exportul lor.
De la Stockholm am trecut la Copenhaga pentru a cerceta
organiza]iile de ravitaliare alc`tuite acolo de c`tre ru[i [i en-
glezi.
În acea epoc` Danemarca constituia [sic!] înc` o impor-
tant` pia]` de desfaceri capabil` de a procura stocurile de
alimente cerute de organiza]iile englez` [i rus` create de
statele [i Crucile Ro[ii respective pentru ravitaliarea prizo-
nierilor din Germania [i Austro-Ungaria. }inånd de acest
fapt, precum [i de vecin`tatea imediat` cu Germania, îmi
formasem convingerea c` era oportun` înfiin]area unui
centru de aprovizionare la Copenhaga pentru prizonierii ro-
måni. În acest sens, am întreprins demersurile necesare atåt
pe lång` Crucea Ro[ie danez`, cåt [i pe lång` Agen]ia rus`
pentru ravitaliarea prizonierilor, care mi-au oferit concursul
lor cu cea mai mare bun`voin]`. N-am putut îns` s` dau

urmare acestui proiect, întrucåt la început nu mi-a parvenit
r`spunsul la rapoartele mele trimise la Ia[i telegrafic [i prin
po[t`, iar ulterior, aflåndu-m` în Elve]ia, a trebuit s` renun] la
aceast` idee, pe de o parte din cauza refuzului manutan]ei
engleze de la Copenhaga de a procura lunar cantitatea de
påine necesar` prizonierilor romåni din Tuchel (17 000) [i
apoi din pricin` c`, dup` informa]iile culese, aflasem c` [i
guvernul danez fusese constråns de blocus s` ia m`suri
prohibitive [i limitative în ce privea exportul de articole
alimentare.
Pe cånd m` aflam la Copenhaga se puneau bazele unui
comitet romån de ajutor, care a lucrat mult` vreme cu resurse
modeste, dar care, în urm`, cånd a încetat ravitaliarea
prizonierilor no[tri de la Sec]ia Paris prin încheierea
armisti]iului [i a P`cii de la Bucure[ti, devenise de o mare
importan]`, c`ci numai prin el se mai puteau trimite alimente
prizonierilor. În acest scop i-am pus la dispozi]ie importante
subsidii [i m-am servit în cea mai larg` m`sur` de serviciile
sale foarte pre]ioase pe acele vremuri grele în ce prive[te
ravitaliarea prizonierilor no[tri.
La CHRISTIANIA. Aci, ca [i la Bergen, am a[teptat
momentul ca s` pot ob]ine autorizarea de a lua loc pe un
vapor cu destina]ie pentru Anglia. (În totul a trebuit s` a[tept
25 zile în ]`rile scandinave). În Norvegia am constatat o
penurie des`vår[it` de stocuri alimentare, fapt pentru care n-
am g`sit nici un centru sau organizare strìn` de ravitaliare a
prizonierilor.
La LONDRA. În timpul celor cåteva zile cåt am stat în
acest ora[ am cùtat s` pot ob]ine pre]iosul sprijin al Crucii
Ro[ii Engleze, în care scop am avut o conferin]` (la care a
luat parte [i Domnul Ministru Mi[u) cu pre[edintele Sec]iunii
de ravitaliare în alimente.
Cu mare regret sunt nevoit a raporta c` rezultatul acestei

conferin]e a fost negativ, c`ci n-am putut ob]ine favoarea de a
ne procura m`car într-o m`sur` oarecare alimentele necesare
la ravitaliarea prizonierilor no[tri din Germania, nici de a li se
trimite påine din manutan]a englez` din Copenhaga.
Refuzul era bazat pe greut`]ile de aprovizionare mereu
crescånde, produse de blocada submarin`.
La Londra am avut ocazia a admira splendida organizare a
unuia dintre cele mai mari centre de aprovizionare a
prizonierilor. Tot aici fiin]a un comitet de distinse doamne
engleze [i romåne, care au pus la dispozi]ia domnului Ministru
al Romåniei importante sume de bani cu care Domnia-Sa a
procurat prin noi prizonierilor circa 5000 perechi bocanci.
La PARIS. Grija principal` ce am avut, sosind aci, a fost de
a interesa autorit`]ile franceze superioare la cauza prizonie-
rilor no[tri, [i anume ca s` ne dea concursul atåt prin pro-
curare de fonduri b`ne[ti, cåt [i pentru a realiza pe pie]ele de
desfaceri franceze stocurile de alimente [i de efecte de
îmbr`c`minte necesare.
În acest scop, domnul Ministru Al. Em. Lahovary mi-a
mijlocit o întrevedere cu domnul Violette, pe atunci ministru
al Ravitalierei, care, în urma expunerii verbale ce i-am f`cut
asupra st`rii precare a prizonierilor no[tri [i a urgentei nevoi
de a li se veni în ajutor, mi-a dat cele mai formale asigur`ri c`
va interveni în Consiliul de Mini[tri pentru ob]inerea celui
mai larg concurs din partea guvernului francez.
Într-adev`r, gra]ie Domniei-Sale [i pe temeiul negocia]iu-
nilor ce a dus ulterior domnul General Rudeanu, c`ruia i-am
cerut concursul în calitatea sa de reprezentant al Ministerului
de R`zboi, s-a ob]inut de la guvernul francez ca Intenden]a
armatei s` procure lunar prizonierilor romåni, circa 300 000
kg påine pe pre]ul de franci 82,25 quintalul de fìn`.
Sunt îns` nevoit a men]iona cu mult regret c` interven]iile
ulterioare ce necesitatea imperioas` m-a f`cut s` întreprind
pe lång` succesorul d-lui Violette, cu privire la asigurarea

stocurilor de alimente din Fran]a sau din alt` parte [i
exportarea lor în Elve]ia, ori la crearea unei baze de
ravitaliare la Lyon, au r`mas zadarnice, c`ci mi s-au refuzat
toate cererile, fie adresate direct, fie prin domnul Ministru al
Romåniei la Paris.
În timpul acestei prime vizite la Paris m-am ocupat de
asemenea cu studiul organiz`rii sistemului francez pentru
asisten]a prizonierilor. Am constatat c` la baza acestui sistem
rezid` acela[i principiu esen]ial ca [i la acele ruse[ti [i engleze,
[i anume o stråns` colaborare între organele respective de gu-
vern`månt [i acele de ini]iativ` particular`, statul acordånd la
anumite societ`]i [i institu]iuni de caritate sprijinul sù moral
[i material pentru îndeplinirea scopului în care ele fuseser`
create.
Între principalele institu]iuni caritabile care au conlucrat la
ameliorarea traiului prizonierilor francezi sunt de citat:
1) La Société Nationale de Croix Rouge Française;
2) La Fédération Nationale d’Assistance aux Prisonniers
de Guerre;
3) L’Agence des Prisonniers de Guerre Français, cu sec]ia
sa “Le Vêtement du Prisonnier de Guerre”, unde, cu deo-
sebit` bucurie [i satisfac]ie, am g`sit func]ionånd o sec]iune
romån` condus` de un comitet de doamne [i domni din
colonia romån` de la Paris.
Excelenta impresiune ce mi-a produs solida organizare a
acelei sec]iuni, cåt [i rezultatele îmbucur`toare ce ob]inuse
deja fa]` cu modestele mijloace de care dispunea, m-au
hot`råt a solicita guvernului recunoa[terea ei [i autoriza]ia de
a o subven]iona, pentru ca s`-[i poat` exercita nobila-i sarcin`
într-o m`sur` cåt se poate mai mare. Nu mai pu]in mare mi-a
fost pl`cerea de a g`si func]ionånd la Paris opera caritabil`
romån` “Le Comité d’Assistance à la Croix Rouge Rou-
maine”, cea dintåi oper` romån` de asisten]` în strìn`tate
înfiin]at` dup` intrarea ]`rii noastre în r`zboi [i creat` din

ini]iativa so]iei Ministrului Romåniei la Paris, doamna Alex.
Em. Lahovary.
Domniei Sale îi revine meritul de a fi ob]inut ca opera
“Vêtement du Prisonnier de Guerre” s` se îns`rcineze cu
ravitaliarea prizonierilor romåni de r`zboi, în care scop s-a
încheiat un aranjament, iar sec]iunei romåne afiliate acelei
opere i s-au acordat primele subsidii b`ne[ti din fondurile
comitetului prezidat de Domnia Sa, fonduri alc`tuite din
produsul conferin]elor [i serb`rilor organizate de Domnia Sa
în diferite ora[e ale Fran]ei, între care o serat` dat` la Opera
Mare din Paris a produs o prea frumoas` sum`.
La GENEVA. Aci, cu v`dit` emo]iune, am intrat în
templul carit`]ei interna]ionale, îndeob[te cunoscut sub
denumirea de “Comité International de la Croix Rouge”,
unde am fost primit în mod cu totul afabil de c`tre prea
onorabilul [i veneratul sù pre[edinte, domnul Gustave Ador,
actualmente pre[edinte al Confedera]iunei Elvetice.
În cursul conferin]ei ce am avut împreun`, Domnia Sa a
binevoit s` m` asigure c` voi avea din partea tuturor oficiilor
celebrei Institu]iuni [i în special de la “Agence Internationale
des Prisonniers de Guerre” tot concursul, în toate chestiunile
privitoare la prizonierii de r`zboi.
Relativ la dificult`]ile întåmpinate de autorit`]ile respec-
tive din ambele tabere beligerante pentru îndeplinirea dife-
ritelor servicii de asisten]` a prizonierilor, dificult`]i ce sur-
veneau în mod inevitabil [i automatic, domnul Gustave Ador,
mi-a declarat c` singurul remediu ce se putuse g`si pentru a le
înl`tura pe cåt posibil era numai stabilirea de aranjamente [i
conven]iuni speciale între beligeran]i, fie prin intermediul
Comitetului Interna]ional, fie prin acel al reprezentan]ilor
diplomatici ai statelor neutre.
În aceast` privin]`, d-sa a insistat foarte st`ruitor ca statul
nostru s` încheie de urgen]` astfel de aranjamente sau
conven]iuni, afar` de care serviciul de ajutorare a prizo-

nierilor ar fi amenin]at s` devin` o întreprindere de cheltuieli
zadarnice.
N-am lipsit de a v` raporta imediat acest pre]ios aviz al
pre[edintelui Comitetului Interna]ional de Cruce Ro[ie,
identic cu acel exprimat de Prin]ul Carol de Suedia [i de
senatorul rus Arbuzow.
La Geneva, dup` intrarea Romåniei în r`zboi se formase
un comitet romån pentru a veni în ajutor compatrio]ilor afla]i
în Elve]ia f`r` mijloace de trai [i în imposibilitatea de a primi
bani din ]ar`.
Am asistat la una din [edin]ele acestui comitet [i, alarmat
de cazurile de mizerie care mi-au fost semnalate de
pre[edintele sù, domnul Georges Fazy, consul al Romåniei la
Geneva, m-am g`sit dator de a v` raporta în aceast` privin]`,
cerånd [i ob]inånd gra]ie interven]iei Domniei-Voastre de la
guvern asisten]a sub forma de subsidii lunare în sum` de 4000
franci.
Tot acolo am g`sit creat (2 aprilie 1917) “Le Comité
d’Assistance aux Prisonniers Roumains”. Asupra scopului [i
mijloacelor sale de ac]iune, luånd informa]ii chiar de la
înf`ptuitorii lui, doamnele Ema Lahovary [i Martha G.
Bibescu [i domnul Max Dollfus, am ob]inut cele mai bune
impresiuni, mai ales în ce prive[te organizarea serviciului de
ravitaliare cu alimente, c`ci se ob]inuse pre]iosul concurs al
solidei Institu]ii “L’Oeuvre Municipale de Secours aux
Prisonniers de Guerre”, puse sub protec]ia primarului din
Lyon [i prezidat` de so]ia sa, doamna Edouard Herriot.
Pe baza acestor constat`ri, am avut onoarea a v` cere s`
admite]i recunoa[terea [i subven]ionarea comitetului din
Geneva, ceea ce a]i binevoit a aproba.
Cu mare surprindere am constatat c` diferitele organiza-
]iuni de asisten]` a prizonierilor alc`tuite de toate statele
beligerante nu-[i aveau sediul la Geneva, unde se afla Co-
mitetul Interna]ional de Cruce Ro[ie, ci la Berna, unde unele

din ele î[i exersau activitatea în deplin` concordan]` cu mi-
siunile diplomatice respective, iar altele sub directa
dependen]` a acestora.
Astfel fiind, v-am solicitat înfiin]area Agen]iei Crucii Ro[ii
Romåne la Berna, dup` ce prealabil luasem avizul domnului
Ministru al Romåniei în acel ora[ [i dup` studierea la fa]a
locului a organiza]iilor speciale de asisten]` a prizonierilor de
r`zboi ce func]ionau deja în capitala Confedera]iei Elvetice,
sediul atåt al Societ`]ii Na]ionale de Cruce Ro[ie Elve]ian`,
cåt [i al celei mai importante opere caritabile înfiin]ate prin
ini]iativ` particular` elve]ian` pentru a veni în ajutorul
tuturor prizonierilor de r`zboi, f`r` distinc]ie de na]ionalitate.
La Berna mi-am început activitatea prin audien]a ce am
ob]inut la domnul consilier federal Hoffman, pe atunci [eful
Departamentului Politic al Confedera]iei. Scopul acestei
audien]e era s` pot dobåndi o orientare asupra caracterului
serviciului de ravitaliare ce urma s` fie înfiin]at acolo.
În aceast` privin]` (dup` cum am constatat [i la Geneva),
impresiunea ce am avut era c` o organiza]ie cu caracter de
sucursal` sau filial` de Cruce Ro[ie era cea mai indicat`, ca
fiind în concordan]` atåt cu stipula]iile articolului 15 din
regulamentul anex` a Conven]iei a IV-a de la Haga, cåt [i cu
caracterul neutral al Confedera]iei.
O asemenea organizare era cu atåt mai binevenit`, cu cåt
ea î[i avea ra]iunea în puternicul argument ce ni s-a dat,
anume c` numai sub aceast` form` [i aparen]` se putea
interveni [i trata cu eficacitate în caz de reclama]ii [i
neîn]elegeri ce s-ar fi putut ivi în decursul func]ion`rii.
Cu ocazia acestei audien]e, domnul consilier federal
Hoffman mi-a declarat c` guvernul romån poate fi încredin]at
c` i se va da tot concursul [i sprijinul necesar pentru ca
serviciul romån de ravitaliare în Elve]ia s` se poat` îndeplini
cu eficacitate.
Cu domnul colonel-doctor Bohny, pre[edintele Societ`]ii

Na]ionale de Cruce Ro[ie Elve]ian`, am avut un schimb de
vederi foarte favorabile asupra cazului unui eventual
aranjament pentru spitalizarea în Elve]ia a prizonierilor
romåni invalizi, grav bolnavi ori convalescen]i.
În Elve]ia se g`seau interna]i în permanen]` pån` la
încheierea armisti]iului general circa 30 000 prizonieri din
ambele grupuri de state aflate în r`zboi.
Cu prilejul vizitei ce am f`cut în Berna la sediul operei
“Comité Bernoise de Secours aux Prisonniers de Guerre”, am
g`sit func]ionånd [i o sec]iune romån`, care fusese creat` de
un grup de doamne [i domni romåni afla]i în Berna [i care,
prin prezidenta sa, doamna Henriette Kunz-Conrad, ceruse [i
ob]inuse favoarea de a fi afiliat` sus-numitei opere. Afilierea
se acordase în acelea[i condi]iuni ca [i sec]iunilor, italian`,
belgian` [i sårb`, iar doamna Valentin, prezidenta comitetului
bernez, a ar`tat sec]iunei romåne o mare solicitudine în tot
timpul func]ion`rii ei.
Cercetånd organiza]ia acestei sec]iuni, am dobåndit
convingerea c`, subven]ionarea de c`tre stat i-ar putea
permite s` aduc` reale servicii cauzei prizonierilor. În
consecin]` v-am solicitat s` o recunoa[te]i [i s` aproba]i
subven]ionarea ei.
La Berna am vizitat [i cercetat, de asemenea, biurourile,
atelierele de confec]ionare [i manipula]ie, cåt [i depozitele de
alimente ale Comitetului Franco-Belgian, intitulat “Fédéra-
tion des oeuvres de secours en faveur des prisonniers français
et belges” [i care asigura ravitaliarea prizonierilor respectivi
interna]i în Germania [i Austro-Ungaria.
Luånd în considerare puternicul sprijin acordat de gu-
vernele francez [i belgian acestei opere, organiza]ia sa prac-
tic`, precum [i conven]ia ce Comitetul sårb izbutise s` încheie
pentru ravitaliarea prizonierilor sårbi prin aceast` institu]ie,
am propus direc]iunei ei s` stabileasc` [i cu noi un aranjament
analog. Direc]iunea, îns`, în termeni de altfel foarte

curtenitori a declinat aceast` propunere; totu[i, ulterior am
putut încheia aranjamente speciale pentru a ne procura
stocuri de anumite articole alimentare din Brazilia, prin
îngrijirea serviciului sù de comande [i aprovizion`ri.
Faza cercet`rilor [i investiga]iilor, care caracterizeaz`
prima parte a misiunii mele, se încheie cu întrevederea ce am
avut cu Excelen]a Sa Sir Rumbold, Ministrul Engliterei la
Berna.
Scopul acestei întrevederi era ca, ar`tåndu-i toate greut`-
]ile problemei ravitalierei prizonierilor romåni, s` binevoiasc`
a interveni pe lång` guvernul britanic spre a ni se acorda în
parte sprijinul sù, dispunånd ca organele britanice de
ravitaliare de la Copenhaga sau de la Berna s` fie îns`rcinate
cu ajutorarea celor 18 000 prizonieri romåni din lag`rul
Tuchel, afla]i pe atunci în cea mai deplorabil` stare din lips`
de hran` [i îmbr`c`minte.
În aceast` privin]` am remis [i un memoriu domnului
Rumbold, care mi-a promis tot concursul sù [i a intervenit,
într-adev`r, pe lång` guvernul britanic. Din nefericire, nu s-a
dat urmare cererii noastre.
Asupra acestui refuz mi-am putut procura ulterior
satisfac]ie de a face s` parvin` la cuno[tin]a guvernului englez,
prin Lega]iunea Romåniei la Londra, cum prizonierii romåni,
în num`r de 800, au venit în ajutor unora din colegii lor
*
englezi afla]i în mare lips` în lag`rul de la … .
_________
* Lips` \n text.
CAPITOLUL II
Organizarea serviciului de asisten]` [i ravitaliare
a prizonierilor de r`zboi militari [i civili
Pe baza raportului telegrafic ce v-am adresat, Consiliul de

Mini[tri, prin jurnalul sù din 1/14 mai 1917, a hot`råt crearea
la Berna a „Agen]iei Crucii Ro[ii Romåne” pentru ravitalia-
rea prizonierilor de r`zboi militari [i civili.
În virtutea acelei încheieri a Consiliului de Mini[tri, ce a]i
binevoit a-mi comunica cu telegrama nr. 00257, Agen]ia
Crucii Ro[ii Romåne a luat fiin]` [i [i-a început activitatea sa,
procedånd la organizarea serviciului de asisten]` [i ravitaliare
a prizonierilor.
Acest serviciu s-a efectuat atåt direct de Agen]ie, cåt [i
prin cele trei comitete romåne pentru asisten]`, care fuseser`
create la Berna, Paris [i Geneva.
Agen]ia, în baza subven]ion`rii ce le-o acorda [i a
dreptului sù de control [i directiv`, a determinat sfera de
activitate a fiec`ruia din aceste comitete în chipul urm`tor:
1) Comitetului sec]iunei romåne afiliate operei „Comité
Bernois de Secours aux Prisonniers de Guerre”, cu sediul în
Berna, i s-a încredin]at ravitaliarea prizonierilor romåni
interna]i în Austro-Ungaria.
2) Comitetului sec]iunei romåne afiliate a[ez`måntului
„Vêtement du Prisonnier de Guerre”, cu sediul la Paris, i s-a
atribuit îngrijirea prizonierilor interna]i în Germania.
3) Comitetului de la Geneva, intitulat „Comité
d’Assistance aux Prisonniers Roumains”, care-[i asigurase
colaborarea doamnei prezidente a comitetului institu]iei
„Oeuvre Municipale de Secours aux Prisonniers de Guerre”
din Lyon, i s-a dat sarcina de a ajutora atåt pe prizonierii din
Bulgaria, cåt [i de acei de]inu]i de inamic în partea teritoriului
]`rii ocupat` de el.
Cåt despre prizonierii interna]i în Turcia, nefiind cu
putin]` ravitaliarea lor în natur`, Agen]ia a fost nevoit` s`
recurg` la singurul mijloc posibil de a le veni în ajutor, anume

acela de a le trimite bani.
În acest scop a remis periodic Lega]iunei Spaniei la
Constantinopol, care reprezenta interesele statului romån în
Turcia, fonduri pentru a fi distribuite prizonierilor sau pentru
a li se procura cu ele alimentele [i efectele de îmbr`c`minte
ce, eventual, se puteau g`si pe pie]ele de desfaceri în Turcia.
Dispozitivul general de ravitaliare a prizonierilor expus
mai sus a fost singurul posibil de aplicat, deoarece numai
astfel se puteau ocoli cele dou` mari inconveniente de care
ne-am izbit cånd s-a pus în cercetare problema revitaliarei [i
care erau:
1) Lipsa de articole alimentare [i de îmbr`c`minte ce se
sim]ea din ce în ce mai mult pe pie]ele de desfaceri, atåt în
]`rile În]elegerii, cåt [i în cele neutre, neajuns provenit din
intensificarea blocadei maritime [i, mai ales, a r`zboiului
submarin;
2) Lipsa de conven]ii sau aranjamente speciale cu statele
inamice pentru a asigura atåt ajungerea în totalitate la
destina]ie a merindelor [i efectelor de îmbr`c`minte trimise
prizonierilor, cåt [i distribuirea lor în mod echitabil.
Ambele aceste neajunsuri au fost înl`turate prin faptul c`
ravitaliarea prizonierilor s-a efectuat de c`tre comitete
romåne afiliate la puternice organiza]ii de rezisten]` din
Fran]a [i Elve]ia, care, la råndul lor, î[i exercitau activitatea
sub egida Crucilor Ro[ii respective [i în virtutea conven-
]iunilor [i aranjamentelor speciale încheiate ad-hoc în cursul
r`zboiului între statele protectoare [i cele inamice [i neutre,
precum [i în virtutea stipula]iunilor prev`zute în con-
ven]iunile de la Haga.
Activitatea celor trei comitete romåne, cu toate greut`]ile
enorme de care s-au izbit în executarea mandatului ce
primiser`, greut`]i de tot felul [i care, la un moment dat, le-au
for]at a suspenda [i chiar curma activitatea lor, a fost salutar`.
În d`rile de seam` respective (din care rezulta c` durata

activit`]ii a fost în medie între 7 [i 11 luni) se învedereaz` în
mod foarte elocvent utila contribu]iune ce ele au adus operei
de ajutorare a prizonierilor [i care este rezumat` în al`turatul
tablou, a[a c` o reeditare în aceast` privin]` nu mai este
necesar`.
Nu tot astfel se prezenta chestiunea raporturilor ce
Agen]ia a avut cu fiecare din aceste trei comitete.
Astfel, relativ la comitetul Sec]iunii romåne afiliata
„Comité Bernois de Secours aux Prissoniers de Guerre” din
Berna, trebuie relatate urm`toarele:
Acest comitet a luat fiin]` la Berna în luna octombrie 1916,
în urma consf`tuirilor [i demersurilor mai multor doamne [i
domni din colonia romån`, începåndu-[i activitatea prin darea
unei serb`ri cu scop de a aduna primele resurse necesare la
instalare [i organizare.
Întåiul sù succes, de o importan]` capital`, a fost de a
ob]ine concursul operei elve]iene „Comité Bernois de
Secours aux Prissoniers de Guerre”, care l-a admis în sånul
sù sub denumirea de „Section Roumaine”, ceea ce i-a permis
s` beneficieze de serviciul de expedi]ii al acestui comitet
pentru a efectua trimiterile de ajutoare în alimente [i efecte de
îmbr`c`minte prizonierilor, în m`sura mijloacelor sale.
Tot gra]ie sus-zisului comitet, a avut [ansa s`-[i asigure
concursul doamnei Kunz-Conrad, persoan` îndeob[te
cunoscut` în societatea bernez` pentru activitatea sa
caritabil` [i care, în calitate de prezident`, a depus tot zelul [i
devotamentul sù pentru a asigura pån` la sfår[it bunul mers
al sec]iunii romåne.
De la înfiin]are [i pån` la 1 mai 1917, data cånd a fost
recunoscut de stat, acest comitet primise în mai multe rånduri
subven]ii de la guvern prin lega]iile de la Berna [i Paris, care
au constituit principalele sale resurse, permi]åndu-i s`
desf`[oare o activitate oarecare în folosul prizonierilor.
Constituirea lui, îns`, a suferit modific`ri din pricina

demisiunilor mai multor membri fondatori, demisiuni care, cu
toate sfor]`rile depuse de agen]ie [i comitetul bernez, au con-
tinuat a se produce în astfel de propor]ii, c` la un moment dat
comitetul ajunsese redus la doi membri, anume doamna
prezident` [i trezorierul.
Pentru a pune cap`t unei asemenea st`ri, dùn`toare în
toate privin]ele, a trebuit s` se ia m`suri [i dispozi]ii care au
atins autonomia comitetului. Ele au fost absolut necesare, atåt
pentru a înl`tura blamul care se r`sfrångea [i asupra institu]iei
elve]iene, cåt [i pentru a curma rùl produs de inactivitatea
sec]iunii, c`ci se suspendase ravitalierea prizonierilor.
Mul]umit` sprijinului [i concursului nelimitat al domnului
ministru Påcleanu [i referindu-ne la Instruc]iunile ministeriale
nr.5129 primite de Domnia Sa înainte de înfiin]area agen]iei,
s-a procedat, în complet acord atåt cu doamna prezident` a
comitetului bernez cåt [i cu doamna Kunz-Conrad, la comple-
tarea [i reorganizarea lui.
În ziua de …* noiembrie 1917 s-au putut reuni în [edin]a
plenar` toate persoanele care au consim]it a face parte din
noul comitet [i s-au pus bazele noii sale activit`]i, sub pa-
tronajul domnului Ministru al Romåniei la Berna [i sub pre-
[edin]ia de onoare a domnului general Ghenea, [eful Misiunii
militare tehnice pentru Elve]ia [i Italia.
Sub noua sa alc`tuire, care a dìnuit pån` cånd s-a efectuat
repatrierea prizonierilor din Austro-Ungaria – cu a c`ror
ravitaliare era îns`rcinat – comitetul [i-a putut îndeplini sar-
cina f`r` a se mai ivi perturb`ri ca acele men]ionate mai sus.
Comitetul sec]iunii romåne afiliate lui „Vêtement du
Prissoniers de Guerre”.
Acest comitet s-a înfiin]at la Paris în luna decembrie 1916
cu scopul de a da sprijin material [i moral prizonierilor ro-
_____
Lips` \n text.
måni. Serviciul sù de ravitaliere a început a func]iona pe

lång` acel al operei franceze „Vêtement du Prissoniers de
Guerre”, pe baza unei conven]iuni speciale ce se încheiase
mai înainte între acea institu]ie [i doamna Alex. Em. La-
hovary, pre[edinta societ`]ii „Comité d’Assistance à la Croix
Rouge Roumaine”. Primele resurse, în sum` de 93 000 franci,
cu care aceast` sec]iune [i-a început activitatea, i-au fost
donate de numitul comitet romån.
Mijloacele sale erau îns` prea modeste, chiar ]inånd seama
de subven]iile sporadice ce primea de la stat, pentru a putea
întreprinde o ravitaliare pe scar` întins` [i f`r` întrerupere,
astfel cum i-o f`cea posibil` admirabilul serviciu de
aprovizionare al operei „Vêtement du Prissoniers de
Guerre”, de a c`rei organizare putea s` se foloseasc`.
Prin recunoa[terea lui oficial` [i acordarea de subsidii
lunare, acest comitet [i-a l`rgit cåmpul sù de activitate în
propor]ie de a putea ravitalia toate lag`rele de prizonieri
romåni din Germania.
În acest scop i s-au pus la dispozi]ie de guvernul francez,
lunar cåte 500 000 franci [i cåte 300 000 kg fìn`. Pe de alt`
parte, Agen]ia Crucii Ro[ii Romåne i-a acordat 2 217 500
franci – [i a mai primit de la guvernul englez [i francez, prin
îngrijirea comisiei militare romåne de cump`r`turi, efecte de
îmbr`c`minte pentru o valoare total` de 1 456 990 450 franci.
Cu asemenea resurse acest comitet [i-a putut îndeplini
misiunea într-o larg` m`sur`, spre deplina mul]umire a
prizonierilor din acele lag`re unde ravitalierea s-a putut
efectua în mod continuu.
Întrucåt acest comitet î[i tr`gea singur subven]ia lunar` de
la trezoreria francez`, iar gestiunea sa, prin faptul afilierii la
„V.P.G.”, se f`cea dup` normele [i regulile acestei institu]ii
care nu cadrau cu acele stabilite de Agen]ie, [i ]inånd seama
de faptul c` Ministerul de R`zboi î[i avea în sånul comitetului
un delegat al sù special, în persoana domnului general
Rudeanu, precum [i de faptul c` din comitet f`ceau parte doi

fo[ti mini[tri [i dou` alte personalit`]i care au condus mari
servicii de ale statului, v-am solicitat cu raport telegrafic
deplina autonomie a acestui comitet fa]` de Agen]ie.
Guvernul binevoind a-mi acorda aceast` autonomie,
Agen]ia, din luna februarie 1918, n-am mai avut cu el decåt
rela]ii de serviciu de interes general.
Comitetul de la Geneva pentru asisten]a prizonierilor
romåni.
Acesta a luat fiin]` în ziua de 2 aprilie 1917 [i recunoa[-
terea sa oficial` a fost comunicat` Agen]iei cu ordinul
telegrafic nr. 397/VI/917 al Ministerului de R`zboi.
Pe temeiul acestei recunoa[teri, Agen]ia i-a acordat
subsidiile lunare necesare, îns`rcinåndu-l cu ravitalierea
prizonierilor din Bulgaria.
El [i-a exercitat îns` activitatea [i pentru ajutorarea
prizonierilor ]inu]i de inamic chiar în teritoriul ocupat al ]`rii,
în care scop primea subsidii de la Sec]ia Bucure[ti a Societ`]ii
Na]ionale de Cruce Ro[ie. Comitetul din Geneva [i-a
îndeplinit misiunea sa în mod cu totul mul]umitor, datorit`, în
special, zelului [i devotamentului depus de prezidentul sù,
domnul Max Dollfus.
Pe lång` serviciul de ravitaliare cu alimente [i efecte de
îmbr`c`minte, domnul Dollfus a organizat [i a[a numita
„Séction des Livres” a acestui Comitet, cu scop de a trimite
prizonierilor c`r]i de lectur`, instrumente muzicale [i jocuri
distractive.
Pentru aceasta, Agen]ia i-a pus la dispozi]ie fondurile
necesare din subven]ia lunar` de 2 500 franci ce avea de la
stat pentru administra]ie [i ajutoare diverse, precum [i din
fondul ei de dona]ie.
Rela]iunile de serviciu ale Agen]iei cu comitetul din
Geneva s-au desf`[urat pe tot timpul cåt a durat colaborarea
în cea mai deplin` concordare [i unitate de vederi.
În afar` de aceste trei comitete romåne recunoscute [i

subven]ionate de stat, mai func]ionau [i urm`toarele, cu
propriile lor mijloace [i tot pentru ajutorarea prizonierilor:
1) Comitetul de asisten]` de pe lång` Lega]ia Romåniei la
Stockholm;
2) Comitetul de pe lång` Lega]ia Romåniei la Haga;
3) Comitetul sec]iunii romåne de pe lång` Crucea Ro[ie
Danez`, înfiin]at la Copenhaga de c`tre membrii coloniei
romåne de acolo.
Cele dou` dintåi au fost nevoite în cursul timpului, din
lips` de resurse [i mai ales din cauz` c` nu se puteau g`si
alimente de export, s`-[i reduc` activitatea la înlesniri de co-
responden]` a prizonierilor [i la investiga]iuni asupra lor [i a
familiilor lor.
Acel din Copenhaga, mai favorizat în ce prive[te
ravitalierea prin faptul c` în Danemarca se puteau înc` g`si pe
pie]ele de desfaceri alimente, a adus reale servicii cauzei
prizonierilor, mai ales în acea cumplit` perioad` cånd, din
cauza armisti]iului par]ial [i al P`cii de la Bucure[ti, s-a oprit
complet trimiterea de alimente din ]`rile În]elegerii. Gra]ie
concursului dat de Crucea Ro[ie Danez`, cåt [i înlesnirilor
acordate de autorit`]ile respective din Copenhaga, comitetul
romån din Danemarca a putut fi de mare folos în acele
timpuri grele [i din darea sa de seam` se poate constata
importantele servicii ce a adus cauzei prizonierilor.
O oper` romån` care, de asemenea, a contribuit foarte
mult la u[urarea suferin]elor unei anumite categorii de pri-
zonieri (infirmi [i debili) este „Le Comité d’Assistance à la
Croix Rouge Roumaine”, despre care am avut onoarea a
men]iona mai sus.
Cea mai însemnat` fapt` a acestui comitet a fost con-
ven]iunea încheiat` cu „Vêtement du Prisonnier de Guerre”
pentru trimiterea de pachete alimentare prizonierilor romåni,
precum [i acordarea primelor subsidii sec]iunii romåne
afiliate acestei opere franceze.
În cursul func]ion`rii serviciului de ravitaliare al Agen]iei,

atribu]iunile [i îns`rcin`rile sale stabilite în Jurnalul Consiliu-
lui de Mini[tri din 1/14 mai 1917 au fost completate [i l`rgite.
Astfel:
1) Cu ordinul aprobator nr. 595/5 iunie 1917 se hot`r`[te în
mod definitiv în ce prive[te pe ofi]erii prizonieri aloca]ia
lunar` pentru alimente, cåt [i cea semestrial` pentru efecte de
îmbr`c`minte.
2) În virtutea ordinului aprobator nr. 569, transmis de
Lega]ia din Berna (nr. 2441/25/VII/17), Agen]ia dispune ca
prizonierii civili s` fie ravitalia]i de comitete în acelea[i
condi]iuni ca [i prizonierii militari.
3) Ministerul de R`zboi aprob` m`rirea aloca]iei de hran`
lunar cu 2 franci de prizonier (ordin transmis de Lega]ia
Romåniei la Berna cu adresa sa nr. 3895/22/II/917).
4) Cu ordinul aprobator 551 (transmis de Lega]ia din
Berna cu nr. 2362/18/VII/917), se acord` Agen]iei o subven]ie
lunar` de 4 000 franci pentru a veni în ajutorul romånilor
afla]i în Elve]ia în jen` financiar`, cu preferin]` pensionarilor,
bursierilor, celor suferinzi etc.
În acest scop Agen]ia a subven]ionat, la råndul ei, lunar, pe
cele dou` comitete de ajutor înfiin]ate pe lång` consulatele
romåne din Geneva [i Zürich.
Din aceast` subven]ie lunar` de 4 000 franci, Agen]ia a
ajutat de asemenea:
a) {ez`toarea romån` de la Laussane (Ouvroir Roumain),
înfiin]at` de doamna Zulnie Aslan, pentru confec]ionare de
ruf`rie destinat` prizonierilor.
b) Comitetului de ajutor elve]ian-romån din Laussane, de
sub pre[edin]ia doamnei Zulnie Aslan;
c) Comitetului romån de ajutor de la Davos.
Din aceea[i subven]ie, Agen]ia a putut, în baza aprob`rii
ministeriale, s` r`spund` la apelul lansat de Comitetul Inter-
na]ional de Cruce Ro[ie din Geneva cu suma de 7 000 franci
elve]ieni.
A donat, de asemenea, suma de 5 000 franci elve]ieni

Crucii Ro[ii Elve]iene [i a contribuit la reu[ita loteriei
organizate la Berna cu autoriza]ia autorit`]ilor elve]iene de
c`tre doamna Melania M`rg`ritescu-Grecianu, în folosul
invalizilor de r`zboi.
Pe baza aprob`rii de c`tre domnul pre[edinte al
Consiliului de Mini[tri, a raportului telegrafic 1701 din 23
ianuarie 1918, Agen]ia a acordat împrumuturi în valoare de
482 871,25 franci elve]ieni acelor persoane romåne cu stare,
care, din cauza întreruperii oric`rui trafic, nu puteau primi
bani din ]ar` [i se aflau în jen` financiar` în Elve]ia.
În ce prive[te comitetele de ajutor prezidate de domnii
consuli Georges Fazy [i M. Fleischmann, precum [i acel al
doamnei Zulnie Aslan, ele [i-au îndeplinit cu prisosin]`
sarcina ce-[i luaser`.
În afar` de aceasta, Agen]ia Crucii Ro[ii Romåne, prin
Comitetul sec]iei de la Berna, a asigurat trimiterea de pachete
cu alimente [i efecte de îmbr`c`minte, precum [i de bani,
prizonierilor abona]i la sec]ia Ia[i a Societ`]ii Na]ionale de
Cruce Ro[ie Romån` de familiile [i rudele lor.
În acest scop s-a deschis acelei sec]iuni un compt special
care, cu prilejul lichid`rii, s-a închis în favoarea Agen]iei cu un
sold de 21 274,59 franci elve]ieni.
CAPITOLUL III
Efectuarea serviciului de asisten]` [i ravitaliare
a prizonierilor
Una din cele mai importante chestiuni – cea mai

capital` chiar – care, prin complexitatea problemelor ce
suscita, amenin]a s` compromit` iremediabil opera ravita-
lierei prizonierilor, a fost aceea a încheierii unei conven]iuni
speciale între statul romån [i acela cu care el se afla în r`zboi,
pentru asigurarea asisten]ei prizonierilor.
La data de 1 mai 1917, cånd Agen]ia a fost înfiin]at`, o

asemenea conven]ie nu exista. Pentru a evita pericolul ce
rezulta din aceast` stare de lucruri [i a putea începe cåt mai
curånd ajutorarea prizonierilor, s-a recurs la comitetele
romåne afiliate marilor opere de asisten]` franceze [i
elve]iene, care func]ionau pe baza conven]iunilor [i
aranjamentelor încheiate [i puse în vigoare.
De[i, mai tårziu, [i anume dup` 8 luni de la înfiin]area
Agen]iei, s-a încheiat conven]ia de la Copenhaga, care, pe
bun` dreptate, se poate considera ca cea mai complet` [i
echitabil`, evenimentele survenite în iarna anilor 1917-1918
(armisti]iul [i pacea separat`) n-au permis aplicarea
dispozi]iunilor [i, mai ales, c` ni se oprise [i mijloacele de
ravitaliare de care beneficiasem pån` atunci.
Pentru efectuarea în mod constant [i eficace a ravitalierei
prizonierilor, era absolut necesar s` fim asigura]i:
1) De fondurile trebuincioase;
2) De aprovizionarea pe pie]ele de desfaceri cu stocurile
necesare de alimente [i efecte de îmbr`c`minte;
3) De sprijinul f`r` limit` [i f`r` întrerupere al alia]ilor
pentru a duce la bun sfår[it opera de ajutorare a prizonierilor;
4) De toate garan]iile c` ajutoarele trimise vor ajunge la
destina]ie [i c` vor fi repartizate în mod echitabil.
În ce prive[te primul deziderat, statul a acordat Agen]iei
credite în valoare de 9 902 080 franci, în baza c`rora ea a
primit de la trezoreria englez` suma de 6 282 507,45 franci
elve]ieni.
A mai primit de asemenea:
1) Efecte de îmbr`c`minte din Londra, prin îngrijirea
comisiei militare romåne de cump`r`turi, în valoare de 482
575,77 franci.
2) Efecte de îmbr`c`minte de la guvernul francez, prin
sec]ia serviciului de internare de pe lång` Ambasada Fran]ei
la Berna, în valoare de 27 964,32 franci.
Toate aceste postulate au fost în func]iune cu evenimen-

tele extraordinare ce s-au desf`[urat în cursul timpului cåt a
durat r`zboiului.
Din colec]ia anex` de acte, precum [i din acele cuprinse în
dosarele nr. 5, 6, 13 pe anii 1917/1918, rezult` c` pentru
realizarea lor am avut de întåmpinat mari dificult`]i.
Una din aceste dificult`]i a fost necuno[tin]a efectivului
general exact al prizonierilor de r`zboi. Din aceast` cauz` nu
s-au putut prezenta bugete riguros exacte, a[a cum se cerea de
trezoreria englez`, fapt de pe urma c`ruia nu s-au pus la timp
Agen]iei la dispozi]ie fondurile necesare.
De aici au decurs multe neajunsuri atåt în ce prive[te
procurarea la vreme [i în mod convenabil de stocuri ali-
mentare, cåt [i relativ la începerea mai timpurie a trimiterilor
de alimente în lag`rele de prizonieri.
Cuno[tin]ele ce s-au putut culege de Agen]ie asupra
efectivelor de prizonieri au fost în raport cu bun`voin]a [i
buna credin]` a organelor respective din statele beligerante.
Izvoarele de care ne-am servit în aceast` chestiune au fost:
1)Agen]ia prizonierilor din Comité International de la
Croix Rouge, care în buletinele sale s`pt`månale publica
diferite date referitoare la prizonieri; Aceast` agen]ie tri-
metea regulat listele de prizonieri care-i erau procurate de
oficiul de stat sau Crucea Ro[ie respectiv` a statelor
beligerante;
2)Comunic`rile lega]iunilor ]`rilor neutre care aveau grija
ap`r`rii intereselor statului romån în ]`rile du[mane;
3)Informa]iunile primite atåt direct de la comitetele de
Cruce Ro[ie ale puterilor interaliate sau ale statelor centrale,
precum [i de la diverse societ`]i [i agen]ii de informa]ii ori
asisten]`, cum era, bunòar`, agen]ia „Pax” de la Berna
Anexa III reprezint` situa]ia efectivelor ce s-a putut stabili
de Agen]ie dup` datele ob]inute prin izvoarele sus ar`tate.
În decursul celor doi ani cåt Agen]ia a func]ionat la Berna,

serviciul sù de asisten]` a trecut prin urm`toarele trei
perioade:
Perioada I, de la înfiin]are [i pån` la încheierea
armisti]iului special.
Cea de-a II-a, de la încheierea P`cii de la Bucure[ti pån` la
armisti]iul general, [i cea de-a III-a, de la armisti]iul general
pån` la 18 martie 1919, data încet`rii activit`]ii Agen]iei la
Berna.
În prima perioad` o ravitaliare fonciarmente eficace nu s-
a putut efectua decåt în cele cåteva luni din iarna anilor 1917-
1918.
Cauzele care au împiedicat ca ea s` se fi putut efectua chiar
de la înfiin]area Agen]iei [i pe tot timpul cåt a durat aceast`
perioad` sunt de ordin financiar, politic [i economic.
A le enumera pe toate aici, ar urma s` d`m o prea mare
extindere a acestei expuneri. De unele din ele se poate lua
îns` cuno[tin]` consultånd dosarul anex` nr….*. Se poate
astfel vedea c` asprul regim al prohibi]iunilor, precum [i
celelalte m`suri nu mai pu]in grele au fost adoptate de statele
beligerante din cauza blocusului [i al r`zboiului submarin.
De[i unele m`suri ce ni s-au aplicat au fost, poate,
nejustificate [i chiar pripite, totu[i nu este nici drept, nici cu
cale de a formula plångeri [i a ridica proteste, c`ci toate per-
turb`rile [i neajunsurile ce s-au produs n-au fost decåt rezul-
tatul firesc al unui r`zboi f`r` de seam`n de crud [i neuman.
În a doua perioad` serviciul de ravitaliare [i-a redus
activitatea gradat pån` a ajuns aproape la o complet` sistare,
urm`toarele dou` cauze au contribuit la producerea acestui
fapt regretabil:
1) Situa]ia politic` în ce prive[te Romånia, [i
2) Repatrierea prizonierilor, conform stipula]iunilor
______
Lips` \n text.
tratatului special de pace, din Austro-Ungaria, Bulgaria [i

Turcia, precum [i a unei p`r]i din cei interna]i în Germania.
Prizonierii r`ma[i în aceast` din urm` ]ar`, în num`r de 28
201 au suferit cumplit în aceast` perioad`, din cauza opririi
ravitalierei lor. Pentru a le veni în ajutor într-o m`sur`
oarecare [i a împiedica reeditarea groaznicelor suferin]e în-
durate de ei în iarna anilor 1917/18, Agen]ia a recurs la sin-
gurul mijloc ce îi mai sta la îndemån` [i care nu era decåt un
paleativ, acela de a le trimite bani prin Ambasada Spaniei la
Berlin pentru ca s`-[i procure alimente pe unde se mai puteau
g`si.
A trimis, de asemenea, alimente reconfortante [i re-
constituante celor afla]i în lazarete [i spitale, prin comitetul
romån de ajutor de la Copenhaga, care [i-a putut procura
asemenea articole cu concursul Crucii Ro[ii Daneze [i cu
autorizare special` din partea autorit`]ilor daneze respective.
Pe la jum`tatea lunii august 1918 guvernul francez a
revenit asupra m`surilor prohibitive ce luase cu privire la
ravitalierea prizonierilor romåni, a[a c` Comitetul [sic!] ro-
mån de la Paris [i-a putut relua activitatea sa, în propor]ii des-
tul de eficace, de[i mai reduse.
Era [i timpul pentru aceasta, c`ci bolile ce începuser` a
båntui cu furie produceau mari ravagii printre prizonieri.
Perioada a treia este aceea a repatrierii prizonierilor
statelor aliate [i asociate, conform stipula]iunilor armisti]iului
general încheiat la 11 noiembrie 1918.
Prin des`vår[irea acestui mare eveniment au r`mas
disponibile importante stocuri de alimente, pe care alia]ii le-
au pus la dispozi]ia prizonierilor romåni, ru[i [i sårbi.
Pentru ob]inerea celor aflate la Berna, Agen]ia a
întreprins st`ruitoare demersuri, atåt prin Lega]iile Romåniei
la Paris [i Berna, cåt [i direct pe lång` comitetele [i oficiile
speciale ale alia]ilor în Berna.
În aceast` perioad` s-au putut astfel îndestula din bel[ug

prizonierii, iar de îndat` ce comisiunea romån` de repatriere
aflat` în Germania a putut organiza trenuri pentru transportul
prizonierilor, cu acele trenuri au fost trimise Crucii Ro[ii
Romåne la Bucure[ti importante stocuri de alimente din acele
r`mase disponibile. Aceste stocuri au servit la alimentarea
prizonierilor care, la sosirea în ]ar`, erau repartiza]i pe la
cåmpurile de observa]ie medical` [i celor afla]i în lazarete.
Prin punerea în aplicare a dispozi]iunilor luate pentru
repatrierea prizonierilor, Agen]ia Crucii Ro[ii Romåne la
Berna se g`sea la sfår[itul activit`]ii ei. În baza Ordinului
ministerial nr. 3990 din 22.02.1919, ea [i-a încheiat, deci,
gestiunea [i s-au luat m`surile necesare pentru înapoierea în
]ar` [i aducerea arhivelor (Agen]iei [i comitetelor de la
Geneva [i Berna), precum [i a stocului de îmbr`c`minte
r`mas disponibil dup` distribuirea f`cut` prizonierilor.
Pentru transportarea lor s-a ob]inut de la autorit`]ile
elve]iene un tren special, cu care a fost repatriat atåt per-
sonalul Agen]iei, cåt [i numeroase familii de cet`]eni romåni
afla]i în Elve]ia.
Cu transferarea Agen]iei în ]ar` s-a început opera]ia
lichid`rii [i a verific`rii conturilor de c`tre Serviciul lichid`ri
comenzi de materiale [i institu]ii de r`zboi din Ministerul de
r`zboi.
Pe temeiul acestei expuneri, se poate afirma f`r` team` de
dezmin]ire c` statul romån [i-a f`cut toat` datoria pentru a se
putea ameliora traiul prizonierilor sì militari [i civili. Dac`
îns` rezultatele ob]inute n-au fost pe deplin mul]umitoare,
vina trebuie atribuit` exclusiv numai vitregiei timpurilor [i
împrejur`rilor în care s-a desf`[urat cel mai aprig [i crunt
r`zboi ce s-a purtat vreodat` între state civilizate.
Agen]ia Crucii Ro[ii Romåne la Berna, pe lång` ravi-
talierea prizonierilor, care era ]inta sa principal`, [i-a întins
activitatea sa [i în urm`toarele direc]iuni:
1) Tratamentul prizonierilor în lag`rele de internare.

În aceast` privin]` Agen]ia a între]inut o activ`
coresponden]` cu Comitetul Interna]ional de Cruce Ro[ie de
la Geneva, cu Crucile Ro[ii Suedez` [i Elve]ian` [i cu oficiile
speciale ale diferitelor state beligerante, atåt direct, cåt [i prin
mijlocirea Lega]iunilor Romåniei [i statelor neutre
îns`rcinate cu ap`rarea intereselor romåne în ]`rile du[mane.
În dosarul special predat Sec]iunii Statistice din Ministerul
de R`zboi se g`sesc toate actele referitoare la aceast`
preocupare de seam` a Agen]iei, iar din examinarea lor se
desprinde în mod luminos dorin]a [i n`zuin]a tuturor
institu]iilor de Cruce Ro[ie de a contribui în cea mai larg`
m`sur` posibil` la îmbun`t`]irea vie]ii de captivitate.
2) Organizarea [i func]ionarea biroului de informa]ii [i
coresponden]` a prizonierilor.
În aceast` chestiune, Agen]ia, ca orice nou venit, nu a
putut decåt s` aduc` o mic` contribu]ie [sic!] la opera între-
prins` de marile institu]ii de Cruce Ro[ie aliate [i neutre, în
frunte cu Comité International de la Croix-Rouge (Agence
Interationale des Prissoniers de Guerre) [i agen]ii speciale ca
biroul „Pax” din Berna, care desf`[urau cea mai lùdabil`
activitate în aceast` direc]iune cu rezultate cåt se poate de
îmbucur`toare.
Totu[i, în perioada cånd, dup` încheierea P`cii separate, s-
a îng`duit de Puterile Centrale un anumit mijloc de
coresponden]` între Elve]ia [i teritoriile ocupate, Agen]ia a
adus servicii apreciabile cet`]enilor romåni refugia]i în ]`ri
amice sau aliate.
Cu aceast` ocaziune, Direc]ia Agen]iei exprim` via sa
gratitudine atåt Departamentului Politic al Confedera]iei
Elve]iene, cåt [i Lega]iunii Regale a Suediei la Berna care, în
timpurile de complet` întrerupere a comunica]iilor po[tale cu
]ara, au primit s` transmit` coresponden]e oficiale [i
particulare prin curierele lor diplomatice [i gra]ie c`rora am
p`strat leg`tura cu Sec]ia Ia[i a Societ`]ii Na]ionale de Cruce

Ro[ie Romån`.
3) Ridicarea moralului prizonierilor.
Pe lång` alimente [i îmbr`c`minte, era de imperioas`
datorie s` se dea prizonierilor [i putin]a de a lupta în contra
adversit`]ii, sus]inåndu-li-se moralul prin înt`rirea credin]ei [i
procurarea de mijloace instructive sau recreative, precum
c`r]i de lectur`, instrumente muzicale [i jocuri de societate.
În acest scop, Agen]ia a luat ini]iativa cre`rii pe lång`
Comitetul de Asisten]` din Geneva a a[a numitei „Séction des
Livres” pe care a subven]ionat-o, prelevånd sumele necesare
din fondul d`ruit de M.S.Regina, cåt [i din acele acordate de
stat.
În darea de sam` a comitetului din Geneva se arat` cu cifre
serviciile deosebit de folositoare aduse de aceast` sec]iune
prizonierilor.
În afar` de aceasta, Agen]ia a f`cut s` se imprime [i
distribuie c`r]i de rug`ciuni întocmite special pentru prizo-
nieri de preotul Br`ni[teanu de la Capela romån` din Baden-
Baden, precum [i c`r]i cu povestiri igienice [i biblii tip`rite la
Hamburg prin îngrijirea unei societ`]i (Société Internationale
des Traités) din Gland, Elve]ia, care a mai d`ruit [i un
important stoc de reviste „Vulgarisateur et Messager de
l’Hygiène” pentru a fi pus la dispozi]ia prizonierilor romåni.
Agen]ia a procurat, de asemenea, preotului Br`ni[teanu
mijloacele necesare pentru ca s` se poat` transporta în diverse
lag`re [i s` oficieze slujbe religioase.
4) Asisten]a special` prizonierilor debili [i infirmi.
Pentru a veni în ajutor acestora, Agen]ia a pus în diferite
rånduri importante sume de bani la dispozi]ia comitetelor din
Paris [i Geneva, precum [i domnului Alfred Ney, delegat
neutru (elve]ian) la Pfullingen (Wuerttemberg), spre a se
putea procura în lazarete [i spitale medicamente [i produse
farmaceutice reconfortante.
O asemenea asisten]` a fost dat`, de asemenea,

prizonierilor debili, infirmi [i bolnavi de c`tre „Comité
d’Assistance à la Croix Rouge Roumaine” din Paris, care a
întrebuin]at importante fonduri în acest scop, [i de toate
comitetele romåne pentru ajutor prizonierilor, îndeosebi cel
de la Copenhaga, care func]ionau în strìn`tate.
Toate aceste amelior`ri ce s-au putut aduce traiului de
captivitate s-au efectuat mul]umit` darurilor b`ne[ti primite
de la genero[i donatori romåni [i strìni, în fruntea c`rora stau
M.S.Regina [i Comitetul de la Ia[i pentru asisten]a
prizonierilor.
Încheind aceast` dare de seam`, ]in a men]iona c`, dac`
Agen]ia Crucii Ro[ii Romåne la Berna, a putut contribui
întrucåtva la îmbun`t`]irea sor]ii prizonierilor, pentru
ob]inerea acestui rezultat i-a fost de mare folos sprijinul [i
concursul ce i s-a acordat atåt de autorit`]ile federale
elve]iene, cåt [i de Comitetul Interna]ional de Cruce Ro[ie,
Comitetul Bernez de ajutor prizonierilor de r`zboi,
„Vêtement du Prissonier de Guerre”, de c`tre „L’Oeuvre
Municipale de Secours aux Prissoniers de Guerre” din Lyon
[i, în fine, de institu]iile de Cruce Ro[ie elve]iene, daneze [i
suedeze.
Agen]ia Crucii Ro[ii Romåne le aduce aici prinosul ei de
recuno[tin]`.
Contraamiral N. GRAÇOSKI
Arhivele Militare Romåne (în continuare se va cita A.M.R.), fond

Ministerul de R`zboi, Secretariatul General, dosar nr. crt. 17, f. 29-65
MEMORII ALE PRIZONIERILOR

DIN LAG~RE AUSTRO-UNGARE
C`pitanul B`descu Mihail

din Stat-majorul Diviziei a 9-a Partea activ`
MEMORIU
asupra captur`rii subsemnatului de c`tre inamic
În ziua de 18 noiembrie 1916, Divizia 9/19-a, unde f`ceam

serviciul de ofi]er de stat major – {ef al biroului de opera]iuni,
terminase complet mi[carea de înv`luire a trupelor inamice
care înaintau de la Alexandria spre Bucure[ti, [i se g`sea la
orele 5 p.m. cu Cartierul în Ru[ii lui Asan (Vla[ca), avånd
trupele pe trei coloane în plin atac în spatele inamicului.
Dup` îndrumarea tuturor opera]iunilor, domnul general
Sc`ri[oreanu Constantin, comandantul diviziei, a ordonat
leg`tura cu Comandamentul Armatei „General Prezan”, sub
ordinele c`ruia ne g`seam.
Aceast` leg`tur`, îns`, nu se putea face direct prin Ru[ii
lui Asan, deoarece atåt localitatea, cåt [i re]elele telegrafice [i
telefonice erau distruse, întrucåt aici avuseser` loc mari lupte
în zilele precedente la vest, în afara aripei frontului de lupt`,
cel pu]in la Clejani (7 km de la Ru[ii lui Asan) pentru ca de
acolo, prin Obedeni-Bolintinul-Bucure[ti, s` se corespund`
cu Buftea.
Am fost îns`rcinat cu aceast` misiune [i, cu automobilistul
Paxino, am plecat la Clejani la orele 6 p.m. Sosind la Prim`ria
Clejani, am g`sit postul militar telefonic, pe primar, notar [i
cå]iva consilieri în îngrijorare [i panic`, raportåndu-mi c`
Obedenii [i Vadul-Lat (3 km. Vest) sunt ocupate de mult`
cavalerie inamic`, iar telefonul nu mai func]ioneaz`. Am
cùtat a-i lini[ti [i am încercat a vorbi cu Obedenii, îns` în

zadar – telefonul era întrerupt complet. Am încercat firul
lateral cu Buc[anii, de unde mi-a r`spuns telefonista. Ce-
råndu-i urgent Bucure[tii, mi-a spus: – se cuno[tea emo]iunea
– „a[teapt` pentru ca s` v`d dac` r`spunde Bolintinul, îns` nu
cred”.
Am a[teptat 5 minute [i, v`zånd c` nu sunt chemat, eu am
sunat din nou, dar acum telefonul era complet întrerupt. O
or` întreag` am sunat la fiecare 5 minute, f`r` a ob]ine un
r`spuns. În acest timp, din rela]iile luate de la locuitorii fugi]i
din comunele vecine, am c`p`tat convingerea c`, într-adev`r,
numeroase for]e de cavalerie inamic` au ap`rut în aripa
stång` [i spatele diviziei noastre, ocupånd localitatea Obedeni
- Vadul-Lat [i împrejurimile.
Am apreciat aceast` constatare de o importan]` vital`
pentru divizia noastr` [i am alergat a o raporta imediat
domnului general comandant.
Am plecat deci înapoi la Ru[ii lui Asan [i am raportat
domnului general cele constatate, dup` care Domnia Sa a avi-
zat asupra m`surilor de luat fa]` cu pericolul ce ne amenin]a.
Apoi mi-a ordonat a pleca din nou, a face toate sfor]`rile [i
sacrificiile posibile spre a putea prinde leg`tura cu Cartierul
General, a raporta mersul opera]iunilor [i situa]ia [i a cere
ordine pentru a doua zi.
La orele 8.30 p.m. am plecat într-un automobil cu domnul
intendent maior Budeanu Alexandru, intendentul [ef al
diviziei, care, auzind de apari]ia inamicului la Obedeni, nu [tia
ce s-a întåmplat cu coloanele de subzisten]` e[alonate pe linia
Crevedia, [i cu locotenentul Praporgescu ca ajutor.
Am plecat hot`rå]i a alerga oricåt, de am merge pån` în
Bucure[ti, numai [i numai s` îndeplinim misiunea. Sosind în
Clejani, am g`sit aceea[i situa]ie. De aici trebuia s` mergem în
Buc[ani, în speran]a leg`turii telefonice. Deoarece drumul
principal prin Obedeni nu mai era liber, am utilizat un drum
lateral direct la Buc[ani, drum care figura pe hart`.
Pentru c`, îns`, cea]a fiind foarte deas`, noaptea foarte

întunecoas` [i pu]in ploioas`, m` temeam c` m` voi r`t`ci, am
luat cu mine pe notarul din Clejani, care cuno[tea drumul
acesta foarte bine, am traversat Clejanii [i cei 14 km pån` în
Buc[ani [i am intrat în sat. La intrarea în sat, nimic deosebit
nu l`sa s` se în]eleag` c` în sat ar fi trupe inamice.
Faptul c` satul era complet pustiu [i nu am g`sit pe nimeni
care s` ne dea vreo informa]ie nu mi s-a p`rut deloc anormal,
întrucåt [i Clejanii [i alte sate erau în acela[i fel goale la
apropierea inamicului.
Am parcurs în mers încet vreo 500 m în interiorul satului
f`r` s` întålnim nimic [i f`r` s` avem cel mai mic semn c` în
sat s-ar g`si inamic.
Cånd, în mijlocul satului, notarul îmi anun]` c` mai sunt
100 m pån` la Prim`rie, ne pomenim cu ni[te strig`te asur-
zitoare de: Halt! Halt! Die Rumänien, Die Feinde!…(Stai!
Stai! Romånii! Inamicii!)
{oferul opre[te brusc, caut` s` dea înapoi, iar noi s` s`rim
jos! Pån` ce, îns`, s` opreasc` [oferul, am [i fost înconjura]i de
posturi inamice care cu baionetele în]epau prin capota ma[inii
în noi. Instantaneu, au ap`rut în jurul nostru ca dou` esca-
droane de cavalerie inamic` ce se g`sea în acel moment
înaintea noastr` în coloan` pe [osea, cu caii la mån`.
Orice încercare de sc`pare sau ap`rare a fost zadarnic`.
Faptul c` [i Buc[anii fuseser` deja de cåteva ore ocupa]i
de o brigad` de cavalerie inamic` [i c` în sat, pån` ajunsesem
noi, nu se afla nici un locuitor, mi l-am explicat imediat.
Într-adev`r, îndat` ce intraser` în sat, adunaser` absolut
pe to]i locuitorii [i îi îngr`m`diser`, închizåndu-i în vreo 20 de
case din centru, probabil ca s` nu fug` ca s` dea de [tire, astfel
c` a fost imposibil a se putea lua rela]iuni de la cineva.
Dup` capturare a urmat prima perchezi]ie sumar` a trupei,
apoi a ofi]erilor, transportul la Cartierul Diviziei, interoga-
toriul, alte perchezi]ii [i apoi calvarul captivit`]ii, pe care îl
ar`t în capitolele urm`toare:
II
În momentul cånd am v`zut c` automobilul nici nu poate

da înapoi, nici întoarce, [oseaua fiind foarte stråmt`,
întunericul prea mare, [i în fa]a unui pod, am s`rit jos drept în
mijlocul santinelelor ce ne înconjuraser`. Am voit a ne ap`ra
[i a fugi, îns` în zadar – eram trei in[i înconjura]i de 10, cu
armele întinse spre noi [i, în mai pu]in de dou` minute, a
ap`rut în jurul nostru ca dou` escadroane cavalerie, ce
fuseser` în [osea cu caii la mån`.
S-a produs în tot satul o panic` de nedescris, un zgomot [i
un vuiet infernal. Toat` lumea striga, ]ipa, înjura.
Venind, printre case, primul ofi]er, mi s-a adresat cu
cuvintele „Vir sind nicht Barbaren” (Noi nu suntem barbari!).
Ne întreab` dac` avem binoclu [i revolver; îi r`spund c` ni le-
au luat solda]ii.
Se cerceteaz`, se întreab`, cine le-au luat, f`r` îns` a se
afla. Venind al 2-lea, al 3-lea [i al 4-lea ofi]er, fiecare ni se
adreseaz` cu aceea[i expresie, „Vir sind nicht Barbaren”(Noi
nu suntem barbari), apoi unul m` întreab`: „De ce noi îi
facem barbari?”, la care r`spund c` nu noi îi facem barbari, ci
omenirea întreag`.
În acela[i timp toat` popula]ia din sat stråns` la centru era
îngr`m`dit` [i închis` în cåteva case.
Tocmai lång` mine, doi nem]i b`teau groaznic pe un ]igan
ca vreo 40 de ani vårst`, care ]ipa ca din gura [arpelui: ”Nu m`
omorî, domnule gherman, nu m` omorî”.
Din cauza panicii ce intrase în toat` brigada de cavalerie
ce era în sat, am fost repede închi[i într-o odaie a unei camere
în care era o mic` lumin`, pån` ce se restabile[te ordinea în
sat.
Imediat ce suntem l`sa]i singuri în odaie, ne revenim [i ne
cùt`m fiecare prin buzunare s` vedem ce avem secret
asupr`-ne. G`sesc asupra-mi mai multe acte pe care le ascund
imediat în sån [i în pantaloni, fiindu-mi team` a le rupe [i

arunca pe jos, deoarece sob` cu foc nu era în camer`, în plus
c` la ferestre erau santinele ce se uitau [i ne puteau vedea. În
acela[i timp, intendent-maior Budeanu î[i g`se[te într-un
buzunar ascuns suma de 50 000 lei în bancnote a 1000 [i cåteva
a 500 [i 100. Apeleaz` la noi s`-i salv`m! Iau asupra-mi 20 000
lei [i îi ascund în pantaloni între picioare. În acel moment
intrånd un neam] peste noi, m` reaz`m imediat cu capul în
zid, începånd a m` vìta [i a geme, astfel c` neam]ul, crezånd
c` sunt bolnav sau greu r`nit, n-a priceput mi[carea f`cut`.
Am fost lua]i din acea odaie, sui]i din nou în automobil [i
transporta]i din Buc[ani la Mo[teni, unde era cartierul diviziei
respective de cavalerie.
Cu toat` paza, pe drum am reu[it a distruge toate hårtiile
avute la mine, rupånd buc`]ic` cu buc`]ic`, fie înghi]ind pe
unele, scuipånd pe altele, dup` ce le mototoleam [i o d`deam
încolo, fie aruncånd cåte o mic` buc`]ic` printre capota
ma[inii afar` [i la distan]e mari ca s` nu se poat` g`si.
Datorit` faptului c` ei însu[i s-au r`t`cit pe drum, am avut
timpul necesar s` distrug [i arunc totul: astfel, ajun[i la divizie
nu mai aveam asupra mea decåt dou` suplimente noi de
carnet de campanie [i restul din carnetul de campanie curent,
din care rupsesem [i distrusesem chiar [i copiile ordinelor de
cåmp ce d`dusem în cursul zilei.
La divizie am fost supu[i la interogator, la care am refuzat
a r`spunde, ni s-a luat starea civil`, ni s-a f`cut moral` pe tema
intr`rii în r`zboi, ne-au întrebat chestiuni politice, la care am
cùtat a r`spunde destul de demn etc.
Interogatoriul [i întreaga discu]ie a fost f`cut` în
romåne[te, deoarece ofi]erul [tia perfect limba noastr`.
Am fost închi[i peste noapte într-o buc`t`rie mic`, unde
era [i centrala telefonic`, unde a trebuit a sta în picioare pån`
diminea]a, din lips` de loc [i unde a mai trebuit a suporta
morala fiec`rui schimb de telefoni[ti care parc` se sim]eau
obliga]i a ne-o face, pe tema intr`rii noastre în r`zboi cu ei!
A doua zi au venit la noi ofi]eri de pe la divizie care, de

asemenea, ne-au f`cut morala obi[nuit`, spunåndu-ne de
atunci despre rectificarea de frontier` de azi. A venit apoi un
c`pitan de cavalerie care întreab` de domnul general Socec,
convins fiind c` îl g`se[te prizonier (Despre aceasta urmeaz`
raport separat).
Am stat pån` la orele 1 ziua f`r` a ne întreba nimeni dac`
ne e foame, cånd, cerånd în fine noi, s-au adunat de pe pere]ii
unui cazan de trup`, ni[te resturi de orez (romånesc) [i ne-au
dat într-o farfurie veche de tabl`, cu o lingur`, f`r` påine.
O patrul` romån` r`t`cit` apropiindu-se de satul în care
eram, intr` o panic` grozav` în tot cartierul, to]i îng`lbenesc,
tremur`, zbiar`, alearg`, pun måna pe arme [i revolvere, ies la
gardul cur]ii, încep a trage focuri dispera]i, tr`surile încarc`
imediat ce pot [i o iau la fug` în cea mai mare dezordine
înapoi. Dup` vreo 40 minute de focuri, încep a se lini[ti,
mul]umi]i c` „inamicul a fost respins”, [i cheam` tr`surile
înapoi!…
Acest fapt determin` expedierea noastr` c`tre C`tunul,
aici ne întålnim cu sublocotenentul Negrescu (Regimentul 30
Infanterie), sublocotenentul Ionescu (Regimentul 23
Infanterie) [i Rudolf Grau (automobilist, Divizia 21). Ace[tia
vin cu un neam], spunåndu-ne c` el se bucur` de protec]ia
germanilor [i c` dac` avem nevoie de ceva, el ne va proteja,
c`ci se bucur` chiar de libertate. Îl iau la goan`, dåndu-l afar`!
G`sim [i pe caporalul Aisicovici (Regimentul 25 Infan-
terie) care pleac` în automobil pe front cu un colonel neam].
Apoi plec`m iar la Vadul-Lat, Buc[ani, [i spre sear` la
Goleasca!
Ne poart` înc` vreo dou` zile prin diferite sate, pån` ce
ajungem la Crevedia, unde era Cartierul Corpului de
cavalerie „Schmettow“.
Crevedia pare ora[ industrial – ma[in`rii, automobile,
aerodrom, telegrafie f`r` fir, instala]ii electrice, camioane, etc.
etc.
Suntem du[i în curtea, unde era Cartierul Corpului de

Cavalerie [i unde ne ia în primire un locotenent-adjutant,
care, de asemenea, [tia perfect romåne[te.
F`cåndu-ne apelul la ofi]eri [i venind råndul s` strige [i pe
Rudolf Grau care poart` tresa de sublocotenent [i e între
ofi]eri, acesta r`spunde prezent, adùgånd: „Ich bin
Deutsch!” [sunt german!], cu care ocazie iese un pas înainte.
Ofi]erul, crezånd c`-l cheam` Graur, îl întreab` dac` e
rud` cu Graur, primarul din Foc[ani, [i ne spune cu acea
ocazie c` cunoa[te [sic!] pe toat` lumea bun` din Romånia,
deoarece a stat 14 ani în ]ar` la noi.
Atragem cu to]ii aten]ia lui Rudolf Grau s` nu mai fac`
astfel de lucruri care ne compromit.
Dup` apel, acela[i ofi]er ne comunic` c` [sic!] Excelen]a
Sa ne face onoarea a ne invita la ceai. Bineîn]eles, ne-am dus.
În antreul conacului, foarte elegant, o mas` cu 8 servicii de
ceai ne a[teapt`. Intr`m în sal` [i în scurt timp apare Ex-
celen]a Sa. Ne prezent`m, ne întinde måna [i ne pofte[te a ne
servi! Începe discu]ia, tot pe tema intr`rii în r`zboi.
Rudolf Grau sare în sus de pe scaun, se amestec` în vorb`
[i începe a spune Excelen]ei Sale c` era fatal ca Romånia s`
fie distrus` de o armat` de valoare ca a Germaniei, c` Romå-
nia e o ]ar` tic`loas`, c` e menit` s` fie subjugat`, c` politi-
cienii ]`rii sunt to]i ni[te punga[i [i c` în special Take Ionescu
e un [napan.
Ceilal]i f`ceam fe]e-fe]e, ne stråmbam cåt puteam la
Rudolf Grau spre a t`cea, îns` el nu înceteaz` deloc, repetånd
dup` fiecare fraz` „Rümanien ist Kaput!” [Romånia este ter-
minat`!].
Se termin`, în fine, [i asta [i Excelen]a Sa ne spune c` noi
ne-am purtat rù în Transilvania, la care intendentul-maior
Budeanu r`spunde c` în nici un caz nu ne-am purtat mai rù
decåt se poart` dån[ii la noi în ]ar` [i c` prea au pr`dat [i jefuit
totul.
Ne mai imputa apoi c` noi, romånii, ne purt`m rù cu

prizonierii lor, dånd ca exemplu un c`pitan de cavalerie care
a fost bruscat [i era s` i se ia cizmele de ai no[tri. La aceasta
i-am r`spuns eu, spunåndu-i: „Excelen]`, v` rog a-mi permite
s` v` spun c` cunosc [sic!] cazul cu acel domn c`pitan de la d-
voastr` [i c` nu numai c` n-a fost bruscat [i desc`l]at, dar dup`
ce a fost perfect osp`tat de domnul general Socec, servindu-i-
se chiar [i [ampanie, i s-a dat drumul…”
La aceasta ripost` Excelen]a Sa n-a mai obiectat nimic, iar
dup` cåteva minute a plecat într-o odaie vecin` f`r` a-[i lua
ziua bun` [i nu l-am mai v`zut.
Dup` a[a-zisul ceai – cu noduri din cauza lui Grau – am
ie[it în curte. Cu to]ii ne-am n`pustit asupra lui Grau,
amenin]åndu-l cu sugrumarea sau, dac` nu vom putea face
asta aici, primul glon] ce-l vom trage în ]ar` la înapoiere va fi
în el.
Suntem du[i într-o cas` ]`r`neasc` unde g`sim pe
c`pitanul C`l`torescu, locotenen]ii Rio[an, Pdogoreanu,
V`sescu, Petrovici, Corbescu, Dobjanski, Negel, Kiriac etc.
Ne facem 14 [i, neavånd loc în camer`, cerem s` fim muta]i
noi cei din urm` în alt` cas`, ceea ce ni se admite. Rudolf
Grau, îns`, nu se desparte de noi. Îi place s` cread` c` e ofi]er
[i nu ne sl`be[te deloc. Nu ne întreab` nimeni dac` ne e
foame, suntem uzi de ploaie [i goi. Singur Rudolf are cu el
l`di]a cu tot necesarul, pån` la ap` de colonie [i s`pun de
toalet`.
Cùtam a g`si pe femeia casei spre a face rost de ceva de
måncare în timp ce, cu ni[te ap` cald`, ne preg`tim a ne sp`la
batistele [i ciorapii. În acest moment intr` pe u[` ofi]erul
adjutant ce ne luase în primire la Comandament [i, adresån-
du-se c`tre mine, m` întreab`: „Domnule c`pitan de Stat-
Major, ai cuno[tin]` de acest ordin?” Îmi arat` ordinul de
opera]ii nr. 8 al Armatei Prezan c`tre Divizia 2/5 (despre care
urmeaz` raport separat), de[i am înaintat M.C.G. un
memoriu referitor la aceast` chestiune.
A doua zi la ora 7 a.m., în convoi, suntem dirija]i pe jos

c`tre Craiova.
Suntem vreo 14 ofi]eri [i 350 trup` (Escadronul c`pitan
C`l`torescu din Regimentul 3 C`l`ra[i întreg, precum [i
diferi]i solda]i din alte regimente).
Pe drum, solda]ii evrei [i bulgari din armata noastr` se
dedau la excese contra solda]ilor romåni, insultåndu-i [i
desc`l]åndu-i, precum [i înjurånd la adresa ]`rii [i armatei
noastre.
Un soldat mili]ian romån vine la capul convoiului [i-mi
raporteaz` c` un soldat evreu l-a desc`l]at de bocancii noi ce-i
avea, l`såndu-l descul], [i m-a rugat s` intervin a-i da înapoi
bocancii.
Am r`mas la coada coloanei, am g`sit pe acel soldat, i-am
cerut bocancii înapoi, ob]inånd drept r`spuns o înjur`tur`.
I-am dat dou` palme [i i-am luat bocancii, înapoindu-i
soldatului.
Am revenit la capul coloanei între ofi]eri f`r` a se mai
întåmpla nimic. Totu[i observ`m dese convorbiri întinse în
timpul mersului între Rudolf Grau, automobilistul Diviziei 21,
soldatul Abulius din Regimentul 4 Ro[iori, soldatul evreu
c`ruia îi luasem bocancii (care era cu galoane de sergent), al
c`rui nume nu l-am putut afla, dar care, îns`, a fost tot timpul
împreun` cu Rudolf Grau [i Abulius. (V`zånd c` nu-i pot afla
numele, am atras aten]ia lui Rudolf Grau c`, dac` chiar nu
vrea s`-mi spun` cum îl cheam`, îl fac atent s` nu uite c`-l voi
întreba).
Mai observ o schimbare în atitudinea santinelelor fa]` de
mine, mai ales c` de acum în tot momentul lång` fiecare
santinel` mergea vorbind cåte un soldat evreu.
Trec astfel zilele, mar[ul continua cu 35-40 km pe zi, de sus
plouånd, iar noroiul trecea la glezn`, f`r` a ne întreba cineva
vreodat` dac` ne e foame!
Nu se mai întåmpl` nici un incident altul decåt c` în unul

din sate, voind a ne închide seara în biseric`, eu am protestat,
spunånd c` la noi, cre[tinii, e un p`cat aceasta [i reu[ind, în
fine, dup` o discu]ie îndårjit` cu [eful convoiului, s` ob]in a nu
ne închide noaptea în biseric`.
Ajungem în comuna Sfin]e[ti-Teleorman – unde cu-
no[team pe p`rintele R`dulescu, profit de faptul c`, fiind ora
1 ziua, ne-au oprit acolo 1/2 or` ca s` se odihneasc` escorta,
intru în cas` la p`rintele ca s` mai aflu ve[ti de pe acolo [i-mi
spune de felul ru[inos în care s-a predat deta[amentul
Ricmann cu 1800 oameni [i 15 tunuri la o patrul` de 15
c`l`re]i.
Ajungem la Ro[iori de Vede unde g`sim închi[i în curtea
[colii peste 3000 prizonieri solda]i [i vreo 60 ofi]eri.
Împrejurul cur]ii santinele [i la fiecare col] cåte o mitralier`.
Par a fi mai mult s`lbatici [i url` de foame ca fiarele. Era ora
7 seara – întuneric [i cea]`.
St`team în curte cu to]ii cei adu[i acum, în mijlocul
solda]ilor. Cånd nici nu gåndeam, m` v`d apucat cu for]a de
guler pe la spate, r`sucit înapoi din grup [i luat la b`taie f`r`
s` mi se spun` o vorb`. Am v`zut 2 plutonieri nem]i care m-
au b`tut, 4 santinele cu arma la mån` în jurul meu [i lång` ei
pe soldatul evreu c`ruia îi luasem bocancii pe drum, care înc`
m` arat` cu degetul.
Dup` a 12-a palm` n-am mai v`zut nimic [i nu [tiu ce a mai
urmat, dar pe cåt mi-aduc aminte, trezindu-m`, m-am v`zut
lång` zidul cl`dirii ce era în apropiere, al`turi de scar`
(urmeaz` raport separat).
Am fost trezit mai mult de ni[te strig`te asurzitoare [i
în]epate de pe scara de lång` mine, pare c` [i acum aud:
„ofi]erii care vor brånz` s` vie la mine! O vånd ieftin [i n-o s`
mai g`si]i.” M` ridic [i m` apropii [i mai mult de scara cu
brånz`! V`d un plutonier t.r., bine îmbr`cat [i chipe[. În fa]`,
pe scar`, are o putin` cu brånz`, ca de vreo 100 kg. Ofi]erii se
gr`m`diser`, cump`r` fiecare cu pre]ul cerut [i cump`r [i eu,

pl`tesc o bucat` ca de o litr` cu lei 2, bani 50, sau cam pe 8 lei
kg, astfel c` se încaseaz` pe putin` vreo 800 lei minimum.
Intr`m sus în camerele directorului, unde g`sim tol`ni]i pe
toate p`r]ile, pe lång` ofi]eri, vreo 20 de evrei de-ai no[tri,
solda]i, care îns` poart` to]i galoane de plutonier cu t.r. [i se
intituleaz` cade]i.
S` ne fac` [i nou` loc, nici o vorb`. Intendent-maior
Budeanu se stråmb` la ei, îi d` afar` [i reu[im a ne face pu]in
loc pe jos!
Cu toat` uluiala provenit` din b`taia suferit`, sunt curios
s` [tiu înc` cine e plutonierul cu brånza.
Scurt timp apare [i el în camer`, unde ne g`seam. Se ofer`
a ne vinde pachete de ]ig`ri „Func]ionar” (de 10 bani
pachetul) cu 2 lei. Mul]i cump`r` [i cu acest pre], neavånd
deloc tutun! Ne mai spune c` el are mari puteri la nem]i, care
au încredere în el, c` e l`sat liber [i c` acei care vom fi
„cumin]i“ ne va lua cu el în Germania, pe cånd ceilal]i vor fi
trimi[i în Austria. Ne spune c` el a fost cu nem]ii prin sate de
a luat brånz` pentru noi etc. etc. Aflu în fine c` se cheam`
Henri Grün, c` fusese ordonan]a domnului colonel Mircescu,
c` st`tuse [i la Berlin cu Domnia Sa, [i c` acuma e prizonier –
f`r`, îns`, a ne spune cum a fost prins.
V`zånd c` Herni Grün e dispus pe cå[tig, îi promit un
frumos „cadou” dac` afl` de ce am fost b`tut.
Într-adev`r, Henri vine mai tårziu la mine [i-mi spune c`
am fost b`tut de cei doi nem]i din cauz` c` li s-a raportat la
sosirea convoiului nostru c` eu sunt antigerman [i c` am b`tut
un soldat german, care a vorbit nem]e[te cu santinela.
A doua zi diminea]a se forma în strad` convoiul de
prizonieri pentru continuarea drumului spre Caracal-Craiova.
[...]
Spre sear` am ajuns în Craiova, unde str`zile erau pline de
lume, majoritatea curio[i sau care sperau s`-[i g`seasc` rude
ori cuno[tin]e. Balcoanele [i ferestrele erau pline de lume, în

special doamne în toalete ca de s`rb`toare, care priveau
convoiul ca pe o parad` de 10 mai.
Lume mai de måna a 2-a, îns` cu suflet cinstit, curat, [i
sim] romånesc, s-a apropiat repede de convoi, s-a amestecat
între noi, dåndu-ne mere, ]ig`ri [i tot ce putea avea….
Am fost du[i la bar`cile Regimentului 41 Infanterie, unde
am fost lua]i în primire de posturile austriece. Aici Herni
Grün iar a vrut s` ne fac` mizerie, s` se înscrie ca ofi]er, îns`,
dup` spusa noastr`, plutonierul austriac, om foarte energic [i
cumsecade, a în]eles cum st` cazul, l-a luat de piept, i-a dat
cåteva palme [i l-a pus la locul sù. Am sim]it cu to]ii o
bucurie [i u[urare cånd am v`zut c` sc`p`m de Henri.
Dup` a[teptare de o or`, ofi]erii am fost du[i în ora[ [i
închi[i în localul B`ncii Na]ionale, unde erau înc` închi[i al]i
80 ofi]eri, precum [i to]i borfa[ii [i punga[ii de prin ora[.
Banca Na]ional` e transformat`, deci, acum în „Ge-
fängnis“ [\nchisoare], dup` cum se arat` [i pe inscrip]ia cu lite-
re mari pus` pe o tabl` deasupra por]ii de intrare. Am fost ]i-
nu]i aici 7 zile. …
Cåt am stat închi[i la Craiova, ni s-a servit måncare de la
un restaurant – pu]in [i foarte prost – totul nes`rat, a[a c`,
dup` 7 zile de complet` lips` de sare, sufeream groaznic, cel
pu]in eu, aveam impresia descompunerii organismului.
Aici, tot felul de ofi]eri; mai ales înv`]`torii î[i f`ceau de
cap prin mojicii, indisciplin`, joc de c`r]i etc. În to]i intrase
ideea, noului titlu de „Prizonier” care nu mai comport`
gradul.
Dormeam pe jos, cei mai mul]i pe scånduri, iar cei care au
g`sit cåteva saltele n-au avut alt avantaj decåt c` [i-au
împrumutat p`duchii reciproc.
N-am v`zut a se interesa de noi nici un ofi]er neam]. Am
fost în contact numai cu grade inferioare. Singurul ofi]er
neam] pe care l-am v`zut în interiorul cl`dirii, a fost un c`-
pitan, care a venit în camera noastr` la bra] cu doamna
Golfineanu, care se interesa de so]ul sù, c`pitanul

Golfineanu, de pe la o coloan`.
Între orele 1-3 ziua, ne scoteu în curtea din dos (foarte
mic`) la „Promenade”.
Am avut ocazia s` v`d cum un ofi]er neam] a îmbråncit [i
p`lmuit în strad` pe o doamn` foarte prezentabil` [i bine
îmbr`cat`, care nu se d`duse jos de pe trotuar cånd s-a întålnit
cu el. Apoi tot din curte se mai vedea cum la multe case de
primprejur se scoteau mobile, se înc`rcau în c`ru]e [i erau
expediate spre direc]ii pe care nu le [tiam. S-au înc`rcat pån`
[i ma[inile de g`tit din buc`t`rii.
Dup` 7 zile am plecat în convoi la gar`, 68 de ofi]eri, iar
acolo s-a mai adus [i 1000 trup`, pentru ca, cu [sic!] trenul, s`
fim porni]i spre Or[ova.
De data aceasta, suntem condu[i de escort` austriac` sub
comanda unui ofi]er (ungur). Dup` cum ar`t în capitolele
urm`toare, ace[tia s-au purtat cu noi omene[te [i mai
cavalere[te decåt ne a[teptam.
Sosi]i la Timi[oara, într-un lag`r de concentrare construit
ad-hoc cu instala]ie modern` [i civilizat`, am fost da]i în
primire, trecu]i imediat [i direct în baie de abur, efectele la
etuv`, apoi de aici direct la vaccinare [i inoculare cu ser
antitific [i antiholeric.
Am stat în Timi[oara în carantin` vreo 5 zile, unde am stat
împreun` [i cu cele 5 doamne romåne de la Crucea Ro[ie
Romån`, prizoniere [i ele, ca [i noi. (Asupra acestei chestiuni,
ar fi de aflat lucruri destul de importante). Aceste doamne
înso]iser` deta[amentul Cerna în retragerea lui pån` la
Isbiceni [i, de aici, la Timi[oara.
Cåteva zile mai înainte, fuseser` în acest lag`r cei 400 de
ofi]eri prizonieri din deta[amentul Cerna [i Dun`rea.
F`cuser` cheltuieli exorbitante (tezaurul deta[amentului),
pl`tind pre]uri fabuloase, astfel c`, imediat, pe pia]`, pentru
prizonierii romåni despre care repede se duce faima în tot
Imperiul c` sunt „milionari”, pre]urile se ridic` cel pu]in de 10

ori….
Tot în aceste 5 zile mai vedem cum to]i solda]ii bulgari din
armata noastr`, [i în special cei din Regimentele 33 [i 73
Infanterie, alearg` la cancelarii [i se înscriu în armata bulgar`,
condi]ional s` lupte contra noastr` pe frontul dobrogean. S-a
format imediat un deta[ament de peste 250, care au [i fost
expedia]i. C`pitanul }u]uianu din unul din aceste regimente
era dezolat asistånd la aceast` scen`, mai ales c` cuno[tea
[sic!] o mul]ime din ei, c`ci fuseser` în regimentul sù. (Dup`
cum am aflat din lag`rul de la „Ossfyazonnyfa”, au plecat înc`
3 transporturi de cåte un tren cu asemenea solda]i în Bulgaria.
Trenurile aveau arborate drapele bulgare).
La intrarea în curtea lag`rului Timi[oara, am g`sit mai
multe mii de prizonieri de ai no[tri – trup` –, foarte mul]i
civili, b`tråni [i dezbr`ca]i. Se luase tot ce se g`sise sex
b`rb`tesc în jude]ele Dolj [i Mehedin]i. Deja de-acum lipsa de
måncare începuse a se sim]i foarte mult, astfel c` aici am avut
ocazia s` v`d pentru prima oar` solda]ii no[tri prizonieri,
scobind prin curte, dup` r`d`cini de iarb` [i ciugulind dup`
oasele amestecate în l`zile cu gunoaie.
În ultima zi în curte lång` mine au c`zut jos 2, care pån` la
sala de infirmerie au [i murit de inani]ie.
De la Timi[oara, ofi]erii am fost du[i cu trenul prin
Seghedin, Szelegd - Buda-Pesta, Raab - Sopron (Odemburg)
la Sopronnyeck.
III
Sopronnyeck, este un sat la 11 km sud-vest de ora[ul

Sopron, care, la råndul sù, este între Viena [i Budapesta la 30
km Sud Wienner-Neustadt sau 150 km sud-est Viena (în
Ungaria, aproape de frontiera Austriei).
Lag`rul era a[ezat pe o în`l]ime calcaroas` [i f`r` nici o
vegeta]ie la 1,1/2 km. departe de satul Sopronnyeck.
Clima localit`]ii e în general sc`zut`, întrucåt se g`se[te la

o altitudine de circa 800 m. Pu]ine zile din timpul verii au
soare [i temperatura arz`toare, restul, îns`, clima este
temperat`. Toamna [i prim`vara sunt ploi numeroase [i de
lung` durat`, iar iarna viscole puternice.
Din cauza apropierii a multor lacuri, regiunea este
palustr`.
La decembrie 1916, cånd am sosit în lag`r, am fost v`dit
impresionat v`zånd c` comandantul [sic!] inamic al lag`rului
(Sec]ia ofi]erilor prizonieri romåni) vorbe[te perfect limba
noastr`. Puneam mult` speran]` în u[urarea [i sprijinul moral
ce vom avea pe timpul captivit`]ii, mai ales cånd am aflat c`
acest comandant se nume[te Florian D-tru) [i c` e „frate de ai
no[tri” din Transilvania.
Speran]ele ce le puneam în acest „punct de sprijin” se mai
m`reau [i prin faptul c` era concet`]ean, coleg de liceu [i bun
prieten cu domnul locotenent-colonel Olteanu Ioan, acum
prizonier [i Domnia Sa în lag`r cu noi. Cum s-au realizat
aceste speran]e se va vedea în capitolele urm`toare.
Deocamdat` este de-ajuns s` spun c`, din cei 450 de ofi]eri
romåni care au stat în acest lag`r, cel pu]in 400 am blestemat
[i blestem`m ziua [i ora cånd acest Florian a fost numit
comandant al sec]iei noastre de prizonieri, precum [i
împrejurarea c` s-a întålnit aici cu domnul locotenent-colonel
Olteanu, maior Popilian, maior Ghermann, colonel Lupa[cu
etc.
În privin]a tratamentului dat de inamic, deosebesc dou`
p`r]i:
1) Acel administrat de trupele germane de la capturare
pån` la Craiova;
2) Acel administrat de austro-ungari, de la plecarea din
Craiova pån` la repatriere.
1) Noi aveam pe front ordine severe în ceea ce prive[te
tratamentul prizonierilor [i în special hrana lor.
La executam cu atåta sfin]enie, încåt adesea am dat

acestora påinea de la gura trupelor noastre, dac` erau solda]i,
iar dac` erau ofi]eri, le d`deam la cartier din måncarea
noastr`, le d`deam cafea, vin, ]ig`ri, [i chiar bani.
Nou`, trupele germane care ne-au escortat pe jos, de la
Neajlov la Craiova în mar[uri de 30-40 km zilnic, f`r` repaus,
nu ne-au dat niciodat` nimic ca hran` [i îngrijire omeneasc`,
decåt suduieli, huiduieli, înjur`turi [i fluier`turi ale trupelor ce
întålneam în cale. {apte zile, cåt a durat transportul, am cer[it
de pe la femeile [i copiii ce de prin sate ne ie[eau înainte. În
drum nu era chip s` întålnim o unitate cåt de mic` german`,
f`r` ca din ei s` nu se repead` în convoiul nostru de prizonieri
spre a dezbr`ca pe unul sau desc`l]a pe altul.
Într-o zi, un soldat german, v`zånd în convoiul nostru pe
ordonan]a sublocotenentului Negrescu cu cizmele acestuia în
mån`, se repede la el s`-i ia cizmele. Soldatul nu le d`, le ]ine
bine în mån`; neam]ul trage de el, soldatul îl îmbrånce[te; se
na[te o lupt` între ei, iar neam]ul disperat c` dup` o sfor]are
de cåteva minute nu poate scoate cizmele din måna
ordonan]ei, scoate briceagul [i începe s`-i taie måna, soldatul
începe s` strige [i a trebuit s` sar` cå]iva ofi]eri s` protesteze
la [eful convoiului pentru ca cu [sic!] mult` greutate s` poat`
sc`pa cizmele [i ordonan]a.
Am fost l`sa]i la bunul plac al gradelor inferioare, f`r` a
întålni vreodat` un ofi]er care s` se intereseze de noi.
2) Imediat ce am plecat din Craiova cu trenul spre Or[ova,
sub escort` austro-ungar` condus` de un ofi]er, ni s-a
distribuit deja de la gar` hran` rece compus` din cåte o påine
de 1 kg, sl`nin`, mezeluri etc. , pentru 3 zile.
Era prima oar` cånd, ca prizonieri, vedeam c` se inte-
reseaz` cineva de noi. Pe drum, în timpul transportului, am
avut toat` îngrijirea omeneasc` [i chiar mai mult decåt ne
a[teptam de la unguri. Deja din Gara Or[ova, am fost cobo-
rå]i din tren spre a ni se distribui cafea neagr` [i påine.
În gar` la Szelegd ofi]erul ne-a spus c` acei care voiesc pot

s` m`nånce din hrana preparat` pentru trup` (varz` cu carne
de porc, destul de bun`), iar cei care pot pl`ti 3 coroane, pot
merge în restaurantul g`rii, unde este deja preg`tit` måncare.
To]i ofi]erii am mers în restaurantul foarte luxos, unde
pentru 3 coroane ni s-a servit o mas` foarte bun`.
La Budapesta, pentru c` a[a erau împrejur`rile, la ora 12
noaptea ne-au scoboråt din tren spre a ne duce în gar`, în
bar`cile special amenajate, [i ni s-a servit cafea neagr`,
cremvur[ti [i påine, iar la Raab (Györ) ni s-a servit cafea cu
lapte, mezeluri [i påine, gratis.
La repatriere, în toate g`rile pe unde am trecut ni s-a dat
hran` foarte bun` la timpul dejunului [i mesei, iar diminea]a
[i adesea la 4 p.m. ni s-a servit gustare.
Mizerie în tratament am îndurat numai în timpul cåt am
stat în lag`r – sub locotenent-colonel Florian – mizerie atåt
din punct de vedere al hranei, cåt [i acel moral – regim de
umilire.
Cåteva exemple trìte concretizeaz` îndeajuns cele de mai
sus, astfel: în luna iunie 1917 era nevoie la popot` de un plus
de fìn` [i z`h`r. Cu toat` interven]ia [i rug`rile c`pitanului
Grigoriu, ce conducea popota, locotenent-colonelul Florian
refuz` a-i da sub motiv c` nu este, dojenindu-l înc` de aceast`
preten]ie [i amintindu-i c` suntem prizonieri.
Întåmplarea face ca, chiar în zilele acelea, locotenent-
colonelul Florian s` plece 8 zile în permisie, fiind înlocuit de
colonelul ungur Pirkner.
C`pitanul Grigoriu s-a dus la raport la acesta [i, de la
prima cerere, i-a acordat imediat 40 kg de fìn` alb` cal. I
(lucru extrem de rar pe atunci) precum [i 50 kg de zah`r.
Alt`dat`, locotenent-colonelul Florian plecånd în
concediu, 20 zile este înlocuit tot de colonel Pirkner. În acest
timp au avut loc cåteva evad`ri. De unde în asemenea ocazii
locotenent-colonelul Florian venea la apel, ne suduia, ne
insulta cu cuvintele c`: „Ofi]erii romåni sunt f`r` caracter”, ne

f`cea pu[lamale [i mahalagii de Bucure[ti, colonelul Pirkner,
aflånd de evadare, a venit la contraapel [i, în cea mai corect`
atitudine, cu cele mai politicoase [i demne cuvinte, ne-a
comunicat: „Domnulor, ast`-noapte a avut loc o încercare de
evadare; Comandamentul a prins de veste [i va lua m`suri.”
Atåt [i nimic mai mult.
Într-adev`r, îns`, m`surile luate au fost drastice [i
ustur`toare, dar nu a jignit pe nimeni, nu a vexat sau insultat
pe nimeni, a[a c` nimeni din noi n-am avut ce s` imput`m
acestui om, nici nu l-am putut urî, ba, din contr`, îl admiram
cu to]ii.
LOCUIN}A. Am fost caza]i la început în ni[te bar`ci
mari de zid, într-unul din grupurile care pån` aici serviser` ca
spital de tifos exantematic. Aceste bar`ci aveau o dimensiune
de 30 m lungime, de 8 m l`]ime. Baraca era împ`r]it` în dou`,
iar la capete aveau cåte dou` camere mici [i o sal` de baie. În
fiecare sal` erau ni[te sobe de zid sistem rusesc care, îns`, din
cauza construc]iei nu produceau c`ldur` [i nici nu puteau fi
înc`lzite. În aceste s`li eram cåte 30 de ofi]eri. Ferestrele,
foarte mari, cu un singur rånd, nu se închideau bine, astfel c`
niciodat` nu s-a putut realiza c`ldur` în camer`.
Din luna martie 1917 am fost muta]i în alt grup, a c`rui
curte era cam de 200/100 m suprafa]`, iar bar`cile construite
din scånduri. Ele sunt acoperite în exterior cu past`
gudronat`, iar în interior c`ptu[ite cu carton.
Dimensiunile exterioare ale acestor bar`ci sunt tot cam de
30/8, cu deosebire c` acestea sunt împ`r]ite în camere de cåte
1-4, iar la mijloc, longitudinal, au o sal` sau culoare. Fiecare
are pat de fier ca cele[sic!] de trup` ale noastre, saltea de paie,
pern` de paie, p`turi, cear[afuri, mas`, scaun, sob` Goden,
cuier, lavoar, noptier` [i chiar oal` de noapte. Dezavantajul
ce-l aveau bar`cile e c`, pere]ii fiind sub]iri, erau foarte
friguroase, iar scåndurile nefiind bine lipite, adesea våntul
sufla printre ele a[a de tare, încåt dezlipea cartonul dinùntru.

Iluminatul era complet electric [i înc` a[a de bine
iluminat, încåt acest lag`r de 500 de bar`ci consuma zilnic
electricitatea necesar` unui ora[ de 60 000 locuitori.
Bineîn]eles c` aceasta se f`cea în scopul de a nu putea evada
nimeni.
HRANA. Afar` de cele ar`tate în capitolul special ce
urmeaz`, pot rezuma [i aici c` ceea [sic!] ce s-a dat de la lag`r
între decembrie 1916 [i aprilie 1917 ar fi fost suficient, dac`
administra]ia f`cut` popotei de c`tre comitetul nostru de
ofi]eri romåni prizonieri ar fi fost dreapt` [i nep`rtinitoare.
În lunile aprilie, mai [i iunie, datorit` personalului ce a
succedat la popot`, hrana a fost bun` [i suficient`, uneori
aproape ca la popotele noastre din ]ar` în timp de pace.
În luna iulie, hrana a fost mai mult decåt î[i poate închipui
cineva de rea, datorit` faptului c` domnul colonel Lupa[cu a
]inut cu orice pre] s` aduc` la conducerea popotei pe
locotenentul L`z`roiu (în lag`r tot timpul a purtat gradul de
c`pitan), fost în brigada Domniei Sale.
În lunile august [i septembrie hrana, din nou, a fost bun` [i
suficient`, datorit` sublocotenentului de rezerv` Chiriacescu
Paul [i administratorului sublocotenent Chiriac C-tin care,
fiind ca ajutoare în comitetul popotei, au ]inut lucrurile foarte
stråns, cùtånd a împiedica orice risip`.
ÎMBR~C~MINTEA. Ofi]erilor absolut lipsi]i de unele
efecte [i lenjerie li s-a înlesnit cump`rarea de la magazia
lag`rului a strictului necesar. S-a putut ob]ine ruf`rie, haine
de trup` ungure[ti ori ruse[ti, ghete, care au fost ajustate pe
fiecare de c`tre croitorii no[tri romåni prizonieri în lag`r.
SOLDA. Cum am ajuns în lag`rul de la Timi[oara, ni s-a
pl`tit sold` 4 coroane pe zi, din care 3 se opreau pentru hrana
ce ni se d`dea.
Pån` la 1 ianuarie 1917 ni s-a dat la to]i cåte 4 coroane pe
zi sau 120 coroane lunar, din care 90 s-au oprit tot timpul
pentru popot`. De la 1 ianuarie s-au pl`tit 250 coroane lunar

la c`pitani [i ofi]erii superiori [i 180 coroane lunar la
locotenen]i [i sublocotenen]i. Plutonierii aveau 120 coroane
lunar. Din aceast` sum` v`rsam fiecare la pre[edintele
comitetului popotei suma de lei 90 lunar pentru måncare.
Aceast` sold` ni s-a pl`tit pån` în ziua de 15 martie stil nou
a.c.
ÎNGRIJIRE MEDICAL~. Lag`rul avea oficial un medic,
locotenentul de rezerv` Marton, de specialitate mamo[.
Acesta era ajutat de medicul romån prizonier Gold[tein care,
într-adev`r, era singurul [i realul doctor al lag`rului [i care a
depus totdeauna numai sårguin]` [i bun`voin]`, punånd toat`
inima pentru îngrijirea noastr`. Mai pot spune referitor la
doctorul oficial al lag`rului c`, chiar dac` el, constatånd unele
boli grele la unii dintre ofi]eri, vroia a-i trimite în spitale,
totu[i [i aici se practicau ”învårtelile”, adic` de multe ori
venea aprobarea pentru cåte unul s` intre în spital [i în cele
din urm` din ordinul locotenent colonelului Florian pleca cu
totul altul. Astfel, locotenentul (în lag`r a purtat trese de
c`pitan) G`rdescu, complet s`n`tos, a stat vreo 2-3 luni în
spital, pe cånd ofi]eri ca sublocotenentul B`ltescu (tuber-
culoz` în ultimul grad), z`ceau, c`råndu-se prin lag`r.
Sublocotenentul Postolache, f`r` un picior, cu rana înc`
nevindecat`, suferea în lag`r pentru c` în spital trebuia s` stea
locotenentul Rusescu care era gras, voinic, [i n-a suferit
niciodat` de nimic. Locotenentul Strehìanu, foarte rù
bolnav, ob]inuse aprobarea s` intre în spital spre a se trata,
îns`, în ziua cånd trebuia s` plece a fost oprit, iar în locul lui
trimis c`pitanul Vasiliu Gheorghe, care de-abia venise din
spital, unde st`tuse vreo dou` luni. Toate acestea, din cauz` c`
colonelul [sic!] Florian vroia s`-[i protejeze grupul de prieteni
pentru motive pe care, desigur, le vor spune al]ii.
PROGRAM ZILNIC. Oficial era: culcarea la ora 11
seara, cånd trebuia s` stingem lumina (motiv de economie);
dejunul la orele 12 ziua, masa ora 7 – 7,1/2 seara.
Restul timpului nu mai aveam nici o obliga]ie [i nici un

control. Totu[i, nici acest program nu era riguros. De la ora 11
noaptea, spre a se p`rea lumina stins`, se puneau p`turi la
ferestre, a[a c` nici acest control nu se mai putea face.
Diminea]a se scula fiecare cånd voia; unii la 7 a.m., al]ii la 12
a.m. Eram numai între noi. Cancelaria lag`rului era în afar`
de curte, iar cu ofi]erii unguri nu veneam în contact decåt
cånd aveam nevoie a merge la cancelarie spre a raporta sau
cere ceva, precum [i odat` pe zi, cånd ne f`ceau apelul. În
schimb, îns`, locotenent-colonelul Florian era în lag`r la orice
or` din zi sau noapte. Totdeauna avea cåte un motiv; fie c` era
ocupat, fie c` venea la domnul maior Popilian pentru bùtura
de zi [i noapte, fie c` mergea la domnul locotenent colonel
Olteanu pentru acela[i lucru, fie la cantin`, unde tot
momentul era cu paharul plin dinainte [i unde se mai
strångeau pe lång` sine cå]iva din cei mai buni prieteni sau din
cei mai slabi de înger pe care îi tr`gea de limb` asupra
chestiunilor ce-l interesau.
JOCURILE DE C~R}I. Din cauza lipsei de ocupa]ie [i
pentru trecerea timpului, în lag`r se jucau c`r]i pe o scar`
foarte întins`. De[i se juca tot ce poate exista ca joc de c`r]i,
de la tabinet, inclusiv bridge, totul ar fi p`rut natural [i logic
dac` în unele p`r]i nu s-ar fi întrecut orice m`sur`,
degenerånd în acte scandaloase.
S-a introdus de cå]iva ruleta, chemin-de-fer, [i alte jocuri
de tripou, unde rulau adesea seral chiar 10 000 lei. Se f`ceau
la fiecare joc diferen]e de 7-8000 lei, pierderi sau cå[tig. Re]in
pe un sublocotenent de rezerv`, înv`]`tor Popescu, care, cåt
timp a fost în lag`r la noi, nu era sear` s` nu ruleze cel pu]in
8000 lei. Cei mai remarcabili în aceast` afacere au fost
maiorul (în realitate c`pitan) de rezerv` Udriski, c`pitanul
Ioncevici, c`pitanul (în realitate locotenent) G`rdescu, care
î[i aranjaser` o camer` într-adins pentru tripou [i unde aveau
toate uneltele necesare moderne.
Cei mai slabi de înger care au alunecat în aceast` camer`

au pl`tit scump atåt intrarea, cåt [i ie[irea. Plutonierul
Podgoreanu Matei a pierdut treptat, din octombrie pån` la
finele lui decembrie 1917, suma rotund` de 10 000 lei.
OCUPA}IUNI INTELECTUALE. La început nu se
g`seau în lag`r de citit decåt cele cåteva c`r]i ce întåmpl`tor
avuseser` prin l`zile de bagaje ofi]erii din deta[amentul
Cerna [i Dun`rea. Acestea treceau din mån` în mån`. Mai
tårziu, prin sublocotenentul Constantinescu Alexandru, s-a
trimis de la Crucea Ro[ie din Berna – Comitetul pentru
studen]i – o mul]ime de c`r]i de studiu [i literatur`.
Au venit deci, gratis, c`r]i de drept, matematici,
agricultur`, inginerie [i literatur`.
S-a mai completat stocul de c`r]i de citit [i prin mijlocirea
plutonierului prizonier romån Bolcas (Bolca[) Lucian, care a
deschis în lag`r o mic` libr`rie cu un mic beneficiu corect [i
cinstit [i prin care ne-am putut procura tot felul de c`r]i în
limba german` [i chiar francez`, în plus toate rechizitele
pentru scris.
Fapt caracteristic în lag`r era mania înv`]`rii limbilor
strìne (dup` cåt am citit aceast` manie a existat în toate
lag`rele de prizonieri ai tuturor na]iunilor). S-au pus în studiu
toate limbile, pån` [i cea spaniol`, afar` îns` de cea ungar` cu
care nu s-a ocupat nimeni.
Au mai venit [i alte transporturi de c`r]i de la Crucea
Ro[ie, îns` nu s-au repartizat sau pus în folosirea tuturor, ci
domnul colonel Lupa[cu le-a dat Domnia Sa la un restråns
num`r de prieteni.
MUZICA. Aproape 6 luni de la venirea în lag`r nu exista
ca muzic` decåt cånt`ri izolate din vioar` ale sublocotenen-
tului Pistol, precum [i cånt`ri din violoncel ale sublocotenen-
tului Teodorescu (profesor de violoncel la conservatorul din
Ia[i). Ace[tia cåntau pentru ei. Mai tårziu gustul de muzic` s-a
dezvoltat, arti[tii au început s` apar` [i, pentru c` n-aveau
instrumente, am cotizat cu to]ii, cump`råndu-le tot ce era

necesar pentru orchestr` [i pentru quartete. S-a format
curånd o orchestr` complet organizat`, iar progresul a fost a[a
de frumos încåt, din luna aprilie 1917, am putut avea produc]ii
muzicale demne de aten]ia celui mai select auditor. Timp în-
delungat, în fiecare såmb`t` seara s-au f`cut asemenea pro-
duc]ii cu cåte 8-12 numere, alternånd muzic` clasic` cu
na]ional`, solo de violoncel, chitar` etc.
Cåt timp a fost în lag`r plutonierul romån prizonier
Spitzer (opereta Grigoriu) au fost [i coruri splendid orga-
nizate [i reu[ite.
La unele din audi]iile muzicale au luat parte ca invita]i to]i
ofi]erii unguri ai lag`rului, precum [i ofi]eri ru[i [i italieni.
TEATRUL. Am g`sit un teatru într-o barac`, unde grade-
le inferioare ruse au dat cåteva reprezenta]ii de pu]in` impor-
tan]`.
Am avut, de asemenea, [i cåteva reprezenta]ii de cinema-
tograf cu un aparat mic al unui soldat italian din armata
austriac`.
SERVICIUL RELIGIOS. În monarhie era organizat de
mai înainte serviciul religios special pentru lag`rele de
prizonieri. Preo]i greco-catolici ambulan]i mergeau din lag`r
în lag`r [i, indiferent de zi sau s`rb`toare, oficiau serviciul.
Asemenea, la noi au venit rånd pe rånd, oficiind în romåne[te.
Ni se anun]a ziua cånd preotul vine, ne adunam într-o barac`
amenajat` special [i asistam la slujb`. Aveau în vedere unii ca
s` nu pomeneasc` sau s` se roage nici pentru victoriile lor, nici
ale noastre, nici pentru Împ`ratul lor, nici pentru Regele
nostru.
Cånd unul a zis: „S` ne rug`m pentru împ`ratul nostru
Carol [i victoriile armatelor lui…” s-a produs instantaneu o
mic` demonstra]ie ostil`, ofi]erii întorcånd spatele [i ie[ind
din biseric`. S-a raportat la cancelarie [i, în cele din urm`,
recunoscåndu-se dreptatea reclama]iei ofi]erilor, s-au luat
m`suri în consecin]`.
Fiecare din ace[ti preo]i, dup` terminarea serviciului

religios men]inea cåte o predic` frumoas` plin` de inim` [i cu
cuvinte încurajatoare.
Mai tårziu, dup` ce am putut procura c`r]ile necesare,
serviciul religios s-a f`cut de c`tre preotul romån prizonier
Pårligras, de la unul din regimentele deta[amentului Cerna.
La 15 august, de ziua M.S. Regina, s-a f`cut un Te-Deum
urmat de o foarte frumoas` [i însufle]it` serbare cu caracter
na]ional, îns` în sala de mese din lag`r, bineîn]eles pe
ascunselea, ca s` nu afle comanda.
EVAD~RILE. Înc` de la început domnea printre ofi]eri
dorin]a de a fugi din lag`r spre a reveni în ]ar`. Tocmai faptul
c` doreau prea mul]i [i c` vorbeau prea mul]i de aceast`
chestiune a fost o piedic` în reu[ita încerc`rilor f`cute, din
cauz` c` se afla repede la Comand` [i se luau m`suri
preventive.
În luna martie 1917 au reu[it [i evadat din lag`r
locotenen]ii Verbiceanu [i C`tuneanu, îmbr`ca]i unul ca grad
inferior, altul ca soldat ungur, înso]i]i de cå]iva solda]i de ai
no[tri care imaginau un fel de corvoad`. N-au reu[it îns` s`
ajung` prea departe, deoarece domnul locotenent colonel
Macedoneanu, imediat ce a aflat de evadarea acestora, s-a dus
la cancelarie [i i-a denun]at, astfel c` i-au prins dup` vreo 2-3
zile iar m`surile represive contra tuturor au devenit foarte
aspre. Cei care evadaser` au fost pedepsi]i cu cåte 20 zile
închisoare, precum [i cåte 5 lei amend` pentru fiecare zi
lipsit` din lag`r.
Mai tårziu, prin luna iulie, a evadat domnul locotenent-
colonel Olteanu înso]it de ordonan]a sa, caporalul Paroga,
ajuta]i fiind de mai mul]i ofi]eri, care, între orele 12-1 noaptea,
au distras aten]ia santinelelor, au reu[it a tìa sårma cu un
cle[te [i i-au f`cut loc de ie[ire. Domnia Sa era îmbr`cat în
]`ran ungur cu p`l`rie, [or] [i umbrel`. Totul a mers de
minune, îns` n-au avut noroc, c`ci, luåndu-[i cu sine într-un
co[ mare (purtat de ordonan]`) ca proviziuni [i 6 sticle mari

de vin [i 5 de coniac, a fost prins chiar a doua zi la marginea
unei p`duri (2 km departe de lag`r) de c`tre un copil p`durar.
Cea mai serioas` încercare a fost aceea f`cut` de
locotenentul Sava [i sublocotenentul Gheorghian care,
hot`rå]i în acest sens, au reu[it ca într-o noapte s` sar`
nev`zu]i peste 3 rånduri de sårme, nefiind afla]i decåt dup` 7
zile, în care timp trecuser` în Austria, luånd direc]ia spre
Elve]ia.
Cum, din cauzele greut`]ilor supraomene[ti, erau în
imposibilitate material` de a ajunge la un rezultat favorabil,
au fost prin[i [i ei dup` mai mult de o lun` în apropiere de
Innsbruck.
Într-adev`r, dac` un ofi]er evadat voia s` ia direc]ia spre
]ar`, frontul Moldovei, avea de parcurs 1200 km în linie
dreapt`, în plus trebuia s` treac` Dun`rea, ale c`rei poduri
erau sever p`zite cu posturi [i ale c`rei maluri erau, de
asemenea, strict supravegheate prin posturi [i patrule înso]ite
de cåini poli]i[ti. În plus, nimeni nu [tia limba maghiar`.
C`tre Elve]ia erau 600 km dar trebuia a se parcurge
terenuri cu altitudini pån` la 3000 m, deci puncte obligate de
trecere, care toate erau p`zite. Afar` de aceasta, temperatura
necesita îmbr`c`minte, regiunea era lipsit` de hran`.
Spre frontul italian erau numai 300 km, îns` densitatea
trupelor era a[a de mare, încåt în nici un caz nu s-ar fi putut
spera p`trunderea lui.
SPIONAJUL ÎN LAG~R. Nu [tiu precis mijloacele
întrebuin]ate de locotenent colonelul Florian, [tiu îns` c` avea
între noi un serviciu de spionaj a[a de bine organizat, încåt era
imposibil ca cineva s` fi spus o vorb` sau s` fi f`cut cea mai
mic` mi[care f`r` ca, cel [sic!] mai tårziu în dou` ore, el s` nu
afle.
{tia perfect de bine atåt pe to]i care nu-l pot suferi,
precum [i pe to]i care nutresc idei de evadare.
Din cercet`rile ce personal am f`cut am constatat c` a

putut avea 4 surse de informa]ii.
1) La bùtur`, dup` cum am ar`tat, fie la cantin`, fie la
baraca Popilian sau Olteanu, unde între orele 12-4 noaptea
începea faza destìnuirilor [i a „sincerit`]ilor”;
2) Evreii din lag`r procurau în suficient stoc de informa]ii;
3) Soldatul G`nescu Ion (contingent 1915) din Regimentul
1 Gr`niceri, care era ordonan]` la locotenent colonelul
Florian, mi-a declarat chiar mie personal c` acesta îl trimitea
prin lag`r spre a afla ce mai vorbesc ofi]erii;
4) Profo[ii [ofi]eri de poli]ie] (grade inferioare) ce ziua [i
noaptea î[i f`ceau de lucru prin lag`r, ascultånd pe la u[i [i
ferestre, înregistrånd [i raportånd totul.
PERCHEZI}IUNILE. O goan` sau, mai bine zis, o
adev`rat` vån`toare era dup` bani, haine civile [i h`r]i.
Ne pomeneam cu 6-7 ofi]eri, fiecare cu un grup de
santinele pe care le postau în jurul fiec`rei bar`ci, ne
închideau în camere [i începea perchezi]ia. Aceasta, îns`, nu
se f`cea la to]i cu aceea[i seriozitate, de[i m`sura era general`,
ci se f`cea mai mult la cei b`nui]i. Prima oar` am avut
oarecare emo]ie mai ales cei cu h`r]i [i bani, îns`, v`zånd c`
nu se pricep, am [tiut cu alte ocazii cum s` ne ferim. Nu mai
pu]in adev`rat c` [i în astfel de împrejur`ri ne-a fost de mare
ajutor plutonierul Crips Albert, care, fiind în leg`turi cu
cancelaria, imediat ce afla c` a doua zi e perchezi]ie, ne
anun]a pe t`cutele, a[a c` restul timpului am fost totdeauna
avertiza]i.
DATA {I MIJLOCUL ÎNTOARCERII DE LA
INAMIC. F`r` s` m` a[tept [i f`r` s`-mi închipui c` ar fi
posibil, m-am pomenit în tren spre ]ar`. În noaptea de 3
martie stil vechi, la orele dou`, am auzit clopotul sunånd pe
sala bar`cii, iar un soldat strigånd: „D-nii ofi]eri s` se adune în
sala de mese în mantale [i papuci.” Credeam c` o mai fi
evadat careva [i c`, conform [sic!] obiceiului, se face
contraapel.
Adunåndu-ne în sal`, spre mirarea noastr` un ofi]er ne

comunic`: urm`torii 128 ofi]eri vor pleca în ]ar` måine cu
trenul de 1 dup` amiaz`. Citind lista, eram [i eu. Ne facem
repede bagajul, strångånd tot ce aveam ca ustensile de
gospod`rie, îmbr`c`minte [i c`r]i, le-am cusut într-o p`tur` în
lips` de geamantan [i, pentru c` aflasem c` o s` ne fac`
perchezi]ie [i cenzur`, am aplicat vreo 7 sigilii de cear` ro[ie,
prin care mijloc am sc`pat [i de aceasta.
La ora 1 ziua nu s-a putut pleca, îns` am plecat a doua zi,
la ora 5 a.m. spre Burdujeni. Am f`cut pe drum 7 zile [i 7
nop]i, urmånd itinerariul: Sopronnyeck – Sopron – Raab –
Buda – Pesta – Szolnok - Nagyvarad (Oradea Mare) –
Debre]in – Satmar - Marmaros Siget – Iablonika - Delatyn –
Kolomea – Cernù]i - I]cani.
De data aceasta, am fost „acompania]i” de santinele f`r`
arme [i de un ofi]er. S-au purtat cu noi îndeajuns de bine [i
chiar ne-au dat voie ca s` mergem prin toate ora[ele unde
trenul a stat mai mult în g`ri.
Pe tot parcursul drumului am fost îndeajuns de bine
îngriji]i ca hran`, dåndu-ne atåt diminea]a, cåt [i de la dejun [i
seara.
IMPRESII PERSONALE
Starea general` de spirit. Din pu]inul contact ce am putut
avea cu lumea în care am fost [i din presa citit`, am c`p`tat nu
numai impresia, dar chiar convingerea c` popoarele Puterilor
Centrale au ajuns la un fel de apatie sub raportul mersului
r`zboiului, [i c` nu-i mai încånt` cåtu[i de pu]in victoriile
par]iale c`p`tate pe fronturi.
Astfel, cu toate drapelele arborate cu ocazia victoriei de
pe frontul italian, nu am v`zut [i nu am auzit nici un om
bucuråndu-se sau sperånd la ceva mai mult. Nici chiar presa
nu f`cea vreun zgomot, a[a cum se obi[nuie[te în asemenea
ocazii, m`rginindu-se numai la comunicatele oficiale, la
enun]area num`rului prizonierilor [i tunurilor [i, pe ici-colea,

cåte un mic articol de reportaj.
Ba, din contr`, am auzit printre gradele inferioare [i
diferi]i furnizori spunånd c` sunt s`tui de astfel de victorii [i
c` le trebuie pace [i lini[te.
În lunile ianuarie [i februarie p`rea a fi oarecare speran]e
[i bucurie cu ocazia încheierii p`cii cu Rusia.
Cu cåt, îns`, încrederea pe care o aveau în guverne era mai
mare, cu atåt, la întreruperea tratativelor de la Brest-Litowsk,
reac]iunea a fost mai puternic`. În cåteva zile, peste dou`
milioane de lucr`tori din Germania [i în special din Berlin au
încetat lucrul pentru o s`pt`mån`. Toat` Austria a fost într-o
fierbere nemaipomenit`. Nu au circulat trenuri, nu au ap`rut
gazete.
Arbeiter Zeitung (Ziarul socialist) adreseaz` guvernului [i
Kaizerului articole fulger`toare, din care cauz` este
suspendat, iar Scheidemann [i Ledebur amenin]` din nou în
parlament cu republica.
Arbeiter Zeitung, dup` reapari]ie, public` din nou articole
tari [i este dat în judecat` sub acuza]ia de nepatriotism pentru
c` caut` [sic!] s` propage în Germania revolu]ia din Austria.
În parlament, ministrul Marinei este silit de sociali[ti s`
fac` comunicare [sic!] oficial` relativ la revolta trupelor din
Marina german`, trupe care, în anumite ocazii, au ajuns pån`
acolo încåt s` aresteze pe ofi]eri [i s` refuze a merge la lupt`
(cu ocazia opera]iilor navale de la Riga), cerånd pacea
imediat.
Din cauza declara]iilor f`cute, ministrul Marinei a trebuit
s` demisioneze chiar a doua zi, iar Kühlmann, spre a spulbera
situa]ia creat`, învinov`]e[te pe fa]` pe sociali[ti de
propagarea unor asemenea idei în trupele de marin`.
În cele din urm`, dup` aproape o lun`, pentru a acoperi
cåt mai mult în fa]a lumii cele întåmplate, ministrul Marinei a
fost readus din ordinul Kaizerului.
Din zvon, care a ajuns pån` la noi în lag`r, [i pe fronturile

ocupate de trupele germane au avut loc dac` nu revolte, în tot
cazul murmure [i mari nemul]umiri printre trupe, din cauza
prea marilor sacrificii de sånge la care ele sunt împinse [i, în
special, trupele de pe Frontul de Est au refuzat prima oar`
ie[irea din tran[ee [i mergerea spre Frontul de Vest.
Toate acestea s-au confirmat [i prin vizita pe care Kaizerul
a f`cut-o cam în acela[i timp [i trupelor de pe frontul romån,
iar din discursul ce el le-a ]inut reie[ea complet c` numai un
motiv de lini[tirea lor l-a adus aici.
Discursul publicat în toat` presa con]inea cam urm`toarele
fraze: „Nu suntem noi de vin` dac` trebuie s` lupt`m pe
atåtea fronturi [i, dac` voi v` g`si]i aici, cùta]i s` v` face]i [i
de-acum înainte datoria ca [i pån` aici, fiind în joc onoarea
Patriei, c`ci lupta]i pentru Ea [i Împ`ratul vostru etc. etc”.
La a doua întrerupere a tratativelor de la Brest-Litowsk a
izbucnit un violent incident între Ludendorf [i Kühlmann,
primul acuzånd pe al doilea de l`comie în cuceriri, cerånd
încheierea p`cii cu Rusia imediat [i cu orice pre].
Kühlmann nu cedeaz` [i atunci Ludendorf î[i prezint`
demisia, spunånd c` în acest caz nu-[i mai ia r`spunderea
situa]iei, întrucåt are nevoie absolut` [i imediat` de toate
for]ele pe Frontul de Vest. El cere Kaizerului c`, sau îi
prime[te demisia, sau îi satisface aceast` cerere. Pe de alt`
parte, presa se alarmeaz`, deschide o aspr` campanie contra
lui Kühlmann, se arat` f`]i[ contra tendin]elor sale de
cucerire, conchizånd „Sus Ludendorf”.
În timpul marilor greve, Hindenburg, care acum era totul
nu numai în Germania, dar [i în toate Puterile Centrale,
deoarece persoana Kaizerului intrase într-o complet` umbr`,
caut` a lini[ti popoarele prin tot felul de telegrame [i cuvinte
de încredere, cheam` delega]ii parlamentare pe front, le arat`
situa]ia, tunuri [i mitraliere, tot felul de mijloace tehnice, le
spune c` pentru toate acestea trebuie muni]ii [i ajutoare din
]ar`, îi convinge c`, dac` poporul st` lini[tit, vor c`p`ta

victoria [i îi trimite înapoi în ]ar` pentru a îmb`rb`ta lumea [i,
în special, pe lucr`torii din fabricile de muni]ii [i a-i face s` se
apuce de lucru.
Totu[i popula]ia strig` c` moare de foame, la care strig`t,
îns`, Hindenburg le r`spunde: „[i noi murim pe front tot
pentru voi, pute]i muri [i voi în ]ar` pentru noi, c`ci lupt`m cu
to]ii pentru aceea[i cauz`.”
Aceasta, ca [i orice cuvånt al lui Hindenburg, a avut o
influen]` magic` asupra popula]iei, c`ci s-au lini[tit, lucru s-a
reluat [i totul a reintrat în ordine.
La semnarea p`cii cu Rusia nu am v`zut în nimeni cea mai
mic` lic`rire de bucurie. Singura anima]ie ce am v`zut era
aceea a prizonierilor maximali[ti din lag`r.
La comunicarea încheierii p`cii preliminare cu noi nu am
v`zut nici atåt, c`ci to]i spuneau c` aceasta înc` nu este pace.
În definitiv, lumea civil` este abrutizat` complet de r`zboi
[i nu viseaz` decåt påine [i pace. Militarii, îns`, au înc`
încrederea în victoria final`.
APRECIERI ALE INAMICULUI ASUPRA

ARMATEI NOASTRE
De la capturare [i pån` la Craiova, cåt am stat în contact cu
trupele germane, bineîn]eles cu grade inferioare, am cùtat s`
aflu cåte ceva [i despre aceast` chestiune. Din cåte am ob]inut
reie[ea c` ne apreciaz` ca pe cei mai slabi lupt`tori. Afar` de
aceasta, dup` cum am ar`tat în alt capitol, Excelen]a Sa Von
Schmettow, comandantul Corpului de cavalerie german, ne
aprecia ca „diletan]i”.
În Ungaria am dedus acest lucru mai mult din atmosfera ce
sim]eam în jurul nostru, deoarece, fiind totdeauna închi[i, nu
am putut avea contact cu nimeni mai cu seam`.
Totu[i, din cåte am citit în pres` [i literatura militar`,
armata romån` nu a fost niciodat` dispre]uit` din punctul de
vedere al bravurii [i felului ei de a lupta, ci se accentua mai

mult asupra politicii gre[ite, asupra tr`d`rii cauzei lor [i
asupra nepreg`tirii în material tehnic, conchizånd,
bineîn]eles, c` dac` am fi fost al`turi de ei, am fi fost ajuta]i
mai serios.
Din punctul de vedere al felului de a lupta al armatei
noastre, germanii se exprim` în foarte multe din scrierile lor
asupra campaniei în Romånia, precum chiar [i în
comunicatele oficiale c` au avut „zile grele“ sau c` au avut de
suportat „lupte grele”. Ocaziile în care germanii se exprim`
astfel sunt foarte rare.
Dup` b`t`lia de la M`r`[e[ti [i Oituz, îns`, atåt atmosfera
cåt [i tonul în pres` s-au schimbat. De unde în primele zile ale
acestor b`t`lii comunicatele erau lungi [i cu litere groase,
anun]ånd lupte groaznice pe acest front, anun]ånd apoi
treptat cucerirea cut`rei sau cut`rei localit`]i, anun]ånd c`
trupele lor se g`sesc în înaintare, dup` vreo dou` zile
comunicatele spun c` romånii rezist` cu vitejie f`r` seam`,
apoi c` au oprit [i respins cu grele pierderi puternice
contraatacuri ale armatei romåne [i, în cele din urm`, dup`
vreo s`pt`mån` comunicatele se scurteaz` de tot, anun]ånd c`
pe frontul romån nimic de însemn`tate.
Cåteva zile în urm` nu se mai scria nimic în comunicate, iar
cronicarii militari încep a se ocupa de armata romån`. Astfel,
atåt „Fabius”, cronicarul militar al lui Neue Freie Presse, cåt [i
un profesor universitar din Innsbruck, care tot timpul s-a
ocupat de noi, spun treptat c`: „Armata Romån` reorganizat`
de francezi a devenit una din cele mai bune armate [i este
demn` ca s` se lupte cu ea cea mai tare armat` din lume”, iar
cu alt` ocazie s-a spus c` acum (noiembrie 1917) Romånia
posed` o armat` mult mai bun` [i mai tare ca la intrarea în
campanie.
Tot în aceast` ordine de idei, este foarte hazlie aprecierea
lui Radoslavof asupra noastr`. Cåteva zile dup` luarea
contractului pentru încheierea armisti]iului, delega]ii no[tri s-

au întålnit cu cei ai Puterilor Centrale [i, bineîn]eles, [i cu
bulgarii. Ulterior, corespondentul lui Neue Freie Presse
profit` de trecerea lui Radoslavof prin Viena [i îi cere un
interviu.
Venind vorba de atitudinea ce a avut [i impresia pe care i-
a f`cut-o delega]ii romåni la negocierile armisti]iului, acesta îi
r`spunde, nu f`r` pu]in` indignare [i ironie: „Dup` cum mi-a
raportat delegatul meu, romånii sunt tot a[a cum i-am
cunoscut, ]an]o[i [i îngåmfa]i. Au [i ei vreo dou` (ein Paar)
regimente pe front [i înc` fac pe grozavii.”
Aceasta o spunea dup` ce presa german` [i austriac` ne
ridicaser` în sl`vi.
ZVONURI DESPRE EVENIMENTELE MARI

INTERNE {I EXTERNE PRIVITOARE LA ROMÅNIA
Dup` vreo trei luni de la sosirea în lag`r, am putut ob]ine
permisiunea de a primi jurnale, la care eram abona]i. Treptat,
num`rul abona]ilor a crescut mult, a[a c` la un moment dat
erau în lag`r toate jurnalele nem]e[ti din Austro-Ungaria,
precum [i din Germania.
Cele mai citite erau: Neue Freie Presse, Zeit, Pester, Loyld,
Neues Wienner Jurnal, Volkssische Zeit, Pesti Hirlap, Fremden
Blatt.
În ele citeam despre tot ce se petrece în omenire, deci [i în
]ar` la noi. Bineîn]eles c` se arata totul prin prisma
nem]easc`, îns` de la un timp [tiam ce trebuie s` re]inem.
Toate evenimentele mari interne [i externe de la noi, nu
numai c` erau anun]ate [i comentate, dar aceasta se f`cea
adesea cu cel pu]in dou` s`pt`måni înainte de producerea lor.
A fost anun]at tifosul exantematic, mi[c`rile ru[ilor în ]ar`
la noi, luptele cu bol[evicii, intrarea în Basarabia, demisia
guvernului Br`tianu [i venirea guvernului Averescu,
comentate întocmai cum le-am auzit [i dup` venirea în ]ar`.
S-a scris totul despre încheierea armisti]iului [i despre

tratativele de pace cu noi, dåndu-se chiar fotografia
delega]iilor în revistele ilustrate.
În special un titlu care nu lipsea aproape din fiecare num`r
al gazetelor era „Abdicarea Regelui Ferdinand“, comentat`
în toate felurile.
A[adar, acolo eram mult mai la curent cu ceea ce se
petrece în ]ar` la noi, chiar decåt suntem acum.
SITUA}IA MATERIAL~ SUB RAPORTUL

APROVIZION~RII CU HRAN~
Sub acest raport, în Germania [i Austria situa]ia a fost tot
timpul mai mult decåt disperat`. Visul fiec`rui cet`]ean nu era
decåt påine [i pace.
Cånd se spera încheierea p`cii cu Rusia, presa o numea
„pacea påinii” (Brot Friede).
Proviziile stoarse de la noi [i din Italia nu au avut alt
rezultat decåt s` le prelungeasc` zilele amare.
În Ungaria, îns`, înc` se g`sesc [i acum depozite de hran`
în pivni]ele fiec`rui locuitor, chiar dac` rechizi]iunile au fost
f`cute pe o scar` foarte întins`. În zilele de s`rb`tori fiecare
locuitor din Ungaria are påine de fìn` alb`, cozonacul
obi[nuit [i pl`cinta cu mere tradi]ional`. Avånd ocazia s`
intru de cåteva ori prin diferite case ale unui sat relativ s`rac,
am v`zut atåt pivni]ele, cåt [i magaziile pline cu tot ce trebuie
pentru hran` [i existen]`, calculat pån` la recolta viitoare.
Înainte de Cr`ciun, anul acesta, lipsa din Austria era a[a
de mare încåt ministrul Hranei din Viena a trebuit s` recurg`
la a rechizi]iona alimente din Ungaria. Aceasta îns` a refuzat
cu înc`p`]ånare, luånd astfel na[tere o ceart` foarte mare
între Ungaria [i Austria. Au trebuit combina]ii diplomatice [i
condi]ii speciale pån` ce, în cele din urm`, s` se poat` ob]ine
ca Ungaria s` poat` admite a se da ora[ului Viena 6000 iepuri
zilnic, pe pre]ul de 14 lei bucata, [i cåteva vagoane de cartofi
special pentru Gali]ia, a c`rei popula]ie murea de foame,

precum [i 2000 litri lapte, tot pentru ora[ul Viena, pe pre]ul de
dou` coroane litrul.
Am citit în toate jurnalele, lucru nepermis pån` aici de
cenzur`, în ianuarie 1918, rapoartele c`tre ministrul Hranei a
opt ora[e din Boemia. În aceste rapoarte, primarii ora[elor
ar`tau în mod strig`tor suferin]ele grozave din punctul de
vedere al hranei popula]iei lor, spunånd c` zah`r nu au de un
an, orezul nu se pomene[te, cartofii i-au ispr`vit definitiv,
fìn` nu mai au decåt pentru cåteva zile, furajul lipse[te
complet, astfel c`, spre a nu muri vitele trebuie s` le taie; c`
din cauza lipsei de hran` [i din cauza lipsei complete a
laptelui, sångele copiilor s-a sub]iat a[a de mult încåt
tuberculoza (o tuberculoz` special`) face ravagii.
S-au publicat statistici, în care se ar`tau progresele
tuberculozei în anii r`zboiului [i din care se vedea c` aceast`
boal` a f`cut în fiecare an de trei ori mai multe victime ca în
anul precedent.
Dac` în interior lipsa [i suferin]a erau de neînchipuit, pe
front, îns`, se g`seau de toate. Tot ce se g`sea ca nutriment în
]ar`, atåt în Germania, cåt [i în Austro-Ungaria, se
rechizi]iona [i se ducea la trupe, l`såndu-se numai ra]ia
necesar` popula]iei pe cap de om, [i mai existånd, bineîn]eles,
aceea ce fiecare putea s` ascund`.
Împrejurul lag`rului era un cåmp sem`nat cu gråu. Cånd
s-a secerat gråul popula]ia nu a avut voie s`-l ridice spre a-l
treiera decåt dup` ce autoritatea a venit la fa]a locului, spre a-
l evalua [i înregistra.
Prin luna noiembrie 1917 presa ar`ta clar c` pentru anul
acesta, cu tot stocul de rezerv`, a[a-zisa rezerv` de fier,
alimentele nu puteau ajunge decåt pån` la 1 martie 1918.
Toat` lumea era îngrijorat` [i fiecare se întreba ce vom
face de la aceast` dat` pån` la recolta nou`.
A venit pacea cu Rusia, care pare a fi rezolvat în parte
aceast` problem` [i i-a salvat.
Este lucru cert c` dac` nu se întåmpla defec]iunea rus`,

f`r` s` fie nevoie ca armata acesteia s` mai lupte, ci numai s`
fi stat pe front, pacea s-ar fi încheiat, sau mai bine zis, întreg
r`zboiul s-ar fi terminat din cauza foametei complete a
Puterilor Centrale.
Ca îmbr`c`minte, în Ungaria înc` se g`sea, de[i
înc`l]`mintea lipsea aproape cu totul.
Pre]urile aproape tot timpul au fost tot a[a de ridicate
pentru toate obiectele (în special pentru prizonierii romåni)
cum sunt ast`zi la noi. În ultimul timp nu se mai putea procura
nimic decåt prin schimb.
Lipsa de medicamente era foarte sim]it`, încåt mul]i
bolnavi din spitale mureau v`zånd cu ochii [i [tiind aceasta de
mai înainte.
MEMORIU ASUPRA FELULUI DE VIA}~ ÎN

LAG~RUL SOPRONNYECK
La sosirea în lag`rul Sopronnyeck (25 decembrie stil
nou 1916), am g`sit înc` vreo 600 de ofi]eri romåni prizonieri
(vezi textul cu apelul nominal). Fuseser` interna]i treptat, în
raport cu data prinderii lor, astfel c` unii erau aici înc` din
luna septembrie 1916.
Din totalul de 500 de bar`ci ale lag`rului, un grup, numit
grupul K, era rezervat numai ofi]erilor prizonieri romåni [i se
compunea din: 9 bar`ci mari pentru cåte 60-70 ofi]eri fiecare,
una barac` pentru ateliere, una pentru cancelarii, dou` pentru
sala de mese, buc`t`rie etc.
Instalarea în bar`ci a fost dup` cum s-au în]eles ofi]erii
între ei spre a se grupa, admi]ånd domnulor ofi]eri superiori
s` aib` camere individuale.
Privitor la hran` [i înc`lzit, Administra]ia lag`rului a dat
materialele prime, l`sånd ca administra]ia [i distribu]ia
acestora s` se fac` de c`tre în[i[i ofi]erii. Astfel fiind, în luna
decembrie, un grup de ofi]eri numit „Comitet”, sub
conducerea domnului locotenent colonel Damian Petcu, era

îns`rcinat cu primirea alimentelor, preg`tirea [i distribuirea
lor.
Acest comitet primea la distribuirea soldei cåte 3 (trei) lei
pe zi de fiecare ofi]er, pentru întreaga lun`, indiferent de grad,
[i totalul acestor bani constituia suma -„venit” din care achita
la serviciul de aprovizionare – „proviantur`” – valoarea
alimentelor primite [i consumate.
Aceast` sum` se ]inea de pre[edintele comitetului, iar
dånsul f`cea pl`]ile la proviantur` din zece în zece zile, adic`
decadal.
}inånd seama de efectiv [i de diferitele mici varia]iuni,
pre[edintele comitetului, în lunile decembrie 1916, ianuarie [i
februarie 1917, a fost depozitar al unei sume lunare de 40-55
000 coroane.
La ianuarie stil nou 1917, Comitetul locotenent colonel
Damian este pe nea[teptate înlocuit, din ordinul domnului
colonel Lupa[cu Al., sub form` de alegere (Domnul
locotenent-colonel Damian poate ar`ta felul [i cauzele), cu un
comitet compus din urm`torii ofi]eri: domnul maior
Ghermann Ulise ca Pre[edinte, secondat de c`pitanii Vasiliu
Gh., Cornicioiu Grigore, locotenen]ii de rezerv` Bo[oanc`
Const., Petcovici D-tru., Nem]eanu Grig [i sublocotenent
rezerv` Constantinescu M.
De[i la început nu avea fiecare o atribu]ie definitiv`, pare
c` în cele din urm` serviciul a fost împ`r]it astfel:
C`pitan Vasiliu Gh.......................... nici o îns`rcinare.
„ Cornicioiu Grig .................. buc`t`rie
Locotenent Petcovici Dumitru ......... proviantura.
„ Bo[oanc` C-tin ...............buc`t`rie-magazie
„ Nem]eanu Grig ........ …..contabil
Sublocotenent Constantinescu M…...s`lile de mese.
În fiecare diminea]` proviantura elibera ofi]erului din
comitet påinea, carnea, alimentele [i condimentele necesare,
dup` bonul de hran`, urmånd ca acesta s` le aduc` [i predea

ofi]erului cu magazia, care, la råndu-i, s` le distribuie la
buc`t`rie în raport cu felul de måncare.
Unele alimente, în special condimentele, se d`deau de la
proviantur` pe cåte 10 zile. În aceast` categorie intrau: ceaiul,
zah`rul, boiaua de ardei, piperul etc.
Hrana ce ni se d`dea, îns`, era mai mult decåt insuficient`
[i de foarte rea calitate.
Ea consta din 200 gr. påine pe zi, iar ca måncare primeam
la dejun sup` de fasole [i iachnie de cartofi, iar seara sup` de
cartofi [i iachnie de fasole.
Acest meniu se repeta de 4 ori pe s`pt`mån`, adic` în 4
zile, iar joia [i duminica se d`dea o sup` de carne [i o måncare
zis` „de carne”.
Calitatea acestor månc`ruri, îns` era neînchipuit de rea. Pe
lång` c` margarina ce se întrebuin]a era de nesuportat [i chiar
dùn`toare s`n`t`]ii, felul de preparare [i cantitatea, între-
ceau orice imagina]ie. În supa de fasole nu s-a v`zut niciodat`
nici urme de boabe de fasole, iar în cea de cartofi urmele sau
forma cartofului. Era un fel de zeam` cald`, de culoare neagr`
sau în cele mai bune cazuri negricioas`, f`r` vreun gust [i chiar
f`r` miros de måncare.
Månc`rurile constau într-o cantitate foarte mic` de fasole
sau cartofi cu miros de margarin`, a[a cum nimeni pe lume
n-ar putea suporta afar` de noi cei din captivitate în împre-
jur`rile acestea.
Månc`rurile de joia [i duminica erau cu numele zise „de
carne”, c`ci aceasta nu se vedea aproape niciodat` [i erau rare
cazurile cånd ob]oneam o buc`]ic` de 15-20 de grame. Supa
de carne consta din zeama ce puteau l`sa 6-8 kg de oase în apa
necesar` supei pentru un efectiv de 600 de persoane [i alt
nimic.
Acest regim alimentar dureaz` pån` în luna martie, în care
timp nevoile de existen]` ale oamenilor au fost continuu mai
mult decåt nesatisf`cute.
N-am [tiut nimeni niciodat` ra]ia alimentar` adev`rat` la

care aveam dreptul de la autoritatea ce ne de]ine [i cum
nimeni dintre noi nu mai fusese prizonier [i nu [tia decåt c`
Puterile Centrale n-au hran`, cu to]ii credeam c` a[a este
via]a de prizonier, a[a e în captivitate, resemnåndu-ne [i
r`bdånd cu curaj. Acest regim de subnutri]ie îns`, silea pe
ofi]er s` recurg` la toate mijloacele posibile spre a-[i procura
pe orice cale, complimentul necesar al hranei.
Tocmai în aceste luni a fost [i cea mai grea iarn` ce s-a
v`zut în aceast` regiune; frigul înghea]` sau cel pu]in
amor]e[te pe fiecare dintre noi [i n-avem alt mijloc decåt s`
îndur`m cele mai grozave suferin]e, deoarece pe lång` hrana
insuficient`, nu avem lemne pentru înc`lzit sau dac` avem cåt
de pu]ine era imposibil a realiza vreo c`ldur` în s`lile a[a de
mari, cu nenum`rate ferestre, care nici nu se închid suficient.
La acesta mai contribuie [i faptul c` foarte mul]i dintre noi
sunt descul]i [i goi, a[a cum i-au adus cei ce-i prinseser` [i cu
ceea ce le mai r`m`sese neluat
Mul]i dintre ofi]eri, îngrija]i de debilitatea în care intra-
ser`, v`zånd c` n-au nici un mijloc de a o evita, c`p`taser`
chiar frica de moarte, mai ales c` aflaser` c` acest lag`r
servise pån` aici ca lazaret de exantematici.
Al`turi în ochii no[tri, era un cimitir vast [i populat, [i în
fiecare zi aveam priveli[tea numeroaselor înmormånt`ri [i
transporturi de mor]i (de foame [i de frig), solda]i ru[i [i
romåni.
Aceasta sl`bea [i mai mult moralul fiec`ruia, determi-
nåndu-l ca, de fric` s` nu se îmboln`veasc` [i treac` al`turi,
s` dea tot ce are, s` cumpere cu orice ar g`si [i orice ar g`si
numai måncare s` fie, spre a se salva de la pericol.
Dar n-avea de unde s` dea, c`ci mijloacele oficiale b`ne[ti
ale fiec`ruia, erau:
a) Solda care pån` la 1 ianuarie 1917, a fost de 120 de
coroane lunar pentru sublocotenent [i locotenent [i 180
pentru celelalte grade. Din acestea, 90 coroane se re]ineau

pentru mas`.
De la 1 ianuarie 1917 s-a urcat la 180 coroane pentru primii
[i la 250 coroane pentru rest, re]inåndu-se pentru mas` tot 90
coroane lunar.
b) Sumele ce întåmpl`tor le avea fiecare în buzunar.
Nevoia cump`r`rii pe cì l`turalnice a diferitelor alimente
m`rind cererea, oferta a fost la început mic`, [i de aici s-a
n`scut o specul` îngrozitoare.
Ea se practic` la început de c`tre prizonierii evrei din
armata noastr`, iar mai tårziu se practic` chiar de c`tre ofi]erii
no[tri, care se speculeaz` [i se despoaie chiar, unii pe al]ii.
Alimentele strict necesare, cùtate de to]i, erau: påinea, untul,
marmelada, sl`nina, tutunul [i în fine tot ce se putea månca [i
fuma.
Se pl`tea: o påine de 1 kg cu 4-8 coroane (mai tårziu o
påine de 4 kg cu 35-50 coroane); 1 kg unt cu 22-30 coroane,
marmelada sau magiunul cu 12 coroane kg; sl`nina cu 18-26
kg; [unca 32 coroane, iar tutunul cu 0,30-0,50 bani ]igara cea
mai ordinar` [i 25-35 coroane suta de grame de tutun.
Erau, în adev`r ofi]eri cari au venit cu sume foarte mari de
bani, care î[i puteau procura cele necesare, indiferent de cost,
îns` majoritatea, compus` mai mult din cei mici, nevoia[i, goi,
n-aveau decåt 30 coroane lunar disponibile [i deabia mai
tårziu 90.
Din ace[tia trebuia s` cumpere absolutul necesar spre a-[i
complecta hrana, pl`tind pre]urile de mai sus [i tot din ace[tia
trebuia s` mai cumpere [i alte lucruri tot a[a de strict
necesare, precum: s`pun pentru toalet` care cost` 5-8 coroane
o buc`]ic` ce în timpuri normale era 0,40 b., s`punul pentru
sp`lat rufe care cost` pån` la 20 coroane kg, fiind pe jum`tate
cu nisip, mosorelul de a]` de 0,20 era 5 coroane, mai tårziu
15 coroane
Era în adev`r o cantin`, în antreprinza unui ungur, ni se

f`cea acela[ fel de specul` spoliatoare [i rezultatul era acela[,
a[a c` neavånd în acel timp nici ajutorul Crucii Ro[ii,
suferin]a era cu atåt mai mare, cu cåt ofi]erul era mai mic [i
mai s`rac.
Dar nu era deajuns numai acest fel de suferin]e, [i cei 30 lei
r`ma[i ofi]erului mic, mai tårziu 90, trebuiau s` fie împ`r]i]i [i
pentru cump`rarea de lemne.
Fa]` de iarna extrem de friguroas`, cu viscole p`trunz`toa-
re, închi[i, în s`li mari cu un rånd de geamuri defectuoase,
suntem sili]i a cump`ra lemne, nedåndu-ni-se înc`lzitul gratis,
[i pl`team 40 coroane m.c. dac` erau uscate sau putrede [i 8
coroane suta de kg dac` erau complect verzi.
Bineîn]eles c` acei ce aveau, cump`rau, cei ce nu, r`bdau
amar, suferind în t`cere [i cu un curaj de neîntrecut
S` vedem acum cauzele adev`rate ale acestui fel de trai.
Am ar`tat cum era organizat Serviciul popotei.
Efectivul fiind destul de mare, personalul comitetului
motivånd c` trebuie s` supravegheze distribu]ia, r`måne s` ia
masa la urm`, separat.
Aceasta are loc într-o camer` de lång` buc`t`rie, unde se
]ineau surplusurile de alimente [i care servea [i de cancelarie.
Pu]in timp îns`, dup` ce s-au instalat aci, s-a interzis
ofi]erilor celorlal]i intrarea în aceast` cancelarie pe u[a c`reia
apare un aviz cu „Intrarea oprit`“.
Micile abateri determin` pe ofi]erii din comitet s` devin`
nervo[i [i arogan]i. Am fost martor cånd un medic
sublocotenent a fost dat afar` [i îmbråncit de c`tre
locotenentul Petcovici în fa]a ordonan]elor.
Pu]in timp în urm` [i pe m`sur` ce hrana noastr` continu`
a fi de cea mai proast` calitate [i insuficient`, se observ` de
c`tre ofi]eri c`, la buc`t`rie se prepar` mai multe calit`]i de
måncare, din care una ca la restaurantele cele bune o poate
declara tot lag`rul, iar c` mesele comitetului în camera cu
„Intrarea oprit`“ sem`nau mai mult a ospe]e, avånd zilnic

ciorbe bogate, ochiuri cu m`m`lig` [i unt, sarmale, fripturi
respectabile sub toate formele, tot felul de pl`cin]i pån` chiar
[i cafea neagr` (vinul era nelipsit).
Într-una din zile, c`pitanul Sima, intrånd în acea camer`,
tocmai cånd comitetul se a[eza la mas`, [i v`zånd luxul [i bo-
g`]ia „Menul“lui, s-a a[ezat f`r` a fi poftit, spunånd c` de-
acolo nu se mai mi[c` [i c` oricåt o fi, pl`te[te.
În acela[ timp, ceilal]i ofi]eri r`bdau ca ni[te martiri [i
uitaser` poate c` pe lume mai exist` altceva decåt sup` de
fasole [i iahnie de cartofi.
Nu numai acestea, îns` se petreceau ci, din acest regim
special se servea în camere la o mul]ime de prieteni ai celor
din comitet. Dintre cei cari au primit, men]ionez numai pe
c`pitanii Ioncivici, Sima [i C`l`torescu.
Într-un tårziu, c`pitanul C`l`torescu însu[i, critic` acest fel
de administra]ie al domnului maior Ghermann, spunånd
locotenen]ilor Axente [i B`lteanu c`, în adev`r, i s-au servit
acas` mult` vreme månc`ruri, speciale [i friptur` de mu[chiu,
îns` n-a [tiut c` e din por]ia tuturor ofi]erilor, ci a crezut c`
domnul maior are vreun aranjament în acest sens cu
m`celarul.
O alt` serie de ofi]eri, g`teau separat în barac`, luånd
alimentele în natur` de la magazie.
Aceasta constituia o nou` nenorocire, c`ci trebuia s` li se
dea, pe alese, a[a încåt numai ceea ce r`månea se punea la
cazanul general.
În special carnea, carnea care se lua de la proviantur` cu
40% oase, dup` ce se oprea pentru comitet, prietenii acestuia,
[i cei ce g`teau separat, nu r`måneau decåt oasele din care se
scoate supa, iar cåt pentru carnea din månc`ruri, nu o vedeam
de cåt pe lista de consuma]ie. |ntr-o zi, din 19 kg carne, cu
oase cu tot, au r`mas pentru cei 150 de la popot`, 5 kg carne
[i 7 kg oase.
Sublocotenen]ii Constantinescu M. [i Nem]eanu Gr. cari

au fost în acest comitet, pot da pre]ioase l`muriri.
De s`rb`torile Cr`ciunului romånesc, s-au cump`rat ni[te
porci spre a se scoate untur` [i a se g`ti carnea tradi]ional` de
porc.
În adev`r, s-au tìat [i pus în consuma]ie dar, la masa
ofi]erilor nu s-a v`zut aproape deloc. În schimb, s-au preparat
din ei tot felul de månc`ruri speciale, toate variantele
mezelurilor gospod`re[ti, dar, numai pentru comitet, prietenii
acestuia [i cei ce g`teau la barac`, domnul locotenent colonel
Olteanu, maior Popilian etc. de[i totul se pl`tise din banii
tuturor deopotriv`.
Un fapt, care de[i ap`rea neserios, pune în lumin` cele de
mai sus.
Mi s-a povestit de locotenentul Nem]eanu, din acel
comitet, urm`toarele: printre celelalte, se preparaser` pentru
comitet [i cårna]i cari se ]ineau în camera cu „Intrarea
oprit`“.
Un ofi]er îns` v`zåndu-i [i repro[åndu-i c` de ce ]in
cårna]ii numai pentru dån[ii [i nu dau la to]i, el a comunicat
domnului maior c` ofi]erii au aflat despre cårna]i, cea ce de-
termin` pe acesta s`-i dea la mas`.
R`m`seser` îns` prea pu]ini, astfel c` nu s-a putut servi
pentru fiecare mas` de 6 persoane, ca un fel de måncare, decåt
o buc`]ic` de 6 cm, care fiind indivizibil` a trebuit s` se trag`
la sor]i cine s` o m`nånce.
La vreo 15 zile dup` s`rb`tori, avånd ocazie s` intru în
camera comitetului, am v`zut pe rafturi înc` mezeluri din cele
preparate la Cr`ciun [i din care la popot` nu se servise
niciodat` [i nici nu s-au servit.
Alt` dat` am intrat în acea camer` tocmai cånd comitetul
era la mas`. Ocazia mi-a fost procurat` de sublocotenentul de
rezerv` Preo]escu care, venit de curånd se vìta c` moare de
foame [i m-a rugat s` intervin pe lång` domnul maior
Ghermann în cazul c`, e posibil s`-i dea un mic supliment.
De[i dac` a[ fi [tiut c` e posibil, ceream mai întåi pentru

mine, totu[i am, mers.
Deja de la intrarea în buc`t`rie, am r`mas v`dit surprin[i
[i chiar impresiona]i, z`rind, pe ma[ina de g`tit o mare farfu-
rie cu ochiuri în unt, preparate „Ca acas`“ al`turi o mare oal`
cu sarmale [i m`m`ligu]a respectiv`, iar nu departe o tav` cu
o friptur` de un aspect ce nu putea produce decåt tenta]ie.
Pe timpul acela [i în împrejur`rile acelea, cånd de luni, de
zile eram fl`månzi, neavånd decåt 100 gr påine [i zeam` de
cartofi sau fasole la o mas`, aceste lucruri v`zute erau a[a de
rari încåt se [terseser` din imagina]ia noastr`, [i deci
:oric`ruia i-ar fi produs, nu numai surpriz`, dar [i impresie.
Este inutil cred, s` mai spun c` ap`rånd în fa]a comitetului,
compus din cele 8 persoane, cu rug`mintea sublocotenentului
Preo]escu, nu numai c` nu am fost satisf`cut, dar am fost luat
chiar în rås, atåt de c`pitanul Vasiliu Gh., cåt [i de
locotenentul de rezerv` Petcovici Dumitru cu toate c` domnul
maior Ghermann era de fa]`.
La prima vedere, aceste lucruri ar p`rea poate „mici“
totu[i pentru acele împrejur`ri au o foarte mare importan]`.
Aceasta pentru c` situa]ia era de a[a natur` încåt, unii
dintre noi, care în via]a lor obi[nuit`, au trìt foarte bine, în
lux, bog`]ie, risip` [i chiar destr`b`lare, cheltuind milioane,
pentru bel[ugul casei sale, oameni cari n-au pre]uit niciodat`
banul sau alimentul, ajunseser` aici ca atunci cånd erau la
mas` s` trag` cu coada ochiului la camaradul care taie påinea,
ca nu cumva por]ia de 100 gr ce i se cuvenea, s` fie cu cåteva
grame mai mic`.
Din toate cele de pån` aici, ofi]erii încep a se convinge c`
administra]ia popotei se face cu favoruri [i par]ialitate prea
mare, c` se face o risip` nu numai necamaradereasc`, dar
chiar neuman`, [i pe la jum`tatea lui ianuarie 1917, încep a fi
nemul]umi]i pe fa]`.
Cå]iva merg la domnul maior Ghermann, spre a-i raporta

c` hrana le este absolut insuficient` [i c` nu mai pot îndura
acest regim. Domnia sa caut` s` le explice c` nu e posibil a ne
da måncare mai bun`, deoarece efectivul este prea mare [i c`
atåt se d` de la lag`r.
Aceste argumente îns` n-au fost satisf`c`toare [i ei au per-
sistat în cererea lor, de a se permite schimbarea comitetului.
A doua zi îns`, la apel, a ap`rut domnul maior D. Florian,
comandantul ungur al sec]iei noastre de prizonieri, care dup`
ce ne-a f`cut numeroase [i aspre observa]iuni asupra
preten]iilor pentru hran`, dup` ce ne-a spus c` s` nu uit`m c`
suntem prizonieri, c` domnia sa e inamicul nostru, [i c` noi
suntem inamicii domniei sale, c` aici în lag`r nu mai suntem
oameni, ci ni[te simple numere, ne-a amenin]at cu aspre
pedepse, tr`gånd apoi concluzia c` „domnul maior Gher-
mann cu comitetul domniei sale, va conduce înainte popota“.
Ne-a am`råt destul acest limbagiu, aceast` considera]ie
dat`, de c`tre un inamic care poart` nume romånesc, [i
pretinde înc` a fi romån, [i înc` din aceia pentru dezrobirea
c`rora noi suferim aici, ]ara noastr` sångereaz` în cea, mai
mare baie de sånge, familiile noastre rabd` de foame [i
r`t`cesc prin locuri ne[tiute etc.
Ne-a mai am`råt, pe cei mul]i bineîn]eles faptul c`, domnul
maior Ghermann, îi comand` înc` „La rånd drep]i“ [i c` este
mai mult decåt devotat în toate chestiunile, f`cånd servicii
care trebuiau îndeplinite de ofi]eri unguri, f`cånd ei acestora
economie de ofi]eri.
Fa]` de amenin]`rile aduse, ne[tiind cum ar mai putea fi
regimul de prizonieri, crezånd c` în adev`r, a[a e captivitatea,
am amu]it cu to]ii, ne-am resemnat [i am cùtat a r`bda [i a
suferi înainte.
R`bdarea îns` nu se putea limita decåt în a t`cea, c`ci ea
se repercuta sim]itor asupra organismului [i asupra
buzunarului.
Spre a putea complecta de pe cåte undeva strictul necesar,

trebuia ca afar` de ceea ce se cotizase pentru popot`, 3
coroane pe zi, s` mai cheltuiasc` fiecare, în cel mai modest
caz, 5-8 coroane zilnic.
{i aceasta îns`, n-o puteau face decåt cei ce aveau. Ace[tia
erau pu]ini, astfel c` restul suferea. Cazurile de le[in de foame
încep a se ivi printre noi!
Primele pedepse ale celor ce îndr`znesc a raporta c` le e
foame.
Din efectivul ce la data de 15 ianuarie 1917 ne g`seam în
lag`r, 600-650 ofi]eri, unii erau prin[i de trupele germane iar
al]ii de cele austro-ungare.
Pe la aceast` dat` s-a luat dispozi]ia ca acei prin[i de
trupele germane, vreo 250, s` fie muta]i în lag`rele din
Germania, iar din rest, vreo 200 s` fie trimi[i în alt lag`r, la
Plan, Boemia.
Tot cam în acest timp, d-nii colonei Vìtoianu, Lupa[cu,
Mihèscu, Polzer, Demetriade, Boian, sunt trimi[i în lag`rul
de la Salaszengrod.
Cel mai vechi ofi]er în lag`r r`måne domnul locotenent
colonel Olteanu, coleg de clas`, cona]ional [i vechi prieten al
domnului locotenent colonel Florian.
Dup` cum am spus, domnul maior Ghermann este „måna
dreapt`” a domnului locotenent colonel Florian [i trimiterea
a 200 din noi la Plan îi ofer` un prilej pentru a se debarasa de
cei „nemul]umi]i”, începånd astfel goana, o adev`rat`
vån`toare, dup` ace[tia.
S-au trimis, deci, ofi]eri care erau debili, bolnavi, goi, care
nu aveau nici un ban asupra lor [i pentru care suportarea unei
schimb`ri de lag`r, pe un drum atåt de lung, comporta a
îndura din nou greut`]i, oboseli, frig, cheltuieli, pentru care
aceasta era o adev`rat` pedeaps`, mai ales c` lag`rul din Plan
era de abia în curs de organizare.
Într-una din zile, fiind întrebat de sublocotenentul

Constantinescu M. din comitet dac` merg sau nu la Plan, mi-
a spus ca s` fac tot posibilul s` r`mån aici, la Sopronnyeck,
deoarece domnul maior Ghermann face o selec]ie, trimi]ånd
acolo pe to]i nemul]umi]ii, iar cei ce r`mån aici s` fie ca un fel
de „familie”.
S-au întocmit, în fine, tabele pentru o prim` serie de 50.
Aceasta, îns`, a dat na[tere la consecin]e nea[teptate, c`ci
comanda lag`rului, din motive sanitare, dispunånd ca fiecare
serie, înainte de a ie[i din lag`r, s` fac` mai întåi o carantin`,
aceast` serie a fost mutat` într-o barac` cu totul izolat` unde
trebuia s` se hr`neasc` preparåndu-[i singuri måncarea cu
alimentele luate direct de la proviantur`.
Din prima zi au r`mas cu to]ii surprin[i v`zånd c` ra]ia de
alimente ce se d` de la proviantur` este destul de mare [i c`
din ea î[i pot prepara hran` mai mult decåt suficient` [i
incomparabil de bun` fa]` de ceea ce avusese în grupa K.,
unde func]iona Comitetul Ghermann.
Contrastul era izbitor. În loc de sup` de fasole [i iahnie de
cartofi, au acum alimente din care-[i prepar` dou` [i chiar 3
feluri de måncare substan]ial`, au carne de ajuns, încåt li se
poate servi [i friptur`, au zah`r suficient, încåt pot bea ceai [i
la 4 p.m. [i pot avea cele necesare chiar pentru cåte o
pr`jitur`.
Am mai constatat c` atunci cånd nu se d` carne la mas` nu
se cheltuiesc toate cele 3 coroane pe zi de om, r`månånd
economii, în fine au constatat c` cu [sic!] 3 coroane pe zi se
poate trì convenabil.
Aceasta îns` se afl` [i în grupa K. de c`tre ceilal]i ofi]eri,
care la început cred c` e o poveste. Pentru c` zvonul persist`,
mai mul]i ofi]eri deleag` pe locotenentul Popescu-Cetate s`
mearg` spre a lua masa acolo [i s` se conving` de adev`r,
acesta invitåndu-se la mas`, constat` c` sunt perfect
adev`rate, comunicånd ofi]erilor modul satisf`c`tor cum se
m`nånc` la baraca de izolare sau „tranzit”. Acela[i lucru îl

constat` [i c`pitanul Axente Corneliu, încåt ofi]erii afl` acum
c` de la autoritatea lag`rului se dau alimente suficiente,
r`månånd îns` un mister distribuirea [i utilizarea lor,
deoarece la mesele popotei nu ajung decåt în cantitate foarte
mic`.
Rezultatul este c` ofi]erii cap`t` neîncredere în personalul
conduc`tor al popotei. Aceast` neîncredere, unit` cu foamea
[i felul arogant al ofi]erilor din comitet, precum [i cu regimul
de favoritism, aduce noi nemul]umiri [i numeroase protest`ri.
Mai mul]i ofi]eri cer din nou domnului maior Ghermann
s` dea voie [i altora s` fac` serviciul la popot`, spre a se ocupa
mai de-aproape.
Subltocotenentul de rezerv` Graur, disperat c` la masa sa,
dup` ce era un castron foarte mic pentru 6 persoane, nu se
pune în el niciodat` decåt pe jum`tate [i c`, cu[sic!] toate
cererile sale, nu se pune mai mult, arunc` castronul jos, îl
sf`råm` în buc`]i, strigånd c` nu mai poate suporta acest fel
de via]`.
Dup` o foarte vie explica]ie avut` cu domnul maior [i fa]`
de argumentele aduse de ofi]er (?), a rezultat înlocuirea
castronului mic cu unul mare, care se pune plin.
La apelul urm`tor, îns`, apare iar locotenent colonel
Florian care, dup` ce ne batjocore[te cu tot felul de vorbe
grele [i ne amenin]`, conchide din nou, c` „domnul maior
Ghermann munce[te [i c` tot d-sa va r`måne la conducerea
popotei”. Aceasta se petrece spre finele lui februarie 1917.
Seriile de la Plan [i Germania pleac` pe rånd, totu[i starea
de lucruri continu` a fi aceea[i.
R`m`seser`m aci la Sopronnyeck circa 200 ofi]eri, în
majoritate cei ce trebuiau s` formeze „familia”.
Suntem muta]i în alt` grup` de bar`ci, grupa C.
Aci este acela[i dispozitiv [i prima zi cånd suntem cu to]ii
în „familie” cei ce r`m`sesem, ni se spune în sala de mese la
dejun, de c`tre c`pitanul Vasiliu din comitet, c` de acum

înainte suntem „între noi”, crede c` vom fi mai mul]umi]i [i
c`, de acum înainte „vor fi corec]i” [i vor lua [i masa cu noi
împreun`.
Este adev`rat, a venit la mas` cåteva zile de-a råndul,
servindu-se din aceea[i måncare cu noi. Foarte curånd, îns`,
aceasta devine numai o formalitate, c`ci se trecea imediat la
barac`, unde în una din camere era instalat` adev`rata mas`.
Camerele f`ceau serviciul cu råndul. Se servea în
camerele: c`pitan Cornicioiu, maior Nicoleanu, locotenen]ii
Petcovici, Borc [i cåteodat` la c`pitanul C`l`torescu. De cele
mai multe ori, dejunul acesta începea la ora 1 p.m. dup` al
nostru [i se termina la ora 6 p.m.; iar masa de la 8 p.m. pån` la
3-4 noaptea, cånd se termina adesea cu lùtari, adesea cu
scandal. De multe ori, aceste mese erau udate din bel[ug [i cu
[ampanie bun`, c`ci vinul era de obicei. Participan]i obi[nui]i
ai acestor fel de mese erau: domnii maiori Ghermann,
Nicoleanu, c`pitanii Vasiliu, C`l`torescu, Cornicioiu,
locotenen]ii Bosoanc`, Petcovici, Nem]eanu, sublocotenen]ii
Borc, Constantinescu M. [i al]i invita]i ocazionali, astfel c`
num`rul comesenilor se ridica la circa 15 persoane.
Prin cantitatea, calitatea [i varietatea meniurilor ce se
serveau, aceste mese aveau adesea caracterul unor ospe]e sau
banchete, iar felul în care comesenii se desf`tau sem`na cu o
adev`rat` orgie [i lux de bùturi [i månc`ri.
Era fatal, deci, ca toate acestea s` nu poat` r`månea
neaflate [i ne[tiute de ceilal]i ofi]eri, cånd pe un spa]iu a[a de
mic suntem gr`m`di]i cu to]ii, cånd pere]ii bar`cilor sunt de
carton, cånd nimeni nu are ocupa]iuni grele [i, mai ales, cånd
måncarea, care pentru cei mul]i nu exist`, este grija de
c`petenie a fiec`ruia. Cåt de retras ar fi stat cineva, nu era
posibil s` nu le vad`, aud` [i [tie, c`ci chefurile se mutau din
barac` în barac`. Orice se f`cea sau vorbea într-o camer` se
auzea în toate [i, chiar ocupat sau bolnav de era unul din
barac` în care era chef, se [tia mai de înainte s` renun]e la

odihna sau ocupa]ia din acea noapte.
Fiecare din aceste petreceri avea la baz` cåte un motiv
puternic [i, pentru dån[ii, chiar serios. Unii motivau c`
serbeaz` în ziua aceea aniversarea logodnei, apoi a c`s`toriei,
a na[terii sale, a onomasticii, atåt ale sale, cåt [i a fiec`ruia din
familie etc.
Altul mai serbeaz` ziua de na[tere a primului copil, al 2-
lea, al 3-lea etc., apoi zilele însemnate pentru fiecare din ai
casei.
Avånd în vedere pre]urile pie]ei, toate acestea costau înc`
sume care, dup` cele mai impar]iale [i modeste aprecieri, se
ridicau pentru fiecare mas` la 200-300 corane
Dac`, îns`, partea material` privea, în aparen]`, numai pe
cei ce le f`ceau, partea moral` influen]a mult asupra restului.
Majoritatea r`bda de foame cum nu se poate imagina [i,
tocmai cånd erau în furia acesteia, cånd cei mai mul]i „visau
codri” f`r` a avea posibilitatea remediului, vedeau trecåndu-
le pe dinainte meniul bogat, luxos, din bel[ug, al acestora.
Este în adev`r o chestiune de „måncare”, dar aceasta e cea
mai grea [i mai complicat` problem` pentru via]a [i existen]a
prizonierului în situa]ia noastr`. Pe cånd unii de-abia se tår`sc
de sl`biciune, al]ii s-au îns`n`to[it (f`r` s` fi fost bolnavi) [i s-
au îngr`[at petrecånd mai bine ca acas` sau chiar ca în
„veligiatur`”.
ÎNLOCUIREA COMITETULUI GHERMANN

În urma cuvintelor rostite de c`pitanul Vasiliu „de acum
vom fi corec]i”, ofi]erii se uitau cu mai mult` aten]ie la listele
de consuma]ie zilnic` ce se afi[au în perete. Nu se în]elegea
îns` nimic din ele, deoarece se vedea cantitatea alimentelor
întrebuin]ate zilnic dar era deosebire între acea cantitate [i
ceea ce se servea la mas`.
Eram, deci, în luna martie [i înc` nu [tiam ra]ia alimentar`

la care aveam dreptul de la comanda lag`rului. Vedeam
numai c` unii m`nånc` prea prost, iar al]ii prea bine.
Într-una din zile, c`pitanul Sima roag` la dejun pe domnul
maior Ghermann s` ne comunice [i nou` ra]ia alimentar`
oficial` la care suntem supu[i. Acesta îns` refuz`, se sup`r` [i
caut` a se scuza pe tema scumpirii alimentelor, îns` propune
ca s` ridic`m cotiza]ia la 4 corane pe zi. Ofi]erii nu accept` [i
se na[te tumult. Ei cer s`-[i înfiin]eze ofi]er de zi la buc`t`rie,
spre a primi [i cånt`ri alimentele, precum [i a îngriji s` nu se
risipeasc`. Se refuz`. Mai cer s` se arate registrele de
cheltuieli care s` fie verificate de o comisie, ceea ce nu numai
c` se refuz`, dar e considerat ca o insult`, spunånd c`:
„ofi]erul nu trebuie controlat”. Se mai cere domnului maior
Ghermann înlocuirea cel pu]in a locotenen]ilor Bosoanc` [i
Petcovici din Comitet, ceea ce d-sa iar refuz`, spunånd c` face
cauz` comun` [i se solidarizeaz` cu ace[tia.
Totu[i ne comunic` c`-[i [sic!] va da demisia dac` mai sun-
tem nemul]umi]i. Dar din nou la apel domnul locotenent-
colonel Florian, ne admonesteaz` ca [i alt`dat`, ne spune
acum c` d-sa e „bun romån”, dar ordon` domnului maior
Ghermann a r`måne la popot`.
Întrucåt vedeam cu to]ii leg`turile de prietenie [i serviciu
ce se consolidau treptat între domnul maior Ghermann [i
domnul locotenent colonel Florian, întrucåt auzisem, pe
[optite, c` primul a f`cut celui de al 2-lea în valoare de circa
900 coroane dou` cadouri, pl`tite din banii popotei (domnul
locotenent comandor Blebea [tie precis), nu ne mai miram
deloc de ce „domnul maior Ghermann trebuie a r`måne la
popot`”.
Starea de surescitare îns` continu` între ofi]eri.
Pe la 25 martie, sublocotenentul Constantinescu din
comitet face un raport [efului sù, prin care-l roag` s`-l înlo-
cuiasc` în serviciu, nemaiputånd continua într-un mediu a[a
de viciat.
A doua zi, la dejun, se servise întåmpl`tor rasol. La dou`

mese a cåte 6 persoane s-a servit numai cåte un os gol. Cei 12
ofi]eri care n-au ce månca cer altceva, ar`tånd locotenentului
Bosoanc` la buc`t`rie ceea ce le-a dat. Acesta refuz` a le
înlocui oasele.
Sublocotenentul de rezerv` Popof face un raport c`tre
domnul maior Ghermann, pre[edintele comitetului, care
raport ni-l cite[te la masa de sear`. Aceasta sup`r` pe domnul
maior Ghermann a[a de mult încåt anun]` c`-[i d` demisia de
la popot`.
Ziua urm`toare, domnul locotenent-colonel Olteanu,
care m`nånc` separat, astfel c` nu fusese niciodat` în sala de
mese, vine [i ne anun]` oficial plecarea de la popot` a
domnului maior Ghermann, punåndu-ne în vedere ca s`
alegem pe cine vom crede.
La alegere se propun dou` liste. Una propus` de domnul
maior Nicoleanu, tot personalul vechi, afar` de locotenentul
Nem]eanu, care refuzase a mai intra, iar a doua con]ine pe
c`pitanii Grigoriu, Leoveanu, Petrescu [i sublocotenentul
Repanovici.
Prima list` întrune[te 29 voturi, iar a doua 69, cu toate c`
efectivul e de aproape 200, îns` unii n-au voit a se amesteca,
fiindu-le indiferent, iar plutonierii au fost opri]i de la aceasta.
COMITETUL C~PITAN GRIGORIU M.

La 1 aprilie 1917 serviciul popotei este luat în primire de
c`tre c`pitanul Grigoriu M. , secondat de c`pitanii Leoveanu
Em., Petrescu N. [i sublocotenentul Repanovici.
Din prima zi a venirii sale introduce un ofi]er de zi pe
buc`t`rie, care s` primeasc` [i cånt`reasc` alimentele ce ies
din magazie pentru preparatul hranei, s` supravegheze
prepara]ia, s` nu permit` risip`, s` fac` distribu]ia la mese [i
numai dup` lista de cantit`]ile primite de acesta s` se
întocmeasc` lista de consuma]ie zilnic`. Înfiin]eaz` registre
deoarece, dup` cum s-a ar`tat de c`tre c`pitanul Sima în

darea de seam` a sa, comitetul Ghermann nu avusese nici un
registru. Roag` pe ofi]eri ca, la finele fiec`rei decade, s`
numeasc` un camarad care s`-i fac` controlul gestiunii,
încheind darea de seam` cuvenit`.
Imediat îns` este chemat în „Consiliul de judecat`” al
domnulor ofi]eri superiori din lag`r, întruni]i sub pre[edin]ia
domnului locotenent colonel Olteanu [i, dup` aspre mustr`ri,
i se spune c` controlul [sic!] e jignitor pentru ofi]er, dåndu-i
ordin a nu se mai supune nici unui control, ceea ce a [i existat.
Totu[i, din prima zi a func]ion`rii acestui comitet se
observ` o schimbare foarte brusc`, în bine, în alimenta]ia
noastr`. Cu toate c` în aceast` lun` (aprilie) stocul
alimentelor lag`rului era pe terminate, iar recolta nou` nu
începuse, cu toate c` pre]urile alimentelor sunt mai ridicate,
avem hran` bun`, suficient`, variat`, f`r` a întrece cotiza]ia
de 3 coroane pe zi.
Trecerea e a[a de brusc` [i diferen]a a[a de mare c` ne
mir`m cu to]ii cum e posibil, mai ales acum, cånd condi]iile
sunt mult mai grele.
Dar, pe m`sur` ce vedem m`surile pe care le ia, începem
a ne l`muri.
Bine secondat de c`pitanii Leoveanu [i Petrescu, î[i d`
seama c`, pentru a putea hr`ni pe ofi]eri cu 3 coroane pe zi
cånd alimentele sunt a[a de scumpe, trebuie înfrånat` risipa [i
desfiin]ate favorurile alimentare. Ia, deci, dispozi]iuni ca
acelora ce g`tesc separat s` le dea cantitatea regulamentar`
de alimente, adic` partea cuvenit`, de aceia[i calitate ca [i la
ceilal]i [i s` le pretind`, indiferent de grad sau prietenie, costul
lor oficial.
Dispune ca toate alimentele ce se pot procura de prin sate,
ca lapte, ou`, unt, brånz`, fìn`, untur`, s` se aduc` numai la
popot`, s` completeze mai întåi cantitatea [i calitatea
necesar` tuturor [i, din ceea ce r`måne, s` dea celor ce voiesc
plusuri. Privitor la carne, d` acum celor ce g`tesc separat [i

partea propor]ional` de oase, astfel c` se ajunge la o hran`
bun`, substan]ial`, suficient` [i variat`, a[a cum nu ne-am fi
închipuit.
Din listele Comitetului Grigoriu se poate vedea c` ni se
servesc acum ochiuri pe spanac, crenvur[ti cu hrean, ciorbe,
friptur`, pr`jituri de dou` ori pe s`pt`mån`, sunt meniuri cu 3
feluri de måncare, în plus c`, înfiin]åndu-se orchestr`, la
audi]iile muzicale ni se servea [i ceai cu aproape 200 g din cel
mai bun cozonac.
De s`rb`torile Pa[telui, cel pu]in, am fost atåt de bine
îngriji]i [i ni s-a servit în toate cele 3 zile a[a de bine, încåt
p`rea c` nici nu mai suntem prizonieri.
Totu[i, rezultatul final a fost c` nu s-a întrecut în cheltuieli
nici cel pu]in suma de 3 corane pe zi, de[i tot în socoteala
ofi]erilor s-au dat bac[i[uri [i îmbun`t`]ire de hran` la solda]i,
r`månånd înc` [i economii (vezi dosarul cu acte).
De la venirea la popot` a c`pitanului Grigoriu, aproape
întreg personalul comitetului Ghermann, [i în special domnul
maior Nicoleanu, c`pitanul Cornicioiu, Vasiliu etc. dispar
definitiv de la masa noastr`, måncånd separat.
Pentru completarea alimentelor dup` plac [i dorin]`, îns`,
recurg la aducerea din sat, ceea ce era contrar intereselor
popotei [i de aci se na[te conflictul.
Satele nu puteau furniza decåt o anumit` cantitate strict
necesar` popotei, care adeseori trebuia s` colecteze de la zi la
zi pentru a putea da un fel de måncare mai bun.
Dac` cump`ra fiecare, pe lång` c` d`deau na[tere la
concuren]`, dar luau cåte unii totul, suferind ceilal]i.
Astfel: în luna martie, cump`r`turile din sat se f`ceau de
c`tre soldatul Moritz Goldenthal, destinat pentru cump`-
r`turile necesare domnului locotenent colonel Olteanu Ioan,
iar din aprilie acesta, ajutat de cå]iva solda]i, cump`ra [i
pentru popot` [i pentru domnul colonel. Acest soldat, îns`,
aducea pentru popot` foarte pu]in sau aproape deloc, c`ci

majoritatea alimentelor o rezerva pentru cei ce g`teau
separat, de unde, bineîn]eles, lua [i bac[i[uri. Cånd pleca în
sat, în loc s` ia ordonan]e de la popot` sau buc`t`rie, lua
numai ordonan]ele celor ce g`teau particular, adic` de la
popotele domnului locotenent colonel Olteanu, maiorilor
Popilian, Ghermann, Nicoleanu, Cornicioiu etc.
Dac` zilnic se g`seau în sat 20 litri lapte, 100 ou`, 2-3 kg
unt, se aduceau la popota comun` 5-6 litri lapte, 15-20 ou`, 1/2
unt pentru 150 ofi]eri, iar restul pentru cei cå]iva, care cred c`
au g`sit aici ocazia s` fac` „cur`” de[i to]i sunt s`n`to[i (altfel
n-ar putea suporta atåta måncare), pe cånd din ceea ce se
d`dea la popot` nu se ajungea nici pentru a satisface strictele
nevoi ale celor bolnavi.
C`pitanul Grigoriu schimb` pe acest soldat, înlocuindu-l
cu soldatul Pistol. Rùl îns` nu se remediaz` complet, c`ci
Moritz înc` continu` [sic!] a se duce în sat, spre a furniza
popotelor particulare [i acum, cu atåt mai mult cu cåt
concureaz` pe cel`lalt, d` pre]uri mai mari [i acesta din urm`
nu mai poate g`si nimic.
Incidentul regretabil între c`pitanul Petrescu din Serviciul
popotei [i domnul locotenent colonel Olteanu pe aceast`
tem`, arat` clar starea de lucruri, iar incidentul din luna mai,
cånd inginerul-c`pitan Mure[anu era s` fie b`tut fiindc` ]inea
la stricta rånduial` a popotei, a concretizat îndeajuns.
Cu toat` st`ruin]a ce personalul popotei depune, rùl înc`
nu se poate remedia complet întrucåt cei care-l produc sunt
prieteni, deci au sprijinul domnului locotenent colonel
Florian.
La un moment dat, cånd acesta pleac` în concediu 10 zile,
este înlocuit cu domnul colonel ungur Pirkner, care are ca
prima grij` s` ordone desfiin]area popotelor particulare [i s`
oblige, pe tema camaraderiei, pe to]i s` m`nånce la aceea[i
mas` [i în acela[i fel.
În adev`r, nu mai era de suportat, c`ci într-o zi, din 19 kg

carne, se luase 6 kg carne moale pentru popotele particulare,
r`månånd pentru restul de 150 ofi]eri 5 kg carne [i 8 de oase.
Cu înapoierea domnului colonel Florian, îns`, se refac [i
popotele particulare.
Frec`turile reciproce între interesele opuse continu` tot
timpul [i ele sunt alimentate înc` [i de chestiunea cantinei,
care se va descrie în capitol separat [i a avut stråns` leg`tur`
cu popota [i popotele particulare.
Pe la jum`tatea lunii mai, domnul locotenent colonel
Florian anun]` c` va schimba de la popot` Comitetul
Grigoriu, deoarece ofi]erii sunt nemul]umi]i. Ofi]erii îns`
r`mån surprin[i de aceast` noutate [i protesteaz`, crezånd c`
va r`måne tot acel comitet. Totu[i, la finele lunii mai d` ordin
precis pentru schimbarea acestuia, ceea ce se execut`.
Prima oar` se inten]ioneaz` a se readuce la popot`
locotenentul Bosoanc` [i locotenentul Petcovici [i, de
asemenea, [i acum cånd se inten]ioneaz` acela[i lucru se na[te
între ofi]eri o fierbere de nedescris, astfel c`, dup` rug`mintea
tuturor celor mici, domnul comandor Blebea prime[te s`
conduc` popota pe luna iunie.
CONTINUAREA CHEFURILOR
Petrecerile, chefurile, orgiile, ca s` nu zic be]iile grupelor
de ofi]eri ar`tate, adic` o grup` la domnul maior Popilian, cu
domnul locotenent colonel Olteanu, c`pitan (în realitate
locotenent) G`rdescu, sublocotenen]ii Chi]u, R`dulescu,
Petr`rian etc., pån` la un num`r de 10-15, din care mai
niciodat` nu lipsea domnul locotenent colonel Florian, iar
grupa a 2-a constituit` de d-nii maiori Ghermann, Nicoleanu,
cåtva timp [i Constantinescu Traian, c`pitanii Cornicioiu,
Biberi, C`l`torescu, Constantinescu M., locotenen]ii Bo-
soanc`, Petcovici etc. pån` la un num`r iar de 10-15, continu`
cu furie [i nu se termin` sau r`resc nici în momentul sau, mai
bine zis, epoca cånd [sic!] scriu aceste rånduri, adic` la 15

februarie 1918.
Ele sunt înso]ite adesea de întåmpl`ri emo]ionante,
adesea [i dureroase. Spre exemplu: spre sfår[itul lunii aprilie,
la unul din aceste chefuri, organizat de domnul maior
Nicoleanu, pe la orele 9 seara se terminase sifonul. Vinul îl
aveau adus de la ora[ direct cu butoiul, care se p`stra în
camer`. Nu se mai g`sea sifon decåt cåteva sticle la cantin`,
care acum era condus` de c`pitanul Grigoriu, avånd ca
vånz`tor pe plutonierul Ionescu din Regimentul 80 Infanterie.
Domnul maior Nicoleanu trimite ordonan]a la cantin` s`
ia 6 sticle de sifon. Plutonierul Ionescu nu avea decåt 5 [i
spune ordonan]ei c` are pu]in [i c` n-are voie a-l vinde cu
sticla.
Vine atunci la cantin`, unde întåmpl`tor m` g`seam [i eu,
domnul maior Nicoleanu [i cere sifonul. Plutonierul îi
raporteaz` c` are numai 5 sticle [i c`, din ordinul domnului
c`pitan Grigoriu, nu are voie a-l servi decåt în [pri]uri.
În adev`r, de la fabrica din sat nu se putea aduce decåt 10
sticle zilnic. Pentru c` vinul era scump [i pentru ca ofi]erii mici
s`-[i poat` satisface [i ei un gust sau o nevoie, se d`deau [i
[pri]uri, care costau numai 0,60, în loc de 1,20 paharul dac` ar
fi luat numai vin. În felul acesta era ordin a nu le da, este
bruscat [i insultat de domnul maior, care ia sticlele în bra]e [i
plec` la barac`.
La 21 mai stil vechi, era ziua onomastic` a domnului maior
Popilian C. D-sa voie[te s` fac` o mas` mare [i, pentru a avea
[i mai mult efect, în plus c` nu fuseser` gata toate
preparativele, o amån` la 24 mai. Era o mas` ce d-sa o d`dea
prietenilor.
Au fost vreo 30 tacåmuri iar invita]ii, dup` cum d-sa a spus
în primul toast, erau tot ceea ce e mai „select” în lag`r.
Bog`]ia, bel[ugul [i luxul (relativ) meniului [i a variatelor
bùturi, inclusiv [i [ampania, r`mån pe planul al 2-lea fa]` de
urm`rile banchetului.
Pe la orele dou` noaptea, comesenii „selec]i”, îmb`tåndu-

se de-a binelea, de la sublocotenent la colonel, be]ia ali-
mentat` necontenit de sunetele melodioase ale orchestrei
sublocotenentului Pistol, g`sind c` au vorbit destul pe tema
fùririi Romåniei Mari, încep s` se înjure. Domnul locotenent
colonel Olteanu, îns`, le pune în vedere c` nu le d` voie s` se
înjure decåt de mam`. Sublocotenentul Chi]u gre[e[te [i
înjur` pe c`pitanul Ionciovici de so]ie. Acesta îl ia la palme.
B`t`lia continu` în curte [i de aci acas` la c`pitanul
Ionciovici.
Pe sala bar`cii acestuia mai locuia c`pitanul Sima, maiorul
Alexiu, Udriski, locotenentul Iliescu, care au fost martori.
C`pitanul Sima sare s`-i despart`, f`r` a reu[i. Vine
sublocotenentul Pistol, ia în bra]e pe sublcotenentul Chi]u
spre a-i desp`r]i, acesta îl îmbrånce[te, din care cauz` cap`t`
înc` cåteva [sic!] palme. Sublocotenentul Pistol pleac` la
baraca sa, urm`rit de sublocotenentul Chi]u etc.
Se face ziu`, iar to]i ceilal]i ofi]eri ascultau [i parc` tot nu
le venea s` cread`. De altfel, noi ceilal]i ne obi[nuisem. Nu ne
mai mira nimic, nu ne mai f`cea nici o impresie, nici rea, nici
bun`. Ne obi[nuisem cu „petrecerile altora” [i r`bdarea
noastr`, mai ales c` acum, datorit` personalului popotei,
aveam o hran` mai îngrijit`.
Ceea ce îns` este [i r`måne pentru foarte mul]i enigm` e
faptul c` ace[ti camarazi au înc` putin]a s` pl`teasc` acest lux,
a[a de repetat, cåt de mari sume vor fi avut asupra-le de nu
mai terminau banii nici dup` 15 luni de petrecere, mai ales c`
unii dintre ei foarte rar vor fi v`zut în via]` formatul unei
hårtii de 1000 lei care s` le apar]in`.
Referindu-ne la banchetul de mai sus, de 35 tacåmuri [i,
fa]` de meniu [i pre]ul pie]ii, socotind numai cåte 30 coroane
tacåmul inclusiv vinul, care cost` 8 coroane litrul, [i [ampania,
reies minimum 1000 coroane într-o sear`!
Nu ne mai explic`m, de asemenea, cum îi trage inima la

atåta veselie [i uitare de realitate, cånd în fiecare zi din toate
p`r]ile aveam [tiri din ce în ce mai rele, atåt din punctul de
vedere general, cåt [i cel particular, privitor la ]ara noastr`.
În loc ca, aici, în lag`r, unde to]i ne consideram veni]i din
acelea[i cauz`, pentru aceea[i cauze, acei ce au avut multe
parale, s` ajute pe cei bolnavi, s`raci, dezbr`ca]i, r`ni]i,
invalizi, din contr`, tocmai c` din cauza s`n`t`]ii [i banilor
acaparau [i strictul necesar cuvenit celor din urm`, putåndu-l
pl`ti bine.
Se întåmpl` aci anomalia nemaipomenit` ca ofi]eri mici,
care pe cåmp au f`cut acte de eroism f`r` seam`n sau care,
tocmai din adev`rata îndeplinire a datoriei, au fost r`ni]i [i
sco[i pe loc din serviciu, ori au fost g`si]i [i aduna]i de pe cåmp
cu viermii în r`ni sau cari în lag`r sunt înc` cu r`nile
nevindecate, picioare [i måini tìate, oameni înaintea c`rora,
de drept, ar trebui s` ne descoperim cu to]ii, zic, se întåmpl`
c` tocmai ace[tia sunt aci mici, umili]i [i sfio[i, fa]` de acei
care n-au dat ochi cu inamicul decåt cånd i-a f`cut prizonieri,
care [i pe cåmp au f`cut acela[i fel de chefuri, care au mul]i
bani de-[i pot permite luxul de a trì bine, care sunt bine [i
luxos echipa]i, venind aici cu tot bagajul [i care au asemenea
concep]iuni c` privesc de sus în aceste împrejur`ri tocmai pe
cei ce ar trebui s`-i respecte.
Este lesne de în]eles ceea ce se petrece în sufletul celor
dintåi. Dac` întrebi pe vreunul: „Ce mai faci?”, ofteaz` lung,
se uit` trist, [i-]i r`spunde: „Mi-e foame!”
Totu[i, nici un moment nu sunt scuti]i de priveli[tea
petrecerilor celor bine dispu[i, de privirile lor „de departe”,
c`ci grupul acestora e destul de numeros, formeaz` o societate
organizat` denumit` odinioar` de c`pitanul C`l`torescu
„Banda Neagr`”, de[i însu[i îi este membru activ [i, fiind
numero[i, [i zilele cu motive sunt numeroase [i pres`rate în
tot cursul anului.
Unul din cele mai mari chefuri s-a tras tocmai cånd se
producea marea ofensiv` în Gali]ia în luna august [i cånd ne
a[teptam în fiecare zi c` dintr-o singur` mi[care Moldova s`
fie sufocat`, sugrumat` [i, cu ea, tot ce ne mai r`m`sese
scump.
Dar motivele pentru banchete îns` se înmul]esc din zi în
zi.
Mul]i ofi]eri, în special cei c`rora le pl`cea s` petreac`,
ceruser` s` fie trimi[i în ]ar`, teritoriul ocupat, spre a trì
liberi [i a trì lång` familie. Unii au fost ceru]i din ]ar`, al]ii au
f`cut cereri la cancelarie.
Venindu-le aprob`rile, pe rånd, bineîn]eles, [i în raport cu
data cererii, g`seau motive bine justificate s` dea sau s`
primeasc` un banchet, cu care ocazie s`-[i ureze reciproc
„petrecere bun`” la „un pahar” de vin „Hindenburg” a 8 lei
litrul, s` mai î[i aminteasc` de „Romånia Mare” [i de calit`]ile
viteje[ti ale fiec`ruia.
De multe ori aveam impresia c` soarta Idealului nostru
na]ional nu mai depinde de ceea ce se petrece pe front ci de
diploma]ia, strategia [i discursurile ce se învårtesc la
banchetele din lag`r.
În rezumat. De la venirea în lag`r s-au format dou` grupe
din ofi]erii no[tri prizonieri.
Grupul I, compus în general din ofi]erii mai mari în grad,
s`n`to[i, bine echipa]i, cu mul]i bani, este condus numai de
sentimentul bunului trai iar sentimentele de umanitate,
echitate [i camaraderie le-au uitat odat` cu intrarea pe poarta
lag`rului.
Grupul II, compus din restul ofi]erilor, în majoritate
s`raci, mici în grad, r`ni]i, invalizi, dezbr`ca]i.
Din cauza diferen]ei de sim]iri, vederi, gåndiri, precum [i
din cauza diferen]ei în situa]ia material` din lag`r, între aceste
dou` grupe a fost tot timpul o pr`pastie sufleteasc`.
CAUZELE SUFERIN}ELOR {I NEMUL}UMIRI-

LOR „CELOR MICI”
Dup` cum se [tie, în Ungaria ca [i în restul Puterilor
Centrale, hrana era ra]ional`, deci [i noi, prizonierii, aveam o
anumit` cantitate, bineîn]eles, strictul necesar existen]ei.
Peste aceasta nu se putea trece [i, mai ales la început, cånd to]i
eram de curånd adu[i, cånd nu [tiam cum s` proced`m spre a
mai putea procura cåte ceva, chiar în mod clandestin.
Astfel dar, a avea unul mai mult, asemenea a deposeda pe
altul, întrucåt cantitatea dat` era bine definit`, strict` [i peste
ea nu se putea trece.
Am ar`tat modul de hr`nire al nostru în lunile ianuarie-
martie inclusiv, sub comitetul Ghermann, precum [i
nemul]umirile ofi]erilor.
Acele nemul]umiri aveau la baz` insuficien]a complet` în
hran`, p`rtinirile [i risipa ce se vedea c` se face, luåndu-se
partea cea mai bun` din alimentele tuturor pentru a se
prepara alimenta]ie separat` neobi[nuit de bun` pentru
comitet [i pentru favori]ii acestuia, precum [i pentru cei ce
g`teau separat în barac`.
Reu[indu-se, în fine, s` se înlocuiasc` comitetul[sic!]
Ghermann prin comitetul Grigoriu, ofi]erii se v`d acum pu[i
în fa]a unei probleme. În adev`r, dup` cum am ar`tat, sub
c`pitanul Grigoriu, cu aceea[i cotiza]ie, în condi]ii mult mai
grele, hrana e cu mult mai bun` calitativ [i cantitativ, de[i
pre]ul alimentelor e mai urcat. Ceea ce e [i mai mult e faptul
c`, la finele lunilor, c`pitanul Grigoriu mai d` [i excedent, cu
toate c` la Pa[ti d`duse o hran` foarte bun`, chiar luxoas`,
ceea ce fusese un adev`rat eveniment.
Nimeni nu-[i putea explica de ce aceast` diferen]`.
Într-una din zile, un ofi]er, sublocotenent Popov,
examineaz` una din listele de consuma]ie ale c`pitanului
Grigoriu. Î[i aduce aminte c` avea o list` de acestea [i din luna
martie cånd era domnul maior Ghermann [i le compar` una
cu alta. Vede c` efectivul este aproape acela[i, dar c` unele

alimente difer` foarte mult în cantit`]ile trecute la consuma]ie
de[i, dup` cum am spus, måncarea era mult mai bun` în
aprilie. Cantit`]ile acestea erau în a[a dispropor]ie încåt n-ar
fi fost posibil a se întrebuin]a. Cantit`]ile acestea compa-
råndu-se din mai multe liste [i de o parte [i de alta, diferen]a
– aceea[i.
Faptul caracteristic este c` articolele care difer` sunt din
acele ce se pun în cantit`]i mici, dar au pre]uri mari. Astfel:
ceaiul (vezi dosarul cu listele de consuma]ie). Pe listele maior
Ghermann, pentru un efectiv de 180-200 ofi]eri e trecut zilnic
300-350 g ceai consumat. Pe listele Grigoriu nu e trecut decåt
100 g zilnic, la acela[i efectiv, iar ceaiul a fost tot a[a de tare,
tot a[a de bun. Prin urmare, zilnic, o diferen]` de 200-250 g.
Pre]ul ceaiului era atunci 32 coroane kg. Lunar, diferen]a de
consuma]ie în ceai revenea, deci, la 7 kg.
Comparånd [i cu celelalte comitete, se vede c` to]i au
întrebuin]at acela[i cantit`]i ca [i c`pitanul Grigoriu, iar ceaiul
a fost destul de bun.
Zah`rul. Pe primele liste zilnic e trecut 4 600-5 200, pe
cånd pe cele de al 2-lea 3 500 gr, deci, o diferen]` lunar` de
circa 30 kg.
În special zah`rul nu se putea cump`ra din alt` parte decåt
numai de la proviantur` – pentru fiecare ofi]er erau alocate
0,900 g lunar, ceea ce pentru 200 ofi]eri f`cea 180 kg.
Dac` din aceasta sc`dem cantitatea admis` de Comitetul
Ghermann, înc` iese o diferen]` de 20-30 kg lunar, iar dac`
sc`dem cantitatea ce a întrebuin]at normal Comitetul
Grigoriu, reiese o diferen]` lunar` destul de mare.
În lunile aprilie [i mai, atåt cåt a func]ionat Comitetul
Grigoriu, aceast` cantitate s-a consumat, în afar` de
îndulcirea ceaiului, la diferitele månc`ri care cereau zah`r:
måncare cu morcov, prune, compot, papana[i, pr`jituri, co-
zonac, ceaiuri suplimentare etc., pe cånd în lunile anterioare
nici n-a existat altceva decåt renumita sup` de iahnie.
A[adar, for]amente, cineva avea tot dreptul s` cread` c`

aceast` diferen]` a intrat în måini nev`zute, mai ales c` chiar
domnul maior Ghermann însu[i a spus c` a aflat c`
sublocotenentul Constantinescu M. din comitet a furat 12 kg
zah`r. A spus aceasta de fa]` fiind domnul locotenent colonel
Olteanu [i d-nii maiori Popilian, Nicoleanu, Blebea, Alexiu,
Udriski, Florescu, Constantinescu Tr. [i subsemnatul.
În luna octombrie 1917, din ordin (se va ar`ta detaliat
aceste lucruri în capitol separat) se readuseser` la popot`
locotenentul Bosoanc` [i sublocotenentul Bork ce fuseser` în
Comitetul Ghermann.
În seara de 30 septembrie urma s` ia m`suri ca a doua zi
s` distribuie zah`rul la ofi]eri, deoarece se ajunsese la
concluzia c` e mai bine ca zah`rul s` fie distribuit în måna
ofi]erilor, a voit a corupe pe sublocotenentul Cernù, cu
magazia, sf`tuindu-l [i st`ruind c` economia de zah`r s` o
împart` la d-nii colonei.
Boiaua de ardei. Pe primele liste e trecut zilnic la
consuma]ie 0,600 g boia. Pe cele de al 2-lea numai 0,200 g
maximum, cu toate c` [i în aceste din urm` luni alimentele au
fost tot a[a de colorate [i condimentate. Deci o diferen]` de
400 g zilnic sau 12 kg lunar. Boiaua cost` 40 lei kg.
Transformånd, deci, în coroane, diferen]a aceasta face 480
coroane lunar pentru o popot` cu un efectiv de 200 ofi]eri.
Dac` ]inem seam` c` în ianuarie ea avea 650 ofi]eri, ea devine
enorm`.
S` admitem c` boiaua întrebuin]at` de c`pitanul Grigoriu
era de o calitate mult superioar`, încåt nu necesita decåt 1/3
din cea întrebuin]at` de primul. Ar fi normal atunci ca [i
pre]ul ei s` fie în raport cu calitatea, deci mai mare. Ori, din
liste se vede c` e acela[i pre]. Nici sursele de procurare nu
erau diferite, c`ci nu se putea lua [i g`si decåt la proviantur`
sau la cårciuma din sat, deci, nici din acest punct de vedere nu
reiese c` un magazin a dat o boia cu un pre] mai mare, fiind
calitate superioar`, în pre]ul cu care se vånduse sub Comitetul

Ghermann.
Pe tabelul de alimentele luate de la proviantur` în martie
(vezi dosarul) st` scris c` s-au eliberat 4 kg boia, atunci
însemneaz` c` restul de 12-14 kg care reiese c` s-au consumat
s-au cump`rat din sat. Ori, boiaua nu era ra]ionat`, a[a c` s-ar
fi putut lua de acolo, de la proviantur` tot cåt trebuia, totu[i s-
au luat numai 4 kg.
Este, de asemenea, neexplicabil cum boiaua ce a ap`rut pe
pia]` mai tårziu s` fi fost de calitate superioar` [i de acela[i
pre], cånd în aceste regiuni alimentele sunt înlocuite cu ersat-
zuri, iar pre]urile s-au înzecit.
Sau, în cazul cel mai extrem, boiaua fiind un condiment,
nu un aliment, nu era a[a de necesar` încåt s` fie nevoie a se
mai procura [i din comer], cånd costa 40 coroane kilogramul.
Piperul negru. Pe primele liste este trecut la consuma]ie
0,250 g, iar pe cele de al 2-lea 0,050 g, deci o diferen]` zilnic`
de 0,200 g, ceea ce face 4 500 g lunar. Piperul costa 50 coroane
kilogramul.
Lemnele. Toat` iarna, cu to]ii am cump`rat lemne,
pl`tindu-le cu 40 coroane m.cub dac` erau uscate, sau 8
coroane 100 de kg dac` erau verzi. De dou` ori ni s-au dat
gratis cåte dou` buc`]i lemn de camer`.
Pe tabelul de consuma]ie din martie, maiorul Ghermann,
se vede, a trecut la zilele 3-22, cåte 1 metru cub lemne a 40
coroane. Aceasta însemneaz` c` lemnele pentru buc`t`rie
n-au ajuns [i c` au fost nevoi]i a cump`ra. Se [tie c` lemnele
pentru buc`t`rie au fost date totdeauna gratis [i c` au fost
aduse tot timpul precis în prima zi a decadei în curtea
lag`rului. C` au fost gratis o confirm` celelalte liste din
martie, precum [i tabelul de la proviantur`, în care se arat` c`
nu s-a pl`tit nici un lemn.
C`pitanul Grigoriu confirm` c` a primit totdeauna lemne
gratis pe timpul cåt a fost la popot`, în cantitate de 1 metru
cub pe zi, [i c` aceast` cantitate era atåt de suficient` încåt nu

puteau consuma decåt numai jum`tate, împ`r]ind restul gratis
la ofi]eri.
Ceva mai mult. În luna martie, afar` de lemnele date gratis
pentru buc`t`rie, s-a mai dat un plus, tot gratis, de 23 metri
cubi lemne în împrejur`rile urm`toare: la finele lui februarie
murise un soldat, despre care la comandatur` se auzise c` a
murit de frig. Atunci ofi]erul cu aprovizionarea a dat prin
administratorul sublocotenent romån Veiss, un bon de 3 metri
cubi prima zi a lui martie [i un alt bon de 20 metri cubi lemne
gratis pentru ofi]eri [i trup`. Totu[i, noi am pl`tit lemne.
Aceste constat`ri f`cute acum, cånd exist` un termen de
compara]ie, au nemul]umit pe ofi]eri [i mai mult, nemul]umiri
care au crescut [i mai mult mai ales c` domnul maior
Ghermann, fiind rugat s` fac` o dare de seam` a întrebuin]`rii
fondurilor, a refuzat.
Aceasta a determinat pe ofi]eri ca, ori de cåte ori aflau c`
se inten]ioneaz` a se readuce la popot` locotenen]ii Bosoanc`
[i Petcovici, s` protesteze.
Aceasta i-a adus la concluzia c`, de[i militari, „comitetele
popotei” s` nu mai fie numite cu ordin, ci alese de ofi]eri.
Pe aceast` tem` au fost în lag`r cele mai mari fierberi [i
nemul]umiri, deoarece, tocmai cånd credeam c` lini[tea [i
mul]umirea s-a reîntronat, trebuia s` se afle c` se schimb`
comitetul [i c` vin iar locotenen]ii Bosoanc` [i Petcovici.
În aceast` situa]ie ne g`seam cånd s-au întors d-nii
colonei, la finele lunii mai, din lag`rul de la Salaszengrod.
Sosirea acestora e a[teptat` de noi cu mult` ner`bdare, cu
speran]a c` se va reîntrona dreptatea.
SOSIREA DOMNILOR COLONEI

Cånd am aflat c` d-nii colonei se vor înapoia în lag`r la noi
am sim]it cu to]ii o bucurie [i aveam, dup` cum am spus,
speran]a c` se va reîntrona dreptatea între noi în lag`r.
Ce e drept, aveam [efi [i aici c`ci, cum am spus, era

locotenent colonel Olteanu Ion [i 8 d-ni maiori. Dar domnul
Locotenent colonel Olteanu nu a ascultat niciodat` dreptele
plångeri ale ofi]erilor sau, dac` le-a ascultat cåndva, nu a luat
nici o m`sur` de îndreptare. Fiind bun prieten cu domnul
maior Popilian, stånd cu d-sa în a camer`, luånd masa
împreun` separat, orice i s-ar fi raportat de c`tre vreun ofi]er,
fie referitor la mersul popotei, fie la al cantinei (vezi capitolul
cantinei), condus` de domnul maior Popilian un timp, nu
ob]inea nici un rezultat sau, în caz c`-l ob]inea uneori, era
defavorabil.
Cum nemul]umirile dintre ofi]eri, adesea certurile, erau
provenite adesea pe tema popotei [i cantinei, cum domnul
locotenent colonel Olteanu nu d`dea niciodat` dreptate, se
ajunsese c` nici nu i se mai raporta [i nici nu se mai apela la
hot`rårea d-sale.
Pe de alt` parte, fiind bun prieten, coleg de liceu [i
cona]ional cu domnul locotenent colonel Florian, coman-
dantul ungur al sec]iei noastre de prizonieri, st`teau adesea
împreun` la petrecere, cimentånd, deci, prietenia [i între
acesta [i domnul maior Popilian, încåt, chiar dac` se afla la
cancelarie de cele ce se petrec în lag`r între noi, nu se rezolva
decåt numai a[a cum voiau locotenent colonel Olteanu [i
domnul maior Popilian.
A[teptam, deci, venirea domnulor colonei, [tiind c` dån[ii
sunt mai mari în grad, cu autoritatea asupra tuturora [i, deci,
[i cu echitate [i impar]ialitate.
Speran]a îns` ne-a fost în[elat` c`ci, imediat ce au venit,
nedrept`]ile [i nemul]umirile au crescut [i mai mult.
Regimul popotei, de[i era bun, relativ, dar nu era atåt cåt
trebuia a se trì bine.
Dup` un scurt timp de la venire s-au retras cu to]ii de la
popot`, afar` de domnul colonel Vìtoianu.
Domnul colonel Demetriade s-a retras la baraca d-sale,

înconjuråndu-se de c`pitanii Cornicioiu, Biberi, maior
Nicoleanu, locotenen]ii Defleury, Bosoanc`, Petcovici,
sublocotenentul Borc Farca, f`r` a se interesa cåtu[i de pu]in
de nevoile generale ale noastre.
Ori de cåte ori i s-au raportat nedrept`]ile ce se fac în
chestiunea cantinei [i popotei, a recunoscut s` cererile sunt
juste, a promis, dar n-a realizat nimic.
Domnul colonel Boian Octav, de asemenea, nu a
intervenit cu nimic [i, fiind cel mai vechi, a delegat pe domnul
colonel Lupa[cu s` se ocupe cu toate chestiunile privitoare la
ofi]erii din lag`r.
Domnul colonel Lupa[cu cåtva timp dup` venire a luat
masa cu noi. Era, îns`, cam modest` [i de la magazia popotei
nu se d`dea nimic din alimentele aduse pentru ofi]eri, ci se
punea totul la cazan. D-sa s-a sup`rat, ne-a spus în sala de
mese c` d-sa, cånd era sublocotenent, era în stare m`nånce
pietre pentru ca [efii sì s` poat` avea de toate, [i s-a retras de
la popot`.
Un timp oarecare n-a mai fost înscris nici la popot`, nici la
cantin`.
Înconjurat de domnul maior Popilian, c`pitan C`l`to-
rescu, Ionciovici, locotenent Mazålu, pe care-l tolereaz` s`
poarte gradul de c`pitan, locotenent G`rdescu [i L`z`roiu,
idem; de d-nii maiori Ghermann [i Nicoleanu, de c`pitanul
Vasiliu Gh. tocmai, deci, acei care formeaz` subiectul su-
ferin]elor noastre [i a celor ar`tate în acest memoriu, domnul
colonel Lupa[cu procedeaz` de a[a manier` în p`strarea
drept`]ii [i camaraderiei, încåt face din zilele petrecute aici în
lag`r sub conducerea d-sale cele mai negre zile ce a putut avea
un om în via]`.
Domnul colonel Vìtoianu a fost singurul care a sim]it
deopotriv` suferin]a [i durerea cu cei mici, a fost singurul care
a intervenit [i c`tre domnul colonel Lupa[cu [i c`tre comand`,
îns`, cu toat` energia pus`, cu toat` bun`voin]a, nu a putut

reu[i, pe deoparte fiindc` nu voia domnul colonel Lupa[cu, pe
de alta fiindc` nu voia domnul maior Popilian [i domnul
colonel Florian, care în ultimul timp formeaz` un trup [i un
suflet.
Domnul colonel Mihèscu, de asemenea, a cùtat s`
intervin`, îns`, dup` cum mi-a spus personal, n-a putut reu[i.
COMITETELE IUNIE – SEPTEMBRIE

În luna iunie, dup` nemul]umirile cu caracter de tulbur`ri
dintre ofi]eri, cånd auziser` c` domnul locotenent colonel
Olteanu aprobase a se numi din nou la popot` locotenentul
Bosoanc`, se reu[e[te s` primeasc` aceast` sarcin` domnul
locotenent comandor Blebea, ajutat de cå]iva ofi]eri cu mult`
tragere de inim`. Ace[tia erau consecven]i nevoii de a nu se
face risip` cu alimentele din magazie, astfel c`, cu [sic!] toate
c` sezonul era foarte critic, au reu[it a ne hr`ni bine.
Pre]ul, îns`, al acestei cantit`]i în hrana noastr`, prin
st`ruin]` depus` în a nu se readuce locotenentul Bosoanc` la
popot`, ci a primi aceast` sarcin` domnul comandor Blebea,
a fost trimiterea ca pedeaps` în lag`rul de la Plan a c`pitanilor
Axente [i Sima pentru c` îndr`zniser` s` arate cauzele pentru
care ofi]erii nu sunt bucuro[i s` se mai îns`rcineze cu serviciul
popotei ofi]erii care fuseser` în Comitetul Ghermann.
Dup` cum am spus, domnul colonel Lupa[cu nu a mai luat
masa la popot` întrucåt faptul c` ofi]erii din comitet
îns`rcina]i cu magazia de alimente nu d`deau la cerere decåt
ra]ia cuvenit`, indiferent de persoan`. De exemplu: fiecare
ofi]er avea 0,025 gr zah`r pe zi, ceea ce e 0,750 gr lunar. Se
primea zah`rul pe efectiv. A fi dat cuiva 0,030 gr dup` ce se
adusese zah`rul în magazie ar fi însemnat s` se dea la altul
0,020 gr, ceea ce nu se putea.
La finele lunii iunie, cånd cu to]ii credeam c` o s` continue
pe urm`toarea lun` tot comitetul Blebea, domnul colonel
Lupa[cu d` ordin ca c`pitanul [sic!] (în realitate locotenent)

L`z`roiu s` ia conducerea popotei. Astfel, în luna iunie
popota este condus` de c`pitan. L`z`roiu, ajutat de
sublocotenen]ii C`tuneanu [i Gheorghiu.
Aceast` lun` a fost cea mai nenorocit` din toate cåte le-
am trìt în lag`r.
Nu ni s-au dat decåt frunze de sfecle op`rite în ap` toat`
luna, pe motiv c` nu se g`sesc alimente.
Sublocotenentul Gheorghiu, îns`, dac` va voi, va putea
spune ce s-a petrecut la magazie în acest timp.
Nu s-au g`sit alimente, n-am måncat nimic, totu[i la finele
lunii cheltuielile n-au fost mai mici ca veniturile, cu toate c` în
lunile aprilie [i mai, pe lång` hrana incomparabil de bun` [i
substan]ial`, inclusiv s`rb`torile de Pa[ti, tot nu s-a putut
cheltui întreaga sum` venit, iar în lunile urm`toare, de[i pre]ul
alimentelor se ridic` enorm, r`mån în dou` luni economie
2000 coroane, afar` de 800 coroane cheltuite pentru vesel` [i
afar` de faptul c` am fost foarte bine hr`ni]i.
Singur domnul colonel Lupa[cu, a fost foarte mul]umit,
încåt voia s`-i ]in` [i pe luna urm`toare.
Ofi]erii din nou s-au ar`tat nemul]umi]i [i atunci d-sa a
numit pe c`pitanul Constantinescu M. ajutat de subloco-
tenen]ii Chiriacescu Pavel [i Chiriac Constantin.
Acest comitet, din întåmplare, a fost singurul care a
îndeplinit deocamdat` ambele condi]iuni, adic`: a) S` fie
numit din ordin; b) S` aib` încrederea ofi]erilor care pån` aci
constataser` îndeajuns c` ori de cåte ori comitetele popotei în
lag`r au fost numite cu ordin în persoana unor anumi]i ofi]eri,
popota a mers foarte prost, ori de cåte ori ofi]erii au ales
personalul popotei, aceasta a mers foarte bine.
Sublocotenen]ii Chiriacescu – magazioner, [i Chiriac –
contabil au ]inut lucrurile foarte stråns, ceea ce a fost o mare
deziluzie pentru domnul colonel Lupa[cu, care îi nume[te
„comitet de lucr`tori [i solda]i”. Îns` au dat un rezultat tot a[a
de bun ca [i c`pitanul Grigoriu, realizånd la finele lunii

septembrie o economie de 2000 coroane, afar` de faptul c` se
cump`rase vesel` de 800 coroane.
Aceste 2000 coroane aduc, îns`, o alt` vijelie în lag`r.
Comitetul Constantinescu apreciaz` c` ace[tia, beneficiind de
un rest din suma cotizat` de ofi]eri pentru popot`, le apar]in,
deci s` li se restituie partea cuvenit`.
Domnul colonel Lupa[cu [i maior Popilian apreciaz` c`
ace[ti bani s` se depun` la domniile lor spre p`strare pentru
ca la momentul oportun s` fac` un depozit de alimente pentru
iarn`. Ofi]erii apreciaz` c`, în adev`r, din punct de vedere
idealistic, m`sura propus` de domnul colonel Lupa[cu [i
maior Popilian e frumoas` [i ar dovedi o grij` pentru ei, îns`,
trecånd la realitatea faptelor anterioare consumate, adic`:
a) Ori de cåte ori a fost un comitet numit cu ordin nu s-a
[tiut dac` au r`mas economii [i ce s-a f`cut cu ele;
b) Ori de cåte ori s-au f`cut colecte de bani, fie pentru
ajutorul solda]ilor, fie al copiilor sårbi interna]i, nu s-a [tiut
dac` au ajuns la destina]ie;
c) Domnul maior Popilian, avånd pe mån` solda ofi]erilor,
f`cuse re]ineri injuste, oprindu-le pentru d-sa;
d) Neregulile comise la împ`r]irea pachetelor de la Berna.
Toate acestea au f`cut pe ofi]eri s` ajung` la concluzia c`
s` cear` comitetului a le restitui partea cuvenit` din cele 2000
coroane. Cu ocazia acestei distribu]iuni în sala de mese,
venind domnul colonel Lupa[cu [i maior Popilian s` opreasc`
opera]iunea, s-a n`scut un regretabil conflict de ambele p`r]i,
a[a c` domnul colonel [i domnul maior a trebuit s` plece, iar
opera]ia s` continue.
Acest comitet mai confirm` ca legitim` nedumerirea
noastr` asupra felului de conducere a popotei sub domnul
maior Ghermann, întrucåt, comparat cu comitetul Blebea [i
Grigoriu, e în deplin` concordan]` [i în aceea[i discordan]` cu
comitetul Ghermann.
Comparånd pre]urile din aceste luni cu pre]urile din

timpul domnului maior Ghermann, vedem c`:
Comitetul Ghermann: Comitetul Constantinescu
Carnea…7,50 8,20
Ceaiul…32 80
Ceapa…1,30 2,50
Cartofi...0,26 0,60 – 1 coroane
Fasolea..0,80 3 coroane
Cu toate astea, fondurile fiind administrate corect [i cu
aten]ie, s-a realizat o hran` bun` f`r` a se putea cheltui tot.
Felul stråns în care s-a condus acest comitet „de lucr`tori
[i solda]i” a determinat pe domnul colonel Lupa[cu s`-l
înlocuiasc`, aducånd din nou pe locotenentul Bosoanc` [i
sublocotenentul Bork. Cum am ar`tat, locotenent Bosoanc`
din primul moment a [i pus la func]iune „calit`]ile sale”
relativ la chestiunea zah`rului.
CANTINA
În decembrie 1916 func]iona în lag`r o cantin` în
antrepriza unui evreu ungur care, pe lång` c` nu avea decåt
articole de cea mai proast` calitate, îns` vindea cu pre]uri
fabuloase.
Aceasta a durat cu oarecare intermiten]` pån` spre finele
lui februarie 1917.
La 1 martie, în noua grup` de bar`ci s-a redeschis sub
conducerea domnului maior Ghermann. Nu [tiu cu ai cui
bani, dar [tiu c` totalul m`rfii se ridica la circa 10 000 coroane.
Se spusese c` aceast` cantin` se face în scopul c` ofi]erii s` nu
mai speculeze. Totu[i, pre]urile tuturor articolelor erau
acelea[i ca [i sub evreul ungur, de[i acum nu se pl`tesc nici
taxe, nici personal.
Nu [tiu precis motivele, îns` la 1 martie cantina trece în
întreprinderea personal` a domnului maior Popilian.
D-sa, mai priceput în chestiuni de asemenea natur`, o
reorganizeaz`, aduce m`rfuri mai multe [i, bucuråndu-se

foarte de aproape de sprijinul domnului colonel Florian, se
pune în leg`tur` cu direc]ia general` a cantinelor din
Budapesta, de unde aduce m`rfuri pe care, bineîn]eles, le ia
cu pre] mult mai mic decåt al pie]iei locale. Înfiin]eaz` pe
lång` cantin` o „Bodeg`” unde se serve[te vin, diferite alte
bùturi, gust`ri, fripturi, [i chiar diferite månc`ruri, pentru
acei care aveau cu ce cump`ra.
Negre[it c` a luat toate m`surile s` nu piard` din capitalul
întrebuin]at, mai ales c` suma ce d-sa angajase fusese în lei
romåne[ti iar sumele ce încaseaz` sunt coroane. Ca prim`
m`sur` urc`, oficial, pre]urile tuturor articolelor cu 15%.
Aceasta nu p`rea prea mult, de[i la cantin` nu s-au adus
m`rfuri care s` se strice sau s` se piard` prin manipulare.
Acest procent, îns`, e numai aparent de 15% , c`ci, în realitate
e mult mai mare, fapt care, fiind constatat, determin` pe mul]i
ofi]eri s` nu mai cumpere cele necesare de la cantin`, ci direct
din ora[ sau sat.
Comanda lag`rului destinase un grad inferior, profos, care
era îns`rcinat numai cu cump`r`turile necesare ofi]erilor,
pentru care mergea de 3-4 ori pe s`pt`mån` la Sopron -
Odemburg.
Acesta avea obligatoriu un bac[i[ de 5% pentru alerg`tura
lui. {tiam cu to]ii c` acela[i 5% pentru alerg`tura lui îl mai are
[i de la magazinele ce cump`r` [i c` nici magazinul nu
pierdea, pl`tindu-i tot pe socoteala noastr`, afar` de faptul c`
el putea spune orice pre] vrea. Totu[i, aceasta era singura cale
pe care se putea procura [i fiecare ne d`deam seama c` alta
mai bun` nu este.
Dup` ce domnul maior Popilian ia cantina în între-
prindere, aduce [i la cantin` articole din cele ce noi cump`ram
prin profos direct de la Sopron. Acestea îns` sunt mult mai
scumpe decåt dac` le luam prin profos, cu toate c`, cum [sic!]
am spus, profosul lua tantiem`, [i de la noi [i de la magazin [i
urca înc` pre]urile. Cåt despre tantiema de 5% de la noi, i-o

pl`team cånd ne aducea articolele, în raport cu pre]ul ce ne
spunea c` cost`, cåt despre tantiema de la magazin, este
indiscutabil, deoarece orice magazin era interesatat s`-l aib`
de client, întrucåt zilnic acest profos – Tremel – f`cea
cump`r`turi de 2000-3000 coroane.
C` urca [i el pre]urile, de asemenea, era precis. De
exemplu: un tub de calodont îl aducea într-o zi cu 0,90, a 2-a
zi – de la acela[i magazin – cu 1,30, a 4-a zi, tot de la acela[i
magazin – cu 1 leu.
În tot cazul, era mai convenabil pe calea aceasta, decåt
prin cantina f`cut` de un „camarad” pentru ajutorul
camarazilor.
Domnul maior Popilian, v`zånd c` ofi]erii î[i procur` cele
necesare mai mult tot prin profos [i c` la cantin` nu se mai
face destul` vånzare, ia deocamdat` m`suri: profosul nu va
mai merge la ora[ decåt odat` pe s`pt`mån`. Profosul nu mai
are voie s` mai cumpere nimic pentru ofi]eri, astfel ca ace[tia
s` cumpere toate cele necesare numai prin cantin`.
Care e rezultatul? Este c`, în loc s` cump`r`m articole cu
5% urcate, le pl`tim cu 20%, c`ci 15% îi avea cantina, iar 5
profosul.
Oricåt de nemul]umi]i eram, pentru necesit`]ile stricte
suportam, c`ci aceste m`suri erau impuse cu aprobarea
domnului colonel Florian, comandantul ungur al sec]iei
noastre, cu care era în leg`turi intime.
Ca un exemplu de pre]urile la care ajungeau lucrurile pe
aceast` cale, voi relata urm`toarea întåmplare: într-una din
zile, la începutul lunii aprilie, profosul – Tremel – era în
magazia de alimente a popotei cu c`pitanul Petrescu N. din
comitet. V`zånd pe raft o cutie de marmelad`, întreab` pe
c`pitan dac` e cump`rat` de la cantin` [i cu ce pre]? I se
r`spunde c` e de la cantin` [i cost` 9 coroane ( 1 kg). Atunci
profosul, mai mult decåt mirat exclam`: „Vai de mine, eu
le-am adus ieri cutiile de felul acesta la cantin` cu 6 coroane

bucata!”
Astfel, o cutie de marmelad`, adus` cu 6 coroane, la care,
desigur, era adùgat` cel pu]in tantiema magazinului, se ridic`
în cåteva zile la 9 coroane, deci 50% la cantina ]inut` de un
ofi]er pentru „ajutorul” celorlal]i!
Acela[i procedeu a fost întrebuin]at la toate articolele,
încåt procentul de 15% devenise iluzoriu.
M`surile de restric]iune pentru ofi]eri nu s-au m`rginit,
îns`, numai la aceasta; ele se întind [i asupra lucrurilor de
strict` necesitate, hranei cump`rate din sat pentru solda]i.
Am spus c` soldatul Pistol cump`ra diferite alimente din
sat, le aducea la magazia popotei, iar aceasta (c`pitan
Grigoriu) distribuia în costul lor ofi]erilor ceea ce prisosea
peste necesarul popotei. Domnul maior Popilian intervine [i
aici [i ia m`suri ca tot ceea ce se cump`r` sau g`se[te în sat s`
se aduc` numai la cantin`, iar ofi]erii [i chiar popota s` le
cumpere numai de acolo.
Bineîn]eles c` aceasta a dat na[tere la diferite aprecieri,
comentarii, discu]iuni între ofi]eri, care sunt nemul]umi]i de
faptul c`, pe lång` pre]ul foarte mare ce deja se pl`tea pentru
tot ce se g`sea, trebuie acum s` mai treac` [i prin cantin` spre
a se mai înc`rca înc` cu „15%”.
De Pa[ti, c`pitanul Grigoriu luase m`suri s` g`seasc` în
sate ou` spre a da la ofi]eri [i trup`. Dup` socotelile f`cute, îi
trebuiau vreo 1200-1400 ou` spre a da cåte dou`-trei ou` de
ofi]er. Reu[ise a g`si în sat cu 0,27 bani bucata. Avea, îns`, [i
domnul maior Popilian ou` la cantin`, dar le vindea cu 0,35
bani bucata, dar c`pitanul Grigoriu a preferat a lua din sat cu
0,27 bani bucata, întrucåt realiza numai de la ou` o economie
de 80-90 coroane.
Din aceast` cauz`, domnul maior s-a sup`rat, avånd loc un
incident între d-sa [i c`pitanul Grigoriu, acuzåndu-l pe acesta
de necamaraderie pentru c` l-a l`sat cu ou`le nevåndute, iar
cel de al doilea i-a ar`tat c` se simte r`spunz`tor de suma

încredin]at` de ofi]eri [i ar fi necamaraderesc s`-i risipeasc` în
zadar.
Atmosfera ce se face printre ofi]erii din lag`r, fa]` de
fiecare din ace[ti doi, a influen]at probabil asupra domnului
maior, c`ci, în cele din urm`, a terminat prin a spune c` nu
voie[te s` se cread` c` d-sa speculeaz` pe camarazi [i, deci,
din beneficiul de 1000 coroane ce are realizat, face cadou
popotei 300 ou` [i vin.
În serviciul cantinei d-sa s-a ajutat cu dou` ofi]eri [i 1
plutonier.
Totu[i, vånzarea la tejghea se f`cea mai tot timpul de c`tre
d-sa în persoan`, indiferent dac` vindea unui ofi]er sau soldat
romån sau ungur. Nu p`rea deloc jenat dac` cineva îi obiecta
c` e prea scump.
Într-o zi m` g`seam în cantin`, unde asist la urm`toarea
scen`: intr` un soldat romån dintre prizonierii din lag`rul
nostru. Era mai bine zis, umbra unui soldat, c`ci, de[i înalt, cu
scheletul foarte dezvoltat, nu era acum decåt un schelet
acoperit de tren]e, gårbovit, boln`vicios [i pe figura c`ruia
erau adånc s`pate rezultatele mizeriei. Venind lång` tejghea,
cere o bobin` de a]` pe care i-o serve[te chiar domnul maior.
Întreab` cåt cost` [i i se r`spunde c` e 0,25 bani. Soldatul ia
bobina, se uit` lung la ea, o întoarce pe partea cealalt`, o pri-
ve[te lung, se uit` [i la domnul maior [i, pl`tind, spune: „Hm!
la cantina ruseasc` e numai 0,20 bani.”
Am ar`tat întrucåtva cum eram servi]i de cantina
domnului maior Popilian. S` vedem acum ce se petrece cu
„Bodega”.
Aceast` bodeg` era instalat` în anticamera cantinei, fiind
supravegheat` de plutonierul Ionescu, iar diferitele gust`ri
preparåndu-se de c`tre plutonierul Marinescu.
Pre]urile [i aci erau foarte mari, mult mai mari ca la
cantin`. Se pl`tea o chiftea mic` cu 0,50 bani, o gustare din
unu-dou` ou` cu 0,30 bani, o sardea cu 0,60 bani, o friptur` de

vac` cu lei 2,75, una de porc (100 gr.) cu 3,10. Carnea de vac`
costa 7,20 – 8 lei kg, cea de porc 12-14 kg, oul 0,27 – 0,30. Un
p`h`rel de liqueur, un fel de alcool colorat, costa 0,80 etc.
Vedeam cu to]ii c` aceast` cantin` nu e cåtu[i de pu]in în
ajutorul nostru [i c` cel [sic!] mult serve[te pe cei ce au multe
parale [i pl`tesc oricåt ar costa un lucru, numai s`-l g`seasc`,
vedeam c` în loc s` ne aduc` o u[urare, din contr`, e o povar`
prin m`surile de restric]iuni luate de domnul maior, pe cånd
d-sa avea destule înlesniri pentru cantin`. De multe ori a adus
m`rfurile direct de la Direc]ia general` a cantinelor din
Budapesta, cu pre]uri sc`zute. De la popot` i se d`deau zilnic
cåteva påini, carnea i se d`dea prin popot` pe pre]ul acesteia.
Totu[i, pre]urile erau tot a[a de mari, de[i ceea ce d-sa servea
era pu]in [i prost.
Într-una din zile voie[te chiar s` ia din lemnele popotei
pentru buc`t`ria bodegii, din care cauz` se na[te un regretabil
incident între d-sa [i c`pitanul Petrescu din comitet.
Pre]ul obiectelor sau, mai bine zis, al articolelor de la
bodeg` calculat cu cei 15% se ridica la pre]uri fabuloase.
Diferitele bùturi ca: vin, [libovi]`, altfater, coniac, se
puteau cump`ra de la bodeg` [i cu p`h`relul, iar din cantin`
numai cu sticla.
Sticlele aduse în cantin` se înc`rcau la cost cu 15%.
Dac` bodega termina sticlele ce avea în depozit,
bineîn]eles tot de la cantin`, costul se mai urca astfel: în
cantin` o sticl` de liqueur costa 16,50, adic` 15 pre]ul ei [i 1,50
procentul de 15%. Våndut cu p`h`relul la bodeg`, costa 0,80
bani un pahar mic.
Locotenentul de rezerv` Musceleanu Constantin,
cump`rånd într-o zi o asemenea sticl` întreag`, îi vine ideea s`
m`soare con]inutul sticlei cu un p`h`rel de la cantin` pentru
a vedea cåte pahare ies. Rezultatul a fost c` a scos 70
p`h`rele, care la cantin` se pl`teau cu 0,80, astfel c`, pentru o
sticl` de 15 coroane în ora[, 16,50 la cantin`, se lua 56 coroane

la bodeg`.
Vinul era procurat din sat de la locuitori sau negustori. El
costa 3,60 – 4 coroane. litrul. Adus în cantin` se vindea cu
4,50 litrul. Transformat în [pri], costa 0,60 paharul. Nu mai
punem la socoteal` influen]a suferit` din cauza vecin`t`]ii
imediate a robinetului cu ap` lång` care, fatal, trebuia s` stea
butoiul, din lips` de alt loc.
S` lu`m acum ca exemplu un butoi de vin de 300 litri adus
la cantin`. Îl costa 1050 – 1200 coroane. Dac` în cursul
vreunei s`pt`måni nu era nici o aniversare sau nici unul din
numeroasele banchete descrise, butoiul se consuma într-o
s`pt`mån`, încasåndu-se, deci, 1250 – 1400 coroane, adic` un
beneficiu de circa 150 – 200 coroane s`pt`månal sau 700 –
800 coroane lunar care, la råndul lor, rulate, aduceau alt
profit.
Cu toate astea, totu[i, erau destui clien]i mul]umi]i c`
g`sesc, care pl`teau oricåt s-ar fi cerut. Erau, îns`, cei mul]i
care n-aveau cu ce s` fac` fa]` acestor pre]uri [i, totu[i, nu
puteau s` procure decåt numai de aci.
Nemul]umirile celor mul]i se rezumau în discu]iuni asupra
„afacerilor domnului maior Popilian la cantin`”.
Nu s-au mai putut suporta îns` mult` vreme, comentariile
în lag`r fiind foarte numeroase [i de multe ori degenerånd în
discu]ii aprinse. Ofi]erii au cerut s` se treac` cantina [sic!] ca
anex` la popot`, iar venitul cantinei s` treac` tot la popot`
pentru îmbun`t`]irea hranei tuturor.
Astfel c` la începutul lunii mai s-a reu[it a se realiza acest
lucru [i cantina trece sub conducerea c`pitanului Grigoriu,
care avea [i popota.
Pentru a nu mai fi întreprindere particular` din care s`
beneficieze o singur` persoan`, se transform` în societate
cooperativ` cu capital stråns de la vreo sut` de ofi]eri,
depunåndu-se de c`tre c`pitani cåte 50 coroane, iar de c`tre
cei mai mici cåte 20 coroane. Profitul se men]ine, îns`, numai

10% care, în caz c` nu se întåmplau pierderi din manipul`ri
sau stric`ciuni, se vars` la fondul popotei, a[a c` tot în folosul
ofi]erilor era întrebuin]at.
Achitarea domnului maior Popilian de marfa l`sat` în
cantin` s-a f`cut cu banii din cotiza]ii care au fost suficien]i [i
pentru completarea celor ce mai necesitau.
Pre]urile, atåt la cantin` cåt [i la bodeg`, sunt de acum mai
sc`zute de[i cantina nu e în pierdere. Cel pu]in la bodeg`,
îndep`rtåndu-se plutonierul Marinescu [i înlocuindu-l prin
buc`tarul soldat Parfumarul, devin pe jum`tate. Friptura
cost` acum numai 1,75 în loc de 2,75 [i e de 125 gr în loc de
100 gr. Cea de porc e 2,10 în loc de 3,10 [i e mai mare.
Chiftelele cost` 0,30 bani în loc de 0,50. P`h`relul de bùtur`
costa 0,40 în loc de 0,80, afar` de faptul ar`tat deja c` tot
beneficiul se v`rsa la popot` [i era, deci, tot al ofi]erilor.
Cantina nu a fost în pierdere, cu toate c` plutonierul
Ionescu (Acesta fusese contabil [i la domnul maior Popilian)
care era îns`rcinat cu contabilitatea [i vånzarea se purta
necorect. Treptat, el delapideaz` de la diferite vånz`ri zilnic
suma de 500 coroane, fiind prins prin urm`toarea împreju-
rare: într-o sear`, locotenentul Musceleanu C. cump`r` 6 litri
vin a 4 coroane – fac 24 coroane. Plutonierul Ionescu trece în
caietul de vånz`ri numai 2 litri, fac numai 8 coroane, iar restul
de 4 litri, fac 16 coroane, nu îi trece, de[i încasase banii.
C`pitanul Grigoriu îl prinde, iar el nu are alt` scuz` de adus
decåt c` a uitat s` treac`.
Se mai constat` c` la vånzarea chiftelelor, de asemenea, se
fac nereguli. Între num`rul de chiftele f`cut de buc`tar [i cel
trecut ca våndut existau zilnic varia]iuni [i diferen]e. Într-o zi
a fost o diferen]` de 40 buc`]i, fac 12 coroane.
S-a instituit atunci o comisie compus` din locotenentul
Nem]eanu Grigore [i administrator-sublocotenent de rezerv`
Farca, spre a controla registrele plutonierului Ionescu, care
t`g`duia, [i care constat` lipsa sumei de 500 coroane din care,

îns`, plutonier Ionescu recunoa[te numai 300 coroane pe care
le [i depune. Actele încheiate în aceast` privin]` au r`mas la
c`pitanul Grigoriu, dup` ce, îns`, mai întåi s-au convocat
membrii cantinei c`rora li s-au f`cut cunoscute cele consta-
tate, stabilindu-se complet frauda.
Cantina, a[a cum era organizat` acum, face ofi]erilor înc`
avantajul c` în a doua jum`tate a lunii s` le dea pe credit.
Achitarea se f`cea la sold`, de c`tre fiecare ofi]er
personal.
Pu]in timp dup` ce c`pitanul Grigoriu ia cantina în
primire, achitånd complet pe domnul maior Popilian, acesta îi
mai cere 150 coroane pe care zice c`-i are pierderi în timpul
func]ion`rii sale.
C`pitanul Grigoriu îi achit` aceast` sum`. La cåteva zile,
îns`, domnul maior vine din nou [i mai cere înc` 240 coroane,
spunånd c`-i are tot pierderi [i c` s-au f`cut socotelile gre[it.
C`pitanul Grigoriu nu-i d` imediat [i r`spunde c` banii sunt
ai ofi]erilor [i trebuie s` aib` asentimentul lor prealabil.
Convoac` membrii cantinei, le expune chestiunea [i ace[tia
conchid a nu se pl`ti domnului maior aceast` sum` pentru
urm`toarele motive:
a) Domnul maior Popilian avusese cantina ca între-
prindere personal` pe risc [i cå[tig propriu;
b) La Pa[ti, dup` o lun` de func]ionare numai, d` gratis
ou` [i vin la popot` din beneficiul ce realizase deja; deci, dac`
dup` o lun` avea realizat un beneficiu – 100 coroane – dup`
dou` luni nu putea avea o pierdere de 500 coroane;
c) La plecarea de la cantin`, d` plutonierului Ionescu
cadou 200 coroane pentru c` l-a servit bine.
Domnul maior îns` ]ine mor]i[ la aceast` sum` [i, pentru a
o ob]ine, recurge la mijlocul urm`tor: am spus c` d-sa era
prieten intim cu domnul locotenent colonel Florian, c`ruia îi
serve[te de adjutant. Sunt continuu împreun`, la cantin`, cåt
d-sa ]inea cantina, la barac` în restul timpului, unde mai

petreceau cåte ni]el. Dac` nu erau în nici unul din aceste
locuri, apoi în orice moment al zilei se g`seau în cancelaria
comandei.
De[i din 200-500 ofi]eri nu erau mul]umi]i de felul cum
domnul maior se poart` mai mult ca 30-40 [i to]i ar fi dorit ca
s` fie un alt domn ofi]er superior care s` ne reprezinte
interesele [i nevoile la comand`, domnul locotenent colonel
Florian nu admitea decåt pe domnul maior Popilian.
Orice cerere, de orice natur`, nu poate fi f`cut` decåt
printr-însul, a[a c` numai cei pe care d-sa îi agreea puteau fi
satisf`cu]i.
Soldele se împart tot de domnul maior Popilian.
Întrucåt pentru achitarea bonurilor ce ofi]erii d`deau la
cantin` cånd luau pe credit se f`ceau de ofi]eri personal
locotenentului Iliescu M. – contabilul cantinei, domnul maior
Popilian propune domnului locotenent comandor Blebea, ce
]inea cantina în luna iunie, ca s` i se dea d-sale bonurile, spre
a face re]inerea direct din sold`. Domnul comandor accept`
bucuros [i la finele lunii casierul îi da bonuri în valoare de 600-
700 coroane.
Domnul maior face re]inerile [i aduce cantinei mai pu]in
240 coroane, pe care le are pierderi din gre[eli de calcul la
cantin` pe cånd o ]inea d-sa [i pe care ofi]erii au refuzat a-i da.
Domnul locotenent comandor a raportat cazul domnului
colonel Lupa[cu, s-a dat na[tere la o coresponden]` din care
o parte se afl` în copie la dosarul al`turat, iar alta la domnul
locotenent comandor Blebea. Cert este c` ace[ti 240 coroane
nu s-au mai restituit ofi]erilor.
Amestecul domnului maior Popilian, f`r` a i se fi solicitat
de cineva, în toate chestiunile privitoare ofi]erilor în lag`r, a
dat totdeauna na[tere la nemul]umiri, b`nuieli [i comentarii
din partea fiec`ruia. În tot cazul a fost nefast [i a am`råt
suferin]a celor mai mul]i cu 50% din grelele suferin]e în lag`r.
Cånd se întåmpla s` se dea oarecare libert`]i, ca ofi]erii s`

poat` merge la Sopron, d-sa împreun` cu un grup de
sublocotenen]i tineri – cerea cel dintåi.
Acolo, tr`gea o be]ie de speria ora[ul, iar a dou`-a zi
venea de la Comandamentul ora[ului ordin observator pentru
proasta purtare a „ofi]erilor romåni” [i se interzicea tuturor
de a mai ie[i pe poart`.
Dac` venea un ordin s` fim l`sa]i cåteodat` prin sat pentru
cump`r`turi, tot d-sa se ducea întåi, unde, de asemenea,
tr`gea o be]ie care scandaliza lumea [i iar ne opreau de a mai
cump`ra din sat.
Mul]i din ofi]erii care nu erau agrea]i de d-sa erau descri[i
la comand` în cele mai negre culori, pedepsi]i, pu[i la regim
special de sever etc.
Dup` terminarea acestei perioade de fapte [i întåmpl`ri,
cantina intr` în a doua perioad` pe care am putea-o numi
perioada domnului colonel Lupa[cu. D-sa readuce pe
plutonierul Marinescu la cantin` [i, f`r` s` [tiu adev`ratele
motive care l-au determinat, desfiin]eaz` cu ordin societatea
cooperativ`, dånd-o complet direct [i personal în
întreprindere particular` a plutonierului Marinescu.
Din 400 ofi]eri în lag`r, 320 au rugat st`ruitor pe domnul
colonel s` lase cantina a func]iona mai departe în societate
cooperativ`, îns` a fost imposibil, cu toate c` s-a cerut aceasta
[i la comanda lag`rului. Din nou, deci, pre]uri mari, [i din nou,
deci, mica noastr` sold` trecea în måini strìne.
ATELIERELE
La readucerea în lag`r a ofi]erilor, to]i erau netun[i,
nera[i, goi, cu hainele rupte, descul]i, deoarece trecuse un
oarecare timp de cånd îi prinseser` [i de cånd nu mai
avuseser` putin]a grijei de sine. Aci s-a sim]it nevoia înfiin]`rii
a cåte unui mic atelier de croitorie [i cizm`rie, precum [i de
b`rbier, care s-au înfiin]at cu solda]i prizonieri romåni.
Toate uneltele s-au procurat cu bani subscri[i benevol de

ofi]eri:
Croitoria. S-au cump`rat, ma[in`, foarfeci, a]`, ace etc.
Atelierul a început a func]iona, f`cånd mai întåi mici
repara]iuni, apoi întocmind unele haine, apoi lucrånd din nou.
Erau 2 lucr`tori care lucrau toat` ziua.
Pentru lucr`rile f`cute în atelier se înfiin]ase de la început
o tax` de 3-5 coroane, dup` importan]a lucrului efectuat. Ea
era motivat` pentru uzajul uneltelor [i pentru o tantiem`
solda]ilor croitori. Afar` de asta, ofi]erul c`ruia i se lucra
pl`tea înc` un bac[i[ benevol.
Fiind în lag`r în perioada noiembrie 1916 – aprilie 1917
un num`r de 650 la început – 200 în martie, ace[ti croitori au
lucrat tot timpul spre a putea face fa]` nevoilor.
Avånd în vedere taxele puse, efectivul ofi]erilor [i
cantitatea de lucru a lucr`torilor, este de admis c`, pentru
lucrul în continuu al acestora, s` fi realizat un beneficiu-tax`
de 7 coroane pe zi sau 200 coroane lunar, ar rezulta 800
coroane în 4 luni.
Nu s-a [tiut niciodat` de nimeni ce s-a f`cut cu ace[ti bani.
În tabelele cu care sublocotenentul Bork, [eful atelierelor
pe decembrie-martie inclusiv, arat` o sum` ce s-a dat tantiem`
la lucr`tori. Ace[tia – soldatul Friedman – spun c` n-au primit
niciodat` nimic.
Cizm`ria. Idem. Uneltele cump`rate prin subscrip]ie.
Taxe: 3 coroane lucrul pentru o pereche de pingele, 5-6
coroane pentru lucrul la o pereche ghete noi.
La acela[i efectiv, cu acela[i num`r de lucr`tori [i aceea[i
intensitate de lucru, contånd [i faptul c` taxa pentru o pereche
pingele de pus era 3 coroane [i c` un om putea pune dou`
perechi pe lun`, plus oarecare alte mici repara]iuni pentru
care, de asemenea, erau taxe, putem conta pe un venit de circa
8 coroane pe zi sau circa 300 lei lunar, sau 1200 coroane în 4
luni.
Nici despre aceast` sum` nu se [tie nimic.

B`rbierul. Idem, uneltele cump`rate prin cotiza]ii în
valoare total` de 60-80 coroane. Taxa pus` era de 0,20 pentru
tuns, 0,10 pentru ras.
Oricine se tundea sau b`rbierea lua mai întåi un bon
pentru a pl`ti taxa, apoi urma plata benevol` a b`rbierului.
Acesta lucra continuu de diminea]a pån` seara, c`ci erau
ofi]eri mul]i [i de-abia î]i ajungea råndul.
S` admitem, în mediu, c` fiecare ofi]er din cei 650 se
tundea odat` pe lun` [i se b`rbierea odat` pe s`pt`mån`, deci
pl`tea lunar o tax` de 0,60, ceea ce de la to]i se f`cea 650 x 0,60
= 390,00 sau, în 4 luni, 390 x 4 = 1560. S` admitem c` a rezultat
nu suma de 1560, ci numai 500 coroane. Nu se [tie nici despre
aceasta nimic.
Ne-am întrebat cu to]ii, dar nu ne-am putut r`spunde.
La predarea serviciului, sublocotenentul Bork n-a predat
nici un ban, iar lucr`torii spun c` n-au primit nici o tantiem`.
Sublocotenentul Mincu Gh. întrebånd despre aceste
lucruri pe sublocotenentul Bork, acesta n-a vrut s` r`spund`,
iar cånd cel dintåi i-a spus c` opiniunea ofi]erilor este b`nuial`
de nereguli, a replicat c` nu se sinchise[te de opinia nim`nui.
PACHETE DE LA BERNA
Pentru a ne completa strictul necesar alimenta]iei, Sec]ia
romån` a Crucii Ro[ii din Berna, a început înc` din aprilie
1917 s` ne trimit` alimente în pachete, adresate individual.
Aceste pachete con]ineau påine sau gale]i ce se trimiteau
s`pt`månal fiec`ruia, precum [i conserve alimentare de dou`
ori pe lun`, de asemenea, fiec`ruia personal.
Pachetul de påine con]inea una påine de un kilogram sau
4-5 gale]i.
Pachetul de alimente con]inea 4-5 pache]ele supe, dou`-
trei cutii conserve de carne, dou`-trei cutii sardele sau pate,
80-100 ]ig`ri, una cutie compot, dou` pachete ciocolat`, mai
tårziu: orez, ceai, cafea, zah`r, sl`nin` etc.
Avånd în vedere greutatea timpurilor ce trìam, aceste

pachete erau cel mai principal aliment substan]ial, erau
existen]a noastr`, erau considerate ca ceva divin, au fost
salvarea noastr`! De aceea, fiecare ]inea cåt se poate de mult
la pachetul sù sau, mai bine zis, la fiecare buc`]ic` din
pachetul sù.
Pån` la înapoierea de la Salaszengrod a domnulor colonei,
pachetele erau distribuite de locotenentul Negreanu, care era
în leg`tur` cu cancelaria [i po[ta, [tiind bine limba german` [i
aflåndu-se în lag`r de mai mult` vreme ca to]i.
Distribu]ia în acel timp s-a f`cut a[a c` n-a lipsit nim`nui
nimic, [i to]i erau mul]umi]i.
Pu]in timp dup` venirea domnului colonel Lupa[cu,
locotenentul Negreanu e înlocuit de la acest serviciu cu
sublocotenentul B`l[anu Ion.
Era tocmai în timpul cånd în lag`r erau fierberi pe tema
cantinei [i, mai ales, pe tema risipei alimentelor din magazie,
cånd domnul colonel Lupa[cu ne-a spus în sala de mese c` d-
sa cånd era sublocotenent ar fi måncat pietre f`r` s` zic`
nimic, dac` [eful îi lua måncarea sa.
Totu[i, din magazia de alimente nu se putea lua nimic. Unii
ofi]eri, afar` de pachetele reglementare, fiind abona]i cu plat`
anticipat` de familiile lor, primeau supliment de dou`-trei
pachete pe lun`. Domnul colonel Lupa[cu d` ordin ca s` se
confi[te [i opreasc` aceste pachete, motivånd c` nu e
camaraderesc ca unii s` aib` dou` pachete, iar al]ii unul.
Acela[i ordin îl d` [i cu referire la pachetele ce veneau cåte
unuia în plus sau pe nume gre[it, pachete trimise din eroare.
Ofi]erii abona]i nu s-au supus acestui ordin, motivånd la
råndul lor c` acele pachete li se cuvin, fiindu-le pl`tite special
de familiile lor. Domnul colonel Lupa[cu a fost silit s` cedeze
în confiscarea acestei categorii de pachete, dispunånd
confiscarea numai a categoriei a doua, precum [i a pachetelor
celor ce plecaser` în ]ar` – al c`ror num`r crescuse mult –
chiar dac` ace[tia, cu procur`, le cesionaser` altora.
O singur` dat` s-a distribuit din aceste pachete la o serie

de ofi]eri ce veniser` de curånd, iar despre rest, în tot cursul
anului nu se [tie nimic.
Unii ofi]eri pun în leg`tur` sechestrarea acestor pachete
cu numeroasele transporturi de co[uri [i cufere întregi de
zah`r, conserve, cafea, ciocolat` în ]ar`.
Domnul colonel Lupa[cu î[i ia chiar sarcina ca d-sa
personal s` ia dispozi]iuni de felul cum s` se distribuie
pachetele.
Vedem c` la distribu]ie apare [i domnul maior Popilian
care pare a se interesa foarte de-aproape de pachete [i, mai
ales, de ale celor ce erau deja pleca]i în ]ar` [i pentru care
Crucea Ro[ie înc` executa expedi]ia. Faptul c` în acest timp
nici domnul colonel Lupa[cu, nici domnul maior Popilian nu
luau masa la popot`, d`dea ofi]erilor în lag`r mult de
comentat în leg`tur` cu felul distribu]iei [i lipsei din pachet.
Afar` de faptul c` lipsa de tutun, în special, era continu`
în lag`r, concomitent cu m`surile de îngrijire ce domnulor iau
pentru distribu]ia pachetelor, r`sare [i obiceiul c`, prin diferi]i
ofi]eri ce pleac` în ]ar`, s` trimit`, cum am mai spus, l`zi
întregi cu conserve, ciocolat`, zah`r etc., pentru „cei de
acas`”.
Domnul colonel Lupa[cu a trimis un co[ respectabil plin,
prin veterinarul c`pitan R`dulescu, unul prin un
sublocotenentul Alexandrescu, unul prin c`pitan Vasiliu etc.
Domnii maiori Ghermann, Nicoleanu, c`pitan Vasiliu,
idem, precum [i mul]i al]ii.
Într-una din zile, eram chema]i la cancelaria lag`rului,
unde trebuia s` ni se distribuie pachetele în prezen]a [i a unui
ofi]er ungur, care le perchezi]iona con]inutul spre a se asigura
dac` nu con]in [i lucruri periculoase monarhiei. Deci, se
desf`ceau pachetele în fa]a acestora, iar ofi]erul primea
pachetul desf`cut. De fa]` era [i domnul colonel Lupa[cu [i
c`pitanul Vasiliu Gh. care „supravegheau”, ordinea
distribu]iei. La un moment dat, sublocotenentul Cojanu

observ` c` atåt domnul colonel Lupa[cu, cåt [i c`pitanul
Vasiliu, luau pachete cu ]ig`ri [i ciocolat` din pachetele
desf`cute înainte de a se da acestea în primirea ofi]erilor
c`rora le era adresate [i c`-[i umpluser` buzunarele.
Locotenentul Påråianu V., de asemenea, în aceea[i ocazie
avånd dou` pachete, i se d`duser` în acela[i timp desf`cute.
El ia primul pachet de pe mas` [i vrea s`-l pun` deoparte, spre
a face loc. Cånd se întoarce s`-l ia pe al 2-lea, surprinde pe
c`pitanul Vasiliu c`-i luase pachetul de ciocolat` din pachetul
de pe mas`. Repro[åndu-i, acesta îl pune imediat la loc, îns`
domnul colonel Lupa[cu îl admonesteaz` tot pe locotenentul
Påråianu pentru lips` de atitudine ost`[easc`.
Sublocotenentul Cojan spune la mai mul]i ofi]eri ceea ce
v`zuse la distribu]ia pachetelor, precum sublocotenentului
Elefterescu, c`pitanului C`l`torescu, locotenentului
Chiriazide etc. Domnul colonel Lupa[cu cheam` pe ofi]er, îl
întreab` despre cele ce a spus de d-sa, ofi]erul afirm` [i în fa]a
d-sale, din care cauz` este p`lmuit de domnul colonel.
Domnul colonel Lupa[cu îns`, tot pentru „grija” ce spune
c` are de noi, scrie la Berna ca s` nu mai trimit` pachete
individuale, ci s` trimit` în bloc pe numele d-sale sau pe
adresa lag`rului. Aceasta nu era dorin]a, nici nevoia, a nici
unui ofi]er – [i nici acum nimeni nu e mul]umit cu aceast`
m`sur`.
Primul rezultat al interven]iei sale este c` prime[te odat`
28 perechi ghete, alt`dat` 40 pachete cu ghete.
Acestea au fost distribuite, nu dup` nevoile ofi]erilor, ci
a[a dup` cum a voit d-sa, dånd, îns`, acelor ce aveau înc`
cåteva [sic!] perechi [i mii de lei în buzunar (locotenentul
Marincu), pe cånd al]ii umblau aproape descul]i.
Afar` de asta, mai face gratifica]ii cu ghete la profo[ii
unguri (profosului Tremel, i-a dat dou` perechi – locotenentul
Mincu), iar plutonierul Podgoreanu Matei spune c` [tie de la
un ofi]er c` domnul colonel Lupa[cu, printr-un profos, a

våndut în satul Lakfalva 20 perechi ghete a 60 coroane
perechea. În acela[i timp cu expedierea la Plan, s-a expediat
de Crucea Ro[ie [i lag`rului de aici ni[te l`zi mari cu
ciocolat`. Acea ciocolat` a ajuns – se zice – la lag`r, dar nu la
noi.
Venind un colet mare cu alimente pentru ordonan]e,
domnul colonel Lupa[cu a dat ordin s` nu se distribuie, ci s`
se p`streze într-o magazie dåndu-se drept [i treptat la
buc`t`rie.
Într-o zi, sublocotenentul Grama, fiind în vizit` la domnul
colonel Lupa[cu, îi spune, printre altele, c` sufer` de stomac.
I se spune de domnul colonel s` fac` un raport c`-i va da d-sa
orez [i fìn`. Sublocotenentul Grama face raport pentru dou`
kg orez [i 4 kg fìn`, iar domnul colonel îi pune aprobarea,
spunåndu-i ca s`-i dea [i d-sale jum`tate. Sublocotenentul
Grama se duce la camera unde se ]ineau aceste alimente,
func]ionarul po[tal Olteanu i le d`, iar cånd ofi]erul iese cu ele
afar`, domnul colonel Lupa[cu, care-l [i a[tepta la col]ul
bar`cii, i-a luat imediat jum`tate. Sublocotenentul Graur [tie
precis. Aflåndu-se imediat între ofi]eri [i comentåndu-se cu
mult zgomot, domnul colonel Lupa[cu a adus înapoi orezul [i
fìna.
CONTRACTUL CU LEMNE
La 15 octombrie stil nou, timpul era a[a de rece, încåt
locuin]ele noastre de carton aveau nevoie de înc`lzit.
Cerånd lemne, ni s-a comunicat la apel de c`tre domnul
colonel Florian, comandantul ungur al sec]iei noastre, c` nu se
[tie cånd ni se vor putea da lemne [i c`, chiar de ni se vor da,
vor fi insuficiente, îns` domnul colonel Lupa[cu [i maior
Popilian, din grija ce au pentru noi, au încheiat cu un furnizor
în numele nostru un contract pentru 30 vagoane lemne cu
pre]ul de 48 coroane metrul cub. Ne-a mai spus c` aceste
lemne sunt ieftine [i c` iarna avånd a fi grea, nu numai c` se

vor scumpi, dar nici nu vom mai g`si, sf`tuindu-ne s` ne
cump`r`m cåt mai repede (lemne).
Pe de alt` parte, ofi]erii g`seau lemne în sat cu 25-35
coroane metrul cub, esen]` de cer foarte bun`, în care intr` [i
plata transportului cu carul la lag`r [i cå[tigul profosului ce le
aducea.
Fa]` de cele întåmplate anterior cu chestiunile popotei,
cantinei, pachetelor, ofi]erii, v`zånd c` [i aici s-a amestecat
domnul maior Popilian, ba înc` cu sprijinul domnulor colonei
Lupa[cu [i Florian, au r`mas consterna]i, v`zåndu-se acum
obliga]i a pl`ti 48 coroane metrul cub de lemne, cånd în sat îl
g`seau „cu detail” cu 35 – [i pe cånd domnul maior, care le
transporta din gar` gratis, ne obliga a le pl`ti a[a de scump,
necoståndu-l nici cel pu]in transportul, în plus c` metrii se
f`ceau mai mici cånd îi vindea. Pentru c` ofi]erii nu puteau
pl`ti acest pre], a urmat o serie întreag` de dificult`]i ce li se
f`ceau [i care au dat na[tere la vii protest`ri, nemul]umiri,
incidente [i dezagremente.
Incidentul cu plutonierul Bolias [i c`pitanul Mure[eanu,
arat` destul de clar scopul amestecului domnului maior
Popilian în aceste afaceri. Întrucåt aveam dreptul [i la lemne
gratis, se ajunsese pån` acolo încåt se întårzia data aducerii
acestora, numai [i numai spre a fi sili]i a cump`ra lemnele d-
sale cu 48 coroane metrul cub.
TALPA
Autoritatea lag`rului a avut grij` ca din depozitele
Ministerului de R`zboi s` dea în fiecare lun` o destul de mare
cantitate de talp` pentru ofi]eri, spre a-[i face repara]iile
necesare. Acest articol nu se g`sea în comer], de aceea era
foarte cùtat, deci foarte scump, ajungånd [i la 40 coroane una
pereche t`lpi.
Distribu]ia aceasta, îns`, se f`cea tot de domnul maior
Popilian.
Felul, îns`, cum se f`cea, contribuie cu atåt mai mult la

nemul]umirea [i måhnirea ofi]erilor, care v`d c`, pentru a
putea ob]ine o pereche de pingele, trebuie neap`rat s` fie în
gra]iile d-sale.
Astfel, [i în aceast` chestiune se întåmpl` ca, cu[sic!] toat`
marea cantitate ce se d` de lag`r, unii nu au cu ce-[i repara
înc`l]`mintea, pe cånd al]ii, nu numai c` o vånd în sate, dar
duc [i în ]ar`, acas`, cantit`]i destul de mari. Astfel plutonierul
Tegarten, plecånd în ]ar`, ia cu sine 15 kg talp` etc.
S-a distribuit de asemenea, la profo[i, pe cånd unii ofi]eri
de ai no[tri duceau lips`.
Sublocotenentul Mincu, cerånd a i se da una pereche t`lpi,
a fost refuzat pe motivul c` nu d`duse domnului maior
Popilian o declara]ie, a[a dup` cum dorea d-sa, contra unui
camarad.
„C~PITANUL” MAZÅLU
Locotenentul de rezerv` Mazålu Radu, de profesiune
comisar, imediat ce a intrat pe poarta lag`rului a pus tresa de
c`pitan( Aceast` uzurpare de grade s-a practicat pe scar`
larg` în captivitate. Domnul colonel Lupa[cu, înc` de la
Timi[oara a avansat la sublocotenent pe mai multe grade
inferioare – secretarii ai sì), însu[indu-[i totodat` [i
prerogativele acestui grad, pe care în realitate nu-l are. A
f`cut aceasta cu autoriza]ia domnului colonel Lupa[cu [i a
altor d-ni ofi]eri superiori, cu toate c` chiar comandantul sù
de batalion – c`pitan Grigoriu N. – a raportat la timp [i în
nenum`rate rånduri domnului colonel Lupa[cu, c`
locotenentul Mazålu, nu numai c` nu este c`pitan, dar chiar
dac` r`månea pe front nu putea fi avansat la acea epoc`,
întrucåt nici cel pu]in nu era propus [i c`, deci, poart` pe
nedrept acest grad.
Totu[i locotenentul Mazålu poart` [i azi gradul de c`pitan,
î[i asum` cu de la sine putere drepturile acestui grad – cu
consim]`måntul tacit al domnului colonel Lupa[cu [i se

erijeaz` chiar în judec`tor al celorlal]i c`pitani, pentru care
cere uneori chiar pedepse de la comandantul lag`rului.
Fire rùt`cioas`, acaparatoare, acest locotenent cu trese de
c`pitan este întrebuin]at de domnul colonel Lupa[cu, maior
Popilian, locotenentul colonel ungur Florian, în tot felul de
afaceri favorabile domnilor personal, în defavorul [i dauna
moral` [i material` a camarazilor ofi]eri [i solda]i prizonieri.
Este întrebuin]at chiar în a bate pe ofi]erii pe care
domnulor aveau necaz în lag`r, pentru c` ace[tia au relevat
neregulile din comitetul popotei, cantinei, pachetelor de la
Berna, sechestrarea economiilor de la popot`, re]inerile
arbitrare din sold` etc.
Fiind îns`rcinat cu comanda plutonului de ordonan]e, are
ocazia s`-[i dezvolte [i arate aci calit`]ile [i talentele sale de
comisar. Curånd se face cunoscut printr-o brutalitate f`r`
seam`n, r`spåndind teroarea printre solda]i, prin nedrept`]i,
prin oprirea påinei solda]ilor pentru cele mai mici gre[eli,
precum [i prin b`tì [i pedepse mai mult decåt barbarii ce
ob]ine pentru ace[tia de la comandantul sec]iei noastre. Fire
r`zbun`toare, n-are nici un scrupul în pedepsele ce d` sol-
da]ilor. Astfel, pentru c` soldatul buc`tar al trupei nu i-a dat
carne, pe[te [i castrave]i din alimentele trupei, l-a raportat la
comand`, nu numai c` n-a denun]at, dar chiar pentru c` a
ajutat la evadarea locotenen]ilor Verbiceanu [i C`tuneanu,
ceråndu-i [i pedepsindu-l cu 10 zile carcer`.
Î[i poate oricine închipui ceea ce însemneaz` în captivitate
zece zile carcer`, mai ales pentru un soldat prizonier sub
regimul du[m`nos unguresc, pentru un soldat care de 15 luni
nu e hr`nit decåt cu ap` [i dovleci sau sfecl`, iar påine numai
200 g pe zi.
Ceea ce pare înc` monstruos, este faptul c` uneori se
d`deau cåte 32 kg carne pe zi de la proviantur` pentru tot
efectivul, iar la cazanul trupei nu ajungeau decåt 25. Se mai
admitea s` se dea uneori prune, care la solda]i n-au ajuns

niciodat`.
Gra]ie faptului c` ofi]erii din lag`r, la un moment dat,
revolta]i de barbariile ce c`pitanul Mazålu le comitea fa]` de
solda]i prin b`tìle [i regimul neuman la care îi supunea, au
cerut cu insisten]` domnulor colonei Lupa[cu [i Florian s`-l
schimbe, s-au putut descoperi parte din lipsurile de alimente
ale trupei.
Sublocotenentul Graur din artilerie, luånd bonurile de
hran` de la proviantur`, prime[te continuu 32 kg carne pentru
c` aceasta era aloca]ia, pe cånd sub c`pitanul Mazålu au ajuns
în buc`t`rie totdeauna 25 kg. Mai prime[te prune, ceea ce
pån` aci nu ajunsese la buc`t`ria solda]ilor.
Imediat ce sublocotenentul Graur este îns`rcinat cu
conducerea acestora, se simte o schimbare îmbucur`toare în
hr`nirea solda]ilor. Totu[i, dup` o s`pt`mån`, spre surpriza [i
consternarea tuturor, c`pitanul Mazålu este din nou numit la
solda]i, iar sublocotenentul înl`turat din ordinul domnului
colonel Lupa[cu.
Este bineîn]eles c` sistemul terorist al acestuia convenea
de minune domnului locotenentul colonel Florian, care î[i da
seama c` se poate încrede suficient într-un asemenea ajutor,
c` poate dormi [i petrece lini[tit, fiind sigur c` nici un soldat,
ba chiar nici un ofi]er nu va putea evada.
Faptul c` „c`pitanul” [sic!] Mazålu este o fire brutal` [i
incon[tient` n-ar fi avut nici o importan]` dac`, din
nenorocire, tocmai el [i aceste calit`]i ale sale n-ar fi fost
folosite în rù, tocmai de aceia de la care atåt ofi]erii, cåt [i
trupa, se a[teptau în lag`r nu numai la un sprijin moral, dar [i
la u[ur`ri materiale.
Este [i el din aceia care sunt [i vor r`måne de trist`
memorie, în special pentru solda]ii romåni prizonieri în
lag`rul „Sopronnyeck“.
DOMNUL COLONEL OCTAV BOIAN

Dup` înapoierea Salaszengrod – iunie 1917 – se desist` de
dreptul celui mai vechi dintre noi, cedånd aceasta domnului
colonel Lupa[cu.
Poate a f`cut aceasta sim]indu-se obosit. Totu[i, cånd
foarte mul]i ofi]eri, nemaiputånd suporta cele ce se petreceau
în lag`r, au recurs la arbitrajul d-sale, n-a cùtat niciodat`
geneza rùlui, n-a acordat nici cea mai mic` aten]ie nevoilor [i
plångerilor celor mici, mul]umindu-se a acorda domnului
colonel Lupa[cu trimiterea într-o barac` de pedeaps` a celor
ce raportau nedrept`]ile suferite, numindu-i „nebuni”.
{i d-sa ne-a f`cut, dac` nu convingerea, cel pu]in impresia
c` se acomodeaz` cu metoda distribu]iei alimentelor din
magazie practicat` sub comitetul Ghermann [i des`vår[it` sub
comitetul L`z`roiu.
Tot timpul cåt a stat în lag`r n-a f`cut altceva, decåt
rapoarte la comand` prin care cerea „dame” pentru alinarea
suferin]elor. Fiind la spital cu locotenentul Strehìnau,
raporteaz` pe acesta medicului [ef fiindc` a posedat o dam`
care nu vrea s` cedeze [i d-sale.
Mul]i din noi, care odinioar` ne ad`pasem cu nesa] din
frumoasa oper` de literatur` militar` „Virtu]i ost`[e[ti” de
maiorul Octav Boian, care voiam s` urm`m în toate
împrejur`rile frumoasele pilde ce am g`sit în ea, vedem acum
cu destul` deziluzie, c` întåmpin`m cea mai serioas` piedic`
chiar din partea autorului.
DOMNUL COLONEL DEMETRIADE

Urmeaz` aceea[i metod`, neinteresåndu-se cåtu[i de
pu]in de soarta [i rela]iile ofi]erilor între ei.
S-a retras de la început în baraca sa, chiar [i pentru mas`,
nefiind în contact decåt cu domnul maior Ghermann [i
Nicoleanu, c`pitanul Cornicioiu, fostul sù ofi]er de stat
major, locotenentul Defleury – fostul sù adjutant – c`pitanul
Bibery, sublocotenentul Farca, locotenentul Bosoanc`,

sublocotenentul Bork, adic` tocmai aceia care formau
obiectul nemul]umirilor din lag`r.
Rugat st`ruitor de o delega]ie de ofi]eri compus` din
inginer c`pitan Mure[eanu, locotenentul Axente Titu [i
sublocotenentul Popov, spre a interveni în a nu se mai numi la
popot` locotenentul Bosoanc`, ci a se da voie a se alege un
comitet de ofi]eri economi [i pricepu]i, recunoa[te dreptatea
cererii acestora, le promite c` va lua m`suri, îns` nu ia nici
una.
O singur` dat` a intervenit a schimba pe domnul colonel
Lupa[cu, îns` fiind prea tårziu, domnul colonel Lupa[cu a
refuzat în fa]a tuturor executarea ordinului.
Plecat la Copenhaga, are ocazia, ajuns acolo, s` fie
întrebat de familia Cerchez [i Ministrul nostru asupra
tratamentului nostru în lag`r, ne face marele serviciu,
spunånd c` suntem trata]i foarte bine, c` petrecem de minune
[i zburd`m toat` ziua de veselie [i trai bun!
DOMNUL COLONEL LUPA{CU

Imediat ce ia îns`rcinarea conducerii ofi]erilor în lag`r se
înconjoar` tocmai de grupul de ofi]eri care au format întot-
deauna obiectul constrångerii, nemul]umirilor [i nenorocirilor
ofi]erilor în lag`r, precum: d-nii maiori Popilian, Ghermann,
Nicoleanu, Constantinescu, c`pitani Ionciovici, C`l`torescu,
locotenen]i (cu grad de c`pitan) L`z`roiu, Mazålu, G`rdescu
etc.
Cu concursul acestora, d-sa e totdeauna la curent cu cele
ce se petrec [i vorbesc printre ofi]eri, [i cu ajutorul acestora d-
sa „împarte dreptatea”! Ori[ice s-ar fi întåmplat în lag`r, nu se
f`cea nimic altceva [i altfel decåt cum i se spunea de aju-
toarele d-sale, chiar dac` i se solicitau lucruri atåt de îndrep-
t`]ite încåt nu mai sufereau discu]ie.
Este totdeauna schimb`tor în opiniuni [i decizii, încåt

pune pe ofi]eri în problema de a nu mai [ti ce s` cread`, de a
nu mai avea încredere în d-sa, de a comenta, chiar [i b`nui.
Astfel: a) între cei mai mul]i din ofi]eri fiind rù apreciat
faptul c` unii, prin cereri umilitoare adresate comandei, caut`
s` se duc` în teritoriul ocupat unde s` se pun` în serviciul
autorit`]ilor nem]e[ti, locotenentul Corbescu, într-una din
zile, cånd acestea luaser` propor]ii mari, cere [i ob]ine
aprobarea d-sale spre a ]ine o conferin]` în care a ar`tat c` e
nepatriotic` aceast` atitudine a celor ce pun interesele
personale înaintea demnit`]ii ce trebuie s` p`str`m etc.,
înfierånd foarte sever pe to]i cei care procedeaz` sau vor mai
proceda în acest fel.
Domnul colonel se asociaz` [i e de aceea[i p`rere!
Cåteva zile în urm`, plecånd în ]ar`, pe aceea[i cale,
locotenentul Marincu, d` un banchet monstru. Cel dintåi
toast, îl ridic` domnul colonel Lupa[cu, spunåndu-i: „Erou al
na]iunii, mergi în ]ar`, unde Patria te a[teapt`, avånd nevoie
de bra]ele tale!… S`-]i g`se[ti familia cu bine… etc”.
b) Chemånd acas` la d-sa pe c`pitanul B`descu, îi cere
p`rerea asupra celor ce se spun [i aud despre chestiunea
comitetului Ghermann [i cantina Popilian. Spune acestuia c`
este convins de incorectitudinea amåndurora [i-i d` avizul s`
strång` acte ca d-sa în ]ar` s`-i dea în judecat`. A doua zi,
întåmplåndu-se o adunare a domnulor colonei spre a discuta
o ofens` adus` domnului maior Popilian de colonel
Vìtoianu, domnul colonel Lupa[cu ia ap`rarea domnului
maior, spunånd c` îl cunoa[te de la regiment, c` e un ofi]er
eminent, corect, de încredere etc.
c) Raportåndu-i-se de c`tre c`pitanul Diaconescu c` a fost
bruscat de c`tre domnul locotenentul comandor Blebea, îi
spune s` fac` raport, spre a-l da în judecat`, e furios!
Cåteva zile în urm`, c`pitanul Diaconescu opunåndu-se la
sechestrarea celor 2000 lei ai popotei, spune: Bine a f`cut
Blebea c` te-a bruscat! [i nu se mai gånde[te la cursul

raportului.
d) D` ordin s` se întruneasc` ofi]erii activi spre a lua
atitudine contra celor de rezerv`, pe care îi crede nemul]umi]i
mai mult din cauz` c` sunt mai indisciplina]i [i pentru a pune
în vedere celor activi c`-i va pedepsi aspru dac` se vor mai
ar`ta nemul]umi]i de d-sa.
Sublocotenentul de rezerv` Chiriac [i c`pitanul Dia-
conescu vin la întrunire, iar cånd domnul colonel Lupa[cu
vrea s`-i dea afar` pe motiv c` „rezervi[tii n-au ce cùta aci”,
c`pitanul Diaconescu îi argumenteaz` c`, întrucåt suntem sub
legile r`zboiului, cu acelea[i obliga]iuni [i drepturi, diferen-
]ierea ce se caut` a se face e jignitoare pentru ei. În fa]a
acestui argument, domnul colonel r`spunde repede: „Da, ai
dreptate, acum to]i suntem activi, cheam`-i pe to]i!”
e) Locotenentul Mazålu opre[te påinea ordonan]ei
locotenen]ilor Ro[ianu [i Corbescu, pedepsindu-l [i cu 10 zile
închisoare. Pedeapsa fiind nedreapt`, raporteaz` domnului
colonel Demetriade.
Locotenentul Mazålu vine la camera locotenentului
Ro[ianu, îi face necuviin]` [i e dat afar`. Se duce la domnul
colonel Lupa[cu, care-i ordon` s` fac` raport înscris, spre a-l
pedepsi pe locotenentul Ro[ianu. În momentul cånd
locotenentul Mazålu ie[ea de pe u[a domnului colonel
Lupa[cu, îl întålne[te pe locotenentul Corbescu care tocmai
venea a se plånge domnului colonel de abuzurile locote-
nentului Mazålu. În auzul domnului colonel, locotenentul
Corbescu înjur` pe locotenentul Mazålu – iar domnul colonel,
spune repede: „De, Mazålule, are dreptate Corbescu”, chiar
dac` acesta înc` nu-i raportase.
f) Locotenentul Mincu, cerånd domnului maior Popilian o
pereche de pingele, e refuzat. Se duce [i raporteaz` domnului
colonel Lupa[cu care, convins de nevoia v`dit` a acestuia, îi
promite pe cuvåntul sù, c` îi va da a doua zi. A doua zi spune
locotenentului Mincu, „De, Mincule, ce s`-]i fac, de ce n-ai

vrut s` dai lui Popilian declara]ia cerut`? Acum nu po]i avea
pingele.”
Cum am spus, fa]` de asemenea atitudine schimb`toare,
ofi]erii nu mai [tiu ce s` cread`.
Afar` de asta, d-sa aduce la popot` în luna iulie 1917 pe
locotenentul L`z`roiu, care las` pe ofi]eri nemånca]i, dåndu-
le numai frunze de sfecle fierte – pe cånd din magazie se
risipesc alimentele în toate p`r]ile.
Admite domnului maior Popilian, s`-[i însu[easc` cu de la
sine putere sume de bani din re]inerile ofi]erilor pentru
cantin`.
Deziluzionat c` Comitetul [sic!] c`pitan Constantinescu,
fiind prea corect [i econom, nu d` nimic din magazie, îl
nume[te „comitet de lucr`tori [i solda]i”, înlocuindu-l cu un
comitet în care le aduce pe locotenentul Bosoanc`. Nu ia nici
o m`sur` cånd afl` c` locotenentul Bosoanc`, chiar în seara
premerg`toare intr`rii în comitet, caut` a corupe pe
sublocotenentul Cernù spre a-l face s` opreasc` din zah`rul
ofi]erilor, spre a da domnilor colonei.
Amenin]` pe sublocotenentul Cernù c`, de va îndr`zni
vreodat` s` nu dea din magazie tot ce cer d-nii colonei, îi va
pune pe Mazålu la u[`.
V`zånd c` este o economie de 2000 lei la popot`, d` ordin
s` se depoziteze la domnul maior Popilian, ca din ea s` se
duc` o comisie la Györ (Raab) spre a cump`ra untur`. Cånd
au auzit ofi]erii c` din aceast` sum` trebuie s` se suporte
cheltuielile plimb`rii la Györ a unei „comisiuni”, au cerut
banii înapoi, pentru motivele c` despre toate sumele date [i
intrate în måinele domnului colonel Lupa[cu [i maior
Popilian nu s-a mai [tiut niciodat` nimic.
Am cotizat cu mai multe sute de coroane pentru a ajuta pe
copiii sårbi interna]i. Nu li s-a dat, dar nici de bani nu s-a mai
auzit.
Am cotizat pentru ajutorarea solda]ilor no[tri din lag`r [i

înc` în februarie 1918 nu [tiu ce s-a f`cut cu acele sume.
Ni s-au oprit din sold` aproape 300 coroane pentru a se
cump`ra instrumente muzicale. Instrumente nu s-a mai
cump`rat, banii înapoi nu i-am mai v`zut (Dup` repetatele
întreb`ri ale ofi]erilor, i-a trimis Crucii Ro[ii.)
A tolerat domnului maior Popilian s`-[i asume cu for]a
din banii de la cantina ofi]erilor – bani ce a dispus s` nu-i mai
restituie.
A ordonat domnului maior Popilian s` re]in` din oficiu
din solda fiec`rui ofi]er cåte 20 coroane, spre a fi la îndemån`
un fond b`nesc pentru alimente de rezerv`, ceea ce ofi]erii au
refuzat, ca neavånd încredere. Afi[eaz` în sal` un „ordin de
zi” prin care nume[te pe ofi]eri mahalagii, oameni cu
sentimente periculoase etc., f`cåndu-ne de rås în fa]a
profo[ilor [i comandei ungure[ti.
Desfiin]eaz` cantina ofi]erilor, desfiin]ånd cu simplu ordin
societatea cooperativ` [i dånd cantina în întreprinderea
particular` a plutonierului Marinescu.
Î[i apropriaz` din pachetele de la Crucea Ro[ie ale
ofi]erilor, fiind v`zut de sublocotenentul Cojan care, spunånd
la al]ii, e chemat de d-sa [i b`tut.
Scrie la Berna s` nu mai trimit` alimente individuale, ci
colectiv, pe numele d-sale. Prime[te odat` 68 perechi ghete [i,
în loc a le da celor ce aveau nevoie, d` tocmai la cei ce au, îns`
îi sunt agreabili, d` la profo[ii unguri [i, dup` cum se spune,
chiar în sat.
Aprob` sublocotenentului Grama raportul f`cut chiar
dup` propunerea d-sale pentru alimentele din cele ale
solda]ilor cu condi]ie s` le împart` cu d-sa [i, cånd acesta iese
cu ele de la magazie, d-sa îl a[teapt` la col]ul bar`cii, unde [i-
a [i luat partea cuvenit`. Scandalizåndu-se ofi]erii, le duce
înapoi dup` cåteva zile.
Cånd alimentele de la Crucea Ro[ie vin colectiv, regulat

lipsesc l`zi întregi cu cafea, orez, ciocolat`.
Fapt curios, d-sa neavånd abonamente suplimentare,
nefiind scris la popot`, ia mas` în cas` [i totu[i îi r`mån
conserve spre a trimite acas` cufere pline care, totalizate, ar
întrece cantitatea cuvenit` a unui ofi]er.
Înainte de a pleca din lag`r în ]ar`, Crucea Ro[ie a trimis
ofi]erilor în lag`r un num`r de c`r]i de citit, precum [i c`r]i de
joc, jocuri de [ah, loto, domino, pentru a fi distribuite tuturor
ofi]erilor, acestea îns` nu au ajuns decåt numai la cå]iva
ofi]eri, iar din jocurile de [ah, loto, domino, precum [i multe
din c`r]ile de citit [i joc de c`r]i au fost luate chiar de d-sa [i
aduse în ]ar`.
Pentru slujba bisericeasc`, de asemenea nu se [tie nici ce
s-a f`cut cu Evanghelia luat` prin cotiza]ie de c`tre ofi]eri
pentru serviciul religios în lag`r.
DOMNUL COLONEL MIH~ESCU

De la un timp [i-a dat toat` silin]a s` restabileasc` armonia
în lag`r, îns`, dup` cum spune d-sa, atåt timp cåt nu exist`
în]elegere între cei mari, nu va putea exista între cei mici.
S-a silit îndeajuns, îns`, nefiind ascultat, n-a reu[it.
DOMNUL COLONEL V~ITOIANU

Este singurul domn ofi]er superior care a v`zut just
lucrurile în lag`r [i care a în]eles pe ofi]eri în toate suferin]ele
[i nevoile lor.
Este singurul domn ofi]er superior care [i-a dat seama de
geneza rùlui între noi [i care a luptat din toate puterile, pe
toate cìle, ca s` stårpeasc` acest rù, îns`, din cauza opunerii
domnului colonel Lupa[cu [i maiorului Popilian – în unire cu
domnul locotenentul colonel Florian, n-a putut.
Este singurul domn ofi]er superior care a avut totdeauna
cea mai demn` atitudine [i asupra c`ruia n-a existat decåt
admira]ie din partea noastr`.
De multe ori a fost silit s` îndure impolite]e din partea

domnului locotenent colonel Florian, numai [i numai pentru
c` a cùtat s` releve [i împiedice multe anomalii [i nedrept`]i
strig`toare!
DOMNUL LOCOTENENT COLONEL OLTEANU I.

Este såmburele sau, mai bine zis, sorgintea tuturor
mizeriilor întåmpinate de noi în lag`r. Foarte mult timp, fiind
cel mai vechi în lag`r, nu numai c` n-a contribuit cu nimic la
îmbun`t`]irea soartei noastre, ci, din contr`, a întronat
sistema prigonirilor. Nenorocirea cea mare provine din cauz`
c` „bea prea mult“. Mai mult decåt î[i poate cineva
închipui!… Adeseori singur a bùt o damigean` de 10 litri pe
zi; din aceast` cauz` a fost totdeauna sup`rat! Dar, stånd
într-o camer` cu domnul maior Popilian, acesta îl ajuta mult
în „conducerea ofi]erilor, cåt nu era domnul colonel Lu-
pa[cu”. Chestiunea era u[urat` fiindc` domnul locotenent
colonel Florian era totdeauna la dumnealor la chef, unde se
hot`ra de soarta celor ce sunt recalcitran]i în chestiunea
cantinei, a comitetului, a popotelor particulare, a t`lpii etc.
Aci avea ocazie domnul locotenent colonel Florian s` afle tot
ce se petrece în lag`r. Aci avea ocazie s` aranjeze pe fiecare!
Curånd, st`pånit suflete[te de domnul maior Popilian, nu
face decåt dorin]a [i voin]a acestuia.
Dup` venirea domnului colonel Lupa[cu, se asociaz` cu
mai mul]i locotenen]i, c`pitani [i maiori, mergånd in corpore
la comand`, spre a cere pedepsirea unui c`pitan care nu se
asociaz` la alte fapte ale domnilor.
DOMNUL LOCOTENENT COLONEL MACEDO-

NEANU
În luna martie 1917, evadånd locotenentul Verbiceanu [i
locotenentul C`tuneanu, ce locuiau în aceia[i barac` cu d-sa,
i-a denun]at imediat, cerånd urm`rirea lor. În aceast` cauz` a
avut nepl`cerea unei manifesta]ii ostile din partea tuturor

ofi]erilor.
DOMNUL MAIOR POPILIAN CONSTANTIN

Pån` în martie 1917 aproape nu se [tie de existen]a sa în
lag`r. Retras într-o camer` cu domnul locotenent colonel
Olteanu, bun prieten al comandantului sec]iei noastre, are de
la început putin]a unui tratament separat, g`tindu-[i în
camer` [i putånd avea prin comitetul Ghermann alimente în
natur` de la magazie.
Din cånd în cånd, în convorbirile ofi]erilor se spunea
numai c` d-sa, în timpul opera]iunilor de la Tånc`be[ti, în loc
s` stea acolo unde îi este divizionul, s-a dus într-o cårcium`
unde, cu ofi]erii, s-a pus la bùtur` [i joc de c`r]i [i unde a [i
fost g`sit de inamic [i luat prizonier. Se aducea ca argument
conving`tor pentru aceasta faptul c` din întregul sù divizion
aflat la Tånc`be[ti, trupa [i piesele au sc`pat intacte [i numai
d-sa cu ofi]erii au fost lua]i.
În martie apare pe scena lag`rului, elevåndu-se prin
antrepriza cantinei despre care s-a vorbit. De atunci începe o
activitate febril` pentru îndeplinirea idealului sù în lag`r:
„bunul trai, petrecerile”.
Pentru aceasta, îns`, avea nevoie de:
a) Posibilitatea înf`ptuirii;
b) Crearea banului.
Pentru primul punct, d-sa alege cìle mai ingenioase,
potrivit împrejur`rilor, [i nu cru]` nici un mijloc. În primul
rånd, pune st`pånire pe voin]a domnului locotenent colonel
Olteanu, atåta timp cåt d-sa e cel mai vechi în lag`r, îl
înc`tu[eaz` bine [i r`måne st`pån. Curånd dup` aceasta, prin
mijlocul petrecerilor la d-sa [i la cantin`, pune o st`pånire [i
mai complet` pe voin]a domnului locotenent colonel Florian,
care îi d` mån` liber` spre a face tot ce vrea, tot ce crede [i-i
acord` tot ce cere, chiar dac` ceea ce cerea era adeseori în
detrimentul ofi]erilor. Aceasta o face la timp, c`ci deja în luna

aprilie, ofi]erii erau nemul]umi]i de d-sa. Totu[i reu[e[te s`
ob]in` ca profosul s` nu mai cumpere decåt pentru cantin`,
mergånd o singur` dat` la Sopron, ci nu de 3 ori pe
s`pt`mån`, ceea ce se cump`ra din sat, s` fie adus numai la
cantin`; la micile libert`]i care începuser` a se da, era cel
dintåi [i, cånd se ducea în afar`, tr`gea cåte un chef de speria
lumea, cauzånd imediata oprire a libert`]ilor acordate etc.
Nu-i convine, îns`, deloc faptul c` cei mai mul]i ofi]eri nu
v`d cu ochi buni modul cum d-sa se poart` fa]` de ceilal]i [i c`
are prea pu]ine scrupule în îndeplinirea dorin]elor sale. De
aceea, strånge [i mai mult leg`turile cu comandantul sec]iei [i,
pe m`sur` ce acestea devin mai cordiale, måinile d-sale sunt
mai libere. Atunci începe „aranjarea” celor ce d-sa vedea c`
nu trec cu vederea ac]iunilor d-sale, aranjare care se
transform` curånd într-o adev`rat` prigonire. Bineîn]eles,
acestea cu foarte pu]in concurs al domnului locotenent
colonel Olteanu [i cu tot concursul domnului locotenent
colonel Florian.
Pedepse, observa]iuni, insulte, mut`ri din lag`r ca
pedeaps` etc. încep a curge acum pe capul tuturor celor care
st`teau deoparte, nu se asociau cu d-sa [i care, bineîn]eles,
reprezentau pentru d-sa oameni cu oarecare greutate de
cuvånt.
La venirea domnilor colonei, situa]ia sa urma s` se
modifice oarecum. Totu[i, ca prin o putere magic`, reu[e[te a
pune st`pånire [i pe voin]a domnulor colonei Boian [i
Lupa[cu [i iat`-l iar st`pån.
Seria petrecerilor [i chefurilor nemaipomenite continu` cu
furie la d-sa zi [i noapte – caut` s` invite, rånd pe rånd, ofi]eri
care înc` puteau fi adu[i la înml`dierea ce voia s` le-o dea d-
sa, necru]ånd pentru aceasta nici cheltuial`, nici repaus, nici
chiar prestigiu.
Din prietenia stråns` cu domnul locotenent colonel

Florian reiese c` i se acord` [i distribu]ia soldelor care pån`
aci se f`cea de pre[edintele popotei. Aceasta îi aduce [i
marele avantaj c` mul]i dintre ofi]eri, lipsi]i cu totul de bani,
r`mån uneori datori sau cer aconturi, r`månåndu-i astfel
obliga]i [i, deci, neputånd niciodat` s` spun` un cuvånt, orice
ar fi f`cut d-sa. Este luat „adjutant” de c`tre domnul
locotenent colonel Florian, care d` ordin ca nimeni nu mai are
voie s` cear` nimic de la d-sa, decåt prin domnul maior
Popilian – aceasta îi serve[te d-sale c` to]i ofi]erii devin
func]ie de d-sa.
Nu se simte jenat chiar dac` pentru diferite chestiuni
particulare trebuie s` stea zilnic ore întregi la u[a cancelariei
sau în camer` cu profo[ii, sau chiar dac`, avånd cineva de
vorbit personal cu domnul locotenent colonel Florian pe cånd
d-sa se g`se[te în cancelarie, trebuie s` ias` afar` la u[` cåteva
minute.
Pentru domnul maior Popilian nu conteaz` nimic faptul c`
domnul locotenent colonel Florian insult` pe ofi]eri în mas`,
le spune mahalagii de Bucure[ti f`r` caracter etc., din contr`,
chiar dup` momentul cu insult` a trecut la d-sa la un pahar,
apoi, printre noi, au ie[it la bra].
Pentru al doilea punct, domnul maior urmeaz` cu
sfin]enie, cu o r`bdare f`r` margini [i cu o hot`råre
nestr`mutat` acelea[i principii, indiferent dac` sunt bune sau
nu, indiferent dac` este bine sau nu, indiferent de ceea ce zic
ofi]erii, numai scopul s` fie atins.
La cantin` nu conteaz` nimic faptul c` cei mai mul]i ofi]eri
mici n-au bani, au sold` mic`, unii sunt bolnavi, cu r`ni înc`
nevindecate, avånd nevoie de lucruri suplimentare, d-sa pune
pre]uri mari ca s` ias` cå[tig – acumulånd astfel to]i banii din
lag`r.
Ca s` fie mai sigur c` lucrul merge bine, vinde chiar d-sa
personal la tejghea, indiferent dac` e contabil sau nu.
Afacerea cu cantina, îns`, a trebuit s` se termine, atunci

s-a început alta. A venit la rånd talpa de ghete, ca s` poat`
ob]in` cineva talp`, trebuie numaidecåt s` fie în vederile d-
sale. Astfel se întåmpl` c` unii ofi]eri pot trimite acas`
cantit`]i considerabile, iar al]ii umbl` cu ghetele rupte.
Concomitent cu aceasta, mai vin micile nego]uri, adic` d-
sa dispunånd de mijloace pentru a cump`ra de la ora[, face
comisioane la ofi]eri. Nu îns` f`r` cå[tig. Astfel, înainte ca
comanda [sic!] s` înceap` a distribui talpa, face comision
administratorului sublocotenent Sachelarie o pereche pingele
de la ora[, pe care îi ia 16 coroane, pe cånd d-sa d`duse numai
10 coroane.
În fine, vine chestiunea lemnelor pentru 1918-1919, care
s-a descris pån` aci.
Este un mister faptul c` domnul maior Popililan î[i poate
permite luxul unor cheltuieli a[a de mari sau, mai bine zis,
enorme. Plimb`rile la {opron [i ie[irile în sat am constatat c`
au costat pe cei mai mode[ti sume enorme. Petrecerile,
chefurile, banchetele care anul întreg au continuat f`r`
încetare au cerut totdeauna sume fabuloase, totu[i d-sa nu
pierde nici o ocazie, fie de a se duce la ora[, fie de a da un
banchet sau a trage un chef. {i nu este singur, totdeauna are
o companie bine stabilit` de care el e neseparat, chiar dac`, în
majoritatea cazurilor, ea se compune numai din subloco-
tenen]i tineri care nu au mai mult ca 20 ani vårst`.
În fine, domnul maior Popilian are grij` s` ia toate
m`surile ca, dac` e posibil, nimeni s` nu fie în cazul a-i pune
vreodat` piedic`, a-i aduce vreo învinuire. Caut` ca toat`
lumea din lag`r, dac` e posibil, s` aib` o pat` pe timpul cåt a
stat aci, spre a nu putea fi îndrept`]it` a-i aduce vreo
învinuire.
Unuia, pentru motive de nimic, îi face acte de nedisciplin`,
pe altul îl raporteaz` la comand`, altuia îi însceneaz` o fapt`
rea, pe altul îl pune rù cu ceilal]i, pe al]ii îi provoac` la be]ie,
ca apoi s` se bat` între ei etc.
În fine, cu cåt timpul reîntoarcerii în ]ar` se apropie, cu

atåt aproape to]i trebuie s` fie compromi[i cu ceva.
Fapt clasic. R`m`seser` deoparte de tot ce s-a petrecut în
lag`r locotenen]ii Ro[ianu, Corbescu, V`sescu [i înc` cå]iva
[sic!]. În seara de 19 februarie 1918 vine în camer` la
locotenentul Corbescu, unde aduce toate cele necesare,
måncare [i bùtur`, întinzånd un chef monstru. Pe la ora 5
diminea]a pleac` la barac` [i, cum iese afar`, se încinge între
Corbescu [i V`sescu o b`taie cum nici nu s-a mai v`zut. Mai
poate vreunul din ace[tia, cånd va fi întrebat, s` spun` c`
domnul maior Popilian a f`cut chefuri?
CONCLUZIUNE
În rezumat, cred c` nu gre[esc dac`, din convingere
personal`, afirm c`, în ceea ce prive[te pe unguri, regimul
administrat a fost relativ omenesc [i mai cavaleresc decåt ne-
am fi a[teptat de la ei, inamicii seculari ai neamului nostru.
Ne-au dat tot ce se putea da. Dac`, îns`, am trìt rù, este din
cauza noastr`. Este din cauz` c` parte din [efi [i camarazi, în
loc s` se îngrijeasc` [i aci de soarta noastr`, în mod impar]ial,
camaraderesc, uman, s-au interesat numai [i numai de
persoana domnulor, chiar dac` acest fel de a fi, aci în lag`r [i
în împrejur`rile speciale în care ne g`seam, aceasta se f`cea în
dauna restului.
Inamicul s-a ar`tat dispus nu numai s` ne stimeze, dar
chiar s` ne [i respecte; n-a putut, îns`, fiindc` vedea [i auzea
tot ceea ce se petrece între noi, întrucåt prin ac]iuni ca
„ordinul de zi” al domnului colonel Lupa[cu, cel mai vechi
dintre noi, însu[i d-sa ne califica de mahalagii [i oameni cu
inten]ii criminale, ordin de zi care a stat afi[at prin s`lile de
mese o s`pt`mån` întreag`.
Inamicul a mai fost dispus s` ne acorde uneori [i oarecare
libert`]i, îns`, imediat ce se d`dea voie, ie[ea cel dintåi
domnul maior Popilian cu un grup de vreo 6-7 ofi]eri, prieteni
ai sì, tr`gea cåte un chef de speria lumea [i garnizoana [i

imediat libertatea se suprima înainte ca vreunul din ceilal]i s`
o fi putut atinge.
Sunt încredin]at c`, dac` d-nii colonei Boian, Lupa[cu [i
Demetriade s-ar fi interesat cåtu[i de pu]in de adev`rul
adev`rat al cauzelor nemul]umirilor în lag`r, dac` ar fi f`cut
uz de cåt de pu]in` impar]ialitate [i dreptate sau dac` ar fi dat
ascultare domnulor colonei Vìtoianu [i Mihèscu, am fi dus
cu to]ii în lag`r o via]` mult mai u[oar`.
Tot a[a, sunt încredin]at c` originea tuturor relelor
suferite în lag`r provine de la ne[ansa avut` de a fi condu[i de
locotenentul colonel austro-ungar Florian (romån de origine)
[i de ac]iunile [i felul de a fi al domnulor: locotenentul colonel
Olteanu I., maior Popilian C., maior Ghermann Ulise, maior
Nicoleanu I., c`pitan Vasiliu Gh., c`pitan C`l`torescu C.,
c`pitan Cornicioiu Gr., c`pitan Bibery C., locotenen]ii
Mazålu Radu, L`z`roiu, G`rdescu (care au purtat în lag`r tot
timpul gradul de c`pitan, de[i nici acum înc` nu sunt avansa]i)
locotenentul Petcovici D., Bosoanc` C., sublocotenentul
Bork.
C`pitan B~DESCU M.
PROCES VERBAL
Ast`zi 20 (dou`zeci) iulie 1917, adunarea general` a

ac]ionarilor cantinei ofi]erilor romåni prizonieri în lag`rul
Sopronnyeck – Ungaria – luånd în discu]iune întåmpin`rile
aduse de domnul maior Popilian C-tin, cu privire la re]inerea
cu de la sine putere a sumei de lei 240 din încas`rile
încredin]ate d-sale s` le efectueze în contul cantinei ofi]erilor,
pentru a hot`rî, conform invita]iunei domnului colonel
Lupa[cu, asupra acestui caz ce i-a fost raportat d-sale de
domnul pre[edinte al comitetului, cu raportul nr.1 din 10 iulie

1917, a încheiat prezentul proces-verbal.
1) Relativ la istoricul cantinei pe care-l f`cea domnul
maior Popilian C-tin în referatul d-sale pe raportul domnului
locotenent comandor Blebea I., avem de rectificat
urm`toarele: Cantina ofi]erilor a trecut din måinile domnului
maior Popilian direct în måinile întregului corp ofi]eresc,
devenind un accesoriu al popotei noastre, [i aceasta din
ordinul comandantului lag`rului, domnul locotenent-colonel
Florian – iar nicidecum printr-o în]elegere personal` cu
domnul c`pitan Grigoriu M. sau prin vreo alt` tranzac]ie.
Domnul c`pitan Grigoriu M. n-a avut alt rol decåt pe acela de
pre[edinte de administrare a popotei [i cantinei ofi]ere[ti. Din
acel moment cantina a devenit o cooperativ` a corpului
ofi]eresc.
2) Relativ la preten]iunile domnului maior Popilian C-tin
de a fi desp`gubit de pierderile ce d-sa afirm` c` le-a suferit
pe timpul cåt a condus cantina pe riscul d-sale propriu, avem
de ar`tat urm`toarele: la darea de seam` pe care domnul
c`pitan Grigoriu M. ne-a f`cut-o relativ la luarea în primire a
m`rfurilor, ne-a adus la cuno[tin]` faptul c` domnul maior
Popilian ne cerea suma de 139,60 coroane ca s` se
desp`gubeasc` de pierderile ce d-sa le-a suferit. Aceasta s-a
aprobat imediat, numai pentru a lichida în mod amabil
aceast` afacere devenit` dezagreabil` pentru domnul maior
Popilian. Suma s-a votat [i s-a achitat f`r` discu]ie.
Dup` aproape o s`pt`mån` de la aceasta, domnul maior
Popilian C-tin, dup` ce predase cantina [i se încheiaser`
definitiv socotelile cu corpul ofi]eresc ac]ionar, reprezenta]i
prin domnul c`pitan Grigoriu M., mai cere înc` o sum` de 240
coroane, pe care o pretinde c` i-ar mai trebui pentru
acoperirea pierderilor sale.
Ofi]erii ac]ionari, întruni]i în adunare general`, resping
categoric aceast` nou` cerere, pe motivele urm`toare:
A. Chestiunea pred`rii cantinei s-a lichidat odat`, definitiv,

prin achitarea sumei de 139,60 coroane cerut` de domnul
maior Popilian [i declarat` la timp de d-sa.
B. Din discu]ia adun`rii de atunci reie[ea c` domnul maior
Popilian a oferit popotei ofi]erilor la Pa[te 300 ou` [i vin din
beneficiul ce d-sa a declarat c` a realizat pån` la acea dat`, iar
la lichidare d-sa a gratificat pe contabilul d-sale, plutonier
Ionescu Alex. din Regimentul 80 Infanterie, cu suma de 200
coroane, care fapte arat` c` domnul maior Poplian era
mul]umit cu situa]ia cantinei.
Dup` plecarea domnului c`pitan Grigoriu din lag`r,
domnul maior Popilian iar revine cu aceea[i cerere c`tre
domnul locotenent comandor Blebea, noul pre[edinte al
comitetului de administrare a popotei [i a cantinei ofi]erilor.
Adunarea general` respinge categoric cererea ca fiind deja
tran[at` cu o lun` mai înainte.
În [edin]a de ast`zi, domnul locotenent comandor Blebea
ne comunic` c` [sic!] domnul maior Popilian [i-a oprit din
încas`rile ce i se încredin]aser` s` efectueze în contul cantinei
suma de 240 coroane, fapt care a format obiectul unui raport
al domnului locotenent comandor Blebea c`tre domnul
colonel Lupa[cu [i obiectul discu]iunilor noastre de ast`zi.
3) Adunarea general`, avånd în vedere:
a) C` cererea domnului maior Popilian a fost definitiv
rezolvat` [i c` încerc`rile de a se reveni au fost categoric
respinse;
b) C`, în principiu, corpul ofi]eresc – ac]ionari ai cantinei,
nu este dator întru nimic a-l desp`gubi, întrucåt d-sa [i-a
condus cantina pe riscul d-sale propriu, ca afacere particular`,
fixåndu-[i singur pre]urile de vånzare, f`r` ca ofi]erii s` fie
amesteca]i în conducere [i control [i întrucåt aceast` cantin` a
trecut de la d-sa la corpul ofi]eresc prin ordinul comanda-
mentului lag`rului, iar nu pe cale de cesiune;
c) C` corpul [sic!] ofi]erilor ac]ionari a ar`tat toat`

bun`voin]a a-l desp`gubi de pierderile pretinse, achitånd
imediat suma de 139,60 coroane, de[i, dup` cum se vede mai
sus, nu era obligat s` o fac`, dar aceast` pierdere majorat`
peste cåteva zile la înc` 240 coroane, iar ast`zi la 264,60
coroane, ne face s` credem c` dup` cåteva zile se va g`si un
deficit [i mai mare;
d) C` angajamentele particulare [i promisiunile oric`rui
membru ac]ionar, întrucåt nu sunt aprobate de adunarea
general`, nu angajeaz` decåt doar pe domnulor personal sau
r`mån pur promisiuni care pentru noi sunt nule [i nu ne
angajeaz` la nimic.
e) C` aser]iunea c` m`rimea sumelor depuse [i nu votul
tuturor ac]ionarilor ar decide cu greutate într-o cooperativ`
este o eroare. Sumele care sunt date ca subscrip]ie benevol`,
nefiind decåt sume împrumutate iar nicidecum ac]iuni mai
grele, fiecare membru avånd drepturi egale la vot. De
altminteri, acele sume se vor înapoia membrilor cu începere
de la 1 august a.c.
Pentru toate aceste motive, adunarea general` respinge
orice cerere de desp`gubire a domnului maior Popilian C-tin
[i roag` pe domnul colonel Lupa[cu s` ordone domnului
maior Popilian a restitui suma sechestrat` în mod arbitrar [i s`
dispun` în consecin]`.
Pre[edintele comitetului
Locotenent comandor (ss) BLEBEA.
Maior I. Udrisky
Locotenent Titu Axente
Sublocotenent N. Teodorescu
Sublocotenent Popov
Inginer Mure[eanu
Locotenent D. Savu
Locotenent C`z`nescu
Sublocotenent Cernù T.
Sublocotenent Iliescu V. Ion
C`pitan Magereanu
C`pitan M. Suh`reanu
C`pitan I. Mitroescu
Locotenent Iliescu M. B`descu
Sublocotenent Popescu V.
Sublocotenent C-tin Dinescu
Locotenent Protescu Victor
Sublocotenent Al. G`rd`reanu
Sublocotenent Alex. Constantinescu
Sublocotenent Al. Gruianu
Sublocotenent M. Elefterescu
Sublocotenent B`l[anu Ion
Sublocotenent Florescu Ion
Locotenent I. C. Påråinau
f`r` grad Bratu
Sublocotenent George Alexiu
Certific exactitatea întocmai a acestei copii cu originalul

sù, care se g`se[te în p`strarea subsemnatului.
Sublocotenent POPOV A.Donis
Regiment 13 Infanterie
TABEL
de ofi]erii ce propun a fi cerceta]i, spre a confirma
veridicitatea celor con]inute în prezentul memoriu
Nr. Numele [i Gradul

crt. prenumele
1. Vìtoianu Alex. Colonel

2. Mihèscu Atanase „
3. Damian Petcu Locotenent colonel
4. Blebea Iulian Locotenent comandor
5. Alexiu Maior
6. Florescu „
7. Sima Crista C`pitan
8. D`n`ricu Grigore „
9. Grigoriu M. „
10. Petrescu N. „
11. Axente Corneliu „
12. Diaconescu Gr. „
13. Leoveanu M. „
14. Vr`jitoriu D. „
15. Mure[anu I. Inginer
16. Axente Titu Locotenent
17. Iliescu M. „
18. Råmniceanu „
19. Negreanu N. „
20. Mateescu {t. „
21. Radu Mihai „
22. Ciocaneli „
23. Nem]eanu Gr. „
24. Dimitriu D. „
25. Protescu V. „
26. Musceleanu C. „
27. G`z`nescu Gr. „
28. Antonescu I. „
29 Alexandrescu „
30. Popescu Cetate „
31. Fratosti]eanu „
32. B`lteanu Fag. „
33. Ro[ianu Al. „
34. Podgoranu Gh. „
35. Manolescu N. „
36. Voicu Ilie „
37. Chiriaside „
38. Råusescu Gh. „
39. Rusescu Gh. „
40. Carp „
41. Solomon Cristea „
42. Mincu Gheorghe Sublocotenent
43. Elefterescu Marcel „
44. Chiriac Constantin „
45. Chiriacescu Paul „
46. Ispirescu „
47. Popov A. Donis „
48. Dinescu „
49. Constantinescu Alex. „
50. Constantinescu Mihail „
51. Ghiulea „
52. Mogåldea „
53. Ciupagea „
54. Cism`rescu „
55. Cociu „
56. Corbescu Dan „
57. R`dulescu Ion „
58. Dobjanski „
59. Ionescu {i[e[ti „
60. Ionescu Eftimie „
61. Botezatu V. „
62. Negel „
63. Dr`gu] „
64. Beligr`deanu „
65. G`rd`reanu „
66. B`l[anu „
67. Dinulescu „
68. Postolache „
69. Cojan „
70. Liu Alexandru „
71. Måndrescu „
72. Manos Eugeniu „
73. Pårligras Preot
74. Pùn Adam Sublocotenent
75. Peterneli E. „
76. Preo]escu „
77. Radovici Teodor „
78. Salomon Gheorghe „
79. Hociung Alex. „
80. Schileru Const. „
81. Stoian Florian „
82. Stoica {tefan „
83. Angheleanu „
84. Ursache Ion „
85. Vidra[cu „
86. C`lin Petre „
87. Cernù Teodor „
88. Chiorpec Gh. „
89. Demetrescu Miltiade „
90. Duzinski „
91. Dancu Gh. „
92. Enache Marin „
93. Flamm Robert „
94. Filimon Ion „
95. G`lu[c` Alexandru „
96. Gheorghiu Traian „

97. Grama I. „
98. Graur Gh. „
99. Graur T.
100. Hagigoglu Tuly „
101. {andru Plutonier
102. Eschenazi „
103. Voinescu „
104. Bolias „
105. Bratu „
106. Bildermann „
107. Gårcineanu „
108. Petrescu „
109. Podgoreanu Matei „
Etc.
A.M.R., fond Marele Stat Major, sec]ia Studii Istorice, dosar nr. crt. 12,
f. 223-279
MEMORIU
Am c`zut prizonier în ziua de 23 noiembrie 1916, pe la ora

2,1/2 p.m,. la Isbiceni, cu grupul Cerna [i Dun`rea. Nu
comandam nici o unitate, ci m` g`seam în retragere cu aceste
unit`]i.
Am fost f`cut prizonier de trupe austriece comandate de
colonelul Sivo.
Trupele noastre f`ceau front pe Olt, de la Tia Mare pån`
la Isbiceni. În noaptea de 22 spre 23 noiembrie, inamicul care
ne urm`rea ne-a atacat. La Isbiceni lupta a durat pån` în ziua
de 23 noiembrie, aproximativ ora 1 p.m., cånd inamicul s-a
retras spre Tia Mare, unde se mai auzea tr`gånd artileria.
Trupa de la Isbiceni a r`mas pe loc. Dup` încetarea luptei de

la Isbiceni am stråns to]i marinarii [i, conform ordinului ce
primisem, trebuia s` ajut la prepararea trecerii peste Olt.
Fiind gata, m-am dus la cartier pentru ordine; dar cånd am
ajuns în curtea cartierului m-am întålnit cu c`pitanul
Bernescu Eugen din artilerie, care venise c`lare de la Brigada
I de la Tia Mare [i care, plångånd, m-a anun]at c` Brigada I
s-a predat.
Am ie[it atunci împreun` cu domnul locotenent colonel
Olteanu din curtea cartierului, spre a vedea ce este de f`cut,
dar la poart` am întålnit patrula austriac`. În timpul acesta,
solda]ii î[i rupeau armele.
În urm`, a sosit un automobil cu ofi]erii austrieci, iar eu
am plecat pe alt` poart` spre Olt. Santinelele austriece se [i
iviser` în aceste puncte. M-am îndreptat spre casa unde eram
încartiruitt împreun` cu al]i ofi]eri. Inamicul pusese santinele
împrejurul satului.
Seara a început încartiruirea trupelor austriece. Un
subofi]er austriac [i cu cå]iva solda]i au venit s` ia cartier [i în
casa unde ne g`seam noi [i, cum nu era loc, au vrut s` intre în
camerele noastre; i-am atras aten]iunea c` nu putem s`-i
permitem, întrucåt nu este nici o camer` liber` iar noi nu
suntem dispu[i a ie[i din camer` spre a le face loc; în urm` au
plecat. Diminea]` am auzit o discu]ie între un soldat de ai
no[tri [i unul austriac; ie[ind afar`, am g`sit pe soldatul
austriac, care vrea s` ia o pereche de cizme [i o blan` ce
apar]inea unui ofi]er romån. Am întrebat cu ce drept ia
lucrurile ce apar]in unui ofi]er prizonier; el mi-a r`spuns c` îi
fac [i lui trebuin]`. I-am comunicat c` voi raporta cazul
ofi]erilor austrieci, dup` care a plecat f`r` s` ia obiectele.
În diminea]a de 24 m-am dus spre locuin]a domnului
colonel Demetriade. Ajungånd aci, am g`sit [i pe colonelul
Sivo, împreun` cu mai mul]i ofi]eri romåni [i austrieci.
Domnul colonel Demetriade ne-a comunicat c` a luat
în]elegere cu colonelul Sivo ca ofi]erilor s` li se pun` la

dispozi]ie c`ru]e pentru a fi transporta]i la Corabia, c` ne
putem lua bagajul ce ne mai r`m`sese, c`ci o parte din bagaj,
pentru a mic[ora num`rul c`ru]elor de convoi, îl
abandonasem în retragere. De fapt, am plecat numai ofi]erii
cu c`ru]e la Corabia. Trupa a r`mas s` fie adus` pe jos.
Am ajuns dup` amiaz` la Corabia. M-a surprins c`, de[i
p`r`sisem Corabia în ziua de 22, am g`sit acuma instalat`
telegrafia f`r` fir, spitalul instalat într-un hotel, pe strada
principal` era lumin`, autorit`]ile militare func]ionau.
La Corabia am fost pu[i în mai multe case. Eu, împreun`
cu un grup, am fost trimi[i în casele domnului Pop. Aci am
v`zut ie[ind solda]i [i marinari de pe monitoarele austriece, cu
lucruri jefuite din cas`. Totul era pr`dat. Asemenea, [i în ora[
erau case devastate [i jefuite.
Ne-am odihnit pe jos pån` seara, cånd ne-au adus pu]in`
påine [i o ciorb`. Pe la ora 9,1/2 seara ne-am dus în port, unde
am fost îmbarca]i pe un vas de pasageri. Au îmbarcat [i un
num`r de solda]i romåni care f`ceau serviciul de ordonan]e.
S-au pus la dispozi]ia cåtorva ofi]eri superiori cabine,
restul am dormit pe jos. În ziua întåi n-am avut hran` la
amiaz` decåt ce s-a putut g`si la buc`t`ria vaporului, lucru ce
nu a fost suficient, a[a c` mare parte nu au måncat pån` seara,
cånd ne-au dat cåte o cutie de conserve de carne [i cåte o
bucat` de påine.
În condi]iile acestea am mers pån` la Severin – ajun[i aici,
ofi]erii severineni au cerut permisia s` se duc` acas` spre a-[i
lua cele necesare. Mi s-a permis [i mie [i, acompaniat de
santinel`, m-am dus s` v`d casa. În cas` totul era luat, nimic
nu r`m`sese, nici din mobil`, nici din lucrurile casei. Servitorii
mi-au spus c` lucrurile aci au fost luate de solda]ii austrieci. Pe
strad` am întålnit cunoscu]i care mi-au spus c` [i alte multe
case au fost jefuite la fel. Înainte, îns`, de a pleca în ora[ am
întrebat pe agentul naviga]iunii ungare Freund, supus ungur,
dac` [tie ce este în ora[ [i acas` la mine. El mi-a r`spuns c`

totul este bine [i evita de a-mi vorbi.
Înapoia]i la bord, am continuat drumul spre Or[ova, unde
am ajuns dup` amiaz`. Seara am fost du[i cu to]i la un
restaurant pentru a lua masa, pe care am pl`tit-o noi, iar de
acolo am fost du[i la cazarma din ora[, unde am stat pån` la
plecarea trenului.
Am fost du[i cu trenul la Timi[oara. Aci, ofi]erii s`n`to[i
au fost închi[i într-un lag`r de carantin` iar cei bolnavi au fost
l`sa]i la spital. Am fost du[i la baie [i îmbr`c`mintea
dezinfectat`. În urm` ne-au instalat în bar`ci de scånduri cu
paturi comune. Masa se pl`tea cu 4 lei de persoan` pe zi, iar
de la cantin` se putea procura cåte ceva pe pre]uri ridicate.
Dup` o [edere de 6 sau 7 zile [i dup` ce ne-au f`cut injec]ii
cu ser contra tifosului [i am fost vaccina]i contra variolei, am
fost trimi[i cu trenul la Sopron. Pe tot parcursul am luat masa
prin g`ri, care mas` era aranjat` de autorit`]ile militare.
Ofi]erul îns`rcinat cu acompanierea noastr` s-a purtat
omene[te. Cu popula]ia n-am venit în contact. În ziua de 5 sau
6 decembrie am ajuns în gara Negek, de unde am fost du[i pe
jos în lag`rul Sopronnyek. Acest lag`r este situat pe ni[te
dealuri, are un climat s`n`tos.
Lag`rul era împ`r]it în sec]ii sau grupe [i fiecare barac`
purta un num`r; sec]iile erau desp`r]ite una de alta prin grilaj
de sårm` înalt` de 2,1/2 - 3 m iar tot lag`rul era împrejmuit
iar`[i cu sårm`. Fiecare sec]iune era p`zit` cu santinele, iar
lag`rul, la råndul, sù avea o alt` paz`. Paza lag`rului se f`cea
de un batalion de mili]ieni. Comandantul lag`rului era un
general [i ajutorul un locotenent colonel. Comandantul sec]iei
noastre era un maior, iar ajutoare avea trei sublocotenen]i.
Pentru supravegherea interioar` a sec]iei avea un num`r de
p`zitori. Între sec]ii nu se putea comunica.
Lag`rul era luminat cu lumin` electric`, canalizat, cu ap`
de bùt, aproape fiecare sec]ie sau grup` avea instala]ii de
baie.
La sosire am fost invita]i s` depunem la comandatur`

banii, obiectele de valoare, aparatele fotografice, binocluri,
instrumente, c`r]i, h`r]i etc. [i eventual arme, dac` mai
aveam. În acela[i timp, ni s-a comunicat c` vom suferi o
perchezi]ie corporal`. La sosirea bagajului s-a f`cut o
perchezi]ie l`zilor, iar cea corporal` nu s-a f`cut.
În acest lag`r ofi]erii prizonieri nu erau decåt romåni [i
cåteodat` ofi]eri de alt` na]ionalitate care erau în trecere; dar
ace[tia nu veneau în contact cu noi, fiind ]inu]i în alt` sec]ie.
Solda]ii prizonieri din lag`r erau ru[i, iar solda]ii romåni i-au
trimis în alt lag`r, r`månånd la noi numai ordonan]e, croitori,
cizmari, b`rbieri [i cei de la buc`t`rie.
În urm`, dup` ofensiva din Italia, au fost adu[i ofi]eri [i
trup` italieni, care au fost interna]i în lag`r. Contactul cu
ofi]erii italieni era oprit, ei fiind închi[i în alt` sec]ie. Totu[i,
prin travestiri [i alte mijloace, puteam veni în contact din cånd
în cånd cu parte din ei. În general, sistemul întrebuin]at era
travestirea ofi]erilor italieni în solda]i italieni care veneau la
luarea proviziilor sau la corvoad` în grupa noastr`.
La început am fost instala]i în grupa K, care [sic!] avea
locuin]e de zid [i servise ca infirmerie pentru tifos exan-
tematic. Erau bar`ci lungi cu o sal` mare iar la cele dou`
capete ale fiec`rei bar`ci se g`sea cåte o camer`, plus o baie
de cad` la un cap [i un lavoar la altul.
În sala comun` locuiau ofi]erii inferiori [i putea cuprinde
40 paturi, iar în cele dou` camere de la extremit`]i ofi]eri
superiori, cåte unul pe camer`.
Baie putea face orice ofi]er, dar lemnele necesare trebuiau
cump`rate de ofi]eri.
În prim`vara anului 1917 am fost muta]i în alt` grup`,
unde se amenajase pentru ofi]erii romåni bar`ci de scånduri
cu pere]i dubli îmbr`ca]i pe dinùntru cu hårtie, iar pe din
afar` cu hårtie gudronat`.
O cl`dire special` cuprindea sal` de måncare, buc`t`rie,

magazia de provizii. Tot în acest lag`r se mai g`seau [i 3
construc]ii în zid. Una servea de infirmerie, alta ca locuin]`
pentru ofi]erii superiori, [i una pentru sp`l`torie. Bar`cile
erau împ`r]ite în camere [i o camer` putea cuprinde locuin]a
pentru 2, 3 sau 4 ofi]eri. Ofi]erii superiori [i parte din c`pitani,
dac` doreau [i erau locuri, puteau locui cåte unul într-o
camer`, dar aceste camere aveau dimensiuni mai mici.
Fiecare barac` avea un num`r de ordonan]e pentru
f`cutul cur`]eniei [i serviciul ofi]erilor. În general, a[ putea
zice, la dou`-trei camere o ordonan]`.
O sp`l`torie pentru ruf`ria ofi]erilor, o baie cu du[ [i bì
de cad`, la care se putea face baie odat` la dou` s`pt`måni.
Un mic atelier de cizm`rie [i altul de croitorie.
Hrana se d`dea de popota ofi]erilor cu 3 lei pe zi. La
început aceast` hran` se reducea la un ceai diminea]a, iar la
dejun [i seara se d`dea sup` de fasole [i iahnie de cartofi sau
viceversa. De dou` ori pe s`pt`mån` ni se d`dea pu]in` carne,
cred 150 gr de persoan`.
Påinea nu era suficient` [i de calitate proast`. Dup` cåteva
zile a început comer]ul cu påine, pe care îl f`ceau parte din
solda]ii ru[i prizonieri ce se aflau la brut`rie [i cåte un soldat
ungur. În prim`vara anului 1917 [i pån` la 15 august,
alimenta]ia a fost foarte proast` [i foarte greu de g`sit.
O cantin` ]inut` la început de un antreprenor ungur ne
furniza cåteodat` marmelad`, sl`nin`, pe[te, conserve, ou`
etc., dar al c`ror pre] mergea crescånd zilnic.
În urm`, ofi]erii au cerut autoriza]ia de a-[i face cantina
lor proprie cu banii lor, lucru ce s-a admis. Cu venirea anului
al 2-lea agricol, cum Ungaria nu a mai f`cut export de cereale,
alimentele se g`seau cu mai mult` u[urin]`. Furnizorii
principali erau chiar solda]ii unguri care, prin contraband`, le
introduceau în lag`r, în schimbul unui „bac[i[„.
În toamna anului 1917, din cauza lipsei de nutre] s-au luat

m`suri pentru tìerea unor categorii de vite, a[a c` la popota
ofi]erilor [i cantin` se g`sea carne mai mult`.
Majoritatea ofi]erilor aveau asemenea ma[ini de spirt la
care puteau fierbe ou` sau înc`lzi conserve [i, cu toate c` era
interzis` introducerea materiilor inflamabile [i a ma[inilor de
spirt în lag`r, totu[i, cu pre]uri mai ridicate, prin mijlocirea
p`zitorilor, se puteau ob]ine.
În mai multe rånduri popula]ia ora[ului Sopron a reclamat
contra prizonierilor c` acapareaz` alimente din sat [i, natural,
urmau ordine ministeriale foarte severe care interziceau
cump`rarea de alimente peste cantit`]ile reglementare.
Acestor ordine ministeriale urmau amenin]`ri din partea
comandaturii lag`rului, luare de m`suri severe, dar care dup`
cåteva zile nu se mai aplicau. Citez aceasta pentru a se vedea
nu modul cum am fost trata]i, ci cum se preta personalul
militar la micile noastre mite [i cåt de u[or era de corupt.
Se va vedea mai încolo cum era disciplina [i con[tiincio-
zitatea pe care de[i noi o d`m, de multe ori, ca exemplu, nu
este tocmai de invidiat.
În rezumat, cu bani mul]i se putea g`si cåte ceva din cele
necesare [i, ]inånd seama de ajutorul dat de Crucea Ro[ie
romån` care [i-a f`cut datoria, s-a putut în ultimul timp al
captivit`]ii, dac` nu avea o hran` de invidiat, dar cel pu]in
atåta cåt s` putem suporta suferin]a foamei. Deci, nu ceea ce
ne d`deau autorit`]ile ca hran` era îndestul`tor, ci împreun`
cu ce noi ne procuram pe diferite cì [i cu ceea ce primeam de
la Crucea Ro[ie, puteam suporta regimul alimentar.
Costul alimentelor, pentru noi, era cam urm`torul: un ou
60-80 heleri, 1 kg sl`nin` 2-4 coroane, o påine de 1 kg 9-12
coroane, 1 kg carne 10-12 coroane, l litru ]uic` 30-36 coroane,
1 kg spirt denaturat 3,50 coroane, 1 kg cafea 75 coroane, 1 kg
ceai 150-180 coroane, 1 litru vin mediocru 5,1/2-6 coroane, 1
kg fasole 2,50-3 coroane, 1 kg marmelad` 16-18 coroane, 1 kg
zah`r 14 coroane etc. Toate aceste pre]uri aveau tendin]` de

urcare.
Tratamentul a fost dup` împrejur`ri.
Dac` prin tratament s-ar în]elege numai faptul c` n-am
fost pu[i la munci, c` n-am fost maltrata]i fizice[te, c` cu hrana
ce ne d`deau [i cu ceea ce ne puteam procura noi se putea trì,
atunci s-ar putea zice c` am avut un tratament uman; dar cum
prin tratament pentru un prizonier în]eleg [i partea moral`, [i
aceasta cred c` este principala, atunci numai am acela[i
cuvinte de a-l aprecia. De fapt nu odat` am fost supu[i
brusche]ei santinelelor, nu odat` am fost jigni]i prin vorbe de
comandantul grupului, [i am fost chiar insulta]i grav de c`tre
unii ofi]eri austrieci, a[a c` chiar eu am raportat în scris, prin
domnul colonel Demetriade, care a înaintat reclama]ia mea
comandaturii, contra insultelor ce ne-a adus un ofi]er austro-
ungar.
În acel raport am avut chiar aprecieri foarte severe [i
con]inutul era cam urm`torul: „În seara de…* pe la ora 11,1/2
din noapte, auzind zgomot în curtea lag`rului [i ie[ind afar`
din barac`, am v`zut în curte în fa]a bar`cii nr. ... ofi]erul de
serviciu care, cu sabia într-o mån` [i cu revolverul în alta, cu
garda la spate, ne amenin]a [i înjura cu expresiile urm`-
toare…..(am pus înjur`turile în limba ungar`)” [i conchideam
cam astfel: „Cum nu este pentru prima dat` cånd suntem
supu[i unui tratament pu]in uman [i cavaleresc din partea
celor care reprezint` autoritatea dvs., rog ca s` se ia m`suri ca
s` fim dispensa]i de asemenea tratament, întrucåt cred c` nici
regulamentele [i nici instruc]iunile comandamentului nu-l
prev`d; iar dac` printre ofi]erii dumnealor se g`sesc unii cu
aptitudini extra-r`zboinice ar fi de preferat s`-i trimit` pe
front ca s` [i le pun` în practic`, iar nu cu ni[te oameni care
au avut nenorocirea s` cad` prizonieri [i care nu se pot ap`ra,
c`ci, dac` ne am fi putut ap`ra, l-am fi pus imediat la locul
sù”.
_______
* Lips` \n text.
Rezultatul acestui raport a fost, dup` cåte am auzit, o

anchet` în care p`zitorii lag`rului au depus în favoarea
noastr` [i comandatura a dispozat c` ofi]erul de serviciu pe
lag`r s` nu intre în sec]ia de ofi]eri prizonieri decåt atunci
cånd va fi chemat de p`zitori.
Nu ni se permitea citirea de c`r]i, fie ele de [tiin]` sau
literatur`, decåt cele cenzurate [i jurnalele la care ne puteam
abona erau fixate. Dup` orice victorie urma o pavoazare,
aluziile mali]ioase, tratamentul de pu[c`ria[i în privin]a
libert`]ii [i purtarea arogant` fa]` de noi a unor grade
inferioare inculte care se erijau în st`pånii no[tri, erau lucruri
jignitoare care influen]au foarte mult asupra noastr`;
interzicerea coresponden]ei decåt sub o anumit` form`,
controlul în toate ac]iunile, încetarea oric`rui drept [i, ceea ce
era mai dureros, îndoparea cu informa]iuni exagerate atåt
asupra situa]iei interne din ]ar`, cåt [i asupra faptelor de arme
de pe fronturi; ponegrirea [i insultele ce se aduceau cu diferite
ocazii oric`rui sentiment romånesc, modul de a corupe
con[tiin]ele.
Toate aceste lucruri servite încetul cu încetul aveau o
influen]` dezastruoas` asupra moralului nostru [i aveau darul
de a ne otr`vi sufletele. Aceasta era suferin]a mare [i pentru
care nu se f`cea nimic din partea autorit`]ilor; iar la
reclama]iunile noastre se r`spundea cu un „vom cerceta
reclama]ia [i vom vedea ce putem face”.
Solda ce ni s-a dat în timpul captivit`]ii a fost de mai multe
feluri. La început ni s-au pl`tit din ziua cånd am ajuns în
lag`rul din Timi[oara [i pån` în luna ianuarie 1917 cåte 6
coroane pe zi de ofi]eri superiori [i c`pitani [i cåte 4 coroane
pe zi pentru ofi]eri inferiori. Din ace[ti bani se re]ineau 3 lei
pe zi popota. Din luna ianuarie am primit, ofi]erii superiori,
cåte 250 coroane pe lun` [i ofi]erii inferiori cåte 180 coroane
pe lun`, din care pl`team hrana, îmbr`c`mintea, înc`lzitul.
La început se puteau avea, cu plat`, oarecare efecte [i
înc`l]`minte chiar de la depozitul militar al lag`rului. În urm`

greutatea de a le ob]ine crescu mereu, pån` ce nu s-a mai dat
nimic de la magazie.
Asisten]a medical` a fost mul]umitoare, aceasta gra]ie
medicului lag`rului care zilnic trecea vizita medical` [i de cåte
ori se prezenta un caz mai grav trimitea pe bolnav la spital. N-
am fost bolnav dar mi s-a spus de cei care fuseser` în spital c`
au fost îngriji]i bine [i trata]i cu aten]iune de doctori.
Ca ocupa]ie zilnic` aveam cititul diferitelor c`r]i, pe care
le puteam avea parte pe cale legal`, adic` prin cenzur`,
majoritatea, îns`, le introduceam pe cale clandestin`, adic` le
comandam prin solda]i [i grade inferioare austro-ungare care
le furnizau în schimbul unui bac[i[. Cu toate ordinele severe,
în lag`r se g`sea o libr`rie complet` cu diferite c`r]i f`r`
cenzur` scrise în limbile german`, francez`, italian` [i englez`.
În mai multe rånduri s-au f`cut perchezi]ii la locuin]ele
noastre pentru a cerceta dac` avem lucruri introduse în mod
nereglementar, dar niciodat` nu s-a putut descoperi nimic,
c`ci eram preveni]i din timp de o parte din personalul
lag`rului [i nici ofi]erii îns`rcina]i cu perchezi]ia nu erau
riguro[i.
Scularea era fixat` pentru ora 7 diminea]a, dar, cum nu s-a
f`cut niciodat` acest control, ofi]erii puteau dormi mai mult,
îns` la ora 10 trebuia s` fie prezen]i la apel.
În ultimul timp ofi]erii înfiin]aser` pe spesele lor un joc de
popice, dar care n-a dat rezultatul dorit. Între alte distrac]ii,
am mai avut o orchestr` compus` din ofi]eri diletan]i, cu
instrumente cump`rate prin cotizarea benevol` a tuturor
ofi]erilor. Aceast` orchestr` a dat cåteva concerte la care
veneau cåteodat` [i ofi]eri austrieci.
Un început de conferin]e nu a dat rezultate mul]umitoare
[i a trebuit s` se abandoneze continuarea lor.
Culcarea era fixat` pentru ora 11 seara, cånd trebuia s`
stingem luminile. Gardienii trebuiau s` fac` inspec]ie [i s`
sune cu un clopo]el ora stingerii. În realitate, îns`, lucrurile se

petreceau altfel. La ora 11 ap`rea gardianul care venea s` ne
comunice sau c` se vede din afar` lumina [i c` trebuie s`
astup`m mai bine fereastra, sau c` are de vånzare ceva, sau, în
fine, a lua o comand` pentru ziua urm`toare.
Natural, între gardieni se g`seau [i din aceia care veneau
spre a executa ordinul, dar ace[tia nu o f`ceau din
con[tiinciozitate ci ca un fel de [ican` care înceta în ziua în
care putea el s` ne furnizeze ceva care îi aducea un profit.
Asupra diferen]ei de tratament aplicat nou` [i
prizonierilor francezi [i englezi nu m` pot pronun]a, dar, în
ultimul timp fiind adu[i [i ofi]eri italieni, am putut constata c`
nu exist` diferen]` de tratament.
La 2 martie stil nou am plecat din lag`rul de prizonieri. În
aceast` zi au încetat [i drepturile noastre de sold`. Am fost
trimi[i cu cale ferat`, cu un tren special, [i s-a pus la dispozi]ie
[i un vagon de marf`.
Înainte de plecare s-a pus în vedere c` nu putem avea mai
mult de 50 kg bagaj, iar bagajul va fi controlat pentru ca
anumite obiecte ca stofe, obiecte de aur, argint, ghete noi,
h`r]i, scrisori [i c`r]i necenzurate etc. s` nu poat` fi luate. S-a
f`cut controlul de greutate la un num`r de zece ofi]eri, iar la
restul nu s-a mai f`cut nici un control. Nici asupra greut`]ii,
nici asupra con]inutului; am fost, îns`, în[tiin]a]i c` vom fi
perchezi]iona]i la frontier` [i s` nu lu`m nimic din lucrurile
prohibite, dar nici la frontier` nu s-a f`cut nici o perchezi]ie.
Aceasta ca dovad` de cum se execut` ordinele. Drumul f`cut
a fost prin Györ – Also – S`tmar – Cernù]i – Burdujeni -
I]cani. Drumul l-am f`cut cu trenul. La 11 martie am ajuns la
Ia[i.
Starea de spirit a inamicului a[ putea zice c`, în general,
era deprimat`. Popula]ia, [i în special cea austriac`, îi era
indiferent de cum se va termina r`zboiul [i nu dorea decåt s`
se termine. Îmi aduc aminte de ultimul succes avut de Puterile
Centrale pe frontul italian, cu care ocazie am vorbit cu ofi]eri

[i trup`. Majoritatea era indiferent` de acest succes [i spuneau
chiar c` ar fi fost mai bine s` nu-l fi avut, c`ci aceasta
prelunge[te r`zboiul. Asupra succesului, majoritatea îl
atribuia trupelor germane precum [i propagandei socialiste
clericale care a f`cut ca trupelor italiene, care formau armata
a II-a, s` se retrag` de pe front f`r` s` lupte.
Un ofi]er chiar mi-a spus c` au noroc cu trupele germane,
c`ci singurele succese pe care le-au avut austro-ungarii se
datoresc interven]iei trupelor germane.
Asupra credin]ei ce au în succesul final, a[ putea zice c`
p`rerile sunt împ`r]ite [i aceasta este explicabil, c`ci, pe lång`
altele, sentimentul joac` un mare rol. A[a, na]ionalit`]ile
slave [i romånii cred în triumful Antantei, parte din unguri
sper` s` se poat` rezist` pån` la pacea general`. Austriecii
sunt mai pesimi[ti, de altfel, sunt [i ei mai pu]in r`zboinici,
poate sunt influen]a]i [i de priva]iunile la care sunt supu[i.
Cehii sunt cei care lupt` mai mult [i cu mai mult curaj pentru
libertatea lor [i acei care sper` în victoria În]elegerii. Persoane
culte ca doctori, ofi]eri, nu se sfiesc s`-[i spun` p`rerea lor
tare.
Autorit`]ile militare întrebuin]eaz` diferite sisteme pentru
a putea men]ine în trup` convingerea [i necesitatea succesului
final. În acest scop, pe front, ofi]erii ]in discursuri, se împart
diferite bro[uri iar cenzura, pe cåt este posibil, îi scute[te de
ve[ti care ar avea vreo influen]` rea asupra solda]ilor. Fiecare
ofensiv` reu[it`, fiecare fapt` de arme mai important` este
redat` ca o amenin]are pentru unii, ca un imbold pentru al]ii.
Încheierea p`cii de la Brest-Litovsk, ofensiva contra
Romåniei, ofensiva [i succesul ce au avut contra italienilor,
începutul tratativelor de pace cu Romånia, erau explicate
trupei [i popula]iei ca începutul p`cii generale, ca o apropiere
a timpurilor mai bune [i de bel[ug. Pacea de la Brest-Litovsk
care a urmat dup` o s`pt`mån` de la greva lucr`torilor a fost
numit` de Czernin „Pacea påinii”, c`ci dup` ea trebuia s`

înceteze lipsa. Chiar încetarea grevei se datore[te în mare
parte promisiunilor f`cute de Czernin c` va rezolva criza
alimentar` în cel mult zece zile.
Asupra armatei romåne, p`rerea general` a
militarilor care au fost pe frontul nostru este c` la începutul
r`zboiului nu aveam armamentul necesar. Totu[i, din bro[u-
rile germane în care sunt date, pe lång` comunicatele oficiale,
[i unele comentarii, se spune c` armata romån` era bine
înzestrat` cu material, Turtucaia o cetate modern`, c` aveam
superioritate numeric`, dar c` a fost învins` prin bravura
trupelor Puterilor Centrale. Era un stimulent pentru ei.
În luptele de la M`r`[e[ti, de[i comunicatele oficiale
exagerau faptele de arme germano-austriece, totu[i, criticii
militari prin articole de ziare recuno[teau adev`rul. „Fabius”,
criticul de la „Neue Freie Presse”, spunea c`: armata romån`
nu mai este aceea[i de la începutul r`zboiului, c` s-a
reorganizat, c` a înv`]at s` lupte, c` are armament bun [i
suficient [i, în fine, c` este un element de care va trebui s` se
]in` seam`. Acelea[i p`reri aveau [i ofi]erii austro-ungari cu
care am vorbit.
Situa]ia material` în Austro-Ungaria cred c` este foarte
proast`. Moneda nu mai are valoare, obiectele de
îmbr`c`minte se g`sesc cu greu [i foarte scumpe.
Asupra hranei, Ungaria în ultimul timp nu a dus lips`
mare [i, pe pre]uri ridicate, se putea g`si. Cu tot sistemul de
cartele întrebuin]at, cu toate rechizi]iile f`cute, popula]ia
reu[ea s` ascund` alimente pe care în urm` le putea vinde în
mod clandestin. Cum se vede, în Ungaria atåt respectarea
dispozi]iunilor luate de autorit`]i, cåt [i executarea lor, las`
foarte mult de dorit.
În Austria lipsa era foarte mare. Persoane refugiate [i
solda]i din Austria povesteau mizeria de acolo.
Încerc`rile dese de trecere prin contraband` a alimentelor

din Ungaria în Austria, m`surile foarte riguroase luate de
unguri, precum [i desele manifesta]iuni [i greve dovedesc
aceasta.
Pre]urile obiectelor de îmbr`c`minte în Ungaria erau în
ultimul timp cam urm`toarele: 1 metru stof` de haine 120-150
coroane, una pereche ghete 120 lei, una c`ma[` 25 lei, toate,
îns`, cu tendin]a de urcare. Cartelele înfiin]ate pentru
îmbr`c`minte [i pre]urile maximale pe ghete nu se respectau.
Starea sanitar` a fost bun`. Mortalitate între noi de boli
molipsitoare nu am avut. Mortalitatea mare care s-a avut
printre solda]ii no[tri prizonieri se datore[te lipsei de hran` [i
muncilor grele la care erau supu[i.
Cred c` nu exagerez dac` voi spune c` rela]iunile
neoficiale între alia]i nu erau bune. Criticile zilnice pe care le
auzeam din gura ofi]erilor [i solda]ilor austro-ungari la adresa
germanilor sunt o dovad` despre aceasta. Astfel, ni se spunea
c` solda]ii germani îi desconsider`, c` au ajuns chiar în ]ara lor
s` fie slugile germanilor care dispun cum doresc. Chiar asupra
devast`rilor petrecute în Transilvania se plångeau mai mult
contra germanilor decåt contra romånilor.
Au fost cazuri cånd ofi]eri germani se plångeau de rùl
tratament pe care îl au în spitalele austro-ungare [i au fost
nevoi]i s` plece din spital. În învinuirea cea mare pe care o
aduceau germanilor, credeau c` luptau pentru o cauz` care nu
era a lor [i c`, dac` germanii ar fi mai pu]in preten]io[i, pacea
s-ar putea încheia.
Despre bulgari spuneau c` sunt barbari [i un ofi]er
austriac îmi spunea c` îi este ru[ine de alian]a cu un asemenea
popor.
Dar chiar rela]iunile dintre Austria [i Ungaria nu mai au
l`sat impresia unei bune armonii. Ungurii învinuiau pe
austrieci c` ei sunt obliga]i s`-i între]in` [i c` fac sacrificii mari
[i c` nu sunt în stare s` reprime na]ionalit`]ile, iar austriecii se
plångeau de modul cum sunt tratate diferitele na]ionalit`]i în

Ungaria.
Un ofi]er ungur mi-a spus c` dac` pån` la terminarea
r`zboiului european nu se va ivi r`zboiul Austro-Ungariei
contra Germaniei apoi va fi r`zboiul Ungariei contra Austriei.
Aceast` p`rere pentru moment este exagerat`, dar arat`
starea de spirit a popula]iei [i pån` la ce grad au ajuns
animozit`]ile.
Locotenent colonel BLEBEA
A.M.R., fond Marele Stat Major, Sec]ia Studii Istorice, dosar nr. crt. 36,
f. 8-17
Medic veterinar locotenentul

Bratosin Christea 29 aprilie 1918, S`tinoaca
Regimentul 13 Artilerie Jud. Boto[ani
MEMORIU
În luptele de la Tånc`be[ti din ziua de 25 noiembrie 1916

am fost luat prizonier. Aci se g`sea [i cartierul Diviziei a X-a
împreun` cu domnul general Costescu. Ne retr`sesem seara
din Cocioc cu întreg trenul de lupt` al regimentului [i la
intrarea în Tånc`be[ti am g`sit tot satul plin cu c`ru]e. Erau
coloanele diviziei [i trenurile regimentare ale Regimentelor
13 Artilerie, 33 [i 73 Infanterie [i 10 Vån`tori [i o baterie din
Regimentul I Artilerie, iar la prim`rie un batalion din
Regimentul I Vån`tori. Acestea din urm` f`ceau parte din

Divizia a XI-a. Abia intrasem într-o curte din apropierea
[oselei Bucure[ti-Ploie[ti [i în marginea satului din direc]ia
]ig`ne[ti, [i începu s` apar` solda]i din ce în ce mai numero[i,
cu armele, umblånd din cas` în cas` f`r` nici o regul`, unii
dup` måncare, al]ii dup` loc de odihn`. To]i apar]ineau
regimentelor Diviziei a X-a [i care erau pe pozi]ie la Peri[ [i
Cocioc.
Pe la ora 8 seara, unii din ace[ti solda]i aduc [tirea c`
inamicul a ocupat Peri[ul [i Cociocul [i se apropie de Tån-
c`be[ti. Eram împreun` cu domnul dr. maior Lerescu D., me-
dicul regimentului, caii ambulan]ei preg`ti]i de plecare pentru
orice eventualitate. Pe la ora 8,1/2 seara vine [tirea c` trebuie
s` plec`m, c`ru]ele încep s` ias` din toate cur]ile, ie[im [i noi
cu ambulan]a [i ne îndrept`m spre [oseaua Bucure[ti-Ploie[ti,
în direc]ia luat` de tr`surile ie[ite din cur]i. Mergem pu]in [i,
la 100 metri de [oseaua Bucure[ti-Ploie[ti, toate c`ru]ele,
chesoanele ce erau înaintea noastr` pe dou` rånduri se
opresc. Cum nu [tiam ce se petrecuse, trimitem pe plutonier
infirmier Pro[can, dar dup` 5 minute, f`r` s` avem vreo [tire,
se auzi o împu[c`tur`, dup` care urmar` alte multe, în fa]a
noastr` [i mai mult din direc]iunea ]ig`ne[ti. La acestea se mai
adaug` alte din fa]a satului, din direc]iunea Peri[-Cocioc, [i
numeroase mitraliere începur` s` trag`. Inamicul suise [i în
clopotni]a bisericii din sat una sau dou` mitraliere [i chiar pe
o cas` sau un copac din mijlocul satului. Din clopotni]` se
aruncau rachete pentru dirijarea focului.
În concertul aceasta de mitraliere [i împu[c`turi se auzeau
[i se vedeau numeroase spargeri de obuze, cele mai multe
c`deau pe [oseaua Bucure[ti-Ploie[ti [i pe marginea satului în
direc]ia }ig`ne[ti.
Solda]ii erau în plin` debandad`, alergau pe uli]e, în cur]i,
cùtau s` se refugieze.Cum eram în marginea satului [i în
partea de unde venea inamicul, loc expus, m-am refugiat în
casa de lång` ambulan]`. La un moment, toat` casa s-a
umplut cu solda]i, iar pe afar` se auzeau solda]ii no[tri

strigånd unul la altul s` arunce pu[ca ca s` nu fie împu[ca]i cu
to]ii. Atacul acesta a durat cel mult jum`tate de or`, dup` care
a încetat complet. Se f`cea lini[te, îns` satul întreg era luminat
de rachete. Inamicul ajunsese în momentul încet`rii tragerii
lång` casa în care eram refugiat [i striga: „predai! predai!…”;
al]ii, la u[`, strigau acela[i lucru. Am ie[it printre cei dintåi
printre baionetele lor, a[eza]i de o parte [i alta a u[ii în pozi]ie
de atac. Erau prusaci.
În [osea, la u[a cur]ii, un c`pitan prusac care înso]eau
trupa la atac m-a dezarmat imediat [i mi-a permis s`-mi iau o
parte din lenjeria ce o aveam în ambulan]`, l`såndu-m` în
paza unui soldat. Dup` cåteva minute a fost adus lång` mine
[i domnul doctor maior Lerescu D. [i apoi, împreun`, am fost
du[i într-un grup de 7-8 ofi]eri, între care era [i domnul
general Costescu. Domnul general a fost luat cel dintåi cu
automobilul diviziei, escortat de un prusac, iar noi am fost
du[i într-un alt grup mai mare cu foarte mult` trup` [i mul]i
ofi]eri lua]i prizonieri, [i în coloan` de mar[ cu ofi]erii în
frunte, am fost retra[i în comuna Peri[, unde am g`sit un alt
grup de peste 2000 solda]i prizonieri, a[eza]i într-o vale [i
p`zi]i de jur împrejur.
La sosirea noastr` au manifestat zgomotos, cu veselie în
strig`te: „Bine a]i venit fra]ilor!” sau „Bine c` a]i sc`pat!”,
al]ii: „Aci, la noi, fra]ilor!“… Diminea]` s-au mai adus cå]iva
ofi]eri în grupul în care eram eu [i de aci am plecat spre Titu
în coloan` de mar[, peste 70 ofi]eri [i peste 4000 solda]i
prizonieri. La Titu am ajuns dup` dou` zile de mar[, mergånd
mai mult pe drumuri laterale comunale. Din Titu am fost du[i
la Pite[ti, de unde, a doua zi de la sosire, împreun` cu al]i 29
ofi]eri, am fost lua]i [i trimi[i la Turnu M`gurele.
De la Titu pån` la Turnu M`gurele am mers cu un tren de
marf`. În Turnu M`gurele am întålnit pentru a doua oar` pe
domnul general Costescu în cazarma Regimentului 4 C`l`ra[i.
La cåteva ore dup` sosirea noastr` domnul general a fost luat

[i îmbarcat în port pe un vapor de persoane austriac. Dup`
patru zile de tratament prost, cu måncare proast` [i culca]i jos,
pe ciment, în timp de iarn`, am fost îmbarca]i tot pe un vapor
de persoane [i du[i pån` la Or[ova, iar de aici, pe un remor-
cher care tr`gea trei [lepuri pline cu solda]i prizonieri din
Grupul Cerna [i Dun`rea la Bazia[.
Tot acest drum de la Tånc`be[ti [i pån` la Bazia[, am fost
prost trata]i, în special cåt am mers prin ]ar` (teritoriul
ocupat). Nu ni s-a dat nimic de måncare, de multe ori zile
întregi ne aprovizionam prin ordonan]ele noastre, suprave-
gheate de germani, prin sate, ora[e, pe unde puteam [i cånd
puteam. Solda]ii au fost [i mai prost trata]i, nu li se d`dea
absolut nimic.
În Or[ova, solda]ii pe care i-am întålnit nu primiser` nici
un fel de måncare timp de 7 zile. Erau slabi, murdari, plini de
parazi]i [i cu figuri pline de disperare. Cu ace[tia am debarcat
în Bazia[ [i, cu un tren militar, am sosit în Debre]in în ziua de
11 decembrie 1916, unde s-a f`cut deparazitarea [i controlul
sanitar în timp de 4-5 zile, într-un spital, la tot convoiul. De la
Bazia[ [i pån` la Debre]in, atåt trupa cåt [i ofi]erii au fost bine
trata]i de comandamentele ungure[ti, s-a dat måncare
suficient` [i la timp prin g`ri, unde aveau serviciul de
aprovizionare bine organizat. [...]
Aceia care nu aveau cu ce s` cumpere ce le trebuia, c`ci
r`m`seser` goi [i descul]i, au trebuit s` îmbrace haine [i cizme
sau bocanci sold`]e[ti. {i se prezentau într-o ]inut` a[a de
caraghioas` [i s`r`c`cioas`, încåt adesea prin g`rile unde
trebuia s` debarc`m pentru mas`, în drum spre lag`rul din
Sopronnyek, mul]i din spectatori rådeau iar al]ii ne
comp`timeau cu mil`.
Sosirea noastr` în lag`rul de la Sopronnyek (Ungaria) are
loc în ziua de 20 decembrie 1916 sau 2 ianuarie stil nou 1917.
Cu aceasta se pune cap`t mizeriilor [i în special lipsei de
odihn` [i frigului. Aci erau bar`ci mari de lemn în care st`teau

cåte 25-30 de ofi]eri într-un compartiment, fiecare avea pat de
fier cu saltea de paie, cåte dou` cearceafuri [i dou` p`turi
proaste. O sob` mare de zid, sistem rusesc, în fiecare
compartiment.
Începånd cu 1 ianuarie stil nou 1917, am primit de la
comandantura lag`rului cåte 180 (una sut` optzeci coroane)
lunar pån` la 31 martie stil nou 1918. Din ace[tia se re]ineau
pentru popot` cåte trei coroane pe zi, popota în interiorul
lag`rului avea organiza]ie romåneasc`. Comitetul era format
atunci la sosirea mea, cu domnul maior Ghermann ca
pre[edinte [i cå]iva domni c`pitani. Atunci se servea o mas`
care consta la dejun dintr-o ciorb` de fasole terciuit` sub]ire
(nu se vedea niciodat` un bob) [i al doilea fel iahnie de fasole
terciuit`, mult zemoas`, cåteva linguri de mas`, 3 sau 4 cel
mult, [i o buc`]ic` de påine 100 gr; iar seara o ciorb` de cartofi
terciui]i, sub]ire, [i al doilea fel – iahnie de cartofi în aceea[i
cantitate [i în acela[i mod preparat` ca [i fasolea-iahnie [i o
buc`]ic` mai mic` de påine, 80 gr, iar cånd se servea cåte o
måncare cu carne în care nu se g`sea o buc`]ic` mai mare de
50 gr, atunci se anun]a de comitetul popotei deficit de sute de
coroane. Diminea]a întotdeauna se servea un ceai [i o felioar`
de påine de 20 gr.
De notat, fasolea se vindea cu 50-60 heleri, cartofii 30-40
heleri, carnea 6,80 coroane, gr`simea de porc 16 coroane,
untul 18 coroane [i totul se putea cump`ra în orice cantitate.
Aceast` måncare proast` [i insuficient` sub ra]ia de nutri]ie
trebuia s` o complet`m prin cump`r`turi de la cantin`, unde
erau de toate [i foarte scumpe, sau pe cì particulare.
Tot acest comitet al popotei ne vindea [i lemne de foc, c`ci
ungurii nu ne d`deau nimic. Costa 40 coroane metrul cub.
Dac` cineva îndr`znea s` reclame contra acestui fel de
tratament, venea comandantul lag`rului, maior Florian, [i ne
amintea c` suntem kriegsgeforugen (prizonieri).
Dup` 10 ianuarie stil nou 1917, comandatura lag`rului a
început s` ne dea lemne de foc, îns` foarte pu]ine, a[a c` baza

era tot cump`ratul. Masa, îns`, a r`mas tot proast` [i
insuficient`. Din cauza aceasta se f`ceau mari curente printre
ofi]eri s` plece în Germania, socotind, dup` cum mul]i
spuneau, c` acolo poate s` fie mai bine, mai mult` dreptate [i
control.
Eu m-am hot`råt s` plec [i m-am gr`bit s` m` înscriu pe
listele ce se f`ceau pentru Boemia, în lag`rul din apropierea
ora[ului Plan.
În ziua de 19 ianuarie 1917 am plecat din Sopronnyek [i am
ajuns în lag`rul din Plan în ziua de 20 ianuarie, unde am fost
interna]i [i ]inu]i pån` la 21 octombrie 1917. Aci erau bar`ci
tot de lemn mai bune, cu desp`r]iri în camere mici pentru doi
ofi]eri, cu tot confortul strict necesar pentru fiecare camer`:
cu dou` paturi de fier, fiecare cu cåte dou` saltele, dou`
cearceafuri, dou` p`turi, lavoar, mas`, dou` scaune, dul`pior
de noapte, garderob` cu dou` desp`r]ituri, o sob` de fier [i
lumin` electric`. Aci se sp`lau cearceafurile pe socoteala
comandanturii [i se schimbau la început regulat din 15 în 15
zile, mai tårziu, pentru c` nu se murd`reau repede, din 30 în
30 zile, spre deosebire de Sopronnyek – unde nu s-a schimbat
nimic cåt am stat, timp de 29 zile. Aici, în noul lag`r, se putea
face baie în fiecare s`pt`mån` în bì]e (sistem cu sob`,
instala]ie familial`, care func]ionau în fiecare barac`, cåte
[sic!] dou` pentru 32 camere.
Pentru fiecare camer` se d`deau 40-50 kg c`rbuni pentru
foc, socoti]i dup` gradul de frig pe dou`, 3, 4 zile. Nu se vindea
în plus nici un kg [i nici nu se putea cump`ra, a[a c` neomenia
se impunea cånd cereau împrejur`rile. Nu s-a suferit de frig.
Într-o barac` era amenajat` o sal` de popot` [i cazino,
spa]ioas`, cu mese [i cu fe]e de mese curate [i o buc`t`rie cu
toate accesoriile necesare pentru g`tit [i servit 200 ofi]eri.
Måncarea era mai bun`, cu mult` carne, pån` la 180 grame –
200 grame pe zi de fiecare ofi]er, cu cartofi mul]i, mult` varz`
acr` [i castrave]i acri. În schimb, se da o påine de 1200 gr pe o
s`pt`mån`, foarte proast`, f`cut` din paie uscate [i m`cinate,

amestecat` cu fìn` [i cu dovleac. Pentru aceia care sufereau
de stomac era insuportabil`, chiar doctorul lag`rului sf`tuia
pe to]i ace[ti suferinzi s` nu o consume, în schimb nu li se da
alta mai bun`. Cantina era organizat` de comun acord cu to]i
ofi]erii [i condus` de un comitet ales, îns` nu putea g`si [i
procura multe alimente, se g`seau mai multe bomboane,
pr`jituri, mezeluri (salam [i cårna]i de cal) [i articole de
libr`rie [i cepraz`rie.
În interiorul lag`rului, popota [i aci era condus` de ofi]eri
romåni, îns` comitetul acesta era ales în fiecare lun`. Cu toate
acestea, s-au g`sit ofi]eri care, contrar intereselor generale [i
în asemenea împrejur`ri nenorocite, s`-[i fac` partea leului,
îns`, gra]ie domnul locotenentul colonel Damian Petru care s-
a pus de partea mul]imei, aceste apuc`turi au fost tìate cu
ajutorul comandaturii lag`rului, c`reia i se aduseser` la
cuno[tin]`. Actele încheiate de domnul locotenent colonel
Damian Petru [i care urmeaz` s` fie înaintate Ministerului de
R`zboi vor l`muri [i aceast` parte cunoscut` de austrieci sub
denumirea de „neregulile la popot`” [i amånat tot de ei,
pentru a fi judecat în ]ar`, nu în Austria, [i aceasta se cerca,
dup` unii, zicånd comandantul lag`rului, colonel Olose:
„Pentru demnitatea armatei romåne care rezist` atacului
Puterilor Centrale”.
Dup` aceasta, comitetele care au urmat la popot` au
cùtat s` serveasc` cu deplin` dreptate [i s` mul]umeasc` pe
toat` lumea, dar ra]iile se sc`deau treptat din cauza secetei.
Numai cantitatea de carne s-a men]inut întotdeauna, f`r` nici
o reducere. Era singurul aliment de fond în baza c`ruia se
men]ineau ofi]erii, îns` era cu totul insuficient. Ajutorul venit
de la Crucea Ro[ie în aceste timpuri grele era ca o binefacere
cereasc`, o ploaie pentru un lan sem`nat [i amenin]at s` se
usuce din cauza secetei.
În ziua de 21 octombrie stil vechi 1917 am fost readu[i cu
to]ii în lag`rul din Sopronnyek, r`månånd ca în locul nostru s`

vin` fra]ii italieni c`zu]i prizonieri dup` str`pungerea
frontului la Tolmino.
În Sopronnyek, de data aceasta, suntem adu[i într-un lag`r
cu bar`ci mai bune, desp`r]ite în camere pentru 2, 3 sau 4
ofi]eri, fiecare camer` tapetat` în interior cu carton gros [i cu
toate accesoriile necesare. Se da acum cåte 11 kg lemne pe zi
[i se putea cump`ra cu 40 coroane metrul cub, de la domnul
maior Popilian din Regimentul I Artilerie orice cantitate.
Comitetele la popot` erau numite de locotenent colonel
Lupa[cu [i lucrau f`r` nici un control [i erau foarte mult
suspectate de ofi]eri. Orice încercare f`cut` ca aceasta s`
func]ioneze în baza unor statute, pentru a se pune cap`t
suspect`rilor [i frec`turilor din lag`r, întåmpina rezisten]`.
Måncarea era mult mai bun`, aproape de necomparat, cu
aceea care ni se servea în primul moment cånd am intrat în
acest lag`r, în 2 ianuarie stil nou 1917. Acum, îns`, se servea o
påine mai alb` [i mai bun` chiar decåt aceea din Austria
(Boemia). Era îns` tot insuficient`, în schimb se putea
cump`ra orice cantitate de carne cu 8,00 coroane kilogramul,
cartofi cu 1 coroan` kg, unt cu 24-28 coroane kg, untura cu 30-
34 coroane kg, fasolea cu 3-4 coroane kg, [i chiar påine alb`
bun`, veritabil`, 600-700 g cu 8-9 coroane; în plus, la cantin`
se g`seau månc`ruri g`tite cu carne cu 1,60-1,70 coroane o
farfurioar`, friptur` – o buc`]ic` de 120-140 g cu 2,50-2,70
coroane [i vin, 6 coroane litru. Aci numai aceia care nu aveau
bani [i care nu primeau pachete de la Crucea Ro[ie mai
sufereau de foame.
În ceea ce prive[te îngrijirea medical`, s-a dat de medicul
austriac [i ungur al lag`rului întotdeauna la timp acelora care
au avut nevoie. Se d`deau [i medicamente [i pansamente
gratis în mici cantit`]i [i de mic` valoare de exemplu
purgative, antitermice, antiseptice.
Îmbr`c`minte s-a dat numai acelora care au avut absolut`
nevoie [i în schimbul pl`]ii în rate sau achitånd deodat`

valoarea cerut`. Un program zilnic de activitate nu exista, îns`
cea mai mare parte a ofi]erilor se ocupa cu cititul, parte cu
muzica, iar parte cu jucatul c`r]ilor.
Din cånd în cånd se d`deau concerte de orchestr` format`
din ofi]eri [i condus` de maestrul plutonier profesor
Teodorescu, violonist.
Acestea erau zilele cele mai pl`cute din lag`rul din
Sopronnyek. În lag`rul din Plan, pe lång` distrac]iile
procurate de o mic` [i modest` orchestr`, austriecii orga-
nizaser` cu pu]in înainte de plecarea noastr` un cinematograf
unde, în schimbul pl`]ii a 1 coroan`, se rulau filme pl`cute cu
caracter familiar, timp de 1,1/2 or`. Cinematograful func]iona
de dou` ori pe s`pt`mån`.
În diminea]a zilei de 10 martie 1918 m-am reîntors în ]ar`,
intrånd prin punctul Burdujeni odat` cu 125 camarazi, dintre
care cea mai mare parte erau invalizi. Cu to]ii am venit adu[i
de unguri în baza schimbului [i a în]elegerilor f`cute între
Romånia [i Austro-Ungaria.
Cå[tigarea libert`]ii dup` 15 luni închisoare, p`zi]i cu cea
mai mare aten]iune [i complet izola]i de popula]ia civil`, ne-a
produs cea mai mare bucurie
În tot timpul cåt am fost prizonier [i am fost în contact cu
solda]ii austrieci sau unguri am putut constata, înainte de
catastrofa Rusiei, c` erau deprima]i [i nu aveau nici o
încredere în reu[ita r`zboiului. Teama cea mai mare era de
Anglia. Pe lång` acestea, pentru aceia din Boemia, lipsa de
alimente îi chinuia foarte mult. Popula]ia civil` de aci era
hr`nit` tot a[a de prost. Cånd [tirile aduse de gazete anun]au
prelungirea r`zboiului [i pe anul 1918 îi apuca disperarea [i
ziceau c` revolta popula]iei lor va termina r`zboiul. În
Ungaria nu se ducea lips` de alimente.
Pe drum, la întoarcerea mea în ]ar`, am constatat la toat`
popula]ia [i militarii ce i-am întålnit un moral ridicat,
încrez`tori mai mult ca oricånd în reu[ita r`zboiului.

Despre armata romån` se scria anul trecut în gazetele lor,
dup` ofensivele Puterilor Centrale, c` a fost bine preg`tit` [i
prev`zut` cu mult material de r`zboi [i bine instruit` de
francezi [i c` fiecare soldat rezist` cu îndårjire pe pozi]ie.
Au scris mult despre starea sanitar`, anun]au c` tifosul
caracteristic [i recurent [i febra tifoid` båntuie cu furie în
armata romån` [i popula]ie [i c` face multe victime chiar [i în
doctori. Anun]au lipsa de alimente [i chiar de påine. Mai în
urm`, c` curentul [sic!] bol[evic a intrat [i în armata romån`,
c` Regele a fost arestat de bol[evicii ru[i [i multe alte [tiri în
chestiunea noastr` agrar`. Toate [tirile le primeam cu rezerva
cuvenit`.
În acest memoriu trec în revist` numai p`r]ile mai
însemnate din via]a de prizonier, l`sånd la o parte multe alte
puncte mici [i f`r` de mare importan]`.
Medic veterinar locotenent

C. BRATOSIN
A.M.R., fond Serviciul Statistic, dosar nr. crt.1112, f. 216-219

MEMORIU
În ziua de 13 noiembrie 1916, aflåndu-se Brigada 4 Ro[iori

în satul Buze[ti, la sud de Gara Potcoava (pe linia ferat`
Slatina – Coste[ti), am primit urm`torul ordin scris semnat de
domnul comandant al Regimentului 6 Ro[iori: „Ve]i pleca
imediat în recunoa[tere cu 16 c`l`re]i pe direc]iunea Buze[ti
– Malu – Tufeni – Tecuci-Kalinderu – Balaci – Dobrote[ti, cu
misiunea de a lua contactul cu inamicul din acea direc]ie,
raportånd imediat for]a, felul [i inten]iunile sale. {tirile se vor
trimite Brig`zii spre Buze[ti. Contactul luat cu inamicul se va
men]ine încontinuu.”
Totodat`, mi s-a dat ordin verbal s` caut s` merg pån` la
Ro[iorii de Vede, spre a vedea dac` este sau nu ocupat [i s`
caut a face leg`tura cu trupele amice care se concentreaz` în
fa]a Ro[iorilor de Vede.
Totodat`, mi s-a spus c` voi sta în recunoa[tere pån` cånd
voi fi schimbat, iar Brigada va urma direc]ia apucat` de
recunoa[tere.
Conform ordinului, am plecat în recunoa[tere cu 16
c`l`re]i la ora 12,30 p.m., la vreo 2 km, la ie[irea din satul
Buze[ti am fost nevoit s` trimit înapoi un c`l`re] cu un cal,
acesta fiind cu totul impropriu de-a executa recunoa[terea.
Am trecut prin satele Malu – Bårla – C`lug`reasca –
Tecuci-Kalinderu – Balaci – Dobrote[ti. Trecånd prin satul
Tecuci-Kalinderu, am dat ordin sergentului Moldoveanu ca,
împreun` cu 8 c`l`re]i, s` mearg` la Dobrote[ti, eu fiind
nevoit a recunoa[te satul Balaci înainte; totodat`, i-am dat
ordin ca, în cazul cånd satul Dobrote[ti intr` deja în zona
trupelor inamice sau cånd, din informa]iile culese, va avea
credin]` c` satul va fi imediat ocupat de inamic, în acest caz se
va retrage pentru noapte înapoi pe [oseaua Dobrote[ti –
Tecuci-Kalinderu, formånd pentru noapte un post de

observa]ii asupra satului Dobrote[ti, iar` eu cu c`l`re]ii mei,
în acest caz, dup` ce voi fi trecut prin satele Balaci –
Dobrote[ti, m` voi g`si pentru noapte în satul Tecuci-
Kalinderu.
Primele informa]ii asupra inamicului le culeg în satul
Balaci, unde aflu c` în satul Dobrote[ti ar fi intrat patrule
inamice [i ar fi rupt linia telefonic`, deoarece nu mai au nici o
leg`tur` cu acel sat. În Dobrote[ti m` conving de exactitatea
informa]iilor, dau imediat ordin ca s` se repare linia
telefonic`, opera]ie la care asist în persoan`. În acela[i timp,
aflu c` în sta]ia Beuca s-ar fi ivit patrule amice de infanterie,
care sunt mereu în lupt` cu patrulele de cavalerie inamic`.
Aceast` [tire o am de la prim`rie [i din gura mai multor
locuitori din Dobrote[ti. Deoarece pe sergentul Moldoveanu
nu-l g`sesc în Dobrote[ti (plecase), m` întorc în satul Tecuci-
Kalinderu pentru a înnopta acolo.
La orele l9 seara, cånd ajung în sat, transmit aceste [tiri
telefonic Brig`zii 4 Ro[iori, de la care primesc imediat ordinul
de mai jos, semnat de domnul general Rusescu.
Voi cùta a face leg`tura cu aceste patrule amice [i,
deoarece sunt în zona inamicului, nu voi mai transmite [tirile
prin telefon, spre a nu fi interceptate.
A doua zi, 14 noiembrie, la orele 7, ridic postul de
observa]ie al sergentului Moldoveanu [i împreun` pornim
înainte în satul Dobrote[ti. La intrarea în sat aflu c` în conacul
domnului Berendei (la ie[irea de sud-est a satului) se afl` o
patrul` german` tare de 7 c`l`re]i. Descalec imediat la
intrarea satului [i pornesc cu 10 c`l`re]i [i cu cå]iva oameni
înarma]i înspre conacul Berendei, spre a ataca patrula
german`. Se vede, îns`, sau c` aceast` patrul` a surprins
mi[carea noastr`, sau am fost denun]a]i, c`ci au rupt gardul
care da în cåmp [i au fugit. N-am putut s`-i urm`resc deoarece
caii la mån` se aflau la ie[irea nordic` a satului, distan]` de
1,1/2–2 km. Din Dobrote[ti plec spre satul Beuca. Nici nu fac
1/2 km în plin cåmp [i sunt primit cu focuri de infanterie
dinspre Gara Beuca. M` îndep`rtez imediat, m` a[ez în post
de observa]ii la un canton de pe [oseaua Dobrote[ti – Balaci
[i trimit cercet`tori. Sunt cu totul nedumerit: cu o zi înainte
aflu c` în Gara Beuca s-ar fi ivit patrule amice de infanterie,
iar ast`zi sunt primit cu focuri, [i care, probabil, nu pot s`
provin` decåt de la patrula german` care, dup` ce am plecat
din Dobrote[ti, ar fi intrat în satul Beuca [i ar fi ocupat gara.
Cercet`torii mei sunt goni]i, la fel, din cauza focurilor.
În sfår[it, dup` 2,1/2 ceasuri de tatonare [i dup` fel de fel
de semne de recunoa[tere, izbutesc s` intru în gara Beuca.
Patrulele amice, lucru ce-l semnalasem în [tirea telefonic`
trimis` Brig`zii ([tire culeas` din informa]iile locuitorilor), nu
erau altcineva decåt [eful g`rii Beuca, vreo 2 manipulan]i din
gar`, vreo 2 frånari, un ma[inist, o ordonan]` de ofi]er care
venise din Ro[iorii de Vede [i un fost r`nit care voia s` se
întoarc` la regiment. To]i ace[tia erau înarma]i cu pu[ti vechi
de la prim`rie [i a]ineau calea patrulelor germane, din care
împu[caser` vreo 3 c`l`re]i, pe care îi [i îngropaser`.
Oameni cu to]ii de inim`; ma[inistul se ofer` s` se duc`
imediat în recunoa[tere cu ma[ina care se afla sub presiune în
gar`, la Ro[iorii de Vede. De la cei 2 solda]i care veneau din
Ro[iorii de Vede aflu c` acolo intraser` oarecare for]e
germane, îns` au fost gonite imediat de Regimentul 10
Ro[iori, din aceast` cauz` [eful g`rii care, de[i primise ordin
de evacuare, nu vroia înc` s` plece pån` cånd nu scap` cele
dou` garnituri de vagoane ce se aflau în Ro[iorii de Vede.
De[i îmi închipuiam c` calea [sic!] ferat` trebuie s` fie
distrus` înspre Ro[iorii de Vede [i c` ma[inistul nu va putea
s` fac` nimic, îns`, din cauza insisten]elor sale, sunt nevoit s`-l
las s` se duc`. La orele 2,1/2 p.m. pornesc cu recunoa[tere pe
marginea cìi ferate înspre gara Papa. Dup` 10 minute de la
plecare, ma[ina se întoarce înapoi, neputånd s` mai înainteze
din cauza unui pod rupt. La 2,1/2 km la nord de gara Papa [i

la est de calea ferat` Coste[ti – Ro[iorii de Vede se afl` satul
X (nu-mi aduc aminte numele satului). În acest sat mi se
confirm` cele spuse de cei 2 solda]i din gara Beuca de c`tre un
s`tean sosit din Ro[iorii de Vede [i, totodat`, aflu c` satul
Papa este ocupat de inamic. În diferitele încerc`ri pe care le
fac de a recunoa[te satul Papa, unde sunt primit cu focuri,
cap`t convingerea c` for]ele germane din satul Papa, care au
[i artilerie, nu sunt altceva decåt avangarda a cel pu]in una sau
dou` brig`zi de cavalerie ce erau ad`postite în p`durea de la
vestul satului Papa, drumul între aceste dou` puncte fiind
mereu b`tut în amåndou` sensurile de automobile, bicicli[ti [i
c`l`re]i izola]i [i patrule de cavalerie.
La orele 5, 1/2, trecånd înapoi prin satul X, trimit o [tafet`,
c`l`re]ul Trifan Niculae cu urm`toarea [tire:
1) Dezmint [tirea din ziua precedent` asupra patrulelor
ascunse din gara Beuca;
2) Rela]iunile de mai sus asupra inamicului din satul Papa
[i din p`durea de la vestul acestui sat;
3) Rela]iunea asupra ora[ului Ro[iorii de Vede (din
informa]iile locuitorilor).
Pentru noapte m` a[ez într-o p`durice pe o coam` de deal,
la vreun km la nord de satul X, între acest sat [i gara Beuca
pe marginea cìi ferate. La întoarcere prin sat am l`sat vorb`
notarului, deoarece acesta îmi inspira mai mult` încredere, s`
îmi trimit` în punctul unde voi înnopta, prin oameni de încre-
dere, ov`z pentru cai, deoarece n-aveam deloc, [i måncare
pentru oameni. Pentru noapte îmi iau m`surile de siguran]`
cerute de împrejur`ri.
A treia zi, 15 noiembrie, orele 7,1/2 diminea]a, plec
înainte, n-am putut pleca mai devreme deoarece era o cea]`
foarte deas` în urma ploii din timpul nop]ii [i, în al doilea
rånd, n-aveam hart` cu mine; în tot timpul recunoa[terii m-am
servit cu o schi]` f`cut` de mine în mod sumar la plecare, în 5
minute, deoarece nu era timp disponibil de a executa harta în

condi]ii mai bune.
V`zånd c` pe la sud nu pot s` mai înaintez, [i trebuind
numaidecåt s`-mi ating obiectivul, anume Ro[iorii de Vede,
caut s` plec pe la est [i astfel s` cad în fa]a ora[ului, cu care
ocazie pot s` recunosc [i ora[ul [i for]ele amice concentrate în
fa]a lui. În acest scop, îmi iau în direc]ia mea de mar[ punctele
indicate: satul X, Sfin]e[ti, satul urm`tor în aceea[i direc]ie,
apoi satul R`dù]i [i Dr`g`ne[ti la sud, eram nevoit s` recurg
la aceasta din cauza lipsei de hart`.
În mijlocul satului Sfin]e[ti sunt primit cu o canonad`
puternic` de la liziera sudic` a satului, imediat o iau la nord [i
ies afar` din sat, sunt din nou urm`rit cu împu[c`turi chiar de
pe cåmp, nici acum nu-mi dau seama din ce direc]ie veneau [i,
în acela[i timp, sunt fug`rit de o patrul` c`lare vreo 4-5 km,
dup` care las caii în pas pentru a se odihni [i pentru a judeca
situa]ia. Imediat, dup` vreo cåteva minute dup` ce urcasem la
pas o coam` de deal, m` pomenesc pe dreapta mea (direc]ia
mea de mers era E-V) cu un cap de coloan` cam la 800 m – 1
km distan]` [i care cap de coloan` ie[ea din gara Beuca, de
care eram departe cam la 1,1/2 km.
Prima mea impresie a fost c` aceast` coloan` trebuie s` fie
Brigada 4 Ro[iori, gåndindu-m` la cele ce mi s-a spus cånd am
plecat în recunoa[tere [i, imediat ce am trimis un cerceta[ s`
recunoasc`, am avut speran]a [i o u[urare sufleteasc` c` nu
putea s` fie altfel decåt a ceea ce am gåndit. Cånd am trimis
cerceta[ul am oprit recunoa[terea [i caut s` observ cu bi-
noclul. Pute]i s` v` închipui]i decep]iunea [i îngrijorarea care
m` cuprinde cånd recunosc dup` stegule]ele de la l`nci c`
sunt germani. Strig imediat cerceta[ul înapoi, în care timp v`d
c` iese [i din coloana inamic` un cercet`tor spre a m`
recunoa[te. Am imediat prezen]a de spirit s` nu fug (fiind
între ei [i neavånd unde m` duce) ci s` plec în trap m`rit. Sunt
convins c` dac` a[ fi luat-o la fug` cu recunoa[terea în galop,
ar fi deta[at un pluton sau dou` contra mea [i a[ fi fost,

desigur, prins înc` de atunci.
În acest timp, observ cercet`torul inamic c` îmi f`cea fel
de fel de semne, am pus [i eu doi solda]i de la mine s`-i
r`spund` în acela[i sens; [i observ c` cerceta[ul inamic se
reîntoarce la coloana lui. Totul pentru mine acum era s` m`
strecor pån` la un punct unde s` pot sta ascuns pån` ce se va
scurge coloana inamic`, dup` care lucru s` caut s` m` întorc
la regiment. Din partea inamicului nu mai m-a urm`rit
nimeni, se vede c` au crezut c` sunt o patrul` amic` lor, care
veneam din direc]ia Ro[iorii de Vede. Am [ansa ca s` m`
strecor într-un [an] cam de 80 cm adåncime ([an] desp`r]itor
de tarlale) [i unde s` îmi a[ez caii prin flanc cåte unul, cåmpia
din fa]a mea fiind pu]in în pant` înspre [oseaua pe care se
scurgea coloana inamic`, încåt mai puteau s` m` z`reasc`
decåt dac` ar fi trimis vreo patrul` de cercetare din grosul
coloanei, lucru ce n-au f`cut.
Ceasul era 11,1/2 cånd mi-am a[ezat caii în [an].
Coloana inamic`, dup` cum am aflat în urm`, f`cuse
ad`p`ri cånd capul coloanei era înc` în gara Beuca [i s-a scurs
pe urm` pån` la orele 6,15 seara, cånd se întunecase aproape.
Deci au fost cel pu]in dou` divizii de cavalerie cu artilerie
c`l`rea]` [i cu toate trenurile regimentare.
În tot timpul cåt s-a scurs coloana inamic`, am stat
împreun` cu to]i solda]ii întins la p`månt [i observånd cu
binoclul; cånd credeam c` s-a terminat coloana, ap`rea alt cap
de coloan`.
Ov`zul pentru cai, care ni se adusese seara trecut` în
p`dure, nu a ajuns a da ov`z la cai seara [i a doua zi diminea]a,
a[a încåt la prånz n-au avut decåt cå]iva cai foarte pu]in ov`z;
caii au stat toat` ziua nead`pa]i.
Care este acum situa]ia mea? am fost gonit de patrula
c`lare de la est la vest, dup` ce fusesem primit cu focuri în
satul Sfin]e[ti; în acest timp, se interpune între mine [i trupele
mele o coloan` inamic` de dou` divizii de cavalerie, cu

direc]ia de mar[ de la vest - est. Nu pot s` mai stau în
recunoa[tere [i iau atunci hot`rårea s` ies din acest cerc al
inamicului [i s` m` duc la regiment.
Cånd plecasem în recunoa[tere din satul Buze[ti [tiam c`
Slatina este înc` în måinile noastre, deci trupele germane care
au trecut pe lång` mine, cåt [i cele care ocupaser` Ro[iorii nu
putuser` s` treac` Oltul decåt pe la Stoene[ti. În aceast`
situa]ie, trupele noastre, în caz de retragere, nu pot s` aib`
alt` cale decåt pe marginea cìi ferate Slatina – Coste[ti –
Pite[ti etc. În consecin]`, din punctul, în care m` aflam, îmi iau
direc]ia nord, anume între Coste[ti [i Bårla. Am cùtat întåi
Bårla, pentru a vedea dac` nu g`sesc vreo urm` a
regimentului meu, iar în caz negativ Coste[tii, mai departe.
Pentru îndeplinirea acestui scop, imediat ce s-a scurs coloana
inamic`, dup` ce m` conving îndeajuns de acest lucru; din
cauza întunericului [i deoarece m` aflam cu caii în cåmp, plec
cu ei la mån`.
Itinerariul imediat era ca din punctul în care m` aflam s`
trec printre Bårla [i Dobrote[ti [oseaua pe care s-a scurs
inamicul, iar de acolo, pe cåmp, s` ies în apropierea satului
Balaci. Dup` 6 ceasuri de mers cu caii la mån`, am [ansa ca s`
m` g`sesc în fa]a unui sat, pe care cu drept cuvånt îl credeam
c` este Balaci. Dau ordin unui soldat s` intre în sat [i s`-mi
scoat` numaidecåt un om afar` pentru a m` informa. Înainte
de aceasta, îmi iau îns` toate m`surile necesare pentru ca
soldatul trimis s` nu se r`t`ceasc`. Dup` o jum`tate de ceas,
se reîntoarce soldatul cu un om de la care aflu c` m` g`sesc tot
în fa]a satului Beuca, care este ocupat de inamic. Deci, m`
învårtisem mai bine de 6 ceasuri într-un cerc vicios (de la 7
seara pån` la 1 noaptea); r`t`cisem direc]ia, de[i tot timpul m-
am condus cu busola în mån`.
Situa]ia începe s` devin` amenin]`toare cånd v`d c` înc`
______
* Nu se public`.
n-am reu[it s` ies în afar` de zona ocupat` de inamic; solda]ii,

foarte ab`tu]i de cånd au v`zut scurgerea coloanei inamice,
f`ceau diferite reflexiuni de descurajare.
Dau ordin s`teanului s` m` scoat` la un drum pe care îl
[tiam între Dobrote[ti [i Tecuci-Kalinderu. }`ranul, înfrico[at
de inamic, nu voie[te cu nici un pre]; îl amenin] c` îl împu[c
iar dac` m` va duce, îi voi da recompens` un pol. Dup` multe
ezit`ri, se convinge c` n-are alt` cale de urmat. De[i acest
]`ran era din partea locului, m` r`t`ce[te de trei ori pe drum,
sco]åndu-m` abia la orele 5 diminea]` la locul indicat. În acest
timp, începuse o ploaie fin`, m`runt`; profit de ocazie c` m`
aflam lång` un påråu [i ad`p caii, care nu måncaser` [i nu se
ad`paser` de la ziua trecut`, [i fac un popas pån` la ora 6
diminea]a.
În diminea]a zilei de 16 noiembrie, a patra zi din
recunoa[tere, pornesc imediat înainte, dup` un ceas de
repaus.
Iau direc]ia spre satul Balaci, pe cåmp întålnesc 2 s`teni
care veneau din satul Balaci [i îmi spun c` este ocupat de
germani. Atunci m` îndrept spre Tecuci-Kalinderu, eram
nevoit s` m` îndrept într-un sat deoarece trebuia numaidecåt
s` iau ov`z pentru cai. Sunt primit cu focuri, m` strecor între
aceste dou` sate spre Miro[i. Pe cåmp, z`resc o c`ru]` care
venea dinspre Miro[i [i care, la vederea noastr`, ia alt`
direc]ie. Trimit cå]iva solda]i care prind c`ru]a în care se aflau
vreo 4 s`teni ce plecaser` din Miro[i spre Ro[iori. Aflu de la
ace[tia c` [i satul Miro[i este ocupat (30 c`l`re]i inamici). Iau
atunci direc]ia spre nord peste cåmp, s` dau de calea ferat`
Slatina – Coste[ti ca apoi, pe marginea cìi ferate, s` pot
atinge Coste[tii. Peste cåmp z`resc pe o [osea 2 c`l`re]i care
mergeau la pas înspre Malu – Bårla. Îmi închipui c` sunt
inamici [i m` iau dup` ei s` îi prind ca s` pot afla ceva
informa]ii, fiind cu totul dezorientat.
Seara, cånd pornisem la drum, aveam speran]a c`,
sc`pånd de satul Beuca – Balaci, voi ie[i din zona inamicului,
iar azi diminea]` am surpriza c` [i satul Miro[i este ocupat.

Cei doi c`l`re]i erau mult înainta mea, sunt silit s` iau
galop, ace[tia prind de veste [i o iau la fug`. În acest timp, m`
apropiasem de Bårla, cånd m` pomenesc cu focuri de pe
[osea, de la cei dou` c`l`re]i care desc`lecaser` dup` o
muchie de deal. M` ascund imediat cu recunoa[terea [i
descalec s` pornesc contra celor doi c`l`re]i. În acela[i timp,
observ cum din satul Bårla se desface o linie de vreo 30-40
c`l`re]i cu distan]e între ei [i pornesc la galop în contra
noastr`. O iau imediat la fug` [i timp de o jum`tate de ceas am
fost mereu fug`rit, cånd dam s` m` pun în pas – ap`reau din
nou în urma mea la galop.
În sfår[it, pån` la orele dou` p.m. am umblat mereu pe
cåmp, întålnind înc` dou` patrule inamice, am fost nevoit s`
schimb de mai multe ori direc]ia, totul depinzånd de direc]ia
din care ap`rea inamicul. În acela[i timp, dup` calculul pe
care îl f`ceam, trebuia s` trec calea ferat` Coste[ti – Ro[iori
[i s` ies la sudul Coste[tilor.
Mi s-a întåmplat, îns`, s` ies la Potcoava, pe cånd eu intram
pe la sud, pe la nord intra tot în acest sat o coloan` de infan-
terie cu artilerie [i c`ru]e. Am observat aceasta, deoarece
[oseaua care intra în sat pe la nord, cobora tocmai la intrarea
satului. Profit de ocazie c` dau de un påråia[ aici [i îmi ad`p
pu]in caii, care nu måncaser` înc` nimic de ieri diminea]`.
Imediat dup` Potcoava trec calea ferat` [i merg pe la nordul
ei. Trec prin dreptul g`rii Fålfani [i la orele 5 p.m. sunt în fa]a
Coste[tilor.
Cercet`torii mei se apropie de liziera satului [i, cånd m`
apropii [i eu cu recunoa[terea la 300 m, sunt primit cu foc
foarte viu de arme [i mitraliere de la liziera satului [i de-a
lungul [oselei [i cìi ferate. Avem [ansa ca s` sc`p`m cu to]ii
teferi, în acest timp fugisem înapoi vreo 2 km galop.
De cånd debarcasem în ziua de 8 sau 9 noiembrie cu
brigada în gara Coste[ti [tiam c` aproape în prelungire cu
acest tårg se afla satul P`dure]i, pe unde trecusem chiar în

mar[ul spre Slatina. V`zånd c` în Coste[ti nu pot intra,
descriu un arc de cerc [i caut s` intru în P`dure]i, între timp
începuse s` negureze.
{i aici, ca [i la Coste[ti, sunt l`sat înc` s` m` apropii [i mai
mult, acela[i foc intens de arme [i mitraliere [i îmi cad [i 2 cai,
iar`[i o iau galop înapoi, v`d c` se ridicase unul din oameni,
anume Teodor D-tru [i fugea în serpentin`, f`cånd pauze
culcat la p`månt, deoarece era mereu urm`rit de focuri. Îl
încalec pe iapa mea la mån` [i care n-o înc`lecasem eu deloc,
deoarece se îmboln`vise de buba månzului. M` retrag înapoi
cu recunoa[terea [i g`sesc un loc propriu pentru a ne odihni
în timpul nop]ii într-o vålcea prin care curgea [i un mic
påråia[.
Situa]ia noastr` era dezesperat`, cu atåt mai mult cu cåt
nu aveam pe ce ne baza, hart` n-aveam iar locul nu-l cuno[tea
nimeni din noi, iar cel`lalt ajutor – caii – erau într-o stare de
plåns, nu måncaser` nimic dou` zile [i merseser` numai
noaptea trecut` [i ziua de azi între 100-120 km, dintre care cel
pu]in 25 km galop.
Solda]ii cu totul demoraliza]i, ]inem cu to]ii sfat ce este de
f`cut [i lu`m hot`rårea c` a doua zi, dac` om vedea c` caii
[sic!] ne sunt o sarcin` [i nu un ajutor, îi vom împu[ca [i vom
cùta s` ne strecur`m pe jos. Toat` noaptea plou` m`runt [i,
de[i noaptea trecut` umblasem toat` noaptea cu caii la mån`,
nici ast` noapte nu dormim nici unul. Eu personal, din ziua în
care au trecut cele dou` divizii inamice în fa]a mea, eram într-
o astfel de stare de nervi încåt, de[i sim]eam foame [i obo-
seal`, n-am måncat nimic de[i aveam un pui întreg la cobur.
Oamenii, la fel, n-au måncat nimic.
Diminea]a, 17 noiembrie, a cincea zi de cånd eram în
recunoa[tere. Ploaia continua s` picure rar, m`runt, aducånd
[i cea]` de nu puteam s` mai vedem la trei pa[i. Pentru a putea
porni, a[tept ca s` se mai ridice cea]a deoarece nu [tiam
încotro m` duc.
De abia la orele 8 diminea]a putem porni înainte. Îmi iau
ca punct de reper [oseaua na]ional` Slatina – Pite[ti iar apoi,
dup` ce voi da de aceast` [osea, s` m` ]in la cåteva sute de
metri în dreapta sau în stånga ei, dup` împrejur`ri, pentru a
nu r`t`ci. Ocolesc satul P`dure]i [i pornesc peste cåmp,
cåmpul plin cu ar`turi, caii de abia puteau s` mai mearg` la
trap. Dup` ora 12 urcam în piezi[ un teren în pant` în fa]a
noastr`; cånd am suit sus creasta, în fa]a noastr` era [oseaua
na]ional` la 200 de metri, iar drept în fa]a noastr`, c`lare pe
un crac de p`durice mic` de 20-30 m l`rgime care era în
dreapta mea, unul sau dou` escadroane de cavalerie. Din
acest crac de p`durice se desf`cea altul din urma noastr`
mergånd în form` de V spre [osea. P`duricea dep`rtat` de
mine la 10 pa[i. Solda]ii dinaintea mea s-au b`gat imediat în
p`durice, eu, la fel, am f`cut aceast` mi[care în mod
spontaneu f`r` s` reflectez. În acela[i timp, v`d c` se opre[te
coloana pe drum [i pornesc din capul escadronului de
cavalerie c`l`re]i înspre noi, în acest timp desc`lecasem
pentru a fi gata la orice eventualitate, cånd z`resc toat`
[oseaua în lungul ei plin` cu trupe de infanterie [i artilerie.
Izolat, v`zånd c` de fugit nu mai pot fugi, caii nemaipu-
tånd merge la galop, de luptat nici gånd cu o coloan` întreag`,
trimit pe soldatul Ifrim afar` din p`durice ca s` vad` c` nu
opuneam rezisten]`, [i în urma lui am ie[it [i noi afar` din
p`durice. Un pluton care venea în galop, în cap cu un
locotenent de husari, a pus måna pe noi [i ne-a dezarmat
complet.
Solda]ii inamici s-au purtat foarte bine, ofi]erul îns`
îngåmfat, brutal [i mitocan. Acesta m` întreb` imediat de
regiment, la care îi r`spund c` nu pot s`-i dau nici o rela]ie,
fiind de 5 zile în recunoa[tere. Apoi, jum`tate fran]uze[te,
jum`tate nem]e[te îmi spune: „vede]i în ce aventur` v-au
b`gat d-nii Br`tianu [i Filipescu!”, la care îi r`spund c` sunt
ofi]er activ [i nu fac politic`. În acest timp, am ajuns la [osea

unde ne-a ie[it înainte comandantul escadronului cu måna
întins`, c`ruia m-am prezentat imediat milit`re[te. Acesta,
foarte gentil, a început prin a pune conversa]ia pe o not` mai
intim` întrebåndu-m` de c`pitanul Såmboteanu cu care a fost
camarad în [coal`, apoi a început s` m` descoase de regiment
etc., îns` foarte deghizat. I-am r`spuns de acea manier`,
nespunåndu-i nimic în fond.
De aici m-a trimis pe jos, împreun` cu solda]ii, pån` la un
sat, mi se pare Corbu, unde r`månem pentru timpul nop]ii. A
doua zi diminea]` ne porne[te la Slatina, unde m-au ]inut 3
zile [i unde am stat în cazarmele regimentului de artilerie,
într-o odaie cu mai mul]i ofi]eri pe care i-am g`sit acolo. În tot
timpul drumului nu mi s-a dat nimic de måncare; ce-am putut
numai s` g`sesc în sat, care era aproape gol. La Slatina ne
serveau o måncare la ora 12, apoi o cafea, ap` goal`, [i cu o
buc`]ic` de påine, seara, iar`[i aceea[i cafea.
De la Slatina m-au dus pe jos pån` la Craiova, cu o etap`
de o noapte la Bal[; tot a[a, nu ne-au dat nimic de måncare.
La Craiova am stat 4 zile la Banca Na]ional`, numai în cl`dire,
neavånd voie s` ie[im afar` în curte; aici am putut lua o baie
[i g`si ceva lenjerie [i bani de la o rud` pe care o aveam în
ora[; deoarece atunci cånd m-au prins n-aveam decåt 40 de lei
la mine [i nici un schimb de rufe. Aici am trìt mai bine
deoarece am primit [i måncare [i ]ig`ri prin îngrijirea Crucii
Ro[ii.
De la Craiova am fost dus cu trenul la Tårgu Jiu, unde am
stat noaptea tot în cazarma regimentului de artilerie, unde
îns` ofi]erii am fost trata]i foarte prost. Ni s-au pus ni[te paie
pe jos într-o sal` mare unde erau o mul]ime de solda]i, [i drept
måncare ni s-a dat aceea[i zeam` amar` de cafea dintr-o can`
de l`turi. Tot aici am v`zut un spectacol dezgust`tor. Solda]ii
evrei din armata romån`, de gåt cu profo[ii [i sergen]ii majori
germani serveau de t`lmaci solda]ilor no[tri, pe care îi obligau
s` le spun` domnule. Ace[ti solda]i au fost de o impertinen]`

nemaipomenit` cu ofi]erii romåni, încåt, nemaiputånd r`bda,
i-am dat unuia din ei cu „mar[ de aici!”. Acesta s-a dus
imediat [i m-a raportat unui plutonier german care era mai
mare acolo, spunånd c` l-am înjurat; de-abia am putut s`
potolesc pe neam], care vroia s` m` pun` într-un col] unde s`
nu mi[c [i cu santinel` înarmat`, care la prima mi[care s`
trag` în mine.
A doua zi am pornit din Tårgu Jiu pe jos la vama Pìu[,
unde am r`mas pe timpul nop]ii [i unde am fost trata]i la fel
ca la Tårgu Jiu.
De la vama Pìu[ pe jos la Petro[ani, unde, la fel, ne-au
culcat pe jos într-o pr`v`lie devastat`. Aici ni s-a dat o
conserv` de carne [i o por]ie de påine mai omeneasc`.
A doua zi seara ne-au pornit cu trenul la Timi[oara, unde
era un lag`r de carantin`. {i în timpul acestui drum nu ni s-a
dat altceva decåt zeam` de cafea amar` [i f`r` påine. De la
Timi[oara am plecat într-un transport de 20 ofi]eri prizonieri
în lag`r la Sopronnyek. Gra]ie ofi]erului austro-ungar care ne
conducea, am måncat foarte bine în g`ri f`r` s` pl`tim nimic
[i am fost foarte bine trata]i.
În lag`r la Sopronnyek, unde am ajuns la 28 decembrie
1916, am dus-o foarte rù la început pån` în februarie, cånd
to]i ofi]erii am fost muta]i într-un lag`r anume amenajat
pentru ofi]eri, foarte confortabil [i în condi]iuni igienice
avantajoase. Aveam dreptul la o baie de cad` pe s`pt`mån`
(baia fiind chiar în lag`r). Eram servi]i de ordonan]e, romåni.
Måncarea aproape suficient`, påine foarte pu]in`, 200 grame
pe zi, mai tårziu 180 [i 160 grame, în schimb cu alimentele care
am început a le primi cu to]ii de la Berna era îndestul`tor.
În privin]a îmbr`c`mintei, aveam dreptul s` cerem cu
raport în scris c`tre comandamentul austro-ungar, ar`tånd c`
cele [sic!] pe care le posed`m sunt deteriorate [i imediat ni se
d`deau tot felul de efecte, foarte bune de altfel, din magazia
lag`relor.
Pån` în februarie, am primit 120 coroane lunar, din care

d`deam 90 la popot`, de la aceast` dat` a început a ni se da
180 coroane. Tratamentul de care ne-am bucurat cu to]ii în
lag`r din partea autorit`]ilor a fost nu se poate mai
prevenitor; foarte mult în datoria domnului locotenent-
colonel Florian, ofi]er în armata austro-ungar`, îns` romån ca
limb` [i sentimente, care, ca comandant [sic!] al lag`rului, n-a
pierdut nici o ocazie pentru a veni în avantajul ofi]erilor
no[tri. Gra]ie domnului colonel Florian au putut sc`pa de
închisoare [i [treang mai mul]i ofi]eri ai no[tri fugi]i din
armata austro-ungar`.
Lag`rul nostru era situat într-o regiune foarte bogat` la
nordul Ungariei, la grani]`, la 80 km S-E departe de Viena,
a[a încåt aveam putin]a ca s` ne aprovizion`m foarte bine.
Ungaria face not` aparte între Puterile Centrale, singura
]ar` între ele care st` înc` foarte bine sub raportul
alimentelor, de[i totul este scump, aceasta numai din cauza
sc`derii monedei comune austro-ungare. Ungaria, cu
deosebire de Austria, care n-a avut organiza]ia Germaniei
încåt s` reglementeze consuma]ia pe cap de locuitor prin
dispozi]ii extrem de minu]ioase.
În repetate rånduri au fost certuri în Parlamentul ungar [i
diferende comune din cauza cererilor de aprovizionare ale
Austriei. Din cauza lipsei în Austria s-au întåmplat foarte
multe greve, mai ales la Viena [i Praga, unde a fost nevoie s`
intervin` chiar armata german` pentru a potoli lucrurile.
Despre noi, l`sau s` apar` impresia c` i-am tr`dat [i aveau
o p`rere foarte proast` asupra armatei noastre, ar`tånd mai
cu seam` c` n-am fost preg`ti]i de r`zboi. Au schimbat cu
totul tonul în articolele de fond [i în criticele militare, mai ales
acele semnate de Fabius, dup` lupta de la M`r`[e[ti. Cred c`,
de[i cùtau s` atenueze e[ecul german prin aceasta, erau [i de
bun` credin]`. Dup` tratativele de la Brest-Litovsk, dup` ce
Rusia a fost scoas` din cauz`, din jurnalele lor reie[ea c`
situa]ia noastr` este descoperit` [i vom fi nevoi]i s` facem

pace.
Convingerea în Austro-Ungaria, asta poate [i din cauza
urei pe care o au contra Germaniei, este c`, oricåte succese
militare vor avea înc` germanii, la urm` vor fi nevoi]i s`
cedeze în fa]a Triplei În]elegeri.
Sublocotenentul FELIN CHI}U

din Regimentul 6 Ro[iori
A.M.R., fond Direc]ia Personal, dosar nr. crt. 1249, f.732-739
MEMORIU
f`cut de c`pitanul de rezerv` Diaconescu Grigore din

Regimentul 11 Siret, reîntors din captivitate, conform
ordinului circular nr. 2543 din 26 martie 1918
al Marelui Stat Major.
A. Am fost f`cut prizonier în ziua de 29 iulie 1917, ora 3,1/2

p.m,. în luptele din Valea Oituzului, în partea de vest a satului
Groze[ti.
M-au luat prizonier trupe austro-ungare în urm`toarele
împrejur`ri: comandam compania a III-a din Regimentul 11
Siret. La 26 iulie 1917 inamicul începuse ofensiva pe Valea
Oituzului unde lupta Regimentul 11 Siret [i ne împinsese prin
lupte continui pån` în ziua de 29 iulie, cånd regimentul nostru
ocupa ca pozi]ie dealul Le[un]ului [i [oseaua în dreptul
fabricii de cherestea Negropontes.
Din luptele anterioare, efectivele companiilor se
reduseser` [i se amestecaser`. În diminea]a zilei de 29 iulie
1917, pe la orele 11,1/2 a.m., semnalåndu-se patrule inamice

pe dealul Matiu[ca [i pe dealul Pietrei [i c` se coboar` spre
satul Groze[ti – am fost trimis de domnul comandant al
Batalionului I s` fac fa]` [i s` resping inamicul cu 80-90 solda]i
– amesteca]i din toate companiile Batalionului I.
Regimentul nostru era extrema dreapt` a Diviziei a 6-a [i
]inea sectorul în dreapta pån` la 300 metri spre nordul [oselei
Groze[ti, unde trebuia s` fim lega]i cu Divizia a 7-a. În ziua de
29 iulie 1917, Divizia a 7-a, retr`gåndu-se, a l`sat în dreapta
noastr` o sp`rtur` prin care inamicul a intrat în voie, c`zånd
deasupra satului Groze[ti. Am început lupta cu inamicul ce
cobora spre Groze[ti la ora 12,1/2 p.m. [i am continuat-o pån`
la ora 3,1/2 p.m., cånd inamicul superior [i ca for]` [i ca
material a atins [oseaua Groze[tilor unde aveam postul de
comand`, f`cåndu-m` prizonier împreun` cu 6 solda]i ce-mi
mai r`m`seser` din deta[amentul cu care începusem lupta.
În rezumat, împrejur`rile în care am fost f`cut prizonier
sunt: 1) comandam solda]i aduna]i din toate companiile
Batalionului I;
2) ordinul de-a ac]iona fa]` de situa]iunea inamicului a fost
tårziu;
3) inamicul a înaintat în voie prin sp`rtura dintre divizia
noastr` [i a 7-a, r`sfrångåndu-[i aripa lui stång` peste aripa
dreapt` a Diviziei a 6-a, unde eram eu;
4) inamicul îmi era superior [i ca material [i ca oameni [i ca
teren;
5) Ac]iunea ce mi s-a ordonat a fost izolat`;
6) Nu ni s-a putut da nici un ajutor;
7) Mi s-a dat ordin de-a rezista conform ordinelor diviziei
pe pozi]ie pån` la ultimul om.
B. Am fost luat prizonier de c`tre trupe austro-ungare
care înaintau în dou` valuri, iar valul al III-lea erau trupe
germane. În valul I erau puse trupe de romåni din armata
austro-ungar`, avånd în spatele lor patru mitraliere.
C. Dup` ce-am c`zut prizonier am fost condus împreun`

cu cei 6 solda]i ce c`zuser` cu mine de c`tre un caporal romån
din armata austro-ungar` prin liniile de lupt` inamice spre
postul de comand` al deta[amentului ce ataca pe dealul
Vårful Pietrei. Trecånd prin valul de lupt`tori unguri (al II-
lea val) cå]iva solda]i, de[i v`zuser` distinct c` suntem f`cu]i
prizonieri, totu[i au ridicat armele pentru a ne împu[ca,
înjuriindu-ne în ungure[te. Caporalul ce ne escorta, ob-
servånd, a protestat [i i-a f`cut s` lase arma jos. Am fost du[i
apoi pe dealul Muncel unde era postul de comand` al deta-
[amentului inamic [i acolo am z`rit vreo zece ofi]eri austro-
ungari, care au încercat a ne lua un interogatoriu sumar, la
care am refuzat categoric a r`spunde deoarece mi se cereau
detalii despre dispozi]iile noastre de lupt`.
Am fost condu[i apoi pe dealul Iordogatu, dealul Pu[ca[u,
[i coborå]i în [oseaua ce duce la Hårja. De acolo am fost
îndrepta]i spre Poiana S`rat`, unde era instalat comandamen-
tul superior germano-austro-ungar, care a încercat în zadar,
de asemenea, s` scoat` de la noi informa]ii relative la armata
noastr`. Noaptea de 29 spre 30 iulie 1917 am trecut-o într-o
cas` p`r`sit`, sub santinel`, într-o camer` goal` unde erau
aruncate pe jos cåteva paie.
Solda]ii au dormit închi[i într-o biseric` din Poiana S`rat`,
a doua zi am fost condu[i la Bre]cu.
A treia zi, 31 iulie, am fost du[i pe jos la Kezdy Vasarhely
unde, la ora 10 seara, am fost interna]i într-o cazarm`.
La 1 august, cu trenul, am fost porni]i spre Bra[ov de unde,
pe jos, am mers pån` în satul Cristiana [i apoi la Rozenau
(Rojnov), 10 km dep`rtare de Bra[ov, în ziua de 4 august,
unde am fost interna]i într-un lag`r de prizonieri [i unde am
g`sit [i al]i prizonieri romåni. Acolo ne-au ]inut 9 zile în
carantin` [i apoi ne-a plecat spre lag`rul din Sopronnyek
(Ungaria).
Cele 9 zile cåt am stat în Rozenau am locuit într-o cas`

particular`, dåndu-mi-se o deosebit` grij` [i aten]ie; ceilal]i
ofi]eri [i trup` erau interna]i într-o veche cazarm`. Eram
foarte intrigat de o asemenea deosebire de tratament, cånd,
dup` trei-patru zile am fost asaltat de un ofi]er - locotenent
activ din armata german` – care vorbea perfect romåne[te –
fost arenda[ – zicea el – mult` vreme la o mo[ie din Muntenia,
care mi-a spus c` este informat despre mine c` sunt un „om
politic” [i, dup` ce mi-a f`cut elogiul armatei [i organiza]iei
germane [i a tratamentului lor excep]ional de civilizat fa]` de
popula]ia din Muntenia, mi-a propus, ca concluzie [sic!], de a
merge acolo ca propagandist german, asiguråndu-mi o situa]ie
superioar`.
El era înso]it [i de trei fo[ti ofi]eri romåni filogermani
îmbr`ca]i în haine civile, care înt`reau afirma]iile ofi]erului
german. Au insistat mult, cerånd de la mine detalii despre
starea moral` a trupelor noastre, [i m-au întrebat, în special,
dac` nu e posibil` o revolt` a trupelor noastre, lucru de care
el zicea c` este convins.
D. Dup` 5 zile de insisten]e repetate, refuzånd a m` preta
propunerilor lui [i asiguråndu-l c` în armata noastr` o revolt`
este imposibil`, avånd în vedere sufletul blajin al soldatului
nostru [i îndårjirea cu care lupt`, mai ales acum cånd jum`tate
din ]ara lui este în måna du[manilor, în fa]a acestor afirma]ii
[i cu expresia „o s` regre]i!”, am fost dus în lag`rul-cazarm`
din Rozenau [i de acolo plecat spre lag`rul Sopronnyek. Opt
zile le-am f`cut pe drum, calea Bra[ov-Arad-Buda-Pesta-
Sopronyek. Pe drum tratamentul ofi]erilor era acela[i ca al
trupei inamice.
La 19 august 1917 am fost interna]i în lag`rul Sopronnyek,
în bar`ci de scånduri c`ptu[ite cu carton [i cu mobilierul
sumar, dar necesar. Eram închi[i în garduri de sårm`, cu paz`
serioas` de santinele.
E. Administra]ia interioar` a lag`rului era l`sat` pe seama

noastr` a ofi]erilor romåni, care într-adev`r, s-au purtat parte
curat romåne[te [i dup` obiceiul p`måntului.
Pate din ofi]erii romåni îns`rcina]i cu aceast` administra]ie
erau „oamenii de încredere“ – ai comandamentului austro-
ungar al lag`rului. Ei au f`cut administra]ie – cu sistemul de
proteja]i, de r`zbun`ri, de incorectitudini.
S-au petrecut, în rezumat, lucruri murdare care, dac` mai
intereseaz` pe cineva, se pot detalia.
Ofi]erii care au protestat contra acestui sistem au fost
închi[i în carcer` de comandamentul austro-ungar – dup`
cererea ofi]erilor romåni superiori viza]i. Pe acest motiv am
suferit [i eu 15 zile de închisoare. În lag`r aveam popot`
comun`, de la ea absentau parte din ofi]erii ce aveau bani mai
mul]i sau cei ce aveau dispre] pentru parte din camarazii lor.
Hrana ra]ional` dup` legile locale era insuficient`, totu[i,
pe sub mån` [i cu pre]uri mari se putea procura din sate
ori[ice de ale månc`rii. Afar` de aceasta, ni se trimitea de
c`tre Crucea Ro[ie elve]ian`, Sec]ia romån`, din Berna
alimente [i îmbr`c`minte suficiente [i de bun` calitate.
Armata francez` ne-a trimis, de asemenea, prin Crucea Ro[ie,
îmbr`c`minte complet`.
Ca sold`, c`pitanii [i celelalte grade superioare aveau 250
de coroane lunar iar sublocotenen]ii [i locotenen]ii cåte 180
coroane lunar, sume insuficiente fa]` de scumpetea ali-
mentelor.
În lag`r eram îngriji]i de un medic romån [i din cånd în
cånd examina]i [i de un medic maior austro-ungar. Starea
sanitar` în lag`rul de ofi]eri era bun`. Cur`]enia era bine
între]inut` de ordonan]ele noastre, solda]i romåni, [i aveau
instala]ii bune de baie [i sp`l`torie de rufe. Aveam lumin`
electric`. Ocupa]ia noastr` de c`petenie era lectura.
Parte din ofi]erii romåni din lag`r, dup` cererea lor sau a
familiilor lor, au fost trimi[i în Muntenia, încredin]åndu-li-se
slujbe administrative dup` ce c`p`tau referin]e bune de la

comandamentul lag`rului [i asigurau c` nu au cel pu]in
sentimente du[m`noase armatei ocupante.
F. M-am întors din captivitate în ziua de 10 martie 1918,
prin calea Buda-Pesta-Cluj-Cernù]i-Burdujeni, în Ia[i,
f`cånd 7 zile, cu un bun tratament.
Starea de spirit general` în Austria-Ungaria era
urm`toarea: popula]ia civil` blestema r`zboiul, dorind cåt mai
curånd sfår[itul lui, armata lor, în afar` de comandan]i, de
asemenea, era s`tul` de r`zboi [i totu[i disciplina [i
executarea ordinelor erau perfecte.
Nu mai credeau într-o victorie a armatelor aliate ale lor,
dar erau convin[i c` nici nu pot fi învin[i. Spuneau c` fac un
r`zboi de ap`rare. Vorbeau de armata romån` reorganizat`
cu admira]ie chiar.
Plångeau, desigur, nesincer, ]ara noastr` care s-a hazardat
nepreg`tit` în r`zboi, care i-a adus dezastrul – ziceau ei.
Situa]ia material` a popula]iei [i a trupei în Ungaria era
bun`. Nu le lipsea aproape nimic, pre]urile erau ridicate îns`.
Starea sanitar` a popula]iei [i a armatei era bun`.
În rezumat, ceea ce m-a izbit în Austro-Ungaria, stat
neunitar ca na]ionalit`]i, era disciplina, executarea legilor,
supunerea [i via]a perfect gospod`reasc` pe care n-o g`se[ti
de multe ori nici într-un stat unitar na]ional. Este drept, îns`,
c` la baza acestor manifest`ri se vedea clar „silnicia” cu care
diferite popoare, ca na]ionalitate, executau un program impus
de cei ce guvernau.
C`pitan G. DIACONESCU
A.M.R., fond Serviciul Statistic, dosar nr. crt.1112, f. 220-222

MEMORIU
de modul cum [i-a îndeplinit îns`rcinarea dat`, în zilele de
3, 4, 5 noiembrie 1916, sublocotenentul G. Ionescu-{i[e[ti din
Regimentul 57 [i împrejur`rile în care a c`zut prizonier.
Ordinul. În dup`-prånza zilei de 3 noiembrie 1916,

Regimentul 57 Infanterie se g`sea la gura Lotri[oarei pentru
restabilire dup` înfrångerea de la Brezoi [i retragerea peste
mun]ii Sida [i Foarfeca. Am fost chemat pe la ora 6 p.m. în
acea zi de c`tre domnul colonel Constantinescu, comandantul
Brigadei 25, din care f`cea parte regimentul. D-sa mi-a dat
ordin s` iau un pluton din compania ce comandam pentru a
primi o îns`rcinare imediat`. Am primit urm`torul ordin scris:
„Ve]i men]ine sub amenin]are compania sublocotenentului
Dumitrescu de pe muntele Urzica. R`spunde]i împreun` cu
d-sa trei zile de aceast` pozi]ie”. Mi-am luat sub comand` cei
27 de oameni ce-mi r`m`seser` din plutonul I [i am pornit pe
cel`lalt mal al Oltului spre ]inta indicat`.
Pozi]ia. Topografia regiunii se poate vedea din schi]a
al`turat`, întocmit` din memorie*. Urzica e un munte ståncos
care domin` Oltul [i se sprijin` pe o parte pe acesta [i pe o
parte Muntele Arm`sarul. Sub Urzica trece linia ferat` [i
anume este tunelul denumit nr. 2. Mai la sud, circa 2000 m,
este tunelul nr. 3 [i mån`stirea Turnul.
În seara zilei de 3 noiembrie, pe la ora 9, am ajuns la gura
tunelului de sub Urzica, am întålnit pe sublocotenentul
Dumitrescu, i-am pus în vedere ordinul meu [i i-am cerut s`
m` pun` [i pe mine în curent cu situa]ia. Am aflat c` în afar`
de compania sa mai erau pe aceast` pozi]ie [i la tunel mici
grupe din diferite corpuri [i forma]iuni care f`ceau paz` aci
______
* Nu se public`.
înc` înainte de apropierea îngrijitoare a du[manului. Se va

vedea mai jos care erau aceste grupe [i cum le-am dispus.
La venirea subsemnatului mul]i oameni erau îngr`m`di]i
în baraca [i bordeiul tunelului, f`r` rost [i f`r` ordin. Cu
greutate, prin amenin]`ri [i represalii, i-am scos [i am ordonat
la fiecare ce are de f`cut. M-am urcat apoi pe pozi]ie
împreun` cu sublocotenentul Dumitrescu I.
Ningea [i z`pada era îngr`m`dit` într-o grosime de 50 cm.
Situa]ia. Prima noapte a trecut lini[tit` [i am putut dispune
oamenii la locurile ce am crezut, împreun` cu sublocotenentul
Dumitrescu, mai nimerite.
A doua zi, 4 noiembrie, situa]ia era urm`toarea:
1. Pe stånca Urzica, compania [sic!] sublocotenentul Du-
mitrescu, compus` din dou` plutoane (160 oameni), majo-
ritatea dispensa]i neinstrui]i. Printre oamenii sì erau dise-
mina]i o parte din grada]ii [i oamenii mei, spre a-i încuraja [i
privighea, conform ordinului ce aveam. Oamenii subloco-
tenentului Dumitrescu erau foarte epuiza]i. Nu aveam
tran[ee, care nu se puteau lucra în piatr`, nici alte ad`posturi.
Foc nu puteam face.
2. Gura tunelului dinspre du[man era p`zit` de cå]iva
oameni ai mei, împreun` cu 15 mili]ieni comandan]i de
sergentul Vinereanu [i trei jandarmi.
3. Marginea Oltului la botul Urzicii, unde ståncile l`sau o
mic` lunc` cu z`voi, era ap`rat` cu un post fix [i patrule din
compania sublocotenentului Dumitrescu [i 15 oameni din
Regimentul 71, comanda]i de sergentul Dumitrescu [i înca-
dra]i în aceea[i companie.
4. Spatele nostru [i dreapta, adic` vålcelele care coborau
dinspre Arm`sarul, p`zite de patrule compuse din oamenii
mei [i ai sublocotenentului Dumitrescu. Era, de asemenea, [i
un post fix de glota[i (civili) g`si]i de noi acolo, f`r` leg`tur`
cu alt comandament [i pe care i-am întrebuin]at în acest fel.
5. În seara zilei de 3 noiembrie a sosit [i un tun de munte
cu un ofi]er. Tunul a fost a[ezat în spatele pozi]iei noastre, dar
a doua zi de diminea]` a fost retras f`r` s` fi tras vreun

proiectil.
6. Echipa de lucr`tori de sub conducerea ofi]erilor ingineri
demonta linia în spatele nostru. Tunelele nr. 2 [i 3 erau
minate.
7. În`l]imile din dreapta erau ocupate de du[mani,
leg`tura noastr` era numai înapoi, cu comandamentul. În
stånga ne sprijineam pe Olt.
Lupta (4 [i 5 noiembrie). Du[manul a atacat ziua a doua [i
a treia (4 [i 5 noiembrie), de front [i de flanc la dreapta
noastr`, cu focuri de arm` [i de mitralier`. Artileria du[man`
b`tea, de asemenea, pozi]ia [i mai ales botul ståncii înspre Olt
unde era mica lunc` cu z`voi. Aveam impresia c` du[manul
cùta s` p`trund` pe aci. Proiectilele c`deau atåt pe pozi]ie,
cåt [i în spatele nostru. Am avut pierderi în mor]i [i r`ni]i, care
nu se pot preciza numerice[te, fiindc` nu se puteau evacua.
Un singur proiectil a omoråt deodat` 4 oameni ai sublocote-
nentului Dumitrescu.
În cursul zilei de 4 noiembrie inginerii [i lucr`torii de la
cìle ferate s-au retras, dup` ce demontaser` linia între cele
dou` tunele.
Au fost chema]i, de asemenea, cei 15 mili]ieni de sub
comanda sergentului Vinereanu, glota[ii, cum [i cei 3
jandarmi care luaser` parte la ap`rare. Lupta a durat cu
intermiten]` [i noaptea [i ziua urm`toare de 5 noiembrie.
Starea trupei. Am raportat Brigadei c` extenuarea
oamenilor era extrem`. A fost cu neputin]` s` retragem o
parte din trup` spre a se înc`lzi [i odihni în spatele frontului,
fiindc` [i f`r` aceasta oamenii erau la 10-20 m unul de altul [i
retragerea unora demoraliza total pe ceilal]i. Terenul foarte
ståncos f`cea ca trupa s` fie cu greu ]inut` în mån`. Au fost
cazuri cånd solda]ii încercau s` se retrag` sub pretext c` erau
r`ni]i, ceea ce la examenul corporal se dovedea neadev`rat.
Au trebuit s` fie întor[i în front cu amenin]`ri [i represalii,
conform ordinului. Multe arme func]ionau rù, fiind

îmbåcsite de p`månt, neunse, încle[tate de ghea]`, deoarece
de 6 zile oamenii nu avuseser` prilejul [i putin]a s` se ocupe
de arm`tur`. Mul]i oameni erau extrem de istovi]i [i de
demoraliza]i, a[a c` cu[sic!] nimic nu se mai putea reac]iona
asupra lor. Lucrurile acestea toate le-am raportat telefonic
Brigadei, prin rapoarte care am rugat s` fie scrise, [i odat`
chiar personal domnului comandant al Brigadei, care se g`sea
la telefon.
Lupta în ziua a 3-a (5 noiembrie) – lupta a continuat [i în
ziua a treia. Eram ataca]i intermitent cu focuri de arm`,
mitraliere [i bombardament de artilerie, iar noi ripostam cu
focuri de arm`. Am comunicat artileriei noastre ce se g`sea la
Cozia s` ne sprijine. S-au tras cåteva lovituri, prea lungi [i
prea pu]ine.
În ziua aceasta, 5 noiembrie, a fost pr`bu[it tunelul de sub
Urzica. Distrugerea s-a f`cut cu pulbere neagr`, astfel c`
d`råmarea bol]ii n-a fost decåt par]ial`. R`m`sese o
deschiz`tur` liber` destul de mare peste d`råm`turi, peste
care infanteria du[man` ar fi putut trece. Era, deci, necesar s`
se continuie ap`rarea tunelului în interior.
În diminea]a zilei de 5, la ora 11, s-a v`zut cu ochii liberi o
coloan` du[man` pe creasta dintre muntele Ro[u [i
Arm`saru, care se scurgea deasupra [i în spatele nostru. S-a
raportat acest lucru Brig`zii. S-a comunicat [i artileriei s` bat`
acea regiune. Nu am putut stabili dac` a b`tut-o.
În dup`-amiaza acelea[i zile, un caporal [ef de patrul` din
plutonul meu îmi trimite un raport scris pe o foaie deta[at`
din carnetul sù de [ef de patrul`, raport foarte bine întocmit,
în care m` informa c` o trup` du[man` tare de o companie se
coboar` în spatele nostru. Am raportat telefonic [i acest lucru
[i am primit ordinul s` r`månem pe pozi]ie.
Am cùtat a restrånge, pe cåt posibil, flancul nostru drept,
spre a face fa]` la nevoie unui atac din dreapta [i din spate.
Pe la ora 5, am v`zut ie[ind din spatele nostru, din p`dure,

în preajma tunelului nr. 3, o trup`. Apari]ia ei a fost precedat`
de pu]ine împu[c`turi. Un moment am crezut c` sunt
patrulele noastre. Îndat`, îns`, ne-am convins c` e o trup`
du[man` care înainta repede înspre noi din spate, prin
p`durea rar` [i pe linia ferat`. De comun acord cu
sublocotenentul Dumitrescu, am hot`råt ca eu s` m` cobor în
gura tunelului unde aveam instalat telefonul, pentru a raporta
Brig`zii [i a face fa]` situa]iei iminente. Am pornit în grab` cu
un om de leg`tur`, care pu]ine minute dup` aceea a c`zut
împu[cat în cap. Pån` la coborårea mea jos telefoni[tii
demontaser` telefonul [i încercaser` s` scape, ceea ce n-au
reu[it. În tunel se g`seau ap`r`torii lui. Cånd deta[amentul
du[man s-a apropiat de tunel, dispozi]ia de lupt` a pu]inilor
solda]i ce mai aveam pentru a ap`ra trecerea [i lunca de la
botul Urzicii era extrem de sc`zut`. Ataca]i din spate, fixa]i de
du[man dinainte, cu Oltul în stånga, situa]ia era dezn`-
d`jduit`. Am fost înconjura]i [i covår[i]i în cåteva clipe [i am
c`zut prizonieri împreun` cu circa 20 de solda]i [i subofi]eri
din plutonul meu, parte din compania sublocotenentului
Dumitrescu. Ulterior am aflat c` [i acesta, împreun` cu restul
de oameni, a avut aceea[i trist` soart`.
Partea a II-a
Transportul în zona interioar`. Trupa care ne-a f`cut
prizonieri era dintr-o brigad` de munte austro-ungar`.
Ofi]erul ce o comanda a fost fa]` de mine prevenitor.
Solda]ii mei au fost devaliza]i nu numai de obiecte de
arm`tur` [i echipament, dar [i de proviziile ce aveau asupra
lor.
Am fost condu[i chiar seara aceea peste muntele Arm`-
saru la un comandant (de batalion sau regiment) pe versantul
advers al Urzicii, imediat în spatele frontului du[man. N-am
suferit nici o violen]` din parte-i. A încercat s`-mi smulg` [tiri
[i-a cùtat s` m` intimideze cu [tiri despre înaintarea lor spre

C`lim`ne[ti.
De aci am fost condu[i mai departe tot în seara aceea, la
un comandament superior (brigad` sau divizie) la Brezoi. M-
a primit un ofi]er. N-am mai fost chestionat cu privire la nimic.
A doua zi diminea]a am întålnit aci, spre durerea mea, pe
sublocotenentul Dumitrescu, care c`zuse dup` mine prizonier
împreun` cu restul oamenilor. Ne-am desp`r]it cu o amar`
måhnire de solda]i [i am fost du[i într-o c`ru]` la Cåineni. Aci
spectacolul era [i mai dureros: grupe-grupe de ofi]eri [i trup`,
romåni, dezarma]i, a[teptau s` fie îmbarca]i în tren.
Cu trenul, am fost transporta]i la Sibiu [i încartirui]i într-
o cazarm`.
Condi]iile în care am trìt aci au fost mizerabile [i
nedemne de un ofi]er. Cåte patruzeci de ofi]eri într-o camer`
pe paie murdare. Insecte. Un singur sp`l`tor. Nu s-au l`sat
ofi]erilor decåt dou`-trei ordonan]e la o camer` de 40. N-am
avut posibilitatea s` ne îmbìem. Måncarea pu]in` [i de rea
calitate. În aceste condi]iuni am trìt vreo zece zile.
Am fost porni]i dup` aceea la Debre]in. C`l`toria în tren
a durat mai multe zile [i mai multe nop]i. La Debre]in am fost
du[i la un spital unde am f`cut baie, ni s-au dezinfectat rufele
[i hainele, am fost vaccina]i contra tifosului [i ]inu]i în
carantin` o s`pt`mån`. Paturi [i înc`peri curate, hran` curat
preparat`, dar foarte insuficient`.
De aci am fost porni]i din nou [i du[i în lag`rul de la
Sopronnyek, decembrie-februarie 1917, apoi la Plan în
Boemia, de aci înapoi la Sopronnyek, de unde am fost
repatria]i pe grupe în aprilie 1918.
Via]a în lag`r. În lag`rul de la Sopronnyek via]a a fost în
primele luni foarte grea.
Måncare insuficient` [i rù preparat`, popota era admi-
nistrat` de ofi]eri romåni. Cantit`]ile stabilite pentru noi de
serviciul de aprovizionare austro-ungar, dup` cum s-a dovedit

mai tårziu, erau îndestul`toare, pre]urile nu erau în epoca
aceea prea urcate, îns` administra]ia popotei l`sa mult de
dorit. În lag`r domnea dezordinea, nu era o or` oficial` de
raport, nici un program interior. Serviciul de igien` func]iona
neregulat, unii ofi]eri f`ceau baie foarte des, pe al]ii nu-i
ajungea råndul cu lunile. Tot a[a cu schimbul cear[afurilor.
Comandantul se interesa prea pu]in de via]a în lag`r. Ofi]erii
dormeau cåte dou`zeci-treizeci într-un dormitor în care se
fuma, se jucau c`r]i, se vorbea la orice or`. Latrinele
totdeauna murdare. Buc`t`ria, sala de måncare, tot a[a. La
buc`t`rie era nego] cu a[a zisele „suplimente” [i cu alimentele
ce se cump`rau în afar` de ra]iile stabilite, din sat sau ora[.
Cantina concesionat` unui particular specula [i storcea
ultimul ban al ofi]erilor.
Lucrul cel mai dureros în epoca aceea erau [tirile ce
vedeam în gazete despre mersul r`zboiului nostru – [i
imposibilitatea de a comunica cu familiile noastre.
Num`rul ofi]erilor devenea tot mai mare, condi]iile igienei
tot mai rele. Acest lucru a fost remarcat [i de un delegat al
Lega]iei americane.
Curånd dup` aceea am fost muta]i la Plan, în Boemia. Aci
a domnit tot timpul o ordine des`vår[it`. Comandantul,
colonel Heinrich, [i colonelul Close au fost prevenitori fa]` de
ofi]eri; i-au tratat cu cavalerism, respectåndu-le demnitatea
ascultåndu-le plångerile, n`zuindu-se mereu ca în lag`r s` fie
ordine, cur`]enie [i armonie.
Bar`cile erau îns` aci mai rù construite [i dificult`]ile în
alimenta]ie s-au men]inut, de[i administra]ia popotei a fost
mai chibzuit` [i mai sårguitoare.
Crucea Ro[ie ne-a fost de mare ajutor cu trimiterile sale
gratuite [i cu înlesnirea abonamentelor.
Readu[i la Sopronnyek, s-a reîntronat din nou dezordinea.
Moralitatea ofi]erilor în lag`r. Conduita multor ofi]eri,
activi [i de rezerv` a l`sat, din nefericire, de dorit.
G. IONESCU {I{E{TI
Locotenent de rezerv` în Regimentul 57 Infanterie
A.M.R., fond Serviciul Statistic, dosar nr. crt. 1537, f.729-733
RELA}II
asupra serviciului în campanie [i a st`rii de prizonierat
a oficiantului gr. II Olteanu {tefan
Pe ziua de 1 noiembrie stil nou, primind ordinul de la statul

major al Armatei I pentru deschiderea Oficiului T. P. Militar
al Grupului Cerna, a doua zi luånd în primire materialul
telegrafic [i po[tal de la Oficiantul gr. III, Marinescu Mih., cu
care se înapoiase de la Jiu, am îmbarcat în tren imediat [i am
pornit spre Turnu Severin. La ora 10,1/2 seara, ajungånd la
Balota, [eful g`rii mi-a spus c` nu poate l`sa vagoanele
noastre s` fie duse pån` la Severin, deoarece vor fi expuse
bombard`rii de peste Dun`re.
Cum de acolo [i pån` la Turnu Severin pe [osea erau vreo
12 km [i în Balota nu aveam unde ne ad`posti pån` a doua zi,
am f`cut cerere în scris [efului g`rii c`, pe r`spunderea mea,
vagoanele s` fie ata[ate la ma[ina ce se ducea singur` pån` la
Turnu Severin. Pornind, am ajuns la Turnu Severin, unde în
întuneric [i cu mare precau]iune am tras vagoanele în dreptul
unor magazii ce mascau vederea peste Dun`re; aci am
debarcat c`ru]ele, înh`månd caii, am pornit în ora[, unde am
stat pån` diminea]a la ora 6, cånd am plecat spre Cire[u.
La 3 noiembrie stil nou, ora dou` p.m., ajungånd la Cire[u,
am procedat imediat la instalarea oficiului în localul Prim`riei
unde mai func]ionase Oficiul Diviziei XI.

Traseul fiind adus pån` în dreptul Oficiului, am f`cut
bateriile [i leg`turile din interiorul Oficiului cu firele de afar`
astfel c`, la ora 3 p.m., instala]ia fiind gata, am comunicat
telegrafic comandantului Armatei I [i Direc]iunii Generale
deschiderea Oficiului.
Prezentåndu-m` domnului comandant al grupului, mi-a
recomandat pe domnul c`pitan de stat major spre a-mi da
rela]ii despre unit`]ile ce apar]ineau acelui grup [i care rela]ii
ne erau foarte necesare pentru bunul mers al serviciului.
Cum noti]a ce mi-o d`duse era prea incomplet`, lipsind
multe din unit`]ile ce ]ineau de noi, din care cauz` nu se
puteau repartiza bine coresponden]a [i mesageriile, am cerut
s` dea ordin ca toate micile grup`ri [i coloane s`-[i trimit`
delega]i pentru ridicarea coresponden]ei; numai cu modul
acesta am putut [ti ce trupe avem de deservit.
Cu coletele, la început, iar`[i am avut dificult`]i din cauz`
c` delega]ii cereau c`, odat` cu foile de expedi]ii, s` le d`m [i
coletele, procedeu ce fusese uzitat înaintea noastr` de fostul
oficiu al Diviziei XI; cum aceasta nu era conform instruc-
]iunilor [i nepractic deoarece, cånd ni se înapoiau colete
pentru destinatari muta]i, se aduceau cele mai multe violate,
mai cu seam` c` ni se înapoiau [i foile de expedi]ii cu întår-
zieri de cåte 10-20 zile [i nu putem ]ine un control regulat, nu
am mai consim]it la acest procedeu.
Atunci am întåmpinat alte dificult`]i: pån` s` g`seasc` pe
destinatari [i s`-mi aduc` foile de expedi]ie semnate, trec cåte
4-5 zile [i în acest timp se strångeau în oficiu cåte 7-800 colete
unde, neavånd loc pentru depozitare, a trebuit se convin la
procedeul cerut de delega]i; cu toate c`, pentru a putea s` le
repartiz`m [i s` aranj`m foile de expedi]ie, trebuia s` lucr`m
în birou de la ora 6 diminea]a pån` la dou` noaptea, c`ci mi
se înapoiau colete pentru diferitele companii care erau trimise
pentru sus]inerea trupelor de la Jiu [i alte p`r]i, a[a c` la
plecarea în retragere am luat cu mine în dou` care 160 colete

[i parte din material ce nu avusese loc în cele dou` c`ru]e,
fiindc` cu [sic!] una care f`cea cursa Severin – gara Balota
plecase domnul diriginte din Severin spre Slatina.
Serviciul telegrafic a mers bine, de[i Agen]ia Pruni[or se
intercala cam deseori [i ne lasa izola]i cu Craiova, trebuind a-l
aviza telefonic prin Turnu Severin.
Comunica]ia telegrafic` cu Craiova prin Pruni[or s-a
întrerupt în ziua de 16 noiembrie stil nou, dup` care am lucrat
numai cu Turnu Severin prin Pruni[or, fiind l`sat deschis de
dirigintele din Strehaia, care p`r`sise oficiul la apropierea
patrulelor inamice. Dup` dou` zile Agen]ia Special` din
Pruni[or îmi comunic` c` [sic!], z`rindu-se patrule inamice în
apropierea satului, p`r`se[te Agen]ia l`såndu-m` deschis cu
Turnu Severin; în adev`r, în dup` amiaza acelei zile mi s-a [i
întrerupt firul telegrafic [i cu Turnu Severin.
În ziua urm`toare, întrerupåndu-se firele între Severin [i
Craiova [i amploia]ii oficiului Severin p`r`sind oficiul în urma
plec`rii domnului diriginte, domnul comandant al grupului
mi-a cerut [i am trimis la Turnu Severin pe asistentul gr. II
B`ncilescu Nicolae, pentru a stabili leg`tura telefonic` cu
Bìle[ti – Craiova prin Vånju Mare, r`månånd la Severin
pån` în seara zilei de 22 noiembrie stil nou cånd a fost ocupat
ora[ul de trupele germane ce se strecuraser` pe la Pruni[or,
a[a c` în diminea]a zilei de 23 l-am întålnit pe drum în comuna
Bunoaica, împreun` cu conductorul Mihìlescu, cu care fugise
spre a nu fi captura]i de inamic.
Conductorul Mihìlescu fusese trimis cu cursa [sic!]
deoarece se stabilise ca se fac` de [tafete-c`l`re]i curse de
po[t` u[oar` prin intermediul Grupului Dun`rea, cu care
ocazie trimisesem la Severin una din l`zile oficiului, cu
materiale, spre a o lua la trecerea noastr` prin Severin, care
lad` a r`mas în magazia oficiului, nemaiputånd-o lua la
trecerea noastr`, ora[ul fiind ocupat de trupele inamice.
În seara zilei de 22 noiembrie am demontat oficiul [i l-am

înc`rcat în cele dou` c`ru]e ce-mi r`m`seser`, cerånd înc` una
comandamentului, mi s-a spus c` nu are, îns` îmi pune la
dispozi]ie dou` care cu boi, în care am înc`rcat materialul de
linii [i cele 160 colete r`mase.
În diminea]a zilei de 23 noiembrie am pornit din Cire[u
spre Severin, fiind ploaie continu` [i drumul rù, abia am
ajuns spre sear` la Jido[ti]a unde se zicea c` vom forma
coloanele, a[teptånd acolo cåteva ore [i v`zånd c` pornesc
înainte care cum vrea [i poate, [i fiindu-mi team` ca s` nu fim
ajun[i din urm` de inamic, am pornit înainte. Am mers toat`
noaptea, strecuråndu-ne printre chesoane [i diferitele coloane
de muni]ii [i provizii; pe unele locuri, fiind greu de urcat din
cauza ploii care desfundase [oseaua, am mai pus um`rul la
c`ru]e, împingånd la deal. Altfel, dac` r`måneam la Jidosti]a,
dup` cum a f`cut depozitul de subzisten]` [i alte c`ru]e cu
cancelaria unor regimente, am fi fost [i noi captura]i
diminea]a, dup` cum s-a [i întåmplat.
În diminea]a zilei de 24, ne-am strecurat pe lång` Severin,
unde tocmai se dau lupte de ai no[tri pentru izgonirea
inamicului din ora[ [i am trecut la Cerne]i. Aici, fiind prea
obosi]i cu to]ii, am cùtat s` månc`m ceva [i s` ne odihnim
pu]in. Nu a fost posibil s` st`m mai mult ca dou` ore, cånd se
r`spånde[te zvonul c` vine inamicul, ba înc` se g`se[te în
marginea satului. Atunci o înv`lm`[eal` se produse, fugeau
to]i în toate p`r]ile, ne-am luat [i noi dup` ceilal]i, am suit
dealul deasupra Cerne]ilor [i acolo, v`zånd pe domnul
colonel Demetriad cum oprea trupele [i le da ordin s` ia
pozi]ia în tran[eele ce erau f`cute, ne-am oprit [i noi.
Acolo s-au format coloanele care au început s` se mi[te în
direc]ia Balota, pe [oseaua cea nou` croit` între un deal [i o
råp`. Oprindu-[i mersul pe la ora 9 seara, vin iar`[i unii din
urm` [i spun c` vine inamicul [i comunic` c` [sic!] cei ce nu
pot înainta s` fac` loc artileriei s` treac`, s` le dea drumul în
pr`pastie, iar`[i uni]i în cùtarea unei rezolu]ii repede de luat.

Fiindc` ni[te chesoane dinaintea noastr` nu puteau fi urnite
de cai, cùtai pe întuneric în lad` cea ce puteam lua cu mine
din actele oficiului, le b`gai în buzunar, scoser`m cåte un cal
de la c`ru]e [i, dac` vedeam c` pornesc [i ceilal]i c`ru]ele,
aveam inten]ia s` torn uleiul ce-l aveam peste c`ru]e [i,
dåndu-le foc, s` le dau drumul în pr`pastie.
Dup` vreo dou` ore de a[tept`ri în mun]i, veni un ofi]er
care ne spuse c` pericolul a trecut [i s` cùt`m a ne continua
drumul în lini[te, ceea ce nu ne-a fost posibil pån` la ziu`, din
cauza c` unii p`r`siser` c`ru]e, al]ii chesoane, în drum.
12/25 noiembrie. La ziu` pornir`m spre Balota, luånd
direc]ia Vånju-Mare.
Am trecut prin Izvorul Ane[tilor, seara ajungånd la
Rogova, aci am primit ordin c` s` m` duc la prim`rie se pun
în stare de func]ionare telefonul [i se dau rela]ii pån` unde
putem vorbi.
Reparånd schimb`torul care era defect, m-am interesat de
trupele noastre din Brigada II care formau avangarda, ase-
menea [i de Brigada I, care forma ariergarda, [i am raportat
domnului comandant.
În diminea]a zilei de 13/26 noiembrie, am plecat spre
Vånju-Mare am trecut prin comuna Recea, ajungånd seara la
Risipi]i. Aici, iar`[i dup` obi[nuitele investiga]ii telefonice,
am fost întreba]i de c`tre ariergard` ce s` fac` cu coletele din
dou` care, c`ci boii nu mai pot merge [i vor c`dea în måna
inamicului, care ne urm`rea. Atunci am spus c`, fiind adresate
solda]ilor, s` le împart` la trup`, materialul telegrafic s`-l
treac`, de este posibil, pe alte c`ru]e ce mai pot suporta
greutatea.
La Recea am g`sit [i personalul meu inferior, care fugise
cu înv`lm`[eala de la Cerne]i, le-am f`cut observa]ii pentru
p`r`sirea carelor cu colete [i materiale [i i-am trimis înapoi s`
le caute, lucru ce nu l-au f`cut, de fric`.
Diminea]a, plecånd din Risipi]i, am ajuns la ora 11

diminea]a la Mo]`]ei în ziua de 15/28 noiembrie, ne-am
instalat la prim`rie conform ordinului, am reparat
schimb`torul care avea atingere, am vorbit cu oficiul Bìle[ti
care ne-a comunicat c` Deta[amentul Dun`rea a plecat spre
aval.
La 16/29 noiembrie, ora 8 diminea]a, am plecat din
Mo]`]ei, ajungånd la Bìle[ti pe la ora 4 p.m.; aici, fiind oficiu,
am trimis numai pe impiegatul Ionescu {tefan s` ia informa]ii,
iar eu am umblat pe la prim`rie spre a g`si o alt` c`ru]` sau
vreo roat`, c`ci eram amenin]a]i s` r`månem pe drum din
cauza stric`rii unei ro]i de la c`ru]`. Dup` cùt`ri zadarnice,
pentru înlocuit am putut g`si un fierar care ne-a reparat-o,
fiindc` r`måneam noaptea acolo.
17/30 noiembrie. Diminea]a am plecat din Bìle[ti,
ajungånd seara la Bårca; aci am cùtat agentul special spre a-
i l`sa masa cea mare de aparate care, prin greutatea ei, ne
f`cea mai mult rù la roat`. Neg`sindu-l seara [i plecånd
noaptea pe la ora 4, am l`sat masa la conacul mo[iei, spunånd
[i notarului s`-o dea în primirea agentului nostru.
Plecånd noaptea din Bårca spre Zavalu, am gre[it drumul,
luånd-o peste cåmp, prin ar`turi, [i de abia la ziu` am dat
peste [osea.
18 noiembrie stil vechi. Spre sear`, ajungånd la Zavalu [i
voind a ne continua drumul, ne-am înapoiat în sat, deoarece
inamicul care ne urm`rea a început s` bombardeze podul [i
[oseaua, f`cånd cåteva victime în oameni [i animale ce nu
apucaser` s` se retrag` de pe pod. Din aceast` cauz`, iar`[i
începuser` s` fug` to]i în toate p`r]ile, se încurcaser` pe [osea,
încåt, cu toate seriozitatea momentului, provocau glume.
Ducåndu-m` s` v`d dac` pleac` [i c`ru]ele cartierului, am
g`sit pe domnul comandant al grupului în [osea, strigånd [i
apostrofånd pe cei ce fugeau, ordonåndu-le înapoierea; am
r`mas acolo pån` la ora 4 spre ziu`, cånd am plecat în direc]ia
Sadova.
19 noiembrie stil vechi. La ora 9,1/2 diminea]a am ajuns la

Sadova. Acolo, la prim`rie fiind totul distrus de bande
bulgare, care fuseser` înaintea noastr`, [i pe care i-au prins în
urma grupului nostru, cånd luaser` drumul spre Dun`re cu
pr`zile luate de la Domeniul Coroanei, ne-am dus la agen]ia
telegrafo-po[tal`, unde am g`sit pe agentul special care sosise
[i el tocmai atunci cu Deta[amentul Dun`rea, am f`cut acolo
o mic` instala]ie provizorie, îns` n-am putut vorbi de acolo
decåt cu Gångeova.
Pe la ora 1,1/2 au început iar`[i s` ne bombardeze, ]inånd
pån` seara. Am stat acolo pån` la ora 4 diminea]a cånd am
plecat spre Ocolna, unde am g`sit deta[amentul Dun`rea, cu
care am pornit înainte.
Trecånd prin comuna {tefan cel Mare [i apropiindu-se
seara, am r`mas noaptea acolo. Diminea]a, la ora 5, am plecat
spre Orlea, prin care am trecut f`r` s` ne oprim, continuåndu-
ne drumul spre Celei.
21 noiembrie stil vechi. Sosind în Celei [i dup` ce am
cùtat la prim`rie s` vedem cu ce comun` putem vorbi, am
primit ordin se fac leg`tur` cu Corabia. Trimi]ånd pe capul de
cantonieri pe fir spre Corabia [i sergentul de geniu cu un
aparat s`-l a[tepte la un canton din marginea ora[ului, unde
aveam inten]iunea s` înfiin]ez postul telefonic, c`ci în ora[ nu
puteam intra, fiind ocupat de inamic. În timp ce ei se
apucaser` de lucru [i unul se suise pe stålp, începu s` fie
bombarda]i de monitoarele ce erau pe Dun`re [i care
începur` totodat` s` ia sub foc [i satul, au l`sat totul [i au fugit
înapoi, bombardamentul ]inånd peste o or` [i, înapoindu-se,
s-a renun]at la instala]ie [i trecerea prin Corabia.
S-a dat ordin de plecare spre Vårtop, luånd drumul peste
cåmp. Fiind negur` din cauza burei de ploaie [i ne[tiind
drumul conduc`torul coloanei, ne-am încurcat [i am r`mas în
cåmp pån` diminea]a.
22 noiembrie. Trecånd pe lång` comuna Vårtop [i luånd-

o iar`[i peste cåmp, spre a ne pierde urma inamicul, am intrat
pe [osea în dreptul comunei Tia Mare, trecånd spre Izbiceni.
Ajungånd la Izbiceni, ni s-a comunicat c`, podul fiind rupt, nu
putem trece Oltul; trebuind a cantona în sat pån` la repararea
podului. Tr`gånd c`ru]ele cartierului în curtea conacului
Rio[eanu, am tras [i noi acolo, a[teptånd s` termine podul ca
s` trecem firul peste Olt [i s` facem cercet`rile obi[nuite.
Dup` 14 zile de drum [i neodihn`, cånd în c`ru]`, cånd pe
jos, cånd måncat, cånd nemåncat, am g`sit [i noi o camer`
cald` unde am putut s` månc`m ceva [i s` ne schimb`m
ruf`ria; obosi]i, ne-am culcat la ora 10 seara.
Pe la ora 1 noaptea, dånd goarna semnalul de atac, ne-am
sculat cu to]i [i, cu o repeziciune necunoscut` de mine înc`
pån` atunci, am fost gata de plecare. Ie[ind în curte [i
întrebånd ce este, ni s-a spus numai c` posturile noastre
fuseser` atacate de inamic [i s` ne lini[tim. Se auzeau numai
focuri de arm` în dep`rtare, care încetar` în scurt timp.
Diminea]a, pe la ora 8,1/2, începur` iar`[i focurile de
arm`, de ast` dat`, îns`, mai dese [i mai aproape, se încruci[au
prin curtea conacului, de nu era posibil de ie[it, iar [rapnelele
zburau pe deasupra, c`zånd prin apropiere, distrugånd cåteva
case, noroc c` conacul [sic!] nostru era mascat de biseric` [i
ni[te plopi înal]i; cu toate astea, cå]iva doctori tot s-au ascuns
în pivni]e cu aviatorii germani prizonieri [i surorile de caritate.
Luptele au durat pån` la ora 1, cånd a încetat bombar-
damentul. Noi, crezånd c` este numai o pauz`, neb`nuind
nimic de predarea Brig`zii colonel Stavarache, ne preg`team
de plecare, aflånd c` peste cåteva ore podul va fi gata de
trecere. Pe la ora dou`, vine un ofi]er [i anun]` pe domnul
comandant al grupului de predarea Brig`zii I [i c` inamicul
înainteaz` pe [osea spre sat.
Nu [tiu ce vor fi discutat d-nii ofi]eri superiori ce se g`seau
acolo [i care s-au întrunit imediat la domnul comandant, îns`,
dup` cåteva momente apare în curte domnul c`pitan de stat

major, dånd ordin s` se ard` toate hårtiile [i coresponden]a
oficial` [i aceasta cåt mai în grab`, pån` nu vin trupele
inamice peste noi.
În aceast` dureroas` stare sufleteasc` nu [tiam încotro s`
apuc, [i ce s` fac mai întåi, reculegåndu-m`, am cùtat în lad`,
am luat coresponden]a oficial`, telegramele, plicurile oficiale
[i le-am aruncat pe focul unde ardeau [i actele grupului; am
luat la iu]eal` [i am b`gat în buzunar registrele de mandate
prezentate, registrul de telegrame prezentate, o scrisoare de
valoare ce mi se adusese înapoi de conductor împreun` cu
Gropul nr. 29 de 5 565 lei [i timbrele franco.
Voind s` mai iau mandatele achitate cu situa]iile lor [i
condica de bonuri, a venit domnul c`pitan Cornicioiu [i ne-a
spus s` fugim de acolo c`ci venind inamicul [i g`sindu-ne
arzånd actele, ne va împu[ca. Atunci am dat ordin perso-
nalului meu de a lua l`zile [i le-am b`gat în pivni]a conacului,
avånd speran]a c` se vor p`stra acolo pån` la înapoierea
noastr` în ]ar`. Pe cånd ie[eam din pivni]`, comunicåndu-ni-
se c` solda]ii inamici au sosit la poart`, am fugit cu to]i sus în
camere, acolo, personalul meu [tiind c` am Gropul asupra
mea, au cerut s` le dau salariile pe luna noiembrie [i pe cåte 3
luni, conform circularei Direc]iunii. Fiind cu noi în camer` [i
2 plutonieri de la cartier, au în[tiin]at pe domnul c`pitan de
stat major, care a venit îndat` spunåndu-mi c` s` le împart
gropul, c`ci îmi va fi confiscat de inamic.
Am dat d-sale 2500 lei, iar restul l-am dat personalului meu
[i plutonierilor de la cartier, toate acestea s-au f`cut în cea mai
mare grab`. În timp ce noi eram sus cu distribuirea banilor,
solda]ii inamici, intrånd în conac, au gonit solda]ii no[tri de
lång` bagaje [i au început devastarea cuferelor, luåndu-ne
bagajele, iar cele ce erau mai u[oare le-au luat cu totul, a[a c`
am r`mas numai cu ce era pe noi.
Cånd am ie[it afar` s` intervenim ca s` ni se mai re]in`
cåte ceva din bagaje, nu a mai fost posibil, c`ci ni se pusese
santinela la u[`.
Am`rå]i de aceast` trist` situa]ie, am reintrat [i am

a[teptat se vedem ce se va mai întåmpla cu noi, a[teptånd s`
ias` de la domnul comandant colonelul austriac ce ne
capturase.
Dup` ie[irea ofi]erilor inamici, domnul comandant a venit
în antreul unde a[teptam to]i [i, cu glasul tremurånd, ne-a
comunicat urm`toarele: „Domnilor, cu adånc` durere în
suflet v` anun] c`, în urma pred`rii Brig`zii colonelului
Stavarache, am fost sili]i s` ne pred`m [i noi.”
Starea sufleteasc` în care eram atunci e de prisos a o mai
descrie, majoritatea plångea.
24 noiembrie. La ora 8 diminea]a am fost încuno[tiin]a]i c`
s` ne strångem cu to]ii în curtea conacului, urmånd ca, la ora
10 dimenea]a, s` plec`m spre Corabia, cei ce au c`ru]e au voie
s` mearg` cu ele pån` acolo. Am plecat la ora 10 [i am ajuns
pe la ora 4 la Corabia, escorta]i de c`l`re]i, mergånd încet ca
s` ne poat` ajunge [i trupa ce era în urma noastr`.
La Corabia ne-au pus pe dou` rånduri, ne-au num`rat [i
ne-au condus în sala Teatrului, unde ne-au ]inut pån` la orele
10 seara, cånd ne-au pornit la debarcader. Acolo ne-au
îmbarcat pe vaporul de pasageri Ferdinand-Max, iar trupa în
ni[te [lepuri ce se g`seau ancorate acolo.
La Corabia am v`zut o instala]ie de telegrafie f`r` fir de
care vorbeau ofi]erii c` ne-ar fi trebuit [i nou` ca grup mai
mare decåt deta[amentul ce se afla acolo, aveau [i proiectoare
din distan]` în distan]`, care luminau str`zile.
Pe vapor, fiind prea mul]i, am dormit pe jos cele dou`
nop]i de drum. Ca måncare ni se da o cutie de conserve pe zi,
1/8 påine [i o buc`]ic` de cafea cu zah`r (comprimate).
26 noiembrie. La ora dou` p.m. vaporul a ajuns la Or[ova,
unde ne-au debarcat [i, neavånd imediat tren, ne-au dus într-o
cazarm` ce era parte d`råmat`, unde avusese re[edin]a
Regimentul 17 în timpul ocupa]iunii noastre. Acolo ne-au
]inut pån` la ora 10 seara, cånd ne-au condus la gar` [i
îmbarcat într-un tren format numai din vagoane de clasa a III-

a [i de marf`: abia am înc`put; nefiind înc`lzite, jucam toat`
noaptea în vagoane ca s` ne înc`lzim.
27 noiembrie. Am ajuns la Teme[var la ora 11,1/2
diminea]a, debarcåndu-ne în dreptul spitalului, au întrebat
care sunt r`ni]i sau bolnavi, dup` care ne-au condus la lag`r
de tranzit. Acolo am stat 5 zile, în care timp ni s-a f`cut baie,
ne-au dat hainele la etuv`, apoi ne-au inoculat. Locuiam cu
to]ii 250 într-o singur` barac`; erau saltele de paie aranjate
una lång` alta. Måncare ni se da o dat` la prånz, dou` feluri;
diminea]a [i seara, numai cåte un ceai.
2 decembrie. La ora 11,1/2 diminea]a ne pornir` spre gar`,
îmbarcåndu-ne într-un tren cu vagoane de clasa a III-a [i de
marf`, avånd un singur vagon de clasa a II-a pentru d-nii
ofi]eri superiori; vagoanele noastre fiind ata[ate unui tren de
marf`, nu au fost înc`lzite, de[i reclamam mereu c`ci era un
ger aspru de înlemneam dac` stam pe loc.
Stånd mult pe la g`ri, f`cånd manevre cu vagoanele
noastre, am f`cut trei zile pån` la Sopronnyek; trecånd prin
Budapesta, Györ, Sopron, unde, la fiecare din aceste g`ri ni se
da cåte un ceai, o buc`]ic` de påine ca de 150 grame [i 100
grame de un fel de imita]ie de salam.
5 decembrie. În diminea]a acestei zile, la ora 6 diminea]a,
am ajuns în gara Sopronnyek; debarcåndu-ne din tren, ne-a
f`cut apelul ofi]erul de escort`, dåndu-ne în primirea
ofi]erului din lag`r ce venise cu vreo 40 santinele s` ne
conduc` la lag`r.
Lag`rul mare, situat pe un deal, cånd au aprins luminile
diminea]a ni s-a p`rut de pe [osea un ora[. Ajun[i acolo, au
dat ordin ca toate bagajele s` fie duse într-o barac` separat`
spre vizitare, iar noi s` ne repartiz`m în bar`ci. Dup` ce ne-au
ar`tat la fiecare patul ce avem s` ocup`m, ne-au dus în
cancelaria lag`rului, unde ne-au cercetat bagajele, ceråndu-ne
s` pred`m totul ce avem de valoare asupra noastr`, ca acte,
bani, arme, binocluri etc., pentru care se forma un tablou [i în

urm` ne-au dat chitan]e. Spunåndu-ne c` dac` nu pred`m
banii [i se va g`si ceva în urm` la vreun ofi]er, va fi pedepsit,
eu am predat actele de manipula]ie ce le aveam asupra mea,
cum [i banii ce mai r`m`seser`.
Aci locuiam cåte 30 într-o camer`, 60 într-o barac` care
[sic!], de[i aveau pere]i de scånduri tencuite, nu erau t`v`nite,
[i cu o singur` sob`, trebuia s` ]inem focul continuu, de[i ne
costau cam mult lemnele, fiindc` noi le cump`ram de la
furnizorul lag`rului.
Ca alimente, ne procuram de la depozitul lag`rului, fasole,
cartofi [i zarzavat, iar restul, ca gr`sime, fìn` etc., se procurau
din sat printr-un profos de-ai lor, înso]it de un ofi]er sau
plutonier de-ai no[tri.
Cu toate astea, de[i aveam popota noastr` la care pl`team
3 coroane pe zi, aveam diminea]a un ceai foarte slab, la prånz
o sup` [i o måncare, iar seara tot o sup` [i o måncare, care
erau aproape invariabile, ca: sup` de fasole [i iahnie de
cartofi; seara sup` de cartofi [i iahnie de fasole, a[a c`, cu [sic!]
restul de 90 coroane ce ne mai r`måneau cump`ram de la
cantin` cåte ceva mai substan]ial pentru a ne men]ine.
Din cauza desimii din camer`, din lipsa de lenjerie sau din
p`turile ce ne d`duser`, mul]i ofi]eri nu se mai sc`pau de
parazi]i, a[a c`, cu [sic!] ocazia venirii unei comisii de neutri
pentru vizitarea lag`rului, am reclamat delegatului american
care, se vede, a intervenit, c`ci dup` o lun` ne-au mutat cåte
200 în alte lag`re din Germania [i Austria, r`månånd la
Sopronnyek numai 200. Eu am fost repartizat la seria ce pleca
la Plan, în Boemia.
27 ianuarie 1917. Venind ordinul de plecare la Plan, dup`
ce ne-au dus la baie [i ne-au dat hainele la etuv`, am fost
condu[i la baraca de tranzit, unde am g`sit camerele înghe-
]ate, f`r` foc, pardoseala nu se uscase înc` dup` cur`]ire, era
ghea]` [i pe pere]i; [i, cum eram dup` baie, am suferit de frig
pån` seara, cånd s-au dus din ofi]eri la comandant de au

reclamat; cå]iva s-au îmboln`vit. Dup` 5 zile de stat la baraca
de tranzit am plecat spre Plan, Boemia.
2 februarie. Dup` ce am fost du[i de dou` ori la gar` în
dou` dimine]i, la ora 4, pe un ger de se lipeau n`rile [i am fost
înapoia]i în lag`r din cauza nesosirii vagoanelor pentru noi,
ne-au pornit în fine spre Plan, trecånd prin Viena, dup` ce au
înconjurat ora[ul timp de 36 ore, manevrånd cu noi pe la toate
g`rile [i, cum nu aveam c`ldur` în vagoane, fiind ata[a]i la un
tren de marf`, ni se p`rea un chin aceast` întårziere. Tot în
aceste condi]iuni am c`l`torit pån` la Pilsen, unde, dup`
multe rug`min]i, s-au îndurat s` ne ata[eze la un tren de
persoane; a[a c` dup` 4 zile ajunser`m la Plan. În tot timpul
acestei c`l`torii am avut masa regulat` numai la Viena [i
Pilsen, prin celelalte g`ri pe unde am trecut la vremea
prånzului ni se servea o buc`]ic` de påine cu vürst [i o cafea,
diminea]a numai cåte un [var] [i o felioar` de påine, asta în
cazul cånd la ora 9 diminea]a ne g`seam la vreo gar` mai
m`ricic`.
În noaptea de 2-3 februarie, ajungånd la Plan, am fost
întåmpina]i la gar` de locotenentul colonel Julius Henrich,
înso]it de ofi]erul adjutant cu gard`, conducåndu-ne la lag`r.
Acolo am fost introdu[i în sala de måncare unde ni s-a servit
cåte un ceai, apoi repartiza]i în barace, fiecare camer` 2
ofi]eri, afar` de ofi]erii superiori care, dac` voiau, aveau [i
camer` singur`.
În camere am g`sit cald, cur`]enie, s-a cunoscut imediat o
schimbare de administra]ie, în privin]a ordinei [i a cur`]eniei
nu era nimic de repro[at, aveam baie obligatorie s`pt`månal,
lenjeria patului se schimba regulat la dou` s`pt`måni.
P`cat îns` c`, din cauza lipsei de alimente, o duceam greu
cu måncarea. La început ni se servea masa de administra]ie cu
oamenii lor, îns`, v`zånd c` nu ne mai scoate din ciorb` [i
måncare de bojogi, am cerut s` ne facem noi buc`t`ria cu

oamenii no[tri; lucru care ni s-a admis, de[i nu puteau s` ne
procure din depozitul lor decåt: castrave]i mura]i, varz` acr`
[i bostani mari cu coaj` groas`, iar carnea, socotit` 100 g de
ofi]er pe zi, de dou` ori pe s`pt`mån` måncare f`r` carne. A
mers a[a greu pån` în luna aprilie cånd au început s` ne
soseasc` pesme]i [i conserve de la Crucea Ro[ie din Berna; ni
se trimiteau cåte dou` colete pe lun`; cu acestea ni s-a mai
îndulcit traiul, c`ci mai to]i sl`biser`, nu mai aveau putere nici
s` mearg` la preumbl`rile ce le aveam s`pt`månal, stau mai
to]i pe b`nci la soare ca s` treac` timpul [i s` nu se gåndeasc`
la måncare. Din cauza alimenta]iei, eu, care eram suferind [i
duceam regim, am c`zut bolnav pe la finele lunii aprilie, am
z`cut în lag`r toat` luna mai, cånd, v`zånd medicul lag`rului
c` nu mai are ce mai face, c`ci sl`bisem rù, m-au trimis la
spitalul din Praga, unde am stat aproape toat` luna iunie.
Acolo fiind doctori profesori universitari, m-au supus la
diferite tratamente [i încerc`ri, pån` mi-au g`sit remediul.
Cånd m` f`cusem pu]in mai bine, f`r` s` fiu de tot
vindecat, m-au înapoiat în lag`r din cauz` c`, fiind împreun`
cu un sublocotenent de-ai no[tri trimis la spital cu mine, fiind
[i el cam suferind, l-au surprins vorbind în gr`dina spitalului
cu romåni transilv`neni, solda]i în armata lor, ce erau în
convalescen]` la acela[i spital, lucru ce, spuneau ei în urm`,
nu era permis.
Înapoindu-m` în lag`r, [i cum începuser` s` ne soseasc`
coresponden]`[sic!] din ]ar` [i teritoriul ocupat, cum [i
abonamentele la ziare care se înmul]iser`, domnul comandant
al ofi]erilor romåni mi-a ordonat s` fac eu serviciul de po[t` în
interiorul lag`rului, deoarece administra]ia austriac` nu se
interesa de func]ionarea, distribuirea [i expedierea regulat` a
po[tei din interiorul lag`rului. A[a c` am f`cut serviciul de
po[t` u[oar`, abonamente la ziare, mandate po[tale,
primindu-le de la ofi]eri [i predåndu-le po[tei austriace,
pentru care primeam recipise. Am continuat serviciul tot

timpul cåt am fost în Plan, pån` la 5 noiembrie, cånd am fost
muta]i la Sopronnyek, în urma unui ordin telegrafic, pentru a
aduce ofi]eri italieni în locul nostru.
Sosind la Sopronnyek, am g`sit lag`rul mutat în alte
barace separate în camere pentru 2-3 ofi]eri, aci erau
cartonate [i pe dinùntru, a[a c` erau mai c`lduroase ca cele
[sic!] din Plan.
Ordinea [i disciplina tot cea veche, fiecare l`sat în voia lui.
La popot` måncam care voiam, unii-[i f`ceau buc`t`ria în
camer`, lucru ce la Plan nu era permis. Aci alimenta]ia era
mai bun` fiindc` se g`seau alimente [i prin satele din
apropierea lag`rului, pe lång` ce ne procura administra]ia
ungar`, lucru care a f`cut ca mai to]i s` ne venim în fire.
Aici, auzind ofi]erii c` eu am f`cut serviciu de po[t` la
Plan în chip mul]umitor, au cerut domnului colonel Lupa[cu,
comandantul nostru, s`-mi dea ordine s` continui [i la
Sopronnyek, deoarece fusese îns`rcinat înaintea mea un
domn sublocotenent de artilerie care nu se interesa de
serviciu, mai cu seam` c` aci trebuia ca noi s` ]inem
coresponden]a cu Crucea Ro[ie din Berna, trimi]ånd rapoarte
[i tablouri de mi[carea, num`rul [i numele ofi]erilor sosi]i [i
pleca]i din lag`r.
Dåndu-mi-se ordinul de zi nr. 5 din 24 noiembrie, am
procedat la înfiin]area oficiului, am întocmit registre [i dosare
care nu existaser` pån` atunci, ]inånd contabilitatea [i
controlul trimiterilor de la Crucea Ro[ie. Pentru a putea face
fa]` serviciului, pentru po[ta u[oar`, am repartizat cele dou`
sec]iuni ale lag`rului între asistentul gr. I. Teodoreanu Gh. [i
asistentul gr. II B`nciulescu Nicolae, iar pentru baraca de
tranzit, unde se g`seau repartiza]i ofi]eri g`l`gio[i, care erau
la un kilometru dep`rtare de noi, am deta[at pe impiegatul gr.
I Ionescu {tefan. Subsemnatul, avånd permis de ie[ire afar`
din lag`r trebuind a m` duce la gar` [i la po[ta comandei
pentru a lua în primire trimiterile de la Crucea Ro[ie, a trebuit

s` fiu secondat de sus-numi]ii amploia]i, pentru a putea face
fa]` serviciului în mod mul]umitor pentru cei 460 ofi]eri ce
aveam de deservit.
Am continuat serviciul pån` la aducerea în ]ar`, luånd cu
mine dosarele de trimiterile de la Crucea Ro[ie a
coresponden]ei, pentru a putea pune de aici mai bine în
cuno[tin]` despre lipsurile [i viol`rile trimiterilor pentru care
am f`cut reclama]iuni prin comandantul lag`rului c`tre
direc]iunea cìlor ferate ungar`, în sum` de peste 30 000
coroane.
Pentru continuarea serviciului pån` la completa evacuare
a lag`rului de ofi]eri, mai fiind anun]ate cåteva trimiteri
pentru ofi]eri [i trup`, am l`sat în locul meu pe colegul
oficiant gr. II Dimitriu Atanasie, spre a mi se aduce [i restul
de acte ce au mai r`mas la Sopronnyek [i se vor mai face în
acest interval.
{eful oficiului T.P.M. Grupul Cerna

Oficiant gr. II I. OLTEANU
A.M.R., fond Marele Cartier General, dosar nr. crt.2193, f.253-261
MEMORIU
Am fost f`cut prizonier în ziua de 26 iulie 1917, în

urm`toarele împrejur`ri.
F`ceam parte din Regimentul Suceava Nr. 16, comandat
de domnul colonel Cezar Mihail, [i eram comandantul sec]iei
I de mitraliere din compania a 8-a.
Ata[at companiei a 7-a de sub comanda domnului
locotenent Paplica – aveam piesele în sectorul acestei

companii – pe Cota Ungureanu, Valea Oituzului.
Înc` din seara de 25 iulie 1917 inamicul a început
preg`tirea de artilerie, care a devenit violent` în diminea]a
zilei de 26 iulie, continuånd cu cea mai mare intensitate pån`
la ora 10 cånd s-a produs un atac general pe toat` Valea
Oituzului. Am respins îns` u[or acest atac. A urmat o nou`
preg`tire de artilerie mai violent`, care ne-a îngropat cea mai
mare parte din oameni sub d`råm`turile tran[eelor. Auzeam
focuri de arm` cånd în spatele nostru în jum`tate la stånga [i
cum treceau într-acolo înt`riri, am b`nuit c` s-au pierdut o
parte din tran[ee.
Din cauza tirului violent, cu toate sfor]`rile noastre, n-am
mai putut restabili leg`tura telefonic` – iar prin patrulare
devenise extrem de greu.
La ora 13,30 a urmat un nou atac pe care l-a respins din
nou compania a 5-a, care, ca înt`rire, a avut [i ea pierderi mari
de tot.
Noua preg`tire artileristic` – de o violen]` extrem` – care
a urmat ne-a sf`råmat aproape complet tran[eele [i bordeele,
iar la ora 18,30 cånd s-a produs ultimul atac inamic – erau
sectoare întregi de tran[ee f`r` garnizoan` din cauza
pierderilor de oameni.
La ora 18,30 am fost ataca]i din front [i din spate, c`ci
inamicul p`trunsese complet la stånga noastr`. Dup` o scurt`
[i violent` lupt` de mitraliere, aruncånd grenade – culca]i în
pålnii de obuze. Am aruncat cu dou` grenade pe care le-am
g`sit la îndemån` [i apoi am vrut s` fug înapoia crestei,
în]elegånd c` pozi]ia e pierdut`.
Am fost întåmpinat de un alt grup tot cu grenade – care
urca la deal.
Am fost fug`rit pån` într-un bordei – c`ci nu mai aveam
nici o arm` la mine – unde era s` fiu omoråt dac` nu ie[eam –
încercånd din nou s` fug. Am fost prins.
F`ceau parte din Regimentul 18 Vån`tori Alpini din

Brigada 15 de Bavaria.
Trecånd pe la Regimentul – Brigada – Divizia [i corpul
respectiv, am fost dus în lag`rul de la Rå[nov-Bra[ov. Tot
drumul am v`zut cum treceau rezerve de infanterie [i artilerie
inamice, a început apoi a sosi un num`r extraordinar de mare,
ceea ce provoca îngrijorarea tuturor, mari transporturi de
r`ni]i care nu mai aveau loc prin spitale. Erau complect
surprin[i de rezisten]a romåneasc`.
Am fost dus apoi în lag`r de ofi]eri prizonieri de la
Sopronnyek unde am fost aproximativ bine trata]i, primind
îmbr`c`minte, hran`, sold` [i îngrijiri, în marginile
posibilit`]ii.
Ni s-a dat voie s` ne procur`m cu banii no[tri, îns`, cåt
putem, [i cei boga]i nu prea o duser` rù. M-am întors din
captivitate în ziua de 24 martie, cu trenul. Din gazetele
nem]e[ti ce le citeam zilnic [i din conversa]iile numeroase ce
le-am avut cu ofi]erii austrieci [i germani, am c`p`tat un
complet de impresii pe care mi-ar fi greu s` le expun în cåteva
rånduri. În rezumat îns`: toat` lumea, mai cu seam` popula]ia
de jos care suferea groaznic, e s`tul` de r`zboi. Contele
Czernin, pentru tendin]ele lui pacifiste, era extrem de iubit de
popula]ie, care era foarte agitat` împotriva „anexioni[tilor
germani”.
În genere sunt mari nemul]umiri, mai cu seam` în Ungaria,
împotriva a[a-zisului „deopotriv` german”; grevele care au
avut loc, îns` din cauza disciplinei lor caracteristice nu cred s`
aib` vreo influen]` asupra r`zboiului mai ales c`, de cåte ori
situa]ia militar` e favorabil`, curentul r`zboinic devine din
nou îndr`zne].
M-a surprins atitudinea dårz` a na]ionali[tilor – din
nefericire nu [i a romånilor, care declar` c` nu în]eleg s` mai
suporte jugul austro-ungar, în special cehii [i polonii.
Pentru noi clasele de jos nu aveau nici un pic de ur`, prin
ziarele lor citeam îns` aprecieri asupra armatei romåne care
tr`dau o mare ciud` [i admira]ie în acela[i timp.

Mi-aduc aminte, de pild`, un caracteristic [i lung articol din
suplimentul ziarului contelui Czernin „Tremdemblatt” în care
se vorbea despre luptele de la Oituz pe larg, cu groaz` [i
admira]ie.
Armata are tot cei trebuie, c`ci s-a rechizi]ionat tot –
popula]ia civil` îns` sufer`, c`ci toate articolele – mai cu
seam` cele de manufactur` – s-au scumpit exorbitant (15 lei
mosorul de a]` – 30 lei un brici de ras care valora 2,50 lei, 9 lei
o pereche de ciorapi care valora 30 bani, 9 lei o m`tur`, idem
o pereche de ghete 180 lei, 40 lei o pereche de t`lpi. E o criz`
grozav` de tutun.
Ca s` po]i trì comod ai nevoie de un venit de 1000 lei
lunar pentru o familie de trei in[i. De unde s`-i ia micii
func]ionari cu familii numeroase?
Sublocotenent PETRESCU CAMIL

Regimentul Suceava Nr. 16
1918, aprilie 15
A.M.R., fond Serviciul Statistic, dosar nr. crt. 1303, nepaginat


DIN LAG~RE BULGARE
10
MEMORIU
De barbariile s`vår[ite de bulgari în tratamentul
prizonierilor, ab`tåndu-se de la dreptul interna]ional
1. La predarea cet`]ii Turtucaia, 24 august 1916, dup`

capitularea cet`]ii trupele bulgare continuar` s` trag` focuri
asupra prizonierilor [i chiar popula]ia bulgar` din ora[ul
Turtucaia s-a asociat la aceasta, tr`gånd de prin case.
Exemplu: capitanul Ionescu Traian din gr`niceri, ast`zi maior
în Regimentul 56 Infanterie, a fost împu[cat în mån`.
Jafurile au început imediat.
Solda]ii bulgari, sub amenin]are, î]i luau tot ce credeau:
punga, ceasornice, jambiere, haine [i mul]i erau desc`l]a]i de
înc`l]`minte. Loviturile de arm`, amenin]`rile, insultele,
continuau (locotenentul St`nescu Emil din gr`niceri, lovit în
cap) – omoruri chiar, exemplu maiorul Dervescu, str`puns de
baionet`, cade mort.
Noaptea de 24/25 august 1916 sunt du[i în cazarma
{eremet [i a doua zi, solda]i bulgari, din efectele magaziilor,
încep a vinde ofi]erilor romåni dezbr`ca]i [i jefui]i de ei.
Ordonan]ele nu au fost luate.
2. Drumul la Razgrad. A 3-a zi în mar[ pe pas, brusca]i de
santinele sub ochii unui ofi]er ce conducea convoiul,
amenin]a]i de popula]ia satelor pe unde treceam, ajungem la
Razgrad dup` dou` nop]i cantona]i în Balbunar [i Toplici pe
ni[te s`li neînc`p`toare ale prim`riei, dormind pe scånduri,
suferind de sete [i foame.
În apropierea caz`rmii un convoi de solda]i romåni erau
biciui]i ca pe vite [i alunga]i pe cåmp, înseta]i [i f`r` hran`.
În timpul drumului, din convoiul de solda]i romåni care

trecuser` înaintea noastr` z`ceau mor]i [i str`pun[i de
baionete [i dezbr`ca]i cåte unul, desigur, care bolnav, obosit,
fl`månd [i însetat nu mai putea continua drumul.
Hrana noastr`, o påine [i atåt. La Razgrad am stat dou`
zile. Aveam o påine pe zi.
3. Drumul spre Tulovo. 30 august – 1 septembrie 1916.
Iar`[i pleca]i – tab`ra Tulovo, de ast` dat` cu trenul, îns`
în vagoane de vite cåte 70 ([aptezeci) [i mai mul]i chiar într-
un vagon cu u[ile închise pe o c`ldur` insuportabil`, condu[i
numai de solda]i, cari se purtau foarte barbar.
S-a pl`tit pån` [i aerul de care aveam nevoie, pentru a ne
deschide pu]in u[ile la vagoane. Ne lipsea apa [i nu ne l`sau
s` lu`m de pe la g`ri.
4. La Tulovo instala]i într-o barac` neînc`p`toare pentru
num`rul nostru, am trìt întreaga lun` septembrie [i
dormeam jos pe scånduri, f`r` nici o deosebire; f`r` a avea
nimic de învelit sau c`p`tåi. Era imposibil s` te odihne[ti din
cauza mizeriei [i a p`duchilor de lemn.
Brusc`rile nu lipseau, la orice pas [i ve[nic ni se spunea c`
nici nu suntem intra]i sub legea prizonierilor.
Hran` – o påine pe zi [i pentru to]i ofi]erii, 70-100 ardei iu]i
fier]i sau nefier]i; rareori se schimba aceast` hran`. Cu greu
am putut c`p`ta permisiunea s` ne-o îmbun`t`]im întrucåtva
noi. Igiena: doar aerul din timpul zilei ne-a ferit de epidemii.
Îngrijirea medical`: lipsind medicamentele, nu putem
spune c` era, c`ci doctorul sårb care ar fi îngrijit de bolnavi nu
avea cu ce.
În luna octombrie 1916 suntem du[i la Kårjali, unde am
stat pån` la martie 1918.
5. Drumul spre Kårjali. La începutul lunii octombrie 1916.
Mar[ul l-am f`cut pe jos pån` la Stara Zagora, apoi cu trenul
pån` în gara Racovski, apoi iar`[i pe jos, trei zile, pån` la
Kårjali.
6. Jefuirea din gara Racovski. Trebuia s` petrecem o

noapte în aceast` gar` unde debarcasem, pentru ca a 2-a zi s`
plec`m înainte, spre Kårjali. În timpul nop]ii eram cantona]i
în ni[te magazii ale g`rii. Santinelele se deghizeaz` [i apar în
mijlocul nop]ii cu lumån`ri aprinse, amenin]ånd cu cu]ite,
dac` voim s` mai trìm, s` nu se mi[te nimeni. Încep s`
perchezi]ioneze [i s` jefuiasc`. Au luat ofi]erilor jambierele,
ceasornicele, inelele [i banii [i apoi au plecat. A doua zi
r`mån mira]i cum s-au petrecut astfel de lucruri în timpul
nop]ii.
Din luna octombrie 1916 [i pån` în martie 1918 am stat
numai în Kårjali.
Pentru c` casele [sic!] unde ne cantonaser` erau ni[te case
turce[ti p`r`site, fiindc` ofi]erii trebuiau s` doarm` pe
scåndura goal`, f`r` c`p`tåi, fiindc` iarna venea [i nu aveam
sobe, ofi]erilor superiori ni s-a îng`duit s` st`m cu to]ii într-un
hotel mizerabil, cåte 5-6 într-o singur` odaie neînc`p`toare,
dormind cåte doi într-un pat [i pl`tind cåte 12 lei 50 bani
chirie fiecare ofi]er. Hotelul avea o curte foarte mic` [i eram
foarte riguros p`zi]i [i foarte adesea brusca]i de santinele. Nu
aveam nici o libertate.
Ofi]erul bulgar, comandantul depozitului, se purta foarte
neomenos cu noi.
Hrana – o påine de 500 gr. pe zi de m`lai [i de dou` ori pe
zi bulgur ori ciorb` de ardei, de varz`, fasole. Uneori [i carne
fiart` numai cu ap` [i foarte pu]in`, alteori numai usturoi
(dou` c`p`]åni) toat` ziua. Eram trata]i mai rù ca pu[c`ria[ii.
Coresponden]a de la început ne era oprit`.
Solda: 8 (opt) luni de zile nu s-a mai dat nimic [i pån` la
inspec]ia „Crucii Ro[ii” din Geneva tratamentul era mai mult
decåt barbar. Apoi s-au dat ofi]erilor superiori 90 lei lunar (40
pentru hran` [i 50 sold`) [i au început s` ni se dea [i ceva
îmbr`c`minte: c`m`[i, pantaloni, etc. care erau cu des`vår[ire
rupte.
Coresponden]a, ajutoarele Crucii Ro[ii ajungeau foarte

tårziu [i uneori deloc. Pachetele erau v`muite [i jefuite.
Ofi]erii inferiori, în timpul lunii noiembrie, împ`r]i]i în
grupe, au fost du[i la lucru pe timpul de ploai, lapovi]`, cu tot
bagajul în spinare, suind [i coborånd mun]ii „Rodopi”
brusca]i, lovi]i [i punåndu-li-se bagajul solda]ilor în spinare.
Du[i în diferite localit`]i au fost înjosi]i, umili]i.
La Ustovo au fost b`tu]i în pia]a public` pe pielea goal` în
chipul cel mai barbar care se poate închipui. Cu batjocur`
ofi]erul bulgar lovea, apoi ordona solda]ilor s` loveasc`. Al]i
solda]i ]ineau pe ofi]erul romån cu genunchii pe grumaz [i
picioare [i dup` 25-30 lovituri ofi]erul bulgar ridica pe ofi]erul
romån de guler, îi da o palm` peste fa]a [i-l arunca lång` un
zid. Aceasta, dup` îns`[i declara]ia ofi]erilor bulgari, era
b`taie ordonat` de guvernul bulgar fiindc` ofi]erul romån a
ripostat energic c` nu lucreaz` [i, închis 5 zile f`r` ap` [i f`r`
måncare, nu a cedat.
Îngrijiri medicale, aproape deloc.
La începutul lunii martie 1918 suntem adu[i în tab`r` la
Haskovo iar la sfår[itul lunii mai 1918 înapoia]i în ]ar`.
Colonel B~DULESCU
A.M.R., fond Serviciul Statistic, dosar nr. crt. 2895, f. 565-569

11
TRATAMENTUL REANGAJA}ILOR,
GRADELOR INFERIOARE {I AL SOLDA}ILOR
DIN ARMATA ROMÅN~ PRIZONIERI
ÎN BULGARIA
Drumuri [i mar[uri
În general, prizonierii au f`cut drumul de la locul
captur`rii pe jos pån` la lag`rul de internare; în tot timpul
captivit`]ii au fost foarte des muta]i dintr-un lag`r într-altul [i
drumurile între lag`re tot pe jos le f`ceau. Astfel, au executat
mar[uri care uneori au durat 8, 9, 10, 12 [i chiar 15 zile,
aproape f`r` odihn`.
Hrana ce primeau prizonierii pe drum era pe cåt de
proast`, pe atåt de pu]in`. Unii într-un mar[ de 15 zile au
c`p`tat doar trei påini(1). Al]ii n-au primit nici o hran`
primele trei zile de mar[ [i nici voie s` bea ap`, din care cauz`
au murit pe capete în drum(2). Al]ii au trebuit s` pl`teasc`
apa 2-3 lei [i chiar 10 lei(3), al]ii n-au primit nici o hran` timp
de 7 zile(4), într-un mar[ de 9 zile, declar` soldatul Iancu
Nicolae din Regimentul 75 Infanterie c` nu a c`p`tat decåt o
jum`tate de påine.
Pe lång` tortura foamei [i a setei, prizonierii mai erau
supu[i altor chinuri; astfel, popula]ia civil` din satele prin care
treceau, precum [i solda]ii din escort`, b`teau f`r` mil`
prizonierii (5 [i 2). Unii care odat` încercaser` s` ia porumb
ca s` m`nånce au fost împu[ca]i(6) [i (3). Acela[i lucru se
întåmpl` cu acei care, îmboln`vindu-se pe drum, c`deau
istovi]i; erau împu[ca]i f`r` mil`(7).
Aproape toate mar[urile le-au f`cut dezbr`ca]i [i cu
picioarele goale prin noroi sau bulg`ri, dup` cum ploua sau
nu(2).
Cantonament
{i tratamentul pe care l-au suferit în general prizonierii
no[tri în lag`re n-a fost mai fericit. Ori nu au avut locuin]` de
fel, dormind pe cåmp afar`, pe ploaie [i vånt, chiar în timpul
iernii prin decembrie (2 [i 8). Al]ii au dormit în bordeie
igrasioase f`r` foc, neigienice(1 [i 2). Unii prizonieri au fost
]inu]i în co[are de vite(3), nevrånd bulgarii s` le dea voie s`-[i
fac` nevoile afar`, ei fiind astfel sili]i s` le fac` chiar acolo
unde dormeau; al]ii au dormit în ståne unde dormiser` oile,
f`r` paie, pe p`månt(4). În cazurile cele mai fericite au locuit
în bar`ci de scånduri, avånd pentru dormit paturi comune de
scånduri, f`r` a[ternut; Bar`cile nu erau înc`lzite în timpul
iernii(5) [i (6). În general, erau tare înghesui]i în bar`ci. Au
fost cazuri cånd bie]ii prizonieri au locuit în vagoane de drum
de fier, atåt vara pe ar[i]`, cåt [i iarna pe ger(7 [i 8). Din cauza
lipsei de locuin]e omene[ti, igienice, au murit o mul]ime de
prizonieri(9 [i 10), zilnic se îmboln`veau cu zecile(10).
Hrana
În lag`re n-au suferit numai de cantonament mizerabil, ci
[i de lips` de hran`. În general s-au plåns prizonierii de
cantitatea [i calitatea påinii pe care o primeau zilnic în anume
epoci, la 2 sau 3 zile(12) de cele mai multe ori. Dac` cel pu]in
påinea ar fi fost bun`, dar nu. Era un amestec de paie tocate
cu fìn` de gråu sau de porumb(13), alte ori era f`cut` din
___________
1. Declara]ia sergentului Zahariade Stavre, Regimentul 9 C`l`ra[i.
2. Memoriu colectiv al gradelor inferioare din Regimentul 4 Artilerie Grea,
Maistru militar clasa a 3-a Marin` – Teodorescu T. Gh.
3. Declara]ia soldatului Bobea Ion, Regimentul 74 Infanterie
4. Declara]ia soldatului Sp`taru Gh., Regimentul 79 Infanterie
5. Declara]ia soldatului Andrei Chiriac, Regimentul 79 Infanterie
6. Declara]ia soldatului Nicolae Vasile, Regimentul 75 Infanterie
7. Declara]ia soldatului Sp`taru Gh., Regimentul 79 Infanterie
8. Memoriu colectiv al gradelor inferioare din Regimentul 74 Infanterie
rumegu[ de lemn sau din cine [tie ce alte corpuri strìne. Pe

lång` c` era, din aceste cauze, foarte pu]in hr`nitoare, apoi
mai era dat` în cantit`]i reduse care variau de la 200 la 400
grame ([i nu zilnic, cum spun mai sus). În afar` de påine,
prizonierii mai c`p`tau [i cåte o ciorb` – dac` nu chiar zilnic –
dar din timp în timp. Ciorba era de obicei o zeam` goal`, rar
se r`t`cea printr-însa cåte o bucat` de zarzavat(4). De obicei
era o ciorb` de gulii, sfecle sau ardei, ba [i de s`mån]` de
m`tur`, absolut lipsite de principii hr`nitoare. Uneori era
ciorb` de fasole sau de maz`re, dar aceasta era tot un fel de
zeam` goal`. Cånd s-a întåmplat s` li se dea prizonierilor
ciorb` cu buc`]i de carne, era sau carne de vite moarte sau
gata s` moar` de boal`(1), sau carne de cal(3); s-au întåmplat
cazuri cånd li s-au dat ciorb` de bojoci de la vite moarte [i
intrate în descompunere(2).
Cåteodat` s-au servit prizonierilor morcovi conserva]i, dar
erau plini de viermi(2).
Un alt aliment de care au mai avut parte prizonierii no[tri
din Bulgaria era „bulgurul”, o fiertur` de gråu m`cinat; de
cele mai multe ori nu se punea sare în acea fiertur`, din care
cauz` nu avea nici un gust.
––––––––––––
1. Memoriu colectiv al gradelor inferioare din Regimentul 4 Artilerie Grea.
2. Declara]ia sergentului Can]i[ Ion din Regimentul 75 Infanterie
3. Declara]ia soldatului Andrei Chiriac din Regimentul 79 Infanterie
4. Declara]ia sergentului Niculaie Vasile din Regimentul 75 Infanterie
5. Memoriu colectiv al gradelor inferioare din Regimentul 11 Art.
7. Memoriu colectiv al reangaja]ilor din Regimentul 79 Infanterie
8. Idem
9. Idem din Regimentul 74 Infanterie
10. Idem din Regimentul 8 Infanterie
11. Declara]ia sergentului Florescu Nicolae din Regimentul 23 Infanterie
Munci
Pe lång` lipsa de cantonament [i hran`, s`rmanii no[tri
prizonieri au mai avut de suferit o mul]ime de neajunsuri.
Erau supu[i la tot felul de munci [i corvezi obositoare precum
înc`rcat [i desc`rcat vase, vagoane, camioane etc., repara]iuni
[i construc]iuni de cale ferat` [i [osele(6). Au fost trimi[i s`
lucreze chiar pe front la s`patul tran[eelor(6), din care cauz`
mul]i [i-au pierdut via]a, fiind uci[i de bombele aviatorilor
francezi [i englezi(5). Munca pe care o efectuau era aproape
continu`. Deseori lucrau [i ziua [i noaptea f`r` schimb, f`r`
repaus(1) în afar` de minimul de zece ore de lucru ziua, mai
lucrau [i noaptea 5-6 ore(1). În timpul zilei munceau tot
timpul, afar` de un mic repaus la amiaz`, [i atunci de cele mai
multe ori nu li se îng`duia s` se a[eze jos spre a se odihni.
Au fost doborå]i cu patul pu[tii nenoroci]ii care încercau
s` se a[eze jos în repaus(2). În unele locuri erau sco[i la munc`
la ora patru diminea]a [i abia la ora 4 seara se întorceau la
odihn`(3).
Tratamente rele
Nici de tratamentele rele fizice [i morale n-au sc`pat
prizonierii no[tri din Bulgaria. La Dun`re cånd s-au luat
prizonierii, unora dintre ei li s-au tìat zåmbrele, nasul,
urechile [i punåndu-le în gura nenorocitei victime o aruncau
în fluviu(12).
B`taia cu ciomagul, cu vergile [i cu patul pu[tii erau lucrul
obi[nuit(2, 4, 5, 6). Dar b`taia nu o c`p`tau bie]ii prizonieri
___________
1. Memoriu sergentului Can]i[ Ioan din Regimentul 75 Infanterie
2. Declara]ia soldatului Paraschiv Nicolae din Regimentul 21 Infanterie
[i Badea Florea din Compania a II-a Sanitar`.
6. Memoriu colectiv al prizonierilor din Regimentul 11 Artilerie.
numai de la solda]ii din gard` sau din escort`, ci [i de la

popula]ia civil` din localit`]ile prin care treceau [i înc` de la
al]ii. În drum spre Razgrad, în convoiu de prizonieri, declara
sergentul Mihìlescu Constantin din Reg. 5 Obuziere, am
întålnit multe spitale de campanie bulg`re[ti. În dreptul lor ne
oprea înadins [i atunci r`ni]ii lor t`b`rau pe noi cu ciomegele,
cu cårjele, rupåndu-ne måinele, coastele, zdrobindu-ne
capetele. Era ceva groaznic. Astfel în nenum`rate rånduri
erau lovi]i cu pietre sau cu bulgari de p`månt ba chiar cu båte,
f`r` ca escorta s` se opun` la acestea(5, 7, 8, 9). Era pu]in
lucru cånd popula]ia se mul]umea numai s` scuipe [i s`
huiduiasc` pe prizonieri(7).
Au fost cazuri cånd bulg`roaicele au întåmpinat
convoiurile de prizonieri cu m`m`lig` otr`vit` din care,
måncånd prizonierii, mul]i au murit(10, 8). Nenoroci]ii care,
zdrobi]i de oboseal` sau istovi]i de boal` [i de nemåncare,
c`deau la p`månt, p`r`sind astfel convoiul, erau crunt b`tu]i
cu patul armei sau uci[i f`r` de nici o mil` de bulgarii din
escort` (11 [i 1).
În lag`re purtarea bulgarilor a fost tot atåt de
neomeneasc` fa]` de prizonieri. Insultele, batjocurile c`deau
gårl` peste ace[ti nenoroci]i. La cea mai mic` gre[eal` erau
b`tu]i f`r` pic de mil` [i f`r` cru]are(4 [i 6) atåt de ofi]eri, cåt
[i de solda]ii bulgari.
La aceste tratamente rele fizice se adùgau [i lovituri date
moralului bie]ilor prizonieri. Astfel bulgarii pe lång` injurie [i
batjocur`, g`siser` alt mijloc de tortur` moral`. Puneau pe
prizonierii romåni s` cånte cåntece patriotice [i ost`[e[ti apoi
î[i b`teau joc de ei [i de ]ara romåneasc`(1 [i 2).
Au fost solda]i care s-au înapoiat din captivitatea de la
bulgari cu membre rupte cu oase sf`råmate, din cauza b`tìlor
[i a schingiuirilor; un sergent numit Gårle[teanu Petre din
Regimentul 1 Gr`niceri s-a întors acas` cu toracele zdrobit,
schilodit pentru totdeauna. Aceasta a fost tratamentul pe care

l-au îndurat nenoroci]ii solda]i romåni care au avut trista
soart` s` cad` prizonieri în måinile bulgarilor.
Îngrijiri medicale, igien` [i mortalitate

Condi]iunile de trai ale prizonierilor no[tri din Bulgaria
erau agravate [i de faptul c` în caz de boal` nu primeau
asisten]` medical` sub nici o form` [i c` nu existau infirmieri,
nu existau medici, nu existau medicamente, nici pansa-
mente(3, 4 [i 5). De igien` nici vorb` nu a fost vreodat`.
Una din bolile produse de lipsa de cur`]enie, tifosul
exantematic, a secerat enorm de multe vie]i romåne[ti.
Nici nu e de mirare c` s-a încuibat aceast` boal` în lag`re.
În adev`r, solda]ii romåni nu puteau s`-[i spele nici fa]a, nici
måinile, nici corpul, deoarece nu li se da timpul necesar(6),
apoi foarte adesea nu aveau ap`, element indispensabil, [i nici
s`pun ca s` fac` aceasta(2, 3, 4). Prizonierii dintr-un lag`r nu
prea departe de Dun`re au fost du[i în interval de un an de
patru ori la fluviu pentru cur`]enie(1). Rufe nu aveau de
primeneal` [i pe cele ce aveau pe ei nu au putut s` le spele,
a[a c` au putrezit pe ei [i s-au umplut de p`duchi(1, 2, 3, 4).
Au murit în unele lag`re cåte 15-20 prizonieri pe zi(5), în
altele s-au pr`p`dit 50% din efectiv(6) iar în altele chiar 75%
din efectiv(7).
Cam acestea au fost suferin]ele [i chinurile îndurate de
prizonierii romåni în captivitate.
__________
1.Declara]ia soldatului B`l]ù T`nase din Regimentul 33 Infanterie
3. Memoriu colectiv al gradelor inferioare din Regimentul 4 Artilerie Grea
5. Memoriul colectiv al reangaja]ilor [i gradelor inferioare din Regimentul 79
Infanterie
6. Declara]ia maistrului militar clasa 3-a Marin` Teodorescu T. Gh.
Jafuri
Una din primele griji ale bulgarilor cånd puneau måna pe
ceva prizonieri, era s`-i jefuiasc` de tot ce se g`sea asupra
lor(5 [i 2). Prizonierii au fost în mod sistematic dezbr`ca]i [i
desc`l]a]i; toate efectele bune, toat` înc`l]`mintea lor care era
în bun` stare le-a fost luat` în general imediat dup`
capturare(5, 8). În schimbul acestora nu c`p`tau nimic(10 [i
7); în cel mai fericit caz li se d`deau efecte bulg`re[ti
reformate – adev`rate zdren]e – [i opinci rupte în locul
bocancilor [i al cizmelor(4, 7 [i 9). Pe lång` efecte li se luau tot
ce aveau prin buzunare [i asupra lor precum: bani, ceasornice,
inele sau orice alte obiecte de pre](4, 5, 7, 8, 9 [i 11). S-a
întåmplat ca bulgarii s` taie degetele prizonierilor, care aveau
inele ca s` le ia. Unii prizonieri care avea din]ii cu coroana de
aur în gur`, au fost uci[i zdrobindu-li-se capul, apoi bulgarii le-
au scos acei din]i de aur din gur`(12). Unii prizonieri au spus
textual c`, dup` perchizi]ionarea lor de c`tre bulgari, au
r`mas aproape de ofi]erii, cåt [i de solda]ii bulgari, goi, a[a c`
convoiul lor avea aspectul unei hoarde de dezbr`ca]i(1 [i 2).
Acei prizonieri care au îndr`znit s` protesteze sau au
încercat s` se opun` la aceste jefuiri au fost crunt b`tu]i(3 [i
4). Un ofi]er romån maiorul Dervescu, a fost str`puns cu
baioneta pentru c` nu a vrut s` dea bulgarilor ochelarii sì, de
care nu se putea lipsi, avånd vederea slab`(5).
__________
2. Memoriu colectiv al gradelor inferioare din Regimentul 4 Artilerie Grea
8. Memoriu colectiv al gradelor inferioare din 34 Infanterie
9. Declara]ia caporalului Foc[eneanu Ion din Regimentul 84 Infanterie
10. Declara]ia caporalului Cardon Lazariu din Regimentul 78 Infanterie
11. Declara]ia sergentului Nicolae Vasile din Regimentul 75 Infanterie
12. Declara]ia sergentului Mihìlescu Constantin din Regimentul 5 Obuziere.
La asemenea acte de jaf [i banditism s-au dedat bulgarii

fa]` de prizonierii lor romåni.
Din cele expuse pån` aici, se vede care a fost în general
tratamentul pe care l-au suferit bie]ii osta[i romåni c`zu]i
prizonieri în måinile celui mai barbar [i mai lipsit de scrupule
dintre du[mani. Dac` asemenea lucruri s-ar fi petrecut în
timpul invaziunilor barbare, poate ar mai fi avut o explica]ie;
ast`zi, îns`, în veacul al 20-lea dup` Christos nu se mai pot
tolera, nu pot r`månea f`r` ecou.
Omenirea întreag` trebuie s` cunoasc` calvarul pe care l-
au ridicat prizonierii romåni în Bulgaria [i torturile de tot
soiul ce au îndurat în nenorocita lor captivitate. De altfel, cifra
enorm` a prizonierilor mor]i în captivitate la bulgari este cea
mai pre]ioas` m`rturie [i mai elocvent` decåt orice alt`
argumentare.
Am ar`tat pån` aici cele ce au îndurat în general
prizonierii no[tri în Bulgaria. Revenim acum cu mai mult`
preciziune în ceea ce prive[te cele petrecute în diverse
localit`]i [i în lag`re indicate nominal.
Turtucaia
Este îndeob[te cunoscut c` cei mai mul]i dintre prizonierii
romåni au c`zut prizonieri bulgarilor la Turtucaia. Martorii
oculari povestesc cum chiar în localitate to]i prizonierii no[tri
ofi]eri [i grada]i au fost sili]i s`-[i scoat` galoanele [i insignele
militare romåne[ti [i s` se descopere cu respect în fa]a
înving`torilor de o clip`. Apoi to]i au fost dezbr`ca]i [i
jefui]i(1).
Aici maiorul Dervescu nevoind s`-[i predea ochelarii, c`ci
nu vedea bine, a fost st`puns cu baionetele de bulgari. Tot aici
––––––––––
dirigintele Oficiului po[tal romån a fost executat, sau bine-zis

asasinat mi[ele[te de bugari pentru c` n-a voit s` predea pe
dat` chile de la casa de bani [i aparatele(2).
Sliven
Unul dintre lag`rele cele mai mari era acel din Sliven. Aici
s-au pr`p`dit o mul]ime de prizonieri romåni din cauza
lipsurilor [i a rùlui tratament
În primele dou` luni, adic` septembrie [i octombrie 1916,
prizonierii au dormit afar` pe p`månt în ploaie [i vånt, din
care cauz` mureau cåte 20-25 pe zi(3,4). Apoi au fost muta]i
în ni[te bar`ci mizerabile, pline de p`duchi de tot felul din
care cauz` s-a încuibat tifosul exantematic, în lag`r decedånd
mii de vie]i romåne[ti. Din cauza p`duchilor, bie]ii prizonieri
nu aveau nici noaptea pic de odihn`(5,6). Paturi nu existau în
bar`ci; prizonierii dormeau pe jos avånd drept a[ternut paie,
care în plus nu se schimbau decåt o dat` pe an, din care cauz`
erau plini de p`duchi, iar murd`ria era groaznic`(6).
Hrana era din cele mai proaste; dac` au fost zile cånd
prizonierii au c`p`tat 250-300 g de påine, au fost îns` multe
zile cånd nu au c`p`tat de loc(1 [i 2). Påinea era mizerabil`,
con]inea rumegu[ de lemn, paie tocate, s`mån]` de m`tur` [i
pu]in m`lai sau pu]in` fìn`(1). În afar` de påine, se mai da
prizonierilor de dou` ori pe s`pt`mån` – de obicei – bulgur
(gråu pisat) fiert în ap` f`r` sare; apoi zeam` de ardei, pere
p`dure]e fierte în ap` sau altele de soiul acesta(1, 2 [i 3).
În tot timpul cåt f`ceau parte dintr-un lag`r, prizonierii
romåni erau pu[i la diverse munci [i corvezi fie în lag`r, fie în
afar`. Astfel, din lag`rul Sliven s-au trimis echipe de
———————
1.Declara]ia maistrului militar de marin` clasa a 3-a Teodorescu T. Gheorghe
2.Declara]ia asistentului telegrafo-po[tal gr. I Ionescu Gheorghe
3.Memoriu colectiv al gradelor inferioare din Regimentul 34 Infanterie
4.Declara]ia soldatului Bobea Ion din Regimentul 74 Infanterie
5.Declara]ia segentului Zaharia Stavre, Regimentul 9 C`l`ra[i
6.Declara]ia sublocotenentului Medeanu, regimentul 5 Obuziere
prizonieri la lucru la Drenova, unde zilnic mureau patru, cinci

prizonieri din cauza b`tìlor [i a lipsei de hran`. La Popov`]a
în Mun]ii Ohridului, unde au fost zile cånd mureau cåte 39-40
prizonieri din cauza epuiz`rii, datorit` lipsei – cåteodat`
totale – de alimente(2).
În lag`r prizonierii f`ceau tot felul de corvezi grele [i
obositoare(3), au fost trata]i ca robii f`cånd muncile cele mai
grele(4).
Igiena nu exista în acest lag`r. Îngrijiri medicale nu le
d`deau, nici medicamente, a[a c` mureau zilnic 50-60
oameni(1). Tifosul exantematic [i alte boli, pe lång` epuizarea
fizic`, au secerat 80% din prizonieri(3). În baraca care [sic!]
slujea de spital sufla våntul ca afar`, intra ploaia [i z`pada,
c`ci baraca era veche [i spart` peste tot(1). {i aci, ca peste tot
în Bulgaria, prizonierii no[tri au îndurat batjocur` [i b`taie(2)
[i alte tratamente rele(1).
Rusciuc. La Rusciuc în lag`r lucrurile se petreceau la fel.
Prizonierii locuiau în bordeie murdare pline de p`duchi(1).
Hrana era de foarte proast` calitate [i pu]in`(1). C`p`tau
300 grame påine de m`lai stricat, ciorb` de mei, de spanac
etc.(2).
Din cauza sl`biciunilor [i a bolilor mureau foarte mul]i
prizonieri(3). Erau supu[i la corvezi grele [i obositoare. Cei
bolnavi erau b`tu]i [i schingiui]i ca s` ias` la lucru(3) [i cei
care oboseau curånd din cauza sl`biciunii, erau b`tu]i pån` la
sånge, iar cei c`zu]i în nesim]ire tårå]i cu c`ngile. Iarna pe
z`pad` erau purta]i goi [i descul]i(1).
Prizonierii erau sili]i fie s` d`ruiasc`, fie s` vånd` efectele
ce le primeau prin Crucea Ro[ie Romån`; de banii ace[tia
erau apoi jefui]i(2).
___________
1. Declara]ia sublocotenentului Medean Constantin din Regimentul 5
Obuziere.
3. Declara]ia sergentului Zaharia D. Stavre din Regimentul 9 C`l`ra[i.
4. Declara]ia asistentului telegrafist po[tal gr. I Ionescu Gheorghe
Razgrad. Razgradul era de obicei prima etap` pentru

convoaiele de prizonieri care se îndreptau spre centrul
Bulgariei. Multora din ei li s-au luat aci mantalele, hainele,
precum [i toate obiectele ce aveau asupra lor(4). Al]ii, în
timpul [ederii aci care a durat 5 zile, se plång c` au primit doar
3/4 påine în tot acest timp(5).
În Razgrad era un spital destinat numai romånilor. Se
compunea din cåteva bar`ci murdare [i lipsite de paturi.
Bolnavii [i r`ni]ii dormeau în ele pe jos, pe paie, f`r` a[ternut,
f`r` p`turi. Asisten]a medical` era foarte slab`, medicamente
nu existau(6).
Hrana era mizerabil`, bolnavii c`p`tau drept måncare
zeam` de varz` sau de sfecl` [i bulgur fiert în ap`(6). Aci au
murit foarte mul]i r`ni]i [i bolnavi romåni(6).
Burgas. {i la Burgas condi]iunea prizonierilor era

mizerabil`. În cel mai fericit caz au locuit în bar`ci de
scånduri, dormind pe scånduri f`r` nici un a[ternut(1). Unii
au dormit în ni[te ståne de lång` ora[, în care dormeau oile
înainte. N-aveau nici un a[ternut, se culcau pe p`måntul
gol(2). Hrana era din cele mai proaste [i varia. Astfel, unii
c`p`tau zilnic o påine [i de trei ori pe s`pt`mån` cåte o
ciorb`(1), al]ii primeau 450 de grame m`lai zilnic [i o ciorb` –
un fel de zeam` s`rat`(2). Al]ii au dus-o [i mai rù cu
måncarea. Extragem din Memoriul colectiv al gradelor
inferioare din Regimentul 34 Infanterie urm`toarele: „În
primele patru luni se punea un cazan cu ap` de 4 deka, în care
––––––––––
1. Memoriu colectiv al gradelor inferioare din Divizionul 2 Artilerie C`l`rea]`
2. Memoriu colectiv al reangaja]ilor din Regimentul 8. Infanterie
3. Declara]ia caporalului David Ilie [i soldatului Ioan Nicolae din Regimentul
80 Infanterie
4 Memoriu colectiv al gradelor inferioare din Regimentul 4 Artilerie
5. Declara]ia soldatului Andrei Chiriac [i Andrei Gh. din Regimentul 75
Infanterie
se turnau dou` kilograme de gråu m`cinat, astfel ni se f`cea

bulgur. Aceasta era toat` hrana pentru deta[ament. Restul de
7 luni ni s-au dat 250 de grame påine zilnic, iar la cazanul de 4
deka ap` se puneau 10 ardei verzi, patru p`tl`gele vinete [i
doi dovlecei, f`r` sare. Dup` 11 luni, din 125 prizonieri au
r`mas doar 36; restul au murit de inani]ie [i de boli”.
Prizonierii erau supu[i la munci grele [i lungi; lucrau de la
6-11 diminea]a [i de la 1-6 dup`-amiaza(1). Cine nu putea
munci din cauza sl`biciunii sau a bolii era crunt b`tut, cåte
odat` chiar cu coada lope]ii(1 [i 2).
Mul]i oameni au murit aci din cauza foamei, a gerului [i a
p`duchilor(1 [i 2).
Tårnovo. Soldatul P`duraru Nicolae din Regimentul 75
Infanterie se plånge c` la Tårnovo munceau de diminea]a, de
la 6, pån` seara tårziu, în mijlocul înjur`turilor [i al b`tìlor
primite de la bulgari. Hrana se compunea din 250-500 grame
de påine [i ciorb` de cartofi sau de fasole foarte sub]ire.
Karnabat. La Karnabat tratamentul suferit de prizonieri
era tot atåt de rù. Hrana se compunea dintr-o jum`tate de
påine [i o c`ni]` cu sup` [i numai odat` pe zi(1); al]ii au primit
doar 450 grame de påine de m`lai zilnic(2).
Prizonierii cantonau sub cerul liber [i erau maltrata]i de
bulgari pe motiv c` la 1913 le måncaser` gìnile(2).
Pe motiv c` încearc` s` evadeze, bulgarii împu[cau
noaptea pe prizonieri(2).
Dobrici. La Dobrici, declar` soldatul Iacob Gr. Smoleiko
din Regimentul 73 Infanterie: „Am lucrat timp de dou` luni la
corvezi la drumul de fier [i [osele. C`p`tam 1/2 påine neagr`
pe zi, care ne provoca sete în continuu, [i fiertur` de porumb.
Munceam de diminea]a pån` seara, în batjocurile [i ghion]ii
celor ce f`ceau pe [efii.
__________
1. Declara]ia soldatului Sp`taru Gh. din Regimentul 75 Infanterie
2. Declara]ia sergentului Nicolae Vasile din Regimentul 75 Infanterie
{umla. Circa 600 prizonieri romåni f`ceau corvezi de

înc`rcat [i desc`rcat diferite materiale [i muni]iuni la {umla.
Erau hr`ni]i numai cu gråu m`cinat fiert în ap` f`r` sare, cu
zeam` de ardei, pere p`dure]e etc.(3).
„În {umla, de obicei, declar` sergentul instructor Matei
Marin din Regimentul 23 Infanterie, am fost clasa]i pe grade,
apoi am fost plimba]i pe str`zile ora[ului spre a fi batjocori]i
de popula]ie. Eram aproape dezbr`ca]i.”
Korwasovei. În memoriul colectiv al gradelor inferioare
din Regimentul 8 Infanterie prizonieri g`sim cele ce urmeaz`,
cu prec`dere la cele petrecute la Korwasovei: „Eram ]inu]i în
bar`ci, ni se da ca hran` 200 grame påine pe zi, sup` de ridichi,
sfecle [i cåte o dat` sup` de carne de cal cu varz`.
Sold` primeam 15 bani pe zi. Vizita medical` era odat` pe
lun`. Lucram de la 7 diminea]a pån` la ora 8 seara, cu o
jum`tate de or` repaus la amiaz`.”
Drenovo. Soldatul Ionescu Grigore, din Regimentul 80
Infanterie, declar` c` la Drenovo prizonierii au locuit în
bordeie s`pate în poalele dealului pån` la un metru, avånd
deasupra cåteva lemne acoperite cu cr`ci [i frunze. Erau
dezbr`ca]i [i descul]i, c` li se furau toate efectele [i bocancii,
[i c`m`[ile se rupseser` pe ei. Timp de patru luni nu au avut
nici o asisten]` medical`, nici medicamente. Mai mult chiar,
bulgarii le luaser` [i pansamentele lor medicale. S-a întins
tifosul exantematic în lag`r [i au murit poate 30%
Ca hran` zilnic` primeau 500 grame de påine de fìn` [i
m`lai [i bulgur, altceva nimic.
Lucrau zi [i noapte la un funicular; munca fiind grea [i
neputånd lucra în continuu, erau crunt b`tu]i de bulgari.
Sofia. În Memoriul colectiv al gradelor inferioare din
Regimentul 4 Artilerie Grea g`sim cele ce urmeaz`: „La
___________
1. Declara]ia soldatului Purucium Haralambie din Regimentul 75 Infanterie
2. Declara]ia soldatului Barbu C-tin din Regimentul 75 Infanterie
Cr`ciun 1916 am fost sco[i la front, iar 25 dintre noi au fost

b`tu]i la t`lpi cu vergele de o]el, spunåndu-ne bulgarii c` a[a
e obiceiul la ei, la Cr`ciun”. Aceste cåteva rånduri
învedereaz` complet mentalitatea barbariei bulg`reasc`.
Hor[ova. La Hor[ova, spune memoriul colectiv al
gradelor inferioare Regimentul 4 Artilerie Grea, au fost
supu[i la cele mai grele corvezi; au suferit un tratament
mizerabil. „Ni se da 250-300 g påine pe zi [i cåte o zeam` de
gulii sau de ardei ro[ii. Acolo au murit în [apte s`pt`måni 100
de oameni din 250.”
Parte din prizonierii romåni au fost trimi[i [i prin lag`re în
Serbia, lag`re care erau tot sub administra]ia [i
comandamentul bulg`resc. Astfel unii au fost trimi[i la
Hor[ova sau la Semendria, al]ii au lucrat prin minele de la
Chimpria etc.
Hudova. Soldatul Clinghea Moise din Regimentul 3
Ro[iori, spune c` la Hudova au fost întrebuin]a]i la munci
titanice. Au fost b`tu]i, lovi]i, insulta]i. Au fost hr`ni]i cu ap`
fiart` cu ardei; c`p`tau doar 250 grame de påine pe zi: „Nu
g`sesc cuvinte s` descriu tot ce am suferit [i întåmpinat.”
Semendria. Caporalul Sårbu Nicolae din Regimentul. 1
Artilerie se plånge de pu]ina hran` ce c`p`ta la Semendria. El
declar`: „Ni se d`dea o påine de 1 kilogram sau opt sute
grame f`cut` din m`lai la trei persoane [i aceasta numai în
zilele cånd munceam; în zilele în care nu lucram, ra]ia de
påine era înjum`t`]it`. Afar` de påine ni se d`dea din cånd în
cånd cåte o sup` de maz`re.
Chimpria. Aci s-au petrecut lucruri grozave. Extragem
urm`toarele din memoriul colectiv al gradelor inferioare al
Regimentului 34 Infanterie: „Un convoi de 180 oameni au
fost trimi[i la Chimpria, în Serbia, la minele de c`rbuni. Timp
de trei zile prizonierii nu au primit nici o hran`, au fost sili]i s`
se hr`neasc` de pe cåmp.
Aci au murit în 7 luni peste 100 oameni, restul s-au

îmboln`vit, atunci bulgarii au fost sili]i s` înapoieze convoiul
prin Ni[ la Sliven.“
Acestea sunt faptele redate în cruda lor realitate. A[a a
fost; prizonierii romåni au avut de suferit tot atåta chinuri
fizice [i morale de la bulgari cåt au suferit apostolii
cre[tinismului de la p`gåni.
Primii le-au suferit îns` în veacul al 20-lea, pe cånd
Apostolii Cre[tinismului au trìt acum 20 de veacuri.
Compara]ia, deci, e favorabil` p`gånilor [i barbarilor de acum
2000 de ani.
Sergent T.R. DEMETRESCU M. Mihail
12
MEMORIU
I. Asupra condi]iunilor în care am fost f`cut prizonier,

ordinele primite, opera]iunile la care am luat parte.
II. Modul cum am fost transporta]i în lag`r, tratamentul
acolo.
III. Starea moral` a ofi]erilor romåni afla]i în lag`r.
Batalionul II din Regimentul 75 Infanterie din care f`ceam

parte (compania a 6-a) a fost debarcat la Turtucaia la un
ponton la est de ora[, pe la ora 1 p.m. în ziua de mar]i, 23
august stil vechi.
Pe acela[i bac se g`sea [i dl. locotenent colonel Josescu N.

– comandantul regimentului.
Din port de la Olteni]a se putea vedea bine sub malul de
dincolo al Dun`rii o mul]ime de furgoane [i chesoane
alergånd în dezordine.
Cånd bacul pe care ne aflam a acostat la ponton, a fost
întåmpinat de o mul]ime de oameni îmbr`ca]i în uniforma
noastr`, f`r` arme [i neîncin[i, cu strig`tele: „Fugi]i! ne-au
pr`p`dit! v` omoar` bulgarii! ” Trupa a avut o clip` de ezitare
dar sub ordinele d-lui locotenent colonel Josescu [i ale
ofi]erilor, debarcarea s-a f`cut repede, în ordine [i f`r` alt
incident. Cei ce ne întåmpinaser` cu strig`tele de mai sus
disp`ruser`. Trebuie s` spun c` compania [sic!] nu avea decåt
o singur` hart` a regiunii Turtucaia [i aceasta se g`sea la
comandantul companiei dl. c`pitan Popescu Iordan, deci
locurile de care voi aminti le [tiu din auzite [i din informa]iuni
posterioare.
Batalionul a mers în coloan` de mar[ în deal, la caz`rmi
({eremet) de unde dup` pu]in timp a plecat pe o [osea în
direc]ia est ([oseaua Silistra?). Dup` 2-3 km am p`r`sit
[oseaua spre dreapta (sud) [i am înaintat în linie de sec]ii prin
miri[ti [i culturi de porumb.
În acest timp am auzit c` mergem s` ocup`m pozi]iile de la
Daidår.
Acest ordin fusese probabil transmis d-lui c`pitan Popescu
Iordan [i mi-a fost transmis [i mie verbal, printr-un om de
leg`tur`.
Am înaintat astfel spre sud pån` cånd am ajuns într-o
vålcea adånc` [i larg` cu direc]ia est-vest, pe al c`rei versant
dinspre sud începea o p`dure tån`r` [i destul de deas`. Pe
cånd coboram în aceast` vålcea am observat c` p`durea care
se ridica în fa]` era b`tut` cu focuri rare de tun. Mai tårziu, din
h`r]ile reconstituite de ofi]eri în captivitate, am aflat c` ne
g`seam în fa]a p`durii Daidår. Ajuns în vale cu plutonul meu
(al II-lea), m-am întålnit cu dl. locotenent B`beanu Virgil,

care comanda plutonul I, lång` un pu] de piatr` pe lång` care
trecea un drum de c`ru]e, care drum venea dinspre ora[ [i
intra în p`dure.
În momentul de a intra în p`dure am v`zut, atåt eu cåt [i
dl. locotenent B`beanu, pe creasta versantului de unde
veneam un ofi]er care ne f`cea semne st`ruitoare s` ne
înapoiem. Ne-am retras în ordine [i, pe cånd urcam versantul
înapoi, am primit focuri de arm` dinspre p`dure, din direc]ia
sud-vest, unde se vedeau înc` din cånd în cånd explozii de
obuz. Am ajuns în coama dealului unde eram chema]i, f`r`
nici o pierdere. Aci începea o cultur` de porumb, înùntrul
c`reia [i imediat la marginea ei ni s-a ordonat de dl.
locotenent colonel Josescu în persoan` s` facem [an]uri ad`-
post. Am început lucrul cu uneltele aflate asupra oamenilor
dar dup` vreo or` de lucru am primit ordinul s` ne retragem
în tran[eele dinapoia noastr`.
Ajun[i la aceste tran[ee, am g`sit un [an] îngust c` nu se
putea circula prin el f`r` a stingheri pe tr`g`tori, în unele
locuri adånc mai sus de capul omului [i în altele l`sånd pe
tr`g`tor afar` descoperit pån` la mijloc. Am dres aceste
[an]uri f`cåndu-le proprii pentru tragere. Atåt înapoia cåt [i
în fa]a noastr` la o distan]` de cel mult 50 metri erau iar`[i
culturi de porumb.
Pe la ora 5 p.m. am primit ordin de la dl. comandant al
batalionului, dl. maior Antonescu Benedict, s` tìem
porumbul din fa]a noastr`, lucru ce s-a [i f`cut înainte de
apusul soarelui, cultura avånd o mic` adåncime. Dincolo de
aceast` cultur` erau gropi de lup, din care multe stricate de
timp. Înseråndu-se, am a[ezat posturi de santinele îndoite pe
creasta vìi din fa]a p`durii Daidår. Noaptea am trecut-o
stånd de veghe în [an], ne[tiind la ce ne putem a[tepta. Pe
oameni i-am l`sat s` se odihneasc`.
A doua zi, 24 august, a început bombardamentul din

partea inamicului cu mai mult` putere, de la ora 5 diminea]a.
Lupta se auzea foarte puternic` la stånga noastr` în
direc]ia Silistra. Dup` un timp au început s` cad` obuze
înaintea [i înapoia [an]ului nostru. La dreapta plutonului meu
se g`seau plutoanele I [i III cu dl. locotenent B`beanu Virgil,
la stånga mea plutonul III cu sublocotenentul Costescu D. [i
la stånga lui o sec]ie de mitraliere a Regimentului 75 cu
c`pitanul Giurescu I. [i sublocotenentul Marino Alex. Pe la
ora 7 a venit la noi dl. locotenent-colonel Josescu.
Comandantul companiei noastre, dl. c`pitan Popescu Iordan,
a stat tot timpul afar` din [an] în imediata apropiere în spatele
plutonului meu [i al d-lui sublocotenent Costescu D.
Poate s` fi fost ora 11 cånd am început a fi b`tu]i de foc
des de infanterie de la stånga, în lungul [an]ului. În fa]a
noastr` nici o mi[care.
Focul devenise ucig`tor iar noi ne aflam în greaua situa]ie
s` fim b`tu]i din flanc [i f`r` s` vedem inamicul în fa]a
[an]ului nostru.
Atunci a c`zut în dreptul sec]iei de mitraliere locotenentul
Marinescu N. din regimentul nostru. C`pitanul Giurescu,
v`zånd situa]ia imposibil` de sus]inut [i poate [i în urma
ordinelor primite de la stånga, a ordonat retragerea dar dup`
un moment a revenit [i a comandat: „înapoi”. Dup` alte
cåteva minute a comandat din nou retragerea [i dup` cå]iva
pa[i a c`zut lovit de moarte. Noi ne-am retras [i am intrat în
cultura de porumb care se întindea în lungul [an]ului nostru [i
la cå]iva metri înapoi. În acest porumb am pierdut contactul
cu dl. c`pitan Popescu Iordan [i mul]i dintre solda]i s-au
r`t`cit.
În retragere am luat direc]ia spre caz`rmi, crezånd c` acolo
vom g`si ofi]eri de-ai no[tri superiori [i ne vom reface. Am
ajuns cu dl. locotenent B`beanu perpendicular pe o [osea
care trece pe lång` instala]iile manutan]ei. Am ocupat [an]ul
acestei [osele cu solda]ii ce ne r`m`seser` [i cu al]ii din

diferite unit`]i pe care-i am adunat [i re]inut cu for]a, în total
vreo 100 de oameni. Am deschis focul asupra unei mitraliere
[i a infanteri[tilor inamici ce ie[eau dintr-o cultur` de porumb
de la o distan]` de 300 de metri.
La dreapta [i la stånga noastr` nu se mai g`sea nici o trup`
sub comand`, numai solda]ii r`zle]i care se retr`geau, cei mai
mul]i chiar f`r` arme [i nedånd nici o ascultare silin]elor
noastre de a-i opri. R`månånd aproape singuri, am intrat în
cur]ile manutan]ei pe lång` ni[te gr`mezi mari de lemne. Aci
nu am g`sit pe nimeni, peste tot pustiit de bombardare. Peste
pu]ine minute s-a retras [i dl. locotenent B`beanu cu restul de
oameni ce-i r`m`seser`.
Din aceste cur]i am ajuns la artileria grea unde am g`sit pe
dl. maior Divari c`ruia prezentåndu-m`, mi-a spus s` m` duc
mai departe unde poate se g`sesc trupe de ale noastre.
Mergånd înainte, am ajuns la ni[te lucr`ri de p`månt unde
urma s` se instaleze ap`rarea antiaerian`. Aci am g`sit pe dl.
c`pitan Iroftescu [i sublocotenentul Cristescu care instalaser`
tr`g`tori pe acele lucr`ri, am luat parte la tragerea ce se f`cea.
De ambele p`r]i ale [oselei lång` care se g`seau acele lucr`ri
tr`gea regimentul de obuziere sub conducerea d-lui colonel
Grigorescu în persoan`. Tot aci se afla dl. c`pitan Bucholtzer
din infanterie [i am cunoscut pe sublocotenen]ii Mastero [i
Cornea din artilerie. Am stat aci pån` cånd, terminåndu-se
muni]ia, dl. colonel Grigorescu a dat ordin s` se scoat`
lunetele [i închiz`toarele de la tunuri [i s` ne retragem. Ne-am
retras prin gr`dinile de la periferie [i am ajuns pe malul de
deasupra Dun`rii la marginea de est a ora[ului. Aci am v`zut
c` totul era pierdut.
Sub picioarele noastre, pe malul de jos al Dun`rii, de la
vest din ora[ spre est, pån` la o vålcea ce se deschidea în
Dun`re, un furnicar de oameni în dezordine [i înspìmånta]i.
Mul]i se aruncau în Dun`re, al]ii se ag`]au de cåte un lemn
sau de o barc` spart` [i la cå]iva metri de mal se afundau.

Dun`rea era puternic bombardat`.
M-am scoboråt în mul]ime, aci popula]ia ora[ului, printre
care mul]i turci, jefuiau impasibili c`ru]ele noastre, al]ii se
înarmau cu armele aruncate de solda]ii no[tri [i se înc`rcau
bine cu cartu[e, popula]ia tr`gea pe ferestre focuri asupra
noastr`.
Am plecat spre ora[ [i pe drum, pe sub mal, am întålnit pe
domnii locotenen]i B`beanu Virgil [i Zaharescu Valeriu din
Regimentul 75.
Pe str`zi, patrule de cavalerie bulgar` ne-au spus s`
mergem la Cercul Militar unde trebuie s` se adune to]i
ofi]erii. Ajun[i aci, am g`sit în sala cea mare înc` vreo 90 de
ofi]eri superiori [i inferiori.
Localul era devastat, pe pere]i se vedeau urmele
gloan]elor.
Noaptea am dormit în aceast` sal` pe scånduri, iar a doua
zi diminea]a am fost du[i la caz`rmi în deal unde am g`sit un
alt grup mai mare de ofi]eri, în num`r de vreo 300.
În ziua de 26 august am fost porni]i pe jos spre Razgrad.
Acestea am de declarat în ce prive[te punctul I al acestui
memoriu. Adaug c` în tot timpul nu am primit personal nici
un ordin scris [i am fost mereu sub comand` pån` în
momentul cånd, ordonåndu-se retragerea din ultimele [an]uri
ale ora[ului, am pierdut contactul cu comandantul companiei,
dl. c`pitan Popescu Iordan.
II
Drumul pån` la Razgrad l-am f`cut pe jos în 2,1/2 zile.

Noaptea cantonam în localuri vechi p`r`site, în [coli [i
cårciumi.
În timpul parcursului, inten]ionat se ocoleau fåntånile cu
ap` [i dac` erau la o dep`rtare de numai 100-200 metri ni se
refuza oprirea. În schimb, solda]ii care ne escortau ne d`deau

cåte o înghi]itur` de ap` din bidoanele lor pentru 4-5 lei, tot
cu acest pre], mai rar, se putea procura o sticl` cu ap`.
Din Razgrad am fost transporta]i la Sliven, cåte 50-60 de
in[i în vagoane de marf` în care murd`ria [i gunoiul ar`tau c`
se transportaser` cu ele vite. În timpul parcursului,
întåmplåndu-se s` cad` din vagon un soldat-santinel`, ni s-au
închis u[ile vagoanelor, încuindu-se pe dinafar`, iar
subofi]erul bulgar care conducea convoiul, un rezervist
func]ionar de banc` din Rusciuk, în schimbul unei contribu]ii
generale [i a cump`r`rii de c`tre ofi]eri a alimentelor pe care
le desf`cea, ne-a promis s` ne lase u[ile deschise ca s` putem
respira. Dup` ce a încasat banii [i a våndut toat` marfa ne-a
închis din nou u[ile [i am f`cut astfel tot drumul pån` la Sliven
unde am ajuns în ziua de 2 septembrie, seara.
La Sliven am fost instala]i în bar`ci de zid noi [i înc`
netencuite. Ni s-au dat paie pentru a[ternut pe scånduri, cåte
o p`tur`, o farfurie [i un cu]it sau lingur`.
La 26 septembrie, plecånd din Sliven ni s-au luat înapoi
p`turile [i celelalte obiecte ce ni se d`duser`, am fost
transporta]i la gara Racovski.
De aci am fost du[i tot pe jos la Kårjali, localitate în
teritoriul luat de la turci în 1912 [i instala]i într-un local vechi
de [coal` p`r`sit de turci. Aci nu ni s-au mai dat nici paie, nici
p`turi, dormeam pe scånduri, a[ternåndu-[i fiecare ce avea, o
manta sau o foaie de cort. Fiind sili]i s` dormim îmbr`ca]i [i
din cauza imposibilit`]ii de a ne sp`la schimburile, to]i ofi]erii
s-au umplut de p`duchi.
Din Kårjali am fost porni]i în ziua de 2 noiembrie la
Ustovo, unde am ajuns la 7 noiembrie. Tot drumul de 5 zile
l-am f`cut pe jos, în care timp am primit dou` påini la plecare
[i o påine în cea de-a treia zi de mers. Noaptea cantonam în
locuin]e turce[ti p`r`site [i pe jum`tate d`råmate.
Ajun[i la Ustovo, ni s-a confirmat zvonul care circula înc`

de cånd am plecat din Sliven, c` vom fi du[i la munc`, ca [sic!]
m`sur` de represalii. Am fost împ`r]i]i în trei grupe, una a
fost dus` la Vlahovo, alta – din care f`ceam parte – la
Raicovo, vreo cå]iva ofi]eri la Pa[makli, localit`]i la 5-8 km de
Ustovo.
Ne-am hot`råt s` nu lucr`m. Cånd s-a f`cut împ`r]irea
grupelor la Ustovo, vreo cå]iva ofi]eri au fost trimi[i la
Pa[makli; ajun[i acolo li s-a spus s` aduc` uneltele de lucru,
roabe, tårn`coape [i cazmale. Ofi]erii refuzånd, au fost b`tu]i
cu paturile armelor [i închi[i. Grupele au fost duse la
localit`]ile de mai sus dup` ce au declarat c` refuz` s` lucreze.
Grupului din care f`ceam parte la Raicovo ni s-a spus c` nu ni
se d` måncare pån` cånd nu ie[im la lucru.
Eram închi[i cu santinele la u[` în cas` f`r` pod, timpul se
în`sprise [i începuse s` ning`. Timp de 5 zile nu ni s-a dat
nimic, eram l`sa]i o dat` pe zi la ap` dar, neavånd vase în care
s` o aducem [i s` o ]inem, sufeream foarte mult [i de sete.
Solda]ii care ne p`zeau speculau, ca întotdeauna, påinea [i
apa.
Ofi]erii de la Vlahovo, în majoritate c`pitani [i locotenen]i,
au fost b`tu]i [i astfel sili]i s` ias` la lucru. Aflåndu-se aceasta
la grupul nostru, în urma parlament`rilor prin dl. c`pitan
Ionescu C., am primit s` ie[im la lucru, cu condi]ia s` ni se dea
un r`gaz de 3 zile în care timp s` ni se dea måncare pentru a
ne întrema, deoarece mul]i ofi]eri nu mai puteau nici s`
umble. Ni s-a dat bob uscat fiert [i påine cu paie [i pleav`,
aceste alimente le-am primit apoi tot timpul cåt am mai stat
aci.
La 21 noiembrie am fost du[i pe o [osea la vreo 3 km [i ni
s-a spus s` adun`m [i s` c`r`m pe aceast` [osea pietrele ce se
g`seau pe cåmpul de al`turi. În prima zi am executat acest
lucru stånd jos [i aruncånd cu måna pietrele din jurul nostru,
apoi a trebuit s` adun`m [i s` c`r`m pietrele cu roabele. În
toat` s`pt`måna am lucrat astfel 4 zile, restul timpului am stat

acas` din cauza ploii.
Bobul [i påinea le primeam numai o dat` pe zi, seara, atåt
în timpul cåt am lucrat, cåt [i în celelalte zile. La 28 noiembrie
am plecat înapoi spre Kårjali, unde am ajuns în ziua de 2
decembrie. Înainte de Cr`ciun am primit ca a[ternut cåte o
rogojin` la 4 in[i. Hrana consta din påine de m`lai care a fost
sc`zut` pån` la 400 gr pe zi [i gråu fiert (bulgur). În multe zile
primeam numai cåte dou` c`p`]åni de usturoi [i în loc de
påine pesmeciori vechi plini de viermi.
La 7 ianuarie 1917 o parte din ofi]eri au fost porni]i pe jos
pe un viscol puternic la Haskovo, r`månånd la Kårjali ofi]erii
superiori [i o parte din ceilal]i. La 27 martie, un alt grup de
ofi]eri, din care f`ceam parte, am fost du[i în lag`rul de la
Haskovo unde am stat un an pån` la eliberare. La Haskovo
am suportat cele mai grele zile de foame. Timp de 22 de zile
la început de cånd am sosit acolo nu primeam decåt la dou`
zile o jum`tate de påine de m`lai [i de multe ori nici aceasta;
måncare am primit numai în prima [i a doua zi de Pa[te, restul
timpului, de dou`-trei ori, cåte o c`p`]ån` de usturoi.
Urmånd s` fim vizita]i de o comisiune a Crucii Ro[ii
Interna]ionale, am avut cu cåteva zile înainte de aceast` vizit`
o inspec]ie a unui general bulgar [i, în urma acestei inspec]ii,
cu care ocazie generalul ne-a cerut s`-i ar`t`m dorin]ele
noastre, am început a primi cåte o påine zilnic iar ca måncare
ciorb` de fasole [i de nùt. Am ar`tat comisiunii Crucii Ro[ii
toate suferin]ele noastre [i i-am dat [i un memoriu de tot ce se
întåmplase cu noi pån` atunci.
Tot atunci am fost pu[i pe tabloul de sold` [i ofi]erii care
veniser`m ultimii de la Kårjali [i care pån` atunci (8 luni) nu
primisem înc` nimic.
Din noiembrie 1917 au început a sosi transporturi colective
de alimente [i ruf`rie trimise de Crucea Ro[ie Interna]ional`
[i, gra]ie acestor transporturi, traiul nostru s-a mai u[urat. Am
primit c`m`[i, pantaloni, ciorapi, flanele, batiste, prosoape,

cåte o p`tur` [i o pereche de bocanci. Alimente au venit în
mari transporturi, variate [i îndestul`toare.
Am plecat din Haskovo la martie cu primul grup de 100
ofi]eri.
De data aceasta, dup` o prealabil` perchezi]ie, ni s-au pus
la dispozi]ie c`ru]e cu plat` pentru bagaje [i drumul pån` la
Rusciuk l-am f`cut în vagoane de clasa a III-a.
La Giurgiu am fost preda]i comandamentului german în
prezen]a d-lui c`pitan Neta, delegat din partea Ministerului
de R`zboi romån.
Germanii ne-au pus în libertate în ziua de........* martie,
dåndu-ne foi de drum de clasa a II-a pentru destina]ia
fiec`ruia.
III
În tot timpul captivit`]ii credin]a mai tuturor ofi]erilor în

ceea ce privea rezultatul ac]iunii noastre [i a alia]ilor no[tri a
fost neclintit`. Numai vreo cå]iva se ar`tau sceptici, mai cu
seam` în urma pr`bu[irii Rusiei [i aceasta fie din p`reri
preconcepute care datau dinaintea intr`rii noastre în r`zboi,
fie în urma influen]ei culturale ce c`p`taser` la [coala
german`. Ace[tia îns` î[i afirmau p`rerile mai mult cu
îndoial` [i credeau c`, în cel mai bun caz, din cauza extenu`rii
generale, r`zboiul se va termina cu un statu-quo ante.
Nivelul moral din punct de vedere na]ional al tuturor a
fost la în`l]ime în tot timpul, mai ales în zilele grele cånd am
fost du[i la munc` [i eram expu[i brusc`rilor [i amenin]`rilor
cu moartea din partea solda]ilor ce ne p`zeau.
Nu tot astfel pot spune în ce prive[te raporturile
personale, de la om la om [i datoriile de camaraderie. Mai cu
_________
* Lips` \n text.
seam` în primele luni ale captivit`]ii, nesiguran]a zilei de

måine, lipsa de hran`, f`cuser` ca sentimentul de mil` pentru
cel lipsit [i în suferin]` s` dispar`.
Cei pe care nenorocirea-i surprinsese cu sume de bani la ei
trìau numai pentru ei [i, cum în Bulgaria cu bac[i[uri la
santinele se putea procura orice, nu se jenau s` se hr`neasc`
bine [i din bel[ug al`turi de camarazii lor întin[i jos lihni]i de
foame. Cånd au început îns` a sosi din ]ar` transporturi mai
mari de bani [i cånd am început a primi sold`, ofi]erii s-au
grupat în mici societ`]i, inimile au devenit mai largi [i mai
darnice, s-au adunat frumoase subscrip]ii pentru infirmerie,
medicamente, ajutorarea bolnavilor, a ostaticilor macedoneni
din lag`r [i chiar pentru s`racii din ora[ul Haskovo.
Primind de la Crucea Ro[ie o barac` demontabil`, aceasta
a fost transformat` în sal` de teatru, s-au jucat cåteva piese
traduse [i chiar originale [i s-au dat concerte ale orchestrei sub
conducerea d-lui locotenent L`z`rescu, [eful muzicii
Regimentului 34.
Astfel, cu încredere neclintit` în cauza noastr` am trecut
timpul plin de suferin]e [i umiliri ale celor 19 luni de
captivitate la poporul cel mai vr`jma[ nou` [i cel mai lipsit de
sentimente omene[ti.
Nu am avut decåt o singur` p`rere de rù, acela de a fi
terminat prea devreme cu contribu]ia noastr` la sfor]area
romånimei, dup` 24 ore pe front, cum a fost cazul
Batalionului al II-lea din Regimentul 75.
Sublocotenent de rezerv`
Alexandru DOBRESCU
A.M.R., fond Marele Stat Major, Sec]ia Studii Istorice, dosar nr. crt.
5445, f. 93-96
13
MEMORIU
asupra tratamentului prizonierilor romåni în Bulgaria
Toate datele care urmeaz` în acest memoriu sunt culese
din constat`rile personale în tot timpul captivit`]ii, la care se
mai adaug` [i observa]iunile personale ale camarazilor ce au
fost în alte lag`re din Bulgaria, subsemnatul fiind în lag`rul
Kårjali. Pentru stabilirea exactit`]ii faptelor se poate institui o
comisie de anchet` care, prin declara]iile prizonierilor din
Bulgaria, va stabili adev`rul celor relatate mai jos.
1. Capturarea. În ziua de 24 august, cånd cetatea c`zuse
(sectorul de r`s`rit), solda]ii [i ofi]erii prin[i au fost jefui]i de
solda]i, ni s-au luat paralele, banii, ceasurile, iar casierului
S`ndulescu Ion, sublocotenentului de administra]ie din
Regimentu l3 Obuziere [i sublocotenentului Pancescu Cezar,
ofi]er cu aprovizionarea din Regimentul 40 Infanterie,
Batalionul IV, le-au luat gen]ile în care aveau banii [i
chitan]ele cu sumele de plat` [i avansurile acordate unit`]ilor
din care fac parte. La cererea ofi]erilor de a se elibera chitan]a
cu sumele primite, au r`spuns c` li se vor da, îns` nu li s-a dat
nici o chitan]`.
Dup` ce prizonierii au fost grupa]i în grupe, au fost pu[i
sub escort` [i trimi[i c`tre taberele de prizonieri. Pe drum
spre tabere treceam pe lång` carele de r`ni]i [i care se
evacuau la diferite centre. To]i din c`ru]e adresau insulte
romånilor [i loveau cu cårjele pe cei ce treceau pe lång`
c`ru]e, f`r` ca santinelele care ne escortau s`-i opreasc`, din
contr`, luau parte cu agresorii la insulte [i batjocuri. Prin
satele unde treceam popula]ia era foarte ostil`, lovind pe
ofi]eri cu cårjele (invalizi) sau cu bastoanele. Eu am fost
scuipat, iar sublocotenetul Bulandra din Regimentul 34
Infanterie lovit cu ciomagul. La toate acestea solda]ii din
escort` erau simpli spectatori f`r` s` intervin`.
Prima etap` de mar[ a convoiului meu a fost la satul Beli]a

unde am dormit noaptea în cåmp lång` cåteva case izolate la
marginea satului unde era un post sanitar de îngrijire a
r`ni]ilor. Am dormit noaptea în cåmp f`r` paie, f`r` ad`post.
Peste noapte au venit din cas` r`ni]i [i solda]i bulgari care au
furat hainele [i bocanci de la solda]ii no[tri, l`såndu-i
literalmente dezbr`ca]i. Santinelele nu au oprit de la acest jaf.
Dup` cåteva zile (3) de mar[ în care nu ni s-a dat måncare
decåt o jum`tate de påine [i pu]in` brånz` în ziua a doua de
mar[, am ajuns la Razgrad de unde am fost îmbarca]i în
vagoane de marf` murdare, pline de b`legar, grupa]i cåte 67-
70 de ofi]eri; nu aveam loc nici s` st`m jos nici s` ne mi[c`m,
eram presa]i în mod sufocant, ni s-au închis u[ile [i nu ni s-a
dat voie s` coboråm în g`ri pentru ap` sau cerin]e inexorabile.
În cåteva g`ri venea popula]ia care deschidea u[a vagonului [i
ne provoca întrebånd de Take Ionescu [i Br`tianu, jignindu-i
[i pe dumnealor [i pe noi. La reclama]iile noastre, santinelele
nici nu ascultau.
Ajun[i în lag`rul Tulovo am fost primi]i de locotenentul
bulgar Smergief, care ne-a primit [i instalat într-o barac` de
240 de ofi]eri, f`r` paturi, f`r` saltele, f`r` p`turi, f`r` perne,
pe scånduri goale. Måncarea îns` insuficient` consta în o
påine de fìn` cu ghind` [i o ciorb` de varz`. A trebuit ca
ofi]erii no[tri care sc`paser` cu ceva bani s` contribuie s`
îmbun`t`]im hrana, îns` aceasta de scurt` durat`. S-a dat
ordin ca ofi]erii ce mai aveau bani s`-i depun` la comandantul
lag`rului. Banii pe care i-au întrebuin]at pentru cump`rarea
de ruf`rie [i obiecte necesare au fost socoti]i cu 50% din
valoarea lor, care bani romåne[ti mergea cursul lor cu 105
leva la suta romåneasc`.
Din acest lag`r am fost transfera]i în lag`rul Kårjali.
Drumul s-a efectuat cu trenul în vagoane de marf`; aceea[i
înghesuial` [i mar[uri pe jos.
În drum spre Kårjali la sta]ia Racovski, de unde trebuia s`

facem mar[ul pe jos, [i unde am ajuns noaptea la ora 11, am
fost clasa]i la una - dou` case în pridvor pe c`r`mizi f`r` paie,
unde ni s-a pus gard`, garda g`rii, iar escorta noastr`, care ne-
a condus pån` aici, s-a culcat. Pe la ora dou` noaptea garda
care ne p`zea ne-a jefuit sub amenin]area cu baioneta, ne-au
furat bani, jambiere, mantale [i diferite obiecte pe care le
credeau de valoare. Ofi]erii care au îndr`znit s` strige dup`
vechea gard`, au fost lovi]i cu baioneta [i amenin]a]i cu
cu]itul. Diminea]a, cånd vechea gard` ne-a luat în primire, am
anun]at furtul din timpul nop]ii, pentru care nu s-a luat nici o
m`sur`.
Ajun[i în lag`rul Kårjali, am fost caza]i în 3 case f`r`
geamuri [i am dormit pe scåndura goal`. Am fost supu[i la tot
felul de specule din partea g`rzii, care ne cump`ra diferite
lucruri cu pre]uri întreite, ofi]erii neavånd voie s` mearg` în
ora[. Doctorul spitalului evit` s` dea îngrijire serioas`
ofi]erilor. Måncarea const` numai în bulgur [i påine, iar din
cånd în cånd pesme]i cu viermi.
Prin luna octombrie 1916 am fost trimi[i la lucrul unei
[osele, pe motiv c` trupele noastre au f`cut barbarii în
Dobrogea. La lucru am fost concentra]i în grupe de cåte 100.
Un grup la Soremetti, un grup la Ustovo, unul la Raicovo [i
altul la Olahkioi. Ofi]erii, care la început credeau c` sunt
muta]i în alte centre ca s` le îmbun`t`]easc` hrana [i traiul
(c`ci a[a spuneau bulgarii), cånd au fost anun]a]i la punctele
indicate c` a doua zi s` vie la lucru, ofi]erii s-au sf`tuit [i s-au
hot`råt ca, cu [sic!] orice risc, chiar al vie]ii, s` nu lucreze. În
adev`r, am refuzat lucrul. Atunci am fost l`sa]i f`r` ap` [i
måncare (grupul Ustovo), dup` care, g`sindu-se înc` ofi]eri
care nu voiau s` lucreze, au fost b`tu]i – cåte 25 lovituri.
B`taia se efectua de c`tre doi solda]i bulgari care tr`geau cu
be]e groase alternativ, iar al]i doi ]ineau pe cel b`tut.
Printre ace[ti ofi]eri de la care se pot cere detalii precise

pentru o eventual` anchet`, sunt domnul c`pitan Grigorescu
din Regimentul 5 Obuziere, c`pitanul Popa din Regimentul
34 Infanterie, c`pitanul Kitoceanu Constantin din 1 Cetate,
c`pitanul Ionescu Lupu [i Ionescu Traian [i al]ii, în total cam
35 ofi]eri. A trebuit o lun` de zile s` stea trånti]i jos,
neputåndu-se mi[ca. Dup` acestea ofi]erii au fost sco[i la
lucru, li s-au dat instrumente. Diminea]a ie[eam la lucru,
måncam pe cåmp, måncarea cald` o c`rau tot ofi]eri de-ai
no[tri, pe rånd, iar seara ne întorceam în lag`r unde dormeam
pe jos în case ce nu aveau pardosele, case p`r`site de turci,
f`r` foc.
La toate protest`rile noastre, locotenentul Kircef – bulgar
a spus ca acestea sunt ordonate de c`tre Kaizer ca represalii.
Dup` o lun` de zile de suferin]` am fost readu[i în lag`rul
Kårjali, unde am trecut iarna f`r` paturi, dormind pe
scåndura goal`, f`r` foc, numai cu hainele de var` de pe noi,
cum am fost trimi[i, ceea ce a f`cut ca cå]iva [sic!] ofi]eri s`
moar` de tuberculoz`, r`ci]i.
Tot timpul de cånd am fost f`cu]i prizonieri, 2 august 1916
pån` la 13 iunie 1917, nu ni s-a dat sold` nimic, iar de la
aceast` dat` ni s-a socotit 30 lei pe lun`, iar 40 lei måncare.
Traiul a fost cåt se poate de greu [i abia prin mai 1917 au
început s` vin` pachete de la Crucea Ro[ie din Geneva, îns`
[i acestea în mod neregulat [i pachetele care veneau, veneau
furate.
La grupul Hascovo, singurul unde s-a încercat s` se dea
aspectul unui lag`r omenesc prin intermediul Crucii Ro[ii, s-a
f`cut o sal` de teatru [i s-au dat instrumente muzicale, toate
de la Crucea Ro[ie. Dou` celelalte lag`re, aceea[i ignoran]`
ca [i la început. Coresponden]a foarte greoaie [i puneau o
mul]ime de piedici, din cåte scrisori scriam, de acas` eram
anun]a]i c` nu primeau de luni de zile nimic. Aceast` stare de
lucruri a durat pån` cånd ne-am reîntors în ]ar`.
La 18/31 martie am plecat din lag`rul Hascovo, unde

fusese concentrat pentru plecare [i lag`rul Kårjali. Drumul
pentru întoarcerea în ]ar` l-am f`cut cu clasa a 3-a drum de
fier pån` la Rusciuk, unde pe plutonierii Nedelcu [i Gabai i-
au oprit [i întors la Hascovo f`r` s` spuie motivul.
În rezumat, pentru a cristaliza [i concentra traiul
prizonierilor romåni în Bulgaria, voi enum`ra faptele mai
importante, nemaiinsistånd asupra detaliilor care, de[i f`r`
mult` importan]`, îns` au contribuit mult la m`rirea
suferin]elor.
Punctele principale sunt:
1. În momentul în care ne-au prins, ofi]erii au refuzat s`
cedeze jefuirii solda]ilor bulgari, au fost b`tu]i.
Cazul maiorului Dervescu din Regimentul 36 Infanterie
care a fost omoråt cu baioneta de solda]ii din convoiul pe care
îl conducea.
2. În gara Racovski, noaptea, înainte de a pleca în mar[
spre Hascovo, am fost jefui]i de în[i[i solda]ii din gard` care
ne p`zeau.
3. Ofi]erii c`rau lemne din p`dure [i tìau lemne ca s` fac`
focul pentru santinelele din gard` în timpul cånd erau la lucru,
al]ii m`turau str`zile satului sau f`ceau pe ordonan]e la
ofi]erii bulgari, care erau întrebuin]a]i [i la gr`dini, cazul
sublocotenentului Hamza St. din Regimentul 80 Infanterie,
sublocotenentului Iacob din Regimentul 40 Infanterie,
sublocotenentului Pricop din Regimentul 80 Infanterie etc.
În ziua de 16 septembrie 1916, locotenentul Ionescu
Nicolae din Regimentul 2 Gr`niceri [i locotenentul Pandele
Gh. din Regimentul 2 Ggr`niceri au c`rat hårdùl cu urin`.
4. B`taie în Pia]a public` a ofi]erilor care au refuzat s`
lucreze.
5. Ofi]erii au c`rat în spinare bagajul solda]ilor bulgari în
drumul de întoarcere spre Kårjali de la lucru.
6. Cazarea în lag`re era cåt se poate de rea, pe scånduri,

f`r` paturi, saltele, perne sau p`turi, f`r` ap` de sp`lat pe fa]`
sau pentru rufe.
7. Tot timpul captivit`]ii ofi]erii nu au fost du[i la baie
cald`.
8. Intrarea ofi]erului bolnav în spital nu se f`cea decåt cånd
bolnavul avea 42 de grade, cazul sublocotenentului
Constantinescu din Regimentul 23 Infanterie.
9. De la 4-18 aprilie 1917, ofi]erii din lag`rul Hascovo n-au
avut ca måncare decåt jum`tate sau 3/4 påine de 700 grame,
restul timpului s-a dat meiu, borceag, coarne, pere p`dure]e,
ardei, fasole, nùt, niciodat` måncare sc`zut`. F`r` vesel`,
f`r` mas`, f`r` îmbr`c`minte.
De la 14-20 ianuarie, ofi]erii din grupul Hascovo au avut ca
hran` numai påine.
10. Coresponden]a, transmiterea banilor [i primirea
pachetelor se f`cea extrem de greu, cu mari întårzieri.
Pachetele totdeauna furate. Coresponden]a între lag`re
oprit`.
11. La Rusciuk, din 100 ofi]eri [i plutonieri cå]i am fost, au
oprit pe plutonierul Gabai [i Nedelcu, f`r` s` spun` motivul.
Locotenent Dr`ghicescu A. Regimentul 36 Infanterie

Sublocotenent Procopie Ion Regimentul 80 Infanterie.
Locotenent Teodorescu Regimentul 8 Infanterie
Sublocotenent N.C. Enescu Regimentul 3 Obuziere
Locotenent Em. Iacobescu din Regimentul 39 Infanterie
Locotenent Ioan Stamate Regimentul 40 Infanterie
Sublocotenent C-tin Georgescu Regimentul 76 Infanterie
Locotenent Bor[aru {tefan B.P.C.
A.M.R., fond Ministerul de R`zboi, Serviciul Statistic, dosar nr. crt.

1070, f. 98-100
14
MEMORIU
asupra tratamentului pe timpul captivit`]ii
Fiind capturat la Epure[ti, în seara zilei de 17 noiembrie

1916, de c`tre trupe din Regimentul 22 Vån`tori bavarezi [i
transportat în cel mai scurt timp la Giurgiu (mar[ for]at), n-a[
avea de spus de tratamentul din partea germanilor, decåt
urm`toarele: nu ni s-a dat hran`. Majoritatea ofi]erilor
germani se distingeau prin arogan]a lor fa]` de ofi]erii romåni.
Pe cåmpul de lupt` din marginea [oselei ce duce spre
Ghimpa]i am g`sit un num`r mare de solda]i romåni r`ni]i,
care nu fuseser` înc` ridica]i de brancardierii germani. Mi s-a
spus c` brancardierii germani au îndatorirea de a ridica în
primul rånd r`ni]ii germani. Mi-a fost îng`duit s` ridic cu
solda]i din plutonul meu un num`r de vreo zece r`ni]i pe care
i-am transportat pe bra]e pån` la primele ambulan]e. De[i n-
a[ putea preciza cåt timp au fost l`sa]i ace[ti neferici]i solda]i
în p`r`sire pe cåmpul de lupt`, cred totu[i c`, în urma unei
anchete printre solda]ii romåni c`zu]i prizonieri r`ni]i în
måinile du[manului, s-ar putea descoperi fapte din cele mai
condamnabile.
Transporta]i în Bulgaria, din primele momente am f`cut
trista constatare c`, atåt noi ofi]erii care fuseser`m separa]i de
trup`, cåt [i solda]ii, nu mai eram decåt ni[te robi (expresiune
care, dup` constat`rile ulterioare, nu însemna altceva decåt c`
eram la discre]ia [i batjocura oricui, f`r` a avea vreun drept de
a ne plånge cuiva). În tot momentul eram amenin]a]i cu
baioneta [i cu patul pu[tii de c`tre solda]ii bulgari, înjura]i [i
insulta]i în modul cel mai grosolan.
În Bulgaria am fost în dou` lag`re: la Sofia [i la Haskovo.
În Sofia, dup` ce am fost purta]i prin tot ora[ul [i insulta]i
de popula]ie, am fost închi[i în ni[te locuin]e cu camere mici,
goale [i neînc`lzite. Num`rul paturilor era atåt de restråns,

încåt ofi]erii nu se puteau mi[ca în timpul somnului. Atåt ziua,
cåt [i noaptea ne-o petreceam pe scånduri, dormeam
îmbr`ca]i [i måncånd în aceea[i camer` neînc`p`toare.
Dup` o scurt` [edere în Sofia am fost transporta]i în
lag`rul de la Haskovo în vagoane de marf` murdare, [i
înghesui]i încåt nu ne puteam mi[ca.
În acest lag`r suferin]ele solda]ilor [i ofi]erilor romåni,
precum [i ale ofi]erilor, solda]ilor [i ostaticilor alia]i, au fost de
nedescris. În prima iarn` au murit de foame [i frig un num`r
extraordinar de mare (cei mai mul]i fiind îngropa]i ca ni[te
simple animale).
Noi, ofi]erii, romåni am fost închi[i într-o barac` mare de
scånduri, amesteca]i printre solda]i [i vreo cåteva sute de
ostatici din cei mai de rånd, chiar elibera]i din închisori, cule[i
de prin toate col]urile Macedoniei [i Albaniei.
În aceast` barac` în care p`trundea våntul, ploaia [i
ninsoarea, ofi]erii romåni, înghesui]i unul într-altul, cu figuri
cadaverice din cauza foamei, frigului [i a mizeriei, î[i treceau
zilele într-o stare de descurajare din cele mai cumplite.
Neavånd paturi [i lipsind chiar apa din lag`r, ofi]erii
romåni z`ceau în murd`ria cea mai mare, fiind plini de
parazi]i. Apa era adus` tot de ofi]eri de la o ci[mea de la 2-3
km de lag`r, cånd solda]ii bulgari consim]eau s`-i duc` pån`
acolo, prin noroi, ploaie [i z`pad`. În cursul nop]ii, baraca
fiind pu]in luminat` [i de multe ori deloc, furturile [i b`tìle
nu mai conteneau. Unor ofi]eri li s-a furat chiar înc`l]`mintea
în toiul iernii, fiind sili]i s` umble aproape descul]i. Sentinelele
bulgare, în timpul nop]ii, for]au [i pe ofi]erii romåni s` care
hårdaiele în care î[i f`ceau necesit`]ile to]i cei închi[i în
barac`. Mul]i ofi]eri care refuzau s` fac` aceast` josnic`
corvoad`, erau lovi]i cu patul armei [i amenin]a]i cu
împu[carea.
Hrana detestabil` [i în cantit`]i extrem de reduse se
compunea din urm`toarele feluri: bulgur (un amestec de

boabe de gråu [i alte cereale sf`råmate, fierte împreun`); nùt
sau fasole, 20-50 boabe pentru 24 ore, sup` de pere p`dure]e
[i prune p`dure]e foarte acre (fierte în ap` goal`); sup` de
s`mån]` de m`tur`, sup` de borceag; sup` de ardei verde
foarte iute, sup` de zeam` de varz` acr` etc. E drept c` s-a dat
de cåteva ori sup` de carne de oaie, carnea o fierbeau separat
solda]ii bulgari, iar ofi]erii se alegeau cu cåte un ciolan sau
zgårci. Calitativ, måncarea în mai tot timpul captivit`]ii nu
putea fi considerat` ca o hran` omeneasc`, iar cantitativ nu ar
fi fost suficient` nici pentru copii de cinci ani. Au fost multe
zile în care, în afar` de o mic` cantitate [sic!] de påine
dezgust`toare, nu ni s-a dat måncare de loc.
În schimb, regula, de dou`-trei ori pe zi, eram sco[i la
interminabile apeluri, în special pe vreme rea, f`r` a se ]ine
seama c` majoritatea ofi]erilor erau aproape dezbr`ca]i [i cu
înc`l]`mintea rupt`.
Lipseau medicamentele. Bolnavii erau du[i la spitalul din
ora[ numai dac` aveau 39° temperatur`.
Nu aveam nici un mijloc de a comunica cu nimeni, nici
chiar prin coresponden]`.
În rezumat, pån` a nu veni delega]ii Crucii Ro[ii
Interna]ionale, suferin]ele au fost groaznice.
La cåteva luni dup` trecerea acestei comisiuni am putut s`
ne îmbun`t`]im în primul rånd hrana insuficient` dat` de
bulgari, completånd cu alimente trimise de Crucea Ro[ie,
care, de[i soseau foarte rar, prin împ`r]eli camaradere[ti a
sc`pat pe mul]i de la o moarte sigur`.
Cele afirmate mai sus au putut fi constatate, în parte, [i de
delega]ii Crucii Ro[ii Interna]ionale.
Pentru orice judec`tor impar]ial, o urm`rire atentiv` a
celor debitate prin presa bulgar` ar fi o clar` l`murire a st`rii
de spirit din Bulgaria [i a barbariei în care trìesc atåt p`turile
de sus, cåt [i cele de jos din aceast` ]ar`, pretins` civilizat`.
Numai în acest fel se poate explica [i u[urin]a cu care erau

insulta]i, închi[i, b`tu]i [i l`sa]i în cea mai neagr` mizerie
ostaticii, solda]ii [i ofi]erii pu[i sub baioneta bulgar`.
Sublocotenent EMANOILESCU Oton

din Regimentul 46 Infanterie
A.M.R., fond Serviciul Statistic, dos. nr.crt. 2482, f. 173-174
15
MEMORIU
întocmit de c`pitanul Florescu Pavel din Regimentul
„Romana]i” Nr. 19 conform Ordinului Circular nr. 2543
din 26 martie 1918
Reîntors pentru a doua oar` pe front, dup` ce f`cusem

cuno[tin]` cu fierul inamicului în Dobrogea, iau parte la
reconstituirea Regimentului la Ianca, sub denumirea de
Regimentul 3/19.
Conform ordinelor de opera]ie ale Marelui Cartier,
Divizia urmånd a înainta din Regiunea Dobroteasa Olt, pe
dou` coloane, spre Dr`g`ne[ti-Vla[ca. Zilnic, afar` de ziua de
19 noiembrie 1916, m-am g`sit la vårful anteg`rzii – Brigadei
4/32, avånd astfel zilnic ocaziunea de a fi în contact cu
inamicul, concurånd astfel a lua cu batalionul în care eram
frumoase pr`zi de r`zboi ca: la Aduna]i de Bute[ti, 3
mitraliere de cavalerie a 4 cai, 4 mitraliere infanterie, 97 l`nci,
18 prizonieri, 32 cai, iar la Buteasca am luptat pe front în fa]a
p`durii de la vest de sat în fa]a artileriei [i a infanteriei,
înlesnind înv`luirea f`cut` de Batalionul 3 [i concurånd la
surprinderea inamicului, c`ruia i s-au capturat: 4
autocamioane înc`rcate, 1 automobil, pu[ti automate, caii etc.
La satul Fl`månda, unde cu compania mea am salvat 48

solda]i [i grada]i romåni f`cu]i prizonieri spre Vidra
Cartojani, f`cånd prizonieri 38 nem]i. În acest sat Batalionul 1
a f`cut cea mai frumoas` prad` de r`zboi, capturånd o
coloan` de muni]iuni [i aprovizionare, luånd 79 prizonieri, 97
l`nci, 28 cai ofi]ere[ti, 60 cai cu samare înc`rcate cu piese de
schimb [i medicamente, proiectile de artilerie etc.
În ziua de 18 noiembrie 1916, g`sindu-m` tot la vårf, am
capturat automobilul Brigadei de Cavalerie „Von der Golz”
cu h`r]i ale regiunii unde operam noi, ocupånd satul
Tårnavele, am capturat o buc`t`rie de campanie german` pe
ro]i [i caii ofi]ere[ti [i de trup`. În aceast` zi am luat parte la
lupta dintre Tunari – Tårnavele, respingånd pe inamic spre
Dr`g`ne[ti la baionete, respingånd, împreun` cu Compania
de mitraliere c`pitan Ra[cu, trei contraatacuri ale inamicului.
Aceast` lupt` a durat de la orele 10 a.m. pån` la orele 6
p.m., suferind mari pierderi, r`månånd în batalion trei ofi]eri.
Fiind îmbr`cat numai într-un veston sub]ire, fiind plin de ap`
în timpul nop]ii, am intrat în anteposturi la P`durea Letea
Veche, unde, toat` noaptea neavånd ce îmbr`ca [i noaptea
fiind o ploaie m`runt`, am r`cit îmboln`vindu-m` de
„lombago”, boal` ce mi-a fost diagnosticat` de un medic
german.
În diminea]a de 19, primind ordin de încolonare [i
ajungånd la satul Ghimpa]i, unde ni s-a dat repaus, m-am
prezentat la medicul batalionului, cari, dåndu-mi
medicamente dup` ce-i am spus ce am, mi-a spus c` acolo
unde ne vom opri s` m` prezint pentru a m` constata. În timp,
îns`, ce discutam acest lucru, am fost bombarda]i din direc]ia
satului Naipu de c`tre artileria inamic`, producåndu-se o mic`
înv`lm`[eal`.
Numit la ariergard`, în timp ce m` încolonam [i porneam,
am fost izbit de o tr`sur` de bagaje [i doboråt jos, ridicat de
sanitarul companiei [i un agent de leg`tur`, am fost condus în
satul Matei Basarab unde, conform ordinului d-lui medic [ef

al diviziei, am fost internat într-o cas` pån` va veni ambulan]a
regimentului.
Cum, îns`, acest sat a fost bombardat de artilerie [i
devenise un cuib pentru proiectilele artileriei inamice, am ie[it
din sat îndreptåndu-m` spre batalionul d-lui maior Florescu
Anton cu ariergarda ce fusese l`sat` spre Ghimpa]i [i cu
compania mitraliere c`pitan Ra[cu Damian, pe atunci
sublocotenent.
Domnul maior Florescu Anton, care se angajeaz` în lupt`
la Cota 88 sud satul Matei Basarab, spre p`dure, dup` cåtva
timp de lupt` cade r`nit, dånd ordin s` iau comanda
batalionului cu care am continuat respingerea inamicului spre
p`dure, ocupåndu-i [an]urile ce avea pentru tr`g`tori în
genunchi. C`zånd o cea]` deas`, am r`mas pe pozi]ie,
raportånd totul d-lui colonel {erbescu c` sunt [i bolnav.
Din ordinul d-lui colonel {erbescu, îns`, am r`mas în
anteposturi la Cota 88 pe pozi]ia de lupt`. Batalionul avea
numai 3 companii, deoarece una din ele era sus]inerea
artileriei la vest de Matei Basarab. Efectivul acestui batalion
era 3 ofi]eri de rezerv` [i 240 oameni [i Compania de
mitraliere sublocotenent Ra[cu Damian, actualul c`pitan
Ra[cu Damian din Regimentul „Romana]i” Nr. 19.
Raportånd efectivul ce aveam [i c` sunt bolnav, am primit
ordinul s` r`mån pe pozi]ie, lucru ce am [i f`cut. Raportånd
acest lucru [i ordinul de a r`måne pe pozi]ii al d-lui colonel
{erbescu [i regimentului, ar`tånd locul unde m` g`sesc în
anteposturi.
Tot timpul nop]ii s-au sim]it [i observat mi[c`ri de trupe
inamice [i aceasta dup` rachetele ce se aruncau de c`tre
inamic, rachetele erau de diferite culori.
De[i bolnav, lucru ce se poate constata din declara]ia ce ar
putea da c`pitanul Ra[cu Damian, am r`mas pe pozi]ie,
v`zånd lipsa cea mare de ofi]eri, pån` spre ziu` cånd, primind
ordinul regimentului semnat de domnul locotenent colonel

Florescu Gheorghe, ca întreg batalionul s`-l retrag [i s`-l aduc
la Matei Basarab unde se g`sea regimentul; eram în ziua de 20
noiembrie 1916. Fiind, îns`, pus în anteposturi de c`tre
domnul colonel {erbescu, am raportat acest ordin [i Domniei
Sale.
În timp ce îmi luasem m`surile necesare pentru a m`
retrage, avånd dou` companii lång` mine, r`månånd ca s` vie
[i compania a 3-a, trimi]ånd un agent pentru a-l anun]a. În
acest moment vine un agent de leg`tur` cu un ordin al d-lui
colonel {erbescu, prin care îmi ordona ca s` caut un batalion
din Regimentul 51/52 ce se g`se[te la stånga mea, c`ruia s`-i
comunic s` se retrag` în satul Matei Basarab, unde trebuia s`
formeze rezerva diviziei.
Citind ordinul d-lui colonel {erbescu în fa]a c`pitanului
Ra[cu, a sublocotenen]ilor Popescu Marin, alt mort în spitalul
din Dr`g`ne[ti Vla[ca, [i Popescu Marin Vålcea (Licen]iat în
drept sau litere) r`mas invalid, dup` cåte am auzit, le-am
repetat din nou ordinul de retragere comunicåndu-le locul
unde trebuia s` se duc`, iar eu, cu agen]i de leg`tur` [i cu un
caporal din Regimentul 51/52, m-am reîntors s` caut
batalionul ce mi se ordonase. Plecånd în direc]iunea ce-mi era
indicat`, pentru a g`si acel batalion, pe care nu l-am putut
g`si, deoarece se g`sea mult la stånga [i cu mult înainte pe
marginea lacului [i numai cu dou` companii, dup` ce am aflat
mai tårziu.
În acest timp, lupta începånd, am cùtat a m` retrage [i a
raporta, surprins îns` de patrulele inamice [i urm`rit cu focuri,
am încercat a m` strecura spre Matei Basarab pe o vålcea, am
observat îns` c` m` g`seam între dou` linii ale inamicului, cari
ocupase pozi]iile ce pierduse în ajun [i de unde noi ne
retr`sesem din ordin. Cùtånd a ne salva, fugind pe cåt ne era
posibil subsemnatul fiind bolnav, fiind absolut înconjura]i,
g`sindu-ne în liniile inamicului, din fug` am rupt în`l]`toarele
armelor, le-am aruncat închiz`toarele.

Prin[i [i du[i la comandantul acestui sector ocupat de trupe
germane [i bulgare [i numai artilerie german`. Ordinele ce
am avut asupra mea le-am b`gat în gur` [i le-am distrus
måncåndu-le.
La postul de comand` unde se g`sea [i un medic care,
v`zånd c` de-abia merg din cauza durerilor ce aveam în
regiunea lombar`, m-a întrebat ce am, spunåndu-i c` sunt
bolnav; constatåndu-m` [i v`zåndu-mi gura plin` de cerneal`
precum [i armele deteriorate mi s-au f`cut mizerii, f`cåndu-mi
perchezi]ie [i interogåndu-m`.
V`zånd c` nu g`se[te nimic la mine, conform prescrip-
]iunilor medicului am fost trimis spre satul Stråmba, unde era
un spital al inamicului pentru evacua]i
Acestea sunt împrejur`rile în care am avut nenorocul s`
cad prizonier, împrejur`ri care sunt absolut independente de
voin]a mea, care eram venit pe front pentru a doua oar`,
renun]ånd la concediu de 15 zile pe care mi le d`duse medicul
[i care, pentru faptele [i modul cum m` condusesem în lupt`,
am fost propus a fi decorat [i în Dobrogea [i pe Neajlov.
Escortat spre Stråmba, în drum am trecut pe lång` o
brigad` bulgar` (comandantul) care, oprindu-m`, m-a
interogat, neputånd afla nimic, m-au perchezi]ionat, luåndu-
mi ceasornicul adjutantul brig`zii ce f`cea parte din Divizia
12, iar un plutonier mi-a luat suma de lei 400, care nu mi-au
mai fost înapoiate.
Ajuns la Stråmba, am fost internat într-o camer` lång`
spital, subsemnatul cerånd s` nu m` duc` în acelea[i camere
cu r`ni]i [i bolnavi inamici.
În acest sat am fost dus apoi la comandamentul german [i
bulgar, unde mi s-a luat un interogatoriu foarte am`nun]it de
tot, mare mi-a fost mirarea îns` cånd am v`zut c`ci cuno[teau
foarte bine pån` [i locul unde ne ref`cusem, [i modul cum ne-
am ref`cut.
La declara]ia c` sunt din Regimentul 19 Infanterie, mi s-a

r`spuns c` sunt din Regimentul 3/19, totu[i mi-am men]inut
declara]ia dovedindu-le cu num`rul de la c`ciul` [i o carte de
vizit`. Pentru mine în acest lung interogatoriu a fost, îns`,
cånd mi s-a cerut s` spun for]ele ce aveam la Bucure[ti, ce
artilerie [i ce mitraliere, v`zånd c` nu pot afla nimic (era un
ofi]er german [i unul bulgar) m-au amenin]at cu moartea, cari
nu m-a întristat deloc, lucru îns` care m-a întristat au fost
cuvintele ce mi-a adresat un soldat bulgar – dezertor din
armata romån`, contingent 1891 – care mi-a a spus „declar`,
m`, nu fi prost, c` te omoar`!” Venind îns` medicul ce m`
v`zuse, am cerut s` intervin` s` m` lase c`ci mi-este greu,
lucru ce s-a [i f`cut.
Fiind îngrijit 4-5 zile de un doctor [i un sanitar bulgar ce
[tiau romåne[te [i sim]indu-m` mai bine [i în stare de a
merge, vroiam s` m` salvez, îns` din discu]ia ce am avut cu un
]`ran romån care [tia bulg`re[te a reie[it c` am fost mutat în
alt` camer` [i a doua zi pus în mar[ pe jos cu al]i prizonieri
spre Giurgiu, f`r` hran`.
Ajun[i la Giurgiu, de[i escorta]i de santinele bulgare, am
fost condu[i la comandamentul german apoi la cel bulgar.
În drum spre Giurgiu am fost insulta]i de solda]i atåt
germani [i mai cu seam` de bulgari, chiar amenin]a]i cu
moartea de un preot bulgar. Drumul parcurs a fost Stråmba,
C`lug`reni, Daia, Giurgiu.
Trecut la Rusciuk, am fost condus la comandament [i de
aci la Liceul bulgar, mi pare Chiril, unde am g`sit [i al]i ofi]eri
prizonieri, aci ni se d`dea cåte o påine pe zi; dormeam pe jos.
Dup` dou` zile am fost porni]i cu trenul, vagoane de vite
cu b`legarul în ele, în lag`rul Haskovo. Tot drumul ni s-a dat
o singur` påine.
Ajun[i în Gara Racovski, am fost transporta]i pe jos în
lag`rul Haskovo, 6 km dep`rtare de vechea frontier` turc`.
Pu[i în bar`ci de scåndur` f`r` paturi, f`r` nici un a[ternut,
drept perin` o piatr`, iar ca p`turi milioanele de p`duchi,

purici [i stelni]e, f`r` foc.
Clim` foarte schimb`toare.
Ca alimenta]ie aveam: o påine de m`lai, 250-300 grame,
amestecat` cu semin]e de mei, paie [i b`ligar, mai apoi de
gråu, tot murdar` [i mic`, pe care o måncam mai adesea [i
aproape întotdeauna goal` [i foarte rar cu o ciorb` de mere
p`dure]e, pere p`dure]e, coarne [i o ciorb` na]ional bulgar`
numit` „bulgur”, f`r` ap`. B`tu]i zilnic de solda]i bulgari,
insulta]i [i pu[i a duce hårdaiele cu materii fecale [i urin`,
nemånca]i, [i în dorin]a de a ne reîntoarce la datorie, 14 ofi]eri
încearc` a fugi. O grup` reu[e[te, alt` grup` e surprins`, un
ofi]er împu[cat pe loc, al]ii b`tu]i [i lega]i.
Tot timpul nu ni s-au dat nici saltele, nici paturi, pån` în a
doua jum`tate a lunii martie, cånd ni s-a dat o rogojin` la 10
in[i, apoi în aprilie saltea [i p`tur`, îns` drept pedeaps` am
fost muta]i în lag`rul Sliven.
Porni]i pe jos la gara Racovski, unde am fost b`ga]i în
grajduri [i de aci du[i cu trenul în lag`rul Sliven, am fost pu[i
într-o barac` de zid cu acela[i efective de insecte, dåndu-ni-se
saltele (rupte) [i o p`tur`, pe care le a[terneam pe jos.
În acest lag`r aveam o påine mai mare [i de gråu,
alimentele ni le procuram noi, foarte scumpe, a[a c` puteam
s` ne permitem a pune mai mult de 80 de grame de fasole la
o måncare sau 160, måncånd o dat` pe zi. Mai apoi p`tl`gele
ro[ii, 3 lei kilogramul, bob verde etc. Aceste alimente se
procurau din solda ce ni se pl`tea – sublocotenen]i 70 lei
lunar, c`pitani 80, maiori, locotenent colonei 90, din care ni se
re]ineau aproape 18 lei lunar pentru påine, care s-a mic[orat
pån` a ajuns la 200 grame [i de m`lai cu semin]e de mei.
Solda îns` ni se pl`tea la 3-4 luni odat`.
{i aici b`tu]i, insulta]i, din cauza mizeriei cad bolnavi mul]i
ofi]eri, solda]i [i interna]i sårbi. Zilnic pornea din lag`r un
convoi de 100 in[i mor]i cu figura måncat` de [obolani,
dezbr`ca]i, cåte 4 pe o targ`. În cåteva luni mor 16 ofi]eri

romåni, 3 026 solda]i romåni precum [i 7 000 sårbi.
Nu mai aveam ce månca, solda]ii p`[teau iarb` [i frigeau
opincile [i le måncau, omorau cåini [i pisici pe care îi måncau.
Carnea de broasc` ]estoas` ajunsese la pre]. În Bulgaria
„democratic`”, cum spun ei, nu exist` deosebire de clase, nici
pentru ofi]eri nu se f`ceau co[ciuge [i atunci ofi]erii d`deau
scånduri de la paturile ce le f`cuser` [i cu cuie ruginite [i
adunate se f`ceau co[ciuge la cimitir.
Ca îmbr`c`minte nu ni s-a dat nimic, decåt un rånd de rufe
[i o pereche bocanci pe care i-am predat la plecare.
Îngrijire medical` nu exist`, nefiind un spital, ci ni[te
bar`ci de p`månt, unde erai sigur c`, dac` intri, nu mai ie[i
decåt atunci cånd vei merge la cimitir.
Subsemnatul fiind bolnav de malarie [i pleurezie –
rezultatul unei r`celi, am fost tratat de medicul romån
Corn`]eanu, îns` cari nu putea s`-mi dea nici un medicament
pe care îl procuram pe pre]uri foarte mari.
Norocul c` am putut a mai sc`pa o parte din noi a fost
ajutorul ce ni s-a trimis de Crucea Ro[ie Romån` din Geneva,
ajutor trimis din ordinul Guvernului romån, ajutor ce ne-a
fost furat întotdeauna de c`tre bulgari, cari [i-au îmbr`cat
neamurile [i pe ei [i cu lenjerie, [i cu ghete [i cu pantaloni,
formåndu-[i proviziuni de alimente.
Ca program zilnic, mult m-am îngrijit de hrana solda]ilor [i
am condus suma de lei 1200 dona]i de domnul c`pitan
Popescu Tudor din Regimentul 2 „Romana]i” nr. 19 sub
controlul format de mai mul]i ofi]eri, sub conducerea d-lui
locotenent-colonel Florescu Gh., salvånd via]a a 1200 solda]i
romåni cari, îns`, am avut nenorocul a fi trimi[i în Macedonia
unde au murit to]i, înapoindu-se numai 17.
Restul timpului m-am ocupat cu lectura [i cu studiul limbii
sårbe.
Ofi]erii [i solda]ii prizonieri francezi, englezi erau mai bine

trata]i, nefiind insulta]i [i brusca]i.
La 30 mai 1918 am fost repatriat la Giurgiu. Am fost adu[i
cu trenul la Rusciuk, de aci cu [lepul la Giurgiu [i de aci cu
vaporul la Brìla [i Gala]i, apoi la Ia[i cu trenul.
Inamicul la care am fost prizonier din punct de vedere
moral st` cåt se poate de prost, din discu]iile ce am avut cu
solda]ii lor am constatat c` au mare ur` contra ofi]erilor [i a
oamenilor lor politici, zicånd c` Bulgaria nu mai este a
bulgarilor, ci a nem]ilor, autorit`]ile bulgare sunt
neputincioase fa]` de autorit`]ile germane cari sunt peste tot
locul [i cari au aceea[i putere de execu]ie ca într-o ]ar`
ocupat`. Majoritatea solda]ilor erau hot`rå]i a dezerta în
Romånia, c`rora ofi]erii romåni le d`dea sfatul s` dezerteze.
Bulgarii urmau s` încorporeze contingentul 1920 [i pe to]i
valizii ce puteau purta armele, de[i trecuser` de vårsta de a
mai fi militari, sårbi din regiunea Moravei, Dobrogei [i
dezertorii romåni sau sårbi.
Din solda]ii hot`rå]i a pleca pe frontul Salonicului au
dezertat cu dou` zile înainte de a pleca.
Bulgarii, pentru armata romån`, pentru romåni, pentru
familia Maiest`]ii Sale Regelui, nu aveau decåt ur` [i insulte.
Singurul lucru ce-l regret` bulgarii este c` nu vor mai putea
veni în Romånia, de unde s` poat` s` se îmbog`]easc`. Mul]i
spun c` nu v`d dac` vor putea s` aib` Dobrogea [i ce vor face
cu ea cånd ]ara lor este datoare cåteva miliarde.
Din discu]ia ce am avut cu un ofi]er am v`zut c`
recuno[teau c` au fost victim` a tembelismului.
Invidiaz` ]ara Romåneasc` pentru bog`]iile ce are. Din
punct de vedere al alimenta]iei, bulgarii stau foarte rù,
lipsind alimentele, f`cåndu-se mari rechizi]ii cari se trimit în
Germania.
Se putea cump`ra în mod clandestin: fasolea cu 7-8 lei kg,
4-5 lei kg de ceap`, 8 lei kg de m`lai, kilogramul de påine 20-
25 lei, carnea 10-15 lei, brånza 20 lei.
Din cauza lipsei au fost mari revolte, f`cute de copii, femei

[i b`tråni, cerånd påine [i pace. Au fost r`scoale în Sofia,
Iamboli, Burgas, Stara Zagora, Sliven. În Sliven femeile au
tras cu grenade aduse de b`rba]ii lor de pe front.
Îmbr`c`mintea [i înc`l]`mintea nu exist`, cost` 100 lei un
rånd de rufe, 150-200 lei o pereche de ghete. Post`v`rie se
g`se[te, îns` este militarizat`.
Ca stare sanitar`, Bulgaria este båntuit` de malarie, tifos
recurent, tifos exantematic.
Leg`tura stråns` între Bulgaria [i alia]ii sì nu s` prea
vede. C`ci cu Turcia rela]iunile sunt foarte încordate din
cauz` c` Turcia cere concesii teritoriale de la Bulgaria. Cu
Germania leg`turile par a fi strånse, îns` aceasta este numai o
parodie, deoarece Bulgaria este stråns` de aproape de
Germania, care dicteaz` în Bulgaria f`cånd totul, avånd în
måna sa toat` administra]ia, lucru ce face pe bulgari s` cear`
prin pres` libertatea economic` [i financiar`.
{i astfel, încheind memoriul meu, nu pot s` spun decåt c`
întotdeauna nu mi-am f`cut decåt datoria, c` sentimentele
mele nu au fost niciodat` decåt romåne[ti, [i aceasta o pot
dovedi cu prisosin]` atåt not`rile [efilor ce m-au comandat,
cåt [i subalternii [i unitatea ce am comandat [i de al c`ror
respect [i dragoste m-am bucurat.
C`pitan FLORESCU S. Pavel 21.VI.1918.

Tudor Vladimirescu
f. 159-163
16
MEMORIU
Asupra nelegiuirilor s`vår[ite de autorit`]ile bulgare fa]`

de prizonierii romåni (ofi]eri [i trup`) pe timpul cåt am fost
captiv în Bulgaria (26.XI.1916 – 27.V.1918)
1. Expunerea ofi]erilor romåni prizonieri pe str`zile

Rusciukului la batjocura popula]iei bulgare
La începutul captivit`]ii, cåt am fost ]inu]i în carantin` la
Rusciuk (de la 26.XI.1916 pån` la 2.XII.1916), întregul grup
de ofi]eri prizonieri de la Neajlov (120 la num`r*), am fost
expu[i de 3 ori pe str`zile principale ale ora[ului, sub pretext
c` suntem condu[i la dezinfectare [i la baie, f`r` a executa nici
una din acestea. În acest timp toat` popula]ia civil`, începånd
de la copilul de 5 ani [i pån` la baba încovoiat` de b`tråne]e,
[i-a rev`rsat asupra noastr` toate insultele pornite dintr-o
du[m`nie încarnat`: „}igani! Mamaligarski! Tache Ionescu!
Filipescu! Coco[ki! ” Pån` [i un pop` bulgar ne-a înjurat chiar
în momentul intr`rii în ora[.
2. Reaua locuin]`, lipsa de alimenta]ie, de foc [i de îngrijire

medical` în lag`rul Haskovo (2.XII.1916-25.III.1917) [i în
lag`rul Sliven (25.III.1917-26.V.1918).
Locuin]a. În primul lag`r de internare, Haskovo, locuin]a
noastr` consta dintr-o barac` cu pere]ii de scånduri a[a de rù
construit`, încåt între scånduri exista un gol de 1 cm în cele
mai multe p`r]i, prin care p`trundea viscolul celei mai grele
——————————-
* În luptele de pe Neajlov trupele bulgare n-au f`cut decåt 8 ofi]eri romåni
prizonieri. Cu toate acestea, pentru a-[i satisface setea de r`zbunare împotriva
romånilor, ei au cerut Comandamentului Mackensen s` le predea lor pe to]i
ofi]erii romåni c`zu]i prizonieri la Neajlov. Dorin]a lor le-a fost satisf`cut`,
predåndu-li-se 180 ofi]eri romåni. (nota autorului memoriului)
ierni, de la 1917. Ferestrele lipseau, iar în locul lor era deta[at`

din însu[i peretele bar`cii cåte o bucat` de scåndur`.
Pån` în momentul sosirii noastre în lag`r, aceast` barac`
fusese locuit` de ostatici sårbi interna]i înc` din 1915 [i noi am
fost închi[i într-însa f`r` nici o cur`]enie prealabil`, astfel c`
am g`sit-o înc`rcat` cu insecte de tot felul. Patru s`pt`måni
am dormit pe scåndur` goal`, f`r` nici un pai pe jos, iar cånd
s-au adus paie, ele au fost a[a de pu]ine, încåt formau un strat
gros numai de 2 cm [i lat de 60 cm.
Nici un fel de învelitoare [i nici un fel de a[ternut. Salvarea
noastr` în contra gerului a fost înghesuiala, c`ci, într-adev`r,
eram a[a de înghesui]i, încåt nu puteam dormi decåt pe o
latur`, spa]iul individual fiind de cel mult 35 cm. În aceste
condi]ii, num`rul p`duchilor a crescut atåt de mult, încåt la o
[edin]` de desp`duchere (care avea loc de dou` ori pe zi:
diminea]a [i seara) un camarad a atins recordul de 70 de
victime.
Este adev`rat c` p`turi [i saltele ni s-au dat, îns` tocmai în
luna martie, dup` ce suferisem de frig iarna întreag`.
Înc`lzitul. Într-o astfel de barac` cu pere]ii ciuirui]i au fost
instalate de-abia în ianuarie dou` sobe, dintre care numai una
singur` func]iona, distribuindu-se un bra] de lemne, nu în
fiecare zi, ci la dou` sau 3 zile odat`.
Mai multe vagoane de lemne de foc trimise în lag`rul
Sliven în iarna 1917-1918 de c`tre Crucea Ro[ie, pentru prizo-
nierii romåni, au fost întrebuin]ate de c`tre administra]ia la-
g`rului în folosul bulgarilor (comandant al lag`rului fiind
sublocotenent Manef), afar` de vreo 50 de buc`]i, date ofi]e-
rilor romåni.
Pentru solda]ii romåni administra]ia bulgar` n-a distribuit
nici o surcea în amåndou` iernile de captivitate, din care
cauz` mureau înghe]a]i de frig cu sutele.
Hrana. Pentru prizonieri era stabilit un regim special:
påine rea (de m`lai t`t`r`sc, adesea acru) [i pu]in` (300 g pe
zi).
Aceea[i måncare, în acela[i cazan ca [i solda]ii [i interna]ii

civili (greci [i sårbi) [i anume: a) bulgur (gråu pisat fiert)
foarte sub]ire. Cånd în timpul distribu]iei se prevedea c` nu se
va ajunge mai turnau în acela[i cazan cåteva c`ld`ri cu ap` sau
cåteva lope]i cu z`pad` adunat` din curtea lag`rului [i
continuau apoi distribu]ia. b) Cru[ki (un fel de pere s`lbatice)
f`r` nici o substan]` nutritiv`. c) Nùt fiert, de asemenea
foarte diluat. d) Praz gol fiert în ap` goal`.
De multe ori nu ni se d`dea nici un fel de måncare. În
februarie 1917, 22 zile de-a råndul nu s-a distribuit nimic. În
schimb, ni s-a oprit în întregime pe tot timpul costul mesei.
La 25.III.1917 am fost muta]i 150 ofi]eri în lag`rul Sliven,
unde ni s-a dat voie s` înfiin]`m o popot`, f`r` îns` a l`sa pe
vreun ofi]er sau vreun delegat al ofi]erilor ca s` fac`
cump`r`turi, pentru ca astfel s` fim exploata]i în modul cel
mai neomenos de c`tre intermediarii bulgari.
Îngrijirea medical`. Pentru cazuri de boal` nu se d`dea
nici un ajutor medical, afar` de cazurile cu temperatur`.
3. Oprirea de a participa la înmormåntarea camarazilor
no[tri. Scrupuloasa înregistrare a mor]ilor în scopul de a cere
desp`gubiri de la statul romån pentru cheltuielile de
înmormåntare.
În ianuarie 1917 a murit în spitalul din Haskovo
sublocotenentul de rezerv` Constantinescu I. din Regimentul
63 Infanterie, iar ofi]erii romåni n-au putut afla despre aceast`
moarte decåt dup` înmormåntare.
În lag`rul Sliven au murit de inani]ie [i de tifos exantema-
tic 15 ofi]eri din 150; la înmormåntarea lor autoritatea bulgar`
nu l`sa s` asiste decåt 10 ofi]eri. Co[ciugele erau confec-
]ionate din bani colecta]i de la ofi]eri. Pentru solda]ii mor]i nu
s-a f`cut nici un fel de cheltuial`, c`ci ei erau du[i la cimitir pe
ni[te t`rgi, în pielea goal`. În schimb, autoritatea bulgar`
dresa acte complete pentru fiecare caz în parte în vederea
desp`gubirilor ce urma s` pretind` statului romån.
Pentru a ne am`rî sufletele, bulgarii a[ezau în fiecare

diminea]` t`rgile cu mor]i (care variau între 20-60 pe zi), chiar
pe poteca pe care noi mergeam la [an]urile de comoditate.
4. Refuzul comandan]ilor de lag`r de a primi reclama]iuni

de la ofi]erii romåni prizonieri. În lag`rul Sliven au fost 3
comandan]i: locotenent Ciciu, sublocotenent Savof [i Manef.
Nici unul din ei nu primea reclama]iuni din partea ofi]erilor
sau solda]ilor no[tri, oricåt ar fi fost de întemeiate aceste
reclama]iuni. Dac`, în mod cu totul excep]ional, asculta vreo
reclama]ie, aceast` ascultare avea numai caracterul unei
am`giri, c`ci la urm` încheierea era: „Nu se poate (Ne
moje!)”. Dar purtarea cea mai înver[unat` a avut-o însu[i
comandantul Diviziei (P.S.) din Sliven, de care depindea
direct lag`rul de prizonieri. Acesta era generalul bulgar
Cantargief (geograf cunoscut), al c`rui frate este [ef de sec]ie
la Tribunalul de Ilfov (domnul Vasile Cantargief). De cåte ori
vizita lag`rul, ocolea pe romåni ca [i cum ar fi fost ciuma]i [i
întotdeauna în urma vizitelor lui regimul se înrùt`]ea [i mai
mult.
5. Fraudele [i neomeniile s`vår[ite la distribu]ia coletelor

trimese ofi]erilor de c`tre Crucea Ro[ie
Pentru perchezi]ia coletelor, comandantul lag`rului,
înso]it de agen]ii sì, despuia pachetul într-o camer` închis` în
care nu avea voie s` intre ofi]erul romån [i s` asiste la desfa-
cerea pachetului sù. Dup` ce oprea ceea ce voia din pachet,
trimitea printr-un soldat con]inutul pachetului spre a-l preda
ofi]erului destinatar. Cånd s-a trimis de c`tre Comitetul din
Geneva pentru asisten]a prizonierilor romåni colete cu
alimente, autoritatea bulgar` a mers pån` acolo cu neomenia
încåt a deschis toate cutiile de conserve din pachetele a 150
ofi]eri [i 40 plutonieri (fiecare pachet con]inea 7 cutii).
Ceea ce a determinat pe bulgari la o astfel de procedare a

fost – pe lång` alte considera]iuni pornite toate din rùtate –
dorin]a de a vedea alimentele romånilor stricåndu-se prin
scoaterea lor din cutiile de conservare precum [i setea de
cå[tig, c`ci cutiile goale le-au våndut fabricilor lor.
Din alimentele trimise pentru trup` au sustras cåt au vrut,
pentru c` niciodat` nu au ar`tat nici unui romån scrisoarea de
trimitere. Fac aceast` afirma]iune cu toat` siguran]a, c`ci nici
ofi]erilor n-au vroit s` le arate scrisoarea de trimitere; iar cånd
ofi]erii au cerut-o, li s-a r`spuns printr-o pedeaps` care a
constat în amånarea distribu]iei coletelor pentru dou`
s`pt`måni. De asemenea, am fost for]a]i s` semn`m în alb
tablourile de distribu]ie.
Am convingerea c` o anchet` ar putea descoperi toate
furturile s`vår[ite de autoritatea bulg`reasc`, în dauna
prizonierilor romåni, asupra alimentelor [i efectelor de
îmbr`c`minte [i lenjerie trimise de Crucea Ro[ie.
6. B`taia [i insultele
Înjur`turile de tot felul proferate de c`tre solda]ii bulgari
la adresa ofi]erilor romåni erau la ordinea zilei; lovirea, îns`,
o aplicau numai noaptea – în mod ho]esc – pe cånd ofi]erii
trebuiau s` ias` din bar`ci – izola]i, cåte unul, pentru
necesit`]i. De multe ori, cånd se aplica prizonierilor romåni
sau sårbi b`taia în pia]a lag`rului, ofi]erii romåni trebuiau s`
ocupe una din laturile careului format în jurul acestui
spectacol s`lbatec. B`taia consta în 25-50 lovituri cu b`]ul,
aplicate la partea dorsal`, pe pielea goal`. Aveau b`tù[ de
meserie, care purta numele de „Ceau[”, el era voinic [i crud,
c`ci punea atåta poft` în executarea criminalului lui rol, încåt
b`tea dezbr`cat [i cu månecile suflecate. Pecetea celei mai
necunoscute barbarii o punea un gornist care suna pe timpul
b`tìi un mar[ bulg`resc.
În vara anului 1917 am v`zut murind în pia]a lag`rului doi
sårbi sub greutatea [i durerea loviturilor.
7. Robie, nu captivitate
La intrarea în lag`rul Haskovo (începutul lui decembrie
1916) ni s-a f`cut cunoscut c` am fost trimi[i cu ordin de la
Sofia în acel lag`r de pedeaps`, care era populat numai cu
recidivi[ti, [i c` noi suntem considera]i robi, iar nu prizonieri.
Iar în februarie 1917 ni s-a comunicat în mod oficial în fa]a
frontului c` robia noastr` – conform ordinului venit de la
Sofia – înceteaz` [i c` de la acea dat` vom fi considera]i [i
trata]i ca prizonieri. De fapt, îns`, n-a avut loc nici o
schimbare în tratament de la acea dat`, c`ci pentru romåni [i
sårbi s-a aplicat tot timpul un regim special de distrugere.
C`pitan GHERGHE R.
de la Inspectoratul General al Infanteriei, fost în Regimen-
tul C`lug`reni nr. 40 la data c`derii în captivitate
20.XII.1918
A.M.R., fond Serviciul Statistic, dos. nr. crt. 2482, f. 410-412

17
MEMORIU
Locotenent colonel Gheorghiu Teodor
din Regimentul „Roman” nr. 14
Unde am fost dus dup` ce am fost f`cut prizonier

Dup` ce am fost f`cut prizonier împreun` cu c`pitanul
Macri N., am fost dus în satul Br`ni[tari la comandamentul
Regimentului 22 bulgar [i al Brig`zii care se g`sea tot acolo;
am fost întrebat din ce cauz` intr` în lupte batalioanele
noastre unele dup` altele, [i la care am r`spuns c` nu cunosc
dispozi]iunile mai marilor mei.
În urm` am fost trimis în [tabul diviziei bulgare, unde am
r`mas pe noapte, iar a doua zi diminea]` am plecat pe jos la
Giurgiu, unde am ajuns seara.
A doua zi dup` amiaz` am fost îmbarca]i pe un ponton cei
vreo 62 ofi]eri romåni f`cu]i prizonieri în luptele de pe
Dun`re [i Neajlov [i transporta]i la {istov. Acolo am stat o zi
[i apoi am fost transporta]i la Sofia cu calea ferat`, în vagoane
murdare, de animale.
La Sofia am stat pån` la 2 decembrie 1916 cånd am fost
du[i în lag`rul de la Haskovo. Acolo am stat pån` la 27 martie
1917, cånd cei 150 ofi]eri f`cu]i prizonieri pe Neajlov am fost
muta]i în lag`rul Sliven unde am [i r`mas restul timpului pån`
la plecarea din Bulgaria la 26 mai 1918.
În momentul cånd am fost f`cut prizonier, solda]ii bulgari
s-au n`pustit asupra noastr` s` ne omoare; un ofi]er bulgar i-
a oprit. Am fost lovit cu lopata [i patul armei, mi-au luat
mantaua, ceasul, punga cu bani, cum [i binoclul [i geanta cu
h`r]i.
De la prinderea în ziua de 18 noiembrie 1916 [i pån` la
ajungerea în Sofia n-am primit nici un fel de hran`, am trìt cu
cåte o bucat` de påine de la ceilal]i camarazi care aveau bani.
În lag`r la Haskovo am dormit într-o barac` de lemn, pe

jos, timp de o lun`. În primele zile ale lunii ianuarie 1917 s-au
dat ofi]erilor superiori (în num`r de 12) dou` camere separate
cu paturi comune [i paie. Cu dou` s`pt`måni înainte de a
pleca de la Haskovo ni s-au dat o saltea de paie, o pern`, un
cearceaf [i o p`tur`.
Iarna grea din 1917 am petrecut-o f`r` foc [i, din cauz` c`
lipseau geamurile de la ferestre, viscolea peste noi [i eram
nevoi]i s` dormim îmbr`ca]i. La cererile ce le f`ceam pentru
a ni se da tratament omenesc, locuin]`, hran`, îmbr`c`minte
[i sold`, ni se r`spundea cu insulte.
Lag`rul de la Haskovo era situat la 2 km sud de ora[ [i se
compunea din dou` bar`ci mari, una mai mic` [i vreo 20
c`su]e de p`månt. În timp de pace acest lag`r serve[te ca
cåmp [sic!] de concentrare a unei brig`zi.
Ofi]erii au fost plasa]i parte în bar`cile mari, iar restul în
cåteva c`su]e. Domnea cea mai mare murd`rie [i mizerie,
ofi]erii dormeau la un loc cu de]inu]ii din pu[c`riile sårbe[ti.
În lag`r, pe lång` cei 200 ofi]eri romåni mai erau [i 1500
prizonieri sårbi.
La 2 ianuarie 1917 au mai fost adu[i din lag`rul Kårjali la
Haskovo 200 ofi]eri din cei f`cu]i prizonieri la Turtucaia a[a
c` pån` la 27 martie, cånd am plecat la Sliven, în lag`rul de la
Haskovo au fost 400 ofi]eri romåni. Tratamentul îndurat de
cei 400 ofi]eri romåni în lag`rul de la Haskovo n-a fost decåt
ni[te torturi sistematice fizice [i morale.
Adunasem zi cu zi note asupra celor suferite de la
capturare pån` la iulie 1917, cånd, f`cåndu-se perchezi]ii, ni s-
au luat toate noti]ele, scrisorile [i orice hårtie ce s-a g`sit
asupra noastr`.
Cele dou` memorii ce am înaintat cu ocazia unor inspec]ii
ce s-au f`cut în lag`rele Haskovo [i Silven de c`tre autorit`]ile
bulgare n-au avut aici un efect, ba, din contr`, au înrùt`]it
tratamentul.
Spuneam c` la 26 martie 1917 cei 150 ofi]eri f`cu]i

prizonieri la Neajlov am fost muta]i în lag`rul de la Sliven.
Acest lag`r este situat la vreo 6 km de ora[ul Sliven, la poalele
Balcanilor, în valea Tundjei. Acest lag`r era cel mai mare din
Bulgaria [i acolo se trimiteau to]i prizonierii bolnavi [i
interna]ii civili. De fapt, nu era lag`rul decåt un lazaret din
cauza bolilor ce båntuiau.
Cånd am sosit acolo, am g`sit 6000 prizonieri [i interna]i
sårbi, 50 plutonieri romåni [i 900 solda]i. Din cauza bolilor, de
la aprilie 1917 pån` la plecarea noastr` nu mai r`m`sese decåt
1200 sårbi, 350 solda]i romåni, restul muriser`; iar din cei 150
ofi]eri au murit 19; din 50 plutonieri au murit 25.
La Sliven cei 150 ofi]eri, 50 plutonieri [i 20 solda]i de
serviciu au fost înghesui]i într-o barac` în care ar fi putut locui
cel mult 100 oameni. Din cauza îngr`m`delii nu se putea
p`stra cur`]enia, ceea ce a dat na[tere la diferitele boli (cele
mai frecventate [sic!] au fost tifosul exantematic de care au
fost atin[i aproape 1/2 din ofi]eri).
S-a dat fiec`ruia o saltea cu pu]ine paie [i o p`tur`, pe care
le-am a[ezat pe jos. Cu ocazia inspec]iei f`cute de generalul
bulgar Petrov, comandantul lag`relor, în luna iunie 1917, am
cerut s` ni se dea cåte un pat [i alte îmbun`t`]iri. N-am
ob]inut îns` nimic. Am aflat mai tårziu c` ace[ti 150 ofi]eri
fuseser` muta]i ca pedeaps` de la Haskovo la Silven, în urma
reclama]iilor ce am ar`tat ce f`cusem la Haskovo [i a
încerc`rii de evadare a vreo cåtorva ofi]eri la începutul lunii
martie 1917.
Hrana este unul din capitolele cele mai interesante din tot
timpul captivit`]ii. Cåt am stat în lag`rul Haskovo, timp de 4
luni, hrana se compunea din: mere, pere [i prune s`lbatice
fierte cu ap`, în cantitate destul de mic`; din cånd în cånd gråu
fiert, de calitate proast`; ni s-a dat de dou` ori fasole [i de 3
ori carne. Primeam zilnic cåte 400 g påine din m`lai t`t`resc
(m`lai de m`turi); au fost multe zile cånd nu ni s-a dat decåt
1/2 din aceast` påine, f`r` alte alimente. Hrana se prepara în

vase de aram` necositorite, din care cauz` s-au îmboln`vit
mul]i ofi]eri, prezentånd simptome de otr`vire. Din aceast`
cauz` am r`mas suferind de stomac. Toate cererile noastre de
a ne îmbun`t`]i hrana sau a ne permite s` facem o popot` au
fost zadarnice.
Lag`rul atårna ca administra]ie de Comandantul
garnizoanei (locotenent colonel {tefanov), un adev`rat cåine,
care, printr-un tic`los de sergent-major (Delciu Mirov) care
era comandantul lag`rului, a cùtat s` ne extermine. Pe la
sfår[itul lunii ianuarie a fost numit ca [sic!] comandant al
lag`rului sublocotenentul Coso, acesta, cu toate c` era om
serios [i cu bun`voin]` de a ne servi, n-a putut face nimic, fiind
împiedicat de cei doi de mai sus.
Dup` plecarea noastr` din Haskovo am auzit c` acolo s-au
dat fiec`rui ofi]er un pat, rufe, haine, înc`l]`minte [i li s-a
îmbun`t`]it [i traiul, permi]åndu-le a merge în ora[ de dou`
ori pe s`pt`mån`, cåte 10-20 ofi]eri, [i a se aproviziona.
Dup` ce ne-am mutat la Sliven, la început vreo dou` luni
am dus-o mai bine. Acolo am alc`tuit o popot`, iar un sergent
Gheorghiu Grigore din Regimentul 33 Tulcea, de origine
bulgar, care era prizonier [i pe care adminstra]ia taberei îl
luase la cancelarie, ne-a înlesnit tot timpul, procuråndu-ne
alimente cu pre]uri îndoite [i chiar împ`trite. Ne-a jefuit, dar
a trebuit s` suferim ca s` nu murim de foame.
Afacerea popotei a fost m`rul de discordie dintre ofi]eri [i
cred c` va da na[tere la reclama]ii. Dar pe lång` jaful de-am
ar`tat mai sus, numitul sergent, care era spion bulgar, [i a
b`tut joc de bie]ii solda]i c`rora le lua banii pentru fel de fel
de mici servicii, iar alimentele trimise de Crucea Ro[ie, în loc
s` le dea solda]ilor, le vindea în ora[ sau în lag`rul ostaticilor
sårbi. Nu s-a sfiit de loc s` fure sute de pachete de alimente [i
rufe trimise ofi]erilor de Crucea Ro[ie; opera cum vrea, iar
cånd cå]iva au reclamat comandantului taberei, sublocotenent
Manef, acesta i-a b`gat imediat la închisoare.
Cu hrana am dus-o cåt se poate de greu, în lunile iunie,

iulie, august [i septembrie nu ne-am hr`nit decåt cu bob [i
cartofi fier]i cu ap`. Påinea, ca [i la Haskovo. În tab`r` erau
dou` a[a-zise cantine în care se g`sea în timpul prim`verii
1917 pu]in lapte, pe var` pån` la septembrie, cåte pu]in`
måncare preparat` în a[a condi]iuni de murd`rie [i
nepricepere încåt te lipseai de måncare (felurile se
compuneau din fasole verde sau uscat` fiart` cu ap` mult
piper ro[ [i cu multe mu[te, sau carne veche [i legume, un fel
de l`turi). În privin]a preg`tirii månc`rii ca [i-n multe altele,
bulgarii sunt foarte înapoia]i.
Pån` în luna decembrie 1917, cånd am început a primi
pachete cu alimente de la Geneva, am dus-o foarte greu cu
hrana. Din luna decembrie 1917 [i pån` la plecarea din
Bulgaria la 26 mai 1918, datorit` bun`t`]ii [i grijii Comitetului
de Asisten]` de la Geneva, am putut s` ne salv`m via]a; dac`
ne-ar fi lipsit alimentele care ni s-au trimis, sunt convins c` ar
fi pierit de foame cel pu]in 1/2 din ofi]eri [i trup`.
Înc` din luna martie 1918 alimentele se împu]inaser` în
toat` Bulgaria iar ceea ce se mai putea g`si era foarte scump.
A[a, de exemplu, o påine de 2-2,1/2 kg gråu 30-40 lei, 1 kg
fasole 7-8 lei, oul 60-80 bani, gr`sime 35-40 lei, zah`r tos 30-35
lei/kg, brånz` 16-35 lei kg (se g`sea foarte greu [i în mic`
cantitate [sic!] ceapa 5 bani firul, lapte nu se g`sea, fiind
rechizi]ionat, carne de vac` 8-10 lei kg, de porc 14-16 lei, de
miel 12-14 lei. Carnea se g`sea foarte greu, slab`, [i nu se
g`seau decåt vite bolnave. Alte alimente nu se puteau g`si.
Îmbr`c`mintea. Cu toate cererile ce am f`cut, nu ni s-au
dat efecte de îmbr`c`minte. Tot timpul captivit`]ii am purtat
îmbr`c`mintea cu care fusesem f`cu]i prizonieri. Majoritatea
ofi]erilor sem`nau cu cer[etorii, hainele se degradaser` [i n-
aveam nici cu ce [i nici cine s` le repare.
Cu rufele a mers mai bine. Pe timpul verii 1917 am primit
de la bulgari dou` c`m`[i [i dou` perechi izmene, s-a dat [i
cåte o pereche bocanci de trup` la acei din ofi]eri ce

r`m`seser` cu picioarele goale. La plecare aceste efecte au
fost luate înapoi. În februarie 1918 am primit de la Geneva
cåte dou` c`m`[i, dou` perechi izmene, o flanel`, dou`
perechi ciorapi, dou` batiste, o pereche pantaloni dril; pe luna
martie am primit iar`[i un num`r de rufe, ca mai sus.
Aceste efecte fuseser`, dup` cåt am auzit mai tårziu,
trimise din timpul verii, îns` bulgarii le-au ]inut s` treac`
iarna, s` suferim cåt mai mult` lips`. În toate ac]iunile lor n-au
fost condu[i decåt de gåndul de a ne chinui [i a ne distruge
metodic. A[a, de exemplu, cånd timpul era mai friguros, prin
ianuarie, ne-au dezbr`cat de ultimele haine, sub cuvånt c`
trebuie dezinfectate. Ca rezultat a fost c` foarte mul]i ofi]eri
s-au îmboln`vit [i cå]iva au [i murit.
Solda. Ni s-au acordat lunar 70 leva sublocotenen]ilor, 80
c`pitanilor, 90 maiorilor [i locotenent coloneilor [i 100
coloneilor. Achitarea se f`cea în mod foarte neregulat; la cåte
3-4 luni ni se d`dea pe luna cea mai îndep`rtat`. Din solda
lunar` ni se re]inea la Haskovo suma de 1,30 – costul hranei;
iar la Sliven cånd ne-am alc`tuit popota ni s-a oprit numai cåte
12, 4 – costul påinii pe o lun`.
Se poate u[or vedea cåte neajunsuri [i mizerii am îndurat
din cauza lipsei de bani. Numai Dumnezeu [tie cum am putut
trì cu cei 70 lei fa]` de scumpetea traiului de acolo.
În iulie 1917 am primit de la consulul spaniol care
reprezenta afacerile noastre în Bulgaria cåte 200 leva
sublocotenen]ii [i locotenen]ii, 300 c`pitanii, 400 maiorii, 500
locotenent coloneii. Aceasta a fost prima [i ultima dat` cånd
am auzit vorbindu-se de Excelen]a Sa consulul spaniol pe tot
timp celor 18 luni de captivitate [i ne-am întrebat deseori,
oare de ce Excelen]a Sa n-a binevoit a se interesa mai de
aproape de noi [i m`car odat` s` fi venit s` ne viziteze; ar fi
putut vedea starea de plåns în care ne g`seam [i, prin
autoritatea persoanei sale, poate c` s-ar fi schimbat situa]ia
noastr`.
Cred c` nu-i de loc surprinz`tor dac` afirm c` din cauza

lipsei de bani, fiindc` din ]ar` n-am primit decåt tårziu de tot
(prin august 1917 [i numai 1/4 din ce mi s-a trimis) [i a pl`]ii
neregulate a soldei, foarte mul]i ofi]eri, ca s`-[i poat` procura
o mizerabil` hran` zilnic`, [i-au våndut hainele, rufele [i chiar
înc`l]`mintea. Mi-a fost dat s` v`d completa pr`bu[irea
moral` în care c`zuse cea mai mare parte din ofi]erii no[tri.
Îngrijirea medical`. Pe tot timpul cåt am stat în lag`r la
Haskovo ofi]erii bolnavi erau trata]i în spitalul militar din
ora[. Nu era primit în spital decåt atunci cånd bolnavul avea
cel pu]in 38 temperatur`. În spital ofi]erii erau trata]i bini[or.
Boli u[oare, indispozi]iuni nu se admiteau la bulgari, cu mare
greutate se permitea a se duce la spital cei ce aveau nevoie de
pansament (erau cå]iva ofi]eri r`ni]i [i nevindeca]i complet).
Luni de zile, mul]i ofi]eri au r`mas bolnavi: eczeme, råie [i
alte boli, pe motiv c` n-au temperatur` 38. Tåmpenia care
este proprie bulgarilor, unit` cu rùtatea [i rea voin]a, au fost
singurele mijloace de care s-au servit fa]` de noi de la început
[i pån` la sfår[itul captivit`]ii.
În lag`rul de la Sliven am dus-o [i mai rù. Cu toate c` în
teritoriul lag`rului era o barac` mare transformat` într-un fel
de spital, din cauza îns` a murd`riei (p`duchi [i plo[ni]e), a
lipsei complete de m`suri igienice a nepriceperii medicului
(un medic sårb, de fapt un fost agent sanitar), a lipsei de
medicamente [i de confortul necesar unei infirmierii, nu
spital, apoi amestecul diferi]ilor bolnavi la un loc, atåt ca
pozi]ie social`, cåt [i ca boli (cei de tifos exantematic la un loc
cu cei bolnavi de alte boli) zic, toate acestea aveau ca rezultat
c` acel intrat în a[a-zisul spital, bolnav de febr` sau alt` boal`
u[oar` cu greu sc`pa, fiindc` se infecta de tifos sau dizenterie,
care båntuia cu furie.
Zilnic mureau 40-60 de bolnavi, care erau arunca]i într-o
[ur` timp de 24 ore unde îi rodeau [obolanii. La început s-a
permis ca ofi]erilor ce decedau s` li se fac` co[ciuge, mai
tårziu s-a ridicat acest privilegiu [i s`rmanii no[tri ofi]eri ale

c`ror trupuri au r`mas în blestematul p`månt bulg`resc au
fost înmormånta]i în pielea goal` la 0,50 - 0,60 m adåncime
pentru c` p`måntul era pietros, mul]i f`r` cruce. Înainte de
plecare am cerut administra]iei taberei s` ne permit` a merge
la cimitir ca s` oficiem un parastas, ni s-a permis cu mare
greutate; dar nici din cei 15 ofi]eri ce muriser` n-am putut g`si
decåt mormåntul a 2-3 c`rora le pusesem la mormånt cåte o
piatr` cu inscrip]ie, [i ace[tia erau din cei mor]i la început
cånd ni se permitea asemenea lux. Cred c` s`lbaticii din Noua
Zeeland` sau hotento]ii vor fi cu mult mai îng`duitori fa]` de
prizonierii lor decåt au fost vecinii no[tri bulgari fa]` de noi.
Prin luna august, cånd tifosul exantematic [i dizenteria
båntuiau cu furie, au fost curate orori. Bolnavii în agonie nu
mai erau l`sa]i s`-[i dea ultima suflare în bar`cile unde
z`ceau, erau arunca]i în a[a-zisa morg`. În mai multe rånduri
au fost du[i la cimitir muribunzi pentru a fi îngropa]i de vii,
îns` prin mila cioclilor au fost adu[i înapoi [i l`sa]i s` moar`
în morg` [i apoi i-au îngropat.
Aceasta a fost soarta multora dintre sårbi, pe care îi
distrugeau în mod sistematic prin b`tì, munci [i foame. Ar fi
cred, un scut de umanitate din partea statului nostru s`
intervin` pe lång` alia]ii no[tri francezi, englezi [i americani s`
se intereseze de acest nenorocit popor [i s` li se trimit` [i lor
alimente, haine [i bani în lag`rele bulg`re[ti în care mor zilnic
cu sutele. În lag`rul de la Sliven se adusese un fost bandit
(comitagiu bulgar) care, timp de 4 luni cåt a stat în lag`r, a ucis
în b`taie peste 300 sårbi [i vreo cå]iva solda]i romåni. În
octombrie [i noiembrie 1917, tifosul exantematic atinsese
peste 40 de ofi]eri, am cerut în mai multe rånduri m`suri
profilactice [i un medic romån; cu mare greutate, pe la 20
decembrie 1917 ne-a sosit în tab`r` medicul sublocotenent de
rezerv` Corn`]eanu (medic de plas` din jud. Arge[). Spre
durerea noastr` am avut ghinionul ca acest medic s` fie, cred,
unul dintre cei mai slabi medici romåni, lene[, vicios [i cu

foarte mult` rea voin]`. Nu-[i d`dea decåt prea pu]in interes
fa]` de bolnavi; acei dintre ofi]erii bolnavi care au sc`pat de la
moarte se datore[te numai întåmpl`rii sau rezisten]ei lor
fizice. Am trecut prin zile grele, decima]i de boli, lipsi]i de
mijloace materiale, amenin]a]i s` murim de foame, a[a am
dus-o 18 luni. Dac` camarazii [sic!] de pe front au dreptul s`
li se zic` eroi, atunci prizonierilor da]i pe måna bulgarilor li se
poate zice cu drept cuvånt martiri.
Program zilnic. Programul zilnic era sumar de tot. În
lag`rul de la Haskovo, apelul („proverka” cum o numeau
bulgarii) se f`cea zilnic, diminea]a între 7-8 [i seara între 5-7.
Masa de amiaz` între 11-12, iar cea de sear` între 4-5. La
Haskovo, îndat` dup` apel to]i prizonierii intrau în bar`ci; nu
era permis s` ias` decåt pentru a-[i face necesit`]ile, cånd
trebuia s` ba]i în u[` ca la pu[c`rie spre a anun]a santinelele
[i care permiteau ie[irea prin cuvåntul „Slobodna”.
La Sliven apelul se f`cea 1-2 ori pe lun`. La Haskovo am
avut de îndurat cele mai mari umilin]i [i dureri suflete[ti.
Sentinelele [i solda]ii bulgari loveau solda]ii f`r` nici un
motiv, [i pe ofi]eri; în nenum`rate rånduri, ofi]erii au fost pu[i
s` duc` hårdaele cu murd`rii; care nu se supunea era b`tut
crunt. Aceea[i metod` s-a practicat din cånd în cånd [i la
Sliven.
Dup` b`t`lia de la M`r`[e[ti au fost lovi]i mul]i ofi]eri,
desigur c` ordinul venise de sus. În luna iulie a fost numit ca
comandant [sic!] al lag`rului un sublocotenent de rezerv`,
Manef. Era un du[man de moarte al romånilor. De pe urma
acestui tic`los am îndurat toate neajunsurile [i mizeriile
posibile. Fel de fel de constrångeri, a[a, de exemplu, sub motiv
c` fasolea era toat` rechizi]ionat`, nu permitea s` ne
procur`m decåt de la Comitetul ora[ului Sliven, care se scuza
c` nu are decåt pentru popula]ie. Nu ne d`dea voie s` ne
cump`r`m carne, soldele le întårzia cu cåte 3-4 luni, banii [i
scrisorile trimise de familie z`ceau cu lunile la cancelaria

lag`rului, [-apoi le înapoia cu ar`tarea c` adresantul nu se
g`se[te acolo ori le distrugea. Ca s` nu pierim de foame [i
mizerie a trebuit s`-l cump`r`m cu 1000 lei. De altfel, bulgarii
sunt u[or coruptibili cånd e vorba de bani.
Data [i mijloacele întoarcerii de la inamic

În ziua de 26 mai 1918, ora 2 p.m., am p`r`sit lag`rul
Sliven. Grupul se compunea din 156 ofi]eri [i plutonieri [i 390
solda]i, au mai r`mas cå]iva solda]i bolnavi în spitalul de
acolo. Din Sliven am plecat cu calea ferat` pe la orele 5,30
p.m. spre Rusciuk prin Stara-Zagora-Tårnovo. În ziua de 28,
pe la ora 8 diminea]a, am sosit în Rusciuk, unde am stat pån`
la ora 2 p.m. cånd am fost îmbarca]i pentru Giurgiu. La
Giurgiu, cei 6 ofi]eri superiori am fost trimi[i imediat la
Bucure[ti, de unde a doua zi am plecat la Ia[i, restul ofi]erilor
au r`mas la Giurgiu.
În ziua de 30 mai m-am prezentat la Ministerul de R`zboi
[i Marele Stat Major.
În ziua de 1 iunie m-am prezentat Regimentului 14 din
care f`ceam parte.
Impresiile personale asupra st`rii de spirit a bulgarilor

Fiind cu totul izola]i de lag`r [i lipsi]i de orice contact cu
popula]ia bulgar`, n-am avut ocazia s` discut asupra st`rii în
care se g`sesc bulgarii decåt din cånd în cånd, întrebam cåte
un soldat bulgar din cei ce ne p`zeau. Am în]eles c` erau, pot
zice, dezgusta]i c` nu se mai termin` r`zboiul.
Auzeam în lag`r vorbindu-se c` în timpul din urm`
dezert`rile pe frontul macedonean se înmul]iser`. În general,
starea de spirit a popula]iei este destul de proast`; [i mic [i
mare dore[te pacea.
Situa]ia material` a bulgarilor este cåt se poate de rea; din
cauza lipsei, popula]ia se revoltase mai în toate ora[ele.
În Sliven se împu[caser` mai multe femei [i copii care,

dispera]i, ceruser` påine. Acest eveniment s-a petrecut pe la
15 mai a.c.
În timpul trecerii cu trenul pån` la Rusciuk am putut
constata c` sem`n`turile sunt foarte proaste în acest an,
seceta båntuie în Bulgaria de vreo 8 luni.
Sunt mari nemul]umiri în contra germanilor care-i storc de
produse în mod sistematic.
Materialele [i produsele de hran` se vånd cu pre]uri de 10-
20 ori mai mari ca-n timpul normal. Obiectele de menaj [i
ruf`rie se g`sesc foarte greu [i sunt foarte scumpe; o c`ma[`
de cea mai ordinar` pånz` se pl`tea cu 40-50 lei. Cåt prive[te
pre]ul alimentelor, l-am ar`tat mai sus. La început sarea se
vindea 10-12 lei kg, iar gazul 14 lei litrul. Dup` ocuparea
Munteniei bulgarii au adus mari cantit`]i de sare [i gaz, a[a c`
acum în urm` sarea era 0,70 bani kg iar gazul 1,20 litrul.
Starea sanitar`. În Bulgaria båntuia înc` din 1914 tifosul
exantematic, care a devenit, pot zice, epidemic în aceast` ]ar`,
cum [i alte boli infec]ioase. Foarte r`spåndit` este malaria,
mai cu seam` în lungul vìi Tundjei care este mocirloas`.
În privin]a p`rerilor ce au bulgarii de armata noastr`, ni se
citeau în ziarele lor aprecieri defavorabile, pornite din ura de
moarte ce o au fa]` de noi. Dup` b`t`lia de la M`r`[e[ti nu s-
au sfiit s` spun` c` în urma reorganiz`rii armatei romåne de
c`tre francezi [i englezi, romånii se lupt` bine.
Dup` alipirea Basarabiei [i nereu[ita lor în privin]a
Dobrogei se dezl`n]uise un potop de injurii la adresa noastr`
[i-n fiecare articol al lor concluzia era c` ei nu pot în]elege
cum Romånia se m`re[te [i lor nu li s-a dat nici Dobrogea [i
nu sunt siguri nici de Macedonia [i partea ce au ocupat-o din
Serbia.
D`deau a în]elege c` germanii ne protejeaz` pe noi [i-i
trag pe dån[ii pe sfoar`. Se în]elege c` aceasta nu-i decåt
mentalitatea prosteasc` a bulgarilor.
În rezumat, cele 18 luni de captivitate, trìte sub un

tratament bulg`resc, în care am avut de îndurat cele mai mari
chinuri suflete[ti [i trupe[ti ca: b`tì, corvezi scårboase, lips`
de hran`, ruperea complet` a contactului cu familiile noastre
(n-am primit de la familia mea în cele 18 luni decåt o singur`
carte po[tal` în martie 1918), murd`ria [i mizeria în care am
trìt (nu ne-au îng`duit s` facem bì, cu toate c` la 6 km de
lag`r era o sta]iune balnear` [i climateric`), apoi hrana
mizerabil` ce ni s-a dat, lipsa de îngrijire igienic` [i medical`,
toate acestea au l`sat în sufletele noastre tr`s`turi adånci [i
am jurat ca, atunci cånd va veni timpul, s` ne r`zbun`m fa]`
de acest tic`los [i s`lbatic popor.
Locotenent-colonel GHEORGHIU
18
Copie
MEMORIUL
locotenentului de rezerv` Gh. A. Golescu, comandantul
Companiei a 8-a din Regimentul 75 Infanterie, asupra
modului cum a luptat în lupta de la Turtucaia, cum a c`zut
prizonier, tratamentul [i observa]iile f`cute în timpul
captivit`]ii.
1. Lupta [i în ce împrejur`rii am fost f`cut prizonier

În ziua de mar]i, 23 august 1916, la ora trei dup` amiaz`,
batalionul II din Regimentul 75 Infanterie, comandat de
domnul maior Antonescu, trecu Dun`rea la Turtucaia [i este
trimis s` ocupe tran[eele din linia a 3-a, la 4 km de marginea
ora[ului, la dreapta [oselei Turtucaia – Daidår. Primesc ordin
de la domnul comandant, colonel Josescu, sosit cu batalionul

nostru, s` r`mån în rezerv` cu drapelul la dispozi]ia sa.
Trimit, tot din ordinul domnului colonel, un pluton din
compania mea, al 4-lea, comandat de sergentul instructor
Dragomir, la Batohim, iar celelalte 3 plutoane le-am a[ezat
înapoia tran[eelor la 500 metri, în porumb, c`ci întregul cåmp
era acoperit de porumb care împiedica vederea la o distan]`
mai mare de vreo 300 metri [i nu te l`sa s` vezi ce se petrecea
mai departe.
Inamicul avea un balon captiv prin care vedea toate
mi[c`rile noastre [i î[i regula tragerea. Cele 3 plutoane r`mase
sub comanda mea n-au avut în acea zi nici o pierdere, de[i
obuzele c`deau în apropiere, cåteodat` chiar asupra noastr`.
{rapnelele inamice se sp`rgeau, deseori, prea sus [i gloan]ele
lor nu aveau atunci putere de p`trundere. Am v`zut lång`
mine un soldat lovit în cap de un glon] de [rapnel care i-a
produs o simpl` echimoz`. Inamicul tr`gea [i cu obuze
percutante de 15 cm, îns` în acea zi num`rul lor nu a fost mare
iar efectul lor localizat la o mic` dep`rtare de la locul de
explodare.
Domnul colonel Josescu, dup` ce plutoanele mele au fost
a[ezate la locul destinat de D-sa, pleac` c`lare [sic!] cu
aghiotantul sù, sublocotenentul Sachelarie, pentru a afla [tiri
asupra situa]iei [i îmi d` ordin s` stau pe loc pån` la
întoarcerea sa.
Bombardamentul inamic devenea din ce în ce mai viu.
Încep s` vin` solda]i izola]i de pe front, din toate regimentele.
Este imposibil de a afla ceva precis din r`spunsurile lor.
Trimit pe cei ner`ni]i înd`r`t la tran[ee, dup` ce le dau cartu[e
de la chesonul de campanie, to]i avånd cartu[ierele lor goale.
La stånga tran[eelor ocupate de batalionul nostru solda]ii
începeau s` se retrag`. Domnul colonel Josescu, care se
întorsese, trimite adjutantul sù, sublocotenentul Sachelarie,
s`-i întoarc` din nou înd`r`t, pe urm` chiar domnia sa în
persoan` de mai multe ori tot în acest scop.
Sunt în[tiin]at c` au ap`rut atunci solda]i izola]i strigånd

c` mai sunt înaintea noastr` mai multe linii de tr`g`tori [i s`
nu tragem asupra lor din gre[eal`, dac` s-ar întåmpla peste
noapte o mi[care de trup`. Ordon ca s` se cheme ace[ti solda]i
ca s` aflu de cine sunt trimi[i, îns` disp`rur` în porumbul care
acoperea tot cåmpul. Cum, pe de alt` parte, se auzeau focuri
de arm` în spatele nostru [i gloan]ele [uierau, p`rånd ochite
asupra noastr`, toate aceste fapte îmi p`rur` suspecte. Trimit
patrule înainte pe flanc [i pe spate cu ordin ca orice soldat
izolat s-ar g`si lång` companie s` fie adus imediat în fa]a mea
pentru a m` încredin]a de identitatea sa [i a verifica spusele
sale. De[i, îns`, serviciul de patrulare a func]ionat necontenit,
n-a putut s` prind` pe nimeni din cauza porumbului care
acoperea tot cåmpul [i permitea oric`rui individ suspect de a
se ascunde [i de a dispare într-o clip`.
Pe la orele 6 sublocotenentul St`nescu Ioan, comandantul
plutonului I, este r`nit [i evacuat. Zgomotul luptei a început
s` scad` pe m`sur` ce se întuneca. Îndoim serviciul de
patrulare [i iau m`surile cele mai severe pentru p`strarea
lini[tii.
Pe la ora 9 seara sose[te o patrul` din compania de pionieri
de cetate ce era în dreapta mea, comandat` de un ofi]er (nu-
mi aduc aminte numele ofi]erului). Era trimis` pentru a se
asigura dac` se g`seau trupe amice în partea ocupat` de
batalionul nostru. Dau ofi]erului toate deslu[irile cerute.
Mai tårziu sose[te în fa]a companiei un pluton comandat
de sublocotenentul Duin` Ilie din compania I a Regimentului
75 Infanterie. Îmi raporteaz` c` toate trupele care se g`seau la
dreapta [i la stånga sa s-au retras [i c` s-a g`sit absolut singur
cu plutonul sù, uitat în tran[eele sale. Temåndu-se de o
înv`luire, s-a retras [i, din cauza întunericului neputåndu-se
orienta, a sosit f`r` s` [tie în fa]a noastr`.
Sosit cu batalionul sù aproape o zi înaintea noastr` [i
trimis în grab` într-un sector f`r` s` aib` harta, nu poate s`-mi
dea nici o [tire precis` asupra locului unde a fost, dep`rtarea

acelui loc [i direc]ia lui în raport cu pozi]iile noastre. Se opresc
lång` compania mea pån` la sosirea domnului colonel
Josescu, care plecase din nou dup` informa]ii.
Pe la ora 11 sose[te [i domnul colonel Josescu, ia
cuno[tin]` de caz [i, dup` ce mai vorbe[te cu sublocotenentul
Duin`, îl trimite la batalionul sù. Raportez cazul cu indivizii,
suspec]i, dup` mine, care strigau c` mai avem în fa]a noastr`
mai multe rånduri de tr`g`tori [i m`surile ce le luasem.
Domnul colonel îmi d` ordin s` trimit la domnul maior
Antonescu, comandantul batalionului nostru, un ofi]er pentru
a-l întreba dac` mai sunt alte trupe înainte [i care sunt aceste
trupe. Trimit pe sublocotenentul {erb`nescu Iulian, care se
întoarce cu r`spunsul c` înainte nu se mai g`se[te nici o trup`
amic`, batalionul fiind în prima linie.
Domnul colonel Josescu se instaleaz` pentru noapte în
dosul companiei, lång` drapel, [i îmi d` ordin s`-l de[tept dac`
s-ar întåmpla ceva.
Pe la ora 1 medicul batalionului, doctorul Hore[tein,
sose[te pe jos cu farmacistul regimentului ca s` se intereseze
unde se g`se[te batalionul. Îmi spun c` a fost o panic`
provocat` nu se [tie din ce cauz` [i c` mii de solda]i au p`r`sit
tran[eele, îndreptåndu-se spre ora[ [i spre Dun`re; c` toate
tr`surile ce erau pe drum, ba [i ambulan]a sa, au fost luate de
mul]imea fugarilor pån` aproape de Dun`re; c`, cu [sic!] mare
greutate a putut domnul general comandant al cet`]ii s`
restabileasc` ordinea. Voia s` vie cu ambulan]a la batalion [i
venise s` vad` unde se g`se[te [i care este drumul cel mai
scurt. M` întreab` cånd s` vie, c`ci din cauza întunericului n-
ar putea veni noaptea, nefiind permis s` se aprind` felinare în
apropierea tran[eelor. Îi spun s` vie cåt de diminea]`. Restul
nop]ii trece lini[tit.
A doua zi, 24 august, în zori de zi, b`t`lia reîncepe foarte
viu. Bombardamentul inamic devine repede foarte violent.
Inamicul tr`gea în mare num`r [i [rapnele [i obuze percutante

de 15 cm. Sunt obligat s` schimb în continuu pozi]ia
plutoanelor mele pentru a nu fi încadrate. Mereu ne mut`m,
cånd la dreapta, cånd la stånga, cånd înainte, cånd înapoi. Cad
cå]iva r`ni]i pe care îi trimit la ambulan]a batalionului nostru,
care sosise de diminea]` [i era instalat` la cåteva sute de metri
în spatele nostru, aproape de [osea
Situa]ia r`måne aceea[i pån` la ora 11, cånd trupele ce
erau la stånga noastr` încep s` se retrag`, nemaiputånd s` se
men]in` pe pozi]ie. Retragerea devine aproape general`. Din
toate p`r]ile oamenii izola]i sau în grupuri mici se retrag.
Toate regimentele sunt amestecate.
Domnul colonel Josescu, v`zånd situa]ia grav` [i g`sind c`
drapelul este prea aproape de front [i expus în cazul unui atac
inamic, îmi d` ordin ca s` ne retragem spre marginea ora[ului.
Ne retragem încet, în e[aloane. Sosim în partea stång` a
[oselei Turtucaia – Daidår. Domnul colonel îmi d` atunci
ordin s` plec în recunoa[tere în scopul de a vedea dac` mai
sunt trupe amice în aceast` parte, cine le comand` [i dac` se
mai poate rezista acolo.
Cåmpul [i în aceast` parte era acoperit cu porumb. Din
cånd în cånd, focuri izolate. Întålnesc solda]i r`t`ci]i, unii
r`ni]i, care se retr`geau. Nu pot îns` s` aflu ceva precis din
r`spunsurile lor.
Merg înainte, aproximativ 800 metri, m` sui într-un pom [i
examinez cåmpul cu binoclul. Înainte, la vreo 700-800 metri în
porumb, grupuri mici de solda]i schimbau împu[c`turi cu
inamicul, retr`gåndu-se spre ora[ [i spre Dun`re. Aceste
grupuri fugeau tr`gånd neregulat, care se luptau cum puteau
contra inamicului care îi urm`rea mereu. Nu v`d pe toat`
întinderea cåmpului nici un ofi]er [i nici o trup` organizat`.
M` dau jos din pom pentru a m` reîntoarce. V`d atunci în
fa]a mea, la 100-150 metri dinspre inamic, doi solda]i
îmbr`ca]i în uniforma noastr` care, cum ne v`d, trag asupra
noastr`. M` arunc jos, m` tår`sc prin porumb pentru a în[ela

asupra pozi]iei mele, vrånd s`-i împu[c la råndul meu. Luånd
în ochire, din nou disp`rur`.
Am vrut întåi s`-i caut, m-am gåndit îns` c` eram trimis de
[eful meu cu o misiune determinat` [i era de datoria mea s`
m` întorc a-mi face raport. Cred c` ace[ti solda]i erau sau
bulgari îmbr`ca]i în uniform` de la mor]ii no[tri [i trimi[i s`
spioneze [i s` propage panic` în liniile noastre, sau solda]i din
armata noastr`, de origine bulgar`, care tr`daser`.
D-nul colonel Josescu, dup` ce ia cuno[tin]` de raportul
meu, ordon` ca s` ne retragem înspre Dun`re pentru a vedea
dac` putem s` ne strecur`m pe sub mal spre Silistra sau dac`
putem trece drapelul dincolo de fluviu la Olteni]a.
Coboråm spre Dun`re. Era, cred, între ora trei [i patru.
Acolo era o înv`lm`[eal` de nedescris. Tr`suri, chesoane, mii
de oameni vin curgånd, unii se trec pe malul opus, înot, cu
b`rci, cu scånduri. Un ponton era plin de r`ni]i a[teptånd
trecerea lor cu bacul la Olteni]a. Cum erau santinele care
împiedicau intrarea pe ponton m-am gåndit c` este poate
acolo un serviciu de ordine, un ofi]er sau un doctor care ar fi
putut s` ne dea l`muriri [i s` ne comunice ordine.
Înv`lm`[eala în fa]a pun]ii ce ducea la ponton era a[a de
mare încåt era imposibil de trecut pe punte. {tiind s` înot, m`
ofer domnului colonel s` merg înot pån` la ponton. D-sa
consimte. Ajung acolo, nu g`sesc nici un ofi]er, nici chiar un
doctor. În acel moment oamenii care erau gr`m`di]i în fa]a
pun]ii se arunc` cu [sic!] toat` opunerea santinelelor [i,
c`lcånd nenoroci]ii r`ni]i în picioare, se reped pe ponton
crezånd, probabil, c` bacul era s` vie s`-i ia sau c` vor g`si
acolo vreun mijloc de trecere dincolo de Dun`re. M` g`sesc
un moment imobilizat de aceast` mul]ime. Reu[esc s` m`
arunc din nou în Dun`re pentru m` reîntoarce la mal.
Bulgarii încep atunci s` trag` cu mitraliere [i cu [rapnele
în oamenii ce cùtau s` treac` Dun`rea [i s` bat` chiar malul
pentru a împiedica retragerea spre Silistra.

Eram complet încercui]i f`r` mijloc de retragere dincolo
de fluviu. Portdrapelul regimentului m` g`se[te atunci [i îmi
transmite ordinul domnului colonel Josescu de a distruge
drapelul dac` nu pot s`-l trec dincolo pe malul opus.
Domnul colonel [i restul companiei mele încercau s`
treac` spre Silistra. Caut în zadar eu, portdrapelul [i sergentul
R`ducanu, vreo bårn` în stare s` pluteasc`, sau scånduri ca s`
facem o porti]` [i s` încerc`m s` trecem drapelul dincolo de
Dun`re. Neg`sind mijloc de trecere, iar situa]ia fiind absolut
disperat`, sosirea inamicului nemaifiind decåt numai o chestie
de timp, am judecat c` este de îndatorirea mea de a executa
ordinul comandantului meu de regiment [i de a distruge
drapelul pentru ca s` nu cad` în måinile inamicului. Am vrut
s`-l ard dar nu aveam nici o materie combustibil`, paie sau
lemne. Am pus atunci steagul cu pajura într-un sac de
merinde, l-am umplut cu înc`rc`toare de arm`, cu pietre
grele, l-am închis [i legat cåt am putut mai bine [i, intrånd în
Dun`re pån` la piept, l-am aruncat cåt am putut mai departe
în apa adånc`. Reîntorcåndu-m` la mal, aflu c` s-au trimis
parlamentari la inamic, c` to]i ofi]erii s` se adune la clubul
militar (divizie), iar armamentul s` se arunce în Dun`re.
Ajungånd la clubul militar aflu c` capitularea [sic!] s-a [i
f`cut [i c` se a[teapt` în fiecare moment sosirea inamicului.
Cåtva timp dup` asta au sosit trupele bulg`re[ti care ne-au
dus în fa]a colonelului bulgar, comandant al brig`zii ce ataca
în aceast` parte. Acolo am fost separa]i, noi, ofi]erii, de trup`
[i am fost închi[i în una din bar`cile caz`rmii din Turtucaia.
2. Tratamentul prizonierilor la bulgari

În cazarma de la Turtucaia am r`mas închi[i dou` zile, nu
ni s-a dat decåt påine.
Am fost trimi[i apoi pe jos pån` la Razgrad. Drumul de la
Turtucaia la Razgrad l-am f`cut în trei zile, cu hran` numai
påine.
Popula]ia ne vindea toate lucrurile de care aveam nevoie la

pre]uri exorbitante, cùtånd s` ne speculeze prin toate
mijloacele. Monedele romåne[ti le primea pentru 1/2 din
valoarea lor, de[i în Turtucaia fusesem în[tiin]a]i de c`tre
comandamentul bulgar c` monedele [i hårtiile noastre de
banc` au oficial valoare 100 la 100 la schimb.
La Razgrad ni s-au dat dou` zile repaus. A 3-a zi am plecat
cu trenul la locul unde era lag`rul nostru de internare, la
Sliven. Drumul de la Razgrad la Sliven l-am f`cut în dou` zile,
închi[i în vagoane de m`rfuri, murdare, gr`m`di]i 50 de ofi]eri
într-un vagon. Nu aveam nici loc s` ne întindem.
Bulgarii închideau u[ile pe dinafar`, a[a c` nu puteam s`
avem un aer respirabil, nici s` ne d`m jos, din cånd în cånd,
pentru necesit`]i.
La Sliven am stat o lun`, luna septembrie. Eram în bar`ci
de zid; ni s-au dat paie s` ne culc`m, o p`tur` s` nu le toc`m,
farfurie, cu]it, lingur` [i furculi]`. Aveam în toate zilele o
påine bun` [i suficient`. Hrana, îns`, l`sa de dorit ca [i calitate
[i a r`mas aceea[i pån` la sfår[it. Ni se d`dea, afar` de påine,
de dou` ori pe zi, o sup` de gråu fiert, cu foarte pu]in gråu,
f`r` sare, pu]ine zarzavaturi [i de dou` ori pe s`pt`mån` cåte
o buc`]ic` de carne în sup`, la fiecare; carne care era mai mult
un os sau piele.
Comandantul lag`rului era un magistrat, ofi]er de rezerv`,
care s-a purtat întotdeauna bine cu noi. Era o infirmerie [i un
medic colonel sårb, prizonier ca [i noi; ne d`dea cu cea mai
mare bun`voin]` toate îngrijirile de care au avut nevoie
bolnavii no[tri.
Dac`, îns`, noi, ofi]erii, am fost relativ bine trata]i, solda]ii
no[tri care au sosit la Sliven, cåteva zile dup` noi, au sosit într-
o stare îngrijor`toare. Tot drumul de la Turtucaia la Sliven l-
au f`cut pe jos, maltrata]i de solda]ii bulgari [i de popula]ia
civil` în unele p`r]i. Cei r`ni]i, c`ci erau [i solda]i r`ni]i mai
u[or pe care bulgarii nu i-au trimis în spital, nu erau pansa]i.
Nu li s-a dat hran`, decåt la dou` trei zile. Bulgarii le

aruncau buc`]i de påine în mijlocul lor, cum se arunc` la
animale, nu-i l`sau s` bea ap` la fåntån`, omorau pe acei care
nu mai puteau s` mearg`. La Sliven, nefiind bar`ci pentru ei,
dormeau afar`, pe p`månt, f`r` p`turi, foarte mul]i f`r`
mantale, c`ci bulgarii furau la unii mantalele, la al]ii bocancii,
la foarte mul]i paralele. Era tocmai atunci o perioad` de
ploaie [i vånturi de toamn` [i nenoroci]ii r`måneau toat`
noaptea lipi]i unul de altul ca s` se înc`lzeasc`.
Ziua erau du[i la munc` [i corvezi. În fiecare diminea]` se
g`seau cå]iva mor]i de foame [i de epuizare. Nu li se d`dea
decåt o påine pe zi. Peste cåtva timp le-au dat corturi pentru
a se ad`posti noaptea, iar mai tårziu pu]in au fost, mai to]i,
trimi[i la munc` în alte direc]ii.
În luna octombrie am fost cu to]ii trimi[i la Kårjali, unde
au fost aduna]i to]i ofi]erii romåni prizonieri în Bulgaria.
Drumul l-am f`cut cu trenul (tot în vagoane de m`rfuri,
înfundate [i murdare) 45 într-un vagon, pån` la sta]ia
Rakovski.
La Kårjali situa]ia noastr` s-a înrùt`]it din toate punctele
de vedere. Am fost închi[i în ni[te case turce[ti goale,
murdare, pline de p`duchi. Nu ni s-a dat nici baie, nici saltele,
nici rogojini. Eram astfel de gr`m`di]i unii peste al]ii, încåt nu
aveam spa]iu necesar pentru a ne culca pe spate, ci trebuia s`
ne culc`m to]i numai pe o parte.
Hrana, la început, a fost la fel ca cea de la Sliven, îns` în
fiecare zi påinea era mai mic` [i mai proast`, iar supa mai de
nemåncat. Foarte greu ni se d`dea voie s` mergem în ora[
pentru cump`r`turi. Santinelele începeau s` se poarte mai
rù, s` fie obraznice, s` bruscheze chiar, uneori, pe ofi]eri.
Îngrijire medical` nu aveam de loc, c`ci ofi]erii bolnavi
erau refuza]i, în spital doctorul nici nu voia s`-i vad`,
protestele noastre au r`mas f`r` rezultat.
Ofi]erii erau mai to]i f`r` parale, c`ci mul]i dintre ei au
fost fura]i, nu mai aveau aproape nici un ban din cauza

scumpetei crescånde a tuturor lucrurilor de hran`. Nu ni se
d`dea nici un ban sold`, de[i ni se spusese la Sliven de c`tre
comandantul lag`rului c` avem dreptul la o sold` [i c` s-a dat
ordin ca s` se fac` [tatele. Plecarea noastr` de la Sliven s-a
f`cut pe nea[teptate [i plata soldei nu s-a f`cut.
La sfår[itul lunii noiembrie, to]i ofi]erii inferiori sunt
trimi[i în ni[te sate din regiunea muntoas` a Rodopilor, în
grupe de 80-100 in[i. Ofi]erii superiori au r`mas la Kårjali.
Motivul plec`rii noastre, dup` bulgari, era dificultatea
aprovizion`rii [i trimiterea în grupe mici în diferite sate era,
spuneau ei, pentru îmbun`t`]irea traiului nostru. Grupa din
care am f`cut parte a fost trimis` la Ustovo.
Drumul l-am f`cut pe jos, prin mun]i, timp de 4 zile. Ca
hran` ni s-au dat dou` påini mici. Noaptea ne opream în sate
turce[ti p`r`site [i eram închi[i în case f`r` ferestre, murdare
[i prea mici ca s` putem intra to]i în ele.
La Ustovo am fost închi[i în podul unei case deasupra unui
grajd p`r`sit [i în cåteva odì lång` acest pod.
Ni s-a spus, atunci numai, adev`ratul motiv al plec`rii
noastre de la Kårjali. Eram adu[i pentru a suferi un regim de
represalii [i bulgarii ne anun]au c` vom fi sco[i la lucru la
[osele. Ofi]erii care au vorbit în numele nostru cu bulgarii le-
au obiectat c`, dup` dreptul interna]ional, n-au dreptul s` fac`
acest lucru, Conven]iunea de la Haga stipulånd c` ofi]erii
prizonieri nu pot fi supu[i la nici un regim umilitor pentru
pozi]iunea lor de ofi]eri. La toate obiec]iunile f`cute, bulgarii
r`spundeau c` au ordin de la Sofia s` ne trateze astfel. Am
hot`råt atunci s` refuz`m prin toate mijloacele ca s` lucr`m.
Bulgarii ne-au închis atunci în casa în care eram [i ne-au ]inut
5 zile închi[i f`r` s` ne dea nici måncare, nici ap` de bùt. În
fiecare diminea]` venea un osta[ bulgar [i ne întreba c` cine
vrea s` lucreze, adùgånd c` cine va lucra va avea de måncare,
ceilal]i îns` nu.
A 5-a zi diminea]` sosesc pe pia]a din fa]a casei noastre,

ce se g`sea în mijlocul ora[ului, doi ofi]eri bulgari dintre care
unul [tia romåne[te, [i un pluton de solda]i. Bulgarii strigau c`
s` ias` afar` to]i c`pitanii [i locotenen]ii ca s` vorbeasc` cu ei.
Ne d`m jos c`pitanii [i locotenen]ii. Un ofi]er bulgar ne
a[eaz` pe dou` rånduri [i, dup` ce num`r` 20 in[i, în urm` ne
trimite pe ceilal]i înd`r`t în cas`, zicånd c` vor vorbi cu ace[ti
ofi]eri. Locotenentul bulgar care [tia romåne[te începu atunci
s` vorbeasc` cu camarazii no[tri r`ma[i afar` pe pia]` [i le
spunea c` au ordin s` ne pun` la lucru la [osele [i c` ne
sf`tuie[te s` primim, c`ci au ordinele cele mai severe pentru a
ne constrånge la lucru dac` refuz`m.
Ofi]erii no[tri întrebånd care ar putea s` fie motivul unui
asemenea tratament, ofi]erul a dat motivul urm`tor: c`
trupele noastre cånd au trecut Dun`rea la Fl`månda, în
toamna anului 1916, au comis orori în satele bulg`re[ti [i, ca
represalii, to]i ofi]erii romåni prizonieri în Bulgaria vor fi
supu[i unui regim aspru. La celelalte grupe de ofi]eri romåni,
care se g`seau în celelalte sate, ofi]erul a mai dat [i alt motiv
c` acest tratament este ordonat de c`tre împ`ratul Germaniei
[i mare[alul von Mackensen pentru c` trupele romåne[ti au
m`cel`rit în Dobrogea un ofi]er german, prin]ul de Hessa.
Alt motiv e c` romånii în 1913 au atacat pe bulgari în mod
mi[elesc, împiedicånd s`-[i realizeze unitatea lor na]ional` [i,
în fine, înc` unul, c` autorit`]ile noastre cånd au evacuat
Dobrogea au luat ostatici bulgari de care n-au ei bulgarii nici
o [tire, [i c`, pån` cånd nu vor fi asigura]i c` acei ostatici sunt
bine trata]i, ofi]erii romåni prizonieri vor fi [i ei supu[i unui
regim nefavorabil.
Al 2-lea ofi]er bulgar, care nu [tia romåne[te, f`cu la un
moment dat un semn, plutonul de solda]i se apropie
împingånd pe cei 20 ofi]eri într-un col], iau cu for]a pe unul
dintre ei, îl arunc` jos, îl dezbrac`. Cinci solda]i bulgari îl ]in,
unul capul, ceilal]i picioarele, iar al]i doi solda]i încep s`-l bat`
cu ciomege groase de cel pu]in dou` degete. Au b`tut a[a (26-

28 lovituri), unul dup` altul, 12 dintre camarazii no[tri, iar
dup` aceasta ne-au închis din nou, zicånd c` vor mai veni a
doua zi [i c`, de nu vor primi ofi]erii s` munceasc`, îi vor bate
din nou.
De cinci zile eram nemånca]i [i nedormi]i c`ci nu puteam
dormi din cauza frigului, mul]i dintre noi neavånd nici p`turi,
nici mantale. Aproape to]i nu mai aveam putere de rezisten]`,
cå]iva eram chiar bolnavi. Atunci c`pitanii s-au adunat [i au
hot`råt ca s` r`spund` bulgarilor c` ced`m for]ei, dar c`
protest`m în contra acestui tratament cu totul contrar
stipula]iilor dreptului interna]ional, a Conven]iunei de la
Haga.
Dou` zile ne-au l`sat s` ne odihnim, ni s-a dat påine, ap`
de bùt, ni s-a dat voie s` facem cump`r`turi în ora[, iar a 3-a
zi ne-au dus s` c`r`m pietre pe [osea, aproape de ora[, pån`
la un pod în construc]ie la marginea ora[ului.
Acest tratament a ]inut cinci zile, dup` care ne-au spus c`
represaliile s-au terminat [i c` o s` plec`m din nou la Kårjali.
Dup` dou` zile repaus am f`cut drumul parcurs la venire. {i
la Kårjali am cerut ap`. Tot acela[i tratament ca mai înainte,
cu deosebire c` ni s-au dat rogojini s` dormim pe ele. Hrana a
r`mas tot a[a de insuficient` [i proast`.
La 20 ianuarie 1917 am plecat un grup de 200 ofi]eri la
Haskovo, unde am r`mas pån` la repatrierea noastr`.
În lag`rul de la Haskovo am suferit foarte mult de frig.
Eram în ni[te bar`ci de scånduri, în multe p`r]i scåndurile
aveau gùri prin care sufla våntul, acoperi[ul era rù f`cut,
ningea în barac` [i nu se f`cea foc deloc. Nu ni s-au dat nici
p`turi, nici mantale.
De dou` ori pe zi, diminea]a [i seara, trebuia s` ne a[ez`m
pe dou` rånduri afar` pentru num`r`toare. Un gradat bulgar
ne num`ra ca s` se asigure c` nu a fugit nici un ofi]er. Îngrijire
medical` nu era. Nu se g`sea în lag`r nici doctor, nici
infirmerie. Era un soldat sanitar bulgar care era îns`rcinat s`

ia temperatura la cei care erau bolnavi, iar dac` termometrul
ar`ta c` nenorocitul are o febr` de 39 sau 40 grade, atunci
numai, era trimis la spital, pe jos, la un ceas dep`rtare prin
z`pad`. De multe ori bolnavii se întorceau de la spital f`r` a
fi primi]i, c`ci nu mai erau locuri.
Hrana era cu totul insuficient`. La început aveam o påine
pe zi, care påine a sc`zut în greutate. Pe urm` ni se da 1/2
påine pe zi iar ca måncare, rareori, fasole sau nùt [i asta
numai la începutul sosirii noastre la Haskovo. Pe urm` ni se
d`deau mere p`dure]e fierte, ardei fier]i, alteori nimic.
În prim`vara anului 1917 pe timp de 20 zile nu s-a dat
nimic, afar` de 1/2 påine de m`lai [i foarte mic`. Consecin]ele
acestui regim n-au întårziat s` se arate. Mul]i ofi]eri s-au
îmboln`vit. Mul]i le[inau de foame [i de epuizare. Au murit
cå]iva de pleurezie, pneumonie, tuberculoz`.
Nu primeam nici scrisori, nici parale, iar cei care primeau
pachetele – erau aproape goale.
Bar`cile, care erau de 30 metri lungime pe 9 l`]ime, n-
aveau seara lumin` decåt o singur` lamp` cu foarte pu]in gaz,
care n-ajungea pentru noaptea întreag`.
Lucrurile au r`mas tot a[a pån` la sosirea unei comisiuni
de la Crucea Ro[ie Elve]ian`, care a ascultat toate dolean]ele
noastre, [i dup` plecarea c`reia a început, în fine, o
îmbun`t`]ire. Au început s` soseasc` bani, scrisori, pachete
mai pu]in furate. S-a înfiin]at o infirmerie, a sosit un medic,
maior romån prizonier, ca medic al lag`rului, îns` cum
bulgarii nu d`deau medicamente, ne cotizam to]i ofi]erii [i
cump`ram medicamente în ora[, de[i erau foarte scumpe.
Hrana a r`mas cam tot aceea[i. S-a dat îmbr`c`minte [i
înc`l]`minte la ofi]erii care aveau nevoie. Soldele au început
s` fie pl`tite numai în aprilie 1917, s-au dat [i pentru lunile
trecute, iar de aci înainte s-au pl`tit regulat.
Situa]ia n-a devenit aproape suportabil` decåt dup` ce

Crucea Ro[ie de la Geneva a trimis alimente [i pachete
colective pentru to]i ofi]erii. Asemenea [i înc`l]`minte
suficient`. Crucea Ro[ie a mai trimis barac` pentru spectacole
[i instrumente de muzic` care [sic!] au contribuit foarte mult
la îndulcirea suferin]elor captivit`]ii [i la men]inerea mo-
ralului.
În fine, la 27 mai/9 iunie 1918 am plecat, spre sear`, cu
trenul, în vagoane de persoane de aceast` dat`, [i la 29 mai/11
iunie am ajuns la Giurgiu.
3. Observa]ii f`cute în timpul captivit`]ii
a) Starea de spirit în Bulgaria, pe cåt mi-a fost posibil s`-mi

dau seama, este în momentul de fa]` destul de rea. Mul]i
bulgari care au vorbit cu noi nu ascundeau nelini[tea lor,
neîncrederea lor în viitor, ar`tånd c` poporul lor este de
aproape 5 ani necontenit în r`zboi, c` au avut pierderi foarte
mari, c` vor pace cu orice pre]. Erau chiar solda]i bulgari
rusofili care ne spuneau c` acest r`zboi este dus de oameni
care nu reprezint` voin]a poporului bulgar.
Articolele de gazete, cenzurate [i aduse de asemenea de la
Sofia, ne-au fost date de persoane civile rusofile din Haskovo,
traduse [i citite de acei dintre camarazii no[tri care [tiau limba
bulgar` [i din ele reie[ea o nemul]umire general` în contra
conduc`torilor ]`rii, o nemul]umire [i în contra alia]ilor
germani, austrieci [i turci. Bulgarii p`reau c` încep s`-[i dea
seama de gre[eala ce au comis intrånd în r`zboi al`turi de
Puterile Centrale.
b) Despre aprecieri ale inamicului asupra armatei romåne,
n-am avut ocazie s` vorbesc în aceast` privin]` cu bulgarii. În
gazetele lor, îns`, se vede ura lor în contra noastr`, spuneau
fel de fel de injurii [i calomnii la adresa armatei romåne.
Rareori reproduceau articole de gazete strìne, cu elogii la
adresa solda]ilor no[tri.
c) Zvonurile despre evenimentele mari privitoare la

Romånia: au vorbit în decursul celor 21 luni de captivitate. La
început, toate în defavoarea noastr`. ]ara noastr` pare c` era
s` fie împ`r]it` între Puterile Centrale [i s`-[i piard`
independen]a. În urm` îns`, bulgarii p`reau cam invidio[i
v`zånd c` ie[im din r`zboi înaintea lor [i c` ie[im mai bine,
dup` ei, decåt am fi meritat.
Bulgarilor pare c` le este team` de un r`zboi cu noi. Se
plångeau în jurnalele lor c` ne vom putea reface repede,
gra]ie bog`]iei ]`rii noastre, c` ]ara lor este s`rac`, cu o
datorie foarte mare, c` r`zboiul le-a cauzat pierderi foarte
mari [i c` nu se [tie înc` [i cånd [i cum se va termina.
În articolele de gazete, cenzurate, de care vorbeam mai
sus, autorul spunea pe fa]` c` politica dus` de conduc`torii
poporului bulgar i-a creat inamici în toate p`r]ile; c` bulgarii
au f`cut o mare gre[eal` cerånd Dobrogea la tratatul de pace;
c` pe toate grani]ele lor n-au decåt du[mani: sårbi, romåni,
greci, turci; c`, în fine, aceast` politic` nici nu este acea visat`
de poporul bulgar, ci impus` de un partid de guvernare care
este la putere de ani de zile, cu o majoritate fictiv` de cåteva
voturi ob]inute prin falsificarea vot`rii.
d) Situa]ia material` sub raportul aprovizion`rii
Este [i ea foarte rea. Nu se mai g`se[te aproape nimic de
cump`rat [i numai cu pre]uri extrem de mari. O påine de
m`lai, de 500 grame maximum, se vindea cu 5 sau 6 lei, iar am
cump`rat una de gråu, de 1 kil [i1/2, 30 de lei, numai pe ascuns
c`ci toate sunt rechizi]ionate [i nu se d` nimic decåt cu cartel`.
Bulgarii se plång c` nem]ii le iau tot ce au prin
rechizi]ii, chiar tutunul se g`se[te greu, fiind ridicat de
germani care, zic bulgarii, de[i alia]i cu ei, se conduc în
Bulgaria ca într-o ]ar` du[man` cucerit`. De multe ori am
auzit ura lor pentru germani [i am auzit asemenea germani [i
austrieci care nu ascundeau ura lor [i scårba lor, cum spuneau
chiar ei, fa]` de bulgari.
Toate aceste fapte par a ar`ta c` exist` ast`zi în Bulgaria

o stare de nemul]umire general`, de nelini[te [i neîncredere în
viitor.
Locotenent G.A. GOLESCU
Pt. Capul Biroului Mobilizare

Sublocotenent /s.s./ indescifrabil“
A.M.R., fond Comandamentul General al Etapelor, dosar nr. crt. 510,

nepaginat
19
C`pitanul Ionescu Athanase

Compania 5 – Regimentul 36 Infanterie
MEMORIU
Conform ordinului circular nr. 2543 din 26 / III / 1918
La declararea mobiliz`rii am comandat compania 5 din

Regimentul „Vasile Lupu” nr. 36. Compania era încadrat`
astfel: locotenent de rezerv` Moisescu Gheorghe –
comandantul plutonului I, sublocotenent de rezerv` Furtun`
Nicolae – comandantul plutonului II, sublocotenent de
rezerv` Negoi]escu – comandantul plutonului III, sergent
instructor Basaiac, comandantul plutonului IV.
Efectivul de mobilizare al companiei nu s-a putut
completa nici pån` în ziua cånd am c`zut prizonier, cånd mai
lipseau 15 oameni.
În ziua de 17 august 1916 am intrat cu compania în garda
mare în sectorul Siahlar (garda mare intercalat` între g`rzile
mari ale Regimentului 36 [i Regimentului 79 [i care la început
nu fusese prev`zut` în instruc]iunile capului de pod), avånd
un post de trecere la km 76 pe [oseaua Siahlar-Hagifaclar [i
trei posturi mici de subofi]eri. Seara postul de trecere a fost
atacat de patrulele bulgare [i sublocotenentul Negoi]escu se

retrage, dånd foc unei clì de paie ca semn distinctiv c` s-a
retras. Eu i-am ie[it înainte [i i-am dat ordin s` ocupe din nou
pozi]ia postului de trecere, deoarece eu însumi auzisem numai
cåteva focuri, [i nu a[teptase s` se retrag` la el pichetele de
gr`niceri conform instruc]iunilor primite. Imediat am dat
ordin s` vin` caii [i, împreun` cu sublocotenentul Furtun`
Nicolae, am plecat în inspec]ia posturilor [i am g`sit pe
sublocotenentul Negoi]escu instalat la postul sù. Am luat o
patrul` îndoit` [i am f`cut o recunoa[tere dincolo de linia
santinelelor îndoite [i am constatat c` nu mai era la locul sù
un post de subofi]er din Regimentul 79, de la stånga mea,
pentru care am luat m`suri de supraveghere în aceast` parte.
În noaptea de 18-19 august, c`pitanul Arion Constantin a
primit ordinul s` reocupe un pichet, dar n-a reu[it, atr`gånd în
retragerea lui [i postul de trecere iar pozi]ia fiind ocupat` de
bulgari [i patrula de cavalerie care f`cea recunoa[tere.
În ziua de 19 am observat coloane inamice dese, care se
scurgeau încontinuu printr-un lumini[ prin p`durea de la satul
Karametmechler, îndreptåndu-se spre Daidir. Am comunicat
d-lui maior B`lan, comandantul Batalionului III, [i i-am trimis
o a doua hart` pe care o aveam, pe care însemnasem cu un
cerc locul pe unde se scurgeau bulgarii. Am fost bombarda]i
pu]in de artilerie dar f`r` efect, distan]a fiind [i cam mare. În
aceea[i zi dup` mas`, garda mare a fost bombardat` pu]in de
c`tre bulgari, dar f`r` efect. Spre sear` am retras posturile
mici pe linia g`rzii mari, fiind atacate, iar seara am fost atacat
de for]e superioare [i la ambele flancuri de infanterie bulgar`
cu mitraliere. Am sus]inut lupta pån` la distan]a cånd se
auzeau chiar comenzile lor, sergentul instructor întrebåndu-
m` ce înseamn` „tam na gore” („acolo sus la deal”), am dat
ordin de retragere, cu atåt mai mult c` avanposturile de la
dreapta g`rzii mari nr. 11 din sectorul I [i avanposturile
Regimentului 79 se retr`seser` deja. Conform instruc]iunilor
capului de pod, sublocotenentul trebuia s` evite lupta [i s` se

retrag` cånd inamicul a ajuns cam la 800 de metri, retragerea
g`rzilor mari a fost sus]inut` de focul turelelor conduse de
sublocotenentul Hogo[ din compania 8. În pozi]ia principal`
de rezisten]` (sectorul Siahlar) unde m-am retras, întreg
sectorul am fost atacat cu focuri de bulgari imediat ce m-am
retras. Odat` cu retragerea, sublocotenentul Negoi]escu s-a
împu[cat în picior conform afirma]iunei brancardierului [i a
doctorului care a v`zut rana.
Ziua de 20 august a trecut lini[tit`, seara cåteva schimburi
de foc.
În ziua de 21 august au fost atacuri în sectorul de la dreapta
Staroselo, pe înserate s-a pronun]at un atac [i în sectorul
Siahlar, care a fost u[or respins, apoi s-a stabilit lini[tea. Pe la
ora 8,30-9 p.m. am primit un ordin verbal prin agentul de
leg`tur` de la domnul maior B`lan, s` ne retragem la Centrul
IV. Cum, îns`, noi nu mai eram ataca]i [i instruc]iunile capului
de pod prevedeau c` în aceast` linie s` se fac` rezisten]a
principal`, chiar s` murim acolo, am comunicat prin acela[i
agent de leg`tur` c` eu nu m` retrag pån` ce nu primesc un
ordin scris. Am a[teptat astfel pån` la ora 12-1 noaptea [i
v`zånd c` nu mai sunt deloc trupe la dreapta [i stånga mea, iar
satul Staroselo ardea, prob` c` sectorul Staroselo se retr`sese,
(conform instruc]iunilor) am dat ordin de retragere la Centrul
IV . Între aceasta, agentul de leg`tur` soldatul Cucue]eanu
Radu nu s-a mai întors spunåndu-mi mai tårziu c` domnnul
maior B`lan nu i-a dat nici un r`spuns.
A doua zi, din 22 august, v`zånd c` domnul maior B`lan
nu ia nici o hot`råre [i [tiind c` Sectorul Staroselo - Siahlar e
destinat ca linie principal` de rezisten]` [i retragerea de sear`
se f`cuse f`r` motiv, am trimis patrule [i, v`zånd c` sectorul
nu e ocupat de bulgari, am reocupat sectorul, sperånd c` [i
celelalte companii c` vor urma, lucru ce s-a întåmplat de c`tre
Batalionul II. Cu aceast` ocazie am [i prins o patrul` de
bulgari care mi-au afirmat c` în acea sear` fugiser` pån` la

Kiutuklia peste frontier`. Am trimis patrule înainte [i în
sectorul de la dreapta [i mi-au raportat c` sectorul nu mai e
ocupat de bulgari. Prizonierii, împreun` cu un raport, i-am
trimis cu sublocotenentului Furtun` Nicolae la capul de pod,
ar`tånd posibilitatea de a se reocupa sectorul Staroselo. Am
trimis [i un sergent la primul telefon mai apropiat (Centrul
III-IV), care s` raporteze asupra situa]iei. În aceea[i zi, dup`
amiaz` de la ora 12-16 am, fost bombardat de artilerie, cu care
ocazie au fost r`ni]i locotenentul Moisescu [i sublocotenetul
Alexandrescu (de la mitralierele de pozi]ie), al]i cå]iva
oameni [i mici stric`ciuni la o turel` [i o mitralier` de pozi]ie:
seara am primit ordin de retragere de la Centrul IV deoarece
pozi]ia de la Starosele nu putuse fi reocupat`. La Centrul IV
am schimbat compania a 2-a din Regimentul 79.
În ziua de 23 august, înc` înainte de a se lumina de ziu`, a
sosit [i domnul locotenent colonel Tan]u cu un batalion din
Regimentul 75, repartizånd companii din 3 regimente diferite
(Regimentele 36, 75 [i 40) tot a[a ca [i la cele dou` centre
vecine 3 [i 5. De la ora 9 a.m. am primit ordin de la domnul
maior B`lan ca rezerva de la Centrul IV s` se duc` la Centrul
V. Am pornit atunci cu trei plutoane din compania mea (5) [i
cu dou` plutoane din compania sublocotenentului Voinescu,
Regimentul 75, mergånd ad`postit pe lång` marginea p`durii.
Am ajuns la Centrul V [i am v`zut c` nu este atacat [i am
trecut al`turi între centrele V [i VI. Aci am g`sit un obser-
vator de artilerie [i am orientat asupra situa]iei [i am v`zut
cum bulgarii atacau în valuri între centrele VI [i VII [i mai la
r`s`rit, coborånd de pe dealul din fa]a centrelor. Imediat
sose[te domnul colonel M`r`[escu, înso]it de domnul
locotenent-colonel Niculicescu. Domnul locotenent colonel
Niculicescu, dup` un schimb de cuvinte în care î[i spuneau
încrederea în mine, îmi d` ordin s` contraatac în direc]ia
pomilor din fa]`. Am primit bucuros acest ordin care urma s`
fie executat chiar în fa]a [efilor, am cerut chiar s` merg eu

înainte ca unul care cuno[team pozi]iile [i crezånd c` m` vor
urm`ri alte trupe. Am cerut numai voie s`-mi dea timp s`-mi
adun compania care venise ad`postit` prin flanc, cåte unul
prin marginea p`durii, s`-mi organizez serviciile [i s` dau
ordinele necesare. Nu mi s-a dat îns` timpul necesar [i n-am
putut s` comunic urm`torul ordin celor trei comandan]i de
plutoane: contraatac asupra inamicului din fa]`, direc]ia...*
Plutoanele vor urma în tr`g`tori la cåte 100 metri, urmånd
valea poligonului dintre centrele V [i VI. Eu am pornit înainte
cu primul pluton, am trecut peste re]elele de sårm` [i ne-am
scoboråt în vale. În acela[i timp a început un baraj puternic de
artilerie [i îns`[i infanteria proprie între centrele V [i VI a tras
în noi, crezånd c` sunt bulgari care se retrag, pentru c` nu
fuseser` avertiza]i. De asemenea, nu a fost nici o sus]inere sau
preg`tire pentru artilerie. Celelalte dou` plutoane care
trebuiau s` m` urmeze n-au mai ajuns pån` la mine, fiind
împr`[tiate pe de o parte de focul artileriei, pe de alt` parte au
fost re]inu]i în tran[eele pe lång` care au trecut de c`tre
ofi]erii de acolo, care [i ei aveau nevoie de sus]ineri. Am stat
în acea pozi]ie mai bine de o or`, f`cånd diferite semne de
înaintare, sunånd chiar gornistul, trimi]ånd agent de leg`tur`,
care a fost împu[cat. V`zånd c` alte trupe nu m` mai urmeaz`
[i contraatacul cu 30-40 oameni ar fi fost inutil, m-am retras de
unde pornisem (la Centrul IV) pentru a salva cel pu]in situa]ia
acolo, unde r`m`seser` trupe pu]ine [i nici un comandant mai
mare. Cu aceast` ocazie, am fost r`nit la un picior, f`r` îns` s`
fie nevoie de interven]ie medical`. Locotenentul Voinescu
din 75, care r`m`sese la Centrul V, a fost r`nit în piept. La
amiaz`, sosind masa trupei, am dat masa pe rånd [i am ocupat
Centrul IV. M-am pus în leg`tur` cu Centrul III, locotenent-
colonelul Teodorescu (Regimentul 40), i-am raportat c` voi
______
* Lips` \n text.
rezista la Centrul IV, iar Centrul V e neocupat nici de bulgari,

nici de ai no[tri, de care am raportat prin biciclistul Enache
T`nase la Capul de pod. Am vorbit în acela[i sens [i cu
sublocotenentul Radu N. Alexandru, trimis de la Centrul III,
[i care s-a dus [i a raportat [i d-lui general comandant al
Capului de pod Turtucaia. De la ora 3 p.m. telefoni[tii
centrului (din Regimentul 40) au luat telefonul, au plecat [i
mi-au comunicat prin comandantul plutonului 1, sergent
Zeldea, c` mi s-a comunicat de c`tre domnul locotenent
colonel Teodorescu c` ne retragem [i noi. Am mai stat îns`,
pentru c` tot nu-mi venea s` cred [i m-am retras cånd s-a
pronun]at atacul la centrele III [i IV, cånd alte trupe nu mai
erau [i cånd sp`rtura se f`cuse deja la sectorul II [i care
determinase chiar ordinul Capului de pod pentru retragerea
pe linia a treia. La linia a treia am ajuns pe înserate [i am
trimis agen]i care s` aduc` to]i oamenii care erau împr`[tia]i
la alte unit`]i. Am r`mas toat` noaptea lång` drumul ce duce
de la poligonul de tragere la Turtucaia, avånd în fa]` un
batalion de mili]ie, la stånga pe locotenent Dr`ghicescu [i la
dreapta alte trupe din Regimentul 36.
În ziua de 24/8 n-am primit nici un ordin de opera]ie, cum,
îns`, din zvonuri auzeam c` bulgarii au fost ataca]i de Divizia
10 [i de ru[i [i c` ar fi pu[i în derut`, aveam inten]ia s` reocup
linia centrelor, în care scop am dat ordin s` se adune unit`]ile
Batalionului II, nemaiavånd pe domnul maior B`lan. N-am
primit îns` nici un ordin oficial de a lua comanda batalionului
[i domnul maior B`lan a fost prezent la batalion pån` în seara
zilei de 28 august 1916. Cånd aceast` opera]iune era în curs,
începe bombardament de artilerie inamic` [i aproape în
acela[i timp am primit urm`torul ordin de la un sublocote-
nentul comandant de depozit de muni]ii din Olteni]a: Bulgarii
încercar` s` intre în Turtucaia, cam dinspre [oseaua Silistra,
din ordinul d-lui general trupele care sunt le îndeamn` s` fac`
fa]` în aceea direc]ie. Am comunicat acest ordin c`pitanului
Diniu, care fusese trimis s` aduc` regimentul, spunåndu-i c`

eu m` îndrept în acea direc]ie [i a[tept [i regimentul. Eu am
pornit în direc]ia S.V. a p`durii Daidir, unde am trecut peste
mai multe lan]uri de tr`g`tori care erau ]inute de focul
inamicului, am întålnit [i pe fostul aghiotant al Batalionului
IV/40, sublocotenentul T`n`sescu Emil, cu care am vorbit s`
m` urmeze [i s` antren`m astfel [i celelalte valuri de trup`.
Am mai v`zut apoi cum pe platoul Turtucaia de la sudul
p`durii Daidir trupele noastre [ovìau, unele atacau, altele se
retr`geau. Eu am încercat s` str`bat p`durea în direc]ia
Centrul VIII. În p`dure am întålnit oameni dintr-un batalion
de mili]ie (îmi pare 32, sub comanda unui locotenent de
cavalerie) [i alte trupe care se retr`geau în cea mai mare
panic`. Cu mult` greutate, am oprit la marginea p`durii
(Sud), ca oamenii din compania mea s` nu fie cuprin[i de
aceast` panic`, cu [sic!] atåt mai mult c` to]i fugeau în cea mai
mare dezordine în gr`mad`, erau secera]i de artileria [i
mitralierele vr`[ma[e [i chiar de în[i[i oamenii proprii, care
r`m`seser` pe platoul Turtucaia în linia a III [i care nu-[i
d`deau seama în cine trag. Dup` ce am l`sat s` se scurg` to]i
ace[ti oameni în debandad`, am trimis un semnalizator care
s` anun]e c` din vale se vor mai urca la deal [i alte trupe
proprii. Am dat ordin ca oamenii, la intervale cam de 50, în
grupe de 3-4 oameni [i peste 3 vålcele, s` se retrag` la linia III,
într-un punct pe care l-am indicat. Eu am stat pån` la sfår[it
împreun` cu sublocotenentul Furtun` Niculaie, pornind
fiecare grup de oameni, împiedicåndu-i s` se retrag` cu to]ii în
dezordine. De unde pån` aci avusesem 4 plutoane, de[i cu
efectivul redus aproape la jum`tate, n-am mai g`sit la locul
indicat de adunare nici cåt efectivul unui pluton, oamenii fiind
secera]i sau împr`[tia]i de focul artileriei [i al mitralierelor.
Bulgarii au început s` înainteze, cavaleria se apropia de
intrarea de vest a ora[ului. Artileria noastr` nu mai tr`gea,
decåt Divizionul 5 obuziere la estul Turtucaiei. M-am retras
treptat aproape de marginea Turtucaiei, de unde se p`rea c`

oamenii se retrag în coloane de mar[ iar dup` zvonuri se
spunea c` e ordin de retragere la Silistra sau la Olteni]a (?)
Am trimis pe caporalul biciclist Ro[ca s` se intereseze la
Capul de pod ce ordine sunt, dar nu s-a mai întors. V`zånd
apoi cum înspre partea de est a ora[ului cum oamenii ridicau
armele sus [i se predau bulgarilor, cum la apus trupe amice nu
mai erau [i cavaleria bulgar` [i infanteria înaintau spre
Turtucaia, am dat ordin de retragere cu cei 30-40 de oameni
ce-i mai aveam cam pe la ora 5 p.m., crezånd c` e posibil` vreo
sc`pare. La Dun`re, îns`, oamenii l`sau armele, iar
mitralierele [i artileria bulgar` tr`geau în oamenii care mai
încercau s` treac` Dun`rea. Aici am auzit de predarea Cet`]ii
[i la Clubul militar am g`sit santinele bulgare.
Dou` nop]i am r`mas în Turtucaia, apoi, pe jos, am mers
la Razgrad prin Balbunar. De la Razgrad am mers cu trenul la
Tulovo, unde am stat o lun`. Transportul cu trenul l-am f`cut
în vagoane de vite necur`]ate, cåte 70 în vagon, cu u[ile
închise [i ne-au ]inut ca la un ceas într-un tunel de lång`
Tulovo. Ne-am mutat apoi la Kårjali cu trenul [i pe jos. Dup`
o lun` ne-au dus la Ustovo pe jos, pentru lucru, în decembrie
ne-am întors la Kårjali pe jos, la 7 ianuarie 1917 am plecat la
Haskovo pe jos, iar în luna martie 1917 la Sliven, unde am stat
pån` la întoarcerea din captivitate.
În timpul captivit`]ii am fost tratat în felul urm`tor: eram
instala]i în lag`re cu al]i prizonieri, de unde nu aveam voie s`
ie[im în ora[, decåt numai cu santinele [i aceasta numai în
lag`rele Kårjali [i Haskovo, în general în bar`ci din scånduri
cu dou` rånduri de podele [i în care dormeau cåte 200-250
ofi]eri amesteca]i f`r` deosebire de grade [i împreun` cu
plutonieri, chiar [i cu ordonan]e, [i aproape unul lång` altul;
saltea de paie [i p`turi n-am primit decåt în februarie 1917, pat
niciodat`. În timpul transportului de la un lag`r la altul ne
cantonau unde era mai rù: case p`r`site f`r` geamuri [i
acoperi[, f`r` s` ]ie seam` de intemperii [i f`r` s` mai dea

ceva (paie, înc`lzire etc.) în general în timpul transportului
eram încredin]a]i unui frunta[ sau caporal bulgar care abuza
de noi în modul cel mai ordinar, dåndu-ne s` le ducem rani]a
lor, b`tì, insulte, specul` cu alimente, etc. [i pentru ca, în felul
acesta, s` nu aib` r`spundere un ofi]er. Ca drepturi în bani am
primit lunar c`pitanii 80 lei, din care trebuiam s` månc`m [i s`
procur`m ce ne trebuia. Cum eu am c`zut prizonier cu haine
de var` [i chiar f`r` nici un ban, am împrumutat de la
camarazi 200, din care a trebuit s`-mi cump`r cele necesare.
Solda nu am primit-o decåt dup` opt luni.
În ceea ce prive[te hrana, în lag`rul Sliven ne d`deau
bulgarii påine pentru care pl`team cåte 40 lei pe zi [i ne
procuram singuri alimente; în celelalte lag`re ne hr`nea
administra]ia lag`rului [i ne re]inea 1,30 pe zi. Måncarea era
foarte sumar`: se rezuma în special în gråu fiert sau pere
p`dure]e fierte, foarte rar carne [i nu erai sigur în fiecare zi
dac` prime[ti påine sau måncare sau era f`cut` cu z`pad`. În
lag`rul Sliven am fost specula]i în mod îngrozitor, cu
consim]`måntul comandantului lag`rului, de c`tre un sergent
Gheorghiu (Gheorghief, Regimentul 33) din armata romån`,
de origin` bulgar` [i pus în serviciul bulgarilor. Numai prin
acest sergent aveam voie s` ne aprovizion`m din ora[.
Aceluia[i sergent se datoreaz` moartea a mii de solda]i
romåni, c`rora nu le d`dea påinea zilnic` [i le-o vindea. La
îmbr`c`minte au dat în decembrie 1916 un rånd de rufe [i o
bluz` sau pantalon la cei care nu aveau deloc. În februarie
1917 am primit o manta de trup` reformat`. În vara lui 1917
am primit înc`l]`minte acei care nu aveam. Trebuia s` facem
mare economie de înc`l]`minte [i umblam înc`l]a]i cu tårligi
sau cu galen]i de lemn. Tot ce am primit de la bulgari am fost
for]a]i s` pred`m la plecare. Îngrijirea medical` l`sa foarte
mult de dorit. La Kårjali vizita o f`cea un sanitar; la Haskovo
nu d`deau voie s` mergem la vizit` pån` ce nu aveai 40 grade.
La Ustovo nu am avut nici un fel de asisten]` medical` [i

asemeni în timpul transportului de la un lag`r la altul. La
Sliven a venit un doctor romån în ianuarie 1918, cånd s-a ivit
tifosul exantematic; medicamente aproape nu d`deau. Ca
program zilnic aveam în unele lag`re dou`-trei apeluri zilnice,
seara eram închi[i în bar`ci; aveam libertate de a citi sau alt`
ocupa]ie. Nu exista sal` de måncare, lavabou, etc.; Latrine de
obicei erau de campanie. În noiembrie 1916, to]i ofi]erii
inferiori au fost du[i din lag`rul Kårjali în Ustovo, pentru a ne
pune la lucru. Am mers cinci zile prin mun]i pe jos, o
s`pt`mån` au durat tratativele, deoarece noi am refuzat s`
lucr`m, cerånd s` ne trateze conform legilor interna]ionale
sau mai bine s` ne împu[te. Atunci ne-au închis 6 zile f`r` ap`
[i f`r` påine, întrebåndu-ne în fiecare zi dac` lucr`m. A 6-a zi
ne-au scos afar` [i, dintr-un grup de 100 ofi]eri, au b`tut 24 cu
ni[te araci de vie, cu cåte 30-40 lovituri la spate. Au mai
întrebat cine nu vrea s` lucreze, au mai ie[it vreo 5 in[i pe cari
i-au b`tut [i mai rù, a mai întrebat [i a 3-a oar` cine nu vrea
s` lucreze pentru a fi împu[cat [i a ie[it sublocotenentul
Cernìanu Leonida din 5 Obuziere, care a fost b`tut în modul
cel mai barbar. În asemenea împrejur`ri a trebuit s` lucr`m 4-
5 (patru-cinci) zile la [osea tocmai cånd c`deau Bucure[tii, în
acel timp trebuia s` ne facem noi singuri toate serviciile, chiar
adusul lemnelor de la p`dure. În ziua de 8 iunie am fost
elibera]i, iar la 10 iunie stil nou am sosit la Giurgiu; drumul l-
am f`cut cu trenul.
Am urm`toarele impresiuni asupra st`rii generale de
spirit, asupra inamicului, moralului etc. La început, armata
bulgar` f`cea impresie destul de bun`, aveau încredere în
sine, cu timpul a început s` mai scad` moralul [i erau plictisi]i
de r`zboi. Disciplina foarte sever`, ordinele se executau strict,
aveau mare team` de ofi]eri. La început aveau idee rea asupra
armatei romåne, spuneau c` soldatul n-are nici un ideal din
cauza ciocoilor, ne f`ceau m`m`ligari: c` ofi]erii sunt prea
coche]i, nedeprin[i cu greut`]ile unei campanii, c`, în special

de rezerv`, n-au o preg`tire solid`, sunt avansa]i numai pe
titluri, f`r` a se vedea dac` au atitudini de militari. Mai tårziu
vorbeau c` soldatul romån s-a înv`]at s` lupte [i î[i exprimau
oarecare team`. Erau la curent cu reformele electorale [i
agrar` de la noi din ]ar` [i ar`tau inferioritatea noastr` fa]` de
ei în aceast` privin]`. Erau foarte revolta]i c` nu li se d` toat`
Dobrogea. În general, sunt revolta]i de felul cum au fost
înc`leca]i de germani [i sunt plictisi]i de r`zboi.
În privin]a aprovizion`rii o duc greu, situa]ia pare îns` a fi
mai favorabil` ca la noi; anul agricol e rù, vite sunt multe [i
se f`cea mare economie. Totul se d` cu bon chiar [i articole de
îmbr`c`minte, lingerie, a]`, înc`l]`minte, pingele etc. Îmi face
impresie c` e mai mult` ordine [i se face mai mult` economie
ca la noi, se cunoa[te c` ]ara n-a fost înc`lcat` de inamic.
Pre]urile cresc din zi în zi [i în tab`r` se aducea prin fraud`.
Pl`team de exemplu 1 kg de m`lai sau fìn` 7 lei, de lapte 4-5
lei, kg de zah`r 30 lei, brånz` 12 lei, vin – în ora[ – 8 lei, carne
de vac` proast` 4 lei, un ou 0,50 lei.
În Sliven a fost o mi[care de revolt` contra guvernului cu o
lun` de zile înainte de a pleca de-acolo, femeile cerånd s` li se
dea sau b`rba]ii, sau s` li se dea måncare. A fost nevoie s`
intervin` chiar garda lag`rului ca s` potoleasc` mi[carea.
Starea sanitar` în lag`re era foarte rea. Båntuia malaria,
tifosul, dizenteria, oftica etc. Prizonierii [i ostatecii sårbi sunt
aproape distru[i. În ]ar` starea s`n`t`]ii era potrivit`;
båntuiesc epidemii, dar sunt locale.
C`pitan
IONESCU Athanase
A.M.R., Serviciul Statistic, dosar nr. crt. 4022, f. 54-58.

20
MEMORIU
De tratamentul în timpul prizonieratului de la 24.08.1916,

pån` la finele lunii martie 1918 la bulgari
Abuzurile s`vår[ite de la dreptul interna]ional.

La 24 august 1916 am c`zut prizonier, capitulånd cetatea
Turtucaia unde am luptat cu Batalionul III din Regimentul 2
Gr`niceri. Înconjura]i de trupele bulgare popula]ia civil` a
început a trage pe ferestre, u[i în masa de solda]i ce nu mai
purta arma.
Totodat` bulgarii încep jaful [i ororile. Ofi]erii sunt lovi]i
cu patul armei, str`pun[i de baionete. Exemplu: domnul
maior Dervescu, insulta]i, jefui]i de ceasornice, jambiere,
bani, haine. Personal mi s-a luat tot, r`månånd numai cu
tunica – ordonan]a care-mi purta strictul necesar la o
r`spåntie de drumuri, sub amenin]`ri de baionet` a trebuit s`
dea totul.
Convoiul cum se îndrepta spre platou a fost ]inut în
genunchi aproape 1/2 or` în fa]a a patru mitraliere la care
ochitorii a[teptau doar comanda s` înceap` focul.
Seara dormim în Cazarma {eremet pe scåndura goal` [i
îngr`m`di]i aproape unul peste altul – ordonan]ele ne-au fost
luate.
La 26 VIII ne pun în mar[ spre Balbunar;
27 VIII spre Toplici;
28 VIII spre Razgrad.
Drumul pe jos sub amenin]`rile [i brusc`rile solda]ilor
f`cute în fa]a ofi]erului ce ne conducea, f`r` popasuri la timp,
f`r` måncare; ni se d`duse o påine pe zi f`r` altceva nimic,
f`r` ap` la timp. Seara îngr`m`di]i în ni[te s`li insuficiente
pentru a putea dormi.
Pe acela[i drum înaintea noastr` trecuse un convoi de

solda]i prizonieri romåni [i desigur unii vor fi fost r`ni]i,
bolnavi [i nu se vor fi putut ]ine în mar[ fl`månzi [i înseta]i se
vedeau omorå]i cu baioneta pe marginea [oselei [i jefui]i [i
dezbr`ca]i.
Popula]ia de prin sate s-ar fi dat la orori dac` n-ar fi fost
oprit`. În apropierea caz`rmii la Razgrad am v`zut cu to]ii un
convoi de solda]i romåni biciui]i [i alunga]i pe cåmp.
La Razgrad am fost cantona]i în cazarm`. Ni se d` o påine
pe zi [i n-aveam voie s` ie[im din local nici m`car în curte.
Insulte [i brusc`ri în orice moment întålneam.
La 30 august plec`m cu trenul [i la 1 septembrie 1916
ajungem în tab`ra Tulovo. În tren am fost pu[i în vagoane de
marf` îngr`m`di]i de ne sufocam, [i cu u[ile închise. Pentru a
ne deschide u[ile vreo jum`tate de or` s-a pl`tit. Am suferit
tot drumul de sete, foame. Cånd treceam prin tuneluri, anume
se oprea, mergea încet, ne tampona [i ne ]inea a[a de mult
încåt cum eram de mul]i într-un vagon ne sufocam de fumul
de la ma[in`.
Eram condu[i de solda]i numai care nu [tiau decåt s`
loveasc` [i s` bruscheze, s` insulte mai ales prin g`ri unde î[i
ar`tau måndria lor de înving`tori.
La Tulovo suntem instala]i în ni[te bar`ci pline de p`duchi
de lemn [i insuficiente pentru noi. Dormim pe pardoseal` f`r`
a[ternut ori învelitoare, f`r` c`p`tåi. Ziua eram afar` tot
timpul. O lun` de zile ni s-a spus mereu c` noi nu am intrat în
drepturile prizonierilor [i c` atunci nu se [tie ce va fi cu noi.
Hrana mizerabil`. O påine cu ciorb` de ardei sau ardei
nefier]i, iu]i pu[i gr`mad` pe p`månt unde ofi]erul c`ruia îi
trebuia se ducea [i lua, dar am cùtat a ne îmbun`t`]i pu]in
noi hrana prin intermediul ofi]erilor francezi.
Santinelele se purtau barbar. Noaptea era o groaz` a ie[i
pentru necesit`]i afar`, de multe ori dac` nu te gr`beai te
punea santinelele s` duci hårdùl sub loviri de arm`.
Coresponden]a: v`zånd c` trimit ofi]erii francezi, englezi,

sårbi o f`ceam, dar a noastr` era oprit` [i aruncat`.
Îngrijirea medical`: deloc, nici un medicament.
La 4 octombrie se d` ordin s` plec`m la Kårjali [i la 6
octombrie suntem la Kårjali.
Tratamentul de la Kårjali.
Suntem interna]i în ni[te case turce[ti p`r`site, în ni[te
camere mici, cåte 10-15 într-o camer` - dormind jos f`r`
a[ternut, f`r` învelitoare [i ca c`p`tåi [sic!] bagajul ofi]erului.
Ofi]erul comandant foarte barbar [i incult sim]ea o bucurie
cånd ne vedea astfel.
Hrana era o påine care s-a redus la 500 gr [i bulgur (gråu
fiert) de dou` ori pe s`pt`mån` se primea [i pu]in` carne.
Solda]ii speculau pe ofi]eri pentru cele mai mici trebuin]e
[i nu l`sau s` se cumpere nimic decåt prin ei.
Un alt transport de ofi]eri a fost jefuit sub amenin]`ri de
revolver [i cu]it, de bani, ceasornice, jambiere în gara
Racovski de îns`[i santinelele deghizate noaptea pe cånd
cantonam în ni[te magazii de-ale g`rii.
La 3 noiembrie 1916 suntem pleca]i pe jos cu tot bagajul în
spate în direc]ia Pasmacli. Pe ploaie cu lapovi]`, urcånd [i
coborånd Rodopii, uzi pån` la piele, prin noroi uneori [i
alteori prin pietri[, pe drumuri de care, [i uneori prin poteci de
neumblat, sub amenin]`ri [i lovituri mergeam f`r` s` [tim
unde c`ci niciodat` nu [tiam ce ne a[teapt` ziua de måine.
În satele turce[ti p`r`site unde soseam seara eram b`ga]i
în grajdurile m`garilor de unde îi scoteau pe ace[tia pentru a
ne da ad`post nou` [i a dormi pe b`ligar [i în p`duchii acestor
animale.
La {eremetu uzi pån` la piele ne bag` în ni[te case p`r`site
f`r` acoperi[. Eram în cea mai neagr` mizerie. În tot timpul
drumului, ca hran` - o påine pe zi. Într-un loc ni s-a dat pu]in`
brånz`.
La 7 noiembrie suntem la Ustovo.
Afl`m c` suntem adu[i ca s` lucr`m. Ripost`m, cerem s`

se telegrafieze la Sofia. La 11 noiembrie suntem du[i la
lucrare. Nu lucr`m sub nici o amenin]are. La 12 noiembrie
inginerul îns`rcinat ne sf`tuie[te s` lucr`m c`ci va fi rù de noi
fiindc` s-a ordonat c` vom lucra. Ripost`m [i refuz`m
categoric. O grup` dintre noi sunt du[i la Pasmacli. Refuz`
asemenea s` lucreze. Sunt b`tu]i, închi[i, apoi sco[i s` m`ture
str`zile, s` cure]e cur]ile, s` taie lemne.
Noi la Ustovo refuz`m categoric s` lucr`m. Înceteaz` de a
ni se mai da påinea [i ap`. Cinci zile închi[i într-o cas` unde
dormeam pe sal` îngr`m`di]i într-un curent [i un frig de
nesuportat, în putoarea de la hårdaie f`r` ap`, f`r` måncare.
Era ceva grozav.
La 16 noiembrie ofi]erii sunt bolnavi. Locotenentul
Constantinescu Cezar din Regimentul 79, venindu-i ame]eli
dup` multe rug`min]i i se îng`duie a fi scos afar`, i se aducea
ap`, i se uda fruntea, [i cånd cerea s`-i dea s` beie - soldatul
bulgar varsa apa în fa]a lui [i nu-i da. Ofi]erul bulgar v`zånd
ne amenin]` c` vom muri ca cåinii [sic!].
Eram atåt de sl`bi]i încåt, cånd ne ridicam de jos un
moment trebuia s` te sprijini de ceva c`ci ame]eai [i c`deai.
Toat` ziua st`team culca]i f`r` a ne mi[ca.
A 5-a zi ne invit` iar`[i s` lucr`m [i refuz`m. Un pluton de
solda]i de la divizia din Pasmacli sose[te sun comanda unui
locotenentul bulgar. În urm` un m`gar cu desagi cu ciomege.
Peste 20 de c`pitani [i locotenen]i vechi - suntem sco[i
afar`, pu[i pe dou` rånduri, perchezi]iona]i - solda]ii bulgari
un rånd în fa]`, altul în spate cu arma la mån` [i baioneta pus`
ne amenin]au.
Din flancul drept, cåte unul, era luat tråntit la p`månt de 2
solda]i bulgari care se a[ezau apoi unul cu genunchii pe
grumazul ofi]erului romån [i al doilea pe picioare. Ofi]erul
bulgar începea s` loveasc` - î[i îndeplinea ordinul primit cu
sete barbar`. Dup` cåteva lovituri d`dea ciomagul în måinile
soldatului. Un soldat de o parte [i altul de cealalt` parte

începeau loviturile, 25-32 extraordinare, f`r` nici un pic de
mil`; v`zuser` pe ofi]erul lor!
Cånd loveau ziceau: Rusciuk, {umla, Varna, 1913,
Quadrilater etc.
La sfår[it ofi]erul bulgar apuca de guler pe ofi]erul romån,
îl lovea peste fa]` [i-l arunca dispre]uitor lång` un zid.
Acestea se petreceau în pia]a public`. Înse[i femeile
bulgare ]ipau de groaz`. Unii au z`cut în spital din cauza
loviturilor.
Apoi am fost pu[i la lucru.
La un grup - ofi]erul executor întrebånd cine vrea s`
moar`, ie[i sublocotenentul Cernìanu din Regimentul 5
Obuziere care e b`tut a[a de cumplit c` i s-a tras moartea.
La execu]ie lua parte [i locotenentul bulgar comandantul
de la Kårjali.
La lucru suntem sco[i în ziua de 21 spre a c`ra pietre
pentru un pod.
La 28 noiembrie vine un maior de jandarmi ne scoate
afar`, crava[eaz` pe unii [i ne pune s` defil`m în fa]a lui; apoi
prin intermediul unui ofi]er ce [tia bulg`re[te ne spune c`
suntem haiduci, c` ]ara noastr` va fi cuprins`, c` Bucure[tiul
a c`zut.
La 1 decembrie plec`m înapoi la Kårjali.
În luna noiembrie n-am avut ca hran` decåt 16,1/2 påini [i
o dat` sau de dou` ori bob fiert.
Pe drum la întoarcere solda]ii bulgari pun bagajul lor în
spatele ofi]erilor, îi lovesc, insult` - trag focuri în aer etc.
La 4 decembrie suntem în Kårjali.
Acela[i tratament ca în octombrie. Dormim în acelea[i
camere în acelea[i condi]iuni aveam aceea[i hran` -
deosebirea e c` acum e mai frig [i n-avem sobe, n-avem
lemne. Påinea se d`dea de 500 grame.
La 8 ianuarie 1917 plec`m pe un frig [i un viscol la
Hascovo. În tab`r` suntem pu[i în bar`ci în care viscolea, f`r`
foc, f`r` a[ternut, f`r` îmbr`c`minte - mul]i aveau o singur`

c`ma[` pe care n-au putut s` o spele luni de zile - dormim pe
pu]ine paie, f`r` a[ternut, f`r` învelitoare, f`r` pern`,
înghe]a]i de frig - insecte, p`duchi, mizerie.
Nu ni se d`dea ap` nici pentru bùt necum pentru sp`lat
pe fa]` sau rufele.
Hrana o påine foarte rar de 500 gr. Întotdeauna aproape
1/2 påine de m`lai, uneori gråu. Ciorba o dat` pe zi la ora 3 p.
m., ciorba de ardei iu]i cu p`tl`gele - uneori numai de
p`tl`gele verzi, varz` [i foarte rar fasole. Carne pån` în
prim`vara lui 1917 nu ni s-a dat deloc
Ni se mai d`deau ceva cru[te (p`dure]e) fierte.
În loc de ap` se strångea z`pad` [i se punea în cazan.
Dup` venirea Crucii Ro[ii din Geneva s-a mai îmbun`t`]it.
Pån` acum nu ni s-a dat nici o sold`, nu s-a trimis, nici
primit coresponden]`, nu ni s-a dat nici un efect de
îmbr`c`minte, nu s-a primit nimic din ]ar`.
De la inspec]ia Crucii Ro[ii Geneva au început
îmbun`t`]iri u[oare: s-a primit coresponden]a s-a dat solda 70
de lei (30 sold`, 40 pentru hran`) lunar, dar pachetele ce
veneau tot se v`muiau.
Starea sanitar`: ne îngrijeam noi [i dr. maior medic
Petrescu cu medicamente cump`rate de noi.
Mortalitatea mic` relativ.
A[a a fost la bulgari prizonieratul.
Locotenent LAZ~R
Regimentul 2 Gr`niceri
A.M.R., fond Serviciul statistic, dosar nr. crt. 2895, f. 582-588
21
Copie dup` raportul administratorului c`pitan Gheron

Notta, c`tre Direc]ia Statisticei, înregistrat la nr. 43985
din 3 aprilie 1918
Starea general` a prizonierilor sosi]i din Bulgaria la

Ramadan a fost foarte rea, atåt în ceea ce prive[te fizicul
prizonierilor, cåt [i în ceea ce prive[te echipamentul lor.
Sl`birea fizic`, dup` m`rturisirile tuturor prizonierilor,
trebuie pus` pe seama tratamentului extrem de rù [i a
supunerii la munci excesive a prizonierilor în timpul
captivit`]ii lor.
Hr`nirea prizonierilor, atåt calitativ cåt [i cantitativ, nu
putea s` duc` decåt la ruinarea treptat` a fizicului
prizonierului. Relei nutri]iuni [i muncilor nesocotite la care
erau pu[i prizonierii se adùgau b`tìle nemiloase de care nu
a sc`pat aproape nici un prizonier. Un model de felul cum
erau b`tu]i prizonierii romåni în Bulgaria a putut sc`pa peste
Dun`re, la predare printre prizonierii ceilal]i. Soldatul b`tut
era într-un hal de nedescris. Întreg posteriorul corpului sù,
de la încing`toare [i pån` în dreptul pulpelor, era o pat`
vån`t` neagr`, care ar`ta o puternic` hemoragie pe sub piele.
Prizonierul a trebuit s` fie ]inut în infirmerie cåteva zile
înainte de a fi trimis la domiciliul sù.
Cazul acesta a fost ar`tat pe rånd urm`torilor ofi]eri
germani din garnizoana Giurgiu; locotenent Paminger,
sublocotenent Rehfel, de la Comandatura Giurgiu, sublo-
cotenent Altrötter, de la Administra]ia financiar` (Finanz-
werwaltung) [i ajutorului de ofi]er (Offizierstellfortroter)
Schmid, comandantul Lag`rului de prizonieri Giurgiu.
În ceea ce prive[te îmbr`c`mintea prizonierilor, am
constatat c` bulgarii nici pe departe nu au ]inut s` respecte
semn`tura delegatului lor pus` pe Conven]ia asupra schim-
bului de prizonieri, încheiat` la Bucure[ti la....* în care, la

punctul 10, se men]ioneaz` c`: „la liberarea lor prizonierii de
r`zboi vor fi prev`zu]i în mod suficient cu îmbr`c`minte( vezi
cifra 13, Conven]ia schimbului de invalizi din 17 ianuarie1918)
[i ghete suficiente (rufe, uniform` sau haine civile, acope-
r`månt de cap, ghete [i manta), în lips` de ghete de piele, pri-
zonierii trebuie echipa]i cu înc`l]`mintea obi[nuit` a ]`rii
unde se afl`.”
Prizonierii no[tri din Bulgaria, în foarte mare parte, au
ap`rut la Ramadan sub înf`]i[area unor cer[etori.
În special trebuie s` relevez pe nenoroci]ii care au lucrat în
Macedonia. Ei nu aveau [i nici nu v`zuser` de foarte mult`
vreme nici c`ma[`, nici izmene. Hainele lor absolut zdren-
]uite, sub care se vedea f`r` mult` cercetare corpul lor istovit,
atårnau în lungi få[ii. Picioarele, de nu erau în toate cazurile
lipsite de orice fel de înc`l]`minte, erau învelite în buc`]i de
zdren]e care d`deau o îngrozitoare înf`]i[are solda]ilor no[tri
c`zu]i în captivitatea bulgar`.
Pentru conformitate cu originalul

[Indescrifrabil]
A.M.R., fond Serviciul Statistic, dosar nr. crt. 1070, f. 97
______
* Lips` \n text.
22
ÎN ROBIA BULGAR~
- 21 luni de captivitate-
Cea din urm` împotrivire [i c`derea cet`]ii. - De la Turtucaia

la Razgrad. - „Cåmpul M`garilor“, din lag`rul de la Sliven. -
Cea dintåi lun` de captivitate. - Cele dintåi orori bulgare. -
Sårbii… - Procurorul bulgar Sipcovenschi, comandantul
lag`rului. - La drum spre Tracia.
Îns`rcinarea batalionului nostru era s` fac` paza pe malul

Dun`rii, de la Olteni]a la marginea jude]ului Ilfov. Pe rånd,
fiecare companie lua în primire cota 122 de la Popina,
asigurånd astfel leg`tura între Turtucaia [i Silistra, deoarece
în`l]imea considerat` ca important punct de observa]ie se afla
la jum`tatea drumului dintre cele dou` cet`]i.
De la declararea r`zboiului pån` la 22 august, priveam de
la o po[t` noaptea focul rachetelor [i al incendiilor ce luminau
cerul spre apus, încercånd fiorii luptei a c`rei ie[ire n-o [tiam,
n-o b`nuiam, sub tunetul bombardamentului groaznic pe care
îl auzeam de la mai bine de 20 de km.
În clipele de acalmie m`cìtul mitralierelor se percepea
distinct în noapte, adus parc` de Dun`re. La 22, diminea]a,
primim ordinul s` pornim spre Olteni]a, chiar pe la 5
batalionul în coloan` de mar[ se scurgea pe [osea ca s`
poposeasc` pe înserate, luånd bivuac pe cåmpul de instruc]ie
al caz`rmilor Regimentului 76 Infanterie.
O noapte petrecut` la cå]iva kilometri de cåmpul de
b`taie, unde lupta se desf`[ura cu rezultat necunoscut pentru
noi. Versiuni circulau, în a[teptarea ordinelor care, în sfår[it,
sosesc pe dup` prånz, pe la ceasurile dou`.
Atins de un început de dizenterie, medicul Cristodulo îmi
spune c` e prudent s` r`mån la spital. Îi opun un refuz
categoric. Eram în ajunul luptei [i ar fi fost s` dezertez de la

datorie. Îi cer s`-mi dea medicamentele necesare ca s` le pot
lua cu mine pe cåmpul de lupt`. Îmi d` ni[te prafuri, vreo
dou` duzini de pache]ele, pe care aproape pe toate le-am
readus în ]ar` la reîntoarcere – [i plec cu compania la cheiul
portului.
Trecu]i peste Dun`re [i trimi[i pe frontul de lupt`, petrec
o noapte în tran[ee cu oamenii companiei mele. Ordinele
primite la 3 diminea]a porunceau atacul dup` o recunoa[tere
în zori de zi. Se execut` dar suntem respin[i de un foc ame]itor
de mitraliere din flancul drept [i din fa]`. O nou` încercare pe
la orele 11 diminea]a n-are mai mult succes. Situa]ia era
iremediabil pierdut` din ajun [i nimic n-o mai putea salva.
Panica cuprinsese trupele care luptaser` înainte de sosirea
noastr` [i care, decimate, intraser` în debandad`. Noile trupe,
contagiate, nu erau în stare s` dea efortul de care ar fi fost
capabile în alte împrejur`ri. Frontul era rupt. Doar vitezele
obuziere ale Regimentului 5 mai continuau singure o lupt`
eroic` de artilerie care nu putea da îns` victoria. La ceasurile
5 p.m. colonelul Grigorescu, în ploaia de gloan]e, înaintea
tunurilor pe care le comanda, a strigat: „Rezista]i, la 6 sose[te
divizia de la Silistra, un ceas numai!“. Dezn`d`jduit`
încercare, suprem` n`dejde… divizia n-a sosit, ci bulgarii.
Eram acolo, lång` colonel, la cå]iva pa[i de el vreo 200 de
solda]i, oastea de strånsur` [i cå]iva ofi]eri. Pe urm` cetatea a
c`zut [i du[manii au intrat într-însa.
Captura]i la ceasurile 5,30, am fost porni]i în convoi spre
comandantul bulgar care se afla la marginea ora[ului, în timp
ce popula]iunea, punånd måna pe armele c`zute ale
lupt`torilor tr`geau în solda]ii no[tri, care, înv`lm`[i]i pe mal,
î[i cùtau sc`pare în Dun`re. Mitralierele bulgare de pe deal
secerau pe cei din ap` [i pe cei de pe ]`rm. Pu]inii înot`tori
care sc`pau era primi]i cu focuri de pe cel`lalt mal. O groaz`
nemaipomenit` st`pånea pe învin[i. Olteni]a ardea iar noi,
convoiul månat de solda]ii du[mani, eram jefui]i. Sub

amenin]are de moarte, ni se luau inele, bani, ceasornice,
jambiere, mantale, pån` [i înc`l]`mintea.
Maiorul Dervescu refuzånd s` dea ceva, e omoråt sub ochii
no[tri de un bulgar care îi împlånt` baioneta în piept; cadavrul
e pr`dat de fiara cu chip de om.
Ajun[i în fa]a trufa[ului comandant, colonelul M`r`[escu
protesteaz` împotriva pr`d`rii [i lovirii s`lbatice a ofi]erilor.
Ni se f`g`duie[te de bulgari dreptate. N-am [tiut c` e ironie –
ironie bulgar`. De atunci pån` la sfår[itul captivit`]ii am v`zut
care e dreptatea du[manului nostru. Nu ponegresc, dar
înt`resc prin con[tiin]`, [i to]i cei ce au trìt în robia bulgar`
vor spune la fel: minciuna grosolan` – care e o batjocur`, un
blasfem în nenorocire – e singura dreptate bulgar`. De atunci,
ori de cåte ori am protestat, ne-am plåns, am reclamat, în tot
cursul captivit`]ii, autorit`]ilor bulgare, ofi]erilor bulgari, de
la sublocotenent pån` la general, sau [efilor civili bulgari –
nacealnicilor – n-am avut decåt f`g`duieli. Niciodat` nu ni s-a
spus: „V` trat`m a[a, ne purt`m a[a fiindc` vrem: nu“. Întot-
deauna ni se r`spundea: „Vi se va face dreptate“ [i întrebam
cånd, r`spunsul era invariabilul: utre. Literal, înseamn` måine.
Dar acest måine nu se realiza niciodat`. Ni s-a f`g`duit un
tratament omenesc, ni s-a spus c` vom avea voie s` ne lu`m
bagajele, mantalele etc. Rezultatul: am fost închi[i în baraca
unei companii din {eremet, foste caz`rmi romåne[ti ale
Regimentului 6 Infanterie. Acolo am fost îngr`m`di]i cei
aproape 400 de ofi]eri f`cu]i prizonieri, atåt inferiori cåt [i
superiori, claie peste gr`mad`.
Dup` groaza luptei, dup` ce a doua zi ne-am revenit din
omoråtoarea tensiune nervoas` care ne st`pånise sub focul
artileriei, mitralierelor [i tirului infanteriei, foamea a sosit.
Nu s-a dat nimic. Am încercat s` dormim pe scåndura
goal` a paturilor colective. Nu era loc. Am fost nevoi]i s`
dormim sub paturi, pe cimentul gol. Am înainte imaginea
viteazului b`trån, colonelul M`r`[escu, care a dormit [i el

întins pe o mån` de paie, pe jos, închis împreun` cu noi,
ofi]erii tineri [i cu to]i ceilal]i [efi ai no[tri. Înconjurat de
respectul [i iubirea noastr`, b`trånul suport` cu greu duritatea
culcu[ului ce-i h`r`zise bulgarul. Ofi]erii tineri au întins
mantalele [i i-au improvizat astfel un pat. A[a am stat, într-un
aer irespirabil trei zile, cu u[ile [i ferestrele închise, înconjura]i
de un cordon de sentinele. Singura måncare erau pepenii
verzi pe care numai cå]iva au putut s` [i-i procure, cu o
dificultate insurmontabil`, pl`tind între 5 [i 19 lei pepenele. Ni
s-a dat în sfår[it cåte o bucat` de påine. Apoi am fost porni]i
f`r` ca nici una din f`g`duielile comandantului bulgar s` se fi
realizat. Moartea maiorului Dervescu, a c`rui asasinare ne
umpluse de groaz` [i mil` pentru soarta viteazului, a r`mas
necercetat` pån` ast`zi.
Trei zile pe drum, pe jos, fl`månzi [i goi. Ziua întåi am
trecut centura de sate ce înconjoar` Turtucaia. Amintire
sinistr`. Mirosul cadavrelor intrate în putrefac]ie [i r`mase
neîngropate pe cåmpul de b`taie era ame]itor. Prin sate eram
întåmpina]i de urletele bulgarilor, femei, copii [i b`tråni, care
deveneau amenin]`tori, încåt abia puteau fi con]inu]i de
santinele. Garda era comandat` de un sublocotenent. Singura
dat` cånd, în nimicitoarele de puteri mar[uri de represalii pe
care le-am f`cut de atåtea ori în Bulgaria de la Dun`re pån`
la Marea Egee [i înd`r`t, am fost încredin]a]i unui ofi]er.
Încolo, unui simplu frunta[ sau caporal era încredin]at`, în
chip suveran, în mar[, coloana de 400 [i mai bine de ofi]eri
romåni, superiori [i inferiori. St`pån absolut, s`lbaticul
comandant putea s` loveasc` s` insulte, s` accelereze
mar[urile, s` nu îng`duie drume]ilor f`r` ap`rare care eram
noi, ofi]erii, s` bea ap`, s` se odihneasc` cåteva minute de
drumul greu prin mun]i.
În toate aceste trei zile am fost culca]i ca animalele prin
înc`peri insuficiente, pe jos, pe scånduri, prin cur]i, pe p`månt
gol, pe pietre. {i r`coarea nop]ilor de sfår[it de var` se f`cea

tot mai aspr` [i mul]i, foarte mul]i n-aveau, necum mantale,
dar nici m`car un veston mai gros, c`ci în luptele din zilele
calde fiecare, ca s` fie mai sprinten, nu pusese pe el decåt un
veston u[or de var`. {i astfel, ziua pe o c`ldur` în`bu[itoare,
pe [oselele albe, împietruite cu calcar, iar noaptea pe
p`måntul rece de-]i amor]ea trupul, al începutului de toamn`,
în trei zile de mar[ am ajuns la Razgrad.
Acolo am întålnit convoiul dureros al celor 30 000 de
solda]i romåni prin[i la Turtucaia. De nerecunoscut, solda]ii
no[tri. Descul]i, c`ci li se luase în silnicie bocancii, mantalele,
bluzele. Oricine avea ceva bun pe el era îndat` dezbr`cat f`r`
mil` de solda]ii bulgari [i ca s`-[i scape mantaua, romånul
ingenios î[i tìa månecile. Numai a[a sc`pau cu ea. În drum
am întålnit solda]i de-ai no[tri mor]i, azvårli]i pe marginea
[oselei. R`ni]ii erau gr`bi]i la mar[ [i dac` rana grea [i
pierderea de sånge îl dobora pe drum, era l`sat s` moar`.
Nimeni din s`lbatica gard` n-avea mil` de lupt`torul
dezarmat.
Înghesui]i în cazarma regimentului de infanterie din
Razgrad, am stat culcåndu-ne noaptea pe scåndura goal` a
paturilor colective. Neînchipuit de penibil somnul chinuit pe
lemnul ce-]i intra în [olduri. Acolo, la Razgrad, ni s-a dat o
ciorb` de carne de oaie. P`strez [i acum amintirea månc`rii
care, pot s` spun, a fost singura bun` comparånd-o dup` doi
ani de robie cu hrana pe care am avut-o apoi în ]ara de groaz`
[i sub regimul de asuprire crunt` la care am fost supu[i în scop
de distrugere. Ciorba era bun` îns` numai prin compara]ie.
Eram fl`månzi. Eram la începutul captivit`]ii [i deja dup` o
s`pt`mån` în mul]i, din noi animalul ap`ruse. Unii nici nu
s-au atins de fiertura bulg`reasc`. Al]ii s-au repezit, sorbind-o
cu nesa]iu. Prevestire sinistr` a zilelor delicate ce ne a[teptau
în adåncul iadului în care intrasem.
Ofi]erul, comandantul g`rzii care ne adusese pån` aici ne-a

p`r`sit. Am fost încredin]a]i unui feldwebel [i porni]i spre
gar` în trei grupuri. Am a[teptat pe un cåmp plin de resturi de
paie, coceni, b`legar, probabil loc de popas [i de îmbarcare a
trupelor c`lare. Acolo am a[teptat de pe la ceasurile dou` de
dup` prånz pån` tårziu noaptea, cånd am fost înghesui]i ca
vitele, pån` la 70 de ofi]eri, într-un vagon de animale,
murdare, f`r` b`nci. Ne-am întins pe jos, cum am putut,
lovindu-ne între noi f`r` s` vrem întinzåndu-ne unii peste
al]ii, claie peste gr`mad`, ofi]eri inferiori [i ofi]eri superiori.
Era desigur un calcul. Erai în neputin]` s` te por]i cu [eful tù
în atare condi]ii cum trebuia, cum ai fi vrut. În vagoane
întuneric.
U[ile z`voråte pe dinafar` de g`rzile care urlau în limba lor
dur`. A[a am c`l`torit spre Sliven. Dar nu [tiam unde ne
ducem. Prin g`ri vagoanele erau l`sate pe linii moarte cåte opt
zece ceasuri, închise, nimeni nu avea voie s` ias`, nim`nui nu
i se d`dea voie s` se coboare. Func]ionari de-ai cìlor ferate
care [tiau romåne[te veneau, loveau în pere]ii vagoanelor, ne
de[teptau din a]ipeala dureroas` [i ne insultau [i batjocoreau
în limba noastr`. Am r`bdat toate.
Prin tuneluri fumul c`rbunilor care intra prin cr`p`turi ne
asfixia. Aerul, stricat deja, devenea irespirabil. Într-un tunel
ma[ina care urca cu greu, nemaiputånd tårî trenul s-a oprit.
Am trecut clipe de adev`rat` groaz`. Primejdia era mare.
Mul]i se înecaser`; al]ii tu[eau, al]ii aproape nu mai respirau.
Am dat alarma, cerånd s` ni se deschid`. Ni s-a r`spuns cu
hohote de rås [i cu insulte. Dar am sc`pat.
Ni s-a dat pe drum, într-o sta]ie, cåte o påine [i parc` v`d
mizeria convoiului care se scurgea încet, ca fiecare s`-[i
primeasc` påinea neagr`. Påinea ce ni s-a dat, mic` [i
resping`toare la aspect, era de nemåncat, acr`, cu miros greu
[i necoapt`. La Stara Zagora am protestat la prefect, care
venise în gar`, împotriva condi]iunilor neomenoase în care
eram transporta]i. Func]ionarul [tia fran]uze[te [i ne-a

r`spuns c` nu poate nimic. Am fost sco[i din vagoane [i ni s-a
îng`duit s` ne întindem trupul anchilozat pe jos. Mul]imea
care se strånsese ne-a insultat [i a început s` azvårle cu pietre
în noi.
Pe înserate am fost urca]i din nou în vagoane, închi[i ca [i
pån` aici [i am stat a[a pån` a doua zi, cånd am pornit iar`[i.
Pe drum, nemaiputånd suporta infec]ia [i murd`ria din
vagoane ne-am cotizat, la condi]iunea pus` de feldwebelul
bulgar ca în schimbul unei sume de bani s` ni se lase o u[` a
vagonului deschis`. Am acceptat [i, cu chipul acesta, bulgarul
a primit sume variind între 40 [i 80 de lei de vagon. Dar acesta
era numai un chip de a ni se stoarce banii, c`ci pu]in dup`
aceea u[ile au fost din nou închise. Jocul s-a repetat cu acela[i
succes pentru bulgari, cu acela[i insucces pentru noi. Eram
naivi. Toat` captivitatea, minciuna bulg`reasc` a reu[it fa]` cu
naivii care eram [i care speram c` de data asta, cel pu]in, nu
vom mai fi în[ela]i. Perpetu` speran]`, perpetu` dezam`gire.
Balota]i între n`dejdi [i decep]ii, asta a fost permanenta
condi]iune [i tortur` moral` a noastr`, tot timpul captivit`]ii.
Durerile morale [i infamiile vie]ii fizice nu s-au mai ispr`vit
vreme de doi ani.
În sfår[it, o parte din noi, un grup de vreo 150, e debarcat
într-o sta]ie pentru a fi îndrepta]i spre lag`rul Tulovo, unde
urma s` fie interna]i. Restul de vreo 130 continuånd drumul,
în acelea[i umilitoare condi]iuni.
Ajun[i în gara Sliven, suntem scoborå]i din vagoane în chip
brutal de s`lbateca noastr` gazd`, cu trupul în]epenit de
stråmtoarea din tren, de nesomn, de nemåncare, cu fe]ele
supte [i murdare, respirånd în sfår[it aerul liber, c`ci ni se
spune c` suntem la sfår[itul peregrina]iunii noastre. Înainte de
a fi du[i în lag`rul situat la cå]iva km de ora[ suntem plimba]i
vreo or` [i mai bine prin lungul tårg cu înf`]i[are oriental`,
prin care z`reai pe ici, pe colea, rar de tot, cåte o cl`dire
reamintind influen]e arhitecturale din Occident.
Tårånd pasul, cu privirile grave sub curiozitatea agresiv` [i

insult`toare a mul]imii, convoiul parcurge ora[ul în lung. E
spre sear` [i mar[ul ni-e greu de tot. Soarele st` s` apun` cånd
în sfår[it, ie[ind din ora[ prin mahalaua turco-]ig`neasc`,
murdar`. Ne îndrept`m spre lag`r unde ajungem aproape pe
întuneric. Suntem b`ga]i într-o cl`dire de zid, neispr`vit`, cu
pere]ii umezi. Acolo g`sim pu]ine paie pe care ne întindem
trupurile rupte de oboseal`. O fiertur` – bulgurul – gråu fiert
cu ap`, e pentru mul]i ceva de nesperat. Zeama de amidon ce
ni se împarte e sorbit` de fl`månzii captivi cu nesa]iu.
Înfometat, încerc farfuria de zeam` lung` ce mi se d`duse [i,
de[i vreau cu orice chip s` m`nånc, nu pot. M` întind pe paie,
pe jos, [i într-un tårziu adorm, departe de ]ar`. Locuin]a
noastr` printre c`r`mizile c`reia sufl` våntul e f`r` pod, o
platform` de scånduri sus]inut` de grinzi de brad o împarte în
dou`, a[a c` pare o primitiv` construc]ie cu dou` etaje în care
ajungi la etajul superior prin patru sc`ri a[ezate simetric, cåte
dou` la cele dou` intr`ri de la ambele capete.
A doua zi suntem înscri[i într-un registru [i ni se fac fi[e
individuale. Apoi începe exploatarea. Banii romåne[ti –
cå]iva reu[iser` s` scape o parte din sumele ce aveau asupr`-
le – sunt schimba]i cu sc`deri din ce în ce mai mari: 5%; 10%;
15% [i a[a mai departe. Un nor de comercian]i ambulan]i vin
în lag`r proteja]i de comandament [i vånd lucruri de prim`
necesitate pe pre]uri pip`rate. Lucruri rele pe bani buni.
Cantina ne jupoaie, [i pre]urile se m`resc la fiecare pas. Se
protesteaz` la comandament dar în zadar, cei mai mul]i
neavånd nimic, nici un ban, sufer` chiar din primele zile o
mizerie cumplit`, care nu poate fi îndulcit` de micile oferte
ale camarazilor genero[i. Måncarea ni-e, la dejun [i seara,
fiertura de gråu cu ap` pe care cu toat` lipsa, eu personal cu
tot curajul, nu parvin s` o pot månca. Doar påinea neagr` – de
vreo 600 de grame o primesc. Acr`, de cele mai multe ori
necoapt`, în fiecare s`pt`mån` adun cåte trei patru påini
economie, pe care le împart nenoroci]ilor prizonieri [i ostatici

din lag`r, c`ci fac cuno[tin]` cu sårbii.
Cei 14 ofi]eri [i cåteva sute de solda]i reprezint` icoana vie
a ceea ce eram destina]i s` devenim [i noi cåteva luni mai
tårziu. Cu trupul înf`[urat în zdren]e, descul]i, mul]i din ei
invalizi total, incapabili de vreo munc` fizic`, stafii r`t`cind la
lumina zilei, care f`cea s` apar` [i mai îngrozitoare mizeria lor
f`r` nume, nemånca]i, cei ce au fost odat` solda]ii sårbi ale
c`ror lupte epice au f`cut s` str`bat` în toat` lumea un fior de
admira]ie, se azvårleau ca animalele, cåte o duzin` [i mai
mult, nu numai pe coaja de påine, ci chiar pe firimiturile de
miez pe care camarazii mei le scap` pe jos, în curte. Simt o
groaz` amestecat` cu mil` în fa]a acestui spectacol pe care de
atunci l-am v`zut permanent a[a cum îl descriu aici, în toat`
robia bulgar`.
Nenoroci]ii n-au nimic omenesc în ei. O ur` s`lbatic` le
luce[te în priviri de crim`, de r`zbunare, cånd, neobserva]i de
crun]ii lor p`zitori, î]i vorbesc. Le d`m cåt putem din hrana pe
care noi n-o putem månca, c`ci suntem s`raci [i altfel nu le
putem îndulci via]a de cåine pe care o duc nenoroci]ii.
În baraca-spital de scånduri ce sluje[te de ad`post
bolnavilor [i care e zilnic vizitat` de doi medici sårbi, un
colonel [i un locotenent colonel, se dau consulta]ii. Mul]i din
noi, cu stomacurile bolnave, cu vechi boli care trebuie
îngrijite, se prezint` la consulta]ii. Doctorii ne dau sfaturi
medicale multe, medicamente pu]ine c`ci nu e aprovizionat`
[i n-a fost niciodat` cåt am stat acolo. Ne mai dau mai cu
seam` sfaturi de alt` natur`. Dar lu`m drept exager`ri
cuvintele lor. Nu vrem s` credem c` neamul bulgar e un neam
pl`m`dit la suflet din ur`, din crim`, din ho]ie. Dar 21 de luni
de captivitate au confirmat spusele doctorilor sårbi ce ne-au
edificat asupra acestui metisaj de mongoli care e poporul
bulgar.
În lag`r, pe o suprafa]` de cåteva hectare sunt diseminate

o mul]ime de b`r`cu]e de p`månt, mizerabile. În ele locuiesc
ni[te fiin]e palide, sl`bite de mizerii fizice f`r` seam`n [i de
suferin]e morale de neînchipuit. Familii întregi, femei de toate
vårstele, pån` la b`trånii de 70-80 de ani, copii de cå]iva ani,
adolescen]i caduci, locuiesc într-o promiscuitate ce
îndobitoce[te. Unele femei nasc în lag`r copii ofili]i înc` din
leag`n. Nu po]i încerca decåt o imens` durere neputincioas`
în fa]a atåtor suferin]i. Femeile ne spal` rufele, pe care de
atunci încolo am înv`]at atåt de bine s` ni le sp`l`m noi în[ine,
pentru cå]iva gologani.
Captivitatea ostaticilor dureaz` la unii de 15-16 luni. Ni se
pare o eternitate. Cå]i din ei or mai fi trìnd ast`zi din chinui]ii
de la Sliven, c`ci pe atunci chiar mor]ile erau zilnice. La spital
nu se d`dea decåt tot bulgur, ori de ce boal` ar fi suferit
nenorocitul. Aspectul bolnavilor era fantastic. Umbre care nu
aveau nimic omenesc în ele. Astea au fost impresiile primelor
zece zile, dup` care ne-a sosit un convoi de 7-8 000 de solda]i
de ai no[tri. F`cuser` tot drumul pe jos, r`ni]i [i s`n`to[i la un
loc, to]i erau de nerecunoscut.
Lag`rul era a[ezat pe o cåmpie, p`månt sterp, pietros, a[a
cum e în genere întreaga ]ar` vecin`. De jur împrejur mun]i
goi, care în`l]au pustiul pietrelor lor pån` la marginea
orizontului unde cerul pare c` se împreun` cu p`måntul.
„Cåmpul M`garilor“ era [esul imens din care o p`rticic`
cuprindea lag`rul nostru, [i de[i în septembrie, pe la început,
un frig grozav – ca de iarn` în plin – se las` într-o bun` zi. Iar
spre sear` o ploaie rece amestecat` cu fulgi de z`pad` începe
s` cad` [i continu` vreo 3-4 zile neîncetat.
Era buna sosire pe care p`måntul neospitalier al ]`rii
du[mane o ura solda]ilor romåni prin[i de r`zboi, nou sosi]i.
Abia dac` toate bar`cile [i b`r`cu]ele din lag`r s` tot fi putut
ad`posti, înghesui]i ca pe[tii într-o cutie, 1000 de oameni; [i
erau de zece ori pe atå]ia. Bulgarii sunt sadici în crim` [i
tortur`. Într-adev`r, cei 7-8 000 de solda]i romåni au fost

]inu]i pe cåmpul gol în continuu, sub ploaia înghe]at` ce c`dea
din cerul întunecat, zi [i noapte. Tot timpul. Rezema]i unul de
altul, cei mai mul]i dintre ei îmbr`ca]i în sub]irelele bluze de
var`, a[a a îndurat martiriul frigului [i al foamei mul]imea
nenorocit` a solda]ilor no[tri. Priveam din barac` ziua la
gloata compact` a celor ce sufereau, f`r` s` putem s` le
alin`m chinul. Frigul se a[ezase temeinic, iar noaptea în
baraca noastr` cu zidul de grosimea unei c`r`mizi mici prin
care vedeai afar` a[a de prost erau lipite cu tencuial`, ne
culcam îmbr`ca]i, c`ci p`turile sub]iri ce ni se d`duser` nu ne
garantau de frigul timpuriu [i aspru.
Un cordon de santinele s`lbatice – pomaci – înconjurau pe
solda]ii de pe cåmp, aci pe cånd au stat zi [i noapte în ploaie
[i în frig în continuu solda]ii no[tri, expu[i nu numai
intemperiilor ci [i lovirilor s`lbatice ale crun]ilor c`lì. În
sfår[it se hot`r`[te de comandamentul bulgar ad`postirea lor
sub un acoperi[.
Se ridic` ni[te corturi lungi de cåteva zeci de metri, f`cute
din cåte dou` foi de cort, priponite de ]`ru[i b`tu]i în p`månt
[i împreunate în unghi de acoperi[ de cas`. De o parte [i de
alta, [an]uri mici permiteau scurgerea apei. Acolo au fost
b`ga]i, în aceste locuin]e (!!) bie]ii solda]i. O mare parte din ei
au fost îndrepta]i dup` cåt`va vreme aiurea, spre alte locuri,
cu siguran]` îi a[teptau alte chinuri neb`nuite, iar la sfår[it
moartea.
În fine, ai no[tri cei r`ma[i, pot s` comunice cu noi, fo[tii
lor comandan]i pe cåmpul de onoare deoarece sunt l`sa]i
liberi în lag`r. Ne amestec`m printre ei, eu reg`sesc cå]iva din
bravii pe care îi dusesem în lupt`. Vreo [ase erau r`ni]i, îmi
amintesc de unul, parc` îl v`d: cu bra]ul stång imobil, sus]inut
de o leg`tur` dus` dup` gåt cu omoplatul [i spatele stång
numai o plag` profund`, cu osul atins. C`ma[a plin` de sånge
[i tare ca [i cum ar fi fost muiat` în scrobeal` ro[ie, cu bluza
lui de var` la fel. {i venea de la Dun`re pe jos, adus în

convoiul prin[ilor, vreme de zece zile, prin mun]i, nemåncat,
palid din pricina enormei pierderi de sånge. ]i se strångea
inima de durere, ]i se întuneca mintea de revolt` în fa]a
cruzimii f`r` nume.
Începutul de cordial` prietenie ce legasem cu colonelul
medic sårb, o figur` de rar` distinc]ie care studiase ani
îndelunga]i în Fran]a, la Paris, m-a determinat s` intervin
pentru to]i r`ni]ii no[tri. Numai pu]ini au putut primi îngrijiri
medicale în spital [i aceasta din pricina ordinelor barbare ale
bulgarilor. Ceilal]i au fost pansa]i numai [i l`sa]i în lag`r.
„Nici pentru iubi]ii mei sårbi r`ni]i sau bolnavi, [i nici pentru
ai vo[tri nu pot face nimic. Nu v` pute]i imagina cruzimea
bulgar`, ve]i cunoa[te-o mai tårziu“. Am cunoscut-o într-
adev`r [i peste m`sur`. Printre solda]i se g`seau vreo 30 [i mai
bine de tineri titra]i, architec]i, ingineri, magistra]i, studen]i,
care nu apucaser` s` fie avansa]i ofi]eri [i c`zuser` prizonieri.
Nenoroci]ii urmau s` sufere tratamentul trupei.
Comandantul ce func]iona la sosirea noastr` în lag`r,
fusese schimbat din pricina „învårtelilor“ pe care le f`cea cu
cantinierii, împotriva c`rora se reclamase în nenum`rate
rånduri. În locul ofi]erului înlocuit a fost numit comandant
ofi]erul de rezerv` Sipcovenschi, procuror pe lång` tribunalul
din Vra]a, de-mi amintesc bine ora[ul. Cum avusesem în
diverse rånduri misiunea de la camarazii mei de a-i aduce la
cuno[tin]` dolean]e de ale noastre, ob]inånd în parte s` fie
satisf`cute, un fel de cuno[tin]` plin` de deferen]` în care
intr` mai cu seam` faptul c` atåt eu, cåt [i el, eram magistra]i,
se stabilise între noi; ori de cåte ori aveam o cerere de f`cut,
f`ceam apel la calitatea lui de magistrat. Asta îi producea o
jen` vizibil`, care îl determina f`r` voie la luarea de m`suri
mul]umitoare. Dar munca nu era u[oar`, c`ci în discu]iile ce
le aveam cu el, Sipcovenschi aducea întotdeauna comprehen-
siunea însetat` a rasei din care f`cea parte [i în acela[i timp o
înc`p`]ånare dårz` în care intrau porniri de nedreptate [i

asupriri. O întrevedere era penibil` [i ie[eam întotdeauna din
discu]iile ce le aveam cu el obosit. Mi-au trebuit mai multe zile
ca s` îl conving c` aspiran]ii de ofi]eri nu pot fi ]inu]i la un loc
cu trupa [i nici trata]i la fel c`ci nu sunt solda]i de rånd, ci
elemente din care se recruteaz` ofi]erii de rezerv`.
Întålnisem printre ace[ti tineri pe un frate al prietenului
meu, diplomat al guvernului francez de la École Centrale
d’Architecture din Paris. I-am ar`tat c` nu ar putea s` supun`
tratamentului trupei pe tån`rul care poseda un brevet pe care
doi-trei îl posed` în Romånia iar în Bulgaria nici unul.
În sfår[it, dup` mult` oboseal`, ob]in un deplin succes [i se
încuviin]eaz` ca cei 30 [i ceva de tineri titra]i s` fie instala]i în
baraca noastr`, a ofi]erilor, [i supu[i tratamentului pe care noi
în[ine îl aveam. Situa]iunea nu era splendid`, dar era salvarea
lor fa]` de ce-i a[tepta dac` ar fi fost amesteca]i cu trupa [i
supu[i la acela[i tratament.
Pe la sfår[itul lunii am primit intr-o bun` zi ordinul de
plecare. De atunci m-am pierdut de „cade]ii” no[tri, a[a c` de
la desp`r]ire nu mai [tiu nimic ce au devenit. Am avut îns`
marea consolare de a fi contribuit la salvarea vie]ii – pot spune
f`r` fals` måndrie – atåtor tineri care s-ar fi pierdut altminteri
de boli, de foame [i de suferin]e f`r` nume, cum s-au pierdut
atå]ia din solda]ii no[tri.
Cuno[tin]a comandantului bulgar, întemeiat` pe faptul c`
era magistrat ca [i mine m-a f`cut s` am oarecare ascendent
asupra lui. Am utilizat aceasta exclusiv ca s` vin în ajutorul
prizonierilor no[tri pe cåt am putut. În lag`rul de la Sliven am
asistat întåia oar` la un spectacol groaznic, în timpul
comandamentului lui Sipcovenschi: bastonada. Într-o bun` zi
trei solda]i judeca]i s-au f`cut vinova]i de încercare de
evadare, au fost condamna]i s` primeasc` cåte [sic!] 50 de
ciomege. Am fost de fa]` la grozava lovire a nenoroci]ilor:
dezbr`ca]i, întin[i cu fa]a în jos la p`månt [i ]inu]i de cåte 5-6
solda]i fiecare, nenoroci]ii au suferit loviturile. Sångele ]å[nea

din ei iar urletele lor nu mai aveau nimic omenesc [i p`reau
ni[te r`gete de fiare. De atunci am rev`zut de multe ori oribila
execu]ie, dar n-am mai avut curajul s-o privesc. Noi în[ine, eu
personal am suferit-o mai tårziu în Tracia, în pia]a public`.
Doi din camarazi mei, c`pitanul Apostolescu [i locotenentul
Stroescu, au fost executa]i la fel în lag`rul Sliven, tot sub
Sipcovenschi, primind fiecare cåte 50 de bastoane tot pentru
c` au încercat s` fug`. Execu]ia a avut loc în fa]a solda]ilor
romåni, fo[ti sub comanda ofi]erilor pe care i-am numit.
Ofi]erii sårbi c`rora li se d`duse ordin de comandan]i s` asiste
la bastonad` au refuzat cu indignare.
A[a a fost luna întåi de activitate. Rup]i de curånd de
patrie, îndurera]i în suflet, aveam înc` speran]a eliber`rii
grabnice. A[teptam din zi în zi s` apar` cavaleria noastr`
liberatoare. Da frontul se tot dep`rta de noi [i n`dejdile
sc`deau. O triste]` adånc` ne înv`luia ca o cea]` se l`sa în
suflete [i patria ne ap`rea departe.
F`r` de veste, într-o bun` diminea]` primim ordinul de
plecare. Suntem sco[i din bar`ci, pu[i pe dou` rånduri,
num`ra]i, ni se d` o påine neagr` [i suntem porni]i spre gar`.
Acesta a fost de altminteri, în toat` captivitatea, procedeul
bulgar. Nici o avertizare anterioar`, nici o putin]` de a te
organiza fie chiar din ajun numai, pentru plecare. Ordinul
sose[te: „la drum“ [i imediat plec`m. Unde, încotro, în ce
scop, chestiuni asupra c`rora ultima santinel` p`streaz` un
mutism absolut. Niciodat` n-am [tiut în Bulgaria dac` a doua
zi mai st`m în acela[i loc sau plec`m. Provizoratul acesta,
nesiguran]a aceasta de fiece moment, e neînchipuit de
deprimant`. Oricåt de mizerabil` ]i-ar fi locuin]a, dac` [tii c`
ai s` r`måi acolo te obi[nuie[ti la urma urmei, te organizezi
într-un fel [i via]a ]i se pare mai acceptabil`, sau ]i-o faci pe cåt
posibil mai acceptabil`. Nimic din toate acestea în Bulgaria.
Acolo e[ti ]inut în suspensie, totdeauna cu teama unui ordin
ce poate sosi oricånd ca s` pleci undeva, unde, nimeni nu ]i-o

spune, to]i dau din umeri. Minunat` tortur` moral` inventat`
de primitivii ace[tia care totu[i dovedesc prin asta c` posed`
psihologia perfectului închiz`tor.
A[a c` plec`m la gar`, dup` obiceiul locului, suntem ]inu]i
ceasuri întregi lungi]i pe jos, obosi]i, c`ci plecarea nea[teptat`
sile[te pe cei ce au bagaje grele s` [i le duc` în spate. De aceea,
bagaje pu]ine e un principiu binef`c`tor pentru cine e
prizonier în Bulgaria.
De la lag`r pornisem dis-de-diminea]` [i ne înc`rc`m în
tren abia spre sear`. În sfår[it porni]i, b`ga]i în vagoane de
animale, murdare, cåte 60-70 într-un vagon, ofi]eri superiori [i
inferiori la un loc, claie peste gr`mad` ca la sosire. A[a
mergem zile [i nop]i în aerul irespirabil f`r` putin]` de a
dormi. Anchiloza ne cuprinde [i r`bd`m. T`cu]i a[tept`m cu
resemnare sfår[itul peregrina]iunei.
Penibila c`l`torie, dup` zile [i nop]i de chin, se ispr`ve[te
în gara Racovski, unde suntem debarca]i. Acolo a[tept`m
iar`[i o diminea]` întreag`. Peste pu]in sose[te [i grupul de
ofi]eri ce fuseser` interna]i la Orhaia. Apoi la drum pe jos,
[oseaua plin` de praf, mergem înseta]i spre Haskovo, unde
ajungem spre sear`. Suntem du[i la cazarma Regimentului 10
Rodopi, unde iar`[i, întinzåndu-ne pe p`månt, cùt`m
odihn`, în a[teptare de noi ordine.
Solda]ii ne înconjoar`. Remarc`m unele figuri printre ei,
multe care caut` parc` s` ne vorbeasc` pe neobservate.
Reu[im s` comunic`m cu ei. Sunt sårbi, atåt din regiunea
Macedoniei Sårbe[ti, revendicat` de bulgari ca fiind locuit` de
cona]ionali, cåt [i din regiunea Serbiei vechi [i a Vìi Moravei,
pe care bulgarii le socotesc ca trebuind s` fac` parte din
„Marea Bulgarie“ care se va realiza prin nimicirea Serbiei [i
înfrångerea Romåniei, [i au fost recruta]i cu sila de bulgari.
Mul]i din ei, cei mai în vårst`, au luptat în 1912 în armata
sårb`. Unii f`cu]i prizonieri de Austro-Ungaria, au fost
preda]i bulgarilor ca fiind din regiuni revendicate de Bulgaria

[i deci bulgari. Astfel, înrola]i în armata bulgar` în silnicie.
Unul [tie romåne[te, e din Timoc. Al]ii sunt tineri de 19-20 de
ani, sårbi din tat` în fiu. Cel ce vorbe[te romåne[te îmi spune
c` sårbii înrola]i cu de-a sila sunt r`spåndi]i printre bulgari, nu
formeaz` o trup` omogen`. „Oi [ti ce s` fac eu cånd m-or
duce la r`zboi“ [i m` face s` în]eleg cu gestul c` va fugi. Dar,
tem`tori de supravegherea [i ochiul neîncrez`tor al
camarazilor bulgari, sårbii se retrag.
În sfår[it pe înserate ni se d` fiec`ruia cåte dou` påini.
Påinea ce ni se d`duse la Sliven era în genere neagr`, amar`,
necoapt`. Bulgurul nu se putea månca. Påinea ce ni se d` în
curtea regimentului din Haskovo e un amestec de nemåncat
din cine [tie ce grùn]e. Ni-era foame [i încercam s` ne-o
aståmp`r`m. Cu neputin]`. Aproape to]i camarazii azvårlir`
påinea primit` cåinilor care ne d`deau tårcoale, sau o dau
popula]iei care venise s`-i vad` pe prizonierii romåni. Mul]i
ne dau sfatul în bulg`re[te, pe care ni-l traduc camarazii ce
cunosc limba – „s-o p`str`m c`ci n-o s-o avem mai tårziu”.
Unii dintre noi î[i propun s` p`streze mixtura necoapt` ce
purta numele de påine pån` la reîntoarcerea în Patrie. Vai!
Proiecte naive c`ci påinea a fost måncat` mai tårziu cånd ne-
a lipsit cu des`vår[ire [i a fost g`sit` delicioas`
Se înnopteaz` [i suntem b`ga]i ca o turm` de vite într-o
[ur` de scånduri în care ne întindem pe jos, fiecare cum
putem, înghesuindu-ne unii în al]ii. Somnul ne e întrerupt la
fiecare moment de durerile ce ni le pricinuie[te podeaua
cioturoas` [i de zbieretele santinelelor, care c`lcånd peste noi
fac haz. O lamp` mic` abia lumineaz` vasta înc`pere unde
dorm pe scånduri sute de oameni. Eu nu pot dormi [i cu ochii
închi[i retrìesc via]a din Patrie. O santinel` bùt` trece [i
s`lbatec m` love[te cu cizma. Tresar de durere [i o lovesc [i eu
cu piciorul atåt de puternic încåt bruta, cl`tinåndu-se st` s`
cad`. Apoi se repede cu arma spre mine. M` ridic [i strig la ea.
{eful g`rzii, un soldat [i el, apare. Indignat caut s`-i explic ce

se întåmplase. Pentru întåia oar` dar nu pentru ultima,
fusesem lovit în Bulgaria. Camarazii mei trezi]i din somn,
intervin [i protesteaz` energic în limba noastr` [i de[i bulgarul
nu în]elege romåne[te în fa]a mul]imii d` înd`r`t [i pleac`.
Se face lini[te [i ceasurile trec, f`r` s` pot a]ipi. Gåndurile nu-
mi dau r`gaz. Deodat` se aude un fluierat lung; e semnalul
de[tept`rii. Buimaci de nesomn, camarazii se ridic` [i în
semiobscuritate î[i caut` fiecare lucrurile. Ie[im afar` în
îmbulzeal` pe o scar` stricat` [i îngust` încåt mul]i cad. Apoi
pe dou` rånduri pornim. E noapte înc`, sunt ceasurile deabia
trei. Curånd, ie[ind din ora[ [i începem s` urc`m mun]ii,
împiedicåndu-ne la fiecare pas de bolovani, c`ci luna e
ascuns` în nouri. Frigul dimine]ii ne p`trunde [i pasul se face
mai sigur. Drumul continu` prin mun]i, c`ci în Bulgaria
circula]ia pe [osele pare c` e abandonat`, ori de cåte ori se
poate scurta drumul, tìnd-o de-a dreptul chiar prin locuri
impracticabile. Ziua sose[te [i mar[ul se face din ce în ce mai
greu c`ci cu cåt mergem cu atåt intr`m mai adånc în regiunea
muntoas`. Pe la prånz sosim la Pachaidemus la vechea grani]`
turco-bulgar` dinainte de r`zboiul din 1912.
De acolo p`trundem în Tracia, s`rac` cå[tigat` pe de urma
r`zboiului distrug`tor. Dup` ceasuri de mers întålnim sate
pustiite, locuin]e pe jum`tate d`råmate, p`r`site de
proprietarii lor în durerosul exodiu al popula]iunilor
mahomedane spre }arigrad [i Asia Mic`. Rari popasuri care
fac mai mult rù, c`ci mar[ul mecanic odat` oprit [i c`l`torul
întins pe p`månt ca s` se odihneasc`, nu mai are aproape
puterea s` se scoale, î[i simte picioarele ca de lemn [i are
senza]ia sfår[elii, complete, totale.
{eful g`rzii, un frunta[, comand` un întreg convoi de sute
de ofi]eri. Brutal, cu f`ptura rù cioplit`, î[i execut` ordinele
repezindu-se la cei întårzia]i cu arma în mån`, gata s` loveasc`
cu patul pu[tii sau s` se în]epe cu baioneta. Solda]ii de sub
comanda lui sunt tot atåt de brutali. Unii îl întrec chiar.
Ne ridic`m cu greu, t`lpile picioarelor dor, c`ci bocancii cu

talp` sub]ire cu care eram înc`l]a]i cånd am fost prin[i fac s`
sim]im prundul [i pietri[ul de pe [oseaua neb`t`torit`. E o zi
de z`duf. Mar[ul e din ce în ce mai dureros, urcu[urile
mun]ilor din aceast` regiune accidentat` sunt din ce în ce mai
anevoioase.
O zi întreag` mergem, ceasurile din urm` au fost o
adev`rat` tortur`. Spre sear` ajungem la Kårjali [i du[i la
comandament. A[tept`m [i acolo dup` oboseala omoråtoare
a unei zile de mar[, vreo 50 de km, într-o regiune extrem de
accidentat` cånd nu e muntoas` de-a binelea, un ceas întreg în
picioare, ofi]eri superiori [i inferiori, tineri [i b`tråni. În sfår[it
ni se spune c` pentru seara sosirii vom fi g`zdui]i ca la
întåmplare, în ni[te înc`peri mari, dar c` a doua zi vom fi da]i
în cuartir la popula]ia din ora[, cåte 3-4 la fiecare cas`, c` ne
vom bucura de libertate etc. etc.
Ni se f`g`duiesc toate bun`t`]ile care pot s` se duc` pe un
sc`pat din lag`rul de la Sliven [i din baraca comun` unde
trìam într-o promiscuitate plin` de impudoare, culca]i pe jos,
pe o mån` de paie. Vom avea doar o singur` obliga]ie: s` ne
înscriem zilnic la Comandamentul pie]ei.
Camarazii sunt sedu[i de perspectiva ce li se ofer` [i, de[i
obosi]i nu preget` s`-[i fac` planuri de viitor, în organizarea
noii vie]i ce vor trebui s` duc`. Eu însumi de[i mefient, îmi zic
c` eventualitatea asta nu e cu totul exclus`. Totu[i, nu m`
pornesc pe planuri, [i a[tept s` fiu dus împreun` cu ceilal]i la
locul unde vom dormi peste noapte.
Cum e sear` de-a binelea [i ora[ul neluminat, nu disting
nimic în jurul meu. De departe, din deal, Kårjali p`ruse un
ora[ regulat, cu case mari, înc`p`toare. Decep]ia n-a fost mic`
cånd [sic!], ajun[i în fa]a unei cl`diri care abia se ghice[te în
întuneric, c` e locul unde vom dormi peste noapte. Senti-
nelele, cu strig`te s`lbatice, fac cordon în jurul nostru [i ne
împing brutal înspre o u[`. Terenul e accidentat, nu se distinge
drumul în întuneric, la fiece mi[care risc`m s` c`dem, s` ne

lovim. Din u[`, o scar` stråmt`, întortocheat`, o urc în
îmbulzeala extrem` [i în sfår[it p`trund într-o înc`pere
întunecoas`. Imediat m` întind pe jos, iau astfel posesiune pe
patul ce va sluji drept odihnitor al trupului pe care îl simt
dureros, cu toate c` primesc nenum`rate lovituri de la
camarazii care se gr`besc pe întrecute s` fac` acela[i lucru ca
[i mine. În sfår[it se aprinde un chibrit, apoi o lumånare, de un
tovar`[ din robie [i distingem o înc`pere lung` de vreo 10-11
m, larg` de vreo 3 m [i 1/2 cu ferestre în toate p`r]ile.
Sunt a[a de obosit încåt de-abia aud ca prin vis pe
camarazii care vorbesc de cuartirul ce-l vom avea måine - utre.
„Am s` m` organizez cåt voi putea mai bine. Am ajuns, în
sfår[it, la Kårjali, ce departe de la Dun`re pån` aici!“. Apoi
adorm.
Interna]i la Kårjali - tratamentul: hrana [i locuin]a. Ofi]erii

din Tulovo jefui]i. Comandantul lag`rului, locotenentul
Kircev. Mar[ul de represalii spre Marea Egee. Internarea la
Ustovo. Transferarea grupului de ofi]eri Sliven la Vlahovo.
Munca la [osea. Refuzul ofi]erilor. Constrångerea prin foame
[i sete [i insuccesul ei. Bastonada public` în pia]a Geamiei.
Zilele de rabot`. C`derea Bucure[tiului. Vizita maiorului
bulgar. Luna de represalii. Înd`r`t spre Kårjali. Escaladarea
Rodopilor prin Tår, Suiugiuc [i Egri-Dere. La Kårjali în
mizerie: Anul Nou. În iarn`, pe viscol, prin mun]i spre
Haskovo. Noaptea de la Pachaidemus. Lag`rul din Haskovo.
De vorb` cu captivii de la Neajlov.
A[tept`m îndeplinirea f`g`duielilor bulg`re[ti. Zilele trec

[i camarazii fac mereu planuri. Via]a dus` la Sliven, cu toat`
mizeria ei, cu bulgurul de nemåncat, cu påinea acr` [i neagr`,
e departe. Sårbii, cu oroarea vie]ii lor numai de foamete, de
boli, de loviri [i insulte – sub care sunt decima]i – nu-i mai
vedem. {i totu[i la Sliven am trìt cea mai ideal` via]` în

Bulgaria. A[a cum am ar`tat-o, cu culcu[ul de paie, cu baraca
umed`, cu lipsurile ei, via]a de acolo cu jignirile ei morale, cu
tot cortegiul ei de sc`deri – n-am mai întålnit-o înfundåndu-ne
în „]ara întunericului“ tot mai adånc, aspiram nu dup` via]a
liber` din patrie, pe care n-o mai speram, ci dup` cea din
Sliven, c`ci traiul din Kårjali [i mai apoi cel din Ustovo [i
Vlahovo p`rea coborårea progresiv` într-un abis în care
întunericul [i lipsa de aer cre[teau în propor]ie. Slivenul era …
paradisul pierdut.
În a[teptarea încuartiruirei f`g`duite, examin`m mai de-
aproape locuin]a provizorie ce ne e destinat`. E o veche
[coal` turceasc` dezafectat`, cu un rez-de-chaussée [i un etaj.
Parterul e ocupat de o magazie. Etajul ni-e destinat. Vreo 70
de ofi]eri locuim odaia cea mare cu vedere spre ora[. Suntem
înghesui]i atåt de mult, încåt nu mai e un loc liber.
Ofi]erii se culc` cu capul la perete [i cu picioarele întinse
spre mijlocul odìi. Cei doi pere]i lungi ai odìi dreptunghiu-
lare sunt ocupa]i. La mijloc, de la picioarele ofi]erilor culca]i
la peretele de nord, pån` la picioarele celor culca]i la peretele
de sud e un loc de lungimea unui om. {i acest loc e ocupat de
ofi]eri.
Suntem a[a de înghesui]i încåt noaptea cånd ie[i afar`,
calci sau pe picioarele råndului cu capul la perete sau pe
capetele råndului din mijloc. C`ci nu e lumin` în dormitorul
acesta mizerabil. Doar afar` pe coridor, o lamp` mic`, care
[sic!] nu arde decåt pån` la orele dou` din noapte, de abia te
face s` ghice[ti mai degrab` decåt s` nimere[ti u[a. Aerul
peste noapte e irespirabil. Dormim pe jos, pe scånduri, f`r`
vreo rogojin` m`car, drept saltea. Nop]ile sunt de chin, nu de
odihn`. Geamurile sunt sparte [i comandamentul bulgar cu
toate necontenitele noastre plångeri ne r`spunde c` s-a dat
ordin s` fie puse … utre. A[a suntem amåna]i zile nesfår[ite.
Cum suntem s`raci de tot [i nu ne permitem luxul unei pl`]i
mari pentru ochiurile de geam care cost` scump de tot în

regiunea aceasta s`lbatec`, nelegat` cu o cale ferat`, ne
cotiz`m cåte zece bani de fiecare ofi]er [i cump`r`m cartoane
pe care le întrebuin]`m drept sticl`, c`ci au început zilele de
ploaie [i apa p`trunde prin geamurile sparte [i ne ud`.
Într-o odì]` mai mic` al`turi, tot a[a de înghesui]i, dorm
vreo 17 ofi]eri în acelea[i condi]iuni. Lång` c`m`ru]a asta, o
alt` odaie în care locuiesc vreo 28 de camarazi; ofi]erii
superiori, vreo 20, n-au decåt o camer` a c`rei pardoseal` de
vreo 24 m2 le sluje[te drept pat. Printre ei, b`trånul, venerabil,
viteazul colonel M`r`[escu, care e [eful nostru atåt prin grad
cåt [i prin ascendentul pe care îl exercit` asupra noastr` a
tuturora. B`trån cu p`rul alb, cu trupul slab în care s`l`[uie[te
o energie sufleteasc` f`r` seam`n, e o måndrie lini[tit` [i
sigur` fa]` de bulgarul brutal, dånsul doarme ca [i noi pe jos,
învelit în mantaua pe care i-au l`sat-o bulgarii, m`nånc`
por]ioara de bulgur pe care ne-o d` comandantul la prånz [i
seara. Stoic, nu murmur` [i e o pild` de demnitate în suferin]`
pentru to]i. Dar chinurile [efului ne impresioneaz` atåt de
adånc încåt, de[i s`raci, cum suntem, ne cotiz`m cu cå]iva
gologani fiecare, cei ce au mai mult depun peste cot` [i astfel
cump`r`m pentru [eful, care e mi[cat pån` la lacrimi de gestul
nostru, un pat de campanie, în care s` doarm`.
{i cu cåt ap`sarea [i via]a de represalii bulgare se m`resc,
cu atåt solidaritatea dintre noi cre[te în propor]ie. Ne
strångem mai aproape în nenorocirea [i suferin]a comun`.
Dar a[teptarea încuatiruirei ce nu mai vine ne face s`
protest`m la comandamentul pie]ei. Ni se comunic` de vreo
cåteva ori c` måine cu certitudine ni se vor da cuartire în ora[,
c` vom avea voie s` scriem acas` în patrie, c` ni se vor pl`ti
solde, se începe chiar completarea fi[elor individuale. Dulci
promisiuni, mångåietoare minciuni bulg`re[ti, experimentau
arta de a min]i de a da speran]e ce nu se realizau niciodat`,
nenoroci]ilor ce eram, c`ci dou` luni de via]` în care nimeni
nu [tia ce are s` devin` a doua zi, unde are s` se duc`, ce are

s` m`nånce, dac` va mai månca, ne crease o psihologie
particular`, maladiv`.
Cu încetul ne convingem c` totul a fost numai un joc, o
glum` crud` bulg`reasc`. Resemnarea la locul speran]ei [i
triste]ea nem`rturisit` se las` pe suflete. {tim c` în ora[, în trei
case se g`sesc interni [i ofi]erii din grupurile de la Orhania [i
Tulovo. Astfel, to]i ofi]erii romåni captivi de r`zboi în
Bulgaria sunt aduna]i în ora[ul turcesc din Tracia. Ne
inform`m de numele lor, îi întreb`m detaliile vie]ii duse pån`
atunci în lag`rele pe unde au fost [i ne convingem c` traiul
dur, umilitor, lipsit de un blid de måncare asigurat` zilnic, l-au
dus [i ei ca [i noi cei din Sliven.
Au locuit în bar`ci la fel, tot pe jos, tot pe paie. E comun`
[i universal` atitudinea poporului acestuia cu instincte de
s`lbatec fa]` de cei dezarma]i. La Tulovo erau [i ofi]eri
francezi [i englezi. Traiul lor era la fel. Atåt doar c` putuser`
s` comunice cu patriile lor [i se puteau lipsi de bulgurul
bulg`resc, c`ci primeau tot de acas`. Tot aici la Kårjali afl`m
de soarta grozav` ce a fost rezervat` grupului de la Tulovo în
gara Racovski, unde se sfår[e[te drumul de fier [i de unde
începe [oseaua de calcar care prin Haskovo duce peste vechea
frontier` la Kårjali-ul tracic.
Sosi]i seara tårziu în Racovski, grupul adus cu vagoane de
animale, ofi]eri superiori [i inferiori, vreo 160-180, e înghesuit
peste noapte într-o magazie de scåndur` care le serve[te drept
cuartir. Sentinelele fac cordon împrejur pe-afar`.
Obosi]i, camarazii se întind pe jos [i î[i caut` fiecare un
culcu[. Pe la miezul nop]ii toat` lumea e trezit` de n`vala
unor umbre, care pe t`cute, prin întuneric, lovesc brutal, la
întåmplare, cu patul armei [i în]eap` cu baioneta. E garda
bulgar` care jefuie[te pe ofi]erii romåni. Sub amenin]area de
moarte [i a loviturilor crunte aud teroarea bandi]ilor care le
cer bani, ceasuri, inele, jambiere, nenoroci]ii dau tot ce au
asupr`-le. Scena e îngrozitoare. Întunericul adånc ce

domne[te m`re[te groaza. Plini de prad`, tålharii se retrag
boga]i de bani, de ceasuri de aur, de inele; celor însura]i li s-
au luat pån` [i alian]ele, inelele schimbate la logodnele lor.
A doua zi diminea]`, cazul e reclamat autorit`]ilor
judec`tore[ti bulgare. Afacerea e deferit` judec`torului de
instruc]ie din Haskovo. Fapta, crima de tålh`rie e instruit` cu
atåta promptitudine încåt 20 de luni dup` s`vår[irea ei, la
repatrierea noastr`, nu era înc` ispr`vit`. Comp`timim pe
neferici]ii camarazi [i m`rim cu un capitol nou tribula]iunile
robiei noastre, adògind un nou element la cunoa[terea mai
intim` a psihologiei poporului vecin.
La Kårjali ni se serv` acela[i bulgur, fiec`ruia, o mån` de
gråu fiert cu ap`, drept måncare, odat` la prånz, alt`dat`
seara, [i aceea[i påine neagr` care se mic[oreaz` v`zånd cu
ochii. Suferim de o foame continu`, am sl`bit cu to]ii, suntem
palizi [i ziua o petrecem lungi]i pe scånduri, nemi[ca]i,
incapabili de vreun efort fizic în a[teptarea månc`rii cu care
nu ne-am obicinuit înc` to]i. Eu nu-l puteam månca. Påinea
era singura mea hran`. Privind pe geam, a[teptam carul ce ne-
o aducea pe la ceasurile 3 p.m. De departe cåte unul din noi,
„ofi]er observator“, imediat ce z`rea c`ru]a venind, anun]a:
„Mare“ sau „Mic`“ dup` cum era. Cånd se vestea „mic`“ o
triste]e adånc` ne cuprindea, c`ci por]ia ne era redus` la 400
de grame. Astfel trìam zi cu zi, f`r` speran]`, cu singura
obsesie a månc`rii; cu ea ne sculam cu ea adormeam.
Comandantul cu numele al nostru al tuturor ofi]erilor
prin[i de r`zboiu, era locotenentul Kircef. Înalt, voinic, vecinic
beat mort, doar în zilele bune era pe jum`tate ame]it. {tia
romåne[te. Venea din cånd în cånd pe la noi, pe la cei de la
[coala turceasc`. Intra [i începea s` ne înjure în chip grosolan,
brutal, chiar [i cånd nu înjura era întotdeauna blesant, de o
mojicie bulg`reasc`.
Cånd l-am întrebat cum am face s` comunic`m cu cei din

patrie, ne-a spus s` scriem cåt vrem. Scrisorile îns` nu
ajungeau pentru c` nu erau expediate.
Comandantul efectiv al nostru era îns` soldatul Christea.
St`pån absolut, dånsul putea s` ne interzic` s` lu`m ap`
pentru trebuin]ele noastre de la nenum`ratele ci[mele,
construite pentru nevoile cultului mahomedan de c`tre turci [i
care erau la cå]iva pa[i de noi, cum o f`cea adeseori.
Garda era alc`tuit` din s`lbateci din regiunile noi bulg`-
re[ti luate de la turci în 1913 [i care nu cuno[teau nici un sen-
timent omenesc. Nu arareori se repezeau s` ne loveasc` f`r`
motiv cu patul armei.
Christea domnea în chip absolut [i tirania lui s-a f`cut
sim]it` extrem de dureros în curånd. Zilele se scurgeau triste,
toate se asem`nau [i mizeria ne îndobitocise într-atåta încåt
nici nu mai puteam fi recunoscu]i.
Ofi]eri distin[i, breveta]i de stat major, magistra]i,
profesori, to]i nu eram decåt ni[te trupuri care nu aveau alte
preocup`ri, alte obsesii decåt a hranei. Orice alt gånd, orice
via]` intelectual` era abolit`.
Astfel am trìt la Kardjali pån` la epoca ploilor din
noiembrie cånd, într-o bun` zi, se zvone[te c` vom fi trimi[i la
Ortakioi înspre grani]a turceasc`. Apoi spre Dumurgina. Dar
nimic nu ne mai interesa, nu ne mai emo]iona. A[teptam nu
cu hot`råre, dar cu lini[te nep`s`toare, într-o diminea]` pe o
zi noroas`, un cer vån`t închis de nouri gata s` se rup`,
suntem sco[i din înc`perile care ne slujeau drept închisoare [i
scoborå]i în strad`. Acolo ni se împart cåte dou` påini mici [i
primim ordinul s` pornim la drum. Suntem îndrepta]i înspre
marginea ora[ului dinspre sud [i curånd z`rim [i celelalte
dou` grupuri din casa de la sudul ora[ului [i de la Arda.
Încolona]i, începem mar[ul, greu, obositor, c`ci eram
lipsi]i de puteri dup` atåta vreme de nemåncare suficient`. La
cå]iva km de ora[ o ploaie abundent` începe s` cad` peste
mun]ii ple[uvi de nu prea mare altitudine, [i în curånd torente

cad din cer. Suntem uzi pån` la piele, apa ne intr` în
înc`l]`minte [i mergem f`r` s` ne oprim pån` dup` prånz,
tårziu.
Ajungem într-un sat turcesc p`r`sit aproape în întregime
de popula]iune în 1912, [i suntem b`ga]i în case turce[ti, f`r`
geamuri, f`r` u[i, f`r` sobe. Camarazii care au foi de cort
improvizeaz` astup`tori la ferestre [i în curånd ne g`sim într-
un ad`post relativ. Dar frigul ne p`trunde [i în hainele ude [i
reci ca ghea]a ne fac s` tremur`m, vine]i la fa]`. Rupem
scåndurile [i grinzile din înc`perile al`turate [i pe postamentul
de piatr`, singurul fel de sobe cunoscute în aceste regiuni de
primitivi, facem un foc mare împrejurul c`ruia ne instal`m.
Usc`m rånd pe rånd la dogorårea învior`toare înc`l]`-
mintea [i hainele [i a[a st`m închi[i, f`r` s` vorbim; era inutil
graiul în ceasurile acelea, sim]eam cu to]ii f`r` s-o fi spus;
petrecem o noapte întreag`. Afar` plou` cu furie [i dez-
n`dejdea se las` mai adånc în suflete la gåndul c` [i a doua zi
vom merge prin ploaie 30-40 km.…
În sfår[it, se lumineaz` de ziu`. Ordin de plecare. Ne
strångem iar`[i cu to]ii pe [oseaua vecin` satului. Ne
încolon`m din nou [i iar la drum. Nu mai plou`, s-a înseninat.
Privim de jur împrejur peisajul s`lbatic, gol, f`r` p`duri, nimic
decåt mun]i ple[uvi a c`ror triste]e e m`rit` de nenum`rate
morminte turce[ti.
Toat` regiunea tracic` e acoperit` de infinite cimitire
înconjurate cu un zid cl`dit f`r` mortar, numai din pietre puse
unele peste altele, înalt de vreo 30-40 cm. Genera]iuni întregi
dorm în p`måntul acesta tracic, pustiit, f`r` ogoare de cultur`,
f`r` p`duri, cu nimic alt decåt numai cu mun]i [i toren]i. Patru
zile întregi cåt am str`b`tut regiunea pån` la Ustovo n-am
v`zut nicìeri un p`månt de cultur` care s` fi atins suprafa]a
cåtorva pogoane.
Dup` prånz ajungem la Egri-Der [i suntem vårå]i cu to]ii
într-o cazarm` a unui batalion turc dezafectat. Ne întindem pe
jos, obosi]i de un mar[ extrem de penibil prin mun]i cu dese

urcu[uri [i scoborå[uri, camarazii cu ceva bani cump`r` påine
turceasc` f`cut` din fìn` de gråu, porumb [i meiu,
amestecat` cu seu de oaie, gust din ea [i mi se pare neînchipuit
de delicioas`.
Cazarma improprie de locuit, cu ferestre sparte [i servea
drept magazie unde se depoziteaz` cerealele rechizi]ionate
din regiune.
Petrecem noaptea, dormim cåteva ceasuri [i pe la patru
diminea]a, în[irui]i, num`ra]i sub comandamentul „en-chef”
al soldatului Christea pornim iar`[i. De aici drumul se face
greu de tot. Cele dou` zile de mar[ ce f`cusem prin mun]ii
Rodopi [i numai prin mun]i, le f`cusem de bine, de rù pe o
[osea. De aici înainte [oselele nu mai exist` [i st`m în[ira]i în
monom pe c`r`rile m`garilor [i catårilor, singurul mijloc de
transport în regiunile acestea locuite de o popula]iune rar` [i
aproape s`lbatec`.
Mun]ii sunt goi în toat` regiunea nu întålnim nici o p`dure
în sensul cuvåntului din Patrie.
Cånd p`r`sim c`r`ruiele catårilor ne scoboråm prin
v`gùnile mun]ilor [i astfel, prin fund de pr`pastie, mergem
nesfår[it. Iar dac` în fa]`-ne se ridic` un munte înalt care
curm` pr`p`stia [i o sfår[e[te în zid, începem escaladarea
muntelui, mergem din greu, cu opriri la fiece pas, r`sufl`m din
greu, cu popasuri la fiecare cå]iva metri sui]i.
Coloana prin[ilor de r`zboiu se r`sfir` în monom de cå]iva
kilometri - grupule]e r`zle]e se v`d din în`l]imi la sute de
metri unul de altul, pierdute în dep`rtare.
Ajun[i noaptea tårziu la cåte un c`tun de vreo 10-15
mizerabile case de nelocuit, unde ni se d` cuartir vreun grajd
sau vreo pivni]`, a[tept`m dou`-trei ceasuri pe camarazii
r`ma[i în urm` [i care, în sfår[it, ajung de abia tåråndu-[i
picioarele.
Cele patru zile de mar[ prin mun]ii pustii ai Traciei [i cele
patru nop]i de chin din case p`r`site, f`r` acoperi[, în grajduri,
pe piatra goal` [i rece – conteaz` printre cele mai grozave,

cele mai extenuante zile ale robiei noastre.
În sfår[it chinul nostru se ispr`ve[te. Suntem ajun[i la
Ustovo, ora[ din Tracia, la vreo 80 de km de Marea Egee, ni
se spune c` vom fi interna]i acolo.
Suntem la vreo 4 grade de latitudine mai jos de Dun`re,
dar vremea e aspr` de tot, c`ci suntem la 8-900 de m altitudine
deasupra nivelului m`rii.
În ora[ul acesta primitiv la intrarea c`ruia suntem opri]i de
gard` [i în[irui]i de ambele p`r]i ale [oselei, c`ci înainte de
ora[ e o [osea de cå]iva km – suntem spectacolul profesorului
bulgar din localitate – un tip înalt, uscat, cu ticuri în figur` –
care e înso]it de elevii lui, ni[te bulgari mici de toate vårstele.
Probabil profesorul le d` o lec]ie de patriotism – un fel de
înv`]`månt intuitiv – iar obiectul sunt prin[ii valahi.
A[tept`m vreo dou` ceasuri astfel, trånti]i pe p`måntul
gol, ferici]i c` ne vom odihni, c` mar[ul e sfår[it. În Hustovo
suntem iar`[i înghesui]i într-un fel de han care la rez-de-
chaussée e un adev`rat grajd cu murd`rii neridicate de ani
întregi. La etaj ni[te înc`peri mici de tot – suprafa]a pardoselii
e de 15-16 m2 [i un culoar lung. C`m`ru]ele [i un culoar sunt
ocupate de ofi]eri, în a[a chip încåt nu e loc s` ie[i afar`, odat`
intrat. În fiecare odaie dorm cåte 20 ofi]eri aproximativ, iar pe
culoar, la rånd, de-a curmezi[ul, iar`[i camarazi. Cei ce nu
încap aici – în cl`direa [ubred`, prost construit`, pardoseala e
numai dintr-o scåndur` grosime [i printre cr`p`turi vezi în
grajd – sunt înghesui]i într-o cl`dire din fa]`, un fel de hotel
bulg`resc [i stau în acelea[i condi]iuni ca [i noi.
Nu ni se d` måncare alta decåt doar o påine, de-abia a treia
zi [i aceea de calitate absolut inferioar`. St`m a[a lungi]i pe
jos [i între timp fel de fel de zvonuri uråte circul`.
Suntem informa]i de popula]ia cu care reu[im s` venim în
contact c` se vor petrece cu noi lucruri grozave. Nu ne vine s`
credem [i totu[i vorbim de eventualit`]ile necunoscute cu
real` temere. Ne sf`tuim între noi [i concluzia la care ajungem

e s` rezist`m la orice încercare de umilin]` de infamie, de
torturi la care am fi supu[i, chiar dac` ar fi s` fim pu[i în fa]a
plutonului de execu]ie.
Frigul, c`ci dormim f`r` foc, [i nemåncarea ne-au sl`bit
într-atåta, încåt moartea ni se pare o sc`pare sigur`. Dup`
patru zile sunt ale[i dintre noi dup` o list`, vreo 15 camarazi
care trebuie s` se duc` la Pasmacli, un ora[ turcesc la vreo 20
de km, pentru a ne aduce, pe catåri, de måncare. Ne desp`r-
]im de camarazii no[tri, îndemnåndu-i s` fie tari, s` reziste,
c`ci e vorba s` fac` corvezi acolo pentru solda]ii [i ofi]erii
bulgari.
A doua zi, dup` plecarea lor, suntem sco[i cu to]ii în strad`
în centrul ora[ului [i încolona]i ne îndrept`m, înconjura]i de
un cordon de santinele, în afar` din ora[. Acolo ni se face un
apel nominal [i suntem împ`r]i]i în trei grupe, cam 130 de
ofi]eri fiecare. Ni se cite[te la strigarea pe nume cåte un
num`r, care ni se spune de inginerul-[ef al serviciului tehnic al
regiunii c` ne va ]ine de acum înainte loc de orice nume – ca
pu[c`ria[ii. Ascult`m în t`cere suprema injurie ce ni se aduce.
Eu am nr. 331.
Dup` aceea bulgarul, inginerul, ne explic` rostul scoaterii
noastre afar` din ora[, pe [osea [i împ`r]irea în trei echipe. Va
trebui s` lucr`m la [osea [i numai astfel ni se va da de
måncare, c`ci e inadmisibil – spunea el – c` atunci cånd toat`
lumea munce[te ca s` aib` ce månca, noi s` avem totul de-a
gata, nef`cånd nimic, ca ni[te tråntori. În van protest`m,
ar`tåndu-i c` dup` dreptul de r`zboiu, dup` deciziunile
conferin]elor de la Haga, ofi]erii nu pot fi supu[i la nici un fel
de munci. Dånsul insist` [i suntem ]inu]i pån` seara afar` din
ora[, pe [osea, în frig.
Suntem consterna]i, alarma]i, ne consf`tuim [i rezultatul
deliber`rilor noastre e s` nu accept`m umilin]a bulgarului,
orice soart` ne-ar fi rezervat. Spre sear` suntem readu[i în
ora[ f`r` s` se fi luat alt` decizie fa]` de noi.
P`r`sim locuin]a veche [i suntem cu to]ii îndesa]i în hotelul

din fa]a casei unde st`tusem cåteva zile. Dar noua locuin]` e
prea pu]in înc`p`toare pentru a putea cuprinde pe cei 360-370
ofi]eri, cå]i suntem cu to]ii. Cåte 10-15 camarazi ocup` cåte o
c`m`ru]` unde de obicei doarme un singur om, iar
majoritatea se în[ir` pe culoarul stråmt al hotelului, dormind
unul lång` altul de-a curmezi[ul.
Hotelul e a[a de plin, literalmente plin, încåt nu e nici un
loc pe jos, pe scånduri, care s` nu fie ocupat. To]i suntem tri[ti.
Trei dintre camarazii no[tri, Petrescu, Tocitu [i un altul,
nevrånd s` mai încerce soarta ce ne-o rezerv` bulgarii [i pe
care o presimt crud` de tot, au evadat, luånd drumul spre
Marea Egee, în speran]a s` g`seasc` vreo barc` cu care s` ias`
în largul apelor pentru a întålni vreun vas de patrulare englez
sau francez.
Nou` nu ni se mai d` nimic de måncare. A doua zi
inginerul revine [i ne spune c` are ordine de la Sofia de a ne
sili, de a ne constrånge prin orice mijloc s` lucr`m la [osea.
C`pitanul Traian Grigorescu din 5 Obuziere, fiul generalului
Eremia Grigorescu, înving`torul de la M`r`[e[ti, protesteaz`
în numele tuturor. I se r`spunde în b`taie de joc c` protestele
s` le facem cånd ne vom întoarce în patrie.
A doua zi un grup de 50 dintre noi, în cap cu profesorul
Fedele[ de la Universitatea din Ia[i sunt ridica]i [i îndrepta]i
spre Pasmacli. Ajun[i în or`[elul turcesc, a[ezat la o mic`
dep`rtare de frontiera bulgaro-greac`, sunt du[i la
comandantul bulgar [i li se ordon` s` ridice unelte de jos
pentru a le duce la Ustovo, ca s` ne fie împ`r]ite ca s` lucr`m.
Uneltele erau cazmale, tîrn`coape, hårle]e, sape etc.
Profesorul Fedele[ refuz`, asemenea vreo 15 camarazi, între
care Grozescu, asistent la Institutul Geologic al profesorului
Mrazec, Balif, chimist la Fabrica de Petrol „Vega“, fratele
generalului Balif, Zaharescu, chimist al fabricilor de ciment
de pe Valea Prahovei [i al]ii.
Escorta bulgar` care îi adusese pån` aici pe ofi]erii

no[tri, la un ordin primit se repede în grup [i love[te cu
armele, împunge cu baionetele pe camarazi. ]ipetele nu mai
contenesc. E o scen` de teroare nemaipomenit`. Cei mai
mul]i cedeaz` [i ridic` uneltele, luåndu-le în spinare.
Grupul, în cap cu Fedele[ rezist` [i e izolat de restul
camarazilor înfrån]i. Acest grup este închis la Pasmacli, în
închisori umede, f`r` lumin`, f`r` aer, la un loc cu pu[c`ria[ii
de drept comun. ]inu]i vreo 8 zile f`r` måncare [i ap`, la
ie[irea din temni]` unde au trebuit s`-[i satisfac` toate
necesit`]ile f`r` s` fie sco[i afar`, par mai degrab` umbre
decåt oameni.
Cei ce au luat uneltele sunt adu[i înd`r`t [i trec pe
dinaintea casei unde suntem închi[i noi, cei r`ma[i la Ustovo.
Îi întreb`m ce li s-a întåmplat. Suntem informa]i de groz`via
celor petrecute [i hot`rårea de a rezista e men]inut` în
unanimitate. De aceea, o nou` vizit` a inginerului bulgar are
acela[i insucces ca [i cea dintåi.
Atunci o parte din noi, echipa a III-a, e scoas` în drum,
încolonat` [i, sub gard` puternic` comandat` [sic!] de soldatul
Nistor, e îndreptat` spre localitatea Vlahovo situat` la cå]iva
km de Ustovo. Acolo grupul de vreo 125 de ofi]eri din care fac
parte [i eu e închis într-o cl`dire pustie cu dou` etaje, situat`
într-o mic` pia]et` în care o Geamie dezafectat` î[i înal]`
minaretul ei delicat.
Înc`perile cl`dirii, vreo 10 la num`r, sunt mizerabile, cele
de jos au servit de grajduri, pe jos sunt mormane de b`legar,
iar drept pardoseal` p`månt b`t`torit. Cele de sus au u[i
[ubrede, pere]i prin care sufl` våntul c`ci n-au mortar.
Nicìeri, atåt sus cåt [i jos nu sunt geamuri. Ferestrele au
drept sticl` scånduri rare, b`tute în cuie. În odì domne[te
întuneric.
În fiecare odì]` suntem b`ga]i cåte 10-12 camarazi. Eu
locuiesc în camera a 5-a de la etaj. Ne întindem pe jos [i acolo
ne sf`tuim cu to]ii. Decizia pe care o lu`m în comun, c`ci

garda face cordon în jurul cl`dirii pe dinafara zidului [i asta ne
permite s` comunic`m de la o camer` la alta [i de la un etaj la
altul, este rezisten]a pån` la cap`t.
A[tept`m, deci, în lini[te [i hot`råre vizita inchizitorilor
no[tri. Dar nimeni nu vine. Astfel st`m cinci zile [i cinci nop]i,
f`r` måncare, f`r` ap`, în înc`perile friguroase din casa de
piatr`, în întuneric.
Dup` mar[urile de patru zile întregi prin Rodopi, dup`
nop]ile petrecute în nesomn prin grajduri [i case f`r` acoperi[,
dup` zilele de foamete [i frig de la Ustovo, cele cinci zile [i
cinci nop]i din închisoarea de la Vlahovo au pus cap`t
rezisten]ei celor mai mul]i dintre noi. Aproape to]i sunt
descuraja]i, nici o rezisten]` nu mai e posibil`, c`ci moralul e
sc`zut de tot. Cå]iva mai încerc`m s` reînsufle]im pe
camarazii no[tri. Ne adun`m pe regimente [i cel mai mare [i
vechi în grad vorbe[te, în calitate de comandant celorlal]i
camarazi. Li se cere cuvåntul de onoare c` nu vor lucra. Mul]i
[i-l dau, mai mul]i ezit`, cerånd un termen de gåndire.
În sfår[it cele 120 de ceasuri de foame [i de sete îndurate
cu stoicism de ofi]erii no[tri au luat sfår[it. C`ci pe drumul ce
vine de la Ustovo se vede o trup` bulgar`, tare de vreo 100 de
oameni, cu baioneta la arm`, sclipind în soare, comandat` de
ofi]eri ce se îndreapt` spre Vlahovo, locul nostru de osånd`.
S`lbatecul Nistor [i acoli]ii sì url` spre noi s` ne închidem
înùntru. Auzim, apoi, dup` vreun sfert de ceas, poarta cur]ii
deschizåndu-se cu zgomot, apoi tropote de cizme, urlete ca de
animale.
Bulgarii intr` prin odì [i în chiote de s`lbatici înghesuie pe
ofi]erii romåni spre ie[ire. O înv`lm`[eal` se aude. Noi, cei
din camera a 5-a a[tept`m în t`cere, în întuneric.
O clip` [i u[a se deschide violent, iar în cadrul ei apare un
bulgar înalt cu arma în mån`, cu înf`]i[area fioroas`. Soldatul
ne întreab` într-un urlet: „lucra]i?“. C`pitanul Eftimescu,
[eful nostru, r`spunde hot`råt: „aici nimeni nu lucreaz`!“.

U[a se închide într-o înjur`tur`, ce se ispr`ve[te într-un r`get.
A[tept`m. Trec vreo 10 minute lungi. Apoi ni se strig` s`
ne coboråm jos, în pia]a din fa]a Geamiei stau camarazii
no[tri, aproape to]i, pe dou` rånduri.
Numai zece din cei 125 care f`g`duiser` c` nu au s` lucreze
mai persist` cu înc`p`]ånare în hot`rårea luat` în comun [i
spontan. Chinurile foamei [i setei, mizeria [i groaza, le-au
nimicit voin]a. Cei zece sunt: c`pitanul Al. Eftimescu din 76;
c`pitanul Traian Grigorescu din 5 Obuziere U[oare;
locotenentul Titi St`nescu din 2 Gr`niceri; locotenentul Al.
Otopeanu din 5 Obuziere U[oare; sublocotenentul Aureliu
Sturza, avocat, din 76; sublocotenentul Horia Boamb`,
sculptor, din 76; sublocotenentul Al. {tef`nescu, inginer silvic,
din Pioneri; sublocotenentul Dumitru Papudov, student în
drept, din 3 Artilerie de Cåmp; sublocotenentul G.
Zamfirescu, directorul B`ncii V`lenii de Munte, din 76 [i
subsemnatul, procuror pe lång` Tribunalul de Brìla, din 76
Infanterie.
În fa]a noastr` plutonul de execu]ie bulgar cu baioneta la
arm` face cerc în jurul pie]ei. În mijloc locotenen]ii bulgari:
Kircef, Ceandov [i Stoicicov iar lång` ei jos un mald`r de
ciomege, groase în diametru de la 2-4 cm. Kircef care [tie
romåne[te ne vorbe[te: „Dac` lucra]i la [osea, ve]i c`p`ta
måncare, foc, paturi, ve]i avea voie s` scrie]i la ai vo[tri, dac`
nu, v` vom da la fiecare cåte 25 ciomege [i dac` nici dup` asta
nu ve]i ceda, vom veni peste dou` zile [i ve]i fi iar`[i b`tu]i
pån` vi se va înfrånge înc`p`]ånarea. De v` ve]i infecta r`nile
pe care vi le vor face loviturile, ve]i fi l`sa]i f`r` nici o îngrijire
medical` chiar dac` ar fi s` muri]i. De moartea voastr` nu ne
pas`“.
Protest`m din nou în numele dreptului gin]ilor. Bulgarul
r`spunde cu ironie grosolan`: „Astea sunt bune s` le spune]i
la voi acas` cånd v` ve]i întoarce, pute]i chiar s` scrie]i în orice
limb` cele întåmplate cu voi. Aici v` batem [i v` punem la

lucru. Noi suntem doar st`påni“.
Refuz`m hot`råt [i execu]ia începe. La rånd fiecare din
ofi]eri e înh`]at de cåte 7-8 solda]i bulgari care îl dezbrac` cu
sila. De altminteri rezisten]a e inutil`. Cu brutalitate, victima
e întins` jos, cu fa]a la p`månt. De picioare îl ]in doi bulgari,
de måini al]ii, pe cap st` alt` brut`. Dou` brute cu cåte un
ciomag în mån` a[ezate de o parte [i de alta a victimei
a[teapt` porunca. Se aude ordinul ofi]erului: „Începe]i“, [i
loviturile cad cu putere, alternativ. Ofi]erul care le comand`,
num`r`. Trupul pacientului, slab, pr`p`dit, î]i inspir` mil`. La
primele lovituri, mu[chii sub]iri se încordeaz`, nu se aude
decåt våjåitul ciomegelor prin aer. Cele dintåi 7-8 lovituri
victima le sufer` eroic. Apoi carnea începe a se învine]i,
sångele ]å[ne[te din fesele goale. Apoi un urlet care n-are
nimic omenesc, pielea s-a rupt [i c`rnurile ro[ii se v`d.
Durerea e de nesuportat. Zvårcolindu-se în chinuri, bulgarii
care îl ]in la p`månt pe pacient nu mai sunt suficien]i. Al]ii le
vin în ajutor [i men]in victima jos. Loviturile cad mai s`lbatic,
executorii, solda]ii bulgari în uniform`, simt voluptate la
vederea sångelui care curge, a c`rnurilor care se sfå[ie.
În sfår[it num`rul s-a îndeplinit. Victima sc`pat` din
strånsoarea b`rba]ilor, ame]it` de durere, se scoal` cu trupul
amor]it. Apoi un altul [i un altul. Zecile de lovituri cad
nemilos.
Popula]iunea care asista îngrozit`, cu ochii în lacrimi,
roag` pe c`lì s` înceteze, dar ace[tia sunt f`r` mil`. Ofi]erul
b`tut care are norocul s` fie înfrånt de durere [i nu mai poate
s` se scoale e c`lcat în picioare, lovit cu patul armei.
Aceast` a doua b`taie e poate mai grozav` ca cea dintåi.
A[a sunt lovi]i camarazii mei, cei zece de mai sus, iar eu
a[tept cu hot`råre råndul meu, care în sfår[it vine. Îndur [i eu
ce au îndurat ei [i f`r` laud`, n-am decåt o privire de dispre],
de ur` care nu se poate uita, pentru c`lì. M` scol
adunåndu-mi restul de puteri, execu]ia sfår[it` dar nu înainte

ca o bestie bulgar` s` nu m` loveasc` puternic, cu patul pu[tii
peste gur`, a[a încåt sångele m` umple pe loc. Cred c` mi-a
zdrobit maxilarul inferior. În realitate, nu mi-a rupt decåt trei
din]i. Amintirea vremilor de robie bulgar`.
Frontul de ofi]eri romåni care asistau la execu]ie e agitat
de un fream`t de revolt` [i de mil`. Mul]i nu-[i pot re]ine
lacrimile care curg pe fa]a cutat` de priva]iuni fizice [i
umilin]e morale.
În sfår[it, totul s-a ispr`vit. Infamia f`r` nume s-a
consumat. Locotenentul Kircef face cå]iva pa[i [i insult`tor în
ironie adreseaz` întreb`tor c`tre frontul ofi]erilor: „[i acum
cine vrea s` moar`?“, aluzie la deciziunea noastr` de a rezista
pån` la urm`.
Surprins, mut de furie, bulgarul prive[te cum din front se
îndreapt` spre el, seme], sublocotenentul Cernìanu din 5
Obuziere u[oare. Adolescentul blond, abia împlinise 20 de
ani, v`zånd pe [eful sù comandantul de baterie, c`pitanul
Traian Grigorescu, torturat, nu se mai st`påne[te [i la sfidarea
bulgarului iese înainte, azvårlind sfidarea lui: „Eu“.
R`spunsul acesta umile[te pe bulgar, care se repede ca o fiar`
spre ofi]er. Îl love[te cu patul revolverului [i cu capul de metal
al crava[ei în cap. Solda]ii bulgari, la ac]iunea [efului lor, care
era un îndemn pentru ei îl urmeaz` [i victima nou` ce li se
ofer`, e ocazie s`-[i descarce cruzimea lor nesaturat` înc`. Cei
lovi]i sunt înconjura]i de santinele [i lovi]i din nou cu paturi de
arm`.
Teroarea care a ]inut aproape o jum`tate de zi a trecut.
Victimele nu pot dormi, eu însumi cu fa]a la p`månt, cu
c`rnurile dureroase petrec toat` noaptea în închisoarea
comun` f`r` s` închid ochii.
A[a se scurg nop]i multe pentru noi. St`m f`r` îngrijire
medical`. Dar avem noroc. Afar` de c`pitanul Grigorescu ale
c`rui r`ni îngrozitoare la vedere s-au infectat [i supureaz`, [i
de sublocotenentul Cernìanu care cade greu bolnav – mai

tårziu a murit în captivitate la Haskovo – to]i ceilal]i avem
norocul ca încetul cu încetul s` ne vindec`m.
Cinci zile suntem în pace [i lini[te. Nimeni nu vine s` ne
mai insulte în nefericirea noastr`. Ni se d` cåte o jum`tate de
påine [i o fiertur` de bob cu ap`, odat` pe zi. Num`r grùn]ele
ce mi s-au dat [i care constituie toat` måncarea mea pe o zi:
22 de boabe [i o lingur` de zeam` neagr`. Ni se permite s` ne
c`r`m singuri lemne pentru foc dintr-o p`durice situat` la
vreo 2 km [i mai bine – una din rarele p`durici întålnite în
Bulgaria – ]ar` f`r` vegeta]ie. C`r`m lemnele pe umeri.
Noaptea o petrecem în jurul focului ce-l facem pe
postamentul de piatr` dintr-un col] al odìi – singurele sobe
cunoscute în regiune – cei lovi]i, culca]i cu fa]a în jos.
Ne gåndim la ]ar` [i rarele ve[ti ce le citim în gazetele
bulgare, pe care parvenim s` ni le procur`m pe ascuns, ne
umplu de îngrijorare. Craiova [i toat` Valea Jiului au c`zut,
apoi Dragoslavele, frontul Oltului etc. Du[manul din mun]i se
coboar` în cåmpie, în timp ce de la Dun`re avanseaz` solda]ii
lui Mackensen îndreptåndu-se spre Comana. Patria noastr` e
în jar [i foc.
Cele cinci zile de odihn` sau ispr`vit. În ziua urm`toare
suntem trezi]i, în frigul dimine]ii de zbieretele gardienilor
no[tri, care dau n`val` în odì [i strig`: „Haide repede!“.
Echipa trebuie s` înceap` lucrul. C`ci nenoroci]ii constrån[i
prin foame [i sete au fost nevoi]i s` cedeze. Bulgarii triumf`,
cu un rånjet… [i echipa porne[te la lucru, convoiul se în[ir`
trist pe drumul ce duce spre locul supliciului [i al ru[inii.
Uneltele de munc`, în spate, cu hainele rupte, aproape
descul]i, murdari, palizi, cu privirile r`t`cite, grupul pare ie[it
dintr-un azil de cer[etori. Ziua întåia trece, apoi a doua, a treia
… Toate seam`n` triste]e, toate seam`n` dezn`dejdea în
suflet. În seara zilei a patra, pe la orele 4 s-a ordonat încetarea
lucrului pentru ziua aceea. Obosi]i, „lucr`torii“ se reîntorc.
Urcåndu-ne din [osea pe deal, z`resc în dep`rtare Ustovo

ce se desf`[oar` în amfiteatru în`l]ånd spre cer suli]ele
minaretelor. Sunete de clopote str`bat distan]a [i se aud pån`
la noi; apoi salve de focuri de infanterie.
Ne d`m seama c` ora[ul e în mare veselie. Ajun[i în pia]eta
Geamiei, solda]ii de gard` întor[i din tårgul vecin ne
informeaz` rånjind c` se serbeaz` capitularea Capitalei
noastre în care au p`truns armatele victorioase ale bulgarilor
[i alia]ilor lor.
O durere adånc` ne str`bate inimile, o cea]` se las` pe
minte. Instinctiv, ne d`m seama c` numai o credin]` f`r`
temei, absurd` ca orice credin]`, e tot ce ne r`måne, ne e cea
din urm` mångåiere. Credeam c` zilele de durere [i de
umilin]i vor trece, [i credin]a aceasta se tot adånce[te în noi,
prinde r`d`cini puternice. Va veni [i ceasul måntuirii. De
aceea atitudinea bulgarilor ne r`ne[te mai pu]in. Privim cu
mil` la incon[tien]ii care ne-au robit [i care ne tortureaz`
trupul, dar a c`ror putere înceteaz` la for]ele sufletului.
A doua zi suntem informa]i c` vom primi vizita unui maior
bulgar, echipa nu lucreaz`. Diminea]a se petrece stånd lungi]i
pe scånduri, patul nostru din Bulgaria. Pe la 11 urletele
p`zitorilor no[tri sunt semnalul scoborårii, ca întotdeauna.
Ie[im afar` [i ne în[ir`m, din ordin, pe dou` rånduri.
În curånd apare un trup cu cap mongolic cu decora]ii pe
piept: e „gospodin“ maior care ne inspecteaz`. C`lare pe un
cal – catår mic – c`l`re]ul î[i simte picioarele aproape
atingånd p`måntul. Dar atitudinea lui, exagerat mar]ial`, îl
face ridicol. Dup` ce trece în revist` frontul nostru, ne
ocole[te [i pe la spate, observåndu-ne echipamentul, plin de
satisfac]ie dånsul grohìe[te, apoi ne ordon` s` facem careu,
iar el se plaseaz` în mijloc. Ne ]ine în`l]at în sc`ri o harang`
care în fond nu e decåt o insult` [i batjocur` continu`. Suntem
dup` p`rerea lui ni[te tålhari, ni[te la[i. Ast`zi avem soarta ce
ni se cuvine. În 1913 ne-am luptat cu gìnile [i cu b`trånii,
necinstind femeile. Dar se vor r`zbuna ducånd jaful [i pieirea

la noi în patrie, apoi seme] întreab`: „Cine din voi nu crede c`
a c`zut Sinaia, Ploie[ti [i Bucure[ti, s` vie aici s`-i împlånt
baioneta în piept?“. Nimeni nu r`spunde nebunului cuprins
de acces de furie patriotic`. Apoi o perchezi]ie e ordonat`.
Tot ce avem, gramatici, bro[uri, c`r]i de tot felul, tot ce am
cump`rat cu voia comandan]ilor de lag`re pe unde am fost
ne-a confiscat. La un camarad se g`se[te o carte german`.
Spumegånd de furie eroul bulgar se repede cu calul în ofi]er,
urlånd: „N-ave]i voie s` citi]i nem]e[te. Nem]ii sunt alia]ii
no[tri nu ai vo[tri“.
Dup` vreo dou` ore de vizit` comandantul suprem
pleac`… R`sufl`m. De la plecarea noastr` din Kårjali trecuse
aproape o lun` [i chinurile se ]inuser` de noi în lan]. Aproape
o lun` [i nu mai credeam vreodat` s` ne vedem oameni liberi
cum am fost, cånd, f`r` de veste, primim ordinul de a ne
strånge în pia]a Geamiei, unde, dup` ce ni se împarte pu]in`
brånz` [i påine, dup` obiceiul bulg`resc, plec`m la drum,
iar`[i spre Kårjali.
Cei ce am suferit bastonada avem r`nile crude, c`rnurile
însångerate, nu suntem pansa]i c`ci n-am avut nici o îngrijire
medical`, nici un dezinfectant ca s` ne sp`l`m. Cu toate
acestea suntem nevoi]i s` facem mar[ul înd`r`t pe jos, prin
mun]i [i pr`p`stii, s` escalad`m din nou sierele Rodopilor, s`
ne culc`m iar`[i prin grajduri [i case p`r`site, f`r` acoperi[, s`
petrecem nop]i f`r` foc [i f`r` somn dup` zile întregi de trud`,
de mar[uri care sec`tuiesc orice puteri.
Cel ce sufer` mai mult din pricina r`nilor cauzate de
bastonad` e c`pitanul Grigorescu care are septicemie. Toat`
rana supureaz` [i nici un doctor nicìeri.
La Kårjali tot mai e n`dejde, c`ci e un spital [i e cu putin]`
s` po]i ob]ine s` fii îngrijit. {i mar[ul grozav înd`r`t e f`cut în
4 zile întregi din zori [i pån` în noapte tårziu f`r` nici o odihn`
peste noapte. În drum recunoa[tem tristele etape de care ne
leag` atåtea amintiri ap`s`toare [i unde poposim [i la

reîntoarcere: Tårî Suiugiuc, Egri-Dere… Aici, la Egri-Dere,
afl`m c` Germania a propus pacea [i c` unii sper` într-o
repede întoarcere în patrie. În a patra zi ajungem la Kårjali
spre sear`, dup` ce am mers din noapte de pe la 3.
Gardienii no[tri pe tot parcursul s-au ar`tat cruzi. Lovesc
pe camarazi [i asist [i eu la supliciul camaradului Cr`ciunescu
din 76 Infanterie care prime[te paturi de pu[c` pentru c` a
refuzat s` duc` rani]a uni soldat bulgar. Al]ii p`timesc la fel [i
unii sunt înc`rca]i cu dou`-trei rani]e sold`]e[ti pe care de nu
vor sau nu pot s` le duc` sunt b`tu]i. Chinurile sunt de
nesuportat.
La Kårjali suntem reinstala]i în vechile înc`peri [i reîncepe
o via]` de mizerie.
Primim vizita [efilor no[tri care r`mån înm`rmuri]i în fa]a
noastr`. Nu ne mai recunosc, atåt suntem de ofili]i. Iar
povestirile celor suferite îi mi[c` [i îi revolt`. Dårzul nostru
[ef, colonelul M`r`[escu, redacteaz` o protestare elocvent`
c`tre guvernul bulgar, împotriva ororilor s`vår[ite.
Reîntoarcerea noastr` la Kårjali s-a efectuat în condi]iuni
atåt de mizerabile încåt ne sim]im extenua]i. În seara sosirii ni
se d` ni[te påine uscat` alb`. Înfometa]i, ne repezim s`
îmbuc`m feliile ce ni se împart. Uimi]i nu ne vine s` credem
ochilor c` e posibil lucrul acesta în Bulgaria. Imediat, îns`,
zvårlim påinea cu scårb` c`ci foie[te de viermi [i nu e o
buc`]ic` cåt de mic` cåt un grùnte de porumb care s` nu aib`
trei-patru viermi. Ne culc`m, deci reluåndu-ne vechile locuri.
Pe scåndura goal`. A doua zi primim por]ia de bulgur [i, cum
nu aveam påine, månc`m pesme]ii cu viermi. Por]ia de bulgur
e redus` de tot. De abia 2-3 linguri de sup` pline cu gråu fiert
[i o zeam` dezgust`toare. Påinea ce ni se d` a doua zi e
mic[orat` într-atåta încåt abia împ`r]it`, e måncat` imediat,
a[a c` în 24 de ore månc`m numai o dat` [i traiul acesta se
prelunge[te toat` luna care urmeaz` reîntoarcerii de la
Ustovo.
Murd`ria e de nedescris deoarece rufele nu se pot sp`la,

din lips` total` de s`pun. Råia se încuibeaz` printre noi [i
medicul spitalului refuz` s` îngrijeasc` pe ofi]eri sub cuvånt c`
con[tiin]a lui de bulgar îi interzice s` se ocupe de bolnavii
romåni, prizonieri de r`zboi. C`pitanul Grigorescu e în sfår[it
internat cu mare dificultate la spital, unde st` vreo lun`, atåt e
de grav` infec]ia r`nilor.
Nimeni nu mai are bani, a[a c` traiul mizerabil nu poate fi
u[urat în alt chip decåt vånzåndu-ne ceasurile, cei care mai au,
[i inelele, vorbesc de cei care le-au sc`pat de jefuirea
bulgarilor. Unii scot plombele de aur din gur` [i vånzåndu-le,
cap`t` pe ele bani cu care cump`r` påine. Totul e de o
scumpete rar`. Sarea, de pild`, cost` 10-15 lei kilogramul.
Nici o veste de acas`. Suntem atåt de murdari pe trup,
încåt, în sfår[it, ni se permite s` ne ducem la baia care a
început s` func]ioneze. E întåia dat` de cånd suntem în
Bulgaria [i putem s` lu`m o baie cald`. To]i camarazii se
înscriu. Singura fericire a noastr` e c` nu e prea frig. Zilele
uneori sunt chiar calde. Asta din pricin` c`, de[i a[ezat în
mun]i, Kårjali e la vreo 3 grade [i ceva latitudine sud de ]ara
noastr` [i ad`postit din toate p`r]ile. E iarn`, suntem la
Cr`ciun, Anul Nou e aproape.
E primul Sf. Vasile ce-l petrecem departe de ]ar`, în
condi]iuni atåt de mizerabile. Cu toate acestea organiz`m
coruri [i la miezul nop]ii s`rb`torim cu cåntece dup` datin`
Anul Nou. A doua zi cerem comandamentului s` ne îng`duie
s` ne ducem s` le ur`m ani buni [efilor no[tri. S` le facem
ur`rile tradi]ionale, deoarece ei locuiesc într-o alt` cl`dire din
ora[. Nu ni se d` voie. Ne resemn`m [i ne mul]`mim s` le
scriem. Dån[ii ob]in îns` cu mare greutate, s` vin` s` ne vad`.
Revederea asta în împrejur`rile în care ne afl`m e o amintire
din zilele penibile care nu se va [terge.
Trec [i zilele de s`rb`toare [i deodat` cerul se întunec`
spre sear`. Un viscol începe. Apoi z`pada se a[terne
acoperind totul. Deprin[i cu procedeele bulgare, camarazii fac

prinsori. Unii au certitudinea c` e tocmai nimerit` vremea
pentru un mar[ prin Rodopi de vreo 2-3 zile. Într-adev`r, se
tot vorbea la comandament c` vom fi transfera]i cu to]ii în alt
lag`r. Dar data plec`rii se tot amåna.
Vremea de iarn` aspr` intr` în vederile bulgarilor. C`ci,
cum am mai spus-o, am constatat c` niciodat` bulgarii nu
ordonau mar[uri pe vreme bun`. Trebuia s` fie ploaie
toren]ial` – ca în mar[ul spre Ustovo – sau viscol cu z`pad` ca
acum. Într-adev`r, to]i ofi]erii inferiori suntem reuni]i la
[coala turceasc`, cl`dire care cu greu putea primi 120 de
ofi]eri [i care de data asta trebuie s` cuprind` peste 450.
Nu se poate imagina înghesuiala. Cei slabi riscau literal-
mente s` fie strivi]i. A[a st`m jum`tate de zi, în timp ce afar`
ninge mereu de 24 de ceasuri.
În sfår[it ni se strig` lista celor ce trebuie s` plece chiar a
doua zi spre Haskovo, unde aflasem printr-un camarad
bolnav care fusese trimis, îns`n`to[indu-se în spital la Kårjali
[i se oprise în trecere o noapte la Haskovo, c` acolo sunt
interna]i vreo 150-200 de ofi]eri prin[i la Neajlov. Camaradul
acesta era judec`torul Dr`ghicescu.
Printre cei ce urmeaz` s` plece a doua zi sunt [i eu. M`
despart de prietenii ce r`mån acolo cu n`dejdea revederii în
alte vremuri mai bune. Noaptea o petrecem f`r` s` dormim,
aproape atåt de mult ne fr`månt` necunoscutul ce ni-l rezerv`
mar[ul pe vreme de iarn` prin mun]i spre lag`rul ce ni s-a
destinat.
În zori de zi ne scul`m [i pornim spre comandament, acolo
dup` o a[teptare de cåteva ceasuri care ne înghea]`, ni se d`
o påine cåt o minge [i apoi pornim. Trecem prin ora[ul pe care
îl p`r`sim pentru totdeauna, poate. De pe la ferestre capete
de turci ne arat` adormite. Suntem du[i pe dinaintea cl`dirii
pe unde locuiesc cei care, cu lacrimile în ochi, apar la
geamurile înghe]ate.
Vremea e aspr`, viscolul se înte]e[te iar noi suntem

îmbr`ca]i sub]ire de tot, foarte mul]i n-au flanele, unii n-au
mantale, sunt numai în ni[te bluze sub]iri, iar aproape to]i au
înc`l]`mintea rupt`. Cå]iva au picioarele învelite în ni[te piele
de burduf sub]ire legat` cu sårm` împrejurul labei piciorului
[i asta le serv` drept orice înc`l]`minte. Lega]i pe sub b`rbie
cu cårpe, zgribuli]i, cu desaga la spinare, cu måinile b`gate în
måneci cu capul plecat în jos, ca s` nu primim în fa]` pulberea
de z`pad` pe care viforul o våntur` vijelios de acolo pån`
acolo, nev`zånd doar decåt picioarele camaradului de
dinainte, mergem. Înaintarea se face greu, picioarele se mi[c`
mecanic [i gåndurile sunt departe de tot… a[a mergem pån`
la ceasurile 3, cånd poposim înd`r`tul unei muchii de deal ca
s` månc`m; rupem o bucat` de påine [i, rezema]i cu spatele
de tìetura pu]in înclinat` a dealului, închidem o clip` ochii.
Cåt am da s` dormim a[a, în lini[te; c`ci amor]eala frigului a
început s` ne prind`, degetele cu greu se mai desfac, f`lcile de
abia se mi[c`, picioarele sunt bocn`...
Pornim din nou [i dup` o zi de mar[ numai prin mun]i
ajungem în sfår[it la vechea grani]` turco-bulgar` dinainte de
1913, la satul Pachaidemus. Aici vom face popasul peste
noapte, [i în acest scop suntem împ`r]i]i în dou` grupuri: unul
care e b`gat într-o cas` cu pere]ii de lut, mizerabil`, locuin]`
murdar`, biat` construc]ie turceasc`, cel`lalt grup, în care
sunt [i eu, e dus în vechiul local al v`mii care acum serv`
postului de jandarmi.
De[i cu înf`]i[are oarecum europeneasc`, locuin]a cu rez-
de-chaussée [i un etaj e poate mai de nelocuit decåt un bordei.
Parterul e în realitate un grajd, iar la etaj te sui pe o scar`
[ubred`. Nicìeri u[i. Pretutindeni ferestre sparte. Odìle sunt
nelocuite [i de nelocuit; nici o sob`, iar prin pardoseal`,
printre scånduri, vezi ce se întåmpl` jos [i pe scåndura asta
sub]ire trebuie s` dormi.
Încerc`m s` facem foc pe o tabl`, apoi într-o sob` de

tinichea pe care o descoperim într-un fel de taini]`. Imposibil,
c`ci fumul orbitor ne face s` stingem focul, a[a st`m încercånd
în toate chipurile s` adormim f`r` îns` s` putem reu[i. Frigul
e atåt de dureros, c` la mul]i ne curg lacrimi de durere.
Noaptea ni se pare lung` de tot. Interminabil`. În sfår[it,
zorii zilei se z`resc. Nimeni din to]i cei „încuartirui]i“ în
localul fostei v`mi n-a dormit, n-a închis ochii toat` noaptea.
A doua zi un mar[ mai extenuant decåt cel din ajun, pe gerul
mai sim]itor dup` o noapte întreag` de nesomn ne duce pån`
la lag`rul din Haskovo, lag`rul blestemat, unde am petrecut
cele mai îngrozitoare vremi ale robiei bulgare, vreme de 17
luni.
Cåteva cl`diri diseminate pentru un platou b`tut de
vånturi din toate p`r]ile, f`r` nici o alt` vegeta]ie decåt doar
cå]iva stejari spre r`s`rit, toate astea la vreo cå]iva km de
ora[ul cu acela[i nume, iat` lag`rul din Haskovo. Pe vremuri
de ploaie un noroi ce în cele mai curate p`r]i ale lag`rului
trecea de glezn`, f`r` ap`, f`r` nimic atr`g`tor. Iarna b`tut de
viscole, vara ars de soare; loc de dezola]iune din ]ara barbar`.
Aici g`sim pe camarazii neajloveni care povestesc lucruri din
patrie… sunt captura]i la cåteva luni dup` noi [i pot s` ne
informeze asupra multor evenimente.
De aceea bucuria revederii – cu toat` sfår[eala drumului
f`cut [i din pricina c`ruia mul]i camarazi au c`zut f`r` a se mai
poat` ridica a[a c` au trebuit s` fie adu[i cu carele – este mare
[i ne învioreaz` ca un cordial în ceasurile amare. {i st`m de
vorb` cu ei.
Lag`rul din Haskovo. - Baraca fran]uzeasc`. - Parazi]i de

tot felul. - Råia. - Ciorb` de mere [i pere p`dure]e. - „Polovina
hleap“. - Foamea [i setea. - Ru[ii, machedon]ii [i sårbii. - La
måncare în convoi. - Lovirile [i insultele. – „Proverc`” de
diminea]` [i de sear`. - Ce trebuie ca s` po]i månca. -
Sublocotenentul bulgar Colev. - Påine goal`. - F`r` foc, f`r`

lumin` în iarna anului 1917. - Pe scånduri. - B`r`cile noi. -
Ploile de prim`var`. - Lighenele colective. - De corvoad`. -
Soldele bulg`re[ti. - Internarea mea la spital. - Fasole [i nùt. -
Insurec]iunea unui general. - sosirea Comisiunei de Cruce
Ro[ie Interna]ional`: Dr. Ferriere, dr. Micheli, Karl de
Watteville. - Plångerea mea la Comisiune. Ceaiul de ardei. -
Furtul de colete. - Luna noiembrie, lun` salvatoare. Suntem
sc`pa]i. - Reîntoarcerea în patrie. - Mor]ii l`sa]i în p`månt
strìn.
Pe platoul din vecin`tatea ora[ului Haskovo e a[ezat

lag`rul cu acela[i nume. Se vorbe[te c` aici au fost interna]i în
1912 mii de prizonieri turci care aproape to]i au r`mas în
p`måntul bulgar ca s`-l îngra[e [i c` de abia pu]ini, cå]iva, s-
au reîntors acas`. Tratamentul pe care îl primesc ofi]erii
romåni aici ne face s` vedem clar inten]iunea bulgarilor de
îngr`[a [i cu trupurile noastre ogorul lor sterp.
Lag`rul n-are un caracter precis. În el sunt interna]i
prizonieri sårbi, ru[i, ofi]eri italieni, ostatici sårbi [i mace-
doneni etc. etc. Amestecul acesta de tot felul de rase,
promiscuitatea asta e penibil`. Solda]ii sårbi – ni[te umbre,
schelete care merg de acolo pån` acolo, sunt înveli]i în ni[te
zdren]e în care, f`r` exagerare curg p`duchi, contactul cu ei î]i
inspir` o mil` profund` amestecat` cu un sentiment de oroare
[i de dezgust ca în fa]a unor r`ni care supureaz`; ru[ii, turme
de nenoroci]i în care bulgarii lovesc ca în ni[te vite sunt
recen]i în Bulgaria [i de aceea au înc` aspect omenesc.
Macedonenii de tot felul, de toat` måna, de toate condi]iunile,
sunt delatorii [i exploatatorii lag`rului.
Amestecul e a[a de mare încåt ofi]eri, solda]i, ostatici,
comitagii, to]i suntem o ap`, to]i suntem trata]i la fel, to]i
avem parte de injuriile [i lovirile bulgare. La mizeria [i
infamia vie]ii fizice inchizitorii no[tri au adùgat mizeria [i
suferin]a morale. Suntem înjosi]i, suntem pu[i la corvoad` pe

påine, la fel cu solda]ii; ca hran` mere [i pere p`dure]e fierte
cu ap` – vermina amestecului de tot felul de rase are
preferin]a iar noi a[tept`m ceasuri întregi în ploaie, în noroi,
pe z`pad` [i pe viscol, ca s` c`p`t`m farfuria de ap` cald` pe
care o sorbim cu nesa]iu c`ci ne mai înc`lze[te trupul rebegit.
Somnul ni-l facem parte din noi, jum`tate, în „baraca
fran]uzeasc`“, o barac` de scånduri rare prin care fluier`
våntul, întunecoas` [i în care încap dou` rånduri de ofi]eri
întin[i pe jos. Baraca are 20 de m lungime pe 6 l`]ime, e înalt`
de 2 m, are ferestre decåt spre sud, vreo trei ochiuri de geam
de 30/25 cm prin care de abia str`bate o lume nesigur`. În
interior vezi ca umbre neclare trupuri lungite pe jos, altele
forfotind de acolo pån` acolo. Fiecare ofi]er are vreo 35-40 cm
spa]iu în l`rgime ca s` se culce; c`ci în barac` suntem vreo 150
de ofi]eri.
Aici se încuib` în noi parazi]ii de tot felul: p`duchi, pureci,
råie altoite de eczem`…. În fiecare zi, [i diminea]` [i dup`
prånz – lucru care nu înseamn` în Bulgaria c` ai dejunat, ci
numai c` a trecut ora 12 – ucidem în medie peste 200 de
p`duchi. A doua zi la fel [i num`rul spore[te. Murd`ria e
dezgust`toare; î]i faci ]ie însu]i mil` [i scårb`.
Nu mai månc`m altceva decåt la dou`-trei zile ceai de
mere [i pere p`dure]e, odat` pe zi, [i suntem mul]umi]i cånd
îl avem [i pe acesta, c`ci putem sorbi ceva cald pe vreme de
frig groaznic. Dar pentru a face måncare, oricare ar fi ea, î]i
trebuie, cum ne spun bulgarii în cap cu comandantul lag`rului,
trei elemente: lemne pentru foc, ap` pentru fiert [i ceva ce s`
pui în ap`, gråu, meiu, pere p`dure]e etc. În fiecare zi, ca o
b`taie de joc suprem`, lipse[te în Bulgaria unul din
elementele indispensabile ca s` faci måncare. Azi ni se spune
c` e ap` [i lemn dar nu e nimic de fiert în ap` [i deci n-ai
måncare, måine ai ap` [i pere p`dure]e, dar n-ai lemne pentru
foc [i iar`[i nu ]i se d` de måncare. În alt` zi ai lemne [i pere
p`dure]e, dar nu e ap` [i iar nu ]i se d` de måncare. {i a[a, în

fiecare zi privim cu groaz` din b`r`cu]a noastr` mizer`, pe un
ochiu de geam spre buc`t`rie [i desperarea se comunic`
tuturora cånd veghetorul anun]` „nu e fum, asta înseamn` c`
în ziua aceea nu ni se va da nimic decåt o jum`tate de påine“;
[i e grozav. Apa aceea fiart` cu pere p`dure]e era cald`, chiar
de nu era hr`nitoare, [i trupul nostru înghe]at avea nevoie de
ceva cald. Påinea e redus`, primim pe zi „Polovina hleab“ [i
asta e cumplit…
În sfår[it d` Domnul [i uneori diminea]a vedem cu bucurie
fumul de la buc`t`rie: vom avea fiertur`…. Într-adev`r la 12
se fluier` de mas` [i îndat` din bar`cile de mizerie ies fe]e
palide, supte, trupuri în zdren]e, descul]e. To]i se îndreapt`
prin noroiul lipicios al lag`rului spre buc`t`rie, într-o
neorånduial` groaznic`. Turma n-are nimic omenesc: în ea
sunt ofi]eri romåni, ru[i, italieni, ostatici de toate neamurile
balcanice, solda]i sårbi [i ru[i, romåni [i cå]iva greci [i italieni.
To]i ]in în mån` cioburi de oale, tinichele, farfurii, castroane,
vase de tot felul, de la scuip`tor pån` la vase de noapte…. Cu
vesela asta variat` în mån` to]i trec în goan` pe dinaintea
celor dou` cazane mari în care clocote[te fiertura [i-[i primesc
por]ia: ap` fiart`. Dac` nu te gr`be[ti, corvagiul bulgar e acolo
ca s` te înjure, dac` nu s` te [i loveasc` în plin pe trupul sl`bit.
De infinite ori am asistat la scena asta a lovirii [i în timp ce
bulgarul înghionte[te, fl`måndul parc` nici nu simte c`ci cu
l`comie, cu ochii holba]i, duce la gur` vasul [i din el soarbe cu
nesa]iu zeama cu aspect de l`turi. A[a ni se împarte la
Haskovo måncarea ….
Dar „organizarea“ bulgar` merge mai departe. În fiecare
zi la apelul „proverca“ de diminea]` [i de sear`, oricare ar fi
vremea frig, ploaie, ninsoare, viscol, înghe], noroi, to]i suntem
obliga]i s` ie[im afar`, s` ne în[ir`m în curte pe dou` rånduri,
diminea]a [i seara. {i dac` to]i n-au ie[it la primul semnal,
brutele se reped în bar`ci [i, în brånci [i lovituri, scot pe
ofi]erii care zac bolnavi. Dar num`r`toarea nu se face a[a cu

una cu dou`. Frontul s-a format. Mai trebuie s` a[tep]i pån`
ce bulgarul num`r` pe solda]i, pe ostatici, pe toat` lumea, ca
în sfår[it s` ajung` [i la ofi]erii romåni. Asta dureaz` vreme
îndelungat`, c`ci popula]ia lag`rului e de 1500 de oameni.
To]i suntem înghe]a]i sau uzi de ploaie, sau ar[i de soare, dup`
vreme, c`ci st`m uneori în noroiul pån` la glezne cåte aproape
un ceas. „Proverca“ în felul acesta am avut-o în Bulgaria la
Haskovo 17 luni în [ir diminea]a [i seara, cånd nu ni s-a f`cut
mai multe „proverci“ pe zi ca represalii pån` la repatriere.
La Haskovo comandantul lag`rului e sublocotenentul
Colev, un bulgar m`rginit, brutal, ca to]i din rasa lui, cu rånjet
de hien` în loc de rås sau zåmbet. El e organizatorul
faimoaselor lighene colective de måncare cu care se lùda.
Într-adev`r, într-o bun` diminea]` vedem buc`t`ria lucind
la soare. Lighene de tinichea presat`, noi, ne a[teptau pentru
a primi måncarea.
Constitui]i în grupuri de cåte [ase ofi]eri, am primit fiecare
grup cåte un lighean, în care ni se servea fiertura aleatorie de
la cazan, c`ci în iarna extrem de friguroas` din 1917 n-am
primit vreme de trei luni nici m`car ceaiul de mere p`dure]e
decåt odat` pe zi, drept orice måncare [i asta la cåte dou`-trei
zile odat`.
Încolo, în lag`r, în afar` de aceast` reform` a bulgarului
Colev n-am avut pån` la urm` decåt tratament de robi:
murdari c`ci n-aveam nici unul s`pun sau m`car ap` ca s` ne
sp`l`m, dac` aveai un pahar de ap` de bùt pe zi, era ceva
nemaipomenit, f`r` rufe sau cu ni[te ghete zdren]e cari
c`deau de pe noi în buc`]i, purtate nesp`late vreme de trei
luni în [ir, supu[i insultelor de tot felul [i brutaliz`rilor, culca]i
în întunecoasa barac` în care foiau parazi]ii, pe jos, eram
redu[i la un trai de animale, de îndobitocire.
M` întreb [i ast`zi cum am putut rezista, cum de n-am fost
secerat de vreo molim` care s` se fi încuibat între noi, cum au
murit atå]ia dintre ai no[tri la Sliven [i aiurea, c`ci nu cred s`

fi existat vreodat` un teren mai prielnic pentru epidemii.
Camarazii cad bolnavi, c`ci nu to]i au avut norocul s` fie
s`n`to[i pån` la urm`. Dån[ii bolesc în bar`ci pe scånduri,
f`r` îngrijire, c`ci nimeni n-are habar de ei [i dac` bolnavul
scap` cu via]` e curat noroc.
Eu însumi stau în lag`r plin de råie [i de o eczem` care îmi
acoper` tot corpul, cari e, f`r` exagerare, numai o ran`, dou`
luni întregi. Cer comandamentului s` mi se dea cel pu]in
putin]a s` fac o baie [i s` mi se aduc` de la spital medica-
mente. În zadar, c`ci nimeni nu se intereseaz`. În sfår[it, dup`
dou` luni sunt trimis la spital unde m` pot îngriji a[a ca s` scap
de umilitorii parazi]i ai scabiei.
{i astfel petrec s`rb`torile Pa[telui la un lazaret bulg`resc
unde sosesc în vizit` ni[te membri ai Crucii Ro[ii bulg`re[ti
regionale, care ofer` bolnavilor cåte 2 lei, sum` enorm`
pentru vremurile de grozav` lips` în care erau, cåteva ]ig`ri [i
cåte dou` ou`.
Cåt` vreme stau în spital, în lag`r e un adev`rat dezastru.
Ofi]erilor nu li se mai d` alt` måncare decåt o jum`tate de
påine de 400 de grame, asta aproape o lun`. E prim`var`,
zilele s-au lungit [i foamea îndurat` vreme de 7 luni [i mai
bine a sl`bit într-atåta pe camarazi, încåt seara la proverc` [i
diminea]a mul]i din ei cad din picioare nemaiavånd puterea s`
stea în timpul num`r`toarei.
Mul]i dintre ei au pierdut din greutate cåte 25-30 de kg.
Întoarcerea mea din lazaret coincide aproape cu schimbarea
de locuin]e. Suntem trecu]i din „baraca fran]uzeasc`“ unde
am petrecut mizeria îngrozitoare extrem de riguroas` iarna, în
alt` barac` cu platform`, în locul celei locuite în Sliven.
Încånta]i c` am sc`pat de vechea locuin]`, de azilul de mizerie
[i de ru[ine, lu`m în posesiune noua barac` unde g`sim o
mån` de paie întinse pe jos care ni-e salteaua ce ne-o ofer` în
sfår[it bulgarii. Mizeria e tot a[a de mare, atåt numai c` acum
avem lumin` mai mult`, c`ci baraca are geamuri, atåt, încolo
aici e mai frig, c`ci baraca e de lemn [i e mult mai mare. Toat`
noaptea galop`m prin ea ca s` ne înc`lzim. Ne resemn`m nu
f`r` s` încerc`m un sentiment de mirare pentru d`rnicia
bulg`reasc`.
Uimirea noastr` cre[te cånd suntem avertiza]i într-o zi c`
vom avea la dejun fasole, seara la fel, dar påinea va fi de gråu
[i întreag`, de 600 de grame. A doua zi în zori suntem
de[tepta]i de fluier [i ni se spune s` mergem la buc`t`rie s` ni
se împart` cåte o farfurie de … ceai cu zah`r. Pentru întåia
dat` ni se întåmpla lucrul acesta în Bulgaria: måncare de
fasole [i ceai. Lucrul ni se pare foarte suspect [i nu [tim ce s`
credem. Curånd afl`m misterul: vom primi vizita unui general
bulgar. Într-adev`r, într-o bun` zi de diminea]` suntem sco[i
din bar`ci afar`, pu[i pe dou` rånduri [i acolo a[tept`m.
În sfår[it dup` o a[teptare îndelungat`, bulgarul î[i face
apari]ia. Frontul de vreo 130 de ofi]eri romåni pare
interminabil. Aspectul e a unor sc`pa]i din azilurile de noapte.
Mul]i nu mai au înc`l]`minte în picioare [i din cårpe [i-au
f`cut un fel de papuci. Uniformele sunt zdren]e pe care vezi
nu chipiuri ci tot felul de [epci, capele, bonete f`cute din
buc`]i de stof`: tunici, c`ptu[eli de tunici etc.
Generalul trece în revist` frontul [i pare foarte satisf`cut.
Dup` inspec]iune, o comisiune de ofi]eri se duce [i
protesteaz` împotriva tratamentului de robi pe care nu-l
poate reda nimeni. În infamia [i groz`via lui [i la care suntem
supu[i de la începutul captivit`]ii, adic` vreme de 8 luni. Cum
generalul nu [tie decåt bulg`re[te, protestul se face în limba
lui, gra]ie cuno[tin]ei destul de imperfecte ce o are un
camarad de aceast` limb`. Rezultat: nici unul. Ne d`m seama
c` nici un bulgar în ]ara asta nu difer`, oricine ar fi el, în
judecat` de soldatul Christea, sau Nistor de la Kårjali sau
Vlahovo. De aceea, vestirea pe care o citim în gazetele
bulg`re[ti c` o Comisiune Interna]ional` compus` din dr.
Ferriere ca pre[edinte, dr. Michell [i de Wattesville ca

membri, va vizita lag`rele de prizonieri din Bulgaria, ni se
pare singura salvare.
În a[teptarea comisiunei anun]ate în lag`rul nostru e mare
fierbere. Bulgarii cur`]` bar`cile, ne distribuie ni[te învelitori,
ne dau zilnic cåte dou` por]ii de fasole, ceai de dou` ori pe
s`pt`mån`, miercurea [i vinerea, o påine de 600 de grame
zilnic. Noi, pe de alt` parte ne hot`råm s` protest`m [i în acest
scop ne întålnim s` alegem o comisiune care s` ne reprezinte
[i redijem un memoriu. Dar comandamentul d` ordin ca
nimeni s` nu vorbeasc` cu comisiunea dac` nu se înscrie la
comandamentul lag`rului.
În prip`, în vederea sosirii comisiunei, una din bar`cile
mici e transformat` în infirmerie cu paturi [i saltele, alta în
sal` de consulta]ie [i farmacie. Se aduc în grab` în lag`r
medicamente. În lag`r e trimis în permanen]` un medic
romån, un maior. Ni se comunic`, în sfår[it, c` vom primi
imediat solde pe opt luni, aproape 250 de lei, cåte 31 de lei pe
lun` pentru sublocotenent, cåte 41 de lei pe lun` pentru
c`pitan. Ni se comunic` c` [sic!] vom avea coresponden]e
regulate cu ]ara, se aduc imediat cåteva co[uri mari cu scrisori
sosite de mult` vreme în Bulgaria [i care nu ni se împ`r]eau.
Cei care n-avem mantale, înc`l]`minte, rufe, suntem înscri[i
pentru o list` ca s` ni se dea imediat, de unde pån` atunci n-
avusesem nimic [i nici vorb` nu era ca s` ni se dea ceva. Nu ni
se permisese s` îngrop`m mor]ii no[tri, solda]i [i ofi]eri, cu
preo]i, sub cuvånt c` romånul e cåine [i n-are nevoie de
religie. Imediat, ni se d` voie s` d`m îngrijirile biserice[ti
sufletelor celor r`posa]i întru Domnul [i s` facem slujbe
pentru odihna mor]ilor în robie.
Tot ce se f`cuse îns` era în prip`. De aceea, baraca care
[sic!] fusese construit` [i acoperit` în prip`, numai olane
a[ezate [i nelegate între ele prin ciment e mai de nelocuit
decåt vechea barac`, c`ci [sic!] într-însa plou` ca afar`. Pe
platforma de sus unde dorm 100 de ofi]eri e un lac întreg

provenit din apa care, printre olane [i scånduri, cade de sus
peste noi; noaptea plou` mereu zile întregi [i, r`zbi]i de
ploaie, suntem nevoi]i s` st`m în picioare pån` în zori de zi
sau pån` înceteaz` ploaia. Mizeria e tot a[a de mare în ce
prive[te cur`]irea trupului [i de aceea comandamentul bulgar
anun]` c` avem voie s` ne înscriem ca s` lu`m bì în ora[.
Lucrul e considerat ca o mare fericire pentru ofi]erii no[tri [i
to]i se înscriu pentru o baie cald`.
În sfår[it, într-o zi de ploaie cånd lag`rul era în toat`
splendoarea lui din vremurile cele rele, c`ci ploua de dou` zile
în [ir [i baraca întreag` era un lac de ap` iar curtea era o
mocirl` în care înotai pån` la glezne, comisiunea sose[te.
Comisiunea Interna]ional` se îndreapt` de la
comandament care era a[ezat pe [osea înspre lag`rul nostru
prin cåmpul care nu era decåt o imens` mocirl`. Ajungånd în
lag`r Comisiunea Interna]ional` intr` în prima barac` în care
locuiam [i eu. Hot`rårea mea era irevocabil luat`. Orice s-ar
fi putut întåmpla pe urm` nu putea s` fie o considera]iune
care s` m` abat` de la deciziunea ce o luasem de a aduce la
cuno[tin]a ei toate ororile suportate în Bulgaria, dup` o
examinare a situa]iei noastre, a tuturora, care era [i
situa]iunea mea.
Dac` sc`p`m [i de data asta singura ocaziune de a face
cunoscut în strìn`tate asasinatul lent zi de zi ce se s`vår[ea
asupra noastr`, soarta ne era pecetluit`. În cap`tul a cåtorva
luni de captivitate ne a[tepta pe cei mai mul]i dintre noi pe
to]i moartea prin inani]ie. Sc`parea era în aducerea la
cuno[tin]` Comisiunei cu o libertate de spirit des`vår[it` a
degrad`rii fizice [i a umilin]elor morale pe care le îndurasem
eroic de atåta vreme în Bulgaria [i care ne sfår[iser` toate
sursele de rezisten]`. Nu mai eram decåt ni[te epave în viitor,
nu mai puteam fi decåt ni[te stårvuri azvårlite în cine [tie ce
col] pustiu în ]ara de urgie.
Lucra în mine laolalt` instinctul de conservare a vie]ii,

revolta suprem` împotriva s`lbaticilor care ne omorau de-a
dreptul [i dintr-o dat` [i torturau cu rafinamente de sadici,
îndobitoceau progresiv prin foame [i sete, mizerii fizice [i
morale, lucra de asemenea reac]iunea violent` în contra
primitivilor c`rora le era strìn` orice no]iune de
umanitate.…
De aceea, cånd venerabilul pre[edinte Ferriere p`trunse în
barac`, cu [sic!] o hot`råre care f`cea pe camarazii mei s`
tremure pentru mine, pentru via]a mea, i-am ie[it înainte [i i-
am vorbit, lui [i membrilor Comisiunei. Militarii [i civili
bulgari ata[a]i la comisiune au asistat la întreaga convorbire.
Cånd mi-am declinat calitatea, dr. Ferriere m-a întrebat ce
eram în via]a civil` [i, cånd i-am r`spuns c` în patria mea
ocupam postul de procuror, a r`mas înm`rmurit. Într-adev`r,
nu mai aveam nimic omenesc. În zdren]e, aproape descul],
murdar, ofilit, cu aspect de schelet, iar nu de om. Tot ce se
g`se[te scris în acest memoriu a fost povestit în toate
am`nuntele, cu o violen]` [i o revolt` con]inute care f`ceau s`
se cutremure de indignare ascult`torii.
{edin]a a fost lung` [i impresionant`. Povestirea vie [i
emo]ionant` a fost ascultat` într-o t`cere de moarte. Am
evocat Slivenul [i Kårjali-ul, Ustovol [i terorile din Vlahovo,
mizeria f`r` seam`n din Haskovo.
Evocånd martiriul suferin]elor îndurate pentru patrie, am
ispr`vit încheierea îndr`znea]` pe care un prizonier îndr`znea
s` o pun` pe fruntea c`lìlor [i fiind în st`pånirea lor în ]ar`
de urgie.
„Am ajuns, domnule pre[edinte.” A[a mi-am terminat
rechizitoriul în urm`toarele dou` concluziuni: „De cånd sunt
captiv în Bulgaria, întåia no]iune de umanitate se opre[te la
frontierele ]`rii acesteia, a doua, armata bulgar` s-a
comportat cu ofi]erii [i solda]ii romåni prin[i de r`zboiu nu ca
o armat`, ci ca o adun`tur` de tålhari de drumul mare.”
Dup` groz`viile constatate de Comisiune în lag`rul de la

Haskovo [i relatate de mine, de[i în program se num`ra vizita
unui mare num`r de lag`re nu s-au mai continuat vizitele ci s-
a întors de-a dreptul la Sofia.
Cånd mi s-a cerut de dr. Ferriere s` spun care sunt
dolean]ele noastre i-am r`spuns: „Dolean]ele noastre, dac` ar
fi s` vi le indic, ar alc`tui o list` nesfår[it`. Aveam în patria
noastr` o via]` de oameni civiliza]i [i aici ducem una de robi.
Ca cel [sic!] ce n-are nimic, dorim totul. Ave]i s` v`
reîntoarce]i în frumoasa dumneavoastr` ]ar`. Comunica]i
guvernului nostru tot ce a]i aflat aici de la mine [i sunt convins
c` patria noastr` va face totul ca s` scape de la moartea prin
inani]ie pe fii ei care au luptat pentru dånsa. În cåt`va vreme
am citit în ziarul „Écho de Bulgarie“ raportul pe care
comisiunea l-a prezentat guvernului bulgar la rug`mintea
generalului Naidenov, ministrul de R`zboiu, care cerea
Comisiunii s` indice care ar fi reformele de propus [i pe care
guvernul dorea s` le aplice în lag`rele de prizonieri [i ostatici.
Am avut satisfac]iunea imens` c` eu, singurul prizonier de
r`zboiu c`ruia într-o ocaziune îi c`zuse sarcina de a
reprezenta pe compatrio]ii sì, prin[i de r`zboiu ca [i el, am
putut determina ameliorarea condi]iunei lor. Într-adev`r,
raportul nu cuprindea altceva decåt exact dolean]ele expuse
de mine Comisiunei.
Comisiunea plecat`, camarazii se a[teptau s` fiu tåråt prin
închisori, dus înaintea Tribunalelor mar]iale Bulgare. Nu mi s-
a întåmplat nimic. Desigur teama de r`spunderile de mai
tårziu i-au oprit pe du[manii no[tri.
Dar, ca represalii, ni s-a suprimat måncarea de fasole. În
schimb, ni s-a dat ceai de ardei iu]i drept orice ciorb`, vreme
de vreo cåteva luni. Am r`bdat totul în t`cere. Între timp
Comisiunea Interna]ional` de anchet` a lucrat. Prin august
1917 am fost vesti]i c` s-au organizat trimiteri de colete
individuale, de haine, de înc`l]`minte, ruf`rie etc. care ne-au
sosit prin octombrie, a[a c` în luna noiembrie [i celelalte pån`

la repatriere au fost o adev`rat` lun` de abunden]` pentru
noi. De aici înainte nu am mai îndurat foamea.
Dincolo de toate, suprema frumuse]e moral` e caritatea [i
ei îi dator`m via]a.
Reîntoarcerea în patrie [i apoi întors`tura fericit` a
evenimentelor militare [i politice din ultimul timp ne-au f`cut
s` asist`m la triumful Neamului nostru, la care, dup` puteri,
am colaborat prin ac]iunea noastr`, a[a mic` cum [sic!] a fost,
[i pentru care am suferit [i noi.
Cele cåteva zeci de mor]i, ofi]eri romåni, r`ma[i în
p`måntul bulg`resc, n-au putut s` mai vad` izb`virea
speran]elor lor.
Ion PALLADE
Procuror pe lång` Tribunalul Brìla
23
MEMORIU
conform ordinului circular nr. 2543 din 26.III.1918

întocmit de locotenentul Petrescu Ioan, repatriat
din captivitatea în Bulgaria pe 27.V.1918
Am fost luat prizonier în lupta de la P`durea Dandilov

(C`lug`reni) nord Buturugenii. Am fost f`cut prizonier fiind
complet înconjurat de bulgari, dup` cum se poate vedea din
„Declara]ia” aci al`turat`. Nu-mi amintesc num`rul regimen-
telor bulgare ce au participat la acea lupt` [i nu le-am [tiut
niciodat`, întrucåt, din cauza demoraliz`rii [i a surprizei n-am
putut s`-mi fixez aten]ia pe nimic timp de o s`pt`mån`.
Am fost, odat` captura]i, prezenta]i la interogatoriul

Brig`zii, dup` ce, trecånd prin front, am fost perchezi]ionat de
un colonel bulgar, întrebåndu-m` dac` nu posed:
„documente”; g`sindu-mi un porte-feuille cu 80 lei, dup` ce îi
num`r`, mi-i confisc` – cu totul – zicåndu-mi: „Souvenir”.
Interogatoriul a decurs dup` cum am raportat în declara]ie,
trupa plångåndu-se [i acuzånd guvernul [i pe primul ministru,
spunåndu-i c` Bucure[tii nu vor rezista [i contrazicånd
informa]iile false date de subsemnatul. Atunci mi-a fost dat s`
trìesc ziua cea mai amar` din tot [irul necurmat de dureri [i
umilin]e – ce urma s` tragem.
Amenin]area mea cu moartea dac` proiectilele trase
explodau asupra observatorului, avea explica]ia c` întregul
stat major al brig`zii, cu comandantul brig`zii, erau pe [ir`;
måncånd, în timpul interogatoriului: cåte dou` chiftele reci [i
o felie de påine. De acolo, fiind r`nit, mi s-a f`g`duit s` fiu
trimis cu un autocamion la Giurgiu. Am fost trimi[i pe jos [i
cantona]i într-un staul de vite, cu toate vitele [i trupa, f`r`
paie, f`r` lumin`, f`r` måncare, nici ap`.
A doua zi am fost transporta]i la Rusciuk, unde am fost
trata]i la fel, iar a 3-a zi generalul Ianceff ne-a declarat c`
pentru prizonierii romåni nu exist` lege, nici regulament, [i c`,
dac` ar fi dup` to]i bulgarii, ne-ar tìa beregata, dar avem
noroc cu germanii.
În Rusciuk, nici o asisten]` medical`. Suntem transporta]i
cu vagoanele deschise la Tårnovo, unde am r`mas 21 zile. Ca
mas`, o zeam` goal` cu cåteva coji de cartofi.
Dup` 21 zile suntem transporta]i cu vagoane deschise,
trecånd prin 25 tuneluri prin Balcani, pån` la Haskovo, or`[el
turc luat de bulgari în 1913, fiind interna]i în lag`rul de
prizonieri la 3-4 km de ora[. (Cåt am stat în Bulgaria nu am
v`zut nici sat, nici ora[.)
Lag`rul consta: 1) dintr-o barac` de scånduri, f`r`
geamuri, înalt` de 2 m, larg` de 4 m [i lung` de 60 m, cu dou`
poduri de ambele p`r]i ale [an]ului de comunica]ie, largi de

150 cm, la 5 cm ridicate de la p`månt, serveau drept paturi
pentru 200 ofi]eri; 2) dintr-o barac` mare de scånduri, un
hambar, din care se vedea afar` [i în care ningea [i ploua.
Am ajuns în lag`rul Haskovo pe la jum`tatea lunii
decembrie 1916, ofi]erii erau aproape to]i gr`m`di]i din cauza
frigului în baraca cea mic`, iar noi, nemaiavånd loc, am fost
caza]i în baraca cea mare, unde se aflau dispu[i ca într-o
clocitoare peste 600 de de]inu]i [i criminali din pu[c`riile din
Serbia – tot ce e mai abject, mai oribil – f`r` a face vreo
deosebire, f`r` a ne da un col]i[or nou`, ofi]erilor.
În aceast` barac` larg` de 8 m dormeam pe du[umele,
r`månånd [i spa]iul de comunica]ie, 4 rånduri de oameni, iar
pe lång` pere]i [i la mijloc erau ni[te rafturi pe care mai
dormeau 4 rånduri. Înghesuiala [i murd`ria erau
dezesperante, întrucåt dormeam pe du[umele, nedezbr`ca]i
cu lunile, cu picioarele încruci[ate cu ale lor în timpul
somnului. Insectele mi[unau [i nu era nici un mijloc de a te
debarasa. Nu aveam ap` nici de bùt. Aceast` ap` o pl`team
10 bani sticla, [i cånd o vedeai nu [tiai ce s` faci: S` o bei sau
te speli [i mai totdeauna r`spunsul era al nevoii celei mai
presante. Bani procuram pentru ap` vånzånd påinea – ofi]erii
a[teptau z`pada ca pe salvare. Se rupea prea greu un
centimetru de påine din singura [i insuficienta hran`.
Un domn c`pitan care fusese capturat la Turtucaia cu un
cåine al sù, care l-a urmat peste tot, în toate nenorocirile din
timpul represaliilor, a apelat la caritatea cåtorva suflete pe
care le [tia mai alese pentru a da zilnic cåte o f`råmi]` „cåt
unghia” pentru Geta, iubit` de to]i. Cu durere în suflet
constatau ofi]erii topirea zilnic` a nobilului animal, totu[i,
buc`]ica de påine dat` azi a doua zi i s-a refuzat [i cåinele a
murit sub ochii a 400 ofi]eri, în ghinurile grozave ale foamei.
Din pieirea ei v`zånd cu ochii ofi]erii tr`geau concluzii de un
egoism feroce, prev`zåndu-[i [i lor aceea[i soart`, de s-ar lipsi
fie chiar de o f`råmitur`. Påinea se da la doi ofi]eri. Aproape

to]i aveau cåntare, fel de fel de sisteme, pentru ca o f`råmitur`
s` nu treac`. Zilnic se reclamau påini furate chiar de sub cap.
Omul, [i înc` omul cu un capital moral recunoscut, devenit
brut` din cauza foamei!
Cåinele n-a murit de foame, ci fiind în spasmuri [i venind
comandantul lag`rului, locotenentul Kolef, s-a n`pustit
asupra lui, zdrobindu-i capul [i coastele cu c`lcåiul cizmei.
Am dormit pe scåndura goal`, f`r` înveli[, f`r` c`p`tåi,
f`r` un pai sub noi toat` iarna, excep]ional de grea 1916-1917.
Nu m-am dezbr`cat, ca to]i camarazii, niciodat` pån` la
jum`tatea lunii martie (4 luni). Nu ni s-a dat în tot acest timp
nici un efect de mic echipament, de îmbr`c`minte, de
înc`l]`minte, nici o sold`.
În luna martie au început s` ne serveasc` cåte 30 lei pe
lun`, din care cùtam s` ne îmbun`t`]im hrana.
În timpul acelei ierni ne sculam – cine dormea – cu z`pada
de 5-10 cm pe noi; iar majoritatea – s`pt`måni de-a råndul –
se d`deau pe ghea]` în barac` toat` noaptea, pentru a nu
în]epeni de frig. Cå]iva ne-am cump`rat (7 camarazi) dou`
rogojini, cu care ne înveleam. Eram obiect de invidie.
Baie nu am pomenit în tot timpul captivit`]ii, de[i
func]ionau bìle din Haskovo [i Sliven, iar la Sliven, aproape
de lag`r, erau bì termale naturale.
Au iernat bìe]ii descul]i, în papuci de lemn sau în opinci
degradate, întrucåt fuseser` desc`l]a]i la prindere [i înc`l]a]i
în opinci rupte. Solda ni se da odat` pe 3 sau 4 luni trecute.
Dup` un an [i ceva s-au dat cåteva perechi de cizme ordinare,
desperecheate, rupte, care s-au luat înapoi la venirea
ajutoarelor de la Geneva.
Opt luni nu a plecat o scrisoare din lag`r, nu a intrat una.
Totul se distrugea. Prima scrisoare de la mama am avut-o la
12 aprilie 1918, iar prima mea scrisoare [i veste c` trìesc a
ajuns acas` dup` un an.
Îngrijire medical` sau personal inferior sanitar în lag`r nu

exista. Spitalul era accesibil numai celor cu 41° temperatur`,
dup` zile [i zile de coresponden]`. Ca rezisten]`, ofi]erii
romåni au fost obiectul stupefac]iei generale în Bulgaria.
Ca hran`: timp de 7 luni numai ceai de mere p`dure]e, [i
asta nu era zilnic, ci din diferite pretexte c`: „m`g`ri]a nu vrea
s` trag` azi la saca” 400 ofi]eri r`måneau nemånca]i – [i asta
se întåmpla de cel pu]in 3 ori pe s`pt`mån`, iar ra]ia de påine
a variat tot timpul între 150 - 350 g pe zi, nedep`[ind niciodat`
aceste limite; f`cut` din m`lai amestecat cu multe corpuri
strìne (paie, rumeg`tur` etc.).
A existat o perioad` de 18 zile cånd nu s-a dat nici o mas`,
numai påinea, [i f`r` a fi considerat` ca o represalie, dup`
care timp de 3 luni, f`r` excep]ie, ceai de ardei ro[u, imposibil
de gustat.
S-a dat, pån` am plecat eu, mutat disciplinar la Sliven, de
3 ori carne cur`]at` de pe oase, care ni se d`deau, adus` pe
bra]ele [i hainele unor sårbi nedezbr`ca]i de 2 ani, încåt la
majoritatea scårba a învins foamea. Hrana o primeam fiecare
în ce avea, mul]i, chiar foarte mul]i, luau ciorba în tinichele de
conserve scoase din gunoaie, f`r` lingur`, întrucåt nu aveam
bani [i nu ni s-au dat niciodat` vase sau tacåmuri. Socoteam
ca pe o måncare deosebit` gråu neales fiert, cu pietre, p`månt,
gunoaie – dar era rar, rar de tot.
Erau dou` cazane la buc`t`ria lag`rului, care nu s-au
înmul]it, nici nu s-au adåncit cånd din 600, cå]i r`m`sesem
într-un rånd, (ofi]eri [i interna]i sårbi) se f`cuser` peste 4000.
Påinile måntuitorului!
Ofi]erii vånau – cu pietre – ciori [i le måncau, prindeau
broa[te ]estoase [i le g`teau. Din cauza acestui regim – de
lipsuri de tot felul, igienice [i de hran` – întrecut de dorul ]`rii
[i de suferin]a moral` de a ne [ti frumoasa noastr` gr`din`
cotropit` de bandele criminale [i nes`turate, un teritoriu
r`mas f`r` protec]ia alor no[tri, neavånd nici o hran` moral`,
(ne[tiind nimic de luptele din Moldova [i M`r`[e[ti, decåt

amenin]`rile lor de a cuprinde [i Moldova).
Din tot acest [ir de nenorociri, ofi]erii ajunseser` umbre [i
a[a de sl`bi]i încåt nu mai puteau sta în picioare 5 minute; [i
în[i[i bulgarii reduser` num`rul apelurilor de la 3 la 1 pe zi, [i
acesta pe locul de dormit. Te apuca jalea privind convoiul de
ofi]eri, rup]i, descul]i, murdari, cånd porneau spre cazan cu
[irul, înveli]i unii cu p`turi, cu papuci de lemn, al]ii cu turbane,
[i numai petice. Hainele erau petic pe petic. Masa o dat` pe zi,
rar de dou` ori pe zi.
Din cauza foamei, o manie caracteristic` ofi]erilor
prizonieri în Bulgaria (fl`månzi) cuprinsese cam 90% din
totalitatea ofi]erilor. Toat` ziua [i noaptea se discutau re]etele
månc`rurilor; [i to]i aveau caiete pline cu re]ete de månc`ruri.
Se [i inventau. Cånd un prieten veni de la spital (subloco-
tenentul Costin Vasile 61) [i mi-a adus o chiftea am sim]it,
f`r` deosebire, be]ia foamei. Am avut vertije ca dup` sticle
întregi de [ampanie, am ame]it complet, a trebuit s` st`m mult
jos ca s`-mi revin.
Mutat disciplinar în lag`rul Sliven în aprilie 1917, pentru
motivul c` am lovit de indignare pe un b`rbier din Haskovo,
care era [i b`rbierul diviziei, pentru c` a insultat – [i era s`
scape nepedepsit – pe domnul c`pitan Apostolescu din
artilerie. Incidentul se sfår[ise cånd am aflat [i cånd, ru[inat de
atitudinea a unei jum`t`]i de barac`, care [sic!] auzise [i se
mul]umise s` måråie, l-am lovit cu for]`, doboråndu-l la
p`månt, [i a[ fi continuat a-i da lec]ia dac` nu aveam luxa]ia
bra]ului stång, tras [i pus la loc de sublocotenentul Dumi-
trescu Mihai din Regimentul 23 Infanterie.
B`rbierul reclamånd cazul comandantului efectiv al
lag`rului – factotum-ul fiind un plutonier bulgar, violent, de la
care ofi]erii au îndurat cele mai cumplite mizerii, acest
plutonier r`stindu-se la mine, i-am întors spatele, spunåndu-i
c` sunt ofi]er [i nu vorbesc cu un sergent ci cu comandantul
lag`rului.
Aceast` brut` cu ochii injecta]i [i cu spume la gur` ca

mistre]ii, v`zåndu-se dispre]uit, deoarece erau mul]i superiori
care se sim]eau onora]i dåndu-i måna [i-l preveneau la salut
(pot da nume), ordon` s` fiu imediat pus la pom, cheam` un
caporal c`ruia îi spune c` are s` m` împu[te, cu o veselie
dr`ceasc` comand` înc`rcarea armei [i caporalul lu` arma la
um`r cånd apare comandantul lag`rului, venind din ora[ prin
spatele meu. Plutonierul s-a dep`rtat, iar caporalul a l`sat
arma jos în urma unui ordin gr`bit dat de bestie.
Raportez cazul comandantului prin intermediul crimi-
nalului Candiano, prizonier sårb – pus în serviciul bulgarilor,
care denatureaz` totul. Comandantul ancheteaz` [i m` d` în
judecat`, spunånd singur c` nu are ce face, c`ci dac` se aude
la comandament – [i `sta e b`rbierul comandamentului – [i el
nu-mi face formele, o p`]e[te el. În luna aprilie vine sentin]a
de mutare disciplinar` în lag`rul Sliven, odat` cu al]ii trimi[i
ca represalii.
Lag`rul Sliven, un triaj al mor]ii, unde mureau zilnic în
medie 60. În acest lag`r se trimiteau prizonierii bolnavi de
orice boli contagioase, îns` nu li se da nici o îngrijire.
Dormeau în bar`ci de p`månt, acoperite prost, f`r` paie pe
jos, pe p`måntul gol, dezbr`ca]i, descul]i, marea majoritate în
izmene, f`r` foc [i maltrata]i atåt de bulgari direct, cåt [i
printr-un regim îngrozitor de foame. O sup` la 5-6 sau 10 zile,
a[a c` ace[ti spectri în zdren]e care nu p`strau nimic din fosta
]inut` a unui osta[ ce-[i f`cuse odat` datoria, purtase arma [i
fusese un frunta[ [i un cap de familie în satul sù, p`reau
umbrele mizeriei, tåråndu-se prin lag`r, prin gunoaie, unde
disputau cånilor oasele, coji de ceap` [i alte urme din
murd`ria cea mai grozav`, chiar din latrine; deseori am v`zut
solda]ii no[tri – ca [i interna]ii sårbi – pr`jind la focuri de
zdren]e opinci rupte de prin gunoaie [i måncåndu-le,
sf`råmånd oasele cu pietre, pisåndu-le [i måncånd aceast`
fìn`, sau copite (unghii) de capr`.
Mii de solda]i ne-au murit în aceast` neagr` mizerie.

Mizeria o cre[tea în lag`rul Sliven banditul: sergent romån, de
origin` bulgar, Gheorghiu, care specula via]a camarazilor f`r`
scrupul; [i aceasta pentru c` protec]ia lui a fost primit` f`r`
rezerv` [i în mod ru[inos de camarazi de ai no[tri; f`cåndu-l
s`-[i piard` ultima rezerv`, insultånd [i înjurånd pe ofi]eri
(nume exist`). Îngrijire medical` nul`. Ca doctor, pån` la
armisti]iu am avut un doctor-felcer sårb c`zut în
decrepitudine, care, împreun` cu tot personalul (sårbi), se
purtau du[m`nos cu romånii (din la[itate, f`cånd pe placul
bulgarilor).
Bolnav de tifos exantematic, am sc`pat numai gra]ie
constitu]iei. Am fost internat în spital în ziua încet`rii crizei.
Convalescen]a am petrecut-o în spital, dar m-am ref`cut pe
propriile mele spese, hrana spitalului necorespunzånd nici
cantitativ nici calitativ convalescen]ei.
La Sliven ofi]erii ajunseser` la cap`tul for]elor din lipsa de
hran` m`rit` cu reaua voin]` a administra]iei, lipsa de odihn`
(nemaiputånd dormi din cauza a milioane de p`duchi de
lemn) [i fiind b`ga]i în barac` la ora 8 p.m. pån` a doua zi la
7 a.m. Dac` nu intervenea în ianuarie 1918 ajutorul de
alimente trimis de Sec]ia romån` de asisten]` a prizonierilor
de r`zboi – e cert c` muream cu to]ii.
Am fost repatriat pe ziua de 27 mai 1918 prin Giurgiu,
fiind din teritoriul ocupat, am refuzat s` m` opresc 8 zile, ci
am trecut direct cu vaporul la Gala]i.
Starea de spirit total deprimant` în Bulgaria, chiar
disperat`. Nu mai exist` om cult sau muncitor care s` mai
cread` în eventualitatea unei victorii germane. Un doctor îmi
spunea: „Noi vedem c` ne-am angajat într-o aventur` din
care, îns`, nu mai putem sc`pa. Numai o revolu]ie general` ne
poate sc`pa”.
Alian]a Bulgar` – o cl`dire pe nisip, care e gata s` se
n`ruie la cea mai mic` adiere de vånt revolu]ionar.
Acest vånt îl a[teapt` toat` Bulgaria ca pe singura ie[ire,

dar eu personal nu v`d o ie[ire u[oar` întrucåt germanii, din
prima zi a alian]ei, v`zånd tendin]ele contradictorii între
conduc`tori [i condu[i, au monopolizat [i luat sub controlul
direct [i exclusiv toate mijloacele de comunica]ie [i transport,
tot ce e bog`]ie na]ional` [i produc]ie casnic` [i de fabrici, tot
ce e organ de execu]ie: armat` [i poli]ie. Rechizi]iile i-au
înstrìnat din primul moment pe germani de sufletul
poporului, care actualmente ur`[te pe germani tot atåt de tare
ca [i pe austrieci, turci; germanii l`saser` popula]iei civile o
rezerv` de hran` de dou` luni, iar în urm` le-au luat ultimul
bob „sub form` de împrumut”, introducånd cartelul cu 150 g
påine la sate [i ora[e.
De la santinele am aflat c` pe la începutul lunii iulie va fi o
mare revolu]ie, de la care ei sper` ie[irea din r`zboi – oricåt
ar costa. C`derea lui Radoslavof a fost un suspin de u[urare în
toat` Bulgaria, dar [i un fier ro[u b`gat în sufletele celor ce
mai sperau o pace victorioas`.
Gazetele au inserat vestea la o lun`, tot cum f`cuse cu
c`derea Bitoliei în 1916 – dup` o lun` – iar alte [tiri nu apar.
De luptele de la M`r`[e[ti – am aflat în Giurgiu.
Bulgarii nu mai au nici o încredere în presa lor. Bulgarii au
mai vrut s` fac` o volt` diplomatic` în 1917 (februarie), cånd
se d` ca sigur în toat` Bulgaria venirea partidului rusofil [i
alinierea bulgarilor la Antant`.
Au multe fabrici de postav care lucreaz` din vechi [i mai
mult pentru armat`, se g`se[te [i postav civil. Un rånd de
haine de astfel de stof` cost` 400 lei. Pre]urile maximale se
aplic` ca [sic!] [i la noi. Marfa dispare de pe pie]e, [i se
pl`te[te: sarea 15 leva kg, påinea de gråu 25-30 leva, lenjerie
nu se g`se[te deloc, se pl`te[te 100 lei o pereche de izmene [i
o c`ma[` proast` (de trup`). Untura 40 leva, zah`rul 35 leva
(asta acum o lun`, pre]urile se ridic` continuu [sic!]).
Starea sanitar` las` mult de dorit. Frigurile, malaria sunt,

ca [i tifosul, endemice mai în toat` Bulgaria: iar acum, cu
popula]ia minat` din cauza r`zboiului [i priva]iunilor de 5 ani
– continui – bolile fac ravagii. Chinina – 2 lei bulina de 1/2 g.
Medicamentele: tinctura de iod, alcoolul lipsesc cu
des`vår[ire.
Spitalele pline de epileptici – [i simulan]i de tifici, malarici
– de pe front. La începutul lui mai s-a auzit c` brigada de
Sliven cu generalul, cu ofi]eri [i armament s-a predat
francezilor.
Pe romåni ne considerau: „pro[ti de buni ce suntem”,
neputåndu-ne repro[a dup` incursiunea din 1913 decåt „c`
le-am måncat gìnile”. Dar dup` ce am întors noi pagina de la
Fl`månda, cånd au v`zut c` romånii sunt capabili de ur`,
frigurile mor]ii au cuprins întreaga Bulgarie la gåndul unei
r`zbun`ri romåne. A[a îmi explic protestul muncitorimii
bulgare în Sobranie de a nu se alipi Dobrogea la Bulgaria.
Despre armata romån` le-au evoluat ideile dup` cele
germane: „Soldatul romån în prima [i a doua faz`”. Gazetele
sunt nesincere [i ascund în mod sistematic adev`rul [i mai ales
pe cel sup`r`tor – o [tiu bulgarii.
Datoria public` e de 10 miliarde [i un economist bulgar se
întreba ce vor face bulgarii „c`ci, pe cånd Romånia se poate
reface în cå]iva ani Bulgariei îi trebuie, pl`tind maximul de
amortisment de care e capabil`, peste 400 de ani ca s` scape
de tirania economic` german`”.
Convingerea mea e c` nici o putere din lume, nici o
f`g`duial` sau speran]` sincer` nu vor mai putea ]ine pe
bulgari într-o campanie de iarn`.
Locotenent PETRESCU
f. 305-313
24
MEMORIU
relativ la modul cum a fost b`tut [i pus la lucru

la [osele maiorul Roescu Constantin, de c`tre bulgari,
ca ofi]er prizonier în luna noiembrie 1916, în satul Ustovo,
din mun]ii Rodopi, din Tracia – Bulgaria
Domnule ministru,
Subsemnatul, maior de rezerv` Roescu Constantin,
domiciliat în ora[ul Turnu Severin, Calea Traian nr. 210,
p`rinte a 12 copii în via]`, am onoare a raporta urm`toarele:
în luna iunie 1918, la înapoierea mea din captivitate de la
bulgari, am înaintat Ministerului de R`zboi prin Regimentul
74 Infanterie dou` memorii prin care ar`tam c` în timpul
captivit`]ii am fost b`tut [i pus s` lucrez la [osele ca salahorii
de c`tre statul bulgar, dup` cum ar`t mai jos.
În ziua de 8 noiembrie 1916, dup` un mar[ barbar de 5 zile

prin mun]ii Rodopi, venind din ora[ul Kårjali, am ajuns în
satul Ustovo, un grup de 300 ofi]eri.
În diminea]a zilei de 9 noiembrie 1916, de c`tre trupa ce
ne escortase [i de c`tre un inginer bulgar din Ustovo, ofi]erii
prizonieri romåni am fost soma]i a ie[i la lucru de [osele; cu
to]i ofi]erii am refuzat.
În diminea]a zilei de 11 noiembrie 1916 cu to]i ofi]erii am
fost condu[i la lucru pe [oseaua dintre Ustovo [i Pasmakli, la
o dep`rtare de vreun kilometru de satul Ustovo. Aici,
inginerul bulgar, dup` ce ne-a a[ezat în trei grupe de cåte 100
ofi]eri, dånd fiec`rui ofi]er cåte un num`r de ordine, din grupa
I a trimis în ora[ul Pasmakli 50 ofi]eri ca s` aduc` roabe,
tårn`coape [i cazmale pentru lucru, a trecut la fiecare grup`

de ofi]eri, fiind înso]it de [eful de escort`, un sergent bulgar,
ne-a somat s` începem lucrul, adic` s` ne urc`m pe munte [i
s` azvårlim pe [osea bolovani de piatr`. To]i ofi]erii au refuzat
lucrul.
Dup` terminarea soma]iei, [eful escortei d` ordin
santinelelor bulgare s` ne înconjoare, se dep`rteaz` la vreo
100 pa[i de grupele de ofi]eri [i ne someaz` ca s` st`m pe
[osea nemi[ca]i, în pozi]ia care ne aflam. Santinelele gata a da
foc la orice mi[care. Apoi inginerul pleac` în Ustovo cu
sergentul, spre a raporta la telefon Comandamentului militar
din Pasmakli c` nu voiam a începe lucrul.
Era ora 10 diminea]a. Pe la orele 3 dup` amiaz`, 11
noiembrie 1916, sergentul bulgar se înapoiaz` din Ustovo [i
d` ordin santinelelor a ne conduce înapoi în sat.
Comandamentul militar din Pasmakli d` ordin ca o grup`
de ofi]eri (110) s` r`mån` în Ustovo, o grup` s` fie
transportat` în satul Raicovo [i alta în satul Vla[koi, cele din
urm` dou` sate la dep`rt`ri de 3-5 kilometri de Ustovo.
Grupul de ofi]eri r`mas la Ustovo, din care f`ceam parte
[i subsemnatul, am fost instala]i într-o cas` p`r`sit` [i încuia]i
cu lac`te, atåt la u[a din fa]`, dinspre strad`, cåt [i la u[a din
dos, de la latrin`, urmånd ca ofi]erii s`-[i fac` orice nevoie
înùntru.
Ni se comunic` de c`tre [eful de post bulgar, sergentul
Nicola, c` comandamentul [sic!] militar bulgar din Pasmakli a
dat ordin s` ne închid`, s` ne încuie [i s` nu ne dea nici ap`,
nici måncare pån` nu ne decidem a ie[i la lucru, [i c`
santinelele care se vor dovedi c` ne-au înlesnit a ne procura
alimente sau ap` vor fi împu[cate.
Grupul de 110 ofi]eri din Ustovo am stat închi[i [i încuia]i
timp de 5 zile, pån` la 15 noiembrie 1916.
În timpul acestor 5 zile de pedeaps` cu foame [i sete am
fost hr`ni]i în modul urm`tor:
a) În ziua I [i a II-a de pedeaps` cu foame [i sete fiecare

ofi]er a trìt cum a putut, de exemplu eu am împ`r]it o påine
cu înc` trei ofi]eri. În ziua a III-a nici un ofi]er nu mai avea
nimic, cei care fumau [i mai aveau tutun î[i min]eau stomacul
cu fum de ]igar`, era ceva îngrozitor a suferi de foame [i sete,
ceva de necrezut, îns` adev`rat. Femeile din sat dau tårcoale
prin împrejurul închisorii, pentru a ne arunca påine pe
ferestre, îns` erau alungate de santinele.
În noaptea de 3 spre 4 de post (13-14 noiembrie 1916), un
soldat bulgar în timpul schimbului sù, cu plat`, ne procur` 4
påini cazone a 600 grame, în total 2 kg 400 grame [i una boat`
cu ap` de vreo 3 litri, apa este pl`tit` de c`pitanul Costescu [i
în diminea]a zilei de 14 noiembrie aceste alimente sunt
distribuite de c`tre c`pitanul Såmb`teanu, locotenentul
Pandele [i sublocotenentul Teodorescu la cei 110 ofi]eri, adic`
cåte o mic` buc`]ic` de påine [i cåte o lingur` de ap` din
lighean la fiecare ofi]er a[ezat pe lång` perete, ca s` nu fie
alimentat vreunul de dou` ori.
Tot astfel am fost alimenta]i [i diminea]a a 5-a zi de post,
15 noiembrie 1916.
Mul]i ofi]eri au le[inat de foame [i sete.
II
În diminea]a zilei de 16 noiembrie 1916, pe la orele 10,

sose[te în satul Ustovo un pluton de 40 solda]i, „pluton de
execu]ie”, sub comanda locotenen]ilor bulgari Chercef,
comandantul lag`rului de prizonieri din Kårjali, ofi]er bulgar
de fel din Silistra, unde are p`rin]i, fra]i, surori [i rude,
locotenent Ispas Cendof [i locotenent Vlad Stoicicof, cei din
urm` doi ofi]eri cu trupa de la Pasmakli.
La orele 2,30 dup` amiaz` ace[ti ofi]eri dau ordine; [eful
de post, sergentul bulgar Nicola, cu doi solda]i bulgari, intr`
în arestul cu ofi]eri prizonieri romåni [i ne someaz` „c`pitani
[i locotenen]ii” s` ias` afar` – în strad` – iar sublocotenen]ii-

prizonieri romåni s` r`mån` înùntru – în închisoare.
C`pitanii [i locotenen]ii romåni prizonieri, sco[i afar` din
închisoare, în strad`, înaintea hotelului Rodopi [i a închisorii,
un fel de pia]` unde se încruci[eaz` trei str`zi, suntem a[eza]i
pe dou` rånduri, în spatele nostru era un zid înalt.
Ofi]erii bulgari dau ordin plutonului de execu]ie s` ne
înconjoare, s` încarce armele [i s` ia pozi]ia, gata a trage foc –
cu armele aplecate spre grupul de ofi]eri.
Locotenentul bulgar Chercef înaintea ofi]erilor, la mijloc,
Ispas Cendof la flancul drept [i Vlad Stoicicof la flancul stång,
la patru pa[i de ofi]eri, cu revolverele întinse gata a trage foc,
atåt ofi]erii bulgari cåt [i trupa de execu]ie, la cea mai mic`
mi[care neobi[nuit` a noastr` sau la comanda unuia din
ofi]erii bulgari.
Locotenentul bulgar Chercef, care [tia romåne[te, începe
s` parlamenteze [i s` ne spun` c` trebuie s` lucr`m, c` a[a
este ordinul statului bulgar [i dac` nu lucram nu are s` ne fie
bine [i c` orice rezisten]` este în zadar, c` ei de aceea sunt
trimi[i s` ne fac` s` lucr`m.
Acel moment era sublim, ceva Dumnezeiesc, o inspira]ie
cereasc` str`bate corpurile acestor ofi]eri care st`teau ca o
stånc` înaintea bestiilor bulgare [i, într-un singur glas, to]i au
r`spuns c` nu lucreaz`. Acest cuvånt a tulburat pån` la
turbare pe aceste fiare în chip de om; locotenentul Chercef
face un semn locotenentului bulgar Cendof Ispas de la flancul
drept, care se repede la prima victim` din dreapta, c`pitanul
Popeia din Regimentul 34 Constan]a, în mod fulger`tor îi d`
izmenele [i pantalonii în jos, un soldat bulgar se a[eaz` pe
capul ofi]erului, altul pe picioare, locotenentul bulgar Ispas
Cendof, a[ezat în stånga cu o crava[` în ambele måini [i un
sergent bulgar în dreapta, în måini cu un ciomag gros, încep a
trage ofi]erului pe pielea goal`, pe p`r]ile moi ale [ezutului [i
coloana vertebral` 25 lovituri, sfor]åndu-se din toate puterile,
în a[a fel c`, de la primele lovituri, pielea de pe corpul

ofi]erului începea s` se rup` [i sångele ]å[nea în sus, ca la o
pas`re cånd i se taie gåtul.
Ofi]erul, de la primele lovituri barbare, începea s` ]ipe în
mod îngrozitor, a[a c` ecoul ]ipetelor era dus în dep`rtare de
valurile råului Arda, apoi c`dea în stare de nesim]ire [i dup`
ce se termina cu cele 25 – 50 lovituri, ofi]erul mai erau dat de
cap cu gura de pietre de soldatul ce-l ]inuse de cap, [i
însångerat cu gura [i trupul de sånge, era aruncat ca un
cadavru pe trotuarul de la spatele grupului de ofi]eri.
Al doilea ofi]er b`tut a fost c`pitanul Chiriceanu, îns` în
locul ofi]erului bulgar care tr`gea cu crava[a a trecut un
sergent bulgar, înalt, foarte robust, care a fost în serviciul
domnului Ciurcu la Sinte[ti, jude]ul Ilfov, 8 ani, [i care bestie
ne lovea cu mare sete de r`zbunare, a[a c` toate loviturile
aplicate cu ciomagul de acest barbar ne-au produs adånci r`ni
care se cunosc pe corpul ofi]erilor în toat` via]a.
III
La acest spectacol îngrozitor, autorit`]ile bulgare din

Ustovo, pentru a b`ga spaima în popula]ie ca s` nu ascund`
dezertorii lor, au adus toat` popula]ia satului, copiii de la
[colile primare [i elevii de la gimnaziile de fete [i bìe]i; era o
mare de capete omene[ti, aruncai acul în sus [i c`dea pe om,
to]i se înghesuiau spre a ne vedea.
Începutul spectacolului începe, lumea îngrozit` ]ip`,
femeile fug în toate p`r]ile pe strad`, intr` în case, închid u[ile,
la spectacol privesc numai b`rba]ii [i copiii din [coli, mul]i
plång [i chiar pe obrazul unei santinele am v`zut lacrimi.
IV
În modul ar`tat mai sus au fost b`tu]i la Ustovo urm`torii

ofi]eri:
1) C`pitan Popeia Gh. Regimentul 34 Constan]a
2) „ Chiriceanu C-tin Regimentul 1Artilerie Cetate
3) „ Tolmide D-tru Batalionul 2 Artilerie Cetate
4) „ Costescu {tefan Regimentul 5 Obuziere
5) „ Ionescu Lupu Regimentul 2 Gr`niceri
6) „ Vlad Victor Regimentul 2 Gr`niceri
7) „ Roescu C-tin Regimentul 74 Infanterie
8) „ Burs`nescu Vasile Regimentul 74 Infanterie
9) Locotenentul Tudoriu Dr`gan Regimentul 74
Infanterie
10) Locotenentul Vretos Denis Regimentul. 3 Artilerie
Dup` ce ace[ti 10 ofi]eri din grupul de la Ustovo am fost
b`tu]i [i arunca]i gr`mad` de pe locul de execu]ie pe trotuarul
dinapoi, gr`mad` unul peste altul, tot plutonul de execu]ie cu
cei trei ofi]eri bulgari cu armele, solda]ii, [i revolverele,
ofi]erii, îndreptate spre ofi]erii b`tu]i, le[ina]i, se apropie [i
sergentul acela care fusese în serviciul domnului Ciurcu, pe
romåne[te spune „Cine vrea s` moar`, s` spun` c` nu
lucreaz`”; se repet` aceast` soma]ie de mai multe ori, la care
atåt ofi]erii b`tu]i care mai puteau s` vorbeasc`, cåt [i cei
neb`tu]i au spus c` „acum lucreaz`”.
Faptul era consumat, ofi]erii b`tu]i, de dureri, gemeau, cei
neb`tu]i, de groaz` [i mil`, plångeau, mul]i din ofi]eri în acel
moment cùtau s` se sinucid`, pentru care bulgarii (garda)
observånd, se reped în închisoare la ofi]eri [i le confisc`
curelele, bricegele [i orice lucru ce li se p`reau c` înlesne[te
sinuciderea.
Plutonul de execu]ie pleac`, ofi]erii b`tu]i sunt lua]i de
ofi]erii neb`tu]i, de jos, din strad`, din gr`mad`, pe bra]e,
fiecare d` ce poate, unii mantalele lor, unii p`turi, care aveau,
ni se fac a[ternuturi moi [i fiecare, cu mare respect, caut` s`

ne dea ajutorul ce poate, ap` sau påine, [i caut` a nu face
zgomot spre a nu ne sup`ra.
C`pitanul veterinar Alexandrescu ne panseaz` r`nile, de
nobilii no[tri ofi]eri ni se procur` tot ce ne trebuie – era ceva
sublim, ceva Dumnezeiesc, preotul Florescu Ion de la
gr`niceri ne d` putere sufleteasc`. C`pitanul Burs`nescu are
o a doua criz`, începuse s` viseze etc.
V
Dup` ce au fost b`tu]i ofi]erii de la Ustovo, plutonul de
execu]ie a plecat la Vlaskoi unde, în acela[i mod, au b`tut pe
urm`torii ofi]eri:
1) C`pitan Grigorescu, Regimentul 5 Obuziere, fiul
eroului General Grigorescu
2) C`pitan Eftimescu, Regimentul 76 Infanterie
3) Locot. St`nescu Titi din Gr`niceri
4) Sublocot. Sturza Aureliu, Regimentul 76 Infanterie
5) „ Palade Ion, Regimentul Regimentul 76
Infanterie Procuror
6) „ Zamfirescu, Regimentul 76 Infanterie
7) „ Popudof D-tru, Regimentul 3 Artilerie U[oar`
8) „ {tef`nescu Alecu din Pionieri
9) „ Boamb` Horia, Regimentul 76 Infanterie
10) „ Cernìanu, Regimentul 5 Obuziere, fiu de
]`ran din comuna P`tulele, jude]ul Mehedin]i, care a murit în
vara anului 1917 din cauza b`tìi.
VI
Observa]ii: Subsemnatul maior rezerv` Roescu
Constantin, c`zut prizonier la Turtucaia cu întreaga
garnizoan`, fost chemat temporar în activitate la Regimentul
74 Infanterie, cu care am luptat pån` la 24 august 1916.
Ca ofi]er prizonier fiind b`tut în modul ar`tat mai sus [i

fiind pus la lucru la [osele, la Ustovo, în mai multe zile în luna
noiembrie 1916, de c`tre statul bulgar, [i din cauza b`tìi fiind
bolnav, dup` cum se constat` din al`turatul certificat medical
eliberat de o comisie medical` militar` romån`, compus` din
cinci doctori ofi]eri superiori, doi doctori maiori [i trei doctori
colonei, care constat` c` în prezent pe corpul meu prezint
semnele loviturilor pentru toat` via]a [i c` sunt bolnav de
anestit` nervoas`, pentru care am avut [i am nevoie de
îngrijiri medicale care îmi necesit` cheltuieli, ca s` pot trì
pentru îngrijirea celor 12 copii etc. [i care certificat în copie îl
al`tur pe lång` acest memoriu.
R`nile produse de b`taie mi s-au vindecat [i cicatrizat
dup` mai multe luni de pansament la Spitalul militar din
Kårjali, Bulgaria, unde am fost pansat [i trecut în Registrul de
bolnavi de c`tre un doctor grec prizonier.
Tot din cauza bolii provenite din b`taie, anestita nervoas`,
am fost internat în Spitalul militar din Haskovo, Bulgaria,
timp de dou` luni (aprilie [i mai 1917).
VII
În diminea]a zilei de 21 noiembrie 1916 to]i ofi]erii romåni

prizonieri din grupul de la Ustovo, au fost sco[i la lucru pe
[oseaua dintre Ustovo – Kårjali, unde am lucrat ca salahori
timp de o s`pt`mån`.
Maior rezerv` C. ROESCU

Turnu Severin Calea Traian nr. 210

25
MEMORIU
asupra împrejur`rilor în care am fost f`cut prizonier
Sublocotenent }etzu I. Ion

Regimentul 15 Obuziere, Comandant de sec]ie în bateria
1, apoi comandant baterie de tragere
Prizonier de r`zboi în lag`rul Haskovo din Bulgaria.
În noaptea de 17 noiembrie stil vechi, în urma luptelor de

la Naipu, Cop`ceni, Ghimpa]i, B`l`ria, în retragere,
Regimentul 15 Obuziere a cantonat în satul Stålpu noaptea
tårziu. Diminea]a pe la orele 7, regimentul se afl` în coloan`
în acela[i sat [i porni conform ordinelor primite s` ocupe
pozi]ie la vest de {oseaua Bucure[ti - Alexandria, pe în`l]imile
din fa]a B`l`riei, ocupat` de inamic.
Pe cånd eram înc` ocupa]i cu instalarea bateriei, inamicul
începe un bombardament de artilerie asupra [oselei Bucure[ti
- Alexandria dinspre est, dinspre stånga, deci, [i la 600 - 1000
metri înapoia noastr`. Domnul comandant al diviziei care se
afl` în [osea d` ordin imediat întregii artilerii s` se retrag`
dincolo de Neajlov, avånd inten]ia s`-i dea alt` destina]ie. Era
u[or de priceput c`, deoarece inamicul înainta cu o alt`
coloan` pe stånga [i înapoia noastr`, pozi]iile ocupate nu mai
puteau fi men]inute [i era nevoie s` se rup` un deta[ament din
singura noastr` divizie care s` fie trimis s` fac` fa]` noii
coloane inamice semnalate (mi se pare din direc]ia
C`lug`reni).
Artileria s-a retras în urma ordinului primit pån` dincolo
de Neajlov, dup` care a primit un nou ordin s` se reîntoarc`
în satul Stålpu. Aci am oprit coloana, a[teptånd noi ordine.
Divizionul al II-lea/15 Artilerie e primul care pleac` pe
[oseaua vicinal` Stålpu-Epure[ti. Divizionul I, din care f`ceam

parte, a stat vreo or` în Stålpu, dup` care, conform ordinelor
primite, probabil, am înaintat la pas ie[ind din Stålpu [i pån`
la intrarea în satul Epure[ti. Aici, dup` cåtva timp de
a[teptare, am ie[it din [osea [i ne-am a[ezat în b`taie la sud de
[oseaua Stålpu-Epure[ti. Aici, dup` pu]in` a[teptare,
comandan]ii de baterii au fost chema]i la ordine, unde – nu
[tiu, dar probabil de cealalt` parte a Epure[tilor unde, dup`
cåte se auzea, fusese în baterie divizionul al II-lea.
Acolo comandan]ii de baterii au întårziat cel pu]in o or`,
dup` care primul ce apare e comandantul bateriei 3, domnul
locotenent Teodorescu Ioan (azi maior), care ne comunic` c`
[sic!] situa]ia e extrem de critic` [i c` are ordin s` porneasc` s`
apere eventuala retragere peste Arge[, la Mihìle[ti. Domnul
locotenent Teodorescu ia bateria [i pleac`. R`mån pe loc
bateria 1 [i a 2-a. Dup` pu]in timp sosesc [i comandan]ii
acestor baterii. Vin îns` negr`bi]i, neavånd alt ordin decåt de
a sta pe loc în a[teptare.
Înspre amiaz` sosesc [i domnul comandant al divizionului,
domnul c`pitan Alexandrescu Gheorghe (azi maior), cu
ofi]erul orientator sublocotenent Vitzu Mihail (azi loco-
tenent) cu cari urmeaz`, de fa]` fiind to]i ofi]erii, oarecari
consf`tuiri [i discu]ii. Ca, în cele din urm`, de acord ca s`
încerc`m s` punem în baterie la liziera satului Epure[ti,
pentru a trage înspre B`l`ria. Facem cu to]ii o repede
recunoa[tere [i mi se indic` la liziera de sud a satului Epure[ti,
într-o curte, locul unde s` aduc bateria. M` duc [i revin cu
bateria. În timp, îns`, ce eram ocupat cu instalarea tunurilor,
primesc ordin de la comandantul bateriei, sublocotenent
Porumbaru Vasile (azi maior), s` pun iar`[i în b`taie [i s` duc
bateria înapoi de unde pornisem, domnia-sa refuzånd s`
ocupe aceast` pozi]ie sub motiv c` e cu spatele la inamic [i
neacoperit, motiv, de altfel, justificat, deoarece direct în
spatele nostru se vedeau rachetele luminoase ale inamicului.
Dup` multe încerc`ri zadarnice de a g`si o pozi]ie,

Comandantul bateriei ia bateria [i o duce înapoi la ie[irea de
vest a satului Epure[ti, instalåndu-o în b`taie imediat sub
malul pe care e situat Epure[tii. Aci au venit apoi [i celelalte
dou` baterii, plus bateria a 5-a din divizionul al doilea de sub
comanda locotenentului Ionescu (azi maior) care sosise [i ea,
neavånd întrebuin]are la divizionul al II-lea.
Aci am stat a[teptånd ceasuri întregi f`r` s` mai vedem pe
nimeni care s` ne puie la curent cu situa]ia. Nu se auzea decåt
lupta ce o ducea înspre est coloana ce se semnalase diminea]a
pe flanc [i care – judecånd dup` focurile ce se auzeau – înainta
înv`luind tot mai mult pozi]ia unde ne aflam. Înaintea noastr`
[i pe dreapta nu se mai auzea de mult nimic, fapt ce ne f`cea
foarte nelini[ti]i, c`ci, dup` cåte parea, eram complet izola]i,
f`r` nici o sus]inere [i f`r` nici o trup` protectoare înainte.
Singure rachetele luminoase ale inamicului se g`seau de jur
împrejurul nostru la distan]e mai mult sau mai pu]in mari. O
baterie de tunuri lungi care tr`gea de pe în`l]imea din
marginea de sud a satului Stålpu încetase [i ea focul [i se
retr`sese pe [osea în direc]ia Mihìle[ti.
Mai tårziu, dup` mult` a[teptare zadarnic`, near`tåndu-se
nimeni care s` ne mai puie în curent cu situa]ia, noi
nemaiavånd nici o leg`tur` cu nimeni [i situa]ia noastr` fiind
cåt se poate de nesigur`, comandantul bateriei 1 (coman-
dantul meu) ia hot`rårea s` plece cu bateria, s` se retrag` pe
[osea spre Mihìle[ti [i într-adev`r porne[te.
Scurt interval dup` ce bateria era plecat` (celelalte baterii
r`m`seser` pe loc), sose[te comandantul brig`zii, domnul
locotenent colonel Popescu, care face aspre observa]iuni pe
motivul c` bateria plecase f`r` ordin [i ordon` înapoierea ei.
Mai ordon` apoi s` st`m aci în a[teptare [i s` nu plec`m f`r`
ordin.
Bateria 1 [i-a reluat astfel locul al`turi de celelalte baterii.
Eram astfel masate 3 baterii cu trenurile lor de lupt` sub
malul Epure[tilor, avånd viroaga Neajlovului în spate, pozi]ie

foarte dezavantajoas`, c`ci într-o situa]ie neprev`zut` o
manevr` de retragere mai pripit` ar fi întåmpinat multe
dificult`]i, nefiind spa]iul necesar pentru manevra atåtor
trageri. Un foc de artilerie inamic ar fi g`sit în noi o ]int`
admirabil` [i eram expu[i unui efect nimicitor.
În aceast` situa]ie de nelini[te s-a scurs înc` mult timp.
Înspre sear`, dintr-odat`, observ`m cu to]ii la sud-vest de
Stålpu, pe crestele ce ocupau în diminea]a aceleia[i zile,
ap`rånd lan]urile de tr`g`tori inamici. Noi fiind complet
izola]i, f`r` nici o trup` de sus]inere [i de jur împrejur
neexistånd nici un ad`post înapoia c`ruia s` ne putem defila,
s-a produs panic` între noi. La aceasta mai contribuia [i faptul
c`, pe lång` c` eram expu[i focului infanteriei, dar un eventual
foc de artilerie, ce era sigur c` n-avea s` întårzie, ne g`sea
complet descoperi]i [i înc` ne putea urm`ri în retragere pe o
mare distan]` neexistånd de jur împrejur nici o cut` de teren.
Singurul ad`post provizoriu ce p`rea c` se ofer`, era s`
trecem [oseaua Stålpu-Epure[ti [i s` ne våråm sub creasta de
la sudul [oselei, înspre inamic. Acest lucru l-am propus eu,
îns` n-a fost acceptat. O alt` solu]ie ar fi fost o retragere
grabnic`, dar la aceasta domnii comandan]i de baterii nu se
puteau decide, cunoscut fiind ordinul domnului comandant al
brig`zii. Situa]ia devenind tot mai amenin]`toare panica
cre[tea, la care a mai contribuit [i faptul c` bateria 1 a pus pe
loc în baterie, în mijlocul celorlalte baterii, [i a deschis focul
asupra infanteriei, fapt ce a speriat caii. Astfel fiind situa]ia, cu
de la mine ini]iativ`, v`zånd c` comandan]ii [sic!] de baterii
ezit` s` se retrag`, am plecat prin satul Epure[ti cu inten]ia s`
m` duc la divizionul al II-lea, unde probabil se aflau domnii
comandan]i ai brig`zii [i regimentului, ca s` le comunic
situa]ia critic` în care se afl` divizionul I [i s` pot ob]ine de la
dumnealor ordinul de retragere sau orice alt ordin în leg`tur`
cu situa]ia. În drum, îns`, urcånd [oseaua ce urc` în Epure[ti,
am g`sit pe sublocotenentul Rudeanu Ion, Cioranu, [i al]i

solda]i ad`postindu-se prin [an]uri [i alte obstacole ce se
ofereau. Mi-au sugerat atunci ideea s` m` ad`postesc [i eu,
a[teptånd s` treac` momentul acesta critic, ce nu putea s`
dureze mult. La aceast` hot`råre a mai contribuit [i faptul c`
Epure[tii, [i în special [oseaua, urmau f`r` îndoial` s` fie luate
sub focul artileriei de c`tre inamic cåt de neîntårziat
(cunoscut` fiind tactica german`), c` Epure[tii erau evident
]inta în jurul c`reia se concentra în acel moment înaintarea
inamicului. Am ie[it atunci din [osea [i m-am îndreptat spre
un zid de piatr` ce oferea astfel un bun ad`post, unde am
desc`lecat culcåndu-m` la p`månt, c`ci bombardamentul
asupra Epure[tilor începuse deja, cum era de a[teptat.
Nu pot [ti cåt a durat aceast` situa]ie, f`r` îndoial`, îns`, c`
un timp relativ scurt, pån` ce bombardamentul de artilerie a
încetat. O lini[te mare s-a l`sat atunci brusc pe împrejurimi,
singur lupta de infanterie se mai auzea spre est [i l`sa s` se
în]eleag` în mod evident c` inamicul înaintase [i ai no[tri
b`teau în retragere, lupta fiind deja mutat` mult spre nord-est
de Epure[ti. Toate acestea le spionam cu urechea ca s` [tiu ce
se întåmpl` [i s` m` pot retrage f`r` s` m` expun la ceva.
Lini[tea profund` ce domnea în Epure[ti îmi provoac`
foarte mult` nelini[te, c`ci m` temeam ca nu cumva inamicul
s` fi debu[at pe undeva în sat. Nu m` puteam, deci, hazarda
s` apar c`lare pe [osea. Am l`sat atunci calul [i, cu foarte
mult` precau]iune, am pornit încovoiat, cùtånd s` fiu defilat,
cu inten]ia s` ies în [osea [i s` recunosc o direc]ie de retragere.
În timp ce f`ceam aceast` recunoa[tere, aud pe [osea ni[te
c`l`re]i [i disting glasurile sublocotenen]ilor D`dulescu Petre
[i Lipatti Radu, din divizionul al II-lea. Îi strig [i ies întru
întåmpinarea lor, fericit c` situa]ia nu era pierdut` [i c` eram
la ad`post de orice pericol. Era un fel de u[urare dup`
încordarea de nevoi de pån` atunci. Îi întreb de situa]ie [i mai
spun c` sunt trimi[i în recunoa[tere spre Stålpu ca s` g`seasc`
un drum de retragere pentru divizion. I-am sf`tuit atunci c`

sub nici un motiv s` nu se duc` în Stålpu, c`ci, dup` aprecierile
mele cu siguran]`, Stålpu trebuia s` fie deja ocupat de inamic.
Am cùtat s`-i fac s` în]eleag` aceasta, explicåndu-le ceea ce
se întåmplase. În timpul acesta, apare [i domnul maior Mihai
Ionescu din Regimenul. 46 Infanterie cu vreo 40 infanteri[ti.
Ne întreab` imediat unde se afl` artileria pentru sus]inerea
c`reia fusese trimis. I-am dat imediat indica]iile unde se
aflaser` bateriile, dar care probabil în interval se retr`seser` [i
m-am oferit s`-l conduc eu la artilerie, fericit mai cu seam` c`
cu chipul acesta retragerea mi-era asigurat`. În timp ce eu
vorbeam cu domnul maior Ionescu, sublocotenen]ii
D`dulescu [i Lipatti au plecat spre Stålpu, de[i eu continuam
s` strig dup` ei s` nu se duc`, mai cu seam` c` ne demasc` [i
pe noi. În timpul acesta, lu`m în grab` ultimele hot`råri cu
domnul maior Ionescu [i eram pe punctul s` m` duc s` iau
calul, cånd un foc viu de infanterie se deschide asupra noastr`,
n-a[ putea preciza din ce direc]ie, dar aproximativ dinspre
Stålpu [i liziera de sud-vest a Epure[tilor. În acela[i timp,
sublocotenen]ii Lipatti [i D`dulescu se întorceau la galop.
Imediat ne-am risipit cu to]ii [i am s`rit din [osea în [an]uri,
pe brånci. Eu am s`rit în grab` din [osea [i, mai mult pe
brånci, m-am îndreptat în direc]ia unde l`sasem calul. Din
cauza întunericului probabil – se întunecase înc` de cånd
ap`ruser` Lipatti [i D`dulescu – nu [tiu cum de am gre[it
direc]ia c`, mergånd încovoiat spre locul unde l`sasem calul,
m-am trezit în alt` [osea, un drum de care, despre care habar
n-aveam. Aci am dat peste doctorul Schwarz (Regimentul 46
Infanterie) cu mai mul]i sanitari [i o c`ru]` cu r`ni]i, ace[tia
speria]i [i ei [i ceråndu-mi mie l`muriri.
Acum reîncepuse [i bombardamentul asupra Epure[tilor [i
rachete luminoase c`deau una dup` alta în sat. Din cauza
luminii vii a rachetelor statul în [osea era imposibil. Am s`rit
înapoi din [osea mergånd în aceea[i pozi]ie înclinat` [i
tråntindu-m` pe burt` îndat` ce inamicul lansa vreo rachet`

luminoas`. Rachetele urmånd prea des una dup` alta, am fost
surprins într-un salt [i probabil g`sit (eu sau poate altcineva),
c`ci glasuri începur` s` strige, „cine-i acolo?” în imediata
apropiere. Am stat atunci nemi[cat culcat la p`månt. Cånd s-
au stins rachetele am s`rit iar`[i în picioare s` fac un nou salt,
dar am fost surprins de ast` dat` de o alt` rachet` luminoas`,
c`reia i-a urmat imediat alta [i m-am trezit – fiind în picioare
– cople[it de strig`tele s`lbatece a vreo 10-12 infanteri[ti
inamici, cari din [osea, to]i pe un rånd, erau cu arma la ochi
înspre mine. Un „Halt!“ al unui gradat a oprit brusc focul ce
probabil avea s` armeze [i-am fost somat s` viu spre ei, lucru
ce-am executat [i am fost dezarmat de ei. Acela[i gradat a
împiedicat pe cå]iva din acele bestii s` m` brutalizeze sau s`
m` omoare, pentru care insista unul dintre ei. Am fost dus
apoi de doi dintre ei înapoia liniilor lor.
*
* *
Opera]iunile la care am luat parte etc.

Am f`cut parte din grupul de acoperire Predeal, cu care
am trecut mun]ii în chiar noaptea mobiliz`rii, luånd parte ca
comandant [sic!] de sec]ie în bateria 1-a, divizionul I/15
Artilerie, la toate opera]iunile acestui grup. Dup` luptele de
la Marienhof, ajun[i la Bra[ov, am fost trimi[i cu bateria în
sus]inerea grupului Bran, dup` care, reîntor[i în Bra[ov, am
intrat în compunerea Diviziei 22 de sub comanda d-lui
general Razu. Cu aceast` divizie am executat trecerea
defileului Sasz-Magyaros [i am luat parte la luptele ce s-au dat
pentru cucerirea Homorod-ului [i Kohalm-ului. De aci,
divizionul nostru a primit ordin s` îmbarce la Feldioara [i ne-
am înapoiat în ]ar`, debarcånd la Comana, unde ne-am înre-
gimentat cu restul regimentului [i am intrat în compunerea

Diviziei 21 de sub comanda d-lui general Lambru, în care
forma]ie am r`mas pån` ce am c`zut prizonier.
Cu aceast` divizie am luat parte la opera]iile de trecere a
Dun`rii pe la Fl`månda, executate pe la jum`tatea lunii
septembrie. Aci am pus în baterie pe malul Dun`rii lång` pod
pentru a combate monitoarele austriece ce atacaser` podul [i
trupele noastre. În aceast` situa]ie am fost r`nit la antebra]ul
stång de un obuz ce s-a spart direct în roata tunului. Am fost
evacuat de ambulan]a divizionului la Bucure[ti în Spitalul
militar „Sanatoriul Diaconeselor”, unde doctorul Skupiewski
mi-a scos schija ce r`m`sese înfipt` în bra]. Dup` patru
s`pt`måni, fiind restabilit, am revenit pe front, regimentul
aflåndu-se în refacere la ]intea (Bìcoi). La dou` zile dup`
sosirea mea am pornit cu divizia s` execut`m mi[carea de
înv`luire a Grupului Predeal prin valea Te[ilei, opera]iunea
condus` în persoan` de domnul general Averescu.
Cunoscut e c` aceast` opera]iune a fost oprit` cånd de-
abia luasem contact cu inamicul, din cauz` c` Craiova c`zuse
în måinile inamicului. Am fost retra[i la Cåmpina [i de aci
porni]i în mar[ spre Pite[ti, în vederea rezisten]ei ce se pl`nuia
pe Olt. La Tårgovi[te, îns`, am primit ordin s` pornim spre
Bucure[ti-Jilava, s` întåmpin`m armatele Mackensen ce
trecuser` Dun`rea pe la Alexandria.
Am luat contact cu armatele Mackensen la Naipu [i am
luat parte la luptele Naipu, Cop`ceni, Ghimpa]i, B`l`ria [i la
Neajlov am c`zut prizonier conform expunerii de mai sus.
*
* *
Date asupra modului cum am fost transporta]i în lag`rul de

prizonieri. Concentra]i în tabere înapoia frontului, am fost
porni]i în mar[ la Giurgiu. Aici, urca]i pe [lepuri, am fost l`sa]i
o zi în mijlocul Dun`rii. În [lep era a[a înghesuial` încåt nu

puteam sta jos. Am fost trecu]i apoi Dun`rea la {i[tov. De-
aici, cu vagoane de marf`, ofi]erii singuri am fost du[i la Sofia.
O c`l`torie extrem de lung` [i extrem de mizerabil`. Dup` ce
am fost ]inu]i în picioare nop]i întregi prin g`ri, am fost
încartirui]i]i la Sofia într-un lag`r de prizonieri, cåte 15-20
într-o camer` mic` de 4 m lung` [i 8 m lat`. Dup` dou`
s`pt`måni de stat aci am fost du[i, tot cu vagoane de marf`, la
Haskovo, în sudul Rumeliei. Tot drumul prin g`ri etc. eram
insulta]i [i batjocori]i ca romåni. Ba în Sofia am fost purta]i pe
str`zile principale, huidui]i [i lovi]i cu pietre.
*
* *
Tratamentul în lag`r
Nu insist asupra acestui punct, fiind îndeajuns de cunoscut
dup` numeroasele depozi]ii ale diferi]ilor prizonieri în
Bulgaria. E destul s` spun c` lag`rul Haskovo era lag`r de
pedeaps` pentru prizonierii pedepsi]i [i to]i romånii ofi]eri au
fost trimi[i acolo. Nu existau decåt dou` bar`ci care
ad`posteau vreo 1200 de prizonieri [i osta[i. Noi, ofi]erii, am
fost culca]i pe jos pe scånduri pline de noroi al`turi de sårbii
ce erau prizonieri de 2-3 ani [i, în consecin]` într-un hal de
nedescris, plini de insecte [i zdren]`ro[i. Hran` nu era decåt
150-300 grame påine de m`lai pe zi. La 5 seara eram închi[i în
barac` pån` diminea]a la 8. La toate acestea se mai adùgau
insultele, brutaliz`rile, lovirile cu centura [i patul armei ale
santinelelor [i comandantului lag`rului, un plutonier. Cå]iva
au încercat s` evadeze [i unul, sublocotenentul Vlad Florea, a
fost împu[cat.
Dup` 4-5 luni de acest tratament, cea mai mare parte din
ofi]eri nu se mai putea ]ine pe picioare [i st`teau lungi]i. La
apel, cånd eram nevoi]i s` st`m în picioare – [i aceasta se
întåmpla zilnic regulat de dou` ori, ba [i de trei ori – foarte

mul]i c`deau le[ina]i de sl`biciune.
Tratamentul nu s-a schimbat decåt dup` interven]ia Crucii
Ro[ii elve]iene, care a trimis o comisiune de profesori
universitari medici. Ace[tia nu [i-au putut st`påni lacrimile la
inspec]ia ce au f`cut-o lag`rului nostru. Am`nunte se pot g`si
în nenum`ratele rapoarte ale ofi]erilor no[tri superiori.
*
* *
Starea moral` a tuturor ofi]erilor romåni din taberele

respective
Desigur c` starea moral` a ofi]erilor a l`sat mult de dorit.
Unii aduc acuza]ia faptului c` nu s-a f`cut nici o selec]ie la
darea gradului de ofi]er. Personal, a[ avea de obiectat c` nu
acesta e p`catul capital, pentru c` s-au ar`tat lipsi]i de cea mai
elementar` educa]ie sufleteasc` ofi]eri din toate treptele
sociale. E de constatat c` materialul sufletesc din care e
alc`tuit poporul nostru e cåt se poate de ieftin [i, ca peste tot,
[i aci în lag`r, unde era o Romånie în miniatur` – fiind
reprezentate toate func]iunile [i toate treptele sociale, a ie[it
la iveal` întreaga lips` a celei mai elementare educa]ii
suflete[ti. F`r` îndoial`, îns`, c` [i mizeria mare a contribuit la
aceasta, c`ci, îndat` ce s-a mai ameliorat regimul, s-au redus
mult acele fapte dezgust`toare [i compromi]`toare pentru
corpul nostru ofi]eresc.
M` m`rginesc [i aci la atåt, am`nunte existånd desigur
suficiente în rapoartele ofi]erilor no[tri superiori care
conduceau lag`rul.
Bucure[ti, 19 septembrie 1918
Sublocotenent Ion TETZU

Regimentul 15 Obuziere
Bucure[ti, Strada Fortunei, 3
A.M.R., fond Direc]ia Personal, dosar nr. crt. 1089, f, 350-354
26
MEMORIUL
C`pitanului Vasilescu Marin, fost prizonier în Bulgaria
Lag`rul Sliven
a) Am c`zut prizonier la 15 noiembrie 1916 în lupta de la

Prunaru.
b) F`cut prizonier de trupe din regimentele 9 [i 22
Vån`tori germani în împrejur`rile urm`toare: Ne g`seam cu
regimentul în satul Dr`g`ne[ti de unde ne-au pus în mar[ spre
Prunaru la ora 4 a.m., fiind noapte [i cea]` deas`. Deta[a-
mentul era încolonat astfel: 1 batalion infanterie, 1 divizion
artilerie, Regimentul 2 Ro[iori/Escadronul 2, 1 [i dou`
plutoane din escadronul 3. La ora 6,30 a.m., pe cånd începuse
a se lumina de ziu`, am fost trimis de domnul colonel Pop
Emanoil la ordine la domnul general Referendaru, care se
g`sea în capul coloanei.
Domnia Sa mi-a ordonat s` trec cu escadronul ca
avangarda deta[amentului [i s` recunosc satul Prunaru. La
ora 7,30 a.m. m` g`seam cu vårful avangardei la un canton ce
era cam la 1-1,1/2 km dep`rtare de satul Prunaru. Înaintånd
spre sat, am fost primit cu focuri vii de mitraliere [i, obligat,
m-am retras pe stånga [oselei l`sånd terenul liber infanteriei
care a început s` se desf`[oare.
În acest timp a venit [i restul regimentului [i împreun`
p`zeam din ordine superioare aripa stång` a frontului de
lupt`. La ora 9,30 a.m. sose[te la regiment domnul colonel
Naumescu Gheorghe, comandantul regimentului, [i d`

dispozi]iuni ca regimentul s` atace c`lare trupele inamice de
infanterie ce se zicea c` ies din satul Prunaru; era cea]` deas`
[i nu se vedea nimic. Luånd forma]ia de lupt`, am înaintat la
trap în linie de coloane de plutoane cu intervale mari.
Nu [tiu din al c`rui ordin trupa s-a desf`[urat pe un singur
rånd, am pornit la galop [i înaintånd astfel, g`sindu-m`
înaintea escadronului. La 50 pa[i de [oseaua Prunaru – Letca
Veche calul mi-a fost r`nit mortal de zeci de gloan]e [i a [i
murit lång` mine. Atunci am r`mas culcat, în pozi]ia de
c`dere cu calul, f`cåndu-mi masc` cu måinile, fiindc` focul
mitralierelor era omoråtor. Soldatul trompet Lupu Vasile, ce
m` urma, a r`mas mort pe loc lång` subsemnatul, iar
escadronul a trecut peste mine [i sosea; unde, nu [tiu. Dup`
cåteva minute grupe de solda]i germani au fost trimi[i imediat
pentru ridicarea r`ni]ilor [i cur`]irea cåmpului de lupt` de
mor]i [i material, în timpul c`rei opera]iuni un soldat german
a dat peste subsemnatul, care m` aflam jos lång` cal [i m-a
somat a m` ridica, dup` care m-a condus la ofi]erul
comandant al grupelor de mitraliere, care ofi]er m-a dezarmat
[i dup` aceea am fost condus la comandantul deta[amentului
trupelor germane care ocupaser` satul Prunaru. Acest
comandant a lùdat bravura noastr`, bravur` pe care,
personal, zicea c` n-a întålnit-o în timpul campaniei ce f`cuse.
c) Dup` ce am c`zut prizonier am fost dus la satul
R`suceni, unde se depozita materialul stråns de pe cåmpul de
lupt` [i se strångeau prizonierii f`cu]i în aceste lupte.
De la R`suceni am fost dus la satul Toporul, unde am stat
dou` zile, iar de aci la Giurgiu, unde am stat, de asemenea,
dou` zile în locuin]ele devastate ale localului vamei.
De la Giurgiu to]i prizonierii f`cu]i în lupta de la Prunaru
am fost du[i cu [lepul la {istov – Bulgaria. În {istov am stat o
zi [i, dup` aceea, cu vagoane militare, am fost dus la Sofia
unde am stat 10 zile.
La 7 decembrie 1916 am fost dus tot cu vagoane militare

în lag`rul Haskovo, unde am stat pån` la 24 martie 1917. De
la aceast` dat` [i pån` la repatriere am fost în lag`rul Sliven.
d) Mi s-a servit ca locuin]` la Haskovo [i Sliven bar`ci de
scånduri [i chirpici/p`månt amestecat cu paie [i nears, f`r`
paturi, f`r` p`turi, f`r` saltele, foc [i lumin`, locuind 200
ofi]eri [i plutonieri la un loc în astfel de bar`ci în care
p`trundeau z`pada [i gerul.
La Haskovo am fost hr`nit cu 350 g pe zi m`lai copt, cu
pere, mere [i coarne p`dure]e fierte cu ap` de z`pad`
(deoarece lipsea apa). Din cånd în cånd mi se d`dea drept
sup` bulgur (zeam` de gråu fiert). De multe ori îmi lipsea [i
acest fel de aliment.
La Sliven mi s-au dat cåte 80 leva lunar. Din aceast` sum`
mi se re]ineau de lag`r 12 leva, costul lunar al ra]iei de påine
de m`lai copt. Îmi mai r`måneau 68 leva cu care trebuia s` fac
fa]` cheltuielilor celorlalte alimente de hran` [i care erau
foarte scumpe, pe care trebuia s` le procur din comer], printr-
un interpus, sau de la cantine. A[a, 1 kg fasole, costa 7 leva, 1
kg ceap` costa 4 leva, iar o bucat` de lemn de 1 kg greutate 1
leva.
Aloca]ia în bani ce îmi r`månea pentru hran` nu-mi
permitea s` consum zilnic decåt maximum 150 g fasole sau
p`tl`gele ro[ii (vara) [i care p`tl`gele costau 1 kg - 3 leva,
bineîn]eles cånd aceste alimente se g`seau în comer]. Au fost
zile cånd nu mi s-a dat nici ra]ia de m`lai, de[i o pl`team, [i
nici restul de hran` pentru c` nu g`seam s` cump`r`m
alimente din comer].
Ca îmbr`c`minte, pe tot timpul captivit`]ii am avut-o pe
aceea care o avem la c`derea mea ca prizonier [i pån` la
repatriere. Mi s-au dat de c`tre lag`r în luna iunie 1917 o
c`ma[` [i una pereche izmene pe care mi s-a cerut a le preda
la repatriere.
Baie cald` n-am f`cut pe tot timpul captivit`]ii. Vara m`

sp`lam cu ap` rece iar rufele mi le sp`lam singur cu ap` rece,
deoarece lemne lag`rul nu ne d`dea nici pentru fiertul hranei
iar aloca]ia de 80 lei nu îmi permitea s` cump`r, lemnele fiind
scumpe, dup` cum am ar`tat mai sus.
Îngrijirea medical` lipsea cu des`vår[ire, ca [i
medicamentele.
Atunci [i numai atunci cånd un ofi]er avea 39 grade
temperatur`, constatat` de un soldat sanitar bulgar, ofi]erul
era dus la o barac` (tot în lag`r) f`r` foc [i lumin`, sub
îngrijirea unor pretin[i doctori, ostatici strìni, deoarece
doctorii prizonieri romåni erau întrebuin]a]i la spitalele
bulgare. Am fost tratat numai cu comprese cu ap` rece f`r`
alte medicamente, hran` obi[nuit`, pe care o pl`team. Au
murit în lag`rul Sliven 27 ofi]eri [i plutonieri de tifos
exantematic, dizenterie, febr` tifoid` [i malarie, întreg lag`rul
era infectat de aceste boli din a c`ror cauz`, [i lips` complet`
de hran`, mureau zilnic cåte 80 la 90 prizonieri [i ostatici.
Ca program zilnic: apel la ora 7 a.m., masa la ora 12 [i 6
seara, iar închiderea în barac` [i apelul de sear` la apusul
soarelui.
Lipsa cu des`vår[ire de comunica]ie cu ora[ul care era la 7
km, precum [i cu restul lumii. Pe tot timpul captivit`]ii n-am
primit nici o scrisoare de la familia mea, fiind urm`rit de
comandantul lag`rului, sublocotenent de rezerv` Manef,
pentru c` în dese rånduri mi-am permis a-i cere drepturile
mele de prizonier [i am cùtat s`-mi p`strez demnitatea de
ofi]er al armatei romåne. Pentru aceste motive, dup`
semnarea tratatului de pace am fost pedepsit cu închisoare
timp de 24 ore, executat` într-un beci de 4 metri p`tra]i la un
loc cu 24 ostatici sårbi.
Nici un fel de distrac]ii sau jurnale, pe care singuri ni le
procuram pe sub ascuns.
Ofi]erii romåni au fost lovi]i de solda]ii bulgari cu patul
armei [i în special cu ciomagul pe care fiecare soldat bulgar îl

avea în måna dreapt` iar arma pe um`rul stång.
Ofi]erii au fost pu[i a face corvezi nedemne de pozi]ia lor
ca: ducerea hårdùlui cu murd`rie la latrin` etc.
e) La 28 mai stil vechi am ajuns în Rusciuk. De la Sliven [i
pån` la Rusciuk am c`l`torit cu trenul – clasa III – dup` care,
cu un remorcher am trecut la Giurgiu, unde am stat 3 zile din
lips` de vapor. De aici, cu vaporul de pasageri unguresc, am
c`l`torit pån` la Brìla, apoi la Gala]i cu un remorcher.
f) Starea de spirit a popula]iei [i armatei bulgare cu totul
revoltate contra Romåniei pentru motivul situa]iei bune, zic
ei, ce o are Romånia în urma ie[irii ei din r`zboi, deoarece a
ie[it m`rit` prin alipirea Basarabiei la Romånia. În jurnalele
bulgare ca „Mir”, cåt [i în cele germane ca: „Balkansk
Zeitung”, pe care cu greu le puteam avea pe sub ascuns, se
lùda organizarea, armarea [i bravura cu care armata romån`
a luptat în anul 1917 pe frontul Siretului [i Carpa]ilor. În
jurnalele bulgare [i germane pe care ni le citeau noaptea
tårziu camarazi ce înv`]aser` limba bulgar` în timpul
captivit`]ii erau publicate declara]iile Americii, Angliei [i
Fran]ei, prin care nu se recuno[tea pacea cu Romånia
încheiat` la Bucure[ti; c` cea dintåi chestiune ce se va discuta
la pacea general` va fi aceea a Romåniei, c` idealul ei na]ional
va fi în întregime îndeplinit. Tot în acele jurnale, Bulgaria
avea team` c` nu va p`stra ceea ce a dobåndit în urma p`cii
încheiate la Bucure[ti.
Hrana lipse[te cu des`vår[ire în Bulgaria. Popula]ia, f`r`
deosebire de clas`, ca [i solda]ii din corpul de gard` primesc
zilnic cu bon 700 g m`lai copt. Totul este rechizi]ionat. Hrana
se compune din ou`, ceap`, usturoi, rar urd` (14 leva kg),
urzici, fìn` de s`mån]` de mei. Pre]urile sunt înzecite sau
însutite, a[a: 1 kg fìn` 30 leva; 1 kg m`lai 6 leva; 1 ou 60
stotinki, 1 kg ceap` 4 leva, un litru lapte 6 leva etc.
Îmbr`c`mintea [i înc`l]`mintea lipsesc cu totul. La finele

lunii mai 1918, a fost revolu]ie general` în Bulgaria din cauza
lipsei alimentelor de hran`. S-au împu[cat femei [i copii.
Popula]ia a atacat trupa trimis` pentru potolirea r`scoalei.
Generalii comandan]i al diviziilor de Sliven [i Filipopol au
fost muta]i din cauz` c` nu au luat m`suri prevenitoare la
timp. Solda]i din garda lag`rului s-au împu[cat în post din
cauz` c` femeile lor au venit cu copii la ei, zicåndu-le c` mor
de foame. Se ordonase anchet`.
Starea sanitar` rea din cauza bolilor, a lipsei de hran` [i a
medicamentelor.
C`pitan M. VASILESCU
F`cut în fa]a mea, M.Popa
A.M.R., fond Direc]ia Personal, dosar nr. crt. 1249, f. 112-113.

DIN LAG~RE GERMANE
27
MEMORIU
asupra tratamentului prizonierilor în Germania
Subsemnatul, ca unul care am c`zut prizonier r`nit în
cursul retragerii de la Sibiu (la 16 septembrie 1916), am avut
ocazia ca din primul moment al c`derii s` fac cuno[tin]` cu
brutalitatea german` manifestat` în cele mai ordinare insulte
[i amenin]`ri continui de suprimare. Un gornist din
Regimentul 169 Infanterie german, în måinile c`ruia c`zusem
prizonier, luåndu-mi baioneta [i dep`rtåndu-se cu ea cam
vreo 20 metri de mine, a aruncat-o cu toat` furia înspre mine,
înfigåndu-se în p`månt la mic` distan]`; aceasta pentru c`

observase c` era baioneta fabrica]ie nem]easc`!
Cåteva clipe mai în urm`, fiind prezenta]i unui sublo-
cotenent din acela[i regiment, acesta ne declar` urm`-
toarele:“Ar trebui s` v` împu[c`m imediat ca pe ni[te cåini
spurca]i ce sunte]i, a[a cum [i voi a]i f`cut cu ai no[tri pe
Valea Jiului. Eram în acea clip` 4 ofi]eri r`ni]i, to]i grav.
Domnul c`pitan rezerv` Mihìlescu Nicolae din Regimentul 2
Infanterie, r`nit mortal în piept, sublocotenent rezerv` Laz`r
Ion, Regimentul 42 Infanterie, r`nit mortal în piept,
sublocotenent Z`mfirescu Stelian, Regimentul 2 Infanterie,
grav r`nit în [oldul stång, [i subsemnatul, de asemenea r`nit
grav în piciorul drept.
Am fost apoi lua]i cu t`rgile care erau purtate de fete [i
femei romånce transilv`nene obligate cu for]a la aceast`
corvoad` [i, în sughi]urile de plåns ale femeilor, am fost
plimba]i printre solda]ii germani ai numitului regiment,
expu[i celor mai triviale insulte ale acelor bestii. Apoi, f`r` a
se fi luat în seam` protest`rile noastre, c`ci eu le vorbeam în
limba lor pe care o cuno[team, ne-au dus în satul Talmacs,
într-o mizerabil` locuin]`, ne-au a[ezat pe paie murdare [i
îngr`m`di]i între solda]ii no[tri r`ni]i [i solda]ii germani r`ni]i,
care nu mai încetau cu insultele [i amenin]`rile.
Nu ni s-a dat måncare absolut nimic timp de dou` zile,
decåt numai cafeaua lor neagr`, amar`, cu care nu eram deloc
obi[nui]i. La protest`ri ni se r`spundea cu insulte [i
amenin]`ri. Nu mai vorbesc de pansamente, c`ci acestea nu
erau deloc destinate pentru romåni. În acea mizerie am v`zut
murind lång` mine nenoroci]ii de solda]i romåni, care nu erau
pansa]i deloc zile întregi.
Dup` cåteva zile, de la Sibiu, am fost pu[i în trenuri de vite,
jos, pe paie murdare, îngr`m`di]i [i uita]i complectalmente în
ceea ce prive[te hrana [i pansamentul. În spitalul divizionar
din Kis-Kapus nu ni se da måncare decåt odat` pe zi, la prånz,

constånd din varz` dulce fiart` în ap`, f`r` nimic altceva [i
f`r` påine. Påine se da numai seara o feliu]` [i o cea[c` cu
[sic!] vestita lor cafea neagr`. Cum în gara aceasta erau multe
trenuri cu trupe austro-ungaro-germane, natural, noi,
prizonierii, am fost obiectul tuturor insultelor [i mani-
festa]iunilor de brutalitate. Solda]ii no[tri au fost b`tu]i [i
înjura]i în mod murdar. Un general medic german venind în
inspec]ie, personal am cerut un tratament mai ofi]eresc pentru
noi, cei 4 ofi]eri r`ni]i, mi-a r`spuns: „Nu uita]i c` sunte]i
prizonieri [i c` a]i pornit r`zboiul contra Germaniei?!“.
Transporta]i în urm` la Arad, s-a procedat la îmbarcarea [i
deparazitarea tuturor r`ni]ilor. Acolo am v`zut acte de
barbarie ce ne-au îngrozit. Sunt martori to]i prizonierii ce au
trecut prin acel blestemat lag`r de „desp`duchere“. Oamenii
grav r`ni]i în piept sau la cap erau f`r` deosebire introdu[i cu
t`rgile în sala de baie de aburi, pentru a face baie. Dup` baie,
nenoroci]ii erau sco[i pe aceea[i targ`, mor]i. A[a au murit
sub ochii no[tri zeci de solda]i. Se cunoa[te acest tratament,
acest act de barbar tratament medical, de peste 30 ofi]eri ce au
trecut prin acel lag`r, [i se poate oricånd dovedi.
De aici am fost du[i în alt blestemat lag`r pentru o nou`
deparazitare, la Ostffiassonyfa (Ungaria), unde, pe lång`
absoluta insuficien]` a hranei, se mai adaug` [i completa lips`
a tratamentului medical. Deselor reclama]ii f`cute de noi, un
colonel ungur, [ef al acelui lag`r, a g`sit de cuviin]` s` ne
r`spund` cu urm`toarele cuvinte: „Acum pute]i mul]umi lui
Br`tianu pentru situa]ia în care sunte]i!”, aceasta într-o
perfect` romåneasc`.
Nevindecat [i înc` în stare serioas`, am fost du[i în lag`rul
de ofi]eri romåni din Sopronnyek (Ungaria), pentru a fi trata]i
în infirmeria lag`rului. Natural, tratamentul din lag`r era
absolut insuficient, r`nile s-au complicat, încåt am avut a
îndura suferin]e [i avea r`nile nevindecate pån` în ziua de 6
februarie 1917. C`zusem r`nit în 16 septembrie 1916 [i m-am

vindecat complet la 6 februarie 1917, dup` aproape 6 luni,
de[i r`nile mele se puteau vindeca în dou` luni.
Nevindecat, pe o iarn` foarte grea, am fost transportat în
ziua de 25 decembrie 1916 în Germania, în lag`rul Stralsund
(Dänholm), la Marea Baltic`. Nu voi uita via]a întreag`
mizeria indescriptibil` ce am îndurat în acel loc de surghiun,
unde frigul era a[a de grozav, încåt în bar`cile de scånduri în
care eram condamna]i s` locuim nu puteam sta ziua [i
noaptea decåt îmbr`ca]i complet, cu mantaua [i cu c`ciula în
cap. Din cauza frigului, o s` declare aceasta to]i ofi]erii ce au
trecut prin acel lag`r, nu ne puteam sp`la pe ochi cu zilele
întregi [i nici nu îndr`zneam s` ne scoatem hainele de pe noi.
Înghe]a în camere apa în sticle sau pahare, iar focul ni se f`cea
cu termometrul care era controlat foarte des de [eful bar`cii,
un plutonier german, brut` în toat` fiin]a lui, care nu admitea
temperatur` mai urcat` de maximum + 16 grade. Måncarea
era absolut mizerabil`, consta numai din ciorbe f`r` gust,
f`cute dintr-o combina]iune de ierburi furajere, a[a zisele
Dörgemüse. Carne de dou` ori pe s`pt`mån`, la masa de
prånz, îns` absolut sub 100 grame por]ia. Påinea o luam cu
cartela, 250 grame pe zi, f`r` ca s` avem posibilitatea de a
cump`ra sau procura o cantitate mai mare. Pe un frig ca cel
[sic!] de pe malul M`rii Baltice, hrana ce ni se da era absolut
insuficient` [i numai datorit` rezisten]ei ce este în firea
romånului se datore[te faptul c` am r`mas în via]` nenoroci]ii
ce am trecut prin acel lag`r.
Solda era de 60 m`rci pe lun`, din care se re]ineau pentru
mas` 53 m`rci iar restul de 7 m`rci era solda noastr` pe o lun`
de zile. Cu aceast` sold` ne-au ]inut germanii pån` în iulie
1917, deci peste zece luni. Din aceast` sold` de 7 m`rci pe
lun`, trebuia s` ne cump`r`m påinea zilnic`, ce costa cam 5
m`rci pe lun`, iar restul de dou` m`rci, fum`torii [i
nefum`torii chiar aveau s` trìasc` o lun` de zile, s`-[i
pl`teasc` sp`latul rufelor [i s`-[i mai satisfac` [i alte nevoi.
Aici eram obliga]i noi, ofi]erii, indiferent de grad, de la

domnul general Costescu pån` la ultimul sublocotenent, eram
impu[i sub amenin]`ri de pedepse s` salut`m pe ultimul
plutonier german ce era de serviciu în lag`r.
Nu se admitea nici o reclama]iune, nici o cerere, iar dac`
cineva ar fi avut curajul s` reclame ceva în închisoarea în care,
de fapt, ne g`seam, se mai adùgau [i cåteva zile de închisoare
în camer` separat`, unde mizerabila hran` ce ni se da era
diminea]` una buc`]ic` – påine [i o sticl` cu ap`. Din cauza
mizerabilei hrane [i ad`postului, dup` trei luni de [edere în
acest lag`r ne abrutizaser`m în a[a hal, încåt la mas` un cartof
sau o f`råmitur` de påine constituiau idealul zilei.
În alte lag`re ca Breesen, Schwarmstedt hrana era la fel,
ad`postul de asemenea, lucru ce a împins pe mul]i ofi]eri s`
încerce evad`ri [i, natural, în aceast` ocazie s` cunoasc` [i
mai bine bruta german`. Cu ocazia unei evad`ri, f`r` a se fi
f`cut soma]iile necesare, s-a tras cu arma la distan]` de cå]iva
pa[i (locotenent Chihar` Gh. Regimentul 1 Gr`niceri care a
[i fost r`nit serios la abdomen). Apoi prin[ii de patrulele
germane trimise în urm`rire, au fost b`tu]i cu patul armei,
înjura]i [i arunca]i în mizeria închisorii, de[i altfel este stabilit
în atare cazuri prin Conven]ia de la Haga. Dar pentru germani
aceste conven]ii erau petice de hårtie [i bruta nu le cuno[tea.
Am avut apoi nenorocirea s` trec prin lag`rul cel mai
blestemat de suflarea celor ce au avut nenorocul s` cad`
prizonieri. Am trecut prin multe mizerii [i suferin]e de tot
felul, dar în a[a de mare m`sur` ca în acel lag`r de la
Strohenmoor nu mi-a fost dat s` întåmpin. Am fost sorti]i 350
ofi]eri s` suport`m tratament de represalii pentru c` am avut
curajul s` ne dovedim buni romåni [i buni credincio[i ideii
sfinte pentru care porniser`m la lupt`, în concertul na]iunilor
dezrobitoare. Într-un pustiu, înconjurat de b`l]i ce escalau
[sic!] toate mirosurile insuportabile, înconjura]i cu gard dublu
de sårm` ghimpat`, în ni[te mizerabile bar`ci în care våntul [i
ploaia erau libere s` p`trund`, îngr`m`di]i în camere f`r`

considera]ie de grad [i vårst`, am fost arunca]i [i condamna]i
a deveni teren al ftiziei [i altor boale ce vin de pe urma
mizeriei.
Nu g`sesc cuvinte îndeajuns spre a descrie neagra mizerie
ce am îndurat în acest lag`r, destul numai c` acum, liber [i
mul]umit cum trìesc, cu groaz` mi-aduc aminte de negrele
zile de foamete ce am îndurat în cursul celor dou` luni de
represalii.
Hrana era a[a de insuficient` încåt dup` primele dou`
s`pt`måni ofi]erii deveniser` umbre ambulante, abia de mai
îndr`znea cineva s` fac` vreo mi[care [i cea mai mare parte
din timp ne-o petreceam stånd culca]i în pat, spre a nu
consuma energia. Cå]i ofi]eri nu au c`zut jos le[ina]i la apel
din cauza sl`biciunii? Foarte mul]i ajunseser`m în a[a hal de
anemie, încåt pulsul se redusese la 37-40 pe minut. F`r` nici o
exagera]ie, dac` mai stam în acel lag`r numai 10 zile înc`, sub
acela[i tratament, atunci nu mai r`månea de pe urma noastr`
decåt numele [i curajul cu care am [tiut s` r`bd`m, f`r` a ne
fi våndut con[tiin]a.
Absolut sl`bi]i, în imposibilitate de a sta în picioare cinci
minute m`car, mul]i nu puteam lua parte la apelurile zilnice
care ni se f`ceau de un sergent german. F`r` a fi fost bolnavi,
absolut s`n`to[i, îns` din cauza sl`birii nu puteam ie[i la apel.
Ca m`sur` de ameliorare a acestei st`ri, cu patul pe care eram
culca]i, cu acel pat al mizeriei [i suferin]ei, eram transporta]i
la închisoare, pentru refuz de executarea ordinelor.
Måncarea (dac` se putea numi måncare amestecul ce ni se
servea la mas`), ni se distribuia în ni[te castroane pe care ,
ofi]erii, trebuia s` ni le sp`l`m [i s` ni le p`str`m. S` fi v`zut
ofi]erii b`tråni, în grade superioare, trecånd cu castronul de
måncare pe la fåntån`, spre a-l sp`la [i apoi a-l duce în camera
sa. Ne soseau pachete cu alimente de la persoane caritabile
din Fran]a sau Olanda. Bestiile care ar fi vrut s` ne vad`
murind sau s` ne lase numai ochii pentru a plånge, ne jefuiau

aceste pachete [i ne predau numai cutia în care soseau
bun`t`]ile pe care le a[teptam ca ceva [sic!] care s` ne salveze
în ultimul moment. La o inspec]ie a unui general german,
împin[i de mizerie pån` la ultima treapt`, un grup de ofi]eri
am spus, am rugat, s` ne împu[te mai bine pe to]i, decåt s` ne
chinuie cu foamea. Domnul colonel Urd`reanu, un venerabil
b`trån, le-a spus urm`toarele: „Din cauza mizeriei în care
trìm, ofi]erii romåni au devenit fiare s`lbatice [i nu mai
garantez de ei, c` într-o bun` zi cu to]ii vom n`v`li prin sårme,
întåmple-se orice“. Ca r`spuns ni s-a ar`tat un turn de paz`, în
care se afla instalat` o mitralier`, cu r`spunsul urm`tor dat în
hohote de rås: „Acolo, avem mitraliera pentru d-voastr`“.
Eram hot`rå]i s` evad`m în mas`, mizeria ne umbrise
judecata [i con[tiin]a primejdiei ne lipsea cu totul. Le
distribu]ia mesei, erau lupte întregi între ofi]eri pentru un
cartof sau pentru o lingur` de ciorb`.
Solda]ii francezi care f`ceau serviciul în lag`r se uitau cu
jale la noi [i, cum ei aveau alimente din bel[ug trimise de
Crucea Ro[ie francez`, cuprin[i de mil` pentru halul în care
ne vedeau, ne f`ceau parte ei, solda]i, din måncarea lor.
Doar cu ocazia duminicilor [i a s`rb`torilor Pa[telui ce le-
am petrecut tot în acea neagr` mizerie, ne-am putut da [i noi
seama c` suntem oameni. În aceste zile, un preot romån, aflat
[i el prizonier, ne f`cea slujb` în limba noastr` scump` [i, în
suspine [i lacrimi, meditam la zilele de libertate.
Pe paturi aveam saltele umplute cu ziare întregi sau cu
dosare de hårtii infecte, care anume erau f`cute ghemuri sau
îngr`m`dite, ca s` ne fac` chinul cåt mai mare atunci cånd noi
credeam c` ne vom odihni.
De cåte ori în aceast` lips` în care trìam nu am ar`tat,
totu[i, c` nu în]elegem a fi socoti]i drept animale. Ni se da ca
måncare o fiertur` ce consta din napi furajeri tìa]i în buc`]i
mici [i fier]i în ap`. De[i eram în ultimul hal de foamete,
totu[i, revolta]i peste m`sur` de barbarul tratament, refuzam

s` månc`m. Nu se sinchiseau deloc de aceast` manifesta]ie [i
se d`dea la masa urm`toare acela[i fel de måncare. Revolta]i
peste m`sur`, am aruncat måncarea toat`, am pornit greva la
måncare, noi, nenoroci]ii înfometa]i. Rezultatul, închisoare
pentru cei mai g`l`gio[i, acela[i fel de måncare [i… ne-am
obi[nuit a månca plante furajere.
Coresponden]a nu era permis` cu nimeni absolut.
Interven]ii pentru suspendarea represaliilor nu se admiteau.
A trebuit s` intervin` propaganda de trist` amintire a
domnului colonel Sturza ca s` conving` pe 260 din acest lag`r
s`-l urmeze, iar restul de 90 am fost muta]i înapoi la Stralsund
(Dänholm).
Nu voi uita via]a mea întreag` mizeria de nedescris ce am
îndurat în acest lag`r [i, printre prizonieri, cånd se aude de
Strohenmoor, se poate vedea groaza ce le produce numai
amintirea acelui loc de blestem al omenirii.
Eu, din parte-mi, dac` acesta nu ar fi un memoriu care s`
respecte anumite forme [i un anumit fond, i-a[ forma un
blestem, c`ci prea mult am suferit în cele dou` luni de
represalii.
Ajun[i înapoi la Stralsund, cele 90 de umbre ambulante am
provocat mil` pån` [i brutei ce se numea comandant de lag`r.
Ni s-a dat aici supliment de hran` [i numai nou` ni se da lapte
în fiecare zi. Vedeau [i ei c` prea au fost barbari. Apoi, pentru
c` iar ne-am dovedit antisturzi[ti, într-o bun` zi am fost
ridica]i cam vreo 50 de ofi]eri, [i du[i la fort`rea]a Beeskow
pentru a ne pieri gustul de a mai fi „anti“.
Aici, alte suferin]e. Închi[i între cele 4 ziduri ale fort`re]ei
unde am stat 10 luni, trebuia sau s` înnebunim to]i sau s` ne
facem „cumin]i“. Cånd au venit acolo propagandi[tii sturzi[ti,
c`lcåndu-se orice lege din lume, cu for]a [i sub baioneta
german`, a trebuit s` ne prezent`m acelor propagandi[ti
pentru care, îns`, am rezervat la plecarea lor huiduielile
necesare [i insultele ce le meritau prea bine.
Am r`bdat în acest lag`r tratamentul de absolut`

închisoare, am fost îns` demni pån` la fine.
În acest lag`r am fost secretar al Comitetului de distribu]ia
alimentelor ce ne veneau din Fran]a. Sub absolut`
responsabilitate a celor ce scriu declar c` ni se fura în mod
ordinar din ceea ce caritatea francez` ne trimitea nou`. L`zi
întregi de pesme]i erau fura]i cu totul, ni s-au furat 100 kg
sl`nin`, ni se fura din fiecare transport de alimente. Iar noi,
care le a[teptam ca o man` cereasc`, ne izbeam de cruda
realitate [i aflam de la comandant c` „s-au pierdut“ pe drum,
dar c` se fac cercet`ri [i vor sosi în curånd. Am a[teptat luni
de zile s` mai vie ceva din ceea ce „s-a pierdut“, nu am mai
v`zut nimic. În coresponden]a ce f`ceam ca r`spuns pentru
trimiterile de alimente, natural, ar`tam ceea ce s-a furat.
Nem]ii, dorind s` teac` drept cinsti]i în lume, cenzurau
scrisorile [i le trimiteau ciuntite. Aceasta era „kultura“ mult
tråmbi]at`. La protest`rile legitime f`cute de noi, mai ales
cånd s-a v`zut obi[nuin]a, ni s-a r`spuns în mod oficial: „Ceea
ce primi]i d-voastr` sunt daruri (Liebesgaven) pentru care
C.F. germane nici nu garanteaz` transportul, nici nu acord`
desp`gubiri“.
S-a furat în toate lag`rele din alimentele prizonierilor,
comitetele au coresponden]`, se poate vedea suma la care se
urca ceea ce s-a furat [i, cum furtul era f`cut în dauna unor
înfometa]i, s` se cear` desp`gubiri îndoite ca valoare.
Aici în acest lag`r Beeskow, am fost obliga]i, cu durere
sincer` în suflet, s` vedem cum germanii î[i arborau în ochii
no[tri, în mijlocul lag`rului, un drapel enorm de mare, or de
cåte ori se semnala vreo victorie a lor asupra alia]ilor no[tri.
Cåt am protestat noi pentru acest sistem lipsit de orice
scrupule, dar în zadar! O[tirile imperiale trebuiau hr`nite cu
minciuni de acestea.
Aici am fost obliga]i s` auzim în fiecare diminea]`, la apel,
comandåndu-se „Drep]i“, de un plutonier german, atunci
cånd venea în fa]a frontului un c`pitan, comandant al

lag`rului, de[i în frontul ofi]erilor romåni se aflau un colonel
[i doi maiori. Cåt am protestat [i…… în zadar. Era „Befehl“
[ordin] [i trebuiau s` ne supunem.
În sfår[it, dup` 20 de luni de mizerie am fost înapoia]i în
]ar` [i pu[i în libertate.
Ajuns la frontiera p`måntului scump, cu lacrimi în ochi de
fericirea revederii scumpului p`månt, am blestemat din tot
sufletul neamul [i ]ara german`. Fie ca blestemul celor ce au
suferit 20 de luni s` fi ajuns acum, în ceasul al 12-lea, pe acest
popor brutal [i sub greutatea acestui blestem s` cad` în
pr`pastia mizeriei [i batjocorii lumii întregi.
Sublocotenent ALM~{ANU Dumitru

Regimentul Vålcea nr. 2
28
MEMORIU
Întocmit de locotenentul de rezerv` Borcea Mihail
În momentul cånd am fost luat prizonier, subsemnatul

îndeplineam func]iunea de adjutant al regimentului.
1) Am fost luat prizonier în ziua de 19 decembrie 1916,
orele 8 seara, în satul Cote[ti, jude]ul Putna, în urm`toarele
împrejur`ri: în ziua de 19.12.1916, la orele 10,55 diminea]a, am
primit de la domnul locotenent colonel, Gherculescu coman-
dantul deta[amentului de la Podul Lacului, ordinul de a ne
retrage spre Cote[ti, unde ne vom reconstitui [i continua
drumul spre Odobe[ti – C`p`tanu (ordinul se g`sea asupra
mea, îns` l-am rupt spre a nu se g`si de inamic la mine). S-a

comunicat ordinul imediat batalioanelor [i împreun` cu
Batalionul IV, care a întrerupt brusc lupta, am p`r`sit Podul
Lacului, fiind urm`ri]i cu focuri de c`tre inamic. În drum s-a
încolonat [i Batalionul 2 sub comanda domnului c`pitan
Refek. Eram c`lare lång` domnul colonel Ioan, care mergea
în fruntea regimentului.
La intrarea în sat, o femeie ne întîmpin` cu cuvintele: „S`
[ti]i c` au intrat cåinii (germani) în sat. Mai înaint`m pu]in [i
d`m în drumul principal al satului Cote[ti. Aci d`m de
Regimentul 16 Infanterie; domnul colonel Ioan vede pe
domnul maior Piti[ [i-i spune: „Cum se face asta c`
Regimentul 16, care e ariergard`, se g`se[te în sat? Ce
înseamn` aceasta? c`ci mai sunt înc` dou` batalioane din
Regimentul 14 care trebuie s` vin` [i s` se încoloneze.”
În urm`, domnul colonel Ioan îmi d` urm`torul ordin:
„Locotenent Borcea, alearg` iute înainte [i comunic`
vån`torilor ca s` înainteze cåt mai urgent posibil, pentru a se
putea scurge mai repede [i Regimentul 14.” Plec imediat
c`lare pe [osea. În coada vån`torilor se g`sea un batalion din
Regimentul 16.
Deodat` se primesc cåteva focuri din dreapta, se produce
[i o mic` panic`, fiind mult` trup` pe [osea. O patrul` rus`
striga: „ruschi, ruschi”, adic` c` sunt ru[i [i nu nem]i. Dup`
cåteva secunde v`d pe unul din ru[ii care strigau „ruschi,
ruschi”, cu intestinele afar`; apoi se începe un foc viu; descalec
[i o iau la pas alerg`tor spre a ajunge vån`torii, ace[tia
primiser` deja ordinul dat de domnul colonel Gherculescu [i
transmis prin domnul c`pitan Fotea ca s` pun` baionetele la
arm` [i, în pas alerg`tor, s` înainteze cåt mai repede, iar
compania domnului c`pitan Strat s` r`mån` ca ariergard`.
Cu aceasta, misiunea mea era terminat`. Acest fapt s-a
petrecut la întretìerea [oselei ce duce spre Foc[ani dup`
trecerea podului. Aci se g`sea domnul colonel Cesar Mihail
care avea în mån` un ciomag [i se pusese în mijlocul [oselei

oprind solda]ii care fugeau, dåndu-le ordin de a se duce înspre
r`s`ritul satului, c`ci de acolo veneau focuri extraordinar de
vii.
Cum m` vede, domnul colonel Mihail îmi spune: „Borcea,
unde e colonelul Ioan?” eu îi r`spund: „Vine cu regimentul
fiind în urm`.” „Alearg` pas alerg`tor [i comunic`-i s`
înainteze cåt mai iute posibil.” Iau direc]ia înapoi [i ajung pe
drumul din stånga [oselei cum merge spre nord, dincolo de
pod, c`ci pe [osea erau focuri grozav de vii. Ajuns aci, abia am
putut distinge, cu cea]a groas` ce era, cum solda]ii depuneau
armele, iar nem]ii strigau teribil la solda]i.
Am în]eles imediat cum c` ai no[tri au fost captura]i. Am
luat-o înapoi în pas alerg`tor, spre a m` putea salva. Cånd s`
ajung din nou la întretìerea [oselei, n-am mai g`sit pe nimeni
din ai no[tri, to]i fugiser`, iar o coloan` inamic` de for]a unui
batalion intra în sat din direc]ia [oselei Foc[ani – Cote[ti.
M-am v`zut prins [i eu în cercul inamic. Am cùtat s` fug
atunci prin partea de vest a satului, dar [i pe aci erau acum
nem]i. V`zåndu-m` prins, am intrat la iu]eal` într-o cas` cu
speran]a c` pe noapte voi putea sc`pa, mai ales c` aveam
asupra mea ordinul de opera]ie [i eram sigur c` era prins [i
domnul colonel Ioan. Seara, la orele 8, un bìetan pe care-l
angajasem s`-mi serveasc` de c`lùz` veni s` m` scoat` [i s`
m` conduc` printre vii, spre a putea ie[i spre C`p`tanu.
Înaint`m noi [i cånd s`rim gardul unei vii, spre a traversa un
drum, suntem surprin[i de o patrul` nem]easc` care tocmai
atunci trecea pe acolo [i care n-am putut-o vedea [i care m-a
f`cut prizonier, ducåndu-m` la comandantul unui batalion din
Regimentul 27 Bavarez, ce era de serviciu în acea noapte în
satul Cote[ti.
Ajuns la comandantul batalionului, acesta, dup` ce îmi ia
un scurt interogator, [i-mi ia geanta de h`r]i, binoclul [i
revolverul, m` întreab` în mod ironic ce cùt`m noi în urma
frontului lor, deoarece trupele lor de diminea]` intraser` în

Cote[ti, unde [i parcase artileria.
Concluzia mea este c` s-ar fi putut evita o surprindere de
asemenea natur` dac` Regimentul 16, care era ariergard`, nu
s-ar fi gr`bit s` intre în sat [i ar fi luat din timp m`surile
impuse de împrejur`ri [i s-ar fi salvat un num`r de aproape
1000 de solda]i [i vreo 15 ofi]eri, cå]i au fost captura]i în ziua
aceea în Cote[ti [i împrejurimi. La aceasta mai adaug [i faptul
c` am auzit c` ordinul de retragere ne-a sosit cu mare
întårziere deoarece caporalul care fusese trimis cu ordinul de
la divizie r`t`cise drumul.
Pe la orele 9 [i ceva seara a sosit în Cote[ti întreg convoiul
de prizonieri, c`ci fusese dus mai înainte [i reîntors acum
înapoi [i a fost [i eu dat singur în primire. Întreg convoiul apoi
a fost dus în satul Ureche[ti [i noaptea am dormit la [coal`. A
doua zi ne-au dus pe jos la Råmnicu S`rat. Måncare pe drum
au uitat s` ne dea.
Seara am sosit în Råmnicu S`rat. Trupa a fost condus` la
penitenciar iar ofi]erii la prim`rie [i pu[i într-o odì]` mic`
unde se mai aflau [i al]i ofi]eri [i am dormit noaptea în scaune
sau întin[i pe jos, mai înghesui]i ca sardelele. Nu mic` mi-a
fost surprinderea cånd trec diminea]a în dosul cur]ii spre a ne
spala, am v`zut cum scoteau germanii caii din biserica din
dosul prim`riei pe care o transformaser` în grajd.
De aci, cu ni[te camioane automobile, ne-au condus la
Buzù.
A doua zi diminea]a, la orele 11, f`r` a primi ceva hran`,
am fost pleca]i pe jos, fiind escorta]i de husari c`l`ri spre
Mizil, unde am ajuns pe la orele 8 seara, [i condu[i la bar`cile
din fa]a g`rii. Aceste bar`ci nu erau decåt acoperite [i nu
aveau nici m`car pere]i; [i de[i era 22 decembrie, am fost
invita]i s` ne culc`m pe jos, pe umezeal`. Am protestat, dar
totul a fost în zadar. Am cerut cel pu]in s` se permit` s` se
aduc` ceva paie, c`ci în apropiere la o distan]` ca de 200 metri
erau dou` [ire de paie, îns` am fost refuza]i categoric.
Noroc c` pe orele 11 noaptea trecu un tren de marf` în

care ne-au îmbarcat [i pe noi [i ne-au dus la Ploie[ti [i ne-au
våråt în cazarma Regimentului 7 Prahova. Aci se g`seau vreo
8000 de solda]i ru[i prizonieri. Dintre ace[tia mureau 200-300
pe zi. Germanii ziceau c` mor de holer`, iar cei vreo 7 doctori
romåni care se g`seau acolo ziceau c` mor de foame, c`ci nu
li se d`dea aproape nimic de måncare.
Lag`rul a fost izolat [i am stat [i noi o lun` de zile.
Tratamentul a fost pasabil. Am avut [ans` îns` de un soldat
alsacian care era la serviciul aprovizion`rii [i care ne d`dea de
multe ori suplimente. Sufeream îns` de frig, c`ci lemne ni se
d`deau foarte pu]ine.
La 24 ianuarie am fost du[i la Slatina în vagoane de marf`
[i pe un frig cumplit. Aci måncare nu ni se d`dea decåt de 2-3
ori pe s`pt`mån` [i consta dintr-o sup` de gri[ iar uneori se
d`dea m`m`lig`. Primeam cåte o jum`tate de påine de om pe
zi. Cine avea parale putea cump`ra din tårgul ce se ]inea la
gardul din fa]a caz`rmii.
La 19 februarie am fost du[i la Stralsund. În vagoane de
clasa a 3-a, multe din ele f`r` geamuri, la care erau b`tute
scånduri. C`ldura a lipsit aproape în tot cursul drumului.
La 1 martie am ajuns la Stralsund. Din cauz` c` eram un
num`r de vreo 450 de ofi]eri, am fost culca]i în bar`ci pe jos
cu paie [i am stat a[a vreo 15-20 zile pån` ne-a venit råndul s`
trecem în carantin`. Måncarea – proast` [i insuficient`. Dup`
ce am fost trecu]i în lag`r [i instala]i în bar`ci sau caz`rmi, ca
chestiune de confort situa]ia noastr` a fost ceva mai
îmbun`t`]it`.
În tot cursul timpului cåt am fost în captivitate måncarea a
fost foarte proast` [i insuficient` [i, dac` n-ar fi fost Crucea
Ro[ie [i familiile care s` ne trimit` pachete, foarte pu]ini
dintre noi s-ar fi reîntors. Îmbr`c`minte [i material de
repararea îmbr`c`mintei [i a înc`l]`mintei ni s-a refuzat a ni
se da. Îngrijirea medical` a fost bun`.
Sold` abia dup` vreo dou` luni de zile a început a ni se

servi cåte 60 m`rci lunar. Dintre acestea, 45-47 costa masa, din
rest trebuia s` cump`r`m påinea, s` ne repar`m hainele [i
înc`l]`mintea, sp`latul rufelor, tutun [i alte mici cheltuieli, a[a
încåt cine n-a avut bani asupra sa a avut de îndurat multe
greut`]i pån` cånd s-a format un comitet c`ruia i s-a pus la
dispozi]ie o sum` de vreo 3000 m`rci care împrumuta pe
ofi]eri cu diverse sume pentru preîntåmpinarea cheltuielilor.
Tratamentul inamicului fa]` de noi în timpul captivit`]ii a
fost foarte aspru. În genere, comandantul lag`rului a fost
drept. N-a exercitat îns` nici un control asupra hranei ce ni se
servea [i, de aceea, totdeauna din chiar micile cantit`]i de
hran` alocate nou` ni se d`deau cu lipsuri destul de
însemnate.
Situa]iunea material` a inamicului sub raportul aprovi-
zion`rii cu hran` a trupei e bun` [i aloca]ia este crescut`. În
genere, trupa [i ofi]erii m`nånc` bine. Popula]iunea civil` îns`
sufer` priva]iuni enorme. Încerc`ri izolate de greve [i de
protest`ri din cauza lipsei de hran` au fost adeseori sångeros
în`bu[ite. Trupa, asemenea, este bine îmbr`cat`, popula]ia
civil` îns` foarte prost [i foarte scump cost`. Înc`l]`minte de
piele lipse[te aproape complet. La toate s-au introdus
erza]uri. Popula]ia nevoia[` a început a purta haine con-
fec]ionate din hårtie iar t`lpile de lemn sunt de mult intrate în
uz.
Starea sanitar` este foarte bun`. O cur`]enie exemplar`
domne[te pretutindeni [i ordine demn` de admirat. Ofi]erii se
bucur` de mult` autoritate atåt în fa]a solda]ilor, cåt [i a
popula]iei civile [i saluta]i totdeauna cu un deosebit respect [i
preg`tirea lor îns` nu las` de dorit.
Ocupa]ia noastr` în lag`r era cititul de c`r]i, literatura,
[tiin]e, studiul limbilor, jocuri de c`r]i [i sporturi. S-a f`cut [i
mult` politic` [i în special de la sosirea în lag`r a domnului
colonel Sturza, care a produs o vie perturba]ie în sufletele
noastre, dånd loc la discu]iuni [i la agita]iuni care au scos în

eviden]` multe din p`catele noastre. Socotind c` acest caz este
destul de interesant voi cùta s` aduc la cuno[tin]`
autorit`]ilor superioare acest caz, pentru ca el s` r`mån` cel
pu]in cunoscut pe viitor, deoarece acum nu se mai pot lua
m`suri [i sanc]iuni.
Iat` cum st` cazul Sturza: Nu-mi aduc bine aminte data
sosirii în lag`rul Stralsund dar [tiu c` era în preajma Pa[tilor.
De altfel, sosirea sa fusese special anun]at`, deoarece s-au
f`cut oare[icare preparative speciale pentru primirea sa în
lag`r de c`tre comandatur`.
În lag`r a sosit noaptea împreun` cu adjutantul sù
Wagman, cu tr`sura lag`rului, ceea ce nu se întåmpla cu nici
unul din ceilal]i prizonieri, oricare ar fi fost gradul avut. A
doua zi [i-a f`cut apari]ia în lag`r. La început [i chiar din
momentul cånd auzisem c` va sosi în lag`r ne bucurasem, c`ci
noi îl credeam c` a c`zut prizonier luptånd, c` ne va fi de un
real folos, [tiindu-l energic [i cu calit`]ile sale de bun militar,
[i mai ales c` [tia [i bine limba german` [i credeam c` prin
energia sa s` putem ob]ine m`car vreo îndulcire cåt de mic` a
traiului nostru. Dar în dup`-amiaza zilei, datorit` unor
indiscre]iuni am aflat c` nu mai era colonelul în care noi ne
mai puteam pune speran]ele, c` se vorbea de tr`dare, de
p`r`sirea pozi]iei [i de trecerea la inamic. Impresiunea
noastr` a fost penibil` [i o puternic` reac]iune s-a produs în
sufletele multora dintre noi.
Pot afirma c` prima [tire despre tr`dare am aflat-o de la
domnul general Costescu, care era cuprins de indignare.
Imediat am început s` fac aceasta cunoscut camarazilor în
lag`r.
Între timp, domnul colonel Sturza avea mereu conciliabule
cu diferi]i d-ni ofi]eri superiori [i inferiori, cum [i din fo[tii sì
elevi sau ofi]eri avu]i sub ordinele d-sale pe la regimente sau
{coala de Infanterie. În aceste conciliabule se r`spåndea
propunerea d-sale de a se reîntoarce ofi]erii în ]ar` în num`r

cåt mai mare, solda]ii de asemenea, [i a se reorganiza o nou`
armat` în teritoriul ocupat [i cu ea s` se elibereze Moldova de
ru[i.
Dinastia forma obiectul celor mai vii atacuri. La auzul
acestora, cei mai mul]i d`deau din umeri [i aduceau obiec]ii s`
nu se poate s` ne lupt`m noi, fra]ii, între noi. Domnul
Wachman agita [i d-sa, avånd consursul mai multor d-ni
ofi]eri activi [i de rezerv`.
În o såmb`t` dup` amiaz`, to]ii ofi]erii primind ordin c`
duminic` diminea]a la ora 9,15 are s` ne vorbeasc` domnul
comandant al lag`rului. La ora ordonat` erau prezen]i to]i
ofi]erii romåni, afar` de domnul general Costescu care se afla
bolnav. Sosind comandantul lag`rului, ne spune c` ne-a
adunat s` ne comunice c` frigul ce-l suferim este datorit
faptului c` dou` vapoare cu c`rbuni destinate Stralsundului
au fost înghe]ate la Stettin [i nu s-au putut aduce. În adev`r,
era un frig extraordinar de[i era prim`var`, iar c`rbuni nu
erau. C` dac` masa nu e ca aceea din Romånia, totu[i î[i va da
silin]a de a ne-o face mai bun`. Îns` n-a f`cut nimic. Spune c`,
de[i nu s-a f`cut nici un acord cu guvernul romån ne acord`
favoarea de a scrie în ]ar`.
Terminånd, spune c` dac` cineva are de spus ceva, s` ias`
[i s` vorbeasc`.
Atunci iese din front domnul colonel Sturza [i d` citire
unei cuvånt`ri în care arunca cele mai mari invective la adresa
Coroanei, Guvernului [i a }`rii, discreditånd în culorile cele
mai negre ororile din Moldova. În timpul cåt citea acestea, am
fost singurul ofi]er care am protestat, întrerupåndu-l cu cuvin-
tele: „E o ru[ine a se spune aceste lucruri în fa]a du[manului
nostru.”
}ineam ca comandantul [sic!] german s` aud` c` noi
protest`m. Imediat agen]ii domnului colonel Sturza, ca d-nii
Wachman, c`pitan Pùnescu, locotenent Chercea [i mul]i
al]ii, au început s` m` [u[uiasc` [i s` strige s` tac [i s` fie

lini[te. Comandantul german [i-a întors imediat privirea
înspre partea unde m` g`seam [i a strigat s` fie lini[te, c`ci
parte din camarazi începuser` s` murmure. Domnul colonel
Sturza [i-a întrerupt cuvåntarea [i, adresåndu-se ofi]erilor, i-a
rugat s` nu se fac` spectacol, c`ci dup` amiaz` ne va da toate
l`muririle.
Iaca ce era s` fie dup` amiaz`; v`zånd c` nu se face de
c`tre d-nii ofi]eri superiori nici o mi[care, am fost pe la un
mare num`r dintre dumnealor [i i-am rugat s` provoace pe
domnul colonel Sturza ca s` se explice asupra situa]iei sale
pentru a se evita un mare scandal, c`ci noi nu voim, dac`
faptul e adev`rat, ca un colonel romån tr`d`tor s` trìasc` în
mijlocul nostru [i s` poarte uniform` romåneasc`. La aceasta
mai adaug [i faptul c` ofi]erii ru[i (mul]i la num`r în lag`r),
auziser` de activitatea colonelului Sturza [i începuser` [i ei s`
se agite. Asemenea [i solda]ii francezi, ce erau ordonan]e în
lag`r ne cereau mereu explica]ii. Cu mult` greutate am ob]i-
nut, prin mijlocirea domnului colonel Niculescu, ca domnul
colonel Sturza s` vin` [i s` se explice, fixånd [i data imediat
dup` terminarea [ez`torii literare ce se ]inea în dup` amiaza
acelei duminici. Baza]i pe cuvintele domnului colonel Nicu-
lescu, un mare num`r de ofi]eri am tolerat prezen]a domnului
colonel Sturza în sala unde se ]inea [ez`toarea, fiind curio[i de
explica]iuni ce promisese c` ne va da.
Aproape de terminarea [ez`toarei domnul colonel Sturza
a [ters-o frumos din sal` f`r` ca s` vin` s` mai dea explica]ia
promis`. În curånd d-sa p`r`si lag`rul, dåndu-i-se de c`tre co -
mandatur` onorurile cuvenite. D-sa a plecat înso]it de d-nii
Wachman [i Chercea, ambii locotenen]i de rezerv`.
În urm` a l`sat agen]i care f`ceau propagand` pentru reîn-
toarcerea ofi]erilor în ]ar`.
Cel îns`rcinat oficial cu înscrierea era locotenentul de
rezerv` Herz, c`ruia îi d`deau concursul mai mul]i ofi]eri
activi, între ei se aflau [i vreo cå]iva c`pitani, din care unul din
ei am aflat c` a fost pre[edintele Comisiunii interimare la

Pite[ti, iar al]ii st`teau în dosul frontului german la Foc[ani [i,
din declara]iile prizonierilor f`cu]i în luptele de la M`r`[e[ti,
rezult` c` ace[ti ofi]eri le propuneau libertatea de a se
reîntoarce pe front, aducånd manifeste nem]e[ti.
Lag`rul era împ`r]it în dou` tabere bine marcate, a celor
ce voiau s` plece [i a celor ce voiau s` r`mån`, de[i un num`r
dintre ei voiau s` se întoarc` din cauza foamei, al]ii de dorul
de cas`, al]ii de dorul de libertate, c`ci eram tot timpul închi[i,
[i prea pu]ini deci[i a lupta pentru cauza colonelui Sturza.
Fiind întrebat de un camarad dac` este mul]umit de rezultatul
ob]inut, colonelul Sturza a r`spuns c`, pe cåt e de mul]umit de
cantitatea celor ce s-au înscris, pe atåt este nemul]umit de
calitatea lor.
Între cei ce au contribuit mult la formarea curentului în
favoarea opiniei colonelului Sturza a fost locotenent de
rezerv` Vincentz din Craiova, neam] de origin`, care tot
timpul poza în apostolul [i sf`tuitorul înv`]`torilor,
îndemåndu-i s` se reîntoarc` în ]ar`, înjurånd pe to]i ai ]`rii.
În tot timpul cåt am stat în lag`r am avut de luptat contra
ideilor extrem de periculoase [i tenden]ioase ce voia s`
infiltreze în sufletele ofi]erilor. Cu acest locotenent am avut o
chestie personal`, fiindc` am protestat într-o [ez`toare unde
s-a comemorat alipirea Basarabiei, unde el a venit cu o
conferin]` de introducere f`r` consim]`måntul nim`nui [i
nefiind trecut în program [i arunca cuvinte nedemne fa]` de
conduc`torii ]`rii.
M` opresc aci la afacerea domnului colonel Sturza,
rezervåndu-mi dreptul ca, atunci cånd voi fi liber [i se va putea
vorbi, s` revin pe larg. Noi am ]inut abia aceast` atitudine
pentru c` o socoteam în concordan]` cu interesele ]`rii [i a
neamului, c`ci cei pleca]i în ]ar` au produs o rea impresie
asupra strìn`t`]ii [i în special asupra alia]ilor. ]in s` remarc c`
adunarea ofi]erilor f`cut` de comandant în scop de a ne spune
cele ar`tate de mine mai sus, a fost numai o punere în scen`

pentru a putea da ocaziune domnului colonel Sturza de a-[i
]ine acea cuvåntare, c`ci în urm`, de[i au mai cerut [i al]ii
cuvåntul n-a mai l`sat pe nimeni s` mai vorbeasc`, a[a c` se
vedea bine c` fusese stabilit aceasta în de comun acord între
comandant [i colonelul Sturza. În genere, atåt comandantul,
cåt [i ofi]erii germani încurajau aceast` mi[care, dar personal
[i ca militar, fiind întreba]i de unii din noi dac` fiind în locul
nostru ar face acela[i lucru, r`spundeau negativ, dar motivau
c` a[a se face politica.
Aceasta îmi este declara]ia [i o semnez.
Am fost repatriat pe ziua de 14.06.1918
Locotenent rezerv` BORCEA M.
A.M.R., fond Marele Stat Major, Sec]ia Studii Istorice, dos. 38,
f. 134-138
29
MEMORIUL
Sublocotenentului de rezerv` Calotescu Th. Alexie

din Regimentul 5 Vån`tori, c`zut prizonier în ziua de 14
noiembrie 1916, în luptele de la Milcoiu-Topolog-Arge[.
De la 15 august 1916 – data decret`rii mobiliz`rii – [i

pån` la 13 octombrie 1916 subsemnatul am fost ofi]er
instructor la compania a II-a din Regimentul 5 Vån`tori –
partea sedentar`, iar de la 13 octombrie 1916 am plecat pe
front împreun` cu sublocotenentul Cooc cu un deta[ament de
483 de dispensa]i [i vreo cå]iva solda]i vechi [i r`ni]i vindeca]i,
împ`r]i]i în dou` companii: prima sub comanda lui Cooc [i a
II-a sub comanda mea, cu îns`rcinarea dat` de Corpul 1
Armat` ca s` mergem la Tårgu Jiu, la Divizia 11-a, spre a

ap`ra un defileu, formånd un deta[ament aparte [i, dup` ce
vom termina misiunea noastr`, s` ne întoarcem la Olt, la
Regimentul 5 Vån`tori – partea activ`.
Am plecat din Craiova în seara zilei de 13 octombrie 1916
[i în diminea]a zilei de 14 octombrie 1916 am ajuns în Tårgu
Jiu, unde, conform ordinului Diviziei a 11-a, ne-am pus sub
comanda domnului colonel Ostroveanu din Regimentul 41
Infanterie, care ne-a condus în luptele de la Jiu în zilele de 14,
15 [i 16 octombrie 1916 – prin Cameni – Tetila – Såmbotin –
Arsuri – Schela – Buliga – atacånd de flanc [i de front
inamicul ce înaintase pån` la Tårgu Jiu – pe care l-am respins
cu mari pierderi, luåndu-i un num`r însemnat de prizonieri,
tunuri grele, cai [i alt material de r`zboi. În noaptea de 17
octombrie 1916 – fiind în serviciul de avanposturi – am primit
ordin ca s` plec`m imediat la Tårgu Jiu – de unde ne-am
îmbarcat la tren [i am mers la muntele Sulli pe Topolog –
Arge[, unde se g`sea Regimentul 5 Vån`tori cu domnul
colonel Hergot, care ne-a trimis – pe cele dou` companii – la
ordinele domnului colonel B`descu Bucur, comandantul
Brig`zii Mixte – sub ordinele c`ruia am luptat dou` zile,
strecuråndu-ne o noapte întreag` numai în brånci pe malul
råului Topolog, spre a c`dea în spatele inamicului – dar, fiind
ataca]i din flancul drept, am respins inamicul, luåndu-i
prizonieri [i f`cånd noaptea serviciul de avantposturi. De aci
ne-am retras [i am mers la Poiana, la domnul colonel Mo[oiu,
comandantul Diviziei 23. D-sa ne-a ordonat s` mergem la
Poiana Spinului, la domnul colonel Cantacuzino, coman-
dantul Brig`zii de Gr`niceri – de la care am primit ordin s`
merg în lupt` la Måclele, la ordinele domnului maior
Radulian, din Regimentul 2 Infanterie.
Dup` o zi [i o noapte de atac, d-sa m-a trimis cu compania
în lupt` la Dealul Spinului – Tite[ti – Sectorul de la [osea – în
subordinele domnului c`pitan Niculescu din Regimentul 44
Infanterie – unde, dou` zile, am luat parte la atacurile îngro-

zitoare de infanterie [i mitraliere [i teribilul bombardament
de artilerie, în care lupte am fost r`nit [i transportat la
infirmeria din {uici – unde, datorit` îngrijirii domnului
c`pitan medic Constantinescu-Slatina din regimentul nostru,
m-am f`cut bini[or [i, nefiind înc` bine vindecat – dup` dou`
zile – m-am înapoiat iar`[i la companie pe front – trecånd sub
ordinele domnului maior Alexandrescu, care ne-a condus în
luptele de la Poiana [i Clocotici.
Apoi, retr`gåndu-ne sub ordinele domnului colonel
B`descu Bucur, am rezistat înc` o zi la Sal`truc – dup` aceea
ne-am retras pe muntele Cozia cu domnul maior Radulian [i
apoi la marginea de miaz`noapte-apus a satului S`l`truc, cu
domnul maior Alexandrescu; am rezistat înc` o zi – de unde
abia ne-am retras, c`ci inamicul rupsese frontul pe [osea [i
ocupase satul – tìndu-ne comunica]ia cu frontul nostru – dar
dup` o noapte întreag` de strecurare prin z`pada [i pe c`r`ri
– am reu[it s` facem din nou leg`tura cu trupele noastre la
{uici – podul Topologului – unde am pus din nou rezisten]`,
oprind inamicul ce înainta dinspre S`l`truc. Aci am ocupat
marginea de miaz`noapte a satului {uici – stricånd podul
Topologului – am rezistat, organizånd [an]uri ad`post.
De aici am mers la divizie, unde domnul colonel Mo[oiu,
comandantul Diviziei 23 din {uici, mi-a dat sub comanda mea
înc` o companie de dispensa]i din regimentul nostru –
oprindu-m` pentru 24 ore gard` la divizie în {uici.
Înainte de a se retrage Divizia 23 din {uici, domnul colonel
Mo[oiu, comandantul diviziei, mi-a dat ordin ca cu [sic!] cele
dou` companii s` formez imediat o gard` de poli]ie înapoia
frontului, spre a opri oamenii ce fugeau la atacurile [i
bombardamentul inamicului. Am luat m`suri numaidecåt [i
am oprit frontul, înt`rind linia de lupt` cu cele dou` companii.
Dup` retragerea Diviziei 23, domnul colonel B`descu
Bucur mi-a ordonat s` formez ariergarda diviziei, cu
îns`rcinarea s` rezist pe sectorul c`lare pe [oseaua {uici –

Cepari – pe stånga Topologului. Am luat m`surile necesare
de lupt` [i am rezistat 2 zile – fiind comandant de sector –
avånd la stånga, pe dreapta Topologului, pe domnul maior
Alexandrescu. În urm` a venit domnul colonel Mateescu din
Regimentul 83 Infanterie [i împreun` cu d-sa am men]inut
înc` dou` zile pozi]ia pe [oseaua de la prim`ria [i [coala din
Cepari – cånd în noaptea de 7-8 noiembrie 1916, la ora 4 a.m.,
am primit ordin s` ne retragem toat` ariergarda spre Tigveni
– fiind înlocui]i cu regimente de moldoveni.
La Tigveni s-a întrunit întreaga brigad` a domnului colonel
B`descu Bucur, care ne-a comunicat ordinul c` trebuie s`
mergem spre Poenari-Arge[. Domnul c`pitan C. Sorescu,
comandantul Regimentului 5 Vån`tori, mi-a dat îns` ordin ca
eu s` merg cu compania de dispensa]i la Bleici – Arge[ spre a
face cu ei instruc]ie, c`ci acolo mai e o companie de dispensa]i
[i este [i re[edin]a regimentului nostru, iar d-sa a plecat cu
celelalte companii spre Poenari. În seara zilei de 8 noiembrie
1916 am ajuns la Bleici, unde am g`sit cancelaria regimentului
[i înc` o companie de dispensa]i cu sublocotenentul de
rezerv` Rotariu I. Gheorghe, iar a doua zi, înapoindu-se [i
celelalte companii de la Poenari, cu domnul c`pitan Sorescu –
am primit ordin ca întreg Regimentul 5 Vån`tori s` mergem
la Råmnicu Vålcea la Divizia 13-a, unde am [i ajuns pån`
seara.
În diminea]a zilei de 10 noiembrie 1916 – am primit ordin
de la Divizie ca s` refacem regimentul completånd cele 4
companii cu dispensa]i. La refacere am trecut la compania a
4-a, împreun` cu sublocotenentul de rezerv` Rotariu I.
Gheorghe. Dup` amiaz` am primit ordin de lupt` ca s`
mergem pe front la Muiereasca, sub ordinile domnului
colonel Constantinescu C., comandantul Brig`zii 25, unde am
luat parte în foc la luptele din dreapta Oltului în sectorul
domnului colonel Damian din Regimentul 57 Infanterie.
În noaptea de 10-11 noiembrie 1916, conform ordinelor

superioare ne-am retras la ora 4 a.m. pe partea stång` a
Oltului, stricånd podul de peste Olt de la Råmnicu Vålcea,
formånd ariergarda Diviziei a 13-a sub comanda domnului
colonel Damian.
În seara zilei de 11-12 noiembrie 1916, conform ordinului
domnului colonel Damian Regimentul nostru a ocupat pozi]ia
de rezisten]` pe Dealul Blidari – Bleici spre Milcoiu cu
frontul spre Råmnicu Vålcea – Olt, unde am organizat
[an]uri-ad`post – avånd în dreapta Regimentul 1 Vån`tori.
Acum am trecut sub ordinele domnului colonel C`nciulescu,
Comandantul Brig`zii 26. Pe aceast` pozi]ie am rezistat pån`
a doua zi, 12 noiembrie 1916, ora 11 a.m., cånd, conform
ordinelor superioare, ne-am retras pe Dealul Milcoiu spre
podul Topologului – deoarece eram amenin]a]i s` ni se taie
retragerea spre flancul stång de c`tre coloanele inamice. Pe la
amiaz` am ajuns pe dealul de miaz`noapte al satului Milcoiu,
unde domnul c`pitan Sorescu, comandantul Regimentului
nostru 5 Vån`tori, a primit de la domnul colonel C`nciulescu
noi ordine de lupt`. În urma acestor ordine, domnul c`pitan
Sorescu m-a trimis pe mine [i pe sublocotenentul Rotariu I.
Gheorghe cu compania a 4-a [i cu celelalte trei companii la
domnul colonel C`nciulescu care se g`sea cu telefonul pe
front, spre a primi ordine.
Ne-am prezentat [i am primit ordin ca noi, compania a 4-
a, s` ocup`m imediat pozi]ia de lupt` pe dealul deasupra
satului Milcoiu spre miaz`-noapte cu sectorul de la [oseaua
Bleici-Milcoiu-Topolog înspre apus, avånd la dreapta peste
[osea, spre r`s`rit, Regimentul 72 Infanterie, iar la apus, pe
culmea dealului, compania a II-a [i a III-a din regimentul
nostru – spre flancul stång, cu îndatorirea s` rezist`m pe
aceast` pozi]ie cu orice pre] pentru ap`rarea satului Milcoiu [i
a podului de peste Topolog, protejånd retragerea trupelor [i
scurgerea coloanelor Diviziei a 13-a peste podul Topologului
spre Pite[ti, ordonåndu-ne, totodat`, c` nimeni nu poate

p`r`si aceast` pozi]ie sub nici un motiv f`r` ordin.
Am ocupat numaidecåt pozi]ia de lupt` pe sectorul
ordonat [i am rezistat pån` seara sub focurile de infanterie,
mitraliere [i artilerie ale inamicului ce înainta cu îndårjire spre
noi fiind foarte numeros – cånd, seara pe la ora 8 p.m., am
primit ordin ca s` ne retragem spre podul Topologului în a[a
fel ca s` nu ne simt` inamicul – adic` unul cåte unul [i înainte
de a se retrage fiecare om va executa foc repede – începånd
de la flancul drept cu Regimentul 72 Infanterie.
În urma acestui ordin, cu foarte mari greut`]i abia ne-am
strecurat pe sub ploaia de gloan]e inamice [i bombardamentul
de artilerie pån` aproape de podul Topologului, ajungånd
noaptea tårziu. Aci domnul c`pitan Sorescu ne-a comunicat
un nou ordin al domnului colonel Ceovschi, comandantul
Diviziei a 13-a, cu cuprinderea urm`toare: coloanele Diviziei
fiind potmolite din cauza drumului stricat de ploi [i fiind
împiedicate de convoaiele de refugia]i civili, noi, Regimentul
5 Vån`tori, ne vom reîntoarce din nou pe pozi]iile avute pe
dealul deasupra satului Milcoiu, unde vom rezista cu orice
pre] pån` la unul, neputånd p`r`si nimeni aceast` pozi]ie sub
nici un motiv f`r` ordin, ap`rånd satul Milcoiu [i podul
Topologului pentru a se putea retrage restul trupelor [i scurge
coloanele Diviziei a 13-a pe dealul de peste Topolog spre
Pite[ti.
Deoarece domnul c`pitan Sorescu primise acest ordin cu
cåteva minute mai înainte de ajunge noi, d-sa a [i luat imediat
m`suri de siguran]`, trimi]ånd o grup` cu sergentul Bìa[u la
Topolog spre flancul stång. Dup` aceea ne-a ordonat ca noi,
compania a 4-a – cu mine, cu sublocotenentul Rotariu I.
Gheorghe [i cu plutonierul B`l`cescu – s` mergem înapoi [i s`
reocup`m pozi]ia de lupt` pe dealul deasupra satului Milcoiu,
la biseric`, unde fuseser` ziua companiile 1, a 2-a [i a 3-a,
avånd la stånga spre Topolog Regimentul 72 Infanterie [i la
dreapta compania 1, cu domnul locotenent Tatulescu [i

plutonierul Georgescu, al c`rei sector va fi c`lare pe [oseaua
Milcoiu – Topolog, ap`rånd [oseaua; iar celelalte companii
spre dreapta companiei 1, spre r`s`rit pe dealul de la podul
Topologului, cu îns`rcinarea s` rezist`m pe pozi]ie cu orice
pre] pån` la unul, neputånd nimeni p`r`si aceast` pozi]ie f`r`
ordin, pentru a p`zi podul [i a proteja retragerea trupelor [i
scurgerea coloanelor Diviziei a 13-a, care s-au potmolit pe
dealul de peste Topolog spre Pite[ti.
{i fiindc` sectorul nostru de lupt` era mare iar solda]ii
pu]ini, domnul c`pitan Sorescu ne-a ordonat s` a[ez`m
solda]ii pe pozi]ie în linii de grupe prin flanc, la distan]` de 50-
60 metri, cu santinele îndoite înainte, cu o rezerv` înapoi la
centru [i cu patrule pe flancuri [i înainte.
Am mers noaptea tårziu [i am ocupat pozi]ia ordonat`,
luånd toate m`surile de siguran]`. Noaptea am fost lini[ti]i. În
diminea]a zilei de 14 noiembrie 1916, foarte de noapte,
împreun` cu sublocotenentul Rotariu I. Gheorghe [i cu
plutonierul B`l`cescu din compania a 4-a [i cu plutonierul
Georgescu din compania 1, am a[ezat [i corectat din nou
pozi]ia solda]ilor formånd cu ei o linie rar` de tr`g`tori,
orientåndu-i asupra direc]iunii inamicului [i ar`tåndu-le
îns`rcinarea noastr` ce avem de a ap`ra podul [i a ocroti
coloanele Diviziei a 13-a care se vedeau scurgåndu-se pe
dealul Topologului [i încurajåndu-i s` lupte cu b`rb`]ie pån`
la unul – f`r` a da înapoi.
Apoi am pus în vederea plutonierului Georgescu de la
compania 1 s` ne comunice orice mi[care de la [osea [i am
l`sat aci cu plutonul pe plutonierul B`l`cescu, iar
sublocotenentul Rotariu I. Gheorghe a trecut la flancul stång
spre Topolog, cu plutonul I.
Totdeodat`, v`zånd c` patrula trimis` de domnul c`pitan
Sorescu cu sergentul Bìa[u spre Topolog nu mai vine, am
trimis alt` patrul`, cu sergentul Sava Pantelimon. Am trimis
patrul` înainte [i spre flancul drept.
Pe la ora 8 a.m. patrulele noastre de front au luat contact

cu inamicul iar pe la ora 9 a.m. au început s` ne atace de front
[i s` înainteze. Noi am deschis focul, angajåndu-ne în lupt`.
Patrula de pe Topolog ne-a adus [tirea c` la stånga noastr` n-
avem leg`tur` cu nimeni [i c` inamicul se scurge spre
Topolog. Fa]` de acestea am continuat focurile, trimi]ånd pe
sergentul Trìstaru Gheorghe cu o grup` ca s` înt`reasc`
flancul stång spre Topolog, unde era sublocotenentul Rotariu
I. Gheorghe cu plutonul [i am raportat domnului c`pitan
Sorescu situa]iunea în care ne afl`m, a[teptånd ordinul
domniei sale.
Imediat dup` ce trimisesem raportul, inamicul îns` începu
s` ne atace grozav, înaintånd spre noi [i, totodeodat`, am
primit gloan]e de infanterie [i mitraliere dinapoia noastr`
dinspre flancul drept de la [osea, unde era compania 1, [i mi
s-a raportat c` s-au observat solda]i din compania 1 fugind
înapoi de pe pozi]ie. I-am amenin]at c`-i împu[c`m [i chiar a
tras dup` ei sublocotenentul Rotariu I. Gheorghe, ordo-
nåndu-le s` se întoarc` pe pozi]ie [i s` continue lupta, dar
gloan]ele de infanterie [i mitraliere din flancul drept [i spatele
nostru de la [osea curgeau ca ploaia.
Am trimis imediat oameni de leg`tur` spre [osea s` ne
aduc` informa]ii exacte, c`ci noi nu puteam p`r`si frontul –
iar la [osea nu se vedea, fiind un defileu [i noi desp`r]i]i de
compania 1 prin påraie [i råpe [i avånd înapoia noastr` un
dåmb înalt care acoperea vederea înspre [osea [i pod.
Oamenii trimi[i ne-au adus [tirea c` coloanele [sic!]
inamice trec pe [osea [i au ocupat dåmbul din spatele nostru
de la pod – de unde ne atac` pe noi [i c` solda]ii din compania
1 nu mai sunt pe pozi]ie decåt vreo cå]iva lång` plutonul
nostru – ceea ce am aflat în urm` c` parte din ei fugiser` iar o
parte fuseser` prin[i de inamic [i închi[i în curtea bisericii,
fiind dezarma]i.
În aceste împrejur`ri critice, neprimind nici un rezultat de

la domnul c`pitan Sorescu – am trimis din nou alt soldat
raportåndu-i situa]iunea extrem de rea în care ne afl`m – [i îl
rugam s` ne dea ajutor sau s` ia m`surile ce va crede de
cuviin]`, iar noi am continuat focurile [i, respingånd flancul
drept, am încercat s` ne retragem spre pod – fiind în neputin]`
de a ne ap`ra [i a mai men]ine pozi]ia – r`månånd singuri [i
izola]i – dar patrulele de cavalerie inamic`, venind dinspre
[osea, au dus [tiri exacte despre pozi]ia noastr` [i au început
s` ne atace îngrozitor [i f`r` gre[ din flanc [i din spate, de pe
dåmbul de la pod, cu focuri de infanterie [i mitraliere. Pe de
alt` parte, coloana din fa]` înainta [i ne ataca de front, a[a c`
noi nu puteam s` ne mi[c`m de pe pozi]ie dar tot am
continuat lupta pån` la fine cu disperare, pe via]` [i pe
moarte, dar rezultatul a fost destul de trist [i nenorocit pentru
noi, c`ci am fost înconjura]i [i în`bu[i]i de inamicul numeros
care ne atacase din trei p`r]i.
Acestea sunt împrejur`rile nenorocite [i în imposibilitate
de a fi fost înl`turate în care am c`zut victim` datoriei noastre
în ziua de 14 noiembrie 1916, ora 11 a.m., îndeplinindu-ne cu
sfin]enie cea mai înalt` datorie de militar [i om, r`månånd
pån` la sfår[it credincio[i [i devota]i c`tre [efi, Patrie, Tron [i
Drapel.
În aceea[i zi a fost f`cut prizonier împreun` cu mine
sublocotenentul de rezerv` Rotariu I. Gheorghe, plutonierul
B`l`cescu [i 30-40 solda]i care au stat credincio[i [i neclinti]i
la posturile încredin]ate lor, jertfindu-ne cu to]ii pentru
salvarea coloanelor Diviziei a 13-a, care s-au scurs peste
dealul Topologului sub protec]iunea noastr` iar noi, p`r`si]i,
urgisi]i [i da]i uit`rii, vom merge de acum înainte pe drumul
ru[inos al robiei, unde, chinui]i de foame [i frig prin lag`rele
germane (pu]ini ne vom mai reîntoarce, dar [i cei care vom
avea fericirea de a ne reîntoarce, vom r`måne cu r`ni dure-
roase [i nevindecabile în corp [i suflet – care pe mul]i ne vor
tårî înainte de vreme în mormåntul ve[niciei [i al uit`rii); dar,

în fine, credem c` se vor mai g`si [i la noi inimi mari [i nobile
care se vor gåndi [i la noi [i f`cånd o judecat` dreapt` [i cu
sånge rece vor vedea c` ne-am f`cut [i noi pe cåt ne-a fost cu
putin]` datoria [i poate c` mai mult ca al]ii [i ne vor da meritul
ce ni se cuvine fiec`ruia.
Înainte de a încheia acest memoriu, voi aminti cåteva

momente triste din via]a de prizonier. Dup` ce am fost prin[i
am fost condu[i pe jos în convoi cu solda]i la Råmnicu Vålcea,
de aici la C`lim`ne[ti [i apoi la gara Cornet, tot pe jos. La
Cornet am fost îmbarca]i în vagoane de clasa a 3-a, iar la a 2-
a gar` am fost da]i jos [i închi[i în vagoane de vite murdare cu
paie pline de parazi]i, în care am stat o noapte întreag` pån`
la Sibiu.
La Sibiu ne-au desp`r]it de solda]i [i pe noi, ofi]erii, ne-au
dus la caz`rmi unde dormeam pe jos în paie murdare, cåte 10-
30 ofi]eri într-o camer` f`r` foc, neschimba]i cu rufe curate –
din care cauz` ne umpluser`m de parazi]i. Aci am stat 40 zile,
în care timp, dup` mult` rug`minte, am fost îmbìa]i [i
dezinfecta]i o dat`, cånd ni s-au schimbat [i rufele la baie.
Måncarea obi[nuit` pentru robi.
De la Sibiu am fost transporta]i în tren de persoane – dar
f`r` foc – la Cr`ciun în lag`rul din Stralsund (Dänholm), dup`
ce am fost îmbìa]i, schimba]i cu rufe curate [i dezinfecta]i la
Oppeln.
În Stralsund am fost inocula]i – vaccina]i [i dezinfecta]i [i
a[eza]i în camere bune cu paturi cu saltele – cearceafuri,
perne etc. – confort bun, måncare pu]in`.
De la 9 martie 1917 am fost dus în lag`rul de represalii de
la Strohenmoor din Hanovra – unde am dus o via]` infernal`
de ocna[. Bar`ci mari de lemn prin care b`tea våntul [i ploua.
Camere murdare – friguroase [i igrasioase. Paturi cu saltele
umplute cu condici, cartoane [i reviste, care ne jupuiser`
[oldurile. Apa ruginoas` din cauza terenului mocirlos [i

acoperit cu turb`. Vånturi permanente cu nori de nisip care ne
orbea. Hrana proast` – o påine de 3 kg f`cut` din t`rå]e cu
paie [i rumeg`tur` la 2 persoane pe 7 1/2 zile; la fiecare mas`
numai cåte o sup` de gulii sau cu pu]in` fìn` – scoici – pu]in`
brånz` de soia – varz` cu pu]ini cartofi – [i cåteodat`, rar de
tot, pe[te afumat sau carne, iar diminea]a cafea cu zaharin`.
Modul cum se servea masa era [i mai prost. Fiecare ofi]er
avea castron de la lag`r, cu care trebuia s` vin` la fiecare mas`
s` i s` pun` måncarea în el [i dup` terminare s`-l cure]e
fiecare [i s` [i-l ia în camer`!
În acest lag`r ajunseser`m 360 de ofi]eri romåni ca ni[te
umbre, lipsi]i de putere, anemici, nemaiputånd [edea la front
în timpul apelului, din care cauz` c`deau cåte 10-20 ofi]eri la
fiecare apel. Noaptea ne de[teptam din somn din cauza
foamei, c`ci hrana de la mas` ne dezvolta numai apetitul [i
dup` mas` ne era mai foame ca înainte de a merge la mas`.
Cåteodat` veneau la cantin` cutii de conserve de scoici
stricate pe care le cump`ram foarte scump [i pe care
måncåndu-le f`r` påine [i cu l`comie, ne îmboln`veam de
constipa]ie, al]ii se otr`veau etc.
La rapoartele [i plångerile ce se f`ceau de [efii no[tri c`tre
comandantul lag`rului ni se r`spundea c` ce-am cùtat s`
facem r`zboi cu ei! prin urmare voiau s` ne omoare cu orice
pre]. Dar am sc`pat, c`ci printre noi se afla [i preotul
Jugureanu care, în zilele de s`rb`toare, avånd [i un cor
bisericesc, în`l]a rug`ciuni fierbin]i c`tre Atotputernicul
Dumnezeu – pentru }ar`, Tron, Neam [i osta[i, care ne
înt`reau corpul istovit [i ne o]eleau sufletul am`råt, de am
putut trece prin aceste încerc`ri extrem de grele la care poate
fi supus` o fiin]` omeneasc`. Un lucru îns` care trebuie
recunoscut [i admirat în toate lag`rele germane [i anume:
ordinea, punctualitatea [i bìle pentru cur`]enia corporal`.
{i acum, uitånd aceste suferin]e, s` sper`m c` atåt faptele

viteje[ti ale noastre [i ale camarazilor no[tri de pe front,
moartea eroilor no[tri [i martiriul prizonierilor romåni vor fi
r`spl`tite de Bunul [i Atotputernicul Creator prin reînvierea,
în`l]area [i m`rirea scumpei noastre ]`ri.
Dar trebuie ca fiecare cet`]ean romån, în urma focului
prin care am trecut, botezul de sånge, s`-[i cur`]e sufletul [i
inima de toate patimile, urile, dezbin`rile [i intrigile, p`catele
neamului nostru, [i, cu to]ii laolalt`, mån` în mån`, de la
vl`dic` pån` la opinc`, s` lucr`m cu h`rnicie pentru
restaurarea, îndreptarea [i m`rirea scumpei noastre Patrii!
c`ci „În Unire st` puterea [i în lumin` st` salvarea“.
{i atunci vom putea crede [i zice ca [i poetul Bolintineanu:
„Viitor de aur ]ara noastr` are [i prev`d prin secoli a ei
în`l]are!“ – dar nu prin secoli, ci peste cå]iva ani, în curånd!
F`cut ast`zi 8 septembrie 1918, în comuna Bårzeiu de
P`dure, jude]ul Gorj
Sublocotenent de rezerv`,
Al. Th. CALOTESCU
Regimentul 5 Vån`tori – Compania a IV-a
A.M.R., fond Direc]ia Personal, dosar nr. crt. 1537, f. 117-121.

Cuprins
Dare de seam` a contramiralului Graçoski asupra misiunii

ce i s-a încredin]at de a organiza un serviciu de ajutor al
prizonierilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5
Memorii ale prizonierilor din lag`re austro-ungare
Memoriul c`pitanului B`descu Mihail . . . . . . . . . . . . . 35
Memoriul locotenent colonelului Blebea . . . . . . . . . . . 147
Memoriul medicului veterinar
locotenent Bratosin Cristea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .160
Memoriul sublocotenentului Chi]u Felin . . . . . . . . . . .170
Memoriul c`pitanului de rezerv` Diaconescu Grigore 184
Memoriul sublocotenentului Ionescu {i[e[ti G. . . . . .190
Rela]ii asupra serviciului în campanie
[i st`rii de prizonierat a oficiantului
gr. II Olteanu {tefan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 197
Memoriul sublocotenentului Petrescu Camil . . . . . . . . 212
Memorii ale prizonierilor din lag`re bulgare
Memoriul colonelului B`dulescu . . . . . . . . . . . . . . . . . 216
Raportul sergentului t.r. Demetrescu Mihail . . . . . . . . 220
Memoriul sublocotenentului de rezerv`
Dobrescu Alexandru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 234
Memoriu colectiv asupra tratamentului prizonierilor
români în Bulgaria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 245
Memoriul sublocotenentului Emanoilescu Oton . . . . . 251
Memoriul c`pitanului Florescu Pavel . . . . . . . . . . . . . . 254
Memoriul c`pitanului Gherghe R . . . . . . . . . . . . . . . . . 264
Memoriul locotenent colonelului Gheorghiu Teodor . 270
Memoriul locotenentului de rezerv` Golescu Gh.A . . 281
Memoriul c`pitanului Ionescu Athanase . . . . . . . . . . . 296
Memoriul locotenentului Laz`r . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 307
Raportul administratorului Notta Gheron . . . . . . . . . . 313
Raportul procurorului Pallade Ion . . . . . . . . . . . . . . . . 315

Memoriul locotenentului Petrescu Ioan . . . . . . . . . . . . 367
Memoriul maiorului Roescu Constantin . . . . . . . . . . . . 377
Memoriul sublocotenentului }etzu Ion . . . . . . . . . . . . 385
Memoriul c`pitanului Vasilescu Marin . . . . . . . . . . . . 395
Memorii ale prizonierilor din lag`re germane
Memoriul sublocotenentului Alm`[an Dumitru . . . . . 400
Memoriul locotenentului de rezerv` Borcea Mihail . . 409
Memoriul sublocotenentului de rezerv`
Calotescu Th. Alexe . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 419

Publicatii 41 Calvarul Prizonierilor Romani in Primul Razboi Mondial. Marturii Documentare, Volum

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Publicatii 41 Calvarul Prizonierilor Romani in Primul Razboi Mondial. Marturii Documentare, Volum

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Gh. Nicolescu Gh. Dobrescu A.

Calvarul prizonierilor romåni

Editura Universit`]ii din Pite[ti

Pe temeiul Înaltei aprob`ri a M.S. Regelui a]i binevoit,

afiliate “Societ`]ei Na]ionale de Cruce Ro[ie Rus`”. Ele

muzical`, iar de la domnul Ministru Diamandy am ob]inut

Majestatea Sa m-a asigurat de toat` bun`voin]a guvernului

Audien]a mea la Alte]a Sa Regal` a luat sfår[it cu de-

lor cu cea mai mare bun`voin]`. N-am putut îns` s` dau

Cu mare regret sunt nevoit a raporta c` rezultatul acestei

pe lång` succesorul d-lui Violette, cu privire la asigurarea

înfiin]at` dup` intrarea ]`rii noastre în r`zboi [i creat` din

conven]iuni, afar` de care serviciul de ajutorare a prizo-

mitetul Interna]ional de Cruce Ro[ie, ci la Berna, unde unele

Cu domnul colonel-doctor Bohny, pre[edintele Societ`]ii

analog. Direc]iunea, îns`, în termeni de altfel foarte

Pe baza raportului telegrafic ce v-am adresat, Consiliul de

recurg` la singurul mijloc posibil de a le veni în ajutor, anume

În d`rile de seam` respective (din care rezulta c` durata

Constituirea lui, îns`, a suferit modific`ri din pricina

måni. Serviciul s`u de ravitaliere a început a func]iona pe

Rudeanu, precum [i de faptul c` din comitet f`ceau parte doi

În afar` de aceste trei comitete romåne recunoscute [i

În cursul func]ion`rii serviciului de ravitaliare al Agen]iei,

A donat, de asemenea, suma de 5 000 franci elve]ieni

Una din cele mai importante chestiuni – cea mai

La data de 1 mai 1917, cånd Agen]ia a fost înfiin]at`, o

Toate aceste postulate au fost în func]iune cu evenimen-

În decursul celor doi ani cåt Agen]ia a func]ionat la Berna,

tratatului special de pace, din Austro-Ungaria, Bulgaria [i

În aceast` perioad` s-au putut astfel îndestula din bel[ug

1) Tratamentul prizonierilor în lag`rele de internare.

p`strat leg`tura cu Sec]ia Ia[i a Societ`]ii Na]ionale de Cruce

O asemenea asisten]` a fost dat`, de asemenea,

Arhivele Militare Romåne (în continuare se va cita A.M.R.), fond

MEMORII ALE PRIZONIERILOR

C`pitanul B`descu Mihail

În ziua de 18 noiembrie 1916, Divizia 9/19-a, unde f`ceam

c`utat a-i lini[ti [i am încercat a vorbi cu Obedenii, îns` în

Pentru c`, îns`, cea]a fiind foarte deas`, noaptea foarte

În momentul cånd am v`zut c` automobilul nici nu poate

imediat în sån [i în pantaloni, fiindu-mi team` a le rupe [i

A doua zi au venit la noi ofi]eri de pe la divizie care, de

Suntem du[i în curtea, unde era Cartierul Corpului de

Ne mai imputa apoi c` noi, romånii, ne purt`m r`u cu

A doua zi la ora 7 a.m., în convoi, suntem dirija]i pe jos

Nu se mai întåmpl` nici un incident altul decåt c` în unul

gr`m`diser`, cump`r` fiecare cu pre]ul cerut [i cump`r [i eu,

ori cuno[tin]e. Balcoanele [i ferestrele erau pline de lume, în

Golfineanu, care se interesa de so]ul s`u, c`pitanul

Imperiul c` sunt „milionari”, pre]urile se ridic` cel pu]in de 10

Sopronnyeck, este un sat la 11 km sud-vest de ora[ul

Clima localit`]ii e în general sc`zut`, întrucåt se g`se[te la

La executam cu atåta sfin]enie, încåt adesea am dat

În gar` la Szelegd ofi]erul ne-a spus c` acei care voiesc pot

insulta cu cuvintele c`: „Ofi]erii romåni sunt f`r` caracter”, ne

sufla printre ele a[a de tare, încåt dezlipea cartonul din`untru.

pentru popot`. De la 1 ianuarie s-au pl`tit 250 coroane lunar

Restul timpului nu mai aveam nici o obliga]ie [i nici un

Cei mai slabi de înger care au alunecat în aceast` camer`

instrumente, am cotizat cu to]ii, cump`råndu-le tot ce era

Fiecare din ace[ti preo]i, dup` terminarea serviciului

co[ mare (purtat de ordonan]`) ca proviziuni [i 6 sticle mari

Din cercet`rile ce personal am f`cut am constatat c` a