Romanii 1859 Unirea Principatelor Romane Texte Straine - Vol I - 1984

https://biblioteca-digitala.ro / http://arhivelenationale.
ro
https://biblioteca-digitala.ro / http://arhivelenationale.ro
ROMÂNII LA 18.59
EDIŢIE DE DOCUMENTE ÎNTOC\IIT.:\ DE:
VASILE ARIMIA IELIŢA GĂMULESCU
TUDOR BUCUR ELENA MOISUC
EUGENIA CIOCA!li EMILIA POŞTĂRIŢĂ
VALENTINA COSTAKE CONSTANTIN VLAD
ILEANA CHIRTl'.
COLECTIVUL DE COORDO)l'ARE:
ION ARDELEANU
VASILE ARIMIA
IONEL GAL
MIRCEA MUŞAT
Referenţi ştiinţifici:
ELENA IOSEFIDE
GRIGORE CHIRIŢA
_\u mai colaborat:
:Mircea Paicu, Eleonora Rădulescu, Sabina Spermezan, Valeriu V eliman,

Dimitrie Vişeu
DIRECŢIA GEKERALA BIBLIOTECA CENTRALĂ DE ST.\ T
A A
ARHIYELOR STATULUI REPUBLICII SOCIALISTE ROMk\T\
ROMÂNII LA 1859
UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE

ÎN
CONSTIINTA EUROPEANĂ
. .
Documente externe
voi. I
(f)
�
The Unien of the Romanian Principalities in th e European Consciousness
Foreign Documents
•
L'Union des Principautes Ro umaines dans la conscience e uropeen n e

Documen ts etrangers
•
:(}61.e.zi;ueime PyMbIBCKHX .KwaKecTe e esponeiicKoM co1HaKtt:

3apy6e>KHL1e JJ;OKyMeHTid
Die Verein.igung der Rumanischen FUI"stentiimer in de m europaischen

Bewusstsein
Auswar t ige Dokumente
•
CUPRINS
Notă asupra \'olumului . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . VII

Introducere . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . IX
In troduction . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . XXXV
Lista documentelor . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . XLII
List of documen ts . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . LXIII
Documente . . . . . . . . . . . . • . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 1
Indice . . . . . . . . . . . . . . • . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . • 649
NOTĂ ASUPRA VOLUMULUI
Volumul cuprinde 234 documente referitoare la pregătirea, înfăptuirea

şi ecoul internaţional al Cnirii Principatelor, selectate din colecţiile de micro
filme şi xerografii aflate Ia Direcţia Generală a Arhivelor Statului. şi pro
venfr�d din arhive străine investigate în ultimii ani de arhiviştii şi colaboratorii
acestei instituţii; aria geografică de proven ienţă include Austria, Belgia,
Franţa, R.D. German ă, Italia, Iugoslavia, Marea Britanie, Portugalia, Turcia,
R.P. l"ngară, U.R.S.S.
Selectarea s-a făcut în funcţie de irnportan ţa şi ineditul informaţiilor
referitoare la lupta înaintaşilor noştri pentru făurirea statului naţional unitar.
Provenind îndeosebi din arhivele diplomatice ale fostelor Puteri garante,
documentele reflectă, ti;itodată, rnobilurile şi gradul de autoirnplicare al aces
tora în soluţionarea cauzei românilor, modul în care ele au facilitat, au com
plicat sau au încercat să împiedice triumful acestei cauze.
Cu puţine excepţii, documentele incluse în volum nu au mai fost publi
cate pînă acum ; cele care au mai fost editate anterio1 - şi pentru care s-au
făcut menţiunile bibliografice cuvenite - sînt însoţite aici, ca toate celelalte,
de traducerile respective în limba română, devenin d astfel accesibile unor
cercuri mai largi.
î n general, s-a tins spre redarea integrală a documentului. Omisiuni
s-au făcut numai în cazul pasaj elor care nu se referă la terna volumului - mar
cate totdeauna prin puncte de suspensie înt,re paranteze drepte, conţinutul
lor fiind redat rezumativ în note - sau în cazul obişnuitelor formule de poli
teţe din protocolul final, marcate numai prin puncte de suspensie. De ase
menea, s-a făcut abstracţie de adresele care indică pe destinatarii documentelor,
iar uneori şi de adnotările de cancelarie indicîndu-i pe emiten ţi (de tipul :
Telegramă a d-lui . . . către dl. . . . ), precizările respective regăsindu-se de
fiecare dată în cadrul rezumatelor.
La transcr iere au fost păstrate particularităţile de limbă şi grafie speci
fice epocii, precum şi punctuaţia. Intervenţiile s-au limitat la cîteva despăr
ţiri sau con topiri de alineate - cerute imperativ de sensul logic al textului -
şi la întregirea în mod tacit a unor prescurtări uzuale, cum ar fi M. pentru
Monsieur, S.E. pentru Son Excellence ori Seine Exzellenz , P-ce pentru Prince,
G-rnent pentru Gouvemernen t, k.u.k. pentru kaiserlich und koniglich etc.
Orice alte intervenţii în textul transcris (întregiri nesigure, completări de
locuri albe, diverse adnotări ca : anexă, semnătură indescifrabilă, sic !) au
fost incluse între paranteze unghiulare. Parantezele rotunde din tex t - ca şi
ghilimelele sau sublinierile - aparţin totdeauna autorilor documentelor şi au
fost păstrate ca atare şi în traduceri. Textele sau adnotările cu caractere
n elatine au fost transcrise c.u caractere latine.
VII
După transcrierea fiecărui document se indică mai întîi cota din Arhivele
Statului Bucureşti (numele colecţiei de microfilme sau xerografii, numărul
rolei sau pachetului, numărul cadrului sau filei), urmată, între paranteze
rotunde, de cota din arhiva păstrătoare a originalului; acolo unde a fost cazul,
au fost.menţionate în continuare ediţiile anterioare în care a mai fost publicat
documentul respectiv.
Traducerile au urmărit o redare cît mai fidelă a sensului din text, dar
totodată inteligibilă cititorului de astăzi. în acest scop, uneori s-a intervenit
cu completări între paranteze unghiulare, spre a da mai multă precizie sau
'
cursivitate textului.
�fotele explicative întocmite de editori sînt numerotate cu cifre arabe,
în paralel în transcriere şi traducerej notele însemnate cu asterisc aparţin
autorilor tex telor.
Volumul este precedat de o listă cronologică a documentelor, iar la sfîr
�it cuprinde un indice.
Fiecare document poartă un număr de ordine - acelaşi cu cel din lista
iniţială - şi este datat de editori în ambele stiluri. Datările sau locurile de
emitere nesigure - atunci cînd documentul nu cuprinde aceste indicii - au
fost incluse între paranteze unghiulare.
Unele documente sînt însoţite de anexe, care în multe c azuri prezintă
o individualitate ce ne-ar fi putut determina să le consider ăm ca documente
aparte, dar am optat pentru menţinerea unităţii arhivistice din arhiva păs
trătoare.
Prin importanţa şi caracterul inedit al majorităţii documentelor, pro
venite de această dată din arhive şi fonduri diverse, v olumul completează
- sperăm - în mod fericit ediţiile anterioare de documente referitoare l a
Unirea Principatelor, contribuind la formarea unei vi z iuni d e ansamblu asupra
istoricului act al Unirii, despre care pe drept cuvînt s-a spus că este încon
jurat de aura unei epopei.
Considerăm de datoria noastră să aducem cele mai calde mulţumiri
conducerilor instituţiilor de Arhive din străinătate c are cu bunăvoinţă au
înlesnit arhiviştilor români cercetarea şi microfilmarea documentelor pri
vind istoria României, ce fac obiectul prezentului vol u m.
Totodată, exprimăm întreaga gratitudine directoru 1 ui Editurii Ştiin
ţifice şi Enciclop�dice, dr. Mircea Mlciu, red1ctorului de carte, Corina
Buşe şi tehnored1ctoru1ui, Ştefania Mihai, p�ntru spr ijinul acordat tn a
pariţia acestui volum.
-VIII
L\TRODUCERE
Temă de largă complexitate, generoasa m fapte şi idei, Unirea din

1859 semnifică încununarea unui proces cu rădăcini adînci în istoria mile
::1ară a poporului român.
Lupta pentru înfăptuirea Uni"rii se regăseşte în mod constant în întreaga
Yiaţă economică şi politică a ţării, în întreaga sa existenţă culturală, avîn
du-şi temeiul în vieţuirea neîntreruptă pe acelaşi teritoriu, în conştiinţa
unităţii de origine şi neam, de limbă, de obiceiuri, de structură psihică, în
numeroasele şi neîntreruptele legături ce au existat de-a lungul secolelor
între toate provinciile româneşti. Este aceasta motivarea temeinică a împli
nirii unei aspiraţii multiseculare care a constituit o permanenţă în gîndirea,
simţirea şi acţiunea poporului român din străbuna vatră a Daciei.
La 24 ianuarie 1 859, prin Unirea Moldovei cu Muntenia s-a creat
statul naţional român modern, eveniment de mare însemnătate în viaţa
poporului român. Evidenţiind însemnătatea marelui act înfăptuit în ianuarie
1859, secretarul general al Partidului Comunist Român arată: „Prin acţiunea
lor energică, masele populare au dejucat deopotrivă manevrele unor cercuri
reacţionare interne, ca şi intenţiile unor puteri europene care-şi vedeau stîn
jenite, prin crearea unui stat naţional român, planurile expansioniste în
această parte a continentului. Unirea Principatelor a avut o uriaşă însemnă
tate pentru evoluţia social-politică a poporului nostru, ea a deschis noi pers
pective dezvoltării forţelor de producţie, angajării României pe drumul
civilizaţiei moderne, constituind un moment epocal în procesul plămădirii
statului naţional unitar român" 1.
Lupta poporului român pentru Unire a captat interesul şi atenţia con
temporanilor pe plan internaţional, ale căror mărturii se fac ecoul eveni
mentelor din ţara noastră, demonstrînd modul în care măreţul act s-a reflectat
în gîndirea politică a epocii. Corespondenţa fimana\ă de la conducători de
state, de la membri ai guvernelor, oameni politici şi diplomaţi, militari,
oameni de ştiinţă şi cultură din acea vreme, ca şi lucrările unor reputaţi
istorici şi publicişti cuprind bogate şi diverse informaţii, opinii, aprecieri,
puncte de vedere şi concluzii ce vin să completeze şi să nuanţeze cunoaşterea
acestui eveniment .
1 Nicolae Ceauşescu, Expunere la Adunarea festivă consacrată sărbătoririi a 65 de ani

.tle la filurirea statulwi naţiot1al vnitar rom.Sn. uScînteia" anul LUI, nr.
12838, p. 1.
IX
De-a lungul timpului, istoriografia românească a beneficiat de o bogată
literatură de specialitate, rezultat al preocupărilor istoricilor români 2 şi
străini, toate acestea punînd în lumină lupta poporului român pentru unitate
şi indepenedenţă, precum şi amploarea profundelor transformări înnoitoare
ale societăţii româneşti în urma făuririi statului naţional român modem.
Prezentele volume - unul de documente externe, altul de texte alese
clin lucrările unor remarcabile personalităţi străine - urmăresc să aducă în
circuitul ştiinţific izvoare de certă valoare, în cea mai mare parte necuno
scut e şi chiar mai puţin accesibile.
Documentele cuprinse în primul volum, depistate în arhivele şi biblio
tecile de peste hotare, precum şi lucrările din care au fost selectate părţile
cuprinse în volumul al doilea, permit cunoaşterea punctelor de vedere ale
cercurilor politice oficiale europene asupra evenimentelor care au avut Ioc
în Europa şi îndeosebi în partea sud-estică a continentului la mijlocul veacului
al XIX-lea.
După înăbuşirea revoluţiilor din 1 848, marile contradicţii sociale şi
naţionale au continuat să se dezvolte şi să se ascută tot mai mult. în vara
anului 1 853, liniştea care părea că se instalase în Europa, după anii furtunoşi
ai revoluţiei, este întreruptă datorită conflictului dintre Marile Puteri pentru
avantaje economice şi politice, ca şi pentru anexiuni teritoriale în Orient
şi în sud-estul european. Pe bună dreptate, K. Marx scria, în aprilie 1 853:
„Ori de cîte ori uraganul revoluţionar se linişteşte pentru moment, se pune
inevitabil din nou pe tapet una şi aceeaşi chestiun e : eterna „problemă orien
tală" 3.
Izbucnit între Rusia şi Turcia, ca urmare a refuzului celei din urmă
de a accepta cererea Rusiei ţariste cu privire la aşa-zisul „protectorat asupra
creştinilor ortodocşi", conflictul, intrat în istorie sub denumirea de „Răz
boiul Crimeii", a antrenat în vîltoarea lui Anglia, Franţa şi Sardinia de partea
Porţii otomane. Iniţial, Austria şi Prusia s-au menţinut în neutralitate, dar.
în cele din urmă, au intervenit şi ele în conflict.
Cît priveşte Ţările Române, au fost şi ele cuprinse de revoluţie: ,,Aici - se
arată într-o lucrare, cuprinsă în volumul II - mişcările au prezentat aceleaşi
caracteristici ca şi în restul Europei. Ele au urmărit revendicări constitu
ţionale, au fost liberale, naţionale şi au avut ca scop desăvîrşirea statului
unitar" 4• După înăbuşirea revoluţiei române din 1 848 - 1 84 9, Moldova şi
Muntenia s-au aflat sub incidenţa Convenţiei de la Balta-Liman, încheiată
la 1 9 aprilie/ 1 mai 1 849 într-o situaţie grea. Convenţia, 'ca şi alte tratate
ruso-turce din secolele XVIII-XIX, oglindea rezultatul înţelegerii, în mo
mentul respectiv, între cele două imperii, raportul de forţe dintre ele, modul
cum şi-au delimitat interesele lor de mari puteri în această zonă, fiecare
2 O bibliografie amplă cuprinzînd cele mai importante lucrări apărute în ţară şi peste
hotare pînă în anul 1979 o datorăm lui Dan Berindei în Epoca Unirii, Bucureşti, Editura.
Academiei R.S.R., 1979, p. 2-40- 25'4; vezi şi M. Muşat, Ion Ardeleanu, De la statul geto
dac la statul român unitar, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1 983, p. 228 - 298;
Cornelia Bodea, 1848 la români, o istorie în date şi mărturii, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, voi. I şi II, 1982; 1918 la români. Desăvirşirea unităţii naţionale statale a
popMului român. Documente externe 1879-1918, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,
voi. I şi II, 1983.
8 K. Marx., Fr. Engels, Opere, volumul 9, Bucureşti, Editura PoHtică, 1959, p. 5
4 Volumul II, p. 377.
X
urmărind creşterea influenţei şi a teritoriului în dauna celeilalt e. Raportul
<le forţe a înclinat însă mereu în favoarea Rusiei, a cărei politică orientală
era motivată şi prin sprijinirea popoarelor creştine din Balcani, ceea ce a
1"icut ca mereu să aibă ascendenţă asupra Porţii. Î n Convenţia din 1 84 9 se
stipula că „pînă la consolidarea liniştei interne" cele dou:l. imperii să ocupe
cu trupe Moldo"a şi \fontenia; domnii celor două ţări române s{t nu mai fie
aleşi pe viaţă ci numiţi direct de sultan, pe t ermen de şapte ani. --\.dunările
obşteşti ordinare au fost suspendate, rămînînd a fi înlocuite cu Consilii sau
Divanuri Ad-hoc etc.
Î n baza acestei Com·enţii, au fost numiţi domni pe şapte ani Barbu
-:;;t irbei, în Muntenia, şi Grigore Alexandru Ghica, în Moldova; dar, din
cauza izbucnirii războiului, domnia lor a fost mai scurt ă. Î n iunie 1 853,
ţarul Nicolae a publicat un manifest prin care declara, între altele, că „pentru
asigurarea executării de către turci a tratatelor vechi cu Rusia, călcate în
prezent de sultan, ţarul este silit să ocupe Principatele de la Dunăre (Moldova
.şi Valahia)" 5. Astfel, la 2 1 iunie 1 853, fără nici o declaraţie de război, armatele
ţariste au trecut Prutul şi au ocupat Moldova şi Muntenia. î n această situaţie,
sultanul a ordonat, la 30 august, domnilor români, Barbu Ştirbei şi Grigore
Alexandru Ghica, să părăsească scaunul întrucît nu s-ar face ca funcţionarii
Porţii să stea în ţări ocupate de duşmani 6. Nevoiţi să se pronunţe pentru
politica ţaristă sau otomană, domnitorii au ales alt ă soluţie, plecînd la Viena,
intrucît Austria se mentinea încă neutră în acest război.
În noua situaţie �reată, Imperiul Habsburgic în tendinţa sa expan
sionistă ·a considerat că a sosit momentul pentru a ocupa cele două ţări, aşa
cum procedase în secolele anterioare cu Transilvania, Banatul şi Bucovina.
După o serie de manevre şi avertismente date Rusiei, prin care îi cerea să-şi
retragă armatele din cele două Principate, Curtea de la Viena a reuşit să
incheie, în iunie 1 854, o Convenţie cu Poarta în baza căreia a trimis trupe
să le ocupe. Despre această Convenţie, Karl Marx nota că ea ,, înseamnă
trecerea Principatelor Dunărene în mîinile Austriei şi încetarea suzeranităţii
turceşti asupra lor. Turcii au săvîrşit astfel, ca şi ruşii odinioară, o încălcare
flagrantă a drepturilor poporului moldo-valah. Ei n-aveau dreptul să treacă
Principatele Dunărene sub ocupaţia austriacă, după cum nu aveau dreptul
nici· să le declare provincii ruseşti" 7.
Î n faţa presiunilor habsburgice, cît şi datorită faptului că operaţiunile
militare se mutaseră în Crimeea, Rusia a fost nevoită să-şi retrâgă trupele
din Ţările Române, operaţie încheiată în iulie 1 854, locul lor fiind luat de
trupele de ocupaţie habsburgice care aduceau cu ele pe domnitorii Ştirbei
si
' Ghica.
Habsburgii şi-au inaugurat ocupaţia prin abuzuri şi imixtiuni directe
în politica internă şi externă a Ţărilor Române, prin măsuri îndreptate, în
primul rînd, împotriva elementelor progresiste. Alarmată de lupta naţionali
tăţilor din imperiu pentru Uni"re, ce cuprinsese îndeosebi pe sîrbi, italieni
şi români, Curtea de la Viena a luat măsuri pentru a le stăvili. Î n acest
sens, transmitea şefilor militari din Muntenia şi Moldova ordinul de a interveni
energic pentru a „curăţa Principatele de toate elementele dubioase".
6 Istoria Diplomaţiei, Bucureşti, 1947, volumul li, p. 178.

e Manolache Drăghici, Istoria Moldovei pe 500 de ani piniJ în zilele noastre, Iaşi,
1857, p. 294.
7 K. Marx, Fr. Engels . Opere, volumul 10, Bucureşti, Editura Politică 196 1, p. 3.50.
XI
Cum războiul avea urmări grave pentru ambele părţi şi dorind să-1
sfîrşească cît mai repede, puterile aliate Turciei au adresat Rusiei un memoriu
de negocieri prin care-i prezentau condiţiile pentru încheierea păcii. După
discuţii preliminare, s-a deschis, la Viena, o Conferinţă de pace la care au
luat parte : Anglia, Franţa, Austria, Rusia şi Turcia. Î n protocolul de la
Viena „se stabileau ca baze necesare ale păcii a bolirea protectoratului rusesc
asupra Valahiei şi Moldovei căruia îi va fi substituită garanţia colectivă
a puterilor aliate, libertatea de navigaţie la gurile Dunării, revizuirea con
venţiei strîmtorilor, renunţarea din partea Rusiei a oricărui protectorat religios
în Turcia. Marile Puteri doreau să obţină de la sultan confirmarea şi respec
tarea privilegiilor diferitelor comunităţi creştine" 8.
Cum trecerea celor două ţări sub protectoratul colectiv al Puterilor
europene impunea de la sine şi schimbarea statutului lor de organizare internă,
problema Unirii Moldovei cu Muntenia a devenit „o problemă europeană".
iar soluţionarea ei subordonată intereselor economice şi politice ale Marilor
Puteri europene. Soarta Ţărilor Române intrase în combinaţiile de culise
ale concertului european, conturînd astfel atitudinea Marilor Puteri faţă
de situaţia lor politică şi administrativă 9•
N eajungîndu-se la o înţelegere deplină a tuturor condiţiilor de pace
pe care trebuia să le accepte Rusia, Conferinţa şi-a întrerupt lucrările fără
nici un rezultat. Pentru Ţările Române însă însemnătatea ei consta în aceea
că a luat pentru prima dată în discuţie problema Unirii Moldovei cu Mun
tenia, evidenţiind, în acelaşi timp, şi poziţia Marilor Puteri faţă de acest
deziderat istoric al poporului român. Î n acelaşi timp, dezbaterile Conferinţei
de la Constantinopol, din ianuarie 1 856, au fost contrarii intereselor poporului
român.
La 28 februarie 1 856, s-a deschis Congresul de la Paris avînd ca scop
principal încheierea păcii şi stabilirea „echilibrului european" zdruncinat
în urma războiului Crimeei. Pe lingă reprezentanţii Turciei, Austriei, Franţei.
Angliei şi Rusiei, au participat şi reprezentanţii Sardiniei şi Prusiei.
Problema Unirii celor două ţări române a fost ridicată în şedinţa din
8 martie, de reprezentantul Franţei, ministrul de externe, Al. Walewski.
„ Î nainte de a se atinge chestiunea noii organizări a Principatelor - arăta
el - este de cercetat dacă ele trebuie a mai trăi sub o organizare separată
şi dacă nu ar fi în interesul atît al acestor ţări, cît şi al Europei, ca ele să
fie întrunite într-un singur stat" 10• Delegatul Angliei, Clarendon, a sprijinit
propunerea de Uni're a lui Al. Walewski, afirmînd că : „dorinţele poporului
trebuiesc luate în seamă" . Pe aceeaşi poziţie s-a situat şi Orlov, delegatul
imperiului ţarist, „afirmînd că guvernul său era pentru Unire''. Reprezen
·
tanţii Turciei şi Austriei, Ali paşa şi contele K. F. Buol, au combătut ideea
că Unirea ar fi fost cu adevărat dorită de Principate. Buol a mai susţinut
că nu are instrucţiuni să discute Unirea şi că nici nu voia să le ceară.
Î n ziua de 1 2 martie, s-a hotărît să se ia măsuri, pentru a se constata
- prin intermediul Divanurilor Ad-hoc alese de ţară, în fiecare Principat -
care erau dorinţele Moldo-valahilor 11•
s Voi. II, p. 379.

' Leonid Boicu, Geneza chestiunii române ca problemă internaţională, laşi, Editura Ju
nimea, 1975, p. 72.
19 D. A. Sturdza, A cte şi Documente, volumul II, p. 623.
1 1 T. W. Riker, Cum s-a înftiptuit România, Bucureşti, 1940, p. fi7-69.
XII
După lun::;i dezbateri, timp în care s-au analizat elementele pe care se
intemeia dreptul românilor de a se uni, de a forma un singur stat, ca şi
importanţa pe care ar prezenta-o pentru Europa un astfel de stat, la 30
martie 1 856 s-a semnat la Paris Tratatul de pace care, în articolele 22-27,
stabilea o serie de măsuri pentru Principatele Române.
Subliniind importanţa tratatului pentru români, Frederic Dame scria
că în urma semnării acestuia la 30 martie 1 856 România „este sustrasă pro
tectoratului rus şi ingerinţei turceşti şi trece sub protecţia colectivă a Marilor
Puteri din Europa, care o pune în măsură să-şi exprime dorinţele de care
promit să ţină cont şi se angajează să-i dea, pe baza acestor voturi, o organi
zare ce să-i permită să se dezvolte, să devină un stat european, un element
al ordinei şi păcii în Orient" . „ Î n acest moment - consemnează autorul
mai departe - un singur gînd domină cercurile politice moldo-valahe : Unirea,
in realizarea căreia toţi patrioţii sperau rezolvarea" 12.
Î n momentul în care Congresul îşi încheia lucrările, nu se bănuia că
,·or exista numeroase greutăţi în aplicarea şi respectarea hot:irîrilor lui. „Prin
trasarea graniţelor şi prin evacuarea teritoriilor nu s-au soluţionat însă toe.te
problemele litigioase puse de Tratatul de la Paris", - scria Urhazy Gyorgy
într-o lucrare a sa 13.
Articolele 2 1 , 22, 23, 24, 25, 26 şi 27 din tratat conţineau unele stipulaţii
referitoare la Moldova şi Valahia, care au dat prilej la interpretări diferite,
în funcţie de interesele fiecărei puteri. „ î n special, în problema reorganizării
Principatelor, chestiunea Unirii a împărţit puterile semnatare ale Tratatului
<le la Paris în două grupări rivale: de o parte Franţa, Rusia, Prusia, Sardinia
.şi un timp Anglia ca adepte ale Unirii; de cealaltă parte, Austria şi Turcia
cărora li s-a alăturat mai tîrziu, cel puţin aparent, Anglia. Această chestiune
.a prilejuit discuţii între diplomaţi şi jurnalişti europeni ; Această contro „ . .
versă a avut loc înainte ca poporul să-şi fi manifestat dorinţa în legătură cu

-organizarea definitivă a Principatelor, deşi era chestiunea esenţială şi astfel
s-a putut afirma că era o polemică despre noi fără noi" 14•
Contrar intereselor Marilor Puteri care au generat poziţii diferite, discuţii,
convocări de conferinţe şi hotărîri, ajungîndu-se uneori la forme ascuţite de
acţiune, cerînd intervenţie hotărîtă în Principate, poporul român a fost
factorul ce a hotărît realizarea Unirii.
Timp de aproape trei ani vor avea loc puternice şi grele frămîntări mai
.ales în perioada cercetărilor întreprinse de Comisia instituită de Puterile
garante pentru a studia opinia şi dorinţele românilor, precum şi în perioada
alegerilor Divanurilor Ad-hoc şi a hotărîrilor adoptate de acestea, a Confe
rinţei de la Paris din 1 858, a alegerii domnului românilor şi a măsurilor
adoptate în timpul acestuia.
Î n acest sens stă mărturie imensul material documentar ce s-a păstrat,
numărul mare de lucrări ce s-au scris, expresie şi a interesului european pentru
problema românească.
Reacţia cabinetelor europene, j udecata atentă, aprobatoare, adesea
interesată a diplomaţilor străini faţă de cauza română ce devenise o compo
nentă a conştiinţei europene rezult ă dintr-o realitate istorică şi îşi trage

13 Volumul II, pp. 133 - 13-1.
1• Ibidem,
XIII
substanţa din ,·italitatea procesului de afirmare a poporului român, mani
festată prin acţiuni concertate pe plan intern şi extern. Acestea au cîştigat
numeroase adeziuni dar şi împotriviri, în funcţie de modul în care era·,1
îmbrăţişate marile cauze, dar şi de jocul de interese, dictat de argumente
de ordin politic, economic şi militar, desfăşurat într-un moment în care
situaţia Principatelor se afla în atenţia Europei.
Documentele cuprinse în lucrare probează mulţimea şi varietatea reac
ţiilor Marilor Puteri faţă de adeziunea românilor la ideea Cnirii', realitak
dezvăluită în geneza şi în dezvoltarea sa. De la simple constatări pînă la
ample analize, izvoarele documentare şi, în special, rapoartele diplomatice
reliefează aspecte, oferă argumente ce conferă faptelor şi evenimentelor
valenţe şi semnificaţii deosebite. Ele surprind conturarea poziţiilor în fu:-icţie
de interesele specifice, precizează detalii, reconstituie evenimente, formulează.
concluzii, lărgind astfel orizontul actual al informaţiei istorice.
Î n acelaşi timp, procesul firesc al Unirii Ţărilor Române a continuat
să fie stînjenit de politica dusă de marile imperii europene.
Sprijinindu-se pe o solidă cunoaştere a faptelor, comentariile ce ,·izează
soluţiile generate de jocul diplomatic, determinat de interesele Marilor Puteri,
prezintă Unirea ca o necesitate vitală strîns legată de organizarea statului
român.
După cum se ştie, secolul al XIX-lea a intrat în istorie ca secolul în
care principiul afirmării naţionalităţilor şi statelor naţionale era în prim
planul vieţii politice. În acelaşi timp, lupta pentru unitate naţională şi inde
pendenţă statală devine o caracteristică a luptei multor popoare din Europ?..
Cu privire la acest principiu, la modul cum se concretizează el în viaţa statelor,
într-o lucrare din volumul al I I-lea se arată că el „trebuie să acţioneze în
mod necesar în dublă direcţie asupra diferitelor state. Mai întîi, în direcţia
că acolo unde o naţionalitate apare împărţită în mai multe state, are în
mod necesar ca urmare formarea unui singur stat pentru naţionalitatea
respectivă. Apoi, în direcţia că într-un stat unitar cu mai multe naţionalităţi,
care fiecare în parte are capacitatea
"
de a forma un stat, descompune acest
stat în mai multe state . . 15. .
William Miller scria că „Doctrina naţionalităţilor s-a răspîndit în toat ă

Europa, iar românii au fost pătrunşi de ea. Conducătorii revoluţiei făceau
cunoscute revendicările lor oriunde ajungeau. Î n Franţa şi în Anglia au
găsit oamenii care să-i asculte. Lordul Palmerston a ridicat chestiunea română.
în Camera Comunelor" 16•
Pe fondul marilor probleme sociale şi naţionale existente şi în Ţările
Române, în mai multe documente din primul volum se găsesc evidenţiate
obiectivele şi iniţiativele comune de luptă, acţiunile de coordonare, de cola
borare şi sprijin reciproc. Ele exprimă caracterul unitar al revoluţiei de la
1 848- 1 849, manifestarea puternică a conştiinţei unităţii naţionale a poporului
român, acţiunile întreprinse pentru realizarea Unirii.
O circulară a cabinetului imperial rus pe care ambasadorul rus la Paris,
N. Kiseleff, o transmitea Ministerului Afacerilor Externe al Franţei, la
!H iulie/1 2 august 1 848, este semnificativă din acest punct de vedere. În
ea se arată, între altele, că românii invocau în sprijinul pretenţiilor lor „prin-

16 Volumul II, p. 23.5.
XIV
cipiul suveranităţii poporului" şi că planul lor de viitor „rezultă din pro
gramul lor, iar proclamaţiile lor nu-l ascund în nici un fel". Planul amintit
consta în refacerea pe bază istorică a vechii lor naţionalităţi, a regatului
„daco-roman, un nou stat separat şi independent , la făurirea căruia ar urma
să participe fraţii lor" din toate provinciile istorice 17•
Un raport al guvernatorului Transilvaniei, I. Teleki, din 22 martie/3
aprilie 1 848, către şeful Cancelariei Curţii imperiale transilvane la Viena,
semnala, între altele, că în Muntenia mişcarea „are ca scop să reunească
8
întreaga naţiune română pentru a întemeia un nou imperiu dac". 1 .
Consulul general prusian la Iaşi descriind, la 22 iunie/4 iulie 1 848,
situaţia din Transilvania, după hotărîrile adoptate la 2/ 1 5 mai 1 84 8 , cînd
„naţiunea valahă sau română . . . s-a constituit ca atare şi a cerut emanci
parea deplină" , era de părere că „Afirmarea românilor din Transilvania
ca naţiune de sine-stătătoare ,.a a\·ea în mod necesar cele mai importante
urmări şi asupra Principatelor :Moldova şi Valahia, ca şi asupra Bucovinei".
Autorul documentului amintea că la Blaj „s-a participat masiv, din Bucovina ·
şi din amîndouă Principat ele".

Un alt element esenţial al activităţii românilor, semnalat în document,
era acela că „ţările de aici (Moldova şi Muntenia - n.n.) sînt inundate de
scrieri în sensul Unirii românilor într-un stat" , că „în Transilvania si Bucovina
existau cîteva comitete pentru aceasta şi că la Cernăuţi s-a înfiin'ţat un z iar
românesc care, în programul său a exprimat deschis acest scop (al Unirii-n.n. ) .
�umeroşi emisari care sînt aici, î n Principate, găsesc aprobarea cea mai bine
,·oitoare pentru străduinţele lor" 19•
Chiar dacă revoluţia a fost înăbuşită, prin şi cu aj utorul forţelor străine,
ideea [}nirii a continuat să pătrundă în cercuri tot mai largi, problemă
Teflectată în mod pregnant în ambele volume. Un raport din 1 7/29 octombrie
1 84 9, către comandantul Diviziei austriece din Timişoara, cuprinde urmă
toarea informaţie: „Printre aceşti valahi domneşte o anumită agitaţie care
<.:'ste întreţinută de cler şi de emisari şi care tinde spre întemeierea unui mare
imperiu valah pînă la Tisa, al cărui guvernator sau rege să fie Iancu"
{Avram Iancu-n.n.) 20.
Pe baza informaţiilor ce le primea din diverse locuri despre situaţia
:românilor şi unele proiecte de Unire şi independenţă a Principatelor Române,
ministrul de externe al Franţei formula, într-un document din decembrie
1853, cîteva observaţii deosebit de interesante : „ Î n gîndirea valahilor Unirea
celor două Principate în unul singur ar fi primul pas care trebuie făcut spre
o stare mai bună a lucrurilor. Ei vorbesc, apoi - ca despre scopul final care
trebuie atins - despre o independenţă completă sub un prinţ străin, german

sau rus". Evidenţiind o serie de elemente care îi apropiau, care. făceau
Cnirea nu numai posibilă dar şi necesară, ministrul continua : „Cînd moldo
valahii mărturisesc dorinţa lor de a se vedea uniţi din punct de vedere
administrativ, ei nu fac altceva decît să ceară consacrarea legală a unui
fapt natural preexistent". Referindu-se la Transilvania, arăta că majoritatea
covîrşitoare a populaţiei este „de acelaşi sînge şi de aceeaşi limbă ca şi
populaţia Moldo-Valahiei. Pentru a ne serYi de numele pe care şi-l dau ei
17 Volumul I, doc. nr. 6.
>B Volumul I, doc. nr. I.
2u \" olumul I, doc. nr. 8.
xv
înşişi, nu există mai puţin de 2, 1/2 milioane de rc1�.âni din Transih·ania ..
Ungaria Orientală şi Banatul Timişoarei. Aceşt i români din Austria care
sînt matca primitivă a neamului, aşa cum a fost stabilită pe solul vechii Dacii
de legiunile lui Traian, au rămas, de asemenea, adevi"lraţii depozitari ai tra
cii tiilor nationale" .21
' Referi �ile la Unirea tuturor provinciilor istorice româneşti într-un stat
sub numele de Daco-Romania ca „principala năzuinţă" a poporului român
sînt numeroase. 22 Din ele se desprinde scopul final al luptei duse d(' români:
făurirea unui stat unitar şi independent. Subliniind ace:-t aspect, subsccretaru1
de stat al Austriei. \Verner, în raportul său către ministrul de intern�', AL
Bach, releva activitatea desfăşurat ă de „partida revoluţionară română din
Valahia", „legăturile periculoase care sînt întreţinute (de românii) de la
Paris" cu aceasta şi „influenţa dăunătoare pentru Transilvania şi Ba.n;:;.t" .
î n continuare, se d ă anexa scrisorii cifrate, trimisă în ţară d e revoluţionarii
români de la Paris, în care se proclama crezul suprem şi voinţa tuturor româ
nilor de a forma : „O Românie, una şi nedespărţită, liberă şi independent ă„
democratică, socială ! Iată misia noastră, misia sublimă care trebuie s�t ne
sfinţească şi să facă din noi eroi sau martiri" 23•
Semnificativ pentru ţelul românilor şi rolul lor în Europa este manifestul·
din 1 8 5 1 semnat de Ledru-Rollin, Giuseppe Mazzini, Arnold Ruge şi Darase
către poporul român, în care exprimîndu-se credinţa de neclintit în drepturile
naţiunii române „în faţa dreptului celorlalte naţionalităţi", se invocă argu
mentele de ordin istoric ce îndreptăţesc lupta acestuia pentru existenţă ca
naţiune de sine stătătoare, pentru libertate, independenţă şi solidaritat e
cu celelalte popoare, împotriva oprimării şi asupririi, pentru „împlinirea:.
datoriei" ca toate popoarele să fie „puse alături pe baza egalităţii" . Î n post
scriptumul la acest manifest, fruntaşul paşoptist, D. Florescu, în numele
tineretului român, exprima angajamentul „fiecărui român" de a fi „un soldat
al libertăţii şi civilizaţiei", al „curajului" şi dragostei pentru patria străbună,
de „a-şi uni forţele" cu toţi compatrioţii sub deviza „ Î nainte'', făcînd cunoscut
Europei că „nici o forţă din lume nu ne va zdruncina în credinţa noastră;
iar la nevoie vom fi prezenţi la posturile noastre" 24
Interesaţi direct în urmărirea acţiunilor desfăşurate pentru înfăptuirea
Unirii, reprezentanţii oficiali ai Imperiului habsburgic sînt nevoiţi să constat e
şi să evalueze la justa lui valoare rolul hotărîtor al forţelor a ngajate în reali
zarea statului naţional unitar. Raportul din 1 2/24. martie 1 85 1 al locţiitorului
guvernatorului militar şi civil al Transilvaniei, feldmareşalul Kalliany, către
ministrul de interne al Austriei, AL Bach, prezintă pe larg nemulţumirile
şi lupta românilor din Transilvania, colaborarea lor cu românii din Prin
cipate pentru înfăptuirea „României Mari" . De pe poziţia pe care o reprezenta,
neînţelegînd justeţea acţiunilor întreprinse de români, el era nevoit totuşi
să constate că lupta lor are drept scop înfăptuirea Unirii şi cucerirea in
dependenţei 25•
Cale spre suprema angajare în lupta pentru obţinerea independenţei„
Unirea este reflectată într-un număr mare de documente prin prisma acestui
21 Arh. St. Buc„ l\:licrofilme Franţa, rola 70, cadrele 33 1 - 35 1.
2ll Volumul I, doc. nr. li, 12, 184; voi. II, pp. '11-62, 68-85, 93- 118, 121 - 130.
156 - 16 0 , 2 1 1 - 2 13,
26 Volumul I doc. n�. 12.
XVI
scop. Sînt prezentate drept urile imprescriptibile ale românilor, analizîndu-se
din punct de vedere istoric natura raporturilor cu Poarta, a tratatelor încheiate
cu Rusia şi Turcia, adesea fiind invocate capitulaţiile 26.
î n numele acestor drepturi, gerantul consulului francez la Bucureşti,
A.d'Avril, declara ministrului său de externe, Drouyn de Lhuys, la 28 oc
tombrie/9 noiembrie 1 854 , relatînd disputa dintre Austria, Turcia şi Rusia
pentru încorporarea unor provincii româneşti, că este „adversar convins
al oricărei combinaţii" de natură să ştirbească libertatea şi integritatea
teritorială, punînd în lumină realitatea evidentă că Rusia şi Poarta au recu
noscut în tratatele lor că Moldova şi Valahia sînt state de sine stătătoare27•
Recunoaşterea europeană oficială a legitimităţii şi unanimităţii dreptu
rilor şi aspiraţiilor naţionale ale poporului român este, de fapt, o do\·adă a
recunoaşterii autonomiei şi statutului său juridico-politic internaţional pe
scară continentală. Acest e aspecte au făcut obiectul analizei multor învăţaţi
ai timpului care şi-au spus părerea în lucrările lor 28• lndicînd modul în care
va trebui să trateze problemele Unirii Principatelor, importanţa şi conse
cintele acestui act pe plan european, secretarul de stat pentru afaceri externe
al l\:Iarii Britanii, J. \\!. Clarendon, transmitea, la 8/20 februarie 1 857, in
strucţiunile cabinetului britanic adresate reprezentantului guvernului său
în Comisia de informare a Puterilor garante, îndemnîndu-1 să „adopte o linie
<le conduită strict imparţială", intuind „forţa mare" care „ va rezulta din
Cnirea celor două Principate . ca urmare a efectului acesteia de a crea
„
în rîndul populaţiei din cele două provincii tendinţa

9
de separare de Imperiul
turc şi o dorinţă de totală independenţă" 2 .
Referindu-se la teama inspirată ministrului afacerilor externe austriac
de faptul că Unirea Principatelor va fi inevitabil urmată de dobîndirea inde
pendenţei, ministrul plenipotenţiar rus cu misiune specială la Viena, V. Bala
bin, raporta adjunctului ministrului afacerilor externe al Rusiei, I. Tolstoi,
la 1 3/25 iunie 1 856, despre măsurile luate de Austria pentru „menţinerea
separării Principatelor" . Int eresantă este aprecierea reprezentantului austriac,
contele B uol, că nu se poate „da o extindere nelimitată" dorinţelor populaţiilor
în cadrul Adunărilor Ad-hoc, întrucît românii „în mod evident s-au pronunţat
pentru o independenţă complet ă şi, în consecinţă, într-un sens diametral
opus spiritului tuturor aranjamentelor" . Nemulţumit de faptul că partida
naţională urmăreşte „cu perseverenţă .. . independenţa" prin unirea tuturor
românilor, acesta exprimă opinia cabinetelor vienez şi turc, ale căror „inte
rese" erau de a combate asemenea acţiuni. Relatînd discuţia purtată cu
contele Buol asupra acestor probleme, \". Balabin supune atenţiei cabinetului
de la Petersburg planul Austriei „stabilit de acord cu Poarta de a subordona
aspectul politic al chestiunii voinţei acesteia din urmă; de a-i înarma pe
comisari cu un mandat imperativ în sensul menţinerii principiului separării ;
de a limita A dunările Ad-hoc la simpla formulare a dorinţelor de un interes
pur local, reducînd toată chestiunea la proporţiile cele mai neînsemnate" 30
Documentele oferă suficiente informaţii care pun în evidenţă faptul că
U ni"rea Moldovei cu Muntenia era înţeleasă de autorităţile din Viena ca o
26 Volumul I, doc. nr.202; Yolumul II, pp. 30-63, 139- 147, 16i-17i.
21 Volumul I, doc. nr.17.
28 Volumul II, pp. 12-19, 29-63, 6-4-68, 9 1 - 1 1 8, 1 2 1 - 1 30, li5 - 1 86.
XVII
etapă spre obţinerea independenţei de stat şi, prin urmare, ca o primejdie
virtuală la adresa Austriei. Un raport al ambasadorului austriac la Paris,
Al. Hiibner, redînd o com·orbire cu împărăteasa Eugenia, la cîteva zile după
înfăptuirea, la 24 Ianuarie 1859, a Unirii· este revelator în acest sens. La
remarca acesteia d „Principatele vor Unirea" şi că acest act reprezintă o
expresie a „voinţei lor naţionale", diplomatul austriac îi răspundea, pe un
ton fără echivoc, că românii „vor independenţa, dar pentru a ajunge acolo,
ei au votat acum pentru lJnire", adăugînd, în continuare că Austria, urmărind
„menţinerea Imperiului otoman, ea nu doreşte independenţa Principatelor
şi în consecinţă se opune Unirii" 31. Dealtfel, poziţia Austriei faţă de Uni"re
era afirmată direct, motivată de interese politice dar şi economice. Unul
<lintre cei ce s-au ocupat de evenimentele ce aveau loc în Principate. Elias
Regnault, scria într-una din lucrările sale - pe baza celor ce cunoştea -
că Austria „nu voia Vnirea sub nici o formă. Cu independenţa, ea se temea
de acţiunea Rusiei; cu suzeranitatea, ea se temea de spectacolul şi de
exemplul pe care le pot oferi un popor liber aşezat la frontierele Transil
vaniei şi Bucovinei, născut din aceiaşi părinţi, vorbind aceeaşi limbă, avînd
aceleaşi obiceiuri şi aceleaşi idei ca şi românii supuşi ai Austriei şi putînd
foarte uşor să le întindă mîna. Ce-i pasă Austriei d� sfaturile şi de precauţiile
Occidentului? Ea vrea mai înainte de orice să-şi păstreze intact Imperiul
ei pestriţ şi să împiedice apropierea popoarelor de aceeaşi origine" 32.
Dorinţa românilor pentru obţinerea independenţei prin realizarea Unirii
este relatată în mod frecvent de cabinetele europene, corespondenţa diplo
matică, emanată din cancelariile Marilor Puteri, permiţînd clarificarea cauzelor
�i modului în care acestea au înlesnit, complicat sau au încercat să împiedice
triumful cauzei române.
·Împrejurările externe, determinate de acuta competiţie internaţională
declanşată de Criza orientală au făcut ca Marile Puteri să se implice în rezol
varea „chestiunii române" 33 - termen devenit obişnuit la vremea respecti,·ă.
Studierea rolului important pe care l-au jucat Principatele, în acest context
politic, devenise o preocupare a cabinetelor diplomatice şi a opiniei europene.
Referindu-se la acest aspect, ministrul belgian la Constantinopol, Ed. Blondecl
van Coelebroeck, relata ministrului său de externe „că din orice latură s-ar
analiza Orientul, ne aflăm în faţa unor probleme dificile, a căror soluţionar,:
trebuie să preocupe diplomaţia. Pe primul loc se situează astăzi Principatele
Dunărene, care vor face obiectul viitoarelor Conferinţe şi care mi se par de
natură să divizeze Curţile care sînt reprezentate acolo, căci primul punct
discutat va fi acela de a şti dacă Yalahia şi �Ioldova vor rămîne separa.te
.sau vor forma un singur stat" 2�.
Analizînd ansamblul factorilor ce determină echilibrul sau „criza" în
Europa, gerantul consulatului francez la Bucureşti, A.d'Avril, apreciază,
într-un raport din 29 octombrie/9 noiembrie 1 854, că „preocuparea politică
actuală" nu o reprezintă Serbia şi Bulgaria, ci Principatele Române a căror
situaţie se impun2 atenţiei politicii europene întrucît „războiul a am1l�t
tratatele care stabileau conditiile
. de existentă a .'.\foldovei si Valahiei". In
' '
3 1 Volumul I, doc. nr. 128.

32 Volumul II p. 124.
33 Leonid Boicu, Diplomaţia europeană şi triumful cauzei româ11e (1856-1859 ), Iaşi,
Editura Junimea, 1 978 p. 261.
3• Volumul I doc. nr. 2-1.
XVIII
ciuda „angajamentelor" Europei de a „reglementa soarta acestor Principate
- conform unei declaraţii oficiale a guvernului francez", A.d'Avril înţelege
că, în situaţia jocului de interese, „de la o Europă obosită şi abia ieşită dintr-o
luptă - chiar victorioasă - nu se putea aştepta unanimitatea de vederi,
tenacitatea şi curajul de spirit pe care le-ar cere o muncă completă de re
organizare" 35•
Ceea ce se desprinde cu claritate din documentele şi lucrările prezentate
în ambele volume este faptul că românii au avut rolul hotărîtor, în realizarea
[Jnirii, manifestîndu-se şi acţionînd permanent pentru aceasta atît înainte
de 1848 cît şi după 36• Dealtfel, însăşi hotărîrea adoptată de Congresul de
la Paris de a fi consultat poporul român asupra bazelor organizării sale
,·iitoare (chiar dacă în concepţia celor care au propus şi susţinut ideea se
urmărea altceva) evidenţiază faptul că Puterile garante nu puteau face
abstracţie de voinţa românilor.
Perioada care a urmat Congresului din martie 1856 a cunoscut, în ciuda
multiplelor greutăţi şi intervenţii, o puternică mişcare unionistă ce a cuprins
toate clasele şi păturile sociale pentru pregătirea şi susţinerea programului
unionist, întreaga viaţă politică fiind subordonată formulării şi realizării
dorinţelor exprimate prin intermediul Adunărilor Ad-hoc.
Sînt interesante în acest sens consideraţiile ambasadorului francez la
Petersburg, Ch. Morny, care raporta, la 21 februarie/5 martie 1857, ministrului
de externe al Franţei, că în problema organizării Principatelor şi a Uniri'i
„soluţia definitivă va rămîne în continuare subordonată dorinţelor pe care
locuitorii celor două provincii vor fi chemaţi să le exprime şi în ultimă
instanţă supuse judecăţii Conferinţei de la Paris 37 (din aug. 1858 n.n.). Pe
aceeaşi linie se pronunţa şi ministrul afacerilor externe al Rusiei, Al. Gor
ceakov, considerînd că Divanurile sînt chemate să exprime dorinţa populaţiei
cu privire la viitoarea organizare a Principatelor şi că Rusia aprobă punctul
de vedere al guvernului francez 38•
Dorinţele românilor, atît din Moldova cît şi din Muntenia, afirmate
public au fost exprimate de Adunările Ad-hoc în declaraţiile lor, culminînd
cu dubla alegere, din 5/ 17 Ianuarie şi 24 lanuarie/5 februarie 1859, a lui
Alexandru Ioan Cuza. Acţiunea îndrăzneaţă şi originală a românilor de a
pune de acord, printr-un fapt împlinit, dorinţa lor arzătoare cu spiritul stipula
ţiilor Convenţiei de la Paris, a demonstrat din plin hotărîrea lor. Actul săvîrşit
in luna Ianuarie 1859 - scria reprezentantul Franţei la Constantinopol
către ministrul său de externe - a fost consecinţa „evidentei mişcări produse
în cele două provincii în favoarea Unirii" 39.
Sintetizînd acţiunile şi poziţia românilor în grelele condiţii ale anilor
1856-1859, una dintre personalităţile marcante ale vieţii ştiinţifice din a
doua jumătate a veacului trecut, Gaston Monicault, scria: „Obligaţi să se
supună deciziilor Europei, ei (românii n.n.) nu vroiau să aibă aerul că le
acceptă, chiar şi prin tăcera lor; prin această demonstraţie ei au vrut să.
dovedească că n-au renunţat de fel la vechile lor speranţe. Pe cine mai
putea face Turcia să creadă că masa populaţiei dunărene nu era unionistă,
35 Volumul I , doc. nr. 17.

38 Volumul II, p. 29 - 63, 69-84, 139- 1-18, 175-187, 196-199, 210-213, 351-376.
38 Ibidem
3e Volumul I , doc. nr. 124; Volumul II p. 156- 163, 239-348.
XIX
dnd după majoritatea zdrobitoare din Divanurile Ad-hoc, Adunarea :\fol
dovei spusese că acceptă noua constituţie pentru că ea i nclude elemente
tinzînd la realizarea dorinţelor unanime şi constante ale na ţi unii?
Românii au dat dovadă de statornicie; ba mai mult ei s-au arătat capabili
să renunţe la orice pasiune şi la orice rivalitate între partide în faţa inte
resului ţării; ei au dat măsura patriotismului lor numind la Iaşi ca şi la
Bucureşti acelaşi domnitor, colonelul Cuza" 40•
În lucrarea „L'Autriche et le Prince Roumain" apărută la Paris în 1859,
se arată acţiunile românilor în realizarea istoricului act, citînd din unele organe
de presă: „Acelaş miracol politic care dăduse naştere unanimităţii în Divanele
Ad-hoc, a stat şi la baza unanimităţii în alegerea Principelui. În ciuda a tot
ceea ce s-a făcut pentru a reînvia vechile patimi dintre partide, duşmăniile
personale se calmară, ambiţiile personale se retraseră în faţa interesului
general. Candidaţii care aveau cele mai mari şanse fură primii care dădură
un exemplu de abnegaţie. Şi într-unul din acele elanuri care, deseori în mo
mente de criză sînt inspirate de providenţă şi care salvează naţiunile, toate
voturile, atît într-un Principat cît şi în celălalt au fost pentru colonelul Cuza".
Şi, în altă parte, aprecia că „Unirea e atît de completă, atît de adînc întipă
rită în gîndul poporului român, încît intrigile, aproape ameninţările unor
anumite Mari Puteri nu au putut face nimic pentru a clătina convingerile
puternice... Moldo-valahii prin actul de care este vorba şi-au dovedit calităţile;
de acum înainte calomniile politice nu vor mai putea să-i atingă" 41.
Nici perioada anilor 1 859- 1 866 n-a fost mai liniştită. Poarta, sfătuită
ori susţinută de reprezentanţii unora din statele garante, se gîndea la acţiuni
-ce vizau anularea voinţei poporului român, punîndu-şi speranţa în con
vocarea unei noi Conferinţe la Paris, unde credea că Puterile garante vor
„stabili" măsuri disciplinare sau represive. . . pentru anularea alegerilor de la
Bucureşti.
Lupta trebuia dusă acum pentru apărarea Uni"rii, pentru a demonstra
străinătăţii unitatea de acţiune în înfăptuirea viitorului dorit şi pentru care
a optat poporul român în 1 859 cînd l-a ales pe Al. I. Cuza. Spre acestea conduc
măsurile adoptate de noul domnitor şi administraţia instituită de el; spre
acestea se îndrepta şi sprijinul unora dintre Puterile garante şi în primul rînd
al Franţei.
Impunîndu-se în centrul preocupărilor diplomaţiei europene, unitatea
naţională a românilor este susţinută sau dezavuată de un stat sau altul din
diverse raţiuni, aşa după cum rezultă şi din trecerea în revistă a atitudinii
adoptate de principalele puteri europene, potrivit documentelor cuprinse
în volume.
Franţa în special a avut o mare contribuţie la soluţionarea pe căi
diplomatice a „chestiunii române". Împăratul Xapoleon al Iii-lea şi
consilierii săi, opinia publică franceză, au acţionat, în linii mari, în acord cu
interesele naţionale ale poporului român, fapt firesc pentru cel care se declarase
protagonistul principiului naţionalităţilor. în virtutea acestui principiu,
statul naţional român urma să formeze unul dintre principalii piloni ai
acestei politici. În plus, un stat român unit la Dunărea de jos reprezenta un

O Volumul II, pp. 139- lil.
XX
punct de spn)ln al influenţei politice şi expansiunii economice franceze îa
sud-estul Europei.
Bogatul material documentar provenit din arhivele franceze, reflectînd
pe larg evenimentele din Principate, constituie tot atîtea luări de poziţie ale
cercurilor politice oficiale din Franţa, ale reprezentanţilor acestei ţări la Bucu
reşti, Iaşi, Constantinopol, Petersburg şi Viena faţă de justeţea cauzei româ
nilor. Consulii francezi la Bucureşti şi Iaşi, L. Beclard şi V. Place, ambasadorul
Franţei la Constantinopol, Ed. Thouvenel, înfăţişează cu simpatie şi înţelegere
argumentele susţinute de români pentru Cnirea �Ioldovei cu Muntenia
într-un singur stat, descriu cn lux de amănunte evenimentele din Principate,
oferind o imagine sugestivă a năzuinţelor şi intereselor societăţii româneşti.
Documentele franceze cuprind, deopotrivă, interesante mărturii despre starea
de spirit a populaţiei, desfăşurarea acţiunilor politice în Principate şi în spaţiul
european, permiţînd investigarea şi definirea faptelor de care se leagă procesul
desăvîrşirii unităţii naţional statale.
Nota dominantă a corespondenţei diplomatice, în evoluţia evenimentelor
din Principate, o constituie concentrarea atenţiei asupra desfăşurării activi
tăţii Adunărilor Ad-hoc, reţinîndu-se că acestea au exprimat voinţa tuturor
categoriilor sociale pentru înfăptuirea Uni"rii. Este redată atmosfera de pu
ternic avînt care a anticipat acest eveniment, poziţia diferitelor puteri faţă
de întocmirea arbitrară şi abuzivă a listelor electorale 42, întrevederea de la
Osbome 43, intervenţiile în vederea anulării alegerilor falsificate în Moldova 44,
precum şi „dezminţirea solemnă dată Austriei şi Angliei care pretindeau că
ţara era separatistă şi că noile alegeri nu vor schimba rezultatele anterioare" 45,
rezultatele alegerilor 46, adoptarea programului unionist de către Adunările
Ad-hoc, bucuria şi entuziasmul din ţară, desfăşurarea şi pregătirea mişcării 47,
care au culminat cu dubla alegere la 5/ 1 7 ianuarie şi 24 ianuarie/5 februarie
1 859 a lui Al. I. Cuza. Acţiunea îndrăzneaţă a românilor de a pune în acord,
printr-un fapt împlinit, dorinţa lor arzătoare cu spiritul stipulaţiilor Con
venţiei de la Paris este amplu reflectată cu detalii şi comentarii interesante.
Impresionat de ţinuta patriotică a românilor, V. Place raporta lui
Ed. Thouvenel că Al. I. Cuza, „unul din luptătorii cei mai înflăcăraţi ai
Unirii Principatelor, a întrunit unanimitatea sufragiilor" înfăţişînd acţi
unile partidei unioniste, aflată în majoritate în Adunare. Numirea lui Al. I. Cuza
o apreciază ca o adevărată „lovitură de trăznet pentru austrieci şi pentru.
turci şi, în acelaşi timp, triumful cel mai strălucit al politicii franceze, nu
pentru că agenţii francezi au lucrat pentru el, ci pentru că politica noastră
a fost bună din punct de vedere al intereselor şi aspiraţiilor ţării" 48•
Convins că ideea de Unire are „fără îndoială viitorul de partea sa' · şi
că aceasta va fi servită cu pasiune şi chiar cu sîngele celor care i se vor devota,.
A. de Lallemand transmitea la 7/ 1 9 ianuarie 1 85 9 lui Al. Walewski impresiile·
produse la Constantinopol de alegerea lui Al. I. Cuza în Moldova 4 9•
4 2 Volumul I , doc. n r. -12.

4a Volumul I, doc. nr. 60, 6 1, 62.
4t Volumul I, doc. nr. 102, 103.
t7 Volumul I, doc. nr. 105.
'8 Volumul I, doc. nr. 112.
" Volumul I , doc. nr. 106.
XXI
A vînd în vedere sentimentele românilor pentru înfăptuirea Unirit",
consulul francez la Bucureşti, L . Beclard, transmitea, la rîndul său, de la
Bucureşti, la 1 2/24. Ianuarie 1 859, că „în Valahia toată lumea este unionistă" ,
relevînd totodată cauzele şi semnificaţia alegerii lui Al. I. Cuza. 50
Stăruind în rapoartele lor asupra modului în care Poarta şi cabinetele
europene au reacţionat faţă de acţiunea energică a românilor prin dubla
alegere a lui Al. I . Cuza, diplomaţii francezi contribuie la înţelegerea aprofun
dată a cadrului politic european în care s-a înfăptuit Unirea, relevînd, în
acelaşi timp, modul în care guvernul francez a acţionat într-un moment sau
altul pentru sprijinirea cauzei române 51• Reţin în mod deosebit atenţia rapoar
tele referitoare la acţiunile diplomatice determinate de atitudinea Turciei
care, nedorind să-şi asume riscurile unei ocupaţii militare a Principatelor,
a adoptat în mod gradat o poziţie de resemnare şi rezervă prudentă 52 în urma
înfrîngerii sale în Principatele Unite, care depăşea orice aşteptare prin dubla
alegere a lui Cuza 53•
Acceptînd convocarea Conferinţei de la Paris, guvernul francez se pro
nunţă ferm pentru recunoaşterea faptului împlinit, considerînd că dubla
alegere a lui Al . I . Cuza nu contravenea spiritului Convenţiei şi că răspundea
necesităţilor adînc resimţite de societatea românească 54• Văzînd în Conferinţă
o „reuniune politică care trebuie să ţină seama de semnificaţia circumstanţelor
care au însotit ultimele votări ale Adunărilor moldo-valahe ca efect al senti
mentului pr�fund care prevalează în cadrul populaţiilor în favoarea Unirii" ,
Al. Walewski transmite lui A. de Lallemand instrucţiunile cabinetului fran
cez din 6/ 1 8 februarie în legătură cu această problemă. Menţionîndu-se efor
turile Turciei pentru concentrarea de trupe la Dunăre, se condamnă poziţia
sa de ignorare a unanimităţii de sentimente manifestate evident în Principate
în favoarea Uniri·1:, precum şi a opiniei publice europene potrivnică măsurilor
de violenţă. Demnă de reţinut este constatarea conform căreia „guvernul
otoman se înşeală în mod ciudat dacă ar crede că orice dificultate ar dispărea
din momentul în care Conferinţa ar anunţa anularea uneia dintre cele două
alegeri ale domnului Cuza". Această opinie se întemeiază pe convingerea că
„Adunările sau ar refuza să reînnoiască votarea sau şi-ar da din nou sufragiile
domnului Cuza" 55 Semnificativ pentru poziţia diplomaţiei franceze este ra
portul lui A. de Lallemand către Al. Walewski prin care îi relatează o discuţie
cu Fuad-paşa în legătură cu măsurile preconizate de Turcia pentru anularea
dublei alegeri a lui Al. I. Cuza. La intenţia declarată a Turciei de a ocupa
Principatele, însărcinatul cu afaceri francez la Constantinopol îi dă riposta
hotărîtă : „Credeţi că Unirea, înăbuşită cu baionete, nu va reînvia în spatele
acestora şi că o Convenţie, care are nevoie de asemenea însoţitori pentru a se
face suportată, poate fi durabilă ? N-ar fi mai bine, poate, să modificăm, de
comun acord, unele prevederi a căror punere în aplicare este considerată greu
de realizat ? " 58

6 1 Volumul I, doc. nr. 124, 139.
&a Ibidem.
&4 Volumul I, doc. nr. 142.
r.:; Ibidem.
fHI Volumul I, doc. nr. 124.
XXII
Rapoartele ambasadei Franţei la Constantinopol, pe marginea lucrărilor
Conferinţei de Ia Paris, reflectă acţiunea perseverentă a Franţei în faţa nume
roaselor dificultăţi ridicate de Poartă, precum şi propunerea ce o face împreună
cu Anglia, Prusia, Rusia şi Sardinia de recunoaştere a dublei alegeri, consa
crînd pe plan european recunoaşterea acţiunii poporului român pentru
Unire.
Documentele franceze cuprind deopotrivă int eres�.!1te mărturii despre
semnificaţia alegerii lui Al. I. Cuza 57, ecoul acestui ewniment în Transil
vania 5 8 , climatul politic din perioada ce a succedat actul de la 24 Ianuarie,
constituirea noului guvern, lucrările Adunării, primirea entuziastă a noului
domnitor la Bucureşti şi impresiile pe care acesta le-a făcut în rîndul cercu
rilor diplomatice. 59 Reţin atenţia relatările consulilor francezi de la Bucureşti
şi laşi cu privire la calităţile cu care este înzestrat Al. I. Cuza, elogiindu-i-se
concepţiile progresiste, spiritul de dreptate, patriotismul, moderaţia şi tactul
diplomatic, inteligenţa vie, fermitatea, modestia şi sinceritatea, concepţiile
practice de guvernare, calităţi care îndreptăţesc convingerea diplomaţilor
francezi de a vedea în alesul naţiunii române un bun domnitor 60.
Faţă de intensa activitate diplomatică desfăşurată de cabinetul de la
Petersburg, volumul I cuprinde un număr redus de documente provenite
din arhivele ruseşti. Ele se adaugă ştirilor oferit e de alte izvoare externe şi
sîht concludente pentru priorităţile diplomatice şi linia politică oficială ce
definesc poziţia Rusiei faţă de problema română. Î n comparaţie cu Franţa
sau Austria, guvernul rus s-a situat pe o poziţie intermediară, fiind de acord
ca românii să fie consultaţi în legătură cu reorganizarea Principatelor. Deşi
a adoptat o atitudine rezervată asupra fondului problemei, Rusia îşi va orienta
politica spre Unire, atitudine dictată de apropierea ruso-franceză, dar şi de
considerente ce decurgeau din structura socio-politică şi din interesele sale
speciale în sud-estul Europei. Informaţiile documentare provenite din sursele
ruseşti, la care se adaugă şi alte relatări ale cabinetelor străine, permit evi
denţierea liniei politice a plenipotenţiarilor ţarului, nota dominantă consti
tuind-o aflarea Rusiei în tabăra ţărilor pre-unioniste, în spiritul Tratatului
de la Paris. Menţionăm în acest sens scrisoarea ministrului afacerilor externe
al Rusiei, Al. Gorceakov, către ambasadorul rus Ia Viena, A. Budberg, din
8/20 martie 1 857, în legătură cu necesitatea respectării Tratatului de la Paris
privind organizarea Principatelor. Opinia şefului diplomaţiei ruse că Adu
nările Ad-hoc nu sînt chemate „să rezolve problema Unirii", ci „să exprime
dorinţa populaţiei cu privire la viitoarea organizare a Principatelor" 61 este
definitorie pentru acţiunile ce au călăuzit politica cabinetului de la Peters
burg. Declarîndu-se împotriva prezenţei trupelor austriace în Principate
şi pentru îndepărtarea lor de pe teritoriul românesc, se arată că guvernul
rus nu va tolera nici o abatere de la termenii tratatului care ar aduce pre
judicii intereselor Principatelor Dunărene �i drepturilor care le-au fost garan
tate. Sînt invocate în acest sens stipulaţiile referitoare la privilegiile şi imuni
tăţile ce asigură „securitatea şi independenţa administrativă" a Principatelor
dar „sub suzeranitatea Porţii şi sub garanţia Puterilor contractante" .

&e Ibidem.
eo Ibidem; Volumul II, pp. 1 -4 1 , 152- 164 .
8 1 Volumul I, doc. nr. 4 1.
XXIII
Declaraţia, din primul moment, a cabinetului imperial de a se abţine de la
orice influenţă în privinţa Unirii şi că se va pronunţa la Paris, atunci cînd
va fi timpul, este însoţită de afirmarea poziţiei asupra dreptului Adunărilor
„de a da glas voinţei de Unire a Principatelor 82•
Concludentă pentru orientarea politicii Rusiei ţariste în problema unirii
este şi scrisoarea lui A. Gorceakov, adresată consilierului ambasadei ruse la
Paris, V. Balabin, înainte de 1 1/23 iulie 1 857, privind dorinţa guvernului rus
de a acţiona în înţelegere cu Franţa în scopul asigurării exprimării libere a
opţiunilor populaţiei din Moldova şi Muntenia, prin intermediul Adunărilor
Ad-hoc. „Politica împăratului se inspiră constant din principii de moderaţie
şi conciliere, avînd drept regulă de a nu ne aventura dincolo de ceea ce con
siderăm ca fiind posibil sau dincolo de j ustiţie" - se arată în acest document
oficial. Fidelitatea principiului „asupra liberei opţiuni a moldo-valahilor" este
legată însă şi de previziunea unor mişcări în Principate ce sporea teama cabi
netului de la Petersburg. Referindu-se la acest fapt, ministrul de externe rus
expune cu claritate convingerea sa că dacă reprezentanţii Angliei şi Austriei
la Constantinopol nu vor ceda în faţa votului majorităţii, comisia europeană
dizolvîndu-se şi ca atare opera de organizare a Principatelor urmînd să fie
amînată pe timp nedefinit , „zdrobirea acestor speranţe ar putea constitui
semnalul unor tulburări interne" . Or, o asemenea politică „ar risca pentru
Franţa o umilire publică", ar pune în contradicţie conduita guvernului bri
tanic cu propria sa constituţie, fiind convins că nici „Austria nu ar avea în
vedere un astfel de rezultat" 83.
Enunţînd principiile ce ghidau politica Rusiei, ambasadorul rus la Paris,
P. Kiseleff, comunica, în iunie 1 857, lui A. Gorceakov aprecierile sale perso
nale în legătură cu poziţia Rusiei în problema Unirii, precum şi despre ideile
cuprinse în memoriile ce i-au fost adresate pe această temă. El considera că
fiind alături de Franţa, Rusia „se raliază unei combinaţii concepute făţiş
în dispoziţii puţin binevoitoare în privinţa ei", dar recunoaşte în aceasta „poli
tica abilă" a guvernului său, dînd Franţei „o probă de bunăvoinţă" , Princi
patelor „o dovadă de solicitudine" şi tuturor „exemplul dezinteresării" . De
acest „exemplu" se leagă însă impunerea condiţiei exprimării dorinţei popu
laţiei moldo-valahe, pe care înţelege să o susţină în măsura în care poate fi
examinată înainte de a se pronunţa 64.
Rusia s-a aflat alături de Franţa în ceea ce priveşte respectarea spiri
tului şi literei „Tratatului de la Paris" şi în conflictul provocat de falsificarea
alegerilor din Moldova, mergînd pînă la ameninţarea Porţii cu ruperea rela
ţiilor în cazul în care aceasta ar fi refuzat să considere drept nule alegerile din
Moldova, fără a ţine seama de hotărîrile stabilite în 30 mai la Constantinopol,
între Poartă şi reprezentanţii Puterilor garante.
· Dacă în politica Franţei se înregistrează după Osborne o regresie de mo
ment în problema Unirii, pusă în evidenţă şi de întrevederea de la Stuttgart
<lintre cei doi împăraţi, reprezentanţii ruşi au continuat linia de conduită sta
bilită iniţial. Gorceakov îi transmitea lui Basily instrucţiuni pentru a per
.severa în atitudinea sa de rezervă.Rusia, interesată în adîncirea dezacordului
între foştii aliaţi, ţinea acum mai mult decît Franţa la poziţia pro-unionistă.
e: Volumul I, doc. nr. 51.

63 Volumul I, doc. nr. 54
XXI V
Din aceste considerente, gunrnul rus s-a hotărît să sprij ine Unirea la Con
ferinţa de la Paris.
Evenimentele de la sfîrşitul anului 1 858 din Principat ele Române au
orientat unele puteri spre a propune convocarea unei conferinţe. Guvernele
francez şi rus au considerat însă că aceasta ar trebui folosită ca ultim mijloc
,,în cazul în care dificultăţile nu ar putea să se rezolve chiar în aceste regiuni" 65•
Un alt moment din care se evidenţiază poziţia guvernului rus îl consti
t uie alegerea lui Al. I . Cuza ca domn al Moldoni şi apoi dubla sa alegere şi
în Muntenia. O depeşă telegrafică a însărcinatului cu afaceri al Franţei la
Petersburg menţiona că gunrnul rus nu se va opune dublei alegeri şi va aştepta
să cunoască opinia celorlalte guverne, fără a face în mod special demersuri în
legătură cu aceasta 66• Insistenţa cu care guvernul rus recomandă, prin consulii
săi, o mare prudenţă noului domnitor, sfătuindu-l să aştepte hotărîrea Pu
t erilor 67, pune în lumină opinia fermă a cabinetului de la Petersburg în
această problemă. Potrivit poziţiei lui A. Gorceakov „cea dintîi preocupare
a Puterilor care au susţinut ideea Unirii trebuia să fie aceea de a-l determina
pe noul domnitor să păstreze o atitudine de moderaţie şi prudenţă absolută,
pentru a putea, la nevoie, să se opună chiar şi manifestărilor vădit ostile Regula
mentului Organic al Principatelor Unite" 68• Într-o discuţie cu ambasadorul
francez, Gorceakov a reafirmat că guvernul de la Pet ersburg nu a încetat să
constate că Unirea Principatelor este dorită de populaţia acestora şi cores
punde intereselor ei, lucru ce i-a permis diplomatului francez să insiste asupra
utilităţii unui acord între Franţa şi Rusia. În acest sens, este relevantă afir
maţia lui A. Gorceakov că „deşi guvernul rus nu va merge niciodată pînă
acolo încît să susţină cea de a doua alegere a domnului Cuza din punct de ve
dere j uridic şi să ia ca bază faptul că aceasta nu contravine Convenţiei din
1 9 august", totuşi dacă la Conferinţele care vor avea loc, guvernul împăratu
lui Franţei va găsi necesar să invoce, în legătură cu aceasta, consideraţii
de natură să angajeze Puterile în ratificarea alegerii aceluiaşi domnitor în
ambele Principat e . . . plenipotenţiarul Rusiei va fi autorizat să sprijine această
propunere" 69•
Documentele britanice reprezentînd corespondenţa Foreign Offic�-ului
cu ambasadorii acreditaţi la Constantinopol şi consulii din Principate, reflectă
poziţia complexă a Angliei, politica sa oscilantă, dictată în special de interese
�anomice. Mai pe larg este însă analizată şi prezentată această politică în
unele lucrări cuprinsă în volumul al doilea.70
Strategia şi tactica diplomaţiei britanice după Tratatul de la Paris
<lin 1 856 viza menţinerea integrităţii Imperiului otoman ca o contrapondere
a imperiilor habsburgic şi ţarist şi ca verigă a echilibrului european. De
asemenea, urmărea menţinerea alianţei cu Franţa şi evitarea unei apropieri
franco-ruse 71•
Reţin atenţia documente provenite de la Sir H . Bulwer, comisar britanic
în Comisia europeană. În calitatea sa, a venit în contact cu oficialităţile din
85 Volumul I, doc. nr. 1 0 1.

88 Volumul I, doc. nr. 12 1.
8& Volumul I, doc. mr. 137.
89 Ibidem.
70 Volumul li, pp. 9 1- 1 1 8, 132 - 1 38, 139- 146, 376- 386.
71 Beatrice Marinesco, Valer Stan, Introducere la volumul Documente privind Unirea
Princi,pateZCTI'.. Corespondenţ.4 diplomatică engleză. (manuscris).
xxv
cele două Principak Române, rccunoscind că partida unionistă a dobîndit
un ascendent puternic 2.supra celorlalte grupftri politice şi considerînd că
era necesar ca problema Unirii" să fie st udiată cu atenţie. Ca ambasador h�
Constantinopol, în 1 859, el va încerca să influenţeze Foreign Office-ul în
sprijinirea Uniri·i.
Rapoartele consulilor britanici 12. Iaşi şi BucureşLi se ffmarcă prin
analiza şi calitatea informaţiilor, furnizînd ştiri despre amploarea luptei
pentru Unire, cauzele şi sensul evenimentelor ai căror martori ei erau. În
raportul consulului englez la laşi, H. Churchill , către ambasadorul britanic
la Constantinopol, H. Bulwer, din 1 5/27 ianuarie 1 859, se relatează despre
succesul deplin al unioniştilor în Moldova prin alegerea lui Al. I. Cuza, în
care Ci.cesta vede un „om cinstit şi sincer, cu o judecată bună şi cu tărie de
caracter", exprimîndu-şi satisfacţia de a ved�a la noul domnitor „calit:iţi
care l-au situat deasupra oricărui alt candid'lt de pe listă" ; el îi elogiază în
mod deosebit patriotismul şi credinţa faţă de ţara sa, precum şi fermitatea
în linia politică pe care şi-o propunea s-o urmeze 72•
După împlinirea actului de la 24 Ianuarie, prin care „alesul poporului
din Moldova a fost ales şi în Valahia" , H. Churchill transmitea ia Constanti
nopol ştiri ample despre hotărîrea românilor de a-şi susţine actul de voinţă
şi idealurile naţionale. „Aici sentimentul predominant este, fără îndoială.
pentru Unire şi nimic altceva decît Unirea nu îi este acceptabil acestui popor"_
Recunoscînd în dubla alegere dovada sentimentului general pentru Unire
şi văzînd fermitatea românilor pentru apărarea drepturilor lor pînă la capăt.
diplomatul britanic insistă asupra unei decizii imediate a marilor puteri.
El afirmă că dc>.că Poarta ar refuza învestitura „se va acorda prea puţină
atenţie refuzului de a recunoaşte această stare de lucruri încît era chiar
îndoielnic, dacă fără constrîngere, românii vor asculta de hotărîrea marilor
puteri" 73• Motivaţia actului de voinţă al românilor şi a hotărîrii lor pentru
apărarea autonomiei şi independenţei, îl determină pe H. Churchill să-l
prevină pe H. Bulwer că o intervenţie armată a Turciei în Principate
ar fi plătită scump, „românii fiind hotărîţi să-şi verse sîngelc" , că, în acel
moment, organizarea unor noi alegeri era imposibilă şi că Al. I. Cuza era
cel mai indicat pentru domnie 74.
De�i Consulul englez la Bucureşti, R. G. Colquhoun, nu s-a arătat favo
rabil cauzei Unirii" Principatelor, susţinînd teza superiorului său, Stratford
de Redcliffe, că „Unirea va fi fatală Turciei", rapoartele sale se remarcă prin
profunzimea analizei situaţiei din Principate şi prin acurateţea informaţiilor.
Reţin atenţia, de asemenea, rapoartele înaintate secretarului de stat pentru
afaceri externe al Angliei, J. M. Malmesbury, din anul 1 859, marcînd eveni
mentele legate de momentul Unirii 75• Observator pătrunzător al realităţilor.
R. G. Colquhoun era nevoit să constate că Al. I. Cuza „în probleme de
politică internă şi administraţie este foarte raţional şi prudent", înţelegîndu-şi
„pe deplin poziţia" . Din discuţia purtată cu Al. I . Cuza asupra organizării
Principatelor, consulul britanic reţine asigurările ce i s-au dat în legătură
cu respectarea hotărîrii Conferinţei europene, dar sublinia concepţia noului
domnitor că în cazul în care „Turcia ar încerca să ocupe teritoriul valah.
72 Volumul I, doc. nr. 1 13 ; Volumul li, pp. H 1 , I. '2 - 164.

75 Volumul I, doc. nr. 133, H3.
XXVI
se va situa chiar el în fruntea naţiunii şi va curge sînge" i8• Este în aceasta
recunoaşterea ideii generale care se desprinde din toate documentele cuprinse
în lucrare, că Uni'rea Principatelor a fost un act necesar, realizat în exclu
sivitate <le poporul român.
Din considerent e ce legau cauza română de lupta pentru unitate a Italiei i i
Sardinia a fost fa\'orabilă Uni'rii Principatelor.
Deşi nu era o mare putere, datorită politicii inteligente a lui Camillo
Ca ,-our, Sardinia ia loc la masa tratativelor în timpul Congresului de la
Paris, cu drept. deplin de vot . 1Iărturiile documentare oferit e de arhivele
it aliene reflectă, în esenţă, politic.a lui Cavour spre o extindere a influenţei
austriece în Orient, drept compensaţie pentru limitarea rolului acesteia în
Italia 78, ceea ce ar fi adus avantaj e nu numai Piemontului (Regatului
Sardiniei) şi implicit cauzei italiene, dar şi Europei întregi. Se considera
că o imixtiune a Austriei în răsărit ar fi creat posibilitatea constituirii unei
bariere puternice în calea înaintării ruse către strîmtori şi între slavii din
est şi cei din sud. Indicaţia lui Cavour către marchizul E. D'Azeglio, repre
z entantul piemontez la Londra, constituie cheia soluţiei preconizate de
Sardinia : „trimiterea ducelui de Mod�na în Principatele Române, trecerea
ducelui de Parma la Modena si ced1rea către Piemont a ducatului de Parma" 79
Proiectul a obţinut adeziune� împăratului Napoleon a l Ii i-lea, care i-a vorbit
la un moment dat despre el lui Cavour însuşi ca despre o iniţiativă franceză.
Opoziţia tenace a Austriei şi dificultăţile obiective de realizare a acestui
proiect au dus la eşecul lui. In această situaţie, Cavour s-a văzut obligat
să secondeze politica franceză de sprijinire a Uniri'i Principatelor. Însărcinatul
cu afaceri napolitan la Constantinopol, Eduardo Targioni, în corespondenţa
sa cu Luigi Carafa, director în Ministerul de Externe al Regatului celor Două
Sicilii, menţiona în raportul din 7/1 9 martie 1 857 : „Ambasadorul Franţei
sprijină cu toate mijloacele de care dispune acţiunile în favoarea Vnirii Prin
cipatelor într-un singur stat . . . Sardinia, dacă nu din alt motiv, măcar din
aversiune faţă de Austria, va vota cu siguranţă în favoarea Unirii" 80• Sub
liniind perseverenţa ambasadorului francez, la 1 6/28 mai 1 857, diplomatul
napolitan adăuga că acesta „este seconcb.t în principal de ministrul Sardiniei,
care, după părerea mea, depune un exces de zel deosebit în această problemă " 8 1
Adeziunea la cauza Unirii, în relativă contradicţie cu opoziţia anterioară
a Sardiniei, s-a conturat în momentul în care proiectul imixtiunii habsburgice

77 Folosim, între altele, ca sursă de informare pentru cunoaşterea poziţiei Sardiniei
documente din Arhivele din Napoli, provenite de la Ministerul Afacerilor Externe al Rega
tului celor Două Sicilii, ţinînd cont de faptul că Bourbonii n-au fost implicaţi în chestiunea
Principatelor şi ca atare poziţia diplomaţilor napolitani poate fi apreciază ca suficient de
obiectivă, mai ales în ce priveşte rolul Sardiniei în epocă.
78 De menţionat că ipoteza orientării Austriei către bazinul est-european al Dunării,
sacrificînd cauza unităţii române în favorea unităţii italiene fusese lansată, cel puţin în
forma ei nediplomatică, de Cesare Balbo în ziarul său „Speranze d' Italia", încă din 1844.
78 cf. Cavour e l' Inghiltcrra, Carteggio con V. E. D' Azeglio, a cura delia Commissione
Editrice dei Carteggi di Camillo Ca,rour, voi. I : II Congresso di Parigi, Bologna, 196 1, voi. I,
p . 2 15 - 2 16.
80 Volumul I, doc. nr. -!O.
&I P. Buonincontro, L' Unione dei Principati Danubiani nei documenti diplomatici napole
t ani, Napoli, 1972, p. 1 16.
XXVII
î n Răsărit a eşuat iar trupele austriece au început să se retragă din Prin
8
cipate 2 •
Politica lui Cavour s-a îndreptat , în consecinţă, spr e susţinerea ideii
unui stat naţional român. Asemănarea situaţiei între Piemont şi Principate
ridica la rang de lege principiul naţionalităţii : „ne este imposibil să călcăm
în picioare principiul naţionalităţii", menţiona CaYour la 24 august/5 sep
8
t embrie 1 856 3•
În cursul lungilor tratative desfăşurate la Constantinopol pentru recu
noaşterea dublei alegeri a lui Al. I. Cuza, reprezentanţii Sardiniei şi ai Franţei
vor depune mari eforturi pe lingă Poartă, iar după deschiderea Conferinţei
de la Paris, la 26 martie/7 aprilie 1 859, Sardinia se Ya alătura Franţei, Rusiei
şi Prusiei pentru a recunoaşte dubla alegere, limitată însă la perioada domniei
lui Cuza.
Mărturiile provenite din arhivele prusiene, chiar dacă mai restrînse,
u nele insistînd în special asupra ecoului stîrnit pe plan european de cauza
română, atestă poziţia favorabilă a Prusiei care dorea ea însăşi să realizeze
în j urul său unitatea Germaniei ; atitudinea Austriei faţă de care se situa,
în genere, pe o poziţie adversă, constituia un argument în plus pentru Prusia
să sprij ine dezideratul poporului român.
Documentele pun în lumină lupta românilor pentru înfăptuirea Unirii 84,
bazată pe originea comună şi afirmarea naţiunii române ca naţiune de sine
8
stătătoare 5 . Prin prisma acestui adevăr, instrucţiunile ministrului de externe
al Prusiei, O. l\fanteuffel, către ministrul plenipotenţiar prusian la Londra,
A. Bemstorff, definesc poziţia Prusiei faţă de Uni'rea Principatelor, relevînd
identitatea organizării administrative a Ţărilor Române şi comunitatea lor
etnică. Referindu-se la precizarea poziţiei diferitelor puteri în problema
Uniri"i, în cadrul protocoalelor Conferinţelor de la Paris, Prusia relevă că
tratarea „operativă a problemei reclamă rezolvarea preliminară a delimitărilor
între drepturile Porţii şi cele ale Principatelor" 86• În consens cu orientarea
politică a Franţei, Rusiei şi Sardiniei, cabinetul prusian se pronunţa pentru
îndepărtarea oricăror obstacole care stăteau în calea hotărîrii populaţiei din
87
Principate de a-şi realiza Unirea. Rapoartele ministrului plenipotenţiar
prusian la Paris, A. Pourtales, din 2/ 14 aprilie 1 859, către ministrul afacerilor
externe al Prusiei, A. Schleinitz, în legătură cu poziţia Rusiei, Sardiniei, An
88
gliei şi Turciei faţă de recunoaşterea dublei alegeri a lui Al. I. Cuza ,
precum şi cel al secretarului de legaţie prusian la Paris, H. Reuss, din 2 1
aprilie/3 mai 1 86 1 , către ministrul afacerilor externe a l Prusiei despre poziţia
Turciei, Austriei, Franţei şi Angliei faţă de Unirea Principatelor 89 sînt
edificatoare.
Instrucţiunile ministrului afacerilor externe al Prusiei, din 2/1 4 mai
1 8 6 1 , către ministrul plenipotenţiar la Constantinopol, R. Goltz, sînt conclu
dente pentru poziţia Prusiei în privinţa Unirii Principatelor. „Dacă eveni-

88 Ghenadie Petrescu, D. A. Sturdza, D. C. Sturdza, Op. cit., IV, Bucureşti, 1889, p. 1063.
86 Mircea Muşat, Ion Ardeleanu, Op. cit., p. 288- 292.
87 Ibidem
88
Volumul I, doc. nr. 156.
XXVIII
mentele au luat curs favorabil realizării lJnirii Principatelor Dunărene şi
dacă se poate spera că prin aceasta acolo se va forma un guvern puternic
şi viabil şi că se va promova bunăstarea acelor ţări, atunci, în mod sigur,
nu este în intenţia Prusiei să întrerupă o astfel de evoluţie" - se arată în
document - exprimîndu-se încrederea într-o organizare corespunzătoare
sensului dez\·oltării societăţii româneşti care să asigure „pe deplin roadele"
luptei purtat e pentru împlinirea aspiraţiilor naţionale 90.
Deşi puţine la număr, documentele turceşti din lucrare ilustrează preg
nant poziţia Porţii faţă de l:nirea Principatelor. Ele se adaugă ştirilor oferite
de celelalte iz,·oare străine care se referă pe larg la reacţiile stîrnite în Impe
riul Otoman faţă de ennimentele din Principate. Îndeosebi, lucrările din
volumul al doilea evidenţiază pe larg atmosfera ce domnea la Constantinopol,
poziţia şi măsurile adoptate de Poartă faţă de evenimentele din Principate,
relaţiile ei cu celelalte puteri încercînd să le obţină adeziunea şi sprij inul 9 1.
Unirea Principatelor devenind, î n împrej urările cunoscute, o chestiune inter
naţională, pentru a împiedica realizarea ei deplină, Poarta a apelat, în primul
rînd, la modalităţi diplomatice, apreciindu-le ca fiind singurele cu sorţi de
izbîndă, dată fiind situaţia internă şi externă a Imperiului Otoman şi evoluţia
evenimentelor din Europa acelor Hemuri.
Documentele turceşti se referă numai la perioada în care actul Unirii
era un fapt împlinit . Se cuvine a scoate în evidenţă modul în care Poarta
a recunoscut dubla alegere a lui Al. I. Cuza. Principelui român i s-au trimis
două firmane datate 1 9-27 septembrie 1 859, prin care el era recunoscut
- în mod separat - ca domnitor al :Munteniei şi respectiv al :Moldovei 9 2 .
În urma memoriului prezentat Porţii de către mml domnitor român ,
sultanul Abdul-Aziz dă firmanul din 24 noiembrie/3 decembrie 1 86 1 93, prin
care se recunoaşte desăvîrşirea l!nirii polit ico-administrative a Principatelor.
Aşa cum rezult ă din document, memoriul prezentat de Al. I. Cuza a fost
supus în prealabil dezbaterii miniştrilor otomani. Aceştia apreciază că „ . . .
existînd obiceiul c a Ţara Românească ş i 1Ioldova să fie administrate separat
de cîte un domnitor, (alegerea) lui Cuza bei - în mod excepţional - de
odată ca domnitor în ambele (Principate) reprezintă un fapt care, în chip
firesc, a necesitat unele schimbări de excepţie" . În esenţă, se afirmă că pro
blema „ Unirii celor două Principate (prin conducerea lor de către (o) singură)
persoană a fost aprobată, însă (numai) atîta timp cit ea este (o) excepţie" ,
raţiunea politică ce a dictat această recunoaştere vizînd numai perioada de
domnie a lui Al. I . Cuza.
Emis după conferinţa cu reprezentanţii Puterilor garante de la Con
stantinopol, firmanul cuprinde modificările aduse unor clauze ale Con
nnţiei din 1 9 august de la Paris. Astfel, Poarta îşi dădea consimţămîntul
pentru constit uirea unui singur guvern care „va întruni funcţiile pe care
le-au îndeplinit pînă acum miniştrii Ţării Româneşti şi Yloldovei" şi, de ase
menea, pentru unificarea Adunărilor electi\·e din cele două Principate.
Întreaga ţesătură de interese europene explică de ce soluţia Unirii Prin
cipatelor nu s-a putut impune de la început şi integral, de ce a trecut prin

91 Volumul I I , pp. 20 - i .5 , 69 - 85 , 94- 1 18 , 132- 1 38, 239- 3-1.8.
93 Volumul I , doc. nr. 200
XXIX
stadii intermediare pentru ca , în cele din urmă, prin efortul susţinut şi con
tinuu al poporului român, prin abilitatea politică a lui Al. I. Cuza şi a sfetni
cilor săi care at! studiat şi au intuit conjunctura politică şi au adoptat o
tactică adecvată, a reuşit să se impună definitiv.
Documentele provenind din sursă austriacă cuprind mărturii legate de
desfăşurarea evenimentelor din Ţările Române şi oferă o imagine sugestivă
a intereselor ce au ghidat politica ostilă a Austriei faţă de lupta românilor
pentru înfăptuirea unităţii statale. Pericolul ce îl reprezenta Unirea pentru
acţiunile politice şi siguranţa Austriei este lesne de înţeles dacă îl raportăm la
ţelurile sale anexioniste. Un stat unit românesc era mai greu de anexat şi
reprezenta în permanenţă un centru de atracţie pentru românii din provinciile
ce se aflau sub stăpînirea Imperiului. Documentele dezvăluie rolul activ al
Curţii d e la Viena în conducerea uneltiriior antiunioniste, mai ales î n Moldova,
în sprijinirea Turciei în acţiunile de combatere a [;nfrii, j ocul de culise deter
minat de politica Imperiului habsburgic în Principate, oferind, în acelaşi
timp, bogate informaţii referitoare la amploarea şi unanimitatea luptei pentru
Unire. 94
Cornbatcrea Unirfr pe plan diplomat ic, concent rarea efort urilor pentru spri
j inirea acţiunii separatist e este pregnant ilustrată. 95 Documentele ca şi istoricii
şi publiciştii străini redau ştiri ample cu privire la ocupaţia austriacă a Ţărilor
Române, despre încercarea abuzivă de a le anexa, precum şi despre evoluţia
evenimentelor după Congresul de pace de la Paris. 96 încă din 1 3/25 iunie
1 856, cabinetul vienez includea în planurile sale limitarea atribuţiilor Adună
rilor ad-hoc. 97 La aceasta se adaugă acţiunile permanente ale diploma ţi ei
habsburgice pentru a determina Poarta să se opună cu înverşunare realizării
Unirii. Titulatura de Principatele Unite, ca şi eventuala acceptare a t:nui
drapel comun pentru Principate 9 8 sînt combătute vehement. Instrucţiunile
adresate de ministrul afacerilor ext erne al Austriei, K. F. Buol, ministrului
plenipotenţiar la Londra, R. Apponyi, privind modul de abordare a chestiunii
Unirt'i Principatelor în relaţiile cu secretarul de stat pentru afaceri externe
al Angliei, ]. H. Malmesbury, ca şi copia unei depeşe adresată de K. F. Buol
ambasadorului austriac la Paris, A. Hubner, în legătură cu aceeaşi problem:i.,
menţionează că „Austria se va afla întotdeauna printre adversarii celor care.
punînd în mişcare un mecanism atît de periculos, nu se tem să stîrnească
furtuni" şi că, adoptînd aceast ă poziţie, cabinetul austriac are conştiinţa
propriilor int erese. 9 9 Aceleaşi informaţii sînt prezentate şi în lucrarea „ Trei
ani din Problema Orient ală" 100. Î mpotrivindu-se unor prevederi care puteau
contribui la realizarea Unirii şi la consolidarea situaţiei Principatelor,
K . F. Buol, în indicaţiile către ambasadorul austriac la Londra, îşi exprima
speranţa că „guvernul englez nu-şi va face iluzii în privinţa t endinţei peri
culoase a proiectului prezentat recent conferinţei de contele Walewski" ,
considerînd că acceptarea acest ui proiect „ar însemna Cnirea . . . Ar însemna
ca Principatele să fie sortite anarhiei şi ca în pro,·inciile noastre învecinat e
s4 Volumul I, doc, nr. 12, 82

•• Volumul I, doc. nr. 23.
" Volumul II, pp. 20-33, 139- J "16.
8'/ Volumul I , doc. nr. 23.
•8 Volumul I, doc. nr. 82.
99 Ibidem
i oe V olumul II, pp. 239- 3-48.
XXX
<cu Principci. t ele) şi de acelaşi r.eam să se pregătească t ulburări" 1 0 1 . P�rsis
tînd în această poziţie, cabinetul vienez trimite i nstrucţiuni şi ambasadorului
austriac la Berlin, A . Koller, asupra abordării chestiunii Principatelor, în
.discuţiile cu primul ministru şi ministru al afacerilor externe al Prusiei,
O . T. Manteuffel, căruia trebuia să i se arat e „pericolul" pe care îl reprezenta
Unirea şi „concesiile primejdioase" pe care le făcea Conferinţa de la Paris 102 .
Izvoarele prezentate reflectă modul în care a inten-enit Austria pentru
:>.mînarea alegerilor pentru Adunările electi,-e şi în determinarea Porţii să nu
acorde învestitura -candidatului votat de Adunări 103. De asemenea, eviden
ţiază modul în care s-au făcut intervenţii pentru anularea <!.legerii lui Al. I. Cuza
în Muntenia, cu convingerea că „dacă Poarta îl va confirma pe Cuza în I'lfol
<lova şi va anula alegerea lui în Yalahia, am pu t ea , eventual, pentru a împie
dica realegerea sa, să lăsăm în seama Porţii, numai de aceast ă dată, numirea
unui domnit or pentru Valahia" 1 04. În mod evident , se exprimă nemulţumirea
pentru noua orientare a cabinetului englez care „abandona t erenul . . . apărat
in comun, pentru a se arunca - cum apreciază diplomatul austriac R. Appo
nyi - pe pista compromisurilor, a concesiilor şi a încercărilor" , fiind împotriva
poziţiei guvernului englez de a „accept 1 faptele împlinite " t emîndu-se de difi
cultăţi, în dorinţa de a-şi atrage Franţa şi a-l face pe Napoleon „mai conci
liant în alte chestiuni care interesează şi preocupă mai mult Anglia" . 1 06 Aceeaşi
nemulţumire este determinată şi de „poziţia Franţei adoptat ă deschis în
favoarea L" nirii" 1 00 .
Chiar după proclamarea solemnă a l..:ni"rii depline a Principatelor în
1 8 62, după recunoaşterea acestui act politic de voinţă al poporului român,
i nstrucţiunile ministrului de externe, J. B. Rechberg, îi atrăgeau atenţia
-consulului general austrici.c la Bucureşti, K. Eder, că a mers „atît de departe
încît să folosească cuvintele români şi România" la banchet ul festi\· organizat
la Teatrul X2ţional în cinstea lui Al. I. Cuza ; împotri\'a oricăror uzanţe proto
colare şi în duda respectării obiceiului locului, car� l-ar fi determinat pe K. Eder
să se adapteze la at mosfera dominant ă din ţară, consulatelor generale imperial·�
de la Bucureşti şi Ia7i, ca �i consulatului imperial de la Galaţi li se indicau,
în spiritul Co1wenţiei din 1 9 august, să continue să numească noul stat român
sub titulatura de „Principatele Unite ale �Ioldovei şi Yalahiei", iar în privinţa
locuitorilor acestora „organ�le imperial� să c\·it e folosirea cuvîntului
român" 107 .
Situ'.!.ţi permanent în centrul ewnimentdor, agenţii consulari austrieci
din Bucureşti şi Iaşi, cît şi întreaga ierarhie diplomatică imperială oferă, în
rapoartele lor, ample informaţii referitoare la acţiunile cabinetului vienez
împotriva desă,·îrşirii Unirii', concentrarea de trupe austriece şi ruseşti la
frontiern cu noul stat român 10 8, interzicerea oricăror legături cu românii din
Transilvania 1 0 9, ştiri despre activitatea de edificare a României şi lupta con
t inuă a românilor de pe ambele nrsante ale Carpaţilor pentru desăvîrşirea
lOl Volumul I , doc. nr. 86.
1 02 Volumul I. doc.. nr. 88
.11>1 Volumul I, doc. nr. 1'18 .
.i o5 Ibidem.
·100 Volumul I, doc. nr. 36.
1 07 Volumu1 I, doc. nr. 202 .
1 0 8 Volumul I, cfoc.. n r. 2 12_
Jo 9 Ibidem
XXXI
unităţii naţional stat ale . 1 1 0• În acest sens sînt ilustrati,·e acţiunile de supra
veghere continuă a manifestărilor pentru Unire ; dintre acestea face parte �i
împiedicarea pătrunderii şi răspîndirii în ţară a unei proclamaţii a lui Al. I. Cuza
către românii din Maramureş, prin care îi cheamă să participe la o eventuală
mişcare ce ar porni din România pentru crearea stat ului unitar românesc. 1 1 1
Î n mod deosebit, corespondenţa consulatelor habsburgice de l a Bucureşt i
şi Iaşi 1 12 dezvăluie intrigile Curţii de la Viena, manevrele şi uneltirile între
rpinse pentru realizarea ţelurilor potrivnice ale Austriei în Ţările Române.
Toate aceste acţiuni au fost pe larg tratate şi în lucrările multor perso
nalităţi ale timpului ns.
Eşecul politicii habsburgice, teama guvernanţilor austrieci faţă de conse
cinţele profunde ale Unirii, „primejdia daco-romană", aprecierea luptei pentru
unitate a poporului român ca un pericol de moarte pentru ,-iitorul imperiului,
sînt tot atîtea dovezi ale dîrzeniei şi afirmării puternice a luptei poporului
român care şi-a înfăptuit unitatea împotri,·a politicii unui mare stat absolu
tist.
· Volumul I cuprinde un număr important de documente provenite şi din
alte ţări, oferind bogate mărturii ce reflectă, în nota de cumpătare şi de apre
ciere obiectivă a realităţilor româneşt i, largul ecou stîrnit de înfăptuirea
Uniri"i pe plan continental. Astfel, documentele belgiene, sîrbeşti şi portu
gheze atestă interesul arătat românilor pînă în extremitatea vestică a conti
nentului, fiind purtătoare ale mesajului cauzei române, căreia caută să-i desci
freze sensul şi fondul său determinant, apreciind realismul şi justeţea aspira
ţiilor de unitate ale poporului român. Cuprinzînd relatări despre desfăşurarea
evenimentelor din Principate şi despre interesele cu care diplomaţia străină s-a
apropiat de realităţile româneşt i, ele întregesc şi amplifică baza de cercetare
menită să pună în lumină sensurile şi semnificaţiile actului de puternică
afirmare naţională a poporului român.
Textele din volumul al doilea, prownind din lucrări ale unor personalită ţi
străine marcante - istorici, publicişti, diplomaţi etc. - unele cu o plat
formă polit ică bine cunoscută şi cu concepţii democratice, progresiste, alţii
deţinînd posturi cheie în diplomaţie, în administraţie, ori în aparatul de stat ,
scrise pe baza unei bogat e şi variate documentări, de multe ori fiind Ia faţ?.
locului, în timpul puternicilor frămintări din Principatele Române ori în anii
imediat următori, înfăţişează pe larg situaţia grea a românilor în decursul
istoriei, drepturile şi obligaţiile pe care Ie-au avut faţă de Poarta otomană şi
ale acesteia faţă de ci ca urmare a încheierii tratat elor denumite capitu
laţii.1 14 }fai mulţi din autorii respect ivi au explicat conţinutul acestor capi
tulaţii e\·idenţiind că Ţările Române n-au fost niciodată cucerite, că ele şi-au
păstrat autonomia, că şi-au respectat obligaţiile faţă de Poartă în timp ce
otomanii le-au încălcat adesea.
Unele din aceste lucrări evidenţiază pregnant faptul că, indiferent de
provincia în care trăiesc, românii const ituiau un popor ce avea dreptul de
a se afla într-un singur stat, că între românii din :\Ioldova, )fontenia, Transil-
1 10
Volumul I, doc. nr. 2 19 .
111
Volumul I, doc. nr. 207.
112 Rapoartele consulatului Austri �i din Iaşi, 1856- 1859, în Documente pivind Unirea
Principatelor, vol. li, întocmit de Dan Berindei, Ed. Academiei R. S.R., 1959.
118 Volumul II, integral.
m Volumul II, pp. 239- 348.
XXXII
vania au existat permanente legături şi că dorinţa de Unire a fost o dorintft '
a tuturor românilor 1 15•
Sînt, de asemenea, interesante analizele ce se fac de către unii autori în
privinţa poziţiei şi acţiunilor Puterilor garante, mai ales în perioada 1 856-
1 859, aprecieri privind însemnătatea congreselor, conferinţelor şi a diferitelor
întîlniri dintre suveranii unora din aceste Puteri, contradicţiile ce s-au mani
festat între ele, determinate de interese economice, politice, militare 1 16 etc.
Valoarea lucrărilor din care au fost selecţionate părţile ce formeazft
volumul al doilea este cu atît mai mare cu cit, pe lingă faptul că au ca aut ori
persoane competente şi responsabile, au fost scrise, pe baza unei serioase
documentări, cele mai multe, în anii premergători sau imediat următ ori
Uni"rii, urmărind să servească ca informare, ca argumentare factori! or
de decizie în definirea poziţiilor, în adoptarea unor hotărîri cit mai j uste fie
de către guverne, fie de către congrese şi conferinţe.
Se poate constata că mulţi autori cunoscind bine trecutul poporului
român, acţiunile românilor pentru unitate, pentru independenţă, deşi sînt
străini, sau aparţin unui stat implicat în evenimente, analizează faptele în
cunoştinţă de cauză, formulează judecăţi şi concluzii cit mai apropiate de
realitate, chiar dacă unele nu conveneau anumitor guverne sau personalităţi
cu răspundere politică. Realitatea istorică, adevărul, i-a determinat să îmbră
ţişeze cauza românilor pe care au susţinut-o şi apărat-o.
Sînt în acelaşi timp, în unele lucrări, şi idei insuficient de clare, uneori
o terminologie inadecvată, j udecăţi părtinitoare, concluzii a căror valoare
n-a rezistat timpului. Pe cit a fost posibil, alcătuitorii volumului au făcut
adnotările cuvenite acolo unde erau lucruri vădit eronate.
Puterea de analiză, de pătrundere şi descifrare a evenimentelor ce se
succedau, a dat posibilitatea unor autori să întrevadă, pe firul istoriei, ele
mente care vor conduce la noi conflicte, ca şi perspectiva, din partea româ
nilor care se mai aflau încă sub stăpînire străină, de a-şi desăvîrşi unirea şi
a forma statul tuturor românilor.
Confirmînd unele date cunoscute, aducînd mărturii inedite ce permit
studierea şi clarificarea unor probleme dominante aflate în centrul politicii
europene, cele două volume confirmă, mai presus de orice, locul şi ponderea
problemei româneşti, afirmarea dreptului de voinţă al poporului rom ân pe
plan internaţional, Unirea impunîndu-se ca o necesitate şi ca o victorie a
românilor.
Ca şi celelalte acte definitorii ale istoriei poporului român, Unirea din
1 859 s-a înfăptuit ca expresie a voinţei poporului român, ca rezultat al luptei
sale permanente, constituind pentru popo.Lrele din Europa, mai ales pentru
cele din centrul şi sud-estul continentului, o ilustrare convingătoare a aplicării
în viaţă a principiului dreptului la autodeterminare, al Unirii celor două teri
torii aparţinînd unuia şi aceluiaşi popor. Prin aceasta, românii au oferit soluţia
plebiscitului, a căii paşnice, aceeaşi care va fi folosită şi în anul 1 9 1 8 , cînd s-a
încheiat procesul de făurire a statului naţional român. Î n esenţă, aceasta era so
luţia impusă prin voinţa naţională, căreia intuiţia politică a poporului român
i-a găsit drum de aplicare pe cale paşnică, prin utilizarea tuturor posibilităţilor
1 15 Volumul II, pp. 6 9 - 8.5, 9 1 - 1 18, 1 2 1 - 1 30, 1 39 - 1 43, 1 .5 1 - 1 .58, 239 - 348,
424 - 432.
ns Volumul II, pp. 20 - 63, 9 1
· - 1 1 8, 139 - 1 48 , 1 75 - 1 86, 377 - 386, 40 1 - 4 1 2,
4 1 7 - 432.
XXXIII
oferite de contextul istorico-diplomatic. Aceasta explică de ce teritoriul
României a devenit, în timpul domniei lui Cuza şi după aceea, loc de pregă.
tire şi pornire a marilor acţiuni şi mişcări de redeşteptare naţională pentru
popoarele din sud-estul Europei, element principal al sprijinului lor moral şi
material.
Dezvoltarea şi întărirea României ca urmare a înfăptuirilor poporului
român în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, au contribuit la pregătirea
următoarelor momente istorice - cucerirea independenţei de stat şi încheierea
procesului de făurire a statului naţional unitar român.
Em. Poştăriţă V. Arimia
Gh. Bondoc M. Muşat
XXXIV
INTRODUCTION
Romanians have always been aware tliat they are one people. This aware
ness has constantly been supported by thei"r specific traits : the language, cos
tume, customs, faith, culture and the name „ Romanians", which they have used
among themselves. Th.e study of the remote Mstory of the populati·ons that lived
in the Carpathian Ponto-Danubi'an area has led to the conclusion that, in this
space, a vast, deeply structured cultural unity was formed since ancient times,
permanently paralleled by an ethnic unity ; the latter is based on a geograpMcal
unity too. The independent, distinct feudal states of Wallachia, M oldavi·a,
Transylvania were founded out of prestatal formations mentioned as early as
the 10th century. Although, according to feudal ways, there appeared separate
states in this area too, the unity achieved by so long a previ·ous evolution of the
former Roman provi·n ce of Dada could not disappear ; it grew even stronger
during the Middle Ages, assuming new trai·ts and crystallizing the Romani·ans'
consciousness of their nation and origi·n. They have in fact always known to
be a unitary body of people throughout the space at the Carpathians, the Danube
and the Black Sea. There is extensive Mstori'cal evi·dence, attested by infernal
or foreign sources, of the Romani·ans' common sentiment of unity, Latin charac
ter of the language, conti'nuity and solidarity. A long the centuries, there were
permanent and close links among all regi·ons inhabited by Romanians. The
1 7th century Romanian, Saxon and foreign humanists, chroniclers, and histo
ri·ans for the first ti'me achi'eved a synthesis between the background of the people' s
convictions concerning their unity and the Romance character of their language
and the scientiji·c demonstration of their Latin origin. The Romanians' aspira
tion to be together, to form one country was spurred by the temporary union
under Michael the Brave, of Wallachia, Transylvania and M oldavia, in 1600.
The 18th century Enlightenment was also concerned with proving the Daco-Ro
man origin and the unity of the Romanians ; experts brought scholarly arguments
in favour of that, which reinforced national consciousness.
Therefore, the union of Moldavia with Wallachia in 1859 was the result
of a long historical process and of the people's struggle to achieve it.
In the 18th century and the first half of the 19th century, the will to restore
Romanian unity within Daco-Romania was distinctly and fervently expressed.
National consciousness, a product of the modern age, was itself the consequence
of a long process of evolution. The Romanians' struggle for unity - with the
parti'cular forms that i·t took and i·n the poWical and strategic context that affec
ted it - was not an i·solated, singular phenomenon : it was part of the general
struggle of the nations of Europe for social liberation, for the formation of inde
pendent national states, a phenomenon whi'ch gave the 19th century the name
XXXV
of tize „century of the nationaliti"es". Tize same goals as those of thi Romanians
were being pursued by the Jtalians and by !he Germans, as well as by other nations
inclztded in the Hapsburg Monarchy or in the Ottoman Empire.
This book comprises documents issued by European chancelleries, by chi"efs
of states, members of governments, politicians and diplomats, by military men,
scientists and learned people ; it comprises pieces of informati"on, opinions, con
clusions concerning the Romani·an people's struggle for the Union, all tliese
testimonies dating /rom 1848 to 1866. A t that time, the union of the Romanian
Principalities was an internati"onal problem of uimost i·mportance, a variable
touchstone for the new European balance, as experts noted. The formation of
a buffer state to stop tize expansionist tendencies of some of the Great Powers
seemed very important, and it happened to coincide with the Romanians' ardent
desz"re to get united and wi"th the more general spirit of the age. The Romanians
also felt that they had to be united in order to win their independence. The docu
ments recorded here o/fer a map of vari·ous attitudes, making up the image of
European politica!, national, social tendencies at a time of great historical tides.
Tize 1848 revolution practically swept all over Europe. For the Romanians,
it meant a crystallization of their national aims and means.
A text included in the second volume remarks that in the Romanian Princi
paWies „the movements had the same characteristic features as in the rest of
Europe. They had in view constitutional claims, they were liberal, national,
and were aimed al the accomplishment of the unitary State. " 1 ln 1866, when
this book closes, the Romanian state had gained full recognition, and was pre
pared for a new age. The idea of the Romanians' political union therefore im
posed itself as an objecti"ve necessity ; all social and politicalforces in all the provin
ces where Romanians lived contributed to its fulfilment. ' 1l1oldavia's Uni·on
with Wallachia, in ]anuary 1859, represented th e jirst and decisive step towards
complete state Union . „A remarkable victory of the vast masses of peasants,
craftsmen, workers, townfolk, progressive-minded and patrioti·c i"ntellectuals,
the Uni on of the Principalities represented tize act that laid the bases of the mo
dem Romanian national state". 2 A t tize same time „ The union of Wallachia and
Moldavia and tize establishment of the national state in 7859" - wrote Presi
dent Nicolae Ceauşescu - „represented a decisive moment for ourpeople's destiny
and marked a new stage in Romania ' s historical development".3
Taking into consideration the importance of tize documents of that time for
historical research, efforts were made to find them in the archives of different
countries, to record them, and prepare them for publication. The documents
gathered in the first volume come /rom the A ustrian, British, Belgian, French,
Italian, Turkish, Hungarian archives. First of all, they lei us know the European
offz"cial opinion upon the events that had preceded and accompanied the Union
of the two Principalities and, implicitly, the setting up of the Romanian
national state. Vast documentary evidence expresses a wide European 1"nterest
in the Romanian question.
1 K. Marx, F. Engels, Opere (Works), voi. 9, Ed. politică, Bucharest, 1959, p. 5 (re-trans
lated from Romanian) .
2 Nicolae Ceauşescu, România p e drumul desăvîrşirii construcţiei socialiste (Romania on
the Way of Completing Socialist Construction) . voi. 3, Bucharest, Ed. Politică, 1969, p . 7 1 1.
3 Nicolae Ceauşescu, România pe drumul construirii societăţii socialiste multilateral dez
voltate, (Romania an the Way of Building up the Multilaterally De•1eloped Socialist Society),
voi. 13, Ed. Politică, Bucharest, 1977, p. 40.
XXX VI
Many documents reflect tize fact that the Romanian Principalities had
si'milar problems which they tried to solve by cooperation and mutual aid. They
show that the 1848-49 Revolution was very closely knit in all Romanian prov
i'nces. Russia's ambassador in Paris, N. Kisseleff, sent the Frenc(i lvlinistry
for Foreign Affai'rs a significant message, revealing the /act that the Romanians
had invoked the „principle of the pcople's sovereignty", that their future targets
were no secret, on the contrary, they were openly proclaimed : they intended to
restare, within its ancient limits, the Daco-Roman kingdom, „a new, separate
and independent state, founded with the help of their brethren in Molda'IJia,
Bukovina, Transylvania and Bessarabia . . . " 4 A report of Transylvania's
governor, ]. Teleki, of March 22/April 3, 1848, to the chief of the Imperi·at
chancellary in Vienna pointed out, among other facts, that in Wallachia !he
movement „at'ms at the union of the whole Romanian nation in order to found
a new Dacian Empire". 5
The Prussian consul general in Iaşi described in June 22/july 4, 1848,
the situation in Transylvania, after the decisions adopted on May 2/ 15, 1848,
when „the Wallachian or Romanian nation . . . consti'tuted itseljas such and demand
ed its full emancipation", and ltis opinion was that „the assertion of the Roma
m'ans in Transylvania as an independent nation will necessarily have the most
important consequences upon the Principalities of Moldavia and Wallachia,
and upon Bukovina as well". The author of the document mentioned that, at
Blaj, people from all parts of Romania took part „in a very large number from
Bukovina and from the two Principalities". Other essential elements of the
Romanians' activity, as mentioned in !hat document, were that „these provinces
are flooded with writings advocating the union of all Romanians in one state",
that in Transylvania and i·n Bukovina some committees supporting tkis idea
had already been set up, and that i'n Cernăuţi a Romanian newspaper had been
created, in whose programme this aim was openly expressed. There were many
emissaries in the Principalities, whose efforts were rewarded by a considerable
response. 6
Even though the Revolittion was stijled with tize help of foreign forces, the
i'dea of the Union went on spreading in ever larger circles, this being the subject
of many documents included in this book. A report of October 17/29, 1849, to
the commanding officer of an A ustrian division stationed in Timişoara, con
tains the following piece of information : „ There is a certain unrest among tltese
Wallachians : it is maintained by clergimen and by emissaries and it aims to
establi'sh a great Wallacht'an Empire spreading as far as the Tisza, whose govern
or or king should be Iancu" 7 (A vram Iancu, leader of the 1848 Revolution
fri Transylvani·a) .
Relying upon information received from various sources on the situation
of tlte Romani'.ans and on some Union and independence projects of the Roma
nian Pri'ncipalities, the French Foreign Mini'ster made, i·n a document of De
cember 1853, a few very interestz'ng remarks : „In the Wallachians' thinking,
the Union of the two Principalities into one u:ould be the first step that has to
be made towards a better state of things. Then, they talk about the ultimate aim
tltat ought to be attained : complete independence under a foreign Prince, a Ger-
4 Voi. I , Doc. Xo. 6.

s Voi. I, Doc. No. I.
6 Voi. I, Doc. No. 5.
7 Voi. I , Doc . Xo. 8.
XXXVI� .
man or a Russian one". 8 Emphasizing several elements that accounted for the
closeness of the two Principalities and made the Union not only possible but also
necessa ry, the Minister went on to say : „ When the Moldavians-Wallachians
express their wish to be united under one admini'stration, they do nothi'ng but
ask for the lawful sanctioning of a natural pre-existing fact". Referri·ng to Tran
sylvania, he said that the great majority of the populati'on was „of the same
blood and la nguage as the Moldo-Wallachi'an people. To use the name by which
they describe themselves, there are at least 2. 1 - 2 million Romanians in Tran
sylvani·a, Eastern Hungary and the Banat of Ti'mi'şoara. These Romanians of
A ustria , who represent the origi·nal core of the people, as it had been established
on the soil of A ncient Daci'a by Trajan's legi'ons, have also remained the true
guardians of national traditions". 9
The documents offer information making i't obvious that i'n the opinion
of the A ustri'a n authorities i'n Vienna, Moldavia's Union with Wallachia repre
sented for t he Romanians, a step toward obtaining their state independence,
which was therefore a virtual danger to the Empire which then ruled over the
Romani·an pro vinces of Transylvania and Bukovina. A report of the A ustrian
Ambassador i n Paris, Hubner, dated january 29/February 10, 1859, repro
ducing a conv ersation with Empress Eugeni·a, Napoleon III's wife, a few days
after the great act of january 24, 1858, is relevant. When she declared that „the
Principalities want the Union" and that thi's act expressed their „national will",
the A ustri'an diplomat answered unambiguously that the Romanians „want
independence and, for that purpose, they have now voted for the Union", he
further added that A ustria, wishi'ng „to maintain the Ottoman Empi're, does
not want the independence of the Pri'ncipaliti'es, and consequently opposes the
Union".10
A s it results from documents, the Romani·ans' will to unite was supported
or opposed by foreign powers for economic, politi'cal or territorial reasons. Empe
ror Napoleon III and his counsellors, the French public opinion acted, broadly
speaking, in accord with the demands of the national interests of the Romanian
people, which was quite natural since France was a declared champion of the
nationality principle. By virtue of that pri·nciple, the Romanian national state
was to represent one of the main pi·llars of the French policy in the region. Moreover,
from a European point of view, a united Romani·a n state on the Lower Danube
represented an element of balance and an obstacle to expansionist tendencies,
and at the same time it was meant to support the French political influence and
economic interests in South-East Europe.
One of the m ain problems whi'ch focused the attention of the European diplo
mats during that period was the part perjormed by the Romanians and by the
Guarantor Powers, respecti'vely, in carrying aut the Union. Documents clearly
show that the Ro manians played a deci'si"ve part, permanently working towards
the Union, while the Guarantor Powers were divided by strong disagreements.
Infact, th e deci'si'on adopted by the Congress of Paris 11 to consult the Romanian
people on thei'r fu ture organization makes obvi'ous the fact that the Guarantor
Powers could nat neglect the Romanians's will.
B State Archives, Bucharest, Microfilms France, reel 70, frames 33 1 - 35 1.

8 Ibidem .
10 Voi. I, Doc. No. 128.
11 T . W. Riker, Cum s-a înfdptuit România (The Making of Romania), Bucharest, 1940,
pp. 6 7 - 69 .
XXX V III
The period that followed after the Congress of Paris was characterised by
a strong pro-Union movement which involved all social classes in the preparation
of the Union programme ; the entire political life i·n the two Principalities was domi
nated by the'imperative of the uni·on, as expressed through the A d-hoc A ssemblies.
The Russian Minister of Foreign Affairs A . Gorchakov considered that
the Assemblies were cal/ed upon to express the people's wi'll concerni·ng the future
organization of the Principalities 12 and he apfroved the point of view ofthe
French government on that matter.
The act accomplished in ]anuary 1859 wrote the French Ambassador
-
at Constantinople to his Foreign Mini"ster - was the consequence of „the vi·si"ble

movement in both provinces in favour of the Union". 13
It clearly results /rom documents that it was necessary for the Romanians
to put up a staunch struggle i·n order to protect the Union, to demonstrate to forei"gn
publi"c opinion their unity of action. The measures adopted by the new rnler and
hi"s government and the support rendered by some of the Guarantor P owers made
it possible to accomplish that task.
The rich documentary evi"dence found in the French archives widely reflect
ing the events in the Principaliti"es, represent as many positions taken i'n favour
of the righteousness of the Romanians' cause by the French official politi"cal circles�
by the representatives of that country in Bucharest, Iaşi, Constantinople, Peters
burg and Vi"enna. The French diplomatic dispatches render the strong enthu
siasm tliat anticipated the Uni"o n, the position of the different powers on the
abusive and arbitrary making up of the electi"on bills, the meeting at Osborne,
the interventi·ons meant to cancel the forged electi·ons in Moldovia, the result of
the elections, the adopti"on of the Union programme by the A d-hoc assembli"es,
the happiness and enthusiasm, all over the country after Cuza' s electi"on, the echo
of this event in Transylvania, a.s.o. During the next period of time, the French
documents recorded the way the Porte tried ·to i·nterfere in cancelling the electi"on,
the struggle for the internahonal acknowledgement of the double election, Cuza's
concern wi"th the administrative union of the principalities, and with carrying
out the measures requi"red by the improvement of the Union process. A t the same
ti"me, the policy of tize great powers towards the events /rom that part of Europe,
taking into consideration the new political and territori·al configuration, can be
better understood /rom the French documents:
Consi·dering the intense diplomatic activity developed with the government in
Petersburg, this volume comprises a rather small number of documents coming
/rom Russian archives. They are added to the information offered ,7Jy other extern
at sources and are edifying for the diplomatic priorities and the official politi
cal line that define Russia's position towards the Romanian problem.
The documentary i·nformation coming /rom Russian sources and /rom
other foreign chancelleries evidence the fact that Russia belonged to the camp
of the countries which favoured the Union, according to the Treaty of Paris.
For reasons pertaining to i"ts regional policy, Russia had the same opinion as
France concerning the conflict generated by the forged elections in Moldavia,
and went as far as to threaten the Porte to break of! relations if the latter refused
to invalidate the elections . in Moldavia and ignored the decisions agreed by the
Porte and the representatives of the Guarantor Powers on May JO at Constanti
nople. Russi·an diplomats were remarkably well i"nformed, and avai"lable docu-
12 Voi. I, Doc. No. 4 1.
13 Voi. I, Doc. No. 124.
XXXIX
ments reflect, either directly or indi'rt'-ctly, the official position of the government
in Petersburg in connection with the Union of tht'- Principalities and A lexandru
Ioan Cuza's electi'on as ruler first in Moldavia and then in Wallachia.
The English documents to be found in the first volume include the exchange
of dispatches between the Foreign Office and the British ambassador at Constan
tinople and reports from the consuls i·n the Romanian Principaliti'es ; they
reflect the complex position of England and its oscillati'ng policy stemming mainly
from its economic interests. Bri'ti'sh poli'cy was aimed at maintaini'ng the i'nteg
rity of the Ottoman Empire, as a counterbalance to the policy of the Hapsburg
and of the Tzarist Empire and as a link of the European equilibrium, at keeping
the alliance with France, avoiding a Franco-Russian rapprochement, and pre
venting a deterioration of its political and economic interests. For these reasons,
England defined and modiji'ed its position toward the Union of tlte Principali'
ti'es, which was different from that of France and of Russia. The reports of the
British consuls i·n Iaşi· and Bucharest are remarkable by thei'r keen analysis and
accurate i'nformation about the Romanian aspi'rati'ons and the deeper meaning
of t lte current events.
From reasons that linked the Romanian cause to the struggle for Jtaly's
unity, Sardi.nia took a favourable positi'on with regard to the Union of the two
Principalities. Its adhesion to the cause of the Union conti'nued, whi'le the pro
jected Hapsburg interference i'n the East failed and the A ustri'an troops began to
withdraw. In the following years the documents reveal Sardinia's consistent
position ; i't often joined France, Prussia and Russia in actions designed to
force the Porte to observe the sti-pulati'ons of the Treaty of Paris concerning the
neccssity to consult the people of the two Principalities about their real choice.
The evi'dence offered by Prussian archives, though less extensive, testifies
to the favourable positi'on of Prussia, which pursued the goal of German unity.
The Prussian government also showed great interes! i'n the new r�forms A l .
I. Cuza and other Romanian statesmen planned t o implement. „lf the events
have taken a favourable course for the Union of the Danubian Princi'palities to
be achieved, and if one can hope that a strong and viable government is going
to be formed, and the weljare of those countri'es can be promoted, it is certainly
not Prussi'a's i'ntention to inter/ere with such an evolution" - wrote the Prussian
Minister of Foreign Affai'rs on May 7/ 74, 7867, to his Ambassador i·n Con
sta ntinople. 14
The first volume includes a relaNvely small number of Turkish documents.
They throw light upon the Porte 's hostile position towards the Uni'on of the
Principali'ti'es. They contai·n i'nformation concerning the reactions from the
Ottoman Empi're towards the events that took place in the Principali'ties. Although
tltey refer only to the period when the Uni'on was accomplished, they reveal the
deep strings of the Ottoman poli'cy concerning the Romanian Pri'nci-paliti'es
bejore as well as after the fulfilment of thi's nati'onal wish.
The documents from A ustri·an archi'ves include wide-ranging and interest
'ing information on the evolution of events i·n the Romanian Principali'ti'es, and
they offer a suggestive picture of the specific interests which explain the hostile
policy of the A ustrian government towards the Romanians' struggle for union.
The existence of a strong Romanian state (which was a matter of great interest
to tlte Romanians li'ving in the provi'nces ruled by the Empire) at the border of
14 Voi. I, Doc. No. 190.
XL
t!te Hapsburg Empire, was perceived as an obstacle to the Austrian policy of
expansion and annexation. Relevant documents include information on tlte active
part played by the Court of Vienna i'n leading anti- Union conspiracies, in sup
porting Turkey's actions against the Union ; some of the documents show tlte
strings pulled by the Hapsburg Empire in tize Pri'ncipalities tlzemselves. Many
documents were found in tize archives of Hungary, Belgium, Portugal, and
otlicr countri'es.
The texts of tize second volume are selected /rom works by some outstanding
personaliti'es of the time, well acquainted witlz the situation of the Romanian
Principali'ties, with the hardshi'Ps whiclz the Romani'ans had to endure in the
conrse of ti'me, with tlteir rights and duties toward t!te Ottbman Porte as a result of
the treati'es known as 'Capitulations' .15 Many of the respective authors explained
tlte content of tize 'Capitulati'ons', pointing out that the Romanian Principalities
ltad 1uver been conquered, tlzat they preserved their autonomy, that they had
fulfilled their duties towards the Porte, while the latter repeatedly violated its own
commitments. Some of the works point out that the Romani·ans, irrespective of
the province where they may live, are one people, and they have the ri'ght to form
one state, lizat the Romanians in Moldavia, Wallachia and Transylvania have
maintained permanent links, and tlzat tize Union has always been an aspiration
of alt Romanz'ans.16 The volume also comprz's es interesting analyses on the atti
tudes and actions of the Guarantor Powers, especially in the years 1856- 1859,
on the importance of vari·ous Congresses and Conferences and of the meetings
of tize sovereigns of those Powers, on the contradictions caused by economic,
polz'tical and military interests . 17
The documents i'ncluded in both the first volume and the second confirm some
jacts /hat have already been known, and bring forth previously unpublished evi·
dence clarzfying certain problems of idmost i·mportance for the European politics.
JJany authors included in these two volumes noted the process of rapid
renewal and modernization of tize state of Romania, such as it was founded by
!he Union. Al. I. Cuza and M. Kogălniceanu inz'tiated very important reforms,
wlzich were steadily carried out and developed, providing adequate conditions
for the new state' s economic, soâal and cultural development. A n acti've economic
life, the expansion of trade, the development of communz'cations and of new eco
nomic branches, the flourishing of Romanian culture eventually brought Ro
mania full international recognition. The documents and testimonies lzere included
revcal the impact and significance of the Romanian question in a European context.
Readi'ng these documents, one becomes aware of the fact that, i'ndeed, the
proccss of the Romanians' unification had to come to fruition, that the event of
1859 was only the first step towards it, followed shortly by the winning of state
independence in 1877. Here and there, we also Jind opinions and remarks
which virtually predicted the union with Transylvania in 1918, as a process i'n
full accord with historical logic.
15• Voi. I I , pp. 20 - 24 ; 64 - 68 ; 69 - 8 5 ; 9 1 - L L 8 ; 239 - 3 4 8 ; 3 7 7 - 386 ;

388- -100 ; '12'1 - 43 1 .
16 Voi. I I , pp. 6 9 - 85; 9 1 - 1 1 8 ; 1 2 1 - 1 3 0 ; 1 39 - 1 4 3 ; 1 5 1 - 1 58 ; 239 - 348 ;
424 - 432.
17• Voi. II, pp. 20 - 6 3 ; 9 1 - 1 1 8 ; 1 3 9 - 1 4 8 ; 1 7 5 - J 86 ; 377 - 386 ; 40 1 - 4 1 2 ;
-4 1 7 - 432 ;
XLI
LISTA DOCUMENTELOR
1 1848 martie 22/aprilie 3, Cluj. Raportul guvernatorului Transilvaniei,

Teleki J6zsef, către cancelarul aulic al Transilvaniei la Viena, J6sika
Samuel, despre activitatea revoluţionarilor români pentru Unirea în
tregii naţiuni şi reconstituirea statului dac.
2 1848 martie 25/aprilie 6, Pancevo. Ordinul colonelului Susan, coman
dantul regimentului de graniţă din Pancevo, către comandanţii de com
panie, de a veghea asupra acţiunilor românilor tinzînd spre Unirea lor
în cadrul unui stat dacic.
3 1848 mai 29/iunie 10, Iaşi. Raportul consulului general prusian la Iaşi,
E. Richthofen, către . ministrul afacerilor externe al Prusiei, A. H. Arnim,
despre iminenţa mişcărilor revoluţionare ale tuturor românilor şi dorinţa
românilor din toate provinciile locuite de ei de a-şi afirma propria naţio
nalitate.
4 1848 iunie 13/25, Bucureşti. Raportul agentului politic austriac la Bucu
reşti, K. Timoni, către Prezidiul Comandamentului General cezaro-crăiesc
din Transilvania, despre situaţia din Bucureşti ; chemarea adresată mol
dovenilor de către revoluţionarii din Ţara Românească, spre a urma
. exemplul lor.
5 1848 iunie 22/iulie 4, Iaşi. Raportul lui E. Richthofen către A. H. Arnim,
despre afirmarea naţiunii române din Transilvania şi implicaţiile aces
tei situa ţii.
6 1848 iulie 31 /august 12, Paris. Adresă a ambasadorului rus la Paris,
N. Kiseleff, către Ministerul Afacerilor Externe al Franţei, însoţind
o notă circulară a guvernului rus în legătură cu intenţia 1 0mânilor de a
se constitui într-un stat unitar şi independent şi poziţia Rusiei ; moti
varea intervenţiei armatei ţariste în Principate. ln anexă : circulara res-
pectivă, datată 1 84 8 iulie 19/3 1 , Petersburg.
7 1848 august 5/17, Bucureşti. Raportul lui K. Timoni către Ministerul
Afacerilor Externe al Austriei, despre sosirea la Bucureşti a mai multor
români transilvăneni şi cererile de ajutor adresate guvernului revoluţio
nar al Ţării Româneşti pentru realizarea unui stat dacic.
8 18'19 octombrie 17/29, Arad. Raportul generalului maior Thun către
feldmareşalul Schfttte, comandant de divizie din Timişoara, despre
XLII
agitaţia din rîndul românilor transilvăneni pentru întemeierea unui
stat românesc condus de Avram Iancu.
9 1850 decembrie 15/27, Viena. Instrucţiuni ad1 esate comandantului
Voivodinei sîrbeşti şi Banatului Timişan, M. Griinbiihl, în legătură
cu răspîndirea de tipărituri cu caracter revoluţionar printre românii din
provinciile Imperiului habsburgic.
1 0 1850 decembrie 25/ 1851 ianuarie 6, Veina. Instrucţiuni ale ministrului
de interne al Austriei, AL Bach, către Comandamentul general din
Timişoara, în legătură cu răspîndirea manifestelor şi broşurilor revoluţio
nare vizînd răscularea românilor din provinciile locuite de ei şi reali
zarea independenţei lor.
l 1 (1850). Memoriul intitulat „Emigraţia politică în Orient", cu referiri
la obiectivul politic al românilor - Unirea Moldovei, Ţării Româneşti
şi Transilvaniei într-un singur stat , cu numele „Daco-România".
12 1851 martie 12/24, Sibiu. Raportul locţiitorului guvernatorului militar
şi civil al Transilvaniei, Kalliany, către AL Bach, despre nemulţumirile
şi agitaţiile românilor din Transilvania ; colaborarea dintre aceştia şi
cei din Principate pentru înfăptuirea unei Românii Mari.
13 1851 mai 15/27, Bucureşti. Raportul agentului politic şi consul general
austriac la Bucureşti, A. Laurin, către ministrul afacerilor externe al
Austriei, F. Schwarzenberg, despre difuzarea în rîndul românilor din
Imperiul habsburgic a foii intitulate „ Junimea română" ; îndemnurile
adresate prin foaia respectivă.
l4 1851 noiembrie 1 7/29, Sibiu. Raportul guvernatorului militar şi civil
al Tramilvaniei, K. Schwarzenberg, către AL Bach, asupra activităţii
emigranţilor români din Anglia şi legăturile acestora cu consulatul
general englez din Bucureşti. Anexa 1 : Copia unui raport al lui A. Lau
rin către K. Schwarzenberg, datat 1851 noiembrie 8/20, Bucureşti, despre
activitatea emigranţilor români Ştefan şi Nicolae Golescu.
1 5 1851 decembrie 30/ 1852 ianuarie 1 1, Viena. Notă a subsecretarului de
stat din Ministerul Afacerilor Externe al Austriei, Werner, către AL Bach,
despre unele scrisori relevînd pregătirile pentru făurirea unei Românii
unite şi independente, expediate de românii din Paris. ln anexă : Scri
sorile respective, aflate pe rolă în limba română.
16 ( 1851 ) . Apel al comitetului Central European Democratic către poporul
român, cuprinzînd chemări la lupta comună de eliberare socială şi
naţională.
l 7 1854 octombrie 28/noiembrie 9, Bucureşti. Raportul gerantului consu
latului Franţei la Bucureşti, A. D 'Avril, către ministrul afacerilor externe
al Franţei, E. Drouyon de Lhuis, despre atitudinea românilor din Prin
cipate faţă de poziţia Austriei şi Rusiei în chestiunea eventualităţii
Unirii.
1 8 1855 martie 14/26, Viena. Protocolul nr. 6 al Conferinţei de la Viena
privind problemele regimului politic al Moldovei şi Ţării Româneşti,
XLIII
în care se redă discuţia asupra propunerii de Unire a Principatelor Ro
mâne cuprinsă în memorandumul guvernului francez. ln anexă : Memo
randumul respectiv.
1 9 1856 februarie 28/martie 1 1 , Viena. Telegrama lui Werner către ministrul
afacerilor externe al Austriei. K. F. Buol, despre opoziţia Porţii faţă de
Unirea Principatelor.
20 1856 martie 5/ 17, Constantinopol. Raportul ministrului belgian la Con
stantinopol, Blonde! van Coelebroeck, către ministrul afacerilor externe
al Belgiei, Ch. Vilain, despre poziţia Puterilor europene în chestiunea
Unirii Principatelor ; manifestările din Principate în favoarea reunirii
naţiunii române.
21 1856 martie 18/30, Paris. Extras din Tratatul de pace încheiat în urma
Războiului Crimeii - articolele referitoare la Principatele Române.
22 1856 iunie 10/22, Viena. Raportul ambasadorului francez la Yiena,
F. A. Bourqueney, către ministrul afacerilor externe al Franţei, Al. Wa
lewski, redînd o convorbire cu împăratul Franz Joseph pe tema viitoru
lui Principatcloi .
23 1856 iunie 13/25, Viena. Raportul ministrului plenipotenţiar rus cu
misiune specială la Viena, Balabin, către I. Tolstoi. adjunct al ministru
lui afacerilor externe al Rusiei, privind teama inspirată ministrului
afacerilor externe austriac de eventualitatea Unirii Principatelor, urmată
de dobîndirea independenţei.
24 1856 iunie 21 /iulie 3, Constantinopol. Raportul lui B. van Coelebrocck

către Ch. Vilain, privind poziţia ţărilor participante la Congresul de la
Paris în chestiunea Unirii Principatelor ; dorinţa de Unire a populaţiei
din cele două Principate. ln anexă : O scrisoare din Galaţi, relevînd voinţa
de Unire a populaţiei şi activitatea domnitorilor Gr. Al. Ghica şi B.
Ştirbei.
25 1856 iunie 21 /iulie 3, Co11stantinopol. Raportul ministrului plenipoten
ţiar al Regatului celor două Sicilii la Constantinopol, Ed. Targioni, către
L. Carafa, director în Ministerul Afacerilor Externe al Regatului celor
două Sicilii, în legătură cu poziţia Austriei şi Turciei în chestiunea Cnirii
Principatelor ; implicaţiile eventualităţii alegerii unui prinţ străin ;
activitatea domnitorilor Gr. Al. Ghica şi B. Ştirbei .
26 1856 iulie 16/28, Buyuk Derc. Raportul lui B. van Coelebroeck către
Ch. Vilain, privind mişcarea unionistă din Principate şi implicaţiile
acesteia pe planul raporturilor dintre Principate şi Imperiul otoman.
27 1856 august JO/septembrie 1 1 , Viena. Raportul lui Balabin către ministruf
afacerilor eeterne al Rusiei, A. Gorceakov, redind o discuţie avută cu
ministrul afacerilor externe al Austriei, K. F. Buol, în chestiunea C"nirii
Principatelor.
28 1856 septembrie 3/15, Bucureşti. Raportul consulului general francez la
Bucureşti, L. Beclard, către ambasadorul Franţei la Constantinopot
XLIV
Ed. Thouvenel, despre implicaţiile provocate de toastul rostit de el în
favoarea l"nirii Principatelor ; extrase din instrucţiunile primite de la
ministrul afacerilor externe francez în problema Principatelor.
29 1856 octombrie 2/14, Therapia. Raportul lui B. van Coelebroeck către
Ch. Vilain, referitor la firmanul Porţii privind organizarea, componenţa
şi atribuţiile Adunărilor ad-hoc ; poziţia Franţei şi Angliei.
30 1856 noiembrie 27/decembrie 9, Paris. Raportul ambasadorului austriac
la Paris, A. Hiibner, către ministrul afacerilor externe al Austriei. K. F.
Buol, despre convorbirea cu împăratul Napoleon al III-iea pe tema
viitorului Principatelor.
3 1 1856 decembrie 16/28, Viena. Nota chesturii de poliţie din Viena către
Prezidiul locotenenţial cezaro-crăiesc din Timişoara, despre manifestele
privind Unirea şi autonomia Principatelor Dunărene, expediate din
Anglia spre Bucureşti. prin provinciile Monarhiei habsburgice.
32 1856 decembrie 18/30, Iaşi. Raportul consulului general al Franţei la
Iaşi. V. Place, către Al. Walewski, în legătură cu poziţia adoptată de
Austria în Principate şi modalităţile de acţiune pe care ar trebui să le
folosească Franţa pentru a contracara politica austriacă în chestiunea
Unirii.
33 1856 decembrie 24/1857 ianuarie 5, Timişoara. Circulara maiorului
Lichtner de la Comandamentul General Bănăţean către autorităţile
de plasă, poliţie, comandament general şi poştă, de a confisca mani
festele privind Cnirea şi autonomia Principatelor Dunărene, expediate
din Anglia spre Bucureşti prin provinciile Monarhiei habsburgice.
34 1857 ianuarie 10/22, Iaşi. Raportul lui B. van Coelebroeck către Ch. Vi
lain, despre atmosfera de la Iaşi în favoarea Unirii.
35 1857 ianuarie 24/februarie 5, Bucureşti. Raportul lui L. Beclard către
Ed. Thouvenel. despre nemulţumirea marilor boieri faţă de prevederile
electorale ale firmanului de convocare a Adunării ad-hoc.
36 1857 ianuarie 27/jebruarie 8, Viena. Raportul ministrului belgian la
\�iena, A. O'Sullivan de Grass, către Ch. Vilain, despre reproşurile care se
fac Franţei pentru poziţia favorabilă Cnirii Principatelor� adoptată
deschis.
37 7857 februarie 8/20, (Londra > . Instrucţiuni ale secretarului pentru
a faceri externe al Marii Britanii. .J. H. Clarendon, adresate reprezen
tantului guvernului englez în Comisia Europeană pentru Principate,
H. Bulwer, indicîndu-i maniera în care va trebui să trateze problemele
Cnirii Principatelor ; importanţa şi consecinţele pe plan european ale
acestui act.
38 1857 februart:e 21 /martie 5, Petersburg. Raportul ambasadorului francez
la Petersburg, Ch. Morny, către Al. \Valewski, despre opinia guvernului
rus privind convocarea Adunărilor ad-hoc în Principate şi trimiterea
comisarilor europeni la Bucureşti ; atitudinea guvernelor francez şi rus
privind articolul inserat în „Monitor" referitor la Unirea Principatelor.
XLV
39 1857 februarie 26/martie 10, Bruxelles. Depeşa lui Ch. Vilain către minis
trul belgian la Londra, Silvain van de Weyer, prin care îl pune la curent
cu poziţia guvernului francez în chestiunea Unirii Principatelor şi reacţia
guvernului otoman.
40 1857 martie 7/19, Constantinopol. Raportul lui E. Targioni către L. Carafa
despre reacţiile previzibile ale Puterilor garante în momentul în care
Adunările ad-hoc se vor pronunţa pentru Unirea Principatelor ; impli
caţiile unei eventuale intervenţii armate din partea Turciei.
4 1 1857 martie 8/20, Petersburg. Depeşa lui Al. Gorceakov către ambasadorul
Rusiei la Viena, A. Budberg, în legătură cu poziţia guvernului rus faţă
de eventuala prezenţă a trupelor turceşti în Principate ; necesitatea
respectării prevederilor Tratatului de la Paris privind organizarea
Principatelor.
42 1857 martie 25/aprilie 6, Iaşi. Raportul lui V. Place către Ed. Thouvenel,
despre hotărîrea Porţii de a falsifica expresia voinţei populaţiei pentru
Unire ; cere ordine ferme pentru curmarea abuzurilor.
43 1857 martie 28/aprilie 9, Iaşi. Raportul lui V. Place către Ed. Thcuvenel,
despre noile dificultăţi privind interpretarea prev(derilor electorale ale
firmanului de convocare a Adunării a d-bec şi pu�ecutarea unicniştilor.
44 1857 martie JO/aprilie 1 1, Bucureşti. Raportul lui H. L. Bulwer către

secretarul de stat pentru afaceri externe al Angliei, J. H. Clarendon,
răspunzînd acuzaţiei aduse ambasadorului Angliei la Ccnstanti:r..c pol,
Stratford de Redcliffe, că ar fi sfătuit Poarta în favoarea Unirii ; semni
ficaţia Unirii pentru cele două Principate.
4 5 1857 aprilie 2/14, Londra. Telegrama lui J. H. Clarrndcn către H. L. Bul

wer, despre implicaţiile Unirii Principatelor asupra integrităţii Imperiu
lui otoman.
46 1857 aprilie 10/22, Viena. Raportul ambasadorului portughez la Viena,

Roboredos, către ministrul afacerilor externe al Portugaliei, Louie,
despre opinia publică din Principate favorabilă Unirii şi despre rezoluţiile
Adunărilor ad-hoc.
47 1857 aprilie 30/mai 12, Viena. Raportul lui Roboredos către Louie,
despre situaţia din Principate.
48 1857 mai 9/21, Constantinopol. Raportul lui E. Targioni către L. Carafa,
despre încercările caimacamului N. Vogoride de a împiedica exprimarea
voturilor în favoarea Unirii şi sprijinul acordat acestuia de Turcia şi
Austria.
49 1857 mai 31 /iunie 12, Petersburg. Raportul lui Ch. Morny către AL
Walewski, despre atitudinea Austriei faţă de sprijinul acordat de Franţa
în chestiunea Unirii Principatelor.
5 0 1857 mai 3 1/iunie 12, Viena. Raportul lui Roboredos către Louie, despre
poziţia Franţei şi Rusiei faţă de Unire.
XLVI
5 1 1857 iunie 1/13, (Petersburg). Depeşa lui A. Gorceakov către ambasa
dorul rus la Paris, P. Kiseleff, exprimînd dorinţa guvernului rus de a
conlucra în bune condiţiuni cu cel francez în soluţionarea problemelor
legate de Unirea Principatelor.
52 1857 iunie 19/iulie 1 , Constantinopol. Raportul lui Ed. Targioni către
L. Carafa, despre poziţia Porţii faţă de protestele Franţei, Prusiei, Rusiei
şi Sardiniei în legătură cu abuzurile caimacamului N. Vogoride în ale
gerile din :Moldova.
53 1857 iunie, Paris. Raportul lui P. Kiseleff către A. Gorceakov, expri
mînd aprecieri personale asupra poziţiei Rusiei în chestiunea Unirii
Principatelor, precum şi asupra ideilor cuprinse în memoriile ce i-au
fost adresate pe această temă.
54 1857 iulie (înainte de 1 1 /23). Depeşa lui A. Gorceakov către consilierul
ambasadei ruse la Paris, Balabin, privind dorinţa Rusiei de a acţiona
în înţelegere cu Franţa, în scopul asigurării exprimării libere a opţi
unilor populaţiei din Moldova şi Ţara Românească, prin intermediul
Adunărilor ad-hoc.
55 7857 iulie 14/26, Plombieres. Telegrama împăratului Napoleon al Iii-lea
către Al. Walewski, dispunînd ruperea relaţiilor diplomatice cu Poarta
în cazul în care aceasta nu anulează alegerile falsificate pentru Adunarea
ad-hoc a Moldovei.
56 7857 iulie 15/27, Paris. Instrucţiuni adresate de Al. Walewski însărcina
tului cu afaceri a.i. francez la Petersburg, F. Châ.teaurenard, în legătură
cu anularea alegerilor din Moldova.
57 7857 iulie 18/30, Paris. Telegrama lui Al. Walewski către Châ.teaurenard,
în legătură cu instrucţiunile adresate lui Ed. Thouvenel, privind poziţia
ce va trebui să o adopte faţă de Poartă în cazul în care aceasta refuză
să considere nule alegerile din Moldova.
58 7857 iulie 22/august 3, Londra. Raportul lui Silvain van de Weyer către
Ch. Vilain, despre debutul crizei franco-turce stîrnită de alegerile din
Moldova. ln anexă : un articol din „Daily News" privind poziţia guvernu
lui englez faţă de Unirea Principatelor.
59 . 1857 iulie 26/august 7, Viena. Raportul lui A. O ' Sullivan de Grass către
. Ch. Vilain, conţinînd o analiză a poziţiei Puterilor faţă de Unirea Princi
pe>. telor.
60 1857 iulie JO/august 1 1 , (Londra). Telegrama lui J. H. Clarendon către
H. Buhver, despre înţelegerea de la Osborne.
6 1 1857 august 17/29, ( Petersburg). Scrisoare particulară a lui A. Gorcea
kov către Balabin, în legătură cu veridicitatea declaraţiei împăratului
Napoleon al Iii-lea privind înţelegerea de la Osborne.
62 1857 august 17/29, ( Petersburg). Scrisoare particulară a lui A. Gorcea
kov către Balabin, în legătură cu întrevederea de la Osborne.
XLVII
63 1857 august 21 /septembrie 2, Constantinopol. Raportul lui E. Targiom
către L. Carafa despre semnificaţia Unirii eventuale a Principatelor şi
motivele pe care se întemeiază opoziţia Turciei şi Austriei.
64 1857 august 26/septembrie 7, Viena. Raportul lui A. O'Sullivan de Grass
către ministrul interimar al afacerilor externe al Belgiei, Mercier, privind
opiniile presei din Viena referitoare la poziţia Franţei.
65 1857 august 28/septembrie 9, Viena. Raportul lui A. O.'Sullivan de Grass
către Mercier, privind activitatea Comisiei Europene prntru Principate
şi dezacordul încă existent între membrii ei.
66 1857 septembrie 5/ 77, Iaşi. Depeşa lui V. Place către �d. Thouvenel,
despre succesul unioniştilor în alegerile din Moldova ; bucuria şi entu
ziasmul din ţară.
67 1857 septcmbrfr 10/22, Viena. Depeşă lui A. O'Sullivan de Grass către
Mercier, privind unele instrucţiuni date agenţilor diplomatici ai Austriei
în legătură cu desfăşurarea alegerilor din Moldova.
68 1857 septembrie 24/octombrie 6, Viena. Raportul lui A. O'Sullivan de
Grass către Mercier, privind atribuţiile Comisiei Europene pentru Prin
cipate, instituită prin Tratatul de la Paris.
69 7857 septembrie 26/octombrie 8, Iaşi. Raportul lui V. Place către Ed.
Thouvenel, despre atmosfera în care s-au deschis lucrările Adunării
ad-hoc ; sprijinul acordat moldovenilor de ambasadorul Franţei la Constan
tinopol ; caracterizarea comisarilor Rusiei şi Angliei, sosiţi în Iaşi.
70 1857 septembrie 28/octombrie 10, Constantinopol. Raportul însărcinatului
cu afaceri al Belgiei la Constantinopol, E. J. Jooris, către Ch. Yilain,
în legătură cu alegerile pentru Adunările ad-hoc ; starea de spirit în fa
voarea Unirii ; dorinţa unioniştilor de a crea un stat independent care să
cuprindă toate provinciile locuite de români ; consideraţii privind impli
caţiile Unirii asupra situaţiei Imperiului otoman.
7 1 1857 septembrie 28/octombrie 70, Viena. Raportul lui A. O 'Sullh·an de
Grass către Ch. Vilain, despre opoziţia Turciei faţă de Cnirea Princi
patelor şi poziţia celorlalte Puteri în această chestiune.
72 7857 octombrie 7/19, Iaşi. Extras din procesul-verbal nr. 7 al Adunării
ad-hoc a Moldovei, redind propunerile formulate de Mihail Kogălniceanu
în legătură cu Unirea Principatelor, care au fost adoptate de Adunare.
73 1857 octombrie 9/21, Bucureşti. Extras din protocolul nr. 6 al şedinţei
Adunării ad-hoc a Ţării Româneşti în care au fost votate cele patru
puncte referitoare la Unirea Principatelor.
74 7857 octombrie 76/28, Constantinopol. Depeşa circulară adresaH'l de
ministrul afacerilor externe al Porţii otomane reprezentanţilor acesteia
pe lingă Puterile semnatare ale Tratatului de la Paris, în legătură cu
poziţia Porţii faţă de revendicările formulate de Adunările ad-hoc în
chestiunea Unirii.
XLVIII
75 1857 octo m brie 28/noicmbrie 9, Co11sta11ti110j;ol. Raportul lui E. J. Jooris
către Ch. Vilain, privind neliniştea Porţii în legătură cu evenimentele din
Principate ; poziţia Austriei, Angliei şi Rusiei.
76 1857 noiembrie 13/25, Viena. Raportul lui A . O ' Sullivan de Grass ciHrc
ministrul afacerilor externe al Belgiei, A. Vriere, despre opiniile diver
gente ale Marilor Puteri în privinţa Unirii Principatelor ; rolul Austriei
în tulburările din Principate.
77 1857 noiembrie 23/decembrie 5, Viena. Depeşa lui A. O'Sullivan de Grass
către A. Vriere, despre conlucrarea dintre reprezentanţii diplomatici ai
Rusiei şi Franţei la Constantinopol în raporturile cu Poarta, în chestiunea
Principatelor ; atitudinea reprezentantului Angliei ; poziţii ale Puterilor
garante în legătură cu activitatea Adunărilor ad-hoc şi cu situaţia din
Principate.
78 1857 noiembrie 25/decembrie 7, Petersburg. Raportul lui Châteaurenard
către Al. Walewski, despre dorinţa guvernului rus de a acţiona de comun
acord cu Franţa în chestiunea Principatelor, în cadrul Conferinţei de la
Paris.
79 1857 decembrie 30/ 1858 ianuarie 1 1. Studiul adresat lui Al. Walewski
privind Principatele, poziţia şi interesele Puterilor garante în chestiunea
Unirii ; sugestii asupra poziţiei care să fie adoptată de Franţa îndeo
sebi în privinţa viitoarelor raporturi dintre Principate şi Imperiul oto
man ; dorinţa românilor de a dispune ei înşişi de soarta lor.
80 1857 decembrie 31 / 1858 ianuarie 12, Petersburg. Raportul lui Château
renard către Al. Walewski, despre opinia guvernului rus privind dizol
varea Adunărilor ad-hoc.
8 1 1_858 ianuarie 28/februarie 9, Bucureşti. Raportul lui L. Beclard c:itrc
Ed. Thouvenel, despre incapacitatea comisarilor Puterilor garante de a
se pune de acord în ce priveşte organizarea Principatelor.
82 1858 februarie 25/martie 9, Viena. Instrucţiuni ale lui K. F. Buol dtre
ministrul plenipotenţiar al Austriei la Londra, R. Apponyi, privind
modul de a aborda chestiunea Unirii Principatelor în discuţiile cu St'cre
tarul de stat pentru afaceri externe al Angliei. ln anexă : Copia unei
depeşe adresate de K. F. Buol în aceeaşi zi lui A. Hiibner, privind modul
de a aborda chestiunea Unirii Principatelor în discuţiile cu Al. Walewski.
83 1858 aprilie 1 /13, Bucureşti. Raportul Comisiei Europene pentru Princi
pate, adresat Congresului de la Paris, asupra dorinţelor exprimate de
Adunările ad-hoc şi asupra situaţiei Principatelor.
84 1858 mai 6/18, Bucureşti. Raportul lui L. Beclard către Ed. Thouwnel,
despre dezbaterile din Parlamentul englez privind Principatele romtlllc
şi reacţia stîrnită de acestea în rîndul românilor.
85 1858 mai 20/iunie, 1, Berlin. Instrucţiuni ale ministrului afacerilor ex
terne al Prusiei, O. Manteuffel, adresate ministrului plenipotenţiar
prusian la Londra, A. Bernstorff, privind poziţia Prusiei în chestiunea
Unirii Principatelor ; considerente privind poziţia celorlalte pufrri ;
XLIX
identitatea organizării administrative a ţărilor române şi comunitatea
etnică precis conturată.
86 1858 mai 21/iunie 2, Viena. Scrisoare particulară a lui K. F. Buol către
R. Apponyi, cuprinzînd instrucţiuni privind modul de a aborda chestiu
nea Principatelor în discuţiile cu guvernul englez ; aprecieri asupra efec
telor eventualei Uniri a Principatelor asupra provinciilor din Imperiul
habsburgic locuite de români.
87 1858 mai 22/iunie 3, Iaşi. Raportul lui V. Place către Ed. Thouvenel,
despre nemulţumirea populaţiei din Moldova împotriva Puterilor garante
care nu vor să satisfacă aspiraţiile de Unire ; pericolul unei răscoale.
88 1858 mai 29/iunie 10, Viena. Scrisoare particulară a lui K. F. Buol
către ministrul plenipotenţiar austriac la Berlin, A. Koller, cuprin
zînd instrucţiuni asupra modalităţii de a aborda chestiunea Principate
lor în discuţiile cu primul ministru prusian.
89 1858 mai 29/iunie 10, Iaşi. Raportul lui V. Place către Ed. Thouvenel,
despre efectele întîrzierii rezultatelor Conferinţei de la Paris ; exemplul
mobilizator al Muntenegrului asupra populaţiilor creştine din Imperiul
otoman ; politica Angliei şi consecinţelor ei în Principate.
90 1858 iunie 6/18, Petersburg. Raportul ambasadorului Franţei la Peters
burg, Montebello, către Al. Walewski, despre opinia guvernului rus în
problema drapelului unic al Principatelor.
9 1 1858 iunie 7/19, Paris. Instrucţiuni ale lui Al. Walewski către Monte
bello, privind poziţia guvernului francez în timpul Conferinţei de la
Paris în problema Unirii Principatelor ; necesitatea consfinţirii acestui
act printr-un drapel unic.
92 1858 iunie 16/28, Viena. Telegrama lui K. F. Buol către R. Apponyi
şi A. Hiibner, privind drapelul comun al Principatelor.
93 1858 iunie 24/iulie 6, Viena. Telegrama lui K. F. Buol către R. Apponyi,
în legătură cu propunerea Prusiei privind drapelul comun al Princi
patelor.
94 1858 iunie 25/iulie 7, Viena. Scrisoare particulară a lui K. F. Buol către
R. Apponyi, privind implicaţiile eventualei acceptări a unui drapel comun,
pentru Principate.
95 1858 iunie 27/iulie 9, Viena. Telegrama lui K. F. Buol către R. Apponyi
cuprinzînd propunerea Austriei în privinţa drapelului comun al Princi
p1telor.
96 1858 iulie 1/13, Viena. Raportul ambasadorului portughez la Viena,
H. Teixeira de Sampay6, către Louie, despre poziţia Porţii faţă de Unirea
Princip1telor.
97 1858 august 2/14, Bucureşti. Raportul lui L. Beclard către Ed. Thouve
nel, despre înţelegerile la care a ajuns Conferinţa de la Paris în chesti
unea Principatelor ; impresii din călătoria prin Oltenia.
L
98 1858 august 7/19, Paris. Textul Convenţiei dintre Puterile garante pri
vind Principatele Române.
99 1858 decembrie 15/27, Petersburg. Telegrama lui F. Châteaurenard către
Al. Walewski, în legătură cu amînarea alegerilor din Moldova.
1 00 1858 decembrie 16/28, Paris. Telegrama lui Al. Walewski către Châteaure
nard, privind amînarea alegerilor din Moldova.
1 0 1 1858 decembrie 17/29, Petersburg. Raportul lui F. Châteaurenard către
Al. Walewski, în legătură cu opinia guvernului rus privind convocarea
unei conferinţe în problema Principatelor.
102 1858 decembrie 20/1859 ianuarie 1 , Londra. Raportul lui R. Apponyi
către K. F. Buol, privind implicaţiile eventualei amînări a alegerilor
pentru Adunările Elective din Principate sau ale eventualului refuz al
Porţii de a acorda învestitura candidatului votat de Adunările Elective.
1 03 1858 decembrie 22/1859 ianuarie 3, Iaşi. Raportul lui V. Place către
Al. Walewski, în legătură cu terminarea alegerilor pentru Adunarea
Electivă ; aprecierea că moldovenii, de acord cu muntenii, vor ca la deschi
derea Adunării să proclame definitiv Unirea.
104 1858 decembrie 29/ 1859 ianuarie 10, (Londra). Telegrama Foreign Office
ului către consulul englez la Bucureşti, R. G. Colquhoun, în legătură cu
refuzul Porţii de a supune Conferinţei de la Paris chestiunea interpre
tării legii electorale ; necesitatea stabilirii unui guvern în Principate.
105 1859 ianuarie 6/18, Iaşi. Raportul lui V. Place către Al. Walewski,
despre solemnitatea alegerii ca domn al Moldovei a lui Al. I. Cuza şi
entuziasmul manifestat în rîndul populaţiei.
106 1859 ianuarie 7/19, Pera. Raportul însărcinatului cu afaceri francez la
Constantinopol, A. Lallemand, către Al. Walewski, despre atitudinea
Porţii şi a reprezentanţilor la Constantinopol ai Puterilor garante în legă
tură cu alegerea lui Al. I. Cuza ca domn al Moldovei.
107 1859 ianuarie 8/20, Berlin. Telegrama lui A. Koller către K. F. Buol,
privind primirea la Berlin a ştirii despre alegerea lui Al. I. Cuza ca domn
al Moldovei.
108 1859 ianuarie 9/21, Constantinopol. Raportul ambasadorului englez la
Constantinopol, H. L. Bulwer, către secretarul de stat pentru afaceri
externe al Angliei, J. H. Malmesbury, privind situaţia din Ţara Româ
nească în comparaţie cu cea din Moldova, în legătură cu respectarea pre
vederilor Convenţiei.
109 1859 ianuarie 10/22, Londra. Raportul lui R. Apponyi către K. F. Buol,
despre opiniile exprimate de ministrul afacerilor externe al Angliei şi
de ambasadorul Turciei la Londra în legătură cu alegerea lui Al. I. Cuza
ca domn al Moldovei.
1 10 1859 ianuarie 10/22, Viena. Raportul lui H. Teixeira de Sampay6,
către Louie, cu privire la poziţia Puterilor garante în chestiunea Unirii.
LI
1 1 1 7859 ianuarie 72/24, I aşi. Raportul lui V. Place către Al. Walewski.
cuprinzînd consideraţii prilejuite de alegerea lui Al. I. Cuza ca domn
al Moldovei. ln anexă : Copia unui proiect de moţiune către Adunarea
Electivă a Moldovei, cerînd L"nirea cu Ţara Românească.
1 1 2 7859 ianuarie 73/25, Iaşi. Raportul lui V. Place către E d. Thouvenel,
despre alegerea în unanimitate a lui Al. I. Cuza ca domn al Moldovei ;
aprecieri asupra calităţilor acestuia.
1 1 3 7859 ianuarie 75/27, Iaşi. Raportul consulului englez la Iaşi, H. A.Chur
chill, către H. L. Bulwer, privind alegerea lui Al. I . Cuza ca domn al
Moldovei ; aprecieri asupra personalităţii noului domnitor.
1 1 4 7859 ianuarie 7 7/29, Bucureşti. Raportul lui R. G. Colquhoun către
]. M. Malmesbury, despre întoarcerea în ţară a delegaţiei moldo,·ene
care a fost la Constantinopol pentru obţinerea învestiturii lui Al. I. Cuza
ca domn al Moldovei.
1 1 5 1859 ianuarie 23/februarie 4, Timişoara. Ordinul comandantului general
cezaro-crăiesc al Banatului, Johann Coronini, către comandantul Regi
mentului 9 Jandarmerie, Adolf Leurs Trauenringen, de a veghea asupra
emisarilor partidei revoluţionare din Principate care caută �ă cîştige
adepţi în rîndul populaţiei române din Imperiul habsburgic.
1 1 6 1859 ianuarie 24/februarie 5, Buettreşti . Raportul lui R. G. Colquhoun
către H. L. Bulwer, despre alegerea lui Al. I. Cuza ca domn al Ţării
Româneşti şi entuziasmul poporului.
1 1 7 1859 ianuarie 24/februarie 5, Paris. Telegrama Ministerului Afacerilor
Externe al Franţei către Châteaurenard, privind alegerea în unanimitate
a lui Al. I. Cuza ca domnitor al Ţării Româneşti ; solicită a fi informat
în legătură cu opinia guvernului rus despre acest eveniment.
1 1 8 1859 ianuarie 25/februarie 6, Bucureşti. Raportul lui R. G. Colquhoun
către J. H. Malmesbury, în legătură cu alegerea lui Al. I. Cuza ca domn
al Ţării Româneşti.
1 1 9 1859 ianuarie 25/febrnarie 6, Bucureşti. Raportul agentului diplomatic
şi consul general al Belgiei la Bucureşti, J. Poumay, către A. Vriere,
despre alegerea lui Al. I. Cuza ca domn al Ţării Româneşti.
1 20 1859 ianuarie 25/februarie 6, Iaşi. Telegrama lui H. A. Churchill către
]. H. Malmesbury, privind entuziasmul stîrnit de dubla alegere a lui
Al. I . Cuza.
1 2 1 1859 ianuarie 25/februarie 6, Petersburg. Telegrama lui F. Châteaure
nard către Ministerul Afacerilor Externe al Franţei, în legătură cu opinia
guvernului rus privind dubla alegere a lui Al. I. Cuza.
1 22 1859 ianuarie 26/februarie 7, Iaşi. Telegrama lui H. A. Churchill către
]. H. Malmesbury, despre semnificaţia dublei alegeri a lui Al. I. Cuza.
1 23 1859 ianuarie 26/februarie 7, Viena. Raportul lui A. O'Sullivan de Grass
către A. Vriere, despre împrejurările alegerii lui Al. I. Cuza ca domn
LI I
al Ţării Româneşti ; consideraţii privind atitudinea Austriei ; impli
caţiile dublei alegeri asupra raporturilor Principatelor cu Poarta.
1 24 1859 ianuarie 27/februarie 8, Pera. Raportul lui A. Lalleman d ditrc
Al. \Valewski, referitor la opinia Porţii privind adoptarea unor măsuri
menite să anuleze dubla alegere a lui A. I. Cuza în Principate.
1 25 1859 ianuarie 28/februarie 9, Constantinopol. Raportul lui E. ]. Jooris
către A. Vriere, privind impresia produsă la Constantinopol de ştirea
neaşteptată a alegerii lui Al. I. Cuza ca domn al Ţării Româneşti.
1 26 1859 ianuarie 28/februarie 9, Constantinopol. Raportul lui E. Targioni
către L. Carafa referitor la alegerea lui Al. I. Cuza ca domn al T�irii
Româneşti şi ecoul acestui eveniment la Poartă ; presiunea exercitatrt de
populaţie asupra Adunării Elective din Bucureşti pentru alegerea lui
Al. I. Cuza.
1 27 1859 ianuarie 29/februarie 10, Paris. Scrisoarea lui Al. Walewski către
domnitorul Al. I. Cuza, referitoare la poziţia împăratului Napoleon al
!Ii-lea faţă de dubla alegere.
1 28 1859 ianuarie 291februarie 10, Paris. Raportul lui A. Hiibner dtrc
K. F. Buol, redind o convorbire ocazională cu împărăteasa Eugenia,
soţia lui Napoleon al III-iea, pe tema dorinţei de Unire a românilor.
1 29 1859 ianuarie 291februarie 10, Iaşi. Telegrama lui H. A. Churchill către
]. H. Malmesbury, despre atitudinea consulilor francez şi prusian dupi:'t
dubla alegere a lui Al. I. Cuza.
1 30 1859 ianuarie 29/febrttarie 10, Iaşi. Raportul lui A. Churchill către H. L.
Bulwer, referitor la dubla alegere a lui Al. I. Cuza ; sentimentele favora
bile Unirii existente în Moldova ; atitudinea consulilor Franţei şi Rusiei
faţă de Unire.
1 3 1 1859 ianuarie JO/februarie 1 1, ( Paris). Instrucţiuni ale lui Al. Walewski
către Al. Lallemand, în legătură cu dubla alegere a lui Al. I. Cuza.
1 32 1859 ianuarie JO!febrnarie 1 1, Iaşi. Raportul lui H. Churchill către
H. L. Bulwer, despre atitudinea ezitantă a Porţii de a-l confirma pc
Al. I. Cuza ca domn în Principate şi efectele acestei atitudini asupra
populaţiei din Principate.
1 33 1859 febrttarie 1 /13, Bucureşti. Raportul lui R. G. Colquhoun către
]. H. Malmesbury, referitor la starea de spirit din Ţara Româneasc[t,
după dubla alegere a lui Al. I. Cuza ; pregătiri pentru a rezista oridrci
încercări de ocupaţie străină.
1 34 1859 februarie 2/14, Petersburg. Raportul lui F. Châteaurenard către
Al. \Valewski, în legătură cu opinia lui Gorceakov asupra modului de a
se acţiona la Constantinopol în cazul unui eventual refuz, din partea
Porţii, de a acorda învestitura domnitorilor ce urmau a fi aleşi în Principate.
1 35 1859 februarie 2/14, Petersburg. Telegrama lui F. Châteaurenard dtrc
Ministerul Afacerilor Externe al Franţei, privind recomandările făcute
de guvernul rus lui Al. I. Cuza.
L I II
1 36 1859 februarie 3/15, Petersburg. Telegram1 lui F. Châteaurenard către
Ministerul Afacerilor Externe al Franţei, privind poziţia pe care o va
adopta Rusia la Conferinţă în legătură cu dubla alegere a lui Al. I. Cuza.
1 37 1859 februarie 3/15, Petersburg. Raportul lui F. Châteaurenard către
Al. Walewski, în legătură cu atitudinea guvernului rus faţă de dubla
alegere a lui AL I. Cuz1.
1 38 1859 februarie 4/16, Constant inopol. Raportul lui E. Targioni către
L. C1rafa, despre reacţia Porţii la dubla alegere a lui Al. I. Cuza şi refuzul
guvernului otom10 de a prim i deputăţia Moldovei venită să ceară în
vestitura oficială a noului do mn.
139 1859 februarie 4/16, Bucureşti. R aportul lui L. Beclard către AL Walewski,
despre dubla alegere a lui Al . I . Cuza şi ecoul ei în Transilvania.
140 1859 februarie 5/1 7, Berli n. Raportul ministrului belgian la Berlin,
]. B. Nothomb, către A. Vriere, în legătură cu implicaţiile dublei alegeri
a lui Al. I. Cuza ; Unirea ca preludiu al independenţei Principatelor.
1 4 1 1859 februarie 6/18, Iaşi. Raportul lui H. A. Churchill către H. L. Bulwer,
despre atitudinea consulului general al Rusiei la Iaşi, L. Popov, în chesti
unea Unirii Principatelor ; detalii despre conspiraţia descoperită în
:'.\<Ioldova.
1 42 1859 februarie 6/18, ( Paris). Instrucţiuni ale lui Al. Walewski către
A. Lallem10d, în legătură cu dubla alegere a lui Al. I. Cuza ca expresie
a dorinţei populaţiei pentru înfăptuirea Unirii.
143 1859 februarie 8/20, Bucureşti. Raportul lui R. G. Colquhoun către
J. H. Milmesbury, în legătură cu intrarea în Bucureşti a domnitorului
Cuza.
1 44 1859 februarie 10/22, Bucureşti. Raportul lui ]. Poumay către A. Vriere,
relatînd momentul intrării domnitorului Al. I. Cuza în Bucureşti şi
primirea entuziastă ce i s-a făcut.
1 4 5 1859 februarie 1 1/23, Constantinopol. Raportul lui E. Targioni către
L. Carafa despre încercările deputăţiei moldovene de a stabili legături
cu miniştrii Puterilor garante acreditaţi la Constantinopol, pentru a
obţine aprobarea alegerii domnitorului Al. I. Cuza.
146 1859februarie 12/24, Bucureşti. Raportul lui L. Beclard către Al. Walewski,
despre semnificaţia dublei alegeri a lui AL I. Cuza.
147 1859 februarie 13/25, ( Paris). Instrucţiuni ale lui Al. Walewski către
L. Beclard, privind conduita pe care s-o urmeze în chestiunea dublei
alegeri a lui Al. I. Cuza ; aprecieri asupra caracterului mişcării care a dus
la dubla alegere.
1 4 8 1859 februarie 14/26, Londra. Raportul lui R. Apponyi către K. F. Buol,
despre o discuţie avută cu secre tarul de stat pentru afacerile externe al
Angliei pe tema înţelegerii de la Osborne asupra Principatelor române.
LIV
149 1859 februarie 15/27, (Bucureşti). Raportul lui R. G. Colquhoun către
J. H. Malmesbury, despre întrevederea avută cu domnitorul Al. I. Cuza ;
planurile administrative ale domnitorului.
1 50 1859 februarie 16/28, Bucureşti. Raportul lui J. Poumay către A. Vriere,
privind vizita corpului diplomatic la principele Cuza ; portretul lui
Al. I. Cuza ; opinia domnitorului despre Unire şi independenţă.
1 5 1 1859 februarie 17/martie 1, Bucureşti. Raportul lui L. Beclard către

Al. Walewski, despre intrarea domnitorului Al. I. Cuza în Bucureşti,
primirea entuziastă făcută de populaţie şi depunerea jurămîntului în
faţa Adunării ; paralelă social-politică între situaţia din Moldova şi cea
din Ţara Românească.
1 52 1859 februarie 18/martie 2, Pera. Raportul lui A. Lallemand către Al.
Walewski, despre implicaţiile dublei alegeri a lui Al. I. Cuza.
1 53 1859 februarie 18/martie 2, Constantinopol. Raportul lui E. Targioni
către L. Carafa, despre atitudinea Porţii în problema dublei alegeri a lui
Al. I. Cuza şi consecinţele unei eventuale acceptări a acestui fapt.
1 54 1859 martie 1 1/23, Berlin. Raportul lui A. Koller către K. F. Buol, despre
poziţia oscilantă a Prusiei în chestiunea Unirii Principatelor, raportată
la poziţia Angliei ; motivele opoziţiei Porţii, expuse de însărcinatul cu
afaceri turc la Berlin.
1 55 1859 aprilie 1 /13, Constantinopol. Raportul lui E. Targioni către L. Ca
rafa, despre poziţia Puterilor garante faţă de rezoluţiile probabile ale
Conferinţei de la Paris în problema dublei alegeri a lui Al. I. Cuza.
1 56 1859 aprilie 2/14, Paris. Raportul ministrului plenipotenţiar prusian la
Paris, A. Pourtales, către ministrul afacerilor externe al Prusiei, A. Schlei
nitz, despre lucrările Conferinţei de la Paris în chestiunea recunoaşterii
dublei alegeri a lui Al. I. Cuza.
1 57 1859 aprilie 8/20, Constantinopol. Raportul lui E. Targioni către L. Ca
rafa, despre poziţia de expectativă a Porţii în privinţa ratificării dublei
alegeri a lui Al. I. Cuza şi situaţia din Principate.
158 1859 aprilie 17/29, Bucureşti. Notă a agentului diplomatic şi consul
general al Austriei la Bucureşti, Karl Eder, către ]. Coronini, despre
perspectiva izbucnirii unei mişcări în Transilvania şi Banat, în favoarea
Unirii cu Principatele.
1 59 1859 aprilie 19/mai 1, Bucureşti. Raportul lui L. Beclard către Al. Wa
lewski, despre misiunea generalului Klapka în Moldova ; discuţia awtă cu
Al. I. Cuza, în legătură cu sprijinul solicitat domnitorului român de către
generalul ungur pentru ridicarea la luptă a Ungariei împotriva Austriei.
1 60 1859 aprilie 22/mai 4, Constantinopol. Raportul lui E. Targioni către
L Carafa, despre încercările Porţii de a amîna acceptarea hotărîrilor
Conferinţei de la Paris privitoare la recunoaşterea dublei alegeri a lui
Al. I. Cuza.
LV
1 6 1 1859 aprilie 28/mai 10, Therapi·a. Raportul lui A. Lallemand către
Al. Walewski, despre atitudinea lui Al. I. Cuza faţă de Rusia şi poziţia
acesteia în chestiunea Unirii Principatelor.
1 62 1859 mai 6/18, Therapia. Raportul lui A. Lallemand către Al. Walewski,
prin care informează că a fost supusă sancţiunii sultanului o rezoluţie
în problema recunoaşterii dublei alegeri recomandată de Conferinţa de la
Paris.
1 63 1859 mai 13/25, Constantinopol. Raportul lui E. Targioni către L. Carafa ,
despre problemele puse de recunoaşterea de către Poartă a dublei alegeri
a lui Al. I. Cuza şi despre situaţia din Principate.
1 64 1859 mai 19/31, Londra. Telegrama Foreign Office-ului către H. A. Chur
chill, privind eventualul sprijin englez pe lîngă Poartă.
1 65 1859 mai 23/iunie 4, Bucureşti. Raportul lui R. G. Colquhoun către
H. L. Bulwer, privind acceptarea de către sultan a dublei alegeri a lui
Al. I. Cuza şi efectele posibile ale acesteia, pe plan intern, în Principate.
1 66 1859 mai 27/iunie 8, Therapia. Raportul lui A. Lallemand către Al .
\Valewski, despre perspectivele Unirii definitive a Principatelor. ln
anexă : O depeşă a lui A. Lallemand către L. Beclard, în legătură cu
intenţia lui Al. I. Cuza de a procura arme din străinătate, în vederea
apărării împotriva unei eventuale intervenţii din afară pentru zădărni
cirea l" nirii.
1 67 1859 mai 30/iunie 1 1, Viena. Raportul lui A. O'Sullivan de Grass către
A. Vriere, cuprinzînd consideraţii asupra intereselor care au determinat
poziţiile Puterilor garante în chestiunea dublei alegeri a lui Al. I. Cuza.
1 68 1859 iunie 3/15, Therapi(l. Raportul lui A. Lallemand către Al. Walewski,
despre sugestia făcută Porţii de a C'libera două firmane pentru Al. I. Cuza ;
misiunea diplomatică a lui I. Bălăceanu ; consideraţii asupra aplicabili
tăţii ConvenţiC'i de la Paris.
1 69 1859 iunie 26/iulie 8, Paris. Instrucţiuni ale lui Al. Walewski către
Al. Lallemand, în legătură cu condiţiile puse de Poartă pentru recunoaş
terea dublei alegeri a lui Al. I. Cuza.
1 70 1859 iulie 16/28, ( Paris) . Instrucţiuni ale lui Al. Walewski către
L. Beclard �i V. Place, în legătură cu scrisoarea adresată de domnitorul
Al. I. Cuza împăratului Napoleon al III-lea, prin care solicita sprijin
pentru dcsăvîrşirea Unirii.
1 7 1 1859 august 2/14, Paris. Raportul ambasadorului austriac la Paris,
R. Metternich, către ministrul afacerilor externe al Austriei, J. B. Rech
berg, în legătură cu chestiunea recunoaşterii dublei alegeri a lui Al. I.Cuza.
1 72 1859 august 24/septembrie 5, Paris. Raportul lui R Metternich către
]. B. Rechberg, despre o discuţie purtată cu împăratul Franţei, Napo
leon al III-lea, pe tema eventualităţii plasării unui arhiduce austriac
în fruntea Principatelor române.
LVI
173 1859 septembrie 7- 15/septembrie 19-27 (1276 evahîr-i safer) . Porunca
sultanului Abdul-Mecid I privind învestirea lui Al. I. Cuza ca domn al
Ţării Româneşti ; menţionarea unei copii referitoare la învestirea acelu
iaşi ca domn al Moldovei.
1 74. 1859 septembrie 17/29, Iaşi. Raportul lui H. A. Churchill către secretarul
de stat pentru afaceri externe al Angliei, ]. Russell, despre intenţia domni
torului Al. I. Cuza de a trimite un agent diplomatic în Anglia, în scopul
dezvoltării raporturilor comerciale bilaterale.
1 75 1859 septembrie 22/octombrie 4, Iaşi. Raportul lui H. A. Churchill către
]. Russell, referitor la primirea de către domnitorul Al. I. Cuza a firma
nului de învestitură pentru Moldova.
176 1859 septembrie 22/octombrie 4, Iaşi. Raportul lui V. Place către Al.
\Valewski, relatînd desfăşurarea ceremoniei citirii firmanului de înves
tire ca domn al Moldovei a lui Al. I . Cuza ; semnificaţiile absenţei de la
această ceremonie a consulilor străini şi a publicului.
1 77 1859 septembrie 28/octombrie 10, Bucureşti, Raportul agentului şi consul
general englez la Bucureşti, J Green, către J Russell, privind primirea
comisarului otoman purtător al firmanului de învestire a domnitorului
Al. I. Cuza.
1 7 8 1859 septembrie 29/octombrie 1 1, Bucureşti Raportul lui L. Beclard către
Al. \Valewski, despre ceremonia primirii firmanului de învestire a domni
torului Al . I. Cuza.
179 1859 octombrie 24/noiembrie 5, Viena. Scrisoare particulară a lui J. B.
Rechberg către R. Metternich, cuprinzînd instrucţiuni asupra modului
de a aborda în discuţiile cu împăratul Kapoleon al III-lea o serie de chesti
uni, inclusiv cea a Principatelor române.
1 80 1859 noiembrie 12/24, Iaşi. Raportul lui V. Place către Al. Walewski,
despre planul lui Al. I. Cuza de reorganizare a administraţiei Principate
lor, intenţia de a dizolva Adunările de la Iaşi şi Bucureşti ; impresii despre
personalitatea domnitorului.
1 8 1 1860 februarie 24/martie 7 ( 1276 şa'ban 13) . Scrisoarea unui dregător
otoman către Sarîm efendi, despre unele informaţii privind proiectul
constituirii Ţării Româneşti şi Moldovei într-un regat.
182 1860 octombrfr 4/16, Therapia. Raportul ambasadorului francez la
Constantinopol, La Valette, către ministrul afacerilor externe al Franţei,
Ed. Thouvend, despre vizita lui Al. I. Cuza la Constantinopol ; discuţiile
purtate cu domnitorul român asupra necesităţii desăvîrşirii unirii şi
dorinţa de autonomie a Principatelor.
1 83 1860 decembrie 24/ 186 1 ianuarie 5, ( Paris) . Instrucţiuni ale lui E d.
Thouvenel către agentul politic şi consul general francez la Bucureşti,
H. Tillos, privind poziţia Franţei faţft de acţiunile politice ale lui Al. I. Cuza
şi situaţia internă din Principate.
LVII
1 84 ( 1861) ianuarie 9/21, Viena. Raport referitor la intenţia Austriei de a
restitui Serbiei Voivodina ; semnalarea unor mişcări în Transilvania,
promovînd ideea restabilirii unui stat daco-român.
1 85 1861 ianuarie 16/28, Berlin. Depeşa lui A. Schleinitz către ambasadorul
Prusiei la Petersburg, . O. Bismarck, privind opinia guvernului rus asupra
momentului ales pentru revizuirea Convenţiei din 1 9 august 1 858 ;
solicită atenţie faţă de starea revoluţionară din Principate.
1 86 1861 februarie 18/martie 2, Bucureşti. Telegrama lui K. Eder către
J. B. Rechberg, despre noul titlu oficial al lui Al. I. Cuza.
1 87 1861 aprilie 21/mai 3, Paris. Raportul secretarului de legaţie prusian
la Paris, H. Reuss, către A. Schleinitz, despre poziţia Porţii, Austriei,
Franţei şi Angliei faţă de Unirea Principatelor.
1 88 1861 aprilie 28/mai 10, Constantinopol. Raportul secretarului de legaţie
belgian la Constantinopol. J. Greindl, către A. Vriere, privind nota
circulară a Porţii trimisă Puterilor garante, în legătură cu memoriul lui
Al. I. Cuza pentru revizuirea Convenţiei din 1 9 august 1 858 ; necesitatea
Unirii administrative şi a unei noi legi electorale.
1 89 1861 aprilie 29/mai 1 1, Petersburg. Raportul ambasadorului prusian la
Petersburg, O. Bismarck, către A. Schleinitz, redind o discuţie cu A. Gor
ceakov pe tema Unirii Principatelm .
1 90 1861 mai 2/14, Berlin. Instrucţiuni ale lui A. Schleinitz către ministrul
plenipotenţiar prusian la Constantinopol, R. Goltz, privind poziţia
Prusiei în chestiunea Unirii depline a Principatelor ; poziţia Rusiei şi
Austriei în aceeaşi chestiune.
1 9 1 1861 mai 2/14, Berlin. Depeşa lui A. Schleinitz către R. Goltz, privind
poziţia Porţii în chestiunea Unirii Principatelor. ln anexă : Copia unei
instrucţiuni a ministrului afacerilor externe al Porţii, Ali paşa, datată
1861 aprilie 19/mai 1, (Constantinopol), adresată ministrului plenipo.:.
tenţiar otoman la Berlin, Aristarchi bei, în legătură cu memoriul lui
Al. I. Cuza pentru definitivarea Unirii.
192 1861 mai 16/28, Londra. Telegrama lui A. Bernstorff către A. Schleinitz,
despre poziţia Angliei în chestiunea recunoaşterii Unirii definitive.
193 1861 iulie 7/19, Petersburg. Raportul (gerantului Legaţiei Belgiei la
Petersburg), Auguste Vanloo, către A. Vriere, despre poziţia Puterilor
garante faţă de implicaţiile recunoaşterii de către Poartă a Unirii Princi'"
patelor pe timpul vieţii domnitorului Al. I. Cuza.
1 94 1861 iulie 14/26, Petersubrg. Raportul lui Auguste Vanloo către A. Vriere,
despre schimbarea intervenită în poziţia Austriei şi Rusiei în legătură
cu reunirea Conferinţei Puterilor garante pentru recunoaşterea Unirii
Principa telor.
1 95 1861 august 19/31 , Bucureşti. Raportul lui K. Eder către J. B. Rechberg,
redînd o convorbire cu Al. I. Cuza pe tema necesităţii înfăptuirii Unirii.
LVIII
196 1861 august 31 /septembrie 12, Petersburg. Raportul lui Auguste Vanloo
către A. Vriere, despre poziţia Puterilor garante în chestiunea recunoaş
terii Unirii definitive a Principatelor.
1 97 1861 octombrie 29/noiembrie 10, Petersburg. Raportul lui O. Bismarck
către ministrul afacerilor externe al Prusiei, A. Bernstorff, despre poziţia
Rusiei, Franţei şi Angliei faţă de situaţia Principatelor Unite ; problema
constituirii unui Consiliu de Stat.
198 1861 noiembrie 2/14, Londra, Raportul secretarului de legaţie prusian
la Londra, Brandenburg, către A. Bernstorff despre poziţia Angliei
în chestiunea Unirii Principatelor şi propunerea lui Al. I. Cuzda de a se
înfiinţa Consiliul de Stat în România.
1 99 1861 noiembrie 7/19, Bucureşti. Raportul agentului politic şi consul gene
ral al Franţei la Bucureşti, H. Tillos, către :Ed. Thouvenel, despre unele
măsmi în vederea proclamării Unirii definitive ; dorinţe exprimate de
unii români în sensul unirii întregului neam.
200 1861 noiembrie 12-21 /noiembrie 24-decembrie 3 ( 1278 evahîr-i cemazi
iil-evvel) , Constantinopol. Firman prin care sultanul Abdul-Aziz comunică
lui Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor Unite, clauzele privi
toare la Unirea politico-administrativă a Ţării Româneşti şi Moldovei,
în perioada domniei sale ; în acest sens, sînt menţionate şapte articole
prin care se aduc modificări provizorii textului Convenţiei de la Paris.
20 1 1861 decembrie 22/1862 ianuarie 3, Petersburg. Raportul însărcinatului
cu afaceri francez la Petersburg, H. Fournier, către :Ed. Thouvenel,
în legătură cu reacţia moldovenilor şi a lui Al. I. Cuza la firmanul emis
de Poartă, prin care se recunoaşte Unirea Principatelor.
202 1862 februarie 4/16, Viena. Instrucţiuni ale lui J. B. Rechberg către
ambasadorul austriac la Constantinopol, A. Prokesch, în legătură cu
valabilitatea în Principatele române a capitulaţiilor încheiate de Poartă.
1n anexă : Copia unei instrucţiuni din 31 ianuarie/1 1 februarie 1862
adresate de J. B. Rechberg lui K. Eder, referitor la utilizarea denumi
rilor „români" şi „România" ; felicitările adresate de corpul consular
domnitorului Al. I. Cuza, cu prilejul proclamării Unirii definitive.
203 1862 martie 10/12, ( Paris). Depeşa lui Ed . Thouvenel către H. Tillos,
în legătură cu folosirea denumirii „România" în actele oficiale ale Prin
cipatelor.
204 1862 noiembrie 27/decembrie 9, Bucureşti. Raportul lui H. Tillos către
ministrul afacerilor externe al Franţei, Ed. Drouyn de Lhuys, despre
tranzitul prin Principate al unor arme destinate luptei antiotomane a
sîrbilor şi bulgarilor. ln anexă : Rezumatul unei convorbiri din anitl 1860
între Al. I. Cuza şi consulul general al Rusiei la Iaşi, L. Popov, pe tema
eventualităţii trecerii armatei ruse prin Principate sau tranzitului de
arme mseşti prin Principate.
205 1863 iunie 1 /13, Caşovia. Raportul Poliţiei din Caşovia adresat con
ducerii Ministerului Poliţiei din Viena, despre proclamaţii către popu-
LIX
laţia română din Maramureş conţinînd îndemnuri de a se alătura popu
laţiei din Principate, pentru a întemeia împreună un stat al românilor.
206 1863 iulie 4/16, Therapia. Raportul ambasadorului francez la Constanti
nopol, L. Moustier, către Ed. Drouyn de Lhyus, despre memoriul adresat
Porţii de către Al. I. Cuza, asupra necesităţii schimbării Constituţiei
Principatelor Cnite.
207 1863 iulie 29/august 10, Buda. Ordinul locţiitorului regal al Cngariei
către locţiitorul comit suprem al comitatului Timiş, de a împiedica
pătrunderea şi răspîndirea în ţară a unei proclamaţii a lui Al. I. Cuza
către românii din Maramureş şi al cărei scop ar fi fost întemeierea unui
stat al tuturor românilor.
208 1863 octombrie 10/22, Bucureşti. Raportul lui H. Tillos către Ed. Drouyn
de Lhuys, despre posibilităţile Principatelor de a se angaja într-un răz
boi împotriva Porţii, pentru a-şi cîştiga independenţa naţională.
209 1863 octombri'e 17/29, Therapia. Raportul lui L. Moustier către E d. Drouyn
de Lhuys, privind reacţia guvernului otoman la memoriul lui Al. I. Cuza
pentru schimbarea Constituţiei Principatelor Unite.
2 1 0 1864 februarie 16/28, Paris. Raportul lui R. Metternich către J. B. Rech
berg, despre o convorbire avută cu împăratul Napoleon al III-lea pe
tema eventualităţii cedării Veneţiei de către Austria, în schimbul
Principatelor române.
2 1 1 1864 aprilie 23/mai 5, Pera. Raportul lui L. Moustier către Ed. Drouyn
de Lhuys, despre apropiata vizită a lui Al. I. Cuza la Constantinopol.
2 1 2 1864 mai 1 /13, Viena. Instrucţiuni ale lui J. B. Rechberg către R. l\Ietter
nich, în legătură cu concentrarea de trupe austriece şi ruseşti la frontiera
cu Principatele Cnite, din cauza organizării de grupe armate ale emig<an
ţilor unguri şi polonezi pe teritoriul Principatelor ; atitudinea lui Al. I. Cuza
şi înarmările masive din Principate.
2 1 3 1864 mai 4/16, Pera. Raportul lui L. Moustier către Ed. Drouyn de
Lhuys, despre cmzele loviturii de stat din 2/ 1 4. mai 1 864.
2 1 4 1864 mai 10/22, Therapia. Raportul lui L. Moustier către E d. Drouyn
de Lhuys, despre atitudinea Porţii şi a reprezentanţilor Puterilor garante
la Constantinopol faţă de lovitura de stat din 2/ 1 4 mai 1 864. ln anexă :
Copia unei scrisori a marelui vizir Fuad paşa către Al. I. Cuza, datată
1864 mai 9/21, Constantinopol, cuprinzînd reproşuri pentru intenţia
domnitorului român de a schimba Constituţia Principatelor Cnite.
2 1 5 1864 mai 25/iunie 6, Constantinopol. Raportul lui A. Prokesch către
]. B. Rechberg, despre St atutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris
şi interesul Franţei pentru o Românie autonomă.
2 1 6 1864 iunie 3/15, Belgrad. Scrisoare semnată P.P. Durant, despre situaţia
politică din Europa, poziţia Franţei faţă de Principatele unite, politica
şi activitatea lui Al. I. Cuza.
LX
2 1 7 1865 octombrie 9/21, Bucureşti. Scrisoare confidenţială a domnitorului
Al. I. Cuza adresată împăratului Franţei, Xapoleon al II I-iea, expunînd
realizările obţinute şi dificultăţile întîmpinate în cei şase ani de domnie ;
impresia produsă asupra sa de un articol defaYorabil publicat în „ Le
::\foniteur" ; exprimarea ideii de a renunţa la domnia Principatelor.
2 1 8 1865 octombrie 22/noiembrie 3, Constantinopol. Raportul lui A. Prokcsch
către ministrul afacerilor externe austriac, A. :Vlensdsorff, referitor la
amestecul Puterilor garante în Principate şi interesele Austriei ; poziţia
Puterilor garante faţă de Al. I. Cuza, intenţionînd îndepărtarea acestuia
şi separarea din nou a Principatelor.
2 1 9 1865 octombrie 27/noiembrie 8, Cluj. Nota preşedintelui Guberniului
regesc al Transilvaniei, F. Crennville, către şeful Cancelariei aulice regale
transilvane la Viena, Haller Ferenc, în legătură cu difuzarea fotografiilor
lui Horea, Cloşca şi Crişan ; opoziţia românilor faţă de alipirea Transil
vaniei la Ungaria ; activitatea românilor de edificare a Daco-României.
220 1865 noiembrie 20/decembrie 2, Paris. Raportul lui R. Metternich către
A. Mensdorff, privind convorbirea cu ministrul de externe francez în legă
tură cu atitudinea Rusiei faţă de Al. I. Cuza şi candidatura lui G. Bibescu
ca înlocuitor al acestuia ; poziţia Franţei şi Austriei în aceeaşi chestiune.
22 1 1866 februarie 16/28 Constantinopol. Raportul reprezentantului diplo
matic al Serbiei la Constantinopol către ministrul afacerilor externe al
Serbiei, cu privire la situaţia Principatelor Cnite după abdicarea lui
Al. I. Cuza ; poziţia Puterilor garante şi a Porţii.
222 1866 martie 1 /13, Paris. Telegrama lui R. l\Ietternich către A. Mcnsdorff,
în legătură cu opţiunile Franţei privind alegerea unui nou domnitor al
Prin ci pa telor.
223 1866 martie 2/14, Constantinopol. Raportul lui A. Prokesch către A. Mens
dorff, în legătură cu opinia ambasadorilor la Constantinopol ai Puterilor
garante privind menţinerea Cnirii Principatelor sub o singură guvernare.
224 1866 martie 8/20, Paris. Raportul lui R. Metternich către A. Mensdorff,
despre desfăşurarea celei de-a doua şedinţe a Conferinţei Puterilor garante ;
poziţiile reprezentanţilor Franţei, Rusiei, Turciei şi Angliei în chestiunea
prinţului străin şi a menţinerii Unirii.
225 1866 martie 21 /aprilie 1. Kotă referitoare la actele în care sînt stipulat e
capitulaţiile referitoare l a ţările române ; sarcinile Conferinţei din 1 858
în această chestiune.
226 1866 martie 24/aprilie 5, Paris. Raportul lui R. ::\Ietternich către A. Mens
dorff, despre hotărîrea Conferinţei de la Paris faţă de măsurile luate de
Guvernul provizoriu din Principate. ln anexă : Copia rezoluţiei din
23 martie/4 aprilie 1866 a Conferinţei de la Paris în legătură cu dizolvarea
Adunării Naţionale de către Guvernul provizoriu de la Bucureşti.
227 1866 martie 30/aprilie 1 1, Viena. Instrucţiuni ale lui A. Mensdorff către
R. Metternich, privind acordul Austriei asupra lui Brîncoveanu ca
LXI
domn provizoriu în Principate şi necesitatea combaterii manevrelor lui
O. Bismarck.
228 1866 aprilie 9/21 , Berlin. Raportul ambasadorului Austriei la Berlin,
A. Karolyi, către A. Mensdorff, referitor la atitudinea Prusiei faţă de
candidatura lui Carol de Hohenzollern ca domn al Principatelor ; împotri
virea Porţii şi Rusiei faţă de această candidatură ; rolul lui l.C. Brătianu
şi I. Filipescu în tratativele cu Carol de Hohenzollern.
229 1866 mai 20/iunie 1, Constantinopol. Raportul reprezentantului diplo
matic sîrb la Constantinopol către ministrul afacerilor externe al Serbiei,
referitor la atitudinea Porţii faţă de principele Carol, ameninţarea de a
ocupa Principatele.
230 1866 iulie 5/1 7, Constantinopol. Raportul reprezentantului diplomatic
sîrb la Constantinopol către ministrul afacerilor externe al Serbiei, refe
ritor la condiţiile impuse de Poartă pentru recunoaşterea ca domn a lui
Carol de Hohenzollern.
23 1 1866 iulie 15/27, Constantinopol. Raportul reprezentantului diplomatic
al Serbiei la Constantinopol către ministrul afacerilor externe al Serbiei,
în legătură cu demersurile întreprinse pe lingă Poartă, la indicaţiile
guvernului sîrb, pentru evitarea intervenţiei armate în Principate.
232 1866 septembrie 4/16, Viena. Notă a ministrului de interne al Austriei
adresată Prezidiului Cancelariei aulice transilvănene, în legătură
cu mişcarea românilor pentru constituirea Daco-României.
233 1866 octombrie 7/19, (Constantinopol). Scrisoarea marelui vizir l\Iehmed
Ruşdi-paşa, adresată prinţului Carol de Hohenzollern, privind condi
ţiile în care i-ar putea fi acordat firmanul de învestitură ca domn al
Principatelor Unite, cu titlu ereditar.
234 1866 octombrie 8/20, Bucureşti. Scrisoarea prinţului Carol de Hohenzol
lern adresată marelui vizir Mehmed Ruşdi-paşa, cuprinzînd precizări
asupra naturii raporturilor Principatelor Unite cu Poarta.
LXII
LIST OF DOCUMENTS
1848 Marek 22/April 3, Cluj. Dispatch by the Govemor of Transylvania,

Teleki J6zsef, to the Imperial-Court Chancellor of Transylvania in Vienna,
J6sika Samuel, on the activity of the Romanian revolutionaries for the
union of the whole nation and for the reconstitution of the Dacian state.
2 1848 Marek 25/April 6, Panehevo. Order given by Colonel Susan, the
Commander of the border regiment of Panchevo to the company
commanders, so as to watch on Romanians' actions intended for their
union within a Dacian state.
3 1848 May 29/]une 10, Jassy. Dispatch by the Prussian General Consul
in Jassy, E. Richthofen, to the Minister for Foreign Affairs of Prussia,
A.H. Amim, on the imminence of the revolutionary movements of all
Romanians and the wish of the Romanians from all provinces inhabited
by them to affirm their own nationality.
4 1848 June 13/25, Bueharest. Dispatch by the Austrian political agent
in Bucharest, K. Timoni, to the Presidium of the Imperial-Royal Gene
ral Headquarters of Transylvania about the situation in Bucharest ;
the appeal to the Moldavians made by the revolutionaries from Wallachia
so as to follow their example.
5 1848 June 22/]uly 4, Jassy. Report by E. Richthofen to A. H. Amim
on the assertion of the Romanian nation of Transylvania and the impli
cations of this fact.
6 1848 July 31 /August 12, Paris. Address of the Russian Ambassador
in Paris, N. Kiseleff, to the Ministry of Extemal Affairs of France,
accompanying a circular letter of - the Russian Govemment in connec
tion with the Romanians' intention to constitute a unitary and indepen
dent state and the position of Russia ; the motivation given for the inter
vention of the Czarist army in the Principalities. In appendix : the circu
lar letter in question, dated 1 848 July 1 9/3 1 , Petersburg.
7 1848 A ugust 5/17, Bucharest. Report by K. Timoni to the Ministry of
Externa! Affairs of Austria, on the arrival of severa! Transylvanian
Romanians in Bucharest and the requests for help sent to the revolu
tionary government of Wallachia for founding a Dacian state.
8 1849 October 17/29, A rad. Report by the Major General Thun to the
Field Marshall Schiitte, a Division Commander from Timişoara, on the
agitation among the Transylvanian Romanians for founding a Romanian
state led by Avram Iancu.
LXII I
9 1850 December 15/27, Vienna. lnstructions sent to the Commander
of Serbian Woi'wodina and Timish Banate, M. Griinbiihl, concerning the
spreading of printed papers of revolutionary character among the Roma
nians from the provinces of the Hapsburg Empire.
10 1850 December 25/ 1851 January 6, Vienna. lnstructions given by the
Minister for lntemal Affairs of Austria, Al. Bach, to the General Comman
der of Timi�oara regarding the spreading of revolutionary manifestos
and leaflets aiming at raising the Romanians from the provinces inhabited
by them and at achieving their independence.
1 1 1850. Memorandum entitled „The Political Emigration in the Orient",
with references to the political objective of the Romanians - the Cnion
of Moldavia, \i\Tallachia and Transylvania in a unitary state, called
„Daco-Romania".
1 2 1851 March 12/24, Sibiu. Report by the Deputy of the Military and
Civil Governor of Transylvania, Kalliany, to Al. Bach, conceming the
discontents and agitations of the Romanians in Transylvania, the colla
boration between them and those from the Principalities for the found
ing of a Great Romania.
1 3 1851 May 15/27, B1tcharest. Dispatch by the Political Agent and the
Austrian Consul General in Bucharest, A. Laurin, to the Minister for
Foreign Affairs of Austria, F. Schwartzenberg, on the spreading of the
leaflet entitled „Romanian Youth" among the Romanians in the Haps
burg Empire ; the requests made by the leaflet in question.
14 185 7 Ifovember 17/29, Sibi1t. Dispatch by the Military and Civil Go\·ernor
of Transylvania, K. Schwartzenberg to Al. Bach, regarding the activity
of the Romanian emigrants in England and their links with the British
Consulate General in Bucharest. Appendix I : Copy of a report by A. Laurin
to K. Schwartzenberg, dated 1857 November 8/20, Bucharest, concern
ing the activity of the Romanian emigrants Stefan and Nicolae Golescu.
1 5 1851 December 30/1852 ]anuary 1 7, Vienna. Note of the Cnder-Secretary
of State from the Ministrv " of Extemal Affairs of Austria, \Vemer, to
Al. Bach on certain letters showing the preparations for founding a uni
ted and independent Romania, sent by the Romanians living in Paris.
ln appendix : the letters in question.
1 6 ( 7851 ). Appeal of the European Central Democratic Committee to the
Romanian people, comprising calls to the common struggle for the
social and national liberation.
17 1854 October 28/November 9, Bucharest. Report by the French Consul
ad-interim in Bucharest, A. d'Avril, to the Minister for Foreign Affairs
of France, Ed. Drouyon de Lhuis, on the position of the Romanians in
the Principalities in connection with the position of Austria and Russia
regarding the possibility of Union.
1 8 1855 Marek 14/26, Vienna. Protocol no. 6 of the Conference of Yienna
regarding the problems of the political regime of Moldavia and \Valla-
LXIV
chia, reproducing t he discussion on t he proposal of Union of the Roma
nian Principalities included in the memorandum of the French Govern
ment. In appendix : t he memorandum in question.
19 1856 February 28/March 1 1 , Vienna. Ca ble sent by Werner to the Minister
for Foreign Affairs of Austria, K. F. Buol , on t he opposition of the Sub
lime Porte to 1 he Cnion of the Principalities.
20 1856 Jfarch 5/ 1 7, Constantinople. Report by 1 he Belgian Minister in
Constan1 inople, Blondei van Coelebroeck, to the �iinister for Foreign
Affairs of Belgium, Ch. Vilain, regarding 1he position of the European
Pcwers a s rrgards 1 he Cnion of t he Principalit ies ; t he manifestations
in t h-: Principalitics in favour of t he rrnniol,l of the Romanian nation.
21 1856 Jlarch 18/30, Paris. Extract from 1 h e Treaty of Peace concluded

after t he War of Crimea - the art icles about the Romanian Princi
p:Jit ies.
22 1856 June 1 0/22, Vicnna. Report by the French Ambassador in Vienna,
F. A. Bourqurncy, to the �Iinister for Foreign Affairs of France, Al. \Va-
1, wo ki, rrprcducing a t alk wi1 h Emperor Franz Josc:ph, the topic being
1 he future of t he Principalities.
23 1856 June 13/25, Vienna . Report by t h?- Russia n Minister Plrnipoten
t i uy wi' h special mis�ion in \"irnna, B:Jabin, to I. Tdstoi, thc Act ing
Minister for Forc:ign Affairs of Rus5ia, regarding 1 he Austrian Minister
for ForC'ign Affairs' annoyance wi • h t hc po!'oibilit y of t he Cnion of t hc
Principalii ics, follcwrd by t he chtaining of indcprndencc.
24 1856 June 21 /July 3, Constantinoplc. R epo r t by B. van Codebroeck t o
Ch. \ il0 in, rcg�rding 1 he po�i icn o f t he countries which par1 icipatt d
in t hc Cong:-ess of Pdris in t hc i�'. UC of t he L:nicn of 1 he Principalit ic!' ;
1 he will of union of 1 he popul.1t ion in the two Principalit ies. ln appen
clix : A lctter of G::i.latzi, �howing t hc ,,·ill of union d t he populat ion 2.nd
1 he <ectivi t y of princes Gr. Al. Ghica and B. Ş '. irbci .
25 1 S56 June 2 1 /july 3 , Constantinoplc. Report b y 1 he �Iinistcr P h nipotcn-
1 i a ry of i hc Kingdom of Two S i c i l ic s in Const2n1 inoplc, Ed. Targic n i ,
to L C:uafa, D i r e c : o r in i hc �Iinistry of Externa! Affcârs of t he Kingdom

of 1 hc Two Sicilie�. rcgat ding t hc po, iticn of Au s t ri a 2 nd Tur kc y in t he
qucst icn cf 1 he U n i o n of t he Principalii ies ; t he impl ica1 icns of i he po�::: i
bi l i 1 v to ckct a foreign prince ; t he acti,·i+ �· cf pr inccc; Gr. Al. G hi ca ;-, nd
B. �tirbci.
26 1856 July 16/28, Buyuk Dm'. Report by 13. \":'. n Codeb;-oc c k t o Ch . Yi
hin rC' ga r<l ing t he Cnion mo\"ement i n the Pfincipali t ics and i t s impli
cn icns i n t h e rela1 ions bctween thc Princip Ji'. ics and ! he O �toman
EmpirC'.
27 1856 A ugust 30/Scptcmber 1 7 , T 'icn 11 a . R epor t by B.iLbin t o thc :\Iini::-

t cr for Fo re i gn Affairs of Russia, A. Gorchakov, on a di�·cu�sion wi i h
t hc 1Iini„1 C'r for Foreign Affairs o f Austria , K. F . Buol, i n t he mat t er of
t he Cni c n cf the Principdi t ics .
LXV
18 1856 September 3/75, Bucharest. Report by the French Consul General
in Bucharest, L. Beclard, to the Ambassador of France in Constanti
nople, Ed. Thouvenel, on the implications causcd by thc toast motde by
him in favour of the Cnion of the Principalities ; cxtracts from thc instruc
t ions received from the French �iinister for Foreign Affairs rcgarding
t he problem of the Principalit ies.
29 1856 October 2/ 14, Tlzerapia . Rc:>port by B. van Coelebroeck to Ch. \"ilain,
regarding thc Firman of the Porte, on the organization, composition and
prerogatives of thi; Ad-hoc Assemblies ; position of France and England.
30 1856 Sovember 27/December 9, Paris. Report hy the Austrian ambassa
dor in Paris, A. Hiibner, to the �Iinister for Foreign Affairs of Austria,
K. F. Buol, on the talk with Emperor Napoleon III regarding the
future of the Principalit ies.
3 1 1856 Decembt'Y 76/28, Vienna. Kote of the Police station of Vienna
to 1 he Imperial-Royal Lieutenancy Presidium of Timişoara, the mani
festos regarding the union and the autonomy of the Danubian Princi
palities, dispatched from England to Bucharest , through thc provinccs
of the Hapsburg monarchy.
32 7856 December 18/30, Jassy. Report by thc General Consul of France in
Jassy, \'. Place, to Al. \Valewski, concerning the means that France
could usc to prevent the Austrian policy in the qucstion of thc Cnio n.
33 1856 December 24/ 1857 ]anuary 5, Timişoara . Note of Major Lichtner
from the General Command of B1nat, to the local , police, General Com
mand and m'l il authorities, to retain the manifestos regarding the Union
and the autonomy of the Danubian Principalities, sent from England
to Bucharest through thc provinces of the Hapsburg Monarchy.
34 1857 ]anztary 10/22, ]assy. Report by B. van Coelebrocck to Ch. \'ilain,
concerning the opinion in Jassy in favour of the Cnion.
35 7857 ]anuary 24/February 5, Bucharest. Report by L. Bedard to Ed.
Thouvcnel about the discontent of the boyards with the election pro
,·isions of the Firman for convoking the Ad-hoc Assembly.
36 1857 ]anuary 27/February 8, Vienna. Report by the Belgian Minister in
Vienna, A. O'Sullivan, to Ch. Vilain about the reproaches against France
for the openly adopted position in favour of the Union of the Princi
palities.
37 1857 February 8/20, (London). lnstructions by the Secretary of State of
Foreign Office of Great Britain, ']. H. Clarendon, sent to the representa
t ive of the Briti�h Government in the European Commission for the
Principalities, H. Bulwer, showing him how he should treat the problems
of the L'nion of the Principalities ; the importance and the consequenccs
of this fact on the European level.
38 1857 February 21 /March 5, Petersburg. Dispat ch by the French Ambas
�ador in Petersburg, Ch. l\Iorny, to Al. \Valewski, about the opinion of
LXVI
the Russian Government concerning the convoking of the Ad-hoc Assem
blies in the Principalities and the sending of the European Commissaries
to Bucharest ; the position of the French and Russian Governments
regarding the article included in „Monitor" on the U nion of the Principalities .
39 1857 February 26/Marek 10, Brussels. Dispatch by Ch. Vilain to the Bel
gian Minister in London, Silvain van cler Weyer, informing him on the
position of the French Government regarding the Union of the Princi
palities and the reaction of the O ttoman Government.
40 1857 i11areh 7/19, Constantinople. Report by E. Targioni to L. Carafa
about the predictable reactions of the Guarantor Powers when the
Ad-hoc Assemblies declared themselves for the Union of the Princi
palities ; the implications of a possible armed attack macle by Turkey.
4 1 1857 Marcli 8/20, Petersburg. Dispatch by Al. Gorchakov to the Am
bassador of Russia in Vienna, A. Budberg, in connection with the posi
tion of the Russian Government as to the possible presence of the Tur
kish troops in the Principalities ; the need of observing the provisions of
the Treaty of Paris regarding the organization of the Principalities.
4 2 1857 Marek 25/April 6, ]a::sy. Report by V. Place to Ed. Thouvenel
regarding the decision taken by the Porte to falsify the expression of
the people's will as regards the Union ; he requests firm orders for stopping
the abuses.
43 1857 Marek 28/April 9, ]assy. Report by V. Place to Ed. Thouvenel
about the new difficulties regarding the interpretation of the election
provisions of the Firman for convoking the Ad-hoc Divan and the perse·
cutions of the unionists.
44 1857 Marek 30/April 1 1, Buekarest. Report by H. L. Bulwer to the Secre ·
tary of State of Foreign Office of England, J. H. Clarendon, replying
to the accusation against the Ambassador of England in Constantinople,
Stratford de Redcliffe, that we would have advised the Porte in favour
of the Union ; the significance of the Union for the two Romanian Princi
palities.
45 1857 April 2/14, London. Cahle sent by J. H. Clarendon to H. L. Bul
\Ver about the influence of the Union of the Principalities on the inte
grity of the Ottoman Empire.
4 6 1857 April 10/22, Vienna. Report by the Portuguese Ambassador in
Yienna, Roboredos, to the Minister for Foreign Affairs of Portugal,
Loule, on the public opinion in the Principalities in favour of the Union
and the resolutions of the Ad-hoc Assemblies.
47 1857 April 30/May 12, Vienna. Report by Roboredos to Loule, on the
situation in the Principalities.
4 8 1857 May 9/21, Constantinople. Report by E. Targioni to L. Carafa on
the attempts macle by Caimacan N. Vogoride to prevent the expres
sion of the votes in favour of the Union and the aid given to him by
Turkey and Austria.
LXVII
49 1857 May 31/]une 12, Petersburg. Report by Ch. Momy to Al. Walewski,
on the position of Austria as to the aid given by France in the rnatter
of the Union of the Principalities.
50 1857 May 31 !June 12, Vienna. Report roade by Roboredos �o Louie,
on the position of France and Russia regarding the Union.
5 1 1857 June 1 / 13, ( Petersburg). Dispatch by A. Gorchakov to the Russian
Arnbassador în Paris, P. Kiseleff, expressing the desire of the Russian
Govemrnent to co-operate under best conditions with the French Govem
rnent so as to solve the problerns connected with the Union of the Princi
palities.
52 1857 june 19/]·uly 1, Constantinople. Report by Ed. Targioni to L.
Carafa on the position of the Porte regarding the protests of France,
Prussia, Russia and Sardinia as to the abuses of Caimacan N. Vogoride
in the elections in Moldavia.
53 1857 June, Paris. Report by P. Kiseleff to A. Gorchakov, expressing
personal judgernents on the position of Russia in the matter of the Union
of the Principalities, as well as on the ideas included in the written state
ments sent to him on this topic.
54 1857 ]uly ( before 1 1 /23). Dispatch by A. Gorchakov to the AdYiser of
the Russian Ernbassy în Paris, Balabin, regarding the wish of Russia to
act, together with France, în order to assure the free expression of the
options of the population living in Moldavia and Wallachia, through
the Ad-hoc Assernblies.
55 1857 ]uly 14/26, Plombieres. Cable of Ernperor Napoleon III to
Al. Walewski, mentioning the interruption of the diplomatic relations
with the Porte în case the latter does not annul the forged elections for
the Ad-hoc Assernblies of Moldavia.
56 1857 ]uly 15/27, Paris. Instructions sent by Al. Walewski to the French
ad-interim charge d'affaires in Petersburg, Chateaurenard, in connection
with the annulrnent of the elections în Moldavia.
57 1857 ]1tly 18/30, Paris. Cable of Al. Walewski to Chateaurenard regard
ing the instructions sent to E. Thouvenel as to the position to be adopted
against the Porte in case the latter does not consent to annul the elec
tions in Moldavia.
58 1857 ]uly 22/August 3, London. Report by Silvain van der Weyer to
Ch. Vilain, on the beginning of the French-Turkish crisis caused by the
elections în Molda via. In appendix : an art iele frorn „Daily N ews" regard
ing the position of the British Govemrnent as to the Union of the Prin
cipalities.
59 1857 ]uly 26/August 7, Vicnna. Report by A. O'Sullivan de Grass to
Ch. Vilain, cornprising an analysis of the position adopted by the Po
wers in connection with the Union of the Principalities.
LXVII I
60 1857 ]uly 30/August 1 1, (London). Cable of J. H. Clarendon to H . Bul
wer about the Osborne Agreement .
6 1 1857 August 1 7/29, ( Petersburg). Private letter from A. Gorchakov to
Balabin in connection with the veracity of the statement made by
Emperor Napoleon III regarding the Osborne Agreement.
62 1857 August 17/29 ( Petersburg). Private letter from A. Gorchakov to
Balabin regarding the meeting in Osborne.
63 1857 A ugust 21/September 2, Constantinople. Report by E. Targioni
to L. Carafa on the significance of the possible Union of the Principalities
and the reasons the opposition of Turkey and Austria are based upon.
64 1857 August 26/September 7, Vienna. Report by A. O'Sullivan de Grass
to the ad-interim Minister for Foreign Affairs of Belgium, Mercier, regard
ing the opinion of the press of Vienna as to the position of France.
65 1857 A ugust 28/September 9, Vienna. Report by A. O'Sullivan de Grass
to Mercier regarding the activity of the European Commission for the
Principalities and the disagreement still existing among its members.
66 1857 September 5/17, ]assy. Dispatch by V. Place to Ed. Thouvenel
on the success of the unionists in the elections in Moldavia ; the joy
and enthusiasm in the country.
67 1857 September 10/22, Vienna. Dispatch by A. O'Sullivan de Grass to
Mercier, regarding certain instructions given to the diplomatic agents
of Austria as to the development of elections in Moldavia.
68 1857 September 24/0ctober 6, Vienna. Report by A. O'Sullivan de Grass
to Mercier, regarding the prerogatives of the European Commission for
the Principalities, set up by the Treaty of Paris.
69 1857 September 26/0ctober 8, ]assy. Report by V. Place to Ed. Thou
venel on the atmosphere at the cpening of the debates of the Ad-hoc
Assembly ; the aid given to the Moldavians by the Ambassador of
France in Constantinople ; characterization of the Russian and British
commissaries just arrived in Jassy.
70 1857 September 28/0ctober 10, Constantinople. Report by the Charge
d'Affaires of Belgium in Constantinople E. ] . Jooris, to Ch. Vilain in
connection with the election for the Ad-hoc Assemblies ; the state of
mind in favour of the Union ; the wish of the unionists to create an in
dependent state which should include all provinces inhabited by the
Romanians ; considerations on the implications of the Union for the situa
tion of the Ottoman Empire.
7 1 1857 September 28/0ctober 10, Vienna. Report by A. O'Sullivan de Grass
to Ch. Vilain on the opposition of Turkey against the Union of the Princi
palities and the position of the other Powers regarding this matter.
72 1857 October 7/19, Jassy. Extract from the official report no. 7 of the
Ad-hoc Assembly of Moldavia, comprising the proposals expressed by
LXIX
Mihail Kogălniceanu in connection with the Union of the Principalities,
which have been adopted by the Assembly.
73 1857 October 9/2 1 , Bucharest. Extract from the protocol no. 6 including
the meeting of the Ad-hoc Assembly of Wallachia when the four issues
concerning the Union of the Principalities were voted.
74 1857 October 16/28, Constantinople. Circular letter sent by the Minister
for Foreign Affairs of the Sublime Porte to its representatives appointed in
the countries which signed the Treaty of Paris, in connection with the
position of the Porte as to the claims expressed by the Ad-hoc Assemblies
in the matter of the Union.
75 1857 October 28/November 9, Constantinople. Report by E. ]. Jooris to
Ch. Vilain on the anxiety of the Porte regarding the events in the Princi
palities ; the position of Austria, England and Russia.
76 1857 November 13/25, Vienna. Report by A. O'Sullivan de Grass to the
Minister for Foreign Affairs of Belgium, A. Vriere, on the divergent opi
nions of the great Powers regarding the Union of the Principalities ; the
part played by Austria in the troubles in the Principalities.
77 1857 November 23/December 5, Vienna. Cable sent by A. O'Sullivan
de Grass to A. Vriere on the collaboration between the diplomatic repre
sentatives of Russia and France in Constantinople as to the relations
with the Porte in the matter of the Principalities ; the attitude of the
British representative, as well as of the Gu arantor Powers towards
the activity of the Ad-hoc Assemblies and the situation in the Princi
palities.
78 1857 November 25/December 7, Petersburg. Report by F. Chateaurenard
to Al. \Valewski on the wish of the Russian Government to act in agree
ment with France in the matter of the Principalities at the Conference
of Paris.
79 1857 December 30/1858 ]anuary 1 1. The study addressed to Al. Walewski
regarding the Principalities, the position and the interests of the Guarantor
Powers in the matter of the Union ; suggestion as to the position to
be taken by France especially as regards the future relations between
the Principalities and the Ottoman Empire ; the wish of the Romanians
to dispose of their fate.
80 1857 December 31/1858 ]anuary 12, Petersburg. Report by Chateaure
nard to Al. Walewski on the opinion of the Russian Government regar
ding the dissolution of the Ad-hoc Assemblies.
8 1 1858 ]anuary 28/February 9, Bucharest. Report by L. Beclard to Ed.
Thouvenel on the incapacity of the commissaries of the Guarantor
Powers to agree to the organization of the Principalities.
82 1858 February 25/March 9, Vienna. Instructions given by. K. F. Buol
to the Minister Plenipotentiary of Austria in London, R. Apponyi,
regarding the way of approaching the problem of the Union of the Prind-
LXX
palities in the talks with the Secretary of State for Foreign Office of
England. In appendix : The copy of a dispatch sent by K F. Buol on
the same day to A. Hubner, regarding the way of approaching the pro
blem of the Union of the Principalities in the talks with Al. Walewski.
83 1858 April 1 /13, Bucharest. Report by the European Commission for the
Principalities sent to the Congress of Paris on the wishes expressed by
the Ad-hoc Assemblies and on the situation in the Principalities.
84 1858 May 6/18, Bucharest. Report by L. Beclard to Ed. Thouvenel on
the debates in the British Parliament regarding the Romanian Princi
palities and the reaction caused by them among the Romanians.
85 1858 May 20/june 1, Berlin. Instructions of the Minister for Foreign
Affairs of Prussia, O. Manteuffel, addressed to the Prussian Minister
Plenipotentiary in London, A. Bernsdorff, regarding the position of
Prussia in the problem of the Union of the Principalities ; considerations
on the position of the other Powers ; the identity of the administrative
organization of the Romanian countries and the precisely defined ethnic
community.
86 1858 May 21!June 2, Vienna. Private letter from K. F. Buol to R. Apponyi
comprising instructions regarding the way of approaching the problem
of the Principalities in the talks with the English Government ; assump
tions on the influence of a possible Union of the Principalities on the
provinces from the Hapsburg Empire, inhabited by Romanians.
87 1858 May 22/june 3, ]assy. Report by V. Place to Ed. Thouvenel, on
the discontent of the population in Moldavia with the Guarantor Powers
which do not want to satisfy the aspirations for the Union ; the danger
of a rebellion.
88 1858 May 29/june 10, Vienna. Private letter from K. F. Buol to the
Austrian Minister Plenipotentiary în Berlin, A. Koller, comprising instruc
tions on the way of approaching the matter of the Principalities in the
talks with the Prussian Prime Minister.
89 1858 May 29/]une 10, ]assy. Report by V. Place to Ed. Thouvenel on
the effects of the delay of the results obtained in the Conference în Paris ;
the stîmulating example of Montenegro on the Christian populations
from the Ottoman Empire ; the policy of England and its consequences
în the Principalities.
90 1858 June 6/18, Petersburg. Report by the Ambassador of France în
Petersburg, Montebello, to Al. Walewski on the opinion of the Russian
Government about the problem of the unique flag of the Principalities.
9 1 1858 June 7/19, Paris. Instructions given by Al. Walewski to Monte
bello regarding the position of the French Government during the Con
ference of Paris în the problem of the Unîon of the Principalities ; the
need to sanction this act through a unîque flag.
92 1858 june 16/28, Vienna. Cable sent by K. F. Buol to R. Apponyî and
A. Hubner regarding the common flag of the Principalîtîes.
LXXI
93 1858 June 24/july 6, Vienna. Cable sent by K. F. Buol to R. Apponyi
in connection with the proposal macle by Prussia regarding the common
flag of the Principalities.
94 1858 June 25/july 7, Vienna. Private letter sent by K. F. Buol to R. Ap
ponyi regarding the implications of the possible acceptance of a common
flag for the Principalities.
95 1858 June 27/july 9, Vienna. Cable sent by K. F. Buol to R. Apponyi
comprising the proposal macle by Austria as to the common flag of
the Principali ties.
96 1858 ]'uly 1/13, Vienna. Report by the Portuguese Ambassador in Vienna,
Teixeira de Sampay6 to Louie on the position of the Porte as to the Union
of the Principalities.
97 1858 A ugust 2/14, Bucharest. Report by L. Beclard to Ed. Thouvenel
on the agreements the Conference of Paris came to in the matter of the
Principalities ; impressions on the travel in Oltenia.
98 1858 A ugust 7/19, Paris. The text of the Convention between the Guarantor
Powers regarding the Romanian Principalities.
99 1858 December 15/27, Petersburg. Cable sent by F. Chateaurenard to
Al. Walewski in connection with the postponing of the elections in
Moldavia.
100 1858 December 16/28, Paris. Cable sent by Al. Walewski to F. Chateau
renard regarding the postponing of the elections in Moldavia.
1 0 1 1858 December 17/29, Petersburg. Report by F. Chateaurenard to Al.
\Valewski in connection with the opinion of the Russian Government
regarding the convoking of a Conference on the problem of the Princi
palities.
102 1858 December 20/1859 January 1 , London. Report by R. Apponyi to
K. F. Buol regarding the implications of the possible postponing of the
elections for the Elective Assemblies from the Principalities or of the
possible refusal of the Porte to grant the investiture to the candidate voted
by the Elective Assemblies.
1 03 1858 December 22/ 1859 January 3, Jassy. Report by V. Place to Al.

\Valewski in connection with the end of the elections for the Elective
Assembly ; the appreciation that the Moldavians, in agreement with
the Wallachians, want to finally proclaim the Union, at the opening of
the Assembly.
104 1858 December 29/1859 January 10, (London) . Cable sent by the Foreign
Office to the British Consul in Bucharest, R. G. Colquhoun, regarding
the refusal of the Porte to submit the problem of the electoral law inter
pretation to the Conference of Paris ; the need to establish a Govem
ment i n the Principalities.
LXXII
105 1859 ]anuary 6/18, ]assy. Report of V. Place to Al. Walewski on the
5olemnitv of the election of Al. I. Cuza as a Prince of Moldavia and the
cnthusiasm of the population.
106 1859 ]anuary 7/19, Pera. Report by the French Charge-d'Affaires in Con
stantinople, A. Lallemand, to Al. Walewski on the attitude of the Porte
and of ihc representatives of the Guarantor Powers in Constantinople
tmvards the election of Al. I. Cuza as Prince of Moldavia.
1 07 7859 January 8/20, Berlin. Cable sent by A. Koller to K. F. Buol regarding
the reception in Berlin of the news about the election of Al. I. Cuza as
prince of Moldavia.
108 1859 January 9/21, Constantinople. Report by the British Ambassador
in Constantinople, H. L. Bulwer, to the Secretary of State for Foreign
Office of England, J. H. Malmesbury, regarding the situation in Walla
chia in comparison with that in Moldavia, as regards the observance
of the provisions of the Convention.
1 09 1859 January 10/22, London. Report by R. Apponyi to K. F. Buol
on the opinions expressed by both the Minister for Foreign Office of
England and the Ambassador of Turkey regarding the election of Al. I.
Cuza as Prince of Molda via.
1 10 1859 ]anuary 10/22, Vienna. Report by Teixeira de Sarnpay6 to Loule
on the position of the Guarantor Powers concerning the problem of the
Cnion.
1 1 1 1959 January 72/24, Jassy. Report by V. Place to Al. Walewski, com
prising considerations caused by the election of Al. I. Cuza as Prince of
:'.\Ioldavia. In appendix : The copy of a project of motion to the Elective
.-\ssembly of Moldavia requesting the Union with \Vallachia.
1 1 2 1859 ]anuary 13/25, ]assy, Report by V. Place to Ed. Thouvenel on
the unanirnous election of Al. I. Cuza as Prince of Moldavia ; and refle
xions on his qualities.
1 1 3 1859 ]anuary 15/27, ]assy. Report by the British Consul in Jassy,
H. A. Churchill, to H. L. Bulwer, regarding the election of Al. I. Cuza
as Prince of Moldavia ; appreciations on the personality of the new
Princc.
1 1 4 7859 ]anuary 17/29, Bucharest. Report by R. G. Colquhoun to J. M. Mal
mesbury on the returning home of the Moldavian deputy who had been
in Constantinople to obtain the investiture of Al. I. Cuza as Prince
of Moldavia.
I
1 1 5 7859 January 23/February 4, Timişoara. Order given by the Irnperial-
Royal General Commander of Banat, Johann Coronini, to the Comrnan
der of the 91b Regiment Gendarmerie, Adolf Leurs Trauenringen, to
"·atch over the ernissaries of the Revolutionary Party in the Princi
pality who tried to win supporters from among the Romanian population
in the Hapsburg Empire.
LXXIII
1 1 6 1859 ]anuary 24/February 5, Buclzarest. Report by R. G. Colquhoun
to H. L. Bulwer on the election of Al. I. Cuza as Prince of Wallachia and
the enthusiasm of the people.
1 1 7 1859 ]anuary 24/February 5, Paris. Cable sent by the Ministry of Ex
ternai Affairs of France to F. Chateaurenard regarding the unanimous
election of Al. I. Cuza as Prince of Wallachia ; he requests to be informed
on the opinion of the Russian Government about this event.
1 1 8 1859 ]anuary 25/February 6, Bucharest. Report by R. G. Colquhoun
to ]. H. Malmesbury in connection with the election of Al. I. Cuza as
Prince of Wallachia.
1 1 9 1859 ]anuary 25/February 6, Bucharest. Report by the diplomatic Agent
and Consul General of Belgium in Bucharest, ]. Poumay, to A. Yriere
on the election of Al. I. Cuza as Prince of Wallachia.
1 20 1859 ]anuary 25/February 6, ]assy. Cable sent by H. A. Churchill
to ]. H. Malmesbury regarding the enthusiasm raised by the double
election of Al. I. Cuza.
1 2 1 1859 ]anuary 25/February 6, Petersburg. Cable sent by F. Chateaure
nard to the Ministry of Foreign Affairs of France, in connection with
the opinion of the Russian Government regarding the double election
of Al. I. Cuza.
1 22 1859 ]anuary 26/February 7, ]assy. Cable sent by H. A. Churchill to
]. H. Malmesbury on the significance of the double election of Al. I . Cuza.
123 1859 ]anuary 26/February 7, Vienna. Report by A. O'Sullivan de Grass
to A. Vriere on the circumstances of the election of Al. I. Cuza Prince of
Wallachia ; considerations regarding the attitude of Austria ; the impli
cations of the double election on the relations of the Principalities with
the Sublime Porte.
1 24 1859 ]anuary 27/February 8, Pera. Report by A. Lallemand to Al.
Walewski, concerning the opinion of the Sublime Porte as regards the
taking of measures meant to counteract the double election of Al. I. Cuza
in the Principalities.
1 25 1859 ]anuary 28/February 9, Constantinople. Report by E. ]. Jooris
to A. Vriere regarding the impression produced in Constantinople by the
unexpected news of the election of Al. I. Cuza as Prince of Wallachia.
1 26 1859 ]anuary 28/February 9, Constantinople. Report made by E. Tar
gioni to L. Carafa regarding the election of Al. I . Cuza as Prince of Wal
lachia and the echo of this event at the Sublime Porte ; the pressure
exerted by the population on the Elective Assembly of Bucharest, for
the election of Al. I. Cuza.
1 27 1859 ]anuary 29/February 10, Paris. Letter sent by Al. Walewski to
Prince Al . I . Cuza regarding the position of Emperor Napoleon III
with respect to the double election.
LXXIV
1 28 1859 January 29/February 10, Paris. Report by A. Hiibner to K. F. Buol,
showing an occasional talk with Empress Eugenia, Napoleon III' s
wife, regarding the Romanians' wish for Union.
1 29 1859 ]anuary 29/February 10, ]assy. Cahle sent by H. A. Churchill
to J. H. Malmesbury on the position of the Russian and Prussian Con
suls after the double election of Al. I. Cuza.
1 30 1859 ]anuary 29/February 10, ]assy. Report by A. Churchill to H. L. Bul
wer regarding the double election of Al. I . Cuza ; the feelings in favour
of the Union existing in Moldavia ; the attitude of the Consuls of France
and Russia towards the Union.
1 3 1 1859 ]anuary 30/February 1 1, ( Paris). Instructions given by Al. Wa
lewski to Al. Lallemand in connection with the double election of Al. I . Cuza .
1 32 1859 ]anuary 30/February 1 1, ]assy. Report by H. A . Churchill to H. L.
Bulwer on the hesitating attitude of the Sublime Porte as to the confirma
tion of Al. I . Cuza as Prince in the Principalities, and the influence of
this attitude on the population in the Principalities.
133 1859 February 1 / 13, Bucharest. Report by R. G. Colquhoun to J. H. Mal
mesbury regarding the state of mind în Wallachia after the double clcc
tion of Al. I . Cuza ; preparations made so as to withstand any attempts
at being occupied.
1 34 1859 February 2/14, Petersburg. Report by F. Chateaurenard to Al. \Va
lewski in connection with Gorchakov's opinion on the way of acting in
Constantinople in case of a possible refusal of the Sublime Porte to
grant the investiture to the Princes who were to be elected in the Princi
palities.
1 3 5 1859 February 2/14, Petersburg. Cahle sent by F. Chateaurenard to
the Ministry of Foreign Affairs of France regarding the recornrnenda
tions rnade by the Russian Government to Al. I. Cuza.
1 36 1859 February 3/15, Petersburg. Cahle sent by F. Chateaurenard to
the Ministry of Foreign Affairs of France concerning the position that
will be taken by Russia at the Conference in connection with the double
election of Al. I . Cuza.
1 37 1859 February 3/ 15, Petersburg. Report by F. Chateaurenard to Al. Wa
lewski in connection with the attitu de of the Russian Governrnent with
respect to the double election of Al. I. Cuza.
1 38 1859 February 4/16, Constantinople. Report by E. Targioni to L. Carafa
on the response of the Sublime Porte to the double election of Al. I . Cuza
and the refusal of the Ottornan Governrnent to receive the Moldavian
deputy who came to request the offic ial investiture of t he new Prince.
1 39 1859 February 4/16, Bucharest. Report by L. Beclard to Al. Walewski
on the double election of Al. I . Cuza a nd its echo în Transylvania.
1 40 1859 February 5/1 7, Berlin. Report by the Belgian Minister în Berlin,
J. B. Nothornb, to A. Vriere, în connection with the implications of the
LXXV
double election of Al. I. Cuza ; the Union as a prelude to the independence
1 4 1 1859 February 6/18, ]assy. Report by H. A. Churchill to H. L. Bulwer
on the attitude of the Consul General of Russia in Jassy, Popov, with
respect to the question of the Union of the Principalities ; details about
the conspiration discovered in Moldavia.
1 4 2 1859 February 6/18, ( Paris). lnstructions given by Al. Walewski to
A. Lallemand in connection with the double election of Al. I. Cuza
as a result of the people's wish to achieve the Union.
1 4 3 1859 February 8/20, Bucharest. Report made by R. G. Colquhoun to
]. H. l\falmesbury regarding Prince Cuza's entry in Bucharest.
1 4 4 1859 February 10/22, Bucharest. Report made by J. Poumay to A. Vriere
describing the moment of Prince Al. I . Cuza's entry in Bucharest and
the enthusiastic reception made to him.
1 45 1859 February 1 1/23, Constantinoplc. Report made by E. Targioni to
L. Carafa on the attempts made by the Moldavian delegation to esta
blish relations with the ministers of the Guarantor Powers accredited
in Constantinople so as to obtain thc approval of the double election
of Prince Al. I. Cuza.
1 4 6 1859 February 12/24, Bucharest. Report made by L. Beclard to Al. vVa
lewski on the significance of the double election of Al. I. Cuza.
1 47 1859 February 13/25, ( Paris ) . lnstructions by Al. Walewski to L.
Beclard, regarding the attitude to be followed in the problem of the
double election of Al. I. Cuza ; appreciation on the character of the
movement which led to the double election.
1 4 8 1859 February 14/26, London. Report by R. Apponyi to K. F. Buol
on a discussion with the Secretary of State for Foreign Office of England
regarding the Agreement of Osborne on the Romanian Principalities.
149 1859 February 15/27 ( Bucharest). Report by R. G. Colquhoun to
]. H. Malmesbury on the meeting with the Prince Al. I. Cuza ; the
Prince's administrative plans.
1 50 1859 February 16/28, Bucharest. Report by ]. Poumay to A. Vriere
regarding the visit of the diplomatic corps to Prince Cuza ; Al. I .
Cuza's portrait ; the Prince's opinion about the Union and independence.
1 5 1 1859 February 17/March 1, Bucharest. Report by L. Beclard to Al.
\Valewski on Prince Al. I. Cuza ' s entry în Bucharest, the enthusiastic
reception made by the population and the oath of allegiance before the
Assembly ; social-political parallel between the society of Molda via and
that of Wallachia.
1 52 1859 February 18/March 2, Pera. Report by A. Lallemand to Al. Wa
lewski on the implications of the double election of Al. I. Cuza.
LXXVI
1 53 1859 February 18/March 2, Constantinople. Report by E. Targioni to
L. Carafa on the attitude of the Sublime Porte towards the problem of
the double election of Al. I. Cuza and on the consequences of a possible
acceptance of this fact.
1 54 1859 March 1 1/23, Berlin. Report by A. Koller to K. F. Buol, on the
oscillating position of Prussia regarding the Union of the Principalities,
with respect to the position of England ; the reasons of the opposition
of the Sublime Porte displayed by the TurkiEh Charge-d'Affaircs in
Berlin.
1 55 1859 April 1 /13, Constantinople. Report by E. Targioni to L. Carafa on
the position of the Guarantor Powers with regard to the possible resolu
tions of the Conference in Paris as to the double election of Al. I. Cuza.
1 56 1859 April 2/14, Paris. Report by the Prussian Minister Plenipotcntiary
in Paris, A. Pourtales, to the Minister for Foreign Affairs of Prussia,
A. Schleinitz, on the works of the Conference of Paris regarding the acknow
ledgement of the double election of Al. I. Cuza.
1 57 1859 April 8/20, Constantinople. Report by E. Targioni to L. Carafa on
the position of expectance adopted by the Sublime Porte regarding
the ratification of Al. I . Cuza's double election and the situation in the
Principalities.
1 58 1859 April 17/29, Bucharest. Note by the diplomatic Agent and Consul
General of Austria in Bucharest, Karl Eder, to ]. Coronini, on the possi
bility of the breaking out of a movement in Transylvania and Banat,
attempting to achieve Union with the Principalities.
1 59 1859 April 19/May 1, Bucharest. Report by L. Beclard to Al.Walewski
on general Klapka's mission in l\foldavia ; the discussion with Al. I. Cuza
in connection with the help requested from the Romanian Prince by the
Hungarian General for raising Hungary to fight against Austria.
1 60 1859 April 22/May 4, Constantinople. Report by E. Targioni to L. Ca
rafa on the attempts of the Sublime Porte to postpone the acceptancc
of the decisions at the Conference of Paris regarding the recognition of
Al. I . Cuza's double election.
1 6 1 1859 April 28/May 10, Therapia. Report by A. Lallemand to Al. Walcwski
on Al. I . Cuza's attitude towards Russia and the position of the latter
regarding the Union of the Principalities.
1 62 1859 May 6/18, Therapia. Report by A. Lallemand to Al. Walewski,
in which he informs the latter that a resolution regarding the recogni
t ion of the double election recommended by the Conference of Paris was
submitted to the Sultan so as to sanction it.
1 63 1859 May 13/25, Constantinople. Report by E. Targioni to L. Carafa on
the problems raised by the recognition of Al. I. Cuza's double election
and on the situation in the Principalities.
LXXVII
1 64 1859 May 19/31, London. Cable sent by the Foreign Office to H. A.
Churchill regarding the possible British help as regards the Sublime
Porte.
1 65 1859 May 23/june 4, Bucharest. Report by R. G. Colquhoun to H. L. Bul
wer rega:::-ding the acceptance of Al. I. Cuza's double election by the Sultan
and its possible influence at home, in the Principalities.
1 66 1859 May 27/june 8, Therapia. Report by A. Lallemand to Al. Wa
lewski, on the prospects of the final Union of the Principalities. I n appen
dix : A cable sent by A. Lallemand to L. Beclard in connection with
Al. I. Cuza's intention of purchasing weapons from abroad, in view of
defending the country against a possible intervention from abroad for
the defcat of the Union.
1 67 1859 May JO/june 1 1, Vienna. Report by A. O'Sullivan de Grass to
A. Vriere comprising considerations on the interests which determined
the positions of the Guarantor Powers regarding the double election
of Al. I. Cuza.
1 68 1859 June 3/15, Therapia. Report by A. Lallemand to Al. Walewski
on the suggestion for the Sublime Porte to issue two Firmans for Al. I.
Cuza ; I . Bălăceanu's diplomatic mission ; considerations on the applica
bility of the Convention of Paris.
1 69 1859 June 26/july 8, Paris. Instructions by Al. Walewski to A. Lalle
mand in connection with the conditions imposed by the Sublime Porte
for the recognition of Al. I . Cuza's double election.
1 70 1859 July 16/28, ( Paris). Instructions by Al. Walewski to L. Beclard
and V. Place regarding the letter sent by Prince Al. I. Cuza to Emperor
Napoleon III in which the former requested help to achieve the linion.
1 7 1 1859 A ugust 2/14, Paris. Report by the Austrian Ambassador in Paris,
R. Metternich, to the Minister for Foreign Affairs of Austria, J. B .
Rechberg, i n connection with the problem o f recognizing the double
election of Al. I. Cuza.
1 72 1859 August 24/Septcmber 5, Paris. Report by R. Metternich to J. B .
Rechberg on a discussion with the Emperor of France, Napoleon
III, as to the possibility of placing an Austrian Archduke at the head
of the Romanian Principalities.
1 73 1859 September 7-15/September 19-27 ( 1276 evahîr-i dafer) . The order
given by Sultan Abdul-Mecid I regarding the investiture of A. I . Cuza
as Prince of Wallachia ; the mention of a copy concerning the inYesti
ture of the same person as Prince of Moldavia.
1 74 1859 September 1 7/29, Jassy. Report by H. A. Churchill to the Secre
tary of State for Foreign Office of England, J. Russel, on Prince Al. I . Cuza
Cuza's intention to send a diplomatic Agent in England in order to deve
lop bilateral trade relations.
LXXVIII
175 1859 September 22/0ctober 4, Jassy� Report by H . A. Churchill to J. Russel
concerning the reception of the Firman for investiture of Al. I. Cuza
as Prince of Moldavia.
176 1859 September 22/0ctober 4, ]assy. Report by V. Place to Al. Walewski
showing the development of the ceremony of reading the Firman for
Al. I. Cuza's investiture as Prince of Molda via ; the significances of thc
foreign consuls and of the public absence from this ceremony.
1 77 1859 September 28/0ctomber 10, Bucharest. Report by the British Agent
and Consul General in Bucharest, J. Green, to J. Russel, regarding the
reception of the Ottoman commissioner bringing the Firman of
Prince Al. I. Cuza's investiture.
178 1859 September 29/0ctober 1 1, Bitcharest. Report by L. Beclard to Al.
\Valewski on the ceremony of reception of the Firman for Prince
Al. I. Cuza's investiture.
179 1859 October 24/November 5, Vienna. Private letter sent by J. B. Rechberg
to R. Metternich comprising instructions on the way of approaching a
series of problems, that of the Romanian Principalities included, in the
talks with Emperor Napoleon III .
1 80 1859 November 12/24, ]assy. Report by V. Place to AL vValcwski on
Al. I. Cuza's plan to reorganize the administration of the Principalities,
his intention to dissolve the Assemblies in Jassy and Bucharcst ; impres
sions about the Prince's personality.
1 8 1 1860 February 24/March 7 ( 1276 sa'ban 13) . The letter sent by a High
Ottoman Official to Sarîm effendi on some information on the project
of setting up Wallachia and Moldavia as a kingdom.
182 1860 October 4/16, Therapia. Report by the French Ambassador in Con
stantinople, La Valette, to the Minister for Forcign Affairs of France,
Ed. Thouvenel, on AL I. Cuza's visit in Constantinople ; the discussions
with the R@manian Prince on the need of achieving the Union and the
wish for autonomy of the Principalities.
1 83 1860 December 24/ 1861 ]anuary 5, ( Paris) . Instructions given by Ed.
Thouvenel to the political Agent and French Consul General in Bucha
rest, M. Tillos, regarding the position of France towards the politica!
actions made by Al. I. Cuza and the interna! situation in the Princi
palities.
1 84 ( 1861 ) ]anuary 9/21, Vienna. Report regarding the intention of Austria
to return Woiwodina to Serbia, noticing some movements in Transylvania
which promoted the idea of re-establishing a Dacian-Romanian state.
185 1861 ]anuary 16/28, Berlin. Cable sent by A. Schleinitz to the Ambas
sador of Prussia in Petersburg, O. Bismarck, regarding the opinion of
the Russian Government on the moment chosen for revising the Con
,·ention of August 1 9, 1 858 ; he unveils the revolutionary state in the
Principalities.
LXXIX
1 86 186 1 February 18/March 2, Bucltarest. Cable sent by K. Eder to J. B.
Rechberg, on the new official title of Al . I. Cuza.
1 87 1861 April 21/May 3, Paris. Report by the Prussian Secretary of Lega
tion in Paris, H . Reuss, to A. Schleinitz, on the position of Austria,
France and England with regard to the Union of the Principalities.
1 88 1861 April 28/May 10, Constantinople. Report by the Belgian Secretary
of Legation in Constantinople, J. Greindl, to A. Vriere, regardîng the
circular note of the Porte sent to the Guarantor Powers în connection
with Al. I. Cuza's written statement for the revision of the Convention
of August 1 8, 1 858 ; the necessity to have an administrative union and a
new electoral law.
1 89 1861 April 29/May 1 1, Petersburg. Report by the Prussian Ambassador
în Petersburg, O. Bismarck, to A. Schleînitz, presenting a discussion
with A. Gorchakov as to the Union of the Principalities.
1 90 1861 May 2/14, Be1'lin. Instructions by A. Schleinitz to the Prussian
Minister Plenipotentiary in Constantinople, R. Goltz, regardîng the atti
tude of Prussia towards the question of the complete Union of the Princi
palitîes ; position of Russia and Austria about the same problem.
1 9 1 186 1 May 2/14, Berlin. Cable sent by A. Schleînitz to R. Goltz, regardîng
the position of the Porte as to the Union of the Principalities. In
appendîx: The copy of an instruction given by the Minister for Foreign
Affairs of Turkey, Ali Pasha, dated 1861 April 19/May 1 , ( Costanti
nople), sent to the Ottoman Minister Plenipotentiary in Berlin, Aris
tarchi Bey, in connection with Al. I. Cuza's written statement for finîsh
ing off the Union.
1 92 1861 �itay 16/28, London. Cable sent by A. Bernsdorff to A. Schleinîtz,
on the attitude of England towards the recognition of the definitive
Union.
193 1861 July 7/19, Petersburg. Report mady by (the Consul ad-interim
of the Legation of Belgium in Petersburg), Auguste Vanloo, to A. Vriere,
on the positîon of the Guarantor Powers as to the implications of the
recognition of the Union of the Princîpalities by the Sublime Porte during
Prince Al. I . Cuza's life time.
1 94 1861 July 14/26, Petersburg. Report by Auguste Vanloo to A. Vricre,
on thc changc occurred in the positîon of Austria and Russia in connec
tion with the meeting of the Conference of the Guarantor Powers for
thc recognition of the Unîon of the Princîpalities.
1 95 1861 A ugust 19/31, Bucltarest. Report by K. Eder to ]. B. Rechbcrg,
rcproducing a talk with Al. I. Cuza regarding the need of achieving the
Union.
1 96 1861 A ugust 31 /September 12, Petersburg. Report by Auguste Vanlco to
A. Vriere, on the position of the Guarantor Powers regardîng the recog
nition of the final Union of the Principalities.
LXXX
1 9 7 1861 October 29/November 10, Petersburg. Report by O. Bismarck to
the Minister for Foreign Affairs of Prussia, A. Berm:dorff, on the position
of Russia, France and England regarding the situation of the United
Principalities ; the problem of setting up a State Council.
1 9 8 1861 November 2/14, London. Report by the Prussian Secretary of Lega
tion, Brandenburg, to A. Bernsdorff, on the position of England as to
the Union of the Principalities and Al. I . Cuza's proposal to set up the
State Council in Romania.
1 9 9 1861 November 7/19, Bucharest. Report by the politica! Agent and
Consul General of France in Bucharest, H. Tillos, to Ed. Thouvenel, on
certain measures in view of proclaiming the final Union ; wi!:hes expressed
by some Romanians in the sense of the union of the whole nation.
200 1861 November 12-21/November 24 - December 3 ( 1278 evahîr-i ce
maziUl-evvel) , Constantinople. Firman by which the Sultan Abdul-Aziz
informs Alexandru Ioan Cuza, Prince of the United Principalities,
on the clauses regarding the political-administrative union of Wallachia
and Moldavia during his reign ; in this sense, there are mentioned seven
articles by means of which provisional amendments are made to the text
of the Convention of Paris.
20 1 1861 December 22/1862 ]anuary 3, Petersburg. Report by thel Consul
ad-interim of France in Petersburg, H. Fournier, to Ed. Thouvenel,
in connection with the Moldavians' and Al. I . Cuza's reaction to the
Firman issued by the Sublime Porte, by which the Union of the Principa
lities was recognized.
202 1862 February 4/ 17, Vienna. Instructions by J. B. Rechberg to the Aus
trian Ambassador in Constantinople, A. Prokesch, regarding the validity
of the capitulations concluded by the Porte in the Romanian Principa
lities. In appendix : The copy of some instructions dated ]anuary 31/Fe
bruary 1 1, 1862, sent by J. B. Rechberg to K. Eder, regarding the use
of the names of „Romanians" and „Romania" ; congratulations expressed
by the consular corps to Prin ce Al. I. Cuza, on the occasion of proclaim
ing the final Union.
203 1862 March 10/22, ( Paris ). Cable sent by Ed. Thouvenel to H . Tillos,
regarding the use of the name of „Romania" in the official documents
204 1862 November 27/Decembcr 9, B11charest. Report by H. Tillos to the
Minister for Foreign Affairs of France, Ed. Drouyn de Lhuys, on the
transit of weapons meant for the anti-Ottoman fight of the Serbians and
Bulgarians through the territory of the Principalities. In appendix :
The summary of a talk between Al. I . Cuza and the Consul General of
Russia in Jassy, L. Popov, in 1860 on the possibility for thc Russian
Army to pass through the territory of the Principalities or of the transit
of Russian weapons through the Principalities.
205 1863 june 1 / 13, Cashovia. Report by the Police of Ca!:hovia sent to the
staff of the Ministry of Police in Vienna, on the proclamations to the
LXXXI
Romanian population of Maramureş, comprising endeavours to join the
population of the Principalities so as to found together a State of the
Romanians.
206 1863 ]uly 4/16, Therapia. Report by the French Ambassador in Con
stantinople, L. Moustier, to Ed. Drouyn de Lhuys, on the written state
ment addressed to the Sublime Porte by Al. I. Cuza regarding the need
of changing the Constitution of the United Principalities.
207 1863 ]uly 29/August 10, Buda. Order given by the Royal locum tenens
of Hungary to the Deputy of the Supreme County Leader of Timiş
County to prevent the penetration and the spreading all over the country
of a proclamation of Al. I. Cuza to the Romanians of Maramureş, whose
purpose would have been to found a State of all Romanians.
208 1863 October 10/22, Bucharest. Report by H. Tillos to Ed. Drouyn de Lhuys,
on the possibilities of the Principalities to start a war against the Porte
so as to obtain the national independence.
209 1863 October 17/29, Therapia. Report by L. Moustier to Ed. Drouyn de
Lhuys, regarding the response of the Ottoman Government to Al. I.
Cuza's written statement for changing the Constitution for the United
Principalities.
2 1 0 1864 February 16/28, Paris. Report by R. Metternich to J. B. Rechberg,
on a talk with Emperor Napoleon III regarding the possibility
of Venice being conceded by Austria, in exchange of the Romanian Prin
cipalities.
2 1 1 1864 April 23/May 5, Pera. Report by L. Moustier to Ed. Drouyn de
Lhuys, on Al. I. Cuza's nex t visit in Constantinople.
2 1 2 1864 May 1 / 13, Vienna. Instructions by J. B. Rechberg to R. Metter
nich, concerning the concentration of Austrian and Russian troops at
the border of the United Principalities, because of the organization of
armed groups of Hungarian and Polish emigrants on the territory of the
Principalities ; Al. I. Cuza's attitude and massive arming in the Princi
palit ies .
2 1 3 1864 May 4/16, Pera. Report by L. Moustier to Ed. Drouyn de Lhuys,
on the reasons of the coup d'Etat on May 2/ 1 4 1 864.
2 1 4 1864 May 10/22, Therapia. Report by L. Moustier to Ed. Drouyn de

Lhuys, on the attitude of the Porte and of the representatives of the
Guarantor Powers in Constantinople concerning the coup d'Etat on
May 2/ 1 4 1 864. In appendix : the copy of a letter sent by the Great
Vizier Fuad Pasha to Al. I. Cuza, dated 1864 May 9/21 , Constantinople,
comprising reproaches for the Romanian Prince's intention to change
the Constitution of the United Principalities.
2 1 5 1864 May 25/]une 6, Constantinople. Report by A. Prokesch to ]. B. Rech
berg, on the Developing Statute of the Convention of Paris and the
interest of France for an autonornous Rornania.
LXXXI I
2 1 6 186.J June3/15 , Belgrade. Letter signed by P. P. Durant on the politic
a! situation in Europe, the position of France towards the United Princi
p1lities, Al. I. Cuza's policy and activity.
2 1 7 1865 October 9/2 1, Bucharest. Confidential letter of Prince Al. I. Cuz a

to the Emperor of France, Napoleon III, showing the achievement s
ol>tained and the difficulties encountered during the six years of his reign ;
the impression produced on him by an unfavourable article published
in „Le Moniteur" ; the expression of the idea of giving up the reign
of the PrincipJ.lities.
2 1 8 1865 October 22/Sovember3, Constantinople. Report by A. Prokesch to

the Austrian Minister for Foreign Affairs, A. Mensdorff, regarding the
interference of the Guaranting Powers and the intereste of Austria ;
the position of the Guaranting Powers with regard to Al. I . Cuza, intend
ing to remove him and to separate the Principalities again.
2 1 9 1865 Oe/ober 27/.Vovember 8, Cluj. The note of the President of the Royal
Government of Transylvania, Crenville, to the Head of the Transyl
vanian Royal-Imperial Court Chancellor's Office in Vienna, Haller
Ferenc, in connection with the spreading of Horea's, Cloşca's and Cri
şan's photographs ; the opposition of the Romanians to the annexation
of Transylvania to Hungary ; the activity of the Romanians for building
up Dacian Remania.
220 1865 November 20/December 2, Paris. Report by R. Metternich to A. Mens

dorff, regarding the talk with the French Minister for Foreign Affairs
in connection with the position of Russia with respect to Al. I. Cuza,
and G. Bibescu 's candida ture as his locus tenens ; the position of France
and Austria regarding the same problem.
22 1 1866 February 16/28, Constantinople. Report by the diplomatic repre

sentative of Serbia in Constantinople to the Minister for Foreign Affairs
of Serbia, regarding the situation of the United Principalities after Al. I.
Cuza's abdication ; the position of the Guarantor Powers and of the
Sublime Porte.
222 1866 March 1 /13, Paris. Cablc sent by R. Metternich to A. Mensdorff,

in connection with the options of France regarding the election of a new
Prince of the Principalities.
223 1866 March 2/14, Constantinople. Report by A. Prokesch to A. Mens

dorff regarding the opinion of the Ambassadors in Constantinople of the
Guarantor Powers as to the maintaining of the Union of the Princi
palities under a single rule.
224 1866 March 8/20, Paris. Report by R. Metternich to A. Mensdorff, on

the second meeting of the Conference of the Guarantor Powers ; the
positions of the representatives of France, Russia, Turkey and England
regarding the problem of a foreign prince and of maintaining the l'nion.
LXXXIII
225 1866 March 21/April 1 . Note regarding t he documents which stipulated
the capitulations conceming the Romanian countries : the tasks of the
Conference of 1 858 regarding t his problem.
226 1866 Marek 24/April 5, Paris. Report by R. Mett ernich to A. Mr nodorff.
on t he decision of the Conference of Paris regarding the measures taken
by the Provisional Government of t he Principalit ies. In appendix : The
copy of t he resolution of March 23/April 4 1 866 of the Conference of
Paris in ccnnection with t he dissolution of t he National Assemblv
- macle
by t he Provisional Government in Bucharest.
227 1866 1\!larch 30/April 1 1 , Vienna. Instructions from A. Mensdorff t o
R . Metternich, regarding the agreement o f Austria as to Brîncowanu as
a temporary prince of the Principalit ies and the need to struggle against
O. Bismarck's manoeuvres.
228 1866 April 9/2 1 , Berlin. Report by t he Ambassador of Austria in Berlin,
A. Karolyi, 1 o A. Mrn�dorff, regarding the att itude of Prussia tcward.s
t he candidature of Carol of Hohenzollern as reigning prince of the Princi
palit ies ; t he opposit ion of t he Sublime Porte and Russia to this candi
dature ; I. C. Brătianu 's and I. Filipescu 's part played in the ncgoti2.
tions wit h Carol of Hchenzollern.
229 1866 May 20/june 1, Constanhnople. Report by 1 he Serbian diplomatic
Agent in Constantinople to the Minister for Foreign Affairs of Serbia ,
regarding the attitude of the Sublime Porte towards Prince Carol,
threa tening to occupy the Principali ties.
230 1866 july 5/17, Constantinople. Report by t he Serbian diplomatic Agent
in Ccnstantinople to t he Minister for Foreign Affairs of Serbia, regarding
the condit ions impoffd by the Sublime Porte for the admit t< mcc d Carol
of Hohenzollern as a rc igning prince.
23 1 1 866 july 15/27, Constantinople. Report by the diplcmatic Agrnt c f
Serbia in Constantinople t o the Minister for Foreign Affairs cf Serbia ,
i n cc nnecticn wit h the intervrnt ic n t cwards t he Sublime Porte for a niid
i ng the armed intervcnticn in the Principalit frs.
232 7866 Septcmber 4/16, Vicnna. Xote of thc Minister for Interna! Affairs
of Austria sent to the Presidium of the Transylvania n Imperial Cou rt
Cha ncellor's Office rcgarding thc movement of t he Romanians for t hl'
sctting up of Dacian Romania.
233 1866 October 7/19, ( Consta11ti11ople). Lettt.r from the Grand Yizic r J.Ic h
mcd Rushdi-Pa�ha t o Princc Carol of Hchenzollern regarding thc con
dit ic ns under which the Firman of investi ture as a Princc of the l"nitccl
Principalities, with hercditary titk. could be granted t o him.
234 1866 October 8/20, Bucharest. Lctter from Prince Carol of Hohenzollcrn
to thc Grand Vizicr Mehmed R.ushdi-Pasha comprising the specificat ions
on t he nature of the relations of the Cnited Principalitics wit h thc Sub
lime Porte.
LXXXI V
1
1 848 martie 22/aprilie 3, Cluj . Raportul guvernatorului Transilvaniei, Teleki

j6zsef, către cancelarul aulic al Transilvaniei la Viena, J6sika Samuel, despre
activitatea revoluţionarilor români pentru unirea întregii naţiuni şi reconsti
tuirea statului dac.
667 P/ 1 848
Hochwohlgeborner Freiherr !
SEINE EXCELLENZ der hierlandiger komandierende General, Anton

Freiherr von Puchner hat mir in allerengsten Dienstvertrauen, mittels Zu
schrift von 30-ten Mărz laufenden Jahres die Mitteilung gemacht : Da13 Hoch
derselben von dem Kaiserlichen-Koniglichen Herrn Hof Agenten von Timoni
in Bukarest schleunigst eroffnet wiirde, da13 die letzten Ereignisse in Frank
reich, in Sonderlich aber, die Nachrichten iiber die jiingsten Begebenheiten
aus dem ganzen Kaiserstaate auch in Bukarest, und diesem Fiirstenthume
eine Bewegnung hervorgebracht b abe, welche unter Leitung, und Fiihrung
der meistens in Paris erzogenen Bojaren-Jugend, die gernmte walachische 1
Nationalităt zu vereinen, und ein n eues Dazisches Reich zu griinden, und
an die Spitze dieser Bewegung, den Fiirsten Bibesco, der diesen Antrag von
der Hand zwar abgelehnt baben soll, selbst zu stellen, in Absicht hat.
Ich babe es fiir meine Pflicht, von den verfiichten, die ich zufolge dieser
Mitheilung anzurednen den zweckmăssigsten fand Euer Excellenz in kurzen
in Kenntniss zu setzen .
Alle Ober Beamten sowohl der Jurisdicktionen , als Stădte wurden unter
dem heutigen Yon mir aufgefordert, da13 S ie im Kreise des, ihrer Leitung
anvertrauten Bezirkes dem Ben ehmen des Walachischen Volkes ihre Volle
Aufmerksamkeit widmen , besonders alle Fremden die erscheinen sollten auf
das Sorgfăltigsten iiberwachen lassen , und im Fall, ein Aufwiegler, oder
fremden Emissăre entdeckt wiirde, solchen allsogleich unter gehorige Aufsicht
stellen und mir davon augenblicklich die gehorige Anzeige erstatten .
Zugleich fand ich mich noch Veranlasst : die Oberbeamten der Juris
diktionen , und :r. amenltich die Ober Richter der Stădte : KJausenburg, Her
manstadt, Kron stadt, Maros-\Vasarhely, und die Oberbeamten von Bistritz,
Mediasch, Schăssburg, Szaszvaros, Mittel-Szolnok, Thorda Unter-Albenser
Inneren-Szolnok, und Fogaras aufmerksam zu machen dienigen Personen ,
welche Gewehre und Schussmaterialien anschaffen emer besonderer Polizei
Aufsicht zu unterwerfen .
Der ich ubrigens mit der rnllkommensten Hochachtung zu verharren die
Ehre habe.
Euerer Excellenz gehorsamster Diener
Joseph Graf Teleki
Klausenburg am 3 April 1 848
• Arh. St. Buc . , colecţia Microfilme R . P. Ungară, r. 152, c. 935- 938: (Magyar Orsză.gos
Leveltă.r, Erdelyi Kancellâriai le·1eltă.r („B" szekci6) Erdelyi ud·1ari kancellaria b) Elniiki
i ratok, B 7 Elniiki iratok Prs. 1848/ 133) .
667 P/ 1 848 1 84.8 martie 22/aprilie 3, Cluj

X obile baron ,
EXCELE:\ŢA SA generalul comandan t de a1c1, baron ul Anton von

Puchner, prin scrisoarea din 30 martie anul curen t, mi-a făcut următoarea
comunicare cu caracter absolut confiden ţial, pe linie de sen-iciu : că el a fost
încunoştinţat foarte urgent de către agentul Curţii cesaro-crăieşti la Bucureşti,
von Timoni, că ultimele evenimente din Franţa, dar în special ştirile despre
cele mai recente întîmplări din toate provinciile Imperiului, au provocat o
mişcare şi în Bucureşti. î n acest Principat, mişcarea condusă de tinerii boieri,
cel mai adesea a vînd studii la Paris, are ca scop să reunească întreaga na ţio
nalita te valahă 1 şi să întemeieze un nou Imperiu dacic . Î n frun tea acestei
mişcări vor să-l pună chiar pe prinţul Bibescu, care, ce-i drept, se spune că
ar fi refuzat această însărcinare.
Eu consider de datoria mea să informez pe Excelenţa \'oastră, pe scurt ,
despre datele pe care le deţin şi pe care, în urma acestei comunicări,le-am
găsit absolut necesar de a fi discutate.
Am cerut astăzi tuturor înalţilor funcţionari, atît din domeniul justiţiei,
cît şi din oraşe, ca, în circumscripţiile comitatelor încredin ţate conducerii lor,
să acorde întreaga lor atenţie comportării populaţiei române. În special sft
fie urmăriţi cu toată atenţia toţi străinii care ar apare, iar în caz că ar apare
şi ar fi descoperit vreun instigator sau un emisar străin, este necesar să fie
pus imediat sub supravegherea cuvenită şi să mi se facă urgen t comunicarea
în legătură cu cazul respectiv.
Totodată am mai hotărît să-i aten ţionez pe funcţionarii superiori ai
justiţiei şi anume pe prim-judecătorii oraşelor Cluj . Sibiu, Braşov, Tîrgu
Mureş şi pe funcţionarii superiori din Bistriţa, Mediaş, Sighişoara, Orăştie,
Solnocul de �Iijloc, Turda, Alba de Jos, Solnocul ln terior şi Făgăraş, ca
acele persoane care îşi procură arme şi muniţii să fie supuse unei supra,·egheri
speciale din partea Poliţiei.
Ceea ce eu am avut onoarea să ,.ă aduc la cunoştinţă cu înaltă consideraţie.
Al Excelenţei Voastre prea supus sen-itor.
Conte Teleki Joseph
Cluj , 3 aprilie 1 848
1 În limbajul autorităţilor habsburgice, termenul ,;1alahi" e ra folosit ş i c a denumire
generică pentru toţi românii, inclu si·1 pentru cei din pro·rinciilc I m periului.
2
2
1 848 martie 25 /aprilie 6, Pancevo. Ordin al colonelului Susan, comandantul

regimentului de graniţă din Pancevo, către comandanţii de companie, de a
veghea asupra acţiunilor românilor tinzind spre unirea lor în cadrul unui
stat dacic.
Reservat Xo. 30 und 3 1

Pancsova, am 6. April 1 848
l\IIT DE::\I BEFEHLE vom 28 . :Mărz 1 8 48 Reservat �o. 1 7 ist den

Herrn Kompanie-Kommandanten aufgetragen worden , den politischen Um
trieben und ăhnlichen Aufreizungen des Grenzvolkes durch Aussendlinge
wirksam en tgegenzutreten, und die Letzteren in ihren allfălligen Unter
nehmungen mit aller Umsicht zu verhindern .
Das Regiment ist mit dem loblichen Brigade-Befehle vom 4 . de datto
Reso : No. 60 und im Verfolg des hohen Banater General-Kommando-Auf
trages vom 23. :\Iărz 1 848 Praesidial No. 52 angewiesen worden , sămmtlichen
Kompanie- und Stazions-Kommandanten aufzutragen, auf die Emissăre aller
Art mit aller Cmsicht zu wachen , clamit sie das Grenzvolk zu verderblichen
Bewegungen und dem Grenz-Institute zuwiderlaufenden Petitionen nicht
verleiten .
In dem Fiirstenthume \Vallachey haben die Pariser Ereignisse, uncl die
jungsten Vorfălle in unserem Kaiserstaate einen gewaltigen Eindruck ge
macht, und in der, mit dem Parisergeiste eingehauchten Bojaren-Jugend
clie Hoffnung angeregt, sich ein dacisches Reich unter Vereinigung gesammter
wallachischer Xationalităt zu ertrăumen und zu gninden .
Auch von dieser Seite k6nnten Aussencllinge, sich in Regiments-Bezirk
einschleichen , und diese verderblichen Ideen weiter verbreiten .
Es ist somit hochstnothwendig auf alle Fremden , welche durch die
Regimen ts-Ortschaften passiren , mit gr6sster Sorgfalt zu wachen , und ihnen
den Verkehr mit clem Grenzvolke, auf eine m6glichst unbermerkbare und
gewaltlose Weise abzuschneiclen , und sie mit vollster En tschieclenheit un
schădlich zu machen .
Bei dieser Gelegenheit halte ich es nicht fiir iiberfliissig, Sie zu er6fterten
Male zu erinnern , class Sie dem Grenzvolke clas gegenwărtige Grenz-Institutut,
im Vergleichen mit cler Provinzial-Gesetzgebung1, als eine geregeltere Wohl
that desselben , und durch Entgegenhaltung 1, cler Provinzialdorfer, den Grenz
ortschaften beweisen , welche Orclnung uncl \Vohlhabenheit in den Letzteren
gegen die Ersteren hersche, und wie gewaltig cler Cnterschied in dem Aeus
sern cler Bewohner sey, welcher nur zu deutlich zu Gunsten der Grenzer
spricht .
Endlich empfehle ich allen Herren Offizieren und Chargen auf clas
nachdriicklichste, das Volk mit ruhiger Theilname, mit Wohlwollen zu behan
deln , sich keine Bedeutungen oder unbillige Forderungen zu erlauben , und
3
auf solche \Veise jeden Anlass zu einer gegrlindeten Beschwerde, oder zur
Unzufriedenheit sorgfăltigst meiden .
Susan Oberst
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme R. S F. Iugosla·ria, r. 7, c. 458 - 460 (Arhi·r VoJ•odine -
Sremski Karlo-rci, Srpsko Voj•rodst-ro i Tamiski Banat , Praesidialia Ko. 30 . 3 1) .
Rezervat Nr. 30 şi 3 1
Pancevo, 6 aprilie 1 84 8
CU ORDI�TL din 2 8 martie 1 848, rezervat nr. 1 7, s-a trasat sarcină

domnilor comandanţi de companie să se opună energic uneltirilor politice
şi instigărilor similare ale populaţiei de graniţă de către emisari şi să împie
dice, cu toată circumspecţia, pe aceştia din urmă în e\·en tualele lor acţiun i.
Cu onoratul ordin de brigadă din 4 (martie), rezen-at nr. 60 şi ca urmare
a sarcinii trasate de Î naltL1l Comandament General al Banatului din 23 martie
1 848, nr. prezidial 52, regimentul a fost îndrumat să însărcineze pe toţi co
mandan ţii de companie şi de staţiune să vegheze cu toată circ umspecţia
asupra emisarilor de tot felul, pentru ca aceştia să nu ademenească populaţia
de graniţă spre mişcări dăunătoare şi spre petiţii potrivnice instituţiilor
grănicereşt i .
în Principatul Yalahiei, evenimentele din Paris ş i întîmplările recente
din statul nostru imperial au făcut o impresie puternică şi au trezit în tin ere
tul boieresc, animat de spiritul Parisului, speranţa de a visa şi a întemeia
un Imperiu dacic, prin unirea întregii naţionalităţi valahe.
Şi dinspre această parte s-ar putea strecura în circumscripţia regimen
tului emisari şi ar putea răspîndi mai departe aceste idei dăunătoare.
Este deci absolut necesar a veghea cu cea mai mare grij ă asupra tuturor
stră inilor care trec prin localităţile din circumscripţia regimen tului şi a
tăia într-un mod cît se poate de discret şi nebrutal comunicaţiile lor cu
populaţia de graniţă şi a-i face, cu toată hotărîrea, inofen sivi.
Cu această ocazie, consider că n u este de prisos să vă amin tesc încă o
dată că (trebuie) să prezentaţi populaţiei de graniţă actuala instituţie grăni
cerească - în comparaţie cu legislaţia pro,·incială 1 ca o binefacere mai -
mare pentru această populaţie şi să dovediţi localităţilor din zona de graniţă,

prin opoziţie cu satele provinciale, cîtă ordine şi bunăstare domneşte în cele
dintîi faţă de cele din urmă şi ce mare deosebire există în înfăţişarea locuito
rilor, fapt care ,-orbeşte foarte clar în favoarea celor din zona de graniţă.
Î n fine, recomand cu toată energia tuturor domnilor ofiţeri şi subofiţeri
să trateze popula ţia cu calm, cu bunăvoinţă, să n u-şi permită nici un fel de
îndrumări sau exigen ţe nedrepte şi în felul acesta să evite cu cea mai mare
grijă orice ocazie de plîngere întemeiată sau de nemulţumire.
Colonel Susan
1 Î n urma înfiinţării zonei militare de graniţă în Banat ( 1765 ) , populaţia de aici a primit,
alături de îndatorirea specială de apărare a graniţei, unele pri'rilegii , iar denumirea de „pro
vincie" şi „pro-rincial" a rămas rezervată localităţilor necuprinse in zona militară şi care se
aflau sub alt statut j uridico-legislafrr.
4
3
1 848 mai 29/iunie 1 0, Iaşi. Raportul consulului general prusian la Iaşi, E. Richt
hofen, către ministrul afacerilor externe al Prusiei, A. H. Arnim, despre
iminenţa mişcărilor revoluţionare ale tuturor românilor şi dorinţa românilor
din toate provinciile locuite de ei de a-şi afirma propria naţionalitate.
Die politischen Verhaltnisse in den Donau-Fiirsten thiimern betreffend

Jassy den 29-ten Mai 1 848
A. 2390
EUER EXCELLENZ zeige ich ganz gehorrnmst an , dass sich scit meinen
letzten Berichten in der Lage der Dinge hierselbst nichts Wesen tliches gean
dert hat.
Der bereits erwăhnte Kaiserlich-russische General Duhamel, welcher
mit einer Mission des Kaisers n ach den Fiirstenthiimern beauftragt ist, wird
von Bukarest aus hier wieder zuriick erwartet, da die Servier, wie es heisst,
fiir den ihnen gleichfalls zugedachten Besuch des Generals gedankt haben ,
indem sie Willens seien, keine auswărtige Vermittelung bei ihren inneren
Angelegenheiten stattfinden zu lassen .
Man ist sehr gespannt auf den fiir diese Tage von den Siebenbiirgischen
Wallachen in Cronstadt ausgeschriebenen dakoromanischen (wallachischen)
Volkstag, dort werden alle wallachischen Stămme vertreten sein . Es soll eine
grosse Summe Geldes kiirzlich von Russland aus zur Disposition russischer
Emissaire geschickt worden sein . Offenbar sieht Russland, class die in Sieben
biirgen , cler Bukowina, in Bessarabien und den beiden Fiirstenthii
mern sich befindenden l\foldo-Wallachen jetzt ebenfalls ihre Nationalitat
zur Geltung bringen wollen , und will diese Bestrebungen im panslawistischen
Interesse ausbeuten ; dies wird indessen hier seine Schwirigkeiten haben, da
der russische Schutz iiberall gefiirchtet ist.
Jedenfalls stehen fiir die năchste Zukunft Bewegungen bevor, deren
Maass und Ziel sich vorlăufig noch n icht genau bemessen lăsst. Der Zufall
wird auch hier, wic in so vielen Dingen, mitspielen . [ . ] 1. . .
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme RDG, r. 2, c. 873- 87i (Dcutsches Zentralarchiv,
Geheimes Staats-Archi·1, A. A. Zb. Nr. 7 10).
Referitor la situaţia politică în Principatele Dunărene
A 2390 Iaşi, 29 mai 1 848
EXCELENŢĂ , vă informez prea supus că, de la ultimul meu raport, nu

s-a schimbat nimic esenţial în situaţia de aici.
Generalul imperial rus Duhamel, deja amintit, care a fost însărcinat de
către ţar cu o misiune în Principate, este aşteptat să se în toarcă din nou aici,
de la Bucureşti, deoarece sîrbii, după cum se spune, au renun ţat la proiectata
vizită a generalului, fiind hotărîţi să nu admită nici o mijlocire externă în
chestiunile lor interne.
5
Toată lumea este foarte interesată de adunarea populară daco-romană
(valahă), convocată la Braşov pentru zilele acestea, de către valahii transil
văneni ; acolo vor fi reprezentate toate etniile valahe. Se spune că de curînd
s-a trimis o mare sumă de bani de către Rusia, la dispoziţia emisarilor ruşi.
După cit se pare, Rusia îşi dă seama că moldo-valahii care se găsesc
în Transilvania, în Bucovina, Basarabia şi în ambele .l:'rmc1pate vor
acum să-şi afirme, de asemenea, propria lor naţionalitate şi Rusia vrea să
exploateze aceste năzuinţe în interesul panslavismului ; acest lucru va în
tîmpina aici greutăţi, deoarece protecţia rusă este temută pretutindeni.
În orice caz, pentru \'iitorul apropiat sînt iminente mişcări (revoluţio
nare). a căror dimensiune şi al căror scop nu pot fi încă apreciate pentru
moment. Întîmplarea va juca şi aici un rol, ca în multe alte chestiuni. [ . . ] 1. .
1 848 iunie 1 3 /25, Bucureşti. Raportul agentului politic austriac la Bucureşti,

K. Tirnoni, către Prezidiul Comandamentului General cezaro-crăiesc din
Transilvania, despre situaţia din Bucureşti ; chemarea adresată moldovenilor
de către revoluţionarii din Ţara Românească, spre a urma exemplul lor.
Kaiserliche-Konigliche Agenzie in der Walachei

Nr. 1 734, copia
Hoches Kaiserliche-Konigliche Presidium !
GESTERN' den 24-ten Jun i um 1 0 Uhr abends habe ich meine Nota
sub Nro 1 7 3 1 expedirt und beniitze die heute um �littag abgehende Post
um ferner zu berichten .
Der Herr Hospodar ist krank, man sagt an einem leichten Cholera Cm
falle, hiesigen glauben, dal3 Fiirst Bibesco abdiziren , andern dall er Gele
genheit suche sich aus Bukarest zu entfernen .
Die hierbefindlichen neuen Minister in Funktion sollen in grosser Verle
genheit sein, weil der Hospodar wegen Seiner wahren oder fingirten Krank
heit nicht unterschreibt, und daher gerade die ersten Akte, welche die Grund
sătze enthalten, von welcher die Regierung ausgehen will, nicht erlassen
werden konnen ; bis her auch wirklich noch kein offentlicher Akt erscheinen .
Man hat eine National Garde zusammen . Heute erwartet man die Ankunft
der neuen Minister Eliad und Tell, welche mittels Estaffete von Karakal
.anher gerufen worden sind. Man furchtet, Sie kommen von einer Masse
Bauern begleitet, was zu Unordnungen fllhren kann .
1 Referiri la neparticiparea negustorilor din Moldo·1a şi Ţara Românească la tirgul de

a Leipzig.
6
Ein kritischer Moment steht uns beYor, wenn die �achricht von Ein
riicken der Russen hier ein treffen sollte.
Eine neue Zeitung1 ist im \'erlage des nun mehrigen }linisteriums erschie
nen worin der Aufruf an die Moldauer steht, ihre Tirannen fortzujagen, und
der mit ihrem Hospodar einverstandenen Walachei zu folgen .
lch bitte das hohe Presidiurn etc. etc.
Timoni
• Arh. St. Buc „ colecţia Microfilme R. P. l"ngară, r. 1 54 , c. 2 7 7 - 2 78 (Magyar Orszâgos
Leveltâr. Regnicolaris Je-„eltâr („X" szekci6), � 3 1 lst'rân Mherceg nâdori le·„eltâra, 18"18/ 1683)
Agenţia Cezaro-Crăiască în Valahia

Nr. 1 734 - copie
Înaltului Presidium cesaro-crăiesc !
IERI SEARĂ, în 24 iunie, la ora 1 0 seara, sub nr. 1 7 3 1 , am expediat

o notă şi profit de poşta care pleacă astăzi la prînz ca să raportez mai departe.
Domnitorul este bolnav, s� spune că ar fi o uşoară holeră. Unii de aici
cred că principele Bibescu va abdica, alţii, că ar căuta prilejul de a pleca
din Bucureşti.
Noii miniştrii în funcţiune aici trebuie să fie în mare încurcătură, deoarece
domnitorul, datorită bolii sale, reale sau imaginare, nu semnează şi tocmai
din această cauză primele acte, care conţin principiile după care guvernul
vrea să se conducă, nu pot fi emise. În tr-adevăr, pînă acum nu a apărut
n ici un act public.
A fost adunată o Gardă Naţională. Astăzi este aşteptată sosirea noilor
miniştri Eliade şi Tell, care au fost chemaţi aici de la Caracal, prin interme
diul ştafetei. Există temerea că ei vor veni însoţiţi de o masă de ţărani, ceea
ce ar putea duce la dezordini.
Va fi un moment critic pentru noi cînd va sosi ştirea despre intrarea
ruşilor aici.
A apărut un nou ziar 1, în editarea guvernului de acum, în care se află
chemarea către moldoveni de a-i alunga pe tiranii lor şi de a-i urma pe
valahi, care (acţionează) în în ţelegere cu domnitorul lor.
Rog înaltul Prezidiu etc. etc.
Timoni
1 Se referă la „Pruncul român" din 1 2/2'4 iunie 1 8'48. Cităm din apelul publicat în nu
mărul respectiv şi intitulat „Către fraţii noştri din Moldo·rn" : „l'niţi-vă cu noi , fraţi de
dincolo de Milcov ; peste undele lui vă întindem braţele, dorind cu înfocare a 'Tă cla sărutarea
frăţiei şi a libertăţii. Munteanu şi moldoveanu sint toţi români, s î nt fraţi, o singură naţie.
Uniţi-vă cu noi, goniţi pe tiranul al cărui nume ·1a rămîne o pată -rncinică în istoria ţării,
î nălţaţi stindardul libertăţii şi dobindiţi-vă sfintele drepturi. l"niţi ·rnm fi tari ; uniţi vom sta
Împotriva oricărui vrăjmaş al libertăţii noastre . Trăiască Libertarea ! Trăiască România ! "
7
5
1 848 iunie 22/iulie 4 , Iaşi. Raportul lui E. Richthofen către A. H. Arnim,

despre afirmarea naţiunii române din Transilvania şi implicaţiile acestei
situaţii.
Jassy, den 22-ten Juny 1 848

Mission in der Moldau un d Wallachei
Politischer Bericht No. 3
Die rumănischen Nationalităts

Bestrebungen in · den untern Donaulăndern betreffend
I . 233 1 . Beilage
ICH BIN j etzt in den Besitz der Beschliisse gelangt, welche die gegen
Ende vorigen Monats in Blasendorf in Siebenbiirgen abgehaltene grosse
wallachische Volksversammlung abgefasst hat, und ermangele nicht, ein
Exemplar 1 in deutsche:r Obersetzung ehrerbietigst einzureichen.
Im Allgemeinen ist daraus zu ersehen, dass d.i e (wallachische, ader wie
sie ihrem nationalen Ursprunge gemăss, und um j eder Verwechselung mit
den Slawen vorzubeugen sich j etzt zu n ennen beschlossen hat) romanische
Nation in Siebenbiirgen als solche sich konstituirt und vollstăndige politische
Emanzipa:tfon beansprucht hat. Im Artikel 1 6 der diesfălligen Urkunde ver
langt dieselbe, dass die Frage der Vereinigung Siebenbiirgens mit Ungaro
in solange în suspenso bleiben solle, bis die vollstăndige Anerkennung der
Stimm- und Entscheidungs-Berechtigung der romanischen Nation anerkannt
und in Vollzug geselzt sein wird. Jede Berathung i"tber diese Union soll, soweit
sie ohne Zuziehung der Romanen erfolgt, null und nichtig sein .
Das Hervortreten der Romanen in Siebenbiirgen , als selbststăndiger
�ationalităt muss die gewichtigsten Folgen auch auf die Fiirstenthiimer
Moldau und �'allachei so wie auf die Bukowina, vielleicht auch auf B essara
bien ăussern , welche letztere beiden vormals moldauischen Provinzen, j etzt
respektive · z u Osterreich und Russland gehorig, romanischer Nationalităt
sind.
Bleibt Siebenbiirgen nămlich in seiner bisherigen Stellung zu Ungarn
und Osterreich so konnen die Romanen (der zahlreichste und j edenfalls
ălteste Volksstamm in Siebenbiirgen, der bis j etzt der Knecht der drei andcrn
:Nationen, Ung<J.rn , Sachşen und Szeckler, war) als vierte Nation anerkannt,
durch die numerischc- O bermacht ihrer Stammanzahl auf allen kiinftigen
Landtagen ihre Forclerungen clurchsetzen, und nur clas Corpus cler Regali
sten (einc gewisse Anzahl Deputirte, \velche der Konig-Grossfiirst aus j eden
beliebigen Volksstamm erncnnen <larf) wurde mit den Stammen dcr iibrigen
Nationcn vereinigt clen Ro:manen die Spitze bieten konnen .
Eine solchergestalt zu ciner gewissen kompakten Stellung gelangte Na
tionalităt wird aber naturgemăss nicht in einer fremdcn Nationalităt, cler
ungrischen, aufgehen, sondern vielmehr die Stammgleichen Bestancletheile
cler Nachbatlănder zu sich heranziehen wollen, welche in der Moldau und
Wallachei so wie in Bessarabien uncl der B ukowina eine unvermischte Be
volkerung von etwa 7 Millionen Menschen darbieteten.
Die R ich t un g hat sich schon auf der Yersammlung z u Blasendorf gezeigt,
wekhe aus allen Theilen Rumaniens (mit Ausschluss des h er m et is ch ver
schlossenen russischen Bessarabicns) also aus cler Bukowina und den beiden Fiir
stenthlimern zahlreich besucht gewesen ist . Aus cler 'foldau hab en sich dort be-
5onders auch dic 1·on Fiirsten Sturdza ver triebenen oder aus dcn Gefangnisscn
gdlii cht ct cn Bojaren eingefundcn . J etz t werden die hiesigen Lănder mit
Flugschriiten im Sinne romanischer Yereinigung zu einem Staatc rnoglichst
unter einem deutschen Fiirsten (wobei meist :rnf das Osterreichische Kaiser
l1aus hingcwiesen wird) iiberschwemmt ; i n Siebenbiirgen und dt:r Bukowina
bestehen einigen Comites hierfiir, und in Czernowitz ist eine romanische
Zeitung gegriindet, wekhe in ihrem Programm diesen Zweck offen aussprach.
Zahlreiche Emissaire befinden sich hier in den Fiirstenthiimern, welche den
l)ereitwilligsten .-\nklang for ihre Bestrebungen finden. [ „ .=
Richthofen
• Arh. St. B,1c„ colecţia �Iicrofilme RDG, r. 2, c. 88 -1 - 88 :' . (Deu ts·2hes Z em ralarchi·,r, Molda.u
Lnd · \Vallach�'i, Gehr-imes Staats- ..\rchi·r, . :>:o.
.\ . A . Z B . 7 10) .
Iaşi, 22 iunie 1 848

.}fisiunea în Moldova ş i Valahia
Raport politic nr. 3 .
Priveşte năzuinţele naţiunii române din ţările de la D unărea de Jos
1 233. Gna ancxrt
AM AJUNS acum în posesia hotărîrii care s-a redactat la sfirşitul lunii

trecute la Blaj , în Transilvania, unde s-a ţinut o mare adunare populară
Yalahă şi n u omit să vă înaint�z prea supus un exemplar 1 în traducere ger
mană.
în general, din aceasta se observă că naţiunea valahă sau română din
Transilvania (cum a hotărît ea acum să se numească, ţinînd seama de originea
ei naţională şi pentru a preîntîmpina orice confuzie cu slavii) s-a constituit
ca atare şi a cerut emanciparea politică deplină. Î n articolul 1 6 al documen
tului amintit, aceasta cere ca problema alipirii Transilvaniei la Ungaria să
rămînă în suspens_ie pînă cînd se va recunoaşte şi se va pune în aplicare dreptul
de vot şi de decizie al naţiunii române. Orice dezbatere asupra acestei alipiri,
atît timp cît se va înfăptui fără participarea românilor, va fi nulă şi neavenită.
Afirmarea românilor din Transilvania ca naţiune de sine stătătoare va
avea în mod necesar cele mai importante urmări şi asupra Principatelor
}foldova şi Valahia, ca şi asupra Bucovinei şi poate şi asupra Basarabiei,
dintre care ultimele două, odinioară provincii moldovene, aparţinînd acum
Austriei, respectiv Rusiei, sînt de naţionalitate română.
Dacă Transilvania rămîne în aceeaşi situaţie de pînă acum, la Un
garia şi Austria, atunci s-ar putea ca românii (cel mai n umeros şi, în orice
caz, cel mai vechi neam din Transilvania, care pînă acum a fost sclav al
celorlalte trei naţiuni, unguri, saşi şi secui) să fie recunoscuţi ca a patra na-
1 Anexa se află pe mlă între ca.drele 888 - 890.
ţiune prin superioritatea numerică a neamului lor şi s-ar putea să reuşească
să impună revendicările lor la viitoarele diete şi numai corpul regaliştilor
(un anumit număr de deputaţi pe care regele-mare principe îi poate numi
din orice neam, după plac) , unit cu celelalte naţiuni, se poate opune românilor .
O naţionalitate ajunsă în acest mod la o poziţie destul de compactă,
nu se va dizolva, fireşte, într-o naţionalitate străină, ca cea a ungurilor, ci
va voi mai curînd să atragă etniile similare din ţările vecine, care, în Moldova
şi Valahia, ca şi în Basarabia şi Bucovina, s-au prezentat ca o populaţie nea
mestecată de circa 7 milioane oameni.
Această tendinţă a apărut deja la adunarea de la Blaj , la care s-a par
ticipat masiv din toate părţile rQlmâneşti (cu excepţia Basarabiei ruse�ti
închise ermetic) , aşadar din Bucovina şi din amîndouă Principatele. Din
Moldova s-au prezentat acolo îndeosebi şi cei exilaţi de domnul Sturdza
sau boierii fugiţi din închisori. Acum, provinciile de aici sînt inundate de
manifeste în sensul Cnirii românilor într-un stat, pe cît posibil, sub un prinţ
german (indicîndu-se de cele mai multe ori dinastia austriacă) ; în Transil
vania şi Bucovina există cîteva comitete pentru aceasta şi la Cernăuţi s-a
înfiinţat un ziar românesc, care în programul său şi-a exprimat deschis acest
scop. Numeroşi emisari se află aici în Principate, găsindu-şi cel mai bine
voitor ecou pentru străduinţele lor. [ ] . . .
Richthofen
1 848 iulie 3 1 /august 1 2, Paris. Adresă a ambasadorului rus la Paris, N. Kise

leff, către Ministerul Afacerilor Externe al Franţei, însoţind o notă circulară
a guvernului rus în legătură cu intenţia românilor de a se constitui într-un
stat unitar şi independent şi poziţia Rusiei; motivarea intervenţiei annatei
ţariste în Principate. 1 n anexă : circulara respectivă, datată 1 848 iulie 1 9/3 1 ,
Petersburg.
MON SIEUR de Kisseleff s'empresse de transmettre ci-joint a Monsieur
le Ministre des affaires etrangeres la depeche circulaire du Cabinet Imperial
dont il a eu l'honneur de l'entretenir hier au soir.
En priant Monsieur Bastide de vouloir bien lui restituer cette piece sui
vant sa convenance, Monsieur de Kisseleff saisit cette occasion pour offrir
a Son Excellence la nouvelle assurance de sa haute consideration .
Paris, le 1 2 Aout 1 &4 8
St. Petersbourg. Le 1 9/3 1 Juillet 1 848

(Anexă)
Copie
Circulaire
La situation des Principautes du Danube, dont une minorite turbulent e
menas;ait depuis plusieurs mois la tranquillite, a pris tout d'un coup une portee
si grave, qu'il n'a point ete permis a l'Empereur d'y fermer plus longtemps
10
les yeux. Yous connaissez les evenemen ts q ui viennen t de se passer en Va
lachie, la tentative d'assassinat effectuee sur la personne du hospodar, son
abdication et sa fuite, l'etablissement d'un gouvernement pro,·isoire, et les
principes qu'a proclames cette nouvelle autorite, impro,·isee par l'insurrec
t ion, au mepris de la souverainete qui appartient a la Porte Ottomane, et
en opposition ouverte au protectorat de la Russie. Le plan des revolution
naires avait a peine reussi de ce cote, qu'ils ont songe immediatement a l'etendre
a la �foldavie. Cne foule d'emissaires valaques et etrangers s 'y etaient deja
repandus. Les Boyards moldaves, refugies en Bukovine, rassc>mblaient des
forces pour marcher sur Jassy, et de concert avec leurs affilies en Transyl
,·anie et en Bessarabie meme, Ies factieux preparaien t un soule\·emen t don t
le resultat devait etre comme en \'alachie, l'assassinat O �l l'expulsion du
hospodar, le bouleversement de l'ordre etabli, et la reunion des d�?UX Prin
cipautes en un seul etat sans liens quelconques a\·ec la Russie ou la Porte
Ottomane. En face de pareilles circonstances, il nous etait defendu d'hesiter.
De son câte, la Porte a senti qu'il y allait de sa propre exis tence. En conse
quence, les deux Puissances auxquelles seules en vertu des traites existants,
appartient le droit de regler la condition des deux provinc ::-s se sont enten
dues pour y retablir l'ordre qu'elles y avait>nt institue, et dans ce but, lt>urs
troupes reunies viennent d'y entrer pour agir ensemble.
Ce n 'est pas sans un vif regret et sans m(ire consideration que l'Em
pereur s'est determine a prendre cette mesure importante. Dans la situation
actuelle de !'Europe, et dans la disposition des esprits, Sa J.faj este eut de
b eaucoup prefere ne point etre forcee de sortir de son attitude immobile.
Le fait seul que des troupes Russes ont franchi les frontieres de l'Empire
doit produire un grand retentissement. 11 ouvre, nous ne nous le cachons
nullernent, un Jibre champ a toutes les interpretations malveillantes. Nous
avons constamment desavouP, touts proj ets d'intervention , toute ingerance
dans les affaires d'autrui, toute idee d'agression quelconque. Ces assurances,
nos agents a l'etranger ont ete, encore tout recemrnent, charges de les re
nouveler en Allernagne. Et des lors, dans la circonstance actuelle, on t âchera
sans doute de nous opposer ces declarations, pour nous rnettre, s'il est pos
sible, en contradiction avec nous-mernes. Aux yeux des personnes de bonne
foi, cette contradiction n'existe point . Nous avons en effet de<;lare ne pas
,·ouloir nous immixer dans les diverses transforrnations que les Etats voisins
de nous voudraient faire subir a leur constitution interieure. �fais îl est bien
evident qu'un pareil engagernent ne pouvait s 'appliquer qu'au_x Etats Euro
peens qui traitent avec nous de puissance a puissance, aux Etats indepen
dants, dont l'organisation sociale est sans relation quelconque avec Ies traites
politiques qui ont regle leur circonscription. Sur ceux nous ne nous recon
naissons le droit, pas plus que nous n'avons la pretention d'exercer aucune
sorte de protectio� ou d'influence. 11 en e.s t autrement des Principautes, qui
ne sont point des Etats reconnus, rnais de pures et simples provinces formant
partie integrante d'un Ernpire, tributaire de son souverain , gouvernee ternpo
rairement par des Princes, dont le choix a besoin d'etre sanctionne, et qui,
quant a la Russie, n'ont politiquement d'existence qu'en vertu des traites
condus entre la Porte Ottornane et nous, traites n 'avant eux-rnernes rien
de commun avec l'ensemble des transactions sur la base desquelles est fonde
le droit public de l'Europe. C'est seulement a ces traites-la, et principalement
a ceu.x de Bucharest, d'Ackerman et d'Andrinople, que la Moldavie et la
11
Valachie sont redevables des privileges ajoutes ou substitues a ceux qui elles
tenaient originairement de leurs anciennes capitulations avec la Porte, mode
d'election de leurs hospodars, exemption de redevances onereuses qu'a rem
placees un tribut annuel plus modere, exercice de leur religion, liberte de
leur industrie, de leur navigation, de leur commercc, extension meme de
leurs limites, moyennant l'annexation a la Valachie des îles attenantes du
Danube et des villes et territoires turcs situes sur la rive gauche de ce fleuve.
C'est enfin par ces memes traites qu'a ete garantie aux deux provinces la
jouissance du mode d'administration qui les regit ; et ce mode est lui meme
fixe par un statut organique institue avec !'agrement de la Porte, pour as
surer, d'une part, aux Moldo-Valaques les privileges q ui leur son t concedes,
et Ies maintenir de l'autre, dans Ies rapports de vassalite qui Ies unissent
a l'Empire Ottoman .
11 resulte de cctte position , toute exceptionnelle, toute speciale, toute
forte sur des conven tion s arretees entre 1a Porte Ottomane et nous, que la
Moldavie et la Valachie ont a remplir, tant envers la Puissance suzeraine,
qu'envers la Puissance protectrice, des obligations positives, auxquelles elles
n e sauraient soustraire sans le consentement prealable de l'une et de l'autre.
11 se peut que leur regime administratif soit susceptible d'ameliorations,
qu'il ait besoin meme d'etre modifie en plus d'un point ; mais ii ne saurait
l'etre sans l'approbation des deux Cours ; ii ne saurait l'etre par la revolte.
Or, la revolte est le moyen que Ies chefs du parti triomphant ont employe,
non pour modifier seulement ce regime, mais pour le renverser de fonq en
comble. Oubliant que la plupart des avantages assures a leur patrie ne sont
dus qu'a la protection bienveillante de la Russie, ils rej ettent cette protec
tion , pour en appeler celles d'autres Puissances. Leurs devoirs envers la Porte
ne sont pas moins gravernent meconnus. Car, bien qu'ils affectent pour le
moment de ne point rompre encore entierement leurs rapports de vassalite
avec elle, ils ne les brisent pas moins de facto, en abolissant de leur pleine
puissance toutes Ies regles, toutes Ies conditions, qui sont la base de ces rap
ports rneme. 11 suffit du principe seul de la souverainete du peuple, invoque
par eux a l'appui de leurs pretentions, pour constituer la negation la plus
flagrante des droits souverains du Sultan. - Leur proj et futur est d'ailleurs
patent. - 11 ressort de leur prograrnrne, et leurs proclarnations n'en font pas
rnystere. - C'est celui de restaurer, sur une base historique qui n 'a jamais
existe, leur antique nationalite, c'est·a·dire de cesser d'etre pn:�vinces, et
de constituer, sous le norn de Royaurne Daco-Romain , un nouvel Etat separe
et independant, a la formation duquel ils <sic ! > convient leurs freres de
Moldavie, de Bukhovine, de Transylvanie et de Bessarabie. La realisation
d'un pareil plan , si l'on permettait qu'elle s'effectuât, amenerait des conse
quences serieuses. Qu'au nom d'une pretendue nationalite, dont !'origine
se perd dans la nuit des âges, Ies Moldo-Valaques, viennent un e fois a se
separer de la Turquie, et en vertu de meme principe, sous l'influence du
meme desir, on verra bientot la Bulgarie, la Romelie, toutes Ies races de langue
diverse dont I'Empire Otţoman se compose, pret�ndre aussi a s'emanciper
pour former chacune un Etat a part. 11 s'en suivra, ou un demembrement
ou de moins dans tout !'Orient, une serie de complications inextrkables.
S'il ne s'agissait ici que des auteurs de l'insurrection, et si, ce que nous ne
pensons pas, - ils representaient veritablement I'opinion du peuple Moldo
Valaque malgre tout ce que. leur- condu i t e o.ffre de reprehensible ţ!llVeţs Ia.
Russie, a laquelle leurs pays est rede,·able des bienfaits de sa condition actuelle,
nous ne pourrions rester indifferents a l'oubli qu'ils font de ces bienfaits,
et Ies livrer aux consequences de leur folle et coupable entreprise. Mais ce
petit nombre d'insenses, dont les idees de gouvemement ne sont qu'm1. plagiat
emprunte a la propagande democratique et socialiste, etrangers a leur propre
pays, n e sauraient constituer a nos yeux le veritable peuple Valaque. E t
meme e n fut-il autrement, plus nous avons obtenu pour elles aupres d e la
Porte Ottomane, plus aussi nous sommes engages d'honneur a empecher
qu'elles n 'abusent de ces avantages contre un Empire, dont l'integrite est
a nos yeux, dans le bouleversement actuel de l'Europe, plus que jamais une
condition essentielle pour le maintien de la paix generale. :'.\otre propre se
curite y est d'ailleurs interessee. Elle est menacee en Bessarabie par les in
trigues qu'on y trame, par l'existence d'un foyer perpetue! d'insurrection
qui s'etablirait ainsi a nos portes. Pas plus qu'a la Turquie elle-meme, il n e
saurait l)OUS convenir d e voir, a l a place des deux principautes, surgir un
nouvel Etat qui, line a l'anarchie et trop faible pour se soutenir par ses
seules forces, tomberait tOt ou tard inevitablement sous l'influence ou la
<lomination d'autres Puissances, de maniere a mettre en danger tous
nos rapports internationaux. 11 y a donc ici pour nous tont a la fois, ques
tion de droits, question d'honneur, question d'interets politiques, toutes
choses sur lesquelles la Russie ne saurait consentir a transiger.
Tels sont, �Ionsieur, nos motifs d'inten-ention . 11s sont simples, ils sont
legitimes. l\fais comme on s' est malheureusemen t habitue a subtiliser sur
la politique de la Russie, a y chercher ce qui n'est pas, et que d'ailleurs le
parti anti-social qui ne veut qu'une conflagration uni\·erselle a interet a
s'inquieter, a exasperer l'opinion, nous ne doutons pas que le mouvement
que nous venons de faire hors de nos frontieres ne donne lieu, comme d'ordi
naire, aux plus fausses suppositions. On <lira, on a dej a dit, que ce mouve
rnent n'est qu'un premier pas de notre politique en\·ahissante, que nous
n 'attcndions qu'un pretexte pour porter nos forces en avant, que nous en
trons dans Ies principautes bien decides a n 'en pas sortir, et q ue suivan t
ces plans traditionnels d'agrandissement que medite la Russie sur l'Empire
Turc, nous exploitons, pour Ies realiser, l'impuissance et Ies embarras ou
Ies perturbations sociales du mcment plongent !'Europe Occidentale. Nous
n 'a\·ons qu'un fait bien simple a opposer a toutes ces conj ectures : c'est que
nous entrons en �Ioldavie d'un commun accord avec la Porte Ottomane,
et que nos troupes n'.>-' agiront, suppose qu'il en soit besoin, que conjoin
tement avec les siennes. Le passe d'ailleurs repond du present . Plus d'une
fois, a des epoques anterieures, nous avons deja occupe tout ou partie des
Principautes, et fideles a la parole que nous en avions donnee d'avance, nous
Ies avons toujours evacuees, des l'accomplissement des conditions que nous
avions mises a notre retraite. 11 ea sera encore de meme cette fois et du mo
ment qu'en Valachie l'ordre legal aura ete retabli, ou que la Porte croira
avoir acquis une suffisante garantie du repos ulterieur des deux provinces,
nos troupes en seront retirees, pour aller reprendre immediatement la posi
t ion strictement defensive qu'elles occupaient sur la frontiere.
La conclusion que vous aurez a tirer des precedentes considerations est
que les rapports dans lesquels Ies Principautes du Danube sont placees vis
â-vis de nous, n'offrant aucune analogie avec ceux qui existent entre la Russie
13
et Ies autres Puissances Europeennes, notre intervention actuelle cn principe
et en fait. n'a rien de commun avec celles qu'on nous supposcrait a tort l'in
ten tion de vouloir exercer ailleurs en Europe. Xos droits se fondent en Orient
sur des traites qui, en Occident, n'existent pas. C'cst a faire ressortir cette
distinction importante que vous voudrez bien vous appliquer. Elle est ,·isible
a qui veut voir : elle n 'ote rien par cons_equent a la valeur des toutes nos
declarations anterieures. Vis-a-vis des Etats independants, notre principe
de stricte neutralite reste innriablement le meme ; et quels que soient Ies
changements que chacun d'eux veuille apporter dans .ses lois sociales ou
politiques, tant qu'ils n e nous attaqueront pas dans notrc securite ou dans
nos droits, nous continuerons a assister, !'arme au bras, comme nous l'a,·ons
fait jusqu'ici, au spectacle de leurs revolutions interieures.
• Arh. St. Buc . , colecţia Microfilme Franţa, r. 3 10, c. 342- 349 ( M in ist e re des .\ ffaires
Etrangeres, Archi-res diplomatiques, Correspondance politique, Russie, voi. 202, f. ·!:! - 48).
1848 la 1'omâni . .1!ărt urii ·101 . I I , Ed. Ştiinţifică şi Enciclop�dică, Buc„ 1982, p. 8 1 l - S 19 .
DOM.l\liL Kiseleff are ambilitatea să transmită domnului ministru al

afacerilor externe depeşa circulară a cabinetului imperial, despre care a avut
onoarea să discute ieri seară cu Excelenţa Sa.
Rugindu-l pe domnul Bastide să binevoiască să-i restituie acest document
cînd va găsi de cuviinţă, domnul Kiselev foloseşte această ocazie pentru a
asigura din nou pe Excelenţa Sa de înalta sa consideraţie.
Paris, 1 2 august 1 8"1 &
(Anexa)
Copie
St. Petersburg, 1 9/3 1 iulie I IM�
Circulară.
Situaţia Principatelor Dunărene, unde o minoritate turbulentă ame

ninţă ordinea de mai multe luni, a luat, dintr-odată, un aspect atît de gra,-,
incit n u i-a mai permis împăratului să închidă ochii asupra acestui lucru.
Cunoaşteţi ewnimentele care s-au petrecut de curînd în Valahia, tentativa
de asasinare a domnitorului, abdicarea şi fuga acestuia, instaurarea unui
guvern provizoriu şi principiile proclamate de această nouă autoritate, im
provizată (în condiţii) de răzmeriţă, în dispreţul total al suveranităţii care
aparţin e Porţii otomane şi în opoziţie deschisă faţă de protectoratul Rusiei.
Planul revoluţionarilor în această privinţă de-abia reuşise, că imediat s-au
gîndit să-l extindă şi în Moldo,·a. O mulţime de emisari valahi şi străini au
împînzit acest ţinut. Boierii moldoveni, refugiaţi în Bucovina, au adunat
oameni pentru a porni spre Iaşi, şi în înţelegere cu confraţii lor din Transil
vania şi chiar din Basarabia, răzvrătiţii au pus la cale o mişcare al cărei re
zultat trebuie să fie, ca şi în Valahia, asasinarea sau expulzarea domnitorului,
răsturnarea ordinii stabilite şi Cnirea celor două Principate într-un singur
stat, fără \Teo legătură cu Rusia sau cu Poarta otomană. În asemenea îm
prejurări, nu ne era permis să ezităm. în ceea ce o priveşte, Poarta a intuit
14
că propria existenţă îi era •meninţată. În consecinţă, cele două Puteri, că
rora, în virtutea tratatelor existente, le aparţine dreptul de a reglement;;.
situaţia celor două provincii, au convenit să restabilească ordinea pe care
ele o instituiseră aici şi, în acest scop, trupele lor unite au pătruns în Prin
cipate, pentru a acţiona în comun .
N u fără profund regret şi după o f!latur[t chibzuinţă, împăratul s-a
decis să ia această hotărîre importantă. In actuala situaţie din Europa şi
dată fiind starea de spirit prezent{l, �Iaiestatea Sa ar fi preferat să nu fie
silit să renunţe la imobilismul atitudinii sale. Simplul fapt că trupele ruse
au trecut frontierele Imperiului a a\·ut un mare răsunet. El deschide, o măr
t urisim sincer, cîmp liber t uturor interpretărilor răuvoitoare. Am dezavuat
în mod constant orice plan de intervenţie, orice amestec în treburile altora,
orice idee de agresiune, indiferent de natura ei. Agenţii noştri în străinătate
au fost însărcinaţi, foarte recent, să reînnoiască aceste asigurări în Germania.
În consecin ţă, în actualele împrej urări, se vor face, fără îndoială, încercări
de a ni se contrapune aceste declaraţii pentru a ajunge, dacă e posibil, în
contradicţie cu noi înşine. În concepţia oamenilor de bun{t credinţă, aceastr1
contradicţie n u există. Noi am declarat, într-ade\"ăr, că nu dorim să ne ames
tecăm în diversele transformări pe care statele \"ecine ar \"Oi să le aducă orga
nizării lor interne. Dar, evident , un asemenea angajament nu este valabil
decît pentru statele europene care tratează cu noi de la egal la egal, pentru
statele independente, a căror organizare socială n-are nici o legătură cu tra
tatele politice care le-au reglementat alianţele. Recunoaştem că asupra aces
tora n-avem nici dreptul, nici pretenţia să exercităm \Teo influenţă sau protec
ţie. Altfel stau lucrurile cu Principatele, care nu sînt recunoscute ca state,
ci sînt pur şi simplu provincii ce fac parte integrantă dintr-un Imperiu, tri
butare suveranului lor, gm·ernate temporar de principi a căror alegere tre
buie să fie recunoscută şi care, din punctul de \·edere al Rusiei, n-au existenţă
politică decît în virtutea tratatelor încheiate între noi şi Poarta otomană,
tratate care nu au ele însele nimic comun cu ansamblul tranzacţiilor pe care
se întemeiază dreptul public al Europei. :\"umai acestor tratate, şi în special
celor de la Bucureşti, Akerman şi Adrianopol, le datoreaiă Moldo\"a şi Valahia
privilegiile care s-au adăugat sau le-au substit uit pe cele care îşi aveau ori
ginea în vechile capitulaţii cu Poarta, anume : modalitatea de alegere a domni
torului, scutirea de obligaţii -oneroase pe care le-a înlocuit un tribut anual
mai moderat - , exercitarea liberă a cultelor, libertatea industriei, navi
gaţiei, comerţului şi chiar extinderea teritorială, în virtutea căreia s-a produs
alipirea la \' alahia a insulelor de pe Dunăre şi a oraşelor şi teritoriilor turceşti
situate pe malul stîng al acestui flm·iu. În sfîrşit, mulţumiEt acestor tratate,
le-a fost garantat celor două provincii dreptul de a beneficia de actualul sistem
de gunrnare ; iar acest sistem este el însuşi stabilit prin tr-un Regulamen t
organic instituit cu aprobarea Porţii, pe de o parte, pen tru a le asigura moldo
valahilor priYilegiile ce le-au fost acordate, iar pe de altă parte pentru a-i
menţine în raporturile de \"asalitate care îi leag[l de Imperiul otoman.
Rezultă din această situaţie, cu totul excepţională, cu totul specială
şi bine stabilită prin convenţiile încheiate între noi şi Poarta otomană, că
l\Ioldova şi Yalahia au de îndeplinit, atît faţă de Puterea suzerană cît şi faţă
de Puterea protectoare, obligaţii efective, cărora nu li s-ar putea sustrage
15
fără consimţămîn tul prealabil al uneia !3au alteia dintre acestea. Este posibil
ca sistt:mul lor administrativ să fie susceptibil de îmbunătăţiri, să fie chiar
n evoie să sufere modificări în mai multe privinţe, dar acest lucru n u s'-ar
putea produce fără aprobarea celor două Curţi şi în n ici un caz printr-o răz
meriţă. Or, răzmeriţa este calea pe care au folosit-o şefii partidei aflate· la
putere nu numai pentru a schimba acest sistem, ci chiar pentru a-l răsturna
complet. Uitînd că cea mai mare parte a avantaj elor asigurate ţării lor nu
se datorează decît protecţiei binevoitoare a Rusiei, ei resping această pro
tecţie, solicitîud-o pe aceea a altor Puteri. Datoriile lor faţă de Poartă sînt
flagrant ignorate. Căci, deşi nu par a voi pentru moment să rupă complet
raporturile de vasalitate cu ea, totuşi aceasta nu înseamnă că le respectă
de facto, încălcînd cu de la sine putere toate obligaţiile şi toate reglementărilt·
care constituie baza însăşi a acestor raporturi. Simpla invocare, în sprij inul
pretenţiilor lor, a principiului suveranităţii poporului, constituie n egarea cea
mai flagrantă a drepturilor de suveran al Sultanului. Planul lor de viitor
este, dealtfel, evident. Rezultă din programul lor, iar proclamaţiile lor n u-I
ascund în nici un fel. El constă în refacerea, pe o bază istorică ce n-a existat
n iciodată, a vechii lor naţionalităţi, anume să înceteze să mai fie provincii,
constituind, sub n umele de Regatul daco-român, un nou stat separat şi in
dependent, la formarea căruia ar urma (să participe) fraţii lor din �foldo\'a.
Bucovina, Transilvania şi Basarabia. Realizarea unui asemenea plan , dacă:
ar exista condiţii să se înfăptuiască, ar provoca consecinţe grave. Căci, în
numele unei pretinse naţionalităţi, a cărei origine se pierde în negura timpu
lui, moldo-valahii pot ajunge la un moment dat să se separe de Turcia şi.
în virtutea aceluiaşi principiu, sub influenţa unei dorinţe similare, vom vedea
curînd că Bulgaria, Rumelia, toate n eamurile vorbind limbi diferite care
intră în componenţa Imperiului otoman , vor pretinde şi ele să se emancipeze.
pentru a forma fiecare un stat aparte. Ar urma ori dezmembrarea Imperiului,
ori, cel puţin , o serie de complicaţii de nerezolvat în întregul Orient.
Dacă n-ar fi vorba decît de instigatorii răzmeriţei şi chiar dacă - ceea ce
n u credem - ei ar reprezenta cu adevărat opinia poporului moldo-valah.
noi, în ciuda a tot ceea ce este reprobabil în atitudinea lor faţă de Rusia.
căreia ţara lor îi este datoare pentru binefacerile actuale, tot n-am putea ră
mîne indiferenţi în faţa faptului că ei uită de aceste binefaceri şi nu i-am
putea lăsa să fie victime ale acţiunii lor necugetate şi condamnabile. Dar
acest mic număr de nesăbuiţi, ale căror idei de guvernare nu sînt decît un
plagiat împrumutat de la propaganda democratică şi socialistă, străini de
propria lor ţară, n u pot reprezenta, din punctul nostru de vedere, adevăratul
popor valah . Şi chiar dacă ar fi altfel, cu cît am obţinut mai multe în fa
voarea Principatelor din partea Porţii otomane, cu atît mai mult n e-am pus
onoarea în joc, angajîndu-ne să le împiedicăm să abuzeze de aceste avantaje,
în detrimentul unui Imperiu a cărui integritate constituie pentru noi, în
actualele tulburări din Europa, mai mult ca n iciodată, o condiţie esenţ-ială
pentru menţinerea păcii generale. Acest lucru este, dealtfel, în interesul
însuşi al securităţii noastre, ameninţată în Basarabia de intrigile ce se urzesc,
de existenţa unui focar perpetuu de răzmeriţă, care s-ar (putea) instala
astfel la hotarele noastre. Chiar în mai mare măsură dccît Turciei însăşi,
16
n u ne-ar conveni să vedem că, în locul celor două Principate, apare un nou
stat care, pradă anarhiei şi prea slab pentru a se putea menţine prin propriile-i
forţe, ar cădea, mai devreme sau mai tîrziu, inevitabil, sub influenţa sau
dominaţia altor Puteri, în aşa fel încit ar pune în pericol toate relaţiile noastre
internaţionale. Este deci pentru noi, în acelaşi timp, o chestiune de drepturi,
o chestiune de onoare, de interese politice, de toate acele lucruri în legătură
cu care Rusia n-ar accepta n ici o tranzacţie.
Acestea sînt, domnule, motivele intervenţiei noastre. Ele sînt fireşti,
sîn t legitime. Dar cum, din n efericire, s-a creat obiceiul să se fabuleze pe
seama politicii Rusiei, să se caute aici ceea ce nu există, şi cum, dealtfel,
gruparea antisocială, care n u doreşte decît o conflagraţie universală, e in
teresată să agite, să tulbure opinia publică, n u n e îndoim că acţiunea pe care
am întreprins-o dincolo de hotarele noastre va da naştere, ca de obicei, la
cele mai false interpretări. Se va spune - s-a spus deja - că această ac
ţiune n u este decît un prim pas al politicii noastre de cuceriri, că nu aşteptăm
decît un pretext pentru a ne împinge forţele înainte, că intrăm în Princi
pate hotărîţi s ă nu mai ieşim şi că, urmînd aceste planuri tradiţionale de
expansiune pe care Rusia le nutreşte faţă de Imperiul turcesc, noi exploatăm,
pentru a le înfăptui, n eputinţa şi agitaţia în care tulburările sociale actuale
aruncă Europa occidentală. Tuturor acestor ipoteze n u le opunem decît
simplul fapt că intrăm în l\foldova de comun acord cu Poarta otomană şi
că trupele noastre nu vor acţiona acolo, presupunînd că va fi n evoie de: aceasta,
decît în joncţiune cu ale sale. Trecutul se regăseşte în prezent. Nu o dată,
în vremuri trecute, am ocupat în întregime sau parţial Principatele, dar, cre
dincioşi cuvîntului dat anterior, le-am evacuat de fiecare dată, imediat după
îndeplinirea condiţiilor pe care le pusesem pentru a ne retrage. La fel se va
întîmpla şi de data aceasta şi, în momentul în care în Valahia se va restabili
ordinea, sau Poarta va considera că a dobîndit suficientă garanţie în ceea
ce priveşte liniştea ulterioară a celor două provincii, trupele noastre vor fi
retrase, urmînd să ocupe de îndată poziţia strict defensivă pe care o deţineau
la fron tieră.
Concluzh. pe care o puteţi trage din consideraţiile precedente este c ă
raporturile î n care se află Principatele Dunărene faţă d e n o i n epermiţînd
n ici o ::inalogie cu cele existente între Rusia şi celelalte Puteri europene, inter
venţia noastrâ actualâ nu are, de drept şi de fapt, nimic comun cu cele pe
care, pe n edrept, se bănuia că am avea intenţia să le înfăptuim în orice altă
parte a Europei. Drepturile noastre în Răsărit se bazează pe tratate care în
Occident nu există. Binevoiţi să vă concentraţi atenţia asupra evidenţierii
acestei importante distincţii. Ea este evidentă pentru cei care vor s�o vadă ;
în consecinţă, ea nu impietează cu nimic asupra nlabilităţii tuturor decla
raţiilor noastre anterioare. Faţă de statele independente, principiul nostru
de strictă n eutralitate rămîne invariabil. Şi oricare ar fi schimbările pe care
fiecare dintre ele ar voi să le aducă organizării sociale sau politice, atîta timp
cît acestea nu afectează securitatea şi drepturile noastre, vom continua să
asistăm, cu ar ma în mînă, aşa cum am făcut-o şi pînă acum, la spectacolul
prefacerilor lor în teme.
17
7
1 848 august 5/1 7, Bucureşti. Raportul lui K. Timoni către Ministerul Aface
rilor Externe al Austriei, despre sosirea la Bucureşti a mai multor români
transilvăneni şi cererile de ajutor adresate guvernului revoluţionar al Ţării
Româneşti pentru realizarea unui stat dacic.
Bukarest, am 1 7. August 1 84 8
[ . . .] 1. b. ES SIXD hier mehrere Siebenbiirger angekommen, welche

der hiesigen Regierung An trăge auf Hiilfe von Seite der siebenbiirgischen
\Valachen zur Errichung eines dazischen Reiches gemacht haben sollen .
Ich werde trachten der Sache auf den Grund zu kommen . Jedenfalls wiirde
die kaum anerkannte Lieutenance im Falle sie sich in so etwas einliesse
ihrer Existenz nicht lănge genissen .
Timoni
• Arh. St. Buc„ colecţia :Microfilme Austria, r. 1 18, c. 239. (Haus-, Hof- und Staatsarchi·r
\Yien , Ministerium des .\ussern , Diplomatische Korrespondenz, Konsulate).
Bucureşti, 1 7 august 1 84 8
[„.] 1 . b . A C SOSIT aici mai mulţi transilvăneni, care - s e spune -

ar fi adresat guvernului de aici cereri de aj utor din partea valahilor din Tran
silvania pentru realizarea unui Imperiu dacic. Eu mă voi strădui să exami
n ez problema în profunzime. în orice caz, Locoten enţa de curînd recu
noscută, în cazul că s-ar amesteca în aşa ceva, nu s-ar bucura de o existenţă
prea lungă.
Timon i
1 849 octombrie 1 7 /29, Arad. Raportul generalului maior Thun către feldma
reşalul Schiitte, comandant de divizie din Timişoara, despre agitaţia din rindul
românilor transilvăneni, pentru întemeierea unui stat românesc condus de
Avram Iancu.
Copia
No. 3 1
Festung Arad, am 29. Oktobcr 1 84 9
NACH erhaltenen hohen Auftrag ist die Anordnung getroffen wordcn ,

daB in die Gegend von Buttyen eine Division des anher dislozirten 2-ten
Bataillons Wilhelm \•erlegt wurde.
1 Despre vizita consulului general al Marii Britanii , Colquhoun, la Locotenenţă, ple

carea deputăţiei la Constantinopol, aşteptarea sosirii lui S ule iman paşa la Bucureş t i .
JS
Cm die năheren Yerhăltnisse der in der dortîgen Gegend herrschenden
Auf1 egung kennen zu lernen , wurde der Oberlîeutenant Graf Schweînîtz
des General-Stabes în j ene Gegend mit dem Auftrage gesandt, sich person
lich sowohl von de1 Bequartirung, Verpflegung als auch von der herrschenden
Stîmmung genaue Kenntniss zu verschaffen .
:\'achdem viele der, an der Grenze Sîebenbiirgens lebenden Wallachen
eîne Menge von Gebăuden etc. zerstort oder angesteckt hatten , fliichteten
sich dieselben vor den , dîe Ordnung wîederherstellenden kaîserlîchen Truppen ,
und halten sîch j etzt in den, die Grenze des Csanader Komîtates bildenden
Bergen auf, und brechen zeitweîs în das j etzt ruhige Arade-Komitat um,
und bezeichnen ihren \Veg mit Răubereien und Brandstiftungen, verzugs
weise an den hier lebenden "Cngarn und Deutschen .
Der Oberlieutenant Schweinifa welchc diese năhere Cmstănde gemă.13
Auftrag von den Behorden erfahren hatte, hat sich und der Sache mehr
auf die Spur zu kommen , und weil er den Berichten der l-ngarn n icht
wollen Glauben zu schenken, diirfen glaubte, auch bei den Behorden der
deutschen Ortschaften erkundiget, und einen gănzlich i.ibereinstimmenden
Bericht erhalten . Es herrscht unter diesen \Vallachen eine gewisse Aufregung,
die durch Geistliche und Emissăre unterhalten wird, und, die namen tlich
dahingeht, ein gro13es \Yallachisches Reich bis an die Theihs zu griinden,
dessen Gouverneur oder Konig Ianko werden soll. Ianko wird hier allgemein
mit dem Namen Konig lanko benannt, und soli ihnen wrsprechen haben ,
durchaus keine Cngarn oder Deutsche in dem zu griindenden \Yallachischen
Reich zu dulden, in der letzteren Zeit kommt hierzu, da13 diese \Vallachischen
Gemeinden, an der Siebenbi.irger Grenze sich unwillig in den Leistungen
der Steuern zeigen un d in dem \Vahne leben, da13 dies auch in der Zukunft
aufzuhoren hătte.
Nach Antrag der CiYilbehorden wurde Ioszashely, Zoldes, Zimbro
Dezna j edes mit l Offizier und 1 Zug, Buttyen mit 1 Kampagn ie und dem
Divisions Komrnando belegt, und dieses angewiesen, namentlich Steuerver
weigerungen sogleich hierher anzuzeigen, eben so auf den Besîtz von \Vaffen
streng aufmerksam zu seyn .
In <lem der Gefertigte eill(m Loblichen Divisions Kommando diesen
Bericht gehorsamst unterlegt, bemerkt er mehr, da13 von Buttyen 8-tăgige
Rapporte hierorts einlaufen , und im Fall sie "·ichtig sind, an das Loblichc
Di,·isions Kommando gesan dt werden.
Thun
• Arh. St. Buc., colecţia :'.\licrofilme Austria, r. 155, c. 668- 670 ( K riegsarchi-t \\"ien , Fekl
Akten 1 8 � 8 - 1 8�9 . Fasz. 1 13, Con-r. 3, 10/28).
Kr. 3 1
Fortul Arad, 29 octombrie 1 8-l 9
DCPĂ primirea înaltei sarcini au fost luate măsuri ca în regiunea Buteni

să fie mutată o divizie a batalionului 2 Wilhelm, dislocat aici.
Pentru a cunoaşte mai de aproape starea de agitaţie care domneşte
în acea regiune, a fost trimis acolo locotenentul conte Schweinitz de la Sta
tul :Wajor, cu însărcinarea de a lua cunoştinţă personal, cu exactitate, atît
<lespre încartiruirea şi întreţinerea trupelor, cit şi despre starea de spirit
<:e domneşte acolo.
După ce mulţi dintre valahii care trăiesc la graniţa Transilvaniei au
distrus sau au incendiat o mulţime de clădiri etc., ei au fugit din faţa
trupelor imperiale care restabileau ordinea şi se află acum în munţii care
formează graniţa comitatului Csenad, de unde năvălesc din cind în cînd
în comitatul Arad, care acum e liniştit, şi însemnează drumul lor cu tîlhării
şi incendii mai ales la ungurii şi germanii care trăiesc aici.
Locotenentul Schweinitz, care, potrivit sarcinii, a aflat de la autorităţi
aceste împrej urări, a luat informaţii şi de la autorităţile din localităţile
germane, pentru a cunoaşte mai exact situaţia şi fiindcă a considerat că n u
trebuie s ă acorde deplină încredere rapoartelor ungurilor, ş i a primit un
raport absolut în concordanţă. Printre aceşti valahi domneşte o anumită
.agitaţie, care este întreţinută de cler şi de emisari şi care tinde spre înte
meierea unui mare Imperiu '·alah pînă la Tisa, al cărui guvernator sau
rege să fie Iancu. Iancu este numit aici în general cu denumirea de regele
Iancu şi el le-ar fi promis că nu va tolera nici unguri, nici germani în Impe
riul valah care se n întemeia . în ultimul timp se mai adaugă faptul că.
aceste comune nlahe de la graniţa transih·ană se împotrivesc la plata impo
zitului şi îşi fac iluzie că şi în viitor se va înceta plata impozitului.
Din însărcinarea autoritătilor
' civile, în localitătile Iosăsel,
' Iacobini,
Zimbru, Dezna au fost trimişi cite un ofiţer cu un piu ton, în Buteni cu o
companie şi un comandament de divizie, cărora li s-a dat instrucţiunea de
.a raporta imediat aici împotrivirile de plată a impozitului, precum şi de a
veghea cu stricteţe asupra posesiunii de arme.
Prezentînd cu supunere onoratului comandament de divizie acest raport,
subsemnatul mai adaugă că de la Buteni spsesc aici rapoarte la fiecare opt
zile şi, în caz că sînt important e, ele ,·or fi înaintate onoratului comandament
de divizie.
Thun
1 850 decembrie 1 5/27, Viena. Instrucţiuni adresate comand antului Voivo

dinei sirbeşti şi Banatului Timişan, M. Griinbiihl, în legătură cu răspindirea
de tipărituri cu caracter revoluţionar printre românii din provinciile Impe
riului habsburgic.
\Vien, am 27. Dezember 1 850
Euer Hochwohlgeboren !
AUS den auf dem ganzen Continente ,·erbreitete Propagandisten hat

sich in Paris ein Verein gebildet, der sich die besondere Aufgabe gestellt hat,
die romanische B evolkerung sowohl der kaiserlich-koniglichen Osterreichi
schen Kronlănder, als der angrănzenden Staaten zu einer massenhaften
Erhebung gegen die bestehenden Regierungen aufzustacheln. Zur Realisirung
20
dieser Aufgabe sucht man vorlăufig revolutionăre Druckschriften unter den
Romanen · zu verbreiten.
Dem zufolge ist auch von Paris aus auf den hierortigen Platze eine Flug
schrift unter dem Titel : „Româniea Viitorc. Dreptate. Frăţie. Unitate."
Paris, Biblioteca Română 3, Piaţa Sorbona 3, 1 850, angelangt, und nach
den diessfalls gemachten Erhebungen unter Kreuzband mittelst Briefpost
an einzeln e Romanen in Ungarn und Siebcnbiirgen \·ersendet wordcn.
:Man hat hierorts diesc Angelegenheit sofort ins Auge gefasst, und alle
Vorkehrungen getroffen , um diesem revolutionaren Streben auf die Spur z u
kommen , u n d die beabsichtigten weiteren Cnternehmungen zu vereiteln.
Indem man sich beeilt, Euere Hochwohlgeboren hievon gehorsamst in
Kenntniss zu setzen, und sich vorbehălt, alle weiteren, den fraglichen Gegen
stand betreffenden Resultate unverweilt mitzutheilen, bittet man, die \Vahr
n ehmungen, welche etwa von Euerer Hochwohlgeborcn in dieser Richtung
gemacht werden sollten , mit moglichster Beschleuuigung anher bekannt
geben zu wollen , damit sodann von hieraus die entsprechendsten Mittel
angewendet werden konnen, um das erwăhnte Proj ekt in seinem Keinie z u
ersticken .
Wien a m 27. Dezember, 1 850
(semnătură indescifrabilă)
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme R.
S. F. Iugoslavia, r.8, c. 2 19 - 220 (Arhi-1 Vojvodine
Sremski Karlovci, Srpsko Vojvodstvo i Tami§ki Banat, Prae5idialia Nr. 3) .
Viena, 27 decembrie 1 850

Preanobile !
DIN propagandiştii răspîndiţi pe întreg continentul s-a constituit la

Paris o asociaţie, care şi-a fixat ca obiectiv special să instige populaţia ro
m ână, atît din provinciile Coroanei cezaro-crăieşti austriece cît şi din statele
limitrofe, la o ridicare în masă împotriva guvernelor existente. Pentru reali
zarea acestui scop se încearcă deocamdată să se răspîndească tipărituri revo
luţionare printre români.
Ca urmare, a ajuns şi aici, de la Paris, un manifest cu titlul: „România
viitoare. Dreptate, Frăţie, Unitate." Paris, Biblioteca română, Piaţa Sor
bona 3, 1 850 - şi, conform cercetărilor făcute în acest caz, el a fost expediat
cu poşta sub banderolă unor români din Ungaria şi Transilvania.
Aici s-a dat imediat aten ţie afacerii şi s-au luat toate măsurile pentru a
s e da de urma acestor acţiuni revoluţionare şi a se zădărnici alte acţiuni
intenţion ate.
Grăbind aducerea preasupusă la cunoştinţa Domniei Voastre şi în inten
ţia de a comunica n eîntîrziat toate celelalte rezultate referitoare la subiectul
în chestiune, rugăm să ne faceţi cunoscute aici, cit mai urgent posibil, even
tualele constatări făcute de Domnia Voastră în această direcţie, pentru ca
apoi să se poată. aplica de aici măsurile cele, mai potrivite pentru ca amintitul
proiect să fie înăbuşit în embrion.
21
10
1 850 decembrie 25 / 1 85 1 ianuarie 6 , Viena. Instrucţiuni ale ministrului de

interne al Austriei, Al. Bach, către Comandamentul general din Timişoara,
în legătură cu răspindirea manifestelor şi broşurilor revoluţionare vizind
răscularea românilor din provinciile locuite de e i ş i realizarea independenţei
lor.
Wien, den 6. Jănner 1 85 1
Hochwohlgeborener Freiherr !
DAS in Paris bestehende Comite von romanischen Revolutions-;\Iănnern

ist, wie bekannt , seit lăngerer Zeit eifrig bemiiht re\·olutionăre Schriften
und Broschuren , welche auf die Erhebungen der Romănen in den von ihnen
bewohnten Lăndern und auf die Erringung ihrer Selbstăndigkeit abzielen,
in diescn Gebieten zu verbreiten.
Es ist mir ein Exemplar einer solchen Brochure mit dem Titel : Romaniea
Viitore (Romanische Zukunft) und von sehr sub\·ersiven Inhalte zukommen,
welche vor einiger Zeit in Paris ·erschienen ist und ,·on dem oben genannten
Comite herriihren diirfte.
Ich beehre mich Euerer Hochwohlgeboren in der Anlage 1 einen deu
tschen Auszug dieser gefăhrlichen Schrift mit dem Ersuchen zu iibersenden,
<las Geeignete zur Verhinderung der Weiterbreitung derselben in dem lhrer
LeitWlg anvertrauten Verwaltungsgebiete verfiigen zu wollen, und fiige die
Bemerkung bei, dafi diese Brochure wahrscheinlich schon ihren ·weg in die
Bukowina und nach Siebenbiirgen gefunden haben diirfte, da13 sie in dem
Beiblatte der in Kronstadt erscheinenden romanischen Zeitung : „ Gaceta
Transilvaniei" formlich angekiind;gt erschein t .
Empfangen . . .
Bach
• Arh. St . Buc„ colecţia :\licrofilme R. S. F. Iugosla·1ia. r. 8, c. 223. (Arhi-, Voj·1odine -
Sremski J{arlo-1ci , Srpsko Voj1odsbo i TamiSki Banat, Praesidialia 16) . Xo.
Viena, 6 ianuarie 1 85 1
Preanobile baron !
COMITETL'L bărbaţilor re\·oluţionari români constituit la Paris, după

cum vă este cunoscut, lucrează de mai mult timp cu zel pentru răspîndirea
în aceste ţinuturi a manifestelor şi broşurilor revoluţionare care ţintesc răscu
larea românilor în provinciile locuite de ei şi realizarea independenţei lor.
Mi-a parvenit un exemplar dintr-o asemenea broşură cu titlul : „România
viitoare", cu un conţinut extrem de subversiv, care a apărut de cîtva timp
la Paris şi care ar părea că provine de la mai sus numitul Comitet.
Am onoarea a înainta în anexă 1 , Domniei Voastre, un extras în limba
germană al acestei periculoase broşuri, cu rugămintea de a binevoi să dispu-
1 Nu se află pe rolă.
22
n eţi cele n ecesare pentru împiedicarea răspîndirii mai departe a acesteia în
ţinuturile administrative încredinţate conducerii dumneavoastră şi adaug
observaţia că această broşură şi-a găsit probabil drumul în Bucovina şi spre
Transilvania, că ea este anunţată în mod expres în suplimentul ziarului
românesc „ Gazeta Transilvaniei", care apare la Braşov.
Primiţi . . .
Bach
11
< 1 850) . Memoriul intitulat „Emigraţia politică in Orient", cu referiri la obiec

tivul politic al românilor - unirea Moldovei, Ţării Româneşti şi Transilvaniei
într-un singur stat, cu numele Daco-România.
Die politische Emigration im Oriente. [ . . . ] 1.

Die Wallachische Part ei
DAS HAUPTSTRE BEN dieser Partei ist die Moldau und Wallachei
n ebst Siebenbiirgen zu einem Reiche, unter dem Namen „Dako-Romanien"
zu vereinigen .
Bei derselben ist j edoch keine innere Organisation vorhanden . So klein
die Emigration ist, so theilt sich dieselbe doch in zwei Parteien, deren eine,
die demokratische, in Paris ihren Sitz, und Iliade zu ihrem Leiter hat.
III. Ghika. Die Wallachen unter Ghika bilden die aristokratische
Partei, die von Konstantinopel geleitet wird.
Diese Faktion besitzt wenig Fonds, aber allenthalben ergebene Korres
pondenten, die sămmtlich ihre Berichte an Ghika einsenden, der ihnen von
Zeit zu Zeit Instrucktionen zukommen lăfit. In letzter Zeit hat sich Ghika
durch Urguharts und Thompsons Vermittlung Kossuth genăhert.
1 . Marino. Hauptagent Ghika's in Constantinopel ist Marino. Er wohnt
allen Sitzungen in Ghika's Hause bei, und sammelt Gelder fiir die Zwecke
seiner Partei. Er befa13 t sich mit Handelsspekulationen. [ ]2• . . .
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Au stria, r.9, c. 550 - 586 (Haus-, Hof- und Staatsarchiv
·wien, Allgemeines Verwaltungsarchi·1, Nachlass Bach, K. 23).
Emigraţia politică din Orient. [ . . ] 1. .
Partida valahă.
PRINCIPALA năz uinţă a acestei partide este să unească Moldova şi

Valahia, împreună cu Transilvania, într-un Imperiu sub numele de „Daco
România".
Această partidă n u are totuşi n ici o organizare internă. Deşi numărul
emigranţilor (români) este mic, ei se împart totuşi în două partide, dintre
1 Referiri la emigraţia politică. din Orient : revoluţionari unguri, polonezi etc.
23
care una, cea democratică, îşi are sediul la Paris şi îl are drept conducător
pe Eliade.
III. Ghica. Românii de sub conducerea lui Ghz"ca formează partida
aristocratică, fiind condusă de la Constantinopol.
Această facţiune posedă puţine fonduri, însă are peste tot corespondenţi
devotaţi, care cu toţii îşi trimit rapoartele către Ghica, care din timp în timp
le trimite instrucţiuni. în ultimul timp, Ghica s-a apropiat, prin intermediul
lui Urguhart şi Thompson, de Kossuth.
1 . Marino. Agentul principal al lui Ghica la Constantinopol este Marino.
El asistă la toate şedinţele din c35a lui Ghica şi strînge bani pentru scopurile
partidei sale. Se ocupă de speculaţii comerciale. [ ] 2• . . .
12
1 85 1 martie 12/24, Sibiu. Raportul locţiitorului guvernatorului militar şi

civil al Transilvaniei, Kalliany, către Al. Bach, despre nemulţumirile şi agi
taţiile românilor din Transilvania ; colaborarea diatre aceştia şi cei din Prin
cip:ite pentru înfăptuirea unei Românii Mari.
Praesi. No. 4 53 und 454
Hochwohlgeborner Herr �Iinister,
[ ] 1• ES L:\.SST sich iibrigens wohl n icht in Abriick stellen, dass

• . •
:auch die romanische Bevolkerung în vielen durch ihre vormaligen Fiihrer

und Tribunen im Jahre 1 84 8 und 1 84 9 vorgespiegelten Erwartungen und
masslosen Versprechungen sich j etzt getăuscht sieht, und dass die n euen
Steuem und Finanz-Einrichtungen, die in diesem Jahre auf einmal einge
fiihrt werden ihnen jedenfalls keine erwiinschten Erscheinungen sind, und
manches Missvergniigen erzeugen ; sowie auch die so lange ausbleibende
Rechtspflege und fortdauemde Ungewil3heit hinsichtlich der politischen Lan
desgestaltung vielfachen Stoff zu Mil3deutungen und Besorgnissen darbiethet .
Nichts desto \Ven iger aber crkennt <loch der Bauer iiberall, die grossen \Vohl
-thaten, wclche ihm durch die neuen Regierungs-Massregeln zu Theil geworden
sind, und ist mit dem Schutze zufrieden, welchen er gegenwartig in j eder
Richtung hin genieDt.
Unzufrieden sind, wie schon in den friiheren Administrations- und Reise
Berichten mehrmahls erwăhnt wird, eigentlich nur ein grosser Theil cler
Geistlichkeit, der halbgebildeten Literaten und ehemaligen Tribunen, Pră
fekten und sonstigen Volksfiihrer, v.·eil ihren grenzenlosen Prătensionen ,
sowohl hinsichtlich der Belohnung fiir ihre in obigen Jahren geleiteten Dienste,
als auch in dem Bcgehren nach hohcn .Âmtern und Stellen, clic sie wegcn
}iangel an Bildung und Kenntnisse n icht zu versehen im Stande sind, von
der Regierung seither n icht Geniige geleistet worden ist.
Diese Menschen haben eigentlich n ichts zu verlieren, w·erden vom iiber
triebensten Diinkel und Ehrgeiz geleitet, und in ihren kopfen spukt hin und
. da die Idee ciner grossen Romania, \velche alle romanischen Volksstămme
2 Cîteva date <lespre n··rolu ţionarii rom.î.n i : C . ?.lanu, C. Bolliac, N. Bălcescu e tc .
:2 4
in- und ausserhalb Osterreich zu einem unabhăngigen Reiche vereinen solle.
Es sind auch manche Spuren da, class Verbindungen zwischen diesen Leuten
und den Gleichgesinnten in den benachbarten Fiirstenthiimern im Geheimen
.gepflogen werden ohne class j edoch bisher trotz aller Sorgfalt feste und er
\\·eisliche Anhaltspunkte und :Materialien erforscht werden konnten .
\Venn aber der demanchst zu erfolgende Abmarsch der kaiserlich-russi
schen und tiirkischen Truppen aus den beiden Fiirstenthiimem und die Bese
tzung derselben bloss durch einheimisches wallachisches 2 National-Miliart
geschieht, konnte es immerhin moglich sein , class diese bisher verborgenen
Yerbindungen n aher ins Leben treten und in ihren Regierungs-feindlichen
Bestrebungen allmăhlich mehr zum Vorschein kommen werden . Bis dahin aber
"·ird es sicherlich diese unzufriedenen romanische Parthei in Siebenbiirgen nicht
'rngen mit etwaigen Umsturzplanen aus ihren Schlupfwinkeln hervorzutreten
und etwa gar zu versuchen zu ihren exaltirten Proj ekten das Volk gegen
<len Regierung zu verleiten, weil das letztere-so sehr es auch noch in seinem
rohen Zustand geneigt ist, und auch sonst empfănglich scheint, lockenden
Vo:r:spieglungen Gehor zu geben, nach alten seitherigen Erfahrungen zu fest
an dem allerhochsten Kaiserhause hăngt, und durch die jiingst empfangenen
\Vohlthaten zu sehr zum Danke verpflichtet ist, als class ein solcher gewaltiger
l:mschwung iiberhaupt, geschweige aber erst in einer so kurzen Zeit und
dazu noch unter den Augen der Regierungsbehorden des Landes moglich
und denbar wăre. Zu dem fehlt es-was besonders zu beacthen ist - , dem
romanischen Volkstamme, selbst wenn die letzteren Umstănd(e) ganz
anders wăren und eine solche Aufstandsgefahr wirklich zu besorgen stiinde,
bei der allgemeinen vorausgegangenen Entwaffnung des Landes, an allen
\Vaffen , sodann an Munition hauptsachliche aber am Gelde und intelligenten
Fiihrern, um iiberhaupt an einen solchcn Aufstandsversuch n ur zu den
ken . [ . . . ] 3.
Hermannstadt am 24-ten Mărz 1 8 5 1
F iir den Ziwil- und Militar Gouvemeeur
Kalliany
• Arh. St. Buc., colecţia �Iicrofihne Austria, r. 100, c. 533 - 5�3 (H-rns-, Hof- und Staatsarchi·1
"'ien, Informationsbiireau, K. 12) .
Praesi. Nr. 453 � 454
Pre;mobile domnule ministru,
[ ] 1. NT POATE fi trecut c u ,-ederea faptul că şi populaţia româ

• • •
n ească se vede înşelată .acum în multe din aşteptările şi n emăsuratele promi

siuni ce i-au fost făcute în anii ! 848 şi 1 84 9 de către conducătorii şi tribunii
ei din acea vreme şi că noile impozite şi întocmiri financiare, care sînt introduse
brusc în anul .acesta, nu .sînt nicidecum lucruri dorite de ea, producînd astfel
nemulţumiri ; după cum aşa de mult aşteptata aplicare a j ustiţiei şi incerti-
1 Referiri la cazul ·de la Ail!ld, raportat de l oco te nent ul Paradeise r ; informaţii de pe

Tirnave, raportate de Bayer, funcţionar al districtului Odorhe i ; despre activi tăţ ile revoluţionare
ale români l m transibăneni, . amiutiţi fiind Avram Iancu, Axente Se·1er.
�5
tudinea care mai durează cu privire la organizarea politică a ţării oferă adesea
motiv pentru răstălmăciri şi îngrijorări. Cu toate acestea însă, ţăranul re
cunoaşte totuşi pretutindeni marile binefaceri care i-au revenit de pe urma
noilor măsuri administrative guvernamentale şi este satisfăcut cu protecţia
care i se acordă în prezent în toate privin ţele.
De fapt, nemulţumiţi sînt, aşa cum a fost arătat de mai multe ori în
rapoartele administrative şi de călătorie anterioare, propriu-zis numai o
mare parte a preoţimii, a literaţilor semicul ţi şi a foştilor tribuni, prefecţi şi
a celorlalţi conducători ai poporului, deoarece pretenţiile lor nelimitate, atît
în ceea ce priveşte răsplata pentru serviciile aduse în anii menţionaţi mai
sus, cît şi în ceea ce priveşte dorinţa lor de a ocupa şi posturi înalte, pe care
nu sînt în stare să le exercite din lipsă de instrucţie şi cunoştinţe, nu au
fost satisfăcute pînă acum de către guvern .
Oamenii aceştia nu au de fapt nimic de pierdut, sînt ghidaţi de o înfu
murare şi ambiţie excesive, şi în capetele lor se năzăreşte cînd şi cînd ideea
unei Românii Mari, care să unească toate populaţiile etnice româneşti din
interiorul şi din exteriorul Austriei într-un Imperiu independent. Există şi
unele indicii că se întreţin în secret legături între oamenii aceştia şi cei care
gîndesc la fel din Principatele învecinate, fără ca totuşi să se fi putut obţine
pînă acum puncte de reper şi materiale sigure şi probatorii, în ciuda tuturor
eforturilor depuse în acest scop.
Dacă însă se va produce în curînd retragerea prevăzută a trupelor im
periale ruseşti şi turceşti din ambele Principate şi ocuparea lor se va înfăptui
numai de armata naţion ală valahă 2 autohtonă, s-ar putea oricum ca aceste
legături, ascunse pînă acum, să prindă viaţă mai clar şi să apară treptat
tot mai vizibile în năzuinţele lor antiguvernamentale. Pînă atunci însă, cu
siguran ţă că acest partid românesc nemulţumit din Transilvania nu va îndrăz
ni să iasă la iveală din ascunzişul său cu niscai planuri de răsturnare şi nici
să încerce eventual a ademeni poporul spre proiectele sale exaltate împotriva
guvernului, pentru că poporul - oricît ar fi de înclinat, în starea sa frustă
şi oricît ar părea de receptiv în general de a da ascultare unor promisiuni
ispititoare - după toate experien ţele de pînă acum, ţine foarte mult la prea
înalta Casă imperială ; apoi prin binefacerile ce le-a primit de curînd, este
prea obligat la recunoştin ţă ca să fie posibilă o astfel de răsturnare violentă,
cu atît mai puţin într-un timp atît de scurt şi, în plus, sub ochii autorităţilor
guvernamen tale ale provinciei. în afară de asta, îi lipseşte populaţiei etnice
româneşti - ceea ce trebuie în special avut în vedere - chiar dacă împre
jurările ultime ar fi fost cu totul altele şi dacă ar exista cu adevărat teama
unui astfel de pericol de răscoală, îi lipseşte mai ales acum, după dezarmarea
generală executată în toată ţara, armamentul, apoi muniţia, dar mai cu
seamă îi lipsesc banii şi conducătorii inteligenţi, chiar şi pentru a se gîndi
la o astfel de încercare de răscoală. [ . ] 3. . .
Sibiu, 24 martie 1 85 1
Pentru guvernatorul militar şi civil,

Kalliany
2 Aici şi i n alte documente austriece, sînt denumiţi astfel românii din ambele Principate.
3 Poziţia l u i .-\:rram Iancu, Axente Sever şi a celorlalţi conducători ai românilor.
26
13
1 85 1 mai 1 5 /27, Bucureşti. Raport al agentului politic şi consul general au
striac la Bucureşti, A. Laurin, către ministrul afacerilor externe al Austriei,
F. Schwarzenberg, despre difuzarea în rîndul românilor din Imperiul habs
burgic a foii intitulate „Junimea română" ; îndemnurile adresate prin foaia
respectivă.
Kaiserlich-Konigliche Bukarest, am 27. Mai 1 85 1

_-\gentie und General-Consulat
�o. 9
Durchlauchtigster Fiirst !
..'\I IT DER gestern hier angelangten Post, sind eine grosse Zahl Ab
drucke einer \"on den walachischen Exilirten in Paris herausgegebenen
:)chrift „Die romănische Jugend" (Junimea Română) betitelt, angekommen.
Ich habe diese, wie gewohnlich, dem Staatssekretariate zukommen lassen,
und entstehe nicht, einen Abdruck davon im Anbuge 1 Euer Durchlaucht
Yorzulegen.
Am Schlusse dieses Proclams kommt eine Apostrophe an die Romănen
Yon Bukovina, Siebenbiirgen und Banat vor, die geeignet sein mochte, unsere
siebenbiirgische Verwaltung im hohere Grade zu interessieren. Darum fand
ich mich bewogen, dem Freiherrn von Kalliani gleichfalls einen Abdruck
desselben zukommen zu lassen und ihm zu bemerken, class wahrscheinlich
Yersuche gemacht werde, diese aufwieglerische Piece nach j enem Kronlande
zu versenden.
Die erwăhnte Apostrophe lautet folgender :\lassen : Xota : „Wir bitten
unsere Briider, die diesses Blatt erhalten, daraus j ene Artikel, die sie fiir
zweckmăssig halten, abzuschreiben, und unter dem Volke zu verbreiten.
Einstweilen wird dieses Blatt bloss von montanen und moldauer Studenten
redigirt. Damit also dasselbe ein wahres Organ der romănischen Republick
wird, fordern wir die demokratischen Jiinglinge von Siebenbiirgen, Bukovina
und Banat auf, sich unverweilt mit uns in Verbindung zu setzen".
Was dieses Blatt betrift, so wolle man sich portofrei an den Burger
Dumitru Floreszku in der Oster-Gasse wenden " .
Dbrigens ist es der fllrstlichen Regierung gelungen, unter den polizeilich
manipulierten Briefen Einen zu finden, worin die Adresse des Behorderers
dieser Flugschriften erscheint. Sie lautet : A Monsieur Fleury Goustave
Adolphe, Paris, rue Boulevard du Mont Parnasse Xo. 1 65, vis-a-vis de No. 1 36.
Es ist von Seite dieser Agentie dafur gesorgt worden, class Briefe unter
dieser Adresse nicht abgeschickt werden, wenn sie nicht fruher <las Staats
sekretariat untersucht haben wird.
Da es aber moglich ist, class ausser Bukarest solche auf die Post kom
men ; so ersuche ich unter Einem, den Freiherrn von Kalliani, darauf auf
merksam zu sein, und vorkommenden Falls, sie an diese Agenzie zuruck
zusenden.
A. von Laurin
• Arh. St. Buc .. colecţia Microfilme .-\ustria, r.24, c. P5 - 178 ( Haus-, Hof- und StaatsarchiT
Wien, Informationsblli reau, Haute Police, Bukarest, K. 13).
27
Bucureşti, 27 mai 1 85 1
Agenţia şi Consulatul
General Cezaro-Crăiesc
Nr. 9
Preailustre prinţ !
CC POŞTA d e ieri au sosit aici u n mare număr de imprimate ale unei
publicaţii editate de exilaţii români la Paris, intitulată „Junimea română".
Eu le-am trimis, ca de obicei, Secretariatului de Stat � i nu neglij ez să.
·
prezint un exemplar în anexă 1 şi Excelenţei Voastre.
în finalul acestei proclamaţii se face un reproş românilor din Bucovina.
Transilvania şi Banat, care ar putea interesa îndeosebi administraţia noastră
din Transilvania. Pentru aceasta, am considerat necesar să trimit un exem
plar şi baronului von Kalliani şi să-i atrag atenţia că, probabil, s-au făcut
încercări de a se trimite aceste foi instigatoare provinciilor Coroanei .
Amintitul reproş sună în felul următor : �otă : „Rugăm pe fraţii noştri.
care primesc această foaie, să copieze şi să difuzeze în rîndul populaţiei artico
lele pe care le consideră potrivite. Deocamdată, această foaie este redactată
numai de studenţi munteni şi moldoveni. Pentru ca să devină un adevărat
organ a l Republicii Române, invităm pe tinerii democraţi din Transilvania.
Bucovina şi Banat să se pună ne întîrzia t în legătură cu noi " .
î n ceea c e priveşte această foaie, oricine se poate adresa , fără taxă,
cetăţeanului Dumitru Florescu din Oster-Gasse".
Dealtfel, guvernul princiar a reuşit ca, printre scrisorile manipulate de
poliţie, să găsească una în care apare adresa promotorului acestei foi volante.
Ea este : A Monsieur Fleury Goustave Adolphe, Paris, rue Boulevard du
Mont Parnasse No. 1 65, vis-a-vis de No. 1 36.
Această Agenţie s-a îngrijit ca scrisorile purtînd adresa respectivă să
nu fie expediate dacă nu au fost cercetate în prealabil de Secretariatul de Stat .
Este posibil ca asemenea (foi) să vină prin poştă din afara Bucureştiu
lui, astfel că, printre altele, l-am rugat pe baronul Kalliani să fie atent în
acest sens şi, în caz că (sosesc), să le expedieze acestei Agenţii.
A. von Laurin
14
1 85 1 noiembrie 1 7 /29, Sibiu. Raportul guvernatorului militar şi civil al Tran
silvaniei, K. Schwarzenberg, către Al. Bach, asupra activităţii emigranţilor
români din Anglia şi legăturile acestora cu consulatul general englez din Bucu
reşti. Î n anexă : Copia unui raport al lui A. Laurin către K. Schwarzenberg,
datat 1 85 1 noiembrie 8/20 Bucureşti, despre activitatea emig;anţilor români
Ştefan şi Nicolae Golescu.
Prăsid. No. 56 Res
Hochwohlgeborner Herr Minister,
DAS IN Abschrift anliegende 1 vom I I I-ten Armee-Commando mir
mit vertraulicher Note vom 1 . dieses Monats zur Einsicht frbermachte Schrei.,..
ben eines sicheren Stdan - an seine l\fotter in Bukarest, hat der gegriindeten
Vermuthung Raum gegeben, daB E . Grant Girant des General Consulates
Yon England 5.ich zum Vermittler revolutionărer Korrespondenzen benut
.zen lăBt.
lch habe mich daher bestimmt gefunden dem kaiserlich-koniglichen
General-Consulate in Bukarest hievon die :Mittheilung mit dem Ersuchen
zu machen, den :\"amen und die Verhăltnisse des Verfassers, der aller \Vahr
scheinlichkeit ein Fluchtling sein miil3te, ermitteln, nicht minder die Auf
merksamkeit auf E. Grant leiten, und das hierin Erhobene mir bekannt
geben zu wollen.
Durch die Antwort des Herrn General Consuls und �Iinisterialrathes
von Laurin erhie'lt ich in jeder Beziehung geniigende Aufklărung, und indem
ich rnn selber Euer Hochwohlgeboren eine vollinhaltliche Abschrift hier
beizuschlie�en mir ·erlaube, erlangen Hochdieselben dadurch die Ueberzeu
gung, wie schwankend sich die fiirstlich-walachische Regierung gegeniiber
<les revolutionaren Elementes benimmt, wăhrend das englische Consulat
<lieser Parthei offenkundig und ohne Scheue jeden moglichen Yorschub
angedeihen lă:Bt .
Allein der en-văhnte Consulats-Yerweser lăBt sich nicht nur von den in
London weilenden Fliichtlingen zur Forderung ihrer Correspondenzen gebrau
..:hen, sondern unterhălt auch einen Yerkehr mit den zu Paris befindlichen
compromittierten Coriphaeen, wie diefi Euer Hochwohlgeboren aus zuliegen
<ler hier in Beschlag genommener Correspondenz des Nikola Golesco hoch
&eneigtest entnehmen wollen.
lch fiihle mich somit nrpflichtet Euer Hochwohlgeboren Aufmerksamkeit
auf die Correspondenz des Auslandes nach der \Valachei zu leiten, nachdem
in diesem Fi.i rstenthume das daselbst ,·orhandene revolutionăre Element
auffallige Cnterstiitzung findet, und will mit der BesorgniB nicht erwehren
lassen, daB die nach Bukarest gelangenden Briefe und Paquete mit Druck
schriften rernlutionăren Inhaltes von der fiirstlich walachischen Regierung
nicht in GemaBheit der hohen \\"eisung Euer Hochwohlgeboren vom 1 6-ten
September laufonde Jahr retoumiren gemacht, sondern \Vie das kaiserlich
l:onigliche Coi1su1at in der beigeschlossenen Xote von 20-ten dieses Monats
bemerkt, an den ..\dressaten abegegeben werden.
Ich bin dem rn Folge der um·orgreiflichen }frinung, daf3 die Briefe fiir
die \Valachei, im welchen, wie das beigeschlossene Schreiben des Nikola
Golesco darthut, die Druckschriften im kleinsten Formate verschickt werden,
ieiner besonderen Ceberwachung unterzogen, und die vorgefundenen derar
tigen Sendungen von hier nicht weiter befOrdert werden sollen.
Indem ich mir in betreff dessen die Entscheidung von Euer Hochwohl
geboren erbitte, nehme ich mir die Freiheit ein Exemplar eines Aufrufes an
die romănische Bevolkerung, ,·on welchem mehrere Exemplare ohne einer
anderweiten schriftlichen Einbegleitung unter Adresse „Constantin Steriadis
in Bukarest" von Paris hier anlangten, unter gleichzeitigen AnschluB der
Cebersetzung Euer Hochwohlgeboren zur hohen Einsicht mit dem gehor
:o:arnsten Beifiigen vorzulegen, dal3 die iibrigen Exemplare unter besagter
_.\dresse ihrer Bestimmung zugefiihrt worden sind.
Genehmige.u .
. .
Hermannstadt den 29. (::\ ovember) 1 85 1

Schwarzenberg
29
(Anexa )
Abschrift
Kaiserlich-Konigliche Agentie
und General-Consulat Bnkarest, den 20. Xovember 1 8 5 1
No. 7 OOO
Durchlauchtiger Fiirst !
Ich habe mich sogleich um den wahren Xamen und die Verhăltnisse des
Verfassers des mir mit hochverehrter Zuschrift vom 1 0. dieses :Vlonats Zahl
43 Res./286 1 :M .C.G. 1 85 1 vertraulich mitgetheilten Schreibens erkundiget .
Niemand anderer als Stefan Golesco kann der Verfasser desselben seyn.
Golesco ist in London in Piccadilly wohnhaft, hat hier eine )fotter, die im
Verkehr mit dem Verweser des hiesigen englischen Consulates steht, und
unter einer Coterie von Bojaren welche die Rakowitzer genannt werden,
wiihlt, und den politischen Propheten macht .
Stefan Golesco war bei der Ereignissen von 1 848 sehr betheiligt. Er
war, wo nicht der Urheber der Revolution, so doch der Trăger derselben ,
und noch jetzt gruppirt sich die wallachische Emigration u m ihn, noch mehr
als um Eliade, der in Paris die Arbeiten cler Romănen leitet . Durch ihn sincl
:\Iazzinische Aufrufe ins Land eingeschmuggelt, und sogar Geldsammlungen
veranstaltet worden .
Zu allen diesen :'.\Iissbrăuchen gibt sich cler englische Consulatsvern·eser,
cler eine Tochter de Rakowicza zur Frau hat, und durch sie mit GGlesco
verschwăgert, ist, bereitwillig her.
Zu allen diesen :Missbrăuchen gibt sich der englische Consulatsverweser,
der eine Tochter der Rakowicza zur Frau hat, und durch sie mit Golesco
verschwăgert ist, berei tw illig h er .
Ich habe ofters im geheimen Wege dieser }Iissbrauch zu konstatiren
Gelegenheit gehabt, und es dem Staatssecretariate angezeigt. Allein die
Briefe, obschon verponnten Inhalts, wurden stets begeben .
Der Fiirst Hospodar, dem ich vorgestern den Inhalt der obenerwăhnten
Depesche vom 1 0 . dieses )fonats mitgetheilt habe, wusste um diese Verhâlt
n isse, gestand aber, dass er nur abwehrend sich verhalten konne, da diese
in Konstan tinopel eine krâftige Stutze haben .
Dem ungeachtet habe ich ihm gerathen , bei Ali Pascha iiber den Vor
schub zu klagen , welchen wider alles Volkerrecht <las englische Konsulat
der Revolutionsparthei offenkundig und ohne Scheue ertheilt. Der Fiirst
scheint Bedenken zu tragen , diesen Schritt zu thun .
Die Sache wird n och dadurch schlimmer, da der Gen eral Consul Col
quehoun un verziiglich hier ein treffen soll - der die Triebfeder aller dieser
Cmtriebe seyn soll. Auch hat die Coterie Rakowitza alles 'Veitere bis auf
dessen Ankunft hinausgesetzt : darum werde ich diesen Abend meinen rus
sischen Colega von dieser Angelegenheit sprechen , und das durch ihn zu
bewirken suchen , was der Fiirst Hospodar zu thun , wo nicht sich weigert,
so doch sâumt.
Ich zweifle n icht, class die russische l\lission in Konstantinopel Schritte
thun wird, um den Ubel vorzubeugen .
Was mich anbetrifft, so verweigere ich j edem englischen Passe das Visa
fiir die kaiserliche Staaten, welcher fii.r .\"ichtenglănder oder sonst fii.r be
kannte Wii.hler lautet, und habe die Ehre zu bemerken , class das britische
Konsulat es <labei hat bewenden lassen .
lch babe die Ehre etc. etc .
A. von Laurin
• Arh. St. Buc . colecţia Microfilme Austria, r. 109. c. 1 0 - 12 şi 27-29 (Hans-, Hof
. -und
Staatsarchi·r \Yien, In formationsbi.i reau. K. 28) .
Preanobile domnule ministru,
5CRISOAREA anexată 1 în copie, transmisă mie de Comandamentul 3

al Armatei, cu o notă confiden ţială din 1 al acestei luni, pentru luare la
cunoştinţă, scrisă de un oarecare Ştefan - către mama sa din Bucureşti,
a dat naştere la presupunerea, întemeiată, că E. Grant, gerant al Consulatului
general al Angliei, se lasă folosit ca intermediar al coresponden ţei revolu
ţionare.
De aceea, m-am simţit dator să comunic aceasta Consulatului general
cezaro-crăiesc din Bucureşti, odată cu rugămintea de a afla numele şi situaţia
autorului, care, după toate probabilităţile, pare să fie un emigrant şi nu
mai puţin de a îndrepta atenţia asupra lui E. Gran t, iar cele aflate în această
privinţă să binevoiască a mi le face cunoscute.
Prin răspunsul domnului consul general şi consilier ministerial Laurin,
am primit lămuriri suficiente în toate privinţele şi, îngăduindu-mi, Excelenţă,
să anexez aici o copie integrală a acestuia, vă veţi convinge prin aceasta cît
de şovăitor se comportă guvernul princiar valah faţă de elementele revolu
ţionare, în timp ce Consulatul englez acordă acestei partide, pe faţă şi fărft
reţinere, sprij in ul posibil.
Dar amintitul consul-gerant nu numai că se lasă folosit de emigranţii
din Londra la expedierea corespondenţei lor, ci întreţine chiar o legătură cu
corifeii compromişi care se află la Paris, cum puteţi constata, Excelenţă,
din corespondenţa lui �icolae Golescu, confiscată şi anexată aici.
..\stfel, mă simt dator de a atrage atenţia Excelen ţei Yoastre asupra
corespondenţei din străinătate către Yalahia, deoarece elementele revolu
ţionare existen te în acest Principat găsesc un sprijin bătător la ochi şi nu-mi
pot stăpîni îngrijorarea că scrisorile şi pachetele cu imprimate cu conţinut
revoluţionar nu au fost returnate de gu\·emul princiar valah, în conformitate
cu înaltele instrucţiuni ale Excelen ţei \" oastre din 1 6 septembrie anul curen t,
ci, după cum observă Consulatul cezaro-crăiesc, în nota anexată, din 20 ale
acestei luni, sîn t predate adresanţilor.
Ca urmare, modesta mea părere este d scrisorile pentru \'alahia, în
care sînt trimise imprimate de format mic, cum arată scrisoarea anexată a
lui .\"icolae Golescu, să fie supuse unei supra\·egheri deosebite şi expedierile
-de acest fel descoperite să nu fie trimise de aici mai departe.
Rugîndu-\-ft să-mi trimiteţi în această pri\·in ţă hotărîrea Excelen ţei
Yoastre, îmi iau libertatea de a prezenta Excelenţei Yoastre, pentru luare la
1 Scrisoarea se află pc rolă . c. JO - J I .
31
cunoştinţă, un exemplar al unui Apel către poporul român, din care mai
multe exemplare, fără scrisori de însoţire, au sosit aici de la Paris pe adresa
„Constan tin Steriadi din Bucureşti", concomitent cu traducerea în anexă ,
adăugînd preasupus că restul exemplarelor au fost expedia te la destina ţie
cu adresa sus-amintită.
Primiţi . . .
Sibiu, 29 noiembrie 185 1
Schwarzenberg
(Anexa)
Copie
Bucureşti, 20 noiembrie 1 8 5 1
Agenţia şi Consulatul General
cezaro-crăiesc
Nr. 7 OOO
Alteţă !
:M-am informat imediat despre numele ade\'ărat şi situaţia: autorului

scrisorii comunicate mie confidenţial prin înalta adresă din 1 0 ale acestei
luni, ?\ r. 43 Res. 286 1 :\f:CG din 1 85 1 .
Nimeni altul nu poate fi autorul decît Ştefan Golescu. Golescu locuieşte
la Londra, la Piccadilly, are aici pe mama sa, care este în legătură cu gerantul
consulatului englez de aici şi instigă în cadrul unui club de boieri, numiţi
partizanii lui Racoviţă şi face pe profetul politic.
Ştefan Golescu a participat foarte intens la evenimentele din 1 848_
El a fost, dacă nu autorul revoluţiei, în orice caz purtătorul ei şi încă şi acum
emigranţii valahi se grupează în jurul său, mai mult decît în jurul lui Eliade.
care conduce la Paris acţiunile românilor. Prin el sînt introduse în ţară, pe
furiş, apelurile lui Mazzini şi se organizează chiar colectări de bani.
La toate aceste abuzuri se pretează gerantul consulatului englez, care
are ca soţie o fiică a lui Racoviţă şi prin ea este încuscrit cu Golescu.
Am avut adesea ocazia să constat pe cale ascunsă acest abuz şi să-I
arăt Secretariatului de Stat. Totuşi, scrisorile, deşi cu conţinut interzis, au
circulat fără întrerupere .
Principele domnitor, căruia alaltăieri i-am comunicat conţinutul depeşei
sus-amintite, din 1 0 ale acestei luni, cunoştea această situaţie ; a mărturisit
însă că el nu se poate comporta decît defensh·, deoarece aceştia au un sprijin
puternic la Constantinopol.
Cu toate acestea, l-am sfătuit să se plîngă lui Ali paşa de sprijinul pe
care consulatul englez, în ciuda dreptului internaţional, î1 acordă pe faţă
şi fără reţinere, partidei revoluţionare. Principele pare să aibă rezen-e faţă
de un astfel de demers.
Lucrurile se vor înrăutăţi şi prin aceea că consulul general Colquhoun -
care, se spune, este motorul tuturor acestor agitaţii - urmează să sosească
aici neîntîrziat. Clubul Racoviţă a amînat totul pînă la sosirea acestuia ;
de aceea îi voi vorbi, în această seară, colegului meu rus despre această
chestiune şi voi încerca să influenţez prin el ca principele domnitor să zăbo�
vească, dacă nu chiar să se împotrivească.
::i2
li' t. mă îndoiesc că misiunea rusă din Constantinopol va face dt.mersuri
spre a preveni răul.
În ce mă priveşte, eu refuz oricărui paşaport englez viza pentru statele
imperiale, paşaport pe numele unor neenglezi sau chiar instigatori cunoscuţi
şi am cinstea să observ că consulatul britanic s-a mulţumit cu situaţia dată.
Am onoarea, Excelenţă etc.
A. von Laurin
15
1 8 5 1 decembrie 30/ 1 852 ianuarie 1 1 , Viena. Notă a subsecretarului de stat

din Ministerul Afacerilor Externe al Austriei, Werner, către Al. Bach, despre
unele scrisori relevînd pregătirile pentru făurirea unei Românii unite şi inde
pendente, expediate de românii din Paris. Î n anexă : Scrisorile respective.
N° 29/g
DEN BEMU HUN GE:\ der hierortigen Chiffre Abteilung ist es gelungen
die mit der schatzbaren Zuschrift vom 30. Dezember voriges Jahr anher
geleite ten, hier wieder riickfolgenden Briefe aus Paris an Stephanides in
Bukarest und Czernetesko in Craj ova in vollkomrnen entsprechender Weise
zu entziffern .
Da aus dem weiteres angeschlossenen walachischen und deutschen Texte
diesen mit zwei verschiedenen Ziffernschliisseln geschrieben gewesenen Briefe,
die hochst gefahrlichen Verbindungen zu ersehen sind, welche von Paris aus
mit der romanischen Umsturzpartei in der 'Valachei unterhalten werden,
- und n icht ohne schadlichen EinfluB fiir das bena chbarte Siebenbiirgen
und das Banat bleiben konnen, - so wird es Euer Hochwohlgeboren n icht
entgehen, wie nothwendig es sei, auf den wichtigsten Rutenpunkten des
Postverkehr in Ungarn und Siebenbiirgen den auslandischen Correspondenzen
fortan , das sorgfăltigste Augenmerk zuzuwenden .
Wien, den 1 1 . Janner 1 852
fiir den Herrn �finister der
auswartigen Angelegenheiten ,
der Unterstaatssecretar,
\Verner
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Austria, r.9, c. 7j 1 - 7jJ, 762- 764, 768 - 772 (H:tus- ,
Hof- und Staatsarchiv 'Vien, Allgemeines Verwaltungsarchi·r, );'achlass Bach, K. 23).
�r. 29/g
PRIN STRĂDANIILE secţiei locale de descifrări s-a reuşit să se citească

scrisorile din Paris către Ştefanidi din Bucureşti şi către Cernătescu din Craiova,
trimise aici cu adresa din 30 decembrie anul trecut şi pe care le returnăm.
33
Deoarece din textele valah şi german 1 , anexate mai departe, din aceste
scrisori, scrise cu două cifruri diferite, reies legături din cele mai periculoase
care sînt întreţinute de la Paris cu partida revoluţionară română din Valahia
- şi care nu pot rămîne fără influenţă dăunătoare pentru Transilvania şi
Banatul cu care se învecinează - Excelenţei Voastre nu trebuie să vă scape
din vedere cit de necesar este ca de acum înainte corespondenţei străine să i
se acorde deosebită atenţie la cele mai importante puncte ale traficului poştal
în Ungaria şi Transilvania.
Viena, 1 1 ianuarie 1 852
Pentru domnul ministru al
afacerilor externe,
subsecretar de stat,
\Verner
<Anexă)
Frate Cernătescule ! 2
O Românie una şi nedespărţită, liberă şi independentă, democratică,

socială ! Iată misia noastră, misie sublimă, care trebuie să ne sfinţească şi să
facă din noi eroi sau martiri. Credem dar că nici o stavilă nu va fi în stare să
te descuraj eze şi că înlăuntrul României nu se poate declara că nu ai bine
meritat de la dînsa.
Nu ştim cînd se poate intra în ţară şi în cît timp se poate realiza proiec
tul, precum niminea nu poate şti timpul cînd va isbucni revoluţia. De aceea
luăm toate măsurile să n u n e surprindă nepregătiţi. Iată ce ne-a determinat
de a forma un Comitet de propagandă acolo în ţară, deosebit de Frăţia, ce
eşti însărcinat dumneata a organisa.
Fratele Rotescu are aci misie. Dacă fratele Rotescu se va pătrunde de
importanţa Soţietăţii de Frăţie, atunci îţi vei asocia pe fr(atele) Rot(escu)
ca unul din cei trei membri ce cu dumneata şi cu altu ce vei alege va forma
aleşii Ţării Munteneşti. Însă de vei vedea o inconvenien ţă, atunci îţi vei asocia
oamenii ce vei găsi cu cale şi vei lăsa pe fr(atele) Rot( eseu) să-şi împlinească
sarcina şi în parte fără a-l contracara, ci dimpotrivă, aj utîndu-1.
Scrim prin Grant. Aici şi în toată Europa merg prea bine.
Zi-i să o trimită lui Rosetti, el ştie cui să o dea.
(semnat) : I.
(Paris, 1 decembrie 1 85 1 )
<Frate Stefanide),
Pe aici lucrurile se încurcă din zi în zi. l\Ii-e teamă că, de nu se va resta

bili sufragiul universal, exploziunea va fi teribilă şi revoluţia foarte sîngeroasă.
Din mai multe departamente veniră misionarii comitetului de propagandă
1 Publicăm numai textele românesti.

2 Probabil P. Cernătescu, ziarist, f�st comisar cu propaganda în judeţul Dolj la 1848.
34
şi-i anunţară că sătenii cer a masacra toţi preoţii şi pe cei ce mai pretind a
fi nobili.
Ma.izini s-a întîlnit cu Kossuth şi rezultatul întîlnirii e că Kossuth a
început a se îndoi de izbutirea pe viitor a politicii sale trecute.
A ieşit cel dintîi număr al Republicii Române. Se vor putea băga în
Brăila ; tu trebuie prin cineva să găseşti acolo vreunul care să le primească.
Găsindu-l, îmi spui numele lui. Se vor putea băga şi cu mocanii ce vin din
Turcia pe la Călăraşi, unde iar ar trebui să avem pe cineva.
În Transilvania şi Banat stăm foarte bine.
(semnat) : I.
16
( 1 85 1 ) . Apel al Comitetului Central European Democratic către poporul român ,

cuprinzînd chemări la lupta comună de eliberare socială şi naţională.
Abschrift ( 1 85 1 )
U bersetzung 1
An die romanische Bevolkerung
ROMANEN ! Ihr stammt aus einem unvergănglichen Samen , der �ame,

welcher auch von den Urăltern, den Romern, geblieben ist, die Sprache,
Traditionen und Gewohnheiten, alles erinnert auch, daB ihr die Sohne jenes
Volkes sind, welches den Weg der europăischen Civilisation bahnte ; es sind
seit der Zeit 20 Jahrhunderte und hinterlieB der Welt seine riesenhaften
Spuren. Jenes Volk wird nun wieder geboren. Ihr rniisset auch wieder geboren
werden, denn ihr habt eine Mission in Europa zu erfiillen, und die Wirklichkeit
dieser Mission ist in eueren Herzen unloschbar geblieben.
Ihr miisset in der orientalischen Mitte Europas den Impuls der indivi
duellen Freiheit entwickeln, j ener Gedanke, welcher uns heilig sein soll, und
uns zu Aposteln der Menschheit bestimmt hat. Ihr seid die (Vorgănger)2
der griechisch-lateinischen Abstammung und ihr miisst einen jener Zweige
bilden, welche die Slaven und Ungarn vereinigen . Erkennet ihr nun das
Gefiihl euerer Mission, so befestiget ihr die Griindung und den Schutz euerer
Nation .
Pflanzet dieses Gefiihl treu und unerschiitterlich ; duldet, arbeitet und
kămpfet fiir dasselbe. Dies ist euere Pflicht fiir die Menschheit, dies ist euer
Recht vor dem der iibrigen Nationalitaten.
Seid ihr unsere Briider, wie wir die eurigen sind. Ein Volk kann allein
auf der Welt n icht wandeln und seine Freiheit gewinnen, welche der Athem
seines Lebens ist, sowie ein Mensch isolirt in der Mitte eines Staates n icht
bestehen kann.
Die Volker sind fiir die �Ienschheit das, was die Menschen fiir den Staat
sind. Kommet und nehmet Theil an dieser grofien Familie an dessen Herd,
werdet ihr eueren kiinftigen nationalen Titel finden. Reichen wir uns die
Hand liber die Grabstătte unserer Mărtyrer. Jene Erde erhălt uns, j ener Him-
35
mel bedeckt uns. J enes Zeichen zeige sich Gott und den Menschen daJ3 wir
Briider sind. Sei J eder fiir Alle, und Alle fiir Einen ; dieser hdlige Sinnspruch,
von den Volkern lăngst vergessen, wird die einzige Rettung gegen die ungesetz
lichen Zwecke unserer Verdrănger sein .
Ein groJ3er Kampf wird sich in der Welt zwischen dem guten und schlechten
Geiste fiir Freiheit und Recht, und gegen Verdrăngungen, von welcher Seite
sie immer herkommen, entfalten. Dort wird die Fahne jener Nation geheiligt,
und jene Fahne wird bewillkommet, welche den Sieg davon getragen hat.
Seid in Bereitschaft und eilet auf clas erste Signal, bis dahin aber erlăutert
euren Glauben, beobachtet das Volksgesprăch und den Plan Europas. Sam
melt eure Jugend und begeistert sie zu jenen Prinzipien, welche auch eueren
(sic !) Yerstand und unsere letzten Ungliicksfălle lehren . Verwechselt nie
die Freiheit mit der Unabhăngigkeit. Die Volker sowohl als die Menschen
haben eine zweifache Lebensweise, eine innere und eine ăuJ3ere. Der die eine
vergiJ3t, ist der anderen nicht wiirdig. Die Freiheit ist keine Anarchie, sie
ist kein Gefallen oder ein egoistisches Interesse, da sie die Stelle einer Schieds
richters fiir eine Klasse oder eines (sic !) Menschen einnimmt ; die Freiheit
hat das Recht sich Mittel zur Erlangung eines Zweckes ohne Hindernis und
mit Hilfe seiner Briider zu wăhlen, und jener Zweck ist das Wohl, die Wahrheit,
die Gerechtigkeit und die Liebe. Es ist fiir alle derselbe. Es sind j edoch mehrere
Wege, welche dahin fiihren. Die Freiheit hat das Recht diese verschiedene
Wege z u wăhlen .
Die Nationalităt ist die Freiheit der Volker. Sie ist nicht der HaJ3, Furcht
und Eifersucht, sie ist keine Hetzung, Feindseligkeit und Egoismus, welches
sonst alle j ene dic liber die Grenze eines anderen Volkes waren zu Barbaren
machte. Dieses war die Nationalităt, wie es die Regenten, Prinzen und ihre
Hoflinge nannten . Die Nationalităt der Volker ist das Gefiihl die Neigung,
der \Yunsch, eine spezielle Pflicht zu erfiillen, in der Welt etwas Niitzliches
freiwillig hervorzubringen mit Hilfe einer Anzahl Menschen, die denselben
Boden bewohnen, eine gleiche Sprache sprechen, eine gleiche Taufe und
gleiche Tradition haben.
Die Nationalităt ist das Werk dieser Einheit der Wirksamen im Arme
der Menschheit, sie hat das Recht einen Platz in dem Comunal-Bang uet
einzunehmen, da sie ihre Fahne als Zeuge zu den iibrigen Fahnen vereiniget,
welche das allgemeine Wohl bezwecken, sie hat das Recht ihr partikulares
Interesse zu suchen und ihre N eigung nach Gefallen und lokalen Gewohnheiten
zu entfalten .
Romanen, unscre Briider ! vergeJ3et nie diese Prinzipien , denn ihr seid
von listigen Feinden umgeben , welche die heiligen Worte eueres kiinftigen
Lebens vernichten und auch zu vermogen trachten, dieselben nicht mehr
z u schiitzen, ja wohl gar zu vergeJ3en .
Der Czar nennt sich euer Protektor, er spricht auch von Unabhăngigkeit
und Nationalităt, verstoJ3et ihn alsbald, denn er ist die reine Liige. Es kann
keine Cnabhăngigkeit ohne Freiheit sein und diese kann auch von dem Unter
driicker Pohlens und Ungarns unmoglich zuflieBen, von einem Menschen,
bei dem bloJ3 die Bajonette, Knute und die siberischen Minen regieren .
Der osterreichische Kaiser wăhnet, daf3 die Nationalităt der Rebell
gegen die Ungarn und die Traue zu seiner Krone sei. Stosset ihn und ănhliche
Situationen mit Verachtung ab. Dieser Mensch redet dem Magyaren, dem
Deutschen und dem Slaven anders, z ertheilet nur um z u herrschen. Sein
36
Kabinett ist <las Centrum des europăischen Despotismus, Verleiter und Tiran
allenthalben. Die Macht, die er besitzt, ist auf seincr Stirn ein doppelter Fleck
durch die Crudelităt in Galizien und Italien , er hat nicht das Recht, euere
Fahne anzuriihren.
Der Slave und der Magyar, der Italiener und der Grieche sind euere
Briider, der Kaiser und der Czaar sind eure Feinde und die ihrigen . lhr werdet
weder Unabhăngigkeit noch Freiheit und Gerechtigkeit verlangen (sic !),
ausser durch ihren Sturz und sie konnen nur alsdann stiirzen, wenn sich alle
jene briiderlich und mit reinem Herz vereinigen, welche leiden und bethen
(sic !) und gegen zweifache Unterdriicker kămpfen werden .
Unter den Volkern, die um euch sind, hatten auch einige vergessen,
aber siehe da, heute reichen sie auch die Hand. Einige handelten ungerecht
gegen euch, dies wird nicht mehr stattfinden, weil sie durch ihren Fall und
dem gemeinsamen L�iden die Gerechtigkeit und Frciheit zu respektiren lernten.
Thuet auch ihr ein Ahnliches, denn aus dem Vetrauen gegen andere entsteht
dic allgemeine Kraft.
Die territo��alen umstănde hetzen auch noch melu. Verfolget dessen
Losung bis zur Uberwindung des Feindes und erklăret, daf3 diese Losung im
Freden stattfinden wird. Die Zukunft steht nich t den Regenten zu, welche
im �amen der brutalen Kraft im \Viener Kongresse die Nationen nach Gefal
len getrennt haben.
Die Zukunft stcht den getreuen Volkern zu, ist ein Congress der Zukunft,
in welchem alle auf Grundlage der Gleichheit gleichgestellt werden, und
\velche die Geschichte Europas nach ihren \Vunsch erneuern werden , zusam
mengestellt nach den geografischen Conditionen, nach der Sprache, Tradi
tionen und an andere gleichen Făhigkeiten ; sie ist das Universal-Votum, <las
hohe Gescfa die Demokratie welche jeder erkennen wird. Habet daher keine
Furcht vor eurer Zukunft. Dort wo <las Volk einstimmig mild und imposant
sagen wird : latit voinţa noastră ! (unser ausgedehnter \i\Tunsch) . Dieser Wunsch
wird erfiillt werden . Die europăische Demokra tie wird j edes Rech t als Heiligtum
der PflichterfiHlung schiitzen . Organisiert euch, begriindet cine Einigkeit
unter Euch und Alle durch den Czar und den Kaiser gedriickten Volker.
Durch dieses Werk werdet ihr in die europăischc Alliance treten, uncl eine
Kraft erlangcn, and deren Nichterfiillung ihr allein Schuld sein werdet.
Ein gro13er danubianischer Eintritt wird die That unserer Epoche bewahr
heiten . Dieser Gedankc wird eure Werke leiten . Die trajanische Briicke enthălt
nur noch die wenigen Reste an den beiden Seitcn der Donau. Siehe da <las
B ild der Gegenwart.
Ihr miisset sie mit Eueren Armen vereinigen und sehet da euere Pflicht
der Zukunft.
Fiir <las europăische demokratis'che Central-Comite,
Ledru-Rollin, Iosef Mazzini
Arnold Ruge, Darasz
Post scriptum
Dieses Manifes t war fast in allen f�anzosischen J ournalen aufgenommen �
„La voix du proscrit, Le National, L'Evenernent, Le Siecle, La Republique,
L'Assemblee nationale, L'Ordre, Le Journal des Debats, La Presse, etc .
37
Am Ende bestătige auch ich im Kreise der Freiheitsliebenden civilisirten
N ationen. Uns ere Vergangenheit, unsere noble Originalităt ist von ] edermann
erkannt ; um wie viel die europăischen Sympathien uns iiberwachsen sind,
um so mehr miissen wir durch gewagte und riesenhafte Werke dieselben zu
erhohen trachten. Reichen wir uns die Hănde iiber die Grabstătte unserer
Mărtyrer, denn ihre Grabstătten sind die Basis, auf welche wir die Altăre
der Zukunft bauen wollen. Beschworen wir den Tirannen einen unvergeBbaren
Hass. Was sagest du, wir sollen es beschworen ? Er briitet im eines ] eden
Herz ; er kocht durch die mutterlichen Thronen, durch den BlutverguB unserer
Landsleute ! Alles was z u thun uns erubrigt, besteht darin, unsere Krăfte zu
vereinigen, und dann vorwărts ! Vorwărts ! dies sei unser Spruch ; j eder Romane
sei ein Soldat der Freiheit und der Civilisation. Und unser Vaterland wird
fur den Muth seiner Sohne frohlocken, und unsere văterliche Erde sich des
alten Ruhmes erinnern. Vorwărts Romanen ! denn groB ist unsere Mission .
Verwărts ! denn Europa betrachtet uns !
Fiir die romănische Jugend,
Dimitrie Floresco1
Mit Schmerzen machen wir unseren Freunden den Vorwurf (sic !), daB
die Publication der Junimie Romane sich fiir diesmal (nicht)3 realisieren
wird. Harte Conditionen, welche wir nicht verantworten konnen, sind uns
auferlegt. Kaum brachten wir den ersten Ruf cler Freiheit und des Patriotis
mus heraus, als wir uns schon genothigt sehen, denselben in unserer Brust zu
ersticken. \Vir werden ihn ersticken, um im kurzen mit einer verdoppelten
Kraft wieder hervorzubringen. Keine Kraft der Welt wird uns in unserem
Glauben erschiittern und im Bedarfsfalle werden wir uns auf unseren Posten
einfinden. Die romănische Jugend wird in ihr Vaterland gewiirzelter auf
wachsen, denn als delikate Blume konnte sie im fremden Boden keine \Vurzel
fassen.
Muth sprechen wir uns selbst zu, und Muth rufen wir allen unseren
Briider zu.
Die Tage des Schmerzens werden vergehen und die Sonne der Freiheit
hervortreten, um die wieder unteriugehen.
Die Menschheit wird sich erheben, dem raschen Jiinglinge gleich, welcher
anfangs zaudert, dann aber mit einer muthigen Entschlossenheit hervortritt,
und mit doppelten Anstrengung alle Felder untersucht.
Heute Adio, ich sage euch auf Wiedersehen !
Fiir <las Comite der Redaction,
Dimitre Floresco
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Austria, r. 109, c. 12-27 ( Haus-, Hof- und Staatsar
chiv, Wien, Inforrnationsbiireau, K. 28).
38
Copie ( 1 85 1 )
aducere1
Către populaţia română:
ROMÂ NI ! Voi vă trageţi dintr-o sămînţă nepieritoare, numele vostru,

care şi el v-a rămas de la străbuni , de la romani, limba, tradiţiile şi obiceiurile,
totul aminteşte, de asemenea, că voi sînteţi fiii acelui popor care a deschis
calea civilizaţiei europene ; sînt de atunci 20 de secole şi el a lăsat lumii urmele
sale măreţe. Acel popor renaşte acum. Şi, de asemenea, şi voi trebuie să renaş
teţi. căci voi aveţi de îndeplinit o misiune în Europa, iar realitatea acestei
misiuni a rămas de neşters în inimile voastre.
Voi trebuie să dezvoltaţi în partea răsăriteană a Europei impulsul liber
tăţii individuale, acea idee care trebuie să fie sfîntă pentru noi şi care ne-a
destinat pe noi ca apostoli ai umanităţii. Voi sînteţi (succesorii)� greco-la tini
tăţii şi voi trebuie să alcătuiţi una din acele ramur i care unesc pe slavi ş i
unguri. Dacă aveţi conştiinţa misiunii vocistre, fortificaţi temelia ş i apărarea
naţiunii voastre.
Cultivaţi cu credinţă şi n eclintit această conştiinţă ; răbdaţi, munciţi
şi luptaţi pentru ea. Aceasta este datoria voastră faţă de umanitate, acesta
este dreptul vostru în faţa dreptului celorlalte naţionalităţi.
Fiţi fraţii noştri, aşa cum noi sîntem fraţii voştri. Un popor nu se poate
strecura singur prin lume şi nu-şi poate dobîndi libertatea, care este suflul
vieţii sale, după cum un om nu poate rezista izolat în mijlocul unui stat.
Popoarele sînt pentru umanitate ceea ce oamenii sînt pentru stat. Veniţi
şi participaţi la această mare familie, la vatra ei veţi găsi viitorul vostru
titlu naţional. Să ne dăm mîinile deasupra mormîntului martirilor noştri.
Acel pămînt ne menţine, acel cer ne acoperă. Acel semn să dovedească înaintea
lui Dumnezeu şi a oamenilor că noi sîntem fraţi.
„Fiecare să fie pentru toţi şi toţi pentru unul", această maximă sfîntă,
uitată de mult de popoare, va fi singura salvare împotriva scopurilor nele
giuite ale asupritorilor noştri.
O luptă mare se va desfăşura în lume între spiritul bun şi cel rău, pentru
libertate şi drept şi împotriva asupririlor, indiferent din ce parte ar veni ele.
Acolo va fi sfinţit şi binevenit drapelul acelei naţiuni care a repurtat victoria.
Fiţi gata şi alergaţi la primul semnal, pînă atunci însă lămuriţi-vă cre
dinţa, observaţi ce spune poporul, precum şi planul Europei. Adunaţi tinere
tul şi entuziasmaţi-l pentru acele principii pe care ni le învaţă atît raţiunea
voastră, cît şi ultimele noastre nenorociri. Nu confundaţi niciodată libertatea
cu independenţa. Popoarele, ca şi indivizii au un mod dublu de viaţă. Cel
care uită pe unul nu este demn de celălalt. Libertatea nu este anarhie, nu este
bunul plac sau un interes egoist, deoarece ea ocupă locul unui judecător arbitru
pentru o clasă sau un om ; libertatea are dreptul să-şi aleagă mijloacele pentru
obţinerea unui scop, fără piedici şi cu aj utorul fraţilor săi, şi acel scop este
binele, adevărul, dreptatea şi iubirea. Este acelaşi pentru toţi. Există totuşi
mai multe căi care duc acolo. Libertatea are dreptul de a alege aceste căi
diferite.
1 După un document original în limba română, care nu se află în arhiYa noastră.

2 CuYînt omis în text.
39
Naţionalitatea este libertatea popoarelor. :ia nu înseamnă ură, teamă şi
invidie, ea nu înseamnă prigoană, <luşmănie şi egoism, care considera drept
barbari pe toţi aceia care trăiau dincolo de graniţele unui alt popor. Aceea
era naţionalitate aşa cum o înţelegeau domnitorii, principii şi curtenii lor.
Naţionalitatea popoarelor este conştiinţa, înclinaţia, dorinţa de a îndeplini
o datorie specială în lume, de a produce de bună voie ceva util cu aj utorul
unui număr de oameni care locuiesc acelaşi pămînt, vorbesc aceeaşi limbă,
au aceeaşi religie şi aceeaşi tradiţie.
Naţionalitatea este opera acestei unităţi a celor ce lucrează în braţele
umanităţii ; ea are dreptul de a ocupa un loc la banchetul general, deoarece
ea îşi uneşte drapelul, ca mărturie cu celelalte drapele care urmăresc binele
general ; ea are dreptul să-şi caute interesul ei particular şi să-şi dezvolte încli
naţi'ile după plac şi după obiceiurile locale.
Români, fraţi ai noştri ! nu uitaţi niciodată aceste principii, căci voi sînteţi
înconjuraţi de duşmani vicleni care tind să nimicească cuvintele sfinte ale
vieţii rnastre viitoare, tind să vă facă să nu le mai apăraţi, ba chiar să le
uitaţi.
Ţarul se numeşte pe sine protector al vostru, vorbeşte şi el de indepen
denţă şi naţionalitate, dar o încalcă curînd, căci el este minciuna pură. Ku
poate exista independenţă fără libertate şi aceasta nu poate veni de la asu
pritorul Poloniei şi Ungariei, de la un om la care guvernează numai baioneta,
cnutul şi minele din Siberia.
Impăratul austriac îşi închipuie că naţionalitatea este răzvrătitul împo
triva ungurilor şi împotriva fidelităţii faţă de coroana sa. Respingeţi-l cu dis
preţ pe el şi situaţiile similare. Acest om vorbeşte altfel maghiarului, germa
nului şi slavului, îi dezbină numai pentru a-i domina. Guvernul său este centrul
despotismului european , instigator şi tiran pretutindeni. Puterea pe care o
posedă este pe fruntea sa o pată dublă, prin cruzimea din Galiţia şi Italia,
el nu are dreptul să atingă drapelul vostru.
Slavul şi maghiarul, italianul şi grecul sînt fraţii voştri, împăratul şi
ţarul sînt duşmanii voştri şi ai lor. Voi nu veţi obţine nici independenţă, nici
libertate şi nici dreptate decît prin prăbuşirea lor, iar ei nu se pot prăbuşi
decît dacă se unesc frăţeşte şi cu inima pură toţi acei care suferă şi se roagă
şi care vor lupta împotriva ambilor asupritori.
Printre popoarele care sînt în jurul vostru, unele au uitat şi ele dar iată
că azi ele îşi întind mina. Unele au acţionat nedrept faţă de voi, acest lucru
n u se va mai întîmpla, căci prin căderea lor şi suferinţa comună au învăţat
să respecte dreptatea şi libertatea. Faceţi şi voi la fel, căci din încrederea
L �ciprocă se naşte forţa generală.
Circumstantele teritoriale întărită si ele încă mai mult. Urmăriti rezol
varea lor pînă l� înfrîngerea duşmanul�i şi declaraţi că această rezoivare va
avea loc în pace. Viitorul nu aparţine guvernanţilor care, în numele forţei
brutale, au separat naţiunile după plac la Congresul de la Viena.
Viitorul aparţine popoarelor fidele, este un congres al viitorului, în care
toate popoarele vor fi puse alături pe baza egalităţii şi ele vor reînnoi istoria
Europei după dorinţa lor, o istorie alcătuită după condiţiile geografice, limbă,
tradiţii şi alte însuşiri similare ; viitorul înseamnă vot universal, lege înaltă,
democraţie, pe care fiecare le va recunoaşte. De aceea nu vă fie teamă de
viitorul vostru. Acolo unde poporul va spune la unison, cu blîndeţe şi impu
n ător : lată voinţa noastră ! (dorinţa noastră cea mare.). Această dorinţă se
40
va împlini. D�mo::raţia europ�ană va apăra orice drept ca smctuar al îm
plinirii datoriei . Organizaţi-vă, întem�iaţi o unire între voi şi toite pJp::>arele
oprimate de ţar şi împărat.
Prin această operă veţi intra în Alianţa europeană şi veţi obţine o forţă
care, dacă nu se va realiza, voi înşivă veţi fi de vină.
O apariţie măreaţă pe Dunăre va ilustra fapta epocii noastre. Această
idee va călăuzi opera voastră. Podul lui Traian nu mai păstrează decît cîteva
resturi pe ambele maluri ale Dunării. Iată imaginea prezentului.
Voi trebuie să legaţi această punte cu braţele voastre şi să consideraţi
că aceasta este viitoarea voastră datorie.
Pentru Comitetul Central European Democratic,
Ledru-Rollin, Giuseppe l\fazzini, Arnold Ruge, Darasz
Post scriptum
Acest man ifest a fost publicat apŢoape în toate z iarele francez e : „ La
voix du proscrit" , „Le National", „L'Evenement", „Le Siecle", „ La Repu
blique", „ L'Assemblee nationale" , „L'ordre", „ Le journal des Debats",
„ La Presse" , etc.
La sfîrşit, confirm şi eu, în cercul naţiun ilor civilizate, iubitoare de liber
tate. Trecutul nostru, originalitatea noastră nobilă au fost recunoscute de
toată lumea ; cu cît cresc mai mult simpatiile Europei pentru noi, cu atît
trebuie să ne străduim mai mult să le sporim, prin fapte îndrăzneţe şi măreţe.
Să ne dăm mîinile deasupra mormîntului martirilor n oştri, căci mor
mintele lor sînt fundamentul pe care noi vrem să construim altarul viitorului.
Jurăm tiranilor ură veşnică. Ce spui tu, este nevoie oare să jurăm ? Aceasta
cloceste în inima oricui, clocoteste în lacrimile mamelor, în vărsarea sîngelui
compatrioţilor noştri. Tot ce n� rămîne de făcut este să ne unim forţele şi
apoi, înainte !
înainte ! aceasta este deviza noastră ; fiecare român să fie un soldat al
libertăţii şi civilizaţiei. Şi patria noastră va fi în culmea bucuriei pentru cura
j ul fiilor săi iar pămîntul nostru strămoşesc îşi va aminti de vechea glorie.
Înainte, români ! căci mare este misiunea noastră. Înainte ! căci Europa n e
priveşte !
Pentru tineretul român,
Dimitrie Florescu1
Cu durere înştiinţ5m pe prietenii noştri, că publicaţia „Junimea română"

de data aceasta nu se va realiza. Condiţiile dure de care noi nu putem fi răs
punzători, ne-au fost impuse. Abia am reuşit să edităm primul Apel al liber
tăţii şi P.atriotismului, cînd ne-am şi văzut constrînşi să-l înăbuşim în pieptul
nostru. Îl vom înăbuşi pentru ca, în scurt timp, să-l putem scoate din nou,
cu puteri duble. Nici o forţă din lume nu ne va zdruncina în credinţa noastră,
iar la nevoie vom fi prezenţi la posturile noastre. Tineretul român va creşte
mai înrădăcinat în pămîntul patriei sale, deoarece, ca o floare delicată, n-a
putut prinde rădăcini în pămînt străin .
1 Probabil Dumitru Brătianu, care făcea pa rt e din Comi te tul Central E u ropean Demo
cratic.
41
Ne facem singuri curaj şi îi chemăm pe toţi fraţii noştri la curaj .
Zilele de durere vor dispare şi soarele libertăţii va răsări, pentru ca acele
z ile să apună iarăşi. Omenirea se va ridica, asemenea acelui tînăr, care la
început ezită apoi însă păşeşte cu hotărîre şi cercetează cu efort dublu toate
ogoarele.
Astăzi adio, vă spun la revedere
Pentru Comitetul de redacţie,
Dimitrie Florescu
17
1 854 octombrie 28 /noiembrie 9, Bucureşti. Raportul gerantului Consulatului

Franţei la Bucureşti, A. D' Avril, către ministrul afacerilor externe al Franţei,
E. Drouyon de Lhuis, despre atitudinea românilor din Principate faţă de pozi
ţia Austriei şi Rusiei în chestiunea Unirii.
Bucharest, 9 Novembre 1 854
Monsieur le Ministre,
JE PRENDS la liberte de soumettre a votre Excellence quelques obser

vations sur ce qu'on peut appeler le point de vue local de la question d'Orient.
Je le fais parce qu'il me semble que la question d'Orient est une affaire essen
tiellement et originellement locale, qu'elle doit aboutir a une solution tiree
des elements locaux et parce que je crois que Ies interets generaux qu'elle
souleve trouveraient, pour la lutte meme leur point d'appui normal dans une
politique qui serait des aujourd'hui locale dans ses actes et dans ses vues.
J'aborde un tel suj et avec confiance parce que j e sais que j 'entre dans
un ordre d'idees qui preoccupait Votre Excellence avant que la crise actuelle
eut mis ces idees a l'ordre du j our. Il y a deux ans, lorsque j e revenais de visi
ter Ies provinces slaves de la Turquie et de l'Autriche, vous me fites l'hon
n eur, Monsieur le Ministre, de m'inviter a vous exposer mes opinions sur Ies
slaves du midi a ce meme point de vue. Votre Excellence se rappellera peut
etre que, dans le travail que j e lui ai remis, j 'arrivais a cette conclusion que
nous devions repousser toute prevision d'incorporation future des provinces
slaves dans l'un ou l'autre des empires voisins, incorporation qui serait fatale
aux interets commerciaux et politiques_ des grandes puissances, et enfin,
et c'etait la base et la justification indispensable d'une telle opinion, j'ajoutais
que Ies populations slaves peuvent vivre sans etre incorporees et n 'auraient
rien a y gagner en civilisation , en prosperite materielle et en moralite publique
et privee.
La question des slaves n 'est pas la plus importante pour le moment. En
effet, l'existence actuelle de la Servie n 'est pas menacee et l'eloignement du
theâtre de la guerre a fait cesser Ies dangers dont l'on s'etait preoccupe d'abord.
La guerre de razzias reciproques, qui se continue sur la frontiere du Monte
negro, et qui est, depuis des siecles, l'etat habituel et presque normal de cette
partie de la Turquie, ne merite meme pas le peu d'interet que l'on y porte.
Enfin si l'attention de !'Europe s'est fixe sur l'etat interieur de la Bulgarie
42
et de la Bosnie, c'est plutOt dans un but d'humanite et comme consequence
et responsabilite de l'appui donne a la domination ottomane que dans des
vues politiques actuelles.
Il n ' en est pas de meme des provinces roumaines. La guerre a detruit
Ies traites qui fixaient les conditions d'existence de la Moldavie et de la Vala
chie. L'Europe, d'apres une declaration officielle du gouvernement fran<;ais,
a pris l'engagement de regler le sort de ces Principautes. Enfin la partie de la
Moldavie, acquise par la Russie en 1 8 1 2, va etre envahie par nos allies. Quand
ii ne s'agirait que de s'entendre sur ce que nous aurons a dire ou a faire
<lire par la Porte aux populations de la Bessarabie en arrivant au milieu d'elles,
il me semble que nos devons prevoir des aujourd'hui la solution de la
question Moldo-Valaque. D'un autre cOte, si nous ne profitons pas de la,
guerre, qui a fait table rase pour preparer la solution qui nous paraîtra la
plus conforme a la j ustice et aux interets generaux, nous nous h eurterons
certainement un j our contre les plus grandes difficultes. Ce n 'est point apres
la lassitude et une lutte meme victorieuse que l'on pourra attendre de !'Europe
l'unanimite de vues, la tension et le courage d'esprit qu'un travail complet de
reorganisation exige. Il est facile de voir, d'ailleurs, qu'une grande puissance
agit deja dans des vues d'avenir et les interesses s'en preoccupent avec anxiete.
J 'ai entendu beaucoup de Moldo-Valaques exprimer la crainte que !'Europe
n e prenne le parti, pour constituer un rempart plus solide contre la Russie,
de les incorporer a l'Autriche ou de reduire leur pays presque a l'etat d'un
simple Pachalik. Je me declare, Monsieur le Ministre, l'adversaire convaincu
de toute espece de combinaison de ce genre dont j e ne puis reconnaître ni la
Iegitimite ni l'efficacite. Tout le monde sait, la Russie et la Porte ont reconnu
dans tous leurs traites que la Moldavie et la Valachie sont des Etats inde
pendants qui se sont unis librement a la Turquie par des traites. Il faut esperer
que la conscience de !'Europe reculera avant de disposer de ce qui ne lui appar
tient a aucun titre, meme en admettant que ce put etre une mesure utile. Il
faut esperer que l'effort de !'Europe combinee et victorieuse apres une lutte
entreprise au nom du droit, n'aboutira pas a une triste parodie du compromis
honteux qui a marque la fin du demier siecle, de cet acte dont la conscience
publique a toujours senti l'odieux et dont les dangers en se revelant aujourd'hui
dans toute leur etendue avertissent le monde, dans ce moment solennel, qu'il
n 'y a de politique sage qu'une politique honnete.
Je n e suis nullement frappe, au contraire, de cette consideration que les
provinces roumaines, soit conservant une existence a part sous la suzerainete
de la Porte, soit constituees isolement seront touj ours trop faibles pour resis
ter seules a la Russie. C'est la une condition que l'on n 'evitera jamais. En
effet l'Europe essaie, depuis le regne de Selim, de fortifier, de reformer et de
transformer la grande monarchie des Osmalis. Quelque cas qu'on doive faire
de la vigoureuse resistance militaire que la Turquie a opposee depuis un an
sur l'un des points attaques, il n'en est pas moins vrai que l'Europe est obligee
pour defendre cette Turquie, d'employer toutes ses forces de terre et de mer
et, ce qui est plus difficile et plus fragile a la fois, de s'unir intimement contre
l'ennemi commun, sans qu'il soit permis d'esperer qu'il en puisse-jamais
etre autrement.
D 'un autre cote il existe en Moldo-Valachie une antipathie innee et insur
montable contre la domination autrichienne. Je n 'explique, ni ne justifie ce
sentiment, je le constate. Le caractere de l'occupation actuelle a ranime
cette antipathie a un tel point que beaucoup de gens y regrettent aujourd'hui
ces memes russes, dont la presence et la pression avaient cependant telle
ment exaspere Ies populations qu'elles en etaient arrivees a desirer Ies turcs,
resultat bien extraordinaire en Orient. Si l'on incorporait la Moldo-Valachie
a l'Autriche dans de telles conditions et il est impossible de changer ces
conditions, l'on n'aboutirait qu'a faire de l'Autriche ce qu'elle n 'est que trop,
une seconde Turquie plus difficile a proteger que la premiere, ce qui est deja
une charge assez lourde, sans parler de la responsabilite morale. Ne voit-on
pas, en effet, que le Cabinet de Vienne n'a pas pu arriver au peu qu'il a fait
sans s'assurer la garantie de la Prusse et de la Confederation Gerrnanique
pour le cas ou il serait attaque et ne voit-on pas deja, que l'Autriche ne peut
pas aller plus loin sans nous demander a nous-memes de garantir l'integrite
de son territoire, c'est a dire sans passer presque officiellement a l'etat de
Turquie, si l'on peut s'exprimer ainsi. Cn homme d'Etat autrichien, a qui
l'on parlait des proj ets attribues a son gouvernemen t sur la Bosnie repondait
avec au moins bea ucoup de sens politique, „que l'Autriche avait deja bien
assez d'ennemis intimes dans son sein" . Cette verite s'applique aussi bien
aux roumains qu'aux slaves.
Si l'on admet donc que dans toutes Ies combinaisons possibles, l'Europe
doit se resigner a ce qui est la loi cornmune de l'humanite, c'est-a-dire a etre
obligee de veiller toujours a la defense du droit de tous et des interets de chacun ,
il reste a examiner si Ies provinces Roumaines, et, en elargissan t la question
si Ies populations chretiennes de la Turquie d'Europe meritent d'etre comptees
pour quelque chose dans un travail d'organisation , et s'y l'Europe peut espe
rer d'y detruire l'influence longtemps predominante de la Russie.
Je n e puis qu'exprimer a Votre Excellence ma conviction personnelle.
Apres avoir suivi depuis cinq ans Ia marche des evenemen t s j our par jour,
apres avoir lu tout ce qui s'est publie en France et a l'etranger, apres deux
voyages accomplis dans des conditions politiques bien differentes, et dans ce
seul but, voyages que j 'ai Ia conscience d'avoir consacres a l'etude ardent e
e t serieuse de la question, e t sans m e faire illusion sur la valeur intrinseque
et relative des Slaves, des Roumains et des Hellenes, je n 'hesite pas, Monsieur
le Ministere, a me prononcer pour l'affirrnative. Si j e ne puis pas exposer ici
a Votre Excellence toutes Ies bases de cette conviction, je veux, du moins
lui indiquer comment j 'en ai puise la confirmation dans la conduite meme
de la Russie, dont l'intervention a l'egard des chretiens d'Orient a presente
successivemen t deux caracteres bien tranches.
Le premier caractere a ete celui d'une intervention bienfaisante dont le
mobile pouvait etre egoiste mais qu'il ne faut pas se le dissimuler, etait
completement justifiee par Ies souffrances de la chretiente d'Orient par la
violation de tous Ies droits et de tous Ies traites, intervention sans laquelle
nous devons aussi le reconnaître a notre honte, rien de ce que reclamaient
l'humanite, la foi juree et le bon sens ne se serait accomplis jusqu'a ce jour.
Une telle conduite a conquis a la Russie un prestige moral que la religion a
consacre et enracine, mais dont elle n 'est pas la cause premiere, non plus que
de conformite de race avec Ies slaves. Le prestige de la Russie a ete fonde
j usqu'a ces derniers temps sur une reconnaissance legitime pour des bienfaits
incontestables.
Mais l'on ne depose pas en vain une semence saine dans une bonne terre.
La Russie a fini par etre effrayee de son propre ouvrage. Votre Excellence
44
sait tout ce qu'elle fait en S ervie pour eviter le developpement moral et mate
rie! de ce petit Etat qu'elle a cree et quels obstacles elle apJ!?rt � a l'etabli;;
sement d'une dynastie slave nationale. _ Elle se rappelle 1 ms1stance qu c
mise le Prince Menchikoff au milieu des plus graves complications de !'Europe,
pour obtenir la destitution d'Ilie Garatchanine, le r epresentant du parti
national.
En ce qui concerne Ies Moldo-Valaques, le gouvernement Russe apres
leur avoir assuree Ies bienfaits cons acres par les actes d'Andrinople, apres
avoir pose dans le reglement organiq ue .le principe de la reunion des deux
Principautes (art. 425) et donne l'impuls ton J1. un progres qui s'est manifeste
avec une rapidite prodigieuse, n 'a pas permis aux Moldo-Valaques de jouir
paisiblement de ce reglement, et il n'y a pas une seule mesure dans l'interet
meme materiel des Principautes qui n 'ait ete empechee par le veto absolu
du Cabinet russe.
Enfin une publication celebre a revele dernierement a !'Europe que l'Empe
reur �icolas ne voulait aussi a aucun prix que la Grece fut agrandie.
Le gouvernement russe ne se serait pas acharne ainsi, en compromettant
son honneur en Europe et sa populari te en Orient, a etouffer ses propres enfants,
si elle ne Ies croyait pas viables. 11 nous a montre lui-meme par la ou est l'ecueil
de sa politique, et que, pour arreter son ambition, nous n'avons qu'a suivre
honnetement et en respectant Ies droits de tous, la politique chretienne et civi
lisatrice dans son princip e qu'elle a suivie dans des vues tortueuş�ş �ţ �g8!sţes ,
Lorsque Monsieur Cor m ' entendait exprimer avec trop de ch aleur le
desir que la France intervint en faveur des chretiens Rugas et des Etats semi
independants, îl me disait toujours : „nous ne pourrions realiser de telles vues
sans rniner a fond l'influence de la Russie en Orient. Et cette puissance pro
voquera n'importe quel eclat pour nous en empecher. Nous ne pouvons entrer
dans cette voie que le jour ou nous serons decides a faire la guerre a la Russie"
Si ces observations sont j ustes, si ces considerations historiques sont
exactes, nous devons des auj ourd'hui nous preoccuper de la reorganisation
des Principautes et prenant en consideration le lien qui Ies unit a la Porte,
en tenant compte des susceptibilites de nos allies, en etudiant quels sont Ies
vceux et Ies besoins des Moldo-Valaques et en n'ayant soin de n'attendre
d'eux que ce qu'ils sont capables de donner a l'Europe et a leur propre patrie.
(signe) A. d'Avril
• .\rh. St. Buc .. colecţia Microfilme Franţa, r . 83, c. 60j - 609 (Ministere d es Affaires Etran
.
geres, Archbes Diplom1tiques, Corrcspond'in:e Politiq u e , Tur:pie, voi. 3 18 A ) .
Bucureşti, 9 noiembrie 1 854

Domnule ministru,
h II IAU libertatea de a prezenta Excelenţei Voastre cîteva observaţii
în legătură cu ceea ce se poate numi punctul de vedere local asupra problemei
Orientului. Fac acest lucru pentru că mi se pare că problema Orientului este
o chestiune locală, prin esenţa şi natura ei, că ea trebuie să ducă la o rezolvare
bazată pe elemente locale şi pentru că eu cred că interesele generale pe care
ea le ridică îşi vor găsi, în lupta însăşi, sprijinul firesc într-o politică ce ar
putea fi de pe acum locală în acţiunile şi direcţiile sale.
45
Abordez un asemenea subiect cu încredere, pentru că ştiu că mă încadrez
într-un ansamblu de idei ce preocupă pe Excelenţa Voastră înainte ca actuala
criză să fi adus aceste idei la ordinea zilei. Acum doi ani, după ce tocmai
vizitasem provinciile slave ale Turciei şi Austriei, mi-aţi făcut onoarea, dom
nule ministru, să mă invitaţi a vă expune opiniile mele asupra slavilor de
sud, din această perspectivă. Excelenţa Voastră îşi va aminti, poate, că,
în studiul pe care i l-am remis, ajungeam la concluzia că noi ar trebui să res
pingem orice ipoteză privind o viitoare încorporare a provinciilor slave într-unul
sau într-altul din imperiile vecine, încorporare care ar fi fatală intereselor
comerciale şi politice ale Marilor Puteri şi, în sfîrşit - şi aceasta era baza
şi j ustificarea indispensabilă a unei asemenea opinii - adăugam că populaţiile
slave pot trăi fără a fi încorporate şi că n-ar avea nimic de cîştigat în ce pri
veşte (gradul lor de) civilizaţie, prosperitate materială şi moralitate publică
şi privată, din această încorporare.
Problema slavilor nu este cea mai importantă pentru mcment. Î ntr-ade
văr, existenţa actuală a Serbiei nu este ameninţată şi îndepărtarea teatrului
de război a făcut să înceteze pericolele din cauza cărora existau preocupări
la început . Războiul de hărţuieli reciproce, care se continuă la frontieraMunte
negrului şi care este, de secole, starea obişnuit ă şi aproape normală în această
parte a Turciei, nu merită nici chiar puţinul interes care i se acordă. î n sfîrşit,
dacă atenţia Europei s-a fixat asupra situaţiei interne a Bulgariei şi Bosniei,
este mai degrabă în scop umanitar şi ca o consecinţă şi o implicaţie a sprij i
nului dat dcminaţiei otcmane, decît ca o preocupare politică actuală.
Nu la fel stau lucrurile în cazul provinciilor rcmâne. Războiul a anulat
tratatele care stabileau condiţiile de existenţă a Moldovei şi Valahiei. Europa,
conform unei declaraţii oficiale a guvernului francez, şi-a luat angaj amentul
să regh:menteze soarta acestor principate. În sfîrşit, partea din Moldova, luată
de Rusia în 1 8 12, va fi ccupată de aliaţii noştri . Dacă n-ar fi vorba decît să
ne înţelegem asupra a ceea ce avem să spunem sau să facem a se spune, de
către Poartă, populaţiei din Basarabia cînd vcm fi ajuns acolo, atunci mi se
pare că am putea, încă de pe acum, să întrezărim soluţionarea problemei
moldo-valahe. Pe de altă parte, dacă nu vcm profita de războiul care a făcut
tabula rasa creînd premisele acelei soluţii care ar putea fi cea mai conformă
cu dreptatea şi interesele generale, ne vcm izbi, în med sigur, într-o zi, de cele
mai mari dificultăţi. De la o Europă cl:csită şi (abia) ieşită dintr-o luptă
- chiar victorioasă - nu Ee fCate aştepta unanimitatea de vederi, tenaci
tatea şi curajul de spirit pe care le-ar cere o muncă ccmpletă de reorganizare.
Se poate lesne vedea, dealtfel, că o mare Putere acţionează dej a în perspectivă,
iar cei interesaţi manifestă îngrijorare în această privinţă.
Am auzit pe mulţi molde-valahi exprimîndu-şi temerea că Europa nu
va lua atitudine f E ntru a crea o stavilă mai puternică împotriva Rusiei,
că vor fi înccrforaţi Ia Austr_ia sau că ţările lor vor fi reduse aproape la situ
aţia de simplu p şalîc. Mă declar, de m nule ministru, adversarul convins al
oricărei ccmbinaţii de acest gen, căreia nu-i fOt recunoaşte nici legitimitatea,
nici eficacitatea. Tcată kmea o ştie, Rusia şi Poarta au recunoscut în toate
tratatele lor că Mcldcva şi Valahia sînt state independente, care s-au unit în
med lil:er cu Turcia prin tratate. Ccnştiinţ a Europei, trebuie să sperăm,
va ezita să disFună de ceea ce nu-i aparţine în nici un fel, chiar admiţînd
că acest lucru va ccnstitui, FOate, o măsură utilă. Trebuie să sperăm că stră
dania Europei, unită şi victorioasă într-o luptă întreprinsă în numele drep-
tăţii, nu va ajunge la trista parodiere a compromisului ruşinos care a marcat
sfîrşitul ultimului secol, a acelui act al cărui caracter odios conştiinţa publică
l-a simţit întotdeauna şi ale cărui pericole, relevîndu-se astăzi în toată întin
derea lor, avertizează lumea, în acest moment deosebit, că numai o politică
cinstită este o politică înţeleaptă.
Nu sînt deloc surprins, ba chiar cunoşteam opinia potrivit căreia pro
vinciile româneşti, fie păstrîndu-şi o existenţă aparte sub suzeranitatea Porţii,
fie constituite separat, vor fi întotdeauna prea slabe pentru a rezista singure
Rusiei. Este o situaţie care nu va putea fi evitată niciodată. Într-adevăr
Europa a încercat, de la domnia lui Selim încoace, să întărească, să refor
meze şi să transforme marea monarhie a osmanlîilor. Oricît de mult caz s-ar
face de puternica rezistenţă militară pe care Turcia a opus-o de un an încoace
într-una sau alta din zonele atacate, nu este mai puţin adevărat că Europa
este obligată să apere această Turcie, să folosească toate forţele sale terestre
şi maritime şi, ceea ce este mai greu şi mai problematic de realizat, să se
unească strîns împotriva duşmanului comun, fără să ne poată fi permis a ne
închipui că ar putea fi vreodată altfel.
Pe de altă parte, există în Moldo-Valahia o antipatie înnăscută şi de nede
păşit împotriva dominaţiei austriece. Nu explic şi nici nu j ustific acest senti
ment, îl constat. Caracterul ocupaţiei actuale a reînsufleţit această antipatie
pînă la un asemenea grad că mulţi oameni îi regretă astăzi chiar pe ruşi.
a căror prezenţă apăsătoare a exasperat atît de mult populaţia, încît aceasta
a ajuns să-i dorească pe turci, ceea ce reprezintă un fapt într-adevăr extra
ordinar în Orient. Dacă s-ar încorpora l\foldo-Valahia la Austria în atari
condiţii, şi este imposibil să se schimbe aceste condiţii, nu s-ar ajunge decît
la a face din Austria ceea ce ea este în prea mare măsură, o a doua Turcie,
m ai greu de protej at decît cea dintîi , ceea ce este dej a o sarcină destul de
grea, fără a mai vorbi de responsabilitatea morală a unui asemenea act .
î ntr-adevăr, nu este oare evident, c ă guvernul de l a Viena n-a putut aj unge
la puţinul realizat fără să-şi fi asigurat garanţii din partea Prusiei şi a Confe
deraţiei germanice pentru cazul în care ar fi atacat şi nu este, oare, deja tot
atît de evident că Austria nu poate merge mai departe fără a ne cere chiar
garantarea integrităţii teritoriului său, adică fără să ajungă aproape oficial
în situaţia Turciei, dacă se poate spune astfel ? Un om de stat austriac, căruia
i s-a vorbit despre proiectele atribuite guvernului său în legătură cu Bosnia,
a răspuns cu nu puţin simţ politic că „Austria are dej a destul de mulţi duş
mani chiar în interior" . Acest adevăr se potriveşte, la fel de bine, atît româ
nilor cît şi slavilor.
Dacă se admite, deci, că în toate combinaţiile posibile, Europa trebuie
să se resemneze la ceea ce este legea comună a umanităţii, adică la a fi obli
gată să vegheze întotdeauna asupra apărării dreptului tuturor şi a intereselor
fiecăruia, rămîne de văzut dacă provinciile române şi, extinzînd problema,
dacă populaţiile creştine din Turcia europeană merită să fie luate întrucîtva
în consideraţie în procesul de organizare şi dacă Europa poate spera să dis
trugă în acele zone i nfluenţa mult timp predominantă a Rusiei.
Nu pot decît să exprim Excelenţei Voastre convingerea mea personală .
După ce am urmărit timp de cinci ani, zi de zi, mersul evenimentelor, după
ce am citit tot ce s-a publicat în Franţa şi în străinătate, după încheierea a
două călătorii în condiţii politice foarte diferite, întreprinse în acest singur
scop, călătorii pe care am convingerea că le-am consacrat studierii intense şi
47
serioase a acestei probleme şi fără a-mi face vreo iluzie asupra valorii ade
vărate şi a valorii relative a slavilor, românilor şi grecilor, nu ezit, domnule
ministru, să mă declar în favoarea unui răspuns afirmativ. Dacă nu pot să
expun aici Excelenţei Voastre toate temeiurile acestei convingeri, vreau, cel
puţin, să arăt cum am găsit confirmarea ei în însăşi conduita Rusiei, a cărei
intervenţie în problema creştinilor din Orient a prezentat succesiv două aspecte
cu totul distincte.
Primul aspect a fost acela al unei intervenţii binefăcătoare, al cărei mobil,
poate egoist, dar pe care nu e cazul să-l ascundem, era complet justificat de
suferinţele creştinilor din Orient, datorate încălcării tuturor drepturilor şi
tuturor tratatelor, intervenţie fără de care, trebuie s-o recunoaştem chiar
spre ruşinea noastră, nimic din ceea ce reclama umanitatea, credinţa jurată
şi bunul-simţ nu s-ar fi înfăptuit pînă în prezent. O asemenea conduită a adus
Rusiei un prestigiu moral pe care religia l-a consacrat şi înrădăcinat, dar
nu ea constituie cauza primordială, şi nici înrudirea de neam cu slavii. Presti
giul Rusiei a fost bazat, pînă de curînd, pe o recunoştinţă ieg1t1mă pentru
nişte binefaceri incontestabile.
Dar nu rămîne fără rod o sămînţă sănătoasă într-un pămînt bun. Rusia
a sfîrşit prin a se teme de propriile-i acţiuni. Excelenţa Voastră ştie cum a
procedat aceasta în Serbia, pentru a împiedica dezvoltarea moraLa ş1 materială
a acestui mic stat, pe care ea l-a creat, şi cîte obstacole a pus în procesul insti
tuirii unei dinastii naţionale slave. Vă amintiţi cîtă perseverenţă a do,·edit
prinţul Mencicov într-una din cele mai graw complicaţii din Europa, pentru
a obţine destituirea lui Ilia Garaşanin, reprezentantul partidei naţionale.
Î n ce-i priveşte pe moldo-valahi, guvernul rus, după ce le-a asigurat bine
facerile consacrate prin actul de la Adrianopol, după ce a prevăzut în Regula
mentul Organic principiul Unirii celor două Principate (art. 425) şi a impulsi
onat o evoluţie care s-a produs cu o rapiditate uimitoare, nu a permis moldo
valahilor să se bucure în mod liber de acest regulament ; şi n-a existat neo
măsură, nici măcar în ce priveşte interesul material al Principatelor, care să
nu fi fost împiedicată prin veto-ul categoric al cabinetului rus.
î n sfîrşit, o publicaţie celebră a arătat nu demult Europei că ţarul Xicolae
nu acceptă, cu nici un preţ, mărirea Greciei.
Guvernul rus n-ar fi acţionat atît de înwrşunat, compromiţîndu-şi
prestigiul în Europa şi popularitatea în Orient, ca să-şi înăbuşe proprii copii,
dacă nu i-ar fi crezut viabili. El însuşi ne-a demonstrat prin aceasta în ce
constă primejdia politicii sale, dîndu-ne de înţeles că, pentru a-i stăvili ambi
ţiile, nu trebuie decît să urmăm cinstit, şi respectînd drepturile tuturor, poli
tica creştină şi civilizatoare în esenţa sa, pe care el a urmat-o în scopuri necin
stite şi egoiste.
Cînd domnul Cor mă auzea exprimîndu-mi, cu multă căldură, dorinţa
ca Franţa să intervină în favoarea creştinilor şi a statelor semi-independente,
îmi zicea întotdeauna : „noi n-am putea rcah::a ascmtnea scopuri· decit dacă
am aniht'la ccmplet influenţa Rusiei î11 Orfr11t. Iar această putere se va preta
la orice pentru a ne împiedica. Nu putem accepta această cale decît în ziua
în care vom fi decişi să declarăm război Rusiei."
48
Dacă aceste observaţii sînt juste, dacă aceste consideraţii istorice sînt
exacte, trebuie ca, de pe acum, să ne preocupăm de reorganizarea Principa
telor, luînd în consideraţie legătura care-i uneşte cu Poarta, ţinînd seama de
susceptibilităţile aliaţilor noştri, tatonînd dorinţele şi nevoile moldo-valahilor
şi avînd grij ă să nu aşteptăm de la ei decît ceea cc pot da Europei şi propriei
lor patrii.
(semnat) : A. d'Avril
18
1 855 martie 1 4 /26, Viena. Protocolul nr. 6 al Conferinţei de la Viena privind

problemele regimului politic al Moldovei şi Ţă1 ii Româneşti, în care se redă
discuţia asupra propunerii de Unire a Principatelor Române cuprinsă în memo
randumul guvernului francez. Î n anexă : Memorandumul respectiv.
LE PROTOCOLE de la seance du 23 courant a ete lu et approuve.

)fonsieur le baron de Bourqueney a demande a deposer au Protocole
l' expose ci-joint par lequel son Gouvernement a developpe quelques points
de vue qui n'ont point ete pris en consideration par la conference au moment
ou ont ete etablis Ies principes dont l'application doit assurer la realisation
de la premiere garantie.
Apres avoir donne lecture du memorandum du Cabinet de Paris, Mon
sieur le plenipotentiaire de France a ajoute que son intention n'etait pas de
provoquer quant a present une discussion sur les questions qui y etaient
traitees et qu'en tout cas il Ctait bien entendu qu'elles ne sauraient devenir
l'obj et des deliberations communes que du consentement de la Porte.
Lord John Russel a fait observer que si dans la discussion sur la premiere
base 1 de negociation, ii n 'avait point aborde plusieurs questions, telles que :
la reunion des deux Principautes en une seule, l e Gouvemement viager ou
hereditaire des Hospodars, I' opportunite d'une representation nationale,
ce n 'etait point que leur importance lui eut echappe ; mais il lui avait paru
que l'initiative des propositions de cette nature revenait a la Sublime-Porte
et que leur prise en consideration devait etre ajoumee jusqu'au moment
ou le Gouvemement ottoman serait en mesure de faire connaître toute sa
pensee a la conference.
Lord Westmoreland a adhere a l'opinion de son collegue.
Le comte Buol s'est egalement range a l'avis que c'est a la Sublime-Porte
qu'appartenait l'initiative des propositions de cette categorie.
Le prince Gortchakoff a etabli que, par rapport au developpement de la
premiere basc, il ne pouvait y a\·oir d'obligatoire que ce que Messieurs Ies
plenipotentiaires a\'aient paraphe, mais que d'autres points de vue relatif
a cette question pouvaient en temps opportun foumir matiere a discussion .
Le plenipotentiaire ottoman a etabli que les questions entamees dans le
memorandum fran c;ais interessaient trop directement Ies droits de la Puis
sance suzeraine, pour qu'il ne dut pas a ce suj et reserver le droit d'initiative
a son Gouvemement.
Cet incident vide, Monsieur le comte Buol a propose de passer a la troi
sieme base de negociation , par laquelle deux principes ont ete etablis ; celui
49
de rattacher plus completement l' existence de l'Empire ottoman a l' eq ui
libre europeen, par des modifications a apporter au traite du 1 3 J uillet 1 84 1 ,
et celui de s'entendre sur une juste ponderation des forces navales dans la
Mer Noire[. . . ]1.
(Anexa)
D'apres le texte meme des notes de Vienne et l'interpretation qui leur

a ete donnee d'un commun accord, la pensee des trois cabinets allies a ete,
non-seulement de soustraire le territoire des Principautes a une influence
qui s'y exerc;ait exclusivement , mais aussi d'en faire une sorte de barriere
naturelle qu'elle ne puisse plus desormais franchir pour menacer l'Empire
ottoman au creur meme. Parmi Ies combinaisons qui se presentent pour
assurer a la :Molda vie et a la Valachie une consistance et une force suffisantes,
la premiere nous parraît devoir etre l'union 2 en une seule des deux Princi
pautes. II n'est pas necessaire d'insister sur ce que la nature a fait pour faci
liter cette union, sur l'identite de la langue, des mreurs, des lois et des inte
rets. Le vreu des deux provinces a cet egard se presente conforme aux con
venances des Gouvemements allies ; elles n e devraient voir dans leur fusion
administrative que l'application d'un plan qui est depuis de longues annees
l'objet de leurs preoccupations constantes, et qui avait meme ete indique
dans l'un des articles de leur reglement organique elabore par la Rusie en
1 829, a une epoque ou tout revelait un effort pour consommer leur separation
morale d'avec l'Empire ottoman .
Dans le cas present, l'interet de la Puissance suzeraine est en parfait
accord avec l'interet general et avec celui des deux provinces, et il y a lieu
de penser que Ies conseillers Ies plus eclaires du Sultan seraient fa,·orables
a une combinaison qui etablirait ainsi sur la rive gauche du Danube une grande
Principaute de pres de 4 OOO OOO d' âmes a la place de deux Principautes
j usqu'a ce jour trop faibles pour opposer une resistance efficace a l'action de la
Russie.
Les memes considerations qui doivent faire desirer que la Moldavie et la
Valachie soient placees sous un meme gouvernement, demandent que ce gou
vernement possede toutes Ies conditions de force et de duree, et un systeme
se rapprochant le plus possible de la forme monarchique repondrait seule
completement au but que l'on se propose. Temporaire, le pouvoir laisse le
champ ouvert aux competitions et aux luttes de partis qui ne pourraient
que faciliter le retour de l'influence qu'il s'agit d'eloigner. Viager, il aurait
a peu pres Ies memes inconvenients, car les changements de personnes, pour
etre moins frequents, n 'eveilleraient pas moins de convoitises et ne pro,·o
queraient pas moins d'intrigues. L'histoire des Principautes n'a ete, en quelque
sorte, que la triste experience de ces deux modes.
L'autorite supreme serait donc hereditaire, si l'on voulait qu'elle put
remplir avec avantage le role important qui lui serait assigne.
Sur cette question de l'heredite, l'opinion de la Porte ne nous est point
connue. Toutefois le fait n e constituerait point a ses yeux une nouveaute:
la famille des Milosch en Serbie avait obtenu du Sultan Mahmoud le pri
vilege de l'heredite, et il a ete confere en Egypte a la famille de Mehemet-Ali,
ou i1 continue de regler la transmission de pouvoir. La Porte n'a rien vue dans
ces concessions qui flit incompatible avec Ies droits souverains et avec le
50
principe de l'Empire. Elle n 'aurait donc pas d'obj ections de fond contre un
arrangement qui serait, d'autre part, si favorable a ses interets sur la rive
gauche du Danube.
Il y aurait deux voies a suivre. Ou l'on se bomerait pour le moment a
proclamer le principe de l'heredite, en conferant la souverainele a titre con
ditionnel a un prince du pays, dont la Porte se reserverait d'apprecier dans un
temps donne le devouement et les titres. Ou bien (et cette mesure serait
peut-etre la meilleure) on trancherait des maintenant la question, en faisant
appel a un prince d'une des familles regnantes de !'Europe.
C'est, nous le rappelons, la combinaison a laquelle on avait songe pour
la Grece, a une epoque ou les Puissances qui l'ont aidee a se constituer, pen
saient encore qu'il y avait lieu de la maintenir sous la suz erainete de la Porte.
Elles ne doutaient pas que la Turquie n'y donn ât son assentiment, et elles
n e regardaient nullement comme impossible qu'un prince chretien acceptât
le gouvernement du nouvel Etat a la condition de reconnaître la suzerainete
du Sultan . C'est ce qui resuite du protocole de la conference de Londres du
22 Mars 1 829. L'importance de la nouvelle Principaute, par sa position poli
tique comme par le chiffre de sa population , assurerait a une dynastie chre
t ienne d'assez grands avantages pour que la vassalite ne flit pas peut-etre une
objection decisive.
L'Etat de la Serbie est egalement compris pa1mi les objets dont les
puissances auront a s'occuper pour completer l'execution de la premiere garan
t ie. Mais la position de cette Principaute n'est pas exactement la meme que
celle des deux autres. Du moment ou la Moldo-Valachie est fortement con
stituee, l'action qui dominait a Belgrade n 'a plus les memes moyens pour
s'y exercer. Il suffira donc, pour ce qui regarde les Serbes, d'assurer par une
garant ie collective et qui leur donne securite, les privileges que la Porte leur
a reconnus ou leur reconnaîtrait apres s'etre concertee avec ses allies.
26 Mars 1 855
• E d . G. Petrescu, D. A . Sturdza şi D. C. Sturdza, A cte şi documente • • � vol, II, Bucureşti,
ti89, p. 6 3 8 - 6-D.
PROTOCOLUL şedinţei din 23 curent a fost citit şi aprobat.

Domnul baron de Bourqueney a solicitat să se anexeze Protocolului
memoriul alăturat, în care guvernul său a dezvoltat cîteva puncte de vedere
care n-au fost luate în consideraţie de Conferinţă în momentul stabilirii princi
piilor a căror aplicare trebuie să asigure punerea în practică a primei garanţii.
După ce a dat citire memorandum-ului cabinetului de la Paris, domnul
ambasador plenipotenţiar al Franţei a adăugat că nu este în intenţia sa să
provoace, pentru moment, o discuţie referitoare la problemele cuprinse în
acesta şi că, în orice caz, este de la sine înţeles că ele nu ar urma să facă
obiectul deliberărilor comune decît cu consimţămîntul Porţii.
Lordul John Russel a remarcat că, dacă în discuţia asupra primei baze 1
a negocierilor nu a abordat �eloc o serie de pro�leme.: cum sînt : . reu,? irea cel�r
două Principate într-unul smgur, guvernare viagera sau ereditara a domm-
1 Se referă la. punctele de pe ordinea. de zi a. Conferinţei, considera.te ca. ba.ze ale garan
.
tării unei păci durabile (vezi G. Petrescu, D. A . Sturdza şi D. C. Sturdza., A cte şi documente . . ,
voi . II, p. 6 16) .
51
torilor, oportunitatea unei reprez entări naţionale, aceasta nu înseamnă deloc
că el ar fi nesocotit importanţa lor ; dar i s-a părut că iniţiativa propunerilor
de acest gen îi revine Sublimei Porţi şi că luarea în consideraţie a acest.ora
trebuie să fie amînată pînă în momentul în care guvernul otoman va fi în
măsură să-şi facă cunoscută integral opinia în faţa Conferinţei.
Lordul \Vestmoreland a aderat la punctul de vedere al colegului său.
Contele Buol s-a alăturat, la rîndul său, părerii că iniţiativa propunerilor
de această natură îi aparţin e Sublimei Porţi.
Prinţul Gorceakov a susţinut că, în privinţa discutării primei baze a
negocierilor, nu poate fi obligatoriu decît ceea ce domnii miniştri plenipoten
ţiari au parafat, dar că şi alte puncte de vedere referitoare la această problemă
pot furniza, la timpul potrivit, subiecte de dezbatere.
:Ministrul plenipotenţiar otoman a susţinut că problemele cuprinse în
memorandum-ul francez afectează prea direct drepturile Puterii suzerane,
ca să nu fie necesar să se rez erve, în legătură cu acest subiect, dreptul de ini
ţiativă guvernului său.
Această controversă fiind încheiată, domnul conte Buol a propus să se
treacă la a treia bază a negocierilor, prin care au fost stabilite două principii :
a realiza o legătură mai strînsă între existenţa Imperiului otoman şi echilibrul
european prin modificările ce urmează a fi aduse Tratatului din 1 3 iulie 1 84 1
şi a se ajunge la o înţelegere în privinţa unei repartizări juste a forţelor navale
din Marea X eagră [ J 1. . . .
<Anexa)
Potrivit textului notelor de la Viena şi interpretării ce li s-a dat prin

comun acord, opinia celor trei cabinete aliate a vizat nu numai sustragerea
Principatelor de sub influenţa care s-a exercitat în exclusivitate asupra lor,
ci şi constituirea unui fel de barieră naturală care să nu poată fi încălcată. în
viitor şi să ameninţe în acest fel Imperiul otoman în chiar punctele lui vitale.
Printre posibilităţile existente, menite a asigura Moldovei şi Valahiei o sta
bilitate şi o forţă suficientă, ni se pare că cea dintîi trebuie să fie unirea 2
celor două Principate într�un singur stat. Ku este necesar să insistăm asupra
a ceea ce facilitează în mod natural această unire, asupra identităţii de limbă,
de moravuri, de legi şi de interese. În această privinţă, dorinţele celor două
provincii sînt conforme cu vederile guvernelor aliate ; ele n-ar trebui să vadă
în fuziunea administrativă a acestora decît aplicarea unui plan care consti
tuie, de mai mulţi ani, obiectul preocupării lor constante şi care, în plus,
fusese prevăzut într-unul din articolele Regulamentului Organic elaborat de
Rusia în 1 829, într:..o epocă cînd totul vădea efortul de a realiza separarea lor
morală de Imperiul otoman .
În cazul de faţă, interesul Puterii suzerane este în perfect acord cu inte
resul general şi cu acela al celor două provincii şi putem crede că cei mai
luminaţi consilieri ai sultanului vor accepta o combinaţie care ar pune astfel,
pe malul drept al Dunării, temeliile unui mare Principat, de aproape 4 OOO OOO
1 Se redă discuţia asupra punctului respectiv de pe ordinea de zi a Conferinţei.

2 Memorandumul guvernului francez este documentul prin care pentru prima dată
s-a pus în faţa unui forum internaţional chestiunea Unirii Principatelor.
52
de suflete. în locul a două Principate, pînă în clipa de faţă prea slabe pentru a
opun e o rezistenţă eficace acţiunilor Rusiei.
Aceleaşi consideraţii care ne fac să dorim ca ::\Ioldova şi Valahia să fie
puse sub acelaşi guvernămînt reclamă ca acest guvernămînt să întrunească
toate garanţiile de autoritate şi trăinicie, iar un sistem de guvernare care s-ar
apropia în cea mai mare măsură de tipul monarhic ar fi singurul care ar cores
punde în întregime scopului propus. ( Instituită) pe durată temporară, pu
terea ar lăsa cîmp liber înfruntărilor şi luptelor de partide, ceea ce n-ar face
decît să faciliteze reinstaurarea acelei influenţe pe care e vorba să o îndepăr
tăm. (Instituită) pe viaţă, ea ar prezenta aproximativ aceleaşi inconveniente,
căci schimbările de persoane, oricît de puţin frecnnte ar fi, n-ar stîrni mai
puţine patimi şi n-ar provoca mai puţine intrigi. Istoria Principatelor n-a
fost , într-o anume măsură, decît trista experienţă a acestor două modalităţi
de guvernare.
Autoritatea supremă ar trebui, deci, să fie ereditară, dacă voim ca ea
sit îndeplinească, în mod profitabil, rolul important ce i-ar fi desemnat.
Î n privinţa chestiunii eredităţii, opinia Porţii ne este totalmente necunos
cută. Cu toate acestea, faptul în sine n-ar constitui deloc în ochii săi o noutate :
familia l\Iiloş din Serbia a obţinut d e la sultanul l\fahmud privilegiul eredi
t ăţii, iar în Egipt el a fost conferit familiei lui )lehemet-Ali şi continuă să
reglementeze acolo modul de transmitere a puterii. Poarta n-a văzut în
aceste concesii nimic incompatibil cu drepturile sale suverane şi cu principiul
Imperiului. Ea n-ar avea, deci, obiecţiuni de fond în legătură cu acest aranja
ment care ar fi, pe de ahă parte, atît de avantajos pentru interesele sale pe
malul stîng al Dunării .
..\r fi două căi de urmat : sau să ne mărginim, pentru moment, să pro
clamăm principiul eredităţii, acordînd puterea, cu titlu condiţional, unui
principe autohton, în legătură cu care Poarta şi-ar rezerva dreptul de a-i
aprecia, după o anumită perioadă, devotamentul şi calităţile ; sau (şi această
măsură ar fi poate cea mai bună) să tranşăm de pe acum chestiunea, făcînd
apel la un prinţ aparţinînd uneia din familiile domnitoare ale Europei.
Reamintim că aceasta este combinaţia care a fost plănuită pentru Grecia,
la o epocă în care Puterile care au aj utat-o să se constituie ca stat considerau
că încă sînt motive ca să fie menţinută sub suzeranitatea Porţii. Ele nu se
îndoiau că Turcia îşi va da asentimentul şi nu considerau deloc imposibil ca
un prinţ creştin să-şi asume guvernarea noului stat, cu condiţia recunoaşterii
suzeranităţii sultanului. Este ceea ce rezultă din protocolul Conferinţei de la
Londra din 22 martie 1 829. Importanţa noului Principat, prin poziţia sa poli
tică, ca şi prin numărul populaţiei, ar asigura unei dinastii creştine avantaj e
suficient de mari pentru ca vasalitatea să nu constituie, poate, o obiecţie
hotărîtoare.
Statul sîrb este, la rîndul său, cuprins în ansamblul preocupărilor care
vor reţine atenţia Puterilor pentru a realiza punerea în aplicarea a primei
garanţii. Dar situaţia acestui Principat nu este identică cu a celorlalte două.
Din momentul în care Moldo-Valahia ar fi temeinic constituită, influenţa
care domina la B elgrad n-ar mai avea aceleaşi posibilităţi de a se exercita.
Va fi de ajuns, deci, în ce-i priveşte pe sîrbi, să li se asigure, printr-o garanţie
colectivă care le-ar da siguranţă, privilegiile pe care Poarta le-a recunoscut
sau le-ar recunoaşte după ce se va pune de acord cu aliaţii săi.
26 martie 1 855
53
19
1 856 februarie 2S/martie 1 1 , Viena. Telegramă a lui Werner către ministrul
afacerilor externe al Austriei, K. F. Buol, despre opoziţia Porţii faţă de Unirea
Principatelor.
Wien, am 1 1 -ten Mă.rz 1 856
ICH ERHALTE eben folgenden telegraphischen Bericht aus Constan
tinopol:
Fuad Pascha erklărt mir, die Pforte werde unter keiner Bedingung in
die Vereinigung der Fiirstenthiimer willigen, so groBe Verlegenheiten ihr auch
das Zusammenstehen England's und Frankreich's bereiten mogen.
Sie 1 hat noch keine Anzeige von Aali Pascha und von Seite der . 2 . .
ist noch kein Schritt gemacht. Diesen Abend wird die Sache vor den Pforten
rath gebracht, dessen Meinung n icht zweifelhaft sein kann ; morgen vor den
Sultan , bei dem ich auch meinerseits gleichzeitig einen geeigneten Schritt
machen werde.
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Austria, r. 4, c. 4 1 7 (Haus-, Hof- und Staatsarchi·r
Wien, Ministerium des Ăussern, Politisches Archi·r X I I , Turkei, K. 220).
Viena, la 1 1 martie 1 856

AM PRIMIT chiar acum următorul raport telegrafic din Constantinopol :
Fuad paşa îmi declară că sub nici un motiv Poarta nu va fi de acord cu
Unirea Principatelor, oricît de mari ar fi dificultăţile pe care i le vor crea
Anglia şi Franţa împreună.
Ea 1 nu are încă o înştiinţare de la Ali paşa iar din partea . . 2 nu a fost .
făcut încă nici un pas. în seara aceasta, chestiunea va fi pusă în faţa Con
siliului Porţii, despre a cărui părere nu ne putem îndoi, iar mîine în faţa sul
tanului, pe lingă care voi întreprinde şi clin partea mea un demers pot1 ivit.
20
1856 martie 5 / 1 7, Constantinopol. Raportul ministrului belgian la Constanti

nopol, Blondei van Coelebroeck, către ministrul afacerilor externe al Belgiei,
Ch. Vilain, despre poziţia Puterilor europene în chestiunea Unirii Principa
telor; manifestările din Principate în favoarea reunirii naţiunii române.
Legation de Belgique Constantinop::ile, 27 Mars 2856
No. :30
Confidentielle
COMME IL ETAIT facile de prevoir Ies resolutions prises a l'egard des
Principautes n ' etaient pas sans appel, et malgre le mystere dont tout s'entoure
aujourd'hui, cette question semble diviser Ies puissances sur des points tres
1 Poarta otomană
a Lipsă în text
54
essentiels. La France desire, m'assure-t-on , la reunion des deux Principautes
anc un Prince hereditaire et la Russie accepte ce programme ; l'Autriche,
tout naturellement soutenue par la Porte, veut maintenir la division avec des
Princes a vie. L'Angleterre paraîtrait ne se rallier energiquement a aucun des
deux partis quoique ses agents agissent activement en Valachie, mais Ia il
s'agit tout simplement d'amener un Caimakam provisoire et la retraite du
Prince Stirbey.
On ne peut disconvenir, �Ionsieur le �Iinistre, que le proj et du Cabinet
du Paris ne soit le seul efficace si l'on veut sortir des intrigues et de la corrup
t ion, assurer a ces beaux pays un gouvernement stable et regulier, en un mot
faire quelque chose de moral et de definitif. La population de la Moldavie
d'ailleurs, avec le Prince Ghyka a leur tete, vient singulierement en aide
a la politique du Cabinet des Tuileries, car j 'apprends aujourd'hui que partout
l'agitation est a son comble et qu'il se signe des protestations et des mani
festation contre Ies intentions du Sultan et en faveur de la reunion en corps
de nation des peuples Roumains avec un Prince hereditaire.
Y euillez agrees . . .
Blonde! van Coelebroeck
• Arh . St. Buc., colecţia Microfilme Belgia, r. lj, c. 123- 12-l (Ministere des .\ffaires Etran
geres et du Commerce Exterieur, Bruxelles, Correspondance Politique, Legations Turquie,
·101 . 7, 1856, doc. 16) .
Legaţia Belgiei Constantinopol, 1 7 martie 1 856

Xr. 30
Confidenţial
Domnule ministru,
CUM ERA uşor de prevăzut, hotărîrile luate în legătură cu Principatele

nu sînt fără drept de apel şi, în ciuda misterului în care totul se învăluie astăzi,
această chestiune pare să divizeze Puterile asupra unor aspecte foarte im
portante. Franţa doreşte, mi se dau asigurări, reunirea celor două Princi
pate, cu un prinţ ereditar, iar Rusia acceptă acest proiect ; Austria, în mod cu
totul firesc susţinută de Poartă, doreşte să menţină divizarea, cu principi
pe viaţă. Anglia părea să nu se ralieze puternic la nici una din cele două părţi,
cu toate că agenţii săi acţionează activ în Valahia, dar acolo este vorba pur
şi simplu de a aduce un caimacam provizoriu şi de retragerea prinţului Ştirbei.
Nu se poate tăgădui, domnule ministru, că proiectul guvernului de la
Paris este singurul eficace dacă se doreşte să se iasă din intrigi şi din corupţie,
să se asigure acestor două frumoase ţări un guvern stabil şi reglementar, în
tr-un cuvînt ceva moral şi definitiv. Dealtfel populaţia Moldovei, cu prinţul
Ghica în frunte, vine îndeosebi în ajutorul politicii guvernului de la Tuile
ries, căci aflu astăzi că agitaţia este peste tot la culme şi că se semnalează
proteste şi manifestaţii împotriva intenţiilor sultanului şi în favoarea reunirii
într-un (singur) corp de naţiune a populaţiilor române, cu un principe ere1
ditar.
Primiţi, vă rog . . .
55
21
1 856 martie 1 8/30, Paris. Extras din Tratatul de pace încheiat în urma Răz
boiului Crimii - articolele referitoare la Principatele Române.
ART. 22. Les Principautes de Valachie et de Moldavie continueront

a j ouir, sous la suzerainete de la Porte et sous la garantie des Puissances
contractantes, des privileges et des immunites dont elles sont en possession.
Aucune protection exclusive ne sera exercee sur elles par une des Puissances
garantes. II n'y aura aucun droit particulier d'ingerence dans leurs affaires
interieures.
Art. 23. La Sublime Porte s'engage a conserver aux dites Principautes
une administration independante et nationale, ainsi que la pleine liberte de
culte, de legislation, de commerce et de navigation.
Les lois et statuts aujourd'hui en vigueur seront revises. Pour etablir
un complet accord sur cette revision, une commission speciale, sur la com
position de laquelle Ies Hautes Puissances contractantes s'entendront, se
reunira sans delai, a Bucarest, avec un commissaire de la Sublime-Porte.
Cette commission aura pour tâche de s'enquerir de l'Etat actuel des
Principautes et de proposer Ies bases de leur future organisation.
Art. 24 . Sa Majeste le Sultan promet de convoquer immediatement,
dans chacune des deux provinces, un divan ad hoc, compose de maniere a
constituer la representation la plus exacte des interets de toutes Ies classes
de la societe. Ces divans seront appeles a exprimer Ies voeux des populations
relativement a l'organisation definitive des Principautes.
Une instruction du Congres reglera Ies rapports de la commission avec
ces divans.
Art. 25. Prenant en consideration l'opinion emise par Ies deux divans,
la commission transmettra sans retard, au siege actuel des conferences,
resultat de son propre travail.
L'entente finale avec la Puissance suzeraine sera consacree par une con
vention conclue a Paris entre Ies Hautes Parties contractantes ; et un hatti
cherif, conforme aux stipulations de la convention, constituera definitivement
l'organisation de ces provinces, placees desormais sous la garantie collective
de toutes Ies Puissances signataires.
Art. 26. II est convenu qu'il y aura dans Ies Principautes une force
armee nationale, organisee dans le but de maintenir la surete de l'interieur
et d'assurer celle des frontieres. Aucune entrave ne pourra etre apportee aux
mesures extraordinaires de defense que, d'accord avec la Sublime-Porte,
elles seraient appelees a prendre pour repouser toute aggression etrangere.
Art. 27. Si le repos interieur des Principautes se trouvait menace ou
compromis, la Sublime-Porte s'entendra avec Ies autres Puissances contrac
tantes sur les mesures a prendre pour maintenir ou retablir l'ordre legal.
Une intervention armee ne pourra avoir lieu sans un accord prealable entre
ces Puissances. [ . ] 1.
. .
56
Fait a Paris, le trentieme jour du mois de Mars de l'an mille huit cent
cinquante-six .
A. Walewski Bourqueney
Buol-Schauenstein Hiibner
Clarendon Cowley
:\I -;-_nteuffel Hatzfeldt
Orloff Brunnow
CaYour De Villamarina
Aali Mehemmed-Dj emil
• Ed. G. Petrescu. D. A. Sturdza şi D. C. Sturdza, A cte şi doc 11me11tc . . „ ·rnl. I I , Bucureşti
1889, p. 1082 - 1083.
ART. 22. Principatele Valahiei şi Moldovei vor beneficia în continuare,

sub suzeranitatea Porţii şi sub garanţia Puterilor contractante, de privile
giile şi imunităţile pe care le posedă în momentul de faţă. Nici una din Puterile
garante nu va putea exercita asupra lor protecţie exclusivă. Î n aceastr1 pri
vinţă, nu se prevede nici un drept special de ingerinţă în treburile lor interne.
Art. 23. Sublima Poartă se angaj ează să respecte (dreptul) sus-numi
telor Principate la administrare independentă şi naţională, precum şi deplina
libertate de cult, legislaţie, comerţ şi navigaţie.
Legile şi statutele în vigoare vor fi revizuite. Pentru a realiza un acord
complet asupra acestei revizuiri, o comisie specială, asupra compoziţiei căreia
Î naltele Puteri contractante se vor înţelege între ele, se va întruni fără întîr
ziere, la Bucuresti,
' cu un comisar al Sublimei Porti.
Această com isie va avea ca sarcină să cerceteze 'starea actuală a Princi
patelor şi să propună bazele viitoarei lor organizări.
Art. 24. Maiestatea Sa sultanul promite să conYoace imediat, în fiecare
dintre cele două provincii, un divan ad-hoc constituit de aşa manicr:-1 încît să
reprezinte cît mai exact interesele tuturor claselor societăţii. Aceste diYanuri
vor fi chemate să exprime dorinţele populaţiei privind organizarea definiti,· ă
a Principatelor.
O instrucţiune a Congresului va reglementa raporturile comisiei cu aceste
divanuri.
Art . 25. Comisia, luînd în consideraţie opinia exprimată de cele două
divanuri, va transmite fără întîrziere la actualul sediu al Conferinţei, rezul-
tatele propriilor sale deliberări. .
Î nţelegerea finală cu Puterea suzerană va fi consfinţită printr-o convenţie
încheiată la Paris între Î naltele Puteri contractante ; un hatişerif, conform
(textual) cu prevederile convenţiei, va stabili definitiv organizarea acestor
provincii, aflate de acum înainte sub garanţia colectivă a tuturor Puterilor
semnatare.
Art. 26. S-a convenit ca în Principate să existe o forţă armată naţională,
organizată în scopul menţinerii siguranţei interne şi asigurării frontierelor,
Nici o piedică nu va putea fi pusă măsurilor extraordinare de apărare pe care.
în acord cu Sublima Poartă, Principatele vor fi chemate să le ia pentru a res
pinge orice agresiune externă.
57
Art. 27. Dacă liniştea internă a Principatelor ar fi ameninţată sau com
promisă, Sublima Poartă va conveni cu celelalte Puteri contractante asupra
măsurilor necesare pentru menţinerea sau restabilirea ordinii legale. O inter
venţie armată nu va putea avea loc fără un acord prealabil între aceste Pu
teri. [ . ] 1. . .
Î ncheiată la Paris, în a treizecea zi a lunii martie, anul o mie opt sute

cincizeci şi şase .
A. Walewski Bourqueney
Buol-Schauenstein Hi.ibner
Clarendon Cowley
:'.\fanteuffel Hatzfeldt
Orloff Brunnov
Cavour De Villamarina
Ali l\Iehmed-Djemil
22
1 856 iunie 1 0/22, Viena. Raportul ambasadorului francez la Viena, F. A. Bour

queney, către ministrul afacerilor externe al Franţei, Al. Walewski, redind
o convorbire cu împăratul Franz Joseph pe tema viitorului Principatelor.
Vienne, le 22 Juin 1 856
Legation de France a Vienne

Direction Politique, no. 69
Audience de l'Empereur
Entretien de l'Ambassadeur avec Sa Majeste
!talie - Principautes
Cabinet 26 iunie -
Envoyez a Sa Majeste
:Monsieur le Comte,
• [ ] 1. DE L'ITALIE, l'Empereur a passe aux affaires d'Orient, au
• • •
reglement des questions qui nous restent a resoudre pour l 'organisation des
Principautes ; ici encore Sa :Majeste s'est exprimee avec un extreme abandon.
« Je vois », m'a dit l'Empereur, « j e vois avec un chagrin profond, une diver
gence d'opinion entre votre Gouvernement et le mien sur un principe fonda
mental ; l'Union des deux Principautes c'est le premier pas vers l'indepen
dance ; et l'independance c'est la constitution d'une souverainete russe a ma
frontiere en cas de succes ; c 'est le desordre et l'agitation revolutionnaire si
l 'experience ne reussit pas ! La Porte a trop le sentiment de ses propres inte-
1 Articolele 28 - 34 .
58
�ets p<'mr consentir a un premier demembrement qui livrerait Ies Provinces
<le la rive droite du Danube comme theâtre a d'autres essais ! Gardons le dra
peau sous lequel vous avez fait si glorieusement la guerre et la paix, celui de
1'independance et de l'integrite de l'Empire Ottoman ! Quant a moi, je livre
des aujourd'hui le fond de ma pensee a l'Empereur Napoleon ; je ne veux
point meriter le reproche d'agir a l'ins9u de mon plus intime allie, dans une
question que je considere cornme vitale et pour la securite de mes frontieres,
et pour l'accomplissement du role que Ies traites m 'ont donne dans la defense
.commune de l'Empire Ottornan ! ]'adjure l'Empereur Napoleon de se mettre
un moment a ma place, et je lui ouvre ma conscience en faisant appel a la
sienne !"
] 'ai repondu a l'Empereur que le principe de l'lJnion des deux Princi
pautes avait ete mis en avant par nous des !'origine des negociations, que le
traite du 30 mars, en stipulant que nous aurions egard au voeu des populations
pour l'organisation de ces provinces, avait sagement reserve la question de la
reunion pour la deliberation des Divans convoques pour en connaître ; que
nous tiendrions grand corupte des voeux exprimes dans leur sein, mais que
j 'entrevoyais Ies plus graves inconvenients a se prononcer d'avance comme
l'Empereur venait de le faire contre telle ou telle solution. ]'ai repousse Ies
consequences funestes que l'Empereur attachait a celle en faveur de laquelle
nous nous etions dej a prononces. J'ai rappele que nous avions donne la me
sure de notre politique en fait d'independance et d'integrite de I' Empire
Ottoman ; Je me suis appuye sur Ies preliminaires de Vienne 2 pour etablir
que le Cabinet Autrichien cherchait lui meme a cette epoque un premier
boulevard contre la Russie, dans le developpement de l'existence nationale
politique et militaire des Principautes ; j 'ai dit que sans la reunion nous re
tomberons inevitablement dans le Statu-quo, et le Statu-quo avait ete una
nimement fletri, et comme administration interieure et comme sisteme de
fensif. ]'ai moi meme enfin conjure l'Empereur de soumettre cette grave ques
tion a un nouvel examen, convaincu comme ii devait l'etre que nous n'y appor
tions aucun sentiment hostile a sa puissance, aucun principe en desaccord
avec la politique generale dont le drapeau flottait encore dans nos mains.
Je ne me flatte point, Monsieur le Comte, d'avoir ebranle Ies impressions
de l'Empereur ; ]'ai du dans le premier entretien etablir avec convenance,
moderation et fermete le terrain de nos futures discussions ; c 'est a cela que
j 'ai borne ma t âche ; mais ii me reste un sentiment profond de la difficulte
de celle qui m'est encore reservee.
L'audience s'etait prolongee presqu'au dela de la mesure habituelle ;
j 'ai introduit pour les presenter a sa Maj este Ies nouveaux membres de mon
Ambassade ; et j 'ai pris conge de l'Empereur, comble des temoignages de sa
bienveillance personnelle.
Agreez . . .
Bourqueney
• Ath. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 137, c. 7-4.9- 757 (Ministere des Affaires
Etrangeres, Archives Diplomatiques, Paris, Correspondance Politique, Autriche, voi. 464) .
59
Legaţia Franţei la Viena Viena, 22 mme 1 856
Direcţia Politică, nr. 69
Audienţa la împărat
Convorbirea ambasadorului cu �Iaiestatea Sa
Italia - Principatele
Cabinetul 26 iunie
-
Trimiteţi Maiestăţii Sale !

Domnule conte,
[ ] 1 • DE LA ITALIA, împăratul a trecut la problemele Orientului,
• • •
la reglementarea chestiunilor care ne rămîn de rezolvat pentru organizarea

Principatelor ; şi în această privinţă �Iaiestatea Sa s-a exprimat cu o extremă
indiferenţă. „Observ" - mi-a spus împăratul - „observ cu o profundă amă
răciune o divergenţă de opinie între guvernul dumneavoastră şi cel al meu,
asupra unui principiu fundamental : L"nirea celor două Principate constituie
primul pas spre independenţă ; iar independenţa înseamnă instituirea unei
suveranităţi ruse la frontiera mea, în caz de succes ; înseamnă dezordine şi
agitaţie revoluţionară, dacă experienţa nu reuşeşte ! Poarta are un sentiment
prea puternic al propriilor ei interese şi nu va putea consimţi la o primă dez
membrare, care ar face ca provinciile de pe malul drept al Dunării să devină
un teatru de noi încercări. Să păstrăm stindardul sub care aţi făcut atît de
glorios războiul şi pacea - cel al independenţei şi integrităţii Imperiului
otoman ! În ceea ce mă priveşte, de acum înainte voi destăinui împăratului
::\ apoleon toate gîndurile mele ; nu doresc deloc să merit reproşul de a acţiona
fără înştiinţarea aliatului meu cel mai intim, într-o chestiune pe care o consi
der vitală atît pentru securitatea frontierelor mele, cît şi pentru îndeplinirea
rolului pe care Tratatele mi l-au acordat în apărarea comună a Imperiului
otoman ! Î l implor pe împăratul ::\ apoleon să se situeze un moment în locul
meu şi îi deschid conştiinţa mea, făcînd apel la a sa ! "
Am răspuns împăratului c ă principiul Cnirii celor două Principate a fost
pus pe prim plan de noi de la începutul negocierilor, că Tratatul din 30 martie
- prevăzînd că pentru organizarea acestor provincii trebuie să avem în
wdere dorinţa populaţiilor - a rezen-at, în mod înţelept, chestiunea Unirii
pentru deliberarea Divanurilor, com·ocate spre (a da posibilitate de) a cu
noaşte această (dorinţă) ; că noi vom ţine într-un înalt grad cont de dorin
ţele exprimate în sînul lor, dar prevăd cele mai grave inconveniente în pro
nunţarea dinainte, aşa cum tocmai a făcut-o împăratul, împotriva uneia sau
alteia dintre soluţii. Am negat consecinţele funeste pe care împăratul le pre
vede în cazul (adoptării) soluţiei în favoarea căreia noi ne-am pronunţat
dej a. Am amintit că noi am arătat de ce este în stare politica noastră în pri
\·inţa (păstrării) independenţei şi integrităţii Imperiului otoman ; m-am
bazat pe preliminariile de la Viena 2 pentru a arăta că guvernul austriac
însuşi a încercat, în acel timp, (să creeze) un prim zid de apărare împotriva
Rusiei, prin dezvoltarea vieţii naţionale, din punct de vedere politic şi militar,
a Principatelor ; am spus că fără Unire am recădea inevitabil în statu-quo,
1 Descrierea ceremonialului prezentării scrisorilor de acreditare de către ambasadorul
Bourqneney ; discuţia pe tema situaţiei din Italia.
2 Conferinţa de la Yiena, cu participarea Turciei , Angliei , Franţei, Austriei şi Rusiei,
pri·rind problemele regim ului politic al l\loldmrei şi Ţării Româneşti (martie - iunie 1855).
60
iar statu-quo-ul a fost unanim stigmatizat, atît ca administraţie internă,
dt şi ca sistem defensiv. Î n încheiere, l-am rugat stăruitor pe împărat să
supună această chestiune gravă unei examinări, convins - aşa cum trebuie
să fie - că noi nu avem nici un sentiment ostil faţă de autoritatea sa, nici
un principiu în dezacord cu politica generală al cărui drapel flutură încă în
mîinile noastre.
Nu-mi fac deloc iluzii, domnule conte, că aş fi zdruncinat opiniile împă-
. ratului ; am considerat necesar ca, de la prima întîlnire, să stabilesc cu coni
venţă, moderaţie şi fermitate terenul viitoarelor noastre discuţii ; la aceasta
mi-am limitat sarcina ; dar îmi rămîne un sentiment profund al dificultăţii
celei care îmi mai este rezervată.
Audienţa s-a prelungit peste timpul obişnuit ; am introdus, pentru a-i
prezenta Maiestăţii Sale, pe noii membri ai ambasadei mele ; mi-am luat
rămas bun de la împărat, copleşit de mărturii ale bunăvoinţei sale personale.
Primiţi . . . .
Bourqueney
23
1 856 iunie 1 3/25, Viena. Raportul ministrului plenipotenţiar rus cu m1smne

specială la Viena, Balabin, către I. Tolstoi, adjunct al ministrului afacerilor
externe al Rusiei, privind teama inspirată ministrului afacerilor externe au
striac de eventualitatea Unirii Principatelor, urmată de dobîndirea indepen
denţei.
Yienne, le 1 3/25 J uin 1 856
:Monsieur,
[ ] 1. I L FAUT ESPERER", dit le Comte, „que cela s'arrangera ;

• • . „
il me tarde, j e vous l'avoue, de sortir enfin de toutes ces petites affaires, qui
sont la queue de la triste crise que nous venous de tra,·erser, pour avoir cnfin
les mains plus libres. Aussi est-ce en vue d'arriver a ce resultat que je presse
autant que possible l'envoi a Constantinople des Commisaires nommes pour
les Principautes" .
] e repondis au Comte d e Buol que cette affaire etant subordonnee a
l'evacuation prealable de l'armee Autrichienne d'occupation, c'etait, il me
semblait , de ce câte qu'il y anit lieu de se hâter.
L'evacuation", poursuivit-il „ne tardera pas a s' effectuer. Jl,fais il y
„
aurait a procedcr a Constantinople a une entente prealable qui faciliterait

infiniment la besogne. Ainsi, si par cette entente le principe du maintien de
la separation des Principautes etait resolu a l'avance, et la composition des
Divans ad-hoc definitivement arretee, et qu'au moment de leur reunion ils
auraient a ne s'occuper que des ameliorations interieures, on s'epargnerait
la partie irritante et dangereuse de l'affaire, cn se mettant a l'abri des troubles
qui pourraient eclater."
]e fis observer au Comte de Buol que s'il en etait ainsi, il eut ete plus
loyal de se taire sur Ies voeux des populations et de se borner a <lire que le
sort des Principautes sera regie par Ies grandes Puissances.
Le Comte de Buol repliqua qu'on ne saurait donner une extension illi
mitee a ces neux, qui se fussent e\·idemment prononces pour une indepen-
61
<lance complete et par consequent dans un sens diametralement oppose a
l'esprit de tous Ies arrangemens qui viennent d'etre condus. „Nul doute",.
poursuivit le Ministre, „qu'il existe un parti qui caresse cette idee avec per
severance. L'independance et l'extension progressive par l'adjonction des
races environnantes - tel est le reve de ce parti. La Turquie ne saurait y
consentir ; notre interet nous commande de le combattre et nos voix, ce me
semble, comme premiers interesses , meritent d'etre entendues. ] e voudrais
bien esperer", dit le Ministre en terrninant, „pouvoir m'entendre avec vous
sur cette question des Principautes. l\Ialheureusement la reserve du Prince
Gortchakoff est peu encourageante et Votre silence toutes Ies fois que j'en
parle n e l'est guere danntage".
Si j e me fais un devoir d'attirer l'attention de Votre Excellence sur
ces paroles du Comte de Buol, c'est qu'elles revelent :
I . Le plan arrete de concert avec la Porte de subordonner la câte politique
de la question aux volontes de cette derniere ; de munir Ies commissaires d'un
mandat imperatif quant au maintien du principe de separation ; et de circon
scrire Ies pouvoirs des Di\·ans ad-hoc a la simple emission de vceux d'un
interet purement local, de fa<;on a reduire toute l'affaire aux proportions
Ies plus exigues ; et.
2. L'importance vitale qu'a pour l'Autriche et la terreur qu'inspire au
Comte de Buol toute ce qui tendrait a l'emancipation ou a la reunion entre
elles des populations orthodoxes et limitrophes de l'Empire Ottoman, -
terreur qui, sans egard pour !'origine latine des Moldo-Valaques, fait designer
toutes ces populations par le �Iinistre sous le nom generique de „Slaves".
Agreez . . .
Balabine
• Arh. St. Buc., colecţia :'.\Iicrofilme l".R.S.S., r. 67, c. 56- 62 (Arhh vne§nej politiki Rossii
Mosba, kanceljarja 1856, d. 22'1) .
Viena, 1 3/25 iunie 1 856

Domnule,
[ . 1 1 • „TREBUIE SĂ SPER Ă M" - a spus contele (Buol) - „că

. .
această chestiune (a Bolgradului) se va aranja ; vă mărturisesc că sînt ne

răbdător de a ieşi, în sfîrşit, din toate aceste probleme mărunte, care constituie
trena tristei crize pe care tocmai am traversat-o, spre a avea, în sfîrşit, mîinile
mai libere. Tot spre a ajunge la acest rezultat grăbesc pe cît este posibil tri
miterea la Constantinopol a comisarilor numiţi pentru Principate."
Am răspuns contelui Buol că această chestiune fiind subordonată eva
cuării prealabile a armatei austriece de ocupaţie, îmi pare că tocmai în acest
sens trebuie să se manifeste grabă.
„Evacuarea" -- a continuat el - „nu va întîrzia să se efectuez e. Dar
ar trebui ca la Constantinopol să se ajungă la o înţelegere prealabilă care ar
facilita foarte mult problema. Astfel, dacă prin această înţelegere s-ar hotărî
dinainte principiu] menţinerii separării Principatelor, iar compoziţia Divanu
rilor ad-hoc ar fi decisă definiti\' si dacă în momentul reunirii lor ele nu ar
avea să se ocupe decît de amelioră� i (cu caracter) intern, s-ar înlătura aspec-
1 Despre chestiunea Bolgradului.

62
tele iritante şi periculoase ale chestiunii, evitîndu-se tulburările care ar putea
izbucni."
Am atras atenţia contelui Buol că, dacă lucrurile stau astfel, ar fi fost
mai loial să se treacă sub tăcere dorinţele populaţiilor şi să ne limităm la a
spune că soarta Principatelor \'a fi hotărîtă de către marile Puteri.
Contele Buol mi-a replicat că nu s-ar putea da o extindere nelimitată
acestor dorinţe, care, în mod evident, s-au pronunţat pentru o independenţă
completă şi, în consecinţă, într-un sens diametral opus spiritului tuturor
aranjamentelor care tocmai au fost încheiate. „Fără îndoială" - a continuat
ministrul � „că există o partidă care urmăreşte această idee cu perseverenţă.
Independenţa şi extinderea progresivă prin asocierea neamurilor din apro
piere - iată visul acestei partide. Turcia nu ar putea consimţi la aceasta ;
interesul nostru ne comandă să-l combatem iar opinia noastră - aşa îmi
pare - ca (fiind) primii interesaţi, merită să fie auzită. Aş dori mult să
sper" - a spus ministrul în încheiere - „că mă voi putea înţelege cu dum
n eavoastră în această chestiune a Principatelor. Din păcate, rezerva prinţului
Gorceakov este puţin încurajatoare, iar tăcerea dumneavoastră, de fiecare
<lată cînd vorbesc despre aceasta, nu reprezintă nici ea mai mult."
Dacă îmi fac o datorie din a atrage atenţia Excelenţei Voastre asupra
acestor cuvinte ale contelui Buol, este pentru că ele relevă :
1 . Planul stabilit de acord cu Poarta, de a subordona aspectul politic
al chestiunii voinţei acesteia din urmă ; de a-i înarma pe comisari cu un mandat
imperativ în sensul menţinerii principiului separării ; de a limita puterile
D ivanurilor ad-hoc la simpla formulare a dorinţelor de un interes pur local,
reducînd toată chestiunea la proporţiile cele mai neînsemnate ; şi
2. Importanţa vitală pe care o are pentru Austria şi groaza pe care o
inspiră contelui Buol tot ceea ce tinde spre emanciparea sau unirea între ele
a populaţiilor ortodoxe şi limitrofe din Imperiul otoman - groază care, fără
a ţine seama de originea latină a moldo-\·alahilor, îl face pe ministru să de
semneze toate aceste populaţii sub numele generic de „slavi" .
Primiţi . . .
Balabin
24
1 856 iunie 2 1 /iulie 3, Constantinopol. Raportul lui B. van Coelebroeck către

Ch. Vilain, privind poziţia ţărilor participante Ia Congresul de Ia Paris în ches
tiunea Unirii Principatelor ; dorinţa de Unire a populaţiei din cele două Prin
cipate. î n anexă : O scrisoare din Galaţi, relevînd voinţa de Unire a popu
laţiei şi activitatea domnitorilor Gr. Al. Ghica şi B. Ştirbei.
No 73 Constantinople, le 3 Juillet 1 856
1 Annexe
Monsieur le Comte,
DE QUEL QUE CO TE qu'on exa mine l'Orient l'on se trouve en face

de questions difficiles dont la solut ion doit occuper la diplomatie. Au pre
mier rang aujourd'hui apparaiseent les Principautes Danubiennes qui vont
63
faire l'objet de prochaines conferences et qui me paraissent de nature a diviser
les cours qui y seront representees, car le premier point discute sera celui de
savoir si la Valachie et la Moldavie resteront separees ou ne formeront plus
qu'un seul etat ? Dans les conferences de Paris rien n'a ete determine a cet
egard, mais on a pu reconnaître que la Turquie et l'Autriche etaient contraires
a la reunion que l'Angleterre et la France soutenaient, la Russie voulant
s'effacer. Rien a la verite n 'implique cette fusion dans Ies resolutions prises,
mais il a ete decide que les Principautes seraient elles memes consultees sur
leur reorganisation et comme il est certain qu'elles se prononceront energi
quement et unanimement pour la reunion, sauf a se diviser le lendemain si
leur idee triomphe.
. ]'ai l'honneur de vous remettre ci-joint, Monsieur le Comte, copie d'une
lettre ecrite de Galatz le 28 du mois dernier par une personne bien informee,
qui ne permet plus de doute sur le vceu populaire des Roumains. Votre Excel
lence ne remarquera pas sans etonnement l'activte que deploie ostensiblement
le Prince Ghika dans un sens contraire a la politique et aux volontes de la
S( ublime) Porte et cette conduite est d'autant plus etrange que recemment
dle avait refuse la demission du Prince en lui exprimant l'approbation la
plus flatteuse de son administration .
V euillez agreer . . .
Blondeel van Coelebroeck
Annex e
Galatz, 28 Juin 1 856
::\Ionsieur le Chevalier,
Xous attendons demain le Prince Regnant Ghika qui parcourt Ies districts
de la Principaute de ::\Ioldavie afin d'encourager le peuple a voter pour la
reunion des Provinces. 11 y a deja trois mois que la municipalite rec;oit les
signatur.es pour la fusion et cela sous la direction du depute expedie de ] assy
ad hoc. On procede egalement dans les autres districts, et il est juste de dire
que le vote est a la fois general et spontane.
En Valachie le vote n'est pas solennel comme en Moldavie, puisque le
Prince Stirbey laisse faire sans y prendre part, afin de ne pas se trouver com
promis dans le cas ou la fusion ne reussirait pas. 11 la desire bien aussi, mais
sous un Prince indigene, avec l'espoir d'etre elu.
On assure que Ies Autric h :ens le flattent pour empecher en Valachie ce
que nous voyons en ::\foldavie. Cependant il n'y a aucun doute que l'opinion
generale n e soit la meme la comme ici. Les populations demandent la reunion
sous un Prince Etranger choisi parmi les familles regnantes de I'Europe, a
I' exception des dynasties des Etats limitrophes, par consequent Autriche,
Russie (et) Turquie. Le candidat que la majorite designe serait le Prince
Eugene de Carignan , non pour Sa personne, mais parcequ'il descendrait de
souche latine.
En attendant nous sommes inondes d'articles ct de brohcures, dans le
but de prouver la necessite de la fusion ; tout cela a l'abri de la loi sur la
Presse dernierement promulguee en Moldavie et sans egard aucun aux opi
nions visiblememt contraires de l'armee d'occupation, mais a la verite, avec
beaucoup de moderation et sans donner lieu a craindre des soulevemens.
64
Nous n 'avons rien de nouveau des commissaires limitateurs sinon qu'ils
se trouvaient, il y a quelques jours a Saratzika oit ils parcouraient, semble-t-il,
la ligne qu'on doit tracer de Kotulmari a ce point, pour descendre ensuite de
la le long du Galpoug.
L'armee autrichienne diminue, mais lentement. La Chancellerie du
Comte Paar est partie de Jassy, quoique le General s'y trouve encore, pro
bablement a cause de la maladie qu'il a eue demierement.
Veuillez . . .
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Belgia, r. 15, c. 125- 127 (Ministere des Affaires
Etrangeres et du Commerce Exterieur, Bruxelles, Correspondance Politique, Legations, Turquie,
voi. 7, 1856, doc. 36) .
Nr. 73 Constantinopol, 3 iulie 1 856

1 anexă.
Domnule conte,
DIN ORICE LATURĂ s-ar analiza Orientul, ne aflăm în faţa unor
probleme dificile, a căror soluţionare trebuie să preocupe diplomaţia. Pe
primul loc se situează astăzi Principatele Dunărene, care vor face obiectul
viitoarelor Conferinţe şi care mi se par de natură să divizeze Curţile care sînt
reprezentate acolo, căci primul punct discutat va fi acela de a şti dacă Va
lahia şi Moldova vor rămîne separate sau nu vor mai forma decît un singur
stat. l n Conferinţele de la Paris nimic nu a fost stabilit în această privinţă,
dar s-a putut vedea că Turcia şi Austria sînt împotriva Unirii, pe care Anglia
şi Franţa o susţin, Rusia dorind să rămînă în umbră. Nimic, în realitate,
nu implică această Unire în deciziile luate, dar s-a hotărît că Principatele
vor fi ele însele consultate asupra reorganizării lor, (inclusiv) pentru că este
sigur că ele se vor pronunţa energic şi unanim pentru Unire - (chiar) cu
riscul de a se despărţi a doua zi - dacă ideea lor triumfă.
Am onoarea să vă trimit alăturat, domnule conte, copia unei scrisori
redactată din Galaţi, la 28 luna trecută, de o persoană bine informată, (scri
soare) care nu mai permite nici un dubiu asupra voinţei populare a români
lor. Excelenţa Voastră va remarca nu fără uimire activitatea pe care o des
făşoară pe faţă prinţul Ghica, într-un sens contrar politicii dorinţelor Subli
mei Porţi, iar această conduită este cu atît mai ciudată, cu cît recent ea a
respins demisia prinţului, exprimînd aprobarea cea mai favorabilă faţă de
administratia lui.
' Primiţi vă rog . . .
Blondeel van Coeleb rceck
Anexă
Galaţi, 28 iunie 1 856
Domnule cavaler,
Noi îl aşteptăm mîine pe principele domnitor Ghica, care străbate dis

trictele Principatului Moldovei pentru a încuraj a poporul să voteze pentru
reunirea provinciilor. De trei luni dej a municipalitatea primeşte semnături
pentru Unire şi aceasta sub conducerea unui deputat trimis de la Iaşi ad-hoc.
65
Se procedează deopotrivă în celelalte districte şi este drept să spunem că
votul este general şi totodată spontan.
Î n Valahia votul nu este sărbătoresc ca în Moldova, pentru că prinţul
Ştirbei (îl) lasă să se desfăşoare fără să ia parte la el, pentru a nu fi com
promis în cazul în care Unirea nu reuşeşte. O doreşte şi sub un principe au
tohton, în speranţa că va fi ales (el) .
Se dau asigurări că austriecii îl copleşesc cu laude, pentru a împiedica
în Valahia ceea ce vedem în Moldova. Totodată, nu există nici un dubiu că
<>pinia generală este aceeaşi, atît acolo, cît şi aici. Populaţiile cer Unirea sub
un prinţ străin, ales dintre familiile domnitoare ale Europei, cu excepţia
dinastiilor statelor limitrofe, deci Austria, Rusia şi Turcia. Candidatul pe
care îl desemnează majoritatea ar fi prinţul Eugenio Carignano, nu pentru
persoana sa, ci pentru că descinde din viţă latină. .
Î ntre timp, sîntem asaltaţi de articole şi de broşuri, cu scopul de a de
monstra necesitatea Unirii ; toate acestea, la adăpostul legii presei promulgată
în ultima vreme în Moldova şi fără a ţine în vreun fel cont de opiniile vizibil
contrare ale armatei de ocupaţie, dar, ce-i drept, cu multă mo deraţie şi fără
să se dea naştere la teama de răzmeriţe.
Nu avem nimic nou de la comisarii (însărcinaţi) cu delimitarea (fron
tierelor) în afară de faptul că ei se aflau, acum cîteva zile, la Sărăţica, unde
parcurgeau, se pare, linia ce trebuie trasată de la Cotul Mare pînă în acest
punct, pentru ca apoi să coboare de acolo de-a lungul Ialpug-ului.
Armata austriacă se reduce, dar încet. Cancelaria contelui Paar a plecat
la Iaşi, deşi generalul se mai află încă aici, probabil din cauza bolii pe care
a avut-o în ultima vreme.
Primiţi . . .
25
1 856 iunie 2 1 /iulie 3, Constantinopol. Raportul ministrului plenipotenţiar

al Regatului celor două Sicilii la Constantinopol, Ed. Targioni, către L. Carafa,
director în Ministerul Afacerilor Externe al Regatului celor două Sicilii, în
legătură cu poziţia Austriei şi Turciei în chestiunea Unirii Principatelor; impli
caţiile eventualităţii alegerii unui prinţ străin ; activitatea domnitorilor
Gr. Al. Ghica şi B. Ştirbei.
N . 1 87
Costantinopoli 3 Luglio 1 856
Eccelenza,
IL GIOR�O 28 dello scorso mese, qui giunse il Gran Visir A 'ali Pascia,
reduce dal Congresso di Parigi, e quantunque fosse con impazienza aspettato
onde discutersi e decidersi gravi affari, pur nondimeno non se n'e sinora
occupato, impiegando il tempo a ricevere visite e congratulazioni.
Non ho ancora potuto vederlo, trovandomi alquanto infermo.
Le cure della Porta sono principalmente dirette nel momento attuale
alia scelta de' Caimacan, che avranno a rimpiazzare provvisoriamente li
66
Ospodari di Valachia e Moldavia, sino all'organamento definitivo di que'
Principati. L'Austria si e opposta, per quanto ha potuto, a siffato provvedi
mento, particolannente riguardo al Principe Styrbey, i1 quale prima dedito
al Governo Russo, Io e ora allo Austriaco. Ma per Io stesso motivo il Governo
Ottomano ed i suoi alleati, non han voluto che rimanesse ulteriormente in
carica, ed il Principe Gika di Moldavia, abbenche siasi dimostrato costan
temente ligio alla Porta, ne ha <lestato il risentimento, per le sue attivissime
prattiche in favore della riunione de' due Principati in un solo Stato.
11 mentovato Principe Gika era aspettato il 27 del passato mese in Galatz,
percorrendo egli i distretti del Principato, onde promuovere la votazione
in favore della fusione. Da diversi giorni, sotto la direzione di deputati della
giunta di J assy, procedevasi in ogni distretto alia indicata votazione, ed
e forza convenire non avere quelie popolazioni d'uopo d'incitamenti, essendo
i voti spontanei e generali per la riunione.
In Valachia si procede per Io stesso oggetto con minor solennita, at
tesocche il Principe Styrbey non vi prende ingerenza onde non trovarsi com
promesso qualora la fusione non avesse luogo. La vorrebbe peraltro, con a
capo un Principe indigeno, lusingandosi di essere il prescelto, ciocche pare
impossibile, abbenche si pretenda che gli Austriaci glie ne lascino concepire
la speranza. Intanto e indubitato essere le opinioni delle popolazioni delia
Valachia e Moldavia unanimi sull'oggetto. Chiedono la fusione sotto il Go
verno di Principe Estero scelto tra le Dinastie regnanti in Europa, ad ecce
zione di quelie delii Stati limitrofi, cioe Austriaca, Russa ed Ottomana. 11
candidato che riunisce maggiori voti in questo momento e il Principe Eugenio
Carignano di Savoia, forse non per le qualita o principi personali, ma perche
si brama un Principe di stirpe Latina.
E' probabile che giammai !'Austria prestera il suo consentimento alla
scelta del predetto Principe. Sarebbe crearsi al confine altro Piemonte, im
menso pericolo, motivo di perturbazioni e nuovo elemente di dissoluzione,
che se la parte turbolenta de' popoli di Lombardia e Venezia aspirano, al
meno apparentemente, a riunirsi alla Sardegna, i Transilvani i Bucovini
Austriaci, ed i Bulgari ec. ec. Ottomani ancora, per spirito di razza, di reli
gione e parlando presso a poco il medesimo idioma, non tarderebbero, secondo
ogni probabilita a dimostrarsi animati di uguali tendenze verso i1 nuovo Stato.
Ne meno scabrose diverrebbero le condizioni delio Impero Ottomano per
le ragioni anzidette.
La quistione puo divenir grave per molti riguardi, e vieppiu ancora se
in seguito deli'eccitamento prodottosi ne'Principati per le stipolazioni del
trattato di Parigi vi scoppiassero perturbazioni. Qual sara allora la Potenza
che assumera l'incarico di sedarle ? E' questo altro problema difficile a risol
versi per la discordia che certamente produrrebbesi tra le Potenze Europee
essendo convenuto nel trattato de' 30 Aprile, 1 che niuna di esse esercitera
esclusivo protettorato, o avra particolar diritto d'ingerirsi nelli affari interni
di quelie provincie.
Intanto i Principati in seguito della nouva legge sulla stampa, promul
gata non ha guari in Moldavia, sono innondati di opuscoli ed articoli di giornali
diretti a dimostrare la necessita della fusione, nonostante l'avversione de�
67
comandanti dell' esercito Austriaco di occupazione. E' vero pero che tuttocio
ha luogo, sinora, ne' modi piu pacifici e senza ombra di tumulto.
Le truppe Austriache continuano, sebbene lentamente, a ritirarsi. [ ] 2 • . . .
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme Italia, r.32/3 c . 125 - 130 (Archi·,rio d i Stato d i Napoli,
Ministero degli Affari Esteri, fascio 257, no. 187).
Ed. P. Buonincontro, L' Unione dei Principati Danubiani nei dornmenti diplomatici napoletani,
Napoli, 1972, p. 7 1 - 72.
Nr. 1 87
Constantinopol 3 iulie 1 856
Excelenţă,
ÎN ZIUA DE 28 a lunii trecute a sosit aici marele vizir Ali paşa, care
· se întorcea de la Congresul de la Paris ; deşi era aşteptat cu nerăbdare pentru
discutarea unor probleme importante şi luarea unor însemnate decizii, pînă
în momentul de faţă nu s-a ocupat de ele, folosindu-şi timpul pentru a primi
vizite şi bune urări.
î ncă n-am putut să-l văd, căci am fost puţin bolnav.
Î n clipa de faţă atenţia Porţii este îndreptată mai ales spre alegerea
caimacamilor, care îi vor înlocui provizoriu pe domnii Valahiei şi Moldovei,
pînă la organizarea definitivă a acestor Principate. Austria s-a opus cît i-a
stat în putinţă unei astfel de măsuri, şi cu deosebire în ce-l priveşte pe prin
cipele Ştirbei, care iniţial înclina către guvernul rus, iar acum către cel aus
triac. Dar, pentru acelaşi motiv, guvernul otoman şi aliaţii săi s-au împo
trivit de asemeni ca principele Ghica al Moldovei să rămînă în continuare
în funcţie ; deşi acesta se arătase în mod constant fidel Porţii, a stîrnit re
sentimentele acesteia datorită activităţilor susţinute depuse în favoarea Unirii
celor două Principate într-un singur stat.
Sus-pomenitul principe Ghica era aşteptat în ziua de 27 a lunii trecute
la Galaţi, după ce va fi străbătut cîteva din ţinuturile Principatului, ca să
stimuleze votarea în favoarea Unirii. De mai multe zile, se trecuse în toate
districtele, sub conducerea deputaţilor din comitatul de la Iaşi, la sus-zisa
votare, şi trebuie să recunoaştem că populaţia nu avea nevoie de îndemnuri
deosebite, voturile fiind în întregime şi deliberat în favoarea Unirii.
Î n Valahia se procedează în aceeaşi problemă în chip mult mai p U:ţin
solemn, întrucît principele Ştirbey nu se amestecă, să nu se compromită,
în cazul în care Unirea nu s-ar mai înfăptui. Ar dori-o, dealtfel, cu un principe
autohton în frunte, făcîndu-şi iluzii că el ar fi cel ales, ceea ce pare imposibil,
de vreme ce se pretinde că austriecii nu îl lăsa nici să spere la aceasta. Deocamdată
e neîndoielnic că opiniile populaţiei din Valahia şi Moldova sînt unanim e
în această privinţă : cer Unirea sub sceptrul unui prinţ străin, ales dintre
familiile domnitoare ale Europei, cu excepţia celor din statele învecinate,
adică Austria, Rusia şi Imperiul otoman. Candidatul care în momentul de
faţă reuneşte cele mai multe sufragii este prinţul Eugenio Carignano de Sa
voi:i, poate nu pentru calităţile sau ideile personale cît pentru că este dorit
un prinţ de viţă latină.
E foarte probabil că Austria nu-şi va da niciodată consimţămîntul pentru
alegerea sus-zisului prinţ. Aceasta ar însemna să apară la hotarele ei un alt
Piemont, adică un imens pericol, o pricină de tulburări şi un nou element
68
de disoluţie, căci, (după cum ştim), dacă partea cea mai turbulentă a populaţiei
din Lombardia şi Veneţia aspiră, cel puţin aparent, să se unească cu Sardinia,
(e limpede că) transilvănenii şi bucovinenii din Austria, bulgarii etc. din
Imperiul otoman, din spirit de neam, şi religie şi vorbind fiecare aproximativ
aceeaşi limbă, nu vor întîrzia, după toate probabilităţile, să se arate animaţi
de aceleaşi sentimente faţă de noul stat. Nu mai puţin inacceptabile ar fi
obiecţiile pe care Imperiul otoman le-ar ridica, împins de aceleaşi motive
(ca şi Austria) .
Problema se poate complica din multe pricini, şi cu atît mai mult dacă,
datorită agitaţiei produse în Principate de prevederile Tratatului de la Paris,
ar izbucni aici tulburări. Care va fi atunci Puterea care-şi va asuma sarcina
de a le potoli ? Această problemă este dificil de rezolvat şi din pricina discordiei
care, cu siguranţă, s-ar isca între Puterile europene, căci în Tratatul din 30
aprilie 1 s-a stipulat că nici una dintre ele nu va exercita un protectorat
exclusiv şi nu va avea un drept special de a se amesteca în treburile interne
ale acelor provincii.
Î n această vreme, Principatele, ca urmare a noii legi asupra presei, pro
mulgată nu demult în Moldova, sînt inundate de opuscule şi articole de j urnal
menite să demonstreze necesitatea Unirii, în pofida aversiunii comandanţilor
armatei austriece de ocupaţie. E adevărat, totuşi, că toate aceste lucruri
se desfăşoară, pînă acum, în chip cu totul paşnic şi fără urmă de zarvă.
Trupele austriece continuă, chiar dacă cu încetineală, să se retragă. [ ]2 . . .
26
1 856 iulie 1 6/28, Buyuk Dere. Raportul lui B. von Coelebroeck către Ch. Vilain.
privind mişcarea unionistă din Principate şi implicaţiile acesteia pe planul
raporturilor dintre Principate şi Imperiul otoman.
o. 89 Buyuk Dere, 28 Juillet 1 856
Monsieur le Comte,
LES M ED ECIK S m 'ayant ordonne un changEment d'air, je suis venu
m'etablir pour quelques jours sur le Bosphore ce qui me permet de me mettre
un peu au courant de la situation des affaires.
L'agitation dans Ies Principautes roumaines en faveur de leur reunion
se continue malgre l'action contraire des agents de la S(ublime) Porte et de
l'Autriche. Cette question est grave, car la Valachie et la Moldavie reunies
formaient un etat d'une telle importance qu'il serait difficile a la Turquie
de maintenir le faible lien qui l 'attacherait encore a Sa suzerainete. Le resultat
va dependre de la conduite des puissances allies : Si une seule encourage le
mouvement reunioniste il faut s'attendre a voir l'opinion publique prendre
une expression si imposante au dela du Danube que Ies obstacles seront brises.
En attendant, cette lutte a eu pour effet de deplacer entierement Ies sympa
thies de la S(ublime) Por:te a l'egard des deux hospodars et le Prince Stirbey
en s'abstenant s'est assure toute la bienveillance du gouvernement ottoman
1 Corec t : 30 martie (Tratatul de la Paris, 1856).

2 În legătură cu situaţia din Crimeea.
6f>
tandis que le Prince Ghika a bnîle ses vaisseaux en se plac;:ant ouvertement
a la tete du mouvement.
Ce n'est pas seulement dans Ies Principautes, Monsieur le Comte, que
Ies derniers evenements ont eveille des idees de liberte et d'independance. [ ] 1 . .

• Arh . St. Buc., colecţia Microfilme Belgia, r. 15, c. 128 - 132 (Ministere des Affaires Etran
geres et du Commerce Exterieur, Bruxelles, Correspondance Politique, Legations, Turquie,

voi. 7, 1856, doc. 44).
Nr. 89 Buyuk Dere, 28 iulie 1 856

Domnule conte,
MEDICII prescriindu-mi o schimbare de aer, am venit să mă stabilesc
pentru cîteva zile în Bosfor, ceea ce îmi permite să mă pun un pic la curent
·CU situatia treburilor.
'
Agitaţia din Principatele Române în favoarea reunirii lor se continuă,
în ciuda activităţii contrare a agenţilor Sublimei Porţi şi ai Austriei. Această
problemă este gravă, întrucît Valahia şi Moldova reunite ar forma un stat
de o astfel de importanţă, încît îi va fi greu Turciei să menţină slaba legătură
care l-ar mai ţine încă sub suzeranitatea sa. Rezultatul va depinde de poziţia
Puterilor aliate : dacă una singură încuraj ează mişcarea unionistă, trebuie
să ne aşteptăm să vedem opinia publică manifestîndu-se atît de impunător
dincolo de Dunăre, încît obstacolele vor fi înlăturate. î ntre timp, această
luptă a avut ca efect să deplaseze total simpatiile Sublimei Porţi în privinţa
celor doi domnitori, iar prinţul Ştirbei, abţinîndu-se, s-a asigurat de întreaga
bunăvoinţă a guvernului otoman, în timp ce prinţul Ghica şi-a compromis
situaţia, plasîndu-se în mod deschis în fruntea mişcării.
Nu numai în Principate, domnule conte, ultimele evenimente au trezit
.idei de libertate şi independenţă [ . ] 1. . .
27
1856 august 30/septembrie 1 1 , Viena. Raportul lui Balabin către ministrul

afacerilor externe al Rusiei, A. Gorceakov, redind o discuţie avută cu ministrul
.afacerilor externe al Austriei, K. F. Buol, în chestiunea Unirii Principatelor.
Nr. 1 38 Vienne, le 30 AoUt/ 1 1 Septembre 1 856
Mon Prince,
[ ] 1. JE LUI EXPRIMAI, combien il etait regrettable de voir l'Au
. . .
triche faire si peu pour l'independance du Roi de Naples, apres avoir tout
fait pour celle de la Porte Ottomane que d'ailleurs ii pouvait etre convaincu
1 Situaţia din Bulgaria ; decizia turcilor de a construi un far pe Insula Şerpilor;

numirea misiunii turce care să asiste la încoronarea ţarului Alexandru al I I-iea, numirea
noului ambasador al Turciei la Petersburg.
70
que la conduite des Cours maritimes etait a Saint-Petersbourg apprec1ee
comme elle le meritait et que j e me felicitais de me trouver enfin avec lui
sur un terrain d'appreciation identique, ce qui ne m'etait point arrive jusqu'ici .
« Je regrette, me repondit le Comte, qu'il n'en soit pas de meme pour
Ies Principautes. Au fond, quelle politique suivez-Vous dans cette question ?
Vous voulez Vous renfermer, dites vous, dans l'esprit et dans la lettre du
traite de Paris, mais ii ne prejuge pas la reunion. Comptez-Vous des lors reserver
Votre opinion sur ce point et Vous prononcer sur le choix d'un Prince etran
ger ?»
] 'ai repondu au Ministre, que nous nous reservions et l'un et l'autre,
nous considerant en vertu du traite, comme entierement en droit de le faire
sans porter atteinte a la Suzerainete du Sultan qui aura en tout cas a l'exer
cer sur le meme espace de terrain que par le passe. Que d'ailleurs le Cabinet
de Vienne ne saurait nous demander d'etre plus chatouilleux sur l'article
des droits de la Porte que ses allies qui se sont coalises contre nous pour leur
defense et dont l'un, l'Angleterre, s'accorde toute latitude a cet egard et
dont l'autre, la France, va meme au dela en prejugeant le resultat.
J'ajoutai que, puisque l'organisation des Principautes, qui etait notre 2
ceuvre, avait ete trouvee mauvaise, nous nous soumettions a ce j ugement
sans nous soucier desormais ni d'etre Ies editeurs responsables du regime
futur dont elles seront dotees, ni de nous brouiller a ce suj et avec la France,
dont nous n'avions pu qu'apprecier l'attitude vis-a-vis de nous dans le congres
ni enfin de recommencer le râle qui nous a si mal reussi de champions de la,
cause conservatrice, t âche ingrate et dans laquelle nous avons ete aban
donnes de tout le monde.
« Mais, songez donc, reprit le Corn te, que ceux qui veulent la reunion,
veulent un Prince etranger et que qui dit Prince, dit emancipation graduelle,
si non immediate. Vous pretendez aujourd'hui faire dans votre politique
abstraction des principes. Vous ne le pourrez pas et forcement Vous reviendrez
a nous et nous donnerez la main. Vous etes essentiellement conservateurs
chez Vous, Vous ne sauriez ne point l'etre en dehors. Me direz-Vous, que ce
qui peut se passer a Naples, Vous soit indifferent et que vous reconnaîtriez
une dynastie nouvelle qui viendrai t s' etablir sur Ies ruines de I' ancienne ?
Ne parlons pas, repliquai-j e, du chapitre des reconnaissances, car nous
n'avons pas oublie que toutes Ies fois que nous avons voulu faire prevaloir
le principe sur le fait, nos points d'appui 3 nous ont manque. Quant a ce
qui est de la defense des principes, Vous Vous en etes fait contre nous des
champions en Orient, Vous devriez pouvoir a !'Occident rappeler a l'ordre
Vos amis.
Le Comte Buol revint sur ces vceux de voir notre poUtique reprendre 'la
voie des pri'ncipes qu' elle suivai't autrefois et îl le fit avec une insistance qui
me revela toutes Ies craintes que lui inspirent la perspective de l'union des
Principautes, quelque douteuse qu'elle me paraisse, et celle d'une catastrophe
a Naples avec des consequences pour le Nord de l'Italie, et combien il serait
desireux de nous amener sur un terrain ou ii se sent isole et sur lequel s'agitent
Ies plus graves interets de L'Empire. [ ] 4• . . .
71
Sans m'exagerer la portee des paroles du Ministre, elles n'en sont pas
moins un symptâme des difficultes avec lesquelles il a a lutter et des apprehen
sions qui le travaillent. Je n'ai pas voulu a ce titre les laisser ignorer a Votre
Excellence.
J' ai l'honneur . . .
Balabin
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme URSS, r. 67, c. 72- 82 (Arhiv vne§nej politiki Rossii,
Mo sk.ra, Kanceljarija 1856, d. 43).
Nr. 1 38 Viena, 30 august/ 1 1 septembrie 1 856
Prinţe,
[ . ] 1. I-AM SPUS dt de regretabil este să vezi Austria făcînd atît

. .
de puţin pentru independenţa regelui Neapolului, după ce a făcut totul pentru

cea a Porţii otomane ; că, dealtfel, el ar putea fi convins că atitudinea Pu
terilor maritime este apreciată la Petersburg aşa cum o merită şi că eu mă
felicit pentru că mă aflu, în fine, împreună cu el, pe un teren de apreciere
identic, ceea ce nu mi s-a întîmplat deloc pînă acum.
„Regret - mi-a răspuns contele - că nu este aceeaşi (situaţie) în pri
vinţa Principatelor. în fond, ce politică urmaţi dumneavoastră în această
chestiune ? D umneavoastră vreţi să vă limitaţi - spuneţi dumneavoastră -
la spiritul şi litera Tratatului de la Paris, dar acesta nu prevede Unirea. Inten
ţi0naţi deci să vă rezervaţi opinia asupra acestui punct şi să vă rezervaţi
totodată dreptul sau libertatea de acţiune, de a vă pronunţa asupra alegerii
unui prinţ străin ? "
I-am răspuns ministrului c ă noi ne-am rezervat şi una şi alta, conside
rîndu-ne, în virtutea Tratatului, ca fiind absolut în drept de a o face, fără
a prej udicia suzeranitatea sultanului, care, în orice caz, o va putea exercita
asupra aceluiaşi teritoriu ca şi în trecut ; că, de altfel, guvernul din Viena
nu ar putea să ne ceară a fi mai susceptibili în privinţa articolului (referitor
la) drepturile Porţii decît aliaţii ei care s-au coalizat contra noastră pentru
apărarea acestor (drepturi) şi dintre care unul - Anglia - îşi ia toată lati
tudinea în această privinţă, iar altul - Franţa - merge chiar mai departe,
prestabilind rezultatul.
Am adăugat că, întrucît organizarea Principatelor, care este opera noastră:, 2
a fost găsită rea, noi acceptăm această j udecată, fără a ne preocupa de acum
înainte nici de a fi ctitorii resp:msabili ai viitorului regim cu care vor fi dotate,
nici de a ne învrăjbi pe această temă cu Franţa, a cărei atitudine faţă de noi,
la Congres, nu putem decît s-o apreciem, nici, în fine, de a ne relua rolul,
care ne-a reuşit atît de rău, de campioni ai cauzei conservatoare - sarcină
ingrată, în care am fost părăsiţi de întreaga lume.
„Dar, gîndiţi-vă - reluă contele - că cei care doresc Unirea doresc un
prinţ străin şi că cine spune prinţ, spune emancipare progresivă, dacă nu
imediată. Pretindeţi că astăzi faceţi, în politica voastră, abstracţie de prin-
1 Despre situaţia din Italia.

z Referire la perioada Regulamentelor organice.
72
cipii. Nu veţi reuşi acest lucru şi, prin forţa împrejurărilor, veţi reveni la noi
şi ne veţi da mîna. Sînteţi esenţialmente conservatori la voi (şi) nu veţi
putea să nu fiţi la fel, în afară. Imi veţi spune că ceea ce se poate întîmpla
la Neapole vă este indiferent şi că aţi recunoaşte o nouă dinastie, care s-ar
stabili pe ruinele celei vechi ? "
S ă n u vorbim - am replicat eu - despre capitolul recunoaşterilor, căci
noi nu am uitat că, de fiecare dată cînd am vrut să facem să prevaleze prin
cipiul asupra faptului, punctele noastre de sprijin 3 ne-au părăsit. I n ceea
ce priveşte apărarea principiilor, voi v-aţi erijat în campioni ai acestor prin
cipii împotriva noastră în Orient, ar trebui deci să fiţi în măsură a-i chema
la ordine pe prietenii voştri în Occident.
Contele Buol reveni asupra dorinţei sale de a vedea politica noastră re
îndreptîndu-se pe calea principiilor pe care le urma altădată şi făcu aceasta
cu o insistenţă care mi-a relevat toate temerile pe care i le inspiră perspectiva
Unirii Principatelor - oricît de îndoielnică mi-ar părea aceasta - şi cea a
unei catastrofe la Neapole, cu consecinţe pentru Nordul Italiei, şi cît de doritor
ar fi el de a ne aduce pe un teren pe care se simte izolat şi pe care se agită
cele mai grave interese ale Imperiului. [ ] 4• . . .
Fără a amplifica sensul cuvintelor ministrului, ele nu constituie mai

puţin un simptom al dificultăţilor cu care el are de luptat şi al temerilor
care-l frămîntă. De aceea, nu am vrut să le las necunoscute Excelenţei Voastre.
Am onoarea . . .
Balabin
28
1 856 septembrie 3 / 1 5, Bucureşti. Raportul consulului general francez la
Bucureşti, L. Beclard, către ambasadorul Franţei la Constantinopol, Ed. Thou
venel, despre implicaţiile provocate de toastul rostit de el în favoarea Unirii
Principatelor; extrase din instrucţiunile primite de la ministrul afacerilor
externe francez în problema Principatelor.
Bucharest, 15 Septembre 1 856
).fonsieur l'Ambassadeur,
JE N'AI PAS EU encore l'occasion de repondre a la lettre que vous

avez bien voulu m'ecrire le 30 Aout. Quand cette reponse vous arrivera le
point sur lequel je compte vous donner des explications aura perdu de son
interet, et vous serez sans doute livre a d'autres preoccupations. Je n'hesite
pas, neanmoins, a vous prier de revenir un moment sur !'incident du 1 5 Aout.
Lorsque, i1 y a tout j uste un mois, j 'a1 porte un toast a l'Union et a la
reorganisation des Principautes, j 'ai obei a un double sentiment : 1er - j e
croyais a propos de dementir Ies bruits absurdes repandus par Ies journaux
au sujet du changement d'opini9n qui, disait-on, s'etait produit en France
a Puterile europene interesate.

• Despre raporturile austro-italiene.
73
sur la question des Principautes. 2e j e n'etais pas fâche d'opposer une
-
manifestation quelconque a la tactique par laquelle mon collegue d'Angleterre

cherchait depuis quelque temps a decourager Ies partisans de l'union. Vous
me disiez dernierement que Monsieur Colquhoun executait Ies instructions
de son gouvernement. Je vous avoue, que j e n'en etais pas convaincu. De
mon cote, en partant ce malencontreux j 'ai cru me conforrner aux intentions
du Ministre et a la teneur de ses depeches.
Voici ce que la Direction Politique en ecrivait le 1 7 Avril dernier. « . 11 . .
nous a semble et, a cet egard, notre conviction est profonde, que pour obtenir
le resultat propose, il fallait, en premier lieu, la reunion des deux provinces
en une seule Principaute. La discussion qui s'est produite au sein du Congres,
et Ies renseignements qui nous sont parvenus, n'ont fait que nous confirmer
dans notre maniere d'envisager la situation a laquelle on veut pourvoir, et
il vous suffira, Monsieur, de vous inspirer des opinions que vous a suggerees
l'etude que vous en avez faite sur Ies lieux, pour repondre aux sentiments
du gouvernement de l'Empereur sur cette question.»
Le 1 7 Mai 1 je recevais une nouvelle depeche dont j 'extrais le passage
suivant :
« Au premier rang des questions que Ies commissaires auront a resoudre,
figure comme vous le sa.vez, celle de la reunion des deux provinces sous un
seul gouvernement. Je vous ai dej a mande que l'opinion du gouvernement
de l'Empereur etait entierement favorable a cette combinaison . . . Si Ies
populations Moldo-Valaques, ainsi que nous le supposons, tiennent a ce que
la reunion s'accomplisse, il importe qu'elles se prononcent hautement. 11
faut qu'elles sachent bien que l'expression de leurs vreux, si elle est formelle,
trouvera un appui sans reserve de la part du gouvernement de Sa Majeste
Imperiale.»
Posterieurement au 1 5 Aout j 'ai re1;u encore de la Direction Politique
une depeche (du 2 1 Aout) 2 ou se trouve ce qui suit :
« Vous devrez, monsieur, toutes Ies fois que l'occasion s'en presentera
et en laissant aux opinions individuelles et collectives une liberte dont elles
ont use dernierement avec autant de calme que de bon sens, donner aux
Valaques l'assurance que l'opinion du gouvernement imperial ne variera
pas, et que notre appui ne manquera pas a la cause de l'Union dans Ies con
seils de !'Europe, quand elle aura obtenu l'assentiment du pays. •
Tandis que cette derniere depeche m'etait adressee, mon compte-rendu
de la celebration de la fete de l'empereur etait en route pour Paris. Voie
le paragraphe relatif au dîner :
« Le soir, j 'ai reuni a ma table I' elite de mes nationaux. Vers la fin du
repas, j 'ai porte ă. la sante de l'Empereur, et ce toast a ete accueilli avec
enthousiasme. Le President de la societe fran1;aise de bienfaisance, qui se
trouvait au nombre de mes convives, m'a fait ensuite l'honneur inattendue
de porter a la sante du Consul general de France . ]'ai cru pouvoir repondre
a ce temoignage de sympathie en faisant ressortir Ies avantages qui doivent
resulter pour tous Ies habitants de la Valachie de l'reuvre entreprise par le
dernier Congres. Resumant en quelque sorte Ies paroles que j e venais de pro
noncer, j 'ai porte un toast a l'Union et a la reorganisation des Principautes. •
74
Veuillez remarquer qu'a ce dîner îl n'y avait absolument que des Fran�ais.
Enfin, veuillez vous rappeler que le 8 Mars dernier, d'apres le protocole
No 6, le Comte Walewski, en sa qualite de membre du Congres de Paris,
s'exprimait, au sujet de l'Union, dans des termes que le proces verbal analyse
ainsi :
(I Monsieur le premier plenipotentiaire de la France pense que la reunion
des deux provinces repondant a des nece�tes relevees par un examen at
tentif de leurs veritables interets, le Congi�s devrait l'admettre et la pro
clamer et plus loin, . . . que le Congres doit necessairement proceder a cet
egard par voie de presomption . . . et que l'Union etant, sans contredit, un
element de force et de prosperite pour Ies deux provinces, repond a l'objet
propose a la sollicitude du Congres. »
Tout cela n'empeche pas, j e le sais bien, que l'union n'a pas ete proclamee
par le Congres de Paris, et qu'aujourd'hui Ies Puissances sont loin d'etre
d'accord sur cette question ; mais nous n'en sommes pas moins restes ine
branlables, et j e ne crois pas me tromper en affirmant que nous recueillerons
bientot le fruit de notre perseverence. ]'ignore quelle est, au fond, la pensee
de l'Empereur Napoleon ; mais Ies populations des Principautes ont mis en
lui toute leur foi et tout leur espoir.
Je sais que vous voyez Ies choses en noir, et que vous craignez surtout
que nous ne nous engagions, dans une affaire d'amour-propre. Je m'appli
querai toujours, dans le cercle qui m'est trace, a eviter un parei! reproche.
Un certain Monsieur Schoulepnikoff, conseiller de cour, prenant simple
ment le titre d'Agent consulaire de Russie, est arrive a Bucharest pour y
girer le consulat general. II a ete re�u officiellement, hier, par le Caimacam.
Aujourd'hui, îl m'a fait visite et m'a dit qu'il etait place sous la direction im
mediate de Monsieur Basili, le commissaire russe.
Les Autrichiens ne font toujours pas mine de s'en aller ce que mecon
tente tres vivement le public.
Je vous prie • • •
L. Beclard
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 1 13, c. 705 - 708 (Archives Nationales, Paris,
Papiers Thouvenel, b. l).
Ed. Documente privind Unirea Principatelor, vol. VI, întocmit de G. Chiriţă, V. Costake şi
E. Poştăriţă, Bucureşti, 1980, p. 19i- 196.
Bucureşti, 1 5 Septembrie 1 856

Domnule ambasador,
N-AM AVUT ÎNCĂ ocazia de a răspunde scrisorii pe care aţi binevoit

să mi-o scrieţi la 30 august. Cînd acest răspuns vă va sosi, punctul asupra
căruia contez să vă dau explicaţii îşi va fi pierdut interesul, iar dumnea
voastră veţi avea, fără îndoială, alte preocupări. Nu ezit, totuşi, să vă rog
a reveni un moment la incidentul din 1 5 august.
Atunci cînd, exact acum o lună, am ţinut un toast pentru Unire şi pentru
reorganizarea Principatelor, am dat ascultare unui dublu sentiment : 1 . am
considerat oportun să dezmint zvonurile absurde, răspîndite de ziare, în le-
75
gătură cu o schimbare de opinie care, - se spunea - s-ar fi produs în Franţa
în chestiunea Principatelor ; 2. nu-mi displăcea să opun o manifestaţie oare
care tacticii prin care colegul meu din Anglia căuta, de cîtva timp, să des
curaj eze pe partizanii Unirii. Îmi spuneaţi în ultimul timp că domnul Colqu
houn execută instrucţiunile guvernului său. Mărturisesc că eu nu eram convins
de acest lucru. La rîndul meu, ţintindu-l pe acest inoportun, am socotit că
mă conformez intenţiilor ministrului şi conţinutului depeşelor sale.
Iată ce îmi scria Direcţia politică la 1 7 aprilie : „ . . . Ni s-a părut - şi
în această privinţă convingerea noastră este profundă - că pentru a obţine
rezultatul propus, este nevoie, în primul rînd, de reunirea celor două provincii
într-un singur Principat. Discuţia care s-a produs în sînul Congresului şi in
formaţiile care ne-au parvenit n-au făcut decît să ne confirme în felul nostru
de a vedea situaţia care urmează să fie reglementată şi va fi suficient, domnule,
să vă inspiraţi din opiniile pe care vi le-a sugerat studiul pe care l-aţi făcut
asupra mediului, pentru a răspunde sentimentelor guvernului împăratului
în această chestiune."
La 1 7 mai 1, am primit o nouă depeşă, din care extrag pasajul următor :
„Pe locul întîi al problemelor pe care comisarii vor trebui să le rezoh-e
figurează, cum ştiţi, aceea a unirii celor două provincii sub o singură guver
nare. V-am înştiinţat deja că opinia guvernului împăratului este în întregime
favorabilă acestei combinaţii . . . Dacă populaţiile moldo-valahe, aşa cum
presupunem, ţin ca Unirea să se înfăptuiască, ceea ce importă este ca ele
să se pronunţe răspicat. Ele trebuie să ştie că exprimarea propriilor dorinţe,
dacă este în deplină formă, îşi va găsi un sprijin fără rezervă din partea gu
vernului Maiestăţii Sale imperiale."
Ulterior datei de 15 august, am primit, tot de la Direcţia politică, o
depeşă (din 2 1 august 2), în care se găseşte ceea ce urmează :
„Va trebui, domnule, ca ori de cîte ori se va ivi ocazia şi lăsînd opiniilor
individuale şi colective o libertate pe care ei au folosit-o în ultimul timp cu
tot atîta calm ca şi bun simţ, să daţi valahilor asigurarea că opinia guvernului
imperial nu se va schimba şi că sprijinul nostru la cauza Unirii nu va lipsi
în consiliile europene, atunci cînd această cauză va fi obţinut asentimentul
ţării. "
Î n timp c e această ultimă depeşă îmi era adresată, darea mea de seamă
despre sărbătorirea zilei împăratului era în drum spre Paris. Iată paragraful
privind dineul :
„ Seara, am adunat la masa mea elita conaţionalilor mei. Spre sfîrşitul
dineului, am închinat în sănătatea împăratului şi acest toast a fost primit
cu entuziasm. Preşedintele Societăţii franceze de binefacere, care se afla
printre comesenii mei, mi-a făcut apoi onoarea neaşteptată de a închina în
sănătatea consulului general al Franţei. Am considerat că pot răspunde acestei
mărturii de simpatie, făcînd să reiasă avantajele care trebuie să rezulte pentru
toţi locuitorii Valahiei din opera întreprinsă de ultimul Congres. Rezumînd
oarecum cuvintele pe care le pronunţasem, am ţinut un toast pentru Unire
şi pentru reorganizarea Principatelor."
Binevoiţi a ţine seamă că la acest dineu nu erau în mod strict decît francezi.
1 A se vedea D. A. Sturdza, A cte şi documente . . ., voi. V, p. 922 ; data corectă este

V mai.
2 Ibidem, p. 950, data corectă este 29 august.
76
ln fine, binevoiţi a vă reaminti că la 8 martie, potrivit protocolului nr. 6,
contele Walewski, în calitatea sa de membru al Congresului de la Paris, se
exprima în privinţa Unirii în termeni pe care procesul-verbal îi analizează
astfel :
„Domnul prim-plenipotenţiar al Franţei consideră că unirea celor două
provincii, răspunzînd necesităţilor descoperite printr-o examinare atentă a
veritabilelor interese ale acestora, Congresul ar trebui să o admită şi să o
proclame ; şi mai departe . . . Congresul trebuie să procedeze în mod necesar,
în această privinţă, pe cale de supoziţie . . . şi că Unirea fiind, incontestabil,
un element de forţă şi prosperitate pentru ambele provincii, răspunde obiec
tului propus solicitudinii Congresului".
Toate acestea n-au împiedicat, ştiu bine, ca Unirea să nu fi fost procla
mată de Congresul de la Paris, iar azi Puterile sînt departe de a fi de acord
asupra acestei chestiuni ; cu toate acestea, noi am rămas de neclintit şi nu
cred că mă înşel afirmînd că noi vom culege curînd roadele perseverenţei
noastre. Nu cunosc care este, în fond, părerea împăratului Napoleon ; popu
laţiile Principatelor însă şi-au pus în el toată credinţa şi toată speranţa lor.
Ştiu că dumneavoastră vedeţi lucrurile în negru şi că vă temeţi mai ales
că noi ne-am putea angaj a într-o chestiune de orgoliu. lmi voi d� silinţa
totdeauna, în cercul care îmi este trasat, să evit un astfel de reproş.
Un oarecare domn Şulepnikov, consilier al Curţii, luînd pur şi simplu
titlul de agent consular al Rusiei, a sosit la Bucureşti pentru a gira consulatul
general. El a fost primit oficial, ieri, de caimacam. Azi, el mi-a făcut vizita
şi mi-a spus că este situat sub direcţia imediată a domnului Basily, comisarul
rus.
Austriecii nu au aerul nici acum că vor să plece, ceea ce nemulţumeşte
foarte mult publicul.
Vă rog . . .
L. Beclard
29
1 856 octombrie 2/ 1 4, Therapia. Raportul lui B. van Coelebroeck către Ch. Vilain
referitor la firmanul Porţii privind organizarea, componenţa şi atribuţiile Adu
nărilor ad-hoc; poziţia Franţei şi Angliei.
Therapia, 1 4 Octobre 1 856
Monsieur le Comte,
A LA VEILLE de me mettre en route pour le voyage que Votre Excel
lence m'a ordonne de faire, je suis venu sur le Bosphor prendre conge de mes
collegues et je profite de l'occasion pour dire quelques mots de la situation
politique au moment de mon depart.
La S(ublime) Porte vient enfin de communiquer son firman d'instal
lation des Divans ad hoc dans Ies Principautes, mais doit etre encore l'objet
de discussions dans des conferences qui auront lieu a la Porte avec Ies Mini-
77
stres des sept puissances alliees. 1 . 11 n'y est parle que d'organisation admi
nistrative dans Ies ieux provinces. La reunion est donc hors de question.
2. Les Divans ne seront formes que des Boyards de t�re classe, des Boyards
de ze classe et des proprietaires du clerge et des clubs des proprietes ecclesias
tiques. Les paysans, c'est-a-dire la majorite du peuple, est donc exclue. :3. La
nomination des presidents et des secretaires des Divans sont nommees (sic !)
par Ies caimacams, fonctionnaires de la Porte. 4. Les Divans exprimeront
des vceux et redigeront des projets qui seront transmis au Commissaire otto
man et communiques par celui-ci a ses collegues de la commission interna
tionale.
11 est facile de prevoir, Monsieur le Comte, que chacun de ces quatre
points sera l'objet de vives discussions, tous seront contestes par la France
et sauf le premier point, que l'Angleterre semble definitivement abandonner,
elle sera soutenue par tous Ies commissaires moins celui de l'Autriche, si de
nouvelles instructions ne viennent pas modifier Ies dispositions actuelles,
car tous reclament plus d'independance pour Ies Divans et des communi
cations directes avec eux.
Les commisaires, principalement par le fait de Lord Stratford sont exclus
des conferences a la Porte, ce qui leur donne une attitude fort genee et pres
que humiliante.
Le langage frarn;ais s'est un peu modifie : On ne vient que par respect
pour le traite de Paris a la liberte pour Ies Divans de s'expliquer sur la reu
nion, mais sans venir nullement au resultat !
Ce qui est dej a evident pour tout le monde, Monsieur le Comte, c'est
que la question sera decidee par la Russie, qui a plus de moyens d'action
dans Ies Principautes que toutes Ies autres puissances reunies.
Mais du reste Ies discussions sont prematurees, car le firman ne pourra
etre expedie qu'apres l'evacuation dont le terme expire, îl est vrai le 27 de
ce mois, mais Lord amiral Lyons vient de me <lire qu'il attend encore un
renfort de plusieurs vaisseaux et qu'il ne quittera Ies eaux du Bosphore
qu'apres la restitution de l'lle des Serpents. Les anglais n'entendent pas que
cette restitution soit encore discutee, ils n'admettent meme pas qu'elle se
fasse par voie diplomatique, ils trouvent qu'elle doit etre exigee de fait en
execution du traite de Paris qui cependenat n'en parle pas. Or, a St. Peters
bourg on ne le comprend pas ainsi et l'evacuation est retardee indefiniment.
Les Autrichiens ne perdront pas cette occasion de retarder la leur et la
question des Principautes reste ajournee.
Je demandais a l'ambassadeur de France si des vaisseaux frarn;ais vien
draient rejoindre la flotte anglaise ; îl m'a repondu : „Pourquoi faire ? pour
consta ter une fois encore notre desaccord ? "
Tous Ies commissaires ecrivent a leurs gouvernements pour reclamer
contre la position qui leur est faite ici et demander une autre residence pour
attendre. [ . ] 1•
. .

• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Belgia, r. 15, c. 139- 14 1 (llinistere des Affaires E tran
_
geres et du Commerce Exterieur, Bruxelles, Correspondance Politique, Legations, Turquie.
voi. 7, 1856, doc. 56).
78
Therapia, 1 4 octombrie 1 856
Domnule conte,
ÎN AJUNUL plecării mele în călătoria pe care Excelenţa Voastră mi-a

ordonat să o fac, am venit la Bosfor pentru a-mi lua rămas bun de la colegii
mei şi profit de ocazie pentru a vă spune cîteva cuvinte despre situaţia poli
tică în momentul plecării mele.
Sublima Poartă tocmai a comunicat, în sfîrşit, firmanul de instalare a
Divanurilor ad-hoc în Principate, dar el mai trebuie să facă obiectul unor
discuţii în cadrul conferinţelor care vor avea loc la Poartă cu miniştrii celor
şapte Puteri aliate. 1 . Nu se vorbeşte în el decît de organizarea administra
tivă în cele două provincii. Unirea este deci în afară de discuţie. 2. Divanu
rile nu vor fi formate decît din boieri de rangul 1 , din boieri de rangul 2
şi din proprietari din rîndul clerului şi al asociaţiilor de proprietăţi eclezias
tice. Ţăranii, adică majoritatea poporului, sînt deci excluşi. 3 . Numirea preşe
dinţilor şi secretarilor Divanurilor este făcută de caimacami, funcţionari ai
Porţii. 4. Divanurile vor exprima dorinţe şi vor elabora proiecte ce vor fi
transmise comisarului otoman şi comunicate de acesta colegilor lui din Comi
sia internaţională.
Este uşor de prevăzut, domnule conte, că fiecare din aceste patru puncte
va face obiectul unor vii <discuţii, toate vor fi contestate de Franţa şi, în afară
de primul punct, pe care Anglia pare să-l fi abandonat definitiv, ea va fi
susţinută de toţi comisarii (Puterilor garante), mai puţin cel al Austriei,
dacă instrucţiuni noi nu vin să modifice dispoziţiile actuale, căci toţi cer o
mai mare independenţă pentru Divanuri şi o comunicare directă cu ele.
Comisarii, în principal din cauza lordului Stratford, sînt excluşi de la
conferinţele de la Poartă, ceea ce le creează o poziţie foarte j enantă şi aproape
umilitoare.
Modul de exprimare francez s-a modificat puţin : nu s-a ajuns decît din
respect pentru Tratatul de la Paris la libertatea Divanurilor de a se exprima
asupra Unirii, dar fără să se obţină vreun rezultat !
Ce este dej a evident pentru toată lumea, domnule conte este că problema •.
va fi hotărîtă de Rusia, care are mai multe mijloace de a acţiona în Princi

pate decît toate celelalte Puteri laolaltă.
Dar, dealtfel, discuţiile sînt premature, căci firmanul nu va putea fi
trimis decît după evacuare, (trupelor anglo-franceze din Marea Neagră),
al cărei termen expiră, este adevărat, la 27 ale acestei luni, dar lordul amiral
Lyons mi-a spus de curînd că el mai aşteaptă încă întăriri de cîteva vase şi
că el nu va părăsi apele Bosforului decît după înapoierea Insulei Şerpilor.
Englezii nu înţeleg ca această înapoiere să mai fie discutată, ei nu admit
nici măcar ca ea să se facă pe cale diplomatică, ei consideră că ea trebuie să
decurgă din faptul punerii în aplicare a Tratatului de la Paris care, cu toate
acestea, nu vorbeşte nimic despre ea. Or, la St. Petersburg nu se înţelege
aşa, iar evacuarea este întîrziată la nesfîrşit. Austriecii nu vor pierde această
ocazie de a o întîrzia pe a lor şi problema Principatelor rămîne amînată.
L-am întrebat pe ambasadorul Franţei dacă vase franceze vor veni să
se alăture flotei engleze ; el mi-a răspuns : „De ce ? pentru a constata încă o
dată dezacordul nostru ? "
79
Toţi comisarii scriu guvernelor lor pentru a protesta împotriva atitudinii
care se manifestă aici faţă de ei şi a cere un alt loc de reşedinţă pentru a
aştepta. [ . . . ] 1 •
30
1 856 noiembrie 27 /decembrie 9, Paris. Raportul ambasadorului austriac Ia

Paris, A. Hilbner, către ministrul afacerilor externe al Austriei, K. F. Buol,
despre convorbirea cu împăratul Napoleon al Iii-lea pe tema viitorului Prin
cipatelor.
Paris, le 9 Decembre 1 856

No 1 02. Litt. B
Monsieur le Comte,
[ • • • ] 1. LE SORT FUTUR des principautes a ete aussi touche par moi.

J'ai trouve l'Empereur dans Ies idees que Vous savez croyant que Ies Moldo
Valaques etaient unanimes a demander l'Union, ne voulant pas, disait-il.
mieux juger Ies inter�ts de l'Autriche que l'Autriche elle-meme, mais n'ad
mettant pas Ies inconvenients et Ies dangers pour le repos de nos provinces
limitropbes, qui pourraient resulter de la creation d'un etat roumain sur nos
derrieres ; enfin disant qu'il s'etait prononce trop haut, pour pouvoir se donner
un dementi. Selon Sa Majeste, la maniere Ia plus sure de rendre Ies Moldo
Valaques inoffensifs ce serait de Ies satisfaire en Ies reunissant, etc.
J'ai naturellement combattu toutes ces theses rnais sans gagner de terrain
en me prevalant des arguments rnille fois repetes que Votre Excellence me
dispensera de reproduire ici. Je lui ai aussi parle avec une grande franchise
de la conduite que tenaient ses agents dans Ies principautes et j e Lui ai fait
observer qu'autre chose etait emettre un avis et autre chose faire Ies plus
grands efforts pour faire triompher cet avis, alors meme qu'on savait que
la realisation de ces projets toucherait a des interets tres graves d'un allie.
„Vous rne pariez", disait l'Empereur „de l'influence et de l'ascendant
de la France dans Ies principautes. Je voudrais savoir ou ils sont, cette influ
ence et cet ascendant, j e ne Ies connais pas."
Agreez . . .
Hiibner
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Austria, r. 1 1 1 , c. '4 1 5 - '427 (Haus-, Hof- und Staatsarchiv
Wien, Politisches Archiv IX, Frankreich, K. 53) .
1 Se descrie, în continuare, criza din Imperiul otoman şi zvonurile privind schimbarea
guvernului.
80
Nr. 102. Litera B
Paris, 9 decembrie 1 856
Domnule conte,
[ • • • ] 1• SOARTA VIITOARE a Principatelor a fost, de asemenea, atinsă
de mine. L-am găsit pe împărat cu ideile pe care dumneavoastră le cunoaş
teţi, crezînd că moldo-valahii sînt cu toţii de acord în a cere Unirea, nevoind
- spunea el - să judece interesele Austriei mai bine decît Austria însăşi,
dar neadmiţînd inconvenientele şi pericolele pentru liniştea provinciilor
noastre limitrofe, care ar putea rezulta din crearea unui stat român în spatele
nostru ; în sfîrşit, a spus că el s-a pronunţat cu glas prea puternic pentru a
putea să se dezmintă. După Maiestatea Sa, modul cel mai sigur de a-i face
inofensivi pe moldo-valahi ar fi de a-i satisface unindu-i etc.
Fireşte, am combătut toate aceste teze, dar fără a cîştiga teren, preva
lîndu-mă de argumentele repetate de mii de ori, pe care Excelenţa Voastră
mă va dispensa de a le reproduce aici. De asemenea, i-am vorbit cu o mare
sinceritate de comportarea agenţilor săi în Principate şi i-am arătat că una
este să emiţi o opinie şi alta este să depui cele mai mari eforturi pentru a
face să triumfe această opinie, mai cu seamă atunci cînd se ştie că realizarea
acestor proiecte ar atinge interese foarte serioase ale unui aliat.
„Dumneavoastră îmi vorbiţi - mi-a spus împăratul - „de influenţa şi
ascendentul Franţei în Principate. Aş vrea să ştiu unde sînt ele, această
influenţă şi acest ascendent, eu nu le cunosc."
Primiţi . . .
Hiibner
31
1 856 decembrie 1 6/28, Viena. Nota chesturii de poliţie din Viena către Prezi
diul locotenenţial cezaro-crăiesc din Timişoara, despre manifestele privind
Unirea şi autonomia Principatelor Dunărene, expediate din Anglia spre Bucu
reşti, prin provinciile Monarhiei habsburgice.
N. 1 5588/ 1 569 IV
Wien, am 28. Dezember 1 856
ES WERDEN in der letzten Zeit anonyme Flugblătter in franzosischer

Sprache mit der Aufschrift „Aux Journalistes. Bucarest 3 1 . Aoftt 1 856",
darin die Frage der Union und Autonomie der Donaufiirstenthiimer bespro
chen wird, aus dem Auslande, namentlich aus England nach den Kronlăn
dem von rumănischer Bevolkerung unter Brief-Couvert versendet.
Die Oberste Polizeibehorde beehrt sich, <las IObliche Prăsidium zu ersu
chen, die betretenen Exemplare des gedachten Flugblattes mit Beschlag .
belegen zu lassen.
1 Redarea discuţiei în legătură cu chestiunea Bolgradului.
81
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme R . S.F. I ugoslavia, r. 12, c. 484 (Arhi·" Voj·rodine -
Sremski Karlovci, Srpsko Vojvodstvo i Tami§ki Banat, Praesidialia No. 30) .
Nr. 1 5588/ 1 569 IV

Viena, 28 decembrie 1 856
ÎN ULTIMUL TIM,P sînt expediate în plicuri manifeste anonime în

limba franceză, cu adresa „Către ziarişti. Bucureşti, 31 august 1 856", în care
este discutată problema Unirii şi autonomiei Principatelor Dunărene ; (ele
vin) din străinătate şi anume din Anglia,� către ţările cu populaţie româ
nească ale Coroanei.
Chestura poliţiei are onoarea să ceară onoratului Prezidiu să dispună
confiscarea exemplarelor interceptate ale numitului manifest.
32
1 856 decembrie 1 8 /30, Iaşi. Raportul consulului general al Franţei la Iaşi,

V. Place, către Al. Walewski, în legătură cu poziţia adoptată de Austria în
Principate şi modalităţile de acţiune pe care ar trebui să le folosească Franţa
pentru a contracara politica austriacă în chestiunea Unirii.
Jassi, 30 decembre 1 856
Cher Monsieur,
SAVEZ-VOUS que Ies affaires me paraissent prendre une assez mau

vaise tournure et que du câte des Principautes, la corde commence a etre
singulierement tendue. On ne doit, ce me semble, avoir aucun doute sur la
resolution ou sont Ies Autrichiens d'empecher a tout prix la reunion, et a
tout prix chez ces gens-Ia signifie per fas et nefas. 1 Je raconte dans ma
correspondance officielle du 24 et du 29 ce qu'ils ont fait faire en dernier
lieu a notre caimacam pour etre prets a lutter contre le voeu des popula
tions. Croyez que j 'adoucis singulierement Ies choses et j e regrette que l'eti
quette du style officiel ne me permette pas d'appeler Ies choses par leur nom.
C'est la mauvaise foi incarnee, le mensonge passe a l'etat de nature.
Et nous, nous sommes vraiment superbes en Ies laissant faire, et en
repetant toujours : nous laissons une entiere liberte aux populations, nous
ne voulons pas influer sur leurs votes, nous ne voulons pas faire le bien des
gens malgre eux. Mais Ies pauvres diables ne nous demandent qu'une chose :
c'est que nous leur procurions cette liberte de parler, la faculte de demander
leur bien, et non pas, par trop de respect pour Ies formes, de Ies abandonner
aux manoeuvres, a la pression d'une puissance a qui tous Ies moyens sont
et seront bons pour Ies etouffer.
Je ne sais vraiment ce que je dois <lire et faire quand il s'agit de l'Au
triche. A mon depart de France on paraissait si desireux de la menager, l'am-
82
bassade de Vienne m'a semble si enguirlandee que j 'ai hesi.te a dire la verite
vraie sur la conduite de l'Autriche par ici. Pourtant je suis bien oblige, meme
a mes risques et perils, de tenir le Ministere au courant : j e le fais, soyez sur
que je n'exagere rien. Mais soyez sur aussi que l'Union ne se fera pas si nous
ne montrons pas Ies dents. Si reellement l'Autriche en est venue j usqu'a
poser pour conditions a la reprise des Conferences que l'on abandonnerait
!'idee de la Reunion, j e ne sais plus trop pourquoi l'on garde des menage
ments avec elle. Vous voyez bien que ces gens-Ia n'ont ni foi, ni honte.
Faites-leur des concessions sur ce point-Ia et puis vous Ies verrez en demander
d'autres et toujours ce sera ainsi. Vous croyez peut-etre que le reglement
de la Navigation libre du Danube se fera tranquillement. Ce ne serait gueres
connaître Ies Autrichiens que de s'imaginer qu'ils vont ainsi abandonner
un avantage qui leur etait exclusif. Plus nous nous montrerons coulants
et doux dans l'affaire de l'Union, plus ils se croiront plus tard autorises a
etre exigeants ; c' est singulier et pourtant c' est comme cela.
Du reste il faut etre juste, Ies retards de mauvaise foi que Ies Autrichiens
apportent au reglement de la question des Principautes par le maintien de
leur occupation souleve contre eux dans ces pays une haine implacable. 11
passe par ici en axiome que tout ce qu'ils conseillent est mauvais et que
tout ce qu'ils veulent empecher est bon. Mais ils ont la force en ce moment
et c'est a nous de Ies empecher d'en abuser afin que sous leur pression armee
il ne se prenne pas des mesures dangereuses pour l'avenir et qu'il serait peut
etre impossible de reformer plus tard. 11 faut donc a tout prix aussi empecher
que le Gouvernement du Caimacam actuel puisse avoir une influence quel
conque sur Ies elections des Divans ad-hoc ; c' est Ia le noeud de la question,
je ne me lasserai j amais de le repeter. Ah ! Si l'on ne me retenait pas par
des recommandations si renouvelees de moderation, de non-ingerence, si
on me laissait un peu de liberte, comme je leur organiserais ici une j olie petite
chose qui ne feraitpas rire Ies Autrichiens. La matiere est prete et aussi Ies
hommes de bonne volonte, mais on nous empeche de tout faire tandis que
tout est permis aux Autrichiens, meme de dire du mal des agents qui Ies
empechent d'aller aussi loin qu'ils voudraient. C'est encore une tactique de
se plaindre hypocritement de ceux de nos agents qui Ies genent ; mais j 'espere
bien que leurs plaintes seront pllltot une bonne note.
Adieu . . .
Victor Place
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 72 c. '464- 466 (Ministere des Affaires Etran
geres, Memoires et Documents, Roumanie, voi. 2, foi. 232 -232 bis ) .
Iaşi, 30 decembrie 1 856
Stimate domnule,
SĂ ŞTIŢI că lucrurile îmi par a lua o relativ proastă întorsătură şi,

în ceea ce priveşte Principatele, situaţia începe să fie deosebit de încordată.
Nu trebuie, cred, să ne îndoim cîtuşi de puţin de faptul că austriecii sînt hotă
rîţi să împiedice cu orice preţ Unirea, iar cu ori"ce preţ înseamnă la aceşti
83
oameni per fas et nefas 1• În scrisorile mele oficiale din 24 şi 29 v-am relatat
despre modul în care l-au îndemnat pe caimacam să procedeze pentru a
putea acţiona împotriva voinţei populaţiei. Vă rog să mă credeţi că am pre
zentat lucrurile mult mai atenuat (decît sînt în realitate) şi regret că rigorile
stilului oficial nu-mi permit să spun lucrurilor pe nume. E vorba, de fapt,
de reaua credinţă întruchipată, de minciună în forma ei pură.
Iar noi, noi sîntem de-a dreptul formidabili, lăsîndu-i să procedeze astfel
şi repetînd mereu acelaşi lucru : noi . vom lăsa populaţiei deplină libertate,
noi nu dorim să le influenţăm votul, noi nu dorim să facem bine oamenilor
împotriva voinţei lor. Dar bieţii oameni nu ne cer decît un singur lucru, să
le asigurăm libertatea de expresie, posibilitatea de a-şi cere drepturile şi nu
trebuie ca, din prea mare respect pentru principii, să-i lăsăm pradă uneltirilor
şi bunului plac al unei puteri pentru care orice mijloc este şi va fi bun ca
să-i împiedice (să-şi realizeze aspiraţiile) .
Dar nu ştiu, într-adevăr, ce trebuie să spun sau să fac cînd este vorba
de Austria. La plecarea mea din Franţa, părea că există o atît de mare dorinţă
de a o menaj a, ambasada Vienei mi s-a părut a fi privită cu atîta respect,
încît am ezitat să spun adevărul adevărat despre atitudinea pe care o are
Austria în Principate. Cu toate acestea, mă simt dator, în ciuda tuturor
riscurilor şi primej diilor, să informez ministerul în legătură cu tot ce se întîm
plă aici ; şi o voi face, vă asigur, fără să exagerez cu ceva. Dar fiţi la fel
de sigur că Unirea nu se va înfăptui dacă nu acţionăm energic. Dacă într-a
devăr Austria a ajuns pînă la a pune drept condiţie pentru reluarea Confe
rinţei abandonarea ideii de unire, nu ştiu de ce (trebuie) să ne mai purtăm
cu menaj amente faţă de ea. Vedeţi bine că oamenii aceştia n-au nici credinţă,
nici ruşine. Faceţi-le concesii în această privinţă şi apoi o să-i vedeţi cerînd
altele şi aşa va fi mereu. Poate credeţi că regulamentul navigaţiei libere pe
Dunăre se va elabora fără dificultăţi. Ar însemna că nu-i cunoaştem deloc
pe austrieci, dacă ne-am imagina că vor renunţa la un avantaj care le apar
ţinea în exclusivitate. Cu cît ne vom arăta mai concilianţi şi concesivi în
problema unirii, cu atît se vor considera mai tîrziu h1dreptăţiţi să fie mai
pretenţioşi ; este straniu şi cu toate acestea aşa stau lucrurjP.
Dealtfel, trebuie să fim drepţi, probele de rea credinţă pe care le dau
austriecii, amînînd reglementarea problemei Principatelor prin menţinerea
acestora sub ocupaţie, stîrnesc împotriva lor ura neîmpăcată a (populaţiei)
din aceste provincii. Aici trece drept un adevăr axiomatic că tot ceea ce reco
mandă austriecii este dăunător, iar tot ce vor ei să împiedice este bun.
Dar în acest moment ei deţin puterea şi este de datoria noastră să-i împie
dicăm să abuzeze de ea pentru a nu se lua, sub ameninţarea armelor lor,
măsuri care în viitor pot avea urmări periculoase, şi pe care va fi, poate,
imposibil să le schimbăm mai tîrziu. Trebuie deci ca guvernul actualului cai
macam să fie împiedicat cu orice preţ să exercite vreo influenţă oarecare
asupra alegerilor din Divanurile ad-hoc ; acesta este miezul problemei, nu
voi înceta nicicînd să o repet. Oh ! Dacă n-aş fi îngrădit de atît de insistente
recomandări de moderaţie, de neamestec, dacă mi s-ar lăsa puţină libertate,
ce le-aş mai aranj a o surpriză care le-ar tăia austriecilor pofta de rîs. Lucru
rile sînt pregătite iar oamenii de bună credinţă sînt gata (de acţiune), dar
noi sîntem împiedicaţi să facem pînă şi cel mai mic lucru, în vreme ce austrie-
1 prin toate mijloacele (lat.) .
84
cilor totul le este permis, chiar să-i vorbească de rău pe agenţii care-i împie
dică să acţioneze aşa cum ar dori. Este şi aceasta o tactică (a lor), să· se
plîngă cu ipocrizie de acei agenţi ai noştri care îi incomodează ; sper însă că
plîngerile lor vor fi mai degrabă un cîştig pentru noi.
Cu bine . . . .
Victor Place
33
1 856 decembrie 24/1 857 ianuarie 5, Timişoara. Circulara maiorului Lichtner de

la Comandamentul General Bănăţean către autorităţile de plasă, poliţie, coman
dament general şi poştă, de a confisca manifestele privind Unirea şi autonomia
Principatelor Dunărene expediate din Anglia spre Bucureşti prin provinciile
Monarhiei habsburgice.
Temesvar, am 5. Jănner 1 857
1 . Sămmtliche Kreisbehorden
2. Polizeidirektion
3. Prăsidium des Landes-Generalkommando
4 . Postdirektion
1 .2.3.4.
Laut dem Erlasse der kaiserlich-koniglichen obersten Polizeibehorde
Yom 28. Dezember 1 856 No. 1 5588/ 1 569 IV werden in der letzten Zeit ano
nyme Flugblătter in franzosischer Sprache mit der Aufschrift : „Aux Journa
listes. Bucarest le 3 1 Aout 1 856", in welchen die Frage der Union und Auto
nomie der Donaufiirstenthiimer besprochen wird, aus dem Auslande, nament
lich aus England nach den Kronlăndern von rumănischer Bevolkerung
nnter Brief-Couvert versendet.
[ 1 .2.4.
Die etc. etc. wird dennoch beauftragt, auf <las Vorkommen dieser Flug
schrift
4.
im Postverkehre
1 .2.4.
ein sorgfăltiges Augenmerk zu richten, die betretenen Exemplare mit
Beschlag zu belegen und dieselben hiecher einzusenden.
·
3.
)lan beenrt sich <las lăbliche etc. etc. hievon mit dem Ersuchen in die
Kenntniss zu setzen, die betretenen Exemplare des gedachten Flugblattes
in dem unterstehenden Verwaltungsgebiete mit Beschlag belegen zu lassen,
und von dem Erfolge der gegen deren Verbreitung getroffenen ' Massregeln
die Mittheilung hieher gefălligst machen zu wollen.
Lichtner Major
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme R. S.F. Iugoslavia, r. 12, c. 482- 483 (Arhiv Vojvodine -
Sremski Karlo·1ci, Srpsko Vojvodstvo i Tamiski Banat, Praesidialia No. 30).
85
Timişoara, 5 ianuarie 1 857
1. Toate autorităţile de plasă
2. Direcţia Poliţiei
3. Prezidiul Comandamentului general al provinciei
4. Direcţia Poştei
1 .2.3.4.
Potrivit instrucţiunii chesturii de poliţie cezaro-crăieşti din 28 decem
brie 1 856, nr. 1 5588/ 1 569 IV, în ultimul timp sînt expediate în plicuri
manifeste anonime în limba franceză, cu adresa „Către ziarişti, Bucureşti, 3 1
august 1 856", în care este discutată problema unirii şi autonomiei Princi
patelor Dunărene ; (ele vin) din străinătate şi anume din Anglia către ţările
cu populaţie românească ale Coroanei (austriece).
1 .2 . 4 .
(Destinatarul de sub 1 ,2,4.) este însărcinat să-şi îndrepte atenţia plină
de grij ă faţă de apariţia acestui manifest, iar
4.
(destinatarul de sub 4) să urmărească în comunicaţiile poştale şi
1 .2.4.
(cu toţii (1, 2, 4)) să confişte exemplarele interceptate şi să le trimită aici.
(Către destinatarul) 3.
Avem onoarea să aducem la cunoştinţa onoratului etc., cerîndu-vă să
dispuneţi confiscarea exemplarelor interceptate ale amintitului manifest, de
pe teritoriul administrativ subordonat dumneavoastră şi să binevoiţi a ne
comunica despre succesul măsurilor luate împotriva difuzării lor.
Maior Lichtner
34
1 857 ianuarie 1 0/22, Iaşi. Raportul lui B. van Coelebroeck către Ch. Vilain,
despre atmosfera de la Iaşi în favoarea Unirii.
No. 1 3 Jassy, 22 Janvier 1 857

1 annexe
Monsieur le Comte,
[ • ] 1. LA SITUATION de la Moldavie est generalement plus tendue
• .
que celle de la Valachie, Ies efforts publics et ostensibles du Prince Ghika

en faveur de la reunion, pendant Ies derniers mois de son regne, ont compro
mis beaucoup d'hommes et ont rendu inevitable pour le Caimacam actuel,
qui ne tient son droit et sa mission que de la Sublime Porte, une lutte qui
n'est pas sans aigreur. ]'ai vu Ies hommes de tous les partis et chacun en
86
particulier est convaincu ou feint de l'etre, que son opm10n sortira triom
phante des Divans, a nommer, il est difficile de prevoir qui l'emporterait
si la question de la Reunion pouvait etre posee, ce qui n'est pas encore le
cas, et ce dont, a mon grand etonnement, on se preoccupe fort peu ici.
Les chefs unionistes, et il y en a des tres considerables desavouent hon
netement l'esprit de l'Etoile du Danube qui s'imprime a Bruxelles. Ils recon
naissent avec assez d'habilete que Ies tendances democratiques et anti-russes
de ce petit j ournal ne peuvent que compromettre leur cause aupres des
seules Puissances qui paraissent vouloir la defendre.
Avec un caractere aussi impressionant et aussi inconsistent que celui
des Roumains il faut faire une large part a l'imprevu, mais s'ils ont eux-memes
a decider de leur destinee, ce qui est fort douteux encore, ce sera la plus ou
moins grande habilete des Agents des Puissances interessees dans la solution,
qui la decidera, et sous ce rapport, Ies Moldaves jusqu'a present sont livres
a eux-memes. [ . ] 2.
' A
. .
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Belgia, r. 22, c. 1 19 - 12 1 (Ministere des Affaires Etran
geres et du Commerce Exterieur, Bruxelles, Serie non reliee, Grece, vol. 1).
Nr. 1 3 Iaşi , 22 ianuarie 1 857

1 anexă
Domnule conte,
[ . . . ] 1. SITUAŢIA din Moldova este, în general, mai încordată decît

cea din Valahia, eforturile publice şi făţişe ale principelui Ghica în favoarea
Unirii, din timpul ultimelor luni ale domniei sale, au compromis mulţi oameni
şi au făcut inevitabilă o luptă nu lipsită de amărăciune a actualului caima
cam, care nu-şi datorează dreptul şi misiunea decît Sublimei Porţi. I-am
văzut pe oamenii tuturor partidelor şi fiecare în particular este convins sau
pare a fi că opinia sa va ieşi triumfătoare în Divane şi de fapt este dificil
de prevăzut cine ar cîştiga dac ă chestiunea Unirii s-ar putea pune, ceea ce
încă nu e cazul, şi faţă de care, spre marea mea uimire, există aici foarte
puţină preocupare.
Şefii unionişti - şi ei sînt în număr foarte mare aici - dezavuează
deschis spiritul Stelei Dunării care se tipăreşte la Bruxelles. Ei recunosc cu
destulă abilitate că tendinţele democratice şi antiruse ale acestui mic ziar
nu pot decît să le compromită cauza în faţa singurelor Puteri care par că
doresc să o apare.
Cu un caracter atît de impresionant şi atît de inconsistent ca cel al româ
nilor, trebuie acordat un mare rol neprevăzutului, dar dacă va fi să decidă
ei singuri asupra destinului lor, ceea ce este încă foarte îndoielnic, aceasta
o va decide abilitatea mai mică sau mai mare a agenţilor Puterilor intere
sate în soluţionare şi, sub acest aspect, moldovenii sînt, pînă în prezent,
l ăsaţi singuri. [ . ] 2.
. .
1 Înfiinţarea Băncii Naţionale din Iaşi.

� Impresii de călătorie din Moldova.
87
35
1 857 ianuarie 24/februarie 5, Bucureşti. Raportul lui L. Beclard către Ed.Thou

venel, despre nemulţumirea marilor boieri faţă de prevederile electorale ale
firmanului de convocare a Adunării ad-hoc.
Bucharest, 5 Fevrier 1 857
l\fonsieur l'Ambassadeur,
JE RE<;OIS a !'instant votre lettre du 28 Janvier qui m'annonce la

conclusion definitive des travaux de redaction relatifs a notre firman elec
toral. Dej a des communications telegraphiques dont j 'avais eu connaissance
avaient annonce ici la sanction accordee par le sultan et le depart des commis
saires. Ceux-ci, disait-on, allaient se reunir a Vienne, pour n'avoir plus qu'a
descendre le Danube jusqu'a Bucharest des que Ies Autrichiens nous auraient
quittes.
Ce qui a transpire, j usqu'a present, du firman de convocation, satisfait
beaucoup le public. 11 n'y a de mecontents comme je vous l'ai deja dit, que
Ies grands boyards, qui ne peuvent se consoler d'etre confondus avec leur
inferieurs en noblesse. Leurs plaintes n'ont vraiment pas de fondement serieux.
En Valachie, la classe des grands boyards se compose de 90 a 95 individus.
En tont il y a a peu pres 2700 boyards. Les 95 voudraient etre repre
sentes par 20 deputes, tandis que Ies 2700, si l'on ne fait pas de distinction
entre Ies deux classes, n'enverraient que 34 deputes au divan. C'est une pre
tention absurde, et qui detruirait toute !'economie du systeme auquel on
s'est arrete. Cependant Ies grands boyards tiennent bon. lls preparent en
ce moment non pas une reclamation respectueuse, mais une sorte de protes
tation qui se couvre de signatures et qu'ils parlent d'envoyer a Constanti
nople.
Je ne veux guere m'interesser aux grands boyards, par la raison que,
s•il y a ici des opposants a l'Union des Principautes, ils se trouvent parmi eux.
Les grands boyards pretendent representer l'experience, Ies lumieres, la capa
cite, l'aristocratie, Ies richesses ; ils representent bien mieux encore Ies inte
rets egoistes d'une oligarchie opposee a l'interet general.
Permettez-moi de vous envoyer ci-joint une note 1 relative au gouver
nement du Prince Ghika. Je l'ai dans mes cartons depuis le mois de Novembre.
Elle a ete redigee, dans un assez mauvais frarn;:ais par un vallaque fort intel
ligent et aussi impartial qu'on peut l'etre sur la rive gauche du Danube.
Le tableau presente dans cette note est rigoureusement vrai, et, apres l'avoir
examine vous aurez une opinion exacte de notre caimacam. On commence
a se preoccuper beaucoup ici de la question de savoir s'il sera permis au
Prince Alexandre Ghika de diriger Ies elections a sa guise, ou si la Porte Otto
mane ne j ugera pas a l'a-propos de le remplacer par une caimacamie a
trois. Cette derniere combinaison, en choisissant bien entendu Ies trois per
sonnes qui etaient en fonctions avant la fin du regne du Prince Stirbey, serait
effectivement la plus satisfaisante. On eviterait aussi Ies abus d'influence
qui sont certainement a craindre de la part des caimacams actuels. Mais
n'est-il pas dej a trop tard pour prendre cette determination ? Et Ies abus
que pourraient se permettre Messieurs Balsch et Alexandre Ghika, auront-ils
88
pour effet de changer le resultat des deliberations ? Quoi qu'on fasse, je ne
suis nullement inquiet.
Seulement, il serait a propos que les cai:macams rer;ussent des ordres
severes de Constantinople a l'effet de rester neutres dans Ies elections et que
ces ordres fussent livres a la publicite.
Je VOUS prie . . .
L. Beclard
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 1 14, c. 1 6 - 19 (Archi-res Nationales Paris,
·
Papiers Thouvenel, b.2 s) .
Ed. Documente privind Unirea Principatelor, voi. VI, întocmit de G. Chiriţă, V. Costake şi
E. Poştăriţă, Bucureşti, 1980, p. 205 - 206.
Bucureşti, 5 februarie 1 857
Domnule ambasador,
PRIMESC chiar acum scrisoarea dumneavoastră din 28 ianuarie, care

im1 anunţă concluzia definitivă a lucrărilor de redactare privind firmanul
nostru electoral. Comunicări telegrafice, de care avusesem cunoştinţă, anun
ţaseră dej a sancţiunea acordată de sultan şi plecarea comisarilor. Aceştia,
se spunea, se vor întîlni la Viena, de un:le vor coborî pe Dunăre pînă la
Bucureşti, îndată ce austriecii ne vor fi părăsit.
Ceea ce a transpirat, pînă acum, din firmanul de convocare satisface
mult publicul. Nu există nemulţumiţi, cum v-am spus dej a, decît marii boieri,
care nu pot să se cons::>leze de a fi amestecaţi cu inferiorii lor ca rang nobi
liar. Plîngerile lor nu au, în adevăr, nici un fundament serios. În Valahia,
clasa marilor boieri se compune din 90 pînă la 95 p�rsoane.
în total există aproximativ 2 700 boieri. Cei 95 ar vrea să fie reprezen
taţi de 20 deputaţi, în timp ce cei 2 700 dacă nu facem distincţii între cele
-
două clase - n-ar trimite decît 34 deputaţi în Divan: Este o pretenţie absurdă
şi care ar distruge toată economia sistemului la care s-a ajuns. Totuşi marii
boieri insistă . Ei pregătesc în acest moment nu o reclamaţie plină de respect ,
ci un fel de protest, acoperit de semnături şi despre care spun că îl vor tri
mite la Constantinopol.
Nu vreau să manifest interes fată de marii boieri, deoarece, dacă există
aici nişte adversari ai Unirii Princip�telor, ei se găsesc printre aceştia. Marii
boieri pretind că reprezintă experienţa, luminile, capacitatea, aristocraţia,
bogăţiile ; ei reprezintă chiar mai mult, interesele egoiste ale unei oligarhii
opuse interesului general.
Permiteţi-mi să vă trimit aici anexată o notă 1 relativă la guvernarea
principelui Ghica. O am în mapele mele încă din luna noiembrie. Ea a fost
redactată, într-o franceză destul de proastă, de un valah foarte inteligent
şi atît de imparţial cît poate fi cineva pe malul stîng al Dunării. Tabloul
prezentat în această notă este riguros adevărat şi după ce îl veţi fi examinat
veţi avea o opinie exactă despre caimacamul nostru. Lumea începe aici să
se preocupe mult de chestiunea de a şti dacă va fi permis principelui Ale
xandru Ghica să dirijeze alegerile după placul său sau dacă Poarta otomană
1 Lipseşte din microfilm.
89
nu va considera oportun de a-l înlocui cu o căimăcămie de trei. Această ultimă
combinaţie, alegînd bineînţeles cele trei persoane care erau în funcţie înainte
de sfîrşitul domniei principelui Ştirbei, ar fi de fapt cea mai satisfăcătoare.
S-ar evita astfel abuzurile de influenţă care sînt, desigur, de temut din par
tea caimacamilor actuali. Dar nu este oare deja prea tîrziu pentru a lua această
hotărîre ? Iar abuzurile pe care şi le-ar putea permite domnii Balş şi Alexandru
Ghica vor avea oare ca efect de a schimba rezultatul deliberărilor ? Oricum
ar fi, eu nu sînt deloc neliniştit.
Numai că ar fi oportun ca respectivii caimacami să primească ordine
severe de la Constantinopol în sensul de a rămîne neutri în alegeri şi ca aceste
ordine să fie aduse la cunoştinţa publică.
Vă rog . . .
L. Beclard
36
1 857 i:muarie 27 /februarie 8, Viena. Raportul ministrului belgian la Viena,

A. O' Sullivan de Grass, către Ch. Vilain, despre reproşurile care se fac Franţei
pentru poziţia favorabilă Unirii Principatelor, adoptată deschis.
Vienne, le 8 fevrier 1 857

Legation de Belgique
No. 36
Confidentielle.
Monsieur le Vicomte,
]'AI EU L'HONNEUR de recevoir votre depeche du 5 de ce mois

indicateur a Xo 3445, Ko d'ordre 38 et en m'empressant de VOUS en
remercier, je me felicite d'avoir satisfait d'avance au desir qui y est exprime
de recevoir un rapport sur l'effet produit a Vienne par l'article du moniteur
Fran<;ais relativement a l'Union des Principautes.
Je crois devoir ajouter une consideration a celles que contient mon
rapport d'avant hier sur ce suj et.
Deux reproches sont adresses a la France a cette occasion dans le public
et dans la presse.
On lui reproche d'avoir solennellement manifeste une opinion tandis que
Ies commissaires ont pour instruction de n'apporter dans Ies Principautes
aucune opinion precon<;ue afin de laisser plus de liberte aux votes des Divans.
On attribue a la nouvelle publication du moniteur le caractere d'une
manifestation de bonne entente avec la Russie.
II ne me paraît pas difficile de repondre a ces argumens qui sont a peu
pres tous deux de la meme force.
Les instructions donnees aux cornmissaires sont destinees a regler leur
conduite, elles veulent <lire qu'ils doivent s'abstenir de violenter la libre
emission des vceux des populations, elles ne peuvent pas avoir la pretention
de faire oublier ce que tout le monde sait.
Personne n'ignore en effet que la France est favorable a l'union des
Principautes. C'est elle qui la premiere a mis cette idee en circulation. Elle
90
en a fait l'obj et d'un memoire communique par le Baron de Bourqueney
a la conference 1 peu avant l'arrivee de Monsieur Drouyn de Lhuys.
A cette epoque la France faisait le siege de Sevastopol, elle poursuivait
contre la Russie une guerre acharnee, elle inventait tout ce qui pouvait lui
paraître le plus propre a creer des embarras a une puissance.
L'union des Principautes lui semblait une des combinaisons Ies plus
propres pour se creer des partisans parmi des grecs de religion que la Russie
avait tente de fanatiser contre Ies turcs et meme contre Ies chretiens des
autres communions. Personne alors, n'a songe a voir dans ce proj et une
machination perfide en faveur de la Russie et maintenant, quand la France
ne fait que repeter ce qu'elle a dit a Vienne a cette epoque, on pretend y
avoir un indice de son alliance avec Ies Russes ; un pareil raisonnement n'est
pas seulement illogique, il este ridicule.
Parmi Ies conceptions qui se sont produites au suj et des deux Provinces
Danubiennes, j 'en ai entendu emettre une, qui, si elle n'est pas applicable
ne laissse pas que d'etre ingenieuse. Pour concilier Ies deux opinions, on pro
pose le maintien de deux Hospodars et la reunion administrative au moyen
d'une assemblee nationale combinee se reunirant alternativement dans l'une
et l'autre capitale ; ce serait l'application a la l\foldo-Valachie de ce qui
existe dans Ies deux Mecklenbourg 2•
]'ai appris que c'est le 1 2 de ce mois que l'on publiera a Milan le decret
qui placera l'archiduc Maximilien a la tete du Gouvernement de la Lom
bardie-Venetie avec Ies pouvoirs Ies plus etendues.
J' ai l'honneur. . .
O ' Sullivan de Grass.
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Belgia, r. 34, c. 862 - 864 (�linistere des Affaires Etran
geres et du Commerce Exterieur, Bruxelles, Correspondance Politique, Legations, Autriche
Hongrie, voi. 24/ 1857, doc. 36) .
Legaţia Belgiei Yiena, 8 februarie 1 857

Nr. 36
Confidenţial
Domnule viconte,
AM AVUT ONOAREA să primesc depeşa dvs. din data de 5 a acestei

luni, indicator la nr. 3445, nr. de ordine 38 şi, grăbindu-mă să vă mul
ţumesc, mă felicit pentru a fi satisfăcut înainte o dorinţă exprimată acolo,
de a primi un raport asupra efectului produs la Viena de articolul din moni
torul francez referitor la Unirea Principatelor.
Cred că trebuie să adaug o observaţie la cele conţinute în raportul meu
de alaltăieri pe această temă.
Două reproşuri sînt făcute Franţei cu acest prilej , atît în public, cît şi
în presă.
I se reproşează că şi-ar fi manifestat în mod solemn opinia, în timp ce
comisarii au instrucţiunea de a nu aduce în Principate nici o idee precon
cepută, cu scopul de a lăsa o libertate mai mare voturilor pentru Divanuri.
Se atribuie noii apariţii din monitor caracterul unei manifestări a unei
înţelegeri <prealabile > cu Rusia.
91
N"u mi se pare dificil de a răspunde la aceste argumente, care sînt ambele
aproape de aceeaşi forţă.
Instrucţiunile date comisarilor sînt menite să le reglementeze poziţia,
ele înseamnă că ei trebuie să se abţină de la a violenta libera exprimare a
dorinţelor populaţiilor, ele nu pot avea pretenţia de a face să se uite ceea
ce toată lumea ştie.
Nimănui nu-i scapă de fapt că Franţa este favorabilă Unirii Principatelor.
Ea a fost cea care a pus prima această idee în circulaţie. Ea a făcut din
această idee obiectul unui memoriu comunicat de baronul de Bourqueney
Conferinţei 1 cu puţin înainte de sosirea domnului Drouyn de Lhuys.
în vremea aceea Franţa asedia Sevastopolul, ea ducea împotri\•a Rusiei
un război crunt, ea inventa tot ce i se părea mai potrivit pentru a crea greutăţi
unei Puteri.
Unirea Principatelor i se părea una din combinaţiile cele mai nimerite
pentru a-şi crea adepţi în rîndul supuşilor de rit grec, pe care Rusia încercase
să-i fanatizeze împotriva turcilor şi chiar împotriva creştinilor de alt rit.
Nimeni nu s-a gîndit atunci să vadă în acest proiect o uneltire perfidă în
favoarea Rusiei, iar acum, se pretinde că în aceasta se vede un semn de alianţă
cu ruşii ; un astfel de raţionament nu este numai ilogic, el este ridicol.
Dintre opiniile care s-au emis în legătură cu cele două Principate Dună
rene, am auzit una care, dacă nu este aplicabilă, nu rămîne decît a fi inge
nioasă. Pentru a împăca cele două opinii, se propune menţinerea celor doi
domni şi unirea administrativă printr-o adunare naţională combinată, care
să se întrunească alternativ într-o capitală şi în cealaltă ; aceasta ar însemna
aplicarea în Moldo-Valahi a a ceea ce există în cele două Mecklenburg 2•
Am aflat că pe data de 1 2 a acestei luni se va publica la Milano decretul
care-l va plasa pe arhiducele Maximilian în fruntea guvernului Lombardiei
Veneţiei, cu puterile cele mai depline.
Am onoarea . . .
O'Sullivan de Grass
37
1 857 februarie 8 /20, (Lond.ra) . Instrucţiuni ale secretarului pentru afaceri
externe al Marii Britanii, J. H. Clarendon, adresate reprezentantului guvernului
englez în Comisia Europeană pentru Principate, H. Bulwer, indicîndu-i maniera
în care va trebui să trateze problemele Unirii Principatelor; importanţa şi
consecinţele pe plan european ale acestui act.
Foreign Office February 20, 1 857 (London)
Draft
Xo. 1 3
Sir,
I HAVE to acknowledge the reception of your Despatch No. 6 of

the 9th of February reporting your views with regard to the Firman for
convoking the Dinns in \Vallachia and �foldavia.
1 de la Yiena, 1855.
2 Ducatele :'.\lecklenburg- Schwerin şi :Mecklenburg·Strelitz.
92
Her Majesty's Govemment are of the opm10n that you should follow
a strictly impartial course with regard to the questions which will arise out
of that Firman, and that you should exhibit an anxious wish to accommodate
the true interests of the Danubian Principalities with the rights of the Sultan,
by which means you will probably acquire that influence and moral power
which will enable you to carry out the views of Her l\Iajesty's Government
both as regards the maintenance of the lawfull authority of the Suzerain
Power and the establishment of good internal administration of those Pro
vinces. This course, too, would probably empower you to prevent the adoption
of unsound principles and hasty counsels, to nullifying intrigues and to
hinder plans founded on the selfish views of the local parties or of Foreign
Powers from being carried into effect.
I shall expect from you as soon as you shall have been able to form a
well grounded opinion on the subject, a report on the question of the union
or continued separation of the two Provinces. In such report you will of
course advert to the alternatives in the case of the union, of the United
Provinces being placed under Wallachian Ruler, or a :'.\foldavian Ruler or a
Ruler chosen from among the Christian subj ects of the Porte not natives of
either of the two Provinces. You will also not omit to consider the grounds
on which the Turkish Government rest their apprehension that danger to
the authority of the Suzerain Power, and to the connection of the Princi
palities with the rest of the Turkish Empire, would accrue from the union
of the two, either in consequence of the greatec p3.wer which that union wăuld
afford to foreegn intrl gues, or in consepuence oj its tendency to create among
the People of the two Provinces tendencies towards separation from the
Turkish Empire and a desire for complete independence. On this latter point I
have to observe that it is the opinion of Her Majesty's Government that even
if recent e\·ents and Treaty engagements did not bind the Greater Powers
of Europe to maintenance of the integrity of the Turkish Empire, it must
independent State the erection of these Principalities into a separate and
be evident that would be the prelude of their annexation to, or incorporation
with the Russian Empire.
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme Anglia, r. 53 (Public Record Office London, Foreign
Office 78 (Turkey) voi. 1277, page 27-28 A ) .
Foreign Office 20 februarie 1 857, Londra

Concept
Nr. 1 3
Domnule,
TREBUIE să vă confirm primirea telegramei dumneavoastră nr. 6 din

9 februarie, informînd despre opiniile dumneavoastră pri\·ind firmanul
pentru convocarea Divanurilor în Valahia şi Moldova.
Guvernul Maiestăţii Sale este de părere că dumneavoastră trebuie să
adoptaţi o linie de conduită strict imparţială faţă de problemele care vor
apărea în urma acelui firman şi că dumneavoastră trebuie să manifestaţi
o dorinţă puternică de a pune de acord adevăratele interese ale Principa
telor Dunărene cu drepturile sultanului, mijloace prin care probabil veţi
93
dobîndi acea influenţă şi forţă morală care vă va permite să aplicaţi opiniile
guvernului Maiestăţii Sale atît în ce priveşte menţinerea autorităţii legale
a Puterii suzerane, cît şi întemeierea unei bune administraţii interne în acele
provincii. Totodată, această linie de conduită vă va da, probabil, posibilitatea
să nu permiteţi adoptarea unor principii false şi hotărîri pripite, să anihilaţi
intrigile şi să împiedicaţi ca unele planuri bazate pe opinii egoiste ale parti
delor locale sau ale Puterilor străine să fie puse în aplicare.
Voi aştepta de la dumneavoastră, îndată ce veţi fi fost capabil să vă
formaţi o opinie bine argumentată asupra subiectului, un raport privind
problema Unirii sau a menţinerii stării de separare a celor două provincii.
într-un astfel de raport vă veţi referi, desigur, la alternative în cazul Unirii,
al Provinciilor Unite încredinţate unui conducător valah sau unui conducător
moldovean sau unui conducător ales dintre rnpuşii creştini ai Porţii, care
nu provin din nici una din cele două provincii. Nu veţi omite, de asemenea,
să analizaţi temeiurile pe care guvernul turc îşi bazează temerea că un
pericol pentru autoritatea Puterii suzerane şi pentru legarea Principatelor
de restul Imperiului turc va rezulta din Unirea celor două, fie ca urmare a
forţei mai mari pe care această Unire o va da intrigilor străine, fie ca urmare
a efectului acesteia de a crea, în rîndul populaţiei din cele două provincii,
tendinţa spre separare de Imperiul turc şi o dorinţă de totală independenţă.
La acest din urmă punct trebuie să menţionez că opinia guvernului Maiestăţii
Sale este că, chiar dacă evenimentele recente şi angaj amentele prin tratate
nu obligă marile Puteri ale Europei la menţinerea integrităţii Imperiului
turc, trebuie să fie evident că transformarea acestor Principate într-un stat
separat şi independent ar fi preludiul la anexarea sau încorporarea lor în
Imperiul rus.
38
1 857 februarie 2 1 /martie 5, Petersburg. Raportul ambasadorului francez la

Petersburg, Ch. Momy, către Al. Walewski, despre opinia guvernului rus pri
vind convocarea Adunărilor ad-hoc în Principate şi trimiterea comisarilor
europeni la Bucureşti; atitudinea guvernelor francez şi rus privind articolul
inserat în „Monitor" referitor la Unirea Principatelor.
Ambassade de France
Direction Politique
No 6 Petersbourg, 5 Mars 1 857
Monsieur le Comte,
LE COURRIER Guirand m'a remis Ies depeches que vous m'avez faites
l'honneur de m'ecrire le 1 8 Fevrier sous Ies Numeros 1 5 et 16.
L'opinion du Gouvernement Russe sur la convocation des divans ad-hoc
dans Ies Principautes et l'envoi des Commissaires Europeens a Bucarest
est conforme a celle que votre Excellence m'a fait l'honneur de m'exprimer
dans ses depeches Numeros 10 et 1 5 . Monsieur Basili qui est en ce moment
a Vienne, a rec;u ordre de se tenir pret a se rendre dans Ies Principautes
94
' vers le milieu de l\fars ; mais il n'y entrera, m'a formellement dit le Prince
Gortchakoff, que le lendemain du j our ou le dernier soldat autrichien aura
evacue le territoire Moldo-Valaque. Cette declaration qui s'accorde, si j e ne
me trompe, avec Ies vues du Gouvernement de l'Empereur des Frani;:ais,
est strictement en harmonie avec le langage que le Prince Gortchakoff
n'a cesse de tenir depuis huit mois.
Je me plais a esperer du reste, que Ies deux cabinets se trouveront de
tout point d'accord sur la question de l'organisation des Principautes. ]'ai
rappele au Prince Gortchakoff, a propos de l'article recernrnent insere au
Moniteur, sur l'Union des deux provinces, que l'opinion du Gouvernement
Frani;:ais n'avait pas varie, a cet egard, depuis le debut de la question ;
qu'il l'avait indiquee, il y a deux ans, dans Ies conferences de Vienne1 ; net
tement exprimee l'annee derniere au Congres de Paris, et que s'il lui avait
donne, il y a quelques j ours, la publicite du j ournal officiel, i1 y avait ete
contraint en quelque sorte, par Ies bruits errones qu'on avait repandus d'une
pretendu changernent qui serait survenu dans sa maniere de voir ; mais j 'ai
fait rernarquer en meme temps que c'etait la l'opinion individuelle du Gou
vernernent de l'Empereur, basee sur une etude approfondie de la question ;
que quant a la solution definitive, elle restait toujours subordonnee aux
vreux que seront appeles a exprimer Ies habitants des deux Provinces, et
en dernier ressort, au j ugement de la Conference de Paris. Le Prince Gor
tchakoff a repondu que, quant a la Russie, elle n'avait pas a emettre d'avance
une opinion dont elle a du reste, laisse percer le sens au sein du Congres ;
mais qu'il approuvait completement la maniere de voir du Gouvemement
Frani;:ais et l'article du Moniteur - «a votre place, a-t-il ajoute, j 'aurais
agi de rnerne.» [ . ] 2.
. .
Momy
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 3 10, c. 486 - 488 (Ministere des Affaires Etran
geres, Archi·1es diplomatiques, Correspondance Politique Russie, voi. 2 14, f. 1 13 - 1 15) .
Ambasada Franţei Petersburg, 5 martie 1 857

Direcţia politică
Nr. 6
Domnule conte,
C URIERUL Guirand mi-a remis scrisorile pe care mi-aţi făcut onoarea

să mi le scrieţi în 1 8 februarie, cu numerele 1 5 şi 1 6 .
Opinia guvernului rus privind convocarea Divanurilor ad-hoc în Prin
cipate şi trimiterea comisarilor europeni la Bucureşti este conformă celei
pe care Excelenţa Voastră mi-a făcut onoarea să mi-o comunice în scrisorile
nr. 1 0 şi 1 5 . Domnul Basili, care se află acum la Viena, a primit ordin să
fie pregătit de a se duce în Principate spre mijlocul lunii martie ; dar nu va
pleca - mi-a spus-o categoric prinţul Gorceakov - decît a doua zi după
ce şi ultimul soldat austriac va fi părăsit teritoriul moldo-valah. Această decla
raţie, care este în concordanţă, dacă nu mă înşel. cu punctele de vedere ale
guvernului împăratului Franţei, este în total acord cu limbajul pe care
prinţul Gorceakov nu a încetat să-l folosească de opt luni.
95
În rest, îmi place să cred că cele două guverne vor fi din toate punctele
de vedere de acord în problema organizării Principatelor. l-am amintit
prinţului Gorceakov, în legătură c·u articolul recent inserat în Monitor privind
Unirea celor două provincii, că opinia guvernului francez nu s-a schimbat,
în această privinţă, de cînd a apărut această problemă ; că el a făcut-o
cunoscută, acum doi ani, în timpul conferinţelor de la Viena 1 ; că a fost
exprimată în mod clar anul trecut la Congresul de la Paris, şi dacă i s-a făcut,
acum cîteva zile, publicitate în ziarul oficial, aceasta se datorează faptului
că a fost constrînsă, într-un fel, de zvonurile eronate care au fost răspîndite
privind o pretinsă schimbare care ar fi survenit în modul său de a vedea
lucrurile ; eu însă am remarcat în acelaşi timp că aceasta a fost în exclu
sivitate opinia guvernului împăratului, bazată pe un studiu aprofundat
asupra problemei ; că în ceea ce priveşte soluţia definitivă, ea va rămîne în
continuare subordonată dorinţelor pe care locuitorii celor două provincii
rnr fi chemaţi să le exprime, şi în ultimă instanţă supuse j udecăţii Conferinţei
de la Paris.
Prinţul Gorceakov a răspuns că, în ceea ce o priveşte, Rusia nu va emite
dinainte vreo opinie, a cărei semnificaţie a lăsat-o, de altfel, să se întrevadă
în timpul Congresului ; dar că el aprobă întru totul punctul de vedere al
guvernului francez şi articolul diri Moni"tor „în locul dumneavoastră, a
-
adăugat el, aş fi procedat la fel. " [ . . ] 2•

.
Morny
39
1 857 februarie 26/martie 10, Bruxelles. Depeşă a lui Ch. Vilain către ministrul
belgian la Londra, Silvain van de Weyer, prin care îl pune la curent cu yoziţia
guvernului francez în chestiunea Unirii Principatelor şi reacţia guvernului
otoman.
Bruxelles, le 1 0 Mars 1 857

Ministere des Affaires Etrangeres
No d'ordre 55
Confidentielle
Monsieur le �Iinistre,
] 'AI EU L'HON NEUR de vous informer que, peu de temps apres la

publication au «Moniteur Universel» de l'article relatif a la reunion des
Principautes Danubiennes, le comte Walewski avait charge Monsieur de
Morny de demander officiellement au Prince Gortschakoff si la Russie etait
restee dans Ies memes intentions au suj et de cette reunion.
::\ieme demarche a du etre faite a Berlin et a Turin.
A Constantinople, Monsieur de Thouvenel a egalement ete charge d'abor
der ce sujet ; il a demande quel serait le parti definitif que prendrait le Gou-
1 Conferinţa internaţională privind problemele regimului politic al Moldovei şi Ţării

Românesti , \"iena, 1855.
2 Despre problema �luntenegrului şi despre o recepţie organizată de ambasadorul francez.
96
vernement Ottoman, si Ies Divans consultes se pronorn;:aient pour la reunion.
Si j e suis bien informe, îl a ete repondu a Monsieur de Thouvenel que la
'reserve observee jusqu'ici par la Turquie dans cette question avait ete une
suite de la regle de conduite adopte par toutes Ies Puissances representes
au Congres de Paris et conseillee par la France elle-rneme potir laisser 'toute ·
liberte aux populations Danubiennes, mais que le ·couvernemerit Frarn;:ais

etant sorti de la reserve par la publication d'un article ayant un caractere
officiel, la Porte Ottomane n'hesiterait pas a se prononcer avec la meme
nettete et qu'elle se refuserait a toute combinaison stipulant la reunion ;
que si le Congres de Paris a invite Ies Divans a emettre ses voeux, Ies desirs
de ces corps consultatifs ont besoin, pour etre co11vertis en fait, de la sanction
du Suzerain ; le Congres de Paris, a-t-on ajoute, avait pour but de consolider
cette autorite, et non de lui faire violence.
Agreez . . . Vilain
• Arh. St. Buc. , colecţia Microfilme Belgia, r. 33, c. · 490- 49 1 (Ministere ·des Affaires
Etrangeres et du Commerce Exterieur, Bruxelles, Correspondance Politique, Legations, Rou
rnanie, Serie non reliee, voi. 37- 1/ 1857, doc. 74).
Ministerul Afacerilor Externe Bruxelles, 1 O martie 1 857

Nr. de ordine 55
Confidenţial
Domnule ministru,
AM AVUT ONOAREA să vă informez că, la puţin timp după publicarea

î:n „Monitorul Universal" a articolului referitor la Unirea Principatelor Dună
rene, contele Walewski l-a însărcinat pe domnul de Momy de a-l întreba
oficial pe prinţul Gorceakov dacă Rusia îşi menţine aceleaşi intenţii în ceea
ce priveşte această Unire.
Acelaşi demers a trebuit făcut la Berlin şi la Torino.
La Constantinopol, domnul de Thouvenel a fost, de asemenea, însărcina t
să abordeze acest subiect ; el a întrebat care va fi poziţia definitivă pe care
e va adopta guvernul otoman dacă Divanurile consultate se pronunţă pentru
t:Tnire. Dacă sînt bine informat, i s-a răspuns domnului de Thouvenel că
rezerva păstrată pînă acum de Turcia în această chestiune a fost o urmare
a regulii de . conduită adoptată de toate Puterile reprezentate în Congresul
de la Paris şi sugerată de însăşi Franţa, de a lăsa întreaga libertate popula

ţiilor dunărene, dar că, guvernul francez, ieşind din această rezervă prin
publicarea unui articol avînd un caracter oficial, Poarta Otomană nu ar
ezita să se pronunţe cu aceeeaşi claritate şi că nu ar consimţi la nici o com
binaţie vizînd Unirea ; că dacă Congresul de la Paris a invitat Divanurile
să-şi exprime voinţa, dorinţele acestor corpuri consultative au nevoie, pentru
a fi transformate în fapte, de sancţionarea Suzeranului ; Congresul de la
Paris, se mai spune, avea drept scop să consolideze această autoritate şi nu
să o prejudicieze.
Primiţi . . .
Yilain
9î
40
1 857 martie 7 / 1 9, Constantinopol. Raportul lui E. Targioni către L. Carafa
.despre reacţiile previzibile ale Puterilor garante în momentul în care Adunările
ad-hoc se vor pronunţa pentru Unirea Principatelor; implicaţiile unei even
tuale intervenţii armate din partea Turciei.
N. 6 1 Costantinopoli 1 9 Marzo 1 857
Eccellenza,
[ .] 1. QUESTO AMBA SCIATORE di Francia seconda con ogni mezzo

• .
'in suo potere, le prattiche in favore dell'unione de' Principati di Valachia

e l\Ioldavia in un solo Stato. Pretendesi che la Russia e la Prussia divi
dono la sua opinione ; quando i Divani di quelle provincie si pronunciassero
per la riunione i1 Governo Britannico non avrebbe serie ragioni per opporvisi,
.conformemente dicesi, a dichirazione gia fattane ; la Sardegna, se non per
:altro motivo che per avversione all'Austria, votera certamente per l'unione,
per cui rimarrebbero la Turchia et !'Austria a contrastarla.
A \'incere l'opposizione del Governo Ottomano la Francia ha dichiarato
-che non consentira mai a che un Principe straniero fosse scelto a governare
.quelle Provincie, e fa osservare alia Porta, che qualora usando del suo
<liritto di sovranita 2, si opponesse alla riunione, nelli animi della maggio
ranza delli abitanti di quelle Provincie si produrrebbero germi tali di mal
-contento da derivarne probabilmente moti rivoluzionarî ; e siccome per le
recenti stipolazioni e vietato al Governo Ottomano et a qualsiasi altro, di
spedire truppe ne' Principati senza preventivo comune accordo delle Potenze
protettrici, potrebbe la sedizione divenire grave imbarazzo per !'Europa
intiera e piu particolarmente per !'Austria. Cio non ostante sinora la Porta
non muta di opinione avendo sempre presenti la condotta e le molestie
che le cagiona la Grecia di cui i Rumeni presto o tardi seguirebbero l'andamento.
I due partiti fusionisti de' quali uno vole\'a un Principe Estero e l'altro
del paese, sonosi riuniti per asssicurare l'unione, e si accerta (non garantisco
l'esattezza dell'avviso) che la Francia abbia fatto insinuare a coloro che
saranno probabilmente chiamati a formare i Divani di occuparsi prima
d'ogni altro della quistione della fusione. [ . . j 3• .
• (Archivio di Stato di Xapoli, l\Iinistero degli Affari Esteri, fascio 257, no. 6 1) .
Ed. P . Buonincontro, L ' Unione dei Principali Danubiani nei documenti diplomatici n a poleldni,
Napoli, 1972, p . 9 7 - 98.
Nr. 6 1 Constantinopol 1 9 martie 1 857
Excelenţă,
[ ] 1. AMBASADORVL Franţei sprij ină cu toate mijloacele de care

. . •
dispune acţiunile în favoarea Unirii Principatelor Yalahia şi Moldo\·a într-un

singur stat. Se afirmă că Rusia şi Prusia îi împărtăşesc opiniile ; cînd Diva-
1 Despre incidente diplomatice intre Rusia şi Poartă.
98
nurile acelor provincii se vor pronunţa în favoarea Unirii, guvernul britanic
nu va avea, se spune, motive serioase să se opună declaraţiei dej a anunţate ;
Sardinia, dacă nu din alt motiv, măcar din aversiune faţă de Austria , va vota
cu siguranţă în favoarea Unirii,rămînînd ca Turcia şi Austria să i se opună.
Spre a înfrînge opoziţia guvernului otoman, Franţa a declarat că nu
va accepta ca un prinţ străin să fie ales spre a conduce provinciile, atrăgînd
atenţia Porţii că dacă aceasta, uzînd de dreptul său de suveranitate 2, se va
opune Unirii, în inimile majorităţii locuitorilor acelor provincii se vor naşte
atîtea pricini de nemulţumire încît vor genera probabil agitaţii revoluţio
nare ; şi cum, potrivit ultimelor prevederi, este interzis atît guvernului oto
man cît şi oricui altcuiva, să trimită trupe în Principate fără un prealabil
acord al Puterilor protectoare, răzvrătirea ar putea să constituie un grav
impediment pentru întreaga Europă şi în mod deosebit pentru Austria. Cu
toate acestea, pînă acum Poarta nu-şi schimbă hotărîrea, avînd mereu vie
imaginea tulburărilor şi greutăţilor pricinuite de Grecia, căreia rom ânii,
mai devreme sau mai tîrziu, îi vor urma exemplul.
Cele două partide unioniste, dintre care una voia un prinţ străin iar
cealaltă unul autohton, au fuzionat pentru a garanta înfăptuirea Unirii
şi se acreditează ideea (nu garantez exactitatea ştirii) că Franţa ar fi sugerat
celor ce vor fi probabil chemaţi să formeze Divanurile să se ocupe înainte
de orice de chestiunea Unirii efective [ . . ] 3• .
41
1 857 martie 8 /20, Petersburg. Depeşă a lui A. Gorceakov către ambasadorul
Rusiei la Viena, A. Budberg, în legătură cu poziţia guvernului rus faţă de
eventuala prezenţă a trupelor turceşti în Principate; necesitatea respectării
prevederilor Tratatului de la Paris privind organizarea Principatelor.
St. Petersbourg, le 20 ::VIars 1 8 57

Monsieur le Baron,
L'EXPEDITION de Votre Excellence du 1 0/22 :Mars a ete placee "sous ·
Ies yeux de l'Empereur.

Je reponds plus specialement au No 45 par lequel Vous rendez compte
de votre entretien avec le Comte de Buol sur la question des Principautes
et je m'empresse de Vous informer que Sa �faj este Imperiale a daigne honorer
de son entiere approbation le langage que Vous avez tenu a )ifonsieur le
Ministre des Affaires Etrangeres.
Dans aucun cas, Monsieur le Baron, le cabinet Imperial ne saurait tolerer
la presence de troupes turques dans Ies Principautes. Ainsi que vous l'avez
fait observer a Monsieur le Comte de Buol, le nombre de ces troupes, quelque
2 Evidentă confuzie de termeni ; corect : suzeranitate.

3 Ştiri din Orient.
99
minime qu'il puisse etre, ne change absolument rien a la question. II s'agit
ici du maintien d'un principe auquel la consecration la plus solennelle a ete
donnee par Ies traites anterieurs condus avec la Turquie aussi bien que par
celui du 1 8/30 l\fars. En effet l'article 22 de cette transaction 1 stipule expres
sement que Ies Principautes continueront a j ouir, sous la suzerainete de la
Porte et sous la garantie des puissances contractantes, des privileges et
immunites dont elles sont en possession. Or parmi ces privileges et immu
nites, l'exclusion des forces armees turques du territoire des Principautes
est un. de ceux auxquels se rattache le plus etroitement leur securite et l'in
dependance de leur administration interieure.
Pqur sa part le Cabinet Imperial ne s'ecartera point de ces principes
dont ii est garant.
Bien que generalement vous nous ayez informe d'apres des donnees
que vous a fournies Monsieur de Boutenew que le commandant turc avai t
rei;:u l'ordre de proceder a l'evacuation du territoire Moldo-Valaque, j e n'en
eu pas moins j uge necessaire de vous transmettre par telegraphe Ies ordres
formels de l'Empereur en priant Votre Excellence de Ies faire parvenir a
notre Ministre a Constantinople afin qu'aucun doute ne puisse subsister
sur la ferme intention de Sa Majeste Imperiale de ne point tolerer une dfria
tion des termes du traite qui porterait atteinte aux interets des Principautes
danubiennes et aux droits qui leur ont ete garantis.
Je crois d'autant plus necessaire de vous confirmer ces determinations
que, dans le cours de son entretien avec vous, l\fonsieur le Comte de Buol.
sans meconnaître le sens formei des stipulations du traite dans leur appli
cation aux circonstances presentes, semble neanmoins prevoir des e\·entua
lites qui pourraient rendre la presence des troupes turques necessaire.
�ous ne saurions, Monsieur le Baron, partager cette maniere de \"Oir.
Le traite de paix et Ies protocoles qui le completent ont nettement
defini le cas ou des desordres viendraient a eclater en l\Ioldo-Valachie et y
necessiteraient une inter ention, ainsi que le mode d'apres lequel cette inter"'."
ven tion devrait s'effectuer.
L'article 27 stipule en effet que « si le repos interieur des Principautes
'
se trouvait menace ou compromis, la Sub��u1e Porte s'entendra avec Ies autres
Puissances contractantes sur Ies mesures a prendre pour maintenir ou retablir
l'ordre legal et qu'une intervention armee ne pourra avoir lieu sans un accord
prealable entre ces Puissances. »
Nous nous en tiendrons strictement aux termes de cet article et nous
croyons devoir protester d'avance contre toute interpretation qui tendrait
a s' en ecarter.
La meme observation peut s'appliquer a l'eventualite prevue par :\Ion
sieur le Comte de Buol, ou Ies Divans se declarant incompetents a ressoudre
la question de l'union en appelleraient aux decisions des Puissances. Dans
ce cas, Monsieur le Ministre des Affaires Etrangeres d'Autriche paraît con
tester a la conference le droit de se prononcer, vu qu'elle ne serait selon lui
appelee a se reunir que pour discuter un travail elabore par Ies commissaires
et base sur une opinion exprimee par la majorite du peuple moldo-valaque.
�ous ne saurions adherer a cette tbeorie. Les Divans ne sont pas appeles
a resoudre la question de l'union et ne peuvent par consequent pas arguer
de leur incompetence. Aux termes de l'article 24, ils sont simplement appeles
a exprimer le vreu des populations relativement a l'organisation future des
1 00
Principautes et de son cote (article 25) la commission prenant en dmside
ration l'opinion emise par Ies Divans doit transmettre le resultat da son
propre travail a la conference qui formulera ses decisions en tonsequence.
Ces termes sont formels et nous ne saurions y admettre aucune derogation.
Vous le savez, Monsieur le Baron, le Cabinet Imperial } ' a sfrictement
· ·
et loyalement conforme son attitude.
11 ne se prononce n i pour ni contre l'union des Principautes. ; il n. �exprime
a cet egard aucune opinion. . . '
Le principe pose par le traite de Paris prescrit de consulter impartiale

ment le vreu des populations moldo-valaques par I'intermediaire de leurs
organes legaux. N otre commissaire a I' ordre d'y proceder sans idees pre·
con <;:ues n i systeme arrete et de veiller a ce .que l'expression " des vreux qu:il
est appele a recueillir soit libre de tout pression comme de toute ent:rav:e.
Ce n'est que quand cette tâche aura ete accomplie et que la question,
completement elucidee, aura ete portee devant la Conference que le Cabinet
Imperial se croira appele a formuler avec une entiere connaissance ·de cause
son j ugement definitif.
:Mais en remplissant fidelement a cet egard Ies engagements qu1il a con:..
tractes, il a incontestablement le droit d'attendre la meme loyaute scrupuletise
de la part de toutes Ies puissances appelees a statuer avec lui sur l'organi
sation future des Principautes dont le traite de paix a place l'Independance
interieure, la securite et la prosperite sous !'egide de leur garan.tie collţetive.
Votre Excellence est autorisee a donner lecture de la presente depeche
a :Monsieur le Comte de Buol ainsi qu'a Monsieur le Baron de Bourqueriey
· . . .
et a sir H. Seymour.
• Arh. St . Buc. , colecţia l\licrofilme Franţa, r. 3 IO, c. 489 - 496 ( Minis te re des Affaires Etran
geres. Archi-res diplomatiques, Correspondance Politique, Russie, voi. 2 H, f. 14 1- H7).· •
St . Petersburg, 20 martie 1 &�;7
Domnule baron,
SCRISOAREA Excelentei ' Voastre din 1 0/22 martie a fost înaintată

împăratului.
Răspund în special la nr. 4 5 prin care informaţi în legătură cu convor
birea dumneavoastră cu cont ele Buol privind problema Principatelor şi mă
grăbesc să vă informez că Maiestatea Sa imperială a binevoit să onoreze prin
tr-o totală aprobare discuţia pe care aţi avut-o cu ministrul afacerilor externe.
în nici un caz, domnule baron , guvernul imperial nu va tolera prezenţa
trupelor turceşti în Principate. Aşa cum l-aţi informat pe domnul conte
Buol, numărul acestor trupe oricît de mic ar putea fi, nu schimbă absolut
deloc problema. Este vorba aici de respectarea unui principiu căruia i-a .fost
acordată cea mai solemnă consacrare prin tratatele anterioare încheiate cu
Turcia, la fel ca şi prin cel din 1 8/30 martie. Într-adevăr, articolul 22 al
acestei Convenţii 1 stipulează în mod expres că Principatele vor continua
să se bucure, sub suzeranitatea Porţii şi sub garanţia Puterilor contractante,
de privilegiile şi imunităţile pe care le posedă. Or, printre aceste privilegii
�i imunităţi, îndepărtarea forţelor armate turceşti de pe teritoriul Princi
patelor este unul dintre acele (privilegii) de care depinde în modul cel mai
dinx:t securitatea lor şi independenţa administraţiei lor interne.
I n ceea ce-l priveşte, guvernul imperial nu se va abate de la aceste
principii, al căror garant este.
Deşi în general ne-aţi informat , după datele pe care vi le-a furnizat
domnul Buteniev, că generalul turc a primit ordin să procedeze la evacuarea
teritoriului moldo-valah, am considerat că nu ar fi mai puţin necesar să vă
transmit telegrafic ordinele categorice ale împăratului şi rog pe Excelenţa
Voastră să dispună ca ele să parvină ministrului nostru la Constantinopol,
pentru a nu exista nici o îndoială asupra intenţiei ferme a Maiestăţii Sale
imperiale de a nu tolera n ici o abatere de la termenii Tratatului care ar aduce
prej udicii intereselor Principatelor Dunărene şi drepturilor care le-au fost
garantate.
Consider cu atît mai necesar să vă reafirm caracterul imprescriptibil
al acestor hotărîri, cu cît, în timpul convorbirii cu dumneavoastră, domnul
con te Buol, fără srt conteste sensul categoric al prevederilor Tratatului în
aplicarea lor în împrej urările actuale, pare totuşi să prevadă acele circum
stanţe care ar putea să facă necesară prezenţa trupelor turceşti.
Noi nu am putea, domnule baron , să împărtăşim această manier{t de a
vedea lucrurile.
Trata tul de pace şi protocoalele care îl completează au precizat clar
situaţiile în care - producîndu-se dezordini în Moldova şi Valahia - ar fi
n evoie de o intervenţie şi modul în care această intervenţie ar trebui să se
efectueze.
Articolul 27 stipulează într-adevăr că „dacă liniştea internă a Princi
patelor va fi ameninţată sau compromisă, Sublima Poartă se va înţelege
cu celelalte Puteri contractante asupra măsurilor ce trebuie luate pentru
menţinerea sau restabilirea ordinii legale şi că o intervenţie armată nu va
putea să aibă loc fără o înţelegere prealabilă între aceste Puteri".
Noi ne vom limita strict la termenii acestui articol şi credem că trebuie
să protestăm dinainte împotriva oricărei interpretări care tinde să se abată
.de la aceasta.
Aceeaşi observaţie poate fi valabilă în eventualitatea prevăzută de
<1.omnul conte Buol, cînd Divanurile s-ar declara incompetente să rezolve
problema Unirii şi ar apela la hotărîrile Puterilor. I n acest caz , domnul mini
stru al afacerilor externe al Austriei ar putea să conteste Conferinţei dreptul
<le a se pronunţa, dat fiind că ea nu ar avea, potrivit opiniei lui, menirea să
se reunească decît pentru a dezbate rezultatul activităţii desfăşurate de
comisari şi bazată pe o opinie exprimată de majoritatea poporului moldo
valah .
Noi nu am putea să aderăm la această teorie. Divanurile nu sînt chemate
să rezolve problema Unirii şi n u pot prin urmare invoca incompetenţa lor.
în termenii articolului 24 , ele sînt chemate doar să exprime dorinţa populaţiei
cu privire la viitoarea organizare a Principatelor şi, în ceea ce o priveşte
(articolul 25), Comisia, luînd în consideraţie opinia emisă de către Divanuri,
trebuie să transmită rezultatul propriei sale activităţi Conferinţei care
îşi va formula hotărîrile de rigoare.
102
Aceşti termeni sînt categorici şi nu am putea admite nici o derogare.
Dumneavoastră o ştiţi, domnule baron : cabinetul imperial şi-a conformat
at itudinea strict şi loial acestor (principii).
El nu se pronunţă nici pentru, nici contra Unirii Principatelor ; el nu
exprimă în această privinţă nici o opinie.
Principiul stabilit de Tratatul de la Paris prevede să fie consultată im
parţial dorinţa populaţiilor moldo-valahe prin intermediul organelor lor
legale. Comisarul nostru are ordin să procedeze fără idei preconcepute sau
după principii prestabilite şi să vegheze ca exprimarea acestor dorinţe pe
care este chemat să le facă manifeste, să fie liberă de orice presiune ca şi
de orice obstacol.
Numai atunci cînd această sarcină va fi îndeplinită şi cînd problema,
elucidată complet, va fi adusă în faţa Conferinţei, Cabinetul imperial se va
considera chemat să-şi formuleze în totală cunoştinţă de cauză hotărîrea
defin itivă.
Dar îndeplinind fidel în această privinţă angajamentele pe care şi le-a
asumat, el are incontestabil dreptul de a pretinde aceeaşi loialitate scrupuloasă
din partea tuturor Puterilor chemate să statuez e împreună cu el organizarea
viitoare a Principatelor, a căror independenţă internă, securitate şi pros
peritate Tratatul de pace le-a plasat sub egida garantării lor colective.
Excelenţa Voastră este autorizată, să dea citire prezentei scrisori în
faţa domnului conte Buol, precum şi a domnului baron Bourqueney şi a lui
Sir H. Seymour.
42
1 857 martie 25/aprilie 6, Iaşi. Raportul lui V. Place către E d. Thouvenel„

despre hotărirea Porţii de a falsifica expresia voinţei populaţiei pentru Unire;
cere ordine ferme pentru curmarea abuzurilor.
lassy, 6 A vril 1 857
l\lonsieur l'Ambassadeur,
LA MONTAG�E de papiers officiels que j e vous envoie vous mettra.

au courant de la situation ; vous voyez que si on laisse faire ces messieurs.
ils iront loin dans la voie de compression ou ils sont entres. Quand j e vous
disais qu'a tout prix et par tous Ies moyens la Porte etait decidee a fausser
l'expression des vreux des populations vous avez maintenant la preuve que·
j e n'exagerais pas. Comme en definitive j e ne puis faire ici que des obser
vations a tant d'abus, on n'en tient pas compte ou plutot on me rit au
nez, meme par ecrit comme vous le verrez par ma depeche du 4 . Qu'ai-j e
clonc a faire ici si lorsque j e vois que tout se prepare pour un escamotage
des votes j e suis reduit a l'impuissance la plus absolue.
Ceci m'amene a repondr e a la depeche telegraphique ou vous me dites.
que Rechid-Pacha nie fonnellement l'existence des ordres dont j e vous ai .
parle : il est alors necessaire de bien preciser Ies faits.
Le soir meme de l'arrivee de l\fonsieur Photiades ici, avant par conse
quent qu'il ait vu personne autre, j 'ai eu avec lui, Monsieur Photiades, une
103
longue conversation dont voici le resume. Je lui ai parle de l'impartialite
dont devait faire preuve le gouvernement, mais j e lui ai ajoute que ce n 'etait
plus de paroles mais bien des actes que l'on attendait. Il m'a alors aborde
lui-meme sur la composition du Ministere et m'a demande ce que j e pensais
de Costin Catardj i et de Nicolas Cantacuzene. Je ne lui ai pas dissimule com
bien Ies antecedents de ces deux hommes Ies rendaient odieux et meprisables
aux yeux de la population ; que surtout ils s'etaient tellement compromis
par leur attitude hostile (contre la Reunion) 1 , que leur maintien au pouvoir
etait la plus rude atteinte au principe de l'impartialite. «C'est vrai, m'a repon
du Monsieur Photiades, mais la Porte n e veut pas qu'on Ies change, et je
suis charge de porter cet ordre a Vogorides». Vous sentez, Monsieur l'Ambas
sadeur, que je n'ai pas pu m'empecher de lui temoigner mon etonnement
et alors il m'a ajoute que la Porte ne voulait de l'Union a aucun prix et que
l'homme nomme par elle Caimacam manquerait a son devoir en ne travaill
ant pas a l'empecher. Ne pouvant accepter comme definitif ce que Photiades
me declarait, j e lui ai encore fait observer que la Porte n 'avait sans dout e
donne ces ordres que parce qu'elle avait ete induite en erreur sur la vraie
situation du pays ; que c'etait a lui, par consequent, agent devoue et fidele,
a prendre des renseignements plus exacts, a s'assurer qu'il n'y avait dans
le pays aucune disposition ni a la revolte, ni a l'animosite contre la Turquie
et d'atte:idre avant de prendre une mesure dangereuse comme la nomination
de Costin Catardj i a l'Interieur, de s'assurer par lui-meme de ce qu'elle aurait
de funeste. 11 l'a fait et quelques j ours apres j e l'ai revu. «En bien, lui ai-j e
dit, que pensez-vous de la situation ? J e reconnais, m'a-t-il repondu, que le
choix de Monsieur Catardj i sera un malheur mais nous avons des ordres
absolus». «Ne pouvez-vous au moins Ies mitiger et attendre ? ». «Non, a-t-il
ajoute, car si vous peut-etre pouvez de ces choses avec vos gouvernements ·
lorsque Ies circonstances peuvent vous determiner a modifier vos instruc
tions, l'on ne fait pas de ces choses avec la Porte». «De sorte, lui ai-j e dit,
qu'elle invite officiellement le prin ce a etre impartial et secretement lui ordonne
de ne pas l'etre.» Sur ce mot Monsieur Photiades s'est mis a sourire et m ' a
rep.ondu : «Vous savez mieux que moi que c'est ainsi que Ies choses se font».
Voila tres exactement, Monsieur l'Ambassadeur, comment Ies choses
se sont passees avec Monsieur Photiades et vous pouvez lui montrer ce
compterendu de notre conversation, il n'osera pas soutenir qu'il est inexact.
Quand a Vogorides ce n'est pas une fois mais vingt fois, qu'il m'a repete,
lorsque je lui montrais Ies actes inqualifiables de Costin Catardji : «]'ai des
ordres, j 'ai Ies mains liees. » 11 est meme alle plus loin quand îl m' a ajoute :
« il faut bien que j 'obeisse, puisque Ies Turcs tiennent ma famille en âtage » .
Ceci est de la bouffonnerie car nous ne sommes plus au temps ou la Porte
coupe les tetes des parents qu'elle tient pour se venger de ceux qui lui echap
pent, mais enfin le mot vous donne la mesure de la situation.
Rechid-Pacha est-ii bien venu maintenant a nier si formellement l'exis
tence des ordres dont je parlais. Croyez ce que j e vous dis, la Turquie veut
a tout prix etouffer le vreu des populations et elle y , parviendra si on laisse
Ies choses aller comme elle vont depuis quelque temps ici, et si tous ces abus
que j e signale ne sont pas reprimes.
Remarquez que je suis loin de m'en prendre a Vogorides. Le pauvre diable
est bien embarrasse de· sa situation, car il a une peur bleue de la Porte et
104
a chaque pas qu'il fait il j ette les yeux vers Constantinople. Sans doute la
lettre vizirielle dont vous me parlez lui <lira qu'il est libre, mais cela ne lui
suffira pas. 11 se fera ce raisonnement : le grand-vizir aura donne cette lettre
par Fascendant de l'Ambassadeur de France mais au fond il serait desole
que j 'en tienne compte car Photiades m'a apporte sa vraie pensee. Toute
l'affaire est la Vogorides voudrait bien mais il n'ose pas. Je perdrai donc
completement mon temps a l'engager soit a changer Catardji, soit a ce
qu'il empeche celui-ci a faire autant de sottises. 11 faut qu'un ordre formei
lui arrive de le destituer pour qu'il le fasse ; de meme il faudra des ordres
aussi categoriques pour qu'il repare les faits que j e vous ai signales relati
vement a la presse, aux arrestations, aux comites, etc. Moi ici j e ne puis plus
rien, puisque tout obeit aux ordres de Constantinople ; l'affaire est desormais
entre vos mains. Si par hazard Rechid-Pacha vous niait encore l'interven
tion constante de la Porte dans le choix des moindres fonctionnaires, bornez
vous a lui citer ce fait ; Vogorides avait designe Alexandre Soutzo pour alle r
a Yienne remplacer dans la Commission Danubienne un ingenieur nom.me
Donitch qui revient ici. 11 en rend compte par telegraphe et Ethem-Pacha
foi repond par la rneme voie : Alexandre Soutzo ne convient pas, nommez-en
un autre. Qu'on ne vienne pas me nier ce fait car j 'ai lu moi-meme la depeche.
Et il en est de rneme pour tout, le telegraphe est toujours en mouvement.
Quant a l'esprit dans lequel on fait marcher ce gouvernernent et aux
manceuvres qui sous cette inspiration ont lieu dans Ies districts, voici une
piece que j e vous envoie 2• C'est une declaration qui m'a ete adressee par le
chef de la police du district de Nearntzo et qui vient d'etre destitue parce
qu'il ne s'est pas prete aux manceuvres qu'on exigeait de lui. L'original ecrit
tout entier de sa main est en ma possession, j e n'ai pas voulu en faire encore
un usage officiel afin de ne pas le compromettre inutilement mais cette piece
vous edifiera.
Ce .fait et ceux que je vous signale avec pieces a l'appui dans le gros
paquet que j 'adresse au Ministre, ont cela de bon qu'ils vous prouveront, Mon
sieur_ l'Ambassadeur, qu'il n'y a j amais rien eu d'exagere, ni aucun parti pris
dans mes appreciations. Je sais qu'on se plaint de ce qu'on appelle poliment
mon activite, dont on voudrait a bien denaturer le caractere, mais j e voudrais
que . yous puissiez pour un moment constater par vous-meme ma maniere
d'agir. Je ne me suis j amais departi de la moderation et de la Iegalite les
plus. absolues ; il est vrai que j e sais me procurer des renseignements positifs
e t que j 'en fais usage au besoin, aussi s'il y a des gens qui se plaignent ce
sont ceux qui ont quelques chose a cacher et qui voudraient bien empecher
que la lumiere se fasse. Peut-etre aussi dira-t-on que j e prends parti pour
telle ou telle opinion, c'est encore un mensonge, j e ne reclame du gouver
nement: qu'une seule chose : l'impartialite. Mais comme il n'en veut pas parce
que· Yimpartialite assurerait le trimphe de la Reunion et qu'il soutient la
separation, j 'ai l'air d'appuyer la premiere de ces idees et . c'est au gouverne-
ment seul qu'il faut s'en prendre.
. . Du. reste j 'ai plus qu'assez de ces miserables luttes et de ces basses in
trigues; j 'ai hâte que Ies elections viennent y mettre fin et j e puis vous assurer
qu'il n'a fallu rien moins que l'interet vraiment amical dont vous m'ayez
donne tant de temoignages pour que j e n'aie pas pris toute cette affaire en
105
degout . Si encore la Commission wnait me relever ou si au moins elle me
disait clairement ce que je dois faire pour son service !
Agreez . . .
Victor Place
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 1 16, c. 3 16 - 323 (Archives �ationales Paris,
Papiers Thouvenel b. 1 1 P.s.)
Documente privind Unirea Principatelor, ·101. \"I, întocmit de Gr. Chiriţă, V. Costake şi Em.
Po�tăriţă, Bucureşti, 1980, o. "18- 5 1.
Iaşi 6 aprilie 1 857

Domnule ambasador,
MuNTELE de hîrtii oficiale pe care vi le trimit vă va pune la curent
cu situaţia ; vedeţi că dacă aceşti domni sînt lăsaţi să hotărască singuri, vor
merge departe folosind calea constrîngerii pe care au intrat. Cînd vă spuneam
că, prin toate mijloacele şi cu orice preţ, Poarta era hotărîtă să falsifice expresia
dorinţelor populaţiilor, aveţi acum dovada că nu exageram . Cum nu pot să
fac aici decît observaţii la atîtea abuzuri, nu se ţine seamă sau mai degrabă
mi se rîde în nas, chiar şi-n scris, cum veţi vedea din depeşa mea din ziua
de 4 . Ce ar trebui să fac oare aici cînd, văzînd că totul se pregăteşte pentru
o escamotare a voturilor, mă aflu într-o neputinţă totală ?
Aceasta mă face să răspund la depeşa telegrafică în care îmi spuneţi
că Reşid paşa neagă formal existenţa ordinelor de care v-am vorbit : este
atunci necesar de a preciza bine faptele.
Chiar în seara sosirii domnului Fotiade aici, deci înainte de a se fi întîlnit
cu altcineva, am avut cu el o lungă convorbire al cărei rezumat iată�l : i-am
vorbit de imparţialitatea de care trebuia să dea dovadă guvernul, dar i-am
adăugat că ceea ce se aşteaptă nu mai sînt vorbele, ci faptele. Ei însuşi m-a
abordat atunci asupra alcătuirii Ministerului şi m-a întrebat ce gîndesc despre
Costin Catargi şi despre Nicolae Cantacuzino. Nu i-am ascuns cît de odioşi
şi dispreţuiţi de către populaţie sînt aceşti doi oameni din cauza anteceden
telor lor ; şi mai ales că se compromiseseră întru atît prin atitudinea lor ostilă
(împotriva Unirii) 1, încît meHţinerea lor la putere era cea mai grea lovitură
adusă principiului imparţialităţii. „ Este adevărat, mi-a răspuns domnul
Fotiade, dar Poarta nu vrea să-i schimbăm şi sînt însărcinat de a transmite
acest ordin lui Vogoride". Vă daţi seama, domnule ambasador, că n-am putut
să mă abţin de a-i mărturisi uimirea mea şi atunci mi-a adăugat că Poarta
nu voia Unirea în nici un fel şi că omul numit de ea caimacam nu şi-ar în
deplini datoria dacă nu ar munci pentru a o împiedica. Neputînd accepta
ca definitiv ceea ce Fotiade mi-a declarat, l-am mai atenţionat că Poarta,
fără nici o îndoială, dăduse aceste ordine doar din cauză că fusese indusă
în eroare asupra adevăratei situaţii a ţării ; în consecinţă, era de datoria sa,
în calitate de agent devotat şi fidel, să strîngă informaţii mai exacte, să se
convingă că nu există în ţară nici o dispoziţie nici spre revoltă nici către
animozitate împotriva Turciei şi să aştepte înainte de a lua vreo măsură
periculoasă cum ar fi numirea lui Costin Catargi la Interne, să se convingă
1 Text barat de V. Place
106
singur de ce aceasta ar fi cea mai rea. El a făcut-o şi după cîteva zile l-am
revăzut." Ei bine, i-am spus, ce credeţi dumneavoastră despre situaţie ?
Recunosc, mi-a răspuns el, că alegerea domnului Catargi ar fi o nenorocire
dar noi avem ordine absolute". „Nu puteţi dumneavoastră cel puţin să-i
ponderaţi şi să aştepte ? " „Nu, a adăugat el, căci dacă dumneavoastră poate
reuşiţi asemenea lucruri cu guvernele dumneavoastră, atunci cînd împrej u
rările pot să vă determine să vă modificaţi instrucţiunile, dar nu se fac ase
menea lucruri cu Poarta". „ în aşa fel, i-am spus eu, încît îl invită oficial pe
prinţ să fie imparţial dar tainic îi ordonă să nu fie". Auzind acestea domnul
Fotiade a început să zimbească şi mi-a răspuns : „Dumneavoastră ştiţi mai
bine decît mine că astfel se fac lucrurile".
Iată foarte exact, domnule ambasador, cum s-au petrecut lucrurile cu
domnul Fotiade şi puteţi să-i arătaţi rezumatul convorbirii noastre, el nu
va îndrăzni să suţină că este inexact .
î n ceea ce-l priveşte p e Vogoride, n u numai odată c i de douăzeci de ori,
mi-a repetat cînd îi arătam actele incalificabile ale lui Costin Catargi. „Am
ordine, am mîinile legate." A mers chiar mai departe cînd mi-a adăugat :
„trebuie să mă supun din moment ce turcii ţin familia mea ostatecă". Aceas
ta este o glumă căci nu mai sîntem pe timpul cînd Poarta tăia capul rudelor
pe care ea le ţinea pentru a se răzbuna pe cei care îi scăpau, dar, în fine,
cuvîntul vă lămureşte asupra situaţiei.
Reşid paşa a ajuns, într-adevăr, acum să nege atît de categoric existenţa
ordinelor de care vorbeam. Credeţi ceea ce vă spun ; Turcia vrea cu orice
preţ să înăbuşe dorinţa populaţiei şi ea va reuşi dacă lăsăm lucrurile să de
curgă aşa cum merg de cîtva timp aici şi dacă toate aceste abuzuri pe care
le semnaleaz nu sînt reprimate.
Remarcaţi că sînt departe de a-l acuza pe Vogoride. Sărmanul om este
foarte stingherit de situaţia sa căci are o frică de moarte de Poartă şi la
fiecare pas pe care îl face îşi aruncă privirea spre Constantinopol. Fără în
doială, scrisoarea vizirală de care îmi vorbiţi îi va spune că este liber dar
aceasta nu-i va fi destul. El îşi va face acest raţionament : marele vizir va
da această scrisoare prin influenţe ambasadorului Franţei dar în fond ar fi
dezamăgit ca eu să ţin seama de ea căci Fotiade mi-a adus la cunoştinţă ade
văratele sale intenţii. Toată afacerea constă în faptul că Vogoride ar vrea dar
nu îndrăzneşte. Mi-aş pierde, deci, în întregime timpul de a-l angaja, fie să-l
schimbe pe Catargi, fie să-l împiedice pe acesta să facă atîtea prostii.
Trebuie să-i vină un ordin categoric de a-l destitui pentru a o face ;
de asemenea, ar trebui ordine tot atît de categorice pentru ca el să repare
faptele pe care vi le-am semnalat referitoare la presă, la arestări, la comitete etc.
Eu aici nu mai pot face nimic deoarece totul este supus ordinelor de la Cons
tantinopol ; afacerea este din păcate în mîinile dumneavoastră. Dacă, din
întîmplare, Reşid paşa va nega încă intervenţia constantă a Porţii în ale
gerea celor mai neînsemnaţi funcţionari, limitaţi-vă la a-i cita acest fapt :
Vogoride desemnase pe Alexandru Şuţu pentru a merge la Viena să înlo
cuias::ă în Comisia Dunăreană un inginer numit Donici care revine aici. El
dă seamă pentru asta prin telegraf şi Etern-paşa îi răspunde pe aceeaşi cale :
Alexandru Şuţu nu ne convine, numiţi pe un altul. Să nu vină să nege acest
lOî
f<j.pt deoarece am citit eu însumi depeşa. Şi acest lucru este valabil pentru
tot, telegraful este mereu în mişcare.
În ceea ce priveşte spiritul în care este pus în mişcare acest guvern şi
la manevrele care au loc în districte sub această influenţă, iată o piesă pe
. care vi-o trimit. 2 Este o declaraţie care mi-a fost adresată de şeful poliţiei
districtului Neamţ, care tocmai a fost destituit pentru că nu s-a pretat mane
''relor care i se cereau. Originalul, scris în întregime de mina sa, este în
posesia mea, nu am vrut să-i dau încă o întrebuinţare oficială pentru a nu-l
compromite inutil, dar această piesă vă va edifica.
Acest fapt şi ceea ce vă semnalez cu piese doveditoare în marele pachet
pe care îl adresez ministrului sînt bune pentru a vă dovedi, domnule amba
sador, că nu a fost nimic exagerat niciodată şi că am fost imparţial în apre
cierile mele. Ştiu că se plîng de ceea ce numesc cu politeţe activitatea mea,
căreia ar dori să-i denatureze caracterul, dar aş vrea pentru un moment
să constataţi chiar dumneavoastră modul meu de a acţiona. Nu m-am în
depărtat niciodată de la moderaţia şi de la legalitatea, cele mai absolute ;
este adevărat că ştiu să-mi procur informaţii pozitive şi că ştiu să le folosesc
la nevoie, astfel că dacă sînt oameni care se plîng, aceştia sînt cei care au
ceva de ascuns şi care tare ar dori să împiedice să se facă lumină. Astfel poate
se va spune că iau parte cutărei sau cutărei opinii, este şi aceasta o minciună,
eu nu cer de la gunrn decît un singur lucru � imparţialitate. Dar cum nu
vrea aceasta, pentru că imparţialitatea ar asigura triumful Unirii şi el el
susţine separarea, eu dau impresia că susţin prima din aceste idei şi este numai
guvernul care trebuie acuzat pentru aceasta.
În rest, m-am săturat de aceste mizerabile lupte şi de aceste j osnice
intrigi, sînt nerăbdător ca alegerile să Yină pentru a le pune capăt şi pot să
Yă asigur că doar nimic mai mult decît interesul cu adevărat amical de care
mi-aţi dat atîtea dovezi m-a făcut să nu prinse toată problema aceasta cu
dezgust. !lfăcar dacă aş fi înlocuit de Comisie sau cel puţin de mi s-ar spune
clar ce trebuie să fac pentru ea !
Agrea ţi . . .
Victor Place
43
1 857 martie 28 /aprilie 9, Iaşi. Raportul lui Y. Place către Ed. Thouvenel,
despre noile dificultăţi privind interpretarea prevederilor electorale ale firma
nului de convocare a Adunării ad-hoc şi persecutarea unioniştilor.
Jassy, 9 Avril 1 857
Monsieur l'Ambassadeur,
YOIL.Ă une nounlle difficulte d'interpretation du firman de convoca

tion, elle est exposee dans ma depeche au �Iinistre 1 sous cachet volant,
ainsi j e crois qu'il est inutile de vous ennuyer ici. 11 n'est pas facile comme
,-ous voyez de faire le bien aux gens, malgre toute la bonne volonte qu'on
,.
- met.
Le pauvre Metropolitain a cause de ses opinions favorables a la Reunion
est en but a mille nxations de la part du gouvernement ; je dois avoir demain
l ll8
avec lui une entrevue qu'il m'a demandee, j e ,·ous en rendtai compte en
detail dans ma prochaine lettre.
Le gouvernement ou plutot le 1Iinistre de l'Interieur, car j e separe Vogo
rides de Costin Catardji qu'on lui a impose, persiste de plus belle dans la voie
fatale ou il est entree. Ce n'est pas la colere contre la Reunion, c'est de la
rage et il faut que des ordres venus de Constantinople soient bien precis
pour que cet homme aille aussi loin. C'est par le telegraphe que Ies prefets
ont rec;u l'ordre de disperser Ies comites favorables a l'Union, meme par la
force. 2 Si l'un d'eux resiste et qu'il en resuite quelque collision j e demande
un peu quel sera le vrai coupable. Ainsi voila le parti de la separation organise
du haut en bas de l'echelle administrative, ayant a Iassy son Comite central
dans le Conseil des Ministres, ses comites de districts dans la personne de
prefets, des j uges, des sous-prefets et l'on ne veut pas que le parti de l'Union
se montre. Parce qu'on agit dans l'ombre on pretend qu'agir au grand j our
dans un sens contraire c'est exercer une influence abusive. Evidemment on
j oue sur Ies mots de la maniere la plus impudente et il est temps que cela
cesse si l'on veut que la liberte de neux promise ne soit pas un vain mot.
Un de mes agents consulaires, celui de Roman, m'ecrit a la date d'avant
hier, que Ies prevots des corporations de sa ville ont ete reunis a la prefec
ture et catechises dans un sens defavorable a la Reunion ; Ies rezeches (petits
proprietaires) sont amenes a Roman par des gendarmes, on leur donne leurs
instructions et on ne Ies congedie qu'apres a\·oir eu soin de leur demander
s'ils ont bien compris.
Or cela se passe dans tous Ies districts, c 'est Ia ce qu'ils appellent de l'im
partialite et j e vous assure qu'il y a des moments ou j e me demande si j 'ai
affaire ici a des fous.
Certes quand le Congres a resolu de consulter ces pays �t de Ies appeler
a la libre expression de leurs neux il ne soupc;onnait qu'on se rirait aussi
impudemment de sa volonte.
Agreez . . .
Victor Place
Les. membres du Comite central de l' Union a Iassy viennent de remettre

au Caimacam une petition dans laquelle ils reclament contre la decision prise
par le Conseil contre Ies comites, j 'en ai d�mmde la traduction, si elle m 'arrive
avant le depart du courrier j e, la joindrai ici. 3
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 1 1 6 c. 324 - 326 (Archi ·1es Nation:iles Paris ;
Papiers Thou·renel, v . 1 1 , P.S.)
Ed. Documente privind Unirea Principatelor, ·101. VI, întocmit de Gr. Chiriţă, Y. Cost:ike şi
Em. Poştăriţă, Bucureşti, 1980, p . 5 1 - 52 .
Iaşi, 9 aprilie 1 857

Domnule ambasador,
IATĂ o nouă dificultate de interpretare a firmanului de convocare,

ea este expusă în depeşa mea adresată ministrului1 cu sigiliu atîrnat aşa încît
consider că este inutil de a vă mai plictisi aici. Nu este uşor, după cum vedeţi,
de a face bine oamenilor în ciuda bunăvoinţei de care se dă dovadă.
1 Vezi D . A. Sturdza, s.a . .4. ct� ş i DJcumente, ·101. IV, p. 276 - 277 .
H l9
Sărmanul mitropolit din cauza opiniilor sale favorabile Unirii este ţinta
a mii de j igniri din partea guvernului ; trebuie să am mîine cu el o între
vedere pe care el mi-a cerut-o şi despre care vă voi relata în detaliu în viitoa
rea mea scrisoare.
Guvernul sau mai degrabă ministrul de interne, căci eu îl separ pe Vogo
ride de Costin Catargi care i-a fost impus, persistă şi mai tare în calea fatală
pe care a intrat. Nu este ciudă contra Unirii, este furie şi trebuie că ordinele
venite de la Constantinopol au fost foarte precise dacă acest om a mers atît
de departe. Prin telegraf, prefecţii au primit ordinul de a împrăştia comite
tele favorabile Unirii, chiar prin forţă. 2 Dacă unul dintre ele rezistă şi dacă
din această cauză vor fi ciocniri mă întreb cine va fi oare adevăratul vinovat.
Iată astfel partidul separării organizat de sus în j os pe scară administrativă
avînd la Iaşi Ccmitetul său central în Consiliul de Miniştri, ccmitetele sale
de districte în persoana prefecţilor, j udecătorilor, subprefecţilor şi nu se
vrea ca partidul Unirii să se arate. Deoarece se acţionează în umbră se pre
tinde că a se acţiona în văzul tuturor într-un sens contrar înseamnă a exer
cita o influenţă abuzivă. Evident, se vorbeşte în termeni echivoci în maniera
cea mai imprudentă şi este timpul ca aceasta să înceteze dacă se vrea ca
libertatea dorinţelor premisă să nu fie un cuvînt zadarnic.
Unul din agenţii mei consulari, cel de la Roman, îmi scrie, cu data de
alaltăieri, că magistraţii corporaţiilor din oraşul său au fost reuniţi la prefec
tură şi îndoctrinaţi într-un sens defavorabil Unirii ; răzeşii (mici proprietari)
sînt aduşi la Rcman de către j andarmi, li se dau instrucţiuni şi nu sînt eli
beraţi decît după ce au fost întrebaţi cu grij ă dacă au înţeles bine.
Ori aceasta se petrece în toate districtele, este ceea ce ei numesc impar
ţialitate şi vă asigur că sînt mcmente în care mă întreb dacă am de-a face
aici cu nebunii.
Desigur ,cînd Congresul a hotărît să consulte aceste ţări şi să le cheme
să-şi exprime liber dorinţele, el nu bănuia că se va rîde cu atîta bătaie d e
j oc d e voinţa sa.
Agreaţi . . .
Yictor Place
Membrii Comitetului central al Unirii de la Iaşi tocmai au înmînat cai

macamului o petiţie în care ei reclamă contra deciziei luate de Consiliu împo
triva comitetelor, a cărei traducere am cerut-o şi dacă ea îmi soseşte înainte
de plecarea curierului o voi alătura aici . 3
2 Ibidem, p. 2 15 - 2 16.
� Lipseşte din microfilm ; -.ezi textul ei, ihidrnz, p. 279-28 1.
110
44
1 857 martie 30/aprilie 1 1 , Bucureşti. Raportul lui H. L. Bulwer către secre

tarul de stat pentru afaceri externe al Angliei, J. H. Clarendon, răspunzind
acuzaţiei aduse ambasadorului Angliei la Constantinopol, Stratford de Red
cliffe, că ar fi sfătuit Poarta în favoarea Unirii; semnificaţia Unirii pentru
cele două Principate.
�r. 29 Bucharest, 1 1 April, 1 857
::\Iy Lord,
I HAVE not deemed it worth while, in replying to Lord S tratford's

-despatch to notice a particular phrase therein on which notwithstanding
I have to offer some remarks.
Lord Stratford states that I "advised that the Porte should in no way
interfere with a free expression of the national \Vish on this subj ect (the
Union) in either of the Principalities".
I need only observe that the value of any observation depends on the
manner on which it is made ; and the sense it is intended to convey. Nor
I believe, I did, in the course of conversation, advise the Grand Vizier to
pursuit the fair, and free expression of opinion through the elections ; recom
mending him to instruct the kaimakams to behave with perfect fairness in
this respect : - and why so ?
The Commission is sent at this very time to the Principalities to see
that the elections are fairly carried on. Any injustifiable act on the part of
the authorities is certain to be noticed by my colleagues, and, in honour
and justice, ought to be noticed by me. Conduct of this kind might therefore
place me in the position of denouncing a Government, to which Her Maj esty's
Government is friendly, and which I myself am desirous to serve. Nor is
this all. Your Lordship knows that I hold the Firman constructed at Cons
tantinople to be an imperfect work ; that I disapproved of much in that
Firman ; that I think it embarrasses our proceedings, and weakened the author
ity of the Porte, by weakening the authority of the Government, not ruling
here bv its decree.
But the Firman such as it is, having been promulgated, the Porte has,
in my opinion, only one course to pursue respecting it, viz : to favour its
honest execution. To call on these countries to pronounce their opinion,
and then to prevent their doing so, would be a miserable j uggle, which would
be at once detected, and counteracted. Nothing indeed seems to me now so
important to the interests of the Porte as that the good faith of the Porte,
in this particular should be conspicuous.
Your Lordship may guess, from the opinions, I thus expressed what
was the nature, as well as what was the cause of the few observations, I
made to Reschid Pasha, with respect to allowing the Principalities the free
expression of their wishes, whether in respect to the Union, or any other
question I have no hesitation moreover in saying, that as matters now stand,
I think, that the more completely the opinion of the Principalities with
respect to the question of the Union is sifted, and pronounced, the better
it will, upon the whole, be for the Porte. To attempt to silence opinion on
111
the point would, in the present state of affairs, give to the word " Union"
an irresistible charm and sooner or later an irresistible force. Its benefits
would be exaggerated, its difficulties would be concealed. It is true, . I do
not approve of . clubs, or associations, not consisting of those classes to whom
the Firman makes appeal, and whose object it is to constitute a species of
. authority by the side of the authority of the body which is to be legally con
voked. But I do approve of fair, and full discussion, by that body \yhen it
is convened ; of full and fair discussion in any legitimate way before it is
convened, with respect to what is the real nature of the question, which is
now agitating the public mind, and conceming which a vast deal of dilusion
exists, and a great deal of party manoeuvre is being carried on : and my
impression is that it is not by fraud, it is not by force ; but by exposition
of facts, and the interchange of argument that the subj ect, to which � have ·
alluded, will and can be reduced to its j ust proportions.

That the 'people of these countries should work for a state of quasi-
. independence under a Foreign Prince is not unnatural ; and if they âeem
that "Union" means this and that the great powers of Europe wish them
to express their opinion upon this, one cannot be surprised at an almost ·
unanimous opinion, in favour of " Union".

But on the other hand, when they come to understand, that a Foreign
Prince cannot be granted to them, and that the Govemments of Europe,
while intending to benefit their internai institutions, did not intend to make
any fundamental change in their politica! condition, the question of "Union�'
will present itself under a new aspect, and be incumbered by practicai diffi
culties, which cannot fail to attract attention, and influence opinion.
I have the honour . . .
Henry L. Bulwer
• .�rh. St. Buc., colecţia Microfilme Auglia, r. 5'4 (Public Record Office Foreign OfCice/ 78
Turkey, voi. 1279, f. 2'45- 252v).
Bucureşti, 1 1 aprilie 1 857

Nr . 29
Excelenţă,
NU AM CONSIDERAT d. merită ca, răspunzînd scrisorii lordului

Stratford, să remarc o anumită frază din ea, (dar) asupra căreia, cu toate
acestea, trebuie să fac cîteva observaţii.
Lordul Stratford declară că „am sfătuit Poarta că nu trebuie să stînje
nească în nici un fel exprimarea liberă a dorinţei naţionale în această pro
blemă (Unirea) în nici unul din Principate " .
Este nevoie doar să remarc că valoarea oricărei observaţii depinde de
maniera în care este făcută şi de sensul pe care intenţionezi să îl redai. Nu
cred să fi sfătuit pe marele vizir, în cursul conversaţiei, să urmărească expri
marea liberă şi corectă a opiniei prin alegeri, recomandîndu-i să instruiască
caimacamii să se comporte cu o corectitudine perfectă în această privinţă -
şi de ce aşa ?
Comisia este trimisă chiar acum în Principate să vadă dacă alegerile
decurg corect. Orice act nedrept din partea autorităţilor trebuie, desigur,
112
să se remarce de către colegii mei şi de către mine cu onestitate şi impar
ţialitate. Comportarea în acest mod m-ar putea deci pune în situaţia de a
acuza. guvernul faţă de care guvernul Maiestăţii Sale este binevoitor şi pe
care c;hiar eu doresc să-l servesc. Şi nici aceasta nu este totul. Excelenţa
Voastră ştie că eu susţin că firmanul alcătuit la Constantinopol este o lucrare
imperfectă ; că nu am prea fost de acord cu firmanul ; consider că ne stîn
j eneşte lucrările, că a slăbit autoritatea Porţii, diminuînd autoritatea guver
nului care nu conduce aici prin decizia (firmanului) .
Dar firmanul, aşa cum este, odată fiind promulgat, Poarta nu are, după
părerea mea, decît o singură cale de a urmări respectarea lui, să favorizeze
executarea lui corectă. A chema aceste ţări să-şi spună părerea şi apoi a le
împiedica să o facă, ar fi o biată j onglerie, care ar fi imediat descoperită
şi neutralizată. Î ntr-adevăr, nimic nu mi se pare acum atît de important
pentru interesele Porţii ca buna credinţă, şi ea trebuie să fie remarcabilă
în acest caz special.
Excelenţa Voastră poate bănui din opiniile pe care le-am expus, care a
fost natura şi cauza celor cîteva observaţii pe care le-am făcut lui Reşid
paşa, privind încuviinţarea (pe care s-o dea) Principatelor pentru exprimarea
liberă a dorinţelor lor - că în legătură cu Cnirea, sau orice altă chestiune
nu mai am nici o ezitare, să spun cum stau lucrurile, cred că, cu cît opinia
Principatelor în ceea ce priveşte chestiunea Unirii este mai complet anali
zată şi declarată, cu atît va fi mai bine, în ansamblu, pentru Poartă. A încerca
în actuala stare de lucruri să linişteşti opinia privind această problemă, ar
însemna să se dea cuvîntului „Unire" un farmec deosebit si, mai devreme
sau mai tîrziu, o forţă irezistibilă. Avantajele ei ar fi exagerate şi dificul
tăţile ar fi ascunse. Este adevărat, nu aprob cluburile sau asociaţiile care nu
constau din ,acele clase la care firmanul face apel şi al căror obiectiv este de
a censtitui un anumit gen de autoritate pe lîngă autoritatea organismului
care trebuie să fie convocat în mod legal. Dar aprob o discuţie corectă şi
completă de către acel organism cînd se întruneşte ; o discuţie corectă şi
completă, (purtată) în mod legal, înainte de întrunirea acestuia, cu privire
la ceea ce constituie natura reală a problemei care agită acum opinia publică
şi în legătură cu care există o foarte mare dezamăgire, implicînd foarte multe
maşinaţii de partid ; iar impresia mea este că nu prin fraudă sau forţă se va
reduce, la adevăratele ei proporţii, chestiunea la care am făcut aluzie, ci
prin expunerea faptelor şi prin schimbul de argumente.
Că poporul din aceste ţări trebuie să acţioneze pentru situaţia de semi
independenţă sub un prinţ străin nu este nefiresc ; şi dacă ei consideră că
„Unirea" înseamnă asta, şi că marile Puteri ale Europei doresc ca ele să-şi
exprime părerea asupra ei, nimeni nu poate fi surprins de părerea aproape
unanimă în favoarea „Unirii" .
P e de altă parte, cînd (aceste ţări) ajung s ă înţeleagă c ă n u poate să
li se acorde un prinţ străin şi că, în timp ce guvernele Europei intenţionează
să aducă foloase instituţiilor lor interne, nu au de gînd să facă nici o schim
bare fundamentală în situaţia lor politică, problema „Cnirii" se va prezenta
sub un nou aspect şi va fi îngreuiată de dificultăţi practice, ceea ce nu va
putea să nu atragă atenţia şi s�"t nu influenţeze părerea generală .
Am onoarea . . .
H enry L. Bulwer
113
45
1 857 aprilie 2 / 1 4 , Londra. Telegramă a lui J. H. Clarendon către H. L. Bulwer,

despre implicaţiile Unirii Principatelor asupra integrităţii Imperiului otoman.
Foreign Office 1 4 April 1 857, London

Draft
No. 28
Sir,
WITH REFERE'XCE to the content of your Despatch no. 1 6 of .1Iarch

26, it is with regret that Her ::\Iaj esty's Government perceive the difference
which still subsists between Her Maj esty's ambassador at Constantinople and
yourself. They are of the opinion that the amount given by the Grand Vizir
which appears to be a misrepresentation, of your conversation with him,
might have been more properly conveyed to you in a private letter than in a
published despatch. On the other hand, they consider that it was unnecessary
for you to ha\·e written to the Grand Vizir, and that as such communications
are likelv to be misconstrued. You will do well to avoid them for the future.
It ăppears that in considering it a part of your mission to jzedge the
question of " Union" or "no Union" , you have a little mistaken the nature of
your functions. Your duties are to report to HP,r ::\Iajesty's Government Facts, 1
which will enable them to be j udges and to decide on their own course. Such
reports of Facts 2 will of course be accompanied by your own opinions founded
upon what you hear and see, but those opinions to which all due consideration
will be gh·en can only count as part of the Elements from which the govern
ment will have to form their own decisions.
With reference to the point itself of "l!nion" or "no Union" it seems
undesirable that the formation of an United State would tend to weaken
the connection between the Provinces and the Porte, the maintenance of which
connection was the primary obj ect of the late war, and it is difficult to see
by what right or with what consistence the Powers who have guaranteed the
integrity and Independence of the Turkish Empire of which these Provinces
have been declared an integral part, can force the Sultan to consent to an
arrangement which he thinks dangerous to his authority. lt would be strange
indeed and at variance with all our Policy up to this moment, if, on a question
affecting the subj ects and interests of the Sultan , we have to side agains�
Turkey.
Her :'.Iajesty's Government have learnt with regret that the French
commissioner is actively taking part in favour of the Union, but if such should
be the case, you will make known in proper quarters, and in the manner
you may think most expedient, the opinions strongly entertained by Her
l\faj esty's Gowrnment that the Union of the Principalities will be a first
step towards the dismemberment of the Ottoman Empire, to preserve the
integrity of which the late v,;ar was undertaken and such costly sacrifices
have been made. Her .'.\Iaj esty's Government do not think it necessary that
you should issue any instruct ions to the British Consular agents in the Prin
cipalities, who are under the authority of Her Maj esty's Ambassador at
Constantinople . .1fr. Gaz is fully acquainted with the views of Her .1Iajesty's
1 14
Government upon the question of the Union, and any instructions given by
him to the Consular agents will of course be in conforrnity with those views,
but you are at liberty to communicate to Mr. Colquhoun such parts of this
Despatch as relate to the Union.
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme A nglia , r. 53 (Public Record Office London, Foreign
Office 78, Turkey, voi. 1277, page 57- 60).
Foreign Office 1 4 aprilie 1 857, Londra

Concept
Xr. 28
Domnule,
REFERITOR la conţinutul t elegramei dumneavoastră nr. 1 6 din 26

martie, cu regret guvernul :'.\faiestăţii Sale remarcă diferendele care mai
stăruie între ambasadorul :'.\'Iaiestăţii Sale la Constantinopol şi dumnea
voastră. < Guvernul) este de părere că suma dată de marele vizir, care pare
să fie o int erpretare greşită a convorbirii dumneavoastră cu el, putea să fie
înmînată de o manieră mai potrivită, printr-o scrisoare particulară, decît
printr-o telegramă publicată. Pe de alt ă parte, <guvernul) consideră că a fost
inutil ca dumneavoastră să scrieti marelui vizir si că asemenea comunicări
ar putea fi interpretate greşit . Y �ţi face bine să ie evitaţi pe viitor.
Se pare că socotind ca o parte a misiunii dumneavoastră aceea de a
judeca problema „Unirii" sau „neunirii", dumneavoastră aţi înţeles greşit
caracterul functiilor dumneavoastră. Sarcinile dumneavoastră sînt de a ra
porta guvernul�i Maiestăţii Sale fapte 1, care îi vor permite să judece şi să
hotărască în maniera sa proprie. Asemenea raportări de fapte 2 vor fi. desigur,
însoţite de opiniile dumneavoastră bazate pe ce aţi auzit şi văzut, dar acele
opinii, cărora li se va acorda întreaga consideraţie, pot fi socotite doar părţi
ale elementelor pe baza cărora guvernul va trebui să-şi formuleze propriile
hotărîri.
Referitor la aspectul în sine al „Cnirii" sau „neunirii" pare de nedorit
ca formarea unui stat unit să tindă să slăbească legătura provinciilor cu
Poarta, legătură a cărei menţin ere a fost obiectul primar al ultimului război
şi este greu de întrevăzut cu ce drept şi cu ce consecvenţă Puterile, care au
garantat integritatea şi in dependenţa Imperiului turc, din care aceste pro
vincii au fost declarate că fac parte integrantă, îl pot forţa pe sultan să con
simtă la un aranjament care i se pare periculos pentru autoritatea sa. Ar fi
ciudat, într-adevăr, şi în contradicţie cu întreaga noastră politică de pînă
acum, dacă, într-o problemă care atinge supuşii şi interesele sultanului, ar
trebui să ne situăm împotrin Turciei.
Gunmul Maiestăţii Sale a aflat cu regret că domnul comisar francez
militează activ în favoarea Cnirii, dar dacă acesta va fi cazul, dumneavoastră
\·eţi face cunoscut, în cercurile respective şi în maniera pe care o veţi considera
cea mai nimerită, opiniile susţinute cu forţă de guvernul :'.\Iaiestăţii Sale că
L'nirea Principatelor ar fi un prim pas spre dezmembrarea Imperiului otoman ,
1 şi 2 În textul englez, au t or u l subliniazft importanţa cuvintului prin folosirea maju

scule i iniţiale.
115
pentru apărarea integrităţii căruia a fost întreprins ultimul război şi au fost
făcute atîtea sacrificii costisitoare. Guvernul Maiestăţii Sale nu consideră
necesar ca dumnea\"oastră să trimiteţi vreo instrucţiune agenţilor consulari
britanici din Principate, care se află sub autoritatea ambasadorului Maiestăţii
Sale la Constantinopol. Domnul Gaz cunoaşte bine opiniile guvernului Maie
stăţii Sale în problema Unirii şi orice instrucţiune dată de el agenţilor consu
lari va fi, desigur, în conformitate cu acele opinii, dar dumneavoastră aveţi
libertatea să comunicaţi domnului Colquhoun acele pasaj e din această tele
gramă, referitoare la Unire.
46
1 857 aprilie 1 0/22, Viena. Raportul ambasadorului portughez la Viena, Robo
redos, către ministrul afacerilor externe al Portugaliei, Louie, despre opinia
publică din Principate favorabilă Unirii şi despre rezoluţiile Adunărilor ad-hoc.
Lega<;ăo de Sua
Majestade Fulana em Yiena
No. 1 3
Illustrissimo e Excellentissimo Senhor,
[ . ] 1 . 6. OS DIVAXS văo reunir-se nos Principados, mas nenhuma

• .
duvida existe acerca da resolu<;ăo que essas Assembleas tomorăo sobre a que
stăo da reuniăo dos dous Estados, pois que a opiniăo publica alli de ha pro
nunciado j a em favor dessa uniăo.
Entretanto e de suppor que a opiniăo contraria do Sultăo e prevale<;a
apoiada como e por este Gabinete e tambem, segundo se ere pelo de Londres.
7. Beijo corn o mais profundo acatâmento a Augusta Măo de Suas Maje
stades e de Suas Altezas Reaes.
Deos Guarde . . .
Barăo de Roboredos
Vienna em 22 d'Abril 1 857
• Arh. S t . Buc., colecţia :\[icrofilme Portugalia, r . 14, c. 146- 148 (Ministerio dos Neg6cios
Estrangeiros. Lega9ăo Pourtuguesa e!n Viena. 1 8 5 7 - 1859, Caixa 3 06 ) .
Legaţia Maiestăţii Sale în Viena

Nr. 1 3
Ilustre şi distinse domn,
[ . J 1 . 6. DIVANURILE se vor reum m Principate însă nu încape

. .
nici o îndoială în privinţa rezoluţiei pe care o vor lua aceste Adunări în chestiu
nea Unirii celor două ţări, întrucît opinia publică s-a pronunţat dej a în favoa
rea acestei Uniri.
1 Informaţii pri"rind ·rizita lui Franz Joseph la Budapesta ; situaţia din Danemarca.
116
Este totuşi de presupus că opinia potrivnică a Sultanului e precumpănitor
sprijinită de acest Cabinet ca şi, după cum se crede, de către cel de la Londra.
7. Sărut cu ·cel mai profund respect augusta mină a Maiestătii ' Voastre
şi a Alteţelor Sale Regale.
Dumnezeu să vă aibă în pază . . .
Baron de Roboredos
Viena la 22 aprilie 1 857.
�7
1 857 apriiie 30/mai 1 2, Viena. Raportul lui Roboredos către Louie, despre
situaţia din Principate.
Legac;ao de
Sua :'.\fajestade Fulana em Vienna
:N'o. 1 4
[ ] 1. 7°. DOS PRINCIPADOS consta que recentemente a opiniăo

• • •
publica se ha modificado por tal forma, o que certamente se deve as dili

gencias e esforc;o clas Authoridades e agentes do Sultăo, que a questăo da
reuniăo se p6de julgar quasi como perdida para os que por ella tanto pug
navam. Em todo caso, quando mesmo os respectiYos DiYans se pronunciassem
por ella, nem o Sultăo, e ainda menos o Gabinete de Vienna nella j amais
consentiriam. O Gabinete de Londres parece adoptara a politica deste Govemo
[. J 2.
• •
Deos Guarde . . .
Barăo de Roboredos
Vienna em 1 2 de Maio de 1 857
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Portugalia, r. H, c. 154- 155 (1\Iinisthio dos Xeg6cios
Estrangeiros, Legat;ao Portuguesa em ·Viena, 1857).
Legaţia Maiestăţii Sale la Viena

Nr. H
[ ] 1. 7 . DIN PRINCIPATE avem ştirea că, recent, opm1a publică

. • .
s-a schimbat în aşa fel încît chestiunea Unirii se poate socoti aproape pierdută
pentru cei care au luptat atîta pentru ea, fapt care se datorează, desigur, demer-
1 Informaţii privind vizita împăratului Franz JoseFh in l"ngaria ; misiunea generalului

•
Barreiros în Sardinia ; situaţia financiară a .\ustriei ; situaţia agriculturii în Ungaria.
117
surilor şi sforţărilor Autorităţilor şi agenţilor sultanului. în orice caz, chiar
dacă Divanurile respective s-ar pronunţa pentru Unire, nici sultanul şi cu
atît mai puţin Cabinetul de la Viena nu ar consimţi-o vreodată. Cabinetul
din Londra pare să adopte politica acestui guvern. [ ] 2• . . .
Dumnezeu să vă aibă în pază . . .

Baron de Roboredos
Viena la 1 2 mai 1 857
48
1 857 mai 9 /2 1 , Constantinopol. Raportul lui E. Targioni către L. Carafa,

despre încercările caimacamului N. Vogoride de a împiedica exprimarea votu
rilor în favoarea Unirii şi sprijinul acordat acestuia de Turcia şi Austria.
N. 1 1 3 Costantinopoli 2 1 Maggio 1 857

Eccellenza,
LA VERTENZA dell'organamento de' Principali va acquistando sempre

rnaggiore importanza, ed, al <lire dell' Ambasciatore di Francia, potrebbe
farsi gravissima per !'Europa intiera.
Ogni mezzo, e de' piu severi come imprigionamento e battiture, e stato
sinora posto in opera del Caimacam di Moldavia per comprimere la opinione
e le manifestazioni della popolazione del Principato in favore dell'unione con
la Valachia. I commessari Austriaco e Turco secondano, anzi promuovono
siffatti procedimenti, l'Inglese apparentemente almeno, si astiene di prender
parte attiva alla discussione, mentre quelli di Francia, Prussia, Russia e
Sardegna protestano contro la condotta del mentovato Caimacam e chiedono
l'osservanza pura e leale dell'articolo 24° del trattato di Parigi del 30 ::\larzo
1 856, in cui e stipulato, che i <livani convocati ad hoc, e composti di maniera
a costituire la piti esatta rappresentanz a dell'interessi di ogoi classe della
societa, . sarebbero chiamati ad esprimere i voti della popolazione relativa
mente all'organamento deffinitivo de 'Principati.
Invece il Caimacam di Moldavia interpretando, con il commessario Aus
triaco, a loro talento il Firmano per la convocazione de' Divani convenuto
tra i Plenipotenziari delle Potenze segnatarie del trattato di Parigi, e la Porta,
formano liste elettorali conformi allo loro mire.
Inoltre il Commessario Austriaco va spargendo ne' Principati che il suo
Governo muovera piuttosto guerra alla Francia che tollerare che i medesimi
venissero riuniti in un solo stato, governato da Principe Straniero.
Tale stato di cose, dal possono derivare perturbazioni ne' Principati e
provocare l'intervento di truppe straniere di diverse nazioni per sedarle, non
escluse le Russe, ha necessariamente richiamata l'attenzione delle Potenze
Segnatarie del Trattato di Parigi. I Plenipotenziari di Francia, Prussia, Russia
e Sardegna, per ordine ricevutone, han rimesso alla Porta energica Nota per
dimandare la intiera esecuzione de' Patti convenuti relativamente alle Pro-
2 Transmiterea unei scrisori din partea lui (Giuseppe) Ferrari.
1 18
vincie Danubiane ed insistendo particolarmente sulla condotta del Caimacam
di ?lloldavia e suoi Ministri.
II Governo Ottomano non ,.i ha ancora risposto, ma mi e not o che viva
cissime discussioni hanno avuto luogo sul proposito tra il Gran Yisir e l'Am
basciatore di Francia. Quest'ultimo insiste particolarment e per la leale ese
cuzione dell'Art. 24° del Trattato di Parigi senza esaminare quali conseguenze
n e deriverebbero dovendo la decisione della quistione essere opera di nuove
conferenze da aver luogo in Parigi.
Si dolse inoltre amaramente il mento,·ato Ambasciatore del contegno del
Govemo Ottomano verso la Francia, la quale avea sostenuto il maggior
pondo dell'ultima guerra sagrificandovi cento venti mila uomini e spendendo
un miliardo e mezzo di franci, mentre i ,·antaggi erano ridondati în favore
della Turchia per l'assicurata int egrita ed indipendenza mediante i stipolati
trattati e la distruzione della flotta di Sebastopoli ; dell'Inghilterra per la
distruzione della medes;ma armata ; all'Austria, la quale era rimasta inope
rosa spettatrice delli avvenimenti, mutando la opinione che prevaleva in
Europa intorno ala impossibilita di resistere alle forze della Russia, ed alla
Francia soltanto gloria n'era rimasta.
Soggiunse infine che la politica seguita attualmente dal Governo Otto
mano non potcva essere accettata dall'Imperatore :;\apoleone ed esortando
Rescid Fascia a riflettere seriamente alli avvenimenti cui potrebbero dar
luogo.
L'Ambasciatore procura poi di blandire l'acerbezza del suo parlare,
assicurando di essere mosso soltanto dall'interes!;'e del Governo di Francia
per la Turchia, ec.
II Gran Visir volle giustificare li andamenti della Porta attribuendo i
fatti contro cui si reclama al Caimacam di Moldavia ed al Commessario Turco,
scusa inamissibile, poiche e noto che entrambi si conducono conformemente
alle istruzioni del loro Governo. Espresse îl suo rammarico per trovarsi spesso
in contradizione con il Governo Francese, affermando non doversi cio impu
tare a sentimenti o animosita ad esso proprî, e che quando fosse giudicato
utile era pronto a rassegnare la carica. A mio giudizio sarebbe pero impossibile
rinvenire altri l\1inistri che volessero consentire alla riunione de' Principati
in un solo Stato, quantunque pretendesi malferma la posizione de' presenti.
II l\1inistro di Russia si limita per parte sua a chiedere che libera sia la
manifestazione dell'opinione de' Principati senza pronunciarsi ne in favore
ne contro la unione.
L'Ambasciatore d'Inghilterra sembra astenersi da ogni intervento nella
quistione, ma e nota a ciascuno l'influenza che esercita sul Gran Visir, e pre
tendesi che secondi occultamente li andamenti dell'Austria.
L'Internunzio Austriaco si adopera attivamente contro la riunione, ne
potrebbe altrimenti condursi, essendo da molti ed i piu perspicaci, giudicata
la quistione come quasi vitale per l'Austria, che se si formasse un solo Stato
de' Principati, cinque milioni di abitanti della Transih'ania, del Banato e
della Bukovina, di origine Rumena, agognerebbero certamente di riunirvisi.
II Barone Prokesh e in perfetta armonia con îl Gowmo Ottomano e ii
Sultano gli ha ultimamente donata richissima tabacchiera con îl suo ritratto.
Per i motivi di sopra esposti ignorasi quindi come e quando si procedera
alle elezioni ed alla riunione de' Divani.
1 19
Intanto la divergenza di opinioni tra li Ambasciatori di Francia ed
Inghilterra diviene sempreppiu manifesta ; li animi sono sospesi ed in aspetta
tiva d'importanti avvenimenti. [ . . . ] 1• D . S . Con altri rapporti ho riferito
a Vostra Eccellenza come la Porta, per mezzo de' suoi Ministri all' estero,
avea chiesto ai Governi Segnatari del trattato di Parigi se non giudicassero,
come essa, opportuno di far occupare i Principati da truppe Ottomane per
mantenervi l'ordine, ed ora posso assicurare Vostra Eccellenza che Francia
e Russia hanno risposto negativamente, nonostante che il Gabinetto di Vienna
siasi energicamente adoperato in sostegno delia dimanda del Governo Ottomano.
• Arh. St. Buc . , colecţia Microfilme Italia, r. 33/ 1, c. '43- 50 (Archivio di Stato di Napoli,
l\linistero degli Affari Esteri, fascio 258, no, 1 13 ) .
Ed. P . Buonincontro, L ' Unione dei Principali Danubiani nei documenti napoletani, Napoli•
1972, p. 1 Ll- 1 15.
i\r. 1 1 3 Constantinopol, 2 1 mai 1 857
Excelenţă,
CONTROVERSA în problema organizării Principatelor capătă o impor

tanţă tot mai mare şi, după spusele ambasadorului Franţei, ar putea să devină,
pentru întreaga Europă, chestiunea cea mai serioasă.
Orice mijloc, chiar dintre cele mai dure, ca închisoarea sau bătăile, a
fost folosit pînă acum de caimacamul Moldovei pentru a cenzura opiniile şi
manifestaţiile populaţiei din Principat în favoarea unirii cu Valahia. Comi
sarii austriac şi turc aprobă, ba chiar stimulează sus-zisele procedee ; en
glezul, cel puţin în aparenţă, se abţine să ia parte activă la discuţii, în vreme ce
comisarii Franţei, Prusiei, Rusiei şi Sardiniei protestează împotriva con
duitei susmenţionatului caimacam şi cer respectarea riguroasă şi onestă a
articolului 24. al Tratatului de la Paris din 30 martie 1 856, în care se stipulează
că Divanurile ad-hoc, constituite astfel încît să reprezinte cu fidelitate in
teresele fiecăreia din clasele societăţii, vor fi chemate să exprime voinţa
populaţiei în ce priveşte organizarea definitivă a Principatelor.
în schimb, caimacamul Moldovei, interpretînd, împreună cu comisarul
austriac, în felul lor, firmanul de convocare a Divanurilor, emanat în baza
înţelegerii stabilite între plenipotenţiarii Puterilor semnatare ale Tratatului
de la Paris şi Poartă, alcătuiesc liste electorale conform dorinţelor lor.
Mai mult, comisarul austriac are de gînd să împrăştie în Principate vestea
că guvernul său mai degrabă va declara război Franţei decît să accepte ca
acestea să se unească într-un singur stat, guvernat de un prinţ străin.
O atare stare de lucruri, care poate da naştere la tulburări în Prind-'
pate şi provoca intervenţia trupelor străine, aparţinînd diverselor naţiuni,
pentru a reinstaura calmul, neexcluzînd dintre acestea pe cele ruseşti, a atras
din nou atenţia Puterilor semnatare ale Tratatului de la Paris. Plenipoten�
ţiarii Franţei, Prusiei, Rusiei şi Sardiniei, în urma ordinelor primite, au remis
Porţii o notă categorică, cerînd aplicarea integrală a pactelor referitoare la
Provinciile Dunărene şi insistînd în mod deosebit asupra conduitei caima
camului Moldovei şi a miniştrilor săi.
1 20
Guvernul otoman nu a răspuns încă, dar am aflat că s-au purtat foarte
vii discuţii asupra acestui subiect între marele vizir şi ambasadorul Franţei.
Acesta din urmă insistă în mod special asupra respectării fidele a articolului
24 al Tratatului de la Paris, fără a lua în consideraţie consecinţele eventuale,
rezolvarea problemei urmînd să fie opera unor noi conferinţe ce trebuie să se
organizeze la Paris.
Susmenţionatul ambasador s-a plîns, de asemenea, de atitudinea guver
nului otoman faţă de Franţa, care dusese tot greul ultimului război, pierzînd
o sută douăzeci de mii de oameni şi un miliard şi j umătate de franci, în vreme
ce avantajele se dovediseră a fi în favoarea Turciei, căreia i se asigura inte
gritatea şi independenţa prin stipulaţiile tratatelor şi prin distrugerea flotei
de la Sevastopol ; în favoarea Angliei, prin distrugerea aceleiaşi armate ;
a Austriei, spectatoare pasivă a evenimentelor, modificîndu-se opinia care do
mina în Europa cu privire la imposibilitatea <le a rezista forţelor Rusiei ;
în vreme ce Franţei nu-i rămăsese decît gloria.
A adăugat în sfîrşit că politica urmată în momentul de faţă de guvernul
otoman nu po ate fi acceptată de împăratul Napoleon şi l-a îndemnat pe
Reşid Paşa să reflecteze serios asupra consecinţelor pe care le-ar putea genera
această politică.
Ambasadorul s-a străduit apoi să atenueze asprimea luării sale de po
ziţie, dînd asigurări că aceasta reflectă doar interesul guvernului Franţei
faţă de Turcia.
�larele vizir a vrut să justifice acţiunile Porţii, atribuind responsabili
tatea faptelor încriminate caimacamului Moldovei şi comisarului turc, scuză
inadmisibilă, fiindcă e cunoscut că ambii se conduc după instrucţiunile guver
nului otoman. Şi-a exprimat regretul de a se fi aflat adesea în contradicţie cu
guvernul francez, afirmînd că aceste lucruri nu trebuie puse pe seama ani
mozităţii ori resentimentelor sale şi că dacă se consideră că este util, el este
gata să-şi asume toată răspunderea. După părerea mea, este totuşi imposibil
să găseşti alţi miniştri care să accepte Unirea Principatelor într-un singur
stat, oricît de instabilă s-ar considera poziţia celor de faţă.
Ministrul Rusiei se mărgineşte, în ce-l priveşte, să ceară libertatea de
manifestare a opiniei Principatelor, fără a se pronunţa nici pentru nici contra
Unirii.
Ambasadorul Angliei pare a se abţine de la orice amestec în această
problemă, dar e cunoscută fiecăruia influenţa pe care o exercită asupra mare
lui vizir ; se pretinde că, în ascuns, el sprijină acţiunile Austriei.
Internunţiul austriac se manifestă activ împotriva Unirii, şi nici nu ar
putea acţiona altfel, fiind de către mulţi şi cei mai perspicace, considerată
această chestiune de importanţă vitală pentru Austria, căci dacă Principatele
ar constitui un singur stat, cinci milioane de locuitori din Transilvania,
Banat şi Bucovina, . de· origine română, ar dori cu certitudine să se alăture
· ·
acestiii stat.
Baronul Prokesch e în relaţii desăvîrşite cu guvernul otoman şi sultanul
i-a. dăruit recent o tabacheră extrem de pretioasă, cu portr�tul său.
·'·
Pentru motivele expuse mai sus, nu se �unoaşte cum şi cînd se va trece
la alegeri şi la întrunirea Divanurilor.
121
Deocamdată divergenţele de opinii dintre ambasadorii Franţei şi Angliei
devin tot mai manifeste ; spiritele sînt încordate, în aşteptarea unor eveni
mente importante [ ] 1.
. . .
P.S. în alte rapoarte am relatat Excelenţei Voastre că Poarta, prin

intermediul miniştrilor săi din străinătate, a chestionat guvernele semnatare
ale Tratatului de la Paris dacă nu consideră, ca şi ea, oportun ca Principatele
să fie ocupate de trupele otomane pentru a se menţine ordinea, şi acum pot
asigura pe Excelenţa Voastră că Franţa şi Rusia au răspuns negativ, în
vreme ce cabinetul de la Viena s-a manifestat cu tărie în sprijinul cererii
guvernului otoman.
49
1 857 mai 3 1 /iunie 1 2, Petersburg. Raportul lui Ch. Morny către AI. Walewski,
despre atitudinea Austriei faţă de sprijinul acordat de Franţa în chestiunea
Unirii Principatelor.
Petersbourg, Ie 12 Juin 1 857
Ambassade de France
Direction Politique
Nr. 22
Monsieur le Comte,
] 'AI COMMUN I QUE avant-hier au Prince Gortchakoff votre depeche

No 46 relative aux evenements dont Ies Principautes Danubiennes sont
aujourd'hui le theâtre. Nous avons eu, a la suite de cette communication,
un long entretien dont je vais vous rendre corupte sommairement, parce que
Ie Prince developpe sa pensee, „in extenso" dans une depeche qu'il m'a fait
lire ce matin et qu'il adresse au Comte Kisseleff en le chargeant d'en donner
Iecture a Votre Excellence. 11 pretend que l\fonsieur Basily, loin de meriter
le reproche de circonspection exageree que contient votre depeche, est le seul
des commissaires etrangers dans Ies Principautes qui se soit maintenu dans
I'esprit exact et dans Ies termes absolus du Traite de Paris ; qui I'article de ce
Traite relatif a l'organisation des Principautes, declarait que le Pays serait
librement consulte et mullement influence par aucune Puissance ; que par
consequent ii y avait autant d'inconvenient a se prononcer vivement et publi
quement en faveur de I'Union qu'a agir et a se prononcer contre ; que toutes
Ies fois qu'une mesure ou une circonstance viendrait entraver I'exercice de Ia
Iiberte d'appreciation du pays, I'Agent russe avait ordre de se j oindre a ses
collegues de France, de Sardaigne et de Prusse pour ecarter ces obstacles
et permettre aux voeux des populations de se faire librement entendre ; mais
qu'il avait ordre aussi de ne pas compromettre sa situation en donnant
a l'avance des temoignages de partialite en faveur d'aucun systeme. Le Prince
Gortchakoff a ajoute que son opinion etait que nous avons j oue le j eu de
l'Autriche, que l\fonsieur de Talleyrand en se faisant publiquement le pro-
1 Despre situaţia financiară a Imperiului otoman.
1 22
moteur du systeme de l'Union avait implicitement donne le droit a l'Autriche
d'agir avec efficacite et publicite contre ce systeme ; et que, comme l'opi
nion de la France est connue et agit sans elle, tandis que Ies moyens d'action
de l'Autriche sont voisins, immediats, et pour ainsi <lire materiels, il resuite
de la conduite des deux Agents, Frarn;:ais et Autrichien, un desavantage pour
le succes de l'influence franc;aise.
Ces observations, que j 'ai trouvees assez j udicieuses, m'ont ete confirmees
par la lecture que m'a donnee le Prince Gortchakoff d'une depeche tres curieuse
de �Ionsieur de Budberg, qui rend compte d'une conversation qu'il a eue a
ce sujet avec Monsieur de Buol. Je puis vous en citer presque textuellement de
passages. �fonsieur de Budberg fait observer a Monsieur de Buol que la con
duite de la Turquie et de I'Autriche au sein de la Commission, etait tout aussi
contraire a la pensee des signataires du Traite de Paris qu'elle est dangereuse
et de nature a amener une complication que ces Puissances elles-memes regret
teraient ; Le corn te Buol reconnaît le fait, mais en rejette entierement la faute
sur la France qui, dit-îl, „la premiere a fait <levier l'oeuvre de la voie qui lui
etait tracee. L'Autriche n'a pu rester indifferente aux provocations de la
France et ne pas chercher a Ies combattre ; la question des Principautes a une
importance trop directe pour l'Autriche ; c'est pour elle une affaire de pro
pre conservation ; la France, au contraire, n'agit que pour la gloriole d'une
influence chimerique ; elle est sans excuse, tandis que l'Autriche a l'excuse
d'un interet veritable. Monsieur de Buol conclut qu'actuellement, il considere
Ies proj ets d'union comme ne pouvant plus prendre Ies proportions d'une
complication europeenne. II se fonde sur ce que Ies Principautes ne compren
nent pas l' Cnion sans un Prince etranger et une independance absolue vis-a-vis
de la Porte. La France elle-meme s'etant declaree contre une pareille combi
naison, le Comte Buol en deduit l'elimination du plan politique qui l'a fait
naître. II insiste sur l'assurance que le Cabinet de Vienne, tout en s'oppo
sant au developpement national que l'on veut donner aux Principautes,
ne favoriserait pas Ies empietemens que la Turquie voudrait se permettre.
Apres ce compte rendu, Monsieur de Budberg termine par cette refle
xion personnelle, qu'il paraît aussi difficile d'arreter le cours des evenemens
que de vouloir etouffer des idees qui tendent avec force a se developper et
que Ies Puissances ne pourraient plus comprimer aujourd'hui ; II pense en
outre que le Comte Buol se fait illusion a ce suj et, et que ses protestations
sur la protection qu'il veut accorder aux Principautes contre Ies empietemens
de la Turquie paraissent pour le moi ns suspectes, et dans tous Ies cas, en contra
diction flagrante avec l'attitude generale que le Cabinet de Vienne observe
en presence des evenemens qui s'accomplissent sur tous Ies points du terri
toire Ottoman ou des populations chretiennes aspirent au recouvrement de
leur independance.
Dans une autre depeche, Monsieur de Budberg a mis dans la bouche du
Comte Buol les paroles suivantes : „J'ai dit a l\Ionsieur de Bourqueney que si
l\fonsieur le Comte Walewski veut me promettre de s'abstenir, �t de ne pas
prendre une couleur aussi tranchee dans la question de l'Union, je m'engage
moi-meme a ne pas prendre couleur, mais s'il continue a chercher a influencer
si publiquement Ies populations contrairement a l'esprit du Traite de Paris,
je me crois en droit de combattre cette influence par Ies memes moyens.
L'Autriche y a trop d'interet pour rester spectatrice passive de ses efforts.
C'est la France qui a commence l'attaque" .
1 2;3
] 'ai lu moi-meme ces depeches avec beaucoup d'attention, Monsieur
le Comte, de fac;:on a en retenir tcxtuellement certains passages afin de vous
mettre a meme de j uger sainement la politique de l'Autriche, de contrâler ce
langage par Ies rapports memes de l\fonsieur de Bourqueney et d'apprecier
si 1 Monsieur de Talleyrand reste bien dans Ies limites de vos instructions,
car le Prince Gortchakoff a ajoute que, dans une autre depeche que je n'ai
point lue, il est dit que Monsieur de Bourqueney lui-meme paraissait trouver
que Monsieur de Talleyrand allait trop loin, et contrariait un peu notre poli
tique avec l'Autriche.
Ce sujet epuise, le Prince Gortchakoff a ajoute qu'il etait bon de nous
entendre sur un point essentiel, ou la bonne foi et une saine interpretation
du Traite de Paris devaient nous mettre d'accord. „Le Gouvernement fran
c;:ais, m'a-t-il dit, paraît, dans la depeche que vous me wmmuniquez, ne pas
reconnaître aux Divans le droit de se prononcer sur la question d'un Prince
etranger ou national ; cela ne me paraît pas j uste. Un Prince etranger ou pas
etranger, avec l'union ou la separation, ce sont lă. des combinaisons differen
tes qui peuvent influer sur la determination des Divans ; ces conditions se
tiennent de trop pres, sont trop solidaires, pour qu'on puisse Ies separer et
emp echer qu'un voeu s'exprime sur chacune d'elles. La decision des Puis
sances a l'egard de l'une et de l'autre n'en serait pas moins reservee pleine
et entiere".
J'ai clonc cru tres important, Monsieur le Comte, de vous donner ces
details, parceque l'attitude de l'Angleterre et de l'Autriche dans Ies Princi
pautes, prenant pour pretexte ou pour excuse celle de la France, peut amener
des complications qu'il est bon de prevenir de loin. ]'ai relu avec le Prince
Gortchakoff le Traite de Paris et j e le confesse, a moins qu'il n'ait ete dit
autre chose secretement dans Ies Conferences, le Traite ne contient rien qui
permette a une Puissance d'influencer Ies Divans dans aucun sens, et qui
autorise une propagande publique. L'attitude russe pourrait clonc etre consi
deree comme la plus equitable, la plus prudente et la plus conforme a l'esprit
du Traite. La depeche, que Monsieur le Comte Kisseleff vous communique
ra renferme, ainsi que Votre Excellence le verra, Ies memes reflexions
Agreez
• . .
Morny
P.S. 1 3 Juin. Au moment de fermer cette depeche, j e rec;:ois du Prince
Gortchakoff un numero du journal de Franc/ort, du 6 Juin, contenant un
article tres violent sur l'attitude de la France dans la question des Princi
pautes. Apres avoir trace le plus sombre tableau de la situation de la Moldo
Valachie, l'auteur de l'article l'attribue uniquement a la politique de la France
qu'il accuse d'avoir fausse !'idee du Traite de Paris en mettant en avant et
cn appuyant sans detour le plan d'une monarchie Roumaine, affaibli la Tur
quie et compromis la paix du monde, comme Elle l'a fait encore dernierement
en essayant de soumettre a un Congres la question Danoise. L'Empereur des
Franc;:ais n'est pas immortel, Ies conditions de la France ne sont pas assure
contre Sa disparition de la scene politique, qui pourrait bien etre le signal
d'un nouveau conflit entre la Porte et la Russie.
L'article cherche alors a mettre le Gouvernement de l'Empereur en
contradiction avec lui-meme, en faisant contraster le systeme suivi par lui
en France a l'egard des elections, des clubs, de la presse, et Ies conseils qu'il
1 24
aurait donnes a ce sujet a 1Iadrid, avec Ies plaintes qu'il fait entendre a
propos des mesures prises par I' Administration :'.\Ioldo-Valaque contre Ies
candidatures non officielles, Ies reunions electorales et Ies j oumaux. En re
sumi. la politique Frarn;:aise s'est engagee dans une voie donc elle commence a
reconnaître la faussete, mais ou le zele irreflechi de ses agens la maintient
seul, et comme la question de Bolgrad, celle de l'Union des Principautes
finira, en demiere analyse, par etre deferee a un Congres ou la Turquie,
l'Autriche et l'Angleterre auront necessairement voix au chapitre.
„Pour qui connaît Ies relations du journal de Franc/ort, m 'ecrit le Prince
Gortchakoff, en m'envoyant cet article, sa provenance n'est pas douteuse".
Momy
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 3 10, c. 502 - 509 (Jlinistere des Affaires Etran
geres, Archi"!es diplomatiqucs, Correspondance Politique, Russie, ·101. 2 14, f. 247 - 253).
Ambasada Franţei Petersburg, 12 iunie 1 857

Direcţia politică
Nr. 22
Domnule conte,
A:'.\I CO:'.\IUNICAT alaltăieri prinţului Gorceakov telegrama dumnea

voastră nr. 46 referitoare la evenimentele care se desfăşoară acum în Princi
patele Dunărene. Am avut după această comunicare, o lungă convorbire despre
care vreau să vă informez sumar pentru că prinţul îşi exprimă opinia „in
extenso" într-o telegramă pe care mi-a citit-o azi dimineaţă şi pe care o adre
sează contelui Kiseleff, însărcinîndu-1 să o prezinte Excelenţei Voastre. El
pretinde că domnul Basily, departe de a putea fi acuzat de precauţia exage
rată care rezultă din scrisoarea dumneavoastră, este singurul dintre comisarii
străini din Principate care s-a menţinut în totalitate în însuşi spiritul şi ter
menii Tratatului de la Paris ; că articolul din acest tratat referitor la organi
zarea Principatelor prevedea că ţara va fi consultată în mod liber şi nu va fi
influenţată în nici un fel de vreo Putere ; că, prin urmare, există acelaşi incon
venient în a se pronunţa energic şi public în favoarea Unirii cit şi în a acţiona
şi a se pronunţa împotriva ei, că ori de cite ori o măsură sau o împrej urare ar
ajunge să împiedice exercitarea libertăţii de expresie a ţării, agentul rus ar
primi ordin să se alăture colegilor săi din Franţa, Sardinia şi Prusia pentru a
îndepărta aceste obstacole şi a permite ca voinţa populaţiei să se facă auzită
în mod liber ; dar că el ar primi, de asemenea, ordin să nu-şi compromită situaţia
dind dinainte dovezi de parţialitate în favoarea unuia sau altuia dintre proce
dee . . Prinţul Gorceakov a adăugat că, după părerea sa, noi am făcut j ocul
Austriei, că domnul Talleyrand, făcindu-se în mod public promotorul ideii
de Unire, a dat implicit Austriei dreptul să acţioneze cu eficacitate în mod
public împotriva acestei idei ; şi că, dat fiind că opinia Franţei, este cunoscută
şi se ·manifestă independent de acţiunile sale în timp ce mijloacele de acţiune
ale Austriei sînt propice, nemijlocite şi, ca să spunem aşa, concrete, rezultă
din conduita celor doi agenţi, francez şi austriac, un impediment pentru
reuşita influenţei franceze.
125
Aceste observaţii, pe care le-am găsit destul de j udicioase, mi-au fost
confirmate de lectura dată de prinţul Gorceakov unei scrisori foarte curioase
a domnului Budberg, care informează despre o conversaţie pe care a avut-o
în legătură cu aceasta cu domnul Buol. Pot să vă reproduc aproape textual
pasaje din ea. Domnul Budberg i-a atras atenţia domnului Buol că atitudinea
Turciei şi Austriei în cadrul Comisiei este pe atît de contrară gîndirii semna
tarilor Tratatului de la Paris, pe cît este de periculoasă şi susceptibilă să pro
ducă complicaţii pe care chiar aceste Puteri le-ar regreta. Contele Buol recu
noaşte acest fapt, dar vina o atribuie în întregime Franţei, care, spune el,
„este prima care a făcut ca acţiunea să se abată de la calea trasată". Austria
nu a putut rămîne indiferentă la provocările Franţei şi s-a străduit să le com
bată ; problema Principatelor are o importanţă nemijlocită pentru Austria ;
este pentru ea o problemă a însăşi dăinuirii ei. Franţa, din contră, nu acţio
nează decît pentru gloria deşartă a unei influenţe himerice ; ea acţionează
fără o anume motivaţie, pe cînd Austria are un motiv, acela al interesului
adevărat". Domnul Buol a conchis că în momentul de faţă consideră că pro
iectele de Unire nu mai pot atinge proporţiile unei complicaţii europene. El
se bazează pe faptul că Principatele nu concep Unirea fără un prinţ străin
şi fără o independenţă absolută faţă de Poartă. Dat fiind că Franţa însăşi
s-a declarat împotriva unei asemenea combinaţii, contele Buol a conchis că
este necesară abandonarea planului politic care a generat-o.
El insistă asupra garanţiei că Guvernul de la Viena, deşi se opune dez
voltării de-sine-stătătoare a Principatelor, care este acceptată în principiu,
nu va încuraj a abuzurile pe care Turcia ar putea să şi le permită.
După aceste relatări, domnul Budberg a încheiat printr-o reflecţie perso
nală : că ar fi tot atît de dificil să opreşti cursul evenimentelor, pe cît să vrei
să înăbuşi idei care tind să se afirme cu vigoare şi pe care Puterile nu ar mai
putea astăzi să le împiedice să se manifeste. �Iai mult, el crede că Buol îşi
face iluzii în legătură cu aceasta şi că asigurările (contelui Buol) privind
protecţia pe care doreşte să o acorde Principatelor împotriva abuzurilor Tur
ciei par cel puţin suspecte şi, în orice caz, în contradicţie flagrantă cu atitu
dinea pe care guvernul de la Yiena o manifestă în general faţă de evenimentele
care se petrec pretutindeni pe teritoriul otoman, unde populaţiile creştine
aspiră la redobîndirea independenţei lor.
Într-o altă telegramă, domnul Budberg i-a atribuit contelui Buol urmă
toarele cuvinte : „I-am spus domnului Bourqueney că dacă domnul conte
Walewski doreşte să-mi promită că se va abţine, şi că nu va lua o poziţie atît
de netă în problema Unirii, eu însumi mă angaj ez să nu iau poziţie, dar dacă
el continuă să încerce să influenţeze prea făţiş populaţia, contrar spiritului
Tratatului de la Paris, mă ,·oi considera îndreptăţit să combat această influ
enţă prin aceleaşi mijloace. Austria are aici prea mult interes pentru a rămîne
o spectatoare pasivă în faţa eforturilor sale. Franţa este aceea care a început
atacul".
Am citit eu însumi aceste telegrame, cu multă atenţie, domnule conte,
în aşa fel încît să reţin textual anumite pasaj e pentru a vi le supune atenţiei
direct, ca să vă puteţi forma o părere judicioasă asupra politicii Austriei,
să verificaţi acest limbaj chiar din relatările domnului Bourqueney şi să apre-
1 26
ciaţi dacă1 domnul Talleyrand se menţine în limitele instrucţiunilor dumnea
voastră, căci prinţul Gorceako\' a adăugat că, într-o altă telegramă, pe care
nu am reuşit s-o citesc, se spune că însuşi domnul Bourqueney găsea de cu
viinţă că domnul Talleyrand merge prea departe, discreditînd într-o oarecare
măsură politica noastră faţă de Austria.
Acest subiect fiind epuizat, prinţul Gorceakov a adăugat că este bine
să ne înţelegem în privinţa unui punct esenţial în care buna credinţă şi o
interpretare exactă a Tratatului de la Paris trebuie să ne pună de acord.
„ Guvernul francez, mi-a spus el, pare, în telegrama pe care mi-aţi comuni
cat-o, a nu recunoaşte Divanurilor dreptul de a se pronunţa asupra problemei
unui prinţ străin sau autohton ; acest lucru nu mi se pare j ust. Un prinţ străin
sau autohton, Unirea sau separarea - acestea sînt combinaţii distincte,
care pot influenţa asupra hotărîrii Di\'anurilor ; aceste condiţii sînt legate prea
strîns între ele, sînt prea întrepătrunse pentru ca cine\'a să le poată despărţi
şi pentru a împiedica exprimarea unor voturi separate. Din această cauză,
hotărîrea Puterilor cu privire la una sau alta (dintre aceste condiţii) nu ar
trebui să fie în mai mică măsură atotcuprinzătoare şi unitară".
Am considerat, prin urmare, că este de mare importanţă, domnule conte,
să vă dau aceste detalii, pentru că atitudinea Angliei şi a Austriei în Princi
pate, motivată sau avînd drept pretext pe cea a Franţei, poate aduce com
plicaţii pe care e bine să le prevenim din timp. Am recitit cu prinţul Gor
ceakov Tratatul de la Paris şi mărturisesc că acesta - numai dacă în timpul
Conferinţei nu s-a spus şi altceva neoficial - nu conţine nimic care să permită
unei Puteri să influenţeze Divanurile în vreun fel şi care să îndreptăţească
propaganda publică. Atitudinea rusă ar putea fi deci considerată ca cea mai
echitabilă, cea mai prudentă şi cea mai conformă cu spiritul Tratatului.
Scrisoarea pe care domnul conte Kiselev urmează să v-o comunice, con
ţine, aşa cum Excelenţa \'oastr{l \'a vedea, aceleaşi opinii.
Primiţi . . .
�Iorny
. P.S. 1 3 iunie - În momentul în care am terminat această telegramă,

am pr:imit de la prinţul Gorceako\' un număr din journal de Franc/ort din
6 iunie, care conţine un articol foarte \'iolent privind atitudinea Franţei în
problema Principatelor. După ce descrie situaţia :Moldovei şi Valahiei în cele
mai sumbre culori, autorul articolului o atribuie exclusiv politicii Franţei,
pe care o acuză de a fi deformat spiritul Tratatului de Ia Paris - aducînd
în prim plan şi sprijinind direct proiectul unei monarhii româneşti, de a fi
diminuat prestigiul Turciei şi de a fi compromis pacea lumii aşa cum ea a
făcut-o mai recent, încercînd să aducă într-un congres problema daneză.
Împăratul Franţei nu este nemuritor ; condiţiile puse de Franţa nu sînt
garantate în situaţia dispariţiei sale de pe scena politică, (împrejurare) care
ar putea foarte bine să fie semnalul unui nou conflict între Poartă şi Rusia.
Articolul încearcă, aşadar, să pună gm·ernul împăratului în contradicţie cu
1 Î ncepînd de la „Monsieur . . . pină la sfirşitul frazei, textul original tăiat şi înlocuit

cu următoarele rînduri scrise de altă mină : „comme on Ies cn accuse, non agents dans Ies
Principautes se montrent plus actifs que ne le comportent vos instructions" ( „după cum li
se reproşează, agenţii noştri din Principate se arată mai acti'Ji de cum o cer instrucţiunile
dumnea·roastră") .
1 27
el însuşi, făcînd să contrasteze sistemul folosit de el în Franţa în privinţa
alegerilor, a duhurilor, a presei, precum şi recomandările pe care le-ar fi dat
în legătură cu acest subiect la Madrid, cu plîngerile pe care le-a făcut publice
în legătură cu măsurile luate de către administraţia moldo-valahă împotriva
candidaturilor neoficiale, a reuniunilor electorale şi a ziarelor. Pe scurt,
politica Franţei s-a angaj at pe o cale a cărei falsitate a început s-o recunoască,
dar pe care zelul necugetat al agenţilor săi o întreţine şi ca şi problema Bol
gradului, cea a Unirii Principatelor va sfîrşi, în ultimă instanţă, prin a fi de
ferită unui congres unde Turcia, Austria şi Anglia vor avea în mod indispen
sabil un cuvînt de spus.
„Pentru cel care cunoaşte orientarea ziarului journal de Francfo-rt, îmi
scrie prinţul Gorceakov, trimiţîndu-mi acest articol, sursa sa de inspiraţie nu
poate fi pusă la îndoială".
Momy
50
1 857 mai 3 1 /iunie 1 2 , Viena. Raportul lui Roboredos către Louie, despre
poziţia Franţei şi Rusiei faţă de Unire.
Legac;ăo de Sua
Majestade Fulana em Vienna
[ . ] 1. -1. NA QUESTĂO pendente da organizac;ăo dos Principados do

. .
Danubio, năo so a opiniăo publica naquellas Provincias se ha geralmente

modificado, mas conta que o Imperador dos Francezes, que como Vossa
Excellencia sabe, se havia pronunciado pela uniăo, mostra-se agora disposto
a abandonar essa opiniăo ; e dizem que o Gabinete de Săo Petersburgo tambem
năo insistera pelo seu anterior parecer que egualmente era pela uniăo. [ : . ] 2• .
Yienna e m 1 2 d e Junio d e 1 857

Barăo de Roboredos
• Arh. St. Buc., colecţia �Iicrofilme Portugalia, r. H, c. 163- 16-4 (Ministerio dos �egocios
Estrangeiros, Lega�ăo Portuguesa em Yiena, 1857) .
Legaţia Maiestăţii Sale în Viena

[ J 1• 4. IN CHESTIUXEA legată de organizarea Principatelor Dună

. . .
rene, nu numai opinia publică din ProYincii s-a schimbat, în general, dar
trebuie ţinut seamă că şi împăratul francezilor care, aşa cum Excelenţa
1 Informaţii referitoare la imunităţile şi drepturile pecuniare ale membrilor misiu11ilor

diplomatic e ; evenimente din Yiena.
1 28
Voastră ştie, se pronunţase pentru Cnire, se arată al uu1 dispus să abando
neze această opinie ; de asemenea, Cabinetul din St. Petersburg nu va insista
asupra părerii sale anterioare, deopotrivă în favoarea Unirii . [ . . ] 2• .
Viena, la 12 iunie 1 857

Baronul de Roboredos.
51
1 857 iunie 1 / 1 3, (Petersburg) . Depeşă a lui A. Gorceakov către ambasadorul
rus la Paris, P. Kiseleff, exprimînd dorinţa guvernului rus de a conlucra în
bune condiţiuni cu cel francez în rnluţionarea problemelor legate de Unirea
Principatelor.
:Ko 42 1 le Juin 1 857

Proj et de depeche au
Comte Kisselew (a Paris)
Byt'po semu
MONSIECR le Comte de ilforny m'a communique la depeche de Mon

sieur le Comte \Valewsky, ci-jointe 1 en copie, et qui concerne Ies Princi
pautes Danubiennes.
Nous sommes entierement d'accord avec le Gouvernement Frans:ais.
quant aux principes generaux qu'il deduit des stipulations du Traite de Paris,
et, parmi Ies principes, nous posons en premiere ligne la Iibre emission des.
voeux que Ies Divans ad-hoc sont appeles a forrnuler. Les instructions que,
d'ordre de l 'Empereur, j 'ai successivement adressees a notre Representant a
Constantinople, toutes Ies directions que j 'ai envoyees au Commissaire Im
perial dans Ies Principautes, ont eu pour but de donner a ce principe sa plus
large application .
Les ordres du Cabinet Imperial ont ete clairs et peremptoires, et nos
agens s'y sont invariablernent conforrnes. Le Cabinet Frans:ais aura pu s'en
convaincre, par Ies communications de ses propres representants, avec les
quels ceux de l 'Empereur ont ete instruits d'entretenir des relations d'une
confiance intime. Nous ne saurions clonc que nous applaudir de cet accord de
nos vues avec celles du Gouvernement Frans:ais ; tous deux nous avons ete
fideles aux dispositions du Traite de Paris ; tous deux nous avons deploye
la rneme vigilance pour ernpecher Ies ecarts.
Je n'aurois rien a ajouter a ces reflexions si ce n'etoit le desir d'eloigner
tout malentendu entre nous et le Gouvernement Fran s:ais. Ce desir me porte
a vous faire part de quelques observations au suj et de deux passages de la
derniere cornmunication de Monsieur le Comte de :Morny.
Monsieur le Comte \Valewsky dit : .,Nous aimons a penser que Monsieur
Basily sera autorise de se j oindre au Commissaire de Sa :Majeste Imperiale
et a ses autres Collegues pour prevenir et pour constater tout ce qui consti
tueroit ou seroit de nature a irnpliquer une violation des volontes du Congres.
2 Situaţia din Belgia.
1 29
Nous devons d'autant plus le desirer, que le Commissaire Russe a pris et
observe, depuis son arrivee dans les Principautes une attitude pleine d'une
extreme circonspection, et que sa reserve a deja donne lieu de supposer aux
populations qu'il n 'agiroit pas en parfait accord sur tous les points avec Mon
sieur le Baron de Talleyrand et leurs collegues de Prusse et de Sardaigne.
Vous comprendrez , �Ionsieur le Comte, combien il est important de prevenir,
ou de faire cesser, une pareille conjecture, combien surtout le Gouvernement
de l'Empereur doit tenir a etre completement eclaire dans le cas ou le Cabinet
de Saint Petersbourg croiroit devoir modifier ses intentions dans un sens
quelconque."
Monsieur Basily n'a pas hesite, ni n 'hesitera a l'avenir, a se j oindre a
ses Collegues toutes les fois qu'il s' agiroit d'une infraction aux stipulations
du Traite de Paris. Le Cabinet Imperial, de son cote, se feroit un devoir
d'informer celui des Tuilleries des modifications que ses intentions auraient
subies, desireux comme il est d'une entente avec le Gouvernement Fran <;ais.
Mais la conj ecture de Monsieur le Comte Walewski est sans actualite.
Le Cabinet Imperial apport e aujourd'hui, dans l'examen de l'avenir des
Principautes Danubiennes, les memes vues et Ies memes intentions que ses
plenipotentiaires ont annonce au Congres, que son Representant pres la Porte
Ottomane et son Commissaire dans les Principautes ont constamment et
invariablement soutenues tant a Constantinople qu'a Bucharest . Ces vues et
ces intentions ne sont point ignorees par le Gouvernement Fran <;ais. D e
meme que La France, L a Prusse et L a Sardaigne, nous insistons sur la liberte
complete dans l'expression des voeux des populations. �ous ne cherchons a
les influencer dans aucun sens. Nous ne prejugeons aucune question ; nous
attendons le vote des Divans pour emettre a la Conference de Paris le juge
ment definitif que nous emporterons. La circonspection extreme de notre
Commissaire, a laquelle Monsieur le Comte \\'alewsky fait allusion, ne sau
roit se rapporter qu'a une des questions speciales reservees a l'examen des
Divans, et, nommement, a celle de la reunion des deus Principautes. Le Cabi
net Imperial a declare de prime abord qu'il s'abstiendroit de toute influence
sur la solution de cette question , et qu'il se prononceroit a Paris lorsque le
moment seroit venu. Des lors l'abstention de Monsieur Basih· dans un sens
comme dans l'autre, n'est de sa part que l'execution des volontes de l'Empe
reur et l'observation d'une ligne de conduite que le Cabinet Fran <;ais pouvoit
pressentir en se reportant a l'attitude que, des le debut, nous a,·ons prise
quant a cette question. Sur toutes Ies autres, il n'a pas cesse de marcher
d'accord avec ses Collegues de France, de Prusse et de Sardaigne, et cet
accord ayant pu etre constate par des incidents de diverses natures qui se
sont reproduits presque journellement, les conj ectures contraires que pour
roient en deduire Ies populations seroient sans fondement et ne sauroient
prevaloir contre le temoignage des faits.
11 y a encore une reflexion que j 'ai communique a �Ionsieur le Comte de
Morny a la lecture de la depeche de l\fonsieur le Comte de Walewsky a Mon
sieur le Baron de Bourqueney sous la dat e du 2 Juin . Je ne sais si j 'ai bien
compris la pensee de )fonsieur le Ministre des Affaires Etrangeres, mais il
me semble que, dans la depeche, il est fait une distinction qui accorde aux
Divans ad-hoc le droit de se prononcer sur r'union et reur refuse celui d'emettre
le voeu que ce soit un Prince indigene ou un Prince etranger qui seroit appele
a gouverner les Principautes Danubiennes. 11 nous semble que, dans un mo-
1 30
ment ou nous a \·ons t ant de peine a faire prevaloir une entiere liberte dans
l'expression des voeux du pays, n e serions pas consequents si nous y appor
t ions nous-memes une restriction qui n e se trouve pas dans Ies stipulations
du Traite de Paris. La seule restriction mentionnee par cet acte consiste dans
la conservation de la suzerainete de la Porte.
Nous croirions clonc que Ies Divans ont, au meme degre, le droit d'enon
cer le voeu de la reunion des Principautes et celui de se prononcer sur le fait
si l'administration de ces Provinces doit etre confiee a un Prince indigene ou
a un Prince etranger. La decision finale sur l'une et l'autre de ces questions
n 'en appartiendra pas moins a la Conference de Paris.
Veuillez, l\fonsieur le Comte, faire part de ces reflexions a Monsieur le
Ministre des Affaires Etrangeres.
Recevez etc . . .
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme URSS, r. 67, c. 192- 203 (Arhh ·rnesnej politiki Rossii,
Moskva, Kanceljarija 1857, d. I "16) .
Nr. 4 2 1 iunie 1 857

Proiect d e depeşă către
contele Kiseleff (la Paris)
Se aprobă.
DOMKuL conte J-Iorny mi-a comunicat (conţinutul), depeşei domnului

conte Walewski, anexată aici 1 în copie, referitoare la Principatele Dunărene.
Sîntem în întregime de acord cu guvernul francez în privinţa principiilor
generale pe care le deduce din prevederile Tratatului de la Paris şi, dintre aces
te principii, noi situăm pe primul loc libera exprimare a dorinţelor pe care
Divanurile ad-hoc sînt chemate să le formuleze.
Instrucţiunile pe care, din ordinul împăratului, le-am adresat succesiv
reprezentantului nostru la Constantinopol, (precum şi) toate orientările
pe care le-am trimis comisarului imperial în Principate, au avut scopul de a
da acestui principiu aplicarea lui cea mai largă.
Ordinele cabinetului imperial au fost clare şi peremptorii, iar agenţii
noştri li s-au conformat constant. Cabinetul francez s-a convins probabil de
aceasta din comunicările făcute de proprii săi reprezentanţi, cu care cei ai
împăratului (nostru) au fost instruiţi să întreţină relaţii de încredere intimă.
Nu am putea deci decît să n e felicităm pentru acest acord al vederilor
noastre cu cele ale guvernului francez ; şi ei, şi noi am fost fideli dispoziţiilor
Tratatului de la Paris ; şi ei, şi noi am manifestat aceeaşi vigilenţă spre a împie
dica abaterile.
Nu aş avea nimic de adăugat la aceste reflecţii, dacă nu ar exista dorinţa
de a îndepărta orice neînţelegere între noi şi guvernul francez . Această dorinţă
mă determină să vă împărtăşesc cîteva observaţii în legătură cu două pasaj e
din ultima comunicare făcută de domnul conte de Momy.
Domnul conte \\'alewski spun e : „Ne-ar place să credem că domnul
Basily va fi autorizat să se alăture comisarului �faiestăţii Sale imperiale şi
131
celorlalţi colegi ai lui, pentru a preveni şi pentru a constata tot ceea ce ar
constitui sau ar fi de natură a implica o violare a celor voite de Congres.
Trebuie să dorim aceasta, cu atît mai mult cu cît comisarul rus a luat şi a
păstrat, de la sosirea lui în Principate, o atitudine plină de o extremă circum
specţie şi cu cît rezerva lui a dat deja naştere unor supoziţii din partea popu
laţiei, în sensul că el nu ar acţiona în deplin acord asupra tuturor punctelor
cu domnul baron Talleyrand şi cu colegii lor din partea Prusiei şi Sardiniei.
Veţi înţelege, domnule conte, cît de important este să pre\·enim sau să facem
s ă înceteze o astfel de prezumţie, cît de mult trebuie să ţină îndeosebi guver
nul împăratului (nostru) de a fi complet edificat în cazul în care cabinetul
din St. Petersburg ar crede că trebuie să-şi modifice intenţiile într-un sens
oarecare" .
Domnul Basily nu a ezitat şi nu va ezita nici în viitor să se alăture colegi
lor lui în toate cazurile în care ar fi vorba de o încălcare a prevederilor Tra
tatului de la Paris. Cabinetul imperial (rus), la rîndul lui, şi-ar face o datorie
din a informa pe cel de la Tuilleries asupra modificărilor pe care le-ar suferi
intenţiile lui, doritor - cum este - de o înţelegere cu guvernul francez .
Dar prezumţia domnului conte "Talewski nu este de actualitate. Cabi
netul imperial (rus) are astăzi, în examinarea viitorului Principatelor Dună
rene, aceleaşi puncte de vedere şi aceleaşi intenţii pe care plenipotenţiarii
săi le-au anunţat la Congres şi pe care reprezentantul său pe lîngă Poarta
otomană şi comisarul său în Principate le-au susţinut constant şi invariabil,
atît la Constantinopol, cît şi la Bucureşti. Aceste puncte de \'edere şi aceste
intenţii nu sînt deloc necunoscute de către guvernul francez . La fel ca Franţa,
Prusia şi Sardinia, noi insistăm asupra libertăţii complete în exprimarea dorin
ţelor populaţiei (Principatelor). Nu încercăm să le influenţăm în nici un sens
Nu anticipăm decizia în nici o chestiune ; aşteptăm votul Divanurilor, spre a
formula la Conferinţa de la Paris hotărîrea definitivă pe care o vom lua.
Circumspecţia ex tremă a comisarului nostru, la care face aluzie domnul
conte Walewski, nu ar putea fi raportată decît la una dintre chestiunile spe
ciale, dată spre examinare Divanurilor, şi anume cea a reunirii celor două
Principate. Cabinetul imperial (rus) a declarat din primul moment că el se
va abţine de la orice influenţă în privinţa soluţionării acestei chestiuni şi că
se va pronunţa la Paris, atunci cînd Ya fi momentul. în consecinţă, abţinerea
domnului Basil�-, într-un sens sau altul, n u constituie din partea sa decît
executarea voinţei împăratului (nostru) şi menţinerea unei linii de conduită
pe care cabinetm francez putea s-o presimtă, raportîndu-se la atitudinea luată
de noi în această chestiune încă de la început. În privinţa t uturor celorlalte
<probleme), el nu a încetat să acţioneze de acord cu colegii lui din partea
Franţei, Prusiei şi Sardiniei, iar acest acord putîn d fi constatat cu prilej ul
incidentelor de diverse feluri care au apărut aproape zilnic, presupunerile
contrare pe care le-ar putea face populaţia ar fi nefondate şi nu ar putea pre
vala asupra mărturiei faptelor.
:\Iai este o reflecţie, pe care am comunicat-o domnului conte �Iorny cu
prilejul lecturii depeşei domnului conte \Valewski, adresată domnului baron
Bourqueney şi purtînd data de 2 iunie. �u ştiu dacă am înţeles bine gîndirea
domnului ministru al afacerilor externe (francez ), dar îmi parc că în depeşă
se face o distincţie (în sensul) că se acordă Divanurilor ad-hoc dreptul de a se
pronunţa asupra l"nirii, dar li se refuz ă cel de a formula opţiunea dacă prin
cipele care ar fi chemat să guverneze Principatele Dunărene ar urma să fie
132
pămîntean sau străin . �i se pare că, într-un moment în cae întîmpinăm
atîtea dificultăţi în a face să prevaleze o libertate absolută în exprimarea do
rinţelor ţării. nu am fi consecvenţi dacă am aduce noi înşine o restricţie care
nu se găseşte în prevederile Tratatului de la Paris. Singura restricţie menţio
nată în acest act consistă în menţinerea suzeranităţii Porţii.
Am considera deci că D ivanurile au, în aceeaşi măsură, dreptul de a da
glas voinţei de reunire a Principatelor, (precum) şi pe cel de a se pronunţa
asupra faptului dacă 2.dministraţia acestor provincii urmează să fie încre
dinţată unui principe pămîntean sau unuia străin. Ca atare, decizia finală
asupra uneia sau alteia dintre aceste chestiuni nu va aparţine în mai mică
măsură Conferinţei de la Paris.
Binevoiţi, domnule conte, să împărtăşiţi aceste reflecţii domnului ministru
al afacerilor externe.
Primiţi, etc.
52
1 857 iunie 1 9 /iulie 1 , Constantinopol. Raportul lui Ed. Targioni către L. Carafa�
despre poziţia Porţii faţă de protestele Franţei, Prusiei, Rusiei şi Sardiniei în
legătură cu abuzurile caimacamului N. Vogoride în alegerile din Moldova.
Costantinopoli 1 Luglio 1 857

N. 148
Eccellenza,
[• ] 1• PERSISTENDO il Caimacam di Moldavia n e' suoi andamenti.

• •
nonostante li avvertimenti e decisioni apparenti dclla Porta ed alcuni de'

Rappresentanti delle Potenz e Segnatarie del trattato di Parigi. L'Ambas
ciatore di Francia ed i Ministri di Prusia, Russia e Sardegna hanno presentato
identiche N ote a qucsto Ministro degli Affari Esteri, ripetendo ed accres
cendo i gia prodotti reclami, e terminando con dichiarare il Governo Otto
mano responsabile deile infrazioni al trattato di Parigi relativamente all'orga
nizzazione de' Principati Danubiani.
L'Ambasciatore Britannico e l'Intemunzio di Austria per l'opposto dis
approvano siffatta detennin azion e, e vi e luogo a credere che eccitano la
Porta alla resistenza .
11 Governo Ott omano non ha ancora risposto, ma e disgustato della per
sistenza delle qualtro Potenze e specia1mente dell'attivissima insistenza dell'
Ambasciatore di Francia, il quale si adopera a tutt'uomo in affare, che se
conda ogn i probabilita, n on avra l'esito cui aspira, attesocche la Porta non
consentira se non costretta de violenti mezzi o imperiose circostanze alla riuni
on e de' Principati in un solo stat o, considerandola giustamente qual principio
dello smembramento dello lmpero. Sara sostenuto dall' Austria per fini delia
piu alta importanza, e dall' lnghilterra, se non apertamente di certo occul
tamente, che vuole Turchia forte.
1 33
Intanto un partito potente ed opinioni fomentate in quelle Provincie
dalla Francia e suoi aderenti rimarranno esacerbati e delusi, e potranno dar
luogo a turbolenze le quali diverrebbero cagione di piu serie complicazioni.
Le elezioni ne' Principati sono terminate o prossime a terminare, ma
i Divani si riuniranno soltanto tra un mese circa, per lasciar tempo a reclami
di prodursi, per cui si prolungheranno ancora le agitazioni e l'intrighi di ogni
specie . [ . J 2• . .
• (Archivio di Stato di Napoli, Ministerio degli Affari Esteri, fascio 257, no. 1-:18) .
Ed. P . Buonincontro, L' Unione dei Principali Dan 11bian i nei documenti diplomatici napoleh ni,
Napoli, 1972, p. 1 2 3 - 124.
Nr. 1 48 Constantinopol 1 iulie 1 85 7
Excelenţă,
[ ]1 ÎNTRUC ÎT caimacamul Moldovei persista în atitudinea sa, în

• • .
ciuda văditelor avertismente şi hotărîri ale Porţii şi ale cîtorva din reprezen
tanţii Puterilor semnatare ale Tratatului de la Paris, ambasadorul Franţei
şi miniştrii Prusiei, Rusiei şi Sardiniei au prezentat note similare ministrului
afacerilor externe, repetînd şi amplificînd protestele dej a existente, şi termi
nînd prin a declara guvernul otoman responsabil de încălcările Tratatului
de la Paris în ce priveşte organizarea Principatelor Dunărene.
Dimpotrivă, ambasadorul britanic şi internunţiul austriac dezavuează
sus-zisa moţiune, şi e cazul să credem că îndeamnă Poarta să respingă pro
testele.
Guvernul otoman nu a răspuns încă, dar este neplăcut impresionat de
insistenţa celor patru Puteri şi, în mod deosebit, de stăruinţele neobosite ale
ambasadorului Franţei, care depune mai multă rîvnă decît oricare altul în
această chestiune în care, după toate probabilităţile, nu va avea rezultatul
dorit, întrucît Poarta nu va accepta decît constrînsă prin mijloace violente
sau de împrejurări excepţionale Unirea Principatelor într-un singur stat,
considerînd-o ca început pentru dezmembrarea Imperiului. Ya fi susţinut,
din raţiuni de o semnificaţie mult mai deosebită, de Austria şi de Anglia,
dacă nu deschis, atunci cu siguranţă pe ascuns, căci aceste ţări doresc o Turcie
puternică.
Între timp, partida radicală şi opiniile întreţinute în acele provincii de
Franţa şi adepţii săi rămîn exacerbate şi nesatisfăcute, putînd da loc la tul
burări care, la rîndul lor, pot deveni motive serioase de complicaţii.
Alegerile din Principate s-au încheiat sau sînt pe cale de a se încheia,
dar Divanurile se vor întruni numai peste aproximativ o lună, lăsînd astfel
timp să apară plîngeri care vor înteţi şi mai mult agitaţiile şi intrigile de
tot felul [ ] 2• . . .
1 Despre întoarcerea la Constantinopol a sultanului.

a Despre raporturile Belgiei şi Anglia cu Poarta.
134
Sl
1 857 iunie, Paris. Raportul lui P. Kiseleff către A. Gorceakov, exprimînd

aprecieri personale asupra poziţiei Rusiei în chestiunea Unirii Principatelor,
precum şi asupra ideilor cuprinse în memoriile ce i-au fost adresate pe această
temă.
�o 123 Paris, le Juin 1 857

:Mon Prince
L'INSTRCCTION donnee a Monsieur Basily, commissaire russe pour

Ies Principautes et datee de Saint-Petersbourg le 1 8 Juillet 1 856, contient
les lignes suivantes :
« A l'epoque des conferences de Vienne, la France prit l'initiative d'un
proj et de reunion des deux Principautes en un seul Etat.
Au Congres de Paris elle s'y est referee.
Nos Plenipotentiaires ont cru ne pouvoir donner de plus eclatante preuve
de profond desinteressement de la Russie qu ' en accedant en principe au vote
franc;ais. Nous reservons cependant la liberte de notre vote final pour etre
fideles au texte et a l'esprit des conventions arretees. >)
Ces quelques lignes enoncent Ies principes qui guident la Russie dans
cette question et la ligne de conduite qu'elle s'est tracee.
Accusee de vues ambitieuses dans ces contrees, elle declare spontane
ment se rallier a une combinaison ostensiblement conc;ue dans des disposi
tions peu bienveillantes a son egard. Elle n'y met qu'une condition, celle
du vote des populations qu'elle entend examiner avant de se prononcer. Elle
donne a la fois, a la France une preuve de bon vouloir, aux Principautes un
temoignage de sollicitude et a tous, l'exemple du desinteressement.
Cette ligne de conduite annoncee des le debut, elle l'a suivie jusqu'ici,
et la suivra, j e me plais a l 'esperer j usqu'au bout.
Elle est habile parce qu'elle est loyale.
Elle sauvegarde a la fois la suzerainete de la Porte, stipulee par les Traites,
elle ne lese aucun interet, elle est conciliante a l'egard de tous.
Posee dans ces termes, la question du principe de la reunion ne saurait
nous offrir de difficulte serieuse, mais a câte de cette question s'en presente
une autre plus complexe, celle de la mise en execution de la theorie nouvelle.
Parmi Ies nombreux Memoires qui m'ont ete adresses sur ce suj et, j 'en
ai distingue deux, qui m'ont paru meriter une attention plus speciale. L'un
est du au Docteur A . . . , l'autre au Prince Michel Stourdza, ancien Hospodar
de Valachie. 1
L'un comme l'autre concluent a la reunion des Principautes et a l'heredite
du pouvoir. Mais la partie politique quoiqu'habilement traitee n'est pas celle
sur laquelle j 'appelle ici plus specialement l'attention du Ministere Imperial.
II ne faut point perdre de vue que la composition des Divans actuellement
convoques aura vraisemblablement un caractere essentiellement politique,
le choix des delegues a ces assemblees devant probablement se porter sur
Ies plus aptes a soutenir l'un ou l'autre des systemes en presence ; mais une
fois cette question resolue dans quelque sens que ce soit, il conviendrait de
proceder a la dissolution des Divans et a la convocation d'autres assemblees
1 35
composees principalement d'hommes experts et entendus et qui auraient pour
mission de reviser dans son entier l'organisation interieure du pays, afin
de l'adapter au nouvel ordre de choses.
C'est principalement de cette partie du travail dont traitent Ies memoires
du Prince Stourdza et du Docteur A . . . .
Dans la pensee qu'ils pourront en certains cas etre utiles a notre Com
missaire, j e me fais un devoir de Ies transmettre ci-pres 2 a Votre Excel
lence, accompagnes d'extraits, destines a faciliter l'appreciation de l'ensemble.
Quant a moi, mon Prince, si je n'emets aucune opinion decisive tant
sur la question generale que sur le merite des ecrits qui la traitent, c'est qu'une
semblable appreciation serait a mon avis prematuree et qu'il nous convient
d'attendre, pour nous prononcer, une manifestation des vreux des popula
tions, exprimes par !'organe des Divans et soumis ensuite a I'examen de la
Commission Europeenne.
Agreez . . .
Corn te de Kisseleff
• Arh. St. Buc. , colecţia Microfilme URSS, r. 67, c. 1 16- 123 (Arhiv vne§nej politiki Rossii,
Moskva, Kanceljarija 1857, d. 13).
Nr. 1 23 Paris, rnrue 1857

Prinţe,
INSTRUCŢIUNEA transmisă domnului Basily, comisarul rus pentru

Princip ate, datată Petersburg, 1 8 iulie 1 856, cuprinde următoarele idei :
„ în timpul Conferinţelor de la Viena, Franţa a luat iniţiativa wmi proiect
de reunire a celor două Principate într-un singur stat.
La Congresul de la Paris, ea s-a referit la această chestiune.
Plenipotenţiarii noştri au considerat că nu pot da o probă mai vădită
de profundă dezinteresare a Rusiei, decît fiind de acord în principiu cu dorinţa
Franţei. Noi ne rezervăm însă libertatea votului nostru final, spre a fi fideli
textului şi spiritului convenţiilor hotărîte."
Aceste cîteva puncte enunţă principiile care ghidează Rusia în această
chestiune şi linia de conduită pe care şi-a stabilit-o.
<Deşi) acuzată de <a avea) proiecte ambiţioase în aceste ţinuturi, ea
declară în mod spontan că se raliază unei combinaţii concepute făţiş în dis
poziţii puţin binevoitoare în privinţa ei. Ea nu pune decît o condiţie - aceea
a dorinţei populaţiilor, pe care ea înţelege să le examineze înainte de a se
pronunţa. Totodată, ea dă Franţei o probă de bunăvoinţă, Principatelor
o dovadă de solicitudine şi, tuturor, examplul dezinteresării.
Această linie de conduită, anunţată de la început, a urmat-o pînă acum
şi o va urma - îmi place să o sper - pînă la capăt.
Ea este abilă, pentru că este loială.
Ea salvgardează, totodată, suzeranitatea Porţii, stabili.tă prin Tratate ;
ea nu lezează nici un interes, ea este conciliantă faţă de toţi.
Pusă în aceşti termeni, chestiunea principiului Unirii nu ar putea să
ni se înfăţişeze ca .o dificultate serioasă ; dar, alături de această chestiune„
se prezintă o alta, mai complexă - cea a punerii în practică a noii teorii.
între numeroasele memorii care mi-au fost adresate· pe această temă„
am remarcat două, ev.re mi-au părut a merita o atenţie· mai specială.· Unul
1138
provine de la Doctorul A . . . , altul de la prinţul 1Iihail S turdza, fostul domni
tor al Valahiei. i
Şi unul, şi altul se pronunţă pentru Unirea Principatelor şi pentru ere
ditatea puterii. Dar partea politică, deşi tratată cu abilitate, nu est(! cea
asupra căreia atrag eu în mod special atenţia mineistrului imperial. Nu tre
buie să pierdem deloc din vedere că compoziţia Di\·anurilor com·„xate acum
Ya avea după toate aparenţele, un caracter esenţialmente politic, alegerea
delegaţilor la aceste Adunări trebuind probabil să se oprească asupra celor
mai apţi a susţine unul sau altul dintre sistemele de faţă ; du, o::l.ată ce
această chestiune ar fi hotărîtă - indiferent în ce sens - s-ar conveni si s�
procedeze la dizolvarea Divanurilor şi la convocarea altor Adunări, formate
in principal din oameni pricepuţi şi destoinici şi care ar avea ca misiune să
revizuiască î n întregime organizarea internă a ţării, cu scopul de a o adapta
la noua ord ine a lucrurilor.
Acest aspect al chestiunii este cel tratat în principal în memoriul p::in
ţului Sturdza şi în cel al doctorului A . . . .
În ideea că ele vor putea fi utile, în anumite cazuri, omisarilor noştri,
consider de datoria mea să le transmit alăt urat � Excelentei \"oastre, însotite '
de extrase destinate a facilita aprecierea ansamblului ( ch::.' stiunii) .

În ceea ce mă priveşte, Prinţe, dacă nu emit nici o opinie decisivă atît
asupra chestiunii în general, cît şi asupra valorii documentelor care o tra
tează, este pentru că o asemenea apreciere ar fi, după părerea mea, prema
tură şi pentru că se cuvine să aşteptăm, spre a ne pronunţa, o manifestare
a dorinţelor populaţiei, exprimate prin intermediul Dinnurilor şi supuse
apoi examinării Comisiei europene.
Primiţi . . .
Conte Kisselev
54
1 857 iulie (înainte de 1 1 /23). Depeşă a lui A. Gorceakov către consilierul
ambasadei ruse la Paris, Balabin, privind dorinţa Rusiei de a acţiona, în înţe
legere cu Franţa, în scopul asigurării exprimării libere a opţiunilor populaţiei
rlin Mold�va şi Ţara Românească, prin intermediul Adunărilor ad-hoc.
�o 506 Juillet 1 857

Projet d'une lettre p1rticuliere a }fonsieur Balabine ( a Paris)
Byt' po semu
Approuve par Sa Majeste L'Empereur a Kissinge n .
l e 1 1 /23 Juillet 1 857
Expedie le meme jour par le Comte . . . 1
JE RENFERME dans une lettre particuliere ce que j 'ai a Vous <lire
aujourd'hui, au lieu de Vous adresser une depeche officielle, et voici pour
quoi. Nous m'avons j usqu'ici connaissance de !'incident survenu a Constan-
I Evident, o confuzie Mihail Sturdza a fost domnitor al Moldovei intre 1834- 1849 .
a Memoriul lui Mihail Sturdza se află pe rolă intre cadrele 139 - 178, precedat de extra
sul menţionat. Din memoriul „doctorului A . ", pe rolă se află numai extrasul, între ca
. .
drele 124 - 130.
139
tix. plc que par Ies deux depeches telegraphiques secretes ci-jointes �- Or,
j 'evite de baser des declarations formelles sur des avis telegraphiques et je
crois devoir <>-ttendrc Ies rapports de :'.VIonsieur de Boutene\\".
Lisez les pieces ci-annexees. Vous y verrez la position. La nâtre a Con
stantinople et a Bucarest a toujours ete claire et nette. Dans l'affaire des
Principautes, nous avons invariablement soutenu un principe, et nous le
maintenons, celui que le texte et l'esprit du Trai te de Paris ne soient pas faus
ses c'est-a-dire que la liberte effecth-e des votes soit assuree aux populations
Moldo-Valaques.
En outre, nous avons ete guides par un sentiment, celui de soutenir Ia
France dans les demarches qu'elle ferait pour assurer cette liberte. Toutes
Ies fois que Monsieur de Boutenew nous a demande s'il pouvait ou non s'ad
j oindre a Monsieur de Thouvenel, Ie telegraphe lui a aussitOt apporte une
reponse affirmative, et c'est ainsi que nos deux Representants, marchant
d'accord et sans nuances divergentes, ont mis au grand jour, sur le terrain
de Constantinople, l'entente intime et la parfaite intelligence des deme Cours
Imperiales.
Une note identique a ete remise a la Porte par Ies Representants de
Russie, de France, de Prusse et de Sardaigne. Neanmoins la Porte a passe
outre, ainsi que le disent Ies deux telegraphes et elle a pris cette decision
s'appuyant sur une declaration officielle de Lord Redcliffe et de Monsieur
de Prokesch qui aurai"ent assume devant le Congres la responsabili'te d'une
semblable mesure. J'avoue que j 'ai besoin du laconisme incisif des deux tele
graphes pour pouvoir admettre une demarche pareille et que j e crois meme
devoir attendre sa confirmation par des rapports detailles avant de prendre
Ies ordres definitifs de Sa l\Iajeste l'Ernpereur. Je ne puis pas accorder la
declaration des deux Representants avec Ies principes de la logique, j e puis
encore moins concilier avec la <lignite des quatre autres Cours une sournission
a une pretention aussi arbitraire. Pourquoi deux Representants auraient-ils
le droit de se couvrir de leur responsabilite vis-a-vis le (sic !) Congres, tandis
que le rneme droit serait refuse aux quatre autres Representants des Cours
signataires du Traite ? D'ailleurs que veut dire cette pose des Representants
d' Angleterre et d'Autriche vis-a-vis du Congres ? Le Congres n' est pas reuni ;
Le Congres a dit sa volonte dans Ies actes de Paris ; clonc, le texte de ces
actes a dej a trace la voie a ceux qui sont appeles a Ies mettre a execution, et
ce texte, quant a !'incident actuel, est parfaitement clair, et de plus il a ete
confirme par un firman recent de la Porte.
Vous porterez sur toutes ces circonstances qui ne peuvent pas etre
ignorees par :Monsieur le Comte vValewski, la plus serieuse attention de Mon
sieur le Ministre des Affaires Etrangeres et Vous lui demanderez d'urgence
ce que le Cabinet Fran<;ais cornpte faire dans cette occasion. Notre opinion
est formee. Mais, desirant conserver un accord parfait avec le Gouvemement
Fran'Yais, nous en suspendrons l'enonce officiel et definitif pour nous entendre
avec lui, car certes sa <lignite est encore plus en j eu que la notre. Monsieur de
Thouvenel, dans toute la discussion de cette affaire, a ete en premiere ligne.
Le gant a ete ouvertement j ete pour Lord Redcliffe et Monsieur Prokesch,
et la diplomatie comme le public de Constantinople sont aux aguets pour
savoir qui l'emportera. De la depend en grande partie la consideration locale
et la legitime influence en Orient. Notre point de vue, le voici : La politique
de l'Empereur s'inspire invariablement de principes de rnoderation et de
140
conciliation. Dans toutes Ies affaires qui surgissent nous a\·ons pour regle
de ne pas nous aventurer au dela de ce que nous croyons dans Ies possibilites
ou de justice. :\fais une fois notre terrain choisi, nous ne croyons plus devoir
reculer. Or, ici, celui sur lequel nous nous sornrnes places d'accord avec la
France et d'apres le desir de son Representant a Constantinople est parfai
ternent clair et defini.
Le Cai:rnacarn de }lolda\·ie a exerce une pression illegale et manifeste
sur la liberte des elections ; Ies listes electorales ont ete faussees, la cornmission
Europeenne et Ies Representants des Cours ont porte plainte a Constanti
nople ; le Cai:macarn a ete adrnoneste par la Porte et rappele a ses devoirs ;
il n'en a pas rnoins poursuivi Ies elections d'apres Ies listes faussees. Quatre
Representants des Cours signataires du Trai te de Paris ont proteste par ecrit
contre la com·ocation du Dh·an sous des semblables auspices ; cette protes
tation est mise au neant par une contre-declaration de deux autres repre
sentants. Je ne touche qu'aux traits principaux. Les details doivent etre
connus au corn te \Valewski par Ies rapports de }Ionsieur de Thouvenel et du
Baron de Tallevrand. Maintenent, aurons-nous a nous soumettre a cette de
cision evidemrri.ent arbitraire, et nos Cornrnissaires auront-ils a traiter avec
un Divan ainsi constitue ct a ne tenir aucun cornp te ni de la note identique
presentee a Constantinople par Ies quatre Representants, ni de leurs propres
declarations sur Ies lieux ? Ce n'est pas notre avis.
Au milieu des fluctuations de plusieurs des puissances signataires du
Traite de Paris, le Cabinet Imperial ne s'est prononce que sur un seul prin
cipe. 11 l'a fait des le debut ; il y est reste et y restera fidele ; - celui d'ecarter
Ies entraves qu'on chercherait a apporter a la libre emission des votes des
::\Ioldo-Valaques. 11 s'etait inspire d'une disposition du Traite de Paris qui
n'admettait aucune interpretation contraire, sur hquelle ne pouvait planer
aucun doute. Or, c'est le principe qui est aujourd'hui attaque. En consequence
le Cabinet Imperial est d'opinion : 1 ) que Ies quatre Representants qui ont
signe la note identique du 1 3/25 Juin auraient a opposer une nouvelle pro
testation a la fin de non recevoir dont a ete suivie leur demarche ; 2) que la
meme protestation serait faite par leurs Commissaires a Bucharest gui decla
reraient simultanement qu'ils ne reconnaissent pas un Divan convoque con
tradictoirement aux principes poses dans le traite de Paris ; qu'ils ne se mettront
pas e n communication a\·ec lui, et qu'ils considereront illegaux tous Ies actes
auxquels il se porterait.
\'ous demanderez a :'.\Ionsieur le Comte Walewski si le Cabinet Fran<;ais
adht-rc a ces conclusions et \'ous nous ferez connaître au plus tot, et par voie
telegraphique, s'il se peut, ce qu'il aura decide. �ous ferons le merne dernande
au Cabinet de Berlin. 11 me semble difficile d'admettre que la Cabinet Fran
i;ais veuille sui\Te une marche differente. Xous ne pourrions l'accorder ni
avec le sentiment de sa <lignite ni a\·ec la position qu'il doit occuper a Con
stantinople. Si l\Ionsieur le Comte \Yalewski vous dit qu'il donnera des instruc
t ions en consequence a Monsieur de Thouvenel et au Baron de Talleyrand,
veuillez en informer le }!inistre de Sardaigne pres la Cour de France, afin
qu'il convie son Gouvernement a une demonstration identique, et commu
niquez cet avis directement a }lonsieur la Comte de Stackelberg. Ce serait
une ep argne de temps.
Je ne vois pas d'inconvenient a ce que \·ous donniez lecture de cette
lettre a �Ionsieur le }iinistre des affaires etrangeres.
141
Ce qui suit est pour vous seul.
Si Ies Representants d'Angleterre et d'Autriche a Constantinople ne
cedent pas devant le cote de la majorite, il est possible que la Commission
Europeenne se dissolve et que l'ceuvre de la reorganisation des Principautes
soit ajournee indefiniment, avec cet ajournement s'evanouiraient Ies espe
rances que Ies populations Moldo-Valaques ont rattachees a l'ceuvre collec
tive des Puissances signataires du Traite de Paris et l'aneantissement de
ces esperances pourrait etre le signal de troubles interieurs. J e ne suis pas
persuade que l'Autriche n'ait point en vue un semblable resultat dans l'espoir
d'amener une occupation. Alors ce serait j ouer son jeu. D'un autre cote j e
pense que le Gouvernement Franc;ais ne voudra pas avoir un dementi public
qui ebranlerait la position qu'il a prise, et j e crois que l'opposition du Gouver
nement Anglais, resultat d'une condescendance momentanee pour le Ca
binet de Vienne, ne saurait etre poussee au point de mettre la conduite du
Gouvernement en contradiction manifeste avec un des principes fondamen
taux de la Constitution Britannique et que, quelques menagements qu'on
ait a Londres pour Ies passions politiques de lord Redcliffe, on pourra diffi
cilernent le soutenir jusqu'au bout dans une attitude qui conduit evidernrnent
a violenter Ies consciences. Nous esperons clonc que cette extrernite pourra
etre evitee. Quoi qu'il en soit, nous ne croyons pas pouvoir suivre en principe
une marche differente de celle que nous avons tracee. S'il est des nuances
qui peuvent faciliter un accord entre tous, nous somrnes prets a Ies discuter
avec le Gouvernernent Franc;ais, pourvu qu'il n'en resulte pas que des paroles
solennelles, prononcees par quatre des puissances qui ont signe l'acte de
Paris, soient frappees de nullite aux yeux de !'Orient et de l'Europe qui nous
j ugent. Quant aux populations Moldo-Valaques,la ligne que nous suivons
et Ies motifs qui nous l'ont fait choisir suffisent pour ecarter de la Russie le
reproche d'indifffrence pour Ies destinees des Principautes Danubiennes.
Recevez!etc.
• Arh. St. Buc . , colecţia :11 u crofilme l"RSS, r. 67, c . 205- 220 (Arhi·, ·mesnej politiki Rossii.
Moskva, Kanceljarija 1857, d. I '16).
Nr. 506
Proiectul unei scrisori particulare
către domnul Balabin (la Paris)
Se aprobă
Aprobat de Maiestatea Sa împăratul la Kissingen,
1 1/23 iulie 1 857
Expediată în aceeaşi zi prin contele . . . 1
CUPRIND într-o scrisoare particulară ceea ce am a vă spune astăzi,

în loc de a vă adresa o depeşă oficială, şi iată pentru ce : Pînă în prezent nu
avem cunoştinţă despre incidentul survenit la Constantinopol decît din cele
două depeşe telegrafice secrete alăturate2• Or, eu evit de a baza declaraţii
l N urnele respectiv scris ilizibil.

2 Ku se află pe mic rofilm.
1 42
formale pe înştiinţări telegrafice şi cred că trebuie să aştept rapoartele dom
nului Butene,·.
Citiţi piesele anexate aci. În ele veti vedea pozitia. _\ noastră, la Constan
tinopol şi la Bucureşti, a fost întotdeau'na clară şi l�ală. În chestiunea Princi
patelor am susţinut constant un principiu, şi îl menţinem - anume, ca textul
şi spiritul Tratatului de la Paris să nu fie alterate, deci ca libertatea efectivă
a opţiunilor să fie asigurată populaţiei moldo-valahe.
În plus, am fost ghidaţi de un sentiment - cel de a susţine Franţa în
demersurile pe care le-ar face spre a asigura această libertate. De fiecare dată
cînd domnul Butenev ne-a întrebat dacă poate sau nu să se alăture domnului
Thouvenel, telegraful i-a dus imediat un răspuns afirmativ : astfel, cei doi
reprezentanţi ai noştri, acţionînd de acord şi fără nuanţe dinrgente, au scos
fa lumină, pe pămîntul Constantinopolului, înţelegerea intimi şi perfecta
conivenţă dintre cele două Curţi imperiale.
O notă identică a fost remisă Porţii de către reprezentanţii Rusiei ;
Franţei, Prusiei şi Sardiniei. Totuşi, Poarta nu a luat-o în consideraţie - după
cum arată cele două telegrame - şi ea a luat această decizie bazîndu-se pe
o declaraţie oficială a lordului Redcliffe şi a domnului Prokesch, care şi-ar fi
asumat faţă de Congres răspunderea unei astfel de 1năwri. :viărturisesc că

numai parţial de la laconismul incisiv al celor două telegrame aş putea ad
mite (ca real) un astfel de demers ; cred chiar că trebuie să aşteptăm con
firmarea lui prin rapoarte detaliate, înainte de a obţine dispoziţiile defi
nitive ale Maiestăţii ca fiind conformă cu principiile logicii ; cu atît mai puţin pot
împăca demnitatea celorlalte patru Curţi cu o supunere (a acestora) faţă
de o pretenţie atît de arbitrară. Pentru ce doi reprezentanţi ar avea dreptul
de a se folosi de responsabilităţile lor faţă de Congres, în timp ce acelaşi drept
ar fi refuzat celorlalţi patru reprezentanţi ai Curţilor semnatare ale Tratatului ?
Şi apoi, ce vrea să însemne această poziţie a reprezentanţilor Angliei şi Austriei
faţă de Congres ? Congresul nu este întrunit ; Congresul şi-a exprimat voinţa
în actele de la Paris ; deci, textul acestor acte a trasat deja calea celor care
sînt chemaţi să le pună în practică, iar acest text, în privinţa incidentului
actual, este absolut clar şi, în plus, a fost confirmat printr-un firm1n recent
al Porţii.
Veţi atrage în modul cel mai serios atenţia domnului ministru al afa
cerilor externe (francez) asupra tuturor acestor împrejurări, care nu pot
fi necunoscute domnului conte \Valewski, şi îi veţi cere (să vă spună) de
urgenţă ceea ce intenţionează să facă, în această situaţie, cabinetul fran
cez. Opinia noastră este formată. DJ.r, dorind să păstrăm un acord perfect
cu guvernul francez, noi vom amîna enunţarea oficială şi definitivă a acestei
opinii, pentru a ne înţelege cu el, întrucît, în m0d cert, demnitatea sa este
şi mai mult în j oc decît a noastr�i. Domnul Thouvenel, în întreaga discuţie
referitoare la această afacere, a fost în prima linie. Mănuşa a fost aruncată
făţiş de către lordul Redcliffe şi de domnul Prokesch iar diplomaţii, ca şi
publicul din Constantinopol, stau la pîndă pentru a vedea cine va cîştiga.
De aceasta depinde în mare măsură consideraţia locală şi influenţa legi
timi în Orient. Iată punctul nostru de vedere : Politica împăratului (nostru)
se inspiră constant din principii de moderaţie şi conciliere. În toate ches
tiunile care apar avem drept regulă de a nu ne aventura dincolo de ceea ce
considerăm ca fiind posibil sau dincolo de justiţie. Dar, odată ce ne-am
143
ales terenul, nu credem că mai trebuie să dăm înapoi. Or, în acest caz, ceI
pe care ne-am plasat, de acord cu Franţa şi conform dorinţei reprezen t antului
ei la Constantinopol, este absolut clar şi definit .
Caimacamul Moldovei a exercitat o presiune ilegală ş i e,·ident ă asupra
libertăţii alegerilor ; listele electorale au fost falsificate, Comisia europeană
şi reprezentanţii Curţilor au înaintat reclamaţie la Constantinopol ; caima
camul a fost admonestat de Poartă şi chemat la ordine ; dar, el a continuat
alegerile tot după listele falsificate . Patru reprezentanţi ai Curţilor semnatare
ale Tratatului de la Paris au protestat în scris împotriva convocării Divanului
în astfel de împrejurări ; acest protest este anihilat printr-o contra-declaraţie
a celorlalţi doi reprezentanţi. �u amintesc decît faptele principale. Detaliile
trebuie să fie cunoscute contelui \V alewski din rapoartele domnului Thou
venel şi ale baronului Talleyrand. Acum, ne vom supune oare acestei decizii
evident arbitrare, iar comisarii noştri vor trebui să trateze cu un Divan astfel
constituit şi să nu ţină deloc cont nici de nota identică prezentată la Con
stantinopol de cei patru reprezentanţi, nici de propriile lor declaraţii < făcute)
la fa t a locului ? Nu aceasta este opinia noastră.
1n mijlocul fluctuaţiilor mai multora dintre Puterile semnatare ale Tra
tatului de la Paris, cabinetul imperial < rus ) nu s-a pronunţat decît asupra
unui singur principiu . El a făcut aceasta încă de la început ; el a rămas şi
va rămîne fidel acestui principiu - acela de a se înlătura obstacolele ce s-ar
încerca să fie puse în calea liberei exprimări a opţiunilor moldo-valahilor.
El s-a inspirat dintr-o dispoziţie a Tratatului de la Paris, care nu admite
nici o interpretare contrară şi asupra căreia nu poate plana nici o îndoială .
Or, tocmai acest principiu este atacat astăzi. În consecinţă, cabinetul im
perial este de părere că : 1 ) cei patru reprezentanţi care au semnat nota iden
tică din 1 3/25 iunie să înainteze un nou protest, ca urmare a neacceptării
demersului lor ; 2) acelaşi protest să fie exprima t de către comisarii lor la
Bucureşti, care să declare simultan că nu recunosc un Divan convocat în
contradicţie cu principiile stabilite prin Tratatul de la Paris ; că nu vor intra
în raporturi cu el şi că vor considera ca ilegale toate actele ce ar emana de
la el.
Îl veţi întreba pe domnul conte \Yalewski dacă guwrnul francez aderă
la aceste concluzii şi ne veţi aduce la cunoştinţă cît mai curînd - dacă este
posibil chiar pe cale telegrafică - ceea ce ,.a decide el. \"om adresa aceeaşi
întrebare cabinetului de la Berlin. �li-e greu să admit că guwrnul francez ar
vrea să urmeze o altă cale. Xu am putea-o considera potrivită nici cu senti
mentul demnităţii sale, nici cu poziţia pe care trebuie s-o deţină la Constan
tinopol. Dacă domnul conte \\·alewski \'ă va spune că va da instrucţiuni în
consecinţă domnului Thouwnel şi baronului Talleyrand, informaţi despre
aceasta şi pe ministrul Sardiniei pe lîngă Curtea Franţei, pentru ca acesta să
invite guvernul său la o demonstraţie identică şi ccmunicaţi această infor
maţie direct domnului conte Stackelberg. Ar însemna o economie de timp.
Nu văd neun inconvenient în aceea ca dumnea,·oastră să daţi lectură
acestei scrisori < în faţa ) domnului ministru al afacerilor externe < francez ) .
Ceea c e urmează < mai j os ) este numai pentru dumnea,·oastră.
Dacă reprezentanţii Angliei şi Austriei la Constantinopol nu ,·or ceda
în faţa votului majorităţii, este posibil ca Comisia europeană să se dizolve şi
ca opera de reorganizare a Principatelor să fie amînată pe timp nedefinit ;
odată cu această. amînare s-ar spulbera speranţele pe care populaţia moldo-
144
\'alahă le-a legat de opera colecti\'ă a Puterilor semnatare ale Tratatului de
la Paris iar zdrobirea acestor speranţe ar putea constitui semnalul anor tul
burări interne. Nu sînt convins că Austria nu ar avea deloc în vedere un astfel
de rer;ultat, cu speranţa de a determina o ocupare ( a Principatelor ) . Prin
urmare, ar însemna să i se facă jocul. Pe de altă parte, cred că guvernul francez
nu ar vrea să rişte o umilire publică care ar zdruncina poziţia pe care a luat-o
şi ( mai ) cred că opoziţia guvernului englez - rezultat al unei condes
cendenţe momentane faţă de cabinetul din Viena - nu ar putea fi împinsă
pînă la punctul în care ar pune conduita guvernului în contradicţie evidentă
cu unul dintre principiile fundamentale ale constituţiei britanice şi ( mai
cred, de asemenea ) , că, oricît de mult s-ar dori la Londra menaj area pasiu
nilor politice ale lordului Redcliffe, ar fi dificil să-l susţină pînă la capăt într-o
atitudine care duce clar la violentarea conştiinţelor. Sperăm, deci, că această
situaţie extremă va putea fi evitată. Orice ar fi, nu credem că vom putea
urma, în principiu, o cale diferită de cea pe care am stabilit-o. Dacă vor fi
nuanţe care pot facilita un acord între toţi, sîntem gata să le discutăm cu
guvernul francez, cu condiţia de a nu rezulta că vorbe solemne pronunţate
de patru dintre Puterile care au semnat actul de la Paris ar apare ca lovite
de nulitate în ochii Orientului şi ai Europei, care ne j udecă. Cît priveşte popu
laţia moldo-valahă, calea pe care o urmăm şi motivele care ne-au făcut s-o
alegem sînt suficiente spre a îndepărta reproşul privind indiferenţa Rusiei
faţă de destinul Principatelor Dunărene.
Primiţi, etc „ .
55
1 857 iulie 1 4 /26, Plombieres . Telegramă a împăratului Napoleon al III-iea.

către Al. Walewski, dispunind ruperea relaţiilor diplomatice cu Poarta în
cazul în care aceasta nu anulează alegerile falsificate pentru Adunarea ad-hoc
a Moldovei.
Plombieres, le 26 J uillet 1 857
IL FAUT aujourd'hui montrer de !'energie a Constantinople. Si la Porte

maintient Ies elections de Io. ?lfoldavie, dites a Monsieur Thouvenel de deman
der ses passeports.
• Ed. Gh. Petrescu , V . A . S t u r d z a şi D. C. Sturdza, A cte şi docu mente . . . voi. \',Bucu

reşti, 1890, p. 26 1 .
Plombieres, 26 iulie 1 857
ESTE NECESAR ca astăzi să dondirn energie la Constantinopol.

Dacă Poarta menţine ( valabile ) alegerile din Moldova, spuneţi domnului
Thouvenel să-şi ceară paşapoartele.
56
1 857 iulie 1 5/ 2 7 , Paris. Instrucţiuni adresate de Al. Walewski însărcinatului

cu afaceri a.i. francez la Petersburg, F. Chateaurenard, în legătură cu anu
larea alegerilor din Moldova.
Paris, le 27 Juillet 1 857

Depeche telegraphigue
a chiffrer
]'INVITE, par le telegraphe, Monsieur Thouvenel a obtenir absolument

l'annulation des elections de Moldavie.
Je lui prescris de proposer a ses collegues de Russie, de Prusse et de
Sardaigne d'aller j usqu'a menacer la Porte d'une rupture de relations. ]'es
pere que le Gouvernement Russe donnera des instructions semblables par
le telegraphe.
Je prescris a Monsieur de Talleyrand de protcster contre les elections
qui doivent e trc considerees comme entacMes de nullite.
• Arh. St. B .ic., colecţia Microfilme Franţa r. 3 10, c. 526-527 (Ministere des Affaires
Etrangeres, Archi·res Diplomatiques, Correspondance Politique, Russie, vol. 21'1, f. 292 - 293).
Depeşă telegrafic�l
de cifrat
Paris, 27 iulie 1 857
SOLICIT, telegrafic, domnului Thouvenel să obţ ină neapărat anularea

alegerilor în Moldo\·a.
Îi recomand să propună colegilor săi din Rusia, Prusia şi Sardinia să
meargă pînă la a ameninţa Poarta cu ruperea relaţiilor. Sper că guvernul rus
va da telegrafic instrucţiuni asemănătoare.
I-am recomandat domnului Talleyrand să protesteze împotriva alegerilor,
care trebuie să fie considerate nule.
57
1 857 iulie 1 8/30, Paris. Telegramă a lui Al. Walewski către F. Chateaure
nard, în legătură cu instrucţiunile adresate lui Ed. Thouvenel, privind poziţia
ce va trebui să o adopte faţă de Poartă în cazul în care aceasta refuză să
considere nule alegerile din Moldova.
Paris, le 30 Juillet 185 7

Chiffree
SUR SA DEMAXDE, nous autorisons �Ionsieur Th ouven el a donner

suite, d'accord a\·ec ses collegues, a la menace de rupture des r elations, dans
le cas ou, contre toute attente, il y serait contraint par le refu s de la Porte
146
de considerer comme non avenues les elections faites sans egard pour les
decisions prises le 30 Mai a Constantinople, entre la Porte et tous les Repre
sentans, le Gouvemement Turc assumant ainsi la responsabilite des actes
de Monsieur Vogorides. Nous esperons que le Gouvemement Russe donnera
des instructions analogues a Monsieur de Boutenieff.
• A rh . St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 3 10, c. 527- 528 (Ministere des Affaires
Etrangeres, A rchives Diplornatiques, Correspondance Politique, Russie, voi. 2 1'1, f. 292).
Paris, 30 iulie 1 857

Cifrat
LA CEREREA 'SA, l-am autorizat pe domnul Thouvenel să dea ur

mare, de comun acord cu colegii săi, ameninţării cu ruperea relaţiilor în cazul
în care, împotriva oricărei aşteptări, ar fi constrîns la aceasta prin refuzul
Porţii de a considera drept nule alegerile făcute fără a ţine seama de hotărîrile
stabi:ite în 30 mai la Constantinopol între Poartă şi toţi reprezentanţii (Pute
rilor garante), guvernul turc asumîndu-şi astfel răspunderea pentru actele
domr. ului Vogoride. Sperăm că guvernul rus va da instrucţiuni similare domnu
lui Buteniev.
58
1 857 iulie 22/august 3, Londra. Raportul lui Silvain van de Weyer către
Ch. Vilain, despre debutul crizei franco-turce stîrnită de alegerile din Moldova.
în an exă : un articol din „Daily News" privind poziţia guvernului englez faţă
de Unirea Principatelor.
No 295 Lon dres, le 3 A ou t 1 857

1 Anr exe
J\Consieur le Ministre.
L NE DEPECHE telegraphique arnvee hier de Constantinople porte

que l'Ambassadeur de France, apres avoir proteste contre Ies elections de
Molda vie, comme entachees de fraude et de violence, avait declare au Gou
vernenent de Sultan qu'il avait ordre, si les elections n'etaient pas annules,
de suspendre ses relations et de quitter Constantinople. La depeche ajoute
qu'a la suite de cette declaration le Sultan s'etait decide a renvoyer ses mi
nistres .
11 y a quelque temps, Monsieur de Persigny a prevenu Lord Clarendon
que si les elections dans Ies Principautes se poursuivaient comme elles avaient
commence ; que si au lieu d'etre l'expression reelle des. neux des populations,
elles portaient le caractere de la contrainte, et n 'etaient que le resultat de la
pression exercee par les agents turcs et autrichiens, le Gouvemement de
l'Empereur n 'hesiterait pas a transmettre a Monsieur Thouvenel l'ordre d'an
n oncer son depart.
147
Dans la ·com·iction que ce n 'etait pas lă. une ,·aine menace, le Gouverne
·ment Anglais avait, assure-t-on , recommande a Lord Stratford de Redcliffe
de ne pas se trouver a Constantinople au moment de la crise que devaient
.amener le resultat prevu des elections moldaves et Ies intentions annoncees
du Gouvernement francais.
La Presse anglaise � cesse d'etre unanime dans son appreciation de la
conduite sui,·ie par l'Angleterre dans la question des Principautes ; plusieurs
journaux ont meme blâme tres energiquement le concours qu'aurait prete
suivant eux, la diplomatie anglaise aux vues de la politique autrichiennc.
Vous trom·erez sous ce pli un article publie par le « Daily N ews » de
ce jour et dans lequel l'Ambassadeur a Constantinople aussi bien que Ies
consuls anglais a Bucharest, et a Jassy, sont accusses de partialite et d'inin
telligence.
Agree.2 . . .
Silvain van de Weyer
.Annexe
'The elections for Moldavia are over, and there can be little doubt as
'to what will he their immediate as well as their remote resul t. The respec
table and independent inhabitants of l\foldavia drew up a statement of their
· grievances, with proofs of now competly they had been excluded from the
electoral lists. This statement, together with a mass of deocumentary testi
mony, was placed before the European Comrnissioners ; and so flagrant were
the acts of the Caimacan Vogorides, that even the anti-unionist members
·of the Commission could not deny the expediency of applying to the Mol
davian Firman the same corrections which, with the assent of the Porte,
had been made in \Vallachian Firman . The Bucharest Commission accordingly
passed a vote to this effect, stating that the Moldavian elections, in order
to be valid, ought not to take place for a rnonth after the changes and recti
fications.
Prince Vogorides, supported by the Porte, has snapped his fingers at
tthe European Commissioners, and proceeded with the elections. The con
csequence will be, that four, at leas t , if not five of the Commissioners will
.ignore the :Molda ,·ian elections, and take no accoun t of the vote of thc Mol
davian Divan , packed as it has been by Yogorides. The result will be a com
plete nullification of the Treaty of Paris. France by that Treaty guarantees
the integrity of the Principalities to Turkey. And Russia, by that Treaty,
engages to respect that integrity. Both, however, may not withhold their
c.Stipulation and their guarantee ; the conditions of the Treaty of Paris having
·b een set aside by the Porte.
The truth of the matter is, that Prince Vogorides declared to the Porte,
"Lhat if thc order of the Commissioners was obeyed, and the same compara
tive fairness allowed in Moldavia as in \Vallachia, he would not answer for
a vote unfarnurable to the Union. The simple fact is, that every liberal and
independent man is for the Union. Those who oppose it are the old Boyard
party and their retainers, who have monopolised office, and with office the
means of peculation and plunder. The chief effect of the Union would be to
;replace the corrupt old functionary clique by independent rnen . The resis-
.d.48
tance of the few Boyards is therefore desperate - their fortunes, their pros-
pects, their everything depends upon it. If, on the other hand, the patriotic
party demand the Union, it is not only for the strength it v,·ould give the
country, but because it would defeat the old cliques that have so long fod
upon the Principalities, and sold them to Austria one day and to Russia·
the next.
The great misfortune is, that England has chosen to take part with
the old corrupt party, and to break with all that is patriotic, liberal, and in
dependent in the Principalities. We perceive in the „Times"a lengthened
correspondence from Jassy, the aim of which is to assume or to affirm, that
whilst France, Russia, Prussia, and Sardinia have been open champions
for the Union, and Austria and Turkey decided opponents of that measure,
England has mantained an imperial attitude, neither exerting nor declaring,
herself for one or for the other.
Unfortunately such an assumption is in total contradiction with facts·..
M:r. Consul-General Colquhoun has been from the first a decided and ener
getic opponent of the Union ; so has been Mr. Gardner, British Consul at
Jassy. Sir Henry Bulwer, it is true, on his first arrival in the Principalities,..
did assume an attitude of impartiality. But he has not been allowed to pre
serve it. For even when he did think it expedient to make fair concessions,
those concessions have been overruled by Lord Redcliffe at Constantinople.
Sir Henry admitted and declared that the Moldavian Firman should he
amended like the Wallachian document. Lord Redcliffe bas supported thie·
Porte in saying NO. And far from assuming an impartial attitude, Lord_
Redcliffe bas shown himself all along the decided enemy of the patrioti�
party in Moldo-Wallachia and of all their wishes.
Lord Redcliffe pursues this policy with the idea he is supporting Turlcish
interests and a Turkish party at Bucarest and Jassy. His lordship is utteriy
mistaken . There are but two parties in the Principalities. The one is the old
Boyard functionary party, who have long ruled, and who abhor the Union,
which would put an end to their misrule. The other is the party of indepen
dent patriots, who are men of intelligence and fortun e. These are the men
who rely, or who did rely, upon the powers of the \Vest, a:nd who looked to.
England and to France to maintain the ancient privileges and rightful posi
tion of the country under Turkish suzerainty.
The other party is a mere assemblage of the old Austrian and Russian
agents - men who, one and all, have been the instruments of Russian p:to
consuls. It is into the hands of this party that Lord Redcliffe and the Turkish
Government are playing with a blind and a short-sighted policy, of which
the result will soon be seen . The whole efforts of Lord Redcliffe and of Turkey
go to uphold the status quo and the Hospodarate system in the Principalities.
There is not a man of sense or independence in the country that does not
perceive that this is merely giving back the Principalities to Russian in
fluence. And England is going headlong with this current. The statement
that Englan d or her agents have preserved even the show of impartiality in
this business is an assertion that every Moldo-Wallach would treat with
the laugh of derision that it deserves.
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Belgia, r. 33, c. 495- 498 (Ministere des Affaires Etran
geres et du Cornrnerce Exterieur, Bruxelles, Correspondamce Politique, Legations, Rournanie,
serie non reliee, voi. 37- 1/ 1857, doc. 187)
149
Nr. 295 Londra, 3 august 1 857
1 Anexă
Domnule ministru,
O DEPEŞĂ telegrafică sosită ieri de la Constantinopol arată că amba

sadorul Franţei, după ce a protestat împotriva alegerilor din �Ioldova ca
fiind pătate de fraude şi de violenţă, a declarat gunrnului sultanului că el
are ordin, dacă alegerile nu sînt anulate, să-şi suspende relaţiile şi să pără
sească Constantinopolul. Depeşa adaugă că, în urma acestei declaraţii, sul
tanul s-a hotărît să-şi demită miniştrii.
Cu cîtva timp în urmă, domnul de Persigny l-a prevenit pe lordul Cla
rendon că, dacă alegerile din Principate continuă după cum au început,
că dacă, în loc să fie expresia fidelă a dorinţelor populaţiilor, ele sînt de natură
să o constrîngă şi nu sînt decît rezultatul unei presiuni exercitate de agenţii
t urci şi austrieci, guvernul împăratului nu ar ezita să-i transmită domnului
de Thouvenel ordinul să-şi anunţe plecarea.
În convingerea că aceasta nu însemna o ameninţare zadarnică, guvernul
englez , se afirmă, i-a recomandat lordului Stratford de Redcliffe să nu se
afle la Constantinopol în momentul crizei care trebuia să ducă la rezultatul
prevăzut al alegerilor moldovene şi la intenţiile anunţate de guvernul francez .
Presa engleză a încetat să mai fie unanimă în aprecierea sa asupra con
duitei urmate de Anglia în problema Principatelor ; mai multe ziare chiar
au blamat foarte energic concursul pe care l-ar fi dat, potrivit lor, diplomaţia
engleză intenţiilor politicii austriece.
Veţi găsi în acest plic un articol publicat de „Daily News" de astăzi
în care ambasadorul la Constantinopol, ca şi consulii englezi la Bucureşti
şi la Iaşi, sînt acuz:J ţi de părtinire şi de lipsă de inteligenţă.
Primiţi
Silvain van de Weyer
Anexă
Alegerile pentru �Ioldova sau încheiat şi poate exista un mic dubiu

în ceea ce priveşte atît rezultatul lor imediat, cît şi cel îndepărtat. Locuitorii
respectabili şi independenţi ai Moldovei au redactat o declaraţie cuprinzînd
plîngerile lor, cu dovezi asupra modului total în care ei au fost excluşi din
listele electorale. Această declaraţie, împreună cu o mulţime de dovezi docu
mentare, a fost prezentată comisarilor europeni ; şi atît de flagrante au fost
actele caimacamului Vogoride, încît chiar şi membrii antiunionişti ai Comisiei
nu au :putut nega oportunitatea de a aplica firmanului moldovean aceleaşi
modificari care, cu asentimentul Porţii, au fost operate la firmanul valah.
Comisia de la Bucureşti a votat în consecinţă pentru aceasta, declarînd că
alegerile moldovene, pentru a fi valide, nu trebuie să aibă loc timp de o lună
de la schimbări si rectificări.
Prinţul Vogo�ide, susţinut de Poartă, a înfruntat cu insolenţă pe comi
sarii europeni şi a trecut la (organizarea) de alegeri. Urmarea va fi că patru,
cel puţin, dacă nu cinci dintre comisari vor nesocoti alegerile moldovene
si nu vor tine
' seama de votul Divanului moldovean , măsluit cum a fost de
\·ogoride. Rezultatul ,.a fi o abrogare totală a Tratatului de la Paris. Prin
1 50
acel tratat, Franţa garantează integritatea Principatelor faţă de Turcia.
Iar Rusia, tot prin acel tratat, se angajează să respecte această integritate..
Totuşi, nici una nu-şi poate retrage prevederile şi garanţiile lor ; condiţiile
Tratatului de la Paris fiind lăsate deoparte de Poartă.
Adevărul în această chestiune este că prinţul Vogoride a declarat Porţii
că, dacă ordinul comisarilor a fost respectat şi aceeaşi nepărtinire relativă
a fost adoptată în )foldova ca şi în Valahia, el nu ar fi răspunzător pentru
un rezultat nefavorabil Unirii. Simplul fapt este că orice om lib�ral şi inde
pendent este pentru Unire. Cei care i se opun reprezintă vechiul partid al
boierilor şi sprijinitorii lor care au monopolizat guvernul şi odată cu guvernul
toate mijloacele de delapidare şi de profit. Rezultatul principal al Unirii
ar fi de a înlocui vechea clică oficială coruptă cu oameni independenţi. Rezis
t enţa cîtorva boieri este de aceea desperată - averile lor, perspectivele lor,.
întregul lor avut depinde de aceasta. Dacă, pe de altă parte, partidul patriotic
cere Unirea, aceasta nu este numai pentru forţa care ar da-o ţării, ci pentru
că ea ar înfrînge vechea clică, care atît timp s-a hrănit de pe urma Princi
patelor şi le-a vîndut Austriei într-o zi, şi Rusiei a doua zi.
Nenorocirea este că Anglia a ales să se situeze de partea vechiului partid
corupt şi să rupă cu tot ce este patriotic, liberal şi independent în Principate.
Observăm în „Times" o lungă corespondenţă din Iaşi, al cărei scop este de
a pretinde sau de a afirma că în timp ce Franţa, Rusia, Prusia şi Sardinia
au fost susţinători deschişi ai Unirii, iar Austria şi Turcia adversari hotărîţi
ai acestei măsuri, Anglia s-a păstrat într-o atitudine imparţială, nici acţio
nînd şi nici declarîndu-se pentru una sau alta.
Din nefericire o asemenea presupunere este în totală contradicţie cu faptele.
Domnul consul general Colquhoun a fost, de la bun început, un adversar
hotărît şi energic al Unirii ; la fel şi domnul Gardner, consulul britanic la
Iaşi . Sir Henry Bulwer, este adevărat, la prima vizită în Principate, a arborat,
totuşi, o atitudine de imparţialitate. Dar el nu a fost lăsat să şi-o menţină.
Întrucît chiar atunci cînd el a crezut că este nimerit să facă unele concesii
nepărtinitoare, aceste concesii au fost respinse de lordul Redcliffe la Constan
tinopol. Sir Henry a recunoscut şi a declarat că firmanul moldovean trebuie
să fie modificat la fel cu documentul valah . Lordul Redcliffe a sustinut Poarta
în a spune NU. Şi, departe de a adopta o atitudine imparţială, lordul Redcliffe
s-a arătat tot timpul un duşman hotărît al partidului patriotic din Moldo
Valahia şi al tuturor dorinţelor lui.
Lordul Redcliffe adoptă această poziţie în ideea că el sprijină interesele
turce şi partidul (pro) turc de la Bucureşti şi de la Iaşi. Domnia Sa se înşeală
amarnic. Există doar două partide în Principate. Unul este vechiul partid
oficial al boierilor, care a condus timp îndelungat şi care detestă Unirea,
care ar pune capăt proastei lor guvernări. Celălalt este partidul patrioţilor
independenţi, care sînt oameni inteligenţi şi bogaţi. Aceştia sînt oamenii care
se sprijină sau ar trebui să se sprijine pe Puterile din vest şi care se bizuie
pe Anglia şi pe Franţa pentru a menţine vechile privilegii şi poziţia legitimă
a tării,
' sub suzeranitatea turcă.
Celălalt partid este o simplă adunătură de vechi agenţi austrieci şi ruşi -
oameni care, fără excepţie, au fost instrumentele proconsulilor ruşi. Tocmai
datorită manevrelor acestui partid, lordul Redcliffe şi guvernul turc ajung
să facă jocul unei politici oarbe şi neprevăzătoare, al cărei rezultat se va
vedea curînd. Toate eforturile lordului Redcliffe şi ale Turciei se îndreaptă
151
spre menţinerea status quo-ului şi a sistemului de domnie din Principa te. Nu
există în ţară un om de bun simţ şi cu (sentimentul) independenţei care să
nu observe că aceasta repune pur şi simplu Principatele sub influenţa rusă.
Şi Anglia merge în fruntea acestui curent. Declaraţia că Anglia sau agenţii
ei au păstrat chiar şi aspectul de imparţialitate în această afacere este o
pretenţie pe care orice moldo-\·alah ar lua-o în d�rîderea pe care o mer it ă .
.59
1 857 iulie 26/august 7, Vieru . R ap or tul lui A. O'Sullivan de Grass către

Ch. Vilain, conţinînd o analiză a poziţiei Puterilor faţă de Unirea Principatelor.
Legation de Belgique Vienne, le 7 Aout 1 R"7

�o 1 � 6
Tres confidentielleJ
)Ionsieur le Vicomte,
H IER on a rec;:u la nou,·elle que l e 5 a u soir l'ambassadeur d e Fram:e

a Constantinople avait abattu son pavilion et a\·ait notifie que si au bout
de trois jours les elections de Moldavie n'etaient pas annulees, îl partirait.
avec tout le personnel de sa mission .
Hier l'ordre a ete expedie par le telegraphe a :\Ionsieur de Boutenieff
de partir en merne temps que l'arnbass1deur de France.
On a appris en meme temps que le Sultan avait fait dire a Monsieur
de Thouvenel que puisqu'il refusait tout accomodement, îl lui laissait la
responsabilite de ses actes et allait ecrire une lettre autographe a l'Empereur
des Fran c;ais.
La correspondance autrichienne contenait hier au soir un expose de la
situation. Je joins a ma depeche l'Ost-Deutsche-Post 1 de ce matin qui con
tient cet article officiel ainsi qu'un article � sorti du ministre des Af:aires
Etrangeres et dont Votre Excellence remarquera la violence.
La wnduite de la France y est j uge avec une severite, qui, dans les cir
constances actuelles pourrait bien n'etre qu'une maladresse. On y dit bru
talement ce que l'on craint, ce que l'on blâme, c'est de donner une dangereuse
satisfaction. C'est le but qu'îl faut surtout envisager et ce n'est pas la guerre
que veut l'Autriche elle veut empecher Ies Principautes d'etre reunies, et
sans l'emploi de la force on ne plus aujourd'hui eviter cette reunion que par
des concessions faites a la France et de nature a lui permettre de se con
tenter a moins sans un echec pour son influence et pour son honneur.
On fait absolument tout le contraire, on irrite le cabinet Fran c;ais, on
l'accuse d'intentions perfides ; on laisse voir toute la defiance que sa conduite
inspire, on semble envisager comme un fait accc,mpli l'alliance avec la Russie
et le gant j ete a l'Angleterre.
Au cercle qui a eu lieu hier a Schoenbrunn apres le dîner, l'Empereur
. s'est longtemps entretenu avec le Baron de Bourqueney, qu'il n 'avait pas
vu depuis plusieurs mois.
152
Cet habile diplomate a aborde de front la question, il n'a pas approuve
tout ce que son gounmement et ses agents ont pu faire, mais il a rejete la
plus grande partie des fautes commises sur la conduite et le langage du
cabinet de Vier.ne et de ses organes. 11 a dit que les defiances con<;ues avaient
ete sans fondement, que les memes sentiments, le meme loyaute avaient dirige
l'Empereur son maître, mais qu'on avait voulu lui infliger une humiliation
dans la capitale d'un Empire que la France venait au prix de son sang de
proteger et de sauw1 . II y a des insinuations, a ajoute Monsieur de Bourqueney,
<}U1il faut Sa\·oi1 penetrer et comprendre a demi-mot ; Napoleon en a dit
assez a l'Autriche pour lui faire j uger qu'il ferait bon marche du fond, si on
lui faisait des concessions sur la forme qui missent son amour propre et sa
<lignite a couwrt . On a repondu comme si l'on ne comprenait pas et Ies re
ticences si naturelles et si intelligibles n'ont fait que donner pretexte a de la
mefiance. L'Empereur a paru fort impressionne ; 11 a une grande confiance dans
le caractere du Baron de Bourqueney ; 11 n'a pas cache que son esprit avait
-eon -;u des soupi:-ons, mais II a ajoute que du moment ou sur le fond on serait
d'accord, Ies formes lui importaient peu. L'Ambassadeur de France a dit
.alors qu'il etait bien fâcheux que cet esprit de conciliation ne se fut revele
ni a Bucharest, ni a Constantinople, ni a Paris ; vous le savez, Sire, ajouta-t-il,
mon plus vif desir c' est le maintien de la paix et pour cela de l'alliance entre
1a France et l'.\utriche, eh bien ! ce qui me peine et m'inquiete, c'est que dans
<:e moment meme Ies destinees de l'Europe se decident a Osbome, entre Na
poleon et le cabinet britannique et que Votre Maj este n'y est pas representee
par l'expression franche et entiere de sa pensee.
L'Empereur parla en suite avec autres membres du corps diplomatique,
il me parla de }fadame l'Archiduchesse Charlotte dans les termes Ies plus
flattants et le cercle termine il fit signe au comte de Buol de venir lui parler.
] 'ai tout lieu de croire que dans cette rneme soiree une depeche tele
graphique est partie pour Londres et y a porte au comte Apponyi ies expres
sions conciliatrices adressees par l'Empereur au Baron de Bourqueney. La
pensee de Sa Majeste sera donc connue aux conferences d'Osbome.
L'Empereur partira demain pour la Hongrie. L'Archiduc Maximilien et
l'Archiduchesse Charlotte partiront aussi demain pour Trieste.
Leurs Altesses lrnperiales ont rec;u hier les hommages du corps diplo
rnatique.
J e termin erai, �fonsieur le Vicomte, en vous disant confidentiellement
que le Baron de Bourqueney a fait parvenir avant hier au Comte \Valewski
un rnoyen de solution .
Les elections molda ves seraient annulees, Monsieur de Thouvenel pour
rait donc rester a son poste ; Ies Divans, ne seraient reunis et le Congres organi
serait les Principautes sans union politique, mais en les assimilant autant
.que possible sous le point de vue administratif.
J'ai l'honneur . . . O'Sullivan de Grass
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Belgia, r. 3i, c. 876- 879 (Ministere des Affaires Etran
gt!lres et du Commerce Exterieur, Bruxelles, Correspondance Politique, Legations, Autriche
Hongri•, vgl. 2i/ 18.P, doc. 192).
153
Legaţia Belgiei Viena, 7 august 1 857
Nr. 1 86
Foarte confidenţi al
Domnule viconte,
IERI s-a primit ştirea că pe 5 ( august) seara, ambasadorul Franţei la.
Constantinopol şi-a coborît pavilionul şi a notificat că dacă în trei zile alegerile
din Moldova nu sînt anulate, el va părăsi, cu întreg personalul, misiunea.
Ieri a fost trimis prin telegraf domnului de Buteniev ordinul de a pleca
în acelaşi timp cu ambasadorul Franţei. S-a aflat în acelaşi timp că sultanul
i-a transmis domnului de Thouvenel că, întrucît refuză orice conciliere, lasă
pe seama lui responsabilitatea actelor sale şi va scrie o scrisoare autogi afă
împăratului francezilor.
Presa austriacă conţinea ie1 i seara o prezentare a situaţiei. Anexez la
depeşa mea „Ost Deutsche Post" 1 din dimineaţa aceasta, care conţine acest.
articol oficial, precum şi un articol 2 parvenit de la ministrul afacerilor externe,
a cărui violenţă Excelenţa Voastră o va remarca.
Poziţia Franţei este judecată aici cu o severitate care, în împrejurările
actuale, ar putea prea bine să nu fie decît o stîngăcie. Se spune în mod brutal
ceea ce provoacă teamă, ceea ce se blamează ; aceasta înseamnă să se dea
o periculoasă satisfacţie. Este scopul care trebuie avut mai ales în vedere
şi nu război vrea Austria ; ea vrea să împiedice Principatele de a fi reunite şi,
fără folosirea forţei, nu se mai poate astăzi evita această Unire, decît prin concesii
făcute Franţei şi de natură să-i permită să se mulţumească cu mai puţin ,
fără un eşec pentru autoritatea şi onoarea sa.
Se face absolut totul invers, se irită cabinetul francez , este acuzat de
intenţii perfide ; se lasă să se vadă toată neîncrederea pe care poziţia lui o
inspiră, se pare că se are în vedere ca un fapt împlinit alianţa cu Rusia şi
mănuşa aruncată Angliei.
La reuniunea care a avut loc ieri la Schoenbrunn, după dineu, împăratul
s-a întreţinut îndelung cu baronul de Bourqueney, pe care nu-I văzuse de
mai multe luni.
Acest abil diplomat a abordat direct chestiunea, el n-a aprobat tot ceea
ce au putut face guvernul şi agenţii lui, dar el a respins cea mai mare parte
din greşelile comise în ceea ce priveşte poziţia şi modul de exprimare .:tl ca
binetului din Viena şi al organelor sale. El a spus că suspicinnile inventate
erau fără fundament, că aceleaşi sentimente, aceeaşi lealitate l-au călăuzit
pe împărat, stăpînul său, dar că s-a dorit să i se aplice o umilinţă în capitala
unui Imperiu pe care Franţa l-a protejat şi l-a salvat cu preţul sîngelui ei.
Există insinuări, a adăugat domnul de Bourqueney, pe care trebuie să ştii
să le pătrunzi şi să le înţelegi din două- trei vorbe ; Napoleon a spus destul
Austriei pentru a o face s ă CQnsidere că el n u ar pune mare preţ pe fond,
dacă i s-ar face concesii asupra formei, care să-i pună Ia adăpost demnitatea
şi amorul propriu. S-a răspuns ca şi cînd nu ar fi fost înţeles şi reticenţele
atît de fireşti şi de clare n u au făcut decît să ofere un pretext pentru suspi
ciune. Împăratul a părut foarte impresionat ; el are o mare încredere în ca
racterul baronului de Bourqueney ; el nu a ascuns că în mintea lui s-au născut
1 şi 2 Xu se află pe microfilm.
154
b ănuieli, dar a adăugat că, din moment ce asupra fondului s-ar cădea de
acord, formele l-ar interesa mai puţin. Ambasadorul Franţei a spus apoi
că este foarte supărat că acest spirit de conciliere n u s-a făcut simţit nici la
Bucureşti, nici la Constantinopol, nici la Paris ; ştiţi, Sire, adăugă el, dorinţa
mea cea mai mare este menţinerea păcii şi, pentru aceasta, a alianţei între
Franţa şi Austria ; ei bine ! ceea ce mă doare şi mă nelinişteşte este faptul
dt tocmai în acest moment destinele Europei se hotărăsc la Osbome, între
.:\apoleon şi cabinetul britanic şi că Maiestatea Yoastră nu este reprezentată
acolo prin exprimare deschisă şi totală a gîndiurilor ei.
Împăratul a \·orbit apoi cu alţi membri ai corpului diplomatic ; mi-a
Yorbit mie de doamna arhiducesă Charlotte în termenii cei mai flatanţi şi,
reuniunea terminîndu-se, el a făcut semn contelui de Buol să vină pentru
a-i vorbi.
Am toate motivele să cred că chiar în aceeaşi seară o depeşă telegrafică
a plecat spre Londra şi a purtat către contele Apponyi cuvintele conciliante
adresate de împărat baronului de Bourqueney. Gîndurile Maiestăţii Sale

Yor fi deci cunoscute la conferinţa de la Osbome.
Împăratul va pleca mîine în Ungaria. Arhiducele Maximilian şi arhi
ducesa Charlotte vor pleca, de asemenea, mîine la Triest.
Alteţele Lor imperiale au primit ieri omagiul corpului diplomatic.
Aş încheia, domnule viconte, spunîndu-vă în mod confidenţial că baronul
de IBourqueney a transmis ieri contelui Walewski o soluţie de rezolvare.
Alegerile moldovene ar fi anulate, domnul de Thouvenel ar putea deci
rămîne la postul său ; Divanurile nu ar fi alese ; comisarii ar fi rechemaţi ;
Conferinţa de la Paris s-ar reuni şi Congresul ar organiza Principatele fără
unire politică, dar asimilîndu-le, atît cît este posibil, din punct de vedere
administrativ .
.Am onoarea . . .
O ' Sullivan de Grass
60
1 857 iulie 30 /aug ust 1 1 , (Londra) . Telegramă a lui J. H. Clarendon către

H. Bulwer, despre înţelegerea de la Osbome.
F oreign Office August 1 1 , 1 857
"IT HAS BEEN agreEd at Osborne with the Emperor that we should
recommond the Porte to anual the Elections and revise the lists in accor
<lance with the Interpretation of the agreement of the 30 of May 1, namely,
that the ioterpretation of the Firman decided upon in Wallachia is to be
adopted in Moldavia as far as local circumstances admit : the new Elections
to ta.ke place in 1 5 days ; diplomatic relations will he renewed by France ;
French Commissioner is instructed to be very moderate in bis tour and to
raise no unnecessary obstacles respecting the lists.
We have likewise settled the union question satisfactorily, but you will
c onsider this a pwfound secret for the present .
More by the Messenger today".
155
• Arb. St. Buc . . colecţia llicro!ilme Anglia, r. 53 (Public Record Office, Londo n , Foreign
Office 78, Turkey, ·rnL 1278, page 33) .
Foreign Office 11 august 1 857
„ S-A C.\Z C T de acord cu împăratul (Xapoleon) la Osborne că noi tre

buie să recomandăm Porţii să anuleze alegerile şi să revizuiască listele în
conformitate cu interpretarea din acordul din 30 mai 1, şi anume, că interpre
tarea firmanului stabilită pentru Yalahia urmează să fie adoptată în :Moldova
în măsura în care împrej urările locale o permi t : noile alegeri să aibă loc în
15 zile ; relaţiile diplomatice cu Franţa să fie reluate ; la rîndul lui, comisarul
francez este instruit să fie moderat şi să nu ridice obstacole inutile în ce
priveşte listele.
Am reglementat, în mod asemănător, problema Unirii, dar veţi considera
aceasta drept un secret desăvîrşit pentru moment . Mai mult, prin curier,
astăzi . "
61
1 857 august 1 7 .29, (Petersburg) . Scrisoare particulară a lui A . Gorceakov

către Balabin, în legătură cu veridicitatea declaraţiei împăratului Napoleon
al Ill-lea privind înţelegerea de la Osborne.
�o 593 le 1 7 Aout 1 857

Proj et de let t re particuliere
a Monsieur de Balabine, a Paris
Byt' po semu
Approuve par Sa :\Iaj este
a St-Petersbourg, le 1 6 Aout 1 857
APRES A YOIR combine ce que Yous a dit l\Ionsieur \\'alewski avec c e

que m e dit :\Ionsieur Baudin, j e penche wrs l'opinion que l a concession faite
par l'Empereur Xapoleon a Osborne pourrait bien se borner a sa declaration
de s'abstenir a Bucarest de tout essai de faire prevaloir son opinion perso
nelle quant a I' l-nion, a condition que Ies autres Puissances en fassent autant,
et que ces p::i roles ont ete exploitees par Redcliffe et le sont par le Comte
Buol dans le sens de leurs vues indi,·iduelles, en en deduisant un abandon
complet de l ' idee de l'union .
1 Instrucţiunile pri'find in terpretarea stipulaţiilor electorale ale Firmanului de con·1ocare

a Divanurilor ad-ho c , t ransmise de Conferinţa re prezentanţilor diplomatici ai Puterilor garante
la Constantinopo l , din 30 m a i 1856.
157
La declaration de l'Empereur :\"apoleon serait parfaitement correck ;
elle l e replacerait sur l e terrain que nous n'avons j amais quitte e t qui, choisi
par les autres Puissances, leur aurait epargne les embarras actuels, tout en
etant rigoureusement d'accord avec les dispositions du traite de Paris.
L'Autriche et l'Angleterre, en interpretant cette declaration, comme
elles l'ont fait, ont pu avoir pour but celui de colorer leur defaite et celui de
decourager dans les Principautes les partisans de l'union .
J e m' en tiens a la version qui consacre la loyaute des cornrnunications
fram;:aises, sauf a m'amender, si Vous me donnez des infonnations contraires.
11 reste bien entendu, qu'en allant a la decouverte de la v&ite, Vous eviterez..
l'apparence d'un defaut de confiance quelconque dans Ia franchise des confi
dences que nous a faites le Gouvernement Frarn;ais.
Recevez, etc.
• Arh. St. Buc., colecţia :Microfilme l"RSS, r. 6 7, c. 245 - 247 (Arhi·1 ·.mesnej politiki Rossii.
Mosk;a, Kanceljarja 1857, d. I 46).
Nr. 593 17 august 1 857

Proiect de scrisoare particulară
către domnul Balabin, la Paris
Se aprobă
Aprobat de �Iaiestatea Sa
la St. Petersburg, la 1 6 august 1 85 7
DlJPĂ CE am îmbinat ceea ce v-a spus domnul \Yalewski cu ceea ce mi-a

spus domnul Baudin, înclin spre părerea că o concesie făcută de împăratul
Napoleon la Osborne ar putea (foarte) bine să se limiteze Ia declaraţia sa de
a se abţine, la Bucureşti, de la orice încercare de a face să prevaleze opinia sa
personală în privinţa Cnirii - cu condiţia ca (şi) celelalte Puteri să procedeze
la fel - şi că aceste cuvinte au fost exploatate de Redcliffe şi sînt (exploa
tate) de contele Buol în sensul vederilor lor individuale, deducînd din aceste
cuvinte o abandonare completă a ideii Cnirii.
Declaraţia împăratului Napoleon ar fi absofot corectă ; ea I-ar readuce
pe terenul pe care noi nu l-am abandonat niciodată şi care; adoptat (şi)
de celelalte Puteri, le-ar scuti de încurcăturile actuale, fiind totodată în mod
riguros de acord cu dispoziţiile Tratatului de Ia Paris.
Austria şi Anglia, interpretînd această declaraţie aşa cum au făcut-o�
au putut avea ca scop să mascheze înfrîngerea lor şi să descuraj eze în Princi
pate pe partizanii Cnirii.
Î n această privinţă, eH mă menţin la versiunea care consacră loialitatea
comunicărilor franceze, în afară de cazul în care m-aş. corij a dacă îmi veţi da
informaţii contrare. Rămîne bineînţeles (faptul) că dumneavoastră, purce
dînd la descoperirea adevărului, veţi evita să apară că nu ne�am încrede în
sinceritatea confidenţelor pe care ni le-a făcut guvernu! francez ..
Primiţi etc.
158
62
1 857 august 1 7 /29, (Petersburg) . Scrisoare particulară a lui A. Gorceakov

către Balabin, în legătură cu întrevederea de la Osbome.
le 1 7 Aout 1 857
"\"o 592
Projet de lettre particuliere
â Monsieur Balabine (a Paris)
Byt' po semu
.Approuve par Sa J.f ajeste

a St-Petersbourg, le 15 Aout 1 857
:\Ion cber Balabine,
\.OTRE expedition du 7I l 9 Aout a ete placee sous Ies yeux de l'Empereur.

La relation de Votre entretien avec le comte Walewski (No 1 50) sur ce
<]Ui s'est passe a Osborne est d'accord avec Ies donnees telegraphiques dont
Baudin m'av ait fait part. Elles Ies developpent dans un sens qui a le complet
acquiescement de notre Auguste J.Iaître et je ne puis que <lire «Amen» depuis
la premiere page de Yotre rapport Xo 1 50 j usqu'a la derniere.
:\l ais voici des circonstances que j e crois utile de signaler a Yotre atten
tion .
Baudin est ,·enu me lire une depeche detaillee du Comte Walewski sur
le meme obj et . - La premiere part ie de sette depeche est claire et repete
c e que Vous a dit le J.Iinistre des Affaires Etrangeres. Mais dans la seconde il
y a des phrases sur l'esprit de conciliation qu'il faut apporter dans Ies rela
tions internatiomales et une espece d'im·itation a des concessions reciproques.
Baudin n'a pas pu m'expliquer a quelles concessions il etait fait allusion. Je
lui ai temoigne le desir de Ies connaître, en lui observant que, vu la nature
intime des relations entre Ies deux Souverains, ces generalites n'etaient pas
suffisantes. Que, s'il s'agissait de la question de l'Union nous n'avions aucune
concession â faire, puisque des le debut nous ne nous etions prononces ni
pour ni contre et que nous entendions resen-er la pleine liberte de notre j uge
ment j usqu'au moment ou d'apres Ies stipulations arretees a Paris la Confe
rence serait saisie du rapport collectif de la Commission Europeenne .
Quant a la reprise des seances de cette derniere, j 'ai dit a Baudin, que
notre point de ,·ue etait qu 'elle devait avoir lieu lorsque la Porte aurait satis
fait a nos dernandes par l'annulation des elections Yoldaves et que Boute
niew aurait repris ses relations avec la Gom·ernernent Ottoman. Les j ournaux,
lui ai-j e dit, sont remplis d'allusions a des concessions qu'aurait faites l'Ernpe
reur :\"apoleon a Osborne, et pretendent que le resultat n'a ete obtenu que par
suite d'un compromis. Redcliffe a ete plus loin. II a forrnellement insinue a
la Porte que l'Empereur Xapoleon avait explicitement renonce a Osborne
a l'Union . L'Autriche soutient la rnerne version dans des voies moins osten
sibles.
1 59
L'Empereur �apoleon, lui ai-je dit, avait parfaitement Ie droit de renon
cer a l'Union. Nous n'eussions pas ete autorises a manifester de surprise a
ce suj et, encore moins d'elever une objection quelconque. ::\Iais alors il nous
l'aurait dit et surtout il n'aurait pas charge son ::\Iinistre de nous annoncer le
contraire. Or, nous avans pleine confiance dans la Ioyaute de l'Empereur
Napoleon, nous ne reYoquons pas en doute la parfaite exactitude des commu
nications qu'il nous a fait faire.
] 'ai ajoute que la proposition de renoncer, de part et d'autre, a influen
cer Ies votes, mise en avant par l'Empereur Napoleon, est une ceuvre de sa
gesse a laquelle nous nous associons de toutes nos convictions, bien que per
sonnellement elle ne nous soit pas applicables, car aucun de nos agents, d'apres
des ordres formels et reiteres, ne s'est permis d'exprimer des sympathies
pour ou contre l'Gnion. Je <lirai plus, jusqu'a ce j our aucun de nos agens
n'est a meme de pressentir le Yote que nous emettrons a la Conference.
J'ai pris la precaution de leur eviter la tentation d'un exces de zele qui,
telle est la faiblesse de la nature humaine, les aurait peut-etre portes a faire
incliner la balance d'un cOte s'ils avaient en connaissance du vote final
de leur Cour.
Jusque la mon entretien avec Baudin. ::\faintenant voici quelques pieces 1
pour Votre connaissance personnelle. La depeche ostensible m'a ete lue par
Szechenyi, celle riservee m 'est connue par d'autres voies. Yous ne pouvez
faire usage d'aucun de ces textes, mais Vous pourrez y puiser des donnees
d'une utilite pratique dans vos entretiens avec \Valewski. )fanipulez cela,
mon cher Balabine, avec prude11ce. Le role que Redcliffe et Buol veulent
faire j ouer a l 'Empereur Napoleon ne me paraît pas celui qu'il revendique
lui-meme. Cest a l 'Empereur Napoleon a juger s'il lui convient de l'accepter.
Entre nous, la peroraison ambigue de la depeche de \Yalewski autori
serait cependant la supposition que quelque chose de plus que ce qui nous
a ete dit aurait ete concede a Osborne, mais je n 'ai pas pu discerner en quoi
consiste ce plus dans Ies phrases generales de \Valewski, encore moins dans
le langage de Baudin, qui n'etait point a meme de m'eclairer par ses commu
nications.
Si ce plus existe, ce serait pour nous un avertissement quant a l 'a\·enir .
Voyez si Yous serez plus heureux que moi a le decouvrir. Il serait plus qu'inso
lite et ne serait guere adroit si, dans un moment ou l'entre,·ue va resserrer
Ies liens entre Ies deux Souverains, l'Empereur des Fran<;ais nous derobait la
connaissance de ses actes appliques a une question ou nous lui avans donne
le plus loyal concours, et si, ce qui serait encore plus mam·ais et ce a quoi
j e me refuse de croire, le Gom·ernement fran<;ais nous induisait sciemment
en erreur sur la portee des engagements pris a Osborne.
Recevez . . .
• Arh . St. Buc., colecţia �licrofilmf' l" R S S, r. 67, c. 233- 242 (Arhi·1 ·rn�sn�j politiki Rossii,
Moskva, Kanceljarja 1857, d. I. 4 6 ) .
1 60
Nr. 592 1 7 august 1 857
Proiect de scrisoare particulară
către domnul Balabin (la Paris)
Se aprobă
Aprobat de Maiestatea Sa
la St. Petersburg, la 1 5 august 1 857
Dragul meu Balabin ,
TRIMITEREA dumneavoastră din 7/ 1 9 august a fost pusă sub ochii

împăratului.
Relatarea convorbirii dumneavoastră cu contele Walewski (nr. 1 50)
asupra a ceea ce s-a petrecut la Osborne coincide cu datele telegrafice pe care
mi le-a împărtăşit Baudin . Ea le dezvoltă (însă) într-un sens care are apro
barea completă a augustului nostru stăpîn iar eu n u pot spune decît „amin" ,
d e l a prima pînă l a ultima pagin ă a raportului dumneavoastră nr. 1 50.
Dar, iată unele circumstanţe pe care cred că este util să le semnalez
atenţiei dumneavoastră :
Baudin a venit să-mi citească o depeşă detaliată a contelui Walewski
asupra aceleiaşi chestiuni. Prima parte a acestei depeşe este clară şi repetă
ceea ce v-a spus minisţrul afacerilor externe (francez). Dar în a doua (parte)
există fraze privind spiritul de conciliere care trebuie introdus în relaţiile
internaţionale şi un fel de invitaţie la concesii reciproce. Baudin nu mi-a
putut explica la ce concesii se face aluzie. I-am împărtăşit dorinţa de a le
cunoaşte, arătîndu-i că, avînd în vedere natura intimă a relaţiilor dintre cei
doi suverani, aceste generalităţi nu sînt suficiente ; că, dacă este vorba de
chestiunea Unirii, nu am avea de făcut nici o concesie, întrucît, de la început,
noi nu ne-am pronunţat nici pentru, nici contra şi că înţelegem să (ne) rezer
văm deplina libertate pentru modul nostru de a j udeca pînă la momentul
cînd, conform stipulaţiilor stabilite la Paris, Conferinţa va fi sesizată de rapor
tul colectiv al Comisiei Europene.
Cît priveşte reluarea şedinţelor acesteia din urmă, i-am spus lui Baudin
că punctul nostru de vedere este că aceasta ar trebui să se întîmple atunci cînd
Poarta va satisface cererile noastre prin anularea alegerilor din Moldova şi
cîn d Buteniev îşi va relua relaţiile cu guvernul otoman . Ziarele - i-am
spus - sînt pline de aluzii la concesii pe care le-ar fi făcut împăratul Napoleon
la Osborn e şi pretind că rezultatul nu a fost obţinut decît ca urmare a unui
compromis. Redcliffe a mers mai departe. El a insinuat în mod formal Porţii
că împăratul Napoleon la Osborne a renunţat explicit la Unire. Pe căi mai
puţin făţişe, Austria susţine aceeaşi versiune.
Î mpăratul Napoleon - i-am spus - are, desigur, dreptul de a renunţa la
Unire. Noi nu am fi fost autorizaţi să ne arătăm surprinşi în acest sens, cu
atît mai puţin să ridicăm vreo obiecţie. Dar, în acest caz , ne-ar fi spus-o, şi,
mai ales, nu l-ar fi însărcinat pe ministrul său să ne anunţe contrariul. Or,
noi avem deplină încredere în loialitatea împăratului Napoleon, noi nu punem
la îndoială perfecta exactitate a comunicărilor pe care ni le-a transmis.
Am adăugat că propunerea de a se renunţa, de către o parte şi de către
cealaltă, la influenţarea voturilor ( din Principate), avansată de împăratul
Napoleon , este un act de înţelepciune la care ne asociem cu toată convin-
161
gerea, deşi nouă nu ne este aplicabilă, întrucît n ici unul dintre agenţii noştri
( diplomatici), în urma ordinelor exprese şi repetate, n u şi-a permis să exprime
afinităţi pentru sau contra Unirii. Am mai spus că, pînă în prezent, n ici unul
dintre agenţii noştri nu a putut presimţi votul pe care îl vom exprima la
Conferinţă. Am luat precauţia de a le evita tentaţia unui exces de z el care
- cunoaştem slăbiciunea naturii umane - i-ar fi îndemnat poate să deter
mine înclinarea balanţei într-o parte, dacă ar cunoaşte (care va fi) votul final
al Curtii lor.
Pîi:J. ă aici (am relatat) despre convorbirea mea cu Baudin. Acum, iată
cîte\·a documente 1 pentru informarea dumneavoastră personală. Depeşa
(care spune lucrurile) făţiş mi-a fost citită de Szechenyi ; (cu un caracter)
rezervat îmi este cunoscută pe alte căi. Nu puteţi face uz de nici unul dintre
aceste texte, dar veţi putea extrage din ele date de utilitate practică pentru
convorbirile dumneavoastră cu \Valewski. Procedaţi cu prudenţă, dragul meu
Balabin. Rolul pe care Redcliffe şi Buol vor să-l facă pe Napoleon să-l j oace
nu-mi pare (a fi) cel pe care îl revendică el însuşi. Revine împăratului Napo
leon să j udece dacă îi convine să-l accepte.
Î ntre noi (fie spus), peroraţia ambiguă din depeşa lui Walewski ne-ar
îndreptăţi totuşi să presupunem că la Osbome ar fi fost admise (de către
Napoleon) unele lucruri în plus faţă de ceea ce ni s-a spus, dar eu nu am
putut discerne, din frazele generale ale lui Walewski, în ce constă acest plus,
(şi) cu atît mai puţin din limbajul lui Baudin , care nu a reuşit deloc să mă
lămurească prin cele comunicate de el.
Dacă acest plus există, aceasta ar însemna pentru noi un avertisment
pentru viitor. Vedeţi dacă veţi fi mai norocos decît mine în a-l descoperi.
Ar fi mai mult decît neobişnuit şi n u ar fi deloc abil dacă, într-un moment
în care întrevederea va strînge relaţiile dintre cei doi suverani, împăratul
francezilor ne-ar lipsi de cunoaşterea acţiunilor sale întreprinse într-o chestiune
în care noi i-am dat cel mai loial concurs şi dacă - ceea ce ar fi şi mai rău,
iar eu refuz să cred - guvernul francez ne-ar induce cu bună ştiinţă în eroare
asupra dimensiunii angaj amentelor luate la Osbome.
Primiţi . . .
63
1 857 august 2 1 /septembrie 2, Constantinopol. Raportul lui E. Targioni către

L. Carafa despre semnificaţia Unirii eventuale a Principatelor şi motivele
pe care se întemeiază opoziţia Turciei şi Austriei.
N . 204 Costantinopoli, 2 Settembre 1 857
Eccellenza,
[ ] 1. IL GOVEH.NO Ottomano e l'Intemunzio di Austria sono in

• • •
tanto convinti essersi convenuto în Osbome, che la riunione de' Principati

non avra luogo qualunque saranno i voti espressi da' Divani eletti da quelle
162
popolazioni, c checche sara per accadere il Governo Ottomano e !'Austriac<>
sono per ora fermamente risoluti a non consentirvi.
Per quanto le umane previsioni sieno fallaci, altrimenti non dovrebbe
essere attesocche la quistione puo dirsi vitale per due Imperi. Per la Turchia
perche oltre di essere un principia di smembramento dello Impero, sarebbe
per essa una seconda Grecia al settentrione sotto la immediata influenza
Moscovita, e per la Monarchia Austriaca nuova cagione di dissolvimento„
attesocche le sue popola:i.ioni Rumene tenderebbero, senza dubbio ad unirsi
al n uovo Stato.
Non dee quindi dubitarsi che, sia ne' Divani, sia con altri espedienti:
il Governo Ottomano favorira il partito avverso all'unione, e saran secondati
i suoi sforzi da tutto il potere e l'influenza dell'Austria. La Francia, la Prussia
e la Sardegna, non avendo interesse diretto nella quistione, ed appagato il
loro amor proprio dal risultamento delle conferenze di Osborne, si asterranno
da ulteriore opposizione a' maneggi che potranno aver luogo per l'oggetto.
II Caimacam di Moldavia ha fatto osservare alla Porta essergli impos
sibile di compire n ello spazio di soli quindici giorni, conformemente a quanto
eragli stato prescritto, i preparamenti per ie n uove elezioni e che le medesime
potrann o aver luogo soltanto tra un mese o quaranta giorni. Si suppone che
vogliasi con tale dilazione dar tempo di calmarsi, all' effetto prodotto dall'annul
lamento delle passate elezioni.
II giorno quindici Agosto, ricorrendo la festa dell' Imperatore Napoleone
il partito dell'unione in Bucarest fece clamorosa ovazione al commissario
Francese e si permise al tempo stesso vituperevoli dimostrazioni verso îl
Commissario Ottomano. La Porta n'e molto irritata, e mi si riferisce che abbia
incuicato il suo Ambasciatore a Parigi di avvanzare serie rimostranze per
l'oggetto al Governo Francese, essendo convinta che mediante poco buon
volere, la manifestazione avrebbe potuto evitarsi. [ . . . ] 2•
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme It al ia , r. 33/ 1 , c. 172 - 178 (Archivio di Stato di Kapoli,
:'.\finisterio <legii Affari Esteri, fascio 257, no. 204).
Ed. P. Buonincontro, L' Unione dei Principali Danubiani nei documenti diplomatici napo!etani,
Napoli, 1972, p. 14 3 - 1'14.
Nr. 204 Constantinopol, 2 septembrie 1 857
Excelen ţă,
[ . J 1. GUVERNUL otoman şi internunţiul Austriei sînt convinşi că

• .
la Osbome s-ar fi convenit ca Unirea Principatelor să nu se realizeze ; oricare

ar fi voturile exprimate de Divanurile alese de populaţia de acolo, guvernul
otoman şi cel austriac sînt ferm hotărîte să nu consimtă la aceasta.
Oricît de n eîntemeiate ar putea fi previziunile omeneşti, lucrurile nu pot
sta altfel, căci problema este, se poate spune, de o importanţă vitală pentru
cele două Imperii. Pentru Turcia, din pricină că, dincolo de a fi o posibili
tate de dezmembrare a Imperiului, problema ar întruchipa pentru ea o a doua
Grecie, mai la nord, sub imediata influenţă moscovită, iar pentru monarhia
1 Despre stadiul relaţiilor Prusiei, Rusiei şi Sardiniei cu Poarta otomană.
163
austriacă - o nouă ocazie de dezmembrare, dat fiind că populaţia româ
nească din cuprinsul ei va dori, fără îndoială, să se alăture noului stat.
Nu trebuie aşadar să ne îndoim că, fie în Divanuri, fie pe alte căi, guver
nul otoman va încuraja partida ostilă unirii, iar eforturi.e sale vor fi susţinute
îndeaproape de întreaga putere şi influenţă a Austriei. Franţa, Prusia şi
Sardinia, neavînd interese directe în această afacere, şi cu amorul propriu
satisfăcut de rezultatul conferinţelor de la Osborne, se vor ţine deoparte de
eventuala opoziţie faţă de intrigile care vor începe.
Caimacamul Moldovei a făcut cunoscut Porţii că îi este imposibil să ducă
la bun sfîrşit, în răstimp de n umai cincisprezece zile, conform cu ceea ce i se
recomandase, pregătirile în vederea noilor alegeri, care vor putea avea loc
numai peste o lună, sau patruzeci de z ile. Se presupune că vrea, prin această
amînare, să ofere un răgaz pentru atenuarea efectului produs de anularea
alegerilor trecute.
În ziua de 1 5 august, profi tînd de aniversarea împăratului Napoleon,
partida unionistă din Bucureşti i-a făcut o zgomotoasă manifestare de sim
patie comisarului francez, însoţită în acelaşi timp de violente atacuri la adresa
comisarului otoman . Poarta este foarte iritată, şi mi se relatează că l-a însăr
cinat pe ambasadorul de la Paris să prezinte guvernului francez proteste ener
gice în legătură cu acest incident, fiind convinsă că, dacă ar fi dat dovadă
de puţină bunăvoinţă, manifestările respective ar fi putut fi evitate. [ j 2• . . .
64
1 857 august 26/septembrie 7, Viena. Raportul lui A. O' Sullivan de Grass
către ministrul interimar al afacerilor externe al Belgiei, Mercier, privind
opiniile presei din Viena referitoare la poziţia Franţei.
Legation de Belgique Vienne, le 7 Septembre 1 857

No 2 1 3
Confiden tielle
�fonsieur le Ministre,
LES JOURNAUX inspires par le Gouvernement autrichien et particu

lierement l'Ost Deutsche Post se sont efforces de presenter le denouement de
la crise accomplie a Constantinople de maniere a couvrir la retraite de Lord
Redcliffe et de l'Internonce. Comme on ne manque pas en France de sonner
victoire en l'honneur de Monsieur de Thouvenel, ii est fort naturel sans doute
que l'on ne veuille pas a Vienne subir un râie de vaincu ; chacun a son public
et si des deux parts ce n' est pas toujours sous ses dehors Ies plus reels que la
verite se produit, c'est a la fois une necessite et une revanche. 11 arrive aussi
que tous Ies details ne sont pas expliques aux j ournalistes officieux qui servent
d'organe a un ministre et alors des lacunes sont remplies par des suppositions
et l'imagination de l'ecrivain se livre a des exces de z ele et de patriotisme.
Si j e fais ces reflexions, c' est q ue certains articles de la presse viennoise
ont fort deplu au Baron de Bourqueney surtout l'article de L'Ost Deutsche
2 Despre situaţia financiară a Imperiului otoman.
164
Post dont le correspondant de Vienne parle dans le numero de l' Indepen
dance du 5 Septembre. Une correspondance a ete echangee a ce sujet entre
l'ambassadeur de France et le Cornte Buol qui etait a la campagne. Cette corres
pondance s'est tenninee de la maniere la plus amicale et elle contient de la
part du ministre autrichien une remarque dont on n e peut que recconnaître la
j ustesse, c'est que l'on se montre fort susceptible en France contre la moindre
attaque venue des j oumaux de l' Autriche et que les articles Ies plus agressifs,
1es plus hostiles de la presse Prusienne, passent tous inapen;us a Paris.
Des j oumaux paraissent s'etonner de voir le Prince Vogorides rester a
son poste a Jassy et en inferent que le succes de la France est loin d'avoir
ete complet. II y aurait plutot lieu de s'etonner de ce que la Porte a laisse
cet agent a sa place, sachant qu'il n 'aurait tenu qu'a la France de la faire
agir en faveur de l'Union avec autant d'ardeur qu'il en a mire a la com
battre. ] e ne puis entrer dans plus de details sur ce sujet, mais j e n 'affirme
rien legerement. Le fait est qu'il importe peu que Ies elections moldaves soient
faites par un caimacan nouveau ou par le Prince Vogorides, Ies Principautes
n e seront pas reunies, en admettant meme que la m::i.jorite des deux Divans
la reclament. J 'er_ etais bien persuade avant l'entrevue d'Osborne et tout le
monde j e pense en est bien convaincu a present.
L'entrevue qui va avoir lieu a Stuttgart peut ne pas plaire a l'Autriche,
mais on se trcmperait fort si l'on croyait qu'a Vienne on en est inquiet le
moins du monde. S'il y a des inquietudes, c'est plutot dans les petites cours
de l'Allemagn e. L'intimite entre Paris et St. Petersbourg y semble une menace
ct y derange Ies opinions qui se toumaient vers le Czar, sous le regne prece
dent, comme vers l'ancre de salut. Apres l'entrevue, l'influence Russe en
Allemagne aura diminue et ses partisans obstines en Autriche auront perdu
leur demiere illusion, j e puis deja m'en apercevoir.
]'ai l'honn eur . . .
O'Sullivan de Grass
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Belgia, r. 3i, c. 889 - 89 1 (Ministere des Affaires Etrangeres
et du Commerce Exterieur, Bruxelles, Correspondance Politique, Legations, Autriche-Hongrie,
voi. 24/ 1857, doc. 2 18).
Legaţia Belgiei Viena, 7 septembrie 1 857

Nr. 2 1 3
Confidenţial
Domnule ministru,
ZIARELE inspirate de guvernul austriac şi, în special <c Ost Deutsche

Post » s-au străduit să prezinte deznodămîntul crizei petrecute la Constanti
nopol, astfel încît să acopere retragerea lordului Redcliffe şi a Intemunţiului.
Cum în Franţa n u se scapă ocazia de a trîmbiţa victoria în favoarea domnului
de Thouvenel, este foarte firesc, fără îndoială, ca la Viena să nu vrea nimeni
să suporte rolul de înfrînt ; fiecare are publicul său şi dacă adevărul nu s e
prezintă întotdeauna sub aspectele sale cele mai reale, atunci aceasta este în
acelaşi timp o necesitate şi o revanşă. Se întîmplă, de asemenea, ca ziariştilor
oficiali care servesc drept exponenţi ai unui ministru să nu li se explice întot-
165
<leauna toate detaliile şi atunci golurile sînt umplute de supoziţii, iar imaginaţia
.celui care scrie se dedă la excese de z el şi de patriotism.
Dacă fac aceste reflecţii, este pentru că anumite articole din presa vie
·"ză au displăcut total baronului de Bourqueney, mai ales articolul din
:· .)st Deutsche Post », despre care vorbeşte corespondentul la Viena al aces
, 1 "i:L, î :1 numărul din 5 septembrie al « L'lndependance ». Un schimb de scrisori
"' ::t nit loc pe această temă între ambasadorul Franţei şi contele de Buol, care
se afla la ţară. Acest schimb de scrisori a luat sfîrşit în maniera cea mai ami
.cală şi ca conţine din partea ministrului austriac o remarcă a cărei j usteţe
nu poate fi decît recunoscută ; şi anume că în Franţa lumea se arată foarte
suscq1tibilă faţă de cel mai mic atac venit din partea ziarelor din Austria
şi cit trticolele cele mai agresin, cele mai ostile ale presei prusiene, trec cu
totul neobservate la Paris.
Ziarele par că se miră văzîndu-1 pe prinţul Vogoride rămînînd la postul
său la Iaşi şi trag din aceasta concluzia că succesul Franţei este departe de
a fi total. Ar exista mai degrabă motive să se mire de faptul că Poarta l-a
lăsat pe acest agent la postul lui, ştiind că n u a depins decît de Franţa de
a-l face să acţioneze în favoarea Unirii cu tot atîta rîvnă cit a depus pentru a o
.combate. Nu pot intra în mai multe amănunte despre acest subiect, dar n u
afirm nimic c u uşurinţă. Fapt este c ă are puţină importanţă dacă alegerile
moldovene sînt făcute de un caimacam nou sau de prinţul Vogoride ; Princi
patele nu vor fi reunite, admiţînd chiar că majoritatea celor două Divanuri
o cere. Eram foarte încredinţat de aceasta înainte de întrevederea de la
Osbome şi, cred, toată lumea este în prezent convinsă de aceasta.
întrevederea care urmează să aibă loc la Stuttgart ar putea să nu placă
Austriei, dar s-ar comite o mare greşeală dacă s-ar crede că la Viena acest
lucru nelinişteşte cel mai puţin în lume. Dacă există o oarecare nelinişte,
aceasta este mai degrabă în micile Curţi ale Germaniei. Intimitatea între
Paris şi Petersburg apare acolo ca o ameninţare şi stînjeneşte opiniile care se
orientau în regimul trecut spre ţar, ca spre o ultimă resursă. După între
vedere, influenţa rusă în Germania se va fi diminuat şi partizanii ei îndîrj iţi
din Austria îşi vor fi pierdut ultima iluz ie. Pot deja să-mi dau seama de aceasta.
Am onoarea . . .
O'Sullivan de Grass
65
1 857 august 28/septembrie 9, Viena. Raportul lui A. O'Sullivan de Grass
către Mercier, privind activitatea Comisiei Europene pentru Principate şi dez
acordul încă existent între membrii ei.
Vienne, le 9 Septembre 1 857
No 2 1 7
Confidentielle
ON ESPE RAIT que la commission de Bucharest n'aurait plus a se reunir

que pour constater l'accord retabli et ne reprendrait ses seances que pour
consigner dans un rapport officiel le resultat des votes emis par Ies Divans
166
ad-hoc. Le Gouvernement Franc;ais avait transmis a Monsieur de Talleyrand
des instructions dans ce sens, en lui recommandant d'eviter tout nouveau
suj et de conflit et en exprimant le desir que l'on procedât aux elections le
plutOt possible.
Le decret d'annulation des elections moldaves porte que Ies nouvelles
elections doivent s'effecteur le 1 5° j our apres l'arrivee de l'ordre du Sultan
a Jassy. On pouvait donc croire que le 1 5 Septembre le Divan serait elu en
�foldavie et l'on sait aussi que Ies elections devaient se faire en meme temps
en Valachie. C'etait d'autant plus naturel a supposer que Ies difficultes avaient
ete levees a Bucharest que le mode d'election y avait ete regle, et que c'etait
d'apres ces regles que l'on devait proceder a Jassy.
Le Comte de Buol avait ordonne a Monsieur de Liehmann de se rendre
a la seance des commissaires des qu'il y serait invite.
En attendant Monsieur de Talleyrand s'etait rendu, on ne sait pourquoi,
a Kronstadt, sur le territoire autrichien. :1Ionsieur de Bulwer etait a Galatz.
Ces messieurs s'etant reunis a Bucharest ont emis l'opinion de suspendre leurs
seances, mais le commisaire Russe avait rec;u l'ordre de demander que la
commission restât en permanence pour veiller a ce que tout se passât regu
lierement .
Enfin, dans son dernier rapport adresse a Paris, le Baron de Talleyrand
exprime l'espoir que Ies elections pourront se faire en octobre.
11 est impossible de se rendre compte de ces retards et il est bien regret
table qu'une telle divergence continue a regner dans Ies instructions trans
mises, meme par Ies cours que l'on croyait etre le plus d'accord.
] 'ai l'honneur . . .
O'Sullivan de Grass
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme Belgia, r. 3"1, c. 892 - 894 (::\finistere des Affaires Etran
Hongrie, vol. 2"1/ 1857, do::. 2 19 ) .

Nr. 2 1 7
Confidenţial
Domnule ministru,
SE SPERA că Comisia de la Bucureşti nu va trebui să se întrunească

decît pentru a constata acordul restabilit şi nu-şi va relua şedinţele decît
pentru a consemna într-un raport oficial rezultatul voturilor exprimate de
Divanurile ad-hoc. Guvernul francez transmisese domnului de Talleyrand
instrucţiuni în acest sens, recomandîndu-i totodată să evite orice nou subiect
de conflict şi exprimîndu-şi dorinţa să se procedeze la alegeri cît mai curînd
posibil.
Decretul de anulare a alegerilor moldovene stipulează că noile alegeri
trebuie să se efectueze în a 1 5-a zi de la sosirea la Iaşi a ordinului sultanului.
Se putea deci crede că la 1 5 februarie Divanul din Moldova va fi ales şi se
ştie, de asemenea, că alegerile se vor organiza în acelaşi timp în Valahia.
Este cu atît mai firesc să se presupună că la Bucureşti dificultăţile au fost
167
îndepărtate, că modalitatea de alegere a fost reglementată şi că după aceste
reguli trebuie să se procedeze şi la Iaşi.
Contele de Buol a ordonat domnului de Liehmann să se ducă la şedinţa
comisarilor imediat ce va fi invitat.
Î ntre timp, domnul de Talleyrand a plecat, nu se ştie pentru ce, la Cluj ,
în teritoriul austriac. Domnul Bulwer a fost la Galaţi. Aceşti domni, întilnin
du-se la Bucureşti, au emis părerea să-şi suspende şedinţele, dar comisarul
rus a primit ordinul de a cere să rămînă în continuare comisia pentru a veghea
ca totul să decurgă în ordine.
Î n sfîrşit, în ultimul său raport adresat la Paris, baronul de Talleyrand
îşi exprimă speranţa că alegerile se vor putea organiza în octombrie.
Este imposibil să-ţi dai seama de aceste întîrzieri şi este foarte regretabil
că un asemenea dezacord continuă să stăruie în instrucţiunile transmise chiar
de Curţile despre care se credea că sînt în cel mai deplin acord.
Am onoarea . . .
O'Sullivan de Grass
66
1 857 septembrie 5 / 1 7, Iaşi. Depeşă a lui V. Place către E d. Thouvenel, despre

succesul unioniştilor în alegerile din Moldova ; bucuria şi entuziasmul din
ţară.
Iassy, 1 7 Septembre 1 857

:Monsieur I'Ambassadeur,
JE N 'AI que quelques instants avant le depart du courrier pour vous

informer du resultat des elections qui se terminent aujourd'hui par celles des
villes. Le resultat de huit districts seulement y compris celui de Iassy m'est
parvenu a cette heure, tous Ies deputes connus de ces huit districts sont unio
nistes, de sorte que nous aYons en y comprenant ce que nous savons de la
Bessarabie, pour Ies quatre classes du clerge, des grands et petits proprie
taires et des villes 6 1 deputes elus sur lesquels il y a 55 unionistes et 6 sepa
ratistes. Tout fait supposer que le reste sera dans la meme prnportion. Quant
aux paysans personne ne connaît Ies elus de sorte qu'on ne peut rien pre
ciser, mais d'apres le sentiment general ils sont plus que tous Ies autres portes
pour l'Union. Si bien qu'en resume sur 87 membres dont se composera le
Divan moldave vous pouvez hardiment compter sur 75 unionistes et 1 2
separatistes au plus. C 'est l a u n grand e t magnifique triomphe d'autant plus
eclatant que tout s'est passe avec la plus parfaite legalite. On m'assure qu'il
n'y a pas plus de 4 ou 5 individus nommes aux elections passees qui aient
ete reelus a celles-ci ; du reste quand j 'aurai Ies chiffres detailles de chaque
district je vous enverrai un travail complet.
Voila, j e crois, un dementi solennel donne a l'Autriche et a l'Angleterre
qui pretendaient que le pays etait separatiste et que de nouvelles elections
ne changeraient rien au resultat des premieres.
Vous ne sauriez croire quelle impression de j oie et d'enthousiasme ce
succes cause dans toute la Moldavie, c'est vraiment une resurrection et j e
168
me joins aux Moldaves pour vous remercier d'avoir tant contribue a ce tri
.omphe.
. Si par hasard on m 'accusait aupres de vous d'avoir dans ces derniers
temps pris le râle de l\fonsieur Godel, vous pouvez donner un dementi ca
tegorique sans craindre que Ies faits viennent vous donner tort.
Ce pauvre Vogorides est tout abasourdi de ces elections ; il tremble en
pensant a l'Autriche et a la Porte mais j 'espere que VOUS ne le laisserez
pas punir de son impartialite .
Agreez . . .
Victor Place
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 1 16, c. 4.3 6- i.38 (Archi·1es �ationales, Paris,
Papiers Thou·1enel, b. 1 1, P.s . ) .
E d . Documente privind Unirea Principatefor, voi. VI , întocmit d e Gr. Chiriţă, V. Costake şi
Ern. Poştări�ă. Bucureşti, 1980, p. 89 - 90 .
Iaşi, 1 7 septembrie 1 857

Domnule ambasador,
'NU A)tf decît vreo cîteva momente înainte de plecarea poştei, pentru
a v?i informa asupra rezultatului alegerilor care se termină astăzi prin cele
ale oraşelor. Numai rezultatul din opt j udeţe, inclusiv j udeţul Iaşi, mi-a
sosit la ora aceasta ; toţi deputaţii cunoscuţi din cele opt j udeţe sînt unionişti,
astfel încît avem - incluzînd aici ceea ce cunoaştem din Basarabia - pentru
cele patru clase ale clerului, proprietarilor mari şi mici şi oraşelor 6 1 deputaţi
.ale şi, din care 55 sînt unionişti şi 6 separatişti. Totul ne determină să presu
punem că restul va fi în aceeaşi proporţie. Î n ce priveşte ţăranii, nimeni nu
cunoaşte pe cei aleşi, astfel încît nu se poate preciza nimic, dar, potrivit sen
timentului general, ei sînt înclinaţi spre Unire mai mult decît toţi ceilalţi.
Astfel că, în rezumat, din 87 membri din care va consta Divanul din Moldova,
puteţi conta cu cutezanţă pe 75 :unionişti şi cel mult 12 separatişti. Aceasta
lnseamnă un mare şi măreţ triumf, cu atît mai strălucit cu cit totul s-a pe
trecut în cea mai perfectă legalitate. Mi se dau asigurări că nu sînt mai mult
de patru sau cinci persoane numite în alegerile trecute care ar fi fost realese
în acestea de acum ; dealtfel, cînd voi avea cifrele amănunţite din fiecare
. j udeţ, vă voi trimite un elaborat complet.
. lată, cred, o dezminţire solemnă dată Austriei şi Angliei care pretindeau
că ţara este separatistă şi că noi alegeri n-ar schimba cu nimic rezultatul
celor dintîi.
Nu v-aţi putea închipui ce impresie de bucurie şi entuziasm a pricinuit
acest succes în toată Moldova ; este cu adevărat o reînviere, iar eu mă unesc
cu moldovenii pentru a vă mulţumi că aţi contribuit atît de multl a acest
t iiumf.·
, Dacă întîmplător aş fi acuzat înaintea dumneavoastră că în ultimul timp

.aş fi luat rolul domnului Godel, puteţi da o dezminţire categorică, fără teama
că faptele vă vor contrazice.
Bietu1 Vogoride este năucit de aceste alegeri ; el tremură gîndindu-se
la Austria şi 'la Poartă, sper însă că nu veţi permite ca el să fie pedepsit pentru
:imparţialitatea sa.
Primiţi . . .
Victor Place
1 69
67
1 857 septembrie 1 0 /22, Viena. Depeşă a lui A. O'Sullivan de Grass către

Mercier, privind unele instrucţiuni date agenţilor diplomatici ai Austriei în
legătură cu desfăşurarea alegerilor din Moldova.
Legation de Belgique Yienne, le 22 Septembre 1 857

No 223
Confiden tielle
l\fonsieur le :\Iinistre,
QUAND cette depeche parTiendra a Yotre Excellence, Elle saura deja

que sur Ies 87 deputes elus pour le Divan de Moldavie, on ne compte cette
fois que sept anti-unionistes et parmi Ies quatre vingt membres consideres
comme favorables a l'union, il s'en trouve beaucoup qui avaient ete elus
dej a lors des elections annuelles, et qui allors s'etaient poses en separatistes,
Un tel reviriment de majorite, une pareille mobilite dans Ies opinions ne
doivent pas surprendre, quand le chef de l'autorite donne lui-meme I' exemple
du plus rapide volte face.
Je dois faire observer ici que Ies unionistes :'.\-Ioldaves ont dtî adherer
pour etre elus au programme des clubs de la Valachie accepte comme mandat
imperatif par l'association liberale de Jassy. Ce programme contient trois
conditions qui se lient : l'union, un Prince etranger, une charte constitution
nelle avec des assemblees representatives.
Des qu'il a apris le resultat des nouvelles elections, ou plutot, des qu'il
prevu quel serait ce resultat, le comte de Buol a juge necessaire, sans tou
tefois s'en promettre un grand succes, d'adresser une depeche a ses agents
pres des cours representees par des commissaires dans Ies Principautes. Ces
agents devront communiquer cette depeche au cabinet pres duquel iis resident.
Dans sa lettre, le comte de Buol recapitule Ies instructions adoptees par
le Congres de Paris pour Ies commissaires dans Ies Principautes ; il cherche
a prouver que dans l'esprit de ces instructions on trouve la preuve que l'in
tention n'a pas ete d'autoriser Ies commissaires a se meier de ce qui ne resuI
tait pas clairement de la lettre meme des instructions. Or, ces dernieres ne
font aucune allusion a un Prince etranger, a une constitution parlementaire,
ni meme a une union politique. Le comte de Buol en conclut que Ies commis
saires ne doivent entrer en rapport sur ces sujets, avec Ies Divans ad-hoc
et doivent se borner a constater Ies votes emis dans Ieur rapport officiel au
Congres de Paris, en ajoutant s'ils le jugent a propos leur avis personnel.
Le comte de Buol appuie cette proposition sur la convenance d'eviter autant
que possible de nouveaux sujets de conflits entre Ies commissaires dont les
divergences n'ont dej a eu que trop d'eclat.
J e ne puis dans ce rapport que relater les faits sans examiner prema
turement Ies consequences qui pourront en decouler. Si L'Empereur des
Frarn;ais se montre aussi modere apres l'entrevue de Stuttgart qu'il l'a ete
a Osborne, Ies consequences ne seront pas bien graves. [ ] . . .
O'Sullinn de Grass
lîO
• Arh. St. Buc. , colecţia Microfilme Belgia, r. 34, c. 894 - 896 (liinistere des Affaires Etran
geres et dn Commerce Exterieur, Bruxelles, Correspondance Politique, Legations, Autriche
Hong�ie, •101. 2-1/ 1857, doc. 226).

�r. 223
Confidenţial
Domnule ministru,
C Î ND această depeşă va parveni Excelenţei Voastre, ea va şti dej a

că din cei 87 de deputaţi aleşi pentru Divanul din Moldova, nu se numără
de data aceasta decît şapte antiunionişti, iar în rîndul celor 80 de membri
consideraţi favorabili Unirii există mulţi care fuseseră aleşi la alegerile anuale
şi care atunci pretinseseră a fi separatişti. Un astfel de reviriment al majorităţii,
o astfel de mobilitate de opinii nu trebuie să surprindă, cînd şeful puterii
d{t el însuşi exemplu de schimbare radicală şi rapidă a părerii.

Trebuie să arăt aici că unioniştii moldoveni au fost obligaţi, pentru a
fi aleşi, să adere la programul cluburilor din Valahia, acceptat ca o însărcinare
i mperativă de asociaţia liberală din Iaşi. Acest program conţine trei condiţii
care se leagă între ele : Unirea, un principe străin, o constituţie cu adunări
-1\::prezentative.
De îndată ce a aflat rezultatul noilor alegeri, sau mai degrabă de cum
a prevăzut care va fi rezultatul, contele de Buol a considerat necesar, fără
CJ. totuşi să-şi prezică un mare succes în acest sens, să adreseze o depeşă agen
ţilor săi de pe lîngă Curţile reprezentate de comisari în Principate. Aceşti

agenţi vor trebui să comunice această depeşă cabinetului pe lîngă care ei se
află .
Î n scrisoarea sa, contele de Buol recapitulează instrucţiunile adoptate
de Congresul de la Paris pentru comisarii din Principate ; el încearcă să de
monstreze că în spiritul acestor instrucţiuni se află dovada că intenţia nu a
fost aceea de a autoriza comisarii să se amestece în acele aspecte ce nu rezultau
clar chiar din scrisoarea cuprinzînd instrucţiunile. Or, acestea din urmă nu
fac nici o aluzie la un principe străin, la o constituţie parlamentară, nici chiar
la o unire politică. Contele de Buol a tras concluzia că nu trebuie să se refere
comisarii la subiectele respective faţă de Divanurile ad-hoc, ci să se limiteze
fa a constata, în raportul lor oficial către Congresul de la Paris, voturile ex
primate, adăugînd, dacă ei consideră potrivit, opinia lor personală. Contele
de Buol îşi sprijină această propunere pe necesitatea de a evita pe cît este
posibil noi motive de conflict între comisari, ale căror divergenţe au făcut
şi aşa prea multă vîlvă .
Eu nu pot decît să relatez în acest raport faptele, fără să examinez pre
matur consecinţele care ar putea decurge din acestea. Dacă împăratul fran
cezilor se arată la fel de moderat după întrevederea de la Stuttgart, cum a
fost la Osborne, consecinţele nu vor fi prea grave. [ . ] . . .
O'Sullivan de Grass
171
68
1 857 septembrie 24 /octombrie 6, Viena. Raportul lui A. O ' Sulliv an de Grass

către Mercier, privind atribuţiile Comisiei Europene pentru Principate, insti
tuită prin Tratatul de la Pari�.
Legation de Belgique \"ienne, le 6 Octobre 1 857

No 234
Confidentielle
Monsieur le :'IIin istrc,
DAN S MOl'J R:\.PPORT du 22 S tptembre dernier No 223 j 'ai p arle

d'une depeche ?. dr e ss e e p2.r le ccm l e de Buol aux agents autrichiens pres
des cours signataires du traite cie P2.ris , des q u ' i l a eu connaissance du resul
tat des secondes electior.s de �lcld<>.Yie. Celte depeche avait pour but d ' empe
cher que la comrnission de Bucharest n e sort ât du cercle que le traite et Ies
instructions redigees a Par is par Ies Plenipotcnt iaires lui ont trace et ne se
melât de questions politiql.!CS gue la Co nfer en c e de P aris est seule apelee a
disc uter et a resoudre.
Le cornte \Vakwski aYait fait d'abcrd un accueil assez froid a cette
cornrnunication de l'Autriche. Le barcn ele Bourqueney avait meme re<;u
sur ce sujet un e lettre du ccmte \Yalewski peu propre a satisfaire le cabinet
de Vie:r:ne.
Mais presque en rnerne t ems le baron de Boudberg avait ete charge
de cornrnuniquer au ccrnte de Buol une lettre du Prin ce de Gortchakoff qui
accueillait au contraire cornrne etant justes et fondees Ies ob�ervatios de
l'Autriche sur la portee des attributions des cornmissaires dans Ies Princi
pautes.
11 est probable que pendant son sejour a Stuttgart le cornte \Valewski
a ete dans le cas de s'assurer du sens dans lequel le Prince de Gortchakoff
avait deja repondu.
Des son arrivee a Paris, le rninistre Fran<;ais a dit a Monsieur d'Otten fels
qu'il avait relu plus attentivernent la depeche autrichienne, qu'il en a\·ait
mieux apprecie le sens et qu'aujourd'hui îl reconnaiss;iit la justesse des consi
derations rnises en avant par le cornte de Buol.
] 'ai cru utile de signaler cette particularite a l'attention de Yotre Excel
lence, parcequ'elle jette du jour sur Ies dispositions reciproques ; elle indique
aussi que le comte \Valewski est revenu de Stuttgart avec des sentirnents
plus conciliants et que la Russie est rnoins portee qu'on ne le supposait a
contrecarer l'Autriche dans toutes Ies occasions.
A l'appui de ce que je viens de dire a propos de la Russie, je dois citer
un fait que j e puis garantir. Au moment ou Monsieur de Thouvenel rompait
avec la Turquie, Monsieur de Boutenieff a ete dire a Aali Pacha qu'il deplo
rait et blamait cette rupture, mais que son gouvernement ne pouvait pas dans
cette circonstance se separer de la France sans se brouiller avec elle.
] 'ai su aussi que c'est avec la plus grande peine que le Prince Gortcha
koff, alors a Potsdam, a pu decider le Roi de Prusse a s'associer a la menace
de rupture faite par l'arnbassadeur de France a Constantinople.
172
Les lettres de Turquie presentent la situation actuelle de Lord Redcliffe
comme excessivememt amoindrie. L'embarras qu'il eprouve de la partie de
son influence dictatoriale console la Porte Ottomane de l'echec qu'elle a subi
elle-meme.
J'ai l'honneur . . .
O' Sullivan de Grass
• Arh. St. Buc„ colecţia l\ficrofilme Belgia, r. 34, c. 897- 899 (Ministere des Affaires Etran
geres et du Commerce Exterieur, Bruxelles, Correspondance Politique, Legations, A utriche
Hongrie, voi. 24/ 1857, doc. 242) .
Legaţia B elgiei Viena, 6 octombrie 1 857

Nr. 234
Confidenţial
Domnule ministru,
Î N RAPORTUL MEU din 22 septembrie trecut, nr. 223, vă vorbeam
de o scrisoare diplomatică adresată de contele Buol agenţilor austrieci de pe
lîngă Curţile semnatare ale Tratatului de la Paris, de îndată ce a cunoscut
rezultatul alegerilor organizate a doua oară în Moldova. Această scrisoare
avea drept scop de a preveni Comisia de la Bucureşti de a ieşi din sfera pe
care Tratatul şi instrucţiunile redactate la Paris de plenipotenţiari le-a tra
sat-o şi să nu se amestece în probleme politice pe care numai Conferinţa de
la Paris este chemată să le discute şi să le rezolve.
Contele Walewski, de la bun început, a primit cu răceală această comuni
care a Austriei. Baronul Bourqueney a primit în acest sens de la contele
Walewski chiar şi o scrisoare puţin indicată să satisfacă cabinetul de la Viena.
Dar, aproape în acelaşi timp, baronul de B udberg fusese însărcinat să
comunice contelui de Buol o scrisoare a prinţului Gorceakov, care a apreciat,
din contră, ca fiind j ust e şi fondate observaţiile Austriei privind înţelegerea
atribuţiilor comisarilor din Principate.
Este posibil ca în timpul şederii sale la Stuttgart, contele Walewski să se
fi putut asigura de sensul în care prinţul Gorceakov răspunsese deja.
La sosirea la Paris, ministrul francez a spus domnului d'Ottenfels că
recitise mai atent depeşa austriacă, că a apreciat mai bine sensul şi că astăzi
recunoaşte justeţea considerentelor prezentate de contele de Buol.
:\.m considerat util să semnalez această împrej urare specială atenţiei
Excelenţei Voastre, întrucît ea face lumină asupra aranjamentelor reciproce ;
ea indică, de asemenea, un fapt : contele \Valewski a rev-enit de la Stuttgart
cu sentimente mai conciliante şi Rusia este mai puţin înclinată decît s-ar
crede să contracarez e Austria în toate ocaziile.
în sprij inul a ceea ce tocmai am spus în legătură cu Rusia, trebuie să
citez un fapt pentru care pot garanta. În momentul în care domnul de Thouve
nel rupea cu Turcia, domnul de Buteniev spunea lui Aali paşa că el deplora
şi blama această ruptură, dar că guvernul său n u putea, în această împre
j urare, să se separe de Franţa, fără să-şi tulbure relaţiile cu ea.
Ştiam, de asemenea, că prinţul Gorceakov care se afla atunci la Potsdam,
a putut, cu foarte mare greutate, să-l determine pe regele Prusiei să se ală-
1 73
ture ameninţării cu ruptura formulată de ambasadorul Franţei la Constan
tinopol.
Scrisorile din Turcia prezintă poziţia actuală a lordului Redcliffe ca
fiind excesiv de slăbită. Neplăcerile pe care le încearcă datorită autorităţii
sale dictatoriale consolează Poarta otomană pentru eşeeul pe care ea însăş.i
l-a suferit.
Am onoarea . . .
n·sullinn de Grass
69
1 857 septembrie 26/octombrie 8, Iaşi. Raportul lui V. Place către E d. 1hou

venel, despre atmosfera în care s-au deschis lucrările Adunării ad-hoc; spri
jinul acordat moldovenilor de ambasadorul Franţei la Constantinopol ; carac
terizarea comisarilor Rusiei şi Angliei, sosiţi la Iaşi.
Iassy, 8 Octobre 1 857
ENFIN le grand-ceuvre est commence ; le Divan moldave, ainsi quc j e

vous l'ai fait savoir par l e telegraphe, est non seulement convoque mais ouvert
depuis Dimanche. Je vous avoue que tant que j e n'ai pas eu vu cette cere
monie j 'ai eu des craintes sur sa realisation . L'Agent d'Autriche s'est tant
remue pour retarder la convocation, la Porte et le commissaire turc ont si
systematiquement refuse de repondre aux demandes que Vogorides leur
adressait a ce sujet que malgre moi j e redoutais un incident qui vînt se mettre
a la traverse. Grâce a Dieu l'affaire est definitivement engrenee et elle doit
fatalement suivre son cours jusqu' au Congres de Paris, sans qu'aucune mise
rable chicane puisse l'entraver. Ce n 'est vraiment pas malheureux. Jaurais
voulu que vous assistiez a l'enthousiasme qui a eclate ici a cette occasion et
vous nous seriez trouve recompense de toutes Ies peines que vous vous etes
donnees pour soutenir cette malheureuse population defaillante, qui sans vous
eut bel et bien ete mangee par Ies Austro-Turcs. On peut dire que l'esprit
qui a souffle de,·ant Ezechiel1 sur Ies ossements et Ies a ranimes a passe sur
la Moldavie ; une vie nouvelle est rentree dans ce pays.
Reste maintenant a savoir quel usage Ies Roumains vont faire de leurs
Divans. Cette consultation des vceux est une arme delicate qu'ils doivent
manceuvrer avec bien des menagements s'ils ne la veulent pas voir eclater
entre leurs doigts. lls doivent donc en user avec bien de la moderation et de
la prudence surtout dans Ies questions politiques et tous mes efforts vont
tendre a maintenir Ies Moldaves dans cette voie. Cest ce qui m'empechera
d'aller a B ucharest ou deja j'avais ete empeche de me rendre par l'arrivee
des commissaires de Russie et d'Angleterre.
En ce moment ii me serait assez difficile de bien preciser Ies dispositions
du Divan moldave ; ses membres sont encore dans l'ivresse de la victoire et
je connais un ou deux individus que la demangeaison de parler et le besoin
de faire du patriotisme braillard entraîneront peut-etre un peu loin ; rnais
1 74
en grande majorite j e le crois en bonnes dispositions de sagesse. Sans doute
la discipline ne sera plus aussi ferme dans ce parti apres la victoire que pen
dant la lutte et j e m'attends a ce que ma parole n'aura plus autant d'effets
que par le passe. C'est le resultat inevitable des choses humaines que j 'accepte
sans regrets parce que j e m'y suis toujours attendu. D'ailleurs ma resolution
bien arretee est de me retirer le plus possible pour n'etre pas accuse d'inge
rence et j 'aurai soin de me faire prier avant de donner meme une simple
opinion ; c'est encore le meilleur moyen de la faire accepter. Somme toute
j 'ai grande confiance dans ce Divan qui est positivement compose de !'elite
de la nation moldave, choisie par un scrutin libre, sincere et degage de toute
partialite.
�ous venons d'avoir la visite de Messieurs Basili et Bulwer venus pour
etablir Ies relations en tre le Divan et la Comission . Vous verrez leurs discours
dans Ies pieces annexees a ma lettre officielle2• ]'ai eu, ainsi que l'avait desire
Monsieur de Talleyrand, de frequents rapports avec ses messieurs et l'impres
sion qu'ils m'ont laissee c'est que l'un est un diplomate et l'autre un grec
intrigant. Je n e sais pas si Monsieur Basili s'est bien renferme dans l'esprit
de ses instructions particulieres, mais j e crains bien qu'il se soit montre plus
royaliste que le roi. 11 est impossible d'etre plus maladroit qu'il n e l'a ete
dans Ies tentatives imprudentes qu'il a faites pour exalter la Russie. Presenter
la Russie a chaque instant comme l'ensemble des perfections passees, pre
sentes et futures ; la mettre en avant en tout ce qui pouvait interesser Ies
Principautes ; tout rapporter a sa Cour avec une persistance desagreable,
c'est la le role qu'il paraît s'etre assigne. C'etait passe pour moi a l'etat de
scie qui m'agas:ait prodigieusement Ies nerfs et îl a produit le meme effet sur
Ies :\Ioldaves ; îl peut se rendre la j ustice d'avoir fait un tour complet. Ses
maladresses ont contribue a augmenter le refroidissement vis-a-vis de la
Russie que je remarque chaque j our dans le pays. Vaiei un de ses propos qui
m'a ete rapporte a !'instant meme par un de ses auditeurs lorsqu'il a res:u Ies
membres du clerge : „Rappelez-vous, messieurs" , leur a-t-il dit, „qu'il y a
des liens plus forts que Ies liens politiques, ce sont Ies liens religieux et n 'oubliez
pas que vous appartenez a cette grande famille orthodoxe qui occupe !'Orient
et qui a la Russie a sa tete." Le propos est assez significatif, mais îl a obtenu
le resultat tout contraire a celui qu'il esperait, car on y a vu une nouvelle
tentative d'envahissement par la Russie a l'aide de la religion manceuvree
par Ies Grecs.
Bulwer a ete beaucoup plus habile et s'est tenu sur une grande reserve,
mais neanmoins j e crois qu'il est parti avec des sentiments hostiles au Divan
moldave tel qu'il est compose et îl a fait tous ses efforts pour trouver quelque
chose a reprendre dans Ies elections qui l'ont enfante. 11 est naturellement
venu se briser contre la legalite qui y a preside. Cependant comme a l'epo
que du Congres on pourrait peut-etre raviver cette question je me propose de
profiter de la presence a lassy de tous Ies deputes pour prendre des renseigne
ments detailles et exacts sur la maniere dont Ies elections se sont faites dans
chaque district, afin que nous soyons prets a toute eventualite. Le pis qui
puisse m'arriver c'est de m'etre donn e la peine de faire un travail inutile et
le malheur ne serait pas grand.
.\greez . . .
Victor Place
1 75
On nous menace toujours ici de la Cai:macamie de Coco11 ou de Mouk1is
Pacha4 , qu'avons-nous clonc fait au ciel ?
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 1 16, c. 450 - i56 (Archives Kationales, Paris,
Papiers Thouvenel, b. 1 1, P. suite) .
Ed. Documente privind Unirea Principatelor, vol. \'I, întocmit de Gr. Chiriţă, \'. Costake şi
Em. Poştăriţă, Bucureşti, 1980, p. 94- 96.
Iaşi, 8 octombrie 1 857
Domnule ambasador,
Î N FINE, marea operă a început ; Divanul �Ioldovei, aşa cum \"-am

înştiinţat prin telegraf, n-a fost numai convocat, ci deschis începînd de dumi
nică. Vă mărturisesc că, atît timp cît nu văzusem această ceremonie, am avut
temeri în privinţa relizării sale. Agentul Austriei s-a agitat atîta pentru a
întîrzia convocarea, Poarta şi comisarul turc au refuzat atît de sistematic de
a răspunde cererilor pe care Vogoride le adresa în această privinţă, încît fără
să vreau mă temeam de un incident care ar putea pune piedici. Mulţumită
lui Dumnezeu, chestiunea a pornit definitiv şi trebuie să-şi urmeze în mod
fatal cursul pînă la Congrt;sul de la Paris, fără a putea fi împiedicată de Heo
nenorocită de şicană. În adevăr, este un noroc. Aş fi vrut ca dumneavoastră
să fi asistat la entuziasmul care a izbucnit aici cu acest prilej şi a ţi fi fost răsplă
tit pentru toate ostenelile pe care vi le-aţi dat pentru a susţine această nefe
ricită populaţie aflată pe punctul de a-şi pierde rezistenţa şi care, fără dumnea
voastră, ar fi fost înghiţită cu totul de a ustrieci şi turci. Se poate spune că
spiritul care a suflat în faţa lui Ezechiel1 asupra osemintelor, reanimîndu-le,
a trecut pe deasupra ::\iioldovei ; o viaţă nouă s-a reîntors în această ţară.
Rămîne acum de ştiut cum vor folosi românii Divanurile lor. Această
consultare a dorinţelor este o armă delicată, pe care ei trebuie să o mane
vreze cu multe menajamente, dacă n u vor să o vadă explodînd în mîinile
lor. Ei trebuie să o folosească cu moderaţie şi prudenţă, în special în chesti
unile politice .şi toate eforturile mele vor tinde să menţină pe moldoveni pe
această cale. Aceasta mă va împiedica să merg la Bucureşti, unde fusesem
deja reţinut de a merge, din cauza sosirii comisarilor Rusiei şi Angliei.
în acest moment mi-ar fi destul de dificil să precizez exact dispoz iţiile
Divanului din Moldova ; membrii săi sînt încă sub beţia victoriei şi cunosc o
persoană sau două pe care mîncărimea de limbă şi n evoia de a face patriotism
zgomotos îi vor antrena poate puţin cam departe. Eu consider Divanul, în
marea lui majoritate, ca fiind înclinat spre înţelepciune. Fără îndoială, disci
plina în această partidă nu va fi tot atît de fermă după victorie, ca în timpul
luptei, şi mă aştept ca \·orba mea să nu aibă tot atîta efect ca în trecut. Acesta
este rezultatul inevitabil al lucrurilor omeneşti, pe care îl aştept fără regrete.
fiindcă m-am aşteptat la aceasta totdeauna. Dealtfel, hotărîrea 'mea fermă
este de a mă retrage cît mai mult posibil, pentru a nu fi acuzat de ingerinţă
şi voi purta de grij ă să aştept a fi rugat înainte de a-mi exprima chiar o simplă
1 Ezechiel, profet biblic.
176
opm1e ; este totodată mijlocul cel mai bun de a o face acceptată. Pe scurt,
eu am mare încredere în acest Divan, care este cu certitudine compus din elita
populaţiei moldoveneşti, aleasă printr-un scrutin liber, sincer şi degajat de
orice părtinire.
Am primit vizita domnilor Basily şi Bulwer, veniţi pentru a stabili relaţii
între Divan şi Comisie. Veţi vedea discursurile lor în documentele anexate
scrisorii mele oficiale2• Am avut, aşa cum dorise domnul Talleyrand, relaţii
frecvente cu aceşti domni şi impresia pe care mi-au lăsat-o este că unul este
un diplomat, iar celălalt, un grec intrigant. Nu ştiu dacă domnul Basily s-a
limitat la spiritul instrucţiunilor speciale primite, dar mă tem că el s-a arătat
mai regalist decît regele. Este imposibil de a fi mai stîngaci decît a fost el
în încercările imprudente pe care le-a făcut pentru a exalta Rusia. A prezenta
în fieca1 e moment Rusia ca totalitatea perfecţiunilor trecute, prezent e şi
viitoare ; a o pune înainte în tot ce ar putea interesa Principatele ; a raporta
totul la Curtea sa cu o perseverenţă neplăcută, acesta este rolul pe care pare
să şi-l fi atribuit. Dvenise pentru mine un fel de litanie care îmi agasa peste
măsură nervii şi acelaşi efect l-a produs şi asupra moldovenilor ; el se poate
lăuda că i-a dat gata pe toţi. Stîngăciile sale au contribuit la creşterea răcelii
faţă de Rusia, pe care o observ zilnic în ţară. Iată una din frazele sale, rostite
cu ocazia primirii membrilor clerului şi care mi-a fost relatată chiar acum
de unul din auditorii săi : „Amintiţi-vă, domnilor" - le-a spus el - „că există
legături mai puternice decît cele politice, sînt legăturile religioase şi n u uitaţi
că aparţineţi acestei mari familii ortodoxe care ocupă Orientul şi care are în
fruntea sa Rusia." Fraza este destul de semnificativă, a obţinut însă un rezul
tat exact contrar celui sperat, căci s-a văzut în ea o nouă încercare de inYazie
de către Rusia, cu ajutorul religiei, manevrată de greci.
Bulwer a fost cu mult mai abil şi s-a ţinut foarte rezervat, cred totuşi
că a plecat cu sentimente ostile Divanului din Moldova, aşa cum este compus,
şi el şi-a dat toate ostenelile pentru a găsi ceva de criticat în alegerile care i-au
dat n aştere. S-a izbit, fireşte, de legalitatea care a prezidat alegerile. Totuşi,
fiindcă la vremea Congresului s-ar putea eventual reanima această chestiune,
îmi propun să profit de prezenţa la Iaşi a tuturor deputaţilor pentru a lua
informaţii amănunţite şi exacte asupra felului în care s-au făcut alegerile în
fiecare j udeţ, în scopul de a fi pregătiţi pentru orice eventualitate. Cel mai
rău lucru care mi se poate întîmpla este de a-mi fi dat osteneala pentru a face
o muncă inutilă, iar nenorocirea n-ar fi mare.
Primiţi . . .
Victor Place
Sîntem mereu ameninţaţi aici cu căimăcămia lui Coco3 sau a lui Mihlis
paşa4 ; ce-am făcut oare, Doamne ?
2 S e referă, probabil, l a. raportul din 2 3 septembrie/5 octombrie 1857 (D. A . Sturdza

ş.a. , A cte şi Doc., V, p. 692 - 693 ; anexele însă lipsesc) .
a A l . C. Sturdza.
4 Grigore Sturdza.
1 �„,
I j
70
1 857 septembrie 28/octombrie 1 0, Constantinopol. Raportul însărcinatului

cu afaceri al Belgiei la Constantinopol, E. J. Jooris, către Ch. Vilain, în legă
tură cu alegerile pentru Adunările ad-hoc ; starea de spirit în favoarea Unirii;
dorinţa unioniştilor de a crea un stat independent care să cuprindă toate pro
vinciile locuite de români; consideraţii privind implicaţiile Unirii asupra situa
ţiei Imperiului otoman.
Legation de Belgique Constantinople, le I O Octobre 1 857

No d'ordre 90
}fonsieur le Comte,
LES DERNI ERES nouvelles officielles que j 'ai rec;ues des Principautes
donnent pour resultat du vote une maj orite importante en faveur de l'union .
Les Elections de Moldavie terminees depuis longtemps ont permis la reunion
du Divan ad-hoc dont la seance d'ouverture a eu lieu il y a trois j ours en pre
sence des commissaires Anglais et Russe delegues par leurs collegues pour
y assister.
Quant aux Elections de Valachie dont le resultat n'etait pas douteux ,
elles sont a peine achevees, mais elles proclament aussi le triomphe presque
complet du parti Unioniste. Les chefs des separatistes, Ies anciens hospodars
Bibesco et Stirbey, apres avoir echoue a Bucharest, sont parvenus a se faire
elus dans la petite Valachie. Ce succes du parti revolutionnaire preoccupe
gravement la S (ublime). Porte qui s'est empressee, dit-on, d'envoyer a tous
ses agents diplomatiques a l'Etranger une note ou elle proteste d'avance
contre le vote presume des Divans en faveur de l'Union qu'elle regarde avec
raison comme la declaration implicite de la decheance de la Suzetainete
du Sultan. En effet, Monsieur le Ministre, Ies Unionistes de la Valachie enhar
dis par le succes ne gardent plus le silence sur leurs projets. Composes de j eunes
gens qui ont puise dans Ies doctrines de l'ecole liberale Fran c;aise des princi
pes dangereux de reforme, ils ne revent rien moins que la creation d'un grand
Empire Daco-Roumain comprenant toutes Ies populations d'origine et de
langue homogene et s'etendant bien au-dela des frontieres de l'Empire Otto
man . Cette organisation politique qu'ils decorent du nom pompeux de reveil
<le l ' antique nationalite Roumaine embrasserait dans un meme royaume non
seulement les provinces Moldo-Valaques, mais encore la Bucovine et le Banat
de Temesvar provinces autrichiennes dont ils regardent la cession par la Porte
comme illegale et nulle. Pourquoi s ' arreter la et ne pas etendre leurs vceux
temeraires a la Bessarabie ? C'est qu'une telle pretention porterait ombrages
a la Russie sur l'appui secret de laquelle ils fondent la realisation de leur
esperances. Cet Etat Roumain servirait, selon eux, de barriere a la Turquie
contre l'envahissement permanent de l'Empire Moscovite en plac;ant entre
Ies deux Etats un royaume independant et n eutre. Pretentions hypocrites
emises afin de concilier l'opinion publique de ! ' Europe a une cause injuste
et impossible a soutenir. En effet, Nlonsieur le Comte, la Turquie ne peut
consentir a l'adoption d'un systeme politique qu'erigeant une nation en Etat
sous un prince etranger amenerait a la longue la rupture du lien de vasselage
1 78
et donnerait aux autres races de l'Empire l'idee de revendiquer a leur tour
leurs droits a la liberte. Apres Ies Principautes Danubiennes viendrait par
une consequence logique et naturelle la Serbie qui brule de vengeance des
defaites et fremit impatiente de rompre le j oug :Mussulman. Que demendera
plus tard la Bulgarie eclairee par Ies lumieres de la civilisation Europeenne
et stimulee par !'exemple de ses voisins. Le consentement a l'emancipation
implicite des Principautes renfermerait pour la Turquie le grand danger
d'un demembrement territorial successif et imminent. La Porte a tres bien
compris le peril et elle combat avec connaissance de cause l'adoption d'un
systeme qui semble contradictoire avec le principe de la garantie de I'inte
grite territoriale de l'Empire Ottoman inscrit dans le Traite de 1 856. D' apres
des avis confidentiels qui me sont parvenus, il existe en Serbie une certaine
agitatiui:i .::.:.;is Ies esprits qui se traduit deja par des reflexions et des murmures.
Quant a l'Autriche, Monsieur le Comte, nulle puissance n 'est plus inte
ressee qu'elle a etouffer ce mouvement national qui menace d'envahir ses
provinces et frontieres et de ressusciter le federalisme de 1 84 8 ecrase au prix
de tant de sacrifices. Aussi n 'y a-t-il pas le moindre espoir de la voir ceder
sur cette question et la Porte ne montre cette energie que parcequ'elle sait
qu'elle possede un appui derriere elle. On a accuse fortement le proselytisme
ardent du commissaire autrichien en Moldavie pour le parti de la separation
mais comment lui faire un grief de ce qu'on a exhalte dans la conduite du
commissaire franc;ais en faveur de la cause adverse ? En cela il n'a fait qu'obeir
intensivement aux intentions de l'Autriche qui dans la cause de la Turquie
defend sa propre existence? Les pretentions des revolutionnaires Valaques
qui vont j usqu'a revoquer en doute la legitimite de quelques unes de ses pos
sessions territoriales ne sont-elles pas un terrible avertissement du danger
qui menace l'integrite de sa monarchie. ? L'Autriche a peut-etre plus d'int eret
que la Porte de s'opposer a l'Union afin de prevenir le demembrement de
son territoire tandis que la Turquie a part l'interet moral de <lignite et d'amour
propre ne subirait pas une perte materielle considerable en lui peut briser le
lien de suj etion nominale qui unit encore Ies Principautes au reste de I'Empire.
En effet, l'lndependance de ces provinces qui ont toujours ete le point de mire
de l'ambition Russe et la cause de tous Ies desastres depuis le traite de Kanardjy
lui epargnerait peut-etre dans l'avenir de grands embarras et assurerait a
ses provinces d'Europe une frontiere naturelle (le Danube) qu'une bonne
ligne de forteresses pourrait rendre inexpugnable. Car quel interet materie!
l'Empire turc peut-il avoir a conserver des possessions dans lesquelles son
autorite est legalement reduite a neant par le demier traite, d'ou elle ne retire
que l'avantage pecuniaire d'un t1 ibut dont le paiement revelant une idee
de servitude peut exciter a chaque moment des conflits. Tandis qu'elle se
voit obligee de concourir a la defense de ce meme pays incapaole de repousser
I'agression de dehors par ses seules forces. Peut-etre voudrait-il mieux pour
elle de ceder sur la question de l'union et de se contenter a titre d'indemnite
de la capitulation du tribut. Cette convention nouvelle comblerait le deficit
de ses finances et eviterait probablement dans l'avenir une rupture violente
qu'elle n'est pas sur de pouvoir maîtriser et dont elle se tirerait peut-etre
avec moins d'honneur tandis qu'un arrangement amiable semblerait l'execu
tion consciencieuse du traite de Paris et la realisation du vreu des populations .
La Russie, Monsieur le Comte, a part l'esperance secrete d'une influence ou
d'une domination dans l'avenir qu'elle nourrit avec foi, poussait dans l'union,
1 79
la satisfaction de son amour propre qui lui fait voir dans l'emancipation poli
tique des Principautes, un commencement du demembrement territorial de
l'Empire execute par les Puissances qui ont combattu pour le maintien de son
integrite. L'Union sous un prince etranger tel est le programme politique du
par t i enonce en Valachie mais il n'a pu encore s'entendre sur le choix d'un
candidat. lin prince de Nassau, un prince de Sardaigne, un prince de Suede
tels sont Ies noms qui ont ete successivement mis en avant. Cette indecision
dans le choix d'un souverain prouve a l'evidence que l'on a compris la gravite
de la situation du nouveau royaume qui pour se conserver libre de toute influ
ence exterieure preponderante et maintenir son independance et sa neutralite
garantie par Ies puissances signataires du traite de Paris ne peut prendre pour
chef qu'un prince d'un etat secondaire de !'Europe dont la puissance ne peut
porter ombrage. Quant au choix d'un prince Indigene îl paraît abandonne
comme contraire au vreu de la nation, car outre que ce systeme ouvrirait la
porte a trop d'ambitions rivales possedant des titres egaux a la <lignite supreme,
elle ferait renaître inevitablement tous Ies abus du vieux Regime eclos sous
le regne de la Boyairrie, que la constitution politique nouvelle doit s'attacher
avant tout a reformer. Quoiqu'il en soit la Sublime Porte garde une attitude
assez calme en presence d'un evenement si contraire a ses interets et l'opinion
publique semble se tranquilliser d'avance sur le resultat d'un conflit que le
prochain congres doit debattte et j uger par l'espoir qu'une entente secrete
entre Ies puissances adverses a dej a mis fin au differend. A l'entrevue
d'Obsbome1 suivie de pres par l'entrevue de Stuttgart 2 semble se rattacher
la confiance dans le maintien de la paix.
Agreez . . .
E. Jooris
• Arh, St. Buc„ colecţia Microfilme Belgia, r. l, c. 2 - 4 (Ministere des Affaires Etrangeres
et du Commerce Exterieur, Bruxelles, Corresponda.nce Politique, Legations, Turquie, val. 7
1856- 1858, doc. 103) .
Legaţia Belgiei Constantinopol, 1 0 octombrie 1 857

Nr. de ordine 90
Domnule conte,
ULTL\IELE ştiri oficiale pe care le-am primit din Principate dau drept
rezultat al votului o majoritate importantă în favoarea Unirii. Alegerile din
Moldova, încheiate de mult, au permis întrunirea Divanului ad-hoc, a cărui
şedinţă de deschidere a avut loc acum trei zile, în prezenţa comisarilor englez
şi rus, delegaţi de colegii lor pentru a asista la aceasta.
În ce priveşte alegerile din Valahia, al căror rezultat nu era dubitabil,
ele abia s-au terminat, dar şi ele proclamă triumful aproape total al partidei
unioniste. Şefii separatiştilor, foştii domnitori Bibescu şi Ştirbei, după ce au
eşuat la Bucureşti, au reuşit să se facă aleşi în Valahia Mică. Acest succes
al partidei revoluţionare preocupă în mod grav Sublima Poartă, care s-a
grăbit, se spune, să trimită tuturor agenţilor săi diplomatici în străinătate o
notă în care protestează dinainte împotriva votului presupus al Divanurilor
în favoarea Unirii, pe care ea o priveşte, pe bună dreptate, ca o declaraţie
implicită de pierdere a suzeranităţii sultanului. De fapt, domnule ministru,
1 80
unioniştii din Valahia, încurajaţi de succes, nu mai păstrează tăcerea asupra
proiectelor lor. Ca tineri care s�au adăpat de la doctrinele şcolii liberale fran
ceze cu principii periculoase de reformă, ei nu visează la nimic altceva decît
la crearea unui mare Imperiu daco-român, care să cuprindă toate populaţiile
de origine şi de limbă omogene şi care se întind cu mult dincolo de frontierele
Imperiului otoman. Această organizaţie politică, pe care ei o împodobesc cu
numele pompos de renaştere a anticei naţionalităţi române, ar cuprinde în
acelaşi regat nu numai provinciile moldo-valahe, ci şi Bucovina şi Banatul
Timişoarei, provincii austriece, a căror cedare de către Poartă ei o consi
deră ilegală şi nulă. De ce s-ar opri aici şi nu şi-ar extinde dorinţele lor teme
rare la Basarabia ? Pentru că o astfel de pretenţie ar provoca neîncredere Rusiei,
pe al cărui sprij in secret ei îşi bazează realizarea speranţelor lor. Acest stat
rom ân ar servi, potrivit lor, drept barieră Turciei împotriva invaziilor per
manente ale Imperiului moscovit, plasînd între cele două state un regat inde
pendent şi neutru. Pretenţii ipocrite, emise cu scopul de a atrage opinia publică
a Europei la o cauză nedreaptă şi imposibil de susţinut. De fapt, domnule
conte, Turcia nu poate consimţi la adoptarea unui sistem politic care, înăl
ţînd o naţiune la rang de stat sub un principe străin , ar duce în cele din urmă
la ruperea legăturilor de Yasalitate şi ar da altor neamuri din Imperiu ideea
de a-şi revendica, la rîndul lor drepturile la libertate. După Principatele Dună
ren e ar veni, ca o consecinţă logică şi naturală, Serbia, care arde să-şi răzbune
înfrîngerile şi freamătă de nelinişte să zdrobească jugul musulman . Ce va cere
mai tîrziu Bulgaria, luminată de luminile civilizaţiei europene şi stimulată de
exemplul vecinilor ei. Consimţămîntul la emanciparea implicită a Principatelor
ar ascunde în sine, pentru Turcia, marele pericol al unei dezmembrări teri
toriale succesive şi iminente. Poarta a înţeles foarte bine pericolul şi ea com
bate în cunoştinţă de cauză adopt area unui sistem care pare în contradicţie
cu principiul garantă1 ii integrităţii teritoriale a Imperiului otoman înscris în
Tratatul de la Paris din 1 856. Potrivit unor ştiri confidenţiale care mi-au
parvenit, există în Serbia o anumită agitaţie a spiritelor, care se traduce deja
prin opinii făţişe şi murmur.
În ceea ce priveşte Austria, domnule conte, nici o Putere nu este mai
interesată decît ea de a înăbuşi această mişcare naţională ce ameninţă să
invadeze provinciile şi frontierele sale şi de a resuscita federalismul de la
1 848, zdrobit cu preţul atîtor sacrificii. Astfel, nu există n ici cea mai mică
speranţă de a o vedea cedînd în această chestiune, iar Poarta nu manifestă
acest zel decît pentru că ea ştie că are în spate un sprijin. A fost puternic acuzat
prozelitismul plin de rîvnă al comisarului austriac în Moldova pentru partida
separatiştilor, dar cum să i se reproşeze ceea ce a fost lăudat în conduita comi
sarului francez în favoarea cauzei adverse ? î n aceasta el nu a făcut decît să
se supună strict intenţiilor Austriei, care, în cauza Turciei, îşi apără propria
sa existenţă. Pretenţiile revoluţionarilor valahi, care merg pînă acolo încît
să pună la îndoială legitimitatea unora din posesiunile ei teritoriale, nu sînt
ele oare un teribil avertisment al pericolului care ameninţă integritatea monar
hiei sale? Austria are poate un interes mai mare decît Poarta să se opună
Unirii, pentru a preveni dezmembrarea teritoriului ei, în timp ce Turcia,
exceptînd interesul moral de demnitate şi de amor propriu, nu ar suferi o
pierdere materială considerabilă, care să-i poată rupe legătura de dependenţă
uominală care mai uneşte încă Principatele de restul Imperiului. De fapt,
181
· independenţa acestor provincii, care au fost întotdeauna ţinta ambiţiei ruseşti
.şi cauza tuturor dezastrelor de după Tratatul de la Kuciuk-Kainargi, ar scuti-o
poate în viitor de mari neplăceri şi ar asigura provinciilor ei din Europa o
frontieră naturală (Dunărea) , pe care o solidă înşiruire de fortăreţe ar putea-o
face de nebiruit. Căci ce interes material ar putea avea Imperiul turc să păs
treze posesiuni în care autoritatea sa este legal redusă la n eant de ultimul
Tratat, din care el nu obţine decît avantajul pecuniar al unui tribut a cărui
plată, semnificînd o stare de servitute, poate provoca în orice moment con
flicte ? (Aceasta) în timp ce el se vede obligat să contribuie la apărarea acestei
ţări, incapabilă să respingă agresiunea din afară n umai prin forţele sale.
Poate ar valora mai mult pentru el de a ceda în chestiunea Unirii şi de a se
mulţumi, cu titlu de despăgubire, cu primirea tributului. Această nouă con
venţie ar acoperi deficitul finanţelor sale şi ar evita, probabil, în viitor o
ruptură violentă pe care el nu este sigur că o va putea stăpîni şi din care el
s-ar retrage poate cu mai puţină onoare, ÎR timp ce un aranjament amabil
.ar apărea ca o punere în aplicare conştiincioasă a Tratatului de la Paris şi
realizarea voinţei populaţiilor. Rusia, domnule conte, pe lîngă speranţa
secretă a unei influenţe sau a unei dominaţii în viitor, pe care ea o nutreşte
cu credinţă, a avansat în Unire satisfacerea amorului ei propriu, care o face
să vadă în emanciparea politică a Principatelor un început al dezmembrării
teritoriale a Imperiului, realizată de Puterile care au luptat pentru menţi
nerea integrităţii lui. Unirea sub un prinţ străin - acesta este programul
politic al partidei, enunţat în Valahia, dar nu s-a aj uns încă la o înţelegere
asupra alegerii unui candidat. Un prinţ din Nassau, un prinţ din Sardinia,
un prinţ din Suedia - acestea sînt nwnele care au fost succesiv propuse.
Această nehotărîre în alegerea unui suveran dovedeşte cu prisosinţă că a fost
înţeleasă gravitatea situaţiei noului regat care, pentru a se menţine liber de
orice influenţă externă preponderentă şi pentru a-şi păstra independenţa şi
n eutralitatea, garantate de Puterile semnatare ale Tratatului de la Paris,
nu-şi poate lua drept şef decît un prinţ dintr-un stat secundar din E uropa,
a cărui putere n u poate stîrni bănuială. în ceea ce priveşte alegerea unui prinţ
autohton, aceasta pare 'abandonată ca fiind contrară voinţei naţiunii, căci,
în afară de faptul că acest sistem ar deschide calea prea multor ambiţii rivale
aspirînd cu ranguri egale la demnitatea supremă, ar face să renască ine
vitabil toate abuzurile vechiului regim născut sub domnia boierimii, pe care
formaţiunea nouă politică trebuie să se ocupe înainte de toate să-l reformeze.
Indiferent ce ar fi S ublima Poartă se menţine într-o atitudine destul de
calmă în faţa unui eveniment atît de contrar intereslor sale, iar opinia publică
pare să se liniştească dinainte asupra rez ultatului unui conflict pe care viito
rul Congres trebuie să-l dezbată şi să-l j udece, în speranţa că o înţelegere secretă
între Puterile adverse a pus deja capăt diferendului. La întrevederea de la
Osborne1, urmată îndeaproape de cea de la Stuttgart2, pare să se stabilească
încrederea în menţinerea păcii.
Primiţi . . .
E. Jooris
1 August 1857, a avut loc intre Napoleon al III-lea şi regina Victoria.

2 Septembrie 1857, intre Napoleoa al Iii-lea şi ţarui Alexandru al Ii-lea.
182
71
1 857 septembrie 28/octombrie 1 0, Viena. Raportul lui A. O' Sullivan de Grass

către Ch. Vilain, despre opoziţia Turciei faţă de Unirea Principatelor şi poziţia
celorlalte Puteri în această chestiune.
Legation de Belgique Vienne, le 10 Octobre 1 857

No 235
Confidentielle
l\Ionsieur le Vicomte,
EN PRE SENCE des elections qui viennent de s'effectuer dans Ies Prin
cipautes, la Porte Ottomane a senti le besoin de s'opposer au mouvement
unioniste, mais en meme t ems de faire certaines concessions tout en indi
quant Ies limites qu'Elle n e voulait pas franchir. Votre Excellence aura deja
appris que tel est le sens d'une circulaire dont Ies cours signataires du traite
de Paris ont eu connaissance par l'entremise des agents de la Turquie.
J e crois devoir informer Votre Excellence de I ' accueil fait par le cabinet
de Vienne a cette circulaire. On y a repondu au moyen d'une depeche adres
see au baron Prokesch qui a ete charge d'en faire la lecture et d'en laisser
copie au ministre des affaires etrangeres de la Porte. Cette depeche avant
d'etre expediee a ete soumise a Carlsbad a l'approbation du comte de Buol.
Le gouvernement autrichien n 'hesitait pas a declarer a Aali Pacha qu'il
est parfaitement d'accord anc lui ; qu'il adhere a ses concessions dans le
sens d'une union administrative, financiere et judiciaire et qu'il resistera
comme lui a tout ce qui pourrait depasser ces limites et faire des reformes
desirees de part et d'autre une fusion politique qui porterait atteinnte a la
suzerainete du Sultan et a l'integrite de son Empire. La depeche autrichienne
promet a la Turquie dans la voie ou elle se place, son concours le plus actif.
Les Envoyes de l'Autriche ont re<;u une copie de la depeche adressee
a l'Internonce et ont ete invites a en donner connaissance aux cours pres
desquelles ils sont accredites.
Le Baron de Bourqueney n'a pas ete tres satisfait de cette depeche, il
aurait desire que l'Autriche tînt a Constantinople un langage moins explicite
et en effet Ies cabincts auront pris a Paris et a Vienne une attitude bien tran
chee avant de prendre part a une conference qui n e peut aboutir qu'a une
transaction. II eut ete preferable de se presenter a cette conference avec
des apparences d'impartialite et avec un antagonisme moins public.
Pour etre juste il faut cependant reconnaître que la concessi·on faite par
l'Angleterre et l'Autriche au sujet des premieres elections moldaves a eu
un resultat pu favorable pour le systeme de conciliation.
O'Sullivan de Grass
Hongrie, voi. 24/ 18:57, doc. 243).
1 83
Legaţia Beligiei Viena, 1 0 octombrie 1 857
Nr. 235
Confidenţial
Domnule viconte,
1� FAŢA alegerilor care tocmai au avut loc in Principate, Poarta otomană

a simţit nevoia să se opună mişcării unioniste, dar în acelaşi timp să facă
unele concesii, indicînd totodată limitele pe care ea nu doreşte să le depăşească.
Excelenţa Voastră va fi aflat dej a că acesta este sensul unei circulare de care
curţile semnatare ale tratatului de la Paris au luat cunoştinţă prin inter
mediul agenţilor Turciei.
Cred că trebuie să informez pe Excelenţa Voastră de felul în care a
fost primită această circulară de cabinetul de la Viena. S-a răspuns la ea
printr-o scrisoare diplomatică adresată baronului Prokesch, care a fost în
s ărcinat să-i dea citire şi să lase o copie a acesteia ministrului afacerilor externe
al Porţii. Înainte de a fi expediată, această depeşă a fost supusă aprobării
contelui de Buol, la Carlsbad.
Guvernul austriac nu a ezitat să declare lui Aali paşa că este întru totul
de acord cu el ; că aprobă concesiile lui în sensul unei uniri administrative,
financiare şi j udiciare şi că se va opune, ca şi el, la tot ce ar putea depăşi
aceste limite şi ar face din reformele dorite de ambele părţi, o fuziune politică
ce ar aduce vreo atingere suz eranităţii sultanului şi integrităţii Imperiului
său. Depeşa austriacă promite Turciei concursul său cel mai activ pe calea
pe care s-a angajat.
Ambasadorii Austriei au primit o copie a depeşei adresată Intern un ţiului
şi au fost invitaţi să o aducă la cunoştinţa Curţilor pe lîngă care sînt acreditaţi.
Baronul de Bourqueney n u a fost foarte satisfăcut de această depeşă,
el ar fi dorit ca Austria să folosească la Constantinopol un mod de exprimare
mai puţin explicit şi, într-adevăr, cabinetele vor fi adoptat la Paris şi la
Viena o atitudine bine marcată înainte de a lua parte la o conferinţă care
nu poate duce decît la o tranzacţie. Ar fi fost preferabil să se prezinte la
această conferinţă cu aparenţe de imparţialitate şi cu divergenţe mai puţin
publice.
Ca să fim drepţi, trebuie să recunoaştem totodată că această concesie,
făcută de Anglia şi Austria în ceea ce priveşte primele alegeri moldovene,
a avut un rezultat puţin favorabil pentru sistemul de conciliere.
Am onoarea . . .
72
1 857 octombrie 7 / 1 9, Iaşi. Extras din procesul-verbal nr. 7 al Adunării ad-hoc
a Moldovei, redind propunerile formulate de Mihail Kogălniceanu în legătură
cu Unirea Principatelor, care au fost adoptate de Adunare.
DUMNEALUI vomicul Mihail Kogălniceanu roagă pe presidentul Adu

nării să i se încuviinţeze cetirea unei propuneri subscrisă de dumnealor, domnii
Gheorghie Sturdza, Dimitrie Rallet, Petru Mavrogheni, Constantin Hurmu
zachi, Anastasie Panu, Vasilie Mălinescu, Constantin Rolla, Dimitrie Cozadini,
1 84
Vasilie Sturdza, Dimitrie Cracte, Episcopul Ghenadie Şendre Tripoleos, Arhi
mandritul � eofit Scriban, Arhimandritul Melhisedec, lconomul Dimitrie Mat
eaş, )fanolachi Costachi-Epureanu, Grigorie A. Vârnav, Alecu Botez-Forăscu
şi Simion Stanciu.
Presidentul dă învoirea şi dumnealui Mihail Kogălniceanu ceteşte pro
punerea următoare :
„Astăzi, luni, în şeapte octomvrie, anul una mie opt sute cincizeci şi
şeapte, în a şeaptea şedinţă publică, Adunarea ad-hoc a Moldovei, instituată
prin Tratatul de Paris pentru a rosti dorinţele ţării asupra viitoarei organisaţii
a Principatelor Române ;
Simţind că cea întîie dorinţă a fiecărui popul este dorinţa de a fi ;
Luînd în privire că un popol, pentru a fi, trebue să-şi asigure fiinţa sa
în marea familie a maţiilor ;
Că acesta a fost ţălul tuturor stăruinţelor, luptelor şi suferinţelor neamu
lui nostru într-un timp de mai mult de cinci secoli ;
Că fiinţa politică şi naţională, că dritul de staturi suverane, Principatele
pururea şi le-au asigurat prin tratatele ce vechii noştri domni au încheiat
cu regii de Polonia, de Ungaria şi alţi domnitori şi în care suveranitatea Prin
cipatelor este scrisă cu litere mari ;
Că numai pentru a păstra această suveranitate şi a găsi o puternică ga
ranţie în contra a orice eventualităţi, strămoşii nostri au încheiat cu glorioşii
padişahi otomani Tratatele sau capitulaţiile din anii 1 393, 1 4 60, 1 5 1 1 şi 1 634. J
Luînd în privire că aceste tratate, după dritul gintelor, n-au şters Prin
cipatele din rîndul statelor suverane, pentru că ele şi-au reservat toate drep
turile suYeranităţii, şi în special dreptul de guvernămînt n eatîmat, dreptul
de legislaţie, adică o întreagă şi deplină autonomie, şi că, prin urmare, nu
s-a supus nici unei puteri legislative străine ;
Că chiar după încheiarea capitulaţiilor cu Înalta Poartă, Principatele
au urmat a fi privite de către Puterile europene ca staturi suverane, precum
de dovadă stau mai multe tratate încheiate cu domnii Moldaviei şi ai Valahiei
şi În urma capitulaţiilor ;
Luînd în privire că aceste capitulaţii, paladiul naţionalităţii române,
nu s-au desfiinţat prin deosebite tratate şi stipulaţii ale marilor Puteri şi
anume :
1 . Prin Tratatul de Adrianopoli, articulul V ;
2. La Conferinţele de Viena, prin plenipotenţii Franciei şi ai Angliei,
cari chiar în seanţa întîie, ţinută în 1 5 Martie 1 855, au declarat „că scopul
guvernelor lor nu era de a aduce vătămare Principatelor, ci dimpotrivă, de
a îmbunătăţi soarta lor, combinînd noile întocmiri ce sunt a se face p entru
ele într-un chip de a da o deplină şi întreagă îndestulare drepturilor I naltei
Porţi, drepturilor Principatelor şi intereselor generale ale Europei" ;
3 . La aceleaşi conferinţe, prin protocolul al treilea din 1 9 martie i 855,
în care, după proiectul baronului de Prokesch, capitulaţiile s-au recunoscut
ca basa drepturilor Principatelor (articolul I) ;
4 . Prin cercularea Escelenţiei Sale ministrului trebilor din afară al Maies
tăţii Sale imperiale împăratului Napoleon III, cu data din 23 mai 1 855, sta
tornicind că: „relaţiile dintre Înalta Poartă şi Principatele sunt resultatul
.
unei alcătuiri liber încheiate, cu sute de ani mai înainte, între Înalta Poartă
şi Ţările de la Dunăre" ;
185
5. De către însăşi Poarta otomană prin mai multe haturi ale glorioşilor
padişahi, şi în capul cărora se întrebuinţau următoarele cuvinte: „ În tot
chipul, cu toată libertatea obiceiurilor lor să fie aceste ţări, şi să se stăpînească
numai singure de sin e, deosebite şi despărţite de stăpînirea împărăţiei oto
mane" ;
6. Tot de către Poartă, prin protocolul Conferinţelor din Constantino
pole, cu data de 1 1 februarie 1 856, şi în care se declară : „că întăreşte din
nou privilegiile şi imunităţile de care zisele Principate s-au bucurat de la
capitulaţiile ce li s-au dat de către sultanii Baiazed I şi Mohamed II" ;
Luînd în privire că aceste capitulaţii recunosc şi întăresc Principatelor
nu numai privilegii şi imunităţi, ci toate drepturile suveranităţii, şi între
altele o ocîrmuire neatîrnată şi naţională, o deplin�i libertate de legislaţie,
precum mai cu deosebire o dovedesc articolul I al capitulaţiei încheiate la
1 5 1 1 între sultanul Baiazed II şi domnul Bogdan, şi înnoite în secolul al XVII
lea, între sultanul Murad şi domnul Vasilie Lupu, şi care zice anume : „Poarta
cunoaşte Moldova de pămînt slobod şi nesupus", şi articolul al IV-lea al
aceleiaşi capitulaţii, care rosteşte că : „Moldova va fi stăpînită şi ocîrmuită
după legile şi aşezămintele sale, fără să se amestece Poarta cît de puţin" ;
Luînd în privire că Tratatul de Paris n u numai că n-a rostit nimic în
contra vechilor noastre capitulaţii, ci dimpotrivă, a recunoscut şi a întărit
Principatelor o administraţie neatîrnată şi naţională, libertate de legislaţie,
o putere naţională înarmată şi un sistem defensiv spre păzirea hotarelor şi
respingerea a orice năvăliri străine, şi, în sfîrşit, o viitoare organisaţie con
formă cu drepturile şi cu dorinţele naţiei, puindu-se Principatele sub garanţia
colectivă a Puterilor subscriitoare Tratatului de Paris ;
Luînd în privire că atît în puterea vechilor capitulaţii, cît şi după stipula
ţiile Tratatului de Paris, întinderea viitoarei organisaţii, cerută de trebuinţele
noastre naţionale, materiale şi morale, nu poate avea altă mărginire, decît
nejignirea drepturilor Înaltei Porţi anume precisate în acele Capitulaţii şi
pe care românii le-au respectat şi le vor respecta în toată întregimea lor ;
Luînd în privire că, pentru a pune un capăt suferinţelor, abusurilor şi
discordiilor din lăuntru, care au paralisat toată desvoltarea în ţară ; şi pentru
a precurma înrîuririle din afară, care au jignit autonomia Principatelor, şi
a introduce un regim de stabilitate, de bună rînduială, de pace şi de pros
peritate în Principatele Române, este neapărat de a da o deplină şi întreagă
îndestulare trebuinţelor şi dorinţelor naţiei ;
Luînd în privire că dorinţa cea mai mare, cea mai generală, acea hrănită
de toate generaţiile trecute, acea care este sufletul generaţiei actuale, acea
care, împlinită, va face fericirea generaţiilor viitoare, este Unirea Principa
telor într-un singur stat, o unire care este firească , legiuită şi neapărată,
pentru că în Moldova şi în Valahia suntem acelaşi popul, omogen, identic
ca nici un altul, pentru că avem acelaşi început, acelaşi nume, aceeaşi limbă,
aceeaşi religie, aceeaşi istorie, aceeaşi civilisaţie, aceleaşi instituţii, aceleaşi
legi şi obiceiuri, aceleaşi temeri şi aceleaşi speranţe, aceleaşi trebuinţe de în
destulat, aceleaşi hotare de păzit, aceleaşi dureri în trecut, acelaşi viitor de
asigurat şi, în sfîrşit , aceeaşi misie de împlinit ;
Luînd în privire că această Unire o dorim, nu pentru ca să lovim drep
turile şi să ameninţăm pacea altora, ci numai pentru ca să asigurăm drep
turile şi pacea noastră, şi că dimpotrivă, această Unire - la care au contribuit
toate generaţiile trecute, lucrînd de a ne da aceleaşi instituţii şi legi - împli-
186
nind o vie dorinţă a naţiei noastre, şi făcîndu-se pentru noi un isrnr de bună
rînduială, de iconomie, de legalitate, de dignitate şi de regeneraţie generală
- prin însăşi aceasta ar da Înaltei Porţi şi staturilor vecine o închizăşluire
de pace şi de stabilitate la hotarele lor ;
Luînd în privire că Unirea Principatelor este înscrisă în chiar instituţiile
actuale, recunoscute de Înalta Poartă, şi anume prin articolul 4 25 cap. IX
din Regulamentul Organic, care rosteşte textual că ,, Începutul, religia, obiceiu
rile şi asemănarea limbei locuitorilor acestor două Principate, precum şi tre
buinţele ambelor părţi cuprind din însăşi descălecarea lor elementele n edes
părţitei Uniri, care s-a împedecat şi s-a întîrziat numai de întîmplătoarele
împrejurări. :'.\Iîntuitoarele folosuri ale rodului ce s-ar naşte din întrunirea
acestor două popoare sunt n etăgăduite" ;
Luînd în privire că, după protocolul VI al Congresului de Paris, consul
tarea dorinţelor ţării a fost motivată mai cu deosebire de propunerea făcută
de contele Walewski, atingătoare de Unirea Principatelor ;
Luînd însă în privire că, pentru ca Unirea Principatelor să producă tot
binele ce se aşteaptă şi în lăuntru şi în afară, este trebuinţă de a se institua
un guvern tare, stabil, respectat în lăuntru de toţi, şi sprijinit în afară de
marea familie a Caselor domnitoare ; că un asemenea guvern nu ni-l poate da
regimul viţios al domnilor electivi şi schimbători, care, istoria este martură,
n-au produs decît anarhie prin rivalităţile şi ambiţiile deşilor şi mulţilor
aspiranţi, slăbiciune şi corupţie prin abusurile şi nepotismul lor, şi mai ales
năvăliri şi resbele prin despărţirea ţărilor şi prin supunerea domnilor la toate
înrîuririle străine ;
Luînd în privire că Principatele sunt însetate de legalitate, de stabili
tate şi de dignitate naţională, voind a trăi cu însăşi viaţa lor, şi că aceste
nu se pot dobîndi decît reîntorcîndu-se la vechiul princip al eredităţii tronului,
care în întîile timpuri ale fundaţiei Principatelor, şi chiar în urma capitula
ţiilor, au esistat în familiile lui Radu Negru şi a lui Bogdan Dragoş, şi puindu-se
în capul Principatelor Unite un prinţ străin, ales dintre dinastiile domnitoare
ale Europei, afară de acele ale staturilor vecine, spre a nu motiva străine
înrîuriri ;
Luînd în privire eă, spre a dobîndi un asemenea princip, menit de a
pune capăt relelor trecutului şi de a pregăti patriei o eră nouă, românii re
nunţă la dreptul ce au prin capitulaţii, de a-şi alege singuri pe şeful statului,
încredinţînd numirea prinţului străin însuşi glorioşilor monarhi, care au luat
în mîinile lor soarta Principatelor ;
Luînd în privire că, spre a întemeia cea mai grabnică şi mai intimă le
gătură între noua dinastie şi naţia română, este trebuinţă ca moştenitorii
domnitorului să fie crescuţi în dogmele sfintei noastre biserici a Răsăritului ;
Lunînd în privire că, pentru ca prinţul străin să poată împlini tot ce
ar aştepta de la dînsul şi ţeara şi Europa, este trebuinţă ca el să fie încun
giurat de toate garanţiile de pace şi de putere, şi să fie asigurat în contra
pericolelor din afară şi în contra tulburărilor din lăuntru ;
Că pericolele din afară se pot înlătura numai prin n eutralitatea pămîn�
lui Principatelor, neutralitate recunoscută în princip prin art. 26 şi 27 ale
Tratatului de Paris ;
Că tulburările din lăuntru se pot depărta n umai întrucît domnitorul
va căuta puterea sa în însăşi ţeara şi va cîrrnui după legi făcute de către
însăşi ţeara ;
187
Luînd în privire că, după vechiul obicei, pururea şi sub toate guvernele,
puterea legiuitoare în Principate a fost încredinţată unei Adunări obşteşti,
care, mai mult sau mai puţin, a representat ţeara ;
Că această Adunare, pentru ca să fie bine primită, pentru ca legile votate
de ea să aibă toată puterea morală, ea trebue să fie astfel compusă incit să
cuprindă în sînul ei toate marile interese ale naţiei ;
Luînd în privire, în sfîrşit, că drepturile Principatelor anume cuprinse
în capitulaţii şi Unirea ţărilor sub un prinţ străin şi ereditar, asigurat prin
neutralitatea pămîntului românesc, şi sprijinit prin o putere legislativă, care
să cuprindă toate elementele vitale ale societăţii, atunci vor fi stabile, atunci
vor contribui cu toată eficacitatea la desvoltarea naţională, morală şi ma
terială a patriei noastre, cînd ele se vor pune sub garanţia atotputernică şi
salutară a marilor Puteri ale Europei ;
Adunarea ad-hoc a :'.\Ioldovei, păşind pe calea ce i s-a presc;is de către
Tratatul de Paris, adecă începînd a rosti dorinţele ţării, - în faţa lui Dumne
zeu şi a oamenilor, în toată curăţenia cugetului, neavînd în privire decît
drepturile şi folosul naţiei române, declară că cele întîi, cele mai mari, mai
generale şi mai naţionale dorinţi ale ţării sun t :
1 . Respectarea drepturilor Principatelor şi îndeosebi a autonomiei lor,
în cuprinderea vechilor lor capitulaţii încheiate cu înalta Poartă în anii 1 393,
14 60 , 1 5 1 1 si 1 634 .
2. Unir�a Principatelor într-un singur stat sub numele de România.
3. Prinţ străin cu moştenirea tronului, ales dintr-o dinastie domnitoare
de ale Europei, şi ai cărui moştenitori să fie crescuţi în religia ţării.
4 . Neutralitatea pămîntului Principatelor.
5. Puterea legiuitoare încredintată unei obstesti Adunări, în care să
fie representate toate interesele naţ iei. ' '
Toate aceste sub garanţia colectivă a Puterilor care au subscris Tratatul
de Paris".
După cetirea acestei propuneri şi depunerea ei pe biuroul presidentului,
dumnealui Constantin Hurmuzachi se sue pe tribună şi o sprij ineşte. [ ] 1. . .
După aceasta Adunarea, întrebată de presidentul său, de este destul

de lămurită, răspunde afirmativ şi păşeşte către votarea propunerii prin
apel nominal şi adeverirea votului prin subscrierea în trei esemplare ale actu
lui, dintre care două pe pergament, menite spre a se depune unul la Sfînta
:'.\-Iitropolie şi altul în Arhiva Statului, iar al treilea pe hîrtie, pentru a se ală
tura la acta Adunării.
Votarea s-a făcut în chipul următor : Fiecare deputat păşind către biurou
a rostit în glas mare votul său şi l-a adeverit totodată şi prin subscrierea
numelui său în act. Conform art. 23 din Regulamentul Adunării, secretarii,
vice-presidentul şi presidentul şi-au dat cei de pe urmă votul lor. Înalt Prea
Sfinţia Sa subscriind în capul actului pentru, a rostit următoarele cuvinte:
„unde-i turma, acolo-i şi păstorul". Mulţi din deputaţi au însoţit voturile
lor cu espresii de vie bucurie. Dumnealui Gheorghie Sturdza a zis „că mulţă
meşte lui Dumnezeu că i-a lungit zilele ca să vadă cea mai frumoasă zi a
neamului românesc". Protoiereul Dimitrie Mateaş a dechiarat „că alegătorii
săi, tot clerul de Roman, l-au rugat cu lacrimile în ochi, ca să voteze pentru
1 Urmează textul intervenţiei lui G. Hurmuzachi, apoi întimpinarea depusă de A. Balş,
la care dă replica M. Kogălniceanu .
188
dorinţele rostite în programul naţional : Unirea Principatelor, prinţ străin
ş.c.l. „Unul dintre deputaţii sătenilor, dumnealui Ioan Roată, a zis : „ Noi
nu ştim a ura, dar Dumnezeu ştie a se-ndura".
Resultatul votării a fost acesta : 81 pentrn şi 2 contra, şi anume : [ . ] 2. . .
Î nalt Prea Sfinţia Sa Mitropolitul, în puterea art. 79 din Regulamentul

Adunării, sculîndu-se în picioare, a declarat că Adunarea a încuviinţat. Ace
astă declaratie s-a primit cu unanime urări şi nesfîrsite aclamatii de :Vivat ' '
Unirea ! '
După aceasta î nalt Prea Sfinţia Sa a rădicat şedinţa, consultînd mai
întîiu Adunarea şi anunţînd viitoarea şedintă pe joi în 10 octomvrie.
• Ed. D. A. Sturdza şi C. Golescu-Vartic, A cte şi documente . . . , voi. VI/ l Bucureşti 1896,

p. 63- 80.
73
1 857 octombrie 9/2 1 , Bucureşti. Extras din protocolul nr. 6 al şedinţei Adu
nării ad-hoc a Ţării Româneşti în care au fost votate cele patru puncte referi
toare la Unirea Principatelor.
SEA�ŢA reîncepînd, domnul C.A. Rosetti dete cetire următorului proces

verbal, carele, adoptat în unanimitate de toţi representanţii, venind unul
după altul după apelul nominal, îl subscriseră :
„Astăzi, 9 octombrie, anul 1 857, Adunarea ad-hoc, adunîndu-se în sala
şedinţelor sale, a votat în unanimitate următoarea formulă :
�e unim în principiu cu următoarele patru punturi :
1 . Chezăşuirea autonomiei şi a drepturilor noastre internaţionale, după
cum sunt hotărîte amîndouă prin capitulaţiile din anii 1 393, 1 4 60 şi 1 5 1 3 ,
încheiate între ţările române c u Î nalta Poartă suzerană ; precum şi n eutrali
tatea teritoriului moldo-român.
2. Unirea ţărilor România3 şi :Moldova într-un singur Stat şi sub un
singur Guvern.
3. Principe străin cu moştenirea tronului, ales dintr-o familie domni
toare d-ale Europei, ai căruia moştenitori născuţi în ţeară am dori să fie cres
cuţi în religia ţării.
-1 . Gunrn constituţional representativ şi, după <latinele cele vechi ale
Firii, o singură Adunare obştească, care va fi întocmită pe o basă electorală
îndestul de largă, încît să represente interesele generale ale populaţiei român e" .
Eminenţia S a presidentul convocă apoi Adunarea pentru vineri l a 1 0
ore, spre a proceda l a alegerea unei comisiuni pentru facerea unui memorandum
către Comisia europeană asupra acestor patru punturi votate de Adunarea
întreagă.
2 Se dau numele celor care au votat pentru sau contra propunerilor formulate de
M. Eogălniceanu.
3 În epoca respectivă numele „ România" se folosea uneori, cu sens restrîns, şi în loc
de „ Ţara Românească".
189
După aceasta, domnul Ioan Brătianu propuse :
„ 1 . Cancelaria Adunării s ă facă mai întîi o adresă către Comisia inter
naţională, prin care să-i facă cunoscut votul Adunării şi recunoscinţa Româ
n ilor către toate Puterile garante.
2. Să se facă o adresă, care să se trimită fraţilor noştri Moldoveni, spre
a-i felicita de iniţiativa ce au luat şi a le face cunoscut că urmînd şi noi pe
calea ce ei ne-au arătat, n u vom mai fi în viitor decît un singur trup, precum
furăm şi vom fi un singur suflet."
Adunarea aprobă în unanimitate, însărcinînd biuroul pentru redacţia aces
tor adrese.
• Arh. St. Buc., Divanul ad-hoc al Ţării Româneşti d.6/ 1857, f. 18- 19.
Ed. D. A. Sturdza şi C. Go!escu-Vartic, A cte şi documente . . ·rnl. VI/2, Bucureşti 1896.
.
74
1 857 octombrie 1 6/28, Constantinopol. Depeşă circulară adresată de ministrul

afacerilor externe al Porţii otomane reprezentanţilor acesteia pe lingă Puterile
semnatare ale Tratatului de la Paris, în legătură cu poziţia Porţii faţă de reven
dicările formulate de Adunările ad-hoc în chestiunea Unirii.
Copie d'une depeche adressee aux representants de la Sublime Porte pres

les Puissances signataires du trai te de Paris, en date du 28 Octobre 1 857.
LES DIVAN S ad hoc de Valachie et de ::\foldavie viennent d'emettre

leurs vreux sur Ies points suivan ts :
Union des deux Provinces sous la denomination de Rouma.nie, Prince
Etranger, appartenant a une des familles regnantes de l'Europe, l'ele\'ation
de l'heritier dans la religion orthodoxe, autonomie, Gouvernement Consti
tutionnel et garantie collective des Puissances signataires du traile de Paris.
Les orateurs ont eu soin dans leurs discours et dans la formule de leurs
vreux de n e pas prononcer meme le mot de suzerainete ot ont employe des
termes qui demontrent suffisamment a quoi ils veulent arriver. II est \'rai
que pour sauver Ies apparences ou pour mieux cacher leur arriere pensee,
ils ont parle de leur desir de respecter Ies anciennes capitulations avec la
Sublime Porte, capitulations dont Ies originaux n 'existent nulle part au
monde, et qui ont ete violees, dechirees plus d'une fois par les ::\Ioldo-Vala
ques eux-memes.
L'histoire de l'Empire et des documents innombrables sont la pour mon
trer quels sont Ies vrais titres en vertu desquels la Sublime Porte a exerce
sa souverainete legitime sur ces contrees depuis tant de siecles, et
qu' elle a ete l'origin e de leurs privileges.
Du reste la composition actuelle de ces Assemblees faisait bien prevoir
de resultat que nous avons sous Ies yeux, et c'est precisement dans cette
prevision que ma depeche circulaire du 23 Septembre dernier avait ete re
digee. On ne pouvait pas esperer une issue plus raisonnable des elections
auxquelles ont pris une si grande part Ies hommes imbus des idees qui ont
190
manque de bouleverser !'Europe entiere en l'annee 1 84 8 . En constituant Ies
Divans, Ies Puissances avaient en vue de connaître surtout Ies reformes ad
ministratives dont Ies Principautes pouvaient avoir besoin pour le progres
de leur prosperite. Loin d'y songer, en Divans ont commence par demander
des reformes purement politiques, c'est-a-dire par des vreux qui ne sont rien
moins qu'attentoires aux principes de la suzerainete et du maintien de l'in
tegrite de l'Empire Ottoman, consacres une fois de plus par le sus-dit Traite
de Paris.
II n'est pas permis de douter que Ies vreux subsequcnts ne manqueront
pas de repondre en entier a ceux deja enonces, et l'ensemble en formera
un etat de choses qui donnera plus d'une difficulte a resoudre.
Quoi qu'il en soit, la Commission Europeenne constatera dans son
rapport final tout ce qu'on lui soumettra de la part des Divans, et ce sera
au Congres a apprecier plus tard la portee et le caractere de leurs reuvres.
Quant a la Sublime Porte, confiante dans son bon droit et dans la par
faite sincerite des intentions de ses Augustes Allies, Elle attendra avec secu
rite la reunion des Conferences de Paris pour discuter et combattre Ies de
mandes soi-disant nationales des Assemblees en question .
Vous etes invite, Monsieur, a vous expliquer vis-a-vis du Gouvernement
aupres duquel vous avez l'honneur d'etre accredite sur la demiere phase des
affaires des Principautes conformement aux principes que j e vous indique
plus haut.
Veuillez . . .
Signe: Aali
• .\rh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 3 10, c. 6 14 - 6 17 (Ministere des Affaires
Etrangeres, .\rchi-res Diplomatiques, Correspondance politique, Russie, ·rol. 2 15, f. 230- 233) .
Copia unei depeşe din 28 octombrie 1 857, adresată reprezentanţilor Su

blimei Porţi pe lîngă Puterile semnatare ale Tratatului de la Paris.
Divanurile ad-hoc ale Valahiei şi Moldovei şi-au exprimat opţiunile asupra

următoarelor probleme:
Unirea celor două provincii sub numele de România, prinţ străin, pro
venind dintr-o familie domnitoare din Europa, creşterea moştenitorului în
religia ortodoxă, autonomie, guvern constituţional şi garanţia colectivă a
Puterilor semnatare ale Tratatului de la Paris.
Vorbitorii au avut grij ă ca în discursurile lor şi în formularea dorinţelor
lor nici măcar să nu pronunţe cuvîntul suzeranitate şi au folosit termeni care
demonstrează în suficientă măsură la ce doresc să ajungă. Este adevărat
că, pentru a salva aparenţele sau pentru a-şi ascunde mai bine gîndurile,
au vorbit despre dorinţa lor de a respecta vechile capitulaţii cu Sublima
Poartă, capitulaţii ale căror (texte) originale nu se află nicăieri în lume şi
care au fost încălcate şi nu odată nesocotite de moldo-valahii înşişi.
Istoria Imperiului şi numeroase documente sînt în măsură să dovedească
adevăratele temeiuri în virtutea cărora Sublima Poartă şi-a exercitat su
veranitatea legitimă asupra acestor ţinuturi timp de atîtea secole şi
că aceasta a fost originea privilegiilor lor.
191
Într-adevăr, structura actuală a acestor Adunări ne îngăduie să între
vedem rezultatul pe care acum îl avem în faţa ochilor şi exact în acest spirit
a fost redactată depeşa mea circulară din 23 septembrie. Nu putem spera
într-un rezultat mai rezonabil al alegerilor, la care au participat cu atîta
ardoare acei oameni pătrunşi de ideile care erau pe punctul de a răsturna
întreaga Europă în anul 1 848. Constituind Divanurile, Puterile au a\·ut în
vedere să examineze eventualele reforme administrative de care puteau avea
nevoie Principatele pentru dezvoltarea lor viitoare. Departe de a lua în dis
cuţie asemenea probleme, Divanurile au început prin a cere reforme cu ca
racter pur politic, respectiv o serie de pretenţii care nu fac altceva dedt să
lezeze principiul suzeranităţii şi păstrarea integrităţii Imperiului otoman,
consfinţite o dată în plus prin susmenţionatul Tratat de la Paris.
Este neîndoielnic că nu vor întîrzia să apară alte pretenţii, ce decurg
din cele deja enunţate şi împreună vor determina o stare de lucruri ce va
fi încă şi mai dificil de rezolvat.
Oricum ar fi, Comisia Europeană va avea să analizeze în raportul său
final tot ceea ce i se va prezenta din partea Divanurilor, iar Congresului îi
va reveni sarcina de a aprecia ulterior semnificaţia şi caracterul activităţilor
acestora.
Cît priveşte Sublima Poartă, încrezătoare în dreptatea sa şi în sinceri
tatea absolută a intenţiilor auguştilor săi aliaţi, ea va aştepta cu încredere
întrunirea Conferinţei de la Paris, pentru a discuta şi combate revendicările
aşa zis naţionale ale respectivelor Adunări.
Sînteţi rugat, domnule, să daţi o explicaţie guvernului pe lîngă care
aveţi onoarea să fiţi acreditat în legătură cu stadiul actual al problemei Prin
cipatelor, conform principiilor pe care vi le-am expus mai sus.
Binevoiţi . . .
Siemnat : Ali
75
1 857 octombrie 28/noiembrie 9, Constantinopol. Raportul lui E. J. Jooris

către Ch. Vilain, privind neliniştea Porţii în legătură cu evenimentele din
Principate; poziţia Austriei, Angliei şi Rusiei.
Legation de Belgique Constantinople, le 9 novembre 1 857

No, d'ordre 1 08
Monsieur le Corn te,
L'ATTITUDE des Divans ad-hoc domines par une majorite factieuse

qui s'est manifestee lors du dernier vote des points fondamentaux de l'orga
nisation politique du pays continue a preoccuper serieusement l'opinion
publique. Le Gouvernement Turc s'est alarme non sans raison d'une situation
qui menace de compromettre non seulement dans l'avenir Ies droits essentiels
192
de sa suzerainete mais encore de troubler dans le present le bon ordre et la
tranquillite des provinces voisines. En effet, le mouvement d'emancipation
qui agite Ies esprits dans Ies Principautes semble vouloir se propa�r dans
Ies populations limitrophes. Dej a en Serbie l'on vient de decouvrir un complot
ayant pour but de changer la forme du gouvernement et des nouvelles cer
taines me permettent de vous assurer, :Monsieur le Comte, qu'une sourde
fermentation regne en Bulgarie. En presence de ces indices mena-;ant pour
l'avenir, la Sublime Porte a cru devoir protester aupres des Puissances Signa
taires du traite de Paris, par une seconde note dans laquelle elle declare
ne pouvoir accepter aucun vote des Divans inconciliable avec Ies principes
de l'integrite territoriale de l'Empire et la suzerainete du Sultan que le trai te
de Paris a voulu garantir, se reservant le droit d'une entente amicale entre
la Sublime Porte et Ies Puissances Signataires du dit Traite ! Cette note a
produit une vive impression, elle demontre Ies intentions de la Porte d'opposer
une vive resistance et de defendre le terrain pied a pied dans Ies prochaines
conferences. L'Autriche seconde de tous ses efforts Ies proj ets de la Porte
et l'Angleterre encouragee par Ies nouvelles favorables des lndes commence
a relever la tete. La Russie semble vouloir se retirer de la lutte a en j uger du
moins par le changement notable opere dans la conduite de son commissaire,
Monsieur Boutenieff. Peut-etre commence-t-elle a ouvrir Ies yeux sur Ies con
sequences d'une situation politique dont elle craint de compliquer davantage
Ies difficultes. En effet, :Monsieur le Comte, il n'est pas a presumer que les
pretentions du parti exhalte 1 qui reve la creation d'un Empire Daco-Roumain
s'arretent aux frontieres des Principautes et que ceux qui reclament l'annexion
des provinces autrichiennes fassent le sacrifice de la Bessarabie. L'Autriche
seule a compris le danger des le debut du conflit et en defendant les interets
de la Porte, elle a defendu sans nul doute Ies propres interets. Aussi lors de
la mesure inopportune de clemence qui permit aux refugies l\foldo-Valaques de
rentrer dans leur patrie, l'Autriche montra une opiniâtre opposition et elle
avait raison car l'on s'accorde unanimement a attribuer le succes de l'opinion
unioniste a cette croisade revolutionnaire et l'on ne 'doit plus s'etonner de
la hardiesse du parti exhalte en voyant presque tous Ies sieges de l'assemblee
occupes par Ies faiteurs des troubles de 1 848. Dans l'eventualite d'une guerre
civile, Monsieur le Comte, il paraît avere que l'Autriche aurait l'appui des
populations Slaves et Hongroises car comme me le disait, il y a quelques jours,
un des plus illustres champions de la liberte Hongroise le General Klapka
« nous ne pourrions j amais consentir a laisser englober dans la Roumanie
les anciennes provinces de la Hongrie ni a voir eriger sous nos yeux un royaume
independant des pays qui furent j adis sous notre suzerainete. Plutot rester
autrichiens que de devenir Roumains. Dans le cas d'une guerre nous refugies.
Hongrois, nous engagerons nos compatriotes a combattre avec l'Autriche » .
Quant a l'effet produit par ces grandes nouvelles sur la place , Monsieur
le Comte, leur premier resultat fut de j eter !'alarme dans le commerce et de
faire hausser le change et la valeur metallique a tel point que le taux des
monnaies est aujourd'hui aussi eleve qu'il l'etait lors de la rupture des
relations diplomatiques au mois d'Aout dernier. Les transactions diminuent
sans cesse et le credit prive s'affaiblit par de nombreuses faillites. Quant au
credit public sa situation est touj ours la meme, on repand parfois des bruits
de reorganisation financiere, mais l'on n'a mis en avant jusqu'ici aucun pro
j et seri�x. [ . J .2
. .
E. Jooris
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Belgia, r. l, c. li- 16 (Ministere des Affaires Etrangeres
et du Commerce Exterieur, Bruxelles. Correspondance Politique, Legations, Turquie, voi. 7,
1856 - 1858, doc. 108) .
Legaţia Belgiei Constantinopol, 9 noiembrie 1857

Nr. de ordine 108
Domnule conte,
POZIŢIA Divanurilor ad-hoc, dominată de o majoritate rebelă, care s-a

exprimat cu prilej ul ultimului vot asupra aspectelor fundamentale ale orga
nizării politice a ţării, continuă să preocupe serios opinia publică. Guvernul
turc s-a alarmat, nu fără temei, de o situaţie care ameninţă să compromită
nu numai în viitor drepturile esenţiale ale suzeranităţii sale, ci şi de a tulbura
în prezent buna ordine şi linişte a provinciilor vecine. De fapt, mişcarea de
emancipare care agită spiritele în Principate pare că vrea să se propage în
rîndul populaţiilor limitrofe. Î n Serbia a şi fost descoperit recent un complot
avînd drept scop să schimbe forma de guvernare şi anumite ştiri îmi permit
să vă asigur, domnule conte, că în Bulgaria domneşte o surdă agitaţie. Faţă
de aceste indicii ameninţătoare pentru viitor, Sublima Poartă a crezut de
cuviinţă să protesteze pe Ungă Puterile semnatare ale Tratatului de la Paris,
printr-o a doua notă în care ea declară că nu poate accepta nici un vot al Di
vanurilor inconciliabil cu principiile integrităţii teritoriale a Imperiului şi
cu suzeranitatea sultanului, pe care Tratatul de la Paris a dorit să o garanteze,
rezervîndu-şi dreptul de a-şi refuza adeziunea la actul final de organizare
care trebuie să facă obiectul unei înţelegeri amicale între Sublima Poartă şi
Puterile semnatare ale numitului Tratat ! Această notă a produs o vie impresie,
ea demonstrează intenţiile Porţii de a opune o puternică rezistenţă şi de a
apăra terenul pas cu pas la următoarele conferinţe. Austria urmează din
toate puterile sale planurile Porţii, iar Anglia, încuraj ată de ştirile favorabile
din Indii, începe să ridice capul. Rusia pare că vrea să se retragă din luptă,
judecînd cel puţin după schimbarea notabilă marcată în conduita comisa
rului ei, domnul Buteniev. Poate că ea începe să deschidă ochii asupra conse
cinţelor unei situaţii politice de care ea se teme că ar complica şi mai mult
dificultăţile. De fapt ,domnule conte, nu este de presupus că pretenţiile
partidei exaltaţilor 1 care visează crearea unui Imperiu daco-român, se opresc
la frontierele Principatelor şi că cei care cer anexarea provinciilor austriece
vor sacrifica Basarabia. Numai Austria a înţeles de la început pericolul con
flictului şi, apărînd interesele Porţii, ea a apărat, fără nici o îndoială, propriile
interese. Totodată, de la luarea măsurii inoportune de clemenţă, care per
mite refugiaţilor moldo-valahi să se întoarcă în patria lor, Austri a a manifestat
o opoziţie înverşunată şi ea avea dreptate, căci lumea este un anim de acord
1 Revoluţionarii de la 1848.
1 94
în a atribui succesul opiniei unioniste acestei cruciade revoluţionare şi nu
mai trebuie să se mire nimeni de cutezanţa partidei exaltaţilor văzînd aproape
ţoate locurile Adunării ocupate de cei care au uneltit tulburările de la 1 848.
In eventualitatea unui război civil, domnule conte, s-ar adeveri că Austria
ar avea sprijinul populaţiilor slave şi ungare, căci, după cum mi s-a spus,
acum cîteva zile, unul din cei mai iluştri luptători unguri pentru libertate,
generalul Klapka, ar fi declarat : „noi nu vom putea niciodată să consimţim
să lăsăm să fie înglobate în România vechile provincii ale Ungariei, nici să
vedem ridicîndu-se sub ochii noştri un regat independent din ţările care odată
erau sub suzeranitatea noastră. Mai degrabă să rămînă austriece, decît să
devină româneşti. În cazul unui război, noi, refugiaţii unguri, îi vom îndemna
pe compatrioţii noştrii să lupte alături de Austria". î n ce priveşte efectul
produs de aceste mari ştiri la faţa locului, domnule conte, primul lor rezultat
a fost de a produce panică în comerţ şi de a face să crească schimbul şi preţul
metalului pînă la un astfel de punct încît dobînda financiară este astăzi la
fel de ridicată cum era în momentul ruperii relaţiilor diplomatice, în luna
august trecut. Tranzacţiile scad fără încetare, iar creditul particular slăbeşte
prin numeroase falimente. Î n ce priveşte creditul public, situaţia acestuia
continuă să fie aceeaşi ; se răspîndesc uneori zvonuri despre reorganizarea
financiară, dar pînă acum nu a fost prezentat nici un proiect serios. [ . . . ] 2•
E. Jooris
16
1 857 noiembrie 1 3/25, Viena. Raportul lui A. O' Sullivan de Grass către mini
strul afacerilor externe al Belgiei, A. Vriere, despre opiniile divergente ale
Marilor Puteri în privinţa Unirii Principatelor; rolul Austriei în tulburările
din Principate.
Legation de Belgique Vienne, le 25 Novembre 1 857

No 270
Monsieur le Baron,
L'IND E PENDANCE a publie un article sur l'union des Principautes

comme emanant d'un homme d'Etat Franc;ais du regime de Juillet et comme
lui etant parvenu de Vienne.
Je n'ai a contester ni !'origine, ni la provenance de cet article, mais
ce que je conteste c 'est que le monde de Vienne s'en soit occupe, car personne
n'a connu ici cet article avant sa publication par le j ournal de Bruxelles.
Ce j ournal paraît vouloir donner a entendre que cet ecrit est sorti de la
plume de Monsieur Thiers et comme cet ancien ministre a ete cet ete en re
lation avec le Prince Metternich au Johannisberg, on a cru pouvoir avancer
que l'article en question avait occupe Ies habitues du salon de l'Ex-Chancelier
et que la sensation qu'il a produite l'a fait envoyer de Vienne a Bruxelles.
2 Despre alegerea noului comisar otoman care să participe la Conferinţa de la Paris.
Les habitues du salon du Prince de �Ietternich n'ont pas eu a j uger l'e
-crit de l'homme d'Etat Frarn;:ais ; je suis au nombre de ces habitues et je n'en
pas entendu parler.
Quant a l'article, il est fait avec bon sens, mais il ne contient rien qui
n'ait dej a dit et ne presente nullement la question sous une face nouvelle.
] 'ai ete moi-meme dans le cas de presenter des considerations sur l'erreur
que me semblait commettre le Gouvernement Frans;ais en soutenant l'union
des Principautes.
On cons;oit que la Russie soit favorable a cette politique, elle est utile
a la popularite du cabinet de Saint Petersbourg, parmi Ies suj ets grecs de la
Porte ; elle est une continuation du systeme qui a fait reconnaître par la paix
d'Adrianople, l'affranchissement de la Grece, qui a diete a l'Empereur Nicolas
Ies conversations que Sir Hamilton Seymour a racontees a sa cour et que
toute !'Europe a connues, enfin, on cons;oit que pour affaiblir la Turquie
on fonde un etat de choses que ne peut qu'aboutir a l'emancipation politiquc
des Provinces Chretiennes de l'Empire Turc et a la constitution de petits
Etats faibles et menaces qui tout naturellement chercheront aupres du Czar
un appui pour leur foi religieuse et leur independance politique.
Ce que l'on ne cons;oit pas, c'est que l'on trouve mauvais que l'Autriche
qui ne veut pas affaiblir le Sultan, soit contraire a cette politique, qu'elle ne
se montre pas disposee a permettre un soulevement des chretiens d'Orient,
qui ne tarderait pas a se communiquer aux suj ets grecs que l'Autriche gouverne,
·et a mettre en perii la securite des ProYinces qui sont le boulevard de l'Empire
Autrichien.
Toutefois, si malgre sa resistance toute naturelle, le cabinet de Vienne
devait voir s'accomplir des faits qui ne tarderaient pas a disloquer l'Empire
Turc en Europe, l'Autriche et la Russie n'auraient qu'a s'entendre pour se
partager Ies depouilles du Sultan ; elles sont seules bien place e s pour cela.
II n'en est pas de meme de la France. II faut chercher bien loin des pensees
un peu machiaveliques pour decouvrir le mobile de sa politique ; son interet
le plus evident est le maintien de l'Empire Ottoman, et depuis la p aix de Paris
la France semble prendre a tâche d'agir dans le sens le plus con traire a cet
·
interet.
Je sais bien que ce n'est pas la France que l'on accuse de la d eplorable
complication des choses dans Ies Provinces Danubiennes. Ce n ' es t pas non
plus a la Russie que l'on fait des reproches ; tous Ies organes de l a publicite
semblent s' etre donne le mot pour mettre en oubli le passe et n e voir dans
la marche suivie par le cabinet de Saint Petersbourg qu'une pensee humani
taire et des actes philanthropiques.
On est tres-mal venu dans ce moment a prendre parti pour l' Autriche et
.a essayer d'expliquer son attitude autrement que par le plus perfi de egoi:sme.
Cela ne m'empechera pas de faire ressortir tout ce qu'il y a eu de logique
et de sage prevision dans la conduite du cabinet de Vienne.
II ne faut pas oublier qu'a Paris le Comte de Buol etait s e ul a lutter
contre Ies influences qui reclamaient l'union des Principautes . Aali Pacha
partageait certainement ses opinions, mais cet homme d'Etat se trouvait
tellement intimide que dans Ies conferences îl n'osait elever la voix et s'en
remettait aux Plenipotentiaires Autrichiens pour defendre sa cause.
19G
Si dans ce moment le Congres avait tranche la question, la France et
l'Angleterre etant alors unies pour l'union et la Russie ne s'y opposant pas,
cette union aurait ete prononcee.
L'Autriche a donc bien fait, dans l'interet de la Porte et dans le sien, de
travailler a ce que la question ne fllt pas resolue avant que Ies population s.
n'eussent e t e consultees et en meme temps d'exercer une influence assez
habile pendant la redaction du traite pour que le mot d'union ne se trouvât
nulle par t .
Je viens d e <lire que l'union aurait ete resolue alors par le Congres d e·
Paris et l'Autriche aurait du s'y resigner sous peine de mettre en question
une affaire b ien plus grande que celle de la signature de la paix.
Mais alors personne ne pensait a mettre un Prince etranger a la tete des
deux Principautes reunies.
Or, en decreta1't l'union avec un Prince indigene on aurait fait une chose
dangereuse et incomplete. On a acquis, depuis, la certitude que si Ies Provin
ces Danubiennes desirent etre unies, c'est a condition d'etre gouvemees par
un Prince etranger. Le Divan de Bucharest ne vient-il pas de voter a l'una
nimite l'amendement du Prince Ghika, portant qu'un Prince indigene
eut-il toutes Ies qualites et toutes Ies vertus serait une calamite pour le nouvel
Etat .
Cette declaration ne j ustifie-t-elle pas l'Autriche et ne prouve-t-elle pas.
en meme temps que ce que vaillent Ies Principautes c'est bien moins l'union
que l'affranchissement de tout lien avec la Porte, un Prince etranger ne pou
vant s'affermir, devenir populaire et j e <lirai meme sauvegarder son honneur
en restant le vassal du Sultan, en pretant foi et hommage au commandeur
des croyants.
On n'en continue pas moins a rej eter tous Ies torts sur l'Autriche et l'on
va j usqu'a <lire que si Ies hommes de 1 848 sont rentres en Valachie, c'est
l' Autriche qui a perfidement facili te leur retour pour jeter le trouble dans.
leur pays et effrayer !'Europe de leurs tendances revolutionnaires.
Rien n'est moins fonde que cette accusation, j e sais positivement que
le Gouvemement Autrichien a commence par refuser le passage par ses Etats
des proscrits valaques. Sur Ies representations de la France et de l'Angleterre,
le comte de Buol a declare que si la Porte Ottomane faisait viser Ies passe
ports de ces exiles, l'Autriche Ies laisserait passer. Lord Redcliffe exerc;a une
vive pression a Constantinople pour que Ies visas fussent accordes et le Gouver
nement Autrichien fut force de subir Ies consequences de sa declaration.
Il t âcha d'ouvrir les yeux a Paris et a Londres sur le danger des menees
revolutionnaires qui ne tarderaient pas a se produire ; il parla des ramifications
des proscrits rentres en Yalachie, avec Ies exiles de tous Ies autres pays, de
l'Italie comme de la France elle-meme.
On ne fit que rire de ces avertissements, on repondit a l'Autriche que
son spectre rouge ne ferait peur a personne.
Eh bien, apres avoir decouvert un complot en Servie, dont le debut
devait etre un assassinat, on vient d'y decouvrir un depot contenant plus de
60.000 cartouches, et l'on est sur la trace de nouvelles decouvertes ; ce que
l'on sait dej a prouve que Ies evenements de Servie se relient a des intrigues
dans Ies deux autres Principautes.
197
·Le vieux .Milosch paraît ne pas nier qu'il ait depense 20,000 Ducats en
faveur de la conspiration de Servie et il ajoute qu'il ne regrette pas cet argent
puisque Ies hommes qui ont conspire contre lui se trouvent aujourd'hui
compromis par lui et sous Ies verroux.
Je ne veux pas etendre plus loin ce rapport. Je me borne a une observa
tion, c'est que l'union a laquelle je n'ai j amais cru a moins de chances que
j amais de s'accomplir et se sera pour l'Empire Turc une cause de vitalite
de plus, ce qui ne peut que rejouir Ies Etats faibles interesses au maintien
de l'equilibre de !'Europe .
Je dois <lire aussi que l'on a bien tort de croire que Ies Autrichiens soient
fort desireux d'entrer dans Ies Principautes comme tant de j ournaux l'assu
rent ; ce que j e puis affirmer c 'est que le comte de Buol a dej a dit que l'occupa
tion, si elle etait necessaire, se ferait dans un interet commun et que par
consequent
. l'Autriche ne serait pas disposee a en supporter seule Ies frais.
] ai l'h onneur . . .
.
,,.
O'Sullivan de Grass
• Arh. St. Buc„ colecţi1 �Ecrofilme Belgi1, r. 34, c. 90 1 - 906 (Ministere des Affaires Etran
geres et du Commerce Exteric ur, Bruxelles, Correspondance Politique, Legations, Autriche
Hongrie, -rol. 24./ 1857, doc. 28 1 ) .
Legaţia Belgiei Viena, 25 noiembrie 1 857

Nr. 270
Domnule baron,
« L'IND E PENDANCE • a publicat un articol cu privire la Unirea Prin
cipatelor, ca emanînd de la un om de stat francez din timpul regimului din
iulie şi ca parvenindu-i de la Viena.
Eu nu contest nici originea, nici provenienţa acestui articol ; ceea ce
contest însă este că lumea de la Viena s-a ocupat de el, căci nimeni nu a ştiut
aici de acest articol înaintea publicării lui de „ Journal de Bruxelles".
Acest ziar pare că vrea să dea de înţeles că documentul a ieşit de sub pana
domnului de Thiers şi, cum fostul ministru fusese vara aceasta în contact
cu prinţul Metternich la Johannisberg, s-a crezut că se poate pretinde că arti
colul în chestiune i-a preocupat pe obişnuiţii saloanelor fostului cancelar
şi că senzaţia pe care el a produs-o l-a determinat să-l trimită de la Viena la
Bruxelles.
Obişnuiţii saloanelor prinţului :'.\Ietternich n-au avut ocazia să aprecieze
documentul omului de stat francez ; mă număr printre aceşti obişnuiţi şi
nu am auzit vorbindu-se de ·el.
În ceea ce priveşte articolul, este redactat cu bun simţ, dar nu conţine
nimic care să nu fi fost spus şi nu prezintă deloc chestiunea sub un aspect
nou.
Eu însumi puteam să prezint unele observaţii asupra erorii pe care mi se
pare. că o comite guvernul francez, susţinînd Unirea Principatelor.
Se admite că Rusia este favorabilă acestei politici ; ea este utilă populari
tăţii cabinetului de la Petersburg în rîndul supuşilor (de rit) grec ai Porţii ;
ea reprezintă o continuare a sistemului care a făcut să fie recunoscută de
pacea de la Adrianopol eliberarea Greciei, care a impus împăratului Nicolae
convorbirile despre care Sir Hamilton Seymour a povestit anturajului său
198
şi pe care toată Europa le-a cunoscut ; în sfîrşit, lumea înţelege că, pentru a
slăbi Turcia, se pun bazele unei stări de lucruri ce nu poate duce decît la
emanciparea politică a provinciilor creştine ale Imperiului turc şi la formarea
de mici state, slabe şi ameninţate care, în mod cu totul firesc, vor căuta în
ţar un sprijin pentru credinţa şi independenţa lor politică.
Ceea ce însă nu se admite este că se consideră a fi greşit că Austria, care
nu doreşte să-l sUibească pe Sultan, se opune acestei politici, că ea nu se arată
dispusă să permită o emancipare a creştinilor din Orient, ceea ce nu ar întîrzia
să se transmită supuşilor (de rit) grec pe care Austria îi domină şi să pună
în pericol securitatea provinciilor care reprezintă protecţia imperiului austriac.
Totodată, dacă în ciuda opoziţiei lui, cu totul fireşti, cabinetul de la Viena
va trebui să vadă împlinindu-se fapte ce nu vor întîrzia să disloce Imperiul
turc în Europa, Austria şi Rusia nu vor avea altceva de făcut decît să se
înţeleagă pentru a-şi împărţi rămăşiţele sultanului ; ele sînt amîndouă bine
plasate pentru aceasta.
· Nu la fel stau lucrurile cu Franţa. Trebuie bine căutate idei un pic ma
chiavelice pentru a găsi mobilul politicii sale ; interesul ei cel mai evident este
menţinerea Imperiului otoman şi, de la Pacea de la Paris, Franţa pare să-şi
fi luat ca sarcină să acţioneze în sensul cel mai contrar acestui interes.
Eu îmi dau bine seama că nu Franţa este cea acuzată de deplorabila com
plicare a lucrurilor în Provinciile Dunărene. Şi nici Rusiei nu i se fac repro
şuri ; toate organele publicităţii par să se fi înţeles între ele pentru a da
uitării trecutul şi a nu vedea în cursul urmat de cabinetul de la Petersburg
decît o intenţie umanitară şi acte filantropice.
Ar fi foarte nepotrivit să se ia în acest moment partea Austriei şi să se
încerce să se explice atitudinea ei altfel decît drept cel mai perfid egoism .
Aceasta nu mă împiedică să scot la iveală tot ceea ce a existat mai logic
şi mai clarvăzător în conduita cabinetului de la Viena.
Nu trebuie uitat faptul că la Paris contele de Buol s-a aflat singur în
lupta împotriva persoanelor de vază care cereau unirea Principatelor. Aali
paşa îi împărtăşea desigur opiniile, dar acest om de stat era atît de intimidat
încît în c adrul reuniunilor el nu îndrăznea să ridice glasul şi se baza pe pleni
potenţiar ii austrieci pentru a-i apăra cauza.
Dacă în acel moment Congresul ar fi rezolvat repede problema, Franţa
şi Anglia fiind atunci de acord în ceea ce priveşte Unirea şi.Rusia neopunîn
du-se, această lJnire ar fi fost pronunţată.
Austria a făcut bine deci, în interesul Porţii şi al ei, acţionînd ca problema
să nu fie rezolvată înainte ca populaţiile să fi fost consultate şi, exercitînd.
în acelaşi timp, o influenţă destul de abilă în timpul redactării Tratatului,
pentru ca să nu apară cuvîntul Unire.
Tocmai spuneam că unirea ar fi fost rezolvată atunci de Congresul
de la Paris şi Austria ar fi fost nevoită să se resemneze, sub ameninţarea
ridicării unei probleme mult mai mari decît cea a semnării păcii.
Dar atunci nimeni nu se gîndea să pună un principe străin în fruntea
Principatelo r Unite.
Or, declarînd Unirea sub un principe autohton, s-ar fi făcut un lucru
periculos şi i nccmplet . De atunci s-a dcbîndit certitudinea că dacă Provinciile
Dunărene vor dori să fii:' unite, aceasta se Ya face cu condiţia ca ele să fie
199
guvernate de un principe străin. Divanul de la Bucureşti a votat doar în una
nimitate amendamentul prinţului Ghica care spune că un principe indigen,
.avînd el toate calităţile şi toate virtuţile, ar fi o calamitate pentru noul stat .
Această declaraţie j ustifică deci Austria şi demonstrează totodată că
.ceea ce valorează pentru Principate este nu atît Unirea, cît desprinderea
de orice legătură cu Poarta, un principe străin neputînd să-şi consolideze
poziţia, să devină popular şi, aş spune chiar, să-şi salveze onoarea, rămînînd
totodată \·asalul sultanului, jurînd credinţă şi veneraţie capului credin
.cioşilor.
Lumea nu conteneşte mai puţin să arunce din nou toate relele asupra
Austriei şi se aj unge pînă la a se spune că dacă oamenii de la 1 848 au revenit
în Valahia, Austria a fost cea care a facilitat în mod perfid reîntoarcerea lor,
pentru a produce tulburare în ţară şi a înspăimînta Europa cu tendinţele lor
revoluţio nare.
�imic nu este mai puţin fondat · ca această acuzaţie ; eu ştiu în mod
pozitiv că guvernul austriac a început prin a refuza trecerea prin provinciile
·ei a proscrişilor valahi. La intervenţiile Franţei şi Angliei, contele de Buol
a declarat că dacă Poarta otomană ar fi permis să se vizeze paşapoartele acestor
exilaţi, Austria i-ar fi lăsat să treacă. Lordul Redcliffe a exercitat o puternică
presiune la Constantinopol pentru ca vizele să fie acordate şi guvernul au
striac a fost forţat să suporte consecinţele declaraţiei sale.· El s-a străduit
să deschidă ochii (oficialităţilor) de la Paris şi Londra asupra pericolului
uneltirilor revoluţionare care nu vor întîrzia să se producă ; el a vorbit de legă
turile extinse ale proscrişilor intraţi în Valahia cu exilaţii din - toate celelalte
ţări, din Italia, ca şi chiar din Franţa.
Lumea n-a făcut decît să rîdă de aceste avertismente şi s-a răspuns
Austriei că fantoma sa roşie nu sperie pe nimeni.
Ei bine ! După ce în Serbia s-a descoperit un complot al cărui punct de
plecare trebuia să fie un asasinat, tocmai a fost scos la iveală un depozit con
ţinînd peste 60 OOO de cartuşe şi (autorităţile)se află pe urmele a noi dez
văluiri ; ceea ce se ştie pînă acum dovedeşte că evenimentele din Serbia se
leagă de intrigile din celelalte două Principate.
Bătrînul Miloş pare că nu neagă că a cheltuit 20 OOO de ducaţi pentru
conspiraţia din Serbia şi el adaugă că nu regretă aceşti bani, căci oamenii
care au complotat contra lui sînt astăzi compromişi de el şi închişi.
:\'u vreau să lungesc mai mult acest raport. Mă limitez la o observaţie,
aceea că Cnirea, în care nu am crezut niciodată, are puţine şanse să se rea
lizeze vreodată şi aceasta va fi pentru Imperiul turc un motiv în plus de vita
litate, ceea ce nu poate decît să bucure statele slabe, interesate în menţinerea
echilibrului în Europa.
Trebuie, de asemenea, să spun că este greşit cînd se crede că Austria
este foarte dornică să intre în Principate, cum dau asigurări atîtea ziare ;
ce pot eu să afirm este că domnul conte de Buol a şi spus că ocupaţia, dacă
ar fi necesară, s-ar face într-un interes comun şi că, prin urmare, Austria
nu ar fi dispusă să suporte singură cheltuielile acesteia .
Am onoarea . . .
„.
O 'Sullivan de Grass
I °200
11
1 857 noiembrie 23/decembrie 5 , Viena. Depeşă a lui A. O ' Sullivan de Grass

către A. Vriere, despre conlucrarea dintre reprezentanţii diplomatici ai Rusiei
şi Franţei la Constantinopol în raporturile cu Poarta, în chestiunea Principa
telor ; atitudinea reprezentantului Angliei; poziţii ale Puterilor garante în
legătură cu activitatea Adunărilor ad-hoc şi cu situaţia din Principate.
Legation de Belgique Yienne, le 5 Decembre 1 857

No. 276
Confidentielle
Monsieur le Baron ,
DANS LE MOMENT ou Ies journaux annoncent que Lord Redcliffe

est sur le point de se rendre en conge en Angleterre, j e crois devoir vous in
former que le comte de Buol a appris que le gouvernement Frani;:ais avait
j uge a propos de remedier a l'attitude prise vis-a�vis du grand Vizir par Mon
sieur de Thouvenel. Cet ambassadeur a ete invite a se rapprocher de Reschid
Pacha. Monsieur de Boutenieff dans cette occasion, comme lors de la rup
ture des rapports diplomatiques avait calque sa conduite sur celle de son
collegue de France, tout en disant encore cette fois, comme la premiere qu'il
regrettait de devoir imiter un exemple qu'il n 'approuvait pas. Des instruc
tions viennent aussi, paraît-il, de lui etre transmises pour l'autoriser a nouer
des relations convenables avec le premier ministre turc. Cette coincidence
entre Ies instructions ·transmises par les cabinets de Paris et de St Peters
bourg indique une entente prealable ; j e ne sais pas j usqu'a quel point cette
entente peut etre en connexion avec le depart de Lord Redcliffe, mais il
est permis de remarquer que ce depart aujourd'hui n'a plus l'air d'etre la
consequence d'une defaite diplomatique et que d'un autre cote le change
ment d'attitude des envoyes de Russie et de France a Constantinople est
facilite par l'absence de leur rival qui aurait pu en triompher s'il etait reste
a son poste. On peut conclure de ces considerations qu'une sort de concert
avec le cabinet de Londres a pu contribuer au rapprochement que j e signale.
11 paraîtrait .que la plus grande preoccupation de Lord Redcliffe a la
veille de son depart etait de laisser derriere lui en Orient Monsieur Bulwer
dans lequel il ne peut se decider a voir son successeur possible. Aussi a-t-il eu
bien soin de lui ecrire qu'il reviendrait a son poste bien resolu a ne l'abandon
n er qu'en mourant.
J'a i dit dans un des mes rapports precedents que l'Autriche avait ap
prouve l'idee de dissoudre Ies Divans ad hoc des qu'ils auraient repondu a
quelques questions sur des reformes civiles qui restaient a leur soumettre,
mais que le comte de Buol avait repondu en meme temps que le Sultan ayant
convoque ces Divans, avait seul qualite pour les dissoudre. La France et
l'Angleterre ont fait savoir a Vienne qu'elles partageaient cette maniere de
voir. Une fois Ies Divans dissous, Ies commissaires Europeens quitteront
Bucharest et si, ce qui n 'est pas assez invraisemblable pour ne pas etre prevu,
l'un des Divans pretendait vouloir rester en permanence,. on passerait outre
et l'on n 'aurait nul egard pour cette manifestation egale. � ...... '
A ldea 20 ��
Ce n sf.J n tin
sen e l i
lilll iotec i 11er
N r . .... . . . . . . . . . . . - - - - - - ·
L'accusation que des j ournaux hostiles a l'Autriche et principalement le
Nord ont cherche a accrecliter en disant que s'il y avait anarchie dans Ies
Principautes, c'etait la faute de J 'Autriche qui par machinations avait livre
passage au revolutionnaires de 1 84 8 , cette accusation perfide a ete aneantie
par Ies explications contenues dans le j ournal de Francfort et Yotre Excel
lence aura remarque qu'elles etaient conformes a celles qui avaient deja
trouve place dans ma correspondance. On ne peut que s'etonner d'avoir vu
Monsieur Basili avancer devant les autres commissaires cette accusation
dont il lui etait si facile de constater la faussete. [ . ] 1 . .
Jai l'honneur . . .
O'Sullivan de Grass
• Arh . St. Buc., colecţia Microfilme Belgia, r. 34, c. 9 10 - 9 12 (Ministere des Affaires Etran
Hongrie, voi. 24/ 1857, doc. 290).
Legaţia Belgiei Yiena, 5 decembrie 1 857

Nr. 276
Confiden ţial
Domnule baron,
Î N MOMENTUL în care ziarele anunţă că lordul Redcliffe este pe punc

tul de a pleca în concediu în Anglia, cred că trebuie să vă informez că domnul
conte Buol a aflat că guvernul francez a apreciat la timp să corecteze atitu
dinea luată faţă de marele vizir de domnul de Thouvenel. Acest ambasador
a fost invitat să se apropie de Reşid paşa. Domnul de Buteniev, cu această
ocazie, ca şi în timpul întreruperii raporturilor diplomatice, a copiat orbeşte
comportarea colegului său din Franţa, deşi spunînd şi de această dată, ca
şi prima oară, că regretă că a trebuit să imite un exemplu pe care nu-l aprobă.
Se pare că şi lui urmează să-i fie transmise instrucţiuni pentru a-l autoriza
să stabilească relaţii acceptabile cu primul ministru turc. Această coinci
denţă între instrucţiunile transmise de guvernele de la Paris şi de la Peters
burg indică o înţelegere prealabilă ; nu ştiu pînă la ce punct această înţelegere
poate fi în legătură cu plecarea lordului Redcliffe, dar n e este permis să ob
servăm că această plecare nu mai are astăzi aspectul de a fi consecinţa unei
înfrîngeri diplomatice şi că, pe de altă parte, schimbarea de atitudine a am
basadorilor Rusiei şi Franţei la Constantinopol este uşurată de absenţa riva
lului lor, care ar fi putut triumfa dacă rămînea la postul său. Se poate trage
concluzia din aceste observaţii, că un fel de înţelegere cu guvernul de la
Londra a putut contribui la apropierea pe care v-o semnalez.
Se părea că cea mai mare preocupare a lordului Redcliffe în ajunul ple
cării sale era de a lăsa în urma lui în Orient, pe domnul Bulwer, în care n u
s e poate hotărî să-l vadă p e posibilul său succesor. A avut, de asemenea,
mare grij ă să-i scrie că va reveni la postul său foarte hotărît să nu-l pără
sească decît mort.
Am spus într-unul din rapoartele mele precedente că Austria a acceptat
ideea de a dizolva Divanurile ad-hoc imediat ce ele vor fi răspuns la cîteva
probleme privind unele reforme civile care au rămas să le fie supuse, dar con-
202
tele Buol răspunsese în acelaşi timp că sultanul, convocînd Divanurile, este
singurul care are latitudinea de a le dizolva. Franţa şi Anglia au făcut cu
noscut la Viena că ele împărtăşesc acest fel de a vedea lucrurile. Odată Diva
nurile dizoh-ate, comisarii europeni vor părăsi Bucureştiul şi dacă - ceea
ce nu este destul de neverosimil pentru a nu fi prevăzut - unul din Divanuri
pretinde că doreşte să rămînă pe o durată lungă, nu se va lua în considerare

şi se va trece peste această manifestare ilegală.
Acuzaţia pe care două ziare ostile Austriei, şi în principal „Nord"-ul,
au încercat s-o acrediteze, spunînd că dacă în Principate este anarhie, aceasta
este greşeala Austriei care, prin uneltiri, a dat drept de trecere revoluţio
narilor de la 1 84 8 , această acuzaţie perfidă a fost spulberată de explicaţiile
cuprinse în ziarul din Frankfurt şi Excelenţa Voastră va fi remarcat că ele
erau identice cu cele care-şi găsiseră dej a loc în corespondenţa mea. Nu poţi
decît să te miri, văzîndu-1 pe domnul Basily avansînd în faţa celorlalţi comi
sari această acuzaţie, a cărei falsitate i-a fost atît de simplu să o constate.[ . . . ] 1
Am onoarea . . .
78
1 857 noiembrie 25/decembrie 7, Petersburg. Raportul lui F. Chateaurenard

către Al. Walewski, despre dorinţa guvernului rus de a acţiona de comun
acord cu Franţa în chestiunea Principatelor, în cadrul Conferinţei de la Paris.
Saint-Petersbourg, 7 D ecembre 1 857

Ambassade de France
Direction Politique
N"o . 66
Monsieur le Comte,
ARRIVE ici le 1-er Decembre, j 'ai prie Monsieur Boudin de conserver

pe'ndant quelques jours encore la direction de l'Ambassade, afin d'avoir le
loisir de me mettre au courant des affaires qui avaient pu se traiter depuis
mon depart de Paris, et ce n'est qu'aujourd'hui que j 'ai remis au Ministre
des Affaires Etrangeres de Russie la lettre par laquelle Votre Excellence a
bien voulu m'accrediter aupres de lui en qualite de Charge d'affaires inte
rimaire.
J'ai re�u de Monsieur le Prince Gortchakoff l'accueil le plus empresse :
il m'a exprime avec effusion les sentiments de haute consideration et d'ami
tie qui l'animent pour Votre Excellence, et m'� temoigne la satisfaction
qu'il eprouvait de voir l'entente si bien etablie entre le Gouvemement de Sa
Maj este l'Empereur Napoleon et celui de son Souverain . <1 Le Comte Wa
lewski », m'a-t-il dit « a compris cette entente comme j e la comprends moi
mcme: nous nous sommes mis d'accord a Stuttgart sur les questions qui
1 Despre o sumă de bani primită de Sir Hamilton Seymour, ministrul plenipotenţiar al

Angliei la Viena.
203
nous occupent et j e me plais a esperer que cet accord subsistera dans l'ave
nir tel qu'il existe aujourd'hui. ] 'ai d'ailleurs t ous les jours de nouvelles
preuves que le Cabinet de Paris desire, de son cote, suivre un e politique con
forme a la notre, et Ies demieres depeches que j 'ai rec;ues de Monsieur le Comte
Kisseleff m'ont cause un sensible plaisir. «Je sais, par exemple », a ajoute
le Prince, « que le Comte \Valewski fait preparer en ce moment un plan d'or
ganisation pour Ies Principautes Danubiennes, sur lequel il desire s'entendre
avec moi avant la reunion de la Conference. Pour le Gouvern ement Russe,
le point essentiel est d'avoir une opinion identique a celle du Gouvernement
Franc;ais dans les deliberations qui auront lieu a Paris sur cette grave que�
tion : il m'importerait peu que la Russie fit partie de la minorite au sein de la
Conference, pourvu qu'elle y fllt avec la France ».
] 'ai repondu au Prince que le Gouvemement de l'Empereur attachait
en effet le plus haut prix a une communaute d'opinions et de ,·ues entre
lui et celui de l'Empereur Alexandre ; que j 'en tenais l'assurance de la bouche
meme de Votre Excellence, et j 'ai ajoute qu'en ce qui concernait speciale
ment la question des Principautes, Ies informations transmises en dernier
lieu par Monsieur l'Ambassadeur de Russie, etaient de tout point conformes
aux intentions que Votre Excellence m'avait charge de faire connaître
a ce suj et, au ::\linistre des Affaires Etrangeres �- . . ] 1.
Chateaurenard
• Arh. St . Buc . , colecţia Microfilme Franţa, r. 3 10, c. 62 1 - 625 (:\linistere des Affaires E t tJ.n
geres, Archi·1es Diplomatiques, Correspondance Politique, Russie, ·101. 2 15, f. 286- 290) .
Ambasada Franţei St. Petersburg, 7 decembrie 1 857

Direcţia Politică
Nr. 66
Domnule conte,
SOSIND aici la 1 decembrie, l-am rugat pe domnul Boudin să mai ra

rnînă pentru încă cîteva zile la conducerea ambasadei, pentru a a\·ea răgazul
să mă pun la curent cu problemele care ar fi putut să apară de la plecarea
mea din Paris, şi numai astăzi am remis ministrului afacerilor externe al
Rusiei scrisoarea prin care Excelenţa Voastră a binevoit să mă acreditez e
pe lingă <linsul în calitate de însărcinat cu afaceri interimar.
Domnul prinţ Gorceakov mi-a rezervat o primire foarte amabilă ; şi-a
exprimat sentimentele de înaltă consideraţie şi prietenie de care este animat
faţă de Excelenţa Voastră şi şi-a manifestat satisfacţia pe care o încearcă
văzînd că s-a stabilit. în mod atît de fericit înţelegerea între gunmul �faies
tăţii Sale împăratul Xapoleon şi cel al suveranului său. „Contele \Valewski",
mi-a spus el, „vede această înţelegere aşa cum o văd şi eu ; noi ne-am pus de
acord la Stuttgart asupra problemelor ce ne preocupă şi îmi place să cred
că acest acord va dăinui în viitor aşa cum este astăzi. Am, de altfel, zilnic
noi dovezi că guvernul de la Paris doreşte, în ceea ce-l priveşte, să urmeze
o politică identică cu a noastră, şi ultimele depeşe pe care le-am primit de
la domnul conte Kiseleff mi-au produs o adevărată plăcere". „Ştiu, de exem-
204
piu" - a adi:\ ugat prinţul - „că dl. conte Walewski acţionează în aceste
moment e în vederea pregătirii unui plan de organizare a Principatelor Dună
rene, asupra căruia doreşte să se consulte cu mine înainte de întrunirea Con
ferinţei. Problema esenţială pentru guvernul rus este să aibă o opinie identică
celei a gm·ernului francez în ceea ce priveşte hotărîrile care se vor lua la Paris
în această problemă importantă ; prea puţin m-ar interesa că Rusia ar con
st itui o parte minoră în cadrul Conferinţei pentru că ar fi alături de Franţa" .
I-am răspuns prinţului că guvernul împăratului, în fapt, pune preţ în
mod deosebit pe o comunitate de opinii şi puncte de vedere între el şi cel al
împ{ffatului Alexandru : că în această privinţă am asigurarea Excelenţei
Voastre şi am adăugat că în ceea ce priveste în special problema Principatelor,
informaţiile transmise în ult imul timp de ambasadorul Rusiei, sînt întru totul
conforme cu intenţiile pe care Excelenţa Voastră m-a însărcinat să le fac
cunoscute în legătură cu aceasta, ministerului afacerilor externe. [ J 1 . . . .
Cha teaurenard
l9
1 857 decembrie 30/ 1 858 ianuarie 1 1 . Studiu adresat lui Al. Walewski
privind Principatele, poziţia şi interesele Puterilor garante în chestiunea
Unirii; sugestii asupra poziţiei care să fie adoptată de Franţa îndeosebi în
privinţa viitoarelor raporturi dintre Principate şi Imperiul otoman ; dorinţa
românilor rle a dispune ei înşişi de soarta lor.
1 1 Janvier I
Con siclerat ions sur la quest ion des Principautes
LES PRl)JCIPACTES DA� TBIE:\';\'ES on t toujours ete en posses

sion de pri,·ileges qui auraient du leur assurer un cours regulier de paisibles
destinees, et cependant elles n'ont jamais pu rester en dehors des vicissitu
des de la politique de la Turquie. Cette contradiction entre le principe de
leur existence et la condition qui en est resultee pour elles, tient a ce que
leurs privileges, manquant de garanties inheren tes, restaient sans effet. Aussi,
tous leurs Princes qui ont pu a\·oir des regnes forts, ont-ils songe a trouver
un appui dans la politique des Puissances voisines quc Ies circonstances met
taient en situation de leur faire obtenir ces garant ies de la Sublime Porte,
au prnfit de leurs peuples.
!llais ces antecedents sont etrangers a la question t elle qu'elle se present e
aujourd'hui. Elle est n e e d e l a guerre d'Orient , e t l a solution a y appo1ter,
servant en partie d'application aux principes consacres par cette gucrre
devait tendre a un double but. ::\Iettre Ies Pro,·inces :\Ioldo-Valaques a l'abri
de t oute influence dominatrice et exclusive ; leur assurer l'independance et
1'autonomic necessaire a leur dewloppemen t moral et materiei, t out en ayant
egard aux droits suzerains de la Sublime Porte et a l'int egrite de l'Empire
Ottoman.
1 În continuare, despre mişcarea c u caracter religios a grecilor.
205
Sur ces bases, puisqu' elles ont ete consignees dans le troisieme point des
prelirninaires de paix, il y avait entente parfaite entre Ies Puissances. Le
Congres n'avait plus qu'a decider quels modes d'organisation pourraient
satisfaire a ces vues generales.
Quand on considere que Ies deux Provinces, eu raison de leur etendue,
de leur population , de leur situation, possedent Ies elements de force suffi
sants pour former un Etat n eutre, qui en meme temps servirait de barriere
entre la Turquie et Ies Etats voisins, on comprend quels motifs ont pu por
ter Monsieur le premier Plenipotentiaire de la France a proposer au Congres
de decider, avant tout, la reunion sous un meme sceptre de populations ne
formant au fond qu'une seule nation . Monsieur le premier Plenipoten tiaire
de la Grande Bretagne donna son assentiment a cette proposition. Pour
motiver son adhesion , il eut recours a un argument qui, bien qu'implicite
ment compris dans la pensee de Monsieur le premier Plenipotentiaire Fran
\'.ais, presentait la question sous un point de vue special, il insinua que l'union
devait etre conforme aux vreux des populations Moldo-Valaques. Le proj et
d'union avait ses adversaires naturels dans la Turquie et l'Autriche, dont
Ies representants negligerent toutefois de s'attacher a discuter le fond de
la question et s'empresserent d'engager le debat uniquement sur l'opinion
mise en avant par l\fonsieur le premier Plenipotentiaire de la Grande Bre
tagne. La discussion ne portant des lors que sur un fait, le seul moyen d'y
mettre un terme etait d'adopter des mesures propres a etablir la verite de
ce fait. On convint qu'avant de rien statuer sur l'organisation des Principau
tes, on consulterait Ies vreux de leurs habitants.
Les partisans de l'union etaient fondes a croire que la politique suivie
par Ies Princes dont Ies regnes ont laisse Ies plus puissantes traces etait un
sur indice des tendances des peuples. Guides par Ies souvenirs du passe, ils
adopterent d'autant plus volontiers le terme de conciliation propose, qu'ils
etaient persuades qu 'il en sortirait une conclusion conforme a leurs vues.
Mais Ies Puissances en relation plus anciennes, plus directes et plus intimes
avec Ies Provinces l\foldo-Valaques purent des lors apprecier que l'application
des mesures stipulees dans l'Article 24 du Traite de Paris devait rencontrer
des obstacles de nature a donner en definitive gain de cause a ceux qui, dans
un but particulier, ouvertement ou en secret, partageaient l'opinion de la
Sublime Porte dans cette question.
En effet, depuis des temps tres anciens, il y a dans Ies Principautes deux
classes d'habitants bien distinctes, celle des Boyards et celle des Cultivateurs.
L'une, possedant presque toutes Ies terres, exempte d'impots, seule ayant
acces a toutes Ies charges et aux dignites ; l'autre n'ayant qu'un droit de pro
priete imparfait, frappee de tous Ies impots, entierement etrangere a toutes
Ies affaires publiques. Entre Ies Boyards et Ies Paysans se trouve la classe
intermediaire des Marchands et des Artisans, laquelle par ses extremites
tient aux deux precedentes, se recrutant ordinairement dans l'une et se per
dant dans l'autre. Elle ne j ouit que de droits fort restreints et n'a jamais
exerce aucune influence politique dans le pays.
La preponderance que Ies Boyards faisaient sentir a leurs inferieurs,
ceux-ci ne pouvant s'y soustraire, l'exer\'.aient a leur tour au dessous d'eux.
Dela une suite d'arbitraires et de violences non seulement d'une classe a vers
l'autre, mais par degres dans chacune d'elles, et dont tous ne songeaient qu'a
206
tirer profit, laissant au temps de fonder un systeme dans lequel Ies Boyards
avaient Ies plus grands benefices sociaux et tous Ies avantages politiques.
Le reglement organique donne par la Russie, d'apres Ies stipulations du
Traite separe relatif aux Principautes, annexe au traite d'Andrinople du 1 4/2
Septembre 1 829*, ajouta incontestablement au bien-etre de toutes Ies classes,
mais ne changea rien a leur position respective* * .
l i donna meme une nouvelle sanction aux droits des Boyards e n eta
blissant une Assemblee generale ayant Ies attributions d'un Corps legislatif,
de laquelle seuls ils faisaient partie et dont seuls ils elisaient Ies membres.
li resultait de cet etat de choses que, d'apres Ies idees et Ies mreurs de
ces peuples, il n'y avait que Ies Boyards qui pouvaient et devaient statuer
sur Ies interets generaux et representer le pays legitimement. Aussi, dans tous
les temps, est-ce dans cette classe que se recrutaient Ies partis et sur elle
que se fondaient Ies influences. Appeler tout a coup a deliberer sur des ques
tions fondamentales touchant aux interets Ies plus generaux des hommes pris
en dehors des Boyards, c 'etait un renversement des lois et des usages existant
depuis des siecles, c' etait toute une revolution sociale .
li etait permis de ne pas s'effrayer de cette consequence, bien qu'elle fUt
en contradiction manifeste avec l'esprit d'ordre general qui a preside aux
actes du Congres. Mais il etait permis aussi de craindre que Ies Divans compo
ses contrairement aux usages inveteres de ces pays ne fassent pas une emana
tion legitime du sentiment national, et n'offrissent pas assez de garanties
que Ies opinions qu'ils emettraient fussent l'expression exacte des vreux des
populations.
Il y avait la un point de divergence renferme en germe dans Ies dispositions
de I'Article 24, et qui, des qu'on appliquerait celles-ci, devait se manifester
inevitablement. La conduite des Divans ne pouvait que rendre cette diver
gence plus apparente.
Les populations Moldo-Valaques etaient sous l'impression profonde
produite par des mesures qui leur semblaient avoir renverse toutes Ies tradi
tions des siecles precedents. Les elections devant se faire sous cette impression,
ii etait naturel de prevoir que Ies Divans, pousses d'ailleurs dans une voie
fatale par des interets particuliers, montreraient une tendance immoderee a
rompre Ies liens qui rattachent Ies Principautes a la Sublime Porte. Mais
plus cette tendance etait grande, moins on devait vouloir l'union, car Ies
forces interieures de ces pays n'etant pas suffisamment developpees, Ies Pro
vinces n'ont pas en elles-memes une energie vitale assez puissante pour suppor
ter cette tendance et I'union n'aurait pour restiltat qu'une situation anormale,
qui Ies exposerait a retomber sous Ies influences qu'on a voulu ecarter.
L' Acte separe annexe a la Convention d' Ackerman du 7 Octobre/25 Septembre 1826
•
avait stipule que Ies Princes devaient immectiatement s'occuper de rediger des Reglements
administratifs pour chaque Principaute. Par suite de l'occupation, l'autorite de la Russie fut
substituee a celle des Princes, et en vertu de l'lnstruction de Varso ·rie du mois de Juin 1829,
un Comite fot institue pour elaborer Ies nouveaux Reglements.
•• Les dispositions du reglement organique relatives aux Niamours et aux Mazils te
moignant d'une tendance au progres. Si le progres ne s'est pas accornpli, ce n'est pas l'intention
du Legislatenr qui a fait defaut, c'est qu'on a manque de perse·.rerance pour marcher dans ses
v ues .
207
Ces considerations tirees des interets generaux amsi bien que de ccux
des Principautes, furent appreciees par la Grande-Bretagne, et n'ont pas
ete etrangeres, sans doute, a l'attitude qu'elle a prise dans cette question.
On peut croire qu'elles n'echapperent pas a la France, et que cette Puissance
se reservait d'y accorder l'importance convenable dans Ies discussions ulte
rieures. En attendant, elle voulut l'execution sincere et entiere des stipula
tions du traite de Paris. Elle demanda l'annulation des premieres elections de
la Moldavie. Pourquoi lui aurait-on refuse cette satisfaction ? Ceux dont la
politique paraissait suine une marche differente de la sienne wnaient
d'acquerir la certitude que Ies choses, au point ou elles en etaient, suiHaient
infailliblement leur cours ; qu'il suffisait de Ies abandonner a elles-meme et
que la concession demandee, loin de Ies entraver, ne servirait qu'a leur dcnner
une nouvelle impulsion favorable aux vues des adversaires de l'union.
II faut bien reconnaître aujourd'hui que leurs previsions se sont justifiees1
Les Divans composes d'elements trop superficiels et trop divers pour avoir
de la consistance, places par un vice inherent a leur constitution en dehors
de tout point d'appui legal dans Ies idees du pays, ont cede facilement a
l'entraînement de personnages dissimulant leurs desseins sous Ies apparences
d'une sincerite affectee, et sont alles au dela des limites naturelles de leur
situation. Les Puissances qui, au moins de leurs HI!UX, ont aide a ce resultat,
sont d'autant plus decidees a en tirer avantage qu'elles y voient une nouvelle
preuve qu'elles seules connaissent le vrai ressort des influences dans ce pays.
Elles se renferment plus exclusinment dans leurs vues ; les distances entre
Ies opinions deviennent plus profondes ; Ies rapprochements plus difficiles a
operer , et par suite, la defaveur, s'attachant a la question, menace de la lais
ser sans une solution veritable. Cependant cette solution devrait paraître plus
urgente que jamais depuis que Ies faits recents ont montre combien Ies influ
ences exclusives sont dans I' essence de la societe Moldo-Valaque. II faut,
pour interrompre la source de ces influences, substituer a un etat de choses
avantageux seulement a ceux qui ont contribue a l'etabeir, une organisation
fortement empreinte des idees regeneratrices des Puissances et donnant une
satisfaction certaine aux interets de la politique Europeenne, m eles a cette
question bien plus profondement qu'on ne l'avait cru peut-etre.
Mais plus il est vrai que la nouvelle organisation est reclamee par un
interet general, plus il est incontestable qu'elle ne peut proceder que d'une
entente entre Ies Puissances. Si l'entente n'existait pas, s'il y a\·ait dans Ies
interets un tel antagonisme, dans Ies opinions une telle difference, dans la
conduite passee de tels antecedents qu'on ne put pas esperer de la retablir,.
l 'oeuvre qu'on s'etait proposee dans le troisieme point des preliminaires de
paix n'aurait ete qu'une chimere. Tout prouve au contraire qu 'il n'a jamais
existe aucune cause pareille de dissentiment sur le fond de la question. II a
fallu qu'on imprim ât a celle-ci une deviation en de<;a de son point de depart,
et qu'on l'arretât sur un obj et qui faisait perdre de vue son but primitif, pour
que Ies dissidences pussent se produire. Mais pour faire disparaître Ies traces
de ces dissidences il suffirait d'abandonner une voie dans laquelle on doit
avoir acquis la conviction qu'on ne peut rencontrer que des obstacles et de
remonter j usqu'aus bases premieres sur lesquelles on etait d'accord. Puisque
les Divans, convoques d'apres une decisicn ccm mune a toutes Ies Puissances,.
208
n'ont pas su trom·er la mesure dans laguelle leurs vceux pourraient etre
serieusement pris en consideration par toutes ces m€mes Puissances, c'est
a eux seuls gu' appartient la responsabilite de leurs actes ; il est j uste gu'ils
en portent la peine. Dans l'intention des partisans de l'union, la protection
accordee aux Divans ne s'adressait gu'au principe en vertu duguel ils avaient
ete convogues. D'autre part, si Ies adversaires de l'union recusaient d'avance
l'autorite de ces Assemblees, ce n'etait gu'en vue de leur composition et dans
la previsicn des vceux gu'elles allaient emettre. )Iais aucune contradiction
reelle n'existait entre Ies Puissances : toutes etaient d'accord sur le principe,
seulement elles n'envisageaient pas de la meme maniere Ies moyens d'obtenir
une expression sincere des v ceux des populations )foldo-Valagues, et si leur
conduite a cet egard etait differrni e, ce n'etait gu'un simple effet de conside
rations diverses.
La France n'aurait donc pas a changer sa politigue fOUr reconnaître
gue Ies Divans sont E ntres dans une voie ou il est impossible de Ies suivre.
Par cela seul l'entente se retablirait naturellement sur Ies bases premieres
auxquelles s'ajouterait le principe gu'il faut tenir compte des vceux des
populations. On aurait ensuite a etablir sur ces points fondamentaux un sys
teme gui correspondît dans toutes ses parties aux vues des Puissances. Or
ce systeme est facile a trouver en procedant par une deduction directe et
legitime. Il ne pourrait consister gu'en une organisation gui, en laissant Ies
deux provinces separees, Ies pourvoirait d'institutions telles que leur union
put s'effectuer avec Ies progres du temps. Il n'est aucune autre combinaison
gui satisfasse aussi largement aux interets divers des Puissances.
Par une organisation de ce geme, la France verrait l 'union assuree dans
Ies seules conditions gui la rendraient avantageuse pour elle et pourraient
produire Ies effets qu'elle desirait conjointement avec l'Angleterre. Sa con
duite, en ce gui concerne Ies Divans , serait j ustifiee, puisgue la nouvelle
organisation serait conforme aux vceux des populations l\foldo-Valagues .
La Sublime Porte recevrait une irnmense satisfaction dans sa politigue
traditionnelle parcegu'on eloignerait indefinirnent l'union. En outre, les
deliberations des Divans auraient ete appreciees de maniere a leur âter tout
caractere attentatoire a ses droits suzerains.
La Grande Bretagne n'aurait pas a souhaiter de meilleures garantics
de ses interets. Tout ce que Ies influences anciennes auraient perdu serait un
gain pour elle. Desormais nulle Puissance ne pourrait-etre plus certaine
qu'elle de trouver au besoin dans Ies Principautes un point d'appui pour sa
politigue, ce gui est plus evident encore si l'on fait attention que ce sont ses
propres idees dont on ferait l'application dans l'organisation nouvelle.
Quant a la Russie et a la Prusse : la prEmiere, par l'attitude gu'elle a
gardee, a fait preuve de conviction gui lui permettraient d'adopter le systeme
ayant pour base l'union eventuelle cornme toute autre combinaison. La se
conde devait avoir Ies memes vues gue l'Angleterre.
L'Autriche, par Ies effets des institutions nouvelles, verrait toute l'acti
vite des Moldo-Valagues se tourner vers Ies ameliorations interieures, et le
developpement progressif de la prcsperite de ces pays ne servir gu'a donner
plus de securite a ses frontieres, ccmme a celles de la Turguie. Si ses vues
209
3..llaient au dela de ce resultat, elle aurait dans le choix des Princes un moyen
d'en assurer le succes.
Quant aux Principautes, leur premier, leur plus pressant besoin, c'est
de se posseder. Une fois qu'elles auront en elles-memes le ressort de leur pros
perite, elles ne manqueront pas de la developper, et si dans la marche normale ·
de leurs progres elles arrivent a I'union, l'union se fera naturellement. Dans
ce cas seulement elle serait desirable et possible .
L'union eventuelle repond clonc exactement aux veritables interets des
Principautes, car une organisation fondee sur cette base aurait pour premiere
consequence de leur donner une vie propre. En Ies Iaissant separees, sous Ie
protectorat collectif des Puissances, qui ne pourrait avoir d'autre effet que
de Ies empecher de sortir du cercle de leurs interets particuliers, elle Ies met
a l'abri des vicissitudes auxquelles Ies exposerait une existence politique
independante ou solidaire, resultat inevitable de toute autre combinaison.
Une autre consequence immediate, c'est que !'idee empreinte dans Ies insti
tutions qui auraient cette base, ne permettrait pas que Ies Gouvernements
de ces pays meconnussent la voie dans laquelle ils doivent diriger Ies peuples
pour faire concourir Ies efforts communs vers un but unique - l'accroisse
ment de la prosperite publique .
:'.\Iais pour que Ies Gouvernements pussent se maintenir dans ces limites
et avoir une action efficace, il faudrait qu'on leur donnât une independance
administrative complete ; nouveau bienfait qui decoule de l'union eventuelle.
Or, cette independance indispensable ne pouvant appartenir qu'aux
Princes, qui seuls ont l'initiative dans l'Administration, la Sublime Porte
n'aurait a faire aucune concession nouvelle pour la leur assurer. Legalement
l'independance administrative vis-a-vis de la Puissance suzeraine existe, car
toutes Ies prerogatives qu'elle implique, Ies Princes Ies avaient, sauf le droit
de battre monnaie* et celui d'etablir des impots* * . 11 ne s'agit que de rendre
cette independance desormais effective. Elle ne peu t le devenir qu'a deux
conditions : assurer au pouvoir la stabilite ; lui donner la securite.
La stabilite ne consiste pas dans une duree plus ou moins longue des
regnes, fut ce meme celle de la vie des Princes, moyen propre seulement a
augmenter pour eux le benefice de l'autorite. 11 faut qu'elle ait un effet
general et permanent, ce qui n'est possible que par la concession de l'heredite
dont le resultat serait d'identifier Ies interets des Princes avec ceux dP"
populations.
• Le droit de ba.ttre monna.ie ou Kouthbe, est considere pa.r Ies legistes Turcs com � '"'e
une prerogative exclusivement r�serv-ee a la souverainete Im pe riale
•• II y a.·rait dans Ies Principa.utes deux sortes d ' I mpots ; Ies I mp6ts ordina.ires per
manents, auxquels ii n'etait permis, d'apres Ies usages, de fa.ire aucun chargement ; Ies impâ ts
extraordinaires, ·ra.riables, que Ies Princes a·raient le droit de fixer chaque annee selor, leurs
besoins, et qu'ils fa.îs saient figurer aussi bien que Ies premier, da.ns Ies comptes-rendus en
voyes tous Ies a.ns a la Sublime Porte .
„
210
La Sublime Porte par Ies dee:x tnL o.r.s awc hattisherifs de 1 775, repro
duits dans le Sened de 1 783* a de son pkin gre rcconnu l'inamovibilite des
Princes. L'heredite seule etant capable d'assurer l'inamovibilite, la Sublime
Porte ne doit y voir q;./m:e consequence rigoureuse du principe admis spon
t anement par elle, consequence qui non seuli:-rnent est sans danger mainte
nant que ses droits suzerains sont solennellernent et definitivement reconnus
par toutcs Ies Puissances, mais qui serait utile a ses interets, parc<'qu'une
telle conccssion donnerait a sa politique un caractere conforme a la situation
actuelle et aurait pour effet de rattacher plus sincerement a elle Ies Provinces
Moldo-Valaques.
La securite est une condition de l'independance administrative non
moins indispensable. Pour qu'elle subsiste, il faut qu'en aucun cas la Sublime
Porte n 'ait a demander corupte aux Princes de leurs actes administratifs,
et ne p11isse s'arroger le droit de Ies j uger ni d'apres sa propre appreciation
de leur conduite, ni en se fondant sur Ies rapports et Ies plaintes qui lui au
/raient ete deferes. En cela encore elle n'aurait pas a faire une concession nou
velle . Ce qu'on lui demande est indique dans Ies firmans avec Hatti-sherifs
sous mentionnes et dans le firman de 1 802**. La seule restriction qu'elle avait
faite, comme reserve de ses droits suzerains, il convient de l'admettre au
j ourd'hui en principe et de bien definir ce qu'elle a de compatible awc la
situation qui serait faite aux Principautes. Ainsi, il devra1t etre bien entendu
que l'irresponsabilite vis-a-vis de la Puissance suzeraine n'est accordee au�
Princes que pour Ies actes de l'administration interieure, et que tout ce qm
aurait le caractere de menees politiques en dehors des limites legales de leur
autorite constituerait un delit. La Sublime Porte, des que Ies faits de ce
genre seraient averes, aurait le droit d'aviser aux rnoyens de Ies reprirner.
Cette restriction au pouvoir de Princes suffit pour le contenir dans la sphere
ou il doit s'exercer au profit des peuples, et elle laisse sub<>ister entiere l'in
dependance administrative.
Comrne cette independance n'est accordee que pour rnettre Ies Princes
en etat de donner l'irnpulsion des progres, cornrne elle soustrait d'ailleurs leur
autorite a toute action repressive venant du dehors, il serait necessaire, en
raison du but qu'on se propose, de donner a cette autorite, dans Ies limites
rnernes ou elle doit s'exercer, un contrepoids dans Ies pouvoirs constitutionnels
qu'on etablirait.
firman a-n e hatti-sheriff donne a u Prime d e Valachie, est du deux du mois

* L e p re mie r
de Schewal 1 188, date qui correspond cu

5 Janvier 1775/24 Decembre 1774. Le Sened adresse
au Prince de Moldavie est du 15 Seter 1 198; 9 Janvier 1784/28 D ecembr e li83. L'autonik
de cea actes em anant d'un mouvement sp ont an e de la Su blim e Porte, n'aurait pu etre detruite
qu e par un acte ayant le m eme caractere. Or, le firman de 1802, rel at if a la septennalite,
obtenu par la Russie, n'est qu'une garant ie du · minimum de la duree [des regnes donnee a la
Cour Imperiale Russe, ce qui ressort de la teneur meme du Firman et plus encore des Xotes
rernises au Divan Im perial par le Ministre de Russie, le 16/4 Juillet 1802, et le L Aout/2 1
Juillet suivant.
** Ce Firman est du 2 Septembrei20 Aout 1802 (Djemazioul-E·nel, milieu, 1 2 17).
211
Toutefois on ne pourrait composer ces pouvoirs qu'avec Ies elements
qui se trouvent actuellement dans ces pays. Ce n 'est qu'apres avoir, par des
ameliorations successives, eleve peu a peu le niveau des classes inferieures
ct etendu leurs droits, qu'il serait possible d'obtenir une representation
nationale. :\Iais, il ne faut pas se le dissimuler, dans Ies premiers temps, l'au
torite des Princes serait preponderante, et d'elle surtout dependraient Ies
dcstinees des Principautes. II conviendrait clonc d'attacher un tres grand
interet aux choix qui pourraient etre faits, non seulement en consideration
de l'avenir des populations ::\Ioldo-Valaques, mais parceque Ies Puissances
n'ont pas a esperer d'autre satisfactiori a leurs vues. En consequence, la nomi
nation des Princes est un des points essentiels de l'entente. Elle devrait
etre faite par un accord entre Ies Puissances, le droit d'investir ensuite Ies
Princes designes etant laisse a la Sublime Porte . La necessite de proceder
ainsi resuite des considerations precedentes et plus encore de l'impossibilite
ou se trouvent Ies Moldo-Valaques de faire eux-memes le chojx conve
nable. Quel mode, en effet, leur demanderait-on d'employer pour l'election
de leurs Princes ? Le suffrage universel? Ce serait rouvrir le cercle vicieux dans
lequel on s'est egare dej a. Pour que Ies populations Moldo-Valaques fussent
en etat de prononcer sur un interet si grave, ii faudrait qu'elles eussent dej a
toute la maturite qui doit etre le resultat des progres dont on veut leur ouvrir
la voie. Le suffrage universel, eu egard a leur situation morale et intellectuelle
et aux habitudes de ces pays, serait plus aveugle que le sort .
Laisserait-on aux Boyards seuls le choix de Princes, en se fondant sur
Ies usages constants des Principautes ? Ce serait ouvrir le champ aux intrigues
et aux influences Ies plus pernicieuses, et etablir entre des partis rivaux une
lutte ou Ies interets generaux seraient completement oublies. Car, il faut
bien le reconnaître, le reglement organique de 1 830, en conferant aux Boyards
le privilege exclusif de pouvoir arriver a l'Hospodarat, a donne a cette classe
dej a profondement demoralisee, un caractere nouveau, bien remarquable,
celui d'une agglomeration d'ambitions personnelles. Les personnages prin
cipaux tinrent des lors groupes autour d'eux ceux qui avaient moins d 'im
portance, j usqu'a ce que ceux-ci s'etant acquis assez de consideration devinssent
a leur tour des personnalites.
Dans un tel etat de choses, Ies :\Ioldo-Valaques ne peuvent pas desirer
qu'on leur laisse le choix des Princes futurs. Ils ne seraient aptes a le faire que
s'il s'agissait de maintenir le statu-quo, car alors ils n'auraient qu'a opter
entre Ies ambitions cupides et Ies vues etroites qui leur sont connues. Mais
quand on se propose des ameliorations dont l'initiative vient des Puissances
c'est a celle-ci qu'il appartient de designer Ies Princes qui pourraient concourir
a cette ceuvre, car seules elles ont le point de vue de ce qui doit etre.
D'ailleurs une large part d'action dans Ies destinees de leur pays serait
faite aux ::\foldo-Valaques. L'union eventuelle ne pouvant, dans Ies limites
de l'entente, fournir aux Puissances q.ue Ies points fondamentaux qui doivent
etre fixes par elles, oblige a laisser aux populations le soin d 'en realiser avec
le temps toutes Ies consequences. C 'est en cela qu'apparaît le plus grand
avantage de ce systeme, car tel est l'esprit public parmi Ies populations orien
tales, que le gage le plus certain de la duree de la nouvelle organisation serait
d'avoir donne aux l\foldo-Valaques seulement Ies principes et de leur permettre
d'en tirer eux-memes successivement Ies institutions conformes, selon le
sentiment de leurs besoins et d'apres la conscience de leurs forces.
212
A ce point de vue, l'union enntuelle rentre dans l'Idee generale qui,
apres la derniere guerre, doit guider les Puissances dans leur conduite a
l'egard des peuples de !'Orient. Si cette guerre est destinee a rendre de grands
services a la civilisation, c 'est parcequ'elle a pose le principe que !'Orient doit
se regenerer par lui-meme, et que la t âche des Puissances consiste a y pre
venir toute cause de bouleversement. C'est la une grande politique conforme
aux interets de !' Europe, avantageuse surtout aux peuples de !'Orient, car
elle leur ouvre une magnifique carriere dans laquelle ils marcheront avec d'au
tant plus d'ardeur qu'ils auront a montrer par leurs progres quels sont ceux
qui sont capables de porter les meilleurs fruits pour la civilisation.
• Arh. St. Ene . , c;olecţia l\licrofil m e Franţa, r. 72, c . 593- 602 (:'.\linistere des ..\ffaires E t ran
geres, Archi·1es Diplornatiques, '.\lemoires et Documents - Roumanie, ·rnl . 3, 1 8.58- 1860 ) .
11 ianuarie 1 858
Consideraţii asupra chestiunii Principatelor
PRINCIPATELE DC�ĂRE�E au beneficiat întotdeauna de privilegii

care ar fi trebuit să le asigure o evoluţie liniştită a destinului lor, şi cu toate
acestea, n-au putut niciodată să se ferească de vicisitudinile politicii Turciei.
Această contradicţie între principiul care le guvernează existenţa şi condiţiile
efective rezultate din el, rezidă în aceea că privilegiile lor, lipsite de garanţii
elementare, rămîn fără efect . Tot astfel, principii care au reuşit să aibă o
domnie puternică au sperat să găsească un sprijin în politica Puterilor vecine,
pe care împrejurările le puneau în situaţia de a putea obţine aceste garanţii
din partea Sublimei Porţi, în favoarea popoarelor lor.
Dar aceste antecedente sînt străine de problemă, aşa cum se prezintă ea
astăzi. Ea a fost generată de războiul din Orient, iar soluţionarea ei, constituind
în parte o aplicare la principiile instaurate de acest război, trebuia să ser
vească unui dublu scop : să pună provinciile moldo-valahe la adăpostul oricărei
influenţe dominatoare şi totalitare, să le asigure independenţa şi autonomia
necesare dezvoltării lor morale şi materiale, veghind totodată la respectarea
drepturilor suzerane ale Sublimei Porţi şi la integritatea Imperiului otoman.
Pe aceste baze, dat fiind că ele au fost incluse la punctul trei al prelimi
nariilor de pace, s-a realizat o înţelegere perfectă între Puteri. Congresului
nu-i rămînea decît să hotărască care din modalităţile de organizare pot satis
face aceste deziderate de ordin general.
Dacă se ia în considerare că cele două provincii, avînd în vedere suprafaţa,
populaţia şi situaţia lor, dispun de elemente de forţă suficiente pentru a con
stitui un stat neutru, care, în acelaşi timp, ar servi ca barieră între Turcia
şi statele vecine, sînt lesne de înţeles motivele care l-au putut determina pe
ministrul plenipotenţiar al Franţei să propună Congresului să hotărască,
înainte de toate, unirea sub acelaşi sceptru a populaţiilor care nu formează
în fond decît o singură naţiune. Ministrul plenipotenţiar al :Marii Britanii
şi-a manifestat asentimentul faţă de această propunere. Pentru a-şi motiva
adeziunea, a recurs la un argument care, deşi se regăsea, implicit, în gîndirea
ministrului plenipotenţiar francez, prezenta problema dintr-un unghi aparte :
2 1 ;)
el a insinuat că Unirea trebuie să răspundă dorinţelor populaţiei molJo
valahe. Proiectul de Unire îşi avea adversarii săi fireşti în Turcia şi Austria,
ai căror reprezentanţi au neglij at, cu toate acestea, să se angajeze în discutarea
fondului problemei şi s-au grăbit să orienteze în exclusivitate dezbaterea
asupra opiniei prezentate de ministrul plenipotenţiar al Marii Britanii. Discu
ţia purtîndu-se asupra unui singur aspect, singurul mijloc de a-i găsi o rezol
vare era să se adopte măsuri de natură a stabili adevărul asupra acestui
aspect. S-a convenit ca, înainte de a se stabili ceva în legăt'\J.ră cu organizarea
Principatelor, să fie consultată voinţa locuitorilor acestora.
Partizanii Unirii erau îndreptăţiţi să creadă că politica promovată de
principii ale căror domnii au avut cele mai profunde repercusiuni era o re
flectare clară a tendinţelor poporului. Impulsionaţi de amintirea trecutului,
ei au adoptat cu atît mai entuziast termenii în care fusese formulată concilie
rea, cu cit erau convinşi că rezultatul va corespunde dorinţelor lor. Dar
Puterile aflate în relaţii mai vechi, mai directe şi mai apropiate cu provinciile
moldo-valahe au putut să aprecieze în timp că aplicarea măsurilor stabilite
în art. 24 al Tratatului de la Paris urma să întîmpine obstacole de natură a
da, în definitiv, cîştig de cauză acelora care, dintr-un scop personal, împărtă
şeau în această chestiune, pe faţă sau în secret, opinia Sublimei Porţi.
Î ntr-adevăr, din timpuri străvechi există în Principate două clase dis
tincte, cea a boierilor şi cea a agricultorilor. Una, stăpînind aproape toată
suprafaţa cultivabilă, scutită de impozite, singura care are acces la toate
slujbele şi rangurile ; cealaltă, avînd doar drept de proprietate parţială, supusă
tuturor impozitelor, străină complet de toate treburile publice. Î ntre boieri
şi ţărani se află clasa de mijloc a negustorilor şi meşteşugarilor care, prin
elementele ei extreme, aparţine celor două clase de dinainte, căci în m od
obişnuit se recrutează din rîndurile uneia, dar pătrunde în cealaltă. K 1 s ·
bucură decît de drepturi foarte restrînse şi n-a exercitat niciodată nici o in
fluenţă politică în această ţară.
Autoritatea pe care boierii o exercită asupra inferiorilor lor, şi căreia
aceştia nu i se pot sustrage, o aplică şi ei, la rîndul lor, asupra celor care le
sînt supuşi. De aici decurg o seamă de acte arbitrare şi de violenţe, nu numai
din partea unei clase asupra celeilalte, ci, pe rînd, chiar în cadrul fiecăreia
dintre ele ; din această situaţie toţi se gîndesc doar să profite, creîndu-se
astfel, cu timpul, un sistem în care boierii au cele mai mari foloase sociale şi
toate avantajele politice.
Regulamentul organic acordat de Rusia, potrivit prevederilor Tratatului
separat privitor la Principate, ca anexă la Tratatul de la Adrianopol din 2/ 1 4
s eptembrie 1 8 29*, a contribuit incontestabil l a bunăstarea tuturor claselor,
dar n-a schimbat deloc poziţia lor socială** . Acesta a dat o nouă sanc ţionare
• Actul separat anexat la Con·renţia de la Ackerman din 25 septembrie/? octombrie 1826

pre·1edea că domnitorii urmează să. se ocupe imediat de redactarea reglementărilor admini
strafrrn pentru fiecare Principat în parte. Î n urma ocupaţiei, autoritatea Rusiei a fost înlocuită.
de cea a principilor şi, conform instrucţiunilor de la Varşovia, din luna iunie 1829, a fost
instituit un comitet pentru elaborarea noilor Regulamente.
0 Prevederile Regulamentului organic privitoare la neamuri şi mazili sînt dovada unei
tendinţe spre progres. Dacă. progresul nu s-a realizat, nu este din vina legislatorului, ci datorită.
·
lipsei de perse•rerenţă. în urmărirea acestor scopu ri.
214
drepturilor boierilor, instituind o Adunare generală cu atribuţiile unui corp
legislativ, din care făceau parte doar ei şi în care îşi alegeau singuri membrii.
Rezultă din această stare de lucruri că, avînd în vedere concepţiile şi
moravurile acestor populaţii, numai boierii au posibilitatea şi dreptul să hotă
rască asupra intereselor generale şi să reprezinte în mod oficial ţara. Tot
astfel, în toate timpurile, din această clasă se recrutau membrii partidelor,
iar influenţele se exercitau pornind de la ea. A chema dintr-o dată să hotă
rască asupra unor chestiuni fundamentale, vizînd interesele cele mai generale,
indivizi din afara clasei boiereşti, însemna o răsturnare a legilor şi a uzanţelor
existente de secole, însemna o adevărată revoluţie socială.
Devenise posibil ca acest fapt să nu aibă urmări periculoase, deşi era în
contradicţie evidentă cu spiritul de ansamblu care a dominat lucrările Con
gresului. Dar, concomitent, exista posibilitatea să apară temerea că Divanu
rile, alcătuite contrar uzanţelor înrădăcinate în aceste ţări, ar putea să nu
exprime cu adevărat sentimentul naţional şi să nu ofere suficiente garanţii
că opiniile exprimate de ele reprezintă expresia exactă a voinţei populaţiei.
Exista în prevederile articolului 24 o sursă iminentă de divergenţe şi
care s-ar fi manifestat inevitabil, de îndată ce aceste prevederi s-ar fi aplicat .
Atitudinea adoptată de Divanuri făcea ca aceste divergenţe să devină şi
mai evidente.
Populaţia moldo-valahă era sub impresia profundă produsă de măsurile
care păreau să fi răsturnat toate tradiţiile secolelor anterioare. Alegerile
urmînd a avea loc sub impulsul acestei impresii, era uşor de prevăzut că Diva
nurile, împinse de altfel de interese particulare pe o cale fără ieşire, vor mani
festa tendinţa necugetată de a rupe legăturile care unesc Principatele de Su
blima Poartă. Dar, cu cît această tendinţă era mai puternică, cu atît mai
puţin trebuiau să dorească Unirea, căci forţele interne ale acestor provincii
nefiind suficient dezvoltate, nu există o energie vitală atît de puternică încît
să facă faţă acestei tendinţe şi Unirea n-ar avea drept rezultat decît o situaţie
anormală, care le-ar face să cadă din nou sub influenţele pe care au vrut să
le evite.
Aceste consideraţii, rezultînd din interesele generale, precum şi din acele
ale Principatelor, au reţinut atenţia Marii Britanii şi n-au fost străine, fără
îndoială, de poziţia pe care a luat-o în această problemă. Se poate crede că
nu vor fi eludate nici de Franţa şi că această Putere îşi rezervă dreptul de a-i
acorda importanţa necesară în discuţiile ulterioare. Î n aşteptarea acestui
fapt, ea şi-a exprimat dorinţa de a se pune în aplicare, cu onestitate şi în
întregime, prevederile Tratatului de la Paris. A cerut totodată anularea pri
melor alegeri din Moldova. De ce să i se fi refuzat această satisfacţie ? Cei a
căror politică părea să urmeze o cale diferită de a sa urmau să dobîndească
certitudinea că lucrurile, în stadiul în care se aflau, îşi vor urma nestingherit
cursul, că era suficient să le abandonezi şi că concesia solicitată, departe de a
constitui un obstacol pentru ele, nu ar face decît să dea un nou impuls favo
rabil opiniilor adversarilor Unirii.
Trebuie să recunoaştem astăzi că previziunile lor s-au adeverit. Diva
nurile, compuse din elemente prea labile şi prea diverse pentru a avea stabili
tate, situîndu-se, datorită unui viciu inerent alcătuirii lor, în afara oricărei
afinităţi legitime cu aspiraţiile ţării, au cedat uşor influenţei unor persoane
ce şi-au ascuns intenţiile sub masca unei sincerităţi aparente şi au mers dincolo
de limitele fireşti ale autorităţii lor. Puterile care, în pofida dorinţelor lor.
2 1 ;)
au contribuit la acest rezultat, sînt cu atît mai hotărîte să obţină un avantaj ,
cu cit văd în aceasta o nouă dovadă a faptului că sînt singurele care cunosc
adevăratul mecanism al influenţelor în această ţară. Se limitează aproape
exclusiv la opiniile lor ; deosebirile dintre aceste opinii devin şi mai adînci ;
apropierile mai dificil de realizat şi, prin urmare, lipsa de interes cu care este
privită problema ameninţă să o lase fără o rezolvare efectivă. Cu toate acestea,
o rezolvare se impunea mai mult ca niciodată, de cind evenimentele recente au
demonstrat ce rol covîrşitor au influenţele în însăşi esenţa societăţii moldo
valahe. E necesar, pentru a face ca aceste influenţe să nu mai acţioneze, să
fie înlocuită o stare de lucruri avantajoasă numai pentru cei care au contribuit la
instaurarea ei, cu o organizare puternic impregnată de ideile novatoare ale
Puterilor şi oferind o anumită satisfacţie intereselor politicii europene, impli
cate în această chestiune mai profund decît se putea crede.
Dar cu cit este mai adevărat că noua organizare este reclamată de inte
rese generale, cu atît este mai neîndoielnic că ea nu poate rezulta decît în
baza unei înţelegeri între Puteri . Dacă n-ar fi existat înţelegere, dacă intere
sele ar fi fost atît de dezbinate, dacă ar fi existat o asemenea deosebire de
opinii, dacă în atitudinea din trecut ar fi existat antecedente de aşa natură
încît nu s-ar fi putut nutri speranţa restabilirii înţelegerii, atunci obiectivul
prevăzut de cel de-al treilea punc t al preliminariilor de pace n-ar fi fost decît
.o himeră. Dimpotrivă, totul dovedeşte că n-a existat niciodată vreun asemenea
motiv de disensiuni asupra fondului problemei. A trebuit să fie imprimată
acesteia o deviere de la punctul iniţial şi atenţia să fie îndreptată asuprn
unui obiectiv care făcea să se piardă din vedere scopul primar, pentru ca aceste
disensiuni să apară. Dar, pentru a face să dispară urmele disensiunilor, era
de ajuns să fie abandonată o cale pe care se dobîndise convingerea că nu pot
fi întîlnite decît obstacole şi să se revină la elementele iniţiale asupra cărora
exista o înţelegere. Pentru că Di\·anurile, convocate în baza unei decizii co
mune a tuturor Puterilor, n-au ştiut să găsească mijlocul prin care dorinţele
lor puteau fi luate în consideraţie, în mod serios, de aceste Puteri, lor le revine
întreaga răspundere pentru aceste acte ; este drept ca ele să poarte întreaga
vină. în intenţia partizanilor Unirii, protecţia acordată Divanurilor nu viza
decit principiul în virtutea căruia fuseseră convocate. Pe de altă parte, dacă
adversarii Unirii respingeau dinainte autoritatea Adunărilor, aceasta nu făcea
decit să afecteze structura lor şi conţinutul voturilor pe care urmau să le
exprime. Dar nu exista nici o contradicţie reală între Puteri : toate au adoptat
acelaşi principiu, dar nu vedeau în acelaşi fel mijloacele prin care se putea
obţine exprimarea sinceră a dorinţelor populaţiei moldo-valahe · şi, dacă ati
tudinea lor în această privinţă era diferită, aceasta nu era decît simplul efect
al unor opinii deosebite.
Franţa nu ar trebui aşadar, să-şi schimbe politica pentru a recunoaşte
că divanurile au adoptat o cale imposibil de urmat . Doar prin aceasta, înţe
legerea s-ar restabili norm:i.l, pe bazele iniţiale, la care s-ar mai adăuga impe
rativul de a ţine cont de voinţa populaţiei. Ar urma apoi să fie stabilit, în
legătură cu aceste probleme fundamentale, .un sistem care să corespundă din
toate punctele de vedere opiniilor Puterilor. Or, acest sistem este uşor de
găsit, printr-o deducţie directă şi j ustă. El n u ar putea consta decît într-o
organizare care, menţinînd cele două provincii separate, să le înzestreze cu
instituţii menite a duce la realizarea Unirii în decursul timpului. Nu există
216
nici o altă modalitate care să poată satisface atît de cuprinzător multiplele
interese ale Puterilor.
Printr-o organizare de acest gen , Franţa ar vedea Unirea înfăptuindu-se
numai în acele condiţii care ar avantaja-o şi ar putea să aibă efectele pe
care le doreşte deopotrivă cu Anglia. Atitudinea sa, în ceea ce priveşte Diva
nurile, s-ar justifica astfel, fiindcă noua organizare ar corespunde dorinţelor
populaţiei moldo-valahe.
Sublima Poartă ar dobîndi o imensă satisfacţie în politica sa tradiţională,
pentru că ar îndepărta astfel indefinit înfăptuirea Unirii. În plus, hotărîrile
Divanurilor ar cîştiga o asemenea apreciere încît ar putea înlătura orice pu
tinţă de lezare a drepturilor lor suzerane.
�larea Britanie nu ar putea să-şi dorească o mai bună garantare a inte
reselor sale. Tot ceea ce se pierduse din cauza vechilor influenţe urma să fie
pentru ea un cîştig. De acum înainte nici o Putere n-ar fi mai sigură decît ea
că va găsi la nevoie în Principat e un suport pentru politica sa, ceea ce este şi
mai evident încă dacă se ia în consideraţie că propriile sale idei sînt cele ce
vor servi la noua organizare a acestora.
În privinţa Rusiei şi a Prusiei ; prima, prin atitudinea pe care a adoptat-o,
a făcut dovada unor convingeri care i-ar da posibilitatea să pledeze pentru
un sistem avînd la bază eventualitatea Unirii ca singură alternativă. Cea
de-a doua trebuie să fi avut aceleaşi opinii ca şi Anglia.
Austria vedea, ca efect al noilor instituţii, întreaga activitate a moldo
valahilor îndreptată spre îmbunătăţiri interne, evoluţia prosperităţii acestor
ţări neavînd altă menire decît să-i garanteze în mai mare măsură securitatea
graniţelor sale, ca şi a celor ale Turciei. În situaţia în care opiniile sale vizau
mai mult decît acest rezultat, atunci ar fi avut, prin alegerea principilor, o
modalitate de a-şi asigura succesul.
Cît priveşte Principatele, prima şi cea mai arzătoare nevoie este să devină
stăpîne pe destinele lor. Odată dispunînd de resursele propriei prosperităţi,
nu vor înceta s-o sporească, şi dacă în evoluţia lor normală vor aj unge la
Gnire, aceasta se va realiza în mod firesc. Numai în acest caz ea ar fi şi de
dorit şi posibilă.
Eventuala Unire răspunde deci întrutotul adevăratelor interese ale
Principatelor, căci o organizare întemeiată pe aceste baze ar avea drept primă
consecinţă să le asigure o existenţă proprie. Lăsîndu-le separate, sub protec
toratul colectiv al Puterilor, care n-ar putea avea alt efect decît să le împiedice
să iasă din sfera intereselor specifice, ea le pune la adăpost de vicisitudinile
la care le-ar expune o existenţă politică independentă sau solidară - rezultat
inevitabil al oricărei alte combinaţii posibile. O altă consecinţă imediată este
că ideea care ar sta la baza acestor ·instituţii nu ar permite guvernelor acestor
ţări să ignore calea pe care trebuie să-şi conducă cetăţenii pentru a-şi îndrepta
eforturile comune spre un scop unic - creşterea prosperităţii generale.
Dar ca guvernele Principatelor să se poată menţine în aceste limite şi
să aibă o acţiune eficace, ar trebui să li se acorde o independenţă administra
tivă totală - o nouă binefacere care decurge din eventuala Unire.
Or, această independenţă absolut necesară neputînd fi exercitată decît
de principi, singurii care dispun de putere administrativă, Sublima Poartă
n-ar avea de făcut nici o altă concesie pentru a le-o asigura. Legal, independenţa
administrativă faţă de Puterea suzerană există, căci principii aveau toate
217
prerogativele pe care aceasta le implică, în afara dreptului de a bate monedă *
şi a celui de a stabili impozite**. Nu este vorba decît ca această independenţă
să devină de acum efectivă, lucru pentru care sînt n ecesare două condiţii : să
se asigure stabilitatea puterii ; să i se garanteze securitatea.
Stabilitatea nu constă într-o durată mai mult sau mai puţin îndelungată
a domniilor, fie ea şi egală cu viaţa principilor, căci acesta este un mijloc menit
să sporească doar în favoarea lor prerogativele autorităţii. Trebuie ca ea să
aibă un caracter general şi permanent, ceea ce nu este posibil decît prin
recunoaşterea principiului eredităţii, al cărui rezultat ar fi identificarea inte
reselor principilor cu cele ale populaţiei.
Prin cele două firmane cu hatişerifuri din 1 775, reproduse în senedul din
1 783***, Sublima Poartă a recunoscut de bună voie inamovibilitatea principilor.
Principiul eredităţii fiind în măsură să asigure singur inamoviblitatea, Su
blima Poartă nu trebuie să vadă în aceasta decît o consecinţă strictă a prin
cipiului acceptat spontan de ea, consecinţă care nu numai că nu prezintă nici
un pericol, acum cînd drepturile sale suzerane sînt solemn şi definitiv recunos
cute de toate Puterile, dar care ar servi chiar intereselor sale, pentru că o
astfel de concesie ar conferi politicii sale un caracter corespunzător situaţiei
actuale şi ar avea ca efect apropierea mai sinceră a provinciilor moldo-valahe
de ea.
Securitatea este o condiţie nu mai puţin indispensabilă a independenţei
administrative. Pentru ca ea să durez e este necesar ca Sublima Poartă să
nu-i tragă la răspundere în nici un caz pe principi pentru actele administra
tive întreprinse de ei şi să nu aibă posibilitatea de a-şi aroga dreptul să le
judece conduita potrivit opiniei sale sau întemeindu-se pe rapoartele şi plîn
gerile ce-i vor fi fost adresate. Nici în această privinţă n-ar avea de făcut \Teo
altă concesie. Ceea ce i se cere este prevăzut în firmanele cu hatişerifuri mai
sus menţionate şi în firmanul din 1 802****. Singura rezervă pe care o formulase,
ca o garanţie a drepturilor sale suzerane, este necesar să o admitem astăzi
în principiu şi să precizăm ce anume are ea compatibil cu situaţia care s-ar
crea în Principate. Astfel, ar trebui să fie bine precizat că principii nu sînt
absolviţi de responsabilitate faţă de Puterea suzerană decît în privinţa actelor
de administraţie internă, şi că tot ceea ce ar avea caracter de intrigă p0litică,
în afara limitelor legale ale autorităţii lor, ar constitui un delict. De îndată
ce faptele de acest fel s-ar adeveri, Sublima Poartă ar avea dreptul să recurgă
• Dreptul de a bate monedă (Khuthbe) este considerat de juriştii turci ca o prerogativă

rezervată exclusiv suveranităţii imperiale.
• • Î n Principate existau două feluri de impozite : impozite obişnuite permanente, la
care nu era permis, potrivit uzanţelor, să se adauge vreo sporire ; impozite extraordinare,
variabile, pe care principii aveau dreptul să le stabilească în fiecare an, după nevoi, şi care
figurau, ca şi primele, în rapoartele trimise anual Porţii.
- ,...
. Primul firman cu hatişerif acordat principelui Yalahiei este din 2 a lunii şeval 1 188,
dată care corespunde cu 24 decembrie 177"i/5 iam:arie 1775. S(nEdul adr(rnt principelui Mol
dovei este din 15 safer 1 198, adică 28 decembrie 1783/9 ianuarie 1784. Autoritatea acestor
acte emanînd dintr-o acţiune spontană a Sublimei Porţi, nu putea fi anulată decît printr-un
act cu acelaşi caracter. Or, firmanul din 1802, referitor la numirea domnilor pe timp de
şapte ani, obţinut de Rusia, nu este decît o garanţie pentru minimum de durată a domniei,
garanţie acordată Curţii imperiale ruse, ceea ce rezultă din conţinutul însuşi al firmanului
şi, într-o mai mare măsură, din notele remise Divanului imperial de ministrcl Rusiei la 4/6
iulie şi la 2 1 iulie/2 august 1802.
•*** Acest firman datează din 20 august/2 septembrie 1802 (Djemaziul Evvel, decada
de mijloc, 12 17) .
218
la măsuri represive. Această restrîngere a puterii principilor este suficientă
pentru a-i menţine în acele limite în care puterea trebuie să se exercite în
folosul poporului şi permite să dăinuie n eştirbită independenţa administrativă.
Şi cum această independenţă nu este acordată decît pentru a permite princi
pilor să impulsioneze progresul, cum ea fereşte autoritatea lor de orice pre
siune venită din afară, ar fi necesar, în virtutea scopului propus, să se realizeze,
în chiar limitele în care această autoritate trebuie să se exercite, o contrapon
dere în cadrul organelor puterii constituţionale care vor fi instituite.
Totuşi aceste organe nu s-ar putea forma decît cu elementele care se
găsesc actualmente în ţară. Ar fi posibil să se obţină o reprezentare naţională
numai după ce va creşte, prin îmbunătăţiri succesive, nivelul claselor inferioare
şi li se vor extinde drepturile. Dar, nu trebuie s-o ascundem, la început auto
ritatea principilor va fi precumpănitoare, şi în special de ea vor depinde des
tinele Principatelor. Ar fi necesar să acordăm o atenţie deosebită alegerilor
care ar putea fi făcute, nu numai ţinînd seama de viitorul populaţiei moldo
valahe, dar şi pentru că Puterile nu pot spera să obţină în alt mod satisfacerea
proiectelor lor. În consecinţă, numirea principilor este unul din punctele
esenţiale ale înţelegerii. Ea ar trebui să fie realizată printr-un acord între
Puteri, dreptul de învestire a principilor desemnaţi urmînd să revină Subli
mei Porţi. :'.\ ecesitatea de a proceda astfel decurge din consideraţiile anterioare
precum şi _din imposibilitatea moldo-valahilor de a face ei înşişi alegerea con
venabilă. Intr-adevăr, ce modalitate ar fi nimerit să folosească pentru alegerea
principilor lor ? Votul universal ? Ar însemna să cadă din nou în cercul vicios
în care s-au mai aflat. Pentru ca populaţia moldo-valahă să fie în stare să se
pronunţe într-o problemă atît de complexă, ar trebui ca ea să fi ajuns deja
la deplina maturitate - ceea ce, de fapt, trebuie să fie rezultatul acelui pro
gres spre care este de dorit să li se deschidă calea. A acorda votul universal,
avînd în vedere situaţia lor morală �i intelectuală şi obiceiurile ţării, ar fi mai
lipsit de raţiune decît însuşi hazardul.
Să se lase numai pe seama boierilor alegerea principilor, în virtutea prac
ticilor folosite constant în Principate ? Ar însemna să se dea frîu liber intri
gilor şi celui mai periculos trafic de influenţă şi să înceapă între partidele rivale
o luptă în care interesele generale ar fi uitate cu desăvîrşire. Căci, trebuie s-o
recunoaştem, Regulamentul Organic din 1 830, acordînd boierilor privilegiul
exclusiv de a accede la domnie, a conferit acestei clase, profund demoralizată
pînă atunci, o trăsătură nouă, demnă de remarcat, aceea a unui cumul de
ambiţii personale. Persoanele marcante au grupat în j urul lor pe acelea mai
puţin importante, pînă cînd acestea, dobîndind suficientă consideraţie, au
devenit, la rîndul lor, personalităţi.
Într-o asemenea situaţie, moldo-valahii nu pot dori să li se lase lor drep
tul de alegere a viitorilor principi. N-ar fi capabili să o facă decît dacă ar fi
vorba să menţină statu quo-ul, căci atunci n-ar avea decît de ales între ambiţii
cupide şi vederi înguste, ce le sînt deja cunoscute. Dar cînd se propun îmbună
tăţiri a căror iniţiativă aparţine Puterilor, atunci e firesc ca acestea să aibă
dreptul de a-i desemna pe principii care ar putea contribui la această operă,
căci ele sînt singurele care au o viziune clară asupra a ceea ce trebuie să se
înfăptuiască.
Dealtfel, un rol important în destinele ţării ar reveni moldo-valahilor.
Eventuala Unire neputînd să ofere Puterilor, în limitele înţelegerii, decît
elementele fundamentale pe care ele urmează să le stabilească, : iasă în mod
219
obligatoriu pe seama populaţiei realizarea în timp a tot ce decurge din acest
act. în aceasta constă cel mai mare avantaj al sistemului respectiv, căci spi
ritul populaţiei orientale est e de aşa natură încît garanţia cea mai sigură a
durabilităţii noii organizări ar fi să le ofere moldo-valahilor doar principiile,
permiţîndu-le să-şi organizeze ei înşişi instituţiile corespunzătoare, potrivit
nevoilor lor si constien ti de fort ele lor.
Din ace� t pun�t d� vedere, ' eventuala Cnire se include în ideea generală.
care, după ultimul război, trebuie să dirij eze Puterile în conduita lor faţă
de popoarele din Răsărit. Dacă acest război a avut menirea să aducă mari
servicii civilizaţiei, aceasta s-a datorat faptului că a statuat principiul conform
căruia Răsăritul trebuie să se regenereze singur şi că sarcina Puterilor este
de a preveni orice tulburare posibilă în această zonă. Aceasta este o politică
clarvăzătoare, conformă intereselor Europei şi mai ales în avantajul popoa
relor din Răsărit, căci ea le deschide o perspectivă măreaţă, către care se vor
îndrepta cu atît mai mult elan cu cît vor _putea astfel să arate prin progresele
obţinute cine sînt cei capabili să aducă civilizaţiei cele mai mari roade.
80
1 857 decembrie 3 1 / 1 858 ianuarie 1 2, Petersburg. Raportul lui F. Chateaurenard

către AI. Walewski, despre opinia guvernului rus privind dizolvarea Adună
rilor ad-hoc.
Sain t-Petersbourg, 1 2 ] an vier 1 858
Ambassade de France
Direction Politique
No. 4
Monsieur le Comte,
LE GOUVER:i\EMENT RUSSE a deja donn e a Monsieur de Boute

nieff l'ordre de se concerter a Constantinople avec Ies representants des
Puissances signataires du traile de Paris, pour determiner l' envoi des Firmans
de la dissolution des divans de Molda vie et de Yalachie. Le Prince Gortchakoff
m'en a donne l'assurance lorsque j e lui ai fait part, ainsi que Votre Excellence
me le prescrivait par sa depeche no 2 en date du 2 Janvier 1, de la marche
qu'il avait paru convenable de suivre a cet egard. Le Cabinet de St Petersbourg
adopte completemcnt cette marche qu'il trouve irreprochable et qui se concilie
parfaitement avec Ies egards dus a la commision des Principautes.
Le Gouvernement Anglais avait propose, d'apres un rapport du charge
d'affaires de Russie a Londres que le Prince Gortchakoff m'a donne a lire,
que l'accord fllt d'abord etabli a Paris entre Ies representants des Puissances,
et que Ies instructions conformes fllssent eil\·oyees de Ia a Constantinople.
Le ministre des Affaires Etrangeres de Russie trouve que ce detour aurait
entraîne une perte de temps inutile, et ii a prefere le mode que le Gouverne
ment de l'Empereur a adopte, c'est a <lire l'envoi direct par chaque Cabinet
2 20
a sa m1ss1on a Constantinople des instructions n ecessaires pour faire unc de
marche aupres de la Porte. des que Ies commissaires respectifs auront transmis
l 'avis que Ies deux Divans ont t ermine leurs travaux.
\'euillez agreer . . .
Chateaurenard
• ..\ rh. St . Buc . , colecţia Microfilme Franţa, r. 3 JO, c . 633- 635 (Ministere des Affaires Etran
geres, ..\rchi·1es Diplomatiques, Correspondancc Politique, Russie, ·101. 2 16, f. 1 9 - 20).
Ambasada Frantei '

Direcţia Politică St. Petersburg, 1 2 ian uane 1 858
-;\1· -I
Domnule conte,
Gu\'ernul rus a dat deja ordin domnului Buteniev să se pună de acord
la Constantinopol cu reprezentanţii Puterilor semnatare ale Tratatului de
la Paris, spre a determina trimiterea firmanelor de dizolvare a Divanurilor
Moldovei şi Valahiei. Prinţul Gorceakov mi-a dat asigurarea în legătură cu
aceasta atunci cînd i-am comunicat, aşa cum mi-a recomandat Excelenţa
Voastră prin depeşa nr. 2 din 2 ianuarie 1, despre calea ce părea a fi convena
bilă de urmat în această privinţă. Guvernul de la St. Petersburg acceptă
întru totul această cale pe care o găseşte ireproşabilă şi care concordă perfect
cu punctele de vedere ale Comisiei Principatelor.
Guvernul englez propusese, potrivit unui raport al însărcinatului cu
afaceri al Rusiei la Londra, pe care prinţul Gorceakov mi l-a dat să-l citesc,
ca înţelegerea să fie mai întîi stabilită la Paris între reprezentanţii Puterilor
şi ca instrucţiunile potrivite să fie trimise de aici la Constantinopol. Ministrul
Afacerilor Externe al Rusiei consideră că acest ocol ar avea drept consecinţă
o pierdere inutilă de timp şi a preferat modalitatea adoptată de guvernul
împăratului, anume trimiterea directă de către fiecare guvern misiunii sale
la Constantinopol a instrucţiunilor n ecesare în vederea unui demers pe lîngă
Poartă imediat ce comisarii respectivi vor fi transmis înştiinţarea că cele două
Dinnuri şi-au încheiat lucrările.
Primiţi . . .
Chateaurenard
81
1 858 ianuarie 28 /februarie 9, Bucureşti. Raportul lui L. Beclard către Ed. Thou
venel, despre incapacitatea comisarilor Puterilor garante de a se pune de acord
în ce priveşte organizarea Principatelor.
Bucharest, le 9 Fevrier 1 858
)lonsieur l'Ambassadeur,
JE �IE SUIS engage, bien legerement peut-etre, a reprendre avec vous
mes causeries sur la question des Principautes. Le silence que j 'ai garde si
longtemps etait beaucoup plus commode ; ii me permettait d'attendre Ies
1 Depeşa menţionat{L lipseşte din microfilm.
�2 1
evenements ; et puis il etait d'accord avec tous ces proverbes qui placent
l'abstention a cOte du doute, et qui estiment la taciturni te a l'egard des metaux
precieux .
Suivant mon attente, Ies evenements ont marche. La session des divans
ad hoc est close. Les vreux des habitants de la Moldo-Valachie, ces vreux.
populaires, «dont il est toujours bon de tenir compte» , nous sont connus.
La Commission diplomatique qui represente, sinon le Congres de Paris, du
moins Ies Puissances signataires du traite du 30 Mars, a vu de pres ces Prin
cipautes aujourd'hui fameuses, hier inconnues, a touche cette terre de discorde,
a entendu toutes ces harangues patriotiques j etees dans le meme moule.
L'enquete semble clonc terminee, ou tout pres de l'etre. L'element d'infor
mation dont on avait besoin, disait-on, doit avoir ete recueilli durant ces
deux annees de travaux et de recherches. Que la Commission fasse son rapport
et tout sera dit.
Malheureusement, le rapport n'avance pas, et il est permis de se de
mander si le Congres de Paris aura j amais sous Ies yeux ce tableau d'ensemble
gue Ies Commissaires etaient charges d'elaborer. Aux tiraillements inevitables
des premiers temps a succede la confusion qui resulte de la multiplicite des
documents, comme de la diversite des points de vue. Joignez a cela le conflit
des passions, la credulite aux prises avec la ruse, Ies preventions, et la mauvaise
foi en lutte ouverte avec l'esprit de justice et d'impartialite ; toutes ces ten
dances gui, dans un congres, s'effaceraient devant la necessite d'une entente
rnais qui se donnent ici libre carriere ; et vous aurez une idee exacte du chaos
dans leguel agit la cornmission. Supposez un arbitrage compose d'opinions
differentes sans un surarbitre pour Ies departager, un orchestre sans chef
ou chague musicien j oue l'air gui lui plaît le mieux ; c'est a peu pres l'accord
qui existe entre Ies commissaires. Qu'en resultera-t-il ? Une chose bien simple,
et facile a prevoir. II arrivera qu'un j our, de guerre lasses, Ies commissaires
s'entendront sur la composition d'un rapport parfaitement terne, insignifiant,
anodin, incolore ; ce rapport sera revetu de sept signatures et on ne sera pas
plus avance que le 30 Mars 1 856. C'est bien ainsi que l'entendent certains
cabinets. Oui, mais Ies vceux des lDivans ! Ce sera bientOt une curieuse histoire
a faire gue celle des Divans, car on sernble Ies avoir deja oublies. Permettez
rnoi donc de la resumer ici.
Convoques, aux termes de l'Art . 24 du traite de Paris, «pour exprimer
Ies vreux des populations relativement a l 'organisation definitive des Prin
cipautes» , Ies Divans se sont prononces unanimement en Valachie, a la
rnajorite de 8 1 voix contre 2 en Moldavie, pour la reunion des deux pro
vinces en un seul etat neutre, autonome et vassal de la Porte, sous le gouver
nement hereditaire et constitutionnel d 'un prince etranger. A peine ce vote
est-il connu, que plusieurs des Puissances signataires du traite de Paris font
entendre des cris de detresse ; la Turquie proteste pour la troisieme fois, car
elle avait pris ses precautions d'avance ; l'Autriche et l'Angleterre montrent
Ies dents ; la Russie persiste dans son attitude de recueillement mysterieux ;
la Prusse et la Sardaigne reservent leur opinion ; la France, enfin satisfaite
d'un succes d'amour-propre, ne songe dej a a plus poursuivre Ies fruits de sa
victoire. 11 lui suffit d'avoir Sâ.UVe la Turquie et d'avoir ete ensuite pen
dant deux ans le champion de la nationalite l\foldo-Valaque ; la France,
toujours genereuse, ne se prfraudra pas du triomphe de son opinion ; ce
serait humilier ses antagonistes. La solution que reclament Ies Divans Yala-
222
que et .Moldave pouvait etre bonne lorsque le baron de Bourqueney a Vienne
et le comte Walewski a Paris la proposaient eux-memes au sein des Confe
rences ; lorsque le conte Buol (seance du 8 Mars 1 856) exprimait la crainte
«qu'en ne portât atteinte aux privileges des Principautes en Ies contraignant
a se fondre l'une dans l'autre» ; lorsque Aali Pacha, dans la meme seance,
assurait que «si quelques individus, sous l'influence de considerations per
sonnelles, avaient pu formuler un avis favorable a l'union des Principautes,
telle n'etait pas, certainement, l'opinion des populations» ; alors, nous pou
vions etre dans le vrai ; l'evenement l'a bien prouve ; mais on a tant ecrit
la- dessus ; cette question, si simple au debut, a ete ornee de tant de compli
cations ; c'est tellement use et rebattu qu'il n'y faut plus penser. Je ne me
trompe pas . Voila comment on accueille, au mois de Novembre 1 857, Ies
vceux unanimes des Divans Moldo-Valaques. C'est le moment qu'on choisit
pour chercher une combinaison nouvelle qui puisse satisfaire tout de monde.
C'est alors que le grand argument de l'Autriche devient une sorte de reve
lation.
Les divans ont demande que Ies deux Principautes fussent reunies en
une seule. Voyez-vous Ies revolutionnaires ! Ils veulent un gouvernement
monarchique ; bien plus, ils accepteront, Ies yeux fermes, le prince, qu'on
choisira pour eux dans l'une des dynasties europeennes. Quelle subversion
de tous Ies princes ! Cela ne reporte-t-il pas la pensee aux j ours nefastes de
1 848 ? II est evident que Ies deputes valaques et moldaves ont obei au mot
d'ordre de ::\fazzini ! C'est ainsi que raisonnent Ies j ournaux autrichiens. Le
«Times» apporte moins de passion dans ce debat ; il se contente de declarer
que „Ies Yceux des divans ad-hoc sont ridicules et impertinents» . Nos j our
naux prenant en vain la defense de ces pauvres divans, la mystification est
complete ; c'est la scene de Don Basilio. Sur quoi, Ies divans, fort ahuris,
ont beau protester de leur innocence et de la purete de leurs intentions ;
on ne Ies ecoute plus, ils auront beau faire, personne ne Ies prendra plus
au serieux .
Voila donc a quoi devait aboutir ce grave incident des elections de Mol
davie qui a failli mettre l'Europe en feu. Comment s'etonner, ensuite, de la
decision prise par l'un des divans, de surseoir a tout examen de lois organi
ques j usqu'a ce que le Congres de Paris se soit prononce sur ses premieres
demandes ? Si le Divan Moldave eut agi de meme, comme on l'esperait sans
doute dans certaines capitales, la t âche du Congres devenait facile. Les
Principautes, convaincues de desobeissance, ne meritent plus que le châti
ment de leur rebellion. Au lieu de leur accorder la faveur promise, en leur
eut inflige un pensum. Mais le Divan Moldave a ete mieux a vise ; sans se
laisser aller a un decouragement bien naturel, il a fait son devoir jusqu'au
bout.
C'est pourquoi l'embarras est extreme. Comment sortira-t-on de ce
mauvais pas ?
La seule solution possible, a l'heure qu'il est, c'est celle que vous indi
quiez il y a plus de deux ans : le maintien provisoire de l'administration indi
gene avec quelques modifications. La l\Ioldo-Valachie est evidemment con
damnee a une nouvelle experience de l'Hospodarate, avant de pouvoir aspirer
a des j ours meilleurs. Dans Ies circonstances actuelles, le retablissement d'une
administration normale quelle qu'elle soit, sera d'ailleurs accepte comme
un bienfait . Les Moldo-Valaques ont assez goute de la caimacamie . S-il en
2'.:!3
etait permis de me citer moi-meme ; j e rappellerais toutes les doleances que
j e faisais entendre par anticipation sur les effets de cet etrange regime. Rien
ne peut donner une idee du desarroi et de la corruption qui existent aujourd'hui
dans l'administration des Principautes.
Veuillez agreer . . .
L. Beclard
• Arh. St. Buc., colecţia :\Iicrofilme Franţa, r. 1 1 4 , c. 38 - 44 (Archi·1es ::\'ationales Paris,

Papiers Thouvenel, b . 2 s) .
Ed. Documente privind Unirea Principatelo1·, ·rnl . \"I , intocmit ele G. Chi ri ţă \". Costakc şi
,
E m . Poştăriţă, Bucureşti, 1980, p. 2 12 - 2 1 4 .
Bucureşti, 9 februarie 1 858
Domnule ambasador,
M-AM AN GAJAT, poate în mod nesocotit, să reiau cu dumneavoastră

convorbirile nepretenţioase privind chestiunea Principatelor. Tăcerea pe
care am păstrat-o atît de mult timp a fost cu mult mai comodă ; ea îmi
permite să aştept evenimentele ; şi apoi, ea se potrivea cu toate acele
proverbe care situează abţinerea alături de îndoială şi care apreciază tăcerea
în comparaţie cu metalele preţioase.
Potrivit aşteptării mele, evenimentele au progresat. Sesiunea Divanurilor
ad-hoc s-a închis. Dorintele locuitorilor Moldo-Valahiei, aceste dorinte
populare, „de care e totdeai'.i na bine să ţinem cont", ne sînt cunoscute. Comisi a
diplomatică, care reprezintă dacă nu Congresul de la Paris, cel puţin Puterile
semnatare ale Tratatului din 30 martie, a văzut de aproape aceste Prin
cipate, astăzi faimoase, ieri necunoscute, a păşit pe acest pămînt al discordiei,
a ascultat toate aceste discursuri patriotice croite după acelaşi tipar. Ancheta
pare deci terminată sau aproape de a se termina. Elementele informative
de care era nevoie - după cum se spunea - au fost probabil strînse în
timpul acestor doi ani de lucrări şi cercetări. Comisia să-şi facă deci raportul
şi totul va fi spus.
Din nefericire, raportul nu avansează şi ne întrebăm pe bună dreptate
dacă Congresul de la Paris va avea vreodată sub ochi acest tablou de ansamblu
pe care comisarii erau însărcinaţi să-l elaboreze . Ciorăvăielilor inevitabile
de la început le-a urmat confuzia care rezultă din multiplicitatea documentelor,
ca şi din diversitatea punctelor de vedere. Adăugaţi la aceasta conflictul
pasiunilor, credulitatea în luptă cu vicleşugul, prej udecăţile şi reaua credinţă
în luptă deschisă cu spiritul de j ustiţie şi de imparţialitate, toate aceste
tendinţe care, într-un congres, s-ar estompa în faţa necesităţii unei înţelegeri,
dar care aici îşi dau frîu liber, şi veţi avea o idee exactă despre haosul în
care lucrează Comisia. Presupuneţi un arbitraj format din opinii diferite
fără un arbitru superior care să le departajeze, o orchestră fără dirijor, în
care fiecare muzicant cîntă aria care îi place mai mult ; cam acesta este acordul
care există între comisari. Ce va rezulta de aici ? Un lucru foarte simplu şi
uşor de prevăzut . Se va întîmpla că într-o zi, sătui de luptă, comisarii se vor
înţelege cu privire la compunerea unui raport perfect tern, insignifiant,
anodin, incolor ; acest raport va fi acoperit de şapte semnături şi nu vom fi
mai avansaţi decît la 30 martie 1 856. Chiar asta vor unele cabinete. Da, însă
224
dorinţele Divanurilor ! în curînd va trebui să se scrie o ciudată istorie, aceea'.
a Divanurilor, �ăci se pare că ele au fost dej a uitate. Permiteţi-mi deci de
_
a o rezuma a1c1.
Convocate în termenii articolului 24 din Tratatul de la Paris, „pentru

a exprima dorinţele populaţiilor privind organizarea definitivă a Princi
patelor", Divanurile s-au pronunţat în unanimitate în Valahia, cu majori-
tatea de 8 1 voturi contra 2 în Moldova, pentru Unirea celor două provincii
într-un singur stat neutru, autonom şi vasal Porţii, sub guvernarea ereditară
şi constituţională a unui prinţ străin. îndată ce acest vot a fost cunoscut,
mai multe Puteri semnatare ale Tratatului de la Paris au lăsat să se audă
strigăte de disperare ; Turcia protestează pentru a treia oară, căci ea îşi luase·
dinainte precauţiile ; Austria şi Anglia îşi arată dinţii ; Rusia perseverează.
în atitudinea ei de reculegere misterioasă ; Prusia şi Sardinia îşi rezervă
opinia lor ; Franţa, în fine, satisfăcută cu un succes de orgoliu, nu se mai:
gîndeşte să-şi fructifice roadele victoriei. Îi este destul de a fi salvat Turcia
şi de a fi fost apoi timp de doi ani campionul naţionalităţii moldo-valahe ;
Franţa, generoasă ca întotdeauna, nu se va prevala de triumful opiniei sale ;
ar însemna să-şi umilească adversarii. Soluţia pe care o reclamă Divanurile·
din Valahia şi Moldova ar putea fi bună, dacă baronul Bourqueney de la
Viena şi contele Walewski de la Paris ar propune-o ei înşişi în cadrul Con
ferinţelor. Contele Buol (şedinţa din 8 martie 1 856) îşi exprima teama „că
ar fi atinse privilegiile Principatelor, prin constrîngerea de a se contopi
unul în altul" ; Ali paşa, în aceeaşi şedinţă, asigură că „dacă vreo cîţiva indi
Yizi, sub influenţa unor consideraţii personale, vor fi putut formula o opinie·
favorabilă Unirii Principatelor, nu aceasta era, desigur, opinia populaţiilor" ;
însă noi am putea avea dreptate ; eveniIJilentul a dovedit-o. S-a scris însă
atîta despre acestea ; chestiunea respectivă, atît de simplă la început, a fost
împodobită cu atîtea complicaţii ; s-a discutat atît de mult, încît nici nu.
trebuie să ne mai gîndim la ea. Eu nu mă înşel. Iată cum sînt primite în
luna noiembrie 1 857 dorinţele unanime ale Divanurilor moldo-valahe. Este·
momentul ales pentru a căuta o combinaţie nouă, care să poată satisface
pe toată lumea. Atunci, marele argument al Austriei devine un fel de revelaţie.
Divanurile au cerut ca cele două Principate să fie reunite în unul singur.
Iată revoluţionarii ! Ele vor o guvernare monarhică ; ba mai mult, ele vor
accepta cu ochii închişi pe principele care va fi ales pentru ele (de către·
Puteri) din sinul uneia din dinastiile europene. Ce subversiune a tuturor
principiilor ! Aceasta nu te duce oare cu gîndul la zilele nefaste din 1 848 ?
Este evident că deputaţii valahi şi moldoveni s-au supus unui cuvînt de·
ordine al lui M azzini ! Aşa raţionează ziarele austriece. „Times" aduce mai
puţină pasiune în această dezbatere ; acest ziar se mulţumeşte să declare că
„dorinţele Divanurilor ad-hoc sînt ridicole şi impertinente". Ziarele noastre,
luînd zadarnic apărarea acestor biete Divanuri, mistificarea este completă ;
este scena lui Don Basilo. Faţă de acestea, Divanurile, foarte uluite, au dat
zadarnic asigurări în privinţa inocenţei şi purităţii intenţiilor proprii ; ele
nu mai sînt ascultate ; ele vor face acest lucru şi în viitor în zadar, nimeni
nu le va mai lua în serios.
Iată deci unde avea să sfîrşească acest grav incident al alegerilor dia
l\Ioldova, care era cît pe ce să pună Europa în flăcări. Cum să te mai miri,
în fine, de hotărîrea luată de unul din Divanuri, de a întrerupe orice exa
minare a legilor organice pînă cînd Congresul de la Paris se va fi pronunţat
.asupra primelor cereri ale Divanului ? Dacă Divanul din 1Ioldova ar fi proce
dat la fel - cum s-a sperat, fără îndoială, în anumite capitale - sarcina
Congresului ar fi devenit uşoară. Principatele, dovedite de nesupunere, nu
mai merită decît sancţiune pentru rebeliunea lor. î n loc de a le acorda
favoarea promisă, li s-ar fi impus o sancţiune. Dar Divanul Moldovei a fost
mai bine inspirat ; fără a se lăsa dus spre o descuraj are firească, el şi-a făcut
·datoria pînă la capăt.
De aceea, încurcătura este extremă. Cum se va ieşi din acest impas ?
Singura soluţie posibilă, la ora actuală, este aceea pe care aţi indicat-o
dumneavoastră acum mai bine de doi ani : menţinerea provizorie a admini
straţiei autohtone cu cîteva modificări. Moldo-Valahia este, în mod evident,
condamnată la o nouă experienţă cu domnitori, înainte de a putea aspira
la zile mai bune. Î n circumstantele actuale, restabilirea unei administratii
normale, oricare ar fi ea, va fi, de altfel, acceptată ca o binefacere. Mold�
valahii au gustat destul din căimăcămie. Dacă ar fi permis să mă citez pe
mine însumi, aş aminti toate plîngerile pe care le făceam auzite cu anticipaţie
în privinţa efectjjlor acestui straniu regim. Nimic nu poate da o idee despre
haosul şi corupţia care există astăzi în administraţia Principatelor.
Binerniţi a primi . . .
L. Beclard
32
1 858 februarie 25/martie 9, Viena. Instrucţiuni ale lui K. F. Buol către mini
strul plenipotenţiar al Austriei la Londra, R. Apponyi, privind modul de a
aborda chestiunea Unirii Principatelor în discuţiile cu secretarul de stat pentru
afaceri externe al Angliei. î n anex ă : Copia unei depeşe adresate de K. F. Buol
în aceeaşi zi lui A. Hiibner, privind modul de a aborda chestiunea Unirii
Principatelor în discuţiile cu AI. Walewski.
Vienne, 9 l\Iars 1 858
PAR LE RAPPORT ci-joint 1 en copie du Baron Hubner Vous le verrez

dans quel sens conciliant le comte \Valewski s'est enonce envers notre am
bassadeur au suj et de la solution a donner a la question des Principautes
<lanubiennes.
Je j uge a propos, Monsieur le comte, de Vous transrnettre egalement
sous ce pli, pour Votre information particuliere, copie de la depeche repon
sive que j 'adresse au Baron Hubner.
Lorsque cette matiere sera entamee dans Vos conversations avec Lord
Malmesbury, Vous ne sauriez etre dans le doute sur la maniere de poser la
question. Vous Vous maintiendrez, Monsieur le comte, sur le terrain des
explications qui ont eu lieu lors de l'entrevue d'Osborne, et Vous rappellerez,
au besoin, a Sa Seigneurie la garantie morale que le Cabinet britannique a
assume a cette epoque vis-a-vis de nous, a l'egard de la fidele execution du
programme concerte entre Ies Cabinets de Londre et de Paris. Ce programme
se resume dans le maintien de deux administrations distinctes sous deux
226
Hospodars, tout en secondant l'assimilation ou l'union sous Ies rapports
militaires, j udiciaires et douaniers.
Ce programme renferme, selon nous, Ies elements d'une solution satisfai
sante de la question.
Buol
(Anexa)
Copie d'une depeche au Baron Hiibner, a Paris, en da te de Vienne, le 9 :Mars
1 858
Le Comte Walewski a bien voulu Vous faire part de ses idets sur re meii'
leur mode de proceder pour conduire a bon terme la question des Principautes
danubiennes.
Nous avons voue une grande attention au compte rendu que renferme
a ce suj et Votre rapport du 2 1 fevrier, cote Kro 22 A .
Pour c e qui est de l a marche a suivre, proposee par le Comte \.Valewski„
il nous semble premature de prendre des a present des engagemens definitifs
a ce sujet. Trop de donnees indispensables nous manquent encore pour pou
voir a cet egard asseoir notre jugement sur une base solide. II nous semble
avant tout necessaire d'attendre le rapport final de la Commission de Bucha
rest. Ce ne que lorsque nous l'aurons sous Ies yeux qu'il nous sera loisible
d'en apprecier la valeur pratique et d'examiner si et dans quelle mesure fa
Commission a rempli la t âche que le traite de Paris lui avait confiee de prn
poser Ies bases de la future organisation des Principautes. En tout etat de
cause, la Puissance suzeraine qui, nous avons lieu de la croire, s'occupe d'un
proj et d'organisation a soumettre a la Conffrence est selon nous mieux placee
qu'aucune autre pour prendre l'initiative a ce sujet.
II y a pourtant deux points sur lesquels nous n'hesitons pas a nous deciareir
des aujourd'hui parfaitement d'accord avec l\Ionsieur le Comte Walewski.
Nous nous associons a son desir soit de voir la Conffrence hâter ses travaux
autant que possible, soit de Ies bomer a la fixation des grandes lignes de l'or
ganisation des Principautes, en laissant au temps et a l'action reguliere des
pouvoirs constitues le soin d'en elaborer Ies details.
Monsieur le Comte Walewski a declare a Votre Excellence que par egaud
pour l'opposition de quelques Puissances et surtout de la Puissance suzeraine,.
la France etait prete a renoncer a !'idee de l'union politique tout en pe:rsistant
dans l'opinion que cette combinaison aurait ete mieux faite qu'aucune autre
pour assurer l'avenir des Principautes. II a de plus exprime l'espoir a Yotre
Excellence que l'Autriche et la Turquie, tenant compte a la France de ce
sacrifice, se montreraient a leur tour conciliantes et disposees a des concessions
en faisant quelques pas vers la France, qui en avait fait plusieurs pour se rap
procher des dites Puissances. C 'est a ce prix seul que l'entente parait possible
â Monsieur le Ministre des affaires etrangeres.
Ce qu'il y a de sur - Votre Excellence est autorisee a en donner l'assu
rance a Monsieur le Comte Walewski - c'est que nous apporterons au debatz
les dispositions Ies plus conciliantes. l\fais, ce qui est non moins certain, c'est
que ce serait trahir nos convictions Ies plus intimes que d'admettre un principe
dont nous avons des l'abord signale la nature dangereuse ou d'adhfrer a des
combinaisons qui, sans introduire d'emblee ce principe n'en seraient pas
moins propres a conduire petit a petit a son application par des voies plus
237
()U moins detoumees. C'est a ce point de vue que tout en nous felicitant du
sacrifice que porte la France en renonyant au projet d'union, nous eussions
eprouve, j e l'avoue, une satisfaction plus complete, si le Cabinet franyais
avait decidement rejete le principe lui meme au lieu de ne faire de son abandon
qu'un moyen de negociation. En embrassant la situation sous un aspect
plus universel et plus eleve - nous croyons rencontrer ici la veritable cause
de !'antagonisme regrettable que cette question a fait eclater entre nous et
la France. Reduit a sa plus simple expression, le projet d'union est-ii autre chose
qu'une tentative de faire reconnaître et revivre Ies pretendus droits de la
nationalite roumaine a la jouissance d'une existence politique independante ?
-Or, ce principe, soit qu'on l'invoque dans ce cas special, soit qu'on· tende
a le generaliser, natre foi politique le condamne.
L'edifice social de !'Europe repose essentiellement sur Ies circonscriptions
territoriales consacrees par Ies traites. Vouloir substituer a ce principe ou
seulement laisser co-exister avec lui Ies soi-disant droits imprescriptibles
des nationalites, c'est evidemment ouvrir toutes Ies ecluses du torrent revo
lutionnaire et compromettre de la maniere la plus grave la paix et le repos
·du monde. Y aurait-il, nous le demandons, une seule monarchie en Europe
qui eUt des chances de rester debout, si la Iegitimite du pouvoir constitutif
des nationalites etait un j our eleve a la hauteur d'un axiome politique ? Aussi,
l'Autriche se trouvera-t-elle toujours parmi Ies adversaires de ceux qui ne
craignent pas d'evoquer des orages en mettant en mouvement un levier aussi
dangereux. En prenant cette position nous avans d'ailleurs la conscience de
defendre non seulement nos propres interets vitaux mais a la fois ceux de
l'ordre social et de toutes Ies Puissances. En verite, ou est-ce qu'il y a une
Puissance qui ne fllt pas appelee a gouvemer des populations de race diverse ,
plus ou moins amalgamees par l'action du temps et des circonstances ? Ce que
tous Ies gouvememens doivent a leurs peuples quelle qu'en soit !'origine
c'est un regime base sur Ies regles etemelles de la j ustice et de la civilisation
chretienne ; en revanche, ce qu'ils ne sauraient tolerer nulle part sans commettre
un suicide moral c 'est le droit d'emancipation politique appuye sur le seul
titre de la nationalite. Entrer dans cette voie equivaudrait a l'inauguration
<ie l'anarchie et du bouleversement general sous pretexte de faire droit a
<ies desirs deregles et a des pretentions mal definies, qui presque toujours
couvrent des projets coupables et des tendances perverses. Ne comprendrait-on
pas que le principe de nationalite, tel qu'il est exploite aujourd'hui sert de
masque a des cupidites vulgaires, a des ambitions demesurees, enfin a tous
Ies mauvais instincts revolutionnaires ? Cela pose, rien ne nous paraît dangereux
.comme d'encourager et de caresser - et ne fllt ce que de loin - un principe
de cette nature. Le moins qu'on risque c'est de j e ter dans Ies âmes ardentes ,
<font on espererait en vain pouvoir satisfaire Ies vagues aspirations, des germes
<ie mecontentement profond, de leur preparer d'ameres deceptions et d'exister
enfin en elles une soif de vengeance qui finit tot ou tard par s'assouvir en com
mettant de forfaits tels que ceux qui viennent d'epouvanter le monde lors
de la catastrophe du 1 4 J anvier 1.
Ce n'est pas dans le but de Ies faire passer sous Ies yeux de Monsieur le
Comte Walewski que j 'ai consigne ici ces considerations. Je Vous engage toute
fois, Monsieur le Baron, a Vous en inspirer lorsque Vous trouverez l'occasion
228
de les faire valoir utilement dans Vos conversations avec ce Ministre sourtout
en discutant la question qui nous les a suggerees. Je me suis dans le meme
sens exprime avec toute franchise vis-a-vis de Monsieur le Baron de Bourque
ney.
Recevez, etc.
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Austria, r. 272, c. H4 - H8 (Haus-, Hof- and Staats:
archiv Wien, Politisches Archiv VII I , England, Weisungen na'.:h London, 18.58, K. 47).
Viena , 9 martie 1 85&
DIN RAPORTUL baronului Hiibner, anexat1 la prezenta în copie.

veţi vedea în ce sens conciliant s-a pronunţat contele Walewski faţă de amba
sadorul nostru, în legătură cu soluţia ce urmează a fi dată în chestiunea Prin
cipatelor Dunărene.
De asemenea, consider oportun să vă transmit, domnule conte, în acelaşi
plic, pentru informarea dumneavoastră personală, copia scrisorii de răspuns
pe care o adresez baronului Hiibner.
Cînd această problemă va fi abordată în discuţiile dumneavoastră cu
lordul Malmesbury, nu veţi sta la îndoială asupra manierei de a o trata.
Vă veţi menţine, domnule conte, pe terenul clarificărilor care au avut loc
(între reprezentanţii austrieci şi cei englezi) în timp ce avea loc întrevederea
de la Osborne şi veţi aminti, la nevoie, Senioriei Sale, garanţia morală pe care
şi-a asumat-o atunci cabinetul britanic faţă de noi, în privinţa realizării fidele
a programului concertat între cabinetele din Londra şi Paris. Acest program
se rezumă la menţinerea a două administraţii distincte sub doi domni, spri
j inind totuşi asimilarea sau unirea din punct de vedere militar, j uridic şi
vamal.
Acest program cuprinde, după părerea noastră, elementele unei soluţii
satisfăcătoare a chestiunii.
Buol
(Anexa)
Copie a unei scrisori către baronul Hiibner, la Paris, datată Viena, 9 martie
1 858
Contele Walewski a binevoit să vă împărtăşească ideile sale asupra celui
mai bun mod de a proceda pentru a duce la bun sfîrşit chestiunea Principatelor
Dunărene.
Am acordat mare atenţie cuprinsului raportului dumneavoastră din 21
februarie cu privire la acest subiect, purtînd numărul 22 A.
l n privinţa căii de urmat propuse de contele \Valewski, ne pare prematură
luarea de pe acum a unor angaj amente definitive în această chestiune. �e
lipsesc încă prea multe date indispensabile pentru a putea întemeia j udecata
noastră în acest sens pe o bază solidă. Considerăm necesar ca, înainte de orice,
să aşteptăm raportul final al Comisiei de la Bucureşti. Numai atunci cînd îl
vom avea sub ochi ne va fi posibil să-i apreciem valoarea practică şi să exa
minăm dacă - şi în ce măsură - Comisia a îndeplinit sarcina pe care i-a
l �u s<.� a flă pe rolă.
229
incredinţat-o Tratatul de la Paris, de a propune bazele viitoarei organizări
a Principatelor. Î n orice caz, Puterea suzerană, care - avem motive să credem
- se ocupă de un proiect de organizare ce urmează a fi înaintat Conferinţei,
este, după părerea noastră, cea mai în măsură să ia iniţiativa în această
chestiune.
Există totuşi două puncte asupra cărora nu ezităm să ne declarăm de
pe acum pe deplin de acord cu domnul conte Walewski. Ne asociem la dorinţa
sa de a vedea Conferinţa fie încheindu-şi lucrările cît mai curînd posibil, fie
limitîndu-şi-le la fixarea liniilor generale ale organizării Principatelor, lăsînd
pe seama timpului şi a acţiunii constante a autorităţilor constituite grij a
de a elabora detaliile.
Domnul conte Walewski a declarat Excelenţei Voastre că, avînd în
vedere opoziţia unor Puteri - şi îndeosebi a Puterii suzerane - Franţa ar
fi gata să renunţe la ideea Unirii politice, persistînd totuşi în opinia că acest
plan ar fi fost mai potrivit decît oricare altul pentru a se asigura viitorul
· Principatelor. El a mai exprimat către Excelenţa Voastră speranţa că Austria
:şi Turcia, ţinînd cont de acest sacrificiu al Franţei, se vor arăta la rîndul lor
conciliante şi dispuse la concesii, făcînd cîţiva paşi spre Franţa, care a făcut
mai mulţi astfel de paşi pentru a se apropia de Puterile menţionate. Numai
cu acest preţ i-ar părea posibilă o înţelegere domnului ministru al afacerilor
externe.
Ceea ce este sigur - iar Excelenţa Voastră este autorizată a-l asigura
în acest sens pe domnul conte Walewski - este faptul că noi vom participa
fa dezbateri cu intenţiile cele mai bune. Dar, ceea ce este la fel de sigur, este
că - admiţînd un principiu a cărui natură periculoasă am semnalat-o de
la început, sau aderînd la planuri care, fără introducerea de la început a acestui
principiu, nu ar fi mai puţin proprii spre a conduce încetul cu încetul la apli
carea lui pe căi mai mult sau mai puţin ocolite - am trăda convingerile noastre
-cele mai intime. Pornind tocmai de la acest punct de vedere, deşi ne felicităm
;pentru sacrificiul făcut de Franţa prin renunţarea la proiectul de Unire, am
fi încercat - o mărturisesc - un sentiment de satisfacţie mai deplină dacă
guvernul francez ar fi părăsit cu totul însuşi acest principiu, în loc de a face
din abandonarea lui un mijloc de negociere. Privind situaţia dintr-un punct
.de vedere mai înalt şi mai general, credem că aceasta este adevărata cauză
a antagonismului regretabil care a răbufnit între noi şi Franţa. Redus la ex
presia sa cea mai simplă, este oare proiectul de Unire altceva decît o încercare
de a face recunoscute şi a reînnoi pretinsele drepturi ale naţionalităţii române
la o existenţă politică independentă ? Or, acest principiu, fie că este invocat
în acest caz special, fie că se tinde la generalizarea lui, este co ndamnat de
crezul nostru politic.
Edificiul social al Europei se bazează în esenţă pe delimitările teritoriale
consacrate prin tratate. A dori să substitui acestui principiu (al delimitărilor
teritoriale consacrate prin tratate) aşa-zisele drepturi imprescriptibile ale
naţionalităţilor sau chiar numai a lăsa ca aceste drepturi să coexiste alături
<le el, înseamnă, evident, a deschide toate ecluzele torentului revoluţionar
şi a compromite în modul cel mai grav pacea şi liniştea lumii. Ar exista -
întrebăm noi - o singură monarhie în Europa, care să aibă şanse de a rămîne
în picioare, dacă legitimitatea puterii constitutive a naţionalităţilor ar fi
ridicată într-o zi la nivelul unei axiome politice ? Î n consecinţă, Austria se
va afla întotdeauna printre adversarii celor care, punînd în mişcare un meca-
230
nism atît de periculos, nu se tem să stîrnească furtuni. Adoptînd această
poziţie, noi avem, dealtfel, conştiinţa că apărăm nu numai propriile noastre
interese vitale, ci, totodată, pe cele ale ordinii sociale şi ale tuturor Puterilor.
În realitate, există oare vreo Putere care să nu fi fost chemată să guverneze
populaţii de diverse neamuri, mai mult sau mai puţin amestecate prin acţiunea
timpului şi a împrejurărilor ? Ceea ce toate guvernele datorează popoarelor
lor, oricare le-ar fi originea, este un regim bazat pe preceptele eterne ale j usti
ţiei şi ale civilizaţiei creştine ; în schimb, ceea ce ele nu ar putea tolera nicăieri
fără a comite o sinucidere niorală este dreptul de emancipare politică bazat
numai pe conceptul de naţionalitate. A pomi pe această cale ar echivala cu
inaugurarea anarhiei şi a dezordinii generale, sub pretextul de a da dreptate
unor dorinţe dereglate şi unor pretenţii rău definite, care aproape întotdeauna
maschează proiecte reprobabile şi tendinţe perfide. Ku se înţelege oare că prin
cipiul naţionalităţii, astfel cum este folosit în prezent, serveşte drept mască
unor cupidităţi vulgare, unor ambiţii lipsite de măsură, în fine, tuturor relelor
instincte revoluţionare ? Aceasta fiind situaţia, nimic nu ne pare mai periculos
decît a încuraj a şi a protej a - fie şi de la distanţă - un principiu de acest
fel. În cel mai bun caz, riscul constă în a sădi în cei înfierbîntaţi - ale căror
aspiraţii confuze în zadar am spera să poată fi satisfăcute - germenii unei
profunde nemulţumiri, a le pregăti decepţii amare, în fine, a-i lăsa să aibă
o sete de răzbunare care, mai devreme sau mai tîrziu, sfîrşeşte potolindu-se
prin comiterea de nelegiuiri, ca cele care au îngrozit recent lumea, în timpul
catastrofei de la 1 4 ianuarie 1 .
A m consemnat aici aceste consideraţii n u c u scopul d e a ajunge sub ochii
domnului conte Walewski. Vă îndemn, totuşi, domnule baron, să vă inspiraţi
din ele cînd vi se va ivi ocazia de a le folosi în mod util în conversaţiile dumnea
voastră cu acest ministru, mai ales cînd veţi discuta chestiunea (Unirii Prin
cipatelor), care ni le-a sugerat. Eu m-am exprimat în acelaşi sens, cu toată
francheţea, faţă de domnul baron B ourqueney.
Primiţi e tc.
83
1 858 aprilie 1 / 1 3 , Bucureşti. Raportul Comisiei europene pentru Principate

adresat Congresului de Ia Paris, asupra dorinţelor exprimate de Adunările
ad-hoc şi asupra situaţiei Principatelor.
RAPPORT AU CONGRES�
I-ere partie
Constatation des voeux emis par Ies Divans ad-hoc
de Valachie et de Moldavie.
LA COMMISSION instituee par l'art. 23 du Traite de Paris, pour pre

parer Ies bases de la future organisation des Principautes danubiennes, a
ete chargee par l'instruction du Congres de prendre en co�si�eration l'opinion
emise par Ies Divans convoques dans chacun e de ces Prmc1pautes.
1 Atentatul comis de Felice Orsini asupra împăratului ::\apoleon al III-iea.
23 1
La Commission a donc cru devoir aborder sa t âche par !'examen des
voeux du Di,·an de Valachie, qui a mis fin a ses travaux le 26 ( 1 4) Decem
bre 1 857.
Les deputes valaques se sont bornes a formuler et a developper Ies quatre
points suivants, exposes dans le proces-verbal No VI 1 :
„I. Garantie de !'autonomie et des droits internationaux, tels qu'ils
sont, l'une et Ies autres, definis par les Capitulations 2 entre Ies pays rou
mains et la Sublime Porte Suzer:i.ine dans Ies annees 1 393, 1 4 60, et 1 5 1 3 ;
ainsi que la n eutralite du territoire moldo-roumain .
II. L' Union de la Roumanie 3 en un seul Etat et sons un seul Gouver
nement.
III. Prince e tranger a vec l'heredite du treme, elu dans une des dynasties
regnantes de !'Europe, dont Ies successeurs, nes dans le pays, seraient eleves
dan s la religion du pays .
IV. Gouvernement constitutionnel representatif et, conformement aux
anciens usages du pays, une seule Assemblee generale, qui soit assise sur une
large base electorale, de maniere a representer Ies interets generaux de la
population roumaine."
Ici la Commission doit constater, en premier lieu, la position qui lui est
faite par les circonstances dans lesquelles elle se trouve placee. Les instruc
t ions ulterieures, que Ies Commissaires ont rer;ues de leurs Gouvemements,
les mettant dans l'impossibilite de discuter les questions auxquelles se rap
portent precisement Ies voeux ci-dessus mentionnes, il en resuite que la
Commission ne peut aborder dans son rapport collectif aucune des questions,
sur lesquelles ont exclusivement porte les votes du Divan valaque.
Il n'est pas non plus de la competence de la Commission de constater,
si la maniere de proceder du dit Divan et si Ies Reglements adoptes pour la
marche de ses debats sont conformes ou non aux prescriptions du Firman
de convocat ion ; car elle n'a pris aucune part a l'elaboration de ce document
et s::in man da t ne l'a point autorisee a en interpreter le sens.
Le Memorandum 4 du Divan valaque forme une anncxe au present
r apport ; ce document meri te, en raison de son importance, d'et.re consulte
et apprecie dans son ensemble ; il paraît. donc superflu d'entrer ici dans une
recapitulation minutieuse de son contenu, ainsi que de faire une analyse
generale des actes et des deliberations enregistres dans les proces-verbaux
de l'Assemblee.
Aussi, la Commission , ne pouvant franchir Ies limites imposees par Ies
observations qui precedent, se bornera a signaler brievement Ies faits sui
vants, sans toutefois pretendre diminuer l'importance de ceux dont elle
s'abstient de faire une mention speciale.
Le Memorandum du Divan valaque fait valoir :
1 . Quc les Principautes ont touj ours respecte les liens qui les rattachent
a l' Empire ottoman et il declare que la reconnaissance de leurs droits n e
peut qu'augmenter l a force de cet Empire.
2. Il definit la nature des liens, qui existent entre la Sublime Porte
et les Principautes, en cherchant egalement a etablir quels sont les droits
de ces Principautes. Il Ies fait deriver d'anciens traites, dit-îl, qui leur recon
naissaient le plein exercice de la souverainete interieure et exterieure. En
s'appuyant sur l'autorite de Vattel, qui soutient que le tribut paye par un
Etat n 'en aliene pas la souverainete, le Memorandum tend a etablir que Ies
233
rapports entre Ies Principautes et la Sublime Porte etaient plutot ceux qui
existent entre deux Etats independants, dont l'un s'engage au tribut en
echange d'une protection, que des liens de vassal a Suzerain .
: 3. En demandant l'union des Principautes comme une satisfaction a
accorder aux voeux du pays et comme un moyen d'en augmenter Ies res
sources, le Memorandum fait valoir les rivalites et Ies jalousies des familles
indigenes, pour conclure a l'impossibilite d'un Gouvernement stable d'un
de leurs membres et prouver la n ecessite imperieuse de placer sur le treme
de la Moldo-Valachie un Prince issu d'une des maisons souveraines de !'Eu
rope 5• Les hautes Puissances apprecieront, ajoute le Memorandum, que,
sans un Prince etranger, les souffrances du pays, loin de cesser, ne feraient
que s'accroître.
4 . Le Divan etablit, en nrtu des Capitulations deja invoquees, le droit
de la nation d'elire ses Princes ou bon lui semble et de les declarer here
ditaires. Cependant, les hautes Puissances etant plus competentes a faire
ce choix, il exprime sa confiance dans leur sagesse et se montre persuade
que l'elu du Congres sera accueilli ccmme s'il etait l'elu de la nation elle
meme.
5. En declarant que le principe representatif a toujours ete en vigueur
dans Ies institutions du pays, le �lemorandum pretend que les Principautes
n 'ont j amais eprouve le besoin ni possede Ies elements constitutifs d'un Senat.
A ce sujet, la Commission croit devoir observer que l'histoire ne vient pas
a l'appui de cette derniere assertion .
Les Principautes, selon le Memorandum, desirent clonc avoir un e seule
Assemblee, assise sur des bases assez larges pour representer toutes Ies classes
de la population .
6. Le Memorandum declare, a plusieurs reprises, que ce n ' est que par
l'accomplissement de tous Ies voeux qu'il exprime que le peuple moldo-va
laque pourrait etre satisfait.
7. Le Divan, en adoptant Ies conclusions du rapport ci-joint, presente
par une de ses commissions le 2 (14) Decembre 1 857, se considere comme
investi des droits de souverainete nationale et de la faculte de faire de la
loi electorale.
La Commission doit observer que cette faculte n e lui a j amais ete accordee.
8. Apres s'etre declare incompetent a traiter les questions interieures,
en alleguant que ces questions sont subordonnees a la future organisation
politique du pays, le Divan reconnaît la necessite des reformes, mais il ob
serve que Ies maux du pays proviennent moins de l'imperfection des lois
que de leur inapplication.
Passant a l'etude des actes du Divan moldave, qui n'a clos ses t ravaux
que le 2 1 Decembre 1 857 (2 Janvier 1 858), la Commission constate, d 'abord,
que cette Assemblee a suivi au debut une marche analogue a celle adoptee
par le Divan de Valachie, en formulant ses voeux dans les cinq points suivants :
„I. Le respect des droits des Principautes et particulierement d e leur
autonomie, d'apres la teneur de leurs anciennes Capitulations, conclues avec
la Sublime Porte en 1 393, 1 5 1 1 et 1 634 .
II. L'Union des Principautes en un seul Etat, avec le nom de Rou
ma nie.
234
III. Un prince etranger hereditaire, elu parmi Ies dynasties regnantes
.de l'Europe et dont Ies heritiers seront eleves dans la religion du pays.
IV. La n eutralite du territoire des Principautes.
V. Le pouvoir legislatif confie a une Assemblee generale, dans laquelle
seront representes tous les interets de la nation. Tous ces droits sous la
garantie collective des Puissances signataires du Traite de Paris."
Les voeux emis par le Divan de Moldavie sont clonc identiques, quant
au fond, a ceux formules par le Divan de Valachie ; aussi Ies motifs, qui ont
port e la Commission a ne pas entrer dans une appreciation de ces derniers ,
viennent-ils aujourd'hui lui commander la meme reserve a l'egard des votes
susmentionnes de l'Assemblee que siegeait a Jassy.
Le Divan moldave a suivi une marche plus sommaire, pour arriver au
meme resultat que le Divan valaque, puisque la premiere de ces deux Assem
blees a adopte purement et simplement , a l'unanimite sauf deux voix, la
motion d'un de ses membres 8, appuyee par un autre depute, apres le dis
cours duquel l'Assemblee s'est declaree suffisam.ment eclairee. Cette motion,
basee sur une serie de considerants, developpe l'argumentation suivante :
L'Assemblee moldave cherche a etablir, en premier lieu, que Ies anciennes
Capitulations reconnaissent a la nation le plein exercice de la souverainete
interieure et exterieure et, „qu'en consequence, elle ne s'est pas placee dans
l' obligation de reconnaître au-dessus d' elle un pouvoir legislatif etranger" .
Toutefois, le Divan n 'allegue pas a l'appui de sa declaration le texte entier
des anciennes Capitulations, comme l'a fait, en Ies invoquant egalement, le
DiYc>.n de Yalachie. (Voir l'annexe j ustificative au Memorandum valaque) .
En reconnaissant dans ces limites Ies droits de la Sublime Porte, le Divan
moldave emet l'opinion : que Ies reformes, que comporte la reorganisation
reclamee par Ies interets nationaux, materiels et moraux, ne sauraient etre
circonscrites que par ces droits eux-memes, droits „que Ies Roumains, dit-ii,
ont touj ours respectes et qu'ils respecteront dans toute leur integrite".
La cause de l'Union des deux Principautes, reunies sous le Gouverne
ment hereditaire d'un Prince appartenant a une des dynasties regnantes de
l 'Europe, est plaide dans les considerants du Divan moldave par des argu
ments approximativement analogues a ceux mis en avant par le Divan
valaque.
Or, la Commission doit observer que, lors meme que l'heredite dans la
meme famille aurait existe de fait et par la force des choses dans Ies deux
Principautes, durant certaines period.es de leur histoire, elle n ' a pas existe
de jure, vu que le principe electif a touj ours ete en vigueur, tout en reservant
a la Sublime Porte le droit d'investiture, depuis l'epoque ou ce droit s'est
etabli.
Quant au choix du Prince qui serait appele au Gouvernement des deux
Principautes reunies, le Divan s'en remet aux Puissances garantes, comm�
l'a fait celui de Valachie.
II demande, en outre, la n eutralite du territoire, en cherchant a la faire
deriver des articles 26 et 27 du Traite de Paris ; et en declarant se fonder
enfin sur les anciennes coutumes du pays, il reclame „que le pouvoir legis
latif soit confie a une Assemblee generale, dans laquelle seront representes
tous les in terets de la na tion" .
Apres avoir ainsi expose Ies voeux d e l a n ation sur Ies pouvoirs consti
tutifs de son futur Gouvernement, le Divan moldave n 'a pas cru devoir,
comme celui de Valachie, s'arreter a cette premiere partie de sa tâche et,
adoptant une maniere de proceder differente de celle suivie a Bucarest et
plus conforme au but de sa convccation, il a decide de traiter un certain
nombre de questions d'interet general.
Ces questions, primitivement limitees au nombre de 1 2, puis portees au
chiffre de 1 4 et enfin a celui de 1 9, ont et e discutees au sein du Divan dans
l'ordre suivant :
1 . Liberte des cultes avec la restriction prevue par Ies Capitulations.
2. Organisation de la force armee nationale en rne du systeme defensif
des Principautes.
3. Egalite devant la loi. Admissibilite de tous Ies Roumains a toutes
Ies fonctions de l'Etat . Assiette egale et generale de l'impot. Conscription
generale.
4 . Respect du domicile et de la liberte individuelle.
5. In stitution d'une autorite synodale centrale pour Ies affaires eccle-
siastiques de l'Eglise rournaine.
6. Separation des pouvoirs legislat if el executif.
7. Soumission des et rar: gers a la juridicticn du pays.
8 . Droit des Prin cipautes d'etablir librement leurs relations commer
ciales.
9. Rectificat ion des front iens dt:s Principautes par une Ccmmission
europeenne.
10. Droits politiques pour Ies indigenes de tout rit chretien .
1 1 . Independance de la magistrature de l'administration proprement
dite.
1 2. Respect de la propriete.
1 3. L'instruction publique gratuit e et obligatoire dans toutes Ies villes
et toutes Ies communes du pays.
1 4 . Responsabilite des Ministres.
1 5. Rejet de l'institution d'un Senat. Voeu d'une seule Assemblee.
1 6. Tribut a payer a la Porte.
1 7 . Rectification de la frontiere entre Ies Principautes et l'Empire otto
man par une Commission europeenne.
1 8. Demande de preciser la voie, par laquelle Ies P1incipautes, en cas
de violation de leurs droits, pourront demander l'inten·ention des Puissarces
garantes.
1 9. Reunion des deux Divans pour voter la loi electorale. [ . . ] 7• .
La Commission vient de terminer sa tâche. Elle a expose et analyse

Ies voeux des Divans et retrace l'etat actuel des differentes branches de l'ad
ministration . Si dans ce travail que lui prescrivaient ses instructions, elle
est entree dans certains details, au risque d'etre prolixe, c'est que Ies ques
tions politiques etant reservees a !'examen du Congres, la Commission a
cru de son devoir de fournir des renseignements d'autant plus complets sur
Ies matieres abandonnees a ses investigations. Elle a consciencieusement rem
pli sa mission, en soumettant au Congres Ies faits qui sont de nature a servir
de base a ses appreciations.
Bien que s'abstenant de resumer le volumineux travail qu'elle a l'hon
n eur de presenter au Congres, elle doit cependant faire observer, qu'inde-
236
penclamment de quelques questions politiques qui n'ont pas du etre abordees
par elle, il est des questions interieures, qu'elle n'a pu que signaler, vu les
rapports intimes qui les relient aux faits politiques.
Sur plusieurs questions des divergences d'opini<>ns se sont manifestees
parmi les Commissaires, divergences tantot absolues, tantot secondaires et
<le detail. Mais il est des questions d'un ordre majeur, a l'egard desquelles
les Commissaires ont ete unanimes a reconnaître en principe la necessite
de certaines reformes, lors meme qu'ils etaient divises sur les conditions et
le mode de leur application.
Ces reformes sont les suivantes :
1 . Abolition des exemptions et des monopoles dont jouissent encore
ceriaines classes ; egalite devant l'impot et devant la loi.
2. Revision de la loi qui etablit les rapports entre les proprietaires du
sol et Ies cultivateurs, en vue du veritable interet des deux classes.
3. Dfreloppement des institutions municipales.
-I . Reorganisation du Ministere de l'Interieur, dont il est urgent de res
treindre Ies attributions.
5 . Separation plus complete entre le pouvoir executif et le pouvoir
j udiciaire. Adoption de moyens efficaces, pour arriver graduellement a
l'inamovibilite des j uges et pour moraliser l'ordre j udiciaire. Reforme radi
calt' du systeme penitentiaire.
6. Reorganisation du systeme de l'education du clerge, afin que le haut
cler�e reponde a sa vocation et que le clerge de campagne soit releve de
la condition ou il se trouve aujourd'hui.
7. Creation d'un systeme complet d'education pour toutes Ies classes
de la societe. Etablissement d'academies pouvant conferer des degres univer
sitaires. •
8. N ecessite du developpement des voies de communication, afin de

faciliter les relations commerciales.
9. Suppression des gratifications arbitraires et augmentation conside
rable des traitements de tous les employes.
1 0. Simplification du systeme financier ; repartition plus equitable de
l'impot sur une base nouvelle, qui offrirait les moyens d'augmenter Ies revenus
de l " Etat.
Fait a Bucarest, le 7 A vril (26 �!ars) 1 858 a.
(Signes :) Liehman
Talleyrand
H. L. Bulwer
Richthofen
Basily
Benzi
E. Safvet
• A�h. St. Buc., colecţia l\ficrofilme Franţa, r. 276, c. 238 - 3.58 (Ministere des Affaires
Etrangeres, .\rchives Diplomatiques, Paris, l\lemoires et documents, Roumanie, voi. 8).
Erl. D. A. Sturdza şi C. Colescu-Vartic, A cte şi documente . . , -!Ol. VI, Bucureşti, 1896,
.
p. 559 - 672.
23î
RAPORT CĂTRE CO�GRES
Partea I
Constatarea dorinţelor exprimate de Di\·an urile
ad-hoc din Yalahia şi �foldo\·a
COl\1ISIA instituită prin art. 23 al Tratatului de la Paris, spre a pregăti

bazele viitoarei organizări a Principatelor dunărene, a fost însărcinată, prin
instrucţiunile Congresului, să ia în consideraţie opinia exprimată de Diva
nurile -com·ocate în fiecare dintre aceste Principate.
Comisia a apreciat, deci, că trebuie să înceapă cu examinarea dorinţelor
exprimate de Divanul din Valahia, care şi-a încheiat lucrările la 1 4/26 decem
brie 1 857.
Deputaţii valahi s-au limitat la a dezvolta următoarele patru puncte,
expuse în procesul verbal nr. VF :
„ I . Garantarea autonomiei si a drepturilor internationale, astfel cum
sînt definite, atît unele cît şi alt�le, prin capitulaţiile 2 dintre ţările române
şi Sublima Poartă suzerană din anii 1 393, 1 4 60 şi 1 5 1 3, precum şi n eutrali
tat ea teritoriului moldo-român.
II. Unirea României 3 într-un singur stat şi sub un singur guvern .
III. Principe străin cu ereditatea tronului, ales din una dintre dinas
tiile domnitoare ale Europei şi ai cărui succesori născuţi în ţară să fie cres
cuti' in religia rn
tării.
IV. Guve constituţional reprezentativ şi, conform vechilor datini ale
ţării, o singură Adunare obştească, întocmită pe o largă bază electorală,
astfel încît să reprezinte interesele generale ale populaţiei române."
Comisia trebuie să constate, în primul rînd, poziţia în care se află dato
rită imprej urărilor în care îşi desfăşoară activitatea. Întrucît instrucţiunile
ulterioare pe care comisarii le-au primit de la guvernele lor îi pun în imposi
bilitate de a discuta chestiunile la care se referă precis dorinţele menţionate
mai sus, rezultă că Comisia nu poate aborda în raportul ei colectiv nici una
dintre aceste chestiuni, care au constituit obiectul exclusiv al votului Diva
nului valah.
�u este de competenţa Comisiei nici de a constata dacă modul de a
proceda al n11mitului Divan şi regulamentele adoptate pentru desfăşurarea
dezbaterilor lui sînt sau nu conforme cu prescripţiile firmanului de convo
care, ÎI'l.trucît ea nu a luat deloc parte la elaborarea acestui document iar
mandatul ei nu a autorizat-o în nici un fel să-i interpreteze sensul.
�Iemorandumul 4 Divanului valah constituie o anexă a prezentului
rnport ; acest document merită, avînd în vedere importanţa lui, să fie con- ·
1 Vezi doc. nr. 73.

2 Pentru textele capitulaţiilor, ·.rezi D . A. Stuniza şi C. Colescu-Vartic, A cte şi doi;umente . . .
voi. VI, partea a II-a, Bucureşti, 1896, p. 144 - 179.

3 Î n redarea punctului respectiv din protocolul nr. 6 al Adunării ad-hoc a Ţării Româ
neşti (·1ezi doc. nr, 73. inclusiv nota explicativă), raportul comisarilor - al cărui manuscris ori
ginal se află in fotocopie pe rola menţionată la cotă - foloseşte denumirea generică „Româ
nia", desigur, pentru a desemna statul rezultat din Unirea celor două Principate (a se vedea
în acest sens şi formularea punctului corespunzător la paragraful în care sînt redate dorinţele
exprimate de Adunarea ad-hoc a Moldovei) .
4 Pentru textul memorandumului, vezi D. A. Sturdza si C. Colescu-Vartic, A cte si do- ·
.
cumo;te . . . , "J'Ol . VI, partea a II-a, Bucureşti, 1896, p. 133 - lH.
239
sultat şi apreciat în ansamblul lui ; ar părea deci superfluu să facem a1c1 o
recapitulare minuţioasă a conţinutului lui sau să facem o analiză general7t a
actelor şi deliberărilor înregistrate în procesele nrbale ale Adunării.
De asemenea, neputînd depăşi limitele impuse prin obserYaţiile p rece
dente, Comisia se va limita la a semnala pe scurt următoarele fapte, fără a
pretinde însă să diminueze importanţa celor asupra cărora ea se abţine de
a face o menţiune specială.
Memorandumul Divanului ,-alah arată următoarele :
1 . Că Principatele au respectat întotdeauna legăturile care le unesc cu
Imperiul otoman şi declară că respectarea drepturilor lor nu poate docît s�t
întărească forţa acestui Imperiu.
2. Defineşte natura legăturilor existente între Sublima Poartă şi Prin
cipate, urmărind să stabilească totodată care sînt drepturile acestor Princi
pate. El le derivă din vechi tratate care - spune el - le recunoşteau
deplina exercitare a suveranităţii interne şi externe. Sprijinindu-se pe au to
ritatea lui Vattel, care susţine că tributul plătit de un stat nu echivalează
cu pierderea suveranităţii, memorandumul tinde să demonstreze că rapor
turile dintre Principate şi Sublima Poartă ar fi mai degrabă cele existente
între două state independente - dintre care unul se angaj ează la (plata)
tributului în schimbul unei protecţii - decît cele dintre vasal şi suzeran .
3 . Cerind unirea Principatelor ca o satisfacere a dorinţelor ţării şi ca un
mijloc de a-i mări resursele, memorandumul pune în evidenţă rivalită ţile
şi geloziile familiilor (domnitoare) autohtone, spre a ajunge la concluzia
imposibilităţii unei guvernări stabile sub unul dintre membrii acestora şi a
dovedi necesitatea imperioasă a plasării pe tronul Moldo-Valahiei a unui
principe provenit din una dintre dinastiile suverane ale Europei 5• :'.\Iarile
Puteri vor vedea - adaugă memorandumul - că, fără un principe str{tin,
suferinţele ţării n� numai că nu ar înceta, ci s-ar înmulţi.
4. Î n virtutea capitulaţiilor deja invocate, Divanul stabileşte dreptul
naţiunii de a-şi alege principii unde vor Yoi şi de a-i declara ereditari. Totuşi,
Înaltele Puteri fiind mai ccmpetente să facă această alegere, el îşi exprimă
încrederea în înţelepciunea lor şi se arată încrezător că alesul Congresului
(de la Paris) va fi primit ca şi cum ar fi fost ales de însăşi naţiunea (română) .
5. Declarînd că principiul reprezentativ a fost întotdeauna în vigoare
în instituţiile ţării, memorandumul pretinde că Principatele nu au simţit
niciodată trebuinţa şi nici nu au posedat elementele constitutin ale unui
Senat. În această privinţă, Comisia (europeană) consideră că trebuie să
arate că istoria nu vine în sprijinul acestei ultime afirmaţii.
Conform memorandumului, Principatele doresc deci să aibă o siugm ă
Adunare, întocmită pe baze (electorale) îndestul de largi, încît să reprezinte
toate clasele populaţiei.
6. Memorandumul declară de mai multe ori că poporul moldo-Yalah
nu ar putea fi satisfăcut decît prin îndeplinirea tuturor dorinţelor pe care
le exprimă.
6 Este bine cunoscut c ă , în concepţia partizanilor acestei idei, alegen-a unui principe
provenind din una dintre dinastiile europene constituia de fapt un clement in plus pentru
accesul cit mai rapid al PrinciFatelor la independenţă. (Vezi în acest sens şi R. V. Bossy,
L'A ut1'icke et les Principa11tis Unies, Bucureşti, 1938, p. 17 1 ) . Dealtfel, în ianuarie 18.59 ei
vor abandona această idee a principelui străin, ales fiind, în unanimitate şi în entuziasmul
general al ţării, Al. I. Cuza.
240
7. Divanul, adoptînd concluziile raportului anexat, prezentat de către
una dintre comisiile lui la 2 ( 1 4) decembrie 1 857, se consideră învestit cu
drepturile suveranităţii naţionale şi cu puterea de a elabora legea electo
rală.
Comisia (europeană) ţine să arate că această putere nu i-a fost confe
rită (Divanului) niciodată.
8 . După ce se declară incompetent să trateze chestiunile interne, pre
textînd că acestea sînt subordona te viitoarei organizări politice a ţării,
Divanul recunoaşte necesitatea reformelor, dar arată că relele din ţară provin
mai puţin de la imperfecţiunea legilor, cît de la neaplicarea lor.
Trecînd la studierea actelor Divanului moldovean, care nu şi-a încheiat

lucrările decît la 2 1 decembrie 1 857 (2 ianuarie 1 858) , Comisia constată în
primul rînd că această Adunare a urmat, la început, o cale analoagă celei
adoptate de către Divanul Valahiei, formulîndu-şi dorinţele în cele cinci
puncte care urmează :
„ I. Respectarea drepturilor Principatelor şi îndeosebi a autonomiei
lor, conform conţinutului vechilor lor capitulaţii încheiate cu Sublima Poartă
în 1 393, 1 5 1 1 şi 1 634.
I I . Unirea Principatelor într-un singur stat, cu numele de România.
I I I . Un principe străin ereditar, ales dintre dinastiile domnitoare ale
Europei şi ai cărui moştenitori vor fi crescuţi în religia ţării.
IV. Neutralitatea teritoriului Principatelor.
V. Puterea legislativă încredinţată unei Adunări generale, în care vor
fi reprezentate toate interesele naţiunii. Toate aceste drepturi (să fie) suh
garanţia colectivă a Puterilor semnatare ale Tratatului de la Paris."
Dorinţele exprimate de Divanul Moldovei sînt deci identice, în privinţa
fondului, celor formulate de Divanul Yalahiei ; în consecinţă, motivele care
au determinat Comisia să nu facă aprecieri asupra acestora din urmă i-au
inspirat acum aceeaşi rezervă în privinţa opiniilor sus-menţionate ale Adu
nării de la laşi.
Divanul moldovean a urm at o cale mai sumară, spre a ajunge la acelaşi
rezultat ca şi Divanul valah, întrucît prima dintre aceste două Adunări a
adoptat pur şi simplu, în unanimitate - cu excepţia a două voturi - moţiu
nea unuia dintre membrii 6 ei, sprijinită de un alt deputat, după discursul
căruia Adunarea s-a declarat suficient de clarificată. Această moţiune, bazată
pe o serie de considerente, dezvoltă argumentaţia următoare :
Adunarea moldoveană încearcă să stabilească, în primul rînd, că vechile
capitulaţii recunosc naţiunii deplina exercitare a suveranităţii interne şi
externe şi „că, în consecinţă, ea nu s-a obligat să recunoască deasupra ei o
putere legislativă străină". Totodată, Divanul nu citează în sprijinul decla
raţiei sale întregul text al vechilor capitulaţii, cum a făcut-o, citîndu-le,
Divanul Valahiei (A se vedea anexa j ustificativă la memorandumul valah) .
Recunoscînd în aceste limite drepturile Sublimei Porţi, Divanul moldovean
emite opinia că reformele pe care le comportă reorganizarea reclamată de
interesele naţionale, materiale şi morale nu ar putea fi limitate <lecit de
către înseşi aceste drepturi, „pe care românii, afirmă el, le-au respectat
întotdeauna şi le vor respecta în toată întregimea lor".
' Mihail Kogălniceanu (vezi doc. nr. 72 1 .
241
Cauza Unirii Principatelor, reunite sub guvernarea ereditară a unui
principe aparţinînd uneia dintre dinastiile domnitoare ale Europei este
susţinută, în motivaţia Divanului moldovean, prin argumente aproximativ
analoage celor folosite de Divanul valah .
Or, Comisia trebuie să arate că, chiar dacă ereditatea în cadrul aceleiasi
familii a existat în fapt şi prin forţa lucrurilor în cele două Principate, î�
timpul anumitor perioade ale istoriei lor, ea nu a existat de jure, dat fiind
că principiul electiv a fost totdeauna în vigoare, rezervînd în acelaşi timp
Sublimei Porţi dreptul de învestitură, după epoca în care acest drept s-a
stabilit.
în privinţa alegerii principelui care va fi chemat la guvernarea celor
două Principate reunite, Divanul o încredinţează Puterilo r garante, aşa cum
a făcut şi cel al Valahiei.
El cere, în plus, neutralitatea teritoriului, încercînd să o derive din
articolele 26 şi 27 ale Tratatului de la Paris ; în fine, referindu-se la vechile
obiceiuri ale ţării, el reclamă „ca puterea legislativă să fie încredinţată unei
(singure) Adunări obşteşti, în care vor fi reprezenta te toate interesele na
ţiunii" .
După c e a expus î n acest fel dorinţele naţiunii privind puterile consti
tutive ale viitoarei ei guvernări, Divanul moldovean nu a considerat că
trebuie să se limiteze - aşa cum a făcut cel al V alahiei - la această primă
parte a sarcinii lui şi, adoptînd o manieră de a proceda diferită de cea urmată
la Bucureşti şi mai conformă cu scopul convocării lui, a hotărît să trateze
un anumit număr de chestiuni de interes general.
Aceste chestiuni, limitate iniţial la un număr de 1 2, urcate apoi la 1 4
şi, în fine, la 1 9, au fost discutate în cadrul Divanului în ordinea următoare :
1 . Libertatea cultelor, cu restricţia prevăzută de capitulaţii.
2. Organizarea forţei armate naţionale pentru sistemul defensiv al
Principatelor.
3 . Egalitatea în faţa legii. Accesibilitatea tuturo r românilor la toate
funcţiile statului. Aşezare egală şi generală a impozitelo r. Conscripţie gene
rală.
4. Respectarea domiciliului şi a libertăţii individuale.
5. Instituirea unei autorităţi sinodale centrale pentru treburile eclezias-
tice ale bisericii române.
6. Separarea puterii executive de cea legislativă.
7. Supunerea străinilor la j urisdicţia ţării.
8. Dreptul Principatelor de a stabili liber relaţiile lor comerciale.
· 9. î ndreptarea frontierelor Principatelor de către o Comisie europeană.
1 0. Drepturi politice pentru pămîntenii de orice rit creştin.
1 1 . Independenţa magistraturii faţă de administraţia propriu-zisă.
1 2 . Respectarea proprietăţii.
1 3. Instrucţie publică gratuită şi obligatorie în toate oraşele şi toate
satele ţării.
1 4. Responsabilitatea miniştrilor.
1 5. Respingerea (ideii) instituirii unui Sena t. Dorinţa (de a avea)
o singură Adunare.
1 6. Tributul de plătit Porţii.
1 7 . Î ndreptarea frontierei dintre Principate şi Imperiul otoman de către
o Comisie europeană.
242
1 8. Cererea de a se preciza calea pe care Principatele vor putea solicita
intervenţia Puterilor garante în caz de încălcare a drepturilor lor.
1 9. Reunirea celor două Divanuri spre a vota legea electorală. [ . . . ] 7•
Comisia şi-a încheiat sarcina. Ea a expus şi analizat dorinţele divanu

rilor şi a prezentat starea actuală a diferitelor ramuri ale administraţiei.
Dacă în această activitate, pe care i-au prescris-o instrucţiunile (date) ei,
ea a intrat în anumite detalii, cu riscul de a fi prolixă, a făcut aceasta avînd
în vedere că chestiunile politice sînt rezervate examinării Congresului, iar
Comisia a considerat de datoria ei să furnizeze informaţii cît mai complete
asupra aspectelor date ei spre investigare. Ea şi-a îndeplinit misiunea în mod
conştiincios, supunînd Congresului faptele care sînt de natură a servi drept
bază pentru aprecierile lui.
Deşi s-a abţinut de a face un rezumat al voluminoasei lucrări pe care
are onoarea de a o prezenta Congresului, (Comisia) trebuie totuşi să menţio
neze că, independent de unele chestiuni politice care nu au trebuit abordate
de ea, există unele chestiuni interne pe care ea nu a putut face altceva decît
să le semnaleze, avînd în vedere legăturile intime ale acestora cu aspectele
de ordin politic.
Asupra anumitor chestiuni s-au manifestat divergenţe între comisari,
diYergenţe (care) uneori (au fost) absolute, iar alteori secundare şi de deta
liu. Dar există chestiuni de importanţă majoră, în privinţa cărora comisarii
au fost unanimi în a recunoaşte în principiu necesitatea anumitor reforme,
chiar şi atunci cînd ei au fost diYizaţi în ceea ce priveşte condiţiile şi modul
lor de aplicare.
Aceste reforme sînt următoarele :
1 . Abolirea scutirilor şi monorolurilor de care se bucură încă anumite
clase ; egalitate în faţa impozitului şi a legilor.
2. Revizuirea legii care stabileşte raporturile dintre proprietarii de
pămînt şi cultivatori, în scopul unei veritabile interesări a celor două clase.
3. Dezvoltarea instituţiilor municipale.
4. Reorganizarea Ministerului de Interne, ale cărui atribuţiuni trebuie
restrînse urgent.
5. Separarea mai completă între puterea executivă şi puterea j udiciară.
Adoptarea de măsuri eficace spre a ajunge treptat la inamovibilitatea jude
cătorilor şi spre a moraliza clasa j udiciară. Reformarea radicală a sistemului
peni tendar.
6. Reorganizarea sistemului educa tiv al clerului, pentru ca înaltul cler
să răspundă vocaţiei lui iar clerul de ţară să fie ridicat deasupra condiţiei
în care se află astăzi.
7. Crearea unui sistem complet de educaţie pentru toate clasele socie
tăţii. Înfiinţarea de academii care să poată conferi grade universitare.
8. Necesitatea dezvoltării căilor de comunicaţie, în scopul facilitării
relaţiilor comerciale.
7 Î n continuarea primei părţi a raportului, se dezvol tă cele 19 puncte. Partea a II-a

a raportului tratează pe larg organizarea politică a Principatelor, administraţia, organizarea
,
judecătorească, situaţia bisericii, c omerţul lucrările publice, învăţămîntul, organizarea militară
şi sistemul financiar.
243
9. Suprimarea gratificaţiilor arbitrare ş1 mărirea considerabilă a lefu
rilor tuturor funcţionarilor.
10. Simplificarea sistemului financiar. Repartizarea mai echitabilă a
impozitului, pe o bază nouă, care să ofere căile de mărire a veniturilor sta
tului .
încheiat la Bucureşti, la 7 aprilie (26 martie) 1 858 8 .
(Semnat :) Liehmann
Tallevrand
H . L: Bulwer
Richthofen
Basil\"
Benzi
E . Safret
84
1 858 mai 6 / 1 8 , Bucureşti. Raportul lui L. Beclard către E d. Thouvenel, despre

dezbaterile din Parlamentul englez privind Principatele Române şi reacţia
stîmită de acestea în rindul români lor.
Bucharest, le 1 8 Mai 1 858
:}fonsieur l'Ambassadeur,
LE D E BAT qui s'est eleve, le 4 de ce mois, dans le Parlement anglais

sur la motion de Monsieur Gladstone relative aux Principautes du Danube,
a produit ici le plus fâcheux effet. Cette tentative en faveur de la cause rou
maine, repoussee par 292 voix contre 1 1 4, a dissipe Ies dernieres illusions.
Mais, a part le resultat final, ce qui a le plus vivement froisse les Valaques,
ce sont Ies assertions inattendues, Ies paroles dedaigneuses ou les erreurs
grossieres, debitees par certains orateurs. Ainsi, l'attitude prise dans cette
discussion par le sous-secretaire d'Etat des Affaires Etrangeres, Monsieur
Seymour Fitzgerald, qui regrette que la Chambre des Communes ait a subir
de si longs discours sur une question si depourvue d'interet ainsi que l'argu
mentation de ce bon i\fonsieur Duff qui, parlant dans le sens de Monsieur
Gladstone et prenant en main la defense des provinces danubiennes, veut
qu'on obtienne pour elles „une �sition egale a celle de la Serbie et qu'on
fasse plus tard la rneme chose pour la Bulgarie, ainsi que pour les autres Prin
cipautes de l'empire turc" ; aussi la fin de non-recevoir invoquee par lord
Palmerston contre la demande d'un prince etranger, pour ce motif que le
voeu des Principautes s'adresse evidemrnent „a un prince d'une familie
russe ou d'une famille placee sous le protectorat de la Russie ;" tout cela etait
bien fait pour emouvoir peniblement les lecteurs du compte-rendu de cette
seance. Un peuple, aigri par certaines deceptions, ne pardonne pas a ceux
8 Raportul este conside�at insă ca datind din l/ 13 aprilie 1358, cind a fost semnat de
cei 7 comisari şi înaintat Congresului de la Paris.
244
qui s'occupent de lui d'ignorer son histoire, de faire fi de ses aspirations legi
times ou de Ies repousser systematiquement. Le discours de Monsieur Disraeli
n'a pas cause moins d'impression . II a combattu, vous le savez, la motion
de Monsieur Gladstone en disant qu'il existait, entre la France et l'Angle
terre, un parfait accord de sentiments et de vues sur la question des Prin
cipautes. Cette declaration de Monsieur Disraeli, tout en rencontrant ici
beaucoup d'incredules, n'a pas laisse se repandre quelque inquietude et
quelques doutes sur nos propres dispositions. Si Monsieur Disraeli n'etait
pas pleinernent autorise a faire usage d'un parei! rnoyen, on doit regretter
que, pour prevenir un vote favorable a l'„Union", il ait cru pouvoir denor.cer
le pretendu changernent qui se serait opere dans la politique du gouver
nement de l'Empereur. Le regret que j 'exprime serait d'autant plus fonde
s'il etait vrai, cornrne plusieurs j ournaux paraissent le croire, que la nouvelle
donnee par Monsieur Disraeli eut exerce une influence decisive sur le resultat
du scrutin.
Pour ma part, ce qui m'a plus frappe dans cette discussion, ce n'est pas
l'ardeur, avec laquelle lord Palmerston a attaque le projet d'union apres
l'avoir soutenu ou laisse soutenir avec tant d'eclat il y a deux ans ; ce n'est
pas non plus l'assistance assez imprevue que lord John Russel, l'ancien defen
seur des droits de la Porte, est venu preter a Monsieur Gladstone ; ce qui :n'a
le plus frappe, veux-j e <lire, c'est bien rnoins la nrsatilite des homrnes d'Etat
de la Grande-Bretagne, que la persistance avec laquelle, pour la plupart, ils
restent irnbus de certains prejuges, ou tout au moins de certaines idees que j e
crois fausses, et d'ou sont nes Ies malentendus. E n Angleterre, Ies divers Cabi
nets qui se succedent au pouvoir paraissent subir la pression d'une opinion
assez generale dans le pays et d'apres laquelle 1 . les Principautes feraient partie
du territoire Ottornan au meme titre que Ies autres provinces de la Turquie
d'Europe ; 2. toute innovation introduite dans le regime des Principautes et
destinee a developper Ies elements de leur existence politique, c'est-a-dire a
Ies emanciper de la tutelle directe de la Porte Ottomane, serait necessaire
ment un avantage offert a la Russie. Telle est, si j e ne me trompe, la double
erreur sur laquelle repose la repugnance du gouvernement anglais a admettre,
apres les avoir provoques, Ies neux unanimes des populations rournaines.
Tel est aussi, ce me semble, le sens general du vote qui a suivi la motion de
Monsieur Gladstone. [ . ] 1 . . .
L. Beclard
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 1 14, c. 70 - 78 {Archives Nationales, Paris,
.
Papiers Thouvenel. b 2 s) .
Ed. Documente p1·ivind Unirea Principatelor, ·101. Y I , înt ocmit de G. Chiriţă, \-_ Costake şi
E m . Poştăriţă, Bucureşti, 1980, p. 222- 22.5.
Bucureşti, 18 mai 1 85 8
Domnule ambasador,
DEZBATEREA care a avut loc la 4 a lunii curente în Parlamentul englez

asupra moţiunii domnului Gladston e referitor la Principatele Dunărene a
produs aici efectul cel mai supărător. Această încercare în favoarea cauzei
24 5
române, respinsă cu 292 voturi contra 1 1 4 , a risipit ultimele iluzii. Dar lăsînd
de o parte rezultatul final, ceea ce a ofensat în modul cel mai profund pe valahi
au fost afirmaţiile n eaşteptate, cuvintele dispreţuitoare sau erorile grosolane,
debitate de unii oratori. Astfel, atitudinea luată în această discuţie de sub
secretarul de stat pentru afacerile externe, domnul Seymour Fitzgerald, care
regret ă că în Camera Comunelor trebuie să fie suportate nişte discursuri
atît de lungi asupra unei chestiun i atît de lipsite de interes, de felul argumen
tării acelui binevoitor domn Duff, care, vorbind în sensul domnului Gladstone
şi luînd în mîini apărarea provinciilor dunărene, vrea să se obţină pentru ele
„o poziţie egală cu cea a Serbiei şi să se înfăptuiască mai tîrziu acelaşi lucru
pentru Bulgaria, ca şi pentru celelalte Principate din Imperiul turc" ; tot
astfel, sfîrşitul neacceptării, invocată de lordul Palmerston, împotriva cererii
unui prinţ străin, sub motivul că dorinţa Principatelor se îndreaptă în mod
evident „către un prinţ dintr-o familie rusă sau dintr-o familie plasată sub
protectoratul Rusiei" ; toate acestea erau ca făcute anume pentru a impresiona
penibil pe cititorii dării de seamă asupra acestei şedinţe. Un popor, înăcrit
de anumite decepţii, nu iartă celor care se ocupă de el de a-i ignora propria
lui istorie, de a-i dispreţui aspiraţiile legitime sau de a le respinge în mod
sistematic. Discursul domnului Disraeli a impresionat tot atît de mul\. El a
combătut, după cum ştiţi, moţiunea domnului Gladstone, afirmînd că între
Franţa şi Anglia există un perfect acord de sentimente şi de vederi în chestiu
nea Principatelor. Această declaraţie a domnului Disraeli, deşi a întîlnit aici
mulţi oameni care nu i-au dat crezare, totuşi a permis să se răspîndească oare
care n elinişte şi unele îndoieli în privinţa propriei noastre atitudini. Dacă dom
nulDisraeli nu ar fi pe deplin autorizat să facă uz de un astfel de mijloc, este
regretabil că, pentru a preveni un vot favorabil „Unirii", a socotit că poate
denunţa pretinsa schimbare care s-ar fi produs în politica guvernului împăra
tului (�apoleon). Regretul pe care îl exprim ar fi cu atît mai întemeiat, dacă
este adevărat - cum par a crede mai multe ziare - că informaţia dată de
domnul Disraeli ar fi exercitat o influenţă hotărîtoare asupra rezultatului
s erutin ului.
În ce mă priveşte, ceea ce m-a frapat cel mai mult în această discuţie
nu este pasiunea cu care lordul Palmerston a atacat proiectul de unire, după
ce îl susţinuse sau pusese să fie susţinut cu atîta strălucire acum doi ani ;
nu este nici sprijinul destul de neprevăzut pe care lordul John Russel, vechiul
apărător al drepturilor Porţii, l-a acordat domnului Gladstone ; ceea ce m-a
frapat cel mai mult, vreau să spun, nu este atît n estatornicia oamenilor de
stat ai Marii Britanii, cît perseverenţa cu care cea mai mare parte dintre ei
rămîn pătrunşi de anumite prej udecăţi sau, cel puţin, de anumite idei, pe care
eu le cred false şi din care au rezultat toate înţelegerile greşite. În Anglia,
diferitele cabinete care se succed la putere par a suferi presiunea unei opinii
destul de generale în ţară, potrivit căreia 1 . Principatele ar face parte din
teritoriul otoman cu acelaşi titlu ca şi celelalte provincii ale Turciei europene ;
2. orice inovaţie introdusă în regimul Principatelor şi destinată dezvoltării
elementelor existenţei lor politice, adică emancipării de sub tutela directă a
Porţii otomane, ar fi în mod n ecesar un avantaj oferit Rusiei. Aceasta este,
dacă nu mă înşel, dubla eroare care stă la baza aversiunii guvernului englez,
246
de a admite - după ce a provocat-o - dorinţa unanimă a populaţiilor române.
Acesta este, de asemenea, după cum îmi pare, sensul general al votului care a
urmat moţiunii domnului Gladstone. [ . ] 1 • . .
Binevoiţi a primi . . .
L. Beclard
85
1 858 mai 20/iunie 1 , Berlin. Instrucţiuni ale ministrului afacerilor externe
al Prusiei, O. Manteuffel, adresate ministrului plenipotenţiar prusian la Lon
dra, A. Bernstorff, privind poziţia Prusiei în chestiunea Unirii Principatelor;
considerente privind poziţia celorlalte Puteri; identitatea organizării admini
strative a ţărilor române şi comunitatea etnică precis conturată.
Abschrift Berlin, den I -ten Juni 1 858

V er tra ulich
KURZ VOR ErOffnung der Pariser Conferenzen besuchte mich Lord

Bloomfield und richtete an mich in vertraulicher aber z iemlich bestimmter
Weise die Frage. ob die Konigliche Regierung sich nunmehr fi"ir oder gegen
die Union der Donaufiirstenthiimer aussprechen werde. Ich machte dem Engli
schen Gesandten darauf bemerklich, dass Preussen es nicht fiir seine Aufgabe
ansehe, durch ein entschiedenes Hiniibertreten z u der einen oder der anderen
Parthei den Zwiespalt, welcher iiber die beregte Angelegenheit unter den am
Pariser Frieden betheiligten Măchten bereits herrsche, noch schroffer und
dadurch fiir die Ruhe Europa's noch gefăhrlicher zu machen. Die Konigliche
Regierung glaubt im Gegentheil, dass es recht eigentlich ihr Beruf ist, eine
Haltung anzunehmen, welche geeignet sei, eine friedliche Verstăndigung in
Paris zu befi:irdem und zu erleichtem . Es leuchtet aber ein, dass eine solche
Verstăndigung nur moglich ist, wenn beide Partheien sich zu Concessionen
herbeilassen und es leuchtet femer ein, dass es im Interesse der Verstăndi
gung liegt, wenn die Zahl der Concessionen erheischenden Gegenstănde m6-
glichst beschrănkt wird. Von diesem doppelten Gesichtspunkte ausgehend,
hatte ich bald nach Eintreffen des Berichts der Bukarester Commission das
in der Anlage A 1 hier beigefiigte l\Iemoire confidentiel ausarbeiten lassen .
Dasselbe ist in ganz vert1 aulicher Weise bereits durch den Grafen Hatzfeldt
zur Kenntniss seiner Collegen von Osterreich, Frankreich, England und Rus
sland gebracht worden . Die giinstige Aufnahme, welche es namentlich bei
dem Grafen WaJ.ewski gefunden hat, bestărkte uns immer mehr in der schon
lange gehegten Uberzeugung, dass Frankreich sich bereit finden werde, seine
bisherige, der politischen Union so entschieden giinstige Auffassung wesent
lich z u modificiren, wenn man ihm dagegen durch eine billige Beriicksich
tigung der in den Donaufiirstenthiimem bestehenden Verhăltnisse, in denen die
Gleichheit der administrativen Einrichtungen und die Gemeinsamkeit der
1 Despre gratificaţiile distribuite de cai macam miniştrilor şi despre sumele de bani

acordate rudelor caimacamului pentru casele destinate a găzdui pe comisarii reprezentanţi
ai Puterilor garante.
247
Nalionalităt bereits sehr bestimmt ausgeprăgt sind, entgegen kăme. Es wurde
uns immer klarer, dass der neutrale Boden, auf dem allein <las \Ve1 k der Ver
stăndigung gegriindet werden konne, die sogenannte Union administrative sei.
Das uns inzwischen z ugegangene Protokoll Nr. 1 der Pariser Confe
renzen, von dem Euer etc. etc. eine Abschrift in der Anlage B 2 finden, hat
die Stellung der verschiedenen �Iachte zur Unionsfrage sehr bestimmt gezeich
net, namentlich ist dies seitens Osterreichs und der Pforte der Fall gewesen,
wăhrend Frankreich und England die Notwendigkeit gegenseitiger Conces
sionen anerkannt haben , die Preussen hervorgehoben hat, dass eine geschăfts
măssige Behandlung der Sache die Erledigung der Vorfrage wegen der
Grenzen zwischen den Rechten der Pforte und denj enigen der Fiirstenthftmer
erheische.
Ausserhalb der Conferenz aber ist man bennoht gewesen Elemente zu
einer Verstăndigung zu sammeln . Als ein solches glauben wir das in der
Anlage C 3 beigefiigte Schriftstiick ansehen z u sollen . Wenn dasselbe auch
nicht ausdriicklich als ein franzosischer Vorschlag von dem Grafen Walewski
anerkannt worden ist, so kann doch angenommen werden , dass Frankreich
dadurch befriedigt sein wiirde. Wir haben es einer gewissenhaften und griind
lichen Priifung unterzogen , deren Resultat Euer etc. in der unter D 4 ange
bogenen Ahschrift eines Erlasses an den Grafen Hatzfeldt wiederfinden .
Ich hoffe, dass Euer etc. durch diese meine verschiedenen streng vt1r
tra11hch und in dieser Form nur fiir Euer etc. bestimmten Mittheilungen in
die Lage gebracht sein werden, die gegenwărtige Phase der Angelegenheit
zu iibersehen. Euer etc. ersuche ich daher, unsere Ansichten miindlich und
im engsten Vertrauen zur Kenntniss des Lord Malmesbury zu bringen und
ihn um seine Ansichten dariiber zu bitten, ob und in wie weit na mentlich
die in meinem Erlass an den Grafen Hatzfeldt ausgesprochenen Ideen im
Allgemeinen die Billigung des Londoner Cabinets fănden . Ob es gelingen
wird, diesen Ideen bei der franzosischen Regierung Eingang zu verschaffen,
muss ich freilich dahin gestellt sein lassen , da ihre Annahme Seitens derselben
noch immer eine grosse Nachgiebigkeit voraussetzen wiirde ; um so mehr
geben wir uns der Hoffnung hin, dass England uns in dem Versuche eine
Ausgleichung der widerstreitenden Ansichten herbeizufiihren, unterstiltzen
wird.
(gezeichnet) Manteuffel
• .-\rh. S t . Buc„ colecţia Microfilme RDG, r. 3 1 , c. 624- 628 (Deutsches Zentralarchi»r,

II,
Historische ..\bt.-ilung :Merseburg, Gesandtschaft zu Constantinopel, Rep. 8 1 Constantinopel) .
Copie Berlin, 1 iunie 1 858

Confidenţial
PUŢIN Î�AINTE de deschiderea Conferinţelor de la Paris, m-a vizitat

lordul Bloomfield şi mi s-a adresat confidenţial, însă într-un mod destul de
hotărît, cu întrebarea dacă guvernul regal se va pronunţa acum pentru sau
împotriva Unirii Principatelor Dunărene. I-am atras atenţia plenipotenţia
rului englez că Prusia nu vede ca o datorie a ei, ca prin trecerea la o partidă
sau alta să adîncească disensiunea care mai domină deja printre Puterile parti
cipante la Pacea de la Paris în chestiunea amintită şi prin aceasta să o înăs-
249
prească şi să o facă încă şi mai periculoasă pentru pacea Europei. Guvernul
regal crede, dimpotrivă, că de fapt este menirea sa de a lua o atitudine potri
vită pentru a favoriza şi înlesni la Paris o înţelegere paşnică. Este evident
că o astfel de înţelegere este posibilă numai dacă 1.mbele partide ar accepta
nişte concesii şi este de asemen ea evident că este în interesul înţelegerii dacă
s-ar limita pe cît posibil numărul problemelor care reclamă concesii. Pornind
de la acest dublu punct de vedere, curînd după sosirea raportului Comisiei
de la Bucureşti, am dispus întocmirea memoriului confidenţial care este anexat
aici în anexa A 1• Acesta a fost adus în mod confidenţial la cunoştinţă, de către
contele Hatzfeldt, colegilor săi din Austria, Franţa, Anglia şi Rusia. Primirea
favorabilă pe care a găsit-o, mai ales, la contele Walewski, ne-a întărit tot
mai mult în convingerea nutrită încă de mult că Franţa ar fi gata să-şi modi
fice radical concepţia de pînă acum, atît de hotărît favorabilă unirii politice,
dacă ar fi aj utată printr-o luare în considerare corectă a situaţiei existente în
Principatele Dunărene, în care similitudinea organizării administrative şi
comunitatea etnică sînt deja foarte precis conturate. Ne-a devenit tot mai
clar că terenul neutru, singurul pe care s-ar putea baza opera de înţelegere,
aşa numita Unire, este de natură administrativă.
Protocolul nr. 1 al Conferinţelor de la Paris, care ne-a parvenit între
timp, din care o copie se găseşte în anexa B 2 pentru Excelenţa Voastră,
a conturat foarte precis poziţia diferitelor Puteri în problema Cnirii, mai cu
seamă acesta a fost cazul în privinţa Austriei şi Porţii O tomane ; în timp ce
Franţa şi Anglia au recunoscut n ecesitatea concesiilor reciproce, Prusia a
relevat că o tratare operativă a problemei reclamă rezolvarea preliminară a
delimitărilor între drepturile Porţii şi cele ale Principatelor.
în afară de Conferinţă a fost necesar să fie adunate element e pentru un
acord. Ca atare, trebuie considerat - credem - documentul din anexa C 3.
Chiar dacă acesta n-a fost recunoscut în mod expres de contele \Yalewski ca o
propunere franceză, se poate totuşi presupune că Franţa va fi satisfăcută prin
aceasta. Noi l-am supus unui examen scrupulos şi temeinic, al cărui rezultat
îl veţi regăsi, Excelenţă, în copia unui raport către contele Hatzfeldt, anexat
la D 4•
Sper, Excelenţa Voastră, că prin aceste informaţii diverse ale mele,
strict confidenţiale şi, în această formă, destinate numai Excelenţei Voastre,
veţi fi în situaţia de a vedea în ansamblu faza actuală a problemei. De aceea,
vă rog, Excelenţă, să aduceţi la cunoştinţă, strict confidenţial, pe cale orală,
lordului Malmesbury părerile noastre şi să-l rugaţi să-şi expună părerea sa,
dacă şi în ce măsură ideile exprimate în instrucţiunile mele către contele
Hatzfeldt ar găsi aprobarea cabinetului londonez. Dacă se va reuşi ca aceste
idei să aibă audienţă la guvernul francez, rămîne, fireşte, de văzut, căci
acceptarea lor de către Franţa ar presupune încă mereu o mare flexibilitate
( politică) ; cu atît mai mult n utrim speranţa că Anglia n e va sprij ini în încer
carea de a realiza un echilibru între păreri contradictorii.
(semnat) !'\Ianteuffel
i . 2 ;a Anexele menţionate nu se află pe rolă.

4 Anexa se află pe rolă la c. 629- 638.
250
86
1 858 mai 2 1 /iunie 2, Viena. Scrisoare particulară a lui K. F. Buol către

R. Apponyi, cuprinzind instrucţiuni privind modul de a aborda chestiunea
Principatelor în discuţiile cu guvernul englez ; aprecieri asupra efectelor even
tualei Uniri a Principatelor asupra provinciilor din Imperiul habsburgic locuite
de români.
Vienne, le 2 Juin 1 858
Copie d'un e Lettre particuliere
au Comte Apponyi
:'.\Ion cher Comte,
J'ESP E RE que le cabinet anglais n e se fera pas illusion sur la tendance

dangereuse du proj et que le Comte \Valewski vient de presenter a la confe
rence sans toutefois en a voir assume la patemite. Ce serait l'union dans sa
forme la plus hideuse. Ce serait voucr les principautes a l'anarchie et pre
parer des embarras a nos provinces avoisinantes de meme race.
La France, prete a soulever toutes Ies mauvaises querelles, que lui souffle
la Russie, a j ete le masque par cette proposition, et par la maniere dont elle
exploite I'affaire Montenegro. En un mot elle se charge des interets de la
Russie, et l'Angleterre devra se poser la question si cela lui convient. Nous
avons loyalement pris l'engagement a trois de nous opposer aux empietemens
de la politiq ue russe. Si cependant la France est decidee a travailler pour
la Russie et que l'Angleterre veut la laisser faire, l'Autriche a elle seule n'arre
tera pas le char. Elle se repliera alors sur elle meme en refusant au moins son
concours et sa sanct.ion a une ceuvre in ique.
:Kous ne savons pas comment Fuad Pacha envisage la proposition Wa
lewski. Il mc semblerait monstrueux, s'il pouvait meme en accepter la discus
sion . Quelques puissent etre Ies determinations de la Porte, l'Empereur en
tous Ies cas est decide de ne pas preter la main a ce proj et d'organisation.
Notre vote n egatif err_pechera au moins sa sanction par une decision reguliere
de la conference. Libre a la Porte sans doute de se laisser intimidee, de con
ceder aux principautes en dehors de la conference ce qu'elle j ugera a propos,
libre a elle de preparer sa perte, d' ouvrir Ies portes a la Russie ; mais elle n e
trouvera pas l'Autriche a u nombre des puissances qui lui donneront ce con
seil. Il nous en couterait moins de ne plus faire parti d'une conference dont
on veut si completement denaturer le but et Ies attributions, et le tems ne
se pressera que trop pour justifier notre abstention .
Que l'Angleterre reflechisse sur Ies consequences extremement graves
que nous aurions a redouter, si les idees fran c;aises venaient a prevaloir, et
qu'elle n e eroic pas surtout qu'on conjurera l'orage par des complaisances et
des calmans. Si elle reconnaît comme nous le danger de la position, nous
sommes prets a nous charger de notre part de besogne, mais si elle ne veut
ou ne peut pas prendre couleur, elle ne doit pas s'etonn er de voir sous peu la
Porte ou complement livree a la merei russe, ou dans un etat d'anarchie.
En attendant, !'Orient et l'ltalie foumiront matiere a coups de theâtre, et
Danilo et Cavour sont Ies deux mannequins dont Louis Napoleon dirige Ies
fils.
251
A en revenir a l'organisation des principautes il n 'y a a notre aviss.
qu'a suivre la ligne tracee par l'article 23 du traite, savoir : le rhision des
lois et statuts aujourd'hui en vigueur, de fa�on a assurer aux deux princi
pautes tous Ies privileges enumeres dans le premier Alinea du dit article.
Lorsqu'on se sera alors entendu sur Ies bases a donner a l'organisation de la
force armee, le programme se trouve epuise et on pourra proceder a le con
vention finale entre la Porte et Ies autres puissances contractantes confor
mement a l'article 25. Cette marche nous semblerait la seule reguliere, et
toutes Ies questions etrangeres a ce programme devraient etre soigneusement
ecartees. r . . . J 1•
• Arh. St, Buc., colecţia Microfilme Austria , r . 272, c. '179 - 182 (Haus-, Hof- und Staatsarchi r
Wien, Politisches Archi·r VIII, England, \Yeisungen, 18.58, K . -47).
Copie a unei scrisori particulare Viena, 2 mnie 1 858

către contele Apponyi
Dragul meu conte,
SPER că guvernul englez nu-şi Ya face iluzii în privinţa tendinţei peri

culoase a proiectului prezentat recent Conferinţei de contele \Valewski, dar
fără a-şi asuma şi paternitatea lui. Ar însemna Unirea în fonna ei cea mai
hidoasă. Ar însemna ca Principatele să fie sortite anarhiei şi ca în provinciile
noastre învecinate (cu Principatele) şi de acelaşi neam să se pregătească
tulburări.
Prin această propunere şi prin maniera în care exploatează problema
Muntenegrului, Franţa, ( dovedindu-se a fi) gata să stîrnească orice dispută
n eplăcută inspirată de Rusia, şi-a aruncat masca. într-un cuvînt, ea preia
interesele Rusiei, iar Anglia va trebui să se întrebe dacă această situaţie
îi convine. Noi ne-am luat în mod loial angajamentul in trei'. de a ne opune
uzurpărilor (cauzate de) politica rusească. Dacă Franţa este decisă să lucreze
pentru Rusia şi dacă Anglia vrea s-o lase să facă aceasta, Austria, de una
singură, nu va (putea) opri carul (de luptă). Ea se Ya replia deci în sine
însăşi, refuzînd cel puţin concursul şi aprobarea ei în privinţa unui fapt
arbitrar.
Nu înţelegem cum poate Fuad paşa să ia în considerare propunerea \Va
lewski. Mi-ar părea monstruos dacă el ar accept a chiar şi numai discutarea
acesteia. Oricare ar fi considerentele Porţii, împăratul (nostru), în orice caz ,
este decis să nu sprijine acest proiect de organizare. Votul nostru negativ va
împiedica, cel puţin, sancţionarea lui printr-o decizie reglementară a Confe
rinţei. Fără îndoială, Poarta este liberă să se lase intimidată, să facă Princi
patelor concesii în afara Conferinţei, după cum va considera, liberă să-şi
pregătească pieirea, să deschidă Rusiei porţile. Dar ea nu va afla Austria în
rîndul Puterilor care îi vor da acest sfat. Ne-ar costa mai puţin dacă nu am
mai participa la o conferinţă al cărei scop şi ale cărei atribuţiuni se doreşte
a fi denaturate în aşa măsură, iar timpul va justifica în curînd abţinerea
noastră.
Anglia va trebui să reflecteze asupra consecin ţelor extrem de gi � ve de
care va trebui să ne temem, dacă vor prevala ideile franceze ; să nu creadă
252
cumva că \·om îndupleca furtuna prin concesii şi calmante. Dacă ea va recu
noaşte, ca noi, pericolul poziţiei, noi sîntem gata să preluăm partea noastră
din ceea ce trebuie întreprins ; dar dacă nu vrea sau nu poate să se angaj eze,
să nu se mire cînd în curînd va vedea Poarta aflată fie complet la discreţia
Rusiei, fie într-o stare de anarhie. Între timp, Orientul şi Italia vor oferi
ocazii de lovituri de teatru, Danilo şi Cavour fiind cele două manechine mînuite
de Louis �apoleon .
Revenind la organizarea Principatelor, nu trebuie, după părerea noastră,
<lecit să se urmeze linia trasată prin articolul 23 al Tratatului, adică : revizui
rea legilor şi statutelor în vigoare în prezent, astfel încît să se asigure celor
două Principate toate privilegiile enumerate în primul alineat al articolului
menţionat . Cînd se va aj unge la o înţelegere asupra principiilor ce trebuie
puse la baza organizării forţei armate, programul va fi epuizat şi se va putea
proceda la convenţia finală între Poartă şi celelalte Puteri contractante,
conform articolului 25. Acest curs ne-ar părea singurul reglementar şi toate
chestiunile străine de acest program ar trebui îndepărtate cu scrupulozi
tate. [ .
. : 1.
.
87
1 858 mai 22/iunie 3, Iaşi. Raportul lui V. Place către Ed. Thouvenel, despre
nemulţumirea populaţiei din Moldova împotriva Puterilor garante care nu
vor să satisfacă aspiraţiile de Unire; pericolul unei răscoale.
lassy, 3 J uin 1 858

:Monsieur l'Ambassadeur,
DEPL- IS QUE l'on sait ici que la Conference a commence ses reunions,
on est dans une grande anxiete et l'on se perd en commentaires. Mais il
est un symptome que je tiens a signaler, parce qu'il me semble assez grave,
c 'est le mecontentement sourd contre Ies Puissances, et qui prend chaque
j our plus de consistance, a mesure que s'accredite l'idee d 'une solennelle
deception des vreux formules par Ies Divans. Sans doute qu'a Paris on aura
bien reflechi et on aura d'excellentes raisons pour faire terminer ainsi en
queue de poisson, desinit i-"n piscem, tous ces beaux proj ets qui avaient pris
corps dans le Trai te de Paris ; sans doute aussi, on croit pouvoir se preoccu
per assez peu des opinions des gens d'ici et avoir le droit de Ies traiter par
dessous j ambe . Je souhaite qu'on n'ait pas a se repentir de ces procedes cava
liers. A mon avis ce n'est jamais impunement qu'un Congres de sept Puissances
vient, comme l'a fait le dernier, remuer des populations qui souffrent ; ii
·en reste toujours quelque chose, et dans cette circonstance on ne tardera pas
a voir, j 'en suis convaincu, qu'on a joue un j eu dangereux en transformant
ce mouYement en agitation sterile au lieu de lui donner une satisfaction
legitime.
Est-ce qu'aujourd'hui Ies populations chretiennes d'Orient ne commen
cent pas a se reveiller ? Le �Iontenegro n'est-il pas la pour en donner lae
1 Despre prezenţa a două ·1ase franceze în Marea Adriatică.
253
preuve et la j oie qu'a excitee partout son triomphe, n'est-elle pas un indice
bien significatif ? Le Hatti-Humayoun est le levain dans la pâte qui dej a
fermente et le mieux a mon avis etait de suivre ce mouvement pour le diri
ger. On prefere un autre systeme, soit ; mais gare Ies complications. Ici,
comme j e vous le disais, il y a des symptomes qui m'inquietent. Apres la
derniere experience qui vient d'etre faite des Caimacams donnes par la Porte,
on n'acceptera pas de princes venus de la meme source.
Si, ce qui est probable, la Conference ramene ce pays a son ancien etat,
on ne s'y soumettra pas, et tout m'indique qu'une insurrection ne tardera
pas a balayer Ies Hospodars futurs. Vous sentez que notre parole et nos
recommandations auront perdu toute influence et qu'on n'ecoutera plus
nos conseils de moderations. On pense ici qu'avec l'article du Traite de Paris
qui n'autorise Ies interventions a main armee qu'apres une entente prea
lable de tous Ies signataires, il n'y a plus d'invasions a craindre et qu'on pourra
faire son petit menage interieur sans que Ies bayonettes etrangeres s'en me
lent. Au pis aller on se dit que si Ies Autrichiens ou les Turcs font Ies mechants,
Ies Russes ne sont pas loin.
Tels sont Ies termes dans lesquels on se tient aujourd'hui, vous voyez
qu'il y a la matiere a reflechir quand on songe a la situation des esprits dans
le reste de !'Europe.
Notre paune Caimacam Konaki-Cantharides va toujours mal, il est a
peu pres fou depuis une dizaine de j ours et l'on a de la peine a le maintenir
dans son Ji t ; il me paraît assez ressembler a la Turquie, malade, impuissant
et faisant Je fanfaron.
Agreez . . .
Yictor Place
:\fon correspondant de Galatz m'assure vous avoir expedie des echantil
lons par deux occasions.
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 1 16, c. 622 - 623 (Archins Xationales, Paris,
Papiers L. Thouvenel, b. 1 1 , P.S. ) .
Ed. Documente privind [Jnirea P1·incipatelor, voi. V I , întocmit d e G . Chiriţă, V . Costache şi
Em. Poştăriţă, Bucureşti, 1980, p . 139- HO.
Iaşi, 3 mme 1 858

Domnule ambasador,
DE C Î ND se ştie aici că Conferinţa şi-a început întrunirile, oamenii se

află într-o mare nelinişte şi se pierd în comentarii. Există însă un simptom
pe care ţin să-l semnalez, fiindcă îmi pare destul de grav - este vorba de
nemulţumirea surdă împotriva Puterilor şi care ia din zi în zi tot mai multă
consistenţă, pe măsură ce se acreditează ideea unei decepţii solemne a dorin
telor formulate de :6>ivanuri. Fără îndoială că la Paris se va fi reflectat bine
Şi vor fi existînd temeiuri excelente pentru a lăsa astfel să rămînă baltă toate
aceste frumoase proiecte care luaseră formă în Tratatul de la Paris ; fără
îndoială, de asemenea, că (cei de la Paris) consideră că pot să se preocupe
destul de puţin de opiniile oamenilor de aici şi că au dreptul să-i ia peste
picior. N-aş dori ca ei să regrete aceste procedee (ne)cavalereşti. După păre
rea mea, un Congres a şapte Puteri n-a pus niciodată în mişcare, fără urmări
neplăcute - aşa cum a făcut ultimul Congres - nişte populaţii care suferă ;
254
rămine totdeauna o urmă, iar în această împrejurare se va vedea fără întîr
ziere - sînt convins - că a fost j ucat un joc periculos, transformînd această
mişcare într-o agitaţie sterilă, în loc de a-i da o satisfacţie legitimă.
Oare populaţiile creştine din Orient nu încep astăzi să se trezească ? Nu
este oare :Muntenegru acolo pentru a dovedi acest lucru, iar bucuria pe care
a stîrnit-o pretutindeni triumful său nu este un indiciu foarte semnificativ ?
Hati-Humaiun-ul este fermentul în aluatul care dospeşte dej a şi cel mai bun
lucru, după părerea mea, ar fi de a urma această mişcare, pentru a o dirij a.
Se preferă un alt sistem, fie ; dar să se bage de seamă la complicaţii. Aici, cum
v-am spus, există simptome care mă neliniştesc. După ultima experienţ� care
s-a făcut cu caimacamii numiţi de Poartă, nu vor fi acceptaţi principi veniţi
din aceeaşi sursă.
Dacă - ceea ce este probabil - Conferinţa readuce această ţară la vechiul
regim, oamenii nu se vor supune şi totul îmi semnalează că o răscoală nu va
întîrzia să măture pe viitorii domnitori. Vă daţi seama că cuvîntul nostru şi
recomandările noastre vor pierde orice influenţă şi că sfaturile noastre de
moderaţie nu vor mai fi ascultate. Se consideră aici că, prin articolul din Tra
tatul de la Paris care nu autorizează intervenţiile armate decît după o înţe
legere prealabilă a tuturor semnatarilor, nu mai există teamă de invazie
şi că micile treburi interne pot fi făcute fără amestecul baionetelor străine.
în cel mai rău caz, îşi spun că, dacă austriecii sau turcii se înfurie, ruşii nu
sînt departe .
..\ceştia sînt termenii în care se discută astăzi ; vedeţi că există aici o
temă la care trebuie reflectat, dacă luăm în considerare starea de spirit în
restul Europei.
Bietul nostru caimacam Konaki-Cantharide este tot bolnav, e aproape
nebun de vreo zece zile şi numai cu eforturi poate fi ţinut la pat ; bolnav,
neputincios şi făcînd pe fanfaronul, el îmi pare că seamănă cu Turcia.
Primiţi . . .
Victor Place
(P.S.) Corespondentul meu din Galaţi mă asigură că v-a expediat eşanti
oane (de Yin) prin două ocazii.
88
1 858 mai 29 /iunie 10, Viena. Scrisoare particulară a lui K. F. Buol către
ministrul plenipotenţiar austriac la Berlin, A. Koller, cuprinzind instrucţiuni
asupra modalităţii de a aborda chestiunea Principatelor în discuţiile cu primul
ministru prusian.
Privatschreiben an Wien, 1 0 . Juni 1 858

Baron Koller, Berlin
ICH DARF aus einigen vertraulichen Aul3erungen des Grafen Fl emrning

schlieBen, daB sein Kabinett eben so wenig als wir mit dem vo m Grafen
Walewski în der Conferenz vorgebrachten Organisationsproj ekte einverstan
den ist. Baron Manteuffel erkennt sehr richtig die Gefahren eines mit so
ausgedehnten Attributionen ausgestatteten Central-Comites. Habe ich des-
255
sen Worte richtig aufgefaBt, so wird Graf Hatzfeld beauftragt werden, diese
Zweifel der Conferenz nicht vorzuenthalten und zu versuchen, auf dem \Vege
gegenseitiger Conzessionen die divergirenden Ansichten der Măchte zu năhern,
Wir huldigen nun vorerst hier sehr aufrichtig den Intentionen von
denen das preuBische Cabinet inspirirt ist, und treten selbst so weit seiner
Ansicht bei, daB kein Theil durch all zu schroffes Festhalten an dem eigenen
Plan eine Vereinbarung erschweren sollte ; freilich immerhin mit der Reserve,
daB dadurch fremde Rechte und eigene Interessen nicht geradezu verletzt,
werden. Von diesem Standpunkte ausgehend will ich zu Ihrer Orientirung
auseinandersetzen, wie die Sache von uns betrachtet und behandelt werden
wird .
Oesterreich hat vom ersten Tage, an sich gegen das Prinzip der Union
- der Verschmelzung der beiden Fiirstenthiimer unter einem Hof ausges
prochen ; diesen Gedanken hălt es fest und es muB, um sich consequent zu
bleiben, auch gegen alles aussprechen, v.·as zu demselben Resultate fiihren,
und unter irgend einer unschuldigen Form eingeschmuggelt wiirde .
Deshalb konnen wir daran nicht abweichen :
I . Zwei Hospodare mit nothiger Executivgewalt ausgeriistet ;
2. Zwei Divane, \•.-elche, soweit menschliche \Veisheit reicht, derart zu
constituiren sind dal3 den MiHbrâuchen der Gewalt ein Damm gesetzt werde,
und andererseits der Partheigeist nicht zur Revolution umschlage ;
3. Eine moglichst vollkommene Assimilirung der beiden Gesetzgebungen
und ad.ministrativen In stitutionen.
DaB diese Assimilirung nun auch fiir die Zukunft erhalten werde, erach
ten auch wir fiir gut, und so diirfte allerdings den beiden Gewalten und selbst
den beiden Divanen im gegebenen Momente ein legales Mittel zu gemein
schaftlicher Verabredung zu Gebote stehen miissen. Ein Central-Comite,
welches aber wie das IVorgeschlagene die legislative- militâre- und exe
cutive Gewalt in sich vereinigte, schiene uns allzugefahrlich. Das ăuBerste
Zugestăndnil3, welches sich mit unserer Ueberzeugung vertriige, wâre, wenn
einmal die Befugnil3e der Hospodare und der Divane, dann ihre gegenseitigen
Beziehungen bestimmt wâren, sich dahin zu einigen, dal3 die Hospodare, so
oft ihnen der Nutzen einer gemeinschaftlichen Riicksprache liber eine legis
lative oder administrative MaBregel einleuchten sollte, es veranlaBen konn
ten, dal3 die zwei Divane mittelst Abgeordneter aus ihrer Mitte in gemein
schaftliche Berathung treten. Ein solches Comite durfte aber nur einen con
sultativen Charakter haben, immer nur fUr einen speziellen Fall zu berufen
seye, und den Hospodaren hiezu die lnitiati,·e vorbehalten bleiben .
Ich fuhle wie himmelweit diese Ansichten von den franzosischen Propo
sitionen abweichen ; es wiirde uns aber um so aufrichtiger freuen, wenn Preu
Ben mit uns anerkennen wollte, wie sehr es �oth thut, mit groBer Yorsicht
vorzugehen, um so mehr, als Frankreich offenkundig die Cnions-Idee nicht
aufgegeben hat und uberhaupt als Grundsatz verfolgt, j ede abgeschaffte oder
angehende Nationalitât in Schutz zu nehmen. )16ge <loch Freiherr von
Manteuffel beherzigen, daB seit dem FriedensschluBe Frankreich in allen
Fragen seine Unterstiitzung dem usurpirenden Theile zuwendet, und auf den
Legalen driickt . Der Kaiser ist entschloBen, in cler gegenwârtigen Frage auf
seinem Standpunkte zu beharren, d.h. seine [,'eber::eugung nicht aufzugeben
und jedenfalls nicht zu einem Werke mitzuwz"rken, welches nur C nheil j enen
256
Lăndern und Verlegenheiten fiir uns bereiten wi.irde . \\.ir konnte!l es nur der
Pforte i.iberlaBen, auBerhalb der Conferenz, entweder Kraft ihrcs souverainen
Rechtes oder auch mit Beihi.ilfe anderer Măchte sich auf Conzessionen einzu
laBen, die uns verderblich scheinen. Oesterreich mi.iBte die weiteren Resul
tate abwarten, und sich die nothigen l\IaBnahmen vorbehalten, um die seinen
eigenen Volkern erwachsenden Gefahren moglichst abzuwenden. \Vir konnen
keine andere Verbindlichkeiten anerkennen, als diej enigen, welche uns der
Pariser-Vertrag auferlegt . Dieser spricht aber bloB von einer Revision der
geg enwărhg in Kraft stehenden Statute und der Aufrechthaltung der alten
Privilegien. \\.ill man die Conferenzen zu weiteren Zwecken ausbeuten, so
erkennen wir ,.,,·eder die Verbindlichkeit noch den Xutzen in derselben weiter
mitzuwirken. Dabei verkennen wir gewiB nicht die allseitigen Xachtheilc eines
resulta tlosen Auseinandergehens und wi.inschen es auf alle \Veise zu vermei
den ; nur <lazu wi.irden wir nicht mitwirken, daB der Pariser Traktat, welcher
der hinfalligen Pforte einen Nutzen bieten sollte, als \·orwand gebraucht
werde, um ihre letzte Grundlage zu untergraben.
Soeben kommt uns der Bericht i.iber die letzte Conferenz-Sitzung zu.
\Vir erkennen es dankbar an, daB Graf Hatzfeld sich nicht gegen den Vor
schlag unseres Bevollmăchtigten, den Art . 23 zum Ausgangspunkte der
DiskuBion zu nehmen, ausgesprochen und ihn an referendum genommen hat.
Es sollte uns freuen, wenn seine Instruktionen uns zur .Ansicht berechtigen
sollten, daB, wenn auch in der formellen Behandlung und der \Viirdigung der
Deteils Abweichungen bestănden, Oesterreich und PreuBen in cler Haupt
sache dennoch denselben Zweck verfolgen.
Die Welt leidet schwer unter dem Drucke der gegenwărtigen Reibungen
und der Aussicht einer noch diistereren Zukunft. Die Gefahr aber ist eine
gemeinsame und erheischt eine innigere Verstăndigung zwischen dcnen, die
ein und dasselbe wollen .
Nachdem, wie Sie wissen, die Cabinete sich die Geheimhaltung der
Conferenz-ErgebniBe gegenseitig zugesagt haben, so bitte ich das gegenwăr
tige Schreiben bloB als zu ihrer Orientirung und zur Beniitzung in ihren
Gesprăchen mit Baron Manteuffel zum Behufe einer moglichst gleichen
Anschauung beider Cabinete bestimmt ansehen zu vollen.
M:it Grafen von Pfordten, der als Tourist hier seit einigen Tagen weilt,
habe ich vorziiglich die Holsteinsche Frage besprochen. [ ] 1. . . .
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Austria, r. 27i, c. 8i- 89 (Haus-, Hof- und Staat sarchi·r
Wien, Politisches Arehi·1 III, Preullen, 'Weisungen 1858, K.63).
Scrisoare particulară Viena, 10 mme 1 858

către baronul Koller, Berlin
DIN C N ELE relatări confidenţiale ale contelui Flemming pot trage

concluzia că guvernul său tot atît de puţin ca şi noi este de acord cu proiectul
de organizare (a Principatelor Române) prezentat Conferinţei de contele
\\·alewski. Baronul l\Ianteuffel recunoaşte foarte j ust pericolele unei Comisii
Centrale înzestrate cu atribuţii atît de largi. Dacă am înţeles corect cuvintele
2cestuia, contele Hatzfeld va fi însărcinat să nu ascundă Conferinţei această
îndoială şi să încerce să apropie poziţiile divergente ale Puterilor, pe calea
concesiilor reci pro ce.
257
�oi apreciem foarte sincer intenţiile de la care a p:>rnit cabinetul pru
sian şi aderăm la părerea sa, inclusiv în privinţa faptului că nici o parte nu
trebuie să îngreuneze Unirea printr-o cramponare prea categorică de planul
propriu ; desigur, cu rezerva ca prin aceasta să nu fie lezate direct drepturile
altora sau propriile interese .
Pornind de la acest punct de vedere, doresc s3. vă explic , pentru orien
tarea dumneavoastră, cum va fi considerată şi tratată de noi chestiunea
<respectivă) .
Austria s-a pronunţat din prima zi împ:>triva pâncipiului Unirii în
sine - al contopirii ambelor Principate sub un singur domnitor ; ea se men
ţine ferm pe această poziţie şi, spre a rămîne consecventă , trebuie să se pro
nunţe împotriva a tot ceea ce ar conduce spre acelaşi rezultat şi ar fi strecu
rat sub o oarecare formă nevinovată .
De aceea, nu putem să ne abatem de la următoarele puncte :
I . Doi domni, investiţi cu puterea executivă necesuă .
2. Două Divanuri, care, atît cit permite înţelepciunea omenească, să fie
astfel constituie îndt să se p•. mă s tavilă abuzurilor de putere şi, pe de altă
parte, spiritul de partidă s3. nu se transforme în revoluţie .
3. O asimilare cit mai completă a ambelor legislaţii şi a instituţiilor admi
nistrative.
Şi noi considerăm că este bine ca această asimilare să fie menţinută şi
în viitor ; bineînţeles că ambelor stăpîniri şi ambelor Divanuri trebuie să le
stea la dispoziţie, la un moment dat, un mijloc legal pentru luare1 de hotărîri
comune. O Comisie Centrală care însă, aşa cum a fost propusă, ar reuni în ea
puterile legislativă, militară şi executivă, ne pare foarte periculoas3.. Concesia
extremă, care ar fi compatibilă cu convingerea noastră, ar (putea) consta în
aceea că atribuţiile (celor doi) domnitori şi ale Divanurilor, precum şi rapor
turile lor reciproce să fie astfel decise încît să permită ca domnitorii, de cîte
ori le-ar apare necesară o înţelegere asupra măsurilor (de luat) pe linie legis
lativă sau administrativă, să poată hotărî ca cele două Divanuri să organi
zeze consfătuiri comune, la care să participe deputaţi din cadrul lor. O astfel
de Comisie ar urma însă să aibă doar un caracter consultativ , să fie convocată
numai pentru cazuri speciale, iniţiativa apuţinîn::i în continuare domnito
rilor.
Îmi dau seama cit de îndep3.rtate - ca de la cer la plm înt - sînt aceste
idei faţă de propunerile franceze ; ne-am bucura însl mult dacă Prusia ar
recunoaşte, ca noi, cit de necesar este să se procedeze cu mare precauţie, cu
atît mai mult cu cît Franţa nu a renunţat deschis la ideea Unirii şi, mai ales,
urmează principiul apărării oricărei naţionalităţi pe cale de a fi desfiinţată
ori aflată în stadiul de formare. Ar fi de dorit totuşi ca baronul Manteuffel
să ţină seama de faptul că Franţa, începînd de la încheierea păcii, acordă
sprij inul său uzurpatorilor şi pedalează pe (respecta rea) legalităţii.
Împăratul (nostru) este hotărît ca, în chestiune a aflată la ordinea zilei,
să persiste în punctul său de vedere, adică sl nu renunţe la convingerea sa şi
în nici un caz să nu colabore::e la o operă care ar adu:e acelor provincii numai
nenorociri, iar noul numai încurcături. Numai Porţii i-am putea recunoaşte
(dreptul) de a se lăsa antrenată - fie în baza dreptului ei suveran (sic !) ,
fie şi cu aj utorul altor Puteri - la concesii în afara Conferinţei, care ne apar
(oricum) primejdioase. Austria trebuie să aibi în vedere efectele mai înde-
258
părtate şi îşi rezervă dreptul de a lua măsurile necesare, spre a îndepărta
pe cît posibil pericolele crescînde pentru propriile ei popoare. Nu putem re
cunoaşte nici o altă obligaţie în afara celor impuse de Tratatul de la Paris.
Dar acesta vorbeşte doar despre o revizuire a statutelor aflate în vigoare
în prezent şi (despre) menţinerea vechilor privilegii (faţă de Poartă) . Dacă
se doreşte folosirea Conferinţei în alte scopuri, atunci nu recunoaştem nici
obligaţia şi nici utilitatea conlucrării noastre în continuare în cadrul acesteia.
În plus, este cert că noi nu nesocotim prejudiciile de ordin general (pe care
le-ar aduce) o încheiere (a Conferinţei) fără nici un rezultat şi dorim să evităm
aceasta pe orice cale ; singurul aspect la care nu am contribui ar fi folosirea
Tratatului de la Paris - care ar trebui să ofere un reazem şubredei Porţi
- ca paravan pentru subminarea ultimului piedestal al acesteia.
De curînd ne-a parvenit raportul referitor la ultima şedinţă a Conferinţei.
Vedem cu recunoştinţă că contele Hatzfeld nu s-a pronunţat împotriva
propunerii plenipotenţiarului nostru de a lua ca punct de plecare a discu
ţiei articolul 23 (al Convenţiei), ci a reţinut-o pentru raportare (la Berlin) .
Ne-am bucura dacă instrucţiunile lui ne-ar îndreptăţi opinia că, chiar dacă
în tratarea formală şi în aprecierea detaliilor se mani:estă deosebiri de vederi,
în fond Austria şi Prusia urmăresc totuşi acela�i fOOp.
Lumea suferă mult sub presiunea actualelcr neînţelegeri şi a perspec
tivei unui viitor şi mai întunecat . Pericolul însă este comun şi este necesară
o înţelegere mai intimă între cei care urmăresc acelaşi (scop) .
Întrucît, după cum ştiţi, guvernele şi-au prcmis reciprcc ţinerea în
secret a rezultatelor Conferinţei, vă rog să con�ideraţi prezenta scrisoare
numai şi num ai ca (o sursă) pentru orientarea dumneavoastră personală
şi pentru folo sirea (ideilor cuprinse în ea) în convorbirile dumneavoastră
<:U baronul Ma nteuffel, în scopul menţinerii unei concepţii cit mai asemănă
toare posibil a celor două guverne.
Cu contele Pfordten, care de cîteva zile se află aici ca turist, am discutat
îndeosebi chestiunea Holsteinului. [ . ] 1• . .
89
1 858 mai 29/iunie 1 0, Iaşi. Raportul lui V. Place către Ed. Thouvenel, despre
efedele întirzierii rezultatelor Conferinţei de la Paris; exemplul mobilizator
al Muntenegrului asupra populaţiilor creştine din Imperiul otoman ; politica
Argliei şi consecinţele ei în Principate.
lassy, 1 0 Juin 1 858
[ . . . ] 1. NOTRE CAIMACAM Cantharides se releve faiblement de la

secousse qu'il s'est donne lui-merne ; je l'ai vu hier soir geignant et presque
pleurant, en tout cas il est hors d'etat de s'occuper d'affaires, sa pauvre tete
I Redarea discuţiei în l egătură cu chestiunea Holsteinului.
259
qui n 'etait dej a pas bien forte ne me paraît pas avoir resiste au choc. Vous
dire dans quel etat se trouve ce malheureux pays est impossible ; c 'est un
desordre, un . chaos, ou un vizir perdrait ses petits. Que la Conference en
finisse d'un� maniere ou d'une autre, car si elle tarde encore lorsqu'elle arri
vera avec sa reorganisation, il ne sera plus possible de l 'appliquer faute de
quelque chose qui ait meme l 'apparence d'existence.
L'affaire du �Iontenegro continue a produire son effet ici, on se repete
qu'il ne serait donc pas si difficile aux populations chretiennes de se debar
rasser des Turcs, si seulement !'Europe Ies laissait faire et ne se melait pas
trop de leurs affaires. Cela se dit encore a peine et bien bas a l'oreille, mais
enfin cela se dit et pour peu qu'une puissance voisine et dont le prestige est
loin d'etre disparu veuille ramasser ces paroles, il ne lui sera pas difficile
d'en tirer parti dans un moment donne. Voila donc le resultat de la belle
politique des Anglais ou plutât de leur hydrophobie a l'endroit de notre in
fluence ; c'est tout simplement I' edifice russe qu 'ils \·ont reconstruire et plus
haut, plus solide que par le passe.
Je n'ai pas de nouvelles de Paris depuis le 28 ct jc suis tres-anxieux
de savoir ce qui se passe .
'.\fadame Balsche doit etre arri\·ee a Constantinople, \"OUlez-vous me per
mettre de vous <lire que c'est une fine mouche dont il est bon de se defier.
Agreez . . .
Victor Place
• Arh. St. Buc . . colecţia �Iicrofilme Franţa, r. 1 16, c. 626- 629 (.-\rchbes Xationales, Paris,
Papiers Ed. Thou·1enel, b. 1 1 , P. S . ) .
Ed. Documente privi11d L"nirea Principatelc,r, ·101 . V I , întocmit d e G. Chiriţă, V. Costake şi
E m . Poştruiţă, Bucureşti, 1980, p . HO - 11 1 .
Iaşi, 1 0 iunie 1 858
Domnule ambasador,
[ . . . ] 1. CAL\IACA:\I C L XOSTRU Cantharide se reface cu încetul după

zguduirea pe care el însuşi şi-a pricinuit-o ; l-am văzut ieri seara gemînd şi
aproape plîngînd, în orice caz el nn este în stare a se ocupa de treburile publice ;
bietul său cap, care nici mai înainte nu era prea forte, pare să nu fi rezistat
şocului. Să vă relatez în ce situaţie se găseşte această nefericită ţară este impo
sibil ; e o dezordine, un haos, în care un vizir şi-ar pierde copiii. De s-ar sfîrşi
Conferinţa într-un fel sau în altul, căci, dacă mai întîrzie, atunci cind va sosi
cu reorganizarea ei nu va mai fi posibil de a o aplica, din lipsă de ceva care să
aibă cel puţin aparenţa d't exist:L.
Chestiunea '.\Iuntenegrului continuă să-şi pro<lucă efectul aici, oamenii
îşi repetă că n-ar fi deci atît de dificil pentru populaţiile creştine srt se deba
raseze de turci, dacă Europa le permite să o facă şi nu se amestecă prea
mult în treburile lor. Acest lucru abia se rosteşte şi anume cu glas încet, la
ureche, dar, în fine, se rosteşte şi dacrt o Putere vecină, al cărei prestigiu e
departe de a fi dispărut, se osteneşte cit de cit să culeagă aceste cuvinte,
nu-i va fi greu să scoatrt profit din ele la un moment dat . Iată. deci rezultatul
politicii elegante a englezilor sau mai curînd a hidrofobiei lor în zona influen-
1 Des p re t rimiterea unor eş.mt ioane de vin.
260
ţei noastre ; este pur �i �implu edificiul rus pe care sint pe cale să-l constru
iască şi anume mai înalt şi mai solid dedt în trecut .
Nu am ştiri de la Paris de la 28 (mai) şi sînt foarte îngrijorat de a cu
noaşte ceea ce se întîmplă.
Doamna Balş trebuie să fi sosit la Constantinopol ; penniteţi-mi să vă
spun că ea este o persoană şireată, în care e bine să nu ai încredere.
Primiţi . . .
Victor Place
90
1 858 iunie 6 / 1 8, Petersburg. Raportul ambasadorului Franţei la Petersburg,

Montebello, către Al. Walewski, despre opinia guvernului rus în problema
drapelului unic al Principatelor.
Ambassade de France S t . Petersbourg, l e 1 8 Juin 1 858

Direction Politique
No. 50
M:onsieur le Corn te,
]'AI COMMUNI QUE au Prince Gortchakoff la depeche telegraphique

de Votre Excellence relative a la question de !'unite de drapeau pour Ies
Principautes. Je vous ai fait connaître par le telegraphe la substance de son
opinion a ce sujet. Lorsque nous lui avons communique notre projet de tran
saction, il lui a paru, m'a-t-il dit, soulever beaucoup d'objections, mais il ne
s'est arrete qu'a une seule consideration, qui, a ses yeux, dominait toutes
Ies autres, celle de se ranger a nos câtes au moment ou l'Angleterre nous aban
donnait, et ou nous risquions de nous trouver a peu pres seuls sur le terrain
de l'union ; dans cette circonstance, il n'avait pas hesite a nous montrer la
valeur pratique de l'amitie de la Russie, et l'Ambassadeur de l'Empereur
Alexandre avait rei;u pour instructions de marcher d'accord avec nous. Mais,
quant aux details, il s'en est remis entierement au jugement du Comte Kisse
leff qui connaît mieux que lui la question ; dans l'ignorance ou il est de la
valeur et de l 'etendue des concessions que nous avans faites, il ne peut que
s'en tenir a cette ligne de conduite et laisser le parti a prendre sur la question
du drapeau a l'appreciation personnelle de l'Ambassadeur de l 'Empereur
Alexandre qui se concertera avec Vetre Excellence en tenant compte de ses
instructions generales. Si nos conces�ions ont ete telles que !'unite de dra
peau soit la seule trace qui reste dans le projet de l'union que nous avons
voulue, le Prince Gortchakoff ne m'a pas cache qu'il etait loin d'attacher
la meme importance que nous a ce qui n'est que le signe exterieur d'unc pen
see qui a disparu. II est porte a croire qu'il y aurait eu plus de <lignite de notre
part, si nous etions contraints de ceder a la force des choses, de faire un aveu
d'impuissance en constatant que nous restons fideles au principe de l 'union ;
si nous nous replai;ons sur natre premier terrain, celui de l 'union a\·ec un
Prince etranger, la Russie marchera a nos câtes, comme elle l'a deja fait.
Mais le Prince Gortchakoff m'a repete que, loin du theâtre de negociations,
26 1
ne connaissant qu'imparfaitement la situation, et en presence de la lacune qui
separe ses dernieres informations de la depeche telegraphique de Votre Excel
lence, ii ne pouvait que s'en remettre au Comte Kisseleff, qui aurait a se con
certer avec nous dans l'esprit de ses instructions generales, et dans le but de
maintenir l'accord entre nos deux Gouvernement s .
Veuillez agreer . . . ,
Duc de Montebello
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme Franţa, r . 3 10, c. 646 - 6-:18 (Ministere des Affaires Etran
geres, Archi'les diplon11tiques, Correspond:i.nc e Politique, Russie, voi. 2 17, f. 3 - 4) .
Ambasada Franţei
Direcţia Politică St. Petersburg, 1 8 iunie 1 858
Nr. 50
Domnule conte,
I-AM TRANSMIS prinţului Gorceakov depeşa telegrafică a Excelenţei

Yoastre referitoare la chestiunea drapelului unic al Principatelor. V-am făcut
cunoscută prin telegraf esenţa opiniei sale privind acest subiect. Cînd i-am
comunicat proiectul nostru de convenţie, mi-a spus că acesta i-a sugerat mai
multe obiecţii, dar că s-a oprit la un singur aspect, care, după opinia sa, este
mai important decît toate celelalte, respectiv acela de a nu se alătura, în
momentul în care Anglia ne abandonează şi cînd există riscul să rămînem
aproape singuri în susţinerea Unirii ; în această împrej urare, nu a ezitat să ne
dovedească în mod practic valoarea prieteniei Rusiei şi - (a adăugat el) -
ambasadorul împăratului Alexandru a şi primit instrucţiuni să se pună de acord
cu noi ; dar că, în ceea ce priveşte detaliile, împărtăşeşte întrutotul punctul
de vedere al contelui Kiseleff, care cunoaşte problema mai bine decît el ;
necunoscînd importanţa şi amploarea concesiilor pe care le-am făcut, el nu
poate decît să aibă aceeaşi conduită ca şi pînă acum şi să lase problema dra
pelului la aprecierea personală a ambasadorului împăratului Alexandru, care,
respectînd. instrucţiunile sale de ansamblu, se va pune de acord cu Excelenţa
Voastră. Printul GorceakoY nu mi-a ascuns că - dacă concesiile noastre au
fost de aşa natură încît singurul lucru care a mai rămas din proiectul de Unire
?orit de n_?i est� drapelul unic - at �nsi el �u . ac�r?ă în ni� i un caz aceeaşi
importanţa unm fapt care nu reprezmta dec1t md1cml extenor al unei con
cepţii depăşite. Este înclinat să creadă că ar fi mai demn din partea noastră
ca, dacă am fi constrînşi să cedăm împrejurărilor, să ne mărturisim incapaci
tatea de influenţare a lucrurilor, arătînd că rămînem fideli ideii de Unire ;
dacă am reveni la punctul de vedere iniţial, acela al Unirii sub un prinţ străin,
Rusia ni se va alătura cum a şi făcut-o deja. Prinţul Gorceakov a repetat că,
aflîndu-se departe de masa tratativelor, cunoscînd superficial situaţia şi dat
:fiind că pînă la depeşa telegrafică a Excelenţei Voastre a existat o perioadă
în care i-au lipsit informaţiile, nu poate decît să lase totul pe seama contelui
Kiseleff, care ar urma să se înţeleagă cu dumneavoastră în spiritul instruc
ţiunilor de ansamblu ce i s-au dat şi în scopul menţinerii înţelegerii între guver
nele noastre.
Binevoiţi să primiţi . . .
Duce de Montebello
262
91
1 858 iunie 7 / 1 9, Paris. Instrucţiuni ale lui Al. Walewski către Montebello,
privind poziţia guvernului francez în timpul Conferinţei de la Paris în problema
Unirii Principatelor ; necesitatea consfinţirii acestui act printr-un drapel un ic .
Paris, le 1 9 Juin 1 858

:'.\fonsieur le Duc,
LA D E P ECH E telegraphique que j 'ai eu l'honneur de vous adresser en

date du 1 6 de ce mois vous a fait connaître l'impression du Gouvernernent de
l'Ernpereur sur la rnarche des travaux de la Conference ainsi que Ies pr'5oc
cupations que nous inspirent Ies difficultes qu'elle rencontre. Le document que
j 'ai depose dans le but de fournir un therne aux deliberations a donne lieu de la
part de Monsieur le plenipotentiaire d'Autriche a des observations et a des
reserves dont nous ne saurions nous dissirnuler la portee ; et nous n'avons
obtenu l'adhesion de Monsieur le plenipotentiaire d'Angleterre au principe
d'un corps cornmun a la Moldavie et a la Valachie qu'en nous rnontrant dis
poses a faire des concessions qui en affaibliraient notablernent Ies attribu
tions et le caractere. Nous ne saurions prevoir le resultat d'une deliberation
qui progresse si peniblement. Fideles aux sentirnens qui nous ont determines
a presenter un projet de transaction nous continuerons de faire tout ce que
cornportera notre <lignite pour faciliter l'entente. Notre condescendance ne
saurait toutefois depasser certaines lirnites. Moins le corps cornrnun dont Ies
deux principautes pourront etre dotees devra avoir de force et d'autorite
reelle, plus il sera necessaire a nos yeux que la solidarite de leurs interets
et de leur position soit du moins consacree par un signe visible et qu'elles
n'aient qu'un rneme drapeau. Une disposition qui repond si bien d'ailleurs
au vceu de l'art . 26 du traite de Paris, relatif a la force arrnee que Ies deux
provinces pourront entretenir, a certainement droit a tout natre appui. Nous
ne croyons donc pas que cette satisfaction morale puisse leur etre refusee
et c'est un point sur lequel le Gouvemernent de l'Empereur ne saurait faire
!'abandon de son opinion. Si donc nous n'obtenions pas !'agrement de la Tur
quie et de l'Angleterre a la communaute du drapeau, nous nous croirions
autorises a retirer natre proj et de transaction et a nous replacer sur le terrain
trace par Ies vceux des Divans en revenant a !'idee de l'union sous un Prince
etranger. Les considerations qui nous dirigent a cet egard sont de nature â
etre appreciees par le Cabinet de St. Petersbourg. En VOUS priant de lui en
faire part, j 'ai donc la confiance qu 'il continuera d'envisager la rnarche de la
discussion de la meme maniere que nous et qu'il partagera entierement notre
avis sur la question du drapeau.
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 3 10, c. 649 - 65 1 (Ministere des Aflaires
Etrangeres, Archi•1es diplomatiques, Correspondance Politique, Russie, voi. 2 17, f. 6w8),
263
Paris, 1 9 iunie 1 858
Domnule duce,
DEPEŞA telegrafică pe care am avut onoarea să v-o adreEez în ziua de

1 6 a acestei luni v-a făcut cunoscută opinia guvernului împăratului în legă
tură cu mersul lucrărilor Conferinţei, ca şi grij a pe care ne-o provoacă difi
cultăţile întîmpinate. Documentul pe care l-am prezentat (Conferinţei) în
scopul de a constitui o temă de dezbatere i-a dat prilej ul domnului plenipo
tenţiar al Austriei (să formuleze) observaţii şi rezerve, de a căror impor
tanţă nu am putea face abstracţie ; şi nu am obţinut adeziunea domnului
(ministru) plenipotenţiar al Angliei la principiul unei organizări comune a
:\foldovei şi \' alahiei decît arătîndu-ne dispuşi să facem concesii care i-ar slăbi
sensibil atribuţiile şi caracterul. Nu putem să întrezărim rezultatul unor
dezbateri care înaintează atît de greu. Fideli principiilor care ne-au determinat
să prezentăm un proiect de Convenţie, vom continua să facem tot ce ne stă
în putere pentru a înlesni ajungerea la o înţelegere. Amabilitatea noastră
nu poate totuşi trece dincolo de anumite limite. Cu cît mai puţină forţă şi
autoritate va trebui să aibă aparatul de stat comun cu care ar urma să fie
investite cele două Principate, cu atît mai necesar va fi, din punctul nostru
de vedere, ca solidaritatea intereselor lor şi a poziţiei lor să fie cel puţin con
sfinţită printr-un semn vizibil şi ca ele să aibă un singur drapel. O prevedere
care răspunde, dealtfel, atît de bine sensului articolului 26 al Tratatului de
la Paris, referitor la forţele armate pe care cele două provincii le vor putea
întreţine, îndreptăţeşte cu certitudine întregul nostru sprijin. �u credem,
prin urmare, că această satisfacţie morală ar putea să le fie refuzată şi aceasta
este o problemă în legătură cu care guvernul împăratului nu ar putea să renunţe
la opinia sa. Deci, dacă nu vom obţine acordul Turciei şi Angliei în problema
drapelului comun, ne vom considera îndreptăţiţi să ne retragem proiectul de
Convenţie şi să ne situăm din nou pe poziţia exprimată de Dinnuri, revenind
la ideea Unirii sub un prinţ străin. Considerentele care ne conduc la această
opinie sînt de natură să obţină aprobarea guvernului de la St. Petersburg.
Rugindu-vă să-i faceţi cunoscute cele de mai sus, am com·ingerea c5. acesta
va continua să aibă aceeaşi opinie în timpul dezbaterilor ca şi noi şi că va
împărtăşi întrutotul punctul nostru de \·edere în problema drapelului.
91
1 858 iunie 1 6 /28, Viena. Telegrama lui K. F. Buol către R. Apponyi şi A. Hiib
ner, privind drapelul comun al Principatelor.
Yienne, 28 Juin 1 858
Par telegraphe, en chiffre.
NOUS PERSISTONS irrernquablement dans notre refus d'un drapeau
commun. Ce que nous pourrions conceder, c'est un embleme commun, mais
pour le cas seulement ou les deux Corps fussent appeles a une action commune.
Cet embleme fermerait reunis Ies couleurs Turque, Valaque et .:\foldave .
Buol
264
• 1\ r h . S t . Buc . , colecţia )liaofilme .\ t,> tria . r. 2i2, c. 502 \H>us-, Hof- und Sta:i.tsat;:hi·J"
\\";1.-:: , Poli� i,;L'l1L"s ..\rchi·1, \"I I I En;?l:rnd, \\"eisungen 1-358, E . -1 7 ) .
Yiem, 28 mme 1 858

Telegramă , cifra t .
PERSbT..\ :\I irerncabil in refuzul nostru fa ţă de ideea unui drapel

·comun. Ceea ce am putea admite este o emblemă comună, dar numai pentru
cazul cînd cde două Corpuri sînt chemate la o ac ţiune comună. Această em
l)lemă ar include, grupate, culorile turcă, valahă şi m o ld a,·:1 .
Buol
'93
1 858 iunie 2-1./ iulie 6, Yiena. Telegrama lui K. F. Buol către R. Apponyi, in
legătură cu propunerea Prusiei privind drapelul comun al Principatelor.
Yienne, 6 Juillet 1 858

Par telegraphe, en chiffre
DAI\S LA 7-eme Conference, le Comte Hatzfeldt a propose : „Les deux

::nilices consen·ent chacune son drapeau actuel. Lorsqu'elles seront reunies,
·elles n'auront qu'un meme drapeau compose des deux drapeaux existans
· e t places a cote l'un de l'autre" .
L'Empereur 1 refuse sa sanction a cette propos1t1on.
L'idee de deux drapeaux de rechange, pour la paix et l'action, est mal
heureuse. De reunir le drapeau commun pour le moment ou Ies passions
seront en mouvement, uous semble surtout dangereux. �otre propositiou
n'offre pas Ies memes dangers et repondrait en meme tems aux besoins d'une
action commune 2• Si la nuance 3 est minime, comme on le pretend, pourquoi
ne pas accepter natre proposition ? Si, comrne nous le croyons, elle est capi
rale, on comprendra notre persistance. Suppliez Lord -:\Ialmesbury de bien
peser l'importance du parti, qu'il prendra .
Buol
• Arh. St . B u c . , colecţia :\Iicrofilme ..\ustria, r. 272, c. 502 {Hrns-, Hof- und Staa.tsarchiv
Wien,Politisches ..\rchi ·1 \"I I I . Englan d , Weisunge n 1858 , K. · r ) .
Yiena, 6 iulie 1 858

Telegramrl cifratr1
ÎN CADRUL celei de a 7-a şedinţe a Conferinţei, contele Hatzfeldt

:apropus : „Cele două armate să păstreze fiecare drapelul ei actual. Atunci
dnd vor fi reunite, nu vor avea decît un singur drapel, format din cele două
drapele existente, plasat e unul alături de celălalt" .
265
Împăratul nostru refuză să aprobe această propunere.
,
Ideea celor două drapele de schimb, pentru pace şi pentru luptă, este
nefericită. A reuni drapelul comun, acum cînd pasiunile se agită, ne pare deose
bit de periculos. Propunerea noastră nu prezintă aceleaşi pericole şi ar răs
punde totodată necesităţilor unei lupte în comun 1• Dacă diferenţa 2 este
minimă, aşa cum se pretinde, de ce să nu se accepte propunerea noastră ? Dacă
însă - aşa cum credem noi - ea este capitală, insistenţa noastră va fi în
ţeleasă. Imploraţi-l pe lordul Malmesbury să reflecteze bine asupra impor
tanţei hotărîrii pe care o va lua.
Buol
94
1 858 iunie 25/iulie 7, Viena. Scrisoare particulară a lui K. F. Buol către
R. Apponyi, privind implicaţiile eventualei acceptări a unui drapel comun
pentru Principate.
Lettre particuliere a Vienne, Ie 7 Juillet 1 858

Monsieur Ie Comte Apponyi,
Londres.
LA QUESTION du drapeau est pour I'instant la grande pierre d'achoppe

ment. L'amour propre fran\ais est en lutte avec nos interets, et plus I'Empereur
Napoleon mettra de I'insistance a emporter la question, plus îl nous sera
permis de croire qu'îl entend reserver pour l'avenir ce qu'îl ne peut pas obte
n ir aujourd'hui. II s'ensuit que nous resterons consequents avec nous-memes,
et que nous au moins ne sanctionnerons pas une mesure a laquelle nous n e
nous sommes j amais engages et qui nous preparerait d e graves embarras.
La proposition prussienne, dont j e ne veux pas suspecter Ies intentions, n e
pare a aucun danger et n e repond a aucune situation . D'imposer a une troupe
d'abandonn er au moment de l'action I'etendard auquel elle a prete serment,
et puis de lui reprendre celui sous Iequel elle peut avoir vaillamment combattu
Iorsqu'elle rentre en garnison, sont des abnormites qui j usqu'a present
n 'avaient pas encore ete inventees.
Notre proposition, îl me semble, repond a tous Ies besoins. Elle ecarte,
en partie au moins, Ies dangers que nous avons signales et accorde un signe
de ralliement pour I'action commune. II nous repugne de croire qu'une
proposition aussi raisonnable et conciliante <lut rencontrer de I'opposition ,
parce qu'elle a ete faite par nous. Quoiqu'îl en soit, Vous pouvez <lire haute
ment, que l'Empereur ne donnera pas sa sanction a un drapeau commun. Nous
regrettons assez d'avoir laisse subsister Ie drapeau soi-disant national en
Piemont, et de ne pas apres la victoire 1 avoir exige la reprise de l'ancien, pour
ne pas vouloir retomber dans Ia meme faute. Nous ne nous faisons aucune
illusion sur Ies froissements qui pourront resulter de notre refus. J e ne sais
tout ce qu'on trouvera moyen d'1·mposer a la Porte en dehors de la Confe-
1 O luptă în comun a armatelor reunite ale celor două Principate.

2 Între propunerea repreze ntantului Prusiei, M. Hatzfeldt, şi cea austriacă.
266
<rence, mais au moins n'aurons nous pas ete complices d'une decision que nous
regarderions comme une mauvaise action .
Ainsi que j e Yous l'ai mmde pu telegraphe, ou la n uance est minime,
alors on aura egard a nos w:eux ; ou bien la difference est capitale, alors on
comprendra notre tenacite. Ne sortez pas de ce dilemme, a uquel la replique
me semble difficile. Tâchez de convaincre Lord �falmesbury de l'immense
prix que nous attacherions a nous voir soutenus par lui. J e suis convaincu
que sa parole serait ecout ee a Paris.
Buol
• Arh. St. Buc . , colecţia l\Iicrofilme Austria, r. 272, 5 0 � - 505 (H L a s - , H _)f- u n j S�aatsar
c.
c !:i.i·r Wien, Politis :h es Archi ·1, VIII England, W�isungen I S 5 3 , K. -:I 7 ) .
Scrisoare personală către Viena, 7 iulie 1 88 5

domnul conte Apponyi, Londra
CHESTIUNEA drapelului constituie, pentru moment, principalul obsta

col. Amorul propriu francez este în luptă c u interesele noastre şi, cu cît mai
mult va insista împăratul Napoleon pentru rezolvarea chestiunii, cu atît n e
va f i permis să credem c ă el înţelege s ă rezen-e pentru viitor ceea c e nu poate
obţine astăzi. în consecinţă, vom rămîne consecvenţi cu noi înşine şi, cel puţin,
nu vom aproba o măsură la care nu ne-am angajat niciodată şi care ne-ar
cauza mari n eplăceri. Propunerea prusiană, ale cărei intenţii nu vreau să le
suspectez, n u evită nici un pericol şi n u răspunde n ici unei situaţii. A impune
unei trupe să-şi abandoneze în timpul luptei stindardul faţă de care a depus
j urămînt şi apoi a i-l lua, la întoarcerea în garnizoană, pe cel sub caT e poate că
s-a luptat vitejeşte, sînt enormităţi care pînă în prezent nu au mai fost inven
t ate.
Propunerea noastră, mi se pare, răspunde tuturor necesităţilor. Ea înlă
t ură, cel puţin în parte, pericolele pe care noi le-am semnalat şi dă un indiciu
de raliere pentru lupta în comun. Ne repugnă să credem că o propunere atît
de rezonabilă şi conciliantă a trebuit să întîmpine opoziţie numai pentru că
a fost făcută de noi. Oricare ar fi situaţia, puteţi declara sus şi tare că împăratul
(nostru) nu va sancţiona un drapel comun. Noi regretăm destul pentru că am
permis existenţa drapelului aşa-zis naţional în Piemont şi pentru că după
victorie 1 n u am cerut reluarea celui vechi, astfel că n u vrem să săvîrşim
aceeaşi greşeală. Nu ne facem n ici o iluzie asupra n eplăcerilor care vor putea
rezulta din refuzul nostru. Nu ştiu ce mijloace - în afara Conferinţei - vor fi
găsite spre a se impune Porţii o astfel de hotărîre, dar, cel, puţin, n u vom fi
fost complici la o decizie pe care o vom considera ca o acţiune dăunătoare.
Aşa cum v-am transmis pe cale telegrafică, ori n uanţa va fi minimă şi
deci se va da atenţie dorinţelor noastre, ori diferenţa va fi capitală şi deci se
va înţelege tenacitatea noastră. Nu ieşiţi din această dilemă, la care îmi pare
dificil să se dea o replică. încercaţi să-l convingeţi pe lordul Malmesbury
asupra imensului preţ pe care îl punem pe faptul de a fi sprij iniţi de el. Sînt
convins că la Paris cuvîntul lui va fi ascultat
Buol
1 Războiul austro-piemontez din 1849 ; infringerea armatei piemonteze la Nova.ca.
267
95
1 858 iunie 27 /iulie 9, Viena. Telegrama lui K. F. Buol către R. Apponyi„

cuprinzind propunerea Austriei in privinţa drapelului comun al Principatelor.
Vienne, le 9 Juillet 1 858
LA D E PE CHE 1 expose les motifs par lesquels nous ne pouvons pas

accider a la proposition prussienne tendant a reserver aux deux milices. pour
le cas ou elles seraient reunies, un drapeau compose des drapeaux des deu.'I:
pays et places a cote l'un de l'autre.
N ous proposons, par contre, d'ajotiter aux deux drapeaux doneures 2'ntactcs
un embleme commun quelconque, qui pourrait etre facilement attache ou enleve.
Buol
• Arh. St. Buc., c olecţia Microfilme Austria, r. 272, c. 506 (Haus-, Hof· und Staatsarchi-„
.._..ien , Politisches Archiv VIII, England, \\"eisungen 1858, K. 47)
Viena, 9 iulie 1 85S
DEPEŞA 1 expune motivele datorită cărora noi mt putem fi de acord

cu propunerea prusi·a11ă, care are ca scop să rezerve celor două armate, pentru
cazul în care vor fi reun ite, un drapel compus din drapelele celor două ţări
plasate unul alături de celălalt.
Noi propunem, din contra, să adăitgăm la cele două drapele rămase intacte
o emblemă comună oarecare, care ar putea fi ataşată sau desprinsă cu uşurinţă.
Buo1
96
1 858 iulie 1 / 1 3, Viena. Raportul ambasadorului portl!g: ez la Viena, H. Tei
xeira de Sampay6, către Louie, despre poziţia Porţii faţă ele Vnirea Princi
patelor.
Lega�o de Sua
Majestade Fulana em Vienna
N° 4
lllustrissimo e Excellentissimo Senhor,
[ . ] 1 . 2. POR EM QUANTO a questăo dos Principados do Danubio

. .
estâ suspensa em consequencia da interrupc;ao que tem havido nos Confe

rencias de Paris por causa da molestia de Fuad Pachâ ; como Vossa Excel-
1 Scrisoarea din 25 iunie/7iulie 1858 a ministrului afacerilor externe, K. F. Buol.
270
lencia teri visto pelos Jornaes o Conde Walewski propoz em urna das ultimas
conferencias a reuniăo dos Principados corn dois Hospodares, porem o Em
baixador turco oppoz-se formalmente declarando, que as instru<;oes do seu
Governo lhe nao permittiăo entrar n'este debate. [ . ] 2• . .
Yienna em 1 3 de Julho de 1 858

Henrique Teixeira de Sampay6
• Arh. St. Buc . , colecţia :Microfilme Portugalia, r. 14, c. 168 - 169 (Ministerio dos N eg6cios
Estrangeiros, Legao;:ăo Portuguesa em Viena, 1858) .
Legaţia Maiestăţii Sale la Viena

Nr. 4
[ ] 1 2. C ÎT DESPRE chestiunea Principatelor Dunărene, aceasta a

• • •
rămas nelămurită din pricina întreruperii Conferinţei de la Paris datorită

imbolnăvirii lui Fuad paşa ; cum de altfel Excelenţa Voastră va fi văzut din
ziare, contele \Valewski a propus la una din ultimele conferinţe Unirea Prin
cipatelor cu doi domnitori, dar ambasadorul turc s-a opus categoric decla
rînd că instrucţiunile guvernului său nu-i permit să intre în această dez
batere. 1 2• c • • •
Yiena, ia 1 3 iulie 1 858

Henrique Teixeira de Sampayo
97
1 858 august 2 / 1 4 , Bucureşti. Raportul lui L. Beclard către E d. Thouvenel,

despre înţelegerile la care a ajuns Conferinţa de la Paris în chestiunea Princi
patelor ; impresii din călătoria prin Oltenia .
Bucharest, 1 4 Aoî1t 1 858

::\Ionsieur l'Ambassadeur,
JE SUIS rentre la semaine derniere a Bucharest, tout j uste a temps pour

;recevoir votre lettre de 2 Aout, mais trop tard pour pouvoir y repondre.
Parmi Ies plis accumules sur mon bureau, j 'ai trouve aussi vos trois prece
<lentes lettres des 7, 1 9 et 27 Juillet ; avide de nouvelles comme je l ' etais
apres une absence de trois semaines, rien ne pouvait m'etre plus agreable
que l'aspect de toutes ces enveloppes. Leur contenu rne reservait des surprises
plus douces encore. Jy ai trouve la solution a peu pres complete de toutes
1 I n form a ţ ii asupra primi ri i unei scrisori trimisl de regele Portugaliei, Pedro \", împă.-
1ratului Franz Jose p h .
2 �tiri pri"rind e·renimentele din Sudinia, relaţii portughezo-austriece.
271
Ies enigmes proposfrs au Congres de Paris. Elect ion des hospodars, composi
tion des futures assemblecs, institutions communes aux deux pays, separes.
de fait, mais unis par une denomin ation nouvelle, promesse implicite d'une
fusion plus complete dans l'avenir, enfin consecralion solennelle de !'auto
nomie :\'Ioldo-Vaiaque, tout cela m'a paru cxcellent, incspere et tout a fait
d'accord avcc les n eccssites actuelles. J e n e saurais donc trop vous remcrcier
de ,-os interessantes confidences, qui vcnaient completer for t a propos des.
communications ant erieures de Monsieur de Talkyrand.
Laissez-rnoi vous <lire deux mots de mon voyage, qui ne m'a Iaisse ega
lement que de riantes impressions . Pendan t trois sernaines, j 'ai parcount
sans trop de fatigue Ies regions monlagneuses et de la grande et de la petite
Valachie. J'ai traverse une dizain e de districts, visite un nombre egal de mo
n asteres, franchi, a gue, j e n e sais combien de rivieres et de torren ts : et j e
suis revenu enchante d e tout c e quc j ' ai vu. I I est \Tai q ue l'air des montagnes.
a etc si bienfaisant pour mon estomac detraque, que, pour le moment, j e
vois tout en rose. Neaumoins, j e crois pouvoir affirmer quc l a ,.alachic, du
moins, la part ie voisine des Carpathes, est un des plus beaux pays du monde,
que le peuple y a fort bonne mine, que Ies moines y sont hospit aliers, les reli
gieuses avenantes ct Ies ispravniks on n e peut mieux dresses. Cc n 'etaient
partout qu'arcs de t.riomphe, cabinels de ,-erdure, harangues et sorbets.
J e n 'ai a me plaindre que du trop de prevenances dont j 'ai ete I'obj et et de la
poussiere que faisaient autour de moi Ies inevitables gendannes dont !'escorte
m'etait imposee. Aussi ai-j e bien joui de quelques j ours de repos, de silence
et de froideur que j 'ai passes dans Ies couvents. Quand la Valachie sera
sillonnee par des chemins de fer, on y organisera sans doute des trair.s ele
plaisir pour aller a Sinaia, Cosia, Bistritza, Arnota, Horezo, Polowratz , Tis
mana, etc„ etc. ; mais alors la difficult e aura disparu et le plaisir n e sera plus.
le meme. Et puis j c soup('.onne Ies moines de n'etre pas egalemen t aimables.
pour tous les ,-oyageurs. Et. puis enfin , quand la ci,-ilisation aura en,·ahi la
Valachie, qui sait ce qu'il adviendra des moines et des rnonastercs ? Les laissera
t-on longtemps encore configurer a lcur profit Ies plus beaux horizons, l'air
le plus pur, le sol le plus fertile, Ies plus gras pât urages et Ies caux Ies plus.
limpides ? J ' en doute. En attend?..n t, tous ces hons freres ressent cnt ou affec
t ent le plus vif devouement el la plus profon dc admiration pour notre gouver
n emen t . Dans tous Ies monasteres que j 'ai ,·isites, j 'ai trom·e le portrait.
de l'Empereur et celui de l'Imperatrice. Jc ne sais pas ce qu'on a fait de l'dfi
gic du Czar ; mais clic est remplacee partout par celle de Xapolfon III.
En somme j 'ai eu tout lieu d'etre satisfait . Le pays est parfaitement
calme ct c'est cc quc je tcnais le plus a sa,·oir. Les dcrnieres n ouvelles, qui
commencent a se repandre (car le prince Ghika, gui a rec;u des lettres, les
comrnunique a tout venant) produisent le meillcur cffcl ct l'on peul espercr
quc la prochaine crisc se passera sans encombrc.
L. Beclard
• A rh . St. Buc . , col('cţia :'.llicrofilm(' Franţa, r. I H , c . 107- 1 10 (Archi"lcs Xationalcs, Paris ,

Papicrs Thou·1cnel, b. 2 s ) .
Ed. Documente privind U11ina Pri11cipatelor, ·101. YI, întocmit de G . Chiriţă, Y . Costakc şi E m. .
Poştăriţă, Bucureşti, 1 980, p. 237 - 2 38.
272
Bucureşt i, 1 4 august 1 858
Domnule ambasador,
:M-A)! Î NTORS la Bucureşti în ultima s[tptămînă, exact la timp pentru

a primi scrisoarea dumneavoastră din 2 august, dar prea tîrziu pentru a-i
răspunde. Printre plicurile adunate pe biroul meu am găsit, de asemenea,
cele trei scrisori anterioare ale dumneavoastră, din 7, 1 9 şi 27 iulie ; a vid de
n outăţi cum eram după o absen ţă de trei săptămîni, nimic nu-mi putea fi
mai plăcut decît aspectul tuturor acestor plicuri. Conţinutul lor îmi rezerva
surprize încă mai plăcute. Am găsit în ele soluţia aproape completă a tuturor
enigmelor propuse Congresului de la Paris. Alegerea domnitorilor, compunerea
viitoarelor Adunări, inst ituţii comune ambelor ţări, separate de fapt, dar
unite printr-o nouă den urnire, promisiun ea implicită a unei fuziuni mai com
plete în viitor, în fine, consacrarea solemnă a autonomiei moldo-valahe -
toate acestea mi-au părut excelente, nesperate şi cu totul de acord cu necesi
tăţile actuale. 1\-aş putea deci să vă mulţumesc destul de mult pentru inte
resan tele dumneavoastră confidenţe, care au completat foarte oportun
comunicările anterioare ale domnului Talleyrand.
Permiteţi-mi să vrt spun cît e\·a cuvint e despre călătoria mea, care mi-a
lăsat , de asemenea, impresii plăcute. Timp de trei săptămîni am parcurs
fără prea multă oboseală regiunile muntoase ale Valahiei :Mari şi ale Valahiei
Mici. Am traversat vreo zece j udeţe, am vizitat cam tot atîtea mănăstiri,
am străbătut, prin \·ad, nu ştiu cite rîuri şi torente şi m-am întors încîntat de
tot ce am văzut. Este adevărat că aerul de munte a fost atît de binefăcător
pentru stomacul meu suferind, incit, pentru moment , văd totul în trandafiriu.
Totuşi, cred că pot afirma că Valahia, cel puţin partea din ncinătatea Car
paţilor, este una din cele mai frumoase ţări din lume, că poporul are acolo
o înfăţişare foarte bună, călugării sînt ospitalieri, călugăriţele amabile, iar
ispravnicii cum nu se poate mai bine instruiţi. Pretutindeni nu se aflau decît
arcuri de triumf, birouri pline de verdeaţă, discursuri şi băutură răcoritoare.
l\u am a mă plînge decît de prea multele atenţii, al căror obiect am fost eu şi
de praful pe care îl făceau în jurul meu ine,·itabilii jandarmi, a căror escorU
mi-a fost impusă. De asemenea, m-am bucurat de cîteva zile de repaos, de
linişte şi răcoare, pe care le-am petrecut la mănăstiri. Cînd Yalahia va fi
străbătut ă de căi ferate, se vor organiza, fără îndoială, .t renuri de plăcere
pentru a călători la Sinaia, Cozia, Bistriţa, Amota, Hurez, Polonaci, Tis
mana etc. etc. ; dar atunci va fi dispărut dificultatea, iar plăcerea nu va mai
fi aceeaşi, şi apoi, băn uiesc că monahii nu sînt la fel de amabili cu toţi căH't
torii. Şi apoi, în sfîrşit, cînd ci,·ilizaţia va fi invadat Valahia, cine ştie ce se va
întîmpla cu călugării şi mănăstirile ? Vor fi oare lăsaţi înd't mult timp să se
bucure de cele mai frumoase privelişt i, de cel mai pur aer, de cel mai fertil
sol, de cele mai grase păşuni, de cele mai limpezi ape ? l\Iă îndoiesc. Pînă atunci,
t oţi aceşti fraţi buni simt sau afectează de,·otamentul cel mai viu şi admiraţia
cea mai profundă pentru gunrnarea noastră. Î n toate mănăstirile pe care
le-am vizitat am găsit portretul împăratului şi al împărătesei. Nu ştiu ce au
făcut cu efigia ţarului ; dar ea a fost înlocuit ă pretutindeni cu aceea a lui
Kapoleon al Iii-lea.
Pe scurt, am avut motiv să fiu sat isfăcut . Tara este perfect calmă şi
acesta este lucrul pe care ţineam cel mai mult s[t-1 cunosc. Clt imele ştiri care
273
încep a se răspîndi (căci principele Ghica, care a primit scrisori, le comunică
primului venit) , produc cel mai bun efect şi se poate spera că viitoarea criză
se va petrece fără necazuri.
L . Beclard
98
1 858 august 7 / 1 9, Paris. Textul Convenţiei dintre Put erile garante privind
Principatele Române.
LEURS MAJESTES l'Empereur des Fran<;ais, l'Empereur d' Autriche,

la Reine du Royaume-Uni de la Grande-Bretagne et d'Irlande, le Roi de
Prusse, l'Empereur de toutes Ies Russies, le Roi de Sardaigne et l'Empereur
des Ottomans, \"oulant, conformement aux stipulations du Traite condu
a Paris le 30 Mars 1 856, consacrer par une Convention leur entente finale sur
l' organisation definitive des Principautes de Molda vie et de Valachie, ont
designe pour leurs plenipotentiaires, a l'effet de negocier et signer ladite Con
vention, savoir :
Sa Majeste l'Empereur des Fran c;:ais, Monsieur Alexandre comte Colonna
Walewski, senateur de l'Empire, grand-croix de l'ordre imperial de la Legion
d'honneur, etc., etc., etc., son ministre et secretaire d'Etat au departement
des affaires etrangeres ;
Sa Maj este l'Empereur d'Autriche, �fonsieur Joseph-Alexandre, baron
de Hiibner, grand-croix des ordres imperiaux de Leopold et de la Couronne
de fer, etc., etc., etc., son conseiller intime actuel et son ambassadeur extra
ordinaire et plenipotentiaire pres Sa Majeste l'Empereur des Fran c;:ais ;
Sa Majeste la Reine du Royaume-Uni de la Grande-Bretagne et d'Irlande,
le tres-honorable Henri-Richard-Charles comte Cowley, vicomte Daugan,
baron Cowley, pair du Royaume-Uni, membre du conseil prive de Sa Majeste
Britannique, chevalier, grand-croix du tres-honorable ordre du Bain, ambas
sadeur extraordinaire et plenipotentiaire de Sa dite Majeste pres Sa Majeste
l'Empereur des Fran c;:ais ; Sa :Majeste le Roi de Prusse, Monsieur Maximilien
Frederic-Charles-Fran c;:ois comte de Hatzfeld-Wildenburg-Schoenstein, cheva
lier de l'ordre royal de l'Aigle-Rouge de premiere classe, avec feuilles de chene,
etc., etc., etc. , son conseiller prive actuel et son cnvoye extraordinaire et
ministre plenipotentiaire pres Sa Majeste l'Empereur des Fran c;:ais ;
Sa Majeste l'Empereur de toutes Ies Russies, Monsieur le comte Paul
Kisseleff, che,·alier des ordres de Russie, decore du double portrait en bril
lants des Empereurs Xicolas et Alexandre II, etc. , etc., etc., son aide-de-camp
general, general d'infanterie, membre du conseil de l'Empire, son ambassa
deur extraordinaire et plenipotentiaire pres Sa �Iaj este l'Empereur des
Fran c;:ais ; Sa Majeste le Roi de Sard.aigne, Monsieur Salvator marquis de
Villamarina, grand-croix de son ordre royal des Saint-Maurice et Lazarc,
etc., etc., etc., son em·oye extraordinaire et ministre plenipotentiaire pres
Sa Majeste l'Empereur des Fran c;:ais ; Sa Majeste l'Empereur des Ottomans,
l\fouhammed Fuad-Pacha, muchir et vizir de l'Empire, decore des ordres
274
impenaux de Medjidie et du Merite personnel de premiere classe, de l'ordre
militaire, etc., etc. , etc., son ministre des affaires etrangeres actuel ;
Lesquels se sont reunis en conference, a Paris, munis de pleins-pouvoirs,
qui ont ete reconnues en bonne et due forme, et ont arrete Ies dispositions
suivantes :
Art. 1 -er. Les Principautes de Moldavie et de Valachie, constituees d§
sormais sous la denomination de „Principautes unies de Moldavie et de Vala
chie" , demeurent placees sous la suzerainete de Sa 1\faj este le Sultan .
Art. 2 . En vertu des capitulations emanees des Sultans Bajazet I,.
Mahomet II, Selim I et Soliman II, qui constituent leur autonomie, en re
glant leurs rapports anc la Sublime-Porte, et que plusieurs hatti-cherifs,
notamment celui de 1 834 , ont consacrees ; conformement aussi aux artides
22 et 23 du traite condu a Paris, le 30 Mars 1 856, Ies Principautes continueront
de jouir, sous la garantie collective des Puissances contractant es, des privi
leges et immunites dont elles sont en possession .
En consequence, Ies Principautes s'administreront librement et en
dehors de toute ingerence de la Sublime-Porte, dans Ies limites stipulees par
l'accord des Puissances garantes avec la Cour suzeraine.
Art. 3. Les pouvoirs publics seront confies, dans chaque Principaute,
a un hospodar et a une Assemblee elective agissant, dans Ies cas prevus par
la presente Convention, avec le concours d'une Commission centrale commune
aux deux Principautes.
Art. 4 . Le pouvoir executif sera exerce par l'Hospodar.
Art. 5. Le pouvoir legislatif sera exerce collectivement par l'Hospodar,
par l'Assemblee et par la Commission centrale.
Art. 6. Les lois d'interet special a chaque Principaute seront preparees
par l'Hospodar et votees par l'Assemblee.
Les lois d'interet commun aux detLx Principautes seront preparees par
la Comrnission centrale et votees par Ies Assemblees auxquelles elles seront
soumises par Ies Hospodars.
Art. 7 . Le pom·oir j udiciaire, exerce au nom de l'Hospodar, sera confie
a des magistrats nommes par lui, sans que nul puisse etre distrait de ses juges
naturels.
Une !oi determinera Ies conditions d'admission et d'avancement dans
la magistrature, en prenant pour base l'application progressive du principe
de l'inamovibilite.
Art. 8. Les Principautes serviront a la Cour suzeraine un tribut annuel
dont le montant demeure fixe a la somme de un million cinq cent mille pias
tres pour la l\foldavie, et a la somme de deux millions cinq cent mille piastres
pour la Valachie.
L'investiture sera, comme par le passe, conferee aux Hospodars par Sa
1\Iajeste le Sultan .
La Cour suzeraine combinera avec Ies Principautes Ies mesures de de
fense de leur territoire, en cas d'agression exterieure ; et il lui appartiendra
de provoquer, par une entente avec Ies Cours garantes, Ies mesures necessaires
pour le retablissement de l'ordre, s'il venait a etre compromis.
Comme par le passe, Ies traites intemationaux qui seront condus par
la Cour suzeraine avec Ies Puissances etrangeres, seront applicables aux
Principautes dans tout ce qui ne portera pas atteinte a leurs immunites .
275
Art. 9. En cas de violat ion des immunites des Principautes, les Hos
podars adresseront un recours a la Puissance suzeraine, et s'il n 'est pas fait
droit a lenr reclamation, ils pourront la faire parvenir par leurs agents aux
representants des Puissances garant es, a Constantinople.
Les Hospodars se feront representer aupres de la Cour suzerainc par des
agent s (capou-kiaya) nes Moldaves ou Valaques, ne relevant d'aucune juridic
tion etrangere et agrees par la Port e.
Art. 10. L'Hospodar sera elu a vie par l'Assemblee.
Art. 1 1 . En cas de vacance et jusqu'a l'installation du nouvel Hospodar,
l'administration sera de\·olue au conseil des ministres qui cntrera de plein
droit en exercice.
Ses attributions, purement administratives, seront limitees a l ' expedi
lion des affaires, sans qu'il puisse revoquer Ies fonctionnaircs autrernent que
pour delit constate judiciairement . Dans ce cas, il ne pourvoira a leur rernplace
ment qu'a titre provisoire.
Art. 1 2 . Lorsque la vacance se produira, si l'Assemblee est reunie, elle
dena avoir procede, dans les huit jours, a l'election de l'Hospodar.
Si elle n'est pas reunie, ellc sera com·oquee immediaternent et reunie
dans le delai de dix j ours. Dans le cas ou elle serait <lissoute, il serait procede
a de nounlles elections dans le delai de quinze jours, et la nouvelle Assem
blee serait egalernent reunie dans le delai de dix jours. Dans les huit j ours
.qui suivront sa reunion, elle dena avoir procede a l'election de l'Hospodar.
La presence des trois quarts du nombre des membres inscrits sera exigee
pour qu'il soit procede a l'election . Dans le cas ou pendant les huit jours
l'election n'aurait pas eu lieu, le netffieme jour, a rnidi, l'Assernblee procCdera
a l'election, quel que soit le nomhre des membres presents.
L'investiture sera demandee, comme par le passe : elle sera donnec dans
le delai d'un mois au plus.
Art. 1 3 . Sera eligibk a l 'Hospodarat, quiconque, âge de tren te cinq ans
et fils d'un pere ne �folda\·e ou Valaque, peut justifier d'un revenu foncier de
trois mille ducats, pourn1 qu'il ait rempli des fonctions publiques pendant
dix ans, ou fait partic des Assemblees.
Art. 1 4 . L'Hospodar gouverne avec le concours des ministres nornmes
par lui. Il a le droit de grâce et celui de cornmuer des peines en matiere cri
rninelle, sans pouvoir intervenir autrement dans l'administration de la justice.
Il prepare Ies lois d'interet special a la Principaute et notamment les
budgets, et les soumet aux deliberations de L\ssemblee.
Il nomme a tous les emplois d'adrninistrat ion publique et fait les regle
ments necessaires pour l'execution des lois.
La liste civile de chaque Hospodar sera rntec par l'Assernblee, unc fois
pour toUtPS, lors de S011 avenement .
Art. 1 5 . Tou t acte emanant de l'Hospodar doit etre contresigne par les
ministres competent�.
Les rninistres seront responsables de la violation des lois et particuliere
ment de tout e dissipation des deniers publics.
Ils seront j usticiables de la haute cour de j ustice et de cassation .
Les poursuites pourront etre provoquees par l'Hospodar ou par
1' Assemblee.
La mise en accusation des ministres ne pourra etre prononcee qu'a la
rnajorite des deux tiers des membres presents.
2îG
Art. 1 6. L'Assemblee elective, dans chaque Principaute, stra elue pour
sept ans, conformement aux dispositions electorales annexees a la presente
Con ven tion .
Art. 1 7 . L'Assemblee sera convoquee par l'Hospodar, et devra rtre
reunie, chaque armee, le premier Dimanche de Decembre.
La duree de chaque session ordim .ire sera de trois mois.
L'Hospodar pourra , s'il y a lien, prolonger la session . II peut com·oquer
l'Assemblee extraordinairement ou la dissoudre. Dan s ce demier cas, il est
tenu de convoquer une noun··lle Assemblee qui deYra etre reun ie dans le
delai de trois mois.
Art . 1 8 . Le Metropolitain et Ies eveques diocesains feront, de plein droit,
part.ie de l'Assemblee.
La presidence de l'Assemblee appartiendra au )fetropolitain . Les Yice-
presidents et les secretaires seront elus par l'Assemblee.
Art. 1 9. Le president fixe les conditions auxquelles le public sera admis
aux seances, sauf les cas d'exception qui seront prevus par le reglement
interieur.
11 sera dresse, par les soins du President , un proces verbal sommaire de
chaque seance qui sera insere dans la „ Gazette officielle" .
Art. 20. L'Assemblee discutera et votera les projets de loi qui lui seront
presentes par l'Hospodar. Elle pourra les amender sous la reserve stipulee
par l'art. 36, quant aux lois d'interet commun .
Art. 21 . Si les ministres ne sont pas membres des assemblees, ils n 'y
auront pas moins entree et pourront prendre part a la discussion des lois,
sans participer au vote.
Art. 22. Le budget des recettes et celui des depenscs, prepare annuelle
ment, pour chaque Principaute, par les soins de l'Hospodar respectif, et
soumis a l'Assemblee, qui pourra les amender, ne seront definitifs qu'apres
avoir ete votes par elle.
Si le budget n 'etait pas vote en temps opportun , le pouvoir executif
pourvoirait aux services publics, conformement au budget de l'annee prece
dente.
Art. 23. Les differents fonds provenant jusqu'ă. present de caisses spe
ciales, et dont le gouvemement dispose a divers titres, devront etre compris
au budget general des recettes.
Art. 24 . Le reglement definitif des comptes devra etre presen te ă. l'Assem
blee au plus tard dans un delai de deux ans, a partir de la cloture de chaque
exercice.
Art. 25. Aucun impot ne pourra etre etabli ou pers:u s'il n'a ete consenti
par l'Assemblee.
Art. 26. Commc toutes Ies lois d'interet commun ou special et les regle
ments d'administ.ration publique, les lois de finances seront inserees dans la
„ Gaz et le officielle" .
Art. 27. La Commission centrale siegera a Fockshani.
Elle sera composee de seize membres, huit Moldaves et huit Valaques ;
quatre seront choisis par chaque Hospodar parmi Ies membres de l'Assem
blee ou Ies personnes qui auront rempli de hautes fonctions dans le pays,
et quatre par chaque Assemblee, dans son sein .
277
Art. 28 . Les membres de la Commission centrale conservent le droit
<le prendre part a l' election des Hospodars dans I' Assemblee a laq uelle ils
.appartiennent .
Art. 29. La Commission centrale est permanente ; elle pourra cependant,
lorsque ses travaux le lui permettront, s'aj ourner pour un temps qui ne devra,
en aucun cas, exceder quatre mois.
La dun�e des fonctions de ses membres, pour chaque Principaute, qu'ils
.aient ete nommes par l'Hospodar ou choisis par Ies Assemblees, sera limitee
a la duree de la legislature.
Toutefois Ies fonctions des membres sortants ne cesseront qu'a l'instal
lation des membres nouveaux. Dans le cas ou le mandat des deux Assemblees
expirera simultanement, la Commission centrale sera renouvelee en totalite
pour Ies deux Principautes a l'ouverture des Assemblees nouvelles.
En cas de dissolution de l'une des Assemblees, le renouvellement n'aura
lieu que pour ceux des membres de la Commission centrale appartenant
.a la Principaute dont l'Ass�mblee sera reelue.
Les membres sortants pourront etre choisis de nouveau.
Art. 30. Les fonctions des membres de la Commission centrale seront
oretribuees.
Art. 3 1 . La Commission centrale nommera son President.
Dans le cas ou Ies suffrages se partageraient egalement entre deux candi
dats, il sera decide par la voie du sort.
Les fonctions du president cesseront avec son mandat de membre de la
· Commission centrale ; elles pourront etre renouvelees.
En cas de partage egal des voix dans Ies deliberations, la voix du presi
·dent sera preponderante.
La Commission centrale pourvoira a son reglement intei ieur. Ses depen
ses de toute nature seront mises, par moitie, a la charge des deux Principautes.
Art. 32. Les dispositions constitutives de la nouvelle organisation des
Principautes sont placees sous la sauvegarde de la Commission centrale.
Elle pourra signaler aux Hospodars Ies abus qu'il lui paraîtrait urgent
de reformer et leur suggerer Ies ameliorations qu'il y aurait lieu d'introduire
dans Ies differentes branches de l'administration .
Art. 33. Les Hospodars pourront saisir la Commision centrale de tout.es
Ies propositions qu'il leur paraîtront utile de convertii en projets de lois com
munes aux deux Principautes.
La Commission centrale preparera Ies lois d'interet general communes aux
deux Principautes et soumettra ces lois, par I'intermediaire des Hospodars,
aux deliberations des Assemblees.
Art. 34. Sont considerees comme lois d'interet general toutes celles qui
ont pour objet !'unite de legislation, l'etablissement, le maintien ou l'amelio
ration de l'union douaniere, postale, telegraphique, la fixation du taux mone
taire et Ies differentes matieres d'utilite publique commune aux deux Princi
pautes.
Art. 35. Une fois constituee, la Commission centrale devra s'occuper
specialement de codifier Ies lois existantes, en Ies mettant en harmonie avec
l'acte eonstitutif de la nouvelle organisation.
Elle revisera Ies reglements organiques, ainsi que Ies codes civil, crimi
nel, de commerce et de procedure, de telle maniere que, sauf Ies lois d'interet
:2î8
purement local, il n'existe plus desormais qu'un seul et meme corps de legis
lation, qui sera executoire dans Ies deux Principautes, apres avoir ete vote
par Ies Assemblees respectives, sanctionne et promulgue par chaque Hospodar.
Art. 36. Si Ies Assemblees introduisent des amendements dans Ies pro
jets de lois d'interet commun, le proj et amende sera renvoye a la Commission
centrale, qui appreciera et arretera un proj et definitif que Ies Assemblees
ne pourront plus qu'adopter ou rejeter dans son ensemble.
La Commission centrale sera tenue d'adopter Ies amendements qui au
ront ete votes a la fois par Ies deux Assemblees.
Art. 37. Les lois d'interet special a chacune des Principautes ne seront
sanctionnees par l'Piospodar qu'apres avoir ete communiquees par lui a la
Commission centrale, qui aura a apprecier si elles sont compatibles avec Ies
dispositions constitutives de la nouvelle organisation.
Art. 38. II sera institue une haute cour de j ustice et de cassation commune
aux deux Principautes. Elle siegera a Fockshani. II sera pourvu par une loi
a sa constitution.
Ses membres seront inamovibles.
Art. 39. Les arrets rendus par Ies cours et Ies j ugements prononces par
Ies tribunaux dans l'une et l 'autre Principaute, seront portes exclusivement
devant cette cour en cassation.
Art. 40. Elle exercera un droit de censure et de discipline sur Ies cours
d'appel et Ies tribunaux.
Elle aura droit de j uridiction exclusive sur ses propres membres en ma
tiere penale.
Art. 4 1. Comme haute cour de j ustice, elle connaîtra des poursuites qui
auront ete provoquees contre Ies ministres par l'Hospodar ou par l'Assemblee
et j ugera sans appel.
Art. 42. Les milices regulieres existant actuellement dans Ies deux Princi
pautes recevront une organisation identique, pour pouvoir, au besoin, se re
unir et former une armee unique.
II y sera pourvu par une loi commune.
II sera, en outre, procede annuellement a l'inspection des milices des
deux Principautes par des inspecteurs generaux, nommes tous Ies ans, alter
nativement par chaque Hospodar. Ces inspecteurs seront charges de veiller
a l'entiere execution des dispositions destinees a conserver aux milices tous
Ies caracteres de deux corps d'une meme armee.
Le chiffre des milices regulieres, fixe par Ies reglements organiques, ne
pourra etre augmente de plus d'un tiers, sans une entente prealable avec la
Cour suzeraine.
Art. 43. Les milices devront etre reunies toutes Ies fois que la surete de
l'interieur ou celle des frontieres serait menacee. La reunion pourra etre pro
voquee par l'un ou l'autre Hospodar, mais elle ne pourra avoir lieu que par
suite de leur commun accord, et il en sera donne avis a la Cour suzeraine.
Sur la proposition des inspecteurs, Ies Hospodars pourront egalement
reunir en tout ou partie Ies milices en camp de manreuvres ou pour Ies passer
en revue.
Art. 44. Le commandant en chef sera designe alternativement par chaque
Hospodar, lorsqu'il y aura lieu de reunir Ies milices. II devra etre Moldave ou
279
Valaquc de naissance. 11 pourra etre re\"Oque par l'Hospodar qui !'aura
nomme. Le nouYeau commandant en chef sera, dans ce cas, designe par
l'autre Hospodar.
Art . 45. Les deux milices consen-eront leurs drapeaux actuels ; mais ces
drapeaux porteront, a l'avenir, une banderole de couleur bleue, conforme au
modele annexe a la presente Convention.
Art. 46. Les Moldaves et Ies Yalaques seront tous egaux devant l'impot
et egalement admissibles aux emplois publics, dans l'une et l'autre Principaute.
Leur liberte individuelle sera garantie. Personne ne pourra etre retenu,
arrete ni poursui\·i que conformement a la loi.
Personne ne pourra etre exproprie que legalement, pour cause d'interet
public et moyennant indemnite.
Les :Moldaws et Ies Yalaques des tous Ies rites chretiens jouiront egale
ment des droits politiques ; la j ouissance de ces droits pourra etre etendue
aux autres cultes par Ies dispositions legislatives.
Tous Ies privileges, exemptions ou monopoles, dont j ouissent cncore
certaines classes, seront abolis, et il sera procede sans retard a la revision de la
loi qui regie Ies rapports des proprietaires du sol avec Ies cultivateurs, en vue
d'ameliorer l'etat des paysans.
Les institutions municipales, tant urbaines que rurales, recevront tous
Ies developpements que comportent Ies stipulations de la presente Convention.
Art. 47. Jusqu'a ce qu'il ait ete procede a la revision prevue par l'art. 35,
la legislation actuellement en vigueur dans Ies Principautes est maintenue
dans Ies dispositions qui ne sont pas contraires aux stipulations de la pre
sente Convention.
Art . 48. A l'effet de satisfaire a l 'art. 25 du Traite du 30 Mars 1 856, un
hatti-cherif, textuellement conforme aux stipulations de la presente Con
vention, promulguera Ies dispositions qui precedent dans un delai de quinze
jours, au plus tard, a partir de l'echange des ratifications.
Art. 49. Au moment de la publication dudit hatti-cherif, l'administra
tion sera remise, par Ies caimacams actuels, dans chaque Principaute, a une
Commission interimaire (caimacamie) constituee conformement aux dispo
sitions du Reglement organique. En consequence, ces Commissions seront
composees du President du Divan princier, du grand Logothete et du
:\Iinistre de l'interieur qui etaient en fonctions sous Ies derniers Hospodars,
avant l'installation, en 1 856, des administrations provisoires.
Les dites Commissions s'occuperont immediatement de la confection des
listes electorales, qui devront etre dressees et afiichees dans un delai de cinq
semaines. Les elections auront lieu trois semaines apres la publication des
listes. Le dixieme j our qui suivra, Ies deputes devront etre reunis, dans chaque
Principaute, a l'effet de proceder, dans Ies delais etablis ci-dessus, a l'election
des Hospodars.
Art. 50. La presente Convention sera ratifiee et Ies ratifications en seront
echangees a Paris, dans le delai de cinq semaines, ou plus tot si faire se peut .
En foi de quoi, Ies plenipotentiaires respectifs l'ont signee et y ont appose
le sceau de leur armes.
:�130
Fait a Paris, le 1 9 Aout 1 858.
A . \Yalewski
Hiibner
Cowlev
Hatzfeldt
Kisseleff
Yillamarina
Fu ad
Annexe.
Stipulations electorales annexees a la Convention conclue a Paris, le
1 9 :\out 1 858.
:\rt. 1 -er. L'Assembiee electi\·e se compose, dans chaque Principaute,

<le membres elus par Ies districts et par Ies \"illes. Le Metropoiitain et Ies
Eveques diocesains en font partie de plein droit.
Art. 2. Les electeurs sont ou primaires ou directs.
Art. 3. Est eiecteur primaire, dans Ies districts, quiconque j ustifie d'un
revcnu foncier de cent ducats au moins.
Art. 4. Est eiecteur direct : dans Ies districts, q uiconque j ustifie d'un
revenu foncier de mille ducats au moins ; dans Ies \·illes, quiconque j ustifie
cl ' un capital foncier, industriei ou commercial, de six mille ducats au moins,
lui appartenant en propre ou dotal.
Art. 5. Kul ne pourra etre electeur s'il n'est âge de vingt-cinq ans revolus,
et ne ou naturalise 'Ioldave ou Valaque.
Art. 6. Ne peuvent etre electeurs :
1 . Les individus qui relevent d'une juridiction etrangere ;
2. Les interdits ;
3. Les faillis non rehabilites ;
4. Ceux qui auront ete condamnes a des peines afflicth·es et infamantes,
() U seulement infamantes.
Art. 7. Les listes electorales sont dressees annuellement dans chaque

district, par Ies soins de l'administration. Elles seront pubiiees et affichees
le premier Dimanche de Jan vier, partout ou besoin sera.
Les reclamations seront portees devant I'administration dans les trois
semaines qui suiHont la publication des listes. Les reclamants pourront se
pourvoir aupres du tribunal du district, qui statuera d'urgence et en dernier
ressort .
Art. 8 . Tout electeur pourra reclamer l 'inscription ou la radiation de tout
i ndividu omis ou indument inscrit sur la liste dont lui-meme fait partie.
Art. 9. Est eligible indistinctement dans tous Ies colleges quiconque,
etant ne ou naturalise Moldave ou Valaque, sera âge de trente ans revolus et
j ustifiera d'un revenu de quatre cents ducats, au moins.
Art. 10. Les electeurs primaires, dans Ies districts, nomment dans chaque
arrondissement respectif (sous-administration) trois electeurs, lesqueis,reunis
au chef-lieu de district, eliront un depute par district.
Art. 1 1 . Les electeurs directs, dans Ies districts, eliront deux deputes
par district.
28 1
Art. 1 2. Dans Ies villes, Ies electeurs directs eiiron.t: a Bucarcst et Iassy�
trois deputes ; a Craiova, Ploieşti, Ibraila, Galatz et Ismai:I, deux deputes ;
dans Ies autres villes, chefs-lieux de districts, un depute.
Art. 1 3. Les electeurs de chaque categorie s'assernbleront separernent en
colleges speciaux pour proceder a leurs opfaations respectiYeS.
Art . 1 4 . Les colleges electoraux seront convoquees par le pouvoir exe-
cutif, trois sernaines, au rnoins, avant le jour fixe pour l'election.
Art. 1 5 . Le scrutin pour l'election des deputes est secret.
Art. 1 6. L'eiection a lieu a la majorite des suffrages exprimes.
Si aucun des candidats n'a obtenu la majori te, il sera procede a un second
tour de scrutin, et le candidat qui aura reuni le plus grand nombre de suffra
ges sera elu.
Art. 1 7. Les operations electorales sont verifiees par tAssernblee,. qui est„
seule, j uge de leur validite.
Art. 1 8 . Le depute elu dans plusieurs circonscriptions electorales doit
faire connaître son option au President de l'Assemblee dans Ies dix j ours
qui suivront la declaration de la validite de cette election.
Faute par lui d'avoir opte dans ce delai, il y sera pourvu par fa voie
du sort .
Art. 1 9. En cas de vacance par suite d'option, deces, demission ou autre
ment, le college electoral, qui doit pourvoir a la vacance, sera reuni dans le
delai de trois rnois.
Art . 20. Aucun membre de l'Assemblee ne peut, pendant la duree de la
session, etre arrete ni poursuivi en matiere penale, sauf le cas de flagrant
delit, qu'apres que l'Assemblee a autorise la poursuite.
Art . 2 1 . Toute personne qui se sera fait inscrire sur les listes electorales
au moyen de declarations frauduleuses, ou en dissirnulant l'une des incapaci
tes prevues, ou qui aura reclame et obtenu son inscription sur plUsieurs listes„
ou qui aura pris part au vote quoique non inscrite oVL dechue du droit electo
ral, sera punie d'une arnende de cent ducats au moins et de milie ducats au
plus, ou d'un emprisonnernent de huit j ours au m()ins et cle trois moi au plus.
Art. 22. A defaut de l 'initiative de ministere pabTfo; dix electeurs reunis
auront le droit d'intenter un proces criminel : 1 . a tout individu qui, p(tndant
la duree des operations electorales, aura soustrait, ajoute ou altere des bulle
tins ; 2 . a tous ceux qui auront trouble Ies operations electorales et porte
atteinte a la liberte du vote, par manreuvres frauduleuses, violences ou rnenaces.
Art. 23. Les stipulations electorales composant Ies vingt-deux articles
ci-dessus devant etre annexees a Ia Convention en date de ce jour, 1 9 AoiH,
conformernent a l'article 1 6 de la dite Convention, Ies plenipotentiaires res
pectifs ont egalement signe et scelle de leurs armes le present a<"te qui Ies
contient.
Paris, Ie 19 Aout 1 858. Signe: A. Waiewski
Hiî.bner
Cowl;ey
:Hatzfeldt
Kisseleff
Vilfamarina
Fuad
• Ed. A nhit>es diplcmatiqms, voi. II, Pll. m, tM6,. p. 102 - 1 13 ; G. Petrescu, D. A. Sturdza
şi D. C. Sturdza, A ctes fi documents . . , ·rnl . VII,
. Bucureşti, 1892, p. 306- 3 16.
282
MAIESTĂŢILE LOR împăratul francezilor, împăratul Austriei, regina
Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei, regele Prusiei, împăratul tuturor
Rusiilor, regele Sardiniei şi sultanul otomanilor, voind, conform stipulaţiilor
Tratatului încheiat la Paris la 30 martie 1 856, să consacre printr-o convenţie
inţelegerea lor finală asupra organizării definitive a Principatelor Moldovei şi
Yalahiei, i-au desemnat ca plenipotenţiari ai lor, pentru a negocia şi a semna
numita convenţie, pe următorii :
Maiestatea Sa împăratul francezilor pe domnul Alexandre conte Colonna
\\.alewski, senator al Imperiului, marea cruce a ordinului imperial al Legi
unii de onoare etc . , etc., ministrul său si ' secretar de stat la Ministerul Afaceri-
lor E xterne ;
�faiestatea Sa împăratul Austriei pe domnul Joseph-Alexander baron
Yon Hiibner, marea cruce a ordinelor imperiale Leopold şi Coroana de fier
etc., etc., actualul său consilier intim şi ambasador extraordinar şi pleni
potenţiar pe lîngă Maiestatea Sa împăratul francezilor ;
�·I aiestatea Sa regina Regatului Unit al Marii Britanii �i Irlandei pe
preaonorabilul Henri-Richard-Charles, conte Cowley, viconte Daugan, baron
Cowley, pair al Regatului Unit, membru al Consiliului privat al Maiestăţii
Sale britanice, cavaler, marea cruce a preaonorabilului ordin al Băii, ambasa
dor extraordinar şi plenipotenţiar al numitei Maiestăţi pe lîngă împăratul
francezilor ;
Maiestatea Sa regele Prusiei pe domnul Maximilian-Friedrich-Karl-Franz
conte von Hatzfeldt-Wildenburg-Schoenstein, cavaler al ordinului regal al
Vulturului roşu, clasa I, cu frunze de stejar etc . , etc., actualul său consilier
privat şi trimisul său extraordinar şi ministru plenipotenţiar pe lîngă Maie
s tatea Sa împăratul francezilor ;
Maiestatea S a împăratul tuturor Rusiilor pe domnul conte Pavel Kiseleff,
cavaler al ordinelor Rusiei, decorat cu dublul portret în briliante al împă
raţilor Nicolae şi Alexandru al II-lea etc., etc., aghiotantul său general, general
de infanterie, membru al Consiliului Imperiului, ambasadorul său extraordinar
şi plenipotenţiar pe lîngă Maiestatea Sa împăratul francezilor ;
Maiestatea Sa regele Sardiniei pe domnul Salvator marchiz de Villa
marina, marea cruce a ordinului regal al sfinţilor Mauriciu şi Lazăr etc., etc.,
trimislll său extraordinar şi ministru plenipotenţiar pe lîngă �faiestatea Sa
împăratul francezilor ;
Maiestatea Sa sultanul otomanilor pe Mohamed Fuad-paşa, muşir şi
,·izir al sultanului decorat cu ordinele imperiale Medjidie şi al Meritului perso
nal clasa întîi, cu ordinul militar etc., etc., actualul său ministru al afacerilor
externe ;
care, avînd depline puteri, recunoscute a fi în forma cuvenită, s-au în
trunit în conferinţă la Paris şi au hotărît următoarele :
Art. 1 .
- Principatele :'.\ioldovei şi Valahiei, constituite de acum înainte
�mb denumirea de „Principatele unite Moldova şi Valahia", rămîn sub suzera
nitatea Maiestăţii Sale sultanul.
Art. 2.-
În virtutea capitulaţiilor date de sultanii Baiazid I, Mahomed
al II-lea, Selim I şi Soliman al II-lea, care constituie autonomia lor, regle
mentînd raporturile lor cu Sublima Poartă şi pe care mai multe hatişerifuri,
in special cel din 1 834., :le-au consacrat ; conform, de asemenea, articolelor 22
.şi 23 din Tratatul încheiat la Paris la 30 martie 1856, Principatele vor con-
283
tinua să se bucure, sub garanţia colectivă a Puterilor contractante, de pri
vilegiile şi imunităţile pe care le au.
Î n consecinţă, Principatele se vor administra liber şi în afară de crice
amestec al Sublimei Porţi, în limitele stipulate prin acordul Puterilor garante
cu Curtea suzerană.
Art. 3. - Puterile publice vor fi încredinţate în fiecare Principat unui
domnitor şi unei Adunări Elective acţionînd, în cazurile prevăzute de prezenta
Convenţie, cu concursul unei Comisii centrale comune celor două Principate.
Art. 4 . - Puterea exccuti\·ă va fi exercitată de către domnitor.
Art. 5.- Paterea legislativă va fi exercitată în mod colectiv de către
domnitor, Adunare si Comisia centr„lă.
Art. 6. - Legile' prezentînd un interes special pentru fiecare Principat
vor fi pregătite de către domn itor şi votate de către Adunare.
Legile prezentînd un interes comun pentru ambele Principate vor fi
pregătite de către Comisia centrală şi supuse votării Adunărilor de către
domnitor.
Art. 7. - Puterea j udecătorească, exercitată în numele domnitorului,
va fi încredinţată magistraţilor numiţi de el, fără ca cineva să se poată sus
trage j udecătorilor săi naturali.
O lege va determina condiţiile de admitere şi de înaintare în magistra
t ură, luînd ca bază aplicarea în mod progresiv a principiului inamovibilit ăţii.
Art. 8.- Principatele vor plăti Curţii suzerane un tribut anual al cărui
total rămîn e fixat la suma de 1 500 OOO de piaştri pentru Moldova şi 2 500 OOO
de piaştri pentru Valahia.
Î nvestitura domnitorilor va fi făcută, ca şi în trecut, de către Maiestatea
Sa sultanul.
Curtea suzerană va stabili împreună cu Principatele măsurile de apărare
a teritoriului lor în caz de agresiune externă şi ei îi revine datoria de a adopta,
printr-o înţelegere cu Curţile garante, măsurile necesare restabilii ii ordinii
în cazul în care aceasta va fi compromisrt.
Ca şi în trecut, tratatt>le internaţionale care vor fi încheiate de Curtea
suzerană cu Puterile străine vor fi aplicabile Principatelor în tot ceea ce n u
v a duce la prejudicierea imunit ftţii lor.
Art. 9.- în caz de încălcare a imunităţii Principatelor, domnitorii vor
adresa un recurs Puterii suzerane ; dacă nu li se dft dreptate, reclamaţia va
putea fi trimisă, prin agenţii lor, reprezentanţilr·r Puterilor garant e la Con
stantinopol.
Domnitorii vor fi reprezentaţi pc lîngă Curtea suzeran ă prin agenţi
(capuchehaie), moldoveni sau valahi clin naştere, nesupuşi nici unei juris
dicţii străin e şi agreaţi ele Poart ă.
Art. 10. - Domn itorul va fi ales de către Adunare pe viaţrt.
Art. 1 1 . - În caz de vacanţă şi pînrt la instalarea unui nou domnitor,
administratia va trece în at ributia ' Consiliului de :'.\Iinistri, care \'a intra de
'
drept în e� erciţiu.
Atribuţiile acestuia, pur admin istrative, vor fi limitate la rezolvarea tre
burilor, fără a putea revoca funcţionarii decît în cazuri de delict e constatate
pe cale judiciară. În acest caz, el nu va dispun e înlocuirea lor decît în mod
provizoriu.
Art. 1 2.
- Atunci cînd s-a produs vacanţa, dacă Adunarea este întru
n ită, va trebui să procedeze în opt zile la alegerea domnitorului.
284
Dacă ea n u este întruniUi, va fi imediat convocată şi întrunit ă în termen
<le zece z ile. În cazul cînd ea esk dizolvată, se Ya proceda la noi alegeri în
t ermen de cincisprezece zile, iar noua Adunare va t1 ebui să se întrunească,
de asemenea, în termen de zece zile. În cele opt z ile care um1ează întrunirii
sale, ea va trebui să procedeze la alegerea domnitorului.
Ca să se poată proceda la alegere, va fi n ecesară pr�zen ţa a 1 rei sferturi
din numărul membrilor înscrişi. în cazul cind în timpul celor opt zile alegerea
nu va avea loc, în z iua a noua la amiaz ă Adunarea va proceda la alegere,
orica�e ar fi numărul membrilor prezenţi.
Investitura va fi cerută, ca în trecut ; ea va fi dat ă cel ma i tîrziu într-o
lună.
Art . 1 3 .
- Este eligibil în funcţia de domnitor orice persoanii în vîrstă
de .35 an i şi născut din tată moldo\·ean sau valah , <care) poate j ustifica un
venit funciar de 3 OOO galbeni - cu condiţia să fi îndeplinit funcţii publice
timp de z ece ani - sau (care) face parte din Adunări.
Art . 1 4 .
- Domnitorul guvernează cu aj utorul miniştrilor numiţi de
el. El arc dreptul de a graţia şi pe cel de a comuta pedepsele în materie crimi
nală, fără a putea însă interveni altfel în 2.dministra1ea j ustiţiei.
El pregăteşte legile prezentînd un interes special pentru Principate şi
mai ales bugetele, pe care le supune spre dezbat ere Adunării.
El face numirile în toat e slujbele administraţiei publice şi întocmeşte
regulamentele necesare pentru executarea legilor.
Lista civilă a fiecărui domnitcr ,.a fi ,·otată de dtre Adunare, o singură
da l {t, în momentul alegerii lui .
..\rt. 1 5 .
- Orice act întocmit de domnitor trebuie să fie con trasemnat
de către ministrii de res')rt.
'Iiniş1 rii �·or fi răspunzători <le încălcarea l<>gilor şi îndeosebi de orice
risipire a ven iturilor publice.
Ei vor fi justiţiabili faţă de înalt a curte de j u5 tiţic şi ele casaţ ie.
lirmăririle pot fi provocate de către domni tor sau Adunare.
Punerea sub acuzare a miniştrilor nu poate fi pronunţa t rt <lecit cu o
majorit ate de două treimi clin membrii prezenţi.
Art. 1 6.
- Adunarea Electh·;i din fiecare Principat va fi aleas5. pe o
<lur<:. t d. de 7 ani, con form dispoziţiilor electorale anexate la prezenta Con
ventie
' :\�t. 1 7.
- Adunarea va fi convocaUt de domnitor şi va trebui srt se întru
n easd în fiecare an în prima duminică a lunii decembrie.
Durata fiecărei sesiuni ordinare va fi de 3 luni.
Domnitorul va putea, dad't este cazul, să prelungească sesiunea. El poate
s :'t convoace o sesiune extraordinară sau să dizolve Adunarea . În acest din
urmă caz , el este obligat să convoace o nourt Adunare, care va trebui să se
în trunească înt r-un răst imp de 3 lun i.
..\rt. 1 8 . - Jlitropolitul şi episcopii fac par te de drept din Adunare.
Preşedinţia Adunării aparţine mitropolitului. \"icepreşedinţii şi secre
tarii vor fi aleşi de către Adunare.
Art. 1 9.
- Preşedint ele fixează condiţiile în care publicul ,.a fi admis la
şedinţe, în afara cazurilor excepţionale, care vor fi pre\·ăzute în regulamentul
intern .
Prin grija preşedintelui, pentru fiecare şedinţă se va înrh eia un proces
verbal sumar, care va fi publicat în „ Gazeta oficială" .
285
Art. 20.- Adunarea va discuta şi vota proiectele de lege care-i vor fi
prezentate de domnitor. Ea va putea să le amendeze, sub rezerva stipulată
în art. 36 în ceea ce priveşte legile prezentînd un interes comun.
Art. 2 1 . - Dacă miniştrii nu sînt membri ai Adunărilor, ei \·or avea
totuşi acces şi vor putea să ia parte la discutarea legilor, fără a participa la vot.
Art . 22.
- Bugetul veniturilor şi cheltuielilor, pregătit anual, pentru
fiecare Principat, prin grija domnitorului respectiv şi supus Adunării, care îl
poate amenda, nu va fi definitiv decît după ce va fi votat în ea.
Dacă bugetul nu va fi votat în timpul oportun, puterea executivă va
satisface nevoile serviciilor publice în conformitate cu bugetul din anul pre
cedent.
Art. 23.- Diferitele fon duri provenind pînă acum din case speciale şi
de care guvernul dispun e sub diferite titluri vor trebui incluse în bugetul
general al veniturilor.
Art. 24 .
- Reglementarea definitivă a conturilor va trebui să fie prezen
tată Adunării cel mai tîrziu în termen de 2 ani începînd de la încheierea fie
cărui exercitiu.
Art. 25 '.
- Nici un impozit nu va putea fi stabilit sau perceput fără
consimţămîntul Adunării.
Art. 26. -- Ca toate legile prezentînd un interes comun sau special şi
regulamentele de administraţie publică, legile financiare, vor fi inserate în
„ Gazeta oficială".
Art. 27. - Comisia centrală îşi va avea sediul la Focşani.
Ea va fi compusă din 16 membri, 8 moldoveni şi 8 valahi ; 4 vor fi aleşi
de fiecare domnitor dintre membrii Adunării ori dintre persoanele care au
îndeplinit funcţii înalte în stat şi 4 de către fiecare Adunare din sinul ei.
Art. 28.- Membrii Comisiei centrale îşi păstrează dreptul de a lua parte
la alegerea domnitorilor în Adunarea din care fac parte.
Art. 29. - Comisia centrală este permanentă ; ea va putea, cu toate
acestea, cînd lucrările sale îi vor permite, să şi le amine pentru un timp.
care n u va trebui să depăşească în nici un caz 4 luni.
Durata funcţiilor membrilor săi, pentru fiecare Principat, fie că au fost
numiţi de domnitor, fie că au fost aleşi de Adunări, va fi limitată la durata
legislat urii.
Cu toate acestea, funcţia membrilor ale căror mandate expiră n u va
înceta decît la instalarea noilor membri. În cazul cînd mandatul celou două
Adunări va expira simultan , Comisia centrală va fi reînnoită în totalitatea ei
pentru amîndouă Principatele la deschiderea noilor Adunări.
Î n cazul dizolvării uneia din Adunări, reînnoirea nu va avea Io<!: decît
pentru acei membri ai Comisiei centrale aparţinînd Principatului a cărui
Adunare va fi realeasă.
::\'lembrii ale căror mandate expiră vor putea fi realeşi.
Art. 30. - Funcţiile membrilor Comisiei centrale vor fi retribuite.
Art. 3 1 .
- Comisia centrală îşi va n umi preşedintele.
Î n cazul cînd voturile se vor împărţi deopotrivă între doi candidaţi,
se va hotărî prin tragere la sorţi.
Funcţiile preşedintelui vor înceta odată cu mandatul său de membru al
Comisiei centrale ; ele vor putea fi reînnoite.
Î n caz de împărţire egală a voturilor în dezbateri, votul preşedintelui va
fi preponderent.
286
Comisia centrală Ta a ,·ea grij ă să-şi alcătuiască regulamentul interior.
Cheltuielile ei, de orice natură, vor fi puse, pe jumătate, în sarcina ambelor
Principate.
Art. 32. - Dispoziţiile constitutive ale noii organizări a Principatelor
.sînt puse sub supravegherea Comisiei centrale.
Ea va putea semnala domnitorilor abuzurile care, după părerea ei, ar
trebui urgent înlăturate şi va putea sugera îmbunătăţirile care ar trebui
introduse în diferitele ramuri ale administraţiei.
Art. 33. - Domnitorii vor putea trimite Comisiei centrale toate pro
punerile ce li se vor părea util a fi prefăcute în proiecte de legi comune ambelor
Principate.
Comisia centrală va pregăti legile prezentîn d un interes general comune
ambelor Principate şi va supune aceste legi, prin mijlocirea domnitorilor,
spre dezbatere Adunărilor.
Art. 34 . - Sînt considerate legi prezentînd un interes general toate
acelea care au ca ol!>iect unitatea legislaţiei, înfiinţarea, menţinerea sau îm
bunătăţirea uniunii vamale, poştale, t elegrafice, fixarea valorii monetare şi
diversele materii de folos public, comune ambelor Principate.
Art. 35.- Odată constituită, Comisia centrală va trebui să se ocupe în
special de codificarea legilor existente, punîndu-le în armonie cu actul consti
tuti,· al noii organizări.
Ea va revizui regulamentele organice, precum şi codurile civil, criminal,
de comerţ şi de procedură, astfel încît, în afară de legile prezentînd un int eres
pur local, să nu mai fie în viitor decît unul şi acelaşi corp de legislaţie, care
va fi executoriu în ambele Principate, după ce va fi ,·otat de către respec
tivele Adunări, sancţionat şi promulgat de fiecare domnitor.
Art. 36. - Dacă Adunările introduc amendamente în proiectele de legi
prezentînd un int eres comun, proiectul amendat va fi retrimis Comisiei cen
trale, care va aprecia şi va hotărî un proiect definitiv, pe care Adunările n u
Yor mai putea decît să-l adopte sau să-l respingă î n întregime.
Comisia centrală va trebui s�t adopte amendamentele ce vor fi votate
deodată de ambele Adunări.
Art. 37. - Legile prezentînd un interes special pentru fiecare Principat
nu vor fi sancţionate de domnitor decît după ce vor fi comunicate de el Comi
siei cen trale, care va trebui să aprecieze dacă ele sînt compatibile cu dispo-
2iţiile constitutive ale noii organiz ări .
Art . 38.
- Se va înfiinţa o Înaltă curte de justiţie şi de casaţie, comună
.ambelor Principate. Ea îşi va awa sediul la Focşani. Constituirea ei se va
reglementa printr-o lege .
::\Iembrii săi vor fi inamovibili.
Ar t . 39. - Deciziile date de curţi şi hotărîrile pronunţate de tribunale
într-unul sau într-altul din Principate ,·or fi aduse exclusiv în faţa acestei
Curţi de casaţie .
Art. 40. - Ea va exercita un drept de cenzură şi de disciplină asupra
c urţilor de a,pel şi tribunalelor.
Ea va avea dreptul de jurisdicţie exclusivă asupra propriilor ei membri
în mat erie penală.
Art. 4 1 . - Ca înaltă curte de j ustiţie, ea va avea în atribuţie urmăririle
iniţiate de domnitor sau de Adunare împotri,·a _miniştrilor şi va j udeca fără
drept de apel
287
Art. 4 2 .
- Miliţiile regulate existent e acum în ambele Principate vor
primi o organizare ident ică, spre a putea, la n evoie, să se unească şi să for
meze o singură armată.
Pentru aceasta se va face o lege comună.
Afară de aceasta, se va face anual inspectarea miliţiilor ambelor Princi
pate de căt re inspectorii generali, n umiţi în fiecare an , alternativ, de fiecare
domn itor. Aceşt i inspectori vor avea obligaţia să supraveghez e deplina exe
cutare a dispoziţiilor men ite să păstrez e miliţiilor toate caracterele a două
corpuri ale aceleiaşi armate.
Efectivul miliţiilor regulat e, fixat de regulament ele organ ice, nu n
putea fi mărit cu mai mult de o t reime, fără o prealabilă în ţelegere cu Curtea
suzerană.
Art . 4 3 . - :\Iiliţiile trebuie să se reunească ori de cite ori siguranţa in
ternă sau cea a hotarelor va fi amen i n ţată. Reunirea lor va putea fi provo
cată de unul sau celălalt domnilor, dar nu va putea avea loc <lecit în urma unei
înţelegeri comun e între ei, făcindu-se cunoscută şi Curţii suzerane.
La propunerea inspectorilor, domnitorii ,·or putea, de asemenea, srt re
unească, în întregime sau în parte, miliţiile în tabără de manevre sau spre a le
trece în revistă.
Art. 4 4 .
- Comandantul-sd va fi desemnat. alternativ de fiecare domn i
'
tor, atunci cind va fi cazul să sc reunească miliţiile. El \"a t rebui să fie <lin
naştere moldovean sau valah . \"a putea fi revocat de domnitorul care l-a
n umit. In acest caz, noul comandant-şef va fi numit de celălalt domn itor.
Art. 4 5 . - Cele două miliţii îşi vor păstra drapelele lor actuale ; dar
aceste drapele vor purta, în ,·iitor, o banderolă de culoare albastră, conform
modelului alfi. t ural la prezenta Convenţie.
Art. 4 6 .
- �Joldo,·enii şi valahii vor fi cu toţii egali în faţa impozitului �i
vor fi în accea�i măsură admişi în slujbele publice, într-unul sau altul din
Principate.
Libert at ea lor in dividualft ,.a fi garantată. �imeni nu va putea fi reţin u t ,
arestat sau urmărit <lecit conform legii.
Nimeni nu va putea fi expropriat <lecit legal , din motin de int eres public
şi contra unei despăgubiri.
Moldoven ii şi nlahii de orice 1 it creştin se vor bucura deopo l ri,·ă de drep
turile polit ice.
Exercitarea acestor drepturi se va putea extinde şi la celelalte cul t e,
prin dispoziţii legislat ive.
Toa t e pri,·ilegiile, scutirile sau monopolurile de care se mai bucură unele
clase se vor desfiinţa şi se va proceda fără înt îrziere la revizuirea legii can•
reglement eaz ă raporturile propriet arilor de pămînt cu cultfrat orii, în vederea
îmbun ătătirii st ării tăranilor.
'
Inst it uţiile mun icipale, at ît cele urban e cît şi cele rurale, vor dobîndi
t oatrL dezrnltarea pe care o comportă stipulaţiile prezentei Convenţii.
Art . 4 7 . - Pînă a se proceda la revizuirea prevăzută de art . 37, legisla
ţia acum în ,·igoare în Principate este menţinută în dispoziţiile care nu sîn t
contrarii st ipulaţiilor prezentei Conven ţii.
Art . 4 8 . - În scopul de a satisface art. 25 din Tratatul de la 30 martie
1 856, un hatişerif, conform t extual cu stipulaţiile prezentei Conven ţii, va
promulga dispoziţiile precedente, într-un termen de cel mult cincisprezece
zile înc epînd de la schimbarea instrument elor de ratificare.
238
Art. 49. :- In momentul publicării numitului hatişerif, administraţia va fi
încredinţată de către actualii caimacami, în fiecare Principat, unei comisii
interimare (căimăcămie) constituite conform dispoziţiilor Regulamentului
organic;
Prin urmare, aceste comisii vor fi compuse din preşedintele divanului
domnesc, din marele logofăt şi din ministrul de interne care erau în funcţiune
sub cei din urmă domnitori, înaintea instalării în 1 856 a administraţiilor
provizorii.
Numitele comisii se vor ocupa imediat de alcătuirea listelor electorale,
care vor trebui întocmite şi afişate în termen de cinci săptămîni. Alegerile
vor avea loc la trei săptămîni de la publicarea listelor.
In a zecea zi care va urma, deputaţii vor trebui să se întrunească în fie
care Principat, cu scopul de a proceda, în termenele stabilite mai sus, la alege
rea domnitorilor.
Art. 50. - Prezenta Convenţie va fi ratificaLă şi instrumentele de ratifi
care vor fi schimbate la Paris în termen de cinci săptămîni sau, dacă se va
putea, mai curînd.
Pentru care plenipotenţiarii respectivi au semnat-o şi şi-au pus sigiliul
stemelor lor.
I ntocmit la Paris, la 19 august 1 85 8
A . Walewski
Hiibner
Cowley
Hatzfeldt
Kiseleff
Villamarina
Fuad
Anexă.
Stipulaţiile electorale anexate l a Convenţia încheiată la Paris la 1 9 august 1 85 8
Art. 1 . - Adunarea Electivă s e compune, î n fiecare Principat, din membrii

aleşi de către j udeţe şi oraşe. Mitropolitul şi episcopii fac parte de drept din
Adunare.
Art. 2. - Alegătorii votează fie prin vot indirect, fie prin vot direct .
Art. 3 .- Este alegător c u vot indirect, î n judeţe, oricine face dovada
unui venit funciar de cel puţin 1 00 galbeni.
Art. 4. - Este alegător direct : în j udeţe, oricine face dovada unui venit
funciar de cel puţin 1 OOO galbeni ; în oraşe, oricine face dovada unui capital
funciar, industrial sau comercial de cel puţin 6 OOO galbeni proprietate perso
nală sau bun dotal.
Art. 5. - Nimeni nu va putea fi alegător dacă nu are vîrsta de 25 ani
împliniţi şi nu este născut sau naturalizat moldovean sau valah .
Art . 6 . - Nu pot fi alegători :
1 . Cei ce depind de o jurisdicţie străină.
2. Cei aflaţi sub interdicţie.
3. Faliţii nereabilitaţi.
4. Cei ce au suferit condamn:iri la pedepse privative de libertate şi
infamante, sau numai infa::nar.te.
289
Art. 7 .
- Listele electorale vor fi întocmite anual în fiecare j udeţ prin
grij a administraţiei. Ele vor fi publicate şi afişate în prima duminică a lunii
ianuarie, oriunde va fi nevoie.
Reclamaţiile vor fi aduse înaintea administraţiei în trei săptămîni de la
publicarea listelor.
Reclamanţii pot face recurs la tribunalul din j udeţ, care va hotărî de
urgenţă în ultimă instanţă .
Art. 8 .
- Orice alegător va putea cere înscrierea sau ştergerea oricărui
individ omis sau nereglementar înscris pe lista din care face parte el însuşi.
Art. 9.- Este eligibil, fără deosebire, în toate colegiile, orice cetăţean
născut sau naturalizat moldovean sau valah care va avea vîrsta de 30 de ani
împliniţi şi va dovedi că posedă un venit de cel puţin 400 galbeni.
Art. 10. - Alegătorii cu vot indirect din j udeţe numesc în fiecare din
plasele respective (subadministraţie) trei alegători, care, întruniţi în capi
tala j u deţului, vor alege cîte un deputat de j udeţ.
Art. 1 1 . - Alegătorii direcţi din j udeţe vor alege cîte doi deputaţi de
j udeţ .
Art. 1 2 . - Î n oraşe, alegătorii direcţi vor alege :
La Bucureşti şi Iaşi cîte trei deputaţi ; la Craiova, Ploieşti, Brăila, Galaţi
şi lsmail cîte doi deputaţi ; în celelalte oraşe capitale de j udeţ cîte un deputat.
Art. 1 3 . - Alegătorii din fiecare categorie se vor aduna separat în colegii
speciale, pentru a proceda la operaţiile respective.
Art . 1 4 . - Colegiile electorale vor fi convocate de puterea executivă cu
cel puţin trei săptămîni înaintea zilei fixate pentru alegere.
Art. 1 5 .
- Scrutinul pentru alegerea deputaţilor este secret.
Art. 1 6 . - Alegerea are loc cu majoritatea voturilor exprimate .
Dacă nici unul din candidaţi nu a obţinut majoritatea, se va recurge la
un al doilea tur de scrutin şi va fi ales candidatul care va obţine cel mai mare
număr de voturi.
Art. 1 7 . - Operaţiile electorale sînt verificate de Adunare, care este sin
gura în măsură a le valida.
Art . 1 8 . - Deputatul ales în mai multe circumscripţii electorale trebuie
să facă cunoscută opţiunea sa preşedintelui Adunării în 1 0 zile de la decla
rarea validităţii acestei alegeri.
Dacă nu a optat în acest termen, se va dispune prin tragere la sorţi.
Art. 1 9. - În caz de ncanţă în urma opţiunii, decesului, demisiei sau
altele, colegiul electoral care trebuie să dispună asupra vacanţei va fi întrunit
în termen de 3 luni.
Art. 20. - �ici un membru al Adunării nu poate, în timpul sesiunii.
să fie arestat sau urmărit în materie penală decît cu autorizarea Adunării.
afară de cazul de flagrant delict .
Art. 2 1 . - Orice persoană care a fost înscrisă pe listele electorale prin
declaraţii frauduloase, sau ascunzînd vreuna din incapacităţile prevăzute,
sau care va fi cerut şi obţinut înscrierea sa pe mai multe liste, sau care va fi
luat parte la vot fără să fi fost înscrisă sau fiind decăzută din drepturile electo
rale va fi pedepsită cu o amendă de la cel puţin 1 00 galbeni, pînă la cel mult
1 OOO galbeni sau cu închisoare de la cel puţin 8 zile la cel mult 3 luni.
290
Art. 22. - l n lipsa iniţiativei ministerului public, zece alegători întruniţi
vor avea dreptul de a intenta un proces penal : 1 . oricărui individ care, în
timpul operaţiilor electorale, va fi sustras, adăugat sau alterat buletine de vot ;
2. tuturor celor care vor fi tulburat operaţiile electorale şi vor fi atentat la
libertatea votului prin manevre frauduloase, violenţe sau amenin :ări.
Art. 23. - Stipulaţiile electorale care alcătuiesc cele douăzeci şi două de
articole de mai sus trebuind să fie anexate la Convenţia din ziua de 1 9 august,
conform art. 1 6 al numitei Convenţii, plenipotenţiarii respectivi au semnat
şi sigilat cu sigiliul lor şi prezentul act care le conţine.
Paris, 1 9 august 1 858
Semnat : A . Walewski
Hiibner
Cowley
Hatzfeldt
Kiseleff
Villamarina
Fuad
99
1 858 decembrie 1 5/27, Petersburg. Telegrama lui F. Chateaurenard către

Al. Walewski, în legătură cu amînarea alegerilor din Moldova.
Petersbourg, le 27 Decembre 1 858
Ministere des Affaires Etrangeres

Dechiffrement
LE PRINCE Gortschakoff desire connaître, a\·ant de prendre une de

cision, la reponse que fait Votre Excellence a la demande de la Porte d'un
sursis de 22 j ours pour Ies elections de �Ioldavie.
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 3 10, c . 7 IO (:\Ii niste re des Affaires Etrangeres,
Archives Diplomatiques, Correspondance Politique, Russie, ·101. 2 17, f. 33"1) .
Petersburg, 27 decembrie 1 858

Ministerul Afacerilor Externe
Descifrare
PRINŢUL Gorceakov doreşte să cunoască, înainte de a lua o hotărîre,

răspunsul pe care îl va da Excelenţa Voastră la cererea Porţii de amînare
cu 22 zile a alegerilor din )loldova.
291
1 00
1 858 decembrie 1 6 /28, Paris. Telegrama lui Al. Walewski către Chateau
renard, privind aminarea alegerilor din l\loldova.
Chiffree
Paris, le 28 Decembre 1 858
JE CROIS qu'il n 'y a pas lieu d'ajourner Ies elections de 1foldavie,

mais la Porte ne nous a encore fait parvenir aucune demande a ce suj et.
• Arh. S t . Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 3 10, c. 7 1 1 (::\linistere des Affaires Etran
geres, Archives Diplomatiques, Correspondance Politique, Russie, ·101. 2 17, f. 335) .
Cifrat
Paris, 28 decembrie 1 858
CONS IDER că nu este cazul să se amîne alegerile din Moldova, dar

Poarta nu ne-a adresat pînă acum nici o cerere în legăt ură cu aceasta.
1 01
1 858 decembrie 1 7 /29, Petersburg. Raportul lui F. Chateaurenard către
Al. Walewski, in legătură cu opinia guvernului rus privind convocarea unei
conferinţe in problema Principatelor.
St. Petersbourg, 29 Decembre 1 858

Ambassade de France
Direction Politique
No. 8 7
:'.\Ionsieur l e Comte,
J'AI RE<;U par le courrier Thalot Ies depeches 1 que Votre Excellence
m'a fait l'honner de m'adresser a la date des 1 5 et 1 6 Decembre et sous
le timbre de la Direction Politique �os 85, 86, 87 et 8 8 .
J 'ai fait connaître a u Prince Gortchakoff, ainsi que Votre Excellence
m 'y invitait par sa depeche2 �o 85, la substance de I'entretien qu'Elle a
avec �fonsieur l'Ambassadeur d'Angleterre sur la situation de la Moldavie
et de la Valachie. Le Prince partage entierement votre maniere de voir, )fon
sieur le Comte, a l'egard de la reunion de la Conference : il pense, comme
Votre E xcellence, qu'il convient de la reserver comme le dernier moyen a
employe r au cas ou Ies difficultes ne pourraient pas se resoudre sur Ies lieux
memes e t que, pour le moment, il y a seulement lieu de suivre avec atten
tion l'etat de choses dans les Principautes Unies. Le cabinet de St. Peters
bourg laisse au Gouvernement de l' Empereur le soin d'apprecier les evene-
292
ments qui peuvent se produire dans l'avenir en Valachie ou en Moldavie :
s'ils paraissent a Votre Excellence de nature a rendre la reunion de la Conf&
rence indispensable, si Elle croit devoir prendre l'initiative d'une convoca tioli,
le Prince Gortchakoff autorisera l'Ambassadeur de Russie a se rendre a l'invi
tation qui lui serait adressee a cet effet.
Depuis la reponse declinatoire faite par le Gouvernement Russe a la
proposition de l'Angleterre relative a la convention des Principautes-Cnies,
Lord Malmesbury a fait connaître au Prince Gortchakoff qu'un accord s'etait
etabli a ce sujet entre le Gouvernement de l'Empereur et celui de Sa Majeste
Britannique. Cet accord consisterait en ce que pour des questions de detail
et de peu d'importance, le charge d'Affaires de l 'Empereur serait autorise
a se joindre aux representants des autres Puissances a Constantinople : pour
tous Ies autres, il devrait en referer a son Gouvernement. Cette resolution
paraît au Prince Gortchakoff etre en harmonie avec Ies motifs sur lesquels
le Gouvernement de l'Empereur a base son refus d'adopter la proposition
du Cabinet de Londres, et il serait dispose a s'y rallier : il attend toutefois
d'etre informe directement par Monsieur l'Ambassadeur de Russie a Paris
avant d'y donner son adhesion definitive.
Ce qui s'est passe a Constantinople est, au surplus, conforme a ces dis
positions : Ies representants ont, d'accord avec la Porte, pris une resolution
au suj et des destitutions operees par Ies Caîmacams et le Gouvernement Russe
a approuve son Charge d'Affaires d'avoir pris part a la Conference qui a eu
li eu a ce suj et ; mais lorsque le Prince Labanoff a demande s'il devait, ou

non, assister a des conferences reclamees par la Porte pour interpreter la loi
Electorale Ie Prince Gortchakoff a repondu sur le champ qu'il devait s'abste
nir, et que Ies questions d'interpretation de cette loi etaient de celles qui
devaient etre reservees a l'appreciation des cabinets. Le Prince mini:;; tre a
ete heureux d'apprendre, par la depeche telegraphique 3 que Votre Excel
lence rn'a fait l'honneur de rn'adresser en date du 27 Decembre, que l'opiniot)
du Gouvemernent de l'Ernpereur etait a cet egard la rnerne que la sienne.
La Porte j ugeant Ies operations electorales entachees d'irregularite en �Iol
davie, demandait aussi en rneme temps qu'il y ftlt apporte un sursis qui eut
ete fixe a 1 5 j ours, et depuis, Ies dernieres nouvelles telegraphiques de Cons-:
tantinople reiteraient cette demande de la Porte, en portant a 22 .jours · la
duree de l'ajournement. Avant de faire connaître sa decision, le Prince Gort
chakoff a desire consulter sur ce point Votre Excellence et a attendu de .savoir
]a reponse qu'elle j ugerait devoir faire : j e me suis empresse de lui donner
communication, :\fonsieur le Comte, de votre message 4 du 28 Decembre.
et il se range a l'opinion du Gouvemement de l'Empereur qu'il n'y a pas
lieu d'aj oumer Ies elections en Moldavie. Toutefois le Prince n'a pas encor,e
cru devoir s'en expliquer a Constantinople : il voudrait connaître Ies motifs
sur lequels le Cabinet Ottoman fonde sa demande, et il attend qu'une ouver
ture lui ait ete faite directement a ce suj et par l'organe du representant de
Turquie a St. Petersbourg.
Chateauren atC!
• A rh . St. Buc., colecţia :'.\Iicrofilme Franţa, r. 3 10, c. (Ministere des Affaires Etran
7 12- 7 16
gt:res, Archhes Diplomatiques, Correspondance Politique, Russie, •101. 2 17,
f. 337- 340).
293
Ambasada Franţei St. Petersburg, 29 decembrie 1 85 8
Direcţia Politică
Nr. 87
Domnule conte,
AM PRIMIT prin curierul Thalot depeşele1 pe care Excelenţa Voastră

mi-a făcut onoarea să mi le adreseze în zilele de 1 5 şi 16 decembrie, cu ştampila
Direcţiei Politice nr. 85, 86, 87 şi 88.
Am făcut cunoscut prinţului Gorceakov, aşa cum Excelenţa Voastră
m-a invitat s-o fac prin depeşa 2 sa nr. 85, conţinutul discuţiei pe care aţi
avut-o cu domnul ambasador al Angliei despre situaţia Moldovei şi a Valahiei.
Prinţul împărtăşeşte întrutotul punctul dumneavoastră de vedere, domnule
conte, în legătură cu convocarea Conferinţei. El este de părere, ca şi Excelenţa
Voastră, că se cuvine să o reţinem ca ultimul mijloc de a-l folosi în cazul
în care dificultăţile nu ar putea să se rezolve în chiar aceste regiuni şi că,
pentru moment, este cazul să se urmărească doar, cu atenţie, starea de lucruri
din Principatele Unite. Guvernul de la St. Petersburg lasă în grij a guvernu
lui împăratului (Napoleon) să aprecieze evenimentele care pot avea loc în
viitor în Valahia sau în Moldova : dacă acestea par Excelenţei Voastre de
natură a face indispensabilă întrunirea Conferinţei, dacă Excelenţa Voastră
.crede că trebuie să ia iniţiativa unei convocări, prinţul Gorceakov îl va au
toriza pe ambasadorul Rusiei să accepte invitaţia care îi va fi adresată în
acest scop.
De la răspunsul negativ al guvernului rus la propunerea Angliei privind
convenţia asupra Principatelor Unite, lordul Malmesbury l-a înştiinţat pe
prinţul Gorceakov că în legătură cu aceasta s-a stabilit o înţelegere între
guvernul împăratului şi cel al Maiestăţii Sale Britanice. Această înţelegere
ar consta în faptul că pentru probleme de detaliu şi de mică importanţă,
însărcinatul cu afaceri al împăratului ar fi autorizat să se alăture reprezen
tanţilor celorlalte Puteri de la Constantinopol ; pentru toate celelalte (probleme)
.ar trebui să se adreseze guvernului său. Această hotărîre i se pare prinţului
Gorceakov a fi în concordanţă cu motivele care au stat la baza refuzului
formulat de guvernul împăratului de a adopta propunerea Cabinetului de
Ia Londra şi ar fi dispus să se ralieze la această (hotărîre) ; el aşteaptă
totuşi să fie informat nemijlocit de domnul ambasador al Rusiei la Paris înainte
.de a-şi da adeziunea definitivă în legătură cu aceasta.
Ceea ce s-a întîmplat la Constantinopol este, de altfel, în conformitate
>eu aceste dispoziţii ; reprezentanţii, în înţelegere cu Poarta, au luat o hotă
rîre în problema destituirilor operate de caimacami şi guvernul rus a aprobat
{iniţiativa) însărcinatului său cu afaceri de a fi luat parte la Conferinţa care
a avut loc în această problemă ; dar atunci cînd prinţul Lobanov a întrebat
·
d�ă. trebuie sau nu să asiste la conferinţele cerute de Poartă pentru inter-
�area legii electorale, prinţul Gorceakov i-a răspuns imediat că trebuie
Să se abţină şi că problemele interpretării acestei legi făceau parte din acelea
.care trebuiau să fie rezervate guvernelor spre apreciere. Prinţul ministru
a fost bucuros să afle, prin depeşa telegrafică 3 pe care Excelenţa Voastră
294
mi-a făcut onoarea să mi-o adreseze în ziua de 27 decembrie, că opinia guver
nului împăratului era în această privinţă identică cu a sa. Poarta, consi
derînd operaţiunile electorale din Moldova ca fiind în neregulă; a cerut în
acelaşi timp o amînare a acestora, care fusese stabilită la 15 zile, iar apoi,
ultimele ştiri telegrafice de la Constantinopol reluau această cerere a Porţii,
mărind la 22 de zile durata amînării. Î nainte de a-si face cunoscută hotă
rîrea, prinţul Gorceakov a dorit să consulte pe Exceienţa Voastră în legă
tură cu acest punct şi a aşteptat să afle răspunsul pe care Excelenţa Voastră
consideră că trebuie să-l dea ; m-am grăbit să-i comunic, domnule conte,
mesajul 4 dumneavoastră din 28 decembrie ; (prinţul) se alătură opiniei gu
vernului împăratului că nu este cazul să se amîne alegerile din Moldova.
Cu toate acestea, încă nu a considerat necesar să se explice în legătură cu
aceasta la Constantinopol. El doreşte să cunoască motivele pe care se în
temeiază cererea guvernului otoman şi aşteaptă să i se facă nemijlocit înştiin
ţare în legătură cu aceasta de către reprezentantul Turciei la St. Petersburg.
Primiţi . . .
Chateaurenard
1 02
1 858 decembrie 20/ 1 859 ianuarie 1 , Londra. Raportul lui R. Appon yi către
K. F. Buol, privind implicaţiile eventualei aminări a alegerilor pentru Adună
rile Elective din Principate sau ale eventualului refuz al Porţii de a acorda
învestitura candidatului votat de Adunările Elective.
Xr. 1 . B . Londres, le 1-er Janvier 1 859
:\Ionsieur le Comte,
UN TE LE GRAMME du Cabinet Turc en date du 20 Decembre et adre �se

aux Puissances garantes, propose l'ajoumement des elections ::\Ioldo-Vala
ques pour trois semaines, afin de porter remede en attendant aux nombreuses
illegalites qui ont eu lieu surtout en Moldavie par une fausse application
des dispositions de la loi electorale, et d'eviter ainsi tous Ies embarras qui
resulteraient d'elections faites en violation flagrante de l'esprit et de la l�ttre
de la convention du 1 9 Aollt demier. La Porte ajoute qu'elle pourr aît se
trouver obligee dans ce cas de refuser l'investiture au canditat a l'Hospo
darat qui sortirait de pareilles elections entachees de nullite, et elle demaqde ·
aux Puissances garantes de se prononcer sur cette proposition.

Lord Malmesbury en me communiquant ce telegramme, m 'avoua qu'il
etait tres embarasse pour y repondre, parcequ'il manquait des elemens ne
cessaires pour j uger cette question en connaissance de cause. La Porte dit
qu'il y a eu de grandes illegalites en Moldavie, mais elle convient qu'il y en
a eu egalement quelques unes en Valachie, quoique de moindre importance.
Ou est la limit.e entre Ies illegalites qui peuvent etre tolerees et celles .qui
i, 2 , a , 4 Depeşele menţionate lipsesc din dosarul microfilmat.
doivent entraîner l'aj ournernent des elections ? Les Consuls disent que Ies
illegalites en Molda vie ont ete tres exagerees ; Lord Cowley ecrit la rnerne
chose de Paris. Cornment voir clair au milieu de cette confusion et de ces
contradictions, et comment emettre un j ugement ? L'impression de Lord �Ial
mesbury est plus tot de laisser aller Ies choses et de courir les chances des
elections, qui ne seraient probablement pas meilleures dans trois semaines
que rnaintenant et dont l'aj ournement ne ferait que prolonger l'agitation
et comprome ttre l'ordre public. N'etait-il pas trop tard d 'ailleurs pour dis
cuter sur une pareille question ? Les elections devaient cornmencer le 25 et
nous sommes au 2 8 . Cette derniere circonstance et incontestable, car mal
heureusement la proposition turque qui porte la date du 20 n'est parvenue
a Monsieur Musurus que le 26.
Je dis a Lord Malmesbury que bien que je fusse sans instruction a
c e suj et, j e ne doutais pas que le Gouvernement Imperial n'approuvât ! 'idee
de la Porte, qui, vu l'urgence du cas ,aura probablement pris sur elle d'expedier
Ies ordres necessaires pour l'aj ournement, sans attendre .la reponse de tous
Ies cabinets. Je ne disconvins pas des inconveniens de ce delai, mais qu'e
aient-ils en comparaison des complications qui pourraient surgir d'une annul
lation des elections au milieu de l'effervescence actuelle des esprits ; n'etait-il
pas a craindre par exemple que Ies l\Ioldaves n'obeissent pas aux ordres de
la Porte, que l'assemblee elue nese constituât d'une maniere factieuse et n e
proclamâ t l'insurrection et l'independance absolue de la Moldavie ? L' exemple
de la Serbie, dis-je, offre a cet egard un grave danger, et qui peut repondre
qu'une fois le feu mis aux poudres, la Valachie, la Bosnie et l'Herzegovine
ne s'associent a une revolte generale et ne compromettent serieusement l'exis
tence de l'Ernpire Ottoman, que Ies efforts de !'Europe ont sauve · il a y
a peine trois ans 1 ?
Lord l\Ialmesbrury ne meconnaît pas la gravite de la situation ; il re
grette et deplore qu'on ait donne aux Roumains des institutions qu'ils sont
incapables de comprendre et d'apprecier. l\Jais il pense que s'ils s'insurgeaient
ouvertement contre la Porte, le râle des Puissances garantes serait tout trace :
„ le Trai te de Paris a la main, il faudrait aider la Porte a Ies soumettre".
Agreez . . .
Apponyi
• Arh. St. Buc., c olecţia Microfilme Austria, r. 2 i2, c. 308- 3 1 1 (Haus-, Hof- und Staats
archiv \Yien, Politisches Archi·F VI I I , England, Berichte 1859, K. i7).
Nr. 1 . B. Londra, 1 ianuarie 1 859
Domnule conte,
O TELEGRAMĂ a guvernului turc, datată 20 decembrie şi adresată

Puterilor garante, propune amînarea cu trei săptămîni a alegerilor moldo
valahe, în scopul de a se găsi o soluţie în urma numeroaselor ilegalităţi care
au a\·ut loc - mai ales în Moldova - datorită aplicării eronate a dispoziţii
lor legii electorale, şi de a se evita totodată orice complicaţie care ar rezulta
296
din alegerile făcute cu violarea flagrantă a spiritului şi literei Conve�ţie.i
din 1 9 august (anul) trecut. Poarta adaugă faptul că, în acest caz, s-ar putea
găsi în situaţia de a fi obligată să refuze învestitura candidatului la domnie
care ar cîştiga astf.el de aleg_eri lovite de nulitate şi cere Puterilor garante
să se pronunţe astţpra acestei propuneri . . . . .
'
Comunicîndu-mi această teleg�amă, 'lordul . Malmesbury �i-a · mărturisi t
că îi este foarte dificil să dea un răspuns, întrucît lipsesc elementele necesare
pentrµ a j udeca această chestiune în cunoştinţă de cauză. Poarta spune că
au fost ilegalităţi mari în Moldova, dar recunoaşte că au fost unele ilega_lităţi
şi în Valahia, deşi de mai mică importanţă. Unde se află limita dintre ilegali
tăţile care pot fi tolerate şi cele care trebuie să antreneze amînarea alegerilor ?
Consulii spun că ilegalităţile din Moldova au fost exagerate foarte mult. Lordul
Cowley scrie acelaşi lucru din Paris. Cutn să vezi clar în mijlocul acestei
confuzii şi ai 'acestor contradicţii şi cum să ·emiţi o j udecată ? Părerea lordului
Malmesbury este mai degr:abă de a lăsa lucrurile să-şi urmeze cµrsul şi a
urmări . şansele alegerilor, care probabil că peste trei săptămîni nu vor fi mai
bune decît în prezent şi a căror amînare, nu ar face decît să prelung�ască
agitaţia şi să compromită ordinea· publică. Şi. dealtfel, n� ar fi tardiv să
discutăm o astfel de chestiune ? Alegerile trebuiau să înceapă pe 26 iar noi
sîritem acum în 28. Această ultimă împrej urare este incontestabilă, căci,
din nefericire, · propunerea turcă; care poartă: data de 20, nu a parvenit
. · ·
domnului Musurus decît la 26.

. I-am spus lordului Maimesbury că, deşi nu am instrucţiuni în această
privinţâ, este neîndoielnic că guvernul imperial va aproba ideea Porţii, care,
avînd în vedere urgenţa cazului, îşi va lua probabil asupra ei responsabili
tatea de a expedia ordinele necesare în vederea amînării, fără a mai aştepta
răsp.unsul de la toate guvernele, Eu nu am negat inconvenientele acestei
amînări, dar ce ar însemna aceasta }n comparaţie cu complicaţiile care ar
putea apărea prin anularea alegerilor, în mijlocul actualei efervescenţe a spiri
telor ? �u ar trebui să ne temem, de exemplu, că moldovenii nu se vor supune
ordinelor Porţii, că adunarea aleasă se va constitui de o manieră rebelă _şi va
proclama insurecţia şi independenţa absolută a Moldovei ? Exemplul Serbiei
- am spus eu - constituie în acest sens un pericol grav, şi cine poate da
asigurări că, odată turnat gaz . peste foc, Valahia, Bosnia şi Herţegovina nu
se vor asocia într-o revoltă generală şi nu vor compromite în mod serios exis
tenţa Imperiului otoman, pe care eforturile Europei l-au salvat în urmă ou
nu mai mult ·decît trei ani 1 ?
Lordul Malmesbury nu a contestat gravitatea situaţiei, el regrefă
.ş,i dep,lînge faptul că s-au dat românilor _ instituţii . pe care nu sînt capabili sa
le ;Îrţţ�leagă şi s� le aprecieze. Dar el gîndeşte că, dacă ei s-ar răscula desch�s
. împotriva Porţii, .rolul Puterilor garaţite �r fi clar : „avîrid Tratatul ' de la
. Paris îi1 mină, ar trebui aj utată Poarta :;pre a le supJlne".
Primiţi. .· . -
-· � ·
Âpponyi
· ; 1 Referire la Congresul de pace de la Paris, 1856.
297
1 03
1 858 decembrie 22/1 859 ianuarie B, Iaşi. Raportul lui V. Place către Al. Wa
lewski, în legătură cu terminarea alegerilor pentru Adunarea Electivă ; apre
cierea că moldovenii, de acord cu muntenii, vor ca la deschiderea Adunării
să proclame definitiv Unirea.
Jassy, le 3 Janvier 1 859

Depeche teiegraphique
Confidentielle
LES E LECTIONS sont terminees en Moldavie ; elles sont regulieres

et tout s'est passe avec la plus stricte Iegalite ; Ies noms importants de tous
Ies partis figurent parmi Ies elus.
Je m'aper�ois que le sentiment national commence a se reveiller et a
se prononcer energiquement contre Ies tiraillements auxqueles le pays est
soumis par suite des menees de la Turquie.
Bien des indices me font supposer que Ies Moldaves vont, a l'ouverture
de la nouvelle Assemblee, en revenir aux bases posees par Ies Divans ad-hoc
en vertu du Traite de Paris et proclamer de nouveau, mais, cette fois d'une
maniere definitive, d'accord avec Ies Valaques, l'Union et le prince etrangel'.
Cette eventualite peut se presenter dans peu de j our. Quelle doit etre mon
attitude si elle se realise ? Priere d'une reponse telegraphique.
Victor Place
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. '1.3, c. 1- b (Ministere des Affaires Etrangeres,
Archives Diplomatiques, Paris, Correspondance Politique Turquie - Iassy, voi. 9) .
Ed. Documente privind Unirea Principatelor, voi. VI, întocmit de Gr. Chiriţă, V. Costake,
Em. Poştăriţă, Buc., 1980, p. 265 ; rezumatul acestei telegrame la D.A. Sturdza s.a., Acte
şi Documente . . , voi. IX, p. 19 1.
.
Depeşă telegrafică Iaşi, 3 ianuarie 1 859

Confidenţială
A LEGERILE s-au terminat în Moldova ; ele sînt conform legilor sta

bilite şi totul s-a petrecut în cea mai strictă legalitate ; numele de importantă
'
din cadrul tuturor partidelor figurează printre cei aleşi.
Imi dau seama că sentimentul naţional începe să se trezească şi să se
pronunţe cu energie împotriva hărţuielilor cărora le este supusă ţara ca urmare
a intrigilor Turciei.
Numeroase indicii mă fac să presupun că moldovenii, la deschi
derea noii Adunări, vor reveni la bazele puse de către Divanurile ad-hoc
în virtutea Tratatului de la Paris şi vor proclama din nou, dar de această
dată de o manieră definitivă, în acord cu valahii, Unirea şi principele străin .
Această eventualitate se poate ivi în cîteva zile. Care va trebui să fie atitu
dinea mea în acest caz ?
Rog un răspuns telegrafic.
Victor Place
298
1 04
1 858 decembrie 29/1859 ianuarie 1 0, (Londra). Telegrama Foreign Office-ului

către consulul englez la Bucureşti, R. G. Colquhoun, în legătură cu refuzul
Porţii de a supune Conferinţei de la Paris chestiunea interpretării legii elec
torale; necesitatea stabilirii unui guvem în Principate.
Foreign Office] Foreign Office

Copy of a telegram for January 1 0 1 859
Mr. Colquhoun In Cypher
„I�FORM Consul Churchill ce that Her Majesty's Gouvernment urged the

Porte to submit the case to the Conference of Paris to interpret their mea
ning of the law. The Porte refused and must therefore settle the matter as
it can . Her Maj esty's Government consider some latitude should be given
to a new state of things and the essential thing is to establish a Government
in the Principalities".
• Arh. St. Buc. colecţia Microfilme Anglia, r . 66 , (Public Record Office, London, Foreign
Office, 78 Turkey, voi. 144 1, f.3.) .
Foreign Office Foreign Office

Copia unei telegrame pentru Januarie, 10, 1 859
domnul Colquhoun
Cifrat
„!�FORMAŢI pe consulul Churchill că guvernul Maiestăţii Sale insistă

ca Poarta să supună cazul la Conferinţa de la Paris pentru a se respecta sensul
legii. Poarta a refuzat şi, de aceea, pe cît este posibil problema trebuie s ă
se stabilească. Guvernul Maiestăţii Sale apreciază că trebuie să se acorde
o anumită libertate pentru noua stare de 1lucruri şi lucrul esenţial este ca
în Principate să se stabilească un guvern."
1 05
l 859 ianuarie 6/18, Iaşi. Raportul lui V. Place către Al. Walewski, despre
solemnitatea alegerii ca domn al Moldovei a lui Al. I. Cuza şi entuziasmul
manifestat în rîndul populaţiei.
Consulat de France a Iassi, Iassi, le 1 8 Janvier 1 85 9
Direction Politique
No 1 .
:Ylonsieur le Ministre,
J'AI EU l'honneur, par une depeche telegraphique en date d'hier, d'in

fon:ner Votre Excellence que l'Assemblee Moldave venait d'elire l'Hospodar.
Le Prince elu a l'umanimite, est le Colonel Alexandre Couza, Tout s'est passe
a vec la plus parfaite regularite.
299
.
Le Corps Consulaire ava it �te -invite officiellement par le Secretaire
n
d'Etat, a assister a la seance; afi : de constater comment •s'accomplirait .cette
importante operation. Tous Ies Consuls etaient presents en uniforme a l'ex
ception de l'Agent d'Autriche qui n'avait · pas meme j uge a propos de s'ex·
c user ou de se faire represente. En revariche le Metropolitain, sur l'absten·
tion duquel certaines ambitions comptaient beaucoup :pour invalider · reiec„
tion, a preside et a meme fait" preceder son vote en faveur du Colonel Couza,
·
d'un petit discours qui a produit le meilleur effet.
A onze heures, a la suite d'un Te-Deum solennel, Ies deputes se sorit
reunis et apres la lecture du proces-verbal, l'un des membres a propose une
adresse de remerciements amc Puissances pour la Constitution qu'elles avaient
octroyee au pays. Cette adresse etait accompagnee d'un nouveau vreu en
faveur de l'Union sous un Prince etranger, declarant que c'etait to:ujours
le desir le plus ardent du pays et que chacun s'engageait a travailler de tous
ses efforts pour qu'a l'aide du jeu de la nouvelle Constitution ce vceu put
etre realise. On a fait preceder l'election par cette manifestation, afin que
le nouvel Hospodar se trouvât lie par l'adhesion qu'il y a donnee.
Puis, chaque depute est venu preter sur l'E,·angile, entl e Ies maihs du
Metropolitain serment de n'obeir qu'a sa conscience et de ne rechercher que
le bien du pays dans le choix qu'il allait faire. A ce moment on a constate
qu'il etait midi, heure fixee par la Convention pour legitimer l'election quel
qne fllt le nombre des membres presents. Aussitât on a procede au vote et le
Colonel Couza a ete elu a l'unanimite par Ies 49 deputes qui y ont pris part.
Un proces-verbal a ete signe par tous, ainsi qu'une adresse a la Porte
pour lui communiquer ce resultat conformement aux dispositions du Regle
ment organique. Le nouveau Prince est monte a la Tribune ou il a prete ser
men.t et il a ete immediatement proclame. De la Chambre, il est passe dans
la salle du Trâne d'ou, apres un discours et des acclamations il est entre dans
un salon pour recevoir Ies felicitations particulieres du Corps Consulaire.
La Caimacamie a remis le j our meme le service a l'Hospodar qui se trouve
des lors entre en fonctions. Je sais qu'il se propose d'envoyer sous peu unt>
deputation a Constantinople pour demander l'investiture indiquee par J .1.
Convention du 1 9 Aout ; mais en attendant que cette formalite soit rempte,
il n'en compte pas moins exercer au prealable le pouvoir.
Celte election a surpris tout le monde et Felu plus que tout autre. Deux
j ours avant qu'elle eut lieu, personne ne songeait au Colonel Couza. Mais le
parti national unioniste, qui etait en grande majorite dans l'Assemblee et
qui etait resolu a assurer le triomphe d � ses principes s'est reuni a plusieurs
reprises pour designer dans son sein un candidat auquel torit le parti avait
pris l'engagement de donner ses voix lors de l'election. Un ballotage de quel
ques jours a eu lieu et dans l'avant demiere reunion le nom du Colonel Couza
est sorti a l'improviste. Ce nom qui a d'abord stupefait tout le monde n'a
pas tarde a attirer de nombreux adherents et nous avons vu ce fait . inoui d'une
Ass emblee se choisissant un Prince a l'unanimit e.
Mais il y a quelque chose de plus remarquable encore dans ce resultat.
Pour la premiere fois en Moldavie une election a ete accomplie sans qu'il
s'y soit depense un ducat. Ce n e . sont cependant pas Ies tentatives qui ont
manque, et je suis plus a meme que person �� :
- tie le l?i:U! �hel
.
�.� Ii i c::.: e „1 ·"1l0 1
� Co ns fd n fin „„
B i b l i ote că per son al6

bi r. - ------·---·
Stourdza n 'a pas recule devant l'offre de plusieurs millions pour acheter des
voix. Partout îl a ete repousse. Ce fait doit �tre attribue aux bons effets
produits dans ce pays par le demier Divan ad-hoc et surtout par Ies luttes
qui l'ont precedees. Le niveau moral s'est incontestablement eleve ici ; on a
compris enfin qu'il y avait des principes a faire reussir et l'on n'a pas recule
devant Ies sacrifices pour atteindre ce but.
L'election du Colonel Couza est le triomphe complet des idees unionistes
et liberales, contre le vieux systeme de corruption qui a fini son temps. Aussi
îl est difficile de se former une idee de l'enthousiasme qui accueille partout
cette nomination et qui se manifeste par Ies demonstrations Ies plus chaleu
reuses. Les Moldaves ont prouve ainsi qu'ils sont a la hauteur des esperances
qu'on fondait sur eux.
Agreez . . .
Victor Place
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 43 (Ministere des Affaires Etrangeres, Archive"
Diplomatiques, Correspondance Politique des Consuls, Turquie- Iassy, voi. 9, fii. 4 - 7) .
Ed. D . A. Sturdza ş i J . J . Skupiewski, A cte ş i documente . . . , Bucureşti, 190 I , p . 230- 232.
Consulatul Franţei la Iaşi Iaşi, 1 8 ianuarie 1 958

Direcţia Politică
Nr. 1
Domnule ministru,
AM AVUT onoarea să informez pe Excelenţa Voastră, printr-o depeşă

telegrafică expediată ieri, că Adunarea Moldovei l-a ales pe domnitor. Prin
cipele ales în unanimitate este colonelul Alexandru Cuza. Totul s-a desfăşurat
în perfectă ordine.
Corpul consular fusese invitat oficial de secretarul de stat să asiste la
solemnitate, spre a fi martor la desfăşurarea acestui act important. Toţi
consulii s-au prezentat în uniformă, cu excepţia agentului Austriei, care nici
măcar n-a socotit necesar să se scuze sau să-şi trimită un reprezentant. În
schimb, mitropolitul, pe ale cărui rez erve contau mult cîteva personaltăţi
din opoziţie pentru a anula alegerea, a prezidat adunarea, precedîndu-şi
votul exprimat în favoarea colonelului Cuza printr-un mic discurs care a
produs cea mai bună impresie.
La orele unsprezece, după un Te Deum solemn , deputaţii s-au adunat
şi, după citirea procesului-verbal, unul din membri a prezentat o scrisoare
prin care se mulţumea Puterilor pentru faptul de a fi acordat ţării o Consti
tuţie. Această scrisoare exprimă încă o dată dorinţa de Vnire sub un prin ţ
străin , susţinînd că aceasta a fost dintotdeauna dorinţa cea mai arzătoare
a ţării şi că fiecare se va angaj a să acţioneze cu toate forţele pentru ca aceas
tă voinţă să poată fi realizată prin intermediul noii Constituţii. S-a decis
ca alegerea să fie precedată de această manifestare, pentru a-l obliga pe noul
domnitor prin însăşi adeziunea pe care şi-o dăduse.
Apoi fiecare deputat a depus j urărnînt, pe Evanghelia aflată în mîinile
mitropolitului, că nu va da ascultare decît propriei conştiinţe şi nu va urmări,
302
în alegerea pe care avea s-o facă, decît binele ţării. Î n acel moment s-a consta
tat că este ora douăsprez ece, ora stabilită de Convenţie pentru a se trece
la procedura legală a alegerii, indiferent de numărul membrilor prezenţi. S-a
trecut de îndată la vot şi colonelul Cuza a fost ales în unanimitate de cei
49 de deputaţi prezenţi.
A fost semnat un proces-verbal de toţi cei prezenţi, precum şi o scrisoare
către Poartă, prin care se comunică rezultatul votului, conform dispoziţiilor
Regulamentului Organic. �oul principe a urcat la tribună unde a depus j u
rămîntul şi imediat a fost proclamat domn. Din Camera Deputaţilor a trecut
în sala tronului de unde, după ce a pronunţat un discurs primit cu aclamaţii,
a intrat într-un salon pentru a primi felicitările personale ale corpului consular.
În aceeaşi zi, Căimăcămia a remis domnitorului atributele puterii, iar
acesta şi-a preluat imediat funcţia. Ştiu că şi-a propus să trimită de îndată
la Constantinopol o delegaţie pentru a cere învestitura prevăzută de C�m
venţia din 1 5 august, dar, aşteptînd ca această formalitate să fie îndeplinită,
nu va socoti mai puţin necesar ca pînă atunci să-şi exercite efectiv puterea.
Această alegere a surprins pe toată lumea, iar pe cel ales mai mult decît
pe toţi ceilalţi. Cu două. zile înainte ca ea să aibă loc, nimeni nu se gîndea
la colonelul Cuz�. Dar partida naţională unionistă, care constituia majori
tatea în Adunare şi care era hotărîtă să obţină victoria principiilor pe care
le promova, s-a întrunit de mai multe ori pentru a desemna un candidat din
rîndurile sale, căruia toţi membrii se angajaseră să-i dea întregul sprij in după
alegere. Un sondaj electoral a avut loc timp de cîteva zile şi la penultima
întrunire a apărut pe neaşteptate numele colonelului Cuza. Acest nume, care
la început a uimit pe toată lumea, nu a întîrziat să atragă numeroşi aderenţi
şi am fost martorii unui fapt nemaivăzut, cînd într-o Adunare se alege un
principe în unanimitate.
Dar există ceva încă şi mai demn de reţinut în acest eveniment. Pentru
prima dată în l\Ioldova o alegere s-a înfăptuit fără să se fi cheltuit un singur
ban. :Nu au lipsit însă tentative (de corupere) şi eu sînt mai în măsură decît
oricare altul să afirm că prinţul Mihail Sturdza nu s-a sfiit să ofere mai multe
milioane pentru a cumpăra voturile. Pretutindeni încercările lui au eşuat.
Acest lucru trebuie pus pe seama bunelor impresii produse în această ţară
de ultimul Divan ad-hoc şi mai ales a luptelor care l-au precedat. Gradul de
conştientizare a crescut aici în mod incontestabil ; s-a înţeles în sfîrşit că
există principii care trebuie să triumfe şi nu s-a manifestat nici o ezitare
în faţa unor sacrificii pentru atingerea scopurilor.
Alegerea colonelului Cuza reprezintă triumful deplin al ideilor unioniste
şi liberale, împotriva vechiului sistem de corupţii, depăşit de vreme . E greu
totodată să ne închipuim cu cît entuziasm a fost primită peste tot această
ale�ere, entuz 1.asm care se manifestă prin cele mai călduroase demonstraţii.
�foldovenii au dovedit astfel că sînt la înălţimea speranţelor care se puseseră
în ei.
Primiţi, . . .
Victor Place
303
1 06
1 859 ianuarie 7/ 1 9, Peta. Raportul în,sărcinatului cu afaceri francez Ia Cons

tantinopol, A. Lallemand, către AI. Walewski, despre atitudinea Porţii şi a
reprezentanţilor Ia Constantinopol ai Puterilor garante în legătură cu alegerea
· lui AI. I. Cuza ca domn al Mqldovei.
Direction Politique
No 6 Pera, le 1 9 Jan vier 1 859
· Monsieur l e Comte,
·[
• ] 1. UNE DEP�CHE telegraphique de la Ca!macamie d'lassy aux
• •
representants des Puissances signataires de la Convention du 1 9 Aout

nous a annonce hier matin l'election du Colonel Alexandre Cauza, precedem
ment Commandant de Milice Moldave, puis Prefet de la ville de Galatz, a
la cţignite d'Hospodar. Monsieur Place m'annonce que le nouvel elu est un
des champions Ies plus ardents de l'union des deux Principautes. Je le savais
et c'est le moins qu'il puisse etre pour repondre aux dispositions de l'Assem
blee qui vient de le choisir. Mais ce n' est pas d'ardeur que cette cause a besoin
en ce moment, c'est de prudence. II est possible qu'un j our vienne ou !'idee
de l'union , qui a certainement l'avenir pour elle, sera utilement servie par
la passion, par la violence meme et par le sang de ceux qui s'y seront de
voues ; mais ce moment ne paraît pas venu. Ce qui importe maintenant, c'est
la mesure, le sentiment du possible et des necessites presentes au nombre
desquelles se trouve celle de rapports convenables avec la Porte. Cest <lan�
ce sens que j e vais adresser quelques direction s 2 a natre Consul a Iassy qui,
j 'espere, obtiendront l'approbation de Votre Excellence. Je ne doute pas
que Monsieur Place, dont l'activite et l'influence ont tant contribue au re
sultat que nous venons d'apprendre et qui dans ces derniers jours avait
pris fort a propos le râle de modera(teur) n e sache user de son credit au
profit d'une politique sensee et patiente.
On se demande ici si l'election de Monsieur Couza est reguliere. En ce
qui concerne le nombre des deputes votants, l'affirrnative est certaine puis
que le ciffre 4.9, qui est celui des suffrages exprimes, represente Ies 3/4. plus
un du nombre 64. qui est celui des membres de l'Assemblee 3• Monsieur Couza
remplit egalement, paraît-il, la condition des dix annees de fonct ions publi
ques 11 a ete, j e crois, en outre, depute au Divan ad hoc. Reste la question
.
du cens de trois mille ducats. J'entends <lire que sa fortune est. mediocre ou
compromise et ne saurait representer un revenu pareil ; mais il est possible
que ses commettants lui aient constitue un patrimoine politique. J 'ai cherche
a connaître Ies impressions de la Porte quant a cette election . Elles parais
saient etre, au moins hier dans la matinee, celles de la resignation et d'un e
reserve prudente. Aali Pacha et Fuad Pacha disaient qu'ils ne demandaient
pas mieux de pouvoir vivre convenablement avec le nouvel elu : qu'il etait
a desirer qu'il sut se rendre maître de la position en groupant. autour de lui
les forces du parti conservateur etc. Je sais, a n' en pouvoir douter, que Sir.
H. Bulwer, bien que fort mecontent de tout ce qui s'est passe en Moldavie,
n e conseille nullement a la Porte de sortir de l'expectatfre et d'entrer dans
304
la voie de la resistance et des protestations a moins de n ecessite absolue. 11
pense que la Porte s'est attire la mesaventure qui l'atteint (car îl considere
comme telle Ies elections qui viennent de se faire en Moldavie)par l'aveugle
obstination qu'elle a mise a refuser, de compagnie avec l'Autliche, une Con
ference a Paris reunie dans le but d'examiner Ies affaires des Principautes
Unies. Quant a Monsieur de Prokesch, j e ne sais encore quel langage îl a tenu
dans la longue conference qu'il a eue hier avec Ies Ministres du Sultan ; mais
j e constaterai des demain si le langage et Ies dispositions de ces derniers en
sont alteres, ce que j e n e prevois en aucune fa c;:on .
Votre Excellence aura sans doute remarque que l'Assemblee Moldave,
apres avoir elu le nouvel Hospodar, a decide quels pouvoires de Gouverne
ment lui seriaent aussitât remis par la Caimacamie sans attendre, par conse
quent, l'invest iture reservee au Sultan. Cette resolution est regrettable et
constitue, ce me semble, un fâcheux debut des travaux de cette Assemblee.
L'Hospodar, en a effet n ' est habile a entrer en fonction qu'apres avoir
ete reconnu par la Porte ; Ies terrnes de l'art. 4 6 du Reglement Organique,
encore en vigueur et Ies terrnes de l'art. 47 de la Convention du 1 9 Aout en
t ant que cette Convention n 'y ait pas deroge, ne laissent aucun doute a
cet egard. Il serait donc a souhaiter que l'Hospodar ne fit provisoirement
aucun acte de Gouvernement et se h âtât de deferer son election a la Porte.
La Prince Milosch vient de lui donner sous ce rapport un bon exemple a
suivre.
J e suis avec respect . . .
A. de Lallemand
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme Franţa, r. 165, c. 16 1 - 165 ('.\linistere des Affaires
Etrangeres, Archi·,,.es Diplomatiques, Paris. Correspondance Politique Turquie, voi. 339).
Ed. Documente pritoind Unirea Principatelor, ·ml. VI, întocmit de G . Chiriţă, V. Costake şi
Em. Poştăriţă, Bucureşti, 1980, p. 13-1- 135.
Direcţia politică
Nr. 6 . Pera, 1 9 ianuarie 1 859
Domnule conte,
[ ] 1. O DEPEŞĂ telegrafică a Căimăcămiei din Iaşi către reprezen

• • .
tanţii Puterilor semnatare ale Convenţiei din 1 9 august ne-a anunţat ieri
dimineaţă alegerea colonelului Alexandru Cuza, fost comandant al miliţiei
moldovene, apoi prefect al oraşului Galaţi, în demnitatea de domnitor. Domnul
Place mă anunţă .că noul ales este unul din luptătorii cei mai înflăcăraţi ai
unirii celor două Principate. Ştiam acest lucru, care este totodată minimum
cerut pentru a răspunde dispoziţiilor Adunării care l-a ales . însă nu de în
flăcărare are nevoie acum această cauză, ci de prudenţă. Este posibil că va
veni o zi în care ideea de Cnire - care are fără îndoială vii torul de partea
ei - va fi servită cu folos de pasiune, chiar de violenţă şi de sîngele celor care
i se vor devota ; acest moment însă nu pare sosit. Ceea ce importă acum este
măsura, sentimentul posibilului şi al necesităţilor prezente, printre care se
află aceea a relaţiilor convenabile cu Poarta. În acest sens ,·oi adresa cîteva
1 Situaţia politică din Serbia.
305
instrucţiuni 2 consulului nostru din Iaşi, care - sper - vor obţine aprobarea
Excelenţei Voastre. Nu mă îndoiesc că domnul Place, a cărui activitate şi
influenţă au contribuit atît de mult la rezultatul pe care l-am aflat şi care
în aceste zile luase foarte oportun rolul de moderator, va şti să-şi folosească
creditul său spre profitul unei politici de bun-simţ şi răbdare .
Se pune întrebarea aici dacă alegerea domnului Cuza este reglementară.
Î n ce priveşte numărul deputaţilor care au votat, afirmativa este certă, căci
cifra de 49, care este aceea a sufragiilor exprimate, reprezintă 3/4 plus 1 din
numărul 64, care este acela al membrilor Adunării 3• Domnul Cuza îndeplineşte,
de asemenea, se pare, condiţia celor zece ani de funcţii publice. El a fost,
cred, în plus, deputat în Divanul ad-hoc. Rămîne chestiunea censului de
trei mii ducaţi. Aud că averea sa este mediocră sau compromisă şi n-ar putea
reprezenta un astfel de venit ; dar este posibil să i se fi constituit un patri
moniu politic de către comitenţii săi. Am căutat să cunosc impresiile Porţii
în privinţa acestei alegeri. Ele păreau să fie, cel puţin ieri dimineaţă, acelea
de resemnare şi de rezervă prudentă. Ali paşa şi Fuad paşa spuneau că nu
cer mai mult, spre a putea trăi convenabil cu noul ales ; că era de dorit ca
el să poată deveni stăpîn pe poziţie, grupînd în j urul lui forţele partidei con
servatoare etc . Ştiu în mod sigur că Sir H. Bulwer, deşi foarte nemulţumit
de tot ce s-a petrecut în Moldova, nu sfătuieşte nicidecum Poarta să iasă din
expectativă şi să intre pe calea rezistenţei şi a protestelor decît în caz de
necesitate absolută. El crede că Poarta şi-a atras întîmplarea neplăcută
care o atinge (căci astfel consideră el alegerile care s-au făcut în :Moldova) ,
prin încăpăţînarea oarbă pe care a pus-o în a refuza, de acord cu Austria,
o conferinţă la Paris, întrunită în scopul de a examina problemele Principa
telor Unite. Cît despre domnul Prokesch, nu ştiu încă ce limbaj a adoptat
în lunga conferinţă pe care a avut-o ieri cu miniştrii Sultanului ; voi constata
însă începînd de mîine dacă limbajul şi dispoziţiile acestora din urmă sînt
modificate, ceea ce nu prevăd în nici un caz.
Excelenţa Voastră va remarca, fără îndoială, că Adunarea din Moldova,
după ce a ales pe noul domnitor, a decis ca puterile guvernului să-i fie imediat
remise de Căimăcămie, fără a aştepta, prin urmare, învestitura rezervată
sultanului. Această hotărîre este regretabilă şi constituie, îmi pare, un supără
tor început al lucrărilor acestei Adunări. Domnitorul, în adevăr, nu este
apt să intre în funcţie decît după ce a fost recunoscut de Poartă ; termenii
art. 46 al Regulamentului organic încă în vigoare şi termenii art. 47 al Con
venţiei din 1 9 august, întrucît această Convenţie n-a făcut o derogare de la
2 Nu se află pe microfilm.
3 Conform reglementărilor electorale stabilite pr . Convenţia de la Paris, numărul total
al deputaţilor in Adunarea Electivă a Moldovei (inclusiv mitropolitul şi episcopii - membri
de drept ai Adunării) s-ar fi ridicat, în mod normal, la 67. Î ntrucît Adunarea nu a validat
mandatele unor deputaţi care nu îndeplineau condiţiile prevăzute de Convenţie şi nu a re
cunoscut dreptul geranţilor episcopatelor Roman şi Huşi de a face parte din Adunare, numă
rul total al membrilor Adunării a scăzut la 55.
Pentru alegerea domnitorului era necesară prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul depu
taţilor înscrişi (cu mandatele validate) ; majoritatea necesară pentru alegere era de 2/3 dir.
numărul deputaţilor înscrişi.
La şedinţa din 5/ 17 ianuarie 1859 au fost prezenţi 49 deputaţi. Al. I. Cuza, în calitate
de candidat la domnie, s-a abţinut de la vot. Toţi ceilalţi 48 deputaţi au votat pentru ale
gerea lui Al. I. Cuza (vezi procesul-verbal al şedinţei din 5/ 17 ianuarie 1859, publicat în D. A .
Sturdza, A cte şi documente . . . , vol. VIII, Bucureşti, 1900, p. 340 - 346) .
306
Regulament, nu permit nici o îndoială în această privinţă. Ar fi de dorit ca
domnitorul să nu facă provizoriu nici un act de guvernare şi să se grăbească
să defere Porţii alegerea sa. Principele ::\Iiloş i-a dat sub acest raport un bun
exemplu de urmat.
Rămîn cu respect . . .
A . de Lallemand
107
1 859 ianuarie 8/20, Berlin. Telegrama lui A. Koller către K. F. Buol, privind
primirea la Berlin a ştirii despre alegerea lui Al. I. Cuza ca domn al Moldovei.
Chiffre Berlin 20. Jăner 1 859

No. 4
LAUT Telegramm des Herrn von Meusebach aus Bucarest erfiillt der in
Jassy zum Hospodar gewăhlte Cuza alle Bedingungen.
Man wird dariiber sich Gewissheit verschaffen und legt viel Gewicht
auf die Unanimităt.
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Austria, r. 272, c. 127 (Hans-, Hof- und StaatsarchiV'
Wien, Politisches Archiv III, Preussen, Berichte 18.59, K. 64).
Cifrat Berlin, 20 ianuarie 1 859
Ko. 4
CONFORM telegramei domnului Meusebach, (expediată) din Bucureşti,

Cuza - care a fost ales la Iaşi, ca domnitor - îndeplineşte toate condiţiile
(cerute de Convenţia de la Paris) .
Urmează să se obţină date sigure şi se dă mare importanţă unanimi
tăţii (cu care a fost ales).
1 08
1 859 ianuarie 9/2 1 , Constantinopol. Raportul ambasadorului englez la Cons

tantinopol, H. L. Bulwer, către secretarul de stat pentru afaceri externe al
Angliei, J. H. Malmesbury, privind situaţia din Ţara Românească în com
paraţie cu cea din Moldova, în legătură cu respectarea prevederilor Convenţiei.
l\o. 6 1 Constantinople, January 2 1 , 1 859
)ly Lord,
IX A.DDITION to the documents relative to the Principalities transmit

ted in my �o. 450 of the 22 December last, I forward herewith copies1
of some which have reached me since that date.
307
These papers do not seem to me to render it necessary that I should
either greatly alter or modify the opinions I have already expressed con
cerning the affairs of the Principalities. In neither Principality have affairs
conducted in that j ust and impartial manner which was to have been desired,
but there is this great difference to_be drawn between the two. In Wallachia,
a respectful attitude has been observed towards the Porte and the European
Powers, and that the Caimakam in difficult cases have always asked for
information and instructions, paying attention to those they have received ;
and that the dissentions between the Caimakams have never led to any such
great practicai difficulty as to produce a dissolution of the Govemment
established by the Convention .
In Moldavia, on the other hand, the majority of the Caimakamie seems
to have taken the whole power of Government into their own hands, to
have acted exclusively for their own party interests, and to have
shown neither the inclination to solicit, nor the disposition to receive any
such instructions or suggestions as might tend in any degree to limit · their
authority, or to counteract their objects. The Prefects, in almost every depart
ment, have been changed, and in most cases, officers under the authority
of the persan who has j ust been elected Hospodar, named in their stead..
The electoral law has not been correctly applied : one of the Caimakams has
been displaced by his colleagues, without, as far as I am aware, the authority
of the Porte having been asked to legitimatize his succesor.
On the present election, the three fourths of the deputies who ought
to have been present, according to the Convention did not appear 2• The
powers of the Hospodar have been immediately conferred on Mr. Cauza,
without waiting for any authorization from the Ottoman Government ;
in fact, the whole course of proceedings has been most irregular, and marked
hitherto by a special want of respect for the Sublime Porte .
On the other hand, it is to be said that the elections, such as they were
brought together forty eight members who voted for Mr. Cauza, this gentle
men, according to �Ir. Churchill, not being a man of any extreme opinions
although he certainly figured in the insurrection of 1 848, and has generally
been considered as connected with the party in the Principalities that is,
perhaps, unj ustly called revolutionary but which, at all events, represents
opinions more democratic that any, which, I think could at this term b e
safely carried out there. �Iy obj ect will b e t o prevent the Porte from compro:
mising itself rashly, whilst, at the same time, I shall endeavour to procure
for myself the most impartial information both as to the state of things in
Moldavia and as to the persan who is called upon to play so considerable a
part in that, if the Porte is not satisfied with the present resuit, that its simple
course is as the party entrusted with the carrying out of the Treaty of the
1 9th August, to lay the facts which have occurred respecting its execution,
before the great Powers, between whom and itself that Treaty was conclud ed.
A conference will then ha,·e necessarily to be summoned ; there are mariy
arguments in favor of its being held elsewhere than at Paris : this would
conciliate Austria to it. It might likewise have a certain moral effect, since
France has been disposed, rightly or wrongly, to be the party least friendly
to the Porte in the affaires of the Principalities ; and her Consul has certainly
308
played a most conspicuous and not very satisfactory part in the late events
of Iassy.
·
It may also be inconvenient to let persons look constantly to Paris as

the centre from which all European decisions are to proceed. At the same
time, it may be unwise to exite the susceptibility of France at this particular
moment by· any appearance of distrust, and this bas also to be considered.
Your Lordship and Her Majesty's Government can alone determine
as to what course, amid the various questions which thus presen t themselves,
would be the best to pursue.
I have the honor . . .
Henry L. Bulwer
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Anglia, r. 432 (Pu lilic Record Office London Foreign
Office 78,
Turkey, ·rnl. H27, f. 2 1 1 - 2 16).
Kr. 6 1 Constantinopol, 2 1 ianuarie 1 859
Excelenţă,
Î N PLUS faţă de documentele relative la Principate, transmise cu rapor

tul meu nr. 450 din 22 decembrie anul trecut, vă înaintez aici copiile 1 unor
petiţii care mi-au parvenit de la această dată. Xu mi se pare că documentele
de mai sus ar necesita să-mi schimb sau să-mi modific total opiniile pe care
mi le-am exprimat dej a privitor la afacerile din Principate. î n nici unul dintre
Principate afacerile nu au fost conduse într-un mod corect şi imparţial, aşa
cum ar fi fost de dorit, dar aici este marea diferenţă care se poate face între
cele două. Î n Valahia s-a respectat faţă de Poartă şi Puterile garante o ati
tudine atentă şi caimacamii, în cazuri dificile, au cerut întotdeauna informaţii
şi instrucţiuni, dînd atenţie celor pe care le-au primit ; şi disensiunile dintre
caimacami n-au dus niciodată la o dificultate practică atît de mare încît să
provoace dizolvarea guvernului stabilit prin Convenţie.
Î n Moldova, pe de altă parte, majoritatea din Căimăcămie pare să fi
luat întreaga putere a guvernului în propriile mîini, să fi acţionat pentru
propriile lor interese de partid şi să nu fi arătat nici tendinţa de-a solicita,
nici predispoziţia de a primi vreo instrucţiune sau sugestie care ar fi putut
tinde într-o oarecare măsură la limitarea autorităţii lor sau la contracararea
obiectivelor lor. Au fost schimbaţi prefecţii în aproape fiecare j udeţ, şi în
cele mai multe cazuri au fost numiţi în locul lor demnitari aflaţi sub autori-
1 Docnmentele amintite se află pe rolă între cadrele sînt publicate în D . .\ .

552-578 ; .
. Sturdza, .A cte şi documente . .

„ voi. I X , p. 596-605;
le enumerăm :
- petiţia semnată de banul Constantin Ghica, Ştefan Golescu, Dimitrie Ghica ş.a. ;
16 semnături ale oficialităţilor din Ţara Românească, privind abuzurile săvirşite în alegeri ;
- petiţia semnată de Băleanu şi Manu, privind măsurile căimăcămieidin Ţara Românească ;
- scrisoarea semnată de Sturdza şi Păun privind justificările aduse pentru atitudinea
faţă de emisarul turc ;
- scrisorile mitropolitului Moldovei, Sofronie, către Sturdza şi Păun şi către Henry L.
Bulwer, privind ilegalităţile comise de căimăcămie în lucrările sale.
309
tatea persoanei care tocmai a fost aleasă ca domn. Legea electorală nu fusese
corect aplicată : unul dintre caimacami fusese înlocuit de către colegii lui,
după cîte am fost informat, fără să se fi cerut autorităţii Porţii să recunoască
ca legal pe succesorul său.
La actuala alegere (majoritatea de) trei pătrimi a deputaţilor care ar
fi trebuit să fie prezentă, conform Convenţiei, nu s-a întrunit 2• Puterile
domnitorului au fost imediat conferite domnului Cuza, fără să se aştepte
vreo aprobare din partea guvernului otoman ; de fapt întregul curs al pro
cedurilor a fost nereglementar, şi a fost marcat pînă acum de o specială
lipsă de respect pentru Sublima Poartă.
Pe de altă parte, trebuia să se spună despre alegeri, întrucît s-au adunat
patruzeci şi opt de membri care au votat pentru domnul Cuza, acest domn,
conform părerii domnului Churchill, nefiind un om de opinii extreme, deşi,
cu siguranţă, el a participat la revoluţia de la 1 848, şi fusese în general legat
de partida din Principate care este, poate, incorect numită revoluţionară,
dar care, în orice caz, reprezintă opiniile mai democratice, (şi) care, ar putea
la această dată, să fie duse în siguranţă la bun sfîrşit acolo. Obiectivul meu
va fi de a preveni Poarta s� nu se compromită în mod nesăbuit, şi totodată,
mă voi strădui să-mi obţin informaţiile cele mai imparţiale atît în ce priveşte
starea de lucruri din Moldova, cît şi persoana care este chemată să j oace un
rol atît de considerabil ; în situaţia în care Poarta nu este satisfăcută cu rezul
tatul actual al (alegerilor), persoana ca şi partida însărcinată cu realizarea
Tratatului din 1 9 august, au o singură cale posibilă - să expună Marilor
Puteri, între care a fost încheiat Tratatul din 1 9 august, faptele legate de
punerea în aplicare a acestuia. Va fi necesar să se convoace atunci o confe
rinţă ; există multe argumente în favoarea ţinerii ei în altă parte decît la
Paris : aceasta ar atrage Austria (să participe) . Acest lucru ar avea dealtfel
şi un anumit efect moral, deoarece Franţa a hotărît, pe drept sau pe nedrept .
să se considere drept elementul cel mai puţin binevoitor faţă de Poartă
în afacerile Principatelor ; şi consulul ei a j ucat, în mod sigur, rolul cel mai
vădit şi nu cel mai satisfăcător în recentele evenimente de la Iaşi.
Ar putea fi, de asem e n ea, neconvenabil de a lăsa lumea să privească
în mod constant spre Paris, ca spre centrul de unde pornesc toate hotărîrile
europene. Î n acelaşi timp, ar fi lipsit de înţelepciune de a se incita suscepti
bilitatea Franţei, în acest moment deosebit, prm orice aparenţă de neîncredere,
şi aceasta, de asemenea, trebuie avut în vedere.
Excelenţa Voastră şi guvernul Maiestăţii Sale pot singure să hotărască
care ar fi cea mai bună cale de urmat, pentru diferitele probleme, aşa cum se
prezintă ele.
Am onoarea . . .
Henry L. Bulwer
1 Afirmaţie inexactă; vezi nota 3 la documentul nr. 106 .
310
1 09
1 859 ianuarie 1 0 /22 , Londra. Raportul lui R . Apponyi către K. F. Buol, despre
opiniile exprimate de ministrul afacerilor externe al Angliei şi de ambasadorul
Turciei la Londra în legătură cu alegerea lui Al. I. Cuza ca domn al Moldovei.
No.8 A Londres le 22 J anvier 1 859
Monsieur le Comte,
LORD :VIalmesbury m'a demande ce que j e savais sur l'election du

Colonel Couza et m'a dit que d'une part Sir Henry Bulwer lui mandait
que sa nomination etait nulle, puisqu'il n'avait reuni que 4.8 votes sur 60, -
et que de l'autre on lui ecrivait de Paris que l'election avait eu lieu a l'una
nimite des voix.
J e lui ai explique cette contradiction en lui disant que d'apres mes
nom·elles l'election avait eu lieu a l'unanimite des 48 voix unionistes pre
sentes, tandis que Ies autres deputes s'etaient abstenus de voter 1. ]'ai ajoute
que je croyais savoir que le Candidat elu ne remplissait aucune des conditions
prevues par la Constitution donnee aux Principautes et que par consequent
il serait tres possible que la Porte lui refusât l'investiture. Que feraient en
ce cas Ies Puissances garantes ? et le moment ne serait-il pas venu alors de
prendre en consideration Ies bases d'une entente prealable enoncees dans une
des demieres depeches de Votre Excellence et qui se trouvent formulees dans
le trois pointe dons le lui rappelai le contenu.
Lord :.\Ialmesbury n'entra pas dans cet ordre d'idees. II se borna a me
<lire qu'il aYait conseille a la Porte de se maintenir strictement sur le terrain
de la Convention du 1 9 Aout et de tâcher ainsi d'avoir le bon droit de son
cote. II paraît donc vouloir se tenir dans la neutralite sur la question de
savoir si l'investiture doit etre refusee ou accordee au Colonel Couza et en
abandonner la decision au tact de la Porte.
L'Ambassadeur de Turquie - avec lequel j 'ai cause sur cette election,
est encore sans instruction quant au parti que prendra son Gouvernement ,
mais son opinion personnelle est que l'election du Colonel Couza n'est pas le
dernier mot du parti Unioniste en Moldavie et que ce parti veut attendre le
resultat de l'election en Valachie. Si celle-ci tombe sur un Unioniste plus
connu, Couza qui n'est qu'un homme de paille, donnera sa demission et alors
on nommera a sa place le meme personnage qui aura ete elu en Valachie,
pour faire ainsi une demonstration eclatante en faveur de l'Union, qui puisse
etre soutenue par Ies Puissances favorables a cette Combinaison. L'opinion
de Monsieur Musurus est, qu'il aurait fallu annuller Ies elections avant la
nomination de l 'Hospodar, et que, maintenant qu'on a une majorite Unioniste
dans l'Assemblee, îl sera beaucoup plus difficile au Sultan de refuser l'in
vestiture au Colonel Couza, puisque dans ce cas, un autre Unioniste, peut
etre plus dangereux encore, serait elu a sa place, et ainsi de suite et que
la Porte ne pourrait pas annuller successivement plusieurs elections.
Agreez . . .
Apponyi
311
• Arh. St. Buc. , colecţia Microfilme Austria, r. 272,
c. 365- 368 (Haus-, Hof- und Staats
archi·r Wien, Politisches Archiv VIII, England, Berichte 1859, K. 47).
Ed. R. V. Bossy, L'A utricl1e et les Principautis Unies, Bucureşti, 1938, p. 193- 194.
.
�r. 8 A I:ondra, 22 ianuarie 1 859
Domnule Conte,
LORDlJL 'Ialmesbury m-a întrebat ce ştiu despre alegerea colonelului

Cuza şi mi-a spus că, pe de o parte, sir Henry Bulwer îl anunţă că numirea
acestuia este nulă, întrucît nu a obţinut decît 48 voturi din 60, iar pe de
altă parte i se scrie din Paris că alegerea a avut loc cu unanimitatea voturilor.
I-am explicat această contradicţie, spunîndu-i că, după informaţiile niele,
alegerea a avut loc cu unanimitatea celor 48 voturi ale unioniştilor prezenţi,
în timp ce ceilalţi deputaţi s-au abţinut de la vot 1• Am adăugat că eu presupun
că acest candidat ales nu îndeplineşte nici una dintre condiţiile prevăzute de
Constituţia dată Principatelor şi că, în consecinţă, ar fi foarte posibil ca Poarta
să-i refuze învestitura. Ce vor face în acest caz Puterile garante ? şi oare nu
a sosit momentul de a lua în considerare bazele unei înţelegeri prealabile
enunţate în una dintre ultimele depeşe ale Excelenţei Voastre şi care se găsesc
formulate în cele trei puncte, al căror conţinut i l-am amintit ?
Lordul Malmesbury nu a intrat în această ordine de idei. El s-a limitat
să-mi spună că a sfătuit Poarta să se menţină strict în cadrul Convenţiei
din 1 9 august şi să se străduiască să aibă astfel dreptatea de partea ei. El
părea deci că vrea să rămînă neutru în privinţa faptului dacă învestitura
trebuie refuzată sau acordată colonelului Cuza, lăsînd hotărîrea la latitudinea
Porţii.
Ambasadorul Turciei, cu care am discutat despre această alegere, nu
"
are încă instrucţiuni în privinţa deciziei pe care o va lua guvernut său,
dar opinia lui personală este că alegerea colonelului Cuza nu reprezintă ultimul
cuvînt al partidei unioniste în Moldova şi că această partidă vrea să aştepte
rezultatul alegerii din Valahia. Dacă această alegere va cădea asupra unui
unionist mai cunoscut, Cuza, care nu este decît un om de paie îşi va da demisia
şi atunci, în locul lui, va fi numită aceeaşi persoană care va fi fost aleasă în
Valahia, spre a face astfel o demonstraţie strălucită în favoarea Unirii, care
să poată fi susţinută de către Puterile favorabile acestei combinaţii. Opinia
domnului Musurus este că alegerile ar fi trebuit anulate înainte de numirea
domnitorului şi că acum, cînd există o majoritate unionistă în Adunare,
îi va fi mult mai dificil sultanului să refuze învestitura colonelului Cuza,
deoarece, în acest caz, un alt unionist, poate şi mai periculos, ar fi ales în
locul său - şi tot aşa în continuare - iar Poarta nu ar putea anula succ esiv
mai multe alegeri.
Primiţi . . .
Apponyi
1 Vezi nota 3 la documentul nr. 1 06 .
312
1 10
i s'� 9)anuarie 10/22, Viena; Raportul lui H. Teixeira de Sampay6 către Louie,
�� :privire la poziţia Puterilor garante în chestiunea Unirii.
Legas:ăo de Sua M<!.jestade Fula11a em Vienna
. : , , Illustrissimo e Excellentissimo Senhor,
. [ ] 1. 4. O GABINETE Austriaco acaba de responder as observas:oes

• • •
que .as quatro grandes potancias, Frans:a, Russia, Inglaterra e Prussia l he

fizerăo por ter violado o artigo 29 do tratado de Paris, quando ordenou ao
, Ge11eral Coronini, commandante de corpo de exercito em Semlin na fronteira
da, �ervia, que entrasse en ;I3elgrade, par_a soccorrer o pacha Turco, e a ci
dadella ; para attenuar esta infracs:ăo a Austria declara : 1 ° que elle e mais
interessada do que qualquer des potancias signatarias do tratado de 30 Mars:o
n,a . �stricta observância do artigo 27 deste tratado, em que e expressamente
estipulado, que n6 caso em que a segurans:a interna dos Principados Moldo
Valaquia e Servia viesse a ser ameas:ada, e compromettida, a Turquia, potencia
suzerana devia entender-se corn as potencias cosignatarias sobre as medidas
que haveria a tomar para o estabelecimento da ordem legal, e que em todo
o caso urna intervens:ăo armada nao poderia ter lugar sem o consentimento
fo,rma.1 das ditas potencias 2° que a nomeai;:ăo do Principe l\Iilosch e hoj e
:qm fac;to consummado, e acei to pelo gabinete de Vienna ; 3° finallmente, que
wndo as suas tropas dţ Semlin a disposis:ao do Pacha de Belgrade, o Go
verno Austriaco, e todos deveriao pensar como elle, que a Porta nao aceitaria
este offerecimento sem se ter entendido de ante măo corn as outras potencias
signatarias do tratado de Paris.
5. A 1 5 deste mez partio de Constantinopla para Buchareste un coronei
Turco, a fim de entregar ao Principe Milosch o firman de investidura, e con
duzi-lo a Belgrade. [ ] 2• . . .
Yienna em 22 de Janeiro de 1 859

Henrique Teixeira de Sampayo
• Arh. St. Buc . , colecţia Microfilme Portugalia, r. H, c. 186 - 187 (�Iinisterio dos Xeg6cios
Esfrangeiros, LegaA;ao Portuguesa em Viena, 1859) .
Legaţia Maiestrtţii Sale la Viena
Ilustre şi distinse domn ,
[ ] 1 . 4 . CABINETU L austriac a r[tspuns la obserYaţiile făcute de

• • •
cele patru mari Puteri, Franţa, Rusia, Anglia şi Prusia, de a fi violat arti
colul 29 al Tratatului de la Paris, cînd a ordonat generalului Coronini, co
mandantul Corpului de armată din Zemun, de pe frontiera Serbiei, să intre
·în Belgrad pentru a-l aj uta pe paşa turc şi cetatea ; pentru a atenua această
1 Informaţii privind trimiterea de scrisori către regele Portugaliei, Pedro V ; criza relaţiilor
franco-austriace ; măsurile militare în Lombardia şi Veneţia ; evenimente din Viena.
313
infracţiune, Austria declară : 1 . că ea este mai interesată decît oricare dintre
Puterile semnatare ale Tratatului de la 30 martie, în stricta respectare a
articolului 27 în ceea ce este stipulat expres, dar în cazul în care siguranţa
internă a Principatelor l\foldo-Valahia şi Serbia va fi ameninţată şi compromisă,
Turcia, Putere suzerană, trebuie să se înţeleagă cu Puterile cosemnatare
asupra măsurilor care ar fi de luat pentru restabilirea ordinii legale şi, în
orice caz, o intervenţie armată nu ar putea avea loc fără consimţămîntul
formal al respectivelor Puteri ; 2. că numirea principelui Miloş este astăzi
un fapt împlinit şi acceptat de Cabinetul de la Viena ; 3. în sfîrşit, că, punînd
trupele sale din Zemun la dispoziţia paşei din Belgrad, guvernul austriac
consideră, şi toţi ar trebui să gîndească ca el, că Poarta nu ar accepta această
ofertă fără a se fi înţeles mai dinaint e cu celelalte Puteri semnatare ale Tra
t atului de la Paris.
5. La 1 5 ale acestei luni a plecat din Constantinopol spre Bucureşti
un colonel turc pentru a înmîna principelui �Iiloş firmanul de învestitură
şi pentru a-l conduce la Belgrad. [ . ] 2• . .
Viena, la 22 ianuarie 1 869

Henrique Teixeira de Sampay6
111
1 859 ianuarie 1 2/2-1, Iaşi. Raportul lui V. Place către Al. Walewski, cuprinzînd
consideraţii prilejuite de alegerea lui Al. I. Cuza ca domn al Moldovei. ln
anexă : Copie a unui proiect de moţiune către Adunarea Electivă a Moldovei,
cerind Unirea cu Ţara Românească.
Consulat de France a lassi Iassi, le 24 Janvier 1 859

Direction Politique
:K"o 2
l\fonsieur le �Iinistre,
DANS MA LETTRE du 1 8 de ce mois (nouveau style) j 'ai rendu somrnai

rement compte a Yotre Excellence de l'election de l'Hospodar faite la veille.
II me reste a apprecier la portee de cet frenement et de ses consequences
tant actuelles que probables.
L'elevation du Colonel Couza a la Principaute est certainement le triom
phe le plus eclatant de la politique franc;:aise. Eleve au College Stanislas,
ayant etudie plusieurs annees dans nos ecoles de Paris ou ii a passe une
grande partie de sa vie, le Colonel Couza qui, ainsi que beaucoup de ses
compatriotes, parle parfaitement le fran<;ais, a rapporte de son long sejour
chez nous des t endances et des habitudes toutes fran <;aises. C'est ce qui l'a
naturellement porte a se rattacher, il y a plus de dix ans, a cette portion
d'hommes eclaires qui avait entrepris la regeneration du pays.
Lorsque <:es idees, d'abord un peu vagues eurent reveter une forme plus
consistant e et mieux definie, sous le nom d'Union des Principautes avec
2 Regim,.il Dunării.
314
un Prince Etranger, Monsieur Couza fut un des premiers a en arborer le
drapeau. 11 fait partie de cette escouade genereuse qui ne tarde pas a s'accroî
tre et a embrasser presque tout le pays. Neanmoins, par une bizarrerie de
son caractere a la fois resolu et paresseux on ne le vii pas se placer au pre
mier rang des lutteurs qui pendant cette derniere periode repousserent avec
tant d'energie Ies intrigues de la Turquie et de l'Autriche tendant a etouffer
ou a fausser l'expression du vreu national. 11 resta une individualite puissante
par son originalite meme, combattant un peu en tirailleur tout en sachant
porter a propos des coups dangereux. Cest ce qui expligue comment son nom
ne s'etait pas j usgu'alors presente parrbi ceux des candidats a l'Hospodarat,
que l'on ne cherchait que parmi Ies chefs avoues des partis.
Lorsque deux j ours a peine avant le vote de l'Assemblee, le parti national,
qui y possedait une grande majorite, chercha, dans un ballottage prepara
toire, l'homme sur lequel il porterait, ou scrutin, l'ensemble de ses suffrages,
l'apparition du nom du Colonel Couza fut donc un veritable coup de theâtre.
En realite par son origine, il appartient comme il le dit lui meme, a la petite
bourgeoisie du pays. C'etait un fait inoui: qu'un Prince sortant d'une autre
que de ces grandes familles gui avaient regne. l\fais surtout ce gui renversait
toutes Ies idees rec;ues, c'etait une election qui s'annonc;ait comme devant
se faire sans gu'il y fll t depense un seul ducat. Cependant cette candidature
repondait si bien aux aspirations actuelles du pays, qu'en vingt quatre heures
elle avait grandi avec la rapidite de l'eclair et qu'a l'election on a vu le
resultat incroyable de l'unanimite la plus complete. La nomination du Colonel
Couza a donc ete l'expression la plus vraie du sentiment national, donnant
ainsi une sanction solennelle a la marche suivie dans Ies Principautes par le
Gouvernement de l'Empereur.
Cette election a en core un cote in teressan t, c' est g ue tout en etan t un
triomphe complet de la politique fran c;aise, elle a eu quelque chose de si
inattendu, de si improvise meme, que la mauvaise foi la plus insigne n e peut
pas accuser Ies agents fran c;ais d'avoir travaille a la faire reussir. Le Colonel
Couza est parvenu au pouvoir comme le representant naturel d'idees, de
desirs, de besoins dont l'heure avait sonne, grâce sans aucun doute a notre
influence, mais sans que l'action fran c;aise ait ete mise au service d'aucune
individualite. Aussi Monsieur Couza gui apprecie sainement Ies choses, quali
fie-t-il lui-meme son arrivee au pouvoir, de l'avenement non pas d'un homme
mais d'un peuple.
Cn autre resultat essentiel de Sa nomination est qu'elle a ete pour la
Molda.vie comme une seconde et la veritable revelation de sa nouvelle Con
stitution. Dans une precedente depeche j e n'ai pas dissimule a Votre Excel
lence Ies preventions malfondees avec lesquelles la Convention du 1 9 Aout
a vait ete accueillie. J e Lui disais alors qu'il fallait laisser au temps le soin
d'eclairer Ies populations sur la portee reelle du bienfait qui leur avait ete
octroye. En effet, le bonheur voulut d'abord que le pouvoir fut remis aux
mains d'une Caimacamie honnete qui sut l'employer a appliquer loyalement
Ies prescriptions electorales. Elle trouva en meme temps dans Ies dispositions
de la Convention Ies moyens de defendre, avec moderation mais aussi avec
fermete, Ies droits d'autonomie du pays, contre Ies tentatives d'empietement
de la Turquie.
315
Ensuite Ies elecleurs purent exercer leurs droits sans entraves, sans
Hre exposes a des manreuvres deloyales, et chacun put choisir le depute
dans lequel il plai;:ait sa confiance.
Plus tard l'Assemblee se reunit et se sentit des le principe libre de deli
berer et de voter suivant sa conscience et commen i;:ant a decouvrir qu'elle
pourrait remplir serieusement et librement sa mission .
Deja un revirement s'operait dans l'opinion publique qui s'apcrcevait
que grâce aux effets naturels de la Constitution Ies principes pouvaient
prendre, dans l'organisation nouvelle, la place occupee autrefois par Ies pe1-
sonnalites et Ies interets. Neanmoins, le Prince avait toujours eu une autorite
tellement discretionnaire, que sa nomination tenait encorc Ies esprits en
suspens. L'election du Colonel Couza et Ies circonstances qui l'ont entouree,
ont acheve de dechirer le dernier voile. Car enfin , voici ce qui apparaît aux
yeux de tous : un homme pour ainsi <lire inconnu, mais dont Ies opinions,
le caractere et Ies antecedents repon daient de l'avenir au pays, a pu ctre
nomme avec des acclamations unanimes ; il a pu l'etI e sans intrigues. sans
corruption, tout cela par le fait d'elections loyales et d'une Assemblee libre ;
tout cela parce qu'une vie nouvelle a penetre dans tous Ies rangs de Ia·societe.
Aussi un spectacle curieux a etudier, est l'etonnement de bien des gens en
s'apercevant que toutes ces choses se trouvaient dans la Convention .
On envisage clonc l'avenir avec beaucoup plus de confiance et dej a bien
des esprits sont en travail pour la mise en pratique des autres grands principes
que referme l'acte du 1 9 Aout. L'egalite devant la loi, la participation de
tous aux impâts et au service militaire, la liberte des cultes, la suppression
des privileges, ne sont plus de vains mots et chacun s'occupe dej a des moyens
de Ies transporter dans Ies faits.
Mais ce qui frappe encore bien plus Ies esprits, c'est la portee qu'ils
commencent a comprendre des dispositions de la Convention qui ont deja
etabli une veritable union dans Ies choses entre la Moldavie et la Valachie.
Chacun regarde aujourd'hui l'Union complete comme faite. L'avenement
du parti national unioniste dans l'Assemblee, du Prince et de Ses Ministres,
s'est accompli d'une fai;:on si eclatante que l'on ne trouve plus personne qui
songe au maintien de la separation. Du reste, avant l'election du Prince, un
nouveau vote en faveur de l'Union a ete emis comme etant l'expr�ssioh
persistante des vreux du pays. Chacun et le Prince lui meme s'est engage
a continuer de travailler a cette reuvre. Et de fait l'Hospodar m'a deja repete
a plusieurs reprises et sans y etre provoque, des que l' Vnion sous un Prince
etranger serait possible il serait le premier a la proclamer et tout pret a se
retirer du pouvoir, pour laisser place a cette combinaison .
A l'occasion de ce vote, j e dois a Votre Excellence l'explication de ma
depeche telegraphique du 3 de ce mois. ou j e lui annon i;:ais que, d'apres cer
tains indices, j e supposais l'Assemblee prete a proclamer l'Union avec le
Prince etranger d'une maniere plus efficace qu'elle ne l'a fait. En realite une
sorte de levee de boucliers etait prete et cette fois au lieu de se borner a la
simple expression d'un vreu, on voulait mettre l'Union en pratique par une
serie de mesures assez revolutionnaires. J e me suis procure une copie, que
j 'envoie ci-joint. de la proposition qui devait etre presentee a l'Assemblee
et a laquelle Ies chefs de tous Ies partis avaient adhere. On n'attendait qu'un
signal du Consulat de France pour mettre le projet a execution ; mais en
presence de la reponse de Votre Excellence, je me suis abstenu de formuler
316
tncme une opm1on et la proposition premiere a ete remplacee par un simple
vceu. C'est a ce sujet que l'Hospodar me manifestait ses regrets que l'Assem
blee n 'eut pas pris l'initiative quand meme, et qu'il me declarait etre pret
a descendre du trone des que le pays voudrait faire l'Cnion avec un Prince
etranger.
Je sais que le pouvoir a bien des charmes et qu'il faut attendre que le
Colonel Couza y ait reellement golite pour savoir quelles seront alorsses
dispositions. Pourtant il a un caractere assez singulier et une maniere de
philosophie qui peuvent faire admettre qu'il tiendrait parole, le cas echeant.
Au surplus et que quelsque soient Ies evenemens j e crois que l'on peut regar
der la question de l'union comme lancee sur une pente ou il sera difficile de
la retenir. Le triomphe du parti national a fait passer cette conviction dans
tous Ies cc:eurs. ] e suis meme assez porte a croire que nous allons etre temoins
d'un phenomene fort singulier, c'est a <lire, que l'ancien parti separatiste,
compose des vieux boyards, va devenir plus unioniste que Ies autres. Deja
il s' est opere dans son sein une reaction etrange contre I' Autriche et la Turquie.
]'ignore quelles sont au j uste Ies promesses qui lui avaient ete faites par
!'Agent d'Autriche, mais il y a peut de j ours le chef du vieux parti Mon
sieur · Costin Catardji lui a reproche tres amerement de Ies avoir trompes,
lui disant qu'il n'avait su tenir aucune de ses promesses. Catardji et tant
d'autres de Ia meme nuance ont ete des premiers a aller saluer le nouvel Hos
podar et Ies plus ardents a lui faire des protestations de devouement. Le
Prince :'.\Iichel Stourdza et son fils le Prince Gregoire y sont alles comme Ies
autres, au point que j 'ai cru devoir engager Monsieur Couza a se tenir en garde
contre un empressement qui pourrait bien couvrir un piege. Du reste ce prurit
unioniste qui s'est empare des vieux boyards n 'a rien de surprenant. Ils
acceptent mal au fond du cc:eur un Hospodar tire de la bourgeoisie et vaincus
pour vaincus, ii est clair qu'ils preferaient se soumettre a un Prince etranger.
Par suite des rapports anterieurs et tres intimes qui me liaient au Colonel
Couza, ii a insiste pour que j e me chargeasse de travailler a la composition
de son :'.\I inistere puisqu'il ne pouvoit choisir que parmi Ies hommes dont j e
connais Ies sympathies pour l a France. ]'ai decline categoriquement cette
offre et j 'ai cherche a faire comprendre des le p1 emier jour au P rince sur quel
pied j e tenais a rester vis-a-vis de lui. Je lui ai dit qu'en tout ce qui touchait
aux choses, c' est a dire aux details materiels de l'administration , je serais
a sa disposition pour lui fournir tous Ies renseignements et toutes Ies donnees
que j e possederais. Mais qu'en ce qui touche aux personnes j e lui demandais
la permission de rester dans une reserve absoţue.
]e pense en effet qu'apres Ies premiers moments d'effusion passes, on
me tiendra beaucoup plus compte de cette reserve que d'un empressement,
meme utile, que j 'aurais manifeste. Le nouvel Hospodar et ceux qui l'entou
rent veulent, ii est vrai, former le pays sur le modele de la France et j e sais
qu'ils sont dans l'intention de s'adresser au gouvernement de l'Empereur
pour lui demander des hommes speciaux qui viennent Ies aider a organiser
Ies diverses branches d'administration . :Ylais mon avis est qu'il est inutile
de se jeter a leur tete. L'organisation fran yaise est si evidemment la seule
qui leur convienne qu'ils y viendront naturellement. II y a dans Ies choses
humaines un j eu naturel que le temps developpe et que trop de b âte pourrait
compromettre.
317
Les gens de ce pays ont ete si longtemps soumis et les interventions
etrangeres leur ont ete si souvent nuisibles que l'on doit s'attendre a une
reaction. 11 serait surprenant que dans les premiers temps de leur affranchis
sement, il n e tombâssent pas dans une sorte de defiance jalouse contre Ies
etrangers. Malgre Ies bonnes paroles du Prince et de son entourage, il n'est
pas douteux que la grande masse qui est ignorante pensera que le pays doit
tout faire par lui meme. Je l'ai deja dit aux hommes eclaires qui voudraient
peut etre mettre un peu de precipitation dans l'emploi des moyens etrangers
et j e leur ai conseille de menager beaucoup, a leur debut, le sentiment public.
Ces temps d'effervescence passeront promptement, comme tout passe dans
ce pays et l'on viendra a nous avec d'autant plus d'ardeur que nous nous
serons moins offerts.
D'ailleurs le succes de la politique de Sa Majeste est tellement frappant
pour tous, qu'il est inutile de chercher a l'augmenter. 11 est plus sage au
contraire de la faire moins ressortir. 11 y a toujours trop de jalousies pretes
a s'eveiller, meme parmi ceux qui se sont joints a nous pendant la lutte. Aussi
ayant appris qu'une masse considerable de population devait, apres avoir
ete faire une manifestation chez le Prince, se transporter sous mes fenetres
pour en faire une semblable, j e me suis adresse aux meneurs pour l'empecher.
J'aurais regarde comme tres impolitique de laisser faire trop de bruit autour
d'un succes que personne ne conteste, mais dont l'eclat aurait pu deplaire
a nas arnis comme a nas ennemis.
J e vais suivre avec soin Ies actes du nouveau Gouvernement et j e n e
manquerai pas d'en rendre compte a Votre Excellence en lui signalant en
meme temps la marche de l' esprit public.
Agreez . . .
Victor Place
(Anexă)
Au No 2, Iassy
qui devait etre presentee
a l'Assemblee de )foldavie
Messieurs,
Le dernier Divan ad-hoc, reuni en vertu du Traite de Paris, a proclame,

a l'unanimite moins deux voix, l'Cnion de la Moldavie et de la Valachie
avec le Prince etranger. Le mandat de ce Divan etait inscrit tout entier dans
le grand Acte International du 30 :Mars, qui lui donnait la mission de for
muler les vreux du pays ; et lorsque nas Comices electoraux, Ies plus larges
et Ies plus independants que nous eussions eus j usqu'alors, ont designe les
deputes qui devaient a voir l'honneur de sieger dans cette Assemblee, chaque
electeur savait quelle etait l'rem-re important e que ses mandataires allaient
remplir. Les memes sentiments animaient nas freres de Valachie. Aussi Ies
deux Assemblees n'ont pas failli a leur t âche et chacun de nous se rappelle
en core avec quel enthousiasme de part d'autre l'union des deux peuples a
ete acclamee. C'est dane bien le premier besoin et le vreu le plus ardent de
la nation Roumaine que Ies Divans ont fait connaître avec la force que donne
l'usage legal d'un droit solennellement reconnu.
318
Loin de porter atteinte aux fondements de ce droit, Ies dernieres Con
ferences n 'ont fait que lui donner une nom·elle consecration. Pas une des
Puissances meme parmi Ies moins favorables a notre cause, n ' a tente de reve
n ir sur Ies grands principes etablis irrevocablement par le Traite de Paris.
Notre droit comme nos votes d'alors sont demeures intacts, et si la realisation
complete des plus chers de n os desirs a ete retardee, ce n 'est que par des
considerations d'interet propre ou pour des craintes chimeriques. Encore et
gr âce a l'intervention des Puissances amies, a-t-on ete fatalement amene
a nous donner en fait presque tout ce que nous avions demande. Unite de
legislation, de finances, d'armee, de j ustice, fusion des deux Assemblees en
un Comite Central et dans une ville gui semble providentiellement destinee
par sa position singuliere a servir de trait d' union entre nous ; en un mot,
nous pouvons dire gu'on a pose toutes Ies assises de !'edifice nouveau de
n otre avenir et que sur son fronton meme a ete inscrit le nom destine a
unir desormais Ies deux pays. 11 ne manguait plus a l'ceuvre gue son couronne
ment, c'est a <lire, l'unite de gom·ernement, lors gue nos ennemis ont triom
phe, et !'edifice est reste inache,·e.
l\fais un peuple qui souffre depuis des siecles, un peuple dont le desespoir
deviendrait d'autant plus grand que ses esperances ont ete plus vives, un
peuple qui attend, qui veut sa regeneration, doit a son tour savoir faire quelque
chose pour lui meme. 11 semblerait qu'en plac;:ant le but supreme a portee
de notre main, !'Europe ait voulu nous solliciter a tenter un demier effort.
Justifions l'espoir de nos amis, et que cette Assemblee se montrant la digne
fille de celle qui l'a precedee, reunisse tous ses bras pour porter au sommet
du monument la clef de voute qui le rendra indestructible. Rappelons n ous
nous que la patrie souffre et demande le concours de tous ses enfants. Oublions
dans ce moment decisif Ies dissensions qui ont pu nous diviser j usgu'a ce jour ;
appelons de nouveau nos freres de Yalachie a n e faire avec nous qu'une
seule n ature comme nous n 'avons aussi qu'une meme langue, une meme
religion , un meme interet et que nos acclamations transforment en un fait
definitif, irrevocable le mot si expressif de Principautes lJnies.
En consequence, Ies soussignes se fondant sur le Traite de Paris, sur Ies
voeux exprimes l'annee demiere par le Dinn ad-hoc, sur la portee reelee de
la Convention du 1 9 Aout croyant par dessus tout repondre a la confiance
dont la nation Ies a investis en usant de ses droits pour satisfaire au plus
imperieux de ses besoins ; com·aincus enfin que Ies craintes chimeriques que
leur combinaison inspire disparaîtront devant le calme gui presidera a ces
deliberations, ont l'honneur de presenter a l'Assemblee Ies propositions
suivantes :
-
1 . L'Union entre les deux Principautes de 3Ioldavie et de Valachie
sous le gouvemement d'un Prince etranger est proclamee de nouveau ;
2. L"n gouvernement provisoire est institue ;
3. Ce gouvernement charge du maintien de l'ordre et de l'administration
des affaires devra sans retard faire connaître ces decisions a nos freres de
Valachie, en Ies invitant au nom de l'Assemblee a se prononcer (dans le
meme sens) .
4 . Aussitât que le gouvernement provisoire de Moldavie aura ete in
forme qu'un gouvemement provisoire a et e egalement designe en Valachie,
Ies deux Gouvemements devront se rendre immediatement a Fokchani
3 19
pour se fondre en un seul gouvernement et commencer des lors a agir :d'un
commun accord.
5. A ce moment l'Assemblee actuelle sera dissoute et jusqu'a ce qne
Ies resolutions de la Valachie soient connues, l'Assemblee Moldave ne pourra
se reunir que sur la convocation du gouvernement provisoire autorise a -d.is
perser toute autre reunion qui tenterait de se fonner.
6. Les deux gouvemements provisoires reunis en un seul, auront ' pour
mission de faire et de promulguer une nouvelle loi electorale sur les bases
Ies plus larges possibles et de faire a ce que Ies elections soient tenninees
deux mois au plus tard apres l'installation de ce gouvernement a Fokchani.
7. L'Assemblee qui sortira de ces elections et qui sera unique pour Ies
deux pays devra etre reunie dix jours apres et proceder au choix de la personne
du Prince etranger.
8 . Apres cette nomination, l'Assemblee se separera et le gouvemement
provisoire continuera a regir le pays uni j usqu'a l'arivee du nouveau Prince.
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 43 (:\Iinistere des Affaires Etrangeres, Archin�
Diplomatiques, Correspondance Politique des Consuls, Turquie - Iassy, ·rnl. 9, foi. 19) . 8'-
Ed. D. A. Sturdza şi J. ]. Skupie\\'ski, A cte şi documente . , ·101 . IX, Bucureşti, 190 1; p .
. .
p. 242- 249.
Consulatul Franţei la Iaşi Iaşi, 24 ianuarie

Direcţia Politică
Nr. 2.
Domnule ministru,
Î N SCRISOAREA mea din ziua de 1 8 a acestei luni (stil nou), am rapor
tat, pe scurt Excelenţei Voastre despre alegerea domnitorului, care a avut
loc în ajun . Îmi rămîne să apreciez importanţa acestui eveniment şi a con
secinţelor sale imediate şi posibile.
Alegerea lui Cuza ca domn reprezintă în mod sigur triumful cel mai
strălucit al politicii franceze. Educat la Colegiul Stanislas, studiind timp de
mai mulţi ani în şcolile noastre din Paris, unde şi-a petrecut mare parte din
viaţă, colonelul Cuza, care, asemenea multora dintre compatrioţii săi, vorbeşte
perfect franceza, şi-a însuşit în lunga sa şedere la noi tendinţe şi obiceiuri cu
totul franceze. Aceasta a făcut ca el să se alăture, în chip firesc, acum mai
bine de z ece ani, acelui grup de oameni luminaţi care s-au angajat în opera
de reînnoire a ţării. •
Cînd aceste idei, prea puţin clare la început , au căpătat o formă mai
consistentă şi mai bine definită sub denumirea de Unirea Principatelor sub
un prinţ străin, domnul Cuza a fost unul dintre primii care a aderat la această
idee. El a făcut parte din acea mişcare generoasă care n-a întîrziat să crească
şi să cuprindă întreaga ţară. Cu toate acestea, datorită ciudăţeniei ·carac
terului său, hotărît şi comod în acelaşi timp, n-a putut fi ,·ăzut în primele
rînduri ale celor care în ultima vreme au contracarat cu atîta ''igoare intrigile
Turciei şi ale Austriei, ce încercau să înăbuşe sau să falsifice exprimarea
voinţei naţionale. Rărnîne însă o personalitate puternică prin însăşi origina
litatea sa, luptînd aproape ca un combatant şi ştiind să dea la momentul
320
oportun lovituri periculoase. Aşa se explică de ce numele său n-a fosţ întîlnit
pînă acum printre cele ale candidaţilor la domn ie, care nu se :l;leg�au <lecit ·
·
dintre şefii recunoscuţi ai partidelor.
Cînd, cu - două zile înainte de votul Adunării, partida naţionaiă, care
deţinea aici o majoritate covîrşit6are, a căutat, într-o consultare preliminară,
pe acel om căruia să-i acorde, la scrutin , totalitatea sufragiilor sale,• apariţia
numelui colonelului Cuza a fost o adevărat ă lovitură de teatru. În realitate,
el aparţine, prin originea sa, după cum o spune el însuşi, micii burghezii a
ţării. Era un lucru nemaiauzit apariţia unui principe care provenea dintr-o
altă familie decît din cele mari, care conduseseră ţara. Dar ceea ce răsturna
absolut toate principiile acceptate era o alegere care se anunţa a avea loc
fără ca nici un ban să fie cheltuit.. Totuşi, această candidatură :i;ăspundea
atît de bine aspiraţiilor actuale ale ţării, încît în 24 de ore a cîştigat o imensă
popularitate şi alegerea a beneficiat de afirmarea incredibilă a deplinei una
nimităţi. Alegerea colonelului Cuza a fost deci expresia cea mai adevărată
a sentimentului naţional, dînd astfel o consacrare solemnă politicii urm.at e
în Principate de guvernul împăratului.
Această alegere mai are o latură interesantă, anume că, deşi a constituit
un triumf total al politicii franceze, ea a avut ceva atît de neaşteptat, ?.tît
de spontan chiar, încît nici cea mai înverşunată rea-credinţă nu-i poate acuza
pe agenţii francezi de a fi acţionat pentru reuşita ei. Colonelul Cuza a ajuns
la putere ca reprezentantul firesc al ideilor, dorinţelor, nevoilor a căr:or or;t
a sunat, fără nici o îndoială, datorită influenţei noastre, dar fără ca intervenţia
franceză să fie pusă în slujba vreunei persoane. Chiar domnul Cuza, care
apreciază judicios lucrurile, califică el însuşi venirea sa la putere, drept izbînda
nu a unui om, ci a unui întreg popor.
O altă consecinţă importantă a alegerii sale o constituie faptul că ea
reprezint ă pentru l\foldova o a doua şi adevărata promulgare a noii sale
constituţii. într-o depeşă anterioară nu m-am ferit a prezenta Excelen ţei
Voastre rezervele neîntemeiate cu care fusese. primită Convenţia din '1 9 august.
Spuneam atunci Excele11ţei Voastre că trebuie să litsăm ca tim2ul să arate
populaţiei semnificaţia reală a binefacerii c;:i.re îi fusese hărăzită. într-ade,·ăr,
norocul a făcut ca puterea să fie remisă de la început în mîinile unei căimă
cămii oneste, care a ştiut să aplice cu corectitudine prescripţiile electorale.
Ea a găsit în acelaşi timp în prevederile Convenţiei mijloacele de a apăra,
cu moderaţie dar şi cu fermitate, drepturile de autonomie a ţării împotri,·a
î-; cercărilor de încălcare a acesteia din partea Turciei.
- În sfîrşit, alegătorii au putut să-şi exercit e nestingheriţi drepturile,
fără să fie expuşi unor presiuni nelegale şi fiecare a putut să aleagă pe acel
deputat în care îşi investise toată încrederea.
Apoi, odată întrunită, Adunarea s-a simţit de la început liberă să
hotărască şi sit voteze conform dorinţelor sale, descoperind că îşi poate înde
plini misiunea cu temeinicie şi în deplină libertate.
Opinia publică înregistra deja o schimbare, dîndu-şi seama că urmările
fireşti ale (aplicării) Constituţiei permiteau ca principiile să ia, în noua
organizare, locul ocupat odinioară de personalităţi şi interese. Cu toate acestea,
dat fiind că principele menţinea o autoritate neîngrădită, numirea sa era de
natură să ţină spiritele în stare de t ensiune. Alegerea colonelului Cuza şi
împrej urările date au făcut să se risipească şi ultimele rezerve. Căci iatrt ce
321
apare, în sfîrşit, în faţa tuturor : un om, ca să spunem aşa, necunoscut, dar
ale cărui opinii, caracter şi trecut urmau să decidă asupra viitorului ţării,
a putut fi numit cu aprobare unanimă ; şi aceasta fără intrigi, violenţe sau
corupţie ; toate acestea datorită unor alegeri cinstite şi unei Adunări libere ;
toate acestea pentru că o viaţă nouă a pătruns în toate straturile societăţii.
Şi totodată un act demn de atenţie, anume uimirea atîtor oamen i care reali
zau că toate aceste lucruri erau prevăzute prin Convenţie.
Viitornl este prin urmare privit cu mai multă încredere şi deja multe
minţi au început să acţioneze pentru punerea în practică a altor principii
gen eroase pe care le cupri�.de actul din 1 9 August. Egalitatea în faţa legilor,
participarea tuturor la impozite şi la serviciul militar, libertatea cultelor,
abolirea privilegiilor nu mai sînt cuvinte goale şi fiecare e preocupat deja de
modul de a le transpune în fapt e.
Dar, ceea ce surprinde şi mai mult, este faptul că prevederile Convenţiei,
care au stabilit dej a o Unire efectivă între Moldova şi Yalahia, încep să fie
înţelese cu adevărat. Fiecare priveşte astăzi Unirea ca pe un fapt împlinit.
Creşterea prestigiului partidei naţionale unioniste, al principelui şi al miniş
trilor săi în cadrul Adunării s-a realizat atît de strălucit că nu mai e n imeni
care să se gîndească la posibilitatea de menţinere a separării. Dealtfel , înainte
de alegerea principelui, a frst exprimat un nou vot în favoarea Unirii, ca
dovadă elocventă a c!orinţelor ţării. Toţi, inclusiv principele, s-au angajat
să acţioneze în continuare în acest scop. Dealtfel, domnitorul mi-a afirmat
în mai multe rînduri, şi fără să fie provocat, că, de îndată ce Unirea sub un
prinţ străin va fi posibilă, el va fi primul care s-o proclame şi ,.a fi gata să
se retragă de la putere pentru a face posibil acest aranjament.
În legătură cu acest vot, sînt dator Excelenţei Voastre cu o explicaţie
la depeşa telegrafică din z iua de 3 a acestei luni, prin care vă aduceam la
cunoştinţă că, potrivit anumitor indicii, mi se părea că Adunarea este pregătită
să proclame Unirea sub un prinţ străin într-un mod mai eficace decît a
făcut-o. în realitate, se pusese la cale un soi de boicot şi, de această dată,
în loc să se limitez e la simpla exprimare a voinţei, Adunarea voia să înfăptu
Îlscă Unirea printr-o serie de măsuri destul de radicale. Mi-am procurat o
copie, pe care v-o trimit în anexă, a propunerii care trebuia să fie prez entată
Adunării şi la care au aderat şefii tuturor partidelor. K u se aştepta <lecit
un semnal din partea Consulatului Franţei pentru a se pune proiectul în
aplicare ; dar, avînd răspunsul Excelenţei Voastre, m-am abţinut să formulez
vreo opin ie şi propunerea iniţială a fost înlocuită prin exprimarea unei simple
dcrinţe. în legătură cu acest subiect, domnitorul şi-a exprimat regreteie că
Adunarea nu luase ea însăşi această iniţiativă şi mi-a declarat că este gata
să renunţe la tron de îndată ce ţara ar voi să înfăpt uiască Unirea sub un
prinţ străin .
Eu ştiu că puterea are farmecul ei şi că trebuie să aşteptăm pînă ce
colonelul Cuza îi va simţi efectiv gustul, pentru a şti care vor fi hotărîrile
sale în acel moment. Totuşi, el are un caracter aparte şi un mod de a gîndi
care ne permit să credem că îşi va ţine cuvîntul, dacă va fi cazul. În plus,
şi indiferent cum s-ar desfăşura lucrurile, cred că putem considera că problema
Unirii a luat o direcţie din care ne va fi greu să o abatem. Triumful partidei
naţionale a făcut ca aceast ă convingere să pătrundă în toate inimile. Sînt
322
chiar înclinat să cred că vom fi martorii unui fenomen cu totul particular,
anume că vechiul partid separatist, compus din boierii de viţă veche, va aj unge
mai unionist decît altele. Deja s-a produs în rîndurile sale o reacţie stranie
împotriva Austriei şi Turciei. Ignorez promisiunile care au fost făcute în fapt
de agentul Austriei, dar acum cîteva zile şeful vechiului partid, domnul Costin
Catargi, i-a reproşat acestuia cu amărăciune că i-a înşelat, nerespectîndu-şi
n ici una din promisiuni. Catargi şi atîţia alţii de aceeaşi orientare au fost
primii care au mers să-l felicite pe noul domn şi cei mai înflăcăraţi în a-i
oferi dovezi de devotament. Prinţul Mihail Sturdza şi fiul său, prinţul Grigore,
au procedat ca şi ceilalţi, pînă într-atît încît am considerat n ecesar să-i atrag
atenţia domnului Cuza să fie prudent în faţa unei asemenea curtoazii, care
putea foarte bine să ascundă o capcană. Acest prurit unionist care i-a cuprins
pe vechii boieri nu are în el nimic surprinzător. Ei acceptă cu strîngere de
inimă un domnitor care provine din rîndurile burgheziei, dar, fiind irevocabil
învinşi, e limpede că ar prefera să se supună unui prinţ străin .
Drept urmare a raporturilor anterioare foart e apropiate care mă lea gă
de colonelul Cuza, acesta a insistat să mă angaj ez să acţionez în vederea ale ă
tuirii guvernului său, deoarece alegerea nu se putea face decît dintre oamenii
pe care îi ştiam simpatizanţi ai Franţei. Am declinat categoric această pro
punere şi am încercat să-l determin pe principe să înţeleagă încă de prima
dată ce poziţie unna să adopt în continuare faţă de el. I-am spus că, în ceea
ce priveşte aceste lucruri, respectiv detaliile concrete ale guvernării, voi fi
la dispoziţia sa pentru a-i furniza toate informaţiile şi datele pe care le deţin .
Dar, în ceea ce priveşte persoanele, i-am cerut în găduin ţa să rămîn într-o
rezervă totală.
Consider într-adevăr că, odată trecute primele momente de entuziasm,
se va ţine seama mai mult de rezerva mea decît de o eventuală sîrguinţă,
chiar utilă, pe care aş fi manifestat-o. Noul domn şi cei din preajma lui vor,
e adevărat, să organizeze ţara după modelul Franţei, şi ştiu că intenţioneaz ă
să se adresez e guvernului împăratului pentru a-i solicita specialişti care să-i
sprij ine în organizarea diverselor compartimente ale administraţiei. Dar,
după mine, este inutil să-i asaltăm. Organizarea franceză este atît de evident
singura care le convine, încît o vor adopta în mod precis. Există în firea ome
n ească anume înclinaţii pe care timpul le amplifică şi pe care prea multă grabă
le-ar putea spulbera.
Locuitorii acestei ţări s-au aflat atît de multă \Teme sub oprimare şi
amestecul străin le-a adus atîtea prejudicii încît ne putem aştepta din partea
lor la o oarecare reacţie. N-ar fi de mirare dacă, în primele momente după
dobîndirea libertăţii, ar fi cuprinşi de un fel de suspiciun e plină de invidie
împotriva străinilor. în ciuda încredinţărilor principelui şi a celor din preajma
lui, este n eîndoielnic că majoritatea populaţiei, care este neştiutoare, va crede
că ţara trebuie să facă totul prin ea însăşi. Le-am spus-o dej a unor oameni
clarvăzători, care voiau probabil să grăbească puţin punerea în aplicare a
modelelor străine şi i-am sfătuit să menajeze mai mult, pentru început, opinia
publică. Această perioadă de efervescen ţă va trece repede, aşa cum trec toate
în această ţară şi se va apela la noi cu mult mai mult elan decît am putea noi
să le răspundem.
Dealtfel, succesul politicii Maiestăţii Sale este atît de evident pentru toţi,
încît este inutil să încercăm să-l amplificăm. Dimpotrivă, e mai înţelept să
facem ca acesta să iasă mai puţin la iveală. Oricind pot să apară invidii, chiar
printre cei care au acţionat alături de noi. Aflînd, prin urmare, că un număr
considerabil de oameni urma ca, după ce manifestase în faţa principelui, să se
deplaseze sub ferestrele mele în acelaşi scop, m-am adresat fruntaşilor lor
pentru a-i opri. Nu mi s-a părut că ar fi un act de inteligenţă politică să las
să se facă prea mult zgomot în legătură cu un succes pe care nimeni n u-l
cont estă, dar a cărui afişare ar putea să displacă atît prietenilor cit şi duşma
nilor noştri.
Voi urmări cu atenţie acţiunile noului guvern şi nu voi întîrzia să infor
mez pe Excelenţa Voastră despre acestea, prezentîndu-vă totodată evoluţia
st ării de spirit a populaţiei.
Primiţi . . .
Victor Place
(Anexă) la nr. 2 Iaşi

Copia unei propuneri
care urma să fie prezentată
Adunării Moldovei
Domnilor,
Ultimul Divan ad-hoc, întrunit conform prevederilor Tratatului de la

Paris, a proclamat în unanimitate, mai puţin două voturi, Unirea ::\Ioldovei
cu Yalahia sub un prinţ străin . ;.\fandatul acestui Divan era în întregime înscris
în marele act internaţional din 30 martie, care l-a învestit cu misiunea de a
exprima voinţa ţării ; cind Comisiile noastre electorale, cele mai cuprinzătoare
şi mai independente pe care le-am avut pînă acum, au desemnat pe deputaţii
cărora le revenea onoarea de a part icipa la lucrările acestei Adunări, fiecare
alegător ştia deja care sînt sarcinile importante pe care trebuiau să le înde
plinească împuterniciţii săi. Aceleaşi sentimente îi însufleţeau pe fraţii noştri
din \'alahia. Nici cele două Adunări nu s-au sustras de la îndeplinirea datoriei
şi fiecare dintre noi îşi mai aminteşte cu cit entuziasm a fost aclamată, de
ambele părţi, Unirea celor două populaţii. Divanurile au făcut deci cunoscute,
cu autoritatea pe care o dă legalitatea folosirii unui drept recunoscut în mod
solemn , necesitatea fundamentală şi dorinţa cea mai arzătoare a naţiunii
române.
Departe de a leza bazele acestui drept, ultimele Conferinţe n-au făcut
decît să-i dea o nouă consfintire. ?\ici una dintre Puteri, chiar dintre cele mai
puţin favorabile cauzei noastre, n-a încercat să revizuiască principiile funda
mentale stabilite în mod irerncabil de Tratatul de la Paris. Dreptul nostru,
ca şi dorinţele noastre de atunci, au rămas intacte, iar dacă realizarea com
pletă a celor mai scumpe dorinţe ale noastre a fost întîrziată, aceasta nu s-a
datorat decit unor consideratii de interes restrîns sau unor temeri neînteme
iat e. Î ncă o dată şi tot dato�ită intervenţiei Puterilor prietene, s-a ajuns ine
'·it abil să ni se dea în fapt tot ceea ce cerusem : unitate legislativă, financiară,
a <i.rmatei, a j ustiţiei, fuziunea celor două Adunări într-un Comitet Central,
cu sediul într-un oraş care pare destinat în mod providenţial, datorită poziţiei
sale aparte, să servească ca punte de unire între noi ; într-un cuvînt, putem
spun e că s-au pus bazele edifid'lrii ,·iitorului nostru, care poartă înscris numele
324
destinat să unească de acum înainte cele două tări. Acestei strădanii nu-i mai
lipsea decît încununarea, cu alte cuvinte unit � tea guvernării, cînd duşmart ii
noştri au triumfat şi opera a rămas net ermin'.ltă.
Dar un popor care suferă de secole, un popor a cărui disperare creştea
cu atît cu cît speranţele îi erau mai vii, un popor care-şi aşteaptă, care�şi
doreşt e renaşterea, trebuie, la rîndul său, să ştie să acţioneze în orice fel
în folosul său. Se părea că punînd ţelul suprem la îndemîna noastră, Europa
voia să ne ceară să facem un ultim efort . Să confirmăm speranţele priete
nilor noştri, şi această Adunare, arătîndu-se fiidi demnă a celei care a pre
cedat-o, să-şi unească toate forţele pentru a duce această operă pe culmi indes
tructibile. Să ne aducem aminte că patria e în suferinţă şi cere aj utorul tutu
ror fiilor săi. Î n această clipă hotărîtoare să uităm toate neînţelegerile care
ne-au dezbinat pînă acum, să-i chemăm din nou pe fraţii noştri din Valahia
spre a ne uni într-o singură fiinţă, aşa cum rnrbim aceeaşi limbă, avem aceeaşi
religie, aceleaşi interese, şi dorinţele noastre să transforme într-un fapt defi
niti\· şi irevocabil cuvintele atît de expresive : Principatele Unite.
Prin urmare, subsemnaţii, bazîndu-ne pe prevederile Tratatului de la ,
Paris, pe voinţa exprimată anul trecut de DiYanul ad-hoc, pe semnificaţia ·
reală a Convenţiei din 1 9 august, considerînd că trebuie, mai presus de Oti<;e� .
să răspundem încrederii cu care naţiunea ne-a învestit şi uzînd de drep t�bJf

noastre pentru a-i împlini cele mai imperioase nevoi, convinşi în sfîrşit', '. că .
t emerile neîntemeiate pe care planurile noastre le inspiră vor dispăre� ' în
fata calmului cu care aceste hotărîri vor fi luate, avem onoarea să înaintării.
A dunării următoarele propuneri :
1 . Se proclamă din nou Unirea celor două Principate, :\foldova şi Valahia,
·
sub un principe străin ;

2. S e instituie un guvern provizoriu ;
3 . Acest guvern , însărcinat cu menţinerea ordinii şi cu administrarea
internă, va trebui să facă cunoscute fără întîrziere hot ărîrile sale fraţilor noştri
din Valahia, invitîndu-i în numele Adunării, să se pronunţe în acelaşi sens.
4 . De îndată ce guvernul provizoriu din :\foldova \4 fi informat că un
guvern provizoriu a fost ales şi în Valahia, va trebui ca cele două guverne să
se întîlnească imediat la Focşani penh u a se constitui într-un singur guver:r..
şi a începe să acţioneze de comun acord.
5. Din acest moment actuala Adunare se va dizolva şi pînă ce hotărîrilc
Valahiei nu vor fi cunoscute, Adunarea :\Ioldowi nu se va putea reuni decît
în baza convocării guvernului provizoriu autorizat să dizolve orice altă adu
nare care s-ar putea forma.
6. Cele două guverne provizorii, constituite într-unul singur, vor a \·ea
ca misiune să redacteze şi să promulgheze o nouă lege electorală pe cele mai
largi baze posibile, veghind ca alegerile să se încheie cel mai tîrziu la două luni
după instalarea acestui guvern la Focşani.
7. Adunarea astfel aleasă, şi care va fi una singură pentru cele două
provincii, va trebui să se întrunească după z ece zile şi să procedeze la alegerea
principelui străin .
8. După această alegere, cele două Adunări se vor separa din nou şi
guvernul provizoriu va continua să conducă ţara unită pînă la sosirea noului ·
principe.
32:J.
1 12
1 859 ianuarie 1 3 /2 5 , la?i. Raportul lui V. Place către Ed. Thouvenel, despre
alegerea în unanimitate a lui Al. I. Cuz;a cil domn al Moldovei; aprecieri asu
pra calităţilor acestuia.
)fonsieur l'Ambassadeur,
J'AVAIS HÂTE de vous inform�r du resultat, definitif en Moldavie,

de la longue campagne que j e viens de faire sous vos ordres, m1is n'ayant
rei;u aucune reponse a une precedente lettre que j e vous avais adressee, j 'igno
rais si vous e tiez encore a Paris. J 'apprends par m�n frere que vous n 'avez
pas quitte la Fran ce et je m'empresse de vous faire savoir ce que nous avons
fait ici.
Deja, sans doute, vous connaissez notre elec tion Prindere. Le colonel
Couza peut bien <lire qu'il a ete fait Prince par la grâce de Dieu, car j amiis
nomination fut plus imprevue pour tous, et surtout pour celui qui en a e te
l'objet. Personne ne songeait a lui, et vous devez vous rappeler que, dans mes
rapports, j e n 'ai jamais prononce son n om. Cependant ce choix s'explique.
Le parti national-unioniste e tait en majorite a l'Assemblee et cela sans aucune
manreuvre de la caimacamie, par le fait seul du sentiment general du pays.
Ce parti avait d'abxd adopte comme base d'operations le rej et absolu des
Stourdza pere et fils, a cause de leurs antecedents, et tous Ies membres qui le
composent avaient signe l'engagemen t de proceder a une election prepara
toire, a la suite de laquelle chacun s'obligeait a donner son vote a celui d'entre
eux qui aurait eu le plus de voix dans ce ballotage prealable. Pendan t plusieurs
j ours îl y eut bien des tiraillements, a cause des ambitions qui s'e taient eveil
lees, et surtout a cause des deux tendances, l'une democratique, l'autre aris\o
cratique, qui s'etaient dessinees dans le sein du parti. Enfin, l'avant-veille
le scrutin preparatoire eut lieu, et Ies voix tomberent entre ces deux tendances
et qui est arrive, precisement parce qu'il n'etait chef ni d'une fraction, ni de
l'aut r e. C'est ainsi que l'homme se demene et que Dieu le mene.
Du reste, Couza etait si bien a sa place, que le surlendemain a l'Assemblee
il a eu l'unanimite des suffrages. S1 nomination est un veritable coup de
foudre pour Ies Autrichiens et pour Ies Turcs, et en meme temps le triomphe
le plus eclatant de la politique fran i;aise, non p1s parce que Ies agents fran <;:ais
ont travaille pour lui, mais parce que notre politique etait la bonne, au point
de vue des interets et des aspirations du pays .
Je ne sais pas encore exactement ce que Couza va faire, mais ii me paraît
an ime des meilleures intentions ; il a du j ugement, de la finesse, de la resolu
tion, et ces qualites bien employees peuvent en faire un bon hospodar. Nous
verrons la suite. Quand a moi, j e suis resolu a me tenir a l'ecart ; nous combat
tions pour des principes, qui ont triomphe de la maniere la plus absolue, j e
crois que l e reste n e nous regarde plus.
Pennettez:..moi, Monsieur l'Ambassadeur, de vous attribuer la plus grande
part de notre succes car si vous ne m'aviez pas tant soutenu dans la lutte, j e
crois que j 'aurais succombe a la fatigue et aux difficultes. Enfin , tout est ter-
326
mine, je n 'aspire plus qu'a un peu de repose ; pour de recompenses personnelles
j 'ai eu assez le temps de m'habituer a n 'y pas compter.
Agreez . . .
Victor Place
• Arh. St. Buc„ colecţia �licrofilme Franţa, r. 1 16, c . 7 12- i 15 (Archives Nationales Paris,
Papiers Thouvenel, b. 1 1 , P.s.) .
Ed. Documente pri•·ind Unirea Principatelor, voi. \"I, întocmit d e Gr. Chiriţă, V . Costake,
Iaşi, 25 ianuarie 1 859
Domnule ambasador,
M-AM G R Ă B IT să vă informez asupra rezultatului definitiv, din Mol

dova, al lungii campan ii pe care tocmai am întreprins-o, la ordinele dum
n eavoastră, dar neprimind nici un răspuns la precedenta scrisoare pe care v-am
adresat-o, n u ştiu dacă sînteţi încă la Paris. Aflu prin intermediul fratelui meu
că nu aţi plecat din Franţa şi mă grăbesc să vă aduc la cunoştinţă ce am făcut
n oi aici.
Fără îndoială, dumneavoastră dej a cunoaşteţi alegerea n oastră prin
ciară. Colonelul Cuza poate prea bine să spun ă că el a fost făcut principe prin
graţia lui Dumnezeu, căci niciodată o numire nu a fost mai neprevăzută pentru
toţi şi în mod special pentru cel al cărui obiect iv a fost el însuşi. Nimeni n u
se gîndea l a e l ş i dumneavoastră trebuie s ă v ă reamintiţi că, î n rapoartele
mele, eu nu am pronunţat niciodată numele lui. Totuşi, această alegere se
explică. Partida naţional-unionistă a fost în majoritate la Adunare şi aceasta
fără nici o manevră a căimăcămiei, prin unicul fapt al sentimentului general
al ţării. Această partidă a adoptat de la început ca bază de operaţii îndepăr
tarea absolută a lui Sturdza, tatăl şi fiul, din cauza antecedentelor lor, şi toţi
membrii care fac parte din această partidă au semnat angaj amentul de a pro
ceda la o alegere pregătitoare în urma căreia fiecare se obliga să-şi dea votul
său aceluia dintre ei care ar fi avut cele mai multe voturi în acest balotaj
prealabil. Timp de mai multe zile au fost într-adevăr, neînţelegeri din cauza
ambiţiilor care fuseseră stîmite şi în special din cauza a două tendin ţe, una
democratică, alta aristocratică, care s-au conturat în cadrul partidei. Î n fine,
alaltăieri a avut loc scrutinul pregătitor şi voturile a u căzut între cele două
t endinţe şi s-a ajuns la el, în mod precis, t ocmai pentru că nu era şeful nici al
unei fracţiuni, nici al alteia. Se întîmplă aşa că omul se străduieşte şi Dum
nezeu este cel care hotărăşte.
în rest, Cuza era atît de potrivit încît alaltăieri la Adunare el a întrunit
unanimitatea sufragiilor. Numirea sa este o adevărată lovitură de trăznet
pentru austrieci şi pentru turci şi, în acelaşi timp, triumful cel mai strălucitor
al politicii franceze, nu pentru că agenţii francezi au lucrat pentru el, ci pentru
că politica noastră a fost bună din punct de vedere al intereselor şi aspiraţiilor
ţării.
Nu ştiu încă exact ce va face Cuza, dar el îmi pare animat de cele mai bune
intenţii ; el are j udecată, fineţe, fermitate şi aceste calităţi bine folosite pot să
facă din el un bun domnitor. Vom vedea rezultatul. În ceea ce mă priveşte,
327
sînt hdt ărît să mă ţin deoparte ; noi luptăm pentru principii care au triumfat
cu totul şi cred că restul nu ne mai priveşte. ·
Permiteţi-mi, domnule ambasador, să vă atribui partea cea mai mare a
succesului nostru, căci dacă dumneavoastră nu m-aţi fi susţinut atît în această
luptă, cred că n-aş fi rezistat oboselii şi dificultăţilor. In fine, totul s-a ter-:
minat, nu mai doresc decît puţină odihnă ; în ce p:-iveşte recompensele per"
son'lle, am avut destul timp pentru a mă obi5nui să nu mai contez pe ele.
Agreaţi . . .
Victor Place
113
1 859 ianuarie 1 5/27, Iaşi. Raportul consulului englez la Iaşi, H. A. Churchill,

către H. L. Bulwer, privind alegerea lui Al. I. Cuza ca domn al Moldovei;
aprecieri asupra personalităţii noului domnitor.
Copy, �o. 3 Jassy, January, 274h, 1 859
Sir,
I SHOULD be leaving a blank in the history of p:issing events in J\Iol

davia we1 e I to leave unrecorded the important particulars that have occurred
since I had the honor of addressing Your Excellency on the 30-th December.
�Iy various telegrams will ha\·e acquainted you, in due time, with the
antagonism of the opposite factions in the elections, of lhe illegalities com
mitted by the Caimacamat ; of the majority obtained by the unionists in the
Assembly, of the division amongst that maj ority, which gave a chance of
success to the candidates of the minority " aud of the ul timate resolution come
to by that majority, in the night of the 1 5-th and 1 6-th instant , to nominale
colonel Couza to the Hospodarat. I likev,·ise informed Y our Excellency on
the 1 7-th, a few hours after the peal of cannon had proclaimed Couza Prince
thaL the reins of Governmcnt had been handed over to him hv the Cai:ma
cams ; and Your Excellency m!.lst have been duly acquainted evcn before
your quaries reached this, with apparent cause that led to this nomination,
with the number of deputies present at the election of the Hospodar, in fine,
with all the incidents attending this event. Further Your Excellency has
received t imely notice of the conspiracy discovered in time to prevent a
wholesale massacre in Moldavia a conspiracy that had taken the mask of
union for the principalities, aud was headed by Prince Gregoire Sturdza.
l t may perhaps be regretted that Mr. Colquhoun thought proper to condense
some of my dispatches in a way that they have apparently become imperfect
and deficient in Your Excellencv's e\·es. This, however, was no fault of mine
and my subsequent telegrams of th � 2 1 -st, 24.-th and 25-th will have filled
up the voids.
The unionists, as I have already· stated in other dispatches, had contrived
to secure to themselves a powerful majority in the chamber. The most talent
ed man belonged to this standard. l\Iavrog�ni, Pano, Kogalnitchano, Alec
sandri wcre as good as a host to them ; but notwithstanding this majority
328
both in number and in intelligence, the corruptible . disposition of Michel,
and �he violent character of Gregory Sturdza were greatly to he dreaded.
Nor was division and discordless to be feared in the ranks of the unionists.
Mavtogeni, though excluded from the candidateship by the Convention had
not; for all that, been abandoned by his supporte,rs, whilst Negri, Lascar,
R,osetti, Lascar Catargi and otheţ mediocrities were strongly upheld by their
different partisans and relatives.
The Militia had hitherto taken little or no part in the contest. Few offi
cers of the army had been returned to the Assembly but a marked esprit de
corps was apparent in its r.anks, and it was generally believed that they would,
one .and all , implicitly obey the commands . of their superior officers, what
cver those commands might he.
A circumstance which at the time appeared unintelligible to the public,
but which has since been explained by the timely disclosure of a widely spread
plot, is that two days before the election of the Prince, when the question of
the eligibility of Prince Gregory Sturdza was to be discussed, the whole corri
dors leading to the Assembly room were filled with troops, and a considerable
number of armed detectives were perceived amongst the public admitted to
the gallery of the house. The Caimacams evidently inspected and dreaded the
vindictive spirit of the man they wished to exclude from the Hospodarat,
and for that reason no doubt, precautions were taken against the possibility
of an attack on his part. It is likewise to be remarked that it was late on that
very night that, after an animated and boisterous discussion amongst the
n ational, or unionist party, Alexander Couza, Colonel of the Cavalry, was
called upon to accept the Hospodarat. Couza was Acting-Commander-in-chief,
and the army was in his hands. Is it not more than likely, then, that, aware
of the desperate character of Gregory Sturdza, and their imaginations filled
with the sinister doings of this Prince in his early youth, the majority in the
house perceived the danger of their situation, and by securing Couza as their
Candidate, they wished to make sure likewise of the army itself ? Before they
promised him, however, their votes, they made him take a solemn oath to
abdicate if ever the cause of the union had any chance of success.
The ninth day after the elections at last arrived. The fa<;ade of the Assem
bly house was lined wiLh troops and strong guards were at the doors of the
Assembly room. The concourse of people was great. A little before twelve the
members of the Assembly presided by the Metropolitan , pledged themselves
on thc Testament and the Cross to votc openly for the person they thought
the most fitting for the Hospodarat, and Alexander Couza was unanimously
elect ed at the acclamation of the people outside.
In any other country it would appear strange, after the display of despe
rate antagony and animosity in the elections to see so little manly spirit
in the opposition ; but it must be borne in mind that Hospodars have hitherto
been all powerful in these Principalities, and even the Metropolitan, who,
but a few days before had protested against the irregularities of the elections
and the illegalities committed by the Caimacams, now kissed the new Prince's
hand and swore the man whom he had never even noticed before, was the
most fitting person the country poss�ssed for the exalted position of Hospodar.
A very few Conservatives like Catargi, Balanesco, Panaj otti, Balsch and Istraty
kept away. At any rat e, if they had not the courage to vote for their own
candidate, they were at least conscient ious enough to abstain from taking
329
their oaths, to tell the truth, and in the same breath contaminating the house
with a barefaced falsehood.
The Conservatives had scarcely ever any en ergy, and in the election of
the Prince they showed that they had even less manly spirit and courage to
make them opponents worthy of anything above pity or compassion. But not
so was it with the party headed by Gregory Sturdza. No sooner did this plot
ting man see that he was excluded from the candidateship, than he formed
a most daring resolution to upset the Government and place himself at the
head of affairs. For this purpose, he hoisted the banner of the Union - t.he
by-word of the maj ority of Moldavians. The peasantry were told that the
Convention of Paris was a farce and made to deceive them for the ben efit
of the aristocracy, and with more temerity that policy Gregory Sturdza opened
his scheme of uniting both Principalities, in one to the new chief of the
state. Alexander Couza listened with feigned relish at Gregory's plans ; four
or five hundred armed Poles were ready at Fokschany, paid by Gregory
Sturdza, who with the n ew Prince's pennission , placing himself at theit head,
would cross the Wallachian frontier and force the Wallachians to j oin them
in proclaiming the union . The new Hospodar thankcd Gregory for this what
he called most wise plan, but j udiciously required him to submit it to the
Assembly. On the same day several Poles were arrested, and their diposi
tions surveilled the ramifications of a deeply laid Plot in which no less than
the Iives of the Hospodar and the members of the Assembly were at stake.
A certain �forad Bey was the nominal motor of this conspiracy, but the depo
sitions of most of those arrested go to prove that Prince Gregory Sturdza
was to have taken the lead.
Bearing in mind the Earl of Malmesbury's obscrvations that the main
object in the eyes of her Maj esty's Government is the establishment of a good
order of things in this Principality, and taking, m�reover, into particular con
sideration , Your Excellency's instructions that the sooner a regular Govern
ment be instituted the better, notwithstanding the irregularities that had pro
duced the strange and unexpected nomination of Colonel Couza I felt bound
to be present at the election and I personally complement.ed the Prince on
bis having obtained the unanimous votes of bis country I was pleased, rnore
over, to see in the new Prince qualities that placed him above any other can
didate in the lists. His reputation was that of an honest and straightfor
ward man, with a good share of judgement and firmness of character.
In an interview I had with the Prince the day after bis nomination , he
expressed to me, in plain spoken words, bis own astonishment at having been
elected to the highest rank bis country could afford, when he but a year ago
had ent ered the anny as a Cadet ! He thanked me for my advice to establish
a good and steady Government, and to conciliate the various factions by
bringing them to work together for the comrnon cause. He promised me to
be biassed by no foreign influence, but to be a Moldavian . true to bis country,
and I quitted hirn, I must confess, both pleased with the friendly and open
manner in which he had received me, and the line of policy he declared
he should follow.
l\Iy advice to him, on a subsequent occasion , with regard to the conspi
racy, was to act with energy ; and it would have been a source of great cala
mity had the reins of Government been in weaker hands in this emergency ;
330
but the army being under the control of the Prince, little is to be feared if
proper measures are taken to extirpate the evil.
I have hitherto mentioned but the laudable qualities of Alexander Couza,
but he is not, by any means, faultless. Steadiness, dignity and highmindedness
that should form the groundwork of every great Prince's character are sadly
wanting in him. But these are qualities rarely met with in countries when petty
intrigue is the order of the day, and immorality is to be found in every class
of society.
I beg to inclose for your Excellency's information a copy of Proclama
t.ion 1 l·atterly addressed to the Moldavians by the newly elected Hospodar
who has taken the denomination of Alexander Jean I, Prince of Moldavia.
I have the honour . . .
(Signed) Henry A. Churchill
• Arh. St. Buc., colecţia. Microfilme Anglia., r. 67 (Public Record Office London, Foreign
Office/78, Turkey, vol. 1443, f. 65- 75) .
Copia nr. 3 Tasi, 27 ianuarie 1 859
Excelenţă,
AŞ FI LĂ SAT un gol în istoria evenimentelor trecute din Moldova,

dacă nu aş fi înregistrat importante amănunte care s-au petrecut de
dnd am avut onoarea să mă adresez Excelenţei Voastre pe data de
30 octombrie.
Diferitele mele telegrame vă vor fi făcut cunoscute, la timpul potrivit,
antagonismul facţiunilor din opoziţie în alegeri, ilegalităţile comise de Căimă
cămie ; maj oritatea obţinută de unionişti în Adunare, dezbinările din cadrul
acestei majorităţi, care au oferit o şansă de succes candidaţilor minorităţii,
precum şi ultima decizie la care a aj uns majoritatea, în noaptea de
1 5 - 1 6 curent, de a numi pe colonelul Cuza la domnie. De asemenea, am infor
mat pe Excelenţa Voastră, pe data de 1 7, la cîteva ore după ce o salvă de tun
a proclamat pe Cuza principe, că frînele guvernării i-au fost predate de către
caimacami, iar Excelenţa Voastră trebuie să fi fost complet informată încă
înainte de a primi aceste ştiri, cu privire la cauza evidentă care a condus la
această numire, cu privire la numărul deputaţilor prezenţi la alegerea domni
torului, în fine, cu (privire la) toate incidentele care au însoţit acest eveni
men t . În continuare, Excelenţa Voastră a primit în timp util informaţii
despre conspiraţia descoperită la timp pentru a preveni un masacru pe scară
largă în Moldova, o conspiraţie care a luat masca Unirii Principatelor şi a fost
condusă de prinţul Grigore Sturdza. Este regretabil că domnul Colquhoun
s-a gîndit să condenseze unele din rapoartele mele într-un mod care le-a făcut
probabil imperfecte şi deficitare în ochii Excelenţei Voastre. Aceasta, totuşi,
nu a fost greşeala mea şi telegramele mele următoare, din 21 , 24 şi 25 curent,
vor fi putut umple lipsurile.
lJnioniştii, aşa cum am mai afirmat şi în alte rapoarte, au reuşit să-şi
asigure o majoritate puternică în Cameră. Cei mai talentaţi oameni au apar-
1inut acestui tip. Mavrogheni, Panu, Kogălniceanu, Alecsandri le-au fost
ca nişte gazde bune ; dar în ciuda acestei majorităţi, atît ca număr cît şi ca
331
inteligenţă, predispoziţia venală a lui Mihai şi caracterul violent al lui Grigore
Sturdza trebuiau să fie mult de t emut . Nici dezbin area şi discordia nu erau
mai puţin de temut în rîndurile un ioniştilor. Mavrogheni, deşi exclus de la
candidatură prin Convenţie, n u a fost, cu toate acestea, abandonat de sprij i
nitorii săi, în timp ce N egri, Lascăr Rosetti, Lascăr Catargi şi alte medio
crităţi au fost puternic susţinuţi de diferiţi partizani şi rude.
Miliţia a luat pînă atunci prea puţină parte sau deloc la luptă. Puţinii
ofiţeri din armată s-au reîntors în Adunare, dar un puternic esprd de corps
se făcea simţit în rîn durile ei şi se credea în general că ei, toţi pînă la unul,
vor da ascultare ordinelor ofiţerilor superiori, indiferent care ar put e:i. fi
·
acest e ordine.
O întîmplare care la nemea aceea a apărut de n eînţeles publicului, d;i.r
care de atunci a fost explicată prin descoperirea la timp a unui complot lc>.rg
răspîndit, este că două zile înainte de alegerea principelui, cînd problema eligi
bilităţii prin ţului Grigore Sturdza urma să fie discutată, toate coridcarde
conducînd la sala Adunării au fost masate cu trupe şi un număr consider2.bil
de detectivi înar maţi au fost zăriţi în publicul admis la galerie. Ca ima
camii în mod evident au controlat şi s-au temut de spiritul răzbunător al
omului pe care au vrut să-l excludă de la domnie şi din această pricină, firit
îndoială, s-au luat măsuri de p1 ecauţiune împotriva unei posibilit ăţi de atac
din partea sa. De asemenea, trebuie remarcat că se făcuse noa pte tîrziu, cîr:d,
după o discuţie animată şi zgomotoasă în cadrul partidei naţionale sau unic
niste, Alexandru Cuza, colonel de cavalerie, a fost chemat să accepte <lemnia.
Cuza era în funcţia de comandant şef, iar armata era în mîinile sale. Xu este
oare mai mult decît probabil că, apoi, conştient ă de caracterul periculcs al
lui Grigore Sturdza şi cu imaginaţia plină de faptele sinistre ale acestui prinţ
din primii ani ai tinereţii sale, majoritatea Adunării a presimţit pericolul
situaţiei şi, prin alegerea lui Cuza drept candidatul său, a vrut să se asigure,
astfel, şi de armată ? Înainte de a-i promite totuşi voturile, ei l-au pus să jure
solemn (că) va abdica, în caz că Unirea, n-ar a\·ea vreo şansă de succes.
în sfîrşit, a sosit şi a noua zi după alegeri. În faţa Adunării s-au aliniat
trupe şi s-a instalat o pază puternică la uşile Adunării. Afluen ţa poporului a
fost mare. Puţin înainte de ora douăsprezece, membrii Adunării, prezidaţi
de către mitropolit, s-au j urat pe biblie şi pe cruce să voteze deschis pentru
:persoana pe care o cred cea mai potrivită pentru domnie şi Alexandru Cuza
a fost ales în unanimitate, în aclamaţiile mulţimii de afară.
În orice altă ţară ar fi apărut straniu ca, după afişarea unui ant agonism
grav şi a unor animozităţi in alegeri, să se remarce un atît de puţin spirit băr
bătesc din partea opoziţiei, dar trebuie avut în vedere că pînă atunci domni
torii au fost atotputernici în aceste principate şi chiar mitropolitul , care cu
numai cîteva zile înainte a protestat contra neregularităţilor din alegeri şi
ilegalităţilor comise de caimacami, acum a sărutat mina noului principe şi au
jurat pentru omul pe care înainte nici nu-l luaseră niciodată în seamă, ca
pentru persoana cea mai potrivită pe care îl avea ţa1 a pentru înalta poziţie de
domnitor. Foarte puţini conservatori, cum sînt : Catargi, Bălănescu, Panaiot.i,
Balş şi Istrati s-au ţinut deoparte. În orice caz , dacă nu aveau curajul sit
voteze pentru candidatul lor propriu, au fost cel puţin destul de conştienţi
să se abţină de a depune j urămîntul de fidelitate, integrîndu-se în spiritul
general de făţişă nesinceritate care contaminase Camera.
332
Conservatorii de-abia dacă au manifestat energie, iar în alegerea princi
pelui au arătat că au avut chiar şi mai puţin spirit bărbătesc şi curaj pentru a
fi oponenţi de valoare, (fiind) demni doar de milă şi compasiune. Dar n u
acelaşi a fost cazul c u partidul condus de Grigore Sturdza. Imediat ce acest
om al uneltirilor a constatat că este exclus de la candidatură, a luat hotărîrea
îndrăzneaţă de a răsturna guvernul şi a prelua conducerea. Î n acest scop el a
fluturat drapelul Unirii - subiectul de discuţie al majorităţii moldovenilor.
Ţărănimii i s-a spus că Convenţia de la Paris a fost o farsă şi că a fost făcută
pentru a-i amăgi în avantaj ul aristocraţiei şi, mai mult cu tenacitate decît cu
şiretenie, Grigore Sturdza a expus planul său de a uni ambele principate
înt r-unul singur, sub noul şef de stat . Alexandru Cuza a a scultat cu plăcere
simulat ă planurile lui Grigore : patru pînă la cinci sute de polonezi înarmaţi
erau gata la Focşani, plătiţi de Grigore Sturdza şi aceştia, cu pe1misiunea
noului principe, care s-ar pune în fruntea lor, ar trece frontiera valahă şi
i-ar forţa pe valahi să li se alăture în proclamarea Unirii. Noul domnitor i-a
mulţumit lui Grigore pentru ceea ce el a numit planul deosebit de înţelept,
dar i-a cerut în mod j udicios să îl supună Adunării. În aceeaşi zi au fost ares
t aţi mai mulţi pJlonezi şi depoziţiile lor au dus la punerea sub supraveghere
a ramificaţiilor unui complot extrem de întins în care nu mai puţin decît vie
ţile domnitorului şi ale membrilor Adunării erau puse în j oc. Un oarecare
?iiurad bei era motorul nominal al acestei conspiraţii, dar depoziţiile celor
mai mulţi dintre cei arestaţi aveau să dovedească că prinţul Grigore Sturdza
urma. să preia conducerea.
A\·în d în vedere observaţiile contelui de �Ialmesbury că principalul obiec
tiv în atenţia guvernului Maiestăţii Sale este stabilirea unei bune stări de
lucruri în acest Principat şi avînd în vedere, de altfel în mod deosebit, instruc
ţiunile Excelenţei Voastre că pe măsură ce se formează un guvern regulat cu
atît este mai bine, în ciuda neregularităţilor care au produs ciudata şi neaştep
tata numire a colonelului Cuza, m-am simţit dator să fiu prezent la alegeri
şi i-am făcut personal complimente principelui că a obţinut votul unanim al
ţării sale şi, de altfel, am fosl mulţumit să Yăd la noul principe calităţi care
l-au situat deasupra oricărui alt candid1 t de pe liste. R eputaţia sa este a unui
om c!nstit şi sincer, cu o j udecată bună şi cu fermitate de caracter.
Intr-o întrevedere pe care am a \·ut-::i cu principele în ziua următoare
dup:i Unire, �i-a exprimat, în cuvinte foarte clare, mirarea sa cu privire h
alegerea sa în rangul cel mai înalt pe care ţara îl put.ea oferi, după ce, de-abia
cu un an înainte, a intrat în armaţă, cu gradul de cadet ! Mi-a mulţumit
p•�11tru sfatul de a stabili un guvern bun :�i serios şi de a împăca diferitele frac
ţiuni, determinîndu-le să lucreze împreună pentru cauza comună. Mi-;i promis
să n u arate prefe1 inţe nici unei influenţe străine, ci să fie un moldovecn cre
dincios ţării sale şi am plecat, trebuie să mărturisesc, mulţumit atît de modul
prietenos şi deschis în care m-a primit, cît şi de linia politică pe care a declarat
că o va urma.
Sfatul meu, la o următoare ocazie, în ce prive�te conspiraţia, a fost de
a acţiona cu energie ; şi ar fi fost o sursă de mare dezastru dacă frînele guver
n ului ar fi fost în mîini mai slabe în această stare de urgenţă ; dar, armata
fiind sub controlul principelui, dacă se iau măsuri potrivite pentru a extirpa
răul , n n mai rămîne decît puţină t emere.
Am menţionat pînă acum calităţile lăudabile ale lui Alexandru Cuza, dar
el nu este, în nici un caz , f;lră gr<'şeală. Fermitatea, demnitatea şi nobleţea
333
sentimentelor, care formează baza caracterului oncarui mare principe, din
păcate îi lipsesc. Dar acestea sînt calităţi rar întîlnite în ţările în care intriga
măruntă este la ordinea zilei şi imoralitatea se află la toate clasele societăţii.
Includ pentru informarea Excelenţei Voastre, o copie a proclamaţiei 1
adresate moldovenilor de către domnitorul nou ales, care a luat titlul de
Alexandru Ioan I, principe al Moldovei.
Am onoarea . . .
Henry A. Churchill
1 14
1 859 ianuarie 1 7 /29, Bucureşti. Raportul lui R. G. Colquhoun către J. M. Malmes

bury, despre întoarcerea în ţară a delegaţiei moldovene care a fost la Con
stantinopol pentru obţinerea investiturii Jui AI. I. Cuza ca domn al Moldovei.
No. 1 1 Bucharest, 29 January 1 859
My Lord,
THE DEPUTATION of Moldavians to the Porte to entreat it to con

firm the election of Colonel Couza arrived here on the evening of the 25 th
and leaves tomorrow. I have seen none of the deputations which consists
of Messrs. Negri, Mavriki and one or two others, n either have any of them
called on the Turkish Commissioner Davoud Effendi. Their friends here ga ve
a banquet which passed of without anything offensive taking place.
Their presence here has certainly done no good, for it has roused the
feelings of the National Party to attempt by every means to carry the elec
tion of their candidate, whether possessed of the qualifications fixed by the
Convention or not.
Rob ert G . Colquhoun
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Anglia, r. 66 (Public Record Office London, Foreign
Office/78, Turkey, voi. 144 1, f. 104).
Bucureşti, 29 1anuane 1 859

No. 1 1
Excelenţă,
DELEGAŢIA de moldoveni (plecată) la Poartă pentru a o ruga s ă con

firme alegerea colonelului Cuza a sosit pe 25 seara şi pleacă mîine. Nu am
văzut pe nici unul din delegaţie, care este formată din domnii Negri, Mavrichi
şi alţi cîţiva, şi nici unul din ei nu l-au vizitat pe comisarul turc Davud effendi.
Prietenii lor au dat un banchet, care s-a petrecut fără să aibă loc nimic neplăcut.
334
Prezenţa lor aici, desigur, nu a făcut bine, pentru că a trezit sentimentele
partidei naţionale de a încerca prin orice mijloc să realizeze alegerea candida
tului lor, fie că îndeplineşte sau nu condiţiile fixate prin Convenţie.
Am onoarea . . .
Robert G. Colquhoun
1 15
1 859 ianuarie 23/februarie 4 , Timişoara. Ordinul comandantului general

cezaro-crăiesc al Banatului, Johann Coronini, către comandantul Regimen
tului 9 Jandannerie, Adolf Leurs Trauenringen, de a veghea asupra emisarilor
partidei revoluţionare din Principate care caută să cîştige adepţi în rindtd
poflulaţiei române din Imperiul habsburgic.
Temesvar, am 4 . Februar 1 859
WIE IMMER, haben die Grenzer auch in dem letzten Decenium allen
verrătherischen Verlockungen widerstanden, mit musterhafter Treue und
Erge'.!,enheit den bedrohten Allerh&hsten Thron umstellt und sich die Aner
kennung der Mit- und l\achwelt fftr immer gesichert.
So wie sie damals kein l\Iitte'l der gerechten Sache abwending macken
konnte, werden sie gewiss dieselbe Treue und Anhănglichkeit in dem Momente
bethătigen, wenn eine im benachbarten Lande tagende Umsturzparthei
ihre verbrecherische Thătigkeit in das Militărgrenzland heriiber zu spielen
versuchen sollte.
lch betone ausdriicklich diese meine U berzeugung, weil sie auf That
sachen gnindet, aber Vorsicht und unauffăllige Uberwachung j enes Theiles
der Bevolkerung, bei welchern nur Mangel an Bildung dem verrătherischen
Zwecke dienlich werden konnte, bleibt dennoch unter allen Umstănden
geb{)ten.
Die Verhăltnisse in den Donaufiirstenthftmem werden von Tag zu Tag
beunruhigender ; sie werden von einer Parthei genăhrt, die es sich zur Auf
gabe gemacht hat, selbst an die osterreichische Monarchie durch Entsendung
von lndividuen frevelnd Hand anzulegen, deren Wirken dahin gerichtet
ist, Mănner gleicher Gesinnung anzuwerben, und selbe dann im Banate und
in Siebenbiirgen als Emissăre zu verwenden, welche die kaiserlich-konigliche
Unterthanen insbesondere romanischer und serbischer Nationalităt fur eine
Vereinigung mit dem Moldau-Walachischen Staate und Serbien bearbeiten
sollen.
Mir ist aus ziemlich ,·erlăsslicher Quelle die Mittheilung zugegangen,
class solche Emissăre nach unseren Grenzorten bereits abgegangen sein durf
ten, und dass man ftberhaupt jenseits V8n den Sympathien der hierlăndigen
romanischen Bevolkerung so ftberzeugt zu sein glaubt, dass die Gewinnung
der Soldaten besonders aber der Chargen der entsprechenden l\ationalităt
ales eine Leichtigkeit angesehen wird.
An der Grenze in Orsova sind zwar die entsprechenden Vorsichtsmass
regeln getroffen worden, allein sie werden bei dem bekannten Raffinement
335
solcher Individuen, welche, um ihre Plăne auszufiihren, zu allen erdenklichen
Mitteln greifen, nicht ausreichen.
Ich ersuche deshalb Euer Hochwohlgeboren, mit Abstrahirung vom
gegenwărtigen Erlasse, lediglich von Ihrem Standpunkt als Regiments
Kommandant, auf die unterstehenden Abtheilungen einzuwirken, aber auch
in angemessener Weise und ohne Aufsehen nicht nur dem Erscheinen von
Emissăren sondern auch der Verbreitung einschlăgiger Mittheilungen ob
schriftlich oder miindlich, ferner allenfallsigen geheimen Verbindungen
unausgesetzt die grosste Aufmerksamkeit zu schenken, und mich von Fall
zu Fall vom Stand der Dinge- auch mit der Ausdehnung auf die immermehr
bedenklichen T Jmtriebe în Serbien- in Kenntniss zu setzen .
Temesvar, am 4. Februar 1 85 9
Coronini
12, c. 559 - 56 1. (Arhiv Yoj·,odine

• Arh . St. Buc., colecţia Microfilme R. S. F. lugosla·1ia, r.
Sremski Karloni, Srpsko Vojvodstvo i Tamiski Banat, Praesidialia No. 176) .
Timişoara, 4 februarie 1 �59
CA TOTDEAUNA, grănicerii au rezistat în ultimul deceniu tuturor ade

menirilor trădătoare, au înconj urat cu o fidelitate model şi cu supunere tro
nul imperial ameninţat şi şi-au asigurat pe veci recunoaşterea contempora
nilor şi a posterităţii.
Aşa cum odinioară ei nu s-au putut da în lături de la nici un mijloc
(în slujba) unei cauze drepte, ei vor manifesta, desigur, aceeaşi credinţii
şi acelaşi devotament în momentul în care o partidă revoluţionară întruniUt
în ţara vecină ar încerca să-şi strecoare activitatea criminală în zona de gra
niţă militară.
Accentuez în mod expres această convingere a mea, deoarece se bazează
pe fapte, dar precauţia şi supravegherea discretă a acelei părţi din populaţie,
pe care numai lipsa de cultură ar putea să o pună în serviciul unui scop
trădător, rămîne totuşi un imperativ în orice împrejurări.
Situaţia din Principatele Dunărene deYine din zi în zi tot mai nelinişti
toare ; ea este alimentată de o partidă care şi-a propus ca sarcină să se atingă.
în mod ticălos chiar de Monarhia austriacă, prin trimiterea unor indivizi,
a căror activitate tinde să atragă bărbaţi cu sentimente similare şi să-i folo
sească apoi ca emisari în Banat şi Transilvania, .care să-i prelucreze pe supuşii
cezaro�crăieşti, în special pe cei de naţionalitate rom ână şi sîrbă, pentru o
unire cu statul moldo-valah; respectiv cu Serbia.
Din sursă destul de demnă de încredere mi-a venit ştirea că astfel de
emisari s-ar fi pornit dej a spre localităţile noastre de graniţă şi că, în general,
dincolo oamenii par a fi atît de convinşi de simpatiile populaţiei române de
aici, încît cîştigarea soldaţilor, în special însă a gradaţilor respectivei naţio
nalităţi, este considerată ca un lucru uşor.
La graniţă, în Orşova, au fost luate, în adevăr, măsuri de precauţie
corespunzătoare, numai că ele nu vor fi suficiente, ţinînd seama de cunoscutul
rafinament al unor astfel de indivizi, care folosesc toate mijloacele imagi
nabile pentru a-şi pune în aplicare planurile lor.
336
De aceea, rog pe Domnia Voastră ca, făcînd abstracţie de prezenta dis
poziţie, să exercitaţi o influenţă pur şi simplu din punctul Dumneavoastră
de vedere, în calitate de comandant de regiment, asupra detaşamentelor
subordonate Dumneavoastră şi, în mod corespunzător şi fără nici o vîh·ă,
să acordaţi cea mai mare atenţie nu numai faţă de apariţia de emisari, ci
şi faţă de răspîndirea în scris sau oral de comunicări referitoare la aceştia,
precum şi faţă de eventualele asociaţii secrete - de asemenea să-mi aduceţi
la cunoştinţă de la caz la caz situaţia lucrurilor extinzînd-o şi la uneltirile
din Serbia, din ce în ce mai îngrijorătoare.
Coronini
116
1 859 ianuarie 24/februarie 5, Bucureşti . R aportul lui R. G. Colquhoun către

H. L. Bulwer, despre alegerea lui Al. I. Cuza ca domn al Ţării Româneşti şi
entuziasmul poporului.
No . 1 33 5 February midnight
Depeche telegraphique
AT OPEN IKG of Ch aml::e r tcday �cme progressist members proposed

a secret conference composed of whole house. It was agreed to exclude thc
candidates of the different parties. Subsequently a solemn engagement was
entered into to ,·ote for Couza. Assembly proceeded to form committees
who speedily verified the qualifications a matter on which the two pre,·ious
days they could come to no decision. Six elections only were quashed. Assem
bly being now constituted to the number of !'ixty four members, it \\·as
unanimously elected by ballot Alexander Couza. The resuit was receind
with enthusiastic acclamations, and loud cheers were given for the Suzerain and
guaranteeing powers. The forms prescribed in election matters by the organic
statute and convention of August were strictly adhered to. The Chamber
this day was under no pressure from without.
Tonight the city is illuminated. Great popular j oy has succeeded to thc
feeling of extreme tension under which we ha,·e labored these last two days.
Colquhoun
• Arh . St . B1' c „ colecţia :\licrofilme Anglia, r. 34-l (Public Record Office, Foreign OfficC',
195/Engli�h Embassy, Constantinople, voi. 605, f. 308) .
Raport telegrafiat
Nr. 1 33 5 februarie, miezul nopţii
ASTA ZI, la deschiderea Camerei, cîţiva membri progresişti au propus

o şedinţă secretă compusă din întreaga Adunare. S-a căzut de acord să se
excludă candidaţii diferitelor partide. Apoi s-a convenit asupra unui anga
jament solemn de a se vota pentru Cuza. Adunarea a procedat la formarea
de comitete care au verificat în mod rapid mandatele, o problemă asupra
căreia cu două zile înainte nu au putut ajunge la nici o hotărire. Doar şase
alegeri au fost anulate .
Adunarea fiind acum constituită c u numărul de 6 4 membri, a fost ales
cu unanimitate de voturi Alexandru Cuza. Rezultatul a fost primit cu acla
maţii de entuziasm şi cu urale puternice la adresa suzeranului şi Puterilor
garante. Formalităţile prevăzute pentru chestiunile de alegeri de către Regu
lamentul Organic şi Convenţia din august au fost respectate cu stricteţe.
Î n Cameră, astăzi, nu s-a exercitat nici o presiune din afară. Astă seară
oraşul este iluminat. Marea bucurie populară a urmat unui sentiment de
extremă tensiune, sub care au lucrat cu toţii în ultimele două zile.
Colquhoun
117
1 859 ianuarie 24/februarie 5, Paris. Telegrama Ministerului Afacerilor Externe

al Franţei către Chateaurenard, privind alegerea în unanimitate a lui Al. I. Cuza
ca domnitor al Ţării Româneşti; solicită a fi informat în legătură cu opinia
guvernului rus despre acest eveniment.
Depeche telegraphique chiffree Paris, le 5 Fevrier 1 859, 1 1 h 55' soir
MONSIEUR Couza ,·ient d'etre nomme a l'uanimite hospodar de Yalachie

Que pense le Cabinet Russe de cet incident ? La Constitution admet
qu'un Moldave puisse etre nomme hospodar de Valachie et reciproquement.
• Arh. St. Buc., Colecţia Microfilme Franţa, r. 3 1 1, c. 55 (Ministere des Affaires Etrangeres,
Archi·res diplomatiques, Correspondance Politique Russie, voi. 2 18 . ) .
Depeşă telegrafică cifrată Paris, 5 februarie 1 859, ora 1 1 ,55 seara
DOMNUL Cuza a fost ales în uanimitate domnitor al Valahiei.

Ce părere are guvernul rus despre acest eveniment ? Constituţia admite
ca lin moldovean să poată fi ales domn al Valahiei şi invers.
1 18
1 859 ianuarie 25/februarie 6, Bucureşti. Raportul lui R. G. Colquhoun către

J. H. Malmesbury, în legătură cu alegerea lui Al. I. Cuza ca domn al Ţării
Româneşti.
No. 1 6
Copy to Constantinople Bucharest, 6-th February, 1 8 59
:My Lord,
SINCE l\IY DISPATCH 1 of yesterday a grave cvent has taken place :

of which my long telegram 2 of last night will have informed your Lordship.
338
At the risk of wearying Your Lordship, I will go back to the night of
the 4-th, and give such further information as I have been able to collect.
The Govemment sent out strong parties of Dorobantz (Police) to meet
the masses of peasants driven in towards the City by the Emissaries of the
Progressist or National Party. For many instances the Police and Prefects
succeeded in undeceiving these men, who had been desired to proceed to
Bucharest to elect thei"r Prince ; and numbers retumed to their Homes. Some
however persisted in proceeding, and especially those arriving from the
Estates of three members of the Ghyka family. One of these Bands assem
bled at Colentina disarmed the Police about 25 in number, and having bound
them brought them in to the city. As previously mentioned, the night
was one of great anxiety. The progressist party (having as one of its Chiefs,
though only for the moment and to serve bis own purposes, Prince Deme
tre Gyka, put forward the idea of naming Alexander Couza, thus laying
aside party feelings. It was agreed that tbis was the only possible solution.
The proposition I know was submitted to two if not three of my Col
leagues. One warned them against the new complication they were about to
create, the other, while also apparently disapproving the plan, must have
seen in it the first step towards carrying out the principie he had ever ad
vocated, that of Union.
The Progressist found themselves at dawn of yesterday, having at their
command a mass of peasantry swollen in the ranks and kept in a state of
excitement by the population of the faubourgs, a noisy, turbulent set, whose
trades are butchers and tanners from the large tallow factories and shambles ;
these masses amounted (according to the report made to the Government
by the spathar) to about 1 5.000 men, many of them armed with axes and
knfres and all with bludgeons.
The great object of the leaders of the party, was to keep this mass
from approaching the assembly now that their plan for electing Couza had
assumed a shape as the more moderate party would not sanction their
presence. The whole were therefore kept at points at a distance from the
Centre, with orders to retire to their Homes quietly, as soon as they were
informed by their chiefs that the object for which they had assembled
was attained, hence it was that on the meeting of the assembly yesterday
there were not above a couple of thousands of persons present ; and hence
it was that it would be said, „the Deliberations were conducted, witltout
any appearance of pressure /rom without".
The Government informed of the state of matters had, to appose these
masses only about 1 000 soldiers, a very few cavalry with the Dorobantz or
Police.
The Chamber met at 1 2. On the suggestion of the President, that the
Commitees should be named ; Prince D . Ghyka said, that he was instructed
to propose the Chamber would resolve itself into a Secret Committee of the
whole House, to hear a proposition which bis Party had to submit - the
motion was accepted - the Chamber retired to its Secret Committee room .
Here Mr. Boieresko (a young man of very high promise as an orator)
entreated the Assembly to banish all animosity, and to listen to what bis
party considered as the only issue from the „Impasse" in which they found
themselves ; he depicted the state of the country, torn by faction ; brother
pitted against brother ; father against son, unele against nephew (Stirbey v.
339
Bibesco - Cantacuzene father against son, and Ghyka unele against nephew) :
the only means left to them was to turn their eyes towards Moldavia to elect
Alexander Couza, and the trusted that the Porte and Powers would be
induced to consent to this Combination, put forward in a spirit of conciliation .
The Spathar who i s also a member o f the Chamber, told rn y inforrnant
of the position of the peasantry and of the militia, and he implored those
ministers who were members to accede to some which would prevent a
collision .
The Conservative parry were taken by surprise at the proposal of their
.adversaries ; but I hear not one rose to vindicate their rights as Wallachians,
excepts Mr. Tchernatesko, he said he had been entrusted with his mission
by a large population (Mehedintz he had promised to support their Country's
Tights and privileges, and he would not silently confer those on one not a
IVallacltian : the spirit and let rer of the Convention were ele ar and unmis
takable and hore but one interpre tation that e ach Principality should have
its Prince ; chosen from its Bod\· . he entreated the Assemblv to reflect on
what might be the consequences of their act, the Porte and Powers would
not confirm an act in open ,·iolation of Principles solemnly sanctioned, and
he, as a good Wallachian, dreaded to contemplate what may follow, if the
Chamber harassed by conflicting Parties determined on putting those Parties
aside. Did Wallachia not offer men who could be called to power. \Ien \\.·ho
perhaps did not fill all the conditions required, but of high stamp, of unble
mished honor ? He refused to harm any one, he would not raise fresh ques
tions. Prince George S tirbey next rose, and in few words said he inclined
to the opinion of the Progressist Party, though the only way to stifle the
angr_\7 feelings of the Country was to adopt the proposal in favor of Couza .
He it was who propose:i th:i. t an engagement should b e entered into where
each member bouni himself to vote for Couza.
Prince D. Ghika followe i in the s:i.me sense, a few words by Mr. Arsaky
in:iicate i that he yieldd to n ecessity.
The Metropolitan falling on his knees în the middle of the Committee
Room, calle:i on heaven to bless the Assembly and îts Acts - the en
gagement was signed b�' all.
The resuit was communicated to the few people în the square, received
with loud acclam·i tions, the gre at gates thrown open and the multitude
admitted.
The Deputies returne:i t o the Hall - the formal Committees were named
<0f those who were contested six only were excluded on the ground of not
having obtained în absolute m ajority viz : Prince Alex . Ghika, D. Balliano,
R . Golesko, H agiadi, Jean l\I ano ani Pleshoyano .
The Vice Presidents were n :i.med : B . Catardji and C . Cantacuzene. Secre-
taries four ani three questor5 .
- The following then was the composition o f the chamber.
- Six excluded.
- Two absent on account of ill-health .
- Three double election reduced the number to sixtv four.
The „appel nominal" was made each member advancl ng to the Presi
<lents ' Table, and taking the o:i.th according to form prescribed by the Orga
nique Statute : they then, on order, returned to the Presidents 'Table, and
dep::isited their vote p:i.pers in an Urn - the resuit was sixty four \"Otes
:.}40
in favor of Alexander Couza. This ,,,:as in: nH diately t elegraphed to Ja ss�
and in a few minutes an answer was received congratulating the Assembly .
The Chamber previously to its breaking up for the day, drew up the
necessary „Proces Verbal" which was for m a lly to be ccmmunicated to the
newly Elected Prince, and to the Caimacamie, which latter was requi red
to hold its powers subj ect to orders from Jassy.
Processions through the City by torch- li gh t s , music preceding wound
up t his eventful day.
I have stated the facts as they occurred and at present abstain from- al!
c c m m ent .
I cannot conscientiously say that this stroke has not been meditated,
the presence bere of the Moldavian Depu t ies must as I mentioned h a,·e
had a direct influence over the minds of the Progressist party, and I t hi nk
I can see, at present indistinctly, the motin, which induced tbe conservative
party to accept so extraordinary as rnlution.
I cannot be concealed that the national party bas achie,·ed a great vic
tory, but it îs sad to think that the whole govemment has remained para
lysed for some days, that it yielded before intimidation : that for three days
a Bratiano held the fate of the city in bis hands - t hey have learned tbe
lesson wh i ch they will be sure to pra ct i ce aga in wben they have a pre:_
sent to carry.
I h av e tbe honor . . .
Robert G. Colquhou n
• Arh. St. ,Buc., colecţia Microfilme Anglia, -r. 66 (Public Record Office London, Foreign
Office/Î8, Turkey, ·101. Iii I, f. 132- 139).
Nr. 1 6
Copie l a Con stan tinopol Bucureşti 6 februarie 1 859
Exc �lenţă ,
DE LA RAPORTUL 1 meu de ieri a avut loc un ewniment grav, despre

care v-am informat în lunga mea telegramă 2 din ncaptea trecută.
C u riscul de a obosi pe Excelenţa Voastră, mă ,·oi întoarce în urmă,
I� noaptea de 4 , şi vă voi da informaţiile ult erioare acelei date, pe care am
putut să le culeg.
Guvernul a trimis puternice corpuri de dorohanţi (poliţie) să iasă în
faţa ţăranilor care erau în drept aţi spre oraş de către emisarii parti dei naţio
n ale sau progresiste. De multe ori pol i ţia şi subprefecţii au reuşit să-i dezi
luz ionez e pe aceşti oameni care voiau să meargă la Bucureşti să-şi aleagă
principele şi mulţi dintre ei s-au întors la casele lor. Totuşi, unii au insistat
în a-şi continua drumul, îndeosebi cei care soseau de pe moşiile celor trei
membri ai familiei Ghica. Unul dintre aceste grupuri adunate la Colentina
a dezarmat aproximativ 25 oameni ai poliţiei şi, legîndu-i, i-au dus în oraş.
Aşa cum am menţionat mai înainte, noaptea aceea a produs multă n eli
nişte.
1 şi 2 Anexele menţionate, c�re nu aduc informaţii în plus, se află în rola 66, voi. l+U,
. - .
f. 126- 1 30.
31 1
Partida progresistă (avînd ca unul dintre şefi, deşi doar pentru moment
şi numai pentru a-şi satisface propriile interese, pe prinţul Dimitrie Ghica)
şi-a exprimat părerea de a-l numi pe Alexandru Cuza, lăsînd astfel de o
parte sentimentele de partidă. S-a căz ut de acord că aceasta era singura
soluţie posibilă. Ştiu că propunerea a fost supusă (aprecierii) colegilor mei,
la doi sau chiar trei dintre ei. Unul i-a avertizat asupra noii complicaţii ce
era pe cale de a se crea ; celălalt, deşi în aparenţă a dezaprobat, de asemenea,
planul, probabil că a văzut în el primul pas spre înfăptuirea principiului pe
care l-a susţinut întotdeauna, cel al Unirii.
Progresiştii s-au pomenit, în zorii z ilei de ieri, avînd sub comanda lor
o masă de ţăran i ce le îngroşa rîndurile şi care era u menţinuţi într-o stare
de agitaţie de către populaţia mahalalelor, un grup turbulent şi zgomotos,
ca măcelarii şi tăbăcarii din marile fabrici de seu şi abatoare ; această masă
se ridica (potrivit raportului întocmit pentru guvern de către spătar) la apro
ximativ 1 5 OOO oameni, mulţi dintre ei înarmaţi cu topoare şi cuţite şi toţi
cu ciomege.
Obiectivul principal al conducătorilor partidei era de a împiedica această
masă de a ajunge la Adunare, acum că planul lor de a-l alege pe Cuza
se concretizase, întrucît partida mai moderată nu le-ar fi permis prezenţa.
Mulţimea era deci ţinută la respect, la distanţă de centru, cu ordinul de a
se retrage, în linişte, la casele lor, deîndată ce li se va aduce la cunoştinţă
de către şefii lor că scopul pentru care s-au adunat a fost atins. Aceasta
este cauza pentru care, la întrunirea de ieri a Adunării, nu au fost mai
mult de cîteva mii de persoane prezen te şi, de aceea, s-a putut spune că
,.deliberările au avut loc fără vreo presi'une sau manifestare din afară" .
Guvernul, informat de situaţia respectivă, a trebuit să opună acestor
mase doar aproximativ 1 OOO soldaţi, foarte puţină cavalerie cu dorobanţi
sau poliţie.
Camera s-a întrunit la ora 1 2. La sugestia preşedintelui de a fi numite
comitetele, prinţul D. Ghica a spus că a fost însărcinat să propună Camerei
să decidă singură, într-un comitet secret al întregii Adunări, asupra pro
punerii pe care partida sa trebuia să o prezinte. Moţiunea a fost acceptată.
Camera s-a retras în încăperea comitetului său secret.
Aici domnul Boeresc u (un tînăr ce promite mult ca orator) a rugat Adu
n area să înlăture orice animozitate şi s ă dea ascultare la ceea ce partida
sa consideră ca singura ieşire din impasul în care se află. El a arătat situaţia
ţării sfîşiată de dezbinare ; fraţii se învrăjbesc între ei ; tatăl împotriva fiului ;
unchiul împotriva nepotului (Ştirbei şi Bibescu, Cantacuzino-tatăl împotriva
fiului, Ghica-unchiul împotriva n epotului), singura cale care le-a rămas este
de a-şi întoarce privirea spre Moldova, de a-l alege pe Alexandru Cuza, fiind
sigur că Poarta şi Puterile vor fi determinate să încuviinţeze acest aranja
ment prezentat ca o conciliere.
Spătarul, care este, de asemenea, membru al Camerei, a informat cu
privire la poziţia ţărănimii şi a miliţiei, implorîndu-i pe acei miniştri care sînt
membri, să consimtă la un plan care ar împiedica o ciocnire.
Partida conservatoare a fost luată prin surprindere de propunerea aaver
sarilor ei, dar am auzit că n ici unul n u s-a ridicat să-şi revendice drepturile
ca valahi, cu excepţia domn ului Cernătescu, care a spus că a fost învestit
în misiunea sa de către o po pulaţie numeroasă (Mehedinţi) căreia i-a promis
să sprij ine drepturile şi pri vilegiile ţării lor şi că el nu vrea să le confere
342
liniştit unuia care nu este valah : spiritul şi litera Convenţiei sînt clare şi evi
dente şi nu comportă decît o singură interpretare - aceea ca fiecare Prin
cipat să-şi aibă domnitorul ales din cadrul lui. El a rugat Adunarea să reflec
teze la consecinţ ele pe care le-ar putea avea actul lor - Poarta şi Puterile
nu vor aproba a cest act care violează în mod făţiş principiile aprobate în
mod solemn, iar el, ca un bun valah, s-a temut să întrezărească ceea ce ar
putea urma dacă Camera, hărţuită de conflictele dintre paitide, va fi deter
minată să n u ţin ă seama de aceste partide. Oare Yalahia nu a oferit oameni
care ar fi putut veni la putere, oameni care poate nu au îndeplinit toate
condiţiile cerute, dar care sînt de mare însemnătate şi de nepătată onoare ?
El a refuzat să numească vreunul, pentru a nu da naştere la noi discuţii.
Prinţul George Ştirbei a luat apoi cuvîntul şi, în cîteva vorbe, a spus că
înclină spre opinia partidei progresiste, considerînd că singura cale de a
potoli sentimentele de contrarietate din ţară este de a adopta propunerea
în favoarea lui Cuza, el (vorbitorul) fiind cel care a propus să se facă un
angajament în cadrul căruia toţi membrii să-l voteze pe Cuza.
Prinţul D. Ghica a urmat în acelaşi sens. Cîteva cuvinte ale lui Arsaki
au indicat că el cedează în faţa unei necesităţi.
Mitropolitul, îngenunchind în mijlocul sălii, s-a rugat cerului să binecu
vinteze Adunarea şi actele ei. Angajamentul a fost semnat de to/i.
Rezultatul a fost comunicat celor cîţiva oameni care se aflau în curte,
fiind primit cu vii aclamaţii şi marile porţi au fost larg deschise, dîndu-se voie
să intre mulţimea.
Deputaţii s-au înapoht în sala cea mare, comitetele oficiale au fost
ccmstituite ; din cei care au fost contestaţi, doar şase au fost excluşi, pentru
motivul de a n u fi obţinut majoritatea absolută şi anume: prinţul Alex. Ghica,
N. Băleanu, R. Golescu, Hagiadi, Ion Manu şi Pleşoianu.
Vicepreşedinţi au fost numiţi B. Catargi şi C. Cantacuzino. Patru secre
tari şi trei chestori.
Compon enţa Camerei este, ca atare, următoarea : şase excluşi, doi absenţi
din motive de sănătate, trei alegeri duble, care au redus numărul la 64 .
S-a făcut „apelul nominal", fiecare membru s-a dus la masa preşedin
telui şi a depus j urămîntul potrivit formulei indicate de Regulamentul Orga
nic, apoi s-au înapoiat, în ordine, la masa preşedintelui, pentru a-şi depune
buletinul de vot în urnă. Rezultatul a fost : 64 rnturi în favoarea lui Ale
xandru Cuza. Acesta a fost imediat telegrafiat la Iaşi, primindu-se răspuns
după cîteva minute, cu felicitări pentru Adunare. Camera, înainte de zorii
z ilei, a întocmit procesul-verbal necesar, care t rebuia oficial comunicat
noului principe ales şi Căimăcămiei, căreia i s-a cerut să se pun ă la dis
poziţia ordinelor de la Iaşi.
Această zi plină de evenimente s-a încheiat cu retragerea cu torţe prin
oraş, cu muzica în faţă.
Am prezentat faptele aşa cum s-au întîmplat şi, în prezent, mă opresc de
la orice comentariu. Nu pot să spun în mod conştient că această lovitură
n u a fost meditată - prezenţa aici a deputaţilor moldoveni, aşa cum am
menţionat, trebuie să fi avut o influenţă directă asupra celor din partidul
progresist şi cred că pot vedea motivul, în prezent neclar, care a determinat
partida conservatoare să accepte o atît de extraordinară soluţie.
343
N u poate fi ascuns faptul că partida naţională a cucerit o mare victorie,
dar este trist de conceput că întregul guvern a rămas paralizat timp (:e cîteva
zile, că el a cedat prin intimidare, că timp de trei zile un Brătianu a ţinut
în mîinile sale soarta oraşului : au învăţat o lecţie pe care desigur că o vor
aplica din nou, cînd vor avea un lucru de îndeplinit.
Am onoarea„ .
Robert G. Colquhoun
1 19
1 859 ianuarie 25/februarie 6, Bucureşti. Raportul agentului diplomatic şi

consul general al Belgiei la Bucureşti, J. Pownay, către A. Vriere, despre
alegerea lui Al. I. Cuza ca domn al Ţării Româneşti.
Consulat de Belgique dans Bucharest, 25/6 fevrier 1 859

Ies Principautes de Moldavie et de Valachie
No 4 1 2
AINSI QUE cela avait ete convenu la veille, l'Assemblee Legislative

s'est reunie hier 24./5 a la 1 0 h. du matin. La maj eure partie des deputes
e taient presents, a l'ex tfaieur la populat ion etait beaucoup plus nombreuse
encore que Ies j ours precedents, la milice meme s'etait j ointe au peuple
a vec leq uel elle fraternisai t .
L'ordre d u j our devait amener la nomination des Commissions designees
pour la vfaification des pouvoirs des deputes ; a l' ouverture de la seance,
Monsieur Boeresco est monte a la tribune et, apres avoir parle de la diver
gence qui avait regne dans l'assemblee le j our precedent, du mouvemen t
presque revolutionnaire qui avait agite la Capitale, il fit une motion con<_'.ue
a peu presen ces termes :
„Le desaccord qui existe entre nous, 1Iessieurs, n'a nullement pour objet
l'admission ou la non admission au sein de cette Assemblee, de quelques
deputes elus legalement ou illegalement ; ce qui nous separe c' est la ques
tion du Prince a elirc ; la-dessus nous n e serons jamais d'accord si nous n e
faisons Ies uns e t Ies autres des concessions. Si nous etions tous d u meme
avis sur le choix de l'homme qui doit gouverner natre pays, nous le serions
egalement sur Ies autres quest ions que nous devons au fond tous apprecier
de la meme maniere. En consequence, Messieurs, j e vous propose de n ous
reunir en comite secret afin de nous entendre en freres et cn bons patriotes
sur la personne du Prince a elire. Cette question une fois resolue, Ies autres
etant secondaires, j e suis convaincu que la plus parfaite entente regnera entre
nous" .
Les paroles de Monsieur Boeresco furent couvertes d'applaudissments.
sa motion accueillie et Ies deputes se retirent immediatement en comite
secret. Leur deliberation dura 3 heures pendant lesquelles la discussion fut
violente, Ies candidatures des Princes Stirbey, Bibesco, Ghika, de Messieurs
344
Golesco, ]. A. Philippesco, Gr. Philippesco, D. Bratjano, Dernetre Ghika,
Jean Cantacuzene furent agitees en vain et on en artiva a celle de Monsieur
Alexandre Couza. Proces-verbal fut dresse et signe par les deputes qui tous
preterent serrnent sur le Christ, ils rentrerent ensuite dans la salle, ayant
a leur tete le Metropolitain et en criant Vive Couza ! . ,
Aussitot les travaux de la Charnbre recomrnenc�rent et l'on proceda
dans le plus grand ordre a l' election des Cornrnissions chargees de la verifi
cation des pouvoirs. Ces cornrnissions se constituerent a !'instant rnerne et
annulerent pour divers rnotifs les elections de :
Le Prince Alexandre Ghika
Monsieur Jean Mano
Monsieur A. Golesco
Monsieur N . Balliano
Monsieur Hadj iadi
�fonsieur Tcheziano
On s' occupera alors de la nornination des deux Vice-presidents, Messieurs
Coastantin Cantacuzene et B. Cattargis, furent choisis,
Sur l'instance de plusieurs deputes, seance tenante il fut procede a l'elec
tion de l'Hospodar dans l'ordre sui\·ant :
A l'appel de son norn chaque depute se presenta isolernent devant le
Metropolitain et appuyant la main droite sur l'Evangile, il deposait de la
main gauche son bulletin dans l'urn e ; 64 deputes etaient .presents y cornpris
le Metropolitain et Ies trois Eveques, 64 bulletins sortirei t de l'urne portant :
„Alexandre Couza, Prince de �Ioldavie" .
Cette nornination fut reyue par de \·ives acclamations et la seance fut
levee.
A la sortie de .la salle, le 1Ietropolitain, Ies Eveques et la rnaj eure partie
des deputes furent portes en triomphe aux cris d� Viv.e le Sultan ! Vive
Couza ! Yi\·e nos deputes ! Yi·• e l' Union ! Yive Ies Puissances protectrices !
Le soir la ville etait brillamment illuminee, sur Ies edifices publics des
transparents portaient ecrits Y ive Couza, le peuple en . foule, rnuni de tor
ches, a parcouru les rues, musique militaire en tete, s'arretant chez les
deputes, ceux merne que la veille îl a\·ait maltrait�es, rnais cette fois alors pour
manifester sa j oie. . .
Ces promenades noctumes, qui n'ont ete troublees par aucun acte reprehen
sible, durerent j usqu'a une heure assez avancee et .tout . rentra dans l'ordre.
Ce resultat, auquel personne ne pouvait s'attend(e, .Monsieur le Ministre,
n'est attribue qu'a la pression que le peuple Roumain,.. qui veut a tout prix
l'Union, a exerce sur les deputes, surtout sur ceux du parti Bibcsco-Stirbey par
ses manifestations bruyantes qui pom·aicnt de\·enir dangereuses. Dej a la rnasse
des paysans des districts qui environnent la Capitale etaient arrives armes
aux barrieres et, certes, si la Chambre Legislative n 'avait pas trancbe la
question en nommant, sans autre delai, un hornme nouveau, connu dej a
par ses sympathies pour l'Union il y a aurait eu, positivement dans la
soiree du 24/5 courant un rnouvcment revolutionnaire.
C' est l'apprehension de ce danger presque imminent qui a pousse le
parti Bibesco-Stirbey a se ranger du parti :N" ationaL . .
Jacques Pournay
345
• Arb. St. Buc., colecţia Microfilme Belgia, r. 3, c. 137- 139 (Ministere des Affaires Etrau
geres et du Commerce Extfaieur, Bruxelles, Correspondance Politique, L�gations, Roumanie
1857- 1860, ·101. II, doc. 76) .
Consulatul Belgiei în Bucureşti, 25/6 februarie I 859

Principatele :Moldovei şi Valahiei
Nr. 4 1 2
Domnule ministru,
AŞA CUM fusese convenit în ajun , Adunarea legislativă s-a remut ien
24/5, la ora 1 0 dimineaţa. Marea parte a deputaţilor era prezentă, iar afară
populaţia era şi mai numeroasă <lecit în zilele precedente ; chiar şi miliţia
se alăturase poporului cu care a fraternizat.
Ordinea de zi trebuia să ducă la numirea comisiilor însărcinate cu veri
ficarea mandatelor delegaţilor ; la deschiderea şedinţei, domnul Boerescu
s-a urcat la tribună şi, după ce a vorbit despre divergenţele care dominaseră
Adunarea cu o zi înainte, despre mişcarea aproape revoluţionară care agitase
Capitala, el a prezentat o moţiune concepută aproximativ în aceşti termeni :
„Dezacordul care există între noi, domnilor, nu are cîtuşi d e puţin ca
obiect admiterea sau neadmiterea în sinul acestei Adunări a unor deputaţi
aleşi în mod legal sau ilegal ; ceea ce ne desparte este problema alegerii
domnitorului ; în această privinţă noi nu vom cădea niciodată de acord dacă
nu vom face, şi unii şi alţii, concesii. Dacă sîntem toţi de aceeaşi părere asu
pra alegerii omului ce trebuie să guverneze ţara noastră, noi vom fi deopo
trivă şi asupra altor chestiuni pe care trebuie, de fapt, să le apreciem cu
toţii de aceeaşi manieră. În consecinţă, domnilor, vă propun să ne consti
tuim într-un comitet secret pentru a ne înţelege, ca fraţi şi buni patrioţi,
asupra persoanei principelui ce urmează a fi ales. Această problemă odată
rezolvată, celelalte fiind secundare, sînt convins că între noi va domni cea
mai deplină înţelegere" .
Cuvmtele domnului Boerescu fură acoperite de aplauze, moţiunea sa
primită şi deputaţii se retraseră imediat (formînd) un comitet secret . Delibe
rările lor durară trei ore, în timpul cărora discuţia fu violentă şi candida
turile prinţilor Ştirbei, Bibescu, Ghica, a domnilor Golescu, I. A . Filipescu,
Gr. Filipescu, D . Brătianu, Dimitrie Ghica, Ion Cantacuzino fură YÎnturate
în van pîn ă s-a ajuns la cea a domnului Alexandru Cuza. A fost întocmit
un proces verbal semnat de deputaţi, care depuseră cu toţii jurămîntul pe
Hristos, ei reveniră apoi în sală, avîndu-1 în frunte pe mitropolit şi strigînd:
Trăiască Cuza !
Imediat reîncepură lucrările Camerei şi se procedă, în cea mai mare ordine,
la alegerea comisiilor însărcinate cu verificarea mandatelor. Aceste comisii
se constituiră pe loc şi anulară, pentru diferite motive, alegerile :
prinţului Alexandru Ghica
domnului Ion Manu
domnului A. Golescu
domnului N. Băleanu
domnului Hagiadi
domnului Cesianu
346
Se ocupară apoi de numirea celor doi vicepreşedinţi ; domnii Constantin
Cantacuzino şi B. Catargi fură aleşi.
La insistenţa cîtorva deputaţi se trecu de îndată la alegerea domnito
rului, în următoarea ordin e :
La strigarea numelui său, fiecare deputat se prezentă individual în faţa
mitropolitului şi, sprijinindu-se cu mîna dreaptă pe Evanghelie, el depunea
cu mîna stîngă buletinul său în urnă ; 64 de deputaţi erau prezenţi, inclusiv
mitropolitul şi cei trei episcopi, 64 de buletine ieşiră din urnă, purtînd (nu
mele) : „Alexandru Ioan Cuza, principele Moldovei" .
Această numire fu primită cu vii aclamaţii şi şedinţa fu ridicată.
La ieşirea din sală, mitropolitul, episcopii şi mare parte a deputaţilor
fură duşi pe braţe triumfal, în strigăte de: Trăiască sultanul ! Trăiască Cuza !
Trăiască deputaţii noştri ! Trăiască Unirea ! Trăiască Puterile protectoare !
Seara, oraşul era strălucitor iluminat, pe clădirile publice erau pancarte
cu înscrisuri « Trăiască Cuza » ; poporul în masă purtînd torţe a parcurs
străzile cu muzica militară în frunte, oprindu-se la casele deputaţilor - aceiaşi
pe care în aj un îi brutalizaseră - dar de data aceasta pentru a-şi manifesta
bucuria.
Aceste plimbări nocturne, care nu au fost tulburate de nici un act bla
mabil, durară pînă la o oră destul de avansată şi totul reintră în ordine.
Acest rezultat, la care nimeni nu se putea aştepta, domnule ministru,
nu este pus decît pe seama presiunii pe care poporul român, care doreşte
cu orice preţ Unirea, a exercitat-o asupra deputaţilor, mai ales asupra celor
din partidul Bibescu-Ştirbei, prin manifestaţiile lor zgomotoase care puteau
deveni periculoase. Mase de ţărani din judeţele dimprej urul Capitalei sosiseră
deja înarmaţi la bariere şi, desigur, în cazul în care Camera legislativă nu
rezolva repede problema, numind fără întîrziere un om nou, cunoscut
pentru înclinaţiile sale spre Unire, ar fi avut loc, cu siguranţă, în seara de
24/5 curent, o mişcare revoluţionară.
Tocmai teama de acest pericol aproape iminent a fost cea care a împins
partida Bibescu-Ştirbei să se alăture partidei naţionale.
Vă rog să primiţi . . .
Jacques Poumay
1 20
1 859 ianuarie 25/februarie 6, Iaşi. Telegrama lui H. A. Churchill către

j. H. Malmesbury, privind entuziasmul stîmit de dubla alegere a lui Al. I. Cuza.
Decypher from Consul Churchill

Jassy, February 6
COUZA' S E LECTION to Walachia has created great enthusiasm here.

It îs considered a grand step towards Union, which will be effected of the
strongest measures are not taken to oppose it. In the Moldavian j ournals
it is clearlv declared, that should the Port e dare to refuse the investiture,
the Rumari ians will rej ect its authority and will, one all, defend their rights
to the last .
347
• Arh . St. Buc., colecţia Microfil me .\nglia, r. 67 (Public Record Office Lonclon, Foreign
Office 78, Turkey, ·ml. 1-443, f. lO�).
Telegramă descifrată de la consulul Henry Churchill
1 859 februarie 6, Iaşi
ALE GEREA LUI CUlA în Yalahia a creat un mare entuz iasm aici.
Se consideră că s-a efectuat un mare pas spre Unire, dacă nu i se ,-or opune
măsuri puternice. Î n j urţialele din )foldova s-a declarat clar că, dacă Poarta
Ya îndrăzni să refuze învestitura, românii îi \·or respinge autoritatea şi, de
la prţmul pînă la ulti:mul, îşi Yor apăra drepturile pînă la capăt.
1 21
1 859 ianuarie 25/februarie 6, Petersburg. Telegrama lui F. Chateaurenard către

Ministerul Afacerilor Externe al Franţei, în legătură cu opinia guvernului
rus privind dubla alegere a · lui AI. I. Cuza.
Depeche telegraphiqu e
Pet ersbourg, le 6 Fevrier 1 859, 3 h 5'
LE GOUVERNEMENT Russe ne soulevera pas d'opposition1 et attendra

de connaître, sans faire de demarche speciale a ce sujet, l'opinion des autres
·
Cabin ets.
• Arh . St. Buc . , colecţfa Microfilme Franţa, r. c. 57 ('.\linistere des Affaires

3 1 1, E t rarareres,
Archi·1es Diplomatiques, Corresponclance Politique, Russie, ·101. 2 18).
Depeşă telegrafică Petersburg, 6 februarie 1 859, ora 3,05.
G UVERNUL rus nu se va opuuc1 şi Ya aştepta să cunoască opin ia celor

lalte guverne, fără a face în mod special demersuri în legătură cu aceasta.
1 22
'
1 859 ianuarie i6 /februa�ie 7, Iaşi. Telegrama lui H. A. Churchill către
;
J. H. Malmesbury, despre semnificaţia dublei alegeri a lui AI. I. Cuza.
February 7, 1 859
�E\V Hospodar's· addr-ess to great powers was read and recei,·ed with
enthusiasm today in 1tlle Assembly. lt was his t.wofold nomination being
a proof of general foeling for union . He offers to abdicate in it.s fayour under
1 Se referă la du bla alegere a lui _\I. I. Cuza.
348
a foreign Prince and hopes Europe will not throw the cduntry in tro dispair
by · a refusal. Th e fusion of the two assemblies into one, with onc ministrv, · ·
for both principalities is on the tapis.
• Arh. St. Buc . , colecţia Microfilme ..\nglia, r. 67 (Public Record Office, Forcign Officc/78,
şi 344, ibidem F. O . 193f"1ol 605, f. 3 li) :
Turkey, ·101. 144J, f. 109- 1 10
Februarie 7, 1 859
ADRESA noului domnitor către marile Puteri a fost citită şi primit ă

c u entuziasm astăzi în Adunare . Această dublă alegere a fost o dovadă a
sentimentului general în favoarea unirii. El se oferă să abdice în favoarea
unui prinţ străin şi speră că Europa nu va duce ţara l� disperare printr-un
refuz . Fu z iunea celor două Adunări într-una singură, cu un singur gm·crn,
·
pentru ambele Principat e est e la ordinea zilei. ·
1 23
1 8 59 ianuarie 26/februarie 7, Yiena. Raportul lui A. O'Sullivan de Grass

către A. \'riere, despre împrejurările alegerii lui Al. I. Cuza ca domn al Ţării
Româneşti; consideraţii privind atitudinea Austriei; implicaţiile dublei alegeri
asupra raporturilor Principatelor cu Poarta.
Legation de Belgique · Vienne; Ie 7 Fevricr 1 85 9

No . 37
Confident ielle
�donsieur le Baron ,
LE TE LE GRAPHE a appris avant hier vers cinq heures l elcc t ion '
de J ean Couza comrne Hospodar de Yalachie. On croyait · au succes du parti

conservateur qui avait quelques ,-oix de majorite, mais malheureusement
c es voix e t a ient divisees et se partageaient entre '<ţiI'bey .et Bibesco. 11 paraît
qu'au dern ier moment un grand nombre de paysahs .ont penetre dans la ville
en se pron on �ant pour une manifestation unioniste, c'est.:a-dire pour l'election
de -l'Hospodar elu eu Moldavie. Craignant de ptovoquer' tles ex c es et jugeant
que l'elect ion de Couza devait etre entache de rtullite ; le· parti conservateur
s'est j oin t aux unionistes, ce qui pouvait lui doririer' de ' la popularite en ne
faisant qu'aj ourner une election legale. Cette explica:tioti . assez plausible,
·
fait .comprendre l'unanimite des votes. On assure aussi· que· le consul general
de France a Jassy et le consul de Prusse a BuchateSt: ont· joue un râle actif
da:ps l 'elcct ion qui vient de se faire. La plupart des cdri�tii s '�e montrent favo
rabl es au rnouvement unioniste. Monsieur Becla'rd lui hiein:e s'est j oint au
c onsu l de Russie pour porter la sante de J ean : ·Cotiza et ' celui-ci s ' est em
presse de nommer un caimacan a Bucharest . Voila 'les;faits_ que j 'ai pu rccueil
lir, Monsieur le Baron, il me rest e a y aj ou t er ce que ' j"ai dej a pu constater
relatiYem._'n t a l'att itudc de l':\utriche. Je crois ·dej'a' pduvoir affirmer que
349
cette attitude sera expectante. Dans la situation actuelle l'Autriche laissera
la question des Principautes en seconde ligne. Ce n'est pas sous son influence
que la convention qui y est relative a ete redigee et signee a Paris ; ce n'est
pas au cabinet de Vienne a se mettre en avant et a prendre en main la defense
d'une oeuvre dont il n'a pas cache qu'il prevoyait !'insucces. J e sais deja
que le comte de Buol a ecrit au Baron de Hiibner de demander au comte
\Valewski son opinion sur ce qui venait de se passer, l'Autriche s'abstenant
d'emettre aucun avis avant de connaître l'appreciation et Ies intentions de
Ja France.
Dans Ie salon du comte de Buol, le Prince Callimacki parlait hier de
l 'infraction manifeste portee par l'election de Bucharest a la convention de
Paris, qui dej a n'avait pas ete respectee lors de l'election a Jassy. Si la
Porte est libre d'agir, Elle ne sanctionnera pas la double election, mais si Ies
Principautes restent calmes, si le nouveau pouvoir fonctionne regulierement
a l'interieur, se passant de la sanction du dehors, que deviendrait le droit
de suzerainete du sultan ? Le lien ne se trouverait-il pas rompu de fait et
l'affranchissement ne serait-il pas effectue en meme tems que l'union serait
accomplie ? Comment concilier cet etat de choses avec l'integrite de l'Empire
ottoman ? Comment terminer Iegalement la question du Danube, si le gou
vemement Moldo-Valaque ne se considerait plus comme engage par Ies actes
du sultan ?
J' ai l'honneur . . .
O'Sullivan de Grass
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme Belgia, r. 16, c. 422- 424 (Ministere des Affaires Etrangeres
et du Commerce Exterieur, Bruxelles, Correspondance Politique, Legations, Autriche, voi. 26,
1 8 59, doc. 36) .
Legaţia Belgiei Viena, 7 februarie 1 859

Nr. 37
Confidenţial
Domnule baron,
TELEGRAFUL a anunţat alaltăieri, spre ora dnci, alegerea lui Ioan

Cuza ca domnitor al Valahiei. Se credea în succesul partidei conservatoare,
care avea o majoritate de cîteva voturi, dar din păcate, aceste voturi erau
divizate şi s-au împărţit între Ştirbei şi Bibescu. Se pare că, în ultimul mo
ment, un mare număr de ţărani au pătruns în oraş, pronunţîndu-se pentru
o demonstraţie unionistă, adică pentru alegerea domnitorului ales în Moldova.
Temîndu-se să provoace excese şi considerînd că alegerea lui Cuza va fi
anulată, partida conservatoare s-a alăturat unioniştilor, ceea ce i-a putut
crea popularitate, nefăcînd decît să amîne o alegere legală. Această expli
caţie destul de plauzibilă, face de înţeles unanimitatea voturilor. Se dau, de
asemenea, asigurări că consulul general al Franţei la Iaşi şi consulul Prusiei
la Bucureşti au jucat un rol activ în alegerea care tocmai s-a făcut. Majori
tatea consulilor se arată favorabilă mişcării unioniste. Domnul Beclard însuşi
s-a alăturat consulului Rusiei în a-i ura sănătate lui Ioan Cuza, iar acesta
s-a grăbit să numească un caimacam Ia Bucureşti. Iată faptele pe care le-am
350
putut culege, domnule baron ; îmi rămîne să mai adaug la aceasta ceea ce am
putut constata deja referitor la atitudinea Austriei. Cred că pot afirma că
această atitudine va fi de expectativă. l n situaţia actuală, Austria va lăsa
chestiunea Principatelor pe planul al doilea. Nu sub influenţa ei a fost redac
tată şi semnată la Paris Convenţia care se referă la această chestiune ; nu
guvernului de la Viena îi revine să plaseze în frunte şi să ia în mîini apărarea
unei opere al cărui insucces el nu a ascuns că îl prevede. Ştiu deja că con
tele Buol a scris baronului Hiibner să-i solicite contelui Walewski opinia
asupra a ceea ce tocmai se întîmplase, Austria abţinîndu-se să emită vreo
părere înainte de a cunoaşte aprecierea şi intenţiile Franţei.
Î n salonul contelui Buol, prinţul Callimachi vorbea ieri despre infrac
ţiunea deschisă, comisă prin alegerea de la Bucureşti, (la adresa) Convenţiei
de la Paris, care şi aşa nu fusese respectată în momentul alegerii de la Iaşi.
Dacă Poarta va fi liberă să acţioneze, ea nu va sancţiona dubla alegere, dar
dacă Principatele vor rămîne liniştite, dacă noua putere va funcţiona regle
mentar în interior, lipsindu-se de sancţionarea din afară, ce va deveni
dreptul de suzeranitate al sultanului ? Legătura nu se va afla ea oare ruptă
în fapt şi eliberarea nu va fi ea oare realizată în acelaşi timp în care Unirea
va fi împlinită ? Cum să împaci această stare de lucruri cu integritatea
Imperiului otoman ? Cum să se încheie în mod legal problema Dunării, dacă
guvernul moldo-valah nu s-ar mai considera angaj at prin actele sultanului ?
Am onoarea . . .
1 24
1 859 ianuarie 27 /februarie 8 , Pera. Raportul lui A. Lallemand către Al. Wa
lewski, referitor la opinia Porţii privind adoptarea unor măsuri menite să anu
leze dubla alegere a lui Al. I. Cuza în Principate.
Arnbassade de France a Constantinople Pera, le 8 Fevrier 1 859

Direction Politique
Nr. 1 2
l\Ionsieur le Comte,
] 'A I RE<;U Ies depeches que Votre Excellence m'a fait l'honneur de
m'ecrire sous Ies N°' 5 et 6. Les temoignages de son approbation en se suc
cedant augrnentent a la fois ma reconnaissance envers Elle et l'espoir que
j 'ai de repondre a sa confiance.
Quelque etranges que puissent paraître et le coup de theâtre qui vient
d'avoir lieu dans le sein de l'Assemblee Valaque et la double election de
Monsieur Alexandre Couza, ils n'etaient pas tout a fait imprevus. j'avais
laisse a nos agents a Bucharest et a Iassy le soin de preparer Votre Excel
lence aux consequences eventuelles du mouvement visible qui s'etait pro
duit dans Ies deux Provinces en faveur de l'Union, et j 'avais cru devoir lui
epargner le detail de mes propres conjectures et des suppositions auxquelles
on se liHait autour de moi. l\Iais j e dois dire que plusieurs fois depuis un
351
mois j 'avais entendu exprimer l'opinion qu'il pourrait bien arriver quelque
chose de semblable a ce qui vient de se passer. Seulement on croyait .que
l'evenement s'accomplirait â. · Jassy, et que l'Assemblee Moldave attendrait
l'election de Bucharest pour proclamer le meme Hospodar que l'Assemblee
Valaque. Aujourd'hui, quelques personnes, et notamment l\Ionsieur i'In
ternonce, enflant leur prevoyance apres coup, pretendent n'avoir j amais
doute de ce qui arrive. Il est nai que :}Ionsieur de Prokesch, que rien ne
surprend jamais, a. perd1:1 par contre le privilege d'etonner personne. ·
La Porte, plus sincere, avoue sa surprise ; il m'a meme semble, si j 'ose

m'exprimer ainsi, que .sa defaite dans les Principautes-Unies passait son
esperance, c'est a dire f!u'elle avait dej a senti, le premier ebahissement une
fois dissipe, le parti ·qu'.elle pouvait tirer de la violation flagrante de la Con
vention d u 1 9 Aollt. Ce. sentiment, ,·isible chez Aali Pacha et chez .Fuad
Pacha, et d'ailleurs .tres naturel, ne m'a pas paru devoir etre encourage ·dans
le moment present. Je me suis donc decide a garder en portefeuille la depechc
no 6 de Votre Excelletice que j 'avais d'abord pense a leur lire et dans la
quelle Votre Excellence exprime l 'opinion que les Principautes, quels que
soient leurs vceux connus et leurs visees secretes, doivent s'en tenir a l'exe
cution pure et simple .de la Convention du 1 9 Aout. Il m'a semble " que
cette communication aurait . pour effet, dans les circonstances actuelles, de
leur faire prejuger a leut. profit et dans Ieur sens l'appreciation de Votre
'
Excellence touchant l'evenement de Bucharest. J 'ai donc borne le dessein
de ma visite a penetrer leurs intentions et Ies esperances qu'ils ont conc;ues
au suj et de ce grave incident.
Ils ont commence par me <lire qu'ils allaient demander sans delai et
par le telegraphe a toutes Ies Puissances signataires de la Convention du
1 9 Aout la reunion de la Conference en vue d'aviser aux mesures discipli
naires ou repressives qui seraient jugees necessaires au retablissement de
l'ordre legal dans les 'Prindpautes-Unies. Cela etait prevu, et j e n'avais aucune
objection a elever oontre · cette resolution. Mais j 'ai fait sentir aux Ministres
du Sultan que l'execution du· ţraite de Paris et "des actes complementaires
du traite de Paris, tels que la Convention du 1 9 AoUt, etait indiY isible ; qu'on
ne pouvait en demander l'execution d'un cote et sur un point qui to uchent
particulierement telle ou telle Puissance, et la refuser sur tel ou tel autre
point qui interesse d'autres Puissances ; qu'il fallait donc s'attendre, en raison
de l'etroite connexite des questions, que si la Conference se reunissait, elle
aurait a connaître non pas seulement de l'application de la Com·ention d u
1 9 Aout aux Principautes-Unies, mais aussi de l' execut ion du trai te de Paris
en ce qui touch.e l;i ,navigat.ion Q.u Danube par exemple, qu'il etait en con
sequence de l'interet: de Ja :Porte de se ranger quant a ce dernier point a
l'opinion soutenµe av�. ,tant de vivaci te et de logiq.ue par cinq Puiss1tices
sur sept ainsi que le constate le protocole no. 1 8 des dernieres Confererices
· · ·
de Paris. . .
Le Grand Vizir. et :Fuad ,Pacha n 'ont pas nie la justesse de ces reflexions .
Jls protestent ne vou.loir et: ne demander en toute chose que Ia sincere exe-
cution des traites. . , . · .
„ Soyez sur, ni':opt-ils .9\t, que nous ne sommes point a la remorque de

l' A utriche, mais -nţ : noµs"fqr.cez pas a nous abriter derriere elle " . „II estune
maniere tres sirp.p}e . :et nuJlement offensante de VOUS separer d'eJle; ai-j e
repris sur Ia que�t ion r.de I:�cte de navigation du Danube. Elle pretend que
352
Ies concessions qui lui sont demandees par Ies Puissances non • riveJ;aineş
sont incompatibles avec sa souverainete territoriale et porteraient atteinte
a sa <lignite de Puissance independante. Repudiez cette maniere qe voir eri
declarant que ce que vous avez accorde depuis longtemps a vos·· allies sur
Ies rives turques du Danube (c'est-a-dire le droit de trafiquer librement
pour Ies navires venant de la mer) ne saurait a vos yeux constitqer aucune
atteinte au droit ni a la <lignite du souverain territorial. "
Revenant a l a question d u retablissement d e l'ordre legal dans Ies Prin
cipautes-Unies, j 'ai cherche a connaître aussi exactement que possible l'ordre
et le plan d'idees des deux Ministres en ce qui touche l'c:euvre que, .d'apres
eux, la Conference aurait a accomplir. Ils sont persuades, disent-ils, que
l'annulation de l'election de Bucharest accompagnee d'une injonction una
nime des Puissances d'avoir a se renfermer dans Ies termes de la Convention
du 1 9 Aout suffira pour remettre Ies Moldo-Valaques dans le droit chemin.
La pensee que Ies Cabinets pourraient bien se charger de designer eux
memes l'Hospodar paraît aussi leur avoir traverse l'esprit. Comme j 'expri
mais a Fuad Pacha des doutes sur l'efficacite du remede et cherchais a le
pressentir sur la question de l'occupation militaire, il m'a declare que la
Porte ne desirait pas l'occupation, qu'elle la craignait meme, mais que si
elle etait necessaire ce serait aux Puissances, conformement a !'art. 27 du
traite de Paris, a en regler Ies conditions, a decider si elle devait etre mixte
ou exclusivement Turque, et que du reste, il se faisait fort lui-meme, sans
etre militaire, de retablir l'ordre dans Ies Principautes-Unies avec dix ou
douze miile hommes de troupes sans repandre une goutte de sang.
„Mais apres votre depart, ai-j e dit ? Car l'occupation ne saurait etre
permanente. Pensez vous que l'union comprimee par Ies bayonnettes Tur
ques ne se relevera pas derriere elles et qu'une Convention soit viable qui
a besoin d'un parei! cortege pour se faire supporter ? Ne serait-il pas pre
ferable peut-etre de modifier d'un commun accord des stipulations dont
l'execution serait jugee trop difficile ? "
Ces paroles n'avaient d'autre fin que de sonder Fuad Pacha qui a pro
teste aussitât que le traite du 30 Mars et la convention du 1 9 Aout etaient
l'ancre de salut de la Turquie qui ne consentirait pas a Ies voir changer.
Ce sentiment n'est pas celui de Sir H. Bulwer qui pense que le mieux
serait de refaire la Convention du 1 9 Aout sur nouveaux frais si cela etait
possible, et d'apres ses propres idees bien entendu. Quant a I'Internonce,
il professe le dernier mepris pour cette c:euvre de tenebres et pretend que
la signature de Monsieur le Comte Buol a ete surprise.
]'ai passe en revue aussi rapidement que j e l'ai pu Ies diverses hypo
theses que j 'ai soumises au Grand Vizir et a Fuad Pacha touchant Ies
mesures auxquelles pourraient donner lieu Ies evenements de Bucharest
et de ] assy de la part des Puissances representees a la Conference. ]' espere
que cet expose suffira pour mettre Votre Excellence en etat de juger de la
disposition d'esprit ou se trouvent Ies Ministres du Sultan. En resume, ils
esperent un acte d'autorite, peut-etre meme un acte de prepotence par dela
la Convention, appuye au besoin par une execution militaire, sans se rendre
assez compte qu'un expedient qui suffirait a peine au present ne resoudrait
·
probablement rien pour l'avenir.
J e suis . . .
de Lallemand
353
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 16.5, c. 193- 200 (Minist�re des Affaires Etran
g�res, Archives Diplomatiques, Correspondance Politique, Turquie, voi. 339, f. 12.5 - 13 1).
Ed. Documente privind Unirea Principatelor, voi. VI, întocmit de G. Chiriţă, Y. Costake şi Em.
Poştăriţă, Bucureşti, 1980, p. '14.5- 447.
Ambasada Franţei la Constantinopol Pera, 8 februarie 1 859

Direcţia politică
Nr. 12
Domnule conte,
AM PRIMIT depeşele cu nr. 5 şi 6 pe care Excelenţa Yoastră mi-a făcut

onoarea să mi le scrie. Repetatele dumneavoastră dovezi de aprobare îmi
sporesc recunoştinţa faţă de Excelenţa Voastră şi speranţa de a onora încre
derea pe care mi-aţi acordat-o.
Oricît de stranii ar putea să pară şi lovitura de teatru care a avut loc
în Adunarea valahă, precum şi dubla alegere a domnului Alexandru Cuza,
ele nu erau complet imprevizibile. Am lăsat pe seama agenţilor noştri de la
Bucureşti şi Iaşi să prevină pe Excelenţa Voastră asupra eventualelor con
secinţe ale vizibilei mişcări produse în cele două provincii în favoarea Unirii
şi am găsit de cuviinţă să scutesc pe Excelenţa Voastră de detaliile ipote
zelor mele şi ale supoziţiilor care circulau în anturajul meu. Dar trebuie si
vă spun că, de mai multe ori în ultima lună, am auzit exprimîndu-se opinia
că s-ar putea ajunge la ce,·a asemănător cu ceea ce s-a şi întîmplat . Doar
că se presupunea că evenimentul se va petrece la Iaşi şi că Adunarea Mol
dm·ei va aştepta alegerea de la Bucureşti pentru a proclama acelaşi domn
ca şi Adunarea valahă. Acum, unele persoane, şi cu deosebire internunţiul
(austriac), exagerîndu-şi puterea de previziune post-festum, pretind că nu
s-au îndoit nici o clipă de ceea ce urma să se întîmple. Este adevărat că
domnul Prokesch, pe care nimic nu-l surprinde nepregătit, a pierdut de data
aceasta prilej ul de a mai uimi pe cineva.
Poarta, mai sinceră, şi-a mărturisit surpriza ; mi s-a părut chiar, dacă
mă pot exprima astfel, că înfrîngerea suferită în Principate îi depăşea aştep
tările, cu alte cuvinte întrezărise dej a, odată trecut primul moment de stu
pefacţie, avantaj ul pe care putea să-l aibă din încălcarea flagrantă a Conven
ţiei din 1 9 august. Nu mi s-a părut că această atitudine, ,·izibilă la Ali
paşa şi la Fuad paşa, şi de altfel foarte firească, trebuie să fie încurajată în
aceste momente. M-am hotărît, aşadar, să trec sub tăcere depeşa nr. 6 a
Excelenţei Voastre, pe care iniţial voisem să le-o citesc şi în care Excelenţa
Voastră îşi exprimă părerea că Principatele, oricare le-ar fi dorinţele mani
feste şi intenţiile secrete, trebuie să se rezume pur şi simplu la aplicarea
Convenţiei din 1 9 august. Mi s-a părut că această informaţie va avea drept
efect, în actualele împrej urări, să le ofere prilej ul să aprecieze în favoarea şi
în spiritul intenţiilor lor opinia Excelenţei Voastre referitoare la evenimentul
de la Bucureşti. Mi-am redus aşadar scopul vizitei la a le cerceta intenţiile
şi speranţele pe care şi le făcuseră în legătură cu acest important eveniment.
Au început prin a-mi spune că ceruseră telegrafic tuturor Puterilor sem
natare ale Convenţiei din 1 9 august convocarea fără întîrziere a Conferinţei,
în scopul stabilirii măsurilor disciplinare sau represive pe care le găsesc nece
sare pentru restabilirea ordinii legale în Principatele Unite. Era o măsură de
354
precauţie firească şi n-am avut nici o obiecţie. Dar le-am atras atenţia , miniş
trilor sultanului că punerea în aplicare a Tratatului de la Paris şi ,a actelor
complementare ale acestui Tratat, cum este Convenţia din 1 9 august, cons
tituie un tot indivizibil ; căci nu se poate pretinde o executare unilaterală
şi parţială, care să implice numai una sau alta dintre Puteri şi să respingă
una sau alta din problemele care interesează celelalte Puteri ; avînd în vedere
strînsa legătură dintre aceste probleme, trebuie deci să aşteptăm ca, în cazul
convocării Conferinţei, aceasta să se ocupe nu numai de aplicarea Convenţiei
din 1 9 august în Principatele Unite, ci şi de punerea în aplicare a Trata
tului de la Paris în problema navigaţiei pe Dunăre, de exemplu ; în conse
cinţă, este în interesul Porţii să se alăture, în privinţa acestei ultime probleme,
părerii susţinute cu atîta vigoare şi temei de cinci din cele şapte Puteri,
aşa cum prevede Protocolul nr. 1 8 al ultimei Conferinţe de la Paris.
Marele vizir şi Fuad paşa n-au negat justeţea acestor păreri. Ei ne asi
gură că nu doresc, şi nu cer oricum nimic altceva, decît aplicarea corectă
a tratatelor.
„ Fiţi sigur, mi-au spus, că nu ne lăsăm deloc conduşi de Austria, dar
nu ne siliţi să ne adăpostim în spatele ei. " „ Există un mod foarte simplu şi
cu nimic ofensator de a vă detaşa de ea - am replicat, revenind la pro
blema navigaţiei pe Dunăre. Austria pretinde că sînt incompatibile cu suve
ranitatea sa teritorială concesiile care îi sînt cerute de Puterile neriveranc
şi că ar afecta demnitatea sa de Putere independentă. Respingeţi acest mod
de a j udeca, declarînd că ceea ce de multă vreme aţi acordat aliaţilor voştri
pe malurile turceşti ale Dunării (anume dreptul de a face comerţ liber acor
dat navelor care vin dinspre mare) n-ar putea, potrivit opiniei voastre, să
impieteze în nici un fel asupra demnităţii sau dreptului de suveranitate teri
torială."
Revenind la chestiunea restabilirii ordinii legale în Principatele Unite,
m-am străduit să cunosc cit mai exact cu putinţă hotărîrile şi planurile celor
doi miniştri privind misiunea pe care, după ei , ar trebui să o îndeplinească
Conferinţa. Ei sînt convinşi, mi-au spus, că anularea alegerii de la Bucureşti,
însoţită de un ultimatum unanim al Puterilor, care să-i oblige pe moldo
valahi să se menţină în limitele Convenţiei din 1 9 august, vor fi suficiente
pentru a-i readuce pe aceştia pe calea cea dreaptă. Opinia, potrivit căreia
cabinetele ar putea să se angajeze să desemneze ele însele pe domnitor, pare
că le-a venit şi ea în minte. Exprimîndu-mi faţă de Fuad paşa îndoieli asupra
eficacităţii acestei soluţii şi căutînd să aflu părerea în problema ocupaţiei
militare, acesta m i-a declarat că Poarta nu doreşte ocupaţia, că se teme
chiar de o asemenea ipoteză, dar că, dacă acest lucru va fi necesar, Pute
rile vor fi acelea care, potrivit art. 27 al Tratatului de la Paris, urmează
să stabilească condiţiile acestei ocupaţii şi să hotărască dacă aceasta trebuie
să fie mixtă sau în exclusivitate turcească ; că de altfel, se angajează personal,
chiar dacă nu este militar, să restabilească ordinea în Principatele Unite,
cu zece sau douăsprezece mii de ostaşi , fără să verse nici măcar o pică
tură de sînge.
„Dar după plecarea voastră ? - am spus eu. Căci ocupaţia nu poate fi
permanentă. Credeţi că Unirea, înăbuşită de baionete, nu va reînvia în
spatele acestora şi că o Convenţie, care are nevoie de asemenea însoţitori
pentru a se face suportată, poate fi durabilă ? X-ar fi mai bine, poate, să
Jj}
modificăm, de comun acord, unele prevederi a căror punere în aplicare
este considerată prea greu de realizat ? "
Aceste cuvinte n-aveau alt scop decît să tatoneze intenţiile lui Fuad
paşa, care s-a grăbit să afirme că Tratatul din 30 martie şi Convenţia din
1 9 august reprezintă ultima resursă a Turciei, care nu ar consimţi la modi
ficarea acestora.
Nu aceasta este şi părerea lui Sir H . Bulwer, care consideră că este mai
potrivit să se revizuiască pe baze noi Convenţia din 1 9 august, bineînţeles
însă potrivit vederilor sale. Cit despre internunţiu, el profesează cel mai
mare dispreţ pentru astfel de lucruri tenebroase şi pretinde că acordul con
telui Buol a fost obţinut printr-o întîmplare.
Am trecut lapidar în revistă diferitele ipoteze pe care le-am prezentat
marelui vizir şi lui Fuad paşa, referitoare la măsurile ce ar putea fi luate
de Puterile reprezentate la Conferinţă, în urma evenimentelor de la Bucu
reşti şi laşi. Sper că această expunere va fi suficientă pentru a oferi Exce
lenţei Voastre posibilitatea de a aprecia starea de spirit a miniştrilor sul
tanului. Pe scurt, ei speră într-un act autoritar, poate chiar un act abuziv,
depăşind prevederile Convenţiei, sprijinit la nevoie de o intervenţie mili
tară, dar nu-şi dau seama totuşi că un expedient, care de abia dacă ar rezolva
(situaţia) în prezent, n-ar rezolva, probabil, nimic pentru viitor.
Sînt . . .
Lallemand
1 25
1 859 ianuarie 28/februarie 9, Constantinopol. Raportul lui E. J. Jooris către
A. Vriere, privind impresia produsă la Constantinopol de ştirea neaşteptată
a alegerii lui Al. I. Cuza ca domn al Ţării Româneşti.
Legation de Belgique Constantinople, le 9 fevrier 1 859

No d' ordre 28
Monsieur le Baron,
LA NOUVELLE de l'election de Monsieur Couza, hospodar de Mol

davie, comme hospodar de Valachie a plonge la Porte et la diplomatie dans
la stupeur. Le Gouvernement Ottoman apres s'etre concerte avec Ies repre
sentants des Puissances vient de protester contre l'election en faisant appel a la
conference. Cette conduite de la Porte etait facile a prevoir ; elle ne peut admet
tre cette revolution flagrante et audacieuse d'une convention internationale
commise en face de !'Europe par une assemblee populaire au mepris de tous
Ies droits de suzerainete. Les Puissances de leur câte ne peuvent accepter
une forme de gouvernement qui consacre le principe de l'union politique des
Principautes qu'elles ont voulu a tout prix ecarter comme dangereux pour
l'integrite de l'Empire Ottoman . C'est ce que le journal officiel annonce en
termes precis quoique reserves. Quant aux Valaques, chacun s'accorde a
<lire qu'ils ont gâte la position et cause du tort a leurs voisins.
En effet, l'election de ce dernier aurait pu et1 e difficilement contestee
en Moldavie tandis qu'en Valachie, elle doit etre annulee et l'annulation de
356
l'une peut entraîner l'annulation de l'autre. En effet i1 etait facile aux Vala
ques de suivre !'exemple des Moldaves en portant leur choix sur un candidat
liberal unioniste representant de la n ation et independant des influences
etrangeres. De cette maniere le parti national aurait pu venir a ses fins en
ecartant Ies deux fleaux du pays, la Boyarerie et l'influence Russe ou l'autri
chienne sans prendre une position illegale et donner droit aux Puissances
deja mecontentes de detruire une reuvre contraire a leurs desseins. Si l'assem
blee de Valachie avait elu comme celle de Moldavie un hospodar liberal unio
niste le vreu national eut ete satisfait, l'influence etrangere ecartee et la Porte
aurait pu difficilement revenir sur un fait accompli. Ce qui le prouve c'est
que tout en etant fort mecontente de l'election de Moldavie, elle n'a pas ose
protester j usqu'ici contre un choix qui paraît regulier. Aujourd'hui la conimis
sion Moldave venue pour reclamer l'investiture de Monsieur Couza est arrivee
a Constantinople. L'exemple de la confirmation de l'election de Miloch en
Serbie est un precedent que Ies Moldaves auraient invoque avec raison et
avec succes. L'hospodar Couza a dej a pris possession du pouvoir en consti
tuant son ministere en Valachie. Des depeches telegraphiques arrivees
hier annoncent la nomination des unionistes avoues tel que Philipesco, Golesco
et Ies Bratiano. La depeche du consul de Bucharest vous donnera des details
positifs a cet egard de meme que pour la Moldavie. Quant au caractere de ce
fait ainsi qu'on le voit c'est l'expression du vreu national desireux d'ecarter
la Boyarerie et l'etranger mais de plus qu'en Moldavie, i1 presente le caractere
d'une protestation contre la conference de Paris, laquelle contrairement au
vreu des Divans a pretendu imposer aux Moldo-Valaques une constitution
arbitraire. Cette election a-t-elle ete concertee d'avance. C'est ce qu'il est
difficile de savoir autrement que par la connaissance exacte et detaillee des
faits. On pretend que cette unanimite resultant de debats a huis dos est due
egalement a l'impossibilite des deux partis de s'entendre sur le choix d'un
candidat capable de reunir la majorite. En ce qui concerne Ies causes de cet
evenement, l'intervention secrete de la France s'y montre au grand j our par
l'appui que ses agents ont donne au parti liberal unioniste et si elle n'a pas
concerte d'avance le choix d'un hospodar unique pour Ies deux Principautes.
Elle peut du moins se feliciter d'un resultat qu'elle a poursuivi depuis la
guerre d'Orient et auquel elle n'a renonce qu'a regret dans la conference de
Paris. L'Autriche seule fait triste figure et la triple defaite qu'elle vient de
subir en Serbie, Moldavie et Valachie diminuera singulierement son influence ·
sur le Danube. [ . ] 1•
. .
E. Jooris
• Arh . St. Buc., colecţia Microfilme Belgia, r. 1, c. 268 - 27 1 (Ministere des Affaires Etran
geres et du Commerce Exterieur, Bruxelles, Correspondance Politique, Legations, Turquie
voi. 8, 1859, doc. 1 1) .
Legaţia Belgiei Constantinopol, 9 februarie 1 859

Nr. de ordine 28
Domnule baron,
ŞTIREA alegerii domnului Cuza, domnitorul Moldovei, ca domnitor al
Valahiei a cufundat Poarta şi diplomaţia în stupoare. Guvernul otoman, după
ce s-a înţeles cu reprezentanţii Puterilor, tocmai a protestat împotriva ale-
357
gerii, făcînd apel la Conferinţă. Această poziţie a Porţii era uşor de prevăzut ;
ea nu poate admite această schimbare flagrantă şi îndrăzneaţă a unei convenţii
internaţionale, comisă în faţa Europei de o Adunare populară, în ciuda tuturor
drepturilor suzeranităţii. Puterile, la rîndul lor, n u pot accepta o formă de
guvernămînt care consacră principiul Unirii politice a Principatelor, pe care
au vrut să-l îndepărteze cu orice preţ ca periculos pentru integritatea Impe
riului otoman. Este ceea ce ziarul oficial anunţă în termeni clari, deşi rezer
vaţi. În ceea ce-i priveşte pe valahi, fiecare este de acord să spună că au peri
clitat poziţia şi au făcut rău vecinilor lor.
De fapt, alegerea acestuia din urmă cu greu ar fi putut fi contestată.
în Moldova, în timp ce în Valahia ea trebuie să fie anulată, şi anularea uneia
poate antrena anularea celeilalte. De fapt, le era uşor valahilor să urmeze
exemplul moldovenilor, stabilindu-şi alegerea asupra unui candidat liberal
unionist reprezentant al naţiunii şi liber de influenţe străine. în acest fel,
partida naţională ar fi putut să-şi atingă scopurile, înlăturînd cele două flagele
ale ţării - boierimea şi influenţa rusă sau austriacă - fără a se situa pe o
poziţie ilegală şi fără a da drept Puterilor, şi aşa nemulţumite, de a distruge
o op�ră contrară intenţiilor lor. Dacă Adunarea din Valahia ar fi ales, ca cea
din :\Ioldova, un domnitor liberal unionist, dorinţa naţională ar fi fost satis
făcută, influenţa străină îndepărtată, iar Poarta cu greu ar fi putut să revină
asupra unui fapt împlinit. Ceea ce o dovedeşte, este faptul că, deşi foarte nemul
ţumită de alegerea din Moldova, ea nu a îndrăznit să protesteze pînă acum
împotriva unei alegeri care pare legală. Astăzi, comisia moldoveană, venită
pentru a cere investitura domnului Cuza, a sosit la Constantinopol. Exemplul
confirmării alegerii lui Miloş în Serbia este un precedent pe care moldovenii
l-ar fi invocat pe bună dreptate şi cu succes. Domnitorul Cuza a şi preluat
puterea, formîndu-şi guvernul în Valahia. Depeşe telegrafice sosite ieri anunţă
numirea de unionişti recunoscuţi cum este Filipescu, Golescu şi Brătienii.
Depeşa consulului de la Bucureşti vă va da detalii pozitive in această privinţă,
ca şi pentru Moldova. Cît priveşte natura acestui fapt, aşa cum se prezintă,
el este expresia voinţei naţionale dornice de a îndepărta boierimea şi străină
tatea, dar, m::i.i mult ca în Moldova, el prezintă caracterul unui protest împo
triva Conferinţei de la Paris, care, contrar voinţei Divanurilor, a pretins să
imp•. mă moldo-valahilor o constituţie arbitrară. A fost oare această alegere
pusă la cale dinainte? Aceasta este greu de ştiut altfel decît prin cunoaşte
rea exactă şi detaliată a faptelor. Se pretinde că această unanimitate, rezul
tată. din dezbateri cu uşile închise, se d::i.toreaz ă în egală măsură imposibili
tăţii celor două partide de a se înţelege asupra alegerii unui candidat capabil
să întrunească majoritatea. în ceea ce priveşte cauzele acestui eveniment,
intervenţia secretă a Franţei s-a arătat clară ca lumina zilei prin sprij inul
pe care agenţii ei l-au dat p1rtidei liberale unioniste şi dacă nu cumva ea a
pus la cale dinainte alegerea unui domnitor unic pentru cele două Principate.
Ea poate cel puţin să se felicite pentru un rezultat pe care ea l-a urmărit de
la războiul din Orient şi la care ea nu a renunţat decît cu regret la Confe
rinţa de la Paris. Numai Austria este nemulţumită, iar tripla înfrîngere pe
care tocmai a suferit-o în Serbia, Moldova şi Valahia va diminua în mod
deosebit influenţa ei la Dunăre. [ . . ] 1 . .
E. Jooris
1 Despre situaţia din Serbia şi despre criza financiară din Imperiul otoman.
358
126
1 859 ianuarie 28 /februarie 9, Constantinopol. Raportul lui E. Targioni către

L. Carafa, referitor la alegerea lui Al. I. Cuza ca domn al Ţării Româneşti
şi ecoul acestui eveniment la Poartă; presiunea exercitată de populaţie asupra
Adunării Elective din Bucureşti pentru alegerea lui Al. I. Cuza.
N. 47 Costantinopoli 9 Febbraio 1 859

Eccellenza
IL GIORKO 6 corrente, per telegrafo, ebbe la Porta l'avviso essere

stato eletto Ospodaro di Valachia, ad unanimita di voti de' membri presenti dell'
Assemblea, non escluso ii Metropolitano ed i Vescovi, ii Colonnello Rusa,
gia prescelto per la stessa dignita in Moldavia.
E stato l'avvenimento preparato dal partito esaltato, nella lusinga che
vura considerato qual manifestazione della popolazione Valacca in favore
della unione de' due Principati in un solo stato. E per raggiungere Jo scopo
non ha avut o renitenza di ricorrere a' mezzi piu violenti.
Gia la Porta era stata prevenuta, che riunivasi in Bucarest molta gente
armata estranea alla Citta, la quale, sospettavasi, si proponesse usar violenza
alla assemblea che proceder <lovea all'elezione dell'Ospodaro, per cui avea
ingiunto alla Caimacamia di vigliare attentamente al mantenimento dell'ordine
pubblico. Pare pero che i mezzi di cui poteasi disporre per l'oggetto non erano
�ufficient i.
Venuto il giorno dell'elezione e riunitasi l'assemblea, numeroso stuolo
di person e armate volle penetrare nella sala delia seduta. La guardia che
custodiva l'ingresso vi si oppose, ma giudicandola troppo debole per resisterc
con successo, e per evitare inutile spargimento di sangue, ordino il Metro
politano, Presidente dell'Assemblea, che cessasse dalla resistenza.
Penetrati i rivoluzionarî nel seno dell'Assemblea con le anni 1 le impo
sero la ]oro volonta.
11 Gonrno Ottomano e stato oltremodo sorpreso e dimostra grave ri
sentiment o per l'accaduto e tantomaggionnente che, siccome ho gia avuto
l'onore di annunciarlo a Vostra Excellenza, era quasi sicuro della elezione di
un Ospodaro conservatore in Valachia e che in tal guisa sarebbesi riuscito
a comporre, in qualche maniera conciliante la vertenza de' Principati.
Per mezzo del telegrafo la Porta ha fatto il giorno 7 pervenire alle Cortî
segnatarie del Trattato di Parigi de' 30 Marzo 1 856 e Convenzione del 1 9
Agosto dello scorso anno, la protesta di cui accludo 2 copia, e con la quale
chiede la riunione delia Conferenza onde intendersi intorno alia maniera di
far rispettare le dette stipolazioni.
Mentre attende le risposte, si dispone il Governo Ottomane a riunire
qualche corpo di truppe sulla sponda del Danubio, perlocche ha chiamato
sotto le bandiere parte della riserva.
Intanto ii nuovo eletto senza tener conto della violazione de' trattati
e del consenso della Porta ha assunto benanche il governo della Valacchia,
nominando Ministri, scelti, come di ragione, nel partito, cui <leve le sua ele
zione, cioe Philipesco presidente del Consiglio e Ministro della Giustizia.
Nicola Golesco all'intemo, Due Ghika 3, di cui uno a' culti, Due Bratiano 4•
339
Si pretende che Kouza abbia sottoscritto un atto in virtu del quale si
obbliga a rinunciare all'Ospodarato qualora, riuniti i Principati in un solo
stato, fosse . destinato un Principe straniero a governarli, locche dimostra
ad evidertza lo scopo de' maneggi del partito esaltato.
Si osserva che mentre il Signor Place, Console di Francia, e incolpato
di avervi preso parte ed incoraggiati, viene di essere promosso a Console
Generale.
• Arh. St. Buc., elecţia Microfilme Italia, r. 33/ l, c. 14 1 - 144 (Archivio di Stato di Na.poli,
Ministere <legii Affari Esteri, fascia 258, no 47) .
Ed. P. Buonincontro, L' Unione dei Principati Danubiani nei documenti diplomatici napoletani,
Napoli, 1972, p. 19 1 - 192.
Nr. 47 Constantinopol, 9 februarie 1 859
Excelenţă,
Î N ZIUA de 6 a lunii curente, Poarta a primit ştirea că a fost ales ca

domnitor al Valahiei, cu unanimitatea de voturi a membrilor prezenţi în
Adunare, inclusiv cele ale mitropolitului şi episcopilor, colonelul Cuza, deja
înălţat la aceeaşi demnitate în Moldova.
Evenimentul a fost pregătit de partida radicală, prin eludarea (Con
venţiei), cum se pare că a fost considerată acea manifestare a p:>pulaţiei
valahe în favoarea Unirii celor două Principate într-un singur stat. Şi spre
a-şi atinge scopul, nu a ezitat să recurgă la mijloace violente.
Deja Poarta fusese prevenită că în Bucureşti se strînge multă lume înar
mată din afara (oraşului), care, se bănuia, îşi propusese să uzeze de violenţă
în Adunarea care urma să procedeze la alegere3. domnitorului, din care pri
cină se poruncise Căimăcămiei să vegheze la menţinerea ordinii publice. Se
pare totuşi că mijloacele de care putea dispune nu erau suficiente.
Venind ziua alegerilor şi întrunindu-se Adunarea, un grup numeros de
oameni înarmaţi a încercat să pătrundă în sala de şedinţe. Garda care
păzea intrarea s-a opus, dar mitropolitul, preşedintele Adunării, socotind-o prea
slabă pentru a face faţă cu succes şi spre a evita o vărsare inutilă de sînge,
a poruncit ca rezistenţa să înceteze.
Pătrunzînd în mijlocul Adunării cu armele în mînă 1, revoluţionarii
şi-au impus voinţa.
Guvernul otoman a fost surprins peste măsură şi şi-a manifestat pro
funda nemulţumire pentru acest deznodămînt, cu atît mai mult cu cît, aşa
cum am avut dej a onoarea să comunic Excelenţei Voastre, el era aproape
sigur că în Valahia va fi ales un domnitor de nuanţă conservatoare, şi că astfel
s-ar fi reuşit rezolvarea într-o manieră convenabilă a diferendului privind
problema Principatelor.
Î n ziua de 7, Poarta a transmis telegrafic Puterilor semnatare ale Tra
tatului de la Paris, din 30 martie 1 856, şi a Convenţiei din 1 9 august al anului
trecut protestul a cărui copie o anexez 2, prin care cere întrunirea Conferinţei,
la care intenţionează să discute maniera de respectare a susziselor prevederi.
1 Afirmaţie eronată.
2 Nu se află pe microfilm.
360
Aşteptînd răspunsul Puterilor, guvernul otoman pregăteşte concen
trarea unui corp de armată pe malul Dunării, în care scop a chemat sub
arme un anumit număr de rezervişti.
Deocamdată, noul ales, fără a ţine seama de încălcarea tratatelor şi
de consimţămintul Porţii, a format guvernul Valahiei, numindu-i pe miniştri,
aleşi, cum era de aşteptat, din rîndul partidei căreia îi datorează alegerea
sa, respectiv pe Filipescu ca preşedinte al Consiliului şi ministru de j ustiţie,
Nicolae Golescu la interne, cei doi Ghica 3, dintre care unul la culte şi cei
doi Brătianu 4•
Se pretinde că (domnitorul) Cuza ar fi semnat un act în virtutea căruia
se obligă să renunţe la domnie, dacă după Unirea Principatelor într-un singur
stat va fi desemnat un prinţ străin spre a-l guverna, fapt care arată limpede
scopul intrigilor partidei radicale.
Se constată că domnul Place, consulul Franţei, deşi învinuit că s-ar
fi amestecat în aceste intrigi, . încuraj îndu-le (în sensul dorit de radicali),
este promovat la rangul de consul general.
1 27
1 859 ianuarie 29/februarie 10, Paris. Scrisoarea lui Al. Walewski către dom
nitorul Al. I. Cuza, referitoare la poziţia împăratului Napoleon al Iii-lea faţă
de dubla alegere.
10 Fevrier 1 859
Prince,
L'EMPEREUR a rec;:u avec un interet veritable la lettre par laquelle

vous lui avez annonce votre election a l'Hospodarat. Les sympathies que
vous exprimez pour la France et pour sa Majeste l'ont vivement touche,
et Elle s'est plue surtout a retrouver dans votre langage la genereuse inspira
tion des Sentimens de patriotisme et de devouement que VOUS portez a VOtre
pays. De tels sentimens expliquent Ies suffrages unanimes qui vous ont ap
pele au pouvoir et vous y puiserez vous-meme la confiance qui vous est ne
cessaire pour faire le bien qu'on attend de Votre Altesse.
L' Empereur, vous le savez, avait espere pour la nation roumaine des
institutions plus confonnes a ses vceux. Mais, bien qu'imparfaites, celles
qu'elle a rec;:ues constituent un progres reel, et vous pouvez beaucoup pour
les destinees de votre pays en mettant tous vos soins a Ies appliquer de maniere
a montrer au monde, par l'usage que vous saurez en faire, que Ies Moldo
Valaques etaient dignes d'obtenir davantage.
Je suis !'interprete de Sa Majeste Imperiale, en vous disant que des
vceux vous accompagnent dans l'accomplissement de cette noble et difficile
tâche. Je suis heureux d'avoir a vous exprimer ce nouveau temoignage de
l'interet que Sa Majeste porte aux Principautes Unies, et j e vous prie de
recevoir en meme temps mes felicitations personnelles.
3 Evidentă. confuzie ; din guvernul respectiv nu fă.ce parte nici un membru al familiei
Ghica.
4 Numai Dumitru Brătianu fă.cea parte din guvern, ca ministru al afacerilor externe.
36 1
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 43 (Ministere des Affaires Etrangeres, Archives
Diplomatiques, Correspondance Politique des Consuls, Turquie-Jassy, voi. 9, f. 52).
Ed. D. A . Sturdza şi J . J. Skupiewski, Aete şi documente . . . , voi. IX, Bucureşti, 190 1, p. 283.
.
10 februarie 1 859
Prinţe,
Î MPĂRATUL a primit cu deosebit interes scrisoarea prin care-i anunţaţi

alegerea dumneavoastră ca domnitor. Sentimentele de simpatie pe care le
exprimaţi faţă de Franţa şi faţă de Maiestatea Sa l-au mişcat profund şi i-a
făcut plăcere îndeosebi să regăsească în cuvintele dumneavoastră expresia
generoasă a sentimentelor de patriotism şi devotament pe care le manifestaţi
faţă de ţara dumneavoastră. Astfel de sentimente motivează sufragiul unanim
care v-a adus la putere şi de aici se poate nutri încrederea care vă este ne
cesară pentru a face binele ce se aşteaptă de la Alteţa Voastră.
Î mpăratul, o ştiţi, a dorit pentru naţiunea română structuri instituţionale
mai adecvate dG>rinţelor sale. Dar, deşi imperfecte, cele pe care le-a obţinut
constituie un progres real şi dumneavoastră puteţi face mult pentru destinele
ţării dumneavoastră, acordînd toată grija înfăptuirii lor în aşa fel încît să
arătaţi lumii, prin modul în care veţi face aceasta, că moldo-valahii sînt
demni de a obţine mai mult.
Mă fac interpretul dorinţelor Maiestăţii Sale spunîndu-vă că urările sale
vă vor însoţi în îndeplinirea acestei nobile şi dificile misiuni. Sînt fericit
să vă pot transmite această nouă dovadă a interesului pe care Maiestatea
Sa îl poartă Principatelor Unite şi vă rog, în acelaşi timp, să primiţi felicitările
mele personale.
1 28
1 859 ianuarie 29/februarie 1 0, Paris. Raportul lui A. Hiibner către K. F. Buol,

redind o convorbire ocazională cu împărăteasa Eugenia, soţia lui Napoleon
al III-iea, pe tema dorinţei de Unire a românilor.
Paris, le 10 Fevrier 1 859
1\Ionsieur le Comte,
[ ] 1. QUANT A la double election de Couza, j 'entrevois de bien mau-

• • •
vaises tendances ici, et je crains que Lord Malmesbury ne soit faible.

L' Imperatrice m-a dit : „Vous voyez que Ies Principautes veulent l'Union".
- „Non, Madame, je vois seulement qu'il y a 13.-bas de fiers intrigans !"
L'Imperatrice rougissait d'impatience. „Non, c'est le vreu national" -
s'ecria-t-elle - on y veut l'Union ! "
- Pardon, Madame, o n y Yeut l'independance, e t pour y arriver, o n vote
pour l'Union. Or, comme l'Autriche nut le maintien de la Porte, elle ne veut
pas l'independance des Principautes et, par consequence, elle s'oppose a
l'Union" .
Je vous donne ce bout de conversation parce qu'il laisse prevoir l a con
duite du gouvernement frarn;ais. [ . . ] 2• .
Hiibner
;363
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme Austria, r. 274, c. 38- 40 (Haus-, Hof- und Staatsar
chiv Wien, Politisches Archiv IX, Frankreich, Berichte 1859, K. 62).
Ed. R . V. Bossy, L'A utriche . . p. 207. „
Paris, 1 0 februarie 1 859'

Domnule conte
[ ] 1. Î N PRIVINŢA dublei alegeri a lui Cuza, prevăd manifestarea
. • .
aici a unor tendinţe foarte nefavorabile (nouă) şi mă tem că lordul Malmes

bury va da dovadă de slăbiciune.
Împărăteasa mi-a spus : „Vedeţi (deci) că Principatele vor Unirea".
- „Nu , doamnă, eu văd doar că acolo există nişte intriganţi arogariţi ! "
Împărăteasa, înroşindu.-se de nervozitate. „Nu, este voinţa naţională'"
- izbucni ea - „Acolo se vrea Unirea !"
- „Mă scuzaţi, doamnă, acolo se vrea îndependenţa, iar spre a se atinge
acest .scop, se votează pentru Unire. Î nsă cum Austria doreşte menţinerea
Porţii (otomane), ea nu doreşte independenţa Prin�ipatelor şi, în consecinţă�
se opune Unirii".
Vă redau acest fragment de conversaţie întrucît el (ne) ajută să pre
vedem conduita guvernului francez. [ . ] 2 . . •
Hiibner
1 şi 2 Se referă la raporturile franco-austriece.
364
1 29
1 859 ianuarie 29/februarie 1 0, Iaşi. Telegrama lui H. A. Churchill către

J. H. Malmesbury, despre atitudinea consulilor rus şi prusian după dubla
;alegere a lui Al. I. Cuza.
Jassy, February 1 0
Decypher
RUSSIAN and Prussian consuls strongly encourage Moldavians to go

.ahead. French Consul bas latterly on different occasions held language to
the following effect : you have deserved the success that has crowned your
utmost endeavours and my own. The Emperor approves your conduct and
is ready to support you.
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Anglia, r. 67 (Public Record Office, Foreign Office/78,
Turkcy, vol 1 443, f. 1 1 3).
Iaşi 10 februarie
Telegramă descifrată
CONSULII rus şi prusian încurajează puternic pe moldoveni să meargă

m ai departe. Consulul francez a vorbit în diferite ocazii în următorul sens :
aţi meritat succesul care a încoronat cele mai profunde strădanii ale voastre
.şi ale mele. Î mpăratul aprobă conduita voastră şi este gata să vă sprij ine.
1 30
1 859 ianuarie 29 /februarie 1 O, Iaşi. Raportul lui H. A. Churchill către H.L.Bul

wer, referitor la dubla alegere a lui Al. I. Cuza ; sentimentele favorabile Unirii
existente în Moldova ; atitudinea consulilor Franţei şi Rusiei faţă de Unire.
Jassy, February 1 0-th 1 859

Copy
Sir,
ALEXANDER COUZA the chosen of the people of Moldavia bas like

wise been elected for Wallachia, he has accepted the position, and has taken
the Government of that Principality in hand. The predominant feeling bere
is ll.ndoubtedly for the Union and nothing short of the Union will be pala
table to this people. Couza was placed on the throne of Moldavia with the
understanding that he should gave way to this combination ; he has ful
filled his promise by offering to abdicate in favour of a foreign Prince. Little
attention will be paid to the Porte's refusal to recognize this state of things ;
it is even a matter of doubt, whether, without compulsion, they will listen
to th-e decision of the Great Powers.
365
The Prince quits Jassy on the 1 4'11 for Bucharest, and shortly afterwards
the legislative assemblies of both principalities meet at Fokshany.
The attitude of Russia is clearly defined since things have taken this
new turn. The Union of the two · principalities has always been its object ;
nor can it be a matter of surprise to see its agents advocate this cause.
The French Consul has invariably expressed himself in favour of the
Union. On one occasion he is reported to have said : „Vous avez obtenu votre
liberte. Vous meritez le succes qui a couronne vos efforts. L'Empereur ap
prouvre votre conduite et au besoin saura vous soutenir". On another occa
sion at a public demonstration on the day Couza's nomination to \Vallachia
was made known, he, in addressing the public, said : „Nous avans travaille
ensemble. Natre succes a ete couronne. Ayez confiance dans l'avenir et
soyez sur que le soutien ne vous manquera pas".
The Russsian Consul bas also been heard to encourage the Union, and
on one occasion he cried out to the public that were vociferating under his
windows : „Vivat Unirea Principatelor". Life to the Union of the Principali
ties ; and with regard to the latter an Englishman who are present, would
take this oath to it.
The conspiracy is still under secret investigation. Prince Alexander Couza
tells me that Gregory Sturdza is seriously compromised in it, but as yet
he continues to take part in the deliberations of the Assembly, in which holds
forth in strong terms for Union. I beg to inclose his defence which appeared
in one of the local papers 1•
The Wallachian deputation was today presented to the Prince and to
the Assembly. The Prince was seated on a throne with all the deputies an d
authorities of Moldavia surrounding him. The French and Russian Consuls
attended the ceremony. A speech was read by �fr. C.A. Rosetti, one of the
members of the deputation, couched in most violent terms in favour of the
Union and against those Powers who opposed its accomplishment. This speech
was received with enthusiasm.
All this excitement forebodes no good. Some conservatore have already
applied to me for protection. I shall not shut my doors upon them, unless
Her Majesty's Gouvernemnt orders me to do so.
( Signed) Henry A. Churchill
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Anglia, r. 67 (Public Record Office, London, Foreign
Office/78 Turkey, voi. H43, f. 12.5- 128).
Copie
Iaşi, 1 0 Februarie, 1 859
Excelenţă,
ALEXAKDRU CUZA, alesul poporului din Moldova, a fost ales ş1 m

Valahia ; el a acceptat această poziţie şi a preluat conducerea guvern11lui
din acest Principat. Aici sentimentul predominant este, fără îndoială, pentru
366
Unire şi acest popor nu acceptă nimic altceva decît Unirea. Cuza a fost instalat
la tronul Moldovei cu înţelegerea ca el să cedeze drum liber acestei combinaţii ;
el şi-a realizat promisiunea oferindu-se să abdice în favoarea unui prinţ
străin. Se va acorda prea puţină atenţie refuzului Porţii de a recunoaşte
această stare de lucruri ; este chiar îndoielnic, dacă, fără constrîngere, (ro
mânii) vor asculta de hotărîrea Marilor Puteri.
Principele părăseşte laşul pe ziua de 1 4 curent, pentru a pleca la Bu
cure�ti şi, la puţin timp după aceea, Adunările legislative din ambele Prin
cipate se întîlnesc la Focşani.
Atitudinea Rusiei este clar definită, de cînd lucrurile au luat această
nouă întorsătură. Obiectivul a fost întotdeauna Unirea celor două Principate ;
nu ar fi o chestiune de surpriză să-i nzi pe agenţii săi (diplomatici) susţinînd
această cauză.
Consulul francez s-a exprimat invariabil în favoarea Unirii. I ntr-o îm
prejurare s-a relatat că a spus : „Aţi obţinut libertatea . Meritaţi succesul
care a încununat eforturile voastre. I mpăratul aprobă a titudinea voastră
şi, la nevoie, vă va sprij ini". Cu o altă ocazie, la o demonstraţie publică, în
ziua numirii lui Cuza în Valahia, s-a făcut cunoscut că el, adresîndu-se publicu
lui, a spus : „Am lucrat împreună. Succesul nostru a fost deplin. A veţi în
credere în viitor şi fiţi siguri că sprijinul nu vă va lipsi".
Consulul rus a fost auzit că a încurajat Unirea şi într-o împrej urare a
strigat publicului care aclama sub ferestrele lui : „Vivat Unirea Principate
lor". Trăiască Unirea Principatelor ; iar cu privire la acesta din urmă, un
englez care a fost de faţă s-a şi j urat că aşa a fost .
Conspiraţia este încă sub im·estigaţie secretă. Principele Alexandru Cuza
îmi spune că Grigore Sturdza s-a compromis grav, dar continuă totuşi să ia
parte la deliberările Adunării, unde perorează în termeni categorici pentru
Unire. Cer permisiunea să includ apărarea sa, care a apărut în unul din ziarele
locale. 1
Delegaţia valahă s-a prezentat astăzi la Principe şi la Adunare. Principele
stătea pe tron, cu toţi deputaţii şi autorităţile Moldovei în j urul său. La cere
monie au luat parte consulul francez şi cel rus. A fost citit un discurs de către
domnul C.A. Rosetti, unul din membrii delegaţiei, formulat în cei mai vio
lenţi termeni în favoarea Unirii şi împotriva acelor Puteri care se opun la
realizarea ei. Discursul a fost primit cu entuziasm.
Toată această agitaţie nu prevesteşte de bine. Cîţiva conservatori mi-au
şi cerut protecţia. Nu le voi închide uşa, numai dacă nu-mi ordonă guvernul
l\Iaie stă ţii Sale să o fac.
Am onoarea . . .
(semnat) Henry A. Churchill
1 Documentul se află pe rolă, intre f. 129- 132, sub forma unui extras din „ Steaua
Dunării", nr. din 23 ianuarie/4 februarie 1859.
36î
1 31
1 859 ianuarie 30/februarie 1 1 , (Paris) . Instrucţiuni ale lui Al. Walewski către
A. Lallemand, în legătură cu dubla alegere a lui Al. I. Cuza.
No. 1 3 Le 1 1 Fevrier 1 S59

Monsieur,
] 'AI RE<;U Ies depeches que vous m'avez fait l'honneur de m'adres
ser j usqu'au 2 de ce mois et au No 1 1 .
Votre message telegraphique du 7, m'annon r,ant l'intention de la Porte
de demander la reunion de la Conference, m'est egalement parvenu. Monsieur
le charge d'affaires de Turquie a Paris m'a prevenu qu'il avait a me faire
une communication sur le meme sujet. Le gouvernement de l'Empereur s'en
entendra avec Ies puissances co-signataires du traite de Paris et ii est tout
dispose en ce qui le concerne a donner son assentiment a ce que Ies plenipo
tentiaires reunis en Conference soient appeles a examiner Ies questions que
souleve la double election de Monsieur Couza.
A Ies considerer separement chacune de ces deux elections paraît etre
valable puisqu'aux termes de la Convention du 1 9 Aout, un Moldave reUDis
sant d'ailleurs Ies conditions voulues est eligible en Valachie aussi bien qu'en
Moldavie. D'un autre câte ii est manifeste que la Convention a entendu qu'il
y aurait deux Hospodars et dans l'etat actuel de la Constitution des Princi
pautes-Unies, Monsieur Couza ne saurait legalement cumuler Ies deux gou
vememen ts.
Sous ce rapport la Conference doit etre appelee a aviser, mais a .mon
avis elle n e saurait apporter trop de maturite dans des deliberations, car la
question qu'il s'agira de resoudre peut difficilement etre limitee a la simple
interpretation d'un acte intemational.
La Convention du 1 9 Aout et le Hatti-Scherif promulgue en consequence
ont eu pour objet essentiel d'assurer l'ordre et la tranquillite dans Ies Prin
cipautes Moldo-Valaques en y etablissant sous la garantie des Puissances un
regime mieux approprie aux besoins et aux vreux des populations. Or, en
presence de la manifestation qui vient de se produire avec autant d'elan
que d'unanirnite dans l'une et l'autre Principautes n 'est-il pas permis de s e
demander si l e but principal que l'on s'etait propose n e s e trouverait veri
tablement atteint ?
Et s'il etait constate aux yeux des puissances signataires de la Conven
tion du 1 9 A01ît que l'etat de choses qu'elles consacre, loin d'assurer le main
tien de la tranquillite dans Ies Principautes, doit y laisser subsister au con
traire des causes permanentes d'agitation ne serait-il pas permis de se deman
der s'il n 'y a pas lieu de se concerter pour chercher Ies moyens de prevenir
des eventualites auxquelles la sagesse des cabinets ne saurait etre indiffe
rente ? Sans pretendre prejuger Ies decisions qu'il conviendrait de prendre a
l'egard de ces questions, le gouvemement de l'Empereur pense qu'il y a
lieu de Ies prevoir et sans que vous ayez a leur faire part de ces appre
ciations vous pourrez vous en inspirer dans vos entretiens avec Ies minist1 es
du Sultan. [ . . . ] 1 .
368
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme Franţa, r. 165, c. 209 - 2 1 1 (Ministere des Affaires Etran
geres, Archives Diplomatiques, Paris, Correspondance Politique Turquie, voi. 339).
Em. Poştăriţă, Bucureşti, 1980, p. 448 - 449 ..
Nr. 1 3 1 1 februarie 1 859
Domnule,
AM PRIMIT depeşele pe care mi'-aţi făcut onoarea să mi le adresaţi

pînă la 2 a lunii curente şi pînă la nr. 1 1 .
Mesaj ul dumneavoas.tră telegrafic din 7 februarie, anunţîndu-mi intenţia
Porţii de a cere întrunirea Conferinţei mi-a sosit de asemenea. Domnul în
sărcinat cu afaceri al Turciei la Paris m�a prevenit că are să-mi facă o comu
nicare pe aceeaşi temă. Guvernul împăratului se va înţelege cu Puterile co
semnatare ale Tratatului de la Paris şi este dispus, în ce-l priveşte, să-şi dea
asentimentul ca plenipotenţiarii întruniţi în Conferinţă să fie chemaţi a
examina problemele pe C1.re le ridică dubla alegere a domnului Cuza.
Considerate separat, fiecare din cele două alegeri pare a fi valabilă, fiindcă,
în termenii Convenţiei din 1 9 august, un moldovean, întrunind de altfel
condiţiile cerute, este eligibil în Valahia tot atît de bine ca şi în Moldova.
Pe de altă parte, este clar că Convenţia a înţeles că vor exista acolo doi domni
tori, iar în starea actuală a constituţiei Principatelor Unite, domnul Cuza
n-ar putea cumula în mod legal ambele guvernări.
Sub acest raport, Conferinţa trebuie să fie chemată a hotărî, dar, după
părerea mea, ea n-ar putea aduce prea multă maturitate în dezbateri, căci
problema care trebuie rezolvată poate fi cu greu limitată la simpla inter
pretare a unui act internaţional.
Convenţia din 1 9 august şi hatişeriful promulgat, ca urmare, au avut
ca obiect esenţial de a asigura ordinea şi liniştea în Principatele moldo-va
lahe, stabilind sub garanţia Puterilor un regim mai bine adaptat nevoilor
şi dorinţelor populaţiilor. Or, în prezenţa manifestaţiei care s-a produs cu atîta
elan şi cu unanimitate în unul, ca şi în celălalt Principat, nu este oare permis
să n e întrebăm dacă scopul principal pe care n i l-am propus n-a fost cumva
atins cu adevărat ?
Şi dacă în ochii Puterilor semnatare ale Convenţiei din 1 9 august a fost
constatat că starea de lucruri pe care o consacră, departe de a asigura liniş
tea în Principate, va lăsa să subziste, din contra, nişte cauze permanente
de agitaţie, nu este oare permis să ne întrebăm dacă nu cumva este cazul
să ne întrunim pentru a căuta mijloacele de prevenire a eventualităţilor
faţă de care înţelepciunea cabinetelor n-ar putea fi indiferentă ? Fără să
pretindă a anticipa hotărîrile care ar fi bine să fie luate în privinţa
acestor probleme, guvernul împăratului crede că este cazul să le pre
vadă şi, fără ca dumneavoastră să aveţi sarcina de a comunica miniştrilor
sultanului aceste aprecieri, puteţi să vă inspiraţi din ele în convorbirile dum
n eavoastră cu aceştia. [ ] 1.
. . .
1 Măsurile fiscale ale comisarului Porţii la Pjeddah (Medjaz).
369
1 32
1 859 ianuarie 30/februarie 1 1 , Iaşi. Raportul luiH. A. Churchill cătreH. L. Bul

wer, despre atitudinea ezitantă a Porţii de a-l confirma pe Al. I. Cuza ca domn
în Principate şi efectele acestei atitudini asupra populaţiei din Principate.
Copy
No. 7 Jassy, February 1 1 th 1 859
Sir,
ON THE RECEIPT of Your Excellency's telegram of the 8th instant,

I waited on the new Hospodar and communicated to him Your Excellency's
advice to be moderate in his proceedings and to await the j oint decision of
the Great Powers. Your Excellency's counsels had not I am sorry to say,
the slightest effect on him. He did not, în the least, disguise his hatred and
aversion towards the Turks, or his exasperation at the doubts raised against
the legality of the elections, or the regularity of his nornination to the Prin
cipality of Moldavia, and the impression made on my mind at the end of
my interview was that the l\Ioldo-Wallachians will go to extrernes with Turkey
should this Power try to enforce its authority in the Principalities. The Prince
promised me that the decision of the Conference would have great weight
on their future proceedings, but added that he relied on the j ustice of Eng
land to allow them to have a mode of Govemment of their own choosing,
aud that he would, with pleasure, withdraw into private life if his country
were endowed with a Foreign Prince for the two Principalities.
The situation of affairs in Moldavia is this : seeing that their irregulari
ties had been tolerated by all, and even encouraged by some of the Powers,
and having constantly been told that a fait accompli would be looked upon
as a fait accompli by France and Russia, Young Molda via, whose sole dream
was the union of the two Principalities under a Foreign Prince and the in
dependence of their country has, one after the other, distorted the conven
tion, accepted a portion of it and rej ected the other portion , and finally
has put it aside altogether. Constant to the principles of the unionist party
to which he belongs, the new Hospodar of Moldavia, on his election to the
Principality of Wallachia, offered to abdicate in favour of the cherished wishes
of his party.
N ow it must be observed that it is not the Prin ce who takes the lead,
but the unionists who sweep everything before thern ; and these themselves,
are encouraged and supported by France and Russia. Who, then, better
than these t\\'O Powers can tell what the ultimate resuit of these complica
tions will be ?
The reason for so much exasperation on the part of the Moldo-Wal
lachians against the Turks is not obvious, but that such exasperation exists
is a fact beyond doubt : and the Principalities, I am told by the highest au
thority, are prepared to shed their last drop of blood fot their autonomy or
independence. Nor will they make any difference between these two terms.
A forced Ioan and large levies of troops are to be made incessantly, and I
370
forsee great calamities should the Porte interfere alone, as in that case; its
partizans will run the risk of paying dearly for this interference.
Fresh elections, as the present moment, on a satisfactory basis are next
to impossible. If Couza's election is not to hold good let some one else be
named without an election. In the conservative party I see no one who would
offer any guarranty for a good and stable Government ; and the conspiracy,
which it now appears was originally raised against the event of Michael Stur
dza's success, shows the danger in which the country would have been plunged
had he or any of this partizans come to the throne.
The object of Young Moldavia was the union under a Foreign Prince,
thc man therefore little matters ; the result would have been the same had
the Prince been a Mavrogeni or a Negri.
The Porte would have done well to have acknowledged Couza from
ţhe \'ery beginning to the Hospodars of this Principality. Her hesitation, I
fcat, has exasperated this people to a pitch that she must now either accept
what bas taken place or send her battalions over the Danube.
(signed) Henry A . Churchill
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Anglia, r. 67 (Public Record Office, London, Foreign
Office/78 Turkey voi. HiJ, f. 135- 138).
Copie
Iaşi, 1 1 februarie 1 859
Xr. 7
Excelenţă,
LA PRIMIREA telegramei Excelenţei Voastre din data de 8 august,

l-am vizitat pe noul domnitor şi i-am comunicat sfatul Excelenţei Voastre
de a fi moderat în acţiunile lui şi de a aştepta acţiunea comună a marilor
Puteri. Sfaturile Excelenţei Voastre - îmi pare rău (că trebuie) să o spun
-· n u au avut nici cea mai mică influenţă asupra lui. Nu şi-a mascat, cel
puţin , ura şi aversiunea faţă de turci, sau exasperarea faţă de îndoielile (Pu
t erilor) în legătură cu legalitatea alegerilor, ori (cu respectarea) reglementări
ler (Convenţiei) în privinţa numirii sale în Principatul Moldovei ; impresia
pe care mi-a lăsat-o la sfîrşitul întrevederii mele a fost că moldo-valahii vor
merge pînă la limita extremă cu Turcia, dacă această Putere va încerca
să-şi impună autoritatea în Principate. Pdncipele mi-a promis că hotărîrea
Conferinţei va avea o mare greutate asupra acţiunilor lor viitoare, dar a
adăugat că s-a bizuit pe (sentimentul de) justiţiei al Angliei, care
le va permite să aibă un guvern ales de ei şi că el se va retrage cu plăcere
în viaţa particulară, dacă ţara lui ar fi înzestrată cu un prinţ străin în cele
două Principate.
Situaţia din �foldova este aceasta : văzînd că neregulile au fost
tolerate de către toţi şi chiar încurajate de către unele din Puteri şi spunîndu-se
constant că faptul împlin.# va fi considerat de către Franţa şi Rusia ca un
fapt împlini't, tînăra Moldavă, al cărei singur vis a fost Unirea celor două
Principate sub un prinţ străin şi independenţa ţării, a denaturat Convenţia
a acceptat o parte, a respins cealaltă parte şi în final a înlăturat totul. Con
371
stant principiilor partidei unioniste de care aparţine, noul domnitor al. Mol
dovei, cu ocazia alegerii sale în Principatul Valahiei, s-a oferit să abdice în
favoarea dorinţelor nutrite de către partida sa. Acum trebuie să se remarce
că n u principele este cel care preia comanda, ci unioniştii care mătură totul
în faţa lor ; şi ei sînt încurajaţi de Franţa şi Rusia. Cine, apoi, ar putea spune
mai bine decît aceste două Puteri care va fi rezultatul final al acestor compli
caţii ?
Motivul unei atît de mari exasperări din partea moldo-valahilor împotriva
.
turcilor n u este evident, dar că există o asemenea exasperare este un fapt
sigur ; şi Principatele - mi s-a spus de către cea mai înaltă autoritate - sînt
pregătite să-şi verse ultima picătură de sînge pentru autonomia şi indepen
denţa lor. Nici nu vor face n ici o diferenţă între aceşti doi termeni. Trebuie
să se facă un împrumut forţat şi o recrutare continuă şi masivă de trupe şi
prevăd că Poarta va fi amestecată în mari greutăţi, după cum, în acest caz,
partizanii ei vor risca să plătească scump acest amestec.
Alegeri noi, în momentul de faţă, avînd o bază satisfăcătoare, sînt aproape
imposibile. Dacă alegerea lui Cuza nu este valabilă, să fie altcineva numit
fără alegeri. Î n cadrul partidei conserv...,.toare nu văd pe nimeni care ar putea
oferi vreo garanţie pentru un guvern bun şi stabz'l ; şi conspiraţia, care in
tervine acum, iniţial făcută împotriva eventualităţii succesului lui Mihail
Sturdza, arată pericolul în care ar fi aruncată ţara dacă acesta sau oricare
dintre partizanii lui ar ajunge la tron.
Obiectivul tinerei Moldove era Unirea sub un prinţ străin ; persoana
(acestuia) interesează deci puţin ; rezultatul ar fi fost acelaşi dacă princi
pele ar fi fost un Mavrogheni sau un Negri.
Poarta ar fi făcut bine să-l fi confirmat pe Cuza chiar de la început domni
tor în aceste Principate. Mă tem că ezitarea ei a exasperat acest popor pînă
în gradul în care ea trebuie, acum, fie să accepte ceea ce s-a întîmplat, fie
să-şi trimită oştile peste Dunăre.
Am onoarea . . .
1 33
1 859 februarie 1 / 13, Bucureşti. Raportul lui R. G. Colquhoun către J. H. Mal

mesbury, referitor la starea de spirit din Ţara Românească, după dubla alegere
a lui Al. I. Cuza ; pregătiri pentru a rezista oricărei încercări de ocupaţie
străină.
Bucharest, 1 3 February 1 859

Nr. 24
Copy to Constantinople
)!y Lord,
TH E GOVERNMENT of the day have sent officers of the Militia to

the various parts of the Country, where the soldiery are quartered, to examine
and report on their state of efficiency.
374
Tbree engineers have likewise been sent to Calafat oposite Widdin, to
Giurgevo, opposite Rustchuk, and Calarache opposite Silistria, to see the
state of those points.
lt is really sad to hear the language adopted by the demagogues of the
day and their journals. They talk of their means of raising 1 50 OOO men to
resist any attempt at a foreign occupation. Were the proposal to be made to
the villages to raise two recruits from each bourg for active service, the recrui
ting officers would fare badly, the peasants are peacefully inclined and though
for a few days they may be roused to become formidable as a mass and '"hen
in a Capital mixed up with the rabble of the City - they are impatient of
control and would singly fa11 back on their homes.
The great fear I have is the agitation of the question between them and
proprietors, a question which they simply understand as being freed from all
obligations towards the proprietors and the grant to them of a certain quan
tity of land.
The democratic party will however pause before agitating the question,
as it is one on which the parties momentarilly allied to them, such as Ghykas
and Cantacuzene, will at once break off all connexion with them .
Orders have been transmitted to the villages round about the Capital to
send two or three of their elders to hail the arrinl of their Prince who is
expected bere on the 1 5th.
Robert G. Colquhoun
• Arh. St. Duc., colecţia Microfilme Anglia, r. 66 (Public Record Office, London, Foreign
Office/78, Turkey, vol. 14-4 1, f. 156- 157) .
Bucureşti, 1 3 februarie 1 859
Nr. 24
Copie la Constantinopol
Excelenţă,
GUVERNUL actual a trimis ofiţeri de miliţie în diferite părţi ale ţării,

unde sînt încartiruite trupe, pentru a inspecta şi raporta starea lor de eficacitate
Au fost trimişi şi trei ingineri la Calafat, vis-a vis de Vidin, la Giurgiu, vis-a
vis de Rusciuc şi la Călăraşi, vis-a vis de Silistra, pentru a Yedea starea acestor
locuri.
Este, într-adevăr, trist să auzim limbajul adoptat de demagogii zilei şi
de jurnalele lor. Vorbesc de mijloacele lor de a ridica 1 50 OOO oameni pentru a
rezista oricărei încercări de ocupaţie străină. Dacă ar trebui să se facă satelor
propunerea de a se ridica doi recruţi de fiecare tîrg, pentru serviciul activ,
ofiţerii de recrutare ar avea dificultăţi ; ţăranii au înclinaţii paşnice şi, deşi în
cîteva zile ar putea fi ridicaţi să devină o masă de oameni formidabilă, (totuşi)
cînd s-ar amesteca în Capitală cu gloata oraşului, ar fi iritaţi de controlul
autorităţilor şi s-ar înapoia singuri la casele lor.
Marea teamă pe care o am este agitarea problemei (raporturilor) dintre
ei şi proprietari, o problemă pe care ei o înţeleg în mod simplu, ca fiind elibe-
375
raţi de toate obligaţiile faţă de proprietari şi să li se ofere o anumită suprafaţă
de p ămînt .
Partida democratică va zăbovi totuşi înainte de a agita problema, ca
fiind una asupra căreia partidele s-au aliat între ele pentru moment, ca de
exemplu Ghiculeştii şi Cantacuzinii care vor rupe orice legătură cu ei.
Au fost date ordine satelor din j urul Capitalei să trimită doi sau trei dintre
cei mai mari dintre ei să întîmpine sosirea Principelui lor, care este aşteptat
aici pe data de 1 5 curent.
Am onoarea . . .
Robert G. Colquhoun
1 34
1 859 februarie 2/14, Petersburg. Raportul lui F. Chateaurenard către

Al. Walewski, în legătură cu opinia lui Gorceakov asupra modului de a se
acţiona la Constantinopol în cazul unui eventual refuz, din partea Porţii, de
a acorda învestitura domnitorului Al. I. Cuza.
Ambassade de France St. Petersbourg, 1 4 Fevrier 1 859

Direction Politique
No 1 6 .
Monsieur l e Corn te,
L'ACCUEIL fait par Votre Excellence aux ouvertures du Cabinet de

St. Petersbourg sur le principe qu'il y aurait lieu de faire prevaloir a Constan
tinople dans l'eventualite ou la Porte eleverait la pretention de refuser son
investiture aux hospodars elus dans Ies Principautes, a pleinement satisfait
le Prince Gortchakoff. Je lui ai fait part de l'opinion ou etait le Gouverne
ment de l'Empereur que l'investiture ne puisse etre refusee qu'a la suite d'une
entente entre toutes Ies Puissances, entente que la Porte pourrait incontesta
blement provoquer, mais sans laquelle elle ne pourrait prendre une decision
definitive et le Prince s'est empresse de me declarer qu'il la partageait entiere
ment. L'accord le plus complet existe donc sur ce point entre le Gouverne
ment de l'Empereur et celui de Russie, et leurs agents tiendront a Constan
tinople, le cas echeant, le meme langage et agiront dans le meme sens.
]'ai egalement entretenu le ministre des Affaires Etrangeres de Russie
des dispositions que le Cabinet Ottoman paraissait montrer de contester l'elec
tion de Monsieur Couza en Moldavie, en se fondant sur ce que le nombre des
suffrages exprimes ne suffirait pas rigoureusement pour la rendre valable 1 .
Le Prince Gortchakoff avait deja connaissance de ces dispositions, mais îl
croyait que le motif invoque contre le choix de Monsieur Couza etait plutot,
qu'il n'etait pas dans Ies conditions d'eligibilite, n'ayant pas rempli, par exem
ple, des fonctions publiques pendant dix ans, ni fait partie des assemblees ;
l 'argumentation de la Porte consisterait a pretendre que la denomination
d'assemblees, que porte l'article 1 3 de la convention du 1 9 Aout, ne pouvait
pas s'apliquer aux divans ad-hoc, dont Monsieur Couza a ete membre. Cette
distinction, qui ne repose que sur une subtilite, ne paraît en aucune fas;on
.376
au Cabinet de St. Petersbourg de nature a devoir etre admise, et il n'y aurait
pas lieu, dans son opinion, de s'arreter un instant a une opposition qui ne
serait pas basee sur un motif plus serieux. Quant au refus qui voudrait s'appu
yer sur l'insuffisance du nombre des suffrages, je n'ai pas cru pouvoir mieux
faîre, Monsieur le Comte, que de donner lecture confidentielle au Prince Gor
tchakoff de la depeche que Votre Excellence a ecrite a Monsieur de Lallemand,
et dont vous m'avez fait l'honneur de m'envoyer la copie j ointe a votre
depeche nr. 1 1 en date du 4 Fevrier : l'argumentation de Votre Excellence a
paru sans replique au Prince Ministre ; il I' adopte comme sienne, et donnera
pour instructions au charge d'affaires de Russie de se prononcer dans ce sens
si l'opinion contraire etait mise en avant a Constantinople.
Veuillez agreez . . .
Chateaurenard
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 3 1 1 , c. 8 1 - 84 (Ministere des Affaires Etrangeres,
Archives Diplomatiques, Correspondance Politique, Russie, voi. 2 18, f. 1 4 1 - 143).
Ambasada Franţei St. Petersburg, 1 4 februarie 1 859

Direcţia politică
Nr. 1 6
Domnule conte,
MODUL în care Excelenţa Voastră a primit propunerile guvernului de la

St. Petersburg în legătură cu principiul care ar fi indicat să predomine la
Constantinopol în situaţia în care Poarta ar ridica pretenţia să le refuze dom
nitorilor aleşi în Principate învestitura, l-a mulţumit pe deplin pe prinţul
Gorceakov. I-am comunicat opinia guvernului împăratului (nostru), cnn
form căreia învestitura nu ar putea fi refuzată decît în urma unei înţelegeri
între toate Puterile, înţelegere pe care Poarta ar putea, fără îndoială, s-o
determine, dar fără de care ea nu ar putea să ia o hotărîre definitivă, iar prinţul
s-a grăbit să-mi declare că o împărtăşeşte întru totul. Asupra acestei probleme
există deci perfectă înţelegere între guvernul împăratului şi cel al Rusiei şi,
dacă va fi cazul, agenţii lor vor folosi acelaşi limbaj şi vor acţiona în acelaşi
sens la Constantinopol.
M-am întreţinut, totodată, cu ministrul afacerilor externe al Rusiei în
legătură cu hotărîrile pe care le va lua, pare-se, guvernul otoman pentru a
contesta alegerea domnului Cuza în Moldova, prevalîndu-se de faptul că numă
rul voturilor exprimate nu ar fi suficient, sub raport legal, pentru a o face
valabilă 1. Prinţul Gorceakov cunoştea dej a aceste intenţii, dar credea că
motivul invocat împotriva alegerii domnului Cuza era mai curînd că acesta
nu s-ar încadra în condiţiile de eligibilitate, neîndeplinind, de exemplu, funcţii
publice timp de zece ani şi nefăcînd parte din Adunări ; argumentul Porţii
ar consta în a pretinde că titulatura de Adunări, prevăzută de articolul 1 3 al
Convenţiei din 1 9 august, nu s-ar putea aplica Divanurilor ad-hoc, al căror
membru a fost domnul Cuza. Această deosebire, care nu constă decît într-o
subtilitate, nu i se pare în nici un caz guvernului de la St. Petersburg de na-
1 \"ezi nota 3 la doc. nr. 106.
377
tură a fi acceptată, şi, după opm1a sa, nici nu ar exista motive să adopte,
măcar un singur moment, o atitudine de împotrivire, dacă aceasta nu ar avea
la bază un motiv mai serios. î n ceea ce priveşte refuzul (Porţii), care ar avea
drept pretext numărul insuficient de voturi, nu am găsit de cuviinţă că am
altceva mai bun de făcut, domnule conte, decît să-i transmit confidenţial
prinţului Gorceakov conţinutul depeşei pe care Excelenţa Voastră a scris-o
domnului Lallemand şi a cărei copie mi-aţi făcut onoarea să mi-o trimiteţi
în anexă la depeşa nr. 1 1 din ziua de 4 februarie : argumentarea Excelenţei
Voastre i s-a părut prinţului ministru fără replică ; el şi-o însuşeşte şi v� da
instrucţiuni însărcinatului cu afaceri al Rusiei să se pronunţe în acest sens,
dacă s-ar i''i vreo opinie contrară la Constantinopol.
Binevoiţi să primiţi . . .
Cha tea urenard
1 35
1 859 februarie 2 / 1 4 , Petersburg. Telegrama lui F. Chateaurenard către :\linis
terul Macerilor Externe al Franţei, privind recomandările făcute de guvernul
rus lui Al. I. Cuza.
Depeche telegraphique Petersbourg, le 1 4 Fenier 1 859

Dechiffremen t
LE GOUVERNEMENT Russe recommande, par ses Consuls, au Prince

Cauza une grande prudence dans ses actes comme hospodar de Valachie et
lui conseille d'attendre la decision des Puissances.
• Arh. St. Buc„ c olecţia Microfilme Franţa, r. 3 1 1 , c. 80 (Ministere des Affaires Etrangeres,
Archives Diplomatiques, Correspondance Politique Russie, voi. 2 18).
Depeşă telegrafică Petersburg, 1 4 februarie 1 859

Descifrare
GUVER�UL rus recomandă, prin consulii săi, principelui Cuza o mare
prudenţă în acţiunile sale ca domn al Valahiei �i îl sfătuieşte să aştepte hotă
rîrea Puterilor.
1 36
1 859 februarie 3 / 15, Petersburg. Teh�grama lui F. Chateaurenard cătr e Minis
terul Macerilor Externe al Franţei, privind poziţia pe care o va adopta Rusia
la Conferinţă în legătură cu dubla alegere a lui Al. I. Cuza.
Depeche telegraphique Petersbourg le 1 5 Fenier 1 859

Dechiffrement
LE PRI�CE Gortschakoff me fait pressentir que si le Gouvernement
de l'Empereur soutenait en conference la double election de l\fonsieur Cauza,
le Gouvernement Russe serait dispose a l'appuyer.
378
• Arb. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 3 1 1, c. 84 (Ministere des Affaires Etrangeres,
Archives Diplomatiques, Correspondance Politique, Russie, vol. 2 18).
Depeşă telegrafică Petersburg, 1 5 februarie 1 859,

Descifrare
PRINŢUL Gorceakov mi-a dat de înţeles că dacă guvernul împăratului

<Franţei) ar susţine la Conferinţă dubla alegere a domnului Cuza, guvernul
rus ar fi dispus să-l sprijine.
1 37
1 859 februarie 3 / 1 5 , Petersburg. Raportul lui F. Chateaurenard către AI. Wa

lewski, în legătură cu atitudinea guvernului rus faţă de dubla alegere a lui
Al. I. Cuza.
Ambassade de France
Direction Politique St. Petersbourg, le 15 Fevrier 1 859.
Nr. 1 7
�Ionsieur le C omte,
LES COMPLICATION S que peut faire naître l'etat des esprits dans Ies
Principautes-Unies, si l'election de Monsieur Cauza en Valachie etait annulee,
ont agi puissamment sur l'esprit du Prince Gortschakoff. Des Ies premieres
nouvelles que Ies consuls de Russie a Jassy_et a Bucharest avaient transmises
des int entions provoquees par le vate des Electeurs Valaques, le Prince avait
envoye a ses agens l'ordre de conseiller a �fonsieur Cauza de s'absten ir de
tout acte significatif dans le sens de l'Union, et il recevait hier matin l'avis
que l'Hospodar declarait qu'il attendait de connaître la maniere de voir des
Cabinets de Paris et dţ Saint Petersbourg. En m'informant de ces faits,
le Ministre des Affaires Etrangeres de Russie m'a annonce qu'il croyait devoir
reiterer ses conseils de prudence et recommander a Monsieur Cauza d'attendre
la decision des Puissances ; il me priait en meme temps d' en faire part a
Votre Excellence dans l'esperance que \"OUS jugeriez convenable, Monsieur
le Comte, d'envoyer aux agents du Gom·ernement de l'Empereur des in
structions coni;ues dans le meme sens.
Le Cabinet de Saint-Petersbourg juge que Ies actes auxquels Monsieur
Cauza pourrait se laisser entrainer en suivant Ies inspirations du parti qui
l'a porte au pouvoir, ne feraient qu'augmenter Ies difficultes de la situation
creee par la double elect!on et foumir des arguments a la Porte contre ce
qui vient de se passer. A ses yeux le premier soin des Puissances qui ont
soutenu l'idee de l'Union devait dane etre d'engager le nouvel Hospodar
a garder une attitude toute de moderation et de prudence, afin qu'il sut
au besoin s'opposer meme aux manifestations trop ouvertement contraires
au reglement organique des Principautes-Unies. Mais, comme j 'ai eu l'honneur
de vous le dire, en commen c;ant, Monsieur le Comte, la prevision des compli
cations qui peuvent surgir d'une decision contraire aux voeux manifestes
379
des Moldo-Valaques impressionnait vivement le Prince Gortschakoff. ]'ai
saisi cette occasion de lui rappeler que l'opinion du Gouvemement de l'Em
pereur n'avait jamais varie sur cette question que le discours prononce par
Sa Majeste Imperiale a l'ouverture de la session en etait une nouvelle preuve
et que sa maniere de voir avait ete partagee des le principe par le Gouveme
ment de l'Empereur Alexandre. Le Prince Gortschakoff m'a alors re�ete
que le Cabinet de Saint Petersbourg n'avait pas egalement cesse de penser
que l'Union des Principautes etait desiree par leurs populations et conforme
a leurs interets et j 'ai cru pouvoir insister, dans la mesure que m'indiquaient
Ies depeches telegraphiques que Votre Excellence m'a fait l'honneur de
m'adresser, sur l'utilite, dans Ies circonstances actuelles, d'un accord de la
France et de la Russie qui dirigerait l'action des deux Cabinets dans le sens
indique par leur opinion sur le fonds de la question .
Dans la soiree, le Prince Gortschakoff m'a rencontre au theâtre et me
prenant a part, il m'a dit que, bien que le Gouvemement Russe n'irait poin t
j usqu'a soutenir la deuxieme election de Monsieur Couza au point de vue du
droit et en se basant sur ce qu'elle n'etait pas contraire a la Convention du
1 9 Aout, toutefois, si dans Ies Conferences qui auraient lieu, le Gouvernement
de l'Empereur jugeait a propos d'invoquer des considerations d'opportunite
pour engager Ies Puissances a ratifier le choix du meme Hospodar fait par
Ies deux Principautcs, il pouvait me fair e pressentir que le Plenipotentiaire
de R �1o;sie serait autorise a appuyer cette proposition. ] 'ai pris acte des paroles
du Prince, en lui annonc;ant que j 'allais en informer Votre Excellence par le
telegraphe et j 'ai fait remarquer combien il me paraissait desirable que le
Cabinet de Saint Petersbourg ne cachât pas a la Porte ces nouvelles dispo
sitions, dans le cas ou le Gou vemement de l'Empereur aurait deja pris l'ini
tiative des demarches propres a eclairer le Cabinet Ottoman sur Ies dangers
de la voie dans laquelle il s'etait engage.
Le Prince ne m'a donne aucune assurance a ce sujet, mais il m'a de
nouveau declare qu'il desirait sincerement le succes de nos efforts s'ils avaient
eu lieu dans ce sens, il a seulement invoque qu'il etait peut-etre trop tard
pour agir aujourd'hui a Constantinople.
Chateaurenard
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme Franţa, r. 3 1 1, c. 85- 89 (Ministere des Affaires Etran
geres, Archi-tes Diplomatiques, Correspondance Politique Russie, voi. 2 18, f. 145 - 1'18) .
Ambasada Franţei
Direcţia Polit:că St. Petersburg, 1 5 februarie 1 85 9
Nr. 1 7
Domnule conte,
COMPLICAŢIILE pe care le poate provoca starea de spirit din Princi

patele Unite, dacă alegerea domnului Cuza în Valahia ar fi anulată, au avut
o influenţă puternică asupra atitudinii prinţului Gorceakov. Î ncă de la primele
ştiri trimise de consulii Rusiei de la Iaşi şi Bucureşti referitoare la impresiile
produse de votul alegătorilor valahi, prinţul a transmis agenţilor săi ordinul
380
de a-i sugera domnului Cuza să se abţină de la orice act mai important în
ceea ce priveşte Unirea, iar ieri dimineaţa a primit confirmarea că domnitorul
a declarat că aşteaptă să cunoască opinia cabinetelor de la Paris şi St. Peters
burg. Informîndu-mă despre aceste lucruri, ministrul afacerilor externe al
Rusiei m-a anunţat că el consideră necesar să-şi reînnoiască recomandările
de prudenţă şi să-i sugereze domnului Cuza să aştepte hotărîrea Puterilor ;
m-a rugat, totodată, să aduc aceste lucruri la cunoştinţa Excelenţei Voastre
în speranţa că veţi găsi oportun, domnule conte, să transmiteţi agenţilor
guvernului împăratului instrucţiuni formulate în acest spirit.
Cabinetul de la St. Petersburg consideră că acţiunile în care domnul
Cuza s-ar putea lăsa antrenat, dacă ar urma sugestiile partidei care l-a adus
la putere, n-ar face altceva decît să sporească dificultăţile create de dubla
alegere şi să ofere Porţii argumente împotriva a ceea ce urmează să se întîmple.
Potrivit opiniei sale, cea dintîi preocupare a Puterilor care au susţinut ideea
Unirii ar trebui, deci, să fie aceea de a-l determina pe noul domnitor s ă
păstreze o atitudine de moderaţie şi prudenţă absolută, pentru a putea, la
n evoie, să se opună chiar şi manifestărilor prea vădit ostile Regulamentului
organic al Principatelor Unite. Dar, aşa cum am avut onoarea, domnule
conte, să vă comunic la început, eventualele complicaţii care s-ar putea ivi
în urma unei decizii contrare dorinţelor explicite ale moldo-valahilor l-au
imprţsionat profund pe prinţul Gorceakov. Am profitat de această ocazie
pentru a-i reaminti că opinia guvernului împăratului în legătură cu această
problemă nu s-a schimbat niciodată ; că discursul rostit de Maiestatea Sa
imperială la deschiderea sesiunii este o nouă dovadă a acestui fapt şi că
modul său de a aprecia lucrurile a fost împărtăşit încă de la început de
guvernul împăratului Alexandru. P1 inţul Gorceakov mi-a reafirmat atunci
că guvernul de la St. Petersburg n-a încetat să considere că Unirea Princi
patelor este dorită de populaţia acestora şi corespunde intereselor ei şi am
crezut că pot să insist, în măsura în care mi-o permiteau depeşele telegrafice
pe care Excelenţa Voastră mi-a făcut onoarea să mi le trimită, asupra utili
tăţii, în actualele împrej urări, a unui acord între Franţa şi Rusia, care ar
orienta acţiunea celor două o.binele în spiritul opiniei lor asupra esenţei
acestei probleme.
Seara, prinţul Gorceakov m-a întîlnit la teatru şi, luîndu-mă deoparte,
mi-a spus că, deşi guvernul rus nu ar merge niciodată pînă acolo încît să
susţină cea de-a doua alegere a domnului Cuza din punct de vedere j uridic
şi să ia ca bază faptul că aceasta nu contravine Convenţiei din 1 9.august,
totuşi, dacă la Conferinţele care vor avea loc, guvernul împăratului (Franţei)
va găsi necesar să invoce, în legătură cu aceasta, consideraţii de natură să
angaj eze Puterile în ratificarea alegerii aceluiaşi domnitor în ambele Prin
cipate, el mă poate lăsa să înţeleg că plenipotenţiarul Rusiei va fi autorizat
să sprij ine această propunere. Am luat notă de cuvintele prinţului şi l-am
anunţat că voi informa telegrafic pe Excelenţa Voastră despre aceste probleme ;
i-am precizat, în acelaşi timp, că mi se pare oportun ca guvernul de la St.
Petersburg să nu ascundă faţă de Poartă noile sale dispoziţii, în cazul în
care guvernul împăratului (Franţei) ar fi luat deja iniţiativa unor demersuri
men ite să avertizeze cabinetul otoman asupra pericolelor acţiunii la care
se angajase.
381
Prinţul nu mi-a dat nici o asigurare în această privinţă, dar mi-a declara.t
din nou că doreşte sincer ca, în cazul în care ne vom angaja pe o asemen ea
cale, eforturile noastre să fie încununate de succes, însă a adăugat că este
poate prea tîrziu pentru a acţiona acum la Constantinopol.
Binevoiţi să primiţi. . .
Chateaurenard
1 38
1 859 februari e 4 / 1 6, Constantinopol. Raportul lui E. Targioni către L. Carafa

despre reacţia Porţii la dubla alegere a lui AI. I. Cuza şi refuzul guvernului
otoman de a primi deputăţia Moldovei venită să ceară învestitura oficială a
noului domn.
N. 4 9 Costantinopoli 1 6 Febbraro 1 859
Eccellenza,
LA PORTA ha ricevuto l'adesione delle Potenze segnatarie della Con

venzione de' 1 9 Agosto ultimo per l' organamento de' Principati Danubiani,
alla proposta della riunione della Conferenza, onde prendere in considerazione
le violazioni cui e andata soggetta, per opera delle assemblee di Moldavia e
Valachia ed avvisare alli espedienti che saran giudicati necessarî per ri
mediarvi.
Pare che l'Austria sia gi a di accordo con l'lnghilterra per l'oggetto ;
ii Governo Ottomano si oppora, con ogni mezzo in suo potere, alla riunione
delle due Provincie in un solo stato, ed e probabile che domandera l'autoriz
zazione d'intervenire con la forza occorrendo.
II Signor Mussurus, Ambasciatore della Porta a Londra, e destinato
a rappresentarla alla nuova conferenza.
Intanto il partito esaltato, unito all'Ospodaro Couza, lavora a riunire
i Governi de' Principati, convocando le due assemblee, che cosi una ne for
merebbe, a Foksciani e nominando di laro consenso un solo Ministero. Si
pretende dalli Austriaci che agenti Russi secondando i Francesi abbian di
molto contribuito alli avvenimenti prodottisi in Moldavia e Valacchia.
Giunse in questa Capitale la deputazione :Moldava spedita a comunicare
alia Porta la nomina del Colonello Cauza a Principe di Moldavia e chiedere
la corrispondente investitura. Questo Governo avea prcventivamente fatto
disporre appartamenti, in un albergo, perche vi fosse alloggiata e mantenuta
a sue spese : in seguito pero dell'elezione Valacca ha annullate siffatti prepa
ramenti, non han voluto i Ministri, sino a questo giorno officialmente ricevere
la Diputazione, ne probabilmente la ricenra, in aspettativa delle determi
nazioni della futura Conferenza. I rappresentanti delle estere Potenze, inte
ressati nella controversia, han benanche deciso di non accoglierla official
mente se non quando Io fosse da' �inistri Ottomani.
Ha inoltre ordinato la Porta alli uficî telegrafici di non comunicare i
dispacci che la medesima deputazione a\Tebbe voluto spedire in Jassy e
382
Bucarest , e dal canto loro, le autorita di quelle Provincie, hanno interrotte
le cornunicazioni telegrafiche tra Bucarest e Giurgevo, di guisa che le notizie
de' Principati qui p ervengono con molto ritardo.[ ] 1. . . .
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Italia, r. 33/2, c. 48- 5 1 (Archivio di Stato di Napoli,
Minis1f:rn <legii Affari Esteri, fascio 258, no. 49).
Ed. P. Buonincontro, L' Unione dei Principali Danubiani nei documenti diplomatici napoletani,
Napoli, 1972, p. 193 - 194.
Nr. -4 9 Constantinopol, 1 6 februarie 1 859
Excelenţă,
PO.\RTA a primit acordul Puterilor semnatare ale Convenţiei din 1 9

august privitoare la organizarea Principatelor Dunărene pentru întrunirea
Conferinţei în care urmează să se discute încălcările susnumitei Convenţii,
săvîrşite de Adunările din Moldova şi Valahia şi să se avizeze asupra mij
loacelor ce se vor socoti necesare pentru a remedia situaţia.
Se pare că Austria s-a pus deja de acord cu Anglia în această privinţă ;
guvernul otoman se va opune, prin orice mijloc de care dispune, Unirii celor
două provincii într-un singur stat şi va cere probabil autorizaţia de a interveni
cu forţa pentru a împiedica acest lucru.
Domnul Musurus, ambasadorul Porţii la Londra, a fost desemnat ca
reprezentant (al Turciei) la noua conferinţă.
În a cest timp, partida radicală, aflată alături de domnitorul Cuza,
a c ţionează pentru unirea guvernelor celor două Principate, pentru convo
carea Adunărilor în scopul de a le uni într-una sin gură la Focşani şi pentru

numirea prin comun acord a unui singur guvern. Austriecii pretind că agenţii
ruşi, secondîndu-i pe cei francezi, au contribuit în mare măsură la actualul
mers al evenimentelor din Moldova şi Yalahia.
A sosit aici deputăţia moldoveană î n sărcinată să comunice Porţ ii a legerea
colon el ului Cuza ca principe al Moldovei şi să ceară investitura corespunzătoare.
Guvernul otoman dispusese anterior pregătirea un or apartamente, într-un
hotel, închiriate pe cheltuielile sale, însă în urma alegerii din Valahia a anulat
suszisele preparative, iar miniştrii n-au vrut pînă în momentul de faţă să
primească oficial deputăţia şi probabil nici n-o vor primi, aşteptînd hotărîrile
viitoarei Conferinţe. Reprezentanţii Puterilor străine, implicaţ i în dispută,
au dec is şi ei să nu primească în mod oficial deputăţia , dacă acest lucru
nu va fi făcut de miniştrii otomani.
în plus, Poarta a ordonat oficiilor t elegra fice să n u transmită mesajele
pe care ·susnumita deputăţie ar fi vrut să le expedieze la Iaşi şi B ucureşti
şi, la rîndul lor, autorităţile celor două Provincii au întrerupt comunicaţiile
telegrafice între Bucureşti şi Giurgiu, aşa încît �tirile din Principate ajung
aici cu mare în tîrziere,[ . . . ] 1 .
1 Despre raporturile turco-sîrbeşti, etc.
:133
1 39
1 859 februarie 4. / 1 6, Bucureşti. Raportul lui L. Beclard către AI. Walewski,

despre dubla alegere a lui Al. I. Cuza şi ecoul ei în Transilvania.
Direction Politique Bucharest, le 1 6 Fevrier 1 859

No 1 58
Monsieur le Comte,
LE PREMIER soin de l'Assemblee valaque, apres avoir elu le colonel

Alexandru Couza, a ete de l'inviter a prendre Ies renes du gouvernement.
Cette demarche etait en contradiction manifeste avec l'article 4.4. du Regle
ment organique, suivant lequel, „Jusqu'a ce que l'investiture soit donnee
au Prince, Ies caimacams doivent continuer a exercer leurs fonctions" . Mais,
en agissant ainsi, l'Assemblee avait pour excuse, premierement, !'exemple
de la Moldavie ou cette meme infraction avait ete commise ; secondement,
la double necessite de mettre fin aux pouvoirs d'une Caimacamie desormais
depourvue de tout credit et de s'assurer Ic benefice d'une situation douteuse
au point de vue du droit intemational, mais dej a ratifiee par l'assentiinent
populaire.
Mon collegue de Russie, prevoyant l'impatience des Valaques, et sentant
lui-meme que la Caimacamie instituee par la Convention du 1 9 Aout n'etait
pas possible, avait cru trouver un biais en faisant parvenir officieusement
au colonel Couza, aussitot apres l'election, le conseil de concentrer provisoire
ment l'autorite entre Ies mains du caimacam Philippesco.
Sa depeche telegraphique, adressee a Monsieur Popoff, consul a Iassy,
etait cons:ue dans Ies termes suivants :
„Bucharest, 5 Fevrier
Mon opinion, conforme a celle de Monsieur Beclard est que le prince
Couza ferait bien de charger J. A. Philippesco de la Caimacamie. C'est un
homme intelligent, honnete et n'appartenant a aucun parti, ccmme cai
macam, ii s'est admirablement conduit depuis trois mois. Communiquez a
Monsieur Place, et transmettez-lui confidentiellement cet avis officieux a
Couza pour le cas ou ii s'agirait de la nomination d'un caimacam. L'election
a produit ici un grand entho usiasme". Signe : Giers.
Le colonel Couza, tenant ccmpte, tout a la fois, du desir exprime par
l'Assemblee valaque et de la communication dont Monsieur Popoff s'etait
fait !'organe, a ordonne des le lendemain a la Caimacamie de Valachie de
deposer ses pouvoirs entre Ies mains de Messieurs Philippesco et N. Golesco.
Le premier etait nomme ministre de la Justice et president du conseil ; le
second, ministre de l'Interieur. Tous deux etaient charges de proposer des
candidats pour Ies autres ministeres.
Monsieur Golesco s'est empresse de soumettre au colonel Couza, non
seulement la composition d'un nouveau cabinet, mais encore le personnel
qu'il tenait en reserve pour un certain nombre d'emplois secondaires. Quel
ques-uns de ses choix n'ayant pas ete goutes par Monsieur Philippesco; qui
mettait d'autres noms en avant, le colonel Couza a pris le sage parti de se
borner provisoirement a un petit nombre de nominations. Monsieur Catargi
384
et le spathar Vladoyano ont ete maintenus, l'un au Ministere des Financesr
l'autre au commandement de la milice. Trois ministres, - independamment
de l\fonsieur Balliano, ci-devant Ministre de l'lnterieur - ont ete remplaces .
l\fonsieur Brailoi, secretaire d'Etat, par Monsieur Demetre Bratiano �
Monsieur Slatiniano, ministre du Culte et de l'lnstruction Publiquer
par Monsieur Jean Cantacuzene ;
Monsieur Falcoyano, ministre du Controle, par Monsieur Gregoire Phi
lippesco.
Dans la seance du 6 Fevrier, l'Assemblee valaque s'est occupee de la
redaction de l'acte dit arz-magzar qui, aux tennes de l'art. 42 du Regle
ment organique, doit etre envoye a Constantinople, pour rendre compte de
l' election et solliciter I' investiture.
Sur la proposition du beyzade G. Stirbey, l'Assemblee a ensuite decide
que l'anniversaire du 24 Janvier/5 Fevrier serait celebre desormais comme
fete nationale.
Enfin, une deputation de six membres, choisie par la voie du scrutin
a ete chargee par l'Assemblee de se rendre a Iassy pour presenter une adresse
au Prince Alexandre-Jean .
Cette deputation, a laquclle ont ete adjoints quelques officiers supe
rieurs de la milice, a rempli sa mission, et doit etre de retour aujourd'hui
a Bucharest .
Dans la seance du 7 Fevrier, une commission de trois deputes (Messiee urs
Boeresco, Demetre Bratiano et Demetre Ghika) a ete chargee de rediger
un memorandum explicatif de l'election du Prince de :'.\Ioldavie comme
Prince de Valachie, memorandum destine a etre communique aux Puissances
garantes par le pouvoir executif.
Dans cette meme seance, et sur la demande unanime des deputes pre
sents, le bureau a ete invite a rediger un proces-verbal constatant Ies senti
ments de gratitude dont la nation valaque est animee envers Ies Puissances
signataires du Traite de Paris.
Le spathar Vladoyano est venu lire ensuite, a la tribune, un ordre de
jour adresse a l'annee valaque par le Prince Alexandre-Jean.
Le 10 Fevrier, l'Assemblee a rec;u la demission du prince Stirbey, depute
de Rimnik, demission offerte pour cause de maladie.
Le rapporteur de la commission chargee de preparer le projet de loi sur
la liste civile a donne lecture de son travail. Il proposait de fixer le chiffre
de la liste civile a 36 OOO ducats, plus un palais, approvisionne et meuble
aux frais de l'Etat . Au lieu de 36 OOO ducats, l'hospodar en touchait autre
fois 54 OOO (648 OOO Fr. au lieu de 432 OOO), mais Ies depenses d'ameublement
etaient - ou devaient etre - a sa charge.
La Chambre a ordonne l'impression de ce proj et , qui sera ulterieure
ment discute .
Enfin, dans la seance d'hier 1 5 Fevrier, l'Assemblee a rec;u communi
cation d'une depeche telegraphique adressee a l'un des deputes par le Prince
Milosch, de Servie, depeche ainsi conc;ue :
„L'election du Prince par l'Assemblee nationale m'a fait lune agreable
impression. Je vous prie de presenter a la Chambre mes sinceres felicitations.
Dieu veuille que son votc soit confirme !"
385
Le colonel Couza, apres plusieurs ajournements, a du quitter aujourd'hui
fassy po,ur se rendre a Bucharest ; il compte etre ici samedi prochain 1 9
Fevrier. On fait des grandes preparatifs pour sa reception.
J)e merne que tous rnes collegues, je me suis abstenu et je rn'abstiendrai
j usqu'a nouvel ordre, d'entrer en rapports officiels avec le gouvernement du
colonel Couza. Neanmoins, j e continue a correspondre avec le Secretariat
d'Etat pour Ies affaires courantes, et sans rne departir de la reserve qui m'est
irnposee par Ies circonstances, je fais un accueil bienveillant aux avances des
nouveaux rninistres. ]'ai beaucoup a rne louer, j e dois le dire, de Monsieur
Dernetre Bratiano, qui s'efforce de racheter sa fâcheuse celebrite par une
grande rnoderation de conduite et de langage.
Le baron Eder, consul general d'Autriche, lie sans doute par des instruc
tions precises, affecte au contraire de n'entretenir aucune espece de relations
avec Ies rninistres actuels. II a cesse toute correspondance avec le Secretariat
d'Etat, et n'ouvre pas rnerne Ies plis qui lui sont adresses, a cause de la
denomination de „Principautes Unies", reproduite sur toutes Ies pieces offi
cielles et sur Ies cachets de toutes Ies administrations. Des Ies premiers j ours,
le Ministere de l'Interieur a fait irnprimer de nouveaux passeports, qui, sui
vant l'usage ernanent directement du chef de l'Etat. Ces passeports sont
clonc intitules : „Nous Alexandre-Jean ler par la grâce de Dieu et la volonte
nationale Prince de Moldavie et de Valachie". Le baron Eder a refuse de viser
ces passeports pour l'Autriche. Usant de reciprocite, l\fonsieur Golesco a
decide que le visa du gouvernement valaque serait refuse aux passeports
autrichiens.
Un conflit semblable s'est produit a propos des voitures publiques qui
font un service regulier entre Bucharest et Crons�adt (Transylvanie ) . Lorsque,
apres l'election du colonel Couza, la premiere diligence valaque est arriYee
de Bucharest a Cronstadt, îl paraît que Ies recits des voyageurs ont cause
beaucoup d'emotion dans cette derniere ville, dont la population, comme
celle de toute la Transylvanie, est presque entierement roumaine. Le soir,
Cronstadt a ete illurnine, comme la ville de Bucharest elle meme le jour de
l'election. L'autorite autrichienne s'est empressee de sevir contre Ies auteurs
de ces manifestations. Elle a pris en meme temps des mesures pour que Ies
diligences valaques n'entrassent plus a Cronstadt, et s'arretassent dorena
vant a la frontiere distance d'environ 1 2 kilometres. Aussitât, Monsieur Go
lesco a donne l'ordre que Ies diligences autrichiennes venant de Cronstadt,
ne fussent plus admises sur le territoire valaque.
Le prince Bibesco, arrive a Bucharest le surlendemain de l'election du
colonel Couza, s'est remis en route pour Vienne dimanche dernier 1 3 Fevrier.
II a, j e crois, le projet d'aller s'etablir a Nice. On m'avait touj ours dit que le
prince Bibesco ne viendrait pas en Valachie, ou du moins qu'il n'y rentrait
qu'en qualite d'hospodar. II etît mieux fait de rester fidele a cette premiere
inspiration. En arrivant au dernier moment, il comptait sans doute faire
pencher la balance en sa faveur. Tout le monde a cornpris ce calcul, et la
deconvenue du prince Bibesco n'en a ete que plus penible. II n'a pas meme
pris la peine de cacher son depit, et ceux de ses partisans qui sont alles lui
faire visite ont eu a endurer d'ameres Teprimandes. Je tiens de bonne source
qu'il a reproche en propres terrnes, a certains membres de l'Assemblee leur
pusillanirnite et leur ingratitude.
386
·
· · Pendant que le ·prince Bibesco exhalait ·ainsi son ressentimen( ·ies deptites
se teunissaient chaque soir dans des banquets qui leur .etaient offerts, soit ·
par des boyards, comme Messieurs f Floresco, George Stirbey, c..:tin Canta
cuzene., soit par le Metropolitain president de l'Assemblee, soit enfin, par le
corps du commerce ou par Ies j eunes gens de la viile. Chaque soir, c "etâiertt
de nouveaux toasts au Prince Couza et de nouveaux discours en l'hdimeur ·
de l,'union des Principautes. Le principal orateur de ces banquets a ete Mon

sieur Jean Bratiano, qui, loin de se rnoderer, . comme son. frere, est devenu
plus ardent„ plu� passionne et plus intolerant .que j amais.
··
L'u.11 des noms proposes au colonel Couza par Monsieur Nicolas Golesco
etait celui de Monsieur Jean Bratiano pour la place de directeur au Ministere
de l'Interieur. Le colonel Couza a eu le bon sens de ne pas l'accepter ; nean
moins, Monsieur Jean Bratiano sans titre officiel, est l'homme qui; en ce
moment,joue le premier râle, et celui qui exerce le plus d'influence. Monsieur
Jean Bratiano redige tous Ies actes que signe l\fonsieur Golesco. [ . . ,] i.
Veulllez agreer . . .
L. Beclard
P.S.
· A u moment d e fermer cette depeche, .t e rec;ois la visite d e Daoud Effendi.
Le oommissaire de la Porte Ottomane, que j e n'avais pas vu depuis le j our
de l'election, m'annonce qu'il retoume aujourd'hui meme a Constantinople.
Je suppose que DaoUd Effendi agit en vertu d'instructions, et ·qu'il a l'ordre .
·
de quitter Bucharest avant l'atrivee du colonel Couza.
. L.B.
• Arh. St. :Suc„ colecţia Microfilme Franţa, r.8, c. 39- -45 (Ministere des Affaires Etrangeres,
Archives Diplomatiques, Paris, Correspondance Politique Turquie-Bucharest, ·;ol. 19) .
Ed. Documente privind Unirea Principatelor, voi. YI, întocmit de G. Chiriţă, V. Costake şi Em .
Poştăriţă, Bucureşti, 1980, p. 295- 299.
Direcţia politică
Nr. 1 58 Bucureşti, 1 6 februarie 1 85 9
Domnule conte,
PRIMA grij ă a Adunării din Valahia, după c e a ales pe colonelul Ale

xandru Cuza, a fost de a-l invita să preia frînele guvernului. Această cerere
era în contradicţie evidentă cu art. 44 al Regulamentului organic, potrivit
căruia „pînă cînd se va da principelui învestirea, caimacamii trebuie să con
tinue a-şi exercita funcţiile". Acţionînd astfel, Adunarea avea însă drept
scuză, în primul rînd, exemplul Moldovei, unde fusese comisă aceeaşi infrac
ţiune ; în al doilea rînd, dubla necesitate de a pune capăt puterilor unei căimă
cămii lipsite de aici . înainte de orice credit şi de a asigura beneficiul unei
situaţii îndoielnice din punct de vedere al dreptului internaţional, însă deja
ratificată de asentimentul poporului .
Colegul meu rus, prevăzînd nerăbdarea valahilor ş i simţind ş i e l însuş�
că instituţia căimăcămiei, instituită de Convenţia din 1 9 august, nu mai erai
posibilă, crezuse că a găsit un mijloc indirect, făcînd să-i parvma m mod
oficios colonelului Cuza, îndată după alegere, sfatul de a concentra provizo
riu autoritatea în mîinile caimacamului Filipescu.
Depeşa lui telegrafică, adresată domnului Popov, consul la Iaşi, era
redactată în termenii următori :
„ B ucureşti, 5 februarie
Opinia mea, conformă cu aceea a domnului Beclard, este că principele
Cuza ar face bine să însărcineze cu căimăcămia pe I. A. Filipescu. Este un
om inteligent, cinstit şi, neaparţinînd nici unei partide, s-a comportat admi
rabil, în calitate de caimacam, de trei luni încoace. Comunicaţi domnului
Place şi transmiteţi-i confidenţial acest sfat oficios adresat lui Cuza, în caz
<:ă ar fi vorba de numirea unui caimacam. Alegerea a produs aici mare
entuziasm". Semnat : Giers.
C olonelul Cuza, ţinînd cont atît de dorinţa exprimată de Adunarea din
Valahia, cît şi de comunicarea transmisă de domnul Popov, a ordonat chiar
.a doua zi Căimăcămiei valahe să-şi depună puterile în mîinile domnilor
.Filipescu şi X. Golescu. Primul a fost numit ministru al justiţiei şi preşedinte
:al Consiliului ; cel de al doilea, ministru de interne. Ambii au fost însărcinaţi
să propună candidaţi pentru celelalte ministere.
Domnul Golescu s-a grăbit să supună colonelului Cuza nu numai compo
nenţa unui nou cabinet, ci şi personalul pe care îl ţinea în rezervă pentru un
.anumit număr de funcţii secundare. Unii din cei aleşi de el, nefiind pe gustul
domnului Filipescu, care punea alte nume înainte, colonelul Cuza a adoptat
înţeleapta hotărîre de a se limita provizoriu la un mic număr de numiri.
Domnul Catargi şi spătarul \'lădoianu au fost menţinuţi, unul la ministerul
finanţelor, altul la comandamentul miliţiei. Trei miniştri - în afară de domnul
Brtlianu, fost ministru de interne - au fost înlocuiţi :
domnul Brăiloiu, secretar de stat, cu domnul Dumitru Brătianu ;
domnul Slătineanu, ministru al cultelor şi instrucţiunii publice, cu domnul
loan Cantacuzino ;
domnul Fălcoianu, ministru al controlului, cu domnul Grigore Filipescu.
Î n şedinţa din 6 februarie, Adunarea valahă s-a ocupat cu redactarea
actului zis arz-magzar, care, potrivit prevederilor art. 42 din Regulamentul
Organic, trebuie trimis la Constantinopol pentru a raporta despre alegere şi
a solicita învestitura.
La propunerea beizadelei G. Ştirbei, Adunarea a hotărît apoi ca ani
versarea zilei de 24 ianuarie/5 februarie să fie sărbătorită de aici înainte ca
sărbătoare naţională .
Î n fine, o deputăţie de şase membri, aleasă pe cale de scrutin, a fost
însărcinată de Adunare să se ducă la Iaşi pentru a prezenta o adresă princi
pelui Alexandru Ioan .
Această deputăţie, căreia i s-au adăugat cîţiva ofiţeri superiori din miliţie,
şi-a îndeplinit misiunea şi trebuie să se fi întors azi la Bucureşti.
Î n şedinţa din 7 februarie, o comisie de trei deputaţi (domnii Boerescu,
D um itru Brrttianu şi Dimitrie Ghica) a fost însărcinată să redacteze un me
moriu explicativ despre alegerea principelui ?IIoldo\·ei ca principe al Valahiei,
memoriu destinat a fi ccmunicat Puterilor garante de către puterea executi\·ă.
388
Î n aceeaşi şedinţă şi la cererea unanimă a deputaţilor prezenţi, Biroul
a fost invitat să redacteze un proces-verbal constatînd sentimentele de grati
tudine de care este animată naţiunea valahă faţ;i de Puterile semnatare ale
Tratatului de la Paris.
Spătarul Vlădoianu a venit apoi la tribună spre a citi un ordin de zi
adresat armatei valahe de principele Alexandru Ioan.
La 10 februarie, Adunarea a primit demisia principelui Ştirbei, deputat
de Rîmnic, demisie oferită pe motiv de boală.
Raportul comisiei însărcinată să pregătească proiectul de lege asupra
listei civile a dat citire elaboratului său. El propune să se fixeze cifra listei
civile la 36 OOO ducaţi, precum şi un palat, amenaj at şi mobilat pe cheltuiala
statului. Î n loc de 36 OOO ducaţi, domnitorul primea altădată 54 OOO (648 OOO
franci, în loc de 432 OOO), dar cheltuielile de amenajare erau - sau trebuiau
să fie - în sarcina sa.
Camera a ordonat imprimarea acestui proiect, care va fi discutat ulterior.
Î n fine, în şedinţa de ieri, 1 5 februarie, Adunarea a primit comunicarea
unei depeşe telegrafice adresată unuia din deputaţi de către principele Miloş
al Serbiei, depeşă redactată astfel :
„Alegerea principelui de către Adunarea naţională mi-a făcut o impresie
plăcută. Vă rog să prezentaţi Camerei sincerele mele felicitări. Să dea Dumne
zeu ca votul ei să fie confirmat ! "
Colonelul Cuza, după mai multe amînări, a trebuit să părăsească azi
laşul, spre a se duce la Bucureşti ; speră să fie aici sîmbăta viitoare, la 1 9'
februarie. Se fac mari pregătiri pentru primirea sa.
Ca şi colegii mei, m-am abţinut şi mă voi abţine pînă la noul ordin
să intru în relaţii oficiale cu guvernul colonelului Cuza. Totuşi continui s ă
ţin relaţii cu Secretariatul de Stat pentru afacerile curente şi, fără a mă
îndepărta de la rezerva care mi-a fost impusă de circumstan ţe, fac o primire
binevoitoare avansurilor noilor miniştri. Trebuie să mă laud foarte mult
- trebuie să o spun - cu domnul Dumitru Brătianu, care face eforturi s ă .
răscumpere supărătoarea sa celebritate printr-o marc moderaţie în conduită
şi limbaj .
Baronul Ecler, consul general al Austriei, legat fără îndoială prin in
strucţiuni precise, face caz, din contră, de a nu întreţine nici un fel de
relaţii cu miniştrii actuali. El a încetat orice legătură cu Secretariatul de
Stat şi nici măcar nu deschide plicurile care îi sînt adresate, din cauza denu
mirii de „Principatele Unite" , reprodusă pe toate documentele oficiale şi
pe sigiliile tuturor administraţiilor. Din primele zile, ministrul de interne a
dispus să se imprime noi paşapoarte, care, potrivit uzului, emană direct de
la şeful statului. Aceste paşapoarte sînt deci intitulate: „Noi, Alexandru
Ioan I, prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională principe al Moldovei
şi Valahiei" . Baron Ecler a refuzat să vizeze aceste paşapoarte pentru
Austria. Uzînd de reciprocitate, domnul Golescu a decis că viza guvernului
Yalah va fi refuzată paşapoartelor austr!ece.
Un conflict similar s-a produs în legătură cu diligenţele publice care fac
serviciu regulat între Bucureşti şi Braşov (Transilvania) . Cînd, după alegerea
colonelului Cuza, prima diligenţrt valahă a sosit de la Bucureşti la Braşov.
389
se pC1-re că povestirile căH\.torilor au pricinuit ,multă cm_oţie în acest din urmrt
oraş, a cărui populaţie, ca şi cea a întregii Transilvanii, eşte aproape în între
gime românească. Seara, Braşovul a fost iluminat c� şi oraştil Bucureşti
,
îrisuşi, în ziua alegerii. Autorităţile austriece s-au grăbit să acţipneze cu
asprime împotriva autorilor acestor manifestaţii. Ele <ţu luat totodată mrtsuri
pentru ca diligenţele valahe să nu mai intre în Braşov şi să se oprească de
acum înain t e la frontieră, la o distantă de circa 1 2 km. Imediat, domn ul
Golescu a dat ordin ca diligenţele austriece venind din Braşov, să nu mai
fie admise pe teritoriul valah.
Principele Bibescu, sosit la Bucureşti a treia zi după alegerea colonelului
Cuza, a pornit la drum spre Viena duminica trecută, la 1 3 februarie. Plă
nuieşte, cred, să se stabilească la Nisa. Mi s-a spus totdeauna că principele
Bibescu nu va mai veni în Valahia sau că cel puţin el nu se va mai întoarce
decît în calitate de domn . Ar fi făcut mai bine să rămînă credincios primei
inspiraţii. Sosind în ultimul moment, el conta fără îndoială să facă a se
înclina balanţa în favoarea sa. Toată lumea a înţeles acest calcul şi eşecul
umilitor al principelui Bibescu a fost cu atît mai penibil. El nu şi-a dat măcar
osteneala să-şi ascundă ciuda, iar cei dintre partizanii lui care s-au dus să-i
facă vizită au avut de îndurat mustrări amare. Aflu din sursă sigură că el
le-a reproşat unor membri ai Adunării, cu termenii lui proprii, laşitatea şi
ingratitudinea lor.
Î n timp ce principele Bibescu îşi exala astfel resentime� tul, deputaţii
se adunau în fiecare seară la banchete care le erau oferite, fie de b ()ieri ca
domnii I. Florescu, George Ştirbei, Constantin Cantacuzino, fie de mitropolit,
preşedinte al Adunării, fie, în sfîrşit, de corpul comercianţilor sau de tineretul
din oraş. Î n fiecare seară aveau loc noi toasturi pentru principele Cuza şi
noi discursuri în onoarea Unirii Principatelor. Principalul orator al acestor
banchete a fost domnul Ion Brătianu; care, departe de a se modera, ca fratele
său, a devenit mai arzător, mai pasionat şi mai intoleran t <lecit oricî,n d.
Unul din numele propuse colonelului Cuza de către domnul Nicolae
·Golescu era acela al domnului Ion Brătianu pentrn locul de director în Mini
sterul de Interne. Colonelul Cuza a avut bunul simţ de a nu-l accepta ;
-totuşi, domnul Ion Brătianu, fără titlu oficial, este omul care în acest moment
j oacă rolul prim şi acela care exercită cea mai mare influenţ ă . · Domnt�l Ion
Brătianu redactează toate actele pe care le semnează domnul Golescu. [ ] 1• . . •
Binevoiţi a primi. . .
L. Beclard
P. S. Î n momentul în care închid această depeşă, primesc vizita lui Daud

efendi. Comisarul Porţii otomane, pe care nu l-am mai văzut din ziua alegerii
mă anunţă că se întoarce chiar azi la Constantinopol. Presupun că Daud
efendi acţionează în virtutea unor instrucţiuni .;;i că are ordin să părăsească
Bucureştiul înainte de sosirea colonelului Cuza.
L.B.
1 Anunţă anexa,ea în copie a unor documente: depeşe, proclamaţii etc. . '

\ ·, I •'�
.
390
1 40
1 859 februarie 5 / 1 7 , Berlin. Raportul ministrului belgian la Be:rlin, J. B. No-:

thomb, către A. Vriere, în legătură cu implicaţiile dublei alegeri � lui Al. I. Cuza;.
Unirea ca preludiu al independenţei Principatelor.
Ko 9 1
Sur l a double election
d'Alexandre Couza
R.A. 3205/4 7 ; 1 5 Fevrier
yfonsieur le Baron,
VOUS voulez bien m'annoncer que „l'Autriche d'abstiendra, paraît-iC

de se prononcer sur la double election du colonel Couza, ava'.nt de savoir"
quelles sont Ies intentions de la France ; elle ne serait pas eloig'nee de recon-'
naître la validite de cette election, si telle est l' opinion de ' la Grande Bre..:
·
t agne et de la France" .
A Berlin, le Ministre d'Autriche, Baron Koller, est moins reserve et·
moins conciliant. 11 n'a rien neglige pour endoctriner le Go�vemenienţ ·
· · · . .
Pnlssien .
En s'en tenant a quelques circonstances, - il faudrait . meme doţţrier·
. ' .
a cet incident une haute portee.
Lorsque la seconde election d'Alexandre Couza a ete annoncee, quţ.lq u'u.n
a dit : c'est de la haute comedie. Le Ministre de Russie, Baron Budbetg; · q_uî
etait present, a comme malgre lui rornpu le silence, dans lequel il se rerifernie>
depuis plusieurs mois de la maniere la plus imperturbable ; il lui est echappe'
de dire : cette comedie peut devenir une tragedie. „
Discutant avec le ):Iarquis de Moustier Ies chances de paix et de guerre,

je disais il y a quelques jours - Ies hostilites ne peuvent etre amenees que
par un fait, ce fait ne pourrait etre qu'une attaque de la part des Autri
chiens en !ta lie, ou de la parte des Sardes, ou bien une insurrection . Monsieur:
de yfoustier a repris: il y a des faits possibles hors de l' Italie. Lorsque Son·
Excellence Nicolas s'est permis d'occuper Ies Principautes nous y avons vu
un cas de guerre, mais pour faire la guerre a la Russie, il nous a fallu entre
prendre une expedition lointaine. Le cas echeant d'un exces de pouvoir de
l'Autriche sur le Danube, nous n'avons pas besoin d'une expedition lointain . a-
pour nous attaquer a l'Autriche ; nous l'avons a cote de nous.
Faut-il conclure de ces paroles que si l'Autriche se permettait sur le
Danube un acte du genre de celui que semblait annoncer la lettre ecrite par
le Comte de Griinne au norn de l'Empereur au General Comte Corol1ini, la
France declarerait la guerre et passerait Ies Alpes ?
11 est presumable en ce qui concerne le jugement definitif a porter �uf
la double election, qu'aucun diplomate a Berlin n'a re<;u d'instructioits ·
de son Gouvernement ; il es't naturel que chaque Gouvernement se reserve
son opinion , en vue des conferences qui doivent s'ouvrir. C'est ce qi.Ie me
disait Lord Bloomfield qui presumait que sur cette question Ies Puissances
seront divisees comme elles l'ont ete sur l'union , c'est a dire qti.'U: y aura
pour la Yalidite de l'election OU plutot pour la validation de la double electiori;
la Russie, la France et la Sardaigne, et contre : la Turq uie, l'Angleterre,
l'Autriche et la Prusse, rnajorite qui cette fois ne suffit pas ; l'unanimite
etant necessaire d'apres le precedent que l'Autriche a fait poser lorsqu'il
s'est agi de la n avigation du Danube. Par le defaut d'unanimite, l'hospodar
resterait en possession ; la Turquie oserait-elle le troubler par une intervention
armee, a la quelle aujourd'hui elle ne peut plus recourir que du consentement
11.manime des Puissances ?
La double election equivaut a l'union des Principautes ; l'union des
Principautes c'est leur independance: tel est l'ordre d'idee a Constantinople
et a Vienne ; et j e n e croirai a !'abandon de cet ordre d'idees que lorsque Ies
faits contraires Ies plus positifs auront ete poses par l'un ou l'autre Gou
-vernement.
11 y aurait un rnoyen tres simple peut-etre d'amener la Sublime Porte
:a une inconsequence, c'est a dire a la reconnaissance de la double election ,
-c'est de lui offrir de l'argent. Voici ce que me racontait le Baron de Richt
hofen . 11 avait dej a semble au Gouvernement ottoman que l'on allait trop
foin dans le reglement organique redige sous l'inspiration de la Russie, que
ce statut donnait trop de consistance, trop d'independance aux Principautes ;
ce reglement avait besoin de l'approbation de la Porte ; elle l'a refusee pen
dant. plusieurs annees ; l'Empereur de Russie a fait la remise de quelques
millions qui lui etaient dus, et un hatti sherif de 1 834 a enfin sanctionne le
statut ; c'est ce hatti sherif qui est rappele dans l'article 2 de la conven t ion
<le Paris du 1 9 Aout 1 858.
11 suffit d'avoir ete quinze jours a Constantinople pour savoir que les
idees d'honneur qui existent dans notre occiden t ne sont pas de mise sur Ies
-rivcs du Bosphore ; que Ies Roumains se hâtent de payer Ies dettes du Serail,
·et la cause de leur nationalite se presentera sous d'autres couleurs.
Agreez . . .
::\'othomb
• Arh . St. Buc., colecţia Microfilme Belgia, r. 23, c. 1 3 - 16 (:'.\Iinistere des Affaires Etrangi'res
-et du Commerce Exterieur, Bruxelles, Correspondance Politique, Legat io n s, Prusse, ·101. 19,
<ioc. 38) .
Nr. 9 1
-Cu privire la dubla alegere
.a lui Alexandru Cuza. Berlin, 1 7 februarie 1 859
R.A. 71205/4 7 ; 1 5 februarie
Domnule baron,
AŢI AVUT bunăvoinţa să mă anunţaţi că „Austria se pare că se Ya

.abţine de a se pronunţa asupra dublei alegeri a colonelului Cuza înainte de
.a şti care sînt intenţiile Franţei ; ea nu se va feri să recunoască validitatea
.acestei alegeri, dacă aceasta este opinia 'Iarii Britanii şi a Franţei" .
La Berlin, ministrul Austriei, baronul Koller, este ma i puţin rezen·at
�i m�i puţin conciliant. El n-a neglijat nimic pentru a îndoctrina guwrnul
prus ian .
392
Ţinîndu-se seama de unele împrej urări, ar trebui chiar să se dea acestui
incident o mare importanţă.
Cind a fost anunţată cea de a doua alegere a lui Alexandru Cuza, cineva
a spus : e o mare comedie. Ministrul Rusiei, baronul Budberg, care era de
faţă, fără voia lui a rupt tăcerea în care se închisese de mai multe luni în
modul cel mai imperturbabil şi i-au scăpat cuvintele : această comedie poate
deveni o tragedie.
Discutînd cu marchizul de Moustier şansele păcii şi războiului, i-am spus
acum cîteva zile : ostilităţile nu pot fi provocate decît de un fapt, care fapt
n u poate fi decît un atac din partea austriecilor în Italia, sau din partea
sarzilor sau o insurecţie. Domnul Moustier a replicat : sînt fapte posibile şi
în afara Italiei. Cînd împăratul Nicolae şi-a permis să ocupe Principatele,
n oi am văzut în aceasta un caz de război, dar pentru a face război Rusiei
ar fi trebuit să întreprindem o expediţie îndepărtată. î n cazul extrem al
unui exces de putere din partea Austriei pe Dunăre, noi nu avem nevoie de
o expediţie îndepărtată pentru a ataca Austria ; o avem lîngă noi.
Din aceste cuvinte s-ar putea trage concluzia că dacă Austria şi-a
permite pe Dunăre un act de gen ul celui pe care pare să-l anunţe scrisoarea scrisă
de contele Griinne, în numele împăratului, generalului conte Coronini, Franţa
va declara război şi va trece Alpii ?
Este de presupus, în ceea ce priveşte raţionamentul definitiv referitor
la dubla alegere, că nici un diplomat de la Berlin n-a primit instrucţiuni de
la guvernul său ; este firesc ca fiecare guvern să-şi rezerve opinia în vederea
conferinţelor care trebuie să se deschidă. Este ceea ce îmi spunea lordul
Bloomflied, care presupunea că în această problemă Puterile vor fi împărţite
cum au fost şi în privinţa Unirii, şi anume că pentru validarea alegerii sau,
mai deg.iabă, pentru validarea dublei alegeri, vor fi Rusia, Franţa şi Sardinia,
iar împotrivă, Turcia, Anglia, Austria şi Prusia, majoritate care de data
aceasta nu este suficientă, unanimitatea fiind necesară, după precedentul
pe care Austria l-a creat cînd a fost vorba de navigaţia pe Dunăre. În lipsa
unanimitătii,
' domnitorul ar rămîne în functic' ; Turcia va îndrăzni oare să-l
tulbure printr-o intervenţie armată, la care astăzi ea nu mai poate recurge
decît cu consimţămîntul unanim al Puterilor ?
Dubla alegere echivalează cu Unirea Principatelor ; Unirea Principatelor
înseamnă independenţa lor : aceasta este ordinea ideilor la Constantinopol
şi la Viena şi eu nu aş crede în renunţarea la această ordine de idei decît
atunci cînd evenimente contrarii, cele mai pozitive, ar fi impuse de către
un guvern sau altul.
Ar fi un mij loc poate prea simplu de a determina Sublima Poartă să
comită o inconsecvenţă, adică să recunoască dubla alegere, şi anume de a-i
oferi bani. Iată ce mi-a relatat baronul de Richthofen. Guvernului otoman
i se pare deja că s-a mers prea departe în Regulamentul organic redactat
din inspiraţia Rusiei, că acest statut dădea prea multă consistenţă, prea multă
independenţă Principatelor ; acest Regulament a avut nevoie de aprobarea
Porţii ; ea l-a refuzat timp de mai mulţi ani ; împăratul Rusiei a făcut o
reducere de cîteva milioane care îi erau datorate şi un hatişerif din 1 834 a
sancţionat în cele din urmă statutul ; este acel hatişerif amintit în articolul 2
al Convenţiei de la Paris din 1 9 august 1 858.
393
E suficient să stai 1 5 zile la Constantinopol ca să ştii că ideile de onoare
care există în occidentul nostru nu sînt valabile pe malurile Bosforului ; că
ar trebui ca românii să se grăbească să plătească datoriile Seraiului şi cauza
naţionalităţii lor se va prezenta în alte culori.
Primiţi vă rog . . •
Nothomb
141
1 859 februarie 6/18, Iaşi. Raportul lui H. A Churchill către H. L. Bulwerp

despre atitudinea consulului general al Rusiei la Iaşi, L. Popov, în chestiunea
Unirii Principatelor ; detalii despre conspiraţia descoperită în Moldova.
Copy Jassy, February 1 8-th, 1 85�

No. 1 3
Sir,
THE CONTENTS of my despatch No. 12 of this day's date will have
given Your Excellency an insight into the proceedings of the Russian Con
sular authorities in these Prindpalities in favor of the Union, I now beg to
convey to Your Excellency a few additional facts connected with the machi
nations of Russia on this subj ect.
Up to the day of Prince Alexander Couza's nomination to the Hospo
darat of Wallachia, Mr. Popoff had kept in the background and had allowed
l\Ir. Place the French representative here to take the lead. The most scruti
nizing observer would not have detected in the acts of the Russian Consul
any direct influence exercised by him ; but the nomination of Prince Couza
to Wallachia appears to have thrown Mr. Popoff off his guard, aud he was
seen openly to encourage the party in power to proceed with unremitting
energy towards the accomplishment of the Union. His scheme was, however,
limited to the Union of the two Principalities under a native Prince whilst
that of his French colleague was to aim at the Union under foreign one.
About a week ago I had the honor to report by telegraph to Your Ex
cellency that the Prince had promised to moderate his partizans. The princi
pal cause that produced this effect appears to have been a message from Mr.
Giers, the Russian Consul General at Bucharest, in which Mr. Popoff is enj oined
to counsel moderation in these termes : „Dites au Prince Couza de ne pas
aller plus loin car si nous etions surs que la guerre eclaterait en Europe nous
pourrions soutenir l'union des Principautes avec un Prince indigene, mais
comme nous n'en sommes pas surs il faut qu'il s'arrete".
The plan of uniting the assemblies at Foxchany was instantly aban
doned aud the Prince promised me to keep the administration of Moldavia
aud Wallachia separate, and to change nothing in the present state of things.
In my despatches of the 30-th December and 27-th January I men
tioned the conspiracy that had been disclosed a few days subsequent to the
394
Prince's election to Moldavia. I now learn from a Polish officer, under British
prdtection, who, though innocent, had been arrested, the following tale.
· In 1 853 Count Verjbitsky (Murad Bey) tried at Constantinople to in
duce a number of Poles to quit the Turkish service and to returu to Russia
where he promised them an amnesty ; he failed in this attempt and was sub
sequently protected from the ire of his countrymen by Sadik Pacha who
obtained for him the rank of Lieutenant in the Cossack Legion. At Eupatoria,
Murad Bey became acquainted with a Jew by the name of Shmouil Rabi
novitz who lent him a sum of money on which account he followed him (Mtirad)
to Constantinople and subsequently to the Principalities.
This J ew who, amongst the rest, was arrested as implicated in the con
spiracy in· question confesses to have been present in a conversation that
took place between Murad Bey and the Russian Ambassador at Constanti
nople, in which the plan of present plot was hinted. Murad Bey on coming
out to the Principalities received letters from the Ambassador strongly reco
mending him to Mr. Popoff's assistance. The same Jew adds that Murad
Bey spent 3 OOO ducats in the purchase of arms and ammunition ; that the
plan was to declare the Union at Fokchany and to proclaim Gregory Sturdza
Prince of the two Provinces ; that arms and ammunition lie, at the present
moment concealed in a forest ; and further that Sadik Pacha is acquainted
with the whole business. This information is corroborated on a certain extent.
by what I }).ave heard from different sources, namely, that Gregory Sturdza's
seal and some communications in cypher from the latter were found in Murad
Bey's possession.
Besides this, Constantine Mourouzi, the Russian Officer who commanded
the Greek volunteers at Sebastopol, and Pop Costa, a Russian priest, have
for the last two months, been doing their utmost to excite the people aga,inst ·
the quieter and more worthy portion of society in this Province.

· Ali . this, I trust, show Your Excellency �hat sort of a game Russia is
playing in this part of Europe •
.
I have the honor . . . ·
(Signed) Henry A. Churchill
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme Anglia, r. 67 (Public Record Office London, Foi:eign
.
Office, 78, Turkey, voi. 1443,' f. 166- 170) . ·
Copie
Kr. 1 3 Iaşi, 1 8 februarie 1 859
Excelenţă,
CONŢIN UTUL raportului meu Nr. 1 2, cu aceeaşi dată, vă va fi oferit

Excelenţei Voastre (posibilitatea) pătrunderii acţiunilor autorităţilor consu -
lare ruse din aceste Principate în. favoarea Unirii, şi acum vă rog să-mi per
miteţi să prezint Excelenţei Voastre cîteva fapte în plus, legate de maşi-
·
naţiunile Rusiei în această problemă.
395
Pînă în ziua numirii principelui Alexandru Cuza la domnia Valahiei,
domnul Popov a stat rezervat şi a permis domnului Place, reprezentantul
francez de aici, să preia conducerea. Nici cel mai pătrunzător observator nu ar
fi descoperit în acţiunile consulului rus că exercită neo influenţă directă ;
dar numirea principelui Cuza în Valahia pare să-l fi scos din gardă pe domnul
Popov şi a fost văzut încurajînd în mod deschis partida de la putere să proce
deze cu o energie neîntreruptă pentru realizarea Unirii. Planul lui era totuşi
limitat la Unirea celor două Principate sub un prinţ pămîntean, în timp ce
colegul său francez ţintea spre Vnirea sub unul străin.
Cam cu o săptămînă în urmă am avut onoarea să raportez telegrafic
Excelenţei Voastre că principele promisese să-şi modereze partizanii. Cauza
principală care a produs acest efect pare să fi fost un mesaj din partea dom
nului Giers, consulul general rus de la Bucureşti, prin care, în următorii ter
meni, i se ordonă domnului Popov să recomande moderaţia : „Spuneţi-i
principelui Cuza să nu meargă prea departe, căci, dacă am fi siguri că răz
boiul va izbucni în Europa, noi am putea susţine Unirea Principatelor sub
un prinţ pămîntean, dar, cum noi nu sîntem siguri, trebuie să se oprească" .
Planul d e unire a Adunărilor l a Focşani a fost grabnic abandonat şi
principele mi-a promis să menţină administraţia separată a Moldovei şi a
Yalahiei şi să nu schimbe nimic în prezenta stare de lucruri.
Î n rapoartele mele din 30 decembrie şi 27 ianuarie am menţionat conspi
raţia care fusese descoperită la cîteva zile după alegerea principelui în .Mol
dova. Aflu acum următoarea poveste de la un ofiţer polonez, sub protecţie
britanică, care, deşi nevinovat, fusese arestat :
î n 1 853, contele Verbitzsky (Murad bei) a încercat, la Constantinopol,
să îndemne un număr de polonezi să părăsească serviciul turc şi să se întoarcă
în Rusia, unde le promisese să fie amnistiaţi ; a eşuat în această încercare
şi a fost ulterior protejat de mînia concetăţenilor lui de către Sadik paşa.
care obţinuse de la el rangul de locotenent în Legiunea cazacă. La Eupatoria,
�Iurad bei a cunoscut un evreu, cu numele de Şmul Rabinovici, care i-a împru
mutat o sumă de bani şi care i-a urmat la Constantinopol (pe :M:urad) pe chel
tuiala acestuia şi după aceea în Principate.
Acest evreu, care, între ceilalţi, a fost arestat ca implicat în conspiraţia
despre care este vorba, mărturiseşte că fusese prezent la o conversaţie care a
avut loc între Murad bei şi ambasadorul rus de la Constantinopol, unde s-a
făcut aluzie la planul prezentului complot. Murad bei, venind în Principate,
a primit scrisori din partea ambasadorului, recomandîndu-1 cu insistenţă
domnului Popov pentru a-l sprijini. Acelaşi evreu adaugă că Murad bei a
cheltuit 3 OOO ducaţi pentru cumpărarea de arme şi muniţii, că planul era de
a declara Unirea la Focşani şi de a-l proclama pe Grigore Sturdza principe
al celor două provincii ; că armele şi muniţia stau în momentul de faţă ascunse
într-o pădure ; şi în plus că Sadik paşa cunoştea întreaga afacere. Această
informaţie este coroborată într-o oarecare măsură cu ceea ce am auzit din
diferite surse, în sensul că sigiliul lui Grigore Sturdza şi unele comunicări
cifrate de la acesta din urmă au fost găsite în posesia lui Murad bei.
î n afară de aceasta, Constantin Moruzi, ofiţer rus care a comandat volun
tarii greci de la Sevastopol, şi Pop Costa, un preot rus. au făcut tot ce le-a stat
396
în putere, în ultimele două luni, să incite poporul împotriva c elei mai liniştite
şi de valoare părţi a societ:iţii din această provincie.
Toate acestea, am încredere că demonstrează Excelenţei Voastre ce fel
de rol j oacă Rusia în această parte a Europei.
Am onoarea . . .
1 42
1 859 februarie 6 / 1 8, (Paris) . Instrucţiuni ale lui Al. Walewski către A. Lalle
mand, în legătură cu dubla alegere a lui Al. I. Cuza ca expresie a dorinţei
populaţiei pentru înfăptuirea Unirii.
No H 18 Fevrier 1 859
}lonsieur,
J'AI RE<;U Ies depeches que vous m'avez fait l'honneur de m'adresser
jusqu'au 9 de ce mois et au �o 1 3 bis.
Monsieur le charge d'affaires de Turquie m'ayant adresse la communi
cation qu'il m'avait annonce, j e me suis empresse d'en informer Ies diverses
puissances en Ies invitant si elles agreaient la proposition de reunir la Con
ference, a envoyer a leurs plenipotentiaires Ies instructions necessaires. Toutes
y ayant adhere, je me propose de convoquer la conference dans un delai
tres prochain. La Porte a designe pour son plenipotentiaire, son ambassadeuir
a Londres, :.\Ionsieur :.\Iusurus, qui recevra sans doute sans retard des pour
,·oirs speciaux.
Vous me mandez par votre depeche telegraphique 1 du 1 2, que la Porte
commern;ait a diriger des troupes vers Ies places du Danube. Vous serez sans
doute prochainement en mesure de me faire connaître quelle est la pensee
qui a inspire cette mesure qui, dans l'etat actuel des choses, me paraît tout
au moins inopportune. Elle serait surtout regrettable s'il fallait y voir une
disposition de la Porte a supposer qu'il n'y a aux difficultes actuellement
pendantes dans Ies Principautes qu'une solution possible, c'est-a-dire l'annu
lation par la Conference de l'election faite par l'Assemblee Valaque.
Au point de vue de l'interpretation de la Convention du 1 9 Aout il n 'est
nullement demontre que la double election de :.\Ionsieur Couza soit absolu
ment incompatible avec Ies dispositions de cet acte. Et la question de savoir
si le voeu fondamental de la Com·ention n'est pas satisfait quant a la separa
tion qu'elle a entendu etablir entre Ies deux Principautes du moment qu 'il
v a deux ministeres, deux administrations et deux assemblees dist inctes,
c ette question ne saurait etre tranchee tout d'abord et elle merite au moins
un serieux examen. De plus, la Conference n'est pas un simple tribunal charg e
d'appliquer u n texte legal ; c 'est avant tout une reunion politique qui peut ou
plut6t qui doit tenir compte des divers elements de la situation offerte a son
appreciation. Comment en effet, se refuserait-elle a reconnaître la significa-
397
tion qui ressort si evidemment deş circonstances qui . ont accompag�6. '. Ies
demiers votes des Assemblees Moldo-Valaques ? Comment l'unanimitţS des
suffrages dans l'une et l'autre Principaute s.'est-elle portee malgre Ies, �ffortş
et Ies influences de candidats puissants sur un homme j ustement conş.idere
dans son pays, mais dont le nom presque ignore jusqu'ici; si ce n'esf pas
l'effet du sentiment profond et unanime aussi qui prevaut dans Ies populations
en faveur de l'Union ? En presence de dispositions aussi manifestes que persis
tantes le gouvemement ottoman s'abuserait singulierement s'il croyait que
toute difficulte disparaîtrait du moment que la Conference aurait prononce
l'annulation de l'une des deux elections de Monsieur Couza. Les informations
qui me parviennent me portent au contraire a penser, ou que Ies Assemblees
se refuseraient a renouveler )eur vote, ou qu'elles porteraient de nouveau l�µrs
· ·
suffrages sur M onsieur Couza. · . ·. · ·
ti
· Je" n'ai pas l1esoin d'insister sur Ies complications que pourrait faire aître
un tel etat de choses. Les puissances interviendrăient-elles militairement' pour
assurer l'execution de la decision rendue par la Conference ? Pourraient-elles
se mettre d'accord, et en supposant contre toute vraisemblance qu'uh tel
accord fllt possible, toute mesure coercitive prise par Ies puissances ne bles-
·
serait-elle pas l'opinion publique en Europe ?
On ne peut l'ignorer a Constantinople : le sentiment publique n' en est
pas a se faire connaître et ce n'est pas a des mesu'res de rigueur qu'il �serait
favorable. 11 y aurait donc tout avantage pour la' Porte a prendre elle-meme
l'initiative des concessions dont Ies conjonctures presentes font une sorte de
necessite.
J e vous invite, Monsieur, a vous exprimer dans le sens des considera
tions qui precedent avec Ies Ministres de Sa Majeste le Sultan. Je puis. ,vous
<lire et je vous en donne avis pour votre information personnelle, que le gou
vemement anglais, frappe comme nous des inconveniens qui resulteraient des
efforts que le gouvernement ottoman pourrait faire dans un sens contraire,
lui fait adresser Ies memes suggestions.
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme Franţa, r. 165, c. 234- 237 (Ministere des Affaires. Etran
geres, Archives Diplomatiques, Paris, Correspondance Politique Turquie, ·101. 339) . .
Ed. Documente privind Unirea Principatelor, voi. VI, întocmit de G. Chiriţă, \'. Costake şi' Em.
Poştăriţă, Bucureşti, 1980, p. 453- 454.
Nr. 1 4 1 8 februarie : 1 859
Domnule,
AM PRIMIT depeşele pe care mi-aţi făcut onoarea să mi le adresaţi

pînă la 9 a lunii curente şi pînă la nr. 1 3 bis.
Domnul însărcinat cu afaceri al Turciei, adresîndu-mi comunicarea pe
care mi-o anunţase, m-am grăbit să informez despre ea diferitele Puteri,
invitîndu-le ca, în caz că ele vor accepta propunerea de a întruni Conferinţa,
să trimită plenipotenţiarilor respectivi instrucţiunile necesare. Toate aderînd
la ea, îmi propun să convoc Conferinţa într-un termen foarte apropiat. Poarta
a desemnat ca plenipotenţiar pe ambasadorul său la Londra, domnul Musurus, ·
care va primi, desigur, fără întîrziere puteri speciale.
398
Mă înştiinţaţi prin depeşa telegrafică 1 din 1 2 (februarie) că Poarta
începe să îndrepte trupe spre oraşele de garnizoană de pe Dunăre. Curînd
veţi fi, fără îndoială, în măsură să-mi aduceţi la cunoştinţă care este ideea
ce i inspirat această măsură care, în situaţia actuală, îmi pare cel puţin
inoportună. Ar fi regretabil, mai ales, dacă ar trebui să vedem în aceasta
o înclinaţie a Porţii de a presupune că nu este posibilă, faţă de dificultăţile
existente în prezent în Principate, decit o singură soluţie, adică anularea,
prin Conferinţă, a alegerii făcute de Adunarea din Valahia.
Din punctul de vedere al interpretării Convenţiei din 1 9 august, nu este
nicidecum demonstrat că dubla alegere a domnului Cuza este absolut incompa
tibilă cu dispoziţiile acestui act. Iar chestiunea de a şti dacă voinţa funda
mentală a Convenţiei nu este dej a satisfăcută în ce priveşte separaţia pe care
a înţeles să o stabilească între cele două Principate, din moment ce există
două guverne, două administraţii şi două Adunări distincte, această chestiune
n-ar putea fi tranşată de la început şi merită cel puţin o examinare serioasă.
Mai mult, Conferinţa nu este un simplu tribunal însărcinat să aplice un text
legal ; ea este în primul rînd o reuniune politică, care poate sau mai curînd
trebuie să ţină seamă de diversele elemente ale situaţiei oferite aprecierii sale.
În adevăr, cum să refuze a recunoaşte semnificaţia care rezultă atît de evident
din circumstanţele care au însoţit ultimele votări ale Adunărilor moldo-valahe ?
Cum de s-a îndreptat, în ciuda eforturilor şi influenţelor unor candidaţi pu
ternici, unanimitatea sufragiilor, atît în unul cit şi în celălalt Principat, asupra
unui om apreciat cu bună dreptate în ţara sa, dar al cărui nume (era) aproape
ignorat pînă acum, dacă acest lucru nu este, de asemenea, efectul sentimen
tului profund şi unanim care prevalează în cadrul populaţiilor în favoarea
Unirii ? în faţa unor înclinaţii tot atît de evidente pe cit de perseverente,
guvernul otoman s-ar înşela în mod ciudat dacă ar crede că orice dificultate
ar dispărea din momentul în care Conferinţa ar anunţa anularea uneia dintre
cele două alegeri ale domnului Cuza. Informaţiile care îmi parvin mă fac să
cred, din contră, că Adunările, sau ar refuza să reînnoiască votarea, sau şi-ar
da din nou sufragiile domnului Cuza.
N-am nevoie să insist asupra complicaţiilor pe care le-ar putea crea o
asemenea stare de lucruri. Oare Puterile ar interveni cu armata pentru a
asigura executarea deciziei luate de Conferinţă ? Oare s-ar putea ele pune de
acord şi - presupunînd, împotriva oricărei probabilităţi, că un astfel de acord
ar fi posibil - orice măsură coercitivă luată de Puteri n-ar ofensa oare opinia
publică europeană ? .
Nu poate fi ignorat la Constantinopol următorul lucru : sentimentul
public nu întîrzie a se face cunoscut, iar acesta nu va fi favorabil unor măsuri
de violenţă. Ar fi deci toate avantajele pentru Poartă de a lua ea însăşi ini
ţiativa unor concesii, care în împrejurările de faţă constituie un fel de nece
sitate.
Vă invit, domnule, să vă exprimaţi în sensul consideraţiilor de mai sus
faţă de miniştrii Maiestăţii Sale sultanului. Pot să vă spun şi vă aduc la
cunoştinţă pentru informarea dumneavoastră că guvernul englez - impresio
nat ·ca şi noi de inconvenientele care ar rezulta din eforturile pe care guvernul
otoman le-ar putea face în sens contrar - dispune să i se adreseze sugestii
similare.
309
1 43
1 859 februarie 8/20, Bucureşti. Raportul lui R. G. Colquhoun către J. H. Mal

mesbury, în l egătură cu intrarea în Bucureşti a domnitorului Cuza.
Nr. 27 Bucharest, 20 February 1 859

My Lord,
THE ENTRY of the newly chosen Prince was to have been as yester
day, but he remained a day at Buzeo so as to enter the city this day Sunday
on which day the Agents of Austria and France who reside in the Principal
Street, always hoist their flags. At the Barrier a triumphal arch was erected,
where he entered a carriage, which was waiting for him, he having previously
received from the corporation the offering of bread and salt-large crowds
of the lower classes had gone out to welcome him, among whom were conspi
cuous the tanners, and butchers of the faubourg. He entered the city followed
by the Cavalry and Dorobantzes, proceeded to the Metropolitan Church
where a Te Deum was sung thence to the Chamber of Assembly \Vhere the
Ministers Clergy and Deputies were assembled. The Archbishop opening the
„Reglement Organique" was proceeding to recite the oath prescribed to the
Hospodar-when the Prince stopped bis Eminence and raising bis right hand
took oath : „qu'il continuera l'oeuvre d'union que l'Assemblee a commence,
qu'il ne reculera devant aucune difficulte, ni meme danger et qu'avec l'aide
de Dieu et du peuple il esperait de le mener a bonne fin". He then addressed
a few words to the Assembly and hurriedly withdrew, regaining his carriage,
he went to the Palace which he had been refurnished for him, where he re
ceived visits frorn the Ministers and Military. ln the evening the city was .a
brilliantly illuminated as a strong north easterly wind admitted. A „piece de
circonstance" was given at the theatre, at part of which the Prince was pre
sent. The whole of the days proceedings were cold and I should say unsatis
factory, the people were sparing of their acclamations.
The middle commercial class begin to feel already the effect of the com
plete stagnation in business, and it cannot be concealed that the upper class
begin to reflect seriously on the consequence of bringing a M:oldavian to their
country of these, the conservatives talk of protesting that their vote was
wrung from thern under terror, (which is strictly true) ; the liberals represent
ed by Cantacuzene, Krezzolesko etc. now see their only chance ·wrested from
them, while the extreme „gauche" among which I regret to place the Ghyka
party now bitterly repent that under the very same feeling which moved the
conservative, that yielded to the pressure of the masses they had at such
pains and expence brought together, but which had become unmanageable
and as likely to turn upon them as on the aristocracy or boiars- for already
their new Prince has declared that, with such sentiments as these men put
400
forward, he can never agree. And this thus eventful day has closed over
us-leaving no feeling of satisfaction on the minds of any one class.
Robert G. Colquhoun
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Anglia, r. 66 (Public Record Office, London, Forcign
Office 78 Turkey, voi. 144 1, f. 167- 170) .
Nr. 27 Bucureşti, 20 februarie 1 859

Excelenţă,
I�TRAREA domnitorului nou ales trebuia să aibă loc ieri, dar el a mai
rămas o zi la Buzău, aşa că a intrat în oraş astăzi, duminică, zi în care agenţii
Austriei şi Franţei, care locuiesc pe strada principală, şi-au ridicat totuşi
steagurile. La barieră a fost ridicat un arc de triumf pe unde a intrat într-o
caleaşcă ce-l aştepta, primind mai înainte din partea corporaţiei tradiţionala
pîine şi sare. O mulţime din populaţia păturilor de jos a ieşit să-l întîmpine,
printre aceştia aflîndu-se în mod evident tăbăcarii şi măcelarii de la periferie.
El a intrat în oraş urmat de cavalerie şi dorobanţi, s-a dus la Mitropolie,
unde s-a oficiat un Te-Deum, apoi la Adunare, unde erau prezenţi miniştrii,
clerul şi deputaţii. Mitropolitul, deschizînd „Regulamentul organic", a trecut
la citirea j urămîntului indicat pentru domnitor, cînd principele l-a întrerupt
pe Eminenţa Sa şi, ridicînd mîna dreaptă, a j urat : „că va continua opera de
Unire pe care Adunarea a început-o, că nu va da înapoi din faţa nici unei
greutăţi, nici chiar a unui pericol şi că, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al poporu
lui, speră să o ducă la bun sfîrşit". A adresat apoi cîteva cuvinte Adunării
şi s-a retras în grabă reluîndu-şi locul în caleaşcă şi s-a îndreptat spre palat,
care a fost remobilat pentru el, unde a primit vizita miniştrilor şi a militarilor.
Seara, oraşul a fost strălucitor luminat, atît cît a permis un crivăţ puternic.
La teatru s-a reprezentat o piesă ocazională, la care un timp a fost prezent
şi domnitorul.
Î n ansamblu, ceremoniile zilei au fost reci şi aş putea spune nesatisfăcă
toare, oamenii au fost foarte sobri în aclamaţii.
Clasa de mijloc a comercianţilor a şi început să resimtă efectul completei
stagnări în afaceri şi nu se poate ascunde faptul că clasele de sus încep să medi-
teze în mod serios asupra consecinţelor aducerii unui moldovean în ţara lor,
dintre aceştia conservatorii discută să protesteze că votul le-a fost smuls sub
teroare (ceea ce este strict adevărat) ; liberalii, reprezentaţi prin Creţulescu,
Cantacuzino etc. îşi văd ultima şansă pierdută, în timp ce extrema „stîngă"
în care regret că trebuie să plasez partidul lui Ghica, se căiesc cu amărăciune
că, sub influenţa aceloraşi sentimente care i-au condus pe conservatori, au
cedat presiunii maselor pe care cu atîtea strădanii şi cheltuieli le-au strîns
laolaltă, dar care au devenit greu de condus şi s-ar putea probabil să se în
toarcă împotriva lor cît şi împotriva aristoc ilor _jl,..Jl��.W:.-.J��
Alded
Co n s fd n tin
domnitorul lor dej a declarase că nu poate fi niciodată de acord cu asemei;iea
manifestare de sentimente din partea acestor oameni. .
Şi astfel s-a încheiat pentru noi această zi plină de evenimente, nelăsînd

nici un sentiment de satisfacţie în sînul vreunei clase.
Am onoarea . . .
Robert G. Colquhoun
1 44
1 859 februarie 1 0/22, Bucureşti. Raportul lui J. Poumay către A. Vriere,

relatind momentul intrării domnitorului Al. I. Cuza în Bucureşti şi primirea
entuziastă ce i s-a făcut.
Consulat de Belgique Bucharest, 1 0/22 Fevrier 1 859

dans Ies Principautes
de Moldavie et de Yalachie
No. 423
l\fonsieur le ::\Iinistre,
COMME j 'avais l'honneur d'en informer Yotre Excellence par ma der

niere depeche, le Prince Alexandre Jean I a fait son entree a Bucharest le
Dimanche 8/20 courant a 1 h. de relevee ; le Prince etait accompagne par
quelques officiers l\foldaves.
Des 1 0 h . du matin la vaste plaine de Bognasse, sise a l'une des barrieres
de la Capitale, etait envahie par le peuple, Ies \"Oitures et une foule de cava
liers ; une tente etait dressee ou Ies autorites militaires et civiles, Ies membres
de la municipalite, Ies chefs des diverses corporations attendaient le Prince
pour lui offrir suivant un ancien usage : „le pain et le sel" -
Six cents miliciens etaient sous Ies armes.
Toutes maisons de la ville etaient pavoisees, partout de drapeaux, des
guirlandes de fleurs, partou t cette devise ecri te en grands caracteres : Unirea
face puterea (l'union fait la force) .
Le Prince en arrivant s'est entretenu quelques instants avec le :Nlinistre
de l'Interieur, :Ylonsieur Golesco, puis apres avoir adresse quelques paroles
aux chefs des corporations, il est monte dans un voiture de gala ayant a
sa droite �Ionsieur Golesco (sans doute par une maladresse de ce dernier)
et traversa ainsi toute la ,-ille escorte par la troupe, la boyarrie et le peuple,
au bruit des plus vives acclamations et au milieu d'une pluie de bouquets
qu'on larn;:ait de toutes parts dans sa voiture, il se rendit directement a la
Chambre Legislative ou il fut rei;:u par le clerge, Ies Ministres et Ies deputes.
Le l\Ietropolitain, veillard debile, lui a adresse un petit discours que per
sonne n'a compris, le Prince l'a courtoisement remercie et a prete le serment
suivant ;
„Je j ure au nom de la tres sainte Trinite et en presence du pays que j e
sauvegarderai avec saintete Ies droits e t Ies interets des Principautes-Unies,
402
que duhnt mon regne j e veillerai au, respect de� lois en tout . �t pour, ;t�u � .
que je n'aurai eri vue que )e bien et le _bonheur de la nation Roumaine . ..,Que
Dieu et mes compatriotes me viennent 'en aide !" . ·. . " . .
Ensuite d'une voix ferme, s'adressant aux deputes, il a remercie la

Chambre qui a ete l'organe de la nation Roumaine darţs l'acte salutafre qu'e_lle
a accompli le 24./5 fevrier, acte qti'il considere la consecration: du principe de Ia
regeneration de la nation, ·aj outant qu'il se declare pret a fciire torni ses efforts
pour soutenir le pays et Ies droits des eitoyens, meme au ptix de son sang.
Le Prince ayant quitte l'assemblee a ete conduit avec le metne ceremo
ni�l au Palais de l'Etat ou il a re c;:u Ies Ministres et quelques hautes fonction-
na1res . .
On peut evaluer a 1 00 OOO le nombre de personncs qui ont suivi tout le
parcours du cortege, le plus grand desordre regnait et la gendarmerie et la
police ne pouvaient tenir la-foule en respect. Les cris de vive Couza, vive · notte
Prince, vive Alexandre, vive l'Cnion etc„ etc., n'ont pas cesse de reteriir im
instant. A la salle des deputes des salves d'applaudissements ont couvert Ies.
paroles du Prince, partout enfin, Ies demonstrations Ies plus vives lui :ont
ete faites, le peuple surtout est dans un etat de surrexcitation sans egal.
Le soir Son Altesse s'est rendue au theâtre ou on donnait en larigue
Valaque une piece de circonstance, l 'accueil le plus enthousiaste a salue sa
presence.
Aucun membre du corps consulaire n'assistait a l'assemblee et pas un de
ces :Messieurs n 'esţ alle officiellement chez le Prince, plusieurs d'entre eux
cependant se proposent d'aller demain, officieusement, lui faire une visite.
Je compte egalement me presenter au Palais mais plutât comme directeur
de la Banque que comme l 'agent de la Belgique .
Dans l e courant d e l a quinzaine il sera donne plusieurs bals e t dîners en
l'honneur du Prince. La duree de son sej our a Bucharest n'est pas encore fixee.
Jacques Poumay
B Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Belgia, r. 3, c„ 169- 1 7 1 (Ministere des Affaires Etrangeres
et du Commerce Exterieur, . Bruxelles, Correspondance Politique, Legations, Roumanie 1857-
1860, ·;ol. II, doc. 90) .
Consulatul Belgiei în
Principatele �Ioldovei şi Valahiei
�r. 423 Bucureşti, 10/22 februarie 1 859
Domnule ministru,
AŞA CUM am avut onoarea să informez pe Excelenţa Voastră prin ultima

mea telegramă, principele Alexandru Ioan I şi-a făcut intrarea în Bucureşti
duminică 8/20 curent la ora 1 după amiază. Principele era însoţit de cîţiva
ofiţeri moldoveni.
Începînd cu ora 10 dimineaţa, întinsa cîmpie de la Băneas� , . situată
dincolo de una din barierele Capitalei, era invadată de lume, trăsun ş1 o mul
ţime de călăreţi ; a fost ridicat un cort în care autorităţile militare şi civile,
membrii municipalităţii şi conducătorii diferitelor corporaţii îl aşteptau pe
4U3
domnitor pentru a-i oferi, potrivit vechiului obicei, „pîine şi sare". Şase sute
de miliţieni au fost mobilizaţi. Toate casele din oraş pavoazate ; pretutindeni
drapele, ghirlande de flori, peste tot această deviză scrisă cu caractere mari :
Unirea face puterea.
După sosire, principele s-a întreţinut citcn clipe cu ministrul de interne ,
·domnul Golescu, apoi, după ce a adresat citeva cuvinte conducătorilor corpo
raţiilor, el a urcat într-o trăsură de gală, avînd în dreapta sa pe domnul Golescu
(fără îndoială datorită unei stîngăcii a acestuia din urmă) şi a traversat astfel
întregul oraş escortat de trupe, boierime şi popor, în zgomotul celor mai ,·ii
aclamaţii şi în mijlocul unei ploi de buchete care erau aruncate din toate
părţile asupra trăsurii sale ; el s-a dus direct la Camera legislativă, unde a fost
primit de cler, miniştri şi deputaţi .
Mitropolitul, un bătrîn firav, i-a adresat un scurt discurs, pe care nimeni
nu l-a înţeles. Principele i-a mulţumit cu amabilitate şi a rostit următorul
jurămînt :
„Jur în numele sfintei Trinităţi şi în faţa ţării că voi apăra cu sfinţenie
drepturile şi interesele Principatelor Unite, că în timpul domniei mele voi
veghea la respectarea legilor întru totul şi pentru toţi, că nu voi avea în vedere
<lecit binele şi fericirea naţiunii române. Aşa să mă ajute Dumnezeu şi com
patrioţii mei".
Apoi, cu o voce fermă, adresîndu -se deputaţilor, el a mulţumit Camerei,
<:are a fost organul naţiunii române în actul salutar pe care l-a înfăptuit
la 24./5 februarie, act pe care el îl consideră drept consacrarea principiului
regenerării naţiunii, adăugind că el se declară gata să facă toate eforturile
pentru a susţine ţara şi drepturile cetăţenilor, chiar cu preţul sîngelui său .
Părăsind Adunarea, principele a fost condus cu acelaşi ceremonial la
Palatul de stat, unde i-a primit pe miniştri şi ciţiva înalţi funcţionari.
Se poate evalua la 1 00 OOO numărul persoanelor care au însoţit pe tot
parcursul cortegiul, domnind cea mai mare dezordine, iar jandarmeria şi
poliţia nu au putut opri mulţimea. Cralele : Trăiască Cuza, Trăiască domnul
nostru, Trăiască Alexandru, Trăiască Cnirea etc. , nu au încetat nici o clipă.
Î n sala deputaţilor, ropote de aplauze au acoperit vorbele principelui ; în
sfîrşit, peste tot, i-au fost făcute cele mai vii demonstraţii ; poporul, mai
ales, este într-o stare de entuziasm fărft egal.
Seara, Alteţa Sa a fost la teatru, unde s-a prezentat în limba română
<> piesă de circumstanţă, cea mai entuziastă primire salutînd prezenţa sa.
Nici un membru al Corpului consular nu a asistat la Adunare şi nici unul

din aceşti domni nu a fost oficial la domnitor ; totuşi, mai mulţi dintre ei îşi
propun să meargă mîine pentru a-i face o vizită oficioasă. Eu intenţionez si
mă prezint, de asemenea, la Palat, dar mai curînd în calitate de director al
Băncii <lecit ca agent al Belgiei.
Î n cursul următoarelor două săptămîni se vor da mai multe baluri şi
dineuri în onoarea principelui. Durata şederii sale la Bucureşti nu a fost
încă stabilitrt.
Primi ţi vr1 rog . . .
Jacques Poumay
404
145
1 859 februarie 1 1 /23, Constantinopol. Raportul lui E. Targioni către L. Carafa

despre încercările deputăţiei moldovene de a stabili legături cu miniştrii Pute
rilor garante acreditaţi la Constantinopol, pentru a obţine aprobarea alegerii
domnitorului Al. I. Cuza.
Costantinopoli 23 Febbraro 1 859

Nr. 54
Eccellenza,
EBBI L'O�ORE di riferire a \"ostra Excellenza come una deputazione

Molda\"a fosse qui giunta, per chiedere la innstitura del Sultano per il nuovo
Ospodaro Kuza, e come non fu ricevuta dalla Porta, ne da' Ministri segna
t ari della convenzione di Parigi de! 1 9 Agosto dello scorso anno.
Reca\"a la medesima deputazione lettere dell'Ospodaro per i mentovati
Ministri, le quali non furono ugualmente riceYute, faccndosi osservare che in
seguito della nomina de! Colonnello Kuza ad Ospodaro benanche di Valachia,
erano del tutto mutate le sue condizioni, e che per adottare qualsiasi provve
climento era indispensabile aspettare le determinazioni della Conferenza,
che anda\"a di nuovo a riunirsi in Parigi.
Intanto alcuni de' componenti la deputazione furono privatamente rice
Yuti dal :\linistro di Sardegna e dall'Incaricato di Affari di Francia, ed energi
camente esortati ad insinuare all'Ospodaro, di sospendere i maneggi in corso
per la riunione delle due assemblee e de' l\'.linisteri de' Principati, nella lusinga
che potrebbesi in tal guisa dalle Potenze Europee divenire a transazione e
tollerare la doppia nomina de! medesimo Ospodaro. Pare che siffatti consigli
siano stati seguiti, quantunque la Porta e la ::\Iissione Austriaca si dimostrino
�\Tersi a siffatta conbinazione.
II GoYerno Ottomano riunisce alcune truppe in Sciumla in aspettativa
de' futuri avvenimenti.
Si asserisce che i Governi de' due Principati vogliano contrarre un im
prestito per supplire a' vuoti rinvenuti nelle pubbliche casse. [ . . ] 1• .
• Arh. St Buc., colecţia Microfilme Italia, r. 33/ 1 , c. 222 - 221 (Archivio di Stato di Napoli,
Ministere degli Affari Esteri, fasio 2 .58 no .54.)
, •
Ed. P. Buonincontro, L'Unione dei Principati Danubiani mi documcn t i diplomatici napo

lctrmi, Napoli, 1 972, p. 1 97- 1 98 . )
Nr. 54 Constantinopol, 23 februarie 1 859
Excelenţă,
AM A \"UT ONOAREA să comunic Excelenţei \"oastre că o deputăţie

moldovenească a sosit aici pentru a cere investitura sultanului pentru noul
domnitor Cuza, şi că n-a fost primită nici la Poartă, nici de miniştrii Puteri
lor semnatare ale Convenţiei de la Paris din 1 9 august anul trecut.
40.5
Susnumita deputăţie aducea şi cîteva scrisori ale domnitorului, adre�te
miniştrilor Puterilor, dar nici acestea n-au fost acceptate, făcîndu-se preci
zarea că în urma alegerii colonelului Cuza şi în Valahia, situaţia sa se schim
base cu totul şi că pentru includerea oricărui amendament era absolut necesar
să. se adopte hotărîrile· conferinţei ce urma ·să ·se întrunească din nou la · Paris.
Deocamdată cîţiva din membrii deputăţiei au fost primiţi în audienţă
privată de ministrul Sardiniei şi de însărcinatul cu· afaceri al Franţei şi în
demnaţi stăruitor să sugereze domnitoruiui să suspende acţiunile în vederea
fuzionării celor două adunări şi a guvernelor din Principate, în ideea că s-ar
putea obţine în acest fel din partea Puterilor europene să trateze şi să accepte
dubla alegere a domnitorului. Se pare că respectivele sfaturi au fost urmate,
cu toate că Poarta şi misiunea austriacă se arată adversare ale respectivei
<:ombina ţii.
Guvernul otoman concentrează unele trupe la Şumla, în aşteptarea eveni-
···
mentelor viitoare.
Se afirmă că guvernele celor două Principate vor să contracteze un împru
mut, pentru a c ompleta rezervele· cheltuite din finanţele publice [ . . ] 1• .
1 46
1 859 februarie 1 2/24, Bucureşti. Raportul lui L. Beclard către Al. Walewski,
despre semnificaţia dublei alegeri a lui Al. I. Cuza.
Direction Politique
No 1 59
. . Bucharest, le 24 Fevrier 1 859
Monsieur le Comte;
J'AI VU, par la correspondance de �Ionsieur de Lallemand, qu'on s'etait

d'abord mepris, a Constantinople, sur le caractere de la double election du
colonel Couza. Ainsi, on a suppose que Ies Valaques nourrissaient depuis
longtemps le projet d'elire le meme Prince que Ies Moldaves. On a cru que
cette idee etait devenue le mot d'ordre du parti progressiste, et que Ies candi
datures du prince Ghika et de Monsieur Golesco, n'avaientjamais ete serieuses.
Une deputation moldave envoyee a Constantinople pour y solliciter l'inves
titure du colonel Couza, ayant passe quelques jours a Bucharest avant · de
poursuivre son voyage, on en a condu que Ies membres de cette deputation
avaient fait de la propagande en faveur de leur hospodar.
Toutes ces conjectures, comme je l'ai ecrit a l\fonsieur le Charge d'Affaires
de Sa Majeste, sont denuees de fondement. Le parti progressiste en Valachie
n'etait pas plus prepare que le parti conservateur a l'election du .colonel
Couza. Le prince Ghika, pas plus que Ies princes Bibesco et Stirbey, Monsieur
Nicolas Golesco pas plus que Jean Cantacuzene, ne songeraient a subordonner
leurs calculs ambitieux au triomphe d'un principe. Quelques-uns d'entre eux
· 1 D espre problema navigaţiei pe Dunăre .
406
cherchent maintenant a se faire un merite de leur abnegation involontaire ;
mais ce sont Ia de vaines satisfactions d'amour propre et ii est evident pour
moi, · par exemple, que si Ies partisans de Monsieur Golesco avaient ete en
majorite dans l'Assemblee valaque, Monsieur Golesco eut ete choisi par eux
de preference a Monsieur Couza. La candidature de l'hospodar moldave pr�
posee au moment opportun et dans des conditions qui en faisaient une neces
site de salut public, l'.a emporte sur Ies candidatures valaques, precisement
parce qu'aucune de ces demieres ne disposait de la majorite. II faut se rappeler,
en effet, que, au point ou en etait arrivee l'agitation produite par quelques
meneurs, ceux-ci n'etaient plus maîtres de !'element qu'ils avaient dechaîne,
et que l'election du colonel Couza a ete, pour Ies progressistes comme pour
Ies conservateurs, une ressource inesperee, un moyen honorable de se tirer
d'affaire. Je ne pretends pas nier que le succes de cet expedient ait ete surtout
assure par sa signification patriotique, qui le rattachait au voeu persistant
de l'union des Principautes. Une transaction vulgaire, basee sur la seule con
ciliation d'interets divergents, n'eut jamais determine cet attendrissement
soudain, puis cet elan enthousiaste et unanime dont j 'ai ete temoin. En accla
mant le colonel Couza, qu'aucun d'eux ne connaissait, Ies deputes valaques
ont acclame le principe de l'union, qui, je l'ai dit souvent, ne rencontre point
ici de contradicteurs. En Valachie, tout le monde est unioniste ; mais j 'affirme
que, la veille de l'election, dans la matinee, personne ne songeait encore a
elire le colonel Couza. Pour me resumer, et pour appeler Ies choses parleur
nom, je puis <lire que trois causes, ou trois sentiments tres divers ont influe
sur le vote du 5 Fevrier : la peur, la jalousie et le patriotisme. La timidite du
parti conservateur et la rivalite haineuse des candidats ont admirablement
prepare le triomphe d'une idee qui, n'ayant rien de bas, devait satisfaire et
rapprocher toutes Ies consciences.
Je ne disconviens pas que, dans le temps, quelques personnes, mais en
tres petit nombre, ne se soient preoccupees de l'eventualite d'une double
election par Ies Assemblees moldave et valaque. ::\Ion collegue d'Autriche m'en
avait quelque fois entretenu, comme pour me sonder. Mais, tout en se pro
norn;ant d'avance contre une pareille infraction a la Convention de Paris,
ii se plaisait lui-meme a faire ressortir l'invraisemblance de cette hypothese.
Un valaque avec lequel j e suis en relations, un de ceux dont le caractere loyal
et Ies sentiments elevees m'inspirent le plus de confiance, Monsieur Alexandre
G. Golesco, avait aussi agite cette question dans un de nos entretiens, mais
sans y attacher beaucoup d'importance, convaincu qu'il etait de l'impossi
bilite d'une entente assez intime entre Ies deux Assemblees. lJne autre idee,
dont la realisation lui semblait moins impracticable, absorbait presque exclu
sivement a cette epoque Monsieur A. Golesco. II esperait arriver a faire elire
un Valaque en Moldavie, et un Moldave en Valachie. La combinaison etait
ingenieuse. Elle etait d'ailleurs conform e a l'esprit de la Convention du 1 9 Aout,
.
et l'on devait supposer, par consequent, qu'elle serait acceptee par Ies Puissan
ces garantes. C 'est alors que Monsieur A. Golesco se rendait en Moldavie,
avec l'espoir d'y faire adopter une candidature valaque. Dans une de mes
precedentes depeches, j 'ai parle de son voyage, mais j e me suis abstenu d'in
diquer le but qu'il poursuivait, parce que Monsieur Golesco, lui meme, a
son retour, vint m'annoncer que ses efforts n'avaient eu aucun succes. La
tiedeur avec laquelle Ies Moldaves avaient accueilli ses demarches, lui causait
d'autant plus de decouragement, qu'il avait compte sur l'initiative du pays
407
voisin pour entraîner les Valaques. Aussi, depuis lors, ::\fonsieur Golesco avait-il
completement abandonne son projet.
Lorsque la deputation moldave chargee de solliciter l'investiture arriva
a Bucharest, d'ou elle devait se rendre peu de j ours apres a Constantinople,
les elections de la Valachie etaient terminees, et l'Assemblee allait s'ouvrir la
semaine suivante . Tenu au courant, comme je l'etais, des rapports qui eurent
lieu entre les membres de cette deputation et quelques deputes ou electeurs
valaques, je puis affirmer que la double election du colonel Couza ne fut ni
conseillee par les uns ni acceptee par les autres. Tout se passait alors en ban
quets, en toasts et en discours plus ou moins patriotiques, dans lesquels il
ne fut j amais question d'un meme hospodar pour les deux Principautes. Je
me souviens a ce propos, que Monsieur Negri, l'un des membres de la depu
tation, et l'un des chefs du parti liberal en :i\Ioldavie, se montrait fort surpris,
et parfois meme scandalise, de la violence du langage de certains orateurs
valaques, tels que Messieurs Bratiano, Bolliac, Rosetti etc. 11 disait avec raison
que personne, en Moldavie, ne professait des doctrines aussi radicales, et
que de pareilles exagerations etaient plutot faites pour compromettre que
pour servir la cause du progres.
On s'etait donc trompe, a Constantinople, en attribuant la double elec
tion du colonel Couza aux motifs que je viens d'enumerer.
Un autre incident, posterieur a l'election, a aussi provoque, de la part de
Monsieur de Lallemand, une demande d'explications a laquelle je me suis
empresse de repondre.
„Est-il vrai" m 'ecrivait Monsieur de Lallemand il y a une dizaine de jours,
„qu'une depeche telegraphique de Monsieur Pouj ade au colonel Couza ait
ete publiee dans le Moniteur valaque, et que cette depeche engage la parole
de l'Empereur dans le sens de la confirmation des faits accomplis ? "
]'ai repondu a Monsieur de Lallemand qu'une depeche telegraphique
de Monsieur Poujade, adressee non au colonel Couza mais a Monsieur Demetre
Bratiano, avait ete publiee, sans signature, dans tous Ies journaux valaques.
Cette publication etait ainsi con<;ue :
Depeche privee
„Paris, 9 Fevrier
Vive satisfaction du gouvernement. Fait accompli. Approbation formellle.
Aucune intervention a craindre. Continuez avec fermete et moderation. La
Roumanie s'est elevee tres haut. "
Une copie textuelle de l a depeche originale etant tombee entre mes mains,
je me suis aper<;u qu'on en avait retranche Ies deux premiers mots, qui effec
tivement n'eussent eu aucun sens pour la plupart des lecteurs de j ournaux .
Ces deux mots etaient : „Vu l'avenue".
L. Beclard
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 8, c . 64 - 68 ('.\Iinistere des Affaires Etrangeres
Archives Diplomatiques, Paris, Correspondance Politique Turquie-Bucharest, voi. 19) .
Ed. Documente privind Unirea Principatelor, voi. YI, întocmit de G. Chiriţă, Y. Costake şi Em.
Poştăriţă, Bucureşti, 1980, p. 30 1 - 304.
408
Direcţia poli tică Bucureşti, 24 februarie 1 859
Nr. 1 59
Domnule conte,
DI� CORESPO�DENŢA domnului Lallemand am văzut că la Constan

tinopol se interpretase la început greşit caracterul dublei alegeri a colone
lului Cuza. Astfel, s-a presupus că valahii nutreau încă de mult timp proiectul
de a alege acelaşi principe ca şi moldovenii. S-a crezut dl această idee devenise
cuvîntul de ordine al partidei progresiste şi candidaturile principelui Ghica şi
domnului Golescu nu fuseseră niciodată serioase. O deputăţie moldoveană
trimisă la Constantinopol pentru a solicita învestitura colonelului Cuza, petre
cînd cîteva zile la Bucureşti înainte de a-şi continua călătoria, s-a tras con
cluzia că membrii acestei deputăţii făcuseră propagandă în favoarea domni
torului lor.
Toate aceste presupuneri, aşa cum am scris domnului însărcinat cu afa
ceri al Maiestăţii Sale, sînt lipsite de fundament. Partida progresistă din
Valahia era tot atît de puţin pregătită ca şi partida conservatoare în vederea
alegerii colonelului Cuza. Principele Ghica, tot atît de puţin ca şi principii
Bibescu şi Ştirbei, domnul Nicolaie Golescu, tot atît de puţin ca şi Ion Can
tacuzino s-ar fi gîndit să subordoneze calculele lor ambiţioase triumfului unui
principiu. Unii dintre ei caută acum să-şi facă un merit din abnegaţia lor in
voluntară ; acestea sînt însă numai nişte inutile satisfacţii de orgoliu, iar pentru
mine, de exemplu, este evident că dacă partizanii domnului Golescu ar fi
fost în majoritate în Adunarea din Valahia, ei ar fi ales mai curînd pe domnul
Golescu decît pe domnul Cuza. Candidatura domnitorului moldovean, pro
pusă la momentul oportun şi în condiţii care făceau din ea o necesitate de
salvare publică, a învins candidaturile valahe, tocmai de aceea fiindcă nici
una din acestea din urmă nu dispunea de majoritate. Trebuie să ne amintim ,
în adevăr, că în punctul unde aj unsese agitaţia produsă de cîţiva agitatori,
aceştia n-au mai putut domina acel factor pe care îl dezlănţuise şi că alegerea
colonelului Cuza a fost pentru progresişti, ca şi pentru conservatori, o soluţie
neaşteptată, un mijloc onorabil de a ieşi din încurcătură. Nu vreau să contest
că succesul acestui expedient fusese asigurat în primul rînd de semnificaţia
sa patriotică, care îl lega de dorinţa perseverentă de L�nire a Principatelor.
O tranzacţie vulgară, bazată numai pe concilierea unor interese divergente,
n-ar fi determinat niciodată această bruscă înduioşare, apoi acest elan entu
ziast şi unanim, la care am fost martor. Aclamînd pe colonelul Cuza, pe care
nici unul din ei nu-l cunoştea, deputaţii valahi au aclamat principiul L:nirii,
care - am spus adesea - nu întîlneşte aici deloc opozanţi. In Valahia,
toată lumea este unionistă ; afirm însă că, în dimineaţa din ajunul alegerii,
nimeni nu se gîndea încă să-l aleagă pe colonelul Cuza. Pentru a mă rezuma
şi pentru a spune lucrurilor pe nume, pot afirma că trei cauze sau trei senti
mente foarte diferite au exercitat influenţă asupra votului din 5 februarie :
timiditatea, invidia şi patriotismul. Timiditatea partidului conservator şi
rivalitatea duşmănoasă a candidaţilor au pregătit admirabil triumful unei idei,
care, neavînd nimic j osnic, trebuia să satisfacă şi să apropie toate conştiinţele.
Nu contest că, în acest timp, cîteva persoane, însă în număr foarte mic,
s-au preocupat de eventualitatea unei duble alegeri de către Adunările din
409
Moldova şi Valahia. Colegul meu din Austria mi-a vorbit uneori despre asta,
oarecum pentru a mă sonda. Pronunţîndu-se însă mai dinainte împotriva unei
astfel de infracţiuni faţă de Convenţia de la Paris, se complăcea el însuşi
în a demonstra că această ipoteză este neverosimilă. Un valah cu care sînt
în relaţii, unul din aceia al căror caracter loial şi ale căror sentimente nobile
îmi inspiră cea mai mare încredere - domnul Alexandru G . Golescu - agitase
şi el această chestiune în una din convorbirile noastre, fără însă a-i acorda
multă importanţă, convins cum era de imposibilitatea unei înţelegeri destul
de apropiate între cele două Adunări. O altă idee, a cărei realizare îi părea mai
puţin imposibilă, îl absorbea aproape exclusiv în acea vreme pe domnul
A. Golescu. El spera să ajungă a determina alegerea unui valah în Moldova
şi a unui moldovean în Valahia. Combinaţia era ingenioasă. Ea era, de altfel;
conformă spiritului Convenţiei din 1 9 august şi puteai presupune, prin urmare,
că ea va fi acceptată de Puterile garante. Chiar atunci domnul A. Golescu
se ducea în Moldova cu speranţa de a determina adoptarea unei candidaturi
valahe. î n una din depeşele mele anterioare am vorbit de călătoria sa, m-am
abţinut însă de a arăta scopul pe care îl urmărea, deoarece domnul Golescu
însuşi, la întoarcerea sa, m-a anunţat că eforturile sale nu avuseseră nici un
succes. Lipsa de interes cu care moldovenii primiseră demersurile lui îi prici
nuia cu atît mai multă descuraj are, cu cit el contase pe iniţiativa ţării vecine
pentru a antrena pe valahi. Astfel, de atunci domnul Golescu abandonase
complet proiectul său.
Cînd deputăţia moldovenească, însărcinată să solicite învestitura, a
sosit la Bucureşti, de unde trebuia să plece, cîteva zile mai tîrziu, la Constan
tinopol, alegerile din Valahia erau terminate, iar Adunarea urma să se deschidă
în săptămîna următoare. Ţinut la curent, cum eram, în ce priveşte relaţiile
care au avut loc între membrii acestei deputăţii şi cîţiva deputaţi sau electori
valahi, pot afirma că dubla alegere a colonelului Cuza nu a fost nici povă
ţuită de unii, nici acceptată de ceilalţi. Totul se desfăşura pe atunci în ban
chete, toasturi, discursuri mai mult sau mai puţin patriotice, în care n-a fost
niciodată vorba de acelaşi domnitor pentru ambele Principate. Î mi amintesc,
în această ordine de idei, că domnul Negri, unul din membrii deputăţiei
şi totodată unul din şefii partidei liberale din Moldova, se arăta foarte surprins
şi uneori chiar scandalizat de violenţa limbajului unor oratori valahi, ca dom
nii Brătianu, Bolliac, Rosetti etc. El spunea, cu bună dreptate, că nimeni din
Moldova nu profesa doctrine atît de. radicale şi că astfel de exagerări erau făcute
mai curînd pentru a compromite decît pentru a servi cauza progresuluî.
Se înşelaseră, deci, cei de la Constantinopol, atribuind dubla alegere a
colonelului Cuza motivelor pe care le-am enumerat.
Un alt incident, ulterior alegerii, a provocat, de asemenea, din partea
domnului Lallemand o cerere de explicaţii, la care m-am grăbit să răspund.
„ Este adevărat", îmi scria domnul de Lallemand, acum zece zile „că o
depeşă telegrafică a domnului Poujade către colonelul Cuza fusese publicată
în „Monitorul Valahiei" şi că această depeşă angajează cuvîntul împăratului
în sensul confirmării faptelor împlinite ? "
Am răspuns domnului Lallemand c ă o depeşă telegrafică a domnului
Pouj ade, adresată nu colonelului Cuza, ci domnului Dumitru Brătianu, fusese
410
,{l�"ţ>lic?-ţă, fără semnătură, în toate ziarele valahe. Această publicare era redac
tat;i astfel :
·. · · Depeşă particulară.
,. . ... : , .:„. Paris, 9 februarie .
. '
, . . .. Tie satisfacţie a guvernului. Fapt împlinit. Aprobarea categorică . .Kici

Q, Întervenţie (nu este) de temut. Continuaţi cu fermitate şi moderaţie. Româ
nia s-a înălţat foarte sus . "
. , . . . O copie textuală a depeşei originale căzîndu-mi î n mîini, am constatat
.c.ă. : tuseseră omise primele două cuvinte, care n�ar fi avut, de fapt, nici un
,�e.ns pentru cea mai mare parte dintre cititorii ziarelor. Aceste două cuvinte
eraw „Avînd în vedere perspectiva".
· . . , , 'Binevoiţi a pnm1 . . .
! \l .
L. Beclard
4 4-7
1 8S9 f�bruarie 1 3 /25, (Paris) . Instrucţiuni ale lui Al. Walewski către L. Bec
lard, privind conduita pe care s-o urmeze în chestiunea dublei alegeri a lui
Al. I. Cuza ; aprecieri asupra caracterului mişcării care a dus la dubla alegere .
No. 2 25 Fevrier 1 859
)Ionsieur,
· i i ·LA CORRESPONDANCE que vous m'avez fait l'honneur de m'adresser

iii ' est parvcnue j usqu'au 7 de ce mois, No. 1 57. Je l'ai lue avec' beaucoup
d'interet, et je vous remercie particulierement des informations detaillees
q'tl.e vous m'avez transmises sur l'election du p:rince Couza comme hospodar
de Valachie, et qui m'ont permis d'apprecier le caractere national du mouve
fu.td1t tout spontane qui dans l'une et l'autre principaute a porte le m eme
_ltoiTi'me au pouvoir. Une telle manifestation est de nature a meriter l'atten
tlbfr des Puissances signataires de la Convention du 19 Aout ; mais il me paraît
ind!sp�nsable qu'a Bucharest et a Iassy on se maintienne sur le terrain des
'faitS' dej a accomplis, sans chercher a aller au-dela . · Tout nouvelle resolution
quHie\:-ait en opposition manifeste avec les termes de la Convention, comme
pâl' :e�emple, la fusion des deux Assemblees en une seule, irait contre le but,
et rendrait plus difficile la tâche de ceux des plenipotentiaires gui s'efforce
'.roht c;l.e faire prevaloir au sein de la conference la. double election du prince
C0t1Za.
:''. ' 1 1 · '
·Aussi; Monsieur, ai-je completernent approuve la cornmunication tele-
1 grâphique en date du · 1 6 par laquelle le charge d'affaires de Sa Majest e a
Cc:instantinople vous a invite a agir aupres du prince Couza dans le sens de la
pritde'rice et de la moderation. Du reste, des assurances que le prince Couza
votis a donnees ainsi qu'a Monsieur le Consul general de Russie, et dpnt me
rend compte votre message du 23, me donnent Jieu de penser qu'il comprend
la ,si.tua_ţi9i:i et aura la fermete necessaire pour resis� ei aux exi�ences qu_i pou� -
411
raient la compromettre. Ainsi que j e vous le mande par une depeche tele
graphique que j e \'OUS ai adressee ce matin, j 'ai re<;u :Monsieur Alecsandri,
et j 'ai vu avec plaisir qu'il partageait entierement la maniere de voir que j e
viens de vous exposer. Toute autre conduite dans Ies circonstances actuelles,
viendrait en aide aux ad\·ersaires de l'union et j 'espere que vous n'aurez pas
de peine a obtenir du prince Cauza qu'il se maintienne dans la voie que nous
lui conseillons.
Je mus ai repondu hier, par la voie telegraphique, au sujet des passe
ports que le prince Cauza vous prie de deliner aux Valaques qui ont bel>Oin
de traverser l'Autriche et a qi.! i le Consul general de ce pays refuse le visa sur
Ies titres de voyages \'alaques, a cause de leur intitule et parcequi'ils sont deli
\Tes au nom du nouvel Hospodar. Je vous autorise, a titre d'exception et
provisoirement, a deferer a cette demande, et apres VOUS etes assure que le
Consul general d'Autriche accordera son visa aux passeports que vous aurez
delivres. Je vous invite a vous en entendre egalement avec vos collegues de
Russie, d'Angleterre et de Prusse.
• Arh. St. Buc . , colecţia :'.\licrofilme Franţa, r. S, c. � O - 7 1 (:'.\linisti:re des Affaires Etrangeres,
ArchÎ'les Diplomatiques, Paris, Correspondancc: Politique Turquie-Bucharest, •101.19).
Ed. Documcnte p1·friml C11i1·ca Pri11cipatelor, ·rnl. VI , i n t oLmit de G. Chiriţă, V. Costake şi
Em . Poştăriţă, Bucureşti, 1980, p. 305 - 306.
�r. 2 25 februarie 1 859
Domnule,
CORESPO�DE�ŢA pe care mi-aţi făcut onoarea de a mi-o adresa mi-a

parvenit pînă pe ziua de 7 a lunii curente, nr. 1 57. Am citit-o cu mult interes
şi vă mulţumesc în special pentru informaţiile amănunţite pe care mi le-aţi
transmis cu privire la alegerea principelui Cuza ca domnitor al Valahiei şi care
mi-au permis să apreciez caracterul naţional al mişcării absolut spontane, care,
atît într-un Principat, cit şi în celălalt, a adus la putere pe acelaşi om. O astfel
de manifestaţie este de natură să merite atenţia Puterilor semnatare ale Con
venţiei din 1 9 august ; îmi pare însă indispensabil ca la Bucureşti şi Iaşi oame
nii să se menţină pe terenul faptelor deja împlinite, fără a căuta să treacă
dincolo de ele. Orice nouă hotărîre care ar fi în opoziţie manifestă cu termenii
Convenţiei, ca de exemplu fuziunea celor douft Adunări în una singură, ar
merge împotrfra scopului şi ar face mai dificilă sarcina acelor plenipotenţiari
care se vor strădui să impună în sinul Conferinţei dubla alegere a principelui
Cuza .
De asemenea, domnule, am aprobat pe deplin comunicarea telegrafică
cu data de 1 6, prin care însărcinatul cu afaceri al Maiestăţii Sale la Constan
tinopol v-a im·ita t să acţionaţi pe lingă principele Cuza în sensul prudenţei
şi al moderaţiei. Î n rest, asigurările pe care vi le-a dat principele Cuza, atît
dumneavoastră cît şi consulului general al Rusiei - şi despre care mă infor
mează mesaj ul dumneavoastră din 23 (februarie) - mă fac să cred că el
înţelege situaţia şi că va ana fermitatea necesară pentru a rezista exigenţelor
care ar putea să o compromită. Aşa cum vă anunţ printr-o depeşă telegrafică
pe care v-am adresat-o azi dimineaţă, l-am primit pe domnul Alecsandri şi
41 2
am constatat cu pl:tcere că el împărtăşeşte în întregime felul de a vedea lucru
rile. pe care vi le-am expus. Orice altă conduită, în împrejurările actuale, ar
veni în ajutorul ad,·ersarilor l"nirii şi sper că nu vă va fi greu să obţineţi
de la principele Cuza ca acesta să se menţină pe calea pe care îl sfătuim noi .
V-am răspuns ieri, pc cale telegrafică, în chestiunea paşapoartelor pe
care principele Cuza vă roagă să le eliberaţi valahilor care au nevoie să tra
verseze Austria şi cărora consulul general al acestei ţări le refuză viza pentru
titlurile de călătorii valahe, din cauza titulaturii lor şi pentru că sînt elibe
rate în numele noului domnitor. Vă autorizez, cu titlul de excepţie şi în mod
provizoriu, să daţi curs acestei cereri (a domnitorului) dar, numai după ce
v-aţi asigurat că consulul general al Austriei ,.a acorda viza pentru paşa
poartele pe care dumneavoastră le wţi elibera . Vă invit să vă înţelegeţi în
această privinţrl şi cu colegii dumneavoastră, reprezentanţi ai Rusiei, Angliei
şi Prusiei.
1 48
1 859 februarie 1 4 /26, Londra. Raportul lui R . Apponyi către K. F. Buol,

despre o discuţie avută cu secretarul de ·:;tat pentru afacerile externe al Angliei,
pe tema înţelegerii de la Osborne asupra Principat elor Române.
Londres, le 26 Febrier 1 85 9
No 1 6 A - D
Monsieur le Comte,
PAR :.\'lO.\" RAPPORT .\"o 15 du 22 date courante confie au Baron

Charles de Rothschild j usqu'a Francfort, j 'ai eu l'honneur d ' accuser reception
a Votre Excellence de l'expedition qu 'elle a bien mulu m'adresser en date
du 1 8 ffrrier.
Je me suis empresse de donner lecture a Lord :.\Ialmesbury de la depeche
No. 1 , qui accompagne Ies instructions donnees a :.\Ionsieur le Baron de Hiibner
pour la prochaine Conference .
Arrive au passage ou Yotre Excellence rappelle Ies engagemens d'Os
borne, Lord Malmesbury m 'interrompit pour me dire que le Cabinet Imperial
se rneprenait sur le sens exact de ces engagemens, que ce a quoi l'Empereur
Napoleon avait renonce c'etait a l'union sous un Prince etranger, rnais qu'il
n'avait jarnais ete question du nombre des Hospodars et que le rnot d'Hos
podar n'avait pas rneme ete prononce.
Je lui fis observer qu 'il n·a,·ait pu s'agir a Osborne de jouer sur Ies
rnots ; que la concession que l ' Empereur des Frarn;ais y avai t faite en
echange de l'annullation des elections qui Lui a,·ait ete accorde, c 'etait !'aban
don du principe de l'L'nion, que c 'etait la ce que Ies :.\Iinistres Britanniques
d'alors nous avaient affirrne sous leur garantie morale et ce que nous avions
le droit d'attendre que leur successeurs sauraient rnaintenir vis-a-vis du
Cabinet Frarn;ais.
413
Mais lord Ma_lmesbury ins.ista sur ce qu\l ne s'etait agl a Osbome " qţlci
de la combinaison du Frince etranger qui seule avait ete exclue. Quoiqu 'it
ri'ait ete dresse a cette occasion aucun acte sollennel on aurait tort, selliri
lui, de croire q� 'il n'existe �-i�n � ·ecrit a c � suj et. Les points sur i es els · ��
on est tombe, d accord ont ete m1s sur pap1er et se trouvent aux arclhves
du Foreign Office, ecrits de la main de Lord Palmerston avec des correCtions
de la tnain de Monsieur de ·Persigny. „ Si ce papier renfermait quelque cht>$�
sur le nombre des Hospodars, ajouta mon interlocuteur, Vous compren�l;
que nous nous · en serverions maintenant. D'ailleurs si une pareille prcm1e·s�e „
existait, on l'aurait invoquee contre la France aux Conferences de l'ete der'-'
nier, ou cette Puissance a · fait son possible pour amener l 'union politiqoe
- · · ' · ·
sous un prince indigene. "
Je repliquai qu'aux yeux de mon Gouvernement cette promesse existâi t: ·
neanmoins, et que nous y attachions toute la valeur que doit avoir pou{·
nous la parole d'un Souverain et la garantie d'une Puissance amie. Lord
Clarendon m'avait dit et ecrit dans le temps que Xapoleon avait compte
tement rennonce a l' Union ; envers Sir H . Seymour s'etait exprime dans )e
meme sens envers Votre Excellence et le Cabinet Imperial avait pris aetJ
de cet engagement dans des depeches qui se trouvent aux Archives de la
Legation. Si on n'a pa&Jait allusion a ces promesses dans le cours des Oe>n
ferences qui ont precede_ la signature de la convention du 1 9 Aout demier;·
je croyais que le GouV,emment Anglais, aussi bien que l'Empereur Napoleon,!
ne devraient y voir qu'un procede de delicatesse de notre part et le desir
c;le ne pas Ies embarrasser et Ies compromettre par la divulgation d'engage
ment qu'on desirerait tenir secrets afin de ne pas blesser l'amour propre 9,l,l
Souverain de la France. Ce qui pour nous reste un fait acquis est qu'a
Osborne le Cabinet Fran<;ais a renonce completement aux principe de l'union'
des Principautes sous un meme chef ; qu'il s'appelle Roi ou Hospodar, que
ce soit un Prince etranger ou un Bojar indigene, ce n 'est pas la, pour
nous, la question. C 'est la chose qui nous importe et non la personne.
Cette discussion preliminaire faisait prevoir l'accueil que recenait "la
depeche adressee au Baron de Hiibner et contenant ses instructions.
Lord Malmesbury n'en interrompit la lecture que pour donner son assen
timent au passage qui prescrit a notre Ambassadeur de ne pas adrnettre qu'oa
s'ecarte des questions que la Conference a mission de traiter.
Apres avoir ecoute en silence le reste de la depeche, Lord Malmesbury
me dit : „Mais si chacune des Puissances donnait a son plenipotentiaire des
instructions pareilles, nous n'aurions pas besoin de nous reunir en Confe„
rence ! S'il ne doit pas etre permis de modifier la Convention, quel serait
clonc notre bu t ? "
Je repondis que ce but me paraissait clairement enonce dans la depeche
de Votre Excellence : c'etait d'interpreter et d'appliquer la Convention du
1 9 Aout, d'exarniner en quoi l'ordre legal etabli par elle avait ete trouble
et enfreint et de se concerter sur Ies mesures a prendre pour le retablir.
Sauvegarder Ies droits de la Porte qu'on a foule aux pieds, faire respecte:i:
l'ceuvre des Puissances, en expliquer le veritable sens et l 'exacte interpre
tation, empecher que l'autorite de l'Areopage Europeen ne soit meco�mue
par une poignee d'hommes turbulents et ambitieux, aviser enfin aux moyens
ccercitifs qu'il pourrait devenir necessaire d'employer pour venir a bout
414
<l'une resistance factieuse, voila, il me semble, un vaste . champ et une tache
suffisante ou\·erte a la Conference.
Quant a l'illegalite de la double election de Couza, Lord MaJmesbury
ne pense pas qu'elle puisse etre contestee, d'apres le texte de la Convention.
La Russie elle-meme en convient et la France ne soutient que faiblement le
con:traire ; mais il s'agit de savoir comment on ferait respecter Ies decisions
de la Conference si elle se decidait pour l'annulation de l'election de Couza
e'n · Valachie. II faudrait recourir a une execution armee, et ce serait alors
Ia guerre civile dans ces provinces ! Et puis, a qui l'execution serait-elle con
fiee ? Les Turcs sont bien cruels ; d'ailleurs ils sont hais dans Ies Principautes,
et on leur ferait une resistance desesperee. „La Russie, continua Lord Mal
mesbury, a deja declare qu'elle ne permettrait j amais une intervention Autri
chienne ; Vous diriez probablement la meme chose a l'egard de la Russie,
et cependant Vous etes Ies deux seules Puissances etrangeres qui puissiez
intervenir, car pour la France et nous il n 'y a pas a y songer ; ainsi de toute
maniere Ies difficultes et Ies dangers sont grands, et cela surtout dans une
epoque aussi critique que celle que nous traversons maintenant. II me semble
donc que toutes Ies Puissances auraient un egal interet a arranger Ies choses
dans Ies voies pacifiques, par un compromis acceptable pour tout le monde .
J'adinets que l'Union n'est peut-etre pas le vreu national, que l'agitation
unioniste est factice, qu'elle provient des intrigues et des rivalites des partis
et des individus, mais c'est le cri du temps (sic !) et plus on voudra aller
contre, plus on trouvera de resistance. J e suis convaincu que si par exemple
on 'rnodifiait la convention dans ce sens que Ies Principautes puissent elire
a leur choix un ou deux Hospodars, Couza serait use au bout d'un an, et
tomberait devant ces memes intrigues et ces memes rivalites dont nous par
lions� II ne pourrait resider dans Ies deux provinces a la fois ; eh bien celle
ou il ne residerait pas, serait jalouse de l'autre, et ne voudrait pas payer
sa liste civile, et Vous verriez qu' on reviendrait aux deux Hospodars. Si
la Porte confirme Couza en Moldavie et annulle son election en Valachie,
on pourrait peut-etre, pour empecher sa reelection, confier a la Porte, pour
cette fois-ci seulement, la nomination d'un Hospodar pour la Valachie, ainsi
qu'il en a ete question au commencement des dernieres Conferences. Mais
pour tout cela il faudrait modifier la Convention, et si Vous ne voulez pas
en entendre parler je ne sais pas trop ce qu'il y a a faire. "
] e repondis que sur c e point l a resolution de m a Cour etait inebranlable,
et que je regrettais de voir l'Angleterre flechir, sur un principe que nous
avions jusqu'ici soutenu par des efforts communs et dont !'abandon renfer
mait d'immenses dangers pour l'Empire Ottoman. Je conjurai Lord Mal
niesbury de reflechir qu'il y avait a peine trois ans que Ies grandes Puissances
avaient admis l'Empire Ottoman dans le systeme Europeen et que l'Angle
terre et nous, conjointement avec la France, avions garanti l'integritc de la
Turquie, qu'il n'y a pas plus de six mois que !'Europe avait regle Ies condi
tions de l'existence politique des Principautes, et que ce serait aneantir
ţous ces resultats et rendre derisoires des decisions qu'il est de l'honneur
et · d� la <lignite des Puissances de maintenir, que de ceder aux caprices et
aux voeux deraisonnables d'une minorite factieuse, d'un parti sans racines
dans le pays.
�" Quand a nous", ajoutai-j e, „nous ne voulons ni donner un dementi a nos
propres actes en amenant le demembrement de l'Empire Ottoman, ni sou-
415
mettre les Principautes a <les expenences telles que celles que Vous venez
de me suggerer. C'est pour cela que nous nous opposons a la modification de
la Convention, et n'admettons que son interpretation et sa loyale application.
Pouvons-nous compter sur Votre concours a cet effet ? "
. „Nous n e pouvons nous engager a nous renfermer dans des bornes aussi
etroites et aussi absolues", fut la reponse du Principal Secretaire d'Etat.
„11 faut avant tout que nous sachions ce que veut la Porte et quels moyens
elle propose. Nous avons a faire a des faits accomplis et a une situation
generale que nous devons prendre en serieuse consideration. Au reste, Lord
Cowley, pendant son sejour a Vienne, s'abouchera avec le Comte Buol sur
cette question aussi, et j 'espere qu'ils finiront par s'entendre. "
Lord Malmesbury m ' a dit, e n terrninant, qu'il n e croyait pas que des
pleins pouvoirs speciaux fussent necessaires aux Plenipotentiaires. Il consi
dere la prochaine Conference comme un corollaire de la Precedente, laquelle
etait elle-meme un legs du Congres. 11 est pret au reste a se conformer a
ce qui sera decide a cet egard.
L'impression que m'a laissee cet entretien est loin d'etre satisfaisante.
Le Cabinet Anglais paraît abandonner le terrain que nous defendions en
commun pour se j eter dans la carriere des compromis, des concessions et
des essais. Il transige avec les faits accomplis, il redoute les difficultes, il ne
\"eut pas rompre en visiere avec la France et sacrifie les engagements pris et
sa signature apposee au bas d'un acte solennel, au desir de se concilier
l'Empereur Xapoleon, esperant par Ia le rendre plus traitable sur d'autres
questions qui interessent et preoccupent davantage l'Angleterre.
Agreez . . .
Apponyi
• Arh . St. Buc . , colecţia :'.\licrofilme Austria, r. 272,

c. 384 - 39'1 (Haus- Hof- unei Staatsa.rchiv
Politisches Archi·1 \"I I I , England, Berichte au s London 18.59, I{. '17).
\\"ien ,
Ed. R. \". Bossy, L ".-l utl'iche . . p . 220 - 223.
„
Londra, 26 februarie 1 859

Nr. 1 6, A -D
Domnule conte,
CU RAPORTGL meu nr. 1 5 din 22 curent, încredintat ' baronului Charles

de Rotschild pînă la Frankfurt, am avut onoarea de a confirma Excelenţei
Voastre primirea trimiterii pe care a bineYoit a mi-o adresa Ia data de l � fe
bruarie.
M-am grăbit să dau citire, (în faţa) lordului l\falmesbury, depeşei nr. 1 ,
care însoţeşte instrucţiunile date domnului baron Hiibner pentru următoarea
Conferinţă.
Ajungînd Ia pasajul unde Excelenţa Voastră reaminteşte angaj amentele
de la Osborne, lordul l\Ialmesbur:< m-a întrerupt , pentru a-mi spune că guver
nul imperial (austriac) se înşeală asupra sensului exact al acestor angaja
mente, că aspectul la care a renunţat împăratul Napoleon este Unirea sub
un prinţ străin, dar că nu s-a pus niciodat ă problema numărului de domni
tori şi că cuvîntul domnitor nici n-a fost pronunţat .
416
I-am atras atenţia că la Osborne nu putea fi vorba de o joacă cu cuvin
tele ; că concesia pe care împăratul francezilor a făcut-o acolo, în schimbul
anulării alegerilor - care i-a fost acordată - a fost abandonarea principiului
Unirii, că aceasta a fost ceea ce miniştrii britanici de atunci ne-au afirmat
sub garanţia lor morală şi ceea ce noi avem dreptul de a aştepta ca succe
sorii lor să poată susţine faţă de guvernul francez .
Dar lordul Malmesbury a insistat asupra faptului că la Osborne n-a
fost vorba decît de chestiunea prinţului străin , singura care a fost exclusă.
Deşi cu această ocazie n-a fost încheiat nici un act solemn , nu am fi îndreptă
ţiţi, după părerea lui, să credem că nu există nimic scris în această privinţă.
Punctele asupra cărora s-a căzut de acord au fost puse pe hîrtie şi se găsesc
în arhivele Foreign Office-ului, scrise de mîna lordului Palmerston, cu corec
turile făcute de mîna domnului Persigny. „Dacă această hîrtie ar cuprin de
ceva despre numărul domnitorilor" - a adăugat interlocutorul meu - „înţe
legeţi că noi n e-am servi acum (de aceasta). Dealtfel, dacă o asemenea pro
misiune ar exista, ar fi fost invocată contra Franţei la Conferinţele din vara
trecută, unde această Putere a făcut tot posibilul pentru a determina Unirea
politică sub un prinţ autohton ."
I-am răspuns că, în ochii guvernului meu, această promisiun e există
totuşi şi că noi îi adăugăm toată valoarea pe care trebuie s-o aibă pentru
noi cuvîntul unui suveran şi garanţia unei Puteri prietene. Lordul Clarendon
- (am continuat eu) - mi-a spus şi mi-a scris atunci că Napoleon a renunţat
complet la Uni"re ; sir H. Seymour s-a exprimat în acelaşi sens faţă de Exce
lenţa Voastră şi cabinetul imperial (austriac) a luat act de acest angajament
prin depeşe ce se găsesc în arhivele legaţiei. Dacă nu s-a făcut aluzie la aceste
promisiuni în timpul Conferinţelor care au precedat semnarea Convenţiei
din 1 9 august trecut, cred că guvemul englez, precum şi împăratul Napoleon,
n u trebuie să vadă în aceasta decît un procedeu de delicateţe din partea
noastră şi dorinţa de a nu-i stînj eni şi compromite cu divulgarea angajamen
t elor ce se doreau a fi ţinute secrete, spre a nu răni amorul propriu al suve
ranului Franţei. Ceea ce pentru noi rămîne un fapt necontestat este că la
Osborne cabinetul francez a renunţat complet la principi.ul Unirii Principa
telor sub un acelaşi conducător ; dacă să se numească rege sau domnitor,
dacă să fie un prinţ străin sau un boier autohton - nu aceasta este, pentru
noi, problema. Chesti"unea în si"ne este ceea ce ne interesează şi nu persoana.
Această discuţie preliminară ar lăsa să se prevadă efectul depeşei a dre
sate baronului Hiibner şi conţinînd instrucţiunile (adresate) lui.
Lordul Malmesbury n-a întrerupt lectura acesteia decît pentru a-şi da
asentimentul la pasaj ul care prescrie ambasadorului nostru de a nu admite
îndepărtarea de la problemele pe care Conferinţa are misiunea de a le trata.
După ce a ascultat în tăcere restul depeşei, lordul Malmesbury mi-a
spus : „Dar dacă fiecare dintre Puteri va da plenipotenţiarului ei instrucţiuni
asemănătoare, nu mai avem nevoie să n e reunim în Conferinţă ! Dacă nu tre
buie să fie permis să se modifice Convenţia, care va fi aşadar scopul nostru ? "
A m răspuns c ă acest scop îmi pare clar enunţat în depeşa Excelenţei
Voastre : a interpreta şi aplica Convenţia din 1 9 august, a examina în ce
a fost tulburată şi încălcată ordinea legală stabilită prin ea şi a cădea de acord
asupra măsurilor de luat pentru a o restabili ; a salvgarda drepturile Porţii,
care au fost călcate în picioare, a face respectată opera Puterilor, a explica
41.7
adevăratul sens şi exacta interpretare a acesteia, a împiedica ca autoritatea
areopagului european să fie contestată de o mină de oameni turbulenţi şi
ambiţioşi, a hotărî, în sfîrşit, asupra mijloacelor de constrîngere care să fie
folosite, dacă va fi n ecesar, pentru a se pune capăt unei rezistenţe rebele -
iată, mi se pare, un cîmp vast şi o misiune suficient de largă pentru Con
ferinţă.
Cît priveşte ilegalitatea dublei alegeri a lui Cuza, lordul Malmesbury
nu gîndeşte că ea ar putea fi contestată, conform textului Convenţiei. Rusia
însăşi e de acord şi Franţa nu susţine decît fără vigoare contrariul ; dar se
pune problema de a şti cum să se facă respectate deciziile Conferinţei, dacă
ea s-ar decide pentru anularea alegerii lui Cuza în Valahia. Ar trebui să se
recurgă la o execuţie armată şi aceasta ar însemna atunci războiul civil în
aceste provincii ! Şi apoi, cui să-i fie încredinţată execuţia ? Turcii sînt foarte
cruzi ; de altfel ,ei sînt urîţi în Principate şi li s-ar opune o rezistenţă dispe
rată . „Rusia" - a continuat lordul Malmesbury - „a declarat deja că ea
nu va permite niciodată o intervenţie austriacă ; dumneavoastră aţi spune,
probabil, acelaşi lucru cu privire la Rusia şi, cu toate acestea, dumneavoastră
sînteţi singurele două Puteri străine care aţi putea interveni, căci pentru
Franţa şi pentru noi nici nu e de gîndit aşa ceva ; aşadar, oricum greutăţile
şi primejdiile sînt mari, şi acestea mai ales într-o epocă atît de critică cum
e cea pe care o traversăm în prezent. Îmi pare deci că toate Puterile au un
egal interes de a rezolva lucrurile pe căi paşnice, printr-un compromis accep
tabil pentru toată lumea. Admit că Unirea poate nu reprezintă voinţa naţio
nală, că agitaţia unionistă este artificială, că ea provine din intrigile şi rivali
tăţile partidelor şi indivizilor, dar acesta este strigătul timpului (sic) şi cu
cît am vrea să mergem împotrivă, cu atît am întîmpina rezistenţă. Sînt
convins, că dacă, de exemplu, s-ar modifica Convenţia în sensul ca Princi
patele să poată alege, după voia lor, unul sau doi domnitori, Cuza s-ar uza
în decurs de un an şi ar cădea în faţa aceloraşi intrigi şi aceloraşi rivalităţi
despre care vorbim. El nu ar putea rezida simultan în cele două provincii ;
ei bine, cea în care el nu ar rezida, ar fi geloasă pe cealaltă şi nu ar voi să
plătească lista sa civilă şi aţi vedea că s-ar reveni la doi domnitori. Dacă
Poarta va confirma pe Cuza în Moldova şi va anula alegerea lui în Valahia,
am putea, eventual, pentru a împiedica realegerea sa, să lăsăm în seama
Porţii, numai de această dată, numirea unui domnitor pentru Valahia, aşa
cum era vorba la începutul ultimelor Conferinţe. Dar, pentru toate acestea
ar trebui modificată Convenţia şi, dacă dumneavoastră nu sînteţi de acord
de a discuta acest lucru, eu nu prea ştiu ce ar fi de făcut."
Am răspuns că asupra acestui punct hotărîrea Curţii mele este fermă
şi că regret să văd Anglia cedînd în privinţa unui principiu pe care noi l-am
susţinut pînă acum cu eforturi comune şi a cărui abandonare include imense
primejdii pentru Imperiul otoman. L-am rugat pe lordul Malmesbury să
reflecteze că sînt doar trei ani de cînd marile Puteri au admis Imperiul oto
man în sistemul european şi de cînd Anglia şi noi, de comun acord cu Franţa,
am garantat integritatea Turciei, că nu sînt mai mult de şase luni de cînd
Europa a reglementat condiţiile de existenţă politică ale Principatelor şi
că ar însemna să se spulbere toate aceste rezultate şi să se facă derizorii deci
ziile a căror menţinere este legată de onoarea şi demnitatea Puterilo1 , care
418
nu trebuie să cedeze capriciilor şi dorinţelor nerezonabile ale unei minori
tăţi turbulente, ale unei partide fără rădăcini în ţară.
„Cît ne priveşte" - am adăugat eu - „noi nu vrem nici să dăm o dez
minţire a propriilor acţiuni, determinînd dezmembrarea Imperiului otoman,
nici să supunem Principatele la experienţe ca cele pe care dumneavoastră
mi le sugeraţi. Acestea sînt (motivele) pentru care noi ne opunem modificării
Convenţiei şi nu admitem decît interpretarea şi loiala sa aplicare. Putem conta
noi pe sprij inul dumneavoastră în acest scop ? "
„Noi n u ne putem angaja sft ne închidem în limite atît d e strîmte şi
atît de absolute - a fost răspunsul principalului secretar de stat. „Trebuie
înainte de toate ca noi să ştim ce vrea Poarta şi ce mijloace propune ea.
Avem de-a face cu fapte consumate şi cu o situaţie generală, pe care trebuie
s-o luăm în serioasă considerare. De altminteri, în timpul şederii sale la Viena,
lordul Cowley va discuta cu contele Buol şi asupra acestei chestiuni şi sper
că ei vor termina prin a se înţelege."
Terminînd, lordul Malmesbury mi-a spus că el nu crede că ar fi necesare
depline puteri speciale pentru plenipotenţiari. El consideră următoarea Con
ferinţă ca un corolar al precedentei, care ea însăşi a fost o urmare a Congre
sului. El este gata, dealtfel, să se conformeze celor ce se vor decide în
această privinţă.
Impresia pe care mi-a lăsat-o această întrevedere este departe de a fi
satisfăcătoare. Cabinetul englez pare să abandoneze terenul pe care noi l-am
apărat în comun, pentru a se arunca pe pista compromisurilor, a concesiilor
şi a încercărilor. El acceptă faptele consumate, se teme de dificultăţi, nu
vrea să rupă făţiş cu Franţa şi sacrifică angajamentele luate şi semnătura
sa pusă la sfîrşitul unui act solemn, în dorinţa de a-l atrage pe împăratul
Napoleon, sperînd prin aceasta să-l facă mai conciliant în alte chestiuni care
interesează şi preocupă mai mult Anglia.
Primiţi . . .
Apponyi
1 49
1 859 februarie 1 5 /27, (Bucureşti) . Raportul lui R. G. Colquhoun către

J. H. Malmesbury, despre întrevederea avută cu domnitorul Al. I. Cuza ; pla
nurile administrative ale domnitorului.
February 27/59, 3,30 p.m.
I HAVE seen Prin ce Couza ; in matters of internal policy and admi

n istration he is most rational and prudent and apparently fully understands
his position . He assures me that he will bow with all possible submission to
the decision of the European Conference, but he said and thrice repeated
the sentiment : if the Turkey attempts to set up on Wallachian territory
he would be placed himself at the head of the nation and blood should flow ;
419
he said that he had 20 OOO men in Wallachia and 1 0 OOO men in Moldavia
and feared not what Turkey could do. I entreated him to undeceive himself.
Wallachia was perfectly disorganized and I know the character of the nation ;
but moreover Turkey will not act without sanction of the Powers and I urged
him most solemnly not to complicate matters by his acts and so render
impossible any arrangement.
The Prince has prudently abandoned the idea of a journey into little
Wallachia, he will return to Moldavia in a few days. He will send the greatest
part of the l\foldavian Militia here and send that of Wallachia down to the
parts of the lower Danube.
Some modification of the Ministry is intended ; I am informed that more
of the revolutionary element is to be in troduced and that many wilful ( . . . ) 1
partisans are to be appointed administrators of fourteen districts.
Moldavia ( . . . ) 2 to present to the assembly proj ect of uniting two Cham
bers at Foxany, plan of operations is under consideration .
Office 78, Turkey, voi. ! H I, f. 185 - 187) .
Februarie 27/59, 3,30 p.m.
L-AM VĂ ZUT pe principele Cuza ; în probleme de politică internă şi

administraţie este foarte raţional şi prudent şi se pare că înţelege pe deplin
p :iziţia sa. Mă asigură că se va înclina cu toată supunerea posibilă faţă de
hotărîrea Conferinţei europene, dar a spus şi a repetat de trei ori urmă
toarea opinie : dacă Turcia încearcă să ocupe teritoriul valah, se va situa chiar
el în fruntea naţiunii şi va curge sînge ; a spus că are 2 0 OOO oameni în
Valahia şi 10 OOO oameni în Moldova şi nu s-ar teme de ceea ce ar putea
întreprinde Turcia. L-am implorat să nu se lase amăgit. Valahia este cu totul
dezorganizată şi cunosc caracterul naţiunii ; dar, dealtfel, Turcia nu va
acţiona fără consimţămîntul Puterilor şi am insistat în mod foarte solemn să
nu complice lucrurile prin acţiunile lui şi să facă astfel imposibil orice fel
de aranjament.
Principele a abandonat cu prudenţă ideea unei călătorii în Valahia Mică
şi se va întoarce în cîteva zile în Moldova. Va trimite cea mai mare parte
din miliţia moldoveană aici şi pe cea din Valahia o va trimite în părţile
Dunării de j os.
Se intenţionează cîteva modificări de guvern ; sînt informat că urmează
să se introducă mai multe elemente revoluţionare şi că mulţi partizani fermi
(• . ) 1 urmează să fie numiţi prefecţi în patrusprezece j udeţe.
.
Moldova ( . . . ) 2 urmează să prezinte Adunării proiectul de unire a celor

două Camere la Focşani ; planul de acţiune este în curs de examinare.
1 şi 2 Loc liber în textul englez.
420
1 50
1 859 februarie 1 6/28, Bucureşti. Raportul lui J. Poumay către A. Vriere,

privind vizita corpului diplomatic la domnitorul Al. I. Cuza ; portretul lui
Al. I. Cuza ; opinia domnitorului deEpre t:'nire şi independenţă.
Consulat de Belgique Bucharest, 1 6/28 fevrier 1 859

dans Ies Principautes de l\foldavie et de Valachie
No. 426
Monsieur le Ministrc,
DEVANCE par plusieurs Agents des autres Puissances, j 'ai eu l'honneur

d'etre rec;:u j eudi dernier par le Prince Couza qui m'a fait l'accueil le plus
flatteur.
Le Princc n'est âge que de 38 ans, de grande taille, elance, blond, son
reil est brillant, son regard est fixe ; distingue dans ses manieres, il possede
une tournure d'esprit originale agreable quoique toujours serieuse ; c'est un
magnifique soldat portant !'uniforme avec grâce, il parle l'italien et le fran
c;:ais avec beaucoup de purete. II a fait sur tout le monde une excellente
irnpression, il est tres ouvert dans sa conversation et n e se dissimule aucu
nement la difficulte de sa position.
Loin d'appartenir comme on se l'etait figure au parti avance, le Prince
Couza, au contraire, sans etre reactionnaire est tres conservateur, c'est un
homrne d'ordre et d'energie ; ses antecedents comme administrateur de Galatz,
cornme chef de la milice et comme fonctionnaire public sont des meilleurs
et tout le monde lui rend justice, l'ordre et la ferrnete sont ses rnobiles. II
declare haut et a qui veut l'entendre qu'il n e desire qu'une chose c'est
l'independancc de son pays avec un Prince etranger, ainsi il rne disait avec
cette franchise rnilitaire qui le caracterise : „On a beau faire, Monsieur le
Consul, on ne peut arreter l'elan d'une nation quand cette nation est moderee,
quand elle reclame un droit ct quand elle veut bien ce qu'elle veut ; jusqu'a
present, le pays a trop souffert du joug et de l'intervention des Puissances
limitrophes, cela doit cesser ; Ies Puissances dans leur haute sagesse finiront
par comprendre et apprecier notre malheureuse position et elles nous accor
dercnt tot ou tard un Prince etranger. Pourquoi n e ferait-on pas a l'Orient
pour la Moldo-Valachie ce q ui a ete fait a, l'Occiden t pour Ja Belgiq ue ?
Mais avec un Princc sage comrne l'est votre Roi, on ferait ici un magnifique
royaume : 5 millions d'habitants sur une etendue qui peut en contenir 20 mil
lions. Si par exemple on vouJait nous accorder le Comte de Flandre, mais
on rendrait natre pauvre nation la plus heureuse du monde" .
II va sans dirc, l\Ionsieur le Ministre, que j e rne suis tenu dans la plus
stricte reserve et que j e n 'ai pas repondu a cette sortie j e la rapporte
mot a rnot a Votre Excellence afin de Lui donner une idee juste du carac
tere du Prince Cauza en ce qui se rattache a sa maniere d'envisager la situa
tion et l'avcnir de son pays.
: Tous Ies Consuls Generaux, a l'exccption de l'agent d'Autriche, se sont
presentes au Palais et ont ete officieusement reS'.us par le Prince, tous s'ac
cordent a reconnaître Ies qualites qui le distinguent.
421
L'elu des deux Principautes restera encore une quinzaine de jours a
Bucharest, il se rendra ensuite a lbraila, Galatz, Ismail et de la a Jassy.
De tropues Moldaves vont etre envoyees a Bucharest et des troupes
Valaques seront dirigees sur Jassy.
Le Prince Couza a refuse tous Ies honneurs qu'on se disposait a lui
rendre et il n'a voulu accepter ni bals ni dîners il aurait dit a plusieurs
personnes : „Le moment n'est pas opportun pour s'amuser, plus tard j e n e
dis pas, mais maintenant nous devans recueillir et penser aux choses serieuses".
Dans la reelection qui vient de se faire en Moldavie de quelque deputes
dont Ies pouvoirs ont ete revoques, on a elu membre de l'Assemblee de Jassy
un Valaque, Monsieur Alexandre Golesco. Plusieurs colleges electoraux de
cette Principaute se proposent aussi d'elire incessamment des Moldaves comme
deputes a L'Assemblec de Bucharest ; la Convention du 1 9 Amlt leur accorde
cette latitude.
Veuillez agreer„ . .
Jacques Poumay
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Belgia, r. l, c. 128- 130 (Ministere des Affaires Etrangeres
et du Commcrce Exterieur, Bruxelles. Correspondance Politique, Legations, Roumanie, voi, 2
1857- 1860, doc. 9'1) .
Consulatul Belgiei Bucureşti, 1 6/28 februarie 1 8 59

în Principatele Moldovei şi Valahiei
�r. 426
Domnule ministru,
PRECEDAT de cîţiva agenţi ai altor Puteri, am avut onoarea să

intru joia trecută de principele Cuza, care mi-a făcut primirea cea m ai
flatantă.
Principele nu arc dccît 38 de ani, de talie înaltă, avîntat, blond, cu ochii
strălucitori, cu privirea fixă ; distins în manierele sale, el are un fel de a gîndi
original, deşi totdeauna serios ; este un minunat soldat purtînd uniforma cu
graţie, el vorbeşte italieneşte şi franţuzeşte cu multă acurateţă. El a făcut
tuturor o excelentă impresie ; este foarte deschis în conversaţie şi nu disimu
lează în nici un fel dificultatea poziţiei sale.
Departe de a aparţine, cum se credea, partidului progresist, principele
Cuza, din contrr1, fără a fi reacţionar, este foarte conservator, este un om
al ordinii şi energici ; antecedentele sale ca prefect de Galaţi, ca şef al mili
ţiei şi ca funcţionar public sînt dintre cele mai bune şi toată lumea îi dă
dreptate ; ordinea şi fermitatea sînt mobilurile sale. El declară deschis şi
cui vrea să-l asculte că el nu doreşte decît un lucru, şi anume indepen
denţa ţării sale cu un prinţ străin ; aşa mi-a spus cu această francheţă mili
tară care-l caracterizează : „S-a procedat bine, domnule consul, nu se poate
opri elanul unei naţiuni cînd această naţiune este moderată, cînd ea cere
un drept şi cînd ea vrea într-adevăr ceea ce vrea ; pînă în prezent, ţara a
suferit mult de pe urma j ugului şi intervenţiei Puterilor limitrofe, aceasta
trebuie să înceteze ; Puterile, în înalta lor înţelepciune, vor sfîrşi prin a înţe-
4 23
lege şi aprecia nefericita noastră poziţie şi ele ne vor acorda, mai devreme
sau mai tîrziu, un prinţ străin. De ce n u s-ar face în Orient pentru Moldo
Valahia ceea ce s-a făcut în Occident pentru Belgia ? Dar cu un prinţ înţelept
cum este regele dv., s-ar face aici un regat minunat : 5 milioane de locui
tori pe o întindere care ar putea mulţumi 20 de milioane. Dacă, de exemplu,
s-ar dori să ni-l acorde pe contele de Flandra, s-ar face biata noastră naţiune
cea mai fericită din lume".
Este de la sine înţeles, domnule ministru, că am păstrat cea mai strictă
rezervă şi că nu am răspuns la această ieşire, o raportez cuvînt cu cuvînt
Excelenţei Voastre pentru a-i crea o imagine exactă asupra caracterului
principelui Cuza în ceea ce priveşte felul său de a privi situaţia şi viitorul
tării sale.
' Toţi consulii generali, cu excepţia agentului Austriei, s-au prezentat la
Palat şi au fost primiţi oficios de principe, toţi sînt de acord în a recunoaşte
calităţile care-l disting.
A lesul celor două Principate va rămîne încă 1 5 zile la Bucureşti, el va
pleca apoi la Brăila, Galaţi, Ismail şi de acolo la Iaşi.
Trupe moldovene urmează să fie trimise la Bucureşti, iar trupe valahe
vor fi diiijate spre Iaşi.
Principele Cuza a refuzat toate onorurile ce se pregăteau a i se face,
şi n-a vrut să accepte nici baluri, nici dineuri şi ar fi spus la mai multe
persoane : „Momentul nu este potrivit pentru a ne amuza, mai tîrziu n u
zic, nu, dar acum trebuie s ă ne concentrăm ş i s ă n e gîndim l a lucruri
serioase" .
În realegerile care tocmai s-au făcut în Moldova a cîtorva deputaţi ale
căror puteri au fost revocate, a fost ales membru al Adunării de la Iaşi
un valah, domnul Alexandru Golescu. Mai multe colegii electorale ale aces
tui Principat îşi propun, de asemenea, să aleagă imediat moldoveni ca depu
taţi în Adunarea de la Bucureşti ; Convenţia din 1 9 august le acordă acest
drept.
Jacques Poumay
1 51
1 859 februarie 1 7 /martie 1 , Bucureşti. Raportul lui L. Beclard către AI. Wa
lewski, despre intrarea domnitorului AI. I. Cuza în Bucureşti, primirea entu
ziastă făcută de populaţie şi depunerea jurămîntului în faţa Adunării; paralelă
social-politică între situaţia din Moldova şi cea din Ţara Românească.
Direction Politique
No. 1 60 Bucharest, le 1 -er Mars 1 859
Monsieur le Comte,
COMME je l'ai annonce, dans le temps, a Votre Excellence, le colonel

Couza, a peine informe de son election au treme de Valachie, avait eu l'in
tention de se rendre immediatement a Bucharest. On croyait meme que
Ies deputes charges de · 1ui exprimer Ies vc:eux de l'Assemblee valaque le
rencontreraient a Fokchani. Mais, au grand deplaisir du public, dont la
424
curiosite voulait etre satisfaite, le voyage du nouvel hospodar a ete retarde
d'un e dizaine de jours. Ce retard etait generalement attribue au desir du
colonel Couza, d'attendre l'investiture de la Porte Ottornane, au rnoins
comrne prince de Moldavie. D'apres l'art. 1 de la Convention du 1 9 AE>ut,
la reconnaissance en question devait s'accornplir dans le delai d'un rnois :
- bientot, disait-on, le colonel Couza pourrait se presenter en Valachie avec
un titre deja ratifie par le Sultan. Une confidence de mon collegue de Russie
me perrnet aujourd'hui de dementir cette conjecture. Le colonel Couza, au
surplus, n'a pas du se faire illusion un seul instant sur la defaveur dont il
allait etre l'objet a Constantinople, des qu'on y serait informe du vote de
l'Assemblee valaque. Mais, ce qui a contribue surtout a le retenir en Mol
davie, ce sont les conseils que Monsieur de Giers lui a fait parvenir par
l'entremise de Monsieur Popoff 1• Le Consul general de Russie pensait
avec raison que l'arrivee prematuree du colonel Couza, lorsque les esprits
e taient encore sous le coup de l'ernotion produite par l'evenement du 5 fe
vrier, pouvait donner lieu a des entraînernents regrettables. Apres avoir
proclame l'union personnelle, il Hait a craindre que l'Assemblee valaque
ne supprimât les derniers obstacles qui s'opposent encore a l'union effec
tive des deux Principautes. Telle etait du moins l'hypothese dont s'etait
preoccupe Monsieur de Giers, et qui, en l'eclairant sur la necessite de pre
venir des complications deja signalees et impliciterncnt desavouees dans
Ies depeches telegraphiques du prince Gortschakoff, avait amene mon collegue
a tenter une demarchc officieuse aupres du colonel Couza, pour qu'il aj ourn ât
son voyage en Valachie.
Celui-ci, cependant, devait finir par ceder a l'impatience non plus seule
ment des Valaques, rnais des Moldaves, qui s'etonnaient de son peu d'ernpres
scrnent. Le 1 6 Fevrier, il quittait Iassy pour se rendre a Bucharest. Deux
jours apres, il traversait le Milkov, petite riviere qui arrose la ville de Fok
chani et separe les deux Principautes. Le 1 8, il s'arretait a Bouzeo, le 1 9
a Plovesti et le dimanche 20 fevrier, il faisait son entree a Bucharest. Un
calcul assez singulier, suggere au colonel Couza par Monsieur D. Bratiano,
l'avait encore determine a un retard de vingt-quatre heures. 11 s'agissait
d'arriver un dimanche. Ce j our la en effet les consuls, comme de coutume,
arboreraient leurs pavillons. Si, au contraire, le colonel Couza etait entre
le samedi 1 9, comme on l'avait annonce, aucun pavillon n'eut salue sa venue.
Une coincidence fortuite allait satisfaire ce meme peuple, qui, la veille, eut
remarque avec inquietude l'abstention des agents etrangers.
De grands preparatifs avaient ete faits par Monsieur Golesco, ministre
de l'Interieur, pour recevoir dignement l'elu de la nation roumaine. Des
mâts ornes de banderolles, des arcades, des transparens, des emblernes et
des bannieres, s'elevaient ou flottaient dans toutes Ies rues que devait par
courir le cortege. A l'entree de la ville, un arc de triomphe avait ete impro
vise en quelques j ours. Massees aux alentours de ce monument, toutes les
forces militaires qui composent la garnison de Bucharest attendaient le
colonel Couza. Mais cette petite troupe semblait noyee au milieu d'une foule
innombrable qui, des le matin, s'etait mise en mouvement. Vers deux heures
de l'apres-midi des clameurs lointaines ont annonce l'arrivee de ce prince,
dont le nom, soudainement sorti de l'obscurite, et dont la personne, encore
inconnue, avaient deja suscite tant d'esperances et provoque tant d'enthou-
siasme. A l'exception du Consul general d'Autriche, tous mes collegues
s'etaient donne rendez - vous chez moi pour passer le cortege.
Quittant sa voiture de voyage a l'entree de la ville, le colonel Couza
avait pris place, avec Monsieur Golesco, dans une caleche decouverte qui
bientât s'est avancee pas a pas. Le nouvel hospodar portait, comme ses
predecesseurs, !'uniforme militaire prescrit par le Reglement organique,
- uniforme calquee sur celui des generaux russes. 11 y avait ajoute seulement
le kepi rouge de l'armee fran c;aise, deja adopte en Moldavie. Sa bonne mine,
son air de j eunesse, l'expression calme et resolue de sa physionomie enchan
taient la multitude, qui lui faisait fete et se precipitait a sa suite. 11 en est
resulte, dans la marche du cortege, une confusion des plus pittoresques, mais
des moins solennelles. Le programme de la ceremonie n'a plus ete qu'une
lettre morte. Soit que les mesures eussent ete mal prises, soit que le flot popu
laire fllt devenu indomptable, l'action de la police n e s'est nullement fait
sentir. Le <lefile des troupes a eu lieu beaucoup trop tard, et dans des
conditions qui le faisaient ressembler a une deroute. ]'ai su que le colonel
Couza, fort mecontent de tout ce desordre, avait conc;u, des ce moment, contre
les Valaques, certaines preventions dont la trace est encore reconnaissable
dans ses paroles comme dans ses actes.
Tous les ministres, sauf Monsieur Golesco, attendaient le colonel Couza
a la Metropole. 11 y a ete rec;u en grande pompe. Apres avoir assiste a
la celebration du „Te Deum", il s'est rendu a l'Assemblee.
La seance venait d'etre ouverte. Introduit par le Metropolitain, qu'ac
compagnait un nombreux clerge, le nouvel Hospodar a pris place sur l'estrade
reservee au president. Par un juste sentiment de reserve, il s'etait oppose
a ce qu'on lui preparât le trâne traditionnel des Princes de Valachie. La
main sur l'Evangile, il a prete serment en ces termes :
„Au nom de la tres-sainte Trinite, en face de la nation, j e jure de main
tenir religieusement les droits et les interets des Principautes-Unies. Je jure
de veiller, pendant tout mon regne, a l'observation des lois en tout et par
tous, et de n e rechercher que le bien et le bonheur de la nat.ion roumaine,
que Dieu et mes compatriotes me soient en aide !"
Le metropolitain a lu ensuite un discours de felicitations. Apres quoi
le Prince s'adressant aux deputes :
„Messieurs, a-t-il dit, le grand acte que vous avez accompli est un acte
de courage, dans lequel, je puise une double force pour entreprendre, a \"ec
votre concours, tout ce qui peut assurer le bonheur de la nation . Soyez con
vaincu qu'a cet effet j e n 'epargnerai aucune fatigue et n 'eviterai aucun danger.
Vive la fratemite roumaine !".
Des applaudissements se sont fait entendre. Le Prince a salue l'Assem
blee et s' est retire a ussitât .
Arrive au palais ou tous les hautes fonctionnaires se trouvaient reunis,
il a manifeste le desir de prendre quelque repos, et la reception a ete remise
au lendemain.
Le soir, cependant, il a consenti a se rendre au theâtre ou l'on donnait
une piece valaque composee pour la circonstance. ]'ai assiste a cette repre
sentation avec mon collegue de Prusse. L'affluence du public Hait telle
que nous avons eu peine a parvenir jusqu'a notre loge. Le Prince, a son
entree, a ete l'objet de bruyantes acclamations. Un hymne patriotique a
ete chante en chc:eur par tous les comediens. Le directeur de la troupe a lu
426
ensuite une piece de vers ecrite par un poete valaque, Monsieur Alexan
dresco. On a beaucoup applaudi la derniere strophe, dont vaiei la traduction :
„Fais en sorte (le poete s'adresse au colonel Cauza) qu'un j our ton nom
soit compte parmi ceux des grands hommes, et sourtout parmi ceux des bien
faiteurs de l'humanite. Fais en sorte que ton siecle l'adopte et que la France
elle-meme soit fiere de toi, la France, cette grande nation, cette nation cheva
leresque" .
La piece a eu egalement un grand succes. C'etait une suite de scenes
h istoriques, dans lesquelles etaient retracees Ies annales de la Valachie. Mal
heuresement l'auteur avait voulu faire allusion par un tableau final aux
recentes discordes qui ont precede l'election du colonel Couza. Un detache
ment de veritables soldats de la milice etait range en bataille ; Ies figurants
qui representaient le peuple avaient pris une attitude mena<;ante. A un
moment donne, Ies soldats se laissent desarmer par le peuple et fraternisent
avec lui. Cette scene, d'un deplorable effet, a ete mediocremcnt goutee par
le Prince. C'est sans doute pour cette raison que la piece n'a plus ete j ouee.
Des le lendemain, mon collegue de Russie, Monsieur de Giers, a sollicite
et obtenu une audience du Prince. ]'ai fait connaîtrc au Departement le
resultat de cette entrevue 2•
Le jour suivant, je me suis presente au palais, et j 'y ai ele accueilli avec
beaucoup d'empressement. Mon impression , j e l'ai deja dit, a ete excelente.
Le colonel Cauza possede, a ce que j,e crois, l'une des qualites les plus rares
et par consequent Ies plus precieuses en ce pays, la franchise. J e lui ai trouve
egalement du bon sens et de la moderation . Tout son passe temoigne de
sa droiture, et de la fermete de son caractere. Si bien que, dans le cas ou
sa double election serait reconnue, je pense qu'on pourrait fonder de grandes
esperances sur le colonel Cauza. Ce serait l'homme nouveau que reclamait
sa situation nouvelle. 11 est vrai que, comme tout parvenu, le colonel se
ressent de son origine. Ainsi, ses manieres ne sont pas irreprochables ; ainsi
sa simplicite a quelque chose de vulgaire. Mais je prefere encore, et Ies Vala
ques prefereront aussi cette simplicite telle quelle a la morgue de quel
ques-uns des anciens hospodars. Le prince Bibesco, par l'exemple elu en
1 84 2 , comme le colonel Couza en 1 859, et parti de plus bas que ce dernier,
- car la familie Cauza occupait un certain rang en Moldavie, - le prince
Bibesco, dis-j e, apres son election, n'avait eu rien de plus presse que d'intro
duire dans son palais des regles d'etiquette inconnues jusqu'a lui, et emprun
tees aux traditions de la Cour de Versailles. Le Colonel Couza n'a point de
telles pretentions. 11 est reste le lendemain ce qu'il etait la veille ; un honnete
homme, plein d'attachement pour son pays, nullement etourdi d'un succes
inespere, tres decide a mettre en pratique ses idees de reforme et de progres .
Le colonel Couza est franchement progressiste mais il est en meme temps
tres devoue au principe d'ordre. Le parti revolutionnaire qui compte ici
quelques adeptes trouvera en lui un adversaire declare au lieu d'un instru
ment docile, inerte ou malfaisant, comme eut ete le prince Alexandre Ghika.
Le colonel Couza se rend tres bien compte des differences qui existent entre
la societe valaque et la societe moldave. Ces differences, qui m'avaient frappe
depuis longtemps, ont ete resumees d:ms notre entretien de la maniere sui
vante :
"""'-
La l\foldavie, plus heureuse que la Valachie, n'a eprouve que tres fai
blement le contre-coup de la revolution de 1 84 8 . La reaction, par conse-
427
quent, ne s'y est point fait sentir et Ies proscris valaques sont partis seuls
pour l'exil. La j eunesse moldave, trouvant l'emploi de ses facultes dans son
propre pays, y a acquis de l'experience ; elle s'est formee au contact des hom
mes et par la politique des affaires ; elle est aujourd'hui assez bien preparee
a l'ceuvre d'organisation qu'on attend d'elle. Par une autre particularite
digne de remarque, Ies idees liberales, en Mold1.vie, sont le partage exclusif
de la classe la plus eclairee, on peut meme dire de l'aristocratie. Tandis
qu'a Bucharest la classe moyenne et !'element populaire occupent aujourd'hui
une place qui tend sans cesse a s'elargir, Ies couches inferieures de la societe
n e sont guere representees a Yassy, que par une nombreuse agglomeration
d'israelites Venus des pays voisins, places SOUS une j urisdiction etrangere
et indifferents a toute autre chose qu'a la passion du lucre. A Yassy, ces
israelites tiennent a peu pres lieu de bourgeoisie et de peuple ; ils ont acca
pare le negoce, le commerce de detail, Ies metiers ; on Ies trouve a la tete
des premieres maisons de banque, comme dans Ies plus humbles ateliers.
Avec de tels travailleurs, il n'y a pas de concurrence possible. Aussi Ies pay
sans moldaves ne songent-ils point a venir chercher fortune dans la capi
tale. I1 en resulte que Ies boyards, livres a eux-memes, peuvent discuter
et agir, dans la sphere politique, sans etre distraits par la pensee d'obeir
ou de resister a la pression populaire. Il en resulte egalement que le parti
conservateur et le parti progressiste, en Moldavie, sont moins exigeants,
moins intolerables et moins excessifs qu'en Valachie.
A Bucharest, au contraire, Ies deux extremes se trouvent en presence
et leur antagonisme n'est pas sans danger. Les vieux boyards et leur clien
telle, apres une longue et exclusive possession du gouvernement, de l 'influence
et des privileges, n 'en peuvent souffrir ni Ies idees nouvelles, ni ceux qui
s'en font Ies apotres. Ces demiers, vieillis, mais non modifies par dix annees
d'absence, entendent bien, aujourd'hui, prendre leur revanche et se mettre
au lieu et place de leurs devanciers. Aigris, inexperimentes, impatients
d'agir, leur ardeur s'accroît de la repulsion qu'ils inspirent. Les conservateurs,
de leur cote, se sentent d'autant moins disposes aux concessions et deviennent
d'autant plus recalcitrants qu'ils se voient plus directement menaces. Enfin,
le parti radical, a Bucharest, a pour point d'appui naturel !'element popu
Iaire, parfois redoutable pour ceux memes qui l 'invoquent. L'ancienne legis
l ation ayant ferme !'acces du pays aux israelites de la Pologne et de la Galli
cie, Ies classes inferieures de cette capitale y sont presque entierement indi
genes.
Lorsque, dans Ies premiers j ours de Fevrier, le colonel Cauza eut con
naissance, a Yassy, des symptomes de desordre qui s'etaient manifestes a
Bucharest, îl conc;ut aussitot le proj et de se mettre en marche avec la milice
moldave, pour aller retablir la tranquillite publique dans le pays voisin.
Son but etait a la fois de soustraire l 'Assemblee valaque aux menees du
parti revolutionnaire, et de devancer l'armee turque, dont l'intervention
devenait probable en cas de troubles. Le colonel Cauza etait tout prH a
partir, m 'a-t-il dit, lorsqu'il rec;ut la nouvelle de l 'heureux denoument Ju
5 Fevrier.
Votre Excellence sait qu'une deputation valaque, composee de quelques
membres de l 'Assemblee, fut chargee, aussitOt apres l 'election, de se rendre
a Iassy pour presenter ses felicitations au nouvel hospodar. L'un de ces deputes
(probablement Monsieur Constantin Rosetti) fit alors une etrange demarche
428
aupres du colonel Couza. 11 cherchait a le convaincre que le premier acte
du gouvernement, la mesure la plus necessaire, la plus urgente dans Ies
circonstances actuelles, devait etre la dissolution de l'Assemblee de Valachie.
Le calcul de Monsieur Rosetti etait bien simple. Appartenant lui-meme a
la fraction la plus avancee de l'opinion progressiste, il se flattait de l'espoi r
que Ies nouvelles elections auraient pour effet de remplacer la majorite con
servatrice ou moderee par une majorite radicale. Le colonel Couza n'eut
pas de peine a lui demontrer que cette mesure etait en meme temps derai
sonnable et impolitique. Comment, lui dit-il, vous m 'apportez une adresse
de l'Assemblee valaque par laquelle j 'apprends que cette Assemblee m'a
elu a l'unanimite Prince de Valachie, et vous voulez que j 'y reponde par
un acte d'ingratitude ?
Le colonel Couza, de qui j e tiens cette anecdote, est tres frappe, m 'a-t-il
dit, des habitudes de negligence, de desordre et d'indiscipline qu'il a remar
quees chez Ies Valaques. La milice elle-meme (et cela n 'est que trop vrai)
lui a paru animee d'un mauvais esprit. Tout ses efforts tendront a reformer
cet etat de choses. Le mal dont il s'agit etant de date recente, on pourra
sans doute y remedier.
L'un des moyens sur lesquels compte le plus le colonel Couza consiste
dans l'application graduelle de l'art. 46 de la Convention, en vertu duquel
„Ies Moldaves et Ies Valaques sont egalement admissibles aux emplois publics
dans l'une et l'autre Principautes". Partant de ce principe, il a intention
d'employer en Moldavie quelques-uns des plus ex altes parmi des liberaux
valaques. Ceux-ci se modifieront peut-etre, et, en tous cas, deviendront inof
fensifs dans le pays voisin. Par contre, la Valachie gagnera beaucoup a ad
mettre au nombre de ses fonctionnaires certaines notab ilites moldaves chez
lesquelles le gout du progres n'exclut pas la moderation .
Ce systeme doit etre prochainement applique a l'armee. Le colonel Couza
se propose de faire venir ici un regiment moldave qui sera remplace en Mol
davie par un regiment valaque.
11 est evident, d'ailleurs, que l'idee a laquelle obeit le nouvel hospodar
se rattache etroitement au vceu national dont sa double election est le
signe manifeste. La fusion que le colonel Couza cherche a accomplir par des
moyens Iegaux est egalement recherchee et poursuivie par Ies habitans eux
memes. Sans parler de l'adresse intempestive par laquelle l'Assemblee mol
dave demandait recemment la convocation simultanee des deux Chambres
a Fokchani, j e puis citer un fait tout aussi remarquable, et dont le caractere
est beaucoup plus satisfaisant . Des reelections partielles viennent d'avoir
lieu en Moldavie. Parmi Ies deputes elus, on compte un valaque, Monsieur
Alexandre G. Golesco, qui a meme ete choisi par deux colleges differents.
II n'a manque qu'une voix a un autre valaque, Monsieur Tell, pour etre
elu a Bakau (Moldavie) . Je sais, d'autre part, que Ies electeurs valaques, qui
seront bientOt appeles a elire quatorze deputes, comptent porter leur choix
sur plusieurs Moldaves.
L 'exemple donne par Monsieur de Giers et par moi-meme a ete suivi
par mes collegues d'Angleterre et de Prusse, qui se sont presentes, ces j ours
derniers, chez le colonel Couza. Tous deux paraissent fort contents du nouvel
hospodar. Monsieur Colquhoun, seulement, lui trouve des dispositions peu
c onciliantes a l'egard de la Porte Ottomane. Le Consul general d'Angleterre
ayant parle, j e ne sais trop pourquoi, au colonel Couza de l'eventualite d'une
429
intervention turque, celui-ci aurait repondu qu'il etait pret a repousser la
force par la force.
Quelques changements viennent d'etre introduits dans le personnel
administratif, et ont donne lieu a une sorte de crise ministerielle, qui s'est
heureusement denouee. 11 s'agissait de placer de nouveaux prefets a la tete
des districts ainsi que de pourvoir au remplacement du prefet de police
et du directeur au Departement de l'Interieur. Le ministre Monsieur Nicolas
Golesco insistait sur la proposition, deja faite par lui, de Monsieur Jean
Bratiano, comme directeur, il proposait aussi pour Ies prefectures certains
noms, vraiment inacceptables, que le colonel Couza rej etait pour la plupart.
l\fonsieur Golesco, mecontent des refus qu'il eprouvait, a offert sa demission.
Au lieu de l'accepter, le colonel Couza a accorde vingt-quatre heures de refle
xion a son ministre, qui a profite de ce repit et s'est ravise. Monsieur G. Va
leano et Monsieur J. Balatchano ont ete nommes, l'un directeur au Minis
tere de l'Interieur, l'autre prefet de police. Ce sont de bons choix. Sur les
dix-sept prefets de districts, le colonel Couza en a remplace quatorze. Les
nouveaux titulaires me sont presque tous inconnus, et j e crains qu'il ne se
soit glisse parmi eux quelques hommes peu recommandables. Mais c'est a
l'ceuvre qu'il faudra Ies juger.
Le colonel Couza compte partir dimanche prochain, 6 mars, pour retour
ner a Iassy. 11 espere pouvoir revenir dans une vingtaine de jours a Bucharest,
et y fixer sa residence pour plusieurs mois.
L. Beclard
• Arh . St. Buc„ colecţia microfilme Franţa, r.8, c. 72 - 8 1 (Ministere des Affaires Etrangeres,
Archives Diplomatiques, Paris, Correspondance Politique Turquie - Bucharest, ·ml. 19) .
Ed. Documente privind Unfrea Principatelor, voi. YI, întocmit de G. Chiriţă, Y. Costache şi
Em. Poştăriţă, Bucureşti, 1980, p. 306 - 3 12.
Direcţia Politid
Nr. 1 60 Bucureşti 1 martie 1859
Domnule conte,
AŞA CUM am anunţat, în timp, Excelenţei Voastre, colonelul Cuza'
abia înştiinţat de alegerea sa la tronul Valahiei, avusese intenţia de a se
duce de îndată la Bucureşti. Se credea chiar că deputaţii însărcinaţi a-i
exprima dorinţele Adunării valahe îl vor întîlni la Focşani. Dar, spre marea
neplăcere a publicului, care dorea să-şi satisfacă curiozitatea, călătoria noului
domnitor a fost amînată cu vreo zece zile. Această întîrziere era în general
atribuită dorinţei colonelului Cuza, de a aştepta învestitura Porţii otomane,
cel puţin ca principe al Moldovei. Potrivit articolului 1 al Convenţiei de la
1 9 august, recunoaşterea respectivă ar trebui să se împlinească în termen
de o lună : în curînd, se spunea, colonelul Cuza ar putea să se prezinte în
Valahia cu un titlu dej a ratificat de către sultan. O mărturisire a colegului
meu din Rusia îmi permite azi să dezmint această presupunere.
Colonelul Cuza, de altfel, nu a trebuit o singură clipă să-şi facă iluzii
asupra dizgraţiei în care intra, la Constantinopol, de îndată ce vor fi infor
mati de rezultatul votului Adunării valahe. Dar ceea ce a contribuit, mai
ales, la rămînerea sa în Moldova, sînt sfaturile pe care domnul de Giers
430
i le-a trimis prin intermediul domnului Popov 1. Consulul general al Rusiei
se gîndea cu dreptate că sosirea prematură a colonelului Cuza, atunci cînd
spiritele erau încă sub şocul emoţiilor produse de către evenimer.tele de la
5 februarie, putea să dea curs la nişte acţiuni regretabile. După ce s-a prc
clamat unirea, prin persoana sa, era încă de temut ca Adunarea valahă să
nu suprime ultimele obstacole care împiedică unirea deplină a celor două
Principate. Aceasta este cel puţin ipoteza de care se preocupase domnul
Giers şi care, clarificîndu-i necesitatea de a preveni complicaţii dej a prevă
zute şi implicit dezminţite în depeşele telegrafice ale prinţului Gorceakov,
îndemnaseră pe colegul meu la un demers oficios pe lîngă colonelul Cuza,
pentru a-şi amîna călătoria în Valahia.
Acesta, între timp, a sfîrşit prin a ceda nerăbdării, nu doar celei a vala
hilor dar şi celei a moldovenilor, care se mirau de lipsa sa de grabă. Pe
1 6 februarie, el părăsea laşul pentru a se îndrepta spre Bucureşti. Două zile
mai tîrziu, traversa Milcovul, mic rîu ce străbate oraşul Focşani şi desparte
cele două Principate. Pe 1 8, el se opri la Buzău, pe 1 9 la Ploieşti şi dumi
nică 20 februarie, îşi făcea intrarea în Bucureşti. Un calcul destul de sim
plist, sugerat colonelului Cuza de către domnul D. Brătianu, l-a determinat
încă la o întîrziere de douăzeci şi patru de ore. Motivul era de a sosi într-o
duminică. în acea zi, într-adevăr, consulii, conform obiceiului, îşi arborau
steagurile. Deci dacă, din contră, colonelul Cuza ar fi intrat sîmbătă pe
1 9, aşa cum s-a anunţat, nici un steag nu i-ar fi salutat venirea. o coinci
denţă neprevăzută urma să satisfacă acest popor, care în ajun remarca cu
îngrijorare abţinerea agenţilor străini.
�fari pregătiri fuseseră făcute de către domnul Golescu, ministrul de
interne, pentru a-l primi cu fast pe alesul naţiunii române. Stîlpi decoraţi
cu banderole, arcade, pancarde, embleme, stindarde, se înălţau sau fluturau
pe t oate străzile pe care urma să le parcurgă cortegiul. La intrarea în oraş,
un arc de triumf fusese improvizat în cîteva zile. Erau adunate în jurul
acestui monument toate forţele militare care compun garnizoana Bucureş
tilor, în aşteptarea colonelului Cuza. Această mică trupă însă părea înecată
în mijlocul unei mulţimi imense care, încă de dimineaţă, se pusese în miş
care. Spre ora două a după amiezii, urale îndepărtate au anunţat sosirea
acestui principe, al cărui nume ieşit subit din anonimat, şi a cărui persoană,
încă n ecunoscută, suscitase deja atîtea speranţe şi provocase atîta entuziasm.
Cu excepţia consulului general al Austriei, toţi colegii mei şi-au dat întîlnire
la mine pentru a vedea cortegiul trecînd.
Părăsind trăsura sa de călătorie, la intrarea în oraş, colonelul Cuza a luat
loc, împreună cu domnul Golescu, într-o caleaşcă descoperită care curînd
începuse să meargă la pas. Noul domnitor purta, precum predecesorii săi,
uniforma militară prescrisă de către Regulamentul organic, - uniformă
copiată după cea a generalilor ruşi - . Î i adăugase doar un chipiu roşu al
armatei franceze, deja adoptat în Moldova. Faţa sa plăcută, aspectul său
tineresc, expresia calmă şi hotărîtă a fizionomiei sale încîntau mulţimea,
care îl primea sărbătoreşte şi se îmbulzea în urma sa. A rezultat după tre
cerea cortegiului o încurcătură dintre cele mai pitoreşti, dar dintre cele
mai puţin solemne. Programul ceremoniei nu a mai fost decît o literă moartă.
Fie că măsurile au fost luate greşit, fie că valul de popor a devenit de nepon-
1 Vezi doc. din 4/ 16 februarie 1859 (col. Microfilme Franţa, r.8, c. 39 - 45).
431
derat, acţiunea poliţiei nu s-a făcut deloc simţită. Defilarea trupelor a avut
loc mult prea tîrziu, în condiţii care o făceau să semene mai mult cu o derută.
Am aflat, că, foarte n emulţumit de această dezordine, colonelul îşi făcuse,
încă din acel moment, asupra valahilor anumite păreri a căror urmă este
încă simţită atît în vorbe cît şi în fapte.
Toţi miniştrii, în afara domnului Golescu, îl aşteptau pe colonelul
Cuza la Mitropolie. A fost primit cu mult fast. După ce a asistat la cele
brarea „Te Deumului" s-a îndreptat spre Adunare.
Şedinţa tocmai fusese deschisă. Introdus de către mitropolit pe care-l
însoţea un numeros cler, noul domnitor a luat loc pe podiumul rezervat
preşedintelui. Printr-un just sentiment de rezervă, el s-a opus să i se pre
gătească tronul tradiţional al principilor din Valahia. Cu mîna pe evanghelie
el depune j urămîntul în felul următor :
„ În numele prea-sfintei Treimi, în faţa naţiunii, j ur să menţin cu sfin
ţenie drepturile şi interesele Principatelor Unite. Jur să veghez în timpul
domniei mele, la respectarea legilor cu totul şi peste tot, şi să nu caut
decît binele şi fericirea naţiunii române, fie ca Dumnezeu şi compatrioţii
mei să-mi fie în ajutor !"
Mitropolitul a citit în continuare un discurs de felicitare. După care,
principele adresîn du-se deputaţilor:
„Domnilor, a spus el, marele act pe care l-aţi înfăptuit este un act de
curaj , în care, depun un efort dublu pentru a întreprinde, cu concursul dum
neavoastră, tot ceea ce poate să asigure fericirea naţiunii. Fiţi convinşi că
în acest scop nu voi ocoli nici oboseala şi nu mă voi feri de primej dii. Tră
iască frăţia română".
Au urmat aplauze. Prinţul a salutat Adunarea şi s-a retras de îndată.
Ajuns la palat, unde toţi marii funcţionari erau adunaţi, şi-a exprimat
dorinţa de a se odihni puţin, iar recepţia a fost amînată pe a doua zi.
Seara, însă, el a consimţit să se ducă la teatru unde se juca o piesă
românească compusă cu această ocazie. Am asistat la această reprezentaţie
împreună cu colegul meu din Prusia. Afluenţa publicului era într-atît de
mare încît ne-a fost greu să aj ungem la loja noastră. Principele, la venirea
sa, a făcut obiectul unor zgomotoase aclamaţii. Un imn patriotic a fost cîntat
în cor de către actori. Directorul trupei a citit apoi o bucată versificată
scrisă de către un poet român, domnul Alexandrescu. S-a aplaudat înde
lungat ultima strofă, a cărei traducere iat-o :
„Fă astfel (poetul se adresează colonelului Cuza) ca într-o zi al tău
nume să fie printre acelea ale marilor oameni şi mai ales printre acelea ale
binefăcătorilor umanităţii. Fă astfel încît secolul tău să-l adopte şi ca Franţa,
ea însăşi, să fie mîndră de tine, Franţa, această mare naţiune, această naţiune
cu spirit cavaleresc".
Piesa a avut, de asemenea, un mare succes. Era o înşiruire de scene
istorice, în care erau retrăite analele Valahiei. Din păcate, autorul voise să
facă aluzie printr-un tablou final la recentele discordii care au precedat ale
gerea colonelului Cuza. Un detaşament de adevăraţi soldaţi ai miliţiei erau
aranjaţi pentru bătaie, figuranţii care reprezentau poporul luaseră atitudin e
ameninţătoare. La un moment dat, soldaţii se lasă dezarmaţi de către popor
şi fraternizează cu el. Această scenă, cu un efect deplorabil, a fost apreciată
cu mediocritate de către principe. Este, fără îndoială, motivul pentru care
această piesă nu a mai fost j ucată.
432
Chiar de a doua zi, colegul meu din Rusia, domnul Giers, a solicitat
şi obţinut o audienţă la Principe. Am făcut cunoscut Departamentului rezul
tatul acestei întrevederi. 2
În ziua ce a urmat, m-am prezentat la palat, şi am fost primit cu multă
amabilitate. Impresia mea, am mai spus-o o dată, a fost excelentă. Colo
nelul Cuza are, din ceea ce cred eu, una dintre calităţile cele mai rare şi în
consecinţă cea mai preţioasă în această ţară, sinceritatea. Am mai găsit la
el, de asemenea, bunul simţ şi moderaţia. Tot trecutul său mărturiseşte
înţelepciunea şi fermitatea caracterului său. Astfel, deci, în cazul în care
dubla sa alegere va fi recunoscută, cred că ne-am putea face mari speranţ e
î n privinţa colonelului Cuza. A r fi omul nou p e care îl cerea situaţia s a nouă.
Este adevărat că, asemeni oricărui înălţat în rang, colonelului i se resimte
originea. Astfel, manierele sale nu sînt ireproşabile ; simplitatea sa are ceva
vulgar. Dar prefer şi valahii vor prefera şi ei această simplitate aşa cum este
ea, trufiei unora dintre foştii domnitori. Principele Bibescu, de exemplu,
ales în 1 842, ca şi colonelul Cuza în 1 859, a pornit mai de j os decît acesta
dirt urmă, - căci familia lui Cuza avea un anumit rang în Moldova, -
prinţul Bibescu, spuneam, după alegerea sa, nu avusese nimic mai urgent
de făcut decît de a introduce în palatul său norme ceremoniale necunoscute
pînă la el, şi împrumutate din tradiţiile Curţii de la Versailles. Colonelul
Cuza nu are deloc asemenea pretenţii. A rămas şi a doua zi ceea ce fusese
în ajun : un om cinstit, plin de dragoste pentru ţara sa, sub nici o formă
ameţit de un succes n eaşteptat, foarte hotărît să pună în practică ideile
sale de reformă şi de progres.
Colonelul Cuza este vădit progresist dar este, în acelaşi timp, foarte
devotat principiului de ordine. Partidul revoluţionar care numără aici cîţiva
adepţi va găsi în el un adversar declarat în locul unui instrument docil, inert
sau răufăcător, cum fusese prinţul Alexandru Ghica. Colonelul Cuza îşi dă
foarte bine seama de diferenţele care există între societatea valahă şi cea
moldovenească. Aceste diferenţe care mi-au atras atenţia de mai mult timp,
au fost rezumate în timpul discuţiei noastre în felul următor :
Moldova, mai fericită decît Valahia, nu a simţit decît foarte slab contra
lovitura revoluţiei din 1 848. Reacţia, prin urmare, nu s-a făcut deloc simţită
iar proscrişii valahi au plecat singuri în exil. Tineretul moldovean, găsind
modalitatea de a-şi folosi cunoştinţele în propria lor ţară, a dobîndit astfel
aici experienţă ; el s-a format în contactul cu oamenii şi printr-o politică
practică ; el este astăzi destul de bine pregătit pentru opera de organizare
care se aşteaptă de la el. Printr-o altă particularitate demnă de remarcat ,
ideile liberale, în Moldova, sînt partea exclusivă a clasei cea mai luminată,
se poate spune chiar a aristocraţiei. În timp ce la Bucureşti, categoria medie
şi elementul popular ocupă, în ziua de azi, un loc ce tinde neîncetat să se
mărească, păturile inferioare ale societăţii nu sînt sub nici o formă reprezen
tate la Iaşi, decît printr-o numeroasă aglomerare de izraeliţi veniţi din ţările
învecinate, aflaţi sub o jurisdicţie străină şi indiferenţi la orice alte treburi
decît pasiunea cîştigurilor. La Iaşi, aceşti izraeliţi ţin aproximativ locul
burgheziei şi al poporului ; ei au acaparat n egoţul, comerţul cu amănuntul,
meseriile ; îi putem întîlni în fruntea celor mai mari case bancare, precum
2 Se referă probabil la telegrama din 1 1/23 februarie 1859 (col. Microfilme Franţa, r.8,
c. 6 1- 62 ) .
433
ş1 m cele mai umile ateliere. Cu asemenea lucrători, nu există posibilitatea
concurenţei. Astfel ţăranii moldoveni nu visează deloc să vină pentru a-şi
căuta avere în capitală. Rezultă astfel că boierii, lăsaţi în voia lor, pot să
discute şi să acţioneze, în sfera politică, fără a fi sustraşi de gîndul de a
asculta sau de a rezista presiunii populare. Mai rezultă, de asemenea, că
partidul conservator şi partidul progresist, în Moldova, sînt mai puţin exi
gente, mai puţin intolerabile şi mai puţin excesive decît în Valahia.
La Bucureşti, din contră, cele două extreme sînt active în prezent şi
antagonismul lor nu este fără pericol. Boierii bătrîni şi clientela lor, după o
lungă şi exclusivă posesiune a guvernului, a influenţei şi a privilegiilor, nu
pot să sufere nici ideile noi, nici pe cei care li se fac adepţi. Aceştia din urmă,
îmbăt rîniţi, dar neschimbaţi prin zece ani de absenţă, înţeleg bine, azi, să-şi
ia revanşa luînd locul înaintaşilor lor. Înrăiţi, neexperimentaţi, nerăbdători
de a acţiona, ardoarea lor creşte din cauza repulsiei pe care o inspiră. Con
servatorii ,de partea lor, se simt mai puţin dispuşi la concesii şi devin cu
atît mai recalcitranţi cu cît se văd şi mai direct ameninţaţi. În sfîrşit, par
tidul radical, la Bucureşti are ca punct de sprijin natural elementul popuiar,
uneori redutabil chiar pentru cei care-l invocă. Fosta legislaţie închizînd
accesul în ţară evreilor din Polonia şi Galiţia, clasele inferioare ale acestei
capitale sînt aproape în întregime indigene.
Atunci cîn<l, în primele zile ale lui februarie, colonelul Cuza luă cuno
ştinţă, la Iaşi, ele simptomele de dezordine care se manifestaseră la Bucu
reşti, concepu de îndată proiectul de a se pune în mişcare împreună cu miliţia
din Moldova, pentru a merge să restabilească liniştea publică din ţara vecină.
Scopul său era, în acelaşi timp, să sustragă Adunarea valahă manevrelor
partidului revoluţionar şi de a o lua înaintea armatei turceşti, a cărei inter
venţie devenea probabilă în caz de tulburări. Colonelul Cuza era gata de a
pleca, mi-a spus el, atunci cînd a primit ştirea fericitului deznodămînt din
5 februar�e.
Excelenţa Voastră ştie că o deputăţie valahă, compusă din cîţiva membri
ai Adunării, a fost însărcinata, imediat după alegere, de a se duce la Iaşi
pentru a prezenta felicitări noului domnitor. Unul dintre aceşti deputaţi
(foarte probabil domnul Constantin Rosetti) făcu atunci un ciudat demers
pe lingă colonelul Cuza. El încercă să-l convingă că primul act de guvernă- ·
mînt, măsura cea mai necesară, cea mai urgentă, în condiţiile actuale, tre
buia să fie dizolvarea Adunării din Valahia. Socoteala domnului Rosetti
era foarte simplă. Aparţinînd el însuşi fracţiunii celei mai înaintate în opinii
progresiste, se bucura în spe1anţa că noile alegeri ar avea ca efect înlocuirea
majorităţii conservatoare sau moderată printr-o majoritate radicală. Colone
lului Cuza nu i-a fost prea greu să-i demonstreze că această măsură era, în
acelaşi timp, lipsită de înţelepciune şi de simţ politic. Cum, i-a spus el, îmi
aduceţi o scrisoare de la Adunarea valahă, prin care aflu că aceasta m-a ales
în unanimitate principe al Valahiei, şi dumneavoastră vreţi să-i răspund
printr-un gest de ingratitudine ?
Colonelul Cuza, de l a care am aflat această anecdotă, este foarte impre
sionat, mi-a spus el, de neglijenţa, dezordinea şi indisciplina pe care le-a
remarcat la valahi. Miliţia însăşi (şi aceasta este foarte adevărat) i s-a părut
animată de intenţii rele. Toate eforturile sale vor tinde spre a îndrepta această
stare de lucruri. Răul de care este vorba fiind de puţin timp, vom putea
fără n:ci o îndoială a-l remedia.
434
Unul dintre mijloacele pe care contează cel mai mult colonelul Cuza
constă în aplicarea gradată a articolului 46 al Convenţiei, în virtutea căruia
„moldovenii şi valahii sînt în egală măsură admişi în funcţiile publice într-unul
sau altul din Principate." Plecînd de la acest principiu, el are intenţia de a
folosi în Moldova pe unii dintre cei mai exaltaţi dintre liberalii valahi. Aceş
tia se vor schimba poate, şi, în orice caz, vor deveni inofensivi .în ţara vecină.
În schimb, Valahia va cîştiga mult primind în rîndul funcţionarilor săi cîteva
notabilităţi moldovene la care gustul progresului nu-l exclude pe cel al mode
raţiei.
Acest sistem trebuie să fie în curînd aplicat armatei. Colonelul Cuza îşi
propune să aducă aici un regiment moldovean care va fi înlocuit în Mol
dova printr-un regiment valah.
Este evident, de fapt, că ideea pe care o urmează noul domnitor se leagă
strîns de dorinţa naţională al cărei semn manifestat este dubla alegere. Fuziu
nea pe care colonelul Cuza caută s-o îndeplinească prin mijloace legale este,
în egală măsură, căutată şi urmărită chiar de locuitori. Fără a mai vorbi
de scrisoarea intempestivă prin care Adunarea moldoveană cerea de curînd
convocarea simultană a celor două Camere la Focşani, pot să citez un fapt,
tot atît de remarcabil, al cărui caracter este mult mai satisfăcător. Tocmai
au avut loc în Moldova realegeri parţiale. Printre deputaţii aleşi, se numără
un valah, domnul Alexandru G. Golescu, care a fost ales chiar de două colegii
diferite. Altui valah, domnul Tell, nu i-a lipsit decît un vot pentru a fi ales
la Bacău (Moldova) . Eu ştiu, din altă parte, că alegătorii valahi, care vor
fi în curînd chemaţi să aleagă patrusprezece deputaţi, speră să-şi îndrepte
preferinţele electorale spre mai mulţi moldoveni.
Exemplul dat de domnul Giers şi de către mine a fost urmat de colegii
mei din Anglia şi Prusia care s-au prezentat, zilele ce au trecut, colonelului
Cuza. Amîndoi par foarte mulţumiţi de noul domnitor. Numai domnul Col
quhoun găseşte că aceste dispoziţii sînt oarecum conciliante faţă de Poarta
otomană. Consulul general al Angliei vorbindu-i, nu ştiu prea bine de ce,
colonelului Cuza de eventualitatea unei intervenţii turce, acesta i-ar fi răs
puns că este gata să respingă forţa prin forţă.
Cîteva schimbări tocmai au fost efectuate în personalul administrativ
şi au creat un fel de criză ministerială, care din fericire s-a rezolvat. Era
vorba de a pune noi prefecţi în fruntea districtelor cît şi de a purcede la
schimbarea prefectului de poliţie şi a directorului Departamentului de Interne.
Ministrul, domnul Nicolae Golescu, insista asupra promovării, deja sugerată
de el, a domnului Ion Brătianu, ca director, de asemenea, pentru prefecturi
propunea cîteva nume, într-adevăr inacceptabile, pe care colonelul Cuza
le-a respins în cea mai mare parte. Domnul Golescu nemulţumit de refuzu
rile pe care le-a avut şi-a dat demisia. În loc s-o accepte, colonelul Cuza i-a
acordat ministrului său douăzeci şi patru de ore de gîndire şi acesta a pro
fitat de acest moment şi s-a răzgîndit. Domnul G. Văleanu şi domnul I. Bălă
ceanu au fost numiţi, unul director la Ministerul de Interne, celălalt prefect
de poliţie. Sînt alegeri bune. Din şaptesprezece prefecţi ai districtelor, colo
n elul Cuza a înlocuit patrusprezece. Noii titulari sînt aproape toţi necunos
cuţi, şi mi-e teamă să nu se fi strecurat printre ei cîţiva oameni puţin reco
mandabili . Î nsă va trebui să-i judecăm la lucru.
435
Colonelul Cuza speră să plece duminica viitoare, 6 martie, pentru a se
reîntoarce la Iaşi. El speră să poată reveni peste vreo douăzeci de zile la
Bucureşti, şi să-şi fixeze reşedinţa aici pentru mai multe luni .
Binevoiţi a agrea . . .
L. Beclard
1 52
1 859 februarie 1 8 /martie 2, Pera. Raportul lui A. Lallemand către Al. Wa
lewski, despre implicaţiile dublei alegeri a lui AI. I. Cuza.
Direction Politique Pera, le 2 �Iars 1 85 9

No. 1 9
Monsieur le Corn te,
L'ORDI�AIRE de France a manque cette semaine par suite d'avaries

graves survenues au paquebot des Messageries Imperiales parti de Marseille
le 1 9 du mois passe. Les deux dernieres expeditions de Votre Excellence me
parviendront samedi ou dimanche prochain seulement.
Sir H . Bulwer, ainsi que j 'ai eu l'honneur d'en instruire Votre Excellence
par le telegraphe, a cherche a sonder en ce qui touche la reconnaissance des
faits accomplis a Bucharest, Ies modifications a introduire eventuellement dans
la Convention du 1 9 Aout par suite de ces faits, et surtout la compensation
que la Porte pourrait demander en echange.
Votre Excellence sait dej a que cette compensation, dans la pe nsee de
Monsieur l'Ambassadeur d'Angleterre, devrait consister en une revision de
l'article 27 du traite de Paris qui aurait pour but d'y introduire une dispo
sition protectrice de la situation et des droits de la Porte vis-a-vis des Princi
pautes-Unies.
La demarche de Sir Henry Bulwer a ete faite avec circonspection sans
grandes instances et sans grand succes aussi. l\fonsieur l 'Ambassadeur d'Angle
terre qui menage a la fois Ies Turcs et sa situation personnelle et qui cherche
a etablir son credit jusqu'a present mediocre, se garde bien de heurter de front
!'instinct juste ou faux qui attache la Porte au statu quo et la repugnance
extreme qu'elle eprouve pour toute initiative. 11 faut d'ailleurs reconnaître
qu'il l'eut fait bien vainement cette fois. 11 s'est bientot apen;u comme j e le
savais d'avance, qu'il ne servirait de rien de convaincre personnellement le
Grand Vizir de la convenance qui existe pour la Porte a proposer elle-meme
des accommodements au Congres. Meme convaincus et peut-etre le sont-ils
des a present, Aali Pacha et Fuad Pacha n 'oseraient j amais donner un sem
blable conseil au Sultan ni meme a leurs Collegues reunis. La demarche de
Monsieur l'Ambassadeur d'Angleterre suivant de pres la mienne, leur aura
du moins servi d'avertissement, et comme de signal precurseur, de la pression
diplomatique que probablement on ne tardera pas a exercer sur eux pour Ies
amener aux compositions indispensables.
Un autre indice non moins significatif est, si j 'en dois croire ce qu'on
m'assure, le langage de l'Internonce lui-meme, qui serait de nature a faire
436
prevoir aux Turcs des necessites dont Monsieur de Prokesch gemit et dont il
s'indigne mais devant lesquelles son Cabinet serait dispose a s'incliner.
Toutefois, Monsieur le Comte, j e ne suis pas en mesure d'affirrner l'exac
titude de ce renseignement, mes relations avec l'Internonce etant devenues
dans ces derniers temps non pas difficiles mais inutiles et rares ; ce que j e
sais seulement, c'est que Monsieur d e Prokesch blâme la conduite du Cabinet
Anglais avec la vivaci te, j 'allais <lire avec la violence de langagc dont il est
coutumier et ce mecontentement me paraît de bon augure.
Maintenant, Monsieur le Comte, si Votre Excellence me permet de me
referer un instant a ma derniere depeche et a l'expose qu'elle renferme de la
situation presente, telle qu'on peut la juger d'ici, je croirais etre en mesure
de marquer assez exactement le point ou nous sommes pres, si j e ne me trompe,
de nous rencontrer avec le Cabinet Anglais dans la supposition ou ses ten
dances et ses opinions seraient conformes a celles de son Ambassadeur. Nous
sommes convenus, Sir H. Bulwer et moi, et tout le monde convient ici, que
l'article 27 du traite de Paris, dans sa redaction actuelle, n 'offre pas de garan
tie serieuse a la Turquie contre Ies usurpations ulterieures possibles et meme
probables des Moldo-Valaques sur la Convention du 1 9 Aout. Cet article en
effet dispose qu'aucune intervention militaire ne pourra avoir lieu dans Ies
Principautes-Unies a moins d'un accord prealable et a moins que „leur repos
interieur ne soit menace ou compromis". Quant a la necessite de l'accord
prealable, personne ne fait difficulte de l'admettre. Mais restreindre la possi
bilite de l'intervention au seul cas de troubles interieurs, c'est faire la partie
belle aux Moldo-Valaques pour arriver pas a pas et paisiblement a la reali
sation de leurs vceux, meme Ies plus contraires a la Convention du 1 9 Aout
et a la position que le traite de Paris a faite ou plutât maintenue a la Turquie
vis-a-vis d' eux.
Suppose en effet que la double election de M. Couza, c 'est-a-dire l'union
personnelle des Principautes, soit reconnue par Ies Puissances, n'est-il pas
tres possible, n'est-il pas vraisemblable que Ies Roumains, dont Ies aspirations
vers l'Union effective et complete sont plus vives que j amais, entreprendront
dans un delai plus ou rnoins prochain et lorsque Ies circonstances leur sernble
ront favorables, un nouvel et plus decisif ernpietement sur la Convention
du 1 9 Aout en proclarnant par exemple l'union administrative des deux Pro
vinces et la confusion des deux Assem blees en une seule ? - II en a dej a ete
question. Ces choses se feront sans troubles et sans desordres interieurs par
cequ'elles sont conforrnes au vceu general du pays. Mais alors Ies Puissances
garantes se retrouveront en face d'une situation et d'une alternative sembla
bles a celles qui se presentent aujourd'hui ou bien faire respecter la Conven
tion, merne au prix d'une intervention militaire, chosc qui leur repugnera
toujours infiniment, ou bien tolerer la violation et l'abolition de fait de cette
meme Convention.
Les choses etant ainsi, n 'est-il pas preferable de reviser des a present la
Convention et d'y faire une place assez large au vceu commun des Moldo
Valaques pour leur imposer silence, puis donner en revanche a la Porte une
garantie positive que !'Europe ne tolerera de la part de ceux-ci aucune infrac
tion a leurs rapports de vassalite avec la Turquie ? Sir H . Bulwer incline a
l'affirrnative et j e crois qu'il l'a laisse voir au Grand Vizir. Quant a moi,
Monsieur le Comte, s'il m'est permis d'avoir un avis, j 'ose dire que cette opi
nion a laquelle j e me suis range des Ies debuts du grave incident ne de l'elec-
437
tion de Bucharest, re<;oit un singulier appui des dernieres informations qui
me parviennent de cette Capitale et du langage des deputes Moldaves prle
sents ici. On avait espere que la Convention du 1 9 Aout avait sinon resou
du moins ferme pour un temps la question des Principautes. Mais voila que la
double election de Monsieur Couza l'a rouverte inopinement. Or, ce serait se
meprendre que de croire que la recomiaissance pure et simple de cette elec
tion fera ce que n'a pas fait la Convention du 1 9 Aollt. La question demeurera
entiere avec un aiguillon de plus pour Ies esperances et pour Ies vceux des
Roumains.
Void d'ailleurs qu'un interet d'un ordre plus general se montre dej a
engage dans cette affaire. Il est bien remarquable qu'en ce moment c'est le
parti conservateur en Valachie qui se rattache le plus etroitement a l'idee de
l'union comme a une sauvegarde tandis que le parti radical, qui entoure le
Prince Couza, et dont Ies coryphes sont Ies Ministres de ce dernier, le parti
radical qui croit avec quelque raison que Ies derniers evenements lui font beau
j eu et qui redoute peut-etre instinctivement l'union reelle et complete a
cause du principe hereditaire et monarchique qui la suivrait de pres, le parti
radical s'apprete a exploiter a son profit exclusif un etat de choses qui, a
quelques egards et surtout au debut, ne paraît pas de nature a fortifier le
pouvoir executif. Le Prince Couza, malgre la moderation et la fermete dont
il a pu jusqu'a present donner des indices plutât que des preuves, sera-t-il
de force a tenir tete a une democratie qui pourrait aisement devenir dange
reuse dans un pays ou le peuple est absolument etranger a toute idee poli
tique, ou la bourgeoisie commence a peine a percer ses langes ? Il est permis
d'en douter. Posee dans ces termes et c 'est dans ces termes que Ies evenements
ne tarderont pas a la poser peut-etre, la question de l'organisation des Princi
pautes change de face et il n'est pas impossible que la Puissance essentielle
ment conservatrice qui a j usqu'a present combattu l'union a outrance comme
un danger pour elle ne prefere bientât l'union effective avec Ies garanties
d'ordre et de conservation que le principe monarchique hereditaire porte avec
lui, a un essai d'union imparfaite qui livrerait peu a peu Ies Principautes
a la domination de Messieurs Golesco, Bratiano et consorts. Du moins, si
ces considerations ne touchent pas le Cabinet Autrichien, il semble qu'elles
ne dussent pas demeurer indifferentes au Cabinet Anglais qui avait propose
au Congres de consacrer l'heredite dans la personne des Hospodars.
Quoiqu'il en soit du reste de la valeur intrinseque de ces reflexions, j e
sens que leur valeur actuelle e t pratique est necessairement subordonnee
aux dispositions presentes des Cabinets. Mais Sir H. Bulwer professe, et j e
voudrais qu'il en put convaincre Ies Turcs, que toute solution sera bonne qui
reunira le Gouvernement de l'Empereur et celui de Sa Majeste Britannique
dans un accord sincere. Preuve que le nceud de la question est a Paris et a
Londres plutât qu'ici.
�Ionsieur l'Ambassa deur d'Angleterre vient de m 'informer confidentiel
lement qu'il avait eu c ommunication des instructions officielles envoyees
par la Porte a Monsieur Musurus. J'espere pouvoir me procurer aujourd'hui
ou demain le texte de ce document et je l'expedierais a Votre Excellence par
la Salamandre qui rentre en France. En attendant, voici la substance de cette
piece. La Porte prescrit a son Plenipotentiaire de demander l'application pure
et simple de la Conventio n du 1 9 Aout. C'etait prevu ; mais passant outre, le
Gouvernement du Sult an , qui eprouve le besoin de defendre la Convention
438
essaie, }-laraît-il, de rej eter, non pas le tort, mais la faute de ce qui s'est passe
sur Ies Cabinets qui ont refuse de differer Ies elections de trois semaines ainsi
que la Porte le demandait. II serait aise, Monsieur le Comte, de montrer la
faiblesse de cet argument. En effet quel est le but que la Porte assignait au
delai de trois semaines qu'elle reclamait ? - reviser Ies listes electorales mol
daves et Ies etablir sur un pied de conformite suffisant avec Ies listes vala
ques - or, dans quelle Province s'est produit le scandale contre lequel la
Porte demande justice au Congres ? Dans celle qui devait servir de modele
a l'autre et ou la Caimacamie tenait une conduite exemplaire selon la Porte.
Dans celle ou le parti conservateur a obtenu la majorite dans des elections et
a cru j usqu'au dernier moment pouvoir decider des choix de l'Hospodar. Cet
ensemble de faits ne montre-t-il pas clairement que la double election de �fon
sieur Couza tient non pas a tel ou tel incident de la procedure electorale, mais
a l'etat general de l 'opinion dans Ies deux Provinces ? [ . . . ] 1.
Je suis avec respect . . .
A. de Lallemand
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 165, c. 266 - 275 (Ministere des Affaircs Etran
geres, Archives Diplomatiques, Paris, Correspondance Politique Turquie, voi. 339).
Direcţia Politică
Nr. 1 9 Pera, 2 mar tie 1 859
Domnule conte,
POŞTA obişnuită a Franţei a absentat săptămîna aceasta, în urma unor

avarii grave survenite la pachebotul mesageriilor imperiale, plecat din Mar
silia la 1 9 ale lunii trecute. Ultimele două mesaj e ale Excelenţei Voastre îmi
vor sosi abia sîmbătă sau duminica viitoare.
Sir H. Bulwer, aşa cum am avut onoarea să informez pe Excelenţa Voastră
prin telegraf, a căutat să sondeze, în chestiunea recunoaşterii faptelor împli
nite la Bucureşti, modificările care trebuie eventual să fie introduse în Con
venţia din 1 9 august, ca urmare a acestor fapte şi în special compensaţia
pe care Poarta ar putea să o ceară în schimb.
Excelenţa Voastră cunoaşte dej a că această compensaţie, după părerea
domnului ambasador al Angliei, ar trebui să constea într-o revizuire a art. 27
al Tratatului de la Paris, avînd ca scop de a introduce o dispoziţie protectoare
a situaţiei şi a drepturilor Porţii faţă de Principatele Unite.
Demersul lui sir Henry Bulwer a fost făcut cu circumspecţie, fără multe
insistenţe, dar şi fără mare succes. Domnul ambasador al Angliei, care mena
j ează pe turci, dar totodată şi situaţia sa personală şi care caută să-şi stabi
lească propriul credit, pînă în prezent mediocru, se fereşte să contrarieze
direct instinctul j ust sau fals care leagă Poarta de statu quo şi aversiunea ex
tremă pe care ea o simte faţă de orice iniţiativă. Trebuie, dealtfel, recunoscut
că el ar fi făcut-o zadarnic de data aceasta. El şi-a dat seama curînd, cum ştiam
mai dinainte, că n-ar servi la nimic de a convinge pe marele vizir personal
despre utilitatea care există pe ntru Poartă de a propune ea însăşi Congresului
439
nişte aranjamente. Chiar convinşi - şi poate că ei sînt încă de pe acum
Ali paşa şi Fuad paşa n-ar îndrăzni niciodată să dea un asemenea sfat sulta
nului, nici chiar propriilor colegi întruniţi. Demersul domnului ambasador
al Angliei, urmînd imediat după al meu, le va servi cel puţin de avertisment
şi ca un semnal precursor privind presiunea diplomatică care probabil nu va
întîrzia să se exercite asupra lor pentru a-i aduce la compromisuri indispen
sabile.
Un alt indiciu, nu mai puţin semnificativ, este - dacă trebuie să cred
ceea ce mi se redă ca sigur - limbajul internunţiului (austriac) însuşi, care
ar fi de natură să determine pe turci să prevadă nişte necesităţi, de care dom
nul Prokesch se vaită şi se indignează, dar în faţa cărora guvernul său ar f1
dispus să se încline.
Totuşi, domnule conte, eu nu sînt în măsură să afirm exactitatea acestei
informaţii, relaţiile mele cu internunţiul fiind în ultimul timp nu dificile, ci
inutile şi rare ; singurul lucru pe care îl ştiu e că domnul Prokesch blamează
conduita guvernului englez cu vivacitatea - era să spun violenţa - de limbaj ,
cu care el este obişnuit şi această nemulţumire îmi pare de bun augur.
Acum, domnule conte, dacă Excelenţa Voa stră îmi permite de a mă referi
un moment la ultima mea depeşă şi la expunerea pe care o cuprinde despre
situaţia actuală aşa cum poate fi apreciată de aici, cred că aş fi în măsură să
arăt destul de exact punctul în care noi ne apropiem - dacă nu mă înşel -
de poziţia guvernului englez, presupunînd că tendinţele şi opiniile acestuia
sînt conforme cu cele ale ambasadorului său. Noi am convenit, sir H. Bulwer
şi eu - şi toată lumea este de acord aici - că articolul 27 al Tratatului de la
Paris, în redactarea actuală, nu oferă Turciei o garanţie serioJ.sl contra uzur
părilor ulterioare posibile şi chiar probabile din partea moldo-valahilor asupra
Convenţiei din 1 9 august. Acest articol prevede, în adevăr, că nici o inter
venţie militară nu va putea avea loc în Principatele Unite fără un acord prea
labil şi dacă „liniştea lor internă nu este ameninţată sau compromisă". În
ce priveşte necesitatea acordului prealabil, nimeni nu face dificultăţi în a o
admite. A restrînge posibilitatea intervenţiei la singurul caz de tulburări
interne, înseamnă a încuraja pe moldo-valahi să ajungă pas cu pas şi în mod
paşnic la realizarea dorinţelor lor, chiar cele mai opuse atît Convenţiei din
1 9 August, cît şi poziţiei pe care Tratatul de la Paris i-a creat-o sau mai curînd
menţinut-o Turciei în raport cu ei.
în adevăr, presupunînd că dubla alegere a domnului Cuza, adică Unirea
personală a Principatelor, este recunoscută de Puteri, nu este oare foarte posi
bil, nu este oare probabil că românii, ale căror aspiraţii spre unirea efectivă
şi completă sînt mai vii ca oricînd, vor întreprinde într-un termen mai mult
sau mai puţin apropiat şi cînd circumstanţele le vor părea favorabile, o nouă
şi mai hotărîtă încălcare a Convenţiei din 1 9 august, proclamînd, de exemplu,
Unirea administrativă a celor două provincii şi contopirea celor două Adunări
în una singură ? - A fost dej a vorba despre asta. Aceste lucruri se vor face
fără tulburări şi fără dezordini interne, fiindcă ele sînt conforme dorinţei
generale a ţării. Atunci însă Puterile garante se vor găsi din nou în faţa unei
situaţii şi a unor alternative similare celor care se prezintă azi : ori să deter
mine respectarea Convenţiei, chiar cu preţul unei intervenţii militare, ceea ce
le va displace profund totdeauna, ori să tolereze violarea şi abolirea de fapt
a acestei Convenţii.
440
Aşa stînd lucrurile, nu este oare preferabil de a revizui încă de pe acum
Convenţia şi de a face în ea un loc destul de larg dorinţei comune a moldo
valahilor, pentru a-i calma, apoi de a da în schimb Porţii o garanţie pozitivă
că Europa nu va tolera din partea acestora nici o infracţiune în raporturile
lor de vasalitate faţă de Turcia ? Sir H. Bulwer înclină în acest sens şi cred că
a permis şi marelui vizir să întrevadă acest lucru. În ce mă priveşte, domnule
conte, dacă. îmi este permis să am o părere, îndrăznesc să spun că această
poziţie, pe care m-am situat de la începutul incidentului grav iscat din ale
gerea de la Bucureşti, primeşte un sprij in deosebit prin ultimele informaţii
sosite din această capitală şi prin limbajul deputaţilor moldoveni prezenţi
aici. S-a sperat că Convenţia din 19 august, dacă nu rezolvase, dar cel puţin
închisese pentru un timp chestiunea Principatelor. lată însă că dubla alegere
a domtlului Cuza a redeschis-o pe n eaşteptate. Or, ar însemna să ne înşelăm
pe noi înşine, dacă am crede că recunoaşterea pur şi simplu a acestei alegeri
va face ceea ce n-a făcut Convenţia din 1 9 august. Chestiunea va rămîne
întreagă, ca un ghimpe în plus pentru speranţele şi pentru dorinţele româ
nilor.
lată, dealtfel, că un interes de un ordin mai general se arată deja angajat
în această chestiune. Este cu totul remarcabil că în acest moment partida
conservatoare din Valahia este aceea care se leagă cel mai strîns de ideea de
Unire ca de o salvare, în timp ce partida radicală, care înconj ură pe princi
pele Cuza şi ai cărei corifei sînt proprii lui miniştri, partida radicală care crede
cu oarecare dreptate că ultimele evenimente îi sînt favorabile şi care se teme
poate instinctiv de o unire reală şi completă, din cauza principiului ereditar
şi monarhic care ar urma imediat, partida radicală se pregăteşte să exploa
teze în profitul său exclusiv o stare de lucruri care, în unele privinţe şi mai ales
la început, nu pare de natură să consolideze puterea executivă. Principele Cuza,
în ciuda moderaţiei şi a fermităţii despre care a putut să dea pînă în prezent
mai mult indicii dedt probe, va putea oare ţine piept unei democraţii care ar
putea deveni cu uşurinţă periculoasă într-o ţară în care poporul este absolut
străin oricărei idei politice, în care burghezia începe abia să iasă din faşă ?
E greu de crezut. Pusă în aceşti termeni - şi numai în aceşti termeni
o vor pune poate fără întîrziere evenimentele - pr oblema organizării Prin
cipatelor îşi schimbă înfăţişarea şi nu este imposibil ca Puterea esenţial
conservatoare, care a combătut pînă acum în-mod exagerat Unirea ca un peri
col pentru ea, să nu prefere curînd unirea efectivă cu garanţiile de ordine şi de
conservare pe care principiul monarhic ereditar îl poartă în sine, unei încercări
de unire imperfectă care ar aduce încetul cu încetul Principatele în seama domi
naţiei domnilor Golescu, Brătianu şi consorţii. Dacă aceste consideraţii nu
privesc guvernul austriac, pare cel puţin că ele n-ar rămîne indiferente guver
nului englez, care propusese Congresului de a consacra ereditatea domnito
rilor.
Oricare ar fi, de altfel, valoarea intrinsecă a acestor reflecţii, eu simt
că valoarea lor actuală şi practică este subordonată în mod necesar dispozi
ţiilor prezente ale guvernelor. Sir H. Bulwer însă afirmă - şi eu aş dori ca el
să poată convinge pe turci de acest lucru - că orice soluţie, care va uni guver
nul împăratului şi cel al Maiestăţii Sale britanice într-un acord sincer, va fi
bună. Dovadii că nodul chestiunii este la Paris şi la Londra, mai curînd decît
a1c1.
441
Domnul ambasador al Angliei m-a informat confidenţial că el avusese
ştire de instrucţiunile oficiale trimise de Poartă domnului Musurus. Sper să-mi
pot procura azi sau mîine textul acestui document şi îl voi expedia Excelenţei
Voastre prin Salamandra, care se întoarce în Franţa. În aşteptare, iată miezul
acestui document. Poarta prescrie plenipotenţiarului său să ceară aplicarea
pur şi simplu a Convenţiei din 1 9 august. Fusese prevăzut ; trecînd însă mai
departe, guvernul sultanului, care simte nevoia de a apăra Convenţia, încearcă
- se pare - să arunce, nu nedreptatea, ci greşeala celor întîmplate, asupra
guvernelor care au refuzat să amine cu trei săptămîni alegerile, aşa cum cerea
Poarta. Ar fi lesne, domnule conte, de arătat slăbiciunea acestui argument.
De fapt, care este scopul pe care Poarta îl atribuia termenului de trei săp
tămîni pe care îl cerea ? - să revizuiască listele electorale moldovene şi să le
stabilească suficient de conforme cu listele valahe - dar în ce provincie s-a
produs scandalul împotriva căruia Poarta cere Congresului să se facă drep
tate ? În provincia care trebuia să servească de model celeilalte şi în care Căi
măcămia avea o conduită exemplară, potrivit Porţii ; în provincia în care
partida conservatoare a obţinut majoritatea în alegeri şi a crezut pînă în
ultimul moment că va putea decide alegerile de domnitor. Acest ansamblu
de fapte nu arată oare în mod clar că dubla alegere a domnitorului Cuza nu
ţine de cutare sau cutare incident al procedurii electorale, ci de starea gene
rală a opiniei în cele două provincii ? [ . ] 1 • . .
A. de Lallemand
1 53
1 859 februarie 1 8 /martie 2, Constantinopol. Raportul lui E. Targioni către

L. Carafa, despre atitudinea Porţii în problema dublei alegeri a lui AI. I. Cuza
şi consecinţele unei ev�ntuale acceptări a acestui fapt.
N . 56 Costantinopoli 2 1'Iarzo 1 859
Eccellenza,
LE ISTRUZION I della Porta al suo Plenipotenziario alle prossime Con

ferenze di Parigi, per la vertenza de' Principali Danubiani, sono molto indeter
minate. Le principali si riducono a chiedere la picna osservanza della relativa
Convenzione del 1 9 Agosto 1 858, o qualora venisse sostenuta la doppia ele
zione di Kouza, riferirne al Governo Ottomano ed attendere ulteriori ordin i.
Si puo quindi arguire che la Porta non sarebbe piu cotanto aliena di
consentire a riconoscere l'Ospodarato de' due Principati in un solo individuo,
qualora riuscisse ad ottenere dalle altre Potenze valevole mallevcria che, ncl
tratto successivo, non verrebbe la Convenzione altrimenti violata.
1 Situaţia politică din Serbia ; schimbări în gmrernul otoman ; sosirea ministrului pleni
potenţiar al Prusiei.
442
::\Ia in cio consiste per l'appunto la difficolta, poicche per renderla solida
ed efficace, sarcbbe indispensabile modificare in qualche maniera l'Articolo
27° del trattato di Parigi dcl 1 856, in cui e stipolato: „che qualora il riposo
interno de' Principali fosse minacciato o compromesso, la Sublime Porta
s'intendera con le altre Potenze contraenti intorno alli espedienti da adottarsi
per mantenervi o ristabilirvi lo ordine legale. Un intervento armato non po
tendo aver luogo senza preventiva accordo tra queste Potenze." Dal che con
segue, che le Assemblee Moldo Valache potrebbero procedere alla riunione
de' Principati in un solo stato, senza tumulti, e la Turchia, ne altra Potenza
limitrofa avrebbe facolta di ristabilire l'ordine legale, stabilito dalla Confe
renza di Parigi senza il consenso delle altre, il quale e piucche probabile non
sarebbe mai concesso.
Intanto il nuovo Principe Kouza osserva condotta piu moderata. Ha
fatto conoscere aver preso possesso del Governo di Valachia nello scopo di
frenare li eccessi cui avrebbero potuto abbandonarsi, pel suo rifiuto o tempo
reggiamento, le menti esaltate di quelle popolazioni, ed ha sospeso i manegi
diretti a conseguire la riunione delle due Provincie. I consigli della Russia han
non poco contribuito a siffatto cambiamento. [ . ] 1. . .
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Italia, r. 3 3 / l, c. 2 12 - 2 16 (Arhbio d i Stato d i Napoli,

Ministero degli Affari Esteri, fascio 258, no. 56) .
Ed. P. Buonincontro, L' Unione dei Principali Daimbiani nei documenti diplomatici napoletani,
2'\apoli 1972, p. 198 - 199.
1'.'r. 56 Constan tinopol, 2 martie 1 859
Excelenţă,
INSTRUCŢIUNILE Porţii adresate plenipotenţiarului său la viitoarele

conferinţe de la Paris, în diferendul privind Principatele Dunărene, sînt în
mare măsură ambigue. Principalele instrucţiuni se reduc la faptul de a cere
respectarea integrală a Convenţiei din 1 9 august 1 858 ori, în cazul că dubla
alegere a lui Cuza ar fi susţinută, obligaţia de a se adresa guvernului otoman
pentru a aştepta noi ordine.
Se poate conchide că Poarta nu e prea departe de a accepta să recunoască
alegerea unei singure persoane ca domn al Principatelor în cazul în care ar
reuşi să obţină de la celelal te Puteri o garanţie fermă că, în atare situaţie
Convenţia n-ar mai fi încălcată în vreun alt mod.
Dar tocmai în aceasta constă îndeosebi dificultatea situaţiei, căci pentru
a face ca respectiva Convenţie să fie inviolabilă şi eficace, ar fi absolut necesar
să fie modificat, într-o anumită măsură, articolul 27 al Tratatului de la Paris,
din 1 856, în care se prevede că „în cazul în care ordinea internă din Principate
ar fi ameninţată sau compromisă, Sublima Poartă va trata cu celelalte Puteri
contractante asupra modalităţilor, ce trebuie adoptate pentru a menţine sau
restabili ordinea legală. O intervenţie armată nu poate avea loc fără un acord
prealabil între aceste Puteri" . De aici rezultă că Adunările moldo-valahe
vor putea proceda la Unirea Principatelor într-un singur stat, fără tulburări,
iar Turcia, şi nu altă putere limitrofă, va avea dreptul de a restabili ordinea
legală, instituită prin Conferinţa de la Paris, fără a avea nevoie de consensul
celorlalte Puteri, care e mai mult decît probabil că nu ar fi acordat.
443
Deocamdată noul principe Cuza prtstrcaz ă o atitudine moderată. A făcut.
cunoscut că a preluat puterea guvernului din Valahia în scopul de a preveni
excesele la care ar putea ajunge, în urma eventualului său refuz ori a ;i mînă
rilor, spiritele mai exaltate din rîndul populaţiei şi a susFendat acţiunile menite
a conduce la unirea celor două provincii. Sfaturile date de Rusia au contribuit.
nu în mică măsură, la sus-numita schimbare de atitudine. [ ] 1. . . .
1 54
1 859 martie 1 1 /23, Berlin. Raportul lui A. Koller către K. F. Buol, despre
poziţia oscilantă a Prusiei în chestiunea Unirii Principatelor, raportată la
poziţia Angliei; motivele opoziţiei Porţii, expuse de însărcinatul cu afaceri
turc la Berlin.
Berlin , den 23. �iărz 1 85 9
Hochgeborner Graf,
ARISTARCHI Bey hat im Auftrage Fuad Pascha's vorgestern dem Minis

ter des .Ăul3ern cine Depesche mitgetheilt, worin die Pforte, angesichts cler
nahe bevorstehenden Pariser Conferenzen ihren Widerspruch gegen die v61-
lig unrechtmâ.Bige doppelte Wahl des Alexander Cauza wiederholt und zu
gleich den Wunsch ausdriickt, es moge die Konigliche Regierung - festhal
tend an cler gleich anfangs gewonnenen Oberzeugung von cler offenbaren Ver
letzung dcr Convention vom 1 9. August - ihre Unterstiitzung zu Gunsten
cler gcrechten Sachc cler Pforte und cler Giiltigkeit cler Vertrâge bei Gelegen
heit cler oberwâhnten Verhandlungen eintreten lassen.
Indem mich cler ottomanische Geschâftstrăger hievon in Kenntni13 setzte
und ersuchte, auch mcinerseits im Gesprâche mit dem Minister zu derlei
vortheilhaften Entschliel3ungen beizutragen, sprach er mir von den wichtigen
Beweggriinden , die er bemiith war gegen die Bestătigung cler unionistischen
Doppelwahl, als unvertrăglich mit cler zugesicherten Unabhăngigkeit und
Integrităt des ottomanischen Reiches und als einen gefâhrlichen Vorhcrgang
auseinanderzusetzen , welcher Serbien, andere tiirkische Provinzcn , endlich
die ganze Bev6lkerung cler Rajah's 1 zu Emancipirungsversuchen aufmun
tern - und so dem Zerfalle des Reiches den \Vcg hahnen konnte. Er thcilte
mir auch die Erwiederungcn des Herrn Ministcrs mit, die zwar principiell
vollig befriedigcnd gcwesen seien, in Betreff des Ausganges aber auf mancherlei
Schwierigkeiten hingedeutet hătten .
Als ich im Sinnc des hohen Erlasses vom 8 . Februar die schreiende Ungc
setzmăl3igkeit der Wahl des Alexander Cauza zum Gegenstande eines neuer
lichen Gesprăches mit Freiherrn von Schleinitz machte und vorziiglich darauf
hinwies, wie folgenreich es werden k6nnte, wenn man augenblicklichen Con
venienzen den Geist und Buchstaben kiirzlich abgeschossenen Vcrtrăge Preis
gâbe - fand ich �war bei dem Minister noch immer die Anschauung vorherr
schend, dal3 durch j ene Wahl eine unzweifelhafte Verletzung der Convention
1 Despre raporturile turco-britanice.
444
vom 1 9. August stattgefunden habe - aber auch dieselbe Rathlosigkeit in
Betreff der Mittel um der beklagenswerthen Sachlage abzuhelfen .
Als mir der Minister auf die von mir ausgesprochene Meinung, daB
Alexander Couza hochstens die Investitur als Fiirst der Moldau erhalten
- hingegen aber seine Wahl in der Walachei annulirt werden sollte -,
zur Antwort gab, es wiirde dann eine militărische lntervention nothig - diese
aber von Frankreich und RuBland niemals zugestanden werden - erlaubte
ich mir zu bemerken, dal3 es noch des Versuches bediirfe, ob eine nachdriick
liche gleichlautende Erklârung Osterreiches, Preul3ens, Englands und der
Pforte nicht vermochte, die Cabinete von Paris und St. Petersburg zur
Nachgiebigkeit zu stimmen. lch sprach gleichfalls die Vermuthung aus,
dal3 - wenn auf Grund des Artikels 27 des Pariser Vertrages, der Pforte,
um die gesetzliche Ordnung aufrecht zu erhalten, von den Măchten die Wahl
annullirungs-befugniB offenkundig zugestanden - und fiir den Fall ausbrechen
der Unruhen das EinverstândniB der Măchte mit der Absendung tiirkischer
Truppen zugesichert werden konnte - eine solche lntervention schwerlich
zur Ausfiihrung kăme - indem die Fiirstenthiimer von einer solchen Ent
scheidung der Conferenzen durch einen wohlgewăhlten mit dieser Mission
beauftragten tiirkischen Beamten in KenntniB gesetzt - dieselbe wahrschein
lich ruhig entgegen nehmen wiirden .
Freiherr von Schleinitz ăuBerte Zweifel iiber diesen letzten Punkt,
kiinstliche Aufregungen befiirchtend, wie auch iiber die Moglichkeit, eine
allseitige Zustimmung zu der Annullirung der Wahl, noch weniger aber, ein
vorlăufiges EinverstăndniB mit der eventuellen tiirkischen Intervention,
z u erzielen.
Der Minister scheint zu glauben, daB aus einem bei den Conferenzen
fest gehaltenen Widerstande gegen die auf bedauerliche Weise vorliegende
Thatsache Verwickelungen en tstehen konnten, die von erheblicherem Gewichte
wâren, als es die Sache an sich selbst ist und daB bei dem Bestreben aus zwei
Ubeln das kleinere zu wăhlen, bei der Lage der Dinge es sich vorzugsweise
um die zweckmăBige Auffindung eines Compromisses handeln miisse - in
Betreff dessen Aristarchi Bey ihm (wie mir dieser Geschăftstrăger sagte)
die richtige Bemerkung gemacht hat, daB ein CompromiB nur dann an sei
nem Platze sei, wenn es sich um Ausgleichung zwischen zwei berechtigten
Theilen handle, nicht aber da, wo eine klare Vertragsverletzung zum haupt
sâchlichen Schaden n ur eines Theiles vorliege.
Die Hoffnung darauf, daB PreuBen sich dem Kaiserlichen Cabinete und
der Pforte bei einem energischen Widerstande anschl6Be, wird meiner Ansicht
nach geschmălert durch die friiheren Ausspriiche des Berliner Cabinetes z u
Gunsten der Union und durch die muthmaBliche Haltung Englands bei den
Besprechungen iiber diese Frage.
Denn wenn auch das Londoner Cabinet sich mit j enen von Wien, Berlin
und mit der Pforte - in Betreff der Verletzung der Convention vom 1 9.
August voriges J ahres auf einer und derselben Linie befindet - so wird es
<loch durch zweierlei Beweggriinde abgehalten werden, seinen Widerspruch
bis aufs ăuBerste geltend z u machen, erstens durch Riicksichten fiir Frank
reich - zweitens durch parlamentarische - welche es j edem englischen
Ministeriwn schwer machen, nationale Selbststăndigkeits-Tendenzen - wâren
sie auch noch so widersinning und ungesetzmăBig - im Keime ersticken z u
helfen .
445
Freiherr von Schleinitz hat dern Aristarchi Bev, ohne ihn aber dadurch
zu beruhigen, die Meinung des Freiherrn von Budberg angefiihrt -: dahin
lautend, daB <las Proj ect der Union n icht besser widerlegt werden korme,
als indern man es zu einern (gewiB keine lange Dauer verheifienden) Versuche
zulasse. Die Gefâhrlichkeit einer solchen Probe leuchtet von selbst ein und
durch dieses Mittel wiirden die zwei vorziiglichsten Ubelstânde nicht besei
tiget sondern stillschweigend sanctionirt, - nârnlich der Triurnph re\·olu
tionârer Urntriebe und die dadurch erfolgte Verletzung einer mit dern Pariser
Tractate in Verbindung stehenden, kiirzlich feierlich unterzeichneten Con
vention .
Ich babe dern Freiherm von Schleinitz von den Vortheilen gesprochen,
welche in der moglichen Ubereinstirnrnung der diesfalls den Vertretern Oster
reichs, und PreuBens zu ertheilenden Instructionen lâgen.
Es ist dern Minister nicht bekannt, ob den Pa1iser Conferenzen wegen
j ener, welche die Angelegenheiten ltaliens gewidrnet werden sollen, ein Auf
schub bevorstehet.
Genehrnigen . . .
A. Koller
• Arh. St. Buc. , colecţia Microfilme Austria, r. 272, c. 267- 274 (Haus-, Hof- und Staats
archiv Wien, Politisches Archiv III, Preullen, Berichte 1859, K. 65).
Ed. R. V. Bossy, L'A utriche . . . , Bucureşti, 1938, p. 229 - 23 1 .
Berlin, 2 3 martie 1 85 9
Ilustre conte,
DIN Î NSĂ RCINAREA lui Fuad paşa, Aristarchi bei a comunicat alaltă
ieri ministrului afacerilor externe (al Prusiei) o telegramă prin care Poarta
- în legătură cu apropiata Conferinţă de la Paris - repetă opoziţia ei faţă
de absolut ilegala dublă alegere a lui Alexandru Cuza şi, totodată, exprimă
dorinţa ca guvernul regal (prusian) - ferm în convingerea sa, formată chiar
de la început, privind lezarea evidentă a Convenţiei din 1 9 august - să acorde
sprijinul său faţă de cauza dreaptă a Porţii şi pentru valabilitatea tratatelor,
cu prilejul negocierilor sus-amintite.
Aducîndu-rni la cunoştinţă acest fapt şi solicitîn d ca, la rîndul meu, în
discuţiile cu ministrul să insist pentru astfel de decizii favorabile, însărcina
tul cu afaceri turc mi-a vorbit despre motivele importante (care pledează)
împotriva confirmării îndoitei alegeri unioniste, pe care s-a străduit să o
explice (ministrului afacerilor externe prusian) ca incompatibilă cu indepen
denţa şi integritatea garantate Imperiului otoman şi ca un precedent pericu
los ce ar încuraja Serbia, alte provincii turceşti, în sfîrşit, întreaga populaţie
a raialelor 1 să încerce emanciparea, putînd deschide astfel calea prăbuşirii
Imperiului. El mi-a comunicat şi replicile domnului ministru care, ce-i drept,
în principiu ar fi fost absolut satisfăcătoare, dar care, în privinţa rezultatului,
ar fi lăsat să se întrevadă unele dificultăţi.
Atunci cînd, conform înaltei instrucţiuni a dumneavoastră din 8 februarie,
am abordat într-o nouă discuţie cu baronul von Schleinitz terna ilegalităţii
flagrante a alegerii lui Alexandru Cuza, subliniind îndeosebi cît de pericu-
1 Teritorii ocupate şi administrate direct de autorităţile militare turceşti.
446
loasă ar deveni situaţia dacă din convenienţă momentană s-ar renunţa la
spiritul şi litera tratatelor recent încheiate, am constatat, ce-i drept, că minis
trul este tot mai mult stăpînit de concepţia că p.'in acea alegere s-a produs o
lezare neîndoielnică a Convenţiei din 1 9 august, dar am constatat totodată
aceeaşi nedumerire în privinţa căilor de remediere a deplorabilei situaţii.
Faţă de părerea exprimată de mine, că Alexarnlru Cuza ar putea obţine
investitura numai ca principe al Moldovei - alegerea lui în Valahia urmînd
însă a fi anulată -, ministrul mi-a răspuns că, în acest caz, ar deveni necesară
o intervenţie militară, care însă niciodată nu ar fi aprobată de Franţa şi
Rusia ; mi-am permis să observ că ar fi bine să se mai facă o încercare, spre a
se vedea dacă o declaraţie expresă, cu acelaşi conţinut, a Austriei, Prusiei,
Angliei şi Porţii ar putea determina guvernele de la Paris şi St. Petersburg
să devină mai flexibile. Am exprimat totodată presupunerea că - dacă în
baza art. 27 al Convenţiei de la Paris Puterile ar i ecunoaşte în mod public
Porţii competenţa de a dispune anularea alegerilor, în scopul m enţinerii ordinii
legale, şi tot ele şi-ar da acordul pentru trimiterea de trupe turceşti în cazul
izbucnirii unor tulburări - , atunci o astfel de interven tie nu cred că ar mai
putea deveni necesară ; între timp, Principatelor le-ar fi adusă la cunoştinţă
o astfel de hotărîre a Conferinţei printr-un funcţionar turc bine ales şi în
sărcinat cu această misiune şi probabil că acestea vor primi liniştite (hotă
rîrea).
Baronul von Schleinitz şi-a exprimat îndoiala în privinţa acestui ultim
punct - tcmîndu-se că s-ar provoca alarme false - precum şi în privinţa
posibilităţii de a se obţine un acord al tuturor părţilor pentru anularea alegerii
şi cu atît mai puţin, un consimţămînt preliminar pentru eventuala intervenţie
turcă.
Ministrul pare să creadă că, din cauza unei opoziţii ferme la Conferinţă
faţă de situaţia creată în mod regretabil, ar putea să apară complicaţii mai
grave decît situaţia în sine şi că, în strădania de a alege din două lucruri rele
pe cel mai puţin rău, este important să se găsească, în funcţie de situaţia
concretă, un compromis corespunzător ; în legătură cu aceasta, Arista1 chi
bei (aşa cum mi-a spus acest însărcinat cu afaceri) a făcut observaţia corectă
că un compromis îşi află locul numai atunci cînd este vorba de concilierea între
două părţi îndreptăţite amîndouă şi nu atunci cînd apare clar o încălcare a
Tratatului în dauna numai a uneia dintre părţi.
Speranţa că Prusia se va alătura guvernului imperial (al Austriei) şi
Porţii pentru manifestarea unei opoziţii energice se diminuează, după părerea
mea, datorită luărilor de poziţie anterioare ale guvernului berlinez în favoarea
Unirii şi poziţiei previzibile a Angliei la discutarea acestei chestiuni.
Căci, dacă guvernul englez se află şi el pe aceeaşi poziţie cu cele din
Viena şi Berlin şi cu Poarta în ceea ce priveşte încălcarea Convenţiei din 1 9
august anul trecut, el este totuşi împiedicat să-şi menţină opoziţia pînă la
capăt, din cauza următoarelor două considerente : în primul rînd n ecesitatea
menajării Franţei, iar în al doilea rînd considerentele de natură parlamentară
- ambele făcînd dificil oricărui guvern englez să ajute la înăbuşirea în ger
mene a tendinţelor spre independenţă naţională, oricît de absurde şi ilegale
ar fi acestea.
Baronul von Schleinitz i-a expus lui Aristarchi bei părerea baronului
von Budberg - fără însă a-l linişti cu aceasta - în sensul că proiectul Unirii
nu ar putea fi combătut mai bine pe altă cale decît permiţîndu-se o încercare
447
de realizare a lui (promisă, desigur, pentru o durată nu prea lungă) . Pericu
lozitatea unei astfel de încercări se relevă de la sine, iar pe această cale nu s-ar
înlătura cele două inconveniente esenţiale, ci, dimpotrivă, ele ar fi sancţio
nate - şi anume : triumful mişcărilor revoluţionare şi lezarea prin aceasta a
Convenţiei semnate recent la Paris într-un cadru festiv şi care este legală de
Tratatul de la Paris.
I-am vorbit baronului von Schleinitz despre avantajele pe care le-ar
prezenta posibila uniformizare a instrucţiunilor ce vor fi transmise în legă
tură cu acest caz reprezentanţilor Austriei şi Prusiei.
Ministrului nu-i este cunoscut dacă se prevede o amînare a Conferinţei
de la Paris din cauza celei ce trebuie consacrată chestiunii italiene.
Primiţi...
A. Koller
1 55
1 859 aprilie 1 / 1 3, Constantinopol. Raportul lui E. Targioni către L. Carafa,
despre poziţia Puterilor garante faţă de rezoluţiile probabile ale Conferinţei
de la Paris în problema dublei alegeri a lui Al. I. Cuza.
N. 1 02 Costantinopoli, 1 3 Aprile 1 85 9
Eccellenza,
CONTINUA l'assenza di interessanti nuove politiche.

Dalli avvisi giunti da Parigi, si puo prevedere, che la Conferenza, cola
riunita, risolvera la vertenza de' Principati Danubiani n ella maniera presso
a poco gia da me annunciata a Vostra Eccellenza : cioe dichiarando illegale la
nomina di Couza ad Ospodaro ad un tempo di Valachia e Moldavia ; che per
evitare n elle presenti condizioni possibili perturbazioni o complicazioni, dero
gando per questa volta alle stipolazioni della Convenzione di Parigi del 1 9
Agosto 1 858, sara tollerata, ma che d'ora innanzi tutte le altre parti della
medesima, dovranno essere scrupolosamente osservate.
A cio probabilmente si aggiungera, che qualora la enunciata convenzione
venisse di nuovo violata, i Ministri delle Potenze segnatarie della stessa presso
la Porta accreditati, si riuniranno in conferenza, e riconosciuta la infrazione,
un Commissario Ottomano accompagnato da altro destinato dalla Confe
renza, si rechera ne' Principati per richiamare que' Governi all' osservanza
della Convenzione, e che qualora incontrassero resistenza si avra ricorso a'
mezzi coercitivi.
Quali pero saranno questi ? 11 Governo Ottomano e !'Austriaco, avreb
bero voluto rimanere autorizzate, per la preveduta ripulsa, ad intervenire con
le armi per ristabilire l'ordine, ma e da supporsi che difficilmente l'otterranno.
Simili palliativi non basteranno a porre argine a' maneggi de' diversi
partiti, che molto si agitano in quelle Provincie ne puo prevedersi ancora
quali opinioni esternera il Principe Cauza, quali mezzi adoperera per repri
merli e se vi riescira quando, ottenuta la investitura della Porta, avra acquis
tata maggiore autorita e liberta di azione.
448
ln lanto ii malcontento generale va crescendo e si accusa Couza di non
comprendere la posizione e di aggravarla, ignaro come egli e di ogni nozione
amministrativa, c mancante di un sistema qualunque di Governo. Tutt'i
Ministri Valacchi han data la loro dimissione, e l'Ospodaro non riesce a rin
venime altri. La situazione e molto trista 1 . [ • • • ] 2•
• Arh . St. Bnc., colecţia Microfilme Italia, r. 33/ l, c. 36- 39 (Archi·1io <li Stato di Napoli,
Ministere <legii Affari Esteri, fascia 2.58, no. 102).
Ed. P. Buonincontro, L' Unione dei Principati Danubiani nti documenti diplomatici napoletani,
Napoli, 1972, p. 202- 203.
Nr. 1 02 Constantinopol, 1 3 aprilie 1 859
Excelenţă,
OONTINUĂ să ne lipsească noutăţile politic e interesante.

Din ştirile primite de la Paris se poate trage concluzia că Conferinţa
întrunită acolo va rezolva controversa în problema Principatelor Dunărene
într-o manieră similară celei anunţate deja de mine Excelenţei Voastre,
adică declarînd ilegală alegerea lui Cuza ca domnitor şi al Valahiei şi al Mol
dovei ; că pentru a evita, în actualele condiţii, posibilele perturbări sau c01n
plicaţii, eludînd de această dată prevederile Convenţiei de la Paris din 1 9
august 1 858, alegerea va fi tolerată, dar că de acum înainte, toate celelalte
articole vor trebui respectate cu scrupulozitate.
Se va ajunge probabil pînă acolo încît ori de cîte ori menţionata Con
venţie va fi din nou încălcată, miniştrii Puterilor semnatare, acreditaţi pe
lîngă Poartă, se vor întrm1.i în conferinţă şi, după recunoaşterea ilegalităţii,
un comisar otoman, însoţit de o altă persoană, !ilesemnată de Conferinţă,
va merge în Principate pentru a cere guvernelor acestora respectarea Con
venţiei, iar ori de cîte ori vor întîmpina rezistenţă vor recurge la mijloace
coercitive.
Care vor fi însă acestea ? Guvernele otoman şi austriac ar fi dorit să fie
în continuare autorizate, pentru a da riposta necesară, să intervină cu armele
pentru restabilirea ordinii, dar e greu de presupus că vor obţine acest drept.
Atare paleative nu sînt suficiente pentru a se pune stavilă manenelor
diverselor partide, care se agită intens în acele provincii, (căci) nu se poate
încă prevedea ce opinii va exprima principele (uza, ce mijloace va a dopta
pentru a înăbuşi aceste tulburări şi dacă va reuşi acest lucru atunci cînd,
obţinînd învestitura Porţii, va dobîndi o mai mare autoritate şi libertate de
acţiune.
Deocamdată nemulţumirea generală creşte şi Cuza este acuzat dl n u
înţelege situaţia ş i o înrăutăţeşte, e l neavînd nici o idee d e ceea c e înseamnă
administraţia şi lipsindu-i orice principiu de guvernare. Toţi miniştri valahi
şi-au dat demisia şi domnitorul nu reuşeşte să găsească alţii. Situaţia este
foarte tristă 1• [ • • • J 2 .
1 Evident, afirmaţiile din acest alineat sînt inexacte.

2 Despre relaţiile Porţii cu Serbia şi Sardinia.
449
1 56
1 859 aprilie 2 / 1 4 , Paris. Raportul ministrului plenipotenţiar prusian la Paris,

A. Pourtales, către ministrul afacerilor externe al Prusiei, A. Schleinitz, deiEpre
lucrările Conferinţei de la Paris în chestiunea recunoaşterii dublei alegeri a lui
Al. I. Cuza.
Abschrift
Vertraulich
EUER EXCELLE�Z ermangle ich nicht ganz ergebenst anzuzeigen ,

dass gestern im l\finisterium der auswărtigen Angelegenheiten, die zweite
die Donaufiirstenthiimer betreffende Conferenz stattgehabt hat.
Nachdem, mit einer ganz unerheblichen Verănderung im Ausdrucke,
das Protokoll der ersten Sitzung so wie Euer Excellenz selbiges aus dem un
term 8. dieses l\Ionats eingerichten Proj ekte kennen, und wovon ich hier nun
mehr eine beglaubigte Abschrift beilege 1, allseitig genehmigt und unter
zeichnet worden war, gab Graf \Valewski die in dem so eben gedachten Berichte
erwăhnte Erklărung ab, der sich der Russische, Sardinische und Englische
Bevollmăchtigte anschlossen und der ich, mit Riicksicht auf Euer Excellenz
geneigte Autorisation in der telegraphischen Depesche vom 1 1 . dieses Monats
nun um so mehr ebenfalls ohne alle Bedingungen beigetreten bin, als dies
auch englischerseits geschehen ist .
Herr Mussurus hat auf's � eue die Griinde entwickelt, die sein Regie
rung abhalten , dem Rathe der fiinf ::\Iăchte, die Doppelwahl anzuerkennen
zu folgen, sich j edoch vorbehalten , das Ergebniss der Conferenz nach Constan
tinopel zu berichten , und etwaige \veitere Erklărungen seiner Regierung
mitzutheilen . Jedenfalls, hat er bemerkt, wurde dies schwerlich vor Ostern
geschehen konnen .
Baron Hiibner hat sich ebenfalls ,·orbehalten an seinen Hof zu berichten .
Damit wird denn diese Angelegenheit auf einige Zeit ruhen ; es ist kaum
anzunehmen , dass die Erklărungen der Tiir kei und Osterreichs vor derEnt
scheidung iiber die nahe be,·orstehende definitive \Yendung der anderweit 2
schwebenden grossen politischen Krisis erfolgen wird, von der sie beeinflusst
un d bedingt werden .
Den Entwurf zu dem Protokoll iiber die gestrige Sitzung hat mir Graf
Walewski noch nicht zugesendet ; ich denke ihn spătenstens morgen zu erhal
ten, und werde dann nicht verfehlen, sofort Abschrift einzusenden.
Paris, 1 4 . April 1 859
(gez eichnet) A . Pourt2les
• Arh. St. Buc„ colecţia '.\Iicrofilme R. D G „ r. 3 1 , c. 677- 678 (Deu tsches Zentralarchi·1,
.
Historische Abteil u n g I I, �Ierseburg, Gesan<ltschaft zu Constantinopel, Rep. 8 1 Constantinopel ) .
Copie
Confidenţial
NU i\EGLIJEZ să anunţ, prea supus, Excelenţei Voastre, că ieri a avut
loc la Ministerul de Externe a doua Conferinţă priYind Principatele Dunărene.
450
:pupă ce, cu o neînsemnată modificare în expresie, protocolul primei
şedinţe a fost aprobat şi semnat de toate părţile-protocol pe care Excelenţa
Voastră îl cunoaŞteţi din proiectul înaintat la 8 ale acestei luni, protocol pe
care acum îl anexez aici 1 în copie legalizată - contele Walewski a: dat decla
raţia amintită în raportul de mai sus, la care s-au raliat plenipotenţiarii
Rusiei, Sardiniei şi Angliei şi la care, ţinînd seama de autorizaţia acordată de
Excelenţa Voastră în depeşa telegrafică din 1 1 ale acestei luni, m-am alătu
rat acum şi eu şi tot necondiţionat, cu atît mai mult cu cît şi din partea engleză
s-a întîmplat acelaşi lucru.
Domnul Musurus a expus din nou motivele pentru care guvernul său
se abţine să urmeze sfatul celor cinci Puteri de a recunoaşte dubla alegere,
îşi rezervă totuşi dreptul de a raporta la Constantinopol rezultatul Conferinţei
şi de a comunica guvernului său eventuale noi declaraţii. În orice caz, a obser
vat el, acest lucru va putea cu greu avea loc înainte de Paşti.
Baronul Hiibner şi-a rezervat, de asemenea, dreptul de a raporta Curţii sale.
Cu aceasta, pentru cît,·a timp, această problemă va sta pe loc ; este greu
să presupunem că Turcia şi Austria vor da declaraţii înaintea hotărîrii privi
toare la definitiva şi iminenta cotitură ce va urma marii crize politice ce
ameninţă din altă parte 2, de care ele vor fi influenţate şi condiţionate.
Numai contele Walewski nu mi-a trimis încă ciorna protocolului asupra
şedinţei de ieri ; sper s-o primesc cel mai tîrziu mîine şi nu voi întîrzia să expe
diez imediat o copie.
Paris, 1 4 aprilie 1 859
(semnat) A . Pourtales
1 57
1 859 aprilie 8/20, Constantinopol. Raportul lui E. Targioni către L. Carafa

despre poziţia de expectativă a Porţii în privinţa ratificării dublei alegeri a lui
Al. I. Cuza şi situaţia din Principate.
Costan tinopoli, 20 Aprile 1 859

N. 1 1 0
Eccellenza,
LA PORTA ha ricevuto I'avviso di essere stata la quistione della doppia

elezione dell'Ospodaro de' Principali Danubiani, risoluta dalla Conferenza di
Parigi, n ella maniera da me gia annunciata a Yostra Eccellenza con rapporto
in data de' 1 3 corrente, �. 1 02.1 II suo plenipotenziario non ha voluto pero
firmare i protocolli senza prima chiederne l'autorizzazione al Governo
1 Anexa menţionată nu se află pe rolă.

2Se referă la războiul austro-franco-piemontez care ·ra izbucni la 17/29 aprilie 1859 şi
care va determina suspendarea Conferinţei de la Paris şi, implicit,amînarea recunoaşterii
dublei alegeri a lui Al. I. Cuza pînă în august.
451
O ttomano, il quale delibera presentemente, in torno alic detcrminazioni da
adottare. L'Incaricato di Affari di Francia ha ricevuto ordine dal suo G<>verno
di premurarlo perche aderisca alle mentovatc risoluzioni.
Il malcontento va intanto crescendo ne' Principati, e si e manifestato
ultimamente con un progetto di attentato contro il colonnello Couza, mediante
una macchina infernale. Di\·ersi individui sono stati arrestati, la giustizia
informa ed i diversi partiti non mancano di accusarsi a vicenda del colpe\·ole
progetto.
L'Ospodaro provvisorio per essere piu libero ha prorogato le assemblee
al 1 6 Maggio.
Un nuovo Ministero e stato fm mato a Bukarest , ma troppo deboli sono
i componenti perche possa a lungo durare, specialment e essendo opposto da'
liberali. [ . . . ] 2 •
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme I talia, r. JJ/ I, c. 225 - 228 (Archbio di Stato di Kapoli,
Ministero <legii Affari Esteri, fascio 258. no. 1 10) .
Ed. P. Buonincontro, L ' C: n ione dei Principali Danubiani nei documenti diplomatici napoletani,
Napoli, 1972, p. 203 - 204.
�r. 1 1 0 Constantinopol, 20 aprilie 1 859
Excelenţă,
POARTA a primit înştiinţarea că problema dublei alegeri a domnitoru

lui Principatelor Dunărene a fost rezolvată de Conferinţa de la Paris în sensul
deja anunţat de mine Excelenţei Voastre în raportul din data de 1 3 ale lunii
curente, Nr. 1021• Plenipotenţiarul său nu a vrut totuşi să semneze protocoa
ltle, înainte de a cere autorizarea guvernului otoman, care deliberează în
momentul de faţă asupra măsurilor ce trebuie adoptate în această privinţi1..
Î ns ărcinalul cu afaceri al Franţei a primit ordin de la guvernul său să depun it
_
t oată solicitudinea necesară pentru a determina (Poarta) srt adere la sus
menţionatele rezoluţii.
N emulţumirea sporeşte în Principate, şi recent s-a manifestat printr-o
tentativă de asasinare a colonelului Cuza, prin intermediul unei maşini in
fernale. Diverşi indivizi au fost arestaţi, j ustiţia instruieşte cazul şi diversele
grup;iri nu prcgetă sft se acuze reciproc în legătură cu responsabilitatea at en
t atului.
Domnitorul provizoriu a amînat, pentru a fi mai liber, convocarea adunări
lor pe data de 1 6 mai.
La Bucureşti a fost format un nou cabinet, dar membrii săi sînt pi ca
lipsiţi de aut oritate pentru ca acesta să poatrt dura, opoziţie deosebită făcînd
mai ales liberalii. [ . . . J 2.
1 Lipseşte d e pe microfilm.
2 Despre măsuri administrati·1e pe teritoriul I m periului otoman.
452
1 58
1 859 aprilie 1 7 /29, Bucureşti. Notă a agentului diplomatic şi consul general

al Austriei la Bucureşti, Karl Eder, către J. Coronini, despre perspectiva izbuc
nirii unei mişcări în Transilvania şi Banat, în favoarea unirii cu Principatele.
Bukarest, 29. April 1 8 5 9

Hochgeborner Graf,
EINIGE EXALTIRTE C:\IO�ISTEX denen die Vereinigung der

Leiden Fiirstenthiimern nicht geniigt, beschăţtigen sich seit einiger Zeit mit
dem Gedanken eines Angriffskrieges gegen Osterreich. Wie widersinnig dies
auch erscheint, ist es nichtsdestoweniger thatsăchlich. Jene Partei gibt sich
der Tăuschung hin, dass bei einem Einfall in Siebenbiirgen die jenseitige rumă
nische Bev6lkerung sie mit offenen Armen empfangen und ganz Ungarn
aufstehen wiirde.
In Folge der hier verbreiteten Geriichte des zwischen Osterreich und
Sardinien ausgebrochenen Krieges, beabsichtigt Oberst Cauza die Miliz der
heiden Fiirstenthiimer bei Ploiesty in einem Lager zu konzentriren . Der nach
Iassy auf dem Wege begriffene Theil der walachischen Miliz hat bereits den
Auftrag zum Riickmarsche erhalten. M:an will 20 OOO Mann in diesem Lager
versammeln, obgleich es nicht recht begreiflich, wie diese Zahl zu Stande
gebracht wird.
Vor der Hand soll Oberst Cauza blos eine zuwartende Haltung seiner
l\iiliz in Ploiesty zuweisen , -eine Haltung die den sonst bekannten und bei
wrschiedenen Anlăssen , erprobten friedfertigen Gesinnungen dieser Truppe
mehr, als agressive Bewegungen , zusagt.
Es wurde dieser Miliz die U berzeugung beigebracht, dass in Sieben
biirgen und im Banat revoluzionăre Bewegungen zu Gunsten der Vereini
gung mit den Fiirstenthiimern bevorstehen .
Dass von hier aus Emissăre nach den von Rumăncn bewohnten Lănder
theilen des Kaiserreichs entsendet werden , ist sehr wahrscheinlich, auch
wurde mir berichtet, dass man bestrebt ist auf einzelne der hier weilenden
kaiserlichen l!nterthanen im revolutionăren Sinne einzuwirken .
Fiirst Milosch hat einen Agenten fiir die Vereinigten Fiirstenthiimer
ernannt, welchen Agenten Oberst Cauza den ihm vom serbischen Fiirsten
wrliehenen offizielen Charakter zuerkannt hat.
Gestern, wurde hier eine Proklamazion Couzas ver6ffentlicht, in welcher
die Aufforderung, sich an dem Nazionalanlehen von 8 Millionen Piastern zu
betheiligen, enthalten.
Genehmigen . . .
Eder
• Arh. St. Buc., colecţia !-iicrofilme R . S.F. lugosla·1ia, r. 12, c. 862- 867 (Arhi·r Vojvodine �
Sremski Karlovci, Srpsko Voj·rndst·ro i Tamiski Banat, Praesidialia �o. 16 15) .
4 .).)
,. "
Bucureşti, 29 aprilie 1 859
Preanobile conte,
UKII UNIONIŞTI EXALTAŢI, cărora Unirea celor două Principate
nu le este de ajuns, se preocupă de citva timp de ideea unui război de agre-:
siune împotriva Austriei. Pe cit de absurd pare aceasta, este totuşi real.
Acea partidă se lasă amăgită că, în cazul unui atac prin surprindere în Transil
vania, populaţia românească de dincolo ar primi-o cu braţele deschise şi că
întreaga Ungarie s-ar răscula.
Ca urmare a răspîndirii aici a zvonurilor izbucnirii războiului între Austria
şi Sardinia, colonelul Cuza intenţionează să concentreze într-un lagăr la Plo
ieşti miliţia ambelor Principate. Partea de miliţie valahă, plecată pe drumul
spre Iaşi, a primit deja ordinul de retragere în marş. Se preconizează să se
adune în acest lagăr 20 OOO de oameni, cu toate că nu se înţelege prea bine
cum va fi realizat acest număr.
Deocamdată, colonelul Cuza ar indica miliţiei sale din Ploieşti numai
o atitudine de aşteptare - o atitudine care convine sentimentelor paşnice,
verificate cu diferite ocazii, ale acestor trupe, mai mult <lecit nişte mişcări
agresive.
Acestei miliţii i s-ar fi insuflat convingerea că în Transilvania şi Banat
sînt în perspectivă mişcări revoluţionare în favoarea unirii cu Principatele.
Că de aici sînt trimişi emisari spre acele părţi de provincii ale Imperiului
locuite de români, este foarte probabil ; de asemenea, mi s-a raportat că se
fac eforturi pentru a influenţa în sens revoluţionar pe supuşii imperiali care
domiciliază aici.
Prinţul l\Iiloş a numit un agent diplomatic pentru Principatele Unit e ;
colonelul Cuza a recunoscut acestui agent caracterul oficial acordat de prin
ţul sîrb.
Ieri s-a publicat aici o proclamaţie a lui Cuza în care este cuprinsă solici
tarea de a participa la împrumutul naţional de 8 milioane groşi.
Primiţi . . .
Eder
1 59
1 859 aprilie 1 9 /mai 1 , Bucureşti. Raportul lui L. Beclard către AI. Walewski,
despre misiunea generalului Klapka în Moldova ; discuţia avută cu Al. I. Cuza,
în legătură cu sprijinul solicitat domnitorului român de către generalul ungur
pentru ridicareaJa luptă a Ungariei împotriva Austriei.
No. 1 70 Bucharest, l er Mai 1 859
D echiffrement
Monsieur le Comte
JE VIEN S de recevoir la depeche que votre Excellence m'a fait l'honneur
de m'adresser le 22 Avril, sous le No 4 .
Le silence que j 'ai garde j usqu'a present sur le voyage du general Klapka
et sur la mission qu'il s'attribuait provient : premierement de ce que ce per
sonnage n'a pas mis le pied en Valachie, et s'est borne a faire une courte appa
rition a Iassy : secondement de ce que j 'ignorais a peu pres, moi-meme, le lan-
454
gage qu'il avait tenu et les demarches auxquelles il s'etait livre ; troisieme
ment de ce que j e supposais qu � Votre Excellence a r it ete r nseigp.ee par
.
:'.\�ons1eur 1 . 1;1 � �
. Place . �orsque le ger; eral KlaJ?ka �st �rnve a Iassy, il y a environ
s1x semames, le Prmce Couza s y trouva1t lui meme. De retour a Buchares.t
dans les premier� j our� d'Avril, le P�ince me parle de la visite qu'il avait
rei;ue en Moldavie ; ma1s, voyant que 1 e n e sava1s rien encore, il se contenta
de me <lire que le general Klapka etait porteur d'une lettre d'introduction du
Prince Napoleon qui paraissait avoir en lui beaucoup de confiance. Le Prince
Couz � ajouta. seulement que le general hongrois lui avait annonce un prochain
envo1 de fus1ls, dont le gouvernem ent de l'Empereur comptait faire present
a , l'�rmee moldo-"'.alaq 1:1 e· ? epuis lors, j e n 'avais plus entendu parler du
general Klapka qm ava1t du retourner dtrect _ ement a Constantinople et de la
en France. Le bruit de son voyage ne s'etait point repandu a B ucharest,
probablem ent parceque le general hongrois ."?Yageait sous un n om suppose,
et , en ce moment encore, person n e n e sait .
ICI, sauf le Prince Couza et moi
que ce personnage est venu dernierement dans Ies Principautes. '
, Aulourd'hui, a-'?res avoir re<;u �a d��eche de vot�e Excellenc e, j e me suis

P!es�n te chez le Prmce Couz � et 1 e I ai quest10nn _ e sUJ" le general Klapka.
. . ,
V o1c1, en propres termes, la reponse qm m a ete faite.
Le general Klapka etait muni d'un e lettre d'introduction adressee par
Son Altesse le Prince Napoleon au Prince Couza. Dans cette lettre l'hospodar
etait invite a ajouter une entiere foi aux assertions du general et a se con
certer avec lui. Le general etait egalement porteur d'une lettre d'introduction
du Comte de Lallemand pour Monsieur Place. 11 paraît que ce dernier a assis
te aux entrevues de l'hospodar et du general hongrois. Le Prince Couza assure
que le general Klapka lui aurait, des lors, predit que la guerre eclaterait in
failliblement vers la fin du mois d'Avril ; que toutes les apparences contraires,
n e devaient pas faire perdre de vue cette eventualite dont les Moldo-Vala
ques comme Ies Hongrois pourraient bientot tirer profit, tout en secondant Ies.
operations de l'armee fran <;aise. Le general aurait dit encore que la guerre
eclatant entre la France et l'Autriche, la Hongrie n e tarderait pas a se soule
ver et qu'elle recevrait, a cet effet, des encouragements de la France. Mon
sieur Alecsandri avait dej a ecrit au Prince Couza que l'Empereur lui avait
promis dix mille fusils pour la milice moldo-,·alaque. Le general Klapka, qui
a cette epoque· ne connaissait pas :'.\Ionsieur Alecsandri et qui par consequent
ne pouvait pas tenir de lui cette nouvelle, aurait egalement parle des dix
mille fusils, mais en disant qu'independamment de cet envoi le Prince Couza
recevrait bientot, soit par navire fran i;ais soit par navires sardes, une autre
expedition de 70 OOO fusils, ainsi que des approvisionn ements considerables.
en munition de guerre et en objets d'equipement t els que chaussures, habits.
et linge. Sur ces 70 OOO fusils, 1 5.000 pourraient etre achetes par le gouverne
ment roumain . Le reste (55.000) devait etre t enu en magasin sur la frontiere
de la Transylvanie, avec Ies objets d'equipement, pour etre fourni en temps.
et lieu au Roi (sic !). Un grand nombre de refugies de cette n ation, aujourd'hui
disperses en Europe, devaient, au premier bruit de guerre, rentrer dans leur
pays, en passant par la Moldavie. C'est alors qu'ils recevraient les armes qui
leur etaient destinees ; le general Klapka faisait communication au Prince
Couza et sollicitait son concours au nom du Prince �apoleon, sans invoquer
le n om de l'Empereur, mais, eu donnant a entendre que le Prince Napoleon
agissait avec l'assentiment de Sa ::\faj este. Le general Klapka aurait egalement
455
exprime l'espoir que, les populations roumaines de la Transylvanie suivraient
!'exemple des hongrois et feraient cause commune avec eux. C'est a cet effet
surtout qu'on aurait besoin de l'assistance du gouvernement des Principautes.
Des proclamations en langue valaque avaient ete imprimees a Paris ; adres
sees aux Roumains de la Transylvanie par les chefs du mouvement hongrois
elles devaient etre repandues en temps utile. Dans le cas ou les Hongrois
seraient victorieux, le general Klapka s'engageait, en leur nom, a rest ituer
la Bukovine aux Moldo-Valaques. A ces ouvertures, le Prince Couza aurait
r-epondu avec beaucoup de reserve et non sans une certaine defiance, mais le
general Klapka, pour le convaincre, se serait, de nouveau, autorise du nom
de Son AJtesse Imperiale le Prince Napoleon et aurait dit qu'au surplus le
mouvement hongrois ne devait eclater quc lorsqu'un debarquement de tron
pes fran �aises aurait au lieu a Fioum, lorsque la guerre aurait cesse d'etre
localisee en !talie et lorsqu'enfin l'arrivee de 70.000 fusi l s, des munitions et des
approvisionnements serait venue favoriser le soulevement tout en devoilant
Ies intentions du gouvernemen t fran <;ais, Telles sonL Ies explications que je
viens d'entendre. ] 'ai repondu au Prince Couza que j e regrettais qu'il n e
m'eut pas communique plus tot tous ces details. Je lui a i egale ment demande
ce qu'il comptait faire. Mais, a replique le Prince, j'attends de nouveaux a vis :

j 'attends meme le general Klapka qui doit revenir dans une quinzaine de
jours ; j 'attends enfin la realisation des promesses qu'il m'a faites. ]'ai d'ailleurs
(c ' est toujours le Prince qui parle) ecrit directement a l'Empereur pour lui
·rendre compte de mes entretiens avec le general Klapka et c'est le general
hongrois, lui meme, qui s'est charge de faire parwnir ma lettre a Sa l\fajeste. 2
He b ien, ai-j e dit alors, au Prince, je vous declare que le gouvernement de
l'Empereur n 'a eu aucune participation soit aux proj ets soit aux demarches
du general Klapka, en ce qui concerne le soulevement de la Hongrie. J e ,·ous
engage donc â vous abstenir scrupuleusement de tout acte gui puisse induire
le public en errem sur cette pretendue precipitation .
Je m'abstiendrai, m'a repondu le Prince Couza, tant que Ies predictions
du general Klapka ne se seront point realisees, tant que la guerre, qui deja
n 'est plus douteuse, sera concentree en !talie, enfin tant que le gouvern ement
de l ' Emp ereur ne fera pas directement appel it mon concurs.
Signe : Beclard.
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa. r. 8, c. 169- 172 (l\Iinistere des Affaires E t ran
�res, Archi•resDiplomatiques, Paris, Correspondance Politique Turquie-Bucharest, ·101 . 19) .
Ed. Documente privind Unirea Principatelor voi . \"I, î n t o c mi t de Gr. Chiriţă V. Co s t a k e şi E m .
Poştăriţ1, Bucureşti, 1980, p . 3 3 6 - 338.
Nr. 1 70 Bucureşti, I ma1 1 859

Descifrare
Domnule Conte.
TOCMAI am primit depeşa pe care Excelenţa voastră mi-a făcut onoarea
de a mi-o adresa pe 22 aprilie, cu numărul 4 .
Tăcerea pe care am păstrat-o pînă acum asupra călătoriei generalului
Klapka şi asupra misiunii pe care şi-o atribuie provine : în primul rînd din
faptul că acest personaj nu a pus piciorul în Valahia şi s-a mărginit să-şi
456
facă o scurtă apariţie în laşi ; în al doilea rînd din aceea că nu cunoşteam
personal ceea ce a spus şi demersurile pe care le-a întreprins ; în al treilea rînd
c ă am presupus că Excelenţa Voastră ar fi fost informată de către domnul
Place 1 Cînd generalul Klapka a ajuns la laşi, sînt de atunci cam şase săptă
.
mîni, principele se afla el însuşi acolo. Reîntors la Bucureşti în primele zile

ale lui aprilie, principele mi-a vorbit despre vizita pe care o primise în Mol
dova dar, văzînd că nu ştiam nimic încă, el se mulţumi să-mi spună că genera
lul Klapka era purtătorul unei scrisori de recomandare a prinţului Napoleon
care pare să aibă în el multă încredere. Principele Cuza adăugă doar că gene
ralul ungur îi anunţase un viitor transport de puşti pe care guvernul împă
ratului ţinea a-l face cadou armatei moldo-valahe. De atunci, n u am mai auzit
n imic despre generalul Klapka care trebuie că s-a întors direct la Constanti
nopol şi de acolo în Franţa. Zvonul despre călătoria sa nu s-a răspîndit deloc
la Bucureşti, probabil pentru că generalul ungur călătorea sub un nume fals,
şi, în acest moment încă, nimeni nu ştie aici, în afară de principele Cuza şi
de mine, că acest personaj a fost nu de mult în Principate.
Astăzi, după ce am primit depeşa Excelenţei Voastre, m-am prezentat
la principele Cuza şi l-am întrebat despre generalul Klapka. lată, în termeni
proprii, răspunsul care mi-a fost dat.
Generalul Klapka era dotat cu o scrisoare de recomandare adresată de
maiestatea Sa prinţul Napoleon, principelui Cuza. Î n această scrisoare domni
torul era poftit să dea întreagă crezare aserţiunilor generalului şi de a se între
ţine cu el. Generalul era de asemenea, purtătorul unei scrisori de recoman
dare a contelui de Lallemand pentru domnul Place. Se pare că acesta din urmă
a asistat la întrevederile domnitorului cu generalul ungur. Principele Cuza
asigură că generalul Klapka ar fi prezis, chiar de atunci că războiul ar izbucni
cu siguranţă spre sfîrşitul lunii aprilie ; că toate aparenţele contrare nu tre
buiau să determine să se piardă din vedere această eventualitate din care
moldo-\·alahii ca şi ungurii ar fi putut în curînd trage un profit, secondînd
operaţiunile armatei franceze. Generalul ar mai fi spus încă odată, că răz
boiul izbucnind între Franţa şi Austria, Ungaria nu va întîrzia de a se ridica
şi că ea va primi, pe acest considerent, încuraj ări din partea Franţei. Domnul
Alecsandri scrisese deja principelui Cuza că Impăratul îi promisese zece mii
puşti pentru miliţia moldo-valahă. Generalul Klapka, care în acea perioadă
nu-l cunoştea pe domnul Alecsandri şi care în consecinţă, nu putea avea de la
el această veste, ar fi vorbit, de asemenea de zece mii de puşti, dar mai spu
nînd că, independent de acest transport principele Cuza va primi în curînd,
fie prin nave franţuzeşti, fie prin nave sarde un alt transport de 70 OOO puşti,
cit şi aprovizionări considerabile în muniţii de război, în obiecte de echipa
ment ca încălţăminte, haine, şi lenjerie. Dintre aceste 70 OOO puşti, 1 5 OOO
vor putea fi cumpărate de către guvernul român. Restul (55 OOO) trebuia să
fie ţinut în magazii pe frontiera Transilvaniei, cu obiectele de echipament,
pentru a fi furnizate în timp şi loc Regelui (sic !). Un mare număr de refugi
aţi ai acestei naţiuni, astăzi împrăştiaţi prin Europa, trebuia, la primele
zgomote de război, să revină în ţara lor, trecînd prin Moldova. Atunci ei vor
primi armele care le erau destinate ; generalul Klapka îi comunica princi-
1 V. Place nu raportase nimic din proprie iniţiativă despre misiunea generalului Klapka
în Moldova. Deabia la 26 aprilie/8 mai, deci la peste două săptămîni de la primirea depeşei
lui Walewski din 10/22 aprilie, el trimite la Paris un raport întocmit în termeni vagi (·,rezi
textul raportului în D. A. Sturdza ş.a., A cte şi Documente . . voi. IX, p. 3 13 - 3 14) .
.
457
pelui Cuza şi îi solicita concursul în numele prinţului Napoleon, fără a invoca
numele împăratului, dar lăsînd să se înţeleagă că prinţul Napoleon acţiona
cu asentimentul Maiestăţii Sale. Generalul Klapka ar fi exprimat de ase
menea speranţa că populaţiile rcmâne ale Transilvaniei vor urma exem
plul ungurilor şi vor face cauză comună cu ei. Mai ales în acest scop ar fi
nevoie de sprijinul guvernului Principatelor. Proclamaţii în limba valahă au
fost imprimate la Paris, adresate românilor din Transilvania de către şefii
mişcării ungare, ele trebuiau să fie răspîndite în timp util. Î n cazul în care
ungurii vor fi victorioşi, generalul Klapka se angaj a, în numele lor, să resti
tuie Bucovina moldo-valahilor. La aceste introduceri, principele Cuza ar fi
răspuns cu multă rezervă şi nu fără o oarecare neîncredere, dar generalul
Klapka, pentru a-l convinge din nou s-ar fi împuternicit în numele Maies
tăţii Sale prinţul Napoleon, şi ar fi spus că în plus mişcarea ungară nu ar
trebui să izbucnească decît atunci cînd o debarcare de trupe franceze ar avea
loc la Fiume, atunci cînd războiul ar fi încetat de a mai fi localizat în Italia,
şi cînd în fine, sosirea celor 70 OOO de puşti, de muniţii şi de provizii ar fi
favorizat ridicarea tuturor descoperind intenţiile guvernului francez. Astfel
sînt explicaţiile pe care tocmai le-am auzit. Am răspuns principelui Cuza că am
regretat că nu mi-a comunicat mai devreme toate aceste detalii. L-am mai
întrebat de asemenea ceea ce urma să facă. Dar, a răspuns principele, aştept
noi păreri, îl aştept chiar pe generalul Klapka care trebuie să revină peste vreo
cincisprezece zile ; aştept în sfîrşit realizarea promisiunilor pe care mi le-a făcut.
De fapt (tot principele vorbeşte) i-am scris direct împăratului pentru a-l
înştiinţa despre întreţinerile mele cu generalul Klapka, şi însuşi generalul
ungur s-a însărcinat de a face să parvină scrisoarea mea maiestăţii Sale 2•
Ei bine, i-am spus eu atunci, principelui, vă declar că guvernul împă
ratului n-a avut nici o participare fie la proiectele, fie la demersurile generalu
lui Klapka în ceea ce priveşte ridicarea Ungariei. Vă sfătuiesc deci să vă abţi
neţi cu scrupulozitate de la orice act care ar putea induce publicul în eroare
asupra acestei pretinse precipitări.
Mă voi abţine, mi-a răspuns principele Cuza, atîta timp cît predicţiile
generalului Klapka nu vor fi sub nici o formă realizate, atîta timp cît răz
boiul, care deja este neîndoios, va fi concentrat în Italia, în sfîrşit atîta timp
cît guvernul împăratului nu va face apel direct la concursul meu.
semnat : Beclard.
1 60
1 859 aprilie 22/mai 4 , Constantinopol. Raportul lui E. Targioni către L. Carafa,
despre încercările Porţii de a amina acceptarea hotărîrilor Conferinţei de la
Paris privitoare la recunoaşterea dublei alegeri a lui Al. I. Cuza.
N. 1 1 9 Costantinopoli 4 Maggio 1 85 9
Eccellenza,
[ ] 1• SEBBENE premurata, la Porta non ha ancora aderito alle deter
• • •
minazioni delle Conferenze di Parigi relative al riconoscimento del Principe

Couza, quale Ospodaro de' due Principati Danubiani ad un tempo. Ora e
a Nu cunoaştem această scrisoare.
458
probabile che aspettera i risultamenti e li incidenti ad essa favorevoli, che
potrebbero prodursi nella presente guerra, e giustifica il suo procedere facendo
rilevare, come in seguito delle ostilita tra Francia ed Austria, essendo pro
babilmente partito da Parigi Io Ambasciatore di quest' ultima Potenza, la
Conferenza trovasi disciolta.
lntanto pare che tutt'i Gabinetti di Europa sieno d'accordo per sospen
dere le trattative relative alli affairi di Oriente e mantenervi la quiete, per
locche energici consigli sono dati al Principe Couza di rimanersi tranquillo.
Pretendesi pero che agenti stranieri e Greci percorrano la Serbia e la
Bosnia, incitando quelle popolazioni a ribellarsi ed a profittare della guerra
in cui e impiegata !'Austria, per dichiararsi indipendenti. Nella previsione di
qualche grave avvenimento ii Governo Ottomano accresce il suo esercito,
ed ha chiamato sotto le bandiere cinquanta mila redifs (riserva) . [ ] 2 • • . . .
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Italia, r . 33/2, c . 1 - 2 (Archivio d i Stato d i Napoli,
Ministero degli Affari Esteri, fascia 258, no. 1 19).
Ed. P. Buonincontro, L' Unione dei Principati Danubiani nei documenti diplomatici napoletani ,
Napoli, 1972, p. 204 - 205.
Nr. 1 1 9 Constantinopol, 4 mai 1 859
Excelenţă ,
[ . . ] 1 . DEŞI s-au făcut presiuni asupra ei, Poarta nu a acceptat încă

.
hotărîrile Conferinţelor de la Paris privitoare la recunoaşterea principelui

Cuza ca domnitor al ambelor Principate Dunărene. Acum probabil că va
aştepta împrej urările şi incidentele favorabile ce s-ar putea produce în actua
lul război şi-şi motivează atitudinea făcînd să prevaleze faptul că, dat fiind că
ambasadorul Austriei, drept urmare a ostilităţilor dintre aceasta şi Franţa,
a plecat probabil din Paris, Conferinţa este astfel lipsită de unanimitatea
partidpan ţilor.
Deocamdată se pare că toate cabinetele din Europa sînt de acord să sus
pende tratativele referitoare la problemele orientale şi să păstreze liniştea
cum o dovedesc energicele recomandări făcute principelui Cuza de a rămîne
calm.
Se zice totuşi că agenţii străini şi greci străbat Serbia şi Bosnia incitînd
populaţia din acele zone să se răzvrătească şi să profite de războiul în care e
implicată Austria spre a-şi declara independenţa. Ca să prevină vreun eveni
ment grav, guvernul otoman îşi măreşte efectivele militare, chemînd pînă
acum sub drapel cincizeci de mii de rezervişti [ . . ] 2• .
1 Despre dificultăţile de a menţine promptitudinea în transmiterea ştirilor.

3 Ştiri sumare despre Muntenegru şi Rusia.
459
1 61
1 859 aprilie 28/mai 1 0, Therapia. Raportul lui A. Lallemand către Al. Wa
I ewski, despre atitudinea lui Al. I. Cuza faţă de Rusia şi poziţia acesteia in
chestiunea Unirii Principatelor.
Direction Politique
Ko. 36 bis
Confidentielle
Therapia, le 10 Mai 1 859
Monsieur le Comte,
[ ] 1. ] 'AI EU L'HONNEUR de <lire a Votre Excellence dans m a

. • •
dep&he No. 36 que Sir Bulwer se mefiait un peu des dispositions de la lega
tion de Russie en ce qui concerne le Prince Couza et Ies Principautes-Unies.
II est certain, Monsieur le Comte, que le Prince Couza a une aversion marquee
pour la Russie, que les agents russes a Bucharest et a Iassy ont tente sans
succes de l'attirer par des caresses, que leur attitude presente a son egard
est au moins froide et que la Russie doit avoir peu de syrnpathie veritable
pour l'union reelle et entiere des deux Principautes telle que la souhaitent
ardemment Ies patriotes roumains et notamment le Prince Couza. C'est la
un point de rencontre au moins tacite entre la politique Russe et la politique
Turque. Sans attacher plus d'irnportance que de raison a ces considerations,
je ne crois pas qu'elles doivent passer inaper�ues. [ . ] 2• . .
Je suis avec respect, . . .

A. de Lallemand
• Arb . St. Buc„ colecţia Microfilme Franţa, r. 165, c. 43'4 (Ministere des Affaires Etrangeres,
Archins Diplomatiques, Paris, Correspondance Politique Turquie, voi. 340).
Ed. Documente privind Unirea P,· incipatelor, ·101. \"I, intocmi t de G. Chiriţă, \". Costakc şi
Direcţia politică
Kr. 36 bis
Confidenţial
Therapia, 10 mai 1 85 9
Domnule conte,
[ • ] 1 . A M AVUT ONOAREA să spun Excelenţei Voastre în depeşa

• •
mea nr. 36 că sir H. Bulwer are oarecare neîncredere în dispoziţiile legaţiei ruse
în ce priveşte principele Cuza şi Principatele Unite. Este sigur, domnule
conte, că principele Cuza are o reţinere faţă de Rusia, că agenţii ruşi
de la Bucureşti şi Iaşi au încercat fără succes să-l atragă prin răsfăţ, că ati
tudinea lor de acum faţă de el este cel puţin rece şi că Rusia va fi avînd pu
ţină simpatie veritabilă pentru unirea reală şi deplină a celor două Princi-
1 Transmiterea unui mesaj către ambasadorul Franţei în Grecia ; călătoria în Imperiul

o toman a marelui duce Constantin al Rusiei şi intervenţia ambasadorului Marii Britanii în
cc priveşte evoluţia relaţiilor ruso-otomane.
460
pate, aşa cum o doresc cu ardoare patrioţii români şi în special principele
Cuza. ln aceasta se găseşte un punct de întîlnire, cel puţin tacit, între politica
rusă şi politica turcă. Fără a acorda mai multă importanţă decît temei acestor
consideraţii, cred că ele nu trebuie să treacă nesesizate. [ . . . ] 2 •
Rărnîn cu respect . . .
A. de Lallernand
1 62
1 859 mai 6 / 1 8, Therapia. Raportul lui A. Lallemand către Al. Walewski,

prin care informează că a fost supusă sancţiunii sultanului o rezoluţie în
problema recunoaşterii dublei alegeri recomandată de Conferinţa de la Paris.
Arnbassade de France a Constantinople

Direction Politique TMrapia, le 1 8 Mai 1 859
Ko. 38
..\Ionsieur le Comte,
[ ) 1• NOTRE PREMIER Interprete qui, sous pretexte du depart
• . •
du courrier de France, vient de presser encore les deux Ministres de lui con
fier aujourd'hui quelque chose de la resolution soumise depuis hier a la sanc
tion du Sultan afin d'en faire profiter cette depeche, n'a pu obtenir que quel
ques indications assez vagues. II s'agirait autant que nous pouvons le com
prendre lui et moi, de modifier dans le sens d'une precision plus grande le
texte de la resolution adoptee par la majorite dans la Conferance du 1 3 Avril.
Ainsi, le memorandum qu'on va nous remettre chercherait a etablir que la
double election du Colonel Cauza non seulement „ n'est pas conforme aux
previsions de la Convention" mais est expressement contraire a cet acte et
que des lors une seconde election double, si elle venait a se produire dans l'avenir,
constituerait ipso facto cette infraction grave au traite qui doit etre reprimee
au besoin par des mesures de contrainte aux termes memes de la resolution
du 1 3 Anil. Je crains aussi que la Porte n'ait voulu, dans le document peni
blement elabore qui va voir le j our, fixer d'une maniere plus claire encore
et par consequent fâcheuse le sens de ces mots : „mesures coercitives" . - En
fin, si je puis a travers des informations si imparfaites demeler le veritable
objet de la conduite du Cabinet Ottoman, Ies Ministres du Sultan auraient
a coeur de donner a leur resolution le caractere d'un acte de complaisance toute
pure et extraordinaire envers Ies cinq Puissances qui ne Ies engageât nulle
ment pour l'avenir. [ . . . ] 2 •
A. de Lallemand
• Arh. St. Buc., colecţia :Microfilme Franţa, r. 165, c. 499 - 500 (�linistere des Affaires Etran
geres, Archi-;es Diplomatiques, Paris, Correspondance Politique Turquie, voi. 340) .
Ed. Docmncnte privind Unirea Principatelor, ·101. VI, întocmit de Gr. Chiriţă, V. Co stake şi
E m . Poştăriţă, Bucureşti, 1980, p. -199- 500.
2 Alte implicaţii ale călătoriei marelui duce Constantin ; vizita generalului rus Melikov
.i:n interesul bisericii armene.
415 1
Ambasada Franţei la Constantinopol
Direcţia Politică
Nr. 38 Therapia, 1 8 M�i . 1.859
Domnule conte,
[ . ] 1 . PRIMUL NOSTRU interpret, care sub motivul plecării curieru
• •
lui pentru Franţa i-a grăbit încă o dată pe cei doi miniştri pentru a-i încredinţa
astăzi cîte ceva din hotărîrea supusă încă de ieri spre sancţionare sultanului,
ca să profite de această depeşă, nu a putut că obţină decît cîteva indicaţii
destul de vagi. Ar fi vorba, atît cît putem noi să înţelegem, el şi cu mine, de a
o modifica în sensul unei precizări mai mari a textului rezoluţiei adoptate de
majoritatea în Conferinţa de la 1 3 aprilie. Astfel, memorandumul care ne va:
fi încredinţat ar încerca să stabilească că dubla alegere a colonelului Cuza nu
este numai „neconformă cu prevederile Convenţiei" ci este cu totul contrară
acestui act şi că, din clipa aceasta, o a doua dublă alegere, dacă ar mai avea
loc în viitor, ar constitui ipso facto această infracţiune gravă a tratatulqi care
ar trebui să fie reprimată la nevoie prin măsuri de constrîngere chiar în ter
menii rezoluţiei din 1 3 aprilie. Mă tem, de asemenea, că Poarta nu a ce_rut în
documentul, elaborat cu dificultate, care va vedea lumina zilei decît să fixeze
într-o manieră şi mai clară încă, şi în consecinţă supărătoare, sensul acestor
cuvinte : „măsuri coercitive" . î n fine, dacă pot cu ajutorul informaţiilor atît
de imprecise să desluşesc adevăratul obiectiv al atitudinii cabinetului otoman,
miniştrilor sultanului le-ar place să dea rezoluţiei lor caracterul unui · act de
pură şi extraordinară complezenţă faţă de cele cinci Puteri care nu i-ar a,ngaj a
cu nimic în vii tor. [ . ] 2.
. .
Sînt cu respect . . .
A. Lallernand
1 63
1 859 mai 1 3 /25, Constantinopol. Raportul lui E. Targioni către L. Carafa,

despre problemele puse de recunoaşterea de către Poartă a dublei alegeri a
lui Al. I. Cuza şi despre situaţia din Principate.
N. 147 Costantinopoli 25 :\Iaggio 1 859
Eccellenza,
CONFORMEMENTE a quanto ho avuto l'onore di gia riferire, la Porta

e stata indotta ad accordare la investitura di Ospodaro della Valachia ·e l\Iol
davia al Principe Cauza.
Ha piu d'ogni altro contribuito a siffatta deterrninazione l'Ambasciatore
Britannico, piu debolment e la Francia ; . ancor rneno la Russia ; I' Austria si .
e tenuta in disparte.
1 Informează as upra primirii în mod satisfăcător de către Turcia a informaţiilor transmise

de contele Walewski.
2 Informaţii privind efectivele armatei turceşti.
462
Per quasi forzare la determinazione del Governo Ottomano, adoperava
îl mentovato Ambasciatore îl solito argomento, che assolutamente negando,
o soverchiamente indugiando, i M<:>ldo-Valachi ptofittando delle presenti con
dizioni Europee avrebbero potuto dichiararsi indipendenti. Chiedevano allora
i Ministri Ottomani se i segnatari delli ultimi trattato e convenzione di Parigi
riconoscerebbero la indipendenza de' Principati, violando i patti convenuti,
e vieterebbero alla Porta d'intervenire, con le armi per farli osservare e rista
bilire !'ordine. A cio rispondeva l'Ambasciatore non potere emettere veruna
opinione, ne dare assicurazione sull'oggetto, ma ripeteva le sue insistenze,
aggiungendo la necessita di riconoscere îl fatto compiuto, onde ovviare a
maggiori complicazioni.
La Porta come ho gia detto ha ceduto, e si preparano i corrispondenti
Firmani, facendo pero rilevare, come in tal guisa non solo si concedeva in
certo modo protezione a' principî rivoluzionari, ma venivano provocate le
. . .
nvoIuz1on1. [ . ] i .
. .
• Archivio di Stato di Napoli, �linistero <legii Affari Esteri, fascio 258, no. 147.
Ed. P. Bounincontro, L' Unione dei Principali Danubiani nei documenti napoletani, Napoli,
1972, p. 205 - 207.
Nr. 1 4 7 Constantinopol, 2 5 mai 1 859
Excelenţă,
AŞA CUM am avut dej a onoarea să raportez, Poarta a fost convinsă să

acorde investitura de domn al Valahiei şi Moldovei principelui Cuza.
La sus-zisa hotărîre a contribuit cel mai mult ambasadorul britanic, în
mai mică măsură Franţa ; încă şi mai puţin Rusia ? Austria s-a ţinut deoparte.
Spre a forţa guvernul otoman să ia această hotărîre, suspomenitul amba
sador a utilizat argumentul obişnuit, anume că în faţa unui refuz categoric
ori a unei tergiversări excesive, moldo-valahii ar fi putut, profitînd de actuala
situaţie din Europa, să se declare independenţi. Miniştrii otomani au întrebat
atunci dacă semnatarii recentului Tratat şi ai Convenţiei de la Paris ar recu
noaşte independenţa Principatelor, încălcînd pactele încheiate, şi s-ar opune
ca Poarta să intervină cu armele pentru a restabili şi a face să se respecte ordi
'
nea. La aceasta ambasadorul a răspuns că nu poate să formuleze nici o opinie,
nici să dea vreo asigurare, dar şi-a reluat insistenţele, adăugind la cele dinainte
necesitatea de a recunoaşte un fapt împlinit, spre a preîntîmpina complicaţii
mai mari.
Poarta, aşa cum am spus, a cedat, şi se pregătesc acum firmanele cores
punzătoare, făcînd însă menţiunea că, în acest caz, nu numai că, într-o anume
măsură, se acorda protecţie unor principi revoluţiona1 i, dar chiar erau pro
vocate revoluţii. [ . . . ] 1 •
1 Despre relaţiile Porţii cu Franţa şi Rusia .
463
1 64
1 859 mai 1 9 /3 1 , Londra. Telegrama Foreige Office-ului către H. A . Chur

chill, privind ev entualul sprijin englez pe lingă Poartă.
Draft May 3 1 , 1 859

Foreign Office
Cypher
„YOUR DESPATCH NO. 28 bas been received. Express to Cauza satis

faction of Majesty's Her Government at bis assurances and say that if he
persists we shall support him with the Porte".
• Arh. St. Buc., colecţia microfilme Anglia, r. 67, (Public Record Office London, Foreign
Office/78, Turkey, voi. 1443, f. 13).
Proiect
Foreign Office 3 1 mai 1 859
Cifrat
.,A FOST PRIMIT raportul dumneavoastră nr. 28. Exprimaţi lui Cuza
satisfacţia guvernului Maiestăţii Sale pentru asigurările sale şi spuneţi-i că.
dacă persistă aşa, îl vom sprijini la Poartă" .
1 65
1 859 mai 23/iunie 4 , Bucureşti. Raportul lui R. G. Colquhoun către H. L. Bul

wer, privind acceptarea de către sultan a dublei alegeri a lui Al. I. Cuza şi
efectele posibile ale acesteia, pe plan intem, în Principate.
No. 98 Bucharest, 4 th June 1 859

Copy sent home
Sir,
YOUR EXCELLENCY'S telegram of the 3 1 May announced the Sul

tan having accepted Prince Couza's double nomination.
This resuit had been so long expected that on its becoming known it
c aused little or ne sensation.
The Prince is expected to arrive bere next week. In the mean time bi s
friend and confident Mr. Jean Balatchano, prefect of Police, left yesterday
for Constantinople, bearer, it is reported to me, of considerable sums of money
destined as present to various persons at Constantinople.
I sincerely hope that the determination at length arrived at by the Sou
zerain Court, by putting a stop to the intrigues in the country of parties
aiming at power, will induce all to unite for one common object, and that
464:
these unfortunate provinces so long torn by intrigue, will begin to devise
substantial benefits from the institutions which it bas been the ardent wish
of the Guaranteeing Powers to confer upon them. I trust also that the man
to whose hands is now confided the responsibHity of governing the country
may be equal to the task. Men capable of assisting him in bis labours, and
of good principles, though few, still are to be found, and if, laying aside pas
sion, he will seek these, I doubt not from my knowledge of them that they
will frankly and loyally come to bis assistance. For it cannot be concealed
thathe is very inexperienced as yet, but I hope of honest intentions.
Robert G. Colquhoun
• Arh. St. Buc., colecţia. Microfilme Anglia, r. 343 (Public Record Office London, Forcign
Office/ 19.5, British Embassy, Constantinople, voi. 588, f. 586 - 587).
Nr. 98 Bucureşti, 4 iunie 1 859

C opie trimisă
<Foreign Office-ului)
Excelenţă,
TELEGRAMA Excelenţei Voastre din 31 mai anunţa că sultanul a

acceptat dubla alegere a principelui Cuza.
Acest rezultat fusese atît de mult aşteptat încît, odată devenit cunoscut,
nu a creat senzaţie sau (a creat) prea puţină.
Principele este aşteptat să sosească aici săptămîna viitoare. Între timp,
prietenul şi confidentul său, domnul Ion Bălăceanu, prefect de poliţie, a
plecat ieri la Constantinopol, purtător - mi s-a raportat - al unei consi
derabile sume de bani destinată ca daruri pentru diferite persoane la Con
stantinopol.
Sper în mod sincer că hotărîrea, la care s-a ajuns în sfîrşit de către Curtea
suzeranului, punînd capăt intrigilor din ţară ale partidelor care ţinteau la
putere, le va determina pe toate să se unească pentru un scop comun şi că
aceste nenorocite provincii, atît de mult timp roase de intrigi, vor începe
să obţină avantaje substanţiale de la instituţiile pe care Puterile garante
au dorit cu ardoare să le acorde (Principatelor) . Am încredere, de asemenea.
că omul în mîinile căruia s-a încredin ţ at responsabilitatea guvernării ţării
poate egala această sarcină. Oameni capabili care să-l sprijine în activită
ţile lui şi cu principii sănătoase, deşi puţini, totuşi se pot găsi, şi dacă se lasă
de o parte patima, îi va găsi. :'.\'u mă îndoiesc, după cite îi cunosc, că îi vor
veni în ajutor cu sinceritate şi loialitate. Î ntrucît nu se poate ascunde că
este încă foarte lipsit de experienţă, totuşi sper că are intenţii cinstite.
Am onoarea . . .
Robert G. Colquhoun
465
1 66
1 859 mai 27 /iunie 8, Therapia. Raportul lui A. Lallemand către Al. Walewski,
despre perspectivele Unirii definitive a Principatelor. Î n anexă : O depeşă a
lui A. Lallemand către L. Beclard, în legătură cu intenţia lui Al. I. Cuza de
a procura arme din străinătate, în vederea apărării împotriva unei eventuale
intervenţii din afară pentru zădărnicirea Unirii.
Direction Politique
No. 44
Therapia, le 8 Juin 1 859
Monsieur le Comte,
[• ] 1 ]'AI D E JA eu l'occasion d'exhorter moi-meme, ainsi que Votre

• • •
Excellence le fait avec son autorite superieure, nos agents dans Ies Princi
pautes-Unies a ne negliger aucun soin pour detourner le Prince Couza de la
voie extralegale dans laquelle îl paraît etre tente de s'engager a la .veille de
se laisser entraîner par impuissance. Des que j 'ai su que la Porte reconnais
sait tant bien que mal la double election de l'Hospodar, j e l'ai fait savoir
par le telegraphe a Bucharest et a Iassy en me bornant a ajouter que Ies Puis
sances effaceraient, s'il y avait lieu, Ies conditions peu acceptables que le
Gouvernement de Sultan mettait a la double investiture.
J'esperais que cette nouvelle, commentee par Messieurs Beclard et Place,
produirait un temps d'arret dans le mouvement qui emporte Ies esprits loin
des limites tracees par la Convention du 1 9 Aout. ]'ignore si ce but a ete at
teint, mais je n'y compte guere.
Depuis, en effet, j 'ai rec;u de l\fonsieur Beclard le message telegraphique
dont Votre Excellence trouvera la copie 2 ci-jointe et auquel j e reponds au
j ourd'hui meme par la depeche egalement ci-annexee en copie. Les infor
mations plus detaillees que j e rec;ois par la poste me permettent de j uger du
veritable sens de la demarche du Colonel Couza qui me paraît complexe
comme sa position meme. II semble que l'Hospodar elu par Ies Principautes
mais meconnu par la Porte subisse auj ourd'hui une alternative dont Ies deux
termes sont presque egalement fâcheux. Ou bien resister aux demonstra
tions qui se preparent dans Ies deux Assemblees et dans le pays en faveur
de l'union, ou bien s'y rendre et proceder a l'accomplissement du vreu na
tional par des mesures qui mettront tout d'abord Ies Principautes Unies en
etat de contravention a la Convention du 1 9 Aout et leur feront courir risque
d'une intervention armee. Dans l'un et l'autre cas, on conc;oit que le Colonel
Couza sente le besoin d'une force militaire, mieux armee et mieux organisee
que ne l'est en ce moment la milice l\foldo-Valaque et qu'il demande des
fusils.
Ouant
' a resister ouvertement aux manifestations du vreu national en
faveui'. de l'union, cela n'est guere possible et ii ne faut pas l'attendre d'un
homme dont l'elevation meme a ete une manifestation nationale et a qui tous
Ies moyens manqueraient a la fois pour la resistance. Si du moins le Prince
Couza avait recueilli le fruit de la moderation assez grande qu'il a pratique
j usque dans ces derniers temps, s'il avait pu regler sa position vis-a-vis de
466
la Portţ; et recevoir l'investiture du Sultan a des conditions qui ne l'affaiblis
sent pas, il serait peut-Hre en etat de s'opposer avec succes aux projets te
meraires du parti qui l'a porte au pouvoir. Mais Votre Excellence sait que
ce parti est malheureusement fonde en apparence, si ce n 'est en fait, a dire
que la moderation et le souci de la legalite n'ont pas fort avance les af
faires de l'elu des Principautes-Unies, puisque apres trois mois d'attente
et d'une patience meritoire celui-ci n'a point encore res;u l'investiture et
qu'en ce moment meme la Porte ne la lui offre qu'a des conditions qui rui
neraient son autorite au lieu de l'affermir. Reste donc le parti de reporidre
du moins aux esperances que le peuple avait fondees sur son electiori par
une tentative hardie, que les circonstances semblent favoriser, pour realiser
cette union, objet de tant de vceux . Mais cette tentative on voudrait en
vain la dissimuler, peut attirer prochainement sur Ies Principautes-Unies
un orage redoutable, une occupation militaire en un mot contre laquelle il
faut se preparer a lutter avec l'appui des protecteurs connus de la nation
Roumaine. De la, la mission de Monsieur Balatchano.
Votre Excellence voit par ma depeche a Monsieur Beclard que je n'ai
aucune illusion, et m 'efforce de n'en laisser aucune au Gouvernement dU:
Prince Couza, sur les perils attaches a cette conduite. Mais j e dois reconnaître
en meme temps l'empire a peu pres invincible de la necessite sous le poids
de laquelle il se debat et qui l'entraînera probablement, qui l'etît deja en
traîne peut-etre si Ies Moldo-Valaques avaient !'energie et !'elan qui distin
guent leurs voisins Ies Serbes.
La double election a ete dans le fait un essai de reaction contre la Con
wntion de 1 9 Aotît. Cet essai n'a reussi qu'a demi sans doute, puisqu'il n'a
pu obtenir encore la consecration que l'on demande pour lui. :Mais il eut
mieux reussi, pense-t-on autour du Prince Couza, s'il eut ete suivi d'une
serie de mesures hardies qu'il semblait appeler et qui eussent du moins satis
fait le sentiment national et (place) Ies cabinets dans !'alternative ou de
la satisfaire ou de la comprimer par la force, chose toujours fâcheuse et qui
repugne a des souverains genereux.
Quoiqu'il en soit, plus je res;ois des renseignements des Principautes,
plus je vois de Moldaves et de Valaques, plus je me persuade que ces mal
heureux pays ne sont pas en etat de sortir de l'orniere de leur passe par leurs
propres ressources et sans l'appui d'un bras etranger. L'union meme qui
comblerait tous leurs vceux ne se cons;oit pas sans un Prince intelligent, re
solu et dictateur. Le Convention du 1 9 Aotît qui a ete une deception pour
eux pourra-t-elle se passer dans l'execution d'un pouvoir supfrieur qui sache
l'imposer au pays ? J'en doute de plus en plus et je commence a craindre
que la Porte n'ait specule temerairement sur Ies fautes que ses coupables
retards feraient commettre au parti national Roumain. [ ] 3• . . .
Sir H . Bulwer veut bien m 'instruire par un billet, que j e res;ois au mo
ment meme, qu'il s'occupe d'abreger et d'amender le memorandum de la
Porte relatif aux affaires des Principautes et qu'il desire en causer avec moi.
Je ne manquerai pas de me rendre a ce desir, mais je doute que l'habilete
de Sir H . Bulwer puisse rendre satisfaisant un document qui peche par le
fond meme et si elle y parvient, en le changeant profondement, je doute qu'on
puisse le faire accepter tel aux Turcs sans le secours d'une pression resolue
467
exercee par Ies Cabinets. lls ont trop eprouve depuis trois mois la longani
mite des Puissances pour se rendre sans une sommation formelle.
A. de Lallemand
Post Scriptum a 4 heures

[• ] 4, �Ionsieur Balatchano s'embarque aujourd'hui meme pour Mar
• •
seille ou plutât pour Genes ; car il est porteur d'une lettre du Colonel Co-uza
a l'Empereur.
] 'ai pu l'entretenir un moment et crois avoir demele le veritable but
de sa mission. 11 semble que l'hospodar cherche un point d'appui pour resister
aux demonstrations hostiles ou temeraires qu'il redoute de la part des As
semblees et voudrait s'assurer des soutiens pour le cas ou il serait oblige afin
de se maintenir, de suspendre quelques uns des articles de la Convention du
1 9 Aout et de s'arroger une sorte de dictature temporaire qu'il j uge indis
pensable. II croit la Russie tres opposee a ce dessein et se montre en grande
mefiance d'elle.
L.
(Anexa) Therapia, le 7 ] uin 1 859
�Ionsieur,
] 'ai rec;u le message telegraphique que vous m'avez fait l'honneur de

m'adresser le 3 de ce mois.
]e vous remercie d'a,·oir pris soin de m'avertir de la mission de '.\Ion
sieur Balatchano ; cet envoye de Prince Couza peut compter que j e lui par
lerai avec la meme sincerite et a\·ec la meme sympathie dont j 'ai use em·ers
ceux de ses compatriotes que j 'ai eu l'honneur d'entretenir.
En ce qui touche l'affaire des fusils qu'il est question de se procurer,
s'il ne s'agit que de foumir un bon armement a la milice des Principautes
Unies portee a un effectif raisonnable, je suis persuade que le Gouwrnement
de l'Empereur ne refusera pas de s'interesser a cette reuvre, en prenant tou
tefois vis-a-vis de la Porte Ies precautions necessaires pour ne point paraître
armer le ,·assal contre le Suzcrain.
Mais j 'ai lieu de craindre d'apres Ies indications contenues dans ,·otre
depeche que l'acquisition des fusils ne cache une autre pensee et que le Prince
Cauza prevoyant des demonstrations en faveur de l ' union auxquelles il ne
pourrait ni ne voudrait resister, ne cherche, des a present, un moyen de de
fense contre une intervention etrangere que ces demonstrations dangereuses
seraient capables d'attirer a son pays si elles etaient suivies d'effets.
Raisonnant dans cet ordre d'idees jc ,·ous pric de vouloir bien soumet
tre au prince Cauza et a son gouvernement Ies observations suivantes qui
meritent, je crois, toute leur attention. En ce plac;ant resolument cn dehors
de la Convention du 1 9 Aout, Ies Principautes-Cnies et le Prince qu'elles
ont choisi s'cxposeraient en effet a un perii certain d'intervention arme que
Ies Puissances qui leur portent l'interet le plus sincere ne seraient probable
ment pas en etat de conjurer.
468
Quelles que soient Ies pre,·entions justes ou injustes des �foldo-Valaques
contre l'acte que a regle leur constitution interieure, ils ne sauraient mecon
naître le caractere serieux et obligatoire de cet acte ni esperer de le detruire
de leur propre volonte.
En ce moment meme ou Ies Puissances Garantes s'appliquent a leur
assurer le benefice de l'interpretation de la Convetion la plus large et la plus
favorable a leur autonomie, ils doivent s'appercevoir qu'aucune d'elles n'ad
met que la Convention meme puisse etre abrogee par le fait des Principautes
Unies.
Bien au contraire, la violation de cet acte est declaree punissable
et menacee d'une expedition militaire.
Mais suppose meme que Ies Puissances, par suite d'evenements poli
tiques nouveaux que rien n'annonce \'inssent a renoncer a la Convention
de I 9 Aout, le Gouvernement du Prince Couza pense-t-il que la France,
l'Angleterre et Ia Russie se mettraient aisement d'accord sur la destinee a
faire aux Principautes-Unies ? ] 'ai trop confiance dans ses lumieres pourtant.
II est manifeste que l'abrogation violente de la Convention suscit(erait)
parmi Ies Puissances qui l'ont faite des chances d'une division dont Ies Prin
cipautes-Cnies n'auraient rien a attendre de bon pour elles-memes et qui
causerait d'extremes embarras a leurs protecteurs naturels.
Quant a resister par leurs propres ressources a l'inten-ention d'une
des Grandes Puissances voisines, Ies Principautes-Cnies ne l'esperent pas
sans doute et si elles l'esperaient leurs amis, ceux qui estiment le plus le
patriotisme du peuple �Ioldo-Valaque, seraient fondes a leur dire que c 'est
une illusion.
Agreez . . .
Signe : A . de Lallemand
• :\rh . St. B u c . , c ol ecţia ::\licrofilme Fra2ţa., r. 165, c . 533- 514 (::\linistere des Affaires Etro.n
g&res, Archi·1es Diplomatiques, Paris, Correspondance Poli t ique Turquie, 101 310).
· .
Ed. Documrnte p1·ivind Unfrea P1·incipatdor, ·rnl . \'I, ÎDtocmit de G. Chiriţă, \", C ost ak e şi
Em. Postăriţă, Bucureşti, 1980, p. 525- 529.
Directia politică
Kr. 44
Therapia, 8 iunie 1 859
Domnule conte,
[ ] 1• A�i AVUT DEJA ocazia să îndemn eu însumi, aşa cum Excelenţa

• • •
Voastră o face cu autoritatea sa superioară, pe agenţii noştri din Principatele

Unite să-şi dea toată silinţa pentru a deturna pe principele Cuza de la calea
extralegală pe care pare a fi tentat să se angajeze înainte de a se lăsa învins
de neputinţă. I ndată ce am ştiut că Poarta recunoaşte de voie, de nevoie
dubla alegere a domnitorului, am adus la cunoştinţă, prin telegraf, la Bucu
reşti şi Ia Iaşi, limitîndu-mă să adaug că Puterile ar şterge, dacă e cazul,
condiţiile puţin acceptabile, pe care guvernul sultanului le pune dublei în
Yesti turi.
1 Impresia produsă de succesele armatei franceze pe frontul din Italia.
469
· Speram că această ştire, comentată de domnii Beclard şi Place, ar pro
duce o suspendare a mişcării care antrenează spiritele departe de limitele
trasate de Convenţia din 1 9 august. Nu ştiu dacă acest scop a fost atins,
dar nu mă aştept la asta.
De atunci, în adevăr, am primit de la domnul Beclard mesaj ul telegrafic,
a cărui copie 2 Excelenţa Voastră o va găsi anexată aici şi la care răspund
chiar azi prin depeşa de asemenea anexată aici în copie. Informaţiile mai amă
nunţite pe care le primesc prin poştă îmi permit să apreciez adevăratul sens
al . demersului colonelului Cuza, care îmi pare complex ca şi însăşi poziţia
sa. Se pare că domnitorul ales de Principate, dar nerecunoscut de Poartă,
se află azi într-o alternativă ai cărei termeni sînt aproape egal de supărători.
Ori să reziste demonstraţiilor care se pregătesc în cele două Adunări şi în
ţară în favoarea Unirii, ori să accepte şi să procedeze la îndeplinirea dorinţei
naţionale prin măsuri care vor pune imediat Principatele Unite în stare de
contravenţie faţă de Convenţia din 1 9 august, făcîndu-le să rişte o inter
venţie armată. Şi într-un caz şi în altul, este de înţeles că colonelul Cuza simte
nevoia unei forţe militare, mai bine înarmate şi mai bine organizate decît
este în acest moment miliţia moldo-valahă şi că el cere arme.
Cît despre o rezistenţă deschisă faţă de manifestaţiile dorinţei naţionale
în favoarea Unirii, ea nu este posibilă şi nu trebuie aşteptată de la un om
a cărui înălţare însăşi a fost o manifestaţie naţională şi căruia totodată i-ar
lipsi toate mijloacele pentru rezistenţă. Dacă cel puţin principele Cuza ar fi
cules rodul moderaţiei sale destul de mari, pe care a practicat-o pînă în ulti
mult timp, dacă ar fi putut să-şi reglementeze poziţia faţă de Poartă şi să
primească învestitura sultanului în condiţii care să nu-l slăbească, ar fi poate
în stare să se opună cu succes proiectelor temerare ale partidei care l-a adus
la putere. Excelenţa Voastră însă ştie că această partidă are din nefericire
motive, în aparenţă, dacă nu în fapt, să spună că moderaţia şi grij a pentru
legalitate n-au făcut să progreseze prea mult problemele alesului Principate
lor Unite, căci după trei luni de aşteptare şi răbdare meritorie acesta n-a
primit încă învestitura şi chiar şi în acest moment Poarta nu i-o oferă decît
în condiţii care ar ruina, în loc să întărească, autoritatea sa. Rămîne deci
alternativa de a răspunde cel puţin speranţelor pe care poporul le întemeiase
pe alegerea sa, realizînd această Unire - obiectul atîtor dorinţe - printr-o
tentativă îndrăzneaţă, pe care circumstanţele par a o favoriza. Această ten
tativă însă - în zadar am vrea să ascundem acest lucru - poate atrage
curînd asupra Principatelor Unite o furtună redutabilă, într-un cuvînt o
ocupaţie militară, împotriva căreia este nevoie să se pregătească de luptă
cu sprijinul protectorilor cunoscuţi ai naţiunii române. De aici, misiunea
domnului Bălăceanu.
Excelenţa Voastră vede din depeşa mea către domnul Beclard că eu
nu-mi fac nici o iluzie şi mă străduiesc să nu las nici una guvernului prin
cipelui Cuza în privinţa primejdiilor legate de această conduită. Î n acelaşi
timp, trebuie să recunosc însă puterea aproape de neînvins a necesităţii sub
greutatea căreia se zbate şi care îl va conduce probabil, care poate l-a condus
deja, dacă moldo-valahii au energia şi elanul caracteristice vecinilor lor, sîrbii .
2 Textul anexei se află pe rolă la c. 540 - 51 1 .
470
Dubla alegere a fost de fapt o încercare de reacţie împotriva Convenţiei
din 1 9 august. Această încercare n-a reuşit, fără îndoială, decît pe j umătate,
fiindcă n-a putut obţine încă consacrarea care se cere pentru ea. Ar fi reuşit
mai bine - cred cei din j urul principelui Cuza - dacă încercarea ar fi fost
urmată de o serie de măsuri îndrăzneţe, pe care părea că le reclamă, şi care
cel puţin ar fi satisfăcut sentimentul naţional şi (ar fi pus) guvernele în alter
nativa ori de a-l satisface, ori de a-l înăbuşi cu forţa, lucru întotdeauna supă
rător şi care repugnă generoşilor suverani.
Oricum ar fi, cu cît primesc mai multe informaţii din Principate, cu cît
văd mai mult moldoveni şi munteni, cu atît mă conving mai mult că aceste
nefericite ţări nu sînt în stare să iasă de pe făgaşul trecutului lor prin propriile
mijloace şi fără sprijinul unui braţ străin. Unirea însăşi, care ar încununa
toate dorinţele lor, nu se concepe fără un principe inteligent, hotărît şi dic
tator. Convenţia din 1 9 august, care a fost o decepţie pentru ei, se va putea
oare dispensa, în aplicarea ei, de o putere superioară care să ştie să o impună
ţării ? :\Iă îndoiesc din ce în ce mai mult şi încep să cred că Poarta a făcut
în mod temerar speculaţii asupra greşelilor pe care le va comite partida na
ţională română, datorită vinovatelor întîrzieri ale Porţii. [ . ] 3. . .
Sir H. Bulwer binevoieşte a mă informa printr-un bilet, pe care chiar

acum l-am primit, că se ocupă cu prescurtarea şi amendarea memorandumu
lui Porţii privind problemele Principatelor şi că doreşte să stea de vorbă cu
mine în această chestiune. Nu voi neglija să răspund acestei dorinţe, dar
mă îndoiesc că abilitatea lui Sir H . Bulwer poate face satisfăcător un document
care păcătuieşte prin însuşi fondul său, iar dacă izbuteşte, schimbîndu-1 pro
fund, mă îndoiesc că el va fi acceptat ca atare de turci, fără ajutorul unei
presiuni hotărîte, exercitate de guverne. Turcii au experimentat prea mult
timp, de trei luni, răbdarea Puterilor, pentru a ceda fără o somaţie în toată
forma.
Rărnîn cu respect . . .
A. de Lallernand
Post scripturn, la orele 4 :

[• ] 4 • Domnul Bălăceanu se îmbarcă chiar azi pentru Marsilia, sau
• •
mai curînd pentru Genova, căci el duce o scrisoare a colonelului Cuza către
împărat.
Am putut sta de vorbă un moment cu el şi cred că am sesizat adevă
ratul scop al misiunii sale. Domnitorul pare a căuta un punct de sprij in
pentru a rezista demonstraţiilor ostile sau temerare de care se terne din partea
Adunărilor şi ar vrea să se asigure de sprijin, în cazul în care ar fi obligat -
spre a se menţine - să suspende unele articole ale Convenţiei din 1 9 august
şi să-şi aroge un fel de dictatură temporară, pe care o apreciază ca indispen
sabilă. El consideră Rusia ca foarte opusă acestei intenţii şi se arată foarte
neîncrezător faţă de această Putere.
L.
3 Posibilitatea reluării lucrărilor Comisiei d e demarcare a frontierei c u Muntenegru ;_

ordinul trimis de marele vizir paşei de Egipt pentru a opri lucrările începute de F. de
Lesseps la Suez ; sosirea la Constantinopol a marelui duce Constantin al Rusiei.
4 Primirea corpului diplomatic la Constantinopol de către marele duce Constantin.
(Anexă) Therapia, 7 mme 1 859
Domnule,
Am primit mesaj ul telegrafic pe care mi-aţi făcut onoarea să mi-l adre

sati' la 3 ale lunii curente.
Vă mulţumesc pentru grij a de a mă avertiza despre misiunea domnului
Bălăceanu ; acest emisar al principelui Cuza poate conta că eu îi voi vorbi
cu aceeaşi sinceritate şi cu aceeaşi simpatie, pe care le-am folosit faţă de
aceia dintre compatrioţii săi cu care am avut onoarea să stau de vorbă.
Î n ceea ce priveşte chestiunea puştilor pe care intenţionează să şi le
procure, dacă nu e vorba decît de a achiziţiona un bun armament pentru
miliţia Principatelor Unite, sporită la un efectiv rezonabil, sînt convins că gu
vernul împăratului nu va refuza să se intereseze de această treabă, luînd
totuşi faţă de Poartă precauţiile necesare, ca să nu pară că înarmează pe
vasal contra suzeranului.
Am motiv însă de a mă terne că, potrivit indicaţiilor cuprinse în depeşa
dumneavoastră, achiziţionarea de puşti ascunde un alt gînd şi că principele
Cuza, prevăzînd demonstraţii în favoarea Unirii, faţă de care el n-ar putea
şi nici n-ar vrea să reziste, caută de pe acum un mijloc de apărare contra
unei intervenţii străine, pe care aceste demonstraţii periculoase ar fi în stare
să o atragă ţării sale, dacă ele ar fi urmate de efecte.
Raţionînd în această ordine de idei, vă rog să binevoiţi a supune prin
cipelui Cuza şi guvernului său următoarele observaţii care merită, cred, toată
atenţia lor. Situîndu-se în mod hotărît în afara Convenţiei din 1 9 august,
Principatele Unite şi principele pe care l-au ales s-ar expune, în adevăr, unui
pericol sigur de intervenţie armată, pe care acele Puteri care poartă faţă
de Principate un interes sincer n-ar fi probabil în stare să-l înlăture.
Oricare ar fi prejudecăţile drepte sau nedrepte ale moldo-valahilor îm
potriva actului care a reglementat constituţia lor internă, ei nu pot ignora
caracterul serior şi obligatoriu al acestui act şi nici spera să-l distrugă din
propria lor voinţă.
Chiar în acest moment, în care Puterile garante se străduiesc să le asi
gure beneficiul unei interpretări a Convenţiei în sensul cel mai larg şi mai
favorabil pentru autonomia lor, moldo-valahii trebuie să-şi dea seama că nici
una dintre Puteri nu admite ca însăşi Convenţia să poată fi abrogată printr-un
fapt al Principatelor Unite.
Din contră, violarea acestui act este declarată demnă de pedeapsă şi
ameninţată de o expediţie militară.
Dar chiar presupunînd că Puterile, în urma unor evenimente politice
noi - pe care nimic nu le anunţă - ar ajunge să renunţe la Convenţia din
1 9 august, crede oare guvernul principelui Cuza că Franţa, Anglia şi Rusia
ar cădea cu uşurinţă de acord asupra destinului ce urmează să fie acordat
Principatelor Unite ? Am totuşi destulă încredere în luminile acestui guvern.
Este evident că abrogarea violentă a Convenţiei ar trezi printre Puterile
care au elaborat-o şansele unei împărţeli, din care Principatele Unite n-ar
avea nimic bun de aşteptat pentru ele însele şi care ar pricinui nişte încurcă
turi extreme pentru protectorii fireşti ai Principatelor.
472
î n ce priveşte rezistenţa prin propriile mijloace împotriva intervenţiei
uneia din marile Puteri vecine, Principatele Unite nu speră, fără îndoială,
iar dacă ar spera, prietenii lor - cei care stimează cel mai mult patriotismul
poporului moldo-valah - ar fi îndreptăţiţi să le spună că este o iluzie.
Primiţi . . .
Semnat : A . de Lallemand
1 67
1 859 mai 30/iunie 1 1 , Viena. Raportul lui A. O' Sullivan de Grass către A.Vriere,
cuprinzînd consideraţii asupra intereselor care au determinat poziţiile Pute
rilor garante în chestiunea dublei alegeri a lui Al. I. Cuza.
Legation de Belgique Vienne, le 1 1 Juin 1 859

No. 1 44
Confiden tielle
:\Ionsieur le Baron,
] 'AI PARLE dans un de mes precedents rapports des negociations re

latins a la sanction a donner a l'election du Prince Couza. L'Angleterre pro
posait de reunir la conference a Constantinople et la Russie, trouvant qtte
la Turquie etait trop interesse dans la question pour que sa capitale fllt un
terrain neutre, a propose de son cote de reunir la conference a Berlin, l' Autri
che n'etant · plus representee a Paris.
On ne parle plus guere de cette reunion d'une conference, depuis que
l'on sait que la Porte ottomane ne se montre pas disposee a donner au Prince
Couza une investiture, dans Ies termes souhaites par la France et par la
Russie.
Il paraîtrait merne que l'Angleterre soutient la Porte dans sa repugnance
et l'on cons:oit que le ministere Derby dej a menace par tant de difficultes
ne se presse pas de soulever de nouveau celles qui se rattachent a la question
d'Orient. Il etait dans l'opposition lorsque le cabinet \Vhig s'opposait a l'union
des Principautes et ii ne veut pas donner a Lord Palrnerslon une arme de
plus contre lui. Il veut surtout laisser a cet hornme d'Etat et a ses amis l'em
barras de sanctionner un fait qui est la condamnation des principes soutenus
par eux de concert avec l'Autriche. Le Prince Couza n'a ete qu'un instrument
dont Ies Russes et Ies Frans:ais se sont servis, quitte a le briser plus tard au
profit de quelque combinaison tendant a creer sur le Danube un Etat inde
pendant sous le patronnage Russe. La Bulgarie serait adjointe a cet Etat
et Ies Turcs seraient eloignes du Danube, apres que le traite de 1 856 n 'avait
eu pour but que d'en eloigner Ies Russes, qui, par le fait, domineraient de
nouveau a son embouchure et roeroe cette fois, sur ses deux rives.
4i3
On cite le Prince Pierre d'Oldenbourg comme etant destine a cette sou
verainete qui ne serait qu'une dependance de celle du Czar.
Cauza n'a pas tarde a s'apercevoir que ses protecteurs le mena9aient
plus que ses adversaires. Il avait pris gout a son elevation au serieux et Ies
dispositions prises par lui, pour se creer une force armee, avaient surtout
pour but sa preservation personnelle.
Pour ajouter a ses moyens defensifs, il avait besoin de la force morale
q ue lui donnerait une consecration legitime de ses droits.
Il a songe alors a se rapprocher de l'Angleterre ; a se concilier la Porte ;
il irait meme, s'il osait, si l'Autriche avait des succes en !talie, j usgu'a sol
liciter la biennillance du cabinet de Vienne.
Dans cette situation il n'ose pas lever ouvertement l'etendart de l'union.
Il comprend que ce serait faire triompher le principe, au benefice de guelgue
Prince etranger, la suzerainete du Sultan etant le seul obstacle a ce qu'un
Prince veritable, s'asseoie sur le treme Roumain.
Cette necessite pour Cauza de menager le Sultan, de ne pas heurter l'An
gleterre, de gagner peut-etre l'Autriche, ne peut lui concilier longtems l'appui
des Russes et des Fran9ais, aussi ne le soutiennent-ils que pour faire prevaloir
le principe unioniste qui l'a porte au pouvoir.
Les hommes gui ont soutenu ce principe, da ns Ies Principautes, n'ont
aucune sympathie personnelle pour leur creature et tous Ies adversaires de
ce parti, sont ses ennemis naturels. D'un autre câte, il n'a pas eu l'art de se
creer des partisans. Soit maladresse, soint necessite, il s'est entoure de per
sonnages peu consideres, fletris par de tristes precedents, ce gui n 'arrive,
gue trop souvent dans ces provinces et il a promis des plans a tant de monde
gu'il a du propager autant de mecontentemen t que de deceptions. [ . ] i. . .
O'Sullivan de Grass
• Arh. St. Buc. , colecţia �Iicrofilme Belgia, r. 16, c. 438 - 44 1 (Ministere des Affaires Etran
geres et du Commerce Exterieur, Bruxelles, C orrespondance Politique, Legations, Austriche,
·rnl. 26, 1859, doc. 1 8 5 ) .
Legaţia Belgiei Viena, 1 1 iunie 1 85 9

�r. 1 44
Confidenţial
Domnule baron,
A�I VORBIT într-unul din precedentele mele rapoarte despre negocierile

referitoare la sancţionarea ce urmează să fie dată alegerii principelui Cuza.
Anglia propunea să se reunească Conferinţa la Constantinopol, iar Rusia,
considerînd că Turcia este prea interesată în problemă încît capitala să fie
un teren neutru, a propus, la rîndul ei, să se reunească Conferinta
' la Berlin,
Austria nemaifiind reprezentată la Paris.
�u se mai vorbeşte deloc de această reunire a unei conferinţe de cînd
se ştie că Poarta otomană nu se arată dispusă să acorde principelui Cuza o
învestitură în condiţiile dorite de Franţa şi Rusia.
474
S-ar părea chiar că Anglia susţine Poarta în împotrivirea sa şi lumea
iş1 închipuie că guvernul Derby, şi aşa ameninţat de atîtea dificultăţi, nu
se grăbeşte să le stîrnească din nou pe cele care se referă la problema Orientului.
El se afla în opoziţie atunci cînd guvernul Whig se opunea unirii Principatelor
şi nu . doreşte să-i ofere lordului Palmerston încă o armă împotriva lui. El
vrea, mai ales, să-i lase acestui om de stat şi prietenilor săi dificultatea de
a sancţiona un fapt care reprezintă condamnarea unor principii susţinute
de ei, de bună înţelegere cu Austria.
Principele Cuza nu a fost decît un instrument de care s-au servit ruşii
şi francezii, chiar dacă îl vor distruge mai tîrziu în favoarea vreunei combinaţii
tinzînd să creeze la Dunăre un stat independent sub patronajul rus. Bulgaria
ar fi anexată acestui stat, iar turcii ar fi îndepărtaţi de la Dunăre, după ce
Tratatul din 1 856 nu avusese drept scop decît să-i îndepărteze de aici pe
ruşi, care, în realitate, i-ar domina din nou gurile, şi, de această dată, chiar
cele două maluri.
Este citat prinţul Peter d'Oldenburg ca fiind destinat acestei supremaţii,
care nu ar fi decît o dependenţă de cea a ţarului.
Cuza nu a întîrziat să-şi dea seama că protectorii săi îl ameninţau mai
mult decît adversarii săi. El a luat în serios alegerea, iar hotărîrile adoptate
de ·el de a-şi crea o forţă armată aveau, mai ales drept scop, apărarea sa per
sonală.
Pentru a adăuga la mijloacele sale defensive, el avea nevoie de forţa
morală pe care i-ar da-o o consacrare legală a drepturilor sale.
El s-a gîndit atunci să se apropie d'e Anglia, să se împace cu Poarta ;
el ar ajunge chiar, dacă ar risca şi dacă Austria ar avea succese în Italia,
pînă la a solicita bunăvoinţa guvernului de la Viena.
Î n această situaţie, el nu îndrăzneşte să ridice deschis stindardul Unirii.
El , înţelege că aceasta ar însemna să facă să triumfe principiul Cnirii spre
folosul vreunui prinţ străin, suzeranitatea sultanului fiind singurul obstacol
ca un prinţ veritabil să se aşeze pe tronul român .
Această necesitate pentru Cuza de a-l menaj a pe sultan, de a nu răni
Anglia, de a cîştiga poate Austria, nu-i poate asigura pentru mult timp spri
j inul ruşilor şi al francezilor, tot aşa cum aceştia nu-l susţin decît pentru a
face să învingă principiul unionist care l-a adus la putere.
Oamenii care au susţinut acest principiu în Principate nu au nici o sim
patie personală pentru creaţia lor şi toţi adversarii acestei partide sînt duş
manii lui fireşti. Pe de altă parte, el nu a avut arta de a-şi crea partizanii
săi. Fie din stîngăcie, fie din necesitate, el s-a înconjurat de persoane puţin
respectate, marcate de amărăciuni anterioare, ceea ce se întîmplă prea adesea
în aceste provincii şi a promis proiecte la atîta lume, încît a fost nevoit să
stîrnească atît nemulţumire, cît şi decepţii. [ ] 1. . . .
1 Despre situaţia din Serbia.
473
1 68
1 859 iunie 3 / 1 5 , Therapia. Raportul lui A. Lallemand către Al. Walewski,

despre sugestia făcută Perţii de a elibera două firmane pentru Al. I. Cuza ;
misiunea diplomatică a lui I. Bălăceanu ; consideraţii asupra aplicabilităţii
Convenţiei de la Paris.
Direction Politique
Xo. 45
Therapia, le 1 5 J uin 1 859
:'.\Ionsieur le Comte,
J 'AI RE<;U la depeche que Yotre Excellence m'a fait l'honneur de rn'ecrire
sous le No. 38.
Son message telegraphique du 6 de ce mois a eprouve un long retard et
ne m'est parvenu que le 9, alors que l 'on connaissait dej a depuis trois j ours
la victoire de l'Empereur et des troupes alliees sur le Tessin.
Comme j 'ai eu l'honneur d'en instruire Yotre Excellence par le tele
graphe, la Porte a expedie a Jlonsieur :'.\Iusurus l'ordre de ne point rernettre
le malencontreux Jlemorandum qu'elle avait prepare sur Ies affaires des Prin
cipautes et que Yotre Excellence connaît. :'.\I'inspirant de la pensee exprimee
par vous, Monsieur le Comte, dans la depeche Xo. 38, j 'ai represente au Grand
Vizir, que le mieux serait de s'en tenir au texte de la resolution du 1 3 Avril
qui renferme implicitement ou explicitement tout ce que la Porte peut sou
haiter ; mais sachant que Ies Jlinistres ont a cr.eur d'obtenir quelque change
ment j 'ai cru pouvoir indiquer qu'il y aurait peu d'inconvenient a ajouter a
la suite du texte de la Conference une ou deux phrases corn;ues a peu pres
en ces termes :
„En consequence et pour maintenir d'une maniere visible le principe de ls
scparation Administrative depose dans la Convention la Sublime Porte deli
vrera au Prince Couza deux berats, l'un pour la )foldavie, l'autre pour la
Valachie. De plus, il est entendu que pour toute e!ection future, il sera procede
en pleine conformite a\·ec l 'esprit de la Convention du 1 9 Aout."
Cette addition me paraît sans danger, Jlonsieur le Comte, je sais qu'aucun
de mes Collegues n'a fait d'objection a !'idee de deliner au Prince Couza deux
berats differents. Cette legere concession soulagerait les :Ministres et dega
gerait leur position personnelle.
La lecture des depeches qui viennent des Principautes fera d'ailleurs
j uger a Votre Excellence, j 'en suis convaincu, que le grand interet aujourd'hui
c'est d'en finir et d'en finir vite. Je crois que Ies Jlinistres du Sultan ont pris
note de mon indication et qu'ils en font usage aujourd'hui meme.
Je n'ai pu, lors de ma derniere expedition, qu'esquisser sommairement
dans un post-scriptum fait a Ia bâte l'obj et de la mission de M:r. Balatchano,
prefet de la Police de Bucharest, enrnye a Paris et a Turin.
Jc dois l'exposer aujourd'hui avec plus de detail. 11 est clair a mes yeux
que l\fonsieur Balatchano va demander pour le Colonel Couza des pouvoirs
extraordinaircs, ou en d'autres termes un encouragement et un appui pour Ies
mesures extra-legales qu'il juge indispensables au maintien de son autorite.
4 7 !i
Reste a savoir s'il sera aise de defairc la Convention du 1 9 Aout dans le Cabinet
de Votre Excellence, ou dans celui de :\Ionsieur de Cavour ou meme au Quar
tier general de l'Empereur, supposant que l'envoye du Prince Couza reus
sisse a y penetrer, ce dont j e doute.
L'elu de la nation moldo-nlaque se trouve aujourd'hui en face de l 'alter
native epineuse dont j 'ai dej a expose Ies tennes a Votre Excellence. Ou bien
ceder au vreu irreflechi et temeraire qui lui demande d'effectuer l'union par
des mesures contraires a la Convention du 1 9 Aotît, telles que la confusion
des deux Assemblees en une seule et des deux Jiinisteres. Ou bien resister a
ce vreu par des moyens egalement peu conformes a la Convention, comme serait
la suspension des Assemblees, et peut-etre de la Commission Cen trale et l'exer
cice d'une sorte de dictature prm·isoire.
J 'avais pense d'abord que le Colonel Couza serait plutot entraine vers
le premier parti ; j e suis persuade aujourd'hui qu'il prefere infiniment le second,
ct que peut-etre il en a besoin pour se soutenir. Les dangers du premier sont
trop sensibles ; l'embrasser serait rompre en visiere aux Puissances dont Ies
plus bienveillantes viennent encore de declarer solennellement que Ies infrac
tions a Convention du 1 9 Aout seraient reprimees. Quant au second, on en
peut juger differemment selon le point de vue ou on se place. Du point de vue
de la diplomatie et de la politique intemationale, il paraîtra peu sur de s'en
gager dans une voix extra-legale, meme a dessein de prevenir des atteintes
plus graves a la Convention du 1 9 .\out consideree comme la Charte Consti
tutive des Principautes. Du point de rne de l'interet pur et simple de ces pro
vinces et de leur bonne administration il est permis, je crois, d'en juger autrc
ment et de douter que la Conwntion du I 9 Aout soit des a present pratica
ble dans toutes ses dispositions surtout apres !'incident de la double election
qui a ete manifestement une tentati\·e de reaction contre cet acte. 11 est cer
tain du moins que si elle est executable, l'execution en est plus difficile a
Monsieur Couza qu'a un autre hospodar, parcequ'on esperait autre chose de
lui. Si on ajoutc a cette consideration l'affaiblissement qui a ete pour ce der
nier le fruit de l'incertitude qui pese sur sa position depuis quatre mois, on
se rendra bien compte qu'il croit avoir besoin de pom·oirs extraordinaires
pour se maintenir.
Le dirai-j c, }lonsieur le . Comte ? Je suis persuade qu'en ce moment le
veritable point d 'appui du Colonel Cauza est ici meme a Constantinople, et
qu'il ferait bien dans son interet d\ nnir apres a\·oir rei;:u Ies deux invcsti
tures.
Outre que Ies Turcs tienncnt infiniment a cette \·isite, qui sera conforme
a tous Ies usages sans etrc la condition expresse de l'investiture, elle aura
l'avantage de tirer l'Hospodar de l'air nuisible qu'il respire a Bucharest et a
lassy OU l'on ne reve que chimeres OU intrigues, ct Oll 011 lui demande l'impos
sible. Elle lui permettra d'entretcnir avec fruit Ies representants des grands
Gouvernements qui ont decide du sort de son pays, de sonder le terrain relati
vement a ses proj ets d'ajournement des Assemblees opposantes et de dictature
provisoire etc. Si je ne me trompe, une des conditions de la sincere execu
tion de la Convention du 1 9 Aout, c 'est l'etablissemcnt de bons et convenables
rapports entre la Turquie et les Principautes et j e doute qu'il ait profit pour
l'Hospodar a aller chercher si loin Ies conseils dont il sent la necessite.
Quelques uns des membres de la deputafion ::\Ioldo-Yalaque arrives cet
hiver dans une disposition d'esprit voisine de l'exaltation et de la temerite
477
repondent maintenant plus calmes et plus senses. Est-il defendu d'esperer
un pareil succes du sejour que le Prince Cauza ferait ici, ou bien ce demier
n'a-t-il plus rien a apprendre ? Je ne le pense pas. Que s'il s'obstinait m<!-lheu
reusement a rester sans relations avec la Turquie et sans appui au dehors
(l'un sera bientot la condition de l'autre) j 'ose predire a Votre Excellence la
ruine prochaine ou de la Convention ou de l'hospodar, et. peut-etre Ies deux
a la fois avec un cortege inevitable de graves embarras pour nous. [ . J 1 • ·
.
J e suis avec respect . . .

A. de Lallemand
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 165, c. 56 1 - 567 (Ministere des Affaires
Etrangeres, Archives Diplomatiques, Paris, Correspondance Politique Turquie, voi. 340) .
Ed. Documente privind Unirea Principatelor, voi. VI, întocmit de G. Chiriţă, V. Cos.take şi
Direcţia politică
Xr. 45
Therapia, 15 iunie 1 859
Domnule conte,
A:'.\I PRIMIT depeşa pe care Excelenţa Voastră mi-a făcut onoarea să

mi-o scrie sub nr. 38.
:'.\Iesajul telegrafic din 6 ale lunii curente a suferit o lungă întîrziere şi
nu mi-a parvenit decît pe ziua de 9, cînd se ştia dej a de trei zile despre vic
toria împăratului şi a trupelor aliate asupra Tessinului.
Cum am avut onoarea să informez pe Excelenţa Voastră, prin telegraf,
Poarta a expediat domnului :'.\fosurus ordinul de a nu remite nefastul memo
randum pe care îl pregătise cu privire la problemele Principatelor şi pe care
Excelenţa Voastră îl cunoaşte. Inspirîndu-mă din ideea exprimată de dum
neavoastră, domnule conte, în depeşa nr. 38, am arătat marelui vizir că cel
mai bun lucru ar fi să se rămînă la textul rezoluţiei din 1 3 aprilie, care conţine
implicit sau explicit tot ceea ce Poarta poate dori ; ştiind însă că miniŞtrii
ţin foarte mult să obţină oarecare schimbare, am socotit că pot da indicaţia
că n-ar fi neconnnabil dacă s-ar adăuga la sfîrşitul textului Conferinţei una ·
sau două fraze concepute cam în aceşti termeni :

„Ca urmare şi pentru a menţine în mod vizibil principiul separării admi
nistrative înscris în Convenţie, Sublima Poartă va elibera principelui Cuza
două berate, unul pentru :Moldova, altul pentru Valahia. Î n plus, se înţelege
că la orice alegere viitoare se va proceda în deplină conformitate cu spiritul
Convenţiei din 1 9 august" .
Acest adaos îmi pare fără pericol, domnule conte ; ştiu c ă nici unul din
colegii mei n-a făcut obiecţii împotriva ideii de a elibera principelui Cuza
două berate diferite. Această uşoară concesie ar uşura pe miniştri şi ar degaj a
poziţia lor personală.
Lectura depeşelor care vin din Principate va face, dealtfel, pe Excelenţa
Yoastră să aprecieze - sînt convins - că interesul cel mare astăzi este de a
termina, şi anume de a termina repede. Cred că miniştrii sult:mului ;rn luat ·
notă de indicaţia mea şi că o vor folosi chiar azi.
478
N-am putut, în ultimul raport, decît să schiţez sumar, într-un post scrip
tum făcut în grabă, obiectul misiunii domnului Bălăceanu, prefect al poliţiei
Bucureşti, trimis oficial la Paris şi Torino.
Trebuie să-l expun azi mai amănunţit. Este clar pentru mine că domnul
Bălăceanu va cere pentru colonelul Cuza puteri extraordinare sau, în alţi
termeni, o încurajare şi un sprijin pentru măsurile extralegale pe care le consi
deră indispensabile pentru menţinerea autorităţii sale. Rămîne de văzut dacă
va fi uşor să desfaci Convenţia din 1 9 august în cabinetul Excelenţei Voastre
.sau în acela al domnului de Cavour, sau chiar la Cartierul general al împăra
tului, presupunînd că emisarul principelui Cuza reuşeşte să pătrundă acolo,
ceea ce eu pun la îndoială.
Alesul naţiunii moldo-valahe se află azi în faţa alternativei spinoase,
ai cărei termeni i-am expus deja Excelenţei Voastre. Ori a ceda dorinţei necu
getate şi temerare care îi c ere să efectueze Unirea prin măsuri contrare Con
venţiei din 1 9 august, cum ar fi contopirea celor două Adunări în una sin
gură, precum şi a celor două guverne ; ori a rezista acestei dorinţe, prin mij
loace tot atît de puţin conforme Convenţiei, cum ar fi suspendarea Adunărilor
şi, poate, a Comisiei centrale şi exercitarea unui fel de dictatură provizorie.
Am crezut, la început, că colonelul Cuza ar fi mai curînd înclinat spre
prima alternativă ; sînt convins azi că el preferă cu mult mai mult pe cea
de-a doua şi că are, poate, nevoie de ea, pentru a se menţine. Pericolele primei
alternative sînt prea evidente ; a () îmbrăţişa înseamnă a contrazice violent
Puterile, dintre care chiar şi cele mai binevoitoare au declarat solemn că instruc
ţiunile asupra Convenţiei din 1 9 august vor fi reprimate. Cît despre a doua
alternativă, ea poate fi apreciată diferit, după punctul de vedere în care te
.situezi. Din punctql de vedere al diplomaţiei şi al politicii internaţionale, va
părea ca prea puţin sigur a te angaj a pe o cale extralegală, chiar în scopul
de a prenni nişte încălcări mai grave ale Convenţiei din 1 9 august, considerată
drept Carta constitutivă a Principatelor. Din punctul de vedere al interesului
pur şi simplu al acestor provincii şi al bunei lor administrări, este permis
- cred - să judeci altfel şi să pui la îndoială că Convenţia din 1 9 august
.este, de pe acum, practicabilă în toa te prevederile ei, în special după incidentul
dublei alegeri, care a fost, în mod evident, o încercare de reacţie împotriva
acestui act . Este cel puţin sigur că, dacă ea este aplicabilă, aplicarea ei este
mai dificilă pentru domnul Cuza decît pentru un alt domnitor, fiindcă de la
el s-a sperat altceva. Dacă mai adăugăm acestei consideraţii slăbirea care a
fost, pentru acesta din urmă, rodul i ncertitudinii care apasă asupra poziţiei
sale de patru luni de zile, ne dăm seam ă că el consideră că are ne\·oie de puteri
extraordinare pentru a se menţine.
Să o spun, domnule conte ? Eu sînt convins că în acest moment adevăratul
punct de . sprijin. al colonelului Cuza este chiar aici la Constantinopol şi că el
ar. fac� bme, în mteresul său, să vină aici după ce va fi primit cele două înve
sti tun .
Î n afară de faptul că turcii ţin foarte mult la această vizită, care va fi
conformă tuturor uzanţelor, fără a fi condiţia expresă a înnstiturii, ea va
ave � � ,·antajul să �c�ată pe domnitor din atmosfera dăunătoare pe care o
.
respira la Bucureşti ş1 la Iaşi, unde nu se visează decît himere sau intrigi si
unde i se cere imposibilul. Vizita îi va permite să stea de vorbă, cu folos, c�
reprezentanţii marilor guverne care au hotărît soarta ţării sale, să sondeze
terenul în ce priveşte proiectele sale de amînare a Adunărilor opozante şi de
dictatură provizorie etc. Dacă nu mă înşel, una din condiţiile aplicării sincere
a Convenţiei din 1 9 august este stabilirea de relaţii bune şi convenabile între
Turcia şi Principate şi eu mă îndoiesc că există un profit pentru domnitor să
se ducă să caute atît de departe sfaturile de care simte nevoia.
Cîţiva dintre membrii deputăţiei moldo-valahe, sosiţi în iama aceasta
într-o stare de spirit vecină cu exaltarea şi temeritatea, răspund acum cu mai
mult calm şi bun-simţ. Este oare interzis de a spera un succes similar din
sejurul pe care principele Cuza îl va face aici, sau acesta din urmă nu mai are
oare nimic de învăţat ? Nu cred. Dacă el se încăpăţînează în mod nefericit să
rămînă fără relaţii cu Turcia şi fără sprijin în afară (una va fi curînd condiţia
celeilalte), îndrăznesc să prevestesc Excelenţei Voastre ruina apropiată fie
a Convenţiei, fie a domnitorului sau, poate, şi una şi alta în acelaşi timp,
cu un cortegiu inevitabil de grave încurcături pentru noi. [ . ] 1. . .
A . de Lallemand
1 69
1 859 iunie 26/iulie 8, Paris. Instrucţiuni ale lui Al. Walewski către A. Lalle
mand, în legătură cu condiţiile puse de Poartă pentru recunoaşterea dublei
alegeri a lui Al. I. Cuza.
Xo. 46 Paris, le 8 Juillet 1 859
:'.\-Ionsieur,
J'AI RE<;U Ies depeches que Yous m'avez fait l'honneur de m'adresser
jusqu'au No. 48 et l\fonsieur Musurus m'a remis la communication de la Porte
relative a la double election de :Monsieur Cauza dont vous m'aviez fait con
naître Ies termes en l'accompagnant des obsen-ations qu'elle vous avait
suggerees.
L'appreciation de ce document me porte a penser qu'on pourrait, dans
une certaine mesure, tenir compte des susceptibilites dont la Porte s'est
inspiree. Dans son ensemble il est en effet le dfreloppement exagere et super
flu de la proposition qui a ete insen�e au protocole du 1 3 Aout 1 sur quelques
points cependant il tend a en modifier plus ou moins la portee.
Ainsi il resulterait de la premiere des conditions auxquelles le goU\·erne
ment ottoman entend subordonner son assentiment que Monsieur Cauza serait
tenu immediatement, apres avoir re<;u l'investiture, de se rendre a Constan
tinople.
Cet acte de deference lui serait dane impose comme une obligation, pen
dant que rien dans la Convention du 1 9 Aout ne lui en fait un devoir. Nous
reconnaissons, toutefois, que la plupart de ses predecesseurs se sont acquittes
de cette demarche de pure courtoisie qui se concilie parfaitement, d'ailleurs,
1 Despre situaţia din Serbia ; plecarea din Constantinopol a marelui duce Co astantin
al Rusiei.
-� 80
avec la nature des relations que Ies Principautes continueront a entretenir
avec la Turquie, et desirant satisfaire a toute Ies convenances. Nous accep
terions volontiers, pour ce qui nous concerne, une redaction qui laisserait au
Prince la faculte de choisir le moment le plus opportun pour aller a Constan
tinople offrir ses hommages au Sultan.
La seconde condition porte que l'Hospodar maintiendra une administra
tion separee dans chaque Principaute. Cette recommandation qui a la forme
d'une stipulation nouvelle dans la note de la Porte, est au moins inutile en
presence de la declara tion des puissances qu ' elles ont resolu de ne soujfrir
aucmze atteinte aux clauses de la Convention du 1 9 A ci1t.
:M:ais ce qu'on ne saurait admettre, c'est que le gouvernement ottoman,
comme le voudrait la 3-eme condition, soit autorise, en cas d'infraction, a
adresser au Prince ttn appel a l'ordre legal en se bornant a en donner avis aux
represeutants a Constantinople. S'il pouvait en etre ainsi, la Porte se trouve
rait investie du droit exclusif de decider, sans la participation des au tres
Cours contractantes, si une mesure prise par l'Hospodar est en harmonie ou
en contradiction avec Ies stipulations conventionnelles. Or, pour qu'il y ait
infraction ii faut qu'elle soit dument constatee et reconnue par Ies puissances
garantes aussi bien que par la Puissance suzeraine, et qu'a cet egard l'accord
soit entre elles parfaitement etabli. Il convient dane, a notre sens, de n'appor
ter aucune modification, sur ce point a la proposition soumise a l'adhesion
de la Porte.
Le gouvemement ottoman a cru devoir s'assurer que Ies moyens coerci
t ifs, auxquels on devrait recourir dans le cas ou l'Hospodar se refuserait a
ra.pporter une disposition constituant une violation de la Convention du 1 9
Aout, seraient adoptes sans retard, et a cet effet ii voudrait qu'il fut explici
tement entendu qu'on aurait a se concerter a Constantinople sur l'emploi
1">mnidiat de ces mesures. Cette obligation ressort implicitement des termes
memes de la proposition des cinq puissances ; mais nous ne serions pas moins
disposes, quant a nous, a donner a la Porte la satisfaction qu'elle desire, en
accueillant Ies termes Ies plus affirmatifs qu'elle a reproduits dans sa commu
n ication.
Ces observations vous disent, Monsieur, que nous ne pourrons pas souscrire
a la "i-eme condition. Les reserves que d'autres puissances croiront, comme
nous, indispensable de faire sur Ies trois premieres, ne laisseraient plus, d'ail
leurs, matiere a un acte separe. Un acte de cette nature, au surplus, ne pour
rait etre signe que s'il s'agissait de deroger aux clauses de la Convention du
1 9 Aout ou de conclure Ies stipulations additionnelles et ii n' entre dans Ies vues
d'aucun gouvernement, sans en excepter, j e crois, la Turquie elle-meme,
d'adopter une mesure quelconque pouvant avoir un semblable effet.
Nous inclinons par consequent, Monsieur, a accepter une entente qui
amenerait, a un moment convenable, le Prince Couza a Constantinople, et
deciderait que Ies mesures coercitives seraient employees immidiatement, si
j amais ii fallait y recourir, mais nous pensons que la Porte, dans l'interet
de sa propre <lignite, comme vous l'avez remarque vous-meme, ne <leurait
faire, dans cette demiere eventualite, aucune demarche isolee dans Ies Princi
pautes, et qu'il n'y a pas lieu de clore, au moyen d'un acte separe, Ies n egocia
tions relatives a ces provinces.
Nous croyons donc que la Porte, si elle persiste a penser qu'elle ne peut
donner son acquiescement pur et simple a la proposition des cinq puissances,
48 1
devrait se borner a donner a son Plenipotentiaire des instructions qui lui pre
scriraient de faire a la Conference, qu'on reunirait a cet effet, une declaration
con <;:ue dans le sens des observations que je viens de vous indiquer rapide
ment ; il est a presumer que les plenipotentiaires des autres puissances seraient
invites a repondre que cette declaration est en parfait accord avec la maniere
- -.<le voir de leurs cours respectives, et on mett1 ait ainsi un terme a un etat de
choses qui est un sujet de trouble et d'inquietude dans Ies Principautes.
La Porte est sans doute exactement infonnee de l'agitation qui regne dans ces
provinces et elle ne peut meconnaître qu'on est fonde a l'attribuer, au moins
en partie, a l'incertitude de ses propres resolutions ; elle a par consequent
assume la responsabilite des desordres que de nouveaux retards pourraient
amener et qu'il est de son interet de conjurer.
] e fait part aux representants de l'Empereur accredites aupres des puis
sances signataires de la Convention du 1 9 Aout de notre maniere d'envisager
la communication du gouvernement ottoman, et nous ne negligerons rien pour
noter une entente que nous avons toujours appelee de tous nos va!ux.
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme Franţa, r. 165, c. 6 12- 6 15 (Ministere des Affaires Etran
geres, Archives Diplomatiques, Paris, Correspondance Politique Turquie, voi. 3 4 1 ) .

E d . Documente privind Unirea Principatelor, voi. V I , întocmit de G. Chiriţă, V. Costake şi
Em. Poştăriţă, Bucureşti, 1980, p. 5 4 5 - 547.
Nr. 4 6 Paris, 8 iulie 1 859
Domnule,
AM PRIMIT depeşele, pînă la nr. 48, pe care m-aţi onorat a mi le adresa,

iar domnul l\Iusurus mi-a înmînat comunicarea Porţii relativă la dubla alegere
a domnului Cuza, a le cărei condiţii mi le-aţi adus la cunoştinţă, însoţind comu
nicarea de observaţiile pe care vi le-a sugerat.
Aprecierea acestui document mă face să cred că s-ar putea ţine cont,
într-o anumită măsură, de susceptibilităţile din care Poarta s-a inspirat.
Î n ansamblul său, documentul este, de fapt, dezvoltarea exagerată şi de prisos
a propunerii care a fost inserată în protocolul din 1 3 august 1 ; în cîteva puncte,
totuşi, documentul tinde să modifice mai mult sau mai puţin eficienţa pro
punerii respective.
Astfel, din prima dintre condiţiile în care guvernul otoman şi-ar da asen
timentul ar rezulta că domnul Cuza ar trebui să se ducă la Constantinopol
imediat după ce a primit învestitura.
Acest act de deferenţă i-ar fi deci impus ca o obligaţie, în timp ce nimic
din Convenţia din 1 9 august nu face din asta o datorie. Recunoaştem, totuşi,
că majoritatea predecesorilor săi, doritori de a satisface toate convenienţele,
s-a achitat de acest demers de pură curtoazie care, dealtfel, se împacă perfect
cu natura relaţiilor pe care Principatele vor continua să le întreţină cu Tur
cia. Î n ce ne priveşte, noi am accepta cu plăcere o redactare care ar lăsa prin
cipelui facultatea de a alege momentul cel mai oportun pentru a se duce la
Constantinopol să prezinte sultanului omagiile sale.
1 Evidentă greşeală ; corect : 13 aprilie.
482
A doua conditie se referă la aceea că domnitorul va mentine o admini
straţie separată î� fiecare Principat. Această recomandare, ' care, în nota
Porţii, are forma unei noi stipulaţii, este cel puţin inutilă în faţa declaraţiei
Puterilor că ele au hotărît să nu admită nici o încălcare a clauzelor Convenţiei"
din 1 9 august.
Ceea ce însă n-ar putea fi admis este ca guvernul otoman - cum ar vrea
cea de-a treia condiţie - să fie autorizat, în caz de infracţiune, să adreseze
principelui o chemare la ordinea legală, limitîndu-se să înştiinţeze despre asta
pe reprezentanţii de la Constantinopol. Dacă ar putea fi astfel, Poarta s-ar
găsi învestită cu dreptul exclusiv de a decide, fără participarea celorlalte
Curti contractante, dacă o măsură luată de domnitor se află în armonie sau
în c �ntradicţie cu stipulaţiile Convenţiei. Ca să existe însă infracţiune, aceasta
trebuie să fie constatată cu forme în regulă şi recunoscută de Puterile garante,
ca şi de Puterea suzerană, iar acordul între Puteri în această privinţă să fie
perfect stabilit. Este convenabil deci, după părerea noastră, să nu se aducă,
în acest punct, nici o modificare în propunerea supusă adeziunii Porţii.
Guvernul otoman a considerat că trebuie să se asigure că mijloacele coerci
t ive - la care ar trebui să se recurgă în caz că domnitorul s-ar sustrage de la
îndeplinirea unei dispoziţii, comiţînd o violare a Convenţiei din 1 9 august -
ar fi adoptate fără întîrziere. Î n acest scop, guvernul otoman ar vrea să se
specifice în mod explicit că trebuie să se cadă de acord la Constantinopol
cu privire la întrebuinţarea i·m edi"ată a acestor măsuri. Această obligaţie reiese
implicit din înşişi termenii propunerii celor cinci Puteri. Î n ce ne priveşte,
noi sîntem dispuşi să dăm Porţii satisfacţia pe care o doreşte, acceptînd t er
menii cei mai pozitivi pe care ea i-a reprodus în comunicare.
Aceste observaţii vă arată, domnule, că noi nu vom putea subscrie cea
de a patra condiţie. Rezervele pe care celelalte Puteri le vor considera, ca şi
noi, absolut necesare cu privire la primele trei condiţii n-ar mai constitui, de
altfel, motiv pentru un act separat. Afară de aceasta, un act de asemenea
natură n-ar putea fi semnat decît dacă ar fi vorba de a face o derogare de la
clauzele Convenţiei din 1 9 august sau de a deduce stipulaţii adiţionale şi nu
intră în vederile nici unui guvern, nici chiar - cred eu - al Turciei, de a
adopta o măsură oarecare, putînd avea un astfel de efect.
Prin urmare, noi sîntem înclinaţi, domnule, să acceptăm o înţelegere
care ar aduce, într-un moment convenabil, pe principele Cuza la Constanti
nopol şi care ar decide să se folosească imediat măsuri cooercitive, dacă vreo
dată ar trebui să se recurgă la ele, dar considerăm că Poarta, în interesul pro
priei demnităţi - aşa cum aţi observat şi dumneavoastră - n-ar trebui să
facă în această ultimă eventualitate nici un demers izolat în Prin cipate şi că
nu există motiv de a încheia, printr-un act separat, negocierile privind aceste
provincii.
Credem deci să Poarta, dacă persistă să considere că nu-şi poate da apro
barea pur şi simplu la propunerea celor cinci Puteri, ar trebui să se limiteze
de a da plenipotenţiarului său instrucţiuni, prescriindu-i să facă Conferinţei
ce se va întruni în acest scop o declaraţie concepută în sensul observaţiilor
pe care vi le-am indicat rapid ; e de presupus că plenipotenţiarii celorlalte
Puteri vor fi invitaţi să răspundă că această declaraţie este în perfect acord
cu maniera de a vedea a Curţilor respective şi s-ar pune astfel capăt unei stări
de lucruri care este un subiect de tulburare şi nelinişte în Principate. Poarta
este, fără îndoială, informată exact despre agitaţia care domn eşte în aceste
483
provincii şi ea n u poate ignora că există temei de a fi atribuită, cel puţin în
parte, incertitudinii propriilor rezoluţii ; ea şi-a asumat, prin urmare, respon
sabilitatea dezordinilor pe care le-ar putea aduce noi întîrzieri şi că este în
interesul ei să le înlăture.
Aduc la cunoştinţă reprezentanţilor împăratului, acreditaţi pe lîngă Pu
terile semnatare ale Convenţiei din 1 9 august, maniera noastră de a vedea
comunicarea guvernului otoman şi nu vom omite nimic pentru a înregistra
o înţelegere la care noi am făcut totdeauna apel din toată inima.
1 70
1 859 iulie 1 6 /28, (Paris) . Instrucţiuni ale lui Al. Walewski către L. Beclard
şi V. Place, în legătură cu scrisoarea adresată de domnitorul Al. I. Cuza împă
ratului Napoleon al III-iea, prin care solicita sprijin pentru desăvîrşirea Unirii.
28 J uillet 1 859
:VIonsieur,
LA COMMUNICA TION dont je vous transmets ci-j oint 1 copie a ete

adressee a l'Empereur par le Prince Couza. Elle a, comme vous le verrez ,
pour obj et d'exposer a S a Majeste que le vc:eu des populations en faveur de
l'union est devenu tellement imperieux, que celte mesure ne peut etre plus
longtemps ajoumee. D'aprcs le Prince Couza, il serait urgent de la realiser
soit qu'il en prenne seul l'initiative, soit qu'il agisse avec le concours des Assem
blees sous peine de voir Ies populations recourir a des moyens violents pour
l'accomplir.
Je me conforme aux ordres de l'Empereur, en vous invitant a faire savoir
au Prince Couza que les proj ets pour lesquels il sollicite l'assentiment et l'appui
de Sa Majeste nous paraissent on ne peut plus dangereux ou pour mieux dire
inexecutables. Nous croyons donner aux Principautes et au Prince Couza
lui-meme une nouvelle marque de notre interet en ne lui dissimulant pas que
toute demarche de sa part pour amener l'Union entraînerait Ies consequences
Ies plus fatales. Il ne doit en effet pas perdre de vue que Ies Puissances sont
d'accord pour s'opposer a toute nouvelle infraction de la Convention du
1 9 Aout, et pour ce qui le regarde particulierement le gouvernement de l'Em
pereur ne saurait vouloir encourager la violation des stipulations auxquelles
il a pris une part si essentielle.
Je n 'ai pas besoin de vous dire que ce n'est qu'a titre confidentiel et
uniquement pour votre propre information que j e vous communique la lettre
du Prince Couza ; vous pourrez toutefois ne pas lui laisscr ignorer que vous
avez connaissance de son contenu.
J 'adresse egalement a Messieurs Place et Beclard la presente depeche.
• Arh . St. Buc„ colecţia Microfilme Franţa, r. 8, c. 224 - 225 (Ministere des Affaires Etrangeres;
Archi·res Diplomatiques, Paris, Correspondance Politique Turquie-Bucharest, ·rol. 19).
Ed. Documente privind Unirea Principatelor, voi. YI, întocmit de G. Chiriţă, Y. Costake şi
Em . Poştăriţă, Bucureşti, 1980, p. 360.
484
28 iulie 1 859
Domnule,
COMUNICAREA, pe care v-o transmit în copia anexată 1 aici, a fost

adresată împăratului de către principele Cuza. Ea are - cum veţi vedea -
drept obiect de a expune Maiestăţii Sale că dorinţa populaţiilor în favoarea
Unirii a devenit atît de imperioasă, încît această măsură nu mai poate fi
amînată mult timp. Potrivit (afirmaţiei) principelui Cuza, realizarea ei ar fi
urgentă, fie că el singur ia iniţiativa, fie că el acţionează cu concursul Adună
rilor, în caz contrar el va vedea populaţiile recurgînd la mijloace violente pentru
a realiza Unirea.
Mă conformez ordinelor împăratului, invitîndu-vă să aduceţi la cuno
ştinţă principelui Cuza că proiectele pentru care el solicită asentimentul şi
sprijinul Maiestăţii Sale ne par cum nu se poate mai periculoase 2 sau, mai
exact, de neexecutat. Credem că noi acordăm Principatelor şi principelui Cuza
personal o nouă dovadă a interesului nostru, atunci cînd nu-i ascundem că
orice demers din partea sa pentru realizarea Unirii ar aduce cu sine consecin
ţele cele mai fatale. În adevăr, el nu trebuie să piardă din vedere că Puterile
sînt de acord să se opună oricărei noi infracţiuni faţă de Convenţia din 1 9
august, iar în ceea ce priveşte în mod deosebit guvern ul împăratului (nostru),
acesta n-ar putea tinde la încurajarea violării stip;ilaţiilor la care respectivul
guvern a participat în mod atît de esenţial.
Nu este nevoie să vă spun că vă comunic scrisoarea principelui Cuza
numai cu titlu confidenţial şi numai pentru propria dumneavoastră infor
mare ; totuşi îi veţi putea da de înţeles că aveţi cunoştinţă de conţinutul ei.
Adresez prezenta depeşă atît domnului Place, cît şi domnului Beclard.
171
1 859 august 2 / 1 4 , Paris. Raportul ambasadorului austriac la Paris, R. Metter

nich, către ministrul afacerilor externe al Austriei, J. B. Rechherg, în legătură
cu chestiunea recunoaşterii dublei alegeri a lui AI. I. Cuza.
No. 3. C Paris, le 1 4 Aout 1 859
Monsieur le Comte,
COMME j 'ai eu l'honn eur de le mandcr a Votrc Excellence par le tele

graphe, le Comte Walewski m'a prie de Vous demander, Monsicur le Comte,
si Vous ne seriez pas d'avis, maintenant que la Porte s'est decidee a reconnaître
sous certaines conditions la double election du Prince Couza, a faciliter la
reunion d'unc Conference qui n 'aurait qu'a adhirer aux propositions de la
Turquie.
z Î ntr-un document din l/ 13 mai 1859, Al. Walewski cerea consulilor francezi din Bucu
reşti şi Iaşi să atragă atenţia principelui Cuza şi persoanelor influente din Principate asupra
pericolului unor complicaţii în Orient, în momentul în care războiul din Italia reclama soli·
citudinea şi eforturile guvernului francez. De aceea, sfătuia să se menţină calmul în Prin
cipate şi raporturi bune cu Poarta (cf. Documente privind Unirea Principatelor, voi. VI, întocmit
de G. Chiriţă, V. Costake şi E. Poştăriţă, Bucureşti, 1980, p. 343 - JH ) .
485
On avait propose de se reunir a Berlin a cet effet, mais le Comte Walewski
m'assure que les 3 puissances se sont declarees pretes a replacer la Confe
rence a Paris, maintenant que la guerre est terminee.
Le ministre des Affaires etrangeres croit qu'il est urgent d'en finir avec
cette question pour eviter les complications qui pourraient surgir d'un etat
de choses aussi irregulier.
Si Votre Excellence partageait sa maniere de voir, le Comte Walewski
Vous prie de vouloir bien m' adresser a ussi-tot q ue possible les pleins-pouvoirs
et les instructions necessaires.
Agreez . . .
Metternich
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Austria, r. 274, c. 134- 135 (Haus-, Hof- und Staats
archiv Wien, Politisches Archiv IX, Frankreich, Berichte 1859, K.63) .
Nr. 3. C Paris, 1 4 august 1 859
Domnule conte,
AŞA CUl\I am avut onoarea de a vă face cunoscut prin telegramă, con

tele \Valewski m-a rugat să vă întreb, domnule conte, dacă nu aţi fi de părere
- acum cînd Poarta s-a decis să recunoască, în anumite condiţii, dubla alegere
a principelui Cuza - să facilitaţi reunirea unei conferinţe care nu ar avea
( de făcut) altceva decît să adere la propunerile Turciei.
Se propusese o reunire în acest scop la Berlin, însă contele Walewski
mă asigură că cele trei Puteri s-au declarat gata să reia Conferinţa la Paris,
acum că războiul s-a terminat.
Ministrul afacerilor externe consideră că este imperios necesar să se pună
capăt acestei situaţii, spre a se evita complicaţiile care ar putea apărea dintr-o
stare de lucruri atît de nereglementată.
Dacă Excelenţa Voastră ar împărtăşi punctul său de vedere, contele
Walewski vă roagă să binevoiţi a-mi trimite cît mai curînd posibil deplinele
puteri şi instrucţiunile necesare.
Primiţi . . .
Mettemich
172
1 859 august 24 /septembrie 5, Paris. Raportul lui R. Mettemich către J.B.Rech
berg, despre o discuţie purtată cu împăratul Franţei, Napoleon al Iii-lea, pe
tema eventualităţii plasării unui arhiduce austriac în fruntea Principatelor
Române.
Paris, le 5 Septembre 1 859
Monsieur le Comte,
L'EMPEREUR me re<;ut immediatement apres mon arrivee a St.
Sauveur.
Sa Majeste me dit qu'Elle connaissait par le Comte Walewski le sujet
qui m'amenait. „Vous venez", me dit l'Empereur, „a propos de ma lettre 1 ,
486
elle Vous semble trop exigeante. Eh bien ! j e l'avoue, j e suis honteux de
tout ce que, dans ma position penible, j e me vois force a demander a l'Empereur
d'Autriche en n e pouvant Lui offrir de mon cote de j ustes compensations.
Si nous pouvions trouver a nous deux de meilleurs moyens de sortir
d'embarras que ceux que j e propose, j 'en serais bien heureux ! Causons !"
L'Empereur me fit asseoir et nous eumes une longue conversation, bien
penible pour moi, dans laquelle je fis tous mes efforts pour Le convaincre
des dangers qu'offrait la situation et de la necessite pour Lui de se decider
enfin a realiser Ies engagements de Villafranca. [ ] 2• . . .
„l\fa situation est d'autant plus penible que mes sentiments pour Votre
Empereur sont sincerement affectueux - j e l'ai proclame et avoue tout
haut. ]'ai cherche toutes Ies combinaisons qui pourraient offrir une compen
sation a la perte d'influence que j 'ai fait subir a l'Autriche. Si l'Empereur
voulait, j e me joindrais a Lui pour l'aider a prendre sa revanche en Orient.
Le nom „Ost-Reich 3 semble indiquer une pridestination a l' agrandissement de
l'Autri'clie en Orient ! L'Empereur auraz't-Il de la repug11ance a placer un A rliiduc
a la tete de Principautes danubiennes ?"
Cette proposition faite a brule pourpoint me parut si extraordinaire
que j 'en restai tout saisi. L'Empereur sourit en me voyant si etonne.
„Mais, Sire" , repondis-j e, „pour pbcer un Arhiduc a la tete des Princi
pautes il faudrait avant tout Ies prendre !"
„Eh bien !", me dit l'Empereur, „j e ne m'y opposerais pas, et d'ailleurs
un Arhiduc pourrait etre appele par le peuple roumain, si on s'y prcnait bien " .
„C'est j uste" , repondis-j e, en souriant, „comme on s ' y est pris cn Toscane
pour faire proclamer l'anncxion a la S::>.rdaigne !" L'Empereur n e put s'crr.
pecher de rire, et ne nia point la justesse de ma comparaison.
„ Serieusement, Sire", ai-j e continue, „une pareille proposition j e n'ose
rais jamais la transmettre a Vienne."
J e priai l'Empercur de se rappeler que le principe du „ote-toi de la pour
que j e m'y mette !" n'etait pas en vigueur en Autrichc. Que le caractere de
l'Empereur man �faître n e pouvait Lui sembler de nature a entrer dans de
telles combinaisons qui retomberaient en definitive sur l'Autriche, composee
de provinces heterogenes. Le principe liberal et Palmerstonien du fait accom
pli, et de la realisation des vc:eux des populations en faveur d'un change
ment de dynastie amenerait peu a peu le demembrement de la Monarchie.
L'Autriche est conservatrice et doit l'etre. L'Empereur ne reve pas a un
agrandissement mais aussi on ne peut Lui en vouloir de se defendre quand
on l'attaquc.
„En bien", me dit l'Empereur, .,Vous verrez que Vous en viendrez la,
en consultant Vas vrais interets. ] 'ai fait la guerre d'Orient, non pour con
server la Turquie mais pour empecher que la Russie ne la confisque a son
profit. L'Empire du Sultan en Europe va crouler et certes j e ne l'empecherai
pas de tomber, car j e le regarde comme une anomalie. Vous ferez bien de·
prendre Vas mesures pour le cas echeant".
J e me h âtai de faire pren dre a la conversation un e autre direction.
L'Empereur avait evidemment pour but de faire une diversion - mes
487
reflexions sur la question italienne le genaient ma1s 1 e crus de mon devoir
de n e pas lâcher prise.
Je remis sur le tapis la q uestion des forteresses federales. [ J 4• . . .
Metternich
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Austria, r. 274, c. 16 1- 18 1 (Haus-, Hof- und Staats
archi·.r Wien, Politisches Ar.:hi·1 IX, Frankreich, Berichte 1859, K. 63) .
Ed. R. Y. Bossy, L'A. utriche . . . , p. 246 - 247.
Paris, 5 septembrie 1 859
Domnule conte,
Î MPĂ RATCL ( Franţei) m-a primit imediat după sosirea mea la S t .
Sauveur.
Maiestatea Sa mi-a spus că îi era cunoscută, prin contele \Valewski,
pricina ce mă adu::ea la el. „Veniţi" - mi-a spus împăratul - „în legătură
cu scrisoarea mea 1, (care) vă pare prea exigentă. Ei bine, mărturisesc, am
un sentiment de j enă din cauza a tot ceea ce, în poziţia mea neplăcută,
mă văd forţat să cer împăratului Austriei, neputîndu-i oferi, din partea mea,
compensaţii echitabile. Dacă vom putea găsi, noi doi, căi mai bune decît
cele propuse de mine spre a ieşi din încurcătură, voi fi foarte fericit. (Deci).
să discutăm !"
Î mpăratul m-a invitat să iau loc şi am avut o lungă conversaţie, foarte
penibilă pentru mine, în cursul căreia am făcut tot posibilul spre a-l convinge
în legătură cu pericolele pe care le prezintă situaţia şi cu necesitatea ca el să.
se decidă, în sfîrşit, să înfăptuiască angajamentele de la Villafranca. [ . . . J 2 •
„ Situaţia mea este cu atît mai neplăcută, cu cît sentimentele mele pentru
împăratul vostru sînt sincer afectuoase - am spus aceasta sus şi tare. Am
căutat toate combinaţiile care ar putea oferi o compensaţie pentru pierderea
de influenţă (în Italia), pe care am cauzat-o Austriei. Dacă împăratul ( Au
striei) ar dori, m-aş ralia lui pentru a-l aj uta să-şi ia revanşa în Orient. Denu
mirea „Ost-Re{ch" 3 pare să indice o predestinare pentru exti"nderea Austn"ei
în Orient. I-ar displace oare împăratului să plaseze un arhi"duce fn fruntea
Principatelor Dunărene ?"
Această propunere, făcută pe negîndite şi fără menajamente, mi-a părut
atît de ieşită din comun, încît am rămas încremenit. Văzîndu-mă atît de uluit ,
împăratul a surîs.
„Dar, Sire" - am răspuns eu - „pentru a plasa un arhiduce în fruntea
Principatelor, ar trebui, înainte de toate, să le dobîndim !"
„Ei, bine !" - a spus împăratul - „eu nu m-aş opune la aceasta, şi,
de altfel, un arhiduce ar putea fi chemat de poporul român, dacă s-ar acţiona
cu abilitate."
1 Scrisoarea adresată de împăratul Napoleon al Iii-lea împăratului Franz Joseph I,

cuprinzînd propuneri de soluţionare a chestiunii italiene ; se află pe rolă la c. 182- 184.
2 Redare în detaliu a discuţiei pe tema sprijinului acordat de Napoleon al III-iea ita
lienilor împotriva Austriei ; reproşurile formulate de ambasadorul austriac şi afirmaţiile lui
Napoleon al III-iea în sensul că nu-i poate abandona pe italieni.
B „Imperiul de răsărit" (Imperiul habsburgic).
492
„ Întocmai", - am răspuns eu surîzînd - „aşa cum s-a acţionat în
Toscana, spre a determina proclamarea alipirii la Sardinia !" Î mpăratul nu
s-a putut abţine de a rîde şi nu a n egat deloc exactitatea comparaţiei mele.
„ Serios, Sire" - am continuat eu - „o astfel de propunere nu aş cuteza
niciodată să o transmit la Viena".
L-am rugat pe împărat să-şi amintească faptul că principiul „ridică-te
tu ca să mă aşez eu" nu este în vigoare în Austria ; că, (în plus), caracterul
împăratului meu nu poate să-i dea impresia că (s-ar preta) să intre în astfel
de combinaţii care, în definitiv, s-ar repercuta (tot) asupra Austriei, formată
din provincii eterogene. Principiul liberal şi palmerstonian al faptului împlinit
şi al realizării dorinţelor populaţiilor, avînd în vedere o schimbare de dinastie,
ar duce, încetul cu încetul, la dezmembrarea monarhiei. Austria este con
servatoare şi (aşa) t rebuie să fie. Î mpăratul nu visează la o mărire (a Impe
riului), dar, totodată, nu trebuie privit cu ochi răi pentru că se apără atunci
cînd este atacat.
„Ei, bine" - mi-a spus împăratul - „veţi vedea că veţi aj unge la cele
(spuse de mine), analizîndu-vă adevăratele interese. Eu am făcut războiul
din Orient nu pentru a conserva Turcia, ci pentru a împiedica Rusia să
devină stăpînă asupra ei. Imperiul sultanului în Europa se va dezagrega şi,
cu certitudine, eu nu îl voi împiedica să cadă, pentru că îl consider ca
fiind o anomalie. Aţi face bine să vă luaţi măsuri pentru orice eventualitate" .
M-am grăbit să fac astfel încît conversaţia să ia altă direcţie. Evident,
scopul împăratului a fost de a încerca o diversiune - reflecţiile mele asupra
chestiunii italiene l-au deranjat, dar am considerat de datoria mea să nu
fiu conciliant.
Am adus în discuţie chestiunea fortăreţelor federale.[ J 4• . . .
Metternich
1 73
1 859 septembrie 7- 1 5/septembrie 1 9-27 ( 1 276 evahir-i safer) . Porunca

sultanului Abdul-Mecid I privind învestirea lui Al. I. Cuza ca domn al Ţării
Româneşti; menţionarea unei copii referitoare la învestirea aceluiaşi ca domn
al Moldovei.
BU DEF'A Eflâk voyvodahg1 uhdesine ihâle ve tefviz k1lman Aleksandr

Jan Kuza dâmet riitbetehuya hiikiim ki :
Miilk-i mevrus-1 pâdişâhânem olan Eflâk memleketi voyvodahgma
erbâb-1 kiyâset ve fatânet ve sadakat ve istikametden bir miinâsibinin bil
intihâb me'mur ve ta'yîn k1lmmas1 lâz1m gelii.b sen ki mii.şâriin-ileyhsin sen
evsâf-1 mezkure ile mutasayy1f bulund1gma mebnî Eflâk ahâlisi vekillerinin
meclisinde ekseriyyet ârâ ile intihâb kilmm1ş old1gmdan bahisle voyvodahk-1
mezkurun uhdene tefviz husus1 b â-mahzar istid' â ve iltimâs olunmuş ol
makdan n âşî avâtif-i aliyye-i şâhâne ve avârif-i behiyye-i p âdişâhânemden
şeref- efz â-y1 siinuh ve sudur olan emr-i hiimâyun-1 in âyet-makrun-i şâhen-
4 Din nou despre I talia.
4fl3
şâhânem mucibince zikr olunan Eflâk memleketi voyvodahg1 işbu bin iki
yiiz yetmiş alt1 senesi şehr-i Safer-iil-hayr'm yigirmi yedinci giiniinde 1 sana
t efviz birle umur-1 memleket ve âsâyiş-i ahâli hususlari uhde-i sadâkatma
ihâle va taklîd k1hnm1ş olmagm i'lânen ve tenbîhen ve me'muriyye
tini ibtidâen Divân-1 hiimâyun'umdan mahsusen işbu emr-i celîl-iil-kadnm
1sdâr ve tesyâr olunmuşdur. Imdi keyfiyyet ma'lllmun oldukda muktez â-y1
me'muriyyet ve lâz1me-i râst1 va sadâkatm iizere Devlet-i aliyye'm 2 diivel-i
sitte-i z âmine arâsmda yapilm1ş olan muâhedât ahkâm1 iizerine mukaddemâ
lsdâr ve tesyâr olunmuş olan fermân-1 ma âlî- makrunumda muharrer ve
miinderic olan niz âmât-1 esâsiyye-i dâhiliyyenin tamâmen icrâs1yle memleket-i
merkume ahâlisinin istihsâl-1 esbâb-1 refâh ve âsâyişleriyle c;:ahşub taraf-1 eş
ref-i t âcdârânem ic;:iin ciimlesinden isticvâb-1 da'vât-1 hayriyyeye bezl-i kudret
\·e-l-hâs1I mâ-dâm ki zabt ii rabt-1 memleket ve istikmâl-1 ârâmiş-i ahâli hu
suslarmda nz â-y1 meyâmin-i irtiz â-y1 h1dîvânemi mucib ve kemâl-1 hoşnudî-i
şahenşâhânemi miisteclib hâlât-1 marziyyeye bezl-i iktidâr ve sa'y-1 bî-1
şiimâr eyledikc;:e hakmda nev-be-nev mahâsin-i tevecciihât-1 mekârim-gayât-i
şâhânem bi-dirîg ve erz ân kilmacagm1 cezmen ve yakmen biliib ana gore
ibrâz-1 âsâr-1 sadâkat ve istikamete nisâr-1 nakdîne-i viis' ii tâkat eyliyesin .
Fi evâhir-i Safer, sene 1 276.
- Bir sureti3, Bogdân memleketi ic;:iin dahi miişârun-ileyhe, hitâben
başkaca ( . . . ) 4 ash 5 gibi.
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Turcia, r. 84, c. 19 1 (Başbakanlik Arşi·,ri Istanbul;
Romc.nya'nin Berat Defteri nr. 82/6).
PORUNCĂ adresată lui Alexandru Ioan Cuza - să fie vesnic înăltat

în grad ! - în a cărui sarcină s-a lăsat şi s-a încredinţat, de a � eastă dată,
domnia Ţării Româneşti :
Fiind necesar ca domnia Principatului Ţării Româneşti - care este
padişahala mea proprietate moştenită - să-i fie încredinţată şi orînduită,
prin alegere, cuiva potrivit, dintre cei înzestraţi cu înţelepciune şi deşteptă
ciune şi credinţă şi cinste, şi dat fiind că s-a întîmplat ca tu, care eşti cel
mai sus-amintit, să fii dotat cu pomenitele calităţi, la adunarea împuter
niciţilor locuitorilor Ţării Româneşti, ai fost ales, prin majoritatea voturilor,
(ca domnitor) - şi, relatîndu-se (despre aceasta) , prin mahzar, s-a cerut
şi s-a rugat stăruitor să ţi se pună în sarcină domnia pomenită.
De aceea, potrivit împărătescului ordin , însoţit de imperiala mea bună
voinţă, emis şi ivit, cu onoare, datorită înaltelor mele favoruri imperiale şi
frumoaselor mele cunoştinţe padişahale, ţi s-a încredinţat domnia mai sus
menţionatului Principat al Ţării Româneşti, în cea de a douăzeci şi şaptea
zi a lunii safer, cel binecuvîntat, din acest an o mie două sute şaptezeci
şi şase 1 . Astfel, întrucît problemele legate de treburile Principatului şi de
liniştea locuitorilor au fost lăsate şi puse în sarcina ta plină de credinţă,
din partea Divanului meu împărătesc s-a emis şi s-a trimis, în chip special,
acest puternic ordin al meu, aducînd la cunoştinţă şi anunţînd (cele de mai
sus) şi, mai întîi, însărcinarea ta.
1 25 septembrie 1859.
495
Aşadar, cînd situaţia îţi va fi cunoscută, preocupîndu-te pentru apli
carea întocmai a regulamentelor de bază (privind organizarea) internă
- înscrise şi cuprinse în înaltul firman care a fost emis şi trimis în confor
mitate cu prevederile convenţiilor încheiate între înaltul meu devlet 2 şi
cele şase Puteri garante - ca şi pentru asigurarea celor legate de liniştea
şi bunăstarea locuitorilor Principatului pomenit, să-ţi iroseşti puterile pentru
a-i întreba pe toţi asupra binecuvîntatelor cauze legate de preaonorata mea
(persoană) încoronată ; pe scurt, ştiind în mod cert şi sigur că, irosindu-ţi
forţele şi făcînd eforturi nenumărate pentru situaţiile plăcute, de natură să
pricinuiască încuviinţarea şi satisfacţiile şi mulţumirile mele împăr:tteşt i
şi să provoace desăvîrşita mea bucurie imperială, în ceea ce priveşte ocîr
muirea Principatului şi asigurarea vieţii tihnite a locuitorilor, astfel, în ceea
ce te priveşte, se va face iarăşi şi iarăşi dovada bunăvoinţei şi generoz ităţii
mele imperiale, aşa încît, potrivit cu aceasta, să risipeşti banii forţei şi puterii
întru arătarea semnelor credinţei şi cinstei.
La sfîrşitul lui Safer, anul 1 276.
- O copie a sa 3 ; o altă (poruncă) 4, precum orig"inalul său 5, adrcsaUt
mai sus-amintitului, şi în ceea ce priveşte Principatul Moldovei.
174
. 1 859 septembrie 1 7 /29, Iaşi.Raportul lui H. A. Churchill către secretarul

de stat pentru afaceri externe al Angliei, J. Russell, despre intenţia domnito
rului AI. I. Cuza de a trimite un agent diplomatic în Anglia, în scopul dezvol
tării raporturilor comerciale bilaterale.
Confidential
Diplomatic Jassy, 29th September 1 859
N"o. 36
:My Lord,
THE DAY before yesterday I received a visit from Colonel Alexandri,

ai.de de camp to Prince Couza, the object of which was to sound me on
the part of the Prince as to the feasibility of bis having an agent in England
recognized by the Brttish Government.
In making to me this communication Colonel Alexandri informed me
that arrangements had been made with the French Cabinet for the per
manent residence of an agent at Paris ; that it was not intended to gi\·e that
agent a politica! character or any title that might j ar with the susceptibility
of the Porte, and that the object of the Prince in this appointment was to
promote the plans entertained by him of amelioration and improvement
in the different branches of industry and commerce. Colonel Alexandri went
2 Imperiul otoman.
a A poruncii de faţă.
4 Î n document : loc alb.
5 Firmanul emis în privinţa respectivă.
496
on to say that the Principalitics naturally looked to the enlightened nations
of Western Europe for help in these their (sic !) efforts ; that Wallachia and
�Ioldavia, as agricultural provinces, destined to grow of importance, in order
to do so, required the introduction of the !atest improvements in agricultural
implements ; that they further required money to establish banking houses,
and thus to give an impetus to commerce ; and that in order to attain the
above objects the Prince did not consider the Moldo-Wallachian agents'
mission to Paris alone, as complete, if it were not extended to England
Iikewise.
I replied to :Mr. Alexandri that I should be most happy to write to Your
Lorsdhip on the subject, that though I could not entertain an�' hope of Her
Jiaj esty's Govemment accept ing a Moldo-\\'allachian agent in an official
capacity, yet considering the great interest the British nation took in the
welfare of these Principalities, I felt confident the British Govemment would
do their utmost to afford the Roumain people their full cooperat.ion in their
work of organization and improvement. I added that I should shortly sec
the Prince myself and that I should listen to anything His Highness had to
say to me on the subj ect.
I consequently waited on Prince Couza yesterday, and learnt from him
that he had, indeed, sent to me Colonel Alexandri, who was himself to be
the :Moldo-Wallachian agent at the French Capital, and His Highness begged
I should communicate confident ially with Your Lordship on the subject of
the acceptance, or otherwise, of his agent in England.
There is apparently a strong wish existing on the part of the Roumains
to be placed in closer contact with France and England, on whose friendly
cooperation and assistance they basc their cxpectations and I think, if I
may be allowed to offer an opinion, that were Her Majesty's Government to
encourage this inclination, it might, in the course of time, bear good fruit,
and be, moreover, conducivc to a considerable extension of the existing
commercial intercourse between the British Empire and these provinces.
Henry A. Churchill
Office/78, Turkey, ·rol. IH':I, f. 154- 157).
Confidential Iaşi, 29 septembrie 1 859

Diplomatic
Nr. 36
Excelenţă,
ALALTĂ IERI am primit \'1z1ta colonelului Alecsandri, aghiotantul

principelui Cuza ; scopul ei era de a mă sonda din partea principelui în ceea
ce priveşte posibilitatea de a avea un agent diplomatic în Anglia, recunoscut
de guvern ul britanic.
Făcîndu-mi această comunicare, colonelul Alecsandri m-a informat că
a aranjat cu cabinetul francez în privinţa unei reşedinţe permanente a unui
agent la Paris ; că nu s-a intenţionat a se da acestui agent un caracter
49Î
politic sau vreun alt titlu care ar putea irita susceptibilitatea Porţii, scopul
principelui în legătură cu această numire fiind de a promova planurile nutrite
<le el pentru ameliorarea şi îmbunătăţirea diferitelor ramuri ale industriei
şi comerţului. Colonelul Alecsandri a continuat să spună că Principatele,
în mod firesc, îşi îndreaptă privirea spre naţiunile luminate ale Europei
apusene, pentru a primi aj utor în eforturile lor ; că Valahia şi Moldova,
·ca provincii agricole, destinate să crească în importanţă, au nevoie, în acest
scop, de introducerea recentelor îmbunătăţiri din domeniul uneltelor agricole ;
că în continuare au nevoie de bani pentru a instala bfmci şi astfel să dea un
impuls comerţului ; iar pentru a obţine mai sus menţionatele obiective, prin
cipele n u consideră misiunea agenţilor moldo-valahi doar la Paris, ca com
pletă, dacă n u se extinde şi în Anglia.
Am răspuns domnului Alecsandri crt aş fi cel mai fericit să scriu Exce
lenţei Voastre în această problemă, că, deşi nu aş putea n utri vreo speranţă
că guvernul Maiestăţii Sale ar accepta un agent moldo-valah într-o misiune
-oficială, totuşi, luînd în considerare marele interes pe care naţiunea britanică
îl are pentru bunăstarea acestor Principate, sînt încredinţat dl guvernul
britanic va face tot ce îi stă în putinţr1 pentru a acorda poporului român
deplina sa cooperare în munca lui de organizare şi îmbunătf1ţire. Am adăugat
că îl voi vizita chiar eu pe principe şi că voi asculta orice Î nălţimea Sa va
avea să-mi spună în această problemă.
Ca urmare, l-am vizitat ieri pe principele Cuza şi am aflat de la el că,
într-adevăr, îl trimisese pe colonelul Alecsandri, care urma s;1 fie agentul
moldo-valah în capitala franceză, şi Î nălţimea Sa m-a rugat să comunic în
mod confidenţial Excelenţei Voastre în problema acceptării sau nu a agen
tului său în Anglia.
Există, în aparenţă, o puternică dorinţă din partea românilor de a fi
puşi în contact mai strîns cu Franţa şi Anglia, în a căror asistenţă şi coo
perare amicală îşi pun speranţele şi cred că dacă guvernul Maiestăţii Sale
ar încuraja această înclinaţie, s-ar putea ca, în cursul timpului, aceasta
să aducă roade şi să fie, pe deasupra, favorabilă extinderii considerabile a
relaţiilor comerciale existente (deja) între Imperiul britanic şi aceste provincii.
Am onoarea . . .
Henry A. Churchill
1 75
i 859 septembrie 22/octombrie 4 , Iaşi. Raportul lui H. A. Churchill către

J. Russell, referitor la primirea de către domnitorul Al. I. Cuza a firmanului
de învestitură pentru Moldova.
No. 37 Jassy, 4 th October 1 859
My Lord,
THE TURKISH COLONEL bearer of the Sultan's firman of investiture

:arrived at Jassy on the 2nd instant. This decree was read to the Prince in
the presence of his Ministers on the Jrd ; and on the same day the Con-
'498
sular body received an official communication from the Moldavian Govern
ment inclosing a translation of the Firman and informing them that his
Highness the Prince had received from the hands of S::imich Bey the Sultan's
recognition of Prince Couza as Hospodar of Moldavia.
The Prince quits Jassy for Bucharest today and Samich Bey will return
to Constantinople by way of Galatz on Friday next.
I have the honor to inclose for Your Lordship's information copies of
the Moldavian Secretary of State's note above mentioned 1.
Henry A. Churchill
• Arh. St. Buc. Colecţia microfilme Anglia, r. 68 (Public Record Office, London, Foreig n
Office/78, Turkey, voi. 1441, f. 1.58 - 1.59) .
Xr. 37 Iaşi, 4 Octombrie 1 859

Excelenţă,
COLONELUL TURC purt�ttor al firmanului de învestitură al sultanului
a sosit la Iaşi la 22 curent. Acest decret a fost citit principelui, în prezenţa
miniştrilor săi, pe data de 3 şi, în aceeaşi zi, corpul consular a primit o c0mu
nicare oficială din partea guvernului, incluzînd o traducere a firmanului şi
prin care îi informează că î nălţimea Sa principele a primit din mîinile lui
Samih bei recunoaşterea de către sultan a principelui Cuza ca domnitor al
:\Ioldovei.
Principele Cuza pleacă mîine de la Iaşi spre Bucureşti iar Samih bei
se va întoarce vinerea viitoare la Constantinopol, prin Galaţi.
Am onoarea s:i includ pentru informarea Excelenţei Voastre o copie
după nota secretarului de stat moldovean despre cele mai sus menţionate 1•
Am onoarea . . .
Henry A. Churchill
1 76
1 859 septembrie 22/octombrie 4, laşi. Raportul lui V. Place către Al. Wa
lewski, relatînd desfăşurarea ceremoniei citirii firmanului de învestire ca domn
al Moldovei a lui Al. I. Cuza; semnificaţiile absenţei de la această ceremonie
a consulilor străini şi a publicului.
Direction Politique lassy, le 4 Octobre 1 859,

Xo. 34
::\fonsieur le �Iinistre,
J 'AI L'HOX:\'EuR d'informer Yotre Excellence que le firman d'investi

ture pour l'hospodarat de ::\foldavie, apporte par le colonel Samih-Bey, a
ete lu hier au Palais administratif. La ceremonie s'est passee tres simplement
1 Este vorba de nota adresată de Panait Deniei, ministrul de externe ad-interim al
Moldovei, lui H. A. Churchill. Se află pe aceeaşi rolă, la f. 160.
499'
et avec beaucoup moins de pompe qu'a d'ordinaire. Le Prince a rec;u l'envoye
turc dans une des grandes pieces du Palais, mais non pas dans la salle du
treme. Samih-Bey avait ete amene, dans la voiture meme de Son Altesse,
escorte d'un peloton de cavalerie et Ies troupes ont pris Ies armes sur son
passage. Mais a la reception, le Prince n'etait environne que de ses Ministres,
de ses aides de camp et de son Etat major. Le public n'a pas ete admis
et Ies consuls n'ont point ete invites.
Le colonel turc dont j 'ai eu la visite que je lui ai rendue, m'a paru assez
surpris de ce procede. ]'ai du m'enquerir des motifs qui ont regle la conduite
du Prince en cette occasion et il m'a ete dit que : le firman actuel n 'etant
pas une nomination directe et ne pouvant etre pris apres la decision de la
Conference, que pour une simple formalite, n'avait pas du etre entoure a
sa lecture du meme ceremonial que par le passe ; la pre(uve) en est, m'a
t-on ajoute, dans ce fait, que le Prince regne bien et completement depuis
fe j our de son election et non pas seulement depuis celui de son investiture.
La remise du Firman est donc un acte qui lui est exclusivement personnel
et c'est pour ce motif qu'il n'avait appele autour de lui, avec Ies Ministres,
que Ies Officiers attaches a sa personne. La presence des Agents etrangers
n'etait pas necessaire et encore moins cela du public. Il nous a semble qu'il
suffisait, comme nous l'avons fait le j our meme, d'informer par ecrit Ies
consuls de l'accomplissement de cette formalite (voir la piece ci-j ointe) .
Telles sont Ies raisons qui m 'ont ete donnees. Je crois qu'on pourrait
encore en ajouter une autre, le sentiment, peut-etre exagere, de l'amour
propre national. Le pays regarde le Prince Couza comme dument Hospodar
en vertu de son election, et il apprecie le firman d'investiture comme un
acte qu'il doit subir. Le Prince aura cru repondre au sentiment du pays
en donnant a la ceremonie moins d'eclat que par la passe, tout en etant
d'une grande politesse vis-a-vis de l'envoye du Sultan.
Le meme jour Son Altesse a donne a Samih-Bey un dîner a la fin
duquel elle a porte un toast au Sultan, a la prosperite de l'Empire Ottoman
et a la gloire de l' armee turque. Le colonel a repondu par cet autre : „a l' elu
de la nation". Le Prince Couza a ete, a ce qu'il paraît, fort sensible a ce toast
qui rappelait le choix fait de lui par I' Assemblee.
Il y a encore un incident don t j e crois devoir parler a Votre Excellence,
a cause de son imprevu. Jusqu'a ce j our il avait ete d'usage que chaque
envoye, delegue ou commissaire turc, venu a un titre quelconque dans Ies
Principautes, n'en partit qu'avec Ies mains pleines de quelques milliers de
ducats. Le Prince Couza ne crut pas pouvoir s'affranchir de ce vieil et
triste usage. Consulte par lui, je lui repondis qu'il me semblait preferable de
couper court une fois pour toutes a cet abus, et que Ies puissances garantes
ne verraient pas avec plaisir l'ordre nouveau qu'elles avaient etabli debuter
par un acte de venalite. Neanmoins, il voulut faire une tentative et envoya
aupres de Samih-Bey une personne de confiance chargee de lui dire que Son
Altesse desirant lui faire un cadeau, mais ne sachant pas quel obj et lui serait
agreable avait l'intention de lui adresser la somme necessaire pour qu'il se
procurât lui meme celui qu'il preferait. Samih-Bey parut offense de cette
proposition et repondit que si dans le passe des employes de l'ordre civil
500
avaient ete envoyes dans Ies Principautes, ils avaient pu recevoir de l'ar
gent ; mais qu'un officier ne saurait en accepter et qu'il priait Son altesse
r�garder l'epoque des bakchiches comme finie. Quant a un souvenir, a-t-il
ajoute, si le Prince tient a m'en donner un que je serais heureux de porter
e : de conserver, îl voudra bien l'adrcsser au Seraskier sans l'autorisation duquel
j e ne puis rien acceptcr.
II a refuse egalement toute espece de bakchiche pour son secretaire.
Du reste il m'a paru que Samih-Bey se louait des procedes du Prince a
son egard et des sentiments qu'il a manifestes a chaque occasion pour le
Sultan et la Turquie.
Ainsi se trouve accompli le dernier acte de cette longue affaire des Prin
cipautes-Unies. C'est a leur gouvernement desormais a prouver par la sagesse
de sa conduite et par son activi te a reorganiser que ces pays sont dignes de la
sollicitude que l'Europe leur a temoignee.
Agreez . . .
Vic tor Place
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 43, c. 234- 237 (Ministere des Affaires Etran
geres, Archives Diplomatiques, Paris, Corrcspondance Politique, Turquie - Iassy, voi. 9) .
Ed. Documente privind C:nirea Principatelor, voi. YI, întocmit de Gr. Chiriţă, Y. Costacke şi
Em. Poştăriţă, Bucureşti, 1980, p. 283 - 284.
Direcţia politică Iaşi, 4 octombrie 1 859

Xr. 34
Domnule ministru,
AM ONOAREA de a informa pe Excelenţa Voastră că firmanul de

învestitură pentru domnia Moldovei, adus de către colonelul Samih-bei a
fost citit ieri la palatul administrativ. Ceremonia s-a desfăşurat foarte simplu,
cu mult mai puţin fast ca de obicei. Principele l-a primit pe trimisul turc
într-una din marile încăperi ale palatului, dar nu în sala ironului. Samih-bei
fusese adus chiar în caleaşca Alteţei Sale, escortată de un pluton de cava
lerie şi trupele au prezentat onorul la trecerea sa. Dar la recepţie, principele
nu era înconjurat decît de miniştrii săi, de aghiotanţii şi de Statul său Major.
Publicul nu a fost admis şi consulii nu au fost deloc invitaţi.
Colonelul turc a cărui vizită o primisem şi pe care i-am întors-o, mi-a
părut destul de surprins de acest procedeu. A trebuit să caut motive care
să scuze comportamentul principelui în această ocazie şi mi-a spus că : fir
manul actual nefiind o numire directă şi neputînd fi luat după hotărîrea
Conferinţei, decît ca o simplă formalitate, nu ar fi trebuit să fie înconjurat
la citirea sa cu acelaşi ceremonial ca în trecut : dovada acestui fapt este, mi
s-a adăugat în acest sens, că principele domneşte cu adevărat şi total din
ziua alegerii şi nu numai din cea a învestirii sale.
î nmînarea firmanului este deci un act în exclusivitate personal şi acesta
est: moţivu.l p:ntru car� nu chemase în j ur?� său, îm reună cu �rii,
'
dec1t of1ţen dm subordmea sa. t..o
A ld ea
Con stan tin
B i � l i otoc o p e rson ală
. o Nr. ---------
��
· ==�
Prezenţa agenţilor străini nu era necesară, cu atît mai puţin cea a publi
-cului. Am considerat că era destul, aşa cum am făcut-o chiar în ziua respec
tivă, să informăm prin scris consulii de înfăptuirea acestei formalităţi (a
se vedea anexa) .
Acestea sînt motivele care mi-au fost încredintate. Cred că s-ar mai
putea adăuga încă unul, sentimentul, poate exagerat : de dragoste naţională.
Ţara îl priveşte pe principele Cuza aşa cum se cuvine ca domnitor în virtutea
alegerii sale şi apreciază firmanul de învestitură ca pe un act ce trebuie
să-l înfăptuiască. Principele crezuse că răspunde dorinţei ţării dînd ceremoniei
mai puţin fast decît în trecut, fiind însă, în acelaşi timp, de o mare politeţe
faţă de trimisul sultanului.
Î n aceeaşi zi, Alteţa Sa a dat în cinstea lui Samih-bei un dineu la în
.cheierea căruia a ţinut un toast adresat sultanului urînd prosperitate Imperiu
lui otoman şi glorie armatei turce. Colonelul a răspuns prin aceasta : „pentru
alesul naţiunii". Principele Cuza a fost, din cîte se pare, foarte sensibil la
.acest toast care reamintea de alegerea sa făcută de Adunare.
Mai este încă un incident de care mă simt dator să vorbesc Excelenţei
Voastre din cauza neprevăzutului său. Pînă în prezent era în obicei ca fiecare
trimis, delegat sau comisar turc, veniţi cu împuterniciri diverse în Principate
să nu plece decît cu mîinile pline cu cîteva mii de ducaţi. Principele Cuza
nu se simţi în stare de a-şi însuşi acest vechi şi supărător obicei. Consultat
de către acesta i-am răspuns că mi se părea preferabil de a reteza odată
pentru totdeauna aceste abuzuri şi că Puterile garante nu vor privi cu bucurie
_noua ordine pe care o stabiliseră începînd cu unul dintre actele de venalitate.
Cu toate acestea, el era să facă o tentativă şi trimise la Samih bei o persoană
de încredere însărcinată să-i spună că Alteţa Sa doreşte a face un cadou,
dar neştiind ce obiect anume i-ar fi pe plac, intenţiona să-i trimită suma
necesară pentru a-şi procura singur obiectul dorit.
Samih bei păru j ignit de această propunere şi îi răspunse că, dacă în
trecut funcţionarii ordinei civile fuseseră trimişi în Principate, ei au avut
ocazia să primească bani, însă un ofiţer nu poate să primească şi că roagă
pe ·Alteţa Sa să privească epoca bacşişurilor ca încheiată.
Î n privinţa unei amintiri, a adăugat el, dacă principele ţine să-mi dea
-ceva, pe care aş fi fericit să o port şi să o păstrez, el va trebui să o adre
seze seraschierului fără autorizaţia căruia nu pot accepta nimic.
El a refuzat, de asemenea, orice fel de bacşiş pentru secretarul său.
Î n rest, mi s-a părut că Samih bei se lăuda de procedeele principelui
faţă de sine şi de sentimentele pe care el le-a manifestat cu fiecare ocazie
pentru sultan şi pentru Turcia.
Astfel se află îndeplinit ultimul act al acestei îndelungate probleme a
Prin cipatelor lJ ni te.
Î n viitor, guvernul lor va trebui să demonstreze prin înţelepciunea ati
tudinii sale şi prin activitatea sa de reorganizare că aceste ţări sînt demne
-de solicitudinea pe care Europa le-a încredinţat-o.
Primiţi . . .
Victor Place
: 502
1 77
1 859 septembrie 28 /octombrie 1 0, Bucureşti. Raportul agentului şi consu.t

general englez la Bucureşti, J. Green, către J. Russell, privind primirea comi
sarului otoman purtător al firmanului de învestire a domnitorului Al. I. Cuza.
No. 9 Bucharest, 1 0 October 1 859·

:My Lord,
THE TCRKISH commissioner bearer of the Sultan's Firman of investi

ture reached Bucharest on thc 3rd inst(ant) . Prince Couza was absent having
proceeded to Iassy to receive there his investiture as Hospodar of Moldavia.
He returned to Bucharest on the 7th inst(ant) and invitations were immedia
tely issued to the Foreign Consular body to be present at the reading of the
Firman in the Chamber of deputies at noon� the following day.
The ceremony took place with perfect decorum, in the presence of the
Consular body in full uniform, the vVallachian officiale and a few spectators,
the generality of the population not being a\vare that this solemnity was
about to take place.
The Turkish commissioner was conveyed to the Chamber in a state·
carriage, escorted by a body of \Vallachian lancers. The Prince almost imme
diately afterwards entered the hall, and took his place on the platform of
the throne and remained standing. The Turkish commissioner then presented
the Firman to His Highness, who rcturning it requested him to have it read.
The commissioner's secretary having read it aloud in Turkish, Mr. Crezulesco,
the Minister of the Interior, Acting Minister for Foreign Affairs, read a tran
slation of it in Walachian. The Prince then addressing the Turkish commis
sioner in Frcnch, said : „ I request you to convey to the Sultan the expression
of my devotedness and at the same time to assure him that the Wallachians
will know how to be faithful to the Treaties" - or words to this effect.
The Prince having retired and the ceremony being concluded, we agreed
that the occasion would be a favourable one to present ourselves to His
Highness for the first time officially, We accordingly proceeded en corps.
to his residence, and M . Beclard, Agent and Consul General of France,as
doyen having addressed a few complimentary words to the Prince, congra
tulating him in the name of the Consular body, on his investiture, the Prince
replied in suitable terms.
]. Green
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Anglia, r 66 (Public Record Office, London, Foreign.
Office/78, Turkey, voi. 1442, f. 123- 125) .
503.
Nr. 9 Bucureşti, 1 0 octombrie 1 859
Excelenţă,
COMISARUL turc purtătorul Firmanului de învestitură al sultanului

a ajuns la Bucureşti pe data de 3 curent. Principele Cuza a lipsit, <lucindu-se
la Iaşi să primească acolo învestitura sa ca domn al Moldovei. S-a reîntors
la Bucureşti pe 7 curent şi invitaţiile au fost imediat emise corpului consular
străin, spre a fi prezent la citirea firmanului în Camera deputaţilor a doua
zi la amiază.
Ceremonia a avut loc într-o etichetă perfectă în prezenţa corpului con
sular în uniformă completă, a oficialităţilor valahe şi a cîtorva spectatori,
majoritatea populaţiei nefiind la curent cu această solemnitate ce urma să
aibă loc.
Comisarul turc a fost transportat la Cameră într-o caleaşcă de mare
ceremonie, escortat de corpul de lăncieri valahi. Principele, aproape imediat
după aceea, a intrat în sală, şi-a ocupat locul pe podiumul tronului şi a
rămas în picioare. Comisarul turc a prezentat apoi firmanul Î nălţimii Sale,
care, returnîndu-1, i-a cerut să-l citească. Secretarul comisarului citindu-l
tare în turcă, domnul Creţulescu, ministrul de interne şi ministrul ad-interim
pentru afaceri străine, a citit traducerea lui în română. Principele, adresîn
du-se apoi comisarului turc în franceză, a spus : „Vă cer să transmiteţi sul
tanului expresia devoţiunii mele şi în acelaşi timp să-l asiguraţi că valahii
vor ştii cum să fie fideli tratatelor" - sau cuvinte în acest sens.
Principele retrăgîndu-se, ceremonia s-a încheiat şi am căzut de acord
că ocazia ar fi favorabilă să ne prezentăm la Î nălţimea Sa pentru prima dată
în mod oficial. Î n consecinţă, am plecat cu toţii la reşedinţa sa, şi domnul
Beclard, agent şi consul general al Franţei, ca decan, i-a adresat cîteva cuvinte
măgulitoare principelui, felicitîndu-1 în numele corpului consular, cu oc<zia
învestirii sale, principele replicînd în termeni corespunzători.
Am onoarea . . .
]. Green
1 78
1 859 septembrie 29/octombrie 1 1 , Bucureşti. Raportul lui L. Beclard către

AI. Walewski, despre ceremonia primirii firmanului de investire a domnito
rului Al. I. Cuza.
Direction Politique
No. 1 80 Bucharest, le 1 1 Octobre 1 859
Monsieur le Comte,
LE PRINCE COUZA, arrive a Bucharest dans la soiree du 7 Octobre,

a fait proceder le lendemain matin, a la lecture publique du Berat par lequel
l'investiture lui est accordee pour l'hospodarat de Valachi�. Cette ceremonie
504
:a eu lieu dans la salle des seances de l'Assemblee elective. En la fixant, avec
une precipitation calculee, au samedi matin au lieu du dimanche, le Prince
Cauza avait voulu eviter l'affluence que n'aurait pas manque d'attirer une
pareille solennite, si elle se fut accomplie avec la pompe et conformement
aux traditions d'autrefois. Au contraire, îl avait pris ses mesures pour que
tout se passât avec la plus grande simplicite et en quelque sorte a l'insu de
la population . Le corps consulaire seul avait ete invite au dernier moment .
Comme tous mes collegues, j e m e suis rendu a cette invitation. L a salle
<le l'Assemblee etait presque vide. On comptait a peine quelques spectateurs
dans la tribune destinee au public. Sur !'estrade ordinairement occupee par
le president, s'elevait un trone surmonte des armes de la Valachie, et devant
lequel le Prince Cauza se tenait debout. Au bas de !'estrade etaient ranges
lcs ministres et Ies aides de camp du Prince faisant face au colonel Tahir
bey, porteur du Berat d'investiture. Ce dernier, apres avoir donne lecture
du firman en langue turque, l'a remis avec de grandes marques de respect
au Prince Cauza, qui, au lieu de le porter a ses levres, suivant l'ancien usage,
'
s est borne a le deposer a son tour entre Ies mains du ministre des Affaires
Etrangeres. Celui-ci, sur l'ordre de Son Altesse, a lu la traduction du firman
en langue valaque. Le Prince Cauza, s'adressant ensuite en fran i;ais au colo
n el Tahir Bey, a prononce les paroles suivantes :
„Colonel, presentez a Sa Majeste le Sultan l'hommage de mon profond
respect et l'assurance de tout mon z ele pour la prosperite du pays ; assurez
egalement Sa Majeste que Ies Roumains savent etre fideles aux traites" .
Apres quoi, le Prince s'est retire. La ceremonie avait dure a peu pres
un ouart d'heure.
�\u sortir du palais de l'Assemblee, mes collegues et moi nous sommes
alles chez le Prince, qui habite le monastere de Cotrocheni, sa residence
d'ete, aux portes de la ville. Comme doyen du corps consulaire (depuis le
depart de l\fonsieur Colquhoun et pendant l'absence temporaire du Baron
<l� Meusebach, consul general de Prusse) , j 'ai eu l'honneur de preceder mes
collegues et de porter la parole en leur nom. Vaiei la reproduction de quel
ques mots que j 'ai prononce:
„Mon Prince, le corps consulaire, dont j e suis charme d'etre !'interprete
dans une circonstance aussi solennelle,vient presenter scs felicitations a Votre
Altesse. 11 forme des vceux sinceres, tant pour votre bonheur personnel, que
pour la prosperite des Principautes-Unies."
Le Prince, apres m'avoir remercie, a dit qu'il et:i.it extremement sensible
a natre demarche, et a exprime le desir que Ies consuls generaux presents a
-cette entrevue voulussent bien transmettre a leurs gouvernements le temoig
nage de sa respectueuse gratitude.
Le colonel Tahir Bey a dîne le soir a la table du Prince, avec Ies minis
tres et les aides de camp de Son Altesse. Sans avoir assiste a ce repas, j e
suis a meme d'en rendre compte et d'entrer a c e propos dans quelques details
un peu futiles, peut-etre, mais qui me semblent de nature a produire une
heureuse impression. Durant le repas, la conversation s'etait portee sur Ies
differents vins de l'Europe et particulierement sur Ies vins fran i;ais. Le Prince
.avait dit que, de tous nos vins, le vin de Champagne etait celui qu'il aimait
le moins, et le colonel Tahir Bey avait marque la meme preferance pour
<l'autres crus, tels que ceux de la Bourgogne et du Bordelais. Peu d'instans
.apres, le Prince s'etait leve et avait porte a la sante du Sultan . Le colonel
505
Tahir Bey devait lui repondre en portant a son tour a la sante du nouvel
hospodar. C'est ce qu'il a fait, mais en y mettant une certaine grâce qu'on
est peu habituel a rencontrer chez Ies Turcs. „Messieurs", a-t-il dit, „bien
que le vin de Champagne ne soit guere de mon golit, surtout depuis qu'il
a ete deprccie par Son Altesse, je declare que je trouverai excellent celui
que je vais boire en votre compagnie. C'est que j 'aurai le plaisir de le boire
a la sante du Prince Couza et a la prosperite des Principautes-Unies."
Le colonel Sami Bey, envoye par la Porte Ottomane a Iassy pour y
remplir une mission semblable a celle du colonel Tahir Bey, avait dej a donne
une preuve de tact et de delicatesse bien autrement louable que le trait
d'esprit de l'envoye turc en Valachie. Le Prince, suivant l'usage traditionnel,
lui avait fait offrir une gratification . Sami Bey, en la refusant, a di t que
l'honneur militaire lui defendait de rien accepter, fUt-ce meme un soU\'enir
sans valeur, autrement qu'av�c l'autorisation et par l'entremise de Fuad
Pacha, ministre des Affaires Etrangeres.
Voulant menager Ies susceptibilites de Tahir Bey, qui lui eut oppose
sans doute un semblable refus, le Prince Couza s'est contente de lui faire
savoir que des temoignages de sa bienveillance seraient remis ulterieurement,
tant a lui qu'a son collegue, par l'intermediaire de la Sublime Porte. J e sals
en effet que des montres de prix, ornees du chiffre du Prince, sont desti
nees a ces deux officiers superieurs.
Autrefois Ies envoyes de la Turquie dans Ies Principautes ne se piquaient
pas de tant de desinteressement. En echange du firman ou de la lettre visi
rielle dont ils etaient porteurs, ils recevaient et exigeaient au besoin des pre
sents, connus sous le nom de bakchichs, qui consistaient toujours dans des
sommes d'argent plus ou moins considerables. Les colonels Sami Bey et
Tahir Bey, devant qui cette remarque a ete faite, ont repondu quc leur pre
decesseurs etaient des employes civils, qui probablement ne se croyaient
pas lies, comme eux, par une consigne rigoureuse.
J e termine cette depeche par une derniere remarque, au suj et de la
simplicite que le Prince Couza a voulu donner a la double ceremonie de
l'investiture. A Jassy comme a Bucharest, la lecturc publique du firman
s'est faite pour ainsi <lire, incognito. Cet exces de simplicite a une signifi
cation evidente. Le Prince Couza, qui fait remonter le debut de son regn e
au j our de son election dans chacune des principautes, a considere l'investi
ture comme une affaire entre lui et la Porte Ottomane. C'est ainsi qu'a Iassy
Ies consuls n'ont pas meme rec;u d'invitation . Peut-etre le Prince est-il alle
trop loin dans son systeme. La population, je parle surtout de la basse classe,
ne comprendra guere un calcul politique dont elle ne saisit pas la portee.
Habituee a la pompe des anciennes ceremonies elle trouvera que l'investi
ture du Prince Couza ne l'eleve pas au meme n iveau que celles de ses pre
decesseurs.
Le Prince n 'a pas encore pris la resolution definitive quant a l'epoque
de son voyage a Constantinople. Il comptait d'abord ne s'y rendre qu'au
printemps prochain. Maintenant, il espere pouvoir se mettre en route avant
la fin de l'annee. En tout cas le Prince est bien decide a entretenir Ies meilleu
res relations avec la Puissance Suzeraine. Il sent que c'est pour lui comme
pour son pays la politique la plus sage et la plus habile.
L. Beclard
506
P . S . Cne demonstration seditieuse a eu lieu hier soir a Bucharest. Plu
sieurs centains d'individus se sont reunis dans un lieu public sous le pretexte
<le rediger et de signer une petition au Prince contre le ministre de l'Interieur
(l\Ionsieur Nicolas Cretzoulesco) . Des mesures de precaution avaient ete
prises par le gouvemement. Le chef de la police est intervenu, et a somme
les ptrsonnes presentes a cette reunion tumultueuse d'avoir a se disperser
sur le champ. Quelques individus, qui faisaient mine de resister a cette
injonction, ont ete arretes. De fortes patrouilles ont parcouru la ville et
dissipe Ies rassemblemens. Non seulement l'ordre est retabli, mais cet incident.
en fournissant au Prince Couza l'occasion de montrer de la vigueur, a produit
un excellent effet.
L.B.
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r.8, c. 277 - 28 1 (Ministere des Affaires Etran
geres, Archi·res Diplomatiques, Paris, Correspondance Politique Turquie - Bucharest, 18.59,
voi. 19).
Em. Poştăriţă, Bucureşti, 1980, p. 378 - 38 1.
Direcţia politică Bucureşti, 1 1 octombrie 1 859

Nr. 1 80
Domnule conte,
PRINCIPELE CUZA, sosit la Bucureşti în seara de 7 octombrie, a

dispus să se procedeze a doua zi dimineaţă la citirea publică a beratului prin
care i s-a acordat învestitura pentru domnia Valahiei. Această ceremonie
a avut loc în sala de şedinţe a Adunării Elective. Fixînd-o cu o grabă calculată
pe sîmbătă dimineaţa, în loc de duminică, principele Cuza voise să evite
afluenţa pe care o asemenea solemnitate ar fi atras-o, desigur, dacă ea s-ar
fi săvîrşit cu pompa şi potrivit tradiţiilor de altădată. Dimpotrivă, el luase
măsuri pentru ca totul să se petreacă cu cea mai mare simplitate şi oarecum
fără ştirea populaţiei. Numai corpul consular fusese invitat în ultimul moment.
Ca toţi colegii mei, am răspuns şi eu la această invitaţie. Sala Adunării
era aproape goală. Abia dacă puteai număra cîţiva spectatori în tribuna
destinată publicului. Pe estrada ocupată de obicei de preşedinte se înălţa
un tron , deasupra căruia se a fla stema Valahiei şi înaintea căruia principele
Cuza stătea în picioare. La baza estradei erau orînduiţi miniştrii şi aghiotanţii
principelui, în faţa colonelului Tahir bei, aducătorul beratului de învestitură.
Acesta din urmă, după ce a dat lectură firmanului în limba turcă, l-a remis
cu evidente semne de respect principelui Cuza, care, în loc să-l ducă spre
buze, potrivit vechiului obicei, s-a mărginit să-l depună, la rîndul său, în
mîinile ministrului afacerilor externe. Acesta, la ordinul Alteţei Sale, a citit
traducerea firmanului în limba rom ână. Principele Cuza, adresîndu-se apoi
în limba franceză colonelului Tahir bei, a pronunţat următoarele cuvinte :
„Colonele, prezentaţi Maiestăţii Sale sultanului omagiul profundului
meu respect şi asigurarea de întregul meu z el pentru prosperitatea ţării ;i
asiguraţi, de asemenea, pe Maie'itatea Sa că românii ştiu să fie credincioş
tratatelor" .
507
După aceasta, principele s-a retras. Ceremonia durase aproape un sfert
de oră.
La ieşirea din palatul Adunării, colegii mei şi eu ne-am dus la principe,
care locuieşte la mănăstirea Cotroceni, reşedinţa sa de vară, la porţile oraşului.
Ca decan al corpului consular (de la plecarea domnului Colquhoun şi în timpul
absenţei temporare a baronului Meusebach, consul general al Prusiei), am
avut onoarea să conduc pe colegii mei şi să iau cuvîntul în numele lor. Iată
reproducerea cîtorva cuvinte pe care le-am pronunţat :
„Principe, corpul consular, al cărui interpret am plăcerea să fiu într-o
împrej urare atît de solemnă, prezintă felicitări Alteţei Voastre, formulînd
urări sincere atît în ce priveşte fericirea dumneavoastră personală, dt şi
prosperitatea Principatelor Unite".
Principele, după ce mi-a mulţumit, a spus că este extrem de impresionat
de demersul nostru şi şi-a exprimat dorinţa ca respectivii consuli generali
prezenţi la această întrevedere să binevoiască a transmite guvernelor acestora
mărturia recunoştinţei sale respectuoase.
Colonelul Tahir bei a cinat seara la masa principelui, cu miniştrii şi aghic
tanţii Alteţei Sale. Fără a fi asistat la această masă, sînt în stare să rapor
tez despre ea şi să intru în unele amănunte, un pic frivole poate, care în� ă
îmi par d e natură s ă producă o impresie favorabilă. Î n timpul mesei, con
versaţia a ajuns la variatele sorturi de vin europene şi în special la vinurile
franceze. Principele a spus că din toate vinurile noastre, şampania îi place
cel mai puţin, iar colonelul Tahir bei a subliniat aceeaşi preferinţă pentru
alte vinuri, ca cele de Bourgogne sau de Bordeaux. După cîteva momente,
principele s-a ridicat şi a închinat în sănătatea sultanului. Colonelul Tahir
bei a trebuit să-i răspundă, închinînd la rîndul său în sănătatea noului domni
tor. Ceea ce a şi făcut, punînd însă oarecare graţie, pe care sîntem puţin
obişnuiţi să o întîlnim la turci. „Domnilor", a spus el, „deşi vinul de Cham
pagne nu este deloc pe gustul meu, mai ales de cînd a fost depreciat de Alteţa
Sa, declar că îl voi găsi excelent pe cel pe care îl voi bea în compania dumnea
voastră, deoarece voi avea plăcerea să-l beau în sănătatea principelui Cuza
şi pentru prosperitatea Principatelor Unite" .
Colonelul Samih bei, trimis de Poarta otomană la Iaşi pentru a îndeplini
acolo o misiune similară cu cea a colonelului Tahir bei, dăduse deja o dovadă
de tact şi delicateţe, lăudabilă în cu totul alt mod decît trăsătura de spirit
a trimisului turc în Valahia. Principele, după obiceiul tradiţional, îi oferise
o gratificaţie. Samih bei, refuzînd-o, a spus că onoarea militară îi interzice
să accepte ceva, fie chiar un suvenir fără valoare, altfel decît cu autorizaţie
şi prin intermediul lui Fuad paşa, ministrul afacerilor externe.
Voind să menaj eze susceptibilităţile lui Tahir bei, care i-ar fi opus, fără
îndoială, un refuz similar, principele Cuza s-a mulţumit să-l înştiinţeze că
nişte mărturii de bunăvoinţă din partea sa vor fi remise ulterior atît lui,
cît şi colegului său, prin intermediul Sublimei Porţi. Ştim, în adevăr, că nişte
ceasuri de preţ, împodobite cu iniţialele principelui, sînt destinate acestor
doi ofiţeri superiori.
Altădată, trimişii Turciei nu se prea făleau cu atîta dezinteresare. În
schimbul firmanului sau al scrisorii vizirale, pe care le aduceau, ei primeau
şi pretindeau la nevoie cadouri cunoscute sub numele de bacşiş, care constau
totdeauna din sume de bani mai mult sau mai puţin importante. Coloneii
Sami bei şi Tahir bei, în faţa cărora s-a făcut această remarcă, au răspuns.
508
cf1 predecesorii lor erau funcţionari civili care, probabil, nu se credeau legaţi,
ca t' Î , printr-un consemn riguros.
Termin această depeşă printr-o ultimă observaţie cu privire la simpli
ta�ea pe care principele Cuza a voit să o dea dublei ceremonii de învestitură.
La Iaşi, ca şi la Bucureşti, lectura publică a firmanului s-a făcut, aşa-zicînd,
incognito. Acest exces de simplitate are o semnificaţie evidentă. Principele
Cuza, care statuează începutul domniei sale în ziua alegerii sale în fiecare din
Principate, a considerat învestitura ca o chestiune între el şi Poarta otomană.
Aşa se face că la Iaşi consulii n-au primit nici măcar invitaţie. Poate că
principele a mers prea departe în sistemul său. Populaţia, vorbesc mai ales
de clasa de j os, nu va înţelege cîtuşi de puţin un calcul politic a cărui efi
cienţii. ea nu o sesizează. Obişnuită cu pompa vechilor ceremonii, ea va găsi
că învestitura principelui Cuza nu-l ridică la acelaşi nivel ca cele ale pre
decesorilor săi.
Principele n-a luat încă hotărîrea definitivă în privinţa momentului
călfttoriei sale la Constantinopol. La început, el se gîndea să nu se ducă
decît la primăvara viitoare. Acum speră să pornească la drum înainte de
sfîrşitul anului. î n orice caz, principele este foarte hotărît să întreţină cele
mai bune relaţii cu Puterea suzerană. El simte că atît pentru el, cît şi pentru
ţara sa, aceasta este politica cea mai înţeleaptă şi cea mai abilă.
L. Beclard
P.S. O demonstraţie de răzvrătire a avut loc ieri seara la Bucureşti.

Cîteva sute de indivizi s-au adunat într-un loc public sub pretextul de a
redacta şi a semna o petiţie către principe împot1 iva ministrnlui de interne
(domnul Nicolae Creţulescu) . Măsuri de precauţie fuseseră luate de guvern .
Şeful poliţiei a intervenit şi a somat persoanele prezente la această întrunire
tumultuoasă să se disperseze imediat. Cîţiva indivizi care făceau impresia că
vor să reziste acestei injoncţiuni au fost arestaţi. Patrule puternice au par
curs oraşul şi au risipit pe cei ce se adunaseră. Nu numai că ordinea a fost
restabilită, dar acest incident, oferind principelui Cuza ocazia de a dovedi
vigoare, a produs un efect excelent.
L.B.
1 79
1 859 octombrie 24/noiembrie 5, Viena. Scrisoare particulară a l u i J. B. Rech

berg către R. Mettemich, cuprinzînd instrucţiuni asupra modului de a aborda
în discuţiile cu împăratul Napoleon al Iii-lea o serie de chestiuni, inclusiv
cea a Principatelor Române.
Vienne, le 5 Novembre 1 859
Lettre particuliere
au Prince de Metternich, Paris
COMME VOUS �TES a la veille de Vous rendre a Compiegne, j e tiens

a Vous expedier des ce soir un Courrier, sans attendre celui que Vous m'an
n oncez. Il importe, en effet, que Vous puissiez profiter de Votre sejour a
509
la campagne dans l'intimite de l'Empereur, pour regler, le plus possible.
Ies questions a l'ordre du jour et j 'entends par Ia d'abord l'entente concer
nant le Congres, ensuite la negociation secrete au sujet des affaires de Tur
quie. [ . ] 1 .
. .
Veut-on a Paris d'un agrandissement du Royaume de Grece? Pour

nous, il me sernble important que nous gagnions a la fois Scutari et Salo
nique, pour nous creer d'importants debouches maritimes, et, d'un autre
cote, la possession des Principautes danubiennes nous offrirait une garantie
contre Ies envahissemens de la Russie.
(Peut-etre trouverait-on un moyen terme dans la nomination d'un Archi
duc en Moldavie et Valachie, si nous obtenons un terrain qui relie Ies
deux ports susmentionnes a l'Autriche) 2•
Mais, j e Vous le repete, ce n e sont Ia que mes idees individuelles et j e
n 'ai pas encore eu l e temps d'en deliberer avec qui de droit. E n somme,
accueillez Ies ouvertures qu'on Vous fera, repondez vaguement dans le sens.
de ce qui precede et prenez ad referendum. Le prochain Courrier Vous appor
t era, j e l'espere, quelques donnees plus precises. [ ] 3• . . .
• Arh. St. Buc„ colecţia :\Iicrofilmc Austria, r. 271, c. 37 1- 371 (Haus-, Hof- und Staatsarchiv,
\Yien, Politisches Archiv IX, Frankreich, Weisungen 1859, K. 64.).
Ed. R. V. Bossy, L'A utriche . . „p.252 -253.
Scrisoare particulară Viena, 5 noiembrie 1 859'

către prinţul Metternich, Paris
Î NTRUC Î T vă aflaţi în ajunul reîntoarcerii dumneavoastră la Compiegne,

ţin să vă expediez încă în această seară un curier, fără a-l mai aştepta pe
cel anunţat de dumneavoastră. De fapt, important este să puteţi profita
de şederea dumneavoastră în provincie, în intimitatea împăratului (Napo
leon), spre a reglementa, pe cît posibil, chestiunile la ordinea zilei, înţelegînd
prin acea.sta în primul rînd acordul în legătură cu Congresul, apoi n egocierile
secrete asupra problemelor Turciei. [ . . . ] 1 •
Se acceptă la Paris o extindere a Regatului Greciei ? Î n ceea ce ne pri
veşte, îmi pare important să cîştigăm totodată Scutari şi Salonic, spre a n e
crea importante ieşiri l a mare, iar, p e d e altă parte, posesiunea Principatelor
Dunărene ne-ar oferi o garanţie împotriva acaparărilor Rusiei.
(Poate s-ar găsi o cale de mijloc prin numirea unui arhiduce în Moldova
şi Yalahia, dacă vom obţine un teren care să lege cele două porturi sm;-men
ţionate de Austria) 2•
Î nsă vă repet : acestea nu sîn t decît ideile mele personale şi nu am a ,·ut
încă timpul (necesar) pentru a le discuta cu cei în drept. în concluzie, recep
ţionaţi propunerile ce vi se vor face, răspundeţi vag, în sensul celor de mai
sus şi raportaţi. Următorul curier vă va aduce, sper, cîteva date mai precise.[„ .]�
1 Aprecieri privind poziţia împăratului Napoleon a l III-iea în chestiunea Italiei.

2 Această frază este anulată printr-o uşoară haşurare, rămînînd totuşi lizibilă.
3 Despre chestiunea canalului de Suez.
510
1 80
1 859 noiembrie 1 2/24, Iaşi. Raportul lui V. Place către Al. Walewski, despre
planul lui Al. I. Cuza de reorganizare a administraţiei Principatelor, intenţia
de a dizolva Adunările de la Iaşi şi Bucureşti; impresii despre personalitatea
domnitorului.
Direction Politique
No. 37 lassy, le 24 Novembre 1 859
:'.\Ionsieur le Ministre,
DEPUIS Ies dernieres communications que j 'ai eu l'honneur d'adresser

a Yotre Excellence, j 'ai eu la satisfaction de constater dans le Prince Couza
un progres toujours, de plus en plus sensible, vers Ies idees saines et pratiques
de gouvernement. Avant de signaler ces tendances remarquables j 'ai tenu a
m'assurer de ce qu'elles avaient de definitif et aujourd'hui a la suite de
nombreuses conversations avec Son Altesse le do(ute) ne m'est plus permis
sur ses intentions.
Il declare a qui veut l'entendre, que l'ere de la politique et des agita
tions steriles est bien definitivement close en Moldo-Valachie et qu'il n e
reste qu'a s'occuper d'affaires d e reorganisation. „Les Puissances, dit-il,
ont prononce sans retour sur nos destinees, c' est donc a leur decision, a
la Convention de 1 858 que nous devons en tenir. C'est cette Convention
et elle seule quc nous devons nous efforcer de traduire dans les faits".
Partan t de ce principe, il s' est occupe a faire un plan general de reor
ganisation embrassant toutes les branches de l'administration. Il me l'a
communique avec beaucoup d'obligeance et j e n 'ai pu que l'approuver
dans tous ses details. Aussi lui ai-j e dit : „Dans ce projet reside la veri
table garantie de l'emprunt que vous voulez contracter. En matiere d'em
prunt d'Etat, Ies garanties materielles n'ont qu'une mediocre valeur, Ies
garanties morales, c ' est-a-dire, celles qui resultent d'un bon gouvernement
et d ' une bonne gestion de la fortune publique, sont les seules vraies. Votre
reorganisation, telle que vous la comprenez aujourd'hui les renferme toutes
et j e ne doute pas que des que le monde financier connaîtra vos vues, il
ne s' empresse de vous donner son appui" .
Le prince Couza comprend parfaitement ces idees ; il a une intelligence
tres Yive, beaucoup de nettete et de sens pratique dans l'esprit et il se rend
compte que c' est par des faits et non par des paroles, que l' on constitue
un solide gouvernement.
Decide qu'il est a ne plus abandonner, comme il l'a fait pendant pres
d ' un an, les renes de l'administration, a des hommes qui ne savaient eux
memes ou ils tendaient, il a compose son nouveau Ministere dans le but
<l'avoir surtout des instruments intelligents et devoues de ses proj ets. Hier
il a reuni ses nouveaux ministres et partant de l'art. 14 de la Convention
du 1 9 Aout, il leur a signifie qu'il entendait gouverner lui-meme avec leur
concours.
A cette occasion ii leur a communique le Message qu'il a l'intention de
lire a l'ouverture des Chambres et dans lequel il expose nettement au pays
511
et a l'Europe ce qu'il entend par reorganisation et ou il indique Ies principaux:
moyens d'execution . Ce document qui me paraît destine a produire une grande
impression, se termine par une dissolution des Chambres. J e n'insisterai
pas sur la valeur des motifs qu'il donne a l'appui de cette mesure, ils me
paraissent suffisamment deduits dans la conclusion du message, dont le
Princc m'a autorise a transmetlre par anticipation une copie au gouver
nement de l'Empereur 1 .
Ces raisons sont infiniment sages. Tout l e monde sentait ici l a nec�ssite
d'une dissolution, car il etait devenu impossible de rien organiser avec des
Chambres que le principe meme de leur composition rendait impuissantcs a
faire autre chose que de la politique oiseuse, personnelle et irritant e. Mais,
en meme temps, chacun reculait devant la gravite de cette mesure, parce
qu'on ne la comprenait qu'a la suite d'un vote hostile, qui provoquerait un
coup d'Etat et viendrait jeter de nouveaux elements d'agitation dans le pays.
Mais motivee sur la grande raison donnee par le Prince Couza cctte
dissolution n 'a plus rien que de simple et naturel, et aujourd'hui qu'une
bonne raison a ete trouvee on s'etonne qu'elle n e soit pas tout d'abord pre
sentee a l' esprit .
C'est le 1 8 du mois prochain que Ies Chambres seront convoquees et
dissoutes le mcme j our en Moldavie et en Valachie. Par Ia aussi se trouvera
dissoute la Commission Centrale de Fokchani dont le personnel act.uel s' est
montree ati-dessous de sa mission . Tout porte a croire que le pays calme
et eclaire par Ies paroles si fermes et si sages de son Prince, fera avec ordre
Ies elections d'oi\ sortiront des Chambres animees du veritable esprit des
affaires.
Envisage, a ce point de vue, l'avenir des Principautes-Unies me paraît
se presenter dans !'aspect le plus rassurant et tout doit faire esperer que ks
Roumains, sous la conduite du Prince Couza, s'occuperont desormais exclu
sivement de leur organisation interieure et de longtemps n 'ajouteront plus
aux preoccupations politiques de l'Europe.
Agreez . . .
Victor Place
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa. r. 43, c.246 - 249 v (Ministere des .\ l fairt s.
Etrangeres, Archives Diplomatiques, Paris,Correspondance Politique Turquie·Iassy, voi . 9).
Ed. Documente privind Unirea Principatelc1·, ·rnl. \'J, întocmit de Gr. Chiriţă, \'. Co,take şi
Em. Poştăriţă, Bucureşti 1980, p. 289 - 29 1 .
Direcţia Politică Iaşi, 24 noiembrie 1 859

Xr. 37
Domnule ministru,
DE LA ULTIMELE comunicări pe care am avut onoarea să le adresez

Excelenţei Voastre, am avut satisfacţia să constat la principele Cuza un pro
gres din ce în ce m�i evident spre idei sănătoase şi practice de gm·ernare.
l nainte de a semnala aceste tendinţe remarcabile, am ţinut să fiu sigur că
ele au un caracter definitiv, iar azi, în urma unor numeroase convorbiri cu
Alteţa Sa, nu-mi mai este permisă vreo îndoială în privinţa intenţiilor sale .
512
El declară celui ce vrea să-l asculte că era politicii şi agitaţiilor sterile
este în adevăr definitiv încheiată în l\foldo-Valahia şi că nu mai rămîne alt
ceva decît preocuparea pentru probleme de reorganizare. „Puterile" - spune
el - „s-au pronunţat fără tăgadă asupra destinului nostru, noi trebuie deci
să respectăm decizia lor, Convenţia din 1 858. Această Convenţie şi nimic
altceva trebuie să ne străduim noi a o transpune în fapte".
Plecînd de la acest principiu, el s-a ocupat de alcătuirea unui plan gene
ral de reorganizare, îmbrăţişînd toate ramurile administraţiei. Mi l-a comu
nicat cu multă amabilitate, iar eu n-am putut decît să-l aprob în toate amă
nuntele sale. I-am spus de asemenea : „ Î n aceste proiecte rezidă adevărata
garanţie a împrumutului pe care vreţi să-l contractaţi. în materie de împru
mut de stat, garanţiile materiale nu au decît o valoare mediocră, garanţiile
morale, adică cele care rezultă dintr-o bună guvernare şi dintr-o bună ges
tiune a avutului public, fiind singurele adevărate. Reorganizarea dumnea
voastră, aşa cum o înţelegeţi azi, le cuprinde pe toate şi nu mă îndoiesc că,
îndată ce lumea financiară va cunoaşte vederile dumneavoastră, se va grăbi
să vă acorde sprijinul său".
Principele Cuza înţelege perfect aceste idei ; el posedă o inteligenţă foarte
vie, un spirit cu multă claritate şi simţ practic şi îşi dă seama că numai prin
fapte şi nu prin cuvinte se întemeiază o guvernare solidă.
Hotărît cum este de a nu mai abandona - aşa cum a făcut-o timp de
aproape un an - frînele administraţiei în mîinile unor oameni care nu
ştiau nici ei înşişi ce intenţionează, el şi-a alcătuit noul guvern în scopul
de a avea înainte de toate nişte instrumente inteligente şi devotate ale pro
iectelor sale. Ieri, el i-a întrunit pe noii miniştri şi, plecînd de la art. 1 4 al
Convenţiei din 1 9 august, le-a făcut cunoscut că înţelege să guverneze el
personal, cu ajutorul lor.
Cu această ocazie, el le-a comunicat mesaj ul pe care intenţionează să-l
citească la deschiderea Camerelor şi în care expune în mod clar ţării şi Europei
ce înţelege el prin reorganizare şi în care indică principalele mijloace de exe
cutare. Acest document, care îmi pare menit să producă o mare impresie,
se termină printr-o dizolvare a Camerelor. N"u voi insista asupra valorii moti
velor pe care le invocă în sprijinul acestei măsuri, ele părîndu-mi suficient de
bine deduse în concluzia mesaj ului, pe care Principele m-a autorizat să-l
transmit anticipat, în copie, guvernului împăratului 1.
Aceste motive sînt extrem de înţelepte. Toată lumea simţea aici necesi
tatea unei dizolvări, căci devenise imposibil de a organiza ceva cu nişte
Camere al căror principiu însuşi de constituire le făcea incapabile de a face
altceva decît o politică lentă, personală şi iritantă. Totodată însă, fiecare
se dădea înapoi din faţa gravităţii acestei măsuri, fiindcă nu o înţelegea
decît ca urmare a unui vot ostil, care ar provoca o lovitură de stat şi ar
arunca noi elemente de agitaţie în ţară.
Motivată însă prin marele argument adus de principele Cuza, această
dizolvare pare cu totul simplă şi firească, iar azi, după ce a fost găsit un argu
ment temeinic, oamenii se miră că acesta nu s-a ivit minţii încă de la
început.
La 1 8 ale lunii viitoare, Camerele vor fi convocate şi dizolvate în aceeaşi
zi, atît în Moldova cît şi în Valahia. Prin aceasta, Comisia Centrală de la
1. Copia mesajului din 5/ 17 decembrie 1859 se află între c. 256-275.
513
Focşani, al cărei personal actual s-a dovedit mai prej os de m1smnea sa,
.se va găsi, de asemenea, dizolvată. Totul ne face să credem că ţara, calmată
şi luminată de cuvintele atît de ferme şi înţelepte ale Principelui său, va face
în ordine alegerile, din care vor rezulta nişte Camere animate de un ade
vărat spirit al treburilor publice.
Văzut din acest punct de vedere, viitorul Principatelor Unite îmi pare
că se prezintă sub aspectul cel mai liniştitor şi totul ne face să sperăm că
românii, sub conducerea principelui Cuza, se vor ocupa de aici înainte exclu-
siv de organizarea lor internă şi că multă vreme nu vor mai spori preocupă
rile politice ale Europei.
Primiţi . . .
Victor Place
1 81
1 860 februarie 24 /martie 7 ( 1 276 şa'ban 1 3) . Scrisoarea unui dregător otoman
către Sarîm efendi, despre unele informaţii privind proiectul constituirii Ţării
Româneşti şi Moldovei într-un regat.
Sanm efendi hazretlerine
EFLÂ K ve Bogdân memleketlerinin birleşdirilerek bir kirâlhk ittihâz1

tasmîmine ve Cezayir k1râl vekâleti tasavvurma dâir ahz olunan havâdis
hakkmda mesmuât ve miltâlaât-1 seniyyelerinin isti'lâm ve istiş-ân. [ . . . ] 1.
Hele zikr olunan kiralhk 3 tasmîmini lord-1 mumâ-ileyhin 2 mumkin âtdan
goremiyecegini kat'iyyen beyân eyledigi. [ . . . ] 4•
Fi 1 3 Ş(a'ban), sene ( 1 27)6.
• Arh. S t . B u c „ colecţia Microfilme Bulgaria, r.8, c. 7 4 - 7 j (Narodna Biblioteka Kiril

Metodii, OAK 28/ 12) .
Către Măria Sa Sarîm efendi
SE CERE şi se solicită de a se informa în scris asupra sublimelor păreri

şi cunoştinţe aflate despre ştirile primite în ceea ce priveşte proiectul (con
stituirii) unui regat, prin Unirea Principatelor Ţării Româneşti şi Moldovei,
şi intenţia guvernării Algeriei de către (un ) rege. [ . . . ] 1 . Î n sfîrşit, lordul
amintit 2 a declarat ferm că nu vede posibilă (realizarea) menţionatului
proiect privind regatul 3 [ ] 4. • • •
La 1 3 ş(a'ban ) , anul ( 1 27)6.
1 şi 4 Informaţii referitoare la : atitudinea Franţei faţă de situaţia Algerie i ; administrarea

munţilor din Liban ; problema „răzvrătiţilor" (eşkîya ) greci.
2 Probabil Henry Bulwer, ambasadorul Angliei la Poartă.
3 Regatul ce urma a fi constituit prin Unirea Ţării Româneşti şi Moldo-rei.
514
1 82
1 860 octombrie 4 / 1 6, Therapia. Raportul ambasadorului francez la Constanti
nopol, La Valette, către ministrul afacerilor externe al Franţei, Ed. Thouvenel,
despre vizita lui Al. I. Cuza la Constantinopol ; discuţiile purtate cu domnitorul
român asupra necesităţii desăvîrşirii Unirii şi dorinţa de autonomie a Prin
cipatelor.
Ambassade de France Therapia, 1 6 Octobre 1 860

pres la Porte Ottomane
Direction Politique
Numero 8 1
Retour du Prince Couza
l\fonsieur le Ministre,
LE PRINCE Couza repart demain pour Iassy et Bucharest apres un

sej our d'une semaine et demie dont il gardera, j 'espere, un bon sounnir.
Lui meme laisse ici une impression favorable de sa personne a tous ceux
qui l'ont approche. La simplicite et }'agrement de ses manieres, la convenance
de son langage ont ete appreciees, notamment de mes collegues, et ces qualites,
sans suffire peut-etre a j ustifier sa fortune politique, contribuent, au moins,
a l'expliquer. Je ne puis affirmer que l 'esprit et Ies ressources intellectuelles
de Son Altesse eussent ete a l'epreuve d'un plus long sejour ; mais rien ne
m ' autorise non plus a exprimer un doute formel a cet egard.
Dans une visite moins officielle que la premiere, le Prince a eu l'oc
casion de me <lire toute sa pensee sur la situation politique de son pays
et sur la sienne, surtout en ce qui touche la Convention du 1 9 Aout. II
regarde l'entiere et litterale execution de cet acte comme impraticable. II
m'a declare que la dualite du gouvernement et des assemblees etait un
obstacle a peu pres insurmontable a la bonne expedition des affaires, ne
fUt-ce que par cette raison que le personnel des hommes politiques serieux
et capables etait trop peu nombreux dans le pays pour pouvoir suffire a l a
composition de deux administrations e t de deux assemblees deliberantes
auxquelles il peut ajouter encore une cour de cassation et surtout une Com
mission centrale qui devrait renfermer dans son sein ce qu'il y a de plus
eminent dans Ies deux Principautes. II s'est plaint aussi de la loi electorale
comme d'une institution peu conforme aux besoins du pays. Sur ce point,
j 'aurais pu lui repondre qu'a mon avis Ies Principautes etaient libres de se
donner satisfaction et modifier par acte legislatif la loi electorale annexee a
la Convention du 1 9 Aout, si elles le j ugeaient necessaire ; que Ies Puissances
n 'avaient pas eu certainement la pretention de fixer, une fois pour toutes,
la legislation electorale des Principautes, ce qui serait porter atteinte a leur
autonomie et que si elles avaient annexe une loi electorale a la Convention,
c'etait parce qu'il n'existait alors dans Ies Principautes aucun pouvoir public
qui eut qualite pour en faire une. Cette opinion que Monsieur de Lallemend
a dej a eu l'occasion d'exprimer cet hiver a Monsieur Negry, a re�u, si j e
ne m e trompe, l'approbation de Votre Excellence. Toutefois j e n e l 'ai point
exprimee moi-meme a Son Altesse, mais si Votre Excellence veut la con-
515
sacrer definitivement de son autorite, son assentiment ne serait pas hors
de propos, car il est certain que l'application de la loi electorale actuelle
ne donne pas Ies resultats qu'on en esperait, quant a la composition des
Ass emblees.
Malgre ses griefs contre la Convention du 1 9 Aout, dont il ne m'a fait
part qu'en termes pleins de mesure, le Prince Couza s'est montre resolu
a respecter cet acte et m'a meme remercie des conseils que j e lui avais
adresses dans ce sens, en presence de sa nombreuse suite, lors de notre
premiere entrevue. 11 m'a declare, en propres termes, que toute sa patience
etait au service de l 'Empereur pour qui il professe une reconnaissance et un
respect qui serait presque de la soumission, le cas echeant. Je crois meme
�ue le vreu le plus cher du Prince Couza serait de voir Sa Majeste mettre
.sa deference a l'epreuve, car ce sentiment est evidemment mele de beaucoup
d'esperances qui prendraient ainsi un caractere qu'elles n 'ont pas encore.
L'Hospodar m'a dit, en confidence, qu'il savait que le Gouvemement
de Sa Majeste Sarde expediait secretement des armes en Hongrie par Galatz
et par le territoire Moldave ; et il a ajoute que tout ce qu'il pouvait faire
c 'etait de fermer Ies yeux sur de pareils actes en affectant de Ies considerer
comme des operations de commerce mais qu'il voulait y rester etranger.
A ce discours, j 'ai cru devoir m'abstenir de toute reponse positive et j e suis
·demeure dans la reserve que commandait un suj et si delicat.
En fin, l\fonsieur le Ministre, le Prince, abordant un objet moins impor
tant, s'est eleve contre quelques procedes du Gouvernement Ottoman qu'il
j uge prejudiciables aux droits des Principautes. Ainsi, il m'a signale l'obsti
nation que met Monsieur l 'Ambassadeur de Turquie a Paris a retirer aux
voyageurs l\foldaves et Valaques leurs passeports nationaux pour y substi
tuer des passeports Turcs. La delivrance des passeports etant un acte d'admi
nistration interieure, j e pense que la plainte de l'hospodar a ce suj et est fondee,
et Ies Chancelleries etrangeres sont de mon avis puisqu'aucune d'elles ne
refuse, a ce que j e sache, de viser Ies passeports delivres par Ies autorites
Moldaves et Valaques. Je ne puis approuver non plus que la Porte s'arroge
la faculte de retenir Ies poudres qui sont expediees par Constantinople au
Gouvemement des Principautes. Ce Gouvemement, entretenant une milice,
a evidemment droit de se procurer Ies munitions necessaires a son armement
et j e ne saurais voir comme l 'hospodar, qu'une meprise ou un abus dans
l'obstacle que met la Porte aux approvisionnements de ce genre a la desti
nation des Principautes .
Monsieur l'Ambassadeur d'Angleterre, l\Ionsieur l'Envoye de Russie
et moi, nous avons, d'un commun accord, j uge convenable de feter la pre
sence du Prince Couza par une reception. N.otre doyen a pris l 'initiative.
M onsieur le Prince Lobanow aura aujourd'hui a sa table Son Altesse et sa
suite qui ont bien voulu, hier, passer la soiree chez moi.
Lavalette
• Arh. St. Buc„ colecţia .i.\licrofilme Franţa, r. 166, c. 1 18 - 124 (:\linistere des Affaire
Etrangeres, Archhes Diplomatiques, Paris, Correspondance Politique Turquie, vol. 347).
5 16
Ambasada Franţei
pe lingă Poarta otomană Therapia, 1 6 octombrie 1 860
Direcţia Politică
Nr. 8 1
Reîntoarcerea principelui Cuza
Domnule ministru,
PRINCIPELE Cuza pleacă mîine la Iaşi şi Bucureşti după o şedere

de o săptămînă şi j umătate, despre care - sper - va păstra o bună amintire.
El personal lasă aici o impresie favorabilă asupra sa tuturor celor care l-au
cunoscut. Simplitatea şi manierele sale plăcute, cuviinţa limbajului său au
fost apreciate, în special de colegii mei, iar aceste calităţi - fără a fi poate
suficiente pentru a justifica destinul său politic - contribuie cel puţin la
a-l explica. Nu pot afirma că spiritul şi resursele intelectuale ale Alteţei Sale
ar fi fost puse la încercare într-un sej ur mai îndelungat ; dar, totodată,
nimic nu mă autorizează să-mi exprim vreo îndoială în această privinţă.
Î ntr-o vizită mai puţin oficială decît cea dintîi, Principele a avut ocazia
de a-mi spune tot ce gîndeşte asupra situaţiei politice a ţării sale şi a lui
personal, în special în ceea ce priveşte Convenţia din 19 august. El consideră
ca fiind irealizabilă executarea în întregime şi ad litteram a acestui act. El
mi-a declarat că dualitatea guvernului şi a Adunărilor era un obstacol aproape
de netrecut pentru buna desfăşurare a treburilor, chiar şi din motivul că
personalul bărbaţilor politici serioşi şi capabili era prea puţin numeros în
ţară, pentru a putea satisface compunerea a două administraţii şi a două
adunări deliberative, la care el mai poate adăuga o Curte de casaţie şi mai
ales o Comisie centrală, care ar trebui să cuprindă în cadrul ei tot ceea ce
este mai eminent în cele două Principate. El s-a plîns, de asemenea, de legea
electorală ca de o instituţie puţin conformă nevoilor ţării. Asupra acestui
punct i-aş fi putut răspunde că, după părerea mea, Principatele erau libere
de a repara acest lucru şi de a modifica, printr-un act legislativ, legea elec
torală anexată Convenţiei din 1 9 august, dacă ele consideră necesar ; că Pute
rile nu avuseseră, desigur, pretenţia de a fixa, o dată pentru totdeauna,
legislaţia electorală a Principatelor, ceea ce ar fi însemnat o prejudiciere a
autonomiei lor şi că dacă ele anexaseră o lege electorală convenţiei este
pentru că atunci nu exista în Principate nici o putere publică, avînd cali
tatea de a face o asemenea lege. Această opinie, pe care domnul Lallemand
a avut dej a ocazia de a o exprima în această iarnă domnului Negri, a primit,
dacă nu mă înşel, aprobarea Excelenţei Voastre. Totuşi, eu însumi nu am
exprimat-o Alteţei Sale, dacă însă Excelenţa Voastră vrea să o consacre
definitiv cu autoritatea sa, asentimentul său nu ar fi deplasat, deoarece
este sigur că aplicarea legii electorale actuale nu va da rezultatele sperate
în ceea ce p riveşte compunerea Adunărilor.
Î n ciuda plîngerilor sale împotriva Convenţiei din 1 9 august, pe care
mi le-a împărtăşit numai în termeni plini de măsură, Principele Cuza s-a
arătat hotărît de a respecta acest act şi chiar mi-a mulţumit pentru sfaturile
pe care i le adresasem în acest sens, în prezenţa numeroasei Sale suite, în
timpul primei noastre întrevederi. El mi-a declarat, în termeni proprii, că
întreaga sa răbdare era în serviciul împăratului, pentru ca, eventual, el să
517
facă dovadă de recunoştinţă şi respect, care ar fi aproape ca o supunere .
Cred chiar că dorinţa cea mai scumpă a Principelui Cuza ar fi de a vedea
pe �Iaiestatea Sa punîndu-i la încercare respectul, căci acest sentiment este,
evident, amestecat cu multe speranţe, care ar lua astfel un caracter pe care
ele nu îl au încă.
Domnitorul mi-a spus, confidenţial, că ştie că guvernul Maiestăţii Sale
regele Sardiniei expediază în secret arme în Ungaria, prin Galaţi şi prin
teritoriul Moldovei ; şi a adăugat că tot ceea ce poate face este de a închide
ochii în privinţa unor astfel de acte, afectînd că le consideră drept operaţii
comerciale, dar că el voia să rămînă străin de această actiune. Fată de aceste
cm·inte, am considerat c[L trebuie să mă abţin de la �rice răspuns pozitiv
şi am rămas în rezerva pe care o impunea un subiect atît de delicat.
În fine, domnule ministru, abordînd un subiect mai puţin important,
Principele s-a ridicat împotriva unor procedee ale guvernului otoman pe
care el le consideră prej udiciabile pentru drepturile Principatelor. Astfel,
el mi-a semnalat încăpăţînarea domnului ambasador al Turciei la Paris de
a retrage călătorilor moldoveni şi valahi paşapoartele lor naţionale, pentru
a le înlocui cu paşapoarte turceşti. Eliberarea de paşapoarte fiind un act
de administraţie internă, cred că plîngerea domnitorului în această problemă
este întemeiată, iar cancelariile străine sînt de părerea mea, căci nici una din
ele, după cîte ştiu, nu refuză să acorde viză paşapoartelor eliberate de auto
rităţile moldovene şi valahe. Nu pot aproba nici faptul că Poarta îşi arogă
facultatea de a reţine pulberea expediată prin Constantinopol guvernului
Principatelor. Acest guvern, întreţinînd o miliţie, are evident dreptul de a-şi
procura muniţiile necesare armamentului său şi eu nu pot vedea, ca şi dom
nitorul, decît un dispreţ sau un abuz în obstacolul pe care îl pune Poarta în
aprovizionările de acest gen destinate Principatelor.
Domnul ambasador al Angliei, domnul trimis al Rusiei, împreună cu
mine, de comun acord, am conside12at convenabil de a sărbători prezenţa
Principelui Cuza printr-o recepţie. Decanul nostru a luat iniţiativa. Domnul
prinţ Lobanciv va avea azi la masă pe Alteţa Sa împreună cu suita, care
au avut bunăvoinţa, ieri, să-şi petreacă seara la mine.
Binevoi ţi a primi . . .
Lavalette
1 83
1 860 decembrie 24/ 1 8 6 1 ianuarie 5, (Paris) . Instrucţiuni ale lui E d. Thou
venel către agentul politic şi consul general francez la Bucureşti, H. Tillos,
privind poziţia Franţei faţă de acţiunile politice ale lui Al. I. Cuza şi situaţia
internă din Principate.
Numero 1 L e 5 Janvier 1 86 1
Monsieur.
LE S RAPPORTS que vous m'avez fait l'honn eur de m'adresser me sont

parvenus j usqu'au numero 1 9. Je vous prie de m'accuser vous-meme recep
tion de mes depeches a mesure qu' elles vous arrivent. Ma derniere expedition
de l'annee 1 8 60 portait le n umero 1 2.
518
]'ai eu occasion, le 7 et le 22 decernbre dernier, d'appeler votre attention
sur Ies indices qui pouvaient faire craindre que le gouvemernent des Princi
pautes-Unies ne flit dispose a sortir de la n eutralite que sa situation lui corn
rnande et que ses interets devraient lui faire observer. Je vous ai prie en rnerne
terns d'eclairer le Prince Couza sur Ies dangers auxquels il exposerait volon
tairernent et gratuiternent son pays s'il s'associait a des rnanifestations intern
pestives ou s'il facilitait des entreprises contre des Etats voisins.
Cornrne je vous l'indiquais dans ma depeche numero 1 2, Ies diverses
Puissances interessees au maintien de la tranquillite dans Ies Principautes
rec;oivent des informations analogues a celles qui ont motive mes observa
tions et apprecient de la maniere la plus severe la conduite du Prince Couza.
Par la communication que vous a faite �Ionsieur de Giers, vous avez pu voir
quelles sont a cet egard Ies impressions du gouvemement Russe. Le cabinet
a utrichien se montre encore plus allarme de I' et at interieur de la Moldo-Valachie.
L'on est convaincu a Vienne que l'esprit d'anarchie, de revolution et meme
de socialisme y font chaque jour de nouveaux progres.
Je vous prie, Monsieur, de signaler de nouveau au Prince Couza ce que
cette disposition des grands cabinets presente de gravite pour Ies Principautes.
Son Altesse devrait comprendre qu'un de ses premiers soins doit etre de met-
tre fin a ces apprehensions ; et Elle n'y pourra reussir qu'en tenant une ligne
de conduite qui place son gouvernement au-dessus de tout soup<;on . - Veuillez
le lui representer avec le degre de force et d'insistance qu'autorise de notre
part l'interet que nous avons touj ours montre aux Principautes et a l'hospo
dar lui-meme.
• Arh. St. Buc. , colecţia Microfilme Franţa, p. 9, f. 183 - 184 (Ministere des Affaires Etran
geres, Archives Diplomatiques, Paris, Correspondance Politique des Consuls ; Turquie
Roumanie, vol. 2 1, nr. 1 ) .
Nr. S ianuarie 1 86 1
Domnule,
RAPOARTELE pe care mi-aţi făcut onoarea să mi le adresaţi mi-au

parvenit pînă la nr. 1 9. Vă rog să-mi confirmaţi primirea depeşelor mele pe
măsură ce vă sosesc. Ultima mea expediere din anul 1 8 60 purta numărul 1 2.
Am avut ocazia, la 7 şi la 22 decembrie 1 8 60, să vă atrag atenţia asupra
semnelor care ar putea face să n e temem că guvernul Principatelor Unite
ar fi dispus să iasă din neutralitatea pe care i-o comandă situaţia sa şi pe care
interesele sale ar trebui să-l determine să o respecte. V-am rugat, totodată,
de a-l lămuri pe Principele Cuza asupra pericolelor la care ar expune, de bună
voie şi în mod inutil, ţara sa, dacă s-ar asocia la nişte manifestaţii intempestive
sau dacă ar facilita nişte acţiuni împotriva statelor vecin e.
După cum v-am indicat în depeşa mea nr. 1 2, diferite puteri interesate
în menţinerea liniştei în Principate primesc informaţii analoage celor care au
519
determinat observaţiile mele şi apreciaza m modul cel mai sever conduita
Principelui Cuza. Din comunicarea pe care v-a făcut-o domnul Giers, aţi
putut vedea care sînt în această privinţă impresiile guvernului rus. Cabinetul
austriac se arată încă şi mai alarmat de starea internă a Moldo-Valahiei. La
Viena există convingerea că spiritul de anarhie, de revoluţie şi chiar de socia
lism fac aici z ilnic noi progrese.
Vă rog, domnule, de a semnala, din nou, Principelui Cuza gravitatea pe
care o prezintă această dispoziţie a marilor cabinete pentru Principate. Alteţea
Sa ar trebui să înţeleagă că una din primele sale griji ar trebui să fie de a pune
capăt acestor temeri ; şi n-ar putea reuşi acest lucru decît observînd o linie
de conduită care să plaseze guvernul său mai presus de orice bănuială.
Binevoiţi a-i arăta acest lucru cu acel grad de forţă şi insistenţă pe care
îl autorizează din partea noastră interesul pe care noi l-am manifestat întot
deauna faţă de Principate şi personal faţă de domnitor.
1 84
( 1 86 1 ) ianuarie 9 /2 1 , Viena. Raport referitor la intenţia Austriei de a restitui

Serbiei Voivodina ; semnalarea unor mişcări în Transilvania, promovînd ideea
restabilirii unui stat daco-român.
Vienne, le 2 1 Janvier
JE 1 ME RETIENS de vous ecrire les affaires autrichiennes. [ . ] 2 . .
En Transylvanie commencent maintenant les mouvements et les agitations

Roumaines (sic), parmi les j eunes gens est eveillee !'idee de retablir un grand
Empire Daco-Romane, surtout apres l'union de Valachie et Moldavie. [ ] 3• . . .
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Bulgaria, r. 9, c. 8 1 - 83 (Xarodna Biblioteka Kiril

i Metodii, Sofia, I B 1 '1 3 1/52) .
Viena, 2 1 ianuarie
MA ABŢIN 1 să vă scriu despre afacerile austriece. [ . ] 2• ln Transil . .
vania au loc acum agitaţii şi tulburări româneşti ; în rîndul tinerilor a apărut

ideea restabilirii unui mare Imperiu daco-roman, mai cu seamă după Unirea
Valahiei şi Moldovei. [ ] 3• . . .
1 Nu s-a stabilit identitatea autorului raportului şi a destinatarului.

2 Chestiunea Voivodinei.
a Se referă la situaţia din Bosnia, Herţegovina şi Muntenegru.
520
1 85
l 8 6 1 ianuarie 1 6/28, Berlin. Depeşa lui A. Schleinitz către ambasadorul Prusiei
la Petersburg, O. Bismarck, privind opinia guvernului rus asupra momentului
ales pentru revizuirea Convenţiei din 19 august 1858 ; solicită atenţie faţă de
starea revoluţionară din Principate.
Copie Berlin, le 28 Janvier 1 86 1

No. 1 3
Monsieur,
PAR LA D E PECHE ci-jointe 1 en copie de l\fonsicur le Prince Gor

tchacow que le Baron de Budberg a bien voulu me communiquer, Vous verrez
que Je Cabinet de St. Petersburg pense que le moment actuel serait mal choisi
pour proceder a la revision de la Convention du 1 9 Aotît relative a la reorga
nisation des Principautes Danubiennes. Comme Monsieur le Ministre rles
affaires etrangeres desire connaître la maniere de voir des grandes Cours sur
cette question que le Prince Couza vient de soulever dans sa depeche a Mon
sieur Negri, j e suis heureux de pouvoir, en ce qui nous regarde, exprimer une
ent iere adhesion aux appreciations de la Russie. En effet, Monsieur, l'effer
vescence qui s' est emparee des esprits dans Ies principautes danubiennes et Ies
tendances qui s'y sont plus ou moins ouvertement manifestees en faveur des
rnenecs revolutionnaires de la Hongrie et de l'Italie devraient, selon nous,
mettre en garde Ies Cabinets contre Ies aspirations nationales de la Rou
manie. Loin de renoncer a l'interet sympathique que le Gouvernement prus
sicn a toujours temoigne a ce peuple, nous desirons au contraire qu'il reussisse
a fonder sa prosperite, en appliquant serieusement Ies institutions dont la
bienveillance des Puissances l'a dote ; mais nous ne saurions admettre qu'un e
revision de ces institutions pourrait offrir des garanties d'ordre et de tranquil
lite, si elle devait etre effectuee au moment ml Ies passions populaires sont
surexcitees.
En vous engageant, Monsieur, a Vous prononcer dans le sens de ce qui
precede envers Monsieur le Prince Gortchacow, je saisis cette occasion . . . etc.
(signe) Schleinitz
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme R . D.G„ r. 3 1, c. 68 1 - 682. ( Deutsches Zentralarchiv,

Geheimes Staats-Archiv, Rep. 8 1 Constantinopel, X-a, nr. 2 1, voi. I ) .
Copie Berlin, 28 ianuarie 1 86 1

Nr. 1 3
Domnule,
PRIN DEPEŞA alăturată1, în copie, a domnului prinţ Gorceakov, pe

care baronul Budberg a binevoit să mi-o comunice, veţi vedea că guvernul
de la St. Petersburg consideră că momentul actual ar fi rău ales pentru a se
1 N u s e află pe microfilm.
521
proceda la revizuirea Convenţiei din 1 9 august privitoare la reorganizarea
Principatelor Dunărene. Cum domnul ministru al afacerilor externe <rus)
doreşte să cunoască punctul de vedere al marilor Curţi asupra acestei chestiuni,
pe care principele Cuza a ridicat-o în depeşa sa către domnul Negri, sînt bucu
ros de a putea exprima, în ce ne priveşte, întreaga adeziune faţă de aprecie
rile Rusiei. Î ntr-adevăr, domnule, efervescenţa care a pus stăpînire asupra
spiritelor în Principatele Dun ărene şi tendinţele care s-au manifestat mai mult
sau mai puţin deschis în favoarea mişcărilcr revoluţionare din Ungaria şi
Italia, ar trebui să puni'. în gardă guvernele împotriva aspiraţiilor naţionale
ale României. Departe de a renunţa la interesul binevoitor pe care guvernul
prusian l-a manifest at tot deaui� a faţă de acest popor, noi dorim, dimpotrivă,
ca el să reuşe2.scă să-şi înt nneicze prcsperitatea sa, folosind în mod serios
institutiile cu care l-a dotat bm' ă,·ointa
' Puterilcr ; dar n c i n-am putea admite
(ideea) că o revizuire a ;:cestor instit uţii ar putea oferi garanţii de ordine şi
linişte, dacă ea 2.r trebui să fie efectu2.tă în mcmentul în care pasiunile popu
lare sînt surescitate.
Angajîndu-Yil , dcrnr:. ule, de a Yi exprima în sensul celor de mai sus faţă
de demnul prinţ Gcrceu.koY, i:;rcfit de c.ceast ă ocazie . . . etc.
(semnat) Schlein itz
1 86
1 8 6 1 februarie 1 8 /martie 2, Bucureşti. Telegrama lui K. Eder către J. B. Rech

berg, despre noul titlu oficial al lui AI. I. Cuza.
No. 1 6 B Bucarest, 2. �Iărz 1 86 1
Hochgeborner Graf !
IN DER LEZTEN Z eit hat Fiirst Couza den Tittel Souverăn der Yerei
nigtenn Fiirstenthiimer angenoll.lmen. D ieser Tittel lautet în den offizielen
Akten, nach der in franzosicher Uibersetzung erscheinenden Ausgabe des
walachischen Monito r :
Nous Alexandre Jean, par l a grace d e Dieu et l a volante nationale Sou
verain des Principautes Unies de Roumanie (sic !) et de Moldavie.
Geruhen . . .
Eder
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Austria, r. 3 19, c. 163- 164 (Haus-, Hof- u n d Staatsarchiv
Wien, Politisches Archi•r XXXVIII, K 14 1).
Nr. 1 6 B Bucureşti, 2 martie 1 86 1
Ilustre co nte !
Î N ULTIMUL timp, principele Cuza şi-a luat titlul de suveran al Prin
cipatelor Unite. Acest t itlu sună în actele oficiale, după ediţia care apare
în traducere franceză a Monitorului valah, (astfel) :
522
�oi, Alexandru Ioan, prin graţia lui Dumnezeu şi voinţa naţională suve
ran al Principatelor Unite Ţara Românească şi Moldova.
Primiţi . . .
Eder
1 87
1 8 6 1 aprilie 2 1 /mai 3 , Paris. Raportul secretarului de legaţie prusian la Paris,

H. Reuss, către A. Schleinitz, despre poziţia Porţii, Austriei, Franţei şi Angliei
faţă de Unirea Principatelor.
Copie
A 1 83 1 Paris, le 3 ma1 1 8 6 1
�Ionsiet11 le Baron ,
O N ATTE�D ici une proposition que l a Porte doit faire aux Puissances
sign ataires du Traite de Paris de 1 856, de conferer sur Ie changement a faire
d:.ns la convention relat ivement aux Principautes Danubiennes.
l\fonsieur Thouvenel m'a dit que la Porte avait agi tres sagement en pre
:�;>.nt l'init iativedans une affaire qu'elle aurait ete forcee de reconnaître plus
t ;ird comme fait accompli. Que le Gouvernement Ottoman avait bien autre
cl10se a fa i r e dans ce moment que de penser a se faire donner par Ies Puissances
l':rntorisalion de faire des cxecutions armees dans Ies Principautes. 11 a ajoute
·1 ue l 'Autriche ferait bien de ne plus s'opposer a l'union des Principautes,
proposee par la Puissance suzeraine elle-meme. Cette union consisterait dans
h r e u n ion des deux Chambres de Valachie et de Moldavie avec le prince Cauza,
i: omme a vie.
L' Angleterre ne paraît pas faire des difficultes a cet egard, parce que la
Porte le demande, et je n'ai pas besoin de <lire que la France est enchantee
de voir son ancien proj et a peu pres realise.
(gezeichnet) Heinrich VII, Prince Reuss
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme R D G , r . 3 1 , c. 706- 707 (Deutsches Zentralarchiv,

. . .
Geheimes Staats:irchiv, Rep, 8 1 Constantinopol, X-a, nr. 2 1 , vol. I) .
Copie
A 1 83 1 Pa.1is, 3 ma1 1 86 1
Domnule baron,
SE AŞTEAPTĂ aici o propunere p e care Poarta trebuie s ă o facă Puterilor

semnatare ale Tratatului de pace de la Paris din 1 856, pentru a se discuta
în Conferinţă asupra schimbării ce urmează să se facă în Convenţia relativă
la Principatele Dunărene.
523
Domnul Thouvenel mi-a spus că Poarta a acţionat foarte înţelept, luînd
iniţiativa într-o chestiune pe care ea ar fi fost forţată să o recunoască mai
tîrziu ca fapt împlinit ; că guwrnul otoman are alte chestiuni în atenţie, în
acest moment, decît să se gîndească a obţine de la Puteri autorizaţia de a face
aplicaţii armate în Principate. El a adăugat că Austria ar face bine să nu se
mai opună Unirii Principatelor, propusă de însăşi Puterea suzerană. Această
Unire ar consta în reunirea celor două Camere, din Moldova şi Yalahia, cu
principele Cuza numit pe viaţă.
Anglia nu pare să facă dificultăţi în această privinţă, deoarece Poarta o
cere ; nu mai este nevoie să spun că Franţa este încîntată de a Yedea aproape
realizat vechiul său proiect.
Primiţi . . .
(semnat) Heinrich VII, prinţ Reus5
1 88
1 86 1 aprilie 28/mai 1 0, Constantinopol. Raportul secretarului de legaţie bel

gian la Constantinopol, J. Greindl, către A. Vriere, privind nota circulară a
Porţii trimisă Puterilor garante, in legătură cu memoriul lui Al. I. Cuza pentru
revizuirea Convenţiei din 1 9 august 1858 ; necesitatea Unirii administrative
şi a unei noi legi electorale.
Legation de Belgique Constantinople, le 10 Mai 1 86 1

No 87
Monsieur le Baron,
COMME SUITE a la depeche du 24 Avril dernier, no 73, j 'ai l'honneur

de faire parvenir a Votre Excellence la note circulaire 1 que la Sublime Porte
a adressee a ses Representants aupres des cinq Grandes Puissances et de la
Sardaigne pour proposer la revision de la Convention du 1 9 Aout 1 858 .
La Sublime Porte s'attache a demontrer dans cette piece que la double
election du Prince Couza une fois admise, il faut en accepter toutes Ies con
sequences ; c' est a dire l'union des Ministeres et des deux Assemblees. Les
derniers rapports de Monsieur Poumay prouvent a Votre Excellence que
Ies partisans du nouveau proj et n 'exagerent pas en affirmant que Ies dif
ficultes qui resultent de la constitution actuelle de la Moldavie et de la Va
lachie rendent l'administration impossible. Toutefois le gouvernement de
Sultan ne consent a l'Union des Principautes que pour la duree de la vie
de l'Hospodar. Je ne crois pas cependant qu'il se fasse illusion sur la valeur
de ses reserves une fois que la fusion des deux pays aura ete accomplie.
La loi electorale telle qu'elle fonctionne aujourd'hui, amene dans Ies
assemblees beaucoup de membres du parti des boyards tous opposes au Prince
Couza. 11 n'est donc pas etonnant qu'il en demande la revision. D 'un autre
cote cette loi produit des anomalies auxquelles il importe de mettre un terme.
Le cens a ete fixe presque au hasard. C'est ainsi qu'il y a un district ou ii
524
ne se trouve qu'un seul electeur direct ; se donne sa propre voix et s'elit
ainsi depute. Le Gouvernement du Prince Alexandre Jean desire avec raison
une combinaison nouvelle qui fasse de la representation nationale l'expres
sion sincere de l'opinion du pays.
Je n 'envoie pas a Votre Excellence le volumineux memoire du Prince
Couza parce qu'il a ete resume par les j ournaux de Constantinople et le sera
sans doute par Ies j ournaux d'Europe. La dep eche de la Sublime Porte re
capitule d'ailleurs Ies points principaux.
]'ai l'honneur . . .
]. Greindl
• Arh. St. B u c „ colecţia Microfilme Belgia. r. 15, c. 3 10 - 3 16 (Ministere des Affaires Etran
geres et du Commerce Exterieur, Bruxelles, Correspondance Politique, Legations, Tu rquie,
vol. 9/ 1, 186 1, doc. 47).
Legaţia Belgiei Constantinopole, 10 mai 1 8 6 1

Nr. 87
Domnule baron,
C A UR�IARE a depeşei din 2 4 aprilie trecut, nr. 73, a m onoarea să

transmit Excelenţei Voastre nota circulară 1 pe care Sublima Poartă a adre
sat-o reprezentanţilor săi pe lîngă Marile Puteri şi Sardinia pentru a propune
revizuirea Convenţiei de la 1 9 august 1 858.
Sublima Poartă se străduieşte să demonstreze în acest act că dubla
alegere a principelui Cuza, odată admisă, trebuie acceptate toate consecin
ţele ce decurg, adică unirea celor două guverne şi a celor două Adunări. Ulti
mele rapoarte ale domnului Poumay demonstrează Excelenţei Voastre că
partizanii noului proiect nu exagerează afirmînd că dificultăţile care rezultă
din actuala structură a Moldovei şi Valahiei fac administraţia imposibilă.
Totodată, guvernul sultanului nu consimte la Unirea Principatelor decît
pe timpul vieţii domnitorului. Nu cred, cu toate acestea, că el îşi face vreo
iluzie asupra importanţei reţinerilor sale, odată ce Unirea celor două ţări
va fi fost împlinită.
Legea electorală, aşa cum acţionează ea astăzi, aduce în Adunări mulţi
membri ai partidei boierilor, toţi adversari ai principelui Cuza. Nu este deci
<le mirare că el cere revizuirea acesteia. Pe de altă parte, această lege pro
<luce anomalii cărora este important să li se pună capăt. Censul a fost fixat
aproape la întîmplare. Aşa se face că există un district unde nu se află decît
un singur elector direct ; îşi dă propriul vot şi se alege în acest fel deputat.
Guvernul principelui Alexandru Ioan doreşte, pe bună dreptate, o combi
naţie nouă, care să facă din reprezentarea naţională expresia veridică a opiniei
ţării.
1 Lipseşte din microfilm ; vezi însă anexa la documentul nr. 19 1.
525
Nu trimit Excelenţei voastre voluminosul memoriu al principelui Cuza,
pentru că el a fost rezumat de ziarele din Constantinopol şi va fi, fără în
doială, de ziarele din Europa. Depeşa Sublimei Porţi repetă, dealtfel, punc
tele principale.
Am onoarea . .. ] Greindl .
1 89
1 86 1 aprilie 29/mai 1 1 , Petersburg. Raportul ambasadorului prusian la Peters

burg, O. Bismarck, către A. Schleinitz, redind o discuţie cu A. Gorceakov
pe tema Unirii Principatelor.
Copie
A 1 977 St. Petersburg, 29 avril/ 1 1 mai 1 8 6 1
Monsieur le Baron,
L E PRINCE Gortchacow m'a fait voir l a copie d'une depeche que

Monsieur Thouvenel a adressee au Duc de Montebello pour l'informer de
l'adhesion du Cabinet des Tuileries au principe de la fusion des Principautes
Danubiennes, adopte par la Porte. 11 m'a lu en meme temps l'instruction
qu'il enverra au Comte Kisselew et dont le Baron de Budberg sera charge
de communiquer le contenu a Votre Excellence. Cette piece devant arriver
a Berlin en meme temps que le present rapport, j e m'abstiens d'en faire l'analyse
et j e me borne a rendre compte des observations verbales dont le Prince
Gortchacow a accompagne la communication qu'il m'a faite.
Votre Excellence trouvera que cette instruction traite des questions
prealables de savoir si, la fusion une fois accomplie, il sera possible de l'abro
ger a l'expiration du regne de Couza, et si elle n'entraînera pas necessaire
ment l'etablissement d'un Prince etranger et d'une dynastie hereditaire dans
Ies Principautes unies. Apres m'en avoir donne connaissance, le Prince Gor
tchacow m'a invite a faire observer a Votre Excellence que le Cabinet Russe
n 'entend nullement enoncer une opinion arretee ni sur Ies mesures sanction
nees par la Porte avec l'assentiment du Cabinet de Paris, ni sur Ies questions
accessoires qui s'y rattachent, qu'au contraire il ne veut que signaler a l'ap
preciation de Monsieur Thouvenel toute la portee des innovations qu'il s'agit
de faire aux dispositions du Traite de Paris. 11 ajouta que d'apres son opinion
personnelle, il aurait ete plus urgent de reformer l'organisation actuelle des
principautes que de la soumettre a un remaniement dont on ne saurait con
tr6ler le developpement et sur l'effet duquel on se trornpait en le regardant
cornme revocable.
11 est possible, sans doute, que l'instruction que va recevoir Monsieur
de Kisselew soit ecrit dans des vues tendant en dernier lieu a consolider l'Etat
roumain et a y etablir une dynastie quelconque. Cependant, la toumure que
le Prince Gortchacow donnait a ses raisonnernents a du rne porter a croire
pluteit, que le proj et, soutenu par la France, ne lui convient pas, ou au rnoins
lui paraît inopportun, sans qu'il juge a propos de s'y opposer directement,
526
mais qu'il compte le faire avorter en le compliquant de maniere a le rendre
moins acceptable. 11 est d'autant plus probable q u 'il en soit ainsi qu'il m'a
dit que Ies dispositions de l'Angleterre au suj e t de la fusion malgre Ies as
sertions contraires de Monsieur Thouvenel, etaien t tout a fait incertaines
que l'Autriche sans doute y protesterait formelle ment.
J e vous prie . . .
(signe) Bismarck
• Arh. St. Buc., colecţia. Microfilme R.D. G., r. 3 1 , c. 73 4 - 736 (Deutsches Zentra.la.rchiv,
Geheimes Sta.a.ts-Archiv, Rep. 8 1 Consta.ntinopel X a., nr. 2 1, ·rnl.I) .
Copie St. Petersburg, 29 aprilie/ I I mai I 8 6 I

A I 97 7
Domnule baron ,
PRINŢUL Gorceakov mi-a arătat copia unei d epeşe pe care domnul

Thouvenel a adresat-o ducelui Montebello, pentru a -l informa de adeziunea
cabinetului de la Tuileries la principiul Unirii Principatelor Dunărene, adop
tat de Poartă. El mi-a citit, totodată, instrucţiunea pe care o va trimite con
telui Kiseleff şi al cărei conţinut baronul Budberg v a fi însărcinat să-l comu
nice Excelenţei Voastre. Acest document urmînd să ajungă la Berlin în ace
laşi timp cu prezentul raport, mă abţin de a-l analiz a şi mă limitez să rapor
tez observaţiile verbale cu care prinţul Gorceakov a însoţit comunicarea
pe care mi-a făcut-o.
Excelenţa Voastră veţi găsi că această instrucţiune tratează chestiunile
prealabile, de a şti dacă Unirea, odată realizată, va fi posibil de a o abroga
la expirarea domniei lui Cuza şi dacă ea nu va antrena, în mod necesar, in
stalarea unui prinţ străin şi a unei dinastii ereditare în Principatele Unite .
D upă ce m-a încunoştinţat, prinţul Gorceakov m-a invitat să arăt Exce
lenţei Voastre că guvernul rus nu înţelege nicidecum să formuleze o opinie
nestrămutată, nici asupra măsurilor sancţionate de Poartă cu asentimentul
cabinetului de la Paris, nici asupra chestiunilor secundare aferente, că, dim
potrivă, el nu vrea decît să supună aprecierii domnului Thouvenel toată
importanţa inovaţiilor care urmează să fie făcute dispniţiilor Tratatului de
la Paris. El a adăugat că, după opinia sa personală, ar fi fost mai urgent de
a îmbunătăţi organizarea actuală a Principatelor decît de a o supune unei
remanieri a cărei evoluţie n-ar putea fi controlată şi al cărei efect ar fi ilu
zoriu să-l consideri revocabil.
Este posibil, fără îndoială, ca instrucţiunea pe care o va primi domnul
Kiseleff să fie scrisă potrivit vederilor care tind, în ultimă instanţă, de a
consolida statul român şi de a instala o dinastie oarecare. Totuşi, întorsă
tura pe care prinţul Gorceakov o dădea raţionamentelor sale a trebuit să
mă facă să cred mai curînd că proiectul, susţinut de Franţa, nu-i convine,
sau că cel puţin îi pare inoportun, fără a considera că e potrivit a i se opune
direct, dar că contează (pe faptul) că îl va face să eşueze, complicîndu-1 în
aşa fel încît să-l facă mai puţin acceptabil. Este cu atît mai probabil că aşa
527
va fi, încît el mi-a spus că dispoziţiile Angliei privind chestiunea Unirii, în
ciuda afirmaţiilor contrare ale domnului Thouvenel, sînt complet incerte
şi că Austria, fără îndoială, va protesta în toată forma.
Vă rog . . .
(semnat) Bismarck
1 90
1 86 1 mai 2 / 1 4., Berlin. Instrucţiuni ale lui A. Schleinitz către ministrul pleni
potenţiar prusian Ia Constantinopol, R. Goltz, privind poziţia Prusiei în ches
tiunea Unirii depline a Principatelor; poziţia Rusiei şi Austriei în aceeaşi
chestiune.
No. 49
Vertraulich Berlin, den 1 4 . Mai 1 86 1
AUS MEINER in Franzosischer Sprache redigirten Depesche Ko. 48

von heute werden Euere Hochgeboren entnommen haben, dass wir den
von der Pforte in Bezug auf eine Modification der Convention von 1 9ten
August 1 858 gemachten Vorschlăgen zugestimmt haben. Wenn diese Zustim
mung einen etwas allgemein und mit Zuriickhaltung gefassten Ausdruck
gefunden hat, so lag dies nicht in irgend welchen Bedenken, welche wir etwa
mit Riicksicht auf den Zustand der Donau-Fiirstenthiimern gegen Massregeln
năehrten, deren Ausfiihrung die vollige Union dieser Lănder voraussichtlich
zur Folge haben wiirde, sondern es lagen <lazu andern theils formelle, theils
der allgemeinen Politik entnommene Grunde vor.
Es Iiegt auf der Hand, dass der in der bergten Angelegenheit zu fassende
Beschluss der Măchte in feierlicher Form entweder durch ein Protokoll oder
durch eine Convention constatirt werden miisste. An diesem internationalen
Akte Theil zu nehmen, wiirde ohne Zweifel die Sardinische Regierung ver
langen ; vom Standpunkte des Rechtes liesse sich ihr, als der l\Iitunterzeich
nerin des Pariser Friedens und der betreffenden Convention eine solche Theil
nahme auch wohl nicht fiiglich verweigem. Aber formelle Schwierigkeiten
wiirden in dieser Beziehung entstehen wegen des neuen von dem Konig Victor
Emanuel 1 angenommenen Titels, den ausser England bisher noch keine
Grossmacht anerkannt hat, und wollte sich auch deshalb das Turiner Ca
binet zu irgend einem Auskunftsmittel bequemen, so wurde er dennoch sehr
fraglich bleiben, ob O sterreich und Russland, welche beide ihre diplomati
schen Beziehungen mit Sardinien abgebrechen haben, Neigung zeigen sol
Iten, darin zu willigen.
Sollte man aber auch iiber diese Schwierigkeit hinfort kommen, indem
man etwa Sardinien einfach zu der Conferenz nicht zuliesse, was immer hin
vom Standpunkte des internationalen Rechts nicht unbedenklich wăre, so
bliebe <loch noch die Frage, an welchem Ort die Conferenz zusammenzu
treten hătte. Die Pforte nimmt offenbar an, dass dies in Constantinopel ge
schehen miisse, denn sie fordert die Măchte auf, ihre dortigen Reprăsen-
tanten mit Instruction zuversehen . Ob Frankreich dieselbe Auffassung hat,
528
vermag ich zwar zur Stunde noch nicht bestimmt anzugeben, indess werden
Eure Hochgeboren aus cler Ihnen mit heutiger Expedition iibersandten De
pesche des Herrn Thouvenel an den Prinzen La Tour d'Auvergne vom 1 "
dieses Monats ersehen, clas ander betreffenden Stelle derselben davon die
Rede ist, die Măchte zu einer Conferenz zu vereinigen, nicht aber davon,
deren Repi;ăsentanten zu einer Verstăndigung mit cler Pforte zu ermăchti
gen. Bisher hat die Conferenz wegen cler Donaufiirstenthiimer in Paris getagt ;
dort ist auch die Doppelwahl des Fiirsten Couza genehmigt.
Wie sich aus den in Eurer Hochgeboren wrtraulichen Berichte :\"o. 90
vom 5. voriges Monats wiedergegebenen Ăusserungen des Fiirsten Labanoff
schilessen lăsst, scheint Russland j edenfalls Paris von Constantinopel den
Vorzug geben zu wollen. \Vir unsererseits haben keine Veranlassung in diesem
Punkte von vomherein der einen oder der anderen l\facht entgegenzutreten
und ich habe es auch deshalb vermieden, denselben in meiner ostensiblen
Depesche an Eure Hochgeboren zu erwăhnen.
Was nun die Riicksichten der allgemeinen Politik betrifft, so ist die
Frage cler Union der Donaufiirstenthiimer - und u� diese handelt es sich
ohne Zweifel hier - in erster Linie fiir Russland und Osterreich vom grossten
Interesse.
Das Petersburger Cabinett hatte, wie Eurer Hochgeboren bekannt, sich
schon friih er gegen die Opportunităt der in dem Memoire des Fiirsten Couza
gemachten Vorschlăge ausgesprochen. Bei diesem Standpukte scheint es auch
j etzt noch beharren zu wollen, denn nach einer telegraphischen Mitteilung
des Herrn von Bismarck stand Fiirst Gortchakoff im Begriff, in einer an
die Russischen Vertreter bei den grossen Hofen gerichteten Depesche zu
entwickeln, class die von der Pforte vorgeschlagene Vereinigug der Ministe
rien und der Kammern von Bukarest und J assy aud dem Grunde sich auf
die Lebenszeit Couza's nicht beschrănken, sondem unumgănglich eine dauernde
sein und zur Einsetzung eines fremden Fiirsten fiihren werde. Russland scheint
der Vereinigung daher fur jetzt nicht giinstig zu sein, ohne dies
indress direct aussprechen zu wollen.
Die Intentionen des Wiener Cabinets sind uns zur Zeit noch nicht be
kannt ; und wenn wir auch Grund haben anzunehmen, dass dasselbe von
seiner friiheren schroffen Stellung gegen die Union der Fiirstenthiimer neu
erdings einigermassen zuriickgekommen ist, so erheischt es ebenso unser
Interesse, seine desfallsigen Ăusserungen zunăchst abzuwarten, als wir \\·erth
darauf legen miissen, nicht in entschiedenen Gegensatz zu den Auffassungen
des St. Petersburger Hofes zu gerathen.
Wenn die Ereignisse einen der Durchfiihrung der Union in den Donau
fiirstenthiimern giinstigen Verlauf genommen haben, und wenn sich hoffen
lăsst, dass damit eine krăftige und lebensfăhige Regierung dort begriindet
und das Wohl jener Lănder bef6rdert werden werde, so liegt es sicher nicht
in cler Absicht Preussens eine derartige Entwickelung storend zu unterbrechen ;
vielmehr konnen wir nur wiinschen, dass die Bevolkerungen an der unteren
Donau in vollem Masse der Friichte theilhaftig werden, welche die Fiirsorge
cler Măchte durch zweckmăssige Einrichtungen ihnen zuzusichern bestrebt
war. Die Konigliche Regierung wird daher ihrerseits die allseitige Annahme
des von der Pforte gemachten Vorschlăge nur wiinschen konnen, wenn aber
6sterreich und Russland in dieser Beziehung anderer Ansicht sind oder wenn
529
ihre desfallsigen Ansichten nicht fiir die Aufgabe Preussens erachten, wegen
der Donaufiirstenthiimer-Frage seine so wichtigen Beziehungen zu alten
Verbiindeten entweder zu storen oder dieselben zur Bef6rderung des Un
friedens ausbeuten zu lassen.
Vorstehende Bemerkungen, welche lediglich zur Orientierung Eurer Hoch
geboren bestimmt sind, ersuche ich Sie als ganz vertrauliche ansehen zu
wollen.
Schleinitz
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme R.D.G„ r. 3 1 , c. 7 17- 722 (Deutsches Zentralarchi'r,
Geheimes Staats-.-\rchi·r, Rep. 8 1 Constantinopel, X a, nr. 2 1, voi. I ) .
Copie
Nr. 4 9
Confidenţial Berlin, 1 4 mai 1 86 1
DIN DEPEŞA mea de astăzi nr. 4 8 , redactată în limba franceză, aţi

înţeles, Excelenţa Voastră, că noi am fost de acord cu propunerile făcute
de Poartă în legătură cu o modificare a Convenţiei din 1 9 august 1 858. Dacă
acest consimţămînt şi-a găsit o expresie cam generală şi oarecum reţinută,
aceasta nu s-a datorat unor rezerve pe care - tinînd seam3. de situatia ' Prin
cipatelor Dunărene, - noi le avem împotriva �nor măsuri, a căror îndepli
nire ar avea drept urmare, după cum se poate prevedea, unirea deplină a
acestor ţări, ci s-a datorat pe de o parte unor m:itive form3.le, iar în parte
unor motive de p:ilitică generală.
Este evident că, în problema amintită, hotărîrea care trebuie luată de
Puteri în formă solemnă ar trebui să fie consemnată fie printr-un protocol,
fie printr-o convenţie. Guvernul Sardiniei ar cere, fără îndoială, participarea
la acest act internaţional : din punct de vedere j uridic nu i s-ar putea refuza,
desigur, o asemenea participare, guvernul respectiv fiind cosemnatar al
Păcii de la Paris şi al convenţiei respective. Dar s-ar ivi greutăţi formale
în această privinţă din cauza noului titlu luat de regele Victor Emmanel 1,
titlu care, în afară de Anglia, n-a fost recunoscut pînă acum de nici o mare
Putere şi dacă guvernul din Torino ar vrea să recurgă la un mijloc de infor
mare în această privinţă, ar rămîne totuşi foarte problematic, dacă Austria
şi Rusia, care amîndouă au rupt relaţiile diplomatice cu Sardinia, ar trebui
să dovedească vreo înclinare de a aproba acest lucru.
Chiar dacă s-ar trece însă peste această dificultate, neadmiţînd pur şi
simplu Sardinia la Conferinţă, ceea ce, din punctul de vedere al dreptului
internaţional, este destul de grav, totuşi rămîne încă întrebarea în ce locali
tate va trebui să aibă loc Conferinţa. Poarta presupune, evident, că aceasta
trebuie să aibă loc la Constantinopol, întrucît ea a cerut Puterilor ca repre
zentanţii lor de acolo să fie dotaţi cu instrucţiuni. Dacă Franţa este de aceeaşi
părere, nu pot spune cu exactitate la ora actuală, acestea le veţi deduce Ex
celenţa Voastră din depeşa domnului Thouvenel către prinţul La Tour D'Au-
1 La 17 martie 186 1 parlamentul italian l-a proclamat pe Victor Emmanuel al Ii-lea rege
al Italiei ( 186 1- 1878) .
530
vergne, din data de 1 ale acestei luni, trimisă cu expediţia de astăzi, că la
locul respectiv este vorba despre faptul ca Puterile să se recunoască într-o
conferinţă, nu însă ca reprezentanţii acestora să fie împuterniciţi pentru o
înţelegere cu Poarta. Pînă acum, Conferinţa pentru Principatele Dunărene
s-a întrunit la Paris ; acolo s-a aprobat şi dubla alegere a principelui Cuza.
După cum se deduce din declaraţiile prinţului Labanov, redate în ra
portul confidenţial nr. 90 din 5 ale lunii trecute, se pare că Rusia preferă,
în orice caz, Parisul, faţă de oraşul Constantinopol. Noi, din partea noastră,
nu avem nici un motiv să ne opunem în acest punct, din capul locului, uneia
sau alteia dintre puteri, şi de aceea am şi evitat să amintesc acest lucru în
depeşa mea adresată Excelenţei Voastre, depeşă ce poate fi arătată.
Î n ceea ce priveşte consideraţiile de politică generală, problema Unirii
Principatelor Dunărene - şi despre aceasta este vorba, fără îndoială, aici -
este de cel mai mare interes în primul rînd pentru Rusia şi Austria.
Cabinetul de la Petersburg se exprimase dej a de mai înainte, după cum
este cunoscut Excelenţei Voastre, împotriva oportunităţii propunerilor făcute
în memoriul principelui Cuza. Se pare că şi acum se doreşte a rămîne la acest
punct de vedere, căci după o info1maţie telegrafică a domnului von Bismarck,
prinţul Gorceakov se află pe punctul de a dezvolta într-o depeşă adresată
reprezentanţilor Rusiei pe lîngă marile Curţi că unirea propusă de Poartă
în ce priveşte ministerele şi Camerele de la Bucureşti şi Iaşi, din principiu,
nu se limitează numai pe timpul vieţii lui Cuza, ci va fi în mod inevitabil
o unire de durată şi va duce la instalarea unui p1 inţ străin. De aceea Rusia
pare să nu fie, pentru moment, favorabilă Unirii, fără însă a voi să exprime
direct acest lucru.
Intentiile Cabinetului de la Viena nu ne sînt deocamdată cunoscute ;
şi dacă av'em motiv să presupunem că acesta şi-a schimbat de curînd oare
cum poziţia sa dură, de mai înainte, de a fi împotriva Unirii Principatelor,
atunci chiar interesele noastre cer să aşteptăm mai întîi declaraţiile sale în
această privinţă, întrucît noi trebuie să punem preţ pe faptul de a nu ajunge
în opoziţie netă cu părerile Curţii de la Petersburg.
Dacă evenimentele au luat un curs favorabil realizării L'nirii Principa
telor Dunărene şi dacă se poate spera că prin aceasta acolo se va forma un
guvern puternic şi viabil şi că se va promova bunăstarea acelor ţări, atunci,
în mod sigur, nu este în intenţia Prusiei să întrerupă o astfel de evoluţie ;
mai curînd noi putem să dorim ca popoarele de la Dunărea de Jos să aibă
parte pe deplin de roadele pe ca1 e grija Puterilor s-a străduit să le asigure
printr-o organizare corespunzătoare.
De aceea, guvernul regal de partea sa nu poate decît să dorească accep
tarea de către toate părţile a propunerilor făcute de Poartă, dacă însă Aus
tria şi Rusia sînt de altă părere în această chestiune, sau dacă părerile lor
eventual nu coincid, atunci noi nu putem considera ca o sarcină a Prusiei
ca, din cauza problemei Principatelor Dunărene, să-şi tulbure relaţiile sale
atît de importante faţă de vechii aliaţi sau să permită a fi exploatate spre
promovarea discordiei.
Observatiile de mai sus, care sînt destinate exclusiv orientării Excelentei
Voastre, vă 'rog, Excelenţă, să le conside1 aţi strict confidenţiale. '
Schleinitz
531
1 91
1 86 1 mai 2/14, Berlin. Depeşa lui A. Schleinitz către R. Goltz, privind poziţia
Porţii în chestiunea Unirii Principatelor. î n anex ă : Copia unei instrucţiuni
a ministrului afacerilor externe al Porţii, Ali paşa, datată 1 86 1 aprilie 1 9 /mai
1 , (Constantinopol), adresată ministrului plenipotenţiar otoman la Berlin,
Aristarchi bei, în legătură cu memoriul lui Al. I. Cuza pentru definitivarea
Unirii.
No 4 8 Berlin , l e 14 Mai 1 86 1
1Ionsieur l e Comte,
L'ENVOYE de Turquie vient de me communiquer la depeche ci-jointe

en copie en date du 1 •r Mai, par laquelle la Sublime Porte nous fait connaître
sa maniere de voir relativement a certaines modifications de la Convention
du 1 9 Aout 1 858 dont le Prince Couza avait dans le temps signale l'oppor
tunite dans un memoire adresse au Capukchaya des Principautes unies de
Moldavie et de Valachie. En vertu de ces modifications Ies deux Ministeres
et Jes deux chambres devaient etre reunis, le comite central de Fockschani
qui apres cette reunion n 'aurait plus de raison d'etre, devait etre aboli, et
la loi electorale devait subir une reforme qui accorderait a de nouvelles ca
t egories de personnes le droit d' elire Ies deputes.
La Sublime Porte, prenant en consideration l'etat des choses tel qu'il
a ete cree a la suite de la double election du Prince Couza, exprime l'avis
que la concentration du pouvoir executif et du pouvoir legislatif dans Ies
deux Principautes est devenu un besoin reel ; elle est prete a y consentir
pour la periode du regne de l'Hospodar actuel. Quant a la loi electorale, tout
en faisant ses reserves contre une extension abusive du droit d'election, le
gouvernement ottoman est dispose a accueillir un nouveau projet que le
Prince aurait a soumettre a son approbation ainsi qu'a celle des Puissances
garantes.
C'est avec le plus vif interet, Monsieur le Comte, que nous avons pris
connaissance de cette ouverture et nous n e pouvons que feliciter sincerement
le gouvernement du Sultan d'avoir pris l'initiative dans une affaire qui
en sa qualite de Suzerain devait le preoccuper en premiere ligne, et qui n'a
pas non plus manque d'attirer depuis quelque temps notre serieuse attention .
Je n'hesite donc pas a Vous faire connaître des a present l'impression fa
vorable que Ies propositions contenues dans la depeche d'Aali Pacha ont
produite sur le gouvernement du Roi. Toutefois comme il s'agit ici de modi
fications a apporter a une convention conclue entre plusieurs puissances, j e
ne saurais m'expliquer definitivement a cet egard, avant d e m'etre consulte
prealablement avec Ies autres co-signataires.
En Vous engageant, Monsieur le Comte, a Vous prononcer dans le sens
de ce qui precede envers Monsieur le Ministre des Affaires Etrangeres, j e
saisis cette occasion de Vous reiterer l'assurance d e ma consideration l a plus
distinguee.
Schleinitz
532
(Anexa)
Copie
A 1 939 Sublime-Porte, le 1 er mai 1 86 1
Monsieur l'Envoye,
J'ai l'honneur de Vous envoyer ci-joint, copie d'un memoire remis, il

y a quelque temps, a la Sublime Porte de la part du Prince Couza, Hospodar
de Moldo-Valachie.
Ce document contient un expose tres detaille des difficultes que l'ad
ministration des Principautes rencontre par le fait de la position que leur
Constitution actuelle leur a creee, et cherche a demontrer I'urgence d'y
introduire des modifications d'une nature a consolider l'ordre et a develop
per la prosperite dans ce pays.
L'organisation qu'il s'agit de reformer, est l'ceuvre d'une entente commune ;
la modification en doit etre, par consequent, l'objet d'un nouvel accord entre
Ies Puissances signataires de la Convention de Paris du 1 9 Aout 1 858.
La Sublime Porte, comme Puissance suzeraine, est en devoir d'appeler
l'attention des grandes Puissances garantes sur cette affaire et de leur cx
primer en meme temps le point de vue sous lequel Elle l'envisage.
Les reformes que le Prince Couza desire voir adoptees, touchent Ies
trois points principaux de la Co;::titution des Principautes Unies, sa,·oir :
la loi electorale, l'union des deux Ministeres et des deux Assemblees.
Tout le monde sait quel a ete dans !'origine le sentiment du Gouverne
ment Imperial a l'egard de l'union des deux provinces. Nous avons toujours
combattu ce principe, parceque nous le croyions herisse de difficultes, et
nous n'avons pas manque de prevoir et de predire ce qui arrive aujourd'hui
des le moment ou la double election de l'Hospodar actuel a eu lieu. Nous
pensons maintenant avec le Prince Couza, qu'une fois cette double election
reconnue et admise, le mecanisme de l'administration, tel qu'il a ete etabli
par la dite Convention , ne peut plus fonctionner d'unc maniere satisfaisante
et qu'il faudra chercher a l'adapter aux circonstance presentes.
Quant a la nature des reformes a adopter nous croyons que la reunion
des Assemblees et des l\finisteres et en consequence l'abolition du Comite
Central de Focshani seraient Ies premiers points a regler. Toutefois, la posi
tion de l'Hospodar etant exceptionnelle et viagere, cette derogation au prin
cipe fondamental devrait egalement avoir le meme caractere, c 'esta <lire
l'acte, par lequel on Ies consacrerait devrait clairement et explicitement
stipuler la conservation du principe dont il s'agit et declarer ces chan
gements concedes pour la duree de l'union des deux Hospodarats dans la
personne du Prince Couza. C'est la condition sine qua non de notre adhesion .
Pour ce qui est de la modification des lois electorales, ce point nous
semble exiger beaucoup de prudence et de reflexion . L'education constitu
tionnelle de ces contrees n'est pas encore accomplie. Si, avec !'element con
servateur dont Ies Assemblees se trouvent composees, on ne parvient pas a
y faire regner ce calme et ce desinteressement, sans lesquels Ies institutions
de ce genre ne peuvent amener que l'agitation et l'anarchie, si cet element
qui est considere partout ailleurs comme celui d'ordre et de conservation,
met en Moldo-Valachie tant d'entraves a la marche des affaires et a l'ame
lioration de l'etat social des populations, quel serait le cas, quand on ouvri-
533
rait Ies portes des Assemblees a un parti dont Ies principes politiques ne ten
dent a rien moins qu'a bouleverser tout ce qui existe et a y substituer la
revolution ? Nous avons eu I' exemple dans Ies Divans ad hoc, nous nous rap
pelons bien qu'ils se sont occupes de toute autre chose que de l'objet pour
lequel ils avaient ete convoques. D'un autre cote Ies inconvenients signales
dans le memoire en question, nous paraissent meriter la plus serieuse at
tention et nous serions d'avis de deferer au Prince de confectionner et de
presenter a l'approbation de la Sublime Porte et des Puissances garantes
des modifications qui seraient j ugees strictement necessaires, tout en lui
recommandant de t âcher, d'eviter Ies ecueils que nous venons de signaler.
11 est bien entendu que si, d'une part, la Sublime Porte se montre aussi
disposee a faire tout pour mettre le Gouvernement local et interieur des
Principautes en etat de repondre aux besoins et interets de leurs habitants,
Elle se croit, de l'autre, fondee en droit d'attendre de la parte de ce Gouver
n ement, dans toutes Ies questions exterieures une conduite conforme a la
politique generale de l'Empire dont la Moldavie et la Valachie font parties
integrantes, ainsi qu'un respect religieux pour la position que Ies traites
existants lui ont assignee.
11 nous semble egalement urgent de determiner d'une maniere claire
et nette Ies moyens destines a rarnener le dit Gouvernement dans Ies voies
de ses devoirs, si jamais il venait a Ies meconnaître.
D'ordre de Sa Majeste Imperiale, j e vous invite a communiquer cette
depeche a Monsieur le Ministre des Affaires Etrangeres de Sa Majeste le Roi
de Prusse et a lui <lire que nous sommes prets a nous entendre sur Ies bases
sus-indiquees avec Messieurs Ies Representants des Hauts Gouvernements
garants, aussitât qu'ils y auront ete autorises par leurs Cours respectives.
(signe) Aali
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme R.D.G„ r. 3 1, c. 709 - 7 16 (Deutsches Zentralarchi·r
Historische Abteilung II, Merseburg, Rep. 8 1, Constantinopel, X a, nr. 2 1, voi. I, 186 1),
Nr. 48 Berlin, 14 mai 1 86 1
Domnule conte,
PLENIPOTENŢIARUL turc mi-a comunicat depeşa anexată în copie,

din data de 1 mai, prin care Sublima Poartă ne face cunoscut punctul ei
de vedere referitor la anumite modificări ale Convenţiei din 1 9 august 1 858,
a căror oportunitate principele Cuza a semnalat-o, la timp, într-un memoriu
adresat capuchehaiei Principatelor Unite Moldova şi Valahia. I n virtutea
acestor modificări, cele două guverne şi cele două Camere ar trebui să se
unească ; Comitetul Central de la Focşani, care după :i.ceastă unire nu ar
mai avea sens să existe, ar trebui desfiinţat şi legea electorală ar suferi o
reformă care ar acorda unor noi categorii de cetăţeni dreptul de a alege de
putaţi.
Sublima Poartă, luînd în consideraţie starea de lucruri care a fost creată
în urma dublei alegeri a principelui Cuza, îşi exprimă părerea că concentrarea
puterii executive şi a puterii legislative în cele două Principate a devenit
-0 n ecesitate reală ; ea este dispusă să cadă de acord, pentru perioada domniei
534
actualului domnitor. Cît priveşte legea electorală, făcînd rezervele sale contra
unei extinderi abuzive a dreptului electoral, guvernul otoman este dispus
să primească un nou proiect, pe care principele il va supune aprobării,
precum şi aprobării Puterilor garante.
Cu cel mai viu interes am luat cunoştinţă, domnule conte, de această
propunere şi noi nu putem decît să felicităm în mod sincer guvernul sultanu
lui de a fi luat iniţiativa într-o afacere care, în calitatea sa de suzeran , tre
buie să-l preocupe în primul rînd şi care a atras de cîtva timp atenţia noastră
în mod serios. Nu ezit deci de a vă face cunoscut în prezent impresia fa
vorabilă asupra guvernului regal (prusian) produsă de propunerile cuprinse
în telegrama lui Ali paşa. Totuşi, cum aici e vorba de modificări ce trebuie
aduse unei convenţii încheiate între mai multe Puteri, n-aş putea să mă explic
definitiv, înainte de a mă consulta în prealabil cu alţi cosemnatari.
Invitîndu-vă, domnule conte, de a vă pronunţa în sensul celor de mai
sus faţă de domnul ministru al afacerilor extern e, profit de această ocazie
pentru a vă reînnoi asigurarea celor mai distinse consideraţiuni.
Schleinitz
(Anexă)
Copie
A 1 939 Sublima Poartă, 1 mai 1 8 6 1
Domnule ministru plenipotenţiar,
Am onoarea de a v ă trimite alăturat copia unui memoriu remis acum

cîtva timp Sublimei Porţi, din partea principelui Cuza, domnitorul Moldovei
si Valahiei.
' Acest document conţine o expunere foarte detaliată a dificultăţilor pe
care administraţia Principatelor le întîmpină datorită situaţiei pe care le-a
creat-o actuala lor constituţie şi caută să demonstreze necesitatea urgentă
a introducerii unor modificări menite să consolideze ordinea şi să asigure
prosperitatea în această ţară.
Organizarea pe care trebuie să o reformeze este opera unei înţelegeri
comune ; modificarea trebuie să fie, în consecinţă, obiectul unui nou acord
între Puterile semnatare ale Convenţiei de la Paris din 1 9 august 1 858.
Sublima Poartă, ca Putere suzerană, este gata să atragă atenţia marilor
Puteri garante asupra acestei chestiuni şi să exprime în acelaşi timp punctul
ei de vedere.
Reformele pe care principele Cuza doreşte să le vadă adoptate se referă
la trei puncte principale ale Constituţiei Principatelor Unite : legea electorală,
unirea celor două guverne şi a celor două Adunări.
Toată lumea ştie care a fost la început sentimentul guvernului imperial
faţă de Unirea celor două ţări. Noi am combătut totdeauna acest principiu,
deoarece noi l-am considerat plin de dificultăţi şi noi n-am neglij at să pre
vedem şi să prevestim ceea ce se întîmplă astăzi, din momentul cînd a avut
loc dubla alegere a domnitorului actual. Noi credem acum, împreună cu
principele Cuza, că odată recunoscută şi admisă această dublă alegere, me
canismul administrativ, aşa cum a fost stabilit de sus-zisa Convenţie, nu mai
535
poate să funcţioneze într-o manieră satisfăcătoare şi că va trebui să se
încerce a-l adapta la împrej urările actuale.
Cît despre natura reformelor ce urmează să se adopte, considerăm că
unirea Camerelor şi ministerelor şi în consecinţă abolirea Comisiei Centrale
de la Focşani ar fi primele puncte ce trebuie reglementate. Totuşi, poziţia
domnitorului fiind excepţională şi pe viaţă, această derogare de la principiul
fundamental ar trebui să aibă, de asemenea, acelaşi caracter, adică actul
care le va consacra ar trebui să stipuleze explicit şi cu claritate păstrarea
principiului de care este vorba şi să declare aceste schimbări ca admise pe
durata Unirii celor două domnii în persoana principelui Cuza. Este condiţia
.sine qua non a adeziunii noastre.
În ce priveşte modificarea legii electorale, nouă ni se pare că această
problemă reclamă multă prudenţă şi reflecţie. Educaţia constituţională a
acestor ţinuturi nu este încă desăvîrşită. Dacă cu elementul conservator
care formează componenţa Camerelor nu se aj unge la instalarea acelui calm
şi acelei dezinteresări fără de care instituţiile de acest gen nu pot aduce cu
sine decît agitaţia şi anarhia, dacă acest element, care este considerat peste
tot ca un element de ordine şi de stabilitate, în Moldo-Valahia pune atîtea
piedici în mersul treburilor şi în ameliorarea stării sociale a populaţiilor,
care ar fi situaţia atunci cînd s-ar deschide porţile Adunărilor unei partide
ale cărei principii politice nu tind decît să răstoarne tot ce există şi să-i sub
stituie revoluţia ? Am avut exemplu în Divanurile ad-hoc, ne amintim bine
că ele s-au ocupat de cu totul altceva decît de scopul pentru care fuseseră
convocate. Pe de altă parte, inconvenientele semnalate în memoriul în ches
tiune ni se pare că merită cea mai mare atenţie şi noi am fi de părere să cedăm
principelui sarcina de a elabora şi de a prezenta spre aprobare Sublimei Porţi
şi Puterilor garante acele modificări care ar fi considerate strict necesare,
recomandîndu-i să încerce a evita primejdiile pe care noi le-am semnalat.
Bineînţeles că dacă, pe de o parte, Sublima Poartă se arată atît de dis
pusă de a face totul pentru a pune guvernul local şi intern din Principate
în situaţia de a răspunde nevoilor şi intereselor locuitorilor săi, pe de altă
parte. ea se consideră întemeiată în dreptul de a aştepta din partea acestui
guvern, în toate chestiunile externe, o conduită conform politicii generale
a Imperiului, din care Moldova şi Valahia fac parte integrantă, precum şi un
respect religios faţă de poziţia pe care tratatele existente i-au atribuit-o.
Mi se pare, de asemenea, urgent de a stabili în mod clar şi categoric
mijloacele menite a readuce numitul guvern la datoriile sale, dacă vreodată
le-ar nesocoti.
Din ordinul Maiestăţii Sale imperiale, vă invit să comunicaţi această
depeşă domnului ministru al afacerilor externe al Maiestăţii Sale regele Prusiei
şi să-i spuneţi că sîntem dispuşi să ne înţelegem asupra principiilor sus-in
dicate cu domnii reprezentanţi ai Î naltelor Puteri garante, de îndată ce ei
vor fi autorizaţi de Curţile respective.
(semnat) Ali
.536
1 92
1 86 1 mai 1 6/28, Londra. Telegrama lui A. Bemstorff către A. Schleinitz,

despre poziţia Angliei în chestiunea recunoaşterii Unirii definitive.
Abschrift
A. 2 1 69 London, den 28 Mai 1 86 1
GESTERN Lord J. Russell Depesche an Graf Goltz vom 1 0 dieses Mo

nats vorgelesen. Er stimmt den Vorschlăgen der Pforte wegen Vereinigung
der 1\foldo-Walachischen Kămmern und Ministerien und Abănderung des
Wahlgesetzes, bei, und ist auch mit der von Frankreich zuletzt vorgeschla
genen Form der Zustimmung der Măchte einverstanden. Eine Conferenz
scheint ohne Sardinien unmoglich. Die Einwilligung der Pforte ist ihm die
Hauptsache. Die Vereinigung halt er flir permanent, glaubt aber nicht, wie
Fiirst Gortchakoff, dass deshalb ein fremder Prinz in Zukunft notig sei.
(gezeichnet) Bernstorff
• Arh. St. Buc. , colecţia Microfilme R.D.G., r. 3 1,
c. 753 (Deutsches Zentralarchiv, Historische
Abteilung II :\Ierseburg, Rep. 8 1 Constantinopel, X-a, nr. 2 1, vol. 1).
Copie
A 2 1 69 Londra, 28 mai 1 8 6 1
IERI am citit lordului ] . Russell depeşa din 1 0 ale acestei luni către
contele Goltz. El aprobă propunerile Porţii cu privire la unirea Adunărilor
de deputaţi şi a ministerelor din Moldova şi Ţara Românească şi la modi
ficarea legii electorale şi este de acord, de asemenea, şi cu ultima formă pro
pusă de Franţa privind consimţămîntul Puterilor. Se pare că este imposibilă
o conferinţă fără Sardinia. După el, chestiunea principală este acordul Porţii.
Consideră actul Unirii ca fiind definitiv, nu crede însă, ca prinţul Gorceakov,
că de aceea ar fi necesar în viitor un prinţ străin .
(semnat) Bernstorff
1 93
1 8 6 1 iulie 7 / 1 9, Petersburg. Raportul (gerantului Legaţiei Belgiei la Peters
burg) , Auguste Vanloo, către A. Vriere, despre poziţia Puterilor garante faţă
de implicaţiile recunoaşterii de către Poartă a Unirii Principatelor pe timpul
vieţii domnitorului Al. I. Cuza.
No 99/ 1 42 Petersbourg, le 1 9 Juillet 1 8 6 1
::\fonsieur le Baron,
MONSIEUR l e Vicomte de Jonghe d'Ardoie m ' a remis a son depart
la gestion des affaires de la Legation ; j 'espere que Votre Excellence est con-
537
vaincue que j e ne negligerai rien pour Lui prouver tout mon zele et mon
devouement au interets du Gouvernement du Roi.
Dans un article communique au Journal de St Petersbourg (article
que Monsieur le Vicomte de Jonghe d'Ardoie a annexe a Sa depeche du 28
Juin No 9 1 / 1 29) le Gouvernement Imperial faisait connaître ses vues au
suj et de la question des Principautes Danubiennes. D'apres lui, Ies conces
sions faites par la Porte qui a reconnu l'union des Principautes pour la vie
durant du Prince Couza, ont modifie sensiblement la situation de ces Pro
vinces. L'union partielle et temporaire a laquelle le Gouvernement Turc
a consenti doit inevitablement mener a une union definitive et non seulement
dans l'avenir politique du pays, mais la condition sociale des Principautes
peut etre affectee par Ies proj ets de la Porte. L'reuvre des grandes Puis
sances, la convention du 7/ 1 9 Aout a subi des modifications et le Gouver
nement Imperial est d'avis que «nulle autre autorite que la Conference n'est
competente pour modifier ou pour abroger ce que la Conference a statue".
En presence de cette derogation formelle a la convention du 7/ 1 9 Aout
la Russie a donc insiste pour la reunion d'une conference et en effet des ne
gociations ont eu lieu a ce suj et entre Ies grandes Puissances. Jusqu'a present
ces negociations n 'ont pas abouti.
Ainsi que le dit l'article precite, ce que demande le Gouvernement Im
perial c'est que la situation des Principautes soit soumise a un examen
serieux, et que toutes Ies questions que soulevent Ies nouvelles concessions
de la Porte soient abordees franchement, examinees et resolues par la Con
ference. Tout ce que touche a l'avenir de la Moldavie et de la Valachie doit
etre discute et des garanties nouvelles doivent etre adoptees par Ies Grandes
Puissances.
Le cabinet de Londres n 'est pas tout-a-fait de l'avis du Cabinet Impe
rial, il ne voudrait pas donner une si grande extensien ni une telle portee
aux deliberations de la Conference. Celle-ci se reunirait simplement pour
constater et sanctioner Ies nouvelles propositions de la Porte sans engager
l'avenir.
La France et la Prusse ne se sont prononcees formellement ni dans un
sens ni dans l'autre.
C 'est l'Autriche qui a souleve la veritable difficulte pour la reunion de
a Conference . Le Cabinet de Turin aurait le droit d'envoyer un represen
tant a cette conference, mais le Cabinet de Vienne s'oppose a y laisser figu
rer la Sardaigne en se fondant sur ce que l'admission d'un representant du
Roi Victor Emmanuel serait une reconnaissance implicite de nouvel etat de
choses en !talie. Ces susceptibilites ne sont pas partagees par le Gouveme
ment Imperial qui pense qu'il est possible d'eviter que cette admission n'im
plique la reconnaissance du Royaume d'Italie, et peut-etre le Cabinet de
St. Petersbourg parviendra-t-il a concilier toutes Ies opinions et tous Ies
interets. [ . . ] 1 •
.
geres et du Commerce Exterieur, Bruxelles, Correspondance Politique, Legations, Russie,
vol. 6/ 1, 186 1 - 1862, doc. 67).
538
Legaţia Belgiei Petersburg, 1 9 iulie 1 8 6 1
Nr. 99/ 1 42
Domnule baron,
DOM�uL viconte Jonghe d'Ardoie mi-a predat l a plecarea sa gira

rea afacerilor legaţiei ; sper că Excelenţa Voastră este convinsă că nu voi
neglij a nimic pentru a-i demonstra întregul meu zel şi devotamentul meu faţă
de interesele guvernului regelui.
Î ntr-un articol transmis (ziarului) „ Journal de St. Petersbourg" (ar
ticol pe care domnul viconte Jonghe d'Ardoie l-a anexat la depeşa sa din
28 iunie nr. 9 1 / 1 29) guvernul imperial îşi făcea cunoscute opiniile cu privire
la problema Principatelor Dunărene. Potrivit acestuia, concesiile făcute de
Poartă, care a recunoscut Unirea Principatelor pe durata vieţii principelui
Cuza, au modificat sensibil situaţia acestor provincii. Unirea parţială şi tem
porară la care guvernul turc a consimţit trebuie să ducă în mod inevitabil
la o unire definitivă şi nu numai viitorul politic al ţării, ci însăşi condiţia
socială a Principatelor poate fi afectată de proiectele Porţii. Opera marilor
Puteri - Convenţia din 7/ 1 9 august a suferit modificări şi guvernul impe
rial este de părere că „nici o altă autoritate, în afara Conferinţei, nu este
competentCt să modifice sau să abroge ceea ce Conferinţa a statuat".
Faţă de această abatere formală de la Convenţia din 7/ 1 9 august, Rusia
a insistat <leci pentru convocarea unei conferinţe şi într-adevăr au avut loc
negocieri în această chestiune între marile Puteri. Pînă în prezent aceste
negocieri nu au ajuns la nici un rezultat.
Ca şi numitul articol citat mai sus, ceea ce cere guvernul imperial este
ca situaţia Principatelor să fie supusă unui examen serios şi ca toate chesti
unile pe care le ridică noile concesii ale Porţii să fie abordate deschis, exa
minate şi hotărîte de Conferinţă. Tot ce se referă la viitorul Moldovei şi Va
lahiei trebuie discutat şi trebuie adoptate noi garanţii de către marile Puteri.
Guvernul de la Londra im este întrutotul de acord cu guvernul im
perial, el nu ar vrea să dea o amploare aşa de mare şi un astfel de răsunet
deliberărilor Conferinţei. Aceasta s-ar reuni pur şi simplu pentru a constata
şi sancţiona noile propuneri ale Porţii, fără să angaj eze viitorul.
Franţa şi Prusia nu s-au pronunţat formal nici într-un sens nici în altul.
Austria este aceea care ridică adevărata dificultate pentru reunirea Con
ferinţei. Guvernul de la Torino ar avea dreptul să trimită un reprezentant la
această conferinţă, dar guvernul de la Viena se opune să permită Sardiniei
Să fie reprezentată acolo, bazîndu-se pe faptul că admiterea unui reprezen
tant al regelui Victor Emmanuel ar fi o recunoaştere implicită a noii stări
de lucruri din Italia. Aceste susceptibilităţi nu sînt împărtăşite de guvernul
imperial, care crede că este posibil să se evite ca această admitere să implice
munoaşterea Regatului Italiei, iar guvernul de la St. Petersburg va reuşi
�te să concilieze toate opiniile şi toate interesele. [ . ] 1 • . .
Am onoarea . . .
1 Despre problema daneză.
539
1 94
1 8 6 1 iulie 1 4 /26, Petersburg. Raportul lui Auguste Vanloo către A. Vriere�

despre schimbarea intervenită în poziţia Austriei şi Rusiei în legătură cu reu
nirea Conferinţei Puterilor garante pentru recunoaşterea Unirii Principatelor.
Legation de Belgique Petersbourg, le 26 Juillet 1 86 1

No. 1 03/ 1 47
Monsieur le Baron,
DANS )IA D EP :ECHE du 1 9 de ce mois Xo 99/ 1 42 j 'ai fait part a Yotre

Excellence des difficultes qui s'opposaient a la reunion d'une conference
relative a la question des Principautes Danubiennes. J'apprends que toutes.
Ies difficultes sont sur le point d'etre aplanies. On ne doute pas que l ' Autriche
ne consente a faire sieger son representant dans la conference a cote d'un
representant du Royaume d'Italie, et le Cabinet de St Petersbourg vient
d'envoyer aujourd'hui meme des intructions prealables au Prince Labanoff.
instructions qui seront communiquees aux autres grandes puissances. Le
Prince Gortchakoff avait d'abord exprime le desir de voir cette conference
sieger a Paris ; il consent maintenant a ce qu'elle se compose des represen
tants des puissances signataires de la convention du 7/ 1 9 Aout a Constan
tinople.
Dans ces instructions le Ministre des Affaires Etrangeres insiste surtout,
dans l'interet des principes conservateurs, sur la necessite pour Ies puissances.
de porter a leur attention sur Ies changements qu'on veut introduire dans
la loi electorale des Principautes. Le Prince Couza doit etre charge de sou
mettre a la Conference un projet de revision de cette loi electorale.
Le Gouvernement Imperial desire aussi que dans trois ans une nouvelle
entente ait lieu entre Ies representants des grandes puissances relativement
a la situation des Principautes. [ . . ] 1. .
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Belgia, r. 26, c . 597- 599 (Ministere des Affaires Etran
geres et du Commerce Extfaieur, Bruxelles, Correspondance Politique, Legations, Russie .
voi. 6/ 1 186 1- 1862, doc. 68) .
Legaţia Belgiei Petersburg, 26 iulie 1 8 6 1

Nr. 1 03/ 1 47
Domnule baron,
Î N DEPEŞA mea din 1 9 ale acestei luni, cu nr. 99/ 1 42, aduceam Ex
celenţei Voastre la cunoştinţă dificultăţile care s-au ridicat (în faţa) reunirii
unei conferinţe referitoare la problema Principatelor Dunărene. Aflu că toate
aceste dificultăţi sînt pe cale de a fi îndepărtate. Nu se mai îndoieşte nimeni
că Austria va consimţi să trimită un reprezentant la Conferinţă, alături de
un reprezentant al Regatului Italiei, iar guvernul de la Petersburg a trimis
540
astăzi chiar instrucţiuni prealabile prinţului Lobanov, instrucţiuni ce vor fi
comunicate celorlalte Mari Puteri. La început prinţul Gorceakov îşi exprimase
dorinţa de a vedea această conferinţă convocată la Paris ; acum el consimte
ca ea să fie constituită din reprezentanţii Puterilor semnatare ale Convenţiei
din 7/ 1 9 august, la Constantinopol.
Î n aceste instrucţiuni, ministrul afacerilor externe insistă, mai ales, în
interesul principiilor conservatoare, asupra necesităţii ca Puterile să acorde
atenţie schimbărilor care se doreşte a fi introduse în legea electorală a Prin
cipatelor. Principele Cuza trebuie să fie însărcinat să supună Conferinţei un
proiect de revizuire a acestei legi electorale.
Guvernul imperial doreşte, de asemenea, ca în trei ani o nouă înţele
gere să se realizeze între Marile Puteri, referitor la situaţia Principatelor. [ ] 1• . . .
1 95
1 86 1 august 1 9/3 1 , Bucureşti. Raportul lui K. Eder către J. B. Rechberg,

redind o convorbire cu Al. I. Cuza pe tema necesităţii înfăptuirii Unirii.
No. 69 A Bucarest, 3 1 . August 1 8 6 1

Communique a Paris, Londre, Berlin, Petersbourg
par la depeche du 9 Septembre
Hochgebomer Graf,
GESTERN besuchte ich in Kotrotscheni den Fursten Couza, cler mich

anfangs weniger freundlich als dies sonst cler Fall, empfing, im Verlaufe des
Gesprăches aber seine gewohnliche Stimmung mir gegeniiber annahm.
Der Furst ăuBerte, daf3 nach den Nachrichten welche er erhalten, in
cler Furstenthiimer-Angelgenheit Schwierigkeiten von Seiten Russlands be
vorstehen.
„Wir", fuhr Fiirst Couza fort, „mussen die Union haben - il nous faut
l'union 1 - gestehen uns din Măchte die Union nicht zu, werden wir gezwun
gen, sie uns zu nehmen. DaB nach allen Hoffnungen, nach allen Zusagen,
nach cler Spannung in welcher <las Land j ahrelang gehalten wird, sich die
Sache in eine Reform des Wahlgesetzes auflose, ist eine Unmoglichkeit. Wenn
ich în rneinem Memoire von der Reform des \Vahlgesetzes sprach, geschah
dies nur gelegentlich - incidemment - um die vorhandenen Schwierigkeiten
anzudeuten. Der Zweck meines Memoires ist die Union, diese zugestanden,
sind alle andere Fragen nebensăchlich. \Vir wollen vor allen uns friedlich
entwickeln, uns organisiren, aus den seit ] ahren bestehenden provisorichen
Zustănden in definitive ftbertreten. Seit der Doppelwahl ist der gegenwărtige
Stand der Dinge im den Augen des Landes und im Wirklichkeit ein Provi
sorium, als solches unhaltbar. Im Vertrauen auf die Măchte, im Vertrauen
auf die gemachten Zusagen, habe ich unter tausend Schwierigkeiten diesen
Uibergangszustand festzuhalten mich bestrebt. Heute gibt man sich den An-
1 Despre situaţia din Italia meridională.
541
schein, meinem Ansuchen dessen eigentlicher Sinn clas Verlangen nach de
finitiven Zustănden, gerecht zu werden. ""elche ist die Lăsung die man vor
schlăgt ? Die Fortsetzung jenes Provisoriums auf drei Jahre. So werden
wir auf clas Feld cler Abenteuer 2 gedrăngt, auf uns angewiesen und gezwun
gen nur uns zu nrtrauen. lch bitte Sie cler kaiserlichen Regierung zu berich
ten, daB ich Ihnen gegeniiber crklărt, ich kănne nicht die Versammlungen
ohne die C"nion erăffnen. Der Zentralkommission liegt ein Entwurf vor,
hinsichtlich des Beschlul3es cler beiden Versammlungen, sich aus AnlaB cler
Bauernfrage (question rurale) zu vereinigen. lch babe bisher die Verhandlung
dieser Frage in Fockschani zuriikgehalten. Kann ich, dessen Wahl keinen
andern Bestandgrund als die l'nion hat, den BeschliiBen cler beiden Wahl
versammlungen uncl j enem cler Zentralkommission meine Sankzion verwei
gern ? "
Auf meiner Frage, welche Sprache cler franzăsiche Consul i n Bezug auf
die Angelegenheit dem Fiirsten gegeniiber fiihrt, entgegnete Fiirst Couza,
dal3 cler franzăsiche Consul ihm rathe, von dem Wege cler Legalităt nicht
abzuweichen, da nach seiner - des Consuls - persănlicher Uiberzeugung, bis
zum �Ionate Dezember, dem Zeitpunkt des Zusammentritts cler Kammern,
die C"nion eine abgemachte Sache sein wird.
Geruhen . . .
Ecler
• Arh. St. Buc. , colecţia :'.\licrofilme Austria, r. 3 19, c. 52i - 52 7 (Haus-, Ho!- und Staats
archi·• Wien, Politisches Archi·, XXX \"I I I , K. 1 1 1 ) .
E d . R . \ " . Bossy, L'.4. utriclte . . . , p. 326 - 327.
Kr. 69 A Bucureşti, 31 august 1 86 l

Comunicat la Paris, Londra,
Berlin, Petersburg prin
depeşa din 9 septembrie
Ilustre conte,
IERI am făcut o ,·izită la Cotroceni principelui Cuza, care la început

m-a primit mai puţin prietenos decît de obicei, însă în cursul convorbirii şi-a
re,·enit la tonul obişnuit faţă de mine.
Principele a arătat că, după ştirile pe care le are, în chestiunea Princi
patelor există dificultăţi din partea Rusiei.
„�oi", a continuat Cuza, „trebuie să avem Unirea - il nous faut l'union 1 ;
dacă Puterile nu ne-o recunosc, sîntem nevoiţi sit ne-o realizăm singuri. Dacă
după toate speranţele, după toate promisiunile, după toate încordările în
care este ţinută ţara de ani de zile, chestiunea (Unirii) se rezolvă printr-o
reformă a legii electorale, (această situaţie) este imposibil (de acceptat).
Dacă în memoriul meu am vorbit de reforma legii electorale, aceasta a fost
numai incidental - incidemment - , spre a arăta dificultăţile pe care le în
tîmpinăm. Scopul memoriului meu este să se recunoască Unirea ; toate cele-
I Aici şi în continuare în document, autorul acestuia redă în paralel şi unele expresii în

limba franceză, în care s-a purtat cmnorbirea.
547
!alte chestiuni .sînt secundare. Î nainte de orice, noi dorim să ne dezvoltăm
paşnic, să ne organizăm, să păşim din starea de provizorat în care ne aflăm
de ani de zile într-una definiti,·ă. De la dubla alegere, starea ac tuală a lucru
rilor a devenit în · ochii ţării şi în realitate un provizorat, care nu mai poate
dura astfel. Avînd încredere în Puteri, încredere în promisiunile făcute, m-am
străduit, în ciuda a o mie de greutăţi, să păstrez controlul asupra acestei
stări de tranziţie. Se încearcă astăzi să se dea impresia că mi se satisface
cererea, al cărei sens de fapt este dorinţa de (a se ajunge la) o stare defini
tivă. Care este soluţia care se propune ? Prelungirea provizoratului cu trei
ani. Astfel, sîntem nevoiţi (să păşim) pe calea aventurii 2, să ne întoarcem
spre noi înşine şi să ne încredem numai în noi înşine. Vă rog să raportaţi
guvernului imperial ( austriac) că am declarat faţă de dumneavoastră că
eu nu pot deschide Adunările fără Unire. l n faţa Comisiei Centrale se află
un proiect (de lege) legat de hotărîrea celor două Adunări de a se reuni
pentru dezbaterea chestiunii ţărăneşti (question rurale) . Pînă acum, am oprit
dezbaterea acestei probleme la Focşani. Alegerea mea neavînd altă motivaţie
decît ( înfăptuirea) Unirii, pot eu (oare) să refuz sancţiunea mea hotărîrilor
celor două Adunări Elective şi celei a Comisiei Centrale ? "
La întrebarea mea privind limbajul folosit faţă de principe d e către
consulul francez în legătură cu chestiunea (respectivă), principele Cuza mi-a
răspuns că consulul francez l-a sfătuit să nu se ahaU de pe calea legalităţii,
întrucît după com·ingerea lui personală - a consulului - pînă în luna de
cembrie, (deci pînă la) momentul intrunirii Camerelor, Cnirea v a fi un fapt
hotărît .
Primiţi . . .
Eder
1 96
1 86 1 august 3 1 /septembrie 1 2 , Petersburg. Raportul lui Auguste Vanloo

către A. Vriere, despre poziţia Puterilor garante în chestiunea recunoaşterii
Unirii definitive a Principatelor.
LCgation de Belgique Pet ersbourg, le 1 2 Septemb1 e 1 86 1

'.\o. 1 1 8/ 1 6 7
1Ionsieur le Baron,
]'Al E U l'honneur de donner a Yotre Excellence quelques details sur

Ies negociations qui ont lieu entre Ies Puissances a la suitP d'ouvertures fai
tes par la Russie relativement aux affaires des Principautes Danubiennes.
Votre Excellence sait sans doute que ces negociations n'ont pas encore about i
et que j usqu'a present Taccord n'a pu s'etablir entre Ies Cabinets pour la re-
union d'i.me Con ference. Cette question preoccupe beaucoup le Prince Gort
chakoff et l'on comprend aisement tout e l'importan ce qu'il y attache. On
În sensul de acţiune indr1!.znea�ă şi riscantă.
ti48
sait cc que la Hu�sie nut , otr plutot , cc qu'elle ne veut pas. Ses vues en ce
qui concern e les Principautes ont ete publiees d'une maniere explicite au mois.
de Juin dernier dans un art icle comrnunique du Journal de St. Petersbourg,
article dont le Duc de �Iontebdlo a cru pom·oir dire : Ce sont des ten ebres
lumineuses. Il est evident que le Cabinet de St. Petersbourg doit employe1
tous ses efforts a empecher l'union des Principautes sous un Prince etranger
or, dans l'union partielle ct t emporaire creee par les dernieres concessions de la
Porte il voit un achemincment vers cette union defin itive sous une dvnastie ·
etrangere, qu'il regarde comme contraire a ses interets. C' est donc sur ce
point qu'il appelle toute l'<>. ttention des Puissances et l'on supose qu'il ne desire
un e conference que pour �- t rouver des garnn ties contre les d<'.ngers qu'il
redoute.
Les vues de la France ne s'accordent nullcment a.vec celles de la Russie
et le Cabi11et de Paris a laisse pressentir que ses antecedents l'obligeraient a
favoriser l'union des Principautes sous un Prince etranger. Quant au Cabinet
de Londres, il considere cette unicn comme contrai! e aux decisions priscs par
Ies Puissances.
Le Cabinet Imperial a fermule ses prcposition s au sujet d'une Confe
rence dans un memoire qui porte la date du 1 2/24 Juillet.
Le Prince Gortchakoff avait propose la reunion d'une Confercncc a
Constantinople, mais pour menagc:- toute susccptibilite et evitu toute ques
tion d'etiquettc, il consent a r. e F s donner aux communications des repre
sentants des Puissances et de la Porte les formes sollennclles d'un e conference.
C' est de la i evision de la loi electorale des Principautes que les Puissances
auraient surtout a s'occuper. Le Cabinet Imperial desire expresscment que les
changcments a introduire dans cette loi soient elabores cn ccmmun p<!.r le
Prince Couza et par les pouvoirs qui sont Ies orga.nes legaux du pays. D'apres.
le Princc Gortchakoff ks opinions conservatriccs de ces pouvoirs permettent
de les consultcr sans danger.
Enfin le Cabinet Imperial, adoptant une idee emise par l'Ambassadeur
de Russie a Londres, a propose de laisser Ies chcses dan s le statu quo pour
ne repren dre la question quc dans trois ans.
Ces proposition s n 'ont p;'cS ete admises par la France et il y a quclques
jours des commun ications telegraphiques ont appris � u Prin ce Gortchakoff
que l\fonsieur de Thouven cl et Lord Cowley s'etaient mis d'<>..ccord sur Ies
points suivants : I . Adhesion a l'un ion administrat ive et legislative des Princi
patites limitec a 1::: vie du Prin ce Ccuza.
2. Celte adhesicn sera communiquee par nctes :-tu Gouvcmement Turc.
3 . Entente avec la Pe rl e sur le firman reJ.atif a ceae adhesion .
4 . Un projct de Joi elcctcrale sera presente 2.UX z.sscmblees reun irs, dans
la prochaine session conformement au protocole du 1 0 Juillet 1 858. Cettc loi
sera soumise a l'approbation de la Porte.
Cettc attitude clu C::i.binet de Paris a rnecont ente extrememcn t le Prince
Gortchakoff qui declare ne voir dan s Ies propositions de Monsieur de Thou
venel qu'un piegc tendu a la Turquie ct il n 'est pas douteux que cette ques
tion ne soit de nature a augmenter encore la froideur qui existe depuis quel
ques mois dans Ies relations entre la France et la Russie. C'est sans doute a
cette attitude de la France dans les ri egociations quc le Prince Gortchakoff
fasse surtout allusion quand il disail dernierement que c'est la faut e de l'Em
pereur Napoleon si la breche fait e aux bon s rapports avec la France s'<!.gran-
549
dit encore. Par contre, ces negociations rapprocheront un peu le Cabinet
Imperial du Cabinet de Vienne qui, de rnerne que la Prusse, accueille favo
rablernent toutes Ies vues de la Russie dans celte quest ion .
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Belgia, r. 26, c. 60 1 - 603 (Ministere des Affaires Etran
geres et du Commerce Exterieur, Bruxelles, Correspondance Politique, Legations, Russie,
·101. 6/ 1 , 186 1 - 1862, doc. 7 1 ) .
Legaţia Belgiei Petersburg, 1 2 sept embrie 1 8 6 1

Nr. 1 1 8/ 1 67
Domnule baron ,
AM AVUT onoarea srt dau Excelenţei \'oastre cîteva detalii asupra negoci
erilor care au loc între Puteri, ca urmare a propunerilor formulate de Rusia
relativ la treburile Principatelor Dunărene. Excelenţa Voastră ştie, fără în
doială, că aceste negocieri nu s-au terminat încă şi d pînă acum între gu
verne n u s-a putut stabili un acord în vederea com·ocării unei conferinţe.
Această problemă îl preocupă mult pe prinţul Gorceakov şi este uşor de înţeles
întreaga importanţă pe care el o acordă acestui lucru. Se şt ie ce vrea Rusia,
sau, mai degrabă ceea ce nu vrea. \' ederile sale în ceea ce pri,·eşte Principa
tele au fost făcut e publice, de o manieră explicită, în luna iunie trecută,
într-un articol publicat de (ziarul) „J ournal de St. Petersbourg" . articol despre
care ducele de Montebello a considerat că poate spune : Acesta este un întu
neric luminos. Este evident că guvernul de la St. Petersburg trebuie să depunr1
toate eforturile pentru a împiedica Cnirea Principatelor sub un prinţ străin
sau, într-o unire parţială şi temporară realizată de ultimele concesii ale Porţii,
el vede o înaintare spre această unire definitivă sub o dinastie străină, pe care
o priveşte ca opusă intereselor sale. Asupra acestui punct deci atrage el atenţia
Puterilor şi se presupune că el nu doreşte o conferinţă dccît pentru a găsi în
aceasta garanţii împotri,·a pericolelor de care el se t erne.
Opiniile Franţei nu se împacă deloc cu cele ale Rusiei şi guvernul de la
Paris a lăsat să se bănuiască că ant ecedentele sale l-ar obliga să favorizeze
Unirea Principatelor sub un prinţ străin . Î n ce priveşte guvernul de la Londra,
el consideră această Unire drept contrară hotărîrilor luate de Puteri.
Guvernul imperial şi-a formulat propunerile cu privire la o conferinţă
într-un memoriu care poartă data de 1 2/24 iulie.
Prinţul Gorceakov a propus întrunirea unei conferinţe la Constanti
nopol, dar, pentru a menaja orice susceptibilitate şi pentru a evita orice chesti
une de ceremon ial, el consimte să nu dea comunicărilor reprezentanţilor
Puterilor �i ai Porţii formele solemne ale unei conferinţe.
Puterile ar trebui să se ocupe mai ales de revizuirea legii electorale a
Principatelor. Guvernul imperial doreşte în mod expres ca modificările ce
urmează a fi introduse în această lege să fie elaborate în comun de principele
Cuza şi de autorităţile care constituie organele legale ale ţării. Potrivit prinţu
lui Gorceakov, opiniile conservatoare ale acestor autorităţi permit ca ele să
fie consultate fără pericol.
550
Î n :::. fîrşit , guvernul imperial, adoptînd o idee emisă de ambasadorul
Rusiei la Londra, a propus ca lucrurile să fie men ţini.;te în statu quo, pentru
ca problema să fie reluat ă numai peste trei an i.
Aceste propuneri nu au fost acceptate de Franţa, dar, în urmă cu cîteva
zile, comun icaţiile telegrafice l-au anunţat pe prinţul G,1rceakov că domnul
Thouvenel şi lordul Cowley s-au pus de 2. cord asupra următoarelor puncte :
I . Consimţămîntul pentru Cnire administrativă şi legislativă a Princi
patelor, limitată pe durata vieţii principelui Cuza.
2. Acest consimţămînt va fi comunicat prin note guvernului turc.
3 . Î nţelegere cu Poarta asupra firmanului referitor la acest consimţă
mîn t .
4 . l! n proiect <l e lege electorală va f i prezentat Adunării reunite la viitoa
rea sesiune, confm m protocolului din 1 0 iulie 1 858. Această lege va fi supusă
aprobării Porţii.
Această poziţie a guvernului de la Paris a nemulţumit într-o mare măsură
pe prinţul Gorceakov care declară că nu vede în propunerile domnului de
Thouvenel decît o cursă întinsă Turciei şi nu este îndoielnic că această chesti
une va fi de natură să sporească şi mai mult răceala care dăinuie de cîteva
luni în relaţiile dintre Franţa şi Rusia. Fără îndoială că la această poziţie a
Fran ţei în negocieri făcea prinţul Gorceakov mai ales aluzie cînd spunea, nu
de mult, că este greşeala împăratului Napoleon dacă breşa făcută în bunele
raporturi cu Franţa se măreşte şi mai mult . Din contră, aceste n egocieri
vor apropia puţin guvernul imperial de guvernul de la Viena care, la fel ca
P1 usia, primeşte favorabil toat e opiniile Rusiei în această chestiune.
Am onoarea . . .
1 97
1 86 1 octombrie 29/noiembrie 1 0, Petersburg. Raportul lui O. Bismarck către

ministrul afacerilor externe al Prusiei, A. Bemstorff, despre poziţia Rusiei,
Franţei şi Angliei faţă de situaţia Principatelor Unite; problema constituirii
unui Consiliu de Stat.
A 4 1 23
Abschrift St. Petersburg, 29. Oktober/ 1 0 . �ovember 1 86 1
EUER hohes Erlass vom 2-ten dieses, die Donat�fzirstenthumer betreffend,

habe ich die Ehre gehabt zu erhalten . Die Anlagen desselben waren dem
Fiirste G ortschakoff schon bekannt. Doch habe ich ihn zu einer Meinungs
ausserung nicht vermogen konnen . Er wich derselben mit <len Wortern aus,
dass die Vorschlăge der Grafen Goltz sehr gute Gedanken enthielten, wollte
sich aber auf eine Beurtheilung der Details nicht einlassen, weil eine solche
mit Sachkenntniss nur von dem Fiirsten Labanoff geliefert werden konne,
dem er nicht vorzugreifen vermoge.
Die Hauptschwierigkeit sei iibrigens dadurch erledigt, dass Couza auf
die Reform des Wahlgesetzes verzichtet habe. Auch eine Instruction an den
Fiirsten Labanoff, die ich eingesehen habe, scheint lediglich zum Vorlesen
bestimmt zu sein, da sie vermeidet eine klare Ansicht auszusprechen. Aus
551
den Berichten des. Fiirsten Labanoff, welche mir bei diese Gelegenhcit vor
gelegt wurden , entnahm ich, dass dessen Urtheile iiber die Vorschlăge des
Fiirsten Couza, vom 4-ten und 9-ten September mit denj enigen, was Graf
Goltz am Schlusse seines Berichtes vom 1 5 . Oktober ausspriicht, vollstăndig
iibereinstimm t ,
E r sieht in der Einrichtung eines Staatsrathes nach franzosischer Muster
und in den exorbitanten Attribut ionen fiir diese Behorde nur die Absicht fiir
revolutionaire Bestrebungen freie Hand gegen den Widerstand des Landtags
zu gewinnen.·
In seinein letzten Bericht e meldet Fiirst Labanow, dass Baron Pro
kesch telegraphische Instruction dariiber eingehalt habe, ob er in r;.emein
schaft mit Cetutti, erstens der Conferenz beiwohn en, zweitens das Protokoll
unterzeichnen konne. Den zweiten Theil der Anfrage nennt der Kaiserliche
Gesandte exces de precaution da gar keine Aussicht vorhanden sei, class es
z u einer Unterzeichnung komrnen werde. In demselben Berichte meldet
Fiirst Labarioff, dass Frankreich, England ihre, der Fnion bestimmenden
Erklărungcn , an. die Pforte abgegebcn, wire Graf dies Euerer Excellenz an-
·
·
· ·
gezeigt haf?�Ii. Wird.
Fii.rst G ortscbakoff kgte mir ţerner Berkhte des Baron Brunnow vor,
nach welchen. µas Englischc Kabjnet sich in Sachen der Donaufiirstenthiimer
n ich.t hien;·eii:;hend i.n teressiei-t findet, um abweichende Ansichten gegen
Frankreich gelten q z u machen, sondern fii.r seinen Anschluss an die Politik
des Letzteren von dies em gleic.he �achgiebigkeit auf anderen Gebieten er
wartet. Graf Russell scheine nur darauf Gewicht zu legen , dass dem mili
tărischen Einschreiten der Pforte \·orgebeugt werde, denn dasselbe wiirde
j edenfalls mit Kopfabschneiden wrbunden sein und dadurch Europăische
Intervention provociren .
(gezeichnet) Bismarck
• Arh. St. Buc„ c olec ţi a Microfilme R. D.G„ r. 32. c. H j - 1-1 7 ( Deutsches Zentralarchi ·r,
Geheimes Staats:_\rch�·r, Rep: 8 1 Constanti:1opel, X-a. pr. 2 1 . ·rnl. I I ) .
I .
A 4 1 23
Copie St . Pet ersburg, 29 octombrie/ I O noiembrie 1 86 1
AM AVFT onoarea s ă primesc scrisoarea Excelenţei Yoastrc din 2 ale

acestei luni, referitoare la Principatele Dunărene. Anexele acesteia îi erau
deja cun oscute prinţului Gorceakov. Totuşi, n-am putut să-l determin la un
schimb de păretL E l a ocolit aceasta cu cuvintele că propunerile contelui
Goltz coriţin : idedoarte bune, însă n-a vrut să facă aprecieri asupra detaliilor,
deoarece ai:;estea pot fi făcute numai de prinţul Lobanov, ca specialist al
problemei, · căruia el nu-i poat e lua înainte.
Principala greutate este, dealtfel, rezoh·ată prin aceea că Cuza a renunţat
la reforma legii electorale. Şi o instrucţiune către prinţul Lobanov, pe care
am văzut-o, .pare a fi destinată numai spre a fi cit ită, deoarece ea evită să
exprime o părere clară.
Din rapoartele prinţului Lobanov, care mi-au fost prezentate cu această
ocazie, am dedus că aprecierile acestuia asupra propunerilor principelui
552
Cuza, din 4 şi 9 s eptembr ie , concordă pe deplin cu a c elea pe care le exprimă
contele Goltz la sfîrşitul rapor tu lui său din 1 5 octombrie.
El vede în constituirea unui Con s iliu de Stat, duoă · m')delul franc ez ,
!"i Îh exorbitantele atribuţii ale acestei autorităţi num1i intenţia de a cîştiga

mînă liberă pentru tendinţele revoluţionare, împotriva rezistenţei parla
mentului.
Î n ul timul său rap:::ir t, prinţul Lobanov informează că baronul Prokesch
� r fi primi.t instrucţiune telegrafică asupra chestiunii : I . da c ă p:::i a te asista
i mpreună cu Cerutti la Conferinţă şi 2. dacă p oa t e să s�:nneze pr oto col ul .
A. doua pa rt e a î nt reb ării , plenipotenţiarul impe1 ial o numeşte exces de pre

<:auţie, în tr u c î t nu există nici o perspectivă că se va aj un ge la o semnare a pro
·( ocolului. În ac elaş i raport, prinţul Lobanov arată că Fran ţa şi Anglia au dat
Porţii declaraţii hotărîtoare privind Unirea, aşa cum nntele va fi arătat
E xc el en ţ ei Voas t re .
· Prinţul Gorc eako \ mi-a mai arăt a t apoi rapoartele baronului Brunov,
'
potd\'it cărora c ab in etu l englez nu est e suficient de interesat în problemele

Principatelor Dunărene, pentru a impune opinii divergent e faţă de Franţa ,
('i aşt eaptă de la aceasta, pentru ralierea sa la politica celei din urmă, aceeaşi
fle�îb ilitate în alte domenii. Contele Russell pire să pună mare preţ numa i pe
faptul de a preîntîmpina amestecul militar al Porţii, căci acesta ar fi, în orice
caz , legat de o tăiere a capetelor şi ar pro,·oca, prin ace1sta, o intervenţie
eurppeană.
(semnat) Bismarck
1 98
1 8 6 1 noiem brie 2/ 1 4 , Londra. Raportul secretarului de legaţie prusian Ia

Londra, Brandenburg, către A. Bernstorff, despre poziţia Angliei în chestiunea
rnirii Principatelor şi propunerea lui Al. I. Cuza de a se înfiinţa Consiliul de
Stat .în România.
:\o, 2 1 8
Du.n:h Feldjăger London , 1 4 November 1 86 1
Copia·
DA E S mir i m Laufe der Woch e nicht moglich war, den Grafen Russell,
<le.r erst krank und dann durch verschiedene Conseils in Anspruch genommen
'.\"ar; zu sprechen, hatt e ich ihm durch Monsieur Hammond die mir durch
Euer etc. hohen Erlass vom 2-ten November iibersandte Arbeit des Koniglichen
Gesandten zu Const'3.ntinopel, die N eugestaltung cler D 0na u fiirstenthiimer
betreffend, mit cler B i t t e einhandigen lassen , diese Mittheilung als eine ver
tro.uliche z u betrach ten, und von derselben vor unserer n ăch sten Entrevue
Kenntniss z u nehmen .
Lord Russel! hat mich darauf gestern in R ichm on d empfangen . Er sagte
mir, dass er im allegemeinen mit dem Inhalt des von dem Grafen Goltz aus
g-earbeiteten Promemoria's vollkommen einverstanden sei, wenn er auch
nicht ein Urtheil iiber alle darin enthaltenen Details aussprechen konne.
553
Inzwischen erhaltc er soeben ein Telegramm von Sir Henry Bulwer vom 1 5-ten.
wonach der tiirkische Minister der Commission den Firman vorgelegt hat,
welcher die Union der Donaufiirstenthiimer fiir das Leben des Fiirsten Couza
feststellt, und diese Angelegenheit so ziemlich zum Abschluss bringt. Lord Rus
sell las mir die telegraphische Depesche aus Constantinopel vor, welche ein
kurzes Resume des lnhaltes des Firmans enthiclt, der Euer etc. wahrschein
Iich vor Ankunft dicser Depesche auf directem 'Nege zugegangen sein wird.
Die Pforte hat, wie es scheint, auf das Verlangen nach ausserordentlichen
Garantien, die man hier entschlossen war, nicht zu bewilligen, verzichtet.
und stellt die Trennung der Fiirstenthiimer nach dem Ableben des Fiirsten
Couza als selbstverstăn dlich hin , ohne mit Zwangsmaassregeln zu diesem
Zwecke zu drohen .
Lord Russell schien mir durch den Inhalt dieser Depesche ,·ollkommen
befriedigt . Er sagte mir, was die in dem hohen Erlass vom 2-ten November
erwăhnte, von dem Fiirsten Couza beantragte Einfiihrung eines Staatsrathes.
betrifft, dass er heriiber Euer etc. Ansichten theile, und nichts gegen dieselben
erinnern, vorausgesetzt, dass seine Einfiihrung nicht gegen die Bestimmungen
der Convention vom 1 9 August verstossen.
Der russische Botschafter sagte mir gestern Abend, dass seine Regie
rung ihm das Promemoria des Grafen Goltz zugeschickt habe, und spr-ach
sich sehr anerkennend und bestimmend liber dasselbe aus.
(gezeichnet) Brandenburg
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme R.D.G., r. 32, c. 1"18- 1.50 (Deutsches Zentralarchiv
Geheimes Staats-Archiv, Rep. 8 1 , Constantinopel, X-a nr. 2 1 , voi. II).
Nr. 2 1 8 Londra. 14 noiembrie 1 86 1

Prin curier
Copie
DEOARECE în cursul săptămînii nu am avut posibilitatea să discut

cu contele Russell, care Ia început a fost bolnav şi apoi a fost ocupat cu dife
rite consilii, i-am înmînat, prin domnul Hammond, lucrarea plenipotenţiaru
lui regal din Constantinopol referitoare la noua organizare a Principatelor
Române - lucrare pe care mi-aţi trimis-o mie cu ordinul Dvs. din 2 noiembrie
cu rugămintea de a considera această comunicare ca una confidenţială şi de
a lua cunoştinţă despre ea înainte de apropiata noastră întrevedere.
Lordul Russell m-a primit după aceea, ieri, Ia Richmond. El mi-a spus
că , în general, este pe deplin de acord cu conţinutul memoriului redactat de
contele Goltz, chiar dacă nu poate pronunţa o apreciere asupra tuturor deta
liilor de acolo. Î ntre timp, tocmai a primit o telegramă de la Sir Henry Bul
wer, cu data de 1 5, conform căreia ministrul turc a prezentat Comisiei firmanul
care stabileşte l"nirea Principatelor Române pe timpul vieţii principelui Cuza
şi încheie oarecum această chestiune. Lordul Russell mi-a citit depeşa tele
grafică din Constantinopol, care cuprinde un scurt rezumat al conţinutului
firmanului, pe care Excelenţa Voastră probabil că l-aţi primit înainte de sosirea
acestei depeşe, pe cale directă. Poarta a renunţat, după cum se pare, Ia cererea
de garanţii extraordinare, în privinţa cărora se decisese aici să nu se aprobe. şi
554
consideră ca de la sine înţeleasă separarea Principatelor după moartea princi
pe lui Cuza, fără să ameninţe cu măsuri de constrîngere în acest scop.
Lordul Russell părea să fie pe deplin mulţumit cu conţinutul acestei
depeşe. El mi-a spus că în ceea ce priveşte introducerea unui Consiliu de Stat,
cerută de principele Cuza, amintită în înaltul ordin din 2 noiembrie, el lordul
Russell împărtăşeşte părerile Excelenţei Yoastre şi nu aminteşte nimic împc
triva acestora, presupunînd că introducerea acestui consiliu nu vine în contra
dicţie cu prevederile Convenţiei din 1 9 august .
Ambasadorul rus mi-a spus ieri seară că guvernul său i-a trimis memoriul
contelui Goltz şi s-a exprimat foarte favorabil şi precis referitor la aceasta.
(semnat) Brandenburg
1 99
1 86 1 noiembrie 7 / 1 9, Bucureşti. Raportul agentului politic şi consul general

al Franţei ]a Bucureşti, H. Ti1los, către Ed. Thouvenel, despre unele măsuri
în vederea proclamării Unirii definitive ; dorinţe exprimate de unii români
în sensul unirii întregului neam.
Agence et Consulat General de France dans

Ies Principautes-Unies de )foldavie et de \"alachie
Direction Politique
l\ o. 4 1 Bucharest, le 1 9 .\" ovembre 1 86 1
Elections Municipales a Bucharest
L'oJ>position a Monsieur Katargi
Monsieur Arsaki appele a Iassy
Proclamation de l' Union imminente
:VIonsiem le :.\Iinistre,
[ . ] 1 . CE QUI domine tout en ce moment, c'est la preoccupation

• •
<le l' Union. Monsieur le �1inistre des Affaires Etrangeres est venu me voir
hier pour m'annoncer que le Prince l'avait invite par le teiegraphe a venir
le trouver a Jassy, a l 'effet de s'entendre sur la conduite a tenir en presence
des retards de la Conference. )fonsieur Arsaki m'a dit qu'il etait impossible
de retarder la proclamation de l'Cnion au dela du terme legal fixe pour la
convocation des Chambres, c'est a dire, le premier dimanche du mois de
decembre prochain, attendu qu'apres le vote des Assemblees moldave et
,·alaque relatif a la necessite de reunir Ies deux Chambres pour !'examen de la
loi rurale, ii n'etait pas douteux que Ies Chambres ne prisent elles-memes
l'initiative de la poclamation de l' Cnion et que le Gouvernement se trou
wrait des lors deborde.
Je lui ai repondu que je ne meconnaissais pas Ies difficultes qui entou
raient le Prince, mais que je craignais qu'il ne se laissât trop aller a l'idee
que la proclamation de l'Fnion par lui, en dehors des Puissances, donnerait
beaucoup de popularite et de force a son Gouvernement, que rien dans la
555
marche des negociations a Constantinople ne dcn11ait lien de desespert'f de
l'Union, et que la proclamer Iui-meme etait abandonner un terrain sod.idc
pour en prendre un mouvant et dangereux ; que l'Cnion, d'ailleurs il le savait
aussi bien que moi, rencontrait de ncmbreux adversaires, surtout en Mol
davie, et froissait beaucoup d'interets ; qu'on n'avait rien fait pour la mettre
en pratique ; qu'a la veri te elle pouvait devenir une arme dangereuse' entre
Ies mains des adversaires du Gouvernement, mais que pioclarnee par lui,
elle pouvait devenir dangereuse pour lui-meme ; qu'a rnon sens, il etait donc
preferable d'attendre patiemment le resultat des negociations et de ne point
compromettre le bien requis pour courir au devant d'une popularite ţphe
mere. La grande faute, selon moi, du Gouvemen:ent a ete de ne pas profiter
de ce que la Convention contenait de con, et de toujours s'attacher a en mon
trer Ies detectuosites. On aurait du comprendre qu'apres tout c'etait un pal
ladium pour le pays ; continuer dans cette voie, proclarner l'Cnion en dehors
du concours des Puissances, c 'est livrer le P'.1-Y.S_ _au ha�r9_:____ __ _ ____ _ __ _
_ _ -
J 'ai cru devoir, dans ma conversation -ave_c :'.\fonsieur- le Ministre des
Affaires Etrangeres, m'abstenir de tout encouragement ; rnais je dois dir,e a
Votre Excellence que j e doute que le langage de la raison soit ecoute, et je
crains bien que le Pirince ne cede aux excitations, auxquelles il est en bµtte
et que le premier dimanche de decembre ne soit en effet le jour de la proda
rnation de l'Union, si d'ici la Ies Puissances ne l'ont pas accordee. Au reste
cette concession ne satisfait plus personne, le parti avance dit deja qu'une
telle Union est insuffisante et qu'elle ne pourrait produire de resultats fe
conds que si toute la race roumaine etait reunie. II ne s'agit donc plus main
tenant seulement de la Moldo-Valachie, mais aussi de la Transylvanie et du
Banat.
Agreez . . .
H . Tillos
• Arh . St. Buc „ colecţia. Microfilme Franţa, r. 9, f. 2 7 - 20v. (Ministhe des Affaires Etrangcres
Archives Diplomatiques, Paris, Correspondance Politique des Consuls, Turquie, voi. 22, no. 4 1 ) .
Agenţia şi Consulatul general al Franţei

în Principatele Unite ale Moldovei şi Valahiei
Direcţia Politică
Nr. 4 1 Bucureşti, I 9 noiembrie .1 86 1
Alegeri municipale la Bucureşti

Opoziţia faţă de domnul Catargi
Domnul Arsachi chemat la Iaşi
Proclamarea iminentă a Unirii.
Domnule ministru,
[ . ] 1. CEEA CE domină totul în acest moment, este preocuparea pen

. .
tru Unire. Domnul ministru al afacerilor externe a venit să mă vadă ieri
1 Referiri la numirea unui nou ministru al Justiţiei şi la dezbaterile din Consiliul municipal
556
pentru a mă anunţa că Princip�le l-a învitat prin telegraf sl vin1 să-l întîl
nească la Iaşi în scopul de a se înţelege asupra atitudinii pe care să o ia faţă
de întîrzierile Conferinţei. Domnul Arsachi mi-a spus că este imposibil să se
întîrzie proclamarea Unirii peste termenul legal fixat pentru convocarea
Camerelor, adică prima duminică a lunii decembrie ,·iitoare, dat fiind că după
;rnt�l· Adunărilor moldoveană şi valahă relativ la necesitatea reunirii celor
două Camere pentru examinarea legii rurale, nu ar fi îndoielnic ca înseşi
Camerele să ia iniţiativa proclamării Unirii şi că guwrnul s-ar găsi din
aed moment înlăturat .
J-am răspuns c ă am cunoştinţă de dificultăţile cărora trebuie s ă l e facă
faţă' Principele clar că mă tem ca el să nu se lase prea mult condus de ideea
d. p �oclamarea Unirii de către el însuşi, fără sprijinul Puterilor, ar da multă
popularitate şi forţă guvernului său ; că nimic în mersul tratativelor la Constan
tinopol nu ne dă prilej să ne facem griji în legătură cu Unirea şi că a o proclama
el însuşi înseamnă a abandona un teren solid pentru a prtşi pe unul nesigur şi
periculos, că linirea, dealtfel o ştie şi el la fel de bine ca mine, s-ar izbi de
numeroşi adversari, mai ales în Moldova, şi ar leza multe interese ; că nu se
făcuse nimic: pentru a o înfăptui ; că într-adlNăr ea ar putea să devină o armă
periculoasă în mîinile adversarilor guvernului dar că, proclamată de către el,
ar putea să devină periculoasă pentru el însuşi ; că, după părerea mea, ar fi,
deci, , preferabil să aşteptăm cu răbdare rezultatul negocierilor şi să nu com
promitem ceea ce este dej a dobîndit pentru a alerga după o popularitate trecă
toare. }larea greşeală a guvernului a fost , după pftrerea mea, c[t n-a profitat
de ceea ce cupri nde a bun Convenţia şi d a ţiau t întotdeamn să arate neaj un
surile (acesteia)_ Ar fi trebuit să se înţeleagă că în fond era o chezăşie pentru
ţară ; a continua pe această c a le, a proclama l-nirea îără concursul Puterilor,
iinseair.nă a arunca ţara în \'Oia soartei.
Am crezut dt este necesar, în corn·ersaţia mea cu domnul ministru al
afacerilor e::terne, să m ft abţin de l a o!"ice î n c uraj a re dar eu trebuie să vă
spun Excelenţei Yoastre că mă îndoiesc ca limbaj ul raţiunii să fie ascultat
şi mă tem într-adevăr ca Principele să nu c edeze provocărilor l a care este
supus şi ca prima duminică din decembrie să nu fie într-adevăr ziua p ro c l a
mării Gnirii dacă, de acum pînă atunci, Puterile nu o \"or acorda.
Î n rest, această concesie nu mai satisface pe nimeni, partidul avansat
dej a :Spune cft o astfel de Unire este insuficientă şi că ea nu ar putea avea rezul
tate fecunde decît dacă tot ne amul românesc ar fi unit . Nu este vorba deci
acum numai de :.\Ioldo-\·alahia ci şi de Transilvania şi de Banat.
Prjrniţi . . .
H. Tillos
557
200
1 86 1 noiembrie 1 2 - 2 1 /noiembrie 24 - decembrie 3( 1 278 evahir-i cemazi-iil

evvel), Constantinopol. Firman prin care sultanul Abdul-Aziz comunică lui
Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor Unite, clauzele privitoare la
unirea politico-administrativă a Ţării Româneşti şi Moldovei, în perioada
domniei sale ; în acest sens, sînt menţionate şapte articole prin care se aduc
modificări provizorii textului Convenţiei de la Paris.
(Tugra) 1
Muci�ince amcl oluna 2 diyii hatt -1 hiimâyun keşîde buyurulmuşdur.
EFLAK ve Bogdân emâreteyn-i miictemi'yyeteyni 3 voyvodas1 bulunan
Kuz â Beg'in bundan mukaddemce Bâb-1 âli'mize takdîm itdigi bir ktt'a-1
miizekkirede emâretin z âtmda 4 ictimâ'1 cihetiyle ayn ayn iki meclis-i umumi
ve iki hey'et-i viikelâ ilc idâreleri muşkilât-1 azîmeye duc;âr old1g1 n Mem
leketeyn'in terakki-i saâdet h âline mâni' olmakda bulund1g1 bil-etrâf arz
ve beyân olunmuş idi. Işbu memleketlerin ve ahâlisinin her h âlde ikmâl-1
âsâyiş ve refah ve ma'muriyyetleri nezd-i hiimâyunumuzda 5 pek ziyâde
miiltezem old1gmdan mir-i miişâriin-ileyhin miizekkire-i mukaddemesi meâlr
meclis-i viikelâ-y1 Devlet-i aliyye'mizde 6 lây1k old1g1 dikkatle tedkik olunub
vak1a hey'et-i hâzirenin miin âsibi Eflâk ve Bogdân'm başka başka birer
voyvoda ile idâresi usuh olarak alâ-tarik-il-istisn â Kuz â Beg'in ikisine birden
voyvoda olmas1 ba'z1 t a 'dîlât-1 istisn âniyyeyi icâb itmiş emr-i tabii gâriin
miişdiir. Fakat m â-dâm ki iki emâretin bir z âtda ictimâ'1 mâddesi ber-vech-i
muharrer miistesn â olarak tasdîk olunmuşdur. Bu cihetle bin sekiz yiiz elli
sekiz sene-i �iilâdiyyesi şehr-i Agustos'unun on dokuz1 t ârihiyle miiverrahan
Paris'de akd ve imz â olunan mukavelen âmeye icrâ olunacak ta'dîlâtm
dahi ol tasdikin tabiyyet-i muvakkat eyn ve miistesn âyeteyne muvâfik ol
malan iktiz â idecegi umur-1 vâz1hadan add idilmişdir. Bin âen-aleyh Devlet-i
aliyye'mizle miittefik-i mufahham1m1z olan ve zikr olunan mukavele-n âmey
miimzî bulunan de\'lct-i fahîme-i z âmine ile ol b âbda ba'de-1-miiz âkere 7
JiizlÎm-1 icrâsmda it tihâd hâsil olan mevâddir ki ber-vech-i âtî beyân olunur :
evvelâ, iki beglik Kuz â Beg'in z â tmda miictemi' bulundukc;a emâreteyn-i
miictemi'yyeteyni y âlmz bir hey'et-i \"iikelâ ile idâre idiib bu hey'et şimdiyei
kadar Eflâk ve Bogdân viikelâsmm icrâ eyledikleri me'muriyyetlerini ken
diisiinde cern' idecekdir ; sâniâ, kezalik Eflâk vc Bogdân'm intihâb1 olan
meclisleri bir meclise kalb olunub Biikreş'de akd olunacakdir ve bin sekiz
yiiz elli sekiz senesi Agustos'unun on dokuzunc1 giiniinde akd olunan sâlif
iiz-zikr mukavele-n âmcnin on alt1c1dan yigirmi beşinci m âddesine kadar
işbu tanzimât ile tagyîr olunmam1ş olan ahkâm1 meclis-i mezkur hakkmda
c âri olacakdir n riyâseti bil-miin âvebe Bogdân vc Eflâk mitropolidlerin e
âid bulunackdir ; sâlisen, Fokşâni'de olan merkezî komisyon l\Iemleketeyn 'in
iki meclis-i int ih âb1 miidîriyyetinin harekâtmda l âz1m olan ittihâd1 te'mîn
i <;iin vaz ' ve ic âd olunmuş old1gmdan işbu meclis-i miidîriyyetlerin birleşrniş.
bulunduklan miiddetde anin vaz âif-i me'muriyyeti bi-t-tab' ta'tîl oluna
cakdir şu kadar ki bu vechie ta'tîl olunan sâlif-iiz-zikr meclis-i merkeziye
558
bedel olrnak iizcre .\Iernleketern hiikurneti rneclis-i intihâb1 ile bil-ittifak
sen âd yahud başka n ârnle diger bir rneclisin dahi kavânin-i esâsiyye-i rnern
lekete i'lâvesinde fâide goriir ise Devlet-i aliyye'rniz buna <Î âir tedkikine arz
olunabilecek sureti rniit âlaa idecekdir ; erbaa, ernâretevnin inkisârn idâre
sinde icrâ olunabilecek tagyîrât bunlan şirndiye kadar yekdîgerden te1rîk
iden hudud1 tebdîl i trniyiib h âliyle birakacakd1r ; hârnisen, ern âreteynin
her birinde ber-kaide cern' olunur birer evâlet rneclisi olub bunlann rnevzu'
olduklan ernârete rnahsus olan kâffe-i ka v ânin va nizârnât iizerine re'ylerine
miirâcaat olunacaklarmdan başka ol ernâretin ernvâl-1 rnahsusesinin teftiş-i
idâresine dahi nez âretleri olacak ve suret-i terkibleri ve hâiz olacaklan vaz âif
voyvoda ile rneclis-i intihâb1 tarafmdan bil-ittihâd ta'yîn idilecekdir ; sâdisen ,
voyvodahk rniinhall oldukda Agustos'un on dokuz1 t ârihle olan rnesbuk-iiz
-zikr mukavelen âmenin bu vechie muvakkaten tagyîr olunan kâffe-i ahkâm1
kuvve-i muallakalanm bi-hakkm ez ser-i nev-i iktisâb idecekdir ve ol h âlde
idâre-i umumiyye mezkur mukavele-n âmenin on birinci mâddesinin ta'yîn
eyledigi hudud dâhilinde rii'yet itmek iizere meclis-i viikelâya muhavvel
olacakdir, eger<;e meclis-i int ihâb1 miictemi' bulunur ise derhâl ta'tîl oluna
.cakdir ve rneclis-i viikelâ ol \·akt rna'muliin-bih bulunacak int ihâb kanununa
tatbîkan intihâb-1 cedîd ile Bogdân ve Eflâk meclislerini yeniden teşkil
itmege bilâ-irnh âl miibâşeret idecekdir ve intih âbat dort hefte zarfmda
t ekmil olunmak ic âb idecek ve iki meclis her biri ayn ayn olarak Yâş ve
Bukreş'de hitâm-1 miiddet-i intihâbdan on giin sonra ict im â' ideceklerdir
ve işbu meclislerin her biri ictirnâlan giiniinden i'tibâren sekiz giin zarfmda
meb'us1 olduklan emâret i<;iin bir voyvoda intihâb ideceklerdir ve intihâbm
îcrfts1y<;iin akall rnertebe mukayyed olan aded-i a'z ânm siiHisânm bulunrnas1
1âz1rn gelecekdir, sekiz giin miiddet i<;inde emr-i intihâb icrâ olunmam1ş
old1g1 hâlde dokuzunc1 giini oyle vakt1 artik ne mikdâr a ' z i bulunur ise
bulunsun intihâba miibâşeret kilmacakdir ; sâbian , gerek zikr olunan rnuka
vele-n ârnenin bâlâda miinderic rnc,·âdd ile muvakkaten tagyîr olunan şerâî
t inden mâ-adâ kâffe-i ahkârn111111 ,.e gerek bin sekiz yi.iz elli dokuz senesj
.şehr-i EylUI'unun alt1s1 t ârihiyle kezalik Paris miikâlemesinde imz â olunan
mazbatan m rner'î ve n â-kabil-i naks olduklan dahi rnukarrerdir . .\Iukadde
mede muvazzahan rniinderic old1g1 vechie Agustos'un on dokuz1 t ârihle olan
mezkur mukavele-nâmeye diivel-i fahîme-i zamine ile miitt ehiden işbu fer
mân-1 âlişânirnizla icrâ olunan tagyîrat Kuz â Beg'in iki voyvodahg1 z âtmda
cern' itdigi miiddete miinhasir olrnak ve voyvodahkda hall vuku'nda mevâdd-1
meşruhaya tatbîkan hareket olunmak iizere bâlâs1 hatt-i hiirnâyunumuzla
muvaşşah olarak işbu fermân-1 âlişâ01m1z tasdîr olunmuşdur. Karâr-1 mez
kurun dil-hâh1rn1z vechie ahâli-i .\Iernleketeyn hakklannda hayr ve nef'i
miistelzim olmas1 eltâf-1 mâ-lâ-nihâye-i ilâhiyyeden mi.itemenn âdir. Tahriren
li evâhir-i şehr-i Cernazi-iil-en·el sene-i semân ve seb'în ,.e mieteyn ve elf.
Be-makam-1 Kostan tiniyye el-rnahruse .
·• Arh. St. Buc„ colecţia l\Iicrofilme Turcia, r. 8".!, c. 192 (Başbakanlik ..\rşi·ri Istanbul, R o
manya'nin Berat Defteri nr. 82/6 ) .
E d . „J\IoDitorul Ţării Româneşti", 3 februarie 1862, p . 10 1 - 102 (l. rom ână) .
559
(Tugra) 1
S-a consemnat hatt-i hiimayun-ul zicind : „ Să se acţioneze potrivit lui !" 2
ÎNTR-Cl\ memoriu pe care Cuza bei - care este demnilor al Princi

patelor Cnite 3 Ţara Românească şi Moldon - l-a prezentat , mai înaint e
de acesla, Î naltei noastre Porţi, se arătase şi se explicase, în mod amănunţit ,
că, odată cu unirea Principatelor în persoana sa 4, administ rarea lor prin
două Adunări generale şi prin două gunrne - sEparate - a întîmpin at
dificultăţi mari, fiind stavilă în propăşirea şi prosperitatea celor două ţări.
Dat fiind că, în orice caz , de�ăvîrşirea liniştei şi bunăstării şi prosperităţii
acestor ţări şi ale locuitorilor lor este (o chestiune) extrem de imperioasă
pentru împărăteasca mea (persoană) 5, cele cuprinse în partea introductivă
a memoriului mai sus-numitului principe au fost analizate cu aten ţie, cum se
cuvine, în Consiliul de Miniştri al înaltului nostru Devlet 6 ; astfel, t oţi cei
prezenţi la întrunire au considerat că, existînd obiceiul ca Ţara Românească
şi l\foldova să fie administrate separat de cite un domnitor, (alegerea) lui
Cuza bei - în mod excepţional - deodată ca domnitor în ambele (Princi
pate) reprezintă un fapt care, în chip firesc, a necesitat unele schimbări de
excepţie. Chestiunea Cnirii celor două Principate (prin conducerea lor de
către) o (singură) persoană a fost aprobat ă, însă (numai) atîta timp cit
ea este (o) excepţie, aşa cum s-a arăt at mai sus. Din acest motiv, s-a sccotit
drept (una) dintre problemele clare aceea că şi schimbările care vor fi făcut e
potrivit Convenţiei încheiate şi semnate la Paris, la data de nouăsprezece
a lunii august din anul o mie opt sute cincizeci şi opt de la naşterea Domnu
lui, vor trebui să fie conforme acelei aprobări cu caract er provizoriu şi de
excepţie.
Prin urmare, după ce, în acea privinţă, s-au purtat discuţii 7 cu (repre
zentanţii) măreţelor st ate garante, care sînt ilustrele aliate ale Î naltului
nostru Devlet şi semnatare ale menţionatei Conven ţii, s-a căzut de acord
asupra necesităţii aplicării articolelor care se explică precum urmează mai jos :
Art. 1 . Atîta timp cit cele două domnii se vor afla unite în persoan a
-
lui Cuza bei, (el) administrînd Principatele Cnite numai printr-un singur
guvern , acest guwm va întruni funcţiile pe care le-au îndeplinit pînă acum
miniştrii Ţării Româneşti şi Moldovei.
Art. 2 . - De asemenea, Adunările elective ale Ţării Rom ân eşti şi Mol
dovei fiind transformate într-o . (singură) adur:: are, aceasta se va ţine Ia ·Bu
cureşti. Şi deciziile de Ia cel de-al şaisprezecelea pînă la cel de-al douăzeci
şi cincilea articol al mai sus-men ţionă.tei Conwnţii încheiat e în c m de-a
1 Tugrn - monogran'a rnlianulu i ; figurează pc o r igir: a l ul documEntclvr t!c a c l 5 t ,ge n ,

d e c i ş i p c c d al fo manului de faţă ( v e z i A r h . St. E u c . , r o c . t u r c . :S. J V / 1628) .
2 Apostila (hatt-i hun:â) ifo ) rnltanulu i , c e r i n d dcstir. a 1 aruh'i fo 111an11lui ( i n c c. zul de fa1<1. ,
Alexandru Ioan Cuza) să aplice întocmai conţim: t u l acestuia.
3 Eniante:yn·i muctrn:i';yyctrn - administraţiile (ocirmui ril c ) unit e ; air i , im scprnl de
„Princifatc l"nite" Ţara Românca�că şi Moldova.
4 Zatinda - „în persoana >a" (a lui A l . I. Cuza) .
5 Sultanul Abdul-Aziz ; a domnit intre 186 1 iunie 2 5 - 18i6 111ai JO.
6 Da·lct-i aliY)'c - în sensul de Sublima Poartă (statul, Imperiul otc.ma n ) .
7 Este vorl:-a de Couferin1a repre H ntanţilcr Puterilor garante d c �f� � u r a t �. la Ccnsla:1:it:
n o r o l în toamna anului 186 1.
560
I. Alexandru Ioan Cuza, domn al Principatelor Unite.
2 . 1857, Iaşi. „Divanul Ad-hoc al Moldovei".
3. 1857 septembrie 29/octombrie 1 1 , Bucureşti. „ Solemnitatea deschiderii Divanului
Ad-hoc al Tării Româneşti" (litografie de Carol Pop de Szathmiry ) .
4. 1857, Bucureşti. Comisarii Puterilor garante {de la stînga la dreapta) : Henry Litton Bulwer,
Marea Britanie ; De Katte, raportorul Comisiei ; Savfet-efendi, Poarta otomană ; Constantin
Basily, Rusia ; Raffael Benzi, Sardinia ; Emil Richthofen, Prusia ; Charles Talleyrand Pcri
gorcl. Franţa ; Liehman-Palmrode, Austria (litografie de C.P. de Szathmăry).
5. 1860 februarie 29/ma.rtie 12, Bucureşti. „Trecerea lui Cuza spre Camera Naţională" (lito
grafie după K Danielis) .
6. 1860 februarie 29/martie 12, Bucu
resti. „Deschiderea de către domnito
rui Al. I . Cuza a Camerei Naţionale
a României" (litografie după K. Da
nielis).
7. „ î n t c m c i c l orii U n irii" {fotomontaj)

8. „Vedere ge ne ral ă a oraş u l u i Bucureşt i , ca pit ala Principatelor U n i t e" (gravură de Felix
Torign y ) .
9 . Domnitorul Alexandru Ioan Cuza

între comanclantii armatei (foto-
·
montaj ) .
10. 1864, Bucureşti. „ În preajma loviturii de stat de la 2 mai 1864" (de la stînga la dreapta) :
Nicolae Kretzulescu (şezînd}, generalul I oan Em. Florescu, Costache Negri, Mihail Kogăl
niceanu, Alexandru Ioan Cuza, dornna Elena Cuza.
1 1. „Hora Unirii la Craiova" {după Th. Amau).
NU ftEI MAI FRUMTAŞI 018 f>Rl!ClPUEiE ROftttiE; TERA RDMAKEŞtAi ·MUfDOV4 $1JDMAllUARE lU JllCATUUllt. IMPOllTAll lllRE Îlll 1806 $1 IOOS, Uti SfeotUI. lll.
.. : .. ��i'4'. .·. . ..... .. . . ..;;. , ..;.";-: ::· ,,...,.::�:;.. _,_ - .• ; . . :->:; ... . , ·'· •·
„
.. -:.:.::.:2:}
;:' . :<-.L : :/:;:-.;::·.:;;,;:- c : .. .. : . -�. : : .. . • _, ,; „ . . • ::::.: , .::: „.... . . .;......:·: : ... : ;
12. „Oamenii cei mai fruntaşi din Principatele Române - Ţara Românească, Moldo·ra - şi România, care au jucat un rol important
între anii 1800 şi 1866" (stampă). https://biblioteca-digitala.ro / http://arhivelenationale.ro
nouăsprez ecea z i a lui august, anul o mie opt sute cin cizeci şi opt, şi care
nu au fost modificate prin aceste reglementări, ,-or fi men ţinute în vigoare
în ceea ce priveşte pomenita adunare, iar preşedin ţia ei va aparţine, cu rîndul
mitropoliţilor Moldovei şi Ţării Româneşti.
Art . 3 -
Întrucît Comisia centrală de la Foqani a fost instituită şi
constituită pentru a asigura unitatea n ecesară în activitatea conducerii celor
două Adunări elective ale Principatelor, în perioada c în d conducerile acestor
adun ări sînt unificate, funcţiile legate de misiunea sa, în mod firesc, vor fi
suspendate. Numai că, în cazul în care se va con sidera util ca, în schimbul
mai sus-menţionatei Comisii centrale care a fost suspendat ă în acest fel, să
se adauge, la legislaţia fundamentală a ţării, şi un Senat ( con stituit) prin
acordul guvernului Principatelor cu Adunarea electivă sau o altă adunare
cu altă denumire, atun ci î naltul nostru Devlet va avea în vedere forma (de
organ izare) c e va putea fi prezentată spre analizare în această privin ţă .
Art. 4 - Schimbările ce vor putea fi făcute în < ceea ce priveşte) admi
nistrarea divizată a Principatelor nu vor modifica hotarul care le-a separat
pe acestea pîn ă acum, ci îl vor lăsa în starea în care se află.
Ar t . 5-
Î n fiecare dintre Principate, existînd cîte o adunare a ţării
care se întruneşte potrivit obiceiului, pe lîngă fapt ul că se va apela la opiniile
acestora în privin ţa tuturor legilor şi regulament elor proprii ale principalului
în care ele sînt stabilite, ele vor avea atribuţiuni şi în ceea ce priveşte exer
citarea controlului asupra nn iturilcr proprii ale acelui principat, iar medul
lor de compunere şi fun c ţiile pc care le vor avea vor fi prevăzut e de comun
acord de către domnitor şi Adunarea electivă.
Art. 6 - Cînd domnia este vacantă, toate ( acele) dispoz iţii ale mai sus
menţ ionatei Convenţii; cu data de n ouăsprezece august, care au fost schim
bate provizoriu în felul acest a, îşi dobîndesc din n ou , întru-t otul, valabilitatea
suspen dată . Şi, în acea situaţie, admin istraţia generală va fi încrcdin ţată
Con siliului de Miniştri, urmînd ca (acesta) să se ocupe (de admin istraţie)
în limita prevăz ută de cel de-al unsprezecelea articol al pomen itei Conven ţii .
Dacă, totuşi, Adunarea electivă se află întrun ită, atunc i ea va fi dizolvat ă
imediat . Iar Consiliul de Min iştri, aplicînd legea electorală care în acel moment
va fi în vigoare, va proceda, fără amînare, la recon stituirea adunărilor Mol
dovei şi Ţării Rom ân eşt i , prin <organizarea de) n oi alegeri. Ş i alegerile vor
trebui să se termine în decurs de patru săpt ămîn i . Şi cele două adunări se
vor întrun i, fiecare separat, Ja Iaşi şi Ja Bucureşti, după z ece zile de la ter
minarea perioadei alegerilor. Şi aceste adunări, în decurs de opt zile începînd
din ziua în care s-au întrun it fiecare ( în mod separat), vor alege un demnilor
pentru Prin cipatul unde e]e au deputaţi. Şi, pentru a se face alegerta, va fi
n ecesară prez e n ţa a cel puţin t rei sferturi din numărul membrilcr în�crişi.
În cazul cîn d în t impul ce1cr opt zile alegerea nu va fi făcut ă, în cca de a
n oua z i , la amiaz ă , se va proceda deja la alegere, oricare ar fi numărul IT!em
briicr.
Art. 7 - Este cert faptul că atît toate dispoziţiile men ţionatei Conwn ţii,
pe lîngă articolele con s<:mnate mai sus şi dauzele ei schimbate provizoriu,
cît şi procesul verbal sEmnat, de asemenea, la Conferin ţa de la Paris, la
data de şase a l un ii septembrie, anul o mie opt sute cin ciz eci şi nouă, se
men ţin înt c c m a i şi fără ( nrn) emisiune .
Astfel, s-a emis a cest ilustru firman a l nostru, împodobit în partea sa de
sus cu hat t-i humay un-ul nostru, pentru ca, a�a cDm s-a consemnat în mod
561
dar în partea introductivă, schimbările făcute - prin acest ilustru firman
al nostru - împreună cu măreţele state garante, în pomenita Convenţie de la
data de nouăsprezece august, să fie restrînse la perioada cît Cuza bei uneşte
cele două domnii în persoana sa, iar în cazul cînd domnia este vacantă să se
acţioneze (în aşa fel încît) să se aplice articolele explicate.
Ceea ce se doreşte de pe urma nesfîrşitelor binefaceri divine este ca pome
nita hotărîre, potrivit dorinţei noastre sincere, să fie de bun augur şi dţ folos
pentru locuitorii Principatelor.
Scris la sfîrşitul lunii cemazi-iil-evvel, anul o mie două sute şaptezeci
şi opt.
De la reşedinţa din Constantinopolul cel bine păzit.
201
1 86 1 decembrie 22/ 1 862 ianuarie 3, Petersburg. Rap ortul ministrului plenipo

tenţiar francez la Petersburg, H. Fournier, către E d. Thouvenel, în legătură
cu reacţia moldovenilor şi a lui Al. I. Cuza la firmanul emis de Poartă, prin
care se recunoştea Unirea Principatelor.
Ambassade de France St. Petersbourg, le 3 Janvier 1 862

Direction Politique
No. 1
Monsieur le �Iinistre,
[• ] 1 . . LE CO:\' Sl�L de Russie a lassy, �lonsieur Popoff, a cerit en date

• .
du 8. Decembre, une depeche, qui depeint la �Ioldavie comme peu satisfaite

du Firman qui consacre temporairement son Cnion avec la Valachie. Le
Parti National, c'est a <lire la tres grande majorite, se demande si la Porte,
en accordant comme temporaire ce que Ies �foldaves j ugent comme le besoin
definitif et indispensable de leur existence et de leur prosperite, se figure que
la Moldavic ct la \·alachie se i esigneront a dependre du hasard. Ils conside
rent cettc concession comme une porte ouverte a l'intrigue, et aux sourdes
menees.
„Le Firman" , a dit textuellement le Prince Couza a Monsieur Popoff,
„le Firman n'est autre chose que l'avis suivant donne par la Porte a tous Ies
intrigans et a tous Ies ennemis de l'Union : elle semble leur <lire : Voulez vous
la separat ion ? Defaites vous bien vite du Prince Couza, n'importe com
ment ; et vous l 'aurez aussitot".
Cette conversation sans but precis, sur des sujets si divers, est une des
preuves du gracieux vouloir quc le Prince Gortchacow se plaît a montrer
spontanement au Gouvernement de l'Empereur. Votre Excellence ne la jugera
peut-etre pas sans interet.
Veuillez . . .
H. Fournier
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme Franţa, r . 3 1 1 , c . J7j - J80 (�Iinistere des Affaires Etran
:geres, Archi"tes Diplomatiques, Ccirre;;p:>ad:lll·: e P.:>litiq u e , Russie, ·101. 226, f. i - 9) .
562
Ambasada Franţei St. Petersburg, 3 ianuarie 1 862
Direcţia politică
Nr. 1
Domnule ministru,
[ • ] 1 . CONSULUL Rusiei la Iaşi, domnul Popo\·, a scris în ziua de

• •
8 decembrie o depeşă, în care arată că Moldova nu este prea mulţumită de

firmanul care ratifică doar temporar Unirea ei cu Valahia. Partida naţională,
respectiv cea mai mare parte a acesteia, se întreabă dacă Poarta, acordîndu-le ·
moldovenilor, cu titlu temporar ceea ce aceştia socotesc că este o necesitate

absolută şi indispensabilă existenţei şi prosperităţii lor, îşi închipuie că Mol
dova şi Valahia se vor resemna cu ideea de a se lăsa în voia soartei. Ei con
sideră că această concesie deschide calea intrigilor şi uneltirilor ascunse_
„Firmanul" - i-a spus textual principele Cuza domnului Popov - „fir
manul nu este altceva decît următorul avertisment dat de Poartă tuturor
intriganţilor şi tuturor duşmanilor Unirii ; ea pare să le spună: Vreţi sepa
rarea ? înlăturaţi-l de îndată pe principele Cuza, indiferent în ce fel, şi o veţi
avea imediat" .
Această conversaţie, fără u n scop precis ş i p e subiecte atît d e diverse,
este o dovadă a alesei bunăvoinţe pe care prinţul Gorceakov a avut plăcerea
să o arate spontan guvernului împăratului. Excelenţa Yoastră nu o va con
sidera poate lipsită de interes.
Primiţi . . .
H. Fournier
202
I 862 februarie 4 / 1 6, Viena. Instrucţiuni ale lui J. B. Rechberg către ambasa

dorul austriac la Constantinopol, A. Prokesch, in legătură cu valabilitatea
în Principatele Române a capitulaţiilor încheiate de Poartă. Î n anexă : Copia
unei instrucţiuni din 3 1 ianuarie/ I I februarie 1 862 adresate de J. B. Rechberg
lui K. Eder, referitor la utilizarea denumirilor „români" şi „România" ; feli
citările adresate de corpul consular domnitorului AI. I. Cuza, cu prilejul pro
clamării Unirii definitive.
Wien , 1 6. Februar 1 862

Hochwohlgebomer Freiherr,
EUER EXCELLE�Z politische Berichte vom 5. des �Ionates sind mir

gestern zugekommen .
ln Bezug auf die in einem derselben beriihrte Eroffnung cler moldo-wala
chischen Versammlung 1 in Bukarest sind uns bereits die direkten Anzeigen
des Freiherrn von Eder zugekommen, aus welchen zwar nicht ersichtlich
1 Se referă la dorinţa Angliei de a determina Rusia să se pronunţe asupra afacerii „Trent",

instrucţiunile date noului ministru al Rusiei la Atena, contele BI udo·", opinia Rusiei în legătură
cu Problema Orientală.
ist, ob die fremden Consule j ener Feierlichkeit bcigc·wohnt haben, durch
wclche uns dagegen bekannt wurde, daJ3 clas Consular Corps den Fiirsten
Couza in officieller Weise begliickwiinscht und an einem von der l\fonici
palităt gegebenen festlichen Bankette theilgenommen habe. ln welchem
Sinne ich unseren General-Consul aus diesem AnlaBe belehren zu sollen gla.Hbt e,
wollen Euer Excellenz gefălligst aus der abschriftlichen Beilage ersehen.
Nach den vom Fiirsten Couza dem Baron Eder und seinen Collegen gemachten
Zusicherungen hattc er die Absicht den Pforten-Ferman in der Versammlung
nachtrăglich vorlesen zu lassen.
Die Fassung der an die General-Consule in Bukarest gerichteten identi
schen lnstruktion, die Anwendung det Vertrăge mit der Pforte betreffend,
lăBt vom theoretischen Standpunkte nichts zu wiinschen iibrig, wenn auch
von deren \Virkung auf dem Gebiete der Realitat nicht viel zu erwaiten sein
diirfte, so ist doch dadurch cin ganz zweckmaDîger Ausgangspunkt fiir die
weiteren Vcrhandlungcn iibcr dicsen Gegenstand gegebcn. Absonderlich muB
iibrigens die den Consule aufgetragene kategorische Erklarung : „quc les capi
tulations conclues par la Porte avec Ies differens gouverneme11s de l'Europe
onl dans Ies Principautes la meme force '-iue dans le reste de l'Empire otto
man" erscheinen, wenn beriicksichtigt wird, daB dieser Satz seit dem Adria
nopeler Frieden, also seit mehr als dreiBig Jahren in den meisten Făllen sich
als todter Buchstabe be\văhrte.
So eben werden mir Euer Excellenz Berichte ,-on 7. des Monates z uge
stellt, deren Beantwortung ich mir fiir die năchste Gelegenheit vorhalten mu13 .
Empfangen .
Rechberg
<Anexă)
Abschrift einer \Veisung an Freiherrn

von Eder in Bukarest , de d?.to \Vien ,
1 1 . Februar 1 862.
In dem Berichte, \�·elchenf Sie untenn 6. des Monatcs iibcr die arri 24 .
Jănner alten Stils aus Anlaf der Eroffnung der moldo-walachischen Ver
sammlung stattgefundenen Festlichkeiten anher crstalteten , legen Eucr
Exzcllenz den Text der Ansprache vor,, welche Sie im Namen des Consular
Corps an Fiirsten Couza bei dessen officieller Begliickwiinschung richteten ;
ferner den \\'ortlaut eines Toastes, welchen dieselben bei dem im dortigen
Nationaltheat er gegebenen feierlichen Bankette auf Ersuchen Ihrer Collegen
ausbringen zu sollen glaubten .
\Venn wir auch den lokalen Verhăltnisse billige Rechnung zu tragen
geneigt sind, welche Eucr Exzellenz vermochten bei den erwahnten Anlal3en
Ihre Sprache thunlichst der im Lande herrschenden Stimmung und dcr
Auffassungsweisc einiger :\1itglieder des Consular-Corps, fiir welches Sie das
Wort fiihrten anzupassen , so hătten wir <loch gewiinscht., daB Sie bei dem statt
gehabten Bankette nicht so weit gegangen wăren sich der Benennung Ru
mănen zu bedienen, welche wie dcr seit Gewăhrung der zeitweiligen lJnion
gebrauchte Ausdruck Ru.mania die von der Bewegungspartei verfolglen
Ten denzen in unzweideutiger \Veise bekundet.
Nach den zwischen der hohen Pforte und den garantiPrrenden :\iăchten
vereinbarten Bestimmungen des Fermans haben die St ipulat ionen der Con-
564
vention vom 1 9. August 1 858 in allen j enen Punkten, \Vtlche n icht durch dcn
Ferman ausdrucklich fiir die Regierungsdauer des gegenwărtigen Hospo
dares mo<lificirt wurden , in voller Geltung zu bleiben. Dem zufolge haben clic
Fiirstenthiimer fortan Principautes unies de Moldavie et de Valachie zu heiBen
und hiemach haben auch deren Bewohner seitens der Kaiserlichen Organe,
mit Vermeidung des Ausdruckes „Rumănen" benannt zu werden.
Indem Vorstehen des dem Kaiserlichen General-Consultate in Bukarest
und den ihm untergeordneten Ămtern zur Richtschnur zu diencn hat, ergeht
unter cinem ein entsprechender Auftrag an das Kaiserliche General-Con
sulat in Iassy un d das Kaiserliche Consulat in Galatz .
Empfangen etc.
• Arh. St. Buc . , colecţia Microfilme Austria, r. 3 15, c. 333- 335 (Haus-, Hof- und Staatsarchiv
Wien, Politisches Archi·1 X I I I . G esandschaftsarchiv Konstantinopel, Wdsungen 1862, K. 39) .
Viena, 1 6 febru2.rie J 862

�obile baron ,
RAPOARTELE politice ale Excelenţei Voastre din data de 5 a lunii

curente mi-au parvenit ieri.
Referitor la deschiderea Adunării moldo-valahe 1 la Bucureşti - menţio
nată într-unul din aceste rapoarte - ne-au parvenit deja comunicările directe
ale baronului von Eder din care, ce-i drept, nu reiese dacă consulii străini
au asistat la acea festivitate, însă prin aceste comunicări ni s-a adus la cunc
ştin ţă că corpul consular a felicitat pe principele Cuza în mod oficial şi tot
odată a participat la un banchet festiv dat de municipalitate. Î n ce sens am
crezut eu că trebuie să-l instruiesc, cu acest prilej . pe consulul nostru general
- rog pe Excelenţa Voastră să afle din anexă, care este o copie a instrucţiunii
menţionate. Conform asigurărilor date de principele Cuza baronului Eder
şi colegilor săi, el avea intenţia ca ulterior să dea citire firmanului Porţii în
cadrul Adunării.
Modul de redactare a instrucţiunii identice trimise consulilor generali
din Bucureşti, cu privire la aplicarea tratatelor (încheiate) cu Poarta, nu fa.să
din punct de vedere teoretic nici un dubiu (în această chestiune). Chiar
dacă în privinţa consecinţelor reale ale acestora nu ne putem aştepta la prea
mult, se oferă totuşi un punct de plecare foarte util pentru celelalte tratative
asupra acestei probleme. Dealtfel, declaraţia categorică făcută consulilor,
că „capitulaţiile încheiate de Poartă cu diferitele guverne din Europa au în
Principate aceeaşi foi ţă ca în restul Imperiului otoman" trebuie să pară ciu
dată, dacă se ia în consideraţie faptul că această propoziţie, începînd de la
Pacea de la Adric:.nopol, deci de peste treizeci de ani, în cele mai multe cazuri
a rămas literă moartă.
Chiar acum îmi sînt prezentate rapoartele Excelenţei Voastre din data
de 7 a lunii curente, al căror răspuns trebuie să-mi rezerv dreptul de a vi-l
trimite cu proxima ocazie.
Primiţi . . .
Rechberg
1 Deschiderea. la Bucureşti a Adunărilor Moldovei şi Ţării Româneşti reunite în şedinţă.
comună, la 21 ianuarie 1862 ; în faţa acestota, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a proclamat
solemn Unirea definitivă a Principatelor, iar oraşul Bucureşti a fost proclamat capitala ţăi:iL
565
<Anexa)
Copia unei instrucţiuni către

baronul von Eder, la Bucureşti,
datată Viena, 1 1 februarie 1 862.
Cu raportul dumneavoastră din data de 6 a lunii curente, cu privire la

festivităţile legat e de deschiderea Adunării moldo-valahe la 24 ianuarie stil
vechi, aţi înaintat textul cuvîntării adresate de dumneavoastră principelui
Cuza, în numele corpului consular, cu prilej ul felicitării oficiale a acestuia ;
de asemenea, t extul unui toast pe care, la solicitarea colegilor dumneavoastră,
aţi găsit de cm·iinţă că trebuie să-l ţineţi la banchetul festiv organizat la
Teatrul Naţional de acolo. .
Chiar dacă sîntem înclinaţi să respectăm cum se cuvine şi obiceiurile locu
lui, care \·-au determinat ca, cu prilejurile menţionate, să vă adaptaţi pe cît
posibil exprimarea la atmosfera dominantă în ţară şi la modul de a privi
lucrurile al unor membri ai corpului consular, în numele cărora aţi vorbit ,
am fi dorit tot uşi ca, la banchetul respectiv, dumneavoastră să nu fi mers
a.tît de departe încît s{t folositi cuvîntul „români" , care, ca si cuvîntul „Ro
mânia" - utilizat dupft recu� oaşterea Unirii t emporare - � testă fără nici
un echivoc tendinţele manifestate de grupul radicalilor.
Conform prevederilor firmanului, asupra cărora au căzut de acord Î nalta
Poartă ş; Puterile garante, stipulaţiile Convenţiei din 19 august 1 858 urmeaz{t
să-şi păstrez e deplina valabilitate în acele puncte care nu au fost modificat e
expres, prin firman , pentru durata guvernării actualului domnitor. C a atare,
Principatele trebuie să se numească şi de acum înainte .,Principatele Cnite ale
Moldovei şi Yalahiei" iar în privinţa locuitorilor acestora, trebuie ca organele
imperiale să e\·it e cu\'Întul „români".
Prezenta (instrucţiune) urmînd a servi drept fir călăuzitor Consulatu
lui general imperial din Bucureşti şi funcţionarilor subordonaţi lui, o instrucţi
une corespunzătoare este trimisă, totodată, Consulatului general imperial din
Iaşi şi Consulatului imperial din Galaţi.
Primiţi, etc.
203
1 862 martie 1 0/22, (Paris) . Depeşa lui Ed. Thouvenel către H. Tillos, în legă
tură cu folosirea denumirii „România" în actele oficiale ale Principatelor.
Le 22 :Mars 1 862
:\Ionsieur,
LA CORRESPONDA�CE que vous m'avez fai t l'honneur de m 'adresser

sous le timbre de la D(irecti)on Politique m 'est parvenue exactement j us
qu'au numero 54 et j e l'ai lue avec beaucoup d ' interet .
Je ne puis qu'approuver l'attitude que vous avez observee et le langage
que vous avez tenu, notamment en ce qui concerne le droit d'initiative que
�66
l'assemblee wut s'attribuer. Quant a l'appellation de R.0111nanie, il est cer
tain que dans le langage usuel l'emploi de ce mot peut n'avoir pas d'incon
venient serieux. 11 correspond a la seule expression qui existe depuis long
tems dans la langue de ces peuples pour designer a la fois Ies Moldaves et
Ies \'alaques. Dans Ies relations des habitants des Principautes-Cnies entr'eux,
l'adoption de telle ou telle appellation est plutOt une affaire d'habitude qu'une
question de politique.
Mais il n'en est pas de meme pour Ies actes publics. La Moldavie et
la \'alachie ont re<;u, par l'effet d'un acte international. une appellation par
ticuliere qu'il ne leur est pas permis de modifier arbitrairement. En donnant
officiellement le nom de Roumanie a un Etat que !'Europe a reconnu seu
lement sous un autre nom, le gouvernement du Prince Couza appelle des
remontraces fondees. L'ambassadeur d'Autriche et celui d'Angleterre m'ont
dej a fait savoir que leurs gouvernemens verraient avec deplaisir qu'il fUt
donne suite a cette menace et qu'ils seraient disposes a s'associer aux recla
mations qu'elle ne manquerait pas de provoquer de la part de la Puissance
suzeraine. ]'ai du reconnaître avec eux que la Porte serait en droit de s'en
plaindre. [ ] 1.
. . .
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme Franţa, r. 9, f. 124- 125 (Ministere des Affaires Etran
geres, Archi,1es Diplomatiques, Paris, Correspondance Politique des Consuls, Turquie, Bucharest,
voi. 22, no. 2).
22 martie 1 862
Domnule,
CORESPONDENŢA pe care dumneavoastră mi-aţi făcut onoarea să

mi-o adresaţi sub timbrul Direcţiei politice mi-a parvenit exact pînă la numă
rul 54 şi am citit-o cu mult interes.
Eu nu pot decît să aprob atitudinea pe care aţi avut-o şi limbajul pe
care l-aţi folosit, mai ales în ceea ce priveşte dreptul de iniţiativă pe care
Adunarea vrea să şi-l atribuie. Referitor la denumirea de România, este
sigur că în limbajul uzual folosirea acestui cuvînt nu poate să aibă incon
veniente serioase. El corespunde singurei expresii care există dej a, de mai
mult timp, în vorbirea acestor populaţii pentru a desemna, în acelaşi timp,
pe moldoveni şi pe valahi. I n relaţiile locuitorilor Principatelor Cnite, între
ei, adoptarea unei asemenea denumiri este mai degrabă o problemă de obiş
nuinţă decît o chestiune politică.
Dar nu este acelaşi lucru pentru actele publice. ::\foldova şi Valahia au
primit prin efectul unui act internaţional o denumire specială care nu le
permite să o modifice în mod arbitrar. Dînd în mod oficial numele de Româ
nia unui stat pe care Europa l-a recunoscut numai sub un alt nume, guver
nul principelui Cuza îşi atrage reproşuri întemeiate. Ambasadorul Austriei
şi cel al Angliei mi-au făcut, dej a, cunoscut că guvernele lor ar considera
ca neplăcut, dacă s-ar da urmare acestei ameninţări şi că ele ar fi dispuse
să se asocieze reclamaţiilor pe care această ameninţare le-ar provoca din
partea Puterii suzerane. A trebuit să recunosc împreună cu ei că Poarta
ar fi îndreptăţită să se plîngă de acest lucru. [ ] 1. . . .
1 Se aprobă plecarea temporară din Bucureşti a consulului francez.
567
204
1 862 noiembrie 27 /decembrie 9, Bucureşti. Raportul lui H. Tillos către minis

trul afacerilor externe al Franţei, Ed. Drouyn de Lhuys, despre tranzitul
prin Principate al unor arme destinate luptei antiotomane a sîrbilor şi bulga
rilor. Î n anexă : Rezwnatul unei convorbiri din anul 1 860 între AI. I. Cuza
şi consulul general al Rusiei la Iaşi, L. Popov, pe tema eventualităţii trecerii
armatei ruse prin Principate sau tranzitului de arme ruseşti prin Principate.
Bucharest, le 9 Decembre 1 862

Agence et Consulat General de France
dans Ies Principautes Unies
de Moldavie et de Valachie
Direction Politique
No. 99
Suite de l'affaire des armes

Conversation entre le Prince
et . le Cons.ul de Russie a Iassy
en 1860
Tentative pour former une majorite gouvernementale
Arrete du ::\Ioniteur pour Ies Couvents dedies
::\Ionsieur le ::\Iinistre,
UN PA YSAN transylvain qui s'etait charge de cord�ire 20 chariots

d'armes de :\omolosa a Craiova, est passe, il y a quelques j ours, par Bucha
rest avec quatre de ces chariots. Les Agents d'Angleterre et d'Autriche en
ont ete informes ; interroge par eux, le paysan a declare qu'il avait re<yu l'ordre
de se rendre a Craiova en evitant Ies villes, mais qu'ayant une affaire a
Bucharest, ii s'etait ecarte de sa route pour la terminer. Les Agents se sont
rendus chez le Prince qui a commence par nier, mais comme ils lui propo
saient de Ies faire accompagner d'un . de ses officiers pour constater le fait,
ii s'y est refuse et a fini par leur avouer que tous leurs renseignements
etaient exacts et a aj oute qu'il s'entendrait a ce suj et avec le Prince de
Servie. L'Agent d'Angleterre lui a repondu qu'il prenait acte de cet aveu,
sa mission se bornant, pour le moment, a constater qu'un nombre conside
r�ble d'armes avait ete introduit dans Ies Principautes, que pour le reste,
il prendrait Ies instructions de son Gouvernement.
Q uelques jours apres les Agents d'Angleterre et d 'Autriche ont demande
la sequestre : 79 chariots ont ete saisis. Un negociant serbe s'est presente
pour Ies reclamer, disant qu'il avait achete ces armes pour le compte de son
Gouverneme'.J.t, et l'AgeH.t serbe a appuye sa reclamation ; Ies armes on
ete rendues.
II est certain que ces armes viennent de Russie, qu'elles sont destinees
pour la Servie, et peut-etre aussi pour la Bulgarie ; elles ont ete introduites
avec le consentement du Prince Couza. On rattache cette affai re a une
premiere tentative qui fut faite aupres de lui par Monsieur Popow, Consul
!)68
de , Russie a Iassy, au mois de J:Iars ou d'Anil 1 860 ; a une cntrevue que
le ,Prince eut a la frontiere de Russie l'annee derniere avec le General russe
commandant Ies provinces meridionales, entrevue que j 'ai signalee dans ma
correspondance ; et a la mission de :Messieurs Floresco et Docan en Crirnee
pour feliciter l ' Empereur Alexandre. Ces arrnes, dit-on, sont destinees a
arrner les populations serbes et bulgares contre la Porte. Quoiqu'il en soit
de ces proj ets, j e n'ai pas cru devoir m'associer aux demarches tres actives
des Agents d'Autriche et d'Angleterre, je me suis tenu sur la reserve,
alleguant que je n'avais pas Ies moyens de police necessaires pour veri
fier l'exactitude de leurs renseignemens. On a interprete cette reserve dans
le sens d'une connivence avec la Russie, et le prince a tout fait pour accre
diter cette opinion. J 'ai dli protester energiquement contre ces insinuations ;
mais comme on me pressait de di\·ers cOtes, j 'ai declare que j e ne voyais
pas clairement l'avanta.ge que les Principautes trom· aient a se cornpromettre
dans une politique dont on ne pom·ait calculer Ies censequences, et que
je ne pouvais approuver le Prince de se meler sans cesse d'affaires qui ne le
regardaient pas eu lieu de s'occuper de la reorgaoisation de son pays ;
qu'.il n'avait rien gagne dans l'affaire des armes sardes ; qu'il etait fâcheux
qu'il eut toujours les yeux fixes sur les eventualites qui pouvaient surgir
e n . Europe et les detournât des necessites les plus urgentes de sa propre
situation. En rne tenant sur le terrain des generalites, j 'ai e\·ite de rne
compromettre et j e crois que mes Collegues ont ete convaincus que j 'etais
etranger a tou te cette affaire. ]' espere que Vot re ExceHence approuvera
ma. conduite.
· Dans une des dernieres seances de la Commission des 1 5, le :\Iinistre
de la guerre, dans le budget duquel on voulait operer quelques reductions,
a dit qu'il engageait la Chambre a ne point donner suite a ses projets, attendu
que d'un jour a l'autre le pays pouvait avoir besoin d'une armee nombreuse
e t _d'un materiei considfrable ; il a ajoute qu'il attendait de France des canons
rayes ; il y . avait Ia evidernrnent une insinuat ion tendant a accrediter l'opinion
que la Russie et la France etaient d'accord.
La Prince cherche a former au scin de la Chambre un parti gouverne
mental qui aurait la majori te. [ . . . : 1 .
]'ai l'honneur de transrnettre ci-j oint a Yotre . Excellenţ:: e un resume
de la conversat ion du Prince avec :\fonsieur Popow ; j e le tiens de bonne
source.
Je joins egalement la traduction d'un arrete qui a paru au :\Ioniteur.[ ] 2• . . .
H. Tillos
_.\nnexe a la Depeche polit iquc de
Bucharest, le 9 decembre 1 862, �o. 99
:\Iars ou A \Til 1 860
Demande : Quelle attitude prendrait Son A.lt esse si les troupes russes en
traient dans le Principautes ?
Reponse: Le territoire des Principautes est declare n eutre. J'agirai selon
Ies interets de mon pays et d'apres Ies prescriptions du traite
de Paris.
Demande: Vous serez ecrase.
!'i69
Reponse : C' est tres facile a prevoir. nous sommes trop faibles ; mais succom
bant nous prouverons a l'Europe que la conscience de nos devoirs
n e nous manque pas.
Demande : Cependant s'il n'y avait pas d'hostilites, que ferez-vous ? Si des
milliers des voyageurs habilles en bourgeois passaient en petits
groupes par Ies Principautes pour se rendre en Bulgarie ou en
Servie ?
Reponse : Des groupes forrnes de milliers d'hommes traversant en meme
temps le pays ne peuvent pas etre consideres comme de simples
voyageurs. Dans l'interet de la tranquillite du pays, on Ies arre
terait et on Ies renverrait d'ou ils sont venus.
Demande : Si on se bornait a n'envoyer que des armes, sous titre de mar
chandises, Ies laisserez-vous passer en transit par Ies Prin
cipautes ?
Reponse : Je les ferais sequestrer au benefice de mon Gouvernement ; nous
en a vons besoin .
Demande : Ce serait la un acte d'hostilite contre une puissance qui a rendu
Ies plus grands services aux Principautes ; c' est une ingratitude
envers cette puissance qui a soutenu le plus ardemment l'union
complete de ce pays et qui desire l'independance roumain , Votre
Altesse assumerait-elle la responsabilite d'avoir entrave l'avenir
du pays ?
Reponse : Je n 'ai pas recherche Ies Principautes. La nation m'a confie
son sort et j e le defendrai de mon mieux. La convention m'oblige,
avant de me preter aux Conseils des puissances garantes de m'en
tendre avec mon suzerain sur Ies interets des P1incipautes ; le
cas echeant je suivrai cette voie.
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 10 (Ministere des Affaires Etrangeres, Archives
Diplomatiques, Paris, Correspondance Politique des Consuls, Turquie-Bucharest, voi. 23,
f. 54- 59) .
Agenţia şi Consulatul General al Franţei B ucureş.ti, 9 decembrie 1 862

în Principatele Unite Moldova şi Valahia
Direcţia Politică
Nr. 99.
Urmare la chestiunea armelor.
Conversaţie între principe
şi consulul Rusiei la laşi. în 1 860.
Tentativă de a forma o majoritate gm·emamentală.
Hotărîre din Monitor privind mănăstirile închinate.
Domnule ministru,
Cn ţăran transilvănean care şi-a asumat sarcina de a conduce 20 căruţe

cu arme, de la Nămoloasa la Craiova, a trecut, acum citeva zile, prin Bucu
reşti, cu patru dintre aceste căruţe. Agentul Angliei şi cel al Austriei au
fost informaţi despre aceasta. Interogat de ei, ţăranul a declarat că a primit
ordinul de a se îndrepta spre Craiova evitînd oraşele, dar, avînd o treabă
570
la Bucureşti, s-a îndepărtat de la ruta lui, spre a o rezolva. Agenţii s-au dus
la principe, care a început prin a nega, dar - cum ei i-au propus să fie
însoţiţi de unul dintre ofiţerii săi spre a constata faptul - el a refuzat şi
a sfîrşit prin a recunoaşte că toate informaţiile lor sînt exacte şi a adăugat
că ar avea o înţelegere în această privinţă cu principele Serbiei. Agentul
..\ngliei i-a răspuns că ia act de această recunoaştere, misiunea sa mărginindu
se, pentru moment, la a constata că un număr considerabil de arme au fost
introduse în Principate ; (a adăugat) că, în rest , va primi instrucţiuni de la
guvernul său.
După cîteva zile, agentul Angli�i şi cel al Austriei au cerut sechestru :
79 căruie au fost sechestrat e. Cn comerciant sîrb s-a prezentat spre a le
reclama, spunînd că a cumpărat aceste arme în contul guvernului său, iar
agentul sîrb a susţinut reclamaţia acestuia ; armele au fost restituite.
Este sigur că aceste arme vin din Rusia, că sînt destinate Serbiei şi,
poate, şi Bulgariei ; ele au fost introduse cu consimţămîntul principelui Cuza.
Se corelează această afacere cu o primă tentativă făcută pe lîngă el de către
domnul Popov, consul al Rusiei la Iaşi, în luna martie sau aprilie 1 860 ;
cu o întrevedere pe care principele a avut-o la frontiera Rusiei, anul trecut,
cu generalul rus comandant al provinciilor meridionale, întrevedere pe care
am semhalat-o în corespondenţa mea : şi cu misiunea domnilor Florescu
şi Docan în Crimeea, spre a felicita pe împăratul Alexandru. Aceste arme
- se spune - sînt destinate să înarmeze populaţiile sîrbă şi bulgară împotriva
Porţii. Orice s-ar (spune) despre aceste proiecte, nu am considerat că trebuie
să mă asociez demersurilor foarte act ive ale agenţilor Austrei şi Angliei ;
m-am comportat rezervat, mot i,·înd că nu dispun de mijloacele poliţieneşti
necesare spre a verifica exactitatea informaţiilor lor. Această rezervă (a mea)
a fost interpretată în sensul unei complicităţi cu Rusia, iar principele a făcut
t otul pentru a acredita această opinie. A trebuit să protestez energic împotriva
acestor insinuări, dar, cum eram presat din di,·erse părţi, am declarat că nu
,·ăd clar avantajul pe care Principatele îl obţin compromiţîndu-se într-o
politică ale cărei consecinţe nu pot fi calculate şi că nu pot fi de acord ca
principele să se preocupe fără încetare de afaceri care nu îl privesc. în loc
de a se ocupa de reorganizarea ţării sale, că el nu a cîştigat nimic din afacerea
armelor sarde ; că este supărător ca el să-şi îndrepte mereu ochii asupra even
t ualităţilor care ar putea surveni în Europa, îndepărtîndu-şi-i de la nevoile
cele mai urgente ale propriei sale situaţii. �1enţinîndu-mă pe terenul generali
t ăţilor, am evitat să mrt compromit şi cred că colegii mei au fost con vin şi
<:ă sînt străin de toată afacerea aceasta. Sper că Excelenţa Yoastră va
aproba conduita mea.
Î ntr-una dintre ultimele şedinţe ale Comisiei celor 1 5 , ministrul de război
a spus că el îndeamnă Camera ca, în chestiunea bugetului - căruia se inten
ţiona să i se opereze cîteva reduceri - să nu dea deloc urmare acestor intenţii,
<lat fiind că de la o zi la alta ţara ar putea avea nevoie de o armată
numeroasă şi de o aprovizionare considerabilă ; el a adăugat că aşteaptă din
Franţa a1me ghintuite. Evident, a fost o insinuare cu scopul de a acredita
.opinia că Rusia şi Franţa sînt de acord.
571
Principele încearcă să formeze în sinul Camerei o grupare (pro) gm;er
namentală care să deţină majoritatea. [ . . ] 1. .
·
Am onoarea de a trimite alăturat Excelenţei Voastre un rezumat al
conversaţiei principelui cu domnul Popov ; îl deţin dintr-o sursă bună.
Anexez tot od<i.tă traducerea unei hotărîri apărute în }fonitor [. : , ] 2•
Primiţi . . .
H. Tillos
Anexă la depeşa politică din Bucureşti,_
9 decembrie 1 862, nr. 99.
martie sau aprilie 1 S60
Î ntrebare: Ce atitudine ar lua Alt eta ' Vo2.stră dacă trupele ruse ar int.ra
în Principate ?
Răspuns : Teritoriul Principatelor este dedc.rat neutru. Voi acţiona potrivit
intereselor ţării mele şi după dispoziţiile Tratatului de la Paris.
Î ntrebare: Veţi fi zdrobiţi.
Răspuns : Este uşor de presupus, sîntem prea slabi ; dar, sucombînd, vom
demonstra Europei că nu ne lipseşte conştiinţa datoriei.
Î ntrebare : Dar dacă nu ar surveni ostilităţi, ce veţi face ? Dacă mii de
călători îmbrăcaţi în burghezi ar trece în grupuri mici prin Prin
cipate, pentru a se duce în Bulgaria sau în Serbia ?
Răspuns : Grupuri formate din mii de oameni care travt'rse2.ză în 2.celaşi
timp ţara nu pot fi consideraţi ca simpli voiaj ori. Î n interesul
liniştei din ţară, ar fi arestaţi şi trimişi acolo de unde au \"enit .
Întrebare : Dacă ( totul) s-8.r rezuma numai la trimiterea de arme, spunîn
du-se că sînt mărfuri, le-aţi lăsa sit treacă în tranzit prin Prin
cipate ?
Răspun s : Le-aş sechestra în beneficiul guvern ului meu ; a ,-em n e,·oie de arme.
Întrebare : Ar fi un act de ostilitate împotriva unei Puteri care a adus .cele
mai mari servicii Principatelor ; se consideră o ingratitudine faţă
de această Putere, care a sustinut cel mci.i fierbinte Cnirea com
pletă a acestei ţări şi care do'reşte independenţa română. Alteţa
Voastră şi-ar asuma responsabilitatea de a fi pus obstacol viitoru
lui ţării ?
Răspuns : Eu n-am umblat să obţin (domnia în) Principate. Naţiunea
mi-a încredinţat soarta ei şi eu o voi apăra cum voi putea mai
bine. Convenţia mă obligă ca, înainte de a mă supune sfaturilor
Puterilor garant e, să mă înţeleg cu suzeranul meu asupra inte
reselor Principatelor ; dacă va fi cazul, voi urma această ca le.
.
1 Despre încercările întreprinse de Em. C . Epurcanu de a forma o majoritate proguverna
mer.tală.
2 Hotărî rea ca sumele încasate din arendarea mănăstirilor închinate să fie vărsate vistieriei.
Textul hotărîrii, apărută în Monitorul oficial din 22 noiernbrie/4 decembrie 1862 se află pe
rolă, f. 62 - 63.
572
205 1,i • •
1 86�: iunie 1 / l 3 . C;;i.şovia. Raportul Poliţiei dj.ii Caşovia adresat . conducerii

l\liIÎ}sterului Poliţiei din Viena, despre proclatnaţii către poptllaţia rom.ână din
Maramureş conţinînd îndemnuri de a se alătura populaţiei din Principate, ·
pentru a întemeia împreună un stat al românilor.
1\o. 374
Hohes Pracsidium
[ • • • ] 1. WE ITERES berichtet der Vertrauensmann, class aus der \Yalla

chey Proklamationen an· die marmoroscher walachische Bevolkerung iiber
die Bukowina kommen , welchc fiir den Fall eines Aufstandes der moldau
,\·allachischer Bc,·olkerung zum Anschlusse der Marmaroser-Rumănen an
dcnselben aufmuntern.
Diese Proklamationen sollen ,·om Fiirsten Cuza ausgehen und die Erhe
bung soli die Griindung cines Romănenreiches zum Zwecke haben und zwar
unter Cusa oder einen Gliede cler în Europa regierenden Hăuser, diese Prc
klamationen sollcn auch in Siebcnbiii gen verbreitet werden . [ . . . � 2 .
I\:aschau, 13. luni 1 863
• Arh. St. Buc„ c olec ţia :\Iicrofilme A u •;t ria, r. 92. c. 1 292 ( Ha:us-,. Hof- und S t aatsarchi·1
\\'iC' n , Politisches ..\r-:·h i-r, l n formationsl >ureau, Bl\I-Ak:en, K. 24 l ) .
Kr. 374
Î nalt Prezidiu,
· 'i . . . ] 1 . O�ICL de încredere raporte�z�'t apoi că din Valahia vin pr in

Bucovina proclamaţii către populaţia val?.h�L din �faramureş. care îndeamnă
pe românii din :\Iaramur eş ca, în cazul unei răscoale a populaţiei moldo
,-alahe, să se alăture şi ei.
Aceste proclamaţii ar pleca de la principele Cuza şi răscoala ar a vca ca
scop înfiinţarea unui Imperiu al românilor şi anume sub Cuza sau sub un
membru al unei Case domnitoare din Europa. Acest e proclamaţii ar fi ri"ts
pîndite şi în Transilvania. [ . . . � 2 •
. Caşovia . 1 3 iunie 1 863

1 Se refer:.. la s tarea re-rnluţionar1 din Transi!·Jania.

Situaţia din '.'.faranrn r � ş . probleme de biserid, ru t e n i .
573
206
1 863 iulie 4 / 1 6 , Therapia. Raportul ambasadorului francez la Constantinopol,

L. Moustier, către Ed. Drouyn de Lbuys, despre memoriul adresat Porţii de
către Al. I. Cuza, asupra necesităţii schimbării Constituţiei Principatelor
Unite.
Ambassade de France pres la Porte Ottoman e

Direction Politique Therapia, 1 6 J uillet 1 863
Ko. 1 34
�fonsieur le l\Iinistre,
::\IO� SIECR :N"egri est re,·enu ici depuis quelque temps charge par le
Prince Couza, non seulement de suiHe l'affaire des Couvents dedies, mais
surtout de sonder la Porte sur un plan de reconstitution politique des Prin
cipautes Cnies. Les vues de Son Altesse sont exposees dans une lettre adressee
a Monsieur :'.'Jegri et dont ce dernier m'a laisse prendre une copie que j 'ai
l'honneur de transmettre ci-jointe 1 a \' otre Excellence. Ce memoire volumi
n eux mais interessant comprend d'abord un historique des rapports du
Prince avec Ies Chambres et avec le pays depuis son avenemen1 au trone,
et plus pai ticulierement pendant le cours de la demiere crise. 11 fait ensuite
ressortir Ies vices fondamentaux de la Constitution Valaque et expose Ies
divers changements et mesures qui lui paraîtraient propres a modifier d'unf.:"
maniere avantageuse Ies defauts du systeme act.uel. Le Prince conclut cn
disant que pour I' execution de ces mesures ii serait chimerique de compter
sur le double accord du Prince et des Chambres et qu'une dicta ture temporaire,
que Son Altesse fixerait a cinq ans, peut seule lui permettre de realiser ces
utiles reformes. Dans le cas oii ses vues ne serait pas partagees par la Port e:
1Jt par Ies Puissances, il ne lui resterait qu'a se retirer. Cette communication,
qui a ete egalement faite a l'Ambassadeur d'Angleterre, a ete accueillie par
lui d'une maniere assez favorable. II est meme alle jusqu'a dire a l\fonsieur
Negri que, dans son opinion personn elle, une dictature et meme une dicta
ture de longue duree serait indispensable pour etablir un peu d'ordre dans
la \'alachie et la Moldavie. l\Iais comme representant d'une Puiss2nce con
stitutionnelle, il ne pourait donner son approbation a de semblablcs proj ets ;
a moins que le terme fixe pour celt e dictature ne fllt excessivement court ,
six mois ou un an tout au plus.
]'ai eu hier sur le meme suj et un long entretien avcc Aali Pacha. II m'a
parle du )lemoire en termes bienveillants. 11 m'a dit que depuis longtemps
il etait convaincu que la Constitution ::\foldo-Valaque etait mauvaise et
impraticable. 11 etait clonc dispose a favoriser une revision de cette Consti
tution sur Ies bases proposees par le Prince. Quant a la dictature, il en
reconnaissait la necessite, mais le fardeau lui semblait devoir en etre bien
lourd pour Ies epaules du Prince Couza . Cinq annees concedees a priori serait
un terme trop long. Trois ans tout au plus lui paraîtraient suffisants. Cettf.:"
question presente trop d'interet pour que je ne m'empresse pas de donner
a Votre Excellence Ies premiers renseignements.
Veuillez . . .
L. de l\foustier
5i4
• Arh. St. Buc . colecţia Microfilme Franţa, r. 3 12, c. 379 - 38 1 (Ministere des Affaires Etran
.
geres, Archins Diplomatiques, Correspondance Politique Turquie, ·101. 359, f. 234.- 235) .
Ambasada Franţei pe lîngă Poarta otomană

Direcţia polit ică Therapia, 1 6 iulie 1 863
�r. 1 34
Domnule ministru,
DOM�TL �egri a revenit de cîtva timp aici, avînd de la principele

Cuza sarcina nu numai să urmărească problema mănăstirilor închinate, ci
mai cu seamă să sondeze (opinia) Porţii în legătură cu un proiect de re
<:onstituire politică a Principatelor Vnite. Punctele de vedere ale Alteţei
Sale sînt expuse într-o scrisoare adresată domnului Xegri, din care acesta
din urmă mi-a permis să iau o copie pe care am onoarea să o transmit ală
turat 1 Excelenţei Voastre. Acest memoriu, voluminos dar interesant, con
ţine la început un istoric al raporturilor principelui cu Camerele şi cu ţara
de la începutul domniei sale şi, în mod deosebit, în timpul ultimei crize.
El scoate, apoi, în evidenţă lipsurile principale ale Constituţiei valahe şi
prezintă diversele modificări şi măsuri care i s-ar părea potrivite pentru
remedierea favorabilă a neajunsurilor sistemului actual. Principele a conchis
spunînd că pentru punerea în aplicare a acestor măsuri ar fi iluzoriu să se
conteze pe dublul acord al principelui şi Camerelor şi că numai o dictatură
temporară, pe care Alteţa Sa ar fixa-o pe o P._erioadă de cinci ani, îi poate
permite să înfăptuiască aceste utile reforme. In cazul în care punctele sale
de vedere nu ar fi împărt ăşite de Poartă şi de Puteri, nu i-ar rămîne (altceva
de făcut) decît să se retragă. Aceast {t comunicare, care a fost făcută totodată
şi ambasadorului Angliei, a fost întimpinată de acesta într-un mod destul
<le favorabil. El a mers chiar pînă acolo încît i-a spus domnului Xegri că,
după părerea lui, o dictatură şi chiar o dictatură de lungă durată ar fi indis
pensabilă pentru a institui puţină ordine în Valahia şi în l'\Ioldova. Dar, ca
reprezentant al unei Puteri constit uţionale, el nu ar putea da aprobarea sa
unor asemenea proiecte, în afara cazului că termenul stabilit pentru această
<lict atură ar fi foarte scurt, şase luni sau maximum un an .
Am avut ieri o lungă con\·orbire pe această temă cu Ali paşa . :\Ii-a vorbit
despre memoriu în termeni bine,·oitori. :Mi-a spus că de mult timp este con
,·ins că Const ituţia moldo-,·alahă este rău întocmită şi impracticabilă. Est e
deci dispus sft susţină o revizuire a acestei Constituţii pe bazele propuse de
principe. Î n ceea ce priveşte dictatura, el recunoaşte necesitatea acesteia,
dar i se pare că povara ei ar fi foarte apăsătoare pentru umerii principelui
Cuz<>„ Cinci ani acordaţi a priori ar fi un termen prea lung. Trei ani cel mult
i se par suficienţi. Această problemă prezintă prea mult interes pentru a nu
mft grăbi să dau Excelenţei Voastre primele informaţii.
Primiţi . . .
L. de :\Ioustier
1 :Memoriul lui .\I. I. Cuza ( traducere in l b. franceză)

. s� află pe roll i n t r e c. JS 1 - 4 H
575
207
1 863 iulie 29/august 10, Buda. Ordinul locţiitorului regal al Ungariei către
locţiitorul comitelui suprem al comitatului Timiş, de a împiedica pătrunderea
şi răspîndirea în ţară a unei proclamaţii a lui Al. I. Cuza către românii · din
Maramureş şi al cărei scop ar fi fost întemeierea unui stat al tuturor românilor.
:Magyarorszcig kinii. yi helytart6jat61

1 1 4 72 sz./eln.
Melt6sagos foispâni helytart6 tr !
A KOR�I Ă�Y�AK tudomâsâra jutott, hogy Cuza herczegnek a mâ:·

marosi .romcinokhoz intezett kiâltvcinyai szândekoltatnak Bukovinan keresz
tiil becsempesztetni, mellyeknek czelja a romanokat azon esetre, ha 6lâh
orszâgban mozgalmak tâmadnânak egy nagy olâh bir6dalom megalapitâsa
erdemeben az azokban leendo reszvetre felhivni.
Ezen kiâltvânyok becsempeszenek meggâtlâsa tekintetebol a lembergi
cs. kir. orsz. penzugyigazgat6sâg a szereti, csenoviczi, szucsavai es gura
homorai cs. kir. penziigyorsegi osztâly f6n6k6ket kello utasitâssal mar ellâtt2.,
s miutan az effele becsempeszes Erdelyen keresztiil is megkisertethetnek;
a Szebeni c s . kir. penziigyigazgat6sâg is utasitatott, hogy az emlitett kiâli:
vanyoknak a hatâroni behozatalat megakadalyozza.
Hogy mindaz onâltal ezen kiâltvanyok, ha a hatârszeli vâmilletokg
penziigyi kozegek feliigyelese daczara az orszag român ajku videkeire , be
csempesztetnenek, - kârtalanokkâ tetessenek, szuksegesnek lâttam Melt6sa
godoat errol azon folhivassal ertesiteni, miszerint ezen nyomtatvanyoka I
eszletet târgyâvâ tenni. e16fordul6 esetben a biinfenyito eljâras fenntartasC:t
mellett elkoboztatni, s arr61 hozzam jelentest tenni sziveskedj ek.
Budân Augustus 1 0-en 1 863
Kiralyi heh-tart6 6 ::\ agymeltosâga neveben
olvasha ta tlan
• .
.\rh . St. Buc . . coh·cţia Iugosla·1ia, r. 10 I, c. H 1- 142 (Arhi·r Vojvodir.e
�licrofilme R . S.F.
Sremski Karlo·1ci, Tami§ka Zupanija, \"eliki Zupan, 1863 broj 1577).
De la locţiitorul regal
al Cngariei
Xr. 1 1 472/eln.
Domniei Sale, domnului locţiitor al comitelui suprem !
A AJU:!\ S la cunoştinţa guvernului că se încearcă introducerea · prin

contrabandă, prin Buco,·ina, a proclamaţiei principelui Cuza către românii
din Maramureş, al cărei scop este de a chema pe români să participe, în cazul
în care în România ar izbucni miscări în interesul întemeierii unui mare
'
Imperiu românesc.
576
Î n vederea împiedicării introducerii prin contrabandă a acestei pro
clamaţii, Direcţia financiară cezaro-crăiască din Lemberg a dat deja instruc
ţiunile necesare şefilor secţiunilor financiare cezaro-crăieşti din Siret, Cernă
uţi, Suceava şi Gura Humorului şi, întrucît s-ar putea încerca introducerea
prin contrabandă a acestor proclamaţii şi prin Transilvania, s-au dat instruc
ţiuni şi Direcţiei financiare cezaro-crăieşti din Sibiu să împiedice trecerea
proclamaţ iilor amintite peste graniţă.
Î n cazul în care aceste proclamaţii, în ciuda măsurilor de supraveghere
luate de către autorităţile vamale, respectiv financiare, vor ajunge în ţinu
turile ţării locuite de populaţia română, ele să fie făcute inofensive. Consider
totodată necesar să vă fac cunoscut că, în cazul în care vor apare totuşi ase
menea tipărituri, pe lîngă luarea măsurilor de pedepsire, ele să fie confiscate
şi să binevoiţi a-mi raporta despre ele.
Buda, 1 0 august 1 863
Î n numele Domniei Sale, locţiitor regal,
( ss) indescifrabil
208
1 863 octombrie 10/22, Bucureşti. Raportul lui H. Tillos către Ed. Drouyn
de Lhuys, despre posibilităţile Principatelor de a se angaja într-un război
împotriva Porţii, pentru a-şi cîştiga independenţa naţională.
Direction Politique Bucharest, le 22 octobre 1863

No. 1 43
Dechiffrement
LA RUSSIE a invite le Prince Couza et le Prince Michel Obrenovitch

a prendre part aux evenements qui se produiront au printemps prochain
et qui auront pour consequence une guerre. D'apres l 'avis du Prince Gor
tschakoff, la Servie et la Roumanie doivent profiter de l'occasion pour con
querir leur independance. La Russie a offert au Prince Cauza 40 OOO fusils,
50 canons, des munitions et un million de roubles. Le signal doit partir de
Bclgrade. Les Serbes demanderont l'evacuation de la forteresse et le Prince
Michel declarera que, force par la volonte nationale, il ne peut plus se contenter
des concessions sans valeur que lui ont ete faites par la commission Euro
peenne ; il proclamera l'independance de la Servie et fera appel aux Slaves
de la Turquie pour secouer le joug de la Porte. Le Prince Couza doit, de son
cOte, trouver un pretexte plausible pour proclamer l'independance de la
Roumanie et, en vertu d'un traite d'alliance secrete qui est condu, assure-t-on.
entre lui et le Prince Michel, il doit faire entrer l'arrnee Roumaine en Bulgarie.
Pour conjurer le danger auquel la Roumanie serait exposee du cOte de
l'Autriche, une partie des arrnes serait donnee a l'emigration Hongroise qui
cherchera a soulever la Transylvanie et la Hongrie, ou, dit-on, tout a ete
prepare par le general Tiirr. Le Cabinet de Turin serait inite a tout ce plan
577
et laisserait agir Ies garibaldiens contre Venise, afin de se laisser entraîner
a une guerre avec l'Autriche. Si la Russie ne parvenait pas a empecher l'Au
triche de faire cause commune avec la France, elle provoquera une insurrec
tion generale sur le Danube et rouvrira ainsi la question d'Orient qui, dans
son opinion, preoccupe Ies Puissances plus que la question Polonaise.
Le Prince Michel est d'accord avec la Russie ; grâce au transport des
armes, il a des fusils, des canons et des munitions ; en outre, Ies populations
Serbes sont tres portees a une guerre contre la Turquie. Les officiers Serbes
qui sont venus au camp de Cotrocheni avaient pour mission d'etudier la force
et la valeur de l'armee Moldo-Valaque. IIs auront pu se convaincre que l'armee
Roumaine n'avait aucune consistance ; ils sont partis tres desenchantes. Le
Prince Couza, qui sait qu'il ne possede pas Ies moyens de faire la guerre,
qui se trouve en presence d'une opposition hostile, hesite, promet tout et
ne se decide a rien ; il craint que la France et I'Angleterre ne previennent
ses tentatives d'aventures et ne le punissent pour avoir ete !'instrument
servile de la Russie. C'est peut-etre dans un de ces moments de crainte qu'il
m'a offert de mettre 30 OOO hommes a la disposition de la France. Si je n'ai
pas accueilli cette proposition avant d'avoir demande des instructions, c'est
que je ne l'ai pas crue serieuse. ] 'ai bien pense que ee pouvait etre une occa
sion de le compromettre vis-a-vis de la Russie, mais je savais combien il
etait entre Ies mains de cette Puissance, combien son entourage etait vendu
et j e n'ignorais pas que tout ce que j e lui dirais serait repete aux Russes.
]'ai donc cru plus prudent de ne point entrer avec lui dans des details d'exe
cution avant d'avoir rei;:u Ies instructions de Votre Excellence. II m'a accuse
d'avoir parle des ouvertures qu'il m'avait faites ; j e n'en ai dit un mot a qui
que ce soit ; c'est lui qui a parle et qui, avec le Prince Cantacuzene, Monsieur
Baligot et autres creatures Russes a plaisante de ma naivete. Cependant,
bien que Ies Russes soient a deux marches et puissent prevenir toute tentative
de sa part de leur echapper, il ne leur est pas assez devoue pour ne pas tourner
du cote ou il croira qu'est la force ; il est a la merei des evenements et il
sera entraîne du c6te ou cette force sera plus menai;:ante pour lui. II parle
toujours de prendre a l'Autriche la Transylvanie et la Bukowine ; ii parle
aussi de prendre aux Russes la Bessarabie et il continuera a j ouer ainsi son
eterne! j eu de bascule j usqu'au moment ou Ies evenements deborderont- et
le forceront de prendre couleur. La Russie se defie de lui et depuis quelque
temps l'agent Russe parle de la necessite d'une occupation et de la nomina
tion d'un prince etranger. L'Autriche, m 'assure-t-on, a envoye ici un agent
secret qui est entre en communication avec Ies principaux chefs de l'oppo
sition et qui leur aurait promis que le Cabinet de Vienne, dans le cas ou
ils prononceraient la decMance du Prince Couza, Ies appuyera et reconnaîtrait
pour sa part le Prince qu'ils choisiraient, quel qu'il fllt. II lui a ete repondu
que le pays agirait par lui-meme, mais ne voulait point d'un appui etranger.
Tous ces renseignements sont puises a une source qui merite toute confiance.
Le Prince cherche en ce moment a former un nouveau cabinet ; il en a
charge Monsieur Cogolnitchano. Monsier Negri a son passage lui a dit toute
la gravite de la situation. Si l\fonsieur Cogolnitchano reussit, je saurai quel
est son programme, soit de politique interieure, soit de politique exterieure,
et j e me hâterai d'en informer Votre Excellence.
signe : Tillos
580
• Arh. St . . Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. IO (Ministere des Affaires Etrangeres, Archives
Diplomatiques, Correspondance Politique des Consuls, Turquie - Bucharest, voi. 24, f. 9 7 - 100 )
Direcţia Politică Bucureşti, 22 octombrie 1 86 3

Nr. 1 43
Descifrare
Domnule ministru,
RUSIA i-a îndemnat p e principii Cuza ş i Mihail Obrenovici s ă i a parte

la evenimentele care se preconizează a avea loc în primăvara viitoare, (eve
nimente) care vor avea drept consecinţă un război. După părerea prinţului
Gorceakov, Serbia şi România trebuie să profite de ocazie pentru a-şi cîştiga
independenţa. Rusia i-a oferit principelui Cuza 40 OOO de puşti, 40 de tunuri,
muniţie şi un milion de ruble. Semnalul trebuie să pornească de la Belgrad .
Sîrbii vor cere evacuarea fortăreţei şi principele Mihail va declara că, forţat
de voinţa naţională, nu se mai poate mulţumi cu concesiile lipsite de valoare
care i-au fost făcute de Comisia Europeană ; va proclama independenţa
Serbiei şi va face apel la slavii din Turcia pentru a scutura j ugul Porţii. Prin
cipele Cuza trebuie, la rîndul său, să găsească un pretext plauzibil pentru
a proclama independenţa României şi, în virtutea unui tratat secret de
alianţă care, se spune, a fost încheiat între el şi principele Mihail, trebuie să
acţioneze pentru intrarea armatei române în Bulgaria.
-Pentru a înlătura pericolul la care România ar fi expusă din partea
Austriei, o parte din armament va fi dat emigranţilor unguri, care se vor
strădui să ridice (la răscoală) Transilvania şi Ungaria, unde - se spune -
totul a fost pregătit de generalul Tiirr. Cabinetul din Torino va fi iniţiat în
aceste planuri şi garibaldiştii vor fi lăsaţi să acţioneze împotriva Veneţiei,
cu scopul de a se lăsa antrenaţi într-un război cu Austria. Dacă Rusia nu va
reuşi să împiedice ca Austria să facă cauză comună cu Franţa, ea va provoca
o insurecţie generală pe Dunăre şi va redeschide, în acest fel, problema Orien
tului care, în opinia sa, preocupă Puterile mai mult decît problema poloneză.
Principele Mihail este de acord cu Rusia ; datorită transportului de arme,
el are puşti, tunuri şi muniţii ; în plus, populaţia Serbiei este foarte pornită
să facă război cu Turcia. Ofiţerii sîrbi care au venit la manevrele de la Cotro
ceni au avut misiunea de a studia forţa şi valoarea armatei moldo-valahe. Ei
s-au putut convinge că armata română nu este deloc puternică şi au plecat
foarte decepţionaţi. Principele Cuza, care ştie că nu are mijloace de a purta
un război şi care întîmpină 0 opoziţie fermă, ezită, promite tot şi nu se hotă
răşte la nimic ; se terne ca Franţa şi Anglia să nu-i zădărnicească încercările
hazardate şi să nu-l condamne pentru că a fost instrumentul servil al Rusiei .
Poate că într-un asemenea moment de teamă s-a oferit să pună la dispoziţia
Franţei 30 OOO de oameni. Dacă n-am acceptat această propunere înainte
de a cere instrucţiuni, este pentru că n-am crezut-o serioasă. M-am gîndit
că aceasta ar putea fi o ocazie pentru a-l compromite faţă de Rusia ; dar eu
ştiu cît de mult depinde el de această Putere, cît de corupt este anturajul
său şi nu pot să ignor faptul că tot ceea ce i-aş spune ar fi repetat ruşilor. Am
considerat deci că este mai prudent să nu intru în detaliile privitoare la pune
rea în aplicare (a planului) înainte de a fi primit instrucţiunile Excelenţei
581
Voastre. M-a acuzat că aş fi vorbit despre propunerile pe care mi le-a făcut ;
eu n-am spus nici un cuvînt nimănui ; el este acela care a vorbit şi care,
împreună cu prinţul Cantacuzino, domnul Baligot şi alţi indivizi (filo)ruşi
a rîs de naivitatea mea. în acest timp, deşi ruşii sînt la doi paşi şi ar putea
să-i zădărnicească orice încercare de a le scăpa, el nu le este atît de devotat
încît să nu treacă de partea celui despre care crede că este mai puternic ; el
depinde de mersul evenimentelor şi va fi antrenat într-acolo unde primej dia
este mai ameninţătoare la adresa lui. Vorbeşte mereu de luarea Transilvaniei
şi a Bucovinei de la Austr1a ; vorbeşte totodată de luarea de la ruşi a Basa
rabiei şi va continua să joace în acest fel eternul său joc dublu, pînă în momen
tul în care evenimentele se vor precipita şi-l vor obliga să-şi arate adevărata
faţă. Rusia se dezice de el şi, de cîtva timp, agentul rus vorbeşte de necesi
tatea unei ocupaţii şi de numirea unui prinţ străin. Austria, mi se spune, a
trimis aici un agent secret, care a intrat în legătură cu principalii şefi ai
<>poziţiei şi le-a promis că guvernul de la Viena, în cazul în care ei se vor
decide să-l detroneze pe principele Cuza, îi va sprijini şi, în ce-l priveşte,
îl va recunoaşte pe principele ales de ei, indiferent cine ar fi acesta. I s-a
răspuns că ţara va acţiona prin forţe proprii şi că nu acceptă deloc un sprijin
<lin afară. Toate aceste ştiri provin dintr-o sursă care merită toată încrederea.
Principele încearcă în acest moment să formeze un nou guvern ; el l-a
însărcinat pe domnul Kogălniceanu cu aceasta. Domnul Negri, la rîndul
său, i-a expus toată gravitatea situaţiei. Dacă domnul Kogălniceanu va reuşi
(să formeze guvernul), voi afla care este programul său, atît în ce priveşte
politica internă cît şi cea externă şi mă voi grăbi să informez pe Excelenţa
Voastră.
Primiţi . . .
semnat : Tillos
209
1 863 octombrie 1 7 /29, Therapia. R ap or i:ul lui L. Moustier către Ed. Drouyn
de Lhuys, privind reacţia guvernului otoman la memoriul lui AI. I. Cuza pen
tru schimbarea ConsWuţiei Principatelor Unite.
Ambassade de Fr an c e
prcs la Porte Ottomane . Therapia , 29 Octobre 1 863
Direction Politique
No. 2 1 5
AALI PACHA doit rep':mdre ces j ours-ci a la communication du Prince

Couza relative a un changement de Constitution. II reconnait que la Con
stitution actuellc est, dans certaines parties, a peu pres impracticable et sans
se oroncncer sur le merite de tel ou tel article du nouveau proj et, il se mon
trerait dispose a se preter a de certaines modifications, si elles avaient lieu
avec le concours des Puissances et dans des formes legalcs.
J'ai dit a Aali Pacha que je croyais ces idees conformes a celles de mon
gouvernement et j 'ai ajoute que, si la Porte craignait que le Prince Couza
582
ne voulut proceder par des moyens contraires aux lois du pays comme aux
actes intemationaux, la meilleure maniere de lui en âter le pretexte comme
le moyen etait que la Porte saisît sans retard Ies Puissances de la question de
reforme et leur fit connaître ses vues a cet egard. Aali Pacha a repondu que
c'etait, en effet, la seule voie a suivre et qu'il allait s'en occuper.
Veuillez . . .
L. de Moustier
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 3 12, c. 472- 473 (Ministere des Affaires Etran
geres, Archives Diplomatiques, Correspondance Politique Turquie, voi. 360, f. 2 14 - 2 15).
Ambasada Franţei
pe lîngă Poarta otomană Therapia, 29 octombrie 1 86l
Direcţia politică
Nr. 2 1 5
Domnule ministru,
ALI PAŞA trebuie să răspundă zilele acestea la comunicarea principelui

Cuza în legătură cu o modificare a Constituţiei. El recunoaşte că actuala
Constituţie este, în unele părţi, aproape impracticabilă şi, fără să se pronunţe
asupra valorii unuia sau altuia dintre articolele noului proiect, se arată dispus
să consimtă la unele modificări, dacă acestea se efectuează cu concursul
Puterilor şi în mod legal.
I-am spus lui Ali paşa că eu consider aceste opinii identice cu cele ale
guvernului meu şi am adăugat că, dacă Poarta s-ar terne că principele Cuza
ar vrea să acţioneze prin mijloace contrarii atît legilor ţării cit şi actelor
internaţionale, modul cel mai bun de a i se înlătura motivul, precum şi
mijlocul (de a o face), ar fi ca Poarta să sesizeze fără întîrziere Puterile
în problema reformei şi să le facă cunoscute opiniile sale în această privinţă.
Ali paşa a răspuns că aceasta este, într-adevăr, singura modalitate posibilă.
şi că el se va ocupa de aceasta.
Primiţi . . .
L. de Moustier
21 0
1 864 februarie 1 6/28, Paris. Raportul lui R. Mettemich către J. B. Rechberg,

despre o convorbire avută cu împăratul Napoleon al Iii-lea pe tema eventua
lităţii cedării Veneţiei de către Austria, în schimbul Principatelor Române.
Paris, le 28 fevrier 1 861

Monsieur le Cornte,
[ ] 1. IL 2 ME RACONTA sur le sejour de Mr. Pasolini a Londres et

• • •
ici quelques details curieux, 11 me dit que cet agent italien etait venu proposer
a Lord Palrnerston une alli"ance entre l' Italie, l'A ngleterre, la France et l'Au
triche, sur toutes Ies questions 1de jour, [ . . . ] 3•
583
11 s'empressa d'ajouter que Monsieur Pasolini n'y mettait qu'une seule
condition.
„Celle que nous cederions la Venitie !" dis-j e a l'Empereur.
„A la condition", me repondit Sa Majeste, „que l'Angleterre et la France
parviendraient a Vous faire consentir a l'echange de la Venitie contre Ies
Principautes dam1biennes !"
Sur la question que j e lui adressai au sujet de la reponse du Ministre
Anglais, l'Empereur me dit que Lord Palmerston aurait consenti a appuyer
cette idee si le Gouvernement franc;:ais y adherait de son cote, Sa Majeste
m'assura que Monsieur Pasolini etait revenu a Turin avec l'acceptation de
Lord Palmerston et son refus a lui. [ . . ] 4• .
• Arh. S t . B uc„ colecţia Microfilme Austria, r. 303, c . 1 9 1 - 102 (Haus-Hof-und Staastar

chiv Wien, Politisches Archiv IX, Frankreich, Privatbriefe des Prinzen Me t te r nich 1 86 4
K. 79).
..
Ed. R. V. Bossy, L'Autriche . p. 362.
Paris, 28 februarie 1 864
Domnule conte,
[ ] 1 • EL 2 MI-A POVESTIT cîteva detalii curioase despre sejurul

• • •
d-lui Pasolini la Londra şi aici. El mi-a spus că acest agent italian a propus
lordului Palmerston o alianţă între Italia, A nglia, Franţa şi Austri'a în toate
problemele zile [ . . . ] a.
El s-a grăbit să adauge că domnul Pasolini nu pune decît o singură
condiţie.
- „Aceea ca noi să cedăm Veneţia !", i-am spus împăratului.
- „Cu condiţia", mi-a răspuns Maiestatea Sa, „ca Anglia şi Franţa să
reuşească a vă face să consimţiţi la schimbul Veneţiei contra Principatelor
Dunărene !"
La întrebarea ce i-am pus-o privind răspunsul ministrului englez, împă
ratul mi-a spus că lordul Palmerston a consimţit să sprijine această idee,
dacă guvernul francez, la rîndul său, va adera la ea. Maiestatea Sa m-a
asigurat că domnul Pasolini s-a întors la Torino cu acceptarea lordului Pal
merston şi cu refuzul din partea sa. [ . . J 4• .
1 Se referă la politica guvernului italian.

z Napoleon al Iii-lea.
a Se referă la poziţia Austriei în problema Veneţiei.
' Despre activitatea lui Mazzini şi Garibaldi.
584
11 1
1 864 aprilie 23/mai 5 , Pera. Raportul lui L. Moustier către Ed. Drouny de
Lhuys, despre apropiata vizită a lui Al. I. Cuza la Constantinopol.
Ambassade de France
pres la Porte Ottomane Pera, 5 Mai 1 864
Direction Politique
No. 47
J'AI RE<;U la depeche telegraphique que vous m'avez fait l'honneur

de m'adresser sous la date du 28 Avril.
En arrivant, il y a deux jours, chez Aali Pacha, ce Ministre m'a fait
lire une depeche telegraphique de Djemil Pacha qui contenait a peu pres
la meme chose en substance. ]'ai eu l'air d'ignorer Ies proj ets du Prince,
et j 'ai demande a Aali Pacha si ce voyage le contrariait. 11 m'a repondu que
non, et je me suis empresse de lui faire remarquer combien Ies conseils que
nous donnions au Prince Couza etaient conformes a tout ce que la Porte
pouvait desirer, et temoignaient du desir que nous avions de resserrer Ies
liens entre Ies Principautes et la Pl!lissance suzeraine. Le Ministre des Affaires
Etrangeres s'est empresse de dire : „Nous en sommes tres reconnaissants".
Toutefois, il etait facile de voir, sous son air un peu contraint, une certaine
mauvaise humeur que le Prince se flit adresse a l'Empereur.
Aussi j e regrette que l'arrivee du Prince ait ete comme d'avance et n'ait
pu avoir le caractere d'un acte tout a fait spontane et inattendu. C'etait
le desir du Prince et le mien, et cela aurait eu de certains avantages incon
testables. J'ai fait dire a Son Altesse de venir sans perdre une miaute, et
de proroger la chambre pour un terme plus eloigne, ce qui, en lui permettant
de partir sur le champ, ajournerait, en meme temps, une crise tendant for
cement a ce coup d'Etat que l'Empereur lui deconseille. Apres avoir vu le
Sultan, il saura mieux sur quel terrain il peut se hasarder.
Veuillez . . .
L. de Moustier
• Arh. St. Buc. , colecţia Microfilme Franţa, r. 3 12, c. 684- 685 (Ministere des Affaires Etran
geres, Archives Diplomatiques, Correspondance Politique Turquie, voi. 362, f. 1 7 - 18).
Ambasada Franţei
pe lîngă Poarta otomană Pera, 5 mai 1 864
Directia Politică
Nr. 4 7
Domnule ministru,
AM PRIMIT depeşa telegrafică, pe care mi-aţi făcut onoarea de a m1-o

adresa, cu data de 28 aprilie.
Mergînd, acum două zile, la Ali paşa, acest ministru mi-a dat să citesc
o depeşă telegrafică a lui Djemil paşa, care conţinea, în esenţă, aproape
585
acelaşi lucru. Am simulat că nu cunosc proiectele principelui şi l-am întrebat
pe Ali paşa dacă această călătorie îl contrariază. Mi-a răspuns că nu şi m-am
grăbit să-i atrag atenţia cit de conforme sînt sfaturile pe care i le-am dat
noi principelui Cuza cu tot ceea ce Poarta putea să-şi dorească şi cit de mult
au demonstrat (aceste sfaturi) dorinţa pe care am manifestat-o de a strînge
legăturile între Principate şi Puterea suzerană. Ministrul afacerilor externe
s-a grăbit să spună : „ Sîntem foarte recunoscători pentru aceasta". Totuşi,
era lesne de văzut, după mimica sa oarecum j enată, o oarecare proastă dis
poziţie pentru că principele s-a adresat împăratului.
!n consecinţă, regret că venirea principelui se anticipează şi nu poate
avea caracterul unui act cu totul spontan şi neaşteptat. Aceasta era dorinţa
principelui şi a mea şi acest lucru ar fi avut unele avantaj e incontestabile.
I-am transmis Alteţei Sale să vină neîntîrziat şi să amîne (întrunirea) Camerei
pentru un termen mai îndepărtat, ceea ce, permiţîndu-i să plece imediat,
a r amîna, în acelaşi timp, o criză care a r duce, prin forţa împrejurărilor, la
acea lovitură de stat pe care împăratul îl sfătuieşte să nu o facă. După
ce se va întîlni cu sultanul, va şti mai bine în ce direcţie poate să acţioneze.
Primiţi . . .
L . de Moustier
21 2
1 864 mai 1 / 13, Viena. Instrucţiuni ale lui J. B. Rechberg către R. Mettemich„
în legătură cu concentrarea de trupe austriece şi ruseşti Ia frontiera cu Prin
cipatele Unite, din cauza organizării de grupe armate ale emigranţilor unguri
şi polonezi pe teritoriul Principatelor ; atitudinea lui AI. I. Cuza şi înarmările·
masive din Principate.
Vienne, le 1 3 Mai 1 864
MONSIEUR le Duc de Gramont m'a donne confidentiellement Iecture

d'une depeche de M .Drouyn de Lhuis concernant Ies concentrations de troupes.
operees par l'Autriche et la Russie sur la frontiere des Principautes danu
biennes.
� Le�G�o=u=
· v=e=
rn
=·=
em
=··=e=n-t�-f-r_n ��is-pense qu'u�e pareille agglomeration de forces
a_
ne saurait etre dirigee que contre Ies Principautes ou la Turquie. Dans !'un
et l'autre des cas il s'agirait d'une affaire europeenne et de circonstances
prevues par Ies traites. Monsieur Drouyn de Lhuis aime a croire que le
Gouvernement Imperial ne serait voir avec indifference qu'il fllt porte
atteinte a des stipulations internationales. II ne peut donc supposer qu'H
existe une entente a cet egard entre Ies cours de Vienne et de St. Peters
bourg. Le Gouvernement franpis juge neanmoins utile de faire connaître
son impresion sur des mesures, qui peuvent devenir inquietantes pour la
securite de !'Orient et il espere recevoir sur ce point Ies explications Ies plus
satisfaisantes.
] 'ai dit a l'Ambassadeur de France qu'il avait en effet ete necessaire
de prendre des mesures de precaution et de faire quelques mouvemens de
troupes sur la frontiere des Principautes. Ces mesures trouvaient leur expli-
586
cation tout naturelle dans Ies faits qui se passaient ouvertement sur le terri
toire Moldo-Valaque. Des bandes nombreusses d'emigres hongrois et polonais
se reunissaient. Une legion armee s'organisait meme deja dans la viile de
Roman et des hommes qui la composaient parlaient hautement de leurs
projets d'envahir Ies province.;; contigues de l'Autriche. Ces faits j oints a
l'attitude du Prince Couza, a des armemens hors de toute proportion avec
Ies besoins reels du pays et enfin a la presence continuelle des agens Ies
plus actifs de la revolution cosmopolite obligeaient le Gouvernement Impe
rial a se mettre en garde contre des tentatives qui ne paraissaient que trop
probables. L'Autriche respectait trop Ies traites pour songer a Ies enfreindre
sur quelque point que cela fUt. Le Gouvernement Imperial voulait seulement
etre en mesure de repousser energiquement tout espece d'agression. II etait
resolu a n'employer la force que pour faire respecter ses frontieres, mais il
se reservait en meme temps le droit, s'il etait attaque, d'invoquer Ies prescrip
tions des traites en vigueur et d'insister vivement aupres des autres Puis
sances, pour qu'on mette fin une fois pour toutes a un etat de choses dans
Ies Principautes qui constituait un desordre permanent et qui menac;ait
sans cesse la tranquillite de !'Orient et le repos des pays limitrophes.
Quant aux preparatifs militaires de la Russie, nous n 'etions pas a
meme de nous prononcer sur leur partie. Mais Ies provinces limitrophes de
cet Empire etant exposees comme Ies notres aux incursions des bandes qui
se forment sur le territoire Moldo-Valaque, nous devions trouver tout naturel
que le Gouv(ernement) russe prît des precautions analogues a celles que le
Gouvernement Imperial avait jugees necessaires.
Tel est le sens des explications que j 'ai cru devoir donner au Duc de
Gramont et j 'invite Votre Altesse a y conformer son langage lorsque l'occa-
sion s'en presentera. '
Recevez . . .
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Austria, r. 303, c. 225 - 228 (Haus-, Hof- u nd Staats
archiv Wien, Politisches Archiv IX, Frankreich, 1864, K. 80).
Ed. R. V. Bossy, L'A utriche . , p. 366 - 367.
. .
Viena, 13 mai 1 864
DOMNUL duce de Gramont mi-a citit în mod confidenţial o depeşă

a domnului Drouyn de Lhuis, referitoare la concentrările de trupe efectuate
de Austria şi Rusia la frontiera cu Principatele Dunărene.
Guvernul francez consideră că o asemenea aglomerare de forţe nu poate
fi dirijată decît împotriva Principatelor sau a Turciei. Şi într-un caz şi
în celălalt este vorba de o problemă europeană şi de împrej urări prevăzute
de tratate. Domnul Drouyn de Lhuis doreşte să creadă că guvernul imperial
nu va privi cu indiferenţă faptul că este necesar să ţină seamă de stipulaţiile
internaţionale. El nu presupune, deci, că există o înţelegere în această pri
vinţă între Curţile din Viena şi din Petersburg. Guvernul francez considl'ră
n eapărat util să facă cunoscută impresia sa privind măsurile care pot deveni
neliniştitoare pentru securitatea Orientului şi speră să. primească în legăt1iră
cu această chestiune explicaţiile cele mai satisfăcătoare.
I-am spus ambasadorului Franţei că, în fond, a fost necesar să luăm
măsuri de precauţie şi să facem unele mişcăti de trupe la frontiera cu Prin-
587
cipatele. Aceste măsun IŞI găsesc explicaţia întru totul firească în faptele
care se petrec în mod deschis pe teritoriul moldo-valah. Numeroase cete de
emigranţi maghiari şi polonezi se reunesc. O legiune armată s-a organizat
chiar în oraşul Roman şi oamenii care o compun vorbesc deschis despre
proiectele lor de a invada provinciile învecinate ale Austriei. Aceste fapte,
adăugate la atitudinea principelui Cuza, la îna1 mările peste măsură în raport
cu necesităţile reale ale ţării şi, în fine, la prezenţa continuă a agenţilor cei
mai activi ai revoluţiei cosmopolite, au obligat guvernul imperial să se pună
în gardă împ@triva tentativelor care par ca foarte probabile. Austria respectă
prea mult tratatele spre a se gîndi să încalce vreo prevedere a lor. Guvernul
imperial doreşte doar să fie în măsură să respingă în mod energic orice fel
de agresiune. S-a hotărît a nu se folosi forţa decît pentru a asigura respec
tarea frontierelor proprii dar, în acelaşi timp, şi-a rezervat dreptul, în caz
că va fi atacat, să invoce prevederile tratatelor în vigoare şi să insiste cu
energie pe lîngă celelalte Puteri, pentru a pune capăt, odată pentru totdeaun2.,
unei stări de lucruri în Principate, care constituie o permanentă dezordine
şi care ameninţă, fără îndoială, liniştea Orientului şi siguranţa ţărilor în
vecinate.
În ceea ce priveşte pregătirile militare ale Rusiei, noi nu sîntem în situaţia
de a ne pronunţa asupra măsurilor ei. Dar provinciile învecinate ale acestui
Imperiu fiind expuse, la fel ca ale noastre, incursiunilor ceielor care se for
mează pe teritoriul moldo-valah, trebuie să considerăm ca deplin firesc ca şi
guvernul rus să ia precauţiuni analoage celor pe care guvernul imperial le-a
crezut n ecesare.
Acesta este sensul explicaţiilor pe care am crezut că trebuie să le dau
ducelui de Gramont şi invit pe Alteţa Voastră a se conforma celor spuse
mai sus, în caz că se va ivi ocazia.
Primiţi. . .
21 3
1 864 mai 4 / 1 6, Pcra. Raportul lui L. Moustier către Ed. Drouyn de Lhuys„
despre cauzele loviturii de stat din 2/14 mai 1864.
Ambassade de France pres la Porte Ottomane

Direction Politique P era, 1 6 Mai 1 864
No. 54
VOTRE EXCELLENCE a re<;u de Iassy et de Bukarest tous Ies ren

seignements de nature ă. l'eclairer sur Ies evenements qui se sont passes dans
cette derniere ville et sur Ies motifs mis en avant par le Prince Couza pour
s'ecarter de la ligne de conduite que j 'avais cru devoir lui indiquer et qu'il
avait d'abord adoptee. II serait superflu d'examiner aujourd'hui si celle qu'il
a suivie lui etait commandee imperieusement, comme il l'assure, par la situa
tion interieure ; ce qui importe, c' est de savoir l'accueil que Ies mesures decre-
tees par lui remontreront aupres de Ia Porte et des Puissances.
588
Cette semaine etant consacree aux fetes <lu Bairam, Ies affaires châment.
Le hasard seul m'a permis de causer hier quelques instants avec Aali Pacha.
11 regrette que le Prince n 'aît pas suivi le programme primitivement indique
et ne soit pas venu ici, immediatement apres la dissolution de la chambre.
11 aurait ete, dit-il, re<;u a merveille et aurait remporte toutes Ies autorisa
tions necessaires pour pourvoir a la situation creee par la chambre Moldo
Valaque. Aujourd'hui qu'il arrivera pour demander seulement l'approbation ·
d'un fait accompli, il ne pourra etre accueilli de la meme fa<;on et la Porte

ne saurait s'empecher de protester contre un systeme qui tend a ne reclamer
son concours que p our sanctionner ce qu'elle n'est plus libre de refuser.
Tout en reconnaissant ce que Ies observations d'Aali Pacha avaient de juste,
j e l'ai engage a considerer Ies choses d'un point de vue plus eleve. La situation
actuelle avait, en effet, pour point de depart, l'exageration de la tutelle sous
la quelle Ies Puissances avaient voulu maintenir Ies Principautes sans avoir
la possibilite reelle d'exercer cette tutelle serieusement et de faire prevaloir
dans toute leur plenitude Ies droits qu'elles s'etaient reserves et sur l'exercice
des quels elles n 'etaient d'accord ni alors ni aujourd'hui. Du moment que la
Porte reconnaissait l'utilite materielle des reformes decretees par le Prince,
elle devait se montrer moins severe sur le point de droit, et s'attacher seu
lement a profiter de ces evenements, principalement diriges contre l'influence
Russe, pour resserrer Ies liens entre le Sultan et son vassal.
L'Intemonce d'Autriche n 'avait pas l'air tres emu a la reception des
nouvelles de Bukarest, et semblait prendrn la chose de bonne humeur. Je
n'en ai pas encore parle a Sir Henry Bulwer, mais Monsieur Bordeano l'a
trouve assez calme. 11 a dit seulement quelques mots sur ce qu'il conviendrait
peut-etre d'envoyer un commissaire ottoman dans Ies Principautes.
Je ne suis pas en mesure aujourd'hui d'en ecrire davantage a Votre
Excellence sur ce suj et.
Veuillez . . .
L. de Moustier
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 3 12, c. 689 - 69 1 (Ministere des Affaires Etran
geres, Archives Diplomatiques, Correspondance Politique Turquie, vol. 362, f. 49 - 50).
Ambasada Franţei pe lîngă Poarta otomană

Direcţia politică Pera, 1 6 mai 1 864
Nr. 54
Domnule ministru,
EXCE LENŢA VOASTRĂ a primit de la Iaşi şi Bucureşti toate infor

maţiile de natură să o edifice asupra evenimentelor care s-au petrecut în
acest din urmă oraş şi asupra motivelor invocate de principele Cuza pentru
a se abate de la linia de conduită pe care am considerat necesar să i-o reco
mand şi pe care el a acceptat-o la început. Ar fi inutil să se examineze acum
dacă cea pe care a urmat-o i-a fost impusă imperios, cum afirmă el, de
situaţia internă ; ceea ce interesează este de a cunoaşte modul în care vor fi
primite de Poartă şi de Puteri măsurile decretate de el.
589
Această săptămînă fiind consacrată sărbătorilor bairamului, treburile
lîncezesc. O pură întîmplare mi-a îngăduit să stau ieri de vorbă cîteva clipe
cu Ali paşa. El regretă că principele nu a urmat programul indicat iniţial
şi că nu a venit aici imediat după dizolvarea Camerei. Ar fi fost primit, spune
el, admirabil şi ar fi obţinut toate aprobările necesare pentru a preîntîmpina
situaţia creată de Camera moldo-valahă. Acum, cînd va veni să cearii doar
· aprobarea unui fapt împlinit, nu va putea fi primit în acelaşi mod şi Poarta
nu s-ar putea abţine să protesteze împotriva unui sistem care nu vizează decît
solicitarea concursului ei pentru sancţionarea a ceea ce ea nu mai poate să
refuze. Deşi am recunoscut ceea ce este real în observaţiile lui Ali paşa, l-am
invitat să analizeze lucrurile dintr-un punct de vedere mai elevat. Situaţia
actuală are, într-adevăr, ca punct de plecare, exagerarea tutelei sub care
Puterile au vrut să menţină Principatele, fără a avea posibilitatea efectivă
să exercite această tutelă în mod real şi să facă să prevaleze, în toată pleni
tudinea lor, drepturile pe care şi le-au rezervat şi asupra exercitării c ărora
n u au căzut de acord nici atunci, nici acum. Din moment ce Poarta a recu
noscut utilitatea materială a reformelor decretate de principe, trebuie srt se
arate mai puţin severă din punctul de vedere al dreptului şi să caute doar
să profite de aceste evenimente, îndreptate în special împotriva influenţei
ruse, pentru a întări relaţiile dintre sultan şi vasalul său.
Intemunţiul austriac nu a părut foarte impresionat la primirea ştirilor
din Bucureşti şi se pare că priveşte lucrurile cu calm. Nu am vorbit încă
cu Sir Henry Bulwer despre aceasta, dar domnul Bordeanu l-a găsit destul
de liniştit. El a spus doar cîteva cuvinte în legătură cu faptul că ar fi bin e
poate să se trimită un comisar otom<1n în Principate.
Nu sînt acum în măsură să scriu mai mult Excelenţei Voastre despre
această problemă.
Primiţi . . .
L. de l\foustier
21 4
1 864 mai 1 0/22, Therapia. Raportul lui L. Moustier către Ed. Drouyn de Lhuys,
despre atitudinea Porţii şi a reprezentanţilor Puterilor garante Ia Constan
tinopol faţă de lovitura de stat din 2 /14 mai 1864. î n anexă : Copia unei scri
sori a marelui vizir Fuad paşa către Al. I. Cuza, datată 1 864 mai 9/2 1 , Constan
tinopol, cuprinzînd reproşuri pentru intenţia domnitorului român de a schimba
Constituţia Principatelor Unite.
Ambassade de France pres Ia Porte Ottomane

Direction Politique Therapia, 22 Mai 1 864
No. 57.
VOTRE EXCELLENCE attend certainement de moi que je lui rende

compte de l'impression qu'ont produit sur la Porte et sur mes collegues les
demiers evenements qui ont eu lieu dans Ies Principautes Unies.
590
11 y a dix jours, au moment ou la nouvelle de ces evenements venait
<le nous arriver, Aali Pacha, Fuad Pacha et le Baron de Prokesch que j 'ai
rencontres aux courses de chevaux donnees par le Sultan, m'en ont dit.
quelques mots assez calmes. Sir Henry Bulwer, que j 'ai vu au meme moment,
ne m'en a pas ouvert la bouche.
Le lendemain il a reuni, a mon insu, chez la Princesse de Samos, l'lnter
nonce et Monsieur de Nowikoff et la ils ont fait comparaître devant eux
3Ionsieur Bordeano et l'ont presse d'obtenir du Prince le retrait de toutes
ses mesures.
Le lendemain et le surlendemain, j 'ai essaye de rencontrer Sir Henry
Bulwer chez lui mais inutilement. En m'en exprimant ses regrets dans une
lettre, il me donnait rendez-vous chez Aali Pacha pour le jour suivant, une
demi heure avant la conference que nous devions avoir sur Ies Couvens Dedies.
11 devenait evident que mon collegue d'Angleterre, ayant fait son plan de
campagne avec l'Intemonce et le Charge d'Affaires de Russie, voulait changer
l'ordre du j our de la Conference et sans aucune explication prealable avec
moi, traiter ex abrupto l'affaire du coup d'Etat.
Ce soup<;on s'est change en certitud�, lorsqu'ayant envoye Monsieur
Outrey chez Aali Pacha, ce demier lui a declare que telle etait, quant a
lui, son intention ; il a en meme temps caracterise les nouveaux evenements
dans des termes qui attestent combien mes trois collegues avaient reussi a
le faire entrer dans leur ordre d'idees. Cet ordre d'idees empreint a l'egard
du Prince Couza d'une hostilite systematique, consiste a se mettre sur le
terrain du droit le plus strict et a ne tenir aucun compte des circonstances
et des considerations politiques generales.
l\fonsieur Outrey m'ayant rendu compte immediatement de sa con
versation , j e l'ai prie d'ecrire a Aali Pacha que j 'etais resolu a n e laisser traiter,
dans la Conference de ce j our, aucuri.e question etrangere aux Couvens Dedies,
et que j e regrettais de constater qu'avant meme d'en avoir cause avec l'am
bassadeur de France, il se h âtait de trancher d'autorite des questions aussi
graves, quant a leurs consequences possibles, que celle de savoir dans quelle
mesure le Prince Couza pouvait etre considere comme ayant viole la Con
vention et brise tout lien avec la Porte et les Puissances.
Aali Pacha venait de recevoir cette lettre lorsque j e suis arrive moi
meme chez lui et, apres avoir cherche a le ramener a des idees moins absolues
et plus pratiques, j e lui ai temoigne mon etonnement du conciliabule tenu
chez la Princesse de Sarnos, et je lui ai declare que tant que l'ambassadeur
d'Angleterre s'occuperait a organiser des intrigues de ce genre en dehors
de l'Ambassade de France, aucune affaire n e pourrait se denouer d'une
maniere satisfaisante ; que j 'etais, quant a moi, dispose a m'entendre preala
blement sur toutes les questions avec le representant de Sa Maj este Britan
n ique rnais pourvu qu'il agit de merne a mon egard, comme j 'avais lieu de
penser qu'il etait de son devoir de le faire.
Sir Henry Bulwer s'etant fait annoncer en ce moment, Aali Pacha est
alle au devant de lui sans doute pour lui <lire quelques mots sur rnes dispc
sitions. L'accueil que m'a fait mon collegue a ete celui d'un homme qui sent
ses torts et desire les reparer. 11 n 'a plus ete question de changer l'ordre du
j our de la Conference qui s' est passee fort tranquillement. Lorsqu'elle a ete
dose, Sir Henry Bulwer m'a prie de me reunir le lendemain chez lui avec
Aali Pacha pour examiner l'affaire de coup d'Etat, et il m 'a parle de ses
591
idees sur la conduite a tenir vis-a-vis du Prince Couza en termes assez concili
ants. Aali Pacha m'a pris egalement a part ct m'a parle avec beaucoup plus
de moderation qu'il ne l'avait fait quelques heures avant. Suivant lui, la
Porte voulait seulement reserver sa <lignite et ses droits, mais elle ne de
manderait pas mieux que de sanctionner ce qui avait ete fait. Pqur le moment,
il etait necessaire qu' elle fit une protestation et elle se bornerait la quant
a present.
Cette protestation a ete, en effet, remise, le soir meme, a Monsieur Bor
deano pour le faire parvenir au Prince. C'est une lettre vizirielle dont j e
joins ici copie. Monsieur Bordeano la trouve tres amere, elle me parait rela
tivcment moderee en la comparant au langage d'Aali Pacha, de Sir Henry
Bulwer et surtout a celui de l'Internonce et de Monsieur Nowikoff, avec
lesquels j 'ai cause apres la Conference et qui m'ont paru peu disposes a
entendre Ies conseils de la saison.
11 me semble que tous deux desirent surtout profiter de ces evenements
pour empecher le Prince de venir a Constantinople, en lui faisa.nt prevoir
un trop mauvais accueil. Ce voya ge Ies contrarie au plus haut point. Sir Henry
Bulwer me paraît aussi entrer Cl"ans cette combinaison.
11 faudrait, pour bien apprecier la situation de mes trois collegues, penetrer
jusqu'au fond de certaines intrigues locales et se rendre un compte exact
des esperances plus ou moins romanesques qui peuvent se rattacher a la
possibilite de certains bouleversements dans l'etat interieur des Principautes.
Aali Pacha, au contraire, paraît touj ours attacher beaucoup de prix a
la visite du Prince Cauza et, satisfait de l'effet exterieur qu'aura cette de
monstration, il sera dispose a etre moins difficile quant aux conditions
prealables.
Veuillez . . .
L. de Moustier
(Anexa)
Copie d'une lettre de Fuad Pacha Constantinople, 2 1 Mai 1 864
au Prince de Principautes Unies
Date du 2 1 Mai N . 1 00023
Mon Prince,
La Sublime Porte vient d'apprendre que Votre Altesse a cru devoir

dissoudre l 'Assemblee elue conformement a la Constitution existante et en
convoquer une autre dont l'election aura pour regie une nouvelle loi electo
rale. En meme temps qu'un acte si grave s'accomplissait, Votre Altesse a
proclame son intention de soumettre a cette nouvelle assemblee le proj et
d'une nouvelle constitution.
Vous pouvez concevoir facilement, Mon Prince, que la Sublime Porte
ne peut pas perdre un instant a declarer a Votre Altesse qu'elle ne saurait
lui reconnaître aucun droit de changer ou de modifier Ies lois fondamentales
du pays, lois etablies en vertu des traites dont elle fait partie integrante.
Le Gouvernement de Sa Majeste Imperiale le Sultan se trouve, en con
sequence, en devoir d'ajouter que tout acte de la nature de ceux mentionnes
plus haut depasse le ecrele des attributions reconnues et legitimes du Gouver
nement de Votre Altesse et qu'il le considere comme non avenu.
592
Vous connaissez, Mon Prince, combien Sa Majeste le Sultan tient a
cceur de respecter !'autonomie administrative des Principautes Unies, S a
Majeste n e peut donc permettre rien qui puisse y porter atteinte. Ainsi, l a
Sublime Porte s'occupera immediatement, e t d'une maniere conforme aux
traites et a ses rapports avec Ies Puissances garantes, de la resolution des
difficultes existantes.
Je n'ai pas besoin de faire observer a Votre Altesse que rien ne peut
infirmer ou affaiblir la force des dits traites et que la Sublime Porte garde
toute sa liberte d'action vis-a-vis ce qui a ete entrepris.
Veuillez . . .
Signe : Fua<!l
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 3 12, c. 692-699 (Ministere des Affaires Etran
geres, Archives Diplomatiques, Correspondance Politique Turquie, voi. 362, f. 59 - 66) .
Ambasada Franţei pe lîngă Poarta otomană Therapia, 22 mai 1 864

Direcţia politică
Nr. 57
Domnule ministru,
EXCELENŢA VOASTRĂ aşteaptă, desigur, să o informez în privinţa

impresiei pe care au produs-o asupra Porţii şi asupra colegilor mei ultimele
evenimente care au avut loc în Principatele Unite.
Acum zece zile, cînd ştirea despre aceste evenimente tocmai ne parvenise,
Ali paşa, Fuad paşa şi baronul Prokesch, pe care i-am întîlnit la cursele de
cai oferite de sultan, mi-au spus în legătură cu aceasta cîteva cuvinte destul
de calme. Sir Henry Bulwer, pe care l-am văzut tot atunci, nu mi-a vorbit
nir:dc despre aceasta.
I n ziua următoare, el i-a întrunit fără ştirea mea, la prinţesa de Samos,
pe internunţiul (austriac) şi pe domnul Novikov şi acolo au aranj at să se
prezinte în faţa lor domnul Bordeanu şi au stăruit pe lîngă el să obţină de la
principe retragerea tuturor măsurilor sale.
A doua şi a treia zi am încercat să-l întîlnesc acasă pe Sir Henry Bulwer,
dar nu am reuşit. Exprimîndu-şi faţă de mine regretele printr-o scrisoare,
mi-a dat întîlnire la Ali paşa pentru ziua următoare, cu o j umătate de oră
înainte de conferinţa pe care trebuia să o avem în legătură cu mănăstirile
închinate. Era evident că colegul meu englez, făcîndu-şi planul de acţiune
de comun acord cu internunţiul şi cu însărcinatul cu afaceri al Rusiei, a vrut
să modifice ordinea de zi a Conferinţei şi, fără vreo explicaţie prealabilă cu
mine, să trateze ex abrupto problema loviturii de stat.
Această presupunere s-a transformat în certitudine atunci cînd domnul
Outrey, fiind trimis la Ali paşa, acesta din urmă i-a declarat că, în ceea ce-l
priveşte, aceasta era intenţia sa. El a caracterizat, totodată, noile evenimente
în termeni care atestă cît de mult au reuşit cei trei colegi ai mei să-l facă
să se alăture punctului lor de vedere. Această opinie, marcată, în privinţa
principelui Cuza, de o ostilitate sistematică, constă în a se situa pe terenul
dreptului celui mai strict şi a nu ţine deloc seama de circumstanţe şi de
consideraţii politice generale.
593
Domnul Outrey, informîndu-mă imediat asupra conversaţiei sale, l-am
rugat să-i scrie lui Ali paşa că sînt hotărît să nu las să se trateze, la con
ferinţa din acea zi, nici o problemă care nu priveşte mănăstirile închinate
şi că constat cu regret că înainte chiar de a discuta despre aceasta cu amba
sadorul Franţei, s-a grăbit să rezolve de unul singur probleme atît de impor
tante în ceea ce priveşte consecinţele lor posibile, cum este aceea de a cu
noaşte în ce măsură s-ar putea considera că principele Cuza a încălcat Con
venţia şi a rupt orice legătură cu Poarta şi cu Puterile.
Ali paşa tocmai primise această scrisoare cînd am venit eu însumi la
el şi, după ce am încercat să-i reţin atenţia cu probleme mai puţin stringente
şi mai practice, i-am mărturisit mirarea în legătură cu conciliabulul ţinut
la prinţesa de Samos şi i-am declarat că atîta timp cît ambasadorul Angliei
se va ocupa, eludînd ambasada Franţei, de organizarea intrigilor de acest fel,
nici o problemă nu s-ar putea soluţiona într-un mod satisfăcător ; că sînt
dispus, în ce mă priveşte, să mă înţeleg în prealabil asupra tuturor proble
melor cu reprezentantul Maiestăţii Sale britanice, dar cu condiţia ca el să
procedeze la fel faţă de mine, avînd motive să cred că era de datoria sa să
o facă.
î n acest timp, fiind anunţată sosirea lui Sir Henry Bulwer, Ali paşa a
ieşit să-l întîmpine, fără îndoială pentru a-i spune cîteva cuvinte cu privire
la starea mea de spirit. Primirea ce mi-a făcut-o colegul meu a fost cea a
unui om care îşi cunoaşte greşelile şi doreşte să şi le îndrepte. Nu s-a mai
pus problema schimbării ordinii de zi a Conferinţei, care s-a desfăşurat foarte
liniştit. Cînd aceasta s-a terminat, Sir Henry Bulwer m-a rugat să mă întîl
nesc a doua zi la el cu Ali paşa, pentru a examina problema loviturii
de stat, şi mi-a vorbit în termeni destul de concilianţi despre opiniile sale
cu privire la atitudinea ce trebuie adoptată faţă de principele Cuza. Ali paşa
m-a luat, totodată, deoparte şi mi-a vorbit cu mult mai multă moderaţie
decît o făcuse cu cîteva ore înainte. Conform celor spuse de el, Poarta vrea
doar să-şi păstreze demnitatea şi drepturile, dar, acestea odată ocrotite,
ea nu ar cere mai mult decît să sancţioneze ceea ce fusese înfăptuit. Pentru
moment, este necesar să facă un protest şi se va limita deocamdată la
aceasta.
Acest protest a fost remis, într-adevăr, în aceeaşi seară, domnului Bor
deanu, pentru a i-l trimite principelui. Este o scrisoare vizirală a cărei copie
o anexez. Domnul Bordeanu o găseşte foarte violentă ; mie mi s-a părut
relativ moderată în comparaţie cu modul de exprimare al lui Ali paşa, al
lui Sir Henry Bulwer şi mai ales al internunţiului şi al domnului Novikov,
cu care m-am întreţinut după Conferinţă şi care mi s-au părut puţin dispuşi
să asculte sfaturile potrivite.
Mi se pare că amîndoi doresc, mai ales, să profite de aceste evenimente
pentru a-l împiedica pe principe să vină la Constantinopol, făcîndu-1 să pre
vadă o primire prea rea. Această călătorie îi contrariază în cea mai mare
măsură. Mi s-a părut că şi Sir Henry Bulwer a intrat în această combinaţie.
Ar trebui, pentru a aprecia just poziţia celor trei colegi ai mei, să se
pătrundă în miezul unor intrigi locale şi să se obţină o informare exactă
asupra speranţelor mai mult sau mai puţin fanteziste care se pot pune în
legătură cu posibilitatea unor tulburări în situaţia internă a Principatelor.
Ali paşa, dimpotrivă, părea că pune în continuare mult preţ pe vizita
principelui Cuza şi, satisfăcut de efectul exterior pe care îl va avea această
594
demonstraţie, va fi dispus să fie mai puţin exigent în ce p1freşte condiţiile
prealabile.
Primiţi . . .
L. de Moustie1
(Anexă)
Copie a unei scrisori a lui Fuad paşa Constantinopol, 2 1 mai 1 864
către principele Principatelor Unite
Data 2 1 mai, Nr. 1 00023
Prinţe,
Sublima Poartă a aflat de curînd că Alteţa Voastră a considerat necesar

să dizolve Adunarea aleasă în conformitate cu Constituţia existentă şi să
convoace o altă (Adunare), a cărei alegere va avea la bază o nouă lege
electorală. Î n acelaşi timp în care se înfăptuia un act atît de important,
Alteţa Voastră şi-a declarat intenţia de a supune acestei noi Adunări proiectul
unei noi constituţii.
Puteţi lesne să vă imaginaţi, prinţe, că Sublima Poartă nu poate să
întîrzie o clipă să declare Excelenţei Voastre că nu va putea să-i recunoască
nici un drept de a schimba sau modifica legile fundamentale ale ţării, legi
stabilite în virtutea tratatelor la care ea este parte integrantă.
Guvernul Maiestăţii Sale imperiale sultanul îşi face, în consecinţă,
datoria să adauge că orice act de natura celor menţionate mai sus depăşeşte
sfera atribuţiilor recunoscute şi legitime ale guvernului Alteţei Voastre şi
că îl consideră neavenit.
Cunoaşteţi, prinţe, că Maiestatea Sa sultanul ţine din toată inima să
respecte autonomia administrativă a Principatelor Unite, Maiestatea Sa
nu poate, deci, să permită nimic care ar putea să o lezeze. Î n consecinţă,
Sublima Poartă se va ocupa imediat, şi de o manieră conformă tratatelor şi
raporturilor sale cu Puterile garante, de rezolvarea dificultăţilor existente.
Nu este necesar să atrag atenţia Alteţei Voastre că nimic nu poate infirma
sau slăbi forţa numitelor tratate şi că Sublima Poartă îşi păstrează întreaga
libertate de acţiune în legătură cu ceea ce s-a întreprins.
Primiţi . . .
Semnat : Fuad
21 5
1 864 mai 25/iunie 6, Constantinopol. Raportul lui A. Prokesch către J. B.Rech

berg, despre Statutul dezvoltător al Convenţiei de la Paris şi interesul Franţei
pentru o Românie autonomă.
�o. 39 Constantinople, 6 juin 1 864
Monsieur le Comte,
LA PORT-E vient de recevoir une reponse du Prince Couza a la lettre

visirielle du 2 1 Mai. Le Prince pretend avoir agi dans l'interet incontestable
du pays et de la Sublime Porte elle-meme. 11 enonce l'espoir de demontrer
595
a la Cour Suzeraine et aux Puissances garantes que loin de violer Ies stipula
tions intemationales, il Ies a developpees et consolidees.
Monsieur le Marquis de Moustier, qui est venu en ville hier et m'a fait
l'honneur de me voir, tient absolument le meme langage. II m'a dit qu'un
premier mot de Monsieur Drouin de L'Huys blâme en quelque sorte le 1 4
Mai relativement a la forme, mais l'approuve hautement dans son but et
exprime le desir que le blâme s'efface sous l'approbation accordee au fait.
Monsieur de Moustier trouve s'il y a blâme a enoncer, il doit tomber plutot
sur Ies Puissances qui ont dote Ies Principautes d'une constitution impossible
et ont laisse sans reponse Ies cris de detresse du Prince qui, a differentes
reprises leur avait signale Ies modifications indispensables a introduire dans
cette constitution. „ La France, dit Monsieur de Moustier, veut renforcer l'Em
pire Ottoman par une Roumanie autonome, fidele vassale de la Porte ; elle
veut une digue contre la Russie dont Ies tendances sont systematiquement
hostiles a la Porte et contre celles de l'Autriche qui pourraient le devenir
eventuellement. Elle veut diminuer, non par elargir l'influence des Puis
sances dans Ies Principautes-Unies parcequ'une autonomie vraie est la con
dition sine qua non de leur developpement ; de l'autre cote la France n'a
pas la moindre crainte des reves d'indepedance que certaines Puissances
supposent aux Principautes. Les Principautes savent que l'appui de la
France ne leur est acquis qu'en recompense de leur fidelite a l'Empire dont
elles font un bouclier et une partie integrante. "
Monsieur de Moustier pretend que, si nous aimions l'Union des Prin
dpautes avec la meme sincerite que la France, et que nous agissions dans ce
sens, beaucoup d'embarras nous seraient epargnes. II trouve que Ies rapports
des Agents franc;ais sur l'etat des choses dans ces pays sont Ies seuls veridi
ques, il suppose tous Ies autres entâches d'erreurs.
Sir Henry Bulwer a assiste a une partie de cette conversation dont je
ne releve que ce qui caracterise l'attitude de l'Ambassadeur de France.
Sir Henry persiste a croire que sans nous armer de l'opinion publique
dans Ies Principautes, des modifications sages de la constitution de 1 858
resteront steriles et inapplicables. II croit donc a la necessite de la convo
cation d'une Assemblee constituante, assistee de commissaires de la Cour ·
Suzeraine et des Puissances garantes.
Je suis sur le point de me rendre au Bospore pour m'aboucher avec
Aali-Pacha, ce qui m'oblige de terminer ces lignes respectueuses.
Le vapeur de guerre Ottoman parti pour Kustendje pour nous amener
le Prince Couza, est attendu demain.
Prokesch Osten
P.S. Je suis encore a meme de pouvoir soumettre a Votre Excellence

copie de la lettre responsive du Prince Couza a la Visirielle du 2 1 Mai.
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Austria, r. 92, c. 8 10 - 8 15 (Ha.us-, Hof- und Staatsa.rchiv
Wien, Politisches Archiv XII Tiirkei, Beiichte 1864, K. 83).
Ed. R. V. Bossy, L'Autriche„. , p. 575.
596
Nr. 39 Constantinopol, 6 iunie 1 864
Domnule conte,
POARTA a primit un răspuns al principelui Cuza la scrisoarea vizirală

din 2 1 mai. Principele pretinde că a acţionat în interesul incontestabil al
ţării şi al Sublimei Porţi însăşi. El îşi exprimă speranţa de a demonstra
Curţii suzerane şi Puterilor garante că, departe de a viGla stipulaţiile inter
naţionale, el le-a dezvoltat şi consolidat.
Domnul marchiz de Moustier, care a venit ieri în oraş şi mi-a făcut onoarea
să mă vadă, foloseşte absolut acelaşi limbaj . El 'mi-a spus că un prim cuvînt
al domnului Drouin de l'H uys blamează oarecum actul de la 1 4 mai în ce
priveşte forma, dar îl aprobă cu tărie în scopul lui şi exprimă dorinţa ca
blamul să se şteargă sub aprobarea acordată de fapt. Domnul de Moustier
găseşte că dacă trebuie pronunţat un blam, el trebuie să cadă mai curînd
asupra Puterilor care au dotat Principatele cu o constituţie imposibilă şi
au lăsat fără răspuns strigătele de disperare ale principelui, care, în repetate
rînduri, le-a semnalat modificările indispensabile care trebuie introduse în
această constituţie. „Franţa, spune domnul de Moustier, vrea să întărească
Imperiul otoman printr-o Românie autonomă, fidelă, vasală a Porţii ; ea
vrea un dig contra Rusiei, ale cărei tendinţe sînt sistematic ostile Porţii şi
contra tendinţelor Austriei, care ar putea eventual să devină ostile. Ea vrea
să diminueze şi nu să lărgească influenţa Puterilor în Principatele Unite,
fiindcă o autonomie adevărată este condiţia sine qua non a dezvoltării lor ;
pe de altă parte, Franţa nu are nici cea mai mică teamă de visurile de
independenţă pe care unele Puteri le atribuie Principatelor. Principatele
ştiu că sprijinul Franţei nu le este asigurat decît ca recompensă a fidelităţii lor
faţă de Imperiul al cărui scut şi parte integrantă sînt".
Domnul de Moustier pretinde că, dacă noi am ţine la Unirea Principatelor
cu aceeaşi sinceritate ca Franţa şi dacă am acţiona în acest sens, multe încurcă
turi ne-ar fi cruţate. El găseşte că rapoartele agenţilor francezi asupra situaţiei
din aceste ţări sînt singurele veridice ; el le presupune pe toate celelalte ca
pline de erori.
Sir Henry Bulwer a asistat la o parte a acestei conversaţii, din care eu
nu relev decît ceea ce caracterizează atitudinea ambasadorului Franţei.
'Sir Henry persistă în a crede că, fără a avea de partea noastră opinia
publică din Principate, modificările j udicioase ale Constituţiei de la 1 858
vor rămîne sterile şi inaplicabile. El crede, deci, în necesitatea convocării unei
Adunări Constituante, asistată de comisari ai Curţii suzerane şi ai Puterilor
garante.
Sînt pe punctul de a merge la Bosfor pentru a mă întîlni cu Ali paşa,
ceea ce mă obligă să termin aceste rînduri.
Vasul de război otoman, plecat la Constanţa pentru a ni-l aduce pe
principele Cuza, este aşteptat mîine.
Primiţi . . .
Prokesch Osten
P.S. Am posibilitatea de a prezenta Excelenţei Voastre copia scrisoriL

de răspuns a principelui Cuza la scrisoarea vizirală din 2 1 mai.
597'
21 6
1 864 iunie 3 / 1 5 , Belgrad. Scrisoare semnată P. P. Durant, despre situaţia

politică din Europa, poziţia Franţei faţă de Principatele Unite, politica şi acti
vitatea lui Al. I. Cuza.
Belgrade, le 3/ 1 5 Juin 1 8 64
[ ] 1• LES TROIS questions actuellement pendantes qui agitent en

• . •
·ce moment-ci le monde politique, sont celles des Duches, 2 du prince Couza
et de la regence de Tunis. La premi.ere de ces questions, celle des Duches
finira (j e persiste a le croire) par l'annexion de ces derniers a la Prusse malgre
Ies conferences. L' Autriche est maintenant contraire a cette annexion, par
ceque le dedommagement qu'elle esperait trouver en Roumanie lui echappe.
L'empereur de Russie change aussi de tactique et etablit des pretentions
sur une partie de ces memes Duches. Mais tout cela paraît n'etre qu'une
manceuvre pour mettre Ies puissances occidentales dans l'impossibilite de
trouver une solution propr e a satisfaire tout le monde et a consilier Ies parties
interessees. Comme qu'il en soit, si l'annexion a lieu elle sera suivie de
la demande faite par la France d'une rectification de ses frontieres sur le Rhin,
comme il en a dej a ete question precedemment, rectification qu'au besoin
elle executerait par Ies armes.
La seconde question qui peut motiver Ies preparatifs de guerre de la
France est celle de Roumanie. Si a son retour de Constantinople, le prince
Couza rencontrait, dans l'intervention d'une puissance quelconque, un ob-
. stacle a l'accomplissement des reformes qu'il a si bien commencees, il trou
verait dans la France un appui qu'elle se prepare, des a present, a rendre
efficace. Les journaux Autrichiens racontent que le prince Couza est alle a
Constantinople pour rendre compte au Divan 3 de sa conduite. Ces pauvrer
journaux sont ou_bien mal renseignes ou bien aveugles par le depit que leua
cause le coup d'Etat accompli si vigoureusement par le Prince. Nous croyons
bien plutât qu'il reviendra de Constantinople avec des nouvelles concessions
et de nouveaux droits qui lui permettront de travailler plus efficacement
qu'il n'a pu le faire j usqu'ici a la la reorganisation civile et militaire de la
Roumanie. Mais dans tous Ies cas, ce n'est assurement pas le contraire qui
aura lieu, c'est du moins ce que nos informations nous permettent de pou
voir affo mer . [ . ] 4 . . •
P.P. Durant
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme Bulgaria, r. 9, c. 166- 169 (Narodna Biblioteka Kiril
i Metodii, Sofia, I B 153 1/52).
Belgrad, 3/ 1 5 iunie 1 864

[ ] 1. CELE TREI probleme actualmente la ordinea zilei care preo
. • .
cupă în acest moment lumea politică sînt : cea a Ducatelor 2, a principelu:

Cuza şi a regenţei Tunisului. Prima dintre aceste probleme, cea a Ducatelor,
1 Despre mişcările arabilor în Algeria şi atitudinea Franţei faţă de această situaţie.

2 Schleswig şi Holstein.
:. 598
se va rezolva (continui să o cred) prin anexarea acestora din urmă la Prusia'.
contrar (hotărîrilor) conferinţelor . Austria este acum împotriva acestei anexi
uni, pentru că pierde compensaţia pe care spera să o găsească în România.
La rîndul său, împăratul Rusiei şi-a schimbat tactica, formulînd pretenţii
asupra unei părţi a aceloraşi Ducate. Dar toate acestea par a nu fi decît nişte
manevre pentru a pune puterile occidentale în imposibilitatea de-a găsi O ·
soluţie potrivită s ă satisfacă p e toată lumea ş i s ă consulte părţile interesate.
Oricum ar fi, dacă anexarea se va produce, ea va fi urmată de cererea făcută_
de Franţa privind rectificarea frontierelor sale pe Rin, aşa cum s-a pus deja
problema înainte, rectificare pe care, la nevoie, o va înfăptui pe calea armelor.
Cea de-a doua problemă care poate motiva pregătirile de război ale
Franţei este problema României. Dacă la înapoierea sa de la Constantinopol„
principele Cuza ar întîmpina, în intervenţia vreuneia dintre Puteri, un obstacoL
în ÎP..făptuirea reformelor pe care le-a început atît de bine, el ar găsi în Franţa
un sprijin pe care ea îl pregăteşte de pe acum pentru a fi eficace. Ziarele aus
triece relatează că principele Cuza a plecat la Constantinopol pentru a in
forma Divanul 3 asupra guvernării sale. Aceste sărmane ziare sînt ori foarte
prost informate, ori foarte orbite de necazul pe care îl cauzează lovitura de
stat înfăptuită atît de viguros de către principe. Noi credem mai degrabă
că el va reveni de la Constantinopol cu noi concesii şi cu noi drepturi, care îi
vor permite să acţioneze mai eficace de cum a făcut-o pînă acum pentru
reorganizarea civilă şi militară a României. Dar-, cu siguranţă, în orice îm
prejurare, lucrurile nu se vor desfăşura altfel, cel puţin aşa ne permit s-o ·
spunem informaţiile noastre. [ . ]4• . .
P.P. Durant
217
1 865 octombrie 9/2 1 , Bucureşti. Scrisoare confidenţială a domnitorului"

Al. I. Cuza adresată împăratului Franţei, Napoleon al Ill-lea, expunind reali
zările obţinute şi dificultăţile întimpinate în cei şase ani de domnie; impresia
produsă asupra sa de un articol defavorabil publicat în „Le Moniteur" ; expri- -
marea ideii de a renunţa la domnia Principatelor.
Bucarest, le 2 1 Octobre 1 865 -

Sire,
LORS QUE Votre Majeste Imperiale porta Ies armes en Crimee, Ies
populations du Danube acclamerent le Drapeau Fran<;ais avec enthousiasme.
Je fus convaincu, pour ma part, qu'une grande idee, une idee Napoleonienne,
avait inspire cette glorieuse entreprise. J'entrevoyais un but multiple, digne
de la France, digne de celui a qui Elle avait confie ses destinees : refouler des
proj ets mena<;ants pour l'equilibre Europeen, revivifier !'Orient par le prin-
a În Imperiul otoman : Consiliu cu atribuţii politice, administrative şi juridice, compus.

din principalii demnitari.
4 Se referă în continuare la situaţia din Tunis, în raport cu Algeria şi la situaţia din
Belgrad, lucrările comisiei turco-sîrbe, problema comerţului şi situaţia financiară a Serbiei.
599•·
cipe des Nationalites et jeter dans ce vieux monde des semences fecondes
de progres. Le Traite de Paris vient bientot confirmer nos esperances, la
constitution politique de la Moldavie et de la Valachie et l'avenir du peuple
roumain re1ţurent de serieuses garanties.
Ce nouvel ordre de choses appelait. un homme nouveau : mes concitoyens
me confierent cette lourde t âche. Je !'acceptai comme un devoir et avec la
conviction d'etre encourage, soutenu par celui au quel j e reportais, avec
la Roumanie reconnaissante, I'initiative d'une renovation politique si pre
cieuse pour mon Pays.
Je me suis (sic !) courageusement a l'ceuvre : j e trouvais Ies Principau
tes desorganisees, I'autorite affaiblie, Ies finances en desordre, des mceurs
politiques qui portaient l'empreinte deletere des occupations etrangeres, Ies
esprits agites, surmenes, peu de ressources dans Ies choses et dans Ies hom
mes, avec Ies ambitions d'un grand peuple et des passions politiques sourdes
a tout conseil de prudence. D'une main, ii fallait organiser avec des instru
ments insuffisants ; de l'autre, ii fallait tenir en eveil le patriotisme des Rou
mains, tout en imposant de sages limites aux ardentes aspirations de l'esprit
national.
Apres six annees d'efforts et de labeurs incessants, ai-j e le droit de me
montrer completement satisfait des resultats ? evidemment, non. J e ne veux
pas pretendrc que mon gouvernement ait ete exempt d'erreurs, que j 'aie
deracine tous Ies abus, gueri toutes Ies plaies, que la reorganisation du pays
soit terminee. Je crois meme qu'il m'eut ete possible de faire plus et mieux
si j e n 'avais ete gene par certaines complications de Ia Constitution dtmnee
aux Principautes-Unies et si je n 'avais du me preoccuper sans cesse des ob
stacles crees comme a dessein sous mes pas par des Puissances voisines qui
verront touj ours de mauvais ceil le developpement de la prosperite de la
Roumanie et surtout l'expansion sur leurs frontieres des idees civilisatrices
de !'Occident.
La, Sire, est le secret de ces embarras et de ces agitations qui semblent
avoir decourage nos soutiens Ies plus sympathiques. L'exemple de la Grece,
apres plus de trente ans de monarchie constitutionnelle peut cependant de
montrer qu'il n'est guere possible d'improviser la reorganisation d'un Etat
inquiete par des influences exterieures, ni d'improvise1 l'education poli
tique d'un peuple en le faisant subitement passer d'un regime patriarcal a
un systeme gouvernemental que n'admet pas le temperament de certaines
nations, meme parmi Ies plus civilisees.
Fort heureusement le progres a des lois invincibles. En depit des difficul
tes, malgre natre inexperience, malgre nos fautes, la Roumanie a marche.
J'ai ete assez heureux pour realiser l'union, le reve seculaire des Roumains,
pour restituer a mon pays la cinquieme partie de son territoire usurpee par
des moines etrangers ; j 'ai fait d'un million de corveables un million de pro
prietaires et de citoyens. ]'ai promulgue des codes calques sur le Code Na
poleon, qui etablissent reellement l'egalite de tous devant la loi, et Ies droits
egaux de tous dans la famille, qui imposent le mariage civil et refrenent le
divorce. ]'ai donne le droit de propriete aux etrangers. L'administration
de la Justice, qui laisse beaucoup a desirer, s'ameliore sous I'influence de
la Cour de Cassation . La reorganisation de nos finances, livree a des essais
-que j e crois prematures, n'a pas repondu a mon attente ; la Cour des comptes
. et la Caisse des consignations assureront des succes de (sic !) reformes devenus
tres urgentes. ]'ai rendu l'instruction primaire obligatoire et gratuite, j 'ai
institue le systeme decimal, j 'ai cree des hâpitaux, des Ecoles que Votre
Majeste Imperiale a daigne horrorer de ses encouragements. ]'ai augmente nos
voies de communication ; j 'ai etabli des ponts qui manquaient presque par
tout ; une ligne de quatre cents kilometres de chemins de fer est en construc
tion, une autre sera entreprise au printemps. J e suis a la veille de conceder
le privilege d'une banque nationale. Enfin, j 'ai voulu que nos forces nationales
fussent serieusement organisees, capables de maintenir en toute occasion la
tranquillite interieure, capables de prendre honorablement leur place si des
eventualites, touj ours possibles, mena<;aient un empire que Ies armes de la
France ont consolide et au sort du quel nos destinees sont etroitement unies.
Lors de mon election, les Principautes-Unies ne possedaient que quatre ou
cinq mille fusils russes datant eu regne de l'Imperatrice Catherine et une
dixainc de canons sans valeur, de provenance turque, russe et autrichienne.
Poudres, proj ectiles, capsules, ne nous venaient que de l'Autriche. Nous ne
pouvions tirer un seul coup de fusil sans sa permission. J e possede aujourd'hui
soixante mille fusils rayes achetes en France ; les vingt cinq mille fusils non
rayes que j e dois a la generosite de Votre Majeste Imperiale ont ete distri
bues aux communes, dans lesquelles j 'ai institue un service de garde qui
donn e aux populations rurales l'habitude des armes et les prepare, a tout
evenement, a la defense de leurs foyers. Mon artillerie compte soixante
douze pieces de canons rayes, construits en France sur les modeles fran <;ais.
La ou j 'ai trouve trois mille hommes a peine, foumis exclusivement par la
classe des paysans, mal armes, mal equipes, n'obeissant qu'aux comman
dements russes ou autrichiens, j 'ai aujourd'hui douze mille garde-frontieres,
huit mille gendarmes a pied et a cheval et une armee reguliere de vingt mille
hommes, recrutee parmi toutes les classes de la societe, bien armee, bien
equipee, susceptible d'etre portee par nos doubles reserves au triple de son
effectif normal, et formee a la grande ecole des princîpes militaires de la France.
J'ai cree une fonderie, des ateliers de construction et de reparation dans les
quels nous fabriquons nos equipages, nos proj ectiles, nos poudres, nos capsu
les, et qui suffisent largement a nos besoins. Une manutention va completer
bientot l'ensemble de nos etablisements. Ces creations considerables ont im·
pose momentanement au pays des gramls sacrifices que le concours patrio
tiques des populations nous a permis de supporter sans trop . surcharger le
budjet de l'Etat.
Voila ce que j 'ai fait, Sire, sous l'empire de ces idees nouvelles que j 'eveil
lais, de ces institutions nouvelles que j e creais, l'education politique du
pays a progresse sensiblement. 11 faut se rappeler ce qu'etaient naguere la
Moldavie et la Valachie et voir ce qu'elles sont devenues pour apprecier les
grands changements qui se sont realises.
Pendant pres d'un siecle, Sire, les Principautes ont ete la proie des etran
gers, tantot un lieu de passage ; tantot un champ de bataille pour les armees
de l'Autriche, de la Russie ou de la Turquie ; presque toujours occupees mili
tairement e t devenant alors un centre d'intrigues dont certaines Puissances
toujours hostiles a nos interets tenaient le fil et un m<1.rche banal ou l'on
trafiquait de nos depouilles pour enrichir le Fanar ou pour combattre l'in
fluence occidentale en Orient. C'est avec nos revenus et sur notre sol, que
la Russie, maîtresse alors des Principautes, formait en 1 854 cette legion.
greco-slave que les soldats de Votre Majeste lmpck_ia.�� ;; /
�,,.., ,,
·)lp
·..:i;;/,
·. '
._, i,...0
li....-
A fd
j{ lt ..f�
. 11 S l'd
o a...
c
- . r-- :.
.• ' c c -· • �. · \
601;:��
; . Î /4\'i./
iă "<.: . \"
„ B i b l i ote că p s , s o n c
\ - ,N r. · - -- - - - - · - - - - - .. ..)J
�
Ies tranchees de Sevastopol. Ai-j e besoin de dire combien ces epreuves ter
ribles ont pese sur le pays au point de vue moral avant qu'au point de vue
materie! ? Aujourd'hui, Sire, grâce a Votre genereux appui, Ies Roumains
ont une existence politique ; ils ont la conscience de leurs droits et de leurs
devoirs ; il en est peu qui ne rougiraient d'une protection etrangere qu'on
recherchait il y a quelques annees encore, comme un honneur. En un mot,
Sire, le peuple roumain vit desormais de sa propre vie ; il est roumain et
rien que roumain.
Tout esprit impartial reconnaîtra que, depuis six annees, la Roumanie
a vu se realiser de grandes et heureuses transformations.
Ces transformations ne se sont pas accomplies sous mes seuls efforts
et j e n ' exagere point l'expression de ma pensee en reportant tout le succes
a la puissante protection de Votre Majeste Imperiale. A chaque heure difficile
de mon regne, j e me suis senti soutenu par la main de la France et je me
suis habitue a croire, Sire, que j 'etais l'un des modestes instruments de cette
grande politique a la quelle se rattache, je l'espere, l'avenir de mon pays.
Tous mes actes ont ete mesures sur cette croyance et sur Ies devoirs qu'elle
m'imposait. Votre Majeste Imperiale n 'aura pas oublie que j 'ai re<;u et suivi
exactement des conseils au moment ou la guerre d'Italie eveillait de si ar
dentes aspirations dans !'Europe Orientale. C'est aussi en comptant sur l'ap
pui de Votre Majeste Imperiale que j 'ai ose poser sur le Danube des principes
politiques, fonder des institutions sociales qui ont creuse un abîme entre la
Roumanie et ses anciens protecteurs et qui ont ouvert a mon pays la voie
de tous Ies progres.
Mais, depuis quelque temps, j e me sens arrete, Sire, au milieu de ma
tâche, et j e prie Votre Majeste Imperiale de me permettre de Lui exposer
sincerement ma pensee sur Ies difficultes que j e rencontre.
Ai-j e ete trop temeraire ? N'ai-j e pas trop presume des forces de mon
pays et de la valeur des instruments dont je dispose ? Ne suis-j e pas moi
meme au niveau du role eleve que la Providence m'a assigne ? Je ne sais !
Mais il me semble que Ies sympathies acquises j usqu'alors a la Roumanie
et a ma personne se sont refroidies. De vagues indices me revelaient deja
cette situation nouvelle lorsque le Moniteur a publie, a deux reprises, dans
le cours du mois de Septembre, des lignes decourageantes, sous Ies quelles
j 'aurais pu voir, dans l'ordre d'idees qui me guide, une sorte d'avertissement
tout paterne! de Votre Majeste Imperiale, mais qui devaient etre et qui
ont ete accueillies avec une satisfaction peu deguisee par Ies Gouvernements
voisins et avec une douloureuse emotion par le Pays.
Quelles vues ont inspire ces lignes ? II ne m'est pas permis de m'arreter
un seul instant sur Ies cornbinaisons recommandees par la presse de l'Autriche,
sur ces calculs qui font des Principautes-Unies l'appoint d'une compensation
territoriale. Jarnais j e n e croirai, jamais un seul roumain n e voudra croire
que l'existence de la nationalite rournaine independante puisse etre saci ifiee
tant que la voix de l'Empereur Napoleon sera preponderante dans le monde.
Mais, il se peut, Sire, que la pensee de Votre Majeste Imperiale se soit
fatiguee du spectacle de ces luttes interieures qui ne cessent d'entraver le
developpernent de notre prosperite ; il se peut que, ne pouvant j uger que
sur Ies resultats, Votre Majeste Imperiale apprecie que mon autorite person
n elle soit insuffisante pour dorniner Ies intrigues des partis et dejouer Ies
convoitises du dehors. Si telle est la pensee de Votre Majeste Imperiale,
602
si Elle estime que la Roumanie doit etre confiee sans peril pour son Autonomie
a des mains plus habiles que Ies miennes, j e suis pret, Sire, a descendre du
treme.
Que Votre Majeste Imperiale soit bien convaincue de la sincerite de
man langage : je n'obeis ni au decouragement ni a la crainte ; l'affection
du peuple roumain et man caractere me protegent contre ces defaillances.
]e serais heureux, Sire, d'accepter tout arrangement que Votre Majeste
Imperiale j ugerait favorable aux interets de la Roumanie, de donner man
concours a toute combinaison qui serait honoree du suffrage de Votre Ma
j este Imperiale et qui me repondrait de l'avenir de ma patrie. Je rentrerai avec
bonheur dans la vie privee, en laissant un trâne que j e n'ai ni reve ni re
cherche, que j e n 'ai du qu'a !'estime de mes compatriotes et que j e n 'ai ac
cepte des le premier j our que comme un penible fardeau. 11 n e me restera
rien a desirer, Sire, si ma retraite peut consolider l'independance de la Rou
manie, donner des garanties reelles a sa prosperite et m'assurer !'estime de
Votre Majeste Impetriale.
La confiance sans reserve que j e temoigne a Votre Majeste Imperiale,
appelera la Sienne, j'ose l'esperer. C'est a l'Empereur Napoleon, seul, que
je dois et que je veux demander un conseil. Votre reponse, Sire, sera, j e n'en
doute pas, une preuve nouvelle de Votre constante sollicitude pour man
pays, et c'est avec une profonde confiance que j e viens, dans cette circons
tance sollennelle, solliciter la puissante protection de Votre l\faj este Imperiale
pour le peuple roumain .
] e vous prie . . .
A.I. Cousa
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme Franţa, r. 77 (Ministere des Affaires Etrangeres, Archives
Diplomatiques, Roumanie, voi. 18, Memoires et Documents 1862- 1869, f. 70- 77).
Ed. R. V. Bossy, Agenţia diplomatică a României în Paris şi legăturile politice franco-române
sub Cuza Vodă, Bucureşti, 193 1, p. 382 - 386.
Bucureşti, 21 octombrie 1 865

Sire,
C Î ND Maiestatea Voastră imperială a făcut războiul în Crimeea, populaţi

ile de la Dunăre au ci.clamat drapelul francez cu entuziasm. Am fost convins,
în ce mă priveşte, că o mare idee, o idee napoleoniană, inspirase această faptă
glorioasă. întrevedeam un ţel multiplu, demn de Franţa, demn de acela
căruia ea îi încredinţase soarta sa : de a înăbuşi proiecte ameninţătoare
pentru echilibrul european, de a reînsufleţi Orientul prin principiul naţionali
tăţilor şi de a arunca în această lume bătrînă seminţele roditoare de progres.
Tratatul de la Paris a venit curînd să confirme speranţele noastre, Consti
tuţia politică a Moldovei şi a Va!ahiei şi viitorul poporului român au primit
garanţii serioase.
Această nouă ordine de lucruri cerea un om n ou : concetăţenii mei mi-au
încredinţat această sarcinft grea. Am primit-o ca o datorie şi cu convingerea
că voi fi încurajat, susţinut de acela căruia îi atribuiam, (odată) cu România
recunoscătoare, iniţiativa unei schimbări politice atît de preţioase pentru
ţara mea.
603
M-am (apucat) curajos de muncă ; am găsit Principatele dezorganizate,
autoritatea slăbită, finanţele în dezordine, moravuri politice ce purtau urma
vătămătoare a ocupaţiilor străine, spiritele agitate, istovite, puţine resurse
în lucruri şi în oameni, cu ambiţiile unui popor mare şi pasiuni politice surde
la orice povaţă de prudenţă. Pe de o parte, era trebuinţă (să se înceapă o)
organizare, ( dar) cu mijloace insuficiente, pe de alta, era trebuinţă să se ţină
treaz patriotismul românilor, punînd totodată limite cumpătate aspiraţiilor
arzătoare ale spiritului naţional.
După şase ani de eforturi şi de trudă neîncetată, am (oare) dreptul
de a mă arăta complet satisfăcut de rezultatele obţinute? Evident, nu !
Nu vreau să pretind că guvernarea mea să fi fost scutită de greşeli, să fi
dezrădăcinat toate abuzurile, vindecat toate rănile, ca reorganizarea ţării
să fie terminată. Cred chiar că aş fi putut face mai mult şi mai bine dacă
n-aş fi fost stingherit de unele complicaţii din Constituţia dată Principatelor
Unite şi dacă n-ar fi trebuit să mă preocup fără încetare de obstacolele create
parcă într-adins în calea mea de către Puterile vecine, care vor vedea tot
deauna cu ochi răi dezvoltarea prosperităţii României şi, mai ales, răspîn
direa la frontierele lor a ideilor civilizatoare ale Occidentului.
În aceasta, Sire, constă secretul acelor piedici şi acelor agitaţii care
par să fi descurajat pe susţinătorii noştri cei mai simpatici. Exemplul Greciei.
după mai mult de treizeci de ani de monarhie constituţională, poate totuşi
demonstra că nu este deloc posibil de a improviza reorganizarea unui stat
hărţuit de influenţe străine, n ici de a improviza educaţia politică a unui
popor făcîndu-1 să treacă dintr-odată de la un regim patriarhal la un sistem
de guvernare pe care nu-l admite temperamentul unor anumite naţiuni,
chiar dintre cele mai civiliz ate.
Din fericire l'rogresul are legi invincibile. Î n ciuda greutăţilor, cu toată
lipsa noastră de experienţă, cu toate greşelile noastre, România a progresat.
Am fost destul de fericit de a fi realizat Unirea, visul secular al românilor,
de a fi restituit ţării mele a cincea parte din teritoriul său, uzurpată de că
lugări străini ; am făcut dintr-un milion de clăcaşi un milion de proprietari
şi cetăţeni. Am promulgat coduri calchiate pe Codul Napoleon, care stabilesc
efectiv egalitatea tuturor în faţa legii şi drepturile egale ale tuturor în familie,
care impun căsătoria civilă şi înfrînează divorţul. Am dat străinilor dreptul
de proprietate. Administrarea j ustiţiei, care lasă mult de dorit, se îmbună
tăţeşte sub influenţa Curţii de Casaţie. Reorganizarea finanţelor noastre,
angajate în încercări pe care le consider premature, nu a răspuns aşteptărilor
mele ; Curtea de conturi şi Casa de consemnaţiuni vor asigura succesul unor
reforme devenite foarte urgente. Am făcut instrucţiunea primară obligatorie
şi gratuită, am instituit sistemul zecimal, am creat spitale, şcoli pe care Maies
tatea Voastră a binevoit a le onora cu încuraj ările sale. Am mărit (reţeaua)
căilor noastre de comunicaţie ; am construit poduri, care lipseau aproape
peste tot ; o linie de patru sute de kilometri căi ferate este în construcţie,
o alta va fi începută la primăvară. Sînt pe punctul de a concesiona dreptul
(de a înfiinţa) e bandi naţională. Î n sfîrşit, am vrut ca forţele noastre (ar
mate) naţionale să fie temeinic organizate, capabile de a menţine în orice
ocazie liniştea internă, capabile de a-şi ocupa cu cinste locul lor, dacă even
tualităţi, oricînd posibile, ar ameninţa un Imperiu pe care l-au consolidat
armele Franţei şi de soarta căruia sînt legate strîns destinele noastre. La
alegerea mea, Principatele Unite nu posedau decît patru sau cinci mii de
604
puşti ruseşti, datînd din timpul domniei împărătesei Ecaterina şi circa zece
tunuri fără valoare, de provenienţă turcă, rusă şi austriacă. Pulberi, proiectile,
capsule nu ne veneau decît din Austria. Nu puteam trage un singur foc de
puşcă fără permisiunea sa. Astăzi p�sed şaizeci de mii de puşti ghin
tuite cumpărate din Franţa, cele douăzeci şi cinci de mii de puşti
neghintuite pe care le datorez generozităţii Maiestăţii Voastre imperiale au
fost distribuite comunelor, în care am instituit un serviciu de gardă ce dă
populaţiei rurale deprinderea armelor şi o pregăteşte pentru apărarea că
minelor lor în orice împrej urare. Artileria mea numără şaptezeci şi două
bucăţi de tunuri ghintuite, construite în Franţa, după modelele franceze.
Acolo unde abia am găsit trei mii de oameni, furnizaţi exclusiv de clasa ţărani
lor, rău înarmaţi, rău echipaţi, care nu se supuneau decît comandamentelor
ruse sau austriece, azi am două mii de grăniceri, opt mii de jandarmi pedeştri
şi călări şi o armată regulată de douăzeci de mii de oameni, recrutată dintre
toate clasele societăţii, bin e înarmată, bine echipată, capabilă de a fi sporită,
prin rezervele noastre duble, la întreitul efectivului său normal şi formată
la marea şcoală a principiilor militare ale Franţei. Am creat o turnătorie,
ateliere de construcţii şi de reparaţii în care fabricăm echipamentele noastre,
proiectilele noastre, pulberile noastre, capsulele noastre şi care fac faţă din plin
nevoilor noastre. O manutanţă va completa curînd ansamblul întreprinderi
lor noastre. Aceste creaţii considerabile au impus pentru moment ţării mari
sacrificii, pe care sprijinul patriotic al locuitorilor ne-a permis să le SUJilortăm
fără a supraîncărca prea mult bugetul statului.
Iată ceea ce am făcut, Sire ; sub influenţa acestor idei noi pe care le-am
deşteptat, a acestor instituţii noi pe care le-am creat, educaţia politică a
ţării a progresat sensibil. Să n e reamintim ce erau nu demult Moldova şi
Ţara Românească şi să vedem ce au devenit, pentru a aprecia marile schim
bări ce s-au realizat.
Timp de aproape un secol, Sire, Principatele au constituit prada străini
l or ; cînd un loc de trecere, cînd un cîmp de bătălie pentru armatele Austriei,
Rusiei sau Turciei ; aproape totdeauna ocupate militar şi devenind atunci
un centru de intrigi al căror fir îl ţineau anumite Puteri ostile totdeauna
intereselor noastre şi un tîrg obişnuit unde se făcea trafic cu bunwile j efuite
de la noi, pentru a îmbogăţi Fanarul sau pentru a combate influenţa occiden
tală în Orient. Cu veniturile noastre şi pe pămîntul nostru Rusia, stăpînă
pe atunci a Principatelor, forma în 1 854 acea legiune gi eco-slavă pe care
soldaţii Maiestăţii Voastre imperiale au întîlnit-o în tranşeele Sevastopolului.
Este nevoie să spun cît au apăsat asupra ţării aceste încercări teribile, mai
curînd din punct de vedere moral decît din punct de vedere material? Astăzi,
Sire, mulţumită sprijinului vostru generos, românii au o existenţă politică ;
ei au conşWnţa drepturilor lor şi a datoriilor lor ; puţini ar fi printre ei cei
care nu s-ar ruşina (la gîndul> unei protecţii străine, care acum cîţiva ani
încă era căutată ca o onoare. Î ntr-un cuvînt, Sire, poporul român îşi trăieşte
de acum înainte propria sa viaţă, el este român şi numai român.
Orice minte nepărtinitoare va recunoaşte că de şase ani România a
văzut realizîndu-se transformări mari şi fe1 icite. Aceste transformări nu s-au
înfăptuit numai prin eforturile mele şi nu exagerez deloc exprimarea gîndului
605
meu, atribuind tot succesul puternicei protecţii a Maiestăţii Voastre impe
riale. Î n fiecare moment dificil al domniei mele m-am simţit susţinut de
braţul Franţei şi m-am deprins să cred, Sire, că sînt unul dintre modestele
puncte de sprij in ale acestei mari politici, de care se leagă, sper, viitorul ţării
mele. Toate actele mele au fost calculate pe această convingere şi pe datoriile
pe care ea mi le impunea. Maiestatea Voastră imperială nu va fi uitat că am
primit şi urmat exact sfaturi în momentul cînd războiul din Italia deştepta
aspiraţii atît de arzătoare în Europa orientală. Tot aşa, bizuindu-mă pe spri
jinul Maiestăţii Voastre imperiale, am cutezat a impune (aici)la Dunăre
principii politice, a întemeia instituţii sociale care au săpat o prăpastie între
România şi foştii săi protectori şi care au deschis ţării mele calea tuturor
progreselor.
Dar, de cîtva timp, mă simt oprit, Sire, la mijlocul sa1 cinii mele, şi
rog pe Maiestatea Voastră imperială a-mi permite să-i expun sincer părerea
mea despre dificultăţile ce întîmpin.
Fost-am prea temerar ? M-am încrezut prea mult în puterile ţării mele
şi în valoarea instrumentelor de care dispun ? Sînt eu însumi la nivelul rolu
lui înalt ce mi-a atribuit Providenţa ? Nu ştiu ! Dar mi se pare că simpatiile
cîştigate pînă atunci pentru România şi pentru persoana mea s-au răcit.
Vagi indicii îmi dezvăluiau mai dinainte această situaţie nouă, cînd „ Le
:Moniteur" a publicat, de două ori în cursul lunii septembrie, rînduri descu
rajante sub care aş fi putut vedea, în ordinea de idei ce mă călăuzeşte, un
fel de avertisment cu totul părintesc al Maiestăţii Voastre imperiale, dar care
trebuiau să fie şi care au fost primite cu o satisfacţie (prea) puţin deghizată
de către guvernele vecine şi cu o dureroasă emoţie de către ţară.
Ce intenţii au inspirat aceste rînduri ? Nu-mi este permis să mă opresc
o singură clipă asupra combinaţiilor recomandate de presa din Austria, asupra
acelor calcule care fac din Principatele Unite obiectul unei compensaţii teri
toriale. Niciodată nu voi crede, niciodată un singur român nu va vrea să
creadă că existenţa naţionalităţii române independente ar putea fi sacri
ficată cît timp vocea împăratului Napoleon va fi preponderentă în lume.
Dar, s-ar putea, Sire, ca gîndirea Maiestăţii Voastre imperiale să se fi
plictisit de spectacolul acestor lupte interne, care nu încetează de a pune
piedici dezvoltării prosperităţii noastre ; este posibil ca, neputînd j udeca
decît după rezultate, Maiestatea Voastră imperială să aprecieze că autori
tatea mea personală ar fi insuficientă pentru a domina intrigile partidelor
şi a dejuca ambiţiile din afară. Dacă aşa este gîndirea Maiestăţii Voastre
1 mperiale, dacă ea consideră că România trebuie să fie încredinţată, fără
pericol pentru autonomia sa, unor mîini mai îndemînatice decît ale mele,
sînt gata, Sire, să cobor din tron.
Maiestatea Voastră imperială să fie foarte convinsă de sinceritatea lim
bajului meu ; eu nu mă supun nici descurajării, nici fricii ; afecţiunea poporu
lui român şi caracterul meu mă ocrotesc contra acestor slăbiciuni. Aş fi fericit,
Sire, să accept orice aranjament pe care Maiestatea Voastră imperială l-ar
judeca favorabil intereselor României, să dau concursul meu oricărei com
binaţii care a1 fi onorată de asentimentul Maiestăţii Voastre imperiale şi
care ar garanta viitorul patriei mele. Mă voi întoarce cu plăcere în viaţa
606
particulară, lăsînd un tron pe care nici nu l-am rîvnit, nici nu l-am căutat,
pe care nu l-am datorat decît stimei compatrioţilor mei şi pe care nu l-am
acceptat, chiar din prima zi, decît ca o povară obositoare. Nu-mi va rămîne
nimic de dorit, Sire, dacă retragerea mea poate consolida independenţa Ro
mâniei, poate da garanţii reale prosperităţii sale şi îmi poate asigura stima
Maiestăţii Voastre imperiale.
Î ncrederea fără rezervă ce arăt Maiestăţii Voastre imperiale va atrage,
îndrăznesc a spera, pe a sa. Numai împăratului Napoleon trebuie şi vreau
să-i cer un sfat. Răspunsul vostru, Sire, va fi, nu mă îndoiesc, o dovadă nouă
a grijii voastre statornice pentru ţara mea şi cu o adîncă încredere vin, în
această împrejurare solemnă, să cer puternica protecţie a Maiestăţii Voastre
imperiale pentru poporul român.
Vă rog . . .
A . I . Cuza
11 8
1 865 octombrie 22/noiembrie 3, Constantinopol. Raport al lui A. Prokesch

către ministrul afacerilor externe austriac, A. Mensdorff, referitor la amestecul
Puterilor garante în Principate şi interesele Austriei; poziţia Puterilor garante
faţă de Al. I. Cuza, intenţionînd îndepărtarea acestuia şi separarea din nou a
Principatelor.
Nr. 6 1 A-B
Constantinopel, 3 November 1 865
Hochgeborener Graf,
DIE STELLUNGEN haben sich noch so wenig geklărt, class ein Urtheil
<lariiber voreilig wăre. In einer lăngeren Unterredung mit dem franzosischen
Botschafter beriihrte ich die Klosterfrage. Er schien seine Ansichten iiber
den \Veg zur Losung derselben nicht geăndert zu haben und zu verwarten
class die Măchte iiber das Quantum der Entschădigung sich verstăndigen
und die Patriarchen schliesslich sich fii.gen. Lord Lyons bedarf noch Zeit,
um sich zu orientiren und nimmt dankbar auf, was ich ihm zu sagen in der
Lage bin. Er scheint keine Instruktionen mitzubringen die von denen seines
Vorgăngers abweichen. Graf Brassier ist meist leidend und kaum sichtbar.
General Ignatiew wendet seine Aufmersamkeit hauptsăchlich auf die Fiir
stenthiimer. Er las mir einen bericht neueren Datums des Herren von Bud
berg an Fiirsten Gortschakoff iiber eine Unterredung des einstigens Hospodars
Fii.rsten Stirbei sowohl mit ihm als mit Herren Drouyn de L'huys. Der
Fiirst schilderte die innere Lage der Fiirstenthii.mer als verzweifelt, die
Regierung des Fiirsten Cuza als femerhin unmoglich, dessen Entfernung durch
<lie Măchte als <las einzige Mittel um einem gewaltsamen Ausbruche der
Unzufriedenheit im Lande zuvor zu kommen. Er rieth in erster Linie zur
Ernennung eines fremden Fiirsten, und, als der russische Botschafter, sowohl
als der franzosische Minister diese Idee als unausfiihrbar verwarfen, zur
Emennung seines Bruders des Fiirsten Bibesco, zum Kaimacam fiir die
607
vereinigten Fiirstenthiimer, bis eine definitive Wahl getroffen werden konnen.
Herm von Budberg sowohl als General Ignatiew betrachten Frankreich
geneigt, Fiirsten Cuza fallen zu lassen und Fiirsten Bibesco an dessen Stelle
zu setzen. Da sie diesen letzteren als ganz im franzosischen Interesse ver
aussetzen, so ist namentlich General Ignatiew auf die Pforte und in Bukarest
mit ihm zusammen zu wirken, dem Fiirsten Bibesco einen Candidaten ent
gegen zu stellen.
Mir scheint zunăchst noch gar nicht erwiesen class Frankreich wirklich
den Fiirsten Cuza fallen lassen wolle. Dann ist mir eben so wenig klar (voraus
gesezt es sey, class Frankreich, wie mein russische College meint, eiHe frische
Kraft an Glie Stelle einer abgeniizten setzten wolle) wie sein Fallenlassen zur
Entfemung Cuza's fo.hren miisse. Baron Ecler schreibt mir class, wie gross
auch die Massregierung Cuza's, ein Aufstand des Landes durchaus nicht
zu besorgen Sey. Also musste man entweder Cuza zur Abdankung drăngen
oder einen Aufstand kiinstlich herbeifiihren um einen Vorwand zur Einmi
schung der Măchte zu gewinnen. Beide Mittel konnten leicht das U bel nur
steigem.
Vorausgesezt aber class der Fiirstenstuhl auf irgend eine Weise erledigt
wiirde, und Frankreich wirklich Fiirsten Bibesco als Ersatz, mann wiinschte,
so erklăren sich die Bemiihungen dieses Fiirsten und seines Bruders în Paris
aus dem beiden inwohnendem Ehrgeiz und die Schlussfolge class Bibesco
ausschliesslich ein franzosische Werkzeug seyn wiirde, ist wenigstens keine
nothwendige. Ich hore zwar class er zwei Sohne în franzosischen Diensten
hat. Ich halte aber mein Urtheil iiber diesen Mann zuriick bis ich die Meinung
des Kaiserlichen Koniglichen Cabinets iiber ihn kenne.
Ich antwortete meinem russischen Collegen în dem oben dargelegi:em
Sinne ihm bemerkend, class mir noch genaue berichte iiber die Lage in den
Fiirstenthiimem fehlen und ich diese abwarten miisse. Ich nehme mir vor,
mit Ali Pascha die Sache zu besprechen.
Kăme es zum Falle Cuza's, so wiirde die Pforte gut thun, zunăchst nur
Kaimakam zu ernennen und nach der Weise, die bei der Erwăhlung Cuzas
statt fand, auch diesmal in beiden Fiirstenthiimem zugleich neuen Wahlen
anzuordnen. Fielen diese Wahlen auf verschiedene Candidaten, so wăre die
von der Pariser Convention eingefiihrte Union als ein unbrauchbarer Essay
besichtiget und es ergebe sich die Riickkehr zur Trennung der Fiirstenthiimer
von selbst, damit aber wăre der Pforte, gedient und ich glaube auch uns.
Ali Pascha gab vorgestern zu Ehren Lord Lyons' ein grosses Diner.
Am Montag wird ein Solches, zu dem der Grossvesir, Ali Pascha, der Pră
sident des obersten Reichsrathes und die Chefs aller Missionen gebeten sind,
bei mir statt finden .
Genehmigen . . .
Prokesch
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Austria, r. 304, c. 537- 540 (Haus-, Hof- und Staats
archiv Wien, Politisches Archiv XII, Tiirkei, Berichte aus Konstantinopel 1865, K. 84).
Ed. R. V. Bossy, L'A utriche . , p. 397- 398.
. .
608
Nr. 6 1 A - B Constantinopol, 3 noiembrie 1 865
Preanobile conte,
POZIŢIILE s-au clarificat atît de puţin, încît o apreciere asupra lor

ar fi pripită. Î ntr-o com·orbire mai lungă cu ambasadorul francez am atins
problema mănăstirilor. El pare să nu-şi fi schimbat părerile asupra căii pen
tru rezolvarea acesteia şi să aştepte ca Puterile să se înţeleagă asupra cotei
despăgubirii şi ca patriarhii să se supună în cele din urmă. Lordul Lyons
are încă nevoie de timp pentru a se orienta şi accepta cu recunoştinţă cele
ce sînt eu în măsură să-i spun. El pare să nu fi adus alte instrucţiuni care
să se deosebească de cele ale predecesorului său. Contele Brassier este cea
mai mare parte din timp bolnav şi abia dacă poate fi văzut. Generalul Igna
tiev îşi îndreaptă atenţia în primul rînd asupra Principatelor. El mi-a citit
un raport de dată recentă al domnului Budberg către prinţul Gorceakov,
despre o convorbire a fostului domnitor, principele Ştirbei, atît cu el, cit
şi cu domnul Drouyn de Lhuys. Principele a înfăţişat situaţia internă a
Principatelor ca fiind desperată, iar îndepărtarea lui Cuza de către Puteri,
ca singurul mijloc pentru a preîntîmpina o izbucnire violentă a nemulţumirii
din ţară. El a dat sfatul ca în primul rînd să se numească un principe străin,
iar atunci cînd ambasadorul rus, ca şi ministrul francez, au respins această
idee ca fiind nerealizabilă, el a propus să fie numit fratele său, prinţul Bibescu,
în calitate de caimacam al Principatelor Unite, pînă va putea fi efectuată
o alegere definitivă. Domnul Budberg, ca şi generalul lgnatiev, consideră
că Franţa este înclinată să-l lase pe principele Cuza să cadă şi să-l instaleze
în loc pe prinţul Bibescu. Deoarece însă ei îl presupun pe prinţul Bibescu
drept agent al intereselor franceze, generalul lgnatiev, în special, este neli
niştit şi m-a rugat să-mi exercit împreună cu el influenţa asupra Porţii
şi la Bucureşti, pentru a opune prinţului Bibescu un contracandidat.
Mie îmi pare, în primul rînd, ca nefiind absolut dovedit că Franţa vrea
cu adevărat să-l lase pe principele Cuza să cadă. Apoi (presupunînd că este
adevărat că Franţa - aşa cum crede colegul meu rus - vrea să instaleze
o forţă proaspătă în locul uneia uzate) nu-mi este clar în ce mod abando
narea lui Cuza ar putea duce la îndepărtarea lui. Baronul Eder îmi scrie că,
oricît de mare ar fi inconvenientul guvernării lui Cuza, o răscoală a ţării
nu este de temut. Aşadar, Cuza ar trebui constrîns să abdice sau ar trebui
creată în mod artificial o răscoală pentru a obţine un pretext de intervenţie
a Puterilor. Ambele mijloace n-ar putea decît spori răul.
Presupunînd că scaunul domnesc ar deveni vacant într-un mod oare
care şi că Franţa ar dori într-adevăr pe prinţul Bibescu ca înlocuitor, efor
turile acestui prinţ şi ale fratelui său la Paris se explică prin ambiţia celor
doi, iar deducţia că Bibescu va fi exclusiv o unealtă a Franţei nu este nece
sară. Aflu, într-ade\·ăr, că el are doi fii în servicii în Franţa, îmi rezerv
însă aprecierea mea asupra acestui bărbat pînă cînd voi cunoaşte opinia
cabinetului cezaro-crăiesc despre el.
Am răspuns colegului rus în sensul arătat mai sus, observînd că nu am
rapoarte exacte asupra situaţiei din Principate şi că trebuie să le aştept .
Î mi propun să discut problema cu Ali paşa
Dacă se aj unge la căderea lui Cuza, Poarta ar face bine să numească
mai întîi numai un caimacam, la fel cum s-a procedat la alegerea lui Cuza
609
şi să dispună totodată şi de data aceasta noi alegeri în ambele Principate.
Dacă aceste alegeri se vor îndrepta spre candidaţi diferiţi, Unirea introdusă
de Convenţia de la Paris să fie considerată ca o încercare nefolositoare, iar
reîntoarcerea la separarea Principatelor să se efectueze de la sine ; cu aceasta
s-ar face un serviciu Porţii şi cred că şi nouă.
Ali paşa a dat alaltăieri un mare dineu în cinstea lordului Lyons. Luni
va avea loc la mine un dineu, la care sînt invitaţi marele vizir, Ali paşa, pre
şedintele Consiliului suprem şi şefii tuturor misi1milor.
Primiţi . . .
Prokesch
21 9
1 865 octombrie 2 7 /noiembrie 8, Cluj . Nota preşedintelui Gubemiului regesc

al Transilvaniei, F. Crennville, către şeful Cancelariei aulice regale transilvane
la Viena, Haller Ferenc, în legătură cu difuzarea fotografiilor lui Horea, Cloşca
şi Crişan ; opoziţia românilor faţă de alipirea Transilvaniei la Ungaria ; acti
vitatea românilor de edificare a Daco-României.
1 245/praes 1 865
MIT BEZUG auf den hohen Praesidial-Erlass von 3. dieses Monats

Zahl : 1 245 beehre ich mich Eurer Excellenz mitzutheilen, DaB ich aus AnlaB
einer mir bereits zu Anfang des vorigen Monats zugekommenen vertraulichen
Anzeige betreffend die Verbreitung der photografischen Bildnisse der Cori
phăen des letzten groBen Siebenburgischen Bauernaufstandes Hora, Kloska
und Krisan, die Erhebungen hieriiber eingeleitet habe, als deren Ergebniss
sich herausstelte, DaB die erwănten Photografien in der That beim Photo
grafen Glatz in Hermannstadt, j edxh nur fiir Bukarest in Bestellung gebracht
wurden, welcher solche nach den in der Baron Bruckenthalischen Gallerie
befindlichen Bildere aufgenommen hat.
: Von diesen Photografien hat Glatz nunmehr mehrere auch an Andere
gegen Bezahlung zukommen lassen, ohne daB j edoch bisher eine grossere
Verbreitung derselben oder eine etwaige damit verbunden politische Berech
nung hierlands bemerkt worden ist.
Belangend die weiters mitgetheilte Notiz, vornach der Widerstand der
Romănen gegen die Union Siebenburgens mit Ungarn Sich immer hart
năckiger gestalten und diese oppositionelle Stimmung von den walachischen
Ultras zu Agitationen fiir den Dacoromanismus ausgebeutet werde -erlaube
ich mir zu bemerken, daB Agitationen in der letzterwăhnten Richtung hier
lands bisher nicht zur \Vahrnehmung gelangt sind, wohl aber ist es bekannt,
daB zumeist die beiden in romănischer Sprache erscheinenden Zeitungs
blătter „ Gazetta Transilvaniei" in Kronstadt und „Concordia" in Pesth
beziiglich der Union Siebenbiirgens mit Ungarn eine oppositionelle Richtung
verfolgen und ihre diesfălligen Anschauungen und Ansichten zur Geltung zu
bringen Sich bestreben.
Klausenburg am 8 ::\ovember 1 865
Crennville
610
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme, R. P. "Ungară, r. 14 1 , c. 133 - 135 (Magyar Orszagos
Leveltar. Abszolutizmuskori leve!tar („D" szekci6), II, Az Okt6beri diploma idejen miiki:id5
politikai hat6sâgok iratai. Erdelyi kiralyi udvari kancellaria D 228 Elni:iki iratok 1865/ 1215) .
Nr. 1 245/Praes 1 865
CU PRIVIRE la înalta dispoziţie presidială din data de 3, luna curentă,

nr. 1 245, am onoarea de a face cunoscut Excelenţei Yoastre că, în urma unui
denunţ confidenţial care mi-a parvenit la începutul lunii trecute, privind
răspîndirea imaginilor fotografice ale corifeilor ultimei mari răscoale ţărăneşti
din Transilvania, Horea, Cloşca şi Crişan, am făcut cercetări din care a rezul
tat că fotografiile amintite într-adevăr au fost comandate la fotograful Glatz
din Sibiu, însă numai pentru Bucureşti. Acesta a executat fotografiile după
poze aflate în galeria baronului Bruckenthal.
Dintre aceste fotografii, Glatz a predat şi altora contra cost, însă fără
să se fi observat pînă acum în partea aceasta o răspîndire mai mare a lor,
sau o eventuală raţiune politică legată de aceasta.
Cu privire la cealalt ă notiţă comunicată în continuare, după care rezis
tenţa românilor împotriva uniunii Transilvaniei cu Ungaria ar deveni tot
mai îndîrjită şi că această atmosferă de opoziţie ar fi exploatată de către
rom ânii „ultra" ca să facă agitaţie pentru Daco-românism, îmi permit să
remarc că agitaţii în direcţia amintită mai sus nu au putut fi observate
pînă acum în această parte, însă este cunoscut că, de cele mai multe ori,
cele două gazete care ap ar în limba română „Gazeta Transilvaniei" la Bra
şov şi „Concordia" la Pes ta, urmăresc o direcţie de opoziţie faţă de uniunea
Transilvaniei cu ungaria şi se străduiesc ca să-şi impună opiniile şi concep
ţiile lor în legă tură cu aceasta.
Cluj , 8 noiembrie 1 865
Crennville
220
1 865 noiembrie 20/decembrie 2, Paris. Raportul lui R. Metternich către

A. Mensdorff, privind convorbirea cu ministrul de externe francez în legătură
cu atitudinea Rusiei faţă de Al. I. Cuza şi candidatura lui G. Bibescu ca înlo
cuitor al acestuia ; poziţia Franţei şi Austriei în aceeaşi chestiune.
No. 49 H Paris, le 2 Decembre 1 865
Monsieur le Comte,
]'AI PRIS texte de la depeche que Votre Excellence m'a fait l'honneur
de m'adresser le 1 3 N ovembre pour entretenir Monsieur Drouyon de Lhuys
de la situation des Principautes Danubiennes.
Dans la rapport de Monsieur le Baron de Prokesch du 3 Novembre,
notre Ambassadeur a Constantinople rend compte d'une conversation qu'il
a eue avec le general Ignatieff, l'Ambassadeur Russe lui aurait propose d'op
poser une autre candidature a celle du Prince Bibesko, patronnee, selon lui,
par le gouvemement Franc;ais.
611
A en juger par Ies details que Monsicur Druyon de Lhuis m'a donnes
a ce suj et et dont il m'a fait la confidence, de sa propre initiative, il y a
la un malentendu difficile a expliquer.
Tandis que le General Ignatieff temoigne de ses craintes de voir, tot
ou tard, le Prince Bibesko se mettre a la tete des Principautes sous le patro
nage de la France, Monsieur Drouyn de Lhuys se demande quelles peuvent
etre Ies arriere-pensees de la Russie, en recommandant secretement a la
France cette meme candidature. Ce dernier m'a confie que mon collegue
de Russie est venu le voir, il y a quelque temps, pour lui dire que son
gouvernement, etant fort inquiet de la tournure que prenaient Ies affaires
dans Ies Principautes, commen<;ait a se preocupper de l'ev entualite du rem
placement prochain du Princc Couza. Cne conwrsation que Monsieur le
Baron de Budberg avait eue, dans le temps, avec le Prince Stirbey qui
malgre sa haine contre le Prince Bibesco lui a vait recommande la candida
ture de ce dernier, ayant fait grande sensation a Petersbourg, son gouverne
ment se serait decide a appuyer ce pretendant.
Sans vouloir expliquer Ies contradictions qui existent entre Ies deux
versions susmentionnees, j e crois pouvoir affirmer que, pour le moment,
Monsieur Drouyn de Lhuys ne songe pas a contribuer pour sa part au
renversement du Prince Couza .
II m'a raconte que Monsieur Tillos avait cru devoir interpeller dernie
rement le Prince sur certains bruits que couraient au sujet de ses intentions
hostiles envers la Puissance Suzeraine. Le Prince aurait nie tous Ies faits
produits par le Consul de France et il lui aurait demande ce qu'il devait
faire s'il etait attaque par la Turquie.
Monsieur Tillos ayant rendu compte de cet entretien, auraii re<;u der
nierement pour instructions de lui repondre, que selon le Gouvernement
Imperial, il n'avait pas a se preoccuper d'eventualite pareille, que des traites
formels existaient pour sauvega1 der les interets de l'independance des Prin
cipautes ainsi que de la Suzerain·�te de la Porte.
J'ai dit a Monsieur le Ministre des Affaires etrangeres que nous n'avions,
comme lui, pour le moment aucun interet a soulever intempestivement des
questions aussi delicates, mais que nous desirions fort marcher en tous points
d'accord avec la France. ]'ai ajoute que nous lui serions tres reconnaissants
de nous faire part de ses intentions a fur et a mesure que Ies evenements
marcheraient.
Monsieur Drouyn de Lhuys se montra fort bien dispose a ce sujet et
me donna rendez-vous a un aut re jour pour suiYre cet entretion.
Agreez . . .
Mette1 nich.
• Arh. St. Buc . , colecţia Microfilme _\ustria, r . 303, c . 3 7 '1 - 377 (Haus- Hof- und Staatsarchi·r
Wien, Politisches Archi·1 IX, Frankreich, Berichte 1865, K. 8 1) .
Ed. R. V . Bossy, L ' A ut riche . . p . 400- -! O I .
„
Nr. 49, H Paris, 2 decembrie 1 865

Domnule conte,
AM LUAT act de depeşa pe care Excelenţa Yoastră mi-a făcut onoarea
de a mi-o adresa la 1 3 noiembrie, pentru a discuta cu domnul Drouyn de
Lhuys despre situaţia din Principatele Dunărene.
612
Î n raportul domnului baron de Prokesch, din 3 noiembrie, ambasadorul
nostru la Constantinopol relatează despre o conversaţie pe care a avut-o
cu generalul Ignatiev. Ambasadorul Rusiei i-a propus să opună o altă candi
datură celei a prinţului Bibescu, patronată, după părerea sa, de guvernul
francez.
Judecînd după detaliile pe care mi le-a dat domnul Drouyn de Lhuys
referitoare la această temă şi despre care mi-a făcut confidenţe din proprie
iniţiativă, avem de-a face cu o neînţelegere dificil de explicat .
Î n timp ce generalul Ignatiev mărturiseşte t emerile sale de a-l vedea,
mai devreme sau mai tîrziu, pe prinţul Bibescu punîndu-se în fruntea Prin-
cipatelor, sub patronajul Franţei, domnul Drouyn de Lhuys se întreabă
care pot fi gîndurile ascunse ale Rusiei, recomandînd în secret Franţei aceeaşi
candidatură. Acesta din urmă m-a încredinţat că colegul său din Rusia a
venit să-l vadă, cu cîtva timp în urmă, pentru a-i spune că guvernul său,
fiind foarte neliniştit de turnura pe care o iau treburile în Principate, începe
să se preocupe de eventualitatea înlocuirii apropiate a principelui Cuza.
O conversaţie pe care domnul baron de Budberg a avut-o, între timp, cu prin
ţul Ştirbei, care, în ciuda urii împotriva prinţului Bibescu, i-a recomandat
canditatura acestuia din urmă, făcînd mare senzaţie la Petersburg, guvernul
său s-a decis să sprijine pe acest pretendent.
Fără a voi să explic contradicţiile care există între cele două versiuni
sus-menţionate, cred că pot afirma că, pentru moment, domnul Drouyn de
Lhuys nu intenţionează, în ce-l priveşte, să contribuie la răsturnarea prin
cipelui Cuza.
El mi-a povestit că, nu demult, domnul Tillos a crezut că trebuie să-l
interpeleze pe principe despre anumite zvonuri care circulau pe tema inten
ţiilor sale ostile faţă de Puterea suzerană. Principele a negat toate faptele
menţionate de consulul Franţei şi l-a întrebat ce trebuie să facă dacă ar fi
atacat de Turcia.
Domnul Tillos, raportînd această conversaţie, a primit de curînd instruc
ţiuni să-i răspundă că, după părerea guvernului imperial, el n-are de ce să
se preocupe de asemenea eventualităţi, că există tratate formale pentru a
asigura interesele independenţei Principatelor, la fel ca şi ale suzeranităţii
Porţii.
Am spus domnului ministru al afacerilor externe că noi nu avem, la
fel ca el, pentru moment, nici un interes să ridicăm în mod intempestiv pro
bleme atît de delicate, dar că dorim foarte mult să procedăm de acord cu
Franţa în toate punctele. Am adăugat că i-am fi foarte recunoscători să ne
împărtăşească intenţiile sale, pe măsură ce eveniment ele înaintează.
Domnul Drouyn de Lhuys s-a arătat foarte dispus la <?.ceastă chestiune
şi mi-a dat întîlnire într-o altă zi, pentru a continua această discuţie.
Primiţi . . .
Metternich
613
221
1 866 februarie 1 6 /28, Constantinopol. Raportul reprezentantului diplomatic

al Serbiei la Constantinopol către ministrul afacerilor externe al Serbiei, cu
privire la situaţia Principatelor Unite după abdicarea lui Al. I. Cuza ; poziţia
Puterilor garante şi a Porţii ,
Nr. 8 Carigrad 1866, 16 februara
GLAS o dogadjaima u B ukurestu proiz.veo e ovde veliko upecatlj en j e.

Dokle se j os nisu znale okolnosti, u koima e ostavka kneza Kuze iznudjeha,
svakij e trazio da vidi u dogadjaima tudju ruku, i to edni francusko-au
strijsku, a drngi rusku. Sad su svi vise ili rnanj e uvereni, da e pokret samo
stalan, i ako ko i zadr:lava j os po malo surnnje, ova pada na Rusij u, a izvodi
se sarno i z t e okolnosti, sto e ona knjazu Kuzi nenaklona bila.
Odma drugij dan sazvala e porta predstavnike garantnih sila, gde su
ovi izjavili, dra nemaju uputstva, izuzirnaju6i poslanika ruskog, koi j erekao
<le nema potrebe zahtevati ij i austrij skog, koi se izrazio, da su nj egova
uputstva uobste ta, da podria"'a Portu. Medj utim zakljuceno e preporuciti
konzulirna, da ne obdr8avaju snosenj a sa vlastima rumunskim, izuzimaj uci
ruskog konzula, kome, ruskij e, poslanik dopustio da sa ovima mo:le obdrfa
vati snosenja oficiozna.
D ok e konferencija pretresala pitanj e o stranorn princu, do8ao j e bel
gijskij poslanik t e objavio Ali-pasi, da se princ n e prima izbora rumunskog.
Dogadjaj u Bukurestu ne bi bio od osobite vafoosti, da e u pitanj u
samo promena vladajuceg knj aza, no uz tu promenu dolazi sad u pitanje
soedinjenje knezevina. Ferman od 186 1 godine sadrzi formalna opredelj enj a,
po koima e soedinj enje privremeno i izuzetno. U slucaju upraznj enj a gospo
darstva propisuje da se knezevine opet rastave.
U noti od 2 D ecembra iste godine Porta, sprovodeCi ovaj ferrnan garan
tima, zadrfava sebi pravo, da u slueaj u upraznjenja poslje u knezevine
svoga komesara, koi bi, u zagovoru sa odaslanicima njiovim, imao da pri
vede u izvrsenje konvenciju od 19 Avgusta 1858 godine „koj a tada ima
stupiti u zivot u svima svoim delovima," (t. j . povratiti knezevinama dvaistvo
nhovne vlasti). Ovo pravo izvodi porta iz protokola konferencij e pariske
od 6 Septembra 1859 gde e takva komisij a prirnljena za slucaj po"'rede kon
vencije od 1858 da ovu i sa samim presudnirn rnerama odr:l i , no ovakva
komisij a nij e primljena i za slucaj upraznj enja prestola rumunskog. Sa toga
su onda, osim Austrij e, S(,le druge garantne sile izrazile svoje rezerve protivu
svacanja Portinog, i izjasnile se, svaka u narocitoj noti, da zadrfavaju sebi
pravo da, u slueaju upraznjenj a, ispitaj u stanj e koje se bude u kne:levinama
tada pokazalo i ocene, da li se mere predvidj ene protokolom od 6 Septembra
1859 rnogu na to odneti, na kratko, pet garantni sila ne obvezuju se ni n a
sto, no zadrfavaju sebi pravo, da se upravljaju po iskustvu, koje se i z po
kusanog j edinstva bude dobilo.
Ovako su 1 86 1 . godine osim Austrij e, sve garantne sile bile saglasne
protivu silj anja kornisije , no danas kao da te saglasnosti nerna posto su sad
ne samo Porta i Austri j a za t u meru, vec i Rusij a ; ostale se sile j os nisu
izrazile, osobito Francuska, kojoj ce glas rnnogo vrediti. Cujern da je gospo-
614
din :Mut ij e licno protivan, no pristao bi, ako bi se komisii dao nalog, da s e
obrati na knj aza Kuzu, a s drugim da nema snosenje, k a o sto j e zelio i
konzulima da se preporuci, da s e samo odstupivsem knjazu obraeaju. Iz
svega ovoga izvodi se zakljucenje, da bi, ako n e Francuska, bar gospodin
Mutije, zelio da oddi knjaza Kuzu, j er ovaj knjaz moze se, do nekle, smatrati
kao lienij zasticenik gospodin MutierJ ; no ovi su pokufai t ako pokriveni, da
se samo iz dalje opafaju, a nema sumnje, da ce ij gospodin Mutie i sam
zapustiti kao zaludne.
Otisla komisij a u knezevine ili ne, uspeh Rumuna zavisice najvise o d
njiove sloge, do koje uostalom nece stojati, da i stranog princa dobiju, j er
bi ovaj, ako bi se kakav i primio, udario koliko na rivalitet sila, t oliko i
na odsudnu protivnost Portinu, koja ce Rumuniji sve drugo pre zapustiti,
no vladaoca i z suverenski dinastija koj e bi u njenim ocima zna cio koliko
i nezarJisnost.
Po svoj prilici vratice se Rnmuni opet k izboru domorodca, no da li
ednog ili dvoice ? Osim njiove sloge, za celo ce vrediti mnogo i podpora
strana, a za sada mislim da mogu racunati samo na Francusku za svoje
j edinstvo ; Porta i Austrija teze izvestno razdvojenje, koje kao da je i Rusiji
po vkusu, ma da je i ona od oni, koi su 1861 izrazili svoje rezerve u polzu
jedinstva. Za druge necu nista predrasudjivati, premda se uobste drzi, da su
izgledi za komisiju i da Rumuni nece imati dovolj no podpore u diplomacii,
sa cega da su svoje j e dinstvo drfavno na kocku stavili.
Porta je naredila, da j oj se vojska u Ruscuku umnoz i . Za nj enog kome
sara oznacava se ili Kabul ili D zemil-pasa, no prvi j , ce, sa lako ponimljivi
uzroka, navaljivati vise da ovu misiju dobije.
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme R. S. F. Iugoslavia, r. 19, c. 6 1 - 64 (Arhiv Istoriskog

Instituta S.R.S., Beograd, lovan Ristic, Inv. br. 1 1/284, Sign. XI/8).
Nr. 8 Constantinopol, 16 februarie 1866.
V E STEA privind evenimentele de la Bucureşti a produs aici mare

consternare. Pînă la cunoaşterea împrejurărilor în care principele Cuza a fost
nevoit să abdice, fiecare a căutat să vadă în aceste evenimente o mină străină,
respectiv a Franţei şi Austriei sau a Rusiei. Acum s-au convins cu toţii,
mai mult sau mai puţin, că acţiunea este independentă. Dacă cineva mai are
rezerve, acestea cad asupra Rusiei, decurgînd din împrej urarea că aceasta
nu i-a fost favorabilă principelui Cuza.
I mediat a doua zi, Poarta i-a convocat pe reprezentanţii Puterilor garante,
cu care ocazie aceştia au declarat că nu posedă instrucţiuni, cu excepţia
delegatului rus, care a afirmat că nu este nevoie să le ceară şi a celui austriac,
care a spus că instrucţiunile sale în general sînt pentru susţinerea Porţii.
S-a hotărît, în schimb, să se recomande consulilor să nu întretină relatii cu
'
autorităţile române, cu excepţia consulului rus, căruia amb asadoru i rus
i-a permis să întreţină cu acestea relaţii oficioase.
l n timp ce Conferinţa dezbătea problema unui prinţ străin, a sosit
trimisul belgian, care i-a comunicat lui Ali paşa că prinţul nu est e de acord
cu alegerea românească.
615
Evenimentul de la Bucureşti nu ar prezenta importanţă deosebită dacă
ar fi vorba numai despre schimbarea principelui domnitor, dar odată cu
această schimbare se pune şi problema Unirii Principatelor. Firmanul din
1 86 1 conţine precizări clare, conform cărora Unirea este temporară şi excep
ţională. Î n situaţia eliberării tronului, se prevedea ca cele două Principate
să se separe din nou.
Printr-o notă din 2 decembrie acelaşi an, Poarta, făcînd cunoscut acest
firman Puterilor garante, îşi rezerva dreptul ca, în cazul vacanţei (tronului),
să trimită în Principate un comisar al său care, de comun acord cu reprezen
tanţii lor, ar avea sarcina să pună în aplicare Convenţia din 1 9 august 1 858,
„care ar intra cu această ocazie în vigoare în plenitudinea sa" (respectiv să
înapoieze Principatelor dualitatea autorităţii supreme) . Acest drept şi-l deduce
Poarta din protocolul din 6 septembrie 1 859 al Conferinţei de la Paris, în
care se accepta o asemenea comisie în situaţia încălcării Convenţiei din 1 858,
în scopul respectării acesteia, folosind chiar măsuri ferme, dar ea nu a fost
acceptată şi pentru situaţia vacanţei tronului românesc. De aceea, toate
celelalte Puteri garante, cu excepţia Austriei, au avut atitudine rezervată
faţă de opinia Porţii şi s-au pronunţat, fiecare printr-o notă specială, că îşi
rezervă dreptul ca, în situaţia vacanţei tronului, să examineze situaţia care
va apare atunci în Principate şi să aprecieze dacă măsurile prevăzute în
protocolul din 6 septembrie 1 859 se pot aplica la această (situaţie). Pe scurt,
cele cinci Puteri garante nu-şi asumă nici o obligaţie, în schimb îşi rezervă
dreptul să procedeze conform experienţei dobîndite ca rezultat al Unirii ce
s-a încercat.
Astfel, în anul 1 86 1 , toate Puterile garante, cu excepţia Austriei, au fost
împotriva trimiterii comisiei. Astăzi, în schimb, (ele se comportă) ca şi
cînd nu ar exista o astfel de înţelegere. Acum şi Rusia aprobă această măsură,
nu numai Turcia şi Austria ; celelalte Puteri nu s-au pronunţat încă, îndeosebi
Franţa, a cărei pronunţare va conta mult. Aud că domnul Moustier personal
este împotrivi'\ , dar ar accepta în situaţia în care comisia ar primi dispoziţie
să se adreseze principelui Cuza fără a intra în legătură cu alţii ; de asemenea,
şi-a exprimat dorinţa să se recomande consulilor să se adreseze doar princi
pelui care a abdicat. Din toate acestea se conchide că cel puţin domnul
Moustier, dacă nu şi Franţa, ar dori să-l menţină pe principele Cuza, căci
acesta se poate considera oarecum protejatul personal al domnului Moustier.
Aceste încercări sînt atît de bine camuflate, încît se pot observa doar de la
distanţă şi, fără îndoială, domnul Moustier le va abandona ca zadarnice.
Indifetent dacă va merge comisia în Principate sau nu, succesul româ
nilor va depinde cel mai mult de unirea lor ; de aceasta nu va depinde (însă)
şi obţinerea unui prinţ străin, căci acesta - chiar dacă ar accepta vreunul -
ar întîmpina atît rivalitatea Puterilor, cît şi opoziţia hotărîtă a Porţii, care
ar permite orice altceva României în afară de domnitor din dinastiile suverane,
ceea ce ar însemna pentru ea tot atît cît i'ndependenţă.
După toate aparenţele, românii vor reveni la alegerea unui autohton,
dar a unuia singur sau a doi ? Î n afară de unirea lor, va conta mult, desigur,
sprijinul extern, iar în prezent cred că se pot bizui doar pe Franţa în ceea ce
616
priveşte unitatea lor. Poarta şi Austria tind spre o relativă separare, care se
pare că îi este şi Rusiei pe plac, deşi ea se numără printre cei care în
1 86 1 şi-au exprimat rezerve în legătură cu Unirea. Despre alţii un vreau
să anticipez, deşi, în general, se susţine că există perspective pentru comisie
şi că românii nu vor avea suficient suport în diplomaţie, din care cauză
< se consideră că > şi-au riscat unitatea statală.
Poarta a ordonat sporirea efectivelor armatei de la Rusciuk. Î l va desemna
c a comisar ori p� Kabul, ori pe Djemil paşa. Primul, din motive lesne de
1 nţeles, va insista mai mult pentru a i se încredinţa aceast �t misiune.
212
1 866 martie 1 / 1 3 , Paris. Telegramă a lui R. :vletternich că '.re A. Mensdorff,

în legătură cu opţiunile Franţei privind alegerea unui nou domnitor al Prin
cipatelor.
Paris, le 1 3 Mars 1 866

::\o IO B
MON SIEuR Drouyn de Lhuys m'a communique confidentiellement ses

yues dans la question des Principautes Danubiennes.
11 defend.ra pour la forme l'ancienne idee frarn;:aise de l'union et du
Prince etranger mais il laissera tomber immediatement la derniere.
L'union, si des evenements ulterieures ne prouvent pas qu'elle est irrea
lisable, lui paraît plus simple et bonne a maintenir. 11 voud.rait que l'on
s'entend de suite pour proposer un hospodar. Si l'Angleterre soutient Prince
Jean Ghika ii ne s'y opposerait pas mais il prefererait comme nous Prince
Brancovano. 11 serait bon de faire proposer ce dernier par la Porte ottomane.
• Arh. St. Buc„ colec ţia Microfilm� ..\ustria, r. 303, c . 424- 425 ( Haus-, Hof- und Staa.ts
archh Wien, Politisches Archi"r I X , Fra.nkreich , Berichte 1866, K . 82 ) .
�r. 1 0 B Paris, 1 3 martie 1 866
DOMNUL Drouyn de· Lhuys mi-a comunicat în mod confidenţial punc

t ulsău de vedere în chestiunea Principatelor Dunărene.
El va apăra, de formă, vechea idee franceză a Unirii şi a prinţului străin,
dar va lăsa să cadă imediat ultima.
Unirea i se pare mai simplă şi bine de menţinut, dacă evenimente ulte
rioare nu vor dovedi că ea este irealizabilă. El ar voi o înţelegere imediată
pentru a se propune un domnitor. Dacă Anglia îl va susţine pe prinţul Ioan
Ghica, el nu i se va opune, dar el ar prefera, la fel ca noi, pe Brîncoveanu.
Ar fi bine dacă acesta din urmă ar fi propus de c{Ltre Poarta otomană.
617
113
1 866 martie 2 / 1 4 , Constantinopol. Raportul lui A. Prokesch către A. Mens

dorff, în legătură cu opinia ambasadorilor la Constantinopol ai Puterilor ga
rante privind menţinerea Unirii Principatelor sub o singură guvernare.
No. 1 1 B
Confidentielle Constantinople, 14 Mars 1 866
Monsieur le Comte,
LA POSTE de terre m'a apporte Ies instructions que Yotre Excellence

a bien voulu m'adresser en date du 4 .
Ma premiere expedition apres la reception des nouvelles de Bucarest
du 23 fevrier 1 ne pouvait contenir que l'historique des impressions produites
sur le terrain d'ici et ma propre appreciation de l'avantage a tirer de ces
evenemens dans le sens de nos interets. J e suis trop vieux pour ne pas com
prendre que le desirable n'est pas toujours le faisable et que des conside
rations plus hautes exigent souvent le sacrifice d'un interet, tout important
qu'il soit de son point de vue special. Persuade que l'Union nous cree des
dangers tres-serieux, je ne pouvais pas me refuser a la pensee qu'il scrait
de bonne politique de nous en debarasser, surtout si la voie legale nous en
offre la chance. Nous avons eu, ii y a huit ans, une chance analoguc que
Lord Clarendon a Osborne nous a fait perdre et Ies suites en ont ete bien
sensibles non seulement pour la Porte, qui est pour moi en seconde ligne,
mais pour nous.
Je n'ose pas esperer que Ies dispositions evidentes des populations mol
dave et valaque l'emportent sur l'idee qui s'attache a l'Union dans Ies pre
visions de quelques meneurs et de quelques gouvernemens. II est probable
qu'on approuvera plutot Ies moyens de contrainte pour conserver l'Union
que Ies moyens legaux qui exposent au retour de la separation. Je comprends
I'impossibilite pour l'Autriche, de prendre dans Ies affaires d'Orient I'ini
tiative dans un moment ou, en Allemagne, une crise 2 menace. Le poids des
illusions d'une epoque passee pese sur Votre Excellence qui ccrtcs, n'en est
pas coupable et !'oblige d'en coujurer Ies suites par l'appreciation prudente de
la valeur relative des interets en j eu et par des menagements a user.
Ma position ici se prete sans difficulte a l'attitude que Votre Excellence
desire me voir prendre. Je suis dans Ies meilleurs termes avec l'Ambassadeur
de la France, de meme avec celui d'Angleterre qui j usqu'a I'heure n'a pas fait
signe de se separer en rien de son collegue. La Porte, de son cote, est trop
intelligente pour se tromper sur ce qui est possible. Je n'oublierai certai
nement non plus de menager Ies Ministres de Russie et de Prusse dont le
premier prend chaleureusement fait et cause pour le voie legale, peut-etre
au dela de ce qu'il pense executable, et dont l'autre se tient dans une com
plete reserve.
Prokesch
618
• Arh. St. Buc., colecţia :Microfilme Austria, r. 30j, c. 38 - 4 1 (Haus-, Hof- und Staatsarchiv
Wicn, Politisches Archi·r XII Tiirkei, Berichte I - VI 1866, K . 85) .
::\r. 1 1 B
Confidenţial Constantinopol, 14. martie 1 866
Domnule conte,
POŞTA locală mi-a adus instrucţiunile pe care Excelenţa Voastră a

avut amabilitatea să mi le adreseze la data de 4 .
Prima mea scrisoare după primirea veştilor din Bucureşti din 23 februa
rie 1 nu putea să conţină decît isto1icul impresiilor produse aici şi propria
mea apreciere a avantajului ce trebuie obţinut din aceste evenimente în sen
sul intereselor noastre. Sînt prea bătrîn pentru a nu înţelege că lucrul dorit
nu este întotdeauna şi realizabil şi că unele considerente mai înalte impun
adesea sacrificarea unui interes, oricît de important ar fi din punctul său
special de vedere. Convins că Unirea ne creează pericole foarte serioase, nu
m-am putut stăpîni să nu mă gîndesc că ar fi un semn de abilitate poli
tică dacă ne-am debarasa de ele, mai ales dacă, calea legală ne oferă o şansă
în acest sens. Am avut, în urmă cu opt ani, o şansă similară pe care lordul
Clarendon la Osborne ne-a făcut să o ratăm şi urmările acestui fapt au fost
evidente nu numai pentru Poartă, care pentru mine este pe plan secundar.
ci pentru noi.
Nu îndrăznesc să sper ca tendinţele evidente ale populaţiilor moldo
,·eană şi valahă să aibă cîştig asupra ideii care se leagă de Unire în ipoteza
unor conducători şi a unor guverne. Este probabil că mai degrabă se vor
accepta mijloace de constrîngere pentru a menţine Unirea, decît mijloace
legale care să expună la o revenire la separare. Î nţeleg imposibilitatea ca
Austria să ia iniţiativa în afacerile din Orient într-un moment în care în
Germania ameninţă o criză 2. Greutatea iluziilor unor timpuri trecute apasă
asupra Excelenţei Voastre care, desigur, nu este vinovată şi o obligă să înlă
ture consecinţele printr-o apreciere prudentă a valorii relative a intereselor
aflate în joc şi prin menajamente ce trebuie folosite.
Poziţia mea aici se pretează fără greutate la acea atitudine pe care
Excelenta Voastră doreste să o iau. Mă aflu în termenii cei mai buni cu
ambasa dorul Franţei, c� şi cu cel al Angliei care, pînă în prezent, n-a dat
nici un semn că s-ar deosebi cu ceva de colegul său. Poarta, la rîndul ei,
este prea inteligentă pentru a se înşela asupra a ceea ce este posibil. Nu
Yoi uita, desigur, nici să-i menaj ez pe miniştrii Rusiei şi Prusiei, dintre care
primul susţine cu căldură calea legală, probabil dincolo de ceea ce crede
el că se poate realiza, iar celălalt se menţine într-o rezervă totală.
Prokesch
l Abdicarea lui Al. I. Cuza la 1 1/23 februarie 1866.

a Aluzie la pregătirea de către Prusia a războiului împotriva Austriei.
619
224
1 866 martie 8 /20, Paris. Raportul lui R. l\fettemich către A. l\fensdorff, despre
desfăşurarea celei de-a doua şedinţe a Conferinţei Puterilor garante; poziţiile
reprezentanţilor Franţei, Rusiei, Turciei şi Angliei în chestiunea prinţului
străin şi a menţinerii Unirii.
No 14 Paris, le 20 Mars 1 866

N . B. Communique a Londres par
la depeche du 29 Mars 1 866, No. 3 ,
a Rome par celle
du 1 8 Aout 1 866, No 3 ,
a Constantinopole par celle d u 25 �fars 1 �66
Jfonsieur le Comte,
LA SECONDE seance de la conference a eu lieu hier. Elle a dure 3 heures,

sans quc l'on soit parvenu a s'entendre. Votre Excellence verra par le pro
tocole de cette seance que j 'aurai l'honneur de Lui soumettre le plus tot
possible que le principe seul de l'integrite du territoire Ottoman a ete una
nimement admis, - sur tout le reste et notamment sur Ies deux graves questions
du Prince etranger et de l'union, Ies avis etaient et sont restes partages. La
Turquie et la Russie se sont declarees de prime abord contre le Prince etranger
et ont demande un vote separe, d'apres Ies stipulations de l'art. VI du Firman
de 1 86 1 . Lord Cowlev et moi nous nous sommes enonces d.:1.ns le meme
sens, tandis que le Pienipotentiaire ItciJien et le Comte de Golz ont paru
s'entendre pour appuyer Ies demandes formulees par le Gouvemcment pro
\'isoire et votees par Ies chambres actuelles.
Si Lord Cowley et moi nous n'avons pas mis autant de precision et de
fermete pour nous rallier aux principes emis par la Porte et la Russie,
c'est que nous savions que si nous ne donnions pas une chancc a l'union,
la France se declarerait pour la totalite des vreux emis a Bucharest au
lendemain de la chute du Prince Couza.
Dans les circonstances donnees nous ne pouvions nous entendrc que
sur la necessite de se convaincre des vreux reels des deux Principautes et
sur Ies moyens de nous en assurer.
Quatre modes de proceder ont ete rediges. J'aurais l'honncur de sou
mettre tres prochainement a Votre Excellence ces quatre formules.
Je me bornerai aujourd'hui a appeler Votre attention, Monsieur le Comte,
sur la maniere dont Monsieur Drouyn de Lhuys envisage la scule solution
possible, selon lui.
11 cherchera a convaincre la Porte de la necessite de transiger sur un
point pour obtenir l'autre ct a faire acquiescer le Plenipotcntiaire Ottoman
aux deux altcrnatives suivantes :
Ou bien on fera voter la chambre des deputes actuelle (le senat ne compte
pas etant compose de personnages nommes par le Prince Couza) sur le
choix d'un nouvel Hospodar indigene. Si Ies deputes Moldaves font des reser
ves sur la question d'union, on Ies fera voter separement et on respectcrait
leur vote, quand meme il irait a l'encontre du desir de la France de con-
620
server l'union. Si, par consequent, la majorite des deputes }foldaves deman
dent la separation et deux Hospodars, - ce serait une question tranches.
Dans le cas ou l'on suspecterait l'independance de cette chambre, on
procederait a des nouvelles elections, la nouvelle chambre deviendrait un
divan ad hoc et l'on procederait de la meme maniere .
Comme il est probable que ce n'est qu'a cette condition que la France
laisserait tomber la question du Prince etranger, j e crois que l'Angleterre
acceptera et que la Turquie ne fera pas de difficultes insurmontables.
Les autrcs modes de consultation qui seront appuyes par la Russie ne
seront acceptes par la France quc sous la condition de ne pas ecarter le
prince Etranger.
Dans cet impasse j e me propose, sauf approbation de Yotre Excellence ,
de sui ne la tactique de l' Angleterre et de me rallier a ce qu' acceptera la
Porte.
11 est clair que la Russie nut la separation pour reprendre l'influence
qu'elle avait perdue en Molda,·ie a la suite de ses votes anterieurs, que
l'Italie et la Prusse veulent prolonger la situation, que la France veut
saunr tout au moins l'union pour ne pas se depopulariser a Bucharest et
qu'elle fera d'autant plus la cour aux Valaques que la Russie la fera aux
:Jioldans.
Lord Cowley ne me fera pas <lefaut sur Ies deux questions de l'inte
grite et d'un arrangement aussi prompt et correct que possible sans se sepa
rer entierement de la France.
�ous avons essaye de placer Ies deliberations sur la base legale du Firman
de 1 866 (sic) , mais notre collegue de Turquie est trop faible pour que nous
ayons pu trouver en lui l'appui necessaire pour proceder tout a fait correc
tement. Safred Pascha eut du, en quelque sorte, maintenir la discussion
dans Ies limites des conventions et proceder par ordre. Comme il ne se sert
qu'avec difficulte de la langue frarn;aise, il n'a pas pu suivre Ies debâts et
les diriger, ce qui a produit immediatement une debandade generale. Si d'un
.autre cote, Lord Cowley et moi nous eussions insistes, il est positif que le
Yote sur la question du Prince Etranger nous eut separe de la France qui
ne voulait ceder sur ce point qu'apres un vote favorable sur l'union. Je
compte expedier un courrier Jeudi prochain le 22 l\iars.
Agreez . . .
Metternich
W Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme Austria, r. 303, c . 426 - 43 1 (Haus-, Hof- und Staats
.archi-r Wien, Politisches Archiv, IX, Frankreich, Berichte 1866, K. 82) .
�r. 14 Paris, 20 martie 1 866

S . B. Comunicat la Londra
cu depeşa clin 29 martie 1 866 nr. 3,
la Roma cu cea din 18 august 1 866 nr. 3,
la Constantinopol cu cea din 25 martie 1 866
Domnule conte,
A DOUA şedinţă a Conferinţei a avut loc ieri. Ea a durat trei ore, fără
a se ajunge la o înţelegere. Excelenţa Voastră va vedea în protocolul acestei
şedinţe, pe care voi avea onoarea a i-l supune cît mai curînd posibil, că numai
621
principiul integrităţii teritoriului otoman a fost unanim admis ; asupra res
tului, în special asupra celor două grave chestiuni - a principelui străin
şi a Unirii, părerile au fost şi au rămas împărţite. Turcia şi Rusia s-au decla
rat de la început împotriva principelui străin şi au cerut vot separat, con
form stipulaţiilor articolului VI al firmanului din 1 86 1 . Lord Cowley şi cu
mine ne-am pronunţat în acelaşi sens, în timp ce plenipotenţiarul italian
şi contele de Goltz păreau a se înţelege pentru a sprij ini cererile formulate
de Guvernul provizoriu şi votate de actualele Camere.
Dacă Lord Cowley şi cu mine nu am pus atîta precizie şi fermitate pen
tru a ne ralia la principiile emise de Poartă şi Rusia, este pentru că ştiam
că, dacă nu dăm o şansă Unirii, Franţa s-ar fi declarat pentru totalitatea
dorinţelor emise la Bucureşti în ziua următoare căderii principelui Cuza.
î n circumstanţele date, nu ne-am putut înţelege decît asupra necesităţii
de a ne convinge de dorinţele reale ale celor două Principate şi asupra
mijloacelor de a ne asigura în privinţa lor.
Au fost întocmite patru moduri de procedare. Voi avea onoarea de a
supune foarte curînd Excelenţei Voastre aceste patru formule.
Mă voi limita azi la a supune atenţiei Excelenţei Voastre, domnule
conte, maniera în care domnul Drouyn de Lhuys examinează singura soluţie
posibilă, după părerea sa.
El va încerca să convingă Poarta asupra necesităţii de a cădea la învoială
asupra unui punct, pentru a obţine altul şi pentru a-l face pe plenipoten
ţiarul otoman să consimtă la următoarele două alternative :
Ori a pune să voteze actuala Cameră de deputaţi (Senatul nu contează,
fiind compus din persoane numite de principele Cuza) asupra alegerii unui
nou domnitor autohton. Dacă deputaţii moldoveni au rezerve asupra ches
tiunii Unirii, vor vota separat şi se va respecta votul lor, chiar dacă va fi
împotriva dorinţei Franţei de a se păstra Unirea. Dacă, prin urmare, majo
ritatea deputaţilor moldoveni vor cere separarea şi doi domnitori - aceasta
va fi o chestiune rezolvată.
în cazul în care s-ar suspecta independenţa acestei Camere, se va pro
ceda la noi alegeri, noua Cameră ar deveni un Divan ad-hoc şi se va proceda
în aceeaşi manieră.
Cum este probabil că numai cu această condiţie Franţa \'a lăsa să cadă
chestiunea principelui străin, cred că Anglia va accepta şi că Turcia nu va
face greutăţi insurmontabile.
Celelalte moduri de consultare, care vor fi sprijinite de Rusia, nu vor fi
acceptate de Franţa decît cu condiţia de a nu se înlătura chestiunea prin
cipelui străin.
Î n acest impas, eu îmi propun, sub rezerva aprobării Excelenţei Yoastre,
să urmez tactica Angliei şi să mă raliez la ceea ce va accepta Poarta.
Este clar că Rusia nea separarea pentru a relua influenţa pe care a
pierdut-o în �foldova ca urmare a voturilor ei anterioare, că Italia şi Prusia
vor să prelungească situaţia, că Franţa vrea să salveze cel puţin Unirea
pentru a nu-şi pierde popularitatea la Bucureşti şi că ea va face curte vala
hilor cu atît mai mult cu cît Rusia o va face moldovenilor.
Lord Cowley nu-mi va face obiecţiuni asupra celor două chestiuni, a
integrităţii şi a unui aranjament la fel de prompt şi corect pe cit posibil,
fără a se separa cu totul de Franţa.
622
Noi am încercat să plasăm deliberările pe baza legală a firmanului din
1 866 (sic !), dar colegul nostru din Turcia este prea slab pentru ca noi
să putem găsi în el sprijinul necesar spre a proceda întrutotul corect. Safvet
paşa ar fi trebuit, într-o oarecare măsură, să menţină discuţia în limitele
Convenţiilor şi să procedeze metodic. Cum însă nu se foloseşte decît cu difi
cultate de limba franceză, el n-a putut să urmărească dezbaterile şi să le
conducă, ceea ce a produs imediat o debandadă generală. Dacă, pe de altă
parte, lord Cowley şi cu mine am fi insistat, este sigur că votul asupra
chestiunii principelui străin ne-ar fi separat de Franţa, care n-a vrut să
cedeze în acest punct decît după un vot favorabil asupr:t Unirii. Contez să
expediez un curier joia viitoare, în 2 2 martie .
Primiţi . . .
::\Ietternich
225
1 866 martie 2 1 /aprilie 1 . Notă referitoare la actele în care sînt stipulate capi
tulaţiile referitoare la ţările române ; sarcinile Conferinţei din 1858 în această
chestiune.
7e note
1 er avril 1 866
Sur les capitulations
rnoldo-,·alaques
I
LES ANCIE.\"NES capitulations, par lesquelles la ::\-Iolda,·ie et la Valachie

aux xrve. xye et xvre siecles se sont placees volontairement sous la suze
rainete des Sultans, sont expressement mentionnees dans beaucoup d'actes
diplomatiques aux quels la Turquie a pris part .
1 829. L'article 5 du traite condu a Andrinople entre la Russie et la Turquie
porte : « Les principautes de Moldavie et de Valachie s'etant, par sui'te d'une
capitulation, placees sous la suzerainete de la Sublime Porte, et la Russie
ayant garanti leurs proprietes, il est entendu qu'elles conserveront tous Ies
privileges et immunites qui leur ont ete accordes, soit par leur capitulation,
soit par les traites condus entre Ies deux cours imperiales ou par Ies Hatti
Cherifs emanes en divers temps. En consequence, elles jouiront du libre exer
cice de leur culte, d'une surete parfaite, d'une administration nationale
independante, etc., etc. 1 »
( 1 855) . Aux conferences de Vienne en 1 855, le developpement du premier
point, du a la redaction du baron de Prokesch, s'exprime ainsi :
Article 1 e r . «Les principautes danubiennes, la }foldavie, la Valachie et
la Servie * continueront d'etre soumises a la Sublime Porte en vertu des capi
tulations anciennes et des Hatts imperiaux qui ont fixe et determine Ies
droits et immunites dont elles jouissent».
( 1 855) . La valeur des anciennes capitulations comme so urce des droits des
Principautes etait rappelee a la meme epoque dans une circulaire du gou-
* II n'y a pas de capitubtion pour la S e r·" ie .
623
vemement fran<;ais : «La France, l'Angletcrre et l'Autriche ont- elles mani
feste un autre desir que celui de maintenir en !'ameliorant le regime d'inde
pendance administrative qui, on l'a trop oublie, n'etait ni en Valachie ni
en Moldavie une conquete recente, mais le resultat d'un accord librement
conclu, i·t y a des si·ecles ?» (23 mai)
( 1 856) Au mois de fevrier 1 856, il fut signe a Constantinople un protocole,
contenant un proj et d'organisation des Principautes. Voici la redaction a
laquelle la Porte avait donne son assentiment. «La Porte confirme de nou
veau les privileges et immunites dont les dites Principautes ont j oui sous
sa suzerainete depwis les capilulati'ons qui les ont ete accordees par les sulta11s
Bajazet Jer et -�1ahomet li».
1 858. Enfin l'article 2 de la Convention du 1 9 aout 1 858 est ainsi con<;u :
„En vertu des capitulations emanees des sultans Bajazet 1 er, Mahomet 2,
Selim J er et Soliman 2, qui constituent leur autonomi'e en reglani leurs rapports
avec la Sublime Porte, et que plusieurs Hatti-Cherifs, notamment celui de
1 834, ont consacrees * , etc„ etc.
Ainsi il est incontestable, et la Porte l'a constamment reconnu, que Ies
capitulations sont la base des rapports de la Turquie avec Ies Principautes.
D 'un autre cOte, qu'ont demande Ies Divans ad hoc de 1 857 ? L'auto
nomie dans Ies limites des anci'ennes capitulati'o ns conclues avec la Sublime
Porte . . . sous la garantie collective des Puissances signataires du Traite
de Paris.
II
Quelles sont ces capitula tions auxquelles tout le monde se refere ?

Que stipulent-elles ?
Les actes originaux ne sont produits ni par la Turquie ni par Ies Prin
cipautes.
Les historiens, et particulierement le grec Photino, donnent des textes,
que Ies Roumains acceptent ; mais Ies Turcs font leurs reserves sur l'authen
ticite de ces pieces. Dans la conference du 10 aout 1 858, Fuad pacha a dit :
«Monsieur le Plenipotentiaire de Turquie croit devoir faire remarquer que
la mention faite des capitulations dans la convention ne pourra etre inter
pretee ccmme une reconnaissance par la Sublime Porte de l'authenticite
du texte cite par les divans ad hoc et que, par consequent, Ies dispositions
de ce texte ne sauraient etre obligatoires pour la Turquie.»
Il faut remarquer que ces paroles de Fuad ne sont pas une negation
complete ou formelle de l'authenticite de tous Ies textes fournis par Ies.
Roumains : elles constituent seulement une reserve de prudence.
La conference de 1 858, sur l'initiative de la Prusse ( l er protocole) et
de la Russie (4cm e protocole) , a essaye de definir Ies droits respectifs de la
Turquie et des Principautes (voir Ies protccoles 1 0 a 1 3) .
Pour arri,·er a cette definition sur l a base du droit, il aurait fallu rccher
cher h1'stor1·quement : ou bien ce qui (a) ete stipule du regne de Bajazeth
a celui de Soliman I I , ou ce qui a ete pratique avant le dix-huitieme siecle.
Mais une conference diplomatique n'est pas un institut d'histoire ; aussi Ies
• On considere le Hatti-Cherif de 1834 cornrne reproduisant la capitulation de 1460.
624
plenipotentiaires de 1 858 n'ont-ils pas tente cette entreprise qui Ies eut fait
sortir de leurs attributions.
Qu'ont-ils fait ? ils ont legifere, d'une maniere plus ou moins heureuse
(ce n 'est pas la question), mais arbitrairement.
C'est un suj et de reflexion digne des hommes d'etat que de se demander
ce qu'il y a de legitime, de salutaire meme dans l'omnipotence que, depuis
1 8 1 5, la pentarchie ou l'heptarchie europeenne s'est attribuee. On ne peut
pas aborder ici cette question : on dira, cependant, que la legitimi te paraît
etre dans cette alternative : ou le respect de traites - ou le vceu des popu
lations.
Pour revenir aux capitulations, il semble que la conference actuelle, si
elle s'y refere, ne doit pas entreprendre de Ies definir.
Elle peut :
- Ou rester dans le statuquo, c 'est a dire Ies pactes qu'on trouve dans
Ies historiens, avec le benefice, pour la Porte, de la reserve de Fuad pacha ;
- Ou inviter la Turquie et Ies Principautes a s'entendre directement
sur leurs droits respectifs.
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme Franţa, r. 72, f. 154- 156 v. (Ministere des Affaires Etran
geres, Archives Diplomatiques, Paris, Memoires et documents, Roumanie, -,ol. 1 ) .
Kota 7
1 aprilie 1 866
Despre capitulaţiile
moldo-valahe
I
VECHILE capitulaţii, prin care Moldova şi Valahia s-au plasat în seco

lele al XIV-iea, al XV-iea si al XVI-lea de bună voie sub suzeranitatea
sultanilor, sînt menţionate îr{ mod expres în multe acte diplomatice la care
Turcia a participat .
1 829. Articolul 5 al tratatului încheiat la Adrianopol între Rusia şi Turcia
prevede : „Principatele Moldovei şi Valahi ei, fiind plasa te, ca urmare a unei
capitulaţii', sub suzeranitatea Sublimei Porţi, iar Rusia garantînd proprie
tăţile lor, se înţelege că ele, (Principatele), vor păstra toate privilegiile şi
imunităţile care le fuseseră acordate fie prin capitulaţia lor, fie prin tratate
încheiate între cele două Curţi imperiale sau prin hatişerifuri emise în diverse
timpuri. ln consecinţă, ele se vor bucura de libera exercitare a cultului lor,
de o siguranţă perfectă, de o administra ţie naţională independentă etc.".
( 1 855) . La conferinţele de la Viena din 1 855, dezvoltarea primului punct,
d atorită redactării baronului Prokesch, se exprimă astfel :
Articolul 1 . „Principatele Dunărene, Moldova, Valahia şi Serbia * vor
continua să fie supuse Sublimei Porţi, în vi'rtutea vechi'lor capitulaţii şi a hati
şerifurilor imperiale care au fixat şi determinat drepturile şi imunităţile de
care ele se bucură".
( 1 855) Valoarea vechilor capitulaţii ca sursă de drepturi pentru Principate
era amintită în aceeaşi epocă, într-o circulară a guvernului francez : „Franţa,
• �u există capitulaţii pentru , Serbia.
625
Anglia şi Austria au manifestat oare o altă dorinţă decît de a menţine,
ameliorîndu-1, regimul de independenţă administrativă, care - s-a cam
uitat - nu era nici în Valahia, nici în Moldova o cucerire recentă, ci rezul
tatul unui acord liber încheiat cu secole în urmă ?". (;?.3 mai) .
( 1 856) Î n luna februarie 1 856 a fost semnat la Constantinopol un protocol
cuprinzînd un proiect de organizare a Principatelor.
Iată forma de redactare asupra căreia Poarta îşi dăduse asentimentul :
„Poarta confirmă din nou privilegiile şi imunităţile de c are s-au bucurat
numitele Principate sub suzeranitate, începînd de la capitulaţii'le pe care sul
tanii Baiazid I si ' Mahomed II le acordaseră.
( 1 858) Î n fine, articolul 2 al convenţiei din 1 9 august 1 858 este conceput
astfel :
,, ln virtutea capitulaţiilor emise de sultanii Baiazid I, Mahomed II,
Selim I şi Soliman II, care constituie autonomia lor, reglementînd relaţiile lor
cu Sublima Poartă şi pe care numeroase hatişerifuri, în special cel din 1 834,
le-au consacrat"** etc.
Astfel, este incontestabil - şi Poarta a recunoscut acest lucru în mod
constant - că baza relaţiilor Turciei cu Principatele sînt capitulaţiile.
Pe de altă parte, ce au cerut Divanurile ad-hoc din 1 857 ? Autonomie
în limitele vechilor capitulaţii încheiate cu Sublima Poartă . . . sub garanţia
colectivă a Puterilor semnatare ale tratatului de la Paris .
II
Care sînt aceste capitulaţii la care se referă toată lume a ?

C e stipulează ele ?
Actele originale n-au fost prezentate nici de Turcia, nici de Principate.
Istoricii, şi în special grecul Photino, dau texte pe care românii le acceptă
dar turcii au rezeffele lor în ceea ce priveşte autenticitatea acestor documente.
La Conferinţa din 10 august 1 858, Fuad paşa a spus : „Domnul plenipoten
ţiar al Turciei consideră că trebuie să remarce că menţionarea capitulaţiilor
în Convenţie nu va putea fi interpretată ca o recunoaştere de către Sublima
Poartă a autenticităţii textului citat de Divanurile ad-hoc şi că, prin urmare,
dispoziţiile acestui text n-ar putea fi obligatorii pentru Turcia".
Trebuie remarcat că aceste cuvinte ale lui Fuad nu sînt o negare completă
sau formală a autenticităţii tuturor textelor procurate de români : ele cons
tituie numai o rezervă de prudenţă.
Conferinţa din 1 858, la iniţiativa Prusiei (protocol 1 ) şi a Rusiei (proto
col 4), a încercat să definească drepturile respective ale Turciei şi ale Prin
cipatelor (vezi protocoalele 1 0 - 1 3) .
Pentru a ajunge l a această definiţie, asupra bazei dreptului, ar fi trebuit
cercetat din punct de vedere istoric, fie ceea ce a fost stipulat începînd de
la domnia lui Baiazid pînă la cea a lui Soliman II, fie ceea ce a fost
practicat înainte de secolul al XVIII-lea. O conferinţă diplomatică însă nu
este un institut de istorie ; de asemenea, nici plenipotenţiarii din 1 858 nu
au încercat această întreprindere care i-ar fi scos din atribuţiile lor.
Ce au făcut ei ? Au legiferat într-o manieră mai mult sau mai puţin feri
cită (nu aceasta este chestiunea), însă în mod arbitrar.
** Se consideră că Hatişeriful din 1834 reproduce capitulaţia din 1460.
626
Este un subiect de reflectie, demn de oamenii de stat, de a se întreba ce
este legitim, salutar, chiar în omnipotenţa pe care, de la 1 8 1 5 încoace, şi-a
atribuit-o pentarhia sau heptarhia europeană. Nu poate fi abordată aici
această chestiune ; se poate spune totuşi că legitimitatea pare a fi în această
alternativă : ori respectul tratatelor, ori dorinţa populaţiilor.
Pentru a reveni la capi"tulaţii', conferinţa actuală, dacă se referă la ele,
pare că nu trebuie să întreprindă definirea lor.
Ea poate :
- fie să rămînă la statu-quo, adică la textele care se găsesc la istorici,
cu beneficiul pentru Poartă al rezervei făcute de Fuad paşa ;
- fie să invite Turcia şi Principatele de a se înţelege direct asupra drep
turilor respective ale lor.
226
1 866 martie 24 /aprilie 5, Paris. Raportul lui R. Metternich către A. Mens

dorff, despre hotărîrea Conferinţei de la Paris faţă de măsurile luate de Guver
nul provizoriu din Principate. î n anexă : Copia rezoluţiei din 23 martie/4 apri
lie 1 866 a Conferinţei de la Paris în legătură cu dizolvarea Adunării Naţionale
de către Guvernul provizoriu de la Bucureşti.
No 1 4 A-B Paris, le 5 Avril 1 866
Monsieur le Comte,
LA CONF E RENCE qui s'est reunie hier a cru devoir prendre la reso
lution d'attendre des nouvelles des Principautes pour reprendre ses seances.
En face des evenements qui se precipitent et qui ne laissent pas a la
Conference le t emps necessaire pour se concerter sur Ies mesures a prendre
dans l'interet des populations Moldo-Valaques et des traites, une prorogation
nous a paru necessaire.
Nous avons toutefois cru devoir faire rappeler Ies transactions interna
tionales aux membres du gouvernement et aux notables du pays et Ies dis
suader par nos agents a Bucharest de tout acte tendant a changer Ies rela
tions existantes entre Ies Principautes et la Cour Souzeraine.
Votre Excellence daignera, j e l'espere approuver l'adhesion que j 'ai
cru devoir donner aux mesures prises hier et transmettre a nos Agents dans
Ies Principautes la resolution et la depeche ci jointes.
Agreez . . .
Metternich
Ad No 1 4 , A-B, Paris, 5 avril 1 866
Resolution,
La dissolution de l'assemblee Moldo-Valaque par le gouvernement pro

visoire de Bucharest, et la convocation d'une nouvelle assemblee ayant ete
portees a la connaissance de la conference comme des faits accomplis, la confe
rence a cru devoir se reunir, pour deliberer sur un etat de choses aussi imprevu.
627
Dans l'ignorance des motifs, qui ont donne lieu a cette mesure, la confe
rence en laisse au gouvernement pro,·isoire toute la responsabilite ainsi que
celle des consequences qui pourraient en resulter.
Mais la conference croit devoir rappeler a l'attention du gouvernement
provisoire et des populations Moldo-Valaques que si, d'un cote les privileges
et les immunites des Principautes sont places sous la protection collective des
Puissances signataires du traite de Paris, ces puissances ne sont pas moins
liees par le meme traite au devoir de veiller a ce que l'etat des relations entre
Ies Principautes et la Cour Suzeraine soit rigoureusement maintenu, ainsi
·q ue Ies engagements qui subsistent entre les Puissances et la Sublime Porte.
Les Puissances ont assez temoigne de leur bonvouloir envers les Princi
pautes Unies de Moldavie et de Valachie pour attendre de leur part que rien
ne soit fait de nature a provoquer un dissentiment quelconque sur des devoirs
egalement compris par tous.
La conference attend des nouvelles des Principautes pour reprendre ses
seances, sauf a se reunir a la demande de l'une ou de l'autre des Puissances.
Paris le 4 a vril 1 866
• Arh. St. Buc . , colecţia Microfilme Austria, r, 303, c. 446- 449 (Haus- Hof- und Staats
archiv Wien, Politisches Archi-r, IX, Frankreich, Berichte 1866, K. 82).
Nr. 1 4 , A-B Paris 5 aprilie 1 866
Domnule conte,
CONFERINŢA care s-a reunit ieri a crezut că trebuie să dea o rezoluţie

şi să aştepte ştiri din Principate pentru a-şi relua şedinţele.
Faţă de evenimentele care se precipită şi nu lasă Conferinţei timpul
necesar pentru a se înţelege asupra măsurilor de luat în interesul locuitorilor
moldo-valahi şi al tratatelor, ni s-a părut necesară o amînare.
Am crezut totuşi că trebuie să reamintim membrilor guvernului şi frun
taşilor ţării tranzacţiile internaţionale şi, prin agenţii noştri la Bucureşti,
să-i îndepărtăm de la orice act ce tinde să schimbe relaţiile existente între
Principate şi Curtea Suzerană.
Excelenţa Voastră va binevoi, sper, să aprobe consimţămîntul ce am
-crezut necesar să-l dau măsurilor luate ieri şi să transmită agenţilor noştri
în Principate rezoluţia şi depeşa alăturate.
Primiţi . . .
}letternich
Anexă la Nr. 1 4 , A-B, Paris, 5 aprilie 1 866
Dizolvarea Adunării moldo-valahe de către Guvernul provizoriu din

Bucureşti şi convocarea unei noi Adunări fiind aduse la cunoştinţa Conferinţei
ca fapte împlinite, conferinţa a considerat de datoria sa să se reunească pentru
a delibera asupra unor stări de lucruri atît de neprevăzute.
Î n necunoaşterea motivelor care au dat loc acestei măsuri, Conferinţa
lasă Guvernului provizoriu toată responsabilitatea pentru aceste măsuri,
precum şi pentru consecinţele ce decurg de aici.
628
Î n plus, Conferinţa, crede de datoria ei să reamintească Guvernului pro
vizoriu şi locuitorilor moldo-valahi că, dacă pe de o parte, privilegiile şi imu
nităţile Principatelor sînt plasate sub protecţia colectivă a Puterilor semna
tare ale Tratatului de la Paris, aceste puteri nu sînt mai puţin legate, prin
acelaşi Tratat, de datoria de a veghea ca starea relaţiilor între Principate şi
Curtea Suzerană să fie menţinute riguros de asemenea, ca şi angajamentele
care persistă între Puteri şi sublima Poartă.
Puterile au dovedit destulă bunăvoinţă faţă de Principc:.t ele Cnite ale
Moldo-Valahiei, pentru a aştepta din partea lor să nu facă nimic de natură
a provoca o oarecare disensiune asupra unor datorii înţelese în mod egal
pentru toţi.
Conferinţa aşteaptă ştiri din Principate pentru a-şi relua şedinţele, în
cazul în care nu se reunesc la cererea uneia sau alteia dintre Puteri.
Paris, 4 aprilie 1 866
227
1 866 martie 30/aprilie 1 1 , Viena. Instrucţiuni ale lui A. Mensdorff către·
R. Mettemich, privind acordul Austriei asupra lui Brîncoveanu ca domn
provizoriu în Principate şi necesitatea combaterii manevrelor lui O. Bismarck.
Yienne, le 1 1 Avril 1 866

Telegramme
Chiffre
INFORMEZ-NOlJS ou se trouvent Ies deux b âtimens a vendre et si
on peut Ies faire examiner sans s' engager a Ies acheter.
Quant a la question des Principautes, es wăre uns ebenfalls erwiinscht
dieselbe von du Hand durch die Einsetzung eines provisorischen Hospodars
oder Caimakam zu beseitigen. Mit der Person des Brancoveano sind wir
einverstanden.
Nous voudrions connaître Ies moyens que l'Empereur �apoleon compte
employer pour atteindre ce but auquel nous serions disposes a concourir, si
c' est possible.
Encouragez la tendance du Gouvernement et de I' opinion en France a
se prononcer contre la nouvelle manceuvre de Monsieur de Bismark qu'il
est urgent de combattre de toutes ses forces.
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme Austria, r. 304, c. 70 (Haus, Hof- und Staatsarchiv Wien,.
Politisches A�chi·" I X, Frankreich, Berichte 1866, K. 84) .
Telegramă Viena, 1 1 aprilie 1 866

Cifrat
Informaţi-ne unde se găsesc cele două clădiri de vînzare şi dacă pot fi
examinate fără a ne angaja să le cumpărăm.
Cît priveşte chestiunea Principatelor, ar fi şi din partea noastră de dorit
de a o înlătura de la ordinea zilei prin instalarea unui domnitor sau caimacam
provizoriu. Cu persoana lui Brîncoveanu sîntem de acord.
629'
Vrem să cunoaştem mijloacele pe care împăratul Napoleon intenţionează
să le folosească pentru a atinge acest scop, la care noi sîntem dispuşi să contri
buim, dacă este posibil.
Î ncurajaţi tendinţa guvernului şi a opiniei din Franţa de a se pronunţa
împotriva noii manevre a domnului Bismarck, care trebuie combătută urgent,
cu toate forţele.
228
1 866 aprilie 9 /2 1 , Berlin. Raportul ambasadorului Austriei la Berlin, A. Ka

rolyi, către A. Mensdorff, referitor la atitudinea Prusiei faţă de candidatura
lui Carol de Hohenzollem ca domn al Principatelor ; împotrivirea Porţii şi
Rusiei faţă de această candidatură ; rolul lui I. C. Brătianu şi I. Filipescu în
tratativele cu Carol de Hohenzollem.
:\'o 3 1 Berlin 2 1 April 1 866
Hochgeborener Graf,
DIE HIESIGEN Vertreter der Pforte und Russland haben von Preus
sen ganz bestimmte Erklărungen liber die Candidatur des P.rinzen Carl von
Hohenzollern verlangt, und hat sich Konigliche Cabinet in dieser Beziehung
sowohl in Petersburg und Constantinopel, als auch in Paris neuerdings dahin
ausgesprochen, dass er dieser Frage vorlăufig ferne stehe, und nicht aus
seiner liberhaupt bei orientalischen Verwicklungen stets beobachteten Reserve
hera uszutreten beabsichtige.
Auf die weitgehende Forderung des tlirkischen Gesandten, dass der Konig
dem Prinzen Carl von Hohenzollern die Annahme der fraglichen Flirsten
wiirde f6rmlich verbieten m6ge, hat man zwar hier ablehnend geantwortet.
Dagegen hat man an die hiesigen Reprăsentanten der vorgedachten drei
Kaiserh6fe auf ihre Frage : „wiirde Preussen angesichts eines Widerspruches
siimmtlicher anderer Măchte sich allein flir die Einsetzung des Prinzen von
Hohenzollern auf den Thron der Donau-Flirstenthiimer erklăren" verneinend
geantwortet, und sogar hinzugefligt, dass selbst im entgegengesetzten Fallen,
nămlich der einhelligen oder liberwiegende Zustimmung der Grossmăchte,
Preussen seine reservirte und in zweiter Linie stehende Haltung zu der frag
lichen Angelegenheit, nicht verlassen wlirde.
Man hatte hier damit angefangen der russischen Diplomatie zu erklăren,
dass der Konig auch eine eventuelle nach Berlin an den j ungen Prinzen Carl
entsendete Deputation nicht empfangen wiirde, war aber gestern schon so
weit gegangen sich gegen den russischen Gesandten und gegen Aristarchi
B ey dahin zu âussern, dass Seine Majestăt Sich nicht einmal mit der Hier
herkunft einer solchen Deputation einverstanden erklăren werden, sondern
vom Prinzen gefordert babe, sie an einem dritten neutralen Orte zu empfangen.
Es scheint dass ein rumănischer, politischer Agent mit Namens Bratiano,
vor mehreren Wochen zuerst in Dusseldorf, und dann hier anwessend war,
welcher dem Prinzen Carl von Rohenzollern die ersten Eroffnungen bezlig
lich seiner Flirstenwahl machte, wăhrend ein den ersten Theil dieses Winters
630
h ier zubringender Fiirst Philipesco das Terrain zu sondiren, auch hier und
da zu bearbeiten sich bemiihte, was j edoch mit so vieler Cmsicht und Ver
schwiegenheit geschah, dass sich dies damals sowol meiner Aufmerksamkeit
als derj enigen meines tiirkischen, russischen und franzosischen Colleggen
entzog. Als damals der Prinz von Hohenzollern dem Konige die erste anfra
gende Eroffnung machte, soll er von Seiner Maj estat ausweichend, wenn nicht
ablehnend beschieden worden sein.
Es unterliegt keinen Zweifel dass wenn der preussische Hof und das Konig
liche Cabinet als solche die Aufstellung der fraglichen Candidatur auch nicht
h ervorgerufen, oder dieselbe energisch zu vertreten gedenken, dieser Zwi
schenfall hier doch nicht ganz unangenehm ist um eventuele als Negoziations
Mittel hinsichtlich and.erer Fragen verwendet zu werden.
Genehmigen . . .
Karolyi
• Arh. St. Buc . , colecţia Microfilme Austria, r. 30 1, c. 36 - 40 (Naus-, Hof- und Staatsarchi·.r
Wien, Politisches Archiv III, Preussen, Berichte 1866, K. 9 1) .
�r. 31 Berlin, 2 1 aprilie 1 866
Preanobile conte,
REPREZE NTANŢII de aici ai Porţii şi Rusiei au cerut Prusiei lămuriri

precise despre candidatura prinţului Carol von Hohenzollern, iar guvernul
regal s-a pronunţat de curînd în această privinţă, atît la Petersburg şi Con
stantinopol, cît şi la Paris, în sensul că se menţine departe de această problemă
şi că nu intenţionează să iasă din rezerva sa manifestată continuu, în general
în privinţa complicaţiilor orientale.
La pretenţia exagerată a ambasadorului turc, ca regele să interzică
prinţului Carol von Hohenzollern acceptarea demnităţii de principe în ches
tiune, s-a răspuns aci, ce-i drept, prin refuz. Î n schimb, la întrebarea : „în cazul
refuzului tuturor celorlalte Puteri, Prusia se va pronunţa singură pentru insta
larea prinţului von Hohenzollern pe tronul Principatelor Dunărene ? " - pusă
de reprezentanţii de aci ai celor trei Curţi imperiale amintite mai sus -, s-a
răspuns negativ şi chiar s-a adăugat că, chiar şi în cazul contrar, adică al
aprobării unanim e sau majoritare a marilor Puteri, Prusia nu va părăsi ati
tudinea sa rezervată şi situată în linia a doua, faţă de chestiunea în discuţie.
Aci s-a început prin a se declara diplomaţiei ruse că regele nu va primi
nici o eventuală deputăţie trimisă tînărului prinţ Carol la Berlin, însă ieri s-a
mers atît de departe, pînă la a se pronunţa faţă de ambasadorul rus şi faţă
de Aristarchi-bey în sensul că Maiestatea Sa nu se va declara de acord nici
măcar cu venirea aci a unei asemenea deputăţii, ci că ar fi cerut prinţului
s-o primească într-un alt loc, neutru.
Se pare că un agent politic român, cu numele Brătianu, a fost prezent
în urmă cu mai multe săptămîni, întîi la Diisseldorf, apoi aci, şi a făcut prin
ţului Carol von Hohenzollern primele comunicări în legătură cu alegerea sa ca
principe, în vreme ce un prinţ Filipescu, care a petrecut aci prima parte a
acestei ierni, s-a străduit să sondeze şi, ici şi colo, să pregătească terenul,
ceea ce, în orice caz , a avut loc cu atîta precauţie şi conspirativitate încît
631
aceasta a scăpat atunci atît atenţiei mele, cît şi celei a colegilor mei turc, rus
şi francez . Cînd prinţul von Hohenzollern s-a adresat, atunci, 1 egelui, spre a-l
consulta, ar fi fost p ov ăţuit de Maiestatea Sa să se eschiveze, sau chiar să
refuze.
Este în afară de orice îndoială că, chiar dacă Curtea prusacă şi guvernul
regal ca atare n-au provocat propunerea candidaturii în chestiune, sau nu
intenţionează susţinerea energică a acesteia, acest incident nu este totuşi
aci întru tot ul neplăcut , pentru a fi folosit ca enntual mijloc de negociere
privind alte problem e .
Primiţi . . .
Karo lyi
129
1 866 mai 2 0 / i unie 1 , Constantinopol. Raportul reprezentantului diplomatic

sîrb la Constantinopol către ministrul afacerilor externe al Serbiei, referitor
la atitudinea Porţii faţă de principele Carol, ameninţarea de a ocupa Princi-
,
patele.
l\"r. 43
Carigrad 20 :\Iaj a , 1866
KAO S TO se Porta bila obratila preko srnj i ' predstavnika posebice

svima garantnim silama, da im objavi, kako je resena da zauzme vojskom
podun(avske) Knezevine, tako j oj sad stifo odgovori j edan za drugim. Koliko
doznajem odgovoreno je u Petrogradu i u B ecu, da ova dva kabineta nece
protestirati protiv ulaska turske voj ske u knezevine ; sve druge garantne
sile, koja vise koj a manj e, odvracaju Portu od ulaska t ako da nije verovati,
<la ce se ona usuditi da na svoj rizik udje.
Sad cuj em da j e Porta preko svoga poslanika u Parizu izj avila da ce
uci, ako konferencija ne nadje nacina d a ukloni princa Hohencolerna. Turci
prete, da ce cekati j os 10 - 1 5 dana, pa da vise nece nikoga p'i tati.
Govor je Portin tako pretecij bio, da je Kibrslija progla6avao svakoga
Turcina za izdaicu, koi bi protiv okupaci j e votirao. Otuda se u izvestnim
krugovima diplomatskim zakljucavalo sa izvestnoscu, da ce se okupacij a
izvrsiti ; j a sam svagda govorio, da se na Portine pretnje, kao ni obeeanj a
nije oslanjati, i sad mi se priznaj e, da sam imao pravo.
Francuskom poslaniku izjavljeno j e na Porti, da bi polofaj njen bio
-0laksan, da je princ bar kroz Carigrad pro6ao. Dva dana posto sam to doznao,
nadjem g. Golesko na Porti sa j ednim otvorenim telegramom, gde novij
Knjaz safaljeva, sto mu okolnosti zemlj e, koja ga je izabrala, nisu dopustile
<la kroz Carigrad prodje i dufoost svoju ucini, uveravajuci, da ce tvrdo posto
vati sveze, koje vefo Rumunij u za Portu.
Ako ne bude olrnpacije, ja mislim da ce novij knjaz rumunskij skoro
Carigrad pohoditi.
Govori se da je ugodjeno sa V. kTalj em egipatskim da j os sad poslje
Porti 10.000 cizama. Hriscani u Turskoj bili bi dakle sretni 1, da im Crnci
.afrikanski dodju da utvrde danasnju srecu i slobodu.
-632
Prilazern vam ovde p i8 mo j edno iz Sarajova od do pisnika , koji j e , kao
Sto pogadjate, hriscanin.
Tatarin vam je o<lneo i zv estaj e rnoj e :\r. 39, 40, 41 i 42 sa prilozima.
• Arh . St . Buc. , colecţia

Microfilme R. S.F. Iugoslavia, r. 19, c. 79 - 80 (Arhi-r Istoriskog
a
Inst i tut S.R. S„ Beograd, fond Ionn Ristic, Inv. br. 11 /306, Sign XI/8) .
::\r. 4 3 Constantinopol, 20 mai 1 866
Aşa cum s-a adresat Poarta, prin reprezentanţii săi, tuturor Puterilor
garante, fiecăreia în parte, pentru a le comunica hotărîrea sa de a ocupa
cu armata Principatele Dunărene, tot aşa îi parvin acum unul după altul
răspunsurile. Din cite ştiu, de la Petrograd şi Viena s-a răspuns că aceste
două cabinete nu vor protesta împotriva intrării armatei turceşti în Prin
cipate ; toate celelalte Puteri garante vor, care mai mult, care mai puţin,
să abată Poarta de la intenţia de a intra (în Principate), încît nu este de
crezut că ea va îndrăzni să intre pe propriul risc.
Acum aflu că Poarta a declarat , prin intermediul trimisului său, că va
intra dacă Conferinţa nu găseşte o modalitate pentru a-l îndepărta pe prinţul
Hohenzollern. Turcii ameninţă că vor mai aştepta 1 0 - 1 5 zile, după care
IlU vor mai întreba pe nimeni. Declaraţia Porţii a fost atît de ameninţătoare
încît Kibrîşli l-ar proclama pe fiecare turc care s-ar pronunţa împotriva
ocupaţiei drept trădător. De aceea, în unele cercuri diplomatice s-a tras
concluzia certă că ocupaţia se va înfăptui. Eu am afirmat totdeauna că nu
ne putem baza nici pe ameninţările şi nici pe promisiunile Porţii, iar acum
mi se recunoaşte că am avut dreptate.
Poarta a comunicat reprezentantului francez că, dacă prinţul ar fi trecut
măcar prin Constantinopol, ar fi uşurat situaţia ei. La două zile după ce am
aflat aceasta, l„am întîlnit la Poartă pe domnul Golescu cu o telegramă
deschisă, prin care noul principe îşi exprima regretul pentru faptul că împre
j urările din ţara care l-a ales nu i-au îngăduit să treacă prin Constantinopol
pentru a-şi îndeplini obligaţia, încredinţînd-o că va respecta cu stricteţe
legăturile pe care le are România cu Poarta .
Dacă nu se produce ocuparea, eu cred că noul principe român va vizita
curînd Constantinopolul.
Se zvoneşte că s-a convenit cu Maiestatea Sa regele Egiptului să trimită
Porţii 1 0 OOO ostaşi. Creştinii din Turcia ar fi, prin urmare, fericiţi 1 să vină
negri africani să le consolideze fericirea şi libertatea actuală.
Anexez la aceasta o scrisoare de la Saraj evo, din partea coresponden
tului care, aşa cum presupuneţi, este creştin.
Tătarul v-a adus rapoartele mele nr. 39, 40, 4 1 şi 42 cu anexele.
·
! Desigur , o exprimare la modul figurat.
633
230
1 866 iulie 5 / 1 7, Constantinopol. Raportul reprezentantului diplomatic sîrb

la Constantinopol către ministrul afacerilor externe al Serbiei, referitor la
condiţiile impuse de Poartă pentru recunoaşterea ca domn a lui Carol de Hohen
zollem.
�r. 6 1 5 Iulij a, 1866 Carigrad
PORT A je predala Giki na pismeno tocke odnosne na priznanje knjaza

Karla. Njih ce biti oko 1 4 a daju se, koliko me pamtenje sluzi, svesti od
prilike ovako.
Saj edinj ene Podunavske Knezevine ostace i dalj e pod tim imenom.
Knjaz Karl bice nasledan u pravoj muskoj linii, no nj egovi srodnici u Prajs
koj nece imati nikakva prava na vladu ; danak Porti umnozice se prema
prihodima zemaljskim bez da je sad sto opredelj eno ; vojska ne sme preCi
o dredj enij protokolima broj ( 14.000 ljudij ) ; Knjaz Karl obvezace se pismeno,
da ce postovati sveze vasalstva, koj e Knezevine za Portu vefo ; on ce doCi
ovde da primi invest ituru ; ugovore, koj e je Porta vezala iii bude vezivala
unapred sa stranim silama, imaju Knezevine postovati, no Porta se obecava,
da ce ij svagda konsultirati, kad se bude radilo o predmetima, koi se tieu
i n teresa materij alni, Knezevina ; pitanj e manastirsko resice se shodno pro
tokolu i pravdi ; Porta ce drfati u Rumuniji stalnog Agenta, da bdi i o
interesima carstva koi ima shodno svome cinu predusretan biti. U Knefovi
nama ne smedu se preduzimati ni pod pomagati ni kakvi pokusai upravljeni
protiv susedni drfava ; novine ne smedu pisati protiv susedni drfava ; Kneze
vine nemaju ni kakvi dogovora voditi sa protivnicima carstva, a obvezuju
se branit i prava carstva i na posledku, ako bi Knefovine i j ednu j edinu o d
ovi t ockij pogazile, Porta c e s e smatrati z a razresenu od svoij obvezanostij
i biti u pravu da oduzme povlastice, koj e ovim sa svoje strane daje i d a
preduzme mere, z a odrfanj e njiovo.
Pregovori vode se neposredno izmedju Porte i G. Gike. Punomocnik
Knjafov misii, d a su ovo sve same fraze, a meni se cini, da j e, koliko tockij ,
toliko nova povoda mesanju turskom. Najint eresantnij e bi bilo znati, od
kuda j e doslo nasledstvo. Ljudi , inace dobro izve5teni uveravaju rne da je
u t oj stvari inicijativa sultanova, kome j e , povodom uredj enja egipet
skog nasledstva, toliko mlogo govoreneno o polzi nasledstva, da je on ovaj
. put sam zapitao, za sto se to nije i za vla j e stavilo. Moguce j e da j e sultan
to pitanje ucinio, no uzrok mora dublje lefat i, a po svoj prilici i u savetima
Francuske, koj a j e zelila i da stanj e stvarij u Rumuniji utvrdi i ujedno pod-
punije nad Rusiom triumfira. Pred ruskim poslanikom pravdao je Ali-pasa
nasledstvo time, sto je ono i Srbii dato, na sto mu je poslanik primetio
da on to uzima na znanje j er je Porta n e davno j os odricala Srbima da im
nasledstvo j os vazi, ma da postojaea o tome akta nisu nigde porecena. Gos
podin Budberg telegrafirao je gospodin Ignjatijevu, da ce on svoj polofoj
u Konferenciji promeniti i mozda priznati princa H ohencolerskog, ako bi
uspeo nasledstvo i za Srbiju izraditi, na sto mu je ovaj odgovorio, da nasle
dstvo u Srhiji postoi pa mu obratio pafoju na drugu nasu poznatu potreb u .
634
Gospodin Gika odneo j e u Bukurest predznacene tocke koje ce mozda
pretrpiti neke izmene, a kad budu ugovorene, knjaz ce ij podpisati, a posle
ce ij Porta u fermanu j ednom izdati.
• Arh. St. Buc . , colecţia �Iicrofilme R. S.F. Iugosla·1ia, r. 19, c. 8 1 - 83 (Arhi·r lstoriskog
I nstituta S . R . S . , fond Ionn Rist ic , In-,. br. 1 1/3 14, sign. XI/8) .
Kr. 6 1 Constantinopol, 5 iulie 1 866
POARTA i-a înmînat lui Ghica în scris punctele privind recunoaşterea

principelui Carol. Vor fi aproximati,- 1 4 şi se pot rezuma, după cum îmi
amintesc, aproximativ la următoarele :
Principatele Unite dunărene vor purta în continuare această denumire ;
principele Carol va fi succedat în linie bărbătească directă, dar rudele sale
din Prusia nu vor avea nici un drept asupra domniei ; tributul către Poartă
va creşte în raport cu veniturile ţării (fără a se hotărî de acum) ; armata nu
poate să depăşească numărul stabilit prin protocol (14 OOO oameni) ; prin
cipele Carol se va obliga în scris să respecte relaţiile de vasalitate care leagă
Principatele de Poartă ; el va veni aici pentru a primi investitura ; Princi
patele trebuie să respecte convenţiile încheiate de Poartă sau pe care urmează
să le încheie cu Puterile străine, iar Poarta se angajează să le consulte pe
acestea de cîte ori se ivesc probleme legate de interesele materiale ale Prin
cipatelor ; problemele mănăstireşti vor fi rezolvate conform protocolului şi
dreptăţii. Poarta va avea în România un agent permanent care să vegheze la
interesele Imperiului şi, în conformitate cu funcţia sa, să fie prevenitor.
Î n Principate este interzis să se întreprindă sau să se sprij ine vreo tentativă
impotriva ţărilor vecine ; este interzis să se scrie în presă împotriva ţărilor
Hcine ; se interzice Principatelor de a negocia cu duşmanii Imperiului şl
acestea sînt obligate să apere drepturile Imperiului şi, în sfîrşit, în cazul
în care Principatele ar încălca fie şi numai un singur punct din cele arătate,
Poarta se va considera absolvită de îndatoririle sale şi va avea dreptul să-şi
retragă privilegiile pe care le acordă din parte-i prin prezentele (puncte)
şi să ia măsuri pentru menţinerea lor.
Tratativele se poartă nemijlocit între Poartă şi domnul Ghica . Î mputer
nicitul principelui crede că toate acestea sînt fraze goale iar mie mi se pare
că punctele - cîte sînt - constituie tot atîtea motive noi de amestec turcesc.
Cel mai interesant ar fi de ştiut de unde provine (problema) succesiunii.
Persoane, dealtfel bine informate, mă asigură că în această problemă este
vorba de iniţiativa sultanului, căruia i s-a vorbit atît de mult despre avan
taj ele succesiunii în urma reglementării acesteia în Egipt, încît de data
aceasta a întrebat personal de ce nu s-a pus aceeaşi problemă şi la români.
Este posibil ca sultanul să fi pus o asemenea întrebare, dar cauzele trebuie
căutate mai adînc şi, după toate probabilităţile, şi în sfaturile Franţei, care
a dorit atît să consolideze starea de lucruri din România, cît şi să triumfe
mai deplin asupra Rusiei. Faţă de trimisul rus, Ali paşa a motivat succesiunea
prin faptul că aceasta este acordată şi Serbiei, la care trimisul a replicat că
el ia notă de aceasta căci Poarta a contestat pînă nu demult sîrbilor vala
bilitatea actuală a succesiunii, deşi documentele existente în legătură cu
a,ceasta nu au fost niciodată anulate. Domnul Budberg i-a telegrafiat domnului
635
Ignatiev că el îşi va schimba atitudinea în cadrul Conferinţei şi poate că îl
va recunoaşte pe prinţul Hohenzollem dacă ar reuşi să obţină succesiunea
şi pentru Serbia, la care acesta i-a răspuns că în Serbia există succesiunea.
atrăgîndu-i atenţia asupra unei alte necesităţi de-a noastră, cunoscută.
Domnul Ghica a dus la Bucureşti punctele sus-menţionate care, probab;l.
vor suferi unele modificări, iar cînd se va conveni asupra lor principele le va
semna şi apoi Poarta le va emite printr-un firman.
231
1 866 iulie 1 5 /27, Co nst antinopo l Raportul reprezentantului diplomatic al

.
Serbiei la Constantinopol către ministrul afacerilor externe al Serbiei, în legă

tură cu demersurile întreprinse pe lingă Poartă, la indicaţiile guvernului sîrb,
pentru evitarea intervenţiei armate în Principate.
Pr. No. 66 Carigrad, 15 julija, 1 866
VI STE m i u j ednom od svoji' pisama preporucili, da na<ljem priliku

progovoriti sto na P ort i u polzu stvari rumunske. BuduCi dami je vase pismo
stiglo bilo uprav' onda kad je ovde obste poznato bilo, da je opasnost od
okupacije presla, t o mi se tada nij e pokazala prilika, da ovu vasu preporuku
izvrsim, no kad cu ovi dana, da Rumu ni ne primaju uslove Portine za pri
znanje knjaza Karla i da Ali-pasa opet govori , da ce Porta ili uci u Knezevine
iii da im nece priznati knjaza, ja sam mislio da je trenutak bio ugodan
da se j os i ova usluga Rumunima ucini.
Upotrebivsi ovu priliku j a sam, u toku razgovora, primetio Ali-pasi
da nase nije zanimati se uslovima, pod koima se Porta s Rumunima spora
zumeva, ali da nam je mlogo stalo da se dodje do sporazumljenj a, j er koliko
pribegavanj e oruzju ne moze nam po sebi biti drago, toliko bi naroeito tre
balo izbegavati u sadasnjim okolnostima Evrope akt j edan, koi moie za sobom
posledica kakvi da povuce a na ime i dal j e kakvu uzbudjenost da izazove.
Ali-pasa mi odgovori, da je Porta pokazala dosta umerenosti i strplj enj a
pa da j e red sada da to Rumuni pokaiu, sto oni ne cine ni malo, pokusavajuci
da osnovno poremete uslove Portine. Ali-pa8a kritikovao je ustav r umu nskij
koi je saobrafavan belgij skom, i ako, rece, u Rumuna nema one zrelosti
pol it ic ke, koju ima narod belgij skij. Sto se nasledstva tice on mi se izrazio,
da ce ono samo t ako ostat i, ako vlasi prime skup usJova Port ini.
Ali-pa8a nij e ni obeeao da nece biti okupacije, ali govor nj egov nij e mi
ucinio upecat ljenje ni da ce je biti, kao sto, naravno, ni inace nij e misliti,
da bi se okupacij a sada izvrsiti mogla. Stvar se mofo samo prot egnuti a
konacnij uspeh rumunske stvari zavisi najvise od njiovog unutra8njeg stanj a.
Sut ra dan saobstio sam gospodinu Golesku korak , koi sam po nalogu
vasem iznsio. On je bio vrlo zadovoljan moim saobstenjem, koje ce i svojoj
vladi do znanja dost aviti.
636
On m1 j e pot vr dio , da se uslovi neprimaj u ; sve sto su Rumuni gotovi
da ucine, to j e da poveeaju danak, a za ostalo pozivaju se na svoj ustav i
t raktate,sa koima ne smeju ni kakvi novi ugovori s Portom <loci u sukob.
• Arh. St. Buc., colecţia Microfilme R. S.F. lugosla·ria, r. 19, c . 84 - 85 ( ..\rhi·r Istoriskog
Instituta S.R. S. , Beograd, Ionn Ristic, inv. br. 1 1/3 15, Sign. XI/8).
Pr. ?\r. 66 Constantinopol , 1 5 iulie 1 866
PRIKTR-0 scrisoare a dumneavoastră, mi-aţi recomandat să găsesc

o ocazie să aduc vorba la Poartă în sprij inul problemei româneşti. Avînd
în vedere că scrisoarea dumneavoastră mi-a parvenit exact în momentul
în care aici se ştia că a trecut pericolul ocupaţiei, am considerat că nu este
momentul potrivit să recurg la îndeplinirea recomandării pe care mi-aţi
făcut-o, dar, aflînd zilele acestea că românii nu acceptă condiţiile impuse de
Poartă privind recunoaşterea principelui Carol şi că Ali paşa afirmă din nou
că Poarta ori va intra în Principate, ori nu le va recunoaşte principele, am
considerat că este momentul propice să mai facem şi acest serviciu românilor.
Profitînd de această ocazie, i-am atras atenţia lui Ali paşa, în timpul
discuţiei, că nu este de competenţa noastră să ne ocupăm de condiţiile în
care Poarta tratează cu românii, dar că ne interesează mult să se ajungă la
o înţelegere, căci, pe cît recurgerea la arme nu ne poate fi pe plac, pe atît
ar trebui evitat , mai cu seamă în împrejurările actuale din Europa, actul ce
poate atrage după sine urmări, respectiv să pro\'oace în continuare alte
tulburări.
Ali paşa mi-a răspuns că Poarta a dat dovadă de destulă moderaţie ş i
răbdare ş i că acum este rîndul românilor s ă o dovedească, lucru p e care
ei nu-l fac cîtuşi de puţin, încercînd să schimbe fundamental condiţiile impuse
de Poartă. Ali paşa a criticat constituţia română, care o are ca model pe cea
belgiană, cu toate că - spune el - românii nu au acea maturitate politică
pe care o are poporul belgian. Î n ceea ce priveşte succesiunea, s-a exprimat
că aceasta va rămîne doar în situaţia în care românii acceptă în totalitate
condiţiile impuse de Poartă.
Ali paşa nici nu a promis că nu se va produce ocupaţia, şi nici vorbele
lui nu mi-au făcut impresia că se va produce, aşa cum, desigur, nici nu este
de închipuit că ocupaţia ar putea să aibă loc acum. Lucrurile se pot tărăgăna
doar, iar succesul definitiv al problemei româneşti depinde cel mai mult de
situaţia lor internă.
A doua zi l-am încunoştinţat pe domnul Golescu despre demersurile
pe care le-am făcut din dispoziţia dumneavoastră. A fost foarte mulţumit
de comunicarea ce i-am făcut-o şi o va face cunoscută guvernului său.
El mi-a confirmat că nu se acceptă condiţiile. Singurul lucru pe care
îl acceptă românii este majorarea tributului, iar pentru celelalte apelează
la Constituţia lor şi la tratate, după care nici un fel de convenţii noi încheiate
nu trebuie să ducă la conflict cu Poarta. ,
637
232
1 866 septembrie 4 / 1 6, Viena. Notă a ministrului de interne al Austriei adre

sată Prezidiului Cancelariei aulice regale transilvănene, în legătură cu miş
carea românilor pentru constituirea Daco-României.
1 027 /Eln. 1 866
DIE INTELLIGENZ der Rumănen meistens solche Leute, die der

Regierung Dank schuldig wăren, haben wăhrend des Krieges mit Preussen
und Italien Sich mit einer geheimer Propaganda, deren Hăupter der Erz
priester Balint, dessen Schwiegersohn Hodos, \Vicegespan in Zarander Comi
tat, der Priester Szimion Groza, der gewesene Prefekt Ianku und Axente,
dann Amos Francu, der 2. Gespan im Zarander Comitat-Verbunden um daco
romanistische Trăume zu verwirklichen.
Die Hăupter dieser Daco-romanistischen Propaganda haben Ofters beim
Erzpriester Baltin in Verespatak geheime Berathungen gehabt - besonders
ist Hodos die Seele aller dieser Berathungen - und scheint auch J enseits der
Grenzen Siebenburgens in Romanien zahlreiche Verbindungen und Bekannt
schaften zu haben, unter denen Rosetti und der General-Prokurator von
Bukarest besonders zuerwăhnen sind. Letzterer hat auch vor einigen :'.\fona
t en Hodos besucht, bei welcher Gelegenheit sich eine zahlreiche Gesellschaft
dort einfand. Der Erzpriester Balint unterhălt seine Verbindung mit der
\Valachei durch Bauern, die durch den Eisernen Thorpass nach Hatzeg Kom
men um Schweine zu Verkaufen ; dies geschieht ofters, aber besonders zur
Zeit der dortigen ] ahrmărkte. Erst vor 25 Tagen ist einer dieser Schweine
treiber von der Walachei zum Erzpriester Balint ins Gebirge hinauf und nach
3 tăgigen Aufenthalten wieder nach Hause gegangen.
Proklamationen des Konigs von Romănien wurden hier sehr zahlreich
vertheilt und Emissăre der l\foldau und \:Valachei trugen das irige besonders
bei, um das Volk vorzubereiten. Ianku, der als verriickt bekannt ist, erklărte
ganz offen, da13 es j etzt die Zeit ist, Daco-Romanien wieder herzustellen,
Balint, Hodos, Franku, Groza sagten ganz laut, da13 Hohenzollern ganz
gewiss nach Siebenburgen Truppen senden wird, und da kc)nnen die Rumă
nen Sich alle \" ersammeln, um in 1 9 ] ahrhundert das zu Verwirklichen, was
:i\iihaly der grosse \Voivode hat erzielen ,.,,·ollen. Kurz, es war Alles vorbe
reitet, um zu Gunsten Romaniens mit bewaffneter Hand aufzutreten, wenn
die Preussen Siegreich vorriicken Sollten. Dieses wollten die mit ihrer angeb
lichen Treue und Anhănglichkeit 1 So Sehr bekannten Romănen erzielen,
bauend auf das Mi13geschick und kriegerische Gngliick Osterreichs 2•
Hodos hat erklărt , da13 Hohenzollern das Recht hat, auf Grundlage der
aufgel6sten Vertrăge von 1 8 1 5, Bukowina in Besitz zu nehmen, denn die Buko
wina wurde zwar im J ahre 1 8 1 5 an O sterreich abgetreten, aber dieser V ertrag
erst im Jahre 1 8 1 5 3 bestătigt.
Solche Ideen wurden hier genăhrt und wenn der So plotzlich abgeschlos
sene Friede 4 nicht dazwischen tratt, So ist (sic) Siebenburgen ganz gewiss
der Schauplatz Sehr diirsterer Ereignisse.
640
Die Daco-Romanistischen Ideen haben bereits eine zu weite Ausdehnung
genommen, als Da13 Sie nicht weiter rollen Sollten, und zwar gefahrvoller
H.ichtung fiir das Staat, denn cs ist auf eine Verreinigung aller Romănen das
Zicl gcsetzt. So ·wird n:imlich das <lurch Frankreich aufgcstellte Nationali
t:itenprinzip aufgcfasst.
• Arh. St. Buc„ colecţia Microfilme, H. P. Ungară, r. H I, c. 202 Abszolutismuskor

Leveltar - „D" szccio" I I . Az Oktâberi diploma idejen mtikiidii politikai hatosil.gok iratai
Erdelyi kiralyi udvari kancellaria D 228 Elniiki iratok 990-/ 1866).
1 027/Eln. 1 866
Î N TIMPUL războiului cu Prusia şi Italia, intelectualii români - de

obicei asemenea oameni care ar datora recunoştinţă guvernului - s-au unit
cu propaganda secretă ai cărei şefi au fost : protopopul Balint, ginerele aces
tuia, Hodoş, vicecomite în comitatul Zărand, preotul Simion Groza, fostul
prefect Iancu şi Axente, apoi Amos Frâncu, al doilea vicecomite în comitatul
Zărand, pentru a realiza visele Daco-Românismului.
Şefii acestei propagande a Daco-Românismului au ţinut adesea la pro
topopul Balint, în Ifoşia Montană, consfătuiri secrete - în special Hodoş
a fost sufletul acestor consfătuiri - şi se pare că ei au legături şi cunoştinţe
dincolo de graniţele Transilvaniei, în România, între care trebuie amintiţi
Rosetti şi procurorul general din Bucureşti. Acesta din urmă l-a vizitat cu
cîteva luni mai înainte pe Hodoş, cu care ocazie a aflat acolo o societate nume
roasă. Protopopul Balint întreţine legături cu Valahia prin ţărani, care vin
pe la trecătoarea Porţile de Fier în Haţeg spre a vinde porci. Acest lucru se
întîmplă des şi în special cu ocazia tîrgurilor anuale. Abia acum 25 de zile
unul din aceşti vînzători de porci din Valahia s-a urcat la munte la protopopul
Balint şi, după ce a stat acolo trei zile, s-a întors acasă.
Proclamaţii ale regelui României au fost distribuite aici în număr foarte
mare şi emisari din Moldova şi Valahia au contribuit în mod deosebit pentru
a pregăti poporul. Iancu, care este cunoscut ca bolnav mintal, a declarat în
mod absolut deschis că acum a sosit momentul să reconstituim Daco-România.
Balint, Hodoş, Frâncu, Groza au declarat în mod clar că Hohenzollern va
trimite în mod sigur trupe în Transilvania şi că toţi românii pot să se reunească
pentru a realiza acum în secolul al 1 9-lea ceea ce marele voievod Mihai a vrut
să înfăptuiască. Pe scurt, totul a fost pregătit pentru a se ridica cu braţul
înarmat în favoarea României, în caz că prusienii vor înainta victorioşi.
Acest lucru au vrut să-l înfăptuiască românii, care sînt foarte cunoscuţi
prin pretinsa lor fidelitate şi adeziune 1, bazîndu-se pe ghinionul şi nenorocirea
militar�i a Austriei 2 •
Hodoş a declarat că Hohenzollcrn, în baza (faptului că) tratatele din
1 8 1 5 (au fost) desfiinţate, are dreptul să ia în stăpînire Bucovina, 'căci Buco
vina a fost într-adevăr cedată Austriei în anul 1 8 1 5, însă acest tratat a fost
ratificat abia în anul 1 8 1 5 3•
1 faţă de Coroana habsburgică.

2 în războiul austro-prusian din vara anului 1 866,
a Evidente greşeli ale copistului.
. 641
Astfel de idei sînt nutrite aici şi, dacă n-ar fi intervenit pacea 4 atît de
brusc încheiată, Transilvania ar fi devenit desigur teatrul unor evenimente
foarte întunecate.
Ideile Daco-Românismului au luat dej a o extindere mult prea marc,
încît ele nu ar trebui să se desfăşoare mai departe şi anume într-o direcţie
p ericuloasă pentru stat, căci a fost pus drept ţel Unirea tuturor românilor.
î n felul acesta a fost înţeles principiul naţionalWiţilor, proclamat de Franţa.
233
1 866 octombrie 7 / 1 9, (Constantinopol) . Scrisoarea marelui VlZlr Mehmed

Ruşdi paşa, adresată prinţului Carol de Hohenzollern, privind condiţiile în
care i-ar putea fi acordat firmanul de învestitură ca domn al Principatelor
Unite, cu titlu ereditar.
Sublime Porte
Grand Vezira t Le 19 Octobrc 1 866
No 1 780 1 / 1
Altesse Serenissimc,
SA MAJESTE Imperiale le Sultan ayant pris connaissancc de l' Adresse

qui a ete votee par la Chambre Representative des Principautes Unies s'est
senti mu du desir de donner encore une fois aux populations Moldo-Valaques,
un temoignage de haute bienveillance, certain d'avance qu'il sera apprecie
a toute sa valeur, et qu'il contribuera a resserrer de plus en plus Ies liens secu
laires par lesquels cette importante partie de son Empire se rattache a la
Turquie. Prenant clonc en consideration Ies vreux exprimes par ces populations,
et voulant en faire la base d'un etat de choses solide et durable, Sa Majeste
est disposee a conferer a Votre Altesse Serenissime le rang et Ies prerogatives
princieres, non pas seulement a titre viager comme par le passe, mais encore
a titre hereditaire dans la descendance directe de Votre Altesse.
Sa Maj este ne borne pas la Ies avantages qu'elle desire assurer aux Prin
cipautes Unies : tenant compte des necessites politiques et administratives
dont elle a daigne apprecier l'importance, elle est disposee a elever a
30 OOO hommes le ciffre de la force armee, chiffre qui toutefois ne saurait
etre depasse, sous quelque forme que ce soit, sauf le cas d'une entente prea
lable avec la Sublime Porte. Sa Maj este consent encore a ce que Ies Princi
pautes Unies frappent une monnaie speciale, sous la reserve que cette monnaie
portera le signe particulier du Gouvernement Imperial, signe dont la nature
fera l'objet d'un arrangement special.
11 est bien entendu que la Sublime Porte a a creur le maintien des Traites
et Conventions existant entre elle et Ies Puissances etrangeres, et que ces
Traites et Convcntions resteront comme par le passe obligatoircs pour Ies
4 Pacea de la Praga, 1 1/23 august 1866 ; lichidarea Confederaţiei germane (în care Austria
avusese un rol conducător) şi crearea Confederaţiei Germane de Nord, sub egida Prusiei.
642
Principautes Unics, cn tant qu'ils ne porteraient pas atteinte a leurs droits
etablis, et reconnus par Ies actes concernant la Moldo-Valachie. Toutefois
le Gouvernement de Sa Majeste Imperiale le Sultan ne manquera pas de Ies
consulter sur Ies dispositions de tout Traite ou Convention qui pourrait tou
cher a leurs lois et reglements commerciaux.
Les arrangements d'un interet local entre deux administrations limitro
phes, et n'ayant point la forme de Traite officiel ni de caractere politique,
continueront a rester en dehors de ces restrictions.
Le principe qu'aucun Traite ou Convention ne pourrait etre condu direc
tement par Ies Principautes Unies avec Ies Puissances etrangeres serait ega
lement maintenu et respecte. II est entendu aussi que Votre Altesse Sere
nissime s'abstiendra de creer aucun ordre ou decoration destine a etre confere
au nom des Principautes.
La Sublime Porte ne doute point que Votre Altesse Serenissime ne res
pecte constamment Ies droits de suzerainete du Sultan sur Ies Principautes
Unies, qui font partie integrante 1 de l'Empire Ottoman et ne maintienne
avec soin Ies liens seculaires qui Ies unissent a l'Empire.
La Sublime Porte est convaincue :
1 . Que le Gouvernement Princier consentira a augmenter le tribut annucl
dans une proportion qui ferait l'obj et d'une entente ulterieure, et ne permet
tra d'aucune fac;:on que le territoire des Principautes serve de point de reu
nion a des fauteurs de troubles de nature a porter la perturbation soit dans Ies
autres parties de l'Empire Ottoman, soit chez Ies Puissances limitrophes.
2. Que Votre Altesse Serenissime voudra bien s'entendre ulterieure
ment avec la Sublime Porte sur Ies mesures pratiques a prendre pour rendre
efficace l'aide et la protection dont ceux des sujets Imperiaux qui vont dans
Ies Principautes Unies pour leurs affaires de commerce auront besoin.
Toutefois elle serait heureuse d'en recevoir l'assurance directe de Votre
Altessc Serenissime, et je mc plais a croire, d'une part, qu'en m'accusant
reception de la presente depeche, Vous voudrez bien me mettre en mesure de
prendre Ies ordres du Sultan pour l'emanation immediate du Firman d'inves
titure, et de l'autre que Votre Altesse Serenissime s'empressera de venir a
Constantinople pour entendre de la bouche meme de Sa Majeste Imperiale
Ies vreux sinceres qu'Elle forme pour le bonheur et la prosperite des popu
la tions Moldo-Valaques.
Mehemed Ruchdi
• A rh . St. Duc. , Casa regală, CaLinet, ProLleme interne, d. 29/ 1866, f. 8- 10.
Ed. D. A. Sturdza, Charles I-cr, vol. I, Ducureşti, 1899, p. 323- 325.
Sublima Poarti"i
Marele Vizirat 1 9 octombrie 1 866
Nr. 1 780 1 / 1
Alteţă serenisimă,
MAIESTATEA SA imperială sultanul, luînd cunoştinţă de adresa votată

de Camera Reprezentanţilor a Principatelor Unite, s-a simţit animat de dorinţa
de a da încă o dată populaţiei moldo-valahe o mărturie de înaltă bunăvoinţă,
fiind sigur că aceasta va fi apreciată la întreaga ei valoare şi că ea va contribui
643
la strîngerea din ce în ce mai puternică a legăturilor seculare care unesc această
importantă parte a Imperiului său cu Turcia. Luînd deci în consideraţie
dorinţele exprimate de această populaţie şi voind să facă din ele baza unei
stări de lucruri solidă şi durabilă, Maiestatea Sa este dispusă să confere Alteţei
Voastre serenisime rangul şi prerogativele princiare, nu numai pe viaţă,
ca în trecut, ci şi cu titlul ereditar în descendenţa directă a Alteţei Voastre.
Maiestatea Sa nu limitează la aceasta avantajele pe care doreşte să le
asigure Principatelor Unite ; ţinînd cont de necesităţile politice şi admini
strative, a căror importanţă a binevoit s-o aprecieze, ea este dispusă să ridice
la 30 OOO oameni cifra forţei armate, cifră care însă nu ar putea fi depăşită
sub nici o formă, în afară de cazul unei înţelegeri prealabile cu Sublima Poartă.
Maiestatea Sa consimte şi la faptul ca Principatele Unite să bată o monedă
specială, sub rezerva ca această monedft să poarte semnul distinctiv al guver
nului imperial (otoman), semn a cărui natură va face obiectul unui aranj a
ment special.
Este bine ştiut că Sublima Poartă doreşte menţinerea tratatelor şi con
venţiilor existente între ea şi Puterile străine şi că aceste tratate şi convenţii
vor rămîne, ca şi în trecut, obligatorii pentru Principatele Unite, atîta timp
cit ele nu aduc atingere drepturilor lor stabilite şi recunoscute prin actele
referitoare la Moldo-Valahia. Totodată, guvernul Maiestăţii Sale sultanul
nu va neglija să le consulte asupra dispoziţiilor oricărui tratat sau convenţie
care ar putea atinge legile lor sau reglementările lor comerciale.
Aranj amentele de interes local între două administraţii limitrofe şi ne
avînd deloc forma de tratat oficial, nici cu caracter politic, vor continua să
rămînă în afara acestor restricţii.
Principiul că nici un tratat sau convenţie nu va putea fi încheiat direct
de către Principatele Unite cu Puterile străine va fi, de asemenea, menţinut
şi respectat. Se înţelege totodată că Alteţa Voastră serenisimă se va abţine
de a crea vreun ordin sau decoratie destinate să fie conferite în numele Prin-
cipatelor. '
Sublima Poartă nu se îndoieşte deloc că Alteţa Voastră serenisimă va
respecta constant drepturile de suzeranitate ale sultanului asupra Principa
telor Unite, care fac parte integrantă 1 din Imperiul otoman, şi va menţine
cu grij ă legăturile seculare care le unesc cu Imperiul.
Sublima Poartă este convinsă :
1 . Că guvernul princiar va consimţi să mărească tributul anual într-o
proporţie care va face obiectul unei înţelegeri ulterioare şi nu va permite
în nici un fel ca teritoriul Principatelor să servească drept punct de reunire
pentru aţîţătorii la răzmeriţe, de natură să producă perturbări fie în celelalte
părţi ale Imperiului otoman, fie la Puterile limitrofe.
2. Că Alteţa Voastră serenisimă va binevoi să se înţeleagă u l t e r io r cu
Sublima Poartă asupra măsurilor practice de luat pentru a face eficient
ajutorul şi protecţia de care vor avea nevoie acei supuşi ai Imperiului (otoman)
care merg în Principatele Unite pentru afacerile lor de comerţ.
1 Toate formulările din scrisoare - dar îndeosebi aceasta, rcferiloare la apartenenţa

Principatelor ·Unite la Imperiul otoman - trebuie comparate cu cele cuprinse în scrisoarea de
răspuns semnată de Carol de Hohenzollern (doc. nr. 23"'1), spre a se vedea diferenţele de nuanţă ;
a se observa, de asemenea, ordinea în care sînt amintite diversele aspecte ale raporturilor Prin
cipatelor cu Poarta (chestiunea tributului etc.) , totul demonstrînd gradul de autonomie impus
de Principatele Unite în raporturile cu Poarta.
644
Totodată, ca ar fi fericită <lacă ar primi, în lcgăturrt cu aceste (aspcctc) 1
asigurarea directă a Alteţei Voastre serenisime şi îmi place să cred, pe de. o
parte, că, confirmîndu-mi primirea prezentei depeşe, veţi binevoi a mă ptine
în situaţia de a obţine ordinele sultanului pentru emanarea imediată :a firma
nului de învestitură, iar pe de altă parte că Alteţa Voastră serenisimă se v:ţ
grăbi să vină la Constantinopol spre a auzi de la Maiestatea Sa imperială
qrările sincere pe care ea le formulează pentru fericirea şi prosperitatea popu
laţiei moldo-valahe.
l\Ichmed Ruşdi
234
1 866 octombrie 8 /20, Bucureşti. Scrisoarea prinţului Carol de Hohenzollern

adresată marelui vizir Mehmed Ruşdi paşa, cuprinzînd precizări asupra naturii
raporturilor Principatelor Unite cu Poarta.
Cotroceni, Ic 20 Octobrc 1 866
Altcsse,
] 'AI RE<_;:U la lettre que Vous avez bien voulu M'adresser et dans Ia
quelle Vous Me faites connaître Ies sentiments de haute bienvcillance qui
animent Sa Majeste Imperiale le Sultan a l'egard des Principautes Unics.
Vous rn 'annoncez que Son desir est de leur en donner un temoignage
en leur accordant des avantages nouveaux et en prenant en haute conside
ration Ies vc:eux des populations Rournaines.
C'est avec un vive satisfaction que Je re�ois de la bouche de Votre Altcsse
ces assurances. Les sentiments bienveillants du Sultan seront pour Moi d'un
puissant secours dans Ies efforts que Je ferais pour resserrer Ies liens secu
laires qui rattachent Ies Principautes Unies a la Turquie, et ]e reconnais haute
rnent Ies avantages qui leur sont assures par le principe Europeen de l'inte
grite de l'Ernpire Ottornan qu'il est de Mon devoir aussi bicn que de l'interet
des Principautes Unies de toujours respecter.
Comme Sa Majeste Imperiale consacre par un Firman d'investiture la
<lignite Prindere dans Ma personne et dans Ma descendance en l·igne directe,
Je M'engage de l\Ion cOte, en Mon nom et au nom de Mes successeurs, a res
pecter scrupuleusement Ses droits de suzerainete sur Ies Principautes Unies,
qui font partie integrante de Son Empirc dans Ies limites 1 fixccs par Ies Capi�
tulations et le Traite de Paris de 1 856.
Le ciffre de 30 OOO hommcs qu'Ellc vcut bien indiqucr pour l'armcc
reguliere rournaine de toutes armes ne sera jarnais depasse sauf Ic cas d'unc
entente prealable avec la Sublime Porte.
Sa Majeste imperiale a bien voulu apprecier Ies considerations qui rcn
draient necessaire la creation d'une monnaie speciale pour Ies Principautes
Unies, sous la reserve que l'exercice de ce droit sera regie ulterieurement dans
ses details avec la Sublime Porte.
]e ne saurais avoir a cc:eur rnoins quc la Sublime Porte le maintien des
Traites et Conventions condus entre fa Turquie et Ies Puissanc es etrangeres,
645
et Je ne peux meconnaître leur caractere obligatoire dans tout cc qui ne porte
pas atteinte aux droits des Principautes Unies, reconnus et etablis par Ies
actes concernant Ies Principautes Unies.
Je ne concluerai au nom des Principautes Unies que des arrangements
particuliers et locaux avec Ies Puissances etrangeres. Je m'abstiendrai de
creer aucun ordre ou decoration destine a etre conferee au nom des Princi
pautes Unies.
Penetre de la necessite de ne point donner d'inquietudes aux Puissances
limitrophes et d'embarras a la Sublime Porte, Je ferai tous mes efforts pour
que le territoire Roumain ne puisse servir de point de reunion a des fauteurs
de troubles.
Les sujets de l'Empire qui viendraient dans Ies Principautes Unies sont
assures d'y trouver la securite et la protection pour tous leurs interets, et J e
suis dispose a M'entendre ulterieurement avec la Sublime Porte sur Ies moyens
pratiques de rendre cette protection plus efficace si cela paraissait necessaire.
En Me rendant a Constantinople pour recevoir le Firman d'investiture
que Sa Majeste Imperiale le Sultan veut bien Me conferer, Je M'empresserait
de Lui en donner directement l'assurance, et Je pense qu'il sera facile d'etablir
un accord sur une augmentation du tribut acceptable par Ies Chambres.
Je serai heureux d'entendre de la bouche de Sa Maj este Imperiale Ies
vceux qu'Elle forme pour le bonheur et la prosperite des populations Rou
maines, et de lui porter ceux que Je forme ainsi qu'elles pour Son Auguste
personne et pour la prosperite de Son Empire.
Charles
• Arh . St. Buc., Casa. regală, Cabinet, Probleme externe, ci. 29/ 1866, f. 1 1 - 12.
Ed. D. A. Sturdza, Charles 1-er, voi. I, Bucureşti, 1899, p. 325- 327.
Cotroceni, 20 octombrie 1 866
Alteţă,
AM PRIMIT scrisoarea pe care aţi binevoit să mi-o adresaţi şi în care îmi

faceţi cunoscute sentimentele de înaltă bunăvoinţă ce animă pe Maiestatea
Sa imperială sultanul în privinţa Principatelor Unite.
Mă anunţaţi că dorinţa sa este de a le da o mărturie asupra acestor
sentimente, acordîndu-le avantaje noi şi luînd în înaltă consideraţie dorin
ţele populaţiei române .
Cu o vie satisfacţie primesc prin Alteţa Voastră aceste asigurări. Senti
mentele binevoitoare ale sultanului vor fi pentru mine de un puternic ajutor
în eforturile pe care le voi face pentru a strînge legăturile seculare care unesc
Principatele Unite cu Turcia iar eu recunosc în mod deschis avantajele care
le sînt asigurate prin principiul european al integrităţii Imperiului otoman,
fiind de datoria mea, precum şi în interesul Principatelor Unite, ca (acest
principiu) să fie respectat în continuare.
Î ntrucît Maiestatea Sa imperială (urmează să) consacre printr-un fir
man de învestitură demnitatea princiară în persoana mea şi în descendenţii
mei în linie directă, mă angaj ez, din partea mea, în numele meu şi în numele
646
succesorilor mei, să respect cu scrupulozitate drepturile sale de suzeranitate
asupraPrincipatelor Unite, care fac parte integrantă din Imperiul său în limitelel
fixate prin c apitulaţii şi prin Tratatul de la Paris din 1 856.
Cifra de 30 OOO oameni pe care ea binevoieşte să o indice pentru armata
regulată română, aparţinînd tuturor armelor, nu va fi depăşită niciodată,
în afară de cazul unei înţelegeri prealabile cu Sublima Poartă.
Maiestatea Sa imperială a binevoit să aprecieze consideraţiile care ar
face necesară crearea unei monede speciale pentru Principatele Unite, sub
rezerva că exercitarea acestui drept va fi reglementată ulterior, în detaliile
sale, cu Sublima Poartă.
Nu aş putea dori mai puţin decît Sublima Poartă menţinerea trata
telor şi convenţiilor încheiate între Turcia şi Puterile străine şi nu pot contesta
caracterul lor obligatoriu în tot ceea ce nu aduce atingere drepturilor Princi
patelor Unite, recunoscute şi stabilite prin actele privind Principatele Unite.
Nu voi încheia în numele Principatelor Unite decît aranjamente specifice
şi locale cu Puterile străine. Mă voi abţine de a crea vreun ordin sau decoraţie
destinate să fie conferite în numele Principatelor Unite.
Pătruns de necesitatea de a nu cauza în nici un fel îngrijorări Puterilor
limitrofe şi complicaţii Sublimei Porţi, voi depune toate eforturile mele ca
teritoriul român să nu poată servi ca punct de reunire pentru aţîţătorii la
răzmeriţe.
Supuşii Imperiului (otoman) care ar veni în Principatele Unite sînt
asiguraţi că vor găsi aici securitatea şi protecţia pentru toate interesele lor,
iar eu sînt dispus să mă înţeleg ulterior cu Sublima Poartă asupra mijloacelor
practice de a face această protecţie mai eficace, dacă aceasta ar apărea necesar.
Mergînd la Constantinopol pentru a primi firmanul de învestitură pe
care Maiestatea Sa imperială sultanul binevoieşte să mi-l confere, mă voi
grăbi să-i dau direct asigurări şi gîndesc că va fi uşor să stabilim un acord
asupra unei măriri a tributului, acceptabil Camerelor.
Voi fi fericit să aud de la Maiestatea Sa imperială urările pe care ea le
formulează pentru fericirea şi prosperitatea populaţiei române şi să-i exprim
pe cele pe care eu le formulez, ca şi ea, pentru augusta sa persoană şi pentru
prosperitatea Imperiului său.
Carol
1 Vezi nota de la doc. nr. 233.
INDICE*
A Alecsandri, Vasile, ministru al afacerilor

externe al Moldovei, 1 13 ; misiunea lui ,....,
în Franţa, 147, 159
Abdul-Aziz, sultan otoman, 19 1, 200, 2 1 1,
alegeri :
2 14, 230, 233, 234
primele ,...., pentru Adunarea ad-hoc a
Abdul-Medjid (Mecid) I, sultan otoman,
Moldovei, anularea acestora' 32 42 52
54, 55, 56, 57, 58, 59, 60. 62.' 63 : 64 :
20, 2 1, 35, 37, 42, 45, 46, 47, 48, 52, 58,
76, 77, 98, 106, 124, 131, 142, 15 1, 152,
65, 67, 68, 7 1, 152 ; noile ,...., pentru
162, 165, 166, 173, 177, 178
Adunarea ad-hoc a Moldovei, 66, 70,
Adrianopol, v. Tratatul de Ia ,....,
7 1, 99, 100, 10 1 ;
Adunarea ad-hoc (Divanul ad-hoc) a Mol
,...., pentru Adunarea ad-hoc a Ţării
dovei, constituire, activitate 40 58 ' 65 .
Româneşti, 35, 65, 70 ;
66, 67, 69, 72, 74, 83, 105 : 106 , 1 1 1
,...., pentru Adunările ad-hoc în Principate,
Adunarea ad-hoc (Divanul ad-hoc) a Ţării
44, 48, 74 ;
Româneşti, constituire, activitate 73 74
• • •
,...., pentru Adunarea. Electivă a Moldovei •
76, 83
103 ;
Adun37ea Electivă (Camera, Camera Depu
,...., pentru Adunările Elective ale Moldo
taţilor sau Reprezentanţilor) a Moldovei,
vei şi Ţării Româneşti, amînarea şi
103, 105, 106, 1 1 1, 1 12, 1 13, 122, 124,
anularea acestor - . 102, 1'18 ;
130, 146, 150, 15 1
,...., pentru un nou domn în Principate .
Adunarea Electivă (Camera, Camera
2 18
Deputaţilor sau Reprezentanţilor) a Ţării
Alexandrescu, Grigore, poet, 15 1
Româneşti, 1 16, 1 18, 1 19, 124, 125, 126,
Alexandru al II-iea, ţar al Rusiei, 26, 4 1,
139, 143, 144, 150, 15 1, 175
5 1, 54, 6 1, 62, 78, 90, 97, 98, 10 1, 12 1,
Adunările ad-hoc, 2 1, 23, 29, 35, 36, 38,
137, 204, 2 14, 2 16
39, 4 1, 46, 48, 49, 5 1, 53, 54, 59, 63, Algeria, 18 1, 2 16
64, 67, 70, 75, 77, 79, 80, 8 1, 83, 87,
Ali paşa, Mehmed Emin, mare vizir al
88, 9 1, 97, 103, 134, 225
Porţii otomane, 25, 76, 106, 124, 152,
Adunările Elective (Camera, Camera Depu
166, 168, 2 18 ; ,...., ministru al afacerilor
taţilor sau Reprezentanţilor) ale Moldo
externe, 14, 68, 7 1 , 74, 19 1, 206, 209,
vei şi Ţării Româneşti, 72, 73, 83, 92,
2 1 1, 2 13, 2 14, 22 1, 230, 23 1 ; - ministru
98, 102, 125, 130, 138, 142, 145, 146,
plenipotenţiar la Conferinţa de la Viena
147, 152, 153, 157, 166, 168, 170, 177,
( 1855) şi Congresul de la Paris ( 1856) .
178, 180, 182, 187, 188, 190, 191, 192,
18, 2 1, 76, 8 1
195, 199, 200, 203, 204, 206, 2 1 1, 2 13,
Anastasi�vi�. Cost ?- · agent diplomatic pro
2 14, 2 15, 222, 226, 233, 234 ; convocarea .
v�_ zonu al Serb1e1 la Bucureşti, 158, 20-i
Anglia \ vezi Marea Britanie)
celor două - Ia Focşani, 14 1, 149, 15 1 ;
,...., reunite în anul ( 1862) , 202
Appony1 Rudolf von -. trimis extraordinar
Ahmed Refik efendi, ambasador al Porţii
şi ministru plenipotenţiar al Austriei
otomane la Paris, 182
la Londra, 59, 82, 86, 92, 93, 94 . 95 .
Aiud, 12
102, 148
Akkerman, v. Convenţia de la ,....,
Arad, oraş şi comitat, 8
Alba de Jos, comitatul ,...,., 1 Aristarchi bei, Ioan (Jean), mil'istru pleni
Alecsandri, Ioan, colonel, aghiotant al prin potenţiar al Porţii otomane la Bt'rlin •
cipelui Cuza, 174 153, 19 1, 228
• Indicele conţine numărul sub care figurează do cumen tele în text.
649
Arnim, Alexander Heinrich, von ,....,, mi Bălcescu, Nicolae, om politic, istoric, acti
nistru al afacerilor externe al Prusiei, vitatea lui ,...., în emigraţie, 1 1
3, 5 Băleanu, Emanuil, ministru de interne al
Arnota, mănăstirea -, 97 Ţării Româneşti, 139 ; ,...., membru al
Arsachi, Apostol, deputat în Adunarea Elec Căimăcămiei de trei, 1 18
tivă a Ţării Româneşti, 1 18 ; ,...., ministru Băneasa, 144
al afacerilor externe, 199 Beaconsfield, Benj amin Disraeli, contele -.
„L'Assemblee Nationale", ziar (Paris) , 16 cancelar al Trezoreriei Marii Britanii, 84
Austria (Imperiul, Imperiul habsburgic, Mo Beclard, Leon Philippe, agent politic şi
narhia habsburgică), 1, 2, 4, 5, 7, 12, consul general pentru Principate cu reşe
17, 20, 22, 23, 24, 25, 26, 27, 29, 30, dinţa la Bucureşti, 28, 30, 35, 8 1, 84,
3 1, 32, 33, 40, 4 1, 47, 48, 49, 52, 54, 97, 123, 139, 143, 146, 147, 1 5 1 , 159,
58, 59, 6 1, 62, 63, 64, 66, 68, 70, 7 1, 75, 166, 170, 177, 178
76, 77, 79, 8 1 , 82, 85, 86, 88, 106, 108, Belgia, 20, 50, 52, 59, 67, 68, 70, 75, î6,
1 10, ! 1 1 , 1 15, 123, 124, 125, 128, 138, 77, 123, 125, 150, 167, 188, 193, 194, 196
154, 156, 158, 159, 160, 163, 172, 179, Belgrad, 18, 49, 1 10, 208, 2 16
187, 189, 190, 193, 194, 208, 2 10, 2 12, Benzi, Raffaello, comisar al Sardiniei în
2 15, 2 16, 2 17, 22 1 , 223, 225, 232 Comisia europeană a Puterilor garante,
Avril, L.-M.-Adolphe, baron d' ,...., , misiune 5 1 , 83
specială în Ţara Românească, 17 Berlin, 39, 54, 85, 88, 107, 154, 1 7 1 , 185,
Axente Sever, Ioan, prefect în oastea lui 189, 190, 195, 228
Avram Iancu, 12, 232 Bernsdorff, Albert, trimis extraordinar şi
ministru plenipotenţiar al Prusiei la Paris ,
85 ; - Ia Londra, 192 ; ,...., la Petersburg ,
B 1 9 7 ; ,..._, ministru al afacerilor externe, 198
Bibescu, Gheorghe, domn al Ţării Româ
neşti, deputat în Adunarea Electivă,
Bach , Alexander, ministru de interne al candidat la domnie în Principate, I, 4 ,
Austriei, 10, 12, 14, 15 6, 70, 1 18, 1 19, 123, 139, 146, 151,
Bacău , 15 1 2 18, 220
Baiazid I, sultan otoman, 72, 98, 225 Bismarck, Otto Eduard Leopold, prinţul ,...., ,
Balabin (Balabine), Yictor, consilier şi ministru plenipotenţiar al Prusiei la
însărcinat cu afaceri la Ambasada Rusiei Petersburg, 185, 189, 190, 197
din Paris, 27, 54, 6 1, 62 ; ,...., ministru Bistriţa, districtul săsesc ,....,, I ; mănăstirea
plenipotenţiar cu misiune specială la -, 97
Viena, 23 Blaj , Adunarea naţională din 1848 de
Bagliot de Beyne, Alexandre, şef de cabinet la -, 5
al domnitorului Al. I. Cuza, 208 Bloomfield, John Arthur Douglas, Lordul -.
Balint Simion, protopop, 232 trimis extraordinar şi ministru pleni
Balş, Grigore, deputat în Adunarea Electi-Jă potenţiar al Angliei la Berlin, 85
a Moldovei, 1 13 Bludov, ministru plenipotenţiar al Rusiei la
Balş, Toderiţă, caimacam al Moldovei, 29, Atena, 20 1
32, 35, 44 ; doamna -. 89 Boerescu, Vasile, deputat în Adunarea
Banat, 13, 15, 48, 1 15, 158, 199 ; ,...., sîrbesc, Electivă a Ţării Româneşti, 1 18, 1 19,
2 ; ,...., Timişoarei , 70 ; ,...., zonă militară de 139
graniţă, 2 Bogdan cel Orb, domn al Moldovei, 72
Barreiros, general, misiunea lui ,...., în Sardinia, Belgrad, 23, 30, 49
47 Bolliac, Cezar, poet şi publicist, participant
Basarabia, 3, 5, 6, 17, 66, 70, 75, 208 la revoluţia de la 1848, l i, 146
Basily, Constantin M„ comisar al Rusiei în Bordeanu, N. , gerant al Agenţiei Princi-
Comisia Europeană a Puterilor garante, patelor Unite la Constantinopol, 2 13, 2 14
28, 38, 4 1, 49, 5 1, 53, 65, 69, 70, 77, 83 Bordeaux, 178
Bastide, Jules, ministru al afacerilor externe Bosfor, 26, 29, 2 15
al Franţei, 6 Bosnia, 17, 102, 160, 184
Baudin, Ch. , gerant la Ambasada Franţei din
Botez-Forăscu, Alexandru (Alecu), deputat
Petersburg, 6 1, 62, 78
Bayer, funcţionar districtualla < Odorhei > ,
în Adunarea ad-hoc şi Electivă a Mol
dovei, 72
12
Bălăceanu, Ion, prefect al Poliţiei Capitalei, Bourgogne, 178
15 1 ; misiunea lui - Ia: Constantinopol, Bourqueney, Fran�ois-Adolphe, ambasador
165, Geneva, 166, Paris şi Terino, 168 al Franţei la Viena şi ministru .pleni
Bălănescu, N., deputat în Adunarea Elec potenţiar la Conferinţa de la Viena
tivă a Moldovei, 1 13 ( 1855) , 18, 22, 36, 4 1, 49, 5 1, 59, 68,
650
7 1 ,72 8 1 , 82 ; ,_ ministru plenipotenţiar Bulwer, Henry Lytton, Sir ,...,, comisar al
la Congresul de Ia Paris ( 1856), 2 1 , 64, 79 ){arii Britanii în Comisia europeană a
Brandenburg, consilier şi secretar la Legatia ' Puterilor garante, 37, 44, 4:!J, 48, 58,
Prusiei din Londra, 198 60, 65, 69, 70, 77, 8 3 ; ,_, ambasador la
Brassier, l\Iarie-Joseph-Ant. , conte de -. Constantinopol, 106, 108, 1 13, 1 16, 130,
ministru plenipotenţiar al Prusiei Ia 132, 14 1, 152, 16 1, 163, 165, 166, 18 1 ,
Constantinopol, 2 18, 233 182, 198, 206, 2 13, 2 14, 2 15
Braşov, 1, 139 ; adunarea daco-română de Buteni, 8
la l""e.J ,
3 Buzău, 143, 15 1
Brăila, 15, 98, 150 Buyuk Dere, 26
Brăiloiu, Constantin �„ ministru al afaceri
lor externe al Ţării Româneşti, 139
Brătianu, Dumitru, deputat în Adunarea c
Electivă a Ţării Româneşti şi ministru
al afacerilor externe, 1 19, 125, 126, 139,
146, 15 1 Calafat, 133
Brătianu, Ion C. , deputat în Adunarea Callimaki, prinţul -. ambasador extraordi
ad-hoc şi Electi·1ă a Ţării Româneşti, 73, nar al Porţii otomane Ia Viena, 123
1 18, 125, 139, 15 1, 152, 228 Cancelaria Aulică Transilvană, 232
Brîncoveanu-Bibescu, Grigore, propus Cantacuzino, Constantin, deputat în Adu
domnitor provizoriu în Principate, 2 17 narea Electivă a Ţării Româneşti, 1 18 •
222 139
Brukenthal, Samuel, gu·•ernator al Tran Cantacuzino, Ioan C. , deputat în Adunarea
Electivă a Ţării Româneşti, 1 19 ; ,.....
silvaniei, 2 19
Brunnov-(Brunnow), Filip, ministru pleni ministru al cultelor şi instrucţiunii
potenţiar al Rusiei la Congresul de la publice, 139, 143 ; ,_, candidat la domnie •
Paris ( 1856), 2 1 ; ,_ ministru plenipo 146

tenţiar la Londra, 80, 196, 197, 198 Cantacuzino, Leon, prinţul ,...., , 208
Bruxelles, 39, 76 Cantacuzino, Nicolae, ministru de justiţie
Bucovina, 3, 5, 6, 10, 13, 48, 70, 159, 205, şi de interne al Moldovei, 42
207, 208, 232 capitulaţii (tratate) încheiate cu Poarta
Bucureşti, 1 , 3, 4, 7, 14, 15, 17, 2 1, 28, otomană, 6, 17, 4 1, 53, 72, 73, 74, 83,
3 1, 33, 3� 3� 4� 5 1, 54, 58, 5� 6 1, 6� 98, 173, 202, 225, 230, 234
68, 69, 70, 73, 77, 8 1, 83, 84, 97, 98, Caracal, 4
107, 1 10, 1 14, 1 16, 1 18, 1 19, 123, 124, Carafa, Luigi, director în Ministerul Afaceri
126, 130, 138, 139, 143, 144, 146, 147, lor Externe al Regatului celor Două
149, 150, 15 1, 152, 157, 158, 159, 165, Sicilii , 25, 40, 48, 52, 63, 126, 138, 145,
166, 168, 1 70, 176, 177, 182, 186, 190, 153, 15', 157, 160, 163
195, 199, 200, 202, 203, 204, 208, 2 13, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, prin
2 17, 2 18, 2 19, 22 1, 223, 224, 234 cipe al României, 228, 229, 230, 23 1,
Buda, 207 232, 233, 234
Budapesta, 46 Carpaţi, munţii ,....,, 97
Caşovia (Kassa), 205
Budberg, Andrei, baron de ,...,, trimis extra Catargi, Barbu, deputat în Adunarea Elec
ordinar şi ministru plenipotenţiar al tivă a Ţării Româneşti, 1 18 ; ,_, ministru
Rusiei la Berlin, 185, 189 ; ,_ ambasador de interne şi de finanţe, 139 ; ,_, prim
extraordinar şi plenipotenţiar la Paris, ministru, 199
2 18, 220, 230 ; - ambasador la Viena, Catargi, Costin, ministru de justiţie şi de
4 1, 49, 68, 154 ·
interne al Moldovei, 42, 43, 1 1 1
Bulgaria, 6, 17, 26, 70, 75, 84, 167, 204, 208 Catargi, Lascăr, deputat în Adunarea ad-hoc ·
Buol von Schauenstein, Karl Ferdinand, şi Electivă a Moldovei, 1 13

ministru al afacerilor externe al Austriei, Catargi, Nicolae, membru al delegaţiunii
prim-ministru plenipotenţiar la Confe Moldovei trimisă la Poartă pentru a
rinţa de la Viena ( 1855) şi la Congresul obţine învestitura lui Alexandru Ioan
de la Paris ( 1856), 18, 19, 2 1, 23, 27, Cuza, 125
30, 4 1, 49, 59, 6 1 , 62, 64, 65, 67, 68,
7 1 , 76, 77, 8 1, 82, 86, 88, 92, 93, 94, Cavour, Camillo Benzo, conte di ,...,., prim
95, 102, 107, 123, 124, 128, 148, 154 ministru plenipotenţiar al Sardiniei fa.
Congresul de la Paris ( 1856), 2 1 ; ,.....
Buteniev, A.P. , trimis extraordinar şi mi prim-ministru, 86, 168
nistru plenipotenţiar al Rusiei la Con
stantinopol, 4 1, 48, 5 1, 52, 54, 56, 57, Căimăcămia de trei, 8 1, 87, 98, 10 1
59, 62 ; - ambasador, 68, 7:!J, 77, 80, Căimăcămia de trei a Moldovei, lO:!J, 106,
14 1 108, 1 1 1 , 1 12, 1 13, 1:;,2
651 '
Căimăcămia de trei a Ţării Româneşti, 35, 9-i, 96, 97, 98, 10 1, 104, 124, 125, 148,
108, 1 18, 123, 126, 139 153, 175, 193
Călăraşi, 15, 133 Conferinţa de la Paris ( 1859 ) , 10 1, 124,
Cernătescu, Ioan, deputat în Adunarea 126, 131, 132, 136, 138, 142, 145, 147,
Electivă a Ţării Româneşti, 1 18 148, 149, 152, 154, 155, 156, 157, 160,
Cernătescu, Petre, publicist, 15 162, 167, 168, 169, 171, 200, 22 1 ; pro
Cernăuţi, 5, 207 puneri pentru o ,...., la Constantinopol sau
Cerutti, Marcelo, ministru rezident al Italiei Berlin, 167
la Constantinopol, 197 Conferinţa de la Paris ( 1866 ) , după abdi
Champagne, 178 carea lui Cuza, 224, 226, 229, 230
Charlotte de Luxembourg, arhiducesă, 59 Conferinţa de la Viena ( 1855) , 18, 22, 36,
Châteaurenard, Frederic d'Aymard, prim 38, 53, 72, 225
secretar la Legaţia Franţei din Peters Congresul de la Paris ( 1856) , 2 1, 24, 25,
burg, 56 ; ,....,
însărcinat cu afaceri inte 28, 38, 39, 43, 49, 5 1 , 53, 54, 59, 67,
rimar, 78, 80, 99, 100, 101, 12 1, 134, 137 72, 79, 8 1, 83, 87, 148, 179
Churchill, Henry Adrian, consul al Marii Congresul de la Viena ( 18 15 ) , 16, 232
Britanii la Iaşi, 102, 1 13, 120, 122, 129, Consiliul de Stat, înfiinţarea unui ,...., în
130, 132, 14 1, 174, 176 ; ,....,
consul gerant Principate, 197, 198
la Constantinopol, 104, 108, 164 Constantin, mare duce al Rusiei, 16 1, 166,
Clarendon, George William Frederick Villiers, 168
al patrulea conte de ,...,., ministru Constantinopol, 1 1, 14, 19, 20, 23, 24, 25,
secretar de stat pentru afaceri externe 35, 39, 40, 42, 43, 44, 48, 5 1, 52, 54, 55,
al Marii Britanii , 2 1 , 37, 44, 45, 58, 60, 57, 58, 59, 63, 64, 68, 70, 7 1, 74, 75,
148, 223 ; ,....,
ministru plenipotenţiar la 76, 77, 80, 89, 98, 10 1, 105, 108, 1 10,
Congresul de la Paris ( 1856) , 79 1 18, 121, 124, 126, 134, 137, 138, 139,
Cloşca (Ioan Oargă), 2 19 14 1, 142, 143, 145, 146, 15 1, 153, 155,
Cluj, 1, 65, 2 19 156, 157, 159, 160, 162, 163, 165, 166,
Coelebroeck, Blondeel van """'•
ministru rezi 168, 169, 176, 177, 178, 182, 188, 198,
dent al Belgiei la Constantinopol, 20, 2 1 1, 2 15, 2 16, 2 18, 224, 228, 229, 230,
24, 26, 29 231, 233, 234
Colegiul „Stanislas" din Paris, 1 1 1 Constanţa, 2 15
Colentina, 1 18 Convenţia de la Akkerman ( 1826) , 6, 79
Colquhoun, Robert, Sir agent şi consul Convenţia de la Londra ( 184 1 ) , 18
general al Marii Britanii la Bucureşti, 7, Convenţia (Constituţia) de la Paris ( 1858) ,
14, 28, 45, 58, 102, 104, 1 13, 1 14, 1 16, 67, 88, 9 1, 98, 102, 105, 106, 107, 108,
1 18, 133, 143, 147, 149, 151, 165, 178 1 1 1, 1 13, 1 16, 1 17, 1 18, 121, 123, 124,
Comisari ai Puterilor garante, în Principate, 125, 126, 131, 134, 137, 138, 139, 142,
23, 29, 35, 36, 38, 4 1. 54, 58, 59, 67, 68, 146, 147, 148, 150, 15 1, 152, 153, 154,
70, 77, 80, 8 1, 84, v. şi Basily, Benzi, 155, 162, 163, 166, 168, 169, 170, 180,
Bullwer, Liechmann, Richthofen, Tal 182, 185, 187, 188, 190, 19 1, 193, 194,
leyrand 196, 198, 199, 200, 202, 204, 206, 209,
Comisia Centrală de la Focşani, 88, 98, 1 1 1, 2 12, 2 14, 2 15, 2 17, 2 18, 22 1. 224, 225,
168, 180, 182, 19 1, 195, 200 23 1, 233
Comisia europeană a Puterilor garante, Cor, 17
misiunea şi activitatea """'•
4 1, 42, 44, Coronini-Cronberg, Johann, conte von ,...,.,
49, 53, 54, 57, 58, 62, 65, 68, 69, 73, 74, general austriac, comandant general al
80, 8 1, 82, 83, 85, 88, 208, 22 1 Banatului, 1 10, 1 15
Comitetul Central al Unirii de la Iaşi, 25, 43 Costa, preot rus, 14 1
Campiegne, 179 Cotroceni, 195, 208
„Concordia", ziar (Pesta), 2 19 Cotul Mare, 24
Confederaţia Germană de Nord, 17, 232 Cozadini, Dimitrie, deputat în Adunarea
Conferinţa de la Constantinopol ( 1856) , 225 ad-hoc a Moldovei, 72
Conferinţa de la Constantinopol ( 186 1 ) Cozia, mănăstirea ,...,., 97
pentru recunoaşterea Unirii Principate Cowley, Henry Richard Charles, viconte
lor, 190, 193, 194, 196, 197, 199, 200 Daugan, baronul -. ministru plenipo
Conferinţa de la < Constantinopol > ( 1864) , tenţiar la Congresul de la Paris ( 1856) ,
după lovitura de stat a lui Cuza, 2 14 21 şi la Conferinţa de la Paris ( 1858) , 9 1,
Conferinţa de la Constantinopol ( 1866) , după 225 ; ,...., ambasador extraordinar şi pleni
abdicarea lui Cuza, 22 1 potenţiar al Marii Britanii la Paris, 98,
Conferinţa de la Londra ( 1829) , 18 10 1, 102, 148, 196, 224
Conferinţa de la Paris ( 1858) , 2 1, 24, 30, Cracte, Dimitrie, deputat în Adunarea ad-hoc
32, 4 1, 48, 5 1, 59, 62, 68, 69, 7 1, 74, 75, a Moldovei, 72
78, 82, 83, 85, 86, 87, 88, 89, 9 1, 93, Craiova, 15, 98, 204
652
Crennville, Ludovic Folliot, conte de ,....,, Docan, Panait, mlSlune în Crimeea pentru
preşedinte al Guberniului Transilvaniei, a-l felicita pe ţarul Alexandru al Ii-lea,
2 19 204
Creţulescu, Constantin A . , preşedinte al Donici, inginer, membru în Comisia Euro
Consiliului de Miniştri al Ţării Româ. peană a Dunării de la Viena, 42
neşti, 143 Donici, Panait, ministru ad-interim la exter
Creţulescu, Nicolae, ministru de interne şi ne în Moldova, 176
ad-interim al Afacerilor Externe al Ţării Dragoş, domn al Moldovei, 72
Româneşti, 177, 178 drapelul Principatelor Unite, 90, 9 1 , 92,
Crimeea, războiul Crimeii ,...., , 25, 36, 204, 2 1 7 93, 91, 95, 98
Crişan (Marcu Giurgiu), 2 19 Drouyn de Lhuys, E douard, ministru al
Csanâd (Cenad), comitatul , 8 ,...., afacerilor externe al Franţei, 17, 36,
Cuza, Alexandru Ioan (Alexandru Ioan I, 72, 201, 206, 208, 209, 2 1 1, 2 12, 2 13,
colonelul Cuza), alegerea lui ,_, ca domni 2 14, 2 15, 2 18, 220, 222, 221
tor al Moldovei, 105, 106, 107, 108, 1 1 1, Duff, parlamentar englez, 81
1 12, 1 13, 134 ; recunoaşterea dublei Duhamel, A.O., general rus, trimis extra
alegeri, învestitura, politica internă şi ordinar la Bucureşti, 3
externă a lui ,...., , 1 16, 1 17, 1 18, 1 19, Dunărea (frontieră, navigaţia., state dună
120, 121, 122, 123, 124, 125, 126, 127, rene), 6, 16, 22, 26, 32, 35, 70, 72, 1 10,
128, 130, 131, 132, 133, 135, 136, 137, 123, 121, 125, 132, 142, 145, 208, 2 17 ;
138, 139, 14 1, 142, 143, 144, 146, 147, ,_, de Jos, 5 , 149, 190
148, 149, 150, 151, 152, 153, 154, 155, Durando, Giacomo, general-locotenent, mi
156, 157, 158, 159, 160, 16 1, 162, 163, nistru plenipotenţiar al Sardiniei la
164, 165, 166, 167, 168, 169, 170, 171, Constantinopol, 48, 52, 56, 145
173, 174, 175, 176, 177, 178, 180, 182, Durant, P.P. , 2 16
183, 185, 186, 188, 190, 19 1 , 193, 194, Dilsseldorf, oraş, 228
195, 196, 197, 198, 199, 200, 20 1, 202,
203, 204, 205, 206, 207, 208, 209, 211,
2 12, 2 13, 2 14, 2 15, 2 16, 2 17, 2 18, 220 ; E
abdicarea lui ,....,, 22 1, 223, 224
Ecaterina a II-a, împărăteasa Rusiei, 2 17
Eder, Karl von ,...,,, agent şi consul general
D al Austriei la Bucureşti, 139, 143, 146,
147, 15 1, 158, 186, 195, 202, 203, 204,
„Daco-România", 1, 2, 6, 7, 11, 70, 75, 2 18, 226
184, 207, 2 19, 232 Egipt, 18, 230
„Daily News", ziar (Londra), 58 Epureanu, Costache Manolache, deputat în
Danemarca, 46, 49 Adunarea ad-hoc şi Electivii. a Moldovei,
Danilo al Ii-lea Petrovic-::-.;jego§, principe 72, 201
al Muntenegrului, 86
Darase, 16 Ethem paşa, membru în Comisia european!
Daud efendi, comisar al Porţii otomane in a Dunll.rii de la Viena, 42
Principate, 1 14, 139 Eugenie, împărăteasa francezilor, 97, 128
deputaţiunea Adunării Elective a Ţării Eupatoria, loc. , 14 1
Româneşti la Iaşi (ianuarie 1859), 139,
Europa, 5, 6, 15, 16, 17, 18, 21, 25, 40,
168
41, 48, 51, 59, 70, 72, 73, 71, 16, 79,
deputaţiunea Moldovei la Constantinopol
8 1 , 82, 83, 85, 89, 1 1 1, 122, 14 1 , 148,
( 1859), pentru obţinerea învestiturii dom
152, 159, 160, 163, 172, 171, 175, 180,
nitorului Al. I. Cuza, 1 14, 138, 145,
188, 202, 203, 201, 205, 2 17, 23 1
146 ; ,_, moldo-valahă la ,...., , 168
deputaţiunea Ţării Româneşti la Constan „L' Evenement", ziar (Paris), 16
tinopol ( 1848), 7
Derby, Edward George Geoffrey Smith
Stanley, Lord ,....,,
prim-ministru al �farii F
Britanii, 167
Dezna, 8 Fll.găraş, districtul ,....,, 1
Disra.eli Benjamin, ·1. Beaconsficld ,_, Fălcoianu, Scarlat, ministru al Controlului
Dieddah (Hodjaz), loc., 1 3 1 ( 1858- 1859), 139
Djemil paşa, comisar la Rusciuk, 22 1 Ferdinand al Ii-lea, rege al Regatului celor
Djemil paşa, Mohamed, ambasador extra- Doull. Sicilii, 27, 98
ordinar al Porţii otomane la Paris, 2 1 1 Ferrari, < Giuseppe > , 17
653
Filipescu, Grigore N . , deputat în Adunarea G
ad-hoc şi Electivă a Ţării Româneşti,
ministru al Controlului, 1 19, 139
Galaţi, 24, 25, 65, Bi, 98, 106, 150, 15 1,
Filipescu, Ion A. , membru al Căimăcămiei
176, 182, 202
de trei a Ţării Româneşti, preşedinte al
Garasanin, lljia, prim-ministru şi ministru
Consiliului de Miniştri, 1 19, 125, 126,
al afacerilor externe al Serbiei, 22 1, 229,
139, 228
230, 23 1 ; ,...,
lider al Partidei naţionale,
firmane :
17
,..., de convocare a Adunărilor ad-hoc,
Gardner, Samuel, consul al Marii Britanii
2 1 , 29, 35, 37, 13, 44, 48, 58, 60, 80, 8 3 ;
la Iaşi, '45, 58
......, pentru aplicarea Convenţiei d e la
Garibaldi, Giuseppe, general şi om politic
Paris, 79, 9 8 ;
italian, 2 10
Gaz, demnitar la < Foreign Office > , 45
....... d e învestitură a domnitorului Alexan
dru Ioan Cuza, 163, 175, 176, 177,
„Gazeta oficială", buletin, 98
178, 198 ; „Gazeta Transilvaniei", ziar, (Braşov) , 10,
,..., de recunoaştere a Unirii pe timpul
2 19
vieţii domnitorului Al. I. Cuza, 196,
Genova, 166
200, 20 1, 202, 22 1, 224 ;
Ghenadie Şendrea, episcop de Tripoleos şi
,..., de învestitură a principelui Carol I,
Huşi, deputat în Adunarea ad-hoc a
230, 233, 234
Moldovei, 72
Fiume, 159
Ghica, familia ,...,, 1 18
Flandra, contele de , 150 ,...,
Ghica, Alexandru D . , domn al Ţării Româ
Flemming, contele , 88 ,..., neşti şi caimacam, 28, 29, 35, 84, 9i,
Flenry, Gustave Adolphe, 13 1 18, 146, 15 1
Florescu, Dimitrie, membru în comitetul de Ghica, Dimitrie Gr. , deputat în Adunarea
redacţie al „ Junimii române", 13, 16 ad-hoc şi Electivă a Ţării Româneşti,
candidat la domnie, 76, 1 18, 1 19, 139,
Florescu, Ioan Em. , general, deputat în 143
Adunarea Electivă a Ţării Româneşti, Ghica, Grigore Alexandru, domn al Moldo
139 ; ,...,
ministru de război, misiune în vei, 20, 24, 25, 26
Crimeea, 204 Ghica, Ion, om politic, scriitor, 222, 230 ; ,...,
Focşani, 11 1 , 130, 138, 149, 15 1 agent al Ţării Româneşti la Constan

Fotiade, Ioan, capuchehaia al Moldovei la tinopol, 1 1
Constantinopol, 42 Giers, Nikolai K . , de ,...,, consul general şi
agent politic al Rusiei la Bucureşti, 12 1 ,
Fotino, Dionisie, istoric grec, 225
123, 135, 137, 139, 14 1, 147, 1 5 1 , 16 1 ,
Fournier, H., secretar şi gerant la Ambasada 183
Franţei din Petersburg, 20 1 Giurgiu, 133, 138
Frankfurt, 77, 148 Gladstone, William Ewart, cancelar al Tre
Franţa, 1, 17, 18, 19, 22, 24 27, 28, 29, zoreriei Marii Britanii , 84
32, 36, 38, 39, 40, 48, 49, 50, 5 1, 52, 53, Glatz, fotograf la Sibiu, 2 19
54, 58, 59,. 63, 64, 76, 77, 78, 79, 80, Golescu, Alexandru G. , vicepreşedinte al
82, 84, 85, 86, 88, 90, 94, 10 1, 105, 108, Comitetului unionist din Bucureşti,
1 10, 1 1 1, 1 12, 121, 124, 125, 127, 130, deputat în Adunarea Electi·Jă a Ţării
132, 134, 137, 148, 15 1, 152, 154, 159, Româneşti, 1 i9, 146, 156 şi a Moldo·Jei,
160, 162, 163, 166, 174, 18 1, 183, 187, 150
189, 190, 192, 193, 196, 197, 20 1, 204, Golescu, Nicolae, acti-Jitatea lui ,....., în emi
206, 209, 2 10, 2 1 1, 2 14, 2 15, 2 16, 2 17, graţie, 14, 16 ; candidat la domnie în
Ţara Românească, 1 19, 146 ; ,...,
ministru
2 18, 220, 22 1, 224, 225, 230, 232
Franz Joseph I, împărat al Austriei, rege de interne, 125, 126, 139, 144, 151, 152
al Boemiei şi Ungariei, 16, 22, 46, 47, Golescu, Radu C. , deputat în Adunarea
59, 86, 88, 93, 94, 96, 98, 172 Electivă a Ţării Româneşti, 1 18
Frâncu, Amos, al doilea vicecomite al Golescu, Ştefan, activitatea lui ,....., în emi
comitatului Zărand, 232 graţie, 14 ; misiunea lui ,....., la Constan
Friedrich Wilhelm al IV-iea, rege al Prusiei, tinopol, 229, 23 1
68, 98, 19 1 Goltz, Robert H.L. , contele ,...,, trimi:;
Fuad paşa Mahomed (Mehmed), ministru extraordinar şi ministru plenipotenţiar
al afacerilor externe al Porţii otomane, al Prusiei la Constantinopol, 190, 1 9 1 ,
86, 98, 106, 152, 154, 162, 178 ; ,..., mi 197, 198, 224
nistru plenipotenţiar la Conferinţa de Gorceakov, Aleksandr M. , prinţul ,....., , prim
la Viena ( 1856) , 18, şi Paris ( 1858), 75, ministru plenipotenţiar al Rusiei la Con
96, 225 ; ,...,
mare vizir, 2 14 ferinţa de la Viena ( 1855), 18 ; ,.....,
cance-
654
Iar şi ministru al afacerilor externe, 23, gresul de la Paris ( 1856) , 2 1 , şi la Con
27, 38, 39, 4 1, 49, 5 1, 53, 54, 6 1 , 62, 68 ferinţa de la Paris ( 1858) , 88, 9 1, 148
78, 80, 90, 99, 10 1, 12 1, 134, 136, 137 Hurezi, mănăstirea ,....,, 97
15 1, 185, 189, 190, 192, 194, 196, 197, Hurmuzachi, Constantin, deputat în Adu
20 1, 208, 2 18 narea ad-hoc şi Electivă a Moldovei, 72
Godel Lannoy, Rudolf Oskar, ca·„aler de ....., ,
consul general al Austriei la Iaşi, 66 ,
69, 105, 150 I
Gramont, Antoine-Alfred-Agenor prinţ de
Bidache duce de Guiche de -. ambasador
al Franţei la Viena, 2 12 şi la Berlin, 222 Iacobini (Zoldes, Zeldiş) , 8
Grant, E . , gerant la consulatul general al lalpug, cîmpie, lac şi rîu, 24
Marii Britanii din Bucureşti, 14, 15 Iancu, Avram, 8, 12, 232
Grecia, 17, 18, 40, 63, 76, 179, 18 1, 2 17 Iaşi, 3, 5, 6, 24, 25, 32, 42, 43, 48, 64, 65,
Green, John Sir, agent şi consul general al 67, 69, 72, 87, 89, 98, 103, 105, 107,
Marii Britanii la Bucureşti, 177, 203 1 1 1, 1 12, 1 18, 120, 122, 123, 124, 129,
Greindl, Jules baron de -. secretar la 130, 132, 138, 139, 14 1 , 147, 150, 1 5 1 ,
Legaţia Belgiei din Constantinopol, 188 158, 159, 166, 168, 170, 174, 175, 176,
Grimbergh, ministru rezident al Belgiei la 178, 180, 182, 190, 199, 200, 202, 204,
Constantinopol, 22 1 ,...,
2 13 ; judeţul , 66
Groza, Simion, preot, 232 lgantiev, Nikolai P. , general, ambasador al
Guirand, curier francez, 38 Rusiei la Constantinopol, 2 18, 220, 223,
Gura Humorului, 207 230
Guvernul provizoriu din România ( 1866 ) , Î naltul Comandament general al Banatului, 2
226 „L'Independance", ziar, (Paris), 64, 76
India, 75
Insula Şerpilor, 26, 29
H
Iosăşel, 8
Ismail, 98, 150
Ismail paşa, kediv al Egiptului, 229
Haas, Fried., consul al Austriei la Iaşi, 226 Italia, 22, 27, 76, 86, 159, 166, 170, 172,
Hagiadi , I . , deputat în Adunarea Electivă a 179, 185, 193, 194, 2 10, 2 17, 224, 232
Ţării Româneşti, 1 18
Haller Ferenc, general, şeful Cancelariei
Aulice a Transilvaniei, 2 19
Hammond, Edmund Lord Hammond, sub
J
secretar de stat pentru afaceri externe
al Marii Britanii, 198 Johannisberg, oraş, 76
Hatzfeldt-Wildenburg-Schoenstein, Maximi Jonghe d'Ardoie (d 'Ardoye), Louis, viconte
lian Friedrich Karl Franz conte von -. de ,...,, ministru plenipotenţiar al Belgiei
ministru plenipotenţiar al Prusiei la la Petersburg, 193, 196
Congresul de la Paris ( 1856) , 2 1 şi Con Jooris, E.- Joseph, secretar la Legaţia
ferinţa de la Paris ( 1858) , 88, 93, 225 ; Belgiei din Constantinopol, 70, 75, 125
....., trimis extraordinar şi ministru pleni J6sika Samuel (Samu), cancelar aulic al
potenţiar la Paris, 85, 98 Transilvaniei, 1
Haţeg, 232 „Le Journal de Bruxelles", ziar (Bruxelles) ,
Haydar efendi, însărcinat cu afaceri al 76
Porţii otomane la Petersburg, 10 1 „Le Journal de Francfort", ziar (Frankfurt ) ,
Heliade (Eliade) Rădulescu, Ion, membru 49
în gu·rnrnul proizoriu al Ţării Româneşti, „Le Journal d e St. Petersbourg", ziar
4 ; acfrritatea lui ....., în emigraţie, 1 1 , 14 (Petersburg) , 193, 196
Herţegovina, 102, 184
„Le Journal des Debats", ziar (Paris), 16
Hodoş, Iosif, vicecomite al comitatului
Zărand, 232 „ Junimea română", publicaţie periodicii.
Holstein, 88, 2 16 (Paris) , 13, 16
Horea (Vasile Ursu Nicola), 2 19

K
Hory, gerant la Consulatul general al
Franţei din Bucureşti, 203
Hiibner, Joseph Alexander, ambasador
extraordinar şi plenipotenţiar al Austriei Kabul paşa, comisar la Rusciuk, 22 1
la Paris, 30, 82, 92, 98, 123, 128, 156, Kalcinski, I . , consul general al Rusiei pentru
160 ; ....., ministru plenipotenţiar la Con- Principate cu reşedinţa la Bucureşti, 14
655
Kalliani, baronul ,...,, feldmareşal austriac, Lobanov-Rostovski, Aleksei, prinţul ,...,, mi
locţiitor al guvernatorului militar şi nistru plenipotenţiar, cu misiune extra
civil al Transilvaniei, 12, 13 ordinară., al Rusiei la Constantinopol,
Karlsbad, staţiune balneară, 7 1 10 1 , 182, 190, 194, 197
Kâroly Alajos, ambasador al Austriei la Locotenenţa domnească. de la 1848 din
Berlin, 228 Ţara Românească., 7
Kibrisli Mehmed paşa, mare vizir al Porţii Lombardia, 25, 1 10 ; Regatul lombardo
otomane, 229 veneţian, 36
Kiseleff (Kiselev) !\ikolai D. , ambasador al Londra, 14, 37, 45, 46, 47, 54, 58, 59, 60,
Rusiei la Paris, 6 76, 77, 82, 94, 95, 10 1, 102, 104, 148,
Kiseleff (Kiselev) Pavel D. , general , amba 152, 164, 192, 193, 195, 196, 198, 2 10, 224
sador extraordinar al Rusiei la Paris, Louie, marchizul de ,..., , preşedinte al Con
49, 5 1, 53, 78, 90, 10 1, 189 ; ,..., ministru siliului de Miniştri şi ministru al afaceri
plenipotenţiar la Conferinţa de la Paris lor externe al Portugaliei, 46, 47, 50,
( 1858) , 98, 225 şi din ( 1859) , 156 96, 1 10
Kissingen, Bad ,...,, staţiune balneară, 54 Lyons, Edmond Lord ,...,, amiral, comandant
Klapka Gyiirgy, general ungur, 75, 159 secund al flotei Marii Britanii din Medi
Kogălniceanu, Mihail, vornic, deputat in terana în timpul războiului Crimeei, 29
Adunarea ad-hoc şi Electivă. a Moldo·1ei, Lyons, Lordul ,...,, ambasador a l Marii Bri
72, 83, 1 13 ; formarea unui guvern ,...,, tanii la Constantinopol, 2 18, 223
208
Koller, August baronul ,...,, trimis extra
ordinar şi ministru plenipotenţiar al M
Austriei la Berlin, 85, 88, 107, 154
Kossuth Lajos, om politic şi publicist
ungur, l i , 15 Madrid, 49
Kubin, loc. , 2 Mahmud al Ii-lea, sultan otoman, 18, 98,
Kuciuk-Kainargi, v. Tratatul de la ,..., 225
Malmesbury, James Harris, Lordul ,...,, mi
nistru secretar de stat pentru afaceri
L
externe al Marii Britanii, 82, 85, 93,
94, 10 1, 102, 108, 1 13, 1 14, 1 18, 120,
122, 129, 133, 143, 148, 149
Lallemand, Albert, conte de ,...,, însărcinat Manteuffel, Otto Theodor, prim-ministru şi
cu afaceri al Franţei la Constantinopol , ministru al afacerilor externe al Prusiei ,
106, 124, 131, 134, 142, 145, 146, 147, 8.5, 8 8 ; ,..., prim-ministru plenipotenţiar
152, 159, 16 1, 162, 166, 168, 169, 182 la Congresul de la Paris ( 18.56) , 2 1
Lannes, Napoleon-Auguste duce de Monte Manu, C. , participant la revoluţia de la
bello, ambasador al Franţei la Petersburg, 1848, 1 1
90, 9 1, 136, 169, 189, 196 Manu, Ioan, membru al Că.imă.că.miei de
La Tour D 'Auvergne-Lauraguais, Henri trei a Ţă.rii Româneşti şi deputat în
Godefroi-Bernard-Alphonse, prinţul ,...,, Adunarea Electivă, 1 18
ambasador al Franţei la Turin, 169 şi Maramureş, 205, 207
la Berlin, 190 Marea Adriatică., 86
Laurin, Anton von ,..., , agent şi consul :\larea Britanie (Anglia) 19, 20, 22, 24, 27,
general al Austriei la Bucureşti, 13, 14 29, 30, 3 1, 33, 44, 45, 48, 49, 52, 54, 58,
La Valette, Charles- Jean-Marie-Felix, mar 59, 6 1 , 66, 7 1, 75, 76, 77, 79, 8 1, 82,
chizul ,...,, ambasador al Franţei la 84, 85, 86, 89, 90, 9 1, 10 1 , 1 10, 132,
Constantinopol , 182 138, 148, 152, 1.54, 156, 166, 167, 174,
Ledru-Rollin, Alexandre-Auguste, om politic 187, 189, 190, 197, 20 1, 208, 2 10, 222,
francez, 16 224, 225
Lemberg, 207 :'.\larea Neagră, 18, 30
Leopold al Ii-lea, rege al Belgiei, 22 1 Marile Puteri, 17, 23, 37, 44, 72, 82, 83,
Lesseps, Ferdinand-Marie, diplomat fran- 10 1 , 108, 148, 185, 188, 193, 228
cez, iniţiatorul şi executorul canalului de Marino, agentul lui Ion Ghica la Constan
Suez, 166 tinopol, 1 1
Liban, munţii ,...,, 18 1 Marsilia, 152, 166
Lichtner, maior la Comandamentul General Mateaş, Dimitrie, deputat în Adunarea
Bănăţean, 33 ad-hoc a Moldovei, 72
Liechmann-Palmrode, cavaler de ,...,, comisar Mavrichi (Mavriki), Nicolae, colonel, membru
al Austriei în Comisia europeană a al deputaţiunii Moldovei din ( 1859) , la
Puterilor garante, 48, 49, 58, 65, 70, 83 Constantinopol, 1 14, 125
tl56
Mavrogheni , Petre, membru în Comitetul Morny, Ch. conte de ,...,, ambasador extra-
Unionist de Ia Iaşi, deputat în Adunarea ordinar al Franţei la Petersburg, 38,
ad-hoc si Electivă a Moldovei, 72, 1 13 ; 39, 49, 5 1
,..., posibil candidat la domnie, 132 Moruzi, Constantin, ofiţer, 14 1
Maximilian de Habsburg, arhiducele ,..., , 36, Moustier, Lionel-Desle-Marie-Fran�ois-Rene·
59 marchizul de ,...,, trimis extraordinar şi
:'.layerhofer von Griinbiihl, general maior ministru plenipotenţiar al Franţei la
austriac, comandant al Voivodinei sîr Berlin, 85, 169 ; ,..., ambasador la Con
beşti şi al Banatului Timişan, 9, 10 stantinopol , 206, 209, 2 l l, 2 13, 2 li, 2 15,
:Mazzini, Giuseppe, om politic italian, 14, 2 18, 22 1, 223, 229
15, 16, 8 1, 2 10 Muntenegru, 17, 38, 86, 87, 89, 160, 166, 184
:Mălinescu, Vasile, deputat al oraşului Iaşi Murad al IV-iea, sultan otoman, 72
în Adunarea ad-hoc a Moldovei, 72 Murad bei (Werbitzky) , ofiţer polonez în
Mecklenburg- Schwerin, ducat, 36 serviciul Porţii otomane, l 13, 14 1
Mecklenburg-Strelitz, ducat, 36 Mustafa Naili paşa, mare vizir, 77
Mediaş, scaunul săsesc de la ,..., , 1 Mustafa Reşid paşa, mare vizir, 44
Mehmed al II-iea, sultan otoman, 72 Musurus bei, Constantin, ambasador al
Mehmed al IV-iea, sultan otoman, 72 Porţii otomane Ia Londra, 102, 138, 142,
Mehmed Ali paşa, vicerege al Egiptului, 154, 168 ; ,..., ministru plenipotenţiar la
166 v. şi :'.fohammed Ali Conferinţa de Ia Paris ( 1858 ) , 156, 157.
Mehmed-Djemil bei, trimis extraordinar şi 169
ministru plenipotenţiar al Porţii otomane
la Paris, 63; ,..., ministru plenipotenţiar
la Congresul de la Paris ( 1856) , 2 1 N
Melchisedec, arhimandrit, deputat în Adu Namik paşa, ambasador al Porţii otomane·
narea ad-hoc a Moldovei, 72 la Petersburg, 26
Melikov, general rus, 16 1
Napoleon I, Bonaparte, Codul lui ,...,, 2 17
Menci-kov, Aleksandr S. , prinţul ,..., , general Napoleon al Iii-lea, Charles-Louis-Napoleon
rus, trimis extraordinar şi ministru
Bonaparte, împăratul francezilor, 22, 28,
plenipotenţiar Ia Constantinopol, 1
30, 38, 48, 49, 50, 55, 59, 60, 6 1, 62, 63,
Mensdorff-Pouilly, Alexandre, conte de ,...,,
67, 72, 78, 82, 84, 86, 9 1, 97, 98, 10 1.
ministru al afacerilor externe al Austriei,
1 1 1, 121, 127, 129, 130, 13 1, 134, 137.
2 17, 2 18, 220, 222, 223, 224, 226, 228 146, 148, 152, 159, 166, 168, 170, 172,.
::\lercier, Edouard, ministrul interimar al
179, 180, 182, 196, 2 10, 2 1 1, 2 17
afacerilor externe al Belgiei, 64, 65, 67, 68
Nassau, prinţul de ,...,, 70
::\letternich, Richard, ambasador al Austriei
„Le National", ziar (Paris), 16
la Paris, 171, 172, 179, 2 10, 2 12, 2 17,
Nl.moloasa, 204
220, 222, 224, 226 Neamţ, districtul ,...,, 42
:'.letternich-Winnenburg, Klemens \\'enzel
Neapole, Regatul ,..., , 27
Lothar, prinţul ,..., , cancelar al Austriei, Negri, Costache, deputat în Adunarea ad-hoc
76 şi Electivă a Moldovei, conduci.torul
:'.leusebach, baron de ,...,, agent politic şi
deputaţiunii la Constantinopol şi agent
consul general al Prusiei pentru Princi
diplomatic unic al Principatelor Unite,
pate cu reşedinţa la Bucureşti, 107, 123,
1 13, 125, 132, 146, 182, 185, 206, 208
15 1 , 178 Nicolae I, ţar al Rusiei, 6, 16, 17, 76, 98-
Mihai Viteazul , 232
Nifon, mitropolit al Ţării RomS.neşti, 73,
:Mihail Obrenovic, principele Serbiei, 204, 1 18, 143, li4, 15 1
208 Nigra, Constantin, contele ,...,, trimis extra
:-..lihailovics Mikl6s, locţiitor al comitelui
ordinar şi ministru plenipotenţiar al
suprem al comitatului Timiş, 207
Italiei la Paris, 224
Milano, 32
„Le Nord", ziar (Bruxelles) . 77
Milcov, rîu, 15 1
Nothomb, J. B. , ministru plenipotenţiar
Milos Obrenovic, principele Serbiei, 76, 106,
al Belgiei la Berlin, 140
l lO, 125, 139, 158 ; drept ereditar al
Novara, înfrîngerea armatei piemonteze
familiei ,...,, 18
la ,..., , 94
Mohammed Ali, familia lui ,..., drept ereditar
Novikov, Eug. , însărcinat c u afaceri al
în Egipt, 18
Rusiei la Constantinopol , 2 14, 22 1
Moldova, passim
„Le Moniteur Universel", ziar (Paris), 38, o
39, 2 17
„!\fonitorul oficial al Ţării Româneşti", li6, Occident, 6, 27, 150, 2 17
186 Offenberg, D.B. , baron D ' ,...,, agent diplo
Montebello, v. Lannes Xapoleon-Auguste de- matic al Rusiei Ia Bucureşti, 208
657
-Oldenburg, Peter Friedrich Ludwig, duce Persigny, J ean-Gilbert-Victor-Fialin, conte
de ,...,, 167 apoi duce de-, ambasador al Franţei
Oltenia (Valahia Mică) , 70, 97, 149 la Londra, 58, 148, 169
Orăştie, scaunul săsesc de la ,...,, 1 Pes di Villamarina, Sab·atore, marchizul ...... ,
„L'Ordre", ziar (Paris), 16 ministru plenipotenţiar al Sardiniei la
Orient, 6, 1 1, 17, 22, 24, 27, 30, 40, .54, 69, Paris, 2 1, 54, 98, 156, 225
76, 77, 79, 86, 87, 125, 150, 167, 170, Petersburg (St. Petersburg), 6, 27, 29, 38,
172, 208, 2 12, 2 17, 223 4 1, 49, 50, 5 1, 53, 6 1, 62, 64, 76, 77, 78,
· Orlov, Aleksei F., prinţul ...... , general, prim 80, 90, 9 1, 99, 1 17, 12 1, 134, 135, 136,
ministru plenipotenţiar al Rusiei la Con 137, 154, 185, 189, 190, 193, 194, 195,
gresul de la Paris ( 1856), 2 1 196, 197, 20 1 , 2 12, 220, 228, 229
· Orsini, Felice, atentat comis de ......., asupra Phordten, conte de...., , 88
lui Napoleon al III-iea, 82 Piemont, 25, 94
Orşova, 1 15 Place, Victor, consul general al Franţei la
· Osborne, reşedinţa regală engleză, între Iaşi, JO, 32, 42, 43, 66, 69, 87, 89, 103,
vederea dintre regina \"ictoria şi împă 105, 106, 108, 1 1 1, 1 12, 123, 126, lJO ,
ratul Napoleon al III-lea la ,...,, 59, 60, 139, 14 1, 159, 166, 170, 175, 180
6 1, 62, 63, 64, 67, 82, 148, 223 Pleşoianu, Mihail, deputat în Adunarea
„Ost Deutsche Post", ziar (Viena) , 59, 64 Electivă a Ţării Româneşti, 1 18
· Ottenfels-Gschwind, Maurice d' ......., , consilier Ploieşti, 98, 15 1, 158
la Legaţia Austriei din Paris, 68 Plombieres, 55
Oubril, Paul, trimis extraordinar şi ministru Polonia, 16, 72, 152
plenipotenţiar al Rusiei la Berlin, 228 Polovragi, mănăstirea ......., , 97
· Outrey, Am. , prim interpret la Ambasada Popov, L., gerant la Consulatul general al
Franţei din Constantinopol, 162, 2 14 Rusiei din Iaşi, 62 ; ......., consul general,
121, 129, 130, 135, 137, 139, 14 1, 15 1,
16 1, 20 1, 204
p Porţile de Fier, 232
Potsdam, 68
Poujade, Eugene, agent şi consul general
Paar, E., contele......, , general austriac, 24 pentru Principate ( 1849- 1855), 146
Palmerston, Henry John Temple vicon Poumay, Jacques, agent diplomatic şi consul
tele ,...,, prim-ministru al Marii Britanii, general al Belgiei la Bucureşti, 1 19, 125,
84, 148, 167, 2 10 150, 188 ; ,..., director al băncii belgiene,
Panaite, deputat în Adunarea Electivă a 144
Moldovei, 1 13 Pourtales, Albert-Alexandre, ministru pleni
Panciova, Regimentul de graniţă din ,...,, 2 potenţiar al Prusiei la Conferinţa de la
.Panu, Anastasie, deputat în Adunarea ad-hoc Paris ( 1859), 156
şi Electivă a Moldo·1ei, 72, 1 13 „La Presse", ziar (Paris), 16
Paradeiser, locotenent, 12 Prezidiul Locotenenţial cezaro-crăiesc din
Paris, 1, 2, 6, 10, 1 1, 13, 14, 15, 18, 20, Timişoara, J 1
56, 57, 58, 64, 65, 76, 80, 100, 1 12, 127, Principatele, Principatele Dunărene, Princi
128, 159, 172, 174, 183, 189, 195, 2 10, patele Moldovei şi Ţării Româneşti,
220, 222, 228 Principatele Române, Principatele Unite,
Partida naţională, 1 1 1, 1 14, 1 18, 125, 166, passim
20 1 „Principatele Unite ale Moldovei şi Ţării
partida : Româneşti" titulatura ,...,, 137, 139, 147,
202, 226
,..., conservatoare, 43, 58, 1 1 1, 1 18, 132, Proclamaţia lui Al. I. Cuza către românii
143, 146, 1 5 1 , 152, 188 ; din Maramureş, 205, 207
,..., exaltaţilor, 75, 158 ; Prokesch-Osten, Anton von ......., , internunţiu
,..., progresistă, 1 18, 146, 150 ; provizoriu al Austriei la Constantinopol ,
,..., radicală, 52, 126, 138, 151, 152 ; 48, 52, 54, 63, 7 1 , 106, 124, 152, 197,
,..., unionistă, 40, 43, 53, 63, 67, 69, 70, 202, 2 1J, 2 14, 2 15, 2 18, 220, 22 1, 223 ;
105, 108, 1 12, 1 13, 1 15, 12 1 , 132, 137, ,..., ministru plenipotenţiar la Conferinţa
1 4 1, 146, 166 de la Viena ( 1855), 72, 225
Pasolini, Giuseppe, om politic italian, ,..., în „Pruncul român", ziar (Bucureşti), 4
misiune specială la Londra, 2 10
Prusia, 17, 40, 48, 49, 5 1 , 52, 54, 58, 63,
Pedro al V-lea, rege al Portugaliei, 46, 96, 64, 79, 8 1 , 85, 88, 94, 95, 1 10, 154,
1 10 190, 193, 196, 2 16, 223, 22�. 223, 230, 232
·Pera, loc., 106, 124, 152, 2 1 1, 2 13 Puchner, Anton, baron ·ion ...... , general,
.Persia, 30 comandant militar al Transilvaniei, 1
Puteri garante (Curţi, Puteri, Puten euro „România viitoare. Dreptate, Frăţie, Uni
pene, puterile semnatare ale Tratatului tate", manifest apărut la Paris, 9
şi Convenţiei de la Paris), 18, 20, 2 1, Rosetti, Constantin A„ activitate în emi
25, 26, 27, 28, 29, 36, 37, 39, 40, 4 1, 45, graţie, 1 5 ; ,..., membru în Comitetul Unio
48, 49, 52, 54, 58, 6 1, 67, 70, 72, 73, nist din Bucureşti, deputat şi secretar
74, 75, 79, 80, 82, 83, 85, 86, 87, 98, al Adunării ad-hoc şi Elective, 73, 130,
102, 105, 106, 108, 1 10, l l l, 1 18, 12 l , 146, 15 1, 232
122, 124, 125, 126, 130, 1 3 1 , 132, 134, Rosetti, Lascăr, deputat în Adunarea Elec
135, 137, 138, 139, 142, 145, 147, 148, tivă a Moldovei, 1 13
149, 150, 152, 153, 154, 155, 156, 165, Rosia Montană, 232
166, 168, 169, 170, 173, 175, 180, 182, t
Ro escu, organizarea „Societăţii de Frăţie"
185, 187, 188, 190, 19 1, 192, 193, 194, în anul 185 1 de către ,..., , 15
195, 196, 199, 200, 202, 204, 206, 209, Rotschild, Charles, baron de -. 148
2 12, 2 13, 2 14, 2 15, 2 18, 22 1, 225, 226, Ruge, Arnold, publicist german, 16
229, 230, 233, 234 Rumelia, 6
Rusciuk, 133, 22 1
Rusia, 3, 5, 6, 17, 18, 20, 22, 24, 25, 29,
R 36, 37, 38, 39, 40, 48, 50, 5 1 , 52, 53,
54, 58, 59, 63, 68, 69, 70, 75, 76, 77,
78, 79, 80, 8 1, 84, 86, 90, 98, lO I, 1 10,
Rabinovici, Şmul, H l 1 17, 12 1 , 130, 132, 137, 14 1, 148, 154,
Radu I (�egru) , domn al Ţării Româneşti, 160, 1 6 1 , 163, 166, 167, 172, 179, 185,
72 190, 193, 194, 195, 196, 20 I , 204, 208,
Rallet, Dimitrie, membru în Comitetul 2 12, 2 15, 2 17, 220, 22 1 , 224, 225, 228,
Unionist de la Iaşi, deputat în Adunarea 230
ad-hoc, 72 Russel, John Lordul -. prim-ministru pleni
Rechberg und Rothenliiwen, Johann Bern potenţiar al Marii Britanii la Conferinţa
hardt, conte von -. ministru al aface de la Viena ( 1855), 18, 72 ; ,..., ministru
rilor externe al Austriei, 17 1 , 172, 179, secretar de stat pentru afaceri străine,
186, 195, 202, 2 10, 2 12, 2 15 84. 174, 176, 177, 192, 197, 198
Redcliffe, v. Stratford de ,..., Ri.işdi Mehmed paşa, mare vizir, 233, 234
Regulamentul organic, 6, 17, 18, 27, 72,
79, 98, 105, 106, 1 16, 1 18, 12 1, 137, 139,
s
143, 15 1
„Republica Română", ziar 13, 15
„La R�ublique", ziar (Paris), 16
Reşid paşa, 77 Sadik paşa (Czajkowski), general polonez în
Reşid paşa, Mustafa, mare vizir, 42, 45, 48 serviciul Porţii otomane, 14 1
Reuss, Heinrich VII, prinţul ,...,, secretar la Saint-Sauveur, loc„ 172
Legaţia Prusiei din Paris, 187 Salamandra, curier al Franţei de la Constan
Revoluţia de la 1848, ,_,
în Principate, l, 2, tinopol, 152
76, 77 Salonic, 179
Richmond, staţiune balneară, 198 Samih (Sami) bei, colonel otoman, aducă
Richthofen, Emil von -, consul general al torul firmanului de învestitură a. domni
Prusiei la Iaşi, 5 ; ,_,
comisar în Comisia torului Al. I. Cuza, pentru Moldova.,
europeană a Puterilor garante, 3, 5 1 , 83 175, 176, 178
Rin, 2 16 Samos, prinţul şi prinţesa de ,_,
în anul
Rîmnic, judeţul -. 139 1864, 2 14
Roată Ion (zis şi Moş Ion Roată) , 72 Sarajevo, 229
Roboredos, Joaquim, baron de -. ministru Sardinia, 25, 40, 47, 48, 49, 5 1, 52, 54, 58,
plenipotenţiar al Portugaliei la Viena, 63, 70, 8 1, 96, 155, 158, 172, 182, 188,
46, 47, 50 190. 192, 193
Rolla, Constantin, membru în Comitetu l Sarim efendi, 18 1
Unionist de la Iaşi, deputat în Adunarea Sa·1fet ( Safvet) efendi, Mehmet Esad, comi
ad-hoc a Moldo·.rei, 72 sar al Porţii otomane în Comisia euro
Roma, 224 peană a Puterilor garante, 48, 58, 63,
Roman, oraş, 72, 2 12 ; agent consular al 69, 8 3 ; - a.mbasador la Paris, 224
Franţei la ,..., , 43 Sa·rnia, Eugenio Em„ principe di Carignano,
România, 5, 12, 15, 73, 74, 75, 83, 146, 24, 25
185, 202, 203, 207, 208, 2 15, 2 16, 2 17, Sărăţica, 24
22 1 , 224, 229, 230, 23 1 , 232 Schleinitz, Alexander, baron von ,...,, mini
„România viitoare", broşură apărută la stru al a.facerilor externe al Prusiei, 154,
Paris, lO 156, 185, 187, 189, 190, 19 l, 192
659
Schleswig, ducat, 2 16 Suedia., prinţ din ,..., pentru Principate, 70
Schoenbrunn, palatul ,..., , 59 Suez, cana.I, 179
Schiitte, feldmareşal austriac, comandant de Suleima.n paşa., comisar otoman, conduce
divizie din Timişoara, 8 prima. intervenţie otomană împotriva.
Schwarzenberg, Felix prinţ de ,...,, ministru revoluţiei din Ţara. Românească de la.
al afacerilor externe al Austriei, 13 1848, 7
Schwarzenberg, Karl, guvernator militar şi Sulepnikov E . , agent şi consul general al
civil al Transilvaniei, 14 Rusiei la. Bucureşti, gerant la. Iaşi, 28, 62
Schweinitz, conte de ,..., , locotenent, 8 O'Sulliva.n de Grass de Seovaud, Alphonse,
Scriban, Neofit, arhimandrit, 72 contele ,...,, trimis extraordinar si ' mi
Scutari, 179 nistru plenipotenţiar al Belgiei la. viena.,
Selim I, sultan otoman, 72, 98, 225 36, 59, 64, 65, 67, 68, 7 1 , 76, 77, 123, 167
Selim al III-iea, sultan otoman, 17 Susan, colonel în Regimentul de graniţă de
Serbia, 3, 17, 18, 70, 75, 76, 84, 102, 106, la. Pa.nciova., 2
1 10, 1 15, 125, 154, 155, 160, 168, 184, Suţu, Alexandru, desemnat de Vogoride
204, 208, 2 16, 225, 230 pentru Comisia. Europeană a. Dunării de
Serre, vicontele ,..., , ministru plenipotenţiar la. Viena., 42
al Franţei în Grecia, 16 1 Szechenyi Imre, consul la Legaţia Austriei
Sevastopol, 36, 48, 2 17 din Petersburg, 62
Seymour-Fitzgerald, membru al Parlamen
tului englez, 84
Seymour, George Hamilton, Sir ,...,, ministru
plenipotenţiar al Marii Britanii fa \"iena, ş
4 1 , 76, 77, 148
Siberia, 16 Ştefanidi, 15
Sibiu, 1 , 12, 14, 207 Ştirbei, Barbu, domnul Ţării Româneşti,
„Le Siecle", ziar (Paris), 16 deputat în Adunarea. Electivă, preten
Sighişoara, scaunul săsesc din ,...,, dent la. tron în anul 1859, 14, 20, 24,
Silistra, 133 25, 26, 35, 70, 1 18, 1 19, 123, 2 18, 220
Silvain van der Weyer, ministru plenipoten- Ştirbei, George, fiul domnitorului B. Ştirbei,
ţiar al Belgiei la Londra, 39, 58 deputat în Adunarea. Electivă, preten
Sinaia, 97 dent la. tron în anul 1859, 1 18, 139, 1-i6
Siret, loc. , 207
T
Slătineanu, Ion, ministru al cultelor şi
instrucţiunii publice, pretendent la dom
nie, 139
„Societatea de Frăţie", 15 Tahir bei, colonel, aducător al firmanului de
Sofronie Miclescu, mitropolit al Moldo·1ei, învestitură ca. domn al Ţării Româneşti
43, 72, 105 a. lui Al. I. Cuza, 177, 178
Soliman al II-iea, sultan otoman, 98, 225 Tallleyra.nd-Perigord, Charles-Angelique ba
Solnocul de Mijloc, comitatul ,...,, 1 ron de ,...,, comisar al Franţei în Comisia
Solnocul Interior, comitatul ,...,, 1 europeană a. Puterilor garante, 45, 49,
,...,
Stacklenberg, contele , 54 5 1 , 54, 56, 60, 63, 65, 69, 70, 83, 97
Stanciu, Simion, deputat în Adunarea Targioni, Eduardo, ministru plenipotenţiar
ad-hoc a. Moldovei, 72 al Regatului celor Două Sicilii, la. Con
Steriadi, Constantin, 14 stantinopol, 25, 40, 48, 52, 63, 126, 138,
Stratford de Redcliffe Lordul ,...,, ambasador 145, 153, 155, 157, 160, 163
a.I Marii Britanii la. Constantinopol, 29, Teixeira. de Sa.mpay6, Henrique, ambasador
44, 45, 48, 52, 54, 58, 6 1, 62, 64, 68, a.I Portugaliei la. Viena, 96, 1 10
76, 77 Teleki J6zsef, guvernator al Transilvaniei, 1
Sturdza., Gheorghe, membru în Comitetul Tell, Christian, membru al Guvernului pro
Unionist de la. Iaşi, deputat în Adunarea. vizoriu a.I Ţării Româneşti, 4 ; ,...,
deputat
a.d-hoc, 72 în Adunarea Electivă, 15 1
Sturdza., Grigore, prinţ, deputat în Adunarea. Tha.lot, curier francez, 10 I
Electivă a Moldovei, 69, 1 1 1, 1 12, 1 13, Therapia, loc„ 29, 16 1 , 162, 166, 168, 182,
130, 14 1 206, 209, 2 14
Sturdza, Mihail, domn al Moldovei, candi Theremin, Leon, consul al Prusiei la Iaşi,
dat la. domnie în anul 1859, 5, 53, 105, 129
1 1 1, 1 12, 1 13, 132 Thiers, Louis-Adolphe, istoric şi om politic
Sturdza., Vasile, membru în Căimăcămia francez, 76
de trei a. Moldovei, 72 Thompson, ! I
Stuttgart, 64, 67, 68, 70, 78 Thomrenel, Edouard-Antoine, ambasador al
Suceava, 207 Franţei la Constantinopol, 28, 29, 35,
660
39, 40, 42, 43, 48, 52, 54, 55, 56, 57, .58, 1 14, 1 18, 120, 12 1 , 123, 124, 125, 126,
59, 64, 66, 68, 69, 77, 8 1 , 84, 87, 89, 97, 128, 130, 13 1, 132, 134, 137, 138, 142,
1 1 1, 1 12, 145, 157, 199 ; ,....,
ministru al 145, 149, 15 1, 152, 153, 154, 155, 1.56,
afacerilor externe, 182, 183, 189, 196, 157, 160, 16 1, 162, 163, 164, 165, 166,
20 1 167, 168, 169, 17 1 , 172, 175, 178, 179,
Thun, general maior austriac, 8 182, 184, 187, 188, 189, 190, 19 1, 192,
Ticino (Tessin) riu, victoria lui Napoleon al 193, 196, 197, 198, 200, 20 1, 202, 203,
Iii-lea de la """'• 168 204, 206, 208, 209, 2 1 1, 2 12, 2 13, 2 14,
Tillos, Henri, agent politic şi consul general 2 1.5, 2 16, 2 17, 2 18, 220, 22 1, 222, 223,
al Franţei la Bucureşti, 183, 19.5, 199, 224, 225, 226, 228, 229, 230, 2 3 1 , 233,
203, 204, 208, 220 234
„Times", ziar (Londra), .58, 8 1 Turda, comitatul """'• 1
Timiş, comitatul """'• 207 Tiirr Istvan, general ungur, 208
Timişoara, 33, 15
Timoni, Kasimir, agent al Austriei pentru
Principate cu reşedinţa la Bucureşti,
1, 4, 7 Ţ
Tismana, mănăstirea """'•97
Tîrgu Mureş, 1 Ţara Românească (Muntenia, Valahia) ,
Tîrnava, ,...., Mare şi Mică, rîu, informaţii de passim
pe """' • 12
Tolstoi, Ivan, adjunct al ministrului afaceri-
lor externe al Rusiei, 23 u
Torino (Turin), 39, 168, 190, 193, 208, 2 10
Toscana, 172 Ungaria, .5, 9, 15, 16, 47, .59, 72, 75, 1.58,
Transilvania, 3, .5, 6, 7, 8, 9, 10, 1 1 , 12, 159, 182, 185, 208, 2 19
13, 15, 48, 1 15, 139, 1.58, 1.59, 184, 199, Unirea (Unirea Principatelor, Unirea Princi
205, 207, 208, 2 19, 232 patelor Dunărene) , passim
Tratat franco-austro-englez ( 18.56, aprilie 1.5) Urquhart, 1 1
privind garantarea „independenţei şi in
tegrităţii Imperiului otoman", 22
Tratatul de pace de la Adrianopol ( 1829) , V
6, 17, 72, 76, 79, 202, 225
Tratatul de pace de la Bucureşti ( 18 12) , 6
Vanloo, Auguste, gerant la Legaţia Belgie
Tratatul de pace de la Kuciuk-Kainargi din Petersburg, 193, 194, 196
( 1774) , 70 Vasile Lupu, domn al Moldovei, 72
Tratatul de pace de la Paris ( 1856) , 2 1, 22, Vattel, 83
25, 27, 29, 4 1, 48, 49, .5 1, 52, 54, 58, 6 1, Văleanu, director în Ministerul de Interne,
62, 68, 70, 7 1, 72, 74, 75, 76, 79, 8 1, 151
82, 83, 85, 86, 87, 88, 9 1, 98, 102, 103, Vârnav, Grigorie, A . , deputat î n Divanul
1 10, 1 1 1, 124, 126, 13 1, 139, 152, 153, ad-hoc al Moldovei, 72
154, 156, 163, 167, 189, 190, 204, 2 12, Veneţia, 25, 1 10, 2 10
2 14, 2 17, 226, 233, 234 Victor Emmanuel II, rege al Sardiniei şi
Tratatul de pace de la Praga ( 1866) , 232 Italiei, 190, 193
Tratatul de pace de la Viena ( 1864) , 2 16 Victoria, regina Marii Britanii, 37, 59, 62,
Trauenringen, Adolf Leurs, comandant al 98, 10 1 , 108, 152
Regimentului 9 Jandarmerie din Timi Vidin, 133
şoara, 1 15 Viena, 9, 10, 15, 17, 19, 23, 27, 3 1, 32, 35,
Triest, 59 46, 47, 48, 49, 50, 54, 59, 64, 67, 68,
Tuileries, 189 7 1, 76, 77, 82, 86, 88, 92, 93, 94, 95, 96,
1 10, 123, 148, 154, 167, 172, 179, 183,
Tunis, 2 16 190, 193, 196, 202, 205, 208, 2 12, 2 17,
Turcia (Imperiul otoman şi turc, Înalta 229, 232
Poartă, Poarta, Poarta otomană, Puterea Vilain XIIII, Charles, ministru al afacerilor
suzerană), 6, 15, 17, 18, 19, 20, 2 1, 2Z, externe al Belgiei, 20, 24, 26, 29, 36,
23, 24, 25, 29, 35, 37, 39, 40, 46, 42, 39, 58, .59, 70, 7 1, 75
44, 45, 48, 49, 52, 53, 54, 55, .5 1 , 57,
58, 60, 62, 63, 64, 66, 68, 69, 70, 7 1 , 72, Villafranca, armistiţiul franco-austriac de
73, 74, 75, 76, 79, 80, 8 1 , 82, 83, 84, la """'• 172
85, 86, 87, 88, 89, 9 1, 94, 98, 99, 100, Villamarina Salvatore, v. Pes di Villa
10 1, 102, 103, 105, 106, 108, 1 10, 1 1 1, marina
661
Vlădoianu, Barbu, general, spătarul -. 139 152, 156, 1.59. 16 1, 162, 166, 168, 169,
Vogoride-Conache, :N"icolae, caimacam al 170, 1 7 1 , 172, 175, 178, 180, 225
Moldovei, 42, 43, 44, 48, 52, 54, 57, \Verbitzky, N„ v. Murad bei
58, 63, 64, 66, 87, 89 \\"erner, subsecretar de stat la Ministerul
Voivodina, 184 Afacerilor Externe al Austriei, 15, 19
„La voix du proscrit", ziar (Paris), 16 \\"essenberg-Ampringen, Johann Philipp, ba
Vri�re, Adolphe, baron de -. ministru al ron von ,..., , ministru al afacerilor externe
afacerilor externe al Belgiei, 76, 77, 1 19, al Austriei, 7
123, 125, 144, 1.50, 167, 188, 194; 196 \Yestmoreland, John-Fane, Lord ,..., , mi
nistru plenipotenţiar al :\!arii Britanii la
Conferinţa de la Viena ( 18.55), 18, 72
w \\'ildenbruch, Ludwig von ,..., , general-maior,
ministru plenipotenţiar al Prusiei la
Constantinopol, 48, 52, 56
Walewski, Alexandre-Florian-Joseph Colon
na contele ,..., , ministru al afacerilor Wilhelm I, rege al Prusiei, 228
externe al Franţei, prim-ministru pleni
potenţiar la Congresul de la Paris ( 1856)
şi la Conferinţa din 1858, 2 1 , 22, 28, 32, z
38, 39, 42, 43, 49, 5 1, 54, 55, .56, 57, 59,
6 1, 62, 68, 72, 78, 80, 8 1, 82, 85, 86,
Zeldiş (Zoldes), v. Iacobini
88, 90,' 9 1 , 96, 98, 99, 100, 1 0 1 , 103,
105, 106, 12 1, 123, 124, 127, 1 3 1 , 134, Zemun (Zimony), 1 10
13.5, 136, 137, 139, 142, 146, 147, 15 1, Zimbru, 8
Redactor : CORINA BUŞE
Tehnoredactor : ŞTEFANIA MIHAI
Coli de tipar : 46, 75 pag. planşe 8
Bun de tipar 12 I 1 984
Au mai colaborat :
I SABELA POPOVICI
LA URA MĂRGINEANU
VIORICA OANCEA
VIORICA GRAMATOPOL
IOANA BR ĂNDUŞ
Tiparul executat sub comandjl

nr. 783 la
Intreprinderea poligrafică
.13 Decembrie 1918",
str. Grigore Alexandrescu nr. 89-9T
Bucureşti,
Republica Socialistă România

Romanii 1859 Unirea Principatelor Romane Texte Straine - Vol I - 1984

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Romanii 1859 Unirea Principatelor Romane Texte Straine - Vol I - 1984

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.ro / http://arhivelenationale.

VASILE ARIMIA IELIŢA GĂMULESCU

TUDOR BUCUR ELENA MOISUC

EUGENIA CIOCA!li EMILIA POŞTĂRIŢĂ

VALENTINA COSTAKE CONSTANTIN VLAD

_\u mai colaborat:

:Mircea Paicu, Eleonora Rădulescu, Sabina Spermezan, Valeriu V eliman,

UNIREA PRINCIPATELOR ROMÂNE

L'Union des Principautes Ro umaines dans la conscience e uropeen n e

:(}61.e.zi;ueime PyMbIBCKHX .KwaKecTe e esponeiicKoM co1HaKtt:

Die Verein.igung der Rumanischen FUI"stentiimer in de m europaischen

Notă asupra \'olumului . . • . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . VII

Volumul cuprinde 234 documente referitoare la pregătirea, înfăptuirea

Temă de largă complexitate, generoasa m fapte şi idei, Unirea din

1 Nicolae Ceauşescu, Expunere la Adunarea festivă consacrată sărbătoririi a 65 de ani

6 Istoria Diplomaţiei, Bucureşti, 1947, volumul li, p. 178.

s Voi. II, p. 379.

versă a avut loc înainte ca poporul să-şi fi manifestat dorinţa în legătură cu

12 Volumul II, p. 389.

William Miller scria că „Doctrina naţionalităţilor s-a răspîndit în toat ă

15 Volumul II, p. 230.

şi din amîndouă Principat ele".

trebuie atins - despre o independenţă completă sub un prinţ străin, german

în rîndul populaţiei din cele două provincii tendinţa

3 1 Volumul I, doc. nr. 128.

35 Volumul I , doc. nr. 17.

40 Volumul II, p. 362.

4 2 Volumul I , doc. n r. -12.

50 Volumul I, doc. nr. 139.

&7 Volumul I, doc. nr. 139.

e: Volumul I, doc. nr. 51.

85 Volumul I, doc. nr. 1 0 1.

72 Volumul I, doc. nr. 1 13 ; Volumul li, pp. H 1 , I. '2 - 164.

78 Volumul I, doc. nr. 149.

83 Volumul I, doc. nr. 25.

90 Volumul I, doc. nr. 190.

s4 Volumul I, doc, nr. 12, 82

4 Voi. I , Doc. Xo. 6.

B State Archives, Bucharest, Microfilms France, reel 70, frames 33 1 - 35 1.

at Constantinople to his Foreign Mini"ster - was the consequence of „the vi·si"ble

14 Voi. I, Doc. No. 190.

15• Voi. I I , pp. 20 - 24 ; 64 - 68 ; 69 - 8 5 ; 9 1 - L L 8 ; 239 - 3 4 8 ; 3 7 7 - 386 ;

1 1848 martie 22/aprilie 3, Cluj. Raportul guvernatorului Transilvaniei,

24 1856 iunie 21 /iulie 3, Constantinopol. Raportul lui B. van Coelebrocck

44 1857 martie JO/aprilie 1 1, Bucureşti. Raportul lui H. L. Bulwer către

4 5 1857 aprilie 2/14, Londra. Telegrama lui J. H. Clarrndcn către H. L. Bul­

46 1857 aprilie 10/22, Viena. Raportul ambasadorului portughez la Viena,

1 5 1 1859 februarie 17/martie 1, Bucureşti. Raportul lui L. Beclard către

1848 Marek 22/April 3, Cluj. Dispatch by the Govemor of Transylvania,

21 1856 Jlarch 18/30, Paris. Extract from 1 h e Treaty of Peace concluded

to L C:uafa, D i r e c : o r in i hc �Iinistry of Externa! Affcârs of t he Kingdom

27 1856 A ugust 30/Scptcmber 1 7 , T 'icn 11 a . R epor t by B.iLbin t o thc :\Iini::-­

1 03 1858 December 22/ 1859 January 3, Jassy. Report by V. Place to Al.

2 1 4 1864 May 10/22, Therapia. Report by L. Moustier to Ed. Drouyn de

2 1 7 1865 October 9/2 1, Bucharest. Confidential letter of Prince Al. I. Cuz a

2 1 8 1865 October 22/Sovember3, Constantinople. Report by A. Prokesch to

220 1865 November 20/December 2, Paris. Report by R. Metternich to A. Mens­

22 1 1866 February 16/28, Constantinople. Report by the diplomatic repre­

222 1866 March 1 /13, Paris. Cablc sent by R. Metternich to A. Mensdorff,

223 1866 March 2/14, Constantinople. Report by A. Prokesch to A. Mens­

224 1866 March 8/20, Paris. Report by R. Metternich to A. Mensdorff, on

1 848 martie 22/aprilie 3, Cluj . Raportul guvernatorului Transilvaniei, Teleki

SEINE EXCELLENZ der hierlandiger komandierende General, Anton

4 5 1857 aprilie 2/14, Londra. Telegrama lui J. H. Clarrndcn către H. L. Bul

27 1856 A ugust 30/Scptcmber 1 7 , T 'icn 11 a . R epor t by B.iLbin t o thc :\Iini::-

220 1865 November 20/December 2, Paris. Report by R. Metternich to A. Mens

22 1 1866 February 16/28, Constantinople. Report by the diplomatic repre

223 1866 March 2/14, Constantinople. Report by A. Prokesch to A. Mens

1 848 iulie 3 1 /august 1 2, Paris. Adresă a ambasadorului rus la Paris, N. Kise

Situaţia Principatelor Dunărene, unde o minoritate turbulentă ame

1 Despre vizita consulului general al Marii Britanii , Colquhoun, la Locotenenţă, ple

1 850 decembrie 1 5/27, Viena. Instrucţiuni adresate comand antului Voivo

< 1 850) . Memoriul intitulat „Emigraţia politică in Orient", cu referiri la obiec

[ ] 1. NT POATE fi trecut c u ,-ederea faptul că şi populaţia româ

n ească se vede înşelată .acum în multe din aşteptările şi n emăsuratele promi

Pe aici lucrurile se încurcă din zi în zi. l\Ii-e teamă că, de nu se va resta