Domnitori

şi voievozi

ŞTEFAN S. GOROVEI

PETRU
RAREŞ
DOMNITORI
ŞI VOIEVOZI
 ŞTEFAN S. GOROVEI

PETRU RARES 9

( 1527 — 1538 ; 1541 — 1546)

EDITURA MILITARĂ
BUCUREŞTI — 1982
Coperta: ST1HI BOGDAN
 CUVÎNT ÎNAINTE

în tre m arii dom nitori pe care neam ul M u-

şatinilor i-a dat M oldovei m edievale vrem e de
două secole, P etru vodă Rareş ocupă u n loc
deosebit. El a fo st u nul din m arii principi şi
conducători ai poporului rom ân din veacul
al X V I-lea , cel m ai vrednic dintre urm aşii lui
Ş tefa n cel Mare, al cărui program politic l-a
continuat şi dezvoltat. U ltim ul din şirul m a ­
rilor M uşatini, P etru Rareş se defineşte ca o
personalitate distinctă prin calităţile sale şi
prin realism ul său politic. Prin acţiunile pe
care le-a întreprins p en tru a se apropia cît
mai m u lt de Transilvania, P etru Rareş poate
fi apreciat ca un precursor al lui M ihai V i­
teazul. Prezenţa acestui principe rom ân în
destinele principatului românesc intracarpatic
a fost de natură să sporească interesul Europei
p entru poporul care a fă cu t din spaţiul vechii
Dacii adevărată stavilă în calea oştilor S e ­
m ilunii. în acţiunile duse îm potriva expansiu­
nii turceşti, rom ânii de pe cele două versante

o
 ale Car palilor s-ciu găsit, încă o dală, a lă tu r i;
încă o clată s-a p u tu t constata deplina lor
identitate — pe care, dealtm interi, nu o va
putea anula ori m odifica niciodată în d elu n ­
gata lor vieţuire în u n ităţi statale diferite,
pînă la reunirea în m arginile u n u i stat na­
ţional unitar.
Strădania de a asigura ţării sale libertatea
şi independenţa deplină, în condiţii interna­
ţionale cu totul neprielnice, dar în m ijlocul
cărora a ş tiu t să păstreze orientarea cea mai
potrivită, îl desem nează pe P etru vodă Rareş
ca unul din conducătorii de fru n te ai popo­
rului rom ân în lupta sa p en tru o existenţă
liberă şi neatîrnată. „în cartea de aur a ţării
— arăta tovarăşul Nicolae Ceauşescu — au
rămas nem uritori m arii conducători de oşti ca
Mircea cel B ătrin, Vlacl Ţepeş, Ioan de H une­
doara, loan Vodă cel V iteaz, Ş tefa n cel
Mare, P etru Rareş, M ihai V iteazul şi atîţia
alţii“.
îm prejurările alegerii sale ca dom n, fe rm i­
tatea şi iscusinţa cu care şi-a condus ţara,
neobosita sa strădanie de a organiza rezistenţa
în faţa agresiunii otomane, curajul de a fi în ­
cercat să se ridice îm potriva celui m ai p u te r ­
nic dintre suveranii vrem ii sale, sultanul So-
lim an M agnificul, tem eiurile că a a vu t con­
ştiinţa unităţii dacice a celor trei ţări rom â­
neşti ■ — Moldova, Ţara Românească şi Tran­
silvania — , condiţiile dramatice în care a pier­
d u t tronul, p en tru a-l redobîndi în îm prejurări
nu m ai p u ţin dramatice — toate acestea fac

6
clin el u n clemn urm aş al lui Ş tefa n cel Mare
şi u n precursor al lui M ihai V iteazul.
M ărturisind aici dragostea cu care m -am
îndreptat spre dom nia lui P etru Rareş, p e n ­
tru a o înţelege şi apoi a o înfăţişa în aceste
pagini, adaug că am a v u t în vedere în p ri­
m u l rînd să explic ce a fost, cum a fo st şi de
ce a f o s t ; o seamă de observaţii, precizări şi
interpretări noi s-au im pus de la sine, prin
adunarea m aterialului docum entar şi p ă tru n ­
derea lui. Ori de cîte ori a fo st posibil, am
fă cu t loc textelo r contem porane, reproducînd
pasaje din scrisorile redactate sub dictarea
dom nului ori din rapoartele diplom atice care
i-au consem nat cuvintele, în tru cît din ele se
conturează lim pede personalitatea celui care
a cîrm uit M oldova, în tim p u ri aşa de tulburi,
vrem e de aproape două decenii.
P reţu it ca toţi m arii bărbaţi ai ţării, v iu în
conştiinţa neam ului, P etru Rareş este una din
efigiile noastre. Dom nia sa — una dintre cele
m ai însem nate ale M uşatinilor, dar, cu sigu­
ranţă, cea m ai dramatică dintre ele —- oferă
nu num ai subiecte de cercetare istorică, dar şi
subiecte p en tru creaţii artistice ; în oraşe le­
gate de am intirea sa — Iaşi, Suceava, Piatra
N eam ţ ■—■ i s-au ridicat m onum ente ; B. Şt.
Delavrancea şi Horia Lovinescu i-au dedicat
piese de teatru.
O ferind iubitorilor de istorie românească
paginile care urm ează, am dorit să aduc un
prinos de iubire trecutului nostru, care îm i
este scum p n u p en tru că e m are ori frum os,

7
ci p en tru că e al nostru. Ţelul îm i va fi de două
ori îndeplinit dacă voi fi reuşit să aduc şi o
contribuţie la m ai buna cunoaştere şi în ţele­
gere a acestei m ari personalităţi a Evului
nostru de Mijloc.
Iaşi, 4 mai 1982
 Capitolul I

„DE MULT AŞTEPTAM EU

UNA CA ACEASTA..

La sfîrşitu l deceniului trei al secolului

al XV I-lea, ţările rom âne, Moldova, T ransil­
vania şi Ţ ara Rom ânească, se aflau în faţa
unor situ aţii deosebit de complexe. Pe plan in ­
tern se înregistrează pe lîngă o instabilitate
accentuată a dom niei ca in stitu ţie şi o creş­
tere a exploatării ţărănim ii de către feudali,
tocm ai d atorită slăbiciunilor m anifestate de
pu terea centrală faţă de m arii stăpînitori de
păm înturi. Pe plan extern, victoria oştilor
otom ane, de la Mohăcs, din 1526, dusese la
prăbuşirea statu lu i feudal m aghiar şi la creş­
terea pericolului otom an p e n tru ţările rom âne.
M oldova s-a văzut astfel pusă în faţa unui
fap t care putea deveni extrem de periculos
p en tru suveranitatea sa : existenţa în partea
de vest a hotarelor sale a unor im portante g ru ­
pări inam ice, conjugată cu un posibil atac şi
dinspre est a unor forţe ale aceluiaşi Im periu
otom an.

9
 In atari condiţii, venirea lui P e tru Rareş pe
tro n u l M oldovei a constituit un m om ent deo­
sebit p e n tru toate cele tre i ţă ri rom âneşti.
La 14 ianuarie 1527, doborît de o boală sau
de otrava stre c u ra tă de m ina doam nei sale,
se stingea, în cetatea H otinului, principele
M oldovei Ş tefan al IV -lea eel T înăr, cunoscut
cu num ele m îngîietor de Ş tefăniţă vodă
(1517— 1527). Revenea acum boierim ii s a rc in a .
alegerii unui nou cap al ţării, d in dinastia în­
tem eiată, la m ijlocul veacului al X lV -lea, de
Bogdan I (1363— 1367) 1. S e vor fi trecut,
atunci, în revistă toţi acei care, conform dati-
nelor s tră v e c h i12, puteau candida la domnie,
„că, pre obiceiul ţării, n u să cădiia altuia
dom niia, fără carile nu vrea fi săm înţă de
dom nu“ (letopiseţul lui G rigore Ureche)- Din
căsătoria cu Stana, fiica lui Neagoe vodă Ba-
sarab, Ş tefăniţă n u avusese copii ; îi răm îneau,
totuşi, pe urm ă-i, un prunc sau doi, de 4— 5
ani, am bii nelegitim i, d in tre care, peste 45 de
ani, unul va înscrie o pagină glorioasă în is­
toria ţării : Ioan vodă cel C um plit (1572—
1574). Din ceilalţi trei fii ai lui, Bogdan
al III-lea (1504— 1517), şi fra ţi ai lui Ştefăniţă,
m ai tră ia unul singur Pătraşco, prea m ic ca
să i se dea dom nia. Undeva, departe, la ţin u ­
tu l Lăpuşnei, necunoscut încă, m ai trăia, sub

1 Cf. Ştefan S. Gorovei, Dragoş şi Bogdan, întemeie­

torul Moldovei, Bucureşti, 1973 ; idem. Muşatinii, Bucu­
reşti, 1976, p. 23—26.
2 Idem, Muşatinii, p. S—20 (succesiunea la tron, con­
diţiile pentru admiterea Ia succesiune, alegerea, încorona­
rea, însemnele puterii).

10
aceeaşi pecete a nelegitim ităţii, un a lt băiat,
de vreo 12 ani, to t al lui Bogdan al III-lea,
n um it P e tru : viito ru l A lexandru Lăpuşneanu.
Dar nu d in tre aceşti copii p u tea fi ales noul
dom n al M oldovei în acele îm p re ju rări de
m are încordare europeană.
La Istanbul, aştepta, de m ult, în tr-o dre-
gătorie la c u rte a padişahului de Rum — cum
se in titu la u sultanii, ca p e n tru a sublinia apă­
sat caracterul lo r de m oştenitori legitim i ai
vechilor îm păraţi rom ani (bizantini) — un ne­
pot al lui Ş tefan cel M are, fiu al lu i A lexan­
dru (m. 1496), n u m it tot Ş tefan (viitorul Şte-
fan Lăcustă) ; otom anii încercaseră, zadarnic,
să-l aşeze pe tro n u l M oldovei în iulie 1504
(vor reuşi abia în 1538). In Polonia, frăm în ta
gînlduri de dom nie m oldovenească, tot de la
1504, un A lexandru, nepot de fiu al lui P e tru
vodă Aron, vrăjm aşul lui Ş tefan cel M are şi
ucigaşul tatălu i acestuia, Bogdan al II-lea
(1449— 1451) ; îşi încercase norocul în 1505,
şi în 1523, îl va încerca din nou p rin 1535 şi
va reuşi — p e n tru cîteva săptăm îni ■ — în
1540. D ar acum, în 1527, nici unul din aceştia
doi nu putea fi chem at să p reia succesiunea
lui Ş tefăniţă vodă ; se vor fi gîndit boierii că
un dom n ales în asem enea condiţii putea
aduce, du p ă el, înd ato rarea în tregii ţă ri faţă
de una sau alta din cele două p u teri vecine.
A legerea boierilor a căzut asupra unui fiu
nelegitim al lui Ş tefan cel Mare. Cum s-a
ajuns la această opţiune1? D upă inform aţii lă ­
sate de G rigore Ureche în L etopiseţul său ■ —
însuşi Ştefăniţă, fiind „bolnav la Hotin, au

11
 lăsat cuvîntu, ca de să va săvirşi el, să nu
puie pre altul la domnie, ci pre P ă tru M ăjariul,
ce l-a u poreclit Rareş, dipre num ele m uierii
ce a u fost după alt bărbat, tîrgoveţ din H îr-
lău, de l-au chiem at Rareş. Aşa, pre P ătru
aflîndu-1 şi adeverindu-1 că ieste de [d in ] osul
lui Ştefan vodă [cel M are], cu toţii l-au ridi-
catu dom nu“. M ăjar 3 însem na pescar, m ăji se
num eau căruţele speciale p e n tru cărat peştele.
Aceeaşi ocupaţie a alesului din 1527 a con­
sem nat-o şi D im itrie C antem ir, în Descrierea
M oldovei, adăugind, însă, am ănuntul că, in
m om entul deschiderii succesiunii lui Şlefăm fe,
m am a lui P e tru a fost aceea care s-a p re­
zentat în faţa boierilor a rătin d u -le „un hrisov
al lui Ştefan cel M are, p rin care pe ea o
declarase scutită de dări şi pe fiul ei îl recu­
noscuse d rep t copilul lui ; p rin aceasta, i-a
m in u n at aşa de tare [pe boieri], îneît, fără
vreo altă consfătuire, au ales dom n pe acest
P etru , ca fiind fiul dom nitorului lo r“.
La începutul veacului al X V III-lea, croni­
carul Ioan Neculce a inserat, în tre celebrele
sale O samă de cuvinte care-i preced cro­
nica, şi o tra d iţie despre îm p reju rările aducerii
lui P e tru R areş în fru n tea Moldovei. Pagina
aceasta d in viaţa lu i R areş şi din istoria Mol­
dovei m erită reprodusă aşa cum a scris-o cel
care a cules-o din gura povestitorului ano­
nim : «Cînd au pus ţa ra întăi dom nu pre
P etru-vodă Rareş, el nu era acasă, ce să tîm -
3 In secolele X V I—XVII, în Moldova sînt atestate
două familii boiereşti cu nume apropiate : Minja (în ţi­
nuturile Cîrligătura şi Vaslui) şi Ma)c (în ţinutul Neamţ).

12
plase cu m ăjile lui la G alaţi, la peşte. Şi au
trim is boierii şi m itropolitul haine scum pe
dom neşti şi carătă dom nească cu slujitori,
unde l-a ri întim pina, să-l aducă num ai în
grabă la scaun, să-l puie domnu. Deci el, în -
torcîndu-să de la G ălaţi, au fost agiunsu la
Docolina, de au m as acolo cu dzece cară, cîte
cu şase boi carul, pline de peşte. Şi piste
noapte au visat un vis, precum dealul cel di
cee p a rte de B îrlad şi dealul cel di-ncoaci era
de aur, cu dum brăvi c u totul. Şi to t sălta,
giuca şi să pleca, să închina lui Rareş. Şi deş-
teptîndu-să din som nu dim ineaţa, au spus vi­
sul argaţilor săi, celor ce era la cară. Iar a r­
gaţii au dzis : „Bun vis ai visat, giupîne ; că
cum om sosi la Iaşi şi la Suceavă, cum om
vinde peştile to t“- Şi au şi îngiugat carăle di­
m ineaţa şi au purces P etru-vodă înaintea ca-
rălor. Şi cînd s-au pogorît în vadul Docolinii,
l-au şi în tîm p in at gloata. Şi au încep u t a i
să închina şi a-1 îm brăca cu haine dom neşti.
Iar el s-au zîm bit a rîde şi au dzis că „de
m u lt aşteptam eu una ca aceasta să vie“. Şi
cînd au purces de acolo, argaţii lui au dzis :
„Dară noi ce-om face, Doamne, cu carăle cu
peştile ?“. Iar el au dzis : „Să fie carăle cu
peşte, cu boi cu tot, a voastre. Şi viniţi după
m ine, să vă fac cărţi de scuteală, să n u daţi
nem ică în dzilele m ele“ ».
Noul domn, „chem at — cum scrie Cante-
m ir — de la negoţul cu peşte la tro n “, era,
deci, fiul lui Ştefan cel M are cu o anum e Mn-
ria (prenum ele îi este a te stat de cîteva pom el­
nice), devenită apoi soţia unui Rareş, tîrgoveţ

13
din Ilîrlău. Această M aria era — după cum
afirm ă o veche trad iţie — d in neam ul boieri­
lor C ernat, stăpîni (de la 1448) ai zonei lacu­
lui B rateş şi străm oşi, în linie directă, ai
generalului A lexandru C ernat de la 1877 ; o
cercetare efectuată de curînd pare să confirm e
această trad iţie : P e tru R areş a stăp în it şi el o
parte din m arele dom eniu al fam iliei Cernat,
în special iezere din zona B rateşului, pe care,
după ce a devenit domn, le-a d ă ru it m ănăsti­
rilo r Probota, M oldoviţa, H um or şi T a z lă u 4.
A ceastă lăm urire genealogică explică deplin
îndeletnicirea lui R areş în ain te de dom nie —
pescuitul „cu m ăjile“ şi „negoţul cu p eşte“,
care trebuie înţelese în sensul că stăpînea (sau
folosea) o în tinsă zonă piscicolă, pe care o
exploata direct, aju tat, fireşte, de num eroşi
argaţi, îm preună cu care se ocupa şi de com er­
cializarea peştelui 5.

4 Cf. „Magazin istoric", nr. 3/1977, p. 36 şi „Da-

nnbins".
5 V., în acelaşi sens, Const. C. Ginrescu, Valoarea
istorică a tradiţiilor consemnate de Ion Neculce, în voi.
Studii de folclor şi literatură, Bucureşti, 1967, p. 452—
453. Două documente otomane (din 25 ianuarie 1512 şi 15
aprilie 1520) atestă faptul că două dintre lacurile din
sudul Moldovei (din teritoriul răşluit de Poartă în 1484)
fuseseră lăsate principilor Moldovei „ca posesiune a co­
roanei (begliky ; aceasta a îngăduit profesorului N . Beldi-
ceanu să presupună că „nu este imposibil ca viitorul prin­
cipe [Petru Rareş —• n.n.] să se fi ocupat de valorificarea
pescăriilor coroanei" (N. Beldiceanu, La Moldavie otto-
mane a la fin du X lV -e siecle et au debut du X V I-e
siecle, în „Revue des Etudes Islamiques", 2/1969, p. 258,
n. 5). Ipoteza este la fel de plauzibilă ca şi cea în legătură
cu familia Cernat.

14
 Dar, p rin această lăm urire, nouă, capătă
o altă g reu ta te şi relatările lui U reche, Can-
tem ir şi Neculce şi nu-1 mai; putem urm a pe
I. U rsu, p e n tru care „legenda că [P e tru R a-
reş] a tră it ca pescar în M oldova n u e adm i­
sibilă44 *, socotind, în schim b, că viitorul domn
„şi-a p e tre cu t tin ereţea la curtea su lta n u lu i14,
unde a r fi fost trim is ca zălog de însuşi Ş tefan
cel M are. în realitate; cel care se afla acolo
e viito ru l Ş tefan Lăcustă, fiul lui A lexandru
(trim is de Ş tefan cel M are, la încheierea păcii
din 1486, probabil) şi c a re va am eninţa dom ­
nia lui R areş începând ch iar din 1527.
Cu p riv ire la viaţa lui R areş în perioada
anterioară anului 1527, s-a m ai fo rm u la t o
ipoteză, şi aceasta acreditată în unele lucrări ;
anum e, pe tem eiul unor docum ente externe,
publicate spre sfîrşitu lu i veacului trecut,
A. D. Xenopol a afirm at că R areş, în ain te de
a fi domn, ar fi p ribegit p rin ţări străine.
N -ar fi nim ic neobişnuit în tr-o asem enea
situaţie, căci atîţia alţi dom nitori şi-au pe­
trecu t viaţa, pînă au u rcat treptele tronului,
dincolo de hotarele ţării pe care aveau să o
conducă ; num ai că docum entele nu îngăduie
o asem enea ipoteză.
încă în ain te de 1510, dom nia lui Bogdan
al III-lea fusese tu lb u ra tă de un anum e P etru ,
adăpostit în Polonia. Solii m oldoveni ceruseră
cu insistenţă ex trăd area sa. „P etru, care se
num eşte pe sine fiu de voievod44, n u a fost

[. Ursii, Petru Rareş, Bucureşti, 1 9 2 \ p. 6.

15
ex trădat, ci doar trim is departe de graniţele
stăpînirilor lui Bogdan — e drept, foarte de­
parte, tocmai în cetatea M arienburg, fosta
capitală a O rdinului teutonic, în P rusia O rien­
tală, sub ale cărei ziduri luptaseră, cu atîta
succes, m oldovenii lui A lexandru cel Bun la
1422. Acest P e tru a răm as m ultă vrem e la
M arienburg : docum entele îl arată acolo la
1514, 1516, 1517, 1520 °. Dar el nu poate fi
identic cu viitorul P e tru vodă R areş şi iată
de ce : prin solia trim isă regelui Sigism und
ol Poloniei în decem brie 1527, R areş însuşi
a cerut, alături de m ulte altele, „să se taie
nările lui P etru voievod, care e in regatu 7.
Trebuie, de aceea, să răm înem , la izvoa­
rele tradiţiilor noastre : pînă la 1527, P etru
R areş a stat în ţa ră — cum se exprim ă, în ­
florit, şi cronicarul M acarie — „ascuns ca
odinioară lum ina sub obroc11 s. Intîm pinat
dom neşte la Docolina — moşie aflată (dacă
identificarea e corectă) în şesul B îrladului şi
care a fost, pînă în secolul al X V II-lea, pro­
p rietate a d o m n ie iiJ, Rareş a fost adus la 67*9

6 Cf., pentru întreaga discuţie, studiul vechi — dar

rămas valaDil — al lui G. Corioian, Petru Rareş înainte
de urcarea sa pe tron şi Petru pribeagul. Bucureşti, 1909.
7 A. Veress, Acta et epistolae relationum Transilvaniae
cum Moldavia et Valachia, Budapesta, 1914, p. 156.
s V., în acelaşi sens, Ion Toderaşcu, cap. înscăunarea,
în voi. Petru Rareş, Bucureşti, 1978, p. 51— 5.1 ; opinie
contrară la prol. C. Cinodaru, pretendenţi la tronul Mol­
dovei între anii 1501 şi 1538, în „Anuarul Institutului de
Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol", Iaşi, XIV, 1977.
9 Cf. „Revista Istorică", XXII, 19.16, p. 129.

16
Ilîrlău , unde, îndeplinind form alitatea ce­
ru tă de legile nescrise, boierii l-au ales la
20 ianuarie 1527. Avea, pe atunci, în ju r de
45 de ani. B ătrînul m itropolit Teoctist al
II-lea l-a uns dom n şi l-a încoronat, probabil
la Suceava, cîteva zile mai tîrziu. încorona­
rea a urm at, desigur, după cerem onialul cel
v e c h i10, consem nat, după am intiri încă vii în
secolul al XV II-lea, de D im itrie C antem ir.

Astfel, la 20 ian u arie 1527 M oldova a că­

p ă ta t un domn nou. D upă P e tru I M uşatinul
(1375— 1391), unul din ctitorii de ţară de la
sfîrşitul veacului al X lV -lea, după P e tru al
II-lea şi P etru al III-lea Aron care, în 1450,
alesese — în faţa năvalnicei puteri otom ane —■
soluţia politică în locul celei m ilitare, era,
acum, un nou P e tru voievod, al p atru lea ca
num e în tre principii de pînă atunci ai ţării
Moldovei.
M om entul înscăunării sale se caracteri­
zează p rin tr-o m are încordare a tît internă, cit
şi externă. A gitata dom nie a lui Ş tefăniţă
vodă răscolise profund societatea m oldove­
nească, generase adversităţi în tre principalii
factori ai conducerii treb u rilo r politice şi slă­

10 Cf. Corina Nicolescu, Le co:ironnement — „Incoro-

naţia". Contrihution â l'histoire du ceremonial roumain,
în „Revue des Etude; Si.d-list Europâcnes", 4/XIV, 1976,
p. 647— 663.

17
bise puterea ţării (la sfîrşitul anului 1527,
R areş va scrie regelui Poloniei că a găsit vis­
tieria goală, bogăţiile adunate de vechii voie­
vozi fiind cheltuite de Ştefăniţă). D upă această
d o m n ie 11 a V iforului (cum l-a caracterizat
Delavrancea), P e tru Rareş a v e n it la tron
ca un pacificator al ţării. Ales de boieri, el
va p ă stra aproape neschim bat sfatu l domnesc
al predecesorului său, găsind în el colabora­
to ri vrednici, d in tre care unii i-au răm as cre­
dincioşi pînă la m oarte. Va confirm a sau va
anula unele din confiscările d e averi ordo­
nate de Ş tefăniţă vodă, fără, însă, a m ai con­
tin u a represaliile începute de acesta. Astfel,
el se va înfăţişa supuşilor săi ca un conti­
n u a to r respectuos, p ătru n s de sp iritu l dinas­
tic (între m arii M uşatini, R areş e u n u l d in tre
cei m ai ancoraţi în trad iţiile dinastiei şi în
cultul m onarhic), dar nu lipsit de personali­
tate. Faima şi tradiţiile înaintaşilor săi el le
poartă, n u le suportă.
C alităţile sale vor avea să fie puse la în ­
cercare mai ales în dom eniul politicii externe,
care traversa, atunci, m om ente de m axim ă
încordare, m ai ales în condiţiile în care, la
29 august 1526, reg atu l ungar căzuse, sub lo­
v itu rile im periului otom an ; m oştenirea lui

11 Pentru cunoaşterea acestei domnii, v. : Horia I.

Ursii, Moldova în contextul politic european (1517— 1527),
Bucureşti, 1972 şi N . Grigoraş, Ştefan vodă cel Tinăr şi
l.uca Arbore, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheo­
logie „A. R. Xenopol", Iaşi, IX, 1972, p. 1—26.

18
era pretin să de doi candidaţi la coroana Sfîn-
tului Ştefan, fiecare cu partizanii săi ; voie­
vodul T ransilvaniei, Ioan Zâpolya (proclam at
rege în noiem brie 1526) şi arhiducele F erdi-
nand de H absburg (proclam at şi el rege, în de­
cem brie 1526), fratele îm păratului Carol Q uin-
tul, de două ori cum nat al regelui răposat : se
căsătorise cu sora lui Ludovic al II-lea, care, la
rîndu-i, luase de soţie pe sora arhiducelui.
Această căsătorie dinastică ameninţase^ Polo­
nia cu expansiunea habsburgică ; de aceea,
regele acestei ţări, Sigism und I cel B ătrîn
(1506— 1548), a încheiat în 1525 pacea cu
turcii, lipsindu-1 de ajutor, în în fru n ta rea cu
Im periul otom an, pe p ro p riu l său nepot de
frate, Ludovic al II-lea al Ungariei. In ace­
eaşi tab ără cu otom anii şi Polonia se afla şi
regele F ranţei, Francisc I, am eninţat şi el de
expansiunea habsburgică, în tru c ît F ra n ţa se
găsea acum prinsă în tre Im periul rom ano-ger-
m an (Sfîntul Im periu R om an de N aţiune G er­
m ană) şi Spania, am bele conduse de acelaşi
m onarh : Carol Q uintul. Astfel, existenţa unui
adversar comun — H absburgii — a făcut ca,
în dauna ideii de cruciadă şi în pofida u n i­
tăţii creştine a Europei (Respublica Christi-
ana) — o utopie care niciodată nu a prins
viaţă — alături de Im periul otom an să se
aşeze şi d o uă.state creştine : Polonia şi F ranţa.
E ra urm area a ceea ce istoricii num esc p rin ­
cipiul echilibrului european, afirm at cu pu­
tere în acest secol XVI, ca o reacţie la pla­

19
 n urile de dom inaţie universală ale lui Carul
Q u in tu l12.
P e fondul acestei scindări a Europei creş­
tine s-a produs dezastrul de la Mohâcs, în
urm a căruia tru p ele otom ane au ocupat ce­
tate a Buda. C ăderea U ngariei a fost o lovi­
tu ră considerabilă p e n tru sistem ul de alianţe
antiotom ane pe care se bazaseră pînă atunci
M oldova şi Ţ ara Rom ânească, dar, nu m ai p u ­
ţin, ea a atras aten ţia asupra acestor două
principate creştine, care, p rin poziţia, bogă­
ţiile şi trad iţiile lor de luptă, pu teau deveni
piloni solizi ai noului sistem care trebuia al­
c ătu it p en tru ap ărarea Europei centrale şi oc­
cidentale. Un rol de fru n te în acest sistem
urm a să revină în special Moldovei, conside­
rată, încă din vrem ea lui Ş tefan cel M are,
d rep t „poartă a c re ştin ă tă ţii11 şi „zid al U n­
gariei şi Poloniei11 şi p e care sfetnicii răposa­
tu lui rege Ludovic al II-lea o socoteau (la
1523) „fortăreaţa am belor regate". Chiar şi
regele Sigism und al Poloniei — adversar în ­
v erşu n at al dom nitorilor Bogdan al III-lea şi
Ş tefăniţă (mai apoi şi al lui Rareş, cum se va
vedea la locul potrivit) — îşi dădea seam a
că din pregătirile p e n tru noua cruciadă — la
care va dori, un m om ent num ai, să colaboreze,

12 Pentru împrejurările europene ale domniei lui Rareş,

vezi, în special : Florentina Cazan, Pob'.ica echilibrului
european in prima jumătate a secolului al XVI-lca, în
„Studii şi articole de istorie", XXI, 1973, p. 5—

20
prin încercarea (1527) de a-i îm păca pe cei
doi pretendenţi la coroana ungară — nu p u ­
tea fi exclusă Moldova, căci această ţa ră fu ­
sese dintotdeauna — el însuşi o scrisese, la
1523 — „un scut puternic" . al întregii creş­
tinătăţi îm potriva „necredincioşilor
Ce era, atunci, această ţară a M oldovei, în
care şi peste care se încrucişau atîtea in te ­
rese, către care se îndreptau şi priviri la­
come şi gînduri pline de speranţă — ne-o spune
un izvor n e p re ţu it şi de neînlocuit atunci cînd
e vorba de Moldova lui R areş : Chorographia
M oldovei (prim a ediţie la 1541, a doua la
1550), ap arţin în d unui c ă rtu ra r sas din T ran ­
silvania care a cunoscut M oldova direct, în
cursul cîtorva m isiuni diplom atice, Georg
R eicherstorffer, fost secretar al reginei M aria
a U ngariei şi apoi al regelui F erdinand de
H absburg 13.
M oldova era, în acea vrem e, o ţară care
îşi avea hotarele statornicite pe crestele C ar-
paţilor, la apus, spre ţa ra rom ânească a T ra n ­
silvaniei şi pe apa 'N istrului la răsărit, ca şi
pe vrem ea lui A lexandru cel B u n 14. G raniţa
nordică urm a o linie convenţională, în tre P ru t
şi N istru, punctele de trecere fiind localităţile
M ihalkow pe N istru şi Snyatin, aproape pe
P r u t ; această linie sep ara M oldova de pă-
m întul Pocuţiei, obiect al atîto r dispute ale
dom nilor M oldovei în secolele XV— XVI, cum

13 O ediţie la îndeinîna oricui se află în Călători străini

despre ţările r a r r m m u m m i2££—p_. 194— 70 ţ
1-1 Ibidem

îl
se va vedea şi din paginile acestei cărţi. R estul
graniţei cu Polonia e ra form at de rîu l Cere-
m uşul Alb pînă la confluenţa sa cu C erem u-
şul, apoi de acesta pînă la v ărsarea în P r u t 15.
în sud, M ilcovul era h o taru l către „l’altra
V alachia11 — Ţ ara Rom ânească ■ — statornicit,
se pare, la începutul secolului al XV-lea,
p rin tr-o convenţie încheiată de M ircea cel
B ătrîn şi A lexandru cel B un ; ieşirea la M a­
rea N eagră nu m ai exista din v ara anului
1484, cînd Baiazid al II-lea cucerise Chilia şi
C etatea Albă, anexîndu-le — îm preună cu te ­
ritoriile aferente — stăpînirilor sale. Ceea ce
fusese pînă atunci „plăm înii“ principatului
m oldav devenise o bază p e n tru incursiunile
otomane, un cap de pod p e n tru agresiuni vii­
toare. M arile oraşe po rtu are şi-au continuat
rosturile lor comerciale, de care, în tr-o anu­
m ită m ăsură, a m ai p u tu t beneficia şi Mol­
dova 16.
Ţ ara cuprinsă în tre aceste hotare şi num ită
n u num ai Moldova, dar şi Valahia (una din
m ultele dovezi ale echivalenţei acestor num e),
„e plină, din belşug, de toate bogăţiile41, fără
să lipsească „nim ic din cele care ar putea *10

15 Radu Rosetti, Graniţele Moldovei pe vremea lui

Ştefan cel Mare, în „Analele Academiei Române. Memoriile
Secţiunii Istorice", seria III, tom XV, mem. 3, p. 10.
10 Pentru cunoaşterea istoriei acestor cetăţi, de la că­
derea lor sub turci (inclusiv cucerirea), sînt fundamentale
studiile, bazate în special pe documente inedite din arhive
turceşti, reunite IîmPreun^ cu altele) în volumul Le mcnde
ottoman des Balkans (1402— 1S66), Londra, 1976.

22
folosi oam enilor14 : p ăm întul cîm piilor e
„foarte darnic în toate cele tre b u ito a re n e ­
voilor zilnice şi hranei", ţa ra fiind „cu m ult
cea m ai bogată în locuri de a rătu ră, vii şi
vite, precum şi în lacuri şi heleşteie" cu „tot
felul de peşti aleşi" ; „m unţii, înalţi, acope­
riţi cu păduri dese şi frum oase", ascund „m ine
de aur, a rg in t şi sare". Locuitorii Moldovei,
„rom ânii, sîn t o sem inţie italică ce se trage,
după cum zic ei, din vechii rom ani" (subl. ns. ;
form ula folosită de R eicherstorffer arată, fără
p u tin ţă de răstălm ăcire, că la vrem ea aceea
şi rom ânii d in M oldova aveau conştiinţa ro ­
m anităţii neam ului căruia îi aparţineau) ; de
altfel — precizează c ă rtu ra ru l sas — această
descendenţă „este în tă rită de fap tu l că vor­
birea rom ană m ai dăinuie încă la acest neam "
care, „eu un p ort aproape ca al străb u n ilo r
săi, purcede după d atin a şi rîn d u iala aces­
tora".
M oldova are o viaţă orăşenească dezvoltată
— R eicherstorffer enum eră 12 „cetăţi şi
oraşe", adăugind că m ai sîn t şi altele, şi ei
îi corespunde o viaţă economică intensă (cu­
noscută m ai ales din alte iz v o a re 17), p en tru
care se folosesc m onede de a u r u ngureşti şi
turceşti ; bogăţia ţării îngăduie m oldovenilor
să n u prim ească „nici un fel de m onedă pe
care n u o cunosc". D ealtm interi, e de obser­
v at că în cursul dom niei sale, P e tru R areş nu
a b ă tu t m onedă proprie, ceea ce arată că mo­

17 Cf C. Cihodaru, Politica internă, în voi. Petru

Rareş, Bucureşti, 1978, p. 60—67.

23
 nedele străine, solide, se aflau în Moldova in
can tităţi suficiente, ca şi m oneda m ăruntă, di­
vizionară, a tît de necesară m icului comerţ.
In scrierea sa, R eicherstorffer a stre c u ra t şi
câteva am ănunte referitoare la ceea ce s-ar
num i sta tu tu l juridic internaţional al Mol­
dovei — el venise în această ţa ră ca re p re ­
zen tan t al unuia dintre regii U ngariei, F er-
dinand de I-Iabsburg, aşa încît form ulările
sale sînt m enite să trezească interesul a rh i­
ducelui şi să-l aju te în susţinerea pretenţiilor
sale, dar, nu m ai puţin, să-i ofere şi o ju sti­
ficare a tra ta tu lu i pe care urm a să-l încheie
cu P e tru Rareş. „Dom nul M oldovei — scrie
c ă rtu ra ru l sas — a fost odinioară legat p rin
ju ră m în t de regii U ngariei14, dar m ai apoi
M oldova (ca şi Ţ ara Rom ânească) au căztit
sub suzeranitate otom ană — , „spre m area pa­
gubă a c re ştin ă tă ţii11. în fiecare an, dom nul
M oldovei trebuie să trim ită „sultanului tu r ­
cilor, p e n tru a-şi feri ţa ra sa de năvălirea lui44,
un trib u t compus din 500 de cai d in tre „cei
m ai de soi şi m ai ageri [...], 300 de şoimi
d intre cei mai aleşi, precum şi o nespus de
m are sum ă de galbeni14, R eicherstorffer su r­
prinde, în esenţă, situ aţia exactă a Moldovei,
poziţia sa faţă de Im periul Sem ilunii, caracte­
ru l vasalităţii şi sensul corect al trib u tu lu i.
T rebuie rea m in tit — p en tru a înţelege u lte ­
rioarele desfăşurări — că M oldova acceptase,
în 1455— 1456, în urm a u nui drastic u ltim a­
tum trim is de su ltan u l M ehmed al II-lea care
tocm ai cucerise C onstantinopolul lichidînd
ceea ce mai răm ăsese din Im periul bizantin,

24
să plătească trib u t otom anilor p en tru a-şi păzi
in teg ritatea hotarelor. A ceastă vasalitate nu
are nim ic de-a face cu vasalitatea cunoscută
Europei m edievale şi de care ţările rom âne
nu erau stră in e ; relaţiile de suzeranitate/va-
salitate constituiau, la vrem ea aceea, un mijloc
de integrare — ca să preluăm un term en
contem poran nouă — în sistem ul relaţiilor
internaţionale, adesea foarte com plicat şi re -
gen tat de nenum ăraţi factori obiectivi, ca şi
de cei m ai bizari factori subiectivi. Moldova
fusese, la începuturile vieţii sale de stat, v a­
sală reg atu lu i m edieval m aghiar ; Bogdan I
întem eiase independenţa statu lu i care avea
să-i poarte —■în izvoarele orientale — num ele
(Bogdania), dîndu-i şi o dinastie ai cărei
m em bri erau uneori desem naţi to t cu num ele
său (şi R eicherstorffer scria despre „Petru,
voievodul Moldovei, poreclit şi Bogdan11)- La
1387, P e tru I acceptase su zeranitatea regelui
Jagello al Poloniei, p e n tru a se pune la adă­
post de presiunile regelui U ngariei şi a-şi asi­
gura v eniturile pe care i le aducea m arele
drum comercial care unea Liovul cu C etatea
Albă. V asalitatea faţă de coroana polonă de­
venise o com ponentă definitorie a politicii
externe a M oldovei şi a relaţiilor sale in te r­
naţionale ; acceptarea plăţii trib u tu lu i la
P o artă n u contravenea, în sp iritu l vrem ii, su ­
zeranităţii polone.
U riaşul efo rt în trep rin s tim p de 13 ani de
Ş tefan cel M are p en tru a scoate M oldova din
dependenţa faţă de Sem ilună nu avusese re­
zultatul dorit. Cetăţile ponto-dunărene sm ulse

25
de otom ani la 1484, neacordarea vreunui spri­
jin polon în 1485, pe care dom nul îl sperase
—• iată cadrul în care Ş tefan cel M are a
acceptat să reia plata trib u tu lu i, în 1486 ; în
acel an, el „a cedat nu sub presiunea arm elor,
ci sub anum ite condiţii11 — cum va scrie unul
din cei m ai avizaţi cunoscători ai evenim en­
telor, um anistul italian Fiiippo Buonaccorsi-
Callim achus, sfetnic al regelui Ioan A'lbert al
P o lo n ie i18. O bligaţiile dom nului Moldovei
faţă de P oartă, fixate cu acest prilej, constau
în trim ite re a anuală a unui trib u t de 4000 de
galbeni, la care se adăugau diverse daru ri şi
s e rv ic ii19; în tre daru ri, se m enţionează caii,
şoimii şi diverse soiuri de b lănuri scum pe (în
special sam ur), m ătase şi dinţi de peşte (morsă
sau ,,peştele-spadă“) ; în tre servicii, cel m ai
însem nat e ra acela de a trim ite ajutoare tru ­
pelor îm părăteşti atunci cînd acestea, aflate
în expediţii în ţin u tu ri apropiate, ar fi avut
nevoie. Trei ani m ai tîrziu, Ş tefan cel M are
a d en u n ţat vasalitatea sa faţă de coroana po­
lonă şi s-a în d re p tat spre alian ţa cu regele
M atiaş C orvinul a l Ungariei. S ta tu tu l in te r­
naţional al M oldovei fix a t de Ş tefan cel M are

18 Şerban Papacostea, Politica externă a Moldovei în

vremea lui Ştefan cel M are: puncte de reper, în „Revista
de istorie", 1/28, 1975, p. 16.
18 Cf. Ştefan S. Gorovei, Moldova în „Casa Păcii".
Pe marginea izvoarelor privind primul secol de relaţii
moldo-otomane, în „Anuarul Institutului de Istorie şi
Arheologie „A. D. Xenopol", XVII, Iaşi, 1980, p. 650
( 22 ).

26
prin actele sale din 1486 şi 1489 a fost re ­
cunoscut şi în tă rit prin tra tate le ungaro-oto-
m ane din 1503 şi 1519.
Cînd R areş a lu a t dom nia în Moldova, tr i­
b u tu l crescuse — o notiţă polonă d e pe la
1532 m enţionează cifra de 10 000 de galbeni 20 ;
şi celelalte obligaţii crescuseră sim ţitor (caii
de la 40 la 500, iar şoim ii de la 24 la 300),
dar ţa ra răm ăsese — ca şi prin cip atu l rom â­
nesc d intre C arpaţi şi D unăre — neîncorpo­
ra tă în „Casa Islam ului14, ci, păzită de d re p tu ­
rile conferite p rin tra tate , în „Casa P ăcii44.
Poziţia sa faţă de Im periul otom an era n et m ai
avantajoasă decît cea a Ţ ării Rom âneşti ; nu
e vorba num ai d e d iferen ţa de trib u t (haraci) 21
în aceeaşi vrem e, p rin cip atu l m u ntean plătea
14 000 de galbeni (1524), apoi 16 000 (1538),
„în afară de d a ru ri44 ■
— ci m ai ales de am es­
tecul pe care şi-l îngăduia P o arta în tre b u ­
rile in te rn e : în Moldova, nici un dom n încă
nu fusese im pus de P oartă, pe cînd în Ţara
Rom ânească am estecul d regătorilor otom ani
(şi nu num ai al celor de la P oartă, ci şi al
celor de la hotare) era considerabil — de atî-
tea ori brutal, chiar. Dom nia lui Ş tefan cel
M are consolidase în tr-a tîta sta tu tu l in te rn a ­
ţional a l Moldovei, încît încercările otom ane

20 Hurmuzaki-Bogdan, Documente, Supliment II, 1,

p. 66.
21 Variaţiile tributului au fost urmărite de regretatul
prof. M. Berza, H aradul Moldovei şi Ţării Româneşti
in sec. X V — X IX , în „Studii şi materiale de istorie medie“
(SM IM), II, 1957, p. 7—45.

27
de a interveni în succesiunea dom nitorilor ei
au răm as, practic, fără nici un efect. Măi
m u lt : nici u n dom n m oldovean n u m ersese
pînă atunci la P oartă p e n tru a prim i învesti­
tu ra, aşa cum m ergeau dom nii Ţ ării Rom â­
neşti ; steagul de învestire — sangeacul cu
două tu iu ri — le era trim is p rin ceauşi sau
era adus de m arele logofăt. F useseră respinse
şi o p arte din cererile — unele am eninţă­
toare — de a particip a la cam paniile oto­
m ane : Ş tefăniţă vodă şi sfetnicii săi găsiseră
m ijloacele să evite acţiunea m ilitară în T ra n ­
silvania, aşa cum o ceruse su ltan u l în 1521,
neprezentîndu-se nici în 1526 în tab ăra oto­
m ană, unde fusese chem at în vederea expedi­
ţiei care avea să se sfîrşească cu lu p ta de la
Mohăcs.
Toate acestea explică de ce m ai ales spri­
jinul dom nului M oldovei a fost căutat, înce-
pînd din 1527, de ambii regi ai U ngariei, de
ce cu vîntul lui era aştep tat cu interes şi de
ce pe acţiunea lui se punea atîta p reţ în acele
îm p reju rări a tît le tulburi.
Şi ne-am fi aşteptat, poate, ca noul domn,
aflat la vîrsta m a tu rită ţii şi n e p reg ătit anum e
p e n tru domnie, nedeprins din copilărie cu
viaţa de curte şi afacerile de stat, să se aco­
modeze greu noii sale situaţii, să şovăie în
prim ii săi paşi, să găsească anevoie calea cea
m ai potrivită rezolvării încîlcitelor problem e
politice in tern e şi externe. Nimic din toate
acestea : îl vedem pe R areş p reluînd frînele
conducerii cu ferm itate din prim ul m om ent,
conducînd treb u rile politice cu realism şi clar­

28
viziune, căutînd, p en tru rezolvarea lor, o cale
proprie, corespunzătoare şi m om entului şi
personalităţii sale — p rea adeseori, corespun­
zătoare m ai m ult personalităţii sale, care se
întrevede iute din cele dinţii, scrisori şi acţi­
uni — astfel încît, la capătul drum ului să
stea o dom nie puternică în in terio r şi n e a tîr-
narea absolută în exterior, p rin încetarea
plăţii trib u tu lu i către Poartă.

O politică ex tern ă de anvergura aceleia pe

care a desfăşurat-o P e tru R areş treb u ia susţi­
nută de o bună ordine care să dom nească în
toate „lucrurile d e n lă u n tru “, în viaţa econo­
mică şi socială, în organizarea şi adm inistrarea
statului, în rap o rtu rile d intre factorii de con­
ducere a ţării. L egătura strînsă d intre situaţia
in tern ă şi politica externă, interdependenţa
acestor două aspecte ale vieţii de stat, im ­
punea o coordonare a eforturilor ; încă din
1456, Vlad Ţepeş form ulase ideea acestei n e ­
cesităţi în cuvinte care rezum ă un adevărat
program politic : „atunci cînd un om ori
dom n e puternic şi tare, atunci poate face
pacea cum vrea ; dar cînd e fără putere, unul
m ai ta re va veni asupra lui şi va face cu
dînsul ce va voi“. Dom nia lui Ştefan cel M are
oferă, în această privinţă, exem plul cel mai
lum inos, exem plu pe care P e tru Rareş — a
cărui adm iraţie şi dragoste p e n tru gloriosul
său părin te sînt cunoscute — l-a u rm a t fără
şovăire. Nu s-au păstrat, din păcate, ştiri prea
m ulte şi prea bogate despre m ăsurile pe care,

29
odată ajuns la cîrm a Moldovei, P e tru vodă
R areş le-a lu a t p e n tru a deveni un „domn
puternic şi ta re “ ; cunoscînd, însă, firea sa
a u to rita ră şi ferm ă, se poate presupune că din
prim ul m om ent a subordonat idealului său de
luptă antiotom ană toate eforturile de organi­
zare a vieţii interne. O prezentare, cît de
sum ară, a stru c tu rilo r sccio-econom ice şi po­
litice ale M oldovei lui R a r e ş 23 — stru ctu ri
care, fireşte, n u sînt specifice doar acestei
vrem i 24 — n u poate fi lipsită, din acest punct
de vedere, nici de interes, nici de utilitate.
A ctivitatea productivă — tem elie a dezvol­
tării şi a puterii unui stat — se desfăşura în
cadrele oferite de cele două u n ită ţi ale vieţii
economice şi sociale : satul şi oraşul. Rolul
m ai însem nat revenea economiei ru rale, care
furniza produsele destinate a tît consum ului
intern, cît şi exportului. P ăm în tu l ţării — asu­
p ra căruia dom nul exercita un d rep t superior
de stăpînire (dom inium em inens), concedîndu-1
supuşilor săi p e n tru stăpînire şi folosire efec­
tivă (dom inium utile) — era încă acoperit,
în m are parte, cu păduri seculare, defrişările
vizînd a tît extinderea culturilor, cît şi în te ­
m eierea de noi sate. Toţi stăpînii — m ari sau
m ărunţi — de p ăm înturi îşi legitim au stăpî-

23 Vezi şi expunerea detaliată semnată de prof. C. Ciho-

daru (cit. supra, n. 18).
24 Rămîne valabilă prezentarea de ansamblu de acum un
sfert de veac — V. Costăchel, P. P. Panaitescu, A. Cazacu,
Viaţa feudală in Ţara Românească şi Moldova (sec. X IV —
X V II), Bucureşti, 1957,

30
 nirea cu un docum ent domnesc, emis în fa ­
voarea lor sau a unuia d in tre înaintaşii lor,
docum ent care era, în acelaşi tim p, actul lor
de nobleţe şi dovada lib ertăţii lor. în locul
nobilim ii cu titlu ri e re d ita re . din Occident,
feudalism ul ro m â n e sc 25 a creat o categorie
specială de feudali, cu stratificări desthi de
vagi, al căror titlu îl dădea num ai stăpinirea
p ă m înîm ui. Aceşti stăpîni, m ari sau mifci,
poartă num ele de boieri, term en care, in tr-o
accepţie m ai restrînsă, desem nează pe titulari)
unor funcţiuni. D ar înainte de a fi term enul
generic p e n tru dregătoriile statu lu i feudal.
boieria era, în prim ul rînd, o stare care de/
curgea autom at din stăpinirea liberă, cu urm
domnesc, a unei p ro prietăţi rurale, indiferent
de întindere. Este o rea lita te a istoriei noastre
m edievale, cu însem nate u rm ări pe plan eco­
nomic, social şi politic. P ro p rietăţi întinse
posedau şi m arile m ănăstiri din ţară, m itro ­
polia şi episcopiile.
Dom eniul feudal, u n itatea de bază a vieţii
economice m edievale — compus din ogoare
(sate cu p ăm întul lor), păduri, heleşteie, p ri­
săci etc — avea un caracter închis : pe în ­
tin derea lui se producea aproape tot ce era

25 Pentru înţelegerea feudalismului românesc şi a vieţii

rurale, sînt fundamentale lucrările prof. H. H. Stahl,
Contribuţii la studiul satelor devălmaşe româneşti, I— III,
Bucureşti, 1958— 1965 ; Controverse de istorie socială româ­
nească, Bucureşti, 1969 ; l.es anciennes communautes vitla-
geoises roumaines, Bucureşti-Paris, 1969 ; Studii de sociologie
istorică, Bucureşti, 1972.

31
necesar acelora care tră iau şi m unceau acolo.
Din roadele păm întului, lu c r a t2fi de ţăranii
aserviţi (vecini), a zecea p a rte revenea stă-
pînilor.
O p ă tu ră foarte num eroasă de locuitori ai
lum ii satelor o form au micii proprietari, care
stăpîneau în devălm ăşie, în calitate de urm aşi
ai unui vechi beneficiar de danie domnească.
D upă cîteva generaţii, satul, cu „tot hotarul"
— în care se cuprindea nu num ai aşezarea
propriu-zisă, vatra, ci şi ogoarele, fîneţele,
păşunile, pădurile, iazurile, eventuale locuri
de m ori şi prisăci — era îm p ă rţit în tre n en u ­
m ăraţii urm aşi ai prim ului stăpîn, fiecare ajun-
gînd să posede, în devălm ăşie (indiviziune),
p ărţi m inuscule (1/24, 1/48 etc !). E vident că
starea acestor m ărunţi pro p rietari îi apropia
de ceea ce azi am num i ţărănim e liberă (în
izvoarele străine, această confuzie este, de
altm interi, frecventă), fără ca ei să fi fost
propriu-zis ţărani, ci — în tru c ît descindeau
din titu la ru l unui uric domnesc — aparţineau
stării sociale a boierilor. Ei form au grosul oş­
tirii şi din rîn d u l lor, dom nitori ca Ştefan
cel M are, P e tru Rareş, A lexandru Lăpuşneanu
ori Ioan vodă şi-au ales sfetnicii, deveniţi, la
rîn d u l l:r , întem eietori de m ari şi bogate nea­
m uri boiereşti. Această stăpînire în devălm ăşie
a dus la crearea unei categorii de p roprietari *

cs Cf şi V. Neamţu, La technique de la production

cerealiere en Valacbie et en Moldavie jusqu' au X V îlI-e
sie ele, IRcureşti, 19”5.

32
care — începînd din u ltim ul sfert al veacului
XVI — apar în docum entele m oldoveneşti sub
num ele de răzeşi (copărtaşi, coproprietari),
term en care, în secolul XVIII, va desem na
şi o categorie socială 27.
U n n u m ăr mic de sate răm ăsese încă în
stăpînirea obştiilor lib e r e 28, care îşi întem e-
iau d rep tu l n u pe un docum ent domnesc, ci
pe stăpînirea din vechim e şi care îşi vor p ăstra
autonom ia pînă în epoca m odernă (Vrancea,
Cîm pulung).
O ra şe le 29 aparţineau, fără excepţie, dom ­
niei. Conform unei practici larg răspîndite în
E uropa m edievală, dom nitorii chem au m eşte­
şugari străini, aşezîndu-i în oraşe şi acordîn-
du-le însem nate privilegii ; m ajoritatea lor
(saşi, secui, unguri) au v en it din Transilvania,
aducînd cu ei şi m odelul de organizare a
vieţii orăşeneşti, cu p rim aru l n um it şoltuz şi
consilierii, num iţi pirgari (12 la num ăr) ; pe
de altă parte, com erţul cu nevoile sale a dus
la stabilirea, în oraşele rom âneşti, a unui n u ­
m ăr însem nat de străini (arm eni, greci, ruşi
etc). In felul acesta, vechile noastre oraşe au

27 Pentru aceste probleme, v. D. Ciurea, Evoluţia şi

rolul politic al clasei dominante din Moldova în secolele
XV— X V I II, in „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheo­
logie „A. D. Xenopol", Iaşi, XVII, 1980, p. 159—229.
28 V. şi P. P. Panaitescu, Obştea ţărăneasca in Ţara
Românească şi Moldova, Bucureşti, 1964.
29 Cf. C. C. Giurescu, Tîrguri sau oraşe şi cetăţi mol­
dovene din secolul al X-lea pînă la mijlocul secolului al
X V I - lea, Bucureşti, 1967.

33
căpătat un caracter cosmopolit (fenom enul este
identic în întreaga Europă m edievală), ele
răm inînd, în fond — aşa cum a spus N. Iorga
despre oraşul Iaşi — „o creaţie organică a
vechii Moldove, care, ea însăşi, este o creaţie
organică a poporului rom ânesc11. C hiar şi în
oraşele cu puternice com unităţi străine (ca
Baia sau Suceava), m ajoritară era to t popu­
laţia rom ânească, în m asa căreia s-a asim ilat,
pînă la urm ă, această p ă tu ră de m eşteşugari
şi neguţători veniţi sau aduşi de pe alte m e­
leaguri şi care — după cum putuse constata
R eicherstorffer — tră iau în M oldova în cea
m ai bună linişte, „fără ca din cauza deosebi­
rilo r de ritu ri şi dogme să se certe în tre ei“.
D ocum entele atestă, p e n tru vrem ea lui Rareş,
un avînt al vieţii orăşeneşti, cercetările a r­
heologice dovedind, în acelaşi tim p, o însem ­
nată sporire a producţiei m eşteşugăreşti. Dar,
îndeletnicindu-se în prim ul rîn d cu m eşte­
şugurile 30 şi com erţul, orăşenii nu abandonau
com plet ocupaţiile agricole, ca de altfel în
întreaga E uropă m ed ie v ală 31 : oraşele aveau
ţarin a lor, cu ogoarele fam iliilor, atrib u ite de
şoltuzi. R idicarea oraşelor se reflectă şi în
form area unei p ă tu ri superioare în tre locuito­
rii lor. Din m ijlocul acestui patriciat s-au ri­
dicat şi colaboratori credincioşi ai dom nului,
precum pîrcălabul de Cotnari, sasul G rigore

30 Cf. Şt. Olteanu, C. Şerban, Meşteşugurile din Ţara

Românească şi Moldova în Evul Mediu, Bucureşfi, 1969.
31 Cf. Jacques le Goff, Civilizaţia Occidentului medieval,
Bucureşti, 1970.

34
Rosenberger, folosit deseori în solii însem nate.
Răm îne p e n tru o cercetare viitoare să pună
în lum ină im portanţa orăşenim ii şi rosturile ei
în viaţa economică, politică şi culturală a
M oldovei lui P e tru Rareş.
încă de la organizarea statu lu i m oldav, un
rol principal în viaţa sa economică l-a jucat
com erţul 32, M oldova fiind aşezată pe un tro n ­
son al m arelui drum transcontinental care
unea nordul continentului cu M area N eagră 33 ;
p o rturile de la acest capăt, Chilia şi C etatea
Albă, ap arţineau Moldovei. Căderea lor sub
stăpînirea otom ană, în 1484, a însem nat o
puternică lovitură p e n tru economia Moldovei,
care a tre b u it să-şi reorienteze, parţial, rela ­
ţiile comerciale. S-a intensificat com erţul cu
m arile oraşe transilvănene B istriţa, Braşov,
Sibiu (graţie registrelor păstrate, relaţiile co­
m erciale cu T ransilvania sîn t cel m ai bine
docum entate 34), cu cele din Ţ ara Rom ânească
şi cu unele centre din Polonia, în tre care locul
principal îl deţinea Liovul, legăturile cu acest

32 îşi păstrează valoarea studiile lui I. I. Nistor, Die

auswărtige Handelsbeziehungen der Moldau im X IV ., X V .
und X V I. Jahrhundert, Gotha, 1911 şi Handel und Wandel
in der Moldau bis zum Ende des 16. Jahrhunderts, Cer­
năuţi, 1912.
33 Cf. P. P. Panaitescţi, Interpretări româneşti, Bucureşti,
1947, p. 107— 129.
34 Radu Manolescu, Comerţul Ţării Româneşti şi Moldovei
cu Braşovul (secolele X I V —X V I), Bucureşti, 1965 ; Radu
Constantinescu, Moldova şi Transilvania în vremea lui
Petru Rareş, Bucureşti, 1978, p. 163—261 (registre bistri-
ţene inedite).

35
oraş fiind consacrate şi reglem entate p rin p ri­
vilegii încă din vrem ea lui A lexandru cel Bun
(1408). Se trim itea peste hotare num ai ceea ce
prisosea, principalele articole de export fiind
vitele (com erţ cu vite făceau şi m arii boieri şi
dom nul însuşi), grînele, vinul, peştele, ceara ;
se aduceau arm e, unelte, pînzeturi scumpe,
diferite ustensile ; în tre alte m ărfu ri care ve­
neau de la Braşov, sînt m enţionate bucăţile
de pergam ent, pe care aveau să se scrie actele
dom neşti şi cărţile. C om erţul intern, despre
care ştirile lipsesc, trebuie să fi fost de m ă­
ru n ţişu ri, redus la schim bul de un elte şi de
produse în tre diversele zone ale ţării. Com er­
ţu l de tranzit, care aducea cîndva m ari veni­
tu ri dom niei p rin plata văm ilor, ocupa încă
un loc însem nat în viaţa economică a Mol­
dovei (e de la sine înţeles că o p a rte din m ăr­
furile tra n z ita te era prelu ată de n eg u stirii
localnici, p e n tru desfacerea internă. Deşi P e tru
R areş s-a în g rijit m ereu de viaţa economică
a ţării (chiar din prim ul an de dom nie a regle­
m en tat şi a im pulsionat legăturile com erciale
ale Moldovei cu T ransilvania şi Polonia), cam ­
paniile sale m ilitare au stîn jen it buna desfă­
şu rare a acestor relaţii. Pe de altă parte,
sîntem tocm ai în vrem ea cînd opresiunea oto­
m ană începe să se facă sim ţită şi pe plan
economic (acum încep să apară grecii „ne­
gustori ai su ltan u lu i11), prin ceea ce s-a num it
— cu o form ulă nu tocm ai po triv ită — m o­
nopolul otoman.
R aporturile suprem ei institu ţii a statului,
domnia, cu clasele şi p ăturile sociale care al­

36
cătuiau societatea m oldovenească a vrem ii au
răm as pe tem eliile anterioare ; chiar dacă sim ­
patiile dom nului se în d re p tau spre mica boie­
rim e şi spre orăşenim e, el n u se p u tea lipsi
de sp rijin u l m arilor feudali, laici şi eclesias-
tici, al căror acord era indispensabil p e n tru
buna cîrm uire a ţării. în sfatul domnesc
— principala institu ţie a sta tu lu i feudal, după
dom nie 35 — au fost p ăstraţi dregători ai dom ­
niilor anterioare, ceea ce a asigurat şi o con­
tin u ita te de viaţă politică ; experienţa b ătrî-
nilor sfetnici (unii provenind din fam ilii rid i­
cate de Ş tefan cel M are) e ra utilă, iar încrede­
rea lor era o chezăşie a cîrm uirii în linişte.
Pe parcurs, relaţiile acestea au cunoscut m o­
dificări, ajungîndu-se la un m om ent de în ­
cordare, în 1538.
Cea de-a treia m are in stitu ţie a statu lu i
feudal, biserica, — a cărei im portanţă şi al
cărei rol erau d in tre cele m ai însem nate în
organizarea vieţii m edievale — s-a bucurat,
în continuare, de o poziţie privilegiată ; R a-
reş, în strădaniile sale p en tru apărarea suve­
ran ităţii ţării rom âneşti de la est de Carpaţi,
a a v u t sp rijin u l înalţilor prelaţi ai M oldovei
— m itropolitul C alistrat va fi unul din am ­
basadorii săi, M acarie, episcopul R om anului,
va scrie cronica dom niei sale, iar G rigore *I,

35 Cf. N . Stoicescu, Sfatul domnesc şi marii dregători

din Ţara Românească şi Moldova (sec. X I V —X V II), Bucu­
reşti, 1968 ; N . Grigornş, Instituţii feudale din Moldova,
I, Bucureşti, 1971, p. 209—2X2.

37
 Roşea, un văr al său (şi el viitor m itropolit)
va fi cel clintii sta re ţ al m ănăstirii Probota,
construită de R areş şi destinată a fi — tocmai
p rin îndem nul acestui personaj — noua n e ­
cropolă domnească.
O atenţie deosebită a tre b u it să acorde P e­
tru R areş oştirii, principalul in stru m en t de
realizare a idealurilor sale : apărarea in teg ri­
tăţii ţării şi radobîndirea independenţei sale
depline. N u se p u tea im agina un principe p u ­
ternic fără o arm ată capabilă să execute ac­
ţiunile gîndite de el. Exem plul lui Ş tefan cel
M are era, şi în această privinţă, grăitor, iar
contextul european în care s-a desfăşurat
dom nia lui R areş im punea, indiscutabil, ca o
necesitate stringentă, existenţa unei puternice
forţe de apărare. C hipul în care R areş s-a
în g rijit p erm anent de această instituţie, fo­
losind ex p erienţa cam paniilor din prim ii ani
de dom nie ara tă cu cită g rijă a u rm ă rit dom ­
n u l M oldovei să-şi perfecţioneze şi să-şi în tă ­
rească oastea, în tr-o vrem e cînd evenim entele
indicau im inenta angrenare a acestui principe
şi a oştirii sale în desfăşurările din voievo­
d atu l transilvan, unde li se rezerva un rol de
prim ordin.
Mai întîi, efectivele acestei oştiri. Vom ve­
dea că, în grabă chiar, R areş v a p u tea aduna
— p e n tru cam pania din vara anului 1531 —
20 000 de ostaşi ; aceasta reprezenta, desigur,
doar un corp d e oaste : tot cu 20 000 de os­
taşi prom itea, în 1535, să-l aju te pe F erdi-
nand de H absburg p en tru p ăstrarea cetăţii Si­

38
biului 36*. Un an m ai tîrziu, el transm itea a r­
hiducelui şi îm păratului, p rin Bănffi şi P em pf-
flinger, că dacă ei ar porni în tr-o „expediţie
generală îm potriva tu rc ilo r11, cu care să se
ajungă pînă la C onstantinopol, el ar da „45 000
de oam eni aleşi1137. In acelaşi an, M ateiaş
v istierul transm itea arhiepiscopului de Lund,
solul lui Carol Q uintul, că P e tru vodă poate
cu u şurinţă să ridice 30 000 sau 40 000 de
„ostaşi dintre cei m ai b u n i“ p e n tru o in te rv en ­
ţie în Transilvania, adăugind, însă, că în ca­
zul unei expediţii antiotom ane era gata să
aducă 60 000 pînă la 80 000 de „ostaşi foarte
bine p reg ă tiţi1438. U ltim a cifră corespunde,
desigur, efortului m a x im pe care P e tru R a-
reş îl considera posibil, căci, altm interi, în mod
obişnuit, p u tea să adune, „cînd nevoia unui
război ar cere-o [...], fără m are greutate şi
m uncă, făcînd chemare obştească, o oaste de
pînă la 60 000 de călăreţi şi p ed eştri“ 39.
D om nul avea în perm anenţă, la curte, în tre ­
ţin u ţi de el, 3 000 de ostaşi călări, „neconte­
n it sub arm e, gata să însoţească oriunde pe
voievod" 40. Din cele 24 de ţin u tu ri ale Mol­
dovei, se pu teau aduna vreo 3 000 de „ne­
meşi", iar „pentru bătaie şi străji" — alţi
8 000 41. Aceste cifre — rap o rtate p e n tru dom ­

36 Călători străini, I, p. 371.

3T Ibidem^ p. 378.
33 Arhiva istorică a României, I, 1, p. 48.
39 Călători străini, I, p. 199 : Reicherstorffer (subl. ns.).
40 Ibidem.
41 Cronica moldo-polonă, în : Cronicile slavo-române
din sec. X V — X V I, Bucureşti, 1959, p. 186.

39
nia lui A lexandru Lăpuşneanu, dar e de cre­
zut că în trei decenii nu se schim baseră prea
m u lt — reprezintă, poate, efectivele celor
două categorii m ilitare, curtenii şi slujitorii 42 ;
cetele celor dinţii erau com andate de vătafi,
iar ale celor din urm ă —• de şutaşi (num iţi şi
iuzbaşi sau h o tn o g i)43. După cit se pare, vă­
tafii au fost in stitu iţi de P etru R areş ; docu­
m entele n u-i atestă — cel dinţii apare la
1532 — decît sporadic, în legătură cu afaceri
ale lor. S-a spus că vătafii erau ridicaţi din­
tre oamenii ne rînd ; în realitate, din docu­
m ente se vede că ei aparţineau boierim ii mici
şi m ijlocii (unul din ei, Ion Popovici, m enţio­
n a t la 1541, era căsătorit chiar cu o vară a
dom nului !). Cu ex p erienţa luptelor din 1520—
1538, R areş a institu it, în a doua domnie, şi
funcţia de vă ta f de ţin u t (mai apoi, mare
vătaf) : Iurşa, v ătaf (vatag) de Dorohoi, apare
la 1546. în fiecare ţinut, m arele vătaf rep re ­
zenta au to ritatea m ilitară, aşa cum pîrcălabui
era rep rezen tan tu l „civil“ al voievodului.
în fru n tea oastei se afla dom nul însuşi. Co­
m anda o avea, însă, de obicei, cînd dom nul nu
participa la luptă, p o rtaru l de Suceava, care,
din a doua dom nie a lui Rareş, începe să fie
n um it şi hatm.an. D ar atribuţii m ilitare aveau,
uneori, şi m arele logofăt şi vornicii şi spăta­
rul, cărora li se încredinţa conducerea unor
corpuri de oaste.

42 Cf. N . Stoicescu, Curteni şi slujitori. Contribuţii la

istoria armatei romane, Biu.iire.ji;. 1968.
N . Stoicescu, op. cit., p. 234—235.

40
 P rin m obilizare generală („chem are ob­
ştească") se ridica sub arm e oastea cea mare,
care putea num ăra de la 60 000 de oam eni —•
adunaţi fără m are g reutate", cum nota Rei-
cherstorffer — pînă la 70 000, cîţi va reuşi să
aibă în 1538. în cifra m axim ă, de 80 000,
urm a să se cuprindă, poate, în in ten ţia lui
Rareş, şi un num ăr de m ercenari.
C ontem poranii au rem arcat absenţa pregă­
tirii m ilitare speciale a modovemilor din oastea
cea m are. Astfel, cronicarul polon M artin
Bielski, particip an t la lu p ta de la O bertyn, le
recunoştea m odovenilor calitatea de a fi
„bravi, m eşteri a m înui su liţa şi pavăza, deşi
sînt nişte ţăran i proşti [ = sim pli — n.n.],
luaţi de la plug şi de la v ite " 44 Aceşti „ţă­
rani", pe care Bielski îi deosebeşte de
„curteni", erau „cu şei neacoperite şi cu scări
de stejar, dar voinici în atacul cu suliţa". C ăr­
tu ra ru l ungur A nton Verancsics — care l-a
cunoscut personal pe R areş — se m inuna,
chiar, că rom ânii puteau avea „o arm ată ţă ră ­
nească a tît de pricepută şi a tît de dîrză în
atacarea d u ş m a n u lu i" 45. Rom ânii din această
„arm ată ţărănească" erau „îm brăcaţi in tr-o di­
m ie de culoare brună, grosolană şi peste m ă­
sură de păroasă, acoperiţi pe cap cu o că­
ciulă ascuţită de acelaşi fel, în form ă de
piram idă şi încălţaţi cu opinci şi cu feţele ne­
gre din cauza bărbii, a părului lung şi ne- *41

44 Arhiva istorică a României, I, 2, 1865, p. 168.

41 Călători străini, I, p. 418.

41
pieptănat, înarm aţi doar cu un ţepoi şi o coasă
legată de o p ră jin ă 4446. M oldovenii, notează
acelaşi cronicar, „luptă m ai m u lt călare. Trupe
de pedestraşi n u folosesc ei de loc, decît doar
p e n tru a h ă rţu i pe duşm ani în locuri m un­
toase4447. C ălăreţi p rin excelenţă, ei „poartă
h ran a la oblîncul şeii, anum e brînză de b u r­
du f şi pîine albă4448. R eferindu-se la compo­
n e n ţa p reponderent ţărănească a oştirilor iluş­
trilo r noştri voievozi, tovarăşul Nicolae
Ceauşescu aprecia cu deplin tem ei : „îi găsim
pe ţăra n i încă în arm atele lui B urebista şi
Decebal, îi găsim în arm atele de la Rovine şi
alte bătălii ale lui M ircea [...] îi găsim pe
ţărani, pe răzeşi, în arm atele lui Ş tefan cel
M are, care a dus, după cum ştiţi, u n m are
n u m ăr de bătălii p e n tru n eatîrn are şi in d e ­
pendenţă. îi găsim pe ţărani, pe m oşneni, în
arm atele lui M ihai Viteazul, care, cu aproape
4 secole în urm ă, a realizat p en tru prim a dată
un irea rom ânilor, a ţărilo r rom âneşti, în tr-u n
singur s ta t44 49.
Aceleaşi izvoare contem porane oferă unele
inform aţii utile şi despre arm am entul folosit
de ostaşii lui P e tru Rareş. „Arm ele principale
ale m oldovenilor — scrie Verancsics — sînt
ca şi la tă ta ri : scutul, lancea, sabia şi săgeţile ;46789

46 Ibidem, p. 419.
47 Ibidem, p. 407.
48 Arhiva istorică a României, cit., p. 168.
49 Nicolae Ceauşescu, Cuvîntare la încheierea lucrărilor
Plenarei Consiliului Naţional al Agriculturii, Industriei
Alimentare, Silviculturii şi Gospodăririi Apelor, Editura
politică, Bucureşti, 1982, p. 6—7.

42
platoşă grea nu ape nim eni ; puţini, şi num ai
din cei m ai bogaţi, au doar cămăşi de zale
şi coif de oţel ; dar, d rep t platoşă, ei toţi îm ­
bracă nişte haine de in, um plute cu bum bac
în grosim e de trei, p a tru degete, mai ales în
p artea u m erilor şi pînă la coate [...] şi cu
cusături în iţe dese la d ep ărtare de un deget
şi ju m ătate u n a de alta, şi sîn t socotite drept
platoşă, căci sabia n u le poate p ă tru n d e 1450.
Cam acelaşi arm am ent îl înfăţişează şi Bielski,
care adaugă unele am ănunte, ca unul care
se întîlnise cu aceşti ostaşi ; el vorbeşte despre
„un fel de suliţă cu două vîrfuri, unul drept
şi ascuţit ca un stilet, celălalt strîm b ca o
coasă : trecînd repede pe lingă duşm ani, cu
vîrful cel d rep t străpungeau, iar cu cel strîm b
trăgeau de pe cal“ ; Bielski spune că m oldo­
venii în tre b u in ţau această originală arm ă
„mai în a in te 11, dar e de crezut că ea m ai era
în uz şi pe vrem ea lui Rareş. „A rm urile sîn t
puţine — continuă Bielski ; pavezele sîn t sim ­
ple, suliţele fără flam uri ; în acest mod, a r­
m ata e întunecoasă la vedere14 51. Nu trebuie
să se înţeleagă, din această descriere, că arm a­
tei m oldovene i-a r fi lipsit steagurile : ştirile
referitoare la lupta de la O bertyn a ra tă că
acolo s-au p ierd u t cîteva asem enea insem ne
m ilita re *5152, în tre care steagul cel m are al

5|) Călători străini, I( p. 407

51 Arhiva istorică a României, cit., p. 168.
52 V. Călători străini, I, p. 315 ; Hurmuzaki-Bogdan,
Documente, Supliment II, 1 , p. 38 ; A. Verres, Acta et
epistolae, p. 233—234.

43
 ţării şi cel al ţinutului Sucevei. Existau, prin
urm are, alături de steagul domnesc, steaguri
ale ţinuturilor, ca şi ale boierilor care com an­
dau cetele ridicate de ei : existenţa steagurilor
boiereşti e atestată încă în cursul veacului
XV, în 'descrieri ale cerem oniei p restării om a­
giului în faţa regelui Poloniei.
In afară de arm ele aşa-zise albe, oştenii
lui R areş foloseau şi arm ele de foc. „Puştile
lor sîn t bune •—• scrie Bielski, care le putuse
verifica bătaia la O bertyn — dar cam grele“.
Lipseau, însă, archebuzele — în vrem ea aceea,
arm a cea m ai eficace cu care se cîştigau bă­
tăliile în Europa.
O descriere am ănunţită a artileriei ne-a lă­
sat to t Bielski. T unurile mici, de fier, care
alcătuiau a rtile ria de cîm p (uşoară), „erau
[m o n tate] ci te şase sau cîte opt la un loc, pe
două roticele uşoare, incit nim ic nu poate fi
m ai trebuincios p e n tru infanterie, care le duce
după sine oriunde m erge, le întoarce cum
vrea şi, înconjurîndu-se cu ele în m arş, nu se
tem e nici de un atac de cavalerie- Tubele
[ţevile] sîn t [legate] astfel, incit se aprind
nepede u n a de la alta, succesiv. încărcarea
e grabnică. C artuşele sîn t învelite în hîrtie.
Lungim ea tubelor este ceva peste un cot.
G loanţele sînt ordinare, fie de fier, fie de
plum b" 53. Acestor tu n u ri de cîmp — campes-
trales — destul de rudim entare ca fabricaţie 54,
dar eficiente, li s-au adăugat, prin victoria

5:1 Ibidem, p. 169.

54 Ibidem, II, 1865, p. 32. (Paolo Giovio).
de la Feldioara, vreo 48— 50 de tu n u ri m ari,
de bronz, p en tru asedii — m urales — care
pînă atunci lipsiseră arm atei m o ldovene55, dar
care au fost pierdute la O b e rty n 56. M înuirea
acestor tu n u ri m ai m ari nu era încă p re a fa ­
m iliară m oldovenilor şi în lu p ta de la O ber­
ty n g rija lor va fi lăsată u nui străin (şi în
Ţ ara Rom ânească folosirea lor crea dificultăţi :
în 1530, Moise vodă ruga cu insistenţă pe
braşoveni să-i trim ită un tunar). Dacă la 1536
lui Rareş îi lipseau încă bom bardele — şi el
cerea lui F erdinand „5 000 de oam eni cu
m aşini de război, din acelea care sparg zidu-
rile “ — în schimb, în 1542 (cînd efectivele
oştirii m oldovene erau apreciate la 40 000 de
o a m e n i57) solii străini pu teau vedea că are
suficiente „bom barde n ăru ito are de ziduri, care
forţează orice cetate sau oraş oricît de întă-
r it“ 58.
Cît priveşte propriul său sistem de fo rtifi­
caţii, el era cel m oştenit de la Ş tefan cel
Mare, cu cetăţi de g raniţă şi de interior, că­
rora li se adăugau m ănăstirile fortificate. De
la începutul veacului, ele nu fuseseră supuse
vreunui asediu, care să le şubrezească, astfel
încît R areş nu a avut decît grija în treţin erii

05 Ibidem.
r,G Rielski, Iot. cit., p. 169 ; relaţia Iui Ercole Dalmatul,
în (Călători străini, I, p. 315 ; I. Ursu, Bătăliile de la
Gwozdziec şi Obertyn (1531), în ARMSI, s. II, (XXXV),
1913.
57 C. Rezachievici, în voi. Petru Rareş, p. 249 (docu­
ment inedit).
58 Călători străini, I, p. 392.
şi în tă ririi lor, în ălţînd şi el cîteva m ănăstiri
fortificate, în tre care Probota, M oldoviţa şi
Rişca păstrează şi azi frum oasele lor ziduri
de incintă.
D upă închegarea oastei m oldoveneşti în
veacul al X lV -lea, după aşezarea ei pe cri­
terii teritoriale în vrem ea lui A lexandru cel
B un (cînd steagul devine u n itatea m ilitară
ridicată de un ţinut) şi după reorganizarea
ei de către Ş tefan cel M are, P e tru Rareş a
fost acela care i-a dat o nouă strălucire, o
nouă faim ă. P rin grija pe care voievodul a
arătat-o oastei, ca şi p rin rolul pe care i l-a
rezerv at în realizarea plan u rilo r sale, dom nia
lui P e tru R areş constituie o pagină însem nată
din istoria m ilitară a poporului rom ân —
ultim a d intre cele scrise de oştile de ţară,
căci succesorii săi în tro n u l M oldovei se vor
orienta, din cauze obiective, asupra cărora
n u se poate insista aici, spre recru tarea de
m ercenari.
*

F ără şovăire, noul dom n rom ân s-a orientat,

chiar din m om entul înscăunării sale, către
p artid a creştină. încă dinainte de m oartea lui
Ş tefăniţă, arhiducele F erdinand încredinţase
(la 3 ianuarie 1527) u nui diplom at al curţii
sale, L aurenţiu M isschillinger, m isiunea de a
atrage d e p a rte a sa pe dom nul M o ldoveiE9.
A fiînd de schim barea in terv en ită în tre tim p 59

59 A. Veress, Documente privitoare la istoria Ardealului,

Moldovei şi Ţării Româneşti, I, Bucureşti, 1929, p. 1—3

46
la cîrm a Moldovei, arhiducele a reînnoit, la
19 februarie, m isiunea lui M isschillinger, de
data aceasta pe lingă R a r e ş 6061, căruia i-a şi
scris, cinci zile m ai tîrziu, explicîndu-i d rep ­
tu rile sale la succesiunea coroanei m aghiare
şi solicitîndu-i a ju to r u l; F erdinand adăuga r u ­
găm intea ca dom nul M oldovei să trim ită im e­
d iat un sol de taină, cu care să poată tra ta
chestiunile arzătoare, în tre care pe prim ul
plan era lu p ta antiotom ană, de neconceput
fără sp rijin u l „Sacrei M ajestăţi rom ane şi
catolice11, adică a îm p ăratu lu i C arol Q uintul G1.
Solul arhiducelui pare să fi plecat din V iena
abia spre m ijlocul lunii m artie ; în a doua
ju m ătate a lunii mai, p len ipotenţiarul m oldo­
vean cerut de F erdinand era deja la acesta,
în Silezia şi am basadorul englez, aflat şi el
acolo, găsea că acest evenim ent avea destulă
însem nătate ca să-l com unice la Londra cardi­
nalului W olsey, atotp u tern icu l şi am biţiosul
m inistru al lui H enric al VU I-lea, regele
Angliei (1509— 1547) : „Se află aici un am ba­
sador al voievodului M oldovei [...] care m i-a
spus [...], p rin tălm aciul său, că dom nul lui
propune regelui Boem iei [F erdinand avea şi
acest titlu — n. ras.] orice servicii şi în d ato ­
riri, din toate puterile sale“ 62. Cine era acest
„nuntius e t com m issarius“ — v e n it cu prom i­
siuni de ajutor din partea lui R areş şi a cărui
sosire arhiducele însuşi o confirm a dom nului

60 Idem, Acta et epistolae..., cit., p. 144.

61 llndem, p. 145— 146.
02 Arhiva istorică a României, I, 1, 1864, p. 16.

47
M oldovei la 21 m a i63 — nu se ştie. Doar
cîte ceva din cele discutate se poate înţelege,
indirect şi în linii m ari, din evoluţia ulterioară
a faptelor. T rim iţînd, la 18 iunie, pe Georg
R eicherstorffer (viitorul autor al Chorogra-
phiei M oldovei) în solie la P e tru Rareş, a rh i­
ducele F erdinand îl ruga pe p rin ţu l m oldav
să transform e în realitate oferta de ajutor,
silind pe dom nul Ţ ării R om âneşti şi pe secui
să fie de partea lui (dacă ei s-ar opune la
aceasta) ; în aşteptarea unor am ănunte cu
privire la p retenţiile voievodului asupra cetă­
ţilor din Transilvania, arhiducele propunea să
m edieze el conflictul pe care R areş îl avea
cu Radu de la A fum aţi 64 — conflict despre
care, la fel, nu avem ş t i r i G5. Din acest noian
de lucruri vagi, unul singur e inteligibil :
Rareş ceruse să i se confirm e stăpînirea feu­
delor pe care M oldova le avea, din vrem ea lui
Ş tefan cel M are, în T ransilvania, dom eniile
Cioeu şi C etatea de B altă ; în am îndouă ce­
tăţile acestor domenii, pîrcălabii moldoveni
sîn t constataţi docum entar din prim a p a rte a
anului 1528 (Toma la Ciceu, în februarie, şi
M ihul Stîrcea la C etatea de Baltă, în aprilie). *045

63 Andrei Veress, Acta et epistolae..., p. 146— 147.

04 Scrisorile de acreditare — pentru el şi Ştefan Glin-
cic — ibidem, p. 147— 148 ; instrucţiunile in Hurmuzaki,
Documente, II, 1, p. 86—87, cu precizările din Călători
străini, d-, I, p. 182.
05 O explicaţie încîlcită, despre care N . Iorga scrie
că „nu e de admis" — în cartea acestuia, Istoria armatei
româneşti, Bucureşti, 1970, p. 131.

48
 L uptele — soldate cu frum oase victorii ale
lui F erdinand — p u rta te în vară şi la înce­
p u tu l toam nei au în tre ru p t, p e n tru cîteva luni,
corespondenţa dintre arhiduce şi voievod.
Acesta, însă, trim isese, sim ultan, soli la Craco­
via şi la Istanbul. Cei dinţii l-au a n u n ţa t pe
regele Sigism und că P e tru fusese „ales şi con­
firm at, p rin voturi şi înţelegere, de către toate
stările ţării Moldovei, în voievodatul acestei
ţări a M oldovei11 ; felicitîndu-1 p e n tru urcarea
„în. scaunul tatălu i său “, regele îl ruga să p ri­
mească în ţa ră pe fiul lui Cozma Şarpe-G ă-
nescu (fost postelnic, refugiat în Polonia în
1523, de team a lui Ş tefăniţă vodă), anum e
Nicoară Şarpe, „optim us juvenis**, şi să-i res­
titu ie bunurile părinteşti (ceea ce nu se va
întîm pla, însă, niciodată !). C u rtea din C ra­
covia se bucura de schim barea dom niei din
Moldova şi aştepta acei „soli m ai de seam ă11
pe care voievodul prom itea să-i trim ită p en tru
înnoirea vechilor t r a t a t e 66. Solii au şi fost
repede trim işi : la 12 mai, „nobilii căpitani
Vlad [pîrcălab] de H otin şi Toma Barnovschi
[staro ste] de Cernăuţi'*, însărcinaţi să trateze
„pacea şi dreptatea** în tre Moldova şi regat,
încheiau cu regele Sigism und, la Cracovia, o
co-nvenţie care privea, deocam dată, relaţiile
de fro n tie r ă 67 ; solii au răm as, însă, la locul
m isiunii lor, p en tru a perfecta şi tra ta tu l pro-
priu-zis. *07

c6 Hurmu7.fiki -Densuşi.inu, Documente, II, 3, p. 600—

601.
07 Ibhlem, p. 733—744.

49
 Mai com plicate apăreau relaţiile cu P oar­
ta 68 ; sultanul nu fusese m u lţum it de alegerea
făcută de boieri şi trim isese, cu oarecare trupe,
pe preten d en tu l o cro tit de el —- foarte proba­
bil, viitorul Ş tefan Lăcustă ; dar — vor d e­
clara solii lui R areş în decem brie, în dieta
Poloniei în tru n ită la Piotrkow — acela „care
se zicea a fi voievod al ţării Moldovei, care a
fost crescut la tu rci şi venise cu p u tere asupra
dom niei sale voievodului, şi-a p rim it răsplata
am biţiei sale“ 69. Este vorba, desigur, de o
expediţie de m ică am ploare, neconsem nată de
izvoarele interne, organizată n u în chip ofi­
cial, ci m ai m u lt ca una personală, a dorito­
ru lu i de coroană. P e n tru a preveni asem enea
incidente, R areş a trim is pe m arele logofăt
Toader Bubuiog la Istanbul, la începutul p ri­
m ăverii, în legătură şi cu prezentarea trib u tu ­
lui (care avea loc în ju ru l datei de 23 aprilie) ;
logofătul avea şi m isiunea de a obţine confir­
m area dom nului, şi de a observa pregătirile
otom ane. De aceea, el a răm as în capitala im ­
perială pînă la toam nă 70, întorcîndu-se pe la

68 Pentru istoria Imperiului otoman în această perioadă,

v. Mustafa Aii Mehmed, Istoria turcilor, Bucureşti, 1976,
şi Aurel Decei, Istoria Imperiului otoman, Bucureşti, 1978.
09 Andrei Veress, Acta et epistolae..., p. 155.
70 La 19 noiembrie, Rareş scria lui Ferdinand că
logofătul tocmai revenit de la Istanbul „a petrecut acolo
vreme de şapte luni" (Veress, Acta et epistolae, p. 150) ;
solii la dieta de la Piotrkow arătau că logofătul a stat
în Turcia „toată vara" (ibidem, p. 156). S-a întors aducînd
cu el şi un medic, care apoi va fugi Ia Bistriţa, luînd cu
el 5 000 de aspri şi doi cai dintre cei mai buni (Hurmu-
zaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 304—305) !

50
începutul lunii noiem brie cu veşti d in tre cele
m ai alarm ante : otom anii se pregăteau să por­
nească atacul asupra întregii creştinătăţi ; erau
bine pregătiţi, a tît pe păm înt, cît şi pe apă, cu
nen u m ărate nave şi tu n u ri, ia r în aceste p re ­
gătiri ei aveau sfatul, sp rijin u l şi aju to ru l ve-
neţienilor, pe care R areş ■ —• după inform aţiile
pe care le avea — îi considera principalii vi­
novaţi de dezastrele de la Belgrad (1521), din
insula Rhodos (1522) şi de la Mohâcs (1526).
Toate aceste noutăţi R areş le-a com unicat
arhiducelui Ferdinand, la 19 noiem brie, prin
solii săi, Simion şi Ioan d ia c u ln ; el răsp u n ­
dea, astfel, scrisorii p rin care arhiducele îi
dădea, la 5 octom brie — din Buda, capitala
pe care o ocupase la 23 august 1527 — vestea
m arii sale victorii de la Tokaj (27 septem brie)
asupra lui Z ă p o ly a 172.
7 Ş tirile sosite de la
Istanbul plecau, în aceeaşi vrem e, şi în Polo­
nia, întîi prin m areşalul coroanei, care fusese
trim is de rege în M o ld o v a73, probabil în
legătură cu încheierea „păcii perp etu ie“ dintre
cele două ţări : la 21 octom brie, la H îrlău,
R areş dăduse exem plarul său, d estinat rege­
lui, din tra ta tu l care cuprindea însem nate
obligaţii b ila te ra le 74; în tre altele, regele se
angaja să nu tu lb u re în nici un chip dom nia
„prietenului4' său din Moldova, ci să-l ajute,
la nevoie, cu arm e şi oam eni ; R areş trebuia,
71 A. Veress, op. cit., p. 150— 152.
72 Ibidem, p. 149— 150.
73 Ibidem, p. 152.
74 Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 3, p. 725—732 ;
exemplarul dat de rege, ibidem, p. 602—606

51
la rîndu-i, să dea — în cazul unui război
antiotom an — tot ajutorul regilor U ngariei şi
Poloniei, cu condiţia ca şi ei să apere Moldova
de invazia otom ană. După vechile drepturi,
com erţul u rm a să se desfăşoare nestînjem t.
Conform obiceiului, solii dom nului Moldovei
au fost prim iţi în dieta de la Piotrkow la
3 decem brie, anunţând din nou înscăunarea
lui R areş şi aducînd la cunoştinţa regelui şi
a stărilor regatului dorinţele şi nevoile sale,
d ar şi prim ejdia o to m a n ă 75. Cele m ai însem ­
nate cereri erau urm ătoarele : subvenţii bă­
neşti, căci „toate comorile vechilor voievozi
au fost risipite de Ş tefan11 (Ştefăniţă) iar tr i ­
b u tu l către P oartă „creşte în fiecare an “ ; per­
m isiune de liberă trecere p en tru solii trim işi
la Moscova să cum pere blănuri şi alte lucruri
necesare to t p en tru t r i b u t ; înapoierea tezau­
rului pe care sora lui Bogdan al III-lea (şi a
sa !) îl prim ise la căsătoria cu ducele Teodor
W iesznowiecki ; în sfîrşit, să se taie nasul lui
„P etru voievod, care e în re g a t41. Mai era şi o
chestiune de procedură : tra ta tu l fusese sigilat,
din p artea regelui, doar cu sigiliul mic şi
voievodul, prudent, cerea să i-1 întărească,
acum, şi cu sigiliul m are şi cu peceţile arhie­
piscopilor, episcopilor, palatinilor şi tu tu ro r
sfetnicilor.
La toate acestea, regele a răspuns pe loc :
tra ta tu l se va p a ra fa după voia dom nului —
exem plarul regal, dat tot în Piotrkow , are

75 A. Vcress, op. cit., p. 155— 156

52
 data de 13 d e c em b rie 76 —■ dar bani nu va
prim i, p en tru că şi tezaurul regal s-a golit
din cauza războaielor (e vorba de un lung
război cu m arele cnezat al Moscovei) şi chiar
dacă în vechim e fusese obiceiul ca regii P o ­
loniei să a ju te pe dom nii Moldovei, „acum
alta e faţa lu cru rilo r11 .
în tr-o form ă m ai p uţin tăioasă, m ai în v ă­
lu ită cu explicaţii, aceleaşi lucruri i le-a spus
lui Rareş, în feb ru arie 1528, şi m areşalul re ­
gatului, Stanislaw Chodecz. Se adăuga, în
plus, refuzul de a îngădui d ru m u l spre Mos­
cova p e n tru cum părarea b lănurilor preţioase de
sam ur şi herm ină, care urm au să fie procu­
rate din Polonia sau L ituania, în tru c ît regele
nu era, atunci, în relaţii bune cu m arele cneaz
al Moscovei. Cît priveşte „obiectele şi tezau-
ru l“ dom niţei, lucrul treb u ia discu tat în L itu ­
ania 77 (cele două state, Polonia şi Lituania,
se aflau, de la 1386, în tr-o uniune dinastică).
A titudinea m ai m u lt decît rezervată —
ostilă, aproape — a regelui Sigism und (adver­
sar m ai vechi al dom nilor Moldovei, ca unul
care rîvnise coroana acestei ţări şi p e n tru el
se pornise cam pania din 1497, sfîrşită cu de­
zastrul din Codrii Cosm inului) era la fel de
evidentă ca şi politica sa duplicitară ; deşi
afirm a că doreşte şi se străduieşte să-i îm pace
pe cei doi regi ai Ungariei, a îngăduit lui

76 Dacă nu cumva e o greşeală de datare — Sf. Lucia

(13 decembrie) în Inc de Sf. Luca (18 octombrie), care
s-ar potrivi mai bine.
77 A. Veress, op. cit., p. 163— 164.

53
 Ieronim Laski, palatin de Sieradz, .să plece
la Istan b u l (decem brie 1527), p e n tru a spri­
jini acolo politica lui Zâpolya. Cu prom isiu­
nea unei „pensii11 anuale de 4 000 de florini,
Laski a obţinut sprijinul lui Aloisio (sau Lu­
dovic) G ritti, fiul bastard al dogelui Veneţiei,
u n u l din cei m ai bogaţi bancheri ai Europei,
personaj deosebit de ascultat la P oartă. In
felul acesta, Laski a p u tu t pleca din Istanbul
lăsînd acolo pe G ritti ca rep rezen tan t al in te­
reselor lui Zâpolya, avînd n u num ai făgădu­
inţa su ltan u lu i de a-1 a ju ta pe cel d in urm ă,
dar aducînd cu sine şi un act de alianţă şi o
scrisoare către P e tru Rareş, c ă ru ia i se p orun­
cea să ocupe Transilvania p en tru Zâpolya.
Din m om entul în care a aflat despre ple­
carea lui Laski din Istanbul, R areş a p u tu t
in tu i ce p lanuri se ţeseau la Cracovia : in te­
resul curţii de acolo era nu îm păcarea celor
doi regi, ci m en ţin erea dezbinării lor şi m ai
ales sp rijinirea lui Zâpolya, fie şi cu ajutor
otoman. Replica sa a fost prom ptă : la 14 fe­
b ru arie 1528, el va scrie episcopului de A gria
(Eger) că e h o tărît să-l ajute pe F erdinand
de H absburg contra lui Zâpolya, „inam ic co­
m un şi duşm an al în treg ii c re ş tin ă tă ţi" 78.
La el se afla, atunci, un sol al lui Alexie
Bethlen, vicevoievod al T ransilvaniei, an u ­
me Paul d ia c u l79 ; p e n tru a-1 atrage m ai ho­
tă rît în tab ă ra ferdinandistă, diacul îi spusese
— „fără să fi avut învoirea m agnaţilor" tra n ­

78 A. Veress, Acta et epistolae..., p. 157— 158.

79 Ib'ulem ; v. şi p. 167.

54
silvăneni, cum vor afirm a aceştia un an m ai
tîrziu —• că, dacă l-a r sprijini pe F erdinand,
ar putea căpăta cetatea B istriţei cu cele ce
ţineau de ea 80.
Şi astfel, pe cînd Zâpolya.-era din nou în -
frîn t la Caşovia (Kosice, în Slovacia) şi silit
să se refugieze în Polonia, pe m oşiile fam iliei
Tarnow ski, din care se trăg ea m am a sa ; pe
cînd F erdinand se lăsa felicitat că îl are „atît
de credincios pe R om ân“ 81 ; pe cînd su ltan u l
se pregătea să-l sp rijin e pe Zâpolya, p en tru
ca, sprijinindu-1 pe el, să ajungă la V iena —
în m intea Rom ânului a încolţit ideea că, peste
luptele celor doi regi, ar putea trage u n folos
şi neam ul său, prin întinderea stăpînirilor sale
în Transilvania. Pe acest teren a căzut, in
aceeaşi prim ăvară, porunca sultanului de a
ocupa A rdealul p en tru Zâpolya.
Soli m oldoveni s-au p rezen tat în aprilie
1528 la Viena, zăbovind acolo vrem e de două
luni, pînă în iu n ie 82, probabil în legătură
cu această nouă cerere ; curînd, la 12 iulie,
se vor trim ite, din Buda, lui F erdinand, expli­
caţii în legătură cu d rep tu rile m oldoveneşti
asupra dom eniului Ciceu 83.
L ucrurile păreau, astfel, lim pezi : M oldova
se alinia fro n tu lu i antiotom an, a lă tu ri de ta ­
băra creştină. U rm ătoarele luni au adus, însă,
o n eaşteptată schim bare, o adevărată ră s tu r­

80 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 334.

81 A. Veress, op. cit., p. 167.
82 Idein^ Documente..., p. 5.
83 Idem, Acta et eputolae..., p. 171— 172.

55
nare de poziţii. D upă ce, renunţînd la in ten ­
ţiile de m ediere, Sigism und al Poloniei se
declarase de p artea lui Zâpolya — ca şi
Francisc I al F ranţei şi V eneţia — acum, în
toam na lui 1528, tru pele prom ise de su ltan
au sosit în sp rijinul lui Zâpolya şi, îm preună
cu trupele polone aduse de acesta, au aşezat
tabăra, p e n tru iernat, la Lipova. S u ltan u l în ­
suşi pregătea m area expediţie din anul urm ă­
tor. Astfel, faţă de 1527 — ca să îm prum utăm
form ula regelui Sigism und ! — faţa lucrurilor
era cu to tul alta. Pe de o parte, resursele
financiare ale arhiducelui F erdinand erau tot
m ai precare, în treţin erea m ercenarilor deve­
nind to t m ai dificilă ; pe de altă parte, prin
alianţa Zâpolya-Sigism und-Solim an se form a
un bloc, cu interese comune, care înconjura
M oldova din toate părţile. în aceste condiţii,
alianţa cu H absburgii nu num ai că n u mai
corespundea în nici un chip aspiraţiilor dom­
n ului rom ân, dar devenea de-a d rep tu l p ri­
m ejdioasă. A sasinarea lui R adu de la A fum aţi,
în prim ele zile ale lui ianuarie 1529, la ca­
pătul unei politici ferm filohabsburgice, a fost
un serios avertism ent. în aceeaşi lună, tra ta ­
tivele m oldo-zapoliene — de care se zvonise
încă din decem brie — au început. în ain te de
a face, însă, pasul unei decisive angajări,
R areş a crezut necesară (potrivit şi cu tem pe­
ram en tu l său) o dem onstraţie de forţă care
să justifice condiţiile pe care avea să le pună
în cursul tratativelor. De aceea, în balanţa
lor, Rareş şi-a aruncat spada.

56
 Capitolul II

DE LA FELDIOARA LA OBERTYN

C am paniile transilvănene au ocupat în tre ­

gul an 1529. Specialiştii istoriei noastre m ili­
tare au apreciat în mod deosebit chipul în
care R areş le-a plănuit, le-a organizat şi le-a
executat, m ărtu rie a calităţilor sale — dar şi
a celor ale sfetnicilor pe care se bizuia în
treb u rile m ilitare. Nu este locul, aici, p e n tru
o reconstituire am ănunţită a acestor cam panii,
prezentate deja, cu m ulte inform aţii, în p re­
ţioasa carte pe care istoricul R adu C onstanti-
nescu a dedicat-o în mod special relaţiilor
M oldovei lui R areş cu T ransilvania 1 ; în pa­
ginile care urm ează cititorul va găsi doar o
sim plă înfăţişare, după izvoare, a m ersului
cam paniilor, u tilă p en tru com pletarea tablou­
lui prim ei dom nii a lui P e tru Rareş.
M iercuri 20 ianuarie 1529, dom nul era acolo
unde, cu doi ani mai înainte, fusese ales în

1 Rămîne încă folositoare şi expunerea, limpede şi do­

cumentată, a lui Victor Motognn. Relaţiunile dintre Mol­
dova şi Ardeal în veacul al XV-lea, Dej, 1928.

57
scaunul Moldovei — la H îrlău — trim iţînd
bistriţenilor o scrisoare p rin care le cerea să
asculte cu atenţie ce le va spune, din partea
sa, solul A drian 2 ; solia era — şi a răm as ! —
de taină : nu e exclus ca ea să fi p riv it expe­
diţia care e ra pe punctul de a porni. La acea
dată, oastea lui R areş era d eja adunată. După
spusele cronicarului G rigore U reche era vorba
de o „oaste m are“, fără ca efectivele să-i fie
cunoscute. C ronicarul M acarie, contem poran cu
evenim entele, notează (am ănuntele se regă­
sesc şi în cronica m oldo-polonă) că dom nul
„a îm p ă rţit oastea lui în două pilcuri şi a
tre c u t m unţii pe două căi“, iar din docum en­
tele vrem ii se înţelege că cele două corpuri de
oaste au a p ă ru t în secuim e la 29 ia n u a rie 3
— prim ul, care a tre c u t m unţii pe la T ul-
g h e ş 4 — şi la 30 ianuarie, în zi de sîm bătă,
al doilea, care traversase C arpaţii, în fru n te
cu dom nul în s u ş i5, pe la Oituz. La 4 feb ru ­
arie, cele două corpuri au făcut joncţiunea în
se cu im e 6 ; acolo, „în tab ăra [...] voievodului
Moldovei, în secuim e“, s-au trim is lui R areş
cele dintîi daru ri : coşuri cu peşte de la

2 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 310.

3 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 311.
4 Radu Rosetti, Istoria artei militare a românilor,
Bucureşti, 1947, p. 454 ; Pavel Binder, Drumurile şi pla­
iurile Carpaţilor orientali, în „Studii şi articole de istorie",
X X, 1972, p. 72.
5 A. Veress, Acta et epistolae..., p. 182— 183.
6 A. Veress, op. cit., p. 181— 182.

58
B r a n 7. A doua zi, oştenii moldoveni erau
în Ţ ara Bîrsei şi se îndreptau spre Braşov.
Chem aţi la sfat, reprezentanţii patriciatului
săsesc din acest oraş s-au prezen tat voievo­
dului cu salu tări şi daru ri ; la rîn d u l său,
R areş le-a explicat că dorise doar să pedep­
sească pe cei care nu-i dovediseră prietenie.
Cu prăzi bogate, „dom nul Moldovei, cu toată
oastea sa, a lu at d rum ul în to a rce rii14 se anunţa
la 8 f e b ru a rie 8- „Şi cu pace s-au v îrte jit
înapoi, la scaunul său, la Suceava44, avea să
consem neze G rigore Ureche ; de fapt, pînă la
5 m artie n u avem alte ştiri despre acţiunile
lui R areş : abia la data am intită el a atestat
la Vaslui, unde va răm îne pînă la m ijlocul
lunii, cînd va trece la H uşi 9.
C am pania din ian u arie-feb ru arie 1529 fu ­
sese p e n tru el m ai m ult o dem onstraţie : se
arătase adversarilor care, fiecare, îl voiau de
p a rtea sa pe dom nul Moldovei, ce pu tere are
acesta, fără să fi făcut m obilizare generală
a oştirii sale. P rin succesul re p u rta t Rareş
putea tra ta, acum, de pe alte .poziţii, cu oricare
din cei doi crai. în adevăr, dacă la sfîrşitul
anului 1528 circula deja zvonul unei apropi­
eri de Zăpolya, la începutul celui urm ător se
m ai spera, încă, în n e u tra lita te a lui Rareş,
dacă nu chiar în participarea sa alături de fer-

7 I. Ursa, Voinicul Grozav, în „Convorbiri literare",

XLI, 1907, p. 107 ; data „feria quinta, ante Agathae" a
fost greşit transpusă de autor la 14 februarie (de unde
şi contradicţia din text).
8 Ibidem.
9 Documentele interne.

59
dinandişti şi, cu speranţa în această din urm ă
variantă, saşii ,din B istriţa şi-au trim is o parte
din ostaşi să lupte alături de vicevoievodul
T ransilvaniei, A lexie B ethlen. La 25 m artie,
din Huşi, R areş adeverea prim irea celor
1 000 de florini trim işi, de pe p ăm întul rom â­
nesc al T ransilvaniei, de cetatea B istriţei, da­
toraţi dom nului Moldovei după o convenţie
încheiată pe vrem ea răsposatului rege Ludovic
al II-lea (m. 1526) p e n tru ap ărarea gran iţe­
lor 101. Locuitorii din B istriţa luară această
prim ire a banilor d rep t dovadă a unor se n ti­
m ente am icale ale dom nului Moldovei, ca şi
noua solie, p rin acelaşi A drian, pe care R areş
le-a trim is-o o lună m ai tîrziu n .
S tarea de incertitudine începea, însă, să se
sfîrşească ; la 10 mai, Solim an M agnificul, în
fru n tea unei oşti care num ăra 250 000 de oa­
m eni şi 300 de tu n u ri, pornea spre Ungaria,
după cum ceruse Ioan Zâpolya, care, acum,
trim ise din nou solie „la P etru, voievodul Mol­
dovei, cu scrisori, rugind şi c e rîn d “ să-i tr i­
m ită şi el a ju to a re 12. In trarea sultanului, pe
faţă şi în asem enea forţă, în jocul p entru
tro n u l U ngariei era de n a tu ră să decidă şi
atitudinea dom nului de la Suceava. Im ediat,
el a răspuns apelului lui Zâpolya şi un sol a
pornit spre tab ăra regală de la Lipova p en tru

10 Hiirrmizaki-Densuşianu, Documente, II, 3, p. 634 ;

Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 317 (greşit datat
î aprilie).
11 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV. 1 ' ’ i 7.
12 I. Ursu, op. cit., p. 106 n. 2

60
a tra ta cu regele Ioan condiţiile colaborării
m ilitare şi politice contra ferdinandiştilor : un
rap o rt din Lipova, din 17 mai, ară ta că „în
aceste zile a fost aici solul voievodului Mol­
dovei, m itropolitul din M oldova“ (episcopus
in M oldavia prim arius) 1314— la vrem ea aceea, un
anum e C alistrat — care a adus cuvîntul p rin ­
cipelui rom ân : ajutorul se dădea, întreg, —
aşa cum se propusese şi lui F erdinand de
H absburg — , în schim bul cetăţii B istriţa „una
cum pertinenciis“ (îm preună cu cele ce ţin de
ea), în tre care cetatea U nguraşul şi valea
Rocinei cu bogăţia ei de au r u . Abia se aduse
la Suceava vestea învoielii şi solii dom neşti
porniră din nou să treacă m unţii, p en tru a
an u n ţa pe conducătorii scaunelor secuieşti şi
săseşti să se supună auto rităţii regelui Ioan,
căruia îi aparţin e toată T ransilvania 15. B istri-
ţenii în mod special erau som aţi să se supună
„fratelui nostru, regele Io an “ ; dom nul Moldo­
vei, care îi an u n ţa că el le este noul stăpîn,
prin d arul acestui „frate11, îi îndem na să nu as­
culte de h o tărîrile dietei ferdinand iste de la
Sighişoara, ci, p e n tru rezolvarea tu tu ro r afa­
cerilor, să vină judele, cu 100 de călăreţi, la

13 A. Veress, Acta et epistolae..., p. 190 ; idem,

Documente..., I, p. 6—7 (cu data de 11 mai !).
14 Pentru această condiţie, v. scrisoarea din 26 sep­
tembrie 1529, din Hurmu7.aki-Iorga, Documente, XV, 1,
p. 334 şi informaţia lui Ostermayer, citat de I. Ursu,
op. cit.K p. 106, n. 3.
15 A. Veress, Acta et epistolae..., p. 191 (31 mai 1529) ;
Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 319 (2 iunie
1529) ; însemnare secuiască din 5 iunie 1529.

61
Braşov, unde el însuşi va veni, îm preună cu
Moise vodă al Ţării Rom âneşti, p e n tru asediul
cetăţii16. Se vestea, astfel, cea de-a doua cam ­
panie a anului şi a dom niei, la care R areş se
pregătea să participe din nou în persoană.
Pe la în cep u tu l lunii iunie, pîrcălabul Toma
de Ciceu şi încă un boier m oldovean au cerut
să vorbească cu vicevoievodul Alexie B ethlen
şi cu G rigore Erdely, oam enii lui Ferdinand,
p e n tru a le an u n ţa sosirea dom nului lor în
T ransilvania şi a încerca să obţină supunerea
fără luptă. în loc de discuţii, cei doi nobili
m aghiari au oferit lui Tom a de Ciceu m oartea,
iar celuilalt boier, în ch iso a re a 17 Uciderea
sau arestarea solilor fiind d in totdeauna încăl­
cări ale dreptului ginţilor— care prevede in ­
violabilitatea solilor sau, cum am spune azi,
im unitatea diplom atică — echivalau (atunci,
ca şi azi) cu o declaraţie de război. Pe de altă
parte, înţelegînd că cetatea Ciceului, p rin po­
ziţia sa, putea deveni — m ai ales prin stăpî-
nirea şi a B istriţei — o bună bază de operaţii
p e n tru oştenii lui Rareş în T ransilvania, fer-
dinandiştii s-au stră d u it să ocupe Ciceul (lip­
sit de conducătorul m ilitar, pârcălabul) înainte
de sosirea m oldovenilor. R ăzboiul era, astfel,
h o tărît şi dacă R areş a tre b u it — din cauza
bolii soţiei sale — să ren u n ţe la conducerea

10 N . Iorga, îndreptări şi întregiri la istoria românilor

după acte descoperite în arhivele săseşti, I. Braşovul, în
„Academia Română, Meni. Secţ. Ist.", t. XXVII, 1905,
p. 33.
17A. Veress, op. cit., p. 192.

62
personală a expediţiei, la acţiunea m ilitară
însăşi n u se m ai putea renunţa.
Cronica moldo-polonă — p u ţin ulterio ară
evenim entelor — are un am ănunt care pare
a lipsi din celelalte izvoare, şi anum e acela că
„îm păcarea“ lui P e tru R areş cu regele Ungariei
s-ar fi produs la 10 iunie 1529, regele făgă­
duind voievodului „cetatea B istriţei şi cu tot
ţin u tu l B istriţei şi cu veniturile, dar boierii
unguri n u s-au învoit11. E posibil ca aceasta
să fie data cînd acordul d intre R areş şi Zâ-
polya a devenit efectiv (poate data exem pla­
ru lu i m oldovenesc al tra tatu lu i, care nu s-a
m ai păstrat) ; cert este că expediţia m oldove­
nească, a n u n ţată încă d in m ai, a p o rn it abia
după această dată, oastea fiind îm părţită şi
acum în două corpuri, care au tre c u t m unţii
p rin păsurile C îrlibaba şi Oituz. .Comanda cor­
pului nordic, care avea m isiunea să elibereze
Ciceul şi să ia în stă p în ire B istriţa, cu U ngu-
raşul şi valea Rodnei, a fost în credinţată p îr-
călalbului Danciul H uru de Rom an şi p o rta ru ­
lui de Suceava, O nufrie Barbovschi ; comanda
corpului sudic, însărcinat cu supunerea saşilor
din sudul T ransilvaniei, o avea vornicul G ro­
zav.
Cele două corpuri au acţionat independent
şi n u se poate şti dacă planul dom nului p re­
vedea reu n irea lor în tr-o anum ită etapă a
luptelor. Chiar de va fi e x ista t o asem enea
prevedere, desfăşurarea evenim entelor a îm ­
piedicat realizarea ei.
Pe cînd lu ptătorii m oldoveni treceau m unţii,
ferdinandiştii abia îşi adunau trupele, opera­

63
ţiune dificilă, p e n tru că aveau de făcut faţă,
în acelaşi tim p, şi expediţiei lui Solim an, care
se îndrepta, încet, prin U ngaria spre Viena.
La 18 iunie, corpul nordic pătrunsese deja
in ţin u tu l L ăpuşului şi rom ânii de acolo se
alăturaseră rom ânilor care veneau de peste
m unţi, grăbind spre Ciceu 1819; a doua zi, situ ­
aţia era şi mai gravă : tru p ele conduse de
D anciul şi Barbovschi „se grăbesc să in tre în
cetate41, se spune într-o scrisoare, al cărei
autor adaugă : „şi dacă se vor grăbi, vor
p u tea reuşi ch iar în noaptea aceasta4419. „Nu­
m ărul lor — se arată în aceeaşi scrisoare —
nim eni nu-1 poate spune cu siguranţă : unii
zic că ar fi 400 de călăreţi, alţii că ar fi
chiar 2 OOO.44
Corpul sudic — p e n tru care un cronicar sas
contem poran dă cifra, evident exagerată, de
50 000 de oam eni — se afla, pe la 20 iunie,
la Săcele. La 22 iunie, pe cînd oştenii de sub
comanda lui D anciul şi Barbovschi lu p tau sub
zidurile Ciceului, Grozav s-a în tîln it pe cîm -
pul de luptă, sub zidurile cetăţii Feldioara,
cu oastea ferdinandistă, condusă de V alentin
Torok, com ite de Tim işoara, de Ş tefan M ailat,
M arc Pem fflinger şi episcopul Nicolae Ge-
r e n d y 20. D esfăşurarea luptei a răm as necu­
noscută ; se ştie doar că, în toiul ei, secuii
au tre c u t de p a rte a m oldovenilor şi au atacat
pe ferdinandişti, ceea ce era să provoace o

18 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 322.

19 Ibiclem, p. 323.
20 Hurmuzaki-Densuşiami, Documente, II, 3, p. 645.

64
adevărată catastrofă, dacă V alentin Torok nu
le-ar fi ţin u t piept cu oam enii s ă i 21. P înă la
urm ă, oastea ferdinandiştilor a fost pusă pe
fugă ; Torok a fu g it la Sibiu, M ailat s-a as­
cuns sub un pod 22 şi în treag a artilerie a aces­
tu ia a căzut în m îinile vornicului Grozav. So­
cotelile Braşovului m enţionează această grea
pierdere „în acea nenorocită luptă, ca să nu
zicem fugă ruşinoasă" şi adaugă : „niciodată
Ţ ara Bîrsei n -a fost lovită de o nenorocire
aşa de m are“ 23.
Cu victoria de la Feldioara, oştenii lui
R areş aduceau taberei lui Zâpolya o victorie
frum oasă, dar care nu încheia lupta, căci m a­
rile cetăţi săseşti din su d u l T ransilvaniei ră-
m îneau fidele regelui Ferdinand. L u p ta nu era
isprăvită nici la Ciceu, unde, două zile după
victoria de la Feldioara, asediul e ra în toi,
iar conducătorii B istriţei se jeluiau sibienilor
de g reu tatea p u rtă rii acestor lupte care se
apropiau de cetatea lor, în vrem e ce ap ără­
torii ei — localnici sau m ercenari — erau îm ­
p ă rţiţi în tre tab ăra vicevoievodului ferdinan-
dist A lexie B ethlen şi străjile trim ise „să în ­
chidă trecătorile şi potecile m oldoveneşti".
Pe cînd ostile răm îneau să-şi facă datoria,
cuvîntul dom nului M oldovei — îndoliat de
proaspăta m oarte a soţiei sale — se îndrepta,
cu am eninţări din ce în ce m ai drastice, către
conducătorii cetăţilor care nu voiau să se

21 V. Motogna, Relaţiunile..., cit., p 19.

22 Ibidem.
23 Hurmuzaki-Densuşianu, op. cit., p. 646—647.

65
supună. Din H îrlău, R areş scria B istriţenilor,
la 15 iulie, că B istriţa şi U nguraşul sînt ale
lui : „Fiţi veseli de aceasta, căci vă vom lua
sub ocrotirea noastră" 24. Două săptăm îni mai
tîrziu, din Botoşani, voievodul scria braşo­
venilor „care nu ne sînt p rea m u lt iubiţi",
aceste cuvinte, cu oare diecii săi aveau să se
obişnuiască repede, auzindu-le rep etate în for­
me diferite şi în îm p reju rări felu rite : „Am
auzit că nu v -aţi tă ia t coarnele şi tot sînteţi
răzv rătiţi îm potriva craiului Ioan al Ţ ării U n­
gureşti. Deci, dacă veţi vedea scrisoarea noas­
tră, îndată să vă aplecaţi către craiul Ioan şi
să-l prim iţi în ţară. Şi dacă veţi face în tr-a lt
chip, şi acum e gata îm potriva voastră o m are
putere a noastră şi cu turci şi cu tăta ri vom
porni şi pînă şi pe copiii voştri îi voi pedepsi
cu fier şi foc" 25. P este două zile, la 31 iulie,
altă som aţie pornea către bistriţeni, ca să p re­
dea Ciceul în m îinile noului pîrcălab, Simion
D raxin : „şi să vă tem eţi — adăuga dom nul —
de m înia noastră" 26. Som aţia lui R areş a avut
efect — dar num ai cu privire la Ciceu (la 18
august, Sim ion D raxin se in titu la deja „cas-
tellanus castri C h y c h o "27), în tim p ce Bis­
triţa îi refuza pîrcălabii ; o nouă som aţie porni
către m area cetate la 22 august, cu am eninţări

24 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 326.

25 Ibidem, p. 327 ; N . Iorga, Îndreptări şi întregiri...,
p. 34.
20 Hurmuzaki-Iorga, op. cit., p. 323 (greşit datat
/ iulie); A . Veress, Acta et epistolae..., p. 194 (cu data
corecta).
27 Hurmuzaki-Iorga, op. cit., p. 328.

66
 care am intesc practicile lui Vlad Ţepeş, dar
care niciodată n -au devenit, din porunca lui
P e tru Rareş, o rea lita te : „Am auzit că prin
rău ta te a şi răscoala voastră iarăşi v-aţi ridicat
coarnele şi nu voiţi să vă supuneţi nouă şi
vă îm potriv iţi M ăriei Sale C raiului şi nu lăsaţi
să in tre în cetatea voastră pîrcălabii noştri,
pe care i-am orînduit. Şi să ştiţi deci voi,
bistriţenilor, că vom porni asupra voastră cu
p u tere de război gătită şi m are, şi pe toţi, cu
copiii, de la cel m ai m are la cel m ai mic, pe
unii îi vom trece p rin fier şi foc şi în p a tru
părţi vă vom tăia şi vă vom pedepsi. P e n tru
că întîi m i-aţi a ră ta t credinţă şi apoi necre­
dinţă. Şi dacă vreţi să vă dezlegaţi de m înia
noastră, îndată ce veţi vedea scrisorile noas­
tre, să şi prim iţi pe pîrcălabii noştri în cetatea
voastră şi în m ijlocul v o stru 14 28. Cu p u rtarea
acestei solii a fost însărcinat unul d in colabo­
rato rii apropiaţi ai dom nului, G rigore Rosen-
berger, sas din Cotnari, oraş al cărui pîrcălab
va fi în curînd. In vrem ea aceea, la Alba Iulia,
alţi soli m oldoveni — pîrcălabul de Cotnari,
M ihail, îm preună cu alt pîrcălab, Solomon,
trim işi pe lîngă Ş tefan Băthory, locotenent
regal al lui Zâpolya — aşteptau sosirea unor
rep rezentanţi ai bistriţenilor, care, însă, s-au
o p rit în drum , la Cluj. Chiar in ziua cînd
R areş trim itea, din cetatea N eam ţului, scri­
soarea aceea plină de am eninţări (22 august), 28

28 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 329—330 ;

traducere la N . Iorga, Scrisori de boieri, scrisori de domni,
ed. II, Vălenii de Munte, 1925, p. 193.

67
B âthory s-a dus la Cluj p en tru a se întîlni
cu delegaţii bistriţen i conduşi de W olfgang
F orster ; faţă de rugăm intea acestora ca regele
Ioan să retrag ă lui R areş donaţia, B âthory
le-a răspuns că tra ta tu l trebuie aplicat şi, de-
clarîntdu-i prizonieri ai dom nului Moldovei,
i-a închis în tu rn u l din Cluj 29-

La 18 august, Solim an M agnificul a ajuns,

cu oastea sa, pe Cîm pia de la M ohâcs, locul
dezastrului arm atei m aghiare din 1526 ; acolo,
Ioan Zâpolya a fost p rim it în cortul im perial
la cerem onia să ru tă rii m îinii ; în sp iritu l tra ­
tatu lu i turco-m aghiar din februarie 1528, su l­
tan u l a în cre d in ţa t cîrm uirea U ngariei — a
acelei p ă rţi asupra căreia p u tea să dispună
şi pe care o considera „dreptul săbiei sale“ —
lui Zâpolya şi apoi, cu oştile unite, s-au în ­
d rep tat spre Buda. D upă cîteva zile de asediu,
garnizoana austriacă a p red at cetatea, iar Zâ­
polya a p u tu t in tra în vechiul palat r e g a l30.
Istoricii turci I. H. D anişm end şi I. H. U zun-
ţa rşili au folosit, în lucrările lor, o inform aţie
— care, în tr-o form ă apropiată, se află şi la
D im itrie C antem ir (Istoria Im periului otom an)
— potrivit căreia P e tru R areş s-ar fi dus p e r­
sonal la su ltan p e n tru prezentarea trib u tu lu i
şi obţinerea unei ahidnam e („carte de legă-

29 V. Motogna, Relaţiunile..., p. 22—23 ; Radu Con-

siantinescu, op. cit., p. 47.
30 Aurel Decei, op. cit., p. 175— 176.

68
 m în t“, tra ta t, ,,capitulaţie“) ; la D anişm end se
află, chiar, şi precizarea că R areş ar fi venit
in tab ă ra de la B uda la 10 septem brie 1529
şi că „începînd de la acea dată principatul
M oldovei a acceptat su zeran itatea otom ană1131.
în realitate, este vorba de o confuzie, în care
s-au am estecat — provenind din diverse tra ­
diţii p ă stra te şi perp etu ate pe cale orală —
m ai m ulte ştiri referito are la acţiuni deose­
bite ; din analiza lor, se poate deduce că în
cursul anului 1527 R areş a reglem entat ra ­
porturile sale cu P oarta, obţinînd, poate, şi
o nouă ahidnam e : este solia logofătului Toa-
der Bubuiog, care a d u ra t şap te luni şi despre
care a fost vorba cîteva pagini mai- înainte.
O „închinare“ la 1529 este cu desăvîrşire
e x c lu s ă : la vrem ea aceea, R areş acţiona, în
T ranslivania, cu m andatul sultanului, înde-
plinindu-şi obligaţiile în litera legăm intelor
pe care M oldova le avea faţă de P oartă 3132.
Cu desăvîrşire exclusă este şi prezenţa lui
Rareş la Buda, la 10 septem brie 1529 : la
această dată, dom nul M oldovei era la H îrlău,
scriind de acolo bistriţenilor, am eninţîndu-i cu
d ărîm area cetăţii dacă n u -i vor deschide por­
ţile şi n u vor preda U nguraşul 33. L uptele ne-

31 Tahsin Gemil, în voi. Petru Rareş, p. 145 ; Aurel

Decei, op .cit., p. 176 (v. şi p. 187).
32 Ştefan S. Gorovei, Moldova în „Casa Păcii", cit.
p. 648—649, 657.
33 Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 3, p. 640
(cu datare topică greşită : Braşov) ; A. Veress, op. cit.,
p. 197— 198.

69
 ducînd la nici un rezultat, ca şi scrisorile cu
cuvinte de foc ale lui R areş — care prom itea,
însă, şi despăgubiri „până la ultim ul ban“ fad.
u n icu m obolum) p e n tru prădăciunile n ejusti­
ficate de legile aspre ale războiului 34 — dre­
gătorii m oldoveni însărcinaţi cu dobîndirea şi
adm inistrarea dom eniului bistriţean s-au adre­
sat, la 6 octom brie 1529, mai m arilor cetăţii
B istriţa cu propunerea să înceapă discuţii sau
un schim b de scrisori, ca să poată, apoi, în ­
cheia un arm istiţiu ; scrisoarea e adresată de
„officiales dom ini noştri P e tri W ayvode11 — Mi-
hail, pîrcălabul de C otnari (care nu e identic
cu M ihul, viitor p o rta r de Suceava, la data
aceasta jpîrcălab de Hotin), pîrcălabul Solomon,
originar din Suceava („zw chw aw yensis“, cum
i se spune în scrisoarea p rin care R areş îl re ­
com anda b istriţenilor în m ai 35), un Golia (sau
Golăi), Toma aurarul, Dragoş Rotom pan (din-
tr-o veche fam ilie boierească, atestată de la
sfîrşitul veacului al X lV -lea). Un acord de în ­
cetare a luptelor s-a încheiat sîm bătă 9 octom­
brie 36, fără ca el să fie respectat.
Cu forţe noi, P e tru vodă a po rn it el însuşi
spre cetăţile care nu voiau să se supună ; din
drum , la 14 octom brie a trim is braşovenilor o
scrisoare, cerîndu-le să accepte stăp în irea re ­
gelui Z â p o ly a 37. P este 11 zile, la 25 octom ­

34 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 334—335.

(Hîrlău, 26 septembrie 1529).
35 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 318.
36 Ibidem, p. 337.
37 Ibidem, p. 337— 338.

70
brie, din P rejm eru l pe care se pregătea să-l
cucerească, o scrisoare nouă pleca spre judele
şi ju ra ţii Braşovului : „Aşa ni se pare nouă,
că aveţi de gînd să vă h răn iţi cu pietre. Să ştiţi
bine, deci : noi n-am venit , pe două-trei săp­
tămâni, ci pînă vă vom îndupleca şi vom face
ce ne este voia. Şi la întorsul nostru înapoi
vom arde cu pară de foc această ţară a Bîrsei
şi vom lăsa ţara goală şi pustie. Şi la prim ă­
vară vă făgăduim iarăşi război şi iarăşi vom
pune să se calce în picioare sem ănăturile voas­
tre, cînd vor fi crescut, p e n tru ca iarăşi fă
fiţi fără h ran ă tim p de un an. Poate că voi,
o, p rea nebuni şi proşti oam eni, socotiţi că,
fiind în tre pietre, pietrele pu teţi să le şi roa­
deţi. Ci cu atîta vă p răpădiţi viaţa şi veţi ră -
m îne în deşert...11 38. P este două zile, P re jm e ­
ru l cădea în m îinile lui Rareş, peste încă o zi
începea asediul B raşovului ; la 29 octom brie,
bastionul cel m are al cetăţii cădea în m îinile
lui, fiind apoi d ărîm at din te m e lie 3839 ; în u l­
tim a zi a lunii, încă un tu rn , de lemn, a că­
zut 40 sub loviturile oastei lui Rareş.
Cînd braşovenii dădură veste că acceptă să
discute, R areş le-a trim is un salvconduct (1
noiem brie 1529) p e n tru ca 10—20 de ju raţi

38 Ibidem, p. 338 ; N . Iorga, îndreptări şi întregiri...,

p. 34 ; idem, Scrisori de boieri, scrisori de domni, p. 192.
39 „A fundamento dilapidabimus" — scrisoarea lui
Rareş către bistriţeni, 31 octombrie 1529 (Hurmuzaki-Iorga,
op. cit., p. 339 ; Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II,
3, p. 639).
40 A. Veress, Acta et epistolae..., p. 201, n. 1 (după
Ostermayer).

71
din conducerea cetăţii să vină în tabăra sa.
T ra ta tu l s-a încheiat la 3 noiem brie, sub zi­
durile cetăţii, şi el a însem nat m ai p u ţin o în ­
tă rire a poziţiilor regelui Zâpolya, cit o victo­
rie a lui R areş : Braşovul, cu întreaga ţară a
Bîrsei, treceau sub protecţia dom nului Mol­
dovei, care se obliga să apere şi să protejeze
şi ţin u tu l Făgăraşului, au to ritatea sa suprapu-
nîndu-se, astfel, peste cea a lui Ş tefan M ailat,
răm as fidel regelui F erdinand. Mai era, în act,
o form ulare deosebit de abilă, care lăsa o por­
tiţă şi braşovenilor, dar şi lui R areş : braşovenii
prom iteau — şi R areş accepta — să păstreze
credinţă acelui rege care va dom ni la Buda,
va deţine S fînta Coroană şi va exercita p u ­
terea re g a lă 41. în m om entul acela, condiţiile
erau favorabile lui Zâpolya, dar sorţii erau
aşa de schim bători... în cazul unei noi victorii
ferdinandiste, s-ar fi p u tu t uza de această
clauză, care devenea favorabilă şi dom nului
Moldovei.
„Să ştiţi că cetatea Braşovului, îm preună cu
ţara Bîrsei, [...] le-am lu at cu arm ele“ — pro­
clam aţia victoriei către bistriţeni, la 5 noiem ­
brie, e ra însoţită de noi îndem nuri de supu­
n e r e 42. După aceea, p rin secuime, prim ind şi
om agiul Sighişoarei, P e tru vodă a po rn it pe
drum ul întoarcerii : la 14 noiem brie era la
Breţcu 43. C am pania sa în sudul T ransilvaniei
era încheiată. In nord, bistriţenii rezistau ; un

41 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 341.

42 Ibidem, p. 342.
43 Ibidem, p. 343.

72
nou ultim atum , trim is la 29 noiem brie 44, a dus,
totuşi, la încheierea unui arm istiţiu (14 de­
cembrie) 45, care, şi acesta, avea să fie repede
încălcat de noul jude al cetăţii 46.
In toiul cam paniilor din T ransilvania, la
28 iunie, în M oldova se stingea doam na M aria,
cu care P e tru vodă R areş venise la domnie, cu
care îm părţise g reutăţile m ăjeriei sale înainte
de a-şi pune coroana pe creştet. P rin ciaru l ei
soţ i-a făcut cinstea să o coboare în tr-u n a din
criptele gropniţei voievodale de la P u tn a, lîngă
tată l lui, lîngă fratele şi nepotul lui — cei trei
predecesori ai săi în scaunul Moldovei.
P rin legături care au răm as, pînă azi, necu­
noscute — poate prin interm ediul nobililor
unguri din tab ăra lui Zâpolya, poate pe alte
căi — alegerea lui P e tru R areş s-a oprit, cînd
a tre b u it să-şi aleagă o nouă doamnă, asupra
prinţesei sîrbe Elena-Ecaterina Brancovici.
Căsătoria s-a făcut în prim ăvara anului 1530,
registrele braşovene atestînd trecerea prinţesei
prin acest oraş în luna aprilie a acelui an 47.
Elena-E caterina Brancovici, al cărei rol în is­
toria Moldovei — sau, m ai bine zis, în istoria
dom niilor lui P etru R areş — nu a fost încă

44 Ibidem, p. 345 ; N . Iorga, op. cit., p. 193.

45 Ibidem, p. 346.
46 Pentru continuarea conflictului, v. Radu Constan-
tinescu, op. cit., p. 53—62.
47 Quellen zur Geschichte der Stadt K rom tadt in
Siebenbiirgen, II, Braşov, 18S9, p. 192. în registrele bistri-
ţene, se află o însemnare, din 13 iunie 1531, despre naşte­
rea unui fiu al voievodului Moldovei (Radu Constanti-
nescu, op. cit., p. 215).

73
stu d iat am ănunţit, se născuse pe la 1490 ; tatăl
său, „Despot Ţ a ru l“ — cum îi va spune ea în
inscripţiile ctitoriilor ei m oldoveneşti — a fost
Iovan Brancovici (m. 10 decem brie 1502), iar
m am a, al cărei num e îl p u rta (Elena), era fiica
lui Ştefan Iacşici (m. 1489) şi vară prim ară cu
acel D im itrie Iacşici, care îl omorîse pe M ihnea
vodă cel Rău la Sibiu, în 1510. D upă tată, noua
doam nă a Moldovei cobora din voievozii ţa ­
rilor Nem anizi ; străbunii ei căpătaseră titluri
bizantine : Branco (al cărui num e l-a p u rta t
fam ilia toată) fusese sabastocrator la Ohrid.t
(1346), iar fiul său, Grigore, dobîndise titlu l de
caesar; o fiică, Teodora, se căsătorise cu p rin ­
ţu l albanez G heorghe Thopia, iar un alt fiu,
V u k (m. 1397), fusese ginerele viteazului cneaz
Lazăr, eroul de la Kossovopolje (1389). Fiul lui
Vuk, cneazul Gheorghe Brancovici, despot la
1427 (m. 1456), a avut ca soţie pe Irin a C anta-
cuzino, fiica sebastocratorului D im itrie C anta-
cuzino, nepoată şi strănepoată a celor doi îm ­
păraţi pe care această m are fam ilie i-a dat Im ­
periului bizantin : M atei (1353— 1357) şi Ioan
al V l-lea (1347— 1354). Din această căsătorie
au rezu ltat m ai m ulţi copii : un băiat, Lazăr,
a devenit ginerele lui Toma Paleologul, fratele
ultim ului îm părat bizantin, înrudindu-se, apoi,
cu G heorghe C astriota Scanderbeg, eroul al­
banez ; o fată, E caterina, căsătorită cu nobilul
u ngur de origine germ ană, U lrich, conte cie
Cilly, a fost, un m om ent, soacra lui M atiaş
C orvinul ; un a lt fiu, Ş tefa n (m. 1477), căsă­
to rit cu o ru d ă a sa, descendentă a prinţului
albanez Thopia, a lăsa't trei copii : despotul

74
G heorghe, care, călugărit sub num ele de M a­
xim, a av u t de ju cat un rol a tît de frum os în
îm păcarea lui Bogdan al III-lea cu R adu cel
Mare, aducîndu-le am inte „că sîn t creştini şi
o sem inţie11 ; despotul Iovan, tatăl doamnei
Elena R areş şi o fiică, M afia, căsătorită cu
Bonifaciu de M ontferrat, dintr-o ram u ră oc-
cidentalizată a Paleologilor bizantini.
Din p artea tatălui său, Elena Rareş se în ­
rudea cu m archizii de M ontferrat şi cu urm aşii
lor, ducii de M antua, cu întreaga aristocraţie
sîrbească şi cu cea albaneză ; ea însăşi avusese
două surori : M aria, căsătorită cu F erdinand
de Frangipani, dintr-o m are fam ilie nobiliară
m aghiarizată, şi M iliţa-D espina (soră num ai
după tată), soţia lui Neagoe Basarab al Ţării
Rom âneşti. Din partea m amei, avea o m ul­
ţim e de vere prim are căsătorite cu m agnaţi
unguri din fam iliile Banffy, K endeffy, Doczi
etc., precum şi o altă vară prim ară, omonimă,
care în 1527 a devenit soţia lui Vasile al
III-lea, m arele cneaz al Moscovei ; ea a fost
m am a lui Ivan cel Groaznic.
M îndria dom nului de a fi fiul m arelui său
părinte şi m oştenitor al unor tradiţii glorioase
— el însuşi adăugitor al faim ei şi gloriei fam i­
liei căreia îi aparţinea — avea să se îm ple­
tească, de acum încolo, cu m îndria doamnei,
m oştenitoare, şi ea, a atâtor tradiţii, din care,
o parte, veneau acum să îm bogăţească tezaurul
culturii m edievale m oldoveneşti. Nu mi se pare
exclus ca legăturile de fam ilie ale doam nei
Elena să fi d eterm inat acţiunile lui Rareş din
 anii urm ători, dacă n u chiar şi reorientarea sa
către p a rtid a H absburgilor. în tot cazul, aura
de legendă şi de glorie pe care urm aşa atîtor
cnezi, despoţi, regi şi îm păraţi o aducea în
zestrea ei a făcut ca num ele dom nului Mol­
dovei să capete un plus de strălucire într-o
vrem e cînd în ru d irile şi alianţele dinastice
aveau un rol aşa de însem nat în afacerile po­
litice. Şi această a u ră — în care, desigur, a
găsit noi şi puternice îndem nuri la acţiuni pe
placul inim ii sale iubitoare de glorie — îl în ­
văluia în m om entul cel m ai potrivit, cînd urca
ultim ele tre p te sp re punctul culm inant al
au torităţii de care avea să se bucure P etru
R areş în în treg u l spaţiu rom ânesc. încă din
toam na lui 1529, se constatase că el acţionează
în T ransilvania ca în ţa ra s a 48 ; fru n taşii a r­
deleni ai taberei ferdinandiste avertizau, chiar,
că „m oldoveanul" cerea sum e de bani „spu­
nând şi scriind că această ţa ră [T ransilvania —
n .n .\ este a sa, în tru c ît a cîştigat-o cu sa­
bia" 49. S -a păstrat, în adevăr, o scrisoare a
lui P e tru Rareş, din 14 ianuarie 1530, adre­
sată braşovenilor, în care ideea aceasta este
exprim ată cu aceleaşi cuvinte : „Iar p e n tru ţa ra
ardelenească, Dom nia V oastră ştiţi că am cîşti-
gat ţa ra ardelenească cu sabia şi n u o voi da
nim ănui, nici unui crai, nici lui F erdinand crai,
nici la nim eni altul, num ai am s-o dau lui Ioa-

48 A. Veress, Acta et epistolae..., p. 202—-203.

49 Radu Constantinescu, op. cit., p. 142 (n. 272) ; „di-
siendo y publicando que esto Reyno es suyo, por quanto
Io avra ganado con la espada..."

76
năş craiul, căci m i-e frate bun şi p rie te n 14 48. E
lim pede că dom nul M oldovei ţinea să vorbească
despre T ransilvania ca despre o ţară de care
putea să dispună după cum îi era voia.
Spre începutul verii, cînd evenim entele din
Ţ ara Rom ânească luau o în to rsătu ră prim ejdi­
oasă, am estecul otom an în certurile de acolo
am eninţând şi p ărţile din sudul T ransilvaniei,
corniţele ferdinandist al saşilor, M arc Pem p-
flinger, a încercat organizarea unei „cruciade44 ;
singurul care putea dispune de tru p e p en tru
a sprijini pe p ro tejatu l ferdinandiştilor, Moise
vodă, îm potriva p reten d en tu lu i Vlad vodă sus­
ţin u t de Poartă, era num ai P e tru Rareş. Cu
daru ri bogate, doi soli — Nicolae A paffi şi
Jo h an n Roth, judele Sibiului — s-au în făţişat
dom nului M oldovei p e n tru a-i cere sp rijin u l ;
salutul lor, adresat ca „unui dom n şi vecin
onorat44, a stîrn it mânia lui R areş : „In ce chip
îndrăzniţi să-m i ziceţi vecin onorat ? Nu sîn-
teţi destul de ştiutori cine sîn t ? Pe voi, eu
v-am supus m ie cu sabia ; socoteam că voi sîn-
teţi supuşii mei credincioşi44. Auzind că braşo­
venii îl socotesc dom n al lor pe F erdinand,
Rareş — „atrox iile ty ra n n u s44, cum îi spune
autorul relatării — a a ră ta t spre cîinele său
şi a zis solilor : „Vedeţi acest cîine al m eu ?
F erdinand nu este aşa de bun pe cit este cîi- 48

48 Gr. G. Tocilescu, 534 documente istorice slavo-ro-

mâne din Ţara Românească şi Moldova privitoare la
legăturile cu Ardealul (1346— 1603), Bucureşti, 1931, p.
519 ; scrisoarea e datată doar Hîrlău, ianuarie 14, dar
critica interni arată că e din anul 1530.

77
 nele m eu, ci este am ăgitorul creştinătăţii ; aşa­
dar, să n u-i fiţi lui credincioşi11 49. La capătul
acestui dialog foarte dur — caracteristic, însă,
p e n tru firea vulcanică a lui Rareş, dom nul Mol"
dovei a prom is, totuşi, să-l aju te pe Moise
vodă după ce acesta va fi fost b iru ito r în pro-
pria-i cauză. Clauza era înţeleaptă şi prudenţa
s-a dovedit folositoare : a doua zi după ce a
in tra t în Ţ ara Rom ânească, îm preună cu Ş te­
fan M ailat, Moise vodă a fost în frîn t şi ucis
în lupta de la Viişoara. Noul cîrm uitor al p rin ­
cipatului d in tre C arpaţi şi D unăre — răm as
în istorie sub num ele de V lad Înecatul
(1530— 1532) — va deveni ginerele lui P etru
Rareş, în cursul aceluiaşi an 1530 sau în
cel u r m ă to r 4950, luînd de soţie pe una din
fiicele cele m ai m ari, A n a 51, a cărei soră,
M aria, avea să fie m am a lui Ierem ia şi Si-
m ion Movilă.
D om n al M oldovei, socru al celui al Ţării
Rom âneşti, arbitru al situaţiei din Transilva­
nia şi stăpîn al unor posesiuni în aria intracar­
patică — aceasta era, în 1530—1531, poziţia pe
care P etru Rareş o dobîndise în spaţiul rom â­
nesc : la m ijlocul drum ului dintre Ş tefa n cel
Mare şi M ihai V iteazul.

49 A. Veress, op. cit., p. 212—213.

50 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XI, p. 32 (instrucţi­
unile polone date în octombrie 1531 Iui Wilamowski, trimis
la Poartă).
51 Ştefan S. Gorovei, N ote istorice şi genealogice...,
cit., p. 195— 196.

78
 Consolidat pe plan intern, cu o poziţie tot
m ai bună pe plan extern, în urm ătoarea pe­
rioadă a dom niei lui P e tru R areş a in terv en it
un episod care a co ntribuit în tr-o largă m ă­
sură la deteriorarea poziţiei sale externe : r e ­
vendicarea Pocuţiei şi recuperarea ei, prin
forţa arm elor, în anul 1530.
Pocuţia avea vreo 13 oraşe şi cîteva sute
de sate şi era locuită de o populaţie în m area
ei m ajoritate ortodoxă (rutenii). D atorită unor
fenom ene obişnuite Evului M ediu, ţin u tu l avu­
sese strînse relaţii cu Moldova. încă de prin
secolele X III-X IV , în Pocuţia şi pe teritoriile
învecinate se aşezaseră m ulţi rom âni, care
şi-au p ă stra t pînă foarte tîrziu organizarea lor
originară, în colonii bazate pe ju s valachicum
(dreptul românesc). R elaţii religioase existau,
de asem enea, din vechim e, în tre aceste te ri­
torii şi M oldova ; pînă la 1539, preoţii din
aceste ţin u tu ri erau hirotonisiţi în M oldova 52.
D ar acţiunea lui P e tru R areş nu se baza pe
considerente de acest gen, ci pe un titlu ju ­
ridic — u ita t şi acela, odată cu pierderea ac­
telor, dar cu urm e adinei în trad iţia politică a
dom nilor Moldovei. Cu aproape un veac şi ju ­
m ătate în urm ă, în 1338, V ladislav Jagello, re ­
gele Poloniei, îm prum utase de la P e tru I,
dom nul Moldovei, sum a de 3 000 de „ruble de

52 P. P. Panaitescu, Petre Rareş şi Moscova, extras

din volumul In memoria lui V asile Pârvan, Bucureşti,
1934, p. 12.

79
argint frîncesc“, am anetînd, în schimb, ceta­
tea H aliciului cu ţin u tu l adiacent. în anii u r­
m ători, acest ţin u t a avut o soartă ciudată ;
căutind sp rijin u l Coroanei polone, p e n tru a
dobândi sau a-şi consolida tronul, unii dom ni­
tori au declarat că ren u n ţă la d repturile lor
asupra Pocuţiei ; cei care veneau ca adver­
sari ai lor reclam au, de obicei, stăpânirea ei.
„T itlul ju rid ic11 al acestor p retenţii era „chi-
ta n ţa “ îm prum utului din 1388 53. Ştefan cel
M are recuperase cu spada, spre sfîrşitul dom­
niei, „păm întul bunicului său “ (seynes Grossva-
t urz L anth) 54; Bogdan al III-lea, plănuind
căsătoria sa cu prinţesa Elisabeta, fiica rege­
lui Cazim ir al lV -lea (una din surorile rege­
lui Sigism und I cel B ătrîn, contem poranul lui
Rareş), cedase Pocuţia în 1505, sperînd să o
recapete ca zestre, ceea ce ar fi pus capăt con­
flictului (devenea p roprietate a Coroanei mol­
dovene). D ar căsătoria nu s-a m ai realizat şi
Bogdan a tre b u it şi el să recupereze Pocuţia
cu arm ele, în anul urm ător, p e n tru a o pierde
din nou în 1509. S-a recurs, apoi la a rb itraju l
regelui Ungariei, cîteva sate fiind încredinţate
logofătului T ăutu p e n tru adm inistraţie, ca o
zonă-tam pon. D ar arbitrajele n u au dus la nici
un rezultat, iar la m oartea lui Bogdan polonii
au ocupat şi acele sate. C onflictul părea, ast­

53 O expunere succintă a conflictelor pentru Pocuţia.

Ia I. I. Nistor, Campania lui Mihai Viteazul în Pocuţia,
în „An. Ac. Rom., Mem. Secţ. Ist.", s. III, t XXVI
(1941), mem. 2.
54 Ibidem, p. 6.

80
fel, închis. Cel care 1-a redeschis a fost P etru
R areş 55.
încă din 1528 el sondase la Istanbul poziţia
P orţii faţă de eventuala revendicare de la po­
loni a unor „anum ite terito rii care îi aparţi-
n eau “, dar răspunsul nu fusese încurajator.
N u m i se pare, însă, exclus ca, ulterior, aju ­
torul d at lui Zâpolya, aliatul sultanului, să
fi m odificat opinia dregătorilor otom ani şi
R areş să fi crezut că se poate baza m ăcar pe
acordul lor tacit. Oricum , cînd a fost evident
că efortul m ilitar din A rdeal putea fi slăbit
fără team ă — B istriţa supunîndu-se, în sfîr-
şit, dom nului Moldovei în octom brie 1530 —
P e tru vodă a trim is soli (august 1530) p e n tru
a-i an u n ţa regelui Sigism und dorinţa sa de
a i se înapoia m oştenirea ce i se cuvenea de
la tată l şi înaintaşii săi, am eninţînd că, a lt­
m interi, o va lua cu arm ele. Ceea ce, în urm a
refuzului regal, s-a şi întîm plat.

55 Pentru evoluţia acestui conflict în general şi pentru

unele aspecte particulare, v. : I. Ursu, Bătăliile de la
Gwozdziec şi Obertyn (1531), în „Ac. Rom., Mem. Secţ.
Ist.'1, s. II, t. XXXV, i 913 ; I. Corfus, Activitatea diplo­
matică în jarul conflictului dintre Petru Rareş şi Polonii
în „Romanoslavica", X, 1964, p. 315—339 ; idem. Pagini
de istorie românească în noi publicaţii poloneze, în „Anua­
rul Institutului de istorie şi arheologie „A. D. Xenopol",
Iaşi, V, 1968, p. 229—231 (despre Zd. Spieralski, Cam­
pania de la Obertyn din anul 1531, Varşovia, 1962 —
în limba polonă) ; Manole Neagoe, Cîteva observaţii critice
in legătură cu bătălia de la Obertyn, în „Studii şi materi­
ale de muzeografie şi istorie militară", 4—5 (1971 — 1972),
p. 96—104 ; D. Citirea, Relaţiile externe ale Moldovei în
secolul al X VI-lea, în „Anuarul Institutului de Istorie şi
Arheologie „A. D. Xenopol", Iaşi, X, 1973, p. 9—12.

81
 In octom brie, îngrijorat, regele Sigism und
an u n ţa dietele provinciale, p rin tr-o circulară,
că dom nul Moldovei, gîndindu-se la război,
îşi adună tru p e le 56. In aceeaşi lu n ă au avut
loc, se pare, prim ele incursiuni ale oştenilor
m oldoveni în P o c u ţia 57. Din docum ente se
vede lim pede că, în acele luni, pe graniţă era
stare de alarm ă. La 30 noiem brie, palatinul
Podoliei, S tanislaw Lanckoronski, scria din
cetatea Cam eniţa — de unde supraveghea
H otinul şi frontiera nordică a M oldovei — că
R areş se afla „cu arm ata sa, cu nu puţini
o a m e n i" 58, la Botoşani; fără să i se poată
încă şti intenţiile şi palatinul se în treb a pe
unde ar putea trece dom nul M oldovei cu oa­
m enii săi, căci drum ul părea închis de nişte
m laştini şi de o revărsare a P ru tu lu i. Şi to­
tuşi a trecut, în zilele im ediat urm ătoare ; is­
toricul polon Zd. Spieralski a p u tu t stabili
că moldovenii au in tra t în Pocuţia cel mai
târziu în seara zilei de 3 decem brie. O săp-
tăm înă după aceea, regele Sigism und îşi
anunţa palatinii că dom nul Moldovei cucerise
Colomeea şi ţin u tu l Pocuţiei, cu toate oraşele
şi satele sale 59.
Populaţia ru tean ă a ţinutului, oprim ată de
nobilii poloni catolici, l-a p rim it pe R areş ca
pe un eliberator : „aproape toţi aleargă la
el —■ scria, uim it, vicecancelarul Coroanei •—

56 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XI, p. 5.

:'7 Ibidem, p. 6.
58 A. Veress, op. cit., p. 216.
59 Ibidem, p. 216—217.

82
şi i se supun cu bucurie, iar el îi prim eşte
şi-i tratează bine“ eo. în c u ra ja t de această
bună prim ire din p artea ru tenilor — a tît oa­
m eni de rînd, cit şi nobili — R areş a încercat,
cu aj'utorul lor, pe la jum ătatea lunii decem ­
brie, să asedieze cetăţile Llov şi C am eniţa u ,
mai m u lt p e n tru a-şi speria adversarii decît
cu in ten ţia răspicată de a le cuceri ; ştirile
privind aceste acţiuni sîn t din 18 şi 19 de­
cembrie. In zilele urm ătoare, lăsînd 12 g ar­
nizoane sub com anda starostelui de C ernă­
uţi, Tom a Barnovschi, R areş s-a înapoiat în
Moldova ; la 24 decem brie, era în curţile de
la B ădăuţi îngrijindu-se de cum părarea, din
T ransilvania, a unor lucruri necesare curţii
s a le 62. T rupele s-au retras — cu excepţia
garnizoanelor, fireşte — pînă în ultim a zi a
anului, cînd, chiar în acea zi, au fost atacate
ia trecerea N istrului, în d reptul H otinului, de
un detaşam ent de m ercenari poloni, care, însă,
au fost înfrînţi.
R evenindu-şi din surprinderea pe care i-o
produsese cuprinderea Pocuţiei, regele Si-
gism und a lu at prim ele m ăsuri p e n tru a con­
tracara acţiunea lui Rareş. Dieta regatului,
în tru n ită la Piotrkow , a h o tărît adunarea unei
oşti, stabilind şi obligaţiile fiecărei provincii ;
la 3 ianuarie 1531, aceste h otărîri erau anun­
ţate public de către regele S ig ism u n d 63 ; în

60 P. P. Panaitescu, op. cit., p. 11.

01 I. Ursu, op. cit., p. 3—4 (n. 9).
62 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 360.
03 Hurrnuzaki-Iorga, Documente, X I, p. 11 — 16.

83
aceeaşi zi, dem onstrativ, regele a declarat
confiscate în folosul Coroanei toate proprie­
tăţile acelor nobili pocuţieni care trecuseră de
p artea lui P e tru vodă, d ăruindu-le hatm anului
J a n Tarnovski, unul d intre cei m ai iscusiţi
bărbaţi de arm e ai regatului m edieval polon,
căruia îi va încredinţa şi conducerea expedi­
ţiei din vară. Tot în ianuarie, R areş a trim is,
din Suceava, o scrisoare regelui Sigism und,
p e n tru a-i argum enta m obilul ocupării Po-
cuţiei, care „din vechim e ţine de ţara Moldo­
vei" ; răspunsul regelui, din 3 februarie 1531,
era destul de veninos. Acuzîndu-1, întîi, de
ruperea tra tate lo r şi călcarea jurăm intelor,
regele contesta stăpînirea vechilor dom ni mol­
doveni asupra Pocuţiei ; nici chiar Stephanus
iile M a g n u s64 — Ştefan cel M are — nu ar
fi stăpînit-o, de vrem e ce (la 1485) a prestat
ju ră m în tu l vasalic faţă de tatăl regelui la
Co'lomeea, centrul acestui ţin u t ; iar Bogdan
al IlI-lea — pe care, în ironie, îl num eşte
tatăl lui Rareş — a ocupat Poeuţia cu forţa
şi apoi s-a retras. Şi, la capătul dem onstra­
ţiilor de acest gen : „porunceşte oam enilor
şi căpitanilor tăi să se retrag ă din zisul ţin u t
a'1 nostru..." 65.
Din H îrlău, la 21 februarie, R areş a răs­
puns tăios lui Sigism und că el . e fiul lui

64 E cea dinţii dată cînd apare, în documente, această

formulă, preluată, desigur, din scrisoarea lui Rareş. Ea apare
şi în documentele otomane, cam în aceeaşi vreme.
65 Hurmuzaki-Bogdan, Documente, Supliment II, 1,
p. 21—22.

84
 „Ştefan voievod cel M are, de fericită am in-
tire “ şi frate cu Bogdan voievod, de la care
Pocuţia a fost sm ulsă sub haina înşelăciunii,
căci îi fusese prom isă „sora M ajestăţii Voas­
tre 14. „Ci acum a avem nevoie de ţa ra aceea ;
de aceea am luat-o de la Domnia Ta, p entru
că ne este adevărată şi legiuită m oşie44. Şi
urm a ceva care a pus pe gînduri pe poloni :
invocarea num elui su ltan u lu i : „Şi dacă Dom­
nia Ta socoţi că acel ţin u t al Pocuţiei nu se
ţine de Moldova, să trim iţi M ăria Ta un om
să în treb e : întîi la prea p uternicul îm părat
turcesc, apoi la chiar dum nealui Ioan, craiul
ţării ungureşti, care vor face drept ju d eţ şi
d rep ta te în tre noi“ 66. A ceasta a p ă ru t o alu­
zie la o înţelegere prealabilă cu sultanul. N e­
dorind să ajungă la un conflict deschis cu
P oarta şi sfă tu it în acest sens şi de G ritti —
care tocm ai fusese n u m it (26 decem brie 1530)
g uvernator al U ngariei zapoliene — regele
Sigism und a trim is la Istanbul un sol, pe
Ja n Ocieski, p e n tru a afla dacă R areş avu­
sese sau nu consim ţăm întul otom an p entru
atacarea şi anexarea Pocuţiei. Spre su rp rin d e­
rea sa, Ocieski a aflat, din gura sultanului şi
a m arelui vizir, că R areş n u num ai că nu
acţionase cu învoirea Porţii, dar că îi fusese
chiar notificat dezacordul ei !
De fapt, cum am m ai spus, cred că Rareş
a avut, dacă nu un îndem n direct, m ăcar o

66 Ibidem, p. 23—24 ; textul tradus şi la N . Iorga%

Scrisori de boieri, scrisori de domni, p. 195.

85
prom isiune a neam estecului otom an în acesta
privinţă. El avea, dealtm interi, exem plul pro­
p riului părinte, care ocupase Pocuţia, fără ca
aceasta să-i deterioreze relaţiile cu P oarta ;
din contra, în războiul din 1497 prim ise aju ­
tor şi din p artea otom anilor. Şi cazul se va
repeta sub A lexandru Lăpuşneanu, care şi el
va fi îndem nat de dregătorii P orţii „să recu­
pereze Poc-uţia". A presupune că şi lui Ra-
reş i se lăsase, tacit, m înă liberă, nu mi se
pare că depăşeşte sfera posibilităţilor. Mai
este un am ănunt care îndeam nă la o asem e­
nea presupunere ; anum e, în tr-o discuţie cu
Iskrycki, starostele cetăţii Cam eniţa, R areş va
spune în 1533 : „cea m ai m are bucurie a pă-
gînilor şi vicleşugul lor este să aţîţe ceartă
în tre dom nii c re ş tin i" 67. C uvintele acestea,
pot fi in te rp re ta te şi ca o aluzie la prom i­
siunea — eventuala prom isiune — otomană.
La Poartă, Ocieski a fost sp rijin it de G ritti,
in m intea căruia începea să încolţească pla­
nul care-1 va duce, apoi, la pieire : înţelegând
slăbiciunea lui Zâpolya şi bizuindu-se pe pu­
terea otomană, pe care o reprezenta în U n­
garia, el a p u tu t avea viziunea unui bloc
pus sub cîrm uirea sa şi alcătuit din U ngaria
cu T ransilvania şi principatele rom âne extra-
carpatice — puse sub conducerea celor doi
fii ai săi. Această ipoteză — controversată în

GT Călători străini despre ţările române, I, Bucureşti,

1968, p. 353.

86
 istoriografia n o a s tră 6869 — îşi are un temei
în chiar cuvintele rostite de R areş în dife­
rite ocazii, cum se va vedea im ediat ; de
aceea, ipoteza nu mi se pare fantezistă.
P rom iţînd regelui Sigism und să-l sprijine
la P oartă îm potriva dom nului Moldovei,
G ritti a şi plecat la Istanbul, în februarie
1531 68 D in această prim ăvară a anului 1531
s-a născut, pe m alurile Bosforului, ideea înlo­
cuirii lui P etru Rareş. P e n tru tronul Moldo­
vei se afla, la Istanbul, un p retendent, vii­
toru l Ş tefan Lăcustă, cu care Ocieski a şi avut,
în aprilie, o întrevedere ; în cursul ei, p re ­
tendentul a ceru t solului polon să intervină
pe lingă rege p e n tru ca acel ţăran să nu mai
fie lăsat în d o m n ie 70. Astfel, cercul intrigii
se strîngea : pe de o parte, la Istanbul, acest
Ş tefan vodă şi G ritti — se pare că era şi o
înru d ire în tre ei, ori se punea la cale o căsă­
torie a lui Ş tefan cu o fiică bastardă a aces­
tui bastard fiu de doge, şi aceasta e tot în
sprijinul planurilor „fan taste44 ale lui G ritti,
care îşi asigura şi gineri dom neşti — iar pe
de altă parte, Sigism und al Poloniei.
Nu a fost greu lui R areş — ai cărui oa­
m eni au sosit şi ei la Istanbul aproape odată
cu Ocieski, aducînd scrisori dom neşti pentru

68 Cf. Tahsin Gemil, în voi. Petru Rareş, p. 148.

V. şi N . Iorga, Bizanţ după Bizanţ (1935) Bucureşti,
1972, p. 46.
69 Aurel Decei, Aloisio G ritti în slujba sultanului Soli-
man Kanunî, după unele documente turceşti inedite (1533—
1534), în SM IM , VII, 1974, p. 106.
79 G. Coriolan, op. cit., p. 28.

87
capuchehaia de acolo — să afle la tim p aceste
intrigi care vizau detronarea sa şi să ia m ă­
surile de ap ărare care-i stăteau în putere.
„Am m ai aflat — răspundea R areş regelui po­
lon în toam na lui 1532 —■că M ajestatea Voas­
tră a binevoit să-şi pună speranţa în G ritti,
care, p rin daruri, ar fi tre b u it să facă pe
lîngă sultan tot ceea ce aţi fi v ru t M ajestatea
V oastră ; astfel, G ritti a asigurat pe M ajes­
tatea Voastră că sultanul va pune alt dom n
în ţara noastră, in locul n o s tr u ; dar darurile
trim ise de M ajestatea V oastră au fost pagubă
curată, căci acum treaba e tot aşa de posi­
bilă, ca şi cum G ritti ar trebui să devină rege
al U ngariei sau Laski rege al Poloniei. Căci
e ra planul lor, prezen tat sultanului. Dacă D um ­
nezeu ar fi a ju ta t sultanului în G erm ania,
G ritti l-ar fi om orît pe regele Ioan şi ar fi
devenit rege al U ngariei...“ 71.
Ocieski pleca de la Istanbul şi cu un re ­
z u lta t pozitiv din punctul de vedere al sco­
pului m isiunii sale : scrisoarea su ltanului S o­
li m an M agnificul către regele Sigism um d72.
„Noi n-am ordonat nim ic care să contravină
vechilor noastre convenţii14, răspundea Soli-
m an în legătură eu atacarea Pocuţiei ; „num i­
tul voievod al M oldovei a făcut-o de la sine,
iar de aici [de la P oartă — n .n .] nu a avut
nici urm ă de asem enea poruncă44. S ultanul îl

71 Hurmuzaki-Bogdan, Documente, Supliment, II, 1,

p. 65 (subl. ns.).
72 Ib'tdem, p. 24— 27 ; Hurmuzaki-Iorga, Documente,
XI, p. 20—21 (aici, cu data întreagă : 15 mai 1531).

88
asigura pe rege că, în schim b, va cere lui
Rareş să se retrag ă din Pocuţia. G ravă, în
această scrisoare, era p reten ţia sultanului,
agresiv form ulată, că a tît dom nul Moldovei
cit şi cel al Ţ ării R om âneşti nu a r avea
dreptul de reprezentare, d reptul de a prim i
şi trim ite m isiuni diplom atice, întrucât ei sînt
— proclam a Solim an — „sclavii mei şi tri­
b utari şi posesiunile lor, încorporate în tre ce­
lelalte sta te ale noastre în acelaşi fel ca Bos­
nia şi Sem endria, constituie pro p rietatea noas-
tră “. Poziţia agresivă a P o rţii era evidentă :
asem ănarea ţărilo r rom âne cu cele două p ro ­
vincii su d -d u n ă re n e 73. In acelaşi tim p, sul­
tanul a trim is şi dom nului M oldovei o scri­
soare despre care s-a p ă stra t ştirea că era
„plină de am en in ţări11 (plenas m inarum lit-
ieras) şi că p rin tr-în sa îi poruncea să p ă ră ­
sească Pocuţia, adăugind p e n tru boieri în­
dem nul să-şi decapiteze principele şi să-i tri­
m ită capul la P oartă 74.
E de prisos, desigur, a spune că nim ic din
acestea nu s-a petrecut. încercarea su lta n u ­
lui de a-şi aroga d rep tu ri pe care tratatele
(aşa-zisele „capitulaţii") n u le confereau
P orţii şi de a include, dintr-o tră să tu ră de
condei, principatele rom âne în ceea ce se n u ­

73 Cf. Mustafa Aii Mehmed, Istoria turcilor, Bucu­

reşti, 1976, p. 167 : în Bosnia se instalase administraţia
otomană, era în uz legislaţia otomană, iar religia musul­
mană era propagată oficial.
74 Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 4, p. 12—
13.

89
m ea „Casa Islam ului11 a răm as o sim plă p re­
tenţie 75.
în tim p ce regele Sigism und şi consilierii
săi adunau, cu m are greutate, banii pentru
tocm irea m ercenarilor — continuînd, însă, şi
schim bul de scrisori cu R areş — Solim an
M agnificul p lăn u ia o expediţie contra... Im ­
periului rom ano-germ an. încă uin decem brie
1530, el ceruse dom nilor M oldovei şi Ţării
Rom âneşti, precum şi lui Zâpolya, să fie p re­
gătiţi ca în prim ăvară să pornească la răz­
boi 76. P rim ind această poruncă, R areş insis­
tase, spre sfîrşitul iernii, p e n tru reglem entarea
relaţiilor cu Polonia, trim iţînd un sol la re ­
gele Sigism und, dar, din ordinul acestuia
chiar, solul fusese op rit de palatinul de San-
domierz, Ofcto de Chodecz, ceea ce l-a aţîţat
şi mai tare pe dom nul Moldovei 77, care a răs­
puns violent, p rin scrisoarea din 21 februarie
1531, am intită în rîn d u rile precedente. Ac-
ceptînd să-l aju te în continuare pe Zâpolya,
gîndul lui R areş fugea din nou spre Habs-
burgi ; e posibil ca intervenţia sa pe lîngă
Zâpolya, la 2 aprilie, de a acorda braşoveni­
lor „iertarea11, reprim in d u -i în „graţia re-
gală“ 78, să fi fost făcută tocm ai în intenţia
unei reconcilieri cu partida germ ană d'.n A r­

75 Cf. Ştefan S. Gorovei, Moldova în „Casa Păcii",

loc cit., p. 658.
76 A. Veress, op. cit., p. 222—-223 (raport din Viena<
3 ianuarie, 1531).
77 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XI, p. 18— 19.
78 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 362.

90
deal. Şi cine poate şti dacă nu cum va şi ab­
senţa sa de la asediul Sibiului (mai 1531) —
unde totuşi a trim is 1000 de ostaşi şi 16 bom ­
barde 79 — nu a fost tot o m anifestare a in­
tenţiei de apropiere de tab ăra habsburgică (nu
e mai p uţin adevărat, însă, că, în acea p ri­
m ăvară, Rareş a fost — după unele ştiri — şi
grav bolnav 80).
In acest răstim p, Ocieski se întorsese de
la Istanbul, cu răspunsul lim pede al su lta­
nului, iar tru p ele polone de m ercenari ■ — cu
un efectiv de vreo 6 000 de oam eni — erau
pregătite, sub com anda palatinului Galiţiei,
Ja n Tarnow ski 8182. La sfîrşitu l lui iulie, această
oaste era la h otarul Pocuţiei ; în prim ele zile
ale lui august (2— 4), provincia litigioasă a fost
ocupată de trupele polone, iar garnizoanele
com andate de Tom a B arnovschi — alungate.
E de la sine înţeles efectul pe care ştirea aces­
tei p ierderi - - adusă, probabil, de Barnovschi
însuşi — l-a p u tu t avea asupra dom nului
M oldovei şi a curţii sale. In cîteva zile, R areş
a pus pe picioare — spre uim irea diplom aţilor
străini — aproape 30 000 de ostaşi „foarte în
ordine şi ex p erim entaţi în arta m ilita ră 1182.
Pe lingă artileria lor obişnuită, uşoară, de

79 A. Veress, op. c i t p. 227—228 ; V. Motogna,

Relaţiunile..., p. 31 ; ultima cercetare arată că domnii
români n-au luat parte personal la asediu (Radu Constan-
tinescu, op. cit., p. 63).
80 N . Iorga, Istoria armatei româneşti, p. 140.
81 I. Corfus, Pagini de istorie româneasca, loc. cit.,
p. 230.
82 Hurmuzaki-Iorga, Documente^ XI, p. 25.

91
cîmp, m oldovenii m ai aveau şi cele 50 de tu ­
n uri m ari, de bronz, abia dobîndite în lupta
de la Feldioara. C oncentrată în Ţ ara le Jos
a M oldovei (poate, ca de obicei, în zona ora­
şului Roman), oastea m oldoveană a tre b u it să
parcurgă în m arş fo rţat distanţa pînă în Po-
cuţia. Un corp de oaste, num ărînd 6 000 de
oameni, pus sub com anda lui Tom a Barnov-
schi, staroste de C ernăuţi şi a pîrcălabului
V'lad de Hotin, se adunase, probabil, în nordul
ţării, unde-şi aveau dregătoriile cei doi co­
m andanţi ; p u ţin d pleca m ai repede, lui i s-a
încred in ţat m isiunea de a recuceri fortăreaţa
Gwozdziec, care, în in ten ţia lui Rareş, urm a să
devină o „bază de operaţie p en tru recucerirea
provinciei p ierd u te" 83.
Cronologia acestei cam panii fulgerătoare ar
fi aceasta : la 4 august, garnizoanele moldo­
veneşti au fost alungate din Pocuţia ; cel mai
devrem e a doua zi, la 5 august, R areş va fi
ordonat m obilizarea ; adunarea oştilor a d u rat
(conform unui rap o rt contem poran din C ra­
covia) o p t z ile 84, ceea ce ar însem na pînă la
13 august. După bătălie, R areş va afirm a că
trupele sale fuseseră obosite după un m arş
de o săptăm înă, din Ţ ara de Jos pînă în
P o c u ţia 85. în adevăr, sosit la C ernăuţi la 20
august 86, R areş a in tra t a doua zi în Pocuţia :

83 I. Ursu, Bătăliile de la Gwozdziec fi Obertyn, loc.

cit., p. 5.
84 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XI, p. 25.
85 ii. Corfus, Activitatea diplomatică..., loc. cit., p.
323, n. 1.
86 I. Ursu, op. cit., p. 6.

92
m arşul trupelor durase o săptăm înă. F aţă de
încetineala cu care regele Poloniei adunase, în
atîtea luni, abia 6 000 de oameni, cele două
sălptămîni care i-au tre b u it lui R areş ca să
fie pe păm în tu l de unde fusese alungat dau
d rep tu l să se vorbească de o acţiune fulgeră­
toare, în tr-o vrem e cînd oam enii erau tocm ai
ocupaţi cu m uncile agricole. Toate acestea
ara tă cit de bine funcţionau toate serviciile
oştirii m oldovene în tim pul dom niei lui P e tru
vodă R areş 87.
A sediul fo rtăreţei Gwozdziec a început „cel
m ai tîrziu la 15 august11 (cum a stab ilit isto­
ricul polon S p ie ra lsk i88) şi a d u rat pînă la
19 a u g u s t; în aju to ru l asediaţilor, Tarnow ski
a trim is întîi cîteva su te de călăreţi, apoi un
întreg corp de oaste, com andat de M ikolaj
(Nicolae) Sieniaw ski ; în cele din urm ă, a
venit Tarnow ski însuşi. Lăsînd pe cîm pul de
lu p tă vreo 2 000 de m orţi (a treia p arte din
efective !) iar în m îinile duşm anului m ulţi
prizonieri, Barnovschi şi Vlad de H otin s-au
retras, in frîn ţi, la 19 august, de sub zidurile
cetăţii Gwozdziec.
A doua zi, cînd R areş a ajuns cu grosul oştii
ia C ernăuţi, cei doi com andanţi au tre b u it să
dea, acolo, seam a de neizbînda lor, în faţa
dom nului, care, înfuriat, a v ru t să-i taie ; i-a
salvat un grup de boieri, care au intervenit,

87 Cf şi General Radu Rosetti, Istoria artei militare a

românilor, Bucureşti, 1947, p. 465.
88 I. Corfus, Pagini de istorie românească, loc. cit.,
p. 230.

93
 în fru n te cu M ihu, p o rtaru l Sucevei, sub
cuvînt că se vor sili, cu toţii, să dobîndeascâ
izbînda finală. Vlad şi B am ovschi au atras
dom nului aten ţia asupra faptului — constatat
de ei — că trupele polone le erau superioare
ca arm am ent şi pregătire : „niciodată n-au
fost ei m ai bine pregătiţi p e n tru război11, la
care R areş ar fi răspuns : „vedea-voi eu pe
polonii aceia aşa de pregătiţi şi de viteji,
pe care-i lăudaţi voi şi pe care, cu com an­
dantul lor cu tot, îi voi m ina eu la Suceava,
în funii şi în la n ţu ri14.
Părăsind tab ă ra de la Gwozdziec, Tarnow ski
se retrăsese spre satu l O bertyn, ceea ce Rareş
a in te rp re ta t d rept o încercare de fugă şi,
ca s-o îm piedice, a desprins încă un corp din
oastea sa, pus sub com anda p o rtaru lu i M ihu,
trim iţîndu-1 în ain te cu m isiunea de a opri
trupele polone. De fapt, T arnow ski nu se re ­
trăgea, ci căuta, tocm ai în vederea luptei, un
loc m ai potrivit. Acest loc a fost găsit la
O bertyn, în tre dealuri, unde generalul polon
şi-a aşezat tab ăra sub form a unui p a tru late r
înco n ju rat cu şan ţu ri şi — după vechiul
m odel husit — cu care legate în tre ele cu
lanţuri. în in teriorul taberei, tru p ele erau in ­
genios orînduite, potrivit plan u rilo r lui T a r­
nowski : pedestraşii (infanteria) sub care, ca­
valeria grea la nord şi sud, iar cea uşoară la
est şi vest. Pe direcţia din care se aştepta
atacul m oldovenilor, fusese o rien tată artileria.
La 22 august, în zori, un detaşam ent de
vreo m ie de m oldoveni a pornit, „clam oribus

94
 m agnis“ (cu strig ăte puternice) asupra tab e­
rei inam ice urm ărind să sperie şi să alunge
caii care s-ar fi aflat în afara ei ; caii erau,
însă, în in terio ru l taberei. A început, apoi, de
am bele părţi, obişnuita acţiune de sondare a
puterii şi efectivelor adversarului, prin ostaşi
experţi în „ars speculatoria“ (cercetare) ; unul
clin aceşti „speculalores“ m oldoveni, prins de
poloni, a spus lui Tarnow ski că dom nul Mol­
dovei se afla, acum, în fru n te a întregii oşti,
de 20 000 de oameni. V estea era, oarecum ,
neaşteptată, căci, „recunoscând adevărul fap­
tului, com andantul [T arnow ski] nu socotea că
va veni voievodul însuşi, cu atîtea tru p e “.
S-a ţin u t sfat şi unii d in tre subalternii lui
Tarnow ski au fost, la început, de părere să
se părăsească tab ăra ; aceasta însem na, însă.
să se abandoneze tu n u rile şi, oricum , să se
fugă fără luptă din faţa unui adversar, ceea
ce n u s-ar fi îngăduit. în to t acest tim p oastea
m oldoveană continua în ain tarea urm ărin d să
înconjoare tab ăra polonă ; lupta nu se mai
putea evita. Şi, odată pornită, ea a d u rat circa
cinci ore.
S-a început p rin tr-u n duel de artilerie, des­
chis de poloni ; cînd au început să tragă şi
tu n u rile m oldovenilor, s-a văzut că ghiulelele
treceau pe deasupra taberei adverse, din cauză
că tiru l nu fusese bine reglat ; pentru a-1 co­
recta a in te rv en it R areş însuşi. In tim p ce
trupele lui Tarnow ski, lovite continuu de a rti­
lerie, rămâneau pe poziţie, p en tru a-1 d e te r­
m ina pe R areş să se avînte în ofensivă, acesta
din urm ă se aştepta, din contra, ca T arnow -
ski să părăsească tabăra, socotind să răm îne-
rea în defensivă a com andantului polon era
determ inată de frică. Socotind că retragerea
forţelor adverse s-a r fi p u tu t face num ai spre
o pădure, R areş a trim is într-acolo ostaşi pentru
a le tăia calea, înainte de a se fi dat lupta
propriu-zisă, ceea ce specialiştii consideră o
m are g re ş e a lă 89. M anevra plăn u ită de Rareş
avea să eşueze, căci 800 de pedestraşi poloni,
cu cîteva tu n u ri, vor apăra zona respectivă.
P rin divizarea forţelor g rupării m oldovene se
slăbea în mod evident tă ria acesteia. Sesizînd
acest fapt Tarnow ski a executat o m anevră
abilă p e n tru a p u tea lovi în ceea ce se putea
considera „poarta din sp a te “ a taberei sale,
adică acolo unde se aflau p u ţin i luptători
m oldoveni. S u rp rin s de acest atac, R areş a
h o tărît să trim ită pe direcţia am eninţată
6 000 de ostaşi. Această nouă dislocare, de
forţe a slăbit considerabil centrul g rupării tr u ­
pelor m oldovene ; atacînd aici cu cavaleria sa
grea, Tarnow ski a reu şit să captureze cu des­
tulă u şu rin ţă faim oasele tu n u ri ale lui Rareş.
A tacul forţelor poloneze a lu a t apoi aspectul
unei ofensive generale, căreia m oldovenii, în ­
tinşi deja pe un fro n t prea larg, n u i-au mai
p u tu t face faţă. Ca urm are, ei au fost nevoiţi

89 Manole Neagoe, Cîteva observaţii critice în legătură

cu bătălia de la O bertyn, în „Studii şi materiale de muzeo­
grafie şi istorie militară", nr. 4—5/1971— 1972, p. 100.

96
sâ înceapă retrag erea ; p ah arnicul Popescul a
fost cel dintâi care a d a t dispoziţii alor săi
să se retrag ă de pe poziţie, ceea ce a d eter­
m inat pe istoricul I. U rsu să creadă că, tră ­
dător fiind, boierul respectiv „a dat m ai
în tîi sem nalul de fugă“ ; în realitate, aşa cum
s-a a ră ta t m ai a p o i," paharnicul a ordonat
retrag erea „cînd panica cuprinsese aproape
toată oastea m oldoveană, cînd însuşi R areş era
nevoit să fugă" 90. în adevăr, dom nul, în hai-
na-i de m ătase verde ţesu tă cu au r şi îm po­
dobit cu două lan ţu ri groase de aur (moda va
răm îne pînă tîrziu în costum ul dom nilor m ol­
doveni), îşi întorsese şi el calul. N um ai că,
d eru taţi de neaştep tata schim bare a situaţiei,
m oldovenii nu au apucat să observe că dru ­
m ul pe care porniseră în retrag e re trecea p rin -
tr-o baltă. în consecinţă, u n n u m ăr însem nat
de oşteni şi-au p ierd u t viaţa în ea. Ş i . calul
lui R areş s-a în fu n d at în noroaiele ei, dînd
prilej unui soldat polon să se apropie şi să-l
lovească pe domn, arun cîn d u -i coiful. L-a
scos de acolo un sfetnic, care l-a observat la
tim p.
C am pania se încheia, astfel, cu pierderi
grele : vreo 5 000 de m orţi, un m are num ăr
de prizonieri, ostaşi- de rîn d şi m ulţi boieri,
în tre care şi m em bri ai sfatului domnesc
(logofătul Toader Bubuiog, vornicul Efrem
H uru, paharnicul Popescul, vam eşul V erişan
ş.a.) ; cele 50 de tu n u ri capturate, m ai m ulte

90 Manole Neagoe, op. cit., p. 99.

97
steaguri pierd u te — în tre care „steagul
m are al întregii ţări a M oldovei14, cu capul
de bour şi steaua în tre coarne, unul al ţin u ­
tu lu i Sucevei şi cîteva m ai mici, ca şi steagul
p rim it de la P oartă la în v e s titu ră 31.
*

P e n tru Rareş, însă, înfrângerea de la Ober-

ty n a fost m ai dureroasă decît alte eşecuri ale
dom niei lui. P ierd erea artileriei era ire p a ra ­
bilă. C îteva m ii de oam eni m orţi însem na o
scădere considerabilă a efectivelor oştirii sale.
Pocuţia din nou pierdută însem na o am biţie
frîntă. V rem e de şapte ani, politica externă
îi va fi dom inată de litigiul cu regele polon
p e n tru „acea bucăţică de păm în t“.
L upta de la O bertyn — cam pania întreagă,
dealtm interi — pusese în evidenţă, însă, cali­
tăţile oastei m oldovene : m îndria şi bucuria
polonilor de a fi învins o asem enea oaste dau
m ăsura valorii şi p uterii ei. Înfrângerea s-a
datorat nu tră d ă rii vreunui grup de boieri —
care au răm as, cu toţii, credincioşi în luptă
şi m ulţi au şi căzut prizonieri, fiind apoi ră s ­
cum păraţi de R areş — ci unui com plex de îm ­
p reju rări ; întîi, am văzut că tru p ele fuseseră
adunate în grabă şi tot în grabă duse în
Pocuţia ; p e n tru a le da un răgaz, Rareş a
trim is acea avangardă, cu Vlad şi Barnovschi, *I,

91 Relatarea lui Ercole Dalmatul, în Călători străini,

I, p. 315.

98
 ca să angajeze prim ele lupte. Cele câteva gre­
şeli săvârşite de R areş in cursul luptei s-au
adăugat oboselii oştenilor. D ar cel mai greu
a tras in cum pănă superioara înzestrare a
m ercenarilor poloni, înarm aţi cu archebuze,
arm e de foc portabile, oare în acei ani rep re ­
zentau noul în m aterie de arm am ent. Se poate
aprecia că archebuzele au decis, în ultim ă
instanţă, soarta luptei de la O bertyn. în acea­
stă luptă, oastea m oldoveană a suportat, pen­
tru prim a oară, efectul acestor arm e de foc
portabile — archebuzele — cu cadenţă de
tragere relativ m are p e n tru acea vrem e. T re­
buie m enţionat că salvele trase de archebuze
au fost potenţate de faptul că archebuzierii
erau protejaţi de carele de luptă cu care
Tarnow ski îşi înconjurase tabăra. Cu toate
că lu p tătorii rom âni au d at dovadă de inge­
niozitate în m anevra adversarului, totuşi efec­
tul focului archebuzelor ca şi influenţa psi­
hologică asupra oştenilor au fost deosebite.
R areş însuşi a înţeles însem nătatea acestor
arm e şi, cîţiva ani mai tîrziu, cînd se pregătea
pentru confruntarea cu p u terea otom ană, în tre
ajutoarele cerute regelui F erdinand erau şi
1 r 00 de archebuzieri 92.
L upta de la O bertyn, cu m ultiplele ei as­
pecte, a scos însă în relief şi evidentele cali­
tăţi ale oştirii moldovene, cum au fost : exe­
cutarea unor m arşuri forţate pe distanţe
m ari ; dislocarea rapidă a forţelor dintr-o zonă

92 Manole Neagoe, op. cit., p. 103.

99
în alta ; posibilitatea de adaptare la condiţiile
grele ale terenului. D in punct de vedere al
artei m ilitare, forţele lui Rareş, cu toate că
au fost în frîn te, au dem onstrat, în lu p ta de
la O bertyn, aceleaşi însuşiri tradiţionale ca
h ă rţu ire a continuă a inam icului, com binarea
atacului cu - m işcarea, folosirea . cavaleriei
uşoare, suplă şi m anevrieră.
 C a p . i t o ,Iu l III

„NU-M I vor CRUŢA NICI VIAŢA...“

In capitolul anterior am s tă r u it,, cu bună

ştiinţă, asupra evenim entelor din anii 1529—
1531, deoarece îi socotim cei m ai însem naţi
din întreaga dom nie a. lui P etru Rareş.
în tre problem ele deosebit de acute ce se
ridicau în faţa lui Rareş, conflictul m oldo-po-
lon ocupa un loc aparte. O dată deschis acesta
era greu de aplanat căci, pe de o p a rte , nici
u n a din p ărţi n u înţelegea să ren u n ţe la obiec­
tul: disputei, dar, pe de altă parte, nici nu-şi
îngăduiau — nici cei im plicaţi direct, nici
m ediatorii —• o poziţie ferm ă, categorică, pro
sau contra. Astfel, Sigism und Jagello, fără să
ren u n ţe la Pocuţia, nu p u tea să adopte faţă
de R areş acea poziţie cftiră pe care ar fi do­
rit-o, fără să se team ă de o deteriorare a
relaţiilor sale cu P oarta. La rîndu-i, Solim an
M agnificul, intervenin d ca m ediator, nu p u tea
să accepte nici u ltragierea sa în persoana „ tri­
b utarului să u “ din Moldova, dar nici desface­
rea alianţei cu reg a tu l polon ori în depărtarea
lui R areş de pro tejatu l otom an din U ngaria,

1.01
 Ioan Zâpolya. Din m otive sim ilare, nici m e-
diaţia acestuia din urm ă nu putea fi m ai efi­
cientă, căci a fi de p artea lui R areş însem na
a fi îm potriva lui Sigism und Jagello, care îi
dăduse atâta sprijin, m aterial şi diplom atic,
iar a fi cu Sigism und însem na a pierde ajutorul
lui Rareş, care se dovedise de atâta folos în
1529— 1530. Cu tot aşa de puţin succes va
interveni, m ai apoi, şi F erdinand de Habs-
burg (ales, la 5 ianuarie 1531, rege al rom a­
nilor, titlu prem ergător aceluia im perial).
Singurul care, profitînd de toate aceste in ­
terese contradictorii, s-a străduit să păstreze o
poziţie ferm ă, de vehem entă apărare a drep­
turilor sale, de acţiune continuă în acelaşi spi­
rit şi în toate direcţiile a fo st P etru Rareş.

Mai întîi, la frontiera nordică luptele au

continuat. Astfel, în docum ente şe m enţio­
nează o incursiune a oştilor m oldovene în Po-
cuţia în octom brie 1531 şi u n a poloneză în
Moldova, la începutul lui noiem brie. O luptă
în care polonii au p ierd u t peste 100 de oam eni
s-a dat în ultim a zi a anului 1531. Aproape
dublu au p ierd u t apoi, în înfrângerea pe care
R areş le-a provocat-o, la 4 februarie 1532,
la T ă ră s ă u ţi1.
De necontenitele incursiuni şi prădăciuni
poloneze R areş s-a plâns şi la P oartă. F orm u­

1 Cf. I. Corfus, Pagini de istorie românească, loc. cit.,

p. 231.

102
lele cu care acesta s-a adresat sînt uşor de
bănuit : se încălca şi se p răd a păm întul pus
sub ocrotirea sultanului. Totodată, s-a adre­
sat şi regelui Zâpolya. M ediaţia comună, tu r-
co-ungară, s-a consum at în prim ele p a tru luni
ale anului 1532. De la P o artă a plecat un
diplom at iscusit, polon renegat, pe num e K ier-
dei — care va îndeplini şi alte m isiuni diplo­
m atice în legătură cu evenim entele din Mol­
dova, — iar din p a rtea lui Zâpolya a venit
la Cracovia un în alt cleric transilvan, căruia
şi R areş îi dăduse o plenipotenţă 2. în fru n tea
soliei rom âne pare să fi fost însuşi m arele lo­
gofăt Toader Bubuiog, u nul din prinşii de la
O bertyn. Prepozituil T ransilvaniei, Francisc,
solul lui Zâpolya, a p rezen tat regelui polon
propunerea — care era, desigur, a dom nului
M oldovei — p en tru un arm istiţiu de şase luni,
începînd cu data de 1 m artie. T ratativele —■
în care s-a am estecat şi episcopul T ransilva­
niei, Ioan Statilius, ru d ă înd ep ărtată a lui
Rareş (probabil prin doam na sa, Elena-Ecate-
rina Brancovici) — s-au îm potm olit repede,
pentru că R areş nu înţelegea să ren u n ţe la
despăgubiri şi la înapoierea prizonierilor şi a
tunurilor ; la începutul lunii aprilie, eşecul
tratativ elo r era evident. în m intea sfetnicilor
regelui Sigism und începu să se contureze
ideea că, p en tru a face faţă mai departe în

2 Descrierea amănunţită a tratativelor din 1532— 1534,

la I. Corfus, Activitatea diplomatică,.., loc. cit., care sta
la baza expunerii din paginile de faţă.

103
conflictul cu Moldova, era necesară încheierea
unei păci cu Poarta. Un sol polon, Iacob Wi-
llam ow ski, fusese trim is încă din toam nă la
Istanbul, p e n tru a justifica, din punctul de
vedere polonez, cam pania din vara lui 1531.
întors la Cracovia în m a i . 1532, W illamowski
a adus ştirea că su lta n u l însuşi este interesat
în încheierea arm istiţiului moldo-polon. Soli-
m an cerea ca solii am belor p ărţi să se prezinte
la Buda, unde tratativ ele treb u iau să se des­
făşoare sub supravegherea regelui Zăpolya şi
a lui G ritti. In terv en ţia personală a sultanului
m arca interesul p e n tru cele ce se petreceau
la aceste frontiere ale im periului său în v re­
m ea cînd el tocm ai pornise o nouă expediţie
(a cincea d intre expediţiile sale personale)
îm potriva lui F erdinand de H absburg. Şi, pe
cînd cetăţile ungureşti treceau din m îinile
austriecilor lui F erdinand în ale otom anilor
lui Soliman, solii poloni aşteptau la Buda
sosirea trim işilor Moldovei. A şteptarea a fost
zadarnică ; R areş nu şi-a trim is solii şi, ast­
fel, în august 1532 şi această etapă a tra ta ­
tivelor a eşuat.
P e n tru a pune în aplicare ideea unei alianţe
m ai strînse cu P oarta, ceea ce ar fi îngăduit
Poloniei o atitu d in e m ai dîrză faţă de Moldova,
la Istanbul a fost trim is P e tru Opalinski, un
dem nitar al curţii fiului regelui polon. Prim ul
punct din in strucţiunile lui Opalinski privea
încheierea unei păci pe un term en cit mai
lung. S u ltanul trebuia ru g at să sprijine rezol­
v area diferendului p en tru Pocuţia în favoarea
Poloniei, ca şi Gritti,: ..care, treb u ia cău tat şi

104:
găsit num aidecît, p e n tru a i se tran sm ite ru g ă ­
m intea regelui polon. T ra ta tu l dorit de Sigis-
m und s-a încheiat, la începutul anului 1533 3,
consem nînd statornicirea unei „păci etern e14
în tre cele două state. 1
Solia lui Opalinski a s tîrn it îng rijo rarea lui
Rareş, oare a încercat, m ai întîi, să-l îm piedice
pe solul polon să ajungă la destinaţie. Apoi,
s-a adresat regelui cu propunerea reactivării
tra tativ e lo r p en tru arm istiţiu păstrîndu-şi,
însă, n eştirb ită p reten ţia a su p ra Pocuţiei. F aţă
de răspunsul regelui, care întorcea literal­
m ente pe dos toate afirm aţiile cuprinse în
scrisoarea dom nului M oldovei (scrisoare, din
păcate, pierdută), acesta a trim is, pe la înce­
p u tu l lui noiem brie 1532, o altă scrisoare —
aceasta p ă stra tă — şi în care se regăseşte
tonul ferm cunoscut încă din scrisorile pe care
le adresa, cu cîţiva ani m ai în urm ă, cetăţilor
ardelene nesupuse. In scrisoarea s a 4, R areş
arăta că Poeuţia aparţinuse şi înaintaşilor săi
şi că ar lăsa-o regelui, dacă acesta şi-ar lua
sarcina să-l aju te cu cinci ori şase m ii de
florini p en tru plata trib u tu lu i. De fapt, arăta
dom nul, Moldova respectase tra tate le mai

3 în Călători străini, I, p. 342, se dă „începutul anului

1533“ (după 15 ianuarie) ; Ven. Ciobanu, în volumul Petru
Rareş (cap. Apărător al moştenirii lui Ştefan cel Mare)
dă chiar data de 15 ianuarie 1533 (loc. cit., p. 129) ;
I. Corfus, op. cit., p. 332 : „a doua jumătate a lunii ia­
nuarie 1533“.
4 Hurmuzaki-Bogdan, Documente, Supliment II, 1, p.
62—63 (în polonă), 64—65 (în franceză) ; fragmente la
N . Iorga, Scrisori..., p. 196.
 vechi de pace, căci, cuprinzând Pocuţia, care
îi aparţinea de drept, nu atacase nici una
din provinciile Coroanei polone. F aţă de refu ­
zul regelui de a-i înapoia tu n u rile şi de a-i
plăti oarecari despăgubiri, incursiunile în ţara
sa au fost im inente, căci — adăuga vodă —
,.cit v o m trăi, n u vo m suferi să fim trataţi in
bătaie de joc sau să ni se facă pagube“. Acea­
sta este scrisoarea în care P e tru Rareş a
a ră ta t regelui polon că avea cunoştinţă de
planurile lui G ritti, ca şi de speranţele pe
care regele şi le pusese în abilitatea veneţia-
nului copleşit de d aru ri : „darurile trim ise de
M ajcstatea V oastră au fost pagubă curată...41
Cu peripeţii pe care le-a istorisit el în s u ş i56,
am eninţat m ereu de cursele pe care i le în tin ­
dea dom nul Moldovei, Opalinski s-a întors la
Cracovia la m ijlocul lui aprilie 1533 cu pro­
iectul de tra ta t şi cu scrisoarea sultanului că­
tre regele Poloniei. „Dorim cu tărie — scria
Solim an — ca toate convenţiile care există
în tre noi de m ultă vrem e să fie m enţinute şi
respectate ; voievodul Moldovei fiind servul
şi trib u ta ru l nostru, trebuie ca nim eni să nu-i
aducă vreo atingere şi porunca noastră e să
nu se facă nici un atac îm potriva provinciei
noastre de fro n tie ră 14 6. Fireşte, ştirea despre
încheierea păcii a pus capăt şi acestei noi te n -'
tative de reglem entare, prin tratativ e, a con­

5 Călători străini, I, p. 344—349.

6 Hurrmizaki-Bogdan, Documente, Supliment II, 1, p
6S (datat: 29 decembrie 1532—26 ianuarie 1533) ; subl.
ns.

106
flictului moldo-polon. Deşi definită, poziţia
P orţii răm înea am biguă, lăsînd liberă m ai ales
calea lui P e tru R areş ; e de crezut că el a
văzut aşa, p e n tru că altfel n u s-ar explica
insistenţa cu care a continuat să ceară Poeu-
ţia. în iulie 1533, a trim is spre Cracovia doi
soli, am îndoi m eniţi u nor m ari cariere în anii
care au u rm at : P e tru V artic şi A vram Bani-
lovschi. In tru c ît regele se afla la Wilno, în
Lituania, pregătind răziboiul îm potriva m are­
lui cnezat al Moscovei, solii m oldoveni au
ajuns acolo, arătînd lui Sigism und că dom nul
lor e dispus să înceapă tra tativ e la un nivel
mai înalt, prin sfetnicii săi — p en tru care
se şi cereau salv-conducte (paşapoartele ace­
lor vrem i !) — dar că, în acelaşi tim p, în pro­
blem a Pocuţiei poziţia îi răm ăsese la fel de
ferm ă. Soli ai hanului tătăresc, veniţi în ace­
eaşi vrem e, au cerut subsidii, în absenţa cărora
am eninţau că se vor uni cu duşm anii regelui :
M oldova şi m arele cnezat al M oscovei7. în
adevăr, soli m oldoveni la Moscova sînt m en­
ţionaţi în 1532 şi chiar cu un an mai înainte,
în 1531, se putea scrie despre solia de taină
trim isă de P e tru R areş la m arele cneaz al
M oscovei8. (Soţia m arelui cneaz Vasile era
— am a ră ta t mai în urm ă — o vară prim ară
a soţiei lui P e tru Rareş, Elena-E caterina B ran-
covici). D ar planul lui R areş — dacă dom nul
Moldovei se va fi gîndit la o coaliţie moldo-

7 I. Corfus, op. cit., p. 333.

8 P. P. Panaitescu, Petre Rareş şi Moscova, loc. cit.,
p. 6.

107
m oscovito-tătară —■ era so rtit eşecului ; tă ­
tarii erau aliaţi cu totul nesiguri, iar regele
Poloniei i-a cum părat, cu daru ri şi prom isiunea
u nor subsidii anuale. La Molscova, m arele
cneaz Vasile va m u ri în decem brie 1533, lă-
sînd ca urm aş un copil de tre i ani (viitorul
Ivan cel Groaznic).
P e cînd solii m oldoveni m ai discutau la
W ilno, de la Istanbul porneau ştiri de natu ră
să schim be cursul evenim entelor. In iunie,
se încheiase pacea cu Ferdinand de H absburg,
pace în schim bul căreia — recunoscîndu-i-se
o fîşie din U ngaria — arhiducele se obliga
să plătească n n haraci anual de 30 000 de
galbeni. Pe de altă parte, p rin solul polon
Ocieski s-a aflat că P o arta intenţionează să
scoată pe R areş din dom nia Moldovei, ţel
p e n tru care m arele vizir cerea concursul re ­
gelui Sigism und. In te n ţia apăruse încă din
prim ăvara anului 1531, cum s-a văzut cu
m ai m ulte pagini în urm ă, în discuţiile dintre
Ocieski şi G ritti ; acum, era readusă în dis­
cuţie p rin aceiaşi diplom aţi. Problem a a fost
discutată pe larg, tot în 1533, cu prilejul
trecerii p rin Istanbul a castelanului de C ra­
covia, A ndrei Tencinski, urm aşul unei fam ilii
care avusese atingeri cu M oldova încă din
veacul al X lV -lea. A flat în drum spre Ie ru ­
salim, castelanul avea şi m isiunea de a obţine
p e n tru suveranul său rolul de m ediator în tre
cei doi regi com petitori la coroana Ungariei,
în cursul discuţiilor cu Aias paşa şi cu G ritti,
lui Tencinski i s-a com unicat şi poziţia P orţii

108
faţă de dom nul Moldovei. R areş urm a să fie
în lă tu ra t din dom nie p rin tr-o acţiune com ună
otom ano-polonă şi înlocuit cu u n a lt voievod,
care va p ăstra o a titu d in e prietenoasă faţă
de rege. Se avea în vedere atragerea, în această
coaliţie, şi a regelui Zâpolya — d e ra n jat de
auto ritatea dom nului m oldovean în A rdeal —
şi se conta şi pe sp rijin u l tătarilor.
D eocam dată, toate acestea 9 erau planuri de
v iito r: în octom brie 1533 începuse războiul
îm potriva Iran u lu i şi interesul su ltan u lu i se
în d rep ta acum spre zona aceea. Din parte-i,
regele Poloniei înteţi preg ătirile p e n tru o
cam panie îm potriva m arelui cnezat al Mosco­
vei, război care se şi dezlănţui în 1534.
Ceva din p lanurile ţesute pe m alurile Bos­
forului ajunsese şi la urechile dom nului Mol­
dovei, fie p rin oam enii săi la Istanbul, fie
prin indiscreţii ale unor dem nitari otom ani,
fie chiar p rin tr-u n joc dublu al acestora. Mai
conciliant în problem a Pocuţiei, R ares ceru
să i se trim ită un sol polon m ai m ărunt, cu
care să aibă o întrevedere. Spre sfîrşitul verii
lui 1533, acest sol a sosit : era starostele
Cam eniţei, Nicolae Iskrzyeki. R aportul său,
asupra discuţiilor avute cu Rareş, e un do­
cum ent cu deosebire in te resa n t p e n tru cu­
noaşterea felului de a fi şi a gîndi al dom nului
ro m â n 10. în im agini colorate, R areş şi-a în­
9 I. Corfus, op. cit., p. 336— 338.
10 Textul, tradus, în Călători străini..., I, p. 352—
355. Editat în Hurmuzaki-Bogdan, Documente, Supliment
II, 1, p. 72—76, după care N . Iorga a dat traducerea
pasajelor care aparţin lui Rareş în Scrisori..., p, 197— 198.

109
 făţişat gîndurile şi sentim entele, îndemnîn'du-1
pe Iskrzycki să spună şi el ce gîndeşte. „Ar fi
mai bine — i-a zis R areş — şi mai cuviincios
ca [regele] să m ă despăgubească şi să mi se
dea acea bucată de ţară, pe care am cerut-o
p en tru m arile m ele pagube, făcîndu-m ă prin
aceasta în d ato rat faţă de dînsul, decît să-şi
pună toată nădejdea în păgîni, căci niciodată
nu am auzit aceasta : ca un cîine să aibă
treabă în tre sfinţi sau să ajungă la ceva bun.
Aşa este păgînul în tre domnii creştini, căci
cea m ai m are bucurie a păgînilor şi vicleşugul
lor este să aţîţe ceartă în tre dom nii creştini1'.
Aluziile la plan u rile ţesute la Istanbul sînt
evidente. A p a tra zi, chem at la palat, Isk-
rzycki a sta t de vorbă cu boierii, în tru c ît dom ­
n ul era bolnav ; sfetnicii lui R areş — care în
vară se adresaseră şi în scris consilierilor
re g e lu i11 — i-au ceru t să intervină pe lingă
h atm an tu l J a n T am ow ski (învingătorul de la
O bertyn), p e n tru ca acesta să m ijlocească
îm păcarea cu regele. Boierii au insistat asupra
faptului că R areş dorea ca regele să-i trim ită
un sol cu îm puterniciri ; num ai aşa s-ar putea
face pacea, „p en tru că dom nul nostru, fiind
stăpînul nostru — au adăugat boierii — nu
se ia întotdeauna după sfaturile noastre şi,
precum singur ştii acum, nu dă voie să se
spună un cuvînt despre aceasta [despre pace],
pînă nu va veni solul, ca să se facă pace, ci
spune că va face război14. A doua zi, Iskrzycki

11 Hurmuzaki-Bogdan, Documente, Supliment II, 1, p.

78—79 (răspunsul consilierilor regali).

110
 a fost din nou p rim it de Rareş, care i-a cerut
să tran sm ită rugăm intea sa de a i se înapoia
Pocuţia, ori, cel puţin să fie despăgubit. „Căci,
precum îm i spune solul îm p ăratu lu i tătarilor,
care este la mine, M ăria Sa regele trebuie să-i
dea în fiecare an 15 000 de galbeni şi alte
daru ri în valoare de 5 000 de galbeni. Deci,
dacă M ăria Sa regele ar face pace cu m ine, iar
eu m i-aş îndeplini cele cuvenite în slujba
lui, atunci nu ar m ai trebui să dea nimic
tătarilor, căci dacă în tr-u n an ar opri să li
se m ai dea acestea, aş interveni eu cu toată
credinţa şi stă ru in ţa — dacă tă ta rii ar in tra în
ţa ra M ăriei Sale regelui — ca să-i nimicim
cu totul şi să fie spre cinstea şi bucuria M ă­
riei Sale. [...] Iar dacă M ăria Sa regele vostru
nu va voi să term ine cu m ine, [...] ju r şi
acum a că nu voi înceta şi m ă voi răzbuna,
chiar dacă-m i voi pune capul ; iar acela în
care M ăria Sa regele are nădejde nu m ă va
îm piedica în aceasta, p e n tru că eu voi şti
cu ce şi cum să-i um plu gura şi eu nu voi
renunţa, chiar de ar fi să se prăvălească lu ­
m ea toată asupra m ea“.
S tarostele Cam eniţei îşi încheia raportul
m enţionînd că la cu rtea dom nului M oldovei
m ai fuseseră, odată cu el, un sol tătăresc şi
u n u l m oscovit, care l-au asigurat — ca şi toţi
cei cu care a stat de vorbă — că R areş „este
h o tărît să înceapă lu p ta “.
P rincipele M oldovei îşi definise, în această
convorbire, poziţia ; arătase că nu-i erau
străin e planurile puse la cale de suveranul

111
polon şi făcuse o aluzie destul de străvezie
la acela în care regele are nădejde şi care
este, desigur, Aloisio G ritti. Războiul turco-
p ersan (1533— 1536) şi cel polono-rus (1534—
1537) îi . ofereau lui P e tru R areş un răgaz
p e n tru a se pregăti să întîm pine coaliţia care
se închega îm potriva lui. E ra nevoie de o ali­
anţă nouă şi R areş a crezut că poate afla
sp rijin u l de care avea nevoie la F erdinand de
H absburg. încă din 1531, solul său de taină,
pîrcălabul de Cotnari, G rigore R osenberger, fu ­
sese trim is pe dru m u rile pe care le m ai bătuse
şi alteori ; cele două solii ale sale ■— înainte
şi după cam pania din Pocuţia — au constituit
începutul relu ării relaţiilor M oldovei cu fer-
d in a n d iş tii; în p rim ăv ara anului urm ător, cir­
cula deja zvonul despre o înţelegere tainică
în tre arhiduce şi dom nul M oldovei12. A in te r­
venit, apoi, cam pania sultanului îm potriva
U ngariei ferdinandiste, secondată de expediţia
lui G ritti p rin Ţ ara Rom ânească şi T ransil­
vania. Cu acest prilej, R areş a încercat să-l
lichideze pe veninosul său duşm an despre
care m ai aflase că îi vînează tro n u l pentru
u n u l din fii s ă i 13. în cre d in ţa t că din Ţ ara
R om ânească — unde îşi aşezase tab ă ra la
Tîrgovişte — G ritti va voi să treacă şi în
Moldova, R areş a aşezat la locurile de trecere
gărzi puternice, cu porunca de a prinde şi*V .

12 Radu Constantinescu, o p .’ cit., p. 65 ; V. Motogna,

op. cit., p. 35.
V. Motogna, op. cit., p. 34

112
tăia pe G ritti şi însoţitorii s ă i 14. A vertizat la
tim p, G ritti a scăpat, s-a întors la Tîrgovişte
şi apoi şi-a u rm a t d ru m u l p rin T ransilvania
pînă în inim a Ungariei, de unde a plecat în
m artie 1533 la Poartă, p e n tru a lua p a rte la
tra tativ e le în vederea încheierii păcii cu F e r-
dinand de H absburg. In cursul acestor tr a ­
tative — soldate cu încheierea păcii, la 23
iunie 1533 — solii austrieci au vorbit şi des­
pre zvonurile care circulau cu priv ire la in ­
tenţiile lui G ritti faţă de Zâpolya şi de dom ­
nitorii M oldovei şi Ţ ării R om âneşti ; fiul de
doge s-a scu tu rat de asem enea acuzaţii : „Să
m or ca un cîine, a zis el, dacă voi avea vreo­
dată sau dacă am av u t pînă acum astfel de
dorinţă !“ 15. S trîm b sau nu, ju ră m în tu l acesta
a devenit o sum bră profeţie : G ritti a avut
m oarte de cîine. Z vonurile circulau cu atîta
insistenţă, incit toţi cei care se sim ţeau am e­
n in ţaţi au găsit o platform ă com ună în a titu ­
dinea faţă de acest duşm an — sau presupus
duşm an — comun.
T rebuind să plece el însuşi pe fron tu l p er­
san, su ltan u l Solim an l-a însărcinat pe G ritti
să pornească în Ungaria „ca să orînduiască,
p rin a rb itru l său, asupra h o tarelo r11, în urm a
încheierii tra ta tu lu i tu rc o -a u s tria c 16. însoţit
de p u ţin i ostaşi (în ju r de 2 000), G ritti a
plecat din Istanbul la 18 iunie 1534, o săptă-

14 Relatarea lui Francesco della Văile, însoţitor al lui

Gritti, în Călători străini, I, p. 323.
15 Aurel Decei, Aloisio Gritti..., loc. cit., p. 108.
16 Ibidem.

113
m înă după ce Solim an părăsise şi el capitala
im perială. In tra re a sa în Ţ ara Rom ânească
(25 iulie) a d at prilej unui grup de boieri
m unteni să-şi m anifeste opoziţia faţă de dom ­
n ul ţârii, V lad-V intilă (1532— i535). In aceaslă
acţiune, voievodul m untean a văzut o con­
firm are a veştii că G ritti „um blă să-şi facă
fiul dom n al Ţ ării R om âneşti şi că acest lucru
l-a r aduce la îm plinire m ulţi nobili [...] pen­
tru că l-a r d u ş m ă n i . 17. A cest zvon i-1 co­
m unicase Em eric Czibăk, episcop de O radea
şi guvernator al T ransilvaniei. P rinşi de Vlad
vodă (unii d in tre ei chiar în cortul lui G ritti !),
boierii răzv rătiţi au fost tăiaţi. Din aliat,
V lad-V intilă deveni, astfel, un adversar al lui
G ritti, ca şi P e tru Rareş, al cărui m are logo­
făt, Toader Bubuiog, l-a în tîm p in at pe omul
sultanului la Tîrgovişte, însoţindu-1 la tre ­
cerea m unţilor, în T ransilvania (1 august).
Zece zile mai tîrziu, Em eric Czibăk a fost
asasinat de doi nobili unguri, U rban B atthyâny
(proaspăt n um it căpitan al arm atei lui G ritti)
şi viceguvernatorul Doozy. A sasinarea unuia
d intre partizanii credincioşi ai lui Zâpolya a
adus, astfel, în rîn d u l adversarilor lui G ritti
şi nobilim ea ardeleană. In chiar tab ăra celor
care a r fi tre b u it să asculte de sultan, se punea
la cale în lă tu ra re a rep rezen tan tu lu i acestuia !
închis în tre zidurile cetăţii M ediaş, asediat de
ardeleni, G ritti văzu adăugîndu-se asediato­
rilor săi şi oam enii lui P e tru vodă Rareş (la

17 Relatarea lui Tranquillo Andronico, secretar al lui

Gritti, în Călători străini, 1, p. 250.

114
trupele conduse de logofătul Bubuiog s-a ală­
tu ra t, în septem brie, un a lt corp de oaste m ol-
doveană, în fru n te cu vornicul H uru). A vînd
de în fru n ta t nu num ai asediul, dar şi ostili­
tatea locuitorilor M ediaşului, care nu voiau
să-şi vadă oraşul dărîm at de loviturile bom ­
bardelor, G ritti a tre b u it să părăsească cetatea.
Din tab ă ra m oldoveană i se trim isese, m ai în-
tîi, o scrisoare cu asigurări că nu va păţi nim ic
şi că i se va îngădui să plece oriunde va voi.
P re d at ungurilor, fiul de doge veneţian şi-a
aflat sfîrşitu l zilelor la 28 septem brie 1534 18.
C olaborarea dom nilor M oldovei şi Ţ ării R om â­
neşti cu Ş tefan M ailat (sufletul revoltei îm po­
triv a lui G ritti) a fost expresia h o tărîrii aces­
to ra de a zădărnici — cum avea să scrie
N. Iorga — „crearea u nui Ardeal turcesc cu
un aventurier creştin în fru n te, cea dintîi lt>-
vitu ră p en tru a întinde şi dincoace de Dunăre
stăpînirea directă şi arbitrară a sultanului“ 19.
In ziua cînd G ritti îşi pierdea viaţa, Solim an
M agnificul in tra în Tebriz. O solie m oldo­
veană a făcut drum ul pînă în O rient, pe u r ­
m ele sultanului, ajungîndu-1 în tab ăra de la
Bagdad, p e n tru a explica lui Solim an rolul
ju cat de R areş în suprim area lui G ritti 20.

18 Cîteva relatări în Călători străini, I, p. 253—255

(Tranquillo Andronico), 336— 340 (Francesco della Văile),
365—367 (Agostino Museo).
19 N . Iorga, Istoria Românilor, IV, Bucureşti, 1937.
p. 369 (subl. a.).
29 Tahsin Gemil, In faţa impactului otoman, în Petru
Rareş, p. 147— 149.
 După tragica întîm plare de la Mediaş, a fost
convocată la T u rd a dieta T ransilvaniei ; Ştefan
M ailat a fost ales, după dorinţa nobilim ii,
voievod al T ransilvaniei, deşi atitudinea sa
proferdinandistă e ra de m u lt cunoscută. Re­
gele Zâpolya, prezent la lucrările dietei, a tre ­
b u it să accepte această alegere, în îm p reju rările
în care toate forţele im plicate în evenim entele
din spaţiul carpato-dunărean îşi înd rep tau
aten ţia spre F erd in an d de H absburg.
încă din m artie 1534, Georg R eicherstorffer
— care m ai fusese în solie în M oldova —
prim ise însărcinarea, din p a rte a lui F erdinand,
de a tra ta cu R a r e ş 21. Spre sfîrşitul anului,
după consum area episodului G ritti, tra ta ti­
vele au fost relu a te ; un sol al lui Rareş, preo­
tu l Francisc, a fost trim is la Viena, p e n tru a
tran sm ite principala condiţie a dom nului Mol­
dovei : cetăţile Ciceu, C etatea de B altă, U n-
guraşul şi oraşul B istriţa „să răm înă în m îinile
sale şi în p u terea sa“ 22. La 10 m artie 1535,
F erdinand îi îndeplinea d o r in ţa 23 ; peste nici
o lună, la 4 aprilie, în Iaşi, se scria a c tu l24
p rin care M oldova accepta ca suzeran pe F e r­
dinand. P e n tru in tra re a „sub graţia şi tu te la 41
noului rege al Ungariei, se aducea, ca argu­
m ent, poziţia identică a înaintaşilor dom nului
m oldovean — Ş tefan cel M are, Bogdan şi Şte-
făniţă. De fapt, era m ai m u lt decît un act de

21 Hurmuzaki, Documente, II, 1, p. 83—87.

22 Ibidem, p. 90.
23 Ibidem, p. 91.
24 Ibidem, p. 91—94.

116
a lia n ţă ; R areş prom itea, în schim bul protec­
ţiei la care se aştepta, că va veni cu tru p e în
aju to ru l lui Ferdinand, cînd a r porni îm potriva
duşm anilor săi, m ai ales a otom anilor şi tă ta ­
rilor. Făgăduia că, pe cît îi va fi posibil, nu
va îngădui trecerea oştilor P orţii spre stăpî-
nirile lui Ferdinand, că n u va m erge la P oartă,
dacă va fi chem at, că nu va încheia alianţe cu
turcii şi nici nu va spori trib u tu l, iar dacă, în
viitor, s-ar vedea eliberat de suzeranitatea
otom ană, va trim ite în fiecare an o solie care
să înnoiască om agiul. S istem ul de dublă pro ­
tecţie, care funcţionase din vrem ea lui Ştefan
cel M are pînă în anul bătăliei de la Mohâcs,
părea, astfel, că se reface. Pe de altă parte,
R areş acţiona şi p e n tru o pacificare generală,
p e n tru o dim inuare a fricţiu n ilo r d intre ta b e ­
rele adverse, în aşa fel încît să se poată ajunge
la o solidă coaliţie antiotom ană, în tru c ît el
considera — aşa cum îi va scrie regelui F e r­
dinand — că era vrem ea cea m ai p o trivită
p e n tru o acţiune, atunci, cînd su ltanul avea
eşecuri pe fro n tu l' p e rs a n 25. Cu tratativ e, cu
insistenţe, cu am eninţări, coaliţia p ărea că
prinde viaţă. La 1 m ai 1535, la Rîşnov, solii
m oldoveni şi m unteni, îm preună cu un re p re ­
zentant al voievodului ardelean Ştefan M ailat,
au sem nat un „ tra ta t defensiv de colaborare
antiotom ană" ; unsprezece zile m ai tîrziu, un
„arm istiţiu perpetuu" s-a încheiat în tre cei
doi regi ai U n g a rie i26. Politica p e n tru care

25 Ibidem, p. 96.
26 Radu Constantinescu, op. cit., p. 77.

117
P e tru Rareş făcuse şi sacrificii, ren u n ţîn d la
protectoratul asupra cetăţilor săseşti, părea să
dea roadele dorite, toţi conducătorii statelor
am eninţate de p u terea otom ană aflîndu-se
u n iţi p rin felurite tra ta te şi alianţe, care îi
legau în tre ei, d ar şi faţă de Zâpolya şi faţă
de F erdinand 27 — la rîn d u l lor îm păciuiţi prin
arm istiţiul de la 12 mai.
Totul nu era, însă, decît o părere. U nirea eră
doar pe hîrtie, n u şi în cugetele şi sim ţirile
celor care treb u iau să o patroneze. Pe de o
parte, Zâpolya, prinzînd un sol al lui Rareş
cu scrisori către Ferdinand, a pus m ina pe acte
şi le-a trim is la P o a r tă 28 ; pe de altă parte,
riv alitatea p e n tru T ransilvania lua acum form e
noi în tre P e tru R areş şi Ştefan M ailat. Scriind
lui F erdinand, R areş îi cerea să nu num ească
vreun voievod în T ransilvania în ain te de a-1
în treb a pe el ; „e lim pede — observa N. Iorga —
că se oferea pe dînsul“ 29. A rdealul devenea,
în relaţiile cu unul sau altul din cei doi regi
ai Ungariei, aproape ceea ce Pocuţia era pen­
tru relaţiile cu Polonia.
Care era sensul acestor necontenite strădanii
în p riv in ţa T ransilvaniei, care, acum, se în ­
d rep ta încet spre sta tu tu l de principat auto­
nom ?

27 Ibidem, p. 78.
28 Arhiva istorică a României, I, 2, p. 152— 154 ;
amănuntul a fost dat cu prilejul unui schimb de solii între
Ferdinand şi Iliaş Rareş, în anul 1552
29 N . Iorga, op. cit., p. 372.

118
 S-au pus, de m ultă vrem e, în evidenţă acţi­
unile în trep rin se de P e tru R areş p e n tru a
coaliza forţele celor trei principate născute
pe păm întul fostei Dacii, ca şi ten d in ţa sa —
aş zice : tentaţia sa, ten ta ţie de adevărat fiu
al lui Ş tefan cel M are — de a fi socotit în
fru n tea unei asem enea confederaţii. Din scri­
sori, ca şi din rapoarte diplom atice — unele
consem nîndu-i aidom a cuvintele — s-a văzut
că acţiunile sale în T ransilvania nu erau sim ­
plul rez u lta t al unei conjuncturi prielnice, ci
tran sp u n erea în practică a unui plan elaborat,
a unui program, bazat pe idei n u trite de cu­
noaşterea u nor realităţi. A fost foarte sim plu
să se trag ă concluzia că u n itatea rom ânilor
din spaţiul in tra şi extracarp atic devenise un
lucru cunoscut societăţii m edievale rom âneşti.
Astfel, se putea presupune, cu dreptate, că
în num ele acestei u n ităţi rom âneşti a acţionat
P e tru R areş, mai cu seam ă în prim a dom nie
şi mai ales în priv in ţa A rdealului. (Mai ales
în privinţa A rdealului — p e n tru că principa­
tul d in tre C arpaţi şi D unăre îşi avea cîrm uirea
sa, rom ânească, o dinastie de două ori secu­
lară şi Rareş, ca şi tată l său, a u rm a t politica
alianţelor dinastice şi de două ori, în cursul
celor două dom nii ale sale, principatele ro ­
m âneşti extracarpatice s-au aflat sub sem nul
acestor alianţe, patronate de socrul princiar
de la Suceava ; în T ransilvania, însă, unde
„U nirea celor tre i n a ţiu n i14 exclusese partici­
parea rom ânească la conducerea ţării, este
evident că R areş a in te rv en it şi în num ele

119
„naţiunii" ai cărei reprezentanţi, deşi m ajori­
tari, erau totuşi socotiţi ca toleraţi).
Im ediat după prim ele sale victorii ardelene,
P e tru R areş îşi va proclam a d rep tu l de arb itru
al situaţiei aşa de tu lb u ri de acolo — şi am
citat, la locul potrivit, acele docum ente din
care se vede că ei afirm a făţiş că ţa ra este
a sa (cum scriau sibienii regelui F erdinand
la 15 decem brie 1530). U m anistul italian Paolo
Giovio, cu ale cărui m ărtu rii ne vom m ai în-
tîlni, scria, referin d u -se la aceleaşi eveni­
m ente : „m oldoveanul, m îndrindu-se de noro­
cul ce avusese şi gîndindu-se să nu lupte
p e n tru alţii, şi-a băgat în cap să cuprindă
A rdealul". M arcus P em pflinger rap o rta şi el
că R areş „cere ţa ra p e n tru el".
In te rp re ta re a ştirilo r de acest fel — din
surse diverse şi care nu pot fi băn u ite de con­
tam inare — în tăreşte ideea unei acţiuni con­
ştiente, în trep rin se p e n tru sine, chiar dacă se
efectua sub haina îndeplinirii unei porunci a
sultanului. A v e m în faţă un adevărat program
politic, de care vor trebui să ţin ă seam a şi cei
doi regi ai U ngariei : „M oldoveanul n u doreşte
nim ic mai m u lt pe lum e decît Transilvania“ 30.
In acest program politic treb u ie să se vadă
expresia unui foarte puternic im puls popular,
al conştiinţei de neam , în tem eiat pe consta­
tare a u n ităţii de lim bă, tradiţii, obiceiuri etc. ?
Sau poate fi adusă în discuţie şi ideea înaltă,
abstractă, a u n ităţii derivate din u n ita te a ini­

30 A. Veress, Acta et epistolae..., p. 255.

120
ţială, a D aciei? Cu alte cuvinte, în toată
această im ensă zbatere — în care s-a văzut
o „repetiţie generală m oldovenească11 "a epopeii
lui M ihai V ite a z u l3132 — ideea Daciei a fost
prezentă ? F ără îndoială, num ele regatului an­
tic circula în epocă, m ai alei? la cărtu rarii
străini şi autohtoni ; în cercurile noastre, oa­
m enii politici aveau s-o reînvie, în parte şi
prin lum ea apuseană a R enaşterii, în cazul
T ransilvaniei, din „orizontul11 b izantin-orto-
dox, în cazul celorlalte două ţari rom âneşti.
E xistă tem eiuri p e n tru a se afirm a că P etru
Rareş a fo st anim at de idealul dacic, că a
avut cunoştinţă de unitatea dacică32 a celor
trei state carpato-dunărene.
Cam in Vremea cînd el îşi începea dom nia,
izbucnise în lum ea eclesiastică sud-dunăreană
un m are scandal, un m itropolit de Sm ederevo
încercînd să se desprindă de arhiepiscopia de
O hrida, ai cărei titu la ri erau în excelente re ­
laţii Cu P oarta. A u rm a t o lungă răzm eriţă,
încheiată — cu aju to ru l P a tria rh iei ecumenice,
'a l P orţii şi al... au rului — în favoarea arh ie­
piscopului P ro h o r de O hrida. In tim pul acestui
m are conflict, p e n tru a se stabili lim itele în
care sfe în tin d ea p u terea jurisdicţională a a rh i­

31 Dan Zamfirescu, Independenţă şi cultură. Bucureşti,

1977, p. 65.
32 Cele ce urmează reprezintă o formă rezumată a
comunicării Petru Rareş şi idealul dacic, citita în şedinţa
din 25 iPl 111! 1 ?5W“ 3“T1T?HWţuTmV:l<î .Istorie ^51, Arheologie

121
episcopiei de O hrida, s-a apelat la celebra
culegere juridică, Sintagm a sau Pravila lui
M atei V lastares. în această carte, un capitol
privea arhiepiscopia Ju stin ian a Prim a, fun­
daţie a îm păratului bizantin Ju stin ia n I
(527— 565), pe care cărtu rarii de m ai tîrziu
au identificat-o cu O hrida ; cu priv ire la în tin ­
d erea jurisdicţiei arhiepiscopiei întem eiate de
Justin ian , în Sintagm ă se citează o novella
a acestui îm părat, în care, în tre ţin u tu rile
aflate sub oblăduirea Ju stin ian ei P rim a sînt
şi Dacia M editerranea şi Dacia Ripensis. Cu
p rileju l conflictului din sec. XVI, s-a adus,
desigur, în discuţie în tin d erea p uterii ju ris-
dicţionale a scaunului de la O hrida şi atunci,
p e n tru intep retarea novellei, un călugăr căr­
tu ra r de la M untele Athos, M acarie (egumenul
m ănăstirii H ilandar, veche ctitorie sîrbeascăV
a „tălm ăcit14 term enii geografici din Sintagm ă
cu aju to ru l Geografiei lui Ptolem eu. Ori, cele
două Dacii — M editerranea şi Ripensis — au
fost create în sudul D unării după retragerea
adm inistraţiei rom ane din Dacia (sec. III e.n.),
în vrem e ce Geografia lui P tolem eu e din
veacul anterior ! In chipul acesta, D ariile din
novella lui Ju stin ia n au fost identificate —
destul de nebulos, d ealtm interi — cu p rin c ip a ­
tele rom âneşti nord-dunărene. în această „tăl­
m ăcire44 despre „ţările dacice şi despre hota­
rele lo r44, se arată că „Dacia... este Ţ ara Mol-
dovlahia şi U ngrovlahia, care şi M untenia se
cheam ă44, în vrem e ce „Dacia M editeranea
acum este H aţegul şi A rdealul şi Munca-

122
ciul“ 33. Din acest pasaj, in terp o lat în tex tu l
Sintagm ei lui M atei V lastares, s-a născut le­
genda despre dependenţa eclesiastică a Mol­
dovei şi Ţ ării Rom âneşti de scaunul de la
O hrida, sim plă legendă, lipsită de tem eiuri
logice şi docum entare, după cum au a ră ta t
istoricii M. Lascaris (1927) şi T. Sim edrea
(1967) 3435
„T ălm ăcirea44 lui M acarie datează din 1526—
1528. Cîţiva ani mai tîrziu, Macarie însuşi a
v e n it în M oldova şi a fo st p rim it de P etru
Rareş. F ap tu l s-a p etrecu t la Vaslui, în m artie
1533 şi ni s-a p ă stra t actul care a consem nat
rezu ltatu l acestei întrevederi : R areş şi soţia
sa au devenit „ctitori ai m ai sus-zisei m ănăs­
tiri, ca să se num ească de acum m ănăstirea
dom niei-noastre44, făgăduind cîte 3 000 de aspri
anual, plus alţi 300, de „cheltuială celor tr i ­
m işi44 şi cu adausul că dacă ţa ra se va m întui
„din m îinile neam urilor străine, n u num ai
aceste m ai sus-scrise vom da, ci şi mai
m u lte44 35.

33 Damaschin Mioc, Date noi cu privire la Macarie

tipograful, în „Studii" 2/XVI, 1963, p. 432—433. Pasajul
tipărit în 1956 de istoricul sîrb G. Sp. Radojific, fusese
comentat încă din 195S de P. P. Panaitescu într-un studiu
apărut în 1961 (cf. P. P. Panaitescu, Contribuţii la istoria
culturii româneşti, Bucureşti, 1971, p. 332), în care identi­
tatea cu tipograful omonim este respinsă.
34 Vezi, recent, şi Mihai Maxim, Les relations des Pays
Roumains avec l’archevecbe d'ohrid, a la lumiere de docu-
ments turcs inedits, în „Revue des Etudes Sud-Est Euro-
peennes", 4/X IX , 1981, p. 653—671
35 D .I.R., 1/XVI, nr. 323, p. 357.

123
 E lesne de im aginat că în tre subiectele dis­
cutate de R areş şi M acarie de la H ilandar a
fost şi conflictul eclesiastic su d-dunărean ; do­
vada abordării acestui subiect o constituie în ­
scrierea, în m arele pom elnic al m ănăstirii Bis­
triţa, a num elui arhiepiscopului Prohor de
O hrida şi al colaboratorului său foarte apro­
piat, m itropolitul Nicanor de Novo-Brdo.
Acest din urm ă personaj e tocm ai cel care
a introdus „tălmăcirea*4 (explicaţiile) lui Ma­
carie cu priv ire la „ţările dacice** în Sintagm a
lui M atei V lastares.
In acea prim ăvară a anului 1533, în con­
te x tu l politic abia evocat în paginile prece­
dente, egum enul M acarie a vo rb it aceluia
care se dorea şi.stă p în al T ransilvaniei, despre
unitatea dacică a celor tre i principate carpa-
to -d u n ă re n e 36. Se introduce, astfel, un ele­
m ent nou în înţelegerea strădaniilor lu,i Rareş
de. a-şi p ă stra şi a-şi în tă ri in flu en ţa în T ra n ­
silvania. Cînd, spre sfîrşitul anului 1535, va
circulă zvonul încheierii unei noi înţelegeri
în tre R areş şi Zâpolya, autorul unui rap o rt
diplom atic va adăuga cuvintele reproduse
deja : „M oldoveanul nu doreşte nim ic m ai
m ult pe lum e decît Transilvania**.3

3S. Vezi, în aceasta pnvinţă, "Manole Neagoe, Problema

unităţii ţărilor române in secolul al X V I-lea, în „Revista
arhivelor", 4/LII, 1975, p. 428—431 (cu replica iui
C. Rezachevici, ,,N eam “ ţi „naţiune". Unirea politică, a
ţărilor române sub Mihai Viteazul. Critica unor interpretări,
în „Revista de istorie", 9/30, 1977, p. 1714— 1715) şi
Ştefan Andreescu, Restitutio Daciae, Bucureşti, ; 1980. .

124
 în aceeaşi- zi cind, din Cam eniţa, se scriau
aceste cuvinte, în M oldova se alcătuia (1 de­
cem brie 1535) o scrisoare de acreditare p en tru
G rigore Rosenberger, trim is în solie la regele
F e rd in a n d 37. Om ul lui R areş ducea, se pare,
un răsp u n s com plet (relatione plena) la o
solie pe care o p urtase în M oldova un anum e
M ichael P o s g a y 3839; din drum , acesta a trim is
regelui o scrisoare, p e n tru a se scuza de în ­
târzierea provocată de o boală. A nunţînd că
anum ite răspunsuri urm ează Să le prezinte
personal regelui, Posgay îi com unica îndem nul
pe care R areş i-1 adresa, lui şi fratelui său,
îm p ăratu l Carol, „ca să se pornească îndată
toate oştile M ajestăţii Sale, deoarece acum a
şi sosit tim pul, căci S atan a l-a şi lu at pe îm pă­
ra tu l tu rcilo r [războiul din P ersia era în plină
desfăşurare — n.ns.] şi îm preună cu el şi
tru p ele sale“. D om nul M oldovei mai ruga pe
F erdinand „să trim ită u n alt om la regele
Poloniei p e n tru a preg ăti pacea11 39. Cu aceasta,
se definesc cele două principale direcţii ale
politicii liii P etru Rareş din urm ătorii doi
a n i : cam pania antiotom ană şi reglem entarea
conflictului cu regatul polon. Regele F e rd i­
nand îi cerea să-l aju te în supunerea T ransil­
vaniei, al cărei voievod, Ş tefan M ailat, trecuse
în tab ă ra lui Zâpolya. A lături de F erdinand
răm ăsese num ai cetatea Sibiului.

37 A. Veress, op. cit., p. 254.

38 Ibidem, p. 255—256.
39 Călători străini, I, p. 371.

125
 P rim ele luni ale anului 1536 au adus unele
clarificări. La 8 ianuarie, Solim an M agnificul,
încheind cam pania din Persia, s-a întors în
capitala sa de pe m alurile Bosforului şi curînd
se va zvoni că intenţionează să trim ită oastea
p e n tru „a pedepsi pe M oldovean şi pe tra n sil­
văneni p en tru m oartea lui G ritti“ 40. Pe de altă
parte, în rap o rtu rile cu F erdinand schim bul
de solii se făcea cu greutate, ştirile ajungeau
cu întîrziere, diplom aţii se încurcau pe d ru ­
m uri ocolite, aşa încît — deşi R areş prom isese
lui Ferdinand, prin Posgay, că va interveni
în A rdeal dacă regele însuşi va avea iniţia­
tiva, trim iţînd, cu m ăcar 1 000 de călăreţi, în
M aram ureş, pe B althasar B ănffi (rudă a sa,
prin doam na E lena-E caterina Brancovicil —
toate proiectele au devenit inutile în faţa suc­
cesului lui M ailat, care la 29 februarie a supus
şi cetatea Sibiului.
Doi soli ai lui F erdinand de H absburg por­
niseră, în ianuarie 1536, către M oldova : Bănffi
şi M arc P em pfflinger (căruia arhiducele-rege
îi dăduse titlu l de „baron de Ciceu şi C etatea
de B altă11, deşi acestea făceau p arte d intre pose­
siunile lui Rareş...). Cu ei, se întorcea şi G ri-
g sre Rosenberger. Cei doi soli au ajuns în Mol­
dova la date diferite (mai întîi Bănffi, în pri­
mele zile ale lunii m artie) ; pe cînd ei îşi în ­
deplineau m isiunea la curtea lui Rareş, au
sosit acolo şi soli ai sultanului şi ai lui Ză-
polya. Solim an îi cerea p articiparea la cam-

40 Hurmuzaki, Documente, II, 1, p. 104 (raport din

4 aprilie 1536).

126
pania îm potriva lui F erdinand de H absburg,
proiectată îm preună cu Zâpolya ; în schim bul
acestei p articipări (era vorba de 6 000 de oa­
m eni, în tim p ce dom nul M unteniei urm a să
dea num ai 4 000), su ltan u l prom itea că „îl va
ierta de m oartea lui G ritti şi că ar încuviinţa
ca el [R areş] să dobîndească pe veci păm în-
tu rile şi stăpînirile p e n tru care se poartă
război cu regele P o lo n ie i" 41. La prom isiunile
su ltanulu i se adăugau acelea ale lui Zâpolya,
d ar Rareş, „fără a ţinea seam a de făgăduie­
lile unuia şi altuia, nu a prim it cererea să
dea tru p e" p e n tru cam pania antihabsburgică 42.
In ceea ce priveşte acţiunea cerută de F erd i­
nand — in terv en ţia în A rdeal în sp rijin u l
său — R areş a atras aten ţia solilor ferdinan-
dişti că situaţia se schim base prin căderea
Sibiului : „Acuma, însă, după pierderea Si­
biului — rap o rtau cei doi soli — este mai greu
să m eargă înainte cu expediţia în Transilvania,
din faptul că el are m ulţi care îi sînt duşm ani,
anum e turcul, tătarii, regele Poloniei şi Ioanis-
beck [Z âpolya] şi nu ar p u tea ţine piept p u ­
terii lor, fără aju to ru l osebit al tru p elo r Ma-
jestăţii V oastre sau al îm păratului [C arol
Q uintul], Mai ales că, dacă ar începe războiul,
nim eni n u i-ar da ajutor, deoarece M ajestatea
Voastră, de cind a luat conducerea, nu i-a dat
pînă acum nici un sprijin la cererile sale rep e­
tate". Cu condiţia ca şi Ferdinand să trim ită

41 Călători străini, I, p. 376— 377.

42 Ibidem, p. 377.

127
cîteva mii de oam eni, dom nul M oldovei se
arăta, totuşi, gata „nu num ai să ocupe T ran ­
silvania, dar chiar să atace părţile de sub
ascultarea sultanului şi to t im periul turcesc,
cu întreaga sa p u tere . . 43.
D iscuţia aceasta a avut loc, probabil, la în ­
ceputul lunii m ai 1536, după care solii au lu at
drum ul întoarcerii. în scu rt tim p, R areş a
p rim it o grea lo v itu ră : la 25 m ai, oam enii lui
Zâpolya au ocupat cetatea U n g u ra şu l44. Mî-
nios, dom nul M oldovei a trim is ştire grabnică
celor doi soli ferdinandişti, anu n ţîn d u -i să se
pregătească cu tru p e „ca să in tră m îm pre­
ună [...] în T ransilvania11. P e n tru ,a stabili de­
taliile acestei colaborări — care era să n u se
m ai întîm ple niciodată — cei doi au trim is în
M oldova pe un a lt nobil m aghiar, din aceeaşi
tab ără ferdinandistă, P e tru G erendi. Spre sfîr-
şitul lunii iulie, el s-a întors la Kosice, în
Slovacia, unde rezidau cei doi diplom aţi ; ra ­
po rtu l lor, din 31 iulie, reproduce cuvintele
pe care R areş le-a spus lui G erendi şi din
care se desluşeşte atitudinea sa faţă de proble­
m ele cu care era con fru n tat şi se întrezăresc,
m ai precis conturate, ideile sale cu privire la
cam pania antiotom ană : „Eu sîn t gata să slu­
jesc pe M ajestatea Cezaree şi catolică [îm pă­
ra tu l C arol] şi pe cea regească [reg ele F er-
dinand] şi to ată creştinătatea, p u n în d u -m i
capul şi dom nia 'mea şi n u -m i voi cruţa nici
viaţa, nici averea, ci sînt pregătit să în fru n t

43 Ibidem, p. 377 (subl. ns.).

44 A. Veress, op. cit., p. 266, n. 1.

128
toate prim ejdiile p e n tru ap ărarea creştinătăţii
şi p e n tru binele obştesc, num ai doar ca M a­
iestăţile Lor să-şi dea concursul şi sp rijinul
ca să pot să-m i u rm ez gîndul m e u m ai uşor
şi fără vătăm area m ea şi a acestei ţări a
M oldovei. Căci de p retu tin d en i sîntem încon­
juraţi, şi eu, şi ţa ra mea, de m ari duşm ani.
Dacă voi face vreo expediţie m ilitară, aceştia
se vor ridica îm potriva m ea şi dacă nu voi
avea cine să-m i dea a ju to r şi voi fi p ărăsit
de M ajestăţile Lor, voi pieri şi eu, îm preună
cu ţa ra “. Cu num ai 5 000 de oameni, trim işi de
H absburgi cu cîteva „m aşini de război, de
cele ce sparg zidurile14, R areş se angaja să
aducă sub control habsburgic „întreaga ţară
a T ransilvaniei11. G îndul său, însă, ţin tea m ai
departe : „Iar cînd vor veni M ajestăţile Lor
să facă o expediţie generală îm potriva tu rc i­
lor, să trim ită 15 000 de oameni, la care voi
adăuga din ţara m ea 45 000 de oam eni aleşi,
20 000 ai T ransilvaniei şi 25 000 ai Ţ ării Rom â-
n eşti“. E xpediţia „generală14 era gîndită „pînă
la C onstantinopol4445. O adevărată cruciată...
P rofitînd de prezenţa, la Oradea, a unui sol
al lui Carol Q uintul, arhiepiscopul Ioan de
Lund, R areş a trim is acolo pe m arele său
vistiernic, M ateiaş, care avea şi m isiunea de
a tatona căile posibile p e n tru redobîndirea
U nguraşului. V istierul M ateiaş s-a adresat
arhiepiscopului de Lund, avînd cu el dese în-
tîlniri, în cursul cărora i-a făcut cunoscute pla- 45

45 Călători străini, I, p. 378 (subl. ns.).

129
n u rile dom nului Moldovei, p e n tru ca, la rîn -
dul său, diplom atul im perial să le tran sm ită
îm păratului. Şi, în adevăr, aceste veşti au fost
consem nate în rap o rtu l din 6 septem brie
153 6 46 : „...vistiernicul voievodului m oldovean,
principe fără îndoială foarte puternic, [...]
mă vizitează adeseori în taină şi cere să nu
se încheie pacea cu Ioan voievod [Zâpolya, al
cărui titlu regal n u era recunoscut de către
ferdinandişti]. Prom ite că, la oricare cerere
a mea, dom nul său va veni cu 30 000 sau
40 000 de ostaşi d in tre cei m ai buni şi va
supune T ransilvania sub ascultarea regelui
F erdinand, iar dacă M ajestatea V oastră va
în trep rin d e ceva pe uscat contra turcilor, dom ­
n u l său se va prezenta în slujba M ajestăţii
V oastre cu 60 000 pînă la 80 000 de ostaşi
foarte bine p reg ă tiţi11.
Toate aceste tra tativ e şi discuţii nu au avut
nici un rez u lta t pozitiv. R edobîndit pe hîrtie,
U nguraşul a răm as în stăp în irea efectivă a
oam enilor lui Zâpolya, de la care va fi cum ­
părat, cu 6 000 de florini, de Ş tefan M a ila t47
Carol Q uintul a p ărăsit ideea reconcilierii celor
doi regi ai U ngariei şi a în tre ru p t tratativ ele
de la O radea. P lan u l expediţiei în A rdeal a
răm as doar în corespondenţa diplom atică, iar
cruciata — doar un proiect de viitor.

46 B. P. Hasdeu, Arhiva istorică a României, I, 1, Bucu­

reşti, 1864, p. 48 ; Hurmuzaki-Densuşianu, Documente,
II, 4, p. 103—104 (urmăm, cu uşoare modificări, traducerea
lui Hasdeu).
47 Radu Constantinescu, op. cit., p. 82— 86.

1 30
 Lipsite de un rez u lta t pozitiv au fost şi în ­
cercările de aplanare a conflictului m oldo-po-
lon. Incursiunile au continuat şi în cursul
anului 1535, cu incendieri şi prădăciuni 48, n e­
lipsind, însă, nici unele schim buri de s o li49.
R ugat de Rareş, regele F erd in an d a intervenit,
propunînd lui Sigism und al Poloniei să accepte
un arm istiţiu 50 (ianuarie 1536). Solul lui F e r­
dinand, croatul Ş tefan Glincic, treb u ia să ob­
ţină acordul regelui polon p e n tru tra tativ e şi
apoi să m eargă el însuşi în M oldova ; dar, în ­
curcat pe drum cu ceilalţi doi soli ai lui
F erdinand (Bânffi şi Pem pfflinger), Glincic
n -a reu şit decît să predea lui Sigism und scri­
soarea. fără să m ai ajungă în M oldova ! R ăs­
pu nsul regelui polon ■ — dat din Wilno, capi­
tala L ituaniei, unde se afla din pricina războ­
iului cu m arele cnezat al Moscovei — era lim ­
pede : „cu acest rom ân11 (cum isto ipso Valacho)
n u se p u tea încheia o pace fo lo sito a re 51. Cu
toate acestea, la 4 feb ru arie 1537 regele F e r­
dinand com unica lui R areş că a obţinut un
arm istiţiu din p artea lui S ig ism u n d 52 ; după
dorinţa dom nului Moldovei, F erdinand a obţi­
nut, în aprilie, p relungirea p e n tru cîţiva ani

49 Hurmuzaki-Bogdan, Documente, Supliment, II, 1,

p. 80— 86.
49 Ibidem, p. 81, 87— 88.
50 Hurmuzaki, Documente, II, 1, p. 97 (din 7 ianua­
rie) ; Hurmuzski-Densuşianu, Documente, II, 4, p. 106
şi Hurmuzaki-Bogdan, cit., p. 88— 89 (din 20 ianuarie).
51 Hurmuzaki-Densuşianu, cit., p. 107 şi Hurmuzaki-
Bogdan, cit., p. 90—91 (6 martie 1536).
52 Hurmuzaki, Documente, II, 1, p. 119.

131
 a arm istiţiului, căzîndu-se de acord ca tra ta ­
tivele de pace să se desfăşoare la Cracovia 53.
R eprezentanţii lui F erdinand erau baronul de
W artenberg şi un ju rist elveţian, Claude Chan-
sonette (num it în docum ente Claudius Can-
ciuncula), „specialist în problem e de d rep t in-
tern aţio n al“ 54, iar solul M oldovei — G rigore
Rosenberger. In aceeaşi lună, R areş scria lui
F erdinand că regele polon a fix at data de
20 m ai p e n tru încheierea păcii 55, dar tratativ ele
s-au dovedit m u lt m ai spinoase, aşa încît abia
la 15 iulie 1537 com isarii regali au p u tu t tr i ­
m ite dom nului Moldovei, p rin Rosenberger,
proiectul de tra ta t (cu aceeaşi dată) însoţit de
lăm u riri m ai am ple şi o scrisoare cu noi stă-
ru in ţi p e n tru acceptarea condiţiilor lui Sigis-
m u n d 56. D ar condiţiile lui Sigism und — pe
care chiar un rap o rt contem poran le judeca
d rep t m ulte şi aspre (tante conditioni et
asp ere)57 — erau prea dep ărtate de ceea ce
R areş însuşi, în tr-o scrisoare trim isă la 3 iulie
din tab ără (ex castris nostris) arătase că ar fi
dispus să accepte, anum e : un arm istiţiu p en tru
o perioadă m ai îndelungată (3— 6 ani) în care
— pînă la o m ediaţiune acceptată de toţi —
asupra Pocuţiei să nu se exercite stăpînirea
nici uneia din cele două p ărţi in te re s a te 5S.

r’'1 Ibidem, p. 120— 124.

D. Ciurea, op. cit., p. 11.
65 A. Veress, op. cit., p. 270—271.
L6 Hurmuzaki, Documente, II, 1, p. 137— 144.
57 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XI, p. 35 (din .8 ..au­
gust 1537).
58 Hurmuzaki, Documente, II, 1, p. 136— 137.

132
 F aţă de acestea, I se propunea ren u n ţarea Ia
p reten ţia asupra Pocuţiei, urm înd, însă, ca în
răstim p de doi ani să aibă loc şi m ediaţia.
Tot din tabără, la 24 iulie, R areş a răspuns
a tît regelui, cît şi diplom aţilor ferdinandişti 5960.
Am bele scrisori dezvăluie acelaşi spirit ferm
şi neînduplecat în tru ap ărarea dem nităţii ţării
pe care o conducea. în scrisoarea către rege,
P e tru R areş strecu ra iarăşi aluzii cu priv ire
la relaţiile sale cu su ltanul : „Ţ ara aceasta e
a p rea-în ălţatu lu i şi n eb iru itu lu i îm p ărat tu r ­
cesc, dom nul m eu cel prea-m ilostiv, şi ne-a
dat-o nouă s-o stăpînim : să trăiască M ăria Sa
îm părătească ! [...] Şi m ai nădăjduim că pen­
tru apărarea ţării îm p ăratului va veni cu oaste
turcească11 60. A devărul e că, după toate pro ­
babilităţile, în acel m om ent relaţiile cu Poarta
erau rupte. Paolo Giovio, contem poran cu
evenim entele, a consem nat ştirea că Rareş a
suspendat plata h a ra c iu lu i61 ; această ştire nu
se poate rap o rta decît la in terv alu l im ediat an­
terior cam paniei m oldoveneşti a lui Solim an,
din 1538. A firm aţii ca acelea reproduse din
scrisoarea către regele polon erau m enite doar
să producă im presie. D iplom aţilor trim işi de
F erdinand li se adresa, însă, în alt chip : „noi,
din partea aceasta a ţării M ăriei Sale craiului
am fost şi sintem de apărare, ca un scut, şi
uinspre tă ari, şi dinspre turci. Ci M ăria Sa

“s Ibidcm, p. 147 (către rege), 147— 148 (către comi­

sari).
60 N . Iorga, Scrisori..., p. 198— 199.
01 Arhiva istorică a României,' II, 1865, p. 36.
socoate toate acestea d rep t un lucru de ni­
m i c . . R a r e ş afirm a, astfel, cu deosebită
claritate, concepţia sa despre rosturile politice
ale M oldovei în această p arte a Europei, con­
cepţie pe care o m oştenise, dealtfel, de la în a­
intaşii săi ; ea făcea p a rte din m oştenirea poli­
tică a lui Ş tefan cel M are, care o afirm ase
în rep etate rîn d u ri (1475, 1477, 1503), fiind
apoi însuşită şi de m onarhii vecini.
Totuşi, după ce o nouă rev ărsare de m înie
a fost tre c u tă pe hîrtie, R areş a pus să se
scrie o altă scrisoare, către aceiaşi soli ferdi-
nandişti şi trim isă p rin acelaşi Rosenberger,
care o va preda la 6 august, an u n ţîn d că, de
h a tîru l regelui F erdinand şi ca să nu m ai
curgă sînge creştin, lăsa regelui polon veşnica
stăpînire a acelei ţări a Pocuţiei („sit te rra
illa Pokw ciensis assignata omni iure Serenis-
simo Rege Polonie possidenda im p erp etu u m “) 62.
D ar la Cracovia această scrisoare nu a fost
lu ată în serios (nici nu pare să fi fost trim isă
cu o asem enea intenţie !), aşa că la începutul
toam nei era lim pede că negocierile n u aveau
deloc sorţi de iz b în d ă 63. După tra ta tiv e şi
am eninţări (Sigism und am eninţase că va năvăli
în M oldova cu 70 000 de ostaşi, la care R areş
i-a răspuns, ironic, că ar avea nevoie, ca să
facă aşa ceva, de 70 000 de vase cu bani de
aur...), discuţiile de la Cracovia au fost în ­
treru p te, continuînd num ai pregătirile m ili­
tare, care, dealtfel, nu conteniseră în to t acest

62 Hurmuzaki, Documente, II, 1, p. 149.

63 Ibidem, p. 167— 168 (din 3 octombrie 1537).

134
ră s tim p 64. D ar cam pania proiectată de regele
Sigism und îm potriva M oldovei (generalis bel-
lica expediţie), p e n tru care adunase 60 000
de c ă lă re ţi65, nu s-a m ai produs din cauza
răzvrătirii şleahtei, n em ulţum ită de prea m ulţi
ani de război — al treilea război cu Moscova
se desfăşura tocm ai în această perioadă
(1534— 1537). P e tru R areş întreţinuse, în aceas­
tă vrem e, relaţii diplom atice cu Moscova, în -
cercînd chiar să obţină pacea a tît de dorită
p rin presiuni exercitate de către boierii-epi-
tropi (regenţi) care cîrm uiau Moscova în tim pul
m inoratului lui Ivan al IV-lea. Aceste încer­
cări, atestate în 1536 şi 1537 66, nu au avut,
însă, nici ele un rezu ltat pozitiv şi încheierea
păcii polono-m oscovite nu a in flu en ţat relaţiile
m oldo-polone.
în toam na lui 1537, regele Sigism und a
relu a t strădaniile p e n tru organizarea expedi­
ţiei în Moldova, în tîm pinînd aceleaşi dificul­
tăţi din p a rte a şleahtei : „ordo equester“, dor­
nic de pace şi lib ertăţi (confirm ate p rin p riv i­
legii regale !), refuza să răspundă chem ărilor
regale. La auzul unor asem enea ştiri, fireşte,
P e tru R areş a fost cuprins de bucurie, iar un
docum ent de la sfîrşitul anului 1537 zugră­
veşte starea de sp irit a am belor tabere ; în

64 Hurmuzaki-Bogdan, Documente, Supliment, II, 1,

p. 92— 100 (Instrucţiuni regale pentru pregătiri de război,
din iunie 1536 pînă în aprilie 1537).
65 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XI, p. 35.
66 P. P. Panaitescu, Petru Rareş şi Moscova, cit,,
p. 9— 10.

135
acelaşi docum ent se adaugă am ănuntul, deo­
sebit de interesant, că Rareş, ca să-şi bată joc
de dificultăţile regelui polon, — dar şi ca
să-i încurajeze pe m oldovenii săi, în tr-u n m o­
m e n t de m are încordare — organizase „un fel
de jocuri în capitală şi în alte locuri14, punînd
oam eni pricepuţi să întruchipeze persoana r e ­
gelui şi pe fruntaşii şleahtei şi să im ite în­
fru n tările d in tre ei.
Eşecul tu tu ro r încercărilor de m ediere în
conflictul m oldo-polon şi pericolul tot mai
evident al invaziei otom ane — m enţionat şi
în docum entul com entat acum, de la sfîrşitul
lui 1537, ceea ce arată încă o dată rostul
adevărat al cuvintelor lui R areş din scrisoa­
rea de la 24 iulie — l-au îndem nat pe dom nul
M oldovei să se adreseze direct îm păratului
Carol Q uintul. Solul său, episcopul Vasile, a
p ărăsit ţara la începutul toam nei — scrisoarea
către îm părat e d atată „din H îrlă u 44 67 (ex arce
Bahloviense), 14 septem brie 1537 — în d rep tîn -
du-se către V eneţia ; acolo, tre b u ia să se în ­
tâlnească cu unul din agenţii lui Carol Q uin­
tul, Dionisio della Vecchia, către care ducea
şi o scrisoare a lui Rareş, scrisă în sîrbeşte 6768.
Acest agent diplom atic era, de fapt, un sîrb,
se num ea B ojidar Vukovic şi lui i se datoreşte
întem eierea tipografiei sîrbeşti de la V ene­

67 Al. Ciorănescu, Petru Rareş şi politica orientală a

lui Carol Quintul, în „A.R.M.S.I.", s. III, t. XVII (1936),
m. 12, p. 11—12 ; idem, Documente privitoare la istoria
românilor culese din arhivele din Simancas, Bucureşti, 1940,
p. 17— 18.
68 Idem, Petru Rareş şi politica orientală..., cit., p. 11.

1 36
ţ i a 69. Socotindu-se descendent al fam iliei
Brancovici, el treb u ia considerat d rep t rudă
a soţiei lui Rareş. Nu în tîm plător scrisoarea
îi fusese adresată lui şi îi fusese redactată în
lim ba sîrbă. Della Vecchia (alias Vukovic !) a
p relu at epistola lui R areş către îm p ărat şi,
după discuţii cu episcopul Vasile, care i-a
lăm u rit pasajele cifrate, a trim is-o îm p ă ratu ­
lui, în Spania, la 7 decem brie, a lătu rîn d u -i şi
„cifrul11, graţie căruia scrisoarea este in teli­
gibilă şi p e n tru noi. Num indu-1 pe îm părat
Doctor Froirn (la V eneţia exista, realm ente,
o fam ilie evreiască, E phraim , căreia i-au
a p a rţin u t m ai m ulţi medici), R areş i se adresa
astfel : „G enerosule domn, stim ate prieten, ne
rugăm de Dom nia V oastră ca de un prieten
necunoscut şi credem că p e n tru reciproca
noastră prietenie n u va refuza Dom nia Voas­
tră să se ostenească p e n tru noi. Rugăm, deci,
pe Dom nia V oastră, ca pe un amic de în cre­
dere, ca să binevoiască Dom nia Voastră să ne
viziteze curînd, p en tru a ne lecui de boala
noastră, căci noi, p e n tru osteneala Domniei
Voastre, vom îngriji o sum ă de bani buni,
adică 3 000 ducaţi. [...] Ia r ca să înţeleagă
Dom nia V oastră despre boala noastră şi în
ce fel s-a întîm plat, iată că au tre c u t doi ani,
sau p u ţin m ai m ult, de cînd, fiind la baie,
în vrem e de iarnă, pe cînd am ieşit din baie
ne-a lovit un v înt rece, şi aşa urechea noastră

09 Andrei Pippidi, Hommes et idees du Sud-Est euro-

peen ă l’aube de l’âge moderne, Bucureşti, 1980, p. 3*9—40,
260—261.

137
dreaptă din vrem ea aceea e parcă ar fi astu ­
pată şi astfel ne ţiuie urechea, parcă ar bate
un vînt necontenit în urech e11. „Boala“, căpă­
tată la vrem e de iarnă, e întoarcerea su ltan u ­
lui din Persia (deşi nu trecuseră tocm ai doi
ani) ; propunerea de „vizitare11 însem na trim i­
terea oştilor, iar prom isiunea recom pensei de
3 000 de ducaţi însem na că dom nul M oldovei
va pune la dispoziţie un corp de oaste de
25 000 pînă la 30 000 de oameni. Se pare că
îm păratul i-a răspuns, căci în prim ăv ara anu­
lui 1538 o altă scrisoare m oldovenească va
sosi în Spania. D ar încetineala — în parte,
justificată de greu tăţile care treb u iau depă­
şite — cu care se puneau în practică planurile
de cruciată ale lui Carol Q uintul a făcut ca
şi aceste strădanii să răm înă fără vreun efect
pozitiv, iniţiativele îm păratului fiind depăşite
de evenim entele din vara şi toam na anului
1538.*

*
Lui P e tru R areş i se reproşează că s-a bazat
prea m ult pe alianţa sa cu H absburgii. F ap tu l
este de netăgăduit, însă în acea perioadă H abs­
burgii reprezentau un elem ent care s-ar fi
p u tu t opune cu succes expansiunii otomane.
In această atitu d in e a dom nului rom ân nu
trebuie să se vadă expresia unui nerealism
politic ori a unei nepriceperi sau nechibzuinţi.
T rebuie să se ţină seam a că vechiul echilibru
de forţe în care se aflase pînă atunci M oldova
fusese d istrus p rin dispariţia reg atu lu i m a-

138
ghiar ; cei doi regi ai U ngariei lu p tau mai
m u lt p e n tru în tin d erea stăpînirilor lor, ca şi
regele Poloniei, dealtfel. Zăpolya şi Sigism und
încheiaseră tra ta te cu sultanul. în cine îşi
m ai p u tea pune speranţe noi dom nul M oldo­
vei ? H absburgii erau, totuşi, în apogeul p uterii
lor, în îm p ărăţia lor Soarele nu apunea nicio­
dată (cum îi plăcea lui Carol Q uintul să
spună) ; spre îm p ărat se în d re p tau p rivirile
tu tu ro r celor care vedeau în cruciata plănuită
de el o cale de a scăpa de oprim area otomană.
M om entul era oarecum asem ănător cu acela
pe care îi va tră i M ihai Viteazul, la sfîrşitul
aceluiaşi veac ; şi, ca şi M ihai, P e tru R areş
n u a av u t de ales decît în tre sultan şi îm părat.
A legerea a fost, în am bele cazuri aceeaşi :
su v eran itatea ţării sale.
 Capitolul IV

„PE UN DRUM NEUMBLAT ŞI ASPRU..

Eşecul tra tativ e lo r lasă deschisă calea rezol­

vărilor p rin lupte. Şi altfel, P e tru Rareş se
afla „în ta b ă ră 41 încă din v ara anului 1537,
fie p en tru a interveni în Transilvania, la cere­
rea lui F erdinand de H absburg, fie p en tru
a tran şa conflictul cu regele Sigism und altfel
decît prin discuţii a căror sterilitate s-a
văzut num aidecît. A nul 1538 — cel m ai greu
an al dom niei lui P etru Rareş şi unul din anii
de mare cum pănă p entru M oldova — urm a
să aducă în scenă ostaşii de care dom nitorul
era aşa de m îndru.

*
Din noiem brie 1537, incursiunile reciproce
pe g raniţa m oldo-polonă au început să ia
am ploare ; u n ită ţi ale arm atei perm anente a
regatului polon au in tra t în M oldova chiar
în acea lună ; în replică, R areş a in tra t în
sudul Poloniei, în ianuarie 1538, cu o tru p ă
de 20 000 de oam eni ; u rm ă rit la întoarcere, a

140
zdrobit în tr-o luptă pe m alul Şiretului, la
1 februarie, detaşam entul polon care-1 u rm ă­
rea 1. Înfrîngerea aceasta, care a adus m oartea
cîtorva sute de şleahtici, a determ inat, în
cele din urm ă, Seim ul să aprobe im pozitele
pe care regele le ceruse cu insistenţă p en tru
a avea banii cu care să tocm ească oastea de
m ercenari.
E venim entele se precipitau ; la 8 februarie,
la Roma, s-a închegat Liga Sfîntă, prezidată
de papa P au l al III-lea şi din care făceau
p arte Carol Q uintul, fratele său F erdinand,
rege al Ungariei, şi dogele Veneţiei. Două săp-
tăm îni m ai tîrziu, la 24 februarie, la Oradea,
cei doi regi ai U ngariei (Ioan Zâpolya fusese
încoronat la 10 noiem brie 1526 la A lba R e­
gală, iar F erdinand de H absburg la 17 decem ­
brie acelaşi an la Pozsony) au încheiat un
acord — m ijlocit tot de papa Paul — în baza
căruia F erdinand re n u n ţa la stăpînirea T ra n ­
silvaniei şi U ngariei răsăriten e în favoarea lui
Zăpolya, urm înd ca acesta să i le lase după
m oarte (nu era căsătorit şi se spera că nici
nu va fi). L egăturile lui Zăpolya cu P oarta
erau, teoretic, anulate. Coaliţia europeană an-
tiotom ană era aproape încheiată.
In faţa acestor pregătiri, care nu puteau
răm îne ascunse, oricît de secrete ar fi fost
tratativ ele şi schim burile de scrisori, Soliman
nu p u tea răm îne indiferent. A încercat, întîi,
să îndepărteze M oldova de Liga S fîntă prin

1 Hurmuzaki-Bogdan, Documcr.te, Supliment II, 1,

p. 103— 104.

141
ceea ce s-ar num i o diversiune internă. Sul­
tan u l ştia că o p a rte a m arii boierim i era os­
tilă dom nului, din cauza atitu d in ii sale autori­
ta re ; unii d intre boieri i se adresaseră chiar,
în ascuns, com unicîndu-i nem ulţum irile lor.
P rofitînd de aceste nem ulţum iri, dar şi cu
gîndul la stăpînirea T ransilvaniei, Solim an ar
fi v ru t să pornească m ai de m ult îm potriva
M oldovei lui Rareş, dar — cum scrie V eran-
csics, u n u l din adversarii dom nului de la S u­
ceava ■ — „s-a tem u t [...] ca n u cumva, cînd
ar încerca el să ocupe T ransilvania, sau Ţ ara
Rom ânească, sau Moldova, toate aceste ţări să
se unească îm preună şi să se a p e r e . 2. Pe de
altă parte, însă, e to t a tît de adevărat că din
m ai pînă în noiem brie 1537 su ltan u l fusese
ocupat cu fantezista cam panie din Italia, vi-
zînd cucerirea regatului napolitan şi a... Romei
şi căreia i-a pus brusc capăt, din m otive cu to­
tu l nelăm urite 34. Este vrem ea — v ara şi toam ­
n a lui 1537 — cînd, cum am văzut, R areş s-a
adresat îm păratului Carol, cînd, suspendînd
plata haraciului, şi-a m anifestat pe faţă a titu ­
dinea antiotom ană şi cînd — după m ărtu ria
aceluiaşi Verancsics — aduna oaste lăudîn-
du-se că „nu îm potriva altora se înarm ează,
ci îm potriva otom anilor414. O rganizarea Ligii
S finte — în cadrul căreia P e tru R areş intrase
p rin însuşi fap tu l că încheiase în 1535 tra ta tu l

2 Călători străini, I, p. 418.

3 Aurel Decei, Istoria Imperiului otoman, cit., p. 183—
184.
4 Tesaur de monumente istorice, III, 1864, p. 154.

142
cu F erdinand de H absburg — a fost de natu ră
să-l determ ine pe su ltan să pornească la acţi­
une. R ăspunzînd boierilor care îl chem au
— punîndu-i, însă, condiţia să n u ocupe ţara
p en tru el, să nu facă omoruri, prădăciuni, ro­
biri, să n u schim be legile şi credinţa ţării, ci
doar să li-l schim be pe P etru vodă — sultanul
şi-a trim is solii în M oldova ; prim iţi la curte,
în sala sfatului domnesc, solii otom ani au în-
m înat logofătului o scrisoare şi au îndem nat
pe boieri — cu dom nul de faţă ! —■să-l prindă
pe voievod şi să-l trim ită legat la Poartă,
ceea ce, se înţelege, boierii au r e f u z a t5. Ve-
rancsics, care a n o tat aceste detalii, nu a preci­
zat şi data acestui episod, dar poate n u sîntem
departe de adevăr fixîndu-1 în prim ăvara anu­
lui 1538, cînd su ltan u l m ai spera, poate, să
rezolve problem a m oldovenească fără război.
D ar în luna iunie 6 expediţia îm potriva Mol­
dovei era h o tărîtă şi sangeacbeilor şi beiler-
beilor li s-a trim is poruncă să se pregătească
în cel m ai scurt tim p de război şi să vină la
Istanbul p e n tru noi şi definitive instrucţiuni.
E de crezut că la această decizie a contribuit
şi solia regelui polon, trim isă sultanului p rin
Erasm K retkow ski, castelan de B r e s t; in stru c ­
ţiunile date acestui sol la 7 m ai 1538 7 cu­

5 Ibidem, p. 154— 155.

6 Cronici turceşti privind ţările române, I, Bucureşti,
1966, p. 261 (cronica lui Mustafa Gelalzade).
7 Iancu Bidian, Moldova în tratativele polono-otomane
într-un document din 1538, în „S.M.I.M.", VII, 1974,
p. 310—319.

143
prindeau in v itaţia la o acţiune com ună în
Moldova : „ceea ce înainte fusese sfătuit şi
îngăduit de către înălţim ea V oastră im perială,
cu privire la pedepsirea valahului, M ajestatea
Regală a h o tărît să se îm plinească. Din care
pricină M ajesiatea Regală roagă că dacă M ajes­
tatea Sa îl va lovi cu război [pe dom nul Mol­
dovei] să binevoiască şi înălţim ea V oastră im ­
perială să se îndrepte îm potriva lui şi să-l în ­
lătu re din dem nitatea pe care o deţine acum “.
D upă solul polon p u rtă to r al îndem nului de
a pune în aplicare înţelegerile m ai vechi, a
sosit şi ştirea că, la 18 iunie, la Nisa, Carol
Q uintul şi regele Francisc I al F ran ţei — pînă
atunci duşm ani neîm păcaţi, Francisc fiind
şi u nul din aliaţii sultanului — încheiaseră un
arm istiţiu p e n tru zece ani. Cu aceasta, Liga
era pregătită de război ; flota ei — o m are
flotă, pusă sub com anda am iralului genovez
A ndrea Doria — urm a să lovească stăpînirile
otom ane din M editerana, p e n tru ca, în prim ă­
v ara anului urm ător, în fru n te cu însuşi Carol
Q uintul, să pornească spre C o n stantinopol8.
Replica otom ană nu m ai putea să întîrzie,
nu se putea aştepta să se pună pe picior de
luptă şi ostile de uscat ale Ligii. Încredinţînd
lui B arbaros H ayreddin, am iralul flotei oto­
m ane, ap ărarea posesiunilor din M editerană
(el va re p u rta o strălucită victorie asupra flo­
tei Ligii de sub com anda lui A ndrea Doria la

8 Al. Ciorănescu, Petru Rareş şi politica orientală...,

cit., p. 13—14.

144
28 septem brie 1538, în tr-u n golf albanez, la
Preveza), Solim an a p o rn it la 8 iulie din
C on stan tin o p o l910, spre A drianopol. Scopul ex­
pediţiei nu era încă a n u n ţa t ; solul polon,
Erasm K retkow ski, fusese oprit la P o artă şi
n u a plecat de acolo decît odată cu sultanul.
Zece zile m ai tîrziu, la 18 iulie, su ltan u l cu
fiii săi (Mehmed şi Selim) au ajuns la A dria­
nopol. A bia aici s-a a n u n ţa t că „războiul
sfîn t“ (gază) era în d re p tat îm potriva M oldo­
vei, cu scopul de „a o alipi îm p ărăţiei1410.
în vrem ea popasului la A drianopol (18—26
iulie), su ltanul a răspuns şi regelui Sigism und,
confirm îndu-i prim irea soliei sale prin K re t­
kowski şi anunţîndu-1 că şi el vine cu arm ata
sa „contra acestui răufăcător, voievodul Mol­
dovei44 u . O astea otom ană — despre care sul­
tan u l spunea că „seam ănă cu o m are 44 — n u ­
m ăra circa 150 000 de oam eni (cifra se află,
identică, la doi contem porani, V erancsics12 şi
G orski13, cu al cărui num e ne vom m ai reîn -

9 Datele sîn: preluate din itinerarul expediţiei (Calatori

străini, 1, p. 382—385), controlate şi confruntate cu cro­
nicile otomane.
10 Cronici turceşti..., cit., p. 269.
11 Hurmuzaki-Bogdan, Documente, Supliment II, 1,,
p. 104— 106 (datată doar iunie sau iulie, dar, fiind trimisă
din Adrianopol, nu poate fi decît din intervalul 18—26'
iulie).
12 Tesaur de monumente istorice, cit., p. 157.
13 Ştefana Simionescu, N oi date despre situaţia interna
şi externă a Moldovei în anul 1538 într-un document inedit,.
în „Studii", 2/25, 1972, p. 232.

145
tîlni) şi avea 225 sau 230 de tu n u ri mici de
cîm p (cam pestres)u .
Ş tirea despre direcţia de în ain tare a arm a­
tei otom ane şi despre intenţiile sultanului
— care n u m ai ascundea gîndul că doreşte să
transform e M oldova în sangeacat, în fru n te cu
un M e h m e d -b e i1415, care nu era altul decît
u n u l din fiii săi, celuilalt fiindu-i rezervat un
rost identic în T ra n silv a n ia 16 ■
—■ treb u ie să
fi s tră b ă tu t distanţele cu m are iuţeală, d eter-
m inîndu-1 pe regele Sigism und să poruncească
plecarea oştirii (20 000 de oameni, com andaţi
de m arele hatm an Ja n Tarnow ski) spre Mol­
dova. Din p a rte a sa, P e tru R areş a trim is
su ltanului doi soli, ale căror num e, în cronica
lui M ustafa Gelalzade (care însoţea arm ata
otomană), sînt deform ate : kapugibaşa Onkor
— probabil un portar cu num ele U n g u ru l17 —
şi terzim anul A yvankoyu — probabil un
tălm aci cu num ele Iv a n c u 18. Ei au ajuns în
tab ă ra su ltan u lu i la 7 august, aducîndu-i
d aru ri bogate (blăni de sam ur şi şoimi) ; înţe-

14 Prima cifră Ia Verancsics (loc. cit.), a doua — într-o

scrisoare a lui Mailat, din 18 septembrie 1538 (Hurmuzaki,
Documente, II, 1, p. 188).
15 Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 4, p. 141 şi
143 (scrisori din august 1538). V. şi Tahsin Gemil, în voi.
Petru Rareş, p. 155.
16 Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 4, p. 153.
17 Familia Ungurul e atestată documentar în Moldova
în veacul XVI (un dregător cu acest nume e în sfatul
lui Ştefan Lăcustă) ; era înrudită cu Găneştii.
18 Radu Constantinescu, op. cit., p. 89 : Petru Ungurul
şi tălmaciul Ivanco (ca şi în Cronici turceşti, I, p. 264) ;
dar data (7 iulie) e greşită.

146
legînd, din discuţia cu sultanul, că M oldova e
ţin ta expediţiei, p o rtaru l l-a trim is im ediat
în d ără t pe Ivancu, să ducă lui R areş această
veste p rim ită chiar din gura lui Solim an. A
doua zi i s-a d at d rum ul şi. p o rtarului, însoţit
de un dregător tu rc (moldovean de origine,
care m ai îndeplinise m isiuni şi pe vrem ea lui
Ştefăniţă, în 1521), Sinan Celebi, cu o scri­
soare p rin care dom nul M oldovei era a n u n ţa t
că ar p u tea dobîndi iertare a num ai dacă s-ar
înfăţişa personal „înaintea tro n u lu i14.
In aceeaşi vrem e, lui Zâpolya i se trim itea
poruncă să-l aresteze pe R a re ş 19, iar spre
graniţele M oldovei se în d re p tau nu num ai tru p e
poloneze conduse de h atm anul Tarnow ski, ci
şi forţe tătă re şti din Crim eea — în n u m ăr de
150 000, după ştirea consem nată de V eran-
csics 2021— în fru n te cu însuşi hanul lor, Sahib
G hiray. D espre R areş se ştia, în acelaşi ră s­
tim p, că se află „în tabără, cu 80 000 de
oam eni44 21. Locul acestei tab ere n u e precizat,
dar din cronica lui M ustafa G elalzade se vede
că solul tu rc Sinan Celebi l-a în tîln it pe P e tru

19 Mustafa A. Mehmed, Documente turceşti privind isto­

ria României, I, Bucureşti, 1976, p. 29—30.
20 Tesaur de monumente istorice, cit., p. 157.
21 Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 4, p. 141 ;
scrisoare din august 1538 a lui Verancsics ; ulterior, în
opera sa, Verancsics va corecta această cifră, dînd 70 000
oameni (Tesaur de monumente istorice, cit., p. 157). Aceleaşi
cifre şi la cronicarii otomani Mustafa Gelalzade şi Nasuh
Matrakci.

147
 R areş la Iaşi, deci e posibil ca tab ăra să fi
fost aşezată în zona acestui oraş, unde se pu­
teau aştepta m ai uşor decît la Suceava ştiri
despre înain tarea otom anilor spre Dunăre.
Lui Sinan Celebi, R areş nu i-a dat un răspuns
h o tărît — p e n tru a cîştiga tim p, pretinde M us-
tafa G elalzade ; după o cronică grecească, însă,
el a refu zat categoric să m eargă, argum entînd
că „pînă acum n -a venit, din Bogdania [Mol­
dova] nici un voievod. Eu cum aş m erge, dacă
n u este obiceiul ?“. E m ai plauzibil că solul
tu rc s-a întors cu un asem enea răspuns în
tab ă ra sultanului, care acum era la Babadag
(17 august). în aceeaşi zi, oastea lui Tarnow-
ski a ajuns la N is tr u 22 începînd — a doua
z i 223, — asediul H otinului. In faţa prim ejdiei
ca Rareş să nu poată opune nici o rezistenţă
sultanului, lăsînd astfel drum ul deschis spre
T ransilvania şi U ngaria, cei doi regi ai U nga­
riei s-au adresat lui Sigism und, cerîndu-i să
încheie pacea cu Rareş, în care ei îşi puseseră
m ari speranţe. în tim p ce solii celor doi regi
se aflau încă în Polonia, a sosit servitorul lui
Erasm K retkow ski, aducînd ştirea că sultanul
are de gînd să treacă — după pedepsirea lui
Rareş •—■ în T ransilvania şi în U ngaria, „ca
să răzbune m oartea lui Ludovic G ritti şi a

22 Th. Holban, Documente româneşti din arhivele polone

şi francele, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie
„A. D. Xenopol", XIII, 1976, p. 285.
23 N . Iorga, Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii
Albe, Bucureşti, 1899, p. 319,

148
fiilor săi"‘, intenţionînd să ierneze în U nga­
ria 2i.
La 28 august, cu 46 000 de ostaşi, P e tru
R areş a sosit în faţa H otinului, aşezîndu-şi
tab ăra în tr-u n loc m lăştinos, la distanţă de
o m ilă de cea polonă 2425. Cu- o oaste de două
ori m ai m are — la care se adăuga şi g arn i­
zoana din cetatea H otinului — R areş ar fi
p u tu t obţine uşor victoria ; „faptul că dom nul
n -a p o rn it d espresurarea cetăţii, aşezîndu-şi
tab ăra la distanţă relativ m are de cea polonă,
în tr-o poziţie defensivă, dovedeşte că n u avea
in tenţia să atace pe poloni“ 26. Din contra,
p rin m ai m ulţi soli trim işi la Tarnow ski, el
a propus încheierea păcii — şi pacea s-a în ­
cheiat, pe la 29 sau 30 august, în condiţiile
oferite de el, prim a fiind ren u n ţa re a la p re­
tenţiile asupra Pocuţiei 27. R areş spera să ob­
ţină m ăcar o parte din oştenii lui Tarnow ski,
ca să-i aibă de aju to r în confruntarea care se
anunţa, angajîndu-se să plătească el cheltuie­
lile 28, ceea ce hatm anul •— în v irtu te a tr a ­
tatu lu i pe care Sigism und îl avea cu su lta ­
nul — a tre b u it să refuze. Lăsînd H otinul în

24 Ibidem, Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 4,

p. 141.
25 Ibidem.
26 Constantin Rezachevici, Tratatul între Petru Rareş
şi Sigismund I (28— 31 august 1338) din vremea campaniei
lui Suleiman Magnificul în Moldova, în „Cercetări istorice"
(s.n.), IX—X, 1978— 1979, p. 314 (subl. aut.).
27 Textul tratatului — ibidem, p. 320—325.
28 Ibidem, p. 314.

149
m îinile unei garnizoane polone, R areş a cobo-
r ît cu ostile sale spre inim a Moldovei.
Din p a rte a tăta rilo r — care, în fru n te cu
h a n u l lor, aştep tau să treacă P ru tu l p e n tru a
face joncţiunea cu tru p ele otom ane — o in­
cursiune a fost respinsă în lu p ta de la Ştefă-
neşti, pe P r u t 2930.
Solim an în ain ta încet. D upă un popas de
cîteva zile la Babadag, a ajuns la 21 august
la Isaccea, de unde, „aruncîndu-se un pod
peste D unăre, se ia drum ul M oldovei1130. Aici,
la Isaccea, s-au re u n it diversele corpuri de
oaste si s-a stabilit ordinea de bătaie, apoi,
vineri 23 august, a început trecerea în sudul
Moldovei. O pt zile m ai tîrziu, sîm bătă 31 au­
gust, a fost tre c u t P ru tu l, făcîndu-se popas în
tîrg u l Fălciu. In acest interval, un g rup de
m ari boieri a lu a t in iţiativa unor contacte di­
recte cu su ltan u l aflat deja pe păm întul ţării,
încercînd să-l convingă pe R areş că, lipsit de
aju to r de la oricare din aliaţii săi, a opune re ­
zistenţă celor 300 000 de ostaşi (turci şi tătari)
era nu num ai in u til şi imposibil, ci de-a d reptul
prim ejdios, în tru c ît înfrîngerea în lu p tă putea
să ofere lui Solim an p rilejul de a in stau ra
sangeacatul ; supunerea de bună voie, însă,
— deşi era o concesie şi un comprom is, cu latu ri
um ilitoare, desigur, ca oricare com prom is —
oferea şansa ca islam izarea ţării şi tra n sfo r­
m area ei în sangeacat să fie evitate. In fru n te
cu b ătrîn u l G avril T rotuşanul fost m are logo­

29 Cronica moldo-polonă, loc. cit., p. 184.

30 Itinerarul turc, în Călători străini, I, p. 384.

150
făt şi cu M ihul, p o rta ru l Sucevei, aceşti bo­
ieri — după ce, în sfatu l convocat de domn
p e n tru a lua o h o tărîre şi care s-a ţin u t, poate,
la Rom an, au pledat p e n tru supunere — au
plecat în tab ă ra otom ană ; ei n u s-au prezen­
tat, însă, chiar sultanului, ci unuia dintre
capii oastei, M ehm ed-bei Iahia Paşaoglu, co­
m andantul tru p e lo r din Sem endria, creştin de
origine, sîrb, în ru d it cu soţia lui R areş (cunos­
cut sub num ele de M ehm ed Sokolli, va fi,
m ai tîrziu, m are vizir). P rin el s-au început,
probabil, prim ele tra ta tiv e cu Solim an, pen­
tru a se obţine „iertarea44.
Cronologia acestor în tîm plări nu e stabilită
şi nici succesiunea lor n u e riguros cunoscută.
S -ar p u tea ca desprinderea grupului de boieri
să se fi produs la 7 septem brie 3132, cînd căm ă-
raşul dom nesc Nicoară H âra i-a spus dom nu­
lui aceste cuvinte dram atice : „O, vai, voievo-
dule, boierii se pregătesc să se lepede de
t in e ! 44 32. Verancsics sugerează că fap tu l s-ar
fi p etrecu t m ai tîrziu, cam pe la 12— 13 sep­
tem brie, după care R areş se va îndrepta, în
grabă, spre Hotin, cum vom vedea im ediat.
D ar încă de la 14 septem brie la Braşov se con­
sem na ştirea că boierii se despart de P e tru
v o d ă 33, deci faptul se petrecuse cîteva zile
m ai înainte.

31 Ştefan S. Gorovei, Găneştii şi Arbureşdi, în „Cercetări

istorice" (s.n.), II, 1971, p. 144.
32 Cronica lui Macarie, în Cronici slavo-române, p. 99.
33 Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 4, p. 182.

151
 La 9 septem brie, Solim an a ajuns la Iaşi,
unde s-a făcut, în sfîrşit, joncţiunea cu oştile
tă tă re şti ale lui Sahib G hiray. „Tîrgul Iaşilor
(Iaş-pazarî), care adeseori era capitala11 dom­
n ului Moldovei, a fost prădat, incendiat, dă-
r îm a t 34*36. Plecînd a doua zi din Iaşi, sultanul
a ajuns la 11 septem brie la T îrgu-Frum os
(Fermus-pazarî).
Rareş alesese, ca loc al luptei pe care o
aştepta, „anevoioasa trecătoare a B otoşanilor14,
în zona actualului sat Stînceşti, pe „şleahul
cel m are al Sucevei4435 ; socotind că sultanul
se va în d rep ta de la Iaşi spre Suceava pe
drum ul cel m ai scurt, p rin Şipote-Botoşani,
închisese acest drum la D racşani, prin tr-o
adevărată lu crare genistică, cu şanţuri, tru n ­
chiuri de copaci şi pari bătu ţi în păm înt, care
zăgăzuiau „o în tin d ere de cîteva leghe4436. S ul­
ta n u l a pornit, însă, spre Tîrgu-Frum os. Cîtă
vrem e m area oaste otom ano-tătară s-a aflat
pe drum ul Iaşi—T îrgu-Frum os (9— 11 sep­
tem brie), s-a m ai p u tu t spera în folosirea
fortificaţiilor din zona B otoşanilor — căci de
la T îrgu-Frum os se p u tea ajunge acolo prin
H îrlău ; cînd, însă, această oaste a apucat
drum ul de ţară, p rin H ărm ăneşti (12 septem ­
brie) şi P robota (13 septem brie), cu intenţia
clară de a ajunge la Suceava pe valea Sire-

34 Cronici turceşti, cit., p. 352, 412.

3i> I. D. Marin, La „trecătoarea Botoşanilor" în 1538,
în volumul Botoşani — istorie şi contemporaneitate, 1972,
P- 25.
36 Cronici turceşti, cit., p. 225 ; Tesaur.,., cit., p. 156.

152
tului, fortificaţiile din codrii Botoşanilor au
devenit inutile. A cestui m om ent trebuie să-i
fi corespuns punctul culm inant al opoziţiei pe
care R areş o întîm pinase în rîn d u rile m arii
boierim i. Un ultim sfat al dom nului cu boierii
trebuie să se fi ţin u t în aceste zile (12— 13
septem brie) ; în tre cei aflaţi încă în ju ru l său,
R areş a constatat existenţa unui mic grup
care îi dorea capul. A răm îne, însem na să-şi
prim ejduiască in u til viaţa, fără a avea m ăcar
speranţa de a beneficia de un tra tam e n t dem n
din p artea sultanului. A lupta, devenise o
im posibilitate. A răm îne fără a lupta nu avea
nici un sens p e n tru acela care socotea că „ni­
mic nu e m ai de laudă p e n tru un principe
creştin, ca a se lu p ta p e n tru credinţă şi a că­
dea, chiar, dacă aşa i-a r fi so arta1437. N u -i
răm înea decît calea exilului, singura soluţie
care îi îngăduia şi păstrarea unei speranţe.
L uîndu-şi răm as bun de la cei care îi erau
credincioşi şi lăsîndu-le in pază pe cei răz ­
vrătiţi, sîm bătă 14 septem brie 1538 P e tru
R areş a părăsit tabăra, pierind în pribegie.
A doua zi, Solim an a ajuns în faţa cetăţii
Suceava. C ronicarul M ustafa G elalzade —
m arto r ocular — a n o tat că „cetatea este aşa
de bine în tărită, încît foarte greu poate fi
cucerită44, ba chiar „este cu n ep u tin ţă de pă­
truns, chiar p e n tru zborul unei p ăsări44 38. Re­
zistenţa celor din in teriorul fortificaţiei fiind
considerată inutilă, cetatea — al cărei co-378

37 Tesaur..., cit., p. 156 (Veranciscs).

38 Cronici turceşti, cit., p. 269.

153
m andant m ilitar era p o rtaru l M ihu — şi-a
deschis porţile.
Incepînd de la 14— 15 septem brie 1538, is­
to ria lui P e tru R areş n u m ai este şi istoria
Moldovei. E venim entele se desfăşoară în pa­
ralel — n u fără interdependenţe — tim p de
doi ani şi cinci luni, după care istoria lui
P e tru R areş şi istoria M oldovei rev in in m atca
lor comună. P e n tru răstim pul m enţionat, ele
trebuie, însă, urm ărite separat. Il părăsim ,
deci, pe P e tru vodă în m om entul plecării sale
in pribegie, p e n tru a răm îne, cîtăva vrem e, în
tab ăra lui Solim an M agnificul, unde, în acele
zile, se hotăra soarta Moldovei. O săptăm înă
încheiată, m arele sultan şi-a avut tab ă ra la
Suceava.
A dunaţi la B ădeuţi, în vechile curţi ale lui
Ş tefan cel M are, „vlădicii şi boierii ţării [...]
s-au sfătu it cu toţii, ce vor face de acea ne­
voie ce le venise a su p ră“ (cronica- lui G rigore
Ureche). S-a h o tărît trim ite re a unui sol la
sultan — ca rep rezen tan t al ţării — şi ale­
gerea a căzut asupra boierului T rifan Ciol­
pan, personaj cu to tu l necunoscut în epocă
şi m enţionat abia în 1607, în leg ătu ră cu unii
d intre urm aşii săi. Trim is la Suceava, T rifan
Ciolpan s-a prezen tat în faţa sultanului, care,
„acordînd iertare întregii populaţii a M ol-
dovei“, a convocat — p rin tr-u n firm an — o
adunare e le c tiv ă 39. în tru n ită la 18 septem ­

39 Cronici turceşti, cit., p. 480 (Ibrahim Pecevi), *

154
b r ie 40, această adunare a aflat că voinţa s u l­
tan u lu i este ca M oldova să aibă un dom n nou,
în persoana lui Ş tefa n voievod — fiu (ulti­
m ul născut şi postum ) al lui A lexandru (m.
26 iulie 1496), nepot al lui Ş tefan cel Mare.
H otărîrea fusese lu ată încă de la A driano-
pole — dacă n u chiar din capitala im p e riu lu i;
despre acest Ş tefan — care slujise un sfert
de veac la P o artă şi căruia îi fusese prom isă,
ca soţie, o fiică a lui G ritti — circulau zvo­
n u ri ciudate : că ar fi turc, că ar avea o soră
în harem ul sultanului şi aşa m ai departe.
Nim ic nu era adevărat : p rete n d en tu l p ro tejat
de Solim an era creştin, avea nevastă (Chiajna)
şi doi băieţi (A lexa n d ru şi Ştefan) şi n u va
incerca — aşa cum se exprim a tem erea în
toam na lui 1538 — să islamizeze Moldova.
Im punerea sa pe tro n u l M oldovei n u s-a
făcut fără dificultăţi ; adunarea convocată la
Suceava a avut, probabil, de ales în tre san-
geacatul in ten ţio n at iniţial de Solim an şi con­
diţiile im puse p e n tru ca M oldova să-şi pă­
streze vechiul sta tu t juridic. Aceste condiţii
— înscrise în tr-o nouă „capitulaţie“ (ahid-
nâme) — erau u rm ătoarele : cedarea terito ­
riilor „aflate în tre ţărm u l stîng al P ru tu lu i
[...] şi pînă la rîu l N istru 11, adică Bugeacul,
cu cetatea T ighina (care, cu zona adiacentă,
urm a să alcătuiască o nouă raia) ; construirea
de către tu rci a unor cetăţi la cele două ca­

40 Cele ce urmează au fost expuse pe larg, cu întreaga

documentare, în capitolele respective din volumul Petru
Rareş, p. 162— 178.

155
pete ale ţin u tu lu i cedat (la Tighina, arhitec­
tu l Sinan ibni A bdul M erian va ridica, în adevăr,
ziduri noi, transform înd vechea cetate într-o
adevărată „poartă în tă rită 11 — acesta e şi
înţelesul noului său num e, B e n d e r41 — m e­
nită să ţină sub observaţie Moldova, Polonia
şi U c ra in a 42) ; cu ju ră m în t pe Evanghelie şi
pe cruce, voievodul treb u ia să tăgăduiască
solem n că M oldova nu se va m ai răzvrăti, că
„va îndeplini orice firm an care se va da de
către îm p ărăţie11 şi că la fiecare doi ani va
veni să aducă personal haraciul la P o a r tă 43.
O dată acceptate aceste condiţii, noul dom n a
fost uns şi încoronat, după vechile trad iţii
ale ţării — la 21 septem brie 1538 — p ri­
m ind, pe loc, şi însem nele în vestiturii din
p artea Porţii : cuca, steagul (tuiul) şi caftanul,
îm preună cu „legăm întul scris“ (ahidnâme)
care consem na condiţiile im puse M oldovei44.
A cceptarea noului domn s-a făcut la capătul
unei adunări care a d u rat p a tru zile ; aceasta
sugerează existenţa unei evidente opoziţii bo­
iereşti în faţa hotărîrilo r lui Solim an M ag­
nificul, ca şi ştirea — cuprinsă u lterio r în-

41 M. Guboglu, Inscripţia sultanului Suleiman Magni­

ficul in urma expediţiei în Moldova (1538/945), în „Stu­
dii", 2—3/IX, 1956, p. 112.
42 Ibidem.
43 Cronici turceşti, cit., p. 270 (Mustafa Gelalzade).
n Nu poate fi vorba de un berat (simplu act de
numire), cum se menţionează în cronica lui Pecevi, din
veacul următor — cf. studiul nostru, Moldova în „Casa
Păcii", loc. cit., p. 661 ; în acest sens trebuie corectată
şi afirmaţia din voi. Petru Rareş, p. 164.

156
tr-o scrisoare a lui P e tru R areş (1542) — că
boierii m oldoveni care au m ers să stabilească
noul hotar cu îm părăţia turcească (în Bugeac)
„şi-au lăsat acolo capetele11 45. A doua zi, du­
m inică 22 septem brie, oastea otom ano-tătară
a p rim it ordinul de plecare: în tim pul şederii
la Suceava, m arele im brohor Hussein aga a
p rim it dispoziţia să caute tezau ru l m oldove­
nesc ; l-a găsit îngropat în cîteva „butoaie
foarte m ari de vin, în chiar cetatea Sucevei11 46.
Acest tezau r — a cărui descriere se face în
am ănunţim e în cronicile otom ane — l-a uim it
pe Solim an, care nu p u tea înţelege cum „în-
tr-o ţa ră a tît de mică, un dom nitor a p u tu t
aduna o aşa m are com oară“ 4564748.
în so ţit de noul voievod şi de cu rtea sa,
su ltanul a po rn it pe drum ul întoarcerii ; ajuns
la hotar, în tr-u n acces de m ărinim ie, a re sti­
tu it „tot pleanul şi robii, cîţi s-au aflat faţă,
şi biru l încă le-au ie rta t1148. A juns la P ru t,
Solim an a trim is regelui Sigism und o scri­
soare, cerînd e x trăd area fratelui lui P e tru
Rareş, pe num e Toader (frate uter in), fost
pîrcălab al H otinului, care se refugiase, cu
soţia, fiul, fiica şi averea sa, pe păm înturile
regelui. Solia a fost încredinţată lui K ierdei,
d em nitarul otom an de origine polonă deja
cunoscut din evenim ente anterioare. De la

45 Ilie Corfus, Documente privitoare la istoria României

adese din arhivele polone, Bucureşti, 1979, p. 73.
46 Călători străini, I, p. 421 (Verancsics).
47 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XI, p. 37.
48 Grigore Ureche, Letopiseţul ţării Moldovei, cd. 1958,
p. 156.

15J
Isaccea, su ltanul a trim is, „în toate colţurile
im periului41, scrisori de b iru in ţă (fetihnâm e),
vestind că „a fost cucerită M oldova4449. în
fond, faptul nu era adevărat : Moldova îşi
păstrase in tact sta tu tu l juridic, nici un galben
nu se adăugase haraciului său, iar ideea tra n ­
sform ării ei în provincie otom ană a fost aban­
donată. R ăşluirea unei bucăţi din păm întul
ţării şi lăsarea unei garnizoane otom ane la
Suceava nu p u teau justifica o asem enea afir­
m aţie ; de altfel, acea garnizoană nu a su p ra­
v ieţu it dom niei lui Ştefan vodă, după cum nu
s-a p u tu t p erpetua nici trim ite re a ţăranilor
„de neam turcesc44 50 de către Solim an, în
Moldova, ai cărei locuitori i-au alungat im e­
diat.
Totuşi, fără să fi tran sfo rm at M oldova în
sangeacat p e n tru unul din fiii săi, Solim an
îşi atinsese ţelu l : provocînd căderea lui P etru
Rareş, lovise în veriga cea m ai însem nată şi
m ai activă, dar şi cea m ai vulnerabilă, a Ligii
Sfinte. Liber, acum, de angajam entele faţă de
Ligă, Zâpolya s-a întors la vechile-i alianţe,
proiectînd căsătoria sa cu prin ţesa Isabela,
fiica regelui Sigism und al Poloniei. C îteva zile
după plecarea sultanului de la Suceava, B ar-
baros H ayreddin înfrîngea la P reveza (28 sep­
tem brie) flota Ligii. în felul acesta, am enin- 4950

49 Una din ele, datînd din 5 sau 6 octombrie 1538, a

fost descoperită şi publicata de Aurel Decei, Un „fetih-
năme-i Kara bogdan“ (1538) de Nasuh Matrakci, în
Fuad Kbprulu. armaganl, Istanbul, 1953, p. 1113— 124.
50 C. Rezachevici, în voi. Petru Rareş, p. 247—248.

1 58
ţările din p a rte a blocului creştin, constituit
cu a tîte a eforturi, erau în lă tu ra te cu totul.
Noul dom n al M oldovei — p reten d en t încă
din 1504, de la m oartea bunicului său, apoi
la 1523 şi pe urm ă chiar de la începutul dom ­
niei lui Rareş, cum s-a văzut din paginile
anterioare — a răm as în istorie cu cognome-
nul „Lăcustă11, din cauza m arii invazii a aces­
to r insecte, care au p u stiit n u num ai Moldova,
ci şi T ransilvania şi U ngaria, în august 1539.
El cunoştea deja iţele conspiraţiei urzite îm ­
potriva lui R areş şi, bazîndu-se pe com plici­
tate a po rtaru lu i Sucevei, M ihu, cu episcopul
A nastasie de Vad (eparhia V adului, din A r­
deal, era sub jurisdicţia Moldovei), s-a adre­
sat acestuia la 11 octom brie 1538, cerîndu-i
să-l convingă pe Sim ion D raxin, pîrcălabul
cetăţii Ciceu — unde se refugiase R areş —
p e n tru ca el „să ne facă nouă slujbă cu acest
P e tru voievod1151. Astfel, cercul conjuraţiei
care viza suprim area fizică a fostului dom n
se închidea, găsindu-şi u ltim a verigă chiar
acolo unde R areş se adăpostise, cum se va
vedea ceva m ai tîrziu.
E venim entele anului 1538 5152 aduseseră, ast­
fel, în fru n tea M oldovei un principe care nu

51 Gr. Tocilescu, 534 documente istorice..., cit., p. 521—

522 ; v. şi Petru Rareş, p. 165, a. 45.
52 Cu privire Ia aceste evenimente, v. Eugen Stănescu,
Le coup d’etat nobiliaire de 1538 et son role dans l’asser-
vissement de la Moldavie par l’Empire ottoman, în „Nou-
velles etudes d’histoire", I, Bucureşti, 1955, p. 241— 264 ;
Gorovei, Găneştii şi Arbureştii, loc. cit., p. 143— 159 ;
Ştefana Simionescu, Campania lui Soliman din 1538 în

159
avea nici un sp rijin tem einic ; el nu se putea
baza nici pe garnizoanele otom ane îm potriva
boierilor, nici pe fidelitatea boierilor îm po­
triv a Porţii. P reluînd m ai bine de jum ătate
din m em brii sfatului dom nesc al lui Rareş,
Ştefan Lăcustă a asigurat continuitatea vieţii
politice interne, fapt care — în condiţiile aşa
de grele în care s-a produs — nu e deloc
neglijabil. Să m ai adăugăm că n u se cunosc,
pînă azi, confiscări de averi ordonate de acest
dom n, care pare să fi încercat a avea relaţii
paşnice cu boierim ea ale cărei tendinţe le
cunoştea, desigur, foarte bine. D oar o scri­
soare din 1539 m enţionează d ecapitarea unora
d in tre m arii b o ie ri53, d u p ă sfatul consilie­
rilo r otomani.
Pe plan extern, Ştefan L ăcustă s-a în d rep tat
repede în direcţia politicii trad iţio n ale a Mol­
dovei. Pe iscusitul diplom at A vram B ani-
lovschi — care a slu jit cîteva decenii în „m i­
nisteru l de e x te rn e 11 al M oldovei — l-a trim is
im ediat la Cracovia p e n tru a cere sancţio­
n area tra ta tu lu i încheiat la H otin în august 54,
în tre Rareş şi hatm anul T araow ski, precum şi
ex trăd area lui Toader, fra tele u terin al lui
Rareş, fost pîrcălab de H otin. La 21 octom -

Moldova. Antecedente şi urmări, în „Studii şi materiale

de muzeografie şi istorie militară", 7— 8, 1974— 1975,
p. 141— 150 ; Manole Neagoe, Petru Rareş şi campania
.din ljiiS , în „Revista arhivelor", nr. 4/LIII, 1976, p. 390—
.397 ; C. Rezachevici, Tratatul..., loc. cit., p. 305—325.
53 Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 4, p. 189.
54 Ilie Corfus, op. cit., dă data de 30 august (p. XIV ;
p. 18, n. 6 ; p. 42, n. 3).

160
brie, aceeaşi cerere o prezentase K ierdei, so­
lul su ltanului ; Banilovschi a fost p rim it la
28 octom brie. P re d at lui Kierdei, pîrcălabul
Toader a fost ucis pe cînd trecea p rin Mol­
dova spre C onstantinopol, de către oamenii
lui Lăcustă vodă, cu com plicitatea lui M ihu
şi T ro tu ş a n u 55. U ciderea unui personaj care
devenise ostatecul su ltanului însem na, însă,
un u ltrag iu la adresa acestuia.
Blocul creştin, către care se în d rep ta Şte­
fan Lăcustă, era din nou pe cale de divizare.
C ăsătoria lui Zâpolya cu Isabela de Polonia
(ianuarie 1539), m enLă să fortifice alianţele
statelor creştine, va deveni un factor de diso-
luţie : naşterea unui fiu al perechii regale la
7 iulie 1540 (Ioan-Sigism und) punea sub sem ­
nul în treb ării clauzele tra ta tu lu i de la Oradea,
iar m oartea lui Ioan Zâpolya, două săptăm îni
m ai tîrziu, deschidea conflictul p e n tru succe­
siune, întrucît, conform acelui tra tat, a rh i­
ducele F erdinand era m oştenitorul său, in
vrem e ce sultanul recunoscuse pe fiul abia
născut drept succesor la coroana ungară. Chiar
din toam na lui 1538, soli m oldoveni sînt m en ­
ţionaţi la Braşov, cetate p rin m ijlocirea că­
reia Ş tefan Lăcustă a lu at legătura cu F e r­
dinand de H absburg. Un sol al acestuia, T ran-
quillo Andronico (dalm at de origine), va veni
în M oldova în octom brie 1539, p e n tru a pro­

55 Cu privire la pîrcălabul Toader şi soarta sa — oglin­

dită în documentele cunoscute pînă azi •— v. notele pe
care le-am dat în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheo­
logie „A. D. Xenopol", X V III, 1981, p. 683—686.

161
pune dom nului să treacă în tab ăra ferdinan-
distă ; i se prom itea, în schimb, reîntregirea
M oldovei prin recuperarea păm inturilor răş-
luite de Solim an in 1538, punct de fru n te în
program ul politic al lui Ş tefan Lăcustă, dezi­
d e ra t a cărui îndeplinire o cereau cu insistenţă
şi boierii m oldoveni. încheind cu Polonia tra ­
ta tu l de pace (februarie 1539), pe bazele ace­
luia de la Hotin, precum şi o convenţie de
graniţă, com plem entară tra ta tu lu i (1 iunie
1540), Ştefan vodă Lăcustă a început tra ta ­
tivele cu F erdinand de H absburg, cerînd, în
schim bul recunoaşterii suzeranităţii acestuia,
restitu ire a cetăţilor Ciceul şi C etatea de Baltă,
cu dom eniile lor. în zilele cînd solul m oldo­
vean Ioan prim ea, la Viena, răspunsul regelui
Ferdinand — care accepta cu bucurie Mol­
dova în ascultarea sa, dar nu p u tea da cetă­
ţile, în tru c ît ap arţineau deja altcuiva — Ştefa n
Lăcustă era ucis la Suceava, în îm p reju rări
care nu sînt lipsite de legătură cu acelea ale
exilului lui P e tru Rareş.

Am văzut că, la 14 septem brie 1538, încol­

ţit din toate părţile, P e tru R areş a părăsit
domnia, pornind pe drum ul p rib e g ie i56. Ceea 36

36 V. şi Constantin Rezachevici, Pribegia lui Petru

Rareş, în voi. Petru Rareş, p. 179—203 şi Radu Constan-
tinescu, op. cit., p. 91— 107 (în ambele locuri, expuneri
amănunţite şi foarte documentate, cu informaţii inedite

162
ce a u rm a t a fost o pagină dram atică — nu
singura, fără îndoială — din viaţa stră lu c i­
tu lu i domn, iar cele două săptăm îni pînă cînd
şi-a p u tu t găsi adăpostul în spatele zidurilor
cetăţii Ciceu sînt cu adevărat săptăm îni ale
patim ilor sale.
Cu num ai 150 de însoţitori călări, Rareş
s-a în d re p tat întîi spre cetatea H otinului, u r ­
m ărit îndeaproape de acei boieri care-i voiau
capul, ceea ce face pe Verancsics — altm in ­
teri adversar notoriu al lui Rareş, d ar leal,
după cum se vede din to t ce a scris — să
exclam e : „Iată fărădelege nem aiauzită, tră ­
dare fără exem plu, înşelăciune m ăiestrită,
m ai presus de toată cugetarea !“ .
Cum era de aşteptat, însă, la H otin Rareş
nu a fost prim it (14 sau 15 septem brie), aşa
încît a răm as în cîmp, sub h ăituiala u rm ă ri­
torilor săi. D rum ul îi era închis n u num ai
spre Polonia, dar şi spre Moscova, unde s-ar
fi gîndit să se refugieze. N u-i răm îneau decît
dom eniile din Transilvania, Ciceul, unde-şi
trim isese din vrem e fam ilia şi o p a rte din
avere, ca şi unii d intre boieri. Ca să ajungă
acolo, tre b u ia să traverseze M oldova de-a
latul. D rum ul cel m ai scu rt de la H otin spre
m unţi cădea, însă, în faţa oştilor otomane,
ajunse, chiar în acele zile, la Suceava, fără
să se poată şti dacă vor răm îne acolo sau vor
în ain ta pînă la h otarul nordic al ţării.

sau prea puţin folosite pînă acum) ; în cele ce urmează,

am păstrat paginile redactate încă clin toamna anului 1976,
cu cîteva precizări, care se impuneau.

163
 Şi Rareş a făcut calea întoarsă, dar nu pe
unde venise, ci — cum scrie Verancsics — a
apucat drum ul la dreapta, de-a lungul Nis­
trului, ceea ce, în lim bajul autorului, vrea
să zică de-a stânga P rutului, pe care l-a tre ­
cut, „înconjurînd duşm anul pe la spate, fără
să-l observe11. La fel spune şi cronicarul m ol­
dovean M acarie — care omite, însă, toate
acestelalte am ănunte — că Rareş, „trecînd
pe la spatele turcilor, se în d rep ta fără să-şi
abată privirile de la m unţii cei cu v îrfuri
ascuţiţi11. P ru tu l fiind trecut, poate, p rin va­
dul de la Ţuţora, R areş a tre b u it să se în ­
drepte de aici, pe drum uri m ai m ult sau mai
p u ţin ascunse, spre P ia tra N eam ţ de azi — pe
atunci, P ia tra lui Crăciun ; trecerea lui pe
aici e atestată şi de Verancsics, dar şi de una
din trad iţiile populare consem nate de Neculce
(„cuvîntul“ XII). O variantă, în reg istrată pro­
babil de un localnic şi tip ărită la 1881, adaugă,
alături de evidente contam inări ale veacului
XVIII, dar şi de am ănunte nesem nificative,
şi pe acela că Rareş venea călare „în fuga
m are“ şi „îm brăcat în străie ţără n eşti41 57.
De la P iatra, R areş s-a în d re p tat spre m ă­
n ăstirea B istriţa ; d atorită egum enului S era-
pion, care a deschis porţile, fostul dom n „a
fost prim it, fără îm potrivire, către seară, înă­
u n tru l m ănăstirii B istriţa14 (Macarie). Către 57

57 C. Rezachevici, Un alt „cuvînt al lui Neculce con­

firm at de documente din veacul al X V ll-le a şi citeva
relatări în legătură cu „istoriile“ sale, în „Revista de
istorie", 4/27, 1974, p. 583.

164
seară se rap o rtă la ziua de 17 septem brie,
căci la 18, cum vom vedea, dom nul a in tra t
„in m u n te“. Aşadar, în treg acest lung drum
ocolit (H otin-Ţ uţora-P iatra-B istriţa) R areş l-a
s tră b ă tu t în m axim um tre i zile şi trei nopţi
— dacă datele de care dispunem sînt corecte
şi dacă adm item că episodul de la H otin s-a
consum at la 14 septem brie şi că a plecat de
acolo în seara aceleiaşi zile. Fusese, în tre
tim p, şi p răd a t şi necontenit u rm ă rit de duş­
m ani sau de oamenii lor ; din cei 150 de
însoţitori, îi mai răm ăseseră 25 de tineri
(copii de casă). N um ai cu aceştia a ajuns la
m ănăstirea B istriţa, gîndind să înopteze acolo ;
dar im ediat vechea aşezare m onahală a lui
A lexandru cel Bun a fost înconjurată de
aceiaşi urm ărito ri tenaci. Şi atunci s-a pe­
tre c u t u nul din acele episoade înduioşătoare
din viaţa oam enilor m ari, caracteristice pen­
tru tăria lor sufletească ; îl povesteşte parte
Verancsics, p arte R areş însuşi, în tr-u n docu­
m ent em is opt ani m ai tîrziu. La m iezul nop­
ţii, pribeagul şi-a sculat tovarăşii din somn
şi le-a com unicat îngăduinţa ce le-o dădea de
a-1 părăsi, p e n tru a se duce la noul dom n ;
şi-a preg ătit doi cai — unul, fost al lui G ritti,
p e n tru el, altu l p e n tru sacii cu lucruri de
p re ţ (îi va pierde pe am înaoi, pe drum ) — iar
apoi (povesteşte R areş în actul m enţionat,
din 1546 58) „am tre c u t pe drum urile pustii

58 Moldova în epoca feudalismului, voi. I, Chişinău,

1961, p. 53 ; documentul fusese cunoscut anterior numai
după o traducere veche (v. D .I.R., 1/XVI, p. 609—610),

165
şi a s c u n s e . . C a un ecou îndepărtat, M acarie
com entează : „Şi se în d ep ărta fugind, neştiind
încotro, septem brie 18. Şi a ajuns în nişte
locuri prăpăstioase şi abrupte şi văi pădu-
roase [...]. In aintînd pe drum uri nepătrunse,
stăpînite de fiare şi p rin tre pereţii înalţi, gol,
ră n it la m îini şi desculţ, m ergea pe un drum
neum blat şi aspru acest m are intre viteji.
D rum ul era, în adevăr, şi neum blat şi aspru,
căci pasul Bicazului — în „pereţii în a lţi“ re ­
cunoaştem splendidele Chei — nu era folosit
pe atunci şi vor m ai trece tre i veacuri pînă
să fie deschis c irc u la ţie i59. D ar „neum blat şi
a sp ru “ era drum ul şi la figurat : pe drum ul
acesta al unei pribegii aşa de dram atice
nu m ai um blase, pînă atunci, nici un dom n
al Moldovei !
Tim p de şase zile, P e tru R areş a rătăcit pe
căi necunoscute şi pustii, prin codrii m ilenari
şi pe crestele C arpaţilor ; în a şasea zi — care
e m arţi 24 septem brie — „pe un oarecare
pîrîu care cobora spre Ţ ara Secuilor, a fost
găsit de nişte pescari d intre localnici41 (Ma­
carie). E vorba, poate, de cursul superior al
O ltului, pe care îl va fi u rm a t după ce l-a
părăsit pe acela al Bicazului. Pescarii l-au
ospătat, l-au îm brăcat cu haine de-ale lor şi
l-au tre c u t p rin stra ja ungurească — «i-au

ceea ce favorizase bănuiala că ar fi fals. Aflarea origi­

nalului şi critica atentă a actului au dus, însă, la „reabi­
litarea" sa.
59 Pavel Binder, Drumurile şi păsurile Carpaţilor orien­
tali, în „Studii şi articole de istorie", X X, 1972, p. 72.

166
în tre b atu pre dînşii : „Ce oam eni sînteţi ?“.
Ei au zis : „Sîntem păscari11»- — şi l-au condus
pînă la casa „unui boiarin ungurescu, carile
au fost avîndu priiteşug m are cu P ă tru vodă“.
Aceste in f:rm a ţii ale cronicii lui G rigore U re­
che — p relu ate din alte surse, căci nu se află
în scrierea lui M acarie — se continuă p rin -
tr-o frum oasă şi in teresan tă scrisoare, din
27 septem brie 1538 60, a judelui din T îrgu-M u-
r e ş 61. Din ea se vede că P e tru R areş popo­
sise în zilele precedente în scaunul Ciucului,
în m are taină, căci Ştefan M ailat îl pîndea cu
străşnicie — deci a fost adăpostit în casa unui
prieten, cu care, joi 26 septem brie, înainte
de ora amiezei, a sosit la Tîrgu-M ureş. Judele,
Kopeczy Tam ăs, a scos repede vin din pivniţa
sa şi l-a chem at pe un a lt prieten al voievo­
dului, Tam âsi B a ra b â s 62, ca să se sfătuiască.
Tam âsi l-a lu at la el acasă şi l-a o s p ă ta t63,
iar a doua zi, vineri 27 septem brie, au po rn it
îm preună spre Ciceu. „Şi m ergîndu cu ne-
voinţă, au sosit la Ciceu şi sîm bătă, în răsă rita
soarelui, septevrie 28 de zile, au în tra tu P ă tru
vodă în cetatea Ciceului şi au închis p o rţile14.

60 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 380.

61 Scrisoarea e trimisă din Zekelwasarhel. C. Reza-
chevici, op. cit., p. 188, identifici aceasta localitate cil
Odorheiul secuiesc, iar Radu Constantinescu, op. cit., p. 95
— cu Tîrgul secuiesc. Am adoptat identificarea făcuta de
Coriolan Suciu, Dicţionar istoric al localităţilor din Tran­
silvania, II, Bucureşti, 1968, p. 196.
62 Pentru forma corectă, ungurească, a numelor, v.
Radu Constantinescu, op. i it„ p. 95.
63 Hurmuzaki-Iorga, c it, p. 3 8 0 ; A. Vergss, op. cit.,
p. 292.

167
 Dar nici în spatele acestor porţi n u-l aş­
tepta liniştea, alătu ri de doam na şi copiii săi
(R uxandra se născuse în 1537 sau chiar în
1538 ; băieţii erau Iliaş şi Ştefan ; după alte
surse, R areş ar fi fost însoţit, în septem brie
1538, în fuga sa, de doi fii, d intre care unul
a şi m u rit în acele îm prejurări, dar ştirile
acestea nu se pot verifica). Pe de o parte,
firele com plotului din Moldova, urm ărind su­
p rim area dom nului, se întinseseră pînă aici ;
episcopul A nastasie de Vad — episcop mol­
dovean p e n tru rom ânii de pe dom eniile m ol­
dovene din A rdeal — era de m ult în legătură
cu M ihu şi T rotuşanu ; lui i s-a a lă tu ra t şi
Sim ion Dracşin, pîrcălabul Ciceului. Am îndoi
îşi datorau slujbele lui P e tru R areş şi acum
— prim indu-1, totuşi, în cetate, care a lui
era — îi unelteau, în taină, m oartea.
Pe de altă parte, regele Zâpolya — pe care
această enclavă m oldovenească în stăpînirile
sale îl stînjenea, şi p rin ea însăşi, dar şi prin
prezenţa, acolo, a fostului domn, ceea ce ar
fi p u tu t să-i dăuneze în relaţiile sale cu
P o arta — a poruncit tezau raru lu i său, G heor-
ghe M artinuzzi, şi voievodului T ransilvaniei,
Em eric Balassa, să asedieze Ciceul. La 5 oc­
tom brie, cei doi îşi aveau ta b ă ra la R eteag 61,
cîţiva kilom etri la sud de Ciceu ; două zile
m ai tîrziu, erau sub zidurile cetăţii 6465. S ituaţia
era deosebit de critică ; R areş ştia — o va
m ărturisi el însuşi, în 1540, lui Verancsics —

64 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 381.

65 Ibiiem .

168
că „pîrcălabul acelei cetăţi, p e n tru a se pune
bine cu noul voievod, [l-a r fi om orît] în
chiar acea zi în care a fost îm p resu rată ce­
tate a [...] sau l-a r fi dus viu în captivitate,
îm preună cu soţia şi copiii“. P rins în tre aceste
două tabere cu „gînduri re le “, Rareş a proce­
dat — cum scrie M acarie — „ca un om în-
ţele p t“ : pe u n eltito rii d in ău n tru l cetăţii „i-a
scos afară cu m eşteşug şi a p red at cetatea în
p ăstrare u n g u rilo r11, nu, însă, fără tra tativ e
prealabile cu M artinuzzi ; în cursul lor, dem ­
n ita ru l u n g u r i-a spus, „ca să-i dea m ai m are
încredinţare p en tru speranţa lui şi să-l aducă
m ai uşor la predarea cetăţii“, că el e unul din
dregătorii cei m ai de seam ă ai regelui Zâ~
polya. „Şi eu, în Moldova, nu de m ult eram
cel dintîi şi cel m ai m are — a replicat P e tru
Rareş — dar să ştii că toţi care prim esc şi
ţin de la altul stăpînirea şi dom inaţia, dacă
se sum eţesc şi se m îndresc, vor cădea în
aceeaşi ocară şi nenorocire, în care m ă vezi
şi pe m ine căzut astăzi1166. G arantîndu-i-se
răm înerea la Ciceu, cu fam ilia şi curtea sa de
exil, R areş a predat cetatea (peste cîteva zile,
Zâpolya a prelu at şi C etatea de Baltă).
D ealtm interi, şederea lui R areş în T ran sil­
vania n u a fost o captivitate propriu-zisă, aşa
cum vesteau unele rap o arte diplom atice ale
vrem ii 667 şi cum el însuşi avea să povestească
mai tîrziu. P opularitatea de care se bucura

66 Călători străini, I, p. 420 (Verancsics).

67 V., de exemplu, Hurmuzaki-Densuşianu, Documente,
II, 4, p. 164.

169
P e tru Rareş în M oldova a făcut ca el să nu
poată fi prins de u rm ăritorii otom ani pe d ru ­
m ul spre Transilvania. In provincia rom â­
nească intracarpatică, dom nul rom ân s-a bu­
curat, de asem enea, de prestigiul şi ospitali­
tate a a tît a oam enilor de rîn d rom âni şi de
alte naţionalităţi, cit şi a unor feudali secui
şi m aghiari, precum şi a patriciatu lu i orăşenesc
din Ciceu, C etatea de Baltă, B istriţa, care
i-au acordat înţelegere în realizarea planurilor
sale de lu p tă p e n tru suveranitate, planuri
care se contopeau cu ale lor. R egistrele de
socoteli bistriţene, publicate de curînd de Radu
C onstantinescu, arată că pribegilor li se tr i­
m iteau felu rite d aru ri (m ust p e n tru doamnă,
faguri p e n tru copii), alim ente şi vin. B istriţa
plătea în continuare censul şi suporta unele
cheltuieli — de la aurirea pintenilor lui Rareş
(chiar a doua zi după sosirea la Ciceu !) şi a
steagului său, pînă la pictarea unor încăperi
din locuinţa fam iliei d o m n e şti68 ! în pivni­
ţele cetăţii, fuseseră din vrem e adunate sume
însem nate ; 200 000 de florini a cheltuit Rareş
în tim pul şederii sale în T ransilvania 69. Exilul
său era cu adevărat a u rit ; nobilii unguri şi
secui îl priveau cu o team ă respectuoasă, adre-
sindu-i-se cu form ula — p o trivită unui p rin ­
cipe în exil — Măria Ta 70. A avut parte, însă,

68 Radu Constantinescu, op. cit., p. 227— 233.

69 N . Iorga, Scrisori..., p. 204.
70 Gr. Ureche, op. cit., p. 159 : Notceagos, adică
Nagysâgos, înseamnă Măria Ta — cf. Andrei Veress, Note
la amănuntele ungureşti din Letopiseţul Ţării Moldovei al

170
şi de hărţuieli, ca acelea provocate de ancheta
cazului W olfgang F orster, poveste veche, din
1530, cînd Rareş, orbit de m înie, dăduse m or­
ţii pe acest locuitor al cetăţii bistriţene, recu-
noscîndu-i m ai târziu nevinovăţia. Acum, pro­
fitând de prezenţa sa acolo, au to rităţile
b istriţene au deschis o anchetă p e n tru stab i­
lirea vinovăţiilor, anchetă care nu va fi în ­
cheiată nici după reîntoarcerea lui R areş în
Moldova...
Pe cînd, p rin în v erşu n area bistriţenilor,
afacerea F o rster lua proporţii, fiind chem aţi
m artori şi din M oldova lui Ştefan vodă Lă­
custă, P e tru R areş s-a adresat regelui Zâpolya
cu propunerea de a-i în cred in ţa com anda unui
detaşam ent de 3 000 de ostaşi călări p e n tru a
redobîndi Moldova, ai cărei locuitori erau
nem ulţum iţi de dom nia cea nouă, im pusă de
sultan ; regele, însă, ocupat tocm ai atunci cu
pregătirile p e n tru căsătoria sa cu Isabela de
Polonia, a respins acest plan 71.
N u-i răm înea, lui R areş, p e n tru a se salva
şi a recîştiga tronul, decît o singură cale :
îm păcarea cu Poarta. Şi această îm păcare s-a
făcut în chipul cel m ai m isterios, căci faptele,
aşa cum sîn t cunoscute din cronici, oferă o
explicaţie prea sim plistă p e n tru a o putea
accepta tale-quale. Astfel, cronicarul M acarie

lui Grigore Ureche şi Simian Dascălul, în „Revista Istorică

Română", III, 1933, p. 384.
71 Veress, Acta et epistolae..., cit., p. 296 (raport din
Viena, 16 februarie 1539) ; căsătoria s-a făcut întîi prin
procură, la 29 ianuarie 1539, şi apoi personal, la Szekesfe-
hervâr, la 23 februarie.

171
relatează că P e tru vodă a trim is sultanului
„o scrisoare pe ascuns [...] cerînd aju to r de
la dînsul“, iar sultanul, îndurîndu-se de el,
„a poruncit craiului Ioanăş să-i dea drum ul
[...] şi l-a chem at la dînsul să-l facă voievod“.
Un veac m ai tîrziu, cronica lui G rigore U re­
che va adăuga elem ente noi : scrisoarea ta i­
nică fusese opera doam nei Elena, ştiutoare de
„carte sîrbască11. Ea a scris-o, ia r P e tru vodă
„o au slobozit-o pre o zebrea din cetate de
sus“ — deşi, ştiind că pribegii aveau libertate
de m işcare, se poate presupune că scrisoarea
a fost încredinţată direct acelui slujitor sîrb,
care o va duce, apoi, sultanului. Episodul e cu
to tul obscur, conţinutul scrisorii a răm as n e ­
cunoscut ; poate se făceau, în ea, referiri la
vechile înru d iri d intre dinastia otom ană şi cea
sîrbească, poate se apelase şi la M ehmed So-
kolli p e n tru o intervenţie, poate... P resupuneri
se pot face m ulte ; cert e num ai fap tu l că
din Istanbul a p o rn it către Zăpolya porunca
îm părătească p e n tru slobozirea rom ânului.
T em ător ca n u cum va R areş să recapete dom ­
nia, Zăpolya a am înat m ereu executarea po­
runcii, care a tre b u it rep etată de şase o r i 72,
p e n tru a fi îndeplinită a şaptea oară ! Regele
p rete x ta că, trim iţîndu-1 pe R areş la Poartă,

72 C ifra e dată de Ureche, op. cit., p. 158 ; Verancsics,

îm r-o scrisoare din 2 februarie 1540, arată că Soliman
trimisese „assiduis nunciis'1 (Hurmuzaki-Densuşianu, Docu­
mente, II, 4, p. 211—212); Giovio (loc. cit., p. 39) men­
ţionează şi el soliile trimise de sultan una după alta.
Despre neaşteptata chemare a lui Rareş la Poartă, v. şi
raportul din 1539 (Hurmuzaki-Densuşianu, cit., p. 200).

172
ar încălca d rep tu l ginţilor şi se pare că, fie
şi de form ă, a cerut lui Solim an ca fostului
dom n al M oldovei să i se acorde sta tu tu l de
am basador (im unitatea diplom atică) şi să i se
îngăduie suita de onoare, ceea ce sultanul a
acceptat (Paolo Giovio).
în ziua A nului Nou 1540, pregătirile pen­
tru plecare erau în toi şi Zâpolya însuşi se
în grijea de toate cele n e c e sa re 73. La 21 ia­
nuarie 74, cu cîţiva slujitori şi boieri credin­
cioşi — în tre ei, diplom atul G rigore Rosen-
berger — cu cîţiva saci cu aur şi lucruri
scumpe, R areş a p ărăsit Ciceul, îndreptîndu-se
spre D unăre. P este o săptăm înă, a tre c u t p rin
T u r d a 75, ajungînd în aceeaşi zi la A lba Iulia
şi Verancsics, care l-a cunoscut aici cu acest
prilej, a p u tu t constata că dom nul era „fără
tu lb u rare, neschim bat, vesel şi cu m are spe­
ran ţă că se va întoarce în domnie, n earătîn d
pe faţă nim ic din om ul părăsit şi lovit de
soarta duşm ană. D oar am intirea soţiei şi a
copiilor schim ba faţa barb aru lu i şi uneori
chiar plîngea“ 76. G rija fam iliei a dus-o, dealt-
m interi, to t tim pul şi ea se vede din toate
scrisorile sale ; la 2 februarie, din Caransebeş,
scria b unului său prieten Tom a Boldorffer
(W aldorffer) din B istriţa să îngrijească să se
dea doam nei şi copiilor o p a rte din censul
dato rat de oraş 77.
73 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 388.
74 Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 4, p. 211—212.
75 A. Veress, op. cit., p. 300.
76 Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 4, p. 220.
77 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 388.

173
 în so ţit de oamenii regelui Zâpolya, Rareş
a ajuns, cu suita sa de 40 de călăreţi, la
D unăre, unde era „aşteptat de m ulţi călăreţi
turci p e n tru a-1 acom pania11 spre Is ta n b u l78,
unde treb u ie să fi sosit spre sfîrşitul lunii
februarie sau începutul lunii m artie 1540. Pe
ţărm u rile Bosforului, R areş a început o ade­
v ărată cam panie diplom atică, vizitînd pe m arii
dem nitari ai îm părăţiei şi făcînd fiecăruia da­
ru ri bogate, din com orile aduse cu el. Paolo
Giovio, contem poranul bine inform at, m enţio­
nează, de pildă, în tre asem enea daruri, două
perle m ari cit două pere, d in care se vor face
cercei p e n tru o fiică a sultanului. D upă ce a
îm p ă rţit cu dărnicie au r şi pietre scumpe,
dom nul pribeag a obţinut audienţa la sultan.
Acolo, în faţa divanului îm părătesc, P e tru
R areş a vo rb it îndelung şi m eşteşugit, p en tru
a-şi apăra cauza, explicînd pe îndelete toate
faptele prim ei sale domnii. Cuceriţi ■ — p arte
de calităţile p rin ţu lu i rom ân, p a rte de aurul
său — dregătorii P orţii au cerut sultanului să
acorde „ie rta rea 11 acestui om a cărui „ex tra­
ordinară vitejie în război [...] stîrnise adm i­
raţie în sufletele vitejeşti ale turcilor, în tr-
a tîta incit, chiar să n u fi fost corupţi prin
daruri, dregătorii tot s-ar fi socotit obligaţi
să apere pe un b ărb at a tît de v estit p rin fap te 14
(Paolo Giovio). La rugăm inţile de „ ie rta re 44,
Solim an M agnificul a r fi răspuns — va scrie
Neculce, după tradiţiile p ăstrate pînă în v re ­

78 Al. Clorănescu, Documente..., cit., p. 34 ; confirmă

pc Giovio, în privinţa statutului diplomatic.

174
m ea sa — „câ-i gîurat, pănă nu va frece cu
calul preste dînsul, să nu-1 lasă. Deci viziriul
au dzis că-i „pre lesne a plini M ăria Ta giu-
răm în tu l“. Şi l-au scos la cîm pu şi l-au culcat
la păm înt, în vălit în tr-u n h a ra riu [o ţesătu ră
groasă — n .n .] şi l-au să rit îm p ăratu l de trii
ori cu calul. Iar alţii dzicu că au şedzut supt
un pod şi îm p ăratu l au tre c u t de trii ori pe
pod“. T rim is să locuiască în vechiul cartier
genovez P era, unde va în tre ţin e o adevărată
curte de p rin ţ în exil, R areş era privit, încă
din aprilie, ca viitorul dom n al Moldovei, a
cărui rev en ire pe tro n era doar o chestiune
de tim p, după cum rela ta la Viena, la 28 a p ri­
lie, un diplom at întors de la Istanbul 79. Pe la
slîrşitu l lui m ai, a trim is lui Zâpolya u n sol
p e n tru a-1 an u n ţa de prim irea bună pe care
o avusese din p artea sultanului, care i-a fă­
găduit să-l repună, în scurtă vrem e, în stă-
pînirile sale de altădată ; R areş cerea acum
regelui fie restitu ire a Ciceului, p e n tru mai
m area libertate a Doamnei, fie chiar s-o eli­
bereze pe aceasta, urm înd a se aşeza la Bis­
triţa 80. în sfîrşit, la 23 iunie pornea din
Istanbul, către prieten u l Boldorffer din Bis­
triţa, o scrisoare în care, deşi încă în surdină,
trîm biţele victoriei se aud lim pede : „Să ştii
că noi sîntem la Ţ arigrad, bine sănătoşi, [...]
şi ţin u ţi bine şi în cinste de M ăria Sa îm p ăratu l

79 R aportul lui Marcus Holackh, în Hurmuzaki, Do­

cumente, II, 1, p. 212, pus în lumină de C. Rezachevici,
în capitolul Pribegia din voi. colectiv Petru Rareş, p. 198.
83 Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 4, p. 225.

175
şi de viziri ; nu ne lipseşte nimic, [...]. Dacă
lucrul zăboveşte, trebuie să fim cu răbdare.
Ci nădăjduim [...] că lucrul se va schim ba în
cu rîn d “. Cerea veşti despre ai lui şi grijă
p e n tru ei şi p e n tru m urgul său iubit, Peyloo.
Şi încheia : „N ădăjduim [...] că vom fi ce am
fost şi m ai m u lt decît atîta, vom plăti tot pe
tocmai. A scrie m ai m ult, n u n e-a dat v re-
m ea“ 81. C uvintele acestea — pe care N. Iorga
le va ream inti poporului rom ân în decem brie
1916, în tr-u n u l din cele m ai grele m om ente ale
participării sale la războiul p e n tru întregirea
n e a m u lu i82, atunci cînd două treim i din ţară
fusese cotropită de vrăjm aş, cînd doar păm în-
tu l rom ânesc al M oldovei răm ăsese liber, dove­
desc că la d a ta aceea nu m ai exista nici o îndo­
ială cu privire la revenirea lui R areş în domnie.
Exilul a d u ra t zece luni, pînă la începutul
lunii ianuarie 1541. în acest exil, o adevărată
aventură — şi e prim ul dom n m oldovean care
trăieşte o asem enea aventură, pe care doar
dom nii m unteni o cunoscuseră pînă atunci — a
p u rta t la el un obiect care e, şi p e n tru noi, cei
de azi, încărcat de valori : celebrul evangheliar
d ă ru it la 1473 de Ştefan cel M are vechii m ă­
năstiri de la H um or şi în tre paginile căruia
se află, pictat pe pergam ent, cel m ai bun por­
tre t al m arelui domn. în 1538, călugării de la
H um or îl trim iseseră, p e n tru a-1 salva de
eventualele prădăciuni otom ane, la Ciceu, unde
51 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 390— 391 ;
traducere la N . Iorga Scrisori..., p. 200—201.
82 Vezi N . Iorga, Discursuri parlamentare 1907— 1917,
Bucureşti, 1981, p. 347—354.

176
l-a găsit Rareş, care, „luîndu-1 la sine şi în
m îinile sale, îl ţin u la sine cîtă vrem e a pe­
trecut în cetatea Ciceului. Ia r cînd s-a dus
în ţa ra turcească, îl luă iarăşi, îl luă cu sine
şi la Ţ arigrad şi p ăstră şi acolo, în m îinile
sale, [...]. Şi peste p u ţin ă vrem e, aflîndu-se
în ţa ra turcească, se m ilostivi [...] şi-i dărui
coroana Domniei, ca să fie iarăşi dom n al
Ţ ării M oldovei şi al c r e ş t i n i l o r ..83. Chipul
m arelui părin te l-a însoţit, astfel, pe m alurile
Bosforului, p e n tru a-1 încuraja, pe acela din­
tre urm aşii săi care se dovedise pînă acum,
şi se vestea a fi şi de acum încolo, cel mai
vrednic, m ai strălu cito r şi m ai dem n de glo­
rioasa lui m oştenire.
*
E venim entele din a doua jum ătate a anului
1540 au înclinat cum păna în favoarea lui
P e tru Rareş, u şurîndu-i întoarcerea în Mol­
dova. O pţiunea sultanului Solim an M agnifi­
cul p e n tru instalarea lui Rareş ca dom n nu
trebuie înţeleasă ca un act de m ărinim ie, de
„m ilă“ faţă de dom nul Moldovei. Ea are pro­
funde im plicaţii politice şi a izvorît din nece­
sitatea Im periului otom an de a avea în Mol­
dova un voievod capabil să instaleze ordinea
şi în cealaltă provincie rom ână de peste m unţi
T ransilvania. P restigiul de care se bucura
P e tru R areş aici, posesiunile dom nului Mol­
dovei, cetăţile transilvane care cu ani în urm ă
83 I. Bogdan, Evangheliile de la Homor şi Voroneţ din
1473 şi 1350, în „An. Ac. Rom., Mem. secţ. ist.“, t. X X IX ,
1907, p. 649.

177
i se închinaseră sînt fapte ce âu determ inat
pe sultan, în bună m ăsură, să-i reacorde în ­
sem nele de învestitură.
M oartea n eaşteptată a regelui Ioan Zâpolya
(22 iulie 1540) a redeschis conflictul p e n tru
U ngaria. Regele m inor — Ioan-Sigism und se
născuse la 7 iulie — a răm as sub tu te la lui
M artinuzzi, regenţa fiind asigurată de acesta,
îm preună cu P e tru Petrovici şi V alentin
Torok. Încă în ain te de m oartea lui Zâpolya,
în A rdeal se răzvrătiseră Ş tefan M ailat — care
visa tro n u l de principe tran silv an — şi Em eric
Balassa, ale căror sentim ente prohabsburgice
erau de dată veche şi nu constituiau un se­
cret ; după m oartea regelui, p etrecută chiar în
vrem ea luptelor din A rdeal, cei doi s-au pro­
clam at „căpitani ai T ransilvaniei şi locotenenţi
regali în num ele lui F erd in an d 11 84. în toam nă,
pe cînd ostile lui F erdinand de H absburg por­
neau să recucerească cetăţile ungureşti, încer-
cînd să pună în aplicare tra ta tu l de la Oradea,
din 1538, Im periul otom an şi Liga S fîntă au
încheiat pacea.
S tarea aceasta de anarhie şi confuzie oferea
su ltanului — care făgăduise tro n u l U ngariei
m oştenitorului lui Zâpolya încă în ain te de a
se fi născut — p rileju l să intervină. Un rol
însem nat se rezerva lui P etru Rareş, a cărui
restaurare era im in e n tă : ca şi cu 10— 12 ani
în urm ă el trebuia să opereze în Transilvania.
Planurile sultanului se întîlneau acolo cu v e ­
chile dorinţe ale princepelui M oldovei.

Sl Radu Constantinescu, cp. cit., p. 105.

 E voluţia evenim entelor în T ransilvania a
in flu en ţat în mod direct şi viaţa politică din
Moldova, al cărei domn, deşi im pus de sultan,
îşi în dreptase p rivirea destul de repede spre
tab ă ra habsburgică. O astfel de orientare o
arăta, de altfel, şi dom nul Ţării Rom âneşti,
R adu Paisie : am îndoi au trim is, în 1540, os­
taşi în sp rijinul lui Ştefan M ailat. S ituaţia
lui Ş tefan vodă Lăcustă era aproape fără ie­
şire. Pe de o parte, ştirile care veneau de
la Istanbul, despre P e tru R areş şi succesul
dem ersurilor sale, despre „cinstea m are“ la
care se afla acolo, „îi era ca o ghiaţă la ini-
m ă“ ; ca să-şi m enţină tronul, ar fi tre b u it să
supraliciteze la Poartă. N -a făcut-o. Pe de
altă parte, boierii din ţară îl presau să recu ­
pereze Tighina cu „p artea aceea de păm înt,
lu ată de tu rc “ în 1538. încheierea păcii între
Ligă şi P oartă nu p u tea să pună capăt dilem ei
lui Ş tefan Lăcustă, care nu ţinea de o sim plă
opţiune politică. Cei cîţiva m ari boieri care
m ijlociseră înscăunarea sa, devenind un fel

179
de garanţi ai politicii filo-otom ane, şi-au m a­
nifestat, desigur, neliniştea. în acest sens tre ­
buie in te rp re ta tă o ştire din octom brie 1540,
conform căreia dom nul M oldovei constatase
că n u m ai putea avea încredere în unii dintre
dregătorii săi, plănuind înlocuirea lor cu alţii,
ridicaţi d intre boierii de ţară. O lună m ai tîr-
ziu, atacarea şi lichidarea unei tabere otomane
a a ră ta t că Ş tefan vodă nu înţelegea să re ­
vină la politica P o r ţii1. Tot în noiem brie s-a
aflat că oşteni m oldoveni au atacat şi prădat
ţin u tu rile cedate P orţii ; „aceasta s-a întîm plat
cu voia voievodului şi a întregii ţă ri“, deter-
m inînd pe „dregătorii din Chilia, din C etatea
Albă, din T ighina“ să se ducă la sultan şi „să
se plîngă îm potriva voievodului11 2. în aceeaşi
lună, sultanul a trecut în Europa, aşezîndu-şi
Curtea la Adrianopol, in vederea plănuitei
campanii din Ungaria.
F aţă de aceste evenim ente, adversarii lui
Ştefan Lăcustă s-au decis să acţioneze : „s-au
vorbit o seamă de b ;ie ri din curtea lui, anum e
G ăneştii şi A rbureştii şi la aştern u tu l lui, unde
odihniia, l-au om orît, în cetatea Sucevii“
(Ureche). „G ăneştii şi A rbureştii“ erau — după
cum am a ră tat în tr-o m ai veche cercetare ge­
nealogică 123 — rude apropiate de-ale lui Luca

1 Pentru toate acestea, v. Petru Rareş, p. 173— 174.

2 Iile Corfus, Documente..., cit., p. 33. Foarte inte­
resantă este menţionarea, în acest document, a unor „mor­
minte tătăreşti zidite de piatră, cu inscripţii", în zona
cetăţii Soroca.
3 Ştefan S. Gorovei, Găneştii şi Arbureştii, loc, cit.

180
A rbure şi Cozma Şarpe-G ănescu, principalii
boieri prigoniţi ele Ştefăniţă vodă în 1523. In
fru n te a acestei partide, care îşi avea p re te n ­
dentul său, se puseseră „acei lei sălbatici şi
lupi încruntaţi, anum e M ihul hatm anul şi T ro-
tu şanul logofătul11, care, ca şi alţi cîţiva boieri,
aveau a se tem e de m înia lui P e tru Rareş. în
locul lui Ştefan Lăcustă, om orît în tr-o noapte
din ju ru l datei de 20 decem brie 1540, a fost
proclam at dom n „un oarecare A lexandru, po­
reclit C ornea“ (cum zice M acarie), un om —
se pare — t î n ă r 45, a cărui origine nu e încă
stabilită : în tr-o scrisoare trim isă regelui Polo­
niei după asasinatul de la Suceava, p e n tru a-1
explica şi justifica, „noi, boierii14, care îşi
asum au întreaga responsabilitate a faptelor,
afirm au că A lexandru „e coborîtor al dom ni­
lor, fiu al lui Bogdan vodă şi nepot al b ătrî-
nului Ş tefan vodă, m oştenitor d rep t al ţării
M oldovei44 ; după alte ştiri, ar fi fost un fiu
al lui Ilie (m ort în 1501) şi nepot al lui P e tru
Aron. C ronicarul M acarie, am văzut, n u -i afir­
mă, dar nici nu-i contestă ap arten en ţa la
fam ilia dom nească, în vrem e ce U reche va
scrie că „mai denainte vrem e fusese slugă la
M ihul h atm an u l445.
In scurta sa domnie, de nici două luni, Ale­
x andru Cornea a u rm a t linia politică inaugu­
rată de predecesorul său : solii săi au plecat
im ediat spre regele Poloniei şi spre F erdinand

4 HurmiEaki-DensuşianLi, Documente, II, 4, p. 279 :

„juvenis palatinus".
5 Cf. Petru Rareş, p. 176— 177.

181
de H absburg ; celui din urm ă, pe lingă depu­
n erea ju răm în tu lu i de credinţă, îi cerea şi
aju to r m ilitar. O altă solie a fost trim isă sul­
tanului, p e n tru a obţine confirm area lui A le­
x a n d ru vodă. D ar solia aceasta a ajuns la
A drianopol odată cu vestea despre continuarea
revoltei aniiotom ane şi a atacurilor organizate
îm potriva raialelor din sudul M oldovei6* şi
despre aju to ru l cerut lui F erdinand de H abs­
burg. A flat la curtea sultanului, P e tru Rareş
— acum un fel de p reten d en t oficial la tronul
Moldovei, cu toţi sorţii de izbîndă — a in te r­
venit, cerînd să nu se dea urm are soiiei lui
A lexandru vodă, „om obscur11, cum îl carac­
terizează Paolo Giovio. L ucrurile erau, astfel,
decise : solii au tre b u it să se întoarcă fără
steagul de învestitură. Iar la cererea de ajutor
pe care a în d rep tat-o spre H absburgi, A lexan­
d ru vodă Cornea n u a m ai apucat să capete
răspunsul — negativ, dealtm interi...
In aceste îm p reju rări, cererea lui P e tru Ra­
reş de a i se acorda dom nia M oldovei — mai
dinainte făgăduită — nu a m ai fost decît o
sim plă form alitate. în cadrul unei cerem onii
care s-a desfăşurat la A drianopol, probabil în
P rim ele zile ale lui ianuarie 1541, lui Rareş i
s-a „dat steag şi dom nia la M oldova44, fiind în­
v estit după protocolul otoman, îm brăcat cu
caftanul şi cuca despre care istoricul francez

6 Hurmuzaki, Documente, II, 1, p. 215 ; Hurmuzaki-

Bogdan, Documente, Supliment II, 1, p. 152 ; N , Ioreţa,
Studii istorice asupra Chiliei şi Cetăţii Albe, Bucureşti,
1899, p. 326.

182
M ignot (sec. XVIII) avea să scrie, referin d u -se
la aceste evenim ente, că „dintre toţi creştinii
[supuşi Porţii], n u m ai p rin ţu l Moldovei, aveai
d rep tu l s-o p o a rte 11. Un sol al sultanului a fost
im ediat trim is regelui Poloniei, p e n tru a-i
notifica schim barea de dom nie din M oldova :
„i-am d at din a noastră deosebită şi în altă în ­
d u rare voievodatul ţării Moldovei, cu toate,
precum a fo st în tim p u l tatălui său şi al buni­
cului său, în care hotare l-au ţin u t acei înain­
taşi ai săi“ 7. Cu alte cuvinte — cel p uţin
în p rincipiu ■— o adevărată restitutio in inte-
grwm, deşi, cum e lesne de înţeles, n u putea
fi vorba de rev en irea situaţiei anterioare an u ­
lui 1484 (cînd au fost cucerite C hilia şi Ce­
ta te a Albă). Scrisoarea sultanului ara tă clar
că obţinerea dom niei de către P e tru R areş în
aceste îm p reju rări dram atice n u a fost consi­
d erată ca producând o schim bare esenţială în
sta tu tu l ju ridic al M oldovei în relaţiile cu
P oarta, după cum nici evenim entele din toam ­
n a anului 1538 n u au av u t o asem enea sem ni­
ficaţie 8.
Lui R areş i s-a im pus o m ajorare a haraciu-
lui — care sub Ş tefan Lăcustă răm ăsese la
vechea sum ă de 10 000 de galbeni — urcînd
acum la 12 000 de galbeni, cerîndu-i-se, to t­
odată, să trim ită un fiu la P oartă, ca ostatec ;
500 de călăreţi otom ani treb u iau prim iţi în

7 Ilie Corfus, op. cit., p. 36 (subl. ns.).

8 Aurel Decei, Istoria Imperiului otoman, p. 190 ; Ştefan
S. Gorovei, Moldova in „Casa Păcii", loc. cit., p. 659—665.

183
M oldova 9. I se prom itea, însă, lui Rareş spri­
jinul p e n tru redobândirea cetăţilor tran silv ă­
nene, înapoierea ţin u tu lu i sm uls la 1538 cu ce­
tatea Tighina (contra u nor noi sum e de bani)
şi restitu irea tezaurului lu a t de la Suceava tot
în 1538 101. O dată la tre i ani, dom nul Moldovei
treb u ia să se prezinte la P oartă 11. Ce s-a ales
din aceste prom isiuni şi condiţii — despre care
se an u n ţa că sînt grele şi se credea că Rareş
se va revolta din cauza lor 12 — e bine să se
spună de la început. Un fiu va fi trim is la
P oartă, în adevăr. Dar, dacă T ighina şi ţin u tu l
ei nu vor m ai reveni niciodată lui Rareş, în
schim b nici garnizoana de 500 de călăreţi oto­
m ani nu a răm as în M oldova şi nici R areş nu
s-a m ai dus vreodată la Poartă. D espre înapo­
ierea tezaurelor, e adevărat că n u este decît o
ştire, şi aceea tîrzie, din 1562 şi că în toate
.scrisorile sale R areş se va plînge de sărăcia
vistieriei. D ar nu e m ai p uţin adevărat că a
doua sa dom nie e m ai bogată în ctitorii, de-
săvîrşind unele construcţii începute în prim a
dom nie şi întrep rin zîn d altele.
îm p reu n ă cu m arele im brohor H usein aga
(acelaşi care în 1538 descoperise tezaurele la
Suceava), Rareş a plecat din A drianopol „cu
m are cinste14 spre Moldova, la 9 ianuarie ;
3 000 de ieniceri şi spahii „din c u rtea44 su lta­

9 Arhiva istorică a României, 1 ,1 , p. 157— 158 ; Hurmu-

zaki, Documente, Supliment I, 1, p. 3.
10 Călători străin’..., II, Bucureşti, 1970, p. 175 (te­
zaurul).
11 Ilie Corfus, op. cit., p. 87.
12 Hurmuzaki, Documente, II, 1, p. 214—-215.

184
nului îl în so ţe a u 13. La 23 ianuarie, au ajuns
la D unăre. Din popasul făcut acolo, R areş a
trim is, cinci zile m ai tîrziu, o scrisoare p rie te ­
nului Boldorffer din B istriţa, anunţîndu-1 că
„nebiruitul îm părat, prea-m ilostivul nostru
dom n şi prea-lum inaţii viziri; în d u rătorii noş­
tri dom ni, ne-au dat iarăşi M oldova, ţara
noastră, tocm ai aşa cum am ţin u t-o şi asem e­
nea şi în Ardeal ce am ţin u t m oi înainte“ 14.
In zilele urm ătoare, R areş a tre c u t D unărea,
poposind la Brăila, unde, cum spune croni­
carul M acarie, a fost în tîm p in at de „toată m u l­
ţim ea boierilor m oldoveni11 — după un rap o rt
străin, 20 000 de c ă lă re ţi15, cărora le-a făgă­
duit iertarea, cerută, sub p restare de jurăm înt,
şi de m itropolitul Teofan 16. V ornicul Ţ ării de
Jos, Efrem H uru, a refu zat să opună rezis­
tenţă, asigurînd lui R areş drum ul liber spre
S u c e a v a 17. în fru n ta re a d intre R areş şi A le­
x a n d ru Cornea — despre care se spune că ar
fi avut o oaste de 15 000 de o a m e n i18 — s-a
p etrecu t în ju ru l G alaţilor, probabil la 9 fe­
bruarie 19. P rins şi adus în faţa lui Rareş,
Cornea a ju ra t că el nu voise dom nia şi că

13 Ibidem, p. 214 ; Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV,

1, p. 397 şi N . Iorga, Scrisori..., p. 202 (cu un rîncl sări',
care schimba datarea evenimentelor).
14 N . Iorga, op. cit., p. 202.
15 Hurmuzaki, Documente, Supliment, I, 1, p. 3.
16 Ibidem.
17 Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 4, p. 279.
18 Ibidem.
19 Ştefan S. Gorovei, Găneştii şi Arbureştii, loc. cit.,
p. 157.

185
to tu l se datoreşte îndem nurilor hatm anului
M ihu. C ererea sa de a fi crestat la nas — după
străvechiul obicei (rhinotm eza) care făcea ca
cei însem naţi astfel să n u m al poată dom ni —■
şi trim is în tr-o m ănăstire, a fost respinsă de
Rareş, care l-a dat pe m îna călăului, strigîn-
du-i : „Să fie pe sufletul aceluia care te-a
îndem nat !“ 20.
D rum ul spre Suceava era deschis şi domnul
l-a s tră b ă tu t fără grabă, în tr-u n adevărat tr i­
umf. Izvoarele contem porane arată că el era
în tîm pinat peste to t cu bucurie, m ai ales de
oam enii sim pli, care ştiau că el îi va apăra
îm p otriva abuzurilor m arilor boieri. La Bîrlad,
m arele vornic Efrem H uru, u n u l din boierii
oei m ai credincioşi, l-a în tîm p in a t cu „m are
ospăţ şi cinste44. D upă un al doilea popas la
Roman, alaiul dom nesc a ajuns la Suceava la
21 sau 22 f e b ru a rie 21. T recuseră doi ani şi
cinci luni de cînd P e tru vodă pornise pe d ru ­
m ul cel „neum blat şi a sp ru 44.

■M

A doua dom nie a lui P e tru vodă R areş —

care, dealtm interi, s-a socotit dom n al Moldo­
vei în răstim p u l 1538— 1541, cronica oficială

20 N . Iorga, Studii istorice..., cit., p. 349.

21 Ureche da „luni după sfeti Theodor", ceea ce e 21
februarie; un raport polon dă 22 februarie (Hurmuzaki-
Densuşianu, Documente, II, 4, p. 279 ; A. Veress, Docu­
mente, I, p. 24). In schimb, o scrisoare a marelui imbrohor
către regele Poloniei arată că sosirea la Suceava a avut loc

186
nu m ărîn d u -i 19 ani de dom nie, adică fără nici
o întrerupere — e cunoscută azi m ai bine,
d atorită lucrărilor a p ăru te în ultim ii ani ;
C. Rezachevici a prezentat-o folosind num e­
roase docum ente descoperite în arhivele polo­
neze, iar R adu C onstantinescu a în făţişat m ai
ales relaţiile cu T ransilvania, cu bibliografie
rară, străină, adesea nefolosită pină la el, îm ­
p reu n ă cu nep reţu itele socoteli bistriţene. U l­
terior, Ilie Corfus a îm bogăţit baza docum en­
ta ră p e n tru studierea acestei perioade cu un
num ăr de noi docum ente polone. P e n tru o
şi m ai deplină conturare şi m ai exactă în ţe­
legere a întregii istorii a lui P e tru Rareş, de
altfel, inform aţia existentă ar treb u i com ple­
tată cu izvoare otom ane. Cît priveşte docu­
m entele interne, o observaţie se im pune :
n um ărul actelor emise de P e tru Rareş în u lti­
m ul său an de dom nie — m ai corect spus, în
ultim ele opt luni ale dom niei sale (ianuarie—
august 1546) ■ — este aproxim ativ de zece ori
m ai m are decît nu m ăru l actelor emise în în­
treaga perioadă februarie 1541—decem brie
1545 22. A ceastă sim plă constatare dovedeşte
în chip grăitor că doar anul 1546 a fost cel
m ai lin iştit din totalul celor 16 ani de dom nie

Ia 10 martie (Ilie Corfus, op. cit., p. 37). Trebuie să

existe o explicaţie pentru aceste două date (21/22 februarie
şi 10 martie), aşa de diferite.
22 D .I.R ., 1/XVI, nr. 367—487. Volumul V din noua
colecţie, Documenta Romaniae Historica, însumînd docu­
mentele lui Petru Rareş (în pregătire la Institutul de Istorie
şi Arheologie „A. D. Xenopol" din Iaşi), conţine şi piese
noi, care însă nu modifică substanţial situaţia.

187
 a lui Rareş (num ărul actelor emise în întreaga
perioadă 1527— 1538 este abia de 1,5 ori mai
m are decît n um ărul actelor din 1546 !).
în adevăr, a doua dom nie a lui P e tru Rareş
e, din anum e puncte de vedere, m ai zbuciu­
m ată decît prim a — în tot cazul, ea se des­
făşoară cu m ai m ultă încordare, cu m ai m ult
dram atism , ca într-D puternică încleştare tă ­
cută. D om nul are aceleaşi dorinţe şi năzuinţe,
aceeaşi ferm itate de gîndire, dar pune m ult
m ai m ultă p ru d en ţă în m anifestările sale, ca
u n u l care cunoştea acum foarte bine pe cei
cărora li se adresa. Deşi p u terea sa m ilitară
şi economică nu pare să fi fost serios dim i­
nuată, el are g rijă ca în toate scrisorile sale
să se înfăţişeze ca un principe sărăcit, ale
cărui acţiuni pornesc din porunca sultanului.
De fapt, în aceşti ultim i ani ai dom niei sale,
Rareş n u şi-a rid icat ostaşii în sp rijinul acţiu­
nilor lui Solim an, ci num ai p e n tru a căuta o
rezolvare a problem elor sale în anum ite con­
tex te favorabile create de politica europeană
a Porţii. A ctele şi faptele lui P e tru Rareş în
a doua sa dom nie arată că el nu renunţase
la locul care sim ţea că i se cuvine în tab ăra
principilor creştini, îndem nînd m ereu la ac­
ţiune, la o acţiune pe care era gata să o spri­
jine cu efortul suprem al ţării sale. Dar, ca şi
în prim a domnie, a avut de întîm pinat, din
p artea principilor creştini, aceeaşi atitudine şo­
văielnică, aceleaşi confruntări de interese, ace­
eaşi n ep u tin ţă de a ridica în faţa Sem ilunii o
forţă capabilă nu num ai să-i stăvilească ascen­
siunea, d ar să o şi oblige să bată în retragere,

188
ren u n ţîn d la „p ro tecto ratu l11 pe care îl im pu­
sese principatelor rom âne. Cea care a b ă tu t în
retrag ere a fost tot tab ă ra creştină, care a p ri­
v it cu n ep u tin ţă instalarea unui paşă la Buda
şi tran sfo rm area T ransilvaniei în principat
vasal Porţii.

Dacă se poate spune că P e tru R areş a rev e­

n it în scaunul M oldovei cu u n program politic
stabilit, atunci acest program poate fi rezum at
în chiar cuvintele dom nului : „vom fi ce am
fost şi m ai m u lt decît a tîta “. P rogram plin
de îndrăzneală, dacă nu chiar nerealist la
îm plinirea căruia dom nul a po rn it cu toate
forţele sale — forţe ostenite, se pare, mai
m ult tru p e şte : socotelile bistriţene, publicate
recent, m enţionează frecvent tră s u ra cu arcuri,
căptuşită cu pînză roşie ori verde şi zugră­
vită 23, în care dom nul M oldovei străb ătea
lungile dru m u ri ale ultim elor sale expediţii,
ca şi distanţele care separau reşedinţele dom ­
neşti din oraşele în care a petrecut lunile de
linişte ale acestor ani.
în februarie 1541, cînd steagul cel m are al
dom nului, pictat şi a u rit la Ciceu în 1539 24,
flu tu ra din nou la Suceava, program ul politic
al lui P e tru vodă Rareş începea să fie con­
fru n ta t cu problem ele aspre şi încîlcite ale
realităţii. D uşm ănia regelui Poloniei ; su prave­

23 Radu Constantinescu, op. cit., p. 242, 249, 250 etc.

24 Radu Constantinescu, op. cit., p. 232.

189
 gherea P orţii ; soţia şi copiii răm aşi în T ran ­
silvania ; prom isiunile sultanului ; boierii tră ­
dători ; boierii fugari ; cetăţile şi dom eniile
ardelene pierdute ; cam pania sultanului în
U n g a ria ; speran ţa redobîndirii — fie şi cu
bani — a ţin u tu lu i p ierd u t la 1538... Şi to tul
pe fondul unei continue instabilităţi a alian­
ţelor şi prieteniilor, ceea ce făcea ca singura
alianţă şi prietenie m ai sigură să fie aceea
a sultanului. Ceea ce deosebeşte a doua dom nie
a lui R areş din acest punct de vedere, e în ­
crederea pe care, de data aceasta, i-a arătat-o
sultanul, încredere constantă, neum brită, se
pare, nici de veştile care treb u ie să fi ajuns şi
la Istanbul despre relaţiile dom nului m oldo­
vean cu cei care pregăteau o m are cam panie
antiotom ană. însuşi m arele im brohor H usein
aga, cel care îl adusese pe R areş pînă la
Suceava, scria regelui Poloniei, în m artie 1541,
chiar din capitala Moldovei, că „M ăria Sa
îm p ăratu l i-a a ră ta t ta re m are cinste [lui P e tru
vodă], încît de m ult n-a fost ară tată de către
M ăria Sa îm p ăratu l nim ănuia asem enea cin­
ste. [...] Şi el îl are în m are graţie pe acest
P e tru voievod şi afară de aceasta M ăria Sa
îm păratul s-a prins să-l apere de toate pagu­
bele, dacă cineva d intre vecinii săi ar vrea
să-i facă vreo daună în ceva. Căci aceasta n -a r
fi o daună p e n tru voievodul P etru , ci o jignire
p e n tru M ăria Sa îm p ăratu l [...]“ 25. Asem enea
cuvinte, ca şi fap tu l că R areş e ra însărcinat

25 Ilie Corfus, op. cit., p. 37— 38.

190
să aju te la consolidarea dom niei lui Ioan-Si-
gism und Zâpolya (nepotul regelui Poloniei)
erau de n a tu ră să netezească relaţiile d in tre
dom nul M oldovei şi regele Sigism und ; de
altfel, şi Rareş, an u n ţîn d acestuia din urm ă
rev en irea sa în scaunul părintesc, declara că
doreşte să respecte „ju răm în tu l nostru, pe
care l-am făcut cu hatm an u l vostru lingă
cetatea noastră a H otinului, pe care ju ră m în t
eu vreau să-l ţin bucuros, fără nici o ră u ta te
şi viclenie“ 26. Cu acelaşi prilej, R areş cerea
regelui 10 000 de zloţi — fie ca dar, fie ca
îm prum u t — ex tră d are a u nor răufăcători, ca
şi a lui Sienko Popovici, fostul său comornic
(paznicul tezau ru lu i personal), fu g it în 1538
cu o m ulţim e de lu cru ri scum pe ; m ai ruga
pe rege să îngăduie libera trecere a solilor săi
spre Moscova (de unde se aduceau unele obi­
ecte care se tran sfo rm au în d aru ri p e n tru
dregătorii Porţii) şi să in terv in ă pe lingă ne­
potul său, „regele41 U ngariei, „ca să dea drum
liber soţiei şi fiilor noştri, ca să fie lăsaţi să
treacă nevătăm aţi la noi44. Dînd solului m ol­
dovean răspunsul, regele Sigism und lăsa să
treacă — sub form ulele cerem onioase ale di­
plom aţiei — doar cîteva prom isiuni neanga-
jante, refuzîndu-i aju to ru l m aterial 27. De fapt,
singurul p u n ct în care regele pare să fi acţio­
n at a fost acela care privea fam ilia lui Rareş,
ţinută încă la Ciceu : regina U ngariei era fiica
sa şi doar p e n tru ea şi fiul ei Rareş prom itea

2C Ilie Corfus, op. cit., p. 41.

27 Ibidem, p. 44.

191
să intervină din nou peste m unţi. In rest,
solilor m oldoveni către Moscova li se vor
face necontenit g reutăţi — o dată vor fi, chiar,
bătuţi şi prădaţi ; „răufăcătorii11 nu vor ajunge
niciodată, se pare, în m îinile lui Rareş, care
pînă la sfîrşit le va cere m ereu extrădarea,
am intind regelui polon cum fusese p red a t oto­
m anilor însuşi fratele său, pîncălabul Toader ;
îm potriva lui Sienko Popovici se va porni o
anchetă, chiar în iuli'e 1541 28 şi s-a p ăstrat un
fel de proces-verbal, consem nînd răspunsurile
iui Sienko la acuzaţiile aduse de dom nul Mol­
dovei p rin solul său, B urlă p is a r u l29 : e un
docum ent deosebit de in teresan t p e n tru cu­
noaşterea tezaurului domnesc — se aflau acolo
12 caftane cu bum bi de argint aurit, valorînd
cîte 20 000 de aspri fiecare, u n săculeţ cu
20 000 de aspri, vase şi arm e scum pe, b ijuterii
de aur curat, îm podobite cu m ărg ăritare şi
pietre scumpe (între aceste bijuterii, e m enţio­
n a t un lan ţ de aur, p u rta t de dom n peste
haine „după obiceiul său m oldovenesc11) 30.
Deşi fostul comornic a răspuns că despre unele
obiecte nu ştie nimic, iar altele n u m ai sînt
la el, a fost totuşi trim is în închisoare, din
porunca regelui, pînă la lăm urirea lucrurilor.
P înă la urm ă, R areş n u a m ai căpătat nimic.

28 Ibidem, p. 46, n. 6.
29 N . Iorea, Studii şi documente cu privire la istoria
românilor, voi. X X III, Bucureşti, 1913, p. 336— 338.
30 Textul pare să fi rămas neobservat atît de P. P. Pa-
naitescu (Tezaurul domnesc, în „Studii", 1/XIV, 1961,
p. 49— 83) lît şi de Corina Nicolescu (Istoria costumului
de curte în ţările române, Bucureşti, 1970).

192
 In prim ăvară, cît m arele im brohor H usein
aga m ai era încă în M oldova, P e tru vodă a pus
capăt şi vechiului său conflict cu acei d intre
boierii săi care îi doriseră m oartea ; în fru n te a
lor se aflau T rotuşanu, M ihu şi comisul P ă tra ş-
co, „trăd ăto rii n o ştri11, care, se pare, n -au fost
găsiţi chiar din prim ul c e a s 31. Prinşi, puşi la
cazne p e n tru a m ărtu risi toate com plicităţile,
ei au fost decapitaţi vineri 11 m artie, la Su­
ceava 32. Cum s-a observat deja, Rareş şi-a
în lă tu ra t m arii adversari sub protecţia şi cu
sp rijinul P o r ţii33 : M ihu şi T rotuşanu erau
vinovaţi de atacarea unui sol al sultanului,
K ierdei, precum şi de răp irea şi asasinarea
lui Toader, fostul pîrcălab al H otinului (fra­
tele lui Rareş), un fel de prizonier de stat,
ceea ce constituia un u ltra g iu adus auto rităţii
im periale, ca şi asasinarea lui Ş tefan vodă
Lăcustă. T ot atunci şi-au p ierd u t viaţa, pro­
babil, şi principalii boieri din cele două fa ­
milii, G ăneştii şi A rbureştii. N -au fost atinşi
cu nici un fel de pedeapsă acei boieri care,
deşi au răm as în ţară şi au slu jit în sfatul
dom nesc sau în m isiuni diplom atice ori alte
slujbe, n u au fo st socotiţi trădători faţă de
ţară şi faţă de dom nul căzut la 1538. In chiar
ziua cînd capetele tră d ă to rilo r cădeau — ele
vor fi apoi trim ise sultanului, ca m ărtu rie că
pedeapsa rîn d u ită fusese îm plinită — boieri
de credinţă prelu au dregătoriile : fostul vistier

31 C. Rezachevici, în voi. Petru Rareş, p. 230.

32 N . Iorga, Studii istorice..., p. 348.
33 C. Rezachevici, op. cit., p. 209.

193
M ateiaş devenea m are logofăt, P e tru V artic
(care în răstim p u l 1538— 1540 îndeplinise m i­
siuni diplom atice de taină) îl înlocuia pe M ihu
ca p o rta r al Sucevei (titlu care, tocm ai în anii
aceştia, începe să fie echivalat cu acela de
hatm an), iar în locul vistierului Crasnăş, în­
lă tu ra t ca m em bru al clanului A rbureştilor,
venea unul din logofeţii mici, Toma. Toţi trei
răm ăseseră în ţa ră sub Ştefan Lăcustă. Căm ă-
raşul Nicoară H âra, care plecase cu Rareş în
pribegie, a fost în v estit pîrcălab de Hotin.
Dovadă a credinţei lor şi a p reţu irii pe care
le-o ară ta dom nul stă faptul că m orm intele
unora d intre ei se vor afla în ctitoriile dom ­
neşti de la P robota (Hâra, Vartic) şi Sf. Du­
m itru din Suceava (Toma şi Popescul, pîrcălab
de Hotin).
R ăm înea, deocam dată, fără rez u lta t strădania
lui R areş de a-şi aduce acasă fam ilia, răm asă
la Ciceu ; în cronica lui U reche este înregis­
tra tă data de 25 m ai 1541 p e n tru sosirea
Doam nei şi a copiilor la Suceava, dar, de fapt,
chiar în acea zi R areş insista din nou pe lingă
regele polon ca să o determ ine pe fiica sa, re­
gina Isabella, să îngăduie plecarea fa m ilie i34.
D ealtm interi, socotelile bistriţene o arată pe
„voievodiţă“ ca fiind încă la Ciceu şi în iunie
şi în august 154 1 35. Se poate presupune că fa ­

34 C. Rezachevici, op. cit., p. 23S. Radu Constantinescu

afirmă, însă (op. cit., p. 108), că familia s-ar fi întors
încă din martie.
35 Radu Constantinescu, op. cit., p. 234—236 ; altă
menţiune e din decembrie 1541, dar e neclară (ibidem,
p. 237).

194
m ilia dom nească s-a întors la Suceava abia
după încheierea noii cam panii ardelene a lui
Rareş.
A ceastă cam panie, prim a m anifestare ex­
te rn ă de oarecare anvergură din a doua dom ­
nie, a sta t în legătură cu m area expediţie pe
care o plănuia Solim an îm potriva Ungariei.
In aprilie, anunţase p rin tr-o solie — ajunsă în
dieta de la Şinca M are la 25 m ai — că n u r e ­
cunoştea ca rege al U ngariei decît pe „fiul
regelui Ioan“ Zâpolya, cerînd ca răzv rătirea
lui M ailat şi Balassa să înceteze 36. In m ai, în
vrem e ce ostile ferdinandiste ocupau Buda, iar
lui R areş i se cerea să trim ită soli la dieta
im perială de la R atisbona 37, dom nul s-a plîns
P orţii că ardelenii n u -i lasă nici cetăţile, nici
fam ilia 38, cerînd apoi să i se dea detaşam ente
de tă ta ri p e n tru incursiuni în Polonia 39.
P reg ătirile fiind încheiate ■ — nu lipseau a ju ­
toare otom ane, în m u n iţii40, iar în A rdeal se
ştia că are o m are can titate de pulbere, eu
care p u tea să cucerească n u num ai B istriţa,
ci şi celelalte cetăţi 41 — expediţia a fost p o r­
nită la 8 iunie 1541. A doua zi, din ta b ă ra de
pe M oldova (poate de la Rom an, unde de obi­
cei se adunau oştile), R areş scria braşovenilor,
liniştindu-L cu privire la ţelu rile cam paniei

:IC Hurmir/aki, Documente, II, 1, p. 219.

37 Hurmuy'.aki-Densuşianu, Documente, II, 4, p. 280—281.
;:8 Hurmuzaki, Documente, II, 1, p. 220.
39 Ibidem , p. 222.
40 Radu Consiantînescu, op. cit., p. 109.
41 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 402—403.

195
sale : „noi treb u ie să ne îndeplinim jurăm în tu l
nostru, făcut prea p uternicului îm părat al
turcilor, d ar să ferească D um nezeu să provo­
căm vreo violenţă neam ului creştinesc !“. Peste
11 zile, la 20 iunie, Solim an însuşi părăsea
capitala im periului, îndreptîndu-se spre Buda.
Lui Rareş, care venea cu 12 000 de oameni,
îi revenea sarcina ca, în unire cu R adu Paisie,
dom nul Ţării Rom âneşti (care aducea 6 000
de oameni) şi cu beiul de Nicopole, K uciuk
Bali-beg, „să m argă... şi să prinză pre M aelat“,
locotenentul regal care se visa principe al
T ransilvaniei. Ţelul sultanului corespundea
intereselor, ca şi vechilor resentim ente ale lui
Rareş. Luînd „drum ul de jos“ sau al B raşovu­
lui, a tre c u t m unţii pe la Oituz şi la 25 iunie
avangarda — „ztraza m oldaviensis“ — şi-a
făcut apariţia în secuim e 42. La 30 iunie, Rareş
era la Braşov ; a doua zi se în tîln ea la Bod cu
R adu Paisie şi cu K uciuk Bali-beg, p en tru ca
la 9 iulie să fie deja la Făgăraş. C apturarea
locotenentului regal nu s-a făcut, însă, decît
peste 10— 11 z ile 43, p rin tr-u n şiretlic, la un
ospăţ p reg ătit în cortul lui R a r e ş 44, unde
M ailat acceptase să vină num ai după ce p ri­
m ise în cetatea F ăgăraşului cîţiva chezaşi, în ­
tre care m arele logofăt al Moldovei, M ateiaş.
P rin s şi dus la Istanbul, fostul voievod, doritor

42 lbidem, p. 405, n. 1. V. şi Gh. Şincai, Uranica

românilor, II, Bucureşti, 1969, p. 242.
43 La 19 iulie (Gh. Şincai, op. cit., p. 248) sau Ia
20 iulie (cronica lui Ureche).
44 V. Motogna, Relafiunile..., p. 51—52 ; Radu Constan-
tinescu, op. cit., p. 110.

196
de tro n princiar, a tre b u it să-şi sfîrşească
zilele acolo, zece ani m ai tîr z iu 45 ; captivii —
m oldoveni, m unteni şi, se pare, şi turci —
de la Făgăraş nu vor fi eliberaţi decît în 1545.
La sfîrşitul lunii iulie, dom nul M oldovei se
afla pe calea întoarcerii, p rin Braşov, H ărm an
şi P re jm e r (6— 7 august), apoi, luînd drum ul
„de sus“, cum spune cronicarul M acarie, „s-a
întors pe la Câmpulung
în vrem ea aceasta, Solim an M agnificul,
ajuns la Buda (26 august), făcea să i se înfă­
ţişeze regele m inor al regatului p e n tru care
erau atîtea dispute. O cupîndu-i capitala (29
august) şi hotărînd tran sfo rm area U ngariei
centrale în paşalîc, su ltanul lăsa lui Ioan Si-
gism und Zâpolya titlu l regal, dar cu au to ri­
tatea restrînsă la voievodatul T ransilvaniei 46,
care devenea, în chipul acesta, un p rincipat
autonom , sub suzeranitate otom ană, condus,
însă, de un rege m inor — şi nom inal — sub tu ­
tela m am ei sale, Isabella de Polonia. Acesteia
din urm ă, P e tru R areş i s-a adresat, chiar în
toam na anului 1541, cu cererea categorică de
a i se re stitu i cetăţile (nu şi fam ilia, ceea ce
înseam nă că în tre tim p doam na şi copiii rev e­
niseră în Moldova), am eninţînd că, altm interi,
nu se va sfii să le recupereze cu forţa, fără
să se team ă de vreo reacţie din p a rte a su lta ­
nului, care i le prom isese încă de pe cînd era

45 Cf. Pavel Binder, Ştefan Mailat (circa 15C2— J551),

boier român şi nobil transilvan, în „Studii", 2/25, 1972,
p. 301—309.
46 Aurel Decei, op. cit., p. 191— 192.

197
el însuşi la Istanbul. A cordul pe care regina
Isabella l-a încheiat cu F erdinand de H absburg
(Gilău, 29 decem brie 1541) îl făcea, însă, pe
arhiduce stăpînul de d rep t al T ransilvaniei,
M artinuzzi fiind confirm at de dieta ţării ca
gu vernator ; în felul acesta, episcopul tezau rar
şi g uvernator devenea un fel de arb itru , în-
cercînd să tran sfere H absburgilor coroana fan ­
tom atică a U ngariei şi stăpînirea efectivă a
T ransilvaniei, fără lupte şi în ra p o rtu ri bune
cu am îndoi principii ţărilo r rom âne ex tracar-
patice, ale căror sentim ente şi năzuinţe îi
apropiau a tît de m u lt de tab ă ra principilor
creştini, p atro n ată de H absburgi. Poziţia lui
R areş era, însă, ceva m ai delicată decît a lui
R adu vodă Paisie, dom nul Ţ ării Rom âneşti,
p e n tru că el avea de recu p erat cetăţile şi, pe
de altă parte, socotea că nu se poate încrede
în intenţiile bune ale lui M artinuzzi, pe care
îl cunoscuse încă din 1538 iar acum, la înce­
p u tu l anului 1542, îl acuza — chiar în dieta
transilvăneană, unde solii săi s-au prezentat
p e n tru a cere înapoierea cetăţilor — n u num ai
că l-a trim is pe el la Poartă, d ar şi că prin
învoirea lui Buda a trecut în m îinile su lta ­
nului 47.
Acest început de an părea să aducă spe­
ran ţe noi lui P e tru Rareş ; alarm ate de conso­
lidarea p uterii otom ane în E uropa centrală
p rin înfiinţarea paşalîcului de la Buda, ţările
germ ane (din cadrul S fîntului Im periu) au
pus la cale organizarea unei m ari expediţii

47 Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 4, p. 2S5.

198
antiotom ane, încredinţînd conducerea m ilitară
suprem ă lui Joachim de H ohenzollern, p rin ­
cipe elector şi m arcgraf de B randenburg. în -
d reptîndu-şi p rivirile spre această coaliţie,
R areş s-a stră d u it să norm alizeze relaţiile cu
regele Sigism und, cu a tît m ai m ult cu cît
se părea că şi Polonia va adera la noua ligă,
m ai ales că Joachim de H ohenzollern era unul
din ginerii regelui polon.
Deşi trecuse aproape un an de cînd P etru
vodă redobîndise dom nia, regele Sigism und
nu-i trim isese nici un sol : la toate soliile
dom nului Moldovei, el răspunsese doar p rin
înşişi diplom aţii m oldoveni. Acest fapt, care
nu m ăgulea deloc orgoliul lui Rareş, îm preună
cu refuzul constant şi abia voalat al regelui
de a da satisfacţie principelui m oldovean în
atîtea din chestiunile pe care i le adresa fă­
ceau ca relaţiile m oldo-polone să fie încă în ­
cordate. M isiunea am eliorării lor a fost încre­
din ţată unuia din cei m ai buni şi m ai neobo­
siţi diplom aţi ai vrem ii, A vram Banilovschi,
staroste de C ernăuţi. El s-a p rezentat în tîi lui
N. Sieniaw ski, voievodul de Belz, la 22 ian u a­
rie 1542, expunîndu-i am ăn u n ţit nem ulţum irile
şi dorinţele lui P e tru v o d ă 48. Din această
foarte interesantă expunere se vede că regele
nu îngăduise solilor m oldoveni să treacă spre
Moscova, ei fiind siliţi să ia drum ul tătăresc,
p rin Crim eea. Cu aceasta începe lista rep ro ­

48 Hurmuzaki-Bogdan, Documente, Supliment II, 1,

p. 156— 159 ; C. Rezachevici, op. cit., p. 233—236 ; Ilie
Corfus, op. cit., p. 67—69.

199
şurilor : refuzul de a i-1 preda pe Sienko,
refuzul de a e x trăd a pe boierii fugiţi, refuzul
de a-i îm prum uta „cîteva m ii de zloţi“, fără
să ţină seam a că v istieria M oldovei era goală
din pricina cheltuielilor pe care el, Rareş, le-a
făcut ca să revină în domnie, căci altfel „locul
m eu ar fi fost ocupat acum de un turc, ca la
B uda“. Şi orgoliul ră n it al fiului lui Ştefan
cel M are izbucneşte : „M ăria Sa regele nu m -a
onorat încă să-m i trim ită un sol, n -a binevoit
să-m i trim ită pe v reu n u l din panii sau curtenii
curţii sale ; dacă M ăria Sa m i-ar fi trim is un
orăşean sau un ţăran, sau m ăcar dacă ar fi le­
gat o scrisoare de g îtul unui cîine şi m i-ar fi
trim is-o, aş fi prim it-o cu r e c u n o ş t i n ţ ă ..S u l ­
tanul, în schim b, „nu m ă consideră ca o slugă,
ci ca pe fiul său “. Totuşi — declara P e tru
vodă — „voi p refera ca ţa ra m ea să nu aibă,
din toate părţile, ca vecini, decît dom ni creş-
tin i“. Sieniaw ski a transm is această solie re ­
gelui şi efectul a fost prom pt : la 1 februarie,
M atei W lodek, stegarul Cam eniţei, prim ea in­
strucţiunile p e n tru solia sa în M oldova : u rări
de dom nie lungă, în pace şi... plîngeri p en tru
conflictele de la graniţă 49.
C ontinuîndu-şi dem ersurile diplom atice,
A vram Banilovschi s-a în făţişat şi regelui,
am intindu-i rolul însem nat pe care-1 îndepli­
nise M oldova în luptele p e n tru stăvilirea agre­
siunii otom ane în E uropa : „ţara noastră a
M oldovei a fost poarta şi cheia acestor ţări 19*

19 Hurmuzaki-Bogdan, Documente, Supliment II, 1,

p. 159— 161.

200
 i U ngariei şi a Poloniei şi n u num ai a acestor
două ţări, ci şi a a lto r ţă r i creştin e44, dar
„aţi lăsat păgînii m ai în tîi în ţa ra M oldovei
şi au ră s tu rn a t porţile şi au ru p t cheia p e n tru
toate ţările creştine44. Regele şi ceilalţi p rin ­
cipi europeni erau îndem naţi să acţioneze neîn-
tîrziat, „căci acum este tim pul şi vrem ea bună,
pînă la p rim ă v ară 44 50.
In tim p ce M atei W lodek îşi îndeplinea m i­
siunea în Moldova, soli de tain ă ai dom nului
perfectau înţelegerea cu m arcgraful de B ran­
denburg, iar p o rta ru l Sucevei, P e tru V artic
— a lt m are diplom at al vrem ii — tran sm itea
regelui Poloniei schim barea de atitudine pe
care R areş se pregătea să o facă : „îm preună
cu toţi oam enii din ţa ra de sub stăp în irea sa,
şi-a pus în gînd să n u se m ai supună îm p ăra­
tu lu i turcilor, ba chiar să-şi răscum pere li­
b e rta te a sa cu p u tere a şi cu arm ele44. M otivele
acestei schim bări : su ltan u l „şi-a călcat cre­
d in ţa faţă de el44 ; a nesocotit „ tra ta tu l şi în ­
ţelegerile încheiate de înaintaşii săi cu m oldo­
venii44 ; n u a re stitu it T ighina cu păm înturile
luate la 1538 ; a pretin s şi O rheiul (probabil
în v irtu te a vechilor stăpâniri tătă re şti, din
sec. X III— XIV). R areş anunţa, totodată, că
voinţa în tregii ţă ri era să n u ridice arm ele
contra lui F erdinand de H a b sb u rg 5051. P e n tru

50 Ilie Corfus, op. cit., p. 72—73 ; acest document, ca

şl altele, nu are d a tă ; el este, însă, databil prin critica
internă ; datarea cîtorva documente este încă discutabilă.
51 C. Rezachevici, op. cit., p. 247— 248 (document inedit
încă, descoperit de autor în arhivele polone).

201
acesta din urm ă, tot P e tru V artic a făcut o
expunere separată asupra proiectelor p entru
acea vară a anului 1542 : era vorba doar de
fortificarea cetăţii Buda, nu de o expediţie
personală a s u lta n u lu i; p rin urm are, „dacă
principii creştini vor să în tre p rin d ă ceva con­
tra turcilor, au acum a tim pul oel m ai potrivit,
iar după asta nu vor avea u n u l m ai bun.
Acum, acum trebuie să se ridice principii
creştini, ca să m eargă la Buda,, să o cucerească
şi, dărîm înd-o, să-i arunce ruinele în D unăre,
căci, dacă tu rcii o vor fortifica, atunci creş­
tinii niciodată n u -i vor m ai izgoni“ 52. Cit des­
pre R areş însuşi, treb u ia să se ştie că i se
îngăduise să facă război în T ransilvania (avînd
prom isiunea unui ajutor de 40 000 ostaşi oto­
m ani), p e n tru a-şi redobîndi cetăţile şi a-şi
elibera captivii ţin u ţi în cetatea Făgăraşului.
S entim entele şi in tenţiile principelui m oldav
fiind astfel aduse la cunoştinţa fru n taşilo r ta ­
berei creştine, calea spre alianţa cu m arcgraful
de B randenburg era deschisă. In tim p ce p rin ­
cipii germ ani se tînguiau şi se tîrg u iau în
dieta de la Speyer, P etru R areş em itea la
Suceava, la 1 m artie 1542, actul ■ — în tă rit cu
sigiliul său secret •— p rin care prom itea lui
Joachim de B randenburg tot sprijinul ce i-1
p u tea acorda în cursul în fru n tă rii cu Solim an

52 Hurmuzaki, Documente, II, 1, p. 240 ; traducere

română la N . Iorga, Scrisori..., p. 240. Acelaşi îndemn la
dărîmarea Budei, cu aceeaşi explicaţie, e şi într-o solie la
regele Poloniei (Ilie Corfus, op. cit., p. 50), datată de
editor în 1541, dar care trebuie redatată post 19 mai 1542,
întrucît menţionează plecarea fiului domnesc la Poartă.

202
 M agnificul. Scrisoarea lui R areş m enţionează
încheierea unei înţelegeri secrete (secreta...
negotia et pacta), ale cărei puncte şi condiţii
erau înscrise în scrisoarea m arcgrafului, „ce
se află în păstrarea n o astră11. Nu s-a p ă stra t
decît scrisoarea lui Rareş. 53 .Docum entul are
unele ciudăţenii, dar treb u ie să se ţin ă seam a
de faptul că era un act u ltra-secret, a cărui
redactare a fost încredinţată, probabil (pentru
m ai deplina şi m ai sigura p ăstrare a tainei),
scribului venit cu solul (sau solii) m arcgrafului
de B randenburg ; aceasta a r explica in ad v er­
tenţele constatate în unele form ulări din text.
A ctul a fost descoperit de Al. P ap iu -Ilarian la
m ijlocul veacului trecut, în tr-o arhivă berli-
neză ; el l-a editat, însoţindu-1 cu fotografia
unui fragm ent şi cu reproducerea sem năturii
lui P e tru R areş 54. Azi, originalul pare să nu
mai fie la locul său.
O lună m ai târziu, R areş răspundea şi rege­
lui polon, prin M atei W lodek 55. Ceea ce s-ar
num i stenogram a discuţiilor d in tre dom nitor
şi sol are două părţi, cea de-a doua fiind con­
sacrată unor „pricini tain ice1* ; prim a d intre
acestea priveşte trim iterea fiului dom nesc la
Poartă, ca ostatec, evenim ent ce treb u ia să

53 Cf. D. Ciurea, Diplomatica latină in ţările române.

N oi contribuţii, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Ar­
heologie „A. D. Xenopol", Iaşi, VIII, 1971, p. 21.
54 A. Papiu-Ilarian, în Tesaur de monumente istorice, III,
Bucureşti, 1864, p. 13—15 ; facsimilele la p. 16.
35 Ilie Corfus, op. cit., p. 82 ; scrisoarea lui Wlodek
(p. 82—84) e tot din Hîrlău, Bucznycnvey fiind o formă
cpruptă a numelui lgţineşc ^1 Hîrlăului, Bachlovia.

203
aibă loc după 23 aprilie 1542 : „nu m i-ar păsa
nici de fiu — a spus Rareş şi ideea aceasta
o vom regăsi în tr-o altă re la ta re din aceeaşi
vrem e — num ai ca eu să m ai pot fi de ajutor
cu ceva dom nilor creştini*1. R epetînd propu­
nerea p e n tru asedierea şi dărîm area Budei,
R areş îndem na la unitate : „bine a r fi ca toţi
să se aju te cît m ai curînd în tre ei, num ai că
se poate ca dom nii creştini să nu voiască să
creadă {cit de m are era prim ejdia otom ană],
pînă ce, D oam ne fereşte, n u vor fugi din
ţările lor, aşa cum mi s-a în tîm p lat m ie“ 56.
A şa cum spusese lui M atei W lodek, în luna
m ai Rareş şi-a trim is un fiu la P oartă ; la
19 m ai acest f i u 57 a tre c u t D unărea. Cîteva
zile m ai tîrziu, stînd de vorbă cu un tălm aci
polon, Nicolae A rm eanul, care tocm ai se în­
torcea de la Istanbul, R areş i-a îm părtăşit
aceste gînduri, care rezum ă întregul său
zbucium din vrem ea aceea : „dacă aş vedea
că v reu n rege creştin s-ar ridica cu p u tere şi
credinţă îm potriva turcilor, atunci m -aş ală­
tu ra cu credinţă de el şi l-aş a ju ta din toate
puterile. Acum, însă, nu pot face altfel, căci
n u am la cine să alerg, treb u ie să fac ce
porunceşte turcul. Ş tiu [b in e] că a tre b u it să
trim it pe fiu l m eu [şi că el] va tre b u i je rtfit
p e n tru creştini, dar şi de aceasta n u m ă îng ri­
jesc de loc, [căci] de cînd fiul m eu a fost dus

56 I'iie Corfus, op. cit., p. 87— 88.

57 Iliaş — după opinia curentă ; Alexandru, necunoscut
altminteri — după opinia lui C. Rezachevici {op. cit.,
p. 246).

204
peste D unăre, din acea zi eu îl socotesc ca
m ort. Totuşi eu păstrez această h o tărîre şi
părere n estrăm u tată ca să ţin cu creştinii pînă
la p ieirea capului m eu“. Şi, reproşînd cu am ă­
răciune fap tu l că în 1538 h atm an u l T arnow ski
nu voise să-i lase tru p e le cu care venise la
asediul H otinului şi cu care „nu l-aş fi lăsat
pe îm p ăratu l tu rcilo r să iasă n ev ătăm at din
M oldova14, R areş adăuga acest ultim sfat :
„Să-i spui regelui tău să n u se bizuie pe p rie ­
tenia tu rc ilo r445S.
C heltuielile enorm e pe care R areş se angaja
să le facă p e n tru aprovizionarea oastei lui
Joachim de B randenburg dovedesc ferm itatea
in tenţiilor sale : tre i chitanţe sem nate de
m arcgraf la Vienia, la 24 iunie, 29 iunie şi 6
iulie 1542, îl ara tă pe com andantul Ligii înda-
to rîndu-se lui R areş p e n tru 500 000 de florini,
din care 100 000 îi prim ise în n u m erar şi to t
a tîta în vite cornute 5859.
P rin tr-u n vienez, Jacob Fischer, dom nul
M oldovei ţin ea leg ătu ra a tît cu F erdinand de
H absburg — căruia la 27 august îi cerea spri ­
jin u l p e n tru eliberarea ostatecilor de la Făgă­
r a ş 60 — cît şi cu Joachim de B ran d e n b u rg ;
solia prezen tată acestuia din urm ă în septem ­
brie în tă re a toate făg ă d u ielile 61. Era, însă,

58 Hurmuzaki, Documente, II, 1, p. 224 (data trecerii

Dunării, la p. 225) ; Călători străini.,., p. 387— 388.
59 A. Papiu-IIarian, op. cit., p. 16—23.
60 C. Giurescu, Documente răzleţe din arhivele Vienei,
în „Buletinul Comisiei istorice a României", I, 1915, p. 284.
61 N . Iorga, Scrisori..., p. 203—204.

205
 to t m ai e v id en t ca oştile m arcgrafului vor bate
zadarnic zidurile Budei. Şi atunci, ca să nu
piardă p rilejul de a încerca din nou redobîn-
direa cetăţilor cu a căror pierdere nu se îm ­
păca deloc, R areş a decis să in tre în T ransil­
vania. La 17 septem brie, cerea secuilor din
T rei Scaune să cureţe pasul O itu z 62*; spre
sfîrşitul aceleiaşi luni a plecat din Suceava
spre H îrlău „cu oastea sa şi cu bom barde
n ăru ito are de ziduri41 ; la H îrlău, unde porun­
cise „să se adune oastea cit de iu te 44, un sol ai
nobililor transilvăneni l-a văzut pe Rareş şi
l-a auzit tu n în d şi fulgerînd îm potriva m ag­
naţilor u nguri şi îm potriva lui M artinuzzi şi
am eninţînd că de va ajunge la A lba Regală
va scoate din m orm înt cadavrul lui Ioan Zâ-
polya şi „va pune să fie sp înzurat acel ca­
davru, ca fiind leşul unui tră d ă to r al său
în v ed erat44 63. S u ltan u l îi trim isese nouă soli,
unul după altul, cu îndem nul să treacă m un­
ţii 64 ; aceeaşi acţiune e ra prevăzută şi de pla­
nul care decurgea din alianţa cu m arcgraful
de B randenburg ! In prim ele zile ale lui oc­
tom brie, R areş a sosit la R o m a n 65, unde,
p e n tru a nu da nim ic de băn u it otom anilor,
l-a arestat pe Tom a K am arai, solul regelui

62 Hurmuzaki, Documente, II, 1, p. 231 ; II, 4, p. 286 ;

Supliment II, 1, p. 162.
03 Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 4, p. 294—
296 ; A. Veress, Documente..., I, p. 28— 29 ; Călători
itrăini..., I, p. 392.
64 Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 4, p. 309—310.
65 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 421.

206
F e rd in a n d 66. Cînd beilerbeiul de la Buda i-a
transm is că n u m ai este nevoie să se g ră­
bească, în tru c ît oşti le germ ane s-au retras 07,
R areş era deja sub m unţi ; expediţia răm înea
să se facă num ai p e n tru îndeplinirea ţelu rilo r
sale : redobîndirea cetăţilor. La 16 octom brie,
cînd R areş era încă la T r o tu ş 68, se prezenta
la Ciceu v istierul T em a p e n tru a ream inti
celor de acolo că cetatea aparţine dom nului
M oldovei 69.
Deşi R areş an u n ţa p rin solii săi că vine în
A rdeal p e n tru că aceasta e porunca sultanului
şi „altfel nicicum nu pot face“ 70, dar că nu
va face ţă rii stricăciuni — cum asigura pe secuii
care îi trim iseseră o întreagă a m b a sa d ă 71 —
totuşi se zvonea că el are de gînd să pună
stăpînire pe localităţile Mediaş, C etatea de
B altă şi F ă g ă ra ş 72, unde îi erau încă ţinuţi
în captivitate boierii în fru n te cu logofătul
M ateiaş ; dealtm interi, p e n tru eliberarea aces­
to r ostateci sosise, încă din septem brie, un
ceauş turc, am eninţînd că, în cazul contrar,
cetatea F ăgăraşului va fi asediată de oştile

66 Hurmuzaki, Documente, II, 1, p. 237 ; II, 4, p. 324.

67 Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 4, p. 312.
68 Hurmuzaki, Documente, II, 1, p. 236.
69 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 422 ; „su-
premus thezaurarius" din acest act e Toma (învestit vistier­
nic în martie 1541) ; identificarea cu Mateiaş (Radu Constan-
tinescu, op. cit., p. 114, 122, 156, n. 725), mare logofăt
de la aceiaşi dată, este eronată.
70 Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 4, p. 320—321.
71 Ibidem, p. 311, 316— 317 ; v. şi p. 305.
72 Ibidem, p. 309—310.

207
otom ane şi ro m â n e ş ti7374. S ituaţia p ăru am e­
ninţătoare cu adevărat cînd veni vestea că
dom nul M oldovei aşteaptă să se întîlnească la
B raşov cu corpuri de oaste otom ană şi m un-
teană ; în egală m ăsură stîrn ea spaim ă înţele­
gerea lui R areş cu secuii, ca şi fap tu l — con­
sem nat de secretarul polon al reginei Isabella
— că rom ânii din A rdeal aveau să treacă de
p artea m oldoveanului cu u şu rin ţă din cauza
un ităţii pe care le-o ară ta vorbirea aceleiaşi
lim bi (propter lingue so cieta tem )74 In m ijlo­
cul acestor frăm întări, un sol a adus propu­
n erea pe care dom nul M oldovei o adresa „na­
ţiunilor" transilvănene : să n u se ridice cu
arm ele, ci să accepte în tru n irea, la M ediaş, a
unei diete şi cu participare m oldovenească şi
m untenească, în care să se hotărască îm preună
asupra tre b u rilo r acestei ţări 75. Se propunea,
astfel, după expresia lui N. Iorga, „o adevărată
uniune dacică“ 76, idee care la rom ânii a ră z ­
b ă tu t peste veacuri în pofida vicisitudinilor
istorice, a fap tu lu i că în E vul M ediu cele trei
ţări rom âneşti au fost vrem elnic despărţite.
Fireşte, pro p u n erea lui R areş n -a fost luată
în seam ă ; pe de altă parte, însă, nici joncţi­
unea de la Başov n u s-a m ai făcut, după cum
nici M artinuzzi n -a reu şit să adune suficiente
tru p e ca să se poată război cu „o oaste aşa

73 Ibidem, p. 301— 302.

74 Hurmuzaki-Bogdan, Documente, Supliment II, 1,
FV 163.
75 Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 4, p. 321.
76 N , Iorga, Istoria românilor, IV, p. 409,

208
de p u tern ică 1', îm potriva căreia cerea aju to ru l
regelui F e rd in a n d 77 : de pe la m ijlocul lui
octom brie, acesta îl considera pe M artinuzzi
locotenent al său în T ransilvania, în d ato rin -
du-1 să o păzească de atacurile dom nilor ro ­
m âni 78. In trîn d în Ţ ara Bîrsei la 24 octom ­
brie 79, R areş a răm as ceva m ai m u lt de o lună
,,în m ăru n taiele ţării" (in visceribus regni),
fără să întîm pine o rezistenţă serioasă. N-a
asediat nici M ediaşul, nici Făgăraşul, ci doar
a b ă tu t vrem e de şase zile (cronica lui Ureche)
zidurile C etăţii de B altă. P e urm ă s-a în­
d rep ta t spre B istriţa, în faţa căreia şi-a aşezat
tab ăra la 24 n o ie m b rie 80; am eninţările cu
care-i obişnuise pe bistriţen i în prim ii ani ai
dom niei sale au fost reactualizate — p e n tru
cea din urm ă oară ! In socotelile B istriţei se
află, cu priv ire la aceste îm p reju rări, o în ­
sem nare lipsită de orice caracter financiar,
dar plină de interes p e n tru personalitatea lui
R areş şi p e n tru istoria sa : „pe cînd cetatea
era de p retu tin d en i în conjurată de P e tru vodă
al M oldovei eu n em ăsurata-i oaste [...] zilnic
am eninţa că dacă nu vom face cu el legă-
m înt, pace şi înţelegere şi nXi-i vom da 8 800
de florini [...], atunci, de n u va p u tea do-
bîndi cetatea, va da foc la m ahalale, sate şi
casele din afară [...], iar turm ele şi toate
celelalte averi, oricum a r fi num ite, le va

77 Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 4, p. 325.

78 Ibidem, p. 312—316.
79 N . Iorga, Istoria armatei româneşti, p. 156.
60 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 428—429.

209
duce în ţara sa şi nimic nu ne va lăsa decît
p ăm înt şi cenuşă11. S-a făcut un fel de îm ­
p ru m u t p u b lic ; fru n taşii com unităţii săseşti
au dat cit au p u tu t, în aur şi argint, m onede
şi obiecte de preţ, neputîndu-se acoperi nici
un sfert din sum a cerută de R areş ! în cele
din urm ă, „au fost trim işi soli la m ăritu l domn
P e tru vodă, care au făcut pace“, dom nul în­
suşi reducîndu-şi preten ţiile la num ai 4 000
de florini 8182. La 25 noiem brie, R areş era p ri­
m it în c e ta te S2, u rm ă rit de M artinuzzi, care,
peste num ai cinci zile, din tab ă ra sa de lingă
B istriţa, scria regelui F erdinand, anunţîndu-i
plecarea dom nului m o ld o v ean 83, cu detaliul
că şi-a îngropat tu n u rile în m unţi (bombar-
das... defossas in alpibus). D upă ştirea cronicii
lui Eftim ie, aceasta s-a în tîm p lat la R o d n a 84,
de unde, „trecîndu m untele, au ieşit la Cîm-
pul Lung şi s-au pogorît la Bae şi decii cu
m are laudă s-au dus la scaunul său, la Su-
ceava“ (cronica lui Ureche). în tre ag a cam pa­
nie fusese mai m u lt o dem onstraţie de forţă,
căci, aşa cum avea să noteze cronicarul, „nici
un războiu cu nim inea nu au făc u t“ 85.
R evenit la Suceava în prim ele zile ale lunii
decem brie, R areş a fost în tîm p in at de Jacob
Fischer, care încă din octom brie fusese trim is

81 Radu Constantinescu, op. cit., p. 239—240.

82 Ibidem, p. 116 şi 239.
83 Hurmuzaki, Documente, II, 1, p. 238—239.
84 Cronicile slavo-române, p. 117.
85 V. şi Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 4,
p. 296 : Rareş a trecu: neîmpiedecat de nimeni (nemini...
impediente).

210
cu solie de către regele F e rd in a n d 8687. M are
lucru nu m ai era de transm is acum la Viena,
aşa că la 6 decem brie Fischer prim ea încu­
viinţarea de p le c a re S7. R elaţiile cu H absbur-
gii se vor m ărgini, pînă la m oartea lui Rareş,
la sim pla trim ite re de d a ru ri cu p rilejul că­
sătoriei lui Sigism und August, fiul regelui
Poloniei, cu o fiică a lui F erdinand de H abs-
burg 88.
U ltim ele solii ale anului 1542 au fost în ­
d rep tate către m arele cneaz al M oscovei89,
către Tom a N ădasdy, care cîrm uia Făgăraşul,
cu rugăm intea de a pune în libertate captivii 90
şi către starostele Cam eniţei, G heorghe Ja z-
lowiecki (cu care avusese neînţelegeri), p en tru
rezolvarea conflictelor de h o t a r 91.
O dată cu tu n u rile îngropate la Rodna
■— ceea ce a p ă ru t o greşeală, plătită cu capul

86 C. Giurescu, op. cit., p. 284—285.

87 Ibidem, p. 285 ; Hurmuzaki, Documente, II, 1, p. 239.
Actul e emis în „Salcza“, care nu poate fi neînsemnatul
sat Salcia de lîngă Suceava (D. Ciurea, Relaţiile externe...,
p. 16 ; C. Rezachevici, op. cit., p. 255), ci e însăşi Suceava,
cu numele german — Sacza, Socza — greşit descifrat. V. şi
N . Iorga, Istoria românilor, IV, p. 410, n. 3.
88 C. Rezachevici, op. cit., p. 260.
89 Solii s-au prezentat în audienţă la 8 noiembrie ;
P. P. Panaitescu, Petre Rareş şi Moscova, p. 7. V. şi
G. Bezviconi, Contribuţii la istoria relaţiilor romăno-ruse,
Bucureşti, 1962, p. 47—49.
so A. Veress, Documente..., p. 31— 32 (Suceava, 8 de­
cembrie).
91 Ilie Corfus, op. cit., p. 90—91 (Suceava, 31 de­
cembrie).

211
de către boierii Şeptelici şi R o to m p an 92, la
H îrlău, în ianuarie 1543 — păreau îngropate
şi speranţele lui R areş de a redobîndi cetăţile.
P acea pe care dieta transilvăneană i-o pro­
pu n ea în febru arie-m artie 1543, solicitîndu-i
alianţa şi b u n a -v e c in ă ta te 93, ca şi noua ex­
pediţie pe care su ltanul o anunţa, în aceeaşi
vrem e, îm potriva lui F erdinand de H absburg,
chem îndu-i deopotrivă pe ardeleni, m unteni
şi m oldoveni să participe la ea 94, vor fi dat,
poate, dom nului M oldovei noi speranţe. La
începutul lui august, se ştia că am îndoi voie­
vozii aşteptau doar chem area s u lta n u lu i95,
dar acesta îşi p u rta oştile tocm ai la Esztergom
şi A lba Regală 96, aşa încît lui R areş n u-i ră-
m înea decît să m ai încerce o dată recupe­
rare a cetăţilor. N -a m ai fost, însă, decît o
slabă m işcare de trupe, în octom brie şi noiem ­
brie 1543 97; nici trecerea, p e n tru scurtă
vrem e, a dom nului însuşi peste m unţi, la
B istriţa, n u a adus vreo m o d ific a re 98.
Ceea ce a pus capăt, în cele din urm ă, opo­
ziţiei lui M artinuzzi şi a reginei Isabela a fost

92 Cronica îi dă numele Avram , dar e posibil să fie o

transcriere greşită, în loc de Dragoş Rotompan, boier cu­
noscut din campaniile ardelene ale primei domnii, ca şi din
documente interne mai tîrzii (D.I.R., 3/XVII, p. 146— 147,
din 1613).
93 Hurmuzaki-Densuşianu, Documente, II, 4, p. 339.
94 Ibidem, p. 340.
95 Ibidem, p. 348.
96 Aurel Decei, op. cit., p. 193.
97 Radu Constantinescu, op. cit., p. 120.
98 Ibidem, p. 245 (însemnare din 1 mai 1544, despre un
împrumut făcut „anul trecut, cînd a fost aici voievodul").

212
 o poruncă a s u lta n u lu i99 ; în faţa ei, regina
şi episcopul au ales o soluţie de com prom is :
„au stricat cetatea Ciceului şi, ţinînd C etatea
de B altă p e n tru sine, ţin u tu rile lor le-au în ­
tors lui P e tru “ 10°, în v a ra anului 1544, adău­
gind m ai tîrziu cetatea p ărăsită de la Am laş
şi o p arte din dom eniul de la S înm arghita 101.
Soluţionarea aceasta n u m ai lăsa loc p e n tru
activitatea ostăşească a m oldovenilor lui R areş
şi readucea relaţiile cu B istriţa pe un făgaş
norm al : soli m ărunţi se vor perinda necon­
tenit, din tr-o p a rte în tr-a lta , cerînd b istriţe-
nilor zidari pricepuţi p e n tru ctitoriile lui
R a r e ş 102 sau aducînd acestuia felu rite da­
ru ri — pere, portocale sau cireşe 103.
Din partea otom anilor, avea acum linişte.
F ăgăduiala sultanului de a-i înapoia Tighina
cu ţin u tu l ră p it la 1538 se dovedise deşartă ;
ba, m ai m ult, se pare că la un m om ent d at ar
fi v ru t să-i ceară şi O rh e iu l104... Ca m ăsuri
de prevedere R areş a n u m it pîrcălab de Orhei
pe u nul din boierii săi credincioşi, Cozma
G henghea, şi a fo rtificat cetatea S o ro c ăi105,
pusă sub com anda pîrcălabului Cazan.

99 C. Rezachevici, op. cit., p. 260. V. şi Gh. Şincai,

Hronica românilor, I, p. 245.
100 Gh. Şincai, op. cit., p. 245.
101 C. Rezachevici, op. cit., p. 260 ; Radu Constantinescu,
op. cit., p. 121— 123.
102 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 440, 447—
449, 453.
lcî Radu Constantinescu, op. cit., p. 246, 249, 250.
104 C. Rezachevici, op. cit., p. 247.
lc5 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 432.
 Anii 1545 şi 1546 — ultim ii ani ai dom niei
şi ai vieţii lui P e tru R areş — au fost tu lb u raţi
doar de cîteva conflicte in terv en ite în relaţiile
cu P o lo n ia 106, adăugate neînţelegerilor deja
existente. E rau m ai ales conflicte generate de
unele p ro prietăţi de la hotare, care degenerau
în incursiuni şi prădăciuni (în 1545, oştenii
m oldoveni au ajuns pînă la curtea din S nya-
tin), ca şi de activitatea negustorilor, Rareş
înţelegînd să subordoneze negoţul nevoilor
ţării sale, restrîn g în d — atunci cînd era ca­
zul — libertăţile de care se bucurau, de obicei,
negustorii. Aşa, de pildă, în cursul unei în tre­
vederi a „regelui tîn ă r“ al Poloniei, Sigis-
m und-A ugust, proaspăt proclam at şi m are
duce al L ituaniei, cu solii m oldoveni Cozma
G henghea (acum jitnicer de Suceava) şi Ne-
culai (Nicoară Burlă, staroste de Şepeniţ, s-au
discutat n u num ai vechile chestiuni privitoare
la căm ăraşul Sienko Popovici şi la boierii
fugari, ci şi plîngerile u n o r negustori turci,
arm eni şi evrei, care făceau afaceri în Mol­
dova, ca şi cazul unor negustori poloni care
cum păraseră 1 000 de boi de la însuşi dom ni­
to ru l Moldovei, fără să-i achite costul (3 000
de galbeni u n g u re ş ti)107.
Ceea ce a dus, însă, relaţiile m oldo-polone
la un grad m ai în alt de încordare a fost un

1C6 Pentru relaţiile moldo-polone în general, c f . Veniamin

Ciobanu, Ţările Române fi Polonia (sec. X V —X V I), sub
tipar.
107 Arhiva istorică a României, I, 1, p. 33—34 ; v. şi
Ilie Corfus, op. cit., p. 91— 122.

214
incident p etrecu t în 1545. Soli m oldoveni tr i­
m işi în m arele cnezat al Moscovei p en tru obiş­
nuitele cum părături necesare achitării dato­
riilor faţă de dregătorii P orţii (blănuri, dinţi
de peşte, şoimi etc.), au fost atacaţi, în V olhi-
nia, de oam enii principilor W isniowiecki —
Teodor M ihailovici şi D im itrie Ivanovici — şi
jefu iţi ; u nul din soli a fost ucis, altul ră n it de
m oarte, slu jito rii lor au fost şi ei b ă tu ţ i 108.
P aguba m aterială era considerabilă, p reju d i­
ciul m oral — încă şi m ai m are, p e n tru că un
sol este rep rezen tan tu l unui sta t : în persoana
sa era ofensat su v eran u l său. La baza acestui
atac a stat, după toate probabilităţile, o veche
anim ozitate de fam ilie : T eodor (Fiedor) Wis­
niowiecki fusese căsătorit cu o fiică a lui Ş te­
fan cel M are şi, la în cep u tu l dom niei sale,
P e tru R areş ceruse — cum am a ră ta t cu mai
m ulte pagini în urm ă — regelui. Poloniei ca
fostul său cum nat să-i restitu ie tezau ru l p rim it
ca zestre ; urm ase u n proces, judecat de în ­
suşi regele Sigism und, cîştigat de principele
W isniowiecki în baza testam entului scris lăsat
de soţia s a 109. D ar ranchiuna răm ăsese şi ea
va fi constituit m obilul necugetatei acţiuni din
1545.
Se m ai adăuga — adevărată circum stanţă
agravantă — faptul că solii m oldoveni fuse­
seră reţin u ţi şi la Vilno (capitala Lituaniei)
şi nici nu fuseseră tra taţi, în trecerea lor pe
acolo, cu aten ţia cuvenită, fiind lăsaţi fără

108 Iile Corfus, op. cit., p. 107— 113.

109 P. P. Panaitescu, Tezaurul domnesc, loc. cit., p. 57.

215
 h ran ă şi fără călăuze. Intîm plarea a făcut ca
la scurtă vrem e după aceste ştiri să sosească
la curtea M oldovei un sol al regelui polon,
Iacob W ilamowski, cunoscut şi din m isiuni
diplom atice anterioare. Pînă la rezolvarea con­
flictului — p rin acordarea de despăgubiri şi
satisfacţii de ordin m oral — R areş nu a mai
îngăduit ca W ilam ow ski să plece. Incidentul
risca să ia p ro p o rţii11012. Se pare că vodă în ­
suşi dorea să facă prim u l pas p e n tru rezolva­
rea lui, p rin eliberarea solului, „dar l-a lovit
boala, s-a p răb u şit şi a m u rit“ m . Boala sa
îngăduia să se în trev ad ă sfîrşitul inevitabil cel
p uţin din august : in strucţiunile regale date
solilor poloni delegaţi să participe la lucrările
unei comisii m ixte la h otar conţin, ca ultim ă
prevedere, o indicaţie p e n tru cazul cînd „dom ­
n u l voievod ar fi m u rit11 n2.
Cele din urm ă luni ale vieţii lui R areş n-au
stat, însă, num ai sub sem nul acestui in c id e n t;
două evenim ente trebuie să fi lu m in at apusul
orgoliosului principe m oldav : întîi, în iunie
1546, n u n ta fiicei sale Chiajna, cu noul dom n
al Ţ ării R om âneşti, M ircea vodă, supranum it
Ciobanul ; pe urm ă, în luna urm ătoare, re s­
ta u ra re a episcopiei de Vad — întem eiată de
Ştefan cel M are şi răm asă fără titu la r în
urm a am estecului episcopului A nastasie în

119 V. şi Gh. Duzinchevici, Din legăturile lui Petru Rare}

cu Polonia, extras din „Revista istorică", XXIII, 1937,
p. 7— 17.
111 Ilie Corfus, op. cit., p. 124.
112 Ibidem, p. 123.

216
 com plotul din 1538 ; la 19 iulie 1546, R areş
an u n ţa bistriţen ilo r alegerea unui nou condu­
cător al acelei eparhii, în persoana episcopu­
lui T a ra s ie 11314. Sem nificaţia faptului depăşea
sfera vieţii religioase : cu noul episcop venit
din Moldova, se consolida au to ritatea dom nu­
lui de la Suceava asupra unei p ărţi din ţin u ­
tu rile locuite de rom ânii ardeleni.
La o v îrstă care, atunci, era socotită a bă-
trîn e ţilo r (circa 65 de ani), în noaptea de 2
spre 3 septem brie 1546 (joi spre vineri), P e tru
R areş a închis ochii, în curţile dom neşti de la
Suceava, sfîrşind „o viaţă plină de cele m ai n e­
aşteptate şi m ai izbitoare perip eţii141U. „După
atâta tru d ă a sa“ — cum se spune în cronica
lui U reche — şi-a găsit odihna veşnică în
frum oasa şi eleganta ctitorie de la Probota,
m enită de el să fie necropola fam iliei sale.
In zilele urm ătoare, ţa ra a ridicat în scaunul
dom nesc pe cel m ai m are d in tre fiii săi r ă ­
m aşi în viaţă. Cinci ani au fost, însă, p e n tru
Iliaş vodă, de-aj uns ca să ren u n ţe la tron.
D ar acestea nu m ai fac p arte din isto ria lui
P e tru R areş 115 ; ad evăratul său continuator şi
m oştenitor va fi ginerele său postum , P etru
stolnicul din Lăpuşna, cunoscut de istorie sub
num ele de A lexandru Lăpuşneanu.

113 Hurmuzaki-Iorga, Documente, XV, 1, p. 453.

114 N . Iorga, Istoria Românilor, IV, p. 414.
115 Cf. Georgeta Ignat şi Dumitru Agache, Contribuţii
privind politica urmaţilor lui Petru Rareş (1546— 15 52), în
„Anuarul Institutului de istorie şi arheologie „A. D. Xe-
nopol", Iaşi, XV, 1978, p. 149— 173.

217
 *

Im aginea unei epoci, a unei dom nii de im ­

p o rtan ţa aceleia la care s-a ridicat cea a lui
P e tru Rareş ar răm îne incom pletă dacă i-ar
lipsi paginile despre c u ltu ra şi a rta vrem ii.
E d rep t că dom nia lui Rareş înfăţişează a cro­
nică foarte bogată în fapte de n a tu ră politică
şi m ilitară, care, în tr-o prezentare ca aceea
de faţă, au prioritate, lăsînd puţine pagini
disponibile p e n tru preocupările spirituale.
V iaţa culturală şi artistică a M oldovei lui
R areş nu a făcut, încă, obiectul unei cerce­
tări sistem atice şi complete, socotindu-se, de
obicei, suficientă constatarea că ea trebuie
considerată o continuare a aceleia din v re ­
m ea lui Ş tefan cel M are. Există, însă, num e­
roase aspecte deosebitoare, pe care o cerce­
ta re viitoare le v a pune, fără îndoială, în
evidenţă. Desigur, şi coordonatele generale ale
epocii au elem ente noi, în tre cele m ai de
seam ă fiind răspîndirea tip aru lu i şi Reform a,
care va im pulsiona traducerile în lim ba ro ­
m ână. U nul din punctele principale ale m iş­
cării in iţiate de M artin L uther era traducerea
cărţilor religioase din lim bile „sacre“, de cult,
în lim bile naţionale ; după ce R eform a a fost
adoptată de o p a rte din saşii şi ungurii din
Transilvania, propaganda lu teran ă s-a extins
peste C arpaţi, unde, însă, se va lovi de ostili­
tatea au torităţilor a tît laice, cît şi eclesiastice.
P e n tru atragerea rom ânilor la Reform ă, s-au
trad u s în lim ba rom ână şi s-au tip ă rit — asi-
gurîndu-li-se, astfel, o difuzare m ai largă —:

218
unele cărţi bisericeşti ; scopul propagandistic
n -a fost, însă, atins, rom ânii întorcînd în
favoarea lor această activitate : traducerile în
lim ba rom ână au întărit conştiinţa rom anităţii
şi unităţii rom ânilor locuitori în cele trei p rin ­
cipate.
Ca în în treg u l nostru Ev M ediu, cultura şi
a rta epocii lui R areş au un caracter predom i­
n a n t religios, în conform itate cu m entalităţile
şi rînduielile specifice acelei vrem i, cînd do­
m eniul laic şi cel religios nu erau delim itate
în chip riguros. N epreţuite tezaure de cultură
erau adăpostite m ai ales în m ariie m ănăstiri :
biblioteci bogate în m anuscrise rare, cercetate
cu interes de cărtu rarii vrem ii, precum sasul
braşovean Johannes H o n te ru s 11617. A ctivitatea
de copiere a m anuscriselor a răm as o preocu­
pare constantă, cu a tît m ai necesară, cu cît
în M oldova încă n u se introdusese tiparul.
C ărţile copiate pe pergam ent sau pe h îrtie şi
îm podobite cu frontispicii şi iniţiale colorate,
continuă trad iţia bogată a vrem ii lui Ştefan
cel M a re m . Din prim ii ani ai dom niei lui
R areş datează o ştire despre cele dintîi tradu­
ceri în lim ba română realizate în M o ld o v a :
o scrisoare din 11 m artie 1532 m enţionează
pe un m oldovean care a m ers la W ittenberg,

,16 Şerbau Papacostea, Moldova în epoca Reformei, în

„Studii", 4/XI, 1958, p. 63.
117 E. Turdeanu, L ’activite litteraire en Moldavie de
1504 d 1552, în „Revue des etudes roumaines", IX— X,
Paris, 1965, p. 127— 136. V. şi notele lui D. Mioc, în
SM1M, VI, 1975, p. 336—337 (v. şi p. 441) şi VII, 1974,
p. 278.

219
 la M artin L uther, dorind să tipărească evan­
gheliile în lim bile rom ână, polonă şi germ a­
n ă 118. Se pare că traducerea rom ânească, efec­
tu a tă cu acest prilej, va sta la baza celei dinţii
tip ă ritu ri în lim ba rom ână p ă stra tă pînă azi,
un Evangheliar im prim at la Sibiu pe la 1551—
1553 119. Nu este exclus ca şi prim a carte tipă­
rită p en tru M oldova •—■ T etraevanghelul slav,
im prim at to t la Sibiu, de F ilip M oldoveanul,
în 1547, în num ele lui Iliaş vodă — să-şi
datoreze începutul sau m ăcar iniţiativ a tot
dom niei lui P e tru Rareş.
In tre c ă rtu ra rii care au ilu stra t această
dom nie, se cuvin m enţionaţi M acarie, cronica­
ru l episcop de Rom an, şi G rigore Roşea, un
v ăr al dom nului, ajuns m ai apoi m itropolit,
încă de pe vrem ea cînd era sim plu călugăr,
M acarie a început să scrie — „din porunca
dom nească a lui P e tru [...] şi a m arelu i său
logofăt, chir T heodor“ (Toader Bubuiog, ctito­
ru l H um orului) — o cronică m enită să acopere
perioada de după m oartea lui Ş tefan cel M are
pînă în zilele lui Rareş. Cronica lui M acarie
ara tă m odelele bizantine cu care autorul era
fam iliarizat, preluînd din ele m odalităţi de
expresie şi figuri de stil. A ceastă cronică
este — cum s-a observat nu dem ult — „prima
istorie care îm brăţişează evenim entele din

118 Şerban Papacostea, op. cit., p. 62—63.

119 L. Demcny, Prima tipăritură in limba română, în
„Magazin istoric", 9/1967, p. 65—68 ; Evangheliarul slavo-
român de la Sibiu 1551— 1553, ed. de E. Petrovici şi
L. Demeny, Bucureşti, 1971 ; Zs. Jako, Philobiblon tran­
silvan, Bucureşti, 1977, p. 99—100.

220
 toate ţările rom âneşti, integrează A rdealul în
orizontul istoriografiei rom âne şi încadrează,
deşi încă de o m anieră elem entară, elem entele
rom âneşti în cadrul istoriei u niversale14120.
Dar, în afară de această cronică, a m ai existat
o scriere despre P e tru Rareş, m ai exact despre
perioada pribegiei sale din 1538— 1541, ale
cărei am ănunte, foarte precise şi vii, se re ­
găsesc în cronica lui U reche m .
D espre atm osfera cu ltu rală din M oldova lui
Rareş, de la curtea dom nească, unele in fo r­
m aţii se p o t desprinde d in tr-o scriere foarte
controversată, Jalba cea m are a lui Iv an P e-
resvetov. Acest autor colindase zona estică
şi cen trală a Europei, căutînd u n ro st ostă­
şesc ; p rin 1537— 1538, „am fost la Suceava,
la voievodul Moldovei, cinci lu n i [...], şi am
v ăzu t m area lu i înţelepciune44. A dresîndu-se
tîn ă ru lu i cneaz m oscovit — care avea să
devină p rim ul ţar, Iv an cel G roaznic —
Peresvetov pune în g u ra lui P e tru R areş fe­
lu rite sfatu ri şi îndem nuri necesare p e n tru o
bună şi dreap tă cîrm uire, adăugind că „acele
cuvinte le-a spus din în v ăţă tu ra înţelepciunii
filozofice, p e n tru că [...] însuşi voievodul
P e tru era un filozof şi u n doctor în ţe le p t şi
pe el îl slujeau m ulţi oam eni înţelepţi, filo­
zofi şi doctori44 122. E vident că aceste cuvinte 120

120 Dan Zamfirescu, Petru Rareş, în Independenţă şi

cultură, cit., p. 57.
121 P. P. Panaitescu, Contribuţii la istoria culturii ro­
mâneşti, op. cit.j p. 516—517 (introducerea Ia cronica Iui
Ureche). ,
122 Călători s m t t 1 ) pt 4 ® .

2ljl
nu trebuie luate ad-litteram , după cum e
foarte p uţin probabil ca Rareş să fi dat, în
1537— 1538, sfatu ri p e n tru centralizarea sta­
tu lu i rus. Totuşi, anum ite detalii din scrierea
lui Peresvetov indică lim pede faptul că osta-
şul-scriitor a cunoscut realm ente pe dom nul
M oldovei şi a s ta t de vorbă cu el : aluziile
sau referirile directe la unele cărţi care cir­
culau pe atunci (Zapisul lui A dam , Povestirea
despre căderea Ţarigradului) şi din care îşi
vor trage su b stan ţa şi unele tem e ale picturii
exterioare m o ld o v en eşti123124. De asem enea, tre ­
buie subliniate unele asem ănări în tre cuvintele
atrib u ite lui R areş şi recom andările din nu
m ai p u ţin celebrele Învăţături ale lui Neagoe
B asarab12i. Dincolo de toate acestea, însă,
răm îne deosebit de sem nificativ fap tu l că m o­
delul oferit de Peresvetov suveranului său a
fost ales în persoana dom nului M oldovei —
care, dealtm interi, era unchiul m arelui cneaz
al Moscovei.
O bogată activitate în dom eniul constructiv
caracterizează epoca lui P e tru R areş. Moldova
se îm bogăţeşte acum cu unele d in tre cele mai
strălucite m onum ente de a rtă feudală, cti­
to rite de dom nul însuşi (Probota, M oldoviţa,
Rîşca etc.), ca şi de unii d in tre colaboratorii
săi, precum m arele logofăt Toader Bubuiog

123 Dan Zamfirescu, op. cit., p. 52.

124 lbidem. V. şi Mihai Ţînţar, A u fost cunoscute „Învă­
ţăturile lui Neagoe Basarab..." la curtea din Suceava ?, în
„Suceava". Anuarul Muzeului Judeţean, V I—VII, 1979—
1980, p. 287— 294.

222
(Hum or, 1530), v istierul (mai apoi m are logo­
făt) M ateiaş (Coşula şi Horodniceni) sau boierii
din fam ilia H âra (Zahareşti). Pe acest plan,
se continuă trad iţiile epocii lui Ş tefan cel
M are, constatîndu-se, însă, to t m ai frecvent,
elem ente specifice R enaşterii, in teg rate ve­
chiului stil gotic m oldovenesc125. Nu este,
dealtm interi, nim ic n e aştep tat în această con­
statare, în tr-o vrem e cînd influenţele occiden­
tale se pu teau exercita în a rta m oldovenească
pe două căi, p rin T ransilvania şi p rin Polonia
şi aceste influenţe s-au ex ercitat nu num ai
în a rh itec tu ra religioasă, ci şi în cea laică :
arh itectu l sovietic V. A. Voiţehovski, care a
cercetat îndeaproape cetatea Soroca, refăcută
de P e tru Rareş, a ajuns la concluzia că aceas­
tă fortificaţie prezintă „analogii izbitoare cu
castelul C aprarola din Italia, construit în 1530,
a tît sub rap o rtu l planului pentagonal al cetă­
ţilor, cît şi al dim ensiunilor construcţiilor res­
pective" 126.
încă din vrem ea lui Ş tefan cel M are înce­
puse să se practice pictarea zidurilor e x te ri­
oare ale bisericilor ; sub P e tru Rareş, deco­
ra re a exterioarelor atinge p e rfe c ţiu n e a 127,

125 Cf. Ion I. Solcanu, Realizări artistice, în Petru Rareş,

p. 292— 302.
126 Alexandru Andronic, Fortificaţiile medievale din Mol­
dova, în „Memoria Antiquitatis', II, Piatra-Neamţ, 1970,
p. 415.
127 Ion I. Solcanu, Datarea ansamblului de pictură de la
biserica Arbure. 11 — Pictura exterioară. începuturile pic­
turii exterioare în Moldova, în „Anuarul Institutului de

223
acestei m odalităţi originale de exprim are a r­
tistică im prim îndu-i-se şi un caracter ideo­
logic 128 : m obilizarea tu tu ro r forţelor ţării la
lu p ta antiotom ană. In acest scop, R areş a
introdus o m odificare în program ul iconografic
constituit sub Ş tefan cel M are : în scena care
înfăţişa asedierea C onstantinopolului de către
perşi, în anul 626, a poruncit înlocuirea p er­
şilor cu o to m a n ii129130.
B ogatul program constructiv al lui P etru
R areş a inclus şi vechile aşezăm inte m onahale
de la M untele Athos, asupra cărora dom nii
m oldoveni şi m unteni exercitau, de m ai m ultă
vrem e, un adevărat patronaj. R areş a con­
s tru it sau a reconstruit, a p lă tit p e n tru îm po­
dobirea cu picturi, a trim is obiecte de cult
(broderii, argintării, cărţi) sau aju to are în bani
la m ănăstirile H ilandar, Dionisiu, K arakallu,
P rotaton 13°. P u ţin ele obiecte p ă stra te în ţară

Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol", Iaşi, XVIII, 19S1,

p. 167— 180.
128 Sorin Ulea, Originea şi semnificaţia ideologică a pic­
turii exterioare moldoveneşti, în „Studii şi cercetări de isto­
ria artei", t. 10, 1963, p. 57—93 (I) şi t. 19, 1, 1972,
p. 35—55 (II).
129 Cf. Ion I. Solcanu, op. cit. V. şi idem, Reflectarea
luptei pentru independenţă în pictura murală din nordul
Moldovei (N oi contribuţii), în „Suceava", VI—VII,
p. 279—285.
130 N . Iorga, Muntele Athos în legătură cu ţările noastre,
în „An. Ac. Rom., Mem. Secţ. Ist.", s. II, t. X XXVI, 1913 ;
M. Beza, Urme româneşti în orientul ortodox, Bucureşti,
1937; T. Bodogae, Ajutoarele româneşti la mănăstirile din
sfîntul Munte Athos, Sibiu, 1940 ; Virgil Cândea, Constan­
tin Simionescti, M ont Athos, Presences roumaines Bucureşti,
1979.

224
sau în străin ătate, în diverse m uzee, atestă
gradul în alt de rafin am en t artistic atins în re a ­
lizarea operelor ţinînd de dom eniul aşa-ziselor
„arte m inore“ ; orfevrărie, broderie, sculptură
în lem n, m iniaturistică etc. Din ştirile pînă azi
păstrate se poate deduce că. R areş era un om
iu bitor de fast, de strălucire, adunînd în tezau­
ru l său lu cru ri de m are preţ. Am m enţionat,
cîteva pagini m ai în urm ă, unele d intre obiec­
tele pe care i le-a fu ra t fostul său comornic,
Sienko Popovici ; o listă şi m ai lungă şi m ai
bogată cuprinde un in v en ta r foarte sum ar al
tezaurului lu at de otom ani de la Suceava, în
septem brie 1538 : „berbeci de argint [obiecte
care îm podobeau m asa — n.n.], carafe, ibrice,
cuşme, pahare, săbii in cru state cu pietre p re­
ţioase, săbii germ ane, săbii foarte înguste şi
cu vîrfu l ascuţit, perle preţioase, giuvaericale,
vase preţioase de pus flori, cămăşi de m ătase,
cărţi legate în argint şi aur, [...] stofe de m ă­
tase şi m ulte alte lu cru ri44131. Socotelile b istri-
ţene ara tă că în scurtul răstim p cît R areş a stat
la Ciceu, zugravii au av u t de lucru în a p a rta ­
m entele dom neşti de acolo. La B istriţa îşi
tocm ea trăsu ra, cu coviltirul pictat, ca şi
steagul cel m are, pictat şi aurit, după cum îi
plăcea să-şi aurească şi pintenii ; de la Bis­
triţa prim ea ii p e n tru Doam na, sfeşnice, ba
chiar şi un ceasornic !
Toate aceste detalii sînt folositoare şi p e n tru
înţelegerea m ai adîncă şi m ai n u an ţată a per- 13

131 Cronici turceşti, I, p. 2X0.

225
sonalităţii lui P e tru R a re ş 132, a caracterului
său, pe care a tît de bine i-1 pun în lum ină
scrisorile sale şi cuvintele consem nate cu fi­
delitate de unii m esageri diplom atici : şi unele
şi celelalte ni-1 arată vehem ent, tăios, pole­
m ist, aruncînd iu te asupra adversarului cu­
vântul de foc, am eninţarea cu cele m ai crunte
represalii, ironia dură sau subtilă — pasajele
reproduse în chiar paginile acestei cărţi stau
m ărturie. Scrisorile lui R areş nu pot fi com­
p arate cu acelea răm ase de la Ş tefan cel Mare.
E o nouă personalitate, anim ată de un nou spi­
rit, care dictează diecilor curţii princiare, în
palat, în tabără, pe drum , la asediul cetăţilor,
în tre două lupte. C îteva zeci de scrisori —
adresate regilor U ngariei şi Poloniei, su lta n u ­
lui, îm păratului Carol Q uintul, unor nobili po­
loni sau unguri, conducătorilor u nor oraşe
ardelene —- pot alcătui repertoriul, bogat şi
sugestiv, al corespondenţei lui Rareş.
Cu aproape ju m ă ta te de veac în urm ă,
N. Iorga l-a definit pe R areş d rep t „un adevă­
ra t principe, după re ţe ta lui M achiavelli“ 133.
Cu înm lădierile şi subtilităţile stilului său, cu
vioiciunea exprim ării şi plasticitatea expresii­
lor, cu u şu rin ţa de a-şi potrivi gîndul şi de a
şi-l înveşm înta în cuvinte, după cum se cu­
venea d estin ataru lu i scrisorii, cu sinceritatea
directă sau cu ascunzişurile cerute de apărarea

132 Cf. şi Leon Şimanschi, Personalitatea domnului, în

Petru Rareş, p. 318— 322.
133 N . Iorga, La pace des Roumains dans l’histoire uni-
verselle, Bucureşti, 19S0, p. 244.

226
Unor interese m ai presus de voinţele şi do­
rinţele m om entului, P e tru Rareş ni se în făţi­
şează, în adevăr, din cuvintele ca şi din fap ­
tele sale, ca un om politic al R enaşterii. Cores­
pondenţa sa este expresia concretă a unui spi­
rit dinam ic, conştient de responsabilităţile sale,
realist, înţelegător al tu tu ro r îm p reju rărilo r po­
litice în tre care — nep u tîn d sta deoparte —
trebuie să acţioneze şi pe care le cîntăreşte
atent, p e n tru a le folosi num ai spre m ărirea
şi slava ţării sale şi a sa. Îşi dăruieşte toată
p u terea sufletului şi a m inţii p e n tru atingerea
ţelurilor pe toate căile care i se par bune,
potriv it u nui principiu renascentist : cine are
toată răspunderea, treb u ie să aibă şi toate
drepturile.
Neîndoielnic, P e tru R areş a introdus o notă
de v o lu n ta ris m 134, n em aiîntîlnită pînă la el
în concepţia politică a dom nilor m oldoveni.
C erînd colaboratorilor săi „cea m ai credin­
cioasă slu jb ă“ (cum scria bistriţenilor, în 1530,
v istierul M ateiaş), îşi rezerva h o tărîrile deci­
sive, aşa incit boierii se plîngeau că nu-i
puteau afla „voia şi gîn d u rile“. D ar oare Ma-
chiavelli nu-şi sfătuia principele „să fie vulpe
p e n tru a evita cursele şi leu p e n tru a băga
groaza în lupi“ ? Descriindu-1, Verancsics îi
făcea un p o rtre t care ar p ărea să-l deprecieze :
„C aracterul său [...] era de o extrem ă m obi­
litate şi nim ic nu-i lipsea m ai m ult decît apu­
căturile cinstite. C ugetul său se schim ba ne­
contenit : unul cînd şedea şi altul cînd se scula

134 Leon Şimanschi, op- cit., p. 320.

227
 în picioare. T otdeauna cu două gînduri şi
pieziş în toate lucrurile, pînă chiar cu prietenii
săi. D e atîte a ori frînsese sfinţenia credinţei-,
incit nim eni, fie din vecini, fie d in tre aliaţi, nu
m ai puneau nici un tem ei pe ju răm in tele sale
şi atunci se fereau m ai tare, cînd el se ju ra
m ai straşnic11. Evident, R areş p u tea să pară
nestatornic în ra p o rt cu ceilalţi, p e n tru că
era statornic faţă de sine însuşi ; duplicitar
faţă de aliaţii vrem elnici, p e n tru că urm ărea
cu p u tere o singură cauză, a poporului său ;
lipsit de cuvînt şi de credinţă, p e n tru că nu
se p u tea încrede în atîţia care îşi vindeau cu^
vîntul. Şi doar M achiavelli arătase că „un
principe, şi m ai ales un principe nou, nu poate
să respecte toate acele v irtu ţi p e n tru care
oam enii în general sînt socotiţi buni, deoarece
adeseori, p e n tru ca să-şi apere statul, el este
nevoit să acţioneze îm potriva cuvîntului dat,
îm potriva m ilei, a omeniei, a religiei. De
aceea, trebuie ca sp iritu l lui să fie oricînd gata
să se îndrepte după cum îi poruncesc v înturile
sorţii şi schim bările ei şi [...] să n u se înde­
părteze de ceea ce este bine, dacă poate, iar
la nevoie să ştie să facă ră u l“ 135.
Desigur, în tre liniile directoare ale politicii
lui R areş se regăsesc şi m arile trad iţii ale
înaintaşilor s ă i ; astfel, conştiinţa rosturilor
M oldovei în această p a rte a lum ii se vădeşte
la el în aceleaşi cuvinte ca şi la Ştefan cel
M are — M oldova e ra cheia şi p o a rta apărării
creştinătăţii ; im pregnat de sim ţul dinastic,

135 fsfîccolo Machiavelli, Principele, Bucureşti, 1960, p. 66.

228
el apără m em oria tatălu i său, căruia — cel
dintîi —- îi spune „cel M are“, ca şi m em oria
fratelui Bogdan şi a nepotului Ş tefăniţă ;
absolut rem arcabil în ceea ce priveşte ideea
u n ităţii dinastice care îl anim a pe R areş este
tabloul votiv de la Dobrovăţ, înfăţişîndu-1
alătu ri de ta tă l şi fratele său, cu chipuri şi
costum e identice ; ideea im perială şi ideea u n i­
tăţii creştine ■ — am îndouă scum pe lui Ş tefan
cel M are — nutresc şi acţiunile lui Rareş.
Totuşi, om ul acesta, care nu fusese crescut
şi educat în vederea u rcării sale pe tro n —
din acest punct de vedere, cu el s-a asem ănat
A lexandru Ioan Cuza — adaptîndu-se rapid
îm p re ju rărilo r vrem ii, face să se înceapă cu
el o pagină nouă în istoria m odelului de om
politic p e n tru M oldova ; tipul acesta, cu filia­
ţie renascentistă, va fi ilus'.rat, apoi, de Lăpuş-
neanu şi Despot.
M achiavelli a m u rit chiar în anul urcării lui
R areş pe tro n u l Moldovei, iar celebra sa carte
II Principe s-a tip ă rit p a tru ani mai tîrziu,
în 1531. Va fi ajuns u n exem plar în m îinile
dom nului de la Suceava ? Nu vom şti, pro­
babil, niciodată. Dar, dacă R areş n -a cunoscut,
poate, litera scrierii m arelui gînditor, istoric
şi om politic italian, e cert că a acţionat şi
s-a com portat în spiritul ei, m ulte din faptele
sale p ărîn d a fi ecouri ale preceptelor lui
M achiavelli. S înt toate m otivele p e n tru a ad­
m ite că „P etru Rareş, cu n eîn frîn tu l lui avînt
către fapte, cu conştiinţa lui că m oşteneşte
pe Ştefan cel M are, cu stă ru in ţa lui în a
apăra toate drep tu rile m arelui părinte, cu do­

229
rin ţa -i de a juca un rol în istoria universală,
pe care personalitatea lui îl în d rep tăţea11136,
„m erită a fi aşezat în rîndul suveranilor din
epoca R enaşterii41137.
în tre Ş tefan cel M are şi M ihai Viteazul,
P e tru R areş a fost dom nul rom ân cu cea
m ai întinsă faim ă : num ele său — şi, p rin el,
şi num ele ţării şi poporului său — a fost cu­
noscut în E uropa întreagă, din Spania pînă în
cnezatul Moscovei, din ţările germ ane pînă
în P eninsula Balcanică. Au scris cu adm iraţie
despre el şi prietenii, şi adversarii.
Nu e greu de înţeles de ce un contem poran
al său, sas din Braşov, în tr-o scrisoare p a rti­
culară, dînd ştiri despre acţiunile sale, îl d e ­
sem nează n u cu num ele său, ci cu form ula ■ —
care exprim a desigur, opinia generală a epo­
cii — „M oldavus m agnus, dux valachorum " :
M oldoveanul cel Mare, principele românilor.

130 N . Iorga, Istoria românilor prin călători, I, ed. II,

1928, p. 144.
137 Ibidem, p. 139. V. şi idem, Românii în străinătate
de-a lungul timpurilor, Vălenii de Munte, 1935, p. 33—34-
Petru Rareş, doamna Elena şi fiii lor Iliaş şi Ştefan
Sigiliul Moldovei în timpul lui Petru Rareş
Soliman Magnificul, gravură de epocă
Carol Quintul, gravură de epocă
Sigismund I Jagello, gravură de epocă
Ferdinand de Habsburg, gravură de epocă
Ioan Zăpolya, gravură de epocă
 Joachim II elector de Branderburg,
pictură de Lucas Kranach cel Tînăr, 1571
Cetatea Soroca, refăcută de Petru Rareş
Cetatea Tighina
Cetatea Suceava
Cetatea Neamţului
Ştefan cel Mare, ilustrul părinte a lui Petru Rareş
 CUPRINS

Cuvînt înainte . . . . . 5
I. „De m ult aşteptam eu una ca
aceasta. . . " .................................................... 9
II. De la Feldioara la Obertyn . 57
III. „Nu-mi voi cruţa nici viaţa..." . 101
IV. „Pe un drum neumblat şi aspru..." 140
V. „După atita trudă a sa..." 17Q
 R e d a c to r : ALEX A N D RU MARCU
T e h n o re d a c to r : M A RIA NICOLAE

B u n d e t i p a r 22.09.1982. A p ă r u t 1982.
C o li t i p a r 7% + 16 p a g . c o l i ţ ă t i p a r î n a l t . B 164.

T ip a ru l e x e c u ta t s u b c o m a n d a
;nr. 1188 la
în tr e p r in d e r e a p o lig ra n c a
„13 D ec e m b rie 1918“,
s tr . G rig o re A le x a n d re s c u n r. 89-97
B u c u re ş ti,
R e p u b lic a S o c ia listă R o m ân ia
Editura militară

Petru Rareş, cu neînfrîntul lui avînt către fapte,

cu conştiinţa lui că moşteneşte pe Ştefan cel Mare,
cu stăruinţa lui în a apăra toate drepturile marelui
părinte, cu dorinţa-i de a juca un rol în istoria
universală, pe care personalitatea lui îl îndreptăţea,
merită a fi aşezat în rîndul suveranilor din epoca
Renaşterii.
între Ştefan cel Mare şi Mihai Viteazul, Petru
Rareş a fost domnul român cu cea mai întinsă faimă:
numele său —şi, prin el, şi numele ţării şi poporului
român —a fost cunoscut în Europa întreagă, din
Spania pînă în cnezatul Moscovei, din ţările germane
pînă în Peninsula Balcanică. Au scris cu admiraţie
despre el şi prietenii şi adversarii.

Lei 9