FAMILIA BOIEREASCĂ RUSET

Printre Grecii veniți din Fanar la sfârșitul secolului al XV-lea găsim și doi frați Ruset
Antonie și Constantin. Ei erau fiii lui Lascaris Rosseto, Mare Logofăt al Patriarhiei
Țarigradului, și al Bellei Cantacuzino, nepoata de fiu a lui Mihai Cantacuzino Șeitanoglu.
Antonie Ruset a trecut în Țara Moldovei de tânăr și a ajuns domn în anul 1675. Constantin
Ruset era Cupar în vremea lui Vasile Lupu, iar la 1669 a ajutat pe Duca Vodă să capete
scaunul Moldovei, scoțându-i domnia cu bani mulți. Cronicarul Neculae Costin spune despre
el că era ”unul din Țarigrădenii cei de frunte”.1 Încă de la Constantinopole Ruseteștii
îndepliniseră slujbe însemnate, ceea ce le dăduse experiență în conducerea treburilor publice
și le crease relații folositoare. Prin căsătoriile ce le-au făcut și prin averea ce-o strânseseră, au
ajuns să ocupe locurile de frunte în Moldova.2
Antonie Ruset a avut trei fii şi două fete. Cei trei fii se numeau Alecu, Ioan şi
Iordache, iar fetele . Antonie Ruset a fost mazilit în urma intrigilor lui Duca, ajutat de Miron
Costin şi de Buhuşeşti. Nu se ştie cu cine a fost căsătorit nici el, nici fiul lui cel mai mare,
Alexandru, supranumit beizade Sărăcilă. Al doilea fiu, Ion, a fost căsătorit cu Ileana, fata lui
Alexandru Mavrocordat (Exaporitul), iar al treilea fiu, Iordache, a fost căsătorit cu una dintre
fetele lui Gheorghe Ghika Voievod.3
Constantin Cupariul, fratele lui Antonie Ruset, a avut 5 fii: Lascarache, nu se ştie cu
cine a fost căsătorit, dar a avut un fiu pe nume Iordache; Iordache, a fost căsătorit de două
ori, cu Maria Dabija şi apoi cu Safta Racoviţă; Manolache, căsătorit cu Irina, fata lui Neculai
Buhuş şi a Aniţei, cu care a avut patru copii: Ileana, Ştefan, Nastasia şi Aniţa; Mihalache, nu
se ştie cu cine a fost căsătorit; Scarlatache, căsătorit cu Victoria din Pera. Iordache Ruset, fiul
Cuparului Constantin Ruset, a crescut la Constantinopol alături de cei patru fraţi ai săi. Fiii
Cupariului: Ruseteştii sau Cupăreştii, cum li se mai zicea, au intrat in viata politică în anul
1669, alături de Duca Vodă. Acesta căpătase domnia datorită Cupariului şi drept răsplată, îl
adusese cu sine în Moldova, împreună cu fiii săi.4
Despre Lascarache, cronicarul Neculae Costin ne spune că era ”om mandru și
trufas”.5 Lascarache a fost mare spătar, Iordache mare postelnic şi Scarlatache gramatic.
Cupariul a rămas capuchehaia domnului la Ţarigrad. Legătura dintre Duca şi Cupăreşti s-a

1
Neculae Costin, Letopisețul Țării Moldovei, Editura Kogălniceanu, Letopisete II, p. 17.
2
3
4
5
Ibidem, p.17.

1
strâns şi mai mult, când Iordache în 1675 a luat-o în căsătorie pe Maria, fiica Dabijei Vodă
şi a Doamnei Dafina, sora vitregă a Doamnei Anastasia a Ducăi Vodă.
Iordache Ruset a rămas în amintirea cronicilor ca izvor al tuturor relelor și
nenorocirilor Moldovei, storcând vistieria ţării, în răstimpul în care a ocupat dregătoriile de
mare vistiernic și de mare vornic, schimbând domnii după bunul său plac și „călcând și
nesocotind toate casele boierești, ruinând cu totul pe cele mai multe dintre ele”. Dincolo de
jocul politic susținut și de colaborarea cu frații săi, joc care i-a asigurat o vreme slujbele cele
mai înalte ale țării, alianțele matrimoniale ale lui Iordache au fost gândite tocmai în această
direcție, cu scopul de a se îmbogăţi.6
El a fost căsătorit prima dată cu fiica lui Dabija vodă, Maria, soție care îi dăruiește
un copil, pe Safta, dar care moare tânără, foarte probabil la naștere. Iordache pare să
fii intrat în stăpânirea satelor primite ca zestre (30 la număr), deşi acestea erau în
Moldova, unde domnea Antonie Ruset, duşmanul lui Duca-Vodă, dar
unchiul lui Iordache. Prin o a doua soție, Safta, fiica lui Neculai Racoviță logofătul, familia
vornicului se mărește considerabil prin cei nouă copii dăruiți de jupâneasa sa (Constantin,
Ioniță, Andrei, Ștefan, Catrina, Anastasia,Victoria, Ruxandra și Acsința), așa cum crește și
averea acestuia prin lunga listă de sate, moșii și țigani din foia de zestre a Saftei, care intră în
partimoniul familiei Ruset, listă pe care vornicul știe să o sporească. Învăluită în mister
rămâne originea maternă a primului băiat al vornicului, Nicolae, ginerele lui Brâncoveanu,
căruia, prin testament, nu-i revine nici o fâșie din vastul patrimoniu patern. Nu avem
informații despre Iordache Ruset in timpul domniilor lui Duca (1678-1684), a lui Petriceico
(1684) si a lui Dumitrasco Cantacuzino (1684-1685).7
Pe lângă înrudirea sa cu Racovițeștii prin intermediul Saftei și pe lângă înrudirile
fraților săi, Iordache caută și trage folos și de pe urma unora dintre căsătoriile copiiilor săi, pe
care le aranjează cu mare grijă. Neculai, întâiul fecior, s-a căsătorit cu una din fiicele lui
Brâncoveanu, Constantin cu Anița Bogdan, Ioniță cu Ancuța Filipescu, fiica unui important
boier din Țara Românească, Andrei cu Maria, fiica logofătului Sandu Sturdza, iar Ștefan tot
cu o descendentă din Sturzești. Fetele nici ele nu au rămas la voia întâmplării: Safta, fiica
Mariei Dabija, s-a căsătorit cu logofătul Ilie Catargiu, Catrina a luat de soț pe Constantin
Costachi, Anastasia pe jitnicerul Nicolae Costin iar Ruxanda s-a căsătorit cu Barbu
Văcărescu, mare boier în Țara Românească, fiindu-i cea de-a doua soție.8

6
7
8

2
 Patrimoniul vornicului a rămas să fie împărțit între Constantin, Ioniță, Andrei,
Ștefan, Catrina, Anastasia, Victoria și Ruxandra, mare parte din el fiind constitutit și din
cumpărări de moșii sau întregiri, în ultimii ani ai veacului al XVII-lea când Iordache profită
atât de dreptul de protimisis, dar și de influența și poziția sa de mare vistiernic. Nu sunt
amintite în testament nici jupâneasa sa, Safta, nici mezina familiei, Acsința, ele găsindu-și
sfârșitul în jurul anului 1714, în Țara Ungurească, unde se refugiaseră după ce Iordache
fusese exilat în Rusia.9
Conform catastifului de avere, de pe urma lui Iordache Ruset au rămas aproximativ
80 de sate întregi, răsfirate între granițele a 15 ținuturi, doar în două ținuturi ale Ţării
Moldovei de atunci neputând sau nevrând Iordache să cumpere pământ: în Cernăuți și în
Bacău. La Hotin avea 16 sate, la Soroca 4, la Orhei 9, la Lăpușna unu, la Fălciu 8, la Tecuci
2, la Tutova
1, la Putna 1, la Dorohoi 2, la Hârlău 8, la Iași 4, pentru ținutul Cârligătura apare trecut doar
un heleșteu la Târgu Frumos, la Suceava 2, la Neamț 9, iar în Vaslui 13, ținut în care, de
altfel, își avea casele și curțile de reședință. La toate acestea mai socotim alte 9 jumătăți de
sate care ar face cât încă cel puțin 4-5 sate, la care se adaugă o serie de părți, bătrâni, stânjeni,
pași din trupul altor aproximativ 59 de sate. Pe lângă case, mori, vaduri de moară, prisăci și
siliști, Iordache deținea părți dintre cele mai bune podgorii din Moldova – Huși, Iași,
Şorogari, Hârlău, Cotnari, Odobești, Tecuci – și un număr considerabil de țigani, mare parte
moșteniți de la socrul său, logofătul Neculai Racoviță.10
Iordache Ruset profită din plin, dincolo de puterea oferită de dregătoriile de mare
vistier și mare vornic, și de dreptul de protimisis, cumpărând sate, părți de sate și moșii în
jurul celor primite zestre de la logofătul Racoviță, așa cum este, de exemplu, cazul
Şurineștilor, moștenit de la socrul său și la care vornicul adaugă o serie de fâșii de
„pământuri” cumpărate de la oamenii locului. Coroborând informațiile din diată cu cele din
condică și apoi cu cele din izvodul de împărțire dintre frați, patrimoniul vornicului se desface
după cum urmează: Lui Costantin îi revin Drăcoșanii, Storeștii, Novacii la Hârlău și Bereștii
la Putna (moșie primită în dar de Costantin de la vorniceasa Ramandioae la botez), plus
Şendrei cu Storeștii, prin diată, la care se adaugă Lencăuții, la Soroca, Telineștii, la Orhei,
Copul, la Vaslui, Micleștii, Torceștii, Budeștii, Mihăileștii, toate la Putna, și Pârliții, la ținutul
Iașului, în urma împărțirii din octombrie 1765.11

9
10
11

3
 Lui Ioniță îi revine satul Şcheia, Piticenii și Cărăuleștii, la ținutul Romanului, și
Hulubeștii, la Tecuci și, după împărțire, mai stăpânește și Gărleștii, la Tecuci, Văscăuții, la
Orhei, Dobroteștii și a 3-a parte din Goldeșăști, la Putna, o jumătate din satul Poiana,
Nicoreștii, la Tecuci, Nemțănii, la Soroca, părțile din Chișărăi, pe Jijia, în ținutul Iașului, și
doi bătrâni din Borăști, de pe Vilna, în Vaslui, pământuri din Ciocârlești, ținutul Vaslui, cât și
părți din Zahaicani, în ținutul Tecuci.
Andrei moștenește Roznovul, Albeștii la Neamț, Mirceștii, cu vecinii și heleșteul
de la Târgul Frumos, și satul Zancioții, la Soroca, iar prin împărțire i s-au mai cuvenit Lalova,
Budeștii, la Orhei, jumătate din satul Văscanii și jumătate din satul Policenii, la Lăpușna,
jumătate din Dornești, la Dorohoi, partea Lupului, pe Cogălnicel, la Lăpușna, a 4-a partea din
satul Chiraftei, la Covurlui, pământuri la Hocești, la Măcrești și la Cotârlești ce sunt la
Vaslui, locul târgului Tecuciului, cu moșie de la Tălăbăscul, cu vad de moară, cât și
pământuri în gura Telejinii, în Vaslui.12
Ştefan moștenește Pribeștii, cu case, mori, vecinii de la Mircești și cu moșie, satul
Tohatinul, la Orhei, și Trifăuții, la Soroca. Conform actului de împărțire, Ştefan a primit și
Todireștii, la Vaslui, Pâhneștii, la Fălciu, Soleștii, la Vaslui, Făureștii, la ținutul Iașului,
jumătate din Boldești și pământuri în Moicești, lângă Solești, în Şerbotești, la Vaslui, în
Dănilești (Hânsari), la Fălciu, părți din jumătate de bătrân la Crețina, părțile Urâtei din
Roșiori, pământuri din Crăsnășani, cu parte din munte, și din Bereșăni, la Fălciu, plus bucăți
de loc din Mărtureni și din Dobroslăvești și doi bătrâni din Comănești, la Vaslui.13
Catrina, unul dintre cei mai mari copii ai lui Iordache (după Safta și Nicolae), căci
conform diatei tatălui ei, ea era căsătorită și avea și un copil la momentul redactării acesteia,
îi lasă Mălăeștii, cu moșiile ce sunt cumpărate împrejur (Hăineștii și Bogdăneștii), și
Mașcăuții, la ținutul Orheiului plus o parte din viile de la Odobești. Fiul ei primește de la
bunic casele din Iași, ce erau cumpărate de la Hrisosculo. În plus, după împărțire, Catrinei îi
mai revin și Rădenii, la Orhei.14
Anastasia (Nastasica) avea prin diată: Ţubucanii, cu vecini, la Neamț, Zugravii, la
Hârlău, Săvenii, la Dorohoi, și mai primește Dămicușenii și Sămoiceștii, pe Răbrice, la
Vaslui. Victoria avea prin diată Mileanca, la Dorohoi, Posadnicii cu Şcheia, de peste Prut, la
ținutul Iașului, și mai primește Şopârlenii, la ținutul Fălciu. Ruxandrei îi revin Hultureștii, cu
vecini, Zlătăreștii și Şcheia, lângă Solești, în ținutul Vaslui, iar în urma împărțirii mai
primește Băloșenii, la Fălciu. Pentru primul copil de sex masculin al vornicului, pentru

12
13
14

4
Neculai, Iordache Ruset nu dispune nici moșii, nici țigani, ci doar îl roagă „să aibă unire cu
frații lui și dragoste frățească”.15
Relațiile strânse dintre Rusetești sunt exemplificate prin precizările cuprinse în
diata banului Ioniță care, la rândul său, pe patul morții își îndreaptă ruga și își pune toată
nădejdea în neamul său, alegând-o pe Ruxandra, sora lui, epitrop și păzitor al casei sale și
care să vegheze asupra viitorului unicei fiice a banului, Smaranda. „[...] fiind încă copilă
mică, spune Ioniță în testament, las pe soru-mea [...] ca să poarte grija de dânsa, să o crească
și să-i chivernisească casa până când va veni la vârstă și atunci, căsătorind-o, i le va da toate
în mâna ei”. În mâinile Smarandei ajung astfel satele părintelui său, Scheia, Cărăuleștii,
Piticenii și Hulubeștii, vii la Odobești și Cotnari, dar și părțile moștenite de tatăl său din
partea Filipeștilor: moșia Bucov din județul Prahova, un munte în același județ, țigani, cai,
boi, iepe, vaci și stupi la care se adaugă mărunțișurile casei, tipsii, talere, tingiri și altele.16
La 13 august 1765, Smaranda împreună cu soțul ei, Dumitrașco Racoviță biv vel
comis, vând însă moșiile din Moldova lui Ianache Milie biv vel spătar, soțul verișoarei ei,
Safta [fiica lui Andrei Ruset] motivând „că am cunoscutu dragoste dumisale păzită către
folosul nostru ca unui drept frate”.17
Ancuța Filipescu, soția cea dintâi a banului Ioniţă, cu care acesta a împărțit multe
bune și rele, numește în diata sa ca epitrop, alături de soțul ei, pe cumnatul său, Barbu
Văcărescu, soțul Ruxandrei pomenită mai sus, pe care-l roagă să se ocupe, alături de jupânul
ei, de îndeplinirea celor orânduite de ea în testament. Relațiile strânse care au existat între
familiiile celor doi frați, Ioniță și sora lui, Ruxandra, au fost împărtășite și de soții acestora,
chiar mai mult, au avut grijă și de alte rude. Ancuța Filipescu lasă în clipa morții nepoatei,
Saftei, fiica Nastasiei și a jitnicerului Nicolae Costin, moșiile Rădulești și Maia, căci, adusă în
Ţara Românească de verișoara sa, Ecaterina Mavrocordat, este lăsată în grija Ancuței și
crescută în casa sa. Iată ce spune jupâneasa Filipeasca în scrisoarea sa de danie: la vremea
măritișului, „văzând-o înstrăinată de patria sa și, încât amu ținut-o în casa mea, m-au cinstit și
m-au iubit ca pe o mumă și eu ca pe o fiică, nu m-am îndurat ca să văz că nu i s-au dat măcar
o moșie în țară”, astfel încât aceasta hotărăște să-i dea, și pentru că ei Dumnezeu copii nu-i
dăruise, două moșii, Răduleștii și Maia, cu condiția „să-mi pomenească numele ca o fiică
adevărată”.18

15
16
17
18

5
 BIBLIOGRAFIE

Documenta Romaniae Historica, A. Moldova, vol.VII. (1571-1584), întocmit de Ioan

Căproşu, Editura Academiei, Bucureşti, 2012.
Iacob, Dan, Dumitru, Avere, prestigiu şi cultură materială în surse patrimoniale. Inventare
de averi din secolele XVI-XIX, Editura Universităţii “Alexandru Ioan Cuza”, Iaşi, 2015.
Iorga, Nicolae, Istoria românilor şi a civilisaţiei lor, traducere din limba franceză de Al.
Lascarov Moldovanu, Editura Fundaţiei “Ferdinand I-iu”, Bucureşti, 1929.
Revista Istorică Română, volumul VII, Fasc. III-IV.
Rosetti, Radu, Familia Rosetti, vol. I, Coborîtorii moldoveni ai lui Lascaris Rousaitos,
Bucureşti, 1938.
Idem, Amintiri. Ce am auzit de la alţii, din copilărie, din prima tinereţe, prefaţă de Neagu
Djuvara, Editura Humanitas, Bucureşti, 2013.
Idem, Familia Rosetti, vol. I, Coborîtorii moldoveni ai lui Lascaris Rousaitos, Academia
Română, Bucureşti, 1938.