Fondatã: 1998

Anul X ELANUL
REVIST| DE CULTUR| EDITAT| DE ASOCIA}IA CULTURAL| „ACADEMIA RURAL| ELANUL“ {I
{COALA „MIHAI IOAN BOTEZ“ DIN GIURCANI, COM. G|GE{TI, JUD. VASLUI
Nr. 75-78
MAI-AUGUST
2008

DIMITRIE CANTEMIR, SAVANT DE RENUME EUROPEAN - 335 DE ANI DE LA NAªTERE

Problema începuturilor Dimitrie Cantemir între solicitãrile

evului mediu în Istoria Academiei berlineze ºi deciziile lui
Românilor în viziunea lui Petru cel Mare
Nicolae Iorga ºi în lumina Mihai Lozbã

1. Contactul cu lumea ºtiinþificã ºi

cercetãrilor recente intervenþia þarului
Prof. univ. dr. ªtefan Olteanu Primele lucruri pe care Cantemir le-a
urmãrit venind la Moscova au fost contactul cu
Problema începuturilor evului mediu în istoria lumea ºtiinþificã ºi achiziþia a ceea ce nu cunoºtea
Românilor ºi, în general, a începuturilor evului mediu din fondul istoric al culturii ruse ºi slave. Accesul
european, reprezintã una dintre problemele la acesta l-a avut în primul rând prin Sinopsisul
fundamentale ale societãþii europene din primul istoriilor ruseºti. În ce priveºte societatea
mileniu creºtin. ºtiinþificã a vremii, pãtrunderea în aceasta implica
Precum se ºtie, expresia de ev mediu (mediu recunoaºterea de cãtre Academia din Berlin,
aevum) a fost utilizatã la începutul Renaºterii de cãtre reprezentanþii cãreia alcãtuiau protipendada
unele secte religioase care constataserã cã între ºtiinþificã a Rusiei, având totodatã misiunea de a
Antichitatea clasicã ºi epoca lor, a Renaºterii, existã o recomanda pentru primirea în forumul academic
epocã intermediarã1, o perioadã situatã între finele berlinez a personalitãþilor ºtiinþifice marcante.
Imperiului roman de apus ºi epoca umanistã, Se vede cã baronul savant Heinrich
caracterizatã atunci a fi o noapte între douã zone de Huyssen, aflat din 1702 în slujba þarului ºi
luminã, o epocã de mijloc, de întuneric din punctul de academician din 1710, a fost impresionat de
vedere al documentaþiei istorice, de barbarie, de ºtiinþa lui Cantemir – atât de ceea ce aceasta
regres ºi ignoranþã, denumitã în termeni latini de demonstra cã a realizat cât ºi, mai ales, de
medium aevum, media tempestas, media proiectele lui de cercetare.
- continuare în pagina 4 - - continuare în pagina 22 -

SCHELETUL DE MASTODONT DIN PLIOCENUL SUPERIOR DE LA RACOª-SUD

(COVASNA): UNICAT PENTRU PALEONTOLOGIA ROMÂNEASCÃ
Doctorand, M.S. Cristina Fãrcaº
Universitatea Babeº-Bolyai Cluj-Napoca

În percepþie geologicã, Depresiunea Þãrii Bârsei – localizatã în

extremitatea rãsãritean meridionalã a Transilvaniei – nu reprezintã nimic
altceva decât moºtenirea unui bazin de sedimentare pliocen-cuaternar.
Morfologia marginii septentrionale a acestuia se prezintã sinuoasã, din
cauza pãtrunderii în bazin asemeni unor pinteni, a structurilor orogene est-
carpatice ce revin munþilor Baraolt ºi Bodoc, la care participã depozite
dominate de fliº cretacic. În consecinþã, sectorul nordic al bazinului este
compartimentat practic în trei bazinete numite: Cãpeni-Baraolt, Sfântu
Gheorghe ºi Covasna-Târgu Secuiesc.
Depozitele de umpluturã ale Bazinului Þãrii Bârsei – implicit ale
bazinetelor amintite – sunt molasice, cu aporturi vulcanogene consistente.
Între diversele roci de aceastã naturã, se remarcã ºi cãrbunii inferiori (lignit),
Foto 1 - a cãror valoare economicã nu se mai cere discutatã aici ºi acum: chezãºie a
Prof. V. Codrea acestei valori stã vechimea exploatãrii lor, începutã în prima jumãtate a
examinând secolului al XIX-lea (1839), care dobândeºte apoi amploare la 1872, când
scheletul se deschid exploatãrile de la Cãpeni. - continuare în pagina 3 -
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Menhirii preistorici din zona Huºilor
Pe teritoriul Moldovei au fost descoperiþi menhiri lucraþi din piatra
localã, care aveau în preistorie un rol important în oficierea ritualicã
solarã. Pânã acum astfel de menhiri au fost identificaþi la Chersãcosu în
judeþul Vaslui, Bazga, judeþul Iaºi ºi în jurul movilei Rãbâia, în imediata
vecinãtate, din nordul localitãþii Râºeºti.
Scurt istoric
Menhirul de la Chersãcosu a fost descoperit în 1994 de Vicu
Merlan cu ocazia unei sãpãturi de salvare într-un mormânt tumular.
Menhirul a fost fragmentat din vechime fiind refolosit în aceasta formã ca
stelã funerarã deasupra unei camere mortuare cu o vechime de circa
5000 de ani. (MERLAN, BURTÃNESCU, COMªA ALEXANDRA 1999,
209-214).
Menhirii de la Râºeºti au fost descoperiþi cu ocazia unui sondaj
de verificare efectuat de arheologii Institutului A. D. Xenopol din Iaºi (în
1975) fiind dispuºi circular în jurul movilei Rãbâia. Menhirii sunt de formã
aproximativ paralelipedicã, având o distanta de circa 2,5 m între ei.
(BAUMAN 1979, 51-56).
Deoarece circumferinþa
movilei este de aproximativ
500 m, se estimeazã a
exista peste 200 de astfel de
pietre funerare sau de rit
solar.
Menhirii de la Bazga
au fost semnalaþi de un
pasionat al arheologiei
locale, Petru Condurache,
fiind cercetaþi de Vicu
Merlan ºi publicaþi în
monografia Vãii Bohotinului.
(MERLAN 2006). Localnicii
susþin cã numãrul acestora
a fost mare (pânã acum fiind
descoperiþi 3 menhiri) dar au
Menhirul de la Bazga fost folosiþi ca piatrã de
construcþie la fundaþia unor
locuinþe din zonã. Prima locaþie - Chersãcosu, se aflã pe terasa înaltã
din sectorul mijlociu al Prutului, iar Menhirii de la Bazga sunt amplasaþi
pe platoul înalt al bordurii estice a Podiºului Central Moldovenesc, la
circa 10 de km de râul Prut ºi în preajma cetãþii defensive dacice de la
Moºna.
Simbolismul esoteric al menhirului de la Chersãcosu
Fiind descoperit ca piatrã funerarã care acoperea concavitatea
mortuarã, formând împreunã cu celelalte elemente un minicomplex
mortuar, menhirul refolosit era considerat un obiect tabu dându-i-se o
utilitate pe mãsurã. Prin forma sa cvasidreptunghiularã fãcea posibilã
din punct de vedere esoteric intrarea în rezonanþa cu elementul
primordial al pãmântului, animat de energia manifestatoare a Marii Zeiþe
Mama – Geia, ca zeiþa a fertilitãþii ºi a fecunditãþii. Pãmântul ca element
primordial este animat de Geia ºi astfel defunctul era preluat în pântecul
sau placenta teluricã dându-i se o nouã viaþã.
Descriere
Menhirul de la Chersãcosu
Înainte de a fi fost refolosit ca lespede funerarã în mormântul
tumular, menhirul preistoric a fost utilizat ca piatra de cult, fiind amplasat
pe creasta înalta a terasei superioare a Prutului, marcând probabil un
traseu geomagnetic sau un perimetru sacru de iniþiere ºi branºare a
ºamanului local în lumea subtila transcedentalã. Forma pe care o
pãstreazã astãzi este aproximativ dreptunghiularã. Pãstreazã urme de
fasonare a rocii (calcar oolitic sarmaþian) fiind rotunjit la colþuri ºi
prelucrat atent pe ambele feþe. Prelucrarea atentã, dar grosolanã,
demonstreazã cã aceasta s-a fãcut cu unelte din piatrã mai dure decât
roca din care a fost confecþionat. Dimensiunile menhirului pãstrat sunt:
lungime 0,48-0,84 m; lãþime 0,86 m; grosime 0,16-0,20 m.
Situaþia menhirilor descoperiþi la Bazga diferã faþã de cel
descoperit la Chersãcosu. În cazul celui dintâi poziþia actualã îl plasa
într-o ipostazã secundarã de refolosire, fapt care demonstreazã o
atenþie clara ºi definitã a acestor pietre încãrcate de istorie ºi sacralitate.
Menhirii de la Bazga au fost descoperiþi la o distanþa de aproximativ 300
m unul de altul pe un aliniament longitudinal din perimetrul Platoului de
Aramã. Alunecãrile de teren ºi pãdurea deasã au îngreunat mult
descoperirea acestora, dar în acelaºi timp le-au ferit de cãutãtorii de
2
ELANUL
Vicu Merlan
pietre de construcþii. Chiar ºi aºa numãrul este mic fiind distruºi atât de
om cât ºi de naturã. Din cei trei menhiri descoperiþi, doi sunt perforaþi, iar
cel de al treilea pãstreazã urme clare de încercare de strãpungere, pe
ambele feþe, fãrã însã sã se fi reuºit acest lucru. Forma lor triunghiularã,
cercul din mijloc realizat prin perforarea concentricã ºi consecventã, pe
ambele laturi, demonstreazã o cunoaºtere iniþiaticã a naturii rezonatorii
a formei, implicit a geometriei sacre, a microcosmosului înconjurãtor.
Triunghiul ºi cercul îmbina perfect plan iniþiatic al evoluþiei spirituale într-
un cadrul natural echilibrat
ºi manifestat armonios.
Pentru cel de al treilea
menhir, prelucrat grosolan,
dar cu intenþia clara de a se
respecta rigorile
procentuale ale destinaþiei
pentru care a fost ºlefuit,
finalizarea acestuia nu a fost
posibilã (mai ales
perforarea) probabil datoritã
slabei rezistibilitãþi a rocii din
care este confecþionat.
(MERLAN 2005).
Prin fasonarea,
ºlefuirea ºi perforarea
stângace descoperite pe
corpul menhirilor (inclusiv
Menhirul de la Bazga
cel de la Chersãcosu),
traseologia demonstreazã o
prelucrare rudimentarã întâlnitã în Epoca Pietrei, la hotarul dintre
Paleolitic ºi Neolitic.
Poziþionarea lor pe terasele râului Prut, pe un aliniament altitudinal
cuprins între 50 m ºi 400 m, poate fi pusã pe seama unui cult al Soarelui
în corelaþie cu influenþa beneficã a câmpului teluric geomagnetic, dat de
Falia Prutului din imediata apropiere. Studiul cazuistic asupra zonei
Platoului de Aramã, cuprins între Bazga ºi Moºna, perimetrul cetãþii
geto-dace ºi a tumulului de aici au scos în evidenþã o serie de anomalii
geomagnetice care au o influentã puternicã asupra psihismului uman.
S-au înregistrat în aceasta zonã sute de cazuri de pierdere a controlului
telechinestezic, fapt care a dus la rãtãcirea persoanelor care au
traversat-o sau chiar la teleportãri la zeci de km în câteva minute.
Oamenii locului vorbesc de tainiþe subterane ocrotite de anumite entitãþi,
motiv pentru care mulþi ocolesc aceste locuri de teama de nu li se lua
minþile. Cele mai vechi urme de civilizaþie din zona sunt din Paleolitic,
dar s-au descoperit ºi din Epoca Bronzului ºi din timpul geto-dacilor.
(MERLAN 2006).
În concluzie, menhirii preistorici descoperiþi în Moldova au fost
ciopliþi în Antichitate, fiind niºte reprezentãri simbolice ale unor arhetipuri
ancestrale legate de cultul Soarelui. Menhirii din jurul movilei Rãbâia fac
parte integrantã dintr-un sistem calendaristic solar cu implicaþii ritualice,
funcþionalitate care va fi mai uºor dedusã prin viitoarele sãpãturi
arheologice din incinta acest sit.
Bibliografie selectivã
- Bauman Ionel, Unele probleme privind movila Rãbâia, în Acta Moldaviae
Meridionalis, I, 1979, 51-56.
- Merlan Vicu, Noi descoperiri paleolitice la Huºi « La Ursoaia », în Acta
Moldaviae Meridionalis, XXVIII-XXIX (1998-1999), p.41.
- Merlan Vicu, Sanctuarul sacru de la Isaiia-Zeiþele Protectoare, în
Revista Misterelor, nr. 28, 2000, p. 23.
- Merlan Vicu, Situl paleolitic de la Roºu» Frantz Dasca, în revista Prutul,
nr. 25, 2003, p7.
- Merlan Vicu, Isaiia, Com. Rãducãneni, Jud. Iasi, revista Prutul, nr. 25,
2003, p.1-2
- Merlan Vicu, Creþeºti »La Intersecþie », revista Prutul, nr. 28, 2004, p.2-3.
- Merlan Vicu, Situl paleolitic de la Rãducãneni-Mat, în revista Prutul nr.
31, 2004, p.12.
- Merlan Vicu, Bazga-Cetãþuie, în revista Prutul, nr. 37, 2004, p.9.
- Merlan Vicu, Burtãnescu Florentin, Comºa Alexandra,Un mormânt
Iamnaia cu lespede de piatrã la Chersãcosu (com. Duda-Epureni, jud.
Vaslui), în Arheologia Moldovei, XXV, 1999, 209-214;
- Merlan Vicu -Unelte si arme de silex si piatra din eneoliticul Moldovei
dintre Carpati si Prut, 2005. -Merlan Vicu, Contributii monografice asupra
Vãii Bohotinului ºi Vãii Moºnei, 2006.
- Merlan Vicu, Misterul Zeiþelor de la Isaiia, 2006.
- Merlan Vicu, Contribuþii monografice asupra depresiunii Huºilor,
2008.
ELANUL
SCHELETUL DE MASTODONT DIN PLIOCENUL SUPERIOR DE LA RACOª-SUD
(COVASNA): UNICAT PENTRU PALEONTOLOGIA ROMÂNEASCÃ
- urmare din pagina 1 -
În majoritatea covârºitoare a situaþiilor, unicul strat exploatat a fost
aºa-numitul „Strat III”, restul intercalaþiilor cãrbunoase fiind considerate
în epocã drept lipsite de interes economic. Aceste exploatãri au
continuat pe întreg parcursul secolului trecut, însã în ultimele douã
decenii majoritatea lor au fost închise, pe de o parte din cauza diminuãrii
rezervelor, dar ºi ca rezultat al conului de umbrã în care a intrat
cãrbunele energetic în þara noastrã. În contextul recent al crizei
mondiale a hidrocarburilor, rãmâne de vãzut cât de justificatã a fost
aceastã strategie, în care geologii nu au avut prea multe de spus...Cert
este cã la ora de faþã, singura exploatare aflatã încã în activitate este cea
din cariera Racoº-Sud, localizatã în proximitatea vesticã a oraºului
Baraolt. Aici, pe lângã stratul III de lignit, mai este exploatat ºi stratul I,
care prin grosime ºi calitate, justificã valorificarea.
Foto 2 Vedere de ansamblu a scheletului de mastodont de la Racoº
De la începuturile exploatãrii cãrbunelui, s-au fãcut remarcate ºi
fosilele care apãreau pe parcursul extracþiei, între care vertebratele s-au
aflat la loc de cinste. Ele au fost colectate ºi se gãsesc astãzi în colecþii
precum cele ale Institutului Geologic Ungar (Budapesta) sau Muzeului
din Sf. Gheorghe. În majoritatea covârºitoare a situaþiilor, a fost vorba
despre dinþi ºi elemente scheletice izolate, adeseori fragmentate.
În vara acestui an (2008), ing. Levente Toth, geologul carierei
Racoº-Sud a sesizat apariþia într-un nivel localizat deasupra stratului III
de cãrbune, a unui schelet de mastodont. Inspirat, ºi totodatã în deplinã
cunoºtinþã de cauzã asupra valorii descoperirii, a sistat imediat sãpãtura
excavatorului care adusese la zi primele indicii ale acestei prezenþe -
care însã, din nefericire, spãrsese în bunã parte fildeºii – ºi a conturat un
spaþiu de sãpãturã în care a fost adus la zi un schelet al unui specimen
adult, aproape complet, într-o conexiune anatomicã impecabilã. Practic,
peste nouãzeci la sutã dintre oasele scheletului sunt pãstrate. Avarii
naturale mai însemnate a suferit doar partea de apex a craniului, la care
se adaugã cele pricinuite de intervenþia umanã asupra fildeºilor, deja
amintite. Degradarea oaselor craniului nu este însã surprinzãtoare, ci
intrã în logica de îngropare – aºadar, tafonomicã - a cadavrului
animalului. În majoritatea situaþiilor, la proboscidieni (ordin în care în
paleontologie se regãsesc mamifere precum deinotherii, mastodonþii
sau mamuþii, la care se adaugã ºi „rude” mai vechi din zorii evoluþiei,
precum Phosphatherium) craniile sunt ultimele oase care ajung a fi
îngropate în totalitate, iar aceasta din cauza volumelor lor, ele rãmânând
proeminente peste restul scheletului. În plus, o bunã parte a acestor
oase craniene sunt dotate cu sinusuri, o adaptare pentru reducerea
greutãþii acestei pãrþi a corpului, fiind astfel redusã sarcina de susþinere
a capului de cãtre muºchii din zona gâtului. Acest avantaj din timpul vieþii
animalului se dovedeºte însã o tarã atunci când este vorba despre
fosilizare, sporind fragilitatea oaselor, care se altereazã ºi distrug
extrem de uºor dacã nu ajung sã fie rapid acoperite de sedimente.
Fildeºii, acoperiþi de smalþ, depãºeau probabil trei metri în lungime
Nr. 75-78 - mai-august 2008
(fragmentele proximale pãstrate au în jur de un metru ºi douãzeci cm.).
Sub acest aspect, mastodontul de la Racoº era un animal mai mult lung
decât înalt, lungimea corpului cu fildeºi cu tot fiind de circa ºapte metri.
Conlucrarea dintre Levente Toth ºi dr. Vlad Codrea, profesor la
Universitatea Babeº-Bolyai din Cluj-Napoca, cunoscãtor al mamiferelor
pliocene, au condus la estimarea apartenenþei sistematice a
mastodontului de la Racoº, atribuit speciei Mammut borsoni
(„mastodontul lui Borson”, cunoscut ºi sub denumirile mai vechi
generice de „Mastodon” sau „Zygolophodon”). Denumirea latinã poate
crea confuzii printre cei profani într-ale paleontologiei, însã în pofida
acestei numiri în cazul dat este vorba despre un mastodont (la care dinþii
jugali sunt prevãzuþi cu mameloane, de unde ºi denumirea de
mastodont; mastos – mamelã, odontis – dinte) ºi nicidecum despre un
mamut (la care respectivii dinþi sunt formaþi din numeroase lamele
succesive) propriu-zis, care apare ceva mai târziu pe scena evoluþiei.
Date sistematice ºi mai sigure – care vor stabili ºi gradul evolutiv al
animalului - vor fi conturate în momentul în care se vor recupera ºi dinþii,
maxilarele superioare ºi mandibula urmând a fi dezgropate în viitorul
apropiat, pe mãsura avansãrii sãpãturii.
De ce este unicã aceastã descoperire în România? Nu prin
raritatea mastodontului în discuþie, a cãrui prezenþã a mai fost
semnalatã ºi din alte localitãþi din afara Þãrii Bârsei, precum cele din
Oltenia (cea mai recentã semnalare este din cariera de lignit de la
Husnicioara, Mehedinþi) sau sudul Moldovei (Mãluºteni). Peste tot însã,
a fost vorba doar despre dinþi izolaþi, nicidecum de vreun schelet
aproape complet! Astfel de schelete sunt extrem de rare, constituind
excepþia ºi deloc regula în paleontologie. Dacã este sã facem o trecere
în revistã, în România avem extrem de puþine situaþii cât de cât
comparabile privitoare la descoperirile de proboscidieni. Singurele ce
pot fi deocamdatã amintite sunt: scheletul devenit celebru de deinother
de la Mânzaþi (montat la Muzeul „Gr. Antipa” Bucureºti), mastodontul de
la Stoina (pãstrat la Muzeul Olteniei Craiova, revine unei specii pliocene
care a convieþuit cu M. borsoni, ºi anume Anancus arvernensis; din
nefericire este mult incomplet, iar prepararea nu a fost dusã la bun
sfârºit nici pânã astãzi, deºi descoperirea dateazã din primele decenii
Foto 3
Detaliu asupra membrului posterior, ilustrând conexiunile anatomice
ale secolului trecut...), un schelet fragmentar de mamut de stepã
(Mammuthus trogontherii) descoperit în Câmpia Românã, la est de
Bucureºti (expus la Muzeul „Gr. Antipa” Bucureºti) ºi în fine, un schelet
de mamut lânos (Mammuthus primigenius) recuperat prin sãpãturã
sistematicã la Oradea (incomplet, cu numeroase oase grav deformate,
fãrã conexiuni anatomice, aºa cum o aratã de altfel ºi planul de
sãpãturã). Aºadar, repertoriul unor astfel de descoperiri este extrem de
sumar!
Totuºi, în afara datelor publicate, mai existã situaþii în care
schelete de mastodonþi au fost descoperite în România. Aºa este cazul
3
Nr. 75-78 - mai-august 2008
unui schelet dezgropat tot în Depresiunea Þãrii Bârsei, care s-ar afla
împachetat în lãzi la Muzeul Sf. Gheorghe. Dacã nu a fost preparat pânã
acum, este puþin probabil ca oasele sã nu fi suferit în timp degradãri
pricinuite de contactul cu aerul...O situaþie comparabilã se referã ºi la un
fragment de schelet de mastodont (A. arvernensis) provenit de asemeni
din Þara Bârsei (dupã unele informaþii, de la Vârghiº), ajuns la
universitatea clujeanã la nivelul celui de al ºaselea deceniu al secolului
trecut: ignoranþa în materie de preparare au fãcut ca scheletul sã fie
compromis, din el pãstrându-se astãzi doar mandibula ºi molarii
superiori.
În sfârºit, mai menþionez ºi unele informaþii provenite din „folclorul”
lucrãtorilor din carierele de lignit ale Olteniei: se pare cã unele oase de
proboscidieni au sfârºit distruse de cupele excavatoarelor care
extrãgeau cãrbunele, fiind definitiv pierdute pentru ºtiinþã...Pãcat!
Scheletul de mastodont de la Racoº este aºadar un unicat
prin cvasi-integralitatea lui ºi prin conexiunile anatomice pãstrate. El se
cuvine preparat de o manierã corectã, urmând a fi expus într-o poziþie
care sã o redea pe cea „in situ”. O datã studiat, vor putea fi realizate
aprecieri referitoare la talia ºi fizionomia animalului, precum ºi la
eventualele boli de care a suferit.
Interesant este ºi mediul în care animalul a trãit ºi în care ºi-a
aflat sfârºitul. Sedimentele de la Racoº probeazã existenþa marginii unui
lac, în mâlul cãruia cadavrul a putut fi îngropat relativ rapid. Apele erau
lipsite de valuri ºi curenþi, astfel cã oasele scheletului nu au fost
împrãºtiate, pãstrând conexiunile anatomice. Cel puþin în episodul
îngropãrii, putem vorbi despre un lac cu ape dulci: în proximitatea
imediatã bazinului mastodontului, au fost descoperite ºi resturile unei
Problema începuturilor evului mediu în Istoria Românilor în viziunea
lui Nicolae Iorga ºi în lumina cercetãrilor recente
- urmare din pagina 1 -
tempora, media aetas, primul termen, cel de medium aevum,
impunându-se cu autoritate în lucrãrile ulterioare de specialitate3.
În secolul urmãtor, Cristophor Keller, cunoscut ºi sub numele de
Cellarius, delimiteazã, cronologic, evul mediu ca epocã istoricã într-un
sistem de periodizare situat între invaziile barbare ºi Renaºtere,
atribuindu-i ºi el un sens peiorativ4; iluminiºtii secolului al XVIII-lea ca
Voltaire ºi Montesquieu, într-o serie de lucrãri au continuat sã vadã în
evul mediu o epocã de regres, în general, comparativ cu Antichitatea5. În
a sa lucrare intitulatã Essai sur les moeurs et l'esprit des nationes,
Voltaire arãta: „atunci când se trece de la istoria Imperiului roman la
istoria din occident a popoarelor care l-au dus la pieire, se poate face o
asemãnare cu un cãlãtor care, la ieºirea dintr-un oraº minunat, se
trezeºte într-un deºert acoperit cu mãrãcini. Douãzeci de graiuri barbare
au urmat acestei frumoase limbi latine care se vorbea din fundul Iliriei
pânã în munþii Atlas. În locul acestor frumoase legiuni care cârmuiau
jumãtate din emisfera noastrã, nu se mai gãsesc decât obiceiuri
barbare6”. Istoricii din secolele urmãtoare au cãutat sã defineascã cu
claritate, într-o imensã literaturã istoricã, pe baza izvoarelor istorice
descoperite ulterior pentru epoca de mijloc, structurile esenþiale ale
acestei epoci, deci ale perioadei de tranziþie de la finele Antichitãþii
clasice la Renaºtere (sec. XIV), utilizându-se totodatã, începând cu
epoca luminilor, termenul de feudalism provenind din cel de feud, care
desemna proprietatea funciarã condiþionatã în perioada de maturizare a
relaþiilor feudale. S-a supus astfel, atenþiei istoricilor deosebirea
esenþialã ce existã între evul mediu care începe în istoria europeanã
odatã cu cãderea Imperiului roman, ºi feudalitate sau sistemul feudal,
care apare ºi se generalizeazã mai târziu în cadrul evului mediu, cu
instituþiile sale specifice.
Aºadar, evul mediu european a devenit, cu toatã adversitatea
dogmaticã ce transpare în primele scrieri din vremea Renaºterii ºi dupã
aceea, o epocã istoricã existentã valoric, cu instituþii fundamentale
specifice sistemului respectiv în cadrul evului mediu, epocã ce nu poate
fi neglijatã de cercetãtori8.
Scurta prezentare de mai sus referitoare la gândirea istoriograficã
europeanã de-a lungul vremii asupra evului mediu în general, la evoluþia
acestei gândiri pânã în vremurile noastre, la conceptul de ev mediu ºi
feudalism, la esenþa acestei perioade din istoria umanitãþii a fost fãcutã
4
ELANUL
ºtiuci (Esox), de dimensiuni considerabile (probabil peste doi metri
lungime). Subsecvent, bazinul lacustru a suferit ºi episoade în care
activitatea vulcanicã s-a manifestat în plenitudinea ei, în lanþul vulcanic
Gurghiu-Harghita.
De remarcat este cã din cariera de la Racoº, provin ºi alte
fosile de vertebrate cel puþin la fel de interesante ca ºi scheletul de
mastodont. Este vorba despre resturile unor antilope – Parabos
athanasiui -, ale unor rinoceri sau castori. Întregul mesaj al acestor fosile
odatã descifrat, va completa cunoaºterea acestor faune ºi va soluþiona
totodatã ºi o disputã ºtiinþificã mai veche, referitoare la vârsta geologicã
a depozitelor din bazinetul Baraolt. Dupã unele opinii, acestea ar fi mai
vechi decât Pliocenul, unii strãduindu-se a le considera miocen
superioare, îndeosebi pe baza unor forme fosile de moluºte ºi florã.
Însã, într-o astfel de dilemã stratigraficã – Miocen vs. Pliocen - aferentã
unui bazin de sedimentare extrem de endemizat, vertebratele au o
pondere determinantã în decizie: iar evidenþele pledeazã spre
apartenenþa lor pliocenã. Mai mult decât atât, sunt pliocen superioare,
plasându-se în Romanian (cca 2.5-3 milioane ani). Ele pot fi comparate
cu celebra asociaþie de la Mãluºteni, din Moldova, binecunoscutã pe
plan mondial graþie descoperirilor mai vechi, puse în valoare de savantul
Ion Simionescu.
Mastodontul descoperit la Racoº, demonstreazã cât de
beneficã s-a dovedit exploatarea cãrbunelui, care pe lângã valenþele
economice s-a dovedit beneficã ºi pentru progresele ºtiinþifice. Ar fi
pãcat ca aceastã activitate sã înceteze, iar o datã cu ea ºi seria
descoperirilor.
în scopul obþinerii unei imagini generale în aceastã privinþã, imagine în
zugrãvirea cãreia se poate înscrie ºi contribuþia istoriografiei româneºti
din secolul al XIX-lea ºi din secolul urmãtor.
În contextul istoriei noastre medievale, cercetarea problemei
începuturilor evului mediu ºi a caracterului feudal al societãþii noastre, a
cunoscut o evoluþie distinctã în timp, faþã de istoriografia europeanã în
general, datoritã lipsei aproape totale a informaþiei istorice, mai cu
seamã pentru perioada de la finele Antichitãþii clasice ( sec. IV) ºi pânã la
constituirea statelor medievale româneºti (sec. XIV). Istoriografia
noastrã modernã manifestase faþã de aceste probleme poziþii de nuanþe
diferite, mergând de la negarea existenþei unui feudalism românesc, la
afirmarea lui, sau chiar la exagerarea acestuia, asemuindu-l cu cel
clasic european. Primii noºtri cronicari din sec. XVII-XVIII, precum Miron
Costin ºi Dimitrie Cantemir, sesizaserã în operele lor, existenþa unor
structuri sociale fundamentale medievale, admiþând existenþa încã din
sec. XIV a diferenþierilor sociale pe teritoriul nord dunãrean: mari
stãpânitori de pãmânt ºi þãrani aserviþi, caracteristicile esenþiale ale
societãþii româneºti din acea vreme .
În secolul urmãtor se impune în aceastã privinþã poziþia lui N.
Bãlcescu care, combãtând teza „locurilor pustii” pânã la „descãlecare”,
admitea existenþa, anterioarã sec. XIV, a unei populaþii de structurã
agrarã menþionând cã: „feudalitatea, dar, nu se putea introduce în þãri cu
aceste domnii” (din sec. XIV)10. Este de fapt, primul istoric român care
recunoaºte existenþa raporturilor de caracter feudal pe teritoriul nostru
înainte de „întemeiere”11. Era o poziþie înaintatã pentru acea vreme de
mijloc de sec. al XIX-lea. Istorici români din a doua jumãtate a aceluiaºi
secol ºi-au exprimat ºi ei, într-un fel sau altul, punctul de vedere în
aceastã problemã, asupra cãrora nu insistãm aici12.
Finele sec. al XIX-lea aducea pe firmamentul istoriei româneºti pe
unul dintre cei mai reprezentativi istorici pe care i-a avut poporul nostru,
pe Nicolae Iorga, care s-a remarcat printr-o gândire înaintatã ºi în
problema începuturilor evului mediu românesc, a istoriei comunitãþilor
de pe teritoriul carpato-danubiano-pontic din perioada de sfârºit a
Antichitãþii clasice ºi începutul noului mileniu creºtin, perioadã denumitã
de el „lunga noapte a migraþiilor”, consideratã a fi „epocã de tranziþie”,
cãreia trebuie sã i se acorde toate valenþele unei epoci de progres „o
individualitate care se iveºte, se afirmã ºi dispare înaintea altor idei ºi
ELANUL
altor forþe, nu fãrã a lãsa cu toate acestea, în gândul nostru, în
sentimentele, în instituþiile noastre, chiar în cele care au primit mai des
pecetea Romei, urme adânci care vor persista dincolo de schimbãrile
îndrãzneþe ale timpului nostru”13. Prin Nicolae Iorga se deschidea, de
fapt, un nou capitol în istoria medievalã a poporului nostru; chiar dacã
ideile sale novatoare în aceastã privinþã aveau doar o bazã intuitivã,
noua perioadã istoricã, conceputã ca o etapã de tranziþie ce urma
Antichitãþii clasice, începea ºi pentru spaþiul românesc dupã retragerea
aurelianã. Se remarcã în primul rând atitudinea lui N. Iorga faþã de
poziþia gânditorilor sec. XVIII referitoare la înþelesul peiorativ al evului
mediu în general, ca epocã de regres ºi barbarie, „preludiul noros al unei
epoci noi de fericire omeneascã”14. Asemenea calificative sunt
etichetate de Iorga drept „prejudecãþi ºi antipatie faþã de veacurile
întunecate”15 „Gânditorii veacului al XVIII-lea, aratã acelaºi autor, nu
credeau sã le fi rãmas ceva din acele timpuri de stat pe loc sau
îndelungate dibuiri în întuneric, dureroase pentru spiritul uman”16. Se
vãdeºte limpede îndepãrtarea istoricului nostru de „viziunea
catastroficã” pe care au reprezentat-o migraþiile17. Dealtfel el vedea în
lumea „barbarã”, strãlucitoare elemente de suprafaþã care s-au
succedat în lunga noapte a migraþiilor18.
Abordând problema începuturilor evului mediu românesc, N. Iorga
admitea, de la început, persistenþa populaþiei locale pe teritoriul nord-
dunãrean dupã retragerea aurelianã. Dupã dispariþia statului
„tentacular”, arãta N. Iorga, a avut loc „o regrupare spontanã a forþelor vii
ale societãþii, potrivit cu necesitãþile lor imediate, în organisme politice
structurate pe trupul vechilor structuri politico-administrative ale
Imperiului”19. Este cuprinsã aici ideea majorã a continuitãþii noastre
istorice, prin persistenþa comunitãþilor locale organizate în acele
structuri social - politice denumite de marele istoric „romanii populare”20,
una dintre trãsãturile caracteristice noii perioade; ºi ca o concluzie
generalã privind problema mai sus amintitã, N. Iorga este de pãrere în
comunicarea de la Congresul de istorie de la Londra din 1913:
„Expunerea istoricului, va porni deci, de la cele dintâi formaþiuni locale
datoritã asociaþiilor defensive din timpul migraþiilor ..., toate aceste vieþi
autonome rurale ºi urbane, sortite chiar prin faptul acesta sã se
topeascã în formaþiuni mai puternice ºi mai trainice, sunt elementele
acestei realitãþi teritoriale care va fi semnul deosebitor al epocii ce se va
deschide în curând ... Adaug cã urmãrirea formaþiunilor libere,
nestãpânite de Imperiu, neocupate de barbari, a românilor e azi pentru
mine încã una din principalele linii ale istoriei evului mediu”21.
În ceea ce priveºte structura socialã a comunitãþilor locale din
aceastã perioadã post-aurelianã, N. Iorga preciza urmãtoarele:
„aceastã organizare spontanã ... pe care eu o numesc a romaniilor”22,
are în fruntea ei juzi existenþi pe tot întinsul acestei vechi pãrþi a
Imperiului roman ºi din þinuturile învecinate, „care se formeazã ca o
Românie, o Românie care dureazã pânã în zilele de azi” . In aceastã
nouã structurã social-politicã, „funcþia juridicã, aratã N.Iorga, este
îndeplinitã ca în autonomiile cu juzi, pentru orice pricinã, de cãtre
24
„bãtrâni” sau „oameni buni ºi bãtrâni” , recurgându-se la adunãrile
poporului. Prin intuiþia sa genialã, N. Iorga definea chiar structura social -
politicã a acestor comunitãþi de dupã retragerea aurelianã, arãtând cã în
aceste comunitãþi, oamenii „trãiesc cot la cot, se apãrã laolaltã, când au
sentimentul de a fi pãrtaº fiecare la ceea ce stãpânesc”25, vãdindu-se
aici, evident, existenþa acelor obºti sãteºti de care este plin ev mediul
românesc.
Iatã, aºadar, ideile fundamentale ale marelui istoric privind
structura social - politicã esenþialã a comunitãþilor sãteºti, a obºtilor nord
- dunãrene, a acelor romanii sau asociaþii defensive din perioada de
dupã retragerea aurelianã, deduse pe cale intuitivã, idei pe care
cercetarea istoricã româneascã ulterioarã dispariþiei lui N. Iorga a cãutat
sã le verifice cu dovezi incontestabile atât istorice, cât mai cu seamã
arheologice, pentru a vede în ce mãsurã opiniile lui N. Iorga au acoperire
documentarã26.
*
* *
Abordãm, în cele ce urmeazã, aºa cum reiese din titlul studiului de
faþã, problema rezultatelor cercetãrilor istorice desfãºurate timp de
peste o jumãtate de secol dupã dispariþia lui N. Iorga, rezultate care pun
în evidenþã evoluþia comunitãþilor de viaþã de pe teritoriul nord-dunãrean
în perioada de dupã retragerea armatei ºi administraþiei romane de la
finele sec. III d. Hr.
Înainte de a intra în expunerea propriu-zisã a acestor rezultate,
socotim necesar sã menþionãm cã în condiþiile dispariþiei marelui istoric
la începutul celui de-al II-lea rãzboi mondial ºi în condiþiile unor noi
structuri social-politice ºi ideologice de guvernare a þãrii, opiniile lui N.
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Iorga, expuse mai sus, cu privire la problema începuturilor evului mediu
în istoria patrie noastre, au fost uitate; iar încercãrile unor istorici din
perioada urmãtoare sfârºitului celui de-al II-lea rãzboi mondial, de a
rãspunde mai departe problemei sus menþionate, nu au fãcut altceva
decât sã nascã contradicþii ºi improvizaþii pentru a defini caracterul
complex al noii epoci de dupã sec. IV, folosind generalitãþi ºi expresii
precum prefeudal, protofeudal, prestatal etc. transmise ºi în unele
tratate de istorie a României sau chiar în manuale ºcolare, încurcând ºi
mai mult sensul real al evoluþiei societãþii de pe teritoriul de la Dunãrea
de Jos în perioada deja amintitã.
Alþi reprezentanþi ai aceleiaºi vremi au manifestat atitudini diferite;
deºi recunoºteau existenþa unor organisme statale româneºti înainte de
mijlocul sec. XIV, caracterul structurii social - economice de esenþã
feudalã al acestora era pe deplin ignorat. Nu putem stãrui aici ºi acum
asupra modului de gândire ºi înþelegere al tuturor istoricilor români de la
finele sec. XIX ºi din sec. XX în legãturã cu problema începuturilor la noi
a evului mediu privit prin prisma relaþiilor de caracter feudal.
Deceniile 5 ºi 6 ale secolului XX aduceau unele clarificãri în
problema examinatã, o încercare de periodizare ºtiinþificã a istoriei
noastre medievale, cel puþin sub raport metodologic, dacã din punctul
de vedere al documentãrii concrete era încã nevoie de dovezi materiale
convingãtoare.
Consideraþii istorice bazate pe interpretarea unor documente
scrise existente la acea vreme, precum ºi pe baza unor materiale
arheologice scoase la ivealã prin investigaþia de teren au reprezentat un
pas înainte în ceea ce priveºte definirea structurii social-economice a
comunitãþii de viaþã de pe teritoriul României, sec. X - XI fiind
considerate limita de început a istoriei noastre medievale, concluzie
care mai dominã încã medievistica româneascã, aceastã opinie
regãsindu-se în marile sinteze de specialitate, precum Istoria României,
vol. I, Bucureºti, 1960, vol. II, Bucureºti, 1962 ºi în diferite manuale
didactice. Cu toate acestea, rãmâneau numeroase lacune în
argumentarea unor afirmaþii teoretice; prezenþa acestor raporturi de
aservire în sec. X - XI era documentatã, aproape exclusiv, pe baza
materialelor referitoare la starea de lucruri de pe teritoriul Transilvaniei ºi
Dobrogei. Totodatã, noile structuri constatate rãmâneau fãrã o legãturã
geneticã cu situaþia din epoca precedentã în care acestea s-au
plãmãdit27.
Douã veritabile evenimente, petrecute la mijlocul sec. al XX-lea,
aveau sã schimbe radical situaþia menþionatã în ceea ce priveºte
alcãtuirea unor bogate baze de date documentare referitoare la istoria
comunitãþilor sãteºti de la Dunãrea de Jos dupã sec. al IV-lea; este
vorba, pe de o parte, de iniþiativa luatã de Academia Românã de a se
centraliza, sub forma unor colecþii de izvoare scrise, ºtirile despre
teritoriul nord-dunãrean în sec. IV-X, cuprinse în izvoare strãine,
bizantine mai cu seamã, aceste ºtiri apãrând în cadrul unor celebre
colecþii documentare, precum Fontes Historiae Daco Romanae ºi,
paralel, editarea documentelor scrise emise de cancelariile þãrilor
române, apãrute în marea colecþie intitulatã Documente privind istoria
României (DIR), reluatã în colecþia ºtiinþificã intitulatã Documenta
Romaniae Historica (DRH).
Pe de altã parte este de menþionat constituirea la mijlocul sec. XX
a celei mai tinere ramuri a arheologiei generale, cea a evului mediu, cu
privire specialã asupra cercetãrii primului mileniu creºtin.
Timp de mai bine de o jumãtate de secol de cercetare a izvoarelor
scrise, precum ºi a celor arheologice, care au însumat investigarea a
zeci ºi zeci de aºezãri sãteºti din sec. IV-X de pe teritoriul nord-
dunãrean, rezultatele acestora au condus la constituirea unui fond
documentar impresionant pe baza cãruia au fost scoase la luminã
dovezi de importanþã considerabilã pentru descifrarea evoluþiei
societãþii nord-dunãrene dupã sec. al IV-lea asupra cãrora ne vom referi
în continuare cu rostul de a reliefa atât permanenþe ale societãþii
anterioare sec. IV, cât mai cu seamã schimbãrile care au avut loc dupã
sec. IV28 în mãsurã sã dea identitate etno-culturalã comunitãþilor de viaþã
de pe teritoriul amintit, în contextul anticipãrii acestora, intuitiv, de cãtre
marele nostru istoric. Dupã cum am vãzut mai sus, una dintre ideile
fundamentale ale lui Nicolae Iorga, care strãbate de la un capãt la altul
numeroasele sale expuneri, este ideea de permanenþã ºi statornicie a
comunitãþilor locale, din spaþiul nord-dunãrean în toatã perioada
mileniului I creºtin, aºa numitele „romanii populare”, „asociaþii
defensive” sau „confederaþii þãrãneºti”.
Cercetãrile arheologice efectuate timp de peste o jumãtate de
secol au pus în evidenþã existenþa pe tot teritoriul carpato-dunãrean a
unui numãr de peste 2000 aºezãri ºi necropole din sec. IV-X, cu
precizarea cã în ultimele douã secole ale primului mileniu creºtin,
5
Nr. 75-78 - mai-august 2008
creºterea demograficã înregistreazã un procent de 100% faþã de sec IV-
VII, creºtere care se asezoneazã celei din Europa Occidentalã pentru
aceeaºi epocã29; aºezãrile descoperite se prezintã sub forma unor
concentrãri demografice înºirate pe cursul unor ape în general,
concentrãri care însumeazã între 10 ºi 50 de sate fiecare30.
Din punctul de vedere al culturii materiale a acestor comunitãþi
sãteºti, modul de construcþie a locuinþelor, inventarul descoperit în
locuinþe, constând din unelte agricole, meºteºugãreºti, produse
artizanale etc. demonstreazã, cu toatã claritatea, o vieþuire neîntreruptã
a locuitorilor din secolele anterioare, vieþuire motivatã prin persistenþa
culturii materiale tradiþionale anterioarã retragerii aureliene, pe de o
parte; iar pe de alta, de un proces normal de diversificare a formelor de
culturã materialã, prin asimilarea unor noi forme culturale, precum cele
rezultate din cultura ºi civilizaþia romanã, pe mãsura evoluþiei societãþii
spre structuri superioare de dezvoltare31.
În acest context, comunitãþile agrare de tipul obºtilor sãteºti îºi
structureazã tehnica agrarã tradiþionalã(tipul de plug triunghiular cu
brãzdar de tip dacic), receptând noua tehnologie roman-provincialã, a
plugului patrulater cu brãzdar simetric ºi asimetric; este ceea ce arãta N.
Iorga, „acea sintezã dintre elementele tradiþiei agricole ºi elementele de
civilizaþie mai înaltã aduse de noii veniþi (romanii)”32, pentru ca apoi, la
finele mileniului creºtin, sã se înregistreze noi tehnologii agricole prin
perfectarea plugului patrulater prevãzut cu brãzdar asimetric, corman ºi
avantren (rotile)33, practici în mãsurã sã sporeascã vizibil capacitatea de
realizare a produselor agricole, în vederea alimentãrii sporului
demografic constatat în sec. VIII-X. Practicile meºteºugãreºti
tradiþionale (din epoca geto-dacã) din cadrul economiei de transformare
se îmbogãþesc acum (în sec. IV-X) cu noi elemente tehnice, precum cele
din domeniul realizãrii produselor ceramice (olla romana)34, realizarea ºi
aplicarea smalþului pe obiectele ceramice35, adoptarea rãzboiului
orizontal din civilizaþia bizantinã, folosirea burghiului acþionat mecanic,
unele manifestãri din domeniul artei etc.
O permanentã remarcabilã a unor activitãþi economice de primã
importanþã constatatã în toatã perioada secolelor I-X se evidenþiazã în
domeniul valorificãrii substanþelor minerale utile, în special a fierului, de
cãtre membrii comunitãþilor locale, activitate incompatibilã cu viaþa
nomadã migratoare. Aproape cã nu existã aºezare mai mare cercetatã
arheologic în care sã nu se fi descoperit mari cantitãþi de reziduuri ale
extragerii minereului metalifer din orizonturile mineralogice existente
chiar ºi în zonele de câmpie ale teritoriului carpato-danubian, de
obþinere a metalului din minereu cu ajutorul cuptorului de redus,
cuptoare întregi sau fragmentare38. Aceastã activitate, care nu este
nouã, se diferenþiazã de cea anterioarã prin dimensiunea practicãrii ei în
sec IV-X, pe de o parte; pe de altã parte, prin noi tehnologii, precum
utilizarea frecventã a fondanþilor (calcarul) în procesul de extracþie a
metalului din minereu39.
Realitãþile demo-economice, sumar prezentate, evidenþiazã unele
încheieri de mare însemnãtate pentru cunoaºterea evoluþiei societãþii
de pe teritoriul României în sec IV-VIII.
Se demonstreazã, în primul rând, dãinuirea incontestabilã a
comunitãþilor rurale din epoca precedentã, cu vechile lor îndeletniciri de
viaþã agrarã ºi din domeniul economiei de transformare, ale cãror
tehnologii tradiþionale s-au conservat în pofida vicisitudinilor istorice.
Utilizarea vechilor tehnici agrare ºi meºteºugãreºti, a celor din domeniul
valorificãrii bogãþiilor miniere, precum ºi constatarea unor noi progrese
în aceastã vreme, ca de pildã impunerea ºi rãspândirea pe scarã
generalã a brãzdarului asimetric cu manºon (tipul romanic), datoritã
randamentului economic ridicat, comparativ cu cel existent anterior,
atestarea pentru prima oarã pe teritoriul nostru a unor unelte mai
perfecþionate, reprezintã dovezi incontestabile ale înnoirilor petrecute în
societatea vremii.
Structura socialã instituþional-politicã, pe de altã parte, a
comunitãþilor locale din perioada examinatã reprezintã ºi ea un element
deosebitor al acelor vremi. Este vorba de acele formaþiuni locale
amintite de N. Iorga, ca asociaþii defensive, de acea organizare socialã
spontanã în urma dispariþiei statului „tentacular” roman, asociaþii
puternice care sunt elementele acelei realitãþi teritoriale, semnul
deosebitor al noii epoci.
Precum se ºtie, în aceastã etapã de evoluþie, celula de bazã a
societãþii o constituia comunitatea agrarã sau obºtea sãteascã
teritorialã. În linii generale aceastã formã de organizare socialã se
caracterizeazã prin constituirea satelor pe bazã teritorialã, stãpânirea în
comun a pãºunilor, apelor, islazurilor ºi pãdurilor, deci proprietate
colectivã; întregul pãmânt arabil constituia proprietatea obºteascã,
fiecare familie, patronimicã sau pereche, având dreptul de folosinþã
6
ELANUL
individualã pe anumite loturi care se distribuiau periodic prin tragere la
sorþi. Aceasta reprezenta posesiune funciarã privatã în cadrul obºtii.
Studii amãnunþite efectuate asupra structurii obºtilor agrare pe
baza, mai cu seamã a cercetãrilor arheologice din necropole ºi din
aºezãrile investigate, au dus la unele concluzii deosebit de importante
privind stadiul de evoluþie a structurii social-economice a comunitãþilor
agrare din sec. I-X. Aºa de pildã, grupãrile locuinþelor din aºezãrile
cercetate erau dispuse în „cuiburi” de câte trei - cinci locuinþe la un loc,
corespunzãtoare familiei pereche, urmare a procesului de disoluþie din
marea familie patriarhalã specificã epocilor anterioare40; familia pereche
care se generalizeazã în aceastã perioadã a sec. IV-X. În acest sistem
social al familiei pereche, producþia ºi consumul se individualizeazã în
regim de efectuare ºi însuºire privatã a bunurilor materiale rezultate în
baza dreptului de posesiune ºi folosinþã individualã, familia pereche
devenind, astfel, unitatea economicã socialã de bazã a societãþii vremii.
Se creaserã, deci, condiþii favorabile intensificãrii diferenþierii sociale în
cadrul comunitãþilor sãteºti, pe bazã de avere mobilã, a membrilor
comunitãþii respective, diferenþiere constatatã atât în inventarul
locuinþelor, cât ºi al necropolelor vremii. O asemenea stare de lucruri
este evidenþiatã ºi de unele documente scrise, precum celebra
scrisoare patristicã din 374 d. Hr. care menþioneazã diferenþierea
socialã existentã într-o comunitate sãteascã de la curbura Carpaþilor
(situatã pe raza actualului judeþ Buzãu)41. Sava, trãitor în comunitate,
membru al satului ºi slujitor al bisericii din sat, receptase noua religie,
creºtinismul. Trimiºii goþilor (aceºtia exercitau asupra teritoriului de la
nordul Dunãrii autoritatea politicã) pentru a-l pedepsi pe Sava pentru
noua sa religie, se adreseazã sãtenilor întrebând ce avere are Sava, la
care aceºtia rãspund cã Sava nu are niciun fel de avere decât hainele de
pe el. Interesantã este concluzia trimiºilor goþi: „un asemenea om nu
poate ajuta ºi nici vãtãma”42, desigur puterea politicã gotã. În optica
reprezentantului got, care era de fapt a vremii, averea privatã era
asociatã cu puterea socialã, cu participarea în funcþie de avere, la dãrile
faþã de stãpânirea politicã, cel fãrã avere neprezentând niciun pericol
pentru puterea politicã.
Documentele scrise descoperite dupã moartea savantului N.
Iorga, precum ºi rezultate ale cercetãrilor arheologice confirmã din plin
noua situaþie social-politicã.
Documentul patristic amintit aratã o structurã socialã clarã a
comunitãþilor locale de la nordul Dunãrii, organizate instituþional,
precum adunarea satului, sfatul bãtrânilor, jurãtorii ca martori, instituþii
întâlnite nealterat în documentele evului mediu românesc, realitãþi care
atestã celula socialã de bazã a acestei organizãri. Concentrãrile de
aºezãri identificate arheologic aratã, pe de altã parte, existenþa acelor
comuniuni de obºti „romanii populare”, „confederaþii defensive” cum le-a
numit N. Iorga, ca semn deosebitor al „noii ordini” social-politice.
Menþionarea în izvoare istorice a acelor „principes locorum” din secolele
III-IV de pe teritoriul nord-dunãrean ºi dobrogean sau a acelor „seniores
villarum” aratã limpede cã se creaserã acele organe de conducere a
acestor „autonomii rurale” care stau la baza viitoarelor formaþiuni politice
superioare de tipul cnezatelor, voievodatelor ºi þãrilor române de la
cumpãna dintre cele douã milenii creºtine; pentru ca apoi, în etapa
urmãtoare sã dea naºtere statelor medievale româneºti.
Receptarea religiei creºtine, în acest context, avea sã creeze o
nouã ordine de lucru, o nouã schimbare ca o formã spiritualã de
solidaritate umanã. Potrivit lui N. Iorga, creºtinismul dã identitate acestui
ev mediu43. Cercetãri recente au demonstrat, într-adevãr, schimbarea
spiritualã esenþialã petrecutã odatã cu receptarea noii religii pe teritoriul
carpato-dunãrean. Documente scrise, precum cele patristice, dar ºi
scrierile cronicarilor romano-bizantini ºi bizantini, descoperirile
arheologice, evidenþiazã pregnant cã noua religie a prins contur în
lumea satelor nord-dunãrene încã din primele secole. Dupã N. Iorga,
evul mediu începe ºi la noi odatã cu receptarea creºtinismului de cãtre
comunitãþile locale, creºtinism fãrã de care evul mediu nu poate exista.
Aceleaºi documente invocate mai sus au pus în evidenþã numeroase
dovezi ale creºtinismului, precum diferite simboluri ale noii religii
(semnul crucii realizat pe vase ceramice ºi pe alte obiecte din ceramicã,
fãcute înainte de arderea acestora în cuptoare speciale, piese metalice
folosite la serviciile religioase, inscripþii cu caracter liturgic etc.) datând
din sec III-X. Literatura patristicã ºi cronicarii bizantini, pe de altã parte,
menþioneazã expres receptarea religiei creºtine cu instituþiile sale
ecleziastice de cãtre locuitorii comunitãþilor amintite, punând în evidenþã
nu numai prezenþa, dar ºi dimensiunea teritorialã a fenomenului
creºtin44, în raport cu pãgânitatea populaþiilor nomade ºi migratoare în
trecere pe teritoriul nord-dunãrean.
Ar mai fi de amintit încã o particularitate a perioadei analizate: cea
ELANUL
a caracterului etnic al locuitorilor acestor teritorii, a limbii vorbite de cãtre
aceºtia dupã secolul IV.
Din acest punct de vedere, nu putem sã nu luãm în calcul, faptul cã
aspectul lingvistic, în primul rând, se aflã într-o corelaþie deplinã cu
procesul romanizãrii, limba latinã fiind cea care s-a impus în sistemul de
comunicare între oameni. Oarecum în dezacord cu poziþia lui N. Iorga,
devine pertinent sã apreciem existenþa la nordul Dunãrii în sec. IV-V a
unor inscripþii în limba latinã, texte scrijelate pe cãrãmizi sau fragmente
ceramice, precum cele descoperite la Vârvoru, jud. Dolj, Jidava,
Sucidava, Drobeta: „patella bonam facit, Marcus”45; sau inscripþia de la
Romula ºi Ratiaria din aceeaºi vreme: „Anastasiana Ratiaria semper
floreat”46, ca ºi medalionul latin „Daniel în groapa cu lei” din necropola de
sec. IV de la Botoºani. Mai putem aminti, totodatã ºi acea limbã
ausonicã (romanicã) de la mijlocul sec. V din relatãrile lui Priscus din
Panion47; ºi menþionarea unui locuitor de la nordul Dunãrii din anul 545,
care vorbea latineºte48. În fine, menþionarea în Strategiconul lui
Mauritius, recent descoperitã a unor locuitori de la nordul Dunãrii,
identici cu cetãþenii romani folosiþi de bizantini în calitate de cãlãuze ale
armatelor imperiale, purtând lupte cu slavii ºi avarii de pe teritoriul
muntean49.
Iatã, aºadar, cã abordând aici unele dintre cele mai importante
realitãþi ale perioadei secolelor IV-X din istoria spaþiului carpato-
danubiano-pontic, se demonstreazã, pragmatic, intuiþia extraordinarã a
marelui nostru istoric asupra evoluþiei comunitãþilor de viaþã de pe
teritoriul naþional dupã retragerea aurelianã. Se demonstreazã, astfel,
cã societatea din vremea indicatã nu a fost o societate staticã, ci într-o
continuã schimbare, într-o deplinã structurare cãtre forme superioare de
organizare. Tocmai aceste schimbãri, aceste înnoiri petrecute în cadrul
sectoarelor fundamentale sociale, economice ºi politice, dau identitate
noii ordini, noilor structuri deosebite faþã de epoca anterioarã, cea a
Antichitãþii clasice; este o nouã epocã, o nouã etapã istoricã ce se
interpune pe plan european între Antichitate ºi Renaºtere: epoca evului
mediu. În aceste condiþii, ºi în istoria poporului nostru, evul mediu ca
epocã, nu ca structurã feudalã, începe dupã retragerea aurelianã, odatã
cã schimbãrile produse atât în domeniul socio-economic, cât ºi în cel al
structurii social - politice.
Va trebui încã o perioadã de maturizare a structurilor evului mediu
din aceste prime secole creºtine pentru a se putea cristaliza, la începutul
mileniului al II-lea, elemente certe ale societãþii româneºti cu pregnante
caracteristici de naturã feudalã, ca un ecou îndepãrtat faþã de cele din
Europa feudalã clasicã. Sunt particularitãþi care, la nivelul lor,
individualizeazã ºi din acest punct de vedere evoluþia societãþii
româneºti în context european.
Note:
1. Între antichitate ºi renaºtere; gândirea evului mediu de la
începuturile patristice la Nicolaus Cusanus, traducere, selecþia
textelor, prezentãri bibliografice, indice ºi note de Octavian Nistor,
prefaþã de Gh. Vlãduþescu, Bucureºti, 1985, p. V
2. Des burgondes á Bayard (miile ans de Moyen Age), Grenoble -
Paris, 1981-1984 (catalog de expoziþii sub voce)
3. R. Manolescu ºi colab., Istoria evului mediu, vol. I, Bucureºti,
1972, p. 5-6; R Manolescu, Societatea feudalã în Europa
apuseanã, Bucureºti 1974 p.6
4. R. Manolescu, op. cit, p.6; Historia medie aevi a temporibus
Constantini Magni at Constantinopolim a turcis captam
deducta, 1688
5. R. Manolescu ºi colab., op. cit, p 6-7
6. Ibidem
7. Florin Constantiniu, Geneza feudalismului în Europa
rãsãriteanã, în Studii ºi articole de istorie, 1983, p. 29 ºi urm.;
istoricii din secolul al XIX, precum Francois Mignet, Jules Michelet,
Augustin Thierry au vãzut în evul mediu, comparativ cu iluminiºtii „o
epocã de inegalitate ºi nedreptate socialã”;
8. Din imensa literaturã istoricã europeanã privind aprecierile asupra
evului mediu european spicuim pe unele dintre cele mai vechi ºi
mai reprezentative; B. Boutruche, La seignorie et féodalité, vol. I,
Paris 1959; Joseph Calmette, La société féodale, Paris, 1927;
Guy Fourquin, Seignorie et feodalite au Moyen Age, Paris, 1970,
F.L. Ganshof, Qu'est ce la féodalité?, Bruxelles, 1957 ; Kelly
Donald, De origine feudorum ; The bigginnings of an historical
problem, în Speculum, 39,2, 1964 etc.
9. Miron Costin, Opere, Bucureºti, 1958, p. 233; Dimitrie Cantemir,
Descrierea Moldovei, Bucureºti, 1973, p. 298 ºi urm.
10. Nicolae Bãlcescu, Opere, vol. 1, Bucureºti, 1940, p. 189.
11. Nicolae Bãlcescu, Opere, vol. 12, p.15; ibidem, vol. 1, Bucureºti,
Nr. 75-78 - mai-august 2008
1953, p. 136-137; Fl. Constantiniu, Iobãgia în istoriografia
româneascã, în SMIM, 10 p. 62-63
12. O trecere în revistã asupra unora dintre opiniile acestora în
problema amintitã, vezi ºi la Fl. Constantiniu, Op. cit.
13. N. Iorga, Bazele necesare unei istorii a Evului Mediu, în
Generalitãþi..., Bucureºti, 1999, p. 127
14. N. Iorga, Bazele ..., comunicare la Congresul de Istorie de la
Londra, aprilie 1913, în N. Iorga, Generalitãþi..., p. 128
15. Ibidem, p. 128
16. Ibidem, p. 128
17. N. Iorga, Studii asupra evului mediu românesc, Bucureºti, 1984,
p. 417; vezi ºi ediþia din 1999, p. 175
18. N. Iorga, Istoria Românilor, II, p. 178
19. N. Iorga, Studii..., Bucureºti, 1984, p. 403
20. N. Iorga, Problema pãrãsirii Daciei de cãtre împãratul Aurelian.
Comunicare þinutã la Academie des Inscriptions, din Paris,
publicatã în limba francezã în RHSEE, I, 1984, 1-2, p. 32-58; N.
Iorga, Studii..., p. 27-28;
21. N. Iorga, Generalitãþi..., Bucureºti, 1999, p. 131
22. N. Iorga, Generalitãþi..., p.168;
23. Ibidem;
24. Ibidem
25. Ibidem, p. 169-170
26. În ceea ce priveºte conceptul de feudalitate propriu - zis, marele
istoric admitea, la începutul carierei sale ºtiinþifice, transferul
feudalismului în sfera feudo-vasalicã. Aºa se explicã de ce el
respingea teza existenþei înainte de „întemeiere” a statelor noastre
medievale, a unei clase a stãpânitorilor de pãmânt ºi a clasei
þãrãnimii dependente (N. Iorga, Studii..., p. 411); descoperirea
mormântului princiar fastuos de la Curtea de Argeº a fost în mãsurã
sã zdruncine puternic aceastã concepþie, recunoscând el însuºi cã
„s-a zdruncinat puþin în conºtiinþa mea o pãrere mai veche pe care
o aveam” (N. Iorga, Studii..., p. 411).
27. P. P. Panaitescu, Obºtea sãteascã din Þara Româneascã ºi
Moldova. Orânduirea feudalã, Bucureºti, 1964, p. 64-65. Este de
amintit în aceastã privinþã studiul referitor la problemele prioritare
ale cercetãrii evului mediu românesc, unde se enunþã direcþiile
principale ale cercetãrii viitoare privind începutul evului mediu la
Dunãrea de Jos (ªt. Olteanu, în Studii, 1973, nr. 4, p. 677 – 681
28. O trecere în revistã a acestor rezultate, sumar expuse, cu referinþe
bibliografice a fost fãcutã de ªt. Olteanu, Probleme prioritare ale
evului mediu timpuriu românesc, în Studii, nr IV, tom 26, 1973, p.
677 ºi urm; Idem, în Rev. de istorie, 1986, nr. 9, 10, 12; idem,
Etapele procesului de formare a statelor feudale româneºti, în
Rev. De istorie, tom 30, 1977, nr 2, p. 315 - 320; idem, Societatea
carpato - danubiano - ponticã în sec. IV - XI, structuri demo -
economice ºi social - politice, Bucureºti, 1997; idem, ºi colab.,
Comunitatea sãteascã de la ªirna, jud. Prahova, în sec II - X,
Bucureºti, 2007; Istoria Românilor, vol. III, Bucureºti, 2001
29. Histoire Universaille, voi. V, Paris, 1973, p. 172, 302; G. Duby, R.
Mandron, Histoire de la civilasion Française, Tom 1, Paris, 1958,
p. 81-83; J. C. Russell, Late ancient and Medieval Population,
Philadelphia, 1958; M. K. Benett, The World's food, Londra, 1954;
cf. Jacques Le Goff, Civilizaþia Occidentului Medieval,
Bucureºti, 1970, p. 106, 108, 133.
30. ªt. Olteanu, Societatea carpato-danubiano-ponticã în secolele
IV - XI. Structuri demo-economice ºi social-politice, Bucureºti,
1997, p. 17 ºi urm; Istoria Românilor, vol. 3, Bucureºti, 2001, cap.
respectiv
31. ªt. Olteanu, Societatea ... p. 17 ºi urm.
32. N. Iorga, Generalitãþi... p. 233
33. ªt. Olteanu, Evoluþia principalelor unelte agricole pe teritoriul
României în sec IV-XI d. Hr., în Rev. de istorie, 1989; Les outiles
dans les Balkans du Moyen Age a nous jours, vol. 1, 2, Paris,
1986; ªt. Olteanu, Rolul valorilor de istorie agrarã în
problemele statorniciei ºi continuitãþii noastre istorice, în
Simpozion de istorie ºi arheologie agrarã. Culegere de rezumate,
Deva, 1991
34. ªt. Olteanu, Comunitatea sãteascã de la ªirna, Jud. Prahova
(sec II- X) în lumina izvoarelor arheologice, Bucureºti, 2007, p.
57 ºi urm.
35. I. Barnea, Relaþiile dintre aºezarea de la Bisericuþa - Garvãn ºi
Bizanþ în sec X - XII, SCIV, 4, 1953, nr. 3 -4, p. 641 ºi urm.
36. ªt. Olteanu, C. ªerban, Meºteºugurile din Þara Româneascã ºi
Moldova în evul mediu, Bucureºti, 1969, p. 33
7
Nr. 75-78 - mai-august 2008
37. Descoperire în mormântul meºteºugarului din sec VI - VII de la
Bandu de Câmpie din Transilvania
38. Existã, în aceastã privinþã, o imensã literaturã de specialitate din
care menþionãm: N. Maghiar, ªt. Olteanu, Din istoria mineritului
în România, Bucureºti, 1970; ªt. Olteanu, Aspecte ale civilizaþiei
geto-dace în lumina cercetãrilor recente, în Revista arhivelor,
1979, nr. 2; ªt. Olteanu, Le techniques minieres en Roumanie
depuis la Basse Antiquite jusqu'au Moyen Age, Paris, 1992, p.
97 ºi urm.; ªt. Olteanu, Societatea ..., Bucureºti, 1997, p. 58 ºi
urm; ºi etc.
39. ªt. Olteanu, Comunitatea sãteascã ..., p. 77 ºi urm.
40. ªt. Olteanu, Societatea ... p. 205 ºi urm.
41. ªt. Olteanu, Cu privire la structura socialã a comunitãþilor
sãteºti dintre Carpaþi ºi Dunãre în secolul al IV e.n., în Rev. de
ist, nr. 4, 1984, reluatã în lucrarea Societatea ... de acelaºi autor,
1997, p. 226 ºi urm.
De la Giurgiu Negrea pânã la 1864.
Evoluþia stãpânirii funciare în satul Gãgeºti
În numerele 71 ºi 72 ale revistei de faþã am încercat sã-l aduc în
prim planul atenþiei pe Giurgiu Negru ca posibil stãpân funciar la
Gãgeºti1. Articolul de faþã îºi propune sã ducã mai departe analiza
istoricã care în parte a fost publicatã în lunile ianuarie ºi februarie.
Plecând de la actul de atestare documentarã a localitãþii Gãgeºti se
poate spune cã la 5 iunie 1464, Ignat ºi Ivan au devenit stãpâni funciari
în acest sat2. De la aceastã datã, vreme de 31 de ani, informaþii despre
satul menþionat anterior sau despre cei doi boieri nu mai existã. La 4
februarie 1495, un act de vânzare-cumpãrare emis la Iaºi aratã cã satul
Gãgeºti se afla situat pe Elan în vecinãtatea satului Salcea: „au venit
înaintea noastrã ºi înaintea tuturor boierilor noºtri moldoveni, mari ºi
mici, sluga noastrã Ion Buzã ºi sora lui, Drãgãlina, nepoþii popii
Scolofendie, ºi alt Ion, fiul lui Vasile, nepot popii Dragomir, de a lor bunã
voie, nesiliþi de nimeni, nici asupriþi, ºi au vândut a lor dreaptã ocinã din
dreptul lor uric, un sat pe Ialan, anume la Salce între Ioan㺠Tricolescu ºi
Gãgeºti”3.
În ceea ce priveºte stãpânii funciari ai localitãþii Gãgeºti menþionaþi
prin actul de la 5 iunie 1464 se poate spune cã atât Ignat cât ºi Ivan apar
dupã aceastã datã doar în douã documente, unul din 2 iulie 1502, emis
la Suceava4, ºi altul din 14 martie 1518, emis la Hârlãu5. Dacã cel dintâi
evidenþiazã, aºa cum s-a mai precizat, cã cei doi sunt nepoþii lui Giurgiu
ºi Cârstea Negru, al doilea pune în luminã faptul cã urmaºi lui Ivan ºi
Ignat au primit întãrire asupra satului Gãgeºti: ,,pe aceastã adevãratã
slugã a noastrã Gagea ºi sora lui, Parasca, copiii lui Ignat ºi de
asemenea pe verele lor Tecla ºi sora ei, Varvara, toþi fiii lui Iganat ºi a lui
Ivan, i-am miluit pe ei cu deosebita noastrã milã, le-am dat ºi le-am întãrit
lor de la noi, în þara noastrã, în Moldova, dreapta lor ocinã ºi
cumpãrãturã, un sat pe Elan, anume Gãgeºti”6. În conþinutul acestui act
demn de atenþie pare a fi faptul cã acestora li s-a întãrit dreapta lor ocinã
ºi ,,cumpãrãturã”. Cuvântul pus în ghilimele ,probabil, evidenþiazã cã
satul Gãgeºti era cumpãrãtura pãrinþilor lor de la Giurgiu Negrea, dupã
cum se precizeazã în actul din 5 iunie 14647.
Pentru o perioadã, dupã 1464, locuitorii de la Gãgeºti au avut de a
face cu doi stãpâni funciari. Începând cu luna martie a anului 1518
numãrul acestora se dubleazã8. Copiii lui Ignat ºi ai lui Ivan, cãci despre
aceºtia este vorba, intrã în stãpânirea satului întrucât, probabil, pãrinþii
decedaserã. Cu toate cã data acestui ultim fapt nefericit este
imprecizabilã, se pote spune cã aceastã ipotezã are la bazã
nemenþionarea în documente a celor doi dupã 1518. Urmaºii lui Ivan ºi
Ignat, la fel ca ºi pãrinþii, nu mai apar în documentele emise dupã 24
martie 1518. Cu toate cã un act din 13 martie 1533 referitor la moºia
Gãgeºti pune în luminã o persoanã cu numele de Parasca9 aceasta din
urmã nu este una ºi aceeaºi cu fata lui Ignat. Cea din documentul emis
de cãtre Petru Pareº, domn al Moldovei, are trei fraþi, Toader, Ignat ºi
Ichim, ºi trei surori, Stanca, Bica ºi Bobotina. Întrucât actul menþioneazã
cã aceºti fraþi împreunã cu ,,nepoþii lor, Stanca, feciorii Bichii ºi cu tot
neamul lor, Grecul ºi frati-sãu Lupaiu ºi Ionu ºi Filip, feciori Bobotini” au
primit uric pentru jumãtate din satul Gãgeºti, „ce este a lor cumpãrãturã,
8
ELANUL
42. Fontes, Historiae Daco Romanae, vol. II, Bucureºti, 1970. p. 710
-713
43. N. Iorga, Generalitãþi... p. 337
44. Liliana Trofin, Romanitate ºi creºtinism la Dunãrea de Jos în
secolele IV - VIII, Bucureºti, 2005, cap 2-5.
45. Vezi recent ªt. Olteanu ºi colab, Comunitatea sãteascã ... p. 134
ºi urm
46. Ibidem; Istoria Românilor, vol. II, Bucureºti, 2001, p. 612 - 613
47. Fontes Historiae Daco Romanae, vol. II, Bucureºti, 1970, p. 277
ºi urm.
48. Fontes...,vol. II, p. 445
49. Mauriciu, Arta militarã, Bucureºti, 1970, p. 247; ªt. Olteanu,
Comunitãþi romanice la nordul Dunãrii în Strategiconul lui
Mauriciu, secolul VII, în Analele Univ. Creºtine „Dimitrie
Cantemir”, seria istorie, nr. II, 1999; nr. 4, 2001, p 146 ºi urm.
Ciprian Gicã-Toderaºcu
di la moºi lor cu 190 de zloþi tãtãrãºti”10, este posibil ca Parasca ºi fraþii
eisã fie urmaºii unuia din copiii lui Igant ºi Ivan. Cel mai probabil aceºtia
pot fi copiii Parascãi, fata lui Ignat. Întrucât nu existã documente care sã
indice urmaºii celor patru copii ai lui Igant ºi Ivan, a fost imposibil de
stabilit împrejurãrile în care Parasca ºi fraþii ei au putut cumpãra
jumãtate din moºia Gãgeºti în 13 martie 1533. Cert este faptul cã
numãrul stãpânilor funciari ai satului Gãgeºti de la începutul secolului al
XVI-lea a crescut considerabil în 1533. Nu se ºtie câþi stãpâni avea
cealaltã jumãtate de sat însã este posibil ca ºi în cazul ei lucrurile sã fi
stat asemãnãtor. Având aceste lucruri în vedere se poate conchide cã
moºia Gãgeºti a început sã se fãrâmiþeze o datã cu creºterea numãrului
membrilor familiilor stãpânitoare cãrora a trebuit sã li se de-a pãrþi din
întreg. Procesul de divizare a moºiilor din secolul al XV-lea s-a
accentuat o datã cu secolul al XVI-lea când fiscalitatea a început sã
afecteze situaþia stãpânilor funciari care nu aveau dregãtorii11.
Revenind la Gagea, unul din copiii lui Ignat, se poate menþiona cã
nu se ºtie dacã a avut urmaºi chiar dacã numele sãu a fost destul de
rãspândit în Evul Mediu moldovenesc12. Mihai Costãchescu a scris în
ceea ce priveºte numele satului Gãgeºti faptul cã nu provine de la
Gagea, fiul lui Ignat, menþionat la 24 martie 1518, ci „de la un strãvechiu
Gage, care va fi trãit pe la începutul veacului al XV-lea”13. Afirmarea sa
pare a fi corectã întrucât de la Giurgiu, stãpânul funciar evidenþiat în
actul de atestare documentarã, sau de la Gagea, stãpân la Gãgeºti o
datã cu 24 martie 1518, numele satului nu avea cum sã provinã pentru
cã, atât la 5 iunie 1464, cât ºi la 24 martie 1518, satul îºi avea deja dat
numele de Gãgeºti.
De la 13 martie 1533 ºi pânã la 20 aprilie 1626, satul Gãgeºti nu
mai apare menþionat în nici o colecþie de documente publicatã, astfel
încât cercetarea trece peste un secol, de la cea dintâi domnie a lui Petru
Rareº (1527-1538) la cea a lui Miron Barnovski (1626-1629), fãrã a face
nici mãcar o precizare în ceea ce priveºte stãpânirea funciarã. Care va fi
fost istoria satului Gãgeºti în aceastã etapã nu se ºtie deocamdatã.
În actul din 20 aprilie 1626, emis la Iaºi, satul Gãgeºti este
menþionat cu prilejul în care Miron Barnovschi Movilã, domn al
Moldovei, a întãrit câtorva boieri, nepoþi ai lui Gagea ºi strãnepoþi ai lui
Pãtru ºi ai lui Vlaicu, ,,jumãtate din satul Tãmãºeni, care este în þinutul
Fãlciului, pe pârâul Jigãliei, satul Fîntînele unde au fost casele lor ºi de la
Horeºtii de Sus ºi Urdeºti altã siliºte mai jos de Gãgeºti ºi altã siliºte la
Capul Piscului, care acum se cheamã Busteºti”14. În contextul unui act
asemãnãtor, care face referire tot la nepoþii lui Gagea, strãnepoþi ai lui
Pãtru ºi Valicu, localitatea Gãgeºti apare relevatã la 30 martie 164315. La
fel ca în documentul precedent, din punct de vedere geografic, Gãgeºtii
sunt menþionaþi în vecinãtatea satului Urdeºti: ,,ºi iarãºi Hurdeºtii ºi o
sãliºte, pe din gios de Gãgeºti”16. Despre posesorii de pãmânt ai acestui
sat din urmã, de la 13 martie 1533 ºi pânã în secolul al XVII-lea, nu mai
deþin nici o informaþie. La 25 noiembrie 1644, o parte a acestora apare
evidenþiatã într-un uric emis de Vasile Lupu Voievod, a cãrei primã
domnie a fost între anii 1634-165317. Documentul pune în luminã faptul
ELANUL
cã „Iatã au venit înaintea noastrã ºi înaintea boierilor noºtri, mari ºi mici,
Artemiia ºi sora ei, Odochiia, fiicele Agafiei, ºi Dãmieniasa cu fiul ei,
Ursul, ºi cu fratele lui, fiii lui Dãmiian, nesiliþi de nimeni ºi nici asupriþi, ci
de bunãvoia lor, ºi au vândut dreapta lor ocinã ºi dedinã, un bãtrân din
satul Gãgeºti, care este în þinutul Fãlciului, din bâtrânul Sârbului, ce se
va alege toatã partea Sârbului, din vatra satului, ºi din câmp ºi din tot
venitul. Acestea au vândut-o slugii noastre, Iacob chihaia, ºi cumnatului
lui, Ion, pentru doi boi de negoþ, ºi douã vaci ialoviþe, grase ºi 50 de merþe
de grâu ºi un ughi, bani gata”18. Este destul de semnificativ redat în citat
faptul cã fãrâmiþarea teritorialã a continuat în perioada anilor 1533-
1644. Dupã cum bine se poate observa, moºia a ajuns sã fie împãrþitã pe
,,bãtrâni”. Chiar dacã nu este specificat numãrul acestora sau chiar
dacã suprafaþa bãtrânului relevat prin citat nu este precizatã, modul în
care s-a transmis acesta în primã fazã are la bazã un caracter
succesoral. Începând cu secolul al XVI-lea termenii de ocinã ºi dedinã
apar împreunã, spre a se accentua ºi mai mult caracterul strãmoºesc19.
În cazul de faþã, se poate presupune cã, în primã fazã, ocina s-a
transmis de la Sârbu la Agafia ºi la soþia lui Damian, pentru cã acestea
este posibil sã fi fost fetele lui. În calitate de posibili urmaºi ai lui Sârbu,
copiii au participat alãturi de mame la vânzarea ,,bãtrãnului”. Nu se ºtie
care a fost contextul în care Iacob chihaia ºi cumnatul lui, Ion, au putut
cumpãra aceastã parte de pãmãnt în Gãgeºti, însã dupã câte se ºtie
dreptul de protimisis a apãrat solidaritatea din cadrul unei moºii pânã
aproape de mijlocul secolului al XIX-lea20. În acest context se impune a fi
precizat cã un grad de rudenie trebuie sã fi existat între cei care au
vândut ºi cei care au cumpãrat21.
De la 1644 pânâ la 1706 din nou nu mai sunt informaþii despre satul
Gãgeºti sau stãpânii ei funciari. Referitor la acest din urmã an, un izvod
de la 6 mai, spune cã Lupu Costache vornicul a cumpãrat de la rãzeºii de
la Gãgeºti 49 de fune de pãmânt22, în timp ce restul s-a împãrþit în felul
urmãtor: „16 funii ºi 5 stãnjeni lui Tudurachi, 8 funii lui Gligori, 14 stâjeni
lui Baltag, 7 funii lui Constantin Arventie, douã funii ºi cinci stânjeni lui
Vãtrai, douã funii ºi 6 stânjeni lui Romila, o funie ºi 6 stânjeni lui nu se ºtie
cui, o funie ºi 5 stânjeni lui Mãlahie, 9 funii lui Tudurachi ºi un bãtrân ºi
jumãtate care mergeau pânã în hotarul lieºtilor, au fost cumpãraþi de
Ilinca pãhãrniceasa cu 9 ughi”23. E adevãrat cã din 1644 ºi pânã la 1706
a trecut mai mult de jumãtate de secol în care la nivelul stãpânilor
funciari se putea întâmpla orice însã este puþin probabil ca vânzãtorii
sau cumpãrãtorii actului de la 1644 sã fi fost mari boieri atât timp cât nu
mai apar menþionaþi în alte acþiuni de acest gen sau în funcþii
dregãtoreºti.
Revenind la Lupu Costache, se poate spune cã nu se cunosc
împrejurãrile care i-au oferit posibilitatea de a pãtrunde în cercul
stãpânilor de pãmânt de la Gãgeºti. Aceºtia erau rãzeºi ºi probabil el nu
a putut intra în rândurile lor ca stãpân funciar decât dacã a beneficiat de
o ,,înfrãþire” sau o ,,zãlogire”, dacã un membru al neamului sãu care era
stãpân aici i-a vândut acestuia partea sa de moºie24 sau dacã a primit
danie, dare de zestre sau a reuºit sã facã schimb de moºii cu un stãpân
de aici25. În lipsa documntelor nu se poate preciza cu exactitate care au
fost împrejurãrile în care Lupu Costache a putut deveni stãpân funciar la
Gãgeºti, însã, situaþia de aici, poate sã fi fost similarã cu cea de la
Giurcani26. În ceea ce-l priveºte pe Lupu Costache, în jurul anului 1706,
mai precis între anii 1705-1707, acesta a îndeplinit funcþia de mare
vornic al Þãrii de Sus. El a fost promovat de la dregãtoria de mare
hatman, pe care a deþinut-o pânã în martie 1705, de cãtre Antioh
Cantemir Vodã cu care a colaborat pe toatã domnia acestuia. Strânsa
legãturã dintre domn ºi boier nu a fost lipsitã de incidente. Un exemplu
semnificativ este incidentul produs în 1706, la petrecerea logodnei fiicei
lui Antioh cu ªtefan Brâncoveanu, când Lupu, temperament coleric,
ameþit de bãuturã, l-a atacat pe domn criticându-l pentru cã lãsase
treburile þãrii pe seama grecului Panait Morona ºi a vistiernicului Ilie
Cantacuzino27.
De la 1706 ºi pânã la 1742 nu mai sunt menþiuni legte de moºia
Gãgeºti. În acest din urmã an, la 19 mai, Gavril Lambrino paharnicul a
scos un izvod asupra a 48 funii ºi jumãtate de pãmânt din Gãgeºti pe
care îi cumpãraserã de la un Beºleagã28. Chiar dacã nu se ºtie cine au
fost aceºtia, de reþinut rãmâne faptul cã la începutul secolului al XVIII-
lea moºia era stãpânitã atât de rãzeºi cât ºi de boieri. Întrucât la 1716
Lupu Costache a murit29, probabil, soþia sa, Ruxandra, fiica lui Ionaºcu
Balº ºi al Tofanei Dubãu, a avut grijã de moºiile sale. Nu se poate preciza
câtã vreme a putut îndeplini aceastã misiune, însã, cert este faptul cã pe
unul din cei doi fii ai lui Lupu Costache, anume Scarlatache, îl gãsim în
1744 arãtând hotarnicilor moºiei Gãgeºti uricul tatãlui sãu30, probabil, în
dorinþa de a-ºi recupera cele 46 de fune de pãmânt. Dupã câte se
cunosc, imediat dupã moartea tatãlui sãu, Scarlatache a asistat
Nr. 75-78 - mai-august 2008
neputincios la pierderea prin vânzare sau procese a unei pãrþi din
averea pãrinteascã, moºii ºi alte bunuri31. În vremea domniilor lui
Constantin Mavrocordat(1741-1743) ºi a fratelui sãu, Ioan (1743-1747),
acesta a îndeplinit funcþia de biv vel clucer ºi a fost folosit la isprãvnicia
de Fãlciu, pentru a rezolva problemele de naturã funciarã, fiscalã sau de
a asigura conacele demnitarilor otomani. Cu acest prilej, el ºi-a rezolvat,
parþial, drepturile ce decurgeau din succesiunea de la tatãl sãu, referitor
la moºiile din þinutul Fãlciu. Este vorba de moºia Giurcani32, despre care
voi aminti în partea a doua a acestui capitol, de moºia Manta, moºia
Crãhana33 ºi moºia Gãgeºti se aminteºte conform hotarnicii realizate în
1744. Dupã aceasta din urmã satul Gãgeºti ,,fiind trei bãtrâni îmblã pe
trei hlize, ºi fiecare hlizã ar fi cuprins câte 40 de fune, ºi funea de 12
stânjeni ºi stânjenul de 8 palme, peste tot 120 de fune”, adicã având
3211 m34. Din aceastã suptafaþã mai mult de o treime a intrat probabil în
1744 în stãpânirea lui Scarlatache Costache, care parte a ajuns în cele
din urmã în stãpânirea lui Gavril Lambrino. De remarcat este faptul cã în
hotarnica din 1744 un anume Plãcintã a arãtat cã ,,hotarul Gãgeºtilor se
întâlneºte cu al Peicaniului la o piatrã care este pe dâlma dealului
Elanului despre apus. Iar spre rãsãrit, sub dealul Elanului, în gura vãii
Gãgioae din jos de seliºtea lui Valsã Peicanul vândutã paharnicului
Costache o datã cu Peicani. Curmeziºul Gãgeºtilor a fost de 87 de fune
în capãtul spre apus, tot atât cât ºi hotarul Peicanilor pânã la hotarul
Ivãºcanilor; iar mijlocul în capãtul despre rãsãrit s-au aflat 72 pol fune”35.
În 1803 conform ,,Condicii liuzilor”, localitatea Gãgeºti era a
spãtarului Ioradache Catargiu, fãcea parte din ocolul Roºieºti ºi avea 28
de liuzi care trebuiau sã plãteascã un bir anual de 664 lei36. Nu se ºtie
pentru cât timp a stãpânit boierul acest sat însã de reþinut în ceea ce-l
priveºte este faptul cã, în contextul conflictului ruso-turc desfãºurat între
1806-1812, moment în care trupele ruseºti ºi turceºti purtau rãzboi pe
pãmânt moldovenesc, acesta a înmânat în luna iunie a anului 1810 lui
Napoleon I la Paris niºte scrisori ale boierilor moldoveni prin care s-a
cerut ,,izgonirea trupelor ruseºti din þarã ºi luarea acesteia sub protecþia
împãratului”37. Se pare cã în viaþã a trebuit sã depãºeascã ºi incidente.
Reîntors în þarã de la Paris, la 17 februarie 1811, spãtarul a fost arestat,
percheziþionat ºi dus sub excortã în Rusia38. Se poate spune cã, a reuºit
sã revinã în Moldova pentru cã, în 1831, în comitetul de reformã moldo-
valah al regulamentului organic, este menþionat un Iordache Catargiu
mare vistiernic, alãturi de vistiernicii Mihail Sturdza, Constantin
Cantacuzino ºi vornicul Costache Conachi39. Despre Iordache Costache
s-a scris cã, la fel ca majoritatea celor de viþã nobilã, a avut bunuri
funciare rãspândite în mai toatã Moldova40. De reþinut este faptul cã în
„arborele genealogic al familiei Catargiu”, întocmit de Ioan Tanoviceanu,
acesta nu apare41. În ceea ce priveºte familia sa este consemnat faptul
cã este de origine greacã ºi descinde din fraþii Necula ºi Ienache Catargi,
care, l-a începutul secolului al XVII-lea, ocupã mari demnitãþi în ambele
þãri. Urmaºii lor s-au stabilit în cele din urmã în Moldova, iar între aceºtia
s-a remarcat ºi Iordache Catargiu42. Nu se poate spune cu ceritutdine
dacã în momentul arestãrii i-au fost confiscate stãpânirile funciare, însã,
acest lucru este posibil având în vedere cã în 1813 locuitorii satului
Gãgeºti arendeazã teren pentru pãºune de la boierul Costache
Iamandi, stãpânul moºiei Urdeºti43. Nu se ºtie câþi vor fi fost aceºtia,
însã, în 1835, numãrul gospodãriilor din Gãgeºti era de 4744. Era astfel,
un cãtun de categoria a III-a în care în care puteau trãi peste 200 de
oameni45. Recensãmântul realizat între 1859-1860, ne aratã cã în
Gãgeºti sat aºezat în ocolul Mijloiul al judeþului Fãlciu erau 214 suflete46.
În anul 1864, când a fost decretatã legea comunalã, satul a devenit
reºedintã de comunã47, iar în 1865 noua formã de organizare
administrativ-terirorialã era alcãtuitã din urmãtoarele sate: Gãgeºti,
Giurcani, Grozeºti ºi Peicani48.
Pentru a conchide cele câteva rânduri prin care s-a încercat
reconstituirea pãrþii de istorie a satului Gãgeºti dupã documentele care
încã se mai pãstreazã, se poate menþiona cã în expunerea de faþã, acolo
unde se înregistreazã goluri documetare nu s-a putut recurge decât la
câteva analogii realizate pe baza unor argumente logice.
Dacã în momentul atestãrii documentare satul avea un singur
stãpân funciar, treptat numãrul acestora a crescut pentru cã dreptul de
protimisis a jucat un rol important în apãrarea obºtii. La începutul
secolului al XVIII-lea întrucât acesta a început treptat sã decadã, rãzeºii
satului ºi-au pierdut o parte din avutul funciar pentru cã boierii ºi-au fãcut
loc în mijlocul lor prin diverse mijloace. Relaþiile dintre rãzeºi ºi boieri au
fost tensionate, astfel încât, la începutul secolului al XIX-lea, cei din
urmã înving. Vechii stãpâni sunt deposedaþi de pâmânt spre începutul
secolului al XIX-lea, astfel cã, satul Gãgeºti ajunge, în cele din urmã, sub
stãpânirea stolnicului Iordache Catargiu. Cãtre mijlocul secolului al XIX-
9
Nr. 75-78 - mai-august 2008
lea nu se ºtie cine va fi stãpânit la Gãgeºti. Cert este cã în 1835 ºi 1839,
este revizuit ,,Hrisovul sobornicesc din 1785”. În aceastã perioadã s-au
fãcut mari eforturi pentru extindera marilor domenii funciare ale boierilor
ºi restrângerea sau chiar desfiinþarea dreptului de protimisis49. Cu toate
acestea, populaþia reuºeºte, dacã nu sã primeascã pãmânt spre a-l
stãpâni, sã obþinã pãmânt în arendã de la Costache Iamandi, care este
posibil sã fi stãpânit ºi la Gãgeºti. O datã cu anul 1864, situaþia internã
administrativã a þãrii se modificã, satul Gãgeºti devine reºedinþã de
comunã, aceasta din urmã fiind alcãtuitã din localitãþile Gãgeºti,
Giurcani, Grozãºti ºi Peicani.
Note:
1. Ciprian Gicã Toderaºcu, Începutul istoriei satului Gãgeºti în lumina
câtorva documente medievale, în ,,Elanul”, nr. 71-72, ianuarie-
februarie, 2008, pp. 8-9; 7-8.
2. Documenta Romaniae Historica, A, Moldova, vol. II, (1449-1486),
întocmit de Leon ªimanschi, Georgeta Ignat ºi Dumitru Agache,
Bucureºti, Editura Academiei Române, 1976, pp. 171-172, nr. 120.
3. Documente privind istoria României, A. Moldova, veacul XV, vol. II
(1476-1500),Bucureºti, Editura Academiei, 1954, pp. 136-137, nr. 220.
4. Ibidem, veacul XVI, vol. I, pp. 24-27, nr. 24.
5. Ibidem, pp. 122-123, nr. 116.
6. Ibidem.
7. DRH, vol. II, pp. 171-171, nr. 120.
8. Dacã la 5 iunie 1464 în Gãgeºti au intrat stãpâni funciari Iganat ºi Ivan,
de la 24 martie 1518 Parasca, Gagea, Varvara ºi Tecla erau noii
posesori ai moºiei (ibidem; DIR, A, veacul XV, vol. II, pp. 122-123, nr.
116).
9. Ibidem, veacul XVI, vol. I, p. 156, nr. 324.
10. Ibidem.
11. Ioan C. Filitti, Proprietatea solului în Principatele Române pânã la 1864,
Bucureºti, f. a., p. 119.
12. DRH, A, vol. III, pp. 367-370, nr. 204, pp. 435-436, nr. 244; Din ramura
lui Gagea de la Gãgeºti este posibil sã fi provenit ºi Gagea a cãrui
nepoþi, Pãcurar, Toader, Vasile ºi Apostol, fii Irinei, erau stãpâni în
Tãmãºeni la 20 aprilie 1626. Vezi în acest sens ibidem, vol. XIX (1626-
1628), întocmit de Haralambie Chirica, Bucureºti, Editura Academiei,
1969, pp. 62-63, nr. 45; ibidem vol. XXIII (1635-1636), întocmit de Leon
ªimanschi, Nistor Ciocan, Georgeta Ignat, Dumitru Agache, Bucureºti,
Editura Academiei Române, 1996, pp. 27-29, nr. 28; ibidem vol. XXVII,
pp. 73-74, nr, 64.
13. Mihai Costãchescu, Documente moldoveneºti de la ªtefãniþã Voevod
(1517-1527), Iaºi, 1943, pp. 43-47, nr. 10.
14. DRH, A, vol. XIX, pp-62-63, nr. 45.
15. Ibidem, vol. XXVII, pp. 73-74, nr. 64.
16. Ibidem.
17. Iurie Zavadski, Dicþionar de istorie medie a Moldovei. De la
descãlecatul þãrii pânâ la începutul domniilor fanariote (1359-1711),
Chiºunãu, Editura ,,Museum”, 1995, p. 181.
18. DRH, A, vol. XXVII, pp. 442-443, nr. 455.
19. Instituþii feudale din Þãrile Române. Dicþionar, coord. Ovid Sachelarie,
Nicolae Stoicescu,Bucureºti Editura Academiei Romnâne,1988, p,
336.
20. Ibidem, p. 390; Protimisisul a fost utilizat ca un mijloc de apãrare a unor
forme obºteºti de stãpânire. În momentul în care un membru al unei
obºti dorea sã-ºi vândã bunul funciar el trebuia mai întâi sã iasã din
devãlmãºie dupã care putea vinde bunul celorlalþi membri sau rudelor
sale. În secolul al XIX-lea din cauza crizei funciare ºi a mãsurilor
legislative din 1785, 1819 ºi 1839, ce au avut ca urmare mãrginirea
dreptului de protimisis în 1839, se produce o mare deposedarea a
rãzeºi de pãmânt, având loc trecerea acestuia prin danie, dare de zetre,
schimb ºi cumpãrare în stãpânirea marii boierimi (Maria Dvoracek,
Georgeta Crãciun, Proprietatea rãzeºeascã ºi dreptul la protimisis în
Moldova la sfârºitul secolului al XVIII-lea pânã în prima jumãtatea
secolului al XIX-lea, în ,,Analele ªtiinþifice ale Universitãþii Alexandru I.
Cuza din Iaºi”, serie nouã, XXXIV, 1988, pp. 3-12).
21. Pentru mai multe informaþii legate de dreptul de protimisis vezi notele de
la Ciprian Gicã Toderaºcu, Evoluþia stãpânirii funciare în satul Giurcani,
în ,,Elanul”, nr. 74, aprilie 2008, pp. 1; 6-10.
22. Gheorghe Ghibãnescu, Roºieºtii ºi apa Idriciului. Studii ºi documente,
Huºi, 1924, p. CXLIII.
23. Idem, Surete ºi izvoade, vol. VII, Cuzeºtii, p. 239, nr. CXCVIII.
24. ªtefan ªtefãnescu, Istoria românilor de la Mihai Viteazul la Constantin
Brâncoveanu, Editura Universitãþii din Bucureºti, 1996, pp. 18-19.
25. Pânã în secolul al XVIII-lea, dania a ajuns sã fie utiizatã ºi plãtitã mai
scump decât vânzarea (care era supusã dreptului de protimisis),
întrucât permitea ,,dãruitului” sã cumpere din aºezarea respectivã, în
virtutea dreptului de protimisis dobândit împreunã cu dania. În ceea ce
10
ELANUL
priveºte darea de zestre aceasta putea fi primitã atât prin cãsãtorie, cât
ºi din plãcerea de a nu refuza dorinþa unei persoane care nu avea
urmaºi (aceasta din urmã fiind rudã cu persoana care urma sã
primeascã darea de zestre). Dreptul de protimisis apãra darea de
zestre, în sensul cã moºia de zestre vândutã putea fi rãscumpãratã, dar
ea favoriza întrarea în rândurile rãzeºilor ºi prin aceasta, uºura lãrgirea
zestrei prin cumpãrãturi, în dauna integritãþii obºtii. Acest aspect se
pare cã nu a constituit un pericol mare de extensiune pentru integritatea
obºtilor rãzeºeºti. O formã cu adevãrat periculoasã pentru satele
rãzeºeºti a fost schimbul (Maria Dvoracek, Georgeta Crãciun, op. cit.,
p. 5).
26. Pentru mai multe detalii vezi Ciprian Gicã Toderaºcu, Evoluþia stãpânirii
funciare în satul Giurcani, în ,,Elanul”, nr. 74, aprilie 2008, pp. 1; 6-10.
27. Elena Monu, Istoria unei familii-Costache, tezã de doctorat, Iaºi, f.a.,
pp. 101-102.
28. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., vol. VII, pp. 239, nr. CXCVIII.
29. Elena Monu, op. cit., p. 107.
30. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., vol. VII, pp. CXLII-CLXIII.
31. Elena Monu, op. cit., p. 112.
32. Cornelui Istrati, Condica lui Constantin Mavrocordat II, Iaºi, 1986, p.
143, nr. 344 ºi p. 150, nr. 369.
33. Elena Monu, op. cit., p. 112.
34. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., vol. VII, pp. CXLIV.
35. Ibidem.
36. Theodor Codrescu, Condica liuzilor, în ,,Uricariul sau colecþiune de
diferite acte care pot servi la istoria românilor”, vol. VIII, Iaºi, 1886, p.
247.
37. Politica externã a României: dicþionar cronologic, coord. Ion
Calafeteanu, Cristian Popiºtenu, Bucureºti, Editura ªtiinþificã ºi
Enciclopedicã,1986, p. 96.
38. Anton Moraru, Tragedia românilor din Basarabia, în ziarul ,,Literaturã ºi
artã” din 27 matie 2008, consultat în data de 01.05.2008 site-ul
http://www.literaturasiarta.
39. Regulamentul Organic al Moldovei, ediþie integral realizatã de Dumitru
Vitcu ºi Gabriel Bãdãrãu cu sprijinul lui Corneliu Istrati, Iaºi, Editura
Junimea, 2004, p.99. Iordache Catargiu a avut o fiicã mãritatã cu C.
Forãscu ºi fiu pe: ªtefan Catargiu, om politic, fost ministru ºi caimacam
de trei, inainte de alegerea ca domn a lui Alexandru Ioan Cuza, în
Moldova(Octav George Lecca, Familii Boiereºti române. Istorie ºi
genealogie, dupã izvoare autentice, cu adnotãri, completãri ºi desene
de Mateiu Caragiale, Ediþie de Alexandru Condeescu, Bucureºti,
Editura Libra, 2000, p. 216).
40. Moºia Mãrãºeºti i-a aparþinut începând cu anul 1811. În 1827 o va
arenda lui Gheorghe Ianoliu. În þinutul Tecuci a avut moºiile Ionãºeºti ºi
Sclipoteºti. A deþinut vii la Odobeºti ºi Crucea (Ion Stãnel,
Mãrãºeºti–crâmpeie de istorie, în Clio, nr.22/2008, consultatã în data
de 01.05.2008 pe site-ul http://www.primariamarasesti.ro).
41. Arborele genealogic a fost publicat de Gheorghe Ghibãnescu, Surete ºi
izvoade, vol. IX, Iaºi, 1914.
42. Opinia lui ªtefan Sorin Gorovei pare a fi credibilã. El îºi susþine
documentar punctul de vedere legat de familia Catargiu astfel încât
suntem la asentimentului lui. Pentru mai multe informaþii vezi:
Constandin Sion, Arhondologia Moldovei, Amintiri ºi note
contimporane. Boierii Moldoveni, text ales ºi stabilit, glosar ºi indice de
Rodica Rotaru, prefaþa de Mircea Anghelescu, postfaþã, note ºi
comentarii de ªtefan S. Gorovei, Editura Minerva, Bucureºti, 1973, p.
100. Aici se aratã cã familia Catargiu este de neam rãzeºesc din
Molodva de la Crucea de Sus, de Modruzãºti, Pãþãºti ºi Iþãºti, de la
þinutul Putnei, curgãtori din Toader Catargiu ºi Sanda Catargioae, din
satul Crucea, ridicaþi la boierii aproape de 200 de ani, iar la boierii mai
mari de vreo 160 de ani, ridicându-se întâi Ilie Catargiu la logofeþia cea
mare. Cu aceastã opinie este de accord Georgeta Crãciun care
menþioneazã cã ascensiunea economicã social a Catargiilor a
determinat situarea acestora, la mijlocul secolului al XIX-lea printre
familiile de vazã ale þãrii. Vezi Georgeta Crãciun, Moldova în vremea
domnitorului Grigore Alex. Ghica (1848-1856). Structuri economice ºi
structure sociale,Iaºi, Editura ,,Noel”, 1996, p. 25.
43. Ioan Iacomi, Gãgeºti-schiþã monograficã, în ,,Elanul”, anul II, 1999, nr.
3, p. 2.
44. Constantin C. Giurescu, Principatele Române la începutul secolului al
XIX-lea, Constatãri istorice, geografice, economice ºi statistice pe
temeiul hãrþii ruse din 1835, Bucureºti, Editura ªtiinþificã, 1957, p. 84.
45. Ibidem, 176.
46. Din lucrãrile statistice ale Moldovei, cap. II, Populaþiunea pe 1859-1860,
Iaºi, 1862, pp. 170-171.
47. Adrian Macovei, op. cit., p. 18
48. Indicele comunelor dupã noua organizare a legei comunale, Bucureºti,
1865, p. 36.
49. Maria Dvoracek, Crãciun Georgeta, op. cit., p. 12.
ELANUL
Moºia Tupilaþi.
Stãpânire funciarã a marilor familii boiereºti Cerchez, Rosetti, Palade
ºi Costache
Rãsfoind diferite acte, reviste ºi cãrþi, am descoperit faptul cã în
depresiunea râului Elan, subdiviziune a podiºului Bârlad1, îºi au obârºia
sau ºi-au petrecut o perioadã din viaþã câteva familii din care ,,au rãsãrit
vlãstari” ai elitei societãþii româneºti. Printre acestea, putem
enumera cantemireºtii, costãcheºtii, cuzeºtii, pãlãdeºtii, rosetteºtii
ºi cerchezeºtii. Încercâd a creea o descriere a primeleor trei familii în
doar câteva cuvinte vom spune cã prin ,,viþa” lor nobilã au reuºit sã
dobândeascã puterea în stat, atât cea spiritualã, cât ºi cea
guvernamentalã. Prezentarea celorlalte trei familii în cadrul acestei
lucrãri este mai amplã de aceea, pentru început, ne rezumãm la a spune
cã atât pãlãdeºtii, rosetteºtii, cât ºi cerchezeºtii fac parte din marile
neamuri boiereºti care au contribuit la prosperitatea Þãrii Moldovei mai
ales în secolele XVI, XVII, ºi XVIII.
Dacã puterea temporalã (regnum)2, deþinutã în Moldova ºi în Þara
Româneascã, a fost cea care a adus familiilor Cantemir ºi Cuza statutul
de case domnitoare3, puterea spiritualã (sacerdoþiul)4 a fost cea care a
fãcut din neamul Costachi un mijloc de rãspândire a creºtinãtãþii5.
Argumentul acestor afirmaþii este lesne de sesizat dacã urmãrim cu
atenþie rolul jucat de unii membri ai acestor familii în cadrul societãþii
româneºti. Ceea ce este important constã însã în faptul cã la baza
afirmãrii lor, atât în plan politic, cât ºi în plan spiritual, a stat condiþia
socialã datã de stãpânirile funciare.
În strânsã legãturã cu introducerea pe care am fãcut-o anterior, în
cele ce urmeazã evidenþiem douã aspecte. În primul rând, relevãm un
scurt istoric al satului Tupilaþi, localitate a comunei Gãgeºti6, situatã pe
malul drept al pârâului Elan7, la circa 8 km de satul reºedinþã de comunã,
respectiv la circa 58 km de oraºul Bârlad, iar în al doilea rând, punem în
prim planul atenþiei câteva date, poate puþin cunoscute, despre patru
familii nobiliare ale Molodovei, anume Cerchez, Rosetti, Palade ºi
Costache. Înainte de a dezvolta obiectivele propuse dorim, totuºi, a
menþiona câteva cuvinte despre primele trei familii cu care am fãcut
cunoºtinþã la începutul acestei lucrãri.
Obârºia familiei, din care s-au nãscut domnii Moldovei Constantin
Cantemir (iunie 1685 - martie 1693)8 ºi Dimitrie Cantemir (noiembrie
1710 - iulie 1711), este satul Siliºteni9, în timp ce a familiei, din care s-a
nãscut Alexandru Ioan I. Cuza, domnul Principatelor-Unite ale Moldovei
ºi Þãrii Româneºti (1859-1866)10, este satul Bãrboºi11.
Asupra obârºiei familiei Costachi este greu a ne pronunþa
deocamdatã. Documentele de care dispunem nu ne indicã informaþii
concrete în acest sens. Unii istorici cred cã ar putea fi vorba de satul
Bãrlãleºti12 (situat pe pârâul Dumitra, comuna Epureni, judeþul Vaslui)13,
în timp ce alþii sunt de pãrere cã satul Roºieºti14 (situat în comuna
Roºieºti, judeþul Vaslui)15 ar fi locul de obârºie al familiei Costachi. Cert
este faptul cã pe aceste douã meleaguri, familia Costachi a avut
stãpâniri funciare mai bine de 200 de ani16.
Revenind la dezvoltarea obiectivelor noastre, susþinem cã, în ceea
ce priveºte depresiunea Elan, numai zona mijlocie a acesteia prezintã
un interes deosebit pentru noi. Spaþiul cuprins între localitãþile Poºta
Elan ºi Rai (Vãdeni) conþine aºezãri statornice a cãror istorie nu a fost
încã aºternutã într-o lucrare de anvergurã. Acest aspect constituie
motivul principal pentru care am pornit în cercetarea acestei zone.
Arealul geografic a cãrei istorie încercãm sã o reconstituim prin
articolul de faþã se rezumã, însã, numai la istoria pãrþii de nord a
teritoriului actualei comune Gãgeºti, unde întâlnim situat satul Tupilaþi17.
Localitatea menþionatã este atestatã documentar în secolul al
XVII-lea, însã nu cunoaºtem data exactã. Ne confruntãm cu aceastã
problemã din douã motive: nu suntem încã siguri de faptul cã actul
emis la Iaºi în data de 6 aprilie 1615 face referire la satul Tupilaþi din
depresiunea Elan ºi nu s-a putut data în mod exact documentul emis în
timpul lui Vasile Lupu, care face referire atât la moºia Pogoceni, cât ºi la
,,preotul ªtefan din Tupilaþi”.
Documentul din 6 aprilie 1615 ne spune doar cã ªtefan al II-lea
Tomºa voievod al Moldovei (decembrie 1611 - noiembrie 1615; care se
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Ciprian-Gicã Toderaºcu
Monica Pântea
dãdea drept fiu al lui ªtefan Tomºa) l-a trimis pe ªtefan Bleandea din
Tupilaþi sã clarifice neînþelegerile asupra unei moºii între Boul biv
vistiernic ºi Gherman din Nisporeºti, însã nimic concret în ceea ce
priveºte aºezarea geograficã a localitãþii: ,,Io ªtefan voevod, cu mila lui
Dumnezeu, Þãrii Moldovei. Scriem slugii noastre ªtefan Blendea aprod
din Tupilaþi, dãm ºtire cã s-au jãluit sluga noastrã Boul biv vistiernic ºi
aºa au arãtat înaintea noastrã cã-l supãrã pe el Gherman din Nisporeºti,
care ocinã au fost a lui cumpãrãturã de la rãposatul Irimia Moghilã
voevod ºi are ºi îndreptãri pre acea ocinã, pentru aceea dacã-i vedea
cartea domniei mele, iar tu sã mergi ºi sã socoteºti cu ce împresoarã
acea ocinã ºi cine i-au fãcut lui acele cãrþi de oprirea moºiei ºi sã-i spui
lui sã lese în pace moºia vistiernicului Boului de mai sus scris, iar de i s-a
pãrea lui strâmbãtate sã-i pui zi ca sã stea de faþã înintea noastrã”18.
Documentul emis în timpul domniei lui Vasile Lupu, aprilie 1634 ºi
iulie 1653, ne transmite cã domnul Moldovei a întãrit, în urma judecãþii
dintre Pricopie Focea ºi Necula diacul cu Ion din Dãniceni, lui Pricopie
Focea partea de ocinã a Dãrdãreºtilor din Pogoceni19. Ceea ce este
important constã însã în faptul cã cel ce a scris acest act a fost preotul
ªtefan din Tupilaþi:,,ªi am scris eu preot ªtefan ot Tupilaþi cu dzisa
dumisale”20.
Cu siguranþã este vorba despre satul Tupilaþi de pe valea râului
Elan întrucât moºia Pogoceni se afla în vecinãtatea sud-vesticã a
acestuia21, însã dupã cum am precizat în rândurile de mai sus datarea
exactã a documentului nu a putut fi stabilitã, astfel cã nu putem spune
decât cã domnia lui Vasile Lupu rãmâne un punct de reper pentru
atestarea documentarã a satului Tupilaþi.
Urmãtorul document care ar putea face referire la existenþa satului
Tupilaþi de pe valea Elan poate fi cel emis la data de 18 iunie 1665 din
timpul domniei lui Eustratie Dabija (septembrie 1661 - septembrie
1665). Actul ne spune cã Tudosie, nepot Gonþii, a vândut lui Dunca vel
vistiernic jumãtate din Bãhnãreºti, situat lângã Bãbicenii din þinutul
Tutova ºi cã la aceastã tranzcþie a participat ºi Lazor din Tupilaþi. În ceea
ce priveºte provenienþa lui Lazor nu avem date concrete, însã credem
cã este Lazãr Moºuleþ care la 1 iulie 1672, în timpul domniei lui
Gheorghe Duca (noiembrie 1668- august 1672)22 a fãcut danie
comisului ªtefan Cerchez pãrþile sale din satul Tupilaþi23. Dacã despre
Lazãr Moºuleþ nu cunoaºtem mai multe lucruri, despre ªtefan Cerchez
documentele ne transmit informaþii valoroase. Ele ne aratã cã la 3 martie
1690 ªtefan Cerchez a ajuns stãpânul funciar al întregii moºii Tupilaþi de
pe valea râului Elan. Astfel, la 15 iulie 1673 Grozava a fãcut danie cãtre
ªtefan Cerchez pãrþile sale din satul Tupilaþi. La 4 iunie 1674 Nastasia ºi
Cristina au fãcut acelaºi lucru. La 30 martie 1676 Pavãl, Maria ºi Gliga
au vândut comisului ªtefan Cerchez pãrþile lor din satul Tupilaþi. La 17
martie 1670 a fost rândul ªtefanei Edoaea sã vândã avutul ei din satul
Tupilaþi tot lui ªtefan Cerchez, pentru ca la 3 martie 1690, ªtefan
Cerchez, sã ajungã sã deþinã tot satul Tupilaþi. Întrucât cumpãrase toatã
moºia Tupilaþi, domnul Moldovei, Constantin Cantemir Vodã, i-a dat
hrisov de întãriturã asupra ei24.
Stãpânirea funciarã pânã la 3 martie 1690, în ceea ce priveºte
moºia Tupilaþi, poate fi caracterizatã drept una fragmentarã având în
vedere faptul cã nu aparþinea unei singure persoane, ci era împãrþitã mai
multor oameni. În ceea ce priveºte aceºti oameni, care, dupã cum am
vãzut în rândurile de mai sus, au vândut pãrþile lor din moºia Tupilaþi lui
ªtefan Cerchez, nu ºtim nimic. Ne permitem totuºi a preciza cã probabil
aceºti oameni erau rãzeºi25, simpli stãpâni de pãmânt26. Nu ºtim motivul
pentru care ºi-au vândut stãpânirile funciare, însã cel mai probabil au
fãcut acest lucru din cauza datorilor acumulate în urma unor
împrumuturi. Neavând alte posibilitãþi de a-ºi plãti datoriile rãzeºii au fost
nevoiþi sã renunþe la avutul funciar. Un alt motiv pentru care rãzeºii au
renunþat la avutul lor este probabil dorinþa de a se muta într-o altã zonã.
Cu toate cã e greu de crezut cã un rãzeº poate renunþa într-o astfel de
manierã la stãpânirea sa funciarã, documentele ne spun cã moºia
Tupilaþi era la începutul secolului al XX-lea o colonie de turcomani
ortodoxi adusã de boierii Costãcheºti în secolul al XVIII-lea27.
11
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Îndepãrtându-ne momentan de evoluþia istoricã a satului Tupilaþi,
revenim la comisul ªtefan Cerchez pentru a menþiona câteva aspecte
legate de nemul sãu. Boierul ªtefan Cerchez, care la 3 martie 1690 ºi-a
inclus în avutul sãu funciar ºi moºia Tupilaþi, face parte dintr-un neam
boieresc de origine cerchezã, dupã cum aratã ºi numele28.
Din punct de vedere cronologic neamul Cerchez este atestat în
Þara Moldovei la mijlocul secolului al XVII-lea, însã cu trimitere la finele
secolului al XVI-lea. Apariþia lui în Moldova a fost pusã în legãturã cu
cãsãtoria domnului Vasile vv. Lupul, în 1638, cu Ecaterina Cerchez, „fata
unui mârzac de ai lor (n. n. – din „Þara Cerchijascã”), cu care au trãit apoi
pânã la sãvârºitul sãu”, care va fi mama viitorului domn ªtefãniþã vv.
Lupul. Venind în Moldova, Ecaterina a fost însoþitã de un grup de
cerchezi format din persoane de diferite stãri sociale, începând cu nobili,
rude ale Ecaterinei, ºi terminând cu robi. Aceastã micã comunitate
caucazianã, venitã în Moldova împreunã cu doamna Ecaterina, s-a
dovedit a fi credincioasã domniei. Ei au fost alãturi de Vasile vv. Lupul ºi
în momentele grele în timpul conflictului cu Gheorghe ªtefan. Cerchezii
participã la lupta de la Popricani, alãturi de Hânceºti ºi Hânþeºti: „ªi era
ºi ai noºtri, carii þinea cu Vasile-vodã, pe lângã ªtefãniþã-pãharnicul, den
Hãnceºti ºi den Hânþeºti o samã ºi câþi cercheji de-a lui Vasile vodã, carii
toþi aceºte mãrsese cu boierii cei trimiºi de Vasile-vodã la Hmil-
hatmanul”29.
Familia Cerchez este atestatã documentar în Þara Moldovei la
mijlocul secolului al XVII-lea, însã cu trimitere la finele secolului al XVI-
lea, datoritã documentului din 11 septembrie 1645. Actul conþine date
despre Cerchezeºtii de la finele secolului al XVI-lea - prima jumãtate a
secolului al XVII-lea. La aceastã datã, Gheorghe vv. ªtefan întãreºte
niºte þigani Irinei, soþia lui Ioniþã Cerchez fost mare stolnic ºi fiului ei
ªtefan, pe care îi stãpânise Cerchez spãtarul, tatãl lui Ioniþã Cerchez
fost mare stolnic, „de la cei de mai înainte ºi bãtrâni domni”, având ºi
ispisoc „de împãrþealã de la Moise Movilã voievod, când s-au împãrþit
Cerchez spãtarul cu sora sa”. De la împãrþirea þiganilor dintre Cerchez
spãtarul ºi sora sa, primului i-a revenit Toader þiganul ºi Avrãmia, copiii
lui Simion þiganul ºi ai Titianei, „care acel Simion þiganul le este lor de
demult de moºie, iar Titiana þiganca a fost danie de la Aron Voievod lui
Cerchez cel Bãtrân”. De asemenea, Gheorghe vv. ªtefan le mai
întãreºte 10 þigani, toþi copiii lui Toader ºi ai Avrãmiei30.
Documentul în cauzã permite stabilirea începuturilor
Cerchezãºtilor în Þara Moldovei, încã în a doua jumãtate a secolului al
XVI-lea. Alte detalii referitoare la Cerchez cel Bãtrân, cãruia domnul
Aron vv. Tiranul (1591 - 1595) îi fãcuse danie niºte þigani, nu sunt
cunoscute. Deoarece este numit în document „cel Bãtrân”, se
presupune cã el era considerat întemeietorul neamului, deci primul
reprezentant al neamului Cerchez. Acest Cerchez cel Bãtrân a avut cu
siguranþã cel puþin doi copii: Cerchez spãtarul, al cãrui prenume
rãmâne deocamdatã necunoscut, ºi o fiicã, despre care se ºtie doar cã,
dupã moartea pãrintelui împarte averile rãmase cu fratele sãu în timpul
domniei lui Moise vv. Movilã (1630-1631; 1633-1634). Nu-i exclus cã
Cerchez spãtarul sã fi deþinut aceastã dregãtorie anume în domnia lui
Moise vv. Movilã31.
Fiul lui Cerchez spãtarul era Ioniþã Cerchez, mare stolnic în timpul
lui Vasile vv. Lupul, cãsãtorit cu Irina, fiul cãrora a fost ªtefan Cerchez.
Despre ªtefan Cerchez, documentele din epocã oferã mai multe
informaþii. Este menþionat în documente la 1654, fãrã dregãtorie, ºi la 12
mai 1663,este atestat în calitate de comis. Deþine dregãtoria de comis al
II-lea pânã la 29 iulie 1671. Între 20 mai 1681 ºi 15 aprilie 1682 este mare
postelnic. În perioada 9 iunie 168632 ºi 24 august 1694 este menþionat în
documente în dregãtoria de mare comis33.
În domnia lui Constantin vv. Cantemir, deþinând dregãtoria de
mare comis, s-a bucurat de cea mai mare încredere din partea domnului
– „cum acesta avea mare trecere pe lângã domn ºi era mereu faþã la
curte ºi la masã” – ºi era la curent cu „toate tainele domnului”. Dimitrie
Cantemir îl caracterizeazã ca „om cu frica lui Dumnezeu ºi slujitor de
credinþã tuturor domnilor, vesel pe la ospeþe ºi taclale, dar cu mãsurã în
toate ºi chibzuit”34.
ªtefan Cerchez mare comis a avut posibilitatea sã-ºi arãte
credinþa faþã de domn, unul din principiile de bazã ale nobleþei, pe care
nici marii boieri de viþã veche nu-l mai respectau, în aºa fel slujind
domnului el slujea ºi þãrii. A fost acel boier care a destãinuit domnului
sãu, în mod conºtient, despre conspiraþia boierilor Costineºti ºi
Gavriliþeºti, în spatele cãrora se afla Constantin vv. Brâncoveanu, care,
la rândul sãu, era manipulat de cãtre grecii Cantacuzineºti, exponenþi ai
finanþei constantinopolitane în Þara Româneascã35.
Boierii rebeli, ºtiindu-l pe ªtefan Cerchez mare comis drept om de
încredere al lui Constantin vv. Cantemir, hotãrâserã sã-l facã complice la
12
ELANUL
acþiunile lor anticantemirene, misiune ce i-a revenit lui Vasile Gavriliþã:
„la cãderea nopþii, Vasile vine singur, sã cineze la ªtefan, dupã vorbã.
Aºezându-se amândoi la cinã, bea anume vin mai mult decât se cuvine
de ispitã ºi îl sileºte ºi pe gazdã sã bea. Astfel înveselindu-se ei, începe
sã strecoare în vin cuvinte de ispitã, dar ªtefan face pe surdul ºi, ca ºi
cum nu le-ar fi înþeles, încearcã sã întoarcã vorba de la asemenea
cuvinte în doi peri. Dupã cinã însã, când beau cafeaua (dupã obicei),
depãrtându-i pe ceilalþi, Vasile îi spune mai pe faþã ºi limpede cã „are sã-i
spunã ºi sã-i destãinue o vorbã spre folosul întregii þãri, ºi dacã îi
fãgãdueºte cu jurãmânt cã n-are s-o descopere nimãnui, el îi va vãdi
aceastã tainã”. ªtefan, „cugetând cã nu va auzi de la dânsul nimic
împotriva domnului , ci altceva, care sã þinãteascã la interesul de obºte,
jurã”. În aceastã situaþie, Vasile Gavriliþã îi destãinui planurile boierilor
rebeli, spunându-i despre posibila mazâlire a domnului. Aflând despre
intenþiile conspiratorilor, ªtefan Cerchez mare comis, percepe în alt mod
decât sperase Gavriliþã: „fãcutu-le-ai, oare, cunoscute domnului sau
altuia dintre sfetnicii lui? ” ºi, continuã ªtefan, „cãci mai degrabã lui vodã
trebuia s-o destãinui acestea decât mie. Cãci slujitorul credincios întru
aceasta îi este credinþa, cã nu numai sã îndeplineascã cu credinþã o
îndatorire ce i se dã pe seamã, ci, pe lângã aceasta sã-ºi apere din toate
puterile sale domnul, de primejdiile ce i-ar veni de la uneltirile vrãjmaºilor
ºi ale neprietenilor”. În aceste condiþii, Vasile Gavriliþã hotãrãºte, pentru
a se salva, sã destãinuie cele ºtiute despre conspiraþia lui Lupu Bogdan
mare spãtar ºi ginere domnului. „Prea bine, – zice ªtefan – dar aº dori sã
i le spui de faþã cu mine, ca sã le aud ºi eu, ºi ca nu cumva, cunoscându-
le eu pe toate ºi tãcând, sã se parã cã a auzit asemenea lucruri de la altul
înainte decât de la mine”. Pleacã apoi împreunã la Lupul Bogdan, care-l
pune la curent pe domn ºi, în aºa mod, a fost împiedicatã o încercare din
afarã, care utilizau ambiþiile ºi spiritul de nesupunere al marilor neamuri
boiereºti, de a înlãtura domnul legitim, care întruchipa þara, situaþie
favorabilã oricui numai nu Þãrii Moldovei36.
Comportamentul lui ªtefan Cerchez este unul ideal ºi reprezintã
tipul clasic pentru mentalitatea veche a boierimii slujitoare, formatã încã
în perioada lui ªtefan cel Mare, însã pentru a doua jumãtate a secolului
al XVII-lea, este ceva, deºi recunoscut de toþi ca model ºi datorie, pentru
un nobil, însã situaþia realã în care se afla la etapa datã, dominatã de
spiritul societãþii orientale, reprezentat în special de boierii greci,
contribuia la descompunera vechilor valori37.
ªtefan Cerchez a fost cãsãtorit cu Axiþa, fiica lui Enache Palade
postelnicul38. Copiii lor au fost Niculae Cerchez diac de cãmarã ºi,
probabil Ionaºco Cerchez (care are ca fiu pe Ion Cerchez) ºi Sandu
(Alexandru) Cerchez39.
Stãpânirile lui ªtefan Cerchez erau constituite din danii, moºii ºi
cumpãrãturi. Dintre cele mai importante stãpâniri putem enumera o vie
cu pomeþi în ocolul târgului Iaºi, la Copou, cumpãratã cu 55 de galbeni
de argint, la 12 mai 1663, un loc de casã tot în târgul Iaºilor, pe uliþa
Piciorogoae, pe care îl avea de la socrul sãu Enache Palade, un loc de
dughene, tot în Iaºi, pe Uliþa Chervãsãriei, ºi pãrþi de moºie pe care le
avea în satul Costeºti din Þinutul Tutovei40. De asemenea, ªtefan
Cerchez avea multe alte stãpâniri în sate precum Turbãþeºti (în þinutul
Cârligãturii), Glãvãneºti (în þinutul Iaºilor), Feþingheºti (în þinutul Putnei),
Uscaþi (în þinutul Vasluiului), Babiceanii ºi Tupilaþi (în þinutul Fãlciului)41.
Reluând istoria celei din urmã moºii, anume Tupilaþi, menþionãm
cã, dupã cum am putut vedea în rândurile de mai sus, ªtefan Cerchez
era cãsãtorit cu Axiþa sau Acsiniþa, fiica lui Enache Palade postelnicul.
Împreunã cu aceasta a stãpânit toatã moºia de la Tupilaþi din martie
1690 pânã în mai 1700, adicã timp de peste 10 de ani42. În ceea ce o
priveºte pe Axiþa nu cunoaºtem foarte multe lucruri. ªtim doar cã a fost
singura descendentã a postelnicului43, a fost vara lui Ion Palade44 ºi
mãtuºa de pe vãr a lui Dumitraºco Ion Palade45.
Acsiþa, împreunã cu ªtefan Cerchez, fiul lui Ioniþã Cerchez, a
botezat-o pe fiica lui Iordache Rosetti ºi a Saftei N. Racoviþã,
Acsiþa46, care dupã cum bine se observã îi poartã numele. Acesteia din
urmã, ªtefan Cerchez împreunã cu soþia sa i-au fãcut danie satul
Tupilaþi la 30 mai 170047, moment în care domn al Moldovei era Antioh
Cantemir48. Documentul care evidenþiazã aceastã danie este urmãtorul:
,,Adecã eu ªtefan Cerchezul vel comis ºi cu giupãneasa me Acsiþa
scriem ºi mãrturisim cu acest adivãratu al nostru cum noi di bunã voe
noastrã, di nime nevoiþi nici asupriþi, am dat ºi am dãruit di la noi finii
noastre Acsiþii cucoanii dumisali Iordache Rusãt vel vistiernic un sat
anume Tupilaþii pre apa Elanului la þinutul Fãlciului cari ni este nouã
driaptã ocinã ºi moºie în veci. ªi i-am dat ºi zapisili celi vechi ce am avut
noi pre acest sat. ªi cându am fãcut acest zapis di danie finii noastre
Acsiþii, l-am fãcut dinaintea a mulþi boieri di curte anume: dumnialui
Neculai Donici vel logofãt ºi dumnialui Vasile Costachie vel vornic di þara
ELANUL
di gios ºi dumnialui Mitri Apostol vel Vornic di þara di sus ºi dumnialui
Lupu Bogdan hatmanul ºi dumnialui Ion Pãladie vel slugeriu ºi dumnialui
Vasilie logofãt ºi dumnialor Pilat ºi Rojniþ ºi Orghiaº vornicii de poartã ºi
alþi boieri carii sântu iscãliþi. ªi noi ni-am pus peceþile ca sã fie de
credinþã. Vãleatul 7208, mai 30”49.
Acsiþa, fiica lui Iordache Rosetti (?1645-1720)50, pare sã nu fi
avut timp pentru a se bucura de roadele avutului sãu funciar întrucât a
fost nevoitã ca împreunã cu mama sa, Safta N. Racoviþã, sã se
refugieze în Þara Ungureascã dupã ce tatãl sãu, respectiv soþul Saftei51,
caracterizat drept ,,matca tuturor rãutãþilor”52, a fost exilat mai întâi la
Soroca, apoi în Rusia, la Kiev, de cãtre domnul Moldovei, Dimitrie
Cantemir, în 1711, pentru cã nu era de accord cu dorinþa sa de a cãpãta
domnie ereditarã53. Iordache Rosetti a stat arestat în Rusia circa doi ani
de zile54. El a reuºit sã scape de detenþie datoritã cuscrului sãu,
Constantin Brâncoveanu. Acesta a intervinit la Constantinopol în
favoarea lui Iordache Rosetti, astfel cã Poarta a cerut ruºilor eliberarea
lui55.
Dacã Iordache Rosetti a reuºit în anul 1714 sã ajungã din nou în
þarã, unde a fost bine primit de noul domn, Neculai Mavrocordat56,
Acsiþa, stãpâna funciarã a moºiei Tupilaþi, a cãrui datã de naºtere nu a
putut fi stabilitã57, nu a mai reuºit sã ajungã pentru cã a murit între anii
1711-1714 în Þara Ungureascã împreunã cu mama sa: „Erã giupâneasa
lui templându-se de au fostu la acea vreme în þera Ungureascã, acolo s-
au template de au muritu, unde a murit, împreunã ºi o fiicã a sa care încã
era logoditã”58. Se ºtie cã a avut un logodnic, însã numele sãu nu este
59
precizat de cronicarul Ion Neculce .
În ceea ce priveºte moºia Tupilaþi, dupã plecarea Acsiþei în þara
Ungureascã, la începutul secolului al XVIII-lea, aceasta a devenit
stãpânire funciarã mai întâi a neamului boieresc Palade, iar apoi
stãpânirea funciarã a neamului boieresc Costache.
Nu ºtim în stãpânirea cui a fost aceasta moºie de la plecarea
Acsiþei Rosetti ºi pânã în 1714. Cel mai probabil, ea a fost deþinutã de
Acsiþa Cerchez. În 1714 stãpânirea moºiei Tupilaþi revine probabil lui
Iordache Rossetti, tatãl Acsiþei care s-a reîntors în acest an din exil. Într-
un documnet emis în 1716 se aratã faptul cã ,,vornicul Iordache Rosãt
sã nu aibã treabã cu vadurile de moarã ale moºiei Tupilaþi date lui Ion
Palade”. Stãpânirea acestuia asupra moºiei Tupilaþi pare sã fi fost, însã,
foarte scurtã întrucât documentele de dupã 1716 nu mai amintesc de
Iordache Rosetti, ceea ce ne face sã credem cã a trecut în nefiinþã60.
Important este însã faptul cã, prin zapisul emis în 1716 de cãtre
Acsiþa Cerchez, Ion Palade vel spãtar, vãrul acesteia, a primit în
stãpânire vadurile de mori ºi unele pãrþi din moºia Tupilaþi pe care
ªtefan Cerchez ºi soþia sa le cumpãraserã de la popa Edul ºi neamurile
lui. La aceastã datã se pare cã ªtefan Cerchez era mort întrucât pe zapis
nu apare decât numele Acsiþei Cerchez ºi pecetea ei61.
Ion Palade, cel de al doilea fiu al lui Toader Palade mare vistiernic,
socotit ,,tulpiniþa spiþei Pãlãdeºtilor”62, a stãpânit moºia de la Tupilaþi
pânã în momentul cãsãtoriei Mariei, una dintre cele patru fiice ale sale,
cu Manolachi Costache. Anul sãvârºirii acestui eveniment nu-l
cunoaºtem, însã credem cã a fost înainte de 173363. La baza ultimei idei
stã faptul cã Ion Palade a dat moºia Tupilaþi tinerilor cãsãtoriþi drept
,,zestre de nuntã”, dupã cum menþioneazã documentul din 13 martie
176564, ori puþin dupã 1733, an în care-ºi încheie testamentul, acesta a
murit, fiind îngropat probabil la biserica Bãcani65.
Chiar dacã în zapisul din 1716 este menþionat cã Ion Palade nu a
primit în stãpânire ºi restul moºiei Tupilaþi, adicã dania pe care Acsiþa
Palade (devenitã Cerchez) ºi ªtefan Cerchez o fãcuse finei lor, Acsiþa
Rosetti, fiica lui Iordache Rosetti, totuºi întreaga moºie Tupilaþi a ajuns în
cele din urmã în stãpânirea lui Manolachi Costache,dupã cum
menþioneazã actul din 13 martie 1765.
Nu ºtim care dintre cei doi boieri, Ion Palade sau Manolache
Costache, a îndrãznit sã-ºi impunã stãpânirea asupra întregii moºii de la
Tupilaþi. Cel mai probabil Ion Palade a acaparat întreaga moºie
beneficiind de un context favorabil. Este vorba de situaþia imediat creatã
dupã exilul lui Iordache Rosetti la Kiev ºi plecarea Acsiþei Rosetti în þara
Ungureascã. Totodatã, este vorba de faptul cã fraþii Acsiþei au fugit în
Polonia de rãul lui Neculai Mavrocordat în anul 1709, astfel cã ei nu au
putut lupta pentru preluarea moºiei. Abia în 1765 ªtefan Rosetti se va
interesa de soarta acesteia. Moartea tatãlui Acsiþei, Iordache Rosetti,
survenitã probabil în 1716, a fost un alt motiv care a favorizat
acapararea întregii moºii Tupilaþi de cãtre Ion Palade.
Acestea fiind spuse, limpede rãmâne faptul cã moºia de la Tupilaþi
a fost stãpânire funciarã, din 1716 ºi pânã în anul 1765, mai întâi a
familiei boiereºti Palade, iar mai apoi a neamului Costache. Nu
Nr. 75-78 - mai-august 2008
cunoaºtem care va fi fost situaþia internã a satului Tupilaþi în aceastã
perioadã, însã conform tradiþiei se crede cã în secolul al XVIII-lea boierii
costãcheºti au colonizat moºia Tupilaþi cu populaþie de etnie turcã
ortodoxã.
Dacã în linii mari, în rândurile de mai sus, am putut trasa cãteva
date cronologice cu privire la istoria satului Tupilaþi, în cele ce urmeazã,
rãmâne sã arãtãm importanþa anului 1765 în istoria acestei localitãþi.
Acest an este semnificativ întrucât pe scena istoriei satului Tupilaþi
reapare neamul Rosetti prin ªtefan Rosetti, fratele Acsiþei Rosetti.
Acesta s-a reîntors în Moldova probabil la sfârºitul primului sfert a
veacului al XVIII-lea din pribegia pe care a petrecut-o în Polonia
împreunã cu fraþii sãi.
ªtefan Rosetti era fiul lui Iordache Rosetti ºi al Saftei N. Racoviþã.
Era supranumit „Pribãscul” ºi a fost cãsãtorit cu Catrina Sturdza, cu care
a avut un fiu pe nume Vasile. Ceea ce este important constã, însã, în
faptul cã o datã reîntors în Þara Moldovei a obþinut multe dregãtorii . La
30 iulie 1739 îl întâlnim deþinând funcþia de biv vel clucer66. În 1741 ºi
1742 a deþinut funcþia de vel paharnic. În 1743 era ispravnic de Vaslui. În
1747 ºi 1478 a îndeplinit funcþia de vel ban, apoi în 1758 de vel vistiernic,
caimacam ºi hatman. În anul 1759 a ajuns logofãt, a devinit apoi vel
logofãt în 1760 ºi biv vel logofãt din 1764 pânã în 1766.
În ceea ce priveºte moºia de la Tupilaþi, nu ºtim motivul pentru care
ªtefan Rosetti nu a încercat recuperarea ei imediat dupã reîntoarcerea
sa în Moldova. Cert este însã faptul cã în 1765 a fost ridicatã hotarnica
satului Tupilaþi. ªtefan Rosetti a deschis proces la 13 martie 1765 lui
Manolachi Costachi spre a recupera moºia surorii sale Acsiþa. Procesul
l-a câºtigat ºi la 16 martie 1765 a primit din partea lui Grigore Alexandru
Ghica hrisov de întãriturã asupra celor stabilite la judecatã67.
La procesul din 13 martie 1765 au participat ,,ªtefan Rosãt vel
logofãt”, „Manolachi Costache biv vel Logofãt” ºi ,,Ion Paladi biv vel
vornic”(Dumitraºco)68. Deznodãmântul acestuia a fost decis prin
analizarea actelor pe care le deþineau pãrþile implicate. ªtefan Rosetti
avea actul de danie din 1700 dat de ªtefan Cerchez ºi Acsiþa, soþia lui,
fiinei lor Acsiþa Rosetti. Manolache Costache, care pretindea cã a
primit moºia Tupilaþi drept ,,zestri de la Pãlãdeºti”, deþinea actul dat de
Acsiþa Cerchez în 1716 lui Ion Palade, vãrul ei. Documentul în cauzã
avea numai numele ºi pecetea boieroaicei ºi specifica, dupã cum am
mai menþionat, faptul cã Ion Palade primeºte în dar vadurile de mori din
Tupilaþi ºi pãrþi din moºia ce fusese cumpãratã de ªtefan Cerchez de la
popa Edul ºi nemurile lui69.
În actul de la 1700, cu care a venit ªtefan Rosetti la judecatã, se
aflau peceþile mai multor boieri, printre care ºi cea a lui Ion Palade70.
Acesta era tatãl lui Dumitraºco Ion Palade71, martorul lui Manolache
Costache la procesul din 13 martie 1765. Întrucât în rândurile
documentului din 1700 s-a precizat cã Acsiþa a primit danie moºia
Tupilaþi împreunã cu vadurile sale de mori de la ªtefan Cercez ºi soþia
sa, s-a decis ca noul stãpân funciar al moºiei Tupilaþi sã fie ªtefan
Rosetti72. Documentul din 13 martie 1765 ne spune cã: ,,[…]ªi
dovedindu-se pricina în acest chipu, dat-au dumnealor Logofãt
Manolachi i vornic Ion Paladi ºi zapisele de pãrþi de la moºia a popii
Edului ºi niamului popii Edului la mâna dumnealui vel logofãt. ªi dupã
dania comisului Cerchez ºi a comisoaii ce adevãratã, dovedindu-se ca
satul Tupilaþii au rãmas dreaptã moºie a dumnealui vel logofãt di pi
pãrintele dumnealui ºi de vremi cã în zapisele vechi scriu ºi cu vaduri de
moarã ºi danie adevereºti satul Tupilaþii, noi aceasta, Preînãlþaþi
Doamne, ce se au datu cu neºtiinþa noastrã, în frica lui Dumnezeu, cã
dupã dania comisului Cerchez ºi a cerchezoaii, cu dreptate gãsimu sã
stãpâneascã dumnealui vel logofãt satul Tupilaþii, tot hotarul, cu tot
venitul cum scriu ºi zapisele vechi. ªi cum ispisocul gospodice nu l-au
dat cu zapisãle dumnealor logofãt Manolachi ºi vornic Ion Paladi,
socotim, dacã va fi porunca mãrii tale, sã-l de ºi ispisocul la dumnealui
vel logofãt, cã la mâna dumisali sã cade a fi. ªi înºtiinþãm pe mãria
ta[…],13 martie 1765, Gavriil mitropolit al Moldovei”73.
Nu cunoaºtem cât timp a avut ªtefan Rosetti în stãpânire moºia de
la Tupilaþi. ªtim doar cã la 15 ianuarie 1766 încã mai trãia74. Cu toate cã a
avut urmaº pe Vasile75, nu credem ca acesta sã se fi ocupat de
întreþinerea sau supravegherea moºiei Tupilaþi întrucât la sfârºitul
secolul al XVIII-lea aceasta ajunge din nou în stãpânirea boierilor
costãcheºti76. Nu ºtim ce mijloace au folosit aceºtia din urmã pentru a
reintra în posesia moºieie Tupilaþi pentru cã documentele nu trateazã
acest aspect. Este posibil ca dupã moartea lui ªtefan Rosetti, Grigoraº
Costachi clucer, tatãl lui Veniamin Costache mitropolit, sã fi cumpãrat
moºia de la Tupilaþi de la fiul acestuia Vasile pentru a-ºi mãri avutul sãu
funciar de pe valea Elan care era alcãtuit din moºia Mãlãeºti ºi
Vutcani(aflate în vecinãtatea satului Tupilaþi)77. Cert este însã faptul cã
13
Nr. 75-78 - mai-august 2008
78
dupã moartea lui Grigoraº Costache clucer survenitã ,,prin 1782” , la
împãrþirea frãþeascã a moºiilor, satul Tupilaþi revine Elenei79, ce-l de-al
patrulea copil al lui Grigoraº Costache ºi al Mariei Cantacuzino80.
Aceasta a avut în stãpânirea sa moºia de al Tupilaþi pânã în anul 1793,
când o face danie fratelui sãu Veniamin Costache ,,curând numit
episcop de Huºi”81. Actul de danie a avut loc probabil datoritã faptului cã
Elena s-a cãlugãrit sub numele de Elisaveta Monahia82. Nu cunoaºtem
anul în care s-a petrecut acest eveniment, însã, ºtim cã a fost mai întâi
stareþã la mãnãstirea Socola83, iar apoi stareþã la mãnãstirea Agapia
timp de 32 de ani unde a ºi murit84. Data exactã a trecerii sale în nefiinþã
nu se cunoaºte. Se presupune cã s-ar fi produs între 1831-1833 pentru
cã în 1840 a avut loc dezgroparea de 7 ani de la moarte. Cu aceastã
ocazie Veniamin Costache ,,tare mult s-au
întristat mitopolitul”, vãzând ,,pe sora sa Mitropolitul Veniamin Costache Negel
legatã”, deci neputrezitã85.
În ceea ce-l priveºte pe Veniamin
Costache86, acesta a avut în stãpânirea sa
moºia Tupilaþi vreme de trei ani de zile87. Însuºi
a scris despre aceasta cã a primit-o ca
moºtenire pãrinteascã: ,,din casa pãrinþilor
mei nu am luat nimicã, ci doã moºii, care mi s-
au ales în partea mea Tupilaþii la Fãlciu ºi
Drãguºanii în þinutul Iaºii pe care le-am lãsat
fraþilor mei; Drãguºanii lui Mateiu, fratelui celui
mai mare; iar Tupilaþii, þiganii ºi dobitoacele lui
ªãrban, fratelui celui mai mic”88. Distanþa de la
Roman, unde a fost mutat ca episcop la 1 iunie
1796, la Tupilaþi era mult mai mare decât cea
de la Huºi la Tupilaþi, astfel cã a preferat sã
dãruiascã moºia Tupilaþi fratelui sãu, vornicul
ªerban Costache Negel . 89
Veniamin Costache s-a nãscut la
sfârºitul lui decembrie 1768 la Roºieºti, în
fostul judeþ Fãlciu, la circa 25 km de reºedinþa
90
actualã a comunei Gãgeºti . Era cel de-al
treilea copil al lui Grigore Costache, poreclit
Negel, ºi Mariei Cantacuzino91. La 1 ianuarie
1769, acesta a fost botezat de mãtuºa sa,
Elena Catargiu, nãscutã Costache, moment în
care a primit numele de Vasile92.
În anul 1784 a fost îmbrãcat în ,,shisma
monãhiceascã” la episcopia de la Huºi, fiind
hirotonit diacon de episcopul Iacov. În 1788 s-
a hirotonisit ieromonah, iar un an mai târziu, în
luna martie a anului 1789 a devenit egumen la
mãnãstirea Spiridon din Iaºi. A îndeplinit
funcþia de episcop de Huºi între 1792 ºi 1
iunie 1796 dupã care a fost mutat la Roman93.
De la 15 martie 1803 pânã în 1843 a fost
94
mitropolit al Moldovei .
Stãpânul moºiei Tupilaþi (1793-1796)
Nu ºtim dacã, în timpul în care a stãpânit
moºia de la Tupilaþi, Elena Costache, a
contribuit la îmbunãtãþirea traiului locuitorilor,
însã, fraþii ei, Veniamin Costache ºi ªerban Costache Negel, au ajutat cu
siguranþã dezvoltarea vieþii cultural-creºtine de aici. Atât primul, cât ºi al
doilea, au cumpãrat ºi dãruit bisericii de la Tupilaþi, construitã probabil în
secolul al XVII-lea95, numeroase cãrþi de ritual creºtinesc. În ceea cel
priveºte pe Veniamin Costache, a trimis la Tupilaþi probabil numeroase
cãrþi bisericeºti însã nu avem cunoºtinþã decât despre,,Ohtoihul” ajuns
aici la data de 17 decembrie 180396. Despre donaþiile de cãrþi fãcute de
ªerban Costache Negel cãtre biserica din Tupilaþi avem mai multe
informaþii. Astfel, la 10 aprilie 1801 a dat acesteia un ,,Triod” ºi un
,,Apostol”. Primul era editat la Bucureºti în 1798, iar al doilea la Râmnic
în 1794. La 15 martie 1806 ªerban Costache Negel a dãruit bisericii de
la Tupilaþi un ,,Minei”. Trei sãptâmâni mai târziu, la 8 aprilie 1806, acelaºi
boier a donat încã trei cãrþi: un ,,Liturgier”, un ,,Catavasier” ºi un
97
,,Apostol” . Unsprezece ani mai tãrziu, la 26 aprilie 1817 acumpãrat
pentru aceeaºi bisericã de la Tupilaþi, cu suma de cincizeci de lei, un
,,Tipicon”. Pe coperþile acestuia era scris cã hramul ce se cinsteºte ºi
prãznuieºte la Tupilaþi era cel a Sfântului mare mucenic Dumitru. În fine,
pe un ,,Penticostar” editat la Râmnic, cumpãrat tot de ªerban Costache
Negel pentru biserica moºiei Tupilaþi, a fost scris anul morþii sale, 25
98
aprilie 1828 .
ªerban Costache Negel îºi avea conacul boieresc nu în satul
14
ELANUL
Tupilaþi, ci în Mãlãeºti, la câþiva kilometri distanþã de prima moºie99.
Fiindcã am adus în prim planul atenþiei aceastã moºie amintim faptul cã
în ,,Condica Liuzilor” din 1803, în þinutul Fãlciului, ocolul mijlocul, nu
gãsim menþionat satul Tupilaþi, ci numai localitatea Mãlãeºti. Aceasta din
urmã se afla în stãpânirea lui ªerban Costache Negel, cãruia 80 de liuzi
trebuiau sã-i dea la 3 luni de zile câte 197 de lei100. Întrucât apare
menþionatã doar localitatea Mãlãeºti considerãm cã satul Tupilaþi,
stãpânire a lui ªerban Negel, era vãzut ca parte a unui întreg.
Nu se ºtie cu siguranþã, dacã fiul sãu, Iancu Negel, a continuat sã
stãpâneascã moºia de la Tupilaþi. Documentele spun cã el era la 12
iunie 1839 stãpân al moºiei Mãlãeºti. În 1846 Iancu Negel pare sã nu
mai fi fost în viaþã, însã ºtim cã avea un fiu ce-ºi spunea Iancu
Costache101. Acesta ,,a obiþinut la 8 august
1843 arendarea moºiilor Tupilaþi ºi Mãlãeºti,
din þinutul Fãlciului, pe o perioadã de doi ani,
începând cu 23 aprilie 1844, cu suma de 29 mii
lei pentru fiecare an”102. Prin acest document se
înþelege clar cã nepotul lui ªerban Costache
Negel nu mai era proprietarul satului Tupilaþi.
Nu ne putem da seama cui aparþinea moºia,
însã dintr-un alt document, emis în anul 1848,
aflãm cã ,,locuitorii satului datorau comisului
Dimitrie Radu, posesorul moºiei Tupilaþi, 5000
de lei. Aceºti bani trebuiau achitaþi pentru cã
locuitorii satului cumpãraserã de aceastã sumã
pâine. Suma de 5000 de lei a fost achitatã
comisului”.
Despre numãrul locuitorilor satului
Tupilaþi avem cunoºtinþe foarte puþine. ªtim
doar cã satul Tupilaþi avea 87 de liuzi în anul
103
1846 . Totodatã, în urma recensãmântului din
1859-1860, Mãlãeºtii, Tupilaþii ºi Poºta Elanului
aveau 739 de locuitori104.
În 1865 satul Tupilaþi fãcea parte din
comuna Mãlãeºti, care avea 159 de case ºi 170
de familii105.
Încheiem acestã lucrare menþionând cã
asupra momentului de atestare documentarã a
satului Tupilaþi vom reveni, probabil în cadrul
altui aritcol. Întrebãrile în ceea ce priveºte
aceastã localitate nu s-au epuizat, ci
dimpotrivã, o datã cu începerea cercetãrii, au
crescut. Prin aceastã prezentare am încercat
sã dãm rãspuns doar câtorva din ele pentru a
crea o parte a schiþei ce stã la baza unei lucrãri
de anvergurã.
În cadrul acestei lucrãri am fi dorit a
include ºi câteva date despre condiþia socialã a
locuitorilor satului. Cu pãrere de rãu spunem cã
din cauza lipsei documentare acest lucru nu a
fost cu putinþã. Mai mult de atât, ºtiri certe
despre locuitorii satului Tupilaþi nu avem decât
în a doua jumãtate al secolului al XIX-lea. Acest
aspect sperãm, însã, sã-l putem trata cu ocazia altei cercetãri. Important
este însã fatul cã pe parcursul a douã secole ºi jumãtate, moºia Tupilaþi
ºi locuitorii ei au avut de a face cu stãpâni funciari de renume, care au
contribuit la prosperitatea ei ºi a Þãrii Moldovei.
Pe baza actelor de vâzare-cumpãrare a stãpânirilor funciare am
putut reconstitui o inifmã parte a vieþii din trecut, o etapã din istorie a unui
sat care, deºi a trecut prin mâna mai multor stãpâni funciari, a reuºit sã
dãinuie.
Stãpânire funciarã a jucat un rol deosebit în viaþa de zi cu zi a
oamenilor întrucât a alcãtuit de-a lungul mai multor secole, mai ales în
perioada medievalã, baza cu ajutorul cãreia s-a putut urca spre vârful
ierarhiei din societatea moldoveneascã.
Marile neamuri boiereºti prezentate mai mult sau mai puþin în
cadrul acestei lucrãri nu numai cã au contribuit la bunãstarea moºiei de
la Tupiulaþi, ci au ºi reuºit sã devinã cu timpul foarte apropiate mai ales
prin alianþe matrimoniale106.
Cu gândul cã nimic nu poate fi mai important sau frumos decât
clipa în care reuºeºti sã redai ,,viaþã trecutului” din documete, finalizãm
aceatã lucrare spunând încã o datã cã stãpânii funciari ai moºiei Tupilaþi
reprezintã infima parte a istoriei neamului românesc.
ELANUL
Note:
1. C. Chiriþa, Dicþionar geografic al judeþului
Fãlciu, Iaºi, 1893, pp. 57-58; Ion
Gugiuman, Depresiunea Huºi. Studiu de
geografie fizicã ºi economic, Ed.
ªtiinþificã, Bucureºti, 1959, pp. 7-10; I.
Gugiuman, V. Cârcota, V. Bãican,
Dicþionar grografic al judeþului Vaslui, Ed.
Universitãþii ,,Alexandru Ioan Cuza”, Iaºi,
1988, p. 119.
2. Alexandru Florin Platon, Societate ºi
mentalitãþi în Europa medieval. O
introducere în antropologia istoricã, Ed.
Universitãþii ,,Alexandru Ioan Cuza”, Iaºi,
2000, pp. 91-122; Idem, Istorie medievalã
universalã, Iaºi, 2004-2005, p.18.
3. Gheorghe Ghibãnescu, Surete ºi izvoade
(Documente slavo-române), vol. VII,
Cuzeºtii, Ed. tipografiei ,,Dacia” P. & D.
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Iliescu, Iaºi, 1912, p. 1. Moldova, vol. III, întocmit de C. Cihodaru,
4. Alexandru Florin Platon, Sociatate…, pp. I. Caproºu, N. Ciocan, Ed. Academiei
70-76, Idem, Istorie…, p. 18. RSR, Bucureºti, 1980, p. 566, (în
5. C. Bobulescu, Din viaþa mitropolitului continuare se va cita DRH).
Veniamin Costache. Neamul, copilãria, 14. C. Bobulescu, op. cit., p. 3.
tinereþea ºi episcopatul, Chiºinãu, 1933, 15. DRH, A, vol. I, întocmit de C. Cihodaru, I.
p. 7. Caproºu, L. ªimanschi, Ed. Academiei
6. I. Gugiuman, V.Cîrcota, V. Bãican, op. cit., RSR, Bucureºti, 1975 p. 492.
Iaºi, 1988, p. 132. 16. C. Bobulescu, op. cit., p. 3.
7. Ibidem, p. 119. 17. I. Gugiuman, V. Cîrcotã, V. Bãican, op.
8. Dimitrie Cantemir, Viaþa lui Constantin cit., p. 302.
Cantemir, Ed. Meridiade, Bucureºti, 18. Gheorghe Ghibãnescu, Surete ºi
1973, pp. 77-125. izvoade, vol II, Iaºi 1907.
9. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., p. 1; 19. DRH, A, Moldova, vol XXII, întocmit de C.
Dimitrie Cantemir, Cihodaru, I. Caproºu, L. ªimanschi, Ed.
10. Ibidem. Academiei R.S.R., Bucureºti, 1974, p.
11. Ibidem. 104, doc. 91.
12. C. Bobulescu, op. cit., p. 3. 20. Ibidem, p. 105.
13. Documenta Romaniae Historica, A, 21. Gheorge Ghibanescu, op. cit., p. III.

Spiþã genealogicã a familiei Cerchez preluatã din

lucrarea lui Balacov Sergiu intitulatã ,,Boierimea Þãrii
Moldovei la mijlocul secolului al XVII-lea- începutul secolului
al XVIII-lea(studiu istorico-genealogic)

15
Nr. 75-78 - mai-august 2008 ELANUL

22. Ion Neculce, Opere. Letopiseþul Þãrii 2007, p. 133. documentul de la notele de subsol.
Moldovei ºi O samã de cuvinte, ediþie 29. Ibidem. 43. Zamfira Pungã, op. cit., pp. 35-36
critic ºi studiu introductiv de Gabriel 30. Ibidem, p. 134. 44. Ibidem, pp. 37-42.
ªtrempel, Ed. Minerva, Bucureºti, 1982, 31. Ibidem, p. 134. 45. Ibidem, p. 43.
p. 211 32. Ibidem. 46. Radu Rosetti, op. cit., p. 61.
23. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., p. CXXII. 33. Ibidem, p. 135. 47. Ibidem, p. 61.
24. Ibidem. 34. Ibidem. 48. Ion Neculce, op. cit., p.
25. Ibidem. 35. Ibidem. 49. Radu Rosetti, op. cit., p. 61.
26. Costantin Giurescu, Studii de istorie 36. Ibidem, pp. 135-136. 50. Ibidem, p. 35.
socialã (vechimea rumâniei în Þara 37. Ibidem, p. 136. 51. Ibidem, p. 61.
Româneascã ºi legãtura lui Mihai 38. Zamfira Pungã, Familia Palade în istoria 52. Ibidem, p.35.
Viteazul; despre rumâni; despre boieri), modern a românilor, tezã de doctorat, 53. Ion Neculce, Letopiseþul Terei Moldovei
ediaþia a II-a revãzutã ºi adãugitã de Iaºi, pp. 35-36 de la Dabija vv. Pânã la domnia lui Ion
Constantin C . Giurescu , Ed. Universul, 39. Bacalov Sergiu, op. cit., p. 136; vezi spiþa Mavrocordat vv., în Cronicile României
Bucureºti, 1943, p. 1. genealogicã de la sfârºitul acestei lucrãri. seu Letopiseþele Moldovei ºi Valahiei, a
27. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., p. CXXII. 40. Ibidem, p. 136. doua ediþie revãzutã, de la 1766 pânã la
28. Bacalov Sergiu, Boierimea Þãrii Moldovei 41. Ibidem, p. 137. 11 f e b r u a r i e 1 8 6 6 , d e M i h a i l
la mijlocul secolului al XVII-lea-începutul 42. Radu Rosetti, Familia Rosetti, vol. I, Kogãniceanu, tom II, Bucureºti 1872, p.
secolului al XVIII-lea (studio istorico- Coborâtori moldoveni ai lui Lascaris 316.
genealogic), tezã de doctorat, Chiºinãu, Rousaitos, Bucureºti, 1938, p. 61; vezi 54. Ibidem.

16
ELANUL
55. Ion Neculce, Opere..., 1982, pp.
430, 557; Radu Rosetti, op. cit., p.
38: Iordache Rosetti s-a duºmanit
cu neamul brâncovenilor în cea
mai mare parte a vieþii sale. Cu
toate acestea fiul sãu Nicolae s-a
cãsãtorit cu fiica lui Constantin
Brâncoveanu. Acest pas fost
solicitat de C. Brâncoveanu tocmai
pentru împãcarea celor douã
familii.
56. Radu Rosetti, op. cit., p. 38.
57. Ibidem, p. 61.
58. Ion Neculce, Letopiseþul…,p. 317.
59. Ibidem.
60. Radu Rosetti, op. cit., pp. 61-62;
vezi al treilea document de la
notele de subsol.
61. Ibidem, p. 62.
62. Zamfira Pungã, op. cit., p. 41.
63. Ibidem, p. 44.
64. Radu Rosetti, op. cit., p. 62.
65. Zamfira Pungã, op. cit., p. 44.
66. Radu Rossetti, op. cit., p. 60.
67. Ibidem, p. 61.
68. Ibidem.
69. Ioan Antonovici, Documente
Bârlãdene, vol III, Acte de
proprietate ale moºiilor pãlãdeºti,
Bârlad, 1915, p. 320.
70. Radu Rosetti, op. cit., p. 61; vezi
primul document de la notele de
subsol.
71. Zamfira Pungã, op. cit., p. 45.
72. Radu Rosetti, op. cit, p. 62.
73. Ibidem.
74. Ibidem, p. 59.
75. Ibidem.
76. Gheorghe Ghibãnescu, Surete…,
p. CXXII.
77. C. Bobulescu, op. cit., p. 48.
78. Ibidem.
79. Gheorghe Ghibanescu, Surete...,
p. CXXII.
80. Vasile Vasilache, Mitropolitul
Veniamin Costache, Neamþ, 1941,
p. 29.
81. Gheorghe Ghibanescu, op. cit., p.
CXXIII.
82. Vasile Vasilache, Mitropolitul..., p.
29.
83. Ibidem.
84. C. Bobulescu, op. cit., p. 55.
85. Ibidem.
86. Vezi fotografia mitropolitului
Veniamin Costache de la sfârºitul
acestei lucrãri.
87. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., p.
CXXIII
88. C. Bobulescu, op. cit., pp.64-65;
vezi ºi C. Erbiceanu, Istoria
Mitropoliei Moldaviei ºi Sucevei ºi
a catedralei mitropolitane din Iaºi,
Bucureºti, 1888, p. 62.
89. Gheorghe Ghibãnescu, op. cit., p.
CXXIII.
90. N. Tãnãsescu, Viaþa ºi activitatea
lui Veniamin Costachi. Mitropolit al
Moldovei (1803-1843),Ed.
Gutemberg, Bucureºti, 1896, p. 11.
91. Vasile Vasilache, op. cit., p. 29.
92. N. Tãnãsescu, op. cit., p. 11.
93. Constantin Erbiceanu, Despre
viaþa ºi activitatea mitropolitului
Veniamin Costache ca mitropolit al
Moldovei, Bucureºti, Ed.
Imprimeriei statului, 1888, p. 11.
94. Ibidem.
95. DRH, A, vol XXII, p. 104, doc. 91;
unde este menþionat preotul
ªtefan din Tupilaþi.
96. C. Bobulescu, op. cit., pp. 65-67.
97. Ibidem.
98. Ibidem.
99. Ibidem, p. 60.
100.Theodor Codrescul, Uricariul sau
colecþiune de diferite acte care pot
servi la istoria românilor, vol. VIII,
Iaºi, 1886, p. 246.
101.C. Bobulescu, op. cit., p. 60.
102.Buletin Foae Oficialã, nr. 62, din 8
august 1843, p. 317.
103.Theodor Codrescul, op.cit., vol.
XV, Iaºi, 1889, p. 399.
104.Din lucrãrile statistice ale
Moldovei, capitolul II,
Populaþiunea pe 1859-1860, Iaºi,
1862, p. 171.
105.Indicele comunelor României
dupã noua organizare a legei
comunale, Bucureºti, 1865.
106.Vezi spiþa cu stãpânii moºiei
Tupilaþi de la finele acestei lucrãri.
Nr. 75-78 - mai-august 2008
File din istoria satului
Cordãreni din þinutul
Dorohoi *
Sorin Grigoruþã
Cordãreni-comunã veche ºi plinã de
miresme de tei de salcâmi, de vii ce-ºi
leagãnã ciorchinii aurii în soare, Mihai
Munteanu**
Fãrã a încerca mãcar sã ne ridicãm la nivelul
versurilor ºi paginilor de jurnal în care poetul Mihai
Munteanu povesteºte atât de frumos despre satul natal, ne
propunem în cele ce urmeazã sã prezentãm câteva din
momentele importante ale istoriei Cordãrenilor, un sat
poate necunoscut pentru mulþi, dar atât de apropiat
sufletelor celor care trãiesc sau mãcar au copilãrit pe acele
plaiuri.
Actualmente Cordãrenii sunt o comunã din judeþul
Botoºani, situatã la sud-est de oraºul Dorohoi, la o distanþã
de 19 km, învecinatã cu comunele Havârna la nord,
Corlãtenii la sud, Vornicenii la est ºi Dumenii la vest.
Istoricul satului este pe cât de interesant, pe atât de
greu de reconstituit, mai ales pentru unele perioade, atunci
când izvoarele „tac” cu desãvârºire.
Prima atestare documentarã a satului este din timpul
lui Bogdan al III-lea Voievod, mai precis din 17 ianuarie
1517, când domnul întãreºte un schimb de sate, între care
ºi Cordãrenii, „satul lui Ieremia, fiul Neagãi, nepotul lui
Iuban cel Bãtrân”1. Pentru a obþine însã o imagine mai
clarã a originilor satului vom face apel ºi la un alt
document, de aceastã datã din timpul lui ªtefãniþã
Voievod, emis la data de 30 iunie 1519 care menþioneazã
„un sat, pe Iubãneasa, sub Dumbrava Înaltã, anume
Cordareani, ce l-a schimbat ºi cumpãrat* acest sat de la
copiii Neagãi, fiica lui Andreica Cordarul, nepoata lui Iuban
cel Bãtrân”2, acesta din urmã având pentru sat „privilegiu
de la strãbunul nostru Alexandru Voevod”3. Pornind de la
informaþiile furnizate de cele douã documente putem
realiza o localizare în spaþiu destul de precisã a satului,
anume pe Iubãneasa, sub Dumbrava Înaltã, dar ºi o
plasare în timp ce coboarã mult în trecut faþã de data
emiterii documentelor menþionate. Sunt pomeniþi astfel
reprezentanþii a nu mai puþin de patru generaþii, iar dacã
pornim de la acel Ieremia ce deþinea satul spre 1517,
atribuind fiecãrei generaþii aproximativ 40-50 de ani vom
vedea cã satul fusese în stãpânirea Neagãi pe la 1470, a
lui Andreica Cordarul în jur de 1430 ºi a lui Iuban cel Bãtrân
la începutul secolul al XV-lea, sau chiar la sfârºitul celui
anterior, calculul nostru având bineînþeles o marjã de
eroare de câþiva ani. În sprijinul ipotezei noastre stã ºi
opinia lui M. Costãchescu, care îl considera pe acest Iuban
cel Bãtrân totuna cu Liuban ºi Liuban Stravici, strãvechiul
boier care trãieºte în a doua jumãtate a secolului al XIV-lea
ºi în primii ani ai secolului al XV-lea, fãcând parte dintr-un
neam de oameni gãsit aici de întemeietorii Moldovei4, el
fiind menþionat ºi între boierii din sfatul lui Alexandru cel
Bun la 1 august 1404 alãturi de fratele sãu Bratul5. Tot de la
acest Iuban/Liuban, mai precis de la soþia sa o anume
Liubãneasa, pare sã ne fi rãmas ºi numele râului care
traverseazã ºi Cordãrenii, numit Ibãneasa astãzi ºi care
într-un document din 1429 apare sub forma Liubãneasa6,
iar în 1431 sub forma Liubana7, pârâu ce izvorãºte din
Ibãneºti, sat care a aparþinut cu siguranþã aceluiaºi boier.
Pe lângã acest pârâu alt punct de reper pomenit în cele
douã documente este Dumbrava Înaltã8, aceasta
reprezentând o regiune întinsã de pãduri de stejar9 la
poalele cãreia au luat fiinþã numeroase sate, dintre care
enumerãm aici: Vornicenii, Stãvcenii, Glodenii10 sau
Miclãuºenii, toate acestea fiind atestate documentar la
începutul secolului secolului al XV-lea. Pornind de la
17
Nr. 75-78 - mai-august 2008
aceastã ultimã informaþie ºi coroborând-o cu o serie de descoperiri
arheologice de la marginea de sud a satului, în locul numit La seliºte ºi
datate secolele XV-XVII11, ajungem la concluzia cã viaþa obºteascã în
zona Cordãrenilor îºi are originea la sfârºitul secolului al XIV-lea --
începutul secolului al XV-lea. Lesne de observat este provenienþa
numelui satului, de la fiul lui Iuban cel Bãtrân, anume Andreica Cordarul,
stãpânul satului la începutul sec. al XV-lea.
Dacã la începuturile sale am vãzut cã istoria satului e legatã de
familia Stravici, pe parcursul secolelor XVI-XVII stãpânirea asupra
satului va aparþine unor membri ai familiei Tãutu, începând chiar din
1517, când Dragotã Secuianul ceaºnic, ginerele logofãtului Ioan Tãutu12
va cumpãra satul de la mai-sus menþionatul Ieremia, pentru ca în timpul
lui Vasile Lupu ºi Gheorghe ªtefan alþi membri ai familiei Tãutu sã fie
întãriþi cu pãrþi din Cordãreni13. Revenind la Dragotã Sãcuianul acesta va
primi întãrire pentru Cordãreni în timpul lui ªtefãniþã voievod, la 30 iunie
151914, pentru ca mai apoi, la 23 aprilie 1529, Petru Rareº sã întãreascã
„lui Dragotã Sãcuianul, pentru dreaptã ºi credincioasã slujbã, satul
Cordãreni pe Iubãneasa, sub Dumbrava Înaltã15, întãrirea fiind necesarã
„deoarece privilgiul ce l-a avut de la Bogdan voievod a fost rupt de
ªtefan voievod când i-au greºit lui ºi i-au luat ºi alte sate ale lui”16. Este
vorba de încercarea unei pãrþi din marea boierime moldoveanã de a se
împotrivi politicii promovate de domn prin apelul la sprijinul puterilor
strãine. În fruntea boierilor rãzvrãtiþi se afla marele vornic Petre Carabãþ,
pârcãlabul Costea de Neamþ, ceaºnicul Sãcuianu, comisul Toma
Cãþeleanu ºi alþii care l-au ales domn pe Gonþa vornicul. Beneficiind însã
de ajutorul micii boierimi, ªtefãniþã îºi va pãstra tronul, unii dintre boierii
participanþi la complot plãtind chiar cu viaþa17. Ceilalþi, printre care s-a
numãrat ºi ceaºnicul Dragotã Sãcuianul au scãpat doar cu confiscarea
satelor ºi înlãturarea din sfatul domnesc18.
Dragotã Sãcuianul pare sã fie ultimul singur stãpânitor asupra
Cordãrenilor deoarece, spre mijlocul secolului al XVI-lea satul va fi
împãrþit între fiii sãi Nichita-partea de mijloc, Marica-partea de sus ºi
Mãgdãlina-partea de jos19, pentru ca la sfârºitul secolului ºi începutul
celui urmãtor documentele sã ne prezinte ca stãpânitori ai unor pãrþi din
Cordãreni pe nepoþii Sãcuianului . La 1596 partea de mijloc „ºi cu iaz ºi
cu mori pe amândouã pãrþile din Iubãneasa” era întãtitã lui Gherman ºi
Samfirei, fii lui Nechita20. Doi ani mai târziu, la 3 martie 1598 partea de jos
a Cordãrenilor va fi cedatã de Magdalena, fiica lui Dragotã Sãcuianul,
soþie a pârcãlabului de Hotin, Neagoe cel Bãtrân, cãtre fiica ei Todara ºi
nepotul, Toader, fiul Solomeiei21.
Situaþia celei de-a treia pãrþi din Cordãreni va fi elucidatã în 1607
Tãutul Aprod ºi Toader, fii Petri Vrânceanul, nepoþii Maricãi, primind
îîntãrire pentru „a treia parte din satul Cordãreni, pe Iubãneasa, partea
de sus ºi cu iaz ºi cu moarã ºi cu a treia parte din Dumbrava Înaltã”22.
Vedem astfel cum satul cumpãrat de Dragotã Sãcuianul spre 1517
este acum, la aproape un secol, împãrþit între nepoþii ºi strãnepoþii sãi în
trei pãrþi, fiecare stãpânind pe ambele maluri ale Ibãnesei.
La jumãtatea celui de-al doilea deceniu al secolului al XVII-lea, mai
precis la 27 iulie 1616, este emis primul document la Cordãreni, un zapis
prin care Solomia Posmãgoae din Sãpoteni confirmã returnarea unei
sume de bani panului Tãutul din Cordãreni23, martor la acesta fiind
printre alþi „oameni buni” ºi Toader Arbure de acolo. Observãm astfel
cum urmaºii Sãcuianului chiar se stabilesc la Cordãreni, având ºi o
situaþie financiarã bunã ce le permite sã ofere bani cu împrumut. Acel
Toader Arbure întâlnit ºi în documentul precedent participã la 24 august
1635 la hotãrnicirea Dumenilor24 iar la 18 octombrie acelaºi an, Toader
Arbure „din Cordãreni” este citat ca martor la vânzarea unei seliºti în
þinutul Hotin25. Acest din urmã document stârneºte interesul nu doar prin
prezenþa lui Toader Arbure ci mai ales prin faptul cã aminteºte pe alþi
strãnepoþi ai Sãcuianului, anume „Toader, Dumitru, Irina ºi Ana, feciorii
lui Gherman, nepoþii Nichitii”26. De asemenea, în acelaºi deceniu, al
patrulea al secolului al XVII-lea, documentele ne prezintã alþi coborâtori
ai lui Dragotã Sãcuianul, de aceastã datã feciorii Tãutului de Cordãreni
„Gligorie, Necolai, Todosia, Antemia, Nastasia” ce „s-au tocmit pentru
niºte moºii rãmase de la pãrinþii lor”27. În acelaºi an, 1638, în documentul
emis la 30 ianuarie la Iaºi, apare un nou personaj ce stãpâneºte o parte
din Cordãreni, un anume Lupul28, pe care-l vom regãsi ºi la 31 mai
164129.
De o realã importanþã pentru istoria Cordãrenilor dar ºi a dezlegãrii
tainelor legate de descendenþii Sãcuianului, este documentul datat
7151 <1642 sept. 1-1643 aug. 31>, emis la Iaºi prin care „Toader Arbure,
Lupul Talpã, Nicolai Tãutul ºi Toader Gherman ne-am socotiti între noi sã
ne strângem fraþii la sat la Cordãreni pentru a remãsura pãrþile
fiecãruia”30. În urma întâlnirii celor patru strãnepoþi ai fostului ceaºnic de
18
ELANUL
pe vremea domnilor Bogdan ºi ªtefãniþã, a rezultat o împãrþire prin care
s-a dorit ca pãrþile de sat ce le vor reveni sã fie egale ºi ca suprafaþa, dar
ºi ca putere de producþie. Pãstrând delimitarea în trei pãrþi a satului
realizatã încã din timpul bunicilor, partea de sus îi revenea lui Neculai
Tãutul, partea de mijloc lui Toader Gherman, iar partea de jos celor doi
rãmaºi, Toader Arbure ºi Lupul Talpã comisul31.
Am vãzut aºadar în rândurile de mai sus cum s-a transmite
proprietatea asupra moºiei Cordãreni de la începutul secolului al XV-
lea, pânã spre jumãtatea secolului al XVII-lea. În cele douã veacuri ºi
jumãtate satul a fost în stãpânirea a doar douã familii, în primul rând
familia Stravici, pânã în deceniul doi al secolului al XVI-lea, pentru ca
apoi Cordãrenii sã fie stãpâniþi de Dragotã Sãcuianul ºi de urmaºii sãi. În
deceniile ºi secolele urmãtoare chiar dacã stãpânirea Sãcuienilor
asupra Cordãrenilor va continua, nu vom mai putea vorbi de aceeaºi
unitate în cadrul stãpânirii; abia mai târziu, spre jumãtatea secolului al
XVIII-lea, o altã familie va juca un rol important în istoria satului, familia
Hudici.
Note:
*Aceste câteva pagini fac parte dintr-un demers mai amplu în cadrul
cãruia ne propunem sã realizãm o analizã mai detaliatã a istoriei
Cordãrenilor. Lucrarea de faþã se referã în principal la perioada de
timp cuprinsã între prima atestare documentarã a satului ºi
jumãtatea secolului al XVII-lea, moment în care se observã tot mai
bine fãrãmiþarea stãpânirilor asupra moºiei Cordãreni.
**Mihai Munteanu, Repere Sentimentale. Cordãreni, Ibãneasa, Holm,
Ed. „Quadrat”, Botoºani, 2006, p. 89.
1. M. Costãchescu, Documente moldoveneºti de la Bogdan
Voevod(1504-1517), Ed. pentru literaturã ºi artã, Bucureºti, 1940, p.
422.
* Dragotã Sãcuianul Ceaºnic este cel ce a cumpãrat satul în jurul anului
1517.
2. Idem, Documente moldoveneºti de la ªtefãniþã Voevod, Institutul
român de arte grafice „Brawo”, Iaºi, 1933, p. 29. Constantin Burac,
Aºezãrile ºãrii Moldovei din epoca lui ªtefan cel Mare, Ed.
Ministerului Administraþiei ºi Internelor, Bucureºti, p. 95.
3. Ibidem.
4. M.Costãchescu, op. cit., 1940, p.427.
5. Idem, Documente moldoveneºit înainte de ªtefan cel Mare, I,
Documente interne, Iaºi, Ed. Viaþa româneascã, 1931.
6. Ibidem, p. 276.
7. M. Costãchescu, op. cit., 1940, p. 427.
8. Octavian Ionescu, Însemnãri istorice despre satul Vorniceni din
Þinutul Dorohoi, Ed. Axa, Botoºani, 1999, p. 26. Dumbrava Înaltã
este codrul despre care vorbesc documentele din timpul lui
Alexandru cel Bun, ªtefan cel Mare, ªtefãniþã Vodã, Petru Rareº ºi
chiar spre jumãtatea secolului al XVII-lea. Din acest codru secular
mai pot fi vãzuþi astãzi pe podiºul dinspre Corlãteni patru stejari
bãtrâni de sute de ani, iar pânã nu demult, pe drumul ce urca spre
pãdurea Vorniceni mai putea fi vãzut un stejar ramificat numit „ºase
fraþi”.
9. M. Costãchescu, op. cit., 1931, p.276.
10. Ibidem, p. 233.
11. Alex. Pãunescu, Paul Sadurschi, Vasile Chirica, Repertoriul
arheologic al judeþului Botoºani, I, Bucureºti, 1976, p. 74. S-a
descoperit o aºezare din care s-au cules fragmente ceramice ºi s-
au observat resturi de vetre atribuite epocii feudale. Este posibil ca
aici sã fi fost vatra vechiului sat Cordãreni. Nicu Filipescu-Dubãu,
Dicþionar geografic al judeþului Dorohoi, Iaºi, 1881, p. 308. Se spune
despre locul respectiv cã odinioarã ar fi fost un târg a cãrui denumire
a dispãrut odatã cu distugerea lui de cãtre tãtari. Al. I. Odobescu,
Opere complete, vol. III, Ed. Minerva, Bucureºti, 1908, p. 162.
Conform autorului în zona respectivã ar fi fost un „oraº vechiu”
12. Idem, Documente moldoveneºti de la ªtefan cel Mare, Iaºi, Ed.
Viaþa româneascã, 1933, p. 29.
13. Theodor Codrescu, Uricarul, X, Iaºi, 1888, p. 99.
14. M. Costãchescu, op. cit., 1933, p. 29.
15. ªtefan Cervatiuc, Documente referitoare la moºia Cordãreni,
pãstrate la Arhivele Statului judeþul Botoºani, în Revista Arhivelor,
53, 1991.
16. Ibidem.
17. ªtefan ªtefãnescu, Camil Mureºan, Istoria Românilor, vol. IV, De la
Universalitatea creºtinã cãtre Europa „ Patriilor”, Ed. Enciclopedicã,
Bucureºti, 2001.
18. Mihai Costãchescu, op. cit., 1943, passim. Dacã pe tot parcursul
ELANUL
domniei lui ªtefãniþã îl gãsim pe Dragotã Sãcuianul membru în
sfatul domnesc, deþinând dregãtoria de ceaºnic sau paharnic, dupã
momentul complotului Sãcuianul nu va mai apãrea ca boier în sfat.
Pe lângã Cordãreni, un alt exemplu de sat ce i-a fost luat pentru
„hiclenie” este satul Balinþi, astãzi în comuna Havârna.
19. Documentele de întãtire pentru cei trei urmaºi ai Sãcuianului nu s-
au pãstrat dar putem reconstitui modul cum s-a realizat împãrþirea
Cordãrenilor datoritã documentelor prin care pãrþi din Cordãreni
sunt întãrite nepoþilor fostului ceaºnic, documente în care sunt
menþionaþi ºi pãrinþii lor dupã cum vom vedea în cele ce urmeazã.
20. Documente privind istoria României, sec. XVI, A, vol. IV, p. 147. (în
continuare se va cita DIR)Ieremia Movilã întãreºte pentru Gherman
ºi Samfira, fiii Nechitei, nepoþii lui Sãcuianul, „ispisoacle de
împãrþire ce le-au avut tatãl lor Nechita de la Alexandru voievod pe a
treia parte de sat din Cordãreni”, deoarece acel ispisoc l-au pierdut
„când s-a tulburat þara când a venir hanul pânã la Þuþora”.
21. ªtefan Cervatiuc, op.cit., p. 433. Aceastã Magdalena, fiicã a
Sãcuianului a avut trei fii, pe Tudora, Solomeia ºi Dumitru Neagoe.
22. DIR, veac XVII, A, vol II, p. 104.
23. Ibidem, vol. IV, p. 16.
24. Documenta Romaniae Historica, A, Moldova, vol. XXIII, întocmit de
Opera lui Dimitrie Cantemir despre români
- urmare din numãrul 72 -
Hotãrâtoare însã pentru viitorul lui Dimitrie Cantemir a fost
trimiterea sa intempestivã ca domn în Þãrile Române, în noiembrie
1710. Legat de aceastã numire ºi de scurta-i domnie sunt de
remarcat mai multe lucruri. Mai întâi, conform biografiei, „Dimitrie a
fost silit” sã primeascã domnia, „atât în urma solicitãrilor vizirului cât
ºi la îndemnul hanului tãtarilor”, cãci în împrejurãrile create de
declaraþia de rãzboi a þarului Petru cel Mare contra turcilor, Dimitrie
era considerat, mai ales la insistenþele hanului, „singurul om între
creºtini care ar fi capabil de a face serviciu însemnat imperiului”
(I.I.O., P. 798). Cã principele a fost constrâns sã preia domnia
rezultã din aceea cã „el nu numai cã nu a dat nici sultanului nici
miniºtrilor turci darurile uzitate în cazuri de numire a domnului, ci din
contra, chiar Poarta i-a dat 20 de pungi pentru suportarea spezelor
necesare” (Ib.). În al doilea rând, dorind Poarta sã-l înlãture pe
Brâncoveanu, dar considerând „cã este un lucru foarte dificil de a-ºi
executa intenþia faþã de un principe atât de puternic ºi de autoritar”
(I.I.O., p. 787), hotãrî sã-l foloseascã pe Dimitrie, cunoscutã fiind
dorinþa lui pentru tronul Munteniei ºi aversiunea faþã de
Brâncoveanu. În consecinþã, sultanul Ahmed al III-lea destituie la
Iaºi pe Nicolae Mavrocordat, „ºi în locul lui pune principe al
României pe Dimitrie Cantemir sub titlul de domn al Moldovei”. În
plus, sultanul promite lui Cantemir cã-i va da scaunul Moldovei pe
viaþã (în ebedi) ºi cã nu va fi obligat sã plãteascã nici tribut nici
peºcheº, cu condiþia sã-l atragã pe Brâncoveanu în cursã „sub
pretenþie de amiciþie, de confederaþie sau orice alt pretext” (Ib., p.
788), sã-l prindã cu ajutorul tãtarilor ºi sã-l trimitã la Constantinopol
„viu ori mort”, „apoi ocupând tronul României sã-l conserve pentru
sine, guvernând totodatã ºi principatul Moldovei; dupã aceea însã
sã propunã el un alt principe pentru Moldova ºi alegerea lui sã o
supunã spre aprobare curþii otomane” (Ib.). Rezultã cã Dimitrie nu a
putut purta chilatul (= toga) de gradul unu oferitã de Poartã pentru cã
nu ºi-a cucerit tronul Þãrii Româneºti. În volumul întâi al I.I.O. el
explicã situaþia râvnitului chilat în felul urmãtor: „Sunt trei clase de
chilat. Cel de prima clasã se numeºte Chilati Fachire (= vestmânt
de onoare), care se da numai vezirilor ºi paºilor cu trei tuguri, dar
câteodatã se da ºi delegatului extraordinar al imperiului romanilor.
Aceastã onoare, care nu am cercat niciodatã (pentru raþiuni
particulare ce nu se pot divulga), mi s-a oferit mie cu ocaziunea când
sultanul Ahmed m-a instituit domn principatului Moldovei” (p. 229).
Dar în finalul volumului al doilea, explicând condiþiile trimiterii sale în
Moldova la 1710, destãinuie raþiunile pentru care i-a fost oferitã toga
de zibelin, lãsând sã se înþeleagã fãrã echivoc ºi cele pentru care nu
a putut cerca onoarea acestui chilat de domnie (p. 788). În al treilea
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Leon ªimanschi, Nistor Ciocan, Georgeta Ignat ºi Dumitru Agache,
Ed. Academiei Române, Bucureºti, 1996, p. 188.(în continuare se
va cita DRH) „hotarul cum merge dintru acel piscu tot muchea
dealului, peste o moviliþã tot dealul, pânã în drumul mare ce vine de
la Dorohoiu ºi de aici drumul între o movilã despre Cordãreni, unde
se împreunã hotarul Dumenilor ºi a Miclãuºenilor ºi a Cordãrenilor.”
25. Ibidem, p. 298.
26. Ibidem.
27. DRH, vol XXIV, întocmit de C. Cihodariu ºi I. Caproºu, Ed.
Academiei Române, Bucreºti, 1998, p. 160; a treia parte din
Cordãreni va reveni lui Grigorie ºi Necolai; fii Tãutului, cu excepþia
Nastasiei, sunt pomeniþi în acelaºi an într-un document pentru
întãrirea satului Revne.
28. Ibidem, p. 221. Document de întãrire pentru Dumitra din Cordãreni,
pentru o parte de ocinã din sat, „partea Lupului de acole”
29. DRH, XXVI, întocmit de I. Caproºu, Ed. Academiei Române,
Bucureºti, 2003, p. 132. Zapis prin care boierul Toma stolnic
primeºte dreptul de a þine satul Cordãreni, însã „ce va hi partea
Lupului Talpã comis cu vecini ºi cu heleºteu ”
30. Ibidem, p. 465.
31. Ibidem.
Mihai Lozbã, Iaºi
rând, condiþiile pecuniare neobiºnuite în care Dimitrie a fost trimis în
Moldova, constrângerea lui de cãtre Poartã de a-ºi cuceri tronul
Munteniei dacã vrea sã-ºi clarifice statutul domnesc, pun în luminã
situaþia materialã a lui Dimitrie. Vizând tronul Munteniei, el lãsase
moºtenirea pãrinteascã din Moldova lui Antioh. Dimitrie poseda de
fapt numai ce moºtenea Casandra de la pãrintele sãu în Þara
Româneascã ºi ceea ce reuºise sã-ºi construiascã la Istanbul ºi sã
cumpere acolo, situaþie exploatatã abil de cãtre perfida Poartã.
Singura avere personalã de preþ a principelui era agoniseala
spiritualã. „Era firesc deci, spune Virgil Cândea, ca acest luptãtor
pentru o cauzã politicã, fãrã alte arme în surghiunul sãu decât
inteligenþa ºi învãþãtura, care-l fãceau însã remarcabil în societatea
vremii, sã-ºi punã zestrea culturalã în slujba þelurilor imediate”
(Divanul, p. 24). Este semnificativ faptul cã, pãrãsind
Constantinopolul, Dimitrie a luat cu sine toate, sau aproape toate,
materialele pregãtite în atâþia ani de trudã, materiale pe care nu voia
ºi nu putea, datoritã conþinutului ºi orientãrii lor, sã le valorifice la
Poartã. Aºtepta un prilej propice pentru manifestarea idealului sãu
patriotic-ortodoxist antiotoman. Dar evenimentele s-au precipitat,
forþându-l sã se supunã derulãrii lor, în condiþiile în care opþiunea
principelui era dictatã de starea sa materialã.
Abia ajuns la Iaºi, Dimitrie primi ordin de la vizir sã trimitã,
contrar înþelegerii, „banii ce-i datora lui ºi celorlalþi miniºtri pentru
ajungerea sa pe tron” (I.I.O., p. 789, 798). Pe lângã acestea, venit în
Moldova cu hanul tãtarilor pentru a rezolva o problemã politicã de
interes comun pentru turci ºi pentru Cantemir, acesta primi imediat
tot de la marele vizir ordin de a rezolva „ºi alte mai multe
nesuportabile sarcini” (Ib., 789). I se cerea sã facã un pod peste
Dunãre pentru trecerea armatei turceºti (p. 798); sã adune o mare
cantitate de provizii pentru armata turceascã, sã facã adãposturi de
iarnã pentru suedezi ºi pentru cazacii de pe lângã regele Suediei,
refugiat ºi blocat la Bender, sã se pregãteascã el însuºi cu armata
pentru a fi pe la Sf. Gheorghe (a. 1711) la localitatea menþionatã etc.
(p. 789). Toate acestea sunt numite de Dimitrie în I.I.O. „sarcini
nesuportabile”, în timp ce biografia, restrângând povara financiarã
la peºcheº, afirmã cã „pentru aceastã pretenþie într-atât s-a mâniat
Dimitrie, încât din acel moment ºi-a propus a-ºi rãzbuna asupra
vizirului ºi a se folosi de aceastã ocazie spre a-ºi elibera þara de sub
jugul turcesc” (p. 798 urm.). Rezultã cã aceasta a fost scânteia care
a detonat încãrcãtura acumulatã pe parcursul a cel puþin douã
decenii.
D. Cantemir nu a avut, la momentul respectiv, altã posibilitate
de clarificare a statutului sãu de voievod ºi de salvare a Moldovei
19
Nr. 75-78 - mai-august 2008
decât prin Petru cel Mare, sperând totodatã cã ºi Brâncoveanu va
respecta înþelegerea cu þarul. În consecinþã el nu mai poate urmãri
decât domnia Moldovei ºi încheie în acest sens cu Rusia un tratat
secret pe care Petru îl semneazã la Luþk în aprilie 1711, care
prevedea: reîntregirea Moldovei în graniþele sale vechi, protectorul
Rusiei, jurãmântul de credinþã a principelui ºi a poporului sãu cãtre
þar, unirea forþelor contra Imperiului otoman, perpetuarea domniei
Moldovei sub protectoratul monarhilor Rusiei, domnia ereditarã a
Cantemirilor pânã la stingerea neamului lor etc. dar pierderea
bãtãliei de la Stãnileºti cu turcii, pusã de Dimitrie în special pe
neangajarea ºi trãdarea lui Brâncoveanu, a adus o nouã rãsturnare
de situaþie: Dimitrie, dupã ce trãdase pe faþã Poarta ºi îºi atrãsese
ura de moarte a foºtilor sãi protectori ºi creditori, pierdea acum tot ce
agonisise sau îi revenea, sub aspect material, la Constantinopol ºi
în þãrile române. El ar fi putut sã-ºi piardã ºi viaþa dacã Petru nu-l
salva în caleaºca þarinei ºi nu minþea cã Dimitrie nu este în castrele
sale, respingând cererea apropiaþilor sãi de a-l extrãda pe Cantemir
„pentru a nu periclita o armatã atât de numeroasã din cauza unui
singur om”, cu motivaþia redatã textual de Cantemir: „Aº putea da
turcilor toatã þara pânã la Kursk pentru cã rãmâne speranþa de a o
recupera, dar nu pot în nici un mod sã frâng credinþa ºi sã extrãdez
pe un principe care pentru mine ºi-a lãsat principatul, cãci este cu
neputinþã a repara onoarea ce odatã s-a pierdut” (I.I.O., p. 793). Dar
salvarea vieþii ºi a achiziþiilor culturale, care i-au hotãrât în fond
soarta, nu însemna ºi asigurarea condiþiilor materiale pentru
principe ºi familia sa, ca ºi pentru cei „mai mult de o mie de nobili ºi
ofiþeri care îºi lãsarã patria numai din iubirea ce o aveau pentru el”
(I.I.O., p. 800). Rezolvarea acestei situaþii se face printr-o diplomã
semnatã de Petru la Moghilev, la întâi august 1711, prin care
Dimitrie ºi toþi „erezii” sãi sunt declaraþi principi ai imperiului rusesc
cu titlul de Alteþia Serenissima. Totodatã i se acordã privilegiul de a
nu fi rãspunzãtor decât în faþa þarului, iar moldovenii care îl însoþeau
„sã stea numai sub jurisdicþia lui Dimitrie”. În plus, lui Dimitrie ºi
oamenilor care îl însoþeau li se acordã „o îndemnizaþie pentru
pierderile lor ºi un azil sigur” în pãmânturile þarului (I.I.O., p.800). În
aceste condiþii, „Dimitrie a ieºit cu ai sãi ºi cu toatã averea sa din Iaºi,
urmând armata ruseascã”, ºi s-a retras în Ucraina la Harkov, pe
moºiile donate de þar. Aici, „la cererea sa, þarul nu numai cã a
împãrþit între nobilii moldoveni locurile ce i le donase în Ucraina, dar
încã îi mai donã ºi una mie case de sudiþi de ai coroanei” (p. 800
urm.). În biografie citim cã Dimitrie era foarte satisfãcut de situaþia
materialã oferitã, întrucât „aceste domenii, atât prin aºezarea lor,
cât ºi prin numãrul mare al locuitorilor, treceau drept cele mai bune
în tot imperiul rusesc. Afarã de aceasta, Majestatea Sa i-a mai
acordat o pensiune anualã foarte considerabilã care pe tot
parcursul vieþii i s-a numãrat regulat” (Ib., p. 801). Starea materialã
dobânditã îi permitea lui Dimitrie sã înceapã definitivarea ºi
scoaterea la ivealã, cum spunea el, a operelor pregãtite.
La Harkov, Dimitrie rãmâne aproximativ un an ºi jumãtate,
pânã spre primãvara anului 1713. Nu puþin timp îi va fi luat ex-
domnitorului instalarea sa ºi a familiei sale în condiþii princiare.
Când acestea au fost cât de cât încropite, s-a apucat de scris. Erau
de demonstrat trei lucruri: intrarea în declin a imperiului otoman,
faptul cã misiunea de salvare a ortodoxismului revine Rusiei sub
conducerea lui Petru ºi, în fine, cã el, Dimitrie Cantemir, este omul
providenþial înzestrat de D-zeu cu harul previziunii ºi cu capacitatea
fundamentãrii ºtiinþifice. Însã rolul principal în viitorul imperiu roman
eliberat de sub osmanlâi ºi curãþat de mahomedanism trebuia sã
revinã romanitãþii/românitãþii prin Cantemireºti, a cãror origine
nobiliarã trebuia demonstratã sau confecþionatã. Aºa cã în 1712
Dimitrie schiþeazã genealogia neamului sãu ºi scrie în bunã parte
istoria imperiului otoman, creºterea acestuia în primul rând, cãci
pentru scãderea lui aºtepta ºi alte evenimente definitorii.
Tot la Harkov, în 1712, Cantemir adreseazã lui Petru cel Mare
o scrisoare cu conþinut istorico-filosofic, intitulatã Monarchiarum
physica examinatio (Vezi: I. Sulea-Firu, O scrisoare ineditã a lui
D. Cantemir, extras din „Studii ºi cercetãri bibliologice”, V, /1963/, p.
267-276), în care urmãreºte sã-l convingã pe þarul Rusiei „cã el este
destinat nu numai de profeþiile Scripturii, ale lui Daniil în special, ci ºi
de însuºi mersul natural al istoriei, adicã dupã legile neînfrânte ale
naturii, sã zdrobeascã forþa Imperiului otoman, sub al cãrui jug
20
ELANUL
zãcea þara marelui domnitor ºi învãþat român” (p. 268-269). În
aceeaºi scrisoare Cantemir scoate în evidenþã rolul pe care el
însuºi, ca exemplar rarisim al speþei umane creºtine ºi ortodoxe, îl
are în lupta împotriva întunericului pãgân musulman: „Nu va fi însã,
poate, nimeni care sã se îndoiascã de faptul cã unui intelect bine
cultivat ºi pãtrunzãtor i se poate învedera ºi desluºi de la sine ceea
ce înfãptuieºte ordinea neîntreruptã a naturii. Altfel ºi natura ar lucra
zadarnic ºi chipul dumnezeiesc /intelectual/ în zadar ar împrumuta
acea luminã nemuritoare dacã n-ar putea sã lumineze ºi sã
desluºeascã nimic din întunericul neºtiinþei” (p. 268). Aceastã
scrisoare nu putea fi adresatã lui Petru din Moldova, când Dimitrie
credea în victoria ruso-românã asupra turcilor, dar nici dupã 1712,
când Dimitrie putea comunica direct cu Petru. Ea a fost redactatã la
Harkov ºi solicita angajarea plenarã, politicã ºi ºtiinþificã a
cãrturarului.
Þarul a fost fãrã îndoialã impresionat de viziunea lui Cantemir,
cãci în 1713 i se permite acestuia instalarea cu familia la Moscova.
Moartea la scurt timp a soþiei, în luna mai, datoratã supãrãrii de a-ºi
fi pierdut patria ºi pe consângenii sãi din Moldova ºi Þara
Româneascã, „unde toate bunurile, atât ale sale cât ºi ale bãrbatului
sãu, au fost confiscate de Poarta otomanã” (I.I.O., p. 801), oricât l-a
afectat, nu a putut sã-l clinteascã din hotãrârea de a-ºi realiza
chemarea. Urmeazã apropierea tot mai strânsã de Petru ºi
implicarea prin acesta în construirea imperiului rus. De aici înainte
viaþa ºi opera lui Dimitrie Cantemir poartã amprenta prieteniei ºi
colaborãrii sale cu Petru. În 1714, la Paºti, Dimitrie se aflã la
Petersburg unde fiul sãu ªerban, în vârstã de ºapte ani, þine un
discurs în limba greacã înaintea þarului, care, plãcut impresionat, îi
face un frumos cadou ºi îl primeºte în regimentul sãu. În 1715, când
þarul întreprinde o cãlãtorie în strãinãtate, pleacã ºi Dimitrie sã-ºi
viziteze domeniile „unde a rãmas pânã în anul 1716” (Ib.). În 1717 îl
gãsim din nou în compania lui Petru, pe care îl viziteazã deseori,
primind la rândul sãu vizitele þarului. În 1718 primeºte ordin sã-l
urmeze pe þar la Petersburg, unde se instaleazã. Aici, prin cãsãtoria
cu fiica principelui Trubeþkoi, intrã în înalta societate, îºi rade barba
ºi îºi schimbã portul moldovenesc cu cel franþuzesc. La ceremonia
cununiei participã ºi Petru care îl însoþeºte pânã acasã, fãcându-i
cadou o sabie de mare preþ. La ospãþul care a urmat ºi a þinut trei
zile, participã þarul, þarina cu principesele de familie ºi toatã
nobilimea din Petersburg, cu care ocazie Dimitrie este fãcut
consilier intim al majestãþii sale. La 22 ianuarie 1721, probabil
concomitent cu încoronarea lui Petru ca împãrat al Rusiei, Dimitrie
este reconfirmat în funcþia de consilier intim ºi numit totodatã
senator. În campania din Persia din vara anului 1722, Dimitrie are
„direcþiunea treburilor civile” ºi sarcina de a pregãti o tipografie cu
litere turceºti pentru a edita în turcã declaraþia de rãzboi a þarului
(Vezi I.I.O., p. 810 urm.). Îmbolnãvirea ºi moartea survenitã la 21
august 1723 au curmat perspectiva lui D. Cantemir de a ajunge
primul membru al Academiei ruse de ºtiinþe, întemeiatã de Petru în
ultimul an al vieþii sale (1725), dar gânditã cu ani în urmã pentru a nu
ceda Berlinului ºi a valorifica pe teren rusesc geniul ºi cultura
enciclopedicã a valahului Dimitrie.
2. Reducerea aspiraþiilor la Moldova
Idealul de afirmare a lui Dimitrie Cantemir ca scriitor ºi istoric a
fost puternic marcat de modificãrile survenite în perspectiva
realizãrii sale ca domnitor.
Dimitrie a fost profund zguduit de eºecul trãit, la nici douãzeci
de ani, când boierii moldoveni îl recuzã ca urmaº la tronul tatãlui sãu
(martie-aprilie 1693). Biograful va surprinde durerea tânãrului
principe în cuvinte pe care Dimitrie nu odatã le-a gândit ºi rostit: „Dar
banii aveau mai mare pond la curtea otomanã decât serviciile
pãrintelui ºi meritele fiului” (I.I.O., p. 796). Reîntors la Istanbul, ca
mazil, conform regimului aplicat celor scoºi de la domnie, Dimitrie
trebuia sã þinã din nou piept acuzaþiilor de uneltire împotriva porþii,
aduse lui de cãtre cei de la cârma Þãrii Româneºti, în special de
Brâncoveanu. El se strãduieºte, ºi reuºeºte în mod strãlucit, sã
dezmintã aceste acuzaþii, înlãturând orice dubii privind ataºamentul
sãu nelimitat faþã de Poartã ºi câºtigând încrederea totalã a
acesteia. Totodatã el disociazã, forþând nota, între „uzurpatorul”
Brâncoveanu ºi viþa domneascã ºi cãrturãreascã a Cantacuzinilor,
ELANUL
ale cãror atribute materiale ºi spirituale îºi pune în gând sã le preia
ca domn al Þãrii Româneºti ºi apoi ca împãrat al noii Rome creºtine,
cum intenþionase ªerban Cantacuzino, care-ºi luase în acest scop
asigurãri din partea împãratului Leopold ºi a þarilor Ioan ºi Petru. În
sfârºit, pentru a încununa capul Cantemirilor cu aura divinitãþii, preia
pentru aceºtia supranumele Ioan, ca formã primarã a lui Io „trimisul
Domnului”, ceea ce dãdea dreptul lui Dimitrie sã subordoneze
Moldovei ºi sieºi destinele romanitãþii orientale, ºi chiar mai mult
decât atât.
Perioadei de dupã înlãturarea de la domnie (1693) aparþine ºi
începutul luptei lui D. Cantemir pentru anihilarea relaþiilor
antiotomane ale lui Brâncoveanu ºi acapararea lor pentru sine.
Aceste relaþii, cel puþin cu Apusul, dacã nu chiar ºi cu puterea
ortodoxã de la rãsãrit, Dimitrie la moºtenea de la tatãl sãu, care
fusese susþinut ºi pus la domnie la ªerban Cantacuzino, domnul
Munteniei, cunoscut prin anvergura politicii sale antiotomane.
Comentând într-o notã la DM ideea domniei ereditare în
trecutul Moldovei ca tradiþie pe care D. Cantemir o susþinea din
rãsputeri pentru prezentul ºi viitorul monarhic al Moldovei, N.
Stoicescu lãmureºte chestiunea tocmai în sensul aprecierilor ºi
constatãrilor noastre: „ªi aici, ca ºi în alte locuri, D. C. îºi expune
dorinþa sa de constituire a unei monarhii ereditare, dorinþã pe care o
exprimase ºi în tratatul încheiat cu Petru cel Mare în 1711, urmând
pilda tatãlui sãu, care solicitase ºi el monarhie ereditarã în tratatul
încheiat cu austriecii la 1690, ca ºi pe aceea a socrului sãu, ªerban
Cantacuzino, care ceruse ºi el împãratului Leopold, în timpul
discuþiilor purtate în vederea încheierii unui tratat, «sã fie domnii în
Þara Româneascã din neamul Cantacuzinilor»” (DM, p. 146, nota
1).
Evident cã Dimitrie nu ar fi putut viza tronul Munteniei fãrã
sprijinul unei (sau al unor) mari puteri ostile Turciei. Astfel Dimitrie îºi
permite sã refuze de douã ori tronul Moldovei în favoarea fratelui
sãu ºi îºi aduce de soþie pe fiica lui ªerban Cantacuzino, din Ardeal.
Apoi, nu fãrã politica dusã de Cantemir, sultanul Mustafa îl cheamã
pe Brâncoveanu, în 1703, cu intenþia, neînfãptuitã, de a-l destitui ºi
exila. Sentimentul cã îl dominã pe Brâncoveanu, având în spate un
sprijin puternic, l-a ºi determinat pe Cantemir sã scrie, între mai ºi
decembrie 1705, Istoria Ieroglificã „pentru proslãvirea izbânzii
Cantemireºtilor împotriva lui C. Brâncoveanu” (Cf. „Prefaþa” lui Virgil
Cândea la opera menþionatã, Bucureºti, 1973, p. 11).
Trebuie sã aibã o motivaþie mai veche ºi faptul cã, aflat în
Rusia, Cantemir este fãcut de urgenþã, în 1714, membru al
Academiei din Berlin doar în baza unei colaborãri viitoare, care nu
se va concretiza prin nimic din partea lui Dimitrie. Cu toate acestea,
imperiul roman de limbã germanã emite în 1723, cu puþin timp
înaintea morþii lui Cantemir, diploma prin care acesta este proclamat
Principe al Imperiului Roman, diplomã care-i fusese acordatã ºi lui
C. Brâncoveanu, ca domn al Munteniei.
Urmãrind, prin domnia asupra românilor, scaunul imperial,
Cantemir pune în fruntea memoriului pentru Academia berlinezã
Divanul, ediþie bilingvã româno-greacã, publicatã la Iaºi în 1698,
care putea sugera, printre altele, posibilitatea trecerii de la greacã la
latinã/românã în administraþia viitorului imperiu roman de rãsãrit. Pe
locul doi în acelaºi memoriu figura Historiae turcicae synopsis
(volumul I al I.I.O.), în latinã, limba „mamã” a românei (de la Roma ºi
romani) ceea ce demonstra dreptul la perpetuare istoricã, pierdut,
ca nume, de Italia, al romanitãþii prin românitate ºi al limbii latine prin
cea mai directã ºi fidelã continuatoare a ei care este limba românã.
Cel de al doilea moment cardinal din viaþa lui Dimitrie Cantemir
l-a constituit scurta sa domnie în Moldova dintre noiembrie 1710 –
iulie 1711. Acest interval debuteazã cu trimiterea intempestivã a lui
Cantemir ca domn al Moldovei pentru Muntenia, în condiþiile în care
Petru I declarase rãzboi Turciei iar regele Suediei se afla blocat la
Bender, în zona controlatã de turci prin tãtari. Lipsit de sprijinul
tãtarilor, plecaþi spre Crimeea, al cãror han plecase la
Constantinopol pentru domnia acum a lui Dimitrie în Moldova,
promiþându-i sprijin pentru ocuparea tronului Munteniei, ajuns la
Iaºi, Cantemir „s-a gãtit pentru Þara Munteneascã cu cai de poºtã”.
Acolo el urma sã-l prindã cumva pe Brâncoveanu ºi sã-l trimitã viu
sau mort la Constantinopol, instalându-se el domn în locul lui.
Faptele sunt relatate de Cantemir în lucrarea Evenimentele
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Cantacuzinilor ºi Brâncovenilor (Cf. ediþia G. Sion, Bucureºti,
1878, p. 9 urm.). Dar chiar la sosirea lui Cantemir în Moldova
intervine împãratul Germaniei ºi sunt iniþiate convorbiri între
Cantemir ºi Brâncoveanu, prin intermediul lui Corbea, rezidentul la
Kiev al domnului Munteniei. Din relatãrile lui Dimitrie aflãm cã
Brâncovenii ºi Cantacuzinii „l-au calomniat (împãratul Germaniei)
prin scrisori secrete cã este turcofil”, dar cã de fapt el „este
credincios împãratului Germaniei ºi i-a jurat sã-i serve cu credinþã
oricând trebuinþa ar cere” (Ib., p. 13 urm.). Mai aflãm cã împãratul „l-
a îndemnat (pe Cantemir) sã se înþeleagã cu domnii Þãrii
Munteneºti pentru ca cu puteri unite sã facã cauzã comunã pentru
creºtinãtate. Totodatã (împãratul) a trimis invitaþiuni ºi cãtre
Brâncoveanu ca sã pãrãseascã ura sa veche, fiindcã Cantemir este
sub protecþia lui imperialã” (p. 13).
În condiþiile în care ambii domnitori beneficiau de protecþia
împãratului Germaniei, Brâncoveanu se prevala de faptul cã el era
mai vechi sub aceastã tutelã, cãci imediat dupã uciderea lui ªerban
Cantacuzino (1688) preluase aceastã tutelã „primind ca
recompensã de la împãratul Leopold titlul de Principe al Sacrei
Împãrãþii a Romanilor; ºi nu numai el, dar ºi strãnepoþii lui” (p. 9).
Astfel Brâncoveanu se simþea îndreptãþit sã-l întrebe pe Cantemir
„în ce condiþiuni s-a supus el pre sine ºi pre supuºii sãi împãratului
Germaniei” (p. 13).
Consecinþa a fost blocarea aspiraþiei lui Cantemir la tronul Þãrii
Româneºti ºi limitarea perspectivei sale domneºti la Moldova, pe
care el nu o dorea singurã ºi nici în primul rând. În plus,
Brâncoveanu îi comunica lui Dimitrie cã „el s-a pus (ºi) sub protecþia
împãratului Petru ºi cã a fãcut convenþiuni (cu acesta) pentru
aºezarea lui (Dimitrie) ºi a domniei lui, precum se cuvine unui
creºtin, ºi n-a negat cã va da ajutor la aceastã faptã de mult doritã”
(Ib.). În acest sens Brâncoveanu îi transmitea lui Cantemir „noroc
bun”, pe scaunul Moldovei. (Ib.).
Restrâns la Moldova, pe care o pierde în iulie 1711, ºi nevoit sã
se retragã în Rusia, Dimitrie Cantemir intrã în ultima ºi cea mai
importantã perioadã a vieþii sale. Ea este dominatã de perspectiva
recâºtigãrii tronului Moldovei oferitã de Petru, perspectivã a cãrei
materializare implica ridicarea întregii Europe creºtine împotriva
imperiului otoman ºi a mahomedanismului. Însã pentru Dimitrie
slujirea acestui ideal era posibilã acum doar prin Petru ºi politica
acestuia. În consecinþã, Dimitrie devine în scurt timp ideologul
þarului ºi savantul capabil sã fundamenteze ºtiinþific politica
acestuia. El îºi elaboreazã viguros imaginea omului providenþial al
creºtinãtãþii, cu intelect bine dotat ºi pãtrunzãtor, „cãruia i se poate
învedera ºi desluºi de la sine ceea ce înfãptuieºte ordinea
neîntreruptã a naturii ºi cãruia chipul dumnezeiesc îi împrumutã
lumina nemuritoare” capabilã „sã lumineze ºi sã desluºeascã
întunericul neºtiinþei” (Cf. Monarchiarum physica examinatio). În
acelaºi timp Dimitrie îºi convinge, cum am vãzut, noul sãu protector
cã el, þarul Rusiei, este predestinat de mersul natural al istoriei, de
legile neînfrânte ale naturii, de profeþiile Scripturii ºi de proroci sã
lupte împotriva „întunericului pãgân musulman” ºi sã dezrobeascã
creºtinãtatea.
La fel de pregnantã ºi hotãrâtoare a fost amprenta pusã de
Petru asupra gândirii ºi scrierilor lui Dimitrie. Este semnificativ în
aceastã privinþã faptul cã, în timp ce prin Academia berlinezã
activitatea lui Cantemir este orientatã spre descrierea Moldovei ºi a
Valahiei, spre istoria românilor, Petru va considera aceste lucrãri
strategice pentru Rusia ºi va bloca trimiterea lor la Berlin. Apoi, la
intersecþia anilor 1716/1717, punându-i în perspectivã apropiatã
reinstaurarea la domnia Moldovei, Petru îl va determina pe Dimitrie
sã renunþ la redactarea în latinã a scrierilor sale, drept care Dimitrie,
pornind de la materialele pe care le avea în latinã, purcede la
elaborarea unei vaste istorii a neamului sãu în limba acestuia,
întrucât, va spune el, „socotit-am cã cu strâmbãtate, încã ºi cu
pãcat, va fi de lucrurile noastre de aici înainte mai mult strãinii decât
ai noºtri sã ºtie” (HVR, p. 180). Sã mai reamintim ºi faptul cã
Împãratul Petru cel Mare pregãtea întemeierea Academiei ruse,
pentru temeliile cãreia alt savant, în afarã de Dimitrie Cantemir,
Rusia încã nu avea.
21
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Dimitrie Cantemir între solicitãrile Academiei berlineze ºi deciziile
lui Petru cel Mare
- urmare din pagina 1 -
Nu mai puþin sensibilizat a fost forumul academic, care ia
cunoºtinþã de preocupãrile lui Cantemir în ºedinþa din 31 mai 1714 a
secþiei literar orientaliste, unde „este comunicat scrisoare lui
Huyssen însoþitã de oferta acestuia de a pune la îndemânã ºtirile
orientale pe care /Cantemir/ le posedã” (DM, p. 8), pentru ca la 11
iulie ale aceluiaºi an Consiliul academic sã se pronunþe pentru
primirea lui Cantemir în Academie pe baza unei noi recomandãri a
lui Huyssen însoþitã de o scrisoare a cãrturarului român cãtre
acesta, având caracterul unui „memoriu de lucrãri ºi preocupãri
ºtiinþifice” (Ib., p.9). Evenimentul s-a produs în timp ce alþi trei
savanþi din Rusia, propuºi concomitent pentru admitere în
Academie, au trebuit sã mai aºtepte 10 ani. Aprecierea de cãtre
Berlin a lui Cantemir va continua pânã la sfârºitul vieþii lui, ºi chiar
dupã aceea, fiindcã „chiar în momentul când a ajuns ºtirea despre
moartea sa la Petersburg, a primit rezidentul de acolo al împãratului
Germaniei o diplomã pentru principele Dimitrie Cantemir, prin care
acesta fu numit Principe al imperiului roman; dar rezidentul, din
cauza morþii lui Dimitrie, a trimis diploma înapoi domnitorului sãu”
(I.I.O., p. 807). Forumul academic va solicita ºi dupã moartea
savantului lucrarea promisã: Dacia, De Dacia, Dacia Cantemirii
(DM, p.10).
ªtirile referitoare la stabilirea relaþiilor ºtiinþifice cu Berlinul
oferã date revelatorii pentru orientarea în perspectivã a
preocupãrilor ºtiinþifice ale lui Cantemir, de aici decurgând
eºalonarea ºi concretizarea în timp a acestora. Astfel, din
recomandarea lui Huyssen, prezentatã în ºedinþa din 31 mai, se
poate remarca modul narativ indirect, care aratã lipsa unui memoriu
al lui Cantemir: „Er habe eine vollständige Historie der Turkischen
Kaiser mit ihnen Bildnissen, so er im das Latein übersezt, und mit
kürigen (?) Anmerkungen herauszugeben willens” (Apud DM, p. 8 –
în traducere: „El ar avea o istorie completã a împãraþilor turci cu
portretele acestora, pe care el o traduce în latinã ºi doreºte s-o
publice cu note instructive”, unde kürigen corespunde, credem,
latinescului corrigo „a îndruma, a amenda (o pãrere), a instrui”, ceea
ce în titlul tradus de Ios. Hodosiu al I.I.O. are drept corespondent pe
„(cu note foarte) instructive”. Acest adaos lipseºte în ediþiile englezã
ºi germanã ale I.I.O., iar textul original latin nu ne este accesibil.
Chiar dacã recomandarea integralã a lui Huyssen nu conþinea,
dupã cât se pare, referiri la alte preocupãri ºtiinþifice ale lui Cantemir,
acceptând în unanimitate oferta rezidentului, secþia literar
orientalistã a Academiei consemneazã sã i se solicite „deocamdatã”
doar informaþii geografice despre Þãrile Române, informaþii oricum
la îndemâna unui cãrturar fost domn al Moldovei: „deocamdatã sã
fie rugat sã binevoiascã a ne împãrtãºi o informaþie autenticã
despre poziþia ºi graniþele adevãrate ale principatelor Valahia ºi
Moldova, în care privinþã informaþiile geografice se deosebesc atât
de mult” (Ib.). În baza acestei recomandãri, secretarul permanent al
Academiei, Johann Theodor Jablonsky, comunicând lui Huyssen la
4 iunie votul secþiei, solicitã lui Cantemir prin intermediul
rezidentului ceea ce a decis secþia, însã într-o formã mai detaliatã:
„sã binevoiascã sã ne procure informaþii precise ºi clare privind
adevãrata situare a celor douã provincii, Moldova ºi Valahia, ºi
graniþele ce le despart una de alta, precum ºi de þãrile
înconjurãtoare, ºi de asemenea privind capitalele lor ºi celelalte
oraºe pe care le cuprind. Este cât se poate de trist sã vezi cum
hãrþile ºi celelalte lucrãri de geografie le consemneazã în mod
diferit, unele punând Moldova spre Nistru ºi Valahia spre Dunãre, iar
altele cu totul invers. Astfel veþi îndatora publicul ºi pe noi în mod
deosebit, procurându-ne lãmuriri în aceastã privinþã…” (Ib. –
sublin. ns. M.L.).
Limitarea „deocamdatã”, din consemnarea de la secþie, la
datele geografice pe care le deþinea Cantemir nu trebuie, credem,
consideratã numai o expresie a „deferenþei pentru înaltul candidat”.
Exista atunci, ca ºi mai târziu, un interes politic major al imperiului
22
ELANUL
roman de limbã germanã tocmai pentru geografia Þãrilor Române.
Nu ºtim dacã în transmiterea cãtre Cantemir a mesajului
secþiei Huyssen a pus sau nu accentul pe datele geografice de care
era interesat Berlinul, dar avem dovada cã o comunicare între cei
doi savanþi a avut loc. Fapt este cã peste mai bine de o lunã, la
ºedinþa Consiliului Academiei din 11 iulie, unde a fost confirmatã
primirea lui Cantemir, „alãturi de scrisorile lui Huyssen” este
prezentat un „memoriu de lucrãri ºi preocupãri ºtiinþifice” ale lui
Cantemir (DM, p. 9). Este deci vorba, cum au constatat cercetãtorii,
de cel puþin douã scrisori ale lui Huyssen, una prezentatã la secþie ºi
alta la Consiliul Academiei, faþã de un memoriu al lui Cantemir
prezentat la forumul din urmã. Cum cã Huyssen a fost profund
impresionat de prestanþa lui Cantemir la curtea lui Petru ºi de
prestigiul câºtigat de el ºi de familia sa atât de rapid în înalta
societate a Rusiei rezultã ºi din aceea cã luând legãtura cu
Academia pentru a-l recomanda pe principele român, el „trimisese
spre publicare ºi Panegiricul rostit la sãrbãtoarea Paºtelui de copilul
ªerban Cantemir – de ºapte ani – în faþa împãratului”, în limba
greacã (DM, p. 9, nota 8). Dar revista „Neuer Bücher-Saal der
Gelehrten Welt” (Leipzig, 1714, t. IV, p. 376-378) a publicat doar
memoriul lui Cantemir anexat la scrisoarea susþinãtorului sãu. Ov.
Densuseanu care a descoperit ºi republicat scrisoarea (= memoriul)
lui Cantemir în „Revista criticã literarã” (Iaºi, 1894, p. 66-67) spune
cã aceasta este „scrisã curând dupã numirea lui ca membru al
Academiei din Berlin”, de fapt, dupã acceptarea ofertei la secþie.
Important este cã avem la dispoziþie un document cardinal
despre personalitatea ºi statutul ºtiinþific al lui Cantemir în vara
anului 1714. Prezentarea care precede textul lui Cantemir, fãcutã în
germanã, este elocventã: „Der Fürst Constantin Demeter Cantemir
gewesener Hospodar in der Moldau, der sich auf seinen von I. Ez.
Majestät ihm geschenkten Land-Gütern bei Moscau aufhält, hat
viele curiöse Sachen unter Händen, so die gelehrte Welt von ihm
noch zu erwarten, wie asu hier beigefügten Extract eines
Schreibens, so er an eine vornehme und gelehrte Stands-Person
abgehen lassen, zu ersehen”, adicã principele, fost gospodar al
Moldovei, dãruit de þar cu moºii, locuieºte la Moscova ºi are
chestiuni interesante în lucru pe care lumea savantã le aºteaptã de
la el, cum se poate vedea din scrisoarea anexatã, care trãdeazã
profilul unei nobile ºi savante personalitãþi de marcã (Cf. Ov.
Densuseanu, Notiþe asupra lui Dim. Cantemir, în „Revista criticã
literarã”, Iaºi, II, 1894, p. 65 urm.).
Scrisoarea lui Cantemir are într-adevãr aspectul unui memoriu
de lucrãri ºi preocupãri ºtiinþifice, dar ºi pe cel al unei consultãri ºi
tatonãri a forumului berlinez asupra posibilitãþilor de colaborare.
Memoriul este adresat, desigur, lui Huyssen pentru ca acesta sã-ºi
motiveze pe baza lui recomandarea sa cãtre Academie. Elementele
de conþinut ale scrisorii sunt urmãtoarele:
- Divanul…, publicat la Iaºi în 1689, în legãturã cu care autorul
roagã sã fie înºtiinþat dacã îl poate trimite la Berlin;
- Historiae turcicae Synopsis, operã pentru care aºteaptã
momentul favorabil s-o continue ºi sperã s-o termine în scurt timp.
Totodatã el îl consultã pe Huyssen în legãturã cu plasarea în ea a
efigiilor sultanilor, care pot fi litografiate ºi la Moscova;
- Este adânc preocupat de problemele matematicii ºi de
aplicabilitatea acesteia, ca ºi de arhitecturã, aducând drept dovadã
casa personalã realizatã de el la Constantinopol cu amenajãrile
adiacente. Printre preocupãrile sale se aflã ºi taina miºcãrii
perpetue care ar putea fi stãpânitã ºi exploatatã numai prin folosirea
apei. Este aici locul sã adãugãm cã biografiile lui Cantemir
menþioneazã ºi preocupãrile savantului în sfera filosofiei, precum ºi
faptul cã „bisericile din trei sate ale sale sunt construite dupã planul
ºi desenul fãcut de el însuºi” (I.I.O., P. 807);
- Cantemir se intereseazã în legãturã cu publicarea istoriei
turcilor în latinã sau greacã, sau poate simultan în ambele, ca ºi
ELANUL
despre existenþa la Berlin a literelor turceºti ºi arabe necesare
pentru aceastã scriere. κi face astfel cunoscute cunoºtinþele sale
într-o gamã largã de limbi. El vorbea limbile turcã, persanã, arabã,
greaca modernã, latina, italiana, rusa ºi româna; înþelegea foarte
bine greaca anticã, slavona ºi franceza;
- Penultima chestiune vine ca rãspuns la cererea secþiei
orientaliste ºi se intituleazã De la origine nostrae gentis – „Despre
originea neamului nostru”, rãspuns ce rãstãlmãceºte în mod straniu
opþiunea Academiei, care îi cerea lui Cantemir geografia actualã a
Þãrilor Române, domeniu în care el dispunea de cea mai bunã
documentare, pentru a enunþa un subiect pe care, deºi îl cunoºtea
în bunã mãsurã, nu-l concepuse încã sub forma unei opere,
angajându-se în consecinþã sã traducã „o carte existentã la noi, în
limba autohtonã” (vernacula lingua apud nos libellus extat). El se
oferã sã traducã aceastã lucrare în latinã ºi sã o trimitã împreunã cu
primul volum al I.I.O., cãruia acum îi dã ºi numele care va rãmâne
definitiv: „libellus, qui tempore opportuno in sermonem latinum
translatus, ejus exemplar non negabitur, prout et synopsis Turicae
historiae, quam Inccrementum Aulae Othomanicae nuncupari volui
et prae manibus iam habeo” (Ov. Dens., Notiþe…, p. 66). Totodatã
promite sã ducã la bun sfârºit ºi partea a doua al cãrei titlu poate fi
bãnuit prin antonimie, ºi s-o expedieze imediat „Tui et Tuae
societatis gratia modo si scirem illi acceptabilem fore”: „Si Deo
coadiuvante ad perfectionem perducetur, adiunctis a primo
imperatore Ortomanzik usque ad Muchamed moderni Achmedi
patrem, figuris ex Imperatoria Kitabchane… mitti curabo” (Ib.).
- În sfârºit, cea din urmã operã de care dispune Cantemir ºi
care va fi numitã De Statu politico Aulae Othomanicae, este astfel
descrisã în memoriu: „Caeterum de Turcarum iurisdictionibus,
moribus, palatii institutionibus, dogmatibus, exercituumque
ordinibus, nec non de Bassalatuum numero et officialibus extat
quidem apud me primipilari calamo designatum opusculum”.
Aceastã lucrare necesitã însã timp pentru a fi îmbunãtãþitã ºi
ºlefuitã: „Attamen cum sit diligeniori manu corrigendum, atque
poliendum, necessario opportunius tempus desiderat” (Ib., p. 67).
Din conþinutul memoriului desprindem urmãtoarele concluzii:
1) D. Cantemir exclude de bunã voie din sfera preocupãrilor
sale latura filosofico-metafizicã, logicã ºi literar-alegoricã, pentru
care avea lucrãri elaborate ºi conspecte, menþionând ca realizare
doar Divanul, întrucât acesta era tipãrit în douã limbi ºi îl recomanda
ca pe un erudit de facturã enciclopedicã.
2) Pune accent deosebit pe istoria Imperiului otoman, lucrare
necesarã întregii Europe, atât celei ortodoxe, cât ºi celei catolice, în
lupta contra mahomedanismului ºi a imperiului acestuia.
3) Opereazã douã transferuri în ce priveºte starea actualã
geografico-politicã a þãrilor române: o substituie pe aceasta
sincronic prin De Statu politico Aulae Othomanicae ºi diacronic prin
De Statu politico Aulae Othomanicae ºi diacronic prin De origine
nostrae gentis.
Aceste substituiri nu s-au putut face fãrã intervenþia þarului. La
sãrbãtoarea Paºtelui din 1714, Dimitrie va fi pronunþat ºi el un
discurs, de înaltã þinutã, prin care se va fi recomandat în toatã
splendoarea ºi strãlucirea ºtiinþei sale, dupã care va fi cerut
permisiunea ca ºi fiul sãu ªerban sã prezinte þarului un cuvânt de
laudã în limba greacã, cuvânt pe care Huyssen nu a întârziat sã-l
expedieze la Berlin alãturi de recomandarea pentru tatãl copilului.
Impresia produsã asupra þarului trebuie sã fi fost atât de puternicã
încât el se va fi decis sã punã total în slujba sa ºtiinþa cãrturarului
român. În discuþiile avute în particular, care deveneau tot mai
frecvente, þarul va fi admis ca Dimitrie sã punã la dispoziþia Apusului
date de orice naturã, dar sigur nu a putut fi de acord cu expedierea la
Berlin a unei lucrãri geografice ºi politice referitoare la un stat ºi
popor care i-a jurat credinþã ºi pe care s-a angajat sã-l elibereze, sã-i
acorde protecþie ºi sã-i restituie graniþele sale vechi.
În luna iunie a anului 1714, când îºi redacta memoriul,
perspectiva ºtiinþificã a lui Cantemir fusese decisã. Ne explicãm
astfel de ce colaborarea sa cu Academia berlinezã nu a fost efectivã
niciodatã. Am vãzut cã nemþii nu au manifestat interes pentru istoria
ºi starea actualã a Imperiului otoman, având deja informaþii
suficiente din alte surse, ca sã nu mai vorbim de Divanul. Iar în ce
priveºte materialele de Dacia, singurele pe care Berlinul le va
Nr. 75-78 - mai-august 2008
solicita ºi dupã moartea autorului, trimiterea lor va fi mereu
amânatã, astfel cã s-a ajuns a se pune la îndoialã însãºi existenþa
lor.
Totuºi Cantemir elaboreazã în anii 1715-1716 toate lucrãrile
despre români, scrise în latinã, ca ºi cum s-ar fi pregãtit sã onoreze
solicitarea Berlinului. Este clar cã faþã de rãspunsul evaziv dat
Academiei cum cã existã în Moldova o lucrare „de origine noastrae
gentis” Cantemir avea, la venirea în Rusia, schiþele necesare pentru
harta Moldovei ºi însemnãrile pentru descrierea geograficã ºi
social-politicã a acesteia, iar la Moscova îºi completase consistent
bagajul de informaþii istorice privind contextul în care a evoluat
romanitatea orientalã. Dar lucrãrile despre þara sa Cantemir trebuia
sã le alcãtuiascã fãrã zarvã ºi nu la Moscova, ci la domeniile sale din
Ucraina, unde s-a retras odatã cu plecarea þarului în strãinãtate.
Biografii lui Cantemir vor afirma cã în perioada de izolare de la
Hakov acesta va definitiva Istoria Imperiului otoman, trecând sub
tãcere tocmai cele mai importante lucrãri ale cãrturarului din
aceastã perioadã. Însuºi Cantemir îºi va permit sã vorbeascã
despre aceste lucrãri în 1717, datându-le retroactiv. Evident,
Dimitrie Cantemir a avut voie ºi chiar va fi fost stimulat de cãtre þar sã
lucreze, dar soarta lucrãrilor sale urma sã fie definitivatã în funcþie
de concluzia þarului asupra posibilitãþilor de cooperare a Rusiei cu
apusul Europei împotriva turcilor. La începutul anului 1717, când
þarul revenise în þarã, Dimitrie se gãsea ºi el la Moscova, „unde
adeseori merge la Majestatea sa, care de asemenea de multe ori îl
onora cu vizitele sale” (I.I.O., p. 802). Începuserã sã se desfãºoare
acum, în acest cadru intim, pregãtirile pentru reluarea ostilitãþilor cu
turcii, ceea ce însemna, printre altele, luarea în calcul a prevederilor
tratatului de la Luþk din aprilie 1711, în care pentru Cantemir
importanþã majorã prezentau reîntregirea Moldovei în graniþele sale
vechi ºi domnia Cantemirilor. Ca filosof ºi istoric, lui Dimitrie îi
revenea acum sarcina sã fundamenteze teoretic campania
antiotomanã. Iatã de ce el se apucã grabnic de
traducerea/rescrierea istoriei românilor în limba românã,
definindu-se în pagina de titlu drept „Voievod ºi de moºie Domn al
Moldovei ºi al Svintei Rossieºti Împãrãþii Kneaz” ºi stabilind în
perspectivã locul unde urma sã fie editatã cartea: „În Sanct
Petersburg, anul 1717”, unde se va muta abia în anul urmãtor.
Altã lucrare de anvergurã, solicitatã ºi urmãritã îndeaproape
de Petru, a fost Sistemul sau întocmirea religiei mahomedane, pe
care Dimitrie o elaboreazã în latinã în intervalul 1718-1719, cu
versiunea rusã începutã în 1719 ºi terminatã în vara anului 1712,
tipãrirea fãcându-se, la insistenþele deosebite ale lui Petru, în anul
1722.
Pe lângã aceste cãrþi de bazã, Cantemir scrie câteva lucrãri de
proporþii mai mici, solicitate tot de Petru pentru motivul în plus cã au
fost gãsite în arhiva acestuia, lucrãri care privesc principatele
române ºi pe Cantemir în raport cu acestea. Este vorba de un
Memoriu asupra situaþiei din þãrile române din 1717 ºi altul din 1718.
Cea de a treia carte, Viaþa lui Constantin Cantemir, urmãreºte sã
confere Cantemirilor originea nobilã ºi trecut glorios. Cartea a fost
gânditã timp îndelungat de autor ºi elaboratã, cum a arãtat Const. C.
Giurescu, între 1712 ºi 1716 (Cf. „Introducerea” la aceastã lucrare,
publicatã la Bucureºti în 1973, p. XVIII urm.). Se vede cã ea a fost
prezentatã lui Petru în 1717 fãrã adãugarea sfârºitului tragic al lui
Constantin cu fiul sãu ªtefan Cantacuzino din noaptea de 6/7 iulie
1717 la Constantinopol. Ultima lucrare poartã titlul Evenimentele
Cantacuzinilor ºi Brâncovenilor ºi a fost scrisã dupã 1717, întrucât
vãduva lui Brâncoveanu, dupã trei ani de exil în Asia, a avut dreptul
sã se întoarcã în Muntenia (1714+3=1717), „unde ºi acum petrece”
(Cf. ediþia G. Sion, Bucureºti, 1878, p. 28), iar Pãuna, soþia domnului
ªtefan, fiul cãrturarului Constantin Cantacuzino, ambii uciºi de turci
la Constantinopol în iulie 1716, reuºeºte sã fugã de acolo împreunã
cu cei doi fii ai sãi ºi sã ajungã la Petersburg unde „ºi acum petrece
sub protecþia Mãriei sale Imperiale” (Ib., p. 31). Este de reþinut faptul
cã pânã a ajunge la Petersburg, soþia lui ªtefan a poposit, cu scopul
de a agita spiritele împotriva turcilor, la Neapole, Roma, Viena ºi
Veneþia.
Faptul cã Petru I declanºeazã acþiunea împotriva turcilor în
Persia denotã cã el se aºtepta ca Apusul sã-i loveascã pe turci în
Balcani, stimulând astfel ridicarea la lupta de eliberare a popoarelor
23
Nr. 75-78 - mai-august 2008
din zonã, ceea ce nu s-a produs. Oricum, evenimentele din acei ani
au conturat cu claritate atât separarea celor douã þãri române
extracarpatice ca protectorat, cât ºi posibila unire a lor prin Dimitrie
Cantemir: acesta era deja proclamat domn al Moldovei în calitate de
cneaz al Rusiei, în timp ce Apusul îi pregãtea diploma de Principe al
Imperiului Roman, desigur pentru Muntenia.
* Istoriei mahomedanilor începând de la falsul profet Mahomed pânã
Ar mai fi de comentat misterul care a fost întreþinut destul de
mult timp asupra DM, a cãrþii ºi a altor materiale. La cererile repetate
ale Berlinului, Cantemir amânã expedierea lucrãrii, despre care se
ºtia deja cã existã, apoi o face pierdutã într-un naufragiu din Marea
Caspicã. Urmaºii cãrturarului procedeazã la fel, tergiversând
expedierea materialului latin. Este concludentã, în aceastã privinþã,
urmãtoarea situaþie, pe care o citãm dupã ediþia bilingvã a DM din
1973, unde în „Introducere” se spune: „Existã o informaþie curioasã
în varianta biografiei latine a lui Cantemir trimisã din Rusia
Academiei berlineze prin 1726, în care e pomenitã Descrierea cu
menþiunea cã va fi trimisã în curând Academiei („brevi mittetur”). Dar
în varianta aflatã în Rusia ºi datatã 1730 se afirmã „missa est” (= a
fost trimisã), concluzie care ni se pare infirmatã de lipsa oricãrei
Dimitrie Cantemir – personalitate româneascã
“De la începutul anului a început sã treacã Prutul spre Iaºi o
hartã ('placardã'), realizatã la Chiºinãu: Þara Moldovei în timpul
domniei lui ªtefan cel Mare ºi Sfânt: þinuturi, oraºe, cetãþi, ctitorii,
aºezãri rurale atestate documentar (concepþia ºi coord. proiectului
Gheorghe Nicolaev; investigaþii documentare ºi cartografierea
aºezãrilor Sergiu Tabuncic, Editura "Integritas" SRL, 2007, 83x106
cm, scara 1:540000), care se doreºte a fi 'un modest omagiu adus
ilustrului domn ªtefan cel Mare, de la urcarea pe tron a cãruia se
împlinesc, la 12 aprilie 2007, 550 de ani (12 aprilie 1457 - 2 iulie
1504)'”.1
Acesta este un fragment dintr-un articol publicat în ziarul
Jurnal de Chiºinãu, din 16 iunie 2008, de cãtre istoricul Petronel
Zahariuc, profesor universitar la Facultatea de Istorie din cadrul
Universitãþii “Alexandru Ioan Cuza” din Iaºi. Domnul Zahariuc
prezintã harta aºa cum au realizat-o, cel mai probabil, ideologii
autoritãþilor comuniste din Republica Moldova, care conduc þara
populatã de fraþii basarabeni în stilul caracteristic acestei doctrine,
pe care istoria nu o poate uita dupã odioasa experienþã sovieticã din
secolul trecut. ªi totuºi, cu toate cã “fãptuitorii” respectivei hãrþi au
susþinut cã "reþeaua dezvoltatã de aºezãri rurale (exceptând zonele
muntoase ºi unele zone de câmpie) dovedeºte statornicia ºi
vechimea acestora ºi ajutã la înþelegerea componentelor civilizaþiei
moldoveneºti în epoca lui ªtefan cel Mare ca parte organicã a
civilizaþiei medievale româneºti", profesorul ieºean (cãruia îi port un
deosebit respect ºi având plãcerea ºi onoarea sã-l cunosc personal
în timpul studenþiei), identificã, cu fineþe, adevãratul “tâlc” al acestei
“placarde”, cum o numeºte domnia sa: “În ciuda acestei afirmaþii,
harta poate ºi va fi folositã nu atât la exemplificarea locului ºi rolului
Moldovei în cadrul istoriei românilor, cât mai ales la dezvoltarea ºi
întãrirea iluzoriului concept de statalitate moldoveneascã, rupt din
trupul statului românesc, aºa cum s-a format acesta în ultimele
veacuri. Astfel, pe aceastã 'placardã' Þara Moldovei pare a fi
desprinsã din neant, nefiindu-i însemnaþi vecinii - nici urmã de Þara
Româneascã, de Transilvania, de Polonia sau de Lituania.
Încadrarea geograficã a Moldovei ar fi fost necesarã, pentru a stabili
partea de lume în care se aflã aceastã provincie româneascã ºi
pentru a marca ferm faptul cã statul român s-a format de o parte ºi
de alta a Carpaþilor”.
Am considerat cã e important ca, în luna în care în memoria
noastrã, ca români, dar mai ales ca locuitori ai judeþului Vaslui,
24
ELANUL
evidenþe în scriptele Academiei, în sensul primirii unui asemenea
manuscris” (p. 11 urm.). Fuseserã deci luate mãsurile de rigoare ca
acesta sã nu ajungã în posesia nemþiºorilor, oricât ar insista ei.
Biografii mai vorbesc de un manuscris care s-ar fi pierdut în
naufragiul pomenit. Este vorba De Statu politico Aulae
Othomanicae, titlu înscris de Cantemir în memoriul pentru Huyssen.
Se mai pomeneºte apoi ºi despre pierderea în aceeaºi catastrofã a
la Osman primul sultan al turcilor. În realitate, materialele de care
Cantemir dispunea pentru aceste douã titluri au fost incluse în
Istoria Imperiului otoman (Vezi în special „Prefaþa autorului”) ºi în
Sistemul religiei mahomedane. Din cele expuse mai sus rezultã clar
cã alte manuscrise latine sau româneºti, în formã completã, în afara
celor menþionate pe parcursul prezentei expuneri biobibliografice,
Cantemir nu a elaborat.
Trei imperii ºi-au disputat capul lui Cantemir: cel turcesc,
pierzându-l din slujba sa, urmãrea satisfacþia de a i-l despãrþi de
trup; prin grija celui rusesc Dimitrie îºi putea spune „Voievod ºi de
moºie Domn al Moldovei ºi al Sfintei Rossieºti Împãrãþii Kneaz”, în
timp ce imperiul roman de limbã germanã, urmãrind sã-i
achiziþioneze ºtiinþa, dupã ce îl face mai întâi membru al Academiei,
îl proclamã, în 1723, Principe al Imperiului Roman.
Petronel Baciu
evocãm bãtãlia de la Stãnileºti ºi pe domnitorul Dimitrie Cantemir
(unul dintre primii ºi cei mai de seamã oameni de culturã care au
adus la cunoºtinþa întregii lumi cã în spaþiul carpato-danubiano-
pontic existã de secole o unitate de neam ºi culturã – POPORUL
ROMÂN), sã arãt cã cei care îi conduc pe fraþii basarabeni urmãresc
sã nege legãtura de sânge care existã între locuitorii de pe cele
douã maluri de Prut ºi vor sã susþinã acest lucru mincinos chiar prin
“confiscarea” unor reprezentanþi de seamã ai poporului român
pentru a crea o aºa-zisã “istorie naþionalã moldoveneascã”.
ªi astfel, cu nesimþirea caracteristicã regimurilor politice care
mimeazã democraþia, comuniºtii conduºi de Voronin au decis ca în
acest an sã sãrbãtoreascã “dinastia Cantemireºtilor”, celebrând
335 de ani de la naºterea marelui umanist ROMÂN, ºi 300 de ani de
la naºterea fiului sãu, Antioh Cantemir. Pentru cã aceºti comuniºti
sunt genul de politicieni care se ghideazã dupã dictonul “scopul
scuzã mijloacele”, pentru ei nu are nicio importanþã faptul cã ºi anul
2003 a fost declarat “Anul Cantemir” în Republica Moldova. “Isteþi” -
cum sunt, s-au gândit cã, dacã l-au inclus ºi pe fiul lui Cantemir în
ecuaþie, au fãcut o cu totul altã “mâncare de peºte”! Probabil cã
bãieþii lui Voronin stau prost ºi cu simþul penibilului!
Nu este prima datã, probabil nici ultima, când un simplu an din
calendar va fi declarat anul Cantemir. Încercãrile unor “personalitãþi
moldovene” de a-l face pe Cantemir un precursor al apropierii
Moldovei de Rusia sunt zadarnice. Autoritãþile comuniste de la
Chiºinãu vor sã arate cã legãturile lui Cantemir cu Rusia nu au fost
dictate de necesitãþile politice ale vremii ci ele au trasat ,,viitorul
naþiunii moldovene” (dacã a auzit vreun istoric onest din stânga sau
din dreapta Prutului de aceastã “naþiune”!) alãturi de Rusia. Prin
alãturarea lui Antioh Cantemir, dupã cum precizeazã ºi Petronel
Zahariuc în articolul pe care l-am amintit mai sus, ei urmãresc sã
arate ce carierã strãlucitã au avut acei români care au trãit între
graniþele Imperiului Rus.
Cel mai probabil, în mintea bolnavã a comuniºtilor, Dimitrie
Cantemir a ales sã se apropie de þarul rus Petru cel Mare
DATORITÃ puternicelor “sentimente de prietenie” pe care “poporul
moldovean” le nutrea pentru “civilizatorul popor rus”.
De fapt, scopul acestei apropieri a fost însã dictat de interesele
românilor în contextul realitãþii geopolitice a acelor vremuri: ieºirea
de sub ocupaþia otomanã. Patriotismul l-a determinat sã nu vadã
lucrurile clar ºi sã semneze un tratat secret de vasalitate cu Imperiul
Rus. Dacã ruºii ar fi învins la Stãnileºti, probabil cã ºi situaþia
românilor ar fi semãnat cu cea a unor popoare din fostele gubernii
ELANUL
ruseºti, care astãzi se luptã pentru independenþã ºi recunoaºterea
identitãþii naþionale, însã sunt tratate ca populaþii teroriste (cum e
cazul Republicii Cecene Iºkeria).
DIMITRIE CANTEMIR – român sau moldovean?
Dimitrie Cantemir, chiar dacã ºi-a petrecut cea mai mare parte
a vieþii în diferite forme de surghiun (fie la Constantinopol, în
tinereþe, când a garantat timp de 3 ani, ca ostatec, fidelitatea tatãlui
sãu faþã de Poartã, iar pânã la urmã a petrecut acolo, cu
intermitenþe, aproape douã decenii, fie în Rusia, la maturitate, de
unde Petru cel Mare a refuzat sã-l extrãdeze dupã dezastrul de la
Stãnileºti, din 1711, pãstrându-l ca sfetnic intim, pânã la moarte),
aparþine însã, organic, istoriei ºi culturii româneºti. În limba românã
ºi-a scris opera de creaþie (Istoria ieroglificã ºi, în parte, Divanul),
precum ºi ultima sintezã istoricã, Hronicul a vechimii româno-
moldo-vlahilor. Românilor le-a închinat o parte
însemnatã a operei sale istoriografice în limba latinã
(Descriptio Moldaviae, Vita Constantini
Cantemyrii). Pe tronul Moldovei româneºti ºi-a
trãit marea aventurã a vieþii (tentativa de
cruciadã antiotomanã, în alianþã cu þarul
pravoslavnic). În ruseºte (limbã în care
mai substanþiale vor fi contribuþiile fiului
sãu Antioh, considerat unul dintre
pãrinþii poeziei ruse moderne) a scris
puþin ºi conjunctural, iar Sistemul
religiei mahomedane, apãrut în
versiune rusã – Kniga sistima ili
sostoianie muhammedanskiia religii
– la Petersburg (1722), a fost, iniþial,
redactat în latineºte. Desigur,
Cantemir a avut sentimentul viu al
panortodoxiei, dar ºi pe acela al
europenitãþii creºtine ºi umaniste,
fiind deopotrivã un reprezentant al
latinismului renascentist ºi baroc,
preþuit ca atare ºi în Occident (a fost
primul roman ales membru al
Academiei din Berlin în 1714, la
propunerea lui Leibniz însuºi, iar o parte
din opera sa a circulat în limba latinã pânã
dincolo de ocean ºi a fost tradusã postum în
englezã, francezã ºi germanã).2
Opere principale
* "Divanul sau Gâlceava Înþeleptului cu
lumea sau Giudþul sufletului cu trupul", scrisã în
românã si tipãrita la Iaºi, în 1698. Aceastã operã este prima
lucrare filozoficã româneascã, unde se întâlnesc dispute medievale
despre timp, suflet, naturã sau conºtiinþã.
* "Istoria ieroglificã", scrisã la Constantinopol în românã (1703-
1705), consideratã prima încercare de roman politic-social.
Satirizeazã luptele pentru domnie dintre partidele boiereºti din
Þãrile române.
* "Hronicul vechimei a româno-moldo-valahilor", scrisã în
românã (1719-1722), cuprinde istoria noastrã de la origini pânã la
descãlecare. Susþine ideea cronicarilor: originea comunã a tuturor
românilor, pentru scrierea acesteia consultând peste 150 de izvoare
române ºi strãine în limbile latinã, greacã, polonã ºi rusã.
* "Istoria Imperiului Otoman", redactatã în limba latinã, între
1714 ºi 1716. În aceastã lucrare a relatat istoria Imperiului Otoman
ºi a analizat cauzele care ar fi putut duce la destrãmarea sa. Lucrare
a fost tradusã ºi publicatã în limbile englezã, francezã ºi germanã.
* "Descriptio Moldaviae", scrisã în latinã (1714-1716), când
trãia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin. În ultima parte a
lucrãrii existã o însemnare despre slovele folosite în Moldova, care
la început au fost latineºti, dupã pilda tuturor celorlalte popoare a
cãror limbã mai e alcãtuitã din limba cea romanã, iar apoi înlocuitã
cu cele slavoneºti).
* "Cartea muzicii", scrisã în limba turcã, este una din primele
lucrãri ale savantului, conceputã la Istanbul. Cuprinde un studiu
Nr. 75-78 - mai-august 2008
aprofundat al muzicii otomane laice ºi religioase, finalul studiului
fiind însoþit de o culegere de melodii a diverselor compoziþii ºi 20 de
creaþii proprii. Datoritã acestei scrieri, Cantemir a intrat în istoria
muzicalã a Turciei ca fondator al muzicii laice ºi studios al celei
religioase, sub numele de Cantemiroglu (fiul lui Cantemir).3
A fost un remarcabil istoric, geograf ºi orientalist, cel mai mare
reprezentant al umanismului românesc. Ca om al renaºterii,
Dimitrie Cantemir ºi-a desfãºurat activitatea într-o epocã a înfloririi
culturii române.
Dacã aspiraþia spre grandoare e semnul unei voinþe
constructive, tinzând spre afirmarea disponibilitãþilor de excepþie, la
Cantemir performanþele vorbesc nu numai de monumentalitate, dar
ºi de o primã mare sintezã în spiritualitatea neamului sãu. Aparent
un izolat, un introspectiv, un trezorier de cunoºtinþe, în realitate un
cãutãtor de înþelesuri, un ziditor activ, un prestigios propunãtor de
perspective: istorice, filosofice, etice. Ampla deschidere spre
universal ºi aspiraþie spre coerenþã, acestea sunt
dimensiunile prin care autorul Divanului îºi va atrage
entuziasta admiraþie a unui spirit congenial: Nicolae
Iorga. "Stãpân pe cuprinsul întreg al celor trei
civilizaþii pe care le-a dat omenirea". Mai mult
însã, decât contactele cu "lumea clasicã", ori
cu cea a Islamului, mai mult chiar decât
"celelalte raporturi", impresioneazã
caracterul reprezentativ românesc .
Pe scurt, conºtiinþa autohtoniei,
fundamentalã, imprimã scrisului
cantemirian o linie pe care ultima-i
impozantã operã, "Hronicul vechimii
romano-moldo-valahilor" (redactatã în
pribegie), o subliniazã chiar în titlu.
Neterminatul Hronic, într-un fel
cântecul sãu de lebãdã, trebuia sã fie o
magna charta a identitãþii noastre, cu
argumentul cã "þãrile acestea pe care
românii ºi azi le þin, niciodatã de dânºii
nu au fost pãrãsite ºi pustiite, ci
totdeauna au avut stãpâniri întemeiate,
dupã cum mãrturisesc ºi istoricii
strãini...".4
Despre realizãrile deosebite ale
principelui Dimitrie Cantemir se pot scrie
vaste lucrãri. Se poate vorbi la nesfârºit. Se
pot organiza conferinþe, simpozioane, diverse
manifestãri. Dar niciodatã nu s-ar putea spune cã
aparþine istoriei recentului "stat moldovenesc". Ar fi o
ofensã adusa imaginii acestuia. Zadarnice sunt
încercãrile vremelnice ale unor persoane de a-l prezenta pe
Dimitrie Cantemir ca aparþinând altei culturi decât celei române.
Dovadã stã inaugurarea, în luna iunie 2007, la Istanbul, a Muzeului
Dimitrie Cantemir, la inaugurarea cãruia oficialitãþile prezente
(preºedintele României, preºedintele Rusiei, alþi zece preºedinþi,
oficiali turci ºi înalþi funcþionari europeni) s-a recunoscut, oare
pentru a câta oara, cã principele a fast român, a aparþinut istoriei ºi
culturii române.
Marea gãselniþã pe care se insistã ar fi faptul cã nu exista
ROMANIA iar Dimitrie Cantemir a fost domnitorul Moldovei (sic!!!).
Politica promovata de Cantemir în timpul domniei sale, dar mai
ales opera culturalã realizatã, fac din Dimitrie Cantemir una din
marile personalitãþi ale neamului romanesc.
NOTE :
1. Petronel Zahariuc - O hartã a Moldovei din vremea lui ªtefan
cel Mare - la ce poate ºi va fi folositã? , în „Jurnalul de
Chiºinãu” din 16 iunie ,2008
2. Rãzvan Codrescu – Dimitrie Cantemir ºi uitarea româneascã,
în Revista ,,ROST” , NR. 8 ,octombrie, 2003
3. Vasile Coroban - Dimitrie Cantemir –scriitor umanist, ed.
Cartea Moldovei , Chiºinãu, 2003
4. Idem – op cit.
25
Nr. 75-78 - mai-august 2008
MIªCAREA UNIONISTÃ ÎN BÂRLAD ªI ÞINUTUL TUTOVA
1856-1859
Miºcarea unionistã s-a constituit la 25 mai / 6 iunie 1856 la Iaºi
în urma elaborãrii deciziei pentru înfiinþarea Comitetului Unirii.
Organizarea ºi conducerea acestei miºcãri a revenit unor boieri
progresiºti ce doreau realizarea unor schimbãri economice, sociale
ºi politice, dar ºi unor elemente ale burgheziei sau altor categorii:
profesori, juriºti, medici, funcþionari.
Din Comitetul Unirii pentru Moldova înfiinþat la 30 mai / 11 iunie
1956 s-au remarcat membrii aparþinând þinuturilor Tutova, Vaslui ºi
Fãlciu: Manolache Costache Epureanu, Grigore Cuza, George
Sion, Dumitru Cerchez, Dumitru Miclescu1.
Activitatea unioniºtilor moldoveni a fost încurajatã ºi de
Grigore Alexandru Ghica astfel cã locuitorii din Bârlad ºi þinutul
Tutova adreseazã o scrisoare de mulþumire domnitorului prin care
se exprimã recunoºtinþã faþã de politica unionistã a acesteia2.
Unioniºtii protesteazã printr-o petiþie adresatã marilor puteri
împotriva conducerii abuzive a caimacamului Moldovei, Teodor
Balº care este acuzat cã nu respecta prevederile Tratatului de la
Paris. Printre semnatari se numãrã ºi unioniºtii din þinuturile Tutova,
Vaslui ºi Fãlciu: Vasile Mãlinescu, Grigore Cuza, Gheorghe
Lambrino3.
Noul caimacan Nicolae Vogoride continuã politica de
reprimarea a acþiunilor desfãºurate de unioniºti, impune o severã
cenzurã asupra publicaþiilor unioniste exercitând un control
permanent asupra corespondenþei sau încearcã sã-i atragã pe unii
lideri (Alexandru Ioan Cuza primeºte gradul de maior iar ulterior va fi
numit pârcãlab de Galaþi). Cu toate acestea unioniºtii au reuºit sã-ºi
difuzeze manifestele, la Bârlad fiind ajutaþi ºi de viitorul domnitor.
Corespondenþa unionistã (scrisori ºi imprimate) venea pe
adresa lui Andrei V. Ionescu membru al Comitetului unionist din
Bârlad.
În casa lui Constantin Costache, unul din cei mai activi
unioniºti bârlãdeni, aveau loc pe ascuns întâlnirile unioniºtilor. La o
astfel de întâlnire din 23 martie 1857 se va constitui Comitetul
Unionist al Bârladului ºi þinutului Tutova ce va avea ca membri pe:
Gheorghe Emandi, Constantin Costache, Emanoil Costin,
Alexandru Romalo, Iacob Fãtu, Ioan Popescu, Andrei V. Ionescu,
Vasile Neculau, Ion Buhnilã ºi Stefan Dobrovici4.
Comitetul cuprindea reprezentanþi ai boierimii (Constantin
Costache), reprezentanþi ai marilor proprietari (Vasile Nicolau),
reprezentanþi ai burgheziei comerciale (Andrei V. Ionescu) ºi
reprezentanþi ai intelectualilor (profesorul Ioan Popescu, medicul
Emanoil Costin, juristul Iacob Fãtu). O treime din comitet era format
din reprezentanþi ai intelectualilor deºi în epocã aceastã categorie
avea o pondere redusã la doar câteva procente.
Comitetul Unirii din Barlad în jurnalul din 23 martie/ 4 aprilie
1857 trimis Comitetului Electoral al Unirii din Iaºi declara cã ,,Unirea
este un principiu de progres pentru care ºi dorim sã se introducã în
þara noastrã toate reformele care sunt în stare de a ne civiliza
societatea”5 fapt ce demonstreazã dorinþa realizãrii modernizãrii
societãþii româneºti prin înfãptuirea unor ample reforme.
Autoritãþile bârlãdene au aflat de înfiinþarea Comitetului
Unionist ºi au luat mãsuri severe împotriva unioniºtilor. Din ordinul
ispravnicului þinutului Tutova, Alexandru Dia, negustorul ªtefan
Dobrovici, membru al Comitetului, a fost arestat. Profesorul Ioan
Popescu a fost destituit din învãþãmânt din ordinul Departamentului
Cultului, iar profesorul Dumbravã a fost arestat pentru cã a fost
vãzut intrând în casa lui Constantin Costache. Teodor Albu, mic
proprietar, a fost arestat ºi maltratat douã zile la cazarma din Bârlad
pentru a renunþa la activitatea unionistã6.
În þinutul Tutova s-au creat nouã teritorii sãteºti conduse de
oameni favorabili regimului lui Vogoride însã unioniºtii au rezistat
campaniei dezlãnþuite de aparatul de stat.
În realizarea Unirii un rol important l-au avut profesorii ºi
învãþãtorii din Bârlad. Profesoriul Ioan Popescu a folosit un grup de
26
ELANUL
Marian Bolum
elevi de la ªcoala nr.1 (singura ºcoalã publicã din oraº) ºi de la
Clasul real Codreanu pentru propaganda unionistã. Elevii au mers
în casa lui Iacob Fãtu, membru al Comitetului Unionist, ºi acolo la
dictarea acestuia scriau în mai multe exemplare circulare, apeluri,
procese verbale ºi alte documente ale miºcãrii unioniste7. În acelaºi
timp elevii vor transmite ideile unioniste colegilor ºi membrilor
familiilor lor.
De partea unioniºtilor au fost atraºi funcþionari locali (Ioan
Codresacu- ajutor de grefier, Nicolae Buºilã ºi Costache Ion ºefi de
masã la isprãvnicie) care au fost convinºi sã scrie manifeste
unioniste8.
Într-o scrisoare a ispravnicului Alexandru Dia cãtre Ministerul
de Interne din 16/28 aprilie 1857 sunt menþionaþi ca funcþionari
,,infideli” prefectul Poliþiei Bârlad, Savel Manu ºi comandantul
jandarmilor maiorul Kachi care au refuzat sã facã un raport scris
asupra unei manifestaþii unioniste ce s-a desfãºurat in Gradina
publicã în zilele de 20 ºi 21 aprilie 1857 ocazie cu care muzicanþii
plãtiþi de unioniºti au cântat în faþa mulþimii Hora Unirii (imn interzis
de cãtre administraþia Vogoride ).
În vederea falsificãrii alegerilor autoritãþile au radiat de pe
listele electorale o serie de fruntaºi unioniºti: Constantin Costache,
Scarlat Lambrino, Grigore Cuza, George Costache9 º.a.
Contestaþiile fãcute nu au fost soluþionate de cãtre Comitetele
pentru reclamaþii decât în micã mãsurã deºi cei în cauzã declarau
cã sunt pãmânteni, au vârsta legalã ºi sunt proprietari.
În acelaºi timp s-au intensificat persecuþiile împotriva adepþilor
Unirii. La Bârlad unionistul Costache Racliº informa printr-o
scrisoare Comitetul de la Iaºi cã la 29 mai/10 iunie 1857, 25 de ºefi
ai corporaþiilor meºteºugãreºti au fost bãtuþi pentru a accepta listele
pe care autoritãþile le-au pregãtit10.
Informaþiile lui Costache Racliº sunt confirmate de adresa
Comitetului unionist din Bârlad cãtre Comitetul electoral al Unirii de
la Iaºi din 6/18 iunie 185711.
La sate au fost comise numeroase abuzuri ºi ilegalitãþi.
Reprezentanþii tãranilor din þinutul Tutova au alcãtuit la 22 iulie/ 3
august 1857 o plângere pe care au trimis-o în numele tuturor
locuitorilor sãteni Comisiei reprezentanþilor puterilor europene cu
sediul la Bucureºti. Pentru Falciu o jalbã cu un conþinut asemãnãtor
a fost elaboratã de viitorul deputat Nicolae Bosie12 .
În urma aºa ziselor alegeri în Moldova reacþiunea ºi-a impus
candidaþii însa victoria a fost de scurtã duratã. În urma intervenþiei
Marilor Puteri, Turcia decide anularea alegerilor.
Listele electorale sunt revizuite. Majoritatea reclamaþiilor
electorale sunt acceptate iar cererile de înscriere pe listele
electorale sunt avizate.
Noile alegeri determinã victoria categoricã a unioniºtilor.
În þinutul Tutova au fost aleºi Manolache Costache Epureanu
ºi Grigore Suþu din partea marilor proprietari, Vasile Nicolau din
partea micilor proprietari, doctorul Emanoil Costin din partea
orãºenilor ºi þãranul Vasile Stan din partea sãtenilor13.
În cadrul Adunarii ad-hoc din Moldova deputaþii de Tutova ,
Manolache Costache Epureanu ºi Vasile Stan vor face parte din
Comisia de Informare, ce urma sa redacteze un proiect de
propuneri de interes general. Cei doi, alãturi de ceilalþi deputaþi
tutoveni vor avea propuneri interesante in problemele ce vor fi
discutate în cadrul ºedinþelor Adunãrii: chestiunea agrara,
separarea puterii legislative de puterea executivã, emanciparea
oraºelor, acordarea de drepturi politice tuturor pãmântenilor de
orice religie creºtinã, separarea bisericii de stat, reformarea
sistemului financiar 14.
Dupã încheierea lucrãrilor Conferinþei de la Paris în august
1858 începe o nouã etapã a luptei unioniste.
Se intensificã acþiunile de propagandã prin diferite publicaþii.
Unionistul bârlãdean Iancu Codrescu editeazã împreunã cu
ELANUL
Vasile Alexandru periodicul ,,Zimbrul ºi Vulturul”.
Alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Moldovei la
5/17 ianuarie 1859 a fost primitã cu bucurie în întreaga þarã.
La Bârlad rezultatul alegerilor din Muntenia din 24 ianuarie
1859 a fost aºteptat cu multã emoþie. Când vestea a sosit prin
telegraf mulþimea s-a adunat în curtea lui Constantin Costache ºi a
sãrbãtorit evenimentul.
Se realiza astfel o noua etapã în fãurirea României moderne.
La Bârlad domnitorul s-a oprit în mai multe rânduri pentru a-ºi
vedea rudele sau prietenii. De regula, locuia fie în casa cumnatului
sãu Gheorghe Lambrino sau în casa lui Constantin Costache.
Unii din oamenii politici bârlãdeni i-au ajuns sfetnici sau
colaboratori apropiaþi: Manolache Costache Epureanu (prim
ministrul intre 13 iulie 1860 – 17 aprilie 1861), Alexandru Romalo,
Nicolae Docan, Iorgu Radu, Constantin ºi Ioan Cuza. Alþi unioniºti
bârlãdeni s-au remarcat în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza
în diverse funcþii administrative (Constantin Costache ºi Gheorghe
Lambrino vor fi prefecþi ai judeþului Tutova, Andrei V. Ionescu va fi
primar al Bârladului) sau vor fi susþinãtori entuziaºti ai reformelor
(Constantin Racleº, Ioan Popescu, Panaite Chenciu).
Monografia Satului Curteni - 1945
- urmare din numãrul trecut -
Dracul în vorbele cu tâlc: „Am sã ti bag în toþi dracii !”;
„Nimeni n'a vãzut mãnãstire fãcutã di drac !”; „ª(i)-a bãgat
dracu(l) coada !”; „A fugit de dracu º(i)-a dat pisti tatã-sãu !”;
„Muiere cu dracu(l) în ea !”; „Banu(l) îi ochiu(l) dracului !”; „Fã-ti
frati cu dracu(l), pânã treci puntea !”; „Trage dracu(l) di coadã !”;
„Numai dracu(l) ºtie ce-i cu dânsu(l) !”; „Îi bogat ca dracu(l) !”; „Al
dracului îi di priceput !”; „Al dracului îi di frumoasã !”; „Casa
dracului în mijlocu(l) satului !”.
Poveºti. Se spun multe poveºti în sat. Am ales pe cele
mai scurte ºi cu învãþãminte bune:
De când s'a mutat strechea de la oi la vaci. Se
povesteºte cã, încã de pe vremea când Dumnezeu ºi Sf. Petru
umblau pe pãmânt, strechea venea la oi ºi nu la vaci.
Într'o zi cãlduroasã de varã, pe când mergeau pe o
pãºune, Dumnezeu ºi Sf. Petru au întâlnit pe la amiazã o
cireadã de vaci. Vacile pãºteau liniºtite, iar vãcarul moþãia la
umbra unui copac. Cum li se fãcuse sete, Dumnezeu ºi Sf. Petru
s'au oprit, l-au salutat pe vãcar ºi l-au rugat sã le dea puþinã apã
de bãut pentru a-ºi potoli setea. Vãcarul abia le-a rãspuns la
salut, iar pentru apã nici nu s'a sinchisit. Dumnezeu ºi Sf. Petru
ºi-au vãzut de drum, fãrã sã se supere.
ªi tot mergând aºa însetaþi, au întâlnit o turmã de oi.
Oile erau agitate nevoie mare, iar ciobanul cu o „caþã” în mânã ºi
câinele sãu, alergau de colo, colo, voind sã adune oile puse pe
fugã de streche.
- Bunã ziua !, i-au zis Dumnezeu ºi Sf. Petru
ciobanului.
- Bunã zâua oameni buni !, a rãspuns ciobanul.
- Îþi cam dau de furcã oile tale, tocmai acum când
soarele dogoreºte, iar tu ai fi putut sã stai la umbra copacului de
colo. Totuºi, am vrea sã te rugãm ceva, a glãsuit Sf. Petru.
- Aºa-i când dã strechea'n ele, dar nu vã sinchisiþi ºi
cereþi-mi ce vreþi, cãci dacã vã pot ajuta, vã ajut !, a rãspuns fãrã
ocoliºuri ciobanul.
- Te rugãm, dã-ne puþinã apã, dacã ai, cã ne este tare
sete, i s'a adresat Dumnezeu.
- Apoi o sã trebuiascã sã aºteptaþi oleacã pânã vã aduc
apã proaspãtã de la izvor, cã asta care a mai rãmas în urcior s'o
fi încãlzit. Pânã mã întorc eu, vã rog frumos sã aveþi grijã di oili
meli, cã tare le-o venit strechea º(i) mi-i teamã cã se vor
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Note:
1. Oltea Rãºcanu Gramaticu , Istoria Bârladului vol.I , 1998 , p.266.
2. Documente privind Unirea Principatelor – Documente interne
(1854-1857), Editura Academiei , Bucureºti, 1961, p.16.
3. Oltea Rãºcanu Gramaticu , op.cit., p.268.
4. Ibidem, p.269.
5. Acte ºi documente, IV, p.268.
6. Ibidem.
7. Ibidem.
8. Ibidem.
9. Ibidem, V, p.100.
10. Ibidem, IV, p.543.
11. Ibidem ,V, p. 372 –373.
12. Ibidem, V, p. 609.
13. DUP, I, p. 255.
14. Fãnicã Ursu, Personalitãþi tutovene în adunarea ad-hoc a Moldovei
(1857), în „Cercetãri istorice. Revista profesorilor de istorie din
judeþul Vaslui”, Anul I, Nr. 1, septembrie 2007, p.16.
Preot econom stavrofor
Vasile C. Ursãcescu
împrãºtia.
Ciobanul a luat ulciorul ºi a plecat tot într'o fugã la izvor
ºi tot într'o fugã s'a întors, aducând apã rece ºi proaspãtã. Mare
i-a fost mirarea când, în timp ce drumeþii beau din apa adusã de
el, a vãzut cã oile nu mai aleargã de colo, colo, ci stau liniºtite cu
capul în jos, adunate toate la un loc.
Vãzându-l uimit pe cioban, Dumnezeu i-a zis:
- Fiindcã tu ai avut suflet bun ºi ne-ai potolit setea, te
blagoslovesc ca începând de azi înainte sã nu te mai zbuciumi
cu paza oilor, cãci strechea nu va mai fi de acum în veci la oi, ci
se va duce la vaci !.
Vãzând ºi auzind toate acestea, ciobanul s'a închinat
ºi le-a mulþumit lui Dumnezeu ºi lui Sf. Petru, iar aceºtia ºi-au
vãzut de drum.
ªi-a gãsit lelea bãrbatul. Cicã a fost odatã o femeie
hãrþãgoasã ºi bãtãuºã, de la care mulþi bãrbaþi au fugit ca dracul
de tãmâie, aºa cã i s'a dus vestea peste nouã sate. Era încã
tânãrã ºi frumoasã, în plus, era bogatã ºi voinicã, dar avea însã
o boalã: îi sãrea mai mereu þandãra ºi vai de bãrbatul ei. Îl
batjocorea cu ce-i venea la gurã ºi-l pocnea cu ce-i venea la
mânã, aºa cã bãrbatul îºi lua lumea în cap. Azi aºa, mâine aºa,
de ea nu s'a mai lipit de la un timp nimeni.
Într'o zi a venit la femeia arþãgoasã un bãrbat sãrac,
dar frumos, voinic ºi hotãrât sã se însoare cu aceastã femeie.
Nu avea o boalã, ci un dar, acela de a ºti sã domoleascã pe
hãrþãgoºi.
Dupã ce l-a mãsurat din cap pânâ'n picioare ºi i-a auzit
dorinþa, femeia l-a plãcut ºi l-a acceptat de bãrbat, apoi a trecut
la tocmealã ºi la împãcãciune.
- Mãi omule, eu am o boalã. Îmi vine din când în când
un harþag pe care nu-l pot stãpâni ºi atunci îmi batjocoresc ºi-mi
bat bãrbatul. Dacã crezi cã poþi sã suporþi, atunci rãmâi, dacã
nu, atunci pleacã di pi acum, deºi parcã mi-ar pãrea rãu sã nu
rãmâi.
- Apoi º(i) eu am o boalã, zise bãrbatul. O chemã
pârþag º(i) se aratã în mai multe feluri dar, fiindcã harþagul º(i)
pârþagul sunt neamuri bune, cred cã o sã ne împãcãm º(i) noi
ghini, aºa cã rãmân. În sinea lui, bãrbatul se gândea: „Am eu ac
de cojocul tãu º(i) dacã nu þ(i)-oi scoati eu harþagul din tine, apoi
nici dracul nu þâ-l va scoati !.”
27
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Câteva zile „cât sita a fost nouã”, cum spun bãtrânii, a
fost bine, dar într'o zi femeia a dat drumul harþagului, iar bãrbatul
neavând încotro a dat ºi el drumul pârþagului. S'a iscat un tãrãboi
ºi o pãruialã de s'au adunat toþi vecini sã vadã bãtãlia între
harþag ºi pârþag. A învins pârþagul. Bãrbatul o chelfãnise bine pe
femeie.
Au mai urmat câteva ºedinþe din acestea, dupã care
femeia hãþãgoasã care nu vroia sã-i plece acest bãrbat, cãci
prinsese drag de el, i-a spus într'o bunã zi:
- Mãi omule, eu vãd cã pârþagul tãu îi mai tare decât
harþagul meu, aºa cã hai sã facem o nouã tocmealã.
- Pãi i-a sã vedem despre ce-i vorba, zise bãrbatul.
- Hai sã trimitem în pustie harþagul º(i) pârþagul pentru
totdeauna !.
- Apoi mã învoiesc !, a zis bãrbatul.
Dupã ce harþagul ºi pârþagul au plecat, în casa femeii ºi
bãrbatului s'a aºternut liniºtea, iar vecinii au rãspândit vestea:
„ª(i)-a gãsit lelea bãrbatul !.”
N'aþi cãciula înapoi, cã ºtiu eu ce vrei sã-mi spui !.
Mergând pe drum, Dumnezeu ºi Sf. Petru au vãzut la o
rãspântie un bordei.
- Doamne lasã-mã sã vãd ce-i înãuntru, l-a rugat Sf.
Petru pe Dumnezeu.
- Ar fi bine sã nu intri în acest bordei, cãci s'ar putea sã-
þi parã rãu, dar dacã totuºi vrei, atunci intrã, i-a rãspuns cu
blândeþe Dumnezeu.
Curiozitatea i-a dat ghes lui Sf. Petru, aºa cã l-a lãsat
pe Dumnezeu în drum ºi s'a îndreptat spre bordei. A deschis uºa
ºi a vãzut înãuntru un om stând la tejghea ºi un om stând la o
masã cu o sângeacã de rachiu dinainte. Intrase într'o crâºmã.
- Poftim înãuntru om bun, cã doarã º(i) aici îi casã di
oameni buni º(i) cinstiþi !, zise cârciumarul cu viclenie.
- Te vãd cã eºti ostenit º(i) þi-o prinde bine un chic di
hodinã. Stãi ici º(i) be cu mine o sângeacã di rachiu, fac cinste, îi
zise prietenos omul de la masã.
Sf. Petru a primit bucuros invitaþia, ºi-a scos cãciula de
pe cap ºi s'a aºezat la masã lângã omul cu sângeaca.
Cârciumarul a adus o sângeacã cu rachiu, cei doi au ciocnit
sângecele, ºi-au urat noroc unul altuia, au bãut rachiul, apoi Sf.
Petru a mulþumit ºi a vroit sã plece.
- Mãi omule, obiceiul pe aici îi cã atunci când te
cinsteºte cineva, sã-l cinsteºti ºi tu pi el, aºa cã fã º(i) tu cinste cu
câte o sângeacã de rachiu, zise omul de lângã el.
- Dragul meu, ºtiu cã datina este sã întorci cinstea
înapoi, dar eu n'am parale ºi nu ºtiu dacã cârciumarul îmi dã pe
datorie, i-a rãspuns Sf. Petru.
- Te vãd cã eºti om di treabã º(i) dacã n'ai parale apoi
eu ti cred º(i)-þi dau pi datorie, iar când o sã mai treci pi aici, o sã-
mi plãteºti, îl liniºti cârciumarul. Apoi a adus douã sângece cu
rachiu, câte una pentru fiecare muºteriu.
Sf. Petru ºi omul ºi-au bãut fiecare rachiul, apoi Sf.
Petru a mulþumit pentru ospitalitate, ºi-a pus cãciula pe cap ºi a
voit sã iasã afarã, unde-l aºtepta Dumnezeu.
- Mãi omule, stãi oleacã ! Eu nu te-am mai vãzut pi aici
niciodatã º(i) nici nu ºtiu dacã o sã-mi mai calci pragul ca sã-mi
plãteºti datoria, aºa cã m'am rãzgândit. Pentru siguranþa me, fã
bine º(i) lasã-mi cãciula amanet, îi zise cârciumarul,
prefãcându-se cã-i îngrijorat.
Sf. Petru, neavând încotro, a lãsat cãciula, apoi a ieºit
afarã îngândurat.
- Bine m'ai povãþuit Doamne ca sã nu intru înãuntru cã
o sã-mi parã rãu ºi într'adevãr aºa a fost. Am intrat cu cãciulã ºi
iatã cã am ieºit fãrã ea, dupã cum mã vezi !.
- Du-te ºi spune cârciumarului sã-þi dea înapoi cãciula
ºi fãgãduieºte-i în schimb cã toþi oamenii care or sã moarã de
28
ELANUL
bãuturã or sã fie ai lui pe lumea cealaltã !.
Nici n'a apucat Sf. Petru sã deschidã uºa cã l-a
întâmpinat cârciumarul cu bucurie ºi, dându-i cãciula, i-a zis:
- N'aþi cãciula înapoi, cã ºtiu eu ce vrei sã-mi spui !.
Vãzându-l nedumerit pe Sf Petru, Dumnezeu i-a spus:
„Petre, cârciumarul era dracul !.” Apoi au pornit mai departe la
drum.
ªi vorba slugii prinde bine câte odatã, iar zgârcitul tot
zgârcit rãmâne. În desele lui cãlãtorii, un bogat zgârcit ºi rãu de
platã se oprea la un han de la drumul mare ca sã îmbuce ceva.
Intra ºi mânca pe datorie doar douã ouã fierte, apoi pleca mai
departe.
Azi aºa, mâine aºa, de la un timp hangiul a început sã-i
cearã datoria, dar de câte ori i-o cerea, tot de atâtea ori era
amânat.
Vãzând cã n'o scoate la capãt, hangiul s'a hotãrât sã-l
dea în judecatã pe zgârcit. Zis ºi fãcut !, însã hangiul, lacom
fiind, a pretins sã-i fie plãtite nu numai oule, dar ºi foloasele pe
care le-ar fi avut de la ouã, adicã înmulþirea pãsãrilor din ouã în
toþi anii de când bogatul nu ºi-a plãtit datoria.
La aflarea acestei veºti, bogatul zgârcit s'a întristat
foarte tare ºi aproape cã nu-ºi mai cãuta de treburi ca mai
înainte.
Într'una din zile o slugã bãtrânã l-a întrebat pe bogat
care-i pricina de-i aºa supãrat ºi, dupã ce a aflat-o, i-a promis cã-
l va scoate din bucluc dacã-l pune martor. „ªi aºa n'am de ales,
aºa cã o sã încerc !. S'ar putea ca moºneagul sã aibã o idee
bunã”, s'a gândit bogatul, aºa cã a acceptat.
În ziua judecãþii martorul a intrat în sala judecãþii mai
târziu.
- Care-i pricina de n'ai venit la timp mãi moºule ?, a
întrebat rãstit judecãtorul pe martor.
- Vãd º(i) eu c'am întârzâet, dar am avut multã treabã
pe zâua di azi, a rãspuns moºneagul.
- Dar ce treabã ai avut ?.
- Pãi am semãnat niºte fasole care a hiert cam greu,
mai ales cã era cam veche.
- Se vede mãi omule cã nu eºti în toate minþile !. Cine a
mai vãzut sã rãsarã plantã dintr'o sãmânþã fiartã ?.
- Apoi domnule judecãtor aveþi dreptate, cãci dupã cum
fasolea hiartã ºi sãmãnatã di mine n'are sã mai rãsarã în vecii
vecilor, apoi tot aºa nu puteau sã iasã pui din ouli hierti ali
hangiului !.
La auzul acestor vorbe înþelepte, judecãtorul a cãzut
pe gânduri, iar moºul a continuat sã vorbeascã:
- ª-acu, dacã-mi daþi voie, am sã mai zâc o vorbã.
Dupã cum învinuitul m'a pus pi mine martor, di la care aþi aflat cã
ouli hierti ale hangiului nu puteau face atâta mulþâme di pãsãri,
apoi º(i) jupânul hangiu sã-ºi puie martori, cã de !, giudecata cu
martori se face !, adicã câti un martor pentru fiecare zâ în care l-a
vãzut pi învinuit mâncând douã ouã !.
Judecãtorul a gãsit cã cele spuse de moºneag sunt de
luat în seamã, aºa cã i-a cerut hangiului sã aducã martori care
sã jure cã l-au vãzut pe învinuit mâncând ouã fierte la han.
Hangiul, gândindu-se cât îl va costa ca sã gãseascã
niºte martori mincinoºi, s'a lãsat pãgubaº, aºa cã pânã la urmã
judecãtorul l-a iertat de datorie pe bogatul zgârcit.
Iertatul s'a bucurat cã a scãpat atât de uºor ºi ºi-a zis în
sinea lui „ªi vorba slugii prinde bine câte odatã !”, iar moºneagul
care nu primise nici mãcar promisiunea unui bacºiº de la cel pe
care tocmai îl scosese din încurcãturã ºi-a zis în sinea lui
„Zgârcitul, tot zgârcit rãmâne !.”
Snoave. ªi în Curteni sunt astfel de povestiri scurte,
din care se vede spiritul piºcãtor al sãteanului faþã de semenii
sãi. Am ales câteva dintre ele:
ELANUL
De la Sf. Gheorghe, la Sf. Dumitru. Preotul din Curteni,
fiind mai osebit decât alþii, era apreciat de superiorii sãi. Unii
consãteni însã mai ºoºoteau pe la colþuri despre el cã, din când,
în când, se potrivea paharului, dar nu era zurbagiu, ci, din
contra, era vesel ºi mucalit.
Ajungând aceastã veste la urechile protopopului,
preotul din Curteni a fost chemat la cancelaria protoeriei din
Huºi pentru a da lãmuriri.
- Pãrinte, te-am chemat sã-þi spun cã lumea vorbeºte
cã mata cam eºti prieten cu paharul ºi te întâlneºti cam des cu el.
Pentru început, te rog sã ai grijã ca mãcar între Sf. Gheorghe ºi
Sf. Dumitru sã nu mai bei !. Fãgãduieºti ?.
La aceste cuvinte, cam aspre ale protopopului, preotul
din Curteni a fãgãduit cã n'o sã mai puie picãturã de bãuturã în
gurã, aºa cum i-a s'a cerut, apoi a salutat cucernic ºi a ieºit din
cancelarie.
Pe drum nici mãcar cu coada ochiului nu s'a uitat la
cârciumile pe care le întâlnea. A trecut mai întâi pe la biserica Sf.
Gheorghe ºi s'a închinat în faþa ei, mulþumind lui Dumnezeu cã l-
a întãrit ºi l-a fãcut sã fie stãpân pe sine la întâlnirea cu
protopopul, apoi pe la biserica Sf. Dumitru unde a fãcut la fel.
Dupã ce a terminat cu închinãciunea, a mers la hanul unde îºi
trãsese cãruþa ºi, fiindu-i sete, a cerut hangiului un pahar cu vin,
cã el nu bea cu litrul ca alþii, ci numai cu paharul de-o litrã ca sã
nu-i iasã nume rãu.
Cum pe vremea aceia administraþia bisericeascã din
Huºi avea spionul ei, spionul a ºi dus vestea la protopop, aºa cã
preotul din Curteni care abia apucase sã-ºi bea paharul cu vin a
ºi fost chemat imediat din nou la protoerie.
- Pãrinte, vãd cã una spui ºi alta faci !. Ce cauþi mata la
han cu paharul de vin dinainte ?. Ai uitat ce-ai promis mai acu o
orã ?, s'a rãþoit protopopul.
- Cucernice pãrinte protopop, eu când am promis sã nu
mai be(a)u între Sf. Gheorghe ºi Sf. Dumitru, m'am gândit la
bisericile din Huºi cu numele acestor sfinþi care sunt la o
oarecare depãrtare una di alta ºi sunt pi pãmânt, undi suntem
º(i) noi, º(i) nu m'am gândit la sfinþii din calendar care sunt la
ºase luni depãrtare unul di altul ºi sunt în cer, aºa cã eu socot cã
mi-am respectat cuvântul, s'a apãrat preotul din Curteni.
Protopopul a râs de cele auzite ºi, ºtiindu-l vrednic pe
acest preot, s'a mãrginit sã-i atragã doar atenþia cã ºi la bãuturã
sã meargã pe urmele celor duhovniceºti ºi sã apeleze la
deºteptãciunea capului ºi nu la dorinþa gâtului. Apoi a adãugat:
- Iar dacã o sã vezi cã ispita nu-þi dã pace, atunci sã te
întrebi „Te lepezi de Satana ?”, nu de trei ori ca la botez, ci de 33
de ori ºi tot mata sã-þi dai rãspunsul „Da, mã lepãd, acum º(i) în
veacul veacului !”.
- Da, di joi pânã mai apoi !, a mormãit în surdinã
preotul.
La întrebarea protopopului ce a mormãit, preotul din
Curteni i-a rãspuns cã-ºi va respecta promisiunea spusã în
surdinã. Apoi a salutat smerit ºi a ieºit bine dispus din
cancelarie.
Bãieþii m'o înnebunit, bãrbate ! O femeie mãritatã se
avea bine c'un om din sat. Într'o searã, omul fiind mai cu chef, nu
ºi-a dat seama cã nu-i potrivit sã se ducã la ea fãrã sã aibã
înþelegere, aºa cã a venit ºi a bãtut ca de obicei la fereastrã.
Femeia care tocmai atunci stãtea la masã cu copii ºi cu
bãrbatul, auzind ciocãniturile de înþeles, s'a sculat repede de la
masã ºi, ducându-se în faþa icoanelor ºi punându-se în
genunchi, a început a se ruga cu voce tare, aºa: „Tatãl nostru cel
de-asarã, nu-i chip în astã sarã !. Fie'n voia ta, fie'n împãrãþia ta,
mâine searã îi mai cerca !”. Apoi femeia s'a întors la masã.
- Da ce-ai pãþât mãi fimeie, nu cumva ai înnebunit ?, o
întrebã bãrbatul care era cam fudul de urechi ºi pe deasupra ºi
Nr. 75-78 - mai-august 2008
cam prostuþ.
- Ba chiar îi aproapi adivãratã vorba ta !. Bãieþâii cu
obrãzniciili º(i) neascultãrili lor m'au înnebunit º(i) di aceia mi-o
vinit, aºa din sãnin, sã mã închin º(i)-acu, iacã, iar mi-o vinit
pohtã di mâncare !.
La auzul acestor vorbe, bãrbatul a gândit cã femeia are
dreptate ºi a început sã-ºi ocãrascã bãieþii, în timp ce omul cu
chef s'a îndepãrtat. ªi, uite aºa, viaþa a continuat în liniºte în
casa omului surd ºi prost.
Omul prost, bun odor la casã o fost !. Repetându-i-se
unei femei mãritate propunerea unui om de a se întâlni cu el,
neºtiind ce sã facã, femeia noastrã s'a dus la nãnaºã-sa sã-i
cearã sfatul. Nãnaºa, fiind pãþitã ºi deci priceputã, i-a spus sã
facã lucrul acesta dacã se simte vrednicã, dar a ºi învãþat-o cum
sã facã ca sã iasã din bucluc dacã vine bãrbatul în timp ce ea
este cu omul în casã.
Într'o searã bãrbatul femeii a plecat la moarã într'un sat
vecin, iar omul, fiind vestit, a venit bucuros la femeie. Dar tocmai
când stãteau ei la masã, hop cã bãrbatul a bãtut la uºã ºi a cerut
nevestei sã-i dea drumul în casã. Se întâlnise pe drum cu niºte
oameni de la care aflase cã moara tocmai s'a stricat.
Femeia, ca sã iasã din încurcãturã, a aplicat ce a
învãþat-o nãnaºã-sa, adicã sã boceascã ºi sã icneascã, zicând:
Nãnaºa ºtie, nãnaºa sã vie º(i), pânã n'o vini ea, nu-þ(i) pot da
drumu(l) în casã !.
Bãrbatul, cam prostãnac, nu ºi-a dat seama ce
înseamnã vorbele acestea, aºa cã a plecat s'o cheme pe
nãnaºa-sa. În acest timp, omul s'a fãcut nevãzut, iar femeia a
strâns totul, de parcã nimic nu s'a întâmplat. Nãnaºa se culcase,
dar pricepând despre ce-i vorba, s'a sculat cu greu din pat, s'a
pregãtit agale de drum ºi a venit.
Femeia n'a vrut sã le dea drumul l-a amândoi în casã
ºi, tot icnind ºi plângând, a cerut ca mai întâi sã intre nãnaºa, aºa
cã bãrbatul a rãmas afarã, aºteptând pe prispã.
Nãnaºa, ºmecherã cum era, a luat de pe poliþã oala
mare cu lapte pus la prins ºi a rãsturnat-o în mijlocul casei, a
apuct mâþa care stãtea pe pat ºi a învârtit-o prin bãltoaca cu
lapte pânã a feºtelit-o bine, apoi a ieºit afarã l-a finã-su.
- Mãi finule, iacã acum am vãzut º(i) eu cã n'ai avut
noroc di fimeie diºteaptã. Îi o proastã º(i) jumãtati. Vin-o º(i) uitã-
ti º(i) tu pentru ce mi-ai stricat bunãtati di somn. Digeaba am mai
cheltuit di v'am cununat !.
Bãrbatul cam speriat a intrat în casã ºi vãzând laptele
vãrsat pe jos, mâþa feºtelitã ºi pe femeie plângând ºi suspinând,
ba ºi cu pãrul despletit ºi vâlvoi, se jelui nãnaºei:
- Da, nãnaº-o, adevãrat ai mai spus matali cã-i
proastã, cã º(i) eu am vãzut asta la dânsa de când am luat-o, dar
am tãcut º-am înghiþât în sãc. Iacã acu se jãlueºte fãrã rost º(i)
nu-ºi dã sama cã mâne ºi poimâne Bãlaia o sã umple din nou
oala cu lapte. Pacostea asta di mâþã îi di vinã !
ªi, deºi afarã era frig, a înºfãcat mâþa de coadã ºi a
azvârlit-o cât acolo, dându-i ºi o înjurãturã, apoi se uitã cãtre
nevastã-sa ºi-i zise:
- Mãi muiere proastã, de azi înainte sã nu mai prind
sara mâþa'n casã, ai auzât ?.
ªi uite aºa nevasta a scãpat nescãrmãnatã. Când o
întâlnea pe nãnaºa-sa pe stradã îi mulþumea pentru binele ce i l-
a fãcut, iar nãnaºa îi rãspundea cu zâmbetul pe buze: Sã ºtii finã
cã vorba din bãtrâni îi tare adevãratã. „Omul prost, bun odor la
casã o fost !”.
Jocuri de cuvinte, frãmântãri de limbã: „De ce-ai
zâs tu, c'am zâs eu, c'o zâs unu nu ºtiu ce ?. Nici n'am zâs, ce ai
zâs, cã eu am zâs !. Când oi zâce, tot oi zâce, ca sã zâci, c'am
zâs, c'oi zâce !”; „Lumea-i lume de când lumea, º-ar sã hie lume,
cât o þâne lumea !”; „Spune-i ca sã vie, pe la noi prin vie, cã
29
Nr. 75-78 - mai-august 2008
bunicã-sa îi încã vie !”; „Îi fudul, nu cã-i fudul, îi fudul de-o ureche
!”; „Fugi în acolo, vino'ncoace, ºãzi ghiniºor, nu-mi da pace !”;
„Ave, ce ave ? Ave, pi dracul sã-l e !”; „Helbet, chicior di rac, di-oi
trãi sã nu þi-o fac !”.
Întrebãri ºi rãspunsuri: „Ce face iepurele când a
împlinit un an ?. Pleacã pe al doilea an !”; „Când trage gãina trei
kile ?. Când o calcã cucoºul !”; „Cum se scrie cuvântul cucoº
fãrã di gãinã ?. Numai cuvântul cucoº !”; „Cini l-a îmbãtrânit pi
dracu(l) ?. Vrãjâtoarili cã-l tot cheamã º'âi dau di lucru !”; „Cini
alungã bãrbatu(l) din casã ?. Fimeia rã di gurã º(i) fumu(l) di la
sobã !”; „De ce ghiþãlu-i socotit prost ?. Din pricinã cã mãsa'i
vacã º(i) tatusu'i bou !”; „Dupã ci cunoºti vârsta gãinii ?. Dupã cât
de uºor o mãnânci !”.
Jocuri. Ca pretutindeni ºi în Curteni sunt jocuri care le
joacã copiii, dar ºi oamenii mari.
La copii. Oina este cel mai cunoscut ºi rãspândit joc,
apoi Þicu, De-a ascunselea, De-a Baba oarba, Melc codobelc.
Mai sunt ºi alte jocuri, ca de pildã:
- Aþa. Unul dintre copii aºeazã pe degetele mâinilor o
aþã legatã la cele douã capete cu care formeazã o figurã, apoi
altul îi ia aþa cu degetele ºi formeazã o altã figurã ºi aºa mai
departe. Pierde cel care nu poate face o figurã.
- Ala, bala. Copii stau în cerc. Unul din ei stã în mijlocul
cercului ºi rosteºte o poezie ºi la fiecare cuvânt pune mâna pe
umãrul unui copil sau îl aratã cu degetul pe fiecare. Iatã poezia:
„Ala, bala, portocala, ce-ai mâncat di te-ai umflat ?. ªapte pite
º'un pitoi, º'un gãvan di usturoi !”. Cel la care a ajuns cuvântul
usturoi, trece la mijloc, iar cel care a fost în mijloc, trece în locul
lui ºi jocul continuã.
- De-a puia-gaia. Unul sau doi dintre copii care-s mai
voinici, îºi zic cã sunt ulii sau gãi. Aceºtia cautã sã prindã ºi sã ia
copiii care-ºi zic cã sunt pui de gãinã. Puii de gãinã stau într'un
cerc, în spatele a doi sau trei copii care-ºi zic cã sunt cloºti ºi
care-i apãrã de ulii. Dacã un uliu care dã târcoale a atins un pui
aflat în plimbare dincolo de cerc, atunci puiul este dus de uliu
într'un loc unde este adunatã prada pãzitã tot de un uliu. La un
moment de neatenþie al uliilor, una din cloºti se îndreaptã pe
furiº spre locul unde sunt puii captivi ºi cautã sã salveze pe unii
din ei. Cei atinºi de cloºcã sunt trecuþi înapoi la cloºti. Vrednicia
se vede dupã numãrul puilor rãmaºi la ulii (gãi) sau la cloºti.
- Cureaua. Copiii stau într'un cerc, cu faþa spre
interiorul cercului. Unul dintre ei are o curea în mânã ºi
înconjoarã cercul, pe dinafarã, în pas alergãtor. Dupã douã-trei
ture lasã pe furiº cureaua la spatele unuia dintre copiii din cerc.
Dacã copilul în spatele cãruia a fost pusã cureaua a simþit acest
lucru, se întoarce, ia cureaua, aleargã dupã cel care i-a pus-o ºi-
i trage uºor una-douã pe spate, iar cel bãtut o ia de la început.
Dacã cel cãruia i s'a pus cureaua nu simte, cel care a pus-o mai
face o turã ºi apoi ia cureaua de jos ºi-i trage uºor una-douã pe
spatele celui care n'a simþit. Bãtãuºul se aºezã în locul bãtutului,
iar bãtutul ia cureaua ºi continuã jocul.
- Numãrãtoarea pânã la 10. Se formeazã cinci grupe
de copii. Fiecare grupã cântã câte o strofã din cântecul: „Una
douã º(i) iar douã, hai cã afarã plouã ! Trei º(i) iar trei ca sã furãm
harbuji la moº Andrei ! Patru º(i) de-a colea cinci, mi-a cumpãrat
tata opinci. ªase, ºapte, opt, am vãzut un cocostârc mort. Nouã
s-apoi zãce, beau un pahar cu apã rãce”. Cântecul se reia, dar
de data aceasta grupa care a cântat a doua strofã o cântã pe
prima, cea care a cântat-o pe prima o cântã pe a doua ºi aºa mai
departe, pânã ce fiecare grupã apucã sã cânte toate cele cinci
strofe.
- Paiangãnul. Unul sau mai mulþi copii leagã cu o aþã un
cocoloº mic de cearã ºi-i dau drumul în câte o gaurã de pãianjen
de câmp, þinând cu mãna celãlalt capãt al aþei, apoi aºteptã
pânã ce pãianjenul se prinde cu labele de cocoloºul de cearã.
30
ELANUL
Dacã pãianjenul este în gaurã, se va prinde de cearã ºi acest
fapt se simte la mânã. Norocosul trage de aþã, scoþând
pãianjenul afarã, apoi învârteºte pe deasupra capului aþa cu
pãianjenul sau îl aruncã cãtre cei din jur, strigând „Pãzea,
pãiangãnul !”. Sãrmanul pãianjen nu se poate dezlipi de
cocoloºul de cearã, aºa cã nu poate face nimic în apãrarea sa.
Cei cãtre care este aruncat pãianjenul fug înspãimântaþi, iar
ceilalþi râd cu poftã.
- Vrajba. Când se ceartã doi copii între ei, ceilalþi de faþã
se fac cã presarã ceva pe jos ºi zic: „Chiper între voi ca sã râdim
º(i) noi !”.
La oameni mari. În Curteni horele ºi dansurile pe
muzicã se fac la botezuri, la nunþi, la chermeze, duminica ºi la
unele sãrbãtori. În trecut se jucau brâul, polca, mazurca,
galopul, cãrãºelul ºi altele, dar miºcãrile s'au uitat ºi s'au pierdut
de mult. Acum, odatã cu plecarea tinerilor la oraº la învãþãturã,
horele ºi dansurile s'au mai rãrit.
Lãutarii cei mai vechi din localitate, de care îºi aduc
aminte bãtrânii, au fost Ion Cocindãu care cânta la vioarã ºi fiul
sãu Mihalache care cânta la cobzã. Dupã moartea lui Ion, a
rãmas Mihalache care cânta acum la vioarã. Se mai ºtie de unul
tot cu numele de Mihalache care cânta la clarinet, precum ºi de
Pavel Gh. Agarici care cânta din frunzã. De ceva vreme, se aduc
grupuri de muzicanþi din afara satului.
Ca amatori ne putem considera eu ºi feciorii mei care
mai cântãm ºi acum în familie, atunci când ne întâlnim toþi cu
ocazia vreunui eveniment. Eu ºi Constantin cântãm la flaut,
Aurel cântã la vioarã ºi Corneliu cântã la piculinã. Tot amator
este ºi învãþãtorul Ion V. Melinte care cântã la vioarã.
Chiuituri. Iatã chiuiturile pãstrate din tatã în fiu ºi pe
care le auzim ºi azi: „Sã giucãm pi loc, pi loc º(i) sã zâcem hai
noroc !. Hai noroc º(i) bucurie, în deal la bostãnãrie, unde's
bostanii copþi º(i) duºmanii noºtri morþi !”; „La casa cu trei fete
fântâna-i sub pãrete º(i) mâþa moare di sãti !”; „Una pleacã, alta
vine mai frumoasã decât tine !”; „Foaie verdi, pãdureþ, schimbaþi
dama mãi bãieþi !”; „La casa cu trei cumnate toati strãchinili's
nespãlati !”; „Fata mamei, harnicã, casa n'o mai mãturã. Dar
când o mãturã, pune boii la tânjealã sã scoatã gunoiul afarã !”;
„Lasã lumea sã vorgheascã, numai puica sã-þi trãiascã !”; „Hora-
i mare, feti n'are, c'au murit di gãlbinare º(i) câti una de-o rãmas,
poartã barizul pi nas !”; „Nu ti uita lele la ochinci, cã doar n'o sã li
mãnânci, cã º(i) astea îs împrumutati, di la moº-tu Dumitrachi !”;
„Joacã-mã bãdiþã ghini, cã disarã vin la tini !”; „Nu ºtiu þãse, nu
ºtiu coasã, cã m'a fãcut mama frumoasã º(i) de-aceia's
lenevoasã !”; „Foaie verdi, mãrgãrit, leliþã de þâ-i omu(l) urât,
leagã-l cu un curmei di gât º(i)-l du Vinerea la târg. ª(i) di þ'o da
un leu sau opt, sã-l dai cu curmei cu tot !”; „Frunzã verdi,
busuioc, tare-mi place ca sã gioc. ª(i) la lucru ca butucu(l) º(i) la
mâncare ca lupu(l) !”; „La vatra cu doi tãciuni fac fetili rugãciuni,
sã facã Sfântu minuni. Cã doar aºa s'or mãrita, dar cini dracu le-
or lua, cã-s bãtrâne ca muma !”; „Desfã puicã ci-ai fãcut º'mi dã
drumul sã mã duc ! Nu þ(i)'am fãcut ca sã chei, ci þ'am fãcut sã mã
iei !”; „Dragu-mi-i omul frumos º(i) cãlare º(i) pi gios !”; „La horã
mã'ndes, mã'ndes, la rãzboi nu ºtiu sã þãs !”; „Leliþa cea jucãuºã
cu gunoiul dupã uºã !”; „Of, leliþã º(i) iar lele, ghini-þi sadi cu
mãrgele, dar în gurã ai vorbe rãle !”; „Hai nevastã la prãºât ! Nu,
cã m'am îmbolnãvit ! Hai nevastã la bãut ! Fã'nainte cã te-
ajung!”; „Ui, sãracu(l) ciobãnaº, sara îmi aduce caº, dimineaþa
urdã dulce, mã sãrutã º(i) se duce !”; „Þara chere di tãtari, baba
be cu lãutari !”; „Foaie verdi di cireºi, am acasã opt cãmãºi: trei îs
rupti, patru îs sparti, una cu greu sã mai þâni'n spate !”;
„Sãrmanu(l) bãrbatu(l) prost, bun odor la casã a fost, cã orici
vedi, el nu crede º(i) orici crede el nu vedi !”; „Dupã casa lui Þugui
scoati coþofana pui, puilor li-i a mânca, Þugui n'are ci li da !”; „Uiu,
uiu, aºa mã cheamã, iepurili îi bun di zamã, iepuroaica di
ELANUL
fripturã, mândruþa di pupat pi gurã !”; „Vai sãrmana me muiere,
ostenitã-i di ºãdere!”;
Urãri prietenoase ºi rãutãcioase. Nu a fost petrecere
în Curteni la care sã lipseascã cuvintele de urare sau de
hiritisire, atunci când se cinstea un pãhãruþ cu vin. Urãrile s'au
fãcut ºi se fac, în marea majoritate a cazurilor, serios ºi solemn,
ºi plac celor cãrora le sunt adresate, cãci fiecare se sileºte sã
foloseascã cuvinte cât mai frumoase ºi cât mai alese. Azi, din ce
în ce mai mult, ele sunt înlocuite cu felicitãri. Dar, pe lângã urãrile
serioase, ne-au rãmas ºi un numãr de urãri rãutãcioase ºi hazlii,
menite sã provoace veselia.
Iatã cele mai cunoscute urãri serioase ºi rãutãcioase:
„Sã trãieºti într'u mulþi ani !”; „Averea sã-þi creascã º(i) sã se
înmulþascã, ca º(i) alþii din ea sã se miluiascã !”; „ª(i) la anu(l) º(i)
în ist an sã ti vãd tot cu cãciulã di astrahan !” „Videa-te-aº mereu
sãnãtos º(i) tot tânãr º(i) frumos !”; „Sã trãieºti, sã ti vesãleºti, tot
cu bucurie sã veþuieºti º(i) înainte sã sporeºti, ca toamna cea
bogatã, cu di toati îndestulatã !”; „Îþi doresc noroc º(i) bucurie º(i)
când þi-o hi mai rãu, tot aºa sã-þi hie !”; „Îþi doresc sã ai casã
mândrã, arãtoasã, ca floarea din grãdinã di frumoasã !”; „Îþi
dorim sã trãieºti ºi sãnãtos sã îmbãtrâneºti, cã nouã ni mai
trebuieºti !”; „Sã trãieºti cât stã cioara în par !”; „Sã trãieºti, sã
îmbãtrâneºti, hainã nouã sã nu mai croieºti, tot la cea veche sã
peticeºti !”; „Vedea-te-aº cu cãciulã di porc, prin care pãrul sã þi
se uite la cer !”; „Câtã apã îi în ciurar, sã ai bani în buzunar !”; „Îþi
doresc sã ti aºtepti acasã sãrãcia cu masa întinsã !”; „Îþi doresc
sã trãieºti câþi iepuri ai vãzut la bisericã !”; „Îþi doresc sã ai casã
mândrã la fel cu cele ale ºãtrarilor !”; „Când ti-i credi mai
sãnãtos, sã nu mai poþi ridica paiul di gios !”; „Îþi doresc sã ti
îngraºi aºa di tare, încât sã poþi treci cu mânili în ºolduri prin
urechili acului !”.
Blesteme. Am gãsit prin unele hârtii vechi din satul
Curteni sau în legãturã cu acest sat ºi aºa-zisele „Cãrþi di
blãstãm” care se dãdeau de episcopul de Huºi. Prin aceste cãrþi
se cerea ca Dumnezeu sã pedepseascã pe cel vinovat.
Pe lângã blestemele bisericeºti, am gãsit ºi blesteme
ale mirenilor, scrise pe vreo douã cãrþi dãruite bisericii. În partea
de jos a foilor acestor cãrþi erau scrise numele celui care a dãruit
cartea, data ºi blestemul dat celui care va fura acea carte de la
bisericã.
Dar blestemul cel mai des întâlnit este cel din viaþa
zilnicã ºi îl rostesc cei supãraþi pe o fiinþã sau pe un lucru.
Iatã câteva blesteme din cele mai des auzite în
Curteni: „Bãtu-te-ar Dumnezeu sã ti batã !”; „Bãtu-te-ar crucea
sã ti batã !”; „Trãsni-te-ar Sf. Ilie !”; „Lua-te-ar dracu sã ti e !”;
„Hira-i al dracului cu mãta º(i) cu tactu !”; „Hira-i afurisit sã hii !”;
„Videa-te-aº la capra podului cu mâna întinsã !”; „Du-te
învârtindu-ti ca ciocârlia º(i) sã ti întorci când s'o întoarci bunic-tu
di la þintirim !”; „Du-ti undi a dus mutu(l) roata º(i) surdu(l) iapa !”;
„Videa-te-aº gras ca fusu(l) !”; „Pocni-þ-ar ochii ca cucurigii !”;
„Sã deie Dumnezãu sã umbli din loc în loc ca banul din mânã în
mânã !”; „Sã deie Dumnezãu ca atunci când vei ave casã sã n'ai
masã, iar când o sã ai masã, sã nu ai ci puni pi ea !”; „Sã deie
Dumnezãu sã hii legat di blãstãmul meu pânã la al nouãlea
neam º(i) pânã ci nu ti voi ierta eu, sã nu hii iertat º(i) dezlegat !”;
„Halal sã-þi hie º(i) di cap sã-þi rãmâie !”; „Foc º(i) blãstãm în casa
º(i)'n sufletu(l) tãu sã hie !”; „Ajungã-te-ar blãstãmul meu, sã ti
ajungã !”; „N-ai mai ajunge, sã nu mai ajungi !”; „Arde-ti-ar focul
sã ti ardã di înbeliþat !”; „Sã deie Dumnezãu sã nu ai parti di el º(i)
când s'o însãra sã plece º(i) când s'o lumina sã nu vie !”.
Porecle. Ca ºi în alte pãrþi, aºa ºi în Curteni, unele
documente vechi pomenesc pe unii oameni când cu numele
adevãrat, când cu porecla ce-o avea. Iatã câteva exemple:
- Sâmbotin (Botin). Este prima poreclã pe care o gãsim
în documentele în legãturã cu satul Curteni. Ea a fost atribuitã lui
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Toader Buznea, aºa cum vedem într'un document din anul
1660. Bãnuim cã Toader Buznea a primit aceastã poreclã fie cã
s'a nãscut într'o zi de Sâmbãtã, fie cã viaþa i-a fost legatã de vreo
întâmplare importantã petrecutã în aceastã zi. L-am mai gãsit ºi
cu numele de Toader Botin care este o prescurtare din
Sâmbotin.
- Grozava. Gãsim acest nume, desigur o poreclã,
într'un document, tot din anul 1660, atribuit surorii lui Toader
Sâmbotin ºi mama Oprinei. Credem cã aceastã poreclã îºi are
originea în faptul cã acea femeie era foarte urâtã.
- Truchea ºi Tuºcã. Într'un document din anul 1680
gãsim cã în satul Cordeni a existat o proprietate a lui Ion Oþãl cu
numele de Truchea, dupã porecla ce a avut-o acest boier. Ion
Oþãl era fiul lui Mihail Oþãl, cunoscut boier ºi diac domnesc,
înainte de începutul domniei lui ªtefan cel Mare. Într'un alt
document am gãsit aceiaºi proprietate cu numele de Tuºcã,
sigur o altã poreclã a proprietarului.
De la bãtrâni am aflat câteva porecle pe care le-au avut
unii oameni din sat. Pe unele dintre ele le mai auzim ºi azi. Iatã
câteva exemple:
- Cioarã. Acestã poreclã i-a fost datã lui Alecu
Alexandru, pe când þinea cârciumã într'un bordei, unde-i azi
casa lui Domnica Dascãlu. Pentru a atrage clienþii, Alecu a prins
o cioarã pe care, încetul cu încetul, a deprins-o sã bea rachiu, iar
oamenii veneau la cârciumã, cinsteau câte o cinzeacã de rachiu
sau câte un pahar de vin ºi faceau mult haz, vãzând o cioarã
beatã. Mucaliþii satului au prins momentul potrivit ºi au început
a-i spune cioarã lui Alecu. Aceastã poreclã a rãmas ºi urmaºilor
lui.
- Zdrincu. Ion Arhire s'a apucat sã scotã toþi copacii din
via rãmasã de la socrul sãu. Seara îi lega cu o funie de vârf ºi-i
aducea cu caii târ⺠acasã, lãsând mult colb în urma lui. Un
mucalit, Costache Mânãstireanu, i-a zis: „ Mãi Ioane, ce faci tu
numai Zdrincu, spaima zãilor, mai fãcea !. Cini dracu mai duce
copacii cu vârfu(l) înainti ?”. ªi uite aºa s'a ales Ion Arhire cu
aceastã poreclã. Zdrincu i se mai zicea ºi lui Gavril Sârbu, trãitor
prin 1850-1860.
- Berneveg. Acestã poreclã i-a fost datã lui Gheorghe
Bãlãnescu, prin anul 1850, pentru cã purta niºte pantaloni largi
ºi groºi, numiþi bernevegi.
- Beºinache. A primit-o ªtefãnache Vicol, din cauza
unei neputinþe trupeºti.
- Parte Bunã. A fost datã lui Ion Cornea pentru cã era
un om liniºtit ºi bun la suflet.
- Bâtlan. A primit-o Ghiþã Popa, fiindcã era urât ºi
slãbãnog.
- Mititelu. A fost datã lui Vasile Ioniþã Parã, pentru cã era
scurt la trup.
- Triºcaru. A primit-o Mihalache Arhire care, înainte de
a cânta la clarinet, cânta din triºcã.
- Gopºan. A fost datã lui Constantin Popa, fiindcã fãcea
pe marele ºi era tare de gurã.
- Brebenel. A primit-o Mihalache Popa, pentru cã era
mic de staturã.
- Alte porecle: Coþoi, datã lui Vasile G. Popa; Cotoi,
datã lui Neculai Agarici; Þugui, datã lui Niþã Cristea; Perjeru,
datã lui Gavrilã Trofin; Bucã, datã lui Toader Stoleru; ªafer, datã
lui ªtefan Popica; Amariei, datã lui Vasile Cãrare; Rusu, datã lui
Onofrei Olaru; Cembal, datã lui Constantin Cehan; Bãlan, datã
lui Gavril Romaºcu; În Via Fulgului, datã lui Gheorghe Fulga;
Cocoºul, datã lui Niþã Vechiu; Turbatu, datã lui Vasile Pricochie;
Hostopicã, datã lui Vasile Posticã; Nãdãbaicã, datã lui Iordache
Cazacioc; Toloacã, datã lui Ion Donose; Baba Maca, datã soþiei
lui Gheorghe Cogãlniceanu; Scutelnicul, datã lui Vasile Lungu;
Rusu, datã lui Vasile Iftenie; Chele Verde, datã lui Ion Velea.
31
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Feluri de adresare. „Bunã dimineaþa !”, „Bunã ziua!”,
„Bunã seara!”, sunt felurile de adresare dupã caz, moºtenite din
bãtrâni, atunci când oamenii se întâlnesc pe drum. Întotdeauna,
în Curteni, cei care salutã primii sunt tinerii pe cei mai în vârstã,
bãrbaþii pe femei, toþi pe învãþãtor sau altã personalitate, toþi pe
cineva care intrã prima oarã în sat. Când se întâlnesc cu preotul,
toþi spun „Sãrut mâna pãrinte !”. Cei de aceiaºi vârstã îºi zic ºi pe
nume, când se salutã.
Soþul ºi soþia îºi zic pe nume, iar dacã afecþiunea îi mai
mare se adreseazã cu diminutivul numelui de botez (Ghiþã de la
Gheorghe, Mãriuca, Mãriuþa sau Mariþa de la Maria etc.)
Când se strigã soþii unii pe alþii îºi zic „mãi Ioane !” sau
„fã Ileanã !”, iar când îi vorba de dojanã, femeia îi zice bãrbatului
„mãi omule !” sau „mãi române, nu faci ghini ci faci !”, iar bãrbatul
îi zice soþiei „fã fimeie !”, iar dacã nu se potoleºte, îi mai azvârle ºi
câte o înjurãturã.
În discuþiile cu alte persoane, când îi vorba despre
soþul ei, soþia spune „omul meu” sau „românul meu”, iar soþul
spune „fimeia me”, „gospodina me” sau „nevasta me”.
Cei mici li se adreseazã celor mai în vârstã cu
„moºule”, „mãtuºã”, „bãdiþã”, „leliþã”. În trecut, se adresau
femeilor cu „þâþacã” sau „þâþae”, provenit din „þaþã”. Cuvântul
„þaþã” este întrebuinþat ºi în zicala „îi o bunã þaþã”, atribuitã
femeilor uºuratice. Cuvântul „nene” ºi cuvântul nemþesc „tanti”,
nu au prins deocamdatã rãdãcinã în Curteni, dar sunt folosite de
orãºenii care vin în vizitã aici.
Formula de adresare între douã persoane care nu s'au
cunoscut, dar care se întâlnesc ºi stau de vorbã, este „cumetre”
sau „cumãtrã”.
În trecut oamenii se adresau celor cu o situaþie socialã
sau materialã bunã cu „jupâne” la bãrbaþi, „jupâneasã” la femei
ºi „jupâniþe” la fetele tinere, iar la cei bogaþi cu „cucoane” la
bãrbaþi ºi cu „cucoanã” la femei, chiar dacã între timp aceºtia au
sãrãcit. Acest mod de adresare era ceva deosebit, mai ales
pentru femeile bogate. În cazul femeilor mai sãrace, cuvântul
„cucoanã” îl primeau doar nevestele de preoþi sub forma de
„cucoanã preoteasã”. Pânã la sfârºitul rãzboiului, mai la toate
femeile din sat lumea li se adresa cu „cucoanã”.
În secolul trecut au pãtruns la oraºe multe cuvinte
franþuzeºti, unele întrebuinþate ºi pronunþate greºit. Câteva au
ajuns de la oraº ºi prin Curteni. De pildã, cuvântul „demoiselle”
(domniºoarã) a ajuns în Curteni „demozelã” ºi nu micã mi-a fost
mirarea sã-l aud pe un bãiat venit de la Huºi adresându-se cam
aºa unei fete ºcolite: „demozelã Aurica”. Tot pe o asemenea cale
a ajuns aici ºi cuvântul „madamã”, provenit de la franþuzescul
„madame” (doamnã, cucoanã). Azi în Curteni cuvântul
„madamã” este aruncat femeii mai uºuratice, cãreia gurile rele îi
zic „îi bunã madamã !”.
Tot în trecut, soacrelor li se ziceau „nineacã”, iar
femeilor bãtrâne li se ziceau, dupã nume, „mamã Ioanã”, iar
acestea le ziceau tinerilor „mãi nepoate” sau „mãi nepoatã”.
Azi oamenii au început sã se adreseze unul altuia cu
„tovarãºe” sau „tovarãºã”.
Comori. Din anumite motive, unii îºi îngropau banii ºi
obiectele de preþ pentru a le ascunde, fãrã a spune nimãnui
unde este ascunzãtoarea. Se întâmpla uneori ca cei care
fãceau acest lucru sã plece ºi sã nu se mai întoarcã sau sã
moarã fãrã a apuca sã spunã cuiva unde au îngropat acele
bunuri.
Iatã de ce pãmântul este considerat de unii casa de
bani a trecutului. Multe din aceste comori sunt descoperite ºi azi
de oameni, fie din întâmplare, fie în urma ploilor care spalã
pãmântul, fie datoritã arãturilor. Dar unele comori au fost
descoperite ºi datoritã pâlpâiturilor de flacãrã roºie-albãstruie
care ies din când în când din pãmânt, arãtând celor norocoºi
32
ELANUL
unde sã sape. ªi, sãpând acolo, la micã adâncime au gãsit
oase, arme vechi, bani ºi bijuterii. O explicaþie ar fi aceia cã toate
acestea, prin procesele chimice care au loc, produc în timp gaze
inflamabile care ies din pãmânt prin crãpãturi ºi uneori iau foc.
Iatã cine au gãsit comori în Curteni, aºa cum am aflat
de la bãtrânii satului:
- Nãstase Cozma a gãsit o comoarã pe locul lui Neculai
Codrescu, loc care era în faþa gospodãriei lui Vasile Cãrare, zis
Amariei. Din aceastã comoarã, dupã obiceiu, Nãstase Cozma a
azvârlit o monedã, gãsitã mai târziu de Profira Mânãstireanu cu
prilejul prãºitului. Acestã monedã este din argint, de la Filip al II-
lea, regele Macedoniei (360-330 înainte de Hristos) ºi se aflã
acum în muzeul meu de antichitãþi. Nãstase Cozma trãieºte ºi
azi, având aproape 100 de ani. Nu a spus pânã acum nimãnui ce
a gãsit acolo. Groapa comorii a fost vãzutã multã vreme, pânã
ce a fost astupatã de arãturi ºi însãmânþãri.
- ªtefan Popica, zis ªafer, a gãsit o comoarã în malul
de pãmânt de peste drum de casa lui, lângã drumul spre
Biserica Veche din cimitir. În acest mal se sapã ºi azi lut galben
pentru diferite trebuinþe. Se bãnuieºte cã monedele gãsite erau
din aur, cãci ªtefan Popica îºi fãcea unele plãþi în galbeni.
Întrucât galbenii puteau sã circule, bãnuiesc cã aceastã
comoarã a fost îngropatã dupã anul 1800. Se vorbeºte cã a
aparþinut unui fecior al lui Vasilache Parã. Acest fecior care a
murit flãcãu bãtrân îºi scotea vara banii ascunºi, îi usca la soare
ºi apoi îi îngropa la loc.
CAPITOLUL XII
TRUPURI DE PÃMÂNT
Dupã cum am arãtat, începând din jurul anului 1600 ºi
în continuare câþiva zeci de ani, satul Curteni a fost în stãpânirea
logofãtului Drãghici Bogza ºi apoi a urmaºilor sãi.
Întrucât logofãtul Drãghici Bogza este cel mai de vazã
personaj din trecutul satului Curteni, iar neamul sãu stã la baza
principalelor neamuri de aici, ne-am silit sã aflãm cât mai multe
date despre acest logofãt, dar ºi despre înaintaºii ºi urmaºii sãi
direcþi(1).
Cel dintâi membru al Bogzãºtilor despre care avem
cunoºtinþã este Grigore Bogza, bunicul logofãtului Drãghici
Bogza. A fost diac la Cancelaria Domneascã, unde scria urice
(pe pergament) ºi ispisoace (pe hârtie), acte de care se atârna
pecetea mare domneascã. Numele sãu ºi slujba sa de diac le
vedem scrise pe astfel de acte.
Cea mai veche amintire despre Grigore Bogza o gãsim
în actul din anul 7036 (1528) Martie 11, scris la Vaslui. Îl gãsim
apoi în actele din 7036 (1528) Martie 24, scris la Huºi, 7036
(1528) Aprilie 1 ºi 7039 (1531) Martie 13, scrise la Vaslui, iar
ultima oarã în actul din 7044 (1536) Ghenar 18, scris la
Suceava. În 1546 Mai 27 gãsim ca scriitor de urice la Iaºi pe
Mihail Borza.
Fãrã îndoialã, Grigore Bogza a avut multe proprietãþi.
Una dintre ele a fost satul Petereºti de la vãrsarea Lohanului în
Crasna, dupã cum vedem dintr'o copie a unui act de
cumpãrãturã, fãrã datã, din timpul lui Petru Vodã ªchiopul
(1574-1577; 1578-1579; 1582-1591), unde citim: „…Dãm ºi
întãrim dumisale Bogzei Logofãtul pe a lui dreaptã ocinã ºi
cumpãrãturã … di a tria parti din satul Petereºti…pre din
giumãtati… partea de sus ºi cu loc de moarã în Crasna care (le-
a) cumpãrat de la Sofiica, fata lui Grigore Bogza Diac, drept 75
taleri ºi drept un cal negru, preþeluit 1000 aspri”.
Dacã Sofiica, fiica diacului Grigore Bogza, a avut
jumãtate din acel loc, înseamnã cã cealaltã jumãtate a avut-o alt
urmaº care a fost Ioan Bogzovici (Bogza), tatãl logofãtului
ELANUL
Drãghici Bogza.
Despre Ioan Bozgovici(Bogza) ºtim cã a fost diac la
Curtea Domneascã. Fãrã îndoialã, a fost pregãtit pentru
aceastã funcþie de tatãl sãu, Grigore Bogza.
Cea mai veche amintire despre Ioan Bogzovici (Bogza)
o gãsim într'o traducere a unui suret, fãcutã de Pavãl Debrici, în
care citim: „Suret de pe uric vechiu de la Alexandru Vodã, scris
de Ioan Bozgovici la Iaºi, la leat 7066 (1558) Aprilie 14”. Într'un
uric din anul 1559 gãsim scris: „Însuºi Domnul a arãtat,
Hatmanul a învãþat, Bogza a scris…”. Ultimul act scris de Ion
Bogza este un hrisov din 7076 (1568) Februarie 23. Dupã cum
am arãtat, numele lui Ion Bogza apare ºi în ispisocul din 7105
(1597) Martie 29.
Logofãtul Drãghici Bogza este cel mai însemnat
reprezentant al neamului Bogzãsc. Credem cã s'a nãscut în
jurul anului 1540 în Vaslui, unde a ºi locuit. A avut douã nume de
botez, Drãghici ºi Toader. În actele oficiale este numit Drãghici ºi
doar într'un singur act de danie din 1609, August 15, este numit
Toader.
Bãnuim cã a fost iniþiat de tatãl sãu ºi de bunicul sãu în
tainele rostului din jurul domnitorilor, cãci nu s'ar fi putut ca un
simplu boier de la Vaslui, proprietar de pãmânt, iazuri, mori ºi
vite, sã iasã basma curatã din rãfuielile dintre domnitori ºi sã se
priceapã atât de bine la îndeplinirea unor misiuni diplomatice
aºa cum vom vedea, dacã n'ar fi fost în preajma Cancelariei
Domneºti ºi n'ar fi avut cine sã-l îndrume.
Din mãrturia unui ºoltuz ºi a unor cetãþeni din Vaslui din
anul 1638, cam încurcatã, vedem cã Drãghici Bogza a fost
cãsãtorit de douã ori ºi a agonisit avere în a doua cãsãtorie: „A
avut douã fãmeai ºi cu care giupânese a agonisit averili sali, cu
neaoºa Buzneºtilor, au cu mama Buscãi, a Loghinei ºi a Bogzei
Cãlugãrul, iar cu cea giupâneasã ce a þinut-o întâi n'au agonisit
nici o ocinã, cãci au locuit cu noi aicea în târg în Vaslui cu cea
fãmeae, iar dupã ce au luat pi mama cãlugãrului, în zilele
Iancului Vodã(2), cu aceia a agonisit ocinile…”.
Nu cunoaºtem în chip precis numele primei soþii a lui
Drãghici Bogza. În Opisul documentelor Episcopiei Huºilor se
pomeneºte de douã documente care se referã la Tecla, mama
Buscãi. Unul din aceste documente este din 7127 (1619) August
1, „Zapis de la Busca, fata Teclei, prin care vinde lui Toader
Modruz o parte din satul Urlaþi”, iar celãlalt este din 1619
Decembrie 17, „Copie încredinþatã de pe cartea domnitorului
Gaºpar Voievod, prin care întãreºte stãpânirea lui Toader
Modruzu Hotnogul, pe partea cumpãratã în Urlaþi de la Busca,
fata Teclei”. Cum Busca este fiica logofãtului Drãghici Bogza,
Tecla ar putea fi prima lui soþie. Acestã ipotezã contrazice însã
mãrturia pomenitã mai sus în legãturã cu mama Buscãi, aºa cã
vom trece cu vederea numele primei soþii.
ªtim cã pe cea de a doua soþie o chema Neacºa ºi cã
era din neamul Purceleºtilor din care venea Mircea Purcel, boier
în Divanul lui Alexandru cel Bun.
Drãghici Bogza a avut relaþii bune cu domnitorii
timpului:
- Bogdan Vodã (1568-1572) îi dã o danie din locurile
domneºti, „loc cu vad de moarã pe apa Teleajna” din Þinutul
Vasluiului, pomenitã în documentul din 7078 (1570) Iunie 27.
Credem cã de pe vremea acestui domnitor ºi-a început Drãghici
Bogza activitatea pe lângã Curtea Domneascã.
- Ioan Vodã cel Cumplit (1572-1574) îi întãreºte
stãpânirea pe dania primitã de la înaintaºul sãu. Cronicarii ne
spun cã Ioan Vodã cel Cumplit, pentru a se face ascultat, a
omorât boierii nesupuºi ºi a rãsplãtit pe cei supuºi cu întãriri ºi
dãruiri de proprietãþi.
- Petru Vodã ªchiopul (1574-1577; 1578-1579 ºi 1582-
1591) îi dãruieºte lui Drãghici Bogza „siliºtea Hoceºtii” de la
Nr. 75-78 - mai-august 2008
vãrsarea Teleajnei în Bârlad pentru „slujba ce a fãcut în Þara
Tãtãrascã” ºi un loc în „Rãdiul lui Stângaciu”, probabil în
Basarabia, unde este posibil sã se fi înjghebat prin anul 1600
satul Bogzãºti, în apropiere de Hotin.
Misiunea lui Drãghici Bogza la tãtari, dupã cum vedem
încununatã de succes, a avut loc când prima domnie a lui Petru
Vodã ªchiopul era tulburatã de câþiva pretendenþi, ziºi „lotri”
(Alexandru Potcoavã, Ion Potcoavã ºi cneazul Petru
Alexandrovici). Hanul tãtãrãsc, susþinãtor al lui Alexandru
Potcoavã, i-a sfãtuit pe turci sã-l înlãture pe Petru Vodã, sub
pretextul stabilirii liniºtei. Petru Vodã, aflând despre aceste
uneltiri, l-a trimis cu daruri la tãtari pe Drãghici Bogza, meºter la
vorbã, potolind astfel pe unul dintre duºmani.
În timpul invaziei tãtãrãºti în nordul Moldovei din anul
1578, Drãghici Bogza a pierdut documentele de rãsplãtire de la
Bogdan Vodã ºi Petru Vodã, dupã cum vedem din ispisocul din
7105 (1597) Iunie 22, de la Ieremia Movilã: „acele drepturi de
danie s'au prãpãdit de tãtari, când l-au prins pre dânsul la
Putna”.
Îl gãsim cu rangul de clucer ºi cu situaþie materialã
frumoasã într'un document din 7101 (1593) Februarie 11, prin
care Aron Vodã (1591-1592 ºi 1592-1595) îi întãreºte stãpâniri
în satele Lãleºti ºi Cãcãceni din Þinutul Neamþ „pentru cã atunci
când a fost nevoia þãrii, Domnia mea am luat de la Bogza clucer
douã sute de galbeni ungureºti ºi patru telegari ºi i-am dat
Domniei sale Hanului…”. În acel an Aron Vodã primise ordin de
la sultan sã aprovizioneze armata tãtãrascã care se pregãtea sã
meargã cu armata turcã într'o expediþie împotriva creºtinilor
coalizaþi la îndemnurile lui Mihai Viteazul.
În timpul scurtelor domnii ale lui Ioan Potcoavã (1577),
Iancu Vodã Sasul (1579-1582), Petru Cazacu (1592) ºi ªtefan
Rãzvan (1595), nu avem nici o urmã din care sã vedem
atitudinea acestor domnitori faþã de Drãghici Bogza. Credem cã
a stat retras, dupã cum era ºi înþelepþeºte sã o facã, cãci i-a
rãmas capul pe umeri.
- Ieremia Movilã (1595-1600 ºi 1600-1606) îl ridicã la
rang de logofãt. Este pomenit pentru prima oarã cu acest rang
într'o scrisoare, pe care Drãghici Bogza a adresat-o „judelui”
(primarului) oraºului Bistriþa din Transilvania. Scrisoarea,
pãstratã în arhivele acestui oraº, se încheie astfel: „Datã în
Suceava în 1596 Iulie 7. Irimia Vistiernic ºi Bogza Logofãt”.
În anul 1597, dupã cum am vãzut, Ieremia Movilã i-a
întãrit mai multe stãpâniri de ocini, între care ºi cea din satul
Curteni, iar la lãsatul secului, deci pe la mijlocul lunii Noiembrie,
l-a trimis în solie la regele Polon cu propunerea de unire
împotriva împãratului Austriei, misiune încununatã de succes.
Dupã anul 1600 îl gãsim membru al Divanului
Domnesc sub Ieremia Movilã. Credem cã a fost rãsplãtit cu
acest rang nu numai pentru calitãþile sale, dar ºi pentru faptul cã
l-a însoþit pe domnitor în fuga sa în cetatea Hotin, atunci când
Mihai Viteazul a ocupat tronul Moldovei în Mai 1600.
Din cele de mai sus vedem cã Drãghici Bogza avea o
abilitate ºi o ºiretenie cu totul deosebite care l-au ajutat sã
pãºeascã pericolele din care n'au scãpat alþi boieri, ºi cã era
înzestrat cu calitãþi de diplomat care i-au determinat pe unii
domnitori sã-i încredinþeze misiuni diplomatice.
Dacã n'a ajuns la boieria de vel logofãt, credem cã este
din cauzã cã pe aceastã treaptã era încã din anul 1580 Luca
Stroici, om cu culturã deosebitã polonã, singurul care ºtia sã
scrie ºi în slova latinã. Totuºi, din ºtirile rãmase se vede cã Luca
Stroici nu a avut abilitatea lui Drãghici Bogza.
În ceea ce priveºte averea, în afarã de satul Curteni,
iatã ce a mai agonisit Drãghici Bogza, aºa cum vedem din
documentele vremii:
- loc cu vad de moarã pe apa Teleajna, danie de la
33
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Bogdan Vodã, întãritã de Ioan Vodã cel Cumplit;
- siliºtea Hoceºti, la gura apei Teleajna, cu loc de moarã
pe apa Bârladului, dãruite de Petru Vodã ªchiopul;
- satul Floreºti de la gura apei Crasnei, cu moarã pe
Bârlad ºi satul Bãbiceni cu vii ºi livezi, cumpãrate de la Vasutca,
strãnepoata lui Clãnãu Spãtaru, cumnat cu ªtefan cel Mare, cu
700 de zloþi tãtãrãºti, având drese de întãriturã de la Bogdan
Vodã;
- 1/5 din satul Broºteni, cu loc de moara pe apa Racova
ºi cu prisacã, cumpãrãturã de la Ursu ºi surorile lui cu 70 de zloþi
tãtãrãºti, cu drese de întãriturã de la Petru Vodã ªchiopul;
- loc cu vad de moarã în Dudeºti pe apa Vasluiului,
cumpãrãturã de la Tudora, jupâneasa postelnicului Lupu, cu 30
de taleri, întãritã de Ieremia Movilã în 1601 Iulie 8;
- 1/5 din satul Popeºti ºi 4/5 din satul Mãiceºti, zestre
de la soþia sa Neacºa;
- satul Nerãii, Rãii (Valea Rea de azi), având drese de
la Ieremia Movilã ºi întãriturã de la Constantin Movilã din 1608
Noiembrie 5, vândut apoi de fii sãi Busca, Loghina ºi Vasile în
anul 1620 lui Petru Cehan pentru un cal bun, douã vaci ºi 70 de
taleri;
- loc în Strâmtura, zisã Strâmtura Scheilor, cu vad de
moarã ºi cu iaz pe apa Vasluiului, cumpãrãturã cu 15 taleri de la
Blihan, fratele nevestei sale Neacºa;
- loc în satul Mãtiesãºti, alãturi de Strâmtura,
cumpãrãturã pe vremea lui Ieremia Movilã;
- ½ din satul Mãneþti, satul Fauri þi ¼ din satul
Grumãzeºti;
- loc în satul Româneºti pe apa Vasluiului,
cumpãrãturã;
- o porþiune de loc cu vad de moarã pe valea Cãlmãþui;
- o porþiune de loc din Vilueºti, din apropierea satului
Fereºti de azi, vândutã de fiica sa Loghina ºi de fiul sãu Vasile cu
20 de galbeni în anul 1639;
- loc în satul Prigoreni, vândut de fiica sa Loghina cu 12
galbeni;
- loc în satul Brãhãneºti, stãpânire întãritã de Ieremia
Movilã în baza unui act de la Aron Vodã care spune: „pe o siliºte
pe Crasna în Þinutul Vasluiului. Aceasta trebuie sã hie locul
satului Brãhãseºti, unde este satul Cordeni. Brãhuº diacul”;
- loc în satul Tatãeºti, lângã satul Sârbeºti pe apa
Vasluiului, pe care îl vinde fiica sa Loghina ºi Vasile Purcel, dupã
cum vedem din douã documente din anii 1642 ºi 1713;
- 2/3 dintr'un loc la Rediul lui Stângaciu, danie de la
Petru Vodã ªchiopul;
- 2/3 din satul Stãpâneºti cu moarã pe apa Cahulului,
danie de la surorile Maria ºi Dragalina pentru îngrijirea lor în
timpul cât mai sunt în viaþã ºi pomenirea dupã moarte;
- locuri în satele Lãleºti ºi Cãcãceni pe pârâul
Cracãului, din Þinutul Neamþului, întãrite de Aron Vodã în 1593
Februarie 11(3);
- 1/3 din satul Petereºti ºi loc de moarã pe apa Crasnei,
cumpãrãturã întãritã de Ieremia Movilã prin ispisocul din 7105
(1597) Iunie 22.
Locurile din Strâmtura au fost pierdute de Drãghici
Bogza, potrivit Hotãrârii Divanului Domnesc, prezidat de Simion
Movilã Vodã în 1607 Ianuarie 10, în urmãtoarea împrejurare: Un
vizitiu „duvalm” al lui Drãghici Bogza a furat un cal al
postelnicului Goga din localitate ºi a fugit în lume. Potrivit
obiceiului pãmântului, stãpânul hoþului a trebuit sã plãteascã
paguba, prin pierderea locului avut de Drãghici Bogza aici.
Nu cunoaºtem în chip precis data morþii lui Drãghici
Bogza, dar o deducem din unele documente ca fiind anul 1610.
Astfel, într'un document din 15 August 1609 gãsim cã Drãghici
Bogza îi dã danie fiului sãu, Vasile, satul Bãbiceni de la vãrsarea
34
ELANUL
Crasnei în Bârlad ºi 1 din satul Drãgoteºti de peste apa
Lohanului, cu adãugirea cã atât cât va mai trãi tot el îºi va
stãpâni aceste sate, iar la 18 Decembrie 1610 Vasile Bogza
obþine ispisoc de la Constantin Movilã Voievod pentru întãrirea
acestei danii. Într'un alt document din 22 Mai 1610 gãsim
pomenit ca logofãt pe Vitold.
Logofãtul Drãghici Bogza a avut trei fete ºi un fecior:
Varvara, Busca, Loghina ºi Vasile, zis mai târziu Visarion
Cãlugãrul.
- Varvara avea ºi numele de Arghira. O gãsim pomenitã
într'un zapis din 1639, apoi într'o carte de judecatã din anul 1843
în legãturã cu pãmântul din Dolheºti, unde este scris „Varvara,
fata Bogzei logofãtul”, ca fiind moºtenitoare din „bãtrânul Greblã
din Dolheºti”. A avut ca zestre de la tatãl sãu locuri în satele
Curteni, Strâmtura ºi Bãbiceni. S'a cãsãtorit cu comisul Ionaºcu
Ciorte din fostul sat Popeºti, azi mahalaua Bãlãneºti a
Curteniului. A avut doi fii ºi patru fiice: Sofra, ªtefania, popa
Irimiice Bazga, Anghelina, Matei ºi Salomeia.
- Busca a avut douã cãsãtorii. Prima cãsãtorie a fost cu
Severian Oae din pãrþile Muºatei. Într'un hrisov din 1838
Decembrie 8, de la Mihai Sturza, dupã arãtarea rãzeºilor
împricinaþi, gãsim pomenit pe „Oae, soþul Buscãi”. Din aceastã
cãsãtorie se trage neamul Oeºtilor. Cu Severian Oae, Busca a
avut un fiu, Dumitraºcu, plecat din Curteni în satul Rânjeºti din
judeþul Tutova. Urmaºii acestui Dumitraºcu, dupã cum vom
vedea, au dus multe procese pentru pãmânt cu neamurile lor din
Curteni. Se pare cã Severian Oae a murit în jurul anului 1639. A
fost unul din „bãtrânii” din Curteni. A doua cãsãtorie a lui Busca a
fost cu Mihãilã Buznea, din care se trage neamul Buzneºtilor. Cu
Mihãilã Buznea, Busca a avut trei fii: Bejan, Vasile ºi Lazãr.
- Loghina a fost cãsãtoritã cu vornicul Ionaºcu Bolea,
cu care se pare cã a avut trei fii. O gãsim pomenitã în zapisele de
vânzare a averii pãrinteºti, cum de pildã în unul din anul 1618
care ne aratã cã ea ºi sora sa Busca au vândut o parte din satul
Nerãii, apoi în altul din 1620 August 10, în care ea, sora sa
Busca ºi fratele lor Vasile au vândut pãrþile ce le mai aveau în
acest sat. S'a retras în pãrþile Vasluiului. Trãia prin anul 1648.
- Vasile, zis Visarion Cãlugãrul, dupã cum am arãtat, a
fost mai întâi militar, apoi comis, pârcãlab în Vaslui ºi cãlugãr.
Este ctitorul bisericii vechi din Curteni. A avut un fiu cu numele de
Lupu.
Dupã moartea logofãtului Drãghici Bogza în anul 1610,
satul Curteni trece în stãpânirea fiului sãu Vasile ºi a fiicei sale
Busca, cãsãtorita cu Mihãilã Buznea.
Reamintim faptul cã în anul 1648 Vasile Bogza, zis
Visarion Cãlugãrul, schimbã partea sa din Curteni cu partea din
Lãþeºti, judeþul Neamþ, a nepotului sãu, Dumitraºcu Oae ºi se
retrage aici. Dumitraºcu Oae, trãind în Rânjeºti, judeþul Fãlciu,
nu mai este interesat de stãpânirea pãrþii de pãmânt din Curteni
care va fi fost ºi micã ºi nealeasã (4). În aceste condiþii, pãmântul
din Curteni intrã în stãpânirea celor trei fii ai lui Mihaelã Buznea:
Vasile, Bejan ºi Lazãr. Mai târziu aceºtia pierd jumãtatea de jos a
Curteniului în favoarea lui Racu, strãnepotul comisului Toma
Cãþeleanu, iar Racu a vândut partea sa lui Chirilã Agarici în anul
1661. Deci, începând cu anul 1661 pãmântul satului Curteni
intrã în stãpânirea a douã neamuri: neamul Buzneºtilor care
stãpânea partea de sus ºi neamul Agariceºtilor care stãpânea
partea de jos.
La început Buzneºtii ºi Agariceºtii au avut pãrþi egale
de pãmânt, câte 346 stânjeni lãþime, dupã cum am vãzut din
„Lãmurirea”(5) din anul 1843, dar prin cãsãtoria lui Chirilã
Agarici cu Stanca, fiica lui Bejan Buznea, pãmântul Agariceºtilor
a crescut cu 39 de stânjeni, zestre adusã de Stanca (6).
Trupul Buznea. ªi-a luat numele de la stãpânii acestui
loc, neamul Buzneºtilor(7), începãtor cu Mihãilã Buznea. Nu am
ELANUL
gãsit documente care sã pomeneascã despre activitatea lui.
Iatã ce am aflat însã despre cei trei urmaºi ai sãi, Bejan, Vasile ºi
Lazãr:
- Bejan. Într'un zapis de vânzare din anul 1675, cât ºi
într'o spiþã de neam din anul 1837, gãsim cã a avut patru fii ºi
patru fiice: Andrii, Toader, Pãtraºcu, Stanca, Grozava, Axana,
Ruxandra, Andrii. În alt zapis din 7184 (1676) Mai 25, mai gãsim
un fecior cu numele de Batin. Sã fie acesta numele sub care era
cunoscut în familie unul din cei doi Andrii ?.
Pe Andrii îl gãsim pomenit doar într'un document din
1667 Aprilie 25 ca proprietar în satul Cordeni, de pe Valea
Crasnei, sat aºezat între apus ºi miazãnoapte faþã de Curteni.
Despre Stanca ºtim cã a fost cãsãtoritã de douã ori:
prima oarã cu unul Vrabie, cu care a avut doi fii ºi trei fiice
(Vasile, Nastasia, Pricop, Aniþa Tãrcãoanu ºi Varvara
Mãrunþelu), iar a doua oarã cu Chirilã Agarici din neamul
Agariceºtilor, cu care a avut doi fii (popa Stratulat ºi Gavril). A
avut zestre 16 stânjeni, 3 palme ºi 6 parmace de la tatãl sãu în
satul Curteni, apoi a cumpãrat pãrþile surorilor ei Axana ºi
Ruxandra, stãpânind în total 49 de stânjeni, 3 palme ºi 3
parmace.
- Vasile ºi Lazãr. În zapisul de vânzare din 1658 Mai 15
(„Adicã eu Lazãr, fecior(ul) (lui) Mihãilã Buznãi ºi cu ai mei
nepoþi, cu Gheorghe fecior(ul) (lui) Vasile Buznãi ºi cu Andrii ºi
Toader ºi Pãtraºcu, feciori(i) frãþinimeu lui Bejan Buznei…”) ºi în
zapisul de vânzare din 7184 (1676) Mai 25 („Adicã eu Andrii
Buzni ºi Batiu ºi Pãtraºcu Buzni ºi Axana feciori(i) (lui) Bejan
Buzni ºi Panã ºi Dochiþa ºi Tofana feciori(i) (lui) Vasile Buzni ºi
Irina fãmeia (lui) Vasile ºi Pavãl ºi Apostol ºi Anãsia ºi Irina
feciori(i) (lui) Lazãr Buzni, cari suntem toþi nepoþi(i) lui Mihãilã
Buzni, strãnepoþi(i) Bogzãi Logofãtului…”) gãsim care au fost
urmaºii lui Vasile ºi Bejan.
Urmaºii fraþilor Vasile ºi Bejan Buznea ºi-au înstrãinat
pãmântul moºtenit din Curteni:
- Vornicul Ilie Buznea, un strãnepot al lui Vasile
Buznea, îºi vinde partea sa ºi pleacã din Curteni. Il gãsim în anul
1750 trãitor tocmai Hârlãu, unde avea o moºioarã, numitã
Dãnilenii Buznii(8).
- Ioniþã Lascãr, soþul unei strãnepoate a lui Vasile
Buznea, împreunã cu cumnatul sãu, Dumitru Buznea, vând, la
30 Septembrie 1812, spãtarului Alecu Greceanu, cu 2.350 de
lei, întreaga parte de pãmânt de 131 de stânjeni primitã de la
strãbunul lor(9). Cum spãtarul Alecu Greceanu avea moºie ºi în
satul Pâhna, acesta schimbã la 12 Iulie 1815 partea sa de 101
stânjeni din Curteni cu 42 stânjeni ºi 6 palme de pãmânt, 3 livezi
ºi o vie din satul Pâhna care aparþineau unor urmaºi ai lui Bejan
Buznea, anume preotul Iancu Roºca, Ion Enache, Neculcea ºi
Aftinia. Diferenþa de 30 de stânjeni probabil cã a fost vândutã de
Alecu Greceanu mai înainte altor rãzeºi sau a putut sã fie ºi din
mãsurãtoare (palma din Curteni avea 20,5 cm, iar palma
stânjenului domnesc avea 27,5 cm). În urma acestui schimb, o
parte din urmaºii lui Bejan Buznea vin în Curteni.
- Pãtraºcu Buznea, fiul lui Bejan Buznea, cumpãrã
partea de 115 stânjeni a lui Lazãr Buznea, de la nepotul
acestuia, Ionaº Buznea. Dar ºi Pãtraºcu Buznea a dat partea sa
de pãmânt ca zestre fiicei sale, cãsãtoritã cu unul numit
Constantin. Acesta vinde în anul 1724 partea sa lui Grigoraº
Agarici care îi era rudã(10). Grigoraº Agarici cumpãrã ºi pãrþile
celor trei fraþi ai lui Pãtraºcu, aºa cã tot pãmântul pe care l-au
avut fraþii Bejan Buznea ºi Lazãr Buznea trece în stãpânirea
neamului Agaricesc.
Mai pe urmã, pãmântul din acest trup s'a divizat între
urmaºii lui Grigoraº Agarici, unii dintre ei vânzându-ºi pãrþile,
alþii þinându-le. Partea cea mai mare de 33 de stânjeni s'a
cuvenit lui ªtefan Enachi, pe care ºi-a hotãrnicit-o la 8 Iunie
Nr. 75-78 - mai-august 2008
1856. Din aceastã parte, o lãþime de 11 stânjeni ºi 2 palme a fost
datã de zestre fiicei sale Maria care s'a cãsãtorit cu preotul
Costache Ursãcescu, apoi aceºtia mi-au trecut-o mie ca fiu, iar
eu am trecut 9,20 ha de teren agricol ºi 2 ha de pãdure fiului
meu, preotul Aurel Ursãcescu din Huºi, în acest an 1945.
Pãmântul rãmas de la preotul Costache Ursãcescu porneºte din
zarea dealului dinspre satul Cordeni, adicã de la miazãnoapte,
ºi ajunge pânã în pãdurea satului, adicã la miazãzi, având de o
parte ºi de alta proprietãþi megieºe. Cam pe la mijlocul distanþei
se aflã ºesul cu fânaþ, acoperit în trecut cu bãtrâne sãlcii, unele
dintre putând fi vãzute ºi azi.
Trupul Valea Merilor. Porþiunea de loc care începe de
la hotarul de apus al Trupului Buznea ºi se continuã pânã la
hotarul cu pãmântul din Olteneºti, este cunoscutã sub numirea
de Valea Merilor. Are o lãþime de 499 de stânjeni, 4 palme ºi 2
parmace. În aceastã numire generalã sunt cuprinse, total sau
parþial, trupurile de pãmânt Agriceºti, Cujbã, Ciolacu, Pãrãºti ºi
Mãrdãroaea.
În trecut aceastã zonã a fãcut parte din moºia
Olteneºti. În anul 1670, o porþiune din aceastã moºie a fost datã
de zestre de Oþãl fiicei sale, Dafina, la cãsãtoria ei cu preotul
Stratulat Agarici. Acest Oþãl era unul dintre cei trei „bãtrâni” din
Olteneºti(11). Mai târziu, în Hotãrârea judecãtoreascã din 4 Mai
1845, cât ºi în cea de revizuire datã de Divanului Domnesc la 6
Mai 1850, gãsim cã „acest pãmânt împãrþându-l pe ºase ficiori
a(i) Dafinei, fimeia lui preutu(l) Stratulat Agarici…”.
În anul 1750, o altã porþiune din Valea Merilor a fost
cumpãratã de Grigoraº Agarici, fiul Dafinei, de la urmaºii
„bãtrânului Hânþãsc”, dupã cum gãsim într'un document(12) din
1816 Mai 30. Hotarnica s'a fãcut la 1 Martie 1765 de vornicul de
poartã Lupu Hadâmbul ºi de diaconul de divan Antohi Luþã (13).
În anul 1781 rãzeºii din Olteneºti, coborâtori din „bãtrânul
Hânþãsc”, au deschis proces cu cumpãrãtorul Grigoraº Agarici.
Prin cartea de judecatã din 6 Noiembrie 1781 s'a dat câºtig de
cauzã cumpãrãtorului. Procesul s'a redeschis în anul 1799 ºi
prin cartea de judecatã din 26 Iulie 1799 s'a dat din nou câºtig de
cauzã cumpãrãtorului, reprezentat acum de urmaºii sãi.
Procesul a continuat ºi, din cãrþile de judecatã(14) din 20 Iunie
1800 ºi din 2 Mai 1811, se vede cã Agariceºtii au pierdut aceastã
cumpãrãturã din Valea Merilor.
Credem cã aceastã zonã a fost numitã Valea Merilor
dupã anul 1750, când vornicul Grigoraº Agarici a cumpãrat o
parte din ea. Este posibil ca atunci când s-a curãþat locul pentru
a fi semãnat, sã se fi gãsit meri ºi peri, mai ales prin dumbrãvi.
Bãtrânii îºi amintesc cã, în copilãrie, au apucat un mãr pãdureþ
care fãcea mere mari ºi frumoase care se coceau mai târziu,
erau bune la gust ºi se pãstrau bine. Pomul crescuse pe
marginea locului de unde începe Valea Merilor, în via lui Toader
Bãduleþ, azi via lui Ion Arhire.
Documentele mai noi(15) ne spun despre aceastã
porþiune de pãmânt cã este „moºia Olteneºti, poreclitã astãzi
Valea Merilor”.
Pãmântul Agariceºtilor. Trupul Agriceºti. Neamul
Agariceºtilor este cunoscut din trecut ca fiind un neam de rãzeºi
înstãriþi, iubitori de pãmânt ºi luptãtori dârzi pentru apãrarea
avutului lor. Sunt mulþi în Curteni care au legãturi vechi de
rudenie cu acest neam.
Cuvântul „agarici” derivã din cuvântul „agar” care este
de origine tãtarã ºi însemnã „sã fie alb”, „luminã”, aºa cã
„agarici” s'ar putea traduce prin „albire”, „luminare”.
Cel dintâi Agarici a fost Irimia Agârâci, rãzeº venit din
Þinutul Orheiului, stabilit în satul Budeºti, de lângã Curteni, pe la
anul 1590-1600. Fiind rãzeº, desigur cã a fãcut parte, dupã
obiceiul timpului, din ostaºii orheieni care erau apãrãtori ai
moºiilor contra nãvãlitorilor cazaci ºi poloni. Este foarte posibil
35
Nr. 75-78 - mai-august 2008
ca Irimia sã fi venit pe aceste meleaguri tot ca apãrãtor de moºii
împotriva nãvãlitorilor strãini.
Într'o spiþã de neam din 1783 Mai 2, vedem cã Irimia
era fiul lui Ion Marghilat agã ºi nepotul de fiu al lui Drãguº
Marghilat, stãpânitor al moºiilor Marghilaþii, Bãlãceana ºi
Maladineºti din Þinutul Orheiului(16). Nu cunoaºtem motivul
pentru care nu purta numele de Marghilat. Este posibil sã fi fost
creºtinat ºi luat copil de suflet de Ion Marghilat sau sã fi fost
poreclit Agârâci, însemnând luminat.
Dupã cum am arãtat, Irimia s'a cãsãtorit cu Anghelina,
fiica comisului Ionaºcu Ciorte, stãpânitor a 1/3 din pãmântul
fostului sat Popeºti (Hotarnica din 5 Octombrie 1732). A avut trei
fii ºi patru fiice: Ilinca, Nastasia, Maria, Chirilã, Oltina, Pavãl ºi
Tiron. Din documente vedem cã cei mai importanþi membrii ai
neamului au fost Chirilã ºi câþiva dintre urmaºii lui.
Despre surorile ºi fraþii lui Chirilã avem puþine ºtiri.
- Despre Maria ºtim cã s'a cãsãtorit cu Neculai Turbatu
cu care a avut un fiu, pe Simion. Neculai Turbatu, feciorul lui
Simion, a dat o parte din moºtenirea sa din Popeºti dichiului
Iorest Danu de la Episcopia Husilor, în anul 1781. ªi dupã anul
1800 gãsim în Curteni familia Turbatu.
- Despre Oltina ºtim cã s'a cãsãtorit cu Floriþã Golae. A
avut un fiu, pe Paladi care era cumnat cu cãpitanul Guþu. Am
vãzut cã în anul 1731 cei doi cumnaþi erau stãpâni pe 2/3 din
pãmântul satului Popeºti. În anul 1757 gãsim în documente cã
Irina, fiica cãpitanului Guþu, împreunã cu Ioana, fiica lui Palade
Golae, dãruiesc Episcopiei Huºilor un „bãtrân” din moºia
Lungaºi care era alãturi de cea a Budeºtilor, pentru a fi trecute în
pomelnicul Episcopiei, împreunã cu strãbunii lor. Oltina mai era
cunoscutã ºi sub numele de Aftinia. În spiþa de neam din 2 Mai
1783 gãsim pe Aftinia, cãsãtoritã cu Floriþã Golae, având ca fiu,
pe Neculai. Vedem o nepotrivire cu cele de mai sus, pe care o
putem explica prin obiceiul vechi al unora de a avea câte douã
nume, aºa cã în popor Oltina era cunoscutã ºi sub numele de
Aftinia, iar Paladi era cunoscut ºi sub numele de Neculai. Dar se
mai poate sã fie ºi o greºealã din cauza uitãrii, cãci spiþa de
neam este fãcutã mai târziu.
- Pe Pavel îl gãsim pomenit prima oarã într'un act de
vânzare din anul 1694, prin care dãruieºte logofãtului Mihãilã,
un loc de prisacã. Printre martorii acestei dãruiri îl gãsim ºi pe fiul
sãu „Vasile san Pavãl Ag(a)râci”(17). În afarã de Vasile, Pavel a
mai avut trei urmaºi: Ilinca, Andronic ºi Iftodi. Ilinca a fost
cãsãtoritã cu Vasile Croitoru, pomenit în anul 1731.
- Chirilã a fost om cu vazã. Dupã cum am arãtat, a avut
însãrcinãri domneºti, anume sã facã cercetãri în neînþelegerile
pentru pãmânt din Curteni dintre Vasile, nepotul popii Dragului
din Stroeºti, ºi Bejan Buznea, nepotul logofãtului Drãghici
Bogza. S'a cãsãtorit cu Stanca, fiica lui Bejan Buznea. A avut doi
feciori: Gavril ºi Stratulat.
Chirilã Agarici a fost un rãzeº bine înstãrit. Prin
cumpãrãtura a 1/2 din satul Curteni de la Racu, adicã o lãþime de
346 de stânjeni, la care adãugându-se zestrea de 49 de stânjeni
de la soþia sa Stanca ºi moºtenirea de la tatãl sãu de 35 stânjeni
din satul Popeºti ºi 54 de stânjeni din satul Budeºti(18), a adunat
în total 484 de stânjeni în aceastã zonã. Dar dacã adãugãm ºi
stânjenii pe care îi avea în Brãhãneºti, azi satul Cordeni, vedem
cã proprietatea sa a fost la un moment dat de peste 500 de
stânjeni, ceea ce ar însemna cam 350-400 de ha de pãmânt,
format din loc de arãturã, imaº, fânaþ ºi pãdure.
Primul sãu fiu, Gavril, a fost sterp, dupã cum vedem din
unele hârtii ºi spiþe de neam ale Agariceºtilor. Totuºi, în „Cronica
Episcopiei Huºilor”, (Condica B.f. 101), de Melchisedec, gãsim
cã în anul 1707 „Tiron, ficiorul lui Gavril Agâriciu, vinde lui
Varlaam (episcopul Huºiului) partea sa de pãmânt din
Buneºti”(19) ceia ce înseamnã cã Gavril nu a fost sterp.
36
ELANUL
Celãlalt fiu, Stratulat Agarici, a fost mai întâi
ierodiacon, apoi preot. Într'o carte domneascã din 7205 (1697)
Mai 5, de la Antioh Constantin Voievod(20), îl gãsim diacon ºi
protejat de domnitor:
„Io Antioh Constantin Vo(i)evod, bojin milostiiu
gospodar zemli Moldavscoi, datum carte(a) Domniei meli lui
Stratulat Agârâci diaconul ºi altor rãzãºi ai lui, ca sã hie volnic cu
cartea Domniei meli aº(i) popri a lor direpte ocini ºi moºii ci au în
sat(ul) în Caºoteni ºi la Curteani ºi la Popeºti ºi la Budeºti, cari
ocini sunt pe Lohan, în Þinutul Fãlciului, dispri tot cini ar mergi
sã ari sau sã cosascã pi aceli ocini fãr(ã) de vo(i)ea lor or(i) sã
hie boiar or(i) þãran or(i) alþii, sã nu intre în ocinile lor far(ã)
vo(i)ea lor. Iar cari va avea ceva a rãspunde sã vie de faþã ºi sã-ºi
aducã dresurile ce va avea. ªi nime(ni) sã nu stea împotriva
cãrþii Domniei meli. Vel logofãt. Ias 7205 (1697) Mai 5.”
Stratulat Agarici a cumpãrat sau a moºtenit ºi partea
fratelui sãu Gavril, aºa cã toatã averea de 484 de stânjeni
rãmasã de la tatãl sãu în satele Curteni, Popeºti ºi Budeºti, mai
putin 9 stânjeni ai unei surori vitrege, a trecut în stãpânirea sa.
Cãsãtorindu-se cu Dafina Oþãl, din neamul Oþãl din Olteneºti,
averea preotului Stratulat Agarici se mãreºte cu zestrea soþiei
de 627 stânjeni din pãrþile din zona apei Crasna, din satul
Oþeleni ºi din moºia Olteneºti, aºa cum vedem în actul din 1846
Martie 5(21). Acestã avere, însumând cam 1.102 stânjeni de
pãmânt în jurul anului 1700, este cea mai mare pe care a putut
sã o aibã un membru al neamului Agaricieºtilor.
Cei 385 de stânjeni pe care preotul Stratulat Agarici i-a
avut în Curteni s'au împãrþit la cei 6 urmaºi: Neculai, Grigoraº,
Ion, Axinia, Teodosia ºi Irina, revenindu-le fiecãruia câte 64 de
stânjeni ºi 2 palme (22).
Dintre aceºti urmaºi, cel care a adunat la aceastã
moºtenire ºi alt pãmânt din cumpãrãturã a fost Grigoraº Agarici.
Acesta, dupã cum am arãtat, a fost „Cãlãraº de Þarigrad” care
înseamnã un fel de curier diplomatic, ceea ce impunea sã
cunoascã bine limba turcã, iar apoi a fost „vornic de poartã”,
adicã hotarnic de moºii. Despre cãlãraºii de Þarigrad gãsim în
„Descrierea Moldovei” de Dimitrie Cantemir, cã „sunt 50 cu
vãtavul lor ºi toþi vorbesc turceºte. Ei au datoria sã meargã la
Þarigrad când e de trebuinþã. ªi pentru aceia, osebit cã sunt
slobozi de bir, mai au ºi dela Visteria þãrii câte 20 taleri”. De
asemenea, dupã cum am arãtat, prin actul din 7241 (1733)
Octombrie 30, domnitorul Grigore Ghica Voievod îl considera cã
„iaste în toatã vremie în slujba domniei mele ºi a þãrii” ºi de aceia
este „scutit de toate dãrile ºi angãriile…sã nu de nici bucatele lui
pentru alþii…ºi sã fie (lãsat) în pace de cai de olac ºi de potvezi”
ºi a primit ºi „un sãrac di om…pe lângã casa lui fãrã de bani”.
Încã din anul 1719, Grigoraº Agarici începe a cumpãra
pãmânt în Curteni de la rudele sale din familia Buzneºtilor ºi de
la mãtuºa sa Varvara(23). Din aceastã cumpãrãturã a adunat,
pe la anul 1750, o lãþime de 191 stânjeni ºi 1 palmã, în care era
inclusã ºi porþiunea din Valea Merilor cumpãratã de la neamul
Hânþãsc. Adãugând ºi moºtenirea pãrinteascã de 64 de stânjeni
ºi 2 palme, vedem cã avea în Curteni un total 255 de stânjeni ºi 3
palme. Dar Grigoraº Agarici a avut moºtenire de la tatãl sãu ºi
1/6 din cei 113 stânjeni din Popeºti, adicã peste 18 stânjeni,
dupã cum gãsim în hotarnica lui Gavril Pilat din 7240 (1731)
Octombrie 9(24), precum ºi 1/6 din cei 627 stânjeni din Oþeleni,
adicã 104 stânjeni ºi 4 palme, aºa cã a adunat în total peste 377
stânjeni de pãmânt. ªi acesta nu este totul, cãci iatã ce gãsim
într'o carte domneascã din 7249 (1740) Decembrie 1 de la
domnitorul Grigore al II-lea Ghica(25):
„Io Grigorie Ghica Vo(i)evod milostiiu gospodar zemli
Moldavscoi. Datam cartea Domniei mele slugii noastre lui
Grigoraº Agarici, cãlãraºul de Þarigrad ºi la toþi fraþii ºi rãzeºii lui
cei ce s'au rãspuns din Bogza logofãt(ul) sã fie volnici cu cartea
ELANUL
Domniei mele a þâne ºi a stãpâni ºi a dijmui niºte pãrþi di
moºie(a) ce ziserã cã ari di pe moºul lor Bogza logofãt(ul) la
sat(ul) Brãhãºãºti la Þinutul Vasluiului cari pãrþi di moºie li-ar fi
cumpãratu moºu(l) lor Bogza logofãt(ul) di la ficiorii Antoniii
(Stanei?), nepoþii lui Ion Brah㺠diacul. Pentru aceia sã aibã a le
stãpâni ºi sã-ºi iea de a zece(a) (parte) din þarine, din fâneþe, din
prisãci cu stupi ºi din grãdini cu legumi ºi din tot locul cu tot
venitul moºiei, dupã obiceiu. Iar cine ar ave(a) a rãspundi sã vie
(sã) ste(a) (la judecatã?) ºi nime(ni) împotriva…”. U Ias 7249
(1740) Dec(embrie) 1”.
Tot acest pãmânt s'a divizat între urmaºi. Din pãmântul
pe care Agariceºtii l-au avut în Curteni, au luat fiinþã trupurile
Cujbã, Ciolacu, Mãrdãroaea, Trofineºti, dupã numele
neamurilor pogorâtoare din Grigoraº Agarici care au moºtenit
acest pãmânt. A rãmas doar o micã parte cu numele de
Agriceºti. Prin cumpãrãturi ºi schimburi, unii dintre aceºti urmaºi
ºi-au înmulþit sau ºi-au înstrãinat proprietãþile, fãrã însã ca
numirile acestor trupuri de pãmânt sã se schimbe.
Trupul Cujbã. Chira, o strãnepoatã de fiu a vornicului
de poarta Grigoraº Agarici, s'a cãsãtorit în anul 1810 cu
Manolache Cujbã, venit de la moºia Teleaga, judeþul Tutova. Era
militar, având gradul de „baºbulucbaº”, adicã comandant al mai
multor cete (bulucuri) de soldaþi. Strãbunii sãi au fost tot militari,
cãci numele de „Cujbã” vine de la „arc încujbat”, adicã arc întins,
fiind vorba de un arc mare, cu vârtej, care necesita o oarecare
mãiestrie la întinsul lui pentru a da drumul la sãgeatã. Cei mai
vechi Cujbeºti îi gãsim pomeniþi într'un zapis de vânzare din 24
Decembrie 1691 a moºiei Sârbii, de pe apa Elanului, în Þinutul
Fãlciului. Tatãl sãu se numea Toader Cujbã ºi a avut pãmânt în
moºia Teleaga din Þinutul Tutova.
Pe Manolache Cujbã îl gãsim în documentele vechi
îndeplinind însãrcinãri de perceptor pentru strângerea dãrilor de
la mazili ºi de inginer hotarnic.
A adunat în Curteni o lãþime de 102 stânjeni de
pãmânt, astfel:
- 40 de stânjeni din zestrea soþiei(26);
- 27 de stânjeni dintr'un schimb fãcut la 7 Iulie 1814 cu
Maria Manoliu, veriºoara tatãlui sãu, fiicã a vornicului de poartã
Ion Gordu din Curteni, dând o familie de þigani (un muzicant cu
soþia sa) (27);
- 21 de stânjeni în Valea Merilor, dintr'un al doilea
schimb fãcut 30 Mai 1816, tot cu Maria Manoliu, dând 10
stânjeni la Teleaga din Þinutul Tutova, 138 de lei ºi fiica celor doi
þigani daþi în anul 1814(28);
- 14 stânjeni dintr'o danie, cãpãtatã la 15 Iunie 1814 de
la Ioniþã Codreanu ºi de la fiul acestuia, fãrã îndoialã rude ale
sale(29).
Se pare cã a mai avut pãmânt ºi în trupurile „Baºtinã” ºi
„Oae”, pentru care a cerut alegere la 13 Martie 1823, fãrã sã ºtim
rezultatul (30).
La 27 Noiembrie 1842, Manolache Cujbã obþine
aprobarea pentru stâlpirea pãmântului sãu din Curteni ºi din
Valea Merilor. Stâlpirea s'a fãcut de ªtefan Gheorghiu,
privighetorul Ocolului Crasna, la 30 Noiembrie 1842, în al cãrui
act(31) gãsim cã „în sus de piatra Buzneºtilor”, spre rãsãrit, i s'a
stabilit o lãþime de 81 de stânjeni, cuprinºi între trupul Buznea la
apus ºi locul postelnicelului Lupu Gordu la rãsãrit. În hotarnicã
se aratã cã „s'au chetruit ºi acei douãzãci ºi ºapte stânjeni,
schimbul di la Gorduleasa, cari sunt drept ai sãi ºi nu de zãstre”.
Tot acum s'au hotãrnicit ºi cei 21 de stânjeni din Valea Merilor,
între pãmântul Agariceºtilor la rãsãrit ºi cel al Pãrãºtilor la apus.
Trupul de pãmânt de 81 de stânjeni din Curteni se
numeºte ºi acum „Cujba din Sus”, iar cel de 21 de stânjeni din
Valea Merilor se numeºte ºi acum „Cujba din Jos”.
Dupã cum am arãtat, Manolache Cujbã a adus o
Nr. 75-78 - mai-august 2008
familie din alte pãrþi, „ruºi” cum le ziceau localnicii, compusã din
3 persoane, pentru a-i lucra pãmântul de 102 stânjeni, cam a 7-a
parte din tot pãmântul satului Curteni. A avut ºi douã cârciumi la
drumul mare(32) ºi o casã în Curteni de la deal de Magdalena
Cogãlniceanu.
Manolache Cujbã fost un om dârz ºi rãzbunãtor. Nu a
cedat niciodatã nimãnui ºi am vãzut anterior cât de rãu l-a bãtut
pe consãteanul sãu, mazilul Enachi Dascãlu, în anul 1816. Nu a
avut copii, ci doar niºte rude în satul vecin, Olteneºti, cãci din
mãsurãtoarea din 28 Decembrie 1856 gãsim un numar de
rãzeºi ca stapâni a 82 de stânjeni cu titlu de „cumpãraþi de la
maicile Cujbeºti”(33).
Trupul Ciolacu. Safta, din neamul Agarici, s'a mãritat
cu Ciurea, venit de la Scheia din judeþul Vaslui. Ciurea, fiind
infirm de o mânã, a fost poreclit „Ciolacu” de unde ºi-a luat
numele trupul de pãmânt pe care l-a avut soþia sa ca zestre.
Din hotarnica fãcutã la 18 Mai 1856 vedem cã Ciurea,
zis Ciolacu, a adunat în Curteni 111 stânjeni, din care:
- 52 de stânjeni, megieºiþi în partea de sus (la rãsãrit)
cu pãmântul lui Trofin Croitoru ºi în partea de jos (la apus) cu
pãmântul lui Lefterachi Agarici. Acestã porþiune de pãmânt
poartã ºi astãzi denumirea de „Ciolacu de Sus”;
- 43 de stânjeni ºi 4 palme în Valea Merilor, megieºiþi la
rãsãrit cu trupul Buznea ºi la apus cu pãmântul comisului
Dumitru Mardare. Acestã porþiune de pãmânt poartã ºi azi
denumirea de „Ciolacu de Jos”;
- 16 stânjeni în „Trupul Baºtinã”.
Dupã moartea lui Ciolacu, pãmântul a fost moºtenit de
cei 3 fii ai sãi (Gheorghe, Alecu ºi Petru) care, nelocuind în
Curteni, l-au vândut spãtarului Dumitru Castroian din Budeºti,
cu 1500 de galbeni, aºa cum gãsim în „Actu(l) di Veºnicã
vânzare”(34).
Spãtarul Dumitru Castroian a stãpânit acest pãmânt
din Octombrie 1855, pânã în 8 Noiembrie 1859 când, aºa cum
am arãtat, schimbã aceºti 111 stânjeni din Curteni cu 54 de
stânjeni din mijlocul moºiei sale din satul Budeºti, stãpânit de
rãzeºii Agariceºti, aºa cum gãsim în „Actu(l) de schibu”(35) din
1859 Noiembrie 8. În urma acestui schimb, rãzeºii Agariceºti se
mutã în Curteni ºi cu ajutor de la Dumitru Castroian îºi fac
locuinþe, fie pe pãmântul din Ciolacul de Sus, fie pe alte
proprietãþii ale lor de aici.
Si azi locul acesta este stãpânit de urmaºii
Agariceºtilor.
Trupul Mãrdãroaea. Dupã moartea comisului Dumitru
Mardare (1859), averea câºtigatã de acesta în Curteni în urma
unui proces de pominã cu rãzeºii Agariceºti, proces despre care
vom vorbi în capitolul urmãtor, precum ºi averea din Sãrata de la
Prut, judeþul Fãlciu, au fost administrate de soþia sa, Aristiþa
Mardare, ajutatã de un consiliu de familie. Datoritã însuºirilor ei
de bun administrator, a reuºit sã lucreze cele douã moºioare, fie
direct un timp, fie prin înposesiere. Credem cã ºi în timpul cât a
trãit soþul ei, tot ea a condus treburile legate de pãmânt.
Lumea din Curteni, vãzând-o mereu pe „Mãrdãroaea”
ocupându-se de pãmântul de aici, a uitat de adevãratul stãpân
care fusese comisul Dumitru Mardare ºi i-au dat acestui trup de
pãmânt numele de „Mãrdãroaea”. Pãmântul de 85 de stânjeni,
pe care Dumitru Mardare l-a avut în Curteni, poartã numele de
„Mãrdãroaea de Sus”, iar cel de 97 de stânjeni, pe care l-a avut
în Valea Merilor, poartã numele de „Mãrdãroaea de Jos”.
Trupul Baºtinã ºi Trupul Oae. Cuvântul „Baºtinã” îl
gãsim în documentele vechi, în legãturã cu pãmântul din
Curteni, atât ca sbstantiv comun care însemnã pãmânt moºtenit
de la pãrinþi, adicã „baºtina pãrinteascã” sau de la strãbuni,
adicã „baºtinã din neamul sãu”, cât ºi ca nume dat unui trup de
pãmânt.
37
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Pânã în anul 1856, nu am gãsit o mãrturie care sã
fixeze megieºii acestui trup de pãmânt. Abia în acel an, când s'a
întocmit planul Moºiei Curteni, îl gãsim fixat cu o lãþime de 113
stânjeni lângã trupul Buzdugan, dupã cum vedem în „Izvod di
suma stãnjãnilor în moºia Curteni ºi Olteneºti”(36) ºi din „Izvod
di suma stãnjãnilor di moºiea Curtenii ºi Olteneºti ci sã plãteºti la
bani i(m)pozitul Fãlcieni”(37).
În unele hârtii de judecatã(38) din anii 1818 ºi 1838 se
pomeneºte mereu de „partea lui Oae” sau de „bãtrânul lui Oaea”
din Trupul „Baºtinã”. Aceste denumiri le gãsim ºi în cererea lui
Manolache Cujbã, din 13 Martie 1823, de a i se alege partea sa
din aceastã zonã. În porunca Isprãvniciei cãtre doi mazili, ca sã
meargã ºi sã facã aceastã alegere, gãsim cã „partea lui Oaea
este ºtiutã ºi hotãrâtã în marginea Moºiei Curtenilor din Sus” ºi
„dupã ce-i veþi alege partea de aici, veþi merge ºi la partea din
Baºtinã ºi iarãºi dupã spiþã veþi alege ºi îþi alãtura-o lângã
parte(a) di moºii ci ari jãluitor(ul) în Oaea, fiind tot un trup di
moºii”. Din aceastã poruncã se poate deduce cã pãrþile lui Cujbã
din trupurile de pãmânt Oae ºi Baºtinã erau în acelaºi trup, situat
în marginea de miazãnoapte a trupului Buzdugan.
Într'un „Act de testament” din 6 Ianuarie 1866, al
rãzeºului Matei Agarici, gãsim pomenit „Baºtina satului Curteni,
numitã Oae”, ceea ce confirmã cã acest trup de pãmânt a fost
cunoscut sub douã nume. Încetul cu încetul, a rãmas doar
denumirea de Baºtinã.
Începând din anul 1761, între urmaºii Oeºtilor ºi rãzeºii
Agariceºti au loc procese pentru pãmânt. Medelnicerul
Constantin Forþu, membru ºi vechil al neamului Oeºtilor care-ºi
cãuta moºtenirea de aici, a prezentat la proces o copie de pe
ispisocul din anul 1648, de la Vasile Lupu, prin care se întãresc
stãpânirile pe schimburile de pãmânt fãcute între Visarion
Bogza Cãlugãrul ºi Dumitraºcu Oae. De asemenei, a prezentat
ºi o spiþã de neam, din care vedem cã Bogza Logofãtul, care
avea în Curteni 115 stânjeni, a lãsat urmaºilor sãi Vasile
(Visarion Cãlugãrul) ºi Busca câte 57 stânjeni ºi 4 palme, partea
lui Busca revenind apoi celor patru fii ai ei: Dumitraºcu, Lazãr,
Bejan ºi Vasile, adicã câte 14 stânjeni ºi 4 palme fiecãruia. În
baza acestei spiþe de neam, Oeºtii pretindeau de la Agariceºti,
pentru schimbul din anul 1648, o lãþime de 57 stânjeni ºi 4
palme, iar pentru moºtenirea de la strãbunica lor Busca, câte 14
stânjeni ºi 2 palme, în total 71 de stânjeni ºi 6 palme.
Dumitraºcu Oae, având locuinþa în Rânjeºti, judeþul
Fãlciu, cât ºi pãmânt acolo, dar ºi în alte pãrþi, nu s'a mai
interesat de pãmântul din Curteni, mai ales cã acesta era
acoperit în parte de pãdure ºi nu era ales. De aceea, din an în
an, a slãbit amintirea realã ºi cea legalã a acestui pãmânt. În
mintea generaþiilor, dupã trecerea a peste 100 de ani, acest loc a
rãmas ca bun comun, moºtenire din strãbuni sau, în termenii
timpului, „pãmânt de baºtinã” sau mai pe scurt „Baºtinã”.
Agariceºtii, potrivit spiþei de neam de mai sus, au avut aici 42 de
stânjeni ºi 6 palme de la fraþii Buznea (Vasile, Bejan ºi Lazãr). ªi
acest pãmânt era neales, deci nu ºtiau care este al lor. Aºa stând
lucrurile, Agariceºtii au lãsat aceastã situaþie în suspensie, mai
ales cã aveau destul pãmânt în alte pãrþi.
Neculai Oae, unul dintre urmaºii Oeºtilor, a reclamat
Logofeþiei Dreptãþii cã-i împedicat de Agariceºti sã-ºi caute ºi
sã-ºi stãpâneascã partea sa de moºtenire de la înaintaºii sãi. La
3 Octombrie 1761 a urmat judecatã între el ºi vornicul Grigoraº
Agarici, la Isprãvnicia Þinutului Fãlciu. Isprãvnicia a hotãrât cã
Neculai Oae n'are dreptate, fiindcã n'a stãpânit niciodatã
pãmânt în Curteni. În aceastã situaþie, Neculai Oae a hotãrât sã
cearã „sã le facã carte de blãstãm”, dar „neºtiind nici vornicul
Agarici adivãrul ºi temându-se ºi el di pãcat au rãmas a nu se
face ºi ºtiind Episcopul i-au învoit ºi i-au dat Agriceºtii (lui
Neculai Oae) 25 de lei, rãmânând sã stãpâneascã ei moºia cu
38
ELANUL
pace, fãrã supãrare atât di cãtrã dânsul cât ºi di fraþii lui sau
neamuri ale lui cari vor avea ceva sã se caute cu dânsul”(39).
La 29 Ianuarie 1815, medelnicerul Constantin Forþu
cere ºi obþine „carte de blãstãm”. Trimiºii Isprãvniciei rãspund la
17 Ianuarie 1816 cã pãmântul „pretindorisit” a fost vândut
Agariceºtilor de Neculai Oae. Medelnicerul Forþu trimite jalbã la
domnie la 16 Februarie 1817, cerând judecatã cu Agariceºtii la
Divanul Apelativ al Þãrii de Jos. Judecata a avut loc la 20 Aprilie
1817. În ºedinþã, Forþu a cerut o nouã cercetare. În urma
cercetãrii fãcute la 23 Februarie 1818, Isprãvnicia aratã cã
într'adevãr Agariceºtii au cumpãrat pãmânt de la Luca Oae (se
vede cã pe Neculai îl mai chema ºi Luca) ºi cã acea învoialã sã
rãmânã bunã numai pentru partea care se va alege
vânzãtorului, iar pãrþile celorlalþi doi fraþi ai lui Neculai, (Lupu ºi
Toader), sã le tragã Oeºtii „pentru cã n'au putut sã vândã un frate
pe altul”. La 22 Iunie 1818, Divanul Apelativ, luând de temei
învoiala din anul 1761 între vornicul Grigoraº Agarici ºi Neculai
Oae ºi lipsa de stãpânire a Oeºtilor, dã câºtig de cauzã
Agariceºtilor, numindu-i pe Oeºti în ºedinþã „ocolisitori”.
Dupã 14 ani se iscã un nou proces între Oeºti ºi
Agariceºti. Judecãtoria Þinutului Fãlciu, prin Hotãrârea din 5
Noiembrie 1833, ºi Divanul Apelativ al Þãrii de Jos, prin
Hotãrârea din 28 Octombrie 1836, au dat câºtig de cauzã
Agariceºtilor. Oeºtii au fãcut apel la Divanul Domnesc la 28
Octombrie 1838, dar Divanul Domnesc se uneºte cu Hotãrârea
Divanului Apelativ ºi hotãrãºte cã Agariceºtii au câºtig de cauzã.
Aceastã hotãrâre este apoi întãritã prin hrisovul domnesc din 8
Decembrie 1838, de la Mihai Sturza Voievod(40), de unde
vedem cã medelnicerul Constantin Forþu susþinea cã el „cu
neamul sãu Oeºtii” au dreptul la stãpânire în „Baºtinã” ºi cã nu
au stãpânit pânã acum acest pãmânt deoarece „din întâmplãrili
vremilor, înstrãinându-sã neamurili sali pi la alti locuri,
Agariceºtii i se împotrivesc la stãpânire”.
Dupã pãrerea noastrã, Hotãrârea Divanului Apelativ
n'a fost dreaptã, cãci n'a voit sã þinã seama de socotinþa
Isprãvniciei de Fãlciu din 23 februarie 1818. Drept ar fi fost ca
numai partea lui Neculai Oae, deci 1/3 din cei 71 de stânjeni ºi 6
palme sã fie a Agariceºtilor, adicã 23 de stânjeni ºi 7 palme, iar
47 de stânjeni ºi 6 palme sã fie a celorlalþi fraþi Oeºti (Lupu ºi
Toader).
Nefiind lucrat, trupul Oae a rãmas acoperit în parte de
pãdure. Oamenii s'au ferit la început de acest loc, ºtiindu-se cã
stãpânii sunt în altã parte ºi cã este ºi o carte de blestem. Ceva
mai târziu, unii localnici, mai harnici sau mai iubitori de pãmânt,
au început a curãþa locul de pãdure pentru al folosi în
agriculturã, dar nu l-au curãþat în linie dreaptã ca la ceilalþi
stânjeni ai Moºiei Curteni, ci cu totul neregulat, dupã cum s'a
vãzut mai apoi.
Trupul Capãtul de Oþãleni. Între capãtul de miazãzi al
pãmântului din fostul sat Popeºti ºi pãdurea satului, se aflã o
porþiune de pãmânt acoperit cu spinãriº ºi început de
împãdurire. Acest trup de pãmânt este cunoscut sub numele de
„Capãtul de Oþãleni”.
În jurnalul încheiat la 30 Aprilie 1852 de delegatul
Judecãtoriei Þinutului Fãlciu(41), cu prilejul alegerii ºi stâlpirii
pãrþilor de pãmânt „Mãrdãroaea” din Curteni ºi din Bogzãºti
(Cordenii de azi), se spune: „lãsându-sã în stãpânire(a)
rãzãºilor suma stânjinilor ci se legiuesc comisului prin luminatul
hrisov în hotarul Oþãleni”, adicã 139 stânjeni ºi 1 palmã, cuveniþi
comisului Dumitru Mardare. Acest dar nu era însã slobod de
necazuri, de aceia nu a putut sã-i bucure pe rãzeºii Agariceºti.
Primindu-l, ar fi însemnat sã-ºi îngreuneze gospodãriile cu
împrumuturi pentru judecãþi de care erau sãtui. Darul nu i-a
bucurat nici pe rãzeºii din Oþeleni, cãci ºi ei ºtiau cã, odatã cu
vânzãrile ºi schimburile fãcute, va fi rãmas vreun litigiu în
ELANUL
aceastã porþiune de loc, cãci fiecare dintre rãzeºii din cele douã
sate aveau pretenþie de stãpânire.
Aºa stând lucrurile, rãzeºii din Oþeleni ºi rãzeºii
Agariceºti au tãcut, ºtiind cã nu vor putea intra fãrã judecãþi
costisitoare în posesia acestui loc. Aºa se face cã, an dupã an,
locul a devenit în chip tacit al tuturora ºi al nimãnui, fiecare tãind
din pãdure cât voia ºi de unde voia pentru trebuinþele sale. Ba
unii mai sãraci au tãiat copacii ºi le-au scos rãdãcinile,
semãnând locul defriºat ºi, pentru cã nimeni nu i-a oprit, au
ajuns buni stãpâni.
Bãtrânul Dumitrache Agarici, contemporan cu cele
petrecute în „Capãtul de Oþãleni”, i-a fãgãduit ginerelui sãu Sava
Dumitru cã-i va spune istoria acestui loc. Sava Dumitru a fost
hirotenit preot ºi a plecat din Curteni, iar Dumitrache Agarici a
decedat dupã anul 1880 ºi, odatã cu el, s'au înmormântat ºi
istoria acestei chestiuni.
În planul moºiei Curtenilor, întocmit în Octombrie
1856, se vede arãtat pãmântul acestui capãt, acoperit cu pãdure
rarã.
Trupul Buzdugan. Este pe teritoriul care a aparþinut
fostului sat Popeºti ºi a avut la început 250 de stânjeni lãþime ºi
2.100 de stânjeni în lungime.
Dupã cum am arãtat, denumirea acestui trup de
pãmânt se trage de la numele primului sãu proprietar care ar
putea fi diacul Vasile Buzdugan sau urmaºul sãu, boierul
Ionaºcu Buzdugan, cãsãtorit cu Movileanca.
Un alt proprietar de pãmânt aici a fost Ion Velencu care
a putut fi al doilea soþ al Movileancãi. Ioana, fiica a lui Velencu, a
fost cãsãtoritã cu unul numit Tãnasã care îºi zicea „Tãnãsie zet
Toader Naciul”(42). Mai târziu îl gãsim pe Gheorghiþã, un nepot
al lui Velencu, vânzându-ºi în chip deghizat partea sa de moºie,
punând-o amanet, ocazie cu care o denumeºte
„Buzdugan”(43). Este pentru prima oarã când este pomenit
trupul Buzdugan într'o vânzare de pãmânt de aici. Ceilalþi fraþi ai
lui Gheorghiþã îºi înstrãineazã partea lor, anume 3 din jumatate
de „bãtrân”, ca sã-ºi plãteascã o despãgubire pentru un furt
fãcut de ei (44).
Dupã anul 1800, gãsim în Bãlãneºti pogorâtori din
urmaºii lui Ionaºcu Buzdugan, care au pretenþii de moºtenire în
acest trup de pãmânt(45).
Trupurile de pãmânt despre care am pomenit mai sus
îºi pãstreazã ºi azi denumirile ºi toþi din sat le ºtiu locurile. Foarte
puþini sunt însã cei care le ºtiu, cât de cât, trecutul.
Mãrimea trupurilor de pãmânt:
Trupul Valea Merilor este compus din o parte din
Mãrdãroaea cu 111,1 stânjeni proºti (97,1 stânjeni domneºti), o
parte din Trupul Cujbã cu 21 stânjeni, o parte Trupul Agriceºti cu
113,1 stânjeni ºi o parte din Trupul Ciolacu cu 43,4 stânjeni
proºti (40 stânjeni domneºti). Restul din Trupul Cujbã are 81 de
stânjeni, restul din Trupul Ciolacu are 52 de stânjeni, restul din
Trupul Agriceºti are 139 de stânjeni, restul din Trupul
Mãrdãroaea are 105,5 stânjeni;
Trupul Buznea are 101 stânjeni, trupul Baºtinã ºi trupul
Oae au 113 stânjeni, trupul Buzdugan are 120 stânjeni, trupul
Popeºti are 70 de stânjeni.
Hotarnice. Începând de prin anul 1700, pãrþi din
pãmântul din satul Curteni s'au mãsurat de mai multe ori,
întocmindu-se de fiecare datã câte o însemnare scrisã, numitã
„hotarnicã”.
Mãsurãtorile din aceste hotarnice nu se potrivesc între
ele, întrucât unele s'au fãcut cu stânjenul prost care avea palma
de 20 de cm, altele cu stânjenul obiºnuit care avea palma de 26
de cm, iar altele cu stânjenul domnesc care avea palma de 27,5
cm. Aceste mãsurãtori se fãceau de vornicul de poartã sau de
alþi cunoscãtori în ale mãsurãtorilor, la cerea Isprãvniciei sau a
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Judecãtoriei.
Recapitulãm aici aceste hotarnici:
- hotarnica din 1731 Octombrie 9, fãcutã de vornicul
Gavril Pilat pentru satele Popeºti ºi Budeºti, la cerinþa
domnitorului Grigore al II-lea Ghica(46), unde vedem cã satul
Popeºti se întindea „din hotarul Curtenilor în sus pânã în hotarul
Budeºtilor, 44 funii, 16 paºi”;
- hotarnica din 1 Martie 1765, fãcutã pentru Valea
Merilor de vornicul de poartã Lupu Hadânbul ºi de diacul Antohi
Luþã, unde vedem cã acest trup de pãmânt are 499 de stânjeni
proºti(47);
- hotarnica din 15 Iunie 1759, fãcutã de vornicul de
poartã N. Vilara ºi pitarul Neculai Cogãlniceanu(48) pentru
cercetarea pricinii dintre Grigoraº Agarici ºi Huºeni;
- hotarnica din 7 Mai 1811, fãcutã de Grigore Duca ºi
Gheorghe Juverdeanu, pentru partea lui Vasile Buznea, unde
vedem cã aceastã parte avea 115 stânjeni(49);
- hotarnica din anul 1812, fãcutã pentru satul Curteni,
numitã „Hotarnica din 1812, iunie 2, di mãsoriºtea moºiei
Curteni”(50);
- hotarnica din 1824 Mai 2, fãcutã de cãminarul
Gheorghi Vasãliu, la porunca domnitorului Ion Sandu
Sturza(51), pentru a cerceta „înpresurãrili” moºiilor Budeºti ºi
Popeºti ale stolnicului Grigore Rizu;
- mãsura din 11 Mai 1843, fãcutã pentru Valea Merilor,
unde vedem cã acest trup avea 111 stânjeni, 2 palme ºi 2,5
parmace;
- tot o hotarnicã trebuie socotitã ºi „Lãmurire(a)” din 5
Iunie 1843, mãsurãtoare fãcutã pentru satul Curteni ºi pe care o
socotim cea mai exactã, unde vedem cã pãmântul de aici avea
atunci 692 de stânjeni. De ea s'a þinut seama când comisul
Mardare ºi-a luat în stãpânire în Curteni cei 207 stânjeni, în anul
1852(52);
- mãsura din 30 Aprilie 1852, fãcutã pentru Valea
Merilor, unde vedem cã acest trup de pãmânt avea 97 de
stânjeni ºi 1 palmã(53);
- planul moºiei Curteni, întocmit în anul 1856 de
geometrul judeþului Fãlciu, serdarul Gheorghe Buþi, la cererea
rãzeºiilor Agariceºti care au simþit nevoia de a-ºi mãsura ºi
împãrþi între ei pãrþile de pãmânt, rãmase dupã ce comisul
Mardare ºi-a tras partea lui. Pentru întocmirea acestui plan,
Agariceºtii au împrumutat 100 de galbeni de la paharnicul Mihai
Lari, proprietar în satul Zgura. Acest plan este însã incomplect,
cãci îi lipseºte partea principalã „Numire(a) sâmnelor”, adicã
explicãrile diferitelor semne, culori etc. Din acest motiv,
întocmitorul sau urmaºul acestuia a primit doar o jumãtate din
sumã, cealaltã jumãtate urmând sã fie înapoiatã paharnicului
Mihai Lari. Paharnicul, neprimind datoria la timp, a reclamat
cazul la Isprãvnicie care a trimis în anchetã pe privighetorul
ocolului Crasna. Acesta a dispus mãsurarea moºiei Curteni ºi
întocmirea unui tablou cu numãrul stânjenilor ce are fiecare
rãzeº în diferite trupuri ºi a repartizat datoria de 10.000 de lei
pentru cei 100 de galbeni împrumutaþi, în funcþie de numãrul
stânjenilor, revenind de fiecare stânjen câte 7 lei ºi 5 parale.
Dacã pentru facerea planului incomplect s'au cheltuit bani fãrã
nici un folos, apoi neplãtirea datoriei la termen a provocat
mãsurarea pãmântului, rãmânându-ne un tablou cu suma
stânjenilor ce avea în stãpânire fiecare rãzeº în anul 1856(54);
- hotarnica din anul 1856, fãcutã pentru mãsurarea
pãmântului lui ªtefan Enachi ºi a vãrului sãu Constantin
Dascãlu, când s'au ales 33 de stânjeni lui ªtefan Enachi ºi 200
lui Constantin Dascãlu;
- hotarnica din 8 Mai 1864, prin care fraþii Agariceºti
(Lefterache, Dumitrache, Matei, Ion ºi Iordache) îºi aleg 16
stânjeni din Buzdugan ºi 9,5 stânjeni în Baºtinã(55);
39
Nr. 75-78 - mai-august 2008
- mãsura (nu se ºtie când a fost fãcutã) care ne dã
lãþimea de 923 de stânjeni a întregii moºii Curteni, începând cu
Valea Merilor ºi sfârºind cu Popeºtii;
- însemnarea (fãrã datã) care ne dã lãþimea de 784 de
stânjeni a mijlocului satului Curteni.
Uitându-ne la aceste mãsuri, vedem cã nu toate se
potrivesc. De pildã, mãsura din 11 Mai 1843 dã pentru Valea
Merilor 111 stânjeni, 2 palme ºi 2,5 parmace, iar cea din 28
Aprilie 1852 dã numai 97 de stânjeni ºi 1 palmã. Mãsurile din
aceeaºi ani pentru satul Curteni ºi satul Popeºti, fiind fãcute cu
acelaºi stânjen, sunt practic la fel. De pildã, la 11 mai 1843
mãsura a fost de 110 stânjeni, 1 palmã ºi 2 parmace, iar în 28
Aprilie 1852 a fost de 110 stânjeni, 5 palme ºi 3 parmace.
La pãdure, unde se împlinea mãsura stânjenilor, se
sãpa în coaja copacului litera slavonã „ „ (ºte) care însemna
„spre ºtiinþã”, literã pe care o mai vedem în localitate pusã pe un
colac de fântânã în anul 1843.
Greºeli fãcute în acte. În hrisovul domnesc din 8
Decembrie 1838, de la Mihai Sturza Voievod, privitor la
terminarea procesului dintre urmaºii Oeºtilor ºi Agariceºti,
vedem cã lui Neculai Oae i se zice ºi Luca. Credem cã persoana
care a scris documentul a avut în faþã Cartea de Judecatã(56)
din 3 Octombrie 1761, în care erau trecute numele ispravnicilor
de Fãlciu, anume Toma Luca ºi Gheorghe Beldiman ºi fiind
neatent a fãcut confuzia de prenume. Tot în acest hrisov vedem
cã la punctul 5 este scris Mereuþã, de fapt trebuia scris Neculai.
În documentul cu mãsurãtoarea pãmântului cuvenit
comisului Ion Mardare în anul 1852 ºi în cel al vânzãrii
pãmântului din Trupul Mãrdãroaea în anul 1870, se spune cã
„28 de stânjeni, 4 palme în hliza Buznea care se numeºte ºi
Bãlãneºti”. Este o greºealã, cãci trupul de pãmânt Buznea nu s'a
numit niciodatã Bãlãneºti. Trebuia scris „hliza Popeºti care azi
se numeºte hliza Bãlãneºti”.
Note:
(1); (7). Vasile C. Ursãcescu. Genealogia unei familii.
(Manuscris).
(2). Iancu Vodã Sasul (1579-1582).
(3). Gh. Ghibãnescu. Surete 24.
(4); (5); (6); (8); (9); (10); (11); (12); (13); (14); (15);
(18); (21); (22); (23); (25); (26); (27); (28); (29); (30); (31); (32);
(33); (34); (35); (36); (37); (38): (39); (40); (45); (46); (47); (48);
(49); (50); (52); (53); (54); (55), (56). Vasile C. Ursãcescu.
Monografia satului Curteni. Documente Curteni. 1945.
(Manuscris). (4)Doc. XCII; (5)Doc. CIII; (6)Doc. CIII; (8)Doc.
CCXXXIV; (9)Doc. CLXXXVI; (10)Doc. XXVII; (11)Doc.
CXXXVIII; (12)Doc. LVII; (13)Doc. CXIX; (14)Doc. CXIX;
(15)Doc. C; (18)Doc. CIII; (21)Doc. CXIX; (22)Doc. CIII;
(23)Doc. CIII; (25)Doc. XXV; (26)Doc. C; (27)Doc. C; (28)Doc.
LVII; (29)Doc. C; (30)Doc. LXIX; (31)Doc. C; (32)Doc. CXXI;
(32)Doc. CLXXXVII; (33)Doc. CLXVIII; (34)Doc. CCII; (33)Doc.
CXXXIII; (37)Doc. CXXXV; (38)Doc. LXIV ºi XCII; (39)Doc.
XCII; (40)Doc. XCII; (41)Doc. CXLII; (47)Doc. CXIX; (48)Doc.
XXVII; (49)Doc. CLXXXVI; (50)Doc. CXIX; (52)Doc. CIII;
(53)Doc. CXLII; (54)Doc. CLXXXVII; (55)Doc. CCXVI; (56)Doc.
XCII;
(16); (17); (19); (24); (42); (43); (44); (45); (46); (51).
Vasile C, Ursãcescu. Monografia satului Curteni. Documente
Popeºti. 1945. (Manuscris). (16)Doc. XXV; (17)Doc. VIIIb;
(19)Doc. XIII; (20)Doc. IXb; (24)Doc. XV; (42)Doc. VIII;
(43)Anexa 19; (44)Anexa 20; (45)Anexa 21; (46)Doc. XV;
(51)Doc. XXXVI.
40
ELANUL
CAPITOLUL XIII
UN PROCES DE POMINÃ
Rãzeºii din Curteni au fost luptãtori dârzi pentru
dobândirea ºi pãstrarea pãmântului. Au dus un numãr mare de
procese, fie între ei ca neamuri, fie cu strãini, fãrã sã facã mãcar
o datã un pas înapoi. Pe unele le-au câºtigat, pe altele le-au
pierdut, dar nici bucuria, nici amãrãciunea nu le-au schimbat
atitudinea.
Mai toate procesele lor pentru pãmânt au fost grele,
lungi ºi costisitoare. Dar cel mai greu, mai lung ºi mai costisitor a
fost cel dintre clucerul Ion Mardare din Huºi ºi rãzeºii Agariceºti.
A început în anul 1830 ºi s'a terminat în anul 1852, deci a durat
22 de ani, fiind considerat la vremea aceea cel mai lung proces
din Moldova. A ajuns pânã în Divanul Domnesc ºi chiar la
chibzuiala domnitorului care, în anul 1846, înduplecat de jalbele
Agariceºtilor, nu a aprobat prima hotãrâre a divanului, lãsând
procesul în suspensie 2 ani ºi ceva. Deºi ºtiau cã nu au dreptate,
rãzeºii Agariceºti au fãcut cam tot ceea ce se putea face în acea
vreme pentru a nu pierde pãmântul. Rezultatul a fost pãgubitor
pentru ei, cãci procesul a fost câºtigat de familia Mardare pe
drept, dupã pãrerea noastrã.
Dar iatã care au fost faptele.
Mersul procesului. Clucerul Ion Mardare din Huºi a
vrut sã intre în stãpânirea pãmântului la care avea dreptul soþia
sa, Ecaterina, moºtenitoare a strãbunilor ei Agariceºti.
Pãmântul revendicat de clucer era în Curteni, Popeºti, Valea
Merilor, Bogzãºti pe Crasna ºi Oþeleni.
La 11 Martie 1830 a avut loc o înfãþiºare între pãrþile în
conflict la Isprãvnicia Þinutului Fãlciu, când s'a hotãrât alegerea
pãmântului cuvenit Casei Mardare. Patru zile mai târziu, adicã la
16 Martie 1830, vornicul de poartã Vasile Tenie ºi baºbulucbaºul
Manolache Cujbã i-au ales clucerului 20 de stânjeni în Curteni,
23 de stânjeni, 3 palme ºi 4 parmace în Popeºti ºi 3 stânjeni, 7
palme ºi 6 parmace în Valea Merilor, în total 47 de stânjeni, 1
palmã ºi 6 parmace, urmând ca alegerea celorlalte pãrþi sã se
fac altãdatã. Pe suprafaþa aleasã erau însã gospodãrii, vii ºi
livezi. Pentru a nu se produce nemulþumiri oamenilor, la
rugãmintea rãzeºilor clucerul Ion Mardare a acceptat sã ia cei
47 de stânjeni în Valea Merilor, lângã locul cãpitanului Ioniþã
Nacu. Clucerul s'a prefãcut însã cã este mulþumit, cãci iatã ce ne
spune hotarnica din 16 Iulie 1830, privind alegerea ºi stâlpirea
acestor 47 de stânjeni: „dum(isale), Clucerul, acum deodatã i-au
primit ºi pe aceºtia supt cuvânt cã dupã presupusu ce are, o sã
îºi caute pe urmã restul.”(1). Pe baza acestei hotarnici s'a dat
clucerului Ion Mardare o hotãrâre de stãpânire care însã nu l-a
mulþumit.
La 10 Martie 1832, clucerul a cerut judecãtoriei
þinutului Fãlciu sã rânduiascã un delegat al ei pentru ai alege
pãrþile la care are dreptul. A fost delegat asesorul Hagiu care, la
18 Noiembrie 1832, a fãcut o încheiere unde se aratã cã
hotãrârea de stãpânire s'a obþinut potrivit dispoziþiilor legale ale
timpului, aºa cã Judecãtoria Þinutului Fãlciu a dat o hotãrâre
definitivã(2) la 7 Noiembrie 1833.
Din hârtiile care ne aratã mersul procesului se vede cã
rãzeºii Agariceºti, pentru a îmbuna pe clucer, i-au dat ceva în
plus, cam 4 stânjeni ºi un loc de grãdinã, cãci se pomeneºte de o
învoialã între pãrþi, datatã 10 Martie 1834, unde se spune cã
„s'au precurmat toati pretenþiile”(3). Totuºi, clucerul nu a fost
mulþumit, aºa cã a cerut ca alegerea pãmântului sã se facã dupã
spiþã de neam. La 5 Octombrie 1835 judecãtoria însãrcineazã
pe baºbulucbaºul Manolache Cujbã ºi pe Manolache
Bãlãnescu sã rezolve cazul, dar aceºtia þin seama doar de ce au
dat rãzeºii de bunã voie.
În anul 1837, clucerul trimite jalbã la Divanul Þãrii de
ELANUL
Jos din Bârlad ºi cere ca, la întocmirea spiþei de neam ºi la
alegerea dreaptã a pãmântului sãu, sã fie prezent însuºi
preºedintele sau un membru al divanului. A obþinut la 5 Aprilie
1837 doar porunca cãtre Judecãtoria Þinutului Fãlciu ca sã
rezolve plângerea. Credem cã rãzeºii Agariceºti au cumpãrat
persoane influente care au fãcut ca sã nu fie prezent nimeni din
Divan, cãci nu se poate explica altfel de ce au împrumutat atunci
14 galbeni, o sumã foarte mare, doar pentru o deplasare a 2-3
rãzeºi la Bârlad pentru 2-3 zile(4).
Judecãtoria din Fãlciu însãrcineazã pe vornicul de
poartã Vasile Pilat cu rezolvarea cazului. La 12 Aprilie 1837,
acesta întocmeºte spiþa de neam a Agariceºtilor, servindu-se
pentru trecut de spiþa întocmitã în 15 Iunie 1759, dar nu a
repartizat exact numãrul stânjenilor cuveniþi fiecãrui nume din
aceastã spiþã. De pildã, lui Irina Grosoaia ºi lui Neculai Agarici, fii
preotului Stratulat Agarici, la moºtenirea cãrora avea dreptul
Ecaterina, soþia clucerului, în loc sã li se repartizeze câte 64 de
stânjeni, 2 palme ºi 0,5 parmace, li s'au repartizat doar câte 35
de stânjeni ºi 5 palme(5). Diferenþa fiind destul de mare, clucerul
Ion Mardare trimite la 4 Mai 1839 o nouã plângere la Judecãtoria
Fãlciu, în urma cãreea hotarnicul Vasile Tenie a venit în Curteni
unde, dupã cum spune clucerul, „a fãcut numai unili lucrãri”.(6).
La 21 Martie 1841, stolnicul Dumitru Mardare, fiul
clucerului Ion Mardare, depune plângere la judecãtorie, prin
care cere sã i se aleagã pãmântul pe baza testamentului din 13
Ianuarie 1841, lãsat de pãrinþii sãi, iar rãzeºii sã prezinte actele
pentru fixarea câtimii stânjenilor cuvenitã fiecãruia. De aici
vedem cã între timp clucerul s'a prãpãdit sau, fiind bãtrân, s'a
retras, lãsând pe fiul sãu sã se ocupe de acest proces.
La 28 Aprilie 1841, judecãtoria a însãrcinat pe vornicul
de poartã Vasile Pilat sã desãvârºeascã lucrarea începutã de
asesorul Hagiu. Vornicul a finalizat lucrarea la 21 Iulie 1841, dar
stolnicul Dumitru Mardare, ºtiind cã Vasile Pilat ori de câte ori a
venit în Curteni nu a fãcut mare ispravã, a reclamat cazul la
Logofeþia Dreptãþii care, prin porunca din 31 Martie 1843, scrie
între altele judecãtoriei: „este de mare mirare sã se vadã
hotãrâre datã dela 1833 ºi neadusã într'u împlinire nici pânã la
1843” ºi îi pune în vedere lui Vasile Pilat ca pânã la sfârºitul lunii
Aprilie sã „desãvârºeascã lucrarea … cãci la dimpotrivã” i se va
cere lucrarea „prin înadins revezor, pi mãdularili acei judecãtori”.
Tot atunci s'a hotãrât ca sã vinã în Curteni un membru al
logofeþiei.
La 11 Mai 1843 au venit la Curteni asesorul
judecãtoresc medelnicerul ªerban Gându ºi vornicul de poartã
Vasile Pilat care au îmbunãtãþit spiþa de neam din anul 1837 ºi i-
au ales stolnicului Dumitru Mardare, urmãtoarele lãþimi de
pãmânt(7):
- în Curteni 85 de stânjeni, 3 palme ºi 2 parmace;
- în Popeºti, în trupul Buzdugan, 24 de stânjeni ºi 6
palme;
- în Valea Merilor 111 stânjeni, 2 palme ºi 2,5 parmace;
- în Oþeleni 139 de stânjeni ºi o palmã.
Din raportul asesorului cãtre judecãtorie se vede cã nu
s'a putut definitiva alegerea locurilor din Bogzãºti pe Crasna, din
cauzã cã rãzeºii nu au voit sã scoatã hârtiile privitoare la acel
loc. Totuºi, asesorul a fãcut o alegere de 79 de stânjeni, 4 palme
ºi 3 parmace.
La 17 Iunie 1843 judecãtoria a fãcut o încheiere, unde
se aratã cã: „în privire cã asupra alegerii ºi împãrþârii, urmatã la
faþa locului de dumnealui asesorul comandãrisit, nu urmeazã
nici un fel de pretenþie, ci mai vârtos din jalba unor rãzeºi,
adresat(ã) cãtrã dumnealui asesorul la 4 Iunie, sã dezvãluie cã
ei n'au nici o prihãnire asupra lucrãrii ci numai cer o vede (ºi) a
aduci ºi pe alti neamuri a(le) lor de a sã încunoºtiinþa despre
asãminea ºi apoi a iscãli în ea dupã rânduialã”. De aici se vede
Nr. 75-78 - mai-august 2008
cã rãzeºii au vrut, dupã obiceiul lor, sã amâne decizia ca sã aibã
timp sã gãseascã motive pentru o nouã contestaþie. La stãruinþa
stolnicului Dumitru Mardare, judecãtoria a fixat un nou termen,
17 August 1843, „când se vor aduci aici rãzeºii cu toati
documentili ce vor fi pãstrând spre a se pute(a) regula cele
competenti”. Rãzeºii s'au prezentat ºi, cu acest prilej, cred ca s'a
fixat ºi numarul stânjenilor din Bogzãºti. Judecãtoria „neavând
vreo protestaþie asupra zisãi lucrãri” a hotãrât sã scrie
Isprãvniciei „ca sã statorniceascã stãpânirea dumisali
stolnicului” ºi sã dispunã publicarea regulamentarã, pentru ca
dupã 6 luni sã se dea hotarârea de stãpânire desãvârºitã. Dar
rãzeºii, gãsind vicii de formã, se plâng de douã ori domnitorului.
Acesta trimite jalbele la Logofeþia Dreptãþii care, prin poruncile
din 23 Decembrie 1843 ºi 31 Iulie 1844, atrage atenþia
judecãtoriei în chestii de procedurã.
La 21 August 1844 judecãtoria cheamã din nou pãrþile
la judecatã ºi, prin hotãrârea din 25 August 1844, a poruncit
vornicului de poartã Vasile Tenie sã dea în stãpânire stolnicului
pãmântul ales la 11 Mai 1843. La terminarea lucrãrii, logofeþia a
cerut judecãtoriei, la 17 Septembrie 1844, sã facã Jurnal de
încheiere care sã fie semnat de cele douã pãrþi, cei nemulþumiþi
urmând sã facã apel.
Rãzeºii, printr'o jalbã meºteºugit fãcutã, aratã
domnitorului cã s'au împãcat cu comisul Ion Mardare încã din
anul 1833 ºi cã prin jalba stolnicului Dumitru Mardare din 21
Martie 1841, de a i se da pãmântul pe baza testamentului lãsat
de pãrinþii sãi, s'a redeschis procesul. Aceastã jalbã a indus în
eroare Logofeþia Dreptãþii. Ea pune în vedere judecãtoriei la 15
Ianuarie 1845 sã curme acest proces „spre depãrtarea
reclamaþiilor cari aduc nemulþumiri ocârmuirii ºi zdruncinare
pãrþilor”. De asemeni, îi aratã cã nu a procedat bine, deoarece
chestiunea din anul 1833 trebuia adusã la îndeplinire, iar cea
ridicatã în anul 1841 trebuia tratatã aparte ºi nu amestecate,
„cãci la dimpotrivã va fi rãtãcire(a) ce(a) de apoi mai rã decât
ce(a) dintâi … în sfârºât aºteaptã cu grãbiri ºtiinþa de ispravã (a)
lucrãrilor … adicã cu dare(a) de curs a pretenþiilor ivite asupra
pãmântului pentru care nu au urmat judecata, (adicã cea din
anul 1841) ºi cu deosebire lucrãrilor atingãtoare de pãmântul
pentru care a urmat încheiere (adicã cea din anul 1833)”.
Trebuia „sã dei drumul pricinii în apel”, dupã ce mai întâi trebuia
sã le dea copii de pe jurnalul cu hotãrârea din anul 1833. Urmare
acestei porunci, judecãtoria a fãcut o încheiere la 2 Aprilie 1845,
prin care a hotãrât ca pãrþile sã se prezinte la 3 Mai 1845 pentru
a „da mulþãmire sau nu” asupra hotãrârii din anul 1833, sã se
punã în vedere stolnicului cã a fost desfiinþatã de logofeþie
hotãrârea din 21 August 1844, prin care i s'a dat în stãpânire
pãmântul ales la 11 Mai 1843, apoi sã se comunice isprãvniciei
sã ia acel pãmânt de la stolnic ºi sã îl lase în seama rãzeºilor(8).
La 4 Mai 1845, judecãtoria a încheiat jurnalul prin care
aratã cã, în prezenþa celor douã pãrþi (din partea Casei Mardare
au fost stolnicul Dumitru Mardare ºi fratele sau Costachi
Mardare-vechil, iar din partea rãzeºilor au fost Gavril Agarici ºi
Lefter Agarici), s'a stabilit pentru Casa Mardare, potrivit celor
recunoscute de rãzeºi în anul 1833 ºi a unei noi spiþe de neam,
dreptul la a patra parte de la Irina Grosoaea ºi la a treia parte din
a ºasea parte de la Neculai Agarici. A rãmas nerezolvatã
problema pãmântului din Bogzãºti, dar s'a hotãrât ca ºi acolo
Casa Mardare sã primeascã pãmânt în aceeaºi proporþie ca ºi
în celelalte locuri. În hotãrâre se mai spune cã Agariceºtii „la
toati comisiile orânduite la faþa locului, precum ºi la Judecãtorie,
când au fost chemaþi spre lãmurirea pãrþilor cuvenite Clucerului
Mardare, au arãtat feluri de împotriviri ºi împãcãri numai spre
prelungire(a) dãrii pãmântului în stãpânirea Clucerului Casei
Mardare ca sã se foloseascã cu venitul (ei).”(9). De aceastã
hotãrâre a fost în parte mulþumit numai stolnicul Dumitru
41
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Mardare, iar rãzeºilor le-a rãmas calea apelului la Divanul
Apelativ. Stolnicul a cerut ca la mãsurarea ºi alegerea
pãmântului sã participe preºedintele sau un membru al
divanului. Rãzeºii au intervenit pentru a opri aceastã participare
ºi au reuºit. Credem cã au „uns” persoane influente(10).
Divanul Apelativ, prin încheierea din 20 Octombrie
1845, a fixat o noua întâlnire a pãrþilor la 11 Ianuarie 1846 când,
gãsind bunã hotãrârea judecãtoriei din 4 Mai 1845, se uneºte cu
„socotinþa judecãtoriei, urmatã dupã legiuire ºi dreptãþi” ºi
hotãrãºte în acelaºi fel ca ºi judecãtoria.
Divanul pune în vedere judecãtoriei sã facã
„preþeluirea pãmântului cuprins prin jurnalul din 4 Mai 1845”.
Preþeluirea se face la faþa locului la 22 Iulie 1845 de un asesor
care a gãsit cã pãmântul are o valoare de 77.255 lei vechi ºi 24
de parale. Vechilul rãzeºilor a arãtat cã aceastã valoare este
mult prea mare, fiindcã „s'ar fi pus preþul mare la stânjen” ºi cã
pãmântul din Oþeleni pus la preþeluire nu este în stãpânirea
rãzeºilor. Judecãtoria a luat în seamã aceastã nemulþumire ºi
prin hotãrârea din 7 Martie 1846 a încuviinþat o nouã preþeluire.
Acesta s'a fãcut de cãtre trei proprietari megieºi „în cuget curat ºi
pe fiinþa adevãrului”, sub preºedinþia asesorului, rezultând o
valoare de 70.202 lei vechi ºi 24 de parale, la preþul timpului. ªi
de aceastã datã rãzeºii s'au arãtat nemulþumiþi ºi au reclamat
cazul la logofeþie. Logofeþia a trimis judecãtoriei jalba rãzeºilor,
cu menþiunea cã „dacã rãzeºii sunt nemulþumiþi, atunci sã facã
apelaþia cuvenitã la Divanul Domnesc”, iar judecãtoria a
înapoiat dosarul la Divanul Apelativ.
Divanul Apelativ a gãsit cã preþeluirea a fost fãcutã
bine, a dispus sã se elibereze copii de pe jurnalul încheiat ºi a
arãtat cã apelul rãzeºilor trebuie fãcut la Divanul Domnesc, în
termen de 30 de zile de la primirea copiei dosarului. De
asemeni, le-a arãtat rãzeºilor cã trebuie sã depunã „valoarea
proþãsului”, în sumã de 14.040 lei ºi 16 parale, reprezentând
20% din valoarea pãmântului, cu precizarea cã dacã aceastã
sumã nu este depusã la termen, nu vor mai putea face apel ºi
judecata va fi încheiatã. „Pentru a nu mai veni învãluiri”,
judecãtoria a trimis la Curteni, la data de 15 Aprilie 1846, un
asesor care a înmânat copiile de pe jurnal ºi a luat semnãturile
vechililor celor douã pãrþi, întãrite ºi cu pecetea sãteascã.
Firesc, rãzeºii au fost „în totul nemulþãmiþi”, dar, fie din cauza cã
pricepeau bine cã nu au dreptate, fie din cauza cã nu au mai
putut împrumuta bani ca sã continue procesul, fie cã au fost
povãþuiþi sã nu se mai îngreuneze cu datorii, ei nu au mai facut
apel la Divanul Domnesc.
Dupã expirarea termenului de apel, stolnicul Dumitru
Mardare a cerut Divanului Domnesc sã dispunã încheierea
procesului, dar acest fapt nu se întâmplã. Rãzeºii îºi pun un nou
vechil, pe serdarul Costachi Lazu, care trimite o jalbã Divanului
Domnesc ºi o jalbã domnitorului, prin care aratã cã „Divanul
Apelativ a obijduit pe încredinþãtorii sãi rãzeºi”, cã dovezile
prezentate de Casa Mardare sunt „niºte nelegiuite mãrturii” ºi cã
rãzeºilor le-a fost fixatã o taxã mult prea mare pentru apel, pe
care ei nu au putut sã o plãteascã la timp, pierzând astfel
termenul de apel ºi deci ºi pãmântul. Domnitorul a trimis jalba la
Divanul Domnesc cu rezoluþia „sã recomenduieºti dum(isale)
prezidentului Divanului Domnesc ca sã nu sã prilejeluiascã vre o
abatere din legiuirile reglementului”.
Stolnicul Dumitru Mardare trimite ºi el o jalbã
domnitorului, prin care aratã cã dreptul sãu a fost câºtigat la cele
douã instanþe de judecatã de pânã acum, cã jeluirile
adversarului sunt atingãtoare de fond ºi nu mai au rostul sã fie
discutate, cã prin hotãrârea din anul 1833 s'a recunoscut tatãlui
sãu doar dreptul la schimb, cã tatãl sãu nu a fost mulþumit cu
acea alegere etc.
La 12 Septembrie 1846, Divanul Domnesc, cu
42
ELANUL
majoritate de voturi „au gãsit pricina acesta închisã, prin
pierdere(a) de apel dupã artic(olul) 374 din regulament“. Trei
dintre membrii divanului au avut opinie separatã, consemnatã
într'o încheiere a lor, unde se aratã cã celelalte instanþe
judecãtoreºti trebuiau sã cearã lãmuriri cum sã procedeze cu
îndeplinirea formalitãþilor apelului ºi cã preþeluirea pãmântului
trebuia fãcutã nu pentru tot locul, ci numai acolo unde erau
diferenþe între ce pretinde stolnicul ºi ce au dat rãzeºii în anul
1833.
La 23 Septembrie 1846 Divanul Domnesc a înaintat
cele douã încheieri domnitorului. Rãspunsul a venit abia la 20
Februarie 1849, deci dupã mai mult de 2 ani, cu remarca cã „nici
dritul apelului nu se poate socoti legiuit închis, nici hotãrârile
instanþelor di mai jios întemeiate pe dreptate” ºi cu urmãtoarea
motivare:
- preþeluirea pãmântului nu a fost corect fãcutã;
- instanþele de judecatã nu trebuiau sã ia în seamã
cererea fiului asupra unei chestiuni închise prin mulþumirea
tatãlui sãu la 10 Martie 1834.
Pe temeiul acestei porunci domneºti, Divanul
Domnesc a luat din nou în cercetare cazul la 4 Mai 1849, în
prezenþa lui Dumitru Mardare, devenit între timp comis, a
vechilului sãu, aga Gheorghe Mardare, a câtorva rãzeºi ºi a
vechilului lor, serdarul Costachi Lazu.
Majoritatea Divanului Domnesc aratã cã s'a lãmurit „cã
aceastã pricinã nu se poate socoti închisã prin pierderi di apel a
rãzeºilor” ºi hotãrãºte cã hotãrârea judecãtoriei din 7 Noiembrie
1833 este „oarecum lãmuritoari”, cã celelalte hotãrâri „se
desfiinþeazã, rãmâni puternicã numai hotãrârea din 1833
Noiembrie 7, sprijinitã de mulþãmirea amândorora pãrþilor”, cã
„acesta sã se aducã într'u împlinire fãrã ce(a) mai micã abatire”,
apoi cã „sã fie însãrcinat însuºi dum(nealui) prezidentul
Giudecãtoriei cari prin mergirea sa la faþa locului sã se
sârguiascã (a) aduci într'u împlinire ace(a) hotãrâre cu grãbire în
privire a îndelungatei vremi de când se lãnþuiesc aceste
lucrãri”.(11). Acestã hotãrâre este trimisã domnitorului la 17
August 1849.
Comisul Dumitru Mardare trimite o nouã jalbã
domnitorului în care îºi aratã nedreptatea ce i s'a fãcut.
La 14 Martie 1850, domnitorul, „dorind a ave(a)
deosãbite lãmuriri în pricinã”, cere Divanului Domnesc sã-i dea
relaþii „dacã instanþili au urmat cãlcãri di formã ºi a(u) fãcut
lucrãri împotriva legilor…, dacã observaþia dumis(ale)
juri(s)consultului statului, aga Damaschin Bojincã, are locul
ei…, adicã proþesul închis prin pierderi di apel din partea
rãzeºilor” ºi îi pune în vedere ca sã „(i)ee în de iznoavã toate
împrejurãrili ºi a faci legiuita încheiere”.
Vechilul rãzeºilor, Costachi Lazu, cere ºi el
domnitorului ca „sã îndatoreascã pe comisul Mardari de a aduci
zapisul de învoialã din 1834”, pentru a se vedea la câþi stânjeni a
avut dreptul sã stãpâneascã. Aceastã jalbã a fost trimisã
divanului cu rezoluþie afirmativã.
La 6 Mai 1850, serdarul Costachi Lazu mai face o
ultimã încercare în Divanul Domnesc de a-i salva pe rãzeºi,
prezentând o scrisoare din 10 Iulie 1835 a unei cãlugãriþe,
pogorâtoare din fraþii Dãnilã ºi Vasile Grosu, din care rezultã cã
Ion Mardare nu a avut dreptul sã pretindã întreaga parte de la
aceºti fraþi, ci numai jumãtate.
Divanul, având în vedere hotãrârile instanþelor de pânã
atunci, observaþia juridicã a jurisconsultului Moldovei, cât ºi
toate propunerile ºi întâmpinãrile ambelor pãrþi, „gãseºte acest
proþes închis în veci, prin pierdere di apel din partea rãzeºilor,
rãmânând a se aduce la împlinire hotãrârea Divanului de apel,
pe temeiul artic(olului) 374 din regulament”. Anafora, scrisã la
17 Mai 1850 ºi iscãlitã de „întregul complet”, este trimisã
ELANUL
domnitorului care o întãreºte.
La 15 Iunie 1851, voievodul Grigore Ghica semneazã
hotãrârea Divanului Domnesc(12), iar la 19 Iunie 1851 se
elibereazã comisului Dumitru Mardare hrisov domnesc de
întãrire a hotãrârii divanului de veºnicã stãpânire, iar
Judecãtoria Þinutului Fãlciu a primit ordin sã punã în practicã
acest hrisov.
La 28 Aprilie 1852, la cererea comisului Dumitru
Mardare, vine în Curteni asesorul judecãtoriei, în persoana lui
C. Alexandrescu, care a citit hrisovul domnesc în faþa comisului
ºi a rãzeºilor Agariceºti, iar apoi a dispus mãsurarea
pãmântului, comisul primind:
- în Curteni ºi în Popeºti 110 stânjeni, 5 palme ºi 3
parmace;
- în Valea Merilor 97 de stânjeni, 1 palmã, mãsuraþi cu
„palma domneascã”, faþã de cei 111 stânjeni mãsuraþi anterior
cu „palma proastã”;
- în Bogzãºti 71 de stânjeni, 4 palme ºi 3 parmace.
În finalul jurnalului încheiat la 30 Aprilie 1852 se
menþioneazã cã „lãsându-sã în stãpânire rãzeºilor suma
stânjenilor ce se legãesc dumisale comisului prin luminatul
hrisov în hotarul Oþãleni”.(13). Reamintim cã în Oþeleni, dupã
alegerea din 11 Mai 1843, suma stânjenilor cuveniþi stolnicului
Dumitru Mardare a fost de 139 de stânjeni ºi 1 palmã.
Odatã cu aceastã acþiune de punere în stãpânire, s'a
terminat ºi acest proces, început în anul 1830 ºi sfârºit definitiv
în anul 1852, deci dupã 22 de ani. A fost un proces lung, dus cu
îndârjire de ambele pãrþi. Familia Mardare nu s'a lãsat ºtiind cã
dreptatea este de partea sa, iar rãzeºii nu s'au lãsat crezând cã
pot împiedica pierderea pãmântului.
Procesul a fost pierdut pe drept de rãzeºi, aºa cã
învinuirea pe care i-au adus-o unii rãzeºi lui Gavril Agarici, cã nu
s'a interesat îndeajuns de proces, a fost nedreaptã.
Rãzeºii au adoptat o tacticã bazatã pe prelungirea
lucrãrii, folosindu-se ºi de unele incorectitudini:
- Ei nu au adus toate actele deodatã, iar cele pe care le-
au adus nu fãceau prea multã luminã în rezolvarea cazului, cãci
iatã ce gãsim scris în hotãrârea judecãtoriei, datã la 5 mai 1845:
“cãtre Isprãvnicia þinutului di a igzãcutori ºi pe rãzeºi a scoati
îndatã documenturile ci vor fi pãstrând ºi a sta faþã la lucrare, iar
nu precum au urmat aducând numai câte o hârtie ºi apoi iarãºi a
se depãrta numai ca sã prelungeascã lucrare(a) dupã a lor
placuri”(14). ªi tot aici gãsim cã „aºa dupã cum dum(isale)
asesorul încunoºtinþeazã cã din celãlalte hotãrâri nu au putut
lãmuri acum pãrþile ce s'ar cuveni d(umisale) stolnicului, din
motiv cã rãzeºii nu au voit a scoati documenturile privitori pe
aceli trupuri”, iar atunci „când au fost chemaþi spre lãmurire(a)
pãrþilor cuvenite clucerului Mardari, au arãtat feluri de împotriviri
ºi de împiedecãri numai spre prelungire(a) dãrii pãmântului în
stãpânire(a) casei clucerului Mardari ca sã foloseascã venitul
lui”(15).
- Au mers de doua ori în Basarabia, în satul Ciucileni
din judeþul Chiºinãu, cu paºaport de la Consulatul Rusesc din
Iaºi, de unde au obþinut, la 6 Martie 1846, de la 14 rãzeºi, din
familia basarabeanã a Agariceºtilor, o adeverinþã scrisã pe douã
coloane, una în ruseºte ºi cealaltã în româneºte, legalizatã în
ruseºte, în care se aratã cã Irina Grosoaea nu a avut pãmânt în
satul lor ºi cã nici Rubina, bunica soþiei clucerului Ion Mardare,
nu este fiica lui Neculai Agarici, ci o „altã seminþenie” (Anexa
CXVII). Ori spiþa de neam fãcutã în Curteni în anul 1837 ºi
iscãlitã de rãzeºii Agariceºti contrazice cele scrise în adeverinþã,
cãci iatã ce ne spune încheierea din 6 Martie 1846 a Divanului
Apelativ: „s'a dovedit cã acea þidulã nu este fãcutã dupã
documenturi ºi fiinþa pãmântului, ci uneltitã numai spre (a) feri ºi
depãrtare di la adevãr”(16).
Nr. 75-78 - mai-august 2008
- Au trimis multe jalbe domnitorului, determinându-l sã
opreascã procesul tocmai când acesta trebuia sã se închidã prin
pierderea dreptului de apel.
- Au comis chiar ºi falsuri, schimbând data unor
documente, cum de pildã la cel din anul 1830 în care au pus anul
1834, ºi credem cã au dat bani unor persoane influente pentru a
fi ajutaþi în proces.
Angajându-ºi un vechil priceput, serdarul Costache
Lazu, au reuºit sã convingã trei dintre membrii Divanului
Domnesc sã nu fie de acord cu hotãrârea acestui divan. Credem
cã, dacã l-ar fi avut angajat de la început pe acest vechil, ar fi
reuºit sã nu se mai punã la socotealã pãmântul din Oþeleni care
a mãrit suma de preþeluire, cãci acel pãmânt nu era cerut de ei.
Angajarea târzie a lui Costache Lazu le-au adus doar
prelungirea cedãrii pãmântului cãtre Casa Mardare ºi unele
bucurii trecãtoare.
Câtã cheltuialã au fãcut fiecare din cele douã pãrþi cu
acest proces, nu putem ºti în chip precis, dar credem cã au
cheltuit cam la fel. Din hârtiile pãstrate de rãzeºi vedem cã
aceºtia au fost nevoiþi sã arendeze o parte din pãmânt, cu
obligaþia de al munci tot ei, apoi sã împrumute bani din mai multe
locuri. Fãrã a pune la socotealã banii proprii ºi zilele pierdute în
cei 22 de ani de proces, rãzeºii au împrumutat 25.870 de lei, în
700 de galbeni, astfel: de la Dumitru Castroian 17.754 de lei, în
480 de galbeni, la care se adaugã o datorie mai nouã de încã
1.200 de lei, de la paharnicul Mihai Lari, din Zgura, 3.700 de lei,
în 100 de galbeni, de la alþi împrumutãtori 4.144 de lei, în 112
galbeni. O cheltuiala foarte mare.
A fost un proces de pominã.
Procesul s'a terminat, necazurile rãzeºilor nu. Mai
întâi au fost necazuri cu înposesierea (închirierea) pãmântului
în perioada procesului ºi cu plata datoriilor, iar apoi au mai fost
târâþi prin tribunale de unul din urmaºii comisului.
Cea dintâi pomenire despre înposesiere o gãsim
într'un document judecãtoresc din anul 1841, când s'au primit
cereri din partea rãzeºilor din Curteni „ca sã întãreascã
contracturi pentru înposesierea pãrþilor de moºie”(17), dar din
hârtiile vechi pãstrate de bãtrâni, cât ºi din amintirile bãtrânilor,
am aflat cã înposesierile au început încã din anul 1836, cel dintâi
posesor fiind un armean, ªedrimian, care a þinut în posesie
pãmântul(18) pânã în anul 1839.
Din anul 1840, pânã în anul 1849, posesor a fost
Garabet Popov Armeanul(19). Acesta a reclamat isprãvniciei în
anul 1850 cã nu i s'au fãcut muncile datorate, isprãvnicia dând
poruncã privegherului de Crasna sã forþeze pe datornici sã
plãteascã datoriile. Din hârtii vedem cã au fost chiar ºi judecãþi,
dar cã la urmã s'au învoit, rãzeºii despãgubind posesorul cu
9.000 de lei la 18 Noiembrie 1853. Din adeverinþa de primire a
banilor vedem cã Garabet Popov a mai avut un tovar㺠la
posesie, anume pe Andronache Bogdan.
În toamna anului 1849 o parte din pãmânt a fost
înposesiat unor italieni, reprezentaþi de Carlo Cardeli, „în trei
veri, fiind datori rãzeºii ai da ºi casa pentru crâºmã”(20). O jalbã
din anul 1851 precizeazã pricina închirierii: „moºia noastrã
Curtenii fiind înposesietatã la niºte Talieni pentru cheltuiala ce
urmeazã giudecata cu Comisu(l) Dumitru Mardari”(21). În
aceastã jalbã sunt arãtate ºi condiþiile înposesierii, adicã
lucrãrile care trebuie fãcute pentru banii primiþi: „se cuvini a faci
posesorilor 2 fãlci (de) popuºoi, cu rânduiala lor pânã sã se
pui(e) în coºer ºi ceocãlãile tãeti ºi strânsã, 2 fãlci (de) sãcere, 2
fãlci (de) coasã, di un bãtrân”. Pãmântul înposesietat a fost de
30 de fãlci sau 45 de ha, din care 30 de ha de arãturã ºi 15 ha de
fânaþ. Dar rãzeºii mai erau datori sã facã câte douã zile pe an „cu
palmili” sau o zi „cu carul cu boi”, ºi o zi „cu plugul” ºi sã dea ºi „2
pui”. Italienii au þinut închiriat pãmântul timp de 6 ani, din toamna
43
Nr. 75-78 - mai-august 2008
anului 1849 ºi pânã în toamna anului 1855. În anul 1852, când
comisul Dumitru Mardare a intrat în posesia pãmântului sãu,
italienii au trebuit sã pãrãseascã o parte din locul înposisietat,
pentru care rãzeºii au trebuit sã-i despãgubeascã cu 98 galbeni,
adicã cu 3.626 de lei(22), iar pentru celelalte datorii rãzeºii au
trebuit sã le dea în folosinþã alte terenuri(23). Suma datã de
italieni nu se ºtie care a fost, cãci contractele, dupã obiceiul
timpului, se rupeau la sfârºitul termenului de înposesiere ºi „la
isprãvitul rãfuelii”, adicã la terminarea muncilor ºi a plãþilor în
bani. Bãtrânii spun cã în iarna din 1855-1856 a fost un ger mare
ºi boii posesorilor italieni, neavând un adãpost bun, au degerat
ºi au murit. Casa unde au stat aceºti posesori a fost cea a lui Ion
Buzdugan, peste drum de cea a lui Vasile Folescu.
În anul 1854 rãzeºii s'au trezit cã au o datorie la
proprietarul vecin, Dumitru Castroian, de 18.954 de lei, cãci la
datoria veche s'au mai adãugat 1.200 de lei, împrumutaþi „de
s'au plãtit banii provizãi rosãeniceºti 1854”(24). Pentru
garantarea acestei sume de bani, rãzeºii au pus amanet trupul
de pãmânt Buzdugan din Popeºti, în lãþime de 120 de stânjeni.
Deoarece numai din venitul plugãriei nu se putea plãti aceastã
sumã de bani, s'a gãsit modalitatea ca fiecare rãzeº sã
rãscumpere de la Dumitru Castroian atâþia stânjeni câþi va putea
plãti. S'a format o comisie din câþiva rãzeºi fruntaºi, unde fiecare
rãscumpãrãtor putea plãti rãscumpãrarea pãmântului
ipotecat(25). A mers foarte greu ºi aceastã rãscumpãrare, cãci
vedem cã plata datoriei a putut fi achitatã abia în anul 1857(26).
Dupã ce a intrat în posesia pãmântului, comisul
Dumitru Mardare, pentru ca rãzeºilor sã le treacã din necazul de
pe urma pierderii procesului ºi a marilor cheltuieli pe care le-au
fãcut cu ducerea lui, le-a fãgãduit cã le va vinde lor cei 279 de
stânjeni dobândiþi în Curteni, Popeºti ºi Valea Merilor. La 30
Iunie 1857, dupã dorinþa comisului, s'au ales trei gospodari
fruntaºi (Dumitru Agarici, ªtefan Enache ºi Mihai Trofin) care sã
trateze cumpãrarea, dânduli-se „vichilime” legalizatã(27).
Comisul Dumitru Mardare a murit în anul 1859, la 7 ani
dupã primirea pãmântului pentru care tatãl sãu ºi apoi el s'au
zbãtut timp de 22 de ani. A fost înmormântat în cimitirul de la
Schitul Vovidenia din Huºi. Mormântul sãu, împrejmuit cu gard
de fier, se pãstreazã ºi azi. A avut doi fii ºi douã fiice. Casa
familiei Mardare a fost în suburbia Broºteni din Huºi, unde a trãit
profesorul Ion David, pe str. N. Ciºman, unde azi se aflã Uzina
Electricã.
Vânzarea pãmântului a avut loc dupã 11 ani de la
moartea comisului, de vânzare ocupându-se soþia sa, Aristiþa
Mardare, cu autorizaþia epitropiei familiei sale. S'au pus în
vânzare 260 de stânjeni de pãmânt prin „mezat public”, la 17
Octombrie 1870, la tribunal. Preþul de la care au început
strigãrile a fost 3.200 de galbeni. La a II-a ºi a III-a strigare
delegaþii rãzeºilor au oferit 3.201 galbeni, iar tribunalul le-a
adjudecat provizoriu pãmântul. Dupã 8 zile, conform dispoziþiilor
legale, pãmântul li s'a adjudecat în chip definitiv, eliberându-li-se
actual de cumpãrãturã ºi de veºnicã stãpânire la data de 3
Decembrie 1870(28). Fiecare stânjen cumpãrat i-a costat pe
rãzeºi 465 de lei vechi, cãci au fost cheltuieli cu întocmirea
actelor, cu deplasãrile delegaþilor etc.(29).
Rãzeºii au stãpânit în chip liniºtit pãmântul cumpãrat
doar pânã în anul 1895, când locotenentul Dimitrie Mardare, fiul
comisului Dumitru Mardare, i-a chemat în judecatã, la Tribunalul
din Huºi, cerând anularea vânzãrii, pe motiv cã epitropia
familiei, fãcutã dupã moartea tatãlui sãu, a fost rãu constituitã.
Prin sentinþa nr. 41 din 11 Februarie 1895, Tribunalul
Fãlciu „respinge acþiunea ca nefondatã, iar cerirea în garanþie a
rãzeºilor este fãrã interes” ºi îl condamnã pe reclamant la plata a
150 de lei cheltuieli cãtre rãzeºi, aºa cã rãzeºii au rãsuflat
uºuraþi. Dimitrie Mardare, între timp ajuns cãpitan, a fãcut apel,
44
ELANUL
aºa cã rãzeºii au din nou emoþii. Prin sentinþa nr. 198 din 12
Decembrie 1901, Curtea de Apel din Iaºi a respins apelul ºi l-a
condamnat pe apelant sã plãteascã rãzeºilor 200 lei cheltuieli
de judecatã(30).
Neconcordanþe. Dupã cum se poate vedea, pãmântul
în litigiu de pe raza satului Curteni are mãrimi diferite în
mãsurãtorile fãcute pentru proces ºi cea din actul de vânzare.
În mãsurãtoarea din 11 Mai 1843 gãsim:
- în Curteni ………….. 85 stânjeni, 3 palme, 2 parmace;
- în Popeºti ………….. 24 „ 6 „ 0 „
- în Valea Marilor …… 111 „ 2 „ 2 „
Total .………221 „ 3 „ 4 „
În mãsurãtoarea din 28 Aprilie 1852 gãsim:
- în Curteni ºi Popeºti ..110 stânjeni, 5 palme, 3 parmace;
- în Valea Merilor …… 97 „ 1 „ 0 „
- în Bogzãºti ..……….. 71 „ 4 „ 3 „
Total ……. .279 „ 2 „ 6 „
În actual de vânzare din 3 Decembrie 1870 gãsim:
- în Curteni ………… 110 stânjeni, 4 palme, 0 parmace;
- în Buznea, numit ºi
Bãlãneºti (?) …………28 „ 4 „ 0 „
- în Valea Merilor I … 97 „ 0 „ 0 „
- în Valea Merilor II .. 24 „ 0 „ 0 „
Total …….. 260 „ 0 „ 0 „
Motive ar fi mai multe, ca de pildã:
- la mãsurãtorile din anul 1843 nu s'au putut lua în
seamã stânjenii din Bogzãºti, deoarece rãzeºii Agariceºti au
refuzat sã aducã actele pentru aceastã zonã(31), iar la celelalte
mãsurãtori, unde apar alte trupuri ºi diferenþe, credem cã au fost
fãcute fie vânzãri, fie schimburi între neamuri;
- existã diferenþã de mãrime între „palma domneascã”
care era de 27,5 cm, „palma proastã” care era de 23,5 cm ºi
„palma Curtenilor” care era de 26.5 cm;
- trebuie luate în seamã erorile la mãsurãtori, cãci ºi
azi, când avem mijloace de mãsurare mult mai perfecþionate,
vedem ca douã mãsurãtori pe acelaºi loc, fãcute de topografi
diferiþi, sunt diferite;
- nu trebuie sã lãsãm deoparte nici faptul cã, dupã un
anumit obicei al pãmântului, oamenii aveau darul de a schimba
rezultatul mãsurii dupã interesele fiecãruia.
Acolo unde apar alte trupuri de pãmânt, cred cã au fost
fãcute fie vânzãri, fie schimburi între neamuri, pentru a le veni
mai uºor sã ajungã la pãmânt.
Mai sunt ºi alte neconcordanþe. Una dintre ele ar fi
afirmaþia lui Aristiþa Mardare, fãcutã în cererea de vânzare a
pãmântului din Curteni, datã Tribunalului din Huºi în anul 1870,
cum cã „Popeºti ºi Valea Merilor sunt trupuri de pãmânt în moºia
satului Curteni” ºi cã „hlizei Buznea” i se mai zice ºi Bãlãneºti.
Acestã afirmaþie nu este în totalitate adevãratã, cãci pãmântul
din Popeºti a fost mereu separat de cel din Curteni, iar trupul
Buznea numai cu acest nume a fost cunoscut. O altã
neconcordanþã este între afirmaþia din hotarârea Curþii de Apel
din Iaºi, cum cã Aristiþa Mardare a vândut 274 de stânjeni cu
3250 de galbeni, ºi actual de vânzare care aratã cã s'au vândut
260 de stânjeni. Cred cã cifrele mai aproape de adevãr sunt cele
din actual de vânzare, cãci ele se verificã oarecum cu cifrele din
„Lista” întocmitã de rãzeºi cu numãrul stânjenilor care urmau sã
fie cumpãraþi, unde gãsim un total de 257 de stânjeni (32).
Acestea au fost faptele care s'au petrecut. Le-am cules
din documente ºi le-am arãtat pe toate aici, ca sã poatã fi
cunoscute de urmaºi, deºi unii vor spune cã sunt multe
amãnunte care obosesc pe cititor. ªi dacã aceste fapte au adus
mult zbucium, multã cheltuialã ºi multã amãrãciune înaintaºilor
noºtrii, în schimb ne-au lãsat nouã izvoare din care putem
cunoaºte o parte din trecutul satului, adeverindu-se zicala care
ELANUL
spune cã „În dosul unui rãu, de multe ori se ascunde ºi un bine !”
Note:
(1); (2); (3); (4); (5); (6); (7); (8); (9); (10); (11); (12);
(13); (14); (15); (16); (17); (18); (19); (20); (21); (22); (23); (24);
(25); (26); (27); (28); (29); (30); (31); (32). Vasile C. Ursãcescu.
Monografia satului Curteni. Documente Curteni. 1945.
(Manuscris). (1)Doc. LXXIX; (2)Doc. CXIX; (3)Doc. CXIX;
(4)CLV; (5)Doc. CXIX; (6)Doc. CXXXVIII; (7)Doc. CIII; (8)Doc.
CXXXVIII; (9)Doc. CXIX ºi CXXXVIII; (10)Doc. CLV; (11)Doc.
CXXXVIII; (12)Doc. CXXXVIII; (13)Doc. CLVII; (14)Doc. CXIX;
(15)Doc. CXIX; (16)Doc. CXIX; (17)Doc. CXXXVIII; (18)Doc.
XCIII; (19)Doc. CXXX; (20)Doc. CC; (21)Doc. CXXXX; (22)Doc.
CLV; (23)Doc. CLXIX ºi CLXX; (24)Doc. CLV; (25)CLII; (26)Doc.
CLXXXIX; (27)Doc. CXCIV; (28)Doc. CCXXV; (29)Doc.
CCXXXVI; (30)Doc. CCXXXII; (31)Doc. CXXXVIII; (32)Doc.
CCXXIV.
CAPITOLUL XIV
RELAÞIILE CU EPISCOPIA HUªILOR
Am gãsit cã Episcopia Huºilor a dobândit pãmânt de
la unii rãzeºi din Curteni sau legaþi de acest sat ºi cã nu
întotdeauna relaþiile dintre rãzeºii ºi episcopie au fost bune.
În „Cronica Huºilor”, de episcopul Melchisedec, gãsim
cã:
- în anul 1704, Varlam, episcopul Huºilor, a cumpãrat
de la Ionaº, nepotul lui Lazãr Buznea din Curteni, pãrþi de moºie
în Buneºti ºi Cãbiceºti. (Condica B.f. 101);
- în anul 1707, Tiron, ficiorul lui Gavril Agâriciu, vinde lui
Varlaam, episcopul Huºilor, partea sa de pãmânt din Buneºti
(Condica B.f. 101);
- în anul 1709, Ianuarie 8, ªtefan, Kenan ºi popa
Stratulat Agariciu, hãrãzesc lui Varlam, episcopul Huºilor, pentru
Brãdiceºti, 7 pãmânturi ºi jumãtate din siliºtea Cãbiceºtilor ce
rãmãsese necumpãrate de Varlam (Condica B.f. 98);
- în anul 1757, Octombrie 14, Irina, fiica cãpitanului
Guþu, stãpânitor de pãmânt în Popeºti, împreunã cu Ioana, fiica
lui Palade Golae, tot stãpânitor de pãmânt în Popeºti, dãruiesc
Episcopiei Huºilor un „bãtrân din satul Lungaºi”, de pe Lohan,
alãturi de Budeºti, þinutul Fãlciului, pentru ca sã fie trecute în
pomelnicul Episcopiei, împreunã cu pãrinþii ºi moºii lor (Condica
A.f. 57);
În Opisul documentelor Episcopiei Huºilor din 28
Decembrie 1864, gãsim:
- „7272 (1764), Iunie 6. Zapis dela Maria, fata Irodei,
prin care vând episcopului Inochentie (episcopul Huºilor) pãrþile
sale din moºiile Bogzeºtii, Frenþeºtii, Iachimeºtii ºi Curtenii”(1);
- 1780, Iunie 18. Carte domneascã (de la) Constantin
Dimitrie Moruzi, cãtrã ispravnicul de Fãlciu, spre a alege ºi
hotãrî pãrþile Episcopiei (Huºilor) din moºia Popeºti”. Nu
cunoaºtem pricina acestei cereri a domnitorului ºi nici dacã
alegerea s'a fãcut. Emitem douã ipoteze pentru pricinã:
- Dumitraºcu Ramandi(2) a vândut sau a schimbat cu
Episcopia Huºilor o parte din dania primitã în 1683, Martie 9, de
la Mãriuþa ºi sora ei Ghinia(3) sau cã tretilogofãtul Mihail a dãruit
locul sãu de prisacã episcopiei;
- rãzeºii din Popeºti s'au jeluit domnitorului, deci a
existat un conflict între episcopie ºi rãzeºi. Mai târziu, într'o
poruncã datã de Isprãvnicia de Fãlciu, la 16 Iunie 1843, gãsim
cã „Locuitorii rãzeºii din satul Curteni, prin jalba cãtre
Ispravnicie, s'au tânguit cã moºia lor a fost împresuratã de cãtre
Episcopia Huºi ºi pi care dupã jiudecata……ci au scos di supt
pericol au întrebuinþat îndestule cheltuieli”(4).
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Credem cã cea de a doua ipotezã este mai aproape de
adevãr.
- „1781, Februarie 13. Zapisul lui Neculai Turbatu prin
care dãruieºte lui Iorest Danu (dichiul Episcopiei Huºilor) o parte
de pe tatãl sãu, Simeon Turbatu, din moºia Popeºti”(5). Se pare
cã episcopia ºi-a cãutat mai târziu acest loc, cãci într'o
însemnare a rãzeºilor gãsim cã „au scãpat de pericolul cu
Episcopia”;
- „1794, Martie 31. Diaconul Ioniþã Agarici(6) dãruieºte
Episcopiei pãrþile sale din Lioºti”.
Note:
(1); (4). Vasile C. Ursãcescu. Monografia satului
Curteni. Documente Curteni. 1945. (Manuscris). (1)Doc. XXX;
(4)Doc. CIV;
(2) Dumitraºcu Ramandi, cunoscut ºi sub numele de
Ramandi Grecul, a fost un slujbaº activ care ºi-a cãpãtat
încrederea domnitorului Constantin Cantemir. Atunci când
polonii au intrat în Moldova, Constantin Cantemir l-a lãsat la Iaºi
pe vornicul Ramandi pentru a ajuta pe poloni cu provizii.
(3); (4); (5). Vasile C. Ursãcescu. Monografia satului
Curteni. Documente Popeºti. 1945. (Manuscris). (3)Doc XXII;
(4)Doc. XXIV; (5)Doc. XXIV.
(6) Ioniþã Agarici este fiul preotului Neculai Agarici din
Curteni.
CAPITOLUL XV
PARTICIPAREA ÎN RÃZBOAIE
În trecut toþi bãrbaþii în stare de a purta arme fãceau
parte din oastea þãrii ºi, la vestirea ce li se fãcea, trebuiau sã vina
la locul indicat cu mâncare ºi cu armele pe care le aveau.
Nu ne este cunoscut în chip precis numele celor din
Curteni care or fi fãcut parte din oastea permanentã de la Curtea
Domneascã, denumitã mai târziu „curtenii mari” sau din cea de
rãzeºi care se aduna de prin sate la chemarea domnitorului,
denumitã „curtenii mici”.
De asemeni, nu am gãsit nici un document din care sã
rezulte vre-o invazie turceascã sau tãtãrascã în Curteni ºi nici
despre vre-o luptã datã în acea perioada aici. Aceasta nu
exclude însã ca ele sã nu fi fost.
Tradiþia de aici ne spune cã în rãzboaiele ruso-turce
din sec. al XVIII-lea locuitorii din Curteni, chiar dacã nu luau
parte la lupte ca soldaþi, erau obligaþi sã facã transporturi de
alimente pentru armatele ruseºti sau turceºti. Ba încã au dat ºi
cereale, plata fiind micã ºi primitã târziu, de cele mai multe ori
niciodatã.
În timpul ocupãrii principatelor de cãtre armatele ruse,
comandanþii ruºi au dat ordine severe ca sã se cultive o
suprafaþã cât mai mare de pãmânt pentru a fi asiguratã ºi hrana
acestor armate. Cei din Curteni au trebuit sã se supunã acestor
ordine.
Prin Regulamentul Organic s'a stabilit înfiinþarea unei
armate proprii a Moldovei, cu recrutare obligatorie, în anumite
condiþiuni. Serviciul militar era de 6 ani. Erau scutiþi fii de boieri,
clerul, mazilii, fii de vãduve, funcþionarii statului, fii bãtrânilor de
peste 70 de ani, cei care mai aveau în militãrie un frate. Pãrinþii
celui recrutat erau scutiþi de dãri pe perioada serviciului militar
efectuat de feciorul lor. În anul 1833 a început recrutatarea, ea
nefiind vãzutã cu ochi buni de viitorii recruþi. Mulþi fugeau, dar
erau prinºi ºi aduºi la oaste cu arcanul, iar alþii se sustrãgeau,
apelând la diferite intervenþii din partea celor influenþi.
Nu am gãsit documente din care sã rezulte care au fost
sãtenii din Curteni care au fãcut parte din aceastã nouã armatã,
45
Nr. 75-78 - mai-august 2008
dar bãnuim cã au fost destui ºi de aici, cãci gãsim în Curteni
cântece de militãrie în care auzim jalea recruþilor din acele
vremuri, pe care le-am prezentat în capitolul „Manifestãri
spirituale”.
În Rãzboiul de Independenþã din anul 1877 au
participat ºi militari din Curteni. Îi pomenim aici pe sergentul
Costache Dãscãlescu care era purtãtor al steagului
regimentului sãu, precum ºi pe Petrache Pivniceru, Dumitru
Agarici, Iordache Vorovei, Gheorghe Cogãlniceanu, Iosup
Iordache. Ultimii doi au murit în lupte.
În cursul acestui rãzboi au poposit în Curteni armate
ruseºti. Bãtrânii ne spun cã sãtenii au trebuit sã gãzduiascã ºi sã
dea mâncare ºi bãuturã soldaþilor ruºi, iar aceºtia s'au purtat
paºnic.
În Primul Razboi Mondial din 1916-1918 au participat
din satul Curteni: Alexandru Cozma, Constantin C. Parã,
Grigore Buhãescu, Gheorghe M. Stoleru, Grigore Paraschiv,
Gheorghe V. Sandu, Vasile Mânãstireanu, Costache Codrescu,
Sandu Codrescu, Gheorghe Arhire, Ion Sandu, Grigore
Pivniceru, Vasile Pivniceru, preotul Vasile C. Ursãcescu, cu
gradul de locotenent confesor ºi apoi cu gradul de cãpitan, la un
spital de campanie, dar ºi alþii.
În iarna anului 1917 au fost cantonate aici un regiment
de artilerie românesc pentru refacere, precum ºi trupe ruseºti
care se retrãgeau de pe front.
În cel de Al Doilea Razboi Mondial satul Curteni a avut
de suferit.
La început nu au fost necazuri. În anul 1940, în timpul
iernii, a fost cantonatã aici o companie de cavalerie
româneascã, iar în anul 1941 au poposit, în trecere spre front,
atât unitãþi ale armatei romane cât ºi ale armatei germane.
Spre sfârºit, ororile acestui rãzboi s'au fãcut simþite din
plin ºi în Curteni. Iatã cele mai importante evenimente din
aceastã perioadã:
În anul 1944, trupele germane care au fost învinse la
Uman s'au retras prin Curteni, fãcând mari pagube sãtenilor prin
jafuri. Acest eveniment a rãmas cunoscut sub numele de
„Invazia de la Uman”.
În dimineaþa zilei de joi, 24 August 1944, o parte din
armata germanã care luptase pe frontul de la Iaºi ºi care era în
retragere spre Crasna, aflând cã acolo au ajuns deja ruºii, a vrut
sã ajungã la ºoseaua Huºi-Fãlciu, pentru a se retrage spre
miazãzi. Unele dintre maºinile blindate, camioane ºi tunuri,
având un îndrumãtor din sat, au mers pe drumuri din pãdure ºi
au putut ajunge la ºoseaua doritã, iar restul, neavând
îndrumãtor, s'a ridicat pe drumul din mijlocul satului ºi,
înfundându-se în niºte râpi, nu au mai putut înainta. În acest
timp au venit ruºii în sat. Nemþii au tras 2-3 lovituri de tun, apoi au
lãsat tunuri, camioane, blindate, provizii, arme, haine etc. ºi au
fugit sã se ascundã în pãdure. ªi azi se mai vede aici aceastã
tehnicã de luptã arsã. Ruºii s'au luat dupã ei cu motorizatele, dar
nu au avut prea mare succes.
În dimineaþa zilei de 25 August 1944, cam pe la ora 6,
se vesteºte venirea armatei germane. Aceasta ºi-a aºezat
tunurile pe creasta dealului dinspre satul vecin Cordeni ºi a
deschis focul asupra Curteniului, stricând câteva case. S-a
ajuns apoi la lupta la baionetã în faþa satului. Ruºii fiind puþini, au
fost nevoiþi sã fugã în pãdure. O parte dintre nemþi s'a oprit în sat,
iar o altã parte cu motorizate a trecut în pãdure pe drumul spre
satul ªiscani. Un militar neamþ, dintre cei care au poposit în
gospodãria mea, a zgâriat uºor cu baioneta de la armã tabloul
reprezentând portretul meu pictat.
În dimineaþa zilei de 26 August 1944, sosesc trupe
ruseºti care, mai întâi, au bãtut satul cu tunurile ºi apoi pãdurea
pentru ai alunga pe nemþi. Pânã la 10 Septembrie ruºii au rãmas
46
ELANUL
în sat.
Din cauza foamei, oboselii, lipsei muniþiei ori din cauza
deznãdejdei, o parte dintre nemþi au început sã se predea, iar o
altã parte au fost prinºi de patrulele ruseºti. Ruºii îi duceau fie pe
câmp, fie lângã ºoseaua judeþeanã ºi îi împuºcau. Au fost
îngropaþi în râpele satului sau pe câmp foarte mulþi militari morþi
nemþi ºi ruºi.
În timpul acestor evenimente, sãtenii se ascundeau pe
unde puteau: în beciuri, în pãdure etc. Unii au pãrãsit dinainte
satul, refugiindu-se în alte locuri.
Notã: Din motive lesne de înþeles, autorul nu a
menþionat numele celor din Curteni care au luptat în cel de Al II-
lea Rãzboi Mondial. De asemeni, nu a menþionat cã un obuz
rusesc a dãrâmat un perete al casei muzeului de antichitãþi, iar
câþiva soldaþi ruºi au rãvãºit obiectele din muzeu care n'au fost
ascunse în pãmânt ºi au luat câteva dintre ele. George A..
Ursãcescu, nepot de fiu. Bucureºti, 2006.
CAPITOLUL XVI
RANGURI ªI SLUJBE
Ranguri boiereºti. Deþinãtorul unui rang boieresc
care avea ºi însãrcinãri atârnãtoare de acest rang, era superior
deþinãtorului rangului fãrã însãrcinãri.
Grupãm aici pe cei din Curteni sau cu legãturi strânse
cu acest sat, care au avut ranguri ºi slujbe deosebite.
Logofãt. Era boierul care conducea cancelaria
domneascã ºi cu cel mai mare rang din Divanul Domnesc. Acest
rang l-a avut Drãghici Bogza, proprietar al satului Curteni în
perioada 1597-1610. Este cel mai mare rang de boierie avut de
cineva din Curteni. Despre acest logofãt am arãtat pe larg în
capitolul „Trupuri de pãmânt”.
Comis. Era boierul din divanul domnesc care avea
grija grajdurilor domnitorului. Acest rang l-au avut Toma
Cãþeleanu, Ionaºcu Ciorte, Dumitru Mardare ºi Dumitru
Castroian.
Toma Cãþeleanu a avut acest rang însoþit ºi de funcþie.
În perioada 1513-1523 era comis, fiind ºeful alaiurilor domneºti
ºi boier în Divanul Domnesc. Din anul 1515 a avut rangul de „vel
comis”, iar din anul 1518 pe cel de „marele comis”. Aºa cum am
arãtat, a fost primul proprietar de pãmânt din Curteni gãsit în
acte.
Ionaºcu Ciorte. Nu ºtim în chip precis dacã a avut ºi
funcþie corespunzãtoare rangului. Aºa dupã cum am arãtat, a
fost unul din cei trei „bãtrâni” ai fostului sat Popeºti, azi
mahalaua Bãlãneºti din Curteni ºi stã la baza principalelor
neamuri de aici.
Dumitru Mardare a avut acest rang doar onorific din
anul 1849. A fost proprietar de pãmânt în Curteni.
Dumitru Castroian a avut acest rang doar onorific, pe
care nu cunoaºtem de când l-a dobândit. Dupã cum am arãtat, a
fost proprietar de pãmânt în Curteni.
Vornic. Era cel care avea funcþia de a supraveghea
Curtea Domneascã ºi de a conduce treburile interne, dar avea ºi
atribuþii judecãtoreºti. Acest rang l-a avut Ilie Buznea, pomenit în
unele documente din anul 1758. Nu ºtim dacã rangul era însoþit
ºi de funcþie. A fost proprietar de pãmânt în Curteni.
Rangul de „vornic de poarta”, adicã vornic care
îndeplinea funcþia de inginer hotarnic, chemat sã hotãrascã ºi sã
aleagã pãrþile cuvenite cuiva dintr'o moºie sau sã aplice pe teren
o hotãrâre judecãtoreascã, l-au avut Grigoraº Agarici ºi Ion
Gordu.
Pe Grigoraº Agarici îl gãsim pomenit ca vornic de
ELANUL
poartã pentru prima oarã într'un document din 29 Noiembrie
1744, în care se vorbeºte de însãrcinarea pe care a primit-o,
împreunã cu Vasile Burghelaº, de „alegere de pãmânt în moºia
Curi Negri”. Într'un alt document din 27 Aprilie 1750 se vorbeºte
de însãrcinarea domneascã datã lui „Vasile Adam cãpitanul ºi
Grigoraº Agarici vornicul de poartã”, pentru „cercetare de
împresurare de pãmânt în Lioºti”. O carte domneascã din 21 Mai
1752 aminteºte cã Grigoraº Agarici îi trimis pentru cercetare în
pricini de pãmânt în Buneºti, iar un document din 15 Noiembrie
1756 ne spune despre însãrcinarea primitã de „vornicul de
poartã Grigoraº Agarici” de a hotãrnici moºiile Episcopiei
Huºilor din „Spãrieþii Cârligaþii”. Ultimul document în care îl
gãsim pomenit ca vornic de poartã, este din 15 Decembrie 1757,
unde se vorbeºte de o „hotarnicã” fãcutã de „G. Beldiman ºi
Grigoraº Agarici vornicul”. Dupã cum am arãtat anterior,
Grigoraº Agarici era ºi „Cãlãraº de Þarigrad”.
Pe Ion Gordu îl gãsim pomenit pentru prima oarã ca
vornic de poartã într'un document din 3 Iulie 1776, apoi într'un
document din 12 Aprilie 1779 ºi ultima oarã într'un document de
la Divanul Domnesc, din 1 Decembrie 1790. A murit în anul
1816.
Stolnic. Era dregãtorul care avea în grijã masa
domneascã, fiind ºeful bucãtarilor, dar ºi al grãdinarilor ºi
pescarilor. Rang de stolnic l-au avut Ivan Cãþeleanu ºi Dumitru
Mardare.
Ivan Cãþeleanu, boier prin anul 1455, numit „Pan Ivan
Stolnic” într'un document din anul 1459, a avut ºi funcþia
corespunzãtoare rangului. Dupã cum am arãtat, îl bãnuim cã
fost proprietar de pãmânt în satul Curteni ºi tatãl lui Toma
Cãþeleanu, proprietar de pãmânt dovedit în acest sat.
Dumitru Mardare avea acest rang în anul 1841, dar
numai onorific. Dupã cum am arãtat, în anul 1849 trecuse la
rangul onorific de comis ºi a fost proprietar de pãmânt ºi de casã
în Curteni.
Clucer. Era boierul cu funcþia de aprovizionare a Curþii
Domneºti. Acest rang, dar numai onorific, l-a avut de prin anul
1830 Ion Mardare, tatãl lui Dumitru Mardare. Dupã cum am
arãtat, s'a judecat timp de 22 de ani cu neamurile sale,
Agariceºtii, pentru pãmântul din Curteni ºi din alte locuri la care
avea drept de moºtenire soþia sa, Ecaterina, de la strãmoºii ei
Agariceºti. Poporul îi zicea „Cruceru”.
Armaº. Era militarul înarmat care avea funcþia de
menþinere a ordinii ºi pãzea averea domnitorului ºi a boierilor.
Mai târziu, a fost slujbaºul care avea misiuni administrative ºi
judiciare. Cu rang în administraþie îl gãsim pe Ion Agarici în anul
1760. I se zicea „Ion Armaºul”.
Uºer. Era dregãtorul cu funcþia de a primi pe soli ºi de ai
prezenta domnitorului. Într'un document din 1670, Iulie 21, îl
gãsim cu acest rang pe Dumitraºcu Ramandi, fãrã a ºti însã în
chip precis dacã rangul era însoþit ºi de funcþie. A avut ºi rangul
de postelnic, aºa cum gãsim într'un document din 1683, Martie
9, dar nu cunoaºtem dacã acest rang era însoþit ºi de funcþie. A
fost proprietar de pãmânt în Curteni.
Medelnicer. Era boierul care turna apã domnitorului ca
sã se spele ºi servea bucatele la masa acestuia. Mai târziu acest
rang l-au avut boierii de rangul al II-lea, fãrã funcþie, în aceastã
situaþie fiind Constantin Agarici, în anul 1765.
Paharnic. Era boierul de divan domnesc care avea
funcþia de a administra viile ºi beciurile domneºti, de a strânge
dãrile din vinul produs în þarã ºi de a turna vin în paharul
domnitorului ºi în paharele celorlalþi de la masa domnitorului.
Într'un document din 9 Iunie 1756 îl gãsim pe „Vel paharnicul
Vasile Buhãescu”, fãrã a ºti însã dacã acest rang era însoþit ºi de
funcþie. Mai târziu, Vasile Buhãescu a îndeplinit rostul de inginer
hotarnic. În satul Curteni numele de Buhãescu a fost purtat de
Nr. 75-78 - mai-august 2008
câteva familii. Dacã acest paharnic va fi avut pãmânt în Curteni
sau aceste familii au venit aici din altã parte nu se poate ºti.
Spãtar. Era demnitarul de la Curtea Domneascã care
la început purta spata domneascã la festivitãþi, iar apoi a devenit
comandantul oºtirii. Acestã funcþie, dar numai onorificã, a avut-o
Alecu Greceanu care, dupã cum am arãtat, a cumpãrat 131
stânjeni de pãmânt în Curteni de la Ioniþã Lascãr ºi Dumitru
Buznea în anul 1812.
Serdar. Era comandant de oaste de cavalerie. Mai
târziu rangul de serdar îl aveau onorific boierii mijlocii, aºa cum a
fost Costachi Parã din Curteni, în anul 1850.
Postelnicel. Era ultima treaptã de boierie. Cei care
aveau acest rang îºi spuneau „postelnic”, deºi oficial erau
cunoscuþi sub denumirea de postelnicei. Erau scutiþi de dãri.
În documentele vechi am gãsit mai mulþi bãrbaþi din
Curteni care au avut acest rang: ªtefan Agarici în perioada
1814-1830, Grigoraº Agarici (1814-1837), Lupu Agarici (1816),
Lupu Gordu (1830), Dumitru Câsu (1844), Dumitrachi Agarici
(1858), Lefterachi Agarici ºi Manolachi Buznea.
Mazil. Acest titlu îl primeau urmaºii boierilor de altãdatã
care aveau moºii micºorate în urma divizãrii între moºtenitori
sau în urma vânzãrii. Plãteau o dare anualã de 30 de lei, în 4
sferturi trimestriale de câte 7 lei ºi 25 parale, dar erau scutiþi de
sarcinile ce cãdeau peste ceilalþi consãteni. Erau însã obligaþi
de isprãvnicie sã sileascã ºi sã observe sãtenii la facerea
gardurilor de þarinã, sã efectueze cercetãri în neînþelegeri în
legãturã cu pãmântul, sã îndeplineascã diferite servicii la Huºi
sau Fãlciu etc. La cercetãrile pe care le fãceau, luau onorariu.
Dintr'un document din anul 1816, vedem cã o astfel de cercetare
a costat 8 lei ºi 20 de parale.
Mazili din Curteni, pe care i-am gãsit în documentele
vechi, au fost: Lupu Agarici (1801), ªtefan Agarici (1801), Sava
Buhãescu (1816), Toma Cristea (1816), Enachi Dascãlu (1829),
Ion Dascãlu (1829), Ion Cogãlniceanu (1832), Vasile Cristea-
vechil (1837), Vasile Cãrare (1839), Ghiorghi Cristea (1844),
Vasile Buhãescu (1844), ªtefan Argint care locuia în Huºi dar
avea pãmânt în Curteni (1844), Vasile Popa (1844), Gheorghe
Paraschiv (1844), Vasile Agarici-vechil (1844), Ion Parã (1849),
Constantin Idriceanu-vechil (1849).
Diac. Era scriitorul, zis ºi uricarul sau grãmãticul
Cancelariei Domneºti. Într'un document din anul 1546 îl gãsim
pe Vasile Buzdugan, iar în altul din anul 1590 îl gãsim pe Toma
Cãþeleanu, despre care am mai vorbit.
Sluger. Se ocupa cu aprovizionarea Curþii Domneºti ºi
a oastei. Acest rang, dar numai onorific, l-a avut Ion Popa.
Ranguri militare. Mai întâi au avut denumiri
româneºti, mai târziu au cãpãtat denumiri ruseºti.
Cãpitani: Andrei Buznea (1667), Neculai
Cogãlniceanu (1756), Eni Parã (1834-1844), Niþã Nacu (1830-
1844), Vasile Vechiu (1837), Constantin Vechiu (1837), Ion
Agarici (1856), preotul Vasile C. Ursãcescu (cãpitan confesor în
Primul Razboi Mondial).
Polcovnicei. Cei oficiali au fost Alexandru Ursachi
(1851) ºi Gavril Popa (1855), iar „polcovnicel popular” a fost
Mihalachi Hanganu (1856).
Baºbulucbaº. Dupã cum am vãzut, era comandantul a
mai multor cete de soldaþi, numite bulucuri. Acest rang l-a avut
Manolache Cujbã.
Cãlãraº de Þarigrad. Era curier domnesc care ducea
corespondenþa oficialã la Constantinopol. Trebuia sã ºtie sã
vorbeascã turceºte. Acest rang l-a avut Grigoraº Agarici care,
dupã cum am vãzut, a fost ºi vornic de poartã.
Staros. Era cãlãraº care însoþea pe subprefect. Acest
rang l-a avut Dumitrachi Enachi.
Ranguri preoþeºti. S'au acordat preoþilor pentru
47
Nr. 75-78 - mai-august 2008
merite deosebite.
Econom stavrofor. Primul preot slujitor în Curteni care
a primit acest rang a fost preotul paroh Costache V. Ursãcescu.
Acest rang i-a fost acordat, aºa dupã cum am arãtat, în anul
1912 de episcopul Huºilor, Nicodim Munteanu, cu ocazia sfinþirii
bisericii noi din Curteni.
De asemenea, acest rang l-a primit ºi preotul Vasile C.
Ursãcescu, în anul 1909, de la episcopul Dunãrii de Jos, Pimen,
pe vremea când era preot paroh la parohia Nalbant din judeþul
Tulcea.
Econom. Acest rang l-a primit preotul Vasile Cotae.
CAPITOLUL XVII
STATISTICI
Gospodãriile din anii 1850-1860. În anul 1920 am aflat de la
cei mai bãtrâni oameni din sat (Vasile Mihai, Pavel Agarici ºi
Vasile G. Popa) care au fost gospodãriile din satul Curteni ºi din
mahalalele sale (Bãlãneºti ºi Agriceºti) în anii 1850-1860,
precum ºi unele date despre stãpânitorii acestor gospodãrii.
În satul Curteni. Începând de sus, dinspre miazãzi ºi
scoborând la vale spre apus, acestea au fost:
1. Vasile Mihai, cu soþia Rãriþa ºi fratele ei Pavel Agarici.
Aveau casa în vie, de la deal de sat.
2. Andrei Talianu, împreunã cu Maxim Talianu, zis ºi
Ciobotaru (în statistica din anul 1820 este trecut Marin Rusu).
Andrei Talianu era tatãl lui Timofte Rusu. A fost vânãtor, cãsãtorit
prima oarã cu Ioana, iar a doua oarã cu Mândra. Prin danie,
casa a fost trecutã lui Mihalache Arhire, a cãrui fiicã, Tinca, este
acum stãpânitoare.
3. Niþã Cristea, zis Þugui, feciorul lui Neculai Cristea. Pe
soþie o chema Margheola ºi era fiica dascãlului Gheorghe
Codreanu din Budeºti. Niþã Cristea a vândut locul ºi s'a mutat la
capãtul din vale al satului, aproape de Lohan, în locul sãu venind
Petrache Olaru. Azi este gospodãria lui A. Arhire, prin danie datã
de Ilinca Cehan, fiica lui Niþã Cristea.
4. Teodor Munteanu. κi avea gospodãria de la vale de Niþã
Cristea. Mai târziu a stat aici Costea Olaru, zis Rusu. Toader
Munteanu ºtia carte. El l-a învãþat carte pe Toader Mihoci care a
ajuns preot în Olteneºti. Toader Mihoci a fost feciorul lui Vasile
Mihoci, venit în Curteni în anul 1826.
5. Costache Bãlãnescu. ªi-a avut casa de la deal de hudiþa,
unde era o punte peste râpã.
6. Grigore Manta ºi Neculai Manta.
7. Sandu Dughie. Pe soþia sa o chema Catrina, zisã
Sãnduleasa. Gospodãria lui a fost unde este azi cea a lui
Costache Sârbu. A avut doi feciori, Vasile ºi Dumitru ºi o fiicã,
Sanda.
8. Vasile Ciobanu. A venit din Zgura. A avut o fiicã, Maria,
cãsãtoritã Gociu, ºi un fecior, Toader, a cãrui fecior, ªtefan,
stãpâneºte locul bunicilor sãi.
9. Gheorghe Hanganu. A venit din Budeºti. În Budeºti a
venit din Bãsãºti de Vaslui. A avut gospodãria unde azi este cea
a lui Neculai Trofin ºi a lui Petrache Dobârceanu, strãnepot a lui
Hanganu. A avut un fecior, dascãlul Mihalache, dar ºi douã fiice,
Varvara care s'a cãsãtorit cu dascãlul Ion Codreanu ºi Ruxandra
care s'a cãsãtorit cu Constantin Popa, fiul preotului Mardare
Roºca.
10. Ion Codreanu, zis Codrescu. Era dascãl. Pe soþia lui o
chema Varvara, fiica lui Gheorghe Hanganu. A venit din Budeºti.
ªi-a fãcut casa pe locul soþiei. A avut un fecior, Dumitrache, azi
pensionar în Botoºani, dar ºi o fiicã, Tinca, cãsãtoritã cu T.
Hâncu, a cãror fiu, Ioan, locuieºte casa de pe malul râpei.
11. Onofrei Olaru, zis Rusu. κi avea gospodãria de la deal
48
ELANUL
de grãdina lui Gheorghe Hanganu, pe marginea râpei. A venit în
Curteni în anul 1817, bejenar.
12. Vasile ºi Dumitru Sandu, fraþi. Au avut gospodãria pe
locul unde azi este casa lui Safta Darie, nora lui Vasile Parã.
Gospodãria era alãturi cu cea a lui Onofrei Olaru, de la deal de
Ion Codrescu, peste drum de Nãstase Cozma. Locul a fost
vândut de cei doi fraþi.
13. Gheorghe Stoleru. A fost cãsãtorit prima oarã cu Ioana,
fiica lui Ion Cogãlniceanu, iar a doua oarã cu Floarea, fiica lui
Vasile Ciobanu. ªi-a avut gospodãria pe marginea râpei. A avut
doi feciori, Vasile ºi Mihalache. Azi locuiesc acolo Soltana ºi
Dumitru, fiica ºi fiul lui Mihalache Stoleru.
14. Ioniþã Parã, fiul lui Constantin Parã. Soþia sa era sora lui
Vasile Cozma. Au avut trei feciori, Vasile, Grigore ºi Ion.
15. Constantin Cehan, zis Cembal. ªi-a avut gospodãria în
faþa gospodãriei lui Ion Codrescu, de la vale de drum.
16. Gavril Romaºcu, zis Bãlan. Soþia sa, Maria, era venitã
din Zgura. A avut 4 feciori, Neculai, Toader, Grigorie, Andrei ºi
douã fiice, Maranda ºi Tinca. S'a mutat pe locul cumpãrat de la
Vasile Dughie, de la vale din spatele casei lui Enachi Dascãlu.
Azi, locul ambelor gospodãrii este viran.
17. Gheorghe Fulga. Nu a avut urmaºi. Descânta cu cuvinte
necuviincioase. I-a rãmas amintirea „în via Fulgului”.
18. Gheorghe Iosup. A venit din Hoceni. ªi-a avut
gospodãria de la deal de râpã, având drum de trecere prin
hudiþa dintre casa de azi a lui Vasile Stoleru ºi via lui Vasile
Folescu, fostã a lui Neculai Codrescu. Feciorii i-au murit, iar
locul a rãmas viran. A venit pe acest loc Gheorghe Fulga.
19. Vasile Botezatu. Soþia sa se numea Maranda. Au avut
gospodãria pe locul unde sunt casele lui Constantin
Mânãstireanu ºi Ioana Nichitoaea.
20. Iordache Gavril Agarici. ªi-a avut gospodãria unde este
casa lui Vasile Ocheanã.
21. Gheorghe Cãrare. ªi-a avut gospodãria de la deal de
cea a lui Vasile Amariei Cãrare. A avut doi feciori, Mihalache ºi
Iordache.
22. Ion Cãrare. Era dulgher. ªi-a avut gospodãria unde este
acum cea a lui Constantin Mânãstireanu. A avut un fecior, mutat
la Hoceni.
23. Nichita Mânãstireanu. A venit din Zgura. A avut un fiu,
Neculai, a cãrui fiu, Vasile, locuieºte azi pe acel loc.
În partea dreaptã a pârâului care curge prin mijlocul satului
ºi-au avut gospodãriile urmãtorii:
24. Vasile Alexandru. A venit din Hoceni ºi s'a însurat în
Curteni. A avut un fiu, Alecu, zis Cioarã, care a avut un fiu, Vasile.
Fiul lui Vasile, Costache, locuieºte în casa lui Vasile Alexandru.
25. Mihalache, zis Vlãdicu. Era un om înalt. La bãtrâneþe ºi-
a vândut locul lui Constantin Folescu care a venit din
Crãsnãºeni ºi s'a cãsãtorit cu Ioana din neamul Cãrare.
26. Ioniþã Nacu. Soþia sa se numea Maria. ªi-au avut
gospodãria unde acum este casa lui Vasile Folescu.
27. Toma Cristea. ªi-a avut gospodãria unde este azi cea a
lui Constantin Folescu.
28. Ioan Cozma. A venit din Hoceni. Trãia într'un bordei. A
avut 3 fii, Nãstase, Dima ºi Ion, zis Nicã. În locul lui a venit Nicã
Cozma.
29. Neculai Croitoru.
30. Vasile Vechiu. A venit din Epureni.
31. Niþã Vechiu, zis Cocoºul. Era fiul lui Vasile Vechiu.
32. Diaconu Vasile Miron. ªi-a avut gospodãria alãturi de
fosta ºcoalã.
33. Toader Cãrare, cu soþia Zoiþa. ªi-au avut casa unde a
stat Mitriþã Folescu.
34. Vasile Pricochie, zis Turbatu. Era ginerele lui Vasile
Miron.
ELANUL
35. Mihalache Todericã, cu soþia. Era fiul bejenarului Vasile
Toader care a fost adus în Curteni în anul 1817.
36. ªtefan Bãduleþ A venit din Tãlaba, judeþul Fãlciu ºi s'a
cãsãtorit în Curteni.
37. Ion Cocindãu. Era scripcar. ªi-a avut casa în marginea
de la vale de grãdina lui Gheorghe Bãzgan. A avut doi fii, Ion
care era fierar ºi Mihalache care era cobzar. Pe locul lui a venit
Petre Turcu.
De la deal de aceºtia, au locuit:
38. Eni Vorovei. ªi-a avut gospodãria unde acum este a lui
Mihai Vorovei.
39. Ioan Benea. Locuia aproape de locul unde sunt viile. Era
fiul lui Vasile Benea, bejenar, venit în anul 1816.
40. Cozma Dughie. Trãia în bordei. A venit din Hoceni.
41. Constantin Obreja. Soþia sa, Ileana, era fiica lui ªtefan
Agarici, nepot al lui Neculai Agarici. A venit din Avereºti.
42. ªtefan Mânãstireanu. Soþia sa era fiica dascãlului
Gheorghe, fiul preotului Constantin Ciuºcu. A venit din Zgura.
43. Vasile Posticã, zis Hostopicã. Era ciubotar ºi lemnar,
venit din satul ªiºcani.
44. Ion Cãrare. A venit din satul Tanacu de Vaslui. A avut 3 fii:
Grigore, cãsãtorit cu Zoiþa, fiica lui ªtefan Enache, Vasile ºi Ion.
Azi, locul este în stãpânirea lui Vasile Folescu ºi Trifãnoaea.
45. Constantin Ganciu. A avut casa pe marginea râpei, spre
miazãzi. A plecat în Vineþeºti ºi în locul lui a venit Scridon
Buzdugan.
46. Ion Buzdugan. ªi-a avut gospodãria unde-i acum casa
lui Pavel Cãrare. A venit din Bahnar.
47. Ioniþã Arhire. A avut un fiu, Gavril.
48. Gavril Arhire. A avut doi fii, Mihalachi ºi Gheorghe, ºi o
fiicã, Aristiþa.
49. Lefterache. ªi-a avut casa alãturi de râpa.
50. Gheorghe Ciuºcu, dascãlul. Era fiul preotului
Constantin Ciuºcu. A avut doi fii, pe Costache, sterp ºi pe
Dumitru Dãscãlescu a cãrui fiu, Petcu, a vândut o parte din
grãdinã.
51. Simion Sârbu. Pe soþie o chema Maranda. ªi-a vândut
locul.
52. Gavril Sârbu, zis Zdrinchiu. ªi-a vândut locul lui Ion
Enache.
53. Andrei Sârbu. Împreunã cu fratele sãu Gherghiþã ºi cu
Ioana Amiazã din Creteºti, s'au dat danie lui Nicolae Bãlan
Romaºcu. Azi locul este grãdina lui Ion Enache.
54. Ion Rusu. Era cãsãtorit cu Aniþa Bobocica.
55. Iordache Cazacioc, zis Nãdãbaicã. A fost pãzitorul
vitelor satului. Era cãsãtorit cu o fatã a Aniþei Bobocica. A venit
servitor la o familie de armeni care aveau crâºmã.
56. Matei Agarici. A avut casa în grãdina urmaºilor lui Vasile
M. Agarici.
57. Alexandru Agarici. ªi-a avut casa în locul unde a fost
casa lui G. Bãlãnescu, zis Coadã. Azi locul este grãdinã.
58. Ion Câsu. Era cãsãtorit cu Ioana Romaºcu. Azi locul
este al dascãlului Vasile Paraschiv, nepotul lui T. Romaºcu.
59. ªtefãnache Vicol. Era feciorul lui Grigoraº Vicol. Azi
locul este grãdinã.
60. Gheorghe Agarici. Pe locul lui a venit Pavel Agarici,
cãsãtorit a doua oarã cu Catinca Melinte care a avut o fiicã,
cãsãtoritã Cotae. S'a cãsãtorit ºi a treia oarã cu Sofia. În acest
loc a fost cârciuma „La Cerdac”.
61. Ion Donose, zis Toloacã. A venit din Zgura. A avut casa
unde a fost casa lui T. Radu. Urmaºii au vândut locul lui Ion
Tofani.
62. Trofin Perjeru, zis Croitoru. Se ocupa cu croitoria. Casa
i-a fost în spatele casei lui C. Câsu, fosta primãrie ºi fosta
locuinþã a preotului Costache Ursãcescu în anul 1874.
Nr. 75-78 - mai-august 2008
63. Mihai Trohin. A avut doi fii, Vasile ºi Mihai.
64. Andrei Marta, zis Rantea. Era cârciumar. A venit din
Hurdugi. Soþia lui a fost fiica lui Constantin Dascãlu, sora lui
Andrei Dascãlu care a avut o fiicã, Tinca, ºi un fiu, Sterian, a
cãrui fiu, Vasile Dascãlu, a fost învãþãtor.
65. Vasile Parã, zis Mititelu. ªi-a avut casa pe marginea
râpei. Locul a fost cumpãrat de Grigoraº Agarici, fiul lui Gavril
Agarici.
66. Dumitru Popa. Era fiul vechilului Gavriluþã Popa. ªi-a
avut gospodãria unde a stat Ion Popa. Azi aici stã Ion Arhire.
67. ªtefan Chirica. Pe locul lui a venit Neculai Eºanu. ªi-a
avut casa în grãdina de azi a lui Ion Arhire, spre grãdina lui
Marinciu Trohin.
68. Gheorghe Popa. Era fiul preotului Mardare Roºca.
69. Vasile G. Popa. Era fiul lui G. Popa ºi nepotul lui Vasile
Popica.
70. Alecu G. Popa. Era fiul lui G. Popa. A plecat la Creteºti.
Azi locul este cumpãrat de Ion Codreanu din Oþeleni.
71. Niþã Cristea. A venit din capãtul de sus al satului. Locul
de casã i-a fost dat danie de Ilinca M. Arbore. A avut o fiicã,
Ileana.
72. Grigore Gordu. A avut o fiicã, Ileana, cãsãtoritã cu Ion
Iorga care nu a avut urmaºi. Gospodãria a fost datã danie lui
ªtefan Stoleru.
73. Iordache Vorovei. ªi-a avut gospodãria unde azi sunt
feciorii lui G. Drãguþ.
74. ªtefan Agarici, Ion Dinu, azi Vasile Dinu.
Începând din partea din deal a satului, pe partea de apus a
pârâului din mijlocul satului, au fost:
75. Ilie Parã, Matei Parã, Emil Parã ºi Ilinca, venitã din
Deleni de Vaslui, soþia lui Toader Parã.
76. Vasile Stoleru. Pe locul lui a venit ªtefan Popica, zis
ªafer, din Mânjeºti de Vaslui.
77. Maria Parã. Era soþia lui Vasilache Parã. A avut casa
unde acum este biserica nouã. A avut trei fii: Ilie, Matei ºi Ene.
78. Andrei Pivniceru. A avut doi fii, Vasile ºi Petrache. Azi
locul este stãpânit de ªtefan Stoleru, prin cumpãrãturã.
79. Tãsache Parã. Era fiul lui Matei Parã. Soþia lui,
Smaranda, era fiica preotului Mardare Roºca. A avut douã fiice
ºi un fiu: Tinca, cãsãtoritã cu Nicolae Codrescu, fost vechil ºi
perceptor, Elena, cãsãtoritã cu învãþãtorul Ion Bâgu, venit de
prin pãrþile Bârladului ºi Haralamb.
80. Preotul Mardare Roºca. Era fiul preotului Iancu Roºca. A
avut 4 fii ºi 3 fiice: Ion care era dascãl, Gheorghe, Vasile,
Costache, Enuþa cãsãtoritã cu Simion Stoleru, Smaranda,
cãsãtoritã cu Tãsache Parã, Tinca, cãsãtoritã cu Costin Câsu.
81. Gavril Agarici. Fiul sãu, Grigoraº, a vândut locul lui Mihai
Popa, fiul lui C. Popa.
82. Iancu Solomon. A venit din Olteneºti. Azi locul este
stãpânit de fiul sãu, Dumitru Solomon.
83. Ion Parã. ªi-a avut casa în grãdina învãþãtorului Ion
Bâgu, peste drum de ºcoalã.
84. Sandu Câsu. Era fiul lui D. Câsu. A avut 2 fii, Petrache ºi
Costin. Costin a avut locuinþa pe deal ºi a fost cãsãtorit prima
oarã cu Tinca, fiica preotului Mardare Roºca, iar a doua oarã cu
sora croitorului Vasile Mihai.
85. Constantin Agarici. ªi-a avut casa lângã cea a lui Câsu.
Este frate cu Neculai Agarici care a avut un fecior, ªtefan
Agarici. Constantin Agarici prindea turci la drumul mare ºi îi
prãda. Fiind pârât de soþia sa, a fost luat de 12 arnãuþi ºi dus la
Iaºi la pedeapsã, de unde nu s'a mai întors. Nu a avut copii.
86. Lupu Gordu. Azi pe locul lui este gospodãria lui Ion
Stoleru care a cumpãrat-o de la C. Popica.
87. Dumitru Rusu. Pe soþie o chema Aniþa. Era cumnat cu
Andrei Pivniceru.
49
Nr. 75-78 - mai-august 2008
88. Dumitrachi Enachi. Era fiul lui ªtefan Enache. Era
cãsãtorit cu Solomoneasa.
89. Dumitru Dughie. ªi-a vândut casa lui Gavril Romaºcu.
Azi locul este viran.
90. Nichita Arhire. ªi-a avut gospodãria pe Dealul Gordului,
unde sunt acum locuinþele þiganilor. A plecat la Mânjeºti de
Vaslui.
91. Enache Dascãlu. Pe soþie o chema Sanda. A venit în
anul 1817 din Pâhna, cu fraþii sãi Ion ºi Neculcea. Sora sa,
Aftinia, era soþia lui Sava Buhãescu.
92. Ion Cornea, zis Parte Bunã. Era cãsãtorit cu Aniþa. ªi-a
avut casa lângã ªtefan Enache.
93. Costache Cristea. A fost cãsãtorit de douã ori. Cu prima
soþie a avut un fiu, Grigore, iar cu cea de a doua, Margareta
Mihalache Agarici din Olteneºti, a avut doi fii, Ioan si Gheorghe.
Feciorii au vândut gospodãria lui Mihai Popa, lui G. Trofin si lui
Tudorache Moscu.
În mahalaua Bãlãneºti, fostul sat Popeºti:
94. Alecu Moscu. A venit din Budeºti. Locul i-a rãmas fiului
sãu, ªtefan Moscu care a avut doi fii, Tudorache ºi Gheorghe.
Azi casa este locuitã de Hapi, adoptat de soþia lui Gheorghe
Moscu.
95. Simion Iacov. A venit din Budeºti. Azi locul este stãpânit
de Niþã Mihai.
96. Sava Buhãescu. A avut o fiicã, Mãndiþa, cãsãtoritã cu
Toader Bãduleþ, venit din Tabala de Vaslui ºi un fiu, Alexandru,
cãsãtorit cu Aftimia, sora preotului Iancu Roºca din Curteni.
97. Andrei Trifan. Era ginerele lui Alexandru Buhãescu. ªi-a
avut casa unde acum o are Câsu. A avut un fiu, Gheorghe, dar ºi
unul înfiat, Dumitrache Alexandru din Olteneºti.
98. Ioniþã Munteanu. ªi-a avut gospodãria cam pe unde
este acum gospodãria lui Vasile Radu.
99. Ion Trofin. Gospodãria lui era în locul unde a avut casa
un ciubotar bãtrân, probabil tatãl sãu, Mihai Trofin care a fost fiul
croitorului Trofin. A vândut gospodãria lui Spiridon Manole, a
cãrui ginere, Albu, este azi stãpânitorul locului.
100. Dumitru Bãlãnescu. Era fiul lui Vasile Bãlãnescu. ªi-a
avut gospodãria unde azi locuieºte Gheorghe Bãlãnescu.
101. Gheorghe Bãlãnescu. Era fratele lui Vasile Bãlãnescu.
A avut un fiu, Hristache a cãrui fiu, Neculai, a vândut gospodãria
lui Tinca Bãlãnescu.
102. Vasile Cristea. L-a înfiat pe Vasile Radu.
103. Simion Stoleru. Era fiul lui Neculai Stoleru. Soþia,
Enuþa, era fiica preotului Mardare Roºca din Curteni. A avut o
fiicã, Ecaterina, cãsãtoritã cu preotul Ion Scutaru din Zgura.
104. Ion Cogãlniceanu. Era fiul lui Tãnase Cogãlniceanu. A
avut un fiu, Gavril.
105. Gheorghe Cogãlniceanu. Soþia sa era cunoscutã sub
numele de „Baba Maca”. ªi-a avut gospodãria de la vale de
Sandu Lovin.
106. Toderaºcu Melinte. κi avea gospodãria lângã casa lui
Neculai Dughie, azi loc de grãdina. A avut doi fii, Ion ºi
Manolache.
107. Vasile Arhire. A venit din ªiºcani ºi s'a cãsãtorit cu sora
lui M. Ursache. ªi-a avut gospodãria de la vale de cea a lui
Sandu Lovin.
108. Dumitru Dughie. ªi-a avut gospodãria de la vale de cea
a lui Cogãlniceanu, „în þarinã”.
109. Gheorghe Dughie. Gospodãria sa este azi în
stãpânirea lui Neculai Dughie.
110. Lupu Paraschiv. A venit din Budeºti ºi s'a cãsãtorit cu
Safta, nepoata preotului Iancu Roºca. Gospodãria lui a fost
unde azi este cea a dascãlului Vasile Paraschiv.
111. Gavriluþã Popa. ªi-a avut gospodãria la rãsãrit de cea a
lui Dumitru Paraschiv. Fiul sãu a plecat din sat ºi a vândut totul lui
50
ELANUL
Lupu Paraschiv.
112. Dinu Agarici. Pe locul sãu este azi Ivanciu Agarici.
113. Ion Chirica.
114. Vasile Codreanu, zis Tãstaru. ªi-a avut gospodãria de
la vale de Dughie, pe malul bãlþii.
Majoritatea celor din mahalaua Bãlãneºti aveau stãpânire
de pãmânt în moºia Popeºti. Unii însã, deºi aveau stãpânire de
pãmânt în Curteni, s'au stabilit aici fiindcã le era mai drag locul.
Din fotografia ºi din desenul din anexã, se poate vedea cã satul
nu s'a mai mãrit, ci dimpotrivã, s'a mai micºorat în decurs de 100
de ani.
În mahalaua Agriceºti, fostã mahalaua Bejenarilor.
Dincolo de râpa de aici:
115. Toader Fântânaru. Trãia în bordei. A fost vãcarul
satului, despre care a rãmas amintirea cã mânca mult.
Dincoace de râpã ºi-au avut casele:
116. Ioniþã Negrea. Soþia sa, Catrina, era fiica lui ªtefan
Agarici care era nepotul lui Neculai Agarici, zis Cotoi. A venit din
Avereºti, unde tatãl lui era preot. Catrina încã trãia prin anii
1890. Casa era cu faþa spre apus. Gospodãria a fost vândutã lui
Iordache Agarici, socrul învãþãtorului Ion Melinte. Fiul lui Ion
Melinte, avocatul Vasile Melinte, stãpâneºte locul ºi livada în
care se mai aflã câþiva pomi bãtrâni din livada de altã datã.
117. Roman Duduman. ªi-a avut gospodãria care era de la
vale de Ioniþã Negrea.
118. Ion Duduman. Era frate cu Roman Duduman. Pe soþie
o chema Paraschiva. Au avut un fiu, ªtefan. Gospodãria îi era
spre rãsãrit, alãturi de cea a lui Ioniþã Negrea. Azi locul este al
moºtenitorilor lui Dumitrache Agarici, fiu al lui Ion Agarici.
119. Vasile Agarici. Era fiul lui Gavril Agarici. ªi-a avut casa
unde este astãzi gospodãria lui Costache Buzdugan.
120. Gavril Agarici. ªi-a avut gospodãria de la deal de cea a
fiului sãu, Vasile. Casa a ars dupa moartea sa.
121. Vasile Lungu. Era „scutelnic”, adicã scutit de dãri. Pe
soþia sa o chema Ileana. ªi-a avut casa de la vale ºi peste drum
de cea a lui Vasile Agarici. Acolo este acum casa lui Ion Lapteº.
122. Vasile Iftene, zis Rusu. A fost cãsãtorit cu Ancuþa care,
dupa moartea lui Vasile, s'a cãsãtorit cu Ion Popa ºi încã era în
viaþã în anul 1890. N-au avut copii. Casa lor a fost unde este
acum casa lui Dumitrache Lapteº, ginerele lui Vasile Agarici, în
care trãieºte azi fiul sãu Costache Lapteº. Pe Vasile Iftene nu-l
gãsim în tabloul cu numele ruºilor trãitori aici în anul 1826, dar
fãrã îndoialã a fost feciorul unuia din cei pomeniþi acolo.
În spatele caselor lui Vasile Lungu ºi Vasile Iftene ºi-au avut
casele:
123. Batâru.
124. Maftei Istrate.
Desigur cã ºi aceºtia au fost urmaºi ai unor bejenari ruºi,
înscriºi în tabloul din anul 1826.
125. Petrachi Istrate. Era feciorul lui Maftei Istrati. Avea
obiceiul rãu de a fura coºurile de prins peºte ale sãtenilor. În anul
1863, din cauza unei ploi mari ºi repezi care l-a surprins la
înfãptuirea patimii sale, era sã se înece.
126. Toader Maftei.
127. Chiriac Maftei.
128. Grigoraº Maftei.
129. Vasile Cornea. A venit de la Duda. Casa lui era alãturi
de cea a lui Vasile Iftene, zis Rusu.
130. Ion Velea, zis Chele Verde. ªi-a avut casa peste drum
de Vasile Cornea.
131. Ion Buhãescu. Era feciorul lui Neculai Buhãescu ºi
nepot al lui Sava Buhãescu. A venit din mahalaua Bãlãneºtilor. A
avut casa unde acum stã ginerele sãu, Neculai Solomon.
132. Vasile Bocan. A venit din Zgura. Casa este de la vale de
cea a lui Buhãescu. A avut doi fii, Matei ºi Gavril.
ELANUL
133. Costache Buhãescu. Era feciorul lui Neculai Buhãescu
ºi nepot al lui Sava Buhãescu. A stat în casa clucerului Ion
Mardare. Azi în acest loc stã fiul sãu înfiat, Vasile Cotae.
134. Andrei Dascãlu. Era feciorul lui Constantin Dascãlu. A
avut un fiu, Sterian, dar ºi o fiicã, Tinca, cãsãtoritã cu Rãºcanu.
Azi casa este locuitã de nepoata sa, Maria.
135. Vasile Buhãescu. Era fiul lui Neculai Buhãescu. A avut
de soþie pe Maria Pivniceru. Casa lor este cea în care stã acum
Magdalena Cogãlniceanu.
136. Manolache Cujbã. A fost baºbulucbaº, adicã cãpitan în
armatã. S'a cãsãtorit în anul 1810 cu Chira, fiica lui Vasile Agarici
care era fiul lui Angheluþã Agarici. A venit în Curteni în anul 1810
de pe moºia Teleaga din judeþul Tutova. Este cel care a adus
aici, prin anii 1816-1817, bejenarii ruºi ºi sârbi pentru a lucra
pãmânturile. Casa lui era de la vale de casa lui Vasile Buhãescu.
Azi este loc pentru semãnãturã.
137. Dumitru Cristea. Era fiul lui Gheorghe Cristea care
venise din Zgura. A avut un fecior, Costache, care a moºtenit
locul. Soþia lui Costache, Zoiþa, locuieºte acum aici.
138. Alexandru Ursache. A venit din satul Sârbi din judeþul
Tutova ºi s'a cãsãtorit cu Mãriuþa lui ªtefan Agarici. A avut casa
unde este acum casa învãþãtorului pensionar Mihai Bocan. A
avut rang de postelnicel. I se zicea „Vãtavu Alexandru”, dupã
ocupaþia ce avea de administrator al moºiei Budeºti a lui Grigore
Rizu.
139. Tãnase Barbãlatã. ªi-a avut casa mai întâi unde este
acum grãdina lui Ion Melinte, iar pe urma lângã pârâul ce trece
prin via din ograda lui Mihai Bocan.
140. ªtefan Argint. Era cãsãtorit cu o fatã din neamul
Stoleru. A avut casa unde azi este casa lui Andrei ºi Petrachi
Bocan.
141. Ion Popa. Era fiul lui Vasile Popa, nepotul preotului
Iancu Roºca. A þinut de soþie pe Ancuþa lui Vasile Iftene. Prin anul
1890, încã erau amândoi în viaþã.
142. Ion Cornea. A venit prin cãsãtorie din satul Duda, unde
nu plouase de 7 ani. A avut casa de la vale de cea a lui Dumitru
Cristea.
Dupã cum am arãtat, în anul 1856 au venit aici trei fraþi
Agarici, anume Lefterache, Ion ºi Iordache, toþi din Budeºti, în
urma schimbului de pãmânt pe care aceºtia l-au fãcut cu
Dumitru Castroian. ªi-au fãcut case, cu ajutorul lui Dumitru
Castroian, pe locul unde au fost casele lui Ion Duduman ºi
Iordache Roman Duduman, a cãror urmã se pierde dupã
aceastã datã. Venirea acestor rãzeºi fruntaºi a fãcut ca din anul
1859 mahalaua Bejenarilor sã îºi schimbe numele în mahalaua
Agariceºti, cãreia sãtenii îi zic Agriceºti.
Stãpânitorii moºiei Popeºti, la 28 Decembrie 1856:
1.Postelnicul Lefterachi Agarici cu 3 stânjeni; 2.Ion Agarici 5 st.;
3.Matei Agarici 3 st.; 4.Postelnicul Dumitrache Agarici 2 st.;
5.Iordache Agarici 2 st.; 6.Polcovnicul Alexandru 2 st.;
7.Polcovnicul Gavril Popa 2 st.; 8.Ioan Melinte 2 st.; 9.Mihai
Trofin 1 st. ºi 4 palme; 10.Ioniþã Negrea 2 st.; 11.Gheorghe Popa
1 st.; 12.Toderaºcu Melinte 2 st.; 13.Vasile Codreanu 2 st.;
14.ªtefan Bãlan 2 st.; 15.Vasile Munteanu 1 st.; 16.Simion
Stoleru 2 st.; 17.Vasile Buhãescu 2 st.; 18.Dumitru Paraschiv 2
st.; 19.Dascãlul Grigori 2 st.; 20.ªtefan Vorovei 1 st.; 21.Grigori
Vorovei 1 st.; 22.Ion Cristea 2 st.; 23.Vasile Agarici 1 st.;
24.ªtefan Chirica 8 st.; 25.Pavel Agarici 4 palme; 26.Vasile
Buhãescu 1 st.; 27.Gheorghe Agarici 1 st.; 28.Obrejoaea 2 st.;
29.Toderoaea 1 st.; 30.Vasile Dascãlu 2 st.; 31.Vasile Vechiu 2
st.; 32.Vasile Cãrare 3 st.; 33.Cozma Dughie 4 st.; 34.Gheorghe
Hanganu 3 st.; 35.Ion Bene 1 st.; 36.Andrei Costache Sârbu 1
st. ºi 4 palme; 37.Vasile Ciobanu 1 st.; 38.Gheorghe Stoleru 2
st.; 39.Constantin Cehan 1 st.; 40.Ion Cãrare 1 st.; 41.Grigoraº
Marta 1 st. ºi 4 palme; 42.Toader Munteanu 1 st.; 43.Dumitru
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Bãlãnescu 2 st.; 44.Ion Bene 1 st.; 45.Catinca Pãroaiea 3 st.;
46.Tãsache Parã 1 st. ºi 4 palme; 47.Ioniþã Parã 2 st.; 48.Andrei
Chivniceru 2 st.; 49.Gavril Arhire 1 st.; 50.Vasile Popa 4 st.;
51.Preotul Mardare 10 st. 52.Ioniþã Maxim 1 st.; 53.ªtefan
Enache 2 st.; 54.Ion Solomon 2 st.; 55.Ion Cogãlniceanu 2 st.;
56.Gheorghe Cristea 1 st.; 57.Costache Cristea 4 palme;
58.Ileana Petrãcheoaea 1 st. Total 120 stânjeni ºi 4 palme.
Fecunditate. Media este de 3-4 copii, dar unele familii au
avut mai mulþi, ca de pildã:
- prin anii 1620, Bejan Buznea cu 8 urmaºi;
- prin anii 1670, preotul Stratulat Agarici cu 6 urmaºi;
- prin anii 1750, Grigoraº Agarici cu 8 urmaºi;
- prin anii 1800, Mãriuþa Peniºoarã, nepoatã a preotului
Stratulat Agarici, cu 7 urmaºi, Neculai Agarici, ficior de-al lui
Grigoraº Agarici, cu 8 urmaºi, Toader Agarici cu 7 urmaºi;
- prin anii 1820, ªtefan Agarici cu 8 urmaºi;
- prin anii 1850, preotul Mardare Roºca cu 7 urmaºi;
- prin anii 1880, Vasile Stoleru cu 8 urmaºi;
- prin anii 1900, Dumitru Agarici cu 14 urmaºi, Vasile Cãrare
cu 16 urmaºi, preotul Sava Dumitriu cu 8 urmaºi, învãþãtorul Ion
Melinte cu 11 urmaºi, învãþãtorul Ion Lovin cu 8 urmaºi, Vasile
Bãlãnescu cu 8 urmaºi.
Longevitate. Locuitori care au trãit de la 80 de ani în sus:
- între 80 ºi 85 de ani: Ion Chirica 80 de ani (+2.III.1880);
Zoiþa Roºca 80 de ani (+1882); Ion Butuc, 80 de ani (+I.1883);
Gheorghe Trifan 80 de ani (+1899); Ruxandra Cogãlniceanu 80
de ani (+1900); Timofte Ciobotaru 80 de ani (+1903);
Paraschiva Bãlãnescu 80 de ani (+1909); Smaranda Parã, 80
de ani (+1915); dascãlul Ion Mardare 85 de ani (+1900); Ancuþa
I. Popa 85 de ani (+1915);
- între 86 ºi 90 de ani: Grigoraº Agarici 86 de ani (+1897);
Andrei Pivniceru 90 de ani (+1895); Chira Sârbu 90 de ani
(+1899); Vasile Bãlãnescu 90 de ani (+1909); Margareta Trofin
90 de ani (+1910); Timofte Rusu 90 de ani; Grigoraº Agarici 90
de ani; Maranda Enachi 90 de ani; Pavel Agarici 90 de ani; Ion
Cogãlniceanu 90 de ani; Ion Agarici 90 de ani; Maranda Enache
95 de ani (+1899); Gavril Arhire 95 de ani;
- între 96 ºi 100 de ani: Ecaterina Ursãcescu 100 de ani
(+30.V.1876); Toma Diaconu 100 de ani (+12.XII.1876);
Ecaterina Negroaiea 100 de ani (+1883); Ileana Stoleru 100 de
ani; Costache Codrescu 100 de ani (+24.VIII.1894);
- peste 100 de ani: Margheoala Bãzgan 105 ani.
Morþi nãprasnice:
- Vasile Bocan a murit înecat la 14 Iunie 1876;
- Gheorghe Buhãescu, fiul lui Sava Buhãescu, a murit în
anul 1860 din cauza exploziei pistolului pe care îl purta la brâu,
în timpul când, fiind îmbrãcat cu „cerchescã” ºi „dulamã”, era în
aºteptarea venirii nunþii unei rude;
- Vasile Iordache Popa a murit tãiat cu securea de P.
Vorovei, la cârciumã;
- un þigan a murit împuºcat de Timofte Rusu în noaptea când
a venit sã prade pe fraþii Pavel ºi Rãriþa Agarici, în timpul culesul
viilor;
- Gheorghe Arhire ºi Neculai Câsu au murit spânzuraþi;
- soþii Dumitru ºi Tinca Rãºcanu au murit în chinuri
groaznice, tãiaþi de tren în halta Curteni;
- Ion Buzdugan a murit spânzurat de sluga lui de o salcie,
unde a fost puntea lui Codrescu, azi pod lângã gospodãria lui
Enache; într'o altã versiune, a fost omorât de turci ºi pus cu
capul într'o scorburã de salcie lângã podul de la gospodãria de
azi a lui Enachi;
- Vasile Stoleru a murit înecat, luat de curentul apei, în timp
ce trecea peste puntea dintre gospodãria lui G. Iosup ºi hudiþa
de lângã gospodãria lui Vasile Stoleru;
- Vasile Gheorghiu a murit dupã ce ºi-a înfipt un cuþit în
51
Nr. 75-78 - mai-august 2008
inimã;
- Grigore Codrescu a fost omorât în bãtaie de tinerii
Haralamb Parã ºi Ion Agarici.
CAPITOLUL XVIII
SPIÞE DE NEAMURI
În trecut spiþele de neamuri se întocmeau cu prilejul
certurilor ºi judecãþilor pentru pãmânt, pe baza unor documente
ºi informaþii culese de întocmitor. La unele vedem scrise, alãturi
de numele urmaºilor ºi al rudelor, câtimea stânjenilor de pãmânt
ce se cuvenea fiecãruia, potrivit cu divizarea moºtenirii, iar la
altele vedem chiar ºi trecerile pãmântului de la unii la alþii prin
vânzãri, danii ºi cãsãtorii. Le mai gãsim ºi azi pe la unii din
urmaºii unor fruntaºi care au îndeplinit rolul de „vechil”, rol
important, dar plin de greutãþi, adicã de susþinãtor cu prilejul
diferitelor judecãþi pentru pãmânt. Ele nu pot fi considerate
arbori genealogici, deoarece sunt incomplecte ºi uneori inexact
fãcute.
Am gãsit astfel de spiþe pentru unele neamuri din Curteni.
Iatã care sunt acestea:
1. Cea mai veche spiþã de neam din Curteni, azi pierdutã, a
fost întocmitã în anul 1759 de vornicul de poartã Neculai
Racoviþã ºi pitarul Neculai Cogãlniceanu, pentru urmaºii lui
Mihãilã Buznea. Întrucât aceastã spiþã este pomenitã de mai
multe ori în hârtiile vechi, am reconstituit-o (Anexa 1) pe baza
acestui document(1) din 1759, Iunie 15, care dã lãmuriri asupra
ei.
Comparând aceastã spiþã reconstituitã cu alte spiþe ºi
documente, vedem cã ea este exactã numai în ceea ce priveºte
pogorâtorii din Bejan Buznea, strãbunul din Curteni al neamului
Agariceºtilor, dar este vagã ºi inexactã în ceea ce priveºte
rudele pogorâtoare din ceilalþi doi fraþi Buznea, anume Vasile ºi
Lazãr. Cred cã inexactitatea este din cauzã cã a fost întocmitã
dupã spuse ºi amintiri. De pildã, Ionaº, nepotul lui Lazãr, n'a
putut sã fie fiul lui Pavãl din Ciorteºti, ginerele lui Lazãr, ci a lui
Pavãl, fiul lui Lazãr, cãci altfel n'ar fi purtat numele de familie
Buznea, ci trebuia sã-ºi zicã Ionaº Ciorte. La urmaºii lui Vasile
Buznea sunt arãtaþi numai o fiicã cãsãtoritã cu un om din
Ciorteºti, deci cu un Ciorte, deºi documentele contemporane ne
dau mai mulþi urmaºi. Apoi, Grozava, una dintre fiicele lui Bejan
Buznea, apare în alte documente ca fiind Anisia. Este posibil sã
fi avut douã nume: unul de botez ºi unul de pseudobotez,
procedeu obiºnuit în trecut, întrucât exista credinþa cã în acest
fel se alungã boala de care suferea. În alte spiþe de mai târziu
este trecutã „Mama Oprinei”.
2. O spiþã de neam, fãrã datã ºi fãrã autor, pe care bãnuim
cã a fost fãcutã în jurul anului 1759, ne aratã urmaºii lui Mihãilã
Buznea, pânã la strãnepoþii acestuia (Anexa 2).
Analizând aceastã spiþã, am gãsit cã ea conþine o
inexactitate în legãturã cu soþia comisului Ionaºcu Ciorte.
Însemnarea de aici ne spune cã „Ionaºcu Ciorte a luat (de soþie)
pe aceastã fatã a lui Vasile (Buznea)”, ori ºtim sigur cã Ionaºcu
Ciorte a avut de soþie pe Varvara, fiica logofãtului Drãghici
Bogza ºi nu pe o fiicã a lui Vasile Buznea. Vedem cã „aceastã
fatã” este veriºoarã cu Stanca, soþia lui Chirilã Agarici, ori Chirilã
ºtim sigur cã este nepotul de fiicã al comisului Ionaºcu Ciorte.
Rezultã o nepotrivire de timp ºi o imoralitate, cãci vedem cã
bunicul ºi nepotul au soþii douã veriºoare. Aceastã situaþie, greu
de acceptat, o putem pune pe seama necunoaºterii realitãþii de
cãtre cel care a fãcut spiþa de neam sau a dorinþei rãzeºilor de a-
ºi pãstra pãmânturile pe care nu le stãpâneau legal ori de a
dobândi pãmânt, prezentând justificãri false la anchete ºi la
judecãþi.
Mai observam cã în aceastã spiþã de neamuri nu este arãtat
52
ELANUL
logofãtul Drãghici Bogza, din care se trag pogorâtorii scriºi. ªi
aceastã omisiune poate fi pusã pe seama trecerii timpului care a
ºters din memorie acest nume, ca atâtea altele, rãmânâd doar
numele descendenþilor.
3. La data de 2 Mai 1783 Dumitraºcu „logofãt de tainã”, a
întocmit o spiþã de neam „dupã arãtarea Agariceºtilor” (Anexa
3), care însã nu-i aratã pe toþi fii preotului Stratulat Agarici,
pomeniþi în alte documente. Apoi este inexactã în ceea ce
priveºte pe Aftinia, cãci o gãsim pomenitã mult mai târziu, în anul
1767, fãcând o danie, ori aici trebuia trecutã o femeie de prin
anul 1650, adicã pe Oltina.
4. Într'o spiþã de neam fãrã datã ºi fãrã autor, pe care o
bãnuim a fi fãcutã în jurul anului 1800, ne aratã pe cei trei bãtrâni
ai fostului sat Popeºti, anume pe Ionaºcu Ciorte cu urmaºii sãi,
pe Nechifor Mustaþã ºi pe Movileanca. Credem cã a fost fãcutã
de ªtefan Agarici sau de Vasile Agarici pentru a dovedi cã au
drept de stãpânire de pãmânt din „bãtrânul Ciorte” (Anexa 4).
5. La 25 Decembrie 1804 un autor necunoscut a întocmit o
spiþã de neam pentru urmaºii lui Antohi Giurgescu, din care
vedem de unde se trage Maria, cãsãtoritã cu Neculai, fiul lui
Grigoraº Agarici (Anexa 5).
6. La 25 Iulie 1810 s'a întocmit o spiþã de neam de cãtre un
autor necunoscut, din care vedem cã moºia Curteni avea 930 de
stânjeni, iar a opta parte, adicã 115 stânjeni era repartizatã pe
urmaºii lui Drãghici Bogza logofãtul (Anexa 6). Acestã spiþã a
fost folositã de medelnicerul Constantin Forþu în procesul sãu
din 1815-1838 cu rãzeºii Agariceºti.
7. Tot la procesul din 1815-1838 s'a prezentat ºi o spiþã de
neam, fãrã autor ºi fãrã datã (Anexa 7). Fãrã îndoialã, a fost
întocmitã în anul 1815 de medelnicerul Constantin Forþu. Ea
prezentã urmaºii logofãtului Drãghici Bogza pânã la Constantin
Forþu, Lupu Agarici ºi ªtefan Agarici. În aceastã spiþã este
prezentatã greºit originea neamului Buzneºtilor. În loc sã se
arate cã acesta se trage din cea de a doua cãsãtorie a lui Busca,
fiica logofãtului Drãghici Bogza, cu Mihãilã Buznea, ea ne aratã
cã Buzneºtii se trag din Vasile Buznea, arãtat ca fecior al
logofãtului Drãghici Bogza, ceea ce este inexact.
8. O spiþã de neam (Anexa 8), ne aratã urmaºii preotului
Stratulat Agarici, fãrã datã ºi fãrã autor, pe care o atribui anului
1830. La aceastã spiþã fac trimitere alte spiþe întocmite mai
târziu.
9. La 23 Octombrie 1833, pitarul Ion Darghel, a întocmit
douã spiþe de neam pentru urmaºii lui Chirilã Agarici din Popeºti.
Aceste spiþe au pecetea satului Curteni. Una este întãritã de
postelnicul Grigore Cuza ºi semnatã de Andrii Duca, ªtefan
Agarici, Lefterachi Agarici, Vasile Agarici, Dinu Agarici, Trofin
Croitoru ºi Grigoraº Agarici, iar cealaltã este întãritã ºi semnatã
de postelnicul ªtefan Agarici, Lefterache Agarici, Vasile Agarici,
Dinu Agarici ºi Trofin. Ambele spiþe sunt incomplecte pentru
urmaºii lui Chirilã Agarici. Bãnuim cã cea de a doua este o
refacere a celei dintâi, la cererea semnatarilor (Anexele 9a ºi
9b).
10. La 5 Aprilie 1837, Divanul Þãrii de Jos, la cererea
clucerului Ion Mardare din Huºi, în procesul sãu pentru pãmânt
cu rãzeºii Agariceºti, hotãrãºte sã se întocmeascã o spiþã de
neamuri pentru solicitant. Spiþa s'a întocmit la 12 Aprilie 1837 de
vornicul de poartã Vasile Pilat. Ea porneºte de la Mihãilã
Buznea, are pecetea satului ºi a fost iscãlitã de rãzeºii Ion
Dascãlu, Eni Parã, Dinu Agarici, dascãlul Mardare, Neculai
Stoleru, postelnicul Grigoraº Agarici, Lefterachi Agarici, vechilul
Vasile Cristea, ªtefan zet Toderaºcu Agarici. În lãmuririle din
josul ei vedem cã Vasile Pilat a scris greºit anii 7015 ºi 7018 de la
documentele lui Ieremia Movilã (Anexa 10).
11. La 15 Decembrie 1837 Ion Iamandi a întocmit o spiþã de
neam pentru urmaºii lui Mihãilã Buznea, unde sunt trecute ºi
ELANUL
câtimile de stânjeni care revin fiecãruia. Spiþa are pus sigiliul
satului Curteni ºi este semnatã de rãzeºii Vasile sân Lupu, Toma
Criste, Erei Iancu, Grigoraº Agarici, Alecsandru Agarici, Neculai
Stoleru zet Toderaºcu, Miron, Ion Dascãlu (Anexa 11).
12. În Februarie 1844 s'a întocmit o spiþã de neam de
cãtre un autor necunoscut, pentru urmaºii lui Aniþa, soþia lui
Grigoraº Agarici, moºtenitori ai moºiilor Gugeºti, Orzeºti ºi
Burgheleºti din Þinutul Vasluiului (Anexa 12).
13. O spiþã de neam fãcutã de postelnicul Dumitrache
Agarici ne aratã dreptul sãu de stãpânire în Tãbãlãeºti, judeþul
Vaslui, de la strãbuna sa Aniþa, soþia lui Grigoraº Agarici, fiicã a
lui Trohin Burghelea din Tãbãlãeºti. Nu are datã, dar bãnuiesc
cã este întocmitã în perioada 1840-1850 (Anexa 13).
14. O altã spiþã de neam, de asemeni, fãrã datã, dar care
bãnuim cã este fãcutã tot în perioada 1840-1850, ne aratã cã pe
soþia lui Neculai Agarici o chema Todosia ºi se trage din neamul
Bosie din Buneºti, judeþul Vaslui (Anexa 14).
Am mai gãsit ºi alte spiþe. Pe toate le-am pus faþã în
faþã cu alte izvoare ºi am putut sã le vãd lipsurile.
De pildã, nu corespund numele aceloraºi persoane cãci,
dupã obiceiul timpului, unii au avut câte douã nume, unul dat la
botez ºi unul dat ulterior, poate printr'un al doilea botez, pentru a
„scãpa de o boalã grea”. În altele nu am gãsit numele femeilor
care s'au mãritat prin alte pãrþi, cãci se considera cã ele au fost
înzestrate la cãsãtorie cu vite ºi bani de cãtre pãrinþi, iar în altele
am gãsit numai numele femeilor. Unele spiþe conþin doar pe
înaintaºii apropiaþi, lãsând la o parte pe cei colaterali.
Inexactitãþile ies la ivealã la cei mai vechi înaintaºi, deoarece
autorii spiþei, neavând la îndemânã documente, au primit date
din memoria altora.
Deºi la întocmirea arborilor genealogici se iau 30 de ani
între generaþii, totuºi aceastã cifrã nu se poate împãca în totul cu
realitatea cãci, de pildã, la o femeie care s'a cãsãtorit de douã
sau de trei ori ºi a avut 8-10 copii, ba chiar ºi 14, în timp ce cel
mai mare dintre copii s'a cãsãtorit ºi a început sã aibã urmaºi,
vedem cã aceastã femeie încã nu a mântuit de fãcut copii. De
aceea, urmaºii a doi fraþi nu apar întotdeauna pe aceiaºi ramurã
de timp.
Am mai constatat cã, odatã cu fãrâmiþarea suprafeþelor de
pãmânt prin împãrþirea lor între urmaºi, semeþia rãzãºeascã de
a nu se încuscri cu cei mai sãraci ca ei s'a mai domolit, aceasta
rãmânând doarã pe ici pe colea. În felul acesta familii nevoiaºe
au fost înglobate în familii bogate. În interesul adevãrului, am
întocmit spiþele începutului neamurilor Bogzãºtilor (Anexa 15) ºi
Buzneºtilor (Anexa 16), din care se trag aproape toate
neamurile din Curteni. De asemenei, am întocmit spiþele
neamurilor Pãrãºtilor (Anexa 17), Roºculeºtilor (Anexa 18) ºi
Agariceºtilor (Anexa 19) care sunt cele mai mari neamuri de aici.
La nici unele nu le-am trecut câtimile de pãmânt.
Izvoarele pe care le-am folosit sunt spiþele vechi arãtate,
documente de vânzare, de judecatã pentru pãmânt ºi de danie,
pomelnice vechi de la bisericã, unele note lãsate de preoþii
Vasile A. Ursãcescu ºi Costache V. Ursãcescu, dar ºi amintiri ale
bãtrânilor. Aceste izvoare nu sunt întregitoare, aºa cã apar ºi
unele lipsuri în spiþele pe care le-am întocmit. Mi-ar fi fost de
mare folos arhivele satului Curteni de pe când era condus de
vornic ºi de paznic, cele de pe vremea când Curteniul era
comunã ºi cele ale comunei Olteneºti din care satul Curteni face
parte, însã, din nefericire, toate au fost mistuite de foc.
A fost o muncã migãloasã, dar am satisfacþia cã urmaºii
acestor familii vor afla multe despre strãbunii pe care îi tot
pomenesc, fãrã ca sã ºtie precis cine au fost ºi pe când au trãit.
Note:
(1). Vasile C. Ursãcescu. Monografia satului Curteni.
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Documente Curteni. 1945. (Manuscris). (1)Doc. XXVII.
Încheiere
În încheiere, voi face o apreciere generalã despre
viaþa de ieri ºi viaþa de azi din satul Curteni.
Nu am întâlnit nici un bãtrân de aici care sã nu-ºi
aminteascã din copilãrie sau sã nu spunã cã a auzit de la
înaintaºi cât de frumos arãta altãdatã satul Curteni. Fãrã
îndoialã cã bãtrânii îºi amintesc ºi de momentele mai puþin
plãcute, cum de pildã, perioadele de secetã ºi de boli, frecãtura
de interese pentru pãmânt, dãrile împovãrãtoare ºi altele.
Dacã privim tabloul satului Curteni, desenat de bãtrâni ºi de
documente, vedem câmpul de arãturã bine parcelat pentru
fiecare culturã ºi ferit cu garduri de þarinã, imaºul împãrþit pentru
fiecare categorie de animale, vatra satului bine pãzitã, drumurile
ºi podurile reparate la timp. La oameni vedem cã ordinea ºi
regulile sunt respectate cam de toþi, lãcomia unora abia dacã se
observã pe ici pe colea, biserica, ºcoala ºi primãria se bucurã de
respect ºi autoritate, iar bunul simþ, munca ºi bunãstarea sunt
prezente mai peste tot.
Unii dintre autorii acestui tablou ne explicã cã toate acestea
au fost posibile datoritã tradiþionalismului ºi conservatorismului
rãzeºilor. Ion Melinte, prin articolul „Cum e la noi în sat”, pe care
l-a publicat în anul 1918 în ziarul „Rãspunderea” din Huºi, ne
spune cã satul arãta ca „o grãdinã bogatã, bine organizatã ºi
bine aranjatã” datoritã existenþei primãriei la sat, unde primarul
ºi sfatul sãtesc „nu aveau decât un þel-interesele propriei lor
obºti”.
Dacã ne uitãm la tabloul vieþii de azi, desenat de noi cei
care-l trãim, ºi-l comparãm apoi cu cel al vieþii din trecut, vedem
cã toate cele de odinioarã sunt în regres. Nu se mai þine seama
de rotaþia ºi organizarea culturilor agricole, gardurile de þarinã
nu se mai fac, vitele, porcii ºi oile pasc de-a valma… ªi la unii
dintre oameni vedem unele scãpãri. Pe ici, pe colea, a început
ca regulile ºi ordinea sã nu mai fie respectate de toþi, lãcomia sã
prindã rãdãcini, sãrãcia sã se înfiripeze, ºmecheria, necinstea ºi
brutalitatea sã încolþeascã, iar respectul parcã s'a mai rãrit ...
Doar biserica ºi ºcoala au rãmas cu imaginea neatinsã din
trecut, iar ºtiinþa ºi tehnica îºi fac loc.
Ion Melinte aratã, în articolul pomenit, cã azi „au zburat
toate acele bune ºi frumoase realitãþi” din trecut, din cauzã cã
satul nu mai are primãrie ºi sfat sãtesc care sã îndrume obºtea.
Nicolae Iorga, în articolul „Sã se refacã satul”, publicat în gazeta
„Neamul Românesc” nr. 182/1918, în urma celor scrise de Ion
Melinte, aratã cã situaþia grea de acum din satul românesc este
din cauza nimicirii unitãþii materiale, economice ºi politice ale
satului, odinioarã liber ºi autohton, apoi criticã autoritãþile cã fac
doar programe.
Eu cred cã diferenþele dintre cele douã tablouri sunt abateri
care nu pot modifica acum esenþa lucrurilor de aici. Totuºi, ne
întrebãm care sã fie cauza acestor diferenþe apãrute peste timp:
sã fie oare de vinã faptul cã acum satul nu mai are primar ºi sfat
care sã se ocupe de bunul mers al obºtii ?; sã fie oare de vinã
politica guvernelor care fac doar programe ?; sã fie oare de vinã
unele apucãturi mai puþin bune, care au pãtruns pe nesimþite aici
de prin alte pãrþi ?; sã fie oare de vinã faptul cã unii au reuºit sã
adune mai mult, iar alþii mai puþin ºi toþi aceºtia vor sã lase ceva
în urma lor ?; sã fie oare de vinã grija pentru ziua de mâine ?; sã
fie oare de vinã cele douã rãzboaie mondiale ? Cred cã este câte
ceva din toate acestea ºi poate cã mai sunt ºi altele. Ce ar trebui
sã se facã pentru a aduce viaþa de altãdatã în Curteni ºi câþi ar
mai dori acest lucru ? Numai Bunul Dumnezeu ar putea sã mai
dea timpul înapoi ºi poate cã prea puþini s'ar bucura dacã acest
lucru s'ar petrece !
53
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Ion Costache Enache
Monografia comunei Boþeºti
- urmare din numãrul 71 -
Capitolul IV
Organizarea administrativã
Satul Boþeºti este o aºezare naturalã provenitã din obºtea vechilor
bãºtinaºi care au trãit pe aceste locuri încã din epoca neoliticã. În acele
vremuri, numele satelor se punea dupã toponimia localã, care s-a
pãstrat în întregime ca o strãlucitã creaþie a poporului român.
În alcãtuirea numelor topice, poporul român a dat dovadã de o
mare putere de inventivitate, creând denumiri variate ca formã de
expresie, ca precizie ºi plasticitate precum ºi ca pitoresc.1
Unele sate ºi-au pãstrat numele vechi, stabilite iniþial, altele ºi-au
schimbat numele, preluându-le pe cele ale stãpânilor, dupã cum ºi unii
stãpâni ºi-au luat numele de la satele ce le intrau în proprietate, dar
pãstrându-se în felul acesta, peste veacuri, autohtonia toponimiei
locale.2
Obºtea satului
În satul feudal moldovenesc, stãpânii satului erau rãzeºii, care se
conduceau singuri, organizaþi în obºtii þãrãneºti, în timp ce marii boieri ºi
mânãstirile erau stãpânii satelor de clãcaºi, ai cãror locuitori erau supuºi
acestor stãpâni.
Pãmântul obºtii þãrãneºti era împãrþit – în secolele XV-XVII ºi chiar
mai târziu - în: vatra satului, unde se grupau gospodãriile sãtenilor, cu
locuri limitate în jurul caselor ºi moºia satului, cu terenul agricol, format
din fâºii înguste, denumite delniþe sau hlize, care mergeau din deal în
vale ºi erau situate în jurul vetrei din sat ºi era bine stabilit, pietruit sau
stâlpit, aºa cum era întãrit prin documente hotarnice. Acest teren era
agricol sau ocupat cu fâneþe, pãºuni, pãduri ºi ape.
Hotarele erau fie naturale, adicã formate din culmile dealurilor,
vãile apelor, fie artificiale, din ºanþuri, copaci etc., ca semn de hotar.
Toate aceste terenuri dinãuntru hotarului moºiei satelor formau
proprietatea colectivã a întregii obºti, în timp ce proprietatea privatã era
alcãtuitã din casa de locuit ºi din lotul din jurul casei, adicã grãdina ºi
ograda.
Primii proprietari sau întemeietori ai satelor au fost bãtrânii satelor,
adicã acei oameni de la care pleca spiþa de neam a celor legaþi de un
anumit pãmânt. Pãmântului i se spunea: al bãtrânului… cutare.
Sistemul se pãstra prin orânduirea juridicã cunoscutã sub denumirea de
obiceiul pãmântului.
Membrii obºtii sãteºti îºi spuneau „megieºi”, oameni liberi, dar
legaþi de obºtea satului prin pãmânt. Stãpânirea pãmântului în colectiv
sau individual, precum ºi îmbinarea armonioasã a acestor douã forme
de proprietate „reprezenta trãsãtura caracteristicã a obºtii satului.”3
Cu trecerea timpului, populaþia sporea,alcãtuind grupuri dupã
neamurile ce þineau de acelaºi bãtrân. În aceastã situaþie se produceau
de cele mai multe ori dezechilibrãri în sânul obºtiilor sãteºti, care duceau
chiar la destrãmare, încãlcându-se astfel sistemul devãlmãºiei. Totuºi
obºtiile s-au menþinut în decursul secolelor sub forma satelor rãzãºeºti,
ale cãror pãmânturi erau în indiviziune ºi formau obºtea rãzãºeascã.4
Conducerea satelor în trecut
Din documentele vechi aflãm cã, în trecut, satele au fost conduse
de bãtrânii aleºi în obºtiile þãrãneºti.
Bãtrânii satelor reglementau raporturile dintre domnitor
(conducerea þãrii) ºi stãpâni (boieri, mânãstiri) pe deoparte ºi locuitorii
satelor pe de altã parte.
Sfaturile bãtrânilor au fost în fruntea satelor timp de sute de ani, cu
toate necazurile ºi bucuriile prin care au trecut satele noastre în decursul
vremurilor. Alãturi de bãtrâni era vornicul, omul boierilor ºi vatamanul,
împuternicitul din partea satului, ales de obºte în Sfatul bãtrânilor.
Bãtrânii satelor aveau rolul precumpãnitor în soluþionarea
problemelor de interes obºtesc, bucurându-se de respect în faþa
locuitorilor pentru autoritatea, înþelepciunea ºi experienþa lor
recunoscutã. De aceea a rãmas zicala: „Cine nu are un bãtrân, sã-ºi
cumpere”
Regulamentul organic a menþinut funcþia de vornic5, prevãzând
dreptul birnicilor lucrãtori de pãmânt de a-ºi alege dintre ei vornici la
conducerea satelor, precum ºi ajutoarele acestora, pacinicii sau
vatamanii. În executarea atribuþiilor sale, vornicul mai era ajutat ºi de
oamenii înstãriþi, cu ranguri acordate de domnitor6 ºi care aveau
pãmânturi în hotarele moºiei satului respectiv.
54
ELANUL
Dacã treburile mergeau bine, vornicii erau aleºi în continuare pe
încã doi sau trei ani.
Atribuþiile vornicului ºi ajutoarelor sale
Vornicul satului era subordonat direct privighetorului de ocol ºi
ispravnicului de þinut, fiind pentru sat ca un fel de primar, aºa cum s-a
numit mai târziu. El avea urmãtoarele atribuþii:
1. administrative;
2. fiscale;
3. poliþieneºti ºi
4. judecãtoreºti.
Atribuþiile administrative
Sub raport administrativ, satele comunei Boþeºti au fãcut parte în
continuare din þinutul Vasluiului pânã în anul 1812. O datã cu alipirea
Basarabiei la imperiul þarist, þinutul Fãlciului s-a redus cu teritoriul satelor
aferente pãrþii situate pe partea stângã a Prutului.7 De aceea, în urma
unei organizãri administrative, s-a extins în vest peste apa Crasnei,
cuprinzând printre alte sate ºi satele comunei Boþeºti.8
La 1820, în documente, satele Boþeºti ºi Gugeºti figureazã în
þinutul Fãlciului, ocolul Crasna.9 În acest cadru administrativ, vornicul ºi
colaboratorii lui supravegheau ca locuitorii satelor sã se ocupe în mod
conºtiincios de gospodãriile lor; urmãreau ca muncile agricole sã se
execute la timp; urmãreau sã se facã garduri ºi ºanþuri la þarinã pentru ca
vitele sã nu producã stricãciuni la culturi; pentru paza câmpului ºi pentru
evidenþa celor care intrau ºi ieºeau din sat, vornicul organiza la
drumurile principale – „Poarta þarinei” sau „Poarta jitãriei.” Tot vornicul
alegea dintre locuitorii satului, un om vrednic, de preferinþã ºtiutor de
carte, care rãspundea de poartã. Acesta era jitarul. Jitarul avea grijã ca
poarta sã fie închisã ºi sã se deschidã numai la nevoie. Într-un registru,
jitarul þinea evidenþa celor care intrau ºi ieºeau din sat, iar vornicul, din
când în când, controla registru de evidenþã ºi lua mãsurile pe care le
credea de cuviinþã.10
Din catagrafia de la 1845 reþinem ca responsabili la poarta þarinei
din Porciºani pe Iacob ºi Toader Jitar, iar la Boþeºti pe Zaharia Jitar.11
Din informaþiile luate de la unii locuitori în vârstã am stabilit câteva
porþi ºi câteva nume de jitari.12
La Porciºani: la poarta dinspre schit a fost jitar Ioan Andronic, iar la
poarta dinspre Dealul Porciºanilor a fost jitar Toader Vraghie Jitaru. La
Boþeºti: la poarta din jos a satului, spre Blãgeºti a fost jitar Panaite
Gavril, la poarta ce duce la Gugu a fost locuitorul Iacobuþ ªtefan, iar la
poarta din Dealul Dragalinei – Alexa Bucovineanu.13 La Gugeºti14: la
poarta jitãriei dinspre cimitir era jitar Constantin Macovei, la poarta
dinspre mãnãstire (Dealul Pleº) era jitar Nichita Jiºcar (jitar), iar la poarta
jitãriei din mahalaua de jos era Toader Bulat ºi Constantin Mândru.
Vornicul, prin ajutoarele sale, întocmea situaþia arãturilor ºi
semãnãturilor, a întreþinerii culturilor ºi a recoltãrilor, pe care le comunica
Ocolului, iar acesta, dupã centralizare pe sate, le raporta Isprãvniciei,
pentru ca, mai departe, ele sã ajungã la Departamentul agriculturii.
Tot vornicul se îngrijea de pãºunatul vitelor, în care scop angaja
vãcari ºi ciobani pentru vitele ce se pãºunau în colectiv. În 1845, la
Porciºani, gãsim pe Ion Vacarie ºi mai târziu pe Enache Ioan Ciobanu.15
În sarcina vornicului cãdeau problemele legate de miºcarea
demograficã a populaþiei, iar evidenþa stãrii civile a satului o þinea preotul
paroh în niºte registre numite „mitrici”, pentru naºteri, cãsãtorii, decese.
În activitatea de þinere a evidenþelor în mitrici, preoþii erau uneori ajutaþi
de dascãli.
Având în vedere rolul preoþilor, nu numai în þinerea unor evidenþe –
cum ar fi mitricile - dar ºi ca intelectuali ai satelor, ca persoane cu
atribuþii judecãtoreºti, ca martori la hotãrnicii etc., socotim nimerit sã
amintim mai jos numele unora care au fãcut aceste munci.
Atunci când satele se administrau singure, preoþii erau acei care îl
ajutau pe vornic la întocmirea catagrafiilor, a lucrãrilor statistice ºi a
oricãror alte acte ºi documente cerute de cãtre organele administrative
ale vremii. Când pãmânturile rãzeºilor erau împresurate de boieri sau
când aveau alte necazuri din partea stãpânilor de moºie care râvneau la
bunurile oamenilor, preoþii erau acei care le scriau jalbele cãtre
Isprãvnicie sau cãtre Divan.
O datã cu parohii dãm câteva date ºi despre biserici:
Boþeºtii de Jos au construit bisericã în ograda Curþii, a cãrei urme
ELANUL
s-au gãsit dupã anul 1945, cu ocazia unor sãpãturi întâmplãtoare. Pe
locul unde a fost altarul s-au gãsit îngropate veºminte ºi obiecte de cult.
Porciºanii au avut biserica în Valea lui Glod, la extrema de sud a
moºiei, cam pe unde este astãzi casa fostului învãþãtor Tudose
Munteanu (Dobre).16 Pe acest loc s-a dezvoltat Boþeºtii de Sus,
identificaþi ca rãzeºi amestecaþi cu elementul rãzãºesc din Porciºani,
având moºie proprie „care începe din colþul zãplazurilor bisericii ºi în sus
pânã s-au împlinit 160 de stânjeni.17 În anul 1881, rãzeºii din Boþeºtii de
Sus ºi-au construit o bisericã din lemn, pe locul actualei biserici. Din
cauza neglijenþei, biserica a ars la 30 noiembrie 1931. La 6 august 1935
boþeºtenii au început o bisericã din piatrã, preot paroh fiind în acea
vreme Mihai Grecu. Au terminat-o la 2 septembrie 1973, pe timpul
parohului Bocãnescu. În anul 1885, Porciºanii ºi-au construit o bisericã
din lemn, în vatra satului, pe dealul Mierlãnoaia.18 Prin contribuþia
locuitorilor din Porciºani, în anul 1929 au demolat bisericuþa din lemn ºi
au construit o altã bisericã mai mare, din cãrãmidã, cu planul în formã de
cruce ºi cu un turn pentru clopot, terminatã în aprilie 1932, sub preotul
Mihai Grecu.19
În satul Gugeºti, actuala bisericã a fost ziditã din cãrãmidã, în
ograda Curþii, între anii 1818-1819, prin grija boierului Nicolae Dimache,
în stil bizantin, având ferestrele prevãzute cu metereze, pentru a se
putea trage cu puºca. Marele istoric Nicolae Iorga a declarat-o
monument istoric.20
Au mai existat biserici mânãstireºti la schiturile Lieºti ºi Bodescu
supuse bisericii Sf. Spiridon din Iaºi, precum ºi o bisericã a schitului
Porciºani, subordonatã Episcopiei Romanului.21
Documentele vechi ne informeazã cã în locul numit „Þiganca” a
fost o bisericã a satului Gugeºti, cu cimitir. Biserica a fost demolatã, iar
cimitirul a fost mutat în anul 1892 de cãtre moºierul grec Pericle
Arghiropol. Actualul cimitir a luat fiinþã pe locul atribuit încã din anul
1866.22
Iatã ºi numele câtorva slujitori de la bisericile de care am vorbit ºi
care – alãturi de vornici – au îndeplinit ºi unele sarcini administrative. La
Boþeºti, în catagrafia din anul 183223 îi gãsim înregistraþi pe: preot
Constantin Geantã, preotul Grigore ºi preotul Grigoraº, precum ºi pe
cântãreþii Enache ºi Ionel Bãtrânu. În catagrafia din anul 1845 se
înregistreazã preoþii: Grigore Busuioc ºi T. Stroiescu precum ºi dascãlii:
Vasile Maxenovici ºi Gheorghe Merlan. La Gugeºti, catagrafia din 1832
îi citeazã pe preoþii Iconomul Ioan Bosie, iconom Constantin Ioan ºi
preotul Sachelarie Vasile, precum ºi pe diaconii; Iprodiaconul Grigorie ºi
diaconul Toader, iar dintre dascãli pe Constantin Pancu. În catagrafia din
1845, gãsim la Gugeºti pe preoþii:Vasile Bogos ºi Toader Cheºcanu, pe
dascãlii Gheorghe Bogos ºi Constantin Nichita Cilibiu ºi pe dascãlii:
Costache sin dascãlul Andrei ºi ªtefan Bogos.24
La Porciºani, aflãm din documente cã înainte de anul 1832 au fost
preoþii: Vasile Stroiescu ºi preotul Gherasim, iar în catagrafia din 1845
sunt înregistrate vãduvele; Ilinca preot Stroescu ºi Ileana preot
Gherasim. Tot la 1845, îl gãsim la Porciºani pe preotul Vasile Racoviþã,
împreunã cu dascãlii: Ioan Turbatu ºi ªtefan Racoviþã.25 Menþionãm cã
preotul Vasile Racoviþã este cel care a pãstrat documentul de întãrire a
proprietãþii satului ºi moºiei Porciºani, dat de Petru Rareº la 12 mai
1546.26
Tratând în continuare despre atribuþiile administrative ale
vornicului, amintim cã acesta mai era ajutat ºi de unii oameni cu ranguri,
pe care, de asemenea, îi vom aminti cu ajutorul documentelor.
La Boþeºti, în anul 1832 gãsim la „priviligheþi” pe polcovnicul Ion
Onceanu, iar la 1845, la polcovnicei, pe Nãstase Nuliuº, iar la postelnici
pe Toader Pinte ºi pe Ioniþã Patraºcu.27
La Gugeºti, în 1832, reþinem pe postelnicul ªtefan Berceanu, iar în
anul 1845, vãtaf pe moºia Cocoanei Catinca Dimache, pe Iordache
Mândrescu. La Porciºani sunt înscriºi: cãpitanul Mateiu Popa ºi
polcovnicul Ioniþã Brânzã28, tot în anul 1845.
Au mai fost ºi alþi boieri, vechi dregãtori, cu ranguri, care au trãit în
satele comunei Boþeºti ºi îi ajutau pe vornici. Dintre aceºtia îi amintim pe
câþiva: la Porciºani, în 1731, era logofãtul Miclescu29 ºi la 1818 logofãtul
Grigore Aliuºa, precum ºi Toderaº – Codreanu, postelnic ºi Ioniþã
Codreanu, vameº.30
La Boþeºti, în 1803, gãsim pe Ioan Codreanu – clucer –31 ºi pe
Dumitru Codreanu, stolnic.32
Împreunã cu aceºti oameni care aveau ranguri ºi dregãtorii de
domnie, dar aveau domiciliul la þarã, împreunã cu pisarii ºi grãmãticii
aleºi de obºtea satului ºi împreunã cu preoþii, vornicul þinea cancelaria
sãteascã ºi realiza întreaga administraþie a satului. Adãugãm cã tot în
sarcina vornicului intra ºi grija pentru starea drumurilor ºi a podurilor,
Nr. 75-78 - mai-august 2008
controlul morilor ºi al cârciumilor, precum ºi realizarea pazei satului.
Nu este lipsit de importanþã sã arãtãm cã rangurile de postelnici ºi
postelnicei, de polcovnici ºi polcovnicei, de cãpitani ºi altele erau
socotite ranguri de mici boiernaºi date de Isprãvnicie sau de Divan, care
îi împuternicea în executarea anumitor treburi deosebite în satele în
care îºi aveau pãmânturile. Pentru a exemplifica, vom înºira – pe scurt –
câteva din aceste ranguri cu împuternicirile lor. Cãpitanul asigura paza
satelor mãrginaºe ale þinutului, colabora cu vornicul la conducerea
satului ºi era subordonat Isprãvniciei. Logofãtul conducea Cancelaria
domneascã, postelnicul avea funcþie în armata domnului, vameºul era
însãrcinat cu încasarea taxelor de vamã, clucerul se ocupa de
aprovizionarea curþii domneºti, stolnicul era ºi el dregãtorul care purta
de grija mesei domneºti (ºeful bucãtarilor) ºi alþii.
Legile dupã care se conducea statul erau proprii þinuturilor,
ocoalelor ºi satelor, fiindcã la început a fost perioada „obiceiului
pãmântului”. Mai târziu au apãrut legi statornicite ca: Regulamentul
organic, Constituþia din 1863, cunoscutã ºi sub numele de „Statutul lui
Cuza”, pe baza cãrora s-a elaborat: Legea ruralã, Legea
învãþãmântului, Codul civil, Codurile de procedurã ºi altele care au
însemnat modernizarea aparatului de stat la toate nivelurile.
Atribuþiile fiscale
În Þara Moldovei, pe timpul domniei fanarioþilor, administraþia,
justiþia ºi fiscul constituiau instrumentele conducerii îndreptate împotriva
þãrãnimii, pe care o sãrãcea pentru a-i îndestula pe turci, a-i îmbogãþi pe
domni ºi a-i cãpãtui pe boieri.33 Regimul turco-fanariot a fost unul dintre
cele mai crunte instrumente de jaf cunoscute în istorie. Funcþiile se
cumpãrau la licitaþie, din care cauzã, dacã preþurile se ridicau, aceasta
se rãsfrângea asupra contribuabililor, adicã asupra þãranilor birnici. De
aceea se spunea cã „opinca (þãrãnimea) este talpa þãrii.”
Veniturile ce se realizau din impozite se împãrþeau pe cei trei
beneficiari, astfel: pentru turci – 35%, pentru domn – 25%, pentru boieri
– 40%.34 Aceste procente reprezentau împãrþeala realizãrilor. Dregãtorii,
în afarã de lefuri, mai erau plãtiþi ºi din havaeturi, adicã o parte din
veniturile publice adunate din clãci ºi alte podvezi, precum ºi din diferite
datorii, amenzi etc.
La început, birul se percepea pe cap de familie. Din cauza cruntei
exploatãri, birnicii fugeau dintr-un sat în altul, dintr-un þinut în altul, în
cãutarea unor condiþii mai puþin apãsãtoare.35 Dupã anul 1783, unitatea
fiscalã de percepere a birului era aºa-numitul „liude”, compus dintr-un
numãr variabil de birnici. Repartizarea birului pe liuzi a fost un prilej
nesecat de acte arbitrare ºi de silnicii.
Impozitele se percepeau de la oameni pe sistemul cislei,
procedeul fiind cel pe care îl arãtãm mai jos.
Birul era „aruncat” mai întâi pe sat. Vornicul, ajutat de bãtrânii
satului, repartizau acest bir pe fiecare liude, apoi obºtea adunatã – de
obicei duminica la uºa bisericii – fãcea cislã, punând asupra fiecãrui
birnic o dare proporþionalã cu starea ºi puterea sa.
Sistemul fiscal moldovenesc prevedea ca toþi locuitorii satului sã
fie solidari în achitarea sumei ce a fost „aruncatã” asupra lor iar birul sã
se încaseze în patru sferturi.
Birnicii erau categoria fiscalã lipsitã de scutiri sau de alte avantaje.
Prin fel de fel de motive ºi de privilegii, cam jumãtate din populaþia þãrii
era scutitã de plata birului ºi de aceea, pentru birnici, plãþile deveneau
insuportabile.
În categoria scutelnicilor, adicã a celor scutiþi de bir, intrau boierii
cu neamurile lor, mazilii, preoþii ºi alþi dregãtori (care nu plãteau deloc)
urmaþi de unii care plãteau puþin, fiind scutiþi parþial. Numãrul
scutelnicilor ºi al posluºnicilor (servitori boiereºti sau mânãstireºti scutiþi
de bir), al diferitelor grade de boieri ºi al „tocmitorilor” (strãini aºezaþi pe
bazã de tocmealã) era stabilit prin poruncã domneascã. Mai intrau în
rândul scutelnicilor ºi o parte din þãranii care aduseserã unele servicii
boierilor precum ºi ruptaºii (oameni cu „ruptul”, adicã cu o dare fixã) care
plãteau mai puþin, fiind de regulã cetãþeni strãini, veniþi ca negustori,
meseriaºi sau slujbaºi specialiºti, care lucrau pe bazã de tocmealã.
Dupã cum am mai arãtat, þãranii birnici nemai putând scãpa de
biruri, de crunta exploatare fiscalã, fugeau, uneori, dintr-un sat în altul,
dintr-un þinut în altul ºi chiar mai departe în cãutare de condiþii mai
omeneºti de trãit. Aceste miºcãri interne îngreuiau catagrafiile ºi
împiedecau desfãºurarea stabilitã a sistemului fiscal, fiindcã uºurarea
celor fugiþi se fãcea în dauna celor rãmaºi.
Deºi birul era plãtit de toþi þãranii birnici, totuºi era o deosebire între
þãranii clãcaºi ºi cei rãzeºi, care, alãturi de preoþi ºi mazili, plãteau o dare
fixã, spre deosebire de cei din satele boiereºti ºi mânãstireºti care
plãteau birul fixat pentru sat repartizat pe liuzi ºi apoi pe birnici prin
sistemul cislei.
55
Nr. 75-78 - mai-august 2008
O sursã de venituri în bani erau „gloabele”, adicã amenzile pentru
cei ce aduceau pagube statului, boierului sau mânãstirii, precum ºi
pentru cei ce pierdeau procesele. Erau apoi deºugubinele, adicã
amenzile pentru crimele de omor, care mergeau pânã la pierderea
întregii averi.
Dar cel mai vechi „izvor” financiar în viaþa satului a fost „dijma” sau
„zeciuiala”, adicã plata unei zecimi din venit, cãtre boier sau mãnãstire. Îi
urma claca ºi prestaþiile. Dijma se percepea pe produsele pãmântului,
pe vin, pe miere, pe cearã, pe oi, porci, pãsãri etc. Claca se efectua prin
diferite munci neplãtite prin învoieli ºi zile obligatorii de clacã. Prestaþiile
constau în executarea de transporturi cu mijloace proprii (cãrãuºie),
tãiatul lemnelor în pãdure, predarea de cai în schimb pentru curierii
domneºti, precum ºi gãzduirea cãlãtorilor strãini.
Principala problemã care se punea atât pentru boierime cât ºi
pentru domnie era þinerea în ascultare a þãranilor ºi asigurarea
condiþiilor de exploatare a muncii lor. În acest sens, cronicarul Grigore
Ureche scria despre acele vremuri:”Era un mare greu þãrii, iar boierilor le
pãrea bine, cãci mâncau fieºcare ºi aveau tot ridicãturi (scutiri).”36
Datoritã gravelor abuzuri, la 1756, sub domnia lui Constantin
Racoviþã, s-a înregistrat o fugã masivã a þãranilor, fapt pentru care s-a
dat hrisov domnesc pentru bejenari, pentru cã multe locuri au rãmas
lipsã de oameni ºi siliºti pustii.37
Atribuþii poliþieneºti38
Vornicul avea la dispoziþie organele de poliþie alese ºi organizate
dintre sãtenii birnici. Poliþia punea în urmãrire pe cei fugiþi, îi aducea în
sat ºi îi obliga sã-ºi achite dãrile. Supraveghea pe rãufãcãtori ºi îi
controla pe cei veniþi în sat fãrã rãvaº de drum. Vornicul organiza potere
împotriva tâlharilor (din istorisirile celor în vârstã despre modul cum se
exercita aceastã atribuþie s-au inspirat copiii – pânã în zilele noastre – în
organizarea jocului lor denumit „hoþii ºi potera”. Vornicul, prin organele
sale de poliþie stabilite în mod expres, veghea ca în sat sã nu aparã vite
de pripas sau lucruri de furat. În general el urmãrea respectarea de cãtre
populaþie a obligaþiilor orânduite prin legi sau cerute de organele
superioare.
Atribuþiile judecãtoreºti
În trecut, înaintaºii noºtri nu judecau dupã legi scrise. Judecata se
fãcea dupã o normã juridicã, bine gânditã, bine stabilitã ºi îndelung
experimentatã, cunoscutã sub denumirea de „obiceiul pãmântului”.
Normele de judecatã se învãþau prin practicã de la bãtrânii satelor, se
foloseau cu consecvenþã ºi se lãsau ca moºtenire urmaºilor. Organele
juridice erau cu chibzuialã alese de cãtre obºtile sãteºti ºi recunoscute
de oameni. Þãrãnimea îºi câºtiga totuºi cu greu dreptatea, de multe ori
hotãrârea „mai marilor” fiind arbitrarã.
Începând din anul 183239 în fiecare sat a luat fiinþã „Judeþele
sãteºti”, cei ce împãrþeau dreptatea numindu-se „împãciuitori”,
„pacinici”, „ sau „paºnici”. Aceºtia judecau pricini mãrunte ca: stricãciuni
fãcute cu vitele prin grãdini, ogoare ºi fâneþe, mici neînþelegeri între
sãteni, între soþi, pãrinþi ºi copii, ispaºe (pagube fãcute de vite),
împrumuturi neonorate ºi altele de acest fel.
Judeþele sãteºti se compuneau, de obicei, din preotul satului ºi
trei bãtrâni pricepuþi ºi cinstiþi, gospodari cu vazã în sat, aleºi de obºtea
satului. Alegerea lor se fãcea pe termen de un an ºi avea loc într-o
duminicã, dupã slujbã, la curtea boierului, în prezenþa acestuia sau a
vechilului. Cu prilejul acestor alegeri se încheia un proces verbal semnat
de preot ºi de cei aleºi. Cei care nu ºtiau carte puneau degetul,
autentificând prin amprenta digitalã actul respectiv. O copie din procesul
verbal se înainta la judecãtoria þinutului.
Scopul principal al judecãþii efectuate de pacinici era împãcarea
pãrþilor. Judeþele sãteºti nu judecau „cauzele criminale” cum ar fi:
tâlhãriile, omorurile ºi nici pricinile privind averea mobilã ºi imobilã.
La terminarea dezbaterilor, preotul încheia un act numit: „scrisoare
de învoialã” sau „înscris de împãciuire” semnat de toþi pacinicii. Vornicul
satului, care nu fãcea parte din judeþul sãtesc, avea cuvânt greu în
exercitarea atribuþiilor judecãtoreºti, mai ales atunci când pãrþile din
proces nu ajungeau sã se învoiascã.
Judeþele sãteºti aveau un caracter feudal, întrucât vornicul aducea
la îndeplinirile hotãrârile ce se luau, doar cu aprobarea stãpânului
moºiei.
Domnitorii atrãgeau foarte des atenþia ispravnicilor cã locuitorii
gãsiþi vinovaþi de anumite fapte, în special cei care sãvârºeau crime sau
tâlhãrii la drumul mare, sã fie trimiºi în faþa Divanului.
De obicei, pârâtului i se înmâna „Cartea domneascã” prin care
devenea „volnic” a se prezenta la Divan. Cei ce nu se prezentau la
56
ELANUL
„sorocul indicat” erau aduºi cu forþa cu un „om gospod” (om domnesc) ºi
în acest caz pârâtul era obligat sã suporte ºi „treapãdul”, adicã
cheltuielile de deplasare.40
Sã menþionãm în continuare ºi câteva nume de preoþi care au fãcut
parte din judeþele sãteºti de pe raza comunei Boþeºti. În anul 1832, la
Boþeºti, preotul Constantin Geantã; la Gugeºti, preotul Ioan Bosie; la
Porciºani, preotul Vasile Racoviþã.
În anul 1845, la Boþeºti, preotul Grigore Busuioc; la Gugeºti,
preotul Vasile Bogos; la Porciºani, preotul Vasile Racoviþã.
Rãmâne sã urmãrim ce se întâmplã mai târziu, dupã înfiinþarea
comunelor, când în conducerea acestora vine un primar în locul
vornicului satului.
Dupã Unirea Principatelor
Dupã unirea Principatelor Române au intervenit modificãri
importante ºi în ceea ce priveºte organizarea administraþiei de stat,
sector în care se produce o importantã ºi necesarã modernizare.
Prin Decretul nr.1472, publicat în Monitorul Oficial nr.267 din anul
1864, domnitorul Alexandru Ioan Cuza statornicea cã satele având o
sutã de capi de familie ºi o putere economicã proprie, formau comunã
independentã, iar satele mai mici, situate pe teritoriul aferent comunei –
în general de pe moºia respectivã – formau cãtune, care depindeau de
satul reºedinþã de comunã.
Cu înfiinþarea comunelor, satul îmbrãca o formã administrativã
modernã, iar în noua organizare întreaga nomenclaturã ºi ierarhie
capãtã aspect nou. Ocoalele se reorganizeazã în subprefecturi, care
mai târziu iau denumirea de plãºi, instituþia numindu-se preturã, în
fruntea cãrora se afla un subprefect denumit mai târziu administrator de
plasã, apoi pretor. Isprãvniciile ºi þinuturile se organizeazã în judeþe,
instituþia denumindu-se prefecturã, care avea în frunte un prefect. În
comunã, în locul vornicului, se numea un primar, instituþia denumindu-
se primãrie.
Prin legea din 1864, din satele aflate pe moºiile de pe actualul
teritoriu al comunei Boþeºti s-au format la 31 martie 186441, douã
comune:42 comuna Gugeºti cu un singur sat, având un numãr de 93 capi
de familie ºi o putere economicã corespunzãtoare; comuna Boþeºti, cu
satele: Porciºani, Tãlpigeni, Gãneºti ºi Mândreºti, care întruneau 205
capi de familie.
Primarul era ales de obºtea satului pe un termen de 2 ani, putând fi
reales. El administra comuna fiind sprijinit în aceastã activitate de un
consiliu comunal format din trei membri. Comuna era reprezentatã în
toate ocaziile oficiale de cãtre primar, în atribuþiile cãruia intrau toate
treburile administrative ale comunei, sub îndrumarea ºi supravegherea
sa întocmindu-se ºi bugetul de venituri ºi cheltuieli, baza materialã a
realizãrilor gospodãreºti ale obºtii. Tot el avea în grijã menþinerea ordinii
publice, asigurarea liniºtei ºi securitãþii cetãþenilor.
Conducerea administrativã a comunelor s-a perfecþionat,
stabilindu-se organele care, alãturi de primar, contribuiau la realizarea
sarcinilor. Ajutorul de primar îndeplinea o serie de sarcini permanente ºi
el înlocuia pe primar atunci când acesta lipsea. Notarul, ajutat de alþi
funcþionari, þinea cancelaria comunei; perceptorul ºi agentul de
percepþie încasau veniturile înscrise în bugetul comunei.
În comunã, tot în interesul bunului mers al treburilor, mai erau:
ºeful postului de jandarmi, factorul poºtal, apoi – mai târziu – agentul
agricol, agentul sanitar, agentul veterinar, cantonerul etc. în funcþie de
mãrimea ºi puterea economicã a comunei. La comunele reºedinþã de
plasã mai funcþiona ºi un ocol agricol condus de un inginer agronom,
apoi un medic veterinar, o secþie de jandarmi, un district care avea în
grijã întreþinerea ºi repararea drumurilor, condus de un inginer sau de un
picher care avea în subordine pe cantonerii de la comune.
Iatã câteva date referitoare la situaþia administrativã a comunei
Boþeºti în decursul timpului. La 1872, Boþeºtii era centru de comunã.
Împreunã cu Porciºanii, Gãneºtii ºi Tãlpigenii întrunea o populaþie de
855 de locuitori. Gugeºti era o comunã cu un singur sat ºi un târguºor,
având o populaþie de 760 de suflete. La 1875, comuna Boþeºti apare cu
105 capi de familie43 iar la 1898 are o suprafaþã de 4551 hectare ºi o
populaþie de 243 capi de familie, cu 1020 de suflete, din care 214
contribuabili44 iar în anul 1909 despre comuna Boþeºti se menþioneazã
ca având 266 familii cu 905 suflete.45 Despre Gugeºti aflãm cã la 1900
era comunã ruralã, cu o suprafaþã de 2915 hectare ºi cu o populaþie de
175 capi de familie, cu 784 de suflete, din care 200 sunt contribuabili.
Bugetul comunei era de 2.670 lei. Suprafaþa pãdurilor ajungea la
828 hectare.46
Dinamica ulterioarã a populaþiei indicã:47
- La 1912 comuna Boþeºti avea 1281 suflete iar comuna Gugeºti –
ELANUL Nr. 75-78 - mai-august 2008
1029 suflete. În 1930 comuna Boþeºti întrunea 330 capi de familie ºi Alte atribuþii:
1360 suflete, iar comuna Gugeºti avea 307 capi de familie ºi 1290 - întocmirea ºi urmãrirea executãrii bugetului comunei ºi al eforiei
suflete. de pãºune; întocmirea conturilor de gestiune; þinerea evidenþei
populaþiei ºi a registrelor de stare civilã; þinerea evidenþei copiilor de
Atribuþii administrative ale primarului48 vârstã ºcolarã precum ºi a tinerilor ce trebuiau sã-ºi satisfacã stagiul
În cadrul atribuþiilor administrative, primarul era subordonat militar; întocmirea de acte patrimoniale; supravegherea activitãþii
pretorului ºi prefectului. El întocmea bugetul comunei ºi urmãrea celorlalþi funcþionari comunali ºi altele.
executarea lui pe timpul exerciþiului financiar (1 aprilie – 31 martie, mai Dupã 1944, când Partidul comunist român a devenit partid de
târziu 1 ianuarie – 31 decembrie). Se ocupa de starea drumurilor, de guvernãmânt ºi a pãºit cu paºi siguri la înfãptuirea reformelor menite sã
întreþinerea ºi repararea lor, de întreþinerea, repararea ºi construcþia statorniceascã alte reguli de convieþuire sociale, politice, culturale ºi
podurilor. Se interesa ca locuitorii sã însãmânþeze întreaga suprafaþã economice s-au desãvârºit ºi formele de organizare administrativã.
agricolã a comunei ºi sã întreþinã culturile. Se mai ocupa de construcþia Acestea s-au succedat naþionalizãrii principalelor mijloace de producþie,
de ºcoli, dispensare, bãnci populare de credit etc. ºi de funcþionarea lor reformei învãþãmântului, reorganizãrii armatei, înfiinþãrii miliþiei º.a.
conform legilor ºi dispoziþiilor elaborate de ministere. Comitetele provizorii de la comune, plãºi ºi judeþe au fost urmate
Totodatã acestuia îi revenea administrarea eforiei de pãºune ºi de comitetele executive conduse de preºedinþi, cu deputaþi aleºi pe
întreþinerea izlazurilor pentru pãºunatul vitelor. În scopul creºterii circumscripþii electorale pe timp de 5 ani, ca reprezentanþi ai poporului la
ºeptelului se preocuparea de selecþionarea rasei vitelor. Tot el întocmea conducerea ºi rezolvarea pe plan local a intereselor obºteºti.
acte hotarnice ºi rezolva conflictele dintre cetãþeni privind fondul funciar. În 1950, comuna Boþeºti avea în componenþa sa satele Boþeºti,
Avea în grijã supravegherea cârciumilor, prãvãliilor ºi atelierelor. El Gugeºti, Porciºani, Tãlpigeni ºi Gãneºti. Mai târziu Porciºanii, care s-au
controla buna funcþionare a morilor ºi cazanelor de fabricat þuica. numit ºi Viiºoara a fost dezafectat din cauza unor calamitãþi naturale.
Organiza recoltatul ºi treieratul. Urmãrea buna desfãºurare a Din anul 1950 pânã în anul 1968, comuna Boþeºti-Gugeºti a fost
învãþãmântului ºi a ocrotirii sãnãtãþii. Oficia cãsãtoriile ºi semna toate subordonatã raionului Huºi, iar dupã 1968, conform cu legea adoptatã
actele de stare civilã. Supraveghea ºi controla activitatea tuturor de Marea Adunare Naþionalã din 16 februarie 1968, a intrat în
funcþionarilor de pe raza comunei ºi rezolva toate cererile locuitorilor din componenþa judeþului Vaslui. În prezent, Consiliul popular al comunei
comunã. Boþeºti este condus de un comitet executiv în fruntea cãruia se aflã un
preºedinte al comitetului executiv, care poartã denumirea de primar. El
Atribuþii judecãtoreºti era pe linie politicã ºi secretarul organizaþiei comunale de partid.
La 11 septembrie 1860 apare Regulamentul administrativ privind Vicepreºedintele comitetului executiv ºi cei cinci membri, aleºi din
judeþele sãteºti, regulament care prevedea ca satele cu peste 50 de rândul deputaþilor comunali, ajutau la conducere pe primar.
familii pot sã-ºi aleagã un judeþ sãtesc alcãtuit din preotul paroh, un Treburile funcþionãreºti erau asigurate de un aparat format din:
vornic, trei pacinici sau paºnici (un fruntaº, un mijlocaº ºi un codaº), secretar, agent agricol, agent veterinar etc.
precum ºi un scriitor. Acest judeþ sãtesc, pe lângã îndatoririle Toate atribuþiile sunt precizate prin legi de organizare.
judecãtoreºti ºi poliþieneºti, mai avea ºi obligaþia de a aduce la
îndeplinire ordinile venite de la organele superioare.49 Nume ce stãruie în amintire
La 1876 judeþele sãteºti au fost înlocuite cu judecãtoriile comunale Din registrele de stare civilã din perioada 1896 – 1985 aflate în
formate din: primar, doi juraþi ºi secretarul comunei, care îndeplinea arhiva primãriei comunei Boþeºti – Gugeºti aflãm urmãtoarele nume de
funcþia de grefier.50 primari:
Mai târziu, în fiecare comunã a luat fiinþã sfatul de împãciuire, care - Grigore Gh.Chetran 1896
avea ca scop sã examineze ºi sã aplaneze conflicte ºi abateri de micã - Vasile S. Mândru 1897
importanþã: certuri, insulte, injurii, loviri, stricãciuni fãcute cu vitele etc. - Mihalache Negrea 1897
Activitatea sfaturilor de împãciuire a fost preluate de consiliile de - Victor Pantea 1897
împãciuire care ºi-au încetat activitatea la 1 ianuarie 1969, când, potrivit - Grigore Gh. Chetran 1898-1900
legii nr.59/1968 iau fiinþã comisiile de judecatã. - Petru Pantea 1901-1902
- Ion Pogângeanu 1903
Atribuþii fiscale - Toader Negrea 1904
În activitatea fiscalã se realizeazã un mare pas înainte dupã - Ion D. Racoviþã 1904-1908
Unirea Principatelor, când se voteazã desfiinþarea privilegiilor de clasã - Vasile Drãgãlinã 1909
ºi stabilirea impozitelor dupã puterea contribuabililor.51 Pânã la 1867, - Ion Gh. Târdea 1909-1910
încasarea impozitelor se fãcea încã de cãtre vornici, numiþi în acest scop - Vasile Drãgãlinã 1910-1911
pe sate, sau de cãtre aºa numiþii subcasieri. Dupã aceastã datã, în - Leon Chihaia 1912-1913
fiecare comunã s-a numit câte un casier comunal ºi un agent fiscal, iar la - Ion D. Racoviþã 1913-1921
3-4 comune, care formau o circumscripþie financiarã, se afla un - Manolache Hriscu 1921-1922
perceptor. În amintirea celor mai vârstnici mai existã un Irimia - Vasile Axinte 1922-1925
Pogângeanu – perceptor, un Gheorghe Ioniþã, perceptor, un Costicã - Gheorghe Pantea
Vânãtoru ºi Vasile Botez – agenþi fiscali, un Terapont Iacob ºi Nicolae - ªtefan Pasat 1925-1938
Cucu – casieri comunali ºi alþii. - Costicã Chetran din Boþeºti
Impozitele din Moldova, în general, au suferit modificãri pânã în - Mihai Ciobanu
1901, când cotele au fost aºezate diferenþiat în favoarea þãranilor, iar în - Irimia Toma
1907 au fost reduse substanþial, în intenþia de a se încuraja constituirea - Gheorghe Stroicescu
obºtiilor þãrãneºti. - Costache Bejenaru 1925-1938 din Gugeºti
O datã cu dezvoltarea economicã a þãrii, impozitele se diversificã, - Costicã Sanie
creându-se impozite agricole, pe clãdiri, pe salarii, pe meserii, pe
comerþ, pe transporturi etc. - Vasile Constantin 1925-1938 din Gugeºti
- Ion Ioniþã 1938-1939
Atribuþiile notarului - Culiþã Macovei 1940
Dupã cum am mai arãtat, în activitatea sa primarul era ajutat de - Gheorghe V. Racoviþã 1945-1947
notar, principalul „om de condei” al comunei, principalul om de acþiune. - Dobre Decusearã 1947-1948
Dupã anul 1865, când intrã în aplicare Codul civil al lui Alexandru Ioan - Vasile Parasca 1948-1949
Cuza, atribuþiunile preotului în ce priveºte evidenþa stãrii civile a - Neculai Broascã 1950-1968
oamenilor înceteazã, sarcina revenind unui „scriitor” al comunei care – - Neculai Capmare 1968-1973
la început – s-a numit logofãt, iar mai târziu notar-52 ºi secretar comunal. - Constantin L. Rotaru 1980-1983
Notarul avea printre atribuþii întocmirea actelor de stare civilã, pe care le - Costicã Al.Topciu 1983 -
contrasemna alãturi de primar, pe semnãtura cãruia se aplica sigiliul
primãriei (ºtampila). Din acelaºi registru aflãm ºi unele nume de notari ºi secretari
comunali (cu atribuþii de notar):

57
Nr. 75-78 - mai-august 2008 ELANUL
- Vasile Rãºcanu 1896 – notar Crearea poliþiei civile, la noi, a fost statornicitã o datã cu punerea în
- Vasile T. Stratulat 1896 – notar aplicare a Regulamentului organic, când organizarea pazei satului
- Simion Mihordescu 1896 – ajutor de notar cãdea în sarcina vornicului. Dupã organizarea administrativã din 1864 ºi
- Vasile Rãºcanu 1897 – notar înfiinþarea comunelor, atribuþiile privind paza au revenit primarului. Paza
- Nechita Coºer 1897 – ajutor de notar era alcãtuitã din oameni din sat ºi era condusã de un „ºef de
- Vasile Stratulat 1897-1898 – notar garnizoanã” care locuia în satul centru de comunã. La sate era un „ºef
- Vasile Rãºcanu 1899-1900 – notar de cotunã.”
- Vasile Stratulat 1900-1905 Sistemul de organizare a pazei în comunã era tot pe cãprãrii, cu
- Hristea Perjescu 1906- secretar zece strãjeri, din care un cãprar, dar de data aceasta erau dotaþi cu arme
- Grigore Batcu 1907-1910 – notar (care se pãstrau la primãrie), iar ºeful purta pistol. Dupã anul 1893, când
- Ion N. Dumitrescu 1910 - notar a fost înfiinþatã prin lege jandarmeria, la fiecare reºedinþã de plasã a luat
- Grigore Leonte 1910-1911 – notar fiinþã o secþie de jandarmi cãlãri, care avea misiunea sã inspecteze paza
- Victor Gavrilescu 1912-1913 – notar ºi ordinea din comune ºi sate.
- Ion N. Lãzãscu 1913-1915 – notar Dupã evenimentele din 1907, în fiecare comunã a luat fiinþã câte
- Iosif Gheþu 1916-1920 – notar un „post” de jandarmi54 comandat de un subofiþer ºi care era în
- Pintilie Ghiban 1921 subordinea ºefului de „secþie” de la reºedinþa de plasã ºi comandantului
- Costache V. Enache Ciobanu 1921-1938 de „legiune de jandarmi” de la judeþ. În atribuþiile ºefului de post de
- Toader Darie 1938-1939 jandarmi intrau: menþinerea ordinii publice, apãrarea cetãþenilor ºi a
- Gheorghe Pogângeanu 1939 – avutului acestora, urmãrirea hoþilor ºi criminalilor, arestarea ºi
- Neculai Ilie 1940-1944 anchetarea celor gãsiþi în defect, verificarea ºi interogarea strãinilor,
- Valeriu Sabadac 1945-1948 supravegherea cârciumilor ºi a hanurilor, precum ºi executarea oricãror
- Neculai Cucu 1948 mãsuri unde se cerea „forþã”.
- Jana Pruteanu 1949 Iatã ºi câteva nume de ºefi de post de jandarmi pe care vârstnicii
- Gheorghe Cojocaru 1950 – secretar comunei îi mai pãstreazã în amintire: Olan Ioan, Ciºmileanu Vasile,
- Mihai Cucu 1960 – secretar Moraru Ioan, Porcereanu Petru, Zosin Iosif, Agape Constantin, Hariton
- Gheorghe Balþatu 1972 … Vasile.
Dupã anul 1945 s-a trecut la noi reforme ºi în aparatul
Se observã cã unii primari ºi notari au funcþionat în mai multe administrativ ca ºi în celelalte sectoare de activitate. Astfel, în 1948
perioade ºi cã perioadele au fost de durate diferite. Un caz de înceteazã activitatea jandarmeriei din mediul rural (ºi a poliþiei din
longevitate nu numai biologicã, dar ºi de longevitate în serviciu îl mediul urban) ºi ia fiinþã „miliþia popularã”, organizatã pe sistemul
prezintã Terapont Iacob, om de 83 de ani, care ºi în serviciu a fost unul armatei.
din cei mai vechi ºi mai straºnici slujbaºi ai primãriei. În afarã de alte Pânã în 1989 în comune funcþiona câte un post de miliþie condus
munci pe care le-a avut anterior la primãria Boþeºti - Gugeºti, dar timp de de un subofiþer, care avea în subordine alþi lucrãtori, dupã nevoile de
32 de ani, de pe timpul când Iosif Gheþu era notar, Terapont Iacob a pazã ºi ordine ale comunei. ªeful postului de miliþie din comunã era
îndeplinit funcþia de secretar, adicã din 1916 pânã în 1948. subordonat miliþiei judeþene, primarului comunei ºi comitetului comunal
În ce priveºte localurile în care primãria ºi-a avut sediul, trebuie de de partid (PCR).
menþionat cã, la început, primãria nu a avut un local propriu ºi cã a Miliþia asigura liniºtea cetãþenilor din comunã ºi avutul acestora,
funcþionat în case particulare.53 În anul 1864 când s-au înfiinþat ordinea ºi respectarea normelor de convieþuire socialã, asigura paza
comunele, primãria comunei Boþeºti a funcþionat în casa boiereascã a avutului obºtesc. Lua mãsuri contra infractorilor, cãrora le încheia acte
Smarandei Negruþ, situatã pe locul unde este amplasat astãzi de trimitere în judecatã. Totodatã miliþienii participau la viaþa comunei, ca
dispensarul uman comunal. În anul 1908, Smaranda Negruþ a donat orice cetãþean al ei, putând candida ºi ca deputat. Iatã ºi câteva nume de
comunei casa ºi terenul respectiv pentru a se construi un dispensar, ºefi de post de miliþie: Maftei Ioan, Forþu Gheorghe, Butuc Valentin,
lucru care s-a realizat cu sprijinul doctorului Lupu, în condiþiile pe care le- Gheorghian Vasile
am arãtat într-un capitol anterior.
În anul 1921, primãria funcþiona în rateº, fostul sediu al Mijloacele de transport
Cooperativei agricole de producþie, iar prin anul 1925, în casa Din cele mai vechi timpuri ºi pânã în prezent, pentru realizarea
locuitorului Victor Nãstase. unor interese legate de viaþã ºi de gospodãria lor, oamenii de pe
De la Victor Nãstase, pentru un timp scurt, primãria a funcþionat din meleagurile comunei Boþeºti s-au deplasat pe jos pe drumurile de
nou la rateº, pentru ca apoi, prin anii 1928-1929 sã se mute în clãdirea pãmânt ce legau un sat de altul, pânã la Huºi sau la Vaslui, aºa cum
dispensarului, unde a funcþionat pânã în anul 1950, deoarece în acest procedau ºi alþi oameni de pe alte meleaguri.
interval de timp comuna Boþeºti aparþinea din punct de vedere sanitar de Pentru deplasãri mai rapide, oamenii mergeau cãlare pe cai sau
circumscripþia care îºi avea sediul în comuna Buneºti. foloseau cãruþele, calul fiind, de-a lungul veacurilor, mijlocul cel mai
În anul 1950, luând din nou fiinþã circumscripþia sanitarã din rapid de deplasare. Prin pãrþile locului a rãmas pânã în zilele noastre
Boþeºti, iar localul fiind ocupat de primãrie, dispensarul a funcþionat în zicala „calul este gândul omului”, încercându-se sã se asemuiascã, într-
casele fostei proprietãþi a preotului Grecu. Dupã scurt timp, dispensarul un fel, viteza deplasãrii cu calul, cu viteza gândului.
s-a instalat în localul propriu ce fusese construit de la început pentru Pentru completarea ideii cã acest animal, calul, a jucat
acest scop, iar primãria s-a mutat în localul vremelnic ocupat de întotdeauna ºi în împrejurãri diferite un rol deosebit de important ºi de
dispensar, adicã în casele care au fost ale preotului Grecu, local în care apreciat mai adãugãm: cu el s-au fãcut arãturile, cu el s-a transportat
funcþioneazã ºi astãzi. cele necesare traiului. Calul a purtat cavaleria în rãzboaie. Chiar în
primul rãzboi mondial de la 1916-1918, ºarjele de cavalerie de la
Paza ºi ordinea Robãneºti ºi Prunaru, ca ºi altele de acelaºi fel, au fãcut cinste armatei
Pânã la înfiinþarea jandarmeriei, paza ºi ordinea în sate era române prin vitejie ºi prin rezultate. Ca o tradiþie, deºi luptele cãlare nu
asiguratã de locuitori, care – în acest scop – erau împãrþiþi pe „cãprãrii”. mai erau de actualitate, arma cavaleriei a dãinuit pânã în zilele noastre.
Numãrul cãprãriilor era în raport cu numãrul populaþiei satului. Fiecare Caii au purtat tunurile în luptã ºi „artileria cãlãreaþã” a luptat ºi în cel de al
cãprãrie era formatã din zece oameni, toþi în vârstã de peste 18 ani; doilea rãzboi mondial. Calul transportã cele necesare traiului, dar tot
aceºtia se numeau „strãjeri”, unul din ei fiind „cãprar”. Serviciul de strajã calul era acela care la parãzi ºi la nunþi era fala cãlãreþului ºi dãdea un
se fãcea atât ziua cât ºi noaptea. Straja de zi se executa la niºte posturi aspect deosebit acestor sãrbãtori. În vremurile trecute, cocoanele, mai
de pândã instalate de obicei pe locurile cele mai înalte, cum ar fi movile apoi ºi duducile marilor boieri ieºeau la promenadã cãlare, cãlãrind pe o
sau culmi de deal, de unde pândarii trebuiau sã aibã o bunã vizibilitate ºea specialã, pe o singurã parte a calului, pe cea stângã (amazoane)
spre sat, dar mai ales spre depãrtãri. În satul Boþeºti se fãcea pe Dealul sau se lãfãiau în landouri (trãsuri) luxoase purtate de cai mândri.
Bâscu, la Porciºani pe Dealul Gornit, iar la Gugeºti pe Dealul Dorogan. Uneori la arat, dar totdeauna la efectuarea transporturilor de
Scopul acestui serviciu de pândã era de a aprinde focuri pentru a da de poveri mai grele, se foloseau – de obicei – boii, în patru sau în ºase.55 Se
veste despre aproprierea invadatorului: turci, tãtari º.a. Dupã ce foloseau mai multe perechi de boi atunci când se transportau batozele
vremurile s-au liniºtit ºi s-au stabilit mijloace mai moderne de alarmã, pentru treier.
serviciul de pazã sau de strajã se efectua numai noaptea. Carele ºi cãruþele erau construite din lemn. Doar pe roate aveau

58
ELANUL
trase câte o ºinã de fier; în rest, inclusiv osia erau meºterite din lemn mai
rezistent. Când þãranul pleca la un drum mai lung, de exemplu cu grâu
la Galaþi, îºi lua cu el – întotdeauna – ºi sculele necesare pentru
eventuale reparaþii, cât ºi o bucatã de lemn potrivitã. În drum, dacã i se
rupea osia carului, omul, singur, ºi-o meºterea, o monta ºi pleca mai
departe. Drumul la Galaþi, dus ºi întors, cu carul cu boi dura douã
sãptãmâni. În anii noºtri, locul cailor a fost luat de mijloace auto. Zilnic
circulã un autobuz spre Huºi care deserveºte satele de pe traseul
Boþeºti – Gugeºti – Huºi. Pentru deplasãrile spre Vaslui, boþeºtenii
foloseau autobuzele care circulã pe traseele Micleºti – Vaslui, Boþeºtii
fiind situat la o distanþã de doar 4 kilometri de Micleºti. Pentru deplasãrile
pe distanþe mai mari, oamenii din comuna Boþeºti folosesc trenul, fie de
la Huºi, fie de la Vaslui, având în felul acesta o legãturã uºoarã ºi rapidã
cu întreg restul þãrii. Sã amintim cã, mai rar, se foloseºte ºi bicicleta sau
motocicleta, iar în ultima vreme ºi autoturismul proprietate personalã.
Pentru a-ºi transporta cele de trebuinþã, oamenii noºtri au folosit în
vechime traista sau ºi chiar gluga. Gluga care, de fapt este un obiect de
îmbrãcãminte folosit pentru protejarea corpului contra ploii, zãpezii, a
gerului, era folositã ºi la dus poveri. Existenþa glugii în îmbrãcãmintea
oamenilor de pe Columna lui Traian de la Roma, cât ºi de pe Tropaeum
Traiani de la Adamclisi atestã vechimea acestui obiect de îmbrãcãminte
care exista în portul obiºnuit al vechii populaþii geto-dace.
Traista se purta ca ºi acum, în diferite chipuri: în mânã, cu baiera
pe cap, pe umeri sau în bãþ pe umãr.
Cu sacul se transportau cantitãþi mai mari, în mod deosebit
cereale, purtându-se în spate, când era vorba de cantitãþi mai mici, sau
într-un vehicul, când era vorba de distanþe mai mari. De consemnat cã ºi
sacul, aranjat în colþ, constituia uneori piesã de îmbrãcãminte, fiind pus
pe cap ºi atârnând pe spate pentru a proteja de ploaie pe þãranii aflaþi pe
câmp la muncile agricole.
Tot în categoria mijloacelor de transport mai adãugãm barca ºi
luntrea, de care locuitorii satelor comunei Boþeºti se foloseau la
transportul pe apã, fie al lor, ca persoane, fie al produselor lor, fie la
pescuit.
Cãile de comunicaþie
Comuna Boþeºti nu a fost una din comunele care sã se fi bucurat
de-a lungul vremurilor de ºosele pietruite ºi nici de drumul de fier. Din
cele mai vechi timpuri, comunicaþia între sate ºi pânã la centrele
administrative ºi economice s-a fãcut anevoie pe drumuri de pãmânt,
croite de oameni pe acolo pe unde le-a venit mai bine ºi mai aproape.
Este de la sine înþeles cã îndeosebi pe vreme de ploaie aceste drumuri
erau impracticabile. Distanþele pânã la ºoselele pietruite erau destul de
mari. Pânã la ºoseaua ce lega Huºii de Iaºi, prin Lohan, erau 16
kilometri; pânã la ºoseaua Iaºi-Vaslui erau 8 kilometri.
În anii din regimurile trecute au fost încercãri timide de a se pietrui
ºoseaua dintre Boþeºti ºi Huºi, prin Stroieºti ºi apoi Tãtãrani, însã nu s-a
reuºit decât parþial.
Dupã 1948 reþeaua de ºosele pietruite s-a extins în întreaga þarã
ºi, desigur, ºi prin pãrþile acestei comune. Astfel, s-a corectat traseul
ºoselei Boþeºti – Gugeºti – Huºi (16 km.) ºi s-a împietruit, devenind
astfel un drum practicabil ºi pe vreme de ploaie. S-a mai trasat, de
asemenea ºi reparat ºoseaua Boþeºti – Micleºti, spre Vaslui, distanþã de
8 kilometri, care s-a îmbunãtãþit prin aºternere de macadam. În prezent,
întreaga reþea de ºosele dintre Huºi ºi Tãtãrãni-Boþeºti-Micleºti este în
curs de asfaltare, ceea ce va asigura o bunã legãturã rutierã pe ºoseaua
Huºi-Vaslui ºi Iaºi prin Tãtãrãni, Boþeºti, Micleºti.
Pentru deplasãrile pe distanþe mari, oamenii locului folosesc calea
feratã, mergând în acest scop fie la staþia Huºi, aflatã la o distanþã de 25
kilometri, iar de aici – prin Crasna, la linia Iaºi-Vaslui-Bârlad-Tecuci, fie la
staþia Vaslui aflatã la o distanþã de 30 de kilometri.
Nu sunt, deocamdatã, interese majore care sã determine
construirea unei linii ferate care sã ajungã ºi la Boþeºti, însã deplasarea
pe ºosele pânã la staþiile de cale feratã cele mai apropiate este facilitatã
– pentru cãlãtori – de cursele regulate de autobuze, de maºinile
personale, ºi de ºoselele îmbunãtãþite.
Mijloace de comunicare
Prin poºtã se transportau la destinaþie scrisorile particulare ºi
corespondenþa oficialã. Corespondenþa specialã, mai ales cea care
pornea de la domnie se transmitea prin ºtafete, oameni de încredere,
care pentru deplasare foloseau galopul calului.
În vremurile vechi existau „poºtalioanele” sau „diligenþele” cu patru
cai mânaþi de un „surugiu”. Cu poºtalioanele se transportau scrisorile
particulare, corespondenþa oficialã, se deplasau ºi persoane – mai ales
Nr. 75-78 - mai-august 2008
cele înstãrite ºi dregãtorii plecaþi în misiune, cu interese oficiale.
Poºtalioanele foloseau drumuri bine alese, întotdeauna aceleaºi
ºi fãceau din loc în loc popasuri pe la hanuri, pentru diverse nevoi ale
cãlãtorilor sau pentru adãpatul sau hrãnitul cailor. Când drumul parcurs
era lung, la anumite puncte, denumite „poºte”, se fãceau opriri de duratã
relativ mare, atât cât era necesar pentru schimbarea cailor, fiindcã aici
era ºi depozitul de cai. Distanþa între douã staþiuni de poºtã era de
aproximativ 10.000 de stânjeni, adicã între 19 ºi 22 de kilometri ºi se
numea tot „poºtã” (Se spunea: am fãcut trei poºte sau am mers cale de
trei poºte).
Dupã apariþia trenurilor ºi organizarea modernã a poºtei au luat
fiinþã oficiile poºtale ºi servirea populaþiei a început a se face prin factorii
poºtali care distribuiau scrisorile, gazetele celor abonaþi, mandatele
poºtale, iar în ultimii ani ºi pensiile.
Un mijloc rapid ºi eficient de comunicare a fost – de la apariþia lui –
„telefonul”. La început telefonul era instalat la primãrii, preturi, prefecturi
ºi se folosea – deci numai în interesele oficiale. Mai târziu s-a instalat ºi
la unele întreprinderi, pentru ca astãzi sã devinã aproape indispensabil,
atât la oraºe cât ºi la sate, mulþi ºi din ce în ce mai mulþi particulari
instalându-ºi telefoane la domiciliu.
La recensãmântul din martie 2002, în comuna Boþeºti (cu satele
Belãºti, Gãneºtii, Gugeºtii, Tãlpigeni) existau 70 de gospodãrii abonate
la radio, 34 la T.V. iar 187 aveau abonamente la telefoane.
În ceea ce priveºte distribuirea la domiciliu a scrisorilor, amintim
câteva nume de factori poºtali: Dumitru Lupu, cunoscut ºi sub numele
de Moº Mitiþã, apoi Ion Ciobanu, Ludov Rotaru, ªerban ºi alþii.
Note:
1. Constantin Botez ºi colab.,”Monografie istorico-economicã ºi
social culturalã. Rãzboieni-Valea Albã. Tipografia Bacãu, 1977 .
2. Gh. Ghibãnescu, „Surete ºi izvoade”, vol.XVIII, pag.220
3. H. Stahl, „Satul devãlmaº românesc, vol.II, Bucureºti, 1959,
pag.57, 112, 175 ºi urmãtoarele.
4. Radu Rosetti, Pãmântul, sãtenii ºi stãpânii în Moldova”, Bucureºti,
1907.
5. C. Cihodaru, „Contribuþii la cunoaºterea obºtei þãrãneºti în
Moldova, în Revista „Studii ºi cercetãri ºtiinþifice”, seria Istorie, VII,
1956, fasc.1
6. „Manualul administrativ al Principatelor – Moldova”, tomul II,
pag.676
7. Alex. T. Obreja, op. cit.
8. Alex.T.Obreja, op. cit.
9. Gh. Ghibãnescu, „Catagrafia satelor”, în Revista istoricã. T.
Codrescu, 1935, pag.9.
10. „Manualul administrativ al principatelor – Moldova, Tom.II,
pag.676.
11. Arhivele Statului Iaºi, Tr.1423, Opis 1619, Dosar nr.985, filele 15-19
ºi 60-61.
12. Informaþii de la Alexe Toma (n.1891) din Porciºani.
13. Informaþii de la Nicolae Manolache (n.1891), care ºtia de tatãl lui,
Vasile Manolache, fost primar dupã anul 1864 ºi Terapont Iacob
(n.1906), fost secretar al comunei Boþeºti – Fãlciu.
14. Informaþii de la Gh. I. Pogângeanu (n.1903), din Gugeºti.
15. Arhivele Statului Iaºi, Tr.1423, Opis 1619, Dosar nr.985, filele 60-
61.
16. Informaþie de la Nicolae Manolache (n.1891) din satul Boþeºti.
17. Arhivele Statului Iaºi,Colecþia de documente, P.415/31
18. Arhivele Statului Iaºi, Administraþia Casei Bisericii, Anuar 1909,
pag.402.
19. Arhiva bisericii ºi informaþii de la locuitorul Alexandru Toma din
Porciºani (94 de ani) preotul Dumitru Aursulesei ºi cântãreþul Al.
Cioarec.
20. Alex.T.Obreja, op. cit.
21. N.Stoicescu, „Repertoriul bibliografic al localitãþilor ºi
monumentelor medievale din Moldova”, Bucureºti, 1974.
22. Alex.T.Obreja, op. cit.
23. Arhivele Statului Iaºi, Tr.855, Opis 1011, Dosar 158 ºi Tr.1423, Opis
1619, Dosar 985.
24. Arhivele Statului Iaºi, Ibidem, Tr.858, fila 141-142 ºi tr.1423, fila 8-
13.
25. Arhivele Statului Iaºi,Ibidem, Tr.1423, fila 60-61.
26. Analele Academiei Române, vol.I, nr. 451 pag.500 ºi Gh.
Ghibãnescu, „Surete ºi izvoade”, vol. XVIII, p.220.
27. Arhivele Statului Iaºi, Tr. 885, Opis 1011, Dos.158 ºi Tr. 1423, Opis
59
Nr. 75-78 - mai-august 2008
1619, Dos.985.
28. Arhivele Statului Iaºi, Tr.1423, Opis 1619, Dos.985, fila 60-61
29. Arhivele Statului Iaºi, Colecþia de documente P.414/51
30. Arhivele Statului Iaºi, Ibidem, P.411/34.
31. Arhivele Statului Iaºi, Ibidem, P. 414/215.
32. Arhivele Statului Iaºi, Ibidem, P.416/85.
33. C. ºi Dinu Giurãscu, Istoria românilor, Editura Academiei, vol. III,
p.7
34. Ibidem, pag.708-709.
35. Ibidem, pag.711.
36. Grigore Ureche, „Letopiseþul Þãrii Moldovei.”
37. Constantin ºi Dinu Giurãscu, „Istoria României”, Editura Academiei
Române, vol.III, pag.450.
38. ªtefan Ciudin, „Monografia comunei Tãcuta, Editura Litera, 1980.
39. Prof. Bujoreanu, „Manualul administrativ al principatelor Moldovei”
tom.II, pag.676.
40. „Cercetãri istorice 1978-1979”, pag.359, Biblioteca Academiei
RSR L.II/82
41. Data înfiinþãrii comunelor coincidea cu începutul anului financiar,
care pe atunci se întindea de la 1 aprilie la 31 martie a anului
urmãtor.
Câteva toponime istorice mai puþin obiºnuite în
Depresiunea Elanului
Valea Elanului, zonã mirificã ºi încã plinã de mistere, în cuprinsul
cãreia istoria se îngemãneazã la tot pasul cu legenda, dispune de o
bogatã ºi variatã paletã toponimicã pe care populaþia a pãstrat-o cu
sfinþenie în pofida numeroaselor încercãri arbitrare ale unor potentaþi
ºi autoritãþi de a opera modificãri, sau de a impune toponime noi,
denaturând adevãrul istoric. Vom prezenta în cele ce urmeazã
toponimele care ºi-au menþinut forma iniþialã, fãcând totodatã ºi
sumare relatãri asupra atestãrii ºi sensului lor. Criteriul de prezentare
va fi direcþia de orientare N. cãtre S.
Berhoieºtii, fost sat pe pârâul Berehoi, la S.E. de satul Plotoneºti,
com. Dimitrie Cantemir. La început a fost menþionat ca Seliºtea lui
Berevoi, pe Elan ºi a fost întãritã lui Cernat Ploscar ºi fratelui sãu,
ªteful, 1448 (6956) iulie 15 (D.R.H.A. Moldova, vol. I, doc. 280, pg.
398).
La 1484 (6992) mai 14 apare cu numele de Berivoeºti, seliºte pe
Sãrata fiind vândutã de ªtefan Cernãtescu lui Ion Parava ºi Tatul
Berivoescul pentru 37 zloþi tãtãreºti (Idem, doc.261, pg.399-400).
Toponimul Berevoieºti cu derivatele sale Berhoeºti, Berivueºti, pare
sã fie de origine ardeleanã, mai precis din Þara Fãgãraºului ºi a
pãtruns în Depr. Elanului prin oierii transilvãneni care s-au statornicit
aici, fiind atraºi de întinderile mari acoperite cu pãºune ºi de bãlþile
numeroase ale Elanului ºi Prutului care constituiau în acelaºi timp
locuri prielnice de iernat pentru turmele lor. În 1796 devenise iarãºi
siliºte în þinutul Fãlciului. (Tez.top.A. Moldova, vol.I, partea 1, pg.76).
Futileºtii, Futeleºtii, Futileasa, fost sat pe Elan în partea de sud a
satului Hurdugi, com. Dimitrie Cantemir, atestat la 7147 (1639), aprilie
1, când s-a întãrit lui Stratulat sulgerul, cumpãrãtura ce a fãcut cu 20 de
ughi de la Medelean în satul Feteleºtii, pe Elan, la þinutul Fãlciului (Gh.
Ghibãnescu, „Surete ºi izvoade”, vol. III, pg.329). În 1673 (7181),
ianuarie 17, Duca Vodã dã câºtig de cauzã Nastasiei Pãvãloaie în
pricina de pãmânt din Futileºti pe Elan ot Fãlciu... cu ficiorii lui
Medelean cãlugãrul... s-au pârât de faþã înainte domniei mele
Nastasia Pãvãloaie de la Pojorãni cu Vasilie ºi cu soru-sa Marica
ficiorii lui Medelean cãlugãrul pentru giumãtate de sat de Futileºti ce
iaste pre Elan, la þinutul Fãlciului (Gh.Ghibãnescu, Surete ºi izvoade,
vol.V, pp.318-319). Futileasa moºie, þin. Fãlciului, de la 1786 pânã la
1862 în 1975 am cules de la Ion Botezatu în etate de 76 de ani, din
satul Hurdugi toponimul Futuleasa sau Râpa Savei satul fiind dispãrut
de prin mijlocul sec. al XVIII-lea. Speriaþii (Spãrieþii) fost sat pe pârâul
Sãrata, la S-E din satul Leoºti, com. Pãdureni. Satul Speriaþi, devenit
din sec. al XVII-lea Spãrieþi, a fost atestat la 1429 (6937) iunie 3, când
Alexandru cel Bun voievod întãreºte lui Lazãr, Staciul ºi Costea, fiii lui
60
ELANUL
42. Arhivele Statului Iaºi, Tr.1785, Op.2035, Dosar 39, fila 166-167
43. „Buciumul romîn, foaie lunarã”.
44. Gh.Lahovari ºi colab., „Marele dicþionar geografic al României”,
vol.I, pag. 570.
45. Arhivele Statului Iaºi, „Administraþia Casei Bisericilor, Anuar 1909,
pag.420.
46. Gh. Lahovari, „Marele dicþionar geografic”, vol.III, pag.660-661.
47. Recensãmântul din 1930 cu referire la 1912.
48. Arhiva primãriei comunei Boþeºti, dosar nepaginat.
49. Manual administrativ al Principatelor Moldovei, Tomul II, pag.676.
50. Enciclopedia Românã, vol.I, Administraþia localã.
51. Ibidem, Capitolul Administraþia localã.
52. C. Gonciariu, „Revista Arhivelor” nr.1/1956, Bucureºti, pag.7 –
Judeþele sãteºti din Moldova ºi arhivele lor; Enciclopedia României
– Administraþia localã, vol. I, pag.30.
53. Informaþii de la Terapont Iacob (n.1906) din Boþeºti.
54. Informaþie de la Terapont Iacob (n.1906) fost secretar al comunei
timp de 32 de ani.
55. A se vedea urãturile de Anul Nou, precum ºi versul din pastelul lui
Vasile Alecsandri intitulat „Plugurile”: „Doi plãvani în câte ºase trag,
se opintesc în juguri.”
Teodor Hardon
Ion Vornic satul Spãrietului, la obârºia Dobromirei. Satul a fost între
Pãdureni (fost Cârligaþi) ºi mun. Huºi. Satul a dispãrut în sec. al XVIII-
lea, fiind menþionat la 1775 ca siliºte în þin. Fãlciului ºi apoi ca moºie
pânã la 1839. Pârþeºti, pe Sãrata, atestat în 1528, martie 15, când
Petru voievod, domnul Moldovei întãreºte nepoþilor lui Sin vistier
dreptele lor ocine din dreptele lor urice mai mult sate printre care ºi
unde este Pãtru Pârþea la gura Sãratei... (doc.nr.234 în D.I.R. veacul
XVI, vol.I, p.266). O altã menþiune a satul Pârþeºti, dateazã de la 1531,
martie 20, când Petru voievod întãreºte cumpãrãtura fãcutã de Dan
Furdui Seliºtean pe jumãtate din satul Pârþeºti de la gura Sãratei, unde
a fost Petru Pârþea de la fratele lui, Fetion Seliºteanul care... acmu este
cãlugãr ºi se numeºte Tudor, pentru 275 zloþi tãtãreºti... (doc.nr.299
din D.I.R.A. Moldova, veacul XVI, vol.I, p.333). O altã menþiune
dateazã de la 1555 (7063), aprilie 30, când Alexandru Lãpuºneanul
voievod întãreºte mai multora ocina în satul Pârþeºti, la gura Sãrãþii...
înºtiinþare facem prin aceastã carte tuturor cui vor cãuta asupra ei sau
o vor auzi cetindule precum au venit înaintea noastrã ºi înaintea
boierilor noºtri sluga noastrã Furdui Sãliºteanul ºi de a lui voie, de nime
sâlit, nici asuprit ºi-au vândut driaptã a lui ocinã ºi moºie... din
giumãtate de sat din gura Sãrãþii, unde a fost Petru Pârþea ce se
numeºte Pârþeºtii, din giumãtatea cea din gios; aceea o au vândut
slugilor noastre lui Lazor ºi lui Ion Picul ºi Popºii ºi lui Toader Odochiei
ºi Naste ºi Oancei ºi lui Toader, drept una sutã ºi cincizeci zloþi tãtãreºti
(doc.nr. 74 din D.I.R.A. Moldova, veacul XVI, vol.II, p.81). Satul
Pârþeºti a dispãrut de prin sec.al XVII dar toponimul se mai foloseºte
încã ºi azi. Vârâþii, fost sat ºi moºie lângã satul Lunca veche, com.
Lunca Banului atât satul cât ºi moºia au fost ale Episcopiei Huºi. La
1851 satul se numea Vârâþii Episcopiei. Satul Vârâþi a fost înglobat în
satul Lunca în 1887. Toponimul Vârâþi se foloseºte foarte rar, fiind pe
cale de dispariþie. Cãcãceani, fost sat pe pârâul Sãrata, þinutul
Fãlciului ºi întãrit lui Toader sulgerul de cãtre ªtefan Tomºa, voievodul
Moldovei în 1613 (7122), decembrie 3, (doc.nr.233 din D.I.R. veacul
XVII, A, Moldova, p. 147). Satul a mai fost cunoscut ºi sub numele de
Cãcãceri, situat la S de satul Pogãneºti, com. Stãnileºti. La 1845 era
considerat siliºte a moºiei municipiului Huºi. În prezent, toponimul se
foloseºte foarte rar. Todireni (Ungurenii), atestat la 1535 (7043) martie
22, Huºi, când s-au întãrit unui Gliga trei pãrþi din satul Ungureni... de
partea aceasta a Prutului, în Fântâna la Sãrata pe partea cealaltã a
Sãratei dinspre Prut... În momentul de faþã satul Todireni mai numãrã
doar câteva gospodãrii ºi este cãtun al satului Ivãneºti, com. Pãdureni
(fost Cârligaþi). Toponimul este de origine ardeleanã ºi poate fi pus în
legãturã cu oierii din Transilvania stabiliþi pe aceste locuri bogate în
ELANUL
pãºuni naturale în urmã cu secole. Þãpeni, fost sat pe Elan, la Vest de
satul Stuhuleþ, com. Berezeni, atestat la 1572 (7080), ianuarie 31
(doc.nr.9, p.5, în D.I.R., veacul XVI, vol.III). Satul a fost dãruit de
Tãnase, fiul lui Cociaga, vãtaful Golãi. A fost înglobat în satul Stuhuleþ
la 1846.
Horgeºti, Horjãºti, sat ºi moºie, þinutul Fãlciului, la vest de satul
Urdeºti, com. Dodeºti, jud. Vaslui, atestat la 8 decembrie 1695, când
Antioh Cantemir, voievodul Moldovei, întãreºte vel vistiernicului
Iordache Ruset stãpânirea pe pãrþi din siliºtele Pâhneºti, Horjãºti ºi
Tãntãeºti, þinutul Fãlciu.
Horãgeºti (Horãºti). Un sat Horãºti ºi un altul, ªtefeºti, au fost în
vecinãtatea satului Urdeºti. În 1853 Urdeºtii au inclus seliºtea
Busteºti, iar în 1855 au inclus ºi siliºtele Horãºti ºi ªtefeºti. Pentru
prima oarã, toponimul Horga, Horgeºti... unde a fost Horga... apare în
actualul judeþ Bacãu atestat la 1442 (6950) aprilie 5, când Ilie ºi ªtefan
voievozi întãresc lui Miclãuº Rãspop trei sate printre care ºi Horgeºtii
...unde a fost Horga... (doc.nr.220 din D.R.H.A. Moldova, vol.I, p.310).
Antroponimul Horga derivã din maghiarul Horgas care înseamnã
„Strâmb”. Un sat Horga a fost ºi pe pârâul Bogdana, lângã Tunseºti,
com. Bogdana, jud. Vaslui, întãrit lui Sima Tunsul ºi lui Baloº Horgescu
la 1453 (6961) iunie 12 (doc.nr.32 în D.R.H.A. Moldova, vol.II, p.48).
Un Danciu Horga era în 1546 stãpânul unei moºii pe valea Elanului
(Epureni-500 de Ioan M. Bãlãnescu, 1995, p.194). O legendã localã
pune întemeierea actualului sat Horga, com. Epureni, jud. Vaslui, pe
seama unui Ioan Horganu mare proprietar de oi care ar fi venit din
Nord, poate din Horgeºtii (Horãºtii) de lângã Urdeºti, pe la 1735 ºi
împreunã cu douã familii Maftei ºi Pãsãricã a pus bazele noului sat
Horga, cel de astãzi. În Condica Liuzilor din octombrie 1803, satul
Horga nu apare. Abia dupã 13 ani, adicã la 1816, în Condica Visteriei
Moldovei, satul Horga este menþionat pentru prima datã cu 35 de liude
adicã 150 locuitori (Ioan M. Bãlãnescu, Epureni-500..., p.100).
Peicani, sat com. Gãgeºti, jud. Vaslui, pe stânga râului Elan, la n-e. de
satul Giurcani. Satul apare pentru prima datã la 1820 ºi se presupune
cã ar fi fost întâi pe valea pârâului Hulubãþ, afluent al Elanului la punctul
Berbeceni, mai precis pe locul numit încã Matca sau Lunca Peicanilor.
Toponimul este atestat ca moºie în 1742, iulie 25, când se scrie
stolnicul Neculai Jora, sã cerceteze o pricinã de moºie la Peicani,
þinutul Fãlciului... Let 7250 (1742), iulie, 25. O carte s-a scris la Neculai
Jora vel stolnic i la vel cãpitanul de Codru, ca sã ia sama jalobii lui
Iordache Oltenescul ºi a fraþilor sãi, carii au pricinã cu Gavril Lambrino
pentru moºia din Peicani, ce este la Fãlciu (Condica lui Constantin
Mavrocordat, doc. nr. 788, vol. II). Antroponimul Peicu stã la baza
toponimului Peicani. Un Pãtraºco Peicu apare ca martor la 12 aprilie
1637 într-un proces dintre Ionaºco Cehan ºi Dumitru Leoa uricariul
pentru niºte mori cu pâraiele Cuþitna ºi Dobrovãþ de lângã Codãeºti,
jud. Vaslui. La originea antroponimului poate fi probabil termenul turc
peair = sol, trimis.
Guzarii – fost sat în partea de S-E a satului Hurdugi, com.
Dimitrie Cantemir. Guzari, moºie þin. Fãlciului (1777). De la 1835 pânã
la 1859, moºia se va numi Guzarea. Satul Guzari, Guzarea îl întâlnim
în Ocolul Prutului pânã în 1917 când este înglobat în satul Hurdugi.
Existã ºi un hidronim (nume de apã, Pârâul Guzarului). Atât toponimul,
cât ºi hidronimul au la bazã radicalul slav „gus” (guz), ceea ce în limba
românã înseamnã tâlhar (D.I.R., veacul XVI, vol. I, A, Moldova, p. 597).
Gheuroeºti – sat la obârºia Horincei, azi Ghireasca, com.
Mãluºteni, atestat la 1459(6967) sept. 3 (doc. nr. 87, D.R.H.A.
Moldova, vol. II), când este întãrit lui Goºtilã. Întemeietorul satului pare
sã fi fost un Ghereiu, de origine ardeleanã.
Horincea – pârâu, vale, zonã cuprinzând bazinul pârâului
Horincea ºi cursul inferior al Elanului, fost ocol în þinutul Covurluiului.
Valea Horincei a fost atestatã la 1477 (6985), aug. 10, „...când au
prãdat turcii Horincea (doc. nr. 29, D.R.H.A. Moldova, vol. II, p. 317),
toponimul ar putea fi pus în legãturã cu apelativul horincã, el
însemnând în pãrþile Transilvaniei þuicã de prune sau de mere. De
altfel, bazinul Horincei s-a bucurat ºi se bucurã ºi în continuare de un
bine meritat renume în privinþa culturii viþei de vie ºi a pomilor fructiferi.
Câºla (Câºla Samaºirului: Câºla de pe Elan) – fost sat pe pârâul
Bujorul sau Câºla, la N de satul Hurdugi, com. Dimitrie Cantemir. În
1777 este menþionat ca sat în þinutul Fãlciului, fiind numit Câºla
Samaºirului. În 1783 apare cu numele de Câºla Turceascã. În 1816
satul Câºla se afla sub stãpânirea spãtarului Dimitrie Beldiman având
45 de locuitori birnici ºi loc de hranã îndestul (Corneliu Istrati, Condica
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Vistieriei Moldovei din anul 1816, Ed. Acad. R.S.R., Iaºi, 1979, p. 84,
Supliment al Anuarului de Istorie „A. D. Xenopol”). În 1833 era sat în
Ocolul Elanului, iar în 1838 a fost înglobat în satul Hoceni, com. cu
acelaºi nume. (Tez. top. al României, vol. I, partea 1, p. 256) 1742,
martie 9, Carte de scutire pentru vitele ºi oamenii de la Câºla lui Celebi
Zade Ismail, de pe Elan din þinutul Fãlciului (doc. nr. 35 în Condica lui
Constantin Mavrocordat de Corneliu Istrati, vol. II, 1986, Univ. „Al. I.
Cuza”, Iaºi, p. 20). Let 7250 (1742), martie, 9. S-au dat carte gospod
pentru câºla ce este pe Elan în þin. Fãlciului a dumisale Cuciuk, Celibi
zade Ismail efendi sã scuteascã 30 de liuzi ºi 500 de vaci cu boi ºi 500
cai cu iepi ºi 260 stupi ºi 3000 oi, pe cum scrie carte cea vechi care s-a
scris mai înapoi. Tot în aceeaºi zi se comunicã vel cãpitanului de Codru
cã s-a permis pãstorilor lui Cuciuc Celebi zade care s-au mutat la
Viltoteºti din cauza tulburãrilor, sã revinã la locul lor de mai înainte
(Condica lui Const. Mavrocordat de Corneliu Istrati, vol. I, p. 136). La
12 aprilie 1742 s-a trimis porunca clucerului Scarlatache sã restituie
oamenilor de la Câºla Samaºirului boii luaþi pentru bir la banii steagului
(Id, p. 166). Tot în aceeaºi zi s-a dat carte oamenilor de la Câºla
Samaºirului, sã nu plãteascã dãri pentru o plutã de cherestea (Id., p.
167). Un document din 1739 scuteºte de dãrile pe vite pe oamenii de la
Câºla Samaºirului, de pe Elan, 1739, iunie 3, - Io, Grigore Ghica
voievod din mila lui Dumnezeu, domn al pãmântului Moldovei, Facem
ºtire cu aceastã carte a domniei mele, pentru 20 oameni ce sânt la
Câºla Samaºirului, de pe Elan care este a dumisale Cuciuc, celebi
zade Ismail efendi ºi pentru bucatele dumisale ce are acolo la Câºla ºi
sã pãºuneze pe locul þãrii pânã la 3000 de oi, ºi pân la 500 vaci cu boi ºi
pân la 500 de iepe cu cai ºi pân la 260 de stupi. Iatã cã domnia me
pentru voia dumisali Ismail efendi, am iertat pe aceºti oameni ºi bucate
de toate dãjdiile, nici un ban sã nu dea, nici pentru bucate nici pentru
oameni. Aºijderea ºi doi prisãcarice vor fi la acei stupi iarãºi sã fie în
pace ºi iertaþi de toate dãrile ºi angariile, aºijderea ºi feciorii acelor
oameni, ce vor fi holtei, hârtii sã nu dea. ªi pentru ca sã fie aceºti
oameni cunoscuþi dintr-alþii, li s-au dat ºi peceþi roºii pe feþe, ca oricând
s-ar întâmpla sã iasã hârtii pã þarã, ei sã aibã pace. Drept aceasta,
poruncim domnia me tuturor celor ce veþi umbla cu slujbele mele la
acel þinut, toþi precum poruncim sã urmaþi, ca cine le-ar fi fãcut cât de
puþinã supãrare peste cartea domniei mele sã vor pedepsi cu urgie.
Let 7247, iunie 3 dni (doc. nr. 1350 în Condica lui Const. Mavrocordat,
vol. III, 1987, pp.124-125). Termenul „câºlã” este de origine turcã ºi
înseamnã aºezare temporarã pentru vite ºi oameni cu toate anexele
necesare; adãposturi pentru vite, amenajãri pentru adãpatul acestora
ºi locuinþe pentru pãstori. Dar în limba turcã câºla mai înseamnã ºi
cazarmã pentru oºteni.
Vitolteºti (Viltoteºti). În Depr. Elanului au fost douã sate cu acest
nume; unul pe valea Elanului, în partea de N-E a satului Guºiþei, com.
Dimitrie Cantemir, întãrit lui Ivanco ºi Gavril la 1490 (6998), ianuarie 9
care l-au cumpãrat cu 115 zloþi tãtãreºti de la One ºi sora lui, Cristina,
fiii lui Giurgiu Itãvoiu. Viltoþii, moºie þin. Fãlciului – 1777, Viltoþii lui
Petreanu – 1781, Viltoþii sau Guºiþeii, trup al moºiei Guºiþei în
continuare atestat sub acest nume pânã la 1854, când apare din nou
sub numele de Viltoþii pânã la 1862. Satul Vitolþi de pe Elan a dispãrut
probabil prin înglobarea într-un sat vecin. Un alt sat Vitolteºti
(Viltoteºti) se aflã lângã Viiºoara (fost Bãseºti pânã la 1968), lângã
satul Vãleni. Este atestat la 1463 (6971) când a fost întãrit lui Petre
Viltoteanul (doc. nr. 114, D.R.H., vol. II, Ed. Acad., Buc., 1976, p. 164).
Antroponimul Vitolt este de certã origine lituanianã. Un mare cneaz al
Lituaniei a fost Alexandru, numit ºi Vitolt, fratele Rimgailei, cumnatul lui
Alexandru cel Bun, domnul Moldovei. Un Vitolt a fost boier în sfatul
domnesc ºi menþionat în aceastã calitate la 1435, oct. 8, 1435, oct. 18,
1435, noiembrie 25 ºi încã de mai multe ori pânã la 1443, mai 22. Un
Ionaºco Vitolt Mãrãþan fost vornic, împreunã cu fratele sãu Iuraºco
primesc întãrire pentru satele Blãneºti cu vad de moarã pe Bârlad ºi
poieni în lunca Siretului (doc. nr. 113 din 1603 (7110) martie, 20, veacul
XVII A Moldova). Ieremia Movilã voievod întãreºte lui Ionaºco Vitolt
Mãrãþan fost vornic pãrþi din satul Medeleni, lângã Tecuci, la 1603,
iunie 1 (doc. nr. 144 în D.I.R.A. Moldova veacul XVII, pp. 101-; 102).
Spârcoceni – fost sat la vest de satul Rânceni, com. Berezeni,
Spârcoceni, moºie þin. Fãlciului, menþionatã de numeroase ori pânã la
1871. Ultima menþiune a satului dateazã de la 1873, ca fiind cãtun al
satului Rânceni ºi înglobat în acelaºi an în acesta din urmã.
61
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Moldova Mare cea ruseascã
Dupã ce am parcurs aºa-zisele lucrãri ºtiinþifice ale lui Vasile
Stati, Vasile Vieru & Comp, am crezut cã tâmpeniile privind naþiunea
si statalitatea moldoveneascã a atins maximumul, cã mai departe
nu se mai poate trece. Dar, cãzându-mi în mânã o nenorocitã de
publicaþie de peste Prut, intitulatã “Moldova Mare”, editatã de
Miºcarea Social Politicã “Patrioþii Moldovei”, mi-am amintit o veche
anecdotã. În timpul lui Ceauºescu, un pesimist afirmã cã “mai rãu ca
atât nu se poate” ºi primeºte replica unui optimist “ba se poate”.
La concluzia cã se pot emite aberaþii ºi mai mari decât ale lui
Stati, ajunge orice lector cinstit al foitei respective, dupã atingerea
cãreia trebuie sã dai cu dezinfectant pe mâini. Sã plecãm de la titlu,
legat intrinsec de spusele lui Voronin, citate mai sus. Deci, Moldova
Mare ar trebui sã se întindã pânã la Carpati si Milcov, eventual în
Maramureº, Dobrogea ºi o parte din Bucureºti, pentru a-i alipi la
patria mamã pe toþi cei 10 milioane de moldoveni asupriþi ºi supuºi
deznaþionalizãrii de cãtre români, rãmaºi ºi ei tot zece milioane,
dacã scãdem ungurii ºi alþi minoritari.
Ocupaþia ruseascã din 1812 a dat naºtere viitorului stat
moldovenesc cu graniþe prea strâmte. Este interesant cã aºa-ziºilor
patrioþi moldoveni le umblã ochii peste Prut dar nu sunt deloc
interesaþi de sudul Basarabiei, de Chilia si Cetatea Albã, de
Cernãuþi ºi Codrii Bucovinei, de moldovenii semãnaþi de ruºi prin
Caucaz, Iacuþia sau pe malurile Amurului. Am descoperit azi cã,
dupã cum zice Voronin ºi dupã cum scrie în Moldova Mare nu sunt
român ci moldovean, aºa cum probabil oltenii sunt olteni ºi nu
români, ardelenii ardeleni, bãnãþenii bãnãþeni etc. Ar rãmâne doar
Muntenia ºi câteva pãrþi din Ardeal, aºa cum urma sã fie trasatã de
cãtre Stalin harta Republicii Sovietice Socialiste România, dacã nu
se dãdea lovitura de stat de la 23 august 1944. Cei de la Moldova
Mare tot mai cred în batiusca Stalin, sperã într-o Românie
dezmembratã din care sã-ºi taie o felie cât mai groasã.
Sã te pui cu ei?
Ion Druþã povesteºte cã într-un sat era un flãcãu ca vai de el
din toate punctele de vedere, totodatã însã un fel de campion local
la trântã. Cei mai voinici tineri, care puteau sã-l doboare la pãmânt
cu o singurã mânã, se apropiau de el, erau înãbuºiþi însã de
mirosurile pe care le emitea, aºa cã, scârbiþi, se retrãgeau învinºi.
Din fericire, nu mã aflu în apropierea redactorilor de la “Moldova
Mare”, ºi încerc totuºi sã mã pun cu ei. Între aberaþiile enumerate în
prim plan se înscrie cea privind etnicitatea moldoveneascã.
Pentru oricine este evident cã este vorba de o provincie care
dacã ne referim la componenta de peste Prut nu s-a deosebit de
restul Moldovei decât prin ocupaþie ºi otrãvitoarea influenþã
ruseascã. La un moment dat, gura pãcãtosului adevãr grãieºte,
moldovenii mai apropie zona lor de cea a Alsaciei. Într-adevãr,
Alsacia a fost ºi este locuitã de germani si a devenit francezã, prin
pierderi de rãzboaie ºi influenþa unei mari culturi (nu a fost cazul cu
ruºii în Basarabia). Dar, indiferent de schimbãtoarele situaþii
politice, nimeni nu s-a gândit sã proclame un stat ºi o naþiune
alsacianã.
Într-unul dintre articole, cu cea mai evidentã rea-voinþã, sunt
culese de pretutindeni pânã ºi cele mai mãrunte menþionãri ale
conflictelor dintre Moldova ºi Muntenia, acordându-li-se o aurã de
rãzboaie naþionale. Cât de stupide sunt afirmaþiile autorilor reiese
clar din evidenta faptului cã ideea unitãþii româneºti apare tocmai la
moldoveni. Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie
Cantemir, sunt cei dintâi care susþin cã moldovenii, muntenii ºi
ardelenii sunt toþi de un neam ºi au aceeaºi origine latinã. Chiar
exagerãrile latiniste au la origine scrierile moldoveanului Dimitrie
Cantemir deoarece manuscrisul “Hronicului vechimei româno-
moldo-vlahilor”, a ajuns printr-o succesiune de licitaþii de la Sankt
Petersburg la Viena, apoi la Blaj, unde a devenit o adevãratã Biblie
pentru ªcoala Ardeleanã. Naþionalismul românesc este ºi el tot de
origine moldoveneascã, prin Alecu Russo, B. P Hasdeu, M.
62
ELANUL
Dan Ravaru
Eminescu, Nicolae Iorga, A.C. Cuza, Corneliu Zelea Codreanu. Se
susþine cu neruºinare cã toate poziþiile politice importante au fost de
la început acordate exclusiv mentorilor. Se ignorã faptul cã Unirea a
fost în primul rând opera lui Alexandru Ioan Cuza, Mihai
Kogãlniceanu (de la Cogâlnicul din Basarabia), Vasile Alecsandri ºi
alþi moldoveni, acþiunile muntenilor fiind mai puþin importante, iar
prim-miniºtrii Lascãr Catargiu, Manolache Costache Epureanu,
Theodor Rosetti, Petre P. Carp, Titu Maiorescu, au fost si ei de
dincoace de Prut.
Minþile celor de la “Moldova Mare” sunt total încâlcite, se vede
cã sunt duºi de mânã de niºte ruºi strãini de realitãþile zonei. De
altfel, dacã în întregime conþinutul este de origine ruseascã, se
adaugã faptul cã douã dintre cele patru pagini ale bietei publicaþii
sunt scrise în limba rusã. Intrând cu bocancii în istoria României,
ruºii ignorã propria lor istorie. Rãsfoind paginile vechilor cronici
ruseºti, a lui Nestor, Povest vremenih let, etc. vom întâlni
nenumãrate conflicte ºi duºmãnii de duratã între Riazam, Moscova,
Novgorod, ceea ce nu le împiedicã sã facã parte din acelaºi stat.
False urme în istorie
Momentul Unirii de la 1859 este atacat cu predilecþie de
denigratorii de la Moldova Mare. Iatã un exemplu: “Declaraþia lui A. I.
Cuza despre întemeierea naþiunii române în ziua de 11/23
decembrie 1861 a fost prima minciunã de mare calibru lansatã din
vârful puterii chiar la naºterea statului român. Prin aceastã minciunã
s-a comis o mare nedreptate fatã de moldoveni, egalând cu un
adevãrat act de genocid”.
Deci moldoveanul A. I. Cuza, întemeind împreunã cu alþi
moldoveni statul român, a sãvârºit un adevãrat genocid! Alte
afirmaþii stupide se referã la deznaþionalizarea de cãtre munteni, la
lupta moldovenilor timp de cinci secole împotriva cotropitorilor
români (valahi), comoara lor cultural istoricã si originalitatea
cunoscutã de întreaga civilizaþie europeanã, în contradicþie cu
puþinãtatea ºi neeficacitatea zestrei istorice a românilor.
Visurile expansioniste ale Moscovei reînvie atunci când,
demonstrând în mintea lor cã au fost încãlcate prevederile înþelepte
ale Conferinþei de la Paris, moldovenii... se plâng: “De s-ar fi
respectat aceste principii politice în crearea statalitãþii Principatelor
Unite, astãzi n-ar fi însemnat nici un pãcat unirea Republicii
Moldova cu consângenii noºtri dintre Prut ºi Milcov. O declaraþie mai
limpede privind hramul ce-l poartã “patrioþii moldoveni” nici cã ar fi
putut fi emisã.
Momentul 1918
Ce-i doare cel mai mult pe filoruºii de la Chiºinãu este faptul
cã, în 1918, teritoriul românesc dintre Prut si Nistru a reintrat în
componenþa statului român. Pretutindeni vom întâlni afirmaþii
privind o pretinsã ocupaþie militarã româneascã, o agresiune
barbarã asupra moldovenilor, tâlhãrirea acestei provincii de cãtre
români, etc. Pentru a fi credibili, aceºti falsificatori ai istoriei, prezintã
documente autentice de arhivã pe care le selecþioneazã dupã
criterii proprii ºi pe care le interpreteazã cum vor. Dar fãrã sã-ºi dea
seama, ajung la contradicþii care le rãstoarnã tot eºafodul. Urmãrind
ideea cã Sfatul Þãrii nu ar fi putut sã cheme armata românã fiindcã
se afla în stare de primejdie, denigratorii sãvârºesc o dublã
greºealã. Ignorã realitatea unor documente prin care deputaþii
solicitã sprijin românesc - ceea ce duce la anularea a tot ce au scris -
pe de altã parte publicã documente care demonstreazã necesitatea
venirii trupelor române, spre a restabili ordinea ºi a asigura viaþa ºi
avutul tuturor locuitorilor din Basarabia.
Astfel, în inconºtienþa sa, Vasile Stratan subliniazã cã la 5
ianuarie 1918 în Chiºinãu încã activa secþia militarã a
Rumcerodului, în frunte cu Kotovski ºi Levingzon, în timp ce trupele
române trecuserã Prutul la Ungheni. Rumcerodul era o organizaþie
ruseascã alcãtuitã pentru bolºevizarea trupelor de pe frontul
ELANUL
românesc ºi din porturile de la Marea Neagrã iar Kotovski era un fost
hoþ de cai manevrat ºi îndoctrinat de evreul Levinzon. Ce se
întâmpla cu aleºii legali ai moldovenilor? “În acele clipe de groazã,
Sfatul þãrii a fost alungat, o parte dintre deputaþi au fost obligaþi sã se
strecoare printre rândurile debandate ale bolºevicilor în direcþia
armatei române, unde au gãsit adãpost ºi primire frãþeascã, altã
parte dintre deputaþi se ascundeau printre beciurile gazdelor de
încredere.
Tot despre acele momente tensionate ºi despre inconºtienþa
celor de la Moldova Mare, în citarea documentelor care le rãstoarnã
toate teoriile: “La 5 ianuarie 1918, la Chiºinãu, a apãrut secþiunea
militarã, adicã secþia Statului Major al frontului românesc, aflându-i
în componenþa lui pe Perper, Levinzon, Cabac ºi Cotovski.
Activitatea Sfatului þãrii a fost suspendatã, iar deputaþii ºi directorii
(miniºtrii) s-au împrãºtiat ºi s-au ascuns care încotro. În noaptea de
5 ianuarie, în tainã, în clãdirea zemstvei (administraþia localã), s-a
întrunit “blocul moldovenesc” majoritar în Sfatul þãrii, care a hotãrât
sã trimitã o delegaþie de trei persoane la Iaºi”.
Iatã deci cine erau “moldovenii” care se împotriveau cu
înverºunare venirii trupelor româneºti: un hoþ de cai ruso-ucrainean
ºi trei evrei.
Izolarea totalã fatã de intelectuali
“Moldova Mare” mai are ºi curajul sã punã întrebãri
Unirea Basarabiei (III)
Presiuni internaþionale
Urmãrile întâlnirilor dintre Napoleon ºi Alexandru, de la
Tilsit si Erfust, erau deja nule. Pregãtirile de rãzboi contra Rusiei
erau tot mai intense ºi nu mai constituiau un secret.
Ambasadorul francez la Constantinopol, La Tour-Maubourg
începe din noiembrie 1811 dificila misiune de a-i convinge pe
turci sã nu încheie pacea cu ruºii, sã aibã rãbdare pânã când
Napoleon va declanºa atacul. I s-a explicat sultanului cã, în
cazul când va ceda teritoriile româneºti þarului, în viitor dupã
înfrângerea Rusiei, ele vor fi date de francezi Poloniei, ºi astfel
aceasta, vechi duºman al Turciei, va ajunge la Marea Neagrã.
Deºi neîncrezãtori în general, turcii înclinau sã-i dea dreptate
ambasadorului, de aici mai multã dârzenie în tratativele cu
duºmanii biruitori dar pândiþi de un rãzboi mult mai greu.
Alexandru Boldur, în “Istoria Basarabiei” menþioneazã cã, în
continuare, negocierile - mai bine zis târguielile - au trecut prin
trei stadii diferite. În noiembrie 1811, turcii au consimþit sã dea
Rusiei Basarabia pânã la râul Prut, fãrã partea de sud cu
Cetatea Albã, Ismail ºi Chilia. În martie 1812 au cedat ºi Cetatea
Albã ºi, în aprilie 1812 se obligau sã distrugã Cetãþile Ismail ºi
Chilia, dar pretindeau sã ridice un oraº turcesc la gurile lacului
Cahul. Pe de altã parte, þarul Alexandru I, conºtient de posibila
evoluþie a situaþiei internaþionale, dorea o încheiere cât mai
rapidã a pãcii. În iunie 1811 îi scrie lui Kutuzov sã accepte
Moldova pânã la Siret (interesant este cã, în 1939, Stalin a cerut
Moldova tot pânã la Siret) iar pentru restul Moldovei ºi Muntenia,
turcii sã dea 20 de milioane de piaºtri. La 22 martie 1812, îºi
reduce pretenþiile, se mulþumeºte cu Moldova pânã la Prut,
dorind însã ºi un tratat de alianþã cu Turcia împotriva lui
Napoleon. Nemulþumit de prelungirea tratativelor deºi pericolul
francez era tot mai iminent pe de o parte, pe dea alta asaltat de
plângerile boierilor moldoveni ºi munteni faþã de jafurile ºi
violenþele armatei ruse de ocupaþie, Alexandru I hotãrãºte
înlocuirea generalului Kutuzov cu amiralul Ciciagov. Prevenit în
legãturã cu destituirea, Kutuzov forþeazã lucrurile ºi, pe 16(28)
mai încheie pacea de la Bucureºti prin care era cedatã Rusiei
Moldova pânã la Prut. Întârzierea lui Ciciagov a fost o adevãratã
Nr. 75-78 - mai-august 2008
“mustrãtoare” instituþiilor de culturã, turbând fiindcã nici un
intelectual autentic din cadrul acestora nu vrea sã stea de vorbã cu
membrii unei grupãri de provocatori ruºi. Citãm douã dintre
întrebãrile sãptãmânale: “Cât putem tolera faptul cã instituþiile de
cercetãri în domeniul ºtiinþelor umanitare ale Academiei de ºtiinþã,
Universitatea de stat, Universitatea pedagogicã «Ion Creangã»,
Universitatea din Tiraspol cu sediul în Chiºinãu, Universitatea
pedagogicã «Alecu Russo» din Bãlþi, Institutul de cercetãri ºtiinþifice
din domeniul pedagogiei susþinute financiar din Bugetul de Stat al
Republicii Moldova susþin politica de stat a României? Cine
urmeazã sã facã ordine în acest domeniu? Guvernul?
Preºedintele? Parlamentarii? Judecãtoria Supremã?” Trebuiau sã
mai adauge KGB-ul devenit FSB ºi denunþul era complet.
A doua întrebare: “Cât putem tolera pe teritoriul Republicii
Moldova publicaþii antistatale, plãtite de România: Literaturã ºi Artã,
Jurnalul de Chiºinãu, Contrafort, Timpul, Destin românesc, Sud-Est
s.a. Cine trebuie sã curme aceastã fãrãdelege si amestec în
treburile interne ale Republicii Moldova?”
Deci toatã intelectualitatea este vândutã României, în afara
vajnicilor patrioþi moldoveni de limbã rusã de la “Moldova Mare”,
plãtiþi ca sã-i înjure cât mai tare pe români. Prin prostia apariþiei
acestei publicaþii, separatiºtii filoruºi de la Chiºinãu îºi taie mai
accelerat biata creangã de sub picior.
Dan Ravaru
nenorocire pentru români. Amiralul era ferm convins cã Rusia nu
trebuie sã ocupe nimic din teritoriile româneºti. El dorea aceastã
renunþare pentru a obþine o alianþã fermã cu Turcia, o alianþã
care sã permitã atacarea lui Napoleon prin flancul sudic. A sosit
însã prea târziu.
Lanþul de trãdãri
Mai întâi, pentru a putea încheia pacea înainte de sosirea
lui Ciciagov (care în problema renunþãrii la noi anexiuni
teritoriale era susþinut la curtea imperialã de contele N.S.
Morovinov), Kutuzov ar fi arãtat trimiºilor turci niºte pretinse
scrisori ale lui Napoleon prin care acesta prezenta un plan de
dezmembrare a Imperiului otoman. Atitudinea duplicitarã a lui
Kutuzov a atras de altfel dizgraþia þarului Alexandru, pânã va fi
nevoie de el în rãzboiul cu Napoleon. Un personaj ciudat care a
avut un rol nefast în rãpirea teritoriului românesc dintre Prut ºi
Nistru a fost armeanul Mizroim Manuc. Mare negustor, cu relaþii
în toate þãrile balcanice ºi în Orient, se pare cã era în serviciul
mai multor servicii secrete, juca cel puþin “la douã capete”. Dupã
o lege strãveche a spionilor dubli sau tripli, i-a slujit cu eficienþã
pe cei care i-au dat mai mult, adicã pe ruºi. Tratativele, în toate
stadiile s-au desfãºurat în clãdirea pe care a ridicat-o în
Bucureºti ºi care existã ºi astãzi cu numele de “Hanul lui
Manuc”. Deºi nu existã pe atunci aparaturã electronicã, el a
realizat un adevãrat Watergate, cu 160 de ani înainte, printr-un
sistem de iscoade care-i raporta ce se discuta în camere. A
primit rãsplata cuvenitã pentru vânzarea Basarabiei, între care
ºi o moºie la Hânceºti, unde a ridicat castelul Beiului (turcii, în
naivitatea lor l-au fãcut Manuc-bei) ºi tot dupã o lege a spionilor
dubli sau tripli a sfârºit tragic. Marii trãdãtori au fost însã fraþii
Dimitrie ºi Panait Moruzi, membrii delegaþiei turceºti care aveau
ºi sarcina sã traducã documentele în limbi strãine. Aºa cã, lor le-
a cãzut în mânã scrisoarea prin care Napoleon înºtiinþa pe cei
aflaþi la tratative cã în curând va ataca Rusia, deci sã nu facã
marea greºealã de a încheia pacea. Fraþii Moruzi au ascuns
scrisoarea, pacea s-a încheiat, noi am pierdut Basarabia iar ei
au primit de la ruºi minunate blãnuri de samur, o moºie în
Basarabia (ruºii erau darnici cu pãmânturile româneºti), bijuterii
63
Nr. 75-78 - mai-august 2008
între care ºi un inel cu briliante în valoare de 15.000 de piaºtri.
Trãdarea a fost descoperitã, lui Dimitrie ºi lui Panait li s-au tãiat
capetele, iar noi am rãmas cu graniþa la Prut pânâ în ziua de
astãzi. Deci, iatã pe ce se întemeiazã aºa-zisa “statalitate” a
Republicii Moldova: pe niºte blãnuri, o moºie ºi un inel, pe care
Vasile Stati ar trebui sã i le stabileascã drept stemã a lui Voronin.
Pânã în 1812 am vãzut cã nu a existat absolut nici o deosebire
între Moldova de o parte ºi de alta a Prutului. Jaful teritorial din
1812 a însemnat pur ºi simplu o cotropire, a ilustrat din nou
lãcomia de pãmânturi a ruºilor, un element esenþial pentru
întreaga lor istorie. A pleca de aici în teoretizarea legitimitãþii
unui stat pur artificial nu mai þine nici de ignoranþã, nici de
falsificarea istoriei, ci pur ºi simplu de psihiatrie.
Începuturile ocupaþiei
Practic, ocupaþia Basarabiei începuse din 1806, rãpirea din
1812 a consfinþit o situaþie deja existentã. Totuºi, dacã înainte
exista speranþa retragerii ruºilor “legitimarea” rãmânerii lor a
provocat reacþii destul de violente. Primii au reacþionat þãranii,
care în condiþiile unei permisivitãþi iniþiale a frontierei nou create,
treceau în grupuri mari peste Prut. Doar un regim foarte restrictiv
a reuºit sã împiedice depopularea provinciei, mai ales în zonele
de lângã Moldova rãmasã liberã de ruºi. Era o demonstraþie
clarã cã între jugul de lemn turcesc ºi cel de fier rusesc, þãranii îl
preferau pe cel dintâi. Într-un raport adresat senatorului
Cusnicov de cãtre ispravnici era subliniatã sãrãcia generalã a
populaþiei, strivitã de impozite ºi de urmãrile secetei ºi dorind “a
fugi oriunde numai sã scape din jugul devenit insuportabil”.
Divanul moldovenesc, în timpul rãzboiului, implora pe împãrat
sã acorde graþie þãrii. De aceea, dupã anexare, stãpânitorii ruºi
au trebuit sã dea dovadã de spirit diplomatic în raport cu
populaþia, ºi sã ofere unele concesii. Astfel, la 2 august 1812,
populaþia a primit scutire de impozite pe 3 ani, ºi pe un timp
nelimitat, pe serviciu militar. Totodatã era stabilitã oficial
autonomia Basarabiei, consideratã “oblaste” (þinut, regiune) ºi
nu gubernie, adicã parte componentã a Rusiei. Comandanþii
militari ruºi aveau autoritate doar în cadrul cetãþilor, Basarabia
aflându-se sub conducerea unui guvernator civil. Citãm în
continuare din Al. Boldur: “Administraþia civilã se împarte în
douã departamente. În cel dintâi intrã: legile, afacerile
religioase, executãri judecãtoreºti, poliþia ºi învãþãmântul. În cel
de-al doilea statistica, drepturile ºi obligaþiile populaþiei,
veniturile, vãmile, industria ºi comerþul… Toate afacerile
trebuiesc rezolvate în limbile rusã ºi moldoveneascã. Pentru
moment cu viclenia ºi ipocrizia lor specificã, ruºii au pãstrat
legile moldoveneºti, împãrþirea în þinuturi ºi au pãstrat ºi au
menþinut vechii ispravnici în fruntea lor. De asemenea,
guvernator civil a fost numit moldoveanul Scarlat Sturdza. A fost
vorba însã, nu de o lunã ci de un an de miere. În 1813, este trimis
din capitalã funcþionarul Baikov care “descoperã” cã Scarlat
Sturdza este prea bãtrân ºi bolnav, aºa cã este înlocuit cu
generalul maior Harting. Abia intrat în funcþie, aceasta trimite o
serie de rapoarte în care cautã sã demonstreze incapacitatea
administraþiei basarabene ºi, de aici, necesitatea introducerii
legilor ruseºti. Puternica reacþie a boierimii ºi a mitropolitului
Gavril Bãnulescu-Bodoni, care se adreseazã direct þarului, mai
potolesc temporar zelul rusificator al lui Harling. Toate acestea
însã pânã pe 29 februarie 1829 când autonomia Basarabiei
dispare, ea fiind condusã în continuare dupã legile ruseºti
pentru guberniile interne. În cancelarii se introduce în mod
obligatoriu limba rusã.
Rezistenþa
În ciuda violentei politici de rusificare, Basarabia a reuºit,
pe parcursul tuturor etapelor istorice sã-ºi pãstreze caracterul
eminamente românesc, fiind consideratã o zonã strãinã faþã de
restul Rusiei. Dacã nobilimea ºi-a pãstrat caracterul naþional
atât timp cât nu a fost copleºitã de elemente de alte origini,
þãrãnimea, a cãrei etnicitate nu s-a schimbat, a rãmas
64
ELANUL
româneascã pânã la capãt. Deºi ruºii au cãutat de la bun
început sã-ºi atragã boierimea prin diferite privilegii, conflictele
nu au întârziat sã aparã. În 1814, guvernatorul Harting, propune
la Sankt Petersburg ca, odatã cu introducerea legilor ruseºti în
Basarabia, sã se aibã în vedere ºi posibilitatea ca nobilimea
moldoveneascã sã poatã fi supusã bãtãilor ºi altor pedepse
corporale. Memoriile boierilor moldoveni ºi ale mitropolitului au
un rãsunet favorabil, þarul Alexandru le dã dreptate ºi
porunceºte ca basarabii sã fie lãsaþi în pace. În 1819 boierii care
alcãtuiau Sfatul suprem, organ de conducere autonomã a
Basarabiei, intrã în disputã cu guvernatorul plenipotenþiar,
generalul Bolmetiev. Acesta dorea sã introducã noi proceduri în
cadrul ºedinþelor, intervenþie consideratã jignitoare ºi care ar
însemna “negarea fidelitãþii basarabenilor”, “insultã adusã
naþiunii”, “lipsã de ambiþie ºi de cinste”. Tot în 1819, Al. Boldur
semnaleazã o altã situaþie. “În acelaºi an se întâmplã ºi un alt
caz interesant la Cetatea Albã, foarte caracteristic pentru
mentalitatea nobilimii de atunci. La tribunalul þinutului din acest
oraº, doi membri din trei câþi erau în completul judecãþii,
Machedon ºi Grecu, au refuzat categoric sã vorbeascã în limba
rusã, sã semneze procesele verbale ºi sã facã cercetãri în limba
rusã. Bineînþeles, aceºti membri au fost puºi în disponibilitate.
Dar observaþI ce curaj trebuiau sã aibã, împotrivindu-se
întrebuinþãrii limbii statului. Vighel, unul dintre înalþii funcþionari
ruºi trimiºi în Basarabia, a stârnit nenumãrate controverse, toate
pe fondul politicii de rusificare duse de acesta. Mai întâi reuºeºte
sã provoace un sentiment de urã generalã datoritã unui raport
pe care l-ar fi dorit ultrasecret ºi care a fost adresat
guvernatorului plenipotenþiar, contele Voronþov, cu reºedinþa la
Odessa. Boierii moldoveni au mituit cu 4.000 de lei un funcþionar
care le-a oferit astfel o copie a raportului, deosebit de jignitor
pentru basarabeni. Întreaga boierime moldoveneascã a
Chiºinãului era defãimatã ºi se cerea introducerea de urgenþã a
legilor ruseºti în toate domeniile. Boierii au cerut ca Vighel sã
plece din Basarabia deoarece el se dovedeºte a fi un vrãjmaº al
poporului moldovenesc. Ei au mai adãugat cã, în cazul când
Vighel se va se va prezenta la ºedinþele Sfatului Suprem ei vor
pãrãsi sala cu toþii deoarece împotriva lui este întreaga naþiune.
Cu toate acestea, e drept, cu discreþie, contele Voronþov îl
numeºte pe Vighel vice-guvernator al Basarabiei, ºi în 1825
soseºte la Chiºinãu cu decretul în buzunar. Are loc o adevãratã
loviturã de teatru când tot Sfatul Suprem era adunat, Vighel intra
pe neaºteptate în salã, declinându-ºi noua funcþie. Opoziþia a
fost însã puternicã ºi unitã, boierii au manifestat un uimitor
sentiment de solidaritate, dupã numai 6 luni Vighel a fost obligat
sã plece. Pentru perioada 1823-1825 a scris un volum de
“Memorii” privind Basarabia, din care citãm, dupã Al. Boldur.
“Nimeni dintre nobilii moldoveni nu ºtia limba rusã ºi nu avea
curiozitatea sã vadã Moscova sau Petersburgul. Din spusele lor
se putea deduce cã ei considerã Nordul nostru drept o þarã
sãlbaticã. Nobilii se considerau conducãtorii poporului ºi þineau
mult la naþiunea lor… Alexandru Sturdza nu-ºi ascundea dorinþa
de a vedea Moldova ºi Muntenia ca un regat independent,
adãugit cu Basarabia, Bucovina ºi Transilvania”. Dacã ignorau
Rusia, boierii basarabeni erau în schimb interesaþI de Viena, iar
dupã 1830 de Paris. Lupta principalã este cea legatã de
întrebuinþarea limbii române. Cu toate memoriile depuse din
1836 se obþine un termen de ºapte ani, de tranziþie, iar dupã
1843 limba românã dispare cu desãvârºire din documentele
oficiale. Cultivarea limbii oficiale se realiza însã ºi prin legãturi
cu Iaºul, de unde se obþineau ultimele publicaþii iar în 1848 era
proiectatã la Chiºinãu editarea gazetei “Românul”. În anii 1862-
1863 exista “partidul boierilor, care cu ocazia revoltei din Polonia
visa sã restabileascã secþia moldoveneascã în Basarabia, în
vederea apropierii împrejurãrilor, care ar da dreptul naþiei sã se
uneascã cu România”.
ELANUL
LEGISLAÞIA ROMANÃ ÎMPOTRIVA PRACTICILOR ANTICE
CU SUBSTRAT RELIGIOS: JOCURI, ÎNTRECERI SPORTIVE
Conform izvoarelor antice, în special Cicero, Varro ºi
Valerius Maximus, religia romanã avea o structurã tripartitã ce
era formatã din: sacra („cultele”), ritus („ritul”) – maniera de
celebrare a actelor religioase ºi ludi („jocuri”)1. Acestea din
urmã, instituite din vechime cu scopuri religioase ºi multiplicate
în decursul timpului, se clasificau în douã categorii: jocurile
publice (ludi publici)2 ºi jocurile private (ludi privati) - în special
de naturã funerarã (ludi funebres), organizate de particulari,
constând, mai ales, în lupte de gladiatori; uneori erau urmate de
ospeþe publice ºi reprezentaþii scenice. Pe lângã acestea, o altã
categorie de jocuri cu substrat religios existente în Imperiul
Roman erau cele panhellenice (olimpice, pythice, nemeice,
isthmice).
Primele mãsuri împotriva acestor practici vor fi luate de
cãtre împãratul Constantin cel Mare (306-337). Astfel, luptele de
gladiatori fac obiectul unei prime interdicþii încã din anul 325,
distracþiile publice devenind mult mai puþin violente. Legea din 1
octombrie 325 interzicea folosirea gladiatorilor ºi condamna pe
cei învinuiþi de crime care practicaserã acestã profesie sã
lucreze în mine3. Interdicþia a fost mult timp una teoreticã,
aplicãndu-se sporadic în partea orientalã a imperiului. Ea este
reluatã printr-un edict emis la 17 octombrie 357 de catre
împãratul Constantius al II-lea (337-361)4 ºi prin legea din aprilie
3975.
În Occident luptele de gladiatori sunt interzise din nou la
începutul secolului al V-lea de cãtre împãratul Honorius (395-
423) în urma martiriului cãlugãrului Telemachos din anul 4046.
Abia în anii 434-438 interdicþia devine definitivã. Cu toate
acestea luptele din amfiteatru nu înceteazã, dar sunt limitate la
vânãtori, în care omul nu se mai împotrivea altuia, ci numai
fiarelor. Treptat, interesul faþã de aceste exhibiþii se deplaseazã
dinspre caracterul sângeros al luptelor cãtre elementul de
îndemânare ºi acrobaþie7.
Celebrarea jocurilor este ºi ea împiedicatã. Contribuþiile
pentru siriarhiae sunt interzise încã din 27 februarie 3938. În
acelaºi an sunt scoase în afara legii Jocurile Olimpice precum ºi
cele Pythice denunþate ca fiind idolatre. Ele însã continuã sa fie
celebrate pânã în anul 426 când Theodosius al II-lea (408-450)
a ordonat distrugerea templului lu Zeus de la Olympia.
Cât priveºte celelalte jocuri, legislaþia imperialã continuã sã
fie prohibitivã la adresa acestora. Asfel, în anul 400, jocurile erau
interzise în Postul Mare, în sãptãmâna luminatã, dar ºi de
Crãciun ºi de Boboteazã. Mai mult, prin edictul din 20 mai 386
guvernatorii primesc interdicþia de a asista la jocuri, cu excepþia
aniversãrilor imperiale9. În timpul domniei împãratului Iustinian
(527-565) aceste jocuri sunt scoase în afara legii prin edictul din
528 ºi îºi înceteazã definitiv existenþa.
Note:
1. Nelu Zugravu, Curs de istoria religiei romane (Partea I),
Iaºi, 2001, p. 106.
2. Dupã divinitatea cãreia i se ofereau ºi locul reprezentaþiilor,
erau de mai multe feluri: a) Ludi magni, votivi sau
Capitolini, numite mai apoi Ludi Romani; b) Ludi plebei
(plebi) ºi ludi Ceriales; c) Ludi saeculares; d) Ludi Taurii; e)
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Ovidiu Lisievici
Ludi scaenici; f) Ludi Apollinaris; g) Ludi Florales (Florae); h)
Ludi Megalenses (Megalesia); i) Ludi circenses – ibidem, p.
124-128.
3. CTh, XV, 12.1: „Imp. constantinus a. maximo praefecto
praetorio. cruenta spectacula in otio civili et domestica
quiete non placent. quapropter, qui omnino gladiatores esse
prohibemus eos, qui forte delictorum causa hanc
condicionem adque sententiam mereri consueverant,
metallo magis facies inservire, ut sine sanguine suorum
scelerum poenas agnoscant. proposita beryto kal. octob.
paulino et iuliano conss”. (325 oct. 1); Eus., VC, IV, 25,1: „ªi
a ajuns el ca printr-o strânsã înºiruire de legi sã dea în cele
din urmã poruncã aºa: nimeni... sã nu mai întineze arenele
oraºelor cu sângeroasele lupte dintre gladiatori”.
4. CTh, XV, XV, 12, 2: “Imp. constantius a. et iulianus c. ad
orfitum praefectum urbi. universi, qui in urbe roma
gladiatorium munus impendunt, prohibitum esse
cognoscant sollicitandi auctorando milites vel eos, qui
palatina sunt praediti dignitate, sex auri librarum multa
inminente, si quis contra temptaverit. sponte etiam ad
munerarium adeuntes per officium sublimitatis tuae ad
magistros equitum ac peditum aut eos, qui gubernant officia
palatina, oneratos ferreis vinculis mitti conveniet, ut huius
legis statuto palatii dignitas a gladiatorio detestando
nomine vindicetur. dat. xvi kal. nov. constantio a. viiii et
iuliano caes. ii conss”. (357 oct. 17).
5. CTh, XV, XV, 12, 3: “Impp. arcadius et honorius aa. ad
populum. post alia: si quos e gladiatorio ludo ad servitia
senatoria transisse constabit, eos in extremas solitudines
amandari decernimus. dat. et proposita romae caesario et
attico conss”. (397 apr. 7?).
6. Theod., HE, V, 26 : „Dupã ce a primit puterea imperialã peste
Apusul imperiului roman Honoriu a desfiinþat luptele de
gladiatori, carea aveau lod din vechime, la Roma, folosind
urmãtorul prilej: era un oarecare Telemahos, care
îmbrãþiºase viaþa asceticã. El a plecat din Rãsãrit ºi cu acest
prilej a venit la Roma, tocmai cãnd se desfãºura acel
spectacol ruºinos ºi a intrat ºi el pe stadion; s-a coborât în
arenã ºi a încercat sã opreascã pe cei care foloseau arme
unii contra altora. Spectatorii acestei vãrsãri de sânge s-au
supãrat din aceastã cauzã ºi, cuprnºi de nebunia bahicã a
demonului, care se desfãta de sângele luptãtorilor au ucis
cu pietre pe cel ce se îngrijea de pace (Telemahos). Afând
acestea minunatul împãrat a numãrat printre martirii
purtãtori de biruinþã pe Telemahos ºi apoi a oprit acest
spectacol criminal”.
7. Henri-Irénée Marrou, Biserica în antichitatea târzie (303-
604), traducere de Roxana Mareº, Bucureºti, 1999, p.120.
8. CTh, VI, 3, 1.
9. CTh, XV, 5, 2: “Imppp. gratianus, valentinianus et
theodosius aaa. rufino praefectum praetorio. nullus omnino
iudicum aut theatralibus ludis aut circensium certaminibus
aut ferarum cursibus vacet nisi illis tantum diebus, quibus vel
in lucem editi vel imperii sumus sceptra sortiti, hisque ut ante
meridiem tantum sollemnitati pareant, post epulas vero ad
spectaculum redire desistant”. (386 [392-395] mai. 20).
65
Nr. 75-78 - mai-august 2008
DIVORÞUL ÎN EVUL MEDIU
O atenþie specialã acordãm, prin studiul de faþã, divorþului
(despãrþirii) în Evul Mediu moldovenesc. Potrivit doctrinei Bisericii
Ortodoxe, Sfânta Tainã a cãsãtoriei este indisolubilã. Cu toate
acestea, Biserica a admis de-a lungul timpului motive de despãrþire.
La începuturi acestea au fost: adulterul ºi, ca o consecinþã fireascã a
legilor naturii umane, moartea. În cazul oricãror altor motive,
indiferent de gravitatea lor, în principiu, Biserica s-a împotrivit
divorþului, þinãnd la trãinicia ºi perenitatea cãsãtoriei, sub cuvântul
Domnului1: ,,Ceea ce a împreunat Dumnezeu, omul sã nu
despartã”2, ,,Legatu-te-ai femeie, nu cãuta despãrþirea”3, ,,celor
cãsãtoriþi, nu eu, ci Dumnezeu le porunceºte: femeia sã nu se
despartã de bãrbat”4.
Indisolubilitatea cãsãtoriei s-a întemeiat la Pãrinþii veacului de
aur nu numai pe învãþãturile Noului Testament, ci ºi pe tradiþia clar
conturatã în scrierile patristice anterioare. Prima referire se
regãseºte în ,,Pãstorul lui Herma”5 unde sunt punctate ideile
principale ce cârmuiesc idisolubilitatea cãsãtoriei:
a) soþul nu trebuie sã trãiascã cu o soþie adulterã din momentul în
care aflã acest lucru;
b) el nu trebuie sã se recãsãtoreascã, pentru cã ar deveni el însuºi
adulter, iar dacã soþia se va pocãi e dator sã o reprimeascã, însã
pocãinþa nu e acordatã decât o singurã datã.
Dacã unele texte ale Vechiului Testament prevedeau
pedepsirea femeii pentru adulter ºi despãrþirea de ea, ca o
permisiune ºi nu ca o obligaþie. Herma în schimb în mod constant ºi
ceilalþi Pãrinþi ai Bisericii, considerã repudierea soþiei nu o
permisiune, ci o obligaþie.
Sfântul Iustin Martirul în a doua ,,Apologie”6 extinde ºi el
dreptul de despãrþire, de la bãrbat la femeie, înfãþiºând un caz în
care soþia creºtinã a unui soþ necreºtin, din cauza vieþii desfrânate a
acestuia ºi a refuzului de a se îndrepta, a avut iniþiativa de a se
despãrþi de el ,,socotind impietate de a se culca, mai departe cu un
bãrbat, împotriva legii naturale ºi care, împotriva justiþiei, încerca sã-
ºi gãseascã prilejuri de plãcere în toate”. Aceleaºi atitudini în ceea
ce priveºte divorþul ºi adulterul ca singur motiv valid de divorþ, se
regãsesc în scrierile Apologetului Atenagora Atenianul, Teofil al
Antiohiei, Clement, Origen ºi alþi autori patristici rãsãriteni din secole
II ºi III7.
Studiul de faþã a arãtat ºi încearcã sã arate ºi sã explice, pe
scurt, textele biblice ºi nu numai, unde se gãsesc relevate acþiuni
de desfrânare ºi a consecinþe ale acestora. Se impune astfel sã se
arate cã Sfântul Vasile cel Mare, în scrierile sale din secolul IV nu
mai consacrã principiul egalitãþii sexelor în ceea ce priveºte
vinovãþia pentru desfrânare ºi adulter, el propovãduind cu orice preþ
salvarea cãsãtoriei. Pentru el nu existã practic motive valabile de
despãrþenie, admiþând desfacerea doar prin acord mutual, în faþa
mai multor martori dacã ambii soþi s-au hotãrât sã intre în monahism
ºi conform învãþãturii scripturice, pentru adulter sau dacã ar fi
piedicã spre pietate, însã nu în situaþii excepþionale8.
De-a lungul istoriei Biserica a avut de îndeplinit o misiune
foarte grea, aceea de a stabili o serie de norme noi care sã
guverneze desfacerea cãsãtoriei, în scopul de a evita consecinþele
grave ale menþinerii pe tãrâm religios a cãsãtoriilor care nu-ºi mai
puteau atinge scopul ºi care primejduiau viaþa fizicã, moralã ºi
religioasã a soþilor, influenþând societatea.
Alãturi de adulter, s-a admis posibilitatea pronunþãrii divorþului
religios pentru mai multe categorii de motive, asimilate cu moartea,
respectiv considerându-se cã atrag aceleaºi consecinþe ca ºi
moartea fizicã. Acestea reprezintã o fereastrã spre trecut asupra
celui care va fi expus în continuarea lucrãrii deoarece aceasta este
tema de bazã – divorþul (despãrþirea) în viziunea realã a
medievalitãþii secolelor XV-XVI-XVII.
Cercetarea divorþului era de competenþa instanþei
ecleziastice, fiind o materie civilã canonicã; episcopii judecau în
mod obiºnuit, iar mitropolitul le cenzura hotãrârile.
66
ELANUL
Monica Pântea
De la înfiinþarea dicasteriilor judecarea divorþului care fãcea
parte dintre ,,Duhovniceºtile pricini” cade în competenþa acestei
instanþe. Dupã unele mãrturii din secolul al XVI-lea divorþul se
obþinea destul de uºor: ,,dacã soþia a fost ocãrâtã sau lovitã uºor” ea
avea dreptul sã cearã despãrþirea, plãtind soþului o anumitã sumã
de galbeni de aur. În ceea ce priveºte zestrea ºi darurile dintre soþi,
,,Pravilele” adoptã în linii mari o soluþie uniformã: le pierde soþul din
a cãrui culpã s-a pronunþat despãrþirea9, ceea ce se constantã ºi în
documente. Un act din anul 1427 menþioneazã faptul cã o femeie a
avut douã divorþuri: s-au prezentat atunci în faþa domnului, Oancea
ºi soþia lui, Nastea, cãrora li s-au întãrit proprietãþile, lor ºi ,,copiilor
Nastei, pe care-i are cu Dorãciu”10 (de care a divorþat prima datã).
Evident, se adaugã a treia cãsãtorie, cea cu Oancea de care a
divoþat a doua oarã. Despre doamna Dafina Dabija, Ion Neculce
spune cã ,,a avut ºi alþi bãrbaþi mai înainte pân' a lua pe Dabije”11
semn cã ºi ea ºi-a lãsat bãrbaþii. În cazul unui divorþ, zestrea îi
revenea în întregime femeii12. Un alt caz aduce în prim planul
atenþiei pe nora lui Grigore Ureche pe nume Aniþa Draguþescul care
a avut mult de suferit de pe urma soþului ei, Vasile. Niºte rude au
mãrturisit: ,, Netâmplându-se viiaþã, cumnatã-me cu soþul sãu, cu
Vasile Ureche, ºi având multã gâlceavã între sine”. Mai mult Vasile i-
a risipit toatã ,,zestrea ce au avut de la pãrinþii ei” dupã care a
pãrãsit-o fugind în Polonia13. Este evident cã aceasta a cerut divorþul
din cauza faptului cã soþul ei a pãrãsit-o plecând în altã þarã,
risipindu-i zestrea primitã de la pãrinþii ei.
Ca motiv de divorþ în Evul Mediu apare ºi vrãºmãºia. Potrivit
Legiuirilor Scrise, bãrbatul avea sã-ºi batã muierea, dar nu cu
vrãºmaºie14. Existã câteva mãrturii despre dragostea adulterinã în
Moldova medievalã. Acestea pun în prim planul atenþiei faptul cã
între soþi a intervenit la un moment dat despãrþirea. În timpul uneia
dintre invaziile polone, în Moldova, în timpul domniei lui Bogdan al
III-lea, un personaj cu numele Vasco ,,având mânie pe alt Vasco ce
i-au fostu luat muierea, s-au închinat la leºi, de i-au purtat
pretinderile ºtiindu cã nu are cine le sta împotrivã, de au arsu ºi au
prãdatu ºi pe vrãºmaºu sau curvariul încã l-au prinse de l-au
înþãpat”15.
În afarã de celelalte motive amintite mai sus, divorþul putea sã
aparã ºi din cauza rãpirilor. La mijlocul veacului al XVI-lea, trecând
prin Moldova, Anton Verancsics a remarcat faptul cã: ,,românii pot
încheia nepedepsiþi mai multe cãsãtorii, deºi numai una e legiuitã,
dar ºi pe aceasta ei pot sã o desfacã, dacã nu le place, chiar ºi dacã
s-au nãscut copii dintr-însa , fãrã a sãvârºi prin aceasta vreo
fãrãdelege, dând carte de despãrþire ºi plãtindu-i soþiei în semn de
desfacere a cãsãtoriei o sumã neînsemnatã de bani”16.
Pentru a conchide cele menþionate precizãm cã articolul de
faþã nu reprezintã altceva decât un prim pas dedicat studiului
divorþului în perioada evului mediu moldovenesc.
Note:
1. Roxana Maria Trif, Desfacerea cãsãtoriei prin divorþ ºi partajul
bunurilor comune ale soþilor, tezã de doctorat, Bucureºti,
Editura Hamangiu, 2007, pp. 22-23.
2. Matei, 19, 6.
3. I, Corinteni, 7, 27.
4. Ibidem, 7, 10.
5. O lucrare de mare autoritate în Biserica secolelor II ºi III, pe
care cei mai mulþi au considerat-o inspiratã ºi au aºezat-o
imediat dupã cãrþile Noului Testament, aºa cum apare în
Condicele Sinaiticus.
6. Roxana Maria Trif, op. cit., p. 24, vezi ºi C. Mihoc, Taina
cãsãtoriei ºi familia creºtinã în învãþãturile Marilor Pãrinþi ai
Bisericii în secolul al IV-lea.
7. Roxana Maria Trif, op. cit, p. 24.
8. Ibidem.
9. Maria Magdalena Szekely, Stucturi de familie în societatea
medievalã moldoveneascã, extras din ,,Arhiva Genealogicã”,
ELANUL
IV (IX), 1997, I-II, Iaºi, Editura Academiei Române, p. 17.
10. Documenta Romanica Historica, A, Moldova, vol. I (1384-
1448), întocmit de C. Cihodaru, I. Caproºu, L. ªimanschi,
Bucureºti, Editura Academiei, 1975, pp. 101-102, nr. 69.
11. Ion Neculce, Opere, Ediþie criticã de Gabriel ªtrempel,
Bucureºti, 1982, p. 340.
12. Maria Magdalena Szekely, op. cit., p. 20.
S.O.S. Ne dorim o bibliotecã în sat
În noiembrie 2006 s-au sãrbãtorit 100 de ani de la data când la
16 noiembrie s-a semnat documentul care consfinþea existenþa
primei biblioteci publice la Bârlad. De la aceastã datã iniþiativa
poetului George Tutoveanu ºi sprijinul substanþial dat de profesorul
Stroe Belloescu materializa visul de aur al localnicilor de a avea încã
din primul deceniu al veacului al XIX-lea o instituþie specializatã în
domeniul cãrþii: „Casa Naþionalã « Stroe Belloescu »„
Dar pânã la biblioteca publicã cine i-a þinut locul acestei
instituþii care îºi dovedeºte tot mai larg utilitatea ? Un rãspuns direct
ni-l dau prof. Gr. Creþu ºi Iacov Antonovici în lucrarea lor
„Tipografiile, xilografiile, librãriile ºi legãtoriile de cãrþi din Bârlad”,
1909. Ei argumentarã detaliat cã tipografiile din Bârlad, apãrute
începând cu anul 1870 - ºi multã vreme dupã aceea - au fost locul
unde s-au tipãrit ºi s-au difuzat cãrþile, tipografii fãcând-o ºi pe
librarii, dar ºi pe bibliotecarii.
„Sâmburele pentru viitoarele biblioteci publice se gãseºte în
bibliotecile existente de pe lângã ºcolile noastre secundare” scria
Nerva Hodoº în „Convorbiri literare” nr.10, an XL când „îndrãgostitul
de publicisticã, venea cu o propunere pentru crearea bibliotecilor
publice libere, lucrare apãrutã ºi în tiraj separat, în 1906, la
Bucureºti, Institutul de Arte Grafice „Carol Göbl”, str. Doamnei nr.16.
Fãrã prea mari speranþe în iniþiativa particularã, autorul
demersului spera cã tocmai statul folosind fondul de carte de la
ºcolile secundare, putea realiza începutul bibliotecilor publice.
Aceasta, pentru cã aprecia propunãtorul, „ºcolile aflate în plinã
prosperitate”, nu aºteptau „decât un impuls pentru a se dezvolta”.
Dar avertiza: direcþiunea ºcolilor ºi comisiunile bibliotecilor nu
trebuiau sã aºtepte totul de la stat, ci, dupã ce aveau sã se convingã
de folosul ºi de neapãrata trebuinþã a unor astfel de instituþiuni -
bibliotecile publice - urmeazã sã-ºi pue toatã inima pentru
conservarea ºi progresul lor.
Sacrificiile care se aºteaptã de la stat, credea Nerva Hodoº, nu
trebuie sã se traducã numai ºi numai in diurnele pentru bibliotecari.
Pentru început el vedea înzestrarea de cãtre stat a fiecãrei biblioteci
cu un fond de carte, care sã fie inalienabil ºi a cãrui administrare ºi
sporire sã fie încredinþat unor comisii alese în anumite condiþii,
dintre profesorii ºcolilor secundare. Apoi, tot statul urma sã procure
materialele ºi mobilierul bibliotecilor, numãrul necesar de publicaþii
care nu pot lipsi din nici o bibliotecã. Iar când aceste biblioteci aveau
sã ia proporþii mai mari, statul urma sã se gândeascã ºi la localuri
speciale, la subvenþii anuale ºi la remunerarea personalului.
Examinând starea bibliotecilor din ºcolile de la acea vreme,
autorul arãta care era zestrea bibliotecilor, asupra cãreia ne oprim ºi
noi: 42.421 volume aveau ºcolile din Galaþi, 4500 Liceul Naþional,
458 volume ºcoala „Alexandru cei Bun” ºi nici o nominalizare ºcoala
„ªtefan cel Mare” din laºi, 3500 volume la Bârlad, 3000 la Vaslui,
700 la Huºi, 1880 la Fãlticeni etc.
Cãrþile respective proveneau în cea mai mare parte din
donaþii, fiind enumeraþi printre donatori: V.A. Urechia la Galaþi, Fãtu
ºi Mateescu la Bârlad, Fãtu ºi Al. N. Vernescu la Huºi.
Se exprima nãdejdea cã exemplele donatorilor citaþi vor fi
imitate ºi de alþi profesori ºi „oameni de bine”... Se arãta cã în unele
localitãþi primãriile dãruiau bibliotecilor colecþii întregi din cãrþi ºi
reviste, biblioteci întregi chiar, se dãdeau subvenþii iar în unele licee
elevii cotizau între ei în folosul bibliotecilor, existând fonduri în
folosul bibliotecilor adunate din serbãrile organizate în acest scop ºi
Nr. 75-78 - mai-august 2008
13. Carte Româneascã de învãþãturã, p. 120, glava 23: 7, 9.
14. Grigore Ureche, Letopiseþul Tãrii Moldovei, Ediþie îngrijitã de
Petre P. Panaitescu, Bucureºti, 1958, p. 140.
15. Cãlãtori strãini despre Þãrile Române, vol. I, îngrijit de Maria
Holban, Bucureºti, 1968, p. 405.
16. Carte Româneascã..., p. 405.
Ion N. Oprea
se spera cã dacã, cineva, ar interveni pe lângã consiliile comunale ºi
judeþene, nu s-ar gãsi nici unul care sã nu se grãbeascã în a veni în
ajutorul culturii generale pe aceastã cale.
Cum se dãdeau spre consultare cãrþile bibliotecilor ºcolare la
acea vreme? Nimãnui la ªcoala „ªtefan cel Mare” din Iaºi; numai
profesorilor la Huºi ºi la ªcoala „Alexandru cel Bun” din Iaºi ºi
elevilor - la Bârlad, Vaslui ºi la Liceul Internat ºi Liceul Naþional din
Iaºi.
Se milita pentru deschiderea largã a accesului la carte din
bibliotecile ºcolare a cititorilor de toate categoriile sociale.
Cum la acea datã pãstrarea ºi conducerea bibliotecilor erau
încredinþate secretariatului ºcolii, la Liceul Internat din Iaºi,
directorului ºcolii la Bârlad, Huºi, Vaslui ºi la Liceul „ªtefan cel Mare”
ºi „Alexandru cei Bun” din Iaºi, unor profesori (Corist. Botez la Liceul
Naþional Iaºi), bibliotecare nefiind decât la Dorohoi (Jules Berbier) ºi
Galaþi (V.Surdu), se sugera ca pe lângã fiecare bibliotecã sã se
constituie o comisie compusã din doi profesori, sub preºedinþia
directorului ºcolii, care sã se îngrijeascã de bibliotecã, Ea trebuia sã
vadã de mobilierul care exista întâmplãtor la Huºi ºi Vaslui, un
mobilier special la Bârlad - dulapuri, mese ºi scaune, sã organizeze
inventarele, care nu se fãceau la „ªtefan cel Mare” din Iaºi, dar se
realizau la Huºi, la Vaslui existând ºi cataloage manuscrise a
cãrþilor, iar la Bârlad cataloage pe fiºe mobile.
Pentru viitor, pentru crearea ºi organizarea bibliotecilor
publice se întrevedea ca toate bibliotecile ºcolilor secundare care
aveau un numãr mai mare de 1000 de volume sã fie declarate ca
biblioteci publice, adicã cãrþile lor sã fie puse la dispoziþia oricãrei
categorii de cititori.: profesori, elevi, persoanelor strãine de ºcoalã,
în localul ºcolii ºi, acasã. Principalul era sã se citeascã cât mai mult
ºi de cãtre oricine.
Plecând de la cele de mai sus, se întrevedea înfiinþarea de
biblioteci ºi pe lângã ºcolile primare din oraºe, apoi la sate, munca
de rãspândire a cãrþii cãpãtând un caracter mai popular, iar
succesele depindeau numai de inima ºi munca ce aveau sã o
depunã cei care aveau chemarea de a lumina neamul - de la
profesori, la cel mai modest învãþãtor ºi intelectual din localitate.
Din noiembrie 2006, când s-a înfiinþat biblioteca publicã la
Bârlad, au trecut, iatã, peste 100 de ani. Este o bucurie cã în fiecare
an la Bârlad, toamna, se sãrbãtoreºte „Zilele culturale ale
Bârladului” iar pe frontispiciul unor publicaþii locale stã scris numele
celei ce a fost, este ºi va fi „Academia Bârlãdeanã”, simbol al setei
de culturã a localnicilor. Regret însã faptul cã la sfârºitul anului
2007, ediþia pentru Bârlad a ziarului „Obiectiv” de la Vaslui titra cã
bibliotecile din Vaslui, Bârlad ºi Huºi n-au avut în bugetul lor sumele
necesare pentru împrospãtarea cu noi volume a rafturilor lor, lucru
pe care, parcã, nu îl cred nici astãzi.
Iatã, însã, cã în decembrie 2007, în revista de largã audienþã,
„Formula As” (nr.799), în pagina în care cititorii îºi exprimã nãdejdea
de a fi ajutaþi de publicul larg, o cititoare, pensionarã din învãþãmânt,
doamna Hamza Camelia din Tutcani-Mãluºteni-Vaslui scrie negru
pe alb: „ne dorim foarte mult sã avem o bibliotecã în sat.”
Strigãtul ei pentru mine spune foarte mult iar comentariile în
plus mi se par de prisos. Cei cu muncã de rãspundere în domeniu
cum trateazã strigãtul Doamnei care pe mine mã duce cu gândul la
ceea ce era odatã, cu mult înainte de constituirea bibliotecilor
publice!?
67
Nr. 75-78 - mai-august 2008 ELANUL
Ion Paraschiv – un ilustru învãþãtor
Ioan Iacomi

Slujitorii ºcolii ºi istoricilor le revin
astãzi datoria de onoare de a prezenta
adevãratele personalitãþi ale ºcolii
româneºti, care au pus în aplicare
îndemnurile întemeietorului
învãþãmântului românesc, Spiru Haret,
de a lucra cu dãruire ºi vocaþie
profesionalã pentru ridicarea ºi
luminarea moralã a neamului românesc.
Prezentând astfel de personalitãþi
ale ºcolii care sunt puncte de reper
profesionale pentru dascãlii de astãzi,
contribuim la îmbunãtãþirea calitãþii
profesionale ºi morale a celor care
lucreazã ºi vor lucra în învãþãmânt, în
condiþiile în care se deterioreazã statutul
social ºi profesional al cadrului didactic.
O astfel de personalitate a ºcolii pe
care am cunoscut-o este cu siguranþã
învãþãtorul Ioan Paraschiv care a lucrat în
învãþãmânt peste 44 ani din care 20 ani la
ªcoala Peicani. Distinsul dascãl s-a
nãscut la Dodeºti pe 19.10.1909 într-o
familie de þãrani rãzeºi cu 8 copii. Dupã
absolvirea ºcolii în satul natal urmeazã
studiile ªcolii Normale „Principele
Ferdinand” din Bârlad pe care o terminã
în 1928 fiind repartizat la o ºcoalã din
judeþul Cernãuþi (astãzi în Ucraina).
Fusese realizatã unirea teritorialã în
1918, dar era necesarã ºi unirea
sufleteascã care s-a dovedit a fi mai
trainicã prin educaþia ºcolarã. În satul în
care a fost repartizat deºi erau mai multe
minoritãþi nu se prea ºtia limba românã,
totuºi a lucrat cu entuziasmul specific
tinereþii. Mi-a povestit cã a trãit o mare
bucurie atunci când a pãrãsit satul dupã
drama naþionalã din 1940, când tot satul l-
a petrecut cu lacrimi în ochi, acest fapt
spune totul despre felul cum ºi-a fãcut
datoria profesionalã.
Între anii 1940-1941 a fost atitudinea demnã de atunci. Deºi a simþit
concentrat dupã care în perioada 1941- o mare amãrãciune sufleteascã pe fondul
1945 a luptat pe frontul de rãsãrit ºi cel de unei rãni din timpul rãzboiului, care l-a
apus, conferindu-i-se ºi multe decoraþii
de rãzboi. Pe 31 august 1945 a fost lãsat
la vatrã, astfel îºi va relua activitatea de
învãþãtor în satele: Dodeºti, Urdeºti,
Gãgeºti pentru ca de la 1 septembrie
1952 sã lucreze la Peicani pânã la
pensionare, în 1972.
Tabloul României visate de
comuniºti, o lume modernã
industrializatã, s-a dovedit a fi o utopie.
Legea învãþãmântului din 1948 îºi
propunea lichidarea analfabetismului,
proclamând gratuitatea învãþãmântului. A
trãit alãturi de ceilalþi intelectuali ai þãrii o
dramã sufleteascã ºi materialã lucrând în
condiþii istorice vitrege când fãcea ºi
spunea altceva decât ceea ce simþea ºi
gândea ºi fusese format la ªcoala
Normalã cã altfel ar fi fost destituit din
învãþãmânt sau chiar condamnat la
închisoare.
Cu toate aceste greutãþi el ºi-a fãcut Ioan Iacomi
datoria cu conºtiinciozitate ºi drept
urmare ºi azi foºti elevi vorbesc cu marcat toatã viaþa, nu a dezarmat ºi a
simpatie ºi admiraþie de fostul învãþãtor continuat sã-ºi facã datoria de învãþãtor.
mai ales cã a reuºit sã construiascã o Printre altele a fãcut tot posibilul ca elevii
nouã clãdire de ºcoalã ºi cu contribuþii cu dragoste de carte sã urmeze licee sau
bãneºti proprii. A întâmpinat multe ºcoli profesionale.
greutãþi create de activiºtii de partid ai ªi-a pãstrat ºi dupã pensionare
acelor vremuri de la Raionul Murgeni, acea vioiciune sufleteascã, dragostea
care i-au luat materialul lemnos adus cu pentru lecturã, mai ales cea pedagogicã,
mare greutate de la munte, dar i-a pe care am admirat-o ºi atunci când a
înfruntat cu curaj, reuºind sã-l aducã încetat din viaþã. Am trãit regretul dupã
înapoi. moartea lui cã nu am avut mai mult timp la
Dupã ce a fost terminatã clãdirea dispoziþie sã abordez mai multe teme de
ºcolii, a fost premiat de ziua învãþãtorului discuþii cu ilustrul învãþãtor care a fost Ion
la Murgeni, dar a refuzat premiul, dându- Paraschiv.
le o replicã demnã oficialitãþilor care-l
nedreptãþiserã înainte, plãtind cu funcþia

Zone de interes naþional, valori de patrimoniu în judeþul Vaslui

Ion N. Oprea

La 12 aprilie 2000, în Monitorul oficial al României
nr.152 s-au publicat Decretul nr.41 pentru promulgarea Legii
nr.5 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului
naþional, fiind declarate zone protejate ºi unele obiective din
judeþul Vaslui.
Potrivit legii, zone protejate sunt „zonele naturale sau
construite, delimitate geografic sau topografic, care cuprind
valori de patrimoniu naþionale sau culturale declarate ca atare
pentru atingerea obiectivelor specifice de conservare a valorilor
de patrimoniu.
Legea le evidenþiazã în anexe distincte, noi
considerându-le deosebit de utile ºi pentru cunoaºterea în
teritoriu le enumerãm în cele ce urmeazã, deºi cu întârziere.
Zonele naturale protejate sunt cuprinse în anexa nr.I la
lege, la „rezervaþii ºi monumente ale naturii fiind cuprinse:
1. Locul fosilifer Mãluºteni, 10 ha;
2. Locul fosilifer Nisipãria Hulubãþ, municipiul Vaslui,
2,50 ha;
3. Movila lui Burcel, comuna Micleºti – 12 ha;
4. Tanacu – Coasta Rupturile, comuna Tanacu , 6 ha;
5. Pãdurea Bãdeana, comuna Tutova, 6 ha;
6. Pãdurea Hârboaca, comuna ªtefan cel Mare, 43,10
ha;
7. Pãdurea Bãlteni, comuna Bãlteni, 22 ha;

68
ELANUL
8. Fâneaþa de la Glodeni, oraºul Negreºti, satul
Glodeni, 6 ha.
Valorile de patrimoniu cultural de interes naþional sunt
prevãzute în anexa nr.III la lege, dintre monumentele ºi
ansamblurile de arhitecturã fiind reþinute:
d) Castele, conac, palate: 1. Conacul Rosetti – Balº,
comuna Codãeºti, satul Pribeºti ºi 2. Conacul Rosetti-Solescu,
comuna Soleºti, satul Soleºti.
h) Biserici de lemn: 1. Biserica de lemn Sf. Nicolae a
fostului schit Strâmba, comuna Puieºti, satul Cetãþuia; 2.
Biserica Sf. Gheorghe, comuna Lipovãþ, satul Lipovãþ; 3.
Biserica Sfântul Nicolae comuna Soleºti, satul ªtiobãrani.
k. Biserici ºi ansambluri mânãstireºti: Biserica
Domneascã Sfântul Ioan Botezãtorul din municipiul Vaslui.
l). Arhitecturã industrialã; amenajãri cãi de
comunicaþii: 1. Podul de piatrã, comuna ªtefan cel Mare, satul
Cãnþãlãreºti.
La monumente ºi situri arheologice sunt cuprinse la
litera e Fortificaþii dacice: 1. Cetatea traco-geticã (în punctul
„Cetãþuia Mogoºeºti”), comuna Arsura, satul Arsura; 2. Cetatea
traco-geticã (în punctul „Dealul Bobului”), comuna Buneºti –
Avereºti, satul Buneºti.
La litera k Rezervaþii arheologice cuprinzând situri
cu niveluri de locuire pe perioade îndelungate – aºezãri ºi
Între Andrei Mureºanu ºi Anton Pann
IMNUL DE STAT AL ROMÂNIEI „DEªTEAPTÃ-TE, ROMÂNE”
Cu ocazia Sãrbãtorii Naþionale de la 1 Decembrie 2007 m-
am convins, încã odatã, cã sãpãturile arheologice, filologice ori
ºtiinþifice, ca ºi cercetarea lor nu-s la îndemâna oricui. Ele cer
probitate profesionalã, cunoaºtere adâncã, eforturi
suplimentare de a le relata ºi reda auditoriului într-o þinutã
elevatã ºi înþeleasã.
La întrebarea pusã de reporteri unor cetãþeni din comuna
„1 Decembrie” din apropierea Capitalei de genul: Ce semnificã
ziua respectivã?, un localnic a rãspuns dintr-o cãruþã trasã de
cai intonând o strofã din actualul imn al României „Deºteaptã-te,
române”, iar altul din acelaºi vehicul, l-a completat adãugând
explicativ: „De Andrei Mureºanu”, la care reporterul a rãmas
mut, necomentând nimic spre lãmurirea ascultãtorilor de la
respectiva emisiune T.V.
Seara, la emisiunea „10 pentru România”, Mihai Tatulici,
produs al Liceului nr.2 de la Rãdãuþi, pus în situaþie sã
comenteze melodia cu acelaºi nume „Deºteaptã-te, române”
sub care pe generic apãreau înscrise cuvintele Anton Pann, a
dat întreaga operã pe seama acestui cãrturar.
Într-o asemenea situaþie, între cele douã emisiuni difuzate
în aceeaºi zi, dar la ore diferite, despre acelaºi text ºi melodie
„Deºteaptã-te, române”, una datã pe seama lui Andrei
Mureºanu, alta pe a lui Anton Pann, cu ce a rãmas tânãrul
auditoriu sau ascultãtorul de rând?
Pentru clarificare, redãm nedumeriþilor spusele lui L.V.
(Leon Volovici) din „Dicþionarul Literaturii Române de la origini
pânã la 1900”, Editura Academiei, 1974, despre Andrei
Mureºanu (pag. 596-597) care spune cercetãtorul, „ºi-a realizat
vocaþia pentru poezia socialã ºi patrioticã dupã 1843, cu Glasul
Nr. 75-78 - mai-august 2008
necropole sunt evidenþiate: „Vestigii arheologice din diverse
epoci; aºezarea de tip „Cucuteni A”, necropolã bastarnicã;
necropolã geticã; necropolã carpicã; morminte sarmatice ºi
aºezare de tip „Sântana de Mureº – Cerneahov” (în punctul
„Dealul Teilu”), comuna Poieneºti, satul Poieneºti, judeþul
Vaslui.
Sunt declarate prin lege „Unitãþi administrativ-
teritoriale cu concentrare foarte mare a patrimoniului construit
cu valoare culturalã de interes naþional” potrivit anexei IV la lege:
1. Municipiile Vaslui, Bârlad ºi Huºi;
2. Comunele Arsura, Bogdana, Boþeºti, Buneºti,
Avereºti, Codãeºti, Duda-Epureni, Ghergheºti, Lipovãþ,
Poieneºti, Puieºti, Soleºti, ªtefan cel Mare, Tanacu.
În NOTÃ la anexa din lege se specificã: Unitãþile
administrativ-teritoriale cu concentrare foarte mare a
patrimoniului construit cu valoare culturalã de interes naþional
din prezenta anexã cuprind fie o complexitate de valori culturale,
fie monumente istorice izolate, de valoare naþionalã
excepþionalã”.
Legea la art.6 reþine spre ºtiinþa celor interesaþi cã
„anexele se pot reactualiza periodic, pe mãsura identificãrii de
noi valori.”
Ion N. Oprea
unui român, ºi mai ales la 1848 prin poezia „Un rãsunet”
(cunoscutã îndeosebi sub titlul „Deºteaptã-te, române”)
devenitã repede imn popular. Poetul se închipuia un tribun care
vorbeºte în numele neamului oprimat, invocând vitejia strãbunã
ºi vestind profetic în cadenþe ample momentul decisiv al
„Deºteptãrii”. ªi adaugã: „Imaginea poetului, exponent al unui
întreg popor, tonul grav, sumbru ºi rãspicat, cu rezonanþe
biblice, inaugurate în poezia ardeleanã de Mureºanu, se vor
regãsi, amplificate, la G. Coºbuc, la O. Goga ºi mai târziu la A.
Cotruº ºi M. Beniuc”, ca în zilele noastre sã ajungã imnul de stat
al României de dupã 1989, adãugãm noi.
La cele de mai sus, în completare ºi deplinã lãmurire,
înscriem spusele lui G. Cãlinescu în a sa Istoria Literaturii
Române: „Un rãsunet (Deºteaptã-te, române!”) nu e nici mai
poetic, nici mai concis decât celelalte. El cuprinde câteva versuri
de deschidere pline de strigãte, care, puse pe muzica lui Anton
Pann, acel Rouget de L'Isle român, au rãmas întipãrite în
memoria generaþiilor:
Deºteaptã-te, române! Din somnul cel de moarte,
În care te-adâncirã barbarii de tirani!
Acum ori niciodatã croieºte-þi altã soartã
La care sã se-nchine ºi cruzii tãi duºmani!
Aceastã Marsilezã românã a distrus restul poeziei lui
Mureºanu, ce însemna totuºi un pas în progresul poeziei
ardelene fratetice care avea sã culmeze în Octavian Goga.”
Aºadar, se subînþelege: „Deºteaptã-te române”, versuri de
Andrei Mureºanu, pe muzicã de Anton Pann, ceea ce n-am
putut afla de la televiziune…
69
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Arsura - vatrã de istorie
De câte ori vedem o nouã monografie trebuie sã ne amintim
din nou spusele lui Nicolae Iorga, conform cãrora nu vom avea o
adevãratã istorie a României pânã nu vom avea istoria fiecãrui sat,
a fiecãrei comune, a fiecãrui judeþ. Începutã la îndemnul marelui
ministru, dascãl ºi patriot Spiru Haret, armeanul mai român decât
românul, activitatea de monografiere a localitãþilor rurale ºi-a arãtat
primele roade pe la începutul secolului al XIX-lea. Au urmat, ca o
etapã superioarã, cercetãrile monografice întreprinse de echipele
Gusti, care, dacã nu ar fi fost întrerupte de al doilea rãzboi mondial,
ar fi desãvârºit o realã cunoaºtere a României. În ultimii ani,
referindu-ne la judeþul nostru, constatãm o revigorare evidentã în
acest domeniu. Au apãrut noi monografii, de valoare inegalã însã.
Cauzele sunt diverse ºi þin de pregãtirea intelectualã a autorilor ºi de
gradul de cunoaºtere a localitãþilor. Unii sunt foarte bine
documentaþi, în biblioteci sau arhive, scriu însã din birou lipsindu-le
o cunoaºtere profundã a satelor, a psihologiei
sãtenilor, a problemelor acestora. Alþi autori
cunosc foarte bine localitãþile despre care
scriu, dar le lipseºte documentarea ºtiinþificã.
Profesorul Constantin Partene reuºeºte
sã îmbine ambele calitãþi: a trãit toatã viaþa în
mijlocul sãtenilor ºi a reuºit sã-i înþeleagã pe
deplin dar, totodatã, ºi-a petrecut vacanþele ºi
orice zi liberã în arhivele din Vaslui ºi Iaºi, a citit
tot ce s-a scris despre zonele pe care ºi le-a
propus sã le studieze ºi sã le înscrie în paginile
unor cãrþi. Aºa au fost concepute ºi tipãrite
volumele “Istoria târgului Drânceni ºi a
comunei” ºi “Etnografie ºi folclor din zona
Prutului mijlociu”. Cumulând experienþa
anterioarã cu noi interese intelectuale,
prof.Constantin Partene ne oferã acum
monografia “Arsura-vatrã de istorie”,
desãvârºind cunoaºterea unei zone compacte
din þinutul istoric al Fãlciului. Sã mai subliniem
faptul cã volumul a fost tipãrit cu sprijinul
Primãriei comunei Arsura, al Consiliului Local ºi
al primarului în funcþie Mihai Mitrofan. Tot
respectul nostru pentru niºte autoritãþi ºi un
primar care în loc sã se întreacã la numãrul de
sarmale sau sã umple de averi niºte falsificatori ai folclorului, au
investit banii contribuabililor într-o adevãratã prezentare a lor, în tot
ce poate fi mai nobil ºi mai statornic: o carte.
Arheologia
Existenþa umanã s-a imprimat în straturile exterioare ale Terrei
pe parcursul a sute de mii de ani, dacã ne referim numai la
perioadele preistorice. Aºa cum pretutindeni în sate gãseºti folclor,
trebuie doar sã cauþi, aºa ºi pãmântul oferã dovezi ale trecutului
celui care ºtie sã le descopere. ªi, aºa cum o dovedeºte capitolul
dedicat arheologiei, Constantin Partene este unul dintre cei care
ºtiu. Existenþa din trecut a oamenilor depindea în cea mai mare
mãsurã de mediu, acesta este prezentat în paginile destinate
descoperirilor arheologice, legãtura între capitole fiind fireascã.
Autorul realizeazã mai întâi un foarte documentat istoric al
cercetãrilor, care demonstreazã deja interesul deosebit pe care-l
prezintã zona ºi din acest punct de vedere. Dar, profesorul Partene
nu s-a mãrginit la semnalarea preocupãrilor altora, ci a efectuat el
însuºi cercetãri aducând contribuþii personale la cunoaºterea
locurilor, începutul acestor cercetãri fiind consemnat în lucrarea de
licenþã. Puþine comune din judeþ au beneficiat de cercetãri atât de
competente, de aici semnalarea tuturor etapelor de locuire ºi
înscrierea lor în contextul continuitãþii. Descoperirile încep tocmai
din paleoliticul superior, se continuã cu cultura Criº ºi se axeazã
apoi pe celebra culturã Cucuteni, prezentã aici în toate fazele sale.
Urmeazã epoca bronzului cu descoperiri variate, obiecte ºi vase din
bronz, dar ºi bogate fragmente ceramice din perioada respectivã.
70
ELANUL
Dan Ravaru
Epoca fierului este bogat reprezentatã atât pentru etapa Hallstatt
cât ºi pentru La Tène. Cea dintâi prezintã mai mare interes încadrãrii
aici a unui adevãrat monument arheologic, Cetãþuia Mogoºeºti.
Impresioneazã mai întâi dimensiunile: în interiorul celor douã valuri
de pãmânt, care încã mai pot fi distinse, se aflã o suprafaþã de 25 de
hectare. Bogãþia materialului recoltat se datoreazã atât
dimensiunilor sitului, cât ºi succesiunii straturilor de locuire,
cuprinzând ºi La Tène-ul timpuriu. Constantin Partene se
dovedeºte un adevãrat specialist în modul de alcãtuire a planºelor
cu materiale descoperite, alãturi de cele autohtone fiind semnalate
ºi elemente bastarne, adicã aparþinând primei populaþii germanice
ajunsã pe teritoriul þãrii noastre. Autorul ridicã o problemã care
rãmâne deschisã: Cetatea Mogoºeºti face parte dintr-un lanþ de
fortificaþii din preajma Prutului, nu ºtim precis rolul lor ºi de ce au fost
pãrãsite.
Documentele
Vechimea localitãþilor este, în cele mai
multe cazuri, dificil de stabilit. Sunt ºi situaþii
când, în cazul satelor noi, ºtim anul în care s-a
aprobat întemeierea aºezãrii, ceea ce nu se
întâmplã la cele care existã de secole. Aici
putem vorbi doar de prima atestare
documentarã, datã relativã pentru aflarea
vechimii. Se ºtie cã foarte multe documente au
dispãrut sau se aflã încã în arhive la care nu
avem acces. Gãsirea unui document de
referinþã presupune multã muncã, iar
Constantin Partene ºtie foarte bine acest lucru.
Localitãþile apar ºi dispar în timp, îºi schimbã
adeseori vatra ºi denumirea, statornicia
populaþiei nu exclude miºcarea acesteia într-un
anumit perimetru. De aici frecvenþa “siliºtelor”,
adicã locuri unde au fost sate, pustiite ºi uneori
repopulate sub aceeaºi denumire sau sub alta.
În judeþul Vaslui putem vorbi de peste 2.000 de
sate aflate într-o astfel de situaþie, pãstrând
proporþiile, acelaºi fenomen s-a petrecut ºi pe
teritoriul actualei comune Arsura. Aici este
vorba de mai multe sate dispãrute sau
contopite, între care: Dintãni, Fãlfoieºti, Þinteºti, Vãrãria, Ghidiºenii,
Scrivulenii, Brãtenii la care se adaugã localitãþile existente astãzi:
Râpile (Mihail Kogãlniceanu), Arsura, Pâhneºtii, Fundãtura. Cu o
minuþiozitate de caligraf autorul ne poartã prin trecutul documentar
al fiecãrui sat, îndreptând unele erori - stabileºte data exactã pentru
prima atestare documentarã a Arsurei, 1638; clarificã evoluþia sau
contopirea unor trepte. Ne oprim la un singur exemplu, semnificativ
ºi pentru perioada destul de tulbure a întemeierii Moldovei. Satul
Ghidiºeni îºi avea numele de la un Hegedüs, nume maghiar
însemnând lãutar, cântãreþ la vioarã (scripcã). Amuzant este cã la
fel îl chema pe cel care rãspundea de muzica de la Consiliul Culturii
Socialiste. Dar, în zonã, existã ºi Movila lui Scripcã, de aici supoziþii
privind numele duble, în douã limbi, ale unor întemeietori ai
Moldovei.
Etnografie ºi folclor
În continuare, autorul urmãreºte cu aceeaºi minuþiozitate viaþa
economicã ºi cea spiritualã a comunei, contribuþia locuitorilor de aici
la derularea marilor evenimente de interes naþional. Pe mãsura
spaþiului încercãm sã ne oprim la aspecte mai particulare, cum ar fi
cele din sfera culturii populare. Este un domeniu în care Constantin
Partene dovedeºte aceeaºi competenþã aparte, ca ºi în arheologie.
Cercetãrile de teren - fãrã de care nu se poate vorbi de cunoºtinþe în
etnografie - duc la constatarea cã în zonã s-au conservat multe
unelte ºi tehnici tradiþionale. În domeniul vinificaþiei, de exemplu,
remarcãm un strat mai vechi al uneltelor exclusiv de lemn:
ELANUL
mustuitorul, cãlcãtorul, derga, cofa, teascul cu ºurub din lemn,
pâlnia de lemn, butoaiele. Pentru obþinerea fãinii din cereale se
foloseau râºnite ºi s-au construit mori de vânt în lipsa unor cursuri
de apã cu debit corespunzãtor. Urmãrind tipul de economie închisã,
de tip feudal, a gospodãriei þãrãneºti, autorul subliniazã faptul cã
uneltele erau produse în casã, materia primã fiind iarãºi exclusiv
lemnul. Iatã o listã convingãtoare în acest sens: cârlig de scos fân,
cârlig de scos apã din fântânã, greblã de lemn, þãpoi pentru fân ºi
paie, mese ºi scãunele cu trei picioare, cole pentru bãtut smântâna
în vederea preparãrii untului, cofã, cofãel, furcã de tors, fus, stative
ºi tot ce cuprinde rãzboiul de þesut, suluri, speteazã, scripeþi, tãlpigi,
slobozitor, suveicã, spatã, letcã, ragilã, bãtãtor de in ºi cânepã,
chepteni, urzitoare, rãschitor, vârtelniþã. ªi în bucãtãrie obiectele
confecþionate din lemn erau numeroase: fund pentru mãmãligã,
melesteu, covãþicã, cãuº, troc, cofãel, sucitor. Costumul popular se
pãstreazã integral în judeþul Vaslui numai în zona Pogoneºti-Iveºti
sau este revigorat în unele localitãþi cu ocazia sãrbãtorilor de iarnã.
Dar, aºa cum se întâmplã ºi la Arsura, piese disparate s-au
conservat în mai multe sate. Autorul remarcã aici confecþionarea în
gospodãrie a opincilor, cojoacelor, bundiþelor, cãciulilor, în portul
bãrbaþilor cãmaºa lungã pânã la genunchi, iniþial din cânepã, apoi
din in sau bumbac, iþari, chimirul, colþunii, în portul femeilor
Alina – Mihaela Pricop, Contribuþii la istoricul Episcopiei Huºilor,
Editura Sfera, Bârlad, 2007
În peisajul istoriografic românesc recent îºi gãseºte locul lucrarea
tinerei cercetãtoare Alina-Mihaela Pricop, intitulatã Contribuþii la istoricul
Episcopiei Huºilor. Deºi la început de drum, autoarea se încumetã în a
aborda un subiect ce cuprinde un interval cronologic vast ºi o tematicã
diversã, fãcându-se referiri la aspecte de ordin religios, cultural, politic
sau legate de proprietate. Opera este valoroasã ºi din perspectiva
insuficientei cercetãri a istoriei Episcopiei Huºilor, lucru surprinzãtor
pentru o instituþie ecleziasticã ce, deºi consideratã inferioarã celorlalte
eparhii ale Moldovei istorice, pentru mai bine de trei secole a avut un rol
important în viaþa românilor din stânga ºi din dreapta Prutului. Pentru
Alina Mihaela Pricop istoria oraºului Huºi ºi a Episcopiei gãzduite de
acesta are ºi o valoare afectivã (este oraºul sãu natal). A pornit în
demersul sãu ºi din necesitatea reactualizãrii anumitor aprecieri asupra
trecutului eparhiei respective, în urma editãrii unor noi surse
documentare sau a apariþiei studiilor recent apãrute.
Cartea este structuratã pe ºase capitole care, deºi nu foarte
întinse (lucrarea în sine cuprinde mai puþin de 170 de pagini), conþin o
informaþie densã, bine argumentatã ºtiinþific. Bibliografia consistentã
este foarte utilã pentru cei interesaþi în mod deosebit de acest subiect,
iar fotografiile de la sfârºitul volumului transpun în formã graficã
informaþii menþionate anterior. Primele douã capitole, Consideraþii
generale privind istoria oraºului Huºi ºi Biserica „Sfinþii Apostoli Petru ºi
Pavel” din Huºi, ctitoria lui ªtefan cel Mare, abordeazã istoria Huºilor
înainte de întemeierea, la sfârºitul veacului al XVI-lea, a episcopiei
eponime. Sunt pomenite primele menþiuni ale târgului Huºi (ce dateazã
din timpul lui ªtefan cel Mare), sunt enumerate teoriile privitoare la
originea târgului ºi a denumirii acestuia, sunt fãcute aprecieri asupra
importanþei strategice ºi administrative a localitãþii ºi asupra
proprietãþilor ce þineau de acesta. În privinþa bisericii Sfinþii Petru ºi
Pavel, înãlþatã în 1495, ce va deveni, un secol de la ctitorire, sediu
episcopal, se face o trecere în revistã a modificãrilor, consolidãrilor ºi
restaurãrilor acesteia pânã în veacul al XIX-lea, cu observaþia cã actuala
construcþie nu pãstreazã aproape nimic din lãcaºul de cult ºtefanian.
Urmãtoarele trei capitole, cele mai întinse, se referã la istoria
propriu-zisã a Episcopiei Huºilor ºi la cei care au pãstorit-o în cele trei
secole ºi jumãtate de existenþã. Capitolul al III-lea, Episcopia Huºilor,
debuteazã cu problema momentului întemeierii eparhiei, probabil
înfiinþatã în anul 1598 de domnul Ieremia Movilã, nu în timpul domnului
anterior, Aron Vodã, dupã o teorie mai veche. Urmeazã o trecere în
revistã a þinuturilor aflate în jurisdicþia Episcopiei Huºilor, în numãr de
patru: Fãlciu, Lãpuºna, Orhei ºi Soroca, aºadar cea mai mare parte a
þinuturilor dintre Prut ºi Nistru ce se mai aflau între graniþele Þãrii
Moldovei. Dupã 1812, în urma desprinderii din trupul Moldovei a
þinuturilor de la est de Prut ºi înfiinþarea unei arhiepiscopii ruseºti, a
Chiºinãului ºi Hotinului, sub oblãduirea Episcopiei Huºilor au intrat
Nr. 75-78 - mai-august 2008
pãstrându-se fustele lungi de lânã, cãmãºile de in, basmalele,
barizele, salurile. Subliniem în continuare relaþiile despre
arhitectura popularã, gastronomia tradiþionalã ºi elementele legate
de artã cum ar fi confecþionarea sterelor, instrumente muzicale
înrudite cu þitera.
La secþiunea folclor sunt prezentate în primul rând obiceiurile
de Anul Nou, care aparþin oarecum ºi de etnografie. Pe lângã
aspectele generale remarcãm recuzita urãtorilor - cornul, capra,
puºca, biciul, cârâitoarea, talanca, buhaiul, plugul mare, mãºtile - ºi
umblatul cu o gãinã sub braþ pe 1 ianuarie când se adunã bani
pentru plata lãutarilor. Sunt amintite ºi obiceiuri de peste an:
întrecerea cãlãreþilor la Sf. Toader (când la Curtea Domneascã se
“încurcau” caii), consumul de grâu pisat, fiert în lapte ºi a
castraveþilor cu miere de albine la Sf. Ilie, iarmarocul de la 6 august,
Schimbarea la Faþã, de la Arsura, practicile magice de la Sf. Andrei.
Folclorul literar este ºi el bogat reprezentat ºi la modul
autentic. Se disting net textele care însoþesc performarea
obiceiurilor de iarnã ºi descântecele.
Am rãsfoit împreunã câteva pagini din monografia comunei
Arsura. Vom continua într-un numãr viitor, oprindu-ne în primul rând
la marile personalitãþi locale, cãrora li se cuvine un spaþiu adecvat.
Iulian Sînzianu
þinuturile Vaslui, Tutova ºi Covurlui. Bine documentat ºi de o realã
importanþã pentru studii ulterioare este spaþiul acordat precizãrii
privilegiilor acordate episcopilor ºi Episcopiei de Huºi: scutiri de
impozite pentru episcopie ºi pentru oamenii acesteia (clerici sau mireni),
obiecte de cult dãruite de domni sau de boieri, sate aflate în proprietatea
Episcopiei, atât la stânga cât ºi la dreapta Prutului, starea materialã a
eparhiei.
Capitolele IV ºi V, Rolul îndeplinit de episcopii Huºilor în viaþa
socialã, moralã ºi culturalã a eparhiei ºi Episcopii care au pãstorit la
Huºi, trec în revistã pe înalþii prelaþi ce s-au succedat în fruntea eparhiei
în primul secol ºi jumãtate al existenþei acesteia. Se subliniazã rolul
cultural al acestora (în cadrul episcopiei au funcþionat primele ºcoli), dar
ºi rolul de judecãtor (sau garant al „legalitãþii” proceselor) sau de patron
al breslelor oraºului. Pentru perioada cuprinsã între 1598 ºi 1752, în
cursul cãreia autoarea apreciazã cã pãstoririle au fost în general scurte
ºi fãrã realizãri diferite (în consecinþã ºi mai puþin studiate ºi cunoscute),
enumerã nu mai puþin de 21 de episcopi, începând cu Ioan (primul
episcop). Vorbeºte despre oamenii de culturã, episcopii învãþaþi ºi cei
care s-au pãstrat în memorie prin ctitoriile lor sau prin binefacerile ºi
buna gospodãrire a episcopiei aflate în grijã. Menþioneazã activitatea
anterioarã ºi posterioarã ocupãrii scaunului episcopal, relaþiile cu domnii
Moldovei, daniile fãcute de aceºtia din urmã. În general, o muncã de
detaliu, ce a impus analizarea unui material documentar considerabil.
Trece în revistã, la finalul penultimului capitol, ºi episcopi posteriori
anului 1752, remarcabili prin faptele lor, cum ar fi Melchisedec sau
ultimul înalt prelat, Grigorie Leu, pentru ultimul apreciind activitatea de
reorganizare a vieþii bisericeºti dintre Prut ºi Nistru ºi contribuþia la
înfiinþarea Mitropoliei Basarabiei.
Implicaþii majore le-a avut Episcopia Huºilor în viaþa religioasã ºi
culturalã a populaþiei majoritare româneºti ortodoxe de la est de Prut,
inclusiv în perioada stãpânirii ruseºti. Eparhia a contribuit la pãstrarea
specificului naþional ºi religios al regiunii, în faþa politicii agresive de
rusificare, pe diverse cãi: tipãrirea ºi distribuirea de broºuri, iconiþe, cãrþi
cu conþinut religios, cãlãtoriile unor preoþi aparþinând Episcopiei Huºilor
în Basarabia. Prin aceastã activitate, episcopia a devenit un simbol al
unitãþii locuitorilor de la est ºi de la vest de Prut.
Cu toate lipsurile ºi stângãciile inerente unui început (exprimare
greoaie uneori, unele divagaþii referitoare la istoria þinuturilor de
jurisdicþie a Episcopiei Huºilor, la întemeierea ºi funcþionarea breslelor
din târgurile Þãrii Moldovei sau la atribuþiile episcopilor moldoveni),
demersul ºtiinþific al doamnei Alina – Mihaela Pricop este unul
remarcabil ºi demn de cele mai bune aprecieri, în speranþa cã numele
domniei sale va deveni cât mai curând unul consacrat al scrierii istorice
româneºti.
71
Nr. 75-78 - mai-august 2008 ELANUL
Laleaua pestriþã (Fritillaria meleagris)
Vasile ªtirbu

Pe 23 martie 2008 am efectuat o acestei plante.

excursie cu un grup de elevi de la ºcoala
Mãluºteni în pãdurea din preajma satului
Ghireasca. Pe lângã frumuseþea ultimelor
flori de primãvarã, atenþia ne-a fost atrasã
de o floare de o gingãºie deosebitã. Este
vorba de laleaua pestriþã. Curios este faptul
cã aceastã floare creºte numai într-un
singur loc „La stejãrei” în partea de nord-est
a satului Ghireasca, comuna Mãluºteni (la
300 m E de locuinþa lui Pintilie Grigore).
Suprafaþa pe care creºte nu
depãºeºte 10.000 mp.
Laleaua pestriþã face parte din familia
Liliacee. Este o plantã perenã înaltã de 30-
50 cm. Frunzele sunt nepeþiolate, lineare de
2-13 mm lãþime dispuse opus pe tulpinã.
Florile sunt relativ mari de 2-10 cm lungime.
Apare solitar dar s-au identificat ºi 4-5 flori
în inflorescenþe racemoase. Au petalele
libere, pãtate, împestriþate sub formã de
ºah. În funcþie de condiþiile climatice,
înfloreºte în martie, cel mai târziu în aprilie.
Aceasta este ocrotitã de lege în toate
þãrile europene. Originea ei este
mediteraneanã. În popor mai este denumitã
bibilica (din cauza asemãnãrii cu penajul
acestei pãsãri), cãldãruºã, clopoþei, floare
de ºah.
La noi în þarã apare în locuri sporadice
în cheile Turzii, Zãu de Câmpie, în lunca
Oltului, în pãdurea Comana. Datoritã
proprietãþilor decorative a fost culeasã
excesiv ºi se aflã pe cale de dispariþie în
zona Ciuc ºi în lunca Pogoniºului.
Arealul de „La stejãrei” nu este
cunoscut în literatura de specialitate. De
aceea dorim sã aducem la cunoºtinþa
factorilor de decizie în vederea conservãrii
Natura trebuie protejatã din mai multe
puncte de vedere:
- ºtiinþifice – generaþiile prezente ºi
cele viitoare au nevoie de o naturã
sãnãtoasã pentru a o studia ºi a interveni în
mod pozitiv;
- estetice – frumuseþea naturii ne
încântã sufletul în orice anotimp;
- morale – plantele ºi animalele au
dreptul la viaþã;
- economice – societatea îºi
desfãºoarã întreaga activitate utilizând
componentele naturii.
În cadrul acestei excursii elevii au luat
la cunoºtinþã un adevãr: protecþia acestei
plante, implicit a mediului geografic
reprezintã o activitate umanã de o mare
responsabilitate, continuã, conºtientã, care
urmãreºte conservarea ºi ocrotirea
mediului ºi, implicit, creºterea calitãþii lui.
Conservarea ºi perpetuarea lalelei
pestriþe va sta în atenþia noastrã în sensul
cã:
- nu vom interveni brutal împotriva ei
(recoltarea pentru comercializare);
- inscripþionarea arealului respectiv ºi
trasarea unor sarcini precise, concrete,
pentru protecþie;
- vom încerca, începând cu anul 2009,
sã identificãm alte areale unde sã înmulþim
laleaua pestriþã.

Dumitru Nedelea, „Pelerinaj printre orologii”,

vol. 1, Ed. „Noel Computers”, Ploieºti, 2001, 122 p.
Gheorghe Clapa

Muzeele împlinesc un rol de însemnãtate esenþialã pentru
educarea ºi instruirea maselor, fiind datoare sã þinã seama de
transformãrile rapide ºi continue ale societãþii contemporane.
Rigoarea ºi precizia ºtiinþificã a prezentãrii trebuie sã se îmbine cu
impresia plãcutã, odihnitoare ºi emoþionantã pe care o lasã modul
de expunere. Muzeul are rolul de ºcoalã, dar ºi de spectacol, fiind
în acelaºi timp loc de instruire ºi de divertisment, trãsãturã care-l
deosebeºte de celelalte forme didactice. Vizitatorul de orice
vârstã, formaþie culturalã ºi profesiune poate fi atras de muzeu
datoritã calitãþilor de prezentare ºi preciziei noþiunilor ilustrate
într-o expoziþie permanentã sau temporarã. Cursivitatea ºi
claritatea cu care sunt îmbinate obiectele într-o expunere
muzealã reuºesc sã stimuleze curiozitatea vizitatorului, trezindu-i
dorinþa de a dobândi o serie de noþiuni pe baza unui material
vizual.
Organizarea muzeului implicã trei factori: patrimoniul,
personal specializat (conservatorii) ºi publicul. Muzeul reprezintã
un mijloc direct de comunicare cu publicul, folosind însã mijloace
proprii ºi o tehnicã specialã, datoritã faptului cã el strânge ºi
pãstreazã obiecte foarte diverse, pe care le studiazã ºi claseazã,
ordonându-le într-un sistem care dezvãluie maselor multiple
aspecte ale naturii ºi creaþiei omeneºti, într-un limbaj de largã
accesibilitate. Muzeul îºi împlineºte rolul sãu în societatea
contemporanã, integrându-se tot mai mult în ansamblul
manifestãrilor ei de ordin cultural, transformându-se azi în
instituþie de educaþie permanentã. Misiunea didacticã ºi
educativã a muzeului se împleteºte permanent cu cea ºtiinþificã,
de cercetare. Oferã cercetãtorilor din domenii extrem de diferite
materiale clasate ºi organizate într-un sistem. Cercetarea
fundamentalã ºi aplicativã caracterizeazã activitatea unui muzeu,
deoarece ea genereazã ºi precizeazã politica de îmbogãþire a
patrimoniului, conservarea ºi educarea.
Muzeele sunt concepute azi ca adevãrate laboratoare sau
institute de cercetare, care în diferite ramuri ale culturii fac
legãtura dintre patrimoniul cuprins între muzee ºi cel naþional.
Muzeul colecþioneazã selectiv ºi organizat, dupã criterii ºtiinþifice,
ocupându-se în acelaºi timp de cercetarea ºi organizarea
vechilor colecþii moºtenite. Muzeul contemporan este sanatoriu
sau clinicã, prin activitatea de conservare ºi restaurare. Muzeul
de azi are douã misiuni de îndeplinit: 1) rãspunderea de a pãstra
ºi a preda generaþiilor viitoare intact, sãnãtos ºi îmbogãþit
patrimoniul cultural ºi artistic naþional, creaþia de veacuri a unui
popor ºi 2) de a modela ºi cizela sufletul oamenilor pentru
înþelegerea ºi dragostea pentru frumos, ca ºi pentru respectul
creaþiei înaintaºilor. Astfel, ambele misiuni, de conservare ºi
educare, au un punct comun de plecare – privesc viitorul.
Consider cã este pentru mine o cinste ºi o datorie sã
semnalez cititorilor noºtri apariþia primului volum intitulat
„Pelerinaj printre orologii”, al muzeografului Dumitru Nedelea, la
editura „Noel Computers” în anul 2001, la tipografia „Facsimil”,
ambele din Ploieºti. Atât coperta, cât ºi tehnoredactarea sunt
realizate de Cristian Bold ºi Cerasela Bold. Autorul mulþumeºte

72
ELANUL
sponsorilor pentru sprijinul financiar acordat, precum ºi Muzeului
Judeþean de Istorie ºi Arheologie Prahova pentru interesul
manifestat faþã de aceastã lucrare. La sfârºitul volumului este
prezentatã o imagine foto a lui Seby Sebastian la masa de lucru,
vestit ceasornicar ºi pasionat colecþionar, stabilit în SUA, la San
Mateo, care a contribuit substanþial la apariþia prezentei cãrþi. De
asemenea, se face reclamã ºi celorlalþi sponsori: S.C. GASIPOT
COM S.R.L. ºi POLITEH S.A., ambele din Ploieºte, precum ºi
firmei S.C. MÃESTRIA S.R.L. Blejoi.
Coperþile 1 ºi 4 ne prezintã orologii din Muzeul Ceasului
„Nicolae I. Simache” din Ploieºti, de la
clepsidrã la ceasul electronic, având în ultim
plan o imensitate de aºtri. Coperta a 4-a ne
prezintã chipul autorului ºi douã citate:
„Scãpare n-are omul, ºi timpul þãrm nu are”
(Lamartine) ºi „...dar omul se mândreºte cã
poate sã dea timpului o formã prin care
încarcerarea lui pasagerã în ceasuri, care mai
de care mai ingenioase. Cartea de faþã
cuprinde în paginile sale truda unei vieþi,
pasiunea generoasã a unui om care, iatã cã va
birui cel puþin banalitatea în care stau învãluite
mult prea folositele ce ne vorbesc într-o limbã
universalã” (Cerasela Bold).
Cartea „Pelerinaj printre orologii” este un
generic ce se axeazã pe valorificarea
patrimoniului de orologerie ce aparþine
Muzeului Ceasului „Nicolae I. Simache” din
Ploieºti. Autorul mãrturiseºte cã, fiind cuprins
de o pasiune ce i-a ocupat întreaga viaþã, în
care ceasornicul a constituit baza de plecare,
de cercetare, a avut posibilitatea sã descopere cã în jurul acelui
care-þi indicã scurgerea vremii graviteazã discipline ca
astronomie, matematica, istoria, fizica, arta ºi pe lângã
dimensiunea timpului, acesta ascunde enigme. El a pornit în
alcãtuirea tematicii acestei cãrþi de la ideea cã omul poate avea în
ceasornic cel mai fidel prieten, de care nu se poate despãrþi,
acesta fiindu-i tovar㺠de muncã, în vise, în viaþa tumultuoasã.
Formarea sa în acest domeniu o datoreazã experienþei pe care a
cãpãtat-o în cei 32 de ani, perioadã în care a fost muzeograf-
conservator la Muzeul Ceasului.
„Pelerinaj printre orologii” este o carte compusã din mici
capitole, selecþionate dintr-un noian de documente referitoare la
ceasornice, care oferã atât curiozitãþi, cât ºi portrete de pasionaþi
ºi iscusiþi meºteri ceasornicari sau inventatori din þara noastrã mai
puþin cunoscuþi. Forma, diversitatea, fantezia pieselor ºi
complexitatea patrimoniului de orologerie implicã o abordare ºi
un volum de muncã laborios. Rãdãcinile acestui meºteºug îºi
pierd urmele în antichitate. Când spunem ceas, ne ducem cu
gândul la unitatea de timp, dar mãsurarea timpului se face de
cãtre ceasornic, acest obiect care te avertizeazã mai ai o orã, mai
ai un minut ºi... viaþa se scurge secundã cu secundã, din pãcate
ireversibil. Depinde de noi cu ce fapte ne trãim timpul. Semnatarul
acestei lucrãri a þinut ca aceste capitole sã fie bogat ilustrate, aºa
încât lectura sã fie cât mai atractivã ºi interesantã (Dumitru
Nedelea, „În loc de prefaþã”, p. 5).
Constituirea colecþiei ºi organizarea muzeului se datoreazã
pasionatului profesor emerit Nicolae I. Simache, directorul
fostului Muzeu Regional de Istorie din Ploieºti. Ideea organizãrii
unui astfel de muzeu a pornit de la volumul mare de obiecte
achiziþionate în anii 1954-1960. La data de 6 mai 1963 s-a
inaugurat o nouã secþie muzealã în cadrul Muzeului de Istorie ºi
Arheologie din Ploieºti: „Ceasul de-a lungul vremii”. Spaþiul de la
Palatul Culturii devenise neîncãpãtor, de aceea, expoziþia a fost
mutatã în alt imobil, situat în str. 6 Martie (actuala stradã Nicolae I.
Simache) nr. 1. Redeschiderea muzeului s-a realizat în noiembrie
1971. În anul 1975 muzeul a fost nevoit sã se mute provizoriu în
vechiul spaþiu din Palatul Culturii. Cutremurul din 4 martie 1977 a
Nr. 75-78 - mai-august 2008
fost nefast ºi pentru muzeu. Exponatele au fost transferate în
Palatul Culturii din str. N. Bãlcescu nr. 25. Imobilul din str. 6 Martie
nr. 1 a fost renovat. Astfel, la 22 iulie 1978, secþia „Ceasul de-a
lungul vremii” a fost redeschisã. Dupã anul 1990, secþia a luat
numele celui care a iniþiat-o, devenind „Muzeul Ceasului „Nicolae
I. Simache” („Muzeul Ceasului „Nicolae I. Simache” din Ploieºti.
Primele faze de organizare ºi extindere”, p. 7-13).
Ceasornicele ce au aparþinut masoneriei au fost executate
la comandã specialã în Elveþia ºi Franþa în scopuri
propagandistice. Ele ofereau posibilitatea recunoaºterii între
membrii masoni prin scoaterea ceasornicului
de buzunar. Ceasornicul era instrumentul dupã
care decurgeau ceremoniile stabilite iniþial, cât
ºi fixarea întâlnirilor în locurile cele mai tainice,
care se planificau dupã un orar ºtiut numai de
ei. („Ceasornice de buzunar cu simboluri
masonice”, p. 14-17).
Un rol important în construcþia
ceasornicelor de buzunar îl au carcasele ºi
cadranele, pe ale cãror faþete se evidenþiazã
adevãrat scene istorice, de artã ºi de multe ori
inscripþii cu simboluri, ce-i conferã
ceasornicului o destinaþie mai puþin cunoscutã
(„Câteva aspecte cu privire la ceasornice cu
inscripþii, simboluri ºi scene militare”, p. 18-21).
La sfârºitul secolului al XIX-lea ºi
începutul secolului al XX-lea asistãm la
explozia de curente ºi influenþe ce doreau sã
convingã opinia internaþionalã despre
drepturile muncitorilor ºi rolul femeilor în noua
societate („Ceasornice de buzunar purtãtoare
de mesaje democratice”, p. 22-23).
Ceasuri deosebite care au fost folosite în timpul vieþii de
cãtre mari personalitãþi ale poporului român: Alexandru Ioan
Cuza, Constantin Brâncoveanu, Mihail Kogãlniceanu, Vasile
Alecsandri, Alexandru Averescu, Nicolae Titulescu („Ceasornice
memoriale. Personalitãþi româneºti ºi ceasurile lor”, p. 24-27).
Cu ajutorul doamnei Elena Popovici Cotovu, nepoata
legendarului luptãtor Peneº Curcanu (Constantin Þurcanu),
ceasornicul de buzunar al unchiului ei a intrat în patrimoniul
Muzeului Ceasului „Nicolae I. Simache” din Ploieºti („Ceasornicul
de buzunar purtat de „Peneº Curcanul”, p. 29-30).
Cu 180 de ani î. Hr. un mare tehnician al antichitãþii
Ktesibios, de origine elenã, a construit în Alexandria (Egipt)
pentru prima datã un ceasornic monumental hidro-mecanic. Tot
cu ajutorul scurgerii apei s-au construit în secolele XVI-XVI (d.Hr.)
ºi alte tipuri de ceasuri. („Ceas hidro-mecanic, lucrat manual în
Anglia în 1654”, p. 30-31; „Orologiu de campanie militarã folosit în
Franþa sec. XVI-XVII”, p. 31-32, se referã la folosirea apei în
orologerie).
Clipa, ora ºi luna, sunt unitãþi ale timpului, de care s-a þinut
cont în începerea unor activitãþi, din cele mai îndepãrtate veacuri
ºi pânã azi. Ceasornicul face parte din cele mai apropiate ºi intime
obiecte ale oamenilor, devenind un bun „sfetnic” atât pe timpul
zilei, cât ºi pe timpul nopþii. Existã o legãturã ascunsã între om ºi
ceasornic („Aspecte enigmatice cu privire la unele relaþii dintre om
ºi ceasornic”, p. 32-38).
Ceasornicul, de-a lungul anilor, a devenit unul dintre
obiectele cele mai necesare în viaþa omului, ajutându-l sã-ºi
drãmuiascã timpul cât mai judicios, dar a devenit ºi un obiect de
podoabã („Ceasornicul ºi moda. Ceasornicul în costumaþia
vestimentarã de epocã”, p. 39-43).
Locuitorii satelor nu se mai puteau rezuma la mãsurarea
timpului cu mijloace empirice. Aveau nevoie de ceasornice, care
puteau sã le asigure cunoaºterea scurgerii timpului cu exactitate
(„Orologerie popularã. Ornice folosite în viaþa ruralã din România
sec. XVIII-XX”, p. 44-48).
La Muzeul Ceasului „N. I. Simache” din Ploieºti se aflã una
73
Nr. 75-78 - mai-august 2008
dintre cele mai valoroase ºi mai vechi piese de orologerie (1562).
Asemenea ceasuri astronomice se gãseau numai la curþile
imperiale, în centrele cele mai avansate din Europa ºi se aflau în
cabinetele de lucru ale marilor personalitãþi („Ceas cu mai multe
cadrane. Un ceas astronomic de la 1562”, p. 49-53).
Ceasurile de buzunar marca „Roskopf” se gãsesc în numãr
foarte mare în patrimoniul ploieºtean de orologerie. Aceste piese
dovedesc cã marca elveþianã a circulat foarte mult în þara noastrã
(„Ceasul de buzunar marca „Roskopf”, cel mai popular ceas din
þara noastrã”, p. 53-55).
Un alt ceasornic de buzunar marca „Hebdomas” s-a bucurat
de o solicitare deosebitã în þara noastrã, el ajungând astfel în
bogata colecþie aflatã în patrimoniul de orologerie ploieºtean
(„Ceasornice de buzunar cu întoarcere la 8 zile marca
„Hebdomas”, p. 56-58).
Sunt ºi ceasuri în special care mijlocesc distrugeri materiale
ºi chiar pierderi de vieþi omeneºti („Orologerie perfidã, accesorii
de ceasornice în slujba morþii. Ceasuri care ucid”, p. 59-61).
Dumitru Nedelea a reuºit sã selecteze câteva articole, din
cotidiene ºi reviste, pe care le-a considerat potrivite pentru a
reprezenta o parte din universul orologeriei („Curiozitãþi tehnice,
recorduri ºi licitaþii în orologerie. Grupaje de însemnãri privind
curiozitãþi tehnice, recorduri ºi licitaþii în domeniul ceasornicelor”,
p. 62-65).
Acum aproape o sutã de ani, unele firme de ceasornice din
Anglia ºi Elveþia, executau la comenzi speciale, ceasornice de
buzunar care afiºau pe cadranele lor presiunea atmosferei ºi
temperatura aerului, la ora ºi minutele indicate de minutare
(Ibidem, „Un ceasornic de buzunar ce furniza date despre starea
vremii ºi temperatura aerului”, p. 65-66).
Printre pasionaþii colecþionari celebri se numãrã ºi
personalitãþi ale culturii româneºti: M. Kogãlniceanu ºi Nichita
Stãnescu („Pasiuni. Iubitori de colecþii, iubitori de ceasornice”, p.
67-68). Primirea drept cadou a unui ceasornic reprezintã un gest
deosebit de apreciat, simbolizând preþuire ºi stimã: Carol I ºi N.
Titulescu (Ibidem, „Cadouri ºi ceasornice”, p. 68-69).
Ceasornicul de mânã pe care l-a purta mareºalul Ion
Antonescu era necesar sã fie salvat ºi introdus în tezaurul
muzeografic al României („Puncte de vedere privind salvarea
ceasurilor portabile ale marilor personalitãþi de cãtre colecþionari
ºi muzee. Un episod tragic legat de ceasornicul mareºalului Ion
Antonescu, înainte de execuþie”, p. 70-71).
Mãsurat dupã ceasornice, timpul a decis în viaþa cotidianã
victorii sau înfrângeri sau a fixat mãreþe acte istorice („Valoarea
timpului ºi al ceasornicului în diferite ipostaze. Valoarea timpului
ºi al ceasornicului în momente istorice ºi pe câmpul de luptã”, p.
71-75).
Ceasornicele mecanice de tip brãþarã, în perioada celor o
sutã de ani de la apariþie, au cunoscut în evoluþia lor foarte multe
schimbãri în ceea ce priveºte tehnica, cãpãtând astfel o fiabilitate
mai mare („Despre ceasornicul de mânã. Însemnãri din istoricul
ceasornicului tip „brãþarã” (de mânã), p. 75-78).
Poate timpul sau ceasornicul sã fie subiect de amuzament?
Aceasta este întrebarea la care Dumitru Nedelea sperã sã
rãspundã („Amuzamente ºi meditaþii. Pagini de amuzamente ºi
meditaþii despre timp ºi ceasuri”, p. 78-81).
Unele ceasuri publice par a fi sinistre, altele au marcat ºi
mãsurat evenimente istorice, dar cele mai multe dintre ele au
devenit obiecte turistice deosebite („Despre orologii ºi ecourile
lor”, p. 82). Se ºtie cât de greu trece timpul mãsurat de orologiul
închisorii (Ibidem, „Orologii sinistre, orologiile închisorilor”, p. 82).
Orânduirea ºi execuþia serviciului de pazã pe timpul nopþii, cât ºi
activitatea unor bresle erau fixate dupã semnalele orologiului, în
Olanda medievalã (Ibidem, „Mãsurarea vremii, cu ajutorul
orologiului în viaþa cotidianã, din Olanda, pe timpul lui
Rembrandt”, p. 83; vezi ºi „Orologii de turn din Italia-Milano”, p.
84).
Printre cei mai apropiaþi colaboratori ai Muzeului Ceasului
74
ELANUL
„Nicolae I. Simache” din Ploieºti au fost ºi câþiva meºteri
ceasornicari, parte din ei ºi pasionaþi colecþionari. Aceºti
colaboratori au acordat asistenþã tehnicã privind repararea unor
piese de orologerie mai complicate, în mod gratuit. De asemenea,
au oferit spre achiziþionare ceasornice valoroase din punct de
vedere tehnic, artistic ºi memorialistic, la preþuri foarte mici,
contribuind la organizarea ºi dotarea patrimoniului de orologerie
ploieºtean.
La sfârºitul lucrãrii autorul a schiþat câteva micro-biografii ale
unor oameni, pe care avem datoria moralã sã-i scoatem din
anonimat ºi drept mulþumire sã-i imortalizãm pentru viitorime.
Autorul a realizat un capitol ce a implicat o vastã cercetare,
deoarece s-a scris foarte puþin despre breasla ceasornicarilor din
þara noastrã („Câteva figuri de iscusiþi ceasornicari ºi pasionaþi
colecþionari contemporani din România”, p. 85-111): „Seby
Sebastian, un iscusit ceasornicar ºi pasionat colecþionar”; „Ion
Trifina la a 70-a aniversare”; „Kiss Laszlo, un mare colecþionar de
ceasornice”; „Iani Constantinescu – Galaþi, contabil, dar ºi
pasionat colecþionar de ceasornice”; „O paginã despre Lache
Cornãþeanu – Brãila, iscusit ºi inventiv ceasornicar”; „Benedek
Mihai, de la minã... la ceasornicãrie”; „Gâzu Iosif, specialist
ceasornicar în orologii de turn (ceasuri publice)”; „George ºi Victor
Popovici, o familie de vestiþi ceasornicari ºi colecþionari, stabiliþi în
municipiul Bacãu”; „Constantin Nabloc, învãþãtor, ceasornicar-
inventator ºi colecþionar”; „Inventator-ceasornicar Gheorghe
Vasilache la 78 de ani mãrturisea”; „Petre ªiºcã, iscusit
ceasornicar, fost colaborator al Muzeului Ceasului „Nicolae I.
Simache” din Ploieºti”.
În ambianþa deosebitã a primului muzeu de ceasuri din
România, inaugurat la 6 mai 1963, sunt etalate mãrturii ale
evoluþiei mãsurãrii timpului. Printre multe obiecte folositoare
omului, ceasornicul a fost considerat un adevãrat sfetnic.
Ceasornicul constituie o mãrturie a ºtiinþei ºi tehnicii, dar ºi o
dovadã, un document, privind relaþiile ºtiinþifice, comerciale ºi
culturale ale þãrii noastre, cu statele din Europa.
Lucrarea muzeografului Dumitru Nedelea „Pelerinaj printre
orologii”, vol. 1, Editura „Noel Computers”, Ploieºti, 2001, în cele
122 de pagini pledeazã pentru faptul cã Muzeul Ceasului „Nicolae
I. Simache” din Ploieºti exercitã asupra individului o influenþã mai
puternicã decât ºcoala, care în genere stimuleazã facultãþile
intelectului, îmbogãþind cunoºtinþele, mai mult decât
sensibilitatea ºi imaginaþia. Contactul direct cu patrimoniul de
orologerie ploieºtean trezeºte în vizitator sentimentul de respect
ºi admiraþie faþã de adevãr ºi perfecþiune. Muzeul Ceasului joacã
un rol de primã importanþã în educaþia patrioticã ºi cetãþeneascã a
vizitatorilor, relevându-se trecutul þãrii, personalitatea ºi
activitatea celor care ºi-au dãruit întreaga lor muncã ideii de
progres social, contribuind la îmbogãþirea ºtiinþei, tehnicii ºi
culturii.
În ultimii ani a sport locul pe care-l ocupã Muzeul Ceasului
„Nicolae I. Simache” din Ploieºti, ca element de bazã în educarea
omului contemporan. Muzeul colaboreazã tot mai strâns cu
ºcoala, a cãrei misiune o completeazã, în formarea tineretului.
Educarea oamenilor prin diferite mijloace, legate direct de
preocuparea lor, dar ºi dincolo de ea, pentru lãrgirea orizontului
spiritual are directe repercusiuni în activitatea muzeului
ploieºtean. Muzeul ocupã un loc de frunte în acþiunea tuturor
instituþiilor care contribuie la procesul complex de formare,
educare ºi culturalizare. În zilele noastre, rolul muzeului sporeºte
de la an la an, publicul larg adresându-se tot mai mult acestei
instituþii de culturã, care nu mai este ca în trecut rezervatã unor
elite de specialiºti ºi pasionaþi. Afluxul publicului de toate
categoriile sociale ºi niveluri culturale, în Muzeul Ceasului
„Nicolae I. Simache” din Ploieºti, este o realitate a zilelor noastre.
Veºnicia ne va cunoaºte dupã urmele pe care le lãsãm.
ELANUL
Sorin Iftimi, Cercetãri privitoare la istoria bisericilor ieºene.
Monumente, ctitori, mentalitãþi,
Iaºi, Trinitas, 2008, 306 p. + XVI planºe color
Aceastã carte este rodul întâmplãrii fericite acum, când, aºa
cum mãrturiseºte autorul, „de la înãlþimea celor ºase secole de
atestare documentarã (1408-2008), oraºul Iaºi îºi rememoreazã
astãzi istoria”. În opinia d-lui Sorin Iftimi, subiectul lucrãrii de faþã
este esenþial pentru istoria capitalei moldave: „Doar bisericile sunt
cele care oferã o imagine palpabilã a trecutului. Datoritã lor s-a spus
cã Iaºul este singurul oraº unde se poate studia evoluþia arhitecturii
româneºti pe o perioadã de cinci secole” (p. 7), deoarece obiective
de arhitecturã civilã mai vechi de douã
secole nu s-au mai pãstrat.
Lucrarea a fost lansatã în ziua de 16
iunie 2008 în cadrul simpozionului Iaºi-
oraºul bisericilor, organizat de Mitropolia
Moldovei ºi Bucovinei ºi Institutul Cultural-
Misionar Trinitas în colaborare cu Primãria
Municipiului Iaºi, prilejuit de manifestãrile
acestui an: Iaºi 600.
Studiile adunate în acest volum au
apãrut de-a lungul anilor în publicaþii
ºtiinþifice, ºi în funcþie de tematica lor au
fost grupate aici pe cinci secþiuni. Astfel, în
prima secþiune a volumului au fost
aºezate douã studii referitoare la
lãcaºurile de cult aflate în slujba Curþii
Domneºti: Sfântul Nicolae-Domnesc ºi
biserica Doamnei.
Titlurile celei de-a doua secþiuni,
care reprezintã substanþa acestei lucrãri,
se aflã „În umbra Trei Ierarhilor”. Douã
studii au ca pilon central ctitoria lui Vasile
Lupu ºi moaºtele Sfintei Parascheva.
Ipoteza avansatã de Sorin Iftimi,
referitoare la motivaþia acestei ctitorii este
fascinantã: „Întreaga clãdire a acestei
biserici poate fi privitã ca o casetã pentru moaºte, sau ca un
«chivot» realizat la dimensiuni arhitectonice […] afirmare a faptului
cã Vasile Vodã Lupu era moºtenitorul legitim al împãraþilor bizantini,
recunoscut ca protector ºi stãpân de toate patriarhiile de pe teritoriul
fostului Imperiu Roman de Rãsãrit”. Gestul lui Vasile Lupu era unul
imperial: „Doar Împãratul, ca persoanã sacrã, ºi-ar fi putut îngãdui
sã înalþe o asemenea fabuloasã ctitorie fãrã a putea fi suspectat de
superbie […], pentru cã doar lui i se cuvenea aºa ceva” (p. 59-66). În
acest context, rolul moaºtelor era primordial în stabilirea definitivã a
reºedinþei domneºti la Iaºi. În 1683, când Dosoftei a plecat în
pribegie, moaºtele Sfântului Ioan cel Nou de la Suceava au fost
luate de Sobieski în Polonia, iar în acest caz moaºtele Sfintei
Parascheva „ºi-au desãvârºit misiunea istoricã, contribuind, cu
prestigiul lor, la stabilirea definitivã a Mitropoliei Moldovei la Iaºi” (p.
79). Abia acum, odatã cu mutarea Mitropoliei, Iaºii deveneau
adevãrata capitalã a þãrii. Secþiunea se încheie cu un studiu privitor
la aducerea osemintelor lui Dimitrie Cantemir la Iaºi, în 1935.
Gh. Râmboiu-Bursucani
HAIKU-URI DE PRIMÃVARÃ
Covor de smarald Primãvara –
urzit de „Baba iarnã” – Flora îºi poleiazã
Primãvara. Haina cu smarald.
Primãvara – Privighetoarea –
Fereastrã deschisã Solul încântãtor al
Spre-avântul vieþii. Primãverii.
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Lucian-Valeriu LEFTER
Vechile turnuri în zorii modernitãþii, reprezintã a treia secþiune
a lucrãrii. În turnul de la Trei Ierarhi, dãrâmat de Lecomte de Nouy, s-
a aflat primul orologiu din Þãrile Române, aºezat acolo la 1640. În
opinia autorului, acest orologiu avea o funcþie pragmaticã, se
adresa negustorilor de pe uliþa Podul Vechi, în capãtul cãreia se afla
turnul, cãci aceºtia „aveau un alt mod de a percepe timpul, o altã
sensibilitate la curgerea acestuia, datã tocmai de ocupaþia ºi stilul
lor de viaþã”(p. 105). D-l Sorin Iftimi þine sã ne precizeze nostalgic, cã
undeva sub asfaltul bulevardului ªtefan
cel Mare, în dreptul mãnãstirii Trei Ierarhi,
„se mai aflã urmele temeliilor în care s-au
aºezat, pentru prima datã în Þãrile
Române, bãtãile unui ceas public”(p. 107),
care poate fi considerat punctul zero al
modernitãþii. Un alt turn celebru, dar care
existã, este cel al mãnãstirii ºi spitalului
Sfântul Spiridon din Iaºi. Construit în mai
multe etape, începând cu 1757 ºi sfârºind
cu 1862, turnul reprezintã „un monument
între douã lumi”; astfel, „ciºmelele de gust
oriental sunt asociate cu steme heraldice
occidentale, în care inscripþiile chirilice
stau alãturi de cele greceºti ºi osmane, în
care un turn central reuneºte elemente de
arhitecturã medievalã ºi modernã într-un
tot are defineºte însãºi devenirea istoricã
a capitalei Moldovei”(p. 123).
O altã secþiune este dedicatã
portretelor de ctitori ºi pomelnicelor.
Autorul trece în revistã câteva ctitorii
ieºene din secolul al XIX-lea mai puþin
cunoscute, aducând contribuþii noi în
aceastã direcþie. Iese astfel la luminã
chipul vornicului Ioan Tãutu, ctitorul
bisericii Buna Vestire, cel al banului Toma
Cozma, fondatorul bisericii din Pãcurari unde mergeau scapeþii ruºi,
despre care sunt aduse informaþii inedite, fiind publicatã catagrafia
cu numele acestora. Portretul lui Iordache Catargiu de la Spiridonie
este motiv de incursiune în istoria familiei sale. Mormântul doamnei
Smaranda Callimachi din familia Mavrogheni, aflat la mãnãstirea
Golia este în atenþia autorului; de altfel, Sorin Iftimi se mai ocupã de
aceastã mãnãstire ºi prin publicarea unui pomelnic inedit de aici. În
cele din urmã, observaþiile pe marginea pomelnicului bisericii Sfinþii
Teodori încheie aceastã secþiune.
Diverse note, recenzii ºi glose privitoare la lucrãri dedicate
monumentelor ieºene de diverºi autori, mai mult sau mai puþin
pricepuþi într-ale cercetãrii istoriei ºi arhitecturii ecleziastice, închid
paginile acestei noi ºi interesante contribuþii despre istoria unor
biserici ieºene.
Prima solistã Mirese-n alb-pur
În orchestra pãdurii – Fiice-ale primãverii –
Privighetoarea. Pomii în floare.
ªoapte de vânt cald – Roi de fluturi albi
Mângâie ramurile Stau chiciurã pe ramuri –
Ce stau sã se nascã. Mãrul înflorit.
75
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Dezvelirea statuii domnitorului Alexandru Ioan Cuza
la Bârlad
Viaþa ºi activitatea domnitorului Unirii se
confundã cu procesul de constituire a statului
român modern – Unirea Principatelor,
împroprietãrirea, reforma electoralã,
secularizarea averilor mãnãstireºti, legea
învãþãmântului etc. Dezvelirea statuii lui
Alexandru Ioan Cuza a fost unul dintre cele
mai importante evenimente culturale din ultimii
ani. Statuia este simbolul prin care domnitorul
Unirii trebuie sã rãmânã în memoria Bârladului
ca fiu al acestuia. Memoria colectivã trebuie
susþinutã de simboluri. Iniþiativa de a dãrui
Bârladului aceastã statuie aparþine maestrului
Marcel Guguianu, care, încã din anul 1998 a
propus acest proiect, când a fãcut ºi prima
donaþie în valoare de 1000 dolari. Aceastã idee
a fost îmbrãþiºatã de tot mai mulþi bârlãdeni,
printre care se numãrã ºi dr. Constantin
Teodorescu, preºedintele Comisiei de Culturã
din cadrul Consiliului Local Bârlad.
Anul trecut, pe 18 februarie 2007, însoþit
de sculptorul bârlãdean Marcel Guguianu,
artistul Paul Vasilescu a vizitat oraºul pentru a
doua oarã. La cei 71 de ani, sculptorul Paul
Vasilescu a acceptat propunerea autoritãþilor
locale de a realiza o statuie a domnitorului
Alexandru Ioan Cuza, ce urma a fi amplasatã
în zona centralã a municipiului Bârlad. Artistul
lucra deja la statuie ºi anticipa cã în maximum
douã luni ºi jumãtate va finaliza macheta, dupã
care urma turnarea lucrãrii în bronz.
Paul Vasilescu s-a nãscut pe 31 august
1936 în comuna Sãrãþeanca din judeþul
Buzãu. A urmat cursurile primare ºi liceale din
Bucureºti, iar în anul 1961 a absolvit Institutul
de Arte Plastice „N. Grigorescu” din capitalã
unde a activat ca lector-conferenþiar ºi
profesor universitar. A debutat în 1962, iar în
palmaresul sãu sunt numeroase expoziþii
personale ºi de grup în þarã ºi strãinãtate. În
cariera sa artisticã a fost rãsplãtit cu premiul
U.A.P. din România, premiul pentru sculpturã,
Premiul Naþional pentru artã monumentalã,
Premiul Academiei Române, Premiul Uniunii
Artiºtilor Plastici din Republica Moldova,
Ordinul Steaua României în rang de ofiþer. A
efectuat documentãri în Franþa, Italia, Rusia,
Olanda, Cuba, Ungaria, Anglia, Bulgaria,
Polonia, Grecia, Creta etc.
Scopul vizitei sale a fost acela de a stabili
împreunã cu conducerea oraºului locul statuii.
Un arhitect urma a face proiectul urbanistic.
Primise, deja, în atelierul sãu din Bucureºti
vizita domnului primar Constantin
Constantinescu, însoþit de cunoscutul om de
culturã Constantin Teodorescu, care l-au
invitat, apoi, la Bârlad. Mai vizitase o datã
Bârladul la invitaþia domnului Marcel
Guguianu. Sculptorul bârlãdean l-a
recomandat ca fiind artistul cel mai potrivit ºi
chiar preferatul sãu în realizarea unei
asemenea lucrãri cu o importanþã deosebitã
pentru oraº, având în vedere cã Alexandru
Ioan Cuza este fiu al Bârladului. A contat ºi
faptul cã a fãcut multe statui care-l recomandã.
„Statuia de la Bârlad va fi de dimensiuni
mai mici, în jur de 2,5 m, poate 3 m, faþã de cea
de pe Dealul Mitropoliei, care are în jur de 6 m.
76
Dimensiunea este stabilitã ºi în funcþie de locul
unde urmeazã sã fie amplasatã statuia” – a
declarat sculptorul Paul Vasilescu. Statuile
sale au fost executate în baza unor solicitãri
fãcute de autoritãþile localitãþilor respective
sau de reprezentanþii altor instituþii de culturã.
Opþiunea a fost pentru acele statui care
prezintã personalitãþi marcante pentru acele
locuri. Acele locuri au valoare spiritualã sau
istoricã prin însãºi provenienþa unor nume de
referinþã. Lucrãrile sale atrag doar atenþia,
pentru a confirma cã existã o legãturã strânsã
între acea personalitate ºi locul respectiv.
La vârsta sa de peste 70 de ani sperã ca
aceastã lucrare a lui Al. I. Cuza, pentru Bârlad,
sã se bucure de aprecierea ºi simpatia
locuitorilor ºi altor persoane din þarã ºi de peste
hotare care vor cãlca aceste plaiuri.
Miercuri, 12 martie 2008, a fost ridicatã
pe soclu statuia domnitorului Al. I.Cuza,
creaþie a marelui sculptor Paul Vasilescu, care
mai întâi a fost realizatã în ipsos dupã care
turnatã în bronz la S.C. „Rec” ºi S.C. MAT din
Bucureºti, condusã de Constansa Tatiana
Brenner, bârlãdeancã prin naºtere, în calitate
de administrator. Aflatã la Bârlad în momentul
ridicãrii pe soclu a statuii, doamna Brenner a
precizat cã acesta este un moment deosebit
de care bârlãdenii trebuie sã fie conºtienþi.
„Sunt mândrã cã sunt bârlãdeancã. Am sprijinit
moral ºi material acest demers al
municipalitãþii. Am perceput un preþ mai
accesibil pentru cã ºtiu cât de mic este bugetul
primãriei ºi cât de greu se pot realiza aceste
investiþii. Cred cã guvernul ar trebui sã-ºi
ELANUL
Gheorghe Clapa
îndrepte mai mult atenþia spre obiectivele
culturale cum este acesta ºi sã investeascã
mai mult în culturã, a declarat ing. Tatiana
Brenner. Costurile realizãrii statuii sunt de 1,8
miliarde lei vechi, când în realitate ar fi fost de
câteva ori mai mari dacã nu ar fi existat
anumite afinitãþi, inclusiv culturale între
bârlãdeni ºi artiºtii implicaþi în realizarea
monumentului.”
Cu o zi înainte de dezvelirea
monumentului, pe 21 martie 2008, în jurul orei
10, sculptorul Paul Vasilescu a declarat cã
este mulþumit de modul în care autoritãþile au
decis sã punã în evidenþã statuia, dar, ca artist,
a subliniat cã-ºi menþine convingerea cã locul
unei astfel de lucrãri este mai potrivit într-un
parc. A înþeles cã la Bârlad acest lucru nu a fost
posibil, ca lucrarea sã fie amplasatã într-un loc
foarte vizibil. „Le doresc bârlãdenilor sã se
bucure cât mai mult de aceastã statuie ºi de
importanþa ei pentru oraº. Le urez sãnãtate ºi
sã se îngrijeascã de o dezvoltare cât mai bunã
pentru acest oraº”, a fost mesajul sculptorului
pentru locuitorii municipiului Bârlad.
Din iniþiativa administraþiei locale, cu
sprijinul lui dumnezeu ºi din contribuþia
bârlãdenilor, s-a dezvelit, pe data de 22 martie
2008, statuia domnitorului Alexandru Ioan
Cuza.
Statuia domnitorului Alexandru Ioan
Cuza se înalþã maiestuos în Piaþa Civicã a
municipiului Bârlad ºi este creaþia sculptorului
Paul Vasilescu, inspiratã de o litografie
realizatã dupã portretul fãcut de Szathmary ºi
aflatã în cadrul Secþiei Stampe a Academiei
Române. Lucrarea are un caracter
monumental, impresionând prin fidelitatea
redãrii expresiei domnitorului ºi prin
armonizarea cu peisajul înconjurãtor. Statuia
este consideratã ca fiind cea mai reuºitã
lucrare de gen, din Bârlad, atât din punct de
vedere artistic, cât ºi în ceea ce priveºte
tehnica proporþiilor. A fost amplasatã într-un
loc bine ales, cu vizibilitate ºi acces vizitatorilor
ºi trecãtorilor de pe strada principalã,
înscriindu-se în zestrea culturalã a oraºului
nostru. Este un important monument de artã
plasticã ce se integreazã organic în peisajul
urban al prezentului Bârladului.
Principalul element artistic îl reprezintã
statuia turnatã în bronz, ronde-bosse, având o
greutate de 1600 kg ºi o înãlþime de 2,40 m.
Domnitorul este prezentat în uniformã militarã,
purtând hlamida domneascã ºi uniforma de
general de cavalerie, în poziþia în picioare, cu
capul descoperit, cu mustaþã ºi barbã, vãzut
din faþã, cu orientarea chipului spre vest,
înclinat uºor spre stânga, într-o poziþie cum nu
se poate mai expresivã ºi naturalã, sprijinindu-
ºi mâna dreaptã pe garda sabiei, iar mâna
stângã este þinutã în dreptul pieptului, în semn
de distincþie ºi nobleþe. Privirea blândã ºi caldã
vegheazã parcã, peste timp, la propãºirea
neamului sãu pe care l-a iubit cu patimã ºi
înþelegere.
Pe un soclu masiv, de plan pãtrat, din
piatrã albã, evazat spre bazã, realizat în trei
trepte în retragere ºi care la baza inferioarã a
ELANUL
fost prevãzut în colþuri cu patru stâlpi în formã de piramidã, ºi surmontat un
postament paralelipipedic (piedestal), cu suprapunerea unui trunchi de
piramidã, de plan tot pãtrat, având o înãlþime de 2,80 m, a fost ridicatã
statuia ronde-bosse, din bronza, a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Pe
cele patru laturi ale postamentului au fost realizate în relief, în formã
geometricã, ancadramente cu brâu dãltuit în piatrã, de forma unor scuturi cu
vârful în sus. Pe latura din faþã (de vest) a fost dãltuit la baza piedestalului,
pe trei rânduri orizontale, legenda: ALEXANDRU IOAN CUZA DOMNITOR
AL PRINCIPATELOR UNITE 1859-1866. Pe aceeaºi laturã, în câmp
circular, sunt dãltuite în piatrã albã douã scuturi acolate, cuprinzând, cel din
dreapta acvila cruciatã ºi încoronatã, conturatã, þinând în gheare însemnele
puterii, iar cel din stânga capul de bour cu stea între coarne. Ambele scuturi
sunt timbrate de o coroanã închisã. În partea inferioarã, pe contur
semicircular, jos, este dãltuitã legenda: XXIV IANUARIU MDCCCLIX (adicã
24 ianuarie 1859), ºi douã ramuri cu frunze de lauri dedesubt.
Împlinirea a 188 de ani de la naºterea lui Alexandru Ioan Cuza, unul
din cei mai de seamã fii ai Bârladului, a transformat urbea natalã într-o
scenã uriaºã. Timp de cinci zile am putut asista la colocvii, dezbateri,
concursuri tematice, expoziþii, teatru, lansarea unei medalii ºi a insignei
jubiliare. În ritmuri de fanfarã, onoruri militare ºi mici discursuri a început
ceremonia. Primarul, ing. Constantin Constantinescu, flancat de
viceprimarul Adrian Solomon, a deschis onorurile. Dupã salutul gãrzii de
onoare a fost dezvelitã statuia din bronz. Un sobor de preoþi a þinut o slujbã
religioasã. În încheiere edilul-ºef a depus o coroanã omagialã, dupã care a
luat cuvântul: „Este un moment important din viaþa oraºului, care încheie o
epopee care a durat aproape 10 ani de zile, timp în care oamenii de culturã
din Bârlad, oameni din administraþie, precum ºi majoritatea locuitorilor, au
cãutat sã ducã la îndeplinire dorinþa de a avea în oraºul nostru o statuie a
marelui domnitor al Unirii. Consider cã actualul Consiliu Local a dat dovadã
de înþelepciune ºi de voinþã politicã în momentul în care a aprobat fondurile
necesare realizãrii statuii. Mulþumim maestrului Vasilescu, care a dovedit cã
este un prieten al Bârladului, ºi celor douã vârfuri ale spiritualitãþii
bârlãdene, maestrul Marcel Guguianu ºi Corneliu Vasilescu”.
De asemenea, au fost de faþã ºi autoritãþile judeþene, precum ºi
oamenii politici. Pe lângã Victor Cristea ºi Ioan Mancaº, primarul, respectiv
viceprimarul Vasluiului, Corneliu Bichineþ, preºedintele Consiliului
Judeþean, Dumitru Buzatu ºi Vasile Mihalachi, vicepreºedinþii Consiliului
Judeþean Vaslui, Aristide Roibu, senator PSD, Dumitru Bentu, deputat PSD.
În mulþime a fost vãzut ºi Daniel Drãgan, candidat PNL la Primãria Bârlad,
însoþit de staful local al partidului. Din rândul istoricilor remarcãm
conferenþiari de marcã la Universitãþile din Iaºi ºi Bucureºti: Dumitru
Ivãnescu, Dumitru Vitcu ºi Nichita Adãniloaie, iar dintre artiºtii plastici de
elitã îi amintim pe maestrul Marcel Guguianu, Corneliu Vasilescu ºi Dumitru
Pasima. Paul Vasilescu, sculptorul care a realizat statuia domnitorului
Alexandru Ioan Cuza, a fost ºi el de faþã la mãreþul eveniment.
De remarcat este faptul cã ºi urmaºii domnitorului Alexandru Ioan
Cuza au fost la dezvelirea statuii: Constantin Cuza, are 69 de ani ºi vine din
Germania, unde este plecat din 1990, fiind fiul lui Grigore Cuza, care la
rândul sãu a fost fiul profesorului Alexandru Constantin Cuza (1857-1947),
nepotul de vãr al marelui domnitor; Monica Roibu, soþia senatorului Aristide
Roibu, este nepoata directã a Mariei Cuza, fiica aceluiaºi nepot de vãr al
domnitorului, profesorul Alexandru Constantin Cuza; Mihaela Dumitrescu,
care trãieºte de 25 de ani în Elveþia, este veriºoara Monicãi Roibu ºi
nepoatã a aceleiaºi Maria Cuza.
Alãturat acestui mare act de culturã ºi recunoºtinþã, Primãria ºi
Consiliul Local au fost de acord sã se batã o medalie ºi o insignã care sã
prezinte evenimentul din 20 martie 2008: dezvelirea statuii monumentale a
Domnitorului Unirii la Bârlad. Medalia, a cãrui proiect a fost întocmit de
Secþia Bârlad a Societãþii Numismatice Române, se poate descrie astfel:
Av. Statuia monumentalã a lui Alexandru Ioan Cuza, în centrul
medaliei, iar sub ea autorul: „Sculptor Paul Vasilescu”. Pe contur inscripþia
circularã: „Cu prilejul dezvelirii statuii lui Alexandru Ioan Cuza, fondatorul
României moderne – Bârlad 20 martie 2008”.
Rv.: În câmp clãdirea cu turn a Primãriei oraºului, turnul fiind flancat de
stema oraºului ºi un medalion cu portretul domnitorului. Circular apar douã
inscripþii, sus: „Consiliul Municipal Bârlad”, iar jos: „Primãria Municipiului
Bârlad”.
Metal: tombac, 60 mm, tiraj 150 exemplare.
Alãturat evenimentului – dezvelirea statuii ºi baterii medaliei, a apãrut
ºi o insignã, în 500 exemplare, cu diametrul de 24 mm, ce reprezintã
imaginea statuii inaugurate.
Dupã o întreagã sãptãmânã de acþiuni dedicate domnitorului
Alexandru Ioan Cuza, sâmbãtã 22 martie 2008, s-a consemnat momentul
culminant al manifestãrilor, unde au participat sute de bârlãdeni, dezvelirea
statuii din centrul municipiului Bârlad, lansarea unei medalii ºi a insignei
jubiliare.
Nr. 75-78 - mai-august 2008
AL XIV-LEA CONGRES
NAÞIONAL DE
GENEALOGIE
ªI HERLADICÃ, Iaºi,
15-17 mai 2008
Lucian-Valeriu LEFTER
La Muzeul Unirii din Iaºi, sub egida Institutului Român
de Genealogie ºi Heraldicã „Sever Zotta” s-au desfãºurat
lucrãrile celui de-al XIV-lea Congres de Genealogie ºi
Heraldicã, marcând împlinirea a 15 ani de activitate a
Filialei Iaºi a Comisiei de Heraldicã, Genealogie ºi
Sigilografie, precum ºi 10 ani de la întemeierea Institutului
„Sever Zotta”.
ªedinþa de deschidere a avut menirea sã aducã un
omagiu unora dintre cei care au fost membri ai Institutului
Zotta ºi au plecat dintre noi în anii din urmã, în perioada
2001-2008: Zoe Diaconescu, George-Felix Taºcã, Costin
Meriºca, Gheorghe Pungã, Claudius von Teutul, Maria
Dogaru, Paul Cernovodeanu ºi Paul Pãltãnea; un omagiu
aparte a fost adus creatorului stemei României din
perioada interbelicã, Keöpeczi Sebestyén Jóysef (1878-
1964), de cãtre d-l Attila István Szekeres. Dupã-masã,
sedinþa a continuat cu un grupaj de nouã comunicãri
speciale: Contribuþii la o istorie a familiei Flondor.
În zilele de 16-17 mai a acestui an, congresul a
continuat pe douã secþiuni paralele. Din cadrul secþiunii
dedicatã izvoarelor genealogice amintim unele comunicãri:
Pomelnice vechi ca izvor genealogic (ªtefan S. Gorovei),
Colecþia „Starea Civilã” din Bucureºti (Mihai-Alin Pavel)
sau Colecþia de spiþe genealogice de la Arhivele Naþionale
Iaºi (Petronel Zahariuc). Secþiunea Familii, ramuri,
personaje s-a întins pe durata a douã pãrþi, aducându-se
informaþii despre Ascendenþa ºi descendenþa spãtãresei
Safta Conachi (Ion T. Sion), Familii de boieri dâmboviþeni
(Radu-Alexandru State), Neamul Budiºteanu din
Basarabia (Alexandru Budiºteanu), Cocuþa Conachi
(Cãtãlina Opaschi) sau Urmaºii marelui vornic Ioan Moþoc
(ªtefan S. Gorovei). În aceeaºi ordine de idei, au fost
închinate o serie de comunicãri unor Oameni ºi locuri, din
care amintim cele despre case ºi oameni din Iaºi: Casele
Beldiman (Ruxanda Blediman), Casele Mot㺠(Lucian-
Valeriu Lefter), Casa Mârzescu (Rodica Iftimi) sau Casele
Callimachi (Sorin Iftimi).
Subiectele unor comunicãri s-au aflat între
Genealogie, istorie socialã ºi politicã, precum Înrudirea lui
Nicolaus Olahus cu dinastia lui Basarab I (Constantin
Rezachevici) sau cea despre practica adopþiei în Þara
Româneascã, în sec. XVII (Violeta Barbu) ori despre
Doamna Ringala ºi „divorþul” ei (Liviu Pilat).
În alte douã secþiuni s-au desfãºurat comunicãrile de
heraldicã, unde Tudor-Radu Tiron a vorbit despre stema
Drãgoºeºtilor, Silviu Tabac a prezentat viziunea
istoriografiei ucrainene referitoare la herbul Drag-Sas, iar
Attila Szekeres scos la luminã blazoanele diplomelor de
înnobilare ungureºti din arhivele de la Covasna; la acestea
se adaugã comunicãrile celui de-al V-lea colocviu de
heraldicã teritorialã.
În încheiere, câteva comunicãri, din care amintim cele
aparþinând d-lor Mircea Ciubotaru ºi ªtefan S. Gorovei, au
punctat la nivel teoretic problema cercetãrii genealogice.
77
Nr. 75-78 - mai-august 2008 ELANUL
„Eroi au fost eroi sunt încã”…
Ion N. Oprea

Sã mai dãm vina pe fii ºi nepoþii noºtri cã uitã… Uitãm ºi
noi… Cu ochii când la America – speranþa noastrã, când la
marea noastrã Europa, ce care ne ºcoleºte proaspãt veniþi în
comunitatea statalã a celor 27, dar se uitã cã noi suntem ºi am
rãmas europeni de când ne ºtim ca popor, sã nu le supãrãm,
preluându-le ºi sfinþindu-le zilele lor de sãrbãtoare naþionalã ori
particularã, iatã, uitãm de noi, de fiinþa noastrã ca neam ºi nu e
deloc bine.
Acum, dar ce se va întâmpla mâine, dupã integrarea totalã,
dupã ce bucatã cu bucatã vom tot ceda ºi da altora din
identitatea noastrã tradiþionalã?
La realitatea sãrbãtorilor noastre strãbune m-a adus –
cine? Asociaþia Naþionalã Cultul Eroilor din România, cã altfel eu
pierdusem din vedere – parcã dvs. nu? – cã anul acesta s-au
împlinit exact 90 de ani de la neuitatele lupte de la Mãrãºeºti-
Mãrãºti- Oituz ºi organizatorii victoriilor în luptele care ne-au
asigurat, pe mai departe, existenþa ca popor ºi þarã în lume.
Comemorând evenimentul despre care n-am prea aflat
ceva de la T.V. ori în presa zilnicã – Asociaþia citatã a realizat o
medalie jubiliarã pe care stã scris: „90 de ani 1917-2007.
Mãrãºti-Mãrãºeºti-Oituz. Triunghiul de foc” iar tot în relief
realizate chipurile istorice ale lui Constantin Prezan, Irimia
Grigorescu, Ferdinand I cu scriere pe eºarfa tricolorã: „Pe aici
nu se trece!” Pe verso citim gravat numele iniþiatoarei a ceea ce
nu trebuie sã se uite: Asociaþia Naþionalã Cultul Eroilor
România”, cu zicerea emblematicã ºi pururi de neuitat, spre
cinstirea celor care ºi-au dat jertfa de sânge ºi viaþã: „Eroi au fost
eroi sunt încã ºi-or fi cât neamul românesc”, cu arãtarea în relief
deschis: „Mãrãºeºti – Monumentul Eroilor”.
De la Asociaþia Municipalã Cultul Eroilor Iaºi un exemplar al
medaliei l-a primit preotul Carp Dumitru, parohul Bisericii
Buciumata, ctitorie a domnitorului Ioan Teodor Calimachi (1758-
1761) cu hramul iniþial Sfântul Nicolae, sfinþitã în 1762, când
domnitor al Moldovei era fiul sãu Grigore G.T.Calimachi (1761-
1764), ca semn al amintirii ºi cinstirii faptelor de vitejie ale tatãlui
sãu, luptãtor atunci pe frontul de la Mãrãºeºti.
Cum tatãl slujitorului bisericesc s-a petrecut de mult dintre
noi, ce s-a gândit preotul? Sã înmâneze medalia, tot ca semn de
cinstire a faptelor de vitejie unui alt erou al pãmântului nostru,
nimeni altul decât Ioan Costache Enache, veteran din rãzboiul
1940-1945, ajuns doar cu 11 zile în urmã la venerabila vârstã de
88 de ani, cu vechi state de gospodar – întreþinãtor al bisericii din
Bucium, aflatã la doar doi paºi de casa celui care locuieºte în
strada Plopii fãrã soþ nr.33.
Ioan Costache Enache este autorul cãrþii „Cronica de la
Bucium – o evocare istorico-geograficã ºi socialã 1467-2003”
Editura Altius Academy, Iaºi, 2003, a lucrãrii „Drumeþie prin Þara
de Jos a Moldovei ºi popas în comuna Boþeºti-Gugeºti judeþul
Vaslui, unele capitole fiind publicate în revista „Elanul” din
Giurcani dar ºi a altei lucrãri de istorie naþionalã ºi localã.
Aºa cã, sâmbãtã 27 octombrie 2007 l-am întâlnit pe preotul
Dumitru Carp, însoþit de cei doi epitropi ai bisericii Virgil Aresne
ºi Ion Jitaru sosiþi la domiciliul fostului epitrop bisericesc Ioan
Costache Enache, înmânându-i Medalia comemorativã care i-a
fãcut o deosebitã cinste ºi bucurie noului destinatar.
În cinstea celor care „Eroi au fost, eroi sunt încã, ºi-or fi cât
neamul românesc” primitorul Medaliei a turnat câte un pahar din
vinul casei fiecãrui participant la eveniment, iar dupã
ceremonialul oficiat cu glas tare de cãtre preotul Dumitru Carp –
oaspete în casa gospodarului vizitat, s-a închinat pentru cei
plecaþi, dar ºi pentru cei rãmaºi de strajã pãmântului românesc.
A fost o bunã ocazie sã ne reamintim despre ceea ce nu
trebuie sã uitãm niciodatã: Constantin Prezan, Irimia
Grigorescu, Ferdinand I ºi ca ei, mii ºi mii, eroi au fost, eroi sunt
încã…”
E speranþa veºnicii noastre independenþe ca naþiune ºi ca
pãmânt.

Gh. Râmboiu-Bursucani
Corneliu Vãleanu

Sonet de primãvarã Sonet de varã

Lui George Coºbuc
Trecut-au geruri ºi ninsori
Acum vãzduhu-i blând ºi cald
Câmpiile sunt de smarald
Iar peste pomi a nins cu flori.
Cu chipul ei de briliant
Sosit-a ca de-atâtea ori…
Cu triluri de privighetori
ªi adieri ce câmpuri scald.
Gâzele ies din unghere
Albine-n flori adunã miere
Pãsãri zoresc la cuibul lor
Fluturii-mii se zbenguiesc…
Iar eu încerc sã tãlmãcesc
Acest peisaj fermecãtor-
Mã lasã tânãr…
Lui George Topârceanu
Mã lasã tânãr pururi, Doamne,
S-au dus ºi zãpada ºi gerul Sã nu aºtern pe chipu-mi toamne,
Trecut-a-n zbor ºi primãvara Sã cred cã am rãmas copil
Ce blândã ºi tandrã e vara Zburdând prin florile de-aprilie,
ªi boltã de-azur este cerul Sã fiu tot un adolescent,
Sã pot iubi la fel ºi în prezent.
Mai dã-mi iubirea cea dintâi,
Natura-ºi dezvoltã povara:
S-o pun la suflet cãpãtâi
Florei-ce-adulmecã cerul ªi sã visez cu ochi deschiºi,
Faunei-trãindu-ºi misterul Când alþii pot avea închiºi,
Sub aripi de soare ca para. Mai dã-mi sãrutul pur, candid,
Nu ca acesta crud, perfid,
Admir curcubeiele-n ploaie Mai lasã-mã în braþe de fatã
A soarelui sfântã vãpaie Sã simt fiorii de-altãdatã,
Rãcoarea ce mângâie seara Sã n-am neliniºti în suflet ºi în minte
Trezind mereu aducerile-aminte.
Susur de pâraie alpine…
Mã lasã tânãr pururi, Doamne,
ªi împovãrat de-atât bine
Sã nu aºtern pe chipu-mi toamne!
Aº vrea sã trãiesc numai vara.

78
ELANUL
Corneliu Vãleanu
Dor de dor
O toamnã dulce coboarã peste mine
ªi amintirile din negurã se þes,
Aºtept pe cineva, n-aº vrea sã vinã,
Dar mã întreb pe care uºã ies.
Zãvorul inimii nu-i tras de-ajuns,
O razã mai pãtrunde prin fereastrã,
Într-un ungher mai stã ceva ascuns,
O floare îmi surâde dintr-o glastrã.
Din focul parcã stins mai pâlpâie vãpãi,
O mânã jucãuºã îmi trece peste frunte,
Ecouri vin din hãulinde vãi
ªi dor de dor pe inimã-i o punte
O, toamnã dulce,-mi eºti ca o iubitã
Paharul umpli-mi-l cu ce-i mai bun!
Rãmâi, rãmâi, te rog nu fi grãbitã,
Mai am în viaþã multe ca sã spun.
Rugã
Dã-mi veºnicia Ta, Pãrinte,
Sã nu mã tem de ziua care vine,
Sã nu trezesc aducere-aminte,
Când alþii vor scurma þãrâna de pe mine.
Dã-mi veºnicia Ta, Pãrinte,
Cu tot cu cerul miilor de stele,
Dã-mi înþelesul primelor cuvinte
ªi rostul gândurilor mele.
Ia-mi clipa-aceasta trecãtoare
ªi gândul meu în suferinþã
ªi nu lãsa ca sufletul-mi sã zboare,
Fã-mi ruga mea sã fie biruinþã,
Contul Asociaþiei Culturale
“ACADEMIA RURALÃ ELANUL”
2511.1-6065.1/ROL deschis la B.C.R. Bârlad
Redacþia (tel.: 0235-436100)
Redactor ºef: Marin Rotaru
Redactor-ºef adjunct: Cristian Onel
Redactori corespondenþi:
Rodica Pop, Vaslui
Vlad Codrea, Univ. “Babeº Bolyai”, Cluj-Napoca
Laurenþiu Chiriac, Vaslui
Dan Ravaru, Vaslui
Serghei Coloºenco, Bârlad
Laurenþiu Ursachi, Bârlad
Teodor Hardon, Rânzeºti
Florin Varvara, Sãrãþeni
ªtefan Stan, Murgeni
Ruxandra Botez, Montreal, Canada
Carmen Sodoleanu, Waalwijk, Olanda
www.elanul.as.ro
elanul@as.ro
ISSN: 1583-3593
Responsabilitatea pentru conþinutul articolelor aparþine, în exclusivitate, autorilor.
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Gh. Râmboiu-Bursucani
HAIKU-URI DE VARÃ
Varã în prag – Vãzduhul cerne
Covor policrom þesut Bobiþe reci de cristal –
De primãvarã. Ploaie de varã.
* *
Pãrãsiþi de flori – Stropi de argint viu
Pomii îºi etaleazã-acum Explodeazã-n ferestre –
Pruncii de smarald. Plouã nãvalnic.
* *
În cireºul copt – Arc de foc pe cer
Salbe de inimioare Zâmbeºte mânioasei ploi –
Zâmbesc soarelui. Curcubeul.
* *
Dalbe zâne Danseazã-n aer
Râd pe oglinda lacului – Într-un joc al dragostei –
Nuferi în floare. Un roi de fluturi.
* *
Sub streºini, pe grinzi Ne-alintã vântul
Risipã de tandreþe – Cu ºoapte de mãtase –
Rândunici flirtând. E miez de varã.
* *
Dimineaþa-n zori – ªarpe cristalin
Bobiþele de rouã Lunecã printre lespezi –
Sãrutã iarba. Pârâul de munte.
* *
Spintecând norii Ruginesc frunze
Croieºte drum ploilor – Coapte-s roadele toate –
Fulgerul vara. Sfârºit de varã.
*
Neculai Onel Doina Teodoru-Gavriliu
Of, sfinte ªtefan Leagãn cu flori de iarnã
În Basarabia iar nu e dreptate Au înflorit în chiciurã copacii,
ªi clopotul durerii din nou bate Enorme bibelouri sclipitoare,
Iar Prutul chiar ºi Nistrul duc la vale Scãldate-n raze reci ºi orbitoare.
Pe unda apei, numai plâns ºi jale.
De fugi cu gândul cãtre primãvarã,
Florile-ncremenite de pe ramuri,
Duºmanii din-nãuntru ºi de-aiurea Ce-s gemene cu cele de pe geamuri,
Nu vãd cu ochii buni unirea
În tainã ºi cu ura uneltesc Te-ntorc din drum ºi-ncerci sã desluºeºti,
La mândru nostru plai moldovenesc Nemaivãzute linii înflorite,
Din rãsuflare caldã dãltuite.
Ei folosesc minciunã ºi trãdare
E-o lume cristalinã infinitã,
În zi de lucru ori de sãrbãtoare
Flori ireale ºi nerepetate
ªi vor ca limba noastrã dulce 'n petale lungi ºi frunze irizate.
Din nou, de e posibil sã o spurce
Dar azi, lumina îngheþatã-n geamuri
Menþin la est de þarã o armatã Danseazã-n diamante curcubeie,
Cu tancuri ºi rachete înarmatã C-o razã caldã ce-n vãzduh scânteie.
Puzderie de ofiþeri ºi soldãþoi
Sunt gata ca sã sarã peste noi ªi-ncep sã se prelingã flori ºi frunze,
Lãsând pe sticlã dârã-nlãcrimatã,
Plângând contururi care-u fost odatã.
Of, sfinte ªtefan, domn curat
Vin de ne scoate din pãcat ªi-n aspra iarnã, ca alte multele,
Cu paloºul de e nevoie fã dreptate Când aeru-ngheþat îþi frige faþa,
Ca þara sã trãiascã-n libertate. Cunoºti pe cea ce-þi leagãnã viaþa.
Numãr apãrut cu sprijinul Asociaþiei Culturale “Elanul”
ºi Muzeului Judeþean “ªtefan cel Mare” Vaslui.
79
Nr. 75-78 - mai-august 2008
Simion Bogdãnescu
9.
N-am mai vorbit cu mine
din mileniul al nouãlea,
de cînd mã vulturam cu vulturul,
de cînd mã ºerpeam cu ºarpele,
de cînd mã vrãbiam cu vrãbiile.
Aºa mi se cade,
dacã n-am mai vorbit cu mine
din mileniul al nouãlea,
sã vulturesc vulturul,
sã ºerpesc ºarpele,
sã vrãbiesc vrãbiile.
Aºa mi se cade,
dacã n-am mai vorbit cu mine
din mileniul al nouãlea
ºi cu soarta mea
care s-a cuibãrit
ca o ºerpoaicã-n pãmînt,
s-a vulturit ca o vulturoaicã-n vãzduh,
s-a vrãbiit ca o vrabie-n ceruri
ºi m-a lãsat singur, prea singur
în tot mileniul al nouãlea
sã pãsãresc pãsãrile,
sã muntenesc munþii
ºi sã mãresc mãrile
Nicãieri...
10.
Moto: „Pasãre albã, cudalbã
În cer ai zburat
Trei picãturi de sînge þi-au picat
ªi eu, Simion, m-am fermecat.”
Iese fata din ovãz
Cu buricu' rãpãnos
ªi merge la gardul gros
ªi-l scuturã-n pari vîrtos,
Preursind misterios:
„Parii scuturã gardu',
Gardu' scuturã dracu',
Dracu' scuturã buricu'
Sã vinã la mine Nicu!”
Iese fata din ovãz
Cu sfîrcuþul rãpãnos
Ca limbuþa cea de ºerpe
Stînd peste o broascã veche,
Preursind lîngã ureche:
„Înapoi, cã vin la voi
Cu þîþuºtele de soi
Sã le scutur în noroi
Sub copite de moroi.”
Iese fata din ovãz
Cu gurguiul rãpãnos
ªi-ºi storceºte laptele
Ca toate suratele
ªi merge la gard cu vãz,
Apucã de pari vîrtos,
Limbuþind misterios:
„Parii scuturã gardu',
Gardu' scuturã dracu',
Dracu' scuturã buricu',
Sã moarã de dînsul Nicu!”
80
ELANUL
Ursine
11. ca berbecu-n oi?
Cu nouãºnouã de arzoaice Du-te înapoi,
farmecul se coace Neagrã poneagrã,
clocite ouã rele Caprã, cãprãneagrã,
linse de cãþele cã-þi strãpung dovleacul
în auzul meu din creºtet cu acul
se furiºã un temeteu. ºi-þi strãpung spinarea
Cu nouãºnouã de arzoaice cu toatã frigarea
mormîntul se coace, ºi-am sã-þi scot frigãri
cu nouã cãrbuni miopi, de-a sila pe nãri
cu numele a nouã popi ºi-oi bãga frigarea
ºi cînd vii sã-i dezgropi înapoi prin narea
vezi nouã cîini miopi. stîngã, sã te frîngã
Cu nouºnouã de arzoaice pîn' la tîmpla stîngã
limba de mut se coace ºi-oi bãga prin barbã
noapte la amiazã frigarea cu iarbã
care-o însomneazã, pieptul sã þi-l fiarbã
dimineþi de searã ºi-am sã-þi sparg ºi pieptul
cu peceþi de cearã. cu frigãri de-a dreptul,
inima sã-þi ardã
12. ca lumina-n bardã
Poneagrã poneagra ºi-am sã-þi bag frigarea
caprã, caprãneagra prin toatã spinarea
Poneagra, poneagrã din cap pîn' la ºele
Caprã, caprãneagrã, focul de sub piele
orfanã întreagã, ºi ca recunoaºtere
orfanã de coarne þi-o bag ºi prin naºtere!
vãduvã de arme,
cu ochii întorºi 13
în ºerpi somnoroºi De la untura de iepure mi se trage,
Ho, caprã neagrã, de la junghiul aruncat pe cîine,
orfanã poneagrã, de la Pãduroiul de Muma Pãdurii
Te-a trimis vreo fatã care se alungã cu nuia de alun.
lunã descîntatã,
Te-a trimis holteiul O, lumînãricã, lumînãricã,
singurat ca teiul „Pãsãricã ghiocicã”,
ce-ºi curge uleiul nu cînta în pãducel,
florilor, costreiul ciuguleºte-ncetinel
stelelor pe dealuri inima lui Ionel,
împietrite valuri. cã i-i capul deocheat
Te-a trimis vãdana de muiere cu bãrbat.
singurã-n poiana Ei sã-i crape þîþele,
zorilor de fricã sã le mînce mîþele,
pe lumînãricã lui sã-i crape boaºãle
sau un vãdãoi umflate cît broaºtele!
Doina Teodoru-Gavriliu
Sens
Mã crezi c-aºtept sã-mi „treacã” ridurile, ªi mã revolt când ºtiu cã nu e totul,
Pielea sã fie iar catifelatã, Cã ridurile sapã mai adânc
Finã ºi matã, cum a fost odatã? Oasele se-ncovoaie, ochii plâng,
C-aºtept sã treacã „boala” asta hâdã; ªi „boala” asta hâdã, grav pãºeºte,
ªi-atunci când mã trezesc, Tot înainte, nimeni n-o opreºte.
ªi-aflu-n oglindã, Dar firea cere ca sã treci prin toate:
Ceea ce ºtiu: Copilãrie, forþã, frumuseþe,
Trup drept ºi o privire blândã. Sã nu gândeºti nicicând la bãtrâneþe,
Nu c-ar fi fost model de frumuseþi Care-i un lucru „bun” pentru ceilalþi
Dar vreau ca sã le vãd aºa cum le-am ºtiut Deºi-n acest travaliu suntem fraþi.
ªi obosesc cãtând drumul bãtut, Chiar de am cuget treaz ºi ochiul e sever,
Pe unde-am fost Sã „treacã” ridurile… tot mai sper!
ªi unde le-am pierdut.