Prinii

1816. Se naste la Joldesti mama poetului,

Raluca Iurascu, a treia fiic a stolnicului
Vasile Iurascu si a Paraschivei Iurascu. Se
cstoreste n 1840 cu Gheorghe
Eminovici, aducnd o zestre destul de
frumoas, care prea s fie de bun augur
pentru tnra familie. Are unsprezece
copii; pe sase dintre ei i va pierde nc
din timpul vietii sale. Moare n 1876, la
Ipotesti.

1812, febr. 10. Se naste la Clinesti

(Suceava) tatl lui Mihai Eminescu,
Gheorghe Eminovici, fiul mai mare al
dasclului din Clinesti, Vasile Eminovici si
al Ioanei Srghei. Provenind dintr-o familie
numeroas si nu prea nstrit, Gheorghe
Eminovici prseste de timpuriu satul
natal. Este, pe rnd, scriitor de cancelarie
la baronul Jean Mustat, apoi administrator
al mosiei Dumbrveni a boierului Bals, care
l ajut s obtin de la domnitorul Mihail
Sturza titlul de sluger. n 1841 Eminovici
este ridicat la rangul de cminar.
Stabilitatea material la care rvnea
Eminovici ar fi putut fi n sfrsit obtinut
prin cumprarea, n 1847, a mosiei de la
Ipotesti, unde familia cminarului se va
muta definitiv abia n 1857, o dat cu
terminarea noii case. ns mare parte din
veniturile mosiei vor fi folosite de Eminovici
pentru a asigura fiilor si studii liceale si
universitare, costisitoare chiar si pentru o
familie mai nstrit, asa nct n 1878,
Eminovici este nevoit s vnd Ipotestii
pentru a-si plti datoriile; rmnnd ca
administrator al noului proprietar pn n
1884, anul mortii sale.

Data naterii
Biserica Uspenia
-Botoani
1849

Dec. 20. Dat prezumtiv a naterii lui Mihai Eminescu, trecut de poet
nsui n registrul - album al Junimii. Este susinut i de Matei, fratele cel
mai mic al poetului, ca fiind scris de ctre tatl lor pe o veche psaltire. Fr
acoperire documentar, data nu a fost acceptat nc de istoria literar.
Dec. 24. Alt dat prezumtiv a naterii lui Mihai Eminescu, comunicat de
Aglaia, sora poetului.
1850
Ian. 15. Se nate la Botoani Mihai, al aptelea copil al familiei Eminovici.
Data este consemnat n Registrul de nateri si botezuri pe anul 1850 al
oraului Botoani, fiind singura ce are acoperire documentar.
Apr. 22. La Nsud se nate Veronica Cmpeanu; cstorit din 1864 cu
profesorul universitar tefan Micle, Veronica l cunoate pe Eminescu n
1872 la Viena. O dat cu stabilirea poetului la Iai, ntre cei doi se nate o
afeciune profund, care le va marca amndurora existena.

Casa memorial

Casa memoriala

Cladirea noului
muzeu

Casa memorial

mprejurimile

Lacul
Drumul spre
lac

Prietenii

Ion Creanga

Ioan Slavici
Titu
Maiorescu

I.L.Caragiale

Titu Maiorescu Eminescu i poeziile lui

(1889)
(...) Eminescu este un om al timpului modern, cultura lui
individual st la nivelul culturei europene de astzi.
Cu neobosita lui struin de a ceti, de a studia, de a
cunoate, el i nzestra fr preget memoria cu operile
nsemnate din literatura antic i modern. Cunosctor al
filozofiei, n special al lui Platon, Kant i Schopenhauer, i nu
mai puin al credinelor religioase, mai ales al celei cretine
i buddaiste, admirator al Vedelor, pasionat pentru operele
poetice din toate timpurile, posednd tiina celor publicate
pn astzi din istoria i limba romn, el afla n comoara
ideilor astfel culese materialul concret de unde s-i
formeze nalta abstraciune care n poeziile lui ne deschide
aa de des orizontul fr margini al gndirii omeneti. (...)

Iacob Negruzzi Amintiri din Junimea(I)

Poesiile lui Eminescu, scrisorile sale, scrise altfel dect cele ce primeam obisnuit, de la toti
autorii, fceau s m intereseze tot mai mult de acest tnr poet. Avnd a pleca n acea var la bi
n Austria, hotri s m opresc la Viena ctva timp pentru a face cunostint cu Eminescu si a
petrece cu dnsul o bucat de vreme. Dar nu l-am nstiintat de sosirea mea, voind s-i fac o
surprindere. Ajuns la Viena m dusei la cafeneaua Troidl din Wollzeile, unde stiam c este locul de
adunare al studentilor romni si m aszai la o mas deoparte lng o fereastr, de unde fr a fi
bgat n seam, puteam observa pe toti tinerii ce vorbeau ntre dnsii romneste. Erau multi
adunati n ziua aceea, unii preau mai inteligenti, altii mai putin, dar mai toate figurile aveau
expresiuni comune, nct mi zisei c Eminescu nu poate s fie printre dnsii. Deodat se deschide
usa si vd intrnd un tnr slab, palid, cu ochii vii si vistori totodat, cu prul negru, lung, ce i se
cobora aproape pn la umeri, cu un zmbet blnd si melancolic, cu fruntea nalt si inteligent,
mbrcat n haine negre, vechi si cam roase. Cum l-am vzut am avut convingerea c acesta este
Eminescu, si fr un moment de ndoial m-am sculat de pe scaun, am mers spre dnsul, si
ntinzndu-i mna, i-am zis: Bun ziua, domnule Eminescu!". Tnrul mi ddu mna si privindum cu surprindere:Nu v cunosc", rspunse el cu un zmbet blnd.
Vedeti ce deosebire ntre noi, eu v-am cunoscut ndat.
Poate nu sunteti din Viena?
Nu.
Dup vorb sunteti din Moldova... poate din Iasi?...
Chiar de acolo.
Poate sunteti domnul... Iacob Negruzzi? zise el cu sfial.
Chiar el.
Vedeti c si eu v-am cunoscut.

Iacob Negruzzi Amintiri din Junimea(II)

La auzul numelui meu, ltit ntre tinerimea studioas din cauza Convorbirilor
literare, studentii romni din cafenea se grmdir mprejurul nostru si
Eminescu mi-i fcu cunoscuti. Cei mai multi erau din Transilvania si Ungaria,
ctiva din Bucovina.
mi pare ru c Slavici a plecat din Viena n vacante, zise Eminescu, as fi dorit
foarte mult s faceti cunostinta lui. Eu cred c Slavici este un scriitor cu viitor,
el cuget drept, are idei originale, si va scrie foarte bine cnd va mnui mai
usor limba romn de care s-a cam dezvtat n scolile unguresti.
mprieteniti din cel ntiu moment am stat mai bine de o sptmn n Viena,
petrecnd tot timpul cu Eminescu, descutnd mpreun despre trecutul si
viitorul romnilor, despre rzboiul franco-german ce tocmai izbucnise si
pasiona toat lumea si mai ales despre literatura noastr national.
Pe Slavici l-am cunoscut numai la ntoarcerea mea de la bi si l-am ndemnat s
scrie un studiu comparativ ntre cele dou popoare conlocuitoare romni si
unguri, la care se refer si un pasaj din scrisoarea ce am primit de la Eminescu
dup ntoarcerea mea n Iasi si pe care o reproduc mai jos.
La desprtirea noastr ntrebai pe Eminescu dac i-ar plcea s se asze n Iasi
cnd va sfrsi studiile sale.
As veni bucuros, mi rspunse el, cci societatea Junimea" are pentru mine o
mare atractie, ns mai trziu. Deodat ne-am nteles cu Slavici s punem n
miscare pentru anul viitor o mare ntrunire a studentilor romni din toate
prtile, la mormntul lui Stefan-Cel-Mare din mnstirea Putna. Cnd ne-om fi
ndeplinit aceast datorie, vin. Eminescu mi povesti cum voiau s organizeze
acea serbare, si-mi fgdui asupra ei, o mic notit pentru Convorbiri
literare" pe care mi-o si trimise. Este articulul subsemnat cu litera E si publicat
n numrul din 15 septemvrie al revistei."

Ioan Slavici Eminescu si limba romneasc

Eminescu si-a petrecut toate clipele vietii lui lucrnd, fiindc nu se socotea
ndeajuns pregtit pentru ceea ce vroia s fac, si e foarte putin ceea ce nea rmas de la dnsul, iar din putinul acesta partea cea mare sunt lucrri
dup prerea lui nc neisprvite, pe care le-a publicat cu inima ndoit
cednd struintelor puse de altii. Numai rar de tot se ntmpla, ca s fie
multumit si el nsusi de ceea ce a scris, si nemultumit era nu de ceea ce a
zis, ci de forma, n care i era reprodus gndirea. Nu e asta, zicea el
cuprins de neastmpr, si era n stare s tin manuscriptul ani de-a rndul
n sltarul mesei de brad, s revad mereu ceea ce a scris ori s scrie n
mai multe rnduri acelasi lucru, cci cea mai frumoas icoan e stricat si
ea, dac a rmas ntr-nsa o pat ori un colt neisprvit. Exigentele lui n
ceea ce priveste forma erau att de mari, nct nu se multumea, ca limba,
ritmul si rimele s-i fie de o corectitate desvrsit si s se potriveasc cu
simtmntul reprodus, ci tinea ca muzica limbii s fie si ea astfel alctuit,
nct s simt ceea ce voieste el si cel ce nu ntelege vorbele. Astfel n:
"O mam, dulce mam, prin negur de vremi
Prin freamtul de frunze la tine tu m chemi." sunetele sunt sumbre si
aspre, iar n:
"Somnoroase psrele
Pe la cuiburi se adun," sunetele sunt senine si clare, pe cnd n:
"S-a stins viata falnicei Venetii" ele sunt de bronz.
Pentru ca s poat ajunge la aceast desvrsire a formei, de care numai n
putine dintre poeziile sale s-a apropiat, el trebuia s-si cstige deplin
stpnire asupra limbii n toate privintele. Aceasta si era una din cele mai
constante preocupri ale lui pn n ziua, n care i s-a curmat lucrarea.

Veronica Micle

Ctre Veronica (I)

Constana, 16 iunie 188[2]
Draga mea Veronic,
Iart-m c nu ti-am scris de atta timp, dar am ntrziat la Giurgiu, la
Costinescu, unde am scpat o dat vaporul, care nu pleac dect
de trei ori pe sptmn, si am venit aci, unde posta nu pleac n
toate zilele. Am venit ieri si am fcut deja dou bi de mare, cari
promit a-mi face mult bine, desi pe-aici e frig nc si apa mrii nu e
destul de cald pentru bi. De-aceea sunt unul din cei denti sositi
aci pentru bi si nimeni nu se scald nc afar de mine. N-o s
stau aci dect vro zece zile si apoi iar m-ntorc la Bucuresti.
O s m-ntrebi ce efect mi-a fcut marea, pe care-o vz pentru-ntia
oar? Efectul unei nemrginiri pururea miscate. Dar, abia de dou
zile aici, n-am vzut-o n toate fetele cci ea e schimbcioas la
coloare si n miscri, de unde unii autori o si compar cu femeia.
()

Ctre Veronica (II)

() Viata e cam scump aci, dar nu att de exagerat de
scump precum mi se descria, mai ales de cnd s-au
deschis cteva oteluri. La anul s stii c venim amndoi
aci, cci bile de mare ntresc si grbesc btile inimei.
Cu toate c omul pare a ntineri de ele, privirea mrii
linisteste, mai ales sufletele furtunoase.
Sed ntr-o mansard si privirea mi-e deschis din dou
prti asupra mrii, pe care as vrea s plutesc cu tine.
Dar aceasta nefiind cu putint, te srut cu dulce, draga
mea Veronic, si rmn al tu Eminescu
al tu
Eminescu Adresa mea: Chiustenge (Constanta) Htel
dAngleterre

Activitatea creatoare

Ediia nti,
ngrijit de Titu
Maiorescu,
decembrie 1883;
antume: aprox.90
de poezii;
postume:peste
200 de poezii

Poezii

Trsturi:

mbinarea surselor folclorice

ale lirismului cu marile
direcii ale poeziei
europene;

Viziune i teme romantice,

dar i numeroase elemente
clasice;

Stil retoric, n poezia de

nceput, dar i stil limpede,
reflexiv, n cea de
maturitate.

Activitatea creatoare
Specii literare cultivate:

Idila Dorina, Lacul, Las-i

lumea...., Sara pe deal;

Egloga (idila cu dialog):

Floare albastr, Povestea
teiului;

Satira: Junii corupi, Criticilor

mei;

Epistola: Scrisorile;

Romana: Pe lng plopii

fr so;

Meditaia: La steaua;

Elegia: Revedere, Melancolie

Poezia

Sonetul: Veneia, Trecut-au

anii;
Glosa: Glos;
Gazelul: Gazel;
Oda: Oda (n metru antic);
Poemul liric: Luceafrul,
Memento mori;
Doina: Ce te legeni..., Doina

Activitatea creatoare

Antume: Ft-Frumos-dinLacrim, Srmanul Dionis,

La aniversar, Cezara;
Postume: Geniu pustiu,
Avatarii faraonului Tla, Aur,
mrire i amor, La curtea
cuconului Vasile Creang;

Proza

Trsturi:

Naraiunea de tip romantic,

cu multe pasaje descriptive;

Limbaj pictural, evocator;

Personaje excepionale.

Activitatea creatoare

Publicistica
Articole pe teme politice, mai ales, dar i sociologice sau
literare, publicate n:

Federaiunea(1870);
Curierul de Iai (1876-1877);

Timpul (1877-1883);
Romnia liber (1888-1889)

Etapele creaiei eminesciene

(I)

Prima etap (1866-1869) cuprinde poemele publicate n

familia, iar dintre postume Ondina (1872), tabloul dramatic
Mureanu (1867, 1871), Genaia (1868) etc. Aceast etap este
marcat de formula retorico-romantic paoptist. n patru
ani, poetul experimenteaz motive, teme, atitudini romantice,
specifice ndeosebi romantismului francez. Modelele poetice
sunt Alecsandri, Bolintineanu, Heliade Rdulescu. De
remarcat c poetul debuteaz simbolic cu o od funebr
(La mormntul lui Aron Pumnul) i ncheie ciclul primelor sale
poeme publicate tot cu o asemenea od (La moartea pricipelui
tirbey, 1869). Toate aceste texte sunt construite n spiritul
liricii paoptiste, caracterizate prin stilul retoric nalt
combinat cu cel folcloric, ornat cu elemente clasice, folosind
multe neologisme, n timp ce comparaia prevaleaz asupra
metaforei, iar discursivitatea logic asupra muzicalitii
interioare a versurilor. Titu Maiorescu n-a reinut niciun poem
din aceast perioad pentru ediia princeps de Poesii (1883).
Le considera mai puin originale sau pur i simplu le-a ignorat.

Etapele creaiei eminesciene

(II)

A doua etap (1870-1880) ncepe cu poemul Venere i

Madon, prima colaborare a poetului la Convorbiri
literare, i continu pn la ciclul Scrisorilor (prima
aprnd n 1881). Este etapa de maturitate a poetului,
marcat de momente de referin, dintre care amintim
Epigonii, Trecut-au anii, Clin, Floare albastr,
Melancolie, Revedere, Rugciunea unui dac, iar dintre
postume, Demonism, Gemenii, Memento mori, Povestea
magului cltor n stele etc. Majoritatea postumelor din
aceast epoc dateaz din anii studiilor de la Viena i
Berlin. Acum apar mai toate elementele constitutive ale
formulei lirice eminesciene, de o noutate izbitoare, care-l
singularizeaz de la bun nceput pe poet printre
contemporanii si. Apare versul liber, figura dominant
este antiteza, iar lumea aparine contrastelor
ireconciliabile: nger/demon, afirmaie/negaie, vis/trezie,
prozaism/idealitate etc.

Etapele creaiei eminesciene (III)

A treia etap (1881-1883) este cea a marilor antume,

precum Scrisorile, Luceafrul, Gloss, Od (n metru
antic). Poetul depete structurile consolidate ale
romantismului, ndreptndu-se acum spre o poetic
post-romantic. Expresia se simplific, versul liber fiind
semnul construirii unui nou limbaj artistic. n mod
paradoxal ns, rigoarea clasic nu este abandonat,
constrngerile glossei sau ale strofei safice fiind
exersate cu succes, ntr-un proces de orientare a
ateniei poetului de la formele vizibile spre un
rafinament interior al versului.

Titu Maiorescu Eminescu i poeziile lui

(1889)
(...) Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe ct
se poate omenete prevedea, literatura poetic romn
va ncepe secolul al
XX lea sub auspiciile geniului lui, i forma limbei
naionale, care i-a gsit n poetul Eminescu cea mai
frumoas nfptuire pn astzi, va fi punctul de
plecare pentru toat dezvoltarea viitoare a
vestmntului cugetrii romneti.

Eminescu - Lecturi contemporane (I)

Dilema Nr.265, 27 febr.-5 mart. 1998

E o intrebare! Nicolae MANOLESCU

Eminescu, astazi? E o intrebare! Actualitatea ori

contemporaneitatea unui poet (...) se pot masura, daca nu
dorim sa plutim in vag, folosindu-ne de citiva "parametri"
aproape obiectivi.
Cel dintii ar fi chiar intrebarea daca se citeste cu adevarat.
Un raspuns categoric e greu de dat. In ce ma priveste,
cred, mai degraba, ca nu. Am in vedere acea lectura
spontana si individuala, care sa faca din poeziile lui
Eminescu o carte de capatii, nu lectura obligatorie de la
scoala sau de la aniversari. E putin probabil ca Eminescu
sa fie, sa mai fie, o astfel de lectura. (...)

Eminescu - Lecturi contemporane (II)

Dilema Nr.265, 27 febr.-5 mart. 1998
Pe de alta parte (al doilea "parametru"), ca sa se
citeasca, Eminescu ar trebui recitit. Nu e nici un
paradox: ar fi nevoie de o relectura critica atenta, in
stare sa creeze un nou interes pentru o opera gindita si
scrisa in secolul trecut. N-avem o astfel de relectura.
Studii serioase, da, cum ar fi cel al Ioanei Em. Petrescu,
dar exegetice, nu critica, valorificatoare, cu alte cuvinte,
bune pentru specialisti, nu pentru cititori. De la Ion
Negoitescu, ultimul mare cititor al lui Eminescu, nu s-a
mai intimplat nimic in aceasta privinta. (...)
Articolele politice ar merita si ele o noua lectura critica.
Deocamdata, ne marginim la a le exalta, ca modele de
gindire, sau a le combate, ca nationaliste si antisemite.
Nimic fundamentat, temeinic, analizat fara prejudecati si
intr-un spirit contemporan.(...)

Eminescu - Lecturi contemporane (III)

Dilema Nr.265, 27 febr.-5 mart. 1998

Al treilea parametru este cel mai obiectiv din toate: editiile

Eminescu. Avem editia academica la care au lucrat citeva
generatii, pe urmele lui Perpessicius. Intruvabila practic. Cu
ocazia aniversarilor, in loc sa reeditam, in loc sa venim cu
editii tot mai moderne si mai bune, pierdem vremea cu evocari
pioase si nesubstantiale. Singurul care a retrecut prin
manuscrise si a propus interpretari noi a fost Petru Cretia. Din
pacate, nu cred ca metoda lui e corecta. A vrut sa-l
reconstituie pe Eminescu din "ruinele" unei opere ramase in
buna masura nefinalizata. E metoda din arhitectura a lui Violet
Le Duc, din secolul trecut, care a compromis reconstructia
bisericii Notre Dame de la Paris si care ii pune acum in
dificultate pe arhitectii francezi. Spre a fi drept cu Petru
Cretia, trebuie sa adaug ca el ne-a lasat si un mic monument
editorial, reluind editia princeps si punind sub ochii celor de
astazi volumul din 1883 alcatuit de Maiorescu. Doar ca
reluarea trebuia completata cu o editie in alt spirit, mai
apropiat de standardele actuale.

Eminescu - Lecturi contemporane (IV)

Dilema Nr.265, 27 febr.-5 mart. 1998

In fond, problema actualitatii lui Eminescu mi se pare

compromisa moral de faptul ca noi am crezut ca-l
putem considera mereu la fel, ca si cum anii n-au
trecut, nici peste el, nici peste noi, mai exact, de faptul
ca nu ne-am despartit niciodata de el. Aici e falsul:
despartirea de Eminescu era obligatorie pentru a avea
speranta sa facem din el contemporanul nostru. Dar
cine a indraznit sa propuna acest gest? Toti nationalistii
l-ar fi pus la zid pe lipsitul de respect. Asumindu-mi
acest risc, afirm raspicat: trebuie sa avem, mai intii,
curajul de a ne desparti de Eminescu, daca dorim sa-l
regasim, sa-l apropiem, sa-l facem contemporan.

Eminescu - Lecturi contemporane (V)

Dilema Nr.265, 27 febr.-5 mart. 1998

Imaginile succesive - convorbire cu Alexandru PALEOLOGU

, realizat de Tita Chiper-
Intr-o viata de cititor nu incape doar un singur Eminescu; opera
unui mare poet presupune o descoperire continua. In ce va
priveste, stimate domnule Paleologu, cite imagini ale lui
Eminescu ati putea numara?
Alexandru Paleologu: Prima imagine tinea de ceea ce afla oricine
despre Eminescu - mare poet, mare gazetar: stiam ce se spunea despre
el si acceptam. Dar la un moment dat, in adolescenta, am fost
impresionat sa gasesc printre cartile mamei mele editia princeps a
poeziilor eminesciene, scoasa de Maiorescu, pe ale carei file albe ea
transcrisese poeziile ce-i placusera mai mult, cele mai sentimentale, din
cite-mi aduc aminte. M-a mirat ca mama fusese atit de "amprentata" de
Eminescu la vremea aceea, in tineretea ei, inainte de primul razboi
mondial; de altfel, aveam sa descopar ca ea stia bine, pe dinafara, doi
poeti: Shakespeare si Eminescu. Pe Eminescu "al ei", cel transcris pe
editia Maiorescu, l-am plasat pe o zodie ceva mai ingenua, foarte
emotionanta, foarte sentimentala - ce nu se desparte, nu se deosebeste
cine stie ce de Heine, de Lenau, de Musset - si care, in mod obisnuit,
placea unei tinere fete de buna conditie. Abia dupa ce i-am citit pe
Baudelaire si pe Nietzsche - autorii mei formativi in adolescenta - si dupa
ce m-am obisnuit cu o serie de poeti francezi, nemti, englezi (la romani
inca nu umblam, decit la Arghezi si la Al. Philippide, cel vechi, din Aur
Sterp), deci abia atunci, multumita lui Baudelaire, Verlaine si Mallarme,
am avut materialul aperceptiv sa ma entuziasmez de Eminescu.

Eminescu - Lecturi contemporane (VI)

Dilema Nr.265, 27 febr.-5 mart. 1998
Asta nu-i o experienta tipica pentru cititorul
roman.
A.P: Este experienta mea. Trebuie sa spun ca
Eminescu suporta foarte bine proba comparatiei cu
"cei mari" de aiurea, dupa cum suporta foarte bine si
proba acustica, dupa mine lucrul cel mai important.
Descopeream la el "acustica gindirii", al carui secret il
cunostea si Caragiale, il stia foarte bine si Flaubert si
ma incinta aceasta perfecta stapinire a fenomenului.
Citeam iarasi si iarasi, cu glas tare, Oda in metru antic,
dar si Memento mori, delectindu-ma cu Eminescu in
aceeasi proportie cum ma delectez cu Villon, cu citiva
poeti francezi din secolul al XVI-lea sau cu poezia
engleza de tip Keats, Colleridge, Shelley.

Eminescu - Lecturi contemporane (VII)

Dilema Nr.265, 27 febr.-5 mart. 1998
Este o arie in care il incadrati, unde i-ar fi fost locul daca s-ar
bucura de bune traduceri?
A.P: Nu-i neaparat vorba de asta. Dar cred ca-i onest sa recunoastem
ca, oricit s-ar stradui, cel care apreciaza in materie de cultura poezia nu
poate parcurge totul, toata marea poezie, cita exista. In materia asta, el
se satisface cu o duzina de poeti de prima insemnatate: citiva din aria
lui lingvistica si citiva straini care ii sint accesibili in original. Mie mi-a
fost accesibila poezia franceza, engleza, germana si, in mare masura,
cea italiana, Dante, in primul rind. Eminescu reprezinta o experienta
profunda de poezie si de cultura, dar, cind a fost tradus, a dezamagit. Si
de ce? Marea majoritate a incercarilor s-au facut in limba franceza,
care dupa mine e o limba improprie pentru traducerile de poezie - afara
de cazuri extraordinar de rare, Poe, de pilda, exceptii care intaresc
regula. Eminescu, daca e citit de cineva care a invatat romaneste, dar
nu s-a nascut in aceasta limba, pare un epigon, aparut cu o generatie
mai tirziu decit congenerii sai, ceea ce istoriceste nu e adevarat. Din
pacate, niciodata el nu va fi o referinta in marile exegeze al poeziei
europene. Cazul lui Puskin nu-i diferit; cine, daca nu citeste ruseste,
crede ca acesta este un poet colosal, luindu-se numai dupa traduceri? In
ce-l priveste pe Eminescu, faptul devine mereu intristator, bineinteles,
dar pe de alta parte ne procura si un fel de orgoliu de initiati, fiindca
opera lui ajunge un secret al nostru, ceva misterios, unde mai ramine
totdeauna ceva de nespus.

Resurse

www.eminescu.ro
www.algoritma.ro/dilema