http://der-stuermer.

org

n acest volum este scris povestea tineretii mele, dela 19 la 34 de ani, cu simtirile, credinta, gndurile, faptele si greselile ei.

CORNELIU ZELEA-CODREANU

6 Decembrie 1935, Carmen Sylva

LEGIONARI,
Scriu pentru familia noastr legionar . Pentru toti legionarii: din sat, din fabric si din universitate. Nu tin seam de nici un fel de regul impus autorilor de c rti. Nam timp. Scriu n fuga condeiului, de pe cmpul de lupt , din mijlocul atacurilor. La ora aceasta suntem nconjurati din toate p rtile. Dusmanii ne izbesc miseleste si tr darea musc din noi. De doi ani de zile st m legati cu lanturile infamei cenzuri. De doi ani de zile numele nostru si acela de legionar nu sunt tolerate n ziare dect pentru a fi insultate. Curge asupra noastr ploaie de miselii n aplauzele dusmanilor si n sperantele lor c vom pieri. Dar acesti cavaleri ai lasit tii, ca si st pnii lor, se vor convinge, de altfel, n curnd, c toate atacurile n care si-au acumulat n dejdile de nimicire a misc rii legionare, toate fr mnt rile si toate sfort rile disperate, r mn ncerc ri zadarnice. Legionarii nu mor. Drepti, nemiscati, nenvinsi si nemuritori, privesc pururea biruitori la toate svrcolirile urii neputincioase.

*
mi este indiferent p rerea pe care ar putea so aib lumea nelegionar despre rndurile ce urmeaz si nu m intereseaz efectul pe care ele l-ar avea n acea lume. Eu vreau ca voi, soldati ai unor alte orizonturi romnesti, citind aceste amintiri, s recunoasteti n ele propriul vostru trecut si s v aduceti aminte de luptele voastre. S retr iti suferintele ndurate si

loviturile primite pentru neam. S v umpleti inimile de foc si de hot rre n lupta grea si dreapt , n care vati nclestat si din care avem cu totii porunc de a iesi: biruitori sau morti. La voi m gndesc cnd scriu. La voi, acei cari veti trebui s muriti, primind cu senin tatea str mosilor Thraci botezul mortii. 6i la voi, acei ce veti trebui s p siti peste morti si mormintele lor, ducnd n mnile voastre steagurile triumf toare ale Romnilor.

IND N VIA!

10

11 MARTIE 1919

N P DUREA DOBRINA
n prim'vara anului 1919, iat'-ne adunati ntro dup' amiaz' n p'durea Dobrina care st' de straj' pe n'ltimile din jurul Husului. Cine? Un grup de vreo 20 elevi de liceu din cursul superior. A 6-a, a 7-a, a 8-a. Convocasem pe acesti tineri camarazi, pentru a discuta cu ei o problem' grav', desi viata noastr' abia nmugurea. Ce facem dac' vin bolsevicii peste noi? P'rerea mea, asupra c'reia au c'zut si ceilalti de acord, era aceasta: dac' armata bolsevic' va trece Nistrul si apoi Prutul ajungnd s' ncalce si locurile noastre, noi s' nu ne supunem, ci s' ne retragem cu totii n p'dure narmati. Aici s' organiz'm un centru de actiune si de rezistent' romneasc', si prin lovituri date cu m'estrie s' zdruncin'm inamicul, s' mentinem o stare de spirit de neaplecare, si s' ntretinem o scnteie de n'dejde n mijlocul massei romnesti din sate si orase. Am depus cu totii jur'mnt n mijlocul p'durii seculare. Era aceast' p'dure un colt al acelui vestit codru al Tigheciului, pe c'r'rile c'ruia, n decursul istoriei Moldovei, multi dusmani si g'siser' moartea. Am hot'rt s' ne procur'm arme si munitii, s' p'str'm un secret des'vrsit, s' facem recunoasteri si exercitii de lupt' n p'dure si s' g'sim o form' care s' mascheze intentia noastr'. Forma am g'sit-o usor si n scurt timp am pus-o n practic': o societate cultural-national' a elevilor liceului din Husi, c'reia i-am dat numele: Mihail Kog'lniceanu. Ea a fost aprobat' de directiunea liceului. Au nceput sez'tori si conferinte n oras. n public tratam obisnuitele subiecte, dar n p'dure f'ceam exercitii de lupt'. Arme pe vremea aceea erau pe toate drumurile nct n vreo dou' s'pt'mni ne adunasem tot ce ne trebuia.

***
Era n timpul acela o stare de haos n tar', pe care noi, desi copii, abia trecuti de 18 ani, o ntelegeam prea bine. Lumea se afla sub impresia revolutiei bolsevice care se desf'sura n toiul ei la ctiva pasi de noi. !'r'nimea din instinct se opunea acestui val distrug'tor, dar complect desorganizat', nu prezenta o posibilitate serioas' de rezistent'. Muncitorimea ns' aluneca vertiginos spre

12

comunism, ntretinut' sistematic n cultul acestor idei, de presa jid'neasc', si n general de toat' jid'nimea oraselor. Fiecare jidan, comerciant, intelectual sau bancher-capitalist, n raza sa de actiune, era un agent al acestor idei revolutionare anti-romnesti. Romnii intelectuali erau indecisi, aparatul de stat desorganizat. Din moment n moment, te puteai astepta, fie la o izbucnire intern' a unor elemente organizate si decise, fie la o n'v'lire de peste Nistru. Aceast' actiune extern' coordonat' cu acea a bandelor iudeocomuniste din interior, care, n'pustindu-se asupra noastr', distrugnd podurile si aruncnd n aer depozitele de munitii, ar fi hot'rt de soarta noastr' ca neam. n atari mprejur'ri, fr'mntati de gnduri si tremurnd de grija vietii si libert'tii t'rii noastre abia unit', n urma unui greu r'zboi, a ncoltit n mintea noastr' de tineri ideea unei actiuni care ne-a dus la jur'mntul din p'durea Dobrinei. F'cusem cinci ani de liceu militar la M'n'stirea Dealului, la umbra capului lui Mihai Viteazul si sub ochiul cercet'tor al lui Nicolae Filipescu: Acolo sub comanda Maiorului si apoi Colonelului Marcel Olteanu, Comandantul scolii, a C'pitanului Virgil B'dulescu, a Locotenentului Emil P'l'ngeanu si sub ndrumarea profesorilor, mi-am f'cut o sever' educatie ost'seasc' si mi-am c'p'tat o s'n'toas' ncredere n puterile mele. De altfel, educatia militar' de la M'n'stire m' va urm'ri toat' viata. Ordinea, disciplina si erarhia turnate la o vrst' fraged' n sngele meu, al'turi de sentimentul demnit'tii ost'sesti, vor forma un fir rosu dealungul ntregii mele activit'ti viitoare. Tot aici am fost nv'tat s' vorbesc putin, fapt care mai trziu m' va duce la ura contra vorb'riei si a spiritului retoric. Aici am nv'tat s'-mi plac' transeia si s' dispretuiesc salonul. Notiunile de stiint' militar' c'p'tate acum m' vor face s' judec mai trziu totul prin prisma acestei stiinte. Iar cultul sentimentului demnit'tii de om si de ostas, n care mau crescut ofiterii, mi va creia greut'ti si m' va expune la suferinte, ntro lume lipsit' adesea si de onoare si de simtul demnit'tii. Vara lui 1916 am petrecut-o acas', la Husi. Tat'l meu era concentrat de doi ani si plecat cu regimentul n Carpati. ntr-o noapte ma trezit din somn mama mea care, plngnd si nchinndu-se, mi-a spus: Scoal', c' trag clopotele la toate bisericile. Era 15 August 1916, Sfnta Maria. Am nteles c' sa decretat mobilizarea si c' n acel moment armata romn' a trecut muntii.

13

Cuprins de emotie, mi tremura trupul. Peste trei zile am plecat de acas' dup' tat'l meu, mpins de dorul de a fi si eu printre lupt'torii de pe front. n sfrsit, dup' multe peripetii, am ajuns la acelas regiment n care era si tat'l meu comandant de companie, Regimentul 25 Infanterie de sub comanda colonelului V. Piperescu, pe cnd nainta n Ardeal pe valea Oituzului. Nenorocul meu a fost mare, deoarece, neavnd dect 17 ani, comandantul regimentului a refuzat s' m' primeasc' voluntar. Totusi am luat parte la naintarea si retragerea din Ardeal, iar la 20 Septembrie cnd tat'l meu a c'zut r'nit deasupra Sovatei pe muntele Ceres-Domu, i-am fost de folos, ajutndu-l n fata inamicului care nainta. Desi r'nit, a refuzat s' se lase evacuat conducndu-si compania tot timpul retragerii si apoi n grelele lupte cari au urmat la Oituz. ntro noapte pe la ora dou', regimentul a primit ordin de naintare. Ofiterii si inspectau n t'cere de mormnt trupele massate pe sosea. Tat'l meu fusese chemat de colonel. Revenind dup' putin mi spune: Nar fi bine s' te ntorci tu acas'? Noi o s' intr'm n lupte si nu e bine s' murim amndoi aici, c'ci mama r'mne acas' cu sase copii mici, f'r' niciun sprijin. i Colonelul ma chemat si mi-a spus c' nu vrea s'-si ia r'spunderea r'mnerii tale pe front. Simteam c' e cu sufletul ndoit: ezita s' m' lase n miezul noptii singur, n cmp, pe drumuri necunoscute, la 40 km de linia ferat'. Observnd insistenta lui, am predat carabina si cele dou' cartusiere si n timp ce coloanele regimentului p'seau nainte, pierzndu-se n linistea si ntunericul noptii, eu am r'mas singur pe marginea unui sant, lundu-mi apoi drumul c'tre vechea frontier'. Mai trziu, peste un an, la 1 Septembrie, am intrat n coala Militar' de Infanterie, de la Botosani, cu acelas gnd de a putea ajunge pe front. Aici mi-am complectat educatia si cunostintele militare, dela 1 Septembrie 1917 la 17 Iulie 1918, n compania activ' a colii Militare. Cei patru ofiteri distinsi: Colonelul Sl'vescu, C'pitanul Ciurea, Locotenentul Florin R'dulescu si Maiorul teflea, mi-au ndrumat pasii pe c'ile luptelor si ale sacrificiilor pentru tar'. i acum, dup' un an 1919 era pace. Iar noi, copiii cei gata de moarte, eram r'spnditi pe la casele noastre. Tat'l meu, profesor de liceu, a fost o viat' ntreag' lupt'tor nationalist. Bunicul meu a fost p'durar, str'bunicul tot p'durar. Neamul meu a fost din nceputuri, n vremuri de restriste, neamul

14

codrilor si al muntilor. De aceea educatia ost'seasc' si sngele din vine imprimau actiunii dela Dobrina naiv' ca manifestare o not' de seriozitate, pe care vrsta noastr' fraged' nar fi presupus-o. n acele momente, noi simteam n inimi, cu sfatul si experienta lor, prezenta sirurilor de str'mosi, cari au luptat pentru Moldova pe aceleasi c'r'ri nep'trunse de dusmani.

LA UNIVERSITATEA DIN IA I
SEPTEMBRIE 1919

Vara a trecut. n toamn' mi-am dat bacalaureatul si grupul nostru s-a desp'rtit ndreptndu-ne fiecare spre universit'ti. Dela Dobrina nu ne-au r'mas dect amintirile de a ne ap'ra tara n contra valurilor de vr'jm'sie cari se ridicau amenint'toare si dinl'untru si dinafara hotarelor.

***
Plecam din Husi n momentul acestei r'spntii pentru fiecare tn'r, nscrierea la universitate, mult asteptata nscriere la universitate! Ca preg'tire aveam bagajul de cunostinte pe care mi-l d'duse liceul. Literatura de senzatie, de pervertire sufleteasc' ce ast'zi ocup' un loc important n procesul de formatie al elevului de liceu spre nenorocirea lui eu nam gustat-o. Pe lng' literatura fireasc' a clasicilor romni citisem toate articolele din Sem'n'torul si Neamul Romnesc ale lui N. Iorga si A.C. Cuza. Tat'l meu le avea n niste l'zi, n podul casei. n ceasurile libere, m' suiam acolo si m' ocupam cu acest soiu de literatur'. Esenta acestor articole cuprindea manifestarea ntro form' nalt', a celor trei idealuri de viat' ale poporului romn: 1) Unirea tuturor Romnilor. 2) Ridicarea t r nimii prin mpropriet rire si drepturi politice. 3) Rezolvarea problemei jid nesti. Dou' maxime nsotiau manseta tuturor publicatiilor nationaliste din acea vreme : Romnia Romnilor, numai a Romnilor si a tuturor Romnilor. N. Iorga Nationalitatea este puterea creatoare a culturii umane, cultura e puterea creatoare a nationalit'tii.

15

A. C. Cuza Cu mare evlavie m' apropiam de Iasul pe care nu e romn s' nu-l iubeasc', s' nu-l nteleag' sau m'car s' nu doreasc' a-l vedea. Multe orase din Moldova au cteo f'rm' de glorie. Nu putem pronunta numele: Hotin, Brlad, Vaslui, Tighina, Cetatea-Alb', Soroca, f'r' ca s' nu ne simtim sufletul r'scolit. Deasupra tuturor ns' se ridic' Suceava si Iasul. Suceava cetatea lui tefan cel Mare, Iasul orasul lui CuzaVod'. Orasul unirii dela 1859, care prin nfiintarea Universit'tii, devine orasul tineretii si a celor mai curate aspiratii ale ei. n Iasi au tr'it: Miron Costin, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihail Eminescu, Ion Creang', Vasile Alecsandri, Costache Negri, Iacob Negruzzi, Mihail Kog'lniceanu, Simion B'rnutiu, Vasile Conta, N. Iorga, Ion G'v'nescul. Aici lumineaz' ca un far, la catedra de Economie Politic', marea personalitate a profesorului Cuza. Universitatea devine o scoal' a nationalismului, Iasul, orasul marilor avnturi romnesti, al n'ltimilor, al idealurilor, al aspiratiunilor noastre nationale. Mare prin durerile dela 1917, cnd aici si-a g'sit refugiul n ceasurile grele mult chinuitul suflet al Regelui Ferdinand, mare prin destinul de a fi la 1918 orasul unirii tuturor Romnilor, mare prin trecutul s'u si mare prin tragedia lui prezent' c'ci orasul celor patruzeci de biserici moare uitat n fiecare zi sub nemiloasa cotropire jid'neasc'. Iasul zidit pe sapte dealuri, ca Roma, este si r'mne cetatea etern' a romnismului. Cte amintiri glorioase! Aici sau auzit pentru prima dat' r'sunnd acele armonioase versuri ale lui Alecsandri: Hai s' d'm mn' cu mn', Cei cu inima romn', .................. Aici, ca nic'eri n alt' parte, studentul simte plutind prin v'zduh pe deasupra Iasului t'cut, cu chem'ri nep'trunse si cu ndemnurile lor sfinte, duhurile marilor naintasi. Studentul iesan, n linistea noptii trzii, aude alergnd nnebunit de durere pe str'zile ntortochiate si str'ine ale Iasului, sufletul lui Mihail Eminescu care cnt' ca o n'luc': Cine-a ndr'git str'inii, Mnca-i-ar inima cnii, Mnca-i-ar casa pustia

16

i neamul nemernicia . . . De acest oras m' apropiam, cu adnc' evlavie, n toamna lui 1919 atras de marea lui aureol', dar si miscat pentruc' m' n'scusem aici, cu dou'zeci de ani n urm'. i ca orice copil veneam emotionat s' rev'd si s' s'rut p'mntul natal.

***
Mam nscris la Facultatea de Drept.

*
Universitatea iesan', ntrerupt' n timpul r'zboiului, se redeschisese de un an. Studentii vechi, ntorsi acum de pe front, p'strau linia traditiei nationaliste a vietii studentesti dinainte de r'zboiu. Erau mp'rtiti n dou' tabere: una sub conducerea lui L'busc' dela Litere si alta sub aceea a lui Nelu Ionescu, dela Drept. Grupul acestora, redus ca num'r, era coplesit de massa imens' a studentilor jidani veniti din Basarabia, toti agenti si propagatori ai comunismului. Profesorii Universit'tii, afar' de un grup foarte restrns n frunte cu A.C. Cuza, Ion G'v'nescul si Corneliu umuleanu, erau p'rtasii aceleasi idei de stnga. Profesorul Paul Bujor, unul din exponentii majorit'tii, rostise chiar lapidar n plin senat al Romniei: Lumina vine de la R's'rit, adic' de peste Nistru. Aceast' atitudine a profesorilor cari considerau ca barbarie orice idee si not' nationalist', a avut ca efect desorientarea total' a studentilor. Unii sustineau bolsevismul pe fat', altii cei mai multi spuneau: Orice sar zice, a trecut timpul nationalismului, omenirea merge spre stnga. Grupul L'busc' a alunecat deabinelea n directia aceasta. Grupul Nelu Ionescu, c'ruia m' afiliasem si eu, sa risipit cu timpul n urma unor alegeri din cari iesisem nfrnti. naintarea acestor idei antiromnesti, sustinut' de o mass' compact' de profesori si studenti si ncurajat' de toti dusmanii Romniei ntregite, nu mai g'sea n lumea studenteasc' nicio rezistent' romneasc'. Ctiva cari mai ncercam s' r'mnem pe pozitie eram nv'luiti ntro atmosfer' de dispret si dusm'nie. Colegii de alte p'reri, cei cu libertatea de constiint' si cu principiul tuturor libert'tilor, scuipau n urma noastr', cnd treceam pe strad' sau pe s'lile facult'tilor si deveniser' agresivi, din ce n ce mai agresivi. ntruniri peste ntruniri cu mii de studenti, n care se propaga bolsevismul, se ataca Armata, Justitia, Biserica, Coroana. O singur' societate si mai p'stra un caracter romnesc: Avram

17

Iancu a Bucovinenilor si Ardelenilor de sub conducerea studentului Vasile Iasinschi. Universitatea cu traditie de nationalism dela 1860, devenise un focar de antiromnism.

SE PREG TEA REVOLU!IA

Dar nu numai n universitate era aceast' situatie. Massa muncitoreasc' iesan', cuprins' aproape n ntregimea ei de comunism, st'tea gata s' izbucniasc' n revolutie. n fabrici se lucra foarte putin. Se tineau ceasuri ntregi comitete, consilii, adun'ri. Se f'cea mai mult politic'. Ne g'seam n plin' sabotare sistematic', f'cut' cu plan si din ordin: sf'rmati, distrugeti masini, creiati starea de mizerie material' general' care duce la izbucnirea revolutiei. i ntradev'r, cu ct ordinul se executa mai bine, cu att mizeria se ntindea, foamea se proecta mai amenint'toare si revolta crestea n sufletul multimilor. La fiecare 3-4 zile, pe str'zile Iasului, mari demonstratii comuniste. Cele 10-15.000 de lucr'tori, nfl'mnziti si manevrati de mna criminal' iudaic' dela Moscova, parcurgeau str'zile n cntecul Internationalei, n strig'te de: Jos Armata!, Jos Regele!, purtnd placarde pe care se putea citi: Tr'iasc' revolutia comunist'!, Tr'iasc' Rusia Sovietic'!. Dac' ar fi nvins acestia? Am fi avut cel putin o Romnie condus' de un regim muncitoresc romnesc? Ar fi devenit muncitorii romni st'pnii t'rii? Nu! Ar fi devenit de a doua zi robii celei mai murdare tiranii: tirania talmudic', jid'neasc'. Romnia Mare, dup' mai putin de o secund' de viat', sar fi pr'busit. Noi, poporul romn, am fi fost exterminati f'r' mil', ucisi sau deportati pe drumurile Siberiei: t'rani, muncitori, intelectuali, cu totii de-a-valma. P'mntul din Maramures pn' la Marea Neagr', rupt din mna Romnilor, ar fi fost colonizat de masse jid'nesti. Aici sar fi ridicat adev'rata Palestin'. Aveam constiinta clar', c' n acele ceasuri juca balanta vietii si a mortii poporului romn. Aceeasi constiint' o aveau toti jidanii, cari mpingeau dela spate pe muncitorii romni la revolutie. Naveau nimic comun cu ngrijorarea, care n acele clipe, tsnea din ochii si din inimile

18

noastre. Erau constienti. Numai intelectualii romni erau inconstienti. Intelectualii cari au nv'tat carte si cari aveau chemarea de a lumina calea poporului n clipe grele c'ci pentru aceasta erau intelectuali lipseau dela datoria lor. Acesti nevrednici n ceasurile acelea hot rtoare sustineau cu o inconstient' criminal', c' lumina vine dela R's'rit. Coloanelor revolutionare, care str'b'teau amenint'toare str'zile tuturor oraselor, cine s' li se opun'? Studentimea? Nu! Intelectualii? Nu! Politia? Siguranta? Acestia, cnd auzeau c' se apropie coloanele, intrau n panic' si disp'reau. Nici armata nu le putea sta n cale. C'ci nu era vorba de 1.000 de oameni, ci de 15.000, de 20.000, organizati si nfl'mnziti.

GARDA CON TIIN!EI NA!IONALE

ntro sear' ploioas' din toamna lui 1919, n sala de mese a colii de Arte si Meserii, unde eram pedagog, un prieten mi arat' o notit' dintrun ziar. Garda Constiintei Nationale tine sedint' ast' sear', Joi, ora 9 n Str. Alecsandri Nr. 3. Am plecat imediat n goan' cu o mare ner'bdare de-a cunoaste si a m' nrola n rndurile acestei organizatii ale c'rei manifeste de lupt' anticomunist' le citisem cu cteva luni nainte. n camera din Str. Alecsandri Nr. 3, amenajat' cu b'nci de lemn de curnd f'cute, am g'sit un singur om de vreo 40 de ani. St'tea la o mas', posomort si aspru, asteptnd s' se adune lumea pentru consf'tuire. Un cap mare, niste brate puternice, pumni grei, statur' mijlocie. Era Constantin Pancu, presedintele G'rzii Constiintei Nationale. Mam prezentat, spunndu-i c' sunt student si c' doresc s' fiu primit ca soldat n Gard'. Ma primit. Am asistat la consf'tuire. Veniser' vreo 20 de persoane: un tipograf culeg'tor, Voinescu, un student, vreo 4 mecanici dela R.M.S., vreo doi dela calea ferat', ctiva meseriasi si muncitori, avocatul Victor Climescu, un preot. Sau discutat cteva chestiuni n leg'tur' cu desvoltarea si avntul luat de miscarea comunist' n diverse fabrici si cartiere si apoi probleme de organizare a G'rzii. Din seara aceea drumul meu se bifurca: jum'tate n lupta dela universitate si jum'tate cu Constantin Pancu, n rndurile

19

muncitorimii. Eu mam legat sufleteste de acest om si am r'mas cu el, sub conducerea lui, tot timpul pn' la desfiintarea organizatiei.

CONSTANTIN PANCU
Constantin Pancu, numele acesta care flutura pe acea vreme pe buzele tuturor Iesenilor din ambele tabere, rostit cu n'dejde de Romni si cu groaz' de ceilalti, nu era un intelectual. Era meserias. Instalator de ap' si electricitate. Nu avea mai mult dect patru clase primare. Avea o minte clar', asezat', pe care si-o mbog'tise singur cu suficiente cunostinte. Dou'zeci de ani se ocupase cu problemele muncitoresti. De mai multi ani era presedintele corporatiei metalurgice. Vorbitor de mna ntia. La tribun', n fata multimii, impunea. Un suflet si o constiint' clar romneasc'. si iubea tara, armata, Regele. Un bun crestin. O musculatur' de lupt'tor de circ si o fort' n adev'r herculean'. Iesenii l cunosteau nc' demult. nainte de r'zboiu venise la Iasi un circ cu atleti. Luptau toate natiile: Unguri, Turci, Romni, Rusi etc. ntruna din seri, cnd unul singur b'tuse pe toti ceilalti lupt'tori, din mijlocul multimii spectatorilor se ridic' un cet'tean, care cere s' lupte si el cu nving'torul. I se admite. Se desbrac' si lupta ncepe. n dou' minute Ungurul a fost trntit la p'mnt, nvins. Romnul care biruise n mijlocul sentimentelor de admiratie ale multimii, era Constantin Pancu. De aceea cnd a ap'rut pentru prima dat' pe str'zile Iasului chemarea la lupt' a lui Pancu, lumea, care are cultul fortei, a primito cu ncredere. Actiunea lui a durat un an. Sa m'rit n m'sura primejdiei bolsevice si apoi sa micsorat n m'sura sc'derii ei. La nceput consf'tuiri, apoi ntruniri care ajungeau pn' la 5-6 si chiar 10.000 de oameni. Acestea erau, n perioada critic', s'pt'mnale. Aveau loc n sala Principele Mircea si uneori chiar n Piata Unirii. Printre cei cari luau cuvntul regulat eram si eu. Aici am nv'tat s' vorbesc n fata multimii. Este incontestabil c' Garda Constiintei Nationale a n'ltat ntrun moment critic constiinta national' a Romnilor ntrun punct de important' ca acela al Iasului si a asezat-o ca o barier' n fata valului comunist. Activitatea aceasta nu sa m'rginit numai la Iasi. Ne-am deplasat si n alte orase. Apoi foaia Constiinta, care ap'rea regulat,

20

p'trunsese cu strig'tul ei de alarm' aproape n toate orasele din Moldova si Basarabia. n domeniul actiunii, ciocnirile ntre cele dou' tabere, ciocniri inerente, sngeroase, erau aproape zilnice. Din ele noi ieseam cu mai multi r'niti. Situatia aceasta de ncordare a durat pn' n prim'var'. Dup' dou' mari victorii ale noastre puterea ofensiv' a adversarilor a fost cu mult redus'.

OCUPAREA REGIEI MONOPOLURILOR STATULUI DE C TRE GARDA CON TIIN!EI NA!IONALE

Era pe la 10 sau 11 Februarie 1920. De dou' s'pt'mni se vorbea de greva general' n toat' tara. Se apropia b't'lia decisiv'. Pe la ora 12, se svoneste n oras c' la Regie, unde erau circa 1.000 de lucr'tori, sa declarat greva, a fost arborat drapelul rosu, tablourile Regelui au fost date jos si sf'rmate n picioare, iar n locul lor asezate fotografiile lui Karl Marx, Trotzki si Racowski. Oamenii nostri au fost b'tuti, mecanicii dela masini, cari erau din Gard', r'niti. La ora 1, suntem la sediu adunati cam o sut'. Ce facem? Pancu prezideaz' discutia. Dou' p'reri. Unii sustineau s' trimitem telegram' guvernului, cernd interventia armatei. Eu eram de p'rere s' mergem toti cei prezenti la Regie si cu orice risc s' d'm steagul jos. Se admite punctul meu de vedere. Am luat steagul nostru si la ora 1 am pornit cu Pancu n frunte pe L'pusneanu si P'curari, n mars fortat, cntnd Desteapt'-te Romne. n apropierea fabricei, n strad', cteva grupuri de comunisti sunt date peste cap. Intr'm n curtea fabricei. P'trundem n cl'dire. M' urc cu steagul pn' la acoperis si l nfig sus. De acolo ncep s' vorbesc. Apare armata si ocup' fabrica. Noi ne retragem cntnd. Ne rentoarcem la sediu. Ne gndim: Incursiunea noastr' rapid' a fost bun'. n oras vestea atitudinii pe care am avut-o se r'spndeste ca fulgerul. Totus greva continu'. Armata nu poate dect s' p'zeasc' steagul, ea nu poate pune fabrica n miscare. Ce facem? n mintea noastr' ncolteste o idee. S' c'ut'm n tot Iasul mn' de lucru si s' deschidem fabrica. n trei zile, 400 de lucr'tori noi, adunati din toate colturile Iasului, sunt introdusi n fabric'. Aceasta ncepe s' functioneze. Greva a esuat. Peste dou' s'pt'mni, jum'tate din grevisti cer s' fie reprimiti la lucru. Victoria noastr' e mare.

21

Cel dintiu pas c'tre greva general' este respins. Planurile consortiului iudeo-comunist ncep s' fie dejucate. Actiunea aceasta a avut un r'sunet puternic n rndurile romnesti, ridicndu-le moralul.

STEAGUL TRICOLOR DEASUPRA ATELIERELOR DELA NICOLINA

Cel mai puternic centru comunist l formau Atelierele C.F.R. dela Nicolina. Aici erau peste 4.000 de lucr'tori, aproape toti bolsevizati. Cartierele din jurul acestor ateliere, Podul Ros, Socola si Nicolina erau cotropite de un num'r considerabil de jidani. De aceea conduc'torul din Iasi al misc'rii comuniste, Doctorul Ghelerter si aghiotantul s'u, Gheler, si fixaser' aici punctul de rezistent'. Nu trecuse o lun' dela nfrngerea suferit' la Regie si ca un semnal de ncepere a grevei generale si a luptei decisive, apare steagul rosu fluturnd pe ateliere. Greva este declarat'. Miile de lucr'tori p'r'sesc atelierele. Autorit'tile sunt neputincioase. Noi convoc'm pentru a doua zi, prin manifeste, pe toti Romnii la o ntrunire n sala Principele Mircea. Dup' discursuri, iesim cu steagurile afar' si pornim ntreaga multime spre Nicolina. n Piata Unirii, autorit'tile ne opresc si ne sf'tuesc s' nu mergem, deoarece sunt peste 5.000 de comunisti narmati cari ne asteapt' si vor fi mari v'rs'ri de snge. Noi apuc'm atunci din Piata Unirii spre gar'. Aici arbor'm drapele pe depou si pe cl'direa g'rii. Apoi ocup'm un tren care se afla la peron si pornim cu el spre Nicolina. n gara Nicolina cineva schimb' macazul si p'trundem cu tren cu tot n ateliere. Coborm. n ateliere, nimeni. Pe una din cl'diri, steagul rosu. Eu ncep s' m' cat'r pe niste trepte de fier prinse n perete lund n gur' un steag tricolor. Cu oarecare greutate, pentru c' era o n'ltime mare, ajung pn' la acoperis. M' ridic deasupra si m' tr'sc pn' la vrf. Smulg steagul rosu n mijlocul uralelor n adev'r de nedescris, cari se prelungesc cteva minute, ridic si leg steagul tricolor. De acolo am vorbit. Dincolo de ziduri, comunistii se adun' mereu n mass' compact' si manifesteaz' amenint'tor. O muzic' infernal'. n'untru urale, afar' huidueli si njur'turi. Cobor ncet pn' jos. Pancu d' ordin de plecare. La poart' ns' comunistii massati bareaz' iesirea si strig': S' vin' Pancu si Codreanu! Trecem 30 de metri naintea multimii si pornim spre poart'. La mijloc, Pancu, n dreapta un meserias, M'rg'rint si n stnga eu. Toti

22

trei cu minile n buzunare pe revolvere naint'm f'r' s' vorbim nimic. Cei din poart' ne privesc t'cuti si nemiscati. Iat'-ne la ctiva pasi. M' astept la un tiuit de glont pe la ureche. P'sim nainte drepti si hot'rti. Totus un moment sufletesc neobisnuit. Suntem la doi pasi. Comunistii se dau ntro parte si alta l'sndu-ne loc liber. Pe o distant' de aproape zece metri, trecem ntro t'cere mormntal', prin mijlocul lor. Nu ne uit'm nici la dreapta nici la stnga. Nu se aude nimic, nici m'car r'suflarea omeneasc'. Din urm' vin ai nostri. Trec si ei, dar nu se mai p'streaz' t'cerea. ncep njur'turi, amenint'ri de ambele p'rti. Nici o nc'erare. Ne ndrept'm compacti pe linia ferat' spre gara Iasi. Pe deasupra atelierelor bate vntul n pnza tricolorului biruitor. Efectul moral al acestei actiuni este incomparabil. Iasul huieste. Pe strad' nu se vorbeste dect de Garda Constiintei Nationale. Un curent de redesteptare romneasc' pluteste prin aer. Trenurile duc mai departe, spre cele patru p'rti ale t'rii, renvierea. Ne d'm seama, c' bolsevismul va fi nvins, pentru c' n fata lui, la dreapta, la stnga sa ridicat o barier' de constiint' care nu-i va mai permite s' se extind'. Toate drumurile de naintare i sunt nchise. De acum va trebui s' dea napoi. Nu mult dup' aceasta a intervenit si actiunea ntreprins' de guvernul Generalului Averescu care a t'iat orice perspectiv' acestei misc'ri.

SOCIALISMUL NA!IONAL-CRE TIN. SINDICATELE NA!IONALE

Garda Constiintei Nationale a fost o organizatie de lupt', de d'rmare a adversarului. De multe ori vorbeam cu Pancu n serile lui 1919, c'ci necontenit eram mpreun' si aproape regulat la masa sa. i-i spuneam: Nu-i deajuns s' nvingem comunismul. Trebue s' si lupt'm pentru dreptatea muncitorilor. Au dreptul la pne si dreptul la onoare. Trebue s' lupt'm n contra partidelor oligarhice, crend organizatii muncitoresti nationale care s'-si poat' cstiga dreptatea n cadrul statului, nu n contra statului. Nu admitem nim nui ca s caute si s ridice pe p mntul romnesc alt steag dect acela al istoriei noastre nationale. Orict dreptate ar putea avea clasa muncitoare, nu-i admitem ca s se

23

ridice peste si mpotriva hotarelor t rii. Nu va admite nimeni ca pentru pinea ta s pustiesti si s dai pe mna unei natii str ine de bancheri si c m tari, tot ce a agonisit truda de dou ori milenar a unui neam de muncitori si de viteji. Dreptatea ta, n cadrul drept tii neamului. Nu se admite ca pentru dreptatea ta s sfarmi n buc ti dreptatea istoric a natiei c reia apartii. Dar nici nu vom admite ca la ad postul formulelor tricolore, s se instaleze o clas oligarhic si tiranic , pe spatele muncitorilor de toate categoriile si s -i jupoaie literalmente de piele, fluturnd prin v zduh necontenit: Patrie pe care no iubesc, Dumnezeu n care nu cred, Biseric n care nu intr niciodat , si Armat pe care o trimit la r zboiu cu bratele goale. Acestea sunt realit ti, cari nu pot fi embleme pentru escrocherie politic n mna unor scamatori imorali. Am nceput apoi organizarea muncitorilor n sindicate nationale si chiar a unui partid politic: Socialismul national-crestin1. Pancu a scris atunci:

CREZUL SOCIALISMULUI NA!IONAL-CRE TIN

Cred ntrunul si nedesp'rtit Stat Romn dela Nistru la Tisa, cuprinz'torul tuturor Romnilor si numai al Romnilor, iubitor de munc', cinste si n frica lui Dumnezeu cu durere de tar' si neam. D't'torul de drepturi egale, civile si politice la b'rbati si la femei. Protector al familiei, salariind functionarii si muncitorii pe baza num'rului de copii si pe baza muncii depuse, ntelegnd cantitatea si calitatea, si ntrunul Stat sprijinitor al armoniei sociale prin restrngerea num'rului de grade; iar pe deasupra salariului socializnd fabricile, proprietatea tuturor muncitorilor, si p'mntul distribuit tuturor plugarilor. Repartizarea beneficiilor ntre patron (stat sau particular) si muncitori. Patronul (particular) pe lng' salarierea muncii sale va primi un procent descrescnd proportional cu m'rimea capitalului. i ntrunul Stat asigur'tor al muncitorilor prin fondul riscurilor, ntemeietor de depozite de hran' si mbr'c'minte pentru muncitori si functionari cari organizati n sindicate nationale vor avea
1 Nu auzisem pe acea vreme de Adolf Hitler si de National-Socialismul german.

24

reprezentanti n comitetele administrative de pe lng' diferite institutii industriale, agricole si comerciale. i ntrunul mare si puternic p'rinte al muncitorilor si Rege al t'ranilor, Ferdinand I-iu, care pentru fericirea Romniei totul a jertfit si care pentru mntuirea noastr' una cu poporul sa f'cut, Care n fruntea ostilor dela M'r'sti si M'r'sesti a biruit, si care din nou cu dragoste si ncredere se uit' c'tre ostasii ce-i datoresc credint', si cari vor g'si n caz'rmi o adev'rat' scoal' a natiunii, pe care s' o treac' n termenul de un an. ntrun tricolor nconjurat cu razele Socialismului National-Crestin, simbol de armonie ntre fratii si surorile Romniei Mari. ntruna Sfnt' Biseric' Crestin' cu Preoti tr'ind din Evanghelie si numai pentru Evanghelie si cari s' se jertfeasc' apostoleste pentru luminarea celor multi. M'rturisesc alegerea ministrilor de c'tre Camer', suprimarea Senatului, organizarea politiei rurale, impozitul progresiv pe venit, scoli de agricultur' si meserii la sate, cercusoare pentru gospodine si adulti, azile pentru invalizi si b'trni, case nationale, cercetarea paternit'tii, aducerea legilor efectiv la cunostinta tuturor, ncurajarea initiativei particulare n interesul Neamului si desvoltarea industriei casnice t'r'nesti. Astept nvierea constiintei nationale la cel din urm' p'stor si coborrea celor luminati n mijlocul celor truditi spre a-i nt'ri si ajuta n adev'rat' fr'tie, temelia Romniei de mine. Amin! Garda Constiintei Nationale. Ziarul Constiinta, Luni 9 Februarie 1920. Ne-am apucat apoi de organizarea sindicatelor nationale. Iat' un proces-verbal de constituire a unui sindicat. l public pentru a scoate n relief constiinta muncitorimii iesene n acele ceasuri:

Proces-verbal
Subsemnatii meseriasi, muncitori si functionari ai Fabricei de tutun R.M.S., ntruniti ast'sear', Luni 2 Februarie 1920 n localul G'rzii Constiintei Nationale Str. V. Alecsandri No. 3, sub presidentia D-lui C. Pancu, presedinte activ al G'rzii, fat' cu tendintele criminale ale

25

unor indivizi cari servesc alte interese dect acelea ale Neamului lor si fat' cu propaganda pe care o fac, pentru a lovi si n bunul mers al acestei institutii si n existenta noastr' a acelor cari muncim de o viat' ntreag' pentru buc'tica de pine, care e si singura hran' a noastr' si a copiilor nostri, noi muncitorii romni cinstiti si legali cari ntelegem s' mergem sub steagul t'rii noastre, si care ntelegem s' mergem pe drumul pe care l dicteaz' interesele supreme ale neamului acestuia, pentru bunul mers al acestei institutii, pentru a face s' se nceteze odat' propaganda dusmanului printre rndurile noastre, am hot'rt s' ne constituim ntrun sindicat national profesional, pentru care am ales urm'torul comitet si un delegat al G'rzii Constiintei Nationale. Urmeaz' 183 de semn'turi. Constiinta 9 Februarie 1920. Nr. 17 si 18.

UN TABLOU FIDEL AL SITUA!IEI LA 1919

ncerc s' redau momentul dela 1919-20, lund din ziare si manifeste ceea ce cred a fi semnificativ. Primul manifest lansat de Constantin Pancu n Iasi n August 1919, lipit pe toate zidurile Iasului, ntrun moment de desorientare general', este semnalul de lupt' al Iasului muncitoresc romnesc:
APEL C TRE MESERIA I, MUNCITORI, SOLDA!I I ! RANI ROMNI

Fratilor, Dup' ani de groaznice lupte lumea s'rb'toreste pacea ntre oameni, conduc'torii luminati din toate t'rile civilizate se silesc s' nl'ture r'zboiul prin ntemeierea unei legi pentru garantarea unei vietuiri pasnice n viitor. Dar iat' c' din r's'rit se aud glasuri de ur' cari v'desc n'zuinta dusmanilor nostri de a ne sfsia, prin nvr'jbire si nentelegerile dintre noi. Din Rusia, st'pnit' de ntunericul nv't'turilor gresite, pornesc ndemnuri de lupt' la foc si la uciderea fratilor de acelas snge. Din Ungaria, care-si plnge m'rirea de alt'dat', se aud aceleasi ndemnuri. Dusmanii din r's'rit sau unit cu cei

26

din apus ca s' tulbure linistea noastr' pentru ca apoi s' ne poat' cotropi. Str'inii de peste hotare ncearc' s' mpart' paharul cu otrav' ntre noi, prin nstr'inatii cari tr'esc la snul t'rii noastre. Ei au cutezanta s' spun' c' ndemnurile lor le fac n numele p'cii, n numele drept'tii si al libert'tii, n numele muncitorilor. Cuvntul lor e minciun', ndemnul lor e venin omortor, c'ci: Ei zic c' voiesc pacea, dar ei singuri o nimicesc omornd pe cei mai vrednici. Cer libertatea, dar cu amenint'ri de moarte, silesc lumea s' li se supun'. Doresc nfr'tirea, dar ei seam'n' ura, nedreptatea, si desfrul n mijlocul popoarelor. Mai mult nc': ei zic c' voiesc desfiintarea capitalului cstigat prin sudoarea fruntii: Ne spun c' nu voiesc r'zboiul dar ei se r'zboesc. Cer desfiintarea armatei, dar ei se narmeaz'. Ne ndeamn' s' arunc'm steagul tricolor, dar voesc s' ridice n locul lui steagul rosu al urii. S' nu dati crezare manifestelor si ndemnurilor lor precum nati dat crezare manifestelor dusmane cnd luptati la Oituz, M'r'sti si M'r'sesti. Datoria oric'rui bun Romn este de a se ngriji ca si pe viitor s'mnta nentelegerii, pe care o ncearc' s' o arunce ntre noi, s' nu prind' r'd'cini. Des'vrsiti lucrul nceput prin munca si cinstea voastr'. Dusmanii vostri sunt: lenea, ura si necinstea care domnesc peste hotare si care ne amenint' si pe noi. Fiti cu luare aminte! P'strati-v' sufletul curat, nu uitati c' mntuirea noastr' este munca, unirea si cinstea. Frati soldati, Cu credint' n Dumnezeu ati nfrnt puterea vr'jmasului. Cu armele voastre ati tras pentru vesnicie hotarele t'rii. Cu sngele vostru ati des'vrsit si pecetluit jertfele voastre. De aceea nu ng'duiti ca mini str'ine si nelegiuite s' strice ceea ce voi ati s'vrsit. P'strati mai departe iubirea de tar' si credinta c'tre Rege. Ati jurat c' veti ap'ra cu ultima pic'tur' de snge hotarele Patriei. P'ziti-le n luare aminte,

27

contra relelor porniri ale vr'jmasilor, c'ci asa au f'cut p'rintii si str'bunii nostri. Frati t rani, Dumnezeul p'rintilor nostri sa nduiosat de suferintele noastre si ne-a dat un an mbelsugat cum rar sa v'zut. Fiti recunosc'tori fat' de bunul Dumnezeu prin munca si credinta voastr'. nnoiti-v' puterile de munc', strngeti cu srguint' roadele p'mntului. Fiti linistiti c'ci p'mntul dintre Tisa, Dun're si Marea Neagr', l-ati cstigat n ntregime. P'strati-l cu sfintenie, ap'rati bog'tia lui prin munca si iubirea voastr'. Frati romni, n voi st' n'dejdea si puterea acestei t'ri. Voi sunteti si fericirea zilei de mine. Iar voi s' nu v' agonisiti blesteme, ci binecuvnt'ri. Dusmanii ne atac' la Nistru si la Tisa. Ei ncearc' s' tulbure si pacea n'untrul t'rii. Mntuirea noastr' e munca, cinstea, iubirea de neam si credinta n Dumnezeu. Fiti cu luare aminte, chemati la calea adev'rat' si pe cei care sau r't'cit si au trecut n rndurile celor f'r' neam si credint'. Strnsi n jurul tronului si uniti sub umbra steagului tricolor veghiati la linistea t'rii. Spuneti str'inilor si nstr'inatilor care ncearc' s' ne tulbure, c' n jurul nostru sa format o gard' national' care veghiaz' si va lupta contra celor ce voiesc s' semene nentelegeri ntre noi. Romni de pretutindeni, muncitori, meseriasi, soldati si t'rani, fiti vrednici de str'mosii nostri si de n'ltimea vremurilor pe cari le tr'im. (ss) Cercul romn al meseriasilor, Sindicatul tractiunii C.F.R., Sindicatul profesional C.F.R., Societatea invalizilor de r'zboiu, Breasla fierarilor etc. Constiinta Anul I. Nr. 1, 30 August 1919.

CONDUC TORII MUNCITORILOR ROMNI

28

Conduc'torii muncitorilor romni comunisti, nu erau nici romni si nici muncitori. La Iasi: Dr. Ghelerter, jidan; Gheler, jidan; Spiegler, jidan, Schreiber, jidan etc. La Bucuresti: Ilie Moscovici, jidan; Pauker, jidan etc. n jurul lor o serie de muncitori romni r't'citi. n caz de reusit' a revolutiei, presedinte de republic', ce ar fi uzurpat locul m'ritului Rege Ferdinand, trebuia s' fie Ilie Moscovici. n parlamentul Romniei Mari la 1919, n timp ce toti deputatii si senatorii tuturor tinuturilor romnesti unite, nfiorati de marele act al Unirii, se ridicaser' n picioare si aplaudau pe Marele Rege ntregitor, acest domn Ilie Moscovici a refuzat s' se ridice, stnd jos ostentativ.

ATITUDINEA PRESEI JID NE TI

Este necesar de subliniat atitudinea presei jid'nesti n acele momente de mare primejdie pentru neamul romnesc. Ori de cte ori natia romneasc' a fost amenintat' n existenta ei, aceast' pres' a sustinut tezele cari conveneau mai bine dusmanilor nostri. Dup' cum, urm'rind evenimentele, usor se poate vedea c' aceleasi teze au fost comb'tute cu nversunare ori decte ori ele erau n favoarea unei misc'ri de renastere romneasc'. ngrijor'rile noastre au fost pentru ei zile de bucurie, iar bucuriile noastre au fost pentru ei zile de doliu.

LIBERTATEA
Libertatea asa de mult contestat' azi misc'rii nationale, era atunci ridicat' la rangul de dogm', ntru ct ea trebuia s' serveasc' cauza nimicirii noastre. Iat' de pild' ce scria Adev'rul din 28 Decembrie 1919 sub semn'tura lui Emil D. Fagure (Honigmann): . . . Acordndu-se dreptul de liber' manifestare partidului socialist, nu se poate sustine c' se acord' un privilegiu acestui partid. Oricare ar fi partidul care ar voi s manifesteze, va trebui s se respecte acest drept...

29

URA
n aceeasi foaie putem citi: Ura trebuie s fie vesnic c l uza contra partidului de ucigasi care a domnit n cap cu Ion Br tianu. Ura iudaic' mpotriva Romnilor e binecuvntat'. E sustinut'; se face apel la ea. Nu e o crim'. Nu e o rusine medieval'. Cnd e vorba ns' ca Romnii s'-si apere drepturile lor nc'lcate, actiunea lor este etichetat' drept ur' si ura devine un semn al barbariei, un sentiment njositor pe care nimic nu se poate cl'di.

ORDINEA LEGAL
(ADEV RUL 5 OCT. 1919)

Sa ispr'vit! Prin naltul decret lege, pe timpul perioadei electorale se instituie un nou regim mult mai aspru ca nainte, al st'rii de asediu si al cenzurii, opozitia si tara ntreag' este scoas' n afar' de lege. Este pur si simplu regimul dictaturii militare n care singur' coroana este atotputernic'. Coroana si partidul liberal, iar ca executor al acestor dou' vointi este guvernul de generali . . . . . . astfel decretul lege ne interzice atacurile contra coroanei. Dac' va fi luat ca atac spunerea adev'rului c' coroana si-a asumat greaua sarcin' de a conduce singur' si cu partidul liberal tara, acest atac va trebui totusi s -l d m. Decretul ne interzice atacul contra formei actuale de guvern'mnt, dac' prin aceasta se ntelege c' nu avem dreptul s' protest'm cu toat' vehementa contra guvernului actual care este rezultatul vointei neconstitutionale a dou' persoane, noi vom protesta . . . Dac' alt' cale nu este deschis' mpotriva acestei st'ri de lucruri, dac' am sti c' incitarea la revolt sau contra ordinei asa zise legale, ar avea un efect, ceea ce din nenorocire nu este, nam ezita un singur moment s o facem, c'ci contra unui regim dictatorial si de teroare nu exist alt mijloc de lupt . Ne socotim n fata unei bande narmate care se pun n afar' de legi si uzeaz' de forte brutale.

30

Cu toate acestea vom flutura acest steag si c'znd vom striga totusi: jos tirania; tr'iasc' libertatea. Iat' presa jid'neasc' de la 1919. Deci: incitarea la revolt' contra Coroanei, contra formei de guvern'mnt si ordinei legale.

INCITAREA LA REVOLT
(ADEV RUL DIN 11 OCT. 1919)

Nebunii! Unde sunt nebunii?

Cum am zis, avem prea multi oameni cuminti si nici un nebun. Ori nebuni ne trebue. Cei dela 1848 erau nebuni si au desr'd'cinat regimul boeresc de atunci Ne trebue si nou' nebuni. Cu oameni cuminti care despic' un p'r n 14 si tot nu se hot'r'sc, nu este nimic de f'cut. Ne trebue cel putin un nebun, dac' nu mai multi nebuni. Ce va face nebunul 'sta, de unde vreti s' stiu eu? . . . Se cere dar un nebun. S' vin' dar nebunii. Pn' si socialistii sau cumintit. Ei au realmente un partid n dosul lor si oameni cari nar trebui s' aib' fric' de nimeni. Fric' v'd c' nau. Dar sunt si cuminti. Ca si alt'dat' I. N'dejde, se tin gr pis de starea legal . Cei dela putere civili si militari vor s'-i scoat'. Inutil' ncercare. Tactica lor e starea legal'. Chiar cnd sunt mpuscati ca la 13 Decembrie 1918, cnd sunt snopiti n b't'i, cnd Frimu este cobort n mormnt de sbirii s'i, socialistii protesteaz' ce-i drept cu mult' demnitate, dar nu se abat dela calea legilor. n orice caz ne trebue nebuni. S' ias' nebunii care s' nceap' actiunea ilegal' sau n contra legii, mpotriva st'rii de lucruri de azi.

COROANA
Coroana a constituit totdeauna pentru Romni un patrimoniu scump. Ea fiind garantia unit'tii si a rezistentei noastre n fata oric'ror primejdii, jidanii nau pregetat de a o ataca, de a o insulta si de a o compromite prin orice mijloace.

31

Iat', de pild', cum trateaz' Dimineata din 16 Noembrie 1919, pe Regele Ferdinand.

Din cauza unei greseli

Un animal are nevoe de preocup'ri m'rginite, ns' mintea lui ajunge ca s' le satisfac'. Rareori, foarte rareori, animalul se nseal'. i astfel tot inteligenta lui, orict de mic', l mpiedic' de a c'dea n greseli grosolane. Nu tot astfel se ntmpl' cu Regele. Voesc s' vorbesc de regele creiatiunii. Regele creiatiunii este mult mai inteligent dect un cne, un cal, un m'gar. E cert. Dar pe cnd nici unul din aceste trei animale n-ar c'lca pe marginea unei pr'p'stii, nu sar arunca pe valurile apei spre a se neca ori nar ncerca o miscare v't'm'toare, regele creiatiunii s'vrseste n fiecare zi greseli de neiertat. .............................................. ntelepciunea cerea ca Regele s' nu se lase prizonier n mna unui singur om si a unui singur partid. Cu tot respectul sunt dator s' spun Majest'tii sale c' a gresit. Situatia att de neclar' este opera Majest'tii Sale. Fiindc' Majestatea Sa cednd unor obsesiuni vinovate si interesate, a fugit de solutiunile firesti pe cari le poruncea situatia intern'. Dac' nici ast'zi coroana nu se va hot'r s' intre pe c'ile firesti care sunt desp'rtite de interesele viitoare, natura si va lua drepturile ei cu nc' si mai mare hot'rre. Regele creiatiunii este avizat.

BISERICA CRE TIN

(OPINIA DIN 10 AUGUST 1919)

Nationalistii din Iasi ncep s' se agite: sunt ns' prea putini si prea bicisnici; de aceea agitatia lor care alt' dat' revolta, ast'zi este pur si simplu ridicol'. Nationalistii au format o Gard' a Constiintei Nationale. Sau lansat manifeste. Se tin ntruniri... Au fost chemati si studenti sovini. Au venit si preoti de rigoare... Cnd pretutindeni, din legiuirile cele mai despotice se sterg deosebirile dintre nationalit'ti, la noi nationalistii vor s'

32

accentueze aceste deosebiri si mai ales n momentul cnd conferinta p'cii vrea s' ne impun' n tratat controlul minoritarilor Cnd pretutindeni Biserica se desparte de stat, r'mnnd o afacere particular' a fiec'ruia, la noi nationalistii fac apel la cler pentru propaganda religioas' organizat' si cu caracter de principii Atunci intervine preotul: cu duhul blndetii, el si mplnt mna n chica poporului pe care l bate cu fruntea de lespezile Bisericii pn cnd l ameteste. Poporul n Biseric' nvat' umilinta si resemnarea. Asa a dat Dumnezeu. Minciunile acum nu mai am'gesc pe nimeni. n zadar nationalistii si anin' benzi tricolore la mnec', n zadar asmut' vulgul intelectual mpotriva evreilor, n zadar pun preotii n Biserici s' ne afuriseasc'. Nu se mai teme nimeni ast'zi de afuriseala Dumnealor. ... Propov'duim dragostea ntre oameni. i d m cu piciorul n usa templelor cari ad'postesc ura si r'zbunarea. .............................................. Isc'lit: M. Sevastos

PROCESIUNEA
(OPINIA DIN 26 OCTOMBRIE 1919)

La apelul G'rzii Constiintei Nationale, onoratul cler si-a pus la dispozitia manifestantilor b rbile, od jdiile si praporii ... Luxul ns' de a avea la dispozitie un Dumnezeu cu un ntreg stat major ar trebui pl'tit. Noi prefer'm ca din birul nostru s' se tocmeasc' un profesor, nu un preot. Dorim deci separatia Bisericii de stat. C'ci nu admitem s' se ncurajeze prin contributia noastr' fortat' obscurantismul, renuntarea si spiritul de resemnare cari mentin regimurile politiste . . . nd'r't spre Evul mediu? Spre inchizitie? Suntem exasperati de teroarea n sacou si n tunic', nu mai putem suporta si teroarea n ras'... Cu durere privim manifestatiile de pe str'zi cu sfori si cu epolete si nu vrem s' mai asist'm la defilarea mitrelor si a basmalelor rosii . . . De ajuns.

33

Boltile Bisericilor apas' pe umeri neamul omenesc metaniile l atrag la p'mnt. Va fi o procesiune fad'. Vor trece pe str'zi od'jdii de muzeu, sceptre cu briliante, mitre... Vor trece cruci si patrafire. Vor trece b'rbi. Oratori cu gesturi crncene si vor desface pieptul ar'tnd multimii coasta lor nsngerat' vor suge ntre dinti bureti cu otet . . . Isc'lit: M. Sevastos.

***
Este clar. De aici si pn' la atacarea ofiterilor pentru ruperea epoletilor nu mai este dect un pas. i tot numai un pas pn' la d'rmarea bisericilor cu trn'coapele sau pn' la transformarea lor n grajduri sau localuri de petrecere sadic' pentru jid'nasii dela Opinia, Adev'rul, Dimineata si neamul lor. Am v'zut n coloanele acestor ziare, ntrun ceas de grea cump'n' romneasc', toat' ura si vicleana uneltire a unei natii vr'jmase, asezat' si tolerat' aici din mila si numai din mila Romnilor. Lips' de respect pentru gloria armatei romne si pentru sutele de mii de morti n uniforma ei sfintit'; lips' de respect pentru credinta crestin' a unui popor ntreg. Nu era zi s' nu se arunce pe fiecare pagin' venin n inimile noastre. Din lectura acelor ziare cari mi-au crispat sufletul, am cunoscut adev'ratele sentimente ale acestor venetici pe care si le-au desv'luit, f'r' nici un fel de retinere, n momente n care ne-au crezut doborti la p'mnt. ntrun an de zile am nv'tat atta antisemitism ca s'-mi ajung' pe trei vieti de om. C'ci nu poti s' izbesti n credintele sfinte ale unui popor, n ceea ce inima lui iubeste si respect' f'r' ca s' nu r'nesti n adncuri si f'r' ca din rana f'cut' s' nu picure snge. Sunt 17 ani de atunci si rana sngereaz' mereu.

***
S'-mi fie ng'duit nc' odat' a-mi ndeplini o datorie sacr', amintind aici de acest erou, atlet al muncitorimii crestine, meseriasul Constantin Pancu, sub a c'rui comand' am fost si al'turi de care am stat pn' cnd Bestia rosie, asa cum i spunea el, a fost nfrnt'. Acestui om curajului si pieptului lui se datoreste salvarea Iasului dela nimicire.

34

apte ani mai trziu, acest urias, sl'bit de suferint' si de s'r'cie, umbla ca o umbr' pe str'zile Iasului, cernd ajutor pentru a merge s' se caute de o boal' de inim'. A murit bolnav si s'rac, uitat si neajutat, n mijlocul unei t'ri nep's'toare si a unui oras pe care l-a ap'rat cu pieptul s'u, n ceasurile cele mai grele.

PRIMUL CONGRES STUDEN!ESC DUP R ZBOIU

CLUJ 4, 5, 6 SEPTEMBRIE 1920

Congresul acesta a avut loc n sala Teatrului National din Cluj, ntro atmosfer' de mare entuziasm, datorit' unirii neamului romnesc prin forta armelor si jertfelor lui. Era cea dintiu ntlnire a tinerilor intelectuali ai unui popor r'sletit n cele patru vnturi de soart' si de nenoroc. Dou' mii de ani de nedrept'ti si suferinte se ncheiau acum. Ct entuziasm, cte emotii sfinte, cte lacrimi nam v'rsat cu totii! Dar pe ct era de mare entuziasmul pentru prezentul care ne coplesea inimile prin m'retia lui, pe att era de mare desorientarea fat' de linia viitorului. De aceast' desorientare a c'utat s' profite puterea iudaic'. Ea a sugerat si pn' la sfrsit a f'cut presiuni prin minister, prin masonerie si oamenii politici, ca la ordinea de zi a congresului s' se pun': intrarea studentilor evrei n centrele studentesti. Cu alte cuvinte se ncerca transformarea unor centre romnesti n centre mixte romno-jid'nesti. Primejdia era mare cu bolsevismul b'tnd la us' si cu perspectiva de a fi coplesiti ca num'r de elementele iudeo-comuniste n propriile noastre centre. Cel putin n dou' din ele, Iasi si Cern'uti, situatia era tragic'. Cu toate acestea, conduc'torii congresului, L'busc', presedintele Iasului, cu ntreg comitetul, Nazarie, presedintele Bucurestiului, cu ntreg comitetul si cu toate societ'tile, Puscaru, presedintele Clujului erau cstigati acestei idei. Tinerii studenti sunt foarte usor influentabili mai ales cnd le lipseste o credint'. Ei se las' am'giti nu att prin avantagiile materiale imediate cari li sar oferi ct mai ales prin m'gulirile ce li se aduc si prin perspectivele de mare viitor ce li se ofer'.

35

Tn'rul ns' va trebui s' stie c' n orice post va fi, este o santinel' n slujba neamului si c' a se l'sa cump'rat, flatat, ademenit, nsemneaz' o p'r'sire de post, poate nsemna o dezertare sau chiar o tr'dare. Micul nostru grup dela Iasi, invincibil prin hot'rrea sa, unit cu grupul Bucovinenilor, sa luptat timp de dou' zile cu ndrjire. Pn' la sfrsit a nvins. Congresul a admis motiunea propus' de mine, prin vot nominal, mpotriva motiunii sustinut' de ntreaga conducere studenteasc'. Votul acesta cred c' nu l-a dat congresul din convingere, ci mai mult impresionat de hot'rrea si disperarea cu care a fost dus' lupta. Studentimea cern'utean', care nu trecea de 60 la num'r, sa purtat admirabil. Micul nostru grup al Iesenilor, care nu trecea de 20, de asemenea. Dac' mai ad'ug'm nc' 20, grupul Ciochin', tot dela Iasi, lupta de dou' zile a fost de 100 contra 5.000. Victoria noastr' de atunci a fost hot'rtoare. Centrele studentesti, dac' punctul nostru de vedere ar fi c'zut, si-ar fi pierdut caracterul lor romnesc, si n contact cu jidanii, ar fi apucat pe calea bolsevismului. Studentimea romn' a fost la o mare r'spntie. Iar mai trziu, la 1922, nam mai fi avut o izbucnire a unei misc'ri studentesti romnesti, ci poate o izbucnire a revolutiei comuniste.

DESCHIDEREA UNIVERSIT !II DIN IA I N TOAMNA ANULUI 1920

La celelalte centre universitare, liniste. Noi eram ns' condamnati la r'zboire. Pentru prima oar' n istoria Universit'tii iesene senatul universitar anunt' deschiderea cursurilor, f'r' preoti si f'r' serviciul religios. Pentru a ntelege cineva durerea noastr', trebue s' stie, c' aceast' solemnitate era nentrerupt, de o jum'tate de veac, cea mai frumoas' s'rb'toare a universit'tii. Veneau: tot senatul universitar, toti profesorii, toti studentii si cei noui nscrisi; era prezent' elita intelectual' a Iasului. Mitropolitul Moldovei sau Vicarul oficia slujba n aul', binecuvntnd nceputul muncii pentru cultura poporului romn. Dar acum universitatea noastr' se desbr'ca, printrun gest al senatului universitar, de podoaba traditiilor ei semiseculare.

36

Mai grav: universitatea Iasului crestin, cea mai nalt' scoal' romneasc', proclama n ceasurile grele de atunci, lupta contra lui Dumnezeu, alungarea lui Dumnezeu din scoal', din institutii, din tar'. Profesorii Universit'tii din Iasi, afar' de cei 4-5 cunoscuti, au primit cu mare satisfactie hot'rrea p'gn' a senatului, acest pas nainte, care va scoate stiinta romneasc' din barbarie si din prejudec'tile medievale. Studentii comunisti jubilau, jid'nimea triumfa, iar noi, ctiva, ne ntrebam cu durere: Oare ct mai este pn' cnd vor fi d'rmate bisericile iar preotii n od'jdii r'stigniti n altare? Un num'r de vreo opt studenti nationalisti, cari ne aflam n Iasi, am umblat zadarnic pe la usile multor profesori, ncercnd s'-i convingem a reveni asupra m'surii luate. Repetitele noastre interventii nau dus la niciun rezultat. i atunci, n ajun, am hot'rt un lucru grav: s' ne opunem cu forta la deschiderea universit'tii. Ne-am culcat toti n strada Suhupan Nr. 4, sediul actiunii noastre, pentru a r'mne grupati. La sase dimineata eu am plecat nainte la universitate cu Vladimir Frimu, urmnd ca ceilalti s' vin' dup' noi. Am nchis si baricadat usa din dos a universit'tii l'sndu-l pe Frimu acolo. Eu am f'cut un afis scris cu creionul rosu pe care l-am lipit pe usa cea mare dela intrare: Aduc la cunostinta domnilor studenti precum si a domnilor profesori, c' aceast' universitate nu se deschide dect n urma slujbei religioase traditionale. Restul camarazilor na venit dect trziu, prea trziu. Dela ora 8 au nceput s' vin' studentii. Eu am rezistat singur la us' pn' la ora 9 si jum'tate, cnd n fata universit'tii, se adunaser' peste 300 de studenti. n momentul cnd profesorul Mller dela Matematici voia s' intre cu forta, i-am spus: Cnd ati intrat profesor la universitate, ati jurat pe cruce. Pentru ce v' ridicati acum mpotriva crucii? Sunteti un sperjur, pentru c' ati jurat ntrun lucru n care nati crezut, iar acum v' c'lcati jur'mntul. Atunci studentii, peste 300, n frunte cu Marin, seful comunistilor, cu Hritcu, cu Ionescu dela Botosani, sau repezit asupra mea, mau ridicat pe sus, au deschis usa dela universitate, mau introdus n sala pasilor pierduti, unde mau purtat ca ntrun vrtej, dela un cap't la cel'lalt al s'lii, timp de aproape o jum'tate de or', dndu-mi cu bastoanele si cu pumnii n cap. Nicio ap'rare si nicio

37

ripost' nu mai era posibil', deoarece eram prins la mijloc si mpins din toate p'rtile primind lovituri de pretutindeni. n sfrsit am fost l'sat. Pe cnd st'team ntrun colt si m' gndeam la nenorocul nfrngerii mele, au sosit si cei sase. Biruinta adversarilor na durat ns' mult pentruc' peste putin timp secretarul universit'tii sa cobort dela rectorat si a afisat urm'toarele: Se aduce la cunostinta tuturora c' rectoratul a hot'rt ca universitatea s' r'mn' nchis' pn' Miercuri, cnd se va deschide cu serviciul religios. Era un mare triumf pe care l-am primit cu o bucurie nespus'. Miercuri dimineata, peste dou' zile, n sala arhiplin' de lume din ntreg orasul, sa oficiat serviciul religios. Pe mine mau felicitat toti. A vorbit nentrecut de frumos profesorul A.C. Cuza. De atunci mi sa nr'd'cinat credinta care nu m' va p'r'si, c' cel care lupt', chiar singur, pentru Dumnezeu si neamul s'u, nu va fi nvins niciodat'.

***
n opinia public' a Iasului, aceste lupte, n special cele dela Regie si Ateliere si acum n urm' cea dela Universitate au avut un puternic r'sunet. Adversarii au nceput s'-si dea seama c' bolsevismul nu poate nainta f'r' obstacole serioase, chiar atunci cnd de partea lui sunt aproape toti profesorii universit'tii, toat' presa, toat' jid'nimea, marea majoritate a muncitorilor, iar de cealalt' parte numai un minim grup de tineri cari nu opun altceva acestor valuri uriase, dect uriasa lor credint' n viitorul t'rii. Tinerii acestia prezentau rezistenta unor vointe nfipte n p'mnt ca niste stnci peste cari lumea usor putea vedea, nu numai c' nu se poate p'si f'r' pericol, dar c' nu se poate p'si niciodat'. Adversarilor le era team', nu de noi, ci de hot'rrea noastr'. Lumea cealalt', Iasul crestin si romnesc, ne ncuraja si ne urm'rea cu simpatie.

ANUL UNIVERSITAR 1920-1921

nceput n conditiunile ar'tate mai sus, anul acesta a fost un sir nentrerupt de lupte si ciocniri. Noi, studentii lupt'tori, ne-am organizat n jurul cercului studentesc tefan Vod' al c'rui presedinte eram. De aici ne-am atacat adversarii, biruindu-i rnd pe rnd.

38

Dispretuitori fat' de cultura romneasc', acestia ne priveau de sus universitatea si tot ce aveam noi n tara aceasta, cu pretentii de savanti si ndrum'tori, ca niste oameni sositi dintro mare tar' pe un p'c'tos si napoiat p'mnt romnesc. Or fi avut ei dreptate n unele privinti, dar n curnd vor avea s' se izbeasc' n mica noastr' tar', de un mare bun simt romnesc secular, pe care acolo, n marea lor mp'r'tie de peste Nistru, sa dovedit a nu-l fi avut de loc. n universitate ntrunirile deveniser' imposibile. Nicio hot'rre nu se mai putea lua. Marea majoritate a studentilor era format' din comunisti si simpatizanti de-ai lor. Dar nu putea face niciun pas nainte deoarece grupul nostru, care nu trecea de 40, era totdeauna prezent. El atac' si nu mai permite vnturarea ideilor si practicelor comuniste. Greva general' ncercat' n Universitatea iesan', cu ocazia arest'rii studentului comunist Spiegler, esuiaz' dup' o zi, deoarece grupul nostru ocup' cantina si interzice intrarea la mas' a grevistilor, bazndu-se pe principiul: Cine nu munceste, nu m'nnc'. Toate interventiile rectorului si ale profesorilor de a ne convinge ca acesti studenti s' fie l'sati la mas', r'mn zadarnice.

***
Peste putin timp, grupul nostru va cstiga o alt' victorie: schimbarea uniformei. Studentii comunisti purtau sepci rusesti. Nu pentruc' nu aveau altceva, ci ostentativ, ca s' afirme bolsevismul. Cu ocazia unei nc'er'ri la universitate, aceste sepci au fost luate si arse n Piata Unirii. Apoi, n fiecare zi, la universitate, pe str'zi, prin localuri ncepe vn'toarea. Toate sepcile sunt arse. Dup' o s'pt'mn' au disp'rut complet si pentru totdeauna.

*
Grupul nostru trece mai departe. Se ia la lupt' cu presa iudeocomunist'. El ns' nare pres' ca s' se lupte pe calea scrisului. n urma unor articole necuviincioase la adresa Regelui, Armatei si Bisericii, grupul nostru scos din r'bd'ri p'trunde n redactiile si tipografiile ziarului Lumea, condus de jidanul Hefter, si Opinia, si sfarm' tiparnitele care mpr'stiau otrav' si insult'. Provocam desordini, f'r' ndoial', dar acele desordini vor opri marea desordine, ireparabila desordine pe care o preg'teau, n tara aceasta, simbriasii revolutiei comuniste.

39

*
Toate acestea ns' m' vor fixa n obiectivul r'sbun'rilor. Presa jid'neasc' ne atac'. Eu voi riposta violent. ntlnind pe strad' pe redactorii Opiniei, n urma unui schimb de cuvinte, dup' ce le cer socoteal' pentru ofensele aduse, ne nc'er'm. Adversarii mei sunt b'tuti bine. A doua zi ns' toate ziarele din Iasi fac front contra mea: Opinia, Lumea, Miscarea.

ELIMINAT PENTRU TOTDEAUNA DIN UNIVERSITATEA IE AN

Lucrurile nu se opresc aici. Imediat intervine senatul universitar, se ntruneste si, f'r' a m' audia, m' elimin' pentru totdeauna din Universitatea iesan'. n sfrsit Universitatea si Iasul vor sc'pa de turbur'torul ordinei publice, care timp de doi ani, a stricat pacea iudeo-comunistilor si sa opus la toate ncerc'rile acestora de a desl'ntui revolutia pentru detronarea Regelui, arderea Bisericilor, mpuscarea ofiterilor si masacrarea a sute de mii de Romni. Oamenii ordinei si legalit tii sunt, pentru senatul universitar, comunistii. Eu sunt turbur torul acestei ordini.

CONSILIUL FACULT !II DE DREPT

Dar planurile lor se sfarm'. Pentruc' intervine un fapt ntradev'r unic, n manifest'rile obisnuite ale vietii noastre universitare. Consiliul Facult'tii de Drept se sesizeaz' de eliminarea pronuntat' de senat, si avnd n frunte pe profesorii Cuza, decan, Matei Cantacuzino si Dimitrie Alexandrescu, se opune acestei elimin'ri. ncerc'rile consiliului de a tempera furia senatului universitar, dau gres. Senatul nu renunt' la pedeapsa dat'. Atunci Facultatea de Drept si retrage reprezentantul din senat, nu se supune hot'rrii acestuia si se declar' independent'.

40

Pe mine facultatea m' anunt' c' m' pot prezenta la cursuri, deoarece consiliul profesoral refuz' s' recunoasc' hot'rrea senatului universitar. Am r'mas astfel pe mai departe, student la Universitatea din Iasi. n urma acestui fapt, timp de trei ani, consiliul Facult'tii de Drept nu si-a mai trimis reprezentantul n senat. Conflictul a durat ani de zile, chiar dup' plecarea mea din universitate. Mai trziu, cnd mi-am luat licenta, rectoratul a refuzat s'-mi elibereze diploma. Nu mi-a eliberat-o nici pn' n ziua de azi. Pentru nscrierea n barou si pentru continuarea cursurilor n str'in'tate mam servit numai de certificatul eliberat de Facultate.

ANUL UNIVERSITAR 1921-1922

Noul an universitar sa deschis n conditii normale. Cu serviciu religios. Din nou universitatea si Iasul sunt n s'rb'toare. n Bucuresti, acest mare eveniment trece aproape neobservat. Acolo, la sosirea studentilor, massa studenteasc' se pierde n multimea sutelor de mii de oameni, a sgomotului, a luminilor, a intereselor care se ciocnesc brutal. La Iasi, cnd pleac' studentii, e melancolie general', ca la plecarea cocorilor si a p's'rilor, toamna cnd vin studentii, vine tineretea, vine viata. E zi de s'rb'toare. La Bucuresti, studentul se simte singur n mijlocul unei lumi imense care nu-l vede, nu-l apreciaz', nu-l mustr', nu se intereseaz' de el, nu-l iubeste. Educatia studentului, la Iasi, este incomparabil', pentruc' el se desvolt', ca si un copil sub iubirea mamei sale, la ad'postul dragostei Romnilor. Aici neamul si creste studentii. Eu nsumi datorez acestui Iasi o parte nsemnat' de recunostint' pentru tot ce am putut s' fac. Am simtit totdeauna grija pe care mi-a purtat-o acest suflet al Iasului, am simtit raza iubirii lui, i-am simtit mustrarea, ncurajarea, ndemnul, chemarea la lupt'. Pe noi, studentii dela Iasi, ne urm'resc acestea si acum si ne vor urm'ri pn' la sfrsitul vietii, ca amintirea ndemnurilor si dragostei mereu prezente a mamei. Din toate generatiile studentesti care sau perindat prin Iasi, pe cti nu i-a urm'rit toat' viata ndemnul, chemarea la lupt' a Iasului! Pe cti nu i-a urm'rit, pn' n mormnt, pe cti nu-i urm'reste si ast'zi, mustrarea lui! . . .

41

***
Dela nceputul anului se observ' c' iudeo-comunismul d'dea napoi desorientat si cu moralul aproape pierdut. Nicio ncercare de rezistent'. Noul val de studenti, acum nscrisi, auziser' cu totii de luptele noastre si de mult asteptau s' vin' al'turi de noi. Ajunsi aci, au intrat n rnduri.

PRE EDINTE LA SOCIETATEA STUDEN!ILOR N DREPT

n toamna aceea am fost ales presedinte al Societ'tii Studentilor n Drept. Senatul universitar na voit s' m' valideze sub pretext c' sunt eliminat din universitate. Mam validat singur. Societatea Studentilor n Drept ca si toate celelalte societ'ti pe facult'ti, avea ca scop activitatea stiintific', de complectare si aprofundare a studiilor n domeniul respectiv. Asa bun'oar', sub presedintia lui Nelu Ionescu, cu doi ani nainte de mine, Societatea Studentilor n Drept tinea sedinte aproape s'pt'mnal. Un student citea o carte de drept sau n leg'tur' cu dreptul, o rezuma n sedint', o critica, si apoi urmau discutii contradictorii. Eu am p'strat norma general', dar am venit cu ceva nou. Toate aceste lucr ri si referate nu se puteau face dect avnd ca obiect problema jid neasc n lumina stiintei. Se citeau lucr'ri asupra acestei probleme n Romnia si n str'in'tate, asupra puterii iudaice internationale, asupra istoricului acestei probleme la noi si aiurea. Studiam mijloacele de lupt' ntrebuintate contra noastr', spiritul si mentalitatea iudaic', si preconizam mijloace de lupt' si de ap'rare. Urmau dup' fiecare expunere, discutii, complect'ri si la urm' formularea adev rului stabilit pentru ca fiecare s poat pleca l murit. Apoi, n continuare, c'utam n aceleasi sedinte s' realiz'm: a) Identificarea la orice pas a acestui spirit si mentalit'ti iudaice infiltrate pe nesimtite n felul de a cugeta si a simti al unei nsemnate p'rti dintre Romni.

42

b) Desintoxicarea noastr , eliminarea iudaismului introdus n cugetarea noastr', prin c'rti de scoal', de literatur', prin profesori, prin conferinte, prin teatru, prin cinematografic'. c) ntelegerea si demascarea planurilor jid nesti mascate sub attea forme. C'ci avem partide politice, conduse de Romni, prin care vorbeste iudaismul; ziare romnesti, scrise de Romni, prin care vorbeste jidanul cu interesele lui; conferentiari romni, autori romni, gndind, scriind si vorbind jid'neste n limba romn'. Am nceput s' ne d'm seama, studiind toate acestea, c' pentru prima dat' n istorie, poporul romn a venit n contact cu un neam care ntrebuinteaz' ca arme de lupt' si distrugere, ca arm' national', viclenia si perfidia. Romnul na cunoscut dect lupta dreapt'. n fata nouilor mijloace jid'nesti, el sa g'sit desarmat. Ne-am dat seama c' totul se reduce la cunoasterea inamicilor si c' n momentul n care, noi Romnii, i vom cunoaste, i vom nvinge.

***
edintele noastre au urmat regulat timp de un an de zile. Ele atr'geau studenti de la toate facult'tile n num'r din ce n ce mai mare, nct Centrul Studentesc si pierduse aproape fiinta. ntreaga studentime gravita n jurul activit'tii Societ'tii Studentilor n Drept. Amfiteatrul devenise nenc'p'tor pentru multimea de studenti care tinea s' ia parte la aceste sedinte. n num'r din ce n ce mai mare participau studentii basarabeni. O jum'tate de an de activitate ne aduce un adev'rat miracol: trei sferturi dintre studentii basarabeni crestini se trezesc, se simt chemati la o viat' nou', se lumineaz' la fat'. n scurt timp, ei vor deveni cei mai credinciosi soldati ai luptei noastre, ajungnd prin credint', devotament, cur'tenie sufleteasc' si spirit de jertf' n fruntea misc'rii care ncepuse a se nfiripa. Momentul acesta de nfr'tire ntre noi, n aceeasi lumin' si de leg'mnt de lupt' pentru tara crestin' n contra hoardelor iudaice nsel'toare, nu-l vom uita niciodat'. Cei ce ne r'zboisem pn' ieri, acum ne mbr'tisam.

***
ndreptarele de orientare la aceste sedinte erau scrierile geniilor noastre nationale Bogdan Petriceicu Hasdeu, Vasile Conta, Mihail Eminescu, Vasile Alecsandri etc., si mai cu seam', scrierile si

43

prelegerile profesorului Cuza, scrierile profesorului Paulescu, lectiile de educatie national' ale profesorului G'v'nescul. Toate scrierile profesorului Cuza erau, nu odat' citite, ci de trei-patru ori citite si studiate. n special cursurile sale de Economie Politic' ce tratau, de la n'ltimea catedrei, n chip str'lucit, chestiunea jid'neasc', chemnd pe Romni la ntelegerea celei mai grave probleme prezente a lor, ne-au fost c'l'uz' de fiecare moment n sfort'rile pentru cunoasterea ei. Cel mai mare noroc al nostru si deci al romnilor a fost profesorul Cuza, unul dintre cei mai str'luciti cunosc'tori ai problemei jid'nesti din lume, c'ruia i dator'm puterea noastr' de a ne orienta fat de toate manoperile jid nesti. Cursurile lui, de o mare n'ltime academic', erau urm'rite de toti studentii cu o nentlnit' atentie. Amfiteatrul Facult'tii de Drept era totdeauna nenc'p'tor. nc' mult' vreme de acum ncolo, Universitatea iesean' nu va mai avea un profesor ale c'rui predici de nationalism s' trezeasc' un interes asem'n'tor.

*
n acest timp viata multora dintre noi ncepe s'-si g'seasc' un rost unic pe deasupra tuturor intereselor: acela de a lupta pentru neamul nostru primejduit n existenta sa.

VIZITA LA UNIVERSITATEA DIN CERN U!I

La celelalte universit'ti, liniste. La Cern'uti nc' din prim'vara anului trecut 1921, au nceput misc'ri pe tema romniz'rii teatrului. O lupt' aprig' de cteva zile sa sfrsit cu victoria studentilor. Acum, n prim'vara anului 1922, am organizat cu Societatea Studentilor n Drept o vizit' a Iesenilor la Cern'uti. Am fost bine primiti de profesori si studenti. Cei peste 100 de vizitatori, n timpul celor trei zile, ct am stat acolo, nam f'cut alta, dect s' mp'rt'sim si colegilor cern'uteni credinta cea nou , care se nfiripase n sufletul nostru. Na fost greu. Pentruc' Cern'utii ca si Iasul si mai mult nc', gemea, cu str'zile lui ntregi, cu comertul lui, cu bisericile lui p'r'ginite, cu p'mntul si cu Romnii lui, sub cotropirea jid'neasc'. n scurt, sa f'urit ntre noi o strns' leg'tur' sufleteasc', bazat' pe dorul si visul comun de a ne vedea odat' neamul trezit la constiinta demnit'tii, puterii si drepturilor lui de st'pn pe soarta si pe tara sa.

44

Aceast' leg'tur' sa nt'rit apoi prin vizita pe care ne-au ntors-o Cern'utenii o lun' mai trziu. Acum l-am cunoscut nti pe Tudose Popescu, acea figur' frumoas' de tn'r lupt'tor, cu chip de pandur, care a fost mai trziu unul dintre conduc'torii misc'rii studentesti si care ast'zi doarme ntr-un cimitir s'rac, sub o biat' cruce uitat'.

REVISTA AP RAREA NA!IONAL

La 1 Aprilie 1922, apare revista bilunar' Ap'rarea National', sub conducerea profesorilor Cuza si N.C. Paulescu. Oricine si poate da seama ce a nsemnat pentru noi, n mijlocul gndurilor si fr'mnt'rilor noastre, aparitia acestei reviste. n ea g'seam tot ce ne trebuia pentru o perfect' l'murire si narmare a noastr'. Articolele profesorilor Cuza si Paulescu, erau citite cu religiozitate de tot tineretul si aveau pretutindeni n rndurile studentilor si la Bucuresti si la Cluj, un mare r'sunet. La 1 si 15 ale lunei, pentru noi era un triumf. Numerile revistei erau adev'rate transporturi de munitii prin care noi nvingeam argument'rile presei jid'nesti. Cred nemerit s' dau aici cteva articole ale profesorilor Cuza si Paulescu ap'rute n acea vreme.

Spiritul divin al adev rului va ap ra n veci omenirea

n rezumat, Talmudul, legislatia politico-religioas' a ovreilor, n loc s' combat', ca Evanghelia, patimile de proprietate si de dominatie, el mpinge din contr aceste vitii la o culme nemaipomenit , pentru ca s' realizeze visul lui Iuda de a fi, n acelas timp, si proprietarul ntregului p'mnt si st'pnul ntregei omeniri. Dar, pe cnd apostolii crestini predicar' idealul lor n fata cerului, Talmudul se ascunde; iar cele dou' apendice ale sale, Cahalul si Francmasoneria, sunt nc' si mai invizibile ca dnsul. Tus-trei ntrebuinteaz', pentru a r'mne n ntuneric, un mijloc scrbos si blestemat, adic' minciuna. Minciuna este deci baza sistemului jidovesc c'ruia i se poate zice: vorbesti, deci minti. Dar minciuna are un dusman pe care-l ur'ste de moarte anume adev rul.

45

Or, adev rul este tr's'tura distinctiv' a Crestinismului. Hristos a zis: Eu sunt adev rul si deaceea doctrina Lui este n execratie naintea lui Israel. Minciuna, din contr', caracterizeaz' ceea ce se numeste Spiritul r ului sau Diavolului. Astfel Iisus, adresndu-se ovreilor, le zise: Voi din tat'l vostru Diavolul sunteti si poftele tat'lui vostru voiti s' faceti. Acela ucig'tor de oameni a fost dintru nceput si ntru adev r na st'tut, c ci nu este adev r ntru dnsul. Cnd gr'este minciuna, dintru ale sale gr'este, c'ci mincinos este si tat l ei. P'r'sind lumea, Hristos a trimis ucenicilor s'i o arm' invincibil', adic' Duhul S u. Spiritul divin al Adev rului, care va ap'ra n veci omenirea, n contra spiritului diavolesc al minciunii. naintea acestui Spirit al Adev'rului m' nchin strignd din adncul sufletului: CRED N DUHUL SFNT! (Prof. Dr. N. C. Paulescu, din Fiziologie Filozofic'. Talmudul, Cahalul, Francmasoneria, vol. II., Buc. 1913, pag. 300-301.)

6tiinta antisemitismului
nc' o mp'rechiare de vorbe, oribil': stiinta antisemitismului. Cum poate fi antisemitismul, stiint'? Se vor ntreba indignati savantii cu rocele, savantii cu focele, savantii cu ixele, savantii cu sufixele, savantii cu fixele lor pretinse idei de cultur'? Antisemitismul? Pentru savantii acestia, e doar numai o s'lb'tecie: Manifestatie oarb' de instincte brutale, r'm'site ale unor timpuri preistorice. O rusine n mijlocul civilizatiei noastre, pe care o condamn' deopotriv' stiinta si constiinta luminat' a omului liber de prejudec'ti si patimi. Aceasta este atmosfera pe care au creiat-o, mai cu deosebire jidanii si pe care o ntretin jid'nitii n jurul antisemitismului, prostind pe naivi sau exploatnd naivitatea celor prosti, cu pretentii: de a fi si ei la n'ltimea civilizatiei moderne. i cine nu voeste s' fie ?

46

De pild', e un caz interesant al unui jid'nit, de origine el nsusi jum'tate jidan, vorbind, cu ctiva ani mai nainte, cu aere de strasnic savant despre antisemitismul nostru, care era si pe vremea aceea ceeace este acum, neschimbat. i iat' ce ne spune acest autor, nomen-odiosum tr'd'tor atunci al gndirii nationale, precum a fost mai pe urm', tr'd'tor al actiunei nationale, n timpul r'zboiului n revista VIA!A ROMNEASC Anul II, No. 11, din Noembrie 1907 (pagina 186, 204-207 ). Vreau s' vorbesc despre chestiunea evreiasc' ... cu des'vrsire denaturat' de judofagia vulgar' si feroce a antisemitilor nostri, care astfel ... ne compromit n fata lumii civilizate ... Cu arme ruginite, scoase din arsenalul prigonirilor medievale cu propaganda de ur', cu p'timasa attare la excese, cu r'scolirea n massele populare a instinctelor bestiale ... se poate numai compromite o cauz' dreapt', care nu este cauza antisemitismului ... A da, ns', acestui conflict ... un aer fals de prigonirea unei rase, de prigonire religioas', de antisemitism ntrun cuvnt, poate servi numai cauza adversarilor, bucurosi s' exploateze divag'rile ctorva maniaci ... scandalagii antisemiti, provoac' punerea la ordinea zilei a ntregei chestiuni prematur ... Nici un popor, cu att mai putin al nostru, nu se poate ngr'di pn' la infinit, f'r' pedeaps', mpotriva ideilor moderne si nici mpotriva actiunei politice din afar'... (Puncte. Punctele dela urm', sunt ale autorului. Asa dar, nu suspensive, ci amenint'toare, p'rnd a cuprinde o strasnic' prevedere politic'. N. R.) A pune, deci, chestiunea noastr' pe terenul antisemitismului, pe al urei de ras', nseamn' a ne duce la o nfrngere rusinoas' si fatal' pentru noi ... Porniri asiatice ... demagogie violent', agitatiune nes'n'toas' ... ncercare de a specula asupra patimilor ntunecate ... (Puncte. Punctele dela urm', sunt iar ale autorului, cuprinznd aceiasi amenintare: pentru asemenea oribile crime, ale antisemitismului nostru. N. R.) Am reprodus aceast' conceptie tipic a tuturor jid'nitilor. i se vede la ce se reduce: clisee (lumea civilizat', ideile moderne), dar mai cu deosebire, injurii (judofagia vulgar' si feroce, arme ruginite, instincte

47

bestiale, divag'rile ctorva maniaci, scandalagii antisemiti, porniri asiatice, patimi ntunecate)... Asemenea aprecieri, le g'sim nu numai la jid'nitii vulgari, ci uneori chiar la unii reprezentanti de altfel distinsi ai culturei, n alte domenii. Astfel, de pild', eminentul jurisconsult, profesor universitar, orator, om politic, fost ministru al instructiei publice, dl. C. Arion, mi-a servit din cauza antisemitismului meu, n plin' adunare a deputatilor, apostrofa putem zice, celebr', venind dela un b'rbat ca acesta numindu-m': omul cavernelor. Ct pentru jidani explicatia pe care o dau ei antisemitismului este nc' si mai caracteristic'. Pe lng' obisnuitul cliseu, cu s'lb'ticie si ur', fireste, f r motiv, c'ci nu le convine s' discute motivele antisemitismul este dup' dnsii: o nebunie, o degenerare intelectual', o boal' a spiritului. n modul acesta consider' unul din intelectualii moderni cei mai distinsi ai jidanilor, Dr. K. Lippe, de ilustr' origine, ca str'nepot al vestitului comentator al Talmudului, Rasi, din veacul de mijloc cel cu tob sebegoim harog, pe cel mai bun dintre goimi, omoar'-l. Med. Dr. K. Lippe, prip'sit, la noi, din Galitia, si stabilit la Iasi unde a fost nchis, omornd prin avort o crestin' a publicat chiar o scriere special' cu titlul: Simptome ale boalei mintale antisemite (Simptome der Antisemitischen Geistes Krankheit, Iassy 1887). i ca o dovad' c' argumentele de care se servesc jidanii paraziti, mpotriva antisemitismului, sunt de o extrem' s'r'cie ca si ale jid'nitilor si pururea aceleasi iat' ce spune, chiar acum n urm', Curierul Israelit, oficialul organ al Uniunei Evreilor p'mnteni, n articolul de fond al num'rului s'u de Vineri, 15 Septembrie 1922, sub titlul injurios pentru noi, cari scrim la AP RAREA NA!IONAL numindu-ne o band de misei: E la antisemiti o stare de degenerare intelectual' ajuns' la perversitatea simturilor, un fel de sadism mental, de care cei loviti sunt mpinsi la minciun' si calomnie. Cum vedeti, este o explicatie foarte simpl' dar si extrem de naiv': tot ce se spune contra jidanilor, este minciun' si calomnie, datorit' unei degener'ri intelectuale specifice. Definitia antisemitismului de c'tre jid'niti si jidani se rezum', dar, n aceste dou' cuvinte: s lb tecie si

48

nebunie. Se ntelege ale antisemitilor. Ct pentru jidani ca fenomen social ei nici nu intr' n explicatia aceasta. Ca si cum nu ar fi. S lb tecia si nebunia au f'cut ca toate popoarele, n toate timpurile, Egiptenii, Persii, Grecii, Romanii, Arabii precum si natiile moderne pn' n ultimul timp, s' considere pe jidani ca un pericol national, si s' ia m'suri mpotriva lor. S lb tecia si nebunia, au ntunecat ntelegerea celor mai str'luciti reprezentanti ai culturei tuturor natiilor, ca Cicero, Seneca, Tacit, Mohamed, Martin Luther, Giordano Bruno, Friederich cel Mare, Voltaire, Joseph al II-lea, Napoleon I, Goethe, Herder, Immanuel Kant, Fichte, Schopenhauer, Charles Fournier, Ludwig Feuerbach, Richard Wagner, Bismarck, Rudolf Virchow, Theodor Billroth, Eugen Duhring si altii nenum'rati, n toate domeniile, ca s' se pronunte contra jidanilor. S lb tecia si nebunia, n sfrsit, explic' antisemitismul celor mai alesi reprezentanti ai culturei noastre, ca Simeon B'rnut, B. P. Hajd'u, Vasile Alecsandri, Vasile Conta, Mihail Eminescu. S lbateci si nebuni: toti acestia. Civilizati si cuminti: jid nitii. Iar jidanii: inexistenti. Asemenea aberatii se sfarm' de sine. Cu toate acestea, pentru a confuziona spiritul masselor, ele se produc necontenit. De aceia tocmai si pentruc' asemenea teorie vrednic' de capul jidanilor si de imbecilitatea sau venalitatea jid'nitilor nu este capabil' s' explice antisemitismul, ca fenomen social, noi i vom spune teoria antisemit . Dup' aceast' teorie, a noastr', n alc'tuirea antisemitismului, trebuie s' deosebim trei momente: instinctul, constiinta, stiinta. Instinctul, a f'cut ca ntotdeauna multimea, care se preocup' n primul rnd de interesele sale materiale, imediate, s' se mpotriveasc' parazitismului jidanilor, prin misc'ri populare, adeseori sngeroase si generale, precum a fost ntre altele multe, pretutindeni, teribila miscare a cazacilor, din Uckraina, condusi de Bogdan Hmelnischy si n care au pierit peste 250.000 de jidani la 1649. Constiinta pericolului jid'nesc, se trezeste treptat, mai nti n clasele culte, si apoi se ntinde la tot mai multi, cari

49

se unesc cu multimea, sprijinind revendic'rile ei, ele nsile devenind constiente. 6tiinta, ncepe cu cercet'ri partiale, pn' cnd ajunge abia n zilele noastre la determinarea obiectului ei, cercetnd judaismul ca fenomen social, desp'rtit de mediul n care caut' s' se confunde, si, constatnd c' el este o problem' uman', si cea mai mare, a c'rei solutie trebue g'sit'. Cercet'rile partiale, prin rezultatele la cari ajung, am putut zice c' formeaz' antisemitismul stiintei. Aceasta este baza, care nu se confund' ns', cu stiinta antisemitismului. Ceeace le deosebeste, este obiectul lor diferit. i iat' definitia prin determinarea obiectului a acestei stiinte, care se vede c' este o adev'rat' stiint' cu domeniul ei propriu. 6tiinta antisemitismului are ca obiect judaismul ca problem social , fiind astfel, n mod necesar, sinteza tuturor stiintelor care pot contribui la solutia ei. Care sunt aceste stiinte, care prin cercet'rile lor partiale contribuie la cunoasterea judaismului, am v'zut. i iat' n ce fel stiinta antisemitismului se foloseste de rezultatele lor, pentru a ndruma solutia ei. Istoria: constat' c' de la nceput jidanii sunt un popor r't'citor printre celelalte popoare, nomad, f'r' patrie. tiinta antisemitismului stabileste c' acest nomadism este contrar existentei popoarelor sedentare, agricole, si nu poate fi tolerat. Antropologia: constat' c' jidanii sunt un amestec de rase diferind ntre dnsele, nenrudite, ca semitii, arianii, negrii, mongolii. tiinta antisemitismului explic' sterilitatea natiei jid'nesti, n domeniul culturei, ca un efect al acestei corciri, si arat' c' aceast' corcitur' nu poate servi cu nimic cultura celorlalte natii, pe care numai o falsific', denaturnd caracterele ei. Teologia: constat' c' religia jid'neasc' este o religie particularist', bazat' pe leg'mntul special ncheiat de Dumnezeul lor, Iahve, cu jidanii, considerati ca popor ales ca popor sfnt (am codes), desp'rtit de celelalte popoare. tiinta antisemitismului deduce cu rigurozitate c' o asemenea conceptie exclude posibilitatea oric'rei conlucr'ri pasnice si a oric'rei asimil'ri cu jidanii.

50

Politica: constat' c' pretutindeni, n mijlocul celorlalte natii, jidanii au organizatia lor social' deosebit', constituind Stat n Stat. tiinta antisemitismului conchide c' jidanii sunt un element anarhic, periculos existentei tuturor statelor. Economia politic : constat' c' jidanii au tr'it n toate timpurile, chiar n Palestina, ca popor suprapus celorlalte natii, exploatnd munca lor, f'r' ca ei s' fie direct produc'tori. tiinta antisemitismului zice c' orice natie are dreptul s'-si apere munca sa productiv' de exploatarea jidanilor, cari nu pot fi tolerati a tr'i ca paraziti, compromitnd existenta popoarelor. Filosofia: constat' c' conceptia iudaismului despre viat' este un anahronism contrar prop'sirei umane. tiinta antisemitismului impune, ca o datorie c'tre civilizatie, c' aceast' monstruozitate cultural' s' fie nl'turat' prin silintele unite ale tuturor natiilor. Pe constat'rile obiective, ale diferitelor stiinte speciale, deosebite de dnsa stiinta antisemitismului si bazeaz' concluziile ei, care toate duc, cu necesitate, la aceiasi solutie: Eliminarea jidanilor din mijlocul celorlalte popoare, punnd cap t existentei lor nefiresti, parazitare, datorite unei conceptii anahronice, contrar civilizatiei si linistei tuturor natiilor si pe care ele nu o mai pot tolera. Aceast teorie antisemit difer', cum se vede, de teoria jid neasc si a jid'nitilor, care reduce explicatia antisemitismului la cele dou' manifestatii sufletesti, individuale, si care de ndat' ce se manifest' n mass', sunt ele ns'si o problem' social': s lb tecie si ur . i o explic' si pe aceasta. Instinctul antisemitismului: poate fi insolit, uneori de s'lb'tecie si ur'. Pentruc' instinctul e orb cum se zice desi e asa de sigur n ap'rarea vietei. Constiinta antisemitismului, se adaug', ns', instinctului, nt'rind pornirile lui, orict ar fi de s'lbatece. C'ci pentru a fi civilizat trebue, mai ntiu, s' existi. 6tiinta antisemitismului: vine, n sfrsit, si explic' fenomenul, luminnd tot mai mult constiinta multimei si dnd satisfactie deplin' instinctului ei, cu izbucnirile lui violente, pe care le legitimeaz', desv'luind cauza lor, n parazitismul jidanilor. Astfel, ea ne d' formula solutiei

51

stiintifice, a problemei judaismului pe care nu ne mai r'mne dect so punem n functie, pentru a o realiza. Antisemitismul modern ntruneste dar toate energiile: Energia instinctului, energia constiintei, energia stiintei, a adev'rului, deplin dovedit formnd o formidabil' putere social', capabil' desigur, s' rezolve cea mai mare problem' a civilizatiei timpului nostru care este problema jid'neasc'. i cu ce se ap'r' jidanii si jid'nitii mpotriva acestei puteri uriase, c'utnd s' prelungeasc' existenta condamnat' a parazitismului lor? Am v'zut: cu clisee, injurii si mofturi. Judofagia vulgar si feroce a antisemitilor nostri... ne compromit n fata lumei civitizate... Arme ruginite, scoase din arsenalul prigonirilor medievale... R scolirea n massele populare a instinctelor bestiale... Porniri asiatice... Nebunie... Sadism mental... Acestea sunt toate argumentele c'ci altele nu au pe cari le opun antisemitismului nostru, creznd a-l nl'tura cu prostii. Pe cnd n snul tuturor natiilor, revoltate mpotriva parazitismului Judei nomade, clocotesc energiile r zbun toare... (A. C. Cuza, Ap'rarea National', No. 16, 15 Nov. 1922, an. I.)

NFIIN!AREA ASOCIA!IEI STUDEN!ILOR CRE TINI

La 20 Mai 1922, ntro adunare restrns' am declarat desfiintat Centrul Studentesc Iasi, care se afla nc' n minile unei r'm'site de adversari sustinuti de rectorat si am nfiintat Asociatia Studentilor Crestini, care tr'ieste si ast'zi. Pornisem un grup restrns, nfiintasem un cerc studentesc, trecusem la Societatea Studentilor n Drept, iar spre sfrsit, se n'stea din truda noastr' adev'ratul Centru Studentesc sub denumirea de ASOCIA!IA STUDEN!ILOR CRE TINI c'tre care b'teau acum toate inimile studentimii iesene. Alta ns', dect cea de la 1919.

***
De acum m' apropiam, nu cu putin' melancolie n suflet, dup' trei ani de lupte si de scumpe leg'turi c'lite n focul attor ncerc'ri, de ziua desp'rtirii mele de universitate, de viata de student, de

52

camarazii mei de lupt'. Mai aveam o lun' pn' la examenul de licent' si nu m' puteam deprinde cu ideea c' va trebui s' plec, c' noi, seria dela 1919, asa strns nchegati sufleteste, vom pleca si ne vom r'spndi fiecare, cine stie n ce colt de tar'. De aceea, dup' ce am aranjat succesori n locul meu la Drept pe Sava M'rgineanu, iar la Asociatia Studentilor Crestini, pe Ilie Grneat', am f'cut un jur'mnt cu 26 de camarazi, cari ne simteam mai legati, n scopul de a lupta pe ori unde vom fi pentru crezul ce ne-a legat pe b'ncile universit'tii. Leg'mntul acesta l-am isc'lit cu totii, l-am pus ntro sticl' si l-am ngropat n p'mnt. Dup' ce mi-am trecut examenele de licent', am f'cut un alt leg'mnt cu un al doilea grup mai nou n lupt', n num'r de 46. Acestia au fost invitatii mei la Husi, unde timp de patru zile am tinut sedinte, l'murindu-ne n cele mai mici am'nunte asupra activit'tii noastre viitoare. Aici, tat'l meu a vorbit camarazilor n mai multe rnduri, ndemnndu-i la lupt'. Dup' acestea ne-am desp'rtit purtnd fiecare n suflet dorul unor zile mai bune si mai drepte pentru neamul nostru.

ANGAJAMENT DE ONOARE
Subsemnatii studenti ai Universit'tii din Iasi, v'znd situatia grea n care se g'seste poporul romn, amenintat n existenta sa de c'tre un neam str'in, care ne-a acaparat mosia si tinde s' pun' mna pe conducerea t'rii; pentru ca urmasii nostri s' nu pribegeasc' prin t'ri str'ine, alungati de s'r'cie si mizerie din tara lor, si pentru ca neamul nostru s' nu sngereze sub tirania unui neam str'in, ne ridic'm hot'rti mprejurul unui nou si sfnt ideal, acel al ap'r'rii patriei noastre n contra cotropirei jidovesti. n jurul acestui ideal am format Asociatia Studentilor Romni Crestini dela Universitatea din Iasi. Cu acest ideal plec'm n suflet cei cari p'r'sim ast'zi b'ncile scoalei. A lupta, pe oriunde vom fi, pentru dreptatea noastr', pentru viata amenintat' a neamului, socotim a fi cea dinti a noastr' datorie de onoare. Deaceia ntruniti azi Smb't' 27 Mai 1922, ne lu'm un angajament comun ca, mpr'stiindu-ne n toate colturile t'rii, s' ducem cu noi pretutindeni din focul care ne-a nsufletit n vremurile tineretii si s' aprindem n sufletele

53

nec'jite f'clia adev'rului, a dreptului de viat' liber' a neamului nostru pe aceste meleaguri. Vom p'stra cea mai strns' leg'tur' cu Asociatia pe care azi o p'r'sim si n care r'mnem ca membrii sprijinitori, ea fiind punctul central care ne va uni mereu n lupta noastr' unitar'. Ne vom ntlni peste 8 ani, adic' n anul 1930, 1/14 Mai la Universitatea din Iasi. Comitetul Asociatiei va avea grij' s' anunte pe toti membrii cu dou' luni nainte de aceast' zi si s' preg'teasc' primirea lor. L's'm cuvntul nostru tuturor generatiilor de studenti cari vor trece prin aceast' Asociatie si cari vor ntelege s'-si nchine munca lor pe altarul patriei s' se ntruneasc' n acelas an si n aceeasi zi cu noi la Universitatea din Iasi. 27 Mai 1922 Corneliu Zelea-Codreanu, Husi. N. N'dejde, Str. Universit'tii 21 Iasi. Grig. Ghica, Str. Carol 23 Iasi. I. Srbu, Oficiul Attachi, Com. Rudi, Jud. Soroca. Grigoriev Eusevie, Oficiul Ivanovca-Rus', Jud. Cetatea Alb', Comuna Caragaiani. Ilie Grneat', Str. Muzelor 40 Iasi. Alexandru P. Hagiu, Chetresti Vaslui. Ioan Bl'naru, Str. T'b'cari 35 Husi. Constantin C. Zotta, Maior Teleman 13 Husi. A. Ibr'ileanu, Str. Ghica Vod' 3 Galati. M. Berthet, Com. Purcari, Jud. Cetatea Alb'. Iacob I. Filipescu, Tg. F'lciu, Jud. F'lciu. Leonid Bondac, Soroca Str. I. Heliade R'dulescu 5. C. M'd'rjac, Str. Apostol 71 Galati. I. Miclescu, Portului 165 Galati. Ionel I. Teodorescu, Muzelor Galati. Lascu Nicolae, Chisin'u Str. Sinadino 22. Bobov Mihail, Chisin'u, Str. Podolskaia 85. Mihail V. Srbul, Com. M'sc'uti, Jud. Orhei. Nicolae B. Ionescu R. S'rat, Str. Constantin Brncoveanu 59. Pavel Epure Cetatea Alb', Catedral'. Gh. Boca, B'l'ceana, Jud. Suceava Bucovina. Vasile Nicolau, Str. Lasc'r Catargiu 61 Husi.

54

Andronic Zaharia, Partestii de sus p.u. Cacica Bucovina. Vasile N. Popa, Comuna P'unesti, Putna. Vasile Corniciuc, Putr'uti, Suceava Bucovina. Nicolae N. Aurite, Tereblecea, Sirete Bucovina. Gr. Mihut', Scheia, Suceava Bucovina. Ciobanu tefan Suceava, Str. Sturza 9, Bucovina. Eugeniu Crdeiu, Com. Bilca, jud. R'd'uti, Bucovina. Eug. N. Manoilescu, Epureni, F'lciu. Vladimir Frimu, Com. C'lm'tui, Jud. Cahul. Gh. Zarojeanu Iasi, Str. Muzelor 40. Prelipceanu Tit. Vasile, Horodnicul de Jos, Jud. R'd'uti. Prelipceanu Gr. Vasile, Horodnicul de Jos, Jud. R'd'uti. Constantin Darie, Horodnicul de sus, Jud. R'd'uti. Pascaru Ioan a tefan, Tereblecea, Jud. Siret. Mihail I. Babor, B'l'ceana, Suceava Bucovina. Sava M'rgineanu, Stroesti, Suceava Bucovina. !'ranu Traian, Stroesti, Suceava Bucovina. Al. Pistuga, Com. T'rnauca, Jud. Dorohoi. Dragomir L'z'rescu, T'rnauca, Jud. Doroboi. Constantin C. C'mpeanu, Scheia, Jud. Suceava Bucovina. D. Porosnicu, Gurmezoaia, F'lciu. N. Gh. Ursu, M'lusteni, Covurlui. C. Ghica, Str. Carol 23 Iasi.

LA SFR ITUL STUDIILOR UNIVERSITARE

R'mas acas', mi treceau pe dinaintea ochilor cei trei ani petrecuti n universitate si m' ntrebam: cum am putut noi r'zbi peste attea obstacole, cum am putut nfrnge mentalitatea, vointa a mii de oameni, cum am nvins senate universitare si cum am muiat cutezanta unei ntregi prese vr'jmase? Am avut noi bani s' pl'tim mercenari, s' ne scoatem foi, s' facem deplas'ri, s' ntretinem acest adev'rat r'zboiu? Nam avut nimic.

55

Cnd mam aruncat n cea dinti lupt', nam f'cut-o n urma vreunui ndemn din partea cuiva. Nici n urma vreunei consf'tuiri, a vreunei hot'rri prealabile cu executarea c'reia asi fi fost eu ns'rcinat. Nici m'car sub impulsul unei mari si ndelungate fr'mnt'ri interioare sau cuget'ri adnci, n care s'-mi fi pus aceast' problem'. Nimic din toate acestea. Nasi putea s' definesc cum am intrat n lupt'. Poate ca un om care, mergnd pe strad' cu grijile, nevoile si gndurile lui, surprins de focul care mistueste o cas', si arunc' haina si sare n ajutorul celor cuprinsi de fl'c'ri. Eu, cu mintea unui tn'r de 19-20 de ani, am nteles numai att din toate cele ce vedeam: c' ne pierdem tara, c' no s' mai avem tar'; c', prin concursul inconstient al bietilor muncitori romni s'r'citi si exploatati, va veni peste noi st'pnitoare si pustiitoare hoarda jid'neasc'. Am pornit din porunca inimii, dintrun instinct de ap'rare pe care l are cel din urm' vierme trtor, nu din instinctul de conservare personal', ci din acela de ap'rare a neamului din care f'ceam parte. De aceea, tot timpul, aveam senzatia c' n spatele nostru st' neamul tot, cu viii, cu alaiul de morti pentru tar', cu tot viitorul lui. C' neamul lupt' si vorbeste prin noi, c' multimea vr'jmase orict de mare, n fata acestei entit'ti istorice, nu-i dect un pumn de f'rmituri omenesti pe care le vom mpr'stia si le vom nvinge. Pentru aceasta au c'zut cu totii, n frunte cu necugetatele senate universitare, cari creznd c' lupt' cu noi, o mn' de tineri nebuni, luptau n realitate si loveau n propriul lor neam. Exist' o lege a firii, care aseaz' pe fiecare la locul s'u; r'zvr'titii n contra firii, dela Lucifer si pn' azi, toti r'zvr'titii acestia, de multe ori foarte inteligenti, dar totdeauna lipsiti de ntelepciune, au c'zut str'fulgerati. n cadrul acestei legi a firii, acestei ntelepte asez'ri, oricine poate lupta, are dreptul, are datoria s' lupte pentru mai bine. n afar', n contra, peste aceast' asezare, nimeni nu poate activa nepedepsit si nenfrnt. Globula de snge trebue s' r'mn' n cadrul si n slujba organismului omenesc. O r'zvr'tire ar fi nu cnd sar ridica n contra organismului, ci mai putin: cnd ar sta n propria ei slujb', cnd nu sar satisface dect pe ea ns'si, cnd nar avea alt' menire si alt ideal, n afar' de ea, cnd ar deveni propriul ei Dumnezeu. Individul n cadrul si n slujba neamului s'u.

56

Neamul n cadrul si n slujba lui Dumnezeu si a legilor Dumnezeirei. Cine va ntelege aceste lucruri, va nvinge, chiar de va fi si singur. Cine nu va ntelege, va c'dea nvins. Sub imperiul acestor gnduri mi terminam cel de al treilea an universitar. Din punctul de vedere al organiz'rii ne statornicisem pe ideea de sef si de disciplin'. Democratia era nl'turat', nu din calcule, si nici din convingere n'scut' pe cale de teorie. Antidemocratia noi o tr'isem din primul moment. Eu am condus mereu. O singur' dat' n trei ani am fost ales: Presedinte la Societatea Studentilor n Drept. Tot restul timpului nu mau ales pe mine sef lupt'torii, ci eu mi i-am ales. Niciodat' nam avut comitete si n-am pus la vot propuneri. Totdeauna ns', cnd am simtit nevoia, mam sf'tuit cu toti, dar pe a mea r'spundere, am luat singur hot'rrea. De aceea, grupul nostru mic era totdeauna o unitate nesdruncinat'. Tabere cu p'reri mp'rtite, majorit'ti si minorit'ti, ciocnindu-se ntre ele pe chestiuni de actiune sau de teorie, nau existat. La toti ceilalti era exact contrariu. De aceea, au si c'zut nvinsi. O mare credint', ca o flac'r' care ardea necontenit n inimile noastre, luminndu-ne calea, o mare si neuitat' iubire ntre noi, o mare disciplin', o deciziune n timpul luptei, si o cump'nit' preg'tire a planului de lupt'; acestea, binecuvntarea Patriei si a lui Dumnezeu, ne-au asigurat biruintele n cei trei ani.

VARA ANULUI 1922

Vara anului 1922 na trecut n liniste. Pe scena teatrelor nationale romnesti sau comunale din orasele moldovene ncep s' se joace n idis, piese jid'nesti de c'tre trupa Kanapof. Tineretul nostru a considerat aceasta ca o primejdie, pentruc' a v'zut un nceput de nstr'inare a acestei institutii menite s' fac' educatie national' si moral' poporului romn. Expropriati n comert, expropriati n industrie, expropriati n bog'tiile solului si subsolului romnesc, expropriati n pres', ne vom vedea ntro bun' zi expropriati si de pe scenele teatrelor nationale. Teatrul, al'turi de scoal' si de biseric', poate n'lta o natie dec'zut', la constiinta drepturilor si misiunii ei istorice. El poate preg'ti si n'lta la lupt' desrobitoare o natie. De acum ni se va lua si aceast' redut'. Teatrele noastre ridicate din truda si banul Romnului vor sluji jid'nimii

57

pentru preg'tirea si nt'rirea fortelor ei n lupta contra noastr'. Iar, pe de alt' parte, de pe aceste scene romnesti, ne vor servi ca hran' sufleteasc' nou' Romnilor, tot ce va contribui la demoralizarea, la dec'derea si la nimicirea noastr' national' si moral'. Era de datoria altora, a guvernului, a oric'rei autorit'ti, a profesorilor, s' ia atitudine n fata acestui nou atac antiromnesc. Absent' total'. Numai tineretul riscnd lovituri, acoperindu-se de nenum'rate insulte si neg sind nic eri niciun sprijin, a reactionat asa cum a putut. Aceast' lupt' a fost continuat' n toate orasele: la Husi, Vaslui, Brlad, Botosani, Pascani etc., de grupul studentilor ieseni ajutati pretutindeni de elevii de liceu. Ei p'trundeau n s'lile pline de jidani, aruncnd peste artistii satanei cu tot ce le c'dea n mn' si alungndu-i astfel de pe scena romneasc'. Poate necivilizat, vor zice unii. Poate, zic si eu. Dar ntruct este civilizat ca o natie str'in' s' m' deposedeze rnd pe rnd de toate bunurile t'rii mele? ntruct este civilizat ca aceeasi natie s'-mi otr'veasc' cultura si s' mi-o serveasc' apoi pe scen' pentru a m' ucide? ntruct au fost civilizate mijloacele ntrebuintate n Rusia de jid'nime? ntruct e civilizat s' c's'pesti milioane de oameni f'r' judecat'? ntruct e civilizat s' dai foc bisericilor sau s' le transformi n cabarete? Eu, n s'r'cia si dup' slabele mele puteri, m' ap'r n contra atacului, cum pot. Cu presa, dac' am. Cu autorit'tile, dac' mai sunt romnesti. Cu cuvntul, dac' m' ascult' cineva. Cu forta, dac' nu mai am cu ce, si dac' toti tac. E las si nedemn acela care din vnzare sau lasitate nu-si ap'r' tara sa. i nu reactioneaz' n niciun fel. Oricum, era un protest aceast' lupt', era singurul protest n mijlocul unei lase, si ngrozitoare t'ceri. A doua zi se ntorceau camarazii plini de lovituri si de r'ni, c'ci nu era putin lucru, ca un grup de 15 tineri s' intre ntrun teatru cu 34.000 de jidani. i mai ales se ntorceau plini de ocar' si de batjocur' din partea Romnilor nostri. De multe ori m' ntreb: ce ne-a mentinut pe noi un grup asa de mic, n fata attor lovituri, a attor oc'ri venite de pretutindeni din jurul nostru? Nam g'sit niciun sprijin nic'eri. n aceast' lupt' cu toat' lumea, singurul sprijin l-am g'sit n noi. n credinta noastr' c' suntem pe marea linie a istoriei noastre nationale, al'turi de toti cei ce au luptat, suferit si murit, ca martiri, pentru p'mntul si neamul nostru.

58

N GERMANIA
n toamna anului 1922, mam ntors la Iasi. Acolo am mp'rt'sit camarazilor un vechiu gnd al meu, de a m' duce n Germania, pentru a-mi continua studiile de Economie Politic' si n acelas timp a ncerca s' realizez ct de putin gndul de a duce ideile si credintele noastre peste hotare. Noi ne d'deam bine seama, din studiile pe care le f'cusem, c' problema jidoveasc' are un caracter international si c' reactiunea nu poate fi dect tot pe plan international; c' o rezolvare total' a acestei probleme nu se poate obtine dect printro actiune a tuturor neamurilor crestine trezite la constiinta primejdiei jid'nesti. Nu aveam ns' nici bani, nici haine. Camarazii mi-au procurat haine si au mprumutat suma de 8.000 lei dela inginerul Grigore Bejan, pe care urmau so pl'teasc' lunar, contribuind fiecare dup' puteri. Cu aceast' sum' am plecat la Berlin, condus la gar' de toti acei de care m' desp'rteam si care r'mneau s' lupte mai departe acas'. Ajuns la Berlin, mi-au fost de mare ajutor doi prieteni, studenti si ei, B'lan si C. Zotta. Mam nscris la universitate. n ziua nscrierii mam mbr'cat n costum national si mam prezentat la acea frumoas' solemnitate, cnd rectorul dup' un str'vechiu obicei, strnge mna fiec'rui nou nscris. Pe s'lile Universit'tii am fost obiectul curiozit'tii generale, din cauza costumului meu romnesc.

***
Pe cetitorul acestor rnduri, l-ar interesa cu deosebire dou' chestiuni din Germania dela 1922. O privire asupra situatiei generale si stadiul misc'rilor antisemite. R'nile, l'sate de r'zboiul care se terminase de curnd si de nfrngere, sngerau. Mizeria material' se ntindea peste Berlin si peste restul t'rii, deopotriv'. n ultimul timp fusese ocupat' si Valea Ruhrului, un nsemnat centru de bog'tie. Asistam la pr'busirea vertiginoas' si catastrofal' a m'rcii. Lips' de pne, lips' de alimente, lips' de lucru, prin cartierele muncitoresti. Sute de copii acostau lumea pe strad', cernd ajutor. C'derea m'rcii arunc' n aceeasi mizerie si aristocratia german'. Oameni cari avuseser' bani,

59

n cteva zile nu mai aveau nimic. Cei cu p'mnturi si imobile, cari si le vindeau atrasi de mirajul unui mare pret, numai n cteva s'pt'mni r'mneau s'raci. Capitalurile jid'nesti din tar' si str'in'tate f'ceau afaceri colosale. Cu cteva sute de dolari, detin'torii de valut' forte, deveneau proprietari ai unor imobile uriase de cte 50 de apartamente. Samsarii misunau pe toate str'zile, dnd lovituri formidabile. P'rtasi ai acestei mari mizerii erau si ctiva str'ini, printre cari m' num'ram si eu: fiindc' naveam niciun ban. Cei 8.000 lei ai mei cu cari venisem i terminasem. Atunci a nceput foamea. Dar, n mijlocul unei suferinti generale, suferinta ta e mai usoar'. Fiind o fire care nu m' ncovoi n fata greut'tilor, nu mam supus mizeriei, ci am ncercat s' m' lupt cu ea. Am studiat toate posibilit'tile si mam hot'rt s' m' apuc de comert. mi trebuia un capital foarte mic, pentru ca s' procur produse alimentare din provincie, pe care apoi s' le aduc si s' le revnd n Berlin la restaurante. Acest fapt ma determinat s' m' mut n ajunul s'rb'torilor la Iena, unde viata era mai ieftin'. Ma impresionat acolo, n mijlocul acestei mizerii n care se sb'tea poporul german, spiritul de disciplin', puterea lui de munc', simtul datoriei, corectitudinea, puterea de rezistent' si credinta n zile mai bune. Era un popor s'n'tos si vedeam c' nu se va l'sa dobort la p'mnt si c' va nvia cu puteri neb'nuite de sub piatra tuturor greut'tilor care-l ap'sau. Miscarea antisemit . Existau n Germania mai multe organizatii politice si doctrinare antisemite, cu multe foi, cu manifeste cu insigne, toate ns' subrede. Studentimea dela Berlin si cea dela Iena era mp'rtit' n sute de societ'ti si num'ra foarte putini antisemiti. Massa studenteasc' cunostea vag problema. De o actiune studenteasc' antisemit' sau m'car de o orientare doctrinar' similar' celei dela Iasi, nu putea fi vorba. Am avut multe discutii cu studentii dela Berlin, la 1922, cari desigur ast'zi sunt hitleristi si m' mndresc a le fi fost eu profesorul n antisemitism, ducndu-le acolo din adev'rurile nv'tate la Iasi. De Adolf Hitler am auzit pentru prima dat' pe la mijlocul lunei Octombrie 1922. M' dusesem n Nord-Berlin, la un muncitor care fabrica svastici si cu care legasem bune relatiuni. Numele s'u era Strumpf si locuia n Saltzwedeler Strasse 3. Acesta mi-a spus: Se aude de o miscare antisemit' pornit' la Mnchen de un tn'r pictor de 36 ani: Hitler. Mi se pare c' acesta este acela pe care l astept'm noi, Germanii. Viziunea acestui muncitor sa mplinit. Eu am r'mas cu admiratie pentru puterea lui de intuitie datorit' c'reia el a putut desprinde cu antenele sufletului lui din zeci de oameni si f'r' s'-l

60

cunoasc', cu zece ani nainte, pe acela care va birui la 1932, unind sub o singur' mare comand' ntreg poporul german.

***
Tot acolo la Berlin si cam n acelasi timp, am auzit vestea uriasei izbucniri fasciste: marsul asupra Romei si victoria lui Mussolini. Mam bucurat ca de victoria t'rii mele. Exist' o leg'tur' de simpatie ntre toti acei cari n diferite p'rti ale p'mntului, si servesc neamul, dup' cum exist' o leg'tur' de simpatie ntre toti acei cari lucreaz' la nimicirea neamurilor. Mussolini, viteazul care c'lca balaurul n picioare, era din lumea noastr', de aceea toate capetele de balaur se n'pusteau asupra lui jurndu-i moarte. Pentru noi ceilalti el va fi un luceaf'r luminos care ne va da sperante; ne va fi dovad' vie c' hidra poate fi nvins'. O dovad' a posibilit'tilor noastre de biruint'. Dar Mussolini nu e antisemit. Degeaba v' bucurati, soptea presa jidoveasc' la urechile noastre. Nu e vorba de ce ne bucur'm noi; e vorba de ce v' sup'rati Dvoastr' de victoria lui, dac' nu e antisemit. Care e ratiunea atacurilor mondiale ale presei jid'nesti n contra lui? n Italia sunt atti jidani cti Ciang'i n Romnia pe Valea Siretului. O miscare antisemit' n Italia ar fi, ca si cum noi Romnii, am porni o miscare contra Ciang'ilor. Dar dac' Mussolini ar fi tr'it n Romnia, nar fi putut fi dect antisemit, pentruc' fascism nsemneaz' n primul rnd, ap'rarea natiei tale mpotriva primejdiilor care o pndesc. nseamn' desfiintarea acestor primejdii si deschidere de drum liber c'tre viat' si m'rire pentru natiunea ta. n Romnia, fascismul nu putea s' nsemne dect nl'turarea primejdiilor care amenint' poporul romn, adic' nl'turarea primejdiei jid'nesti si deschidere de drum liber c'tre viata si m'rirea la care au dreptul s' aspire Romnii. Iudaismul a ajuns la st'pnire n lume prin masonerie si n Rusia prin comunism. Mussolini a distrus la el acas' aceste dou' capete iudaice care amenintau Italia cu moartea: comunismul si masoneria. Acolo, iudaismul a fost desfiintat prin ce a avut el. La noi, va trebui desfiintat prin ce are: Jidanii, comunistii si masonii. Aceste gnduri le opuneam noi, tinerii romni, n general, ncerc'rilor iudaice de a ne desp'rti de bucuria biruintei lui Mussolini.

61

MI CAREA STUDEN!EASC

62

63

10 DECEMBRIE 1922
Eram nc' la Iena, cnd ntro bun' zi, am fost surprins de vestea, c' ntreaga studentime romn' dela toate universit'tile, sa ridicat la lupt'. Aceast' neb'nuit' de nimeni manifestare colectiv' a tineretii romnesti a fost o izbucnire vulcanic' pornit' din adncurile natiei. Ea sa manifestat mai nti la Cluj, n inima acelui Ardeal care a luat pozitie ori de cte ori neamul sa g'sit n impas, pentru ca aproape concomitent s' irump' violent n toate celelalte centre universitare. ntradev'r, la 3-4 Decembrie, la Bucuresti, Iasi, Cern'uti, sunt mari manifestatii de strad'. ntreaga studentime romn' este n picioare, ca ntrun ceas de mare r'spntie. Pentru a mia oar' rasa aceasta, a p'mntului, amenintat' de attea ori n decursul veacurilor, si arunca tineretul n fata primejdiei spre a-si salva fiinta. Un mare moment de electrizare colectiv', f'r' preg'tire prealabil', f'r' discutii pro si contra, f'r' decizii luate n comitete, f'r' ca cel putin cei din Cluj s' se cunoasc' cu cei din Iasi, Cern'uti, Bucuresti. Un mare moment de iluminatie colectiv' ca lumina unui fulger n mijlocul unei nopti ntunecoase, n care o tinerime ntreag' si vedea linia de viat' a ei si a neamului. Aceast' linie trece luminoas' dealungul ntregii noastre istorii nationale si continu' virtual dealungul ntregului nostru viitor romnesc, indicnd calea de viat' si de onoare pe care va trebui s' mergem si noi si str'nepotii nostri, dac' voim viat si onoare pentru neamul nostru. Generatiile se pot aseza pe aceast' linie, se pot apropia sau ndep'rta de ea. Avnd putinta deci, de a da pentru neam dela maximum de viat' si onoare, pn' la maximum de desonoare si rusine. Cteodat' pe aceast' linie se ridic' numai indivizi izolati p'r'siti de generatiile lor. n momentul acela, ei sunt neamul. Ei vorbesc n numele lui. Cu ei sunt toate milioanele de morti si de martiri ai trecutului si viata de mine a neamului. Aici nu intereseaz' majoritatea, fie ea de 99%, cu p'rerile ei. Nu p'rerile majorit'tii determin' aceast' linie de viat' a neamului. Ele, majorit'tile, se pot numai apropia sau ndep'rta de ea, dup' starea lor de constiint' si virtute sau de inconstient' si dec'dere.

64

Neamul nostru na tr'it prin milioanele de robi cari si-au pus gtul n jugul str'inilor, ci prin Horia, prin Avram Iancu, prin Tudor, prin Iancu Jianu, prin toti haiducii, cari n fata jugului str'in nu sau supus, ci si-au pus flinta n spate si sau ridicat pe potecile muntilor, ducnd cu ei onoarea si scnteia libert'tii. Prin ei a vorbit atunci neamul nostru, iar nu prin majorit'tile lase si cuminti. Ei nving sau mor; indiferent. Pentru c' atunci cnd mor, neamul tr'ieste ntreg din moartea lor si se onoreaz' din onoarea lor. Ei str'lucesc n istorie ca niste chipuri de aur care, fiind pe n'ltimi, sunt b'tute n amurg de lumina soarelui, n timp ce peste ntinderile cele de jos, fie ele ct de mari si ct de numeroase, se asterne ntunericul uit'rii si al mortii. Apartine istoriei nationale, nu acela care va tr'i sau va nvinge cu sacrificarea liniei vietii neamului ci acela care, indiferent dac' va nvinge sau nu, se va mentine pe aceast' linie. Ea este predeterminat' de ntelepciunea lui Dumnezeu; ea a fost v'zut', n ziua de 10 Decembrie, de studentii romni. i n aceasta st' valoarea zilei: o ntreag' tinerime romneasc' a v'zut lumina. La 10 Decembrie, delegati din toate centrele, se adun' la Bucuresti, si fixeaz' n zece puncte ceeace au crezut c' formeaz' esenta misc'rii lor si se declar' greva general' pentru toate Universit'tile, cerndu-se realizarea acestor puncte. Nu este 10 Decembrie mare prin valoarea formul'rii care sa f'cut atunci, dup' ct au putut delegatii formula din esenta adev'rului care fr'mnta sufletul ntreg al studentimii romne. Este mare prin miracolul trezirii acestei tinerimi la lumina pe care a v'zut-o sufletul ei. Este nsemnat' ca zi a hot'rrii. A hot'rrii la actiune, a declar'rii r'zboiului sfnt, care va cere acestei tinerimi romne atta t'rie de suflet, atta eroism, atta maturitate, attea jertfe cunoscute si necunoscute, attea morminte! 10 Decembrie 1922 cheam' tineretul p'mntului acestuia la un mare examen. Nici cei din Bucuresti si nici eu care eram departe si nici altii, care poate erau copii prin liceu, dar care ast'zi lncezesc n adnci nchisori sau dorm sub p'mnt, nam crezut c' ziua aceasta ne va purta prin attea primejdii, si ne va aduce attea lovituri si attea r'ni n lupte pentru ap'rarea t'rii noastre. La Bucuresti, Cluj, Iasi si Cern'uti, izbucniri formidabile ale masselor studentesti care, conduse de puterea lor de intuitie, accentuez: nu de conduc'tori se ndreapt' spre dusman. Ele vizeaz' n primul rnd presa jid'neasc' Adev'rul, Dimineata, Mntuirea, Opinia, Lumea, focare de infectie moral', de otr'vire si z'p'cire a Romnilor.

65

Se ndreapt' pentru a le distruge, dar si pentru a ar'ta poporului romn primejdia primei linii inamice, fat' de care el va trebui s' fie n gard'. Manifestatia contra presei nseamn': declararea ei de dusman a intereselor nationale si prin aceasta atragerea lu'rii aminte a Romnilor de a nu se l'sa indusi n eroare, orbiti sau condusi de presa scris' de jidani sau de Romnii jid'niti. Presa aceasta atac' ideea religioas' la Romni, sl'bindu-le astfel rezistenta moral' si rupndu-le contactul cu Dumnezeu. Presa aceasta mpr'stie teorii anti-nationale, sl'bindu-le credinta n natiune si rupndu-i de p'mntul t'rii, de dragostea pentru el, p'mnt care n toate timpurile a fost ndemn la lupt' si sacrificiu. Presa aceasta prezint' fals interesele noastre romnesti, desorientnd si ndreptnd pe Romni pe linii opuse intereselor nationale. Presa aceasta nalt' mediocrit'tile si oamenii capabili de coruptiune pentru ca str'inul s'-si poat' satisface interesele lui, si coboar' valorile morale care nu se vor preta a face servicii iudaismului si intereselor acestuia. Presa aceasta otr'veste sufletul neamului, dnd zilnic si sistematic publicitate crimelor senzationale, leg'turilor imorale, avorturilor, aventurilor. Presa aceasta omoar' adev'rul si slujeste minciuna cu perseverent' diabolic', ntrebuinteaz' calomnia ca arm' de distrugere a lupt'torilor romni. De aceea un Romn trebuie s' fie atent cnd citeste o foaie jid'neasc', stnd n gard' fat' de fiecare cuvnt care nu e la ntmplare aruncat si c'utnd a descifra planul iudaic cu care el a fost scris. Asupra acestor chestiuni voieste miscarea studenteasc' s' atrag' luarea aminte tuturor a Romnilor, atunci cnd ea se ndreapt' c'tre redactiile jid'nesti, declarndu-le vr jmase ale poporului romn. Am accentuat c' izbucnirile formidabile ale masselor studentesti erau conduse de puterea lor de intuitie si nu de conduc'tori. Pentruc' e usor ca cineva s' ndrepte ctiva indivizi c'tre casa cuiva, pentru a-i face manifestatie ostil'. Cnd ns' marile multimi se ndreapt' cu ostilitate, din porunca instinctului lor, c'tre cineva, acela este condamnat f'r' apel ca vr'jmas national.

66

NUMERUS CLAUSUS
n timpul luptelor studentesti trece din gur' n gur' formula numerus clausus. Dar nu ca o formul' salvatoare, c'ci massele nu dau formule, ci indic' primejdii. Numerus clausus nsemneaz' c' marea primejdie jid'neasc' st' n num'r, mai cu seam' n num'r, pe care nu-l mai putem suporta nici n scoli, nici n comert, nici n industrie, nici n profesiunile libere. Atentie la num'r, voieste s' spun' numerus clausus, c'ci el trece peste puterile noastre de rezistent' national' si dac' nu lu'm m'suri, murim ca neam. Atta valoare are aceast' formul'. Sau, dac' voiti, ca m'sur' salvatoare, are valoarea unei formule de urgent', de prim' ngrijire necesar', dar cu totul insuficient' pentru vindecarea boalei. Numerus clausus n sine, nsemneaz': limitarea num'rului jidanilor n scoli, profesiuni libere, etc. Pn' la ce num'r, limitare? Pn' la proportia dintre num'rul tuturor jidanilor fat' de acela al Romnilor n cuprinsul Romniei. Adic', dac' n Romnia sunt 15 milioane de Romni si 3 milioane de Jidani, proportia este de 20%. Dup' formula numerus clausus jidanii urmeaz' s' fie admisi n scoli, medicin', barou, etc., n proportia de 20%. Numerus clausus nsemneaz' limitarea num'rului jidanilor pn' la proportia dintre num'rul lor si num'rul total al Romnilor. Numerus clausus este numai o formul' de repartitie a jidanilor n snul natiilor, dar nu o formul' de rezolvare a problemei. Aceast' formul' nu rezolv' aproape nimic, c'ci ea se ocup' de respectarea proportiilor, dar nu atac' proportia n sine. Dac' jidanii sunt 3 milioane, i las' 3 milioane. Mai ales nu se ocup' de cauza acestei proportii si nu arat' mijloacele prin care sar putea micsora aceast' proportie, adic' nu cuprinde n sine mijloacele de rezolvare a problemei jid'nesti.

67

PROBLEMA JID NEASC

68

69

NUM RUL JIDANILOR

Num'rul mare al jidanilor ridic' o serie de probleme: 1. Problema p'mntului romnesc; 2. Problema oraselor; 3. Problema scoalei romnesti si a clasei conduc'toare; 4. Problema culturii nationale. Toate acestea sunt tratate impecabil de profesorul A.C. Cuza n scrierile sale: Poporatia, Nationalitatea n Art', Articole, Discursuri parlamentare, Curs de Economie Politic'. Cele ce sustin mai jos apartin n esent' gndirii profesorului Cuza. Num'rul Jidanilor din Romnia nu se cunoaste exact. Pentruc' statisticile ncercate au fost f'cute cu cea mai mare lips' de interes de c'tre politicianii romni, pentru a-si ascunde opera de tr'dare national' si pentruc' Jidanii de pretutindeni fug de adev'rul statisticei. Un proverb spune: Jidanul tr'ieste din minciun' si moare n contact cu adev'rul. De altfel, mult' vreme, Directorul Statisticei Statului din Ministerul de Finante era Leon Colescu = Leon Coler. i au dreptate din punctul lor de vedere, pentruc' Romnii pusi n fata num'rului exact al populatiei jid'nesti, si-ar da seama c' se afl' n fata unei adev'rate primejdii nationale si sar ridica pentru asi ap'ra patria. Deci, n fata adev'rului statisticei, puterea iudaic' se stinge, moare. Ea nu poate tr'i dect din ascunderea adev'rului, din falsificarea lui, din minciun'. Noi credem c' sunt n Romnia ntre 2-2 milioane de jidani. Dar chiar dac' ar fi numai un milion asa cum sustin ei poporul romn sar g'si n fata unui pericol de moarte. Pentruc' nu intereseaz' numai num'rul n sine, cantitatea, ci si calitatea celor cari l reprezint' si mai ales intereseaz' pozitiile pe care le ocup' jidanii n structura functional' a unui stat si n viata, sub toate formele, a unei natiuni. P'mntul nostru a fost p'mntul n'v'lirilor. El ns' na cunoscut niciodat' n decursul istoriei ca vreo armat' s' fi ajuns la formidabilul num'r al jidanilor de azi. N'v'lirile treceau peste noi mai departe; n'v'litorii de azi nu mai pleac'. Se stabilesc aici pe p'mntul nostru ntrun num'r nentlnit pn' ast'zi, si se prind ca ria n trupul p'mntului si al natiei. Cnd ncepe n'v'lirea jidanilor? n jurul anului 1800 g'sim un num'r de abia cteva mii de jidani n toat' Moldova. La 1821, n Bucuresti, se aflau 120 de familii.

70

Aceast' trzie asezare pe p'mntul nostru se datoreste faptului c' jidanii sau ocupat totdeauna cu comertul. Ori comertul, pentru a se putea desvolta, cere: libertate si sigurant' n exercitarea lui. Pe p'mntul romnesc, aceste dou' conditiuni lipseau, lipsea libertatea de exploatare a solului romnesc, deci perspectivele unui comert mai mare si lipsea mai cu seam' siguranta. P'mntul romnesc a fost cel mai nesigur p'mnt din lume. Navea t'ranul romn siguranta casei lui, a vitelor, a muncii, a recoltei sale de un an. Loc de n'v'lire si de lupte, teatru de r'zboiu de secole nesfrsite, iar dup' ele de multe ori dominatie str'in' cu biruri sngeroase. Ce era s' caute jid'nimea pe acest p'mnt? S' se bat' cu Hunii, cu T'tarii, cu Turcii? N'vala jid'neasc' ncepe abia acum 100 de ani. n urma p'cii dela Adrianopol 1829, se cap't' libertatea de comert si n acelasi timp ncep s' se arate z'rile unei vieti mai linistite. De acum ncepe n'vala care va creste an cu an peste capul nostru, al Romnilor, si n special al Moldovenilor, sec'tuindu-ne de averi, nimicindu-ne moraliceste si amenintndu-ne cu peirea. La 1848 comerciantii si industriasii moldoveni ncep s' se plng' domnului Mihail Sturza, cernd m'suri mpotriva comerciantilor jidani si a concurentii neloiale practicat' de ei. De atunci n'vala creste mereu. Poate nu e bine zis n'val', c'ci aceasta presupune ideea de violent', de curaj moral si fizic. Infiltratia iudaic' este termenul cel mai potrivit, pentruc' cuprinde mai mult ideea de strecurare pe nesimtite, strecurarea lase si perfid'. C'ci nu e putin lucru ca s' r'pesti p'mntul si avutiile unui neam, f'r' ca m'car s'-ti fi justificat prin lupt', prin nfruntarea riscului, printro mare jertf', cucerirea f'cut'. Ei au acaparat ncetul cu ncetul comertul mic si industria mic' romneasc', apoi au atacat prin aceleasi manopere frauduloase comertul si industria mare si astfel au pus st'pnire pe orasele din jum'tatea de nord a t'rii. Atacul asupra clasei de mijloc romnesti a fost dat cu precizia pe care o ntlnim numai la unele insecte de prad' care, pentru a-si paraliza adversarul, l mpung cu acul n sira spin'rii. Nu se putea un loc de atac mai bine ales. Clasa de mijloc atacat' cu succes, nsemneaz' spargerea n dou' a neamului romnesc. E singura clas' care are un dublu contact: n jos cu cea t'r'neasc' pe care st' suprapus', exercitnd asupra ei o putere de autoritate si prin starea economic' mai bun' si prin aceea de cultur'; n sus, cu cea conduc'toare, pe care o sustine pe umerii ei.

71

Atacul reusit asupra clasei de mijloc, adic' nimicirea ei, atrage dup' sine, ca o consecint' fatal', f'r' efort din partea atacatorului: a) N ruirea clasei conduc toare. (Aceast' clas' conduc'toare va termina prin a se pr'busi). b) Imposibilitatea refacerii ei. c) Z p cirea si ndobitocirea, nfrngerea si robirea clasei t r nesti. n ultim' analiz', atacul iudaic asupra clasei de mijloc romnesti aici tinde: moartea, pieirea poporului romn nu nsemneaz' moartea celui din urm' Romn, dup' cum si imagineaz' unii. Moartea aceasta nsemneaz' viat' n sclavie. Reducerea la starea de viat' de rob a ctorva milioane de t'rani romni, care s' munceasc' pentru jid'nime. Iat' constat'rile prof. Nicolae Iorga cu privire la num'rul jidanilor si la data asez'rii lor la noi. Profesorul Iorga n Istoria Evreilor n t'rile noastre, comunicare f'cut' la Academia Romn' n sedinta dela 13 Septembrie 1913, expunnd aceast' chestiune, printre altele precizeaz' : La Neamt, ctiva evrei se aseaz' unul lng' altul pe p'mnturile M'n'stirii ntre 1764-1766 (pag. 18). La Botosani vreun act domnesc ca acel din 1757 nici nu pomeneste pe evrei ntre ceilalti locuitori ai orasului. (pag. 17). Cte un evreu apare la Suceava ca orndar pe locul Mitropoliei si altii ca mici negustori, la Ocna, la Hrl u, la Siretiu, la Galati, la Brlad (era vreme cnd despre brl'denii crestini se putea scrie c' se ndeletnicesc cu negotul mai mult dect cu orice alt' munc'), (pag. 10), apoi la Roman unde la 1741 nu se stia dect de moldoveni si armeni, la Trgul Frumos unde n 1755 se pomenesc dou' crciumi si ornda jidoveasc' ce sunt acolo n trg. (pag. 17-18). n Bucovina n jurul anex'rii dela 1775: n aceste tinuturi ale Cern utului si Cmpulungului la care se ad'useser' p'rti din ale Hotinului si Sucevei (n toate aceste tinuturi) nu erau dect 206 familii jidovesti naintea st'pnirii mp'r'testi. La 1775 ajunseser' a fi prin scurgere din Galitia, 780800 familii. Cel dinti guvernator al tarii, generalul Enzenberg constat' c' ei se ndeletnicesc n rndul nti cu crcium'ritul, cu vin, holerc' (rachiu) si bere...

72

Sunt, spune generalul, neamul cel mai deadreptul stricat, dedat trnd'viei, se hr'neste f'r' a fi prea mult sup'rat, din sudoarea crestinilor muncitori. O comisiune care functiona la 1781 arat' c' : Aici n tar', evreii obisnuesc a cump'ra t'ranului dinainte puiul n ou, mierea n floare si mielul n pntecele mamei, pe un pret mic si prin aceast' cam't' a suge cu totul pe locuitori si a-i aduce la s'r'cie, asa nct t'ranii mpov'rati astfel de datorii si pentru viitor nu afl' alt mijloc de mntuire dect s fug din tar . Vedem pe divanul acestei t'ri (Moldova) apoi pe domni, mai ales pe Constantin Moruzi ap'rndu-se cu disperare mpotriva lor. ...Cum i se oferise lui Enzenberg de cahaluri, n scris 5.000 galbeni pe an pentru a tolera vechea stare de lucruri, se ncearc si conruperea Domnului, dar acesta respinse BANII mai bine dect s expuie tara pieirii totale (pag. 202). i mai trziu pela 184048, iat' ce constat' profesorul Iorga: Cu zecile se num r aceste asez ri de exploatare si depravatie, crcium lng crcium , cu sticle de rachiu de cartofi si alte otr vuri, n tot cuprinsul Moldovei, istovind o ras pentru hr nirea viciilor civilizate ale clasei dominante. (pag. 34). i scrie mai departe profesorul Iorga: Totus interventiile str'ine hr'nite de elementele evreesti din tar', nu se oprir'. n 1878 ele puser' conditii recunoasterii independentii, cstigate cu jertfe de snge a t'rii si gr'm'dir' umilinte asupra Romniei independente, care nu se putea sinucide dnd politiceste jum'tate din ea n puterea evreilor moldoveni. ... i precum Kog'lniceanu ap'rase satele de alcoolul si cam'ta evreiasc', dl. Maiorescu ap'r' demnitatea Romniei de insulta primirii str'inilor, prin vointa str inilor... (pag. 39).

**

O ntrebare: ct dau ast'zi cahalele conduc'torilor Romniei?

73

Am dat acestea aici pentru ca s' stabilesc dup' o mare, recunoscut' si necontestat' autoritate stiintific', nceputurile asez'rii jidanilor pe p'mntul romnesc.

PROBLEMA P MNTULUI ROMNESC

Nu se poate ca un neam din lume, fie el chiar numai un trib de s'lbatici, s' nu-si pun' cu durere sfsietoare problema p'mntului s'u, n fata unei n'v'liri str'ine. Toate neamurile din lume, dela nceputul istoriei pn' ast'zi, si-au ap'rat p'mntul Patriei. Istoria tuturor popoarelor, ca si istoria noastr' romneasc', e plin' de lupte pentru ap'rarea p'mntului. S' fie oare o anomalie, o stare boln'vicioas', a noastr', a tineretului romnesc, faptul de a ne ridica s' ne ap'r'm p'mntul amenintat? Sau anomalie, a nu ni-l ap'ra atunci cnd ni-l vedem primejduit? Anomalie este a nu ne ap'ra, adic' a nu face ceeace toate neamurile au f'cut si fac. Anomalie si stare boln'vicioas' este a ne pune n contradictie cu toat' lumea si cu ntreaga noastr' istorie. De ce oare toate neamurile sau luptat, se lupt' si se vor lupta necontenit pentru ap'rarea p'mntului lor ? P'mntul este baza de existent a natiei. Natiunea st', ca un pom, cu r'd'cinile ei nfipte n p'mntul t'rii, de unde si trage hrana si viata. Nu exist' neam, care s' poat' tr'i f'r' p'mnt, dup' cum nu exist' pom care s' tr'iasc' atrnat n aer. O natie care nu are p'mntul s'u, nu poate tr'i, dect dac' se aseaz' sau pe p'mntul altei natii, sau pe trupul acesteia, sugndu-i vlaga. Sunt legi f'cute de Dumnezeu, care ornduiesc viata popoarelor. Una din aceste legi este legea teritoriului. Dumnezeu a l'sat un teritoriu determinat fiec'rui popor pentru ca s' tr'iasc', s' creasc', s' se desvolte si s'-si creeze pe el cultura sa proprie. Problema jid'neasc' n Romnia ca si aiurea const' n nc lcarea de c tre jidani a acestei legi naturale a teritoriului. Ei ne-au nc'lcat teritoriul nostru. Ei sunt infractorii, si nu eu, popor romn, sunt chemat s' suport consecintele infractiunii lor. Logica elementar' ne spune: infractorul trebue s' suporte consecintele infractiunii s'vrsite. Va suferi? Nare dect s' sufere. Toti infractorii sufer'. Nicio logic' din lume nu-mi va spune, s' mor eu pentru infractiunea s'vrsit' de altii.

74

Deci problema jid'neasc' nu naste din ur de ras . Ea naste dintrun delict s'vrsit de jidani fat' de legile si ordinea natural' n care tr'iesc toate popoarele lumii. Rezolvarea problemei jid'nesti? Iat-o: reintrarea delicventilor n aceast' ordine natural' universal' si respectarea legalit'tii naturale. Dar si legile t'rii opresc invazia jid'neasc'. Art. 3 din constitutie spune: Teritoriul Romniei nu se poate coloniza cu populatie de gint' str'in'. Ce nsemneaz', dac' nu colonizare, faptul instal'rii a dou' milioane de jidani pe teritoriul romnesc? Dar acest teritoriu este proprietate inalienabil si imprescriptibil a poporului romn. i dup' cum scria cineva, poporul romn, nu dup' 50, nu dup' 100 de ani, ci chiar si dup' mii de ani, ne vom revendica dreptul asupra acestui p'mnt, dup' cum ne-am recucerit p'mntul Ardealului, dup' 1000 de ani de st'pnire maghiar'.

NOI

I P MNTUL NOSTRU

Toate popoarele din jurul nostru au venit de undeva si sau asezat pe p'mntul pe care tr'iesc. Istoria ne d' date precise despre venirea Bulgarilor, Turcilor, Maghiarilor etc. Un singur neam na venit de nic'eri. Acela suntem noi. Ne-am n'scut din negura vremii pe acest p'mnt odat' cu stejarii si cu brazii. De el suntem legati nu numai prin pnea si existenta pe care ne-o d' muncindu-l din greu, dar si, prin toate oasele str'mosilor care dorm n t'rna lui. Toti p'rintii nostri sunt aici. Toate amintirile noastre, toat' gloria noastr' r'zboinic', ntreaga noastr' istorie aici, n acest p'mnt st' ngropat'. Aici e Sarmisegetuza cu t'rna regelui Decebal, cel nemuritor, pentruc' cine stie s' moar' ca Decebal, nu moare niciodat'. Aici odihnesc Musatinii si Basarabii, aici la Podul nalt, la R'zboeni, la Suceava, la Baia, la Hotin, la Soroca, la Tighina, la Cetatea Alb', la Chilia, dorm Romnii, c'zuti n lupte, boeri si t'rani, multi ca frunza si ca iarba. La Posada, la C'lug'reni, pe Olt, pe Jiu, pe Cerna, la Turda. n muntii nefericitilor si uitatilor Moti din Vidra, pn' n Huedin si pn' la Alba-Iulia, locul de tortur' a lui Horia si fratilor lui de arme, sunt numai urme de lupte si morminte de viteji.

75

n Carpatii toti, din muntii oltenesti la Dragoslave si la Predeal, dela Oituz la Vatra Dornei, pe vrfuri si n fund de v'i, pretutindeni a curs sngele romnesc n valuri. n miezuri de noapte, n ceasurile grele ale neamului, noi auzim glasul p'mntului romnesc, care ne ndeamn' la lupte. ntreb si astept r'spuns: Pe ce drept voiesc jidanii s' ne ia acest p'mnt? Pe ce urm' istoric' si ntemeiaz' pretentiile si mai ales ndr'zneala cu care ne nfrunt' pe noi, pe Romni, aici, acas' la noi? Suntem legati de acest p'mnt prin milioane de morminte si prin milioane de fire nev'zute pe care numai sufletul nostru le simte si r u de acei ce vor ncerca s' ne smulg' de pe el.

PROBLEMA ORA ELOR

n cadrul acestui p'mnt romnesc jidanii ns', nu sau asezat ori unde, la ntmplare. Ei sau plasat n orase, formnd n ele adev'rate insule de populatie jid'neasc' compact'. La nceput au fost invadate si cucerite orasele si trgurile din nordul Moldovei: Cern'uti, Hotin, Suceava, Dorohoi, Botosani, Soroca, Burdujeni, Itcani, Briceni, Secureni etc. n fata lor au disp'rut negustorul si meseriasul romn. Azi o strad', mine alta, poimine un cartier, n mai putin de 100 de ani, centre romnesti de un vechiu renume, si-au pierdut cu totul caracterul lor romnesc, lund nf'tisare de adev'rate cet'ti jid'nesti. Repede au c'zut si celelalte orase moldovenesti: Roman, Piatra, F'lticeni, Bac'u, Vaslui, Brlad, Husi, Tecuci, Galati si Iasi, a doua capital' a Moldovei, dup' ce prima si str'vechea noastr' Suceav', a fost transformat' pur si simplu ntrun murdar cuib jid'nesc, care nconjoar' bietele ruine glorioase ale cet'tii lui tefan cel Mare. La Iasi, parcurgi str'zi si cartiere ntregi si nu mai ntlnesti niciun Romn, nicio cas' romneasc', niciun magazin romnesc. Trece lume pe lng' mari biserici n ruin' si s'r'cie: biserica Talpalari, f'cut' de breasla talpalarilor romni, biserica Curelari, f'cut' de aceea a curelarilor romni. Tot se d'rm'. Nu mai este n Iasul acela mare niciun talpalar romn, niciun curelar romn. Biserica Sfntul Nicolae cel S'rac, a vechii boerimi moldovenesti sa d'rmat pn' la temelie; iar peste mormintele din jurul ei, bodegile jid'nesti arunc' si ast'zi l'turile, gunoaele si murd'riile.

76

Biserica din Piata Mare, unde este cea mai mare aglomeratie de oameni, nchis' din lips de enoriasi. Aglomeratia de oameni o constitueste numai populatia jid'neasc'. Pe strada L'pusneanu geme de durere palatul domnesc al lui Cuza-Vod', transformat n banc' jid'neasc'. n fosta lui gr'din' se ridic' teatru jid'nesc n stil palestinian. Str'inul ne calc' n picioare tot ce avem mai sfnt. Geme inima n noi de durere. Ne ntreb'm, noi copii, sfsiati sufleteste, cum de sau g'sit Romni cari s' se poarte cu atta vr'jm'sie fat' de neamul lor? Cum de sau g'sit asa de multi tr'd'tori? Cum de nau fost pusi la zid cu totii sau arsi de vii n clipa tr'd'rii lor? Cum de st' toat' lumea? Cum de st'm noi? Sunt probleme de constiint' care ne apas', care nelinistesc sufletul nostru, care ne tulbur' viata. tim c' n niciun fel nu ne vom putea g'si linistea, dect n lupte, n suferint' sau n morminte. T'cerea noastr' ne acopere de lasitate si orice minut de ntrziere pare c' ne omoar'. Nu mai vorbim de orasele si trgurile Basarabiei care stau ca niste pl'gi deschise pe trupul istovit si stors al t'rii. Nu mai vorbim de Maramures, unde Romnii, ajunsi n stare de robie, mor n fiecare zi. Nu sunt cuvinte care s' poat' descrie marea tragedie a Maramuresului. Dar boala sa ntins ca un cancer; ea a atins Rmnicul S'rat, a atins Buz'ul, a atins Ploestii si a p'truns n capitala t'rii. n 15 ani de zile au c'zut V'c'restii, vechiu cartier romnesc, au c'zut n ntregime Dudestii, au c'zut negustorii romni de pe calea Grivitei. Mor nlocuiti de jidani vestitii comercianti din Obor, a c'zut calea Victoriei. Ea nu mai este ast'zi dect o adev'rat' cale a nfrngerii romnesti; c'ci din propriet'tile de pe calea Victoriei sunt propriet'ti jid'nesti. De 10 ani, au p'truns n Oltenia si au intrat n Craiova lui Mihai Viteazul, au intrat n Rmnicu Vlcea, au intrat n Severin, sub protectia politicianilor romni, cari, bine pl'titi, pretind c' nu exist' problem' jid'neasc'. Acestor politiciani, a c'ror tr'dare fat' de neam este asa de ngrozitoare, dac' sunt vii, neamul va trebui s' le scoat' ochii; dac' sunt morti, va trebui s'-i scoat' din morminte si s' le dea foc ciolanelor, n pietele publice. Pe copiii si nepotii lor, neamul va trebui s'-i urm'reasc' n averi, confiscndu-le si s'-i stigmatizeze cu epitetul de copii de tr d tori. Pierderea oraselor noastre romnesti are consecinte nimicitoare pentru noi, c'ci orasele sunt centrele economice ale unei natiuni. n ele se acumuleaz' toat' bog'tia natiei. nct cine este st'pn pe orase acela este st'pn pe mijloacele de subsistent', pe bog'tia natiunii.

77

S' ne fie nou', Romnilor, oare indiferent cine sunt st'pnii bog'tiei nationale? Noi sau jidanii? Niciunui neam din lume nu-i poate fi indiferent acest lucru. Pentruc o poporatie se nmulteste si se desvolt n limita mijloacelor de subsistent de care dispune. Cu ct aceste mijloace sunt mai putine, cu att mai putine vor fi posibilit'tile de crestere si de desvoltare ale populatiei respective si invers. (Aceste adev'ruri asupra legii poporatiei au fost cercetate de toti economistii si formulate inegalabil de profesorul Cuza). Trecerea bog'tiilor din minile Romnilor n minile jidanilor nu nsemneaz' numai aservirea economic a Romnilor si numai aservirea politic , pentruc' cine nu are libertate economic', nu are libertate politic', ci nsemneaz' mai mult: o primejdie national , care macin' ns'si puterea noastr ca num r. n m'sura n care ne dispar mijloacele de subsistent', n aceeasi m'sur', noi, Romnii ne vom stinge de pe p'mntul nostru, l'snd locurile noastre n minile populatiei jid'nesti, al c'rei num'r creste pe zi ce merge si din cauza n'v'lirii din afar' si din aceea a acapar'rii mijloacelor noastre de subsistent', a bog'tiilor noastre. Orasele sunt, n al doilea rnd, centrele culturale ale unei natiuni.3) Aici n orase sunt plasate scolile, bibliotecile, teatrele, s'lile de conferinte, toate la ndemna or'senilor. O familie jid'neasc' si poate usor ntretine toti 5-6 copii la carte. O familie a unui t'ran romn, din cine stie ce fund'tur' de sat, departe de oras, rar si poate ntretine un singur copil la scoli pn' la sfrsit. i n acest caz este complect sleit de puteri si avere nct pericliteaz' existenta celorlalti 4 sau 5 copii r'masi acas'. Deci cine st'pneste orasele, st'pneste posibilit'tile de a se ad'pa la cultur'. Dar nu numai att, n orase si n scoli, o natie si mplineste misiunea ei cultural' n lume. Cum este posibil ca Romnii s'-si poat' mplini misiunea lor cultural', prin glasuri, prin condeie, prin inimi, prin minti jid'nesti? n sfrsit, orasele sunt centrele politice ale unei natii. Din orase se conduc natiile. Cine st'pneste orasele, are direct sau indirect conducerea politic' a t'rii. Ce mai r'mne din tar' n afar' de orase? O gloat' de cteva milioane de t'rani, f'r' mijloace de existent' omeneasc', supti si s'r'citi; f'r' cultur', otr'viti de b'utur' si condusi de jidanii mbog'titi, deveniti st'pnii oraselor romnesti, sau de Romnii, (prefecti, primari, politai, jandarmi, ministri), care numai de form' conduc, pentruc' nu sunt altceva dect executori umili ai planurilor
3

Vezi A. C. Cuza, Ap'rarea National', No. 3, 1 Mai 1922.

78

jid'nesti. Pe acestia, puterea economic' iudaic' i sustine, i linguseste, le face cadouri, i coopteaz' n consilii de administratie, i pl'teste cu luna (lui Iuda i sa pl'tit, o singur' dat'; aici se pl'teste lunar), le excit' poftele de bani, ndemnndu-i spre lux si viciu, iar cnd nu se supun directivelor si vederilor jid'nesti, sunt dati pur si simplu afar', chiar dac' sunt ministri, li se taie subventiile si pl'tile, li se dau pe fat' hotiile si afacerile necorecte f'cute cu ei mpreun', pentru a-i compromite. Iat' ce a mai r'mas din aceast' patrie romneasc' n momentul n care ne-am pierdut orasele: o clas' conduc'toare, f'r' onoare, un popor de t'rani, f'r' libertate si toti copiii de Romni, f'r' tar' si f'r' viitor.

PROBLEMA COLII ROMNE TI

Cine st'pneste orasele, st'pneste scolile si cine st'pneste azi scolile, mine st'pneste tara. Iat' cteva statistici din anul 1920: Situatia la Universitatea din Cern uti Facultatea de Filosofie: Semestrul de var', Romni: 174 Evrei: 574 La Drept n acelas oras: Semestrul de var', Dup' religie : Ortodocsi . . . . . 237 (Romni si Ruteni) Catolici . . . . . . . 98 Luterani . . . . . . 26 Alte religii . . . . . 31 Mozaici . . . . . . 506 (Din Situatia demografic' a Romniei de Em. Vasiliu-Cluj pag. 84).

n Basarabia
nv t mntul primar rural: B'eti: 72.889 Romni, 1974 streini crestini, 1281 Evrei

79

Fete: 27.555

1302

2147

nv t mntul primar urban: B'eti: 6.385 Romni, 2435 streini din care 1351 Evrei Fete: 5.501 2435 2492 6coli secundare si profesionale: 1535 ortodocsi, 6302 mozaici. 6coli secundare mixte: 690 ortodocsi, 1341 mozaici. (Op. cit. pag. 84-85).

n Vechiul Regat
Liceul din Bac'u ... Romni 363 Evrei 198 Botosani ... 229 127 de fete, Botosani ... 155 173 din Dorohoi ... 177 167 din F'lticeni ... 152 100 National, Iasi ... 292 201 Gimn. Alexandru cel Bun, Iasi 93 315 tefan cel Mare, Iasi ... 94 120 Liceul din Roman ... 256 157 Piatra-Neamt ... 347 179

6coli particulare
Bucuresti . . . . . . Romni 441 Iasi . . . . . . . . 37 Galati . . . . . . . 190 (Opera cit. pag. 85-87). Evrei 781 108 199

Situatia la Universitatea din Iasi

Facultatea de Medicin'. . . Romni 546 Evrei 831 Farmacie . . . 97 Litere . . . . 351 tiinte . . . 722 Drept . . . 1743 299 100 321 370

80

(Op. cit. pag. 87-88). coala romneasc', distrus' n modul acesta, prin num'rul mare al jidanilor, naste dou' probleme grave : I. Problema p turii conduc toare romnesti, pentruc' scoala creiaz' pe conduc'torii de mine ai neamului, nu numai pe conduc'torii politici, ci pe toti conduc'torii din toate domeniile de activitate. II. Problema culturii nationale, pentruc' scoala este laboratorul n care se preg'teste cultura unui popor. Pentru a sublinia tragedia acestei scoli romnesti coplesit' de jidani, g'sesc c' e deosebit de important s' citez mai jos dureroasele constat'ri f'cute de unul dintre cei mai str'luciti pedagogi ai natiei noastre, prof. Ion G'v'nescul dela Universitatea din Iasi: Nu vrem s' mai vedem spectacolul ce-l ofer' Liceul National din Iasi, unde majoritatea sdrobitoare a elevilor o alc'tueste elementul evreesc. Putinii elevi de Romni se simt streini; n pauzele dintre ore stau retrasi, stingheriti si jenati prin colturi. Sunt minoritatea tolerat'. Majoritarii tr'esc aparte, vorbesc ntre ei de preocup'rile lor, de jocurile lor, de societ'tile lor, Macaby, Hacoah, Macoah etc., de sez'torile si conferintele lor, de sporturile lor, de planurile lor de lucru si petrecere. i cnd vor s' se fereasc' de indiscretia Romnilor, minoritariimajoritari, sosotesc ntre ei, ori o dau deadreptul prin idis ... Bietii profesori romni, n fata unor astfel de suflete de elevi! Te gndesti involuntar la g'ina care a clocit ou' de rat'. Uite-o cum st' clonc'nind, speriat' pe marginea lacului, cum si chiam' cu disperare bobocii, puii ei de alt' spet', care au s'rit n ap' si alunec' sburdnd s' treac' pe t'rmul cel'lalt, unde ea nu-i poate urm'ri. Ce scoal' de nationalism s' faci cu astfel de auditori? Poti s' vorbesti, dac' simti n tine flac'ra patriotismului, de aspiratiile si idealul romnesc? Poti m'car s' deschizi gura? !i se nclesteaz' f'lcile, ti ngheat' cuvintele pe buze. Marele Kog'lniceanu, n fata unor astfel de b'nci cu scolari streini... ar fi putut pronunta el celebrul discurs de introducere la istoria Romnilor pe care la rostit tocmai pe acele locuri unde azi liceul National romnesc a devenit un liceu National evreesc?

81

I-ar fi pierit inspiratia care-si trage puterea din simpatia ochilor sclipitori de ntelegere si credint'. I. G'v'nescul, Imperativul momentului istoric, pag. 67. i mai departe: Unde sa v'zut vreodat' n Anglia, n Franta, n Italia, vreo scoal' de orice grad, ca s' ne m'rginim la o singur' lature a vietii nationale, n care num'rul preponderant al scolarilor s' apartin' altui neam dect neamului ce alc'tueste populatia de bastin' a t'rii si care a ntemeiat Statul National respectiv? Se poate nchipui bun'oar', c' la o Facultate de Drept a vre-unei Universit'ti din Anglia s' fie 547 evrei si 234 englezi, proportia dintre evrei si romni dela Facultatea de Drept din Cern'uti, n anul 1920? Sau la o facultate de Filosofie din Italia, s' fie 574 evrei si 174 italieni, proportia dintre evrei si romni la aceiasi Universitate din Cern'uti? Sunt aceste raporturi normale? Nu sunt monstruozit'ti de biologie etnic', inadmisibile, inconceptibile? Nu sunt un semn de inconstient' criminal' pentru p'tura conduc'toare responsabil' a neamului romnesc? I. G'v'nescul, op. cit.

PROBLEMA P TURII CONDUC TOARE ROMNE TI

Dar cine sunt elevii si studentii de ast'zi? Elevii si studentii de azi sunt: profesorii de mine, medicii de mine, inginerii de mine, magistratii de mine, avocatii de mine, prefectii de mine, deputatii de mine, ministrii de mine, cu un cuvnt, conduc'torii de mine ai neamului n toate domeniile de activitate. Dac' elevii de ast'zi sunt 50%, 60%, 70% jidani, mine n mod logic vom avea 50%, 60%, 70% conduc'tori jidani ai acestui neam romnesc. Se mai poate pune problema dac' un neam are dreptul s'-si limiteze num'rul str'inilor n Universit'tile sale? Iat' ce r'spunde acestei ntreb'ri, n Buletinul Universit'tii din Harvard, citat de profesorul Cuza n Numerus Clausus, pag. 11,

82

Morris Gray, fost student al acestei Universit'ti (promotia 1906), studiind problema jid'neasc' de acolo. Morris Gray ncepe prin a formula problema n principiu, ntrebndu-se: Mai nti, care este functia unei Universit'ti? Care sunt datoriile ei? Dac' datoria ei este o datorie c tre individ, admiterea trebuie s' fie bazat' n mod franc si manifest, pe principiul democratic: orice candidat trebue s' fie admis cu conditia s'-si treac' examenele de intrare si de a pl'ti primul termen al redeventelor scolare. i aceasta f'r' anchet' serioas' asupra personalit'tii candidatului, nici asupra posibilit'tilor latente de progres, de eminent', de folos pentru el nsusi sau pentru ceilalti. Dac' ns', datoria Universit'tii e datorie c tre natie, atitudinea ei n ce priveste admiterea studentilor trebue s' fie bazat' n chip firesc pe un principiu deosebit. Dup' p'rerea mea, datoria unei Universit'ti este de a forma oameni n diferite domenii ale gndirii, n asa fel, nct o parte din ei, cel putin s' poat' deveni sefi n domeniile lor respective si s' fac' servicii natiunei. Va s' zic', iat' un principiu bine stabilit, adaug' profesorul Cuza. Datoria universit tilor este c tre natia lor, pentru care trebue s preg teasc conduc tori n toate domeniile si cari nu pot fi dect nationali. C'ci doar nu se va admite ca o natie s'-si formeze conduc tori streini n universit'tile sale. Din cele expuse mai sus se poate desprinde grava problem' a clasei conduc'toare romnesti de mine. R'mne un adev'r bine stabilit: Romnia trebuie s' fie condus' de Romni. Este cineva care sustine c' Romnia trebuie s' fie condus' de jidani? Dac' nu, atunci trebuie s' admit' c' studentimea romn' are dreptate, si c' toate campaniile, toate injuriile, toate infamiile, toate att'rile, toate uneltirile, toate nedrept'tile cari se arunc' si se vor arunca asupra acestui tineret romnesc, si g'sesc justificarea n r'zboiul pe care jid'nimea l duce pentru exterminarea Romnilor si a celor mai buni lupt'tori ai lor.

83

PROBLEMA CULTURII NA!IONALE

Un neam, punndu-si aceast' problem', cea mai grav' dintre toate, este ca si cum un pom si-ar pune problema fructelor sale. Cnd sar vedea, c' din cauza coplesirii omizilor, el nu-si mai poate mplini rostul s u pe lume, nu mai poate rodi, atunci si-ar pune cea mai trist' problem', mai mare dect problema ns'si a vietii, pentruc', v'zndu-si desfiintat scopul vietii, ar fi mai dureros pentru el dect dac' i sar desfiinta viata ns'si. Cele mai mari dureri sunt ale sfort'rilor inutile, fiindc' sunt durerile care rezult' din constiinta ngrozitoare a inutilit tii vietei.

***
E ngrozitor! Noi, poporul romn, s' nu mai putem da roadele noastre? S' nu avem o cultur' romneasc', a noastr', a neamului, a sngelui nostru, care s' str'luceasc' n lume al'turi de roadele altor neamuri? S' fim noi condamnati ast'zi de a ne prezenta n fata lumii cu produse de esent' jid'neasc'? Ast'zi, n ultimul moment, cnd lumea asteapt', ca poporul romn s' apar' cu rodul sngelui si geniului s'u national, noi s' ne prezent'm cu o infectie de caricatur' cultural' iudaic'? Cu inima strns' de durere, privim aceast' problem' si nu va fi Romn, care v'zndu-si periclitat' o ntreag' istorie, s' nu pun' mna pe armele sale, pentru a se ap'ra. Extrag din Imperativul momentului istoric, al profesorului Ion G'v'nescul, aceste nemuritoare rnduri: Grija de c'petenie a neamului romnesc tot asa de hot'rtoare pentru fiinta lui ca si conservarea fizic' este afirmarea lui n sfera vietii ideale a omenirii. Crearea unei culturi cu caracter propriu romnesc. Nu se poate ca o cultur' romneasc' s' creasc' dintro scoal', organizatie politic' sau economic' de caracter strein. O institutie ca functiune a vietiei nationale poart' caracter romnesc atunci cnd factorul uman ce-i d' fiint' este romnesc. n fata situatiei nenorocite, n fata num'rului invadatorilor cari ne coplesesc, profesorul G'v'nescul se ntreab' plin de ngrijorare, punnd problema scolii si a culturii nationale:

84

Unde s' se refugieze sufletele romnesti? Unde s' scape de penibila impresie obsedant' a st'rii de exiliu n propria lor patrie? Afar' de biseric', unde intr' s' se reculeag', n tihn', sub ocrotirea crucei mntuitoare, singurul lor azil r'mne scoala. coala este cuibul ideal n care geniul national si adun' progenitura, ca s' o hr'neasc', s' o creasc', s' o nvete a sbura, s'-i arate drumurile n'ltimilor pe care numai el le cunoaste, ca s' ajung' acolo unde numai lui i este dat s' ajung'. coala este locul de refugiu, unde se acordeaz', se preg'tesc strunele si organele sufletesti ale neamului, ca s' intoneze o nou' simfonie, ne mai auzit' n lume, prima simfonie a darurilor lui naturale, prescrise fiintei lui si numai fiintei lui. coala este sanctuarul unde se s'vrseste marea tain' a vietii unui popor, unde sufletul etnic si distileaz', n pic'turi de lumin', esenta lui nemuritoare, ca s' fie turnat' n forma ideal' predestinat' lui si numai lui, de gndul creator al lumilor. Nu pot instrumentele melodice ale altor suflete etnice ca s participe armonic, la simfonia culturii noastre. Ele nu cunosc din felul constructiei lor, si nu stiu s sune dect nota neamului lor. Ce simfonie romneasc vei scoate din ele? Nu poate esenta geniului national al altor suflete etnice s' cristalizeze n alt' form' dect cea hot'rt' lor de z'mislitoarea popoarelor. S' scoateti chip de neam romnesc din esenta national' ebraic', maghiar', german'? I. G'v'nescul, Imperativul momentului istoric, pag. 64-68. Dar nu numai c' nu vor putea s' creeze cultur' romneasc', ci jidanii vor falsifica-o si pe aceea pe care o avem, pentru a ne-o servi otr vit . coala romneasc' fiind masacrat' n modul acesta, noi suntem pusi n situatia de a renunta la misiunea noastr' de neam, de a renunta la crearea unei culturi romnesti si de a pieri otr'viti.

85

RENTOARCEREA N !AR
Acestea toate, noi studentii ieseni, spre deosebire de colegii nostri dela celelalte universit'ti, le cunosteam, nainte de nceperea misc'rii studentesti, dela catedra profesorului Cuza, din scrierile prof. Paulescu si G'v'nescul, din studiile si cercet'rile f'cute de noi la Soc. Studentilor n Drept si din ceeace v'zuser'm cu proprii nostri ochi si simtiser'm cu sufletul nostru. Era o problem' de mare constiint' care ni se punea. Fiecare zi ne aducea cte o dovad' n plus; vedeam perfidia presei jid'nesti, vedeam reaua ei credint' n toate mprejur'rile, vedeam att'rile ei n tot ce era antiromnesc, vedeam opera de lingusire si de ridicare a oamenilor politici, a functionarilor, a autorit'tilor, a scriitorilor, a preotilor crestini, cari se pretau a face jocul intereselor jid'nesti; vedeam batjocura de care se nvredniceau toti cei ce aveau o atitudine romneasc', corect', demn', sau care ndr'sneau s' demaste primejdia jid'neasc'; vedeam necuviinta cu care eram tratati, noi, n propria noastr' cas', ca si cum ei ar fi fost aici st'pni de mii de ani; vedeam cu indignare crescnd' amestecul ndr'snet al acestor musafiri nepoftiti n cele mai intime probleme de viat' romneasc': religie, cultur', art', politic'; c'utnd ei a trasa liniile pe cari s' se miste destinul neamului nostru. Pe mine, cu mintea mea de tn'r, aproape copil, mult' vreme mau chinuit aceste gnduri, n c'utarea unor solutii. Elementele care mau impresionat mai mult, care mau determinat apoi la lupt' si care mau mngiat si nt'rit n ceasuri de suferint' au fost: 1. Constiinta primejdiei de moarte n care se afl' neamul nostru si viitorul lui. 2. Dragostea pentru p'mnt si mila pentru orice loc glorios si sfnt, batjocorit si png'rit ast'zi de jidani. 3. Mila de oasele celor care au murit pentru tar'. 4. Sentimentul de revolt' fat' de ofensele, de batjocura si de c'lcarea n picioare, de c'tre str'inul dusman, a demnit'tii noastre de oameni si de Romni. De aceea, cnd, n Decembrie 1922, am auzit vestea cea mare: vulcanica izbucnire a misc'rii studentesti, mam hot'rt s' m' ntorc n tar', pentru ca s' lupt si eu al'turi de camarazii mei.

86

Peste putin timp trenul m' ducea spre cas'. Dela Cracovia, am dat o telegram' studentilor din Cern'uti, cari mau asteptat la gar'. Aici am stat dou' zile. Universitatea era nchis'. Studentii cari o str'juiau p'reau niste soldati n slujba t'rii lor, cu sufletul luminat de Dumnezeu. Niciun pic de interes personal nu adumbrea frumoasa si sfnta lor actiune. Cauza pentru care se nfr'tiser' si luptau ntrun singur suflet era cu mult deasupra lor, cu mult deasupra nesfrsitelor lor lipsuri si nevoi. Fruntasii lupt'tori dela Cern'uti erau: Tudose Popescu, fiul b'trnului preot din M'rcesti, Dmbovita, student n al treilea an la Teologie, apoi D'nileanu, Pavelescu, Crsteanu etc. Mam informat asupra planului de lupt'. Era greva general' pn' la victorie, adic' pn' la rezolvarea de c'tre guvern a punctelor din motiunea dela 10 Decembrie n frunte cu numerus clausus. Nu mi sa p'rut bun. n capul meu a ncoltit planul urm'tor: a) Miscarea universitar' trebue s' se extind' asupra ntregului popor romn. Miscarea studenteasc' m'rginit' n cadrul Universit'tii s' se transforme n miscare national' a Romnilor pentruc', pe de o parte, problema jid'neasc' nu este o problem' numai a Universit'tii, ci a natiei romnesti si pe de alt' parte, Universitatea singur' nu o poate rezolva. b) Aceast' miscare national' trebuie ncadrat' ntro organizatie sub o singur' comand'. c) Scopul acestei organizatii trebue s' fie lupta pentru aducerea la guvernare a misc'rii nationale, care va rezolva si numerus clausus si toate celelalte probleme, deoarece niciun guvern al partidelor politice din afara acestei misc'ri, nu va rezolva problema national'. d) n vederea acestora studentimea s' preg'teasc' o mare adunare national' a Romnilor din toate straturile sociale, care s' nsemneze si nceputul noii organizatii. e) Pentru executarea adun rii, fiecare universitate s' fac' attea steaguri cte judete are provincia respectiv'. Pnza acestor steaguri s' fie dus' si predat' de c'tre o delegatie de studenti, unui cunoscut nationalist pe care delegatia l va socoti ca cel mai apt pentru acest lucru. Acesta si va aduna n jurul lui un grup de fruntasi din oras si ntreg judetul si la primirea telegramei, care urma s' anunte cu o s'pt'mn' nainte data si locul adun'rii, s' porneasc' cu pnza steagului si cu toti oamenii s'i spre locul indicat. f) Pentru ca adunarea s' nu fie mpiedecat' de guvern, toate preg'tirile se vor face n t'cere, p'strndu-se discretia asupra datei.

87

ntro sal' a c'minului, am expus acest plan n fata unui num'r de 50 de lupt'tori. Ei l-au g'sit bun. Atunci sau strns bani dela toti, sa cump'rat pnza necesar' si pe loc, n acea sal', studentele au f'cut steaguri pentru judetele Bucovinei.

LA IA I
La Iasi mam ntlnit cu toti fostii mei camarazi. Le-am expus si lor planul. Sau f'cut si aici steagurile, n prima zi, de c'tre studente, pentru toate orasele din Moldova si Basarabia. Pe profesorul Cuza nu l-am g'sit. Era plecat la Bucuresti cu profesorul umuleanu si cu tat'l meu, n vederea unei adun'ri n Capital'.

LA BUCURE TI
A doua zi am plecat la Bucuresti. Aici, mam prezentat profesorului Cuza, prof. umuleanu si tat'lui meu, cari de peste un sfert de veac luptau mpreun' n contra primejdiei jid'nesti, fiind coplesiti de batjocuri, de lovituri si chiar de r'ni, si cari ast'zi tr'iau marea satisfactie de a vedea tot tineretul cult al t'rii, n num'r de peste 30.000, n'ltnd steaguri de lupt' pentru credinta pe care ei o viat' ntreag' o slujiser'. La Bucuresti ns', gndurile mele nau fost primite cu acelas entuziasm. nti, pentruc' am g'sit oarecare rezistent' la profesorul Cuza. Expunndu-i planul, dup' care urma s' creiem o miscare national' si s'-l proclam'm sef al acestei misc'ri, n adunarea ce urma s' se tin', profesorul Cuza a g'sit c' planul nu e bun, deoarece, spunea el: Noi navem nevoie de organizare, miscarea noastr' se bazeaz' pe un formidabil curent de masse. Eu am insistat, comparnd o miscare de masse cu un put de petrol, care, nefiind captat ntrun sistem organizat, chiar dac' izbucneste, nu e de niciun folos, deoarece petrolul se va mpr'stia n toate p'rtile. Am plecat ns' f'r' rezultat. A doua zi, profesorul umuleanu si cu tat'l meu l-au convins. Dar m' izbesc de o greutate, la care nu m' asteptam. Era pe la nceputul lunei Februarie. Massa mare a studentilor se g'sea n plin' vigoare sufleteasc'. Desi i se nchisese toate cantinele, desi i se

88

nchisese portile tuturor c'minelor, studentimea r'mnnd pe drumuri f'r' mas' si cas' n miezul iernii, totusi se afla n plin avnt sub protectia admirabil' a Romnilor din Capital', cari, de a doua zi, si-au deschis larg portile caselor, g'zduind si dnd mas' la peste 8.000 de studenti lupt'tori. Era n aceasta o aprobare, un ndemn la lupt', o solidarizare, o mngiere pentru cei ce primeau r'ni. Eu ns', nu aveam nicio leg'tur' cu aceast' mass'. Nu cunosteam pe nimeni. Prin studentul F'nic' Anastasescu, care era administratorul revistei Ap'rarea National', am nceput a cunoaste pe cte cineva. Conduc'torii misc'rii studentesti din Bucuresti, aveam impresia c' nu erau suficient de orientati, pentruc', desi elemente de elit', cu distinse calit'ti intelectuale, fapt verificat prin locurile pe care le-au ocupat mai trziu n societate, sau g'sit pe neasteptate n fruntea unei misc'ri, la care nu se gndiser' pn' atunci. De altfel, fiind multi, fiecare avea cte o p'rere deosebit'. Printre elementele valoroase dela conducere figurau n prima linie: Cretu, D'nulescu, Simionescu, Rpeanu, Roventa si altii. Massa era r'zboinic', o parte din conduc'tori ns', credeau c'-i mai cuminte s' potoleasc' spiritele. Pe de alt' parte si lipsa lor de preg'tire n aceast' directie, si contactul nepotrivit cu oamenii politici i f'cuser' s' ncerce ntro oarecare m'sur', cel putin pe unii dintre ei, transpunerea misc'rii pe plan material, lucru neadmisibil, dup' p'rerea mea. C'ci aceasta ar fi fost ca si cum cineva ar spune : 1. Lupt'm pentru a cuceri tara din minile jidanilor, 2. Lupt'm pentru ca s' ni se dea cte o pine alb' la mas', 3. Lupt'm pentru dou' feluri de mncare, 4. Lupt'm pentru un pat bun, 5. Lupt'm pentru aparate de laboratorii, pentru instrumente de disectii etc., 6. Lupt'm pentru c'mine ; pentru ca la urm' s' se spun', cu voce tare, de c'tre autorit'ti: Cererile studentilor au fost satisf'cute, Guvernul a recunoscut starea de plns a studentimii si marea ei mizerie etc. Din cele sase puncte cerute de studenti, cinci au fost admise si anume: aparate pentru disectii, aparate pentru laboratorii, cte dou' pini albe pe fiecare zi, cte dou' feluri de mncare, trei c'mine studentesti cu paturi bune etc. Iar despre punctul ntiu: salvarea t rii din minile jid nimii, s' nu se spun' nimic, motivndu-se, c' au fost admise de Guvern cinci puncte din sase.

89

Dela nceputul misc'rii studentesti, ntreaga pres' jid'neasc' a c'utat s' transpun' miscarea pe acest plan material. Obiectivul misc'rii s' fie o pine. Pentru ca adev'ratul obiectiv jidanul s' scape neobservat. De altfel, cine va reciti foile, va putea observa c' si politiciani romni puneau problema la fel: trebue s' li se dea studentilor c'mine, hran' etc. Dup' cum am mai spus, o parte din conducerea dela Bucuresti, nclina pe aceast' pant', pe care dac' ar fi apucat studentimea, sar fi ab'tut dela adev'rata ei misiune. P'rerea mea a fost totdeauna contrar' acestui punct de vedere. Contrar' oric'rui amestec de ordin material n doleantele formulate de studentime. Pentruc', ziceam eu, si zic si ast'zi, nu nevoile, nu lipsurile i mpinseser' la marea miscare pe studenti, ci dimpotriv', p'r'sirea grijei oric'ror nevoi si oric'ror lipsuri, oric'ror interese, oric'ror suferinte personale sau chiar familiare, uitarea acestora de c'tre studentii romni si integrarea lor cu toat' fiinta n grijile, nevoile si aspiratiile neamului lor. Aceasta si numai aceasta le d'dea lumina sfnt' din ochi. Miscarea studenteasc' na fost o miscare de revendic'ri materiale. Ea se ridica dincolo de nevoile unei generatii, mpletinduse cu liniile mari ale neamului. Pe de alt' parte, aici la Bucuresti predomina ideia: miscarea studenteasc' trebuie s' se mentin' n cadrul universit'tii, s' r'mn' o miscare academic', s' nu se transforme ntro miscare cu caracter politic. Aceast' opiniune ns' era complect gresit', c'ci coincidea cu interesele jidanilor si ale partidelor care aveau tot interesul s' localizeze chestiunea numai la universitate si acolo, printrun mijloc oarecare, so sting'. P'rerea noastr' era c', noi nu facem miscare pentru miscare, ci miscare pentru victorie. Ori fortele studentesti nu sunt suficiente pentru victorie. Ne trebue fortele studentilor, unite cu ale celorlalti Romni. Conduc'torii bucuresteni mai erau mpotriva proclam'rii profesorului Cuza ca presedinte al unei eventuale organizatii. Ei sustineau c' nu e profesorul Cuza bun pentru o asemenea actiune. Eu sustineam c' trebue s'-l ajut'm, asa cum este. n sfrsit, cei dela Bucuresti aveau o foarte mare rezerv' fat' de mine. M' durea, c'ci eu veneam cu tot ce poate avea un om mai curat si mai sfnt n inima lui, cu dorinta vie de a conlucra pe calea

90

cea mai bun', pentru tar . Poate c' necunoscndu-m', erau ndrept'titi s' fie rezervati. Pentru aceste motive, la Bucuresti, am ntmpinat rezistent'. De aceea am nceput s' lucrez n afara comitetului, si nu am f'cut dect 3-4 steaguri.

LA CLUJ
La Cluj am plecat cu Alexandru Ghica, unul din cei trei copii ai doamnei Constanta Ghica din Iasi, str'nepoti de domnitor si cari, n tot timpul misc'rii studentesti, sau purtat impecabil. La presedintia centrului studentesc era Alexa, un element cump'tat si bun. Ma ntmpinat cu aceleasi argument'ri si n privinta orient'rii studentimii si cu privire la proclamarea profesorului Cuza ca presedinte al noii misc'ri. Massa studenteasc' era drz' si plin' de avnt. Atunci l-am cunoscut pe Mota: un tn'r ager si de talent. Avea aceleasi p'reri ca Alexa. Am ncercat s'-l conving pe el, dar f'r' rezultat. mi era tare greu. Nu cunosteam pe nimeni. Totusi am g'sit ctiva studenti: Corneliu Georgescu, student n Farmacie, Isac Mocanu dela Litere, Crsmaru dela Medicin', Justin Iliesu etc. Am f'cut un steag si n cas' la c'pitanul iancu, care din primul moment sa al'turat cu dragoste actiunii noastre, am jurat cu totii pe acest steag.

ADUNAREA DELA IA I DIN 4 MARTIE 1923

NFIIN!AREA LIGII AP R RII NA!IONALE CRE TINE

Rentors la Iasi, aveam n fat' dou' drumuri pe care trebuia s' activez paralel: I. Preg'tirea adun'rii pentru care se f'cuser' steagurile la toate universit'tile. II. Continuarea misc'rii studentesti, mentinerea grevei generale. La primul punct, cea mai mare dificultate, nu era: nici lipsa de oameni, nici lipsa de organizare, nici m'surile guvernului. Cea mai mare dificultate o aveam de data aceasta, nu n desaprobarea acestui plan, ci n lipsa de entuziasm pentru el a profesorului Cuza. Profesorul Cuza nu era suficient convins de necesitatea organiz'rii, iar pe de alt' parte nu credea n posibilitatea reusitei adun'rii care urma s' aib' loc.

91

La punctul II, aveam dificult'ti serioase n conducerea centrelor din Bucuresti si Cluj, cari dificult'ti mpiedecau existenta unui punct de vedere unitar, ca plan de lupt', n jurul c'ruia s' se poat' realiza o unitate perfect' a acestei lumi noui, ridicat' cu toate puterile ei ca s' nfrunte si vr'jmasul si toate p'catele noastre trecute. Nici conduc'torii si nici massa acestor centre: a) Nu cunosteau problema jid'neasc' si mai ales nu cunosteau pe jidan. Nu cunosteau puterea iudaic', modul ei de a gndi si de a actiona. Pornisem la r'zboiu si nu ne cunosteam adversarul; b) Credeau c' guvernul de atunci, liberal, sau eventual un altul, care ar veni dup' el si c'ruia noi i-am promite sprijinul nostru, ne-ar satisface doleantele cerute. De aceea, ei se asezau mai mult pe terenul diplomatiei. Credeau c' pn' la sfrsit vor putea convinge pe oamenii politici de dreptatea cauzei studentesti. Cred c' nimic nu e mai penibil dect s' discuti o problem' cu oameni cari nu cunosc nici cele mai elementare linii ale ei. Fat' de aceast' situatie dela punctul II, am luat urm'toarele m'suri : I. Ctiva delegati buni ai centrului Iasi s' ia parte regulat la sedintele comitetului central dela Bucuresti. ( edintele acestui comitet se tineau regulat de dou' si de trei ori pe s'pt'mn'. ncepeau pe la 9 seara si continuau pn' la 3 noaptea, 4, 5 si chiar 7 dimineata, discutndu-se n contradictoriu. Pentru multi dintre participantii de atunci, singurele amintiri despre miscarea studenteasc' au r'mas aceste sedinte si lupte retorice din snul comitetului). 2. Creiarea, la Bucuresti si Cluj, a cte unui grup din cei mai buni lupt'tori din massa studenteasc', care s' lucreze n afar' de directivele centrului respectiv. La Cluj si la Bucuresti, aceste grupuri sau constituit foarte repede. La Bucuresti existau chiar n comitet, unde conducerea se izbea n fiecare sedint' de o ferm' opozitie. La Bucuresti, Ibr'ileanu, delegatul Iasului, a fost de un real folos. De asemeni atitudinea drz' a lui Simionescu, conduc'torul medicinistilor, a mentinut studentimea n spiritul cel adev'rat. n chestiunea preg'tirii adun'rii, situatia era aceasta, dup' vestile primite dela Iasi: n dou' s'pt'mni se mp'rtiser' peste 40 de steaguri n 40 de judete, la oameni de ncredere. Era si natural ca dup' dou' luni de miscare studenteasc', de grev' general' la toate universit'tile, sufletul Romnilor s' clocoteasc' si ei s' se ridice de pretutindeni,

92

asteptnd un cuvnt de ordine. Steagurile si vestea adun'rii sosiser' la timp. Profesorul Cuza voia s' fixeze data adun'rii prin luna Mai ca fiind prim'var' s' vin' lume mai mult'. P'rerea mea ns' era ca adunarea s' se fac' ct mai repede pentru urm'toarele ratiuni: 1. Toat' lumea, ridicat' n jurul misc'rii studentesti, astepta un semnal de comand' de undeva pentru a se putea nchega, a se l'muri si pentru a putea actiona dup' un plan stabilit. 2. mi era team' c' jid'nimea si masoneria, dndu-si seam' de situatie, s' nu porneasc' initiativa unei organizatii pseudonationaliste, pentru a capta elementele si a ndruma astfel miscarea pe o linie moart'. n orice caz, aceasta ar fi n'scut o confuzie n mintile Romnilor, fapt care nu era deloc de dorit. 3. Era necesar' ns'si mentinerea frontului misc'rii studentesti, pentruc' r'zboiul nu e usor de purtat: lovituri din partea guvernului, lovituri din partea autorit'tilor, lovituri din partea p'rintilor, lovituri din partea profesorilor, s'r'cie, foame, frig. O ridicare de masse romnesti care s' ia ap'rarea cauzei lor, care s' le trimit' un cuvnt de bine, de ndemn, de mb'rb'tare, ar fi nviorat ntreg frontul acestei misc'ri. 4. n sfrsit, pentruc' mii de studenti st'teau si nu stiau ce s' fac'; f'cuser' o manifestatie dou', trei; o ntrunire dou', trei... Dar sunt dou' luni. Lumea aceasta trebuie s' aib' ceva de f'cut. Odat' n'scut' noua organizatie, pentru toat' aceast' multime, ajuns' la epuizarea mijloacelor ei de actiune, se va deschide larg cmp de activitate. Ea va avea, de a doua zi, de lucru, ndreptndu-se asupra satelor spre a le organiza si spre a le insufla credinta cea nou'.

4 MARTIE 1923
Profesorul Cuza fixeaz' ziua de Duminic', 4 Martie. Locul adun'rii, la Iasi. Fusesem invitat la mas' de profesor. Acolo sa pus problema numelui organizatiei care trebuia s' ia fiint'. C'pitanul Lefter spune: Partidul Ap r rii Nationale ca n Franta. Mie mi sa p'rut frumos. Profesorul Cuza a ad'ugat: Nu partid, lig': Liga Ap'r'rii Nationale Crestine. Asa a r'mas. Eu am dat atunci telegrame la Cern'uti, Bucuresti si Cluj, cu urm'torul continut: Nunta la Iasi, 4 Martie.

93

Apoi, mam ocupat pn' n cele mai mici am'nunte cu preg'tirea adun'rii. Planul a fost fixat de profesorul Cuza, de acord cu profesorul umuleanu si tat'l meu: la Mitropolie, rug'ciune; la Universitate, omagiu pentru Simion B'rnutiu si Gh. M'rzescu; n sala Bejan, ntrunire public'. Sau f'cut afise anuntndu-se marea adunare national'. Vestea unei mari adun'ri romnesti la Iasi, n scopul nfiint'rii unei organizatii de lupt', a mers ca fulgerul printre studentii celor patru Universit'ti si de acolo n mijlocul Romnilor. nc' din seara de 3 Martie au nceput s' soseasc' vagoane ntregi cu grupuri avnd n frunte pe conduc'tori cari aduceau pnza steagurilor. Pn' dimineata, sosiser' 42 grupuri, cu 42 de steaguri. Pnza acestor steaguri era neagr', n semn de doliu; la mijloc o pat' alb' rotund', semnificnd n'dejdile noastre ncercuite de ntunericul pe care ele vor trebui s'-l nving'; n mijlocul albului, o svastic', semnul luptei antisemite din ntreaga lume, iar de jur mprejurul steagului, tricolorul romnesc. Profesorul Cuza aprobase la Bucuresti si forma acestor steaguri. Acum le-am prins de pr'jini, leam nvelit n jurnale si am plecat cu totii la Mitropolie, unde sa oficiat serviciul religios, n fata a peste 10.000 de oameni. n momentul n care urma s' fie sfintite, sau desf'surat cele 42 de steaguri negre n fala altarului. Odat' sfintite, ele vor pleca pe tot ntinsul t'rii, n jurul fiec'rui steag ridicndu-se o adev'rat' cetate de suflete romnesti. Aceste steaguri aruncate n fiecare judet, vor fi chiaguri cari vor aduna laolalt' pe toti cei de un gnd si de o simtire. Cu sfintirea lor s'rb'toreasc', nf'tisarea lor impresionant' si cu fixarea lor n fiecare judet, o mare problem' de organizare si de orientare popular' se rezolva. Dela Mitropolie, mii de oameni n cortegii cu steagurile desf'surate, sau ndreptat prin Piata Unirii, L'pusneanu si Carol, spre Universitate. Aici sau pus coroane de omagiu si de veneratie pentru Mihail Kog'lniceanu, Simion B'rnutiu si Gheorghe Mrzescu, acesta din urm' ap'r'tor al art. 7 din Constitutie la 1879, tat'l ministrului liberal, George Mrzescu, ap'r'tor al jidanilor. Aici n aula Universit'tii, sa isc'lit actul de nfiintare a Ligii Ap'r'rii Nationale Crestine. Dup' mas' a avut loc ntrunirea n sala Bejan, prezidat' de Generalul Ion Tarnoschi. Mult' lume, care nu avusese loc n sal' astepta n strad'. Cu mare nsufletire, profesorul Cuza a fost proclamat presedinte al Ligii Ap'r'rii Nationale Crestine. Au vorbit: profesorul Cuza, profesorul umuleanu, General Tarnoschi,

94

tat'l meu, reprezentantii tuturor judetelor, si centrelor studentesti: Tudose Popescu, Prelipceanu, Alex. Ventonic, Donca Manea, Novitchi, ofron Robot'. Printre acestia si eu. La urm', dup' cetirea motiunii, profesorul Cuza, drept ncheere, mi-a ncredintat o misiune, spunnd : ns'rcinez cu organizarea L. A. N. C., pe ntreaga tar', sub directa mea conducere, pe tn'rul advocat C.Z. Codreanu. Apoi a fixat pe sefii de judete. Adunarea sa terminat ntro ordine des'vrsit' si ntrun mare entuziasm.

ALTE ORGANIZA!II ANTISEMITE SAU NA!IONALISTE

Mici organizatii antisemite cu caracter politic si economic au mai fost si nainte de 1900 si dup'. Erau slabe ncerc'ri de ale oamenilor cu prevedere si iubire de tar', de a se opune n'v'lirii iudaice, mereu crescnde. Cea mai serioas' organizatie antisemit' a fost ns' Partidul nationalist-democrat, nfiintat la 23 Aprilie 1910, sub conducerea profesorilor: N. Iorga si A. C. Cuza. Acest partid avea un ntreg program de guvern'mnt. n art. 45 se d'dea solutia problemei jid'nesti: Solutia problemei jid'nesti prin eliminarea jidanilor, desvoltnd puterile productive ale Romnilor si proteguind ntreprinderile lor. La urma acestor puncte de program era urm'toarea declaratie solemn': Acest program l vom p'stra, r'spndi si ap'ra cu toat' puterea si statornicia noastr', privind aceasta ca ntia noastr' datorie de cinste. A. C. Cuza N. Iorga

Aceast' organizatie adunase n ea pe toti lupt'torii cari se formaser' n decursul timpului dela 1900 si apoi pe cei pe cari i-a creiat dela 1910 ncoace. Printre fruntasi se num'rau: prof. Universitar umuleanu, prof. Ion Zelea-Codreanu, Butureanu la Dorohoi, !oni la Galati, C. N. Ifrim si apoi mai trziu tefan Petrovici, C. C. Coroiu s. a.

95

Acestia toti la 1914 se aflau n fruntea misc'rii care cerea intrarea Romnilor n r'sboiul pentru cucerirea si desrobirea Ardealului; iar la 1916 majoritatea au fost pe linia I-a a frontului, f'cndu-si datoria n chip str'lucit. nc' dela 1910-11 Dorohoiul sub conducerea avocatului Butureanu, Iasii sub aceea a prof. Cuza si Suceava sub conducerea tat'lui meu, deveniser' cet'ti de renastere romneasc'. La 1912 curentul era asa de puternic n aceste judete, nct n alegeri, regimul nu sa putut feri de o mare nfrngere dect ntrebuintnd teroarea. Cu aceast' mprejurare tat'l meu a fost grav r'nit.

***
Imediat dup' r'zboiu, cnd t'r'nimea se ntorcea de pe front, cu dor si hot'rre de viat' nou', n primele alegeri a intrat n parlament prof. Cuza la Iasi si tat'l meu la Suceava. Aici au dat o aprig' lupt' parlamentar', n aplauzele t'rii ntregi. Lupta se d'dea n special mpotriva p'cii care ncerca s' ni se impun' de c'tre Germani, ale c'ror armate dusmane ne nc'lcaser' tara. R'sunetul acestor lupte, n adev'r frumoase, au strns n jurul Partidului nationalist democrat n'dejdile t'rii, nct la alegerile care au urmat, sau putut vedea biruinti n adev'r formidabile. La Suceava biruinta a fost f'r' seam'n. Din sapte deputati, guvernul a luat unul, celelalte grup'ri nimic, iar lista tat'lui meu sase. La Dorohoi, la Iasi, aproape n aceeasi m'sur'. Trenurile duceau spre Bucuresti un num'r de 34 deputati nationalisti. Dar spre nenorocul neamului romnesc, ntreag' aceast' oaste, care se ridica din toate p'rtile t'rii, sfrseste printro mare nfrngere. Aceasta cade ca un tr'snet peste capetele Romnilor. Fortele iudeo-masonice reusesc s' despart' pe cei doi sefi ai partidului, pe profesorul Nicolae Iorga, de A. C. Cuza. Nicolae Iorga nu combate tratatul care ne impunea clauza minorit'tilor si se declar' pentru isc'lirea lui. Profesorul Cuza, pe baricada cealalt', arat' c' aceast' infam' clauz' a minorit'tilor, este o sfidare pentru tot sngele v'rsat de Romni, un amestec nepermis n treburile noastre interne si un nceput de nenorocire pentru noi. Ni se impunea acordarea drepturilor politice n mass' jidanilor. De ctva timp N. Iorga nu mai este antisemit. Se ntelege, ruptura sa f'cut ireparabil'. i am'rtul acesta de neam si-a frnt din nou n inimi n'dejdile lui de mntuire. Majoritatea membrilor si parlamentarilor au plecat

96

cu prof. Nicolae Iorga, creznd c' atitudinea prof. Cuza i dep'rteaz' de perspectivele puterii. Cu prof. Cuza na mai r'mas dect prof. umuleanu si tat'l meu.

FASCIA NA!IONAL ROMN I AC!IUNEA ROMNEASC

La 1923, n timpul misc'rii studentesti, sub impulsul curentului nationalist, apar la Bucuresti, Fascia National Romn , sub conducerea D-lor Vifor, Lungulescu, B'gulescu, iar la Cluj Actiunea Romneasc , cu profesorii universitari: C'tuneanu, Ciortea, Iuliu Hatiegan, avocatul Em. VasiliuCluj si un grup de studenti n frunte cu Ion Mota. Cei dinti scot foaia s'pt'mnal' Fascismul, bine scris', cu suflet. Sunt ns' necunosc'tori ai problemei jid'nesti. Cei din rndul al doilea scot revista bilunar' Actiunea Romneasc si apoi nfr tirea Romneasc , deasemeni foarte bine scris', dar se m'rginesc numai la att. Nu pot determina o actiune si nu pot creia o organizatie temeinic'. n acest timp, studentul Ion Mota traduce din Limba francez' Protocoalele care sunt comentate de profesorul C'tuneanu si Em. VasiliuCluj si publicate n volum. Tot n acea vreme, Em. Vasiliu Cluj si public' lucrarea sa Situatia demografic' a Romniei, n care arat' cu date statistice starea ngrozitoare a oraselor romnesti. Aceste dou' organizatii nau nici puterea de actiune, nici cea de organizare si nici cea de doctrin' a Ligii Ap'r'rii Nationale si vor sfrsi, la 1925, n a se contopi cu aceasta,

***
Dup' nfiintarea Ligii Ap'r'rii Nationale Crestine, activitatea mea avea s' mearg' pe dou' linii: pe aceea a misc'rii studentesti, care r'mnea o unitate aparte, cu organizarea ei pe centre, cu obiectivele imediate, problemele si luptele proprii n care era angajat' de trei luni; si pe aceea a L.A.N.C. n care, c'p'tasem functiunea de organizator sub conducerea prof. Cuza. Pe latura studenteasc' aveam a lupta pentru: a. Mentinerea pozitiei pe linia grevei generale, n care studentimea romn' era angajat' cu onoarea ei, lucrul destul de greu n fata atacurilor, loviturilor, presiunilor, ademenirilor, care curgeau peste capul studentilor de pretutindeni. Pe deasupra mai erau si

97

grupuri de studenti defetisti, partizani ai credintei n nfrngere, care trebuiau tinuti n respect. b. ntrebuintarea sistematic' a elementelor studentesti disponibile pentru l'rgirea misc'rii n toate massele romnesti si organizarea ei ntro singur' armat': L.A.N.C. Pe latura L.A.N.C. aveam sefi si steaguri n circa 40 judete. Ne trebuia : 1. Complectarea lor n restul judetelor, 2. O ct mai strns' leg'tur' cu sefii respectivi. 3. Crearea nentrziat' a unor norme precise de orientare n materie de organizare, care nu existau si pe care toti sefii judeteni le cereau, nestiind cum s' lucreze. n rezumat: defensiv' pe linia studenteasc', ofensiv' pe linia L. A. N. C. Marea mass' studenteasc' mergea c'l'uzit' de instinctul s'n'tos al rasei si de umbrele mortilor. Mergea pe linia ei glorioas' nfrngnd nenum'ratele greut'ti. Cu Liga problemele se puneau ceva mai greu. efii de judete cereau l'muriri si norme de organizare. Oamenii ridicati de curent trebuiau nt'riti n credinta lor, ndoctrinati, l'muriti deplin asupra organiz'rii si obiectivelor pe care aveau s' le ating' n lupta lor. Trebuia s' li se fac' scoala disciplinei si a ncrederii n sef. Noi nu d'deam nastere acum unei misc'ri, ci aveam gata o miscare pe care trebuia so ncadr'm, so disciplin'm, so ndoctrin'm si so conducem n lupt'. Cnd m' duceam la profesorul Cuza cu scrisorile si cererile sosite, el se g'sea desarmat n fata acestor cereri, care-l introduceau ntro lume str'in' lui. Str'lucitor ca un soare si de necomb'tut pe n'ltimile din lumea teoriei, cobort pe teren, pe cmpul de lupt', devenea neputincios : Navem nevoie de niciun regulament. S' se organizeze singuri. Sau: Navem nevoie de disciplin' c'ci nu suntem la cazarm' ne spunea, adeseori. Atunci mam apucat si am f'cut singur un regulament pn' n cele mai mici am'nuntimi. Dndu-mi seama ns', c' pentru vrsta mea era o problem' grea, mam dus cu el la tat'l meu si n cteva zile de lucru i-am adus modific'rile de form' si fond necesare. Sistemul de organizare era simplu, dar deosebit de al partidelor politice de pn' acum. Deosebirea consta n aceea, c' n afar' de

98

organizarea politic' propriu zis', bazat' pe comitete judetene, comunale si membri, formasem un corp al tineretului aparte organizat n decurii si centurii. Acesta nu existase pn' acum n organizatiile noastre politice. Mai trziu si l-au nsusit si ele sub forma de tineret liberal, t'r'nist etc. Cnd l-am prezentat profesorului Cuza, chestiunea a luat un caracter de adev'rat r'zboiu. El nici na vrut s' aud' de asa ceva. Atunci sa ncins o discutie de cteva ore, penibil', ntre prof. Cuza si tat'l meu, discutie care ma nlemnit si, b'nuind c' va duce iar la cine stie ce nenorocit de conflict, regretam c' am provocat aceasta discutie. Tat'l meu, un om violent si aspru, a luat regulamentul si a plecat la tipografie s'-l tip'reasc' f'r' aprobarea profesorului Cuza. Acesta ns', cu mai mult tact, mai calm si pe ct de nd'r'tnic n unele privinte, pe att de maleabil n cazuri de acestea, a stiut s' mpace lucrurile. L-a chemat napoi spunndu-i: Ei, s'-l tip'rim, dar s'-l cercetez si eu. L-a corectat, i-a ref'cut forma, i-a adaos partea doctrinar', chem'ri, manifeste si l-a dat la tipar. Acesta a constituit C'l'uza Bunului Romn si apoi a L.A.N.C., cartea de baz' a Ligii tot timpul pn' la 1935. Eu am r'mas multumit, c' sa putut face ntradev'r ceva bun si absolut necesar pentru organizatie, dar n sufletul meu mi spuneam: Greu vor merge lucrurile dac' pentru asemenea chestiuni elementare trebuie atta discutie. ntro organizatie nu sunt bune nici nel'muririle sefului, nici discutiile.

MODIFICAREA ART. 7 DIN CONSTITU!IE

MARTIE 1923 ACORDAREA DREPTURILOR POLITICE JIDANILOR

De mult' vreme se svonea c' Parlamentul liberal, care era Adunare Constituant', avnd deci misiunea de a modifica Constitutia, are intentia s' modifice art. 7 din Constitutie, n sensul de a acorda cet tenia si drepturi politice tuturor jidanilor afl tori n Romnia. Pn' acum, acest articol din vechea Constitutie, oprea ncet'tenirea str'inilor si constituia astfel o adev'rat' pav'z' de ocrotire a t'rii mpotriva n'v'lirii si amestecului jidanilor n conducerea propriilor noastre destine romnesti. Acordarea acestui drept de amestec n treburile publice ale Romniei a unui num'r de dou'

99

milioane de jidani, acordarea unui drept de egalitate a jidanului prip'sit la noi de curnd, cu Romnul nfipt de milenii n acest p'mnt, era totodat' o nedreptate strig'toare la cer si o mare primejdie national', care nu putea s' nu ngrijoreze si s' nu cutremure pe orice Romn cu iubire pentru tara lui. Profesorul Cuza, n fata acestei situatii, a scris o serie de articole nemuritoare, ar'tnd primejdia care amenint' viitorul acestei natii, iar Liga a r'spndit n toat' tara liste pentru a fi isc'lite de Romni, prin care se cerea mentinerea art. 7 din Constitutie. Listele au fost acoperite de sute de mii de isc'lituri si au fost naintate Adun'rii Constituante. Eu am cugetat, c' noi studentii, n timpul desbaterilor acestei grave chestiuni, s' plec'm din toate centrele la Bucuresti si acolo, mpreun' c' studentimea bucurestean' si cu populatia, s' manifest'm si s' oprim actul care avea s' ne robeasc' viitorul nostru. Am plecat la Cern'uti, Cluj si Bucuresti. Studentii au primit propunerea si au nceput organizarea n vederea plec'rii. Pentru momentul acesta trebuia s' trimit o telegram' conventional'. Planul ns' a c'zut. Pentruc' noi ne asteptam ca desbaterile n jurul acestei chestiuni s' dureze cel putin trei zile, n care timp neam fi putut deplasa la Bucuresti. Ori, la 26 Martie, desbaterile nau durat nici o jum'tate de or'. Guvernul liberal ca si Adunarea pare c' constienti de actul de mare rusine pe care-l f'ceau, au c'utat s'-l ascund', trecndu-l ct mai neobservat. A doua zi dup' acest mare act de tr'dare national', presa asa zis romneasc' ca si cea jid'neasc', trecea sub t'cere actul infam. Dimineata, Lupta, Adev'rul, publicau n fiecare zi pagini ntregi cu litere groase, conflictul dintre proprietari si chiriasi la Bucuresti si ntrun colt cteva vorbe prin care anuntau simplu si perfid: Art. 7 din vechea Constitutie a fost nlocuit prin art. 133. Partidul liberal si tic'loasa Adunare dela 1923 au pus, si pecetluit astfel, piatra de mormnt peste viitorul acestui neam. Niciun blestem al copiilor, al mamelor, al b'trnilor, al tuturor Romnilor n suferint' pe acest p'mnt, acum si n veacul veacului, nu va fi suficient pentru a r'spl'ti pe acesti tr'd'tori de neam. Astfel n t'cere si ntro atmosfer' de lasitate general' se consuma marele act de tr'dare national'. Numai glasul profesorului Cuza, personalitatea care predomina acum peste toat' natia romneasc', se auzea:

100

Romni, Constitutia dela 28 Martie 1923 trebuie desfiintat' imediat. Protestati n contra votului ei. Cereti alegeri libere. Organizati-v' pentru a v' asigura biruinta. O nou' constitutie trebuie s' garanteze drepturile de ntietate ale natiei romnesti, ca natie dominant' n Stat. Cnd am auzit la Iasi, ma podidit plnsul. i mi-am zis: Nu se poate! Cel putin trebuie s' se stie c' am protestat. C'ci neamul c'ruia i se pune asemenea jug pe grumaji si nici m'car nu protesteaz', este un neam de imbecili. Am f'cut atunci un manifest c'tre ieseni, chemnd pe toti Romnii la o adunare de protestare n Universitate. Vestea acord'rii drepturilor la jidani sa mpr'stiat n toate casele ca fulgerul. Orasul clocotea. Autorit'tile din ordinul guvernului au scos armata, jandarmii, politia; au nceput provoc'rile si interdictia de circulatie. Atunci planul sa schimbat. Adunarea nu sa mai f'cut la Universitate ci n 14 puncte ale orasului. Aici au nceput manifestatiile si ciocnirile care au durat toat' noaptea. Autorit'tile, armata si fortele politienesti au fost complect derutate prin schimbarea brusc' a planului de lupt', al locului de adunare si prin purtarea lor n fug' dela un cap't al orasului la cel'lalt, dup' cum erau anuntati de agenti despre aparitia manifestantilor, cari ap'reau din jum'tate n jum'tate de or', la puncte contrarii. Grupul de sub comanda mea sa ntrunit la punctul greu: Podul Rosu (Socola) si Tg. Cucului; acolo unde obr'snicia jid'neasc' sustinea c' niciodat' nu va putea intra vreun manifestant antisemit nepedepsit cu moartea. Pe acolo nu locuieste niciun Romn. Mii de jidani sau trezit si forfoteau ca un cuib de viermi. Cnd am fost primiti cu focuri de arm', am r'spuns cu focuri de arm'. Noi ne-am f'cut datoria dnd peste cap tot ce ne st'tea n cale si ar'tnd jid'nimii c' Iasul, str'vechea capital' a Moldovei, este nc' romneasc', si c' acolo e barajul nostru care st'pneste, care poate ng'dui sau nu, care detine pacea sau r'zboiul, care pedepseste sau iart'. A doua zi a sosit la Iasi n ajutorul celor dou' regimente, a politiei, jandarmeriei si jid'nimei, cavaleria din Brlad, iar foile din Capital' au ap'rut n editie special': Iasul a tr'it o noapte si o zi de revolutie.

101

Att am putut face noi, niste copii; att ne-am priceput n momentul n care ni sa pus jugul pe umeri. Nu l-am primit cu senin'tate, cu resemnare de iobag, cu lasitate. Att, si jur'mntul sacru pentru toat' viata de a sf'rma acest jug, oricte lupte si jertfe ni sar cere. A doua zi mam dus la prefectura de politie s' duc mncare la cei arestati. Acolo, tocmai era interogat si retinut Iulian Srbu, pentru motivul de a fi fost autorul manifestului. V'znd aceasta, mam prezentat anchetatorului si i-am spus : Nu e Srbu autorul manifestului; eu sunt.

PRIMA MEA ARESTARE

La politie mi sa spus : Domnule Codreanu, trebuie s' mergi pn' la Tribunal cu agentul. De ce cu agentul? am ripostat. Merg singur. Era prima dat' cnd mi se punea cuvntul la ndoial'. M' simteam ofensat. Nu, eu cu agentul nu merg. Nare dect s' mearg' la 20 m, n urma mea. Eu m' duc singur. Cuvntul meu face mai mult dect 20 de agenti de politie. Am plecat cu agentul la 20 de pasi dup' mine. Ajung la Tribunal. Agentul intr' si m' introduce si pe mine n fata D-lui judec'tor de instructie Catichi. Dl. judec'tor mi spune: Esti arestat si trebuie s' te trimit la penitenciar. Cnd am auzit, mi sa f'cut negru naintea ochilor. Pe acea vreme arestat, era ceva infamant. Nimeni dintre Ieseni nu mai fusese arestat si nu se auzise ca un student nationalist s' fie arestat. Dar eu cu trecutul meu de lupt'tor? Mam apropiat de masa judec'torului de instructie si i-am spus: Domnule judec'tor, eu nu primesc s' fiu arestat si nimeni nu va putea s' m' ridice pentru a m' duce la penitenciar. Bietul om, pentru a nu mai provoca discutie, a dat ordin agentului s' m' duc' la penitenciar si ma sf'tuit s' nu m' opun. Apoi a plecat. Agentul a ncercat s' m' duc'. I-am spus: Du-te acas', omule, si las'-m' n plata Domnului, c' nu m' poti dumneata duce de aici. Au venit si altii. Eu am r'mas acolo dela ora 11 ziua pn' seara la ora 8. Toate interventiile de a m' scoate au fost zadarnice. Eu m' gndeam:

102

Nu sunt vinovat cu nimic. Mi-am f'cut datoria c'tre neamul meu. Dac' e cineva vinovat care trebuie arestat, sunt acei cari au f'cut r'u neamului lor: Parlamentul care a acordat drepturi politice jidanilor. nsfrsit au plecat toti functionarii dela Tribunal, rnd pe rnd, pn' la usieri. Eu am r'mas cu agentii lng' miue. Pe la ora 8 sosesc trei ofiteri. Domnule Codreanu, avem ordin s' evacu'm acest Tribunal. Bine, domnilor ofiteri, voiu iesi afar'. Am cobort sc'rile si am iesit. Spre surprinderea mea, acolo v'd o companie de jandarmi n semicerc, procurori, judec'tori si politie. Atunci, eu merg drept nainte si m' asez jos n mijlocul curtii. Vin autorit'tile si-mi spun : Trebuie s' mergi la penitenciar. Nu merg. Mau ridicat pe sus, mau pus ntro tr'sur' si mau dus la penitenciar, la pas, cu compania de jandarmi dup' mine. n ultimul moment cnd intram pe poart', b'ietii sau repezit s' m' scoat', dar revolverele agentilor i-au oprit. Era o protestare contra legilor? Nu. Era contra jugului nedrept'tilor.

***
Pare c' aceast' protestare a mea de a intra pe linia arest'rilor era un presentiment c' mult' suferint' va trebui s' ndur, odat' intrat pe aceast' cale, ntre zidurile reci ale nchisorilor. Am r'mas o s'pt'mn' acolo pn' n ajunul Pastilor. Primele mele zile de nchisoare! Le-am suportat foarte greu moraliceste, pentruc' nu puteam ntelege ca cineva s' fie arestat atunci cnd lupt' pentru neamul s'u, si din ordinul acelora cari lupt' contra neamului. La iesire am plecat acas'. Multi Romni mi-au iesit nainte prin g'ri, f'cndu-mi manifestatie de simpatie si ndemnndu-m' s' duc lupta mai departe, c'ci este a neamului si neamul pn' la sfrsit va nvinge.

***
Neamul ntreg, n tot ce avea el mai bun, dela t'ran si pn' la intelectual, a primit cu nespus' durere trista veste a modific'rii art. 7; dar nu putea face nimic, c'ci sa trezit vndut si tr'dat de conduc'torii lui. Oare ce blestem pe capul nostru si ce p'cate ne-au

103

condamnat pe noi, Romnii, ca s' avem parte de asemenea canalii de conduc'tori?

***
Iat' fat' n fat': dou' momente istorice, n dou' Romnii deosebite, cu dou' rnduri de oameni si cu aceeasi problem'. Constituanta dela 1879, din Romnia mic', mic' de tot, care avea curajul s' suporte presiunea Europei si Constituanta dela 1923, din Romnia Mare, n'ltat' din jertfa sngelui nostru, care din slug'rnicie interesat', sub presiunea aceleasi Europe, nu preget' s' umileasc' si s' pun' n pericol viata unei natiuni ntregi.

VASILE CONTA, VASILE ALECSANDRI, MIHAIL KOGHLNICEANU, MIHAIL EMINESCU, ION HELIADE RHDULESCU, BOGDAN PETRICEICU HJDEU, COSTACHE NEGRI, A. D. XENOPOL
n paginile cari urmeaz , cetitorii acestei c rti vor ntlni cu oarecare surprindere, o serie de extrase din opera ctorva din culmile de gndire, de simtire si de caracter ale neamului nostru, cari la 1879 au luptat cu ndrjire pentru drepturile la viat ale poporului romn, nfruntnd cu b rb tie fulgerile amenint toare ale unei ntregi Europe. Desi intercalarea acestor fragmente ngreuiaz si complic planul de desvoltare normal al volumului de fat , c lcnd regulele impuse n aceast materie, am redat aceste extrase, nu att din dorinta de a le ntrebuinta ca argumente istorice, ci mai ales pentru considerentul de a scoate din nou la lumin aceste perle de cugetare si de exprimare ale acelor str luciti naintasi pe cari conspiratia ocultei iudeo-masonice i-a prigonit nchizndu-i cu peceti grele sub lespezi de uitare tocmai pentruc , au scris, au cugetat si au luptat ca niste adev rati uriasi ai romnismului. Generatia noastr , s rind peste cincizeci de ani de abdicare practicat de politiciani n fata primejdiei jid nesti, se reg seste pe aceeasi linie de credint , de simtire si de caracter, cu cei dela 1879 si n momentul acestei sfinte ntlniri, se nchin cu recunostint si evlavie n fata marilor lor umbre.

104

VASILE CONTA
Iat' atitudinea pe care a avut-o n camera dela 1879 marele Vasile Conta. Cu cinzeci de ani nainte, filosoful romn demonstra cu argumente stiintifice de nesdruncinat, ncadrate ntrun sistem de logic', impecabil, temeinicia adev'rurilor rasei care trebue s' stea la baza statului national. Teorie adoptat' dup' cincizeci de ani de acelasi Berlin care la 1879 ne impunea acordarea drepturilor la jidani. De aici se poate vedea subrezenia argumentelor acelora cari atac' miscarea national' ca fiind inspirat' de noua ideologie german', cnd n realitate, dup' attia zeci de ani, Berlinul este acela care intr' pe linia lui Vasile Conta, Mihail Eminescu si ceilalti. Noi, dac' nu vom lupta n contra elementului jidovesc, vom pieri ca natiune. Este recunoscut, de c'tre chiar acei cari ne atac' azi, c' cea dintiu conditie pentru ca un Stat s' poat' exista si prospera este ca cet'tenii acelui Stat s' fie din aceeasi ras', din acelasi snge, si aceasta este usor de nteles. Mai ntiu indivizii de aceeasi ras' se c's'toresc obisnuit numai ntre dnsii; c'ci numai prin c's'torie ntre dnsii se mentine unitatea de ras' pentru toti acei indivizi; apoi c's'toria d' nastere la sentimentele de familie, care sunt leg'turile cele mai puternice si cele mai durabile din cte leag' vreodat' pe indivizi ntre dnsii; si cnd tinem seama c' aceste leg'turi de familie se ntind dela individ la individ pn' cnd cuprind ntregul popor al unui Stat, vedem c' toti cet'tenii care constituiesc Statul, sunt atrasi unul c'tre altul prin un sentiment general de iubire, prin aceea ce se numeste simpatia de ras'. Mai mult dect att. Dac' tinem seam' c' acelasi snge curge n vinele tuturor membrilor unui popor, ntelegem c' toti acesti membri vor avea, prin efectul eredit'tii, cam aceleasi sentimente, cam aceleasi tendinte, si chiar cam aceleasi idei; asa nct la vreme de nevoie, la ocaziuni mari, inima tuturor va bate n acelasi fel, mintea tuturor va adopta aceeasi opinie, actiunea tuturor va urm'ri acelasi scop; cu alte cuvinte natiunea care va fi de o singur' ras' va avea un singur centru de gravitate; si Statul care va fi format din o astfel de natiune, acela si numai acela va fi n

105

cele mai bune conditii de t'rie, de tr'inicie si de progres. Prin urmare, dup' cerintele chiar ale fiintei, cea dintiu conditiune pentru existenta unui Stat, este ca poporul s' fie din aceeasi ras'. Ei bine, acest adev'r este acela pe care se bazeaz' principiul nationalit'tilor, de care se face atta vorb' n lumea civilizat'. Acest principiu al nationalit'tilor, se ntelege c' nu se raport' dect la ras', si nici de cum la ceeace se numeste supusii aceluiasi Stat, f r deosebire de ras , c'ci atunci principiul nar mai avea nici o aplicare. Ei bine, acest principiu este att de adnc nr'd'cinat ast'zi n constiinta tuturor oamenilor, fie oameni de Stat, fie simpli cet'teni, nct ast'zi toate constituirile si toate reconstituirile de State nu se mai fac n lumea civilizat' dect dup' principiul nationalit'tilor. Apoi s' nu se mai zic' atunci de c'tre publicistii evrei, sau evreofili c' baza Statului ar fi numai simplu interes material comun al cet'tenilor fiindc' vedem din contr' c' tocmai veacul nostru este acel care a dat nastere principiului nationalit'tilor, tocmai principiul acesta prevaleaz' ast'zi din ce n ce mai mult... Este adev'rat c' aceasta nu mpiedec' admiterea str'inilor la cet'tenia unui Stat, dar cu o conditiune: ca acei str'ini s' se contopeasc' n natiunea dominant'; cu alte cuvinte, s' se amestece cu totul asa nct la urma urmei, s' r'mie n stat tot unul si acelasi snge. Acestea sunt singurele principii stiintifice ale naturalizatiunii. Asa dar, pentru ca naturalizarea s' fie folositoare, rational' si conform' cu stiinta, ea nu trebuie acordat' dect acelor str'ini care se contopesc, sau se dispun a se contopi, prin c's'torie cu indigeni. Altmintrelea, ntelegeti bine c' dac' sar acorda cet'tenia la indivizi cari nu au aplicarea si nici nu o pot avea, de a se contopi n sngele rasei dominante atunci ar fi a expune acea tar' la o lupt' perpetu' ntre tendinte contrare. Nu zic c' nu se poate ca diferitele rase ce ar exista ntro tar' s' aib' cte odat' un interes comun, ca tendintele ereditare ale uneia s' fie deopotriv' favorizate, ca si tendintele ereditare ale alteia de aceleasi mprejur'ri. Ct timp aceast' stare de lucruri ar dura, mp'mnteniti si p'mnteni ar tr'i negresit n pace. Dar mprejur'rile se schimb' si cu ele se poate schimba si interesul diferitelor rase; si dac nu ast zi, mne; dac nu mne, poimne, tendintele mp mntenitilor se vor g'si n conflict cu

106

tendintele p'mntenilor, si atunci interesul unora nu se va mai mp'ca cu interesul celorlalti, si atunci interesele unora nu vor putea fi satisf'cute f'r' sacrificiile intereselor celorlalti; si atunci va fi lupta de existent ntre o ras si alta, vor fi lupte nversunate, care nu vor putea fi terminate dect sau prin disolvarea complect' a Statului, sau cnd una din rase va fi zdrobit' cu totul pentru a r'mne iar'si o singur' ras' dominant' n Stat... Ei bine, istoria noastr' national' si experientele de toat' ziua ne-au dovedit si ne dovedesc c' dintre toti str'inii care vin la noi, turcii si mai cu seam' jidanii sunt aceia care nu se amestec' niciodat' cu noi prin c's'torie, pe cnd ceilalti str'ini: rusi, greci, italieni, germani, se amestec' cu noi prin c's'torie si se contopesc cu noi, dac' nu la ntia generatiune, la a doua sau la a treia, dar n fine vine un timp cnd nu mai este nici o deosebire ntre acesti str'ini si noi, nici n privinta sngelui, nici n privinta iubirii de patrie. Nu tot asa este si cu jidanii... ...Oricum sar pune chestiunea, ori cum sar interpreta, noi dac' nu vom lupta n contra elementului jidovesc, vom pieri ca natiune. (Din discursul contra revizuirii art. 7 din Constitutie, tinut n Camera Deputatilor, sesiunea extraordinar', sedinta dela 4 Septembrie 1879 si publicat n Monitorul Oficial cu Nr. 201 cu data de Miercuri 5 (17) Septembrie 1879, paginile 5755 si 5756).

VASILE ALECSANDRI
n timp ce n Camer', Vasile Conta tinea discursul de mai sus, la Senat, poetul Unirii, Vasile Alexandri, exprima sentimentul Romnilor, n felul urm'tor: Ast'zi Romnia se prezint' nou' cu istoria sa n mn' pentru ca noi s' nscriem pe paginile sale sau umilirea si pierderea neamului nostru sau demnitatea si salvarea lui. n prezenta acestei situatii, f'r' seam'n n analele istorice ale lumii, trebuie s' stim a ne ridica cu inima si cu cugetul la n'ltimea datoriei noastre, f'r' patimi, f'r'

107

violent', dar cu spirit linistit, cu patriotism luminat si cu nobilul curagiu ce se cere dela oamenii chemati a decide de soarta t'rii lor... Ce este aceast' nou' cump'n'? Ce este aceast' nou' n'v'lire? Cine sunt n'v'litorii, de unde vin, ce vreau? i cine este noul Moisi, care-i conduce la noul p'mnt al f'g'duintii, asezat de ast' dat' pe malurile Dun'rii ? Ce sunt n'v'litorii? Sunt un popor activ, inteligent, neobosit ntru ndeplinirea misiunii sale; sunt adeptii celui mai orb fanatism religios; cei mai exclusivisti din toti locuitorii p'mntului, cei mai neasimilabili cu celelalte popoare ale lumii... Ce vreau ei dela noi? S' devie proprietari ai p'mntului acestui popor, iar din vechii st'pni ai t'rii s' fac' niste iloti, precum sunt ast'zi t'ranii din Galitia si din o parte a Bucovinei. !ara e frumoas', mbelsugat'; ea are orase mari, drumuri de fier, institutii desvoltate, si un popor cam neprev'z'tor, ca toate popoarele de vit' latin'... Ce este mai usor, dect a se substitui locuitorilor acestei t'ri, si de a face din tara ntreag' o proprietate izraelit'? Dac' este acesta planul n'v'litorilor de ast'zi, precum totul ne induce a o crede, el probeaz' nc' odat' spiritul ntreprinz'tor al neamului israelit, si departe de a merita un blam, el e de natur' a-i atrage lauda si admirarea oamenilor practici. Blamul sar cuveni nou', Romnilor, dac' prin nep'sarea noastr' sau prin aplicarea unor fatale si absurde teorii umanitare, am da nsine o mn' de ajutor la ndeplinirea acestui plan. Blamul ar c'dea pe capul nostru, dac' nselati de aceleasi teorii, ntelese pe dos, sau dominati de o spaim imaginar sub influenta unor amenint ri imaginate, am uita c' patria romneasc' este un depozit sacru ncredintat nou' de p'rintii nostri, pentru ca s'-l transmitem ntreg si nep'tat copiilor nostri... Ce ar zice dar tara ntreag', dac' i-am crea o asemenea situatie n istorie? Ce ar zice romnul care sa luptat voios pentru independenta mosiei str'mosesti? !ara si-ar ntoarce ochii cu durere dela noi. Romnul ar zice: Nu-mi mai cereti de ast'zi nainte sngele meu, dac' acel snge v'rsat nu slujeste dect la trunchierea t'rii si la njosirea demnit'tii nationale.

108

Pentru aceste considerente, cnd ast zi Romnia vine cu istoria sa n mn pentru ca noi s nscriem pe paginile sale, al nostru veto, eu unul rup pagina destinat pentru nscrierea umilirii t rii, iar pe cealalt pagin scriu cu inima mea: demnitatea si salvarea ei! (Din discursul contra revizuirii art. 7 din Constitutie, rostit n Senatul Romniei, sesiunea extraordinar', sedinta dela 10 Octombrie 1879 si publicat n Monitorul Oficial Nr. 230 de Joi 11/23 Octomvrie 1879, paginile 6552 pn' la 6558).

MIHAIL KOG LNICEANU

Iat' pozitia de mndr' tinut' national' pe care ntelegea s' se aseze, n raport cu problema jid'neasc' si cu presiunile exercitate din afar', ministrul de interne Mihail Kog'lniceanu, titular al aceluiasi departament care ast'zi a devenit locul de unde pornesc ordinele de tortur' mpotriva celor cari mai lupt'm ca s' ne ap'r'm neamul: Toti cei ce poart' un interes viu pentru tara lor sau preocupat a opri exploatarea poporului prin jidovi. n Romnia, cestiunea jidovilor nu este o cestiune religioas'; ea este o cestiune national si totdeodat' o cestiune economic . n Romnia jidovii nu constituesc numai o comunitate religioas' deosebit'; ei constituesc n toat' puterea cuvntului o nationalitate, str'in' de Romni prin origin', prin limb', prin port, prin moravuri, si chiar prin sentimente. Nu este, prin urmare, la mijloc persecutiune religioas'; c'ci, de ar fi asa, israelitii ar ntmpina interdictiunea sau restrictiunea n exercitiul cultului lor, ceeace nu este. Sinagogele lor nu sar ridica libere al'turea cu bisericile crestine. nv't'mntul lor religios, publicarea lor de cult, asemenea nu ar fi nvoite. Toti acei care au vizitat Principatele, si ndeosebi Moldova, sau nsp'imntat de aspectul trist, spre a nu zice mai mult, ce-l nf'tiseaz' israelitii polonezi care mpoporeaz' orasele noastre. Cnd ei au cercetat mai n

109

fond comertul, industria si mediile de convietuire a acestei multimi, acesti c'l'tori sau sp'imntat si mai mult, c'ci au v'zut c' jidovii sunt consum tori f r a fi produc tori. i c' marea, si pot zice, singura si principala lor industrie, este debitul b'uturilor... ...Eu nu am scos pe nici un evreu din domiciliul s'u pe simplul cuvnt c' dup' toate legile t'rii, israelitii din Romnia nu au drept de domiciliu la sate, precum acesta este cazul si n Serbia. ...Eu am m'rginit nchirierea pe viitor de crciume si accisuri la israeliti, si mai n special, la cei ce se numesc Galitiani si Podoliani. M'sura aceasta este ntemeiat' pe regulamentul organic si pe legea votat' de adunarea general', si sanctionat' de Domnul Mihai Sturza si pe care nici o lege posterioar' na desfiintat-o pn' ast'zi, ba chiar toti ministrii de Interne si nainte si n urma conventiunii, au ordonat si mentinut aplicarea ei. Dovad' sunt ordinele predecesorilor mei si anume: din 17 si 28 Iunie 1861, din timpul ministerului Costa Foru, din 5 Februarie 1866, subscris de generalul Florescu, din 11 Martie si 11 Aprilie 1866, c'tre Prefectura de Rmnicul-S'rat, subscris de Principele Dimitrie Ghica, etc. etc. n aceast' situatiune nu un ministru, ci zece ministrii, succedndu-se la putere, unul dup' altul, nar putea face altfel dect ceeace am f'cut eu si predecesorii mei. Ministrii ai Romniei, ai unei t'ri cu un regim constitutional, noi nu putem guverna dect conform cu vointa natiunii. Suntem datori a tine seam' de trebuintele, de p'surile, si pn' la un oarecare punct si chiar si de prejuditiile ei... ... Aceasta dovedeste marea iritatiune din partea populatiunilor romne, provenit' din grele suferinte si din o legitim' ngrijire, c'ci este vocea unei natiuni ce se simte amenintat n nationalitatea sa si n interesele sale economice. Aceast' voce str'inii o pot n'busi, dar nu este permis nici unui ministru romn, de orice partid ar fi, de a nu o asculta. De aceea, nu de ast'zi, ci de pururea, n tot timpul si sub toate regimele, toti domnii, toti b'rbatii de stat ai Romniei, toti acei ce poart un interes viu pentru tara lor, sau preocupat de necesitatea de a opri exploatarea poporului romn printrun alt popor str'in lui, prin jidovi.

110

(Din comunicarea Ministrului de Interne, Mihail Kog'lniceanu c'tre Ministerul de Externe, n Iunie 1869, privitor la chestiunea jidoveasc'. Publicat' n Colectiunea de legiuirile Romniei vechi si noui cte sau promulgat pn' la finele anului 1870, de Ioan M. Bujoreanu, Bucuresti 1873, Noua tipografie a laboratorilor romni, Partea F. Titlul: Dispozitiuni si circulare, capitolul X, paginile 813-816).

MIHAIL EMINESCU
Dac' ast'zi, cnd nau plenitudinea drepturilor civile si nici pe cele politice, au pus mna pe tot negotul si pe toat' industria mic' din Moldova, dac' ast'zi se l'f'esc nsp'imnt'tor asupra sesului romnesc, dac' ast'zi se ncuib' n vatra harnicilor olteni, ce va fi oare mne, cnd vor avea drepturi egale, cnd vor avea putinta de a-si zice romni, cnd vor avea nscris n legi dreptul formal c' patria aceasta este a lor tot deopotriv' cu noi ! (Opere complete. Chestiunea israelit', Iasi, libr'ria romneasc' Ionescu-Georgescu, 1914. Citat de Alex. Naum).

**
Prin ce munc' sau sacrificii si-au cstigat dreptul de a aspira la egalitate cu cet'tenii romni! Ei au luptat cu Turcii, T'tarii, Polonii si Ungurii? Lor le-au pus Turcii, cnd au nfrnt tratatele vechi, capul n poale? Prin munca lor sa ridicat vaza acestei t'ri, sa desgropat din nv'luirile trecutului aceast' limb'? Prin unul din ei si-a cstigat neamul romnesc dreptul la soare? (Op. cit. pag. 481).

ION HELIADE R DULESCU

111

Nu vedeti Dumneavoastr' c' Trtanii din Englitera si Franta nu cer drepturi de cet'teni n Romnia ci privilegii, suprematia; vor a fonda o aristocratie a banilor, a Vitelului de Aur? Cer aceea ce noi nu putem da pn' la ultimul Romn. Cred oare, Trtanii din Englitera si din Franta, credeti oare si Dumneavoastr' dimpreun' cu dnsii, c' Romnii se vor uita cu snge rece la a se stabili ntre dnsii cea mai sordid' si imund', cea mai b'd'ran' dintre aristocratii, dominatia de martafoi, de jidani, de rusiani ai lui Mamona? Pe ce cuvnt ns', si pe ce drept se va putea stabili o asemenea abominabil' dominatie naintea atriului, naintea portilor secolului Dou'zeci, unde umanitatea ntreag', afar' de fiii pieirii, se va prezenta ca o mireas' naintea divinului s'u Mire? Vin Trtanii din Englitera si Franta cu dreptul Omului bazat pe egalitate s' pretind' numai ei privilegii si suprematie? i fiindc' nu pot invoca dreptul acesta, cuteaz', dup' cum le-a plesnit n cap paradoxul de Romn de ritul Israelit, s'-si mping' cutezanta si mai jid'neasc' de a ne ameninta cu numele suveranilor Europei! . . . Cu ce oare ne vor cuceri Jidanii? Cu cantitatea? Cu num'rul? Cu forta? Pentru binele ce le dorim si le-am dorit, n numele regener'rii popoarelor si nsusi a Evreilor pe p'mntul Palestinei, i plngem de pietate si le d'm tot sfatul ce le poate da un Crestin gelos de mntuirea umanit'tii ntregi, prin r'nile lui Christ ce din n'ltimea Crucii ierta pe nsisi c'l'ii S'i, s' nu cumva s' ncerce la una ca aceasta si nici s' cuteze nici a cugeta, necum a pretinde ceva n aceast' epoc' de agitatiune provocat' de ngerii Satanei ce i-a indus n tentatiune, s' nu cerce la una ca aceasta c' Dumnezeu stie unde vor ajunge Romnii n legitima lor si cea mai sacr' din toate urgiile, ap'rndu-si drepturile lor ca orice natiune ce si are instinctul de conservare! (Din Echilibrul ntre antithese sau spiritul si materia, de I. Heliade R., Bucuresti, publicat dela 1859 pn' la 1869; partea III, titlul Israelitii si Jidanii, capitolul X, pag. 380-383).

112

BOGDAN PETRICEICU HJDEU

Asa dar', Talmudul prevede pentru Jidani dou' c'i de purtare n privinta noastr': Dac' sunteti mai puternici dect crestinii, exterminati-i. Dac' sunteti mai slabi dect crestinii, lingusiti-i... ns' un om mai slab dect mine, pentru ca s' poat' ajunge odat' a fi mai tare dect mine, trebuie mai nt'iu s' treac' prin o treapt' de mijloc, n care s' fie egal cu mine. Acum ntelegeti oare ce va s' zic' a acorda Jidanilor drepturile asa numite politice? (Din Studii asupra Judaismului. Talmudul ca profesiune de credint' a poporului israelit, de B. P. Hjdeu, Directorul Arhivei istorice a Romniei, presedintele sectiunii stiintelor morale si politice a Atheneului Romn, Bucuresti. Tipografia Theodor Vaidescu, Casa Bossel, Nr. 34, 1866; pag. 30, 31)

COSTACHE NEGRI
Jidovimea, adic' 1/7 parte din poporatiunea noastr' total', este cea mai trist' lepr' cu care ne-au osndit sl'biciunea, neprevederea si venalitatea noastr'. (Din scrisoarea c'tre Lupascu trimis' din Ocna, cu data de 12 Ianuarie 1869 si publicat' n vol. C. Negri. Versuri, proz', scrisori, cu un studiu asupra vietii si scrierilor sale de E. Grleanu, Editura Minerva. B-dul Academiei 3, Bucuresti 1909, pag. 116).

A. D. XENOPOL
Ne permitem a introduce n aceeasi culegere de citate, p'rerea aceluia care a fost marele istoric A. D. Xenopol, profesor la

113

Universitatea din Iasi, aceasta, avnd n vedere necontestata autoritate stiintific' a savantului care a tr'it si a v'zut cu proprii s'i ochi dureroasele realit'ti pe care le constat'. Dac' un Romn sar hot'r s' deschid' o pr'v'lie, nici un jidan nu-i va trece pragul, fiind astfel ocolit de o clientel' numeroas', n timp ce Romnii nu se opresc deloc de a cump'ra dela Jidani. Se ntelege dar c' chiar f'r' cartelarea preturilor, rezistenta negustorului si meseriasului romn poate fi nfrnt'. Niciodat' un jidan nu va primi n ntreprinderea sa un Romn dac' acesta din urm' ar putea s' nvete dela el cte ceva; c'ci Romnii nu sunt primiti n casele jidovesti dect ca slugi sau hamali. Acest sistem de exclusivism persist' cu toat' puterea. Nu se afl', n nenum'ratele ateliere sau pr'v'lii ale jidanilor care au nt'sat Moldova dela un cap't la altul, nici un singur crestin sau Romn ca ucenic, lucr'tor, contramaistru, contabil, casier, vnz'tor. Jidanii practic' deci fat' de Romni exclusivismul economic cel mai riguros si nu pot renunta la el c'ci le este prescris de ns'si religia lor. (Din La question israelite en Roumanie par A. D. Xenopol, studiu ap'rut n La renaissance latine Rue Boissy-dAnglas 25, Paris, 1902, pag. 17).

GREVA GENERAL A STUDEN!IMII CONTINU

Dup' Pasti lupta rencepe. Pe frontul L.A.N.C, profesorul Cuza continu' actiunea prin pres', iar noi ceilalti ne ocup'm de organizare. ncepe seria ntrunirilor prin orase si sate. Pe frontul studentesc, modificarea art. 7 din Constitutie aduce schimb'ri. Conduc'torii dela Bucuresti si Cluj, cari crezuser' c' pn' la cap't o miscare studenteasc' va putea convinge guvernul s' recunoasc' cererile drepte ale studentimii, v'znd c' acesta nu numai c' nu recunoaste nimic, dar c' acord' drepturi politice

114

jidanilor, se descurajeaz' am'rti, si ncep s' fluture tot mai mult ideea capitul'rii. La Cluj, chiar presedintele convoac' o adunare unde sustine teza intr'rii la cursuri. Massa studenteasc' respinge propunerea si declar' c' ea lupt' pentru onoare si c' lupta va trebui dus' pn' la limita cea de pe urm' a rezistentii. Sustin'torii acestei teze sunt: Ion Mota, Corneliu Georgescu, Isac Mocanu, mpreun' cu tot grupul nostru. Alexa si d' demisia si este ales n locul lui presedinte al centrului studentesc Petru Maior, Ion Mota cu un comitet nou. Asaltul guvernului pentru a determina pe studenti s' intre la cursuri cade si de ast' dat', dar cu sacrificarea conduc'torilor. Ion Mota si nc' sase sunt eliminati pentru totdeauna din toate Universit'tile pentru tinuta lor drz'. La Bucuresti, un grup n frunte cu Simionescu si D'nulescu, ncepe s' ia locul conducerii din ce n ce mai nehot'rte si mai slabe. Nici aici guvernul nu reuseste s' deschid' cursurile dup' Pasti.

IUNIE 1923
Au trecut nc' dou' luni de rezistent' eroic', de mizerie, de presiuni. Studentimea era epuizat'. La Bucuresti se fixeaz' deschiderea Universit'tii n vederea examenelor, fie chiar numai pentru studentii jidani si pentru renegati. n ziua deschiderii, n Universitate se introduce armata. Slabele ciocniri din fata Universit'tii nu mai pot determina nchiderea acesteia. Planul guvernului era s' le deschid' pe rnd, l'snd Iasul la urm' si punndu-l n fata a trei Universit'ti deschise. Peste o s'pt'mn', la Cluj, si nc' peste cteva zile la Cern'uti, Universit'tile se deschid cu armata, n aceleasi conditii ca la Bucuresti. Peste o alt' s'pt'mn' venea si ceasul greu al Iasului, care izolat prin m'surile guvernului, r'm'sese singur cu puterile mult sc'zute. n ajunul deschiderii, stiind c' a doua zi dimineata armata va intra n Universitate, am f'cut planul de a o ocupa noi, n timpul noptii. De cu ziu', am trimis un student de ncredere care a intrat n sala pasilor pierduti si a desf'cut z'voarele la dou' geamuri mari, f'r' ca s' se observe, n asa fel nct numai mpinse din strad' ele s' se deschid'. F'r' a comunica planul, am convocat, la ora 9, o sut' de

115

studenti n sala Bejan. La ora 10, Universitatea a fost ocupat' de noi. Pe frontispiciul ei se arborase drapelul cu svastic'. Peste putin a sosit si Rectorul Universit'tii, profesorul Simionescu, c'ruia i-am deschis. El ne-a vorbit, ndemnndu-ne s' p'r'sim Universitatea. Noi i-am r'spuns, explicndu-i cauza noastr'. Peste cteva ore, a plecat. Ne-am organizat pentru paz' si am r'mas toat' noaptea de veghe acolo. A doua zi dimineata, studentii au sosit la Universitate n num'r mare. nviorati, au hot'rt n unanimitate continuarea luptei. Ziarele jid'nesti ne atacau furibund. Peste dou' zile, Clujul, ntro lupt', ncearc' reluarea Universit'tii din minile jandarmilor. Peste alte dou' zile, Bucurestii si Cern'utii. Aceste lupte duc la ridicarea din nou a studentimii si la nchiderea din nou a tuturor Universit'tilor. Anul scolar se terminase. Tineretul romnesc d'duse un examen unic de rezistent', de caracter si de solidaritate. * Onoare studentimii care pentru credinta ei, nfruntnd attea lovituri, a dat un exemplu de voint' colectiv' ne mai ntlnit n istoria Universit'tilor din ntreaga lume. n nicio tar' nu sa v'zut, ca studentimea, unit' ntrun singur suflet, asumndu-si toate responsabilit'tile si toate riscurile, s' poat' mentine greva general', timp de un an de zile, pentru a-si impune credintele, urm'rind prin demonstratia ei, trezirea la constiint' a natiei ntregi, fat' de cea mai grea problem' a existentei sale. Este o pagin' frumoas', o pagin' eroic' scris' cu suferinta acestei tinerimi n cartea neamului romnesc.

PLANURILE IUDAISMULUI
PLANURILE FA! DE P MNTUL I NEAMUL ROMNESC PLANURILE FA! DE MI CAREA STUDEN!EASC

Cine si nchipue c' jidanii sunt niste bieti nenorociti, veniti aici la ntmplare, adusi de vnt, mnati de soart' etc., se nsal'. Toti jidanii de pe fata p'mntului formeaz' o mare colectivitate legat' prin snge si prin religia talmudic . Ei sunt ncadrati ntrun adev'rat

116

stat foarte sever, avnd legi, planuri si conduc'tori cari formuleaz' aceste planuri si-i conduc. La baz', au Cahalul. Asa c' noi nu ne g'sim n fata unor jidani izolati, ci n fata unei puteri constituite, comunitatea jid'neasc'. n fiecare oras sau trg, unde se strnge un num'r de jidani, se formeaz' imediat Cahalul sau comunitatea jid'neasc'. Acest Cahal si are conduc'torii lui, justitie separat', impozite etc., si tine strns unit' n jurul lui ntreaga populatie jid'neasc' din localitate. Aici n acest Cahal m'runt, de trg sau de oras, se fac toate planurile: cum s' capteze pe oamenii politici locali; cum s' capteze autorit'tile; cum s' se strecoare n diverse cercuri, unde ar fi interesati ca de pild' printre magistrati, ofiteri, functionari superiori; ce planuri s' ntrebuinteze pentru a cuceri cutare ramur' a comertului din minile unui Romn; cum ar putea r'pune pe un antisemit local; cum ar putea distruge pe un reprezentant corect al unei autorit'ti care sar opune intereselor iudaice; ce planuri s' aplice cnd, stoars', populatia se revolt' si izbucneste n misc'ri antisemite. Nu vom aprofunda aici aceste planuri. n general se ntrebuinteaz' urm'toarele sisteme: I. Pentru captarea oamenilor politici locali: 1. Cadouri; 2. servicii personale; 3. finantarea organizatiei politice pentru propagand', tip'rire de manifeste, deplas'ri cu automobile etc. Dac' n localitate sunt mai multi bancheri sau bog'tasi jidani, ei se mpart la toate partidele politice. II. Pentru captarea autorit tilor: 1. Coruptiunea, mituirea. Un politai din cel mai mic oras din Moldova, n afar' de leafa lui dela Stat, mai primeste lunar nc' o leaf' sau dou'. Odat' ce a primit mita, devine robul jidanilor, pentruc' altfel se ntrebuinteaz' a doua arm': 2. santajul: dac' nu se supune, i d' pe fat' mituirea. 3. A treia arm' este distrugerea. Dac' v'd c' nu te pot ndupleca si supune, atunci vor ncerca s' te distrug'. Cercetndu-ti bine sl'biciunile; dac' bei, vor c'uta prilejul s' te compromit' prin aceasta; dac' esti afemeiat, ti vor trimite o femeie care te va compromite sau te va lovi n inim', distrugndu-ti familia; dac' esti violent, ti vor trimite n cale pe un alt violent, care te va omor sau l vei omor si vei intra la nchisoare. 4. Dac' nu vei avea aceste defecte atunci vor ntrebuinta: minciuna, calomnia la ureche sau prin pres', pra fat' de sefi.

117

n trgurile si orasele invadate de jidani, nu exist' autoritate dect n stare de mituire, n stare de santaj sau n stare de distrugere.

* *
III. Pentru a se strecura n diferite cercuri sau n jurul unor oameni de frunte folosesc: 1. slug'rnicia; 2. consilii de administratie; 3. servicii personale josnice; 4. lingusiri. Astfel toti oamenii politici au secretari jidani, pentruc': aduc din piat', fac ghetele, leag'n' copiii, tin geanta etc., lingusesc, se insinuiaz'. Romnul nu va fi asa bun, pentruc' este mai putin rafinat, nu e perfid, e venit dela plug, si mai ales pentruc' vrea s' fie un soldat credincios, bucurndu-se de onoare, dar nu slug . IV. Planuri pentru distrugerea unui comerciant romn. 1. Flancarea Romnului cu un comerciant jidan sau ncadrarea lui ntre doi comercianti jidani. 2. Vnzarea m'rfurilor sub pretul de cost, pierderea acoperindu-se cu sume speciale date de Cahal. Asa au c'zut r'pusi comerciantii romni, unul dup' altul. Dac' la acestea mai ad'ug'm: a) Superioritatea comercial' a jidanului, rezultnd dintro practic comercial cu mult mai ndelungat' dect aceea a Romnului. b) Superioritatea jidanului luptnd sub protectia Cahalului. Romnul neavnd nicio protectie din partea statului romnesc, ci numai mizerii din partea autorit'tilor corupte de jidani. Romnul nu lupt' cu jidanul de al'turi, ci cu Cahalul si de aceea se ntelege c' individul va fi r'pus n lupt' cu coalitia. Romnul nare pe nimeni, nare un stat p'rinte, care s'-l creasc', s'-l ndrumeze, s'-l ajute. El este l'sat singur, n voia sortii, n fata coalitiei jid'nesti. E usor de repetat formula tuturor politicianilor de categoria dlui Mihalache: Romnul s' se fac' comerciant. S' ne arate ns' acesti oameni politici romni, un singur comerciant romn, ajutat de statul romn, o singur' scoal' f'cut' de el care s' creieze cu adev'rat comercianti, iar nu functionari de banc' sau de birouri. S' ni se arate o singur' institutiune f'cut' de ei care s' fi ajutat cu un mic capital si s' fi ndrumat pe tn'rul absolvent de scoal' comercial' pe calea comertului.

118

Nu Romnul a dezertat de pe linia comertului, ci acesti oameni politici au dezertat dela datoria lor de conduc'tori si ndrum'tori ai natiei. Romnul, p'r'sit de conduc'torii lui, a r'mas singur n fata coalitiei organizate jid'nesti, a manoperelor frauduloase si a concurentii neloiale si a c'zut nfrnt. Va veni ns' un ceas n care acesti conduc'tori vor trebui s' r'spund'.

PLANURILE MARI ALE JUDAISMULUI FA! DE P MNTUL I NEAMUL ROMNESC

Deci, nc' o dat': nu ne afl'm n fata unor bieti indivizi veniti la ntmplare, de capul lor, dup' ad'post aici la noi. Ne afl'm n fata unui stat iudaic, a unei armate care vine la noi cu planuri de cucerire. Misc'rile de populatie, jid'nesti sunt mpinse spre Romnia dup' un plan stabilit. Probabil, marele sfat iudaic urm'reste crearea unei noi Palestine, pe o portiune de p'mnt care pleac' dela Marea Baltic', cuprinde o parte din Polonia si din Cehoslovacia, jum'tate din Romnia pn' la Marea Neagr', de unde usor ar putea avea leg'tur' pe ap' cu cealalt' Palestin'. Cine este naivul care s' cread' c' misc'rile de populatie ale masselor jid'nesti se fac la voia ntmpl'rii? Ei vin cu plan, dar nu au curajul armelor, al nfrunt'rii riscului, al sngelui v'rsat, ca m'car acestea s' le creeze o baz' de drept pe acest p'mnt.

*
De unde cunoastem aceste planuri? Le cunoastem sigur, tr'gnd concluzii din misc'rile adversarului. Orice comandant de trup', urm'rind cu atentie actiunea adversarului, si d' seama de planurile pe care acestea le urm'reste. Este un lucru elementar. n toate r'zboaiele lumii a fost vreun conduc'tor care a cunoscut planurile adversarului pentruc' ar fi asistat la facerea lor? Nu! Le-a cunoscut perfect din misc'rile adversarului s'u.

***
Pentru ca poporul romn s'-si frng' orice putere de rezistent', jidanii vor aplica un plan unic si n adev'r diabolic. 1. Vor c'uta s' rup' leg'turile sufletesti ale neamului cu cerul si cu p mntul.

119

Pentru ruperea leg'turilor cu cerul, vor ntrebuinta mpr'stierea, pe scar' ntins', a teoriilor ateiste, pentru a face din poporul romn, sau m'car numai din conduc'torii lui, un popor desp'rtit de Dumnezeu; desp'rtit de Dumnezeu si de mortii lui, pentru a-l omor, nu cu sabia, ci t'indu-i r'd'cinile de viat' spiritual'. Pentru ruperea leg'turilor cu p mntul, izvorul material de existent' al unui neam, vor ataca nationalismul ca o idee nvechit' si tot ce se leag' de ideea de patrie si p'mnt, pentru ca s' rup' firul iubirii care uneste poporul romn de brazda lui. 2. Pentru ca acestea s' reuseasc', vor c'uta s' pun' mna pe pres'. 3. Vor ntrebuinta orice prilej, pentru ca n tab'ra poporului romn s' fie desbinare, nentelegeri, ceart', si dac' e posibil, chiar l vor mp'rti n mai multe tabere, care s' se lupte ntre ele. 4. Vor c'uta s' acapareze ct mai mult mijloacele de existent' ale Romnilor. 5. i vor ndemna sistematic pe calea desfrului, nimicindu-le familia si puterea moral'. 6. i vor otr'vi si ameti cu tot felul de b'uturi si otr'vuri. Oricine va voi s' omoare si s' cucereasc' un neam va putea s' o fac' ntrebuintnd acest sistem: Ruperea leg'turilor lui cu cerul si cu p mntul, introducerea certurilor si luptelor fratricide, introducerea imoralit'tii si a desfrului, constrngerea material' prin limitarea la maximum a mijloacelor de subsistent', otr'virea fizic', betia. Toate acestea nimicesc o natie mai r'u dect dac' ai bate-o cu mii de tunuri sau cu mii de aeroplane. S' priveasc' putin n urm', Romnii si s' vad' dac' n contra lor nu sa ntrebuintat cu precizie si cu tenacitate acest sistem, n adev'r ucig'tor. S' deschid' Romnii ochii si s' citeasc' presa de 40 de ani ncoace; de cnd st' sub conducerea jid'neasc'. S' reciteasc': Adev'rul, Dimineata, Lupta, Opinia, Lumea etc. si s' vad', dac' din fiecare pagin', nu tsneste f'r' ntrerupere acest plan. S' deschid' Romnii ochii si s' si-i arunce asupra vietii publice romnesti desbinate, s'-i deschid' si s' vad' bine. Aceste planuri sunt ns' ca si gazele de r'zboiu. S' le ntrebuintezi pentru adversar, dar s' nu te ating' pe tine. Propov'duiesc ateismul pentru Romni, dar ei nu sunt atei, ci tin cu habotnicie la respectarea celor mai mici precepte religioase. Vor s' deslege pe Romni de dragostea p'mntului lor, dar ei acapareaz'

120

p'mnturi. Se ridic' mpotriva ideii nationale, dar ei r'mn nationalisti sovini.

PLANURILE JUDAISMULUI FA! DE MI CAREA STUDEN!EASC

Cine crede, c' fortele puterii iudaice au r'mas f'r' plan n fata misc'rii studentesti, se nsal'. Pentru un moment jid'nimea, lovit' n directivele ei de pn' acum, r'mne desorientat'. ncearc' s' opun' studentilor pe muncitorii din miscarea comunist', adic' tot pe Romni, dar f'r' rezultat, c'ci, pe de o parte, muncitorii erau sleiti de puteri, iar pe de alta, ncepuser' si ei s' vad' c' noi lupt'm si suferim pentru drepturile lor si ale neamului. Multi dintre dnsii erau al'turi de noi cu sufletul. V'znd, c' nu pot reusi s' ne pun' n fat' pe muncitori, ridic' n fata studentimii guvernul si ntregul politicianism. Prin ce mijloace? Partidele au nevoie de bani, de mprumuturi n str'in'tate, cnd sunt la guvern, de voturi si de presa bun', n opozitie. Jidanii vor ameninta cu t'ierea subventiilor necesare propagandei electorale a partidului respectiv. Vor ameninta cu finanta international'jid'neasc', ne mai acordnd mprumuturi. Vor specula cu jocul unei mari masse de voturi prin care pot determina victoria sau nfrngerea, n sistemul democratic, avnd acum drepturi politice. Vor ameninta cu presa pe care o st'pnesc aproape n ntregime si f'r' de care un partid sau un guvern poate c'dea nfrnt. Banii, presa si voturile hot'r'sc viata sau moartea, n democratie. Jidanii le au pe toate si prin acestea, partidele politice romnesti devin simple unelte n minile puterii iudaice. nct noi, cari ncepusem lupta mpotriva jidanilor, ne vedem la un moment dat luptndu-ne cu guvernul, partidele, autorit'tile, armata, iar jidanii stnd linistiti de o parte.

121

ARGUMENTE I ATITUDINI JID NE TI

Ce va zice str'in'tatea de miscarea antisemit' din Romnia care sa ntors la barbarie? Ce vor zice oamenii de stiint', ce va zice civilizatia? Oamenii nostri politici ne vor repeta nou' la fiecare pas argumentul jid'nesc, tip'rit n toate foile si n fiecare zi. Cnd n sfrsit, dup' 8 ani de zile, Germania, cu toat' civilizatia si cultura ei, se ridic' mpotriva jid'nimii si birueste hidra prin Adolf Hitler, argumentul cade. Atunci apare un altul: Sunteti n slujba Germaniei, pl'titi de Germani ca s' faceti antisemitism. De unde aveti fonduri? i iar'si politicianii romni f'r' suflet, f'r' caracter si f'r' onoare, repet' dup' presa jid'neasc': De unde bani? Sunteti n solda Germaniei. La 1919, 20, 21, ntreaga pres' jid'neasc' d'dea asalt statului romn, desl'ntuind pretutindeni desordinea si ndemnnd la violent' n contra regimului, a formei de guvern'mnt, a bisericii, a ordinei romnesti, a ideii nationale, a patriotismului. Acum, ca prin farmec, aceeasi pres', condus' exact de aceiasi oameni, sa transformat n ap'r'toarea ordinei de stat, a legilor; se declar' n contra violentii, iar noi am devenit: dusmanii t'rii, extremistii de dreapta, n solda si serviciul dusmanilor romnismului etc. i pn' la sfrsit vom auzi-o si pe aceasta: suntem subventionati chiar de jidani. Oare cnd va veni ziua aceea n care tot Romnul s' nteleag' argument'rile mincinoase si perfide ale jidanilor si s' le resping' ca pe ceva de origin' satanic'? Oare cnd va veni momentul ca s' nteleag' murdara constructie sufleteasc' a acestei natii? Iat' acum un exemplu de modul n care erau tratati trei profesori universitari romni: A. C. Cuza, Paulescu si 6umuleanu. Curierul Israelit, organ al Uniunii evreilor p'mnteni, din 23 Aprilie 1922, public' n articolul de fond sub titlul Strigoii, urm'toarele: O tagm' de m'sc'rici si de insult'tori publici sau strns s' formeze o band' de f'c'tori de rele. i spre rusinea t'rii n aceast' tagm' se afl' trei profesori dela universit'tile noastre. i acesti ipochimeni, acesti strigoi ntrziati, vor s' renvie antisemitismul... si au s' reuseasc' s' o fac' niste caraghiosi ntrziati, acum cnd antisemitismul oficial dispare

122

si cnd votul universal va aduce fatal dup' sine si democratizarea vietii noastre publice si sociale. Nu! E munc' zadarnic', strigoii nu vor opri omenirea n mersul ei nainte, nici nu va fi nevoie s' le bat' cte un par n piept, i va sfrsi definitiv ridicolul tic'losiei lor... Ne-am ocupat de actiunea s'lbatic' pornit' de asa zisa Uniune National' Crestin', compus' din vreo 5 caraghiosi si jum'tate pentru ca s'-i fix'm odat' n infama lor postur' si pentru a atrage atentia evreilor c' mai sunt f'c'tori de rele mpotriva c'rora vor trebui s' se apere. Asa dar: tagm de m sc rici, insult tori publici, band de f c tori de rele, ipochimeni, strigoi ntrziati, tic losie, actiune s lbatic , infam postur ; iat ce sunt profesorii romnismului: Cuza, Paulescu si 6umuleanu, si iat' ce este actiunea lor mntuitoare de neam.

***
Primim peste obraz si peste sufletele noastre romnesti batjocur' peste batjocur', palme peste palme, pn' la aceea de a ne vedea cu adev'rat n grozava situatie: jidanii ap r torii romnismului, la ad'post de orice neajuns, tr'ind n liniste si belsug, iar noi, dusmanii romnismului, cu libertatea si viata n pericol, urm'riti, ca niste cini turbati, de toate autorit'tile romnesti. Eu am v'zut cu ochii si am tr'it aceste ceasuri, am'rt pn' n adncul sufletului. S' pornesti la lupt' pentru tara ta, curat la suflet ca lacrima ochilor, si s' lupti ani dearndul ntro s'r'cie si foame ascuns', dar sfsietoare, pentru ca s' te vezi la un moment dat declarat n rndurile dusmanilor t'rii, urm'rit de Romni si spunndu-ti-se c' lupti pentru c esti pl tit de str ini, iar al'turi, s' vezi ntreaga jid'nime st'pn' pe tara ta, erijat' n ap'r'toare si purt'toare de grij' a romnismului si a statului romn amenintat de tine, tineret al t'rii, este ceva ngrozitor. Nopti dearndul ne munceau aceste gnduri si n unele ceasuri, n cari eram scrbiti si rusinati peste m'sur', ne cuprindea jalea si ne gndeam, dac' nu ar fi mai bine s' plec'm n lume, sau dac' nu ar fi mai nimerit s' provoc'm o r'sbunare n care s' ne g'sim cu totii moartea; si noi si Romnii cei tic'losi si capetele hidrei iudaice.

123

CONGRESUL CONDUC TORILOR MI C RII STUDEN!E TI

IA I, 22-25 AUGUST 1923

ntrun comitet restrns la Bucuresti, se fixeaz' tinerea celui dintiu congres al conduc'torilor si delegatilor misc'rii studentesti dup' un an de lupt'. Acest congres urma s' aib' loc la Cluj, n zilele de 22, 23, 24 si 25 August 1923. Mota, presedintele centrului Petru Maior, ne comunic' printro adres', c' autorit'tile i-au pus n vedere ordinul de interzicere al acestui congres. Noi, Iasul, am r'spuns Clujului, precum si celorlalte centre, c' ne lu'm r'spunderea ca acest congres s' se tin' la Iasi, chiar dac' guvernul va voi s'-l interzic'. Centrele au aprobat, iar noi ne-am f'cut datoria de a ngriji de ncartiruirea celor 40 de delegati anuntati. n dimineata zilei de 22, am primit la gar' pe rnd delegatia Clujului, n frunte cu Ion Mota, a Cern'utilor, n frunte cu Tudose Popescu si Crsteanu, a Bucurestilor, n frunte cu Napoleon Cretu, Simionescu si Rpeanu. La ora 10, am plecat in corpore la Mitropolie pentru a face o rug'ciune si un parastas n amintirea studentilor c'zuti n r'zboiu, printre cari era si c'pitanul tefan Petrovici, fost presedinte al Centrului Studentesc Iasi. Spre marea noastr' mhnire, am g'sit ns' portile Mitropoliei legate cu lanturi si p'zite de jandarmi. ntre timp soseste si b'trnul profesor G'v'nescul. Atunci ne asez'm cu totii n genunchi, si descoperiti, ne facem rug'ciunea n mijlocul str'zii, n fata bisericii, pe care nici Turcii nau nchis-o celor ce vroiau s' se roage. Sosind din ntmplare preotul tirbei si v'zndu-ne ngenunchiati, a venit si ne-a citit rug'ciuni. Apoi, descoperiti, t'cuti si plini de durere, am parcurs prin mijlocul str'zii drumul pn' la Universitate, sub privirile jid'nimii, cari ni se p'reau niste s'geti aruncate din usile si ferestrele pr'v'liilor. Pe sc'rile Universit'tii se aflau autorit'tile, flancate de numeroase forte politienesti, care ne-au anuntat c' Ministerul de Interne a interzis congresul. Pocurorul ne-a oprit, somndu-ne s' ne mpr'stiem. Enervat am r'spuns: Domnule Procuror, eu stiu c' suntem ntro tar' condus' de legi. Constitutia ne garanteaz' drepturile de ntrunire si Dv. stiti mai bine dect mine c' un ministru nu poate abroga drepturile garantate

124

nou' de c'tre Constitutie. De aceea n numele legii pe care nu noi, ci D-voastr' o c'lcati, v' som'm s' v' dati la o parte. ndrjiti de sacrilegiul care fusese comis, cu o or' nainte, cnd ni se nchisese cu lanturi usile bisericii, r'pindu-ni-se dreptul de a ne nchina, v'zndu-ne acum n fata unei a doua ncerc'ri nedrepte, provocatoare si umilitoare, aceea de a ni se fereca intrarea n propria noastr' cas', Universitatea, si dndu-ne seam', c' aceste m'suri constituiau o sfruntat' c'lcare a legii, am r'sturnat tot ce ni se opunea n cale si n urma unei lupte, am ocupat prin fort' Universitatea. Regimentul 13, ap'rut un moment mai trziu, nconjoar' Universitatea. Noi ne baricadasem ap'rnd intr'rile. n dreptul fiec'rui geam sunt postati ctre trei soldati cu baionetele la arme. n aceast' situatie, ntro atmosfer' ap's'toare, adunarea se deschide n amfiteatrul Facult'tii de Drept, la ora 12. Congresistii, palizi de enervare si muti de durerea celor petrecute la Mitropolie si aici, r'spndesc n jurul s'lilor pustii un aer de adnc' tristete. Domneste n toti ngrijorarea atacului armatei, a intr'rii ei n Universitate, peste noi si a consecintelor cari vor urma. Nu tinem discursuri, dar congresul ntelege tragedia situatiei si presimte c' se vor ntmpla lucruri grave. Pentru prima zi sunt ales presedinte eu. Se ncepe cu nfierarea celor petrecute. Ctiva cer cuvntul si protesteaz'. Apoi se ncep discutiile asupra misc'rii. Ce atitudine adopt'm la nceputul anului care se deschide? Capitul'm? Greu! Un an de lupt' f'r' niciun rezultat. Din contr', rusinati, umiliti, b'tuti. Mergem nainte? Iar'si greu! Studentii sunt sleiti de puteri; ei nu mai pot ncepe un al doilea an de lupt'. Totusi Mota, Tudose Popescu, Simionescu si eu, sustinem teza luptei mai departe. Pentru jertf'. Din capitularea noastr' nu va iesi nimic dect rusine si umilint'. Din jertfa noastr' nu se poate s' nu rodeasc' ceva mai bun pentru neamul acesta. Pe la ora 8 se nserase. Auzim larm' si sgomot n strad'. Constantin Pancu, vechiul lupt'tor dela 1919, nconjurat de studentii r'masi afar', de un mare num'r de cet'teni, se adunaser' la Tufli, cu f'clii aprinse n mini si ncercau s' nainteze n sus spre Universitate, pentru a ne aduce ctiva saci cu pine. Noi s'rim cu totii la geamuri si privim. Manifestantii rup cordonul dela Tufli si urc' n pas alerg'tor la deal. Al doilea cordon din dreptul str'zii Coroiu, este rupt ntro lupt' grea. Auzim izbucniri de urale. Al treilea cordon este de asemenea rupt. Noi ne preg'tim s' asalt'm din'untru, s' iesim, dar la al patrulea cordon ai

125

nostri nu mai pot r'zbi. Se aude glasul lui Pancu care st' cu sacul de pine la picioare: Sunt copiii nostri. Nou' ne curg lacrimi de bucurie. Pentru neamul acesta lupt'm noi si el nu ne las'. La ora 9, ncep tratativele ntre noi si autorit'ti, prin Napoleon Cretu. Acestea promit imediata eliberare a tuturor studentilor ncercuiti n Universitate, cu conditia ca ei s' m' predea, pe mine. Studentii refuz'. Pe la ora 11, ne trimit vorb' c' se admite eliberarea n grupuri de cte trei. Desigur cu intentia de a m' prinde pe mine la iesire. Noi primim. Din cinci n cinci minute, ies grupuri de cte trei. La us' sunt observati cu atentie de 4 comisari si agenti. Eu m' desbrac la repezeal' de hainele mele nationale, le dau unui camarad si m' mbrac cu ale lui. Ies cu Simionescu si cu un altul. La deschiderea usei, scap din buzunar ctiva lei. La sgomotul lor toti comisarii se uit' n jos si ntreab': Ce ati pierdut, d-lor? Noi toti cu capetele aplecate, c'utnd mpreun' cu ei, r'spundem: Niste bani. Simionescu mai r'mne de vorb' cu ei, c'utnd si aprinznd chibrituri, iar eu scap.

***
n cel mai mare secret fix'm continuarea congresului a doua zi, afar' din oras, la M'n'stirea Cet'tuia. M' strecor pn' acolo mbr'cat n hainele unui fochist si am norocul s' nu m' cunoasc' nici congresistii. Prezideaz' Ion Mota. Cu observatori plasati n locuri bune, lucr'm n liniste, pentruc' din deal orice apropiere de om se observ' dela 2 km. St'm acolo pn' seara trziu. Se fac propuneri si se iau hot'rri. Tot n aceast' sedint' se proclam' ziua de 10 Decembrie ca s'rb'toare national' a studentimii romne.

***
A treia zi, congresul continu' ntro p'durice din dealul Galatei. n majoritate, se decide continuarea luptei. Se alege un comitet de actiune de cinci care s' dea directive de actiune ntregii misc'ri studentesti dela toate Universit'tile. Comitetul e compus din: Ion Mota-Cluj, Tudose Popescu-Cern'uti, Ilie Grneat'-Iasi, Simionescu-Bucuresti si eu.

126

Prin nfiintarea acestui comitet, vechea conducere studenteasc' dela Bucuresti, insuficient l'murit' si decis', cade pentru totdeauna. R'mne ca form', dar nu mai conduce. Acum se hot'r'ste oficial, pentru prima dat', o nou' orientare: lupta mpotriva partidelor politice, socotite ca nstr'inate de neam, si credint' ntro nou' miscare romneasc' pe care studentimea trebuie so ajute oficial pentru a birui: Liga Ap'r'rii Nationale Crestine. A patra zi, congresul si ncheie lucr'rile n casele d-nei Ghica din str. Carol. Seara, studentii pleac' fiecare pe la centrele lor, iar eu plec la Cmpul-Lung pentru a organiza congresul L. A. N. C. din Bucovina, la care va lua parte prof. Cuza cu toti fruntasii misc'rii. M' strecor cu greu, deoarece mi se lansase mandat de arestare. Pe drum, m' bucuram de toate hot'rrile acestui congres care era n spiritul vederilor noastre, dar mai ales pentruc' n grupul nostru cstigasem un om: pe Ion Mota, presedintele centrului Petru Maior din Cluj.

CONGRESUL DELA CMPUL-LUNG AL L. A. N. C.

Congresul dela Cmpul-Lung a avut loc n ziua de Luni 17 Septembrie 1923. Sa putut tine numai dup' o lupt' grea, deoarece guvernul l-a interzis si a trimis pentru mpiedecare trupe din Cern'uti sub comanda unui colonel. La toate intr'rile au fost postate puternice cordoane. Noi am concentrat toate fortele noastre la bariera dinspre apus a orasului Sadova, Pojorta. Acolo am rupt cordoanele datorit' arcasilor din Vatra-Dornei si Cndreni, asigurnd timp de o or', trecerea ntregului convoi, compus din mai multe sute de c'rute. Congresul sa tinut n curtea bisericii din oras. Au vorbit: profesorul Cuza, tat'l meu, Dr. C't'lin presedintele Bucovinei, Tudose Popescu, fratii Octav si Valerian D'nieleanu, cari cu suflet plin de credint' au organizat, al'turi de Dr. C't'lin, acest impun'tor congres. !'ranii aceia mndri din munte, cu plete mari, mbr'cati n c'm'si albe si sumane, sau adunat la sunetele buciumului din munti, n orasul lor, multi la num'r si vijeliosi ca niciodat'.

127

Credeau c' au sosit ceasul, de veacuri asteptat, ca Romnul s' calce n picioare hidra care-l suge si s' se nalte n drepturile de st'pn al t'rii, al muntilor, al apelor, al oraselor sale. R'zboiul l-au purtat din greu. Jertfa lor de snge de pe toate fronturile a creiat Romnia Mare. Dar spre marea lor durere si desam'gire, Romnia Mare nu le-a adus tot ceeace asteptau. Pentruc' Romnia Mare a refuzat s' le rup' lanturile robiei jid'nesti, care-i chinuise atta amar de vreme. Romnia Mare i-a dat pe mai departe n exploatare la jidani si le-a adus pe cap politicianismul, care-i va bate cu biciul si-i va trimite n temnite, cnd vor ncerca s'-si reclame istoricele drepturi furate. Toate p'durile din Bucovina, toti muntii aceia nc'rcati de brazi, apartinnd Bisericii Ortodoxe, politicianizat' si nstr'inat' si ea, sunt dati n exploatare jidanului Anhauh cu pretul ne mai pomenit de 10 lei m.c., n timp ce t'ranul romn l pl'tea cu 350 lei. Cad p'durile de pe munti sub nemiloasa secure jid'neasc'. Se ntinde s'r'cia si jalea peste satele romnesti, r'mn muntii numai stnc' goal', si car' mereu, car' f'r' odihn' geamantane pline cu aur peste hotare, Anhauh si cu toate neamurile lui. i din acest fabulos cstig se nfrupt' politicianul romn, tovar's cu jidovul n exploatarea mizeriei miilor de t'rani.

***
Adunarea deleag' un num'r de 30 t'rani fruntasi cari s' mearg' la Bucuresti sub conducerea dr. C't'lin si Valer D'nileanu, pentru a se prezenta Primului-Ministru, spre a-l ruga s' ia m'suri n contra pustiirii muntilor, reziliind contractul Anhauh Fondul Bisericesc, iar pe de alt' parte, spre a-i cere numerus clausus n scoli, pentru ca n modul acesta s'-si arate dragostea si recunostinta fat' de tineretul care i-a trezit la lupt'. Adunarea ne-a ales si pe noi, pe Tudose Popescu si pe mine, s' mergem la Bucuresti al'turi de ceilalti 30 t'rani, ca reprezentanti ai lor. Eu am plecat mai nainte, pentru a face ca acesti t'rani, cari veneau pentru prima oar' n Capitala t'rii lor, cu atta cur'tenie n suflete, cu atta durere si cu attea n'dejdi, cari veneau si pentru noi, studentii, f'cnd cheltueli uriase fat' de punga lor s'rac', s' fie bine primiti de studentimea romn'. n ziua sosirii, pe peronul g'rii din Bucuresti, studentimea i-a primit regeste pe acesti regi din toate timpurile ai p'mntului

128

romnesc iar ei coborau din vagoane cu ochii plini de lacrimi n sfnta lor Capital'. n dosul g'rii astepta procurorul R'scanu, comisari de politie si cordoane de jandarmi, cari opreau trecerea. Se d' ordin jandarmilor si comisarilor s' loveasc'. Paturi de arm' si cauciucuri se astern unul dup' altul peste pletele albe ale t'ranilor si peste fetele lor blajine. Noi, studentimea, b'g'm la mijloc pe b'trni si rupem primul cordon. La Politehnic' sf'rm'm pe al doilea, apoi pe al treilea si sc'p'm n Piata Matache M'celaru. !'ranii plng. Unul cuprins de o indignare, pe care nu si-o poate st'pni, si rupe c'masa de pe el. A doua zi, ne ducem cu totii s' ne primeasc' Primul Ministru la Consiliul de Ministri, din str. Gogu Cantacuzino. Ne amn' pe a doua zi; n sfrsit, suntem anuntati c' vom fi primiti a treia zi. Venim. Intr'm ntro sal' si astept'm. Astept'm vreo or', t'cuti, vorbind n soapte si umblnd n vrful degetelor. Apare seful de cabinet: Domnilor, plecati, c' Dl Prim-Ministru nu v' poate primi. Intr' acum n Consiliul de Ministri. Dar suntem de departe - ncerc'm noi s' spunem. Ni se nchide usa. M' gndesc: fiecare om a cheltuit cte l 000 lei numai pentru tren. S' ne ntoarcem napoi f'r' rezultat? Ei nu mai pot sta. Apuc usa cu amndou' minile si ncep s' o sgltesc din toate puterile si strig ct pot de tare: Dati drumul c' sparg usa si intru cu forta. Izbesc cu piciorul n us'. !'ranii ncep s' vocifereze si pun um'rul la us'. Se deschide usa si apar vreo zece insi speriati cu p'rul vlvoi si galbeni la fat'. Cred c' erau ziaristi. Ce vreti, Domnilor?, ntreab' ei. Spuneti Primului Ministru c' dac' nu ne d' drumul n'untru, spargem tot de aici si intr'm cu forta. Peste cteva minute ni se deschid usile larg si intr'm. Ne suim pe o scar', ajungem sus. Acolo, ntro sal', n picioare, nalt si drept ca o linie, Ion Br'tianu; n spatele lui: Ministrul Angelescu, Florescu, Constantinescu, Vintil' Br'tianu si altii. Ce vreti oameni buni, ntreab' el. Noi eram nc' st'pniti de revolt' si am fi voit s' ap'rem mai drji, dnd nota real' a st'rii de spirit, dar t'ranii, p'sind cu opincile pe sc'rile de marmor' si covoarele fine, se muiaser'. M'ria-Voastr', Domnule Prim-Ministru, v' s'rut'm minile si st'm plecati la picioarele M'riei-Voastre; ce s' vrem? Vrem Dreptate, c' ne-au n'p'dit jidanii. Ei car' lemnele cu sutele de

129

vagoane, iar pe noi ne plou' n case, c'ci nu avem nici m'car dranit' cu ce s' le acoperim. Nu mai putem s' ne tinem copiii la scoli. Ei ne-au umplut si scolile, iar copiii nostri vor ajunge slugi la ei. Au mai vorbit apoi si alti t'rani. Ionel Br'tianu a ascultat, n a f'cut nicio aluzie la r'smerita noastr' anterioar' audientei si la urm', dup' ce t'ranii au ad'ugat: Cerem si pentru studenti, copiii nostri, s' li se fac' asa. cum au cerut ei: numerus clausus, Ionel Br'tianu, a r'spuns: Duceti-v' acas' si aveti r'bdare, c'ci am s' pun s' se cerceteze chestiunea p'durilor; ct priveste numerus clausus, nu se poate. Ar'tati-mi un singur Stat din Europa care a introdus m'sura aceasta si o voi introduce si eu.

***
Dar Europa se va trezi abia peste 10 ani si va introduce numerus clausus, dnd dreptate credintei noastre, ns' Ionel Br'tianu nu va mai fi, ca s' se poat' tine de cuvnt, iar urmasii lui se vor fi transformat n niste slugi ordinare ale iudaismului care-si vor ridica pumnul s' ne loveasc' si ne vor omor din ordinul st'pnilor str'ini.

*
Am plecat cu totii f'r' nicio n'dejde. Nu se va face nimic. Ca rezultat imediat al audientei, peste cteva ore, au fost arestati dr. C't'lin, seful delegatiei, si Valer D'nieleanu. Un grup de studenti am f'cut seara o manifestatie ostil' n fata casei Ministrului de Interne. A fost prins studentul Vladimir Frimu si ncarcerat la V'c'resti. Am plecat apoi la Cmpul-Lung.

COMPLOTUL STUDEN!ESC DIN OCTOMBRIE 1923

O NCERCARE DE R ZBUNARE CARE S SERVEASC DREPT PILD VEACURILOR VIITOARE

La Cmpul-Lung a venit si Mota ca s' mergem la Schitul de pe Rar'u al lui Petru Rares, muntele pe care l iubesc eu cu deosebire. Urcnd Rar'ul, Mota ncepe s'-mi spun' fr'mnt'rile lui sufletesti:

130

Studentii nu mai pot rezista n toamn' si dect o capitulare rusinoas', a noastr' a tuturora, dup' un an de lupt', mai bine s'-i ndemn'm s' intre la cursuri, iar noi, cari i-am condus, s' termin'm frumos miscarea sacrificndu-ne, dar f'cnd s' cad' al'turi de noi, toti acei pe cari i vom g'si mai vinovati de tr'darea intereselor romnesti. S' ne procur'm revolvere si s' tragem n ei, dnd un exemplu groaznic care s' r'mn' dealungul istoriei noastre romnesti. Ce se va alege dup' aceasta de noi, vom muri sau vom r'mne toat' viata n nchisoare, nu mai intereseaz'. Eu am fost de acord, c' actul final al luptei noastre s' fie, cu nsusi pretul pr'busirii noastre, un act de pedepsire a pigmeilor cari, dezertnd dela posturile de mare r'spundere pe cari le detineau, au umilit si au expus tuturor primejdiilor Natia Romneasc'. i am simtit n momentul acela clocotind n noi sngele care cerea r'zbunarea nedrept'tilor si a lungului lant de umiliri suportate de neamul nostru. n scurt timp dup' aceea, ne g'seam adunati la Iasi, n casele dlui Butnaru din str. S'vescu 12, urm'torii: Ion Mota, Corneliu Georgescu si Vernichescu dela Cluj, Ilie Grneat', Radu Mironovici, Leonida Bandac si eu dela Iasi, Tudose Popescu dela Cern'uti. Cea dinti problem' care ni se punea era aceasta: Cine trebuie s' r'spund' mai nti? Cine sunt mai vinovati pentru starea de nenorocire n care se sbate !ara: Romnii sau jidanii? Am c'zut unanim de acord, c' cei dinti si mai mari vinovati sunt Romnii tic'losi, cari pentru argatii Iudei si-au tr'dat neamul. Jidanii ne sunt dusmani si n aceast' calitate ne ur'sc, ne otr'vesc, ne extermin'. Conduc'torii romni cari se aseaz' pe aceeasi linie cu ei, sunt mai mult dect dusmani; sunt tr'd'tori. Pedeapsa cea dinti si cea mai crunt' se cuvine n primul rnd tr'd'torului si n al doilea rnd dusmanului. Dac' as avea un singur glont, iar n fata mea un dusman si un tr'd'tor, glontul l-as trimite n tr'd'tor. Ne-am pus de acord asupra ctorva elemente aflate pe linia tr'd'rii si am ales sase ministri n frunte cu George Mrzescu. n sfrsit, venea si acel ceas n care, cei cu atitudini de canalie, care niciodat' nu si-au imaginat c' vor r'spunde pentru faptele lor, ntro tar' n care se considerau st'pni absoluti, peste un popor incapabil de orice reactiune, aveau s' r'spund' cu viata lor. De data aceasta natia si trimetea, prin firele nev'zute ale sufletului, r'zbun'torii. Am trecut apoi la a doua categorie: Jidanii. Pe cari s'-i lu'm din cele dou' milioane?

131

Am stat, ne-am gndit, am discutat si la sfrsit am g'sit c' adev'ratii comandanti ai atacului iudaic asupra Romniei, sunt rabinii, toti rabinii din toate trgurile si orasele. Ei conduc massa jid'neasc' la atac si oriunde cade un Romn, na c'zut la ntmplare. El cade ochit de rabinul respectiv. n dosul fiec'rui om politic cump'rat, exist' un cap de rabin care a studiat si a ordonat Cahalului sau bancherului jidan respectiv, s' pl'teasc'. n dosul fiec'rui ziar jid'nesc si a fiec'rei metode: calomnia, minciuna, attarea, exist' planul unui rabin. Noi eram ns' putini si i-am luat numai pe cei mari din Bucuresti. Dac' am fi avut ns' posibilitatea numeric', i-am fi luat absolut pe toti. Apoi, am luat bancherii: Aristide si Mauritiu Blank, cari au corupt toate partidele si toti oamenii politici romni, punndu-i membri n consiliile de administratie si coplesindu-i cu bani; Bercovici, care finanteaz' partidul liberal. (Blank luase asupra sa cu deosebire pe national-t'r'nisti, dar se simtea n stare s' cumpere si pe liberali). Apoi, pe jidanii din pres . Pe cei mai obraznici. Pe otr'vitorii de suflete: Rosenthal, Filderman, Honigman (Fagure), directorii ziarelor: Dimineata, Adev'rul, Lupta, toti acesti dusmani ai romnismului. Am plecat n grupuri spre Bucuresti, lundu-ne r'mas bun pentru totdeauna dela Iasi. Eu am l'sat o scrisoare studentilor prin care le explicam gestul nostru, mi luam r'mas bun dela ei si-i ndemnam s' intre la cursuri, dar s' p'streze credinta intact' pn' la victoria final'. Fiecare am l'sat scrisori c'tre p'rinti si c'tre camarazii de lupt'. La Bucuresti ne-am ntlnit din nou. Ne-am dus la D'nulescu pe care-l cunosteam de ct'va vreme si care ne f'cuse o impresie bun'. El nu intra n aceast' echip', dar l-am rugat s' ne ad'posteasc', lucru pe care l-a f'cut cu mult' bun'voint'. Dela D'nulescu am plecat, pe la ora 8 seara, acas' la Dragos, n str. 13 Septembrie 41, unde urma s' preciz'm unele lucruri r'mase nel'murite si s' discut'm asupra stabilirii datei la care urma s' pornim actiunea. Abia ne adunasem, cnd Dragos intr' palid pe us' spunnd: Fratilor, politia a nconjurat casa. Era n seara zilei de 8 Octombrie 1923, pe la orele 9. O secund' de nel'murire, n care nam mai avut timp nici m'car s' vorbim. Ne-am ncrucisat privirile, uitndu-ne fiecare n ochii celorlalti.

132

n a doua secund', eu am iesit n sal' si prin geamul usei am v'zut figura Generalului Nicoleanu si a comisarilor cari fortau usa. n a treia secund', usile sau deschis si casa sa umplut de comisari. Generalul Nicoleanu strig': Minile sus! Dar nam mai avut vreme, pentruc' am si fost prinsi fiecare de cte doi comisari si asezati n linie: la flancul drept eram eu, apoi Mota, Corneliu Georgescu, Tudose Popescu, Radu Mironovici, Vernichescu, Dragos. Scoateti revolverele! Nu avem, am r'spuns noi. Avea numai Mota un Browning 6,35 si Vernichescu. Apoi ne-au scos pe rnd din cas', tinuti de brat de cte 2 comisari si am fost pusi fiecare n cte o masin' care astepta n strad'. Din cas' se auzea cum plnge b'trna mam' a lui Dragos. Masinile pornesc. Oare unde ne duc? Nu vorbim niciun cuvnt, nu ntrebam nimic pe cei c'rora le suntem prisonieri. Nici ei nu ne ntreab'. Dup' ce str'batem mai multe str'zi, intr'm la Prefectura Politiei. Suntem coborti, apoi introdusi ntro camer'. Acolo suntem c'utati prin buzunare. Ni se ia tot ce aveam asupra noastr', plus guler si cravat'. Aceast' c'utare prin buzunare, aceast' despuiere de gulere, acest tratament de pungasi de buzunare ne umileste pn' la ultima expresie. Dar suntem abia la nceputul acestui drum al umilintei. Pusi apoi, n picioare cu fata la perete, f'r' a avea dreptul s' ntoarcem capul si tinuti mai mult' vreme n situatia aceasta, ne gndeam: Oameni de acum cteva ceasuri, liberi, mndri si hot'rti de a sf'rma lanturile neamului nostru, iat' ce am ajuns: niste bieti neputinciosi, stnd cu fetele la perete nemiscati, la porunca unor nenorociti de agenti de politie, c'utati prin buzunare ca pungasii, despuiati de gulere, cravate, batiste, inele. De acum va veni marea noastr' suferint', care ncetul cu ncetul ne va sfsia inima. Ea ncepea prin umilirea noastr'. Cred c' nu exist' suferint' mai mare pentru un lupt'tor, care tr'ieste din mndrie si din onoare, dect desarmarea si apoi umilirea lui. Totdeauna, moartea e mult mai dulce dect aceasta. Suntem introdusi apoi ntro camer' cu b'nci si asezati la cte 5 m cu agentii lng' noi, f'r' voie de a ne uita unul la altul. Asa am stat ore ntregi pn' a nceput s' ne cheme la interogator. P'rtasi ai acestor ore lungi, ap's'toare, eram: Mota, Tudose Popescu, Radu Mironovici, Corneliu Georgescu, Vernichescu, Dragos si eu.

133

Dup' un timp am fost chemati cte unul la interogator. Acesta se f'cea ntro camer' mare n prezenta procurorului, judec'torului de instructie, a Generalului Nicoleanu si a unor reprezentanti ai ministrilor. Mie mi-a venit rndul spre dimineat'. Acolo, mi sa pus n fat' niste scrisori de ale mele si, dou' cosuri n cari erau toate revolverele noastre pe cari le ascunsesem ntrun loc bun. i nu stiam cum de ajunser' acolo. ntelegeam: pe noi ne-au prins, dar cine a spus unde sunt revolverele? ncepe interogatoriul meu. Eu nu stiam ce au declarat ceilalti si nici nu avusesem vreo ntelegere anterioar' ntre noi, ce s' declar'm, deoarece nu ne-am imaginat c' am putea ajunge ntro asemenea situatie. De aceea am judecat singur situatia si am luat hot'rrea pe care am crezut-o eu cea mai bun'. Un minut de r'spntie. Cnd mi sa pus prima ntrebare, desi trecuser' peste 3 minute dela intrarea mea n sal', nc' nu parvenisem s' judec situatia n care m' aflam si s' pot lua vreo hot'rre. Eram coplesit de oboseal' si sbuciumat sufleteste. De aceea cnd mi sa cerut s' r'spund, am zis: Domnilor! V' rog dati-mi un minut de gndire nainte de a r'spunde. Se punea problema: a nega, sau a nu nega. n acele minut miam ncordat toate puterile mintii si ale sufletului si am ajuns la hot'rrea de a nu nega. De a afirma adev'rul. i nu cu timiditate si cu regrete, ci de a sarja cu el. Da, ale noastre sunt revolverele; cu ele am vrut s' mpusc'm pe ministri, pe rabini si pe marii bancheri jidani. Mau ntrebat numele acestora. Cnd am nceput s' le spun numele, ncepnd eu Alex. Constantinescu si terminnd cu jidanii Blank, Filderman, Bercovici, Honigman, toti cei de fat' si holbau ochii din ce n ce mai mari, ngroziti. De aici am b'nuit, c' ceilalti camarazi, ascultati pn' la mine, negaser'. Dar pentru ce, Domnule, s -i omorti ? Pe cei dinti pentruc' si-au vndut tara. Pe cei de ai doilea ca dusmani si corup'tori. i nu regretati? Nu regret'm... Dac' am c'zut noi, nu e nimic; n urma noastr' mai sunt zeci de mii cari gndesc ca noi ! Spunnd acestea, parc' m' eliberam de sub pietroiul umilirii, sub care atitudinea de negare mar fi cufundat mai mult. Acum st'team pe credinta mea, care m' adusese aici si nfruntam cu

134

mndrie si soarta grea care m' astepta si pe cei cari p'reau st'pnii mei pe viat' si pe moarte. Pe tema neg'rii trebuia s' stau n defensiv', s' m' ap'r de acuzatiile cari mi le aduceau, s' cer indulgent', s' captez bun'vointa lor. La procesul care ar fi urmat, pe baza probelor scrise pe cari ei le posedau, ar fi trebuit s' trecem printro dureroas' si rusinoas' situatie, negndu-ne propriul nostru scris si propria noastr' credint', negnd adev'rul. Ceeace era n contra constiintei noastre si n contra onoarei ntregei noaste misc'ri. Reprezentanti ai unei mari misc'ri studentesti, s' nu avem curajul r'spunderii faptelor si credintelor noastre? Iar pe deasupra, ai nostri si tara nu ne-ar fi stiut gndurile, ori singurul rod al suferintei noastre, orict de lung' ar fi fost, acesta era: o tar' nel'murit' s'-si cunoasc' m'car bine dusmanii ei. Pe urm' am fost pus s' scriu aceste declaratii cu mna mea. Leam scris. La sfrsit ns' am ad'ogat: termenul nu era fixat. Pe noi ne-a prins n discutie, eu sustineam fixarea datei peste o s'pt'mn' sau dou', atunci anchetatorii sau oprit, insistnd din ce n ce mai mult ca s' m' fac' s' renunt la aceast' precizare. Mai trziu mi-am dat seama de ce insistau. Pentruc' aceast' ultim' fraz' desfiinta valoarea juridic' a ntregei acuzatii si forma punctul nostru de ap'rare, deoarece un complot cere patru lucruri: 1. o asociere n acest scop; 2. fixarea persoanelor; 3. adunarea armelor; 4. fixarea datei actiunei. Noi nu aveam data fixat' si ne aflam n faza discutiei. Termenul era de o important' capital', c'ci n dou' s'pt'mni se putea ntmpla: ori s' ne mboln'vim noi, ori s' moar' persoanele fixate de noi, ori s' cad' guvernul, ori s' cedeze etc. ntreaga noastr' ap'rare juridic' se va baza pe acest punct.

***
Dup' aceast' declaratie am fost condus de agenti ntrun beci, b'gat acolo ntro celul' singur si nchis cu lac't pe dinafar'. n celulele vecine am nteles c' sunt camarazii mei. Am b'tut cu pumnul n perete si am ntrebat cine mai este, Am auzit prin zid r'spunznd: Mota. Mam asezat pe scnduri s' adorm, fiindc' eram distrus de oboseal', dar, neavnd palton, ma apucat frigul si am nceput s' tremur. Apoi au nceput s' m' m'nnce p'duchii. Misunau cu zecile. Am ntors scndurile pe partea cealalt'; ei se

135

ridicau deasupra. Am f'cut de mai multe ori aceast' operatie pn' ce am nteles c' sa f'cut ziu'. Am auzit sgomot la us'. Sa deschis si am fost scosi toti afar', apoi condusi separat si asezati n cte o masin', nsotiti fiecare de cte doi jandarmi si doi comisari. Masinile au pornit una dup' alta. i aceeasi ntrebare: Oare unde mergem? Am str'b'tut mai multe str'zi necunoscute, cu oameni curiosi cari se uitau dup' noi. Iesim afar' din Capital' si masinile se opresc n fata unor porti mari, deasupra c'rora era scris: nchisoarea V'c'resti. Suntem dati jos si pusi ntre baionete, la distant' de 10 m unul de altul. Se aude un uruit de lac'te si de lanturi si portile mari se deschid. Unul cte unul ne facem cruce si p'sim n'untru. Condusi sus la directie, ni se dau mandatele de arestare. Ne d'm seama c' suntem arestati pentru complot contra sigurantei Statului, cu pedeaps' prev'zut': munc silnic . Am fost introdusi ntro alt' curte, n mijlocul c'reia st'pneste o biseric' nalt'. De jur-mprejur sunt ziduri si pe lng' ele celule si nc'peri. Am fost b'gat ntro celul' din fund, lat' de 1 m si lung' de 2 m si nchis pe dinafar' cu lac'te. n'untru este numai un pat de scnduri, lng' us', o mic' ferestruic' cu gratii de fier. M' ntreb unde or fi ceilalti. M' culc apoi cu capul pe scnduri si adorm. Dup' vreo dou' ore m' trezesc tremurnd. Era frig si n celul' nu intra nicio raz' de soare. Privesc buim'cit n jurul meu si nu-mi vine s' cred unde sunt. M' uit bine si v'd mizeria de lng' mine. mi zic: n grea situatie am ajuns. Un val de durere mi se coboar' n inim'. Dar m' mngi singur: E pentru Neamul nostru. Apoi ncep s' fac misc'ri de gimnastic' cu bratele, pentru a m' nc'lzi. Pe la ora 11, aud pasi. Un gardian mi deschide usa. M' uit la el. Poate s'-l fi cunoscut vreodat' n viat'. E un om str'in si ursuz. Se uit' la mine cu ochi r'i. mi d' o pine neagr' si o strachin' cu bors. l ntreb: Domnule Gardian, nu cumva ai s'-mi dai o tigar'? Nam! M' nchide din nou cu lac'tul si pleac'. Eu rup din pnea neagr' si sorb cteva linguri din strachina de bors. Le asez apoi jos pe cimentul din celul' si ncep s'-mi adun gndurile. Nu puteam s' m' l'muresc cum de ne-a prins politia. A spus vreunul dintre noi din gresal' cuiva? Ne-a tr'dat cineva? Cum de au g'sit revolverele? Iar aud pasi. M' uit pe ferestruic'. Un preot si mai multi domni se apropie de usa mea si ncep s'-mi spun':

136

Bine Domnilor, se poate Dvs. tineri culti s' faceti una ca aceasta? Dac' se poate ca acest popor romn s' piar' invadat de jid'nime si coplesit de vnzarea, desfrul si batjocura conduc'torilor lui, se poate si ceeace am f'cut noi. Dar aveti attea c'i legale! Am b'tut noi toate c'ile legale pn' cnd am ajuns aici. i dac' ni se deschidea vreuna, poate nu ajungeam nici noi n aceste celule. i acum e bine? Va trebui s' suferiti pentru ceeace ati f'cut! Poate din suferinta noastr' va iesi ceva mai bun pentru neamul acesta. Au plecat. Pe la ora 4, a venit un gardian si mi-a adus o p'tur' roas' de vremi si un sac mare plin cu paie n loc de saltea. Mi le-am asezat ct am putut mai bine. Am mai mncat putin' pine si mam culcat. M' gndeam la discutia cu preotul si-mi spuneam: Din petrecerile si din traiul tihnit al fiilor lui, un neam nu a cstigat niciodat' nimic. Din suferint' totdeauna a iesit ceva mai bun pentru el. Izbutisem s' g'sesc un rost al suferintii noastre si n acelasi timp un suport moral pentru aceste ceasuri triste. Mam sculat atunci, mam pus n genunchi si mam rugat: Doamne! Ne lu'm asupra noastr' toate p'catele neamului acestuia. Primeste-ne suferinta de acum. F' ca din aceast' suferint' s' rodeasc' o zi mai bun' pentru el. Mam gndit apoi la mama mea si la cei de acas', cari poate vor fi auzit de soarta mea si se gndesc la mine, Mam rugat pentru ei si mam culcat. Desi mam culcat mbr'cat si mam nvelit cu p'tura mi-a fost frig si am dormit r'u din cauza saltelei de paie. Mam trezit la ora opt cnd mi deschidea un gardian usa, ntrebndu-m' dac' nu vreau s' ies cteva minute afar'. Am iesit si am nceput s' fac gimnastic' pentru a m' nc'lzi. Rndul meu de celule era mai ridicat si vedeam toat' curtea. La un moment dat v'd pe cineva mbr'cat n costum national plimbndu-se printre hoti. Era tat'l meu. Dar nu-mi venea s' cred. Ce s' caute el aici? Lor fi arestat si pe el? Fac cteva semne si m' vede. Gardianul m' opreste : Domnule, nu ai voie s' faci niciun semn! E tat'l meu, i r'spund eu. Poate s' fie, dar nu ai voie s' faci semne.

137

M' uit la el si-i spun : Camarade, las'-ne n plata lui Dumnezeu cu suferinta pe care ne-a dat-o El; nu mai pune si tu deasupra. i am intrat n celul'. Dup' mas' mau scos din nou. Mau luat ntre baionete si mau condus afar' din nchisoare. Acolo, n drum, erau asezati toti prin flanc cte unul, la cte 10 m. distant', fiecare ntre dou' baionete. n cap era tat'l meu, ntre doi soldati cu baioneta la arm'. Mai veniser' ctiva noui: Traian Breazu dela Cluj, Leonida Bandac dela Iasi, D'nulescu. Naveam voie s' ne ntoarcem capul sau s' ne facem semne unul altuia. O secund' doar am putut s' prind cu privirea fetele sl'bite ale bietilor mei camarazi de suferint'. Ceeace mi rodea inima, era situatia nedreapt' n care era pus tat'l meu. Nu era vinovat cu nimic. Lupt'tor de o viat' pentru neamul acesta, profesor de liceu, maior, fost comandant de batalion pe linia I-a a frontului tot timpul r'zboiului, de mai multe ori parlamentar si nu dintre cei obscuri, era purtat acum ntre baionete pe str'zile Capitalei. Am plecat astfel ncolonati spre tribunal. Romnii se uitau la noi nep's'tori. Cnd am ajuns ns' n cartierul jid'nesc, jidanii au iesit cu totii la usi si la geamuri. Unii ne aruncau priviri batjocoritoare si rdeau; altii f'ceau comentarii n gura mare, altii scuipau. Noi am plecat capul n p'mnt si am mers asa tot timpul cu inima nc'rcat' de durere. Tribunalul ne-a confirmat mandatele. Am fost ap'rati de D-l avocat Paul Iliescu, care sa oferit cel dintiu s' pledeze pentru noi. Am fost trimisi napoi n aceeasi formatie si pe acelasi drum. Pe la chioscuri vedeam anunturile ziarului Dimineata si a celorlalte foi jid'nesti scrise cu liter' mare Complotul studentesc. Arestarea complotistilor. i iar'si am ajuns n celula mea. Timp de dou' s'pt'mni am stat acolo n frig, f'r' ca s' mai stiu nimic de ceilalti si f'r', ca s' am vreo veste de afar'.

***
Dup' dou' s'pt'mni, lungi ca dou' veacuri, am fost scosi din celul' si am fost pusi n camere cu sobe, cte trei n fiecare. Ni sa ng'duit s' ne facem de mncare n comun, si s' lu'm masa mpreun'. Cnd ne-am rev'zut a fost o adev'rat' s'rb'toare.

138

Eu am fost pus n aceeasi camer' cu Dragos si D'nulescu. ntre timp se predase si Grneat', presedintele Asociatei Studentilor Crestini din Iasi, asa nct num'rul nostru crescuse la 13. Tat'l meu, f'r' nicio vin', Mota, Grneat', Tudose Popescu, Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, Leonida Bandac, Vernichescu, Traian Breazu si eu, acuzati de complot; Dragos si D'nulescu retinuti pentruc' fuseser'm n cas' la ei. n afar' de acestia mai era si Vladimir Frimu, pe care l-am g'sit aici, arestat cu prilejul manifestatiei dela casa Ministrului de Interne. Am obtinut un primus si cu alimente pe care ncepuser' a ni le trimite rudele si cunoscutii de afar' ne f'ceam singuri mncarea. Masa care se d'dea detinutilor era n adev'r ceva nsp'imnt'tor, iar mizeria n care tr'iau era de nedescris. Tat'l meu obtinuse dela Directie permisiunea ca la fiecare dimineat', la ora 7, s' ne ducem la biserica din curtea nchisorii, pentru a ne nchina. Ne asezam cu totii n genunchi n fata altarului si spuneam Tat'l nostru iar Tudose Popescu cnta Prea Sfnt' N'sc'toare de Dumnezeu. Acolo g'seam mngiere pentru viata noastr' trist' din nchisoare si n'dejde pentru ziua de mine. Ne f'cusem apoi fiecare program de munc'. Mota se ocupa de proces, D'nulescu si preg'tea examenele dela Medicin'. Eu lucram la un plan de organizare al tineretului n vederea luptei nationale; organizarea centrelor studentesti, a fl'c'ilor dela sate si elevilor de liceu. La el am lucrat pn' la Cr'ciun si-l pusesem la punct pn' n cele mai mici am'nunte, urmnd ca atunci cnd vom iesi din nchisoare, s'-l punem n practic'; dac' nu, s' g'sim pe cineva din afar' pentru a ncepe organizarea. Aceasta trebuia s' se fac' n cadrul Ligii. Liga s' fie organizatia politic', iar alc'tuirea noastr', organizatie de educatie si de lupt' a tineretului. n ziua de 8 Noembrie, Sfntul Arhanghel Mihail si Gavril, discutam ce nume s' d'm acestei organizatii tineresti. Eu am spus Arhanghelul Mihail. Tat'l meu spune: Este n biseric' o icoan' a Sfntului Mihail, pe usa din stnga altarului. S' mergem so vedem! Mam dus cu Mota, Grneat', Corneliu Georgescu, Radu Mironovici si Tudose. Ne uit'm si n adev'r r'mnem uimiti. Icoana ni sa ar'tat de o frumusete neasemuit'. Eu niciodat' nu fusesem atras de frumusetea vreunei icoane. Acum ns' m' simteam legat de aceasta cu tot sufletul si mi f'cea impresia c' Sfntul Arhanghel e viu. De atunci am nceput s' iubesc icoana.

139

De cte ori g'seam biserica deschis' intram si ne nchinam la icoan'. Ni se umplea sufletul de liniste si de bucurie. ncepe chinul drumurilor la Tribunal. Pe jos, ntre baionete, prin noroi, cu ghetele rupte si uzi la picioare. Niste samsari jidani, cari furaser' Statul cu cteva sute de milioane, erau dusi cu masinile, iar noi pe jos. De multe ori deplas'rile erau f'cute degeaba, numai ca s' fim chinuiti. Pe mine, judec'torul de instructie ma chemat de 25 ori, pentru a m' interoga numai de dou' ori. Din declaratiile noastre dela nceput, nam schimbat nimic.

***
Un gnd ne fr'mnta necontenit: Cine ne-a tr'dat? Stam nopti ntregi si c'utam s' desleg'm aceast' enigm'. Ajunseser'm s' ne b'nuim unii pe altii. ntro dimineat' mam dus n biseric' si mam rugat la icoan', s' ne descopere pe acel care ne-a tr'dat. n seara aceleiasi zile, asezndu-ne cu totii la mas' mam adresat camarazilor: Sunt nevoit s' v' aduc o veste trist'. Tr'd'torul a fost descoperit. El se afl' n mijlocul nostru si st' la mas' cu noi. Toti se uitau unul la cel'lalt. Eu cu Mota urm'ream figurile fiec'ruia, c'utnd s' surprindem vreun gest care ar fi putut s' ne dea o ct de slab' indicatie. Am dus mna la buzunarul dela piept si-am spus: Acum s' v' ar't si actele. n acest moment, Vernichescu sa ridicat drept n picioare, a stat o clip' nel'murit, apoi a dat cheia dela lada cu alimente lui Bandac si a zis: Eu plec. Nou' ni sa p'rut curioas' plecarea lui Vernichescu, dar ne-am continuat discutiile pe tema actelor pe cari refuzam s' le ar't, deoarece nu le aveam. Cnd am plecat dela mas', l-am g'sit pe Vernichescu singur. Ni sa adresat: Codreanu m' b'nueste pe mine. I-am spus c' eu nu b'nuesc pe nimeni si ne-am mp'cat.

***
Trecuser' s'pt'mni peste s'pt'mni si viata noastr' se scurgea cu greu n nchisoare. Pe peretele din dreptul patului nsemnam fiecare zi care trecea prin cte o liniut' f'cut' cu creionul. Viata din

140

nchisoare e grea, istovitoare pentru omul care sa n'scut liber si care a tr'it mndru. E ngrozitor s' te simti nl'ntuit, ntre ziduri nalte si dusm'noase departe de ai t'i despre cari nu mai stii nimic. i nici m'car aici ntre aceste ziduri nu esti liber; trei sferturi din timp stai sub lac't, n celul' sau n camer'. n fiecare sear' sgomotul sinistru al z'voarelor cari se nchid la usa ta, te arunc' ntro atmosfer' de tristete. Afar', dusmanii acestui neam stau liberi, se bucur' de onoare, de toate bun't'tile, iar noi, pe deasupra mizeriilor morale de multe ori ne culc'm fl'mnzi si tremur'm toat' noaptea de frig pe paturile de scnduri si pe paie. Dar iat', ne vin si zile de bucurie. Dup' dou' luni de nchisoare ne vine vestea c' a sosit ordinul ca tat'l meu si D'nulescu, s' fie eliberati. O mare bucurie pentru noi. Le ajut'm s'-si fac' pachetele si n scurt timp sunt dusi din mijlocul nostru. i privim cum pleac', urmndu-i cu ochii pn' ce ies pe prima poart'. Am rugat pe tat'l meu s'-i spun' mamei si celor de acas' s' nu aib' nicio grije. Orice eliberare este un prilej de mare bucurie pentru cei ce r'mn. Toti se bucur'. Probabil c' prin eliberarea unuia, fiecare se nt'reste n speranta propriei sale eliber'ri. Dup' putin timp au plecat: Dragos, Bandac, Breazu si Vernichescu, fiind si ei ca si tat'l meu si D'nulescu scosi din proces. Am r'mas numai sase, dati n judecat' pentru complot contra sigurantei Statului. Dragos, dup' cteva zile, ne-a trimis vestea c' Vernichescu este acela care ne-a denuntat. El a copiat si declaratiile acestuia care se aflau la dosar. Am primit aceast' veste cu sufletul plin de am'r'ciune. Neamul nostru mereu a avut parte de tr'd'tori.

AFAR
La toate Universit'tile, studentii au reintrat la cursuri. Se pare c' ne g'sim n fata unui moment de desorientare. De dou' luni ei tr'esc sub teroarea presei jid'nesti. Aceasta exagereaz' necontenit gravitatea ncerc'rii noastre r'zbun'toare si consecintele dezastruoase pentru tar'. Ea strig', c' ne-am pierdut orice ncredere n fata lumii civilizate; c' suntem un stat balcanic. Nencetat se ntreab': ce va spune Berlinul, ce va spune Viena, ce va spune Parisul. i astfel, transformati n ap'r'torii intereselor permanente ale Statului, jidanii ndeamn' n fiecare zi pe

141

conduc'tori la m'suri radicale n contra misc'rii nationale care trebue reprimat' cu ultima violent'. Cu un an n urm', pe cnd Max Goldstein punea bomba la Senat si politia aresta pe jidanii comunisti, aceeasi pres' striga: Un stat nu se poate mentine prin violent' mpotriva vointei populare. Unde este Constitutia? Unde sunt legile? Unde sunt libert'tile garantate de Constitutie? Ce va zice str'in'tatea n fata unui stat care ia asemenea m'suri restrictive. Nu se poate mentine un stat prin arest'ri, nchisori, baionete, teroare. Pentruc' la violenta statului multimea sau indivizii izolati vor r'spunde cu violent'. La fort', cu forta. La teroare, cu teroare. i nu vor fi vinovati ei, ci vinovat va fi Statul care i-a provocat. Iar acum cu o nerusinare pe care numai cei legati la ochi nu o v'd, tot aceast' pres' scrie: Nu-i deajuns c' au fost arestati acesti teroristi. Ei trebuiesc condamnati n asa fel nct s' se dea un exemplu. i nici att nu-i de ajuns: trebuie arestati, toti acei cari vntur' asemenea idei antisemite care aduc atta r'u t'rii noastre. Aceast' buruian' antisemit' trebuie smuls' din r'd'cini. i trebuie procedat f'r' crutare si f'r' mil'. Acestui puhoi de vr'jm'sie, presa national' i opune o drz' rezistent'. n afar' de ziarul Universul, care a avut totdeauna o atitudine corect' fat' de manifestatiunile constiintei nationale, miscarea nationalist' avea atunci urm'toarele foi: Cuvntul Studentesc, foaie ngrijit' de studentimea bucurestean', care intrase abia acum sub conducerea neobositilor nostri camarazi de afar': Simionescu, Rpeanu, F'nic' Anastasescu, D'nulescu si altii, ale c'ror nume mi scap'. Dacia Nou , organ al studentilor din Cluj, cu uiaga, Mocanu, poetul Iustin Iliesu, autorul Imnului Studentesc etc. Cuvntul Iasului, organ al studentimii iesene. Desteapt -te Romne, organ al studentimii din Cern'uti, mutat de curnd la Cmpul-Lung sub conducerea Dr. C't'lin si D'nieleanu. Ap rarea National , organ al L. A. N. C., Bucuresti, cu articolele sfinte ale profesorului Paulescu, din care desprindem urm'toarele rnduri:

142

... Sa aplicat constrngerea prin frig, foame si teroare ntrebuintate cu succes de jidanii bolsevici. Cine a putut s'-si nchipuie vreodat', c' va veni o vreme cnd copiii nostri, floarea natiei romnesti, vor fi siliti s' s'rb'toreasc' nchisi n beciurile unei temnite, sau alungati n viscol f'r' ad'post si f'r' hran', s'rb'toarea unirii tuturor romnilor. E probabil c' nu vati dat seama c' v' r'zboiti mpotriva ntregii natii romnesti. Unirea, organ al L. A. N. C., Iasi, sub conducerea profesorului Cuza, cu articole de logic' nemuritoare. Nationalistul, organ popular al Ligii-Iasi. Libertatea, foaie popular' din Or'stie, a p'rintelui Mota, care arat' gestul nostru n adev'rata lumin', despicnd primul, f'r' nici o ezitare, valul de t'cere care ne nconjura n cele dinti momente. *** Studentimea ntelege jertfa noastr'. De aceea miscarea studenteasc' se va strnge tot mai mult n jurul acestor ziduri ale nchisorii V'c'resti, unde fiecare centru studentesc si are pe ai s'i. !'ranii ncep s' ne poarte de grije. Ei ne trimit bani si fac slujbe prin biserici pentru noi, ndeosebi n muntii Bucovinei si n Ardeal, unde str'b'tea Libertatea. Iat' un mic exemplu:

OBOLUL MO!ILOR PENTRU STUDEN!II DELA V C RE TI

(Cuvntul Studentesc Nr. 7, Anul II din 4 Martie 1924)

Printre darurile de bani pe cari le-au primit studentii nchisi la V'c'resti, dela t'ranii multor sate din cuprinsul t'rii, se g'seste unul mai str'lucitor si mai de presus dect toate. E darul trimis de Motii din Muntii Apuseni. Cte 2, cte 3, cte 5 Lei si-au scormonit si ei dintrun colt de serpar ori de n'fram', si i-au ndreptat la vale, pe potecile b'tute de Iancu, i-au trimis, mpreun' cu sufletul lor, h't acolo, departe, la V'c'restii de peste munte, unde au auzit ei c' stau ntemnitati fiii lor, cari au vrut s'-i scape de nevoi si de nedreptate, de s'r'cie si obid'. Din cel mai s'rac colt de tar', despre care cntecul spune, cu atta amar si jale...

143

Muntii nostri aur poart Noi cersim din poart n poart . Li sa trimis studentilor dela V'c'resti cel mai scump dar: o mn' de b'nuti si o frntur' de suflet de cersetor fl'mnd si gol f'r' ad'post, suflet care ascunde sub o sdreant' comoara cea mai de pret: s'n'tatea, izvorul nesecat de t'rie, din care porneste la vreme de cump'n' mntuirea Neamului! Motii se gndesc la studenti! Sufletul lor ncepe a ntelege, a misca, a-si f uri un nou ideal. E semnul cel mai bun si mai mult gr itor! Ascultati si cteva din numele lor: Din Risca, de lng' Baia de Cris, au trimis: Nicolae Oprea, 2 lei; Nicolae Florea, 3 lei; N. H'r'gus, Aron Grecu, Tigan Adam, A. Hentiu, N. Bulg, Ion Asileu, Al. Vlad, N. Borza, N. Leucian, Antonie Florea, A. Leucian, toti cte 5 lei; N. Ciscut, A. Riscut', Ion Ancu, Saliu Faur, cte 10 lei; N. Florea, preot si N. Rusu, cte 15 lei; N. Baia, notar si Dutu Riscut', cte 20 lei. Total 210 lei. !'ranii, vor ntelege n curnd, se vor lega de noi cu sufletul lor tare si ndelung r'bd'tor, n asteptarea unui ceas de dreptate.

GNDURI DE VIA!

NOU

Vin si s'rb'torile Cr'ciunului. Noi r'masi acolo singuri, ne gndeam la cei de acas' si n noptile lungi, n care nu puteam dormi, ne fr'mntau mereu gndurile. Oare cnd vor nvinge ai nostri? Cnd vom iesi de aici? Dac' vom fi condamnati la 10-15 ani, vom putea rezista pn' la sfrsit sau suferinta si grijile ne vor m'cina s'n'tatea zi cu zi si vom muri n nchisoare? Pluteam n necunoscut. Starea aceasta de incertitudine ne consuma. Am fi dorit s' se fixeze odat' termenul procesului pentru a sti ce e cu noi si ce soart' ne asteapt'. Suferinta si soarta comun' care ne astepta ne legau unul de altul din ce n ce mai mult, iar discutiile asupra nenum'ratelor probleme, pe cari ni le puneam ne duceau la aceeasi concluzie, ne formau ncetul cu ncetul acelas mod de a gndi. Cele mai mici chestiuni interesnd miscarea national' ne fr'mntau ore si zile ntregi. Acolo ne-am nv'tat a gndi adnc si a urm'ri o problem' pn' n cele mai mici am'nunte. Am reluat cercetarea problemei jid'nesti, a cauzelor

144

ei, a posibilit'tilor de rezolvare. Am stabilit planuri de organizare si actiune. Dup' un timp terminaser'm cu discutiile. Ajunseser'm la legi, la adev'ruri indiscutabile, la axiome. Priveam la dibuirile celor ce ncercau s' se ocupe cu problema national', dnd nastere fie unei foi, fie vreunei parodii de organizatie, la concluziile false la cari ajungeau pe linia doctrinar', la incertitudinile n materie de organizare, la lipsa de conceptie n materie de actiune. Ne d'deam seama acum si mai mult n urma unei cuget'ri mai adnci c': 1. Problema jid neasc nu este o utopie, ci o grav' problem' de viat' si de moarte pentru poporul romn; conduc'torii t'rii grupati n partide politice, devin din ce n ce mai mult o juc'rie n mna puterii iudaice; 2. Politicianismul acesta, prin conceptia lui de viat', prin morala lui, prin sistemul democratic din care-si trage fiinta, constitue un adev'rat blestem c'zut peste capul t'rii; 3. Poporul romn nu va putea rezolva problema jid'neasc' mai nainte de a-si fi rezolvat problema politicianismului s u. Prima tint' de atins a poporului romn, n drumul s'u de n'ruire a puterii iudaice care-l apas' si sugrum', va trebui s' fie n ruirea acestui politicianism. O tar' si are si jidanii si conduc'torii pe care i merit'. Dup' cum tntarii nu se pot aseza si nu pot tr'i dect n mlastinii, tot asa si acestia nu pot tr'i dect nfipti pe mlastina p'catelor noastre romnesti. Deci, pentru a-i birui, va trebui s' ne strpim nti propriile noastre p'cate. Problema este mai adnc' chiar dect ne-a ar'tat-o profesorul Cuza. Misiunea acestei lupte este ncredintat' tineretului romnesc, care, dac' vrea s' r'spund' acestei misiuni istorice, dac' vrea s' mai tr'iasc', dac' vrea s' mai aib' tar', trebuie s' se preg'teasc' si s'-si adune toate puterile pentru a duce lupta si a birui. Ne-am hot'rt ca atunci cnd vom iesi de aici, dac' ne va ajuta Dumnezeu s' nu ne mai desp'rtim, s' r'mnem uniti si s' ne nchin'm viata acestui scop. Dar pn' s' ne ocup'm de defectele neamului, am nceput s' ne ocup'm de propriile noastre p'cate. !ineam sedinte de ore ntregi si fiecare spunea celuilalt defectele pe care le-a observat. i c'utam s' facem sfort'ri pentru a ni le ndrepta. Era o problem' delicat', deoarece asa e f'cut omul: nu-si ascult' cu inim' usoar' critica propriilor defecte. Fiecare crede sau vrea s' se arate c' e perfect. Dar noi spunem: nti s' ne cunoastem si s' ne ndrept'm p'catele noastre si pe urm' vom vedea dac' avem dreptul sau nu de a ne ocupa si de ale altora.

145

Asa ne-au trecut s'rb'torile si dup' s'rb'tori si iarna. A venit prim'vara. Despre soarta noastr' viitoare, nc' nu stiam nimic. Att doar, c' afar' se determinase un mare curent popular pentru noi si pentru cauza noastr', cu toate ncerc'rile disperate ale presei jid'nesti de a-i pune stavil'. Acest curent crestea mereu printre studenti, or'seni si t'rani, deopotriv' de puternic n Ardeal, n Basarabia, n Bucovina si n Vechiul Regat Acum, de pretutindeni primeam scrisori de ncurajare si de ndemn.

***
Prim'vara ne aduce n sfrsit o mare bucurie. Fixarea procesului pentru 29 Martie, la Curtea cu Jurati de Ilfov. ncepem s' ne preg'tim. Dar ce preg'tire s' facem? Noi am declarat totul. Am spus tot ce am avut de spus. Se nscriu avocati cari ne viziteaz'. Ne atrag atentia c' situatia noastr' e grea, din cauza declaratiilor f'cute si c' ar fi bine s' renunt'm la ele si la atitudinea noastr' de pn' acum. C' ar fi mai prudent a ne pune pe tema neg'rii. Noi refuz'm categorie si rug'm, dac' pot s' ne apere n cadrul declaratiilor f'cute de noi, pe care nu ntelegem s' le schimb'm ntru nimic, oricare ar fi rezultatul procesului.

***
Dac' printro ntmplare ne achit', cum ne desp'rtim de icoana noastr' la care ne-am rugat n fiecare dimineat' ? Am c'utat printre toti arestatii si am g'sit un pictor. Am vorbit cu el si n timp de trei s'pt'mni ne-a f'cut o icoan' mare de peste 2 m lungime, copiat' exact dup' aceea din biseric', una mic' pe care so port cu mine si alta mijlocie pe care so dau mamei mele. Mota si face si el una pe care so dea p'rintilor. Apoi ne facem socoteala c' fat' de declaratiile noastre, cel putin cinci ani, e mai mult ca sigur c' vom primi. i atunci ne rug'm n fata icoanei: Doamne! Noi tot i socotim pierduti acesti cinci ani. Dac' vom sc'pa ne leg'm ca acest timp s'-l ntrebuint'm n lupt'. i ne-am hot'rt ca n caz de vom fi achitati s' ne mut'm la Iasi cu totii. Acolo s' ne facem centrul nostru de actiune. De acolo s' ncepem, dup' planurile cari erau gata, organizarea ntregului tineret al t'rii cu elevii si elevele cursului superior de liceu si chiar cu cei din cursul inferior, cu scolile normale, cu scolile de meserii, cu seminarele, cu scolile comerciale si cu fl'c'ii dela tar'. n sfrsit urma reorganizarea centrelor studentesti. Toti acestia trebuiau s'

146

creasc' n spiritul credintei care ne nsufletea pe noi, pentru ca pn' la majorat, s' apar' pe cmpul politic, unde se va decide soarta luptei noastre, serii dup' serii, ca niste valuri de asalt care vin din urm' si nu se mai sfrsesc.

IZOLAREA POLITICIANISMULUI
Politicianismul infecteaz' viata noastr' national'. Organizarea acestui tineret, n afar' de necesitatea autoeduc'rii, mai este necesar' si spre a-l feri si izola de politicianism si de infectia lui. Coborrea infectiei spre tineretul romnesc nsemneaz' nimicirea noastr' si victoria deplin' a lui Israel. Mai mult! Aceast' organizare a tineretului va rezolva ns'si problema politicianismului care ne mai primind elemente tinere, va fi condamnat la moarte prin inanitie, prin lips' de alimentare. Lozinca ntregei generatii tinere trebue s' fie: niciun tn r nu va mai intra pe poarta vreunui partid politic. Acela ce se va duce, este un tr d tor al generatiei sale si al neamului. Pentruc' el, prin prezenta lui, prin numele lui, prin banul lui, prin munca lui contribue la n'ltarea puterii politicianiste. Tr'd'tor este acel tn'r, dup' cum tr'd'tor este acela care pleac' de pe frontul fratilor s'i si trece pe pozitia inamicului. Desi poate nu va trage cu propria sa arm', dar chiar dac' va aduce numai ap' pentru a r'cori pe cei ce trag, el este p'rtas la uciderea acelora cari cad din rndurile camarazilor s'i si deci tr'd'tor al cauzei. Teoria care ne ndeamn' s' intr'm toti n partide, pentru a le face bune, dac' zicem c' sunt rele, e fals' si perfid'. Dup' cum dela nceputul lumii curge, zi si noapte, necontenit, prin mii de ruri, prin fluvii numai ap' dulce n Marea Neagr' si nu reuseste s'-i ndulceasc' apa, ci din contr' se face s'rat' si cea dulce, tot asa si noi n cloaca partidelor politice, nu numai c' nu le vom ndrepta, dar ne vom strica si pe noi.

***
Cu aceste gnduri si hot'rri, plecam n cazul c' am fi fost achitati. Sistemul de organizare era gata. Planul nostru de actiune era stabilit pn' n cele mai mici am'nunte. Rostul fiec'ruia era fixat. Foaia, ce trebuia s' apar', avea s' poarte numele GENERA!IA NOU , iar ntreaga noastr' organizare trebuia s' se cheme

147

ARHANGHELUL MHAIL. Toate steagurile trebuiau s' poarte pe ele chipul Sfntului Arhanghel Mihail, din biserica dela V'c'resti. Aceast' organizare, asa cum o vedeam noi, a unei ntregi generatii tinere romnesti, urma s' fie sectia tinereasc' a organizatiei politice L. A. N. C., cu scop de educatie. Pentru noi, aceast' conceptie z'mislit' ntre zidurile nchisorii V'c'resti, era un nceput de viat . Era ceva nou, ceva complet si ca gndire si ca organizare si ca plan de actiune, deosebit de tot ce gndiser'm mai nainte. Era un nceput de lume. O temelie pe care vom cl'di de acum ani dearndul. La iesire, urma s' mergem pe la toate centrele universitare si s' mp'rt'sim studentilor hot'rrile noastre, ar'tndu-le c' manifestatiile de strad', ciocnirile, nu-si mai au nicio ratiune n fata noului plan. Ne nsusim manifestatiile din trecut, nu neg'm a fi fost ale noastre, nu ne este rusine de ele, dar timpul lor a trecut. Va trebui s' pornim cu totii la o mare organizare care va aduce biruinta.

PEDEPSIREA TR D RII I PROCESUL

Pe Mota l vedeam ngndurat. El mereu ne spunea c' de vom iesi de aici nu vom putea face niciun pas nainte f'r' pedepsirea tr'd'torului. Tr'darea ne-a m'cinat puterile neamului. Noi, Romnii, nu ne-am asezat niciodat', cu arma n mn' n fata ei; de aceea a prins r'd'cini, de aceea tr'd'torii sau nmultit pe toate c'r'rile, de aceea toat' viata noastr' de stat nu e dect o tr'dare permanent' de neam. Dac' nu rezolv'm problema tr'd'rii, opera noastr' va fi compromis'. Mine dimineat' e procesul. l astept'm cu emotie. n sfrsit acum se va hot'r cu noi. Suntem la cancelarie unde asteptam s' ne vad' familiile, Erau p'rintii lui Corneliu Georgescu, veniti din Poiana Sibiului, La un moment dat intr' si Vernichescu. Mota l apuc' de brat ca si cum ar vrea s'-i spun' ceva si pleac' cu el n camera vecin', n birourile functionarilor. Peste cteva minute auzim sapte detun'turi de revolver si strig'te. Iesim pe sal'. Mota tr'sese n Vernichescu pentru ca s' pedepseasc' tr'darea. Eu m' reped lng' el s'-l ap'r, c'ci era nconjurat de gardieni si functionari cari l amenintau. Lumea enervat' se potoleste. Noi suntem luati imediat si ncarcerati, fiecare ntro celul'. Pe

148

ferestruic' observ'm cum Vernichescu este scos din infirmerie si dus la spital pe targ'. ncepem s' fluer'm cu totii din celule imnul nostru de lupt' Studenti Crestini din Romnia Mare, si-l petrecem cu acest cntec pn' iese pe poarta nchisorii. Peste dou' ore a sosit judec'torul de instructie, Papadopol. Ne chiam' pe rnd sus. Noi toti ne solidariz'm cu Mota. A doua zi, dup' o noapte dormit' pe ciment, am fost dusi la Tribunal. Situatia noastr' era acum foarte grea. Noi ns', n arestul din subsolul Tribunalului, am cntat tot timpul cntecele noastre de lupt'. Procesul ncepe la ora unu. nc' dela ora zece, mii de studenti si cet'teni au nceput s' se adune n jurul Tribunalului. Pe la ora 12, au fost scoase toate regimentele din Capital' pentru a putea tine piept multimii. La ora unu, am fost introdusi n sala Curtii cu Jurati. Presedintele Curtii era Dl Davidoglu, iar Procuror Dl Racoviceanu. Pe banca ap'r'rii se aflau; profesorul Paulescu, Paul Iliescu, Nelu Ionescu, Teodorescu, Donca Manea, Tache Poticrat, Naum etc. Se trag juratii la sorti. Ni se citeste ordonanta definitiv' ntro mare t'cere. Noi ascult'm. Ne d'm seama c' se joac' soarta noastr'. Ne vine rndul s' vorbim. ncepe interogatorul. Noi recunoastem totul, afar' de faptul de a fi luat o hot'rre final'. Nu hot'rsem data, dar am ar'tat motivele cari ne-au mpins pe acest f'gas. Am ar'tat pericolul problemei jid'nesti si am acuzat pe politiciani de tr'dare de neam si de coruptie. Cu toate ntreruperile presedintelui, noi am continuat pn' la cap't m'rturisirile. Urmeaz' un aspru si n multe locuri nedrept si insinuant rechizitoriu al procurorului. Simtim c' balanta a trecut de partea sa. Succesul acuz'rii nu tine mult, c'ci profesorul Paulescu si citeste declaratia ntro atmosfer' de biseric', pe care o creia marele s'u prestigiu si figura sa de sfnt. Declaratia a fost scurt', dar a desfiintat rechizitorul procurorului care se retr'gea jenat, parc' mai n fundul scaunului. Sa f'cut o pauz'; era acum ora 8 seara. Afar' multimea astepta n num'r si mai mare. Au vorbit str'lucit: Nelu Ionescu, Tache Policrat etc. si la urm' Paul Iliescu. Era acum 5 dimineata. Procurorul, printrun nou rechizitoriu, ncearc' s'-si refac' pozitia si s'-si recstige curtea. I se r'spunde. La ora 6 avem ultimul cuvnt. Suntem scosi afar'. Juratii intr' n deliberare. No astept'm, peste o jum'tate de or', care ni se pare lung' ca o jum'tate de an. Peste putin auzim urale. Un ofiter ne aduce vestea:

149

Sunteti achitati. Imediat apoi, am fost introdusi n sal', unde ni se citeste verdictul de achitare. Lumea nc' mai astepta afar'. La auzul achit'rii a izbucnit n urale si cntece. Suntem pusi ntrun automobil si condusi pe niste str'zi necunoscute la V'c'resti, pentru ndeplinirea formalit'tilor de eliberare. Ne lu'm bagajele si icoanele preg'tindu-ne s' iesim din mormntul acela cu lungile lui nopti de fr'mntare, cu suferintele lui. ns' bietul Mota r'mne si mai departe, cine stie pn' cnd, s' se chinuiasc' de acum nainte singur. Trebuie s' ne lu'm r'mas bun dela el. l mbr'tis'm cu lacrimi n ochi si ne desp'rtim cu adnc' durere. Noi plecam afar', iar el intra din nou n celul', la secret. i cte s'pt'mni de acum va mai trebui s' stea acolo singur, pe cimentul acela! Ne-am dus la D'nulescu si la Dragos, s' cerem iertare familiilor pentru sup'rarea pe care le-am pricinuit-o si s' le multumim pentru grija, pe care au avut-o tot timpul ct am stat nchisi. Apoi am plecat acas', unde pe fiecare, mamele noastre cu ntreaga familie ne-au primit cu lacrimi de bucurie n ochi.

LA IA I
La Iasi, ner'bd'tori, m' asteptau camarazii cei mai tineri. Dintre colegii mei de ani, nu mai g'siam pe nimeni. De ast' toamn' pn' acuma se r'spndiser' toti prin orasele lor. Am dus icoana la biserica Sf. Spiridon si am asezat-o n altar. Rnd pe rnd mam ntlnit cu toat' lumea si cu studentii, bucurndu-ne. Dar bucuria noastr' na durat mult, c'ci plimbndum' pe strada L'pusneanu cu cele dou' surori ale mele si cu vreo 10 studenti, a s'rit politia, f'r' niciun motiv, asupra noastr' si au nceput s' ne bat' cu cauciucurile n cap si cu paturile de arm'. Provocati n modul acesta si loviti f'r' nicio vin' n Iasul n care am dat attea lupte? n Iasul n care am nvins iudeocomunismul n Universitate la 1919, 1920 si 1922? n Iasul n care am pus la respect si am tinut la distant' ani dearndul jid'nimea coplesitoare si presa ei? Lovit n cas' la mine? Atunci, mam ntors s' ripostez. Indignarea pare c' mi d'duse o putere de leu si as fi fost n stare s' m' lupt cu toat' politia. Dar

150

studentii si studentele cu cari eram, mau prins unii de mini, iar altii mi-au apucat picioarele n brate. !inut asa, am mai c'p'tat cteva lovituri cu paturile de arm'. Lumea care era pe trotuare a nceput s' huiduiasc' politia si s' strige. Eu am plecat acas' am'rt si sup'rat pe cei ce mau tinut. Ei ns' mi spuneau: Au ordin s' te provoace si dac' ripostezi, s' trag' ca s' scape de tine. Dup' mas', mam dus mpreun' cu Grneat' si Radu Mironovici la un c'min, unde ntro camer' mare sau adunat fruntasii studentimii. Ei au nceput s' ne povesteasc' cum au luptat si ce au avut de ndurat timp de o jum'tate de an de cnd nu ne mai v'zusem. Cum au intrat la cursuri si cum au procedat ca s' nu fie umiliti. Cum la 1 Noembrie, n ziua deschiderii, sa adunat n aul' ntreaga studentime mpreun' cu toti profesorii, sa f'cut serviciul religios, si ce a spus studentul L'z'reanu cu acel prilej. Noi vom intra la cursuri, dar nu acum. nti facem un memoriu profesorilor nostri, senatului universitar, si astept'm un r'spuns binevoitor. Ne-a povestit apoi cum sa naintat memoriul si cum profesorii universitari, n frunte cu prorectorul Bacaloglu, au nteles s' tin' n seam' cea mai mare parte din punctele memoriului. La 6 Noembrie, studentimea a intrat la cursuri. Profesorii au stiut s' ocoleasc' o umilire nedreapt' a studentimii care luptase un an ntreg pentru credinta ei. Ne-au spus mai departe, cum Ministrul Mrzescu a adus un om de al s'u ca Prefect de Politie cu misiunea de a strivi miscarea studenteasc' si miscarea national' din Iasi. Cum acesta cu ntreaga politie sa pus n urm'rirea misc'rii. ns', deoarece studentii intraser' la cursuri si se f'cuse liniste, si nestiind n ce mod ar putea s'-si culeag' laurii si s' capete bani, prefectul a nceput s' provoace. Ne povesteau mai departe, cum la 10 Decembrie, studentele care mergeau spre Mitropolie au fost ntmpinate de politisti mb'tati, lovite cu cauciucurile, apucate de p'r n v'zul profesorilor universitari, trte prin noroiul str'zii. Cum, rnd pe rnd studentii au fost b'tuti. Cum la 10 Decembrie studentul Gheorghe Manoliu, conduc'torul corului, a fost lovit cu betele peste fluerele picioarelor si apoi arestat; cum acesta, tinut la politie ntro stare de mare mizerie, sa mboln'vit de g'lbinare si a murit n spital. Studentii dela Iasi trecuser' prin mari greut'ti timp de o jum'tate de an.

151

Noi, la rndul nostru, le-am povestit cele ce nduraser'm. Leam adus aminte c' avem o datorie s'-l scoatem pe Mota din nchisoare. La urm' le-am f'cut o expunere asupra planului nostru de viitor. Cum va trebui s' organiz'm ntreaga noastr' generatie, so crestem si so educ'm ntrun spirit eroic. Cum va trebui s' izol'm politicianismul, pentru ca niciun tn'r s' nu mai p'trund' n rndurile lui. Cum acesta va fi nvins si atunci va ajunge la guvern L. A. N. C. cu profesorul Cuza. Cum numai printrun guvern nationalist, expresie a constiintei, a fortei si a s'n't'tii noastre romnesti, se va putea rezolva problema jid'neasc', lundu-se m suri legale de proteguire a elementului romnesc si de nfrnare a actiunii de cotropire a jidanilor; cum n crearea acestei constiinte, acestei forte si acestei s'n't'ti, generatia noastr' are o mare si sfnt' misiune. C' noi, V'c'restenii, ne-am hot'rt s' venim toti la Iasi, pentru a stabili aici centrul acestei actiuni pe care so asez'm sub protectia Sfntului Arhanghel Mihail. Camarazii nostri au ascultat si au primit cu mare bucurie planurile noastre de viitor. Pe urm' am vizitat pe profesorii: Cuza, G'v'nescul, umuleanu etc., mp'rt'sindu-le si lor aceste gnduri.

152

153

UN AN DE MARI NCERC RI
MAI 1924 - MAI 1925

154

155

C MINUL CULTURAL CRE TIN

edintele noastre, n vederea planului ce urm'ream, se f'ceau foarte anevoios, din cauza lipsei de local. Fiind toti s'raci, nu ne d'dea mna s' nchiriem dou' camere cel putin, pentru nceperea organiz'rii tineretului. edintele le tineam ntro barac' de scnduri care se afla din timpul r'zboiului n curtea d-nei Ghica. ntro zi neam hot'rt s' ne facem singuri o cas' de cteva camere. Cum? Am adunat la 6 Mai 1924 vreo 60 de tineri, studenti si elevi de liceu (membrii primei Fr'tii de Cruce care luase fiint' la Iasi). Iat' cum le-am vorbit: Dragi camarazi, ct timp o s' ne mai chinuim, tinnd sedintele noastre n aceste bar'ci? Pn' acum, studentimea romn' avea dreptul s' se ntruneasc' n Universitatea sa. Noi am fost izgoniti din ea. Pn' ieri aveam dreptul s' ne ntrunim n c'minuri. Am fost alungati. Ast'zi, am ajuns n niste bar'ci de lemn, d'r'p'nate, n care ne plou'. n toate orasele, studentimea este ajutat' n scopurile ei nobile. Aici nare cine s' ne ajute. Pentruc' lumea din jur este compus' din populatie jid'neasc' vr'jmas' si din politiciani sterpi la suflet. Romnii nostri sunt mpinsi la periferia oraselor tr'ind ntro neagr' mizerie. Suntem singuri. Puterea de a ne croi o alt' soart' si acum ca si mine, nu vom g'si-o dect n noi. Trebuie s' ne nv't'm cu aceast' idee, c' dela Dumnezeu si pn' la noi nu mai este nimeni care s' ne ajute. De aceea nu exist' alt' deslegare dect de a ne face singuri, cu bratele noastre, casa de care avem nevoie. Desigur, niciunul dintre noi nam zidit case si nici nam f'cut c'r'mizi. nteleg c' ne trebuie n primul rnd curajul de a sf'rma mentalitatea n care crestem noi, mentalitatea care face pe tn'rul intelectual s'-i fie rusine, de a doua zi, dup' ce a devenit student, s' mai duc' un pachet n mn' pe strad'. Ne trebuie curajul si vointa de a porni dela nimic. Vointa de a r'sturna obstacolele si nfrnge greut'tile. Olimpiu Lasc'r, un mic antreprenor cu suflet mare, care avea cas' la Ungheni, ma nt'rit n ideea mea, spunndu-ne: Domnilor, eu v' propun s' mergeti si s' faceti c'r'mizile la Ungheni, pe malul Prutului. Am un loc si vi-l cedez Dv. V' pun casa mea la dispozitie.

156

Am primit propunerea. Dar naveam bani de drum pn' la Ungheni. Ne trebuiau trei sute de lei pentru vreo dou'zeci de persoane. Acesti bani ni i-a dat tot Olimpiu Lasc'r.

PRIMA TAB R DE MUNC

8 MAI 1924

n ziua de 8 Mai am plecat, unii cu trenul, altii pe jos. Total 26. Naveam nimic: nici sape, niciun fel de unealt', nici bani, nici mncare. Am tras la Lasc'r, care ne astepta bucuros. Bine ati venit, Domnilor, c'ci trgul Ungheni e plin ca un stup de jidani. Poate, v'zndu-v', si vor mai t'ia din obr'znicie. Noi, o mn' de crestini, suntem terorizati de ei. n sfrsit sau format mai multe delegatii care s' mearg' pe la casele crestinilor s' cear' cu mprumut sape, hrlete si alte unelte trebuitoare. A doua zi ne-am dus la locul de pe malul Prutului. Preotul satului ne-a f'cut o rug'ciune. Mai mult de o s'pt'mn' am muncit cu totii, s' ajungem la p'mnt s'n'tos, c'ci spre nenorocul nostru pe locul acela, timp de 50 ani, tot trgul aruncase gunoi care ajunsese n unele locuri pn' la 2 m grosime. Ajutati de ctiva c'r'midari de meserie, dintre care mi-aduc cu drag aminte de Mos Chirosca, am nceput s' fr'mnt'm lutul si s' facem c'r'mizi. Eram mp'rtiti n echipe de cte 5, si fiecare f'ceam cte 600 c'r'mizi, n total 3.000 c'r'mizi pe zi. Mai trziu, cnd num'rul nostru a crescut, f'ceam si mai multe, muncind dela 4 dimineata pn' seara. Problema cea mare era masa. La nceput ne-au ajutat oamenii din Ungheni, mai trziu ne-au venit alimente si de la Iasi. B'trnii, att profesorul Cuza ct si profesorul umuleanu, priveau cu oarecare nencredere ncercarea noastr'. G'seau c' e ceva copil'resc, c' nu vom putea ajunge la niciun rezultat. Dup' un timp ns' au nceput s' aprecieze ceeace f'ceam si s' ne ajute. Cnd a venit Corneliu Georgescu la Iasi, retr'gndu-se dela Universitatea din Cluj, unde f'cuse un an la Farmacie, de comun acord cu ceilalti, am dat la c'r'mid'rie cei 17.000 lei pe care l strnsesem noi din donatii, ct timp am stat la V'c'resti. Totusi problema hranei fiind grea, am luat n Iasi o gr'din' de 1 Ha., dela d-na Ghica spre a sem'na, cu alte echipe de studenti, zarzavaturi si cele necesare hranei la Ungheni, asa nct munca noastr' era acum mp'rtit' n dou'. O parte din studenti lucrau la

157

Ungheni, o alta la Iasi la gr'din'. Studentii f'ceau cu schimbul; fiecare cte trei-patru zile. Prima noastr' tab'r' de munc' a avut efectul unui nceput de revolutie n mentalitatea curent'. Toat' lumea din jur t'rani, muncitori, si nu mai putin, intelectuali se aduna plin' de curiozitate s' ne priveasc'. Aceast' lume era nv'tat' s'-i vad' pe studenti plimbndu-se, eleganti, pe L'pusneanu sau cntnd cntece de veselie n jurul meselor din ber'rii, n ceasurile lor libere. Acum i privea cum fr'mnt' lutul cu picioarele, plini de noroi pn' la bru, cum car' ap' din Prut cu c'ld'rile, cum stau aplecati pe sap' sub arsita soarelui. Lumea asista la sf'rmarea unei mentalit'ti st'pnitoare pn' atunci: e rusine pentru un intelectual s' munceasc' cu bratele, mai ales n muncile greoaie, rezervate n trecut robilor sau claselor dispretuite. Cei dinti cari au nteles valoarea din acest punct de vedere, a taberei, au fost tocmai cei din clasele dispretuite. !'ranii si muncitorii, desp'rtiti sufleteste de celelalte categorii si sfiosi, pentruc' munca lor nu era pretuit', sau luminat la fat', v'znd n aceasta, din primul moment, un semn al pretuirii muncii istovitoare si a pretuirii lor. Ei sau simtit onorati si poate au ntrez'rit n viitor zile mai bune pentru ei si pentru copiii lor. De aceea, din putinul pe care-l aveau ne aduceau zilnic, cu drag, hran'.

**
Viata studenteasc' curgea linistit', manifestatii si incidente nu mai erau. Munceam plini de voie bun', de n'dejdi, cu gndul c' n curnd vom avea: casa noastr .

O NOU LOVIRE
ntro zi a venit tat'l meu la Iasi si mam dus s'-l v'd. Pela 10 seara, m' ntorceam acas'. La un restaurant din Piata Unirii aud scandal. M' opresc s' v'd ce este. Doi studenti, fratii Tutoveanu din Brlad, avuseser' un conflict cu profesorul Constantinescu-Iasi. Sosise Prefectul de Politie la fata locului, le pusese c'tusi la mini si-i ducea spre politie, lovindu-i. Eu, f'r' s' spun ceva, m' uitam la acest tablou, cuprins de durere.

158

Observ c' vine spre mine comisarul Clos, nsotit de 3-4 politisti. Apropiindu-se la doi pasi, mi strig': Ce cauti pe strad' la ora asta, derbedeule? Stau si m' uit la el nedumerit. Pentruc' el m' cunostea de attia ani, nici nu mi-am nchipuit c' ar putea vreodat' s' mi se adreseze astfel. Am crezut c' m' confund' cu cineva. Dar, m' v'd apucat de gt si mbrncit napoi. i iar'si: Te mai uiti nc' la mine, haimana? . . . escrocule! . . . Eu nu am spus nimic, dar am r'mas pe loc, uitndu-m' la el. Atunci din lovitur' n lovitur', urmat de cei patru politisti, mau dus peste 30 metri, pn' n colt la Smirnov. Aici mi-am scos p'l'ria din cap, i-am salutat si le-am spus: V' multumesc, Domnilor. R'nit n suflet, necat de durere si rusinat, mam dus acas' unde mam chinuit toat' noaptea. Pentru a doua oar' n viat' eram lovit, n interval de o lun'. Mam st'pnit. Dar, voi, asupritori, din toat' lumea, nu contati pe puterea de st'pnire a omului, pentruc' cel ce se st'pneste, la urm' r'bufneste ngrozitor. A doua zi am povestit tat'lui meu ceeace p'tisem. Las'-l n pace, mi-a zis. S' nu faci nimic. A trage dou' palme unui asemenea individ este a-ti murd'ri palmele. Va sosi si timpul judec'tii lui. Probabil c' sunt pusi s' v' provoace. Dar tu trebuie s'ti p'strezi calmul si s' te feresti de a mai umbla singur. I-am primit sfatul. Dar un om lovit pare c' nu mai este om. Se simte rusinat, desonorat. Purtam aceast' ofens' ca un pietroi pe inim'. Dar peste cteva zile avea s' vin' si mai r'u.

COPLE IT DE LOVITURI LA GR DIN

Terminasem de s'pat gr'dina. Venisem dela Ungheni s' punem rosii. n dimineata de 31 Mai, la orele cinci erau n front, gata s' nceap' lucrul, 50 de studenti. F'cusem apelul. Nu terminasem bine, cnd observ ctiva soldati prin dosul gr'dinii. Apoi un num'r de peste 200 n'v'lesc n curte nc'rcnd armele. Ne nconjoar'. Eu spun b'ietilor: Toat' lumea st' pe loc si nu face nimic. n acelasi minut v'd dinspre poart' ca un nour negru, vreo 40 de persoane venind n pas alerg'tor, cu revolvere n mn', scotnd strig'te si njurnd. Era Prefectul Manciu cu politia. n scurt timp au

159

fost lng' noi. Doi comisari si Directorul de Politie mi pun trei revolvere n frunte. Se uit' la mine cu ochii injectati si m' njur'. Manciu strig': Legati-l cu minile la spate! M' loveste. Alti doi se reped la mine, mi scot brul cu forta, m' leag' cu mnile la spate, ct de strns pot. Apoi simt o lovitur' tras' pe la spate, cu pumnul n maxilarul drept. Un altul, Vasiliu Voinea, se apropie si-mi sopteste la ureche: Pn' disear' te omorm. Nu mai ajungi tu s' dai jidanii afar'! M' njur' si-mi trage un picior. Au urmat mai multe loviri peste fat', dup' care unii mau scuipat n obraz. Tot frontul nostru, fixat si el ntre arme si revolvere, st'tea nemiscat si se uita la mine, f'r' s'mi poat' veni n ajutor. De sus coborse D-na Ghica, ntrebnd: Ce-i asta, Domnule Prefect? Acesta i-a r'spuns: Te arestez si pe d-ta ! Mai la o parte am z'rit si pe procurorul Buzea, asistnd la cele ce se petreceau. Apoi cu revolverele n mn' au perchezitionat pe rnd pe cei din front. Cine se misca era lovit si trntit la p'mnt. Dup' aceasta, pe mine mau pus la 10 m nainte, ncadrat de 8 jandarmi cu baionetele la arm'; pe ceilalti i-au ncadrat la fel ntre 200 de jandarmi. i ne-au pornit. Eu mergeam nainte, legat cu minile la spate si scuipat pe obraz; iar ceilalti n urma mea. Am fost purtati asa pe toat' strada Carol, prin fata Universit'tii, pe str. L'pusneanu, Piata Unirii si Cuza-Vod', pn' la Prefectura de Politie. Prefectul si cu politistii mergeau pe trotuar frecndu-si minile. Jidanii iesiau plini de multumire n usile pr'v'liilor si-i salutau respectuos. Eu, de sup'rare, aproape nu mai vedeam naintea ochilor. Simteam c' de acum sa sfrsit totul. Ctiva elevi de liceu, din cursul superior, trecnd pe lng' mine, sau oprit si mau salutat. Au fost imediat prinsi, loviti si introdusi ntre cordoane. Dup' ce am fost purtati aproape 2 km prin mijlocul orasului si prin fata populatiei jid'nesti, n aceast' stare de umilire ngrozitoare, am fost b'gati la Prefectura de Politie. Pe mine mau aruncat asa legat ntro nc'pere infect', iar ceilalti au fost tinuti n curte.

160

SUS, N CABINETUL PREFECTULUI

Acolo sus, n cabinetul prefectului, tinerii prisonieri din curte erau chemati la interogator cte unul. Prefectul st'tea la birou, iar ceilalti, peste 30 la num'r, pe scaune n jurul s'u. Ce va spus Codreanu? Nu ne-a spus nimic, Domnule Prefect, r'spundea tn'rul student sau elev. Ai s' declari acum tot ce va spus ! Cel interogat era desc'ltat de ghete si legat cu lanturi la picioare. I se introducea ntre picioare o arm' si apoi era ridicat cu t'lpile n sus, arma fiind tinut' pe umeri de doi soldati. Manciu desbr'cat de hain' ncepea s' bat' la t'lpi cu o rnc' de bou. S'rmanii copii, spnzurati cu capul n jos si loviti peste t'lpile picioarelor, ne mai putnd suporta durerile, ncepeau s' r'cneasc'. V'zndu-se n fata c'l'ilor de comisari, rnjind cu poft' la nfior'torul tablou n care copiii neamului romnesc erau torturati de niste canalii pl'tite de dusmani departe de orice inim' care s' plng' si s' intervin' pentru ei, strigau: Ajutor! Atunci, comisarul Vasiliu i b'ga cu capul ntro c'ldare cu ap' pentru ca s' nu se aud' afar' strig'tele de durere si disperare. Cnd, n sfrsit, durerile ajungeau la culme si cnd simteau c' trupul lor nu mai putea suporta loviturile, atunci strigau c' declar' totul. Prefectul trecea la mas' n asteptarea dest'inuirilor, iar ei, deslegati de lanturi, priveau ametiti n jur. Apoi izbucneau n plns si c'deau n genunchi n fata prefectului: Iart'-ne, Domnule, c'ci nu stim ce s' declar'm. Nu? Nu stii? Mai ridicati-l odat', striga comisarilor si jandarmilor. i bietul copil, cu inima nghetat', privea cum i se fac din nou preparativele supliciului. Din nou ridicati pe arm', si spnzurati cu capul n jos si cu picioarele n sus. Din nou lovituri peste picioare. Din nou simteau cum cad peste t'lpile lor una cte una rncile prefectului nemilos. T'lpile deveniau negre de snge ca abanosul si picioarele umflate, nct tinerii nu se mai puteau nc'lta. Printre cei schingiuiti astfel au fost copilul actualului procuror de Ilfov, Dimitriu, b'iatul maiorului Ambrozie, c'ruia i sa spart timpanul si care a ajuns si el comisar la aceeasi prefectur' de politie si altii.

161

B'tuti n modul acesta, erau dusi pe brate ntro camer' separat', secret'. Pe la ora 9, mau chemat pe mine. Cu minile legate si amortite, mau dus sus ntro camer', doi jandarmi. Acolo, la birou st'tea prefectul, iar n jurul lui, pe scaune peste 30 de persoane, comisari, subcomisari si agenti. Mam uitat n ochii lor. Poate din toti voiu g'si pe vreunul cu durere. Nimic! O satisfactie general'. Surdeau: eful Sigurantei, Botez, Dimitriu, Directorul Prefecturii, comisarul Vasiliu, Clos si ceilalti. Prefectul ia o coal' de hrtie. mi scrie numele. Apoi: Cum te cheam' exact ? Sunt Corneliu Codreanu, student la doctoratul juridic si avocat n acelas barou cu Dv. Puneti-l jos. Trei, cu inima de slug', se reped si m' trntesc jos, n fata biroului. Desc'ltati-l de ghete! Doi m' descalt', unul de o gheat' si altul de alta. Puneti-i lanturi! mi leag' picioarele n lanturi. Le spun: Domnule Prefect, acum esti d-ta mai puternic, st'pn pe viat' si pe moarte, dar mine cnd voi iesi de aici, m' voi r'sbuna si pe dta si pe d-lui care ma njurat. n acest moment aud sgomot si glasuri n sal'. Veniser' profesorul Cuza, profesorul umuleanu, si p'rinti de ai copiilor: Col. N'dejde, Maior Dumitriu, Butnariu, Maior Ambrozie si altii, cu procurorul si cu medicul legist, profesor universitar, Bogdan. Prefectul si cu ceilalti sar de pe scaune si ies pe sal'. Aud pe prefect: Ce c'utati aici? V' poftesc s' iesiti afar'! Apoi, glasul profesorului Cuza: Pe cine dai D-ta afar'? Am venit n vizit' la D-ta ca s' ne dai afar'? Noi am venit cu procurorul ca reclamanti n contra d-tale. Jandarmi, dati-i afar'! Profesorul umuleanu se posteaz' la usa camerii n care erau nchisi cei b'tuti si spune: Domnule Procuror, nu plec'm de aici pn' nu ni se deschide aceast' camer'! Mai multi comisari: Nu e nimeni n camera asta. E goal'.

162

Profesorul umuleanu : S' se deschid' acum aceast' camer'! Cu interventia procurorului se deschide camera si sase tineri sunt scosi aproape pe brate de p'rintii lor si introdusi n cabinetul prefectului. Medicul legist, profesorul Bogdan, cerceteaz' pe toti si elibereaz' certificate medicale. Peste cteva ore sunt eliberati toti ceilalti din curte. Eu sunt ns' retinut dou' zile, dup' care sunt trimis la judec'torul de instructie. mi d' drumul. i spun: Domnule Judec'tor de instructie, dac' nu mi se va face dreptate, am s' mi-o fac eu singur. Mam dus acas'. Acolo a venit profesorul Cuza cu Liviu Sadoveanu: Am auzit c' ai spus c' vrei s'-ti faci singur dreptate. S' nu faci una ca asta. O s' raport'm la Minister si o s' cerem anchet'. Nu se poate s' nu ni se dea satisfactie. Eu eram sdrobit sufleteste. Mi sau n'ruit toate planurile. Am l'sat n voia sortii si c'r'mid'ria si gr'dina si am plecat cu primul tren n Bucovina la Cmpul-Lung. De acolo, pe c'r'rile nverzite, mam ridicat ncet n munte, ducnd poveri n suflet, durerile umilintei de ieri si chinurile nel'muririi pentru ziua de mine. Pare c' nu mai aveam niciun prieten n lume n afar' de muntele acesta, Rar'ul, cu schitul de pe el. Sus, mam oprit, la aproape 1500 m. n'ltime. Privesc peste munti si peste dealuri la sute de kilometri, dar nicio priveliste nu-mi putea alunga dinaintea ochilor privelistea infamiei si umilirei la care am fost expus, al'turi de tinerii mei camarazi. Plnsul lor l auzeam si acum si m' durea. Se nsereaz'! Nicio tipenie de om. Numai copaci si vulturi cari tip' la stnci. Cu mine nu am dect sumanul si o pine. M'nnc putin' pine si beau ap' dintrun isvor care serpuieste printre pietre. mi adun lemn cu lemn si-mi fac un ad'post. O colib'. Aici n aceast' locuint' am r'mas o lun' si jum'tate. Putina hran', de care aveam nevoie, mi-o aduceau ciobanii dela stna lui mos Piticaru. St'team pe gnduri si-mi era rusine s' m' dau jos printre oameni. Oare ce p'cate voiu fi f'cut de mi-a trimis Dumnezeu aceast' nenorocire pe cap, tocmai acum cnd voiam s' ncep un plan asa de mare si de frumos? i scriu lui Mota: Nu stiu ce am; parc' nu mai sunt eu! Ma p'r'sit norocul. M' urm'reste pas cu pas nenorocul de o bucat' de vreme; de orice m' apuc, mi merge r'u. i cnd n lupt' nu te mai

163

slujeste norocul, ncep s' te p'r'seasc' toti cei din jur. Cu 30 de victorii i aduni, e suficient o singur' nfrngere ca s' te p'r'seasc'. Sufletul mi era str'b'tut de ndoeli. Eram la r'spntie de drumuri. Luptam pentru tar' si eram tratati ca inamici ai neamului. Eram loviti f'r' mil' de guvern, de politie, de jandarmi, de armat'. S' ntrebuint'm si noi forta? Ei sunt Statul: cu Zeci de mii, cu sute de mii. Noi, o mn' de tineri, cu trup istovit de greut'ti, de foame, de frig, de nchisoare. Ce fort' suntem noi ca s' putem avea m'car o mic' sans' de victorie? Dac' ncerc'm vom c'dea striviti. i la urm', !ara z'p'cit' de presa jid'neasc', va zice c' am fost niste nebuni. S' nu ntrebuint'm violenta si forta, cum o ntrebuinteaz' ei? Te provoac', ti schingiuesc oamenii, ti-i mpr'stie si te omoar'. S' ne l's'm omorti? Dar pn' la vrsta noastr', noi nam apucat s' scriem nimic si lumea nici m'car nu va sti pentru ce ne-au omort. Mai bine s' plec'm cu totii din tar'. S' plec'm si s' blestem'm; s' pribegim prin lumea larg'. Mai bine s' cersim din tar' n tar', dect s' fim umiliti aici pe p'mntul nostru, pn' la ultima expresie a umilirii. Sau s' cobor de aici cu arma n mn' si s' fac dreptate. S' nl'tur fiara care sa pus deacurmezisul drumului si a vietii unui neam. Dar ce mai facem cu planurile noastre dup' aceea? Voiu muri, atunci pe loc, ori voiu muri n nchisoare; c'ci eu nu mai pot rezista regimului de temnit'. Mie-mi place libertatea. Dac' nu o am, mor. Dar cu Mota ce fac? C'ci o astfel de ncercare nseamn' si sacrificarea mea si sacrificarea lui Mota, ale c'rui sorti de achitare vor sc'dea complect. Tot grupul nostru va fi sf'rmat. Degeaba toate gndurile noastre, toate planurile de organizare; totul se sfrseste aici. O lun' jum'tate, stnd acolo n vrful muntelui, mau chinuit aceste gnduri f'r' s' le pot da o deslegare. De griji, de chinuri, ncepuse s' m' doar' pieptul si simteam cum mi se sleiesc puterile. Eu fusesem un om aprig, c'ruia nimeni nu-i st'tea nainte. Aveam sigurant' si ncredere n puterile mele. Oriunde m' duceam, nvingeam. Acum m' ncovoiaser' greut'tile vremii! M' cobor. Las totul n voia sortii; eu nu pot s' dau nicio deslegare. De acum ns' umblu cu revolverul la mine. i la cea dinti, cea mai mic' provocare, trag; dela aceast' hot'rre nu m' va mai clinti nimeni. Plec la c'r'mid'rie. Acolo, Grigore Ghica, r'mas sef, si-a f'cut datoria n mod exemplar. Num'rul c'r'mizilor se nmultiser' n mod

164

simtitor. Se f'cuser' dou' cuptoare de cte 40.000 de c'r'mizi. Era pe la 15 Iulie. B'etii mau primit cu duiosie. Pe santier nu se ntmplase nimic deosebit. La Iasi am g'sit schimb'ri. Comisarii cari nu aveau ghete n picioare, acum erau nnoiti din t'lpi pn' n crestet. mbr'cati de jid'nime. Prefectura de Politie avea automobil pus la dispozitie de jidani. Acestia se simtiau st'pni absoluti. Erau de o obr'znicie pe care nu o mai ntlnisem dela 1919, din timpul misc'rilor comuniste, cnd se credeau n ajunul revolutiei si fiecare jid'nas, de peste Prut sau din Iasi, si lua aere de comisar al poporului.

NCERCAREA DE SF RMARE A BLOCULUI NOSTRU

Puterea iudeo-liberal' a auzit de blocul nostru, de leg'mntul f'cut la V'c'resti. Ea si d'dea seama c' n jurul acestui bloc, studentimea se va ridica unitar'. Nimic nu nsp'imnt' mai mult pe jidani dect unitatea perfect : blocul sufletesc al unei misc'ri, al unui popor. De aceea ei vor fi necontenit pentru democratie care are un singur avantaj si acela pentru inamicul natiei. Pentruc' democratia va sparge unitatea si blocul sufletesc al unui neam si n fata unit'tii si solidarit'tii perfecte a iudaismului din tar' si din ntreaga lume, natia, divizat' n partidele democratiei, se va prezenta desbinat' si va fi nfrnt'. Tot astfel si n miscarea studenteasc'; pn' acuma, nefiind o unitate perfect', jidanii g'seau fractiuni sau conduc'tori pe cari i convingeau masonic, adic' le sugerau anumite idei, care nu aveau alt rost dect acela de a desbina. Ori, grupul nostru se prezenta ntro unitate nesdruncinat' si cu posibilit'ti de a strnge n jurul s'u ntreaga miscare studenteasc'. i atunci, ne pomenim cu o nesfrsit' serie de minciuni, de intrigi tesute cu grije, n scopul de a-l rupe pe Mota de mine si pe ceilalti unul de altul. Jidanii g'seau n mijlocul studentilor elemente slabe pe care le ntrebuintau, f'r' ca ele s'-si dea seama, ca unelte. F'cndu-se c' li se ncredinteaz' mari secrete, lansau intrigi. Acestea ajunser' s' prind' pn' si la p'rinti cari deveniser' unii dintre ei, cei mai ndrjiti adepti ai ruperii leg'turilor fiilor lor de acest grup. Cum am putut rezista? Numai datorit' prevederilor noastre dela V'c'resti. Noi ne-am dat seama, din primul moment, c' vom primi

165

si acest atac clasic ntrebuintat de masonerie si iudaism. Ne-am pus n gard'. Asa n ct, n momentul n care el sa afirmat, noi am rezistat chiar n contra celor mai apropiate rude. Imediat cnd se semnala o intrig', ne adunam si o comunicam grupului ntreg. Dau cu aceast' ocazie un sfat tuturor organizatiilor, atr'gndule atentia asupra acestui sistem care se ntrebuinteaz' frecvent si pretutindeni. Pentru pararea atacului: a) a nu se da niciodat' crezare ori de unde ar veni informatia; b) a se comunica imediat ncercarea de intrig' grupului respectiv, persoanelor vizate si sefilor. n modul acesta atacul va fi respins.

LOGODNA
La c'r'mid'ria dela Ungheni, la 10 August 1924, n mijlocul camarazilor si al p'rintilor, am f'cut logodna cu d-ra Elena Ilinoiu, fiica d-lui Constantin Ilinoiu, controlor la calea ferat'. Un om de o mare bun'tate si de o mare delicatet' sufleteasc'. n casa lor mam mutat dup' aceea si mau primit cu bratele deschise, pe lng' cei cinci copii pe cari i mai aveau, Familia aceasta mi-a fost un sprijin permanent n lupta pe care o duceam, prin ngrijirea si ntretinerea ce mi-a asigurat-o tot timpul. La 13 Septembrie, mam dus acas', la Husi si mi-am s'rb'torit n casa p'rinteasc' ziua numelui si a nasterii. mplineam 25 de ani.

PROCESUL MO!A VLAD

La 26 Septembrie 1924, se fixase spre judecare procesul lui Mota si al studentului Leonida Vlad care procurase revolverul. Acesta se predase si el dup' cteva zile si r'm'sese arestat tot timpul cu Mota. Am plecat la Bucuresti. Acolo au nceput desbaterile n fata Curtii cu Jurati. Mota si-a sustinut cu t'rie tema, c' tr'darea trebuie pedepsit'. Opinia public', s'tul' de tr'd'tori, urm'rea cu viu interes si cu entuziasm desf'surarea procesului. Ea vedea n gestul lui Mota un nceput de actiune n contra tr'd'torilor si o dovad' de s'n'tate moral'. Gestul lui ap'rea ca o lumin' n mijlocul vietii romnesti, n care, veac de veac, lupt'torii pentru neam nu fost doborti prin tr'dare.

166

ntreaga studentime dela toate universit'tile a f'cut mari manifestatii pentru achitarea lui. La Bucuresti, n jurul Tribunalului, erau masati din nou mii de oameni, cari doreau o viat' nou' pentru tara lor si cereau eliberarea lui Mota. n zorii zilei, Justitia popular' a adus un verdict de achitare, primit n ntreaga tar', cu un mare entuziasm. Mota, dup' ce-si vede p'rintii, p'r'seste Clujul si se stabileste la Iasi, conform leg'mntului nostru.

N JURUL CELOR PETRECUTE LA GR DIN

Nelegiuirile dela 31 Mai ne-au strivit sufleteste prin loviturile, umilinta si desonoarea la care am fost expusi. O ran' deschis', care se adncea tot mai mult, ne consuma viata si parc' ne atr'gea spre mormnt. Umilirea pe care o simti cnd ai fost desonorat, tu si toti ai t'i, ti d' un sentiment de profund' durere, care te face s' ocolesti lumea din cauza rusinii de a te mai ntlni cu ea. Pare c' simti c' aceast' lume te dispretuieste, rzndu-ti n fat', c' nai fost capabil s'-ti aperi onoarea; c' primejduiesti ns'si societatea, l'snd s' se cread', prin lasitatea ta, c' un sbir are putinta, nepedepsit, s' o desonoreze si s' o loveasc' dup' bunul s'u plac. Aceste dureri cresteau n m'sura n care ncerc'rile noastre de a c'p'ta o satisfactie legal' erau respinse cu un cinism care ducea la desperare. La procesele pe care, cei lezati le intentaser', acestia riscau s' fie b'tuti din nou de politie, de ast'dat' n chiar pretoriul justitiei si chiar n fata judec'torilor. Iar la urm', ieseau condamnati, reclamantii. Faptul petrecut la 31 Maiu na r'mas f'r' r'sunet. Extrag din ziare, mai jos, ecoul acestor fapte n lumea romneasc' si n acelasi timp ncerc'rile ei de a c'p'ta o satisfactie. Universul din 8 Iunie 1924, public' sub titlul:

POLI!IA DIN IA I
STUDEN!II AU FOST B TU!I DE NSU I PREFECTUL POLI!IE!

Ni-l nchipuim pe Dl Manciu, prefectul politiei din Iasi, ca pe unul din cei mai str'luciti politisti ai veacului trecut, ilustrat prin violent' si brutalitate.

167

Dl prefect Manciu, desi politist din 1924 si ntrun oras de c'rturari ca Iasii, si-a inaugurat sistemul de anacronice violente politienesti, anul trecut la congresul profesorilor universitari. D-sa a fost n stare s' tie n loc un congres de dasc'li universitari, fiindc' asa-i dictau impulsiile politiste. Degeaba sa protestat apoi, c'ci Dl prefect al politiei Iasi si avea temeiuri sprijinitoare politice, mpotriva jicnirii aduse celei mai alese categorii de intelectuali. i de atunci Dl Manciu si-a continuat cu osrdie procedeele politienesti, pe care le-a ilustrat mai ales zilele trecute, cnd a b'tut, a b'tut cu sete, a lovit cu st'ruint', a nsngerat cu r'utate pe studenti si a ordonat apoi subalternilor d-sale s' imiteze cu aceeas rvn' de brutalitate. Orice ar fi f'cut studentii dela Iasi, dac' ar fi fost asasini chiar, nu trebuia s' fie b'tuti. ntiu, s' se fi f'cut anchet', s' se fi sesizat parchetul, s' fi fost arestati, legati n fiare dar nu snopiti n b'tae. Dl Prefect Manciu e desigur obligat n ns'rcin'rile sale s' aplice si anume ordonante n ce priveste protectia animalelor. Credem chiar c' le aplic'. Prin urmare D-sa p'zeste s' nu fie b'tuti caii, s' nu fie torturati porcii. i totusi Dl Manciu, care va fi f'cut ca student, studii de drept penal si va fi cetit ceva din literatura penal', pe care poate c' i va fi recomandat-o chiar distinsul penalist, Dl Iulian Teodorescu, care propov'dueste spulberarea sanctiunilor brutale si din pusc'rii, a b'tut personal pe studenti, i-a schingiuit, i-a umplut de snge. Dar dac' studentii b'tuti nu vor fi vinovati de niciuna din absurdit'tile ce li se arunc' n spate? Atunci? B'taia se ntoarce? E desigur nevoe de o anchet' judec'toreasc'. Dar mai e nevoe de o sanctiune care s' pue pe Dl Manciu n imposibilitate de a-si mai fortifica muschii pe capetele studentilor. B. Cecropide Universul din 9 Iunie 1924, continu', sub titlul:

168

STUDEN!II DELA IA I AU FOST B TU!I

Ei au fost provocati de Politie schingiuiti f r nici o vin . Un Prefect de politie b t us. Manciu trebue destituit. Am scris ntrun num'r precedent asupra banditismelor s'vrsite de Dl Manciu, Prefectul Politiei din Iasi, mpotriva studentilor. Pentru azi vom reproduce cteva pasagii din Memoriul studentilor, naintat Ministerului de Interne. Studentii zidari. n memoriu se spune: Studentimea crestin' dela Universitatea din Iasi a luat hot'rrea nc' de acum o lun', s' cl'deasc' prin munc' proprie, un c'min cultural... Provocarea prefectului de politie. Abia ntruniti, ne-am si v'zut nconjurati de o companie de jandarmi si ntreg aparatul politienesc, n frunte cu prefectul Manciu. n vreme ce noi st'team cu totii foarte linistiti, ei cu armele ntinse sau repezit asupra noastr' ncepnd a ne njura si a ne lovi n modul cel mai barbar posibil. Creznd c' vor g'si arme la noi ne-au perchezitionat pe toti f'r' ns' a g'si ceva la vreunul. n timpul perchezitiei, au ncercat s' introduc' colegului Corneliu Zelea Codreanu un revolver si niste hrtii, contra c'rui fapt el a protestat. Pentru aceasta a fost b'tut de c'tre politaiul Manciu, inspectorul Clos, comisarul Vasiliu si mpreun' cu toti ceilalti agenti si jandarmi l-au legat ca pe cel din urm' borfas. La fel ni sa ntmplat si la o bun' parte din cei ce eram acolo. Am fost declarati arestati si mprejmuiti de cordoane de armat', dusi la Prefectura de Politie. 6i copiii de pe drum au fost b tuti. Pe drum au fost ntlniti mai multi elevi dela diferite licee din localitate, cari mergeau la parcul sportiv pentru a exercita jocul oina, convocati fiind de d-nii directori ai liceelor respective. Toti acestia au fost arestati si dusi mpreun' cu noi, studentii, la politie, dup' ce binenteles au fost b'tuti n v'zul tuturora, de nsusi politaiul Manciu si ceilalti politisti. La politie au fost tinuti toat' ziua. Pe o parte dintre noi ne-a b'tut pn' la lesin si ne-a eliberat; o

169

parte am dat declaratii scoase prin amenintare, iar alt' parte am fost eliberati f'r' s' ni se mai ia vreo declaratie. i ca ncheiere Universul adaug': Faptele de mai sus nu pot r mne nepedepsite. Prefectul de politie Manciu, dovedit agent produc tor si vinovat de torturarea studentilor si elevilor de liceu din Iasi, trebue s -si primeasc pedeapsa f r delegilor sale. ntre altele Universul, din 10 Iunie 1924, public' sub titlul:

IA II SUB TEROAREA PREFECTULUI DE POLI!IE

...Transportati n beciurile Politiei, acesti studenti au fost supusi la cele mai groaznice chinuri. Unii din ei au fost spnzurati cu capul n jos, loviti peste t'lpile picioarelor cu vna de bou. Studentul Corneliu Codreanu a fost legat, apoi p'lmuit, si torturat de nsusi Prefectul de politie. S'n'tatea lui e sdruncinat'. Ceilalti studenti arestati prezint' grave leziuni corporale. Trei sute studenti au reclamat faptele de mai sus procurorului general, cernd ca medicul legist s' examineze starea colegilor torturati.

CUVNTUL D-LUI PROF. A. C. CUZA

n editia special' a ziarului Unirea din 1 Iunie 1924, Dl Prof. A. C. Cuza public' un judicios articol din care extrag: Dar n fata acestor necontenite brutalit'ti si samavolnicii nenum'rat, f'r' motiv f'cute anume ca prin teroare s' ngrijeasc' studentimea crestin' dou' ntreb'ri se pun hot'rtoare: Ce vrea guvernul, care sustine un asemenea politai n fruntea unui oras ca Iasul? Ce vrea politaiul el nsusi? Voesc ei nsisi ca din mijlocul acestei continui enerv'ri s' se produc' reactiuni necugetate, la cari ea este pare c' anume provocat', pe fiecare zi? Aceast' provocare este cu att mai nedemn' si mai iritant', cu ct n acelas timp politaiul Manciu se duce la

170

ntrunirile societ'tii jid'nesti Macabi si se pune n fruntea acestor macabei sportivi cu cari pleac' ostentativ n excursie, avnd n frunte steagul bicolor alb albastru. Iar zilnic l vezi tol'nit n automobil nu n acel cu care a c l torit deun zi la Ciurea, ci n acel nou care se pare c' i-a fost h'r'zit prin subscriptie public' de comunitatea israelit' din Iasi ncurajndu-l si prin ziare, la orice ocazie, pentru atitudinea sa n contra studentimii crestine. Protestnd cu toat' indignarea contra acestei actiuni de provocare continu', cerem ca autorit'tile superioare s' intervin' pentru ca s' pun' cap't unei situatii nedemne si primejdioase, pe care Iasul si studentimea lui crestin' nu o mai pot tolera.

A. C. Cuza NTRUNIRILE DE PROTESTARE CONTRA LUI MANCIU

DIN 3 I 5 IUNIE

Sau expediat urm'toarele telegrame: M. SALE REGELUI

Fat' de nelegalit'tile politaiului Manciu mpotriva studentilor si copiilor nostri loviti si insultati zilnic, voind a ne ntruni, am fost mpiedecati de politie si jandarmi cu toate c' procurorul a aprobat ntrunirea. Supunem respectuos Majest'tii Voastre plngerea noastr' si rug'm a fi ocrotiti. (Urmeaz' 1200 semn'turi).

MINISTERULUI DE INTERNE
Copiii nostri luati de pe strad' si s'lbatec maltratati de prefectul de politie Manciu, cerem anchet' imediat', urmat' de sanction'ri severe. Loviti n sentimentele noastre p'rintesti si pierznd orice r'bdare, astept'm nentrziat dreptate. ss. Maior I. Dumitriu, Maior Ambrozie, D. Butnaru, Elena Ol'nescu, C'pitan Oarz', Gheorghiu, etc.

171

AC!IUNEA ROMNEASC
ANUL 1. Nr. 2, 15 NOEMBRIE 1924

sub semn'tura cunoscutului publicist Dr. Ion Istrate, scrie: n ziua de 8 Iunie 1924 sa tinut n sala Bejan o grandioas' manifestatie public' de protestare sub presidentia de onoare a d-lui General Tarnovschi. Au nfierat procedeurile lui Manciu d-nii: Prof. Univ. A. C. Cuza, studentul Grigorescu n numele studentilor crestini, meseriasul Artur Rus, metalurgistul C. Pancu, Prof. univ, C. umuleanu dela Facultatea de medicin' care a f'cut un tablou impresionant de ceeace a v'zut la politie: timpane aparte, urechi umflate, ochi nsngerati, mini rupte si picioare vinete de loviturile rncilor s'lbaticilor lui Manciu: Declar' c' de ar fi avut un copil care s' fi fost schilodit de barbarul din capul politiei nar fi ezitat o clip s -i sboare creerii canaliei. Vorbeste apoi d. Maior I. Dumitriu care ncheie: am ncredere c' justitia t'rii ne va face dreptate. Altfel jur aici n fata D-vs, si voi sti s'-mi respect jur'mntul, c'-mi voi face singur dreptate. Mai vorbeste avocatul Bacalaoglu, meseriasul Cristea, avocatul Nelu Ionescu si Profesorul Ion Zelea Codreanu. La urm' sa votat o motiune de protestare prin care se cerea justitiei satisfactie si guvernului destituirea lui Manciu.

UN AVERTISMENT ZADARNIC
n !ara Noastr' Nr. 24, din 15 Iunie 1924, cunoscutul scriitor Al. O. Teodoreanu public' un articol din care reproducem ultimele pasagii: Justitia chemat' s'-si spun' cuvntul i declar' pe toti studentii arestati nevinovati si dispune s' fie pusi imediat n libertate. Studentul Zelea Codreanu e mentinut totusi arestat, trimis judec'tii de c'tre politaiul Manciu care e si avocat, pentru complot.

172

Cele mai elementare manuale de drept si cel mai bun simt ne spun c' n c's'torie, duel sau complot nu poate figura o singur' persoan'. Pentru a da o calificare ca cea de mai sus, cel dela care eman' trebuie s' se g'seasc' ntro particular' stare de ebrietate, care s'-i permit' viziunea cel putin dubl'. Prin urmare cu el nu putem vorbi. E loc ns' n numele ntregei sufl ri romnesti ultragiat , din care scoatem, bucurosi si f'r' pagub' pentru nimeni, pe timizii ei reprezentanti din parlament si pres', s' ntreb'm guvernul, dac' socoate util s' lase sanctiunea (inevitabil') n sarcina celor lezati si dac' nu g'seste oportun so previe. nt'riti de cuvntul hot'rtor al justitiei nu ezit'm a taxa complotul dela Iasi ca o tic'loas' nscenare . . . Al. O. Teodoreanu

SE ORDON ANCHET ADMINISTRATIV

MEMORIUL D-LUI MAIOR AMBROZIE

n urma celor ntmplate a venit n anchet' Inspectorul Administrativ V'raru. Iat' memoriul naintat de Dl Maior Ambrozie, Inspectorului V'raru: Domnule Inspector, Hot'rt lucru c' Dl Ministru de Interne, dorind s' stie adev'rul adev'rat asupra celor raportate de noi telegrafic cu schingiuirea fiilor nostri, va trimis pe D-vs. si, cum credem c' doriti a face complect' lumin', am f'cut acest memoriu cu naratiunea faptelor. Faptul sa petrecut dup' cum urmeaz': Era lucru stiut n Iasi de c'tre directorii de scoli si de p'rintii elevilor, c' acestia fabric' c'r'mid' la Ungheni, pentru a construi o cas' proprie n Iasi si c' lucreaz' la o gr'din' de zarzavat, pus' la dispozitia lor de D-na Ghica, n str. Carol. O parte din studenti si elevi se ntrunea odat' pe s'pt'mn', sub conducerea studentului Zelea Codreanu, cnd se f'cea repartitia la munc', adic': 40 studenti erau trimisi la Ungheni la facerea de c'r'mizii, iar 20-25 elevi erau repartizati pentru a uda gr'dina de zarzavat.

173

Despre cele ar'tate mai sus a aflat si Prefectul de politie; pentruce oare nu ar inventa ceva de senzatie la Iasi, de exemplu complot, mai ales c' jurnalele din Iasi sunt socotite ca o proprietate a D-sale si-i vor bate n strun' si atunci; zis si f'cut. n ziua de 31 Mai 1924, ora 4-5 dimineata, cnd stia c' n curtea D-nei Ghica erau adunati vreo 65 studenti si elevi, a dat n'val' peste ei cu ntregul aparat de politie si cu mult' armat', dup' gravitatea faptului nchipuit. Mintea omeneasc' refuz' s' priceap' ce sa petrecut atunci, cnd studentii si elevii au fost nconjurati ca cei mai ordinari criminali si chiar pe loc loviti barbar de agenti, armat' si chiar de politaiul Manciu. Dup' o jum'tate de or', cu totii, n cap cu studentul Zelea Codreanu, bine ncadrati si n convoi, mergeau la vale pe strada mare c'tre politie; n drum au ntlnit un alt grup de elevi de liceu, cari din ordinul profesorilor mergeau la joc de oin' la Copou. Acestia, fiindc' si-au permis luxul s' salute pe cei aflati n fiare, imediat au fost arestati, b'tuti si dusi la politie, ca complici cu cei dinti. Ajunsi la politie, prefectul, f'r' s' anunte parchetul, dup' gravitatea faptului, a nceput singur interogarea. Deci si b'taia, maltratarea si schingiuirea studentilor si elevilor, pentru a declara c' au luat parte la complot si s' spuie ce stiu. Dar ce era s' spun' acestia, cnd nu stiau nimic? Aproape toti studentii si elevii au fost b'tuti. Mai grav ns' au fost: 1. Fiul meu, Cezar Ambrozie, elev cl. VIII seminarul pedagogic, c'ruia prefectul, personal, i-a aplicat lovituri peste cap cu rnca de bou, iar la urm', fiindc' nu a r'spuns cum vroia el, i-a aplicat un pumn puternic peste urechea stng', sp'rgndu-i timpanul. 2. Elevul Dimitriu Spinti, fiul maiorului Dumitriu; acesta a fost legat cu lanturi de ambele picioare si ntors cu capul n jos; dup' ce i-a b'gat o arm' printre picioare, (tinut' de sergentul Cojocaru si caporalul Teodoroiu), a fost b'tut la t'lpi cu rnca, personal, de prefect, pn' cnd a lesinat. 3. Elevul de scoal' Gurgut' Gh. a fost legat de mini si picioare si pus cu fata n jos pe podea apoi b'tut cu rnca, iar pentru a nu se auzi tipetele sale, i sa pus n dreptul gurei

174

un lighian cu ap' si un agent avea grij' s'-l apese cu capul n ap' cnd striga mai tare. La toate schingiurile acestea, au fost de fat' si doi ofiteri de jandarmi: c pitanul Velciu si locot. Tomida, pe cari, nu cred c' demnitatea de ostas s'-i lase a nu spune adev'rul, desi nu era de demnitatea lor de a sta acolo, ntrebuintnd oameni de trup' la schingiuiri si ntrebuintnd si o arm' militar' ca unealt' de tortur', cnd este stiut ce menire are aceasta. Dup' spusele studentilor si ale elevilor, n timpul cnd politistul Manciu se ndeletnicea cu asemenea operatii, au trecut n cabinetul s'u d-nii procurori Culianu si Buzea. Cred c' d-lor vor ar'ta adev'rul. Toate b't'ile si schingiuirile nu au ncetat dect mai trziu, cnd domnul prim-procuror Catichi a venit la politie, fiind cerut de o comisiune compus' din d-nii: profesor Cuza, umuleanu, avocat Bacaloglu, colonel N'dejde si medicul legist Bogdan care a constatat cele ar'tate n copie dup' actul al'turat si chiar n localul prefecturii. Dup' cum vedeti, Domnule Inspector, noi pn' ast'zi am procedat legal, adic': 1. Am chemat pe domnul prim-procuror si medicul legist chiar la prefectur', unde am constatat b'taia studentilor si elevilor. 2. Am dat n judecat' pe schingiuitori la Judec'toria Ocolului II. 3. Am sesizat parchetul, unde sa trimis si actul medico-legal, afacerea fiind repartizat' d-lui Jude Instructor Iesanu. 4. Ca oameni de onoare si ofiteri am fi putut, cere dlui Manciu satisfactie pe calea armelor, dar d-sa este descalificat de cnd a refuzat s' se bat' n duel cu c'pitanul Ciulei. n mod cinstit, acesta este adev'rul. V' rog a cunoaste, c' ntre toti p'rintii ofensati, suntem doi ofiteri superiori, cari pn' n prezent, fiindc' am procedat legal, suntem descoperiti, deoarece nu ni sa dat nici o satisfactie pn' ast'zi de c'tre nimeni. Credinta noastr' este c' dl Minstru de Interne ne va da satisfactie complect', dnd n judecat' pe prefectul Manciu pentru faptele ar'tate si va interveni la Ministerul de R'zboi, c'ci

175

prefectul Manciu, fiind ofiter inferior de rezerv'4) cu bun' stiint' a schingiuit pe copiii camaradului superior fat' de gradul s'u. Maior (ss.) Ambrozie Rezultatul anchetei este urm'torul: 1. Prefectul Manciu a fost decorat cu Steaua Romniei n gradul de comandor. 2. Toti comisarii cari ne-au schingiuit au fost avansati. 3. ncurajati de aceste m'suri, ei desl'ntuie o nou' prigoan' n contra noastr'; de ast' dat' extins' n ntreaga Moldov'. Orice comisar, pentru a-si face o surs' de venituri de la jidani sau pentru o avansare, punea mna n piept, unui student, l b'tea pn' la snge n strad' sau la politie, f'r' a fi obligat s' r'spund' pentru faptele sale.

ZIUA FATAL , 25 OCTOMBRIE 1924

n atari conditiuni sufletesti si de fapt mam prezentat la Judec'toria Ocolului 2 Iasi, Smb't' dimineata, ca avocat al'turi de colegul Dumbrav', n procesul studentului Comrzan, schingiuit de Manciu. Prefectul sa prezentat cu ntreaga politie si n plin' sedint', n fata avocatilor si a judec'torului Spiridoneanu, care presida, sa n'pustit asupra noastr'. n aceste mprejur'ri, cu riscul de a m' pierde, strivit de cei dou'zeci de politisti narmati, am scos revolverul si am tras. Am tintit n cine se apropia de mine. Primul, a c'zut Manciu. Al doilea, a c'zut inspectorul Clos, al treilea, un om cu mult mai putin vinovat, comisarul Husanu. Ceilalti au disp'rut. Peste cteva minute, n fata Judec'toriei, se g'seau cteva mii de jidani, cari cu minile ridicate n sus si cu degetele crispate de ur', asteptau s' ies pentru a m' sfsia. Eu am luat n mna dreapt' pistolul, n care mai aveam cinci cartuse si cu stnga am apucat de brat pe d-l Victor Climescu, avocat din Iasi, rugndu-l s' m' nsoteasc' pn' la Tribunal. Am iesit si astfel am str'b'tut printre jid'nimea care urla, dar care a avut totusi bunul simt, ca, n fata revolverului, s'-mi fac' loc.
4 Sublt. de rezerv' Manciu, face parte din Reg. 10 Vn'tori, iar pentru mobilizare este la ad'post la atelierul de reparatie al Corpului III Armat'.

176

Pe drum mau prins jandarmii, mau desp'rtit de Dl Climescu si mau introdus n curtea Prefecturii de Politie. Aici comisarii au s'rit pe mine s'-mi ia revolverul. Era singurul prieten pe care-l aveam n mijlocul acestei nenorociri. Mi-am adunat toate puterile opunnd, cinci minute, rezistent' ca s' nu-l scap din mn'. Dar pn' la sfrsit am cedat. Mi sau legat minile la spate cu lanturi si am fost asezat ntre patru soldati cu baioneta la arm'. Peste putin, mau scos din biuroul n care eram si mau dus n fundul curtii, asezndu-m' lng' un gard nalt. Jandarmii sau retras si mau l'sat singur acolo. Am b'nuit c' vor s' m' mpuste. Am stat asa mai multe ore pn' seara trziu, asteptnd s' fiu mpuscat. Aceast' asteptare nu mi-a provocat niciun sentiment. Vestea tragicei r'zbun'ri sa r'spndit cu o vitez' n adev'r fulger'toare. La c'minuri, cnd sa aflat, a fost o adev'rat' explozie. Dela toate cantinele si c'minurile, studenti si studente sau ridicat si au pornit n fug' pe str'zi, cobornd spre Piata Unirii. Aici au manifestat ndelung cntnd, apoi au ncercat s' se ndrepte spre Prefectura de Politie. Dar armata, care sosise ntre timp, i-a oprit cu mare greutate. Am auzit cntecul studentilor si, desi eram n lanturi, m' bucuram c' ei au fost eliberati. Trziu am fost chemat sus, n acelasi cabinet al supliciilor, unde acum la mas' era instalat judec'torul de instructie Esanu, acela c'ruia m' plnsesem acum patru luni n urm', cerndu-i, s' mi se fac', dreptate. Ma interogat sumar dup' care mi-a lansat mandat de arestare. Am fost urcat n dub' si dus la Galata, sus pe deal, deasupra Iasului, n jurul M'n'stirii zidit' de Petre Schiopul, Domnul Moldovei. Am fost introdus ntro camer' n care mai erau 10 arestati. Acolo mi sau luat lanturile. Cei din camer' mi-au dat un ceai dup' care mam culcat. A doua zi, am fost pus la secret. Singur, ntro camer' cu ciment pe jos, cu un pat de scnduri, f'r' p'tur', f'r' pern' si nchis cu lac't. Camera avea dou' geamuri vopsite cu var pe dinafar'. Nu vedeam nimic. Un perete era asa de umed nct curgea apa pe el. n prima zi, un gardian Mos Matei mi-a adus o pine neagr'. A deschis usa si mi-a ntins-o, c'ci nici el nu avea voie s' intre n'untru. Nu-mi era foame de loc. Noaptea mam culcat pe scnduri si mam nvelit cu sumanul. Sub cap nam putut s'-mi pun nimic. Mi-a fost frig. Dimineata, am fost scos afar' dou' minute, apoi din nou nchis. n cursul zilei, studentul Milut' Popovici, care era arestat, sa putut apropia de fereastr', a sters geamul ct un vrf de deget, prin care

177

puteam s' v'd afar'. Apoi sa dus la o distanta de 20 m si cu mare atentie mi f'cea semne cu degetele. Am nteles c'-mi f'cea semnalizare prin alfabetul Morse. Astfel, am putut afla, c' fuseser' arestati din nou toti V'c'restenii: Mota, Grneat', Tudose Popescu, Radu Mironovici; afar' de Corneliu Georgescu pe care nu-l prinseser'. Ei fuseser' adusi n aceeasi nchisoare si pusi toti ntro camer'. Am aflat c' fusese adus si tat'l meu. A doua noapte am duso mai r'u. Mi-a fost foarte frig si nu am putut atipi deloc. Aproape toat' noaptea mam plimbat prin camer'. Dimineata, iar mau scos afar' dou' minute si iar mau nchis; Mos Matei mi-a dat o pine. La ora 12, mi sau pus c'tusele cu lac't la mni. Am fost urcat n dub' si dus la Tribunal pentru confirmarea mandatului. Dup' confirmare, readus la Galata, mam v'zut din nou n aceeasi camer' ntunecoas'. Afar' ncepuse vreme rea. Lipsit de foc, ma cuprins frigul. Am ncercat s' adorm pe scnduri. Am atipit vreo jum'tate de or', dar m' dureau oasele. Din cauza frigului ce venea dela cimentul de jos, ncepusem s' am dureri la rinichi. V'znd c'-mi pierd puterile, am f'cut apel la voint' si la gimnastic'. Toat' noaptea, din or' n or', m' sculam, f'ceam cte 10 minute gimnastic' si c'utam cu ndrjire s' m' mentin n puteri. Ziua urm'toare nu m' simteam bine. mi sc'deau puterile, v'znd cu ochii, cu toat' lupta pe care o duceam cu ajutorul vointei si nc'p'tn'rii. Noaptea care a urmat, frigul a fost mai mare si vointa na mai functionat; am fost dobort. Mi sa ntunecat naintea ochilor si am c'zut. Ct m' tinuse vointa, nu aveam nicio grije. mi d'deam seama c' de acum e r'u. mi tremura tot corpul si nu m' puteam opri. Ct de grele erau noptile acelea care p'reau c' nu se mai sfrsesc! A doua zi a venit procurorul si a intrat n celul' la mine. Am c'utat s' ascund starea n care m' aflam. Cum stai aici? Foarte bine! . . . Domnule Procuror. Nu ai nimic de raportat? Nu am nimic! Am r'mas asa timp de 13 zile; apoi mi sa f'cut putin foc. Mi sa dat asternut si rogojini care au fost puse pe perete. O or' pe zi, mi se ng'duise s' stau afar'. ntruna din zile i-am z'rit pe Mota si pe Tudose, departe n fundul curtii si le-am f'cut semn. Tot atunci am aflat c' tat'l meu fusese eliberat. De asemenea Dl Liviu Sadoveanu, Ion Sava si nc' un student cari fuseser' si ei arestati.

178

DOU ARTICOLE N JURUL CAZULUI MANCIU

Afar', a doua zi dup' ntmplarea din Trgul-Cucului, a ap'rut n Cuvntul Iasului din 27 Oct. 1924, un articol al lui Nelu Ionescu, avocat, fost presedinte al Soc. Stud. n Drept, din care extrag: Comentariile f'cute de presa liberal' jid'neasc', n jurul mortii lui C. Manciu, sunt de rea credint' si interesate; ele pornesc dela falsific'rile grosolane de fapte, pentru a face cu orice pret un erou din acel ce nu a fost dect un instrument, si a da pe seama unor pretinse comploturi fascisto-antisemite, ceiace nu a fost dect consecinta inevitabil' a unui regim de inegalit'ti si abuzuri. Studentii au fost mpiedecati cu forta s intre s se nchine n Mitropolie, au fost mpiedecati s ia masa n comun la restaurant, au fost bruscati si mpiedecati s circule pe strad , mpiedecati s se ntruneasc n universitate, mpiedecati s se ntruneasc la sediul societ tii lor, mpiedecati s -si lucreze gr dina pentru propriul lor c min, b tuti pe strad , n beciurile politiei si n pietile publice dela cel din urm sbir, pn la acela care mai deun zi fusese prefectul de politie al acestui oras. Studentii cu o st pnire de sine demn de admirat, si o ncredere n justitie, care le face cinste, au deschis o serie de procese n contra Prefectului Manciu, si a subalternilor lui, pentru loviri grave, abuzuri de putere si atentate la libertatea individual', cu credinta n hot'rrea justitiei. Acest gest al studentimii nu a fost nteles. i cu regret spunem c' justitia nu a r'spuns sperantelor, pe cari o tinerime ntreag' nsufletit' de cel mai cald sentiment de legalitate si ordine si-a pus-o n ea. Studenta Silvia Teodorescu, lovit de c tre Manciu n plin strad cu piciorul n spate, n str. Carol, n ziua de 11 Decembrie 1923, n dreptul casei Colonelului Velsa fapt afirmat si depus prin prestare de jur'mnt de numerosi martori, nu numai c' nu reuseste s'-l condamne pe Manciu n fata Jud. de Ocol I Urban, dar reclamanta r mne condamnat pentru ultraj, ntruct judecata constat' c' n timpul lovirilor ar fi adresat lui Manciu cuvintele: aceasta este o s'lb't'cie.

179

n seara de 14 Decembrie 1923, studentul dela drept Lefter, Galati, n momentul n care intra la hotelul Bejan, unde locuia, f'r' nici un motiv a fost nconjurat de o band de politisti si jandarmi, cari mpreun cu Manciu si din ordinul lui l-au lovit cu tesace, bastoane, paturi de arm , picioare si pumni, pn ce a c zut jos n nesimtire, dup' care, trt de toti acestia a fost svrlit f'r' de nici un ajutor pe o strad' lateral'. Studentul Lefter a f'cut proces lui Manciu si Manciu a fost achitat f'r' s' aib' nevoie s' depun' m'car un singur martor n contra dovad'. Dar barbaria si s'lb't'cia de ast' var', cu studentii cari lucrau la gr'dina imobilului Ghica! 25 de studenti b tuti hoteste la t'lpi timp de o zi ntreag', fapt constatat de primul-procuror si medicul legist al Tribunalului pentru fapte nchipuite cari m car nau fost de natur s motiveze o instructie n privinta lor. Dar nu numai att, studentii au cerut si o anchet' administrativ'. Aceasta a avut loc ast' var' si sa efectuat de Dl V'raru, care a r mas profund indignat de abuzurile constatate, dar asupra c rui raport Ministerul de resort a pus ordinul de decorare al lui Manciu, cu Coroana Romniei. Iat' omul care a murit; de morti nu se spune dect bine, dar aceasta nu ne mpiedec' s' spunem adev'rul. Manciu suprim ntruniri, Manciu te mpiedec s intri la Mitropolie. Manciu b tea n strad , la Politie si n piete, insulta pe cei cari reclamau, ameninta pe ap r torii lor, Manciu lovea cu o bestialitate de posedat la ad postul cordoanelor de sergenti si jandarmi, atunci cnd studentii legati de mini si de picioare nu puteau svrli prin ploaia de scuipat si loviri a subalternilor lui inconstienti, dect priviri de dispret si momentan resemnare. Iat omul datoriei si iat ce fel de ordine f cea acest om! Opinia public este al turi de Corneliu Codreanu. Ei i plac gesturile hot'rte si apreciind mobilul superior al acestui gest, care avertizeaz' un regim si serveste o ideie, l desl'ntue de considerentele obisnuite de incriminare unor atari fapte, l justific' n totul si-l aprob' n special.

180

Personal salut gestul eroic al lui Corneliu Zelea Codreanu, care r mne si de aceast dat intransigent pe chestiuni de onoare si hot rt cnd este vorba de demnitate. Peste cteva zile, n ziarul Unirea, din ... Oct. 1924, apare articolul profesorului Cuza:

MOARTEA PREFECTULUI MANCIU, SISTEMUL FATAL I URM RILE LUI

Politia din Iasi de un an ncheiat tr'este o adev'rat' tragedie cu ultimul act pe care l stim, datorit' nl'ntuirii fatale a faptelor, ale c'ror victime au c'zut: Prefectul Manciu, Inspectorul Closs, subcomisarul Husanu si nu mai putin, studentul doctorand Corneliu ZeleaCodreanu. Prefectul Manciu a murit; subcomisarul Husanu se lupt' cu moartea; inspectorul Closs are o ran' adnc'; Corneliu Zelea Codreanu zace n nchisoare. Ce este aceast' tragedie care face attea victime? n ce fel putem vorbi de nl'ntuirea fatal' a faptelor? Cine sunt vinovatii? Manciu a fost prefectul de politie al D-lui G. G. Mrzescu. Numai n calitatea aceasta a fost adus si mentinut pn' la urm' cu toate excesele de cari s-a f'cut vinovat la Prefectura Politiei. Ceiace o dovedeste cu prisosint', c' a fost aprobat; c' a lucrat dup' un plan stabilit, din inspiratia direct' a D-lui G. G. Mrzescu, care-l sustinea, sunt distinctiile ce i sau acordat, meritele lui n serviciu si naint'rile personalului s'u. Sistemul fatal inspirat lui Manciu a fost terorizarea studentimii crestine: ca s dea satisfactie jidanilor si s fac dovad c ordinea se poate mentinea prin mijloace energice. Sistemul fatal, nefericitul Manciu, lipsit de orice nsusiri speciale, l-a pus n aplicare, cu o deosebit' brutalitate fat' chiar de profesorii universitari debutnd n carier' cu prilejul adun'rii generale a Asociatiei profesorilor universitari din Romnia, care sa tinut la Iasi, sub presidentia

181

eminentului nostru coleg, Dl Prof. I. G'v'nescul, n zilele de 23, 24 si 25 Septembrie 1923. Prefectul Manciu a insultat Universit tile si a brutalizat si arestat pe studenti f r nici o vin ceiace a provocat protestarea profesorilor lor, cernd satisfactie. Comisiunea celor 4 Universit'ti compus' din d-nii profesori: Dr. Hurmuzescu Bucuresti; Dr. umuleanu Iasi; M. tef'nescu Cluj si Hacman Cern'uti, a redactat apoi, imediat n sedint' chiar, urm'toarea telegram' cu trei adrese: l. D-lui Presedinte al Consiliului de Ministri; 2. D-lui Ministru de Interne; 3. D-lui Ministru al Instructii Publice, semnat' de Dl I. G'v'nescul: Asociatia General' a Profesorilor Universitari din Romnia, n sedinta sa de deschidere, blameaz' interventia jicnitoare a politiei Iasi si strns unit' n jurul Presedintelui, cere autorit'tilor superioare cercet'rile cuvenite si s' i se dea deplin' satisfactie. Presedintele Asociatiei (ss.) I. G v nescul. Aceeasi comisie redacteaz' si trimite d-lui Primar al Iasului urm'toarea adres' : Domnule Primar, Asociatia General' a Profesorilor universitari, n sedinta de deschidere, v'znd m'surile jicnitoare ale d-lui Prefect de politie, fat' de congresul ei, regret' c', n starea sufleteasc' n care a fost pus', nu poate lua parte la banchetul oferit de Prim'ria orasului, multumindu-v' pentru bunele dvs. intentiuni. Presedintele Asociatiei (ss) I. G v nescul Sustinut cu mandat imperativ, ca s' terorizeze studentimea, Manciu a lucrat n conformitate cu scopurile urm'rite si dup' planul stabilit: mergnd pe c'ile fatalit'tii. Vom enum'ra pe scurt fapte petrecute, numerotndu-le. 1. Introducerea politiei si armatei n Universitate la 10 Decembrie 1923. Cu prilejul manifestatiilor studentesti care au urmat, printre altii a fost b'tut asa de grav de politie studentul G. Manoliu, n ct mboln'vindu-se de icter a murit peste cteva zile. 2. Brutaliz rile dela gar . Cu prilejul sosirii profesorului Ion Zelea-Codreanu la Iasi, dup' eliberarea sa din nchisoare, prefectul Manciu sa aruncat nc' odat' f'r' nici un motiv cu politia si armata asupra cet'tenilor si studentilor

182

cari veniser' la gar' s'-l primeasc', brutalizndu-i si gonindui pe str'zi ca pe niste r'uf'c'tori. 3. Vizita Printului Carol. Cu prilejul acestei vizite Manciu a nscenat alte scandaluri, cari au f'cut pe studenti s' se plng' Altetei Sale Regale. 4. Scandalul dela Teatrul Sidoli. Artistii romni retrasi dela Oper', venind la Iasi, studentii le-au f'cut o manifestatie de simpatie. Aceast' manifestatie absolut pasnic', a dat prilej prefectului Manciu s' nsceneze nc' un scandal mpotriva studentilor, cari au fost b'tuti si mpr'stiati cu brutaliz'ri odioase. 5. Complotul din str. Carol. Prin buna voint' a d-nei Constanta Ghica, n gr'dina d-sale din str. Carol, studentii au plantat o bucat' de teren cu zarzavaturi, pentru ntretinerea lor. n ziua de 31 Mai, n anul acesta, pe cnd studentii se adunaser' la lucru, a ap'rut prefectul Manciu, cu toat' politia si jandarmii avnd baioneta la arme si au arestat pe studenti. Corneliu Zelea Codreanu a fost descins si legat cu brul s'u, cu minile la spate si condus astfel pe str'zi mpreun' cu alti 25 de studenti si elevi la politie, unde au fost crunt b'tuti. Corneliu Zelea Codreanu, ofiter de rezerv , doctorand n drept, a fost lovit peste fat si insultat n mod trivial cu cele mai degradatoare injurii. Elevul Ambrozie, fiu al maiorului veteran Ambrozie, a fost b'tut cu palmele peste obraz, pn' ce i sa spart timpanul, fapt constatat cu certificatul medicului legist Prof. Dr. Gh. Bogdan. Ceilalti studenti si elevi au fost b'tuti la t'lpi cu rncele de bou, spnzurndu-i de picioare si vrndu-i capul n c'ld'ri cu ap' ca s' nu poat' striga. P'rintii copiilor b'tuti: dl maior Ambrozie, Dimitriu, Butnaru au reclamat pe prefectul Manciu, Ministerului si lau dat apoi n judecat', naintea c'reia Manciu a avut atitudini revolt'toare. Nu numai c' Prefectul Manciu a fost mentinut, dar a fost r'spl'tit pentru atitudinea lui si ncurajat ca s'-si aplice sistemul fatal, mai departe. Presa jid neasc i aduce zilnic cele mai mari laude, sl'vindu-l ca pe un salvator al ordinei si ca pe un om superior.

183

Guvernul, avnd ca reprezentant la Iasi pe G. G. Mrzescu, n loc s' dea curs celor stabilite de inspectorul V'raru, a decorat pe Manciu cu Coroana Romniei si a naintat personalul de care sa servit pentru s'vrsirea nelegiuirilor lui. Astfel comisarul Closs, unul dintre cei mai vinovati, a fost naintat ca inspector. Justitia, avnd ca ministru pe acelas G. G. Mrzescu, sustin'torul lui Manciu, n loc s' intervin' energic si repede mpotriva abuzurilor s'vrsite, a condamnat pe victimele lui. Jid nimea din Iasi satisf'cut' a d'ruit prefecturei un automobil pe care Manciu l-a primit n scandalul tuturor Romnilor, provocnd astfel si mai mult resentimentul studentilor cu deosebire: v'znd pe Manciu c'-i sfideaz' din automobilul jidanilor cu care se plimba falnic pe str'zi. Mentinut, sustinut si ncurajat n modul acesta, prefectul Manciu, prin temperament impulsiv, lipsit de orice rezerv' l'untric', si-a nchipuit c' a atins culmea gloriei prin aplicarea sistemului s'u. nl ntuirea fatal a faptelor l-a dus pe prefectul Manciu la ultimul act al tragediei. Corneliu Zelea Codreanu a fost n legitim ap rare. R'spunderea mortii prefectului Manciu o are acela n primul rnd, care l-a pus si l-a sustinut n fruntea politiei: Ministrul Justitiei G. G. Mrzescu. R'spunderea o are presa jid neasc si toti acei cari lau ndemnat si l-au ncurajat, felicitndu-l s'-si aplice sistemul fatal.

GREVA FOAMEI
Cu vreo 10 zile nainte de Cr'ciun: Mota, Grneat', Tudose si Radu Mironovici au declarat greva foamei si a setei, fiind arestati de 60 de zile, f'r' s' aib' nicio vin'. Ei spuneau: ori eliberarea, ori moartea. ncercarea diferitelor autorit'ti de a vorbi cu ei d'dea gres, deoarece se baricadaser' n camera lor, ne mai l'snd pe nimeni s' intre. Tinerii acestia deveniser' nc' de mult o icoan' a ntregei studentimi romne. Un simbol. Cnd sa auzit afar' de greva lor,

184

studentii si lumea au nteles gravitatea faptului, cunoscndu-le puterea de hot'rre. S' moar' acesti tineri, ntre zidurile Galatei? Spiritele erau att de agitate la Iasi si la Cluj, nct ar fi urmat o r'zbunare n mass' asupra acelor pe cari multimea i-ar fi crezut vinovati. Nu numai studentii, dar oameni b'trni si cu situatie n societate strigau n gura mare: Dac' acesti copii mor acolo cu totii, tragem cu revolverele. Guvernul a nceput s' simt' c' se afl' n fata unei hot'rri si a unei ncord'ri generale; c' natia aceasta a nceput s' aib' vointa si demnitatea ei. Tat'l meu a lansat atunci n Iasi un manifest din care extrag:

CHEMARE
Frati Romni, Studentii: Ion I. Mota, Ilie Grneat', Tudose Popescu si Radu Mironovici, mentinuti de dou' luni n nchisoarea Galata, au declarat Marti, la ora 1 p.m., greva foamei si a setei. Au luat aceasta grea hot'rre fiindc' sunt cu totul nevinovati, fiindc' tot nevinovati au stat n temnita dela V'c'resti si fiindc' au v'zut c' anumiti oameni politici, voesc prin temnit' nedreapt' s' le ruineze pe ncetul s'n'tatea si viata. Pe acesti tineri eroi, floarea cea mai aleas' a viitorului t'rii, Dumnezeu i-a nzestrat ntre altele cu o voint' de otel. Deci, hot rrea lor de a muri prin foame si sete spre a protesta contra nedrept'tii ce li se face si contra robiei Neamului nostru de c'tre jidani prin mijlocirea anumitor politiciani nu este o glum , ci o grav hot rre.

ORI ELIBERARE ORI MOARTE!

Frati Romni, Vom astepta oare s' vedem peste 2-3 zile trecnd n patru sicrie trupurile acestor eroi? B trni si tineri, gnditi-v : n cele patru cosciuguri nu ar fi trupurile celor patru studenti, ci n ele ar fi trupurile propriilor vostri copii. Datoria noastr' a tuturora este s' lu'm grabnice m'suri de protestare contra acestui guvern si prin protestare legal' si pasnic', dar energic' si nenfrnt', s oprim nelegiuirea, s oprim asasinarea copiilor nostri.

185

n s'rb'torile Cr'ciunului, dup' unsprezece zile de grev' a foamei si a setei, ei au fost eliberati. Erau ns' asa de sl'biti, nct au fost scosi din nchisoare pe targ' si dusi la spital. Unii iesiser' dintro grea nchisoare, de abia de cteva luni, iar Mota numai de o lun', dup' un an de nchisoare nentrerupt', asa nct puterile lor erau sleite. Urm'rile acestei greve le mai suport' unii din ei si ast'zi dup' zece ani, iar bietul Tudose le-a dus cu el n mormnt.

SINGUR LA GALATA
n aceeasi celul' umed' si ntunecoas', stnd pe marginea tare a patului cu bratele la piept si cu capul aplecat de greutatea gndurilor, trece timpul minut dup' minut. E grozav' singur'tatea! Cu p'rere de r'u m' gndesc la acele vremuri: Gaudeamus igitur, Juvenes dum sumus. S' ne bucur'm asa dar, ct suntem tineri! Versuri cari au nc'lzit, au bucurat, au ncununat cu cununa veseliei tineretea tuturor generatiilor de studenti. Este un drept al tineretii de a se veseli, de a petrece, mai nainte de a fi sosit vrsta care ncepe s' apese sub greut'ti si griji, tot mai multe si tot mai mari, viata omului. Mie nu mi sa acordat acest drept. Nam avut timp cnd s' petrec. Viata universitar', n timpul c'reia toti petrec si cnt', am terminat-o. Nici nu stiu cnd a trecut. Peste tineretea mea au n'v'lit, mai nainte de vreme, grijile, greut'tile si loviturile si mi-am sfrtecat-o. Ce mi-a mai r'mas din ea, mi-o macin' acesti patru pereti posomorti si reci. Acum mi-a fost luat si soarele. Sunt attea s'pt'mni de cnd stau n ntunerecul acesta si nu m' pot bucura de soare dect o or' pe zi. Genunchii mi sunt nghetati tot timpul. Simt cum urc' r'ceala din cimentul de jos, n sus, prin oase. Ceasurile trec greu. Greu de tot. La 12 si seara iau cteva mbuc'turi. Nu pot mai mult. Noaptea ncepe adev'ratul chin: nu pot adormi dect pe la orele 2-3. Afar' viscoleste. Aici pe vrful dealului viscolul e mai puternic. Prin cr'p'turile usii, vntul mpinge z'pada, care devine tot mai groas', ocupndu-mi un sfert din suprafata celulei. Spre dimineat' g'sesc totdeauna un strat destul de gros. T'cerea ap's'toare a noptii nu este ntret'iat' dect de cntecul

186

cucuvaelor, care locuiesc prin turnurile bisericii si din timp n timp, de glasul santinelelor care ne p'zesc, strignd ct pot: Num'rul unu! Bine! Num'rul doi! Bine. Stau asa, m' ntreb; m' fr'mnt si nu pot deslega: o lun'? dou'? un an, doi? Ct? O viat'? Toat' viata ct o mai am? Da. Mandatul de arestare mi prevesteste munc' silnic' pe toat' viata. Se va judeca procesul? Desigur; dar e un proces greu. n contra mea sunt coalizate trei forte: Guvernul care va c'uta s' dea un exemplu prin pedepsirea mea, mai ales c' e primul caz n Romnia, cnd cineva se aseaz' cu revolverul n mn' n fata sbirului, ce vine s'-i calce n picioare demnitatea, s'-i jicneasc' onoarea si s'-i sfsie, n numele principiului autorit'tii de stat, carnea de pe el. Puterea jid'neasc' din tar' care va face tot posibilul s' nu m' scape din mini. Puterea jid'neasc' din str'in'tate, cu banii, cu mprumuturile, cu presiunile ei. Toate aceste trei forte sunt interesate n a m' face s' nu mai ies de aici. n contra lor se ridic' studentimea si miscarea national' romneasc'. Cine va nvinge? mi dau seama c' procesul meu este mai mult un proces de forte. Orict' dreptate asi avea, dac' fortele adverse vor fi numai cu un dram mai puternice dect ale noastre, nu vor pregeta niciun moment de a m' nimici. Sunt attia ani de cnd m' asteapt' s' m' prind', pentruc' le-am stat deacurmezisul n toate planurile lor. si vor pune toate puterile ca s' nu le scap. Acas', mama mea, an dup' an, la auzul attor ngrozitoare vesti pentru ea, cu casa c'lcat' noaptea de procurori si perchizitionat' de comisari brutali, primea n inim' lovitur' dup' lovitur'. Cu gndul la soarta asa de trist' a vietii mele, mi-a trimis Acatistul Maicii Domnului, cu ndemnul ca s'-l citesc la ora dou'sprezece noaptea, timp de 42 de nopti n sir. L-am citit regulat si n m'sur' ce num'rul noptilor se m'rea, parc' ai nostri cresteau n puteri, adversarii se retr'geau si primejdiile disp'reau.

MUTAREA PROCESULUI LA FOC ANI

n Ianuarie, mi sa adus la cunostint' c' procesul a fost str'mutat din oficiu la Focsani. Focsanii erau cea mai puternic' citadel' liberal' din tar'. Din acel oras erau trei ministri n guvern: G-ral V'itoianu, N. N. S'veanu

187

si Chirculescu. Era singurul loc din tar' unde miscarea national' nu prinsese. ncerc'rile noastre de a face ceva, d'duser' gres. Acolo nu avem pe nimeni. Era doar D-na Tita Pavelescu, o veche nationalist', cu foaia Santinela, care sem'na n pustiu. Studentii dela Iasi auzind despre aceast' mutare, au r'mas foarte ngrijorati. Echipe nenum'rate, la plecarea fiec'rui tren, asteptau n g'rile de pe lng' Iasi ca s' m' nsoteasc' pn' la Focsani, deoarece se svonise c' paznicii mei ar c'uta s' m' mpuste cu ocazia acestei mut'ri, sub pretextul de a fi vrut s' fug de sub excort'. Dup' aproape dou' s'pt'mni de asteptare, ntro sear', a venit Botez, eful Sigurantei, cu ctiva agenti si mau ridicat. Am plecat ntro masin' excortat' de o alta. Am fost scos din Iasi pe la bariera P'curari si dus n gara Cucuteni. Acolo, am g'sit o echip' de studenti, iar cu trenul care sosea a mai venit nc' una. Nam putut s' vorbesc cu niciunul dintre ei. n timp ce politia m' urca n vagonul dub', ei mi-au f'cut o manifestatie de simpatie. Am mers cu trenul aproape toat' noaptea. M' apropiam de Focsani cu siguranta osndirii. n gar' m' astepta politia si directorul nchisorii cari mau dus si mau ncarcerat. La nceput am avut un regim mai sever dect la Iasi. Prefectul de judet Gavrilescu, care p'rea un om r'u la suflet, f'r' niciun drept c'ci un prefect nu are dreptul s' se amestece n regimul nchisorii voia s'-mi impue un regim aspru. El a fost si n celula mea, unde am avut mpreun' o discutie nu tocmai pl'cut'. Minunea, la care nu m' asteptam nici eu si mai ales la care nu se asteptau cei ce m' aduseser' acolo, a fost c' a treia zi dup' ce sosisem, ntreaga populatie, f'r' deosebire de partid politic, si cu toate ncerc'rile autorit'tilor de a mi-o face ostil', trecuse spontan de partea mea. Pe oamenii politici liberali, nu-i p'r'sise numai partizanii, ci si membrii familiei. Asa de exemplu, d-rele Chirculescu, eleve n cursul superior al liceului, mi-au trimis mncare si mi-au cusut, mpreun' cu alte fete, o c'mase national'. Am auzit chiar c' refuzau s' stea cu tat'l lor la mas'. Atunci l-am cunoscut pe generalul dr. Macridescu, cea mai venerabil' figur' a Focsanilor, pe Hristache Solomon, proprietar nu prea bogat, dar un om de o mare autoritate moral', n fata c'ruia se descopereau si dusmanii, pe d-nii Georgic' Niculescu, Colonel Blezu care prin fetita lui, Fluturas, mi trimitea de mncare, Vasilache, tefan si Nicusor Graur; familiile Olteanu, Ciudin, Montanu, Son, Maior Cristopol, Caras, Gurit' tef'niu, Nicolau,

188

Tudoroncescu etc. Toti acestia si altii mau ngrijit mai mult dect p'rinteste. Totusi s'n'tatea nu-mi era dintre cele mai bune. M' dureau rinichii, pieptul si genunchii. Procesul a fost fixat pentru ziua de 14 Martie 1925. n vederea lui, la toate centrele universitare si chiar n celelalte orase, au nceput s' se tip'reasc' mii de manifeste. La Cluj C'pitanul Beleut' a tip'rit si r'spndit prin tar' zeci de mii de manifeste. Casa lui, deschis' zi si noapte lupt'torilor nationalisti, se transformase ntrun adev'rat cartier general. La Or'stie, la p'rintele Mota, se tip'riser' zeci de mii de brosuri cu poezii populare si sute de mii de manifeste. Tot aici, camarazii mi-au tip'rit niste scrisori pe cari eu le f'cusem n nchisoarea V'c'resti. Ele au ap'rut n brosur' sub titlul: Scrisori studentesti din nchisoare. Guvernul a tip'rit manifeste contrarii si brosuri, r'spndindu-le din abundent'. Ele ns' n-au avut niciun efect, deoarece valul misc'rii nationale se ridica impun'tor si irezistibil. Cu dou' zile nainte de data procesului, ncep s' soseasc' sute de oameni din toat' tara si studenti dela toate universit'tile. Numai dela Iasi au venit peste trei sute, ocupnd un tren ntreg. Pe mine mau luat autorit'tile cu o tr'sur' si mau dus la Teatrul National, unde urma s' se judece procesul. Din ordin ns', acesta sa amnat, dup' ce juratii fuseser' trasi la sorti. Am fost condus din nou la nchisoare. Afar' ns', amnarea nejustificat' a procesului a produs o indignare general', care sa transformat ntro enorm' manifestatie de strad'. Ea a durat toat' amiaza pn' noaptea trziu. ncerc'rile armatei de a potoli spiritele au fost zadarnice. Manifestatia a fost ndreptat' mpotriva jidanilor si a guvernului. Jidanii si-au dat atunci seama c' toate presiunile lor n acest proces se ntorc si se vor ntoarce asupra lor. Aceast' manifestatie a fost de o important' covrsitoare pentru soarta procesului. Ea a scos jid'nimea din lupt'. Aceasta, dndu-si seama c' o condamnare ar putea avea urm'ri dezastruoase pentru ea, dac' nu sa retras ntru totul, n orice caz, a exercitat o presiune mai slab' asupra autorit'tilor. ntre timp, mi-au venit sugestii de a face cerere de punere n libertate si asigur'ri c' voiu fi eliberat. Am refuzat. Au venit s'rb'torile Pastilor. Eu am s'rb'torit nvierea singur, n celula mea si cnd clopotele au nceput s' sune la toate bisericile, mam asezat n genunchi si mam rugat, pentru mine si pentru logodnica mea, pentru mama mea si pentru cei de acas', pentru sufletele celor morti si pentru cei ce lupt' afar', ca Dumnezeu s'-i

189

binecuvnteze, s' le dea t'rie si s'-i poarte biruitori pe deasupra vr'jmasilor.

LA TURNUL SEVERIN
ntro noapte, pe la ora dou', mam trezit pe cnd cineva umbla s' deschid' lac'tul. Veniser' autorit'tile s' m' ia, c'ci pe neasteptate, procesul meu se mutase, prin interventia guvernului, la Turnul-Severin, n cealalt' extrem' a Romniei. Mi-am strns n grab' putinele lucruri pe care le aveam si apoi, nconjurat de o gard', am fost pus ntro tr'sur' si dus la marginea orasului Focsani, lng' o linie de cale ferat'. Dup' putin timp, n fata noastr' sa oprit un tren si am fost urcat n vagonul dub'. Astfel am p'r'sit acest oras care la un moment dat si-a ridicat vijelios fruntea n fata presiunilor uriase ce se f'ceau si ai c'rui oameni si-au rupt toate leg'turile fie cu partidele fie chiar cu familiile, pentru a ap'rea ntro superb' si nesdruncinat' unanimitate de simtire. Pe drum m' gndeam: oare ce lume va fi la Turnul-Severin? Nu fusesem niciodat' n acest oras. Nu cunosteam pe nimeni. Prin g'ri, auzeam lume vorbind, rznd, scobornd sau urcnd, dar nu puteam vedea nimic, c'ci vagonul meu nu avea geamuri. Doi cm de perete m' desp'rteau de tot restul lumii, de libertate. Poate printre cei ce se plimbau prin aceste g'ri vor fi si multi cunoscuti sau prieteni de ai mei. Dar ei nu stiu c' eu sunt aici. Fiecare merge undeva. Numai eu nu stiu unde. Toti umbl' usor si sprinten, dar eu duc n suflet, mai grea dect un pietroi de moar', povara grijilor acestui imens necunoscut care mi st' n fat'. Voiu fi condamnat pe viat'? Pe mai putin? Voiu mai iesi dintre zidurile urte si negre ale nchisorii, sau soarta mi va fi s' mor aici? mi dau seama bine: c' procesul nu mai e problem' de dreptate; este o problem' de fort': care dintre aceste dou' forte va fi mai tare, aceea va avea dreptate. Va fi mai tare curentul nostru, sau presiunea iudeoguvernamental'? Dar nu se poate. Cine va avea dreptate, acela va fi mai tare si va putea deci cstiga si dreptatea sa prin fort'. i cu ct trenul mergea, simteam dureri n suflet. Sufletul pare c'-mi era legat de fiecare piatr' din Moldova si cu ct m' dep'rtam de ea, simtiam c' se rupea ceva din el.

190

Am mers asa toat' ziua singur, nchis ntrun vagon ntreg. Spre sear' am ajuns ntro statie, mi se pare, Balot'. Un ofiter de jandarmi a intrat n'untru nsotit de agenti si ma invitat s' m' dau jos. Mau dus apoi n dosul g'rii, mau urcat ntro masin' si au pornit cu mine. Mi sau p'rut oameni foarte de treab'. ncercau s' prind' o discutie cu mine, s' glumeasc', dar, dus de alte gnduri si nevoi, nu-mi venea s' vorbesc. Le r'spundeam cu bun'voint', dar scurt. Am intrat n Turnul-Severin. Am trecut pe cteva str'zi si am simtit o adev'rat' bucurie pentru suflet si desf'tare pentru ochi, v'znd oamenii cum se plimb' pe strad'. Ne-am oprit la poarta nchisorii. Nu stiu pentru a cta oar' sau deschis iar portile cu lac'te, ca s' se nchid' din nou dup' mine. Directorul si functionarii mau primit ca pe un oaspete ales si mi-au dat o camer' bun', care nu mai era ca pn' acum cu ciment pe jos, ci cu podea de scnduri. i aici, arestatii, ca si n celelalte nchisori sau apropiat de mine cu dragoste; iar eu i-am ajutat mai trziu n nesfrsita lor mizerie material' si moral'. A doua zi, am iesit n curte. Era un loc de unde se vedea n strad'. Pe la ora 12, am v'zut massati n fata nchisorii, peste 200 copii mici, ntre 6-7 ani cari, cnd mau z'rit trecnd, au nceput s' fac' semne din mnutele lor, unii cu batiste iar altii cu sepci. Erau copii din scolile primare, cari auziser' c' am venit la Turnul-Severin si c' m' aflam n nchisoare. Acesti copii vor fi de acum, n fiecare zi, nelipsiti din fata nchisorii. M' vor astepta s' trec ca s'-si ridice micutele lor mini, pentru a-si manifesta simpatia fat' de mine. Am fost dus la Tribunal, unde Presedintele Varlam, un om de o mare bun'tate, sa purtat foarte frumos cu mine. Mai putin frumos, procurorul Constantinescu, despre care, lumea spunea, c' si-ar fi luat mpreun' cu prefectul Marius Vorvoreanu angajamentul condamn'rii. Eu ns' nu credeam. La nceput au fost mai severi. n dosul acestei severit'ti vedeam si ceva r'utate. Dar au fost, ncetul cu ncetul, nmuiati, de valul de opinie public', de entuziasmul care se ridica dela copiii si pn' la b'trnii orasului. Acum toti simteau romneste si vedeau n lupta noastr' o lupt' sfnt' pentru viitorul t'rii acesteia. Cunosteau nenorocirile mele si vedeau n gestul meu un gest de r'zvr'tire a sentimentului de demnitate omeneasc', gest pe care orice om liber l-ar fi f'cut. Oamenii din tara lui Iancu Jianu si a Domnului Tudor, ale c'ror pistoale r'sunar' pentru neam si pentru demnitate, n contra umilirii seculare, au nteles usor ceeace fusese la Iasi.

191

Nicio argumentare nu i-a mai putut clinti din loc. n zadar strigau procurorii si prefectii. n nchisoare am fost nconjurat de dragostea si grija tuturor familiilor din oras, chiar si ale acelora cari aveau un rol oficial, cum era aceea a primarului Corneliu R'dulescu, pentru care am r'mas cu mult' admiratie; dar mai ales nconjurat, ca nic'eri n alt' parte, de dragostea copiilor si de ntelegerea lor pentru suferintele mele. Ei f'cuser' prima manifestatie pentru mine la Turnul-Severin. mi amintesc cu duiosie cum copiii mici din mahala, cari abia umblau n picioare, v'znd pe cei mai m'risori, c' se adunau regulat, n num'r mare, n fata nchisorii si d'deau din mini, au nceput s' vin' si ei n fiecare zi. La or' fix', i vedeam cum ncep s' se adune din toate p'rtile, ca la un program pe care l aveau de executat. Toti erau t'cuti si cuminti. Nu se jucau, nu cntau. Se uitau numai, asteptnd s' m' vad' trecnd prin dreptul unei deschiz'turi, pentru a-mi face semne din mini si pe urm' plecau acas'. ntelegeau ei c' e ceva trist n aceast' nchisoare si bunul lor simt le spunea c' nu e loc pentru rs aici. ntro zi, au nceput s'-i alunge jandarmii. A doua zi, nu i-am mai v'zut. Se puseser' santinele cari i-au oprit de a mai veni.

PROCESUL
Procesul a fost fixat la 20 Mai. Presedintele Tribunalului a primit 19.300 nscrieri de ap'r'tori din toat' tara. Cu dou' zile nainte, au nceput s' soseasc' trenuri ntregi cu studenti. Iesenii au venit si aici n num'r de trei sute. De asemenea, n num'r mare, au venit si Bucurestenii, Clujenii, Cern'utenii. Printre sositi era si o delegatie a Focsanilor, n frunte cu fostul prim-jurat dela 14 Martie, Mihail Caras care acum se nscrisese ca ap'r'tor n numele juratilor focs'neni. Sosiser' si martorii acuz'rii: politistii din Iasi. Desbaterile procesului sau deschis n sala Teatrului National, presedinte fiind Dl Consilier Varlam. Pe banca acuz'rii, al'turi de mine, erau: Mota, Tudose Popescu; Grneat', Corneliu Georgescu, Radu Mironovici. Pe banca ap'r'rii: prof. Cuza, prof. G'v'nescul, Paul Iliescu, prof. umuleanu, Em. Vasiliu-Cluj, Nicusor Graur, ntreg baroul din Turnul Severin etc. Sala era arhiplin', iar afar', n jur teatrului, asteptau peste 10.000 de oameni.

192

Sau tras la sorti juratii. Au iesit urm'torii: N. Palea, G. N. Grigorescu, J. Caluda, I. Preoteasa, G. N. Grecescu, D. I. Bora, V. B. Jujescu, C. V'rgatu, C. Surdulescu, Adolf Petayn, P. I. Zaharia, G. N. Boiangiu, I. Munteanu si G. N. Ispas. Au depus jur'mntul si sau asezat grav pe locurile lor. Sa citit actul de acuzare. Au urmat interogatoriile. Am povestit lucrurile asa cum sau ntmplat. Ceilalti cinci au r'spuns si ei la interogatoriul ce li sa f'cut, spunnd adev'rul: c' nu au fost amestecati n niciun fel n faptele care se judec'. Martori ai acuz'rii erau: un jidan si politistii dela Iasi. n sedint' au negat totul. Nu era nimic adev'rat. Toate b't'ile, toate schingiuirile erau pur' inventie. Negau chiar si certificatele medicale eliberate de prof. Bogdan, medicul legist. Atitudinea aceasta, dup' ce juraser' pe cruce c' vor spune adev'rul si numai adev'rul, a provocat indignarea ntregii s'li. Pe unul din martori, comisarul Vasiliu Spanchiu, pe care-l vedeam transformat acum n cea mai blnd' fiint', nu v'zuse si nu f'cuse nimic, ridicndu-m', cu voia presedintelui, l-am ntrebat tare si plin de indignare: Nu esti d-ta acela care mai lovit cu pumnul peste fat' n gr'din' la d-na Ghica? Nu sunt. Nu esti d-ta acela care b'gai pe studenti cu capul n c'ldarea cu ap', atunci cnd, spnzurati cu picioarele n sus, erau b'tuti la t'lpi? Nici nu am fost pe acolo; eram n oras pe atunci. Pe fata lui, din gesturile lui, din atitudinea lui ntreag', se vedea c' minte, c' jur' pe cruce si minte. Multimea din sal' clocotea de indignare. Deodat', ca o expresie a acestei indign'ri colective, un domn sare din mijlocul multimii, l apuc' pe comisar n brate si-l scoate pe sus afar' din sal'. Era dl Tilic' Ioanid. l auzim mbrncind pe comisar pe sc'rile din dos: Canalie, s' pleci de aici c' nu-ti garant'm viata! Apoi adresndu-se tuturor comisarilor din Iasi: Ati schingiuit n mod barbar, cu minile voastre pe acesti copii. Dac' ati fi f'cut asa ceva la Turnul-Severin, ati fi fost m'cel'riti pe strad' de lume. Prezenta voastr' aici murd'reste acest oras; plecati cu primul tren, altfel va fi r'u de voi. Acest gest a fost de altfel bine-venit c'ci lumea era cu sufletele nc'rcate. El a produs o usurare n ntreaga sal'.

193

C'l'ii erau umiliti si umblau salutnd pn' la p'mnt si cersind o ct de mic' atentie dela cel mai umil purt'tor de fund' tricolor'. Parc' noi nu suntem buni romni! dar ce s' facem? Am avut ordin. Nu! Canalii! Nati avut suflet de p'rinte si de romn. Nati avut onoare de oameni. Nati avut respect pentru lege. Ati avut ordin? Nu! Ati avut suflete de tr'd'tori. Asa le spunea lumea pe str'zi.

* *
Urmeaz' apoi timp de vreo dou' zile, audierea martorilor ap'r'rii, printre cari b'trnul profesor Ion G'v'nescul, dela Universitatea din Iasi, el nsusi bruscat de prefectul Manciu cu ocazia congresului profesorilor universitari, al c'rui presedinte era; ofiterii, fosti comandanti si profesori ai mei la Liceul Militar si coala de Infanterie. Vin pe rnd copiii schingiuiti si p'rintii lor s' refac' n fata judec'torilor, aproape plngnd, scenele de durere si umilire la care au fost p'rtasi. Partea civil' a fost reprezentat' de Dl Costa-Foru, seful unei loji masonice din Capital'.

* *
Ap'r'torii au vorbit n ordinea urm'toare: D-nii Paul lliescu, Tache Policrat, Valer Roman, Valer Pop, Sandu Bacaloglu, Em. Vasiliu-Cluj, Canan'u, Donca Manea, Mitulescu, Virgil Neta, Neagu Negrilesti, Henrietta Gavrilescu, prof. Dr. umuleanu, prof. Ion. G'v'nescul, prof. A. C. Cuza. Urmeaz' o serie de declaratii scurte, f'cute de D-nii: Mihail Caras, Colonel Vasilescu Lasc'r, b'trnul preot Dumitrescu din Bucuresti, Colonel C'tuneanu, studentul Ion Sava n numele studentilor din Iasi, Dr. Istrate n numele studentilor din Cluj, studentul I. Rob pentru studentii din Cern'uti, Dragos n numele studentimei din Capital', studentul Camenit' pentru Turnul-Severin, Ion Bl'naru pentru studentii f'lcieni, Comandor Manolescu, Alexandru Ventonic pentru negustorii crestini din Iasi, Costic' Ungureanu, Petru Vasiliu, Grecea, C'pitan invalid Peteu-Ploesti, M. Negru-Chisin'u. Ultimul cuvnt l-am avut eu. Eu am spus: Domnilor Jurati, noi am luptat si tot ce am f'cut, am f'cut numai din credint' si

194

dragoste pentru tar'. Ne lu'm angajamentul de a lupta pn' la cap't. Acesta este ultimul meu cuvnt. Era n dup' amiaza zilei a sasea a procesului, 26 Mai 1925.

***
Am fost introdusi toti sase ntro camer'. Asteptam rezultatul. Cu mai putin' emotie, dar totusi cu emotie. Peste cteva minute, auzim n sala cea mare tunete de aplauze, strig'te, urale. Nam avut vreme s' judec'm mai mult, pentruc' usile sau deschis si multimea ne-a luat, ducndu-ne n sala de sedinte. Lumea, cnd am ap'rut purtati pe umeri, sa ridicat n picioare, strignd si fluturnd batistele. Presedintele Varlam era cuprins si el n valul de entuziasm c'ruia nu i-a putut rezista. Juratii erau fiecare la locurile lor, la piept purtnd toti cte o fund' tricolor' cu svastic'. Mi sa citit verdictul de achitare, dup' care am fost luat pe sus si dus afar', unde se aflau peste zece mii de oameni. Cu totii au format un cortegiu si ne-au dus pe brate, pe str'zi, n timp ce lumea de pe trotuare arunca flori. Am fost condus n balconul d-lui Tilic' Ioanid, de unde, n cteva cuvinte, am multumit tuturor Romnilor din Turnul-Severin, pentru marea dragoste pe care mi-au ar'tat-o cu prilejul acestui proces.

SPRE IA I
Dup' ce am multumit, prin cteva vizite f'cute Severinenilor, pentru modul cum sau purtat cu mine, am plecat a doua zi spre Iasi cu un tren special. n gar' erau mii de oameni cu flori, cari veniser' s' ne petreac' si s' ne mpodobeasc' vagoanele. Trenul special nu era pentru mine; el era al celor peste 300 Ieseni cari veniser' la proces, la care se mai ad'ugaser' vagoanele Focs'nenilor, Brl'denilor si Vasluienilor. Am plecat. n urm', a r'mas multimea fluturnd din batiste si manifestndu-si dragostea si dorinta ei de lupt', prin urale care f'ceau s' clocoteasc' v'zduhul. Stnd la geam, m' uitam napoi spre multimea aceea mare de oameni, din care nu cunoscusem mai nainte pe nimeni si care acum se desp'rteau de noi cu lacrimi n ochi, ca si cum ne-am fi cunoscut de zeci de ani. n gnd mi-am f'cut o rug'ciune, multumind lui Dumnezeu pentru biruinta pe care ne-o d'duse.

195

Abia acum, trecnd din vagon n vagon, am putut s'-mi rev'd camarazii dela Iasi, vorbind cu fiecare n parte si bucurndu-ne toti c' Dumnezeu ne-a f'cut biruitori si ne-a sc'pat din aceast' primejdie, din care, toti dusmanii nostri credeau, c' nu voiu mai putea sc'pa. ntrun compartiment era prof. Cuza si prof. umuleanu cu dna. Mergeau satisf'cuti, nconjurati de dragostea noastr'. Toate compartimentele erau, care de care, mai frumos mpodobite cu flori si cu verdeat'. Mai ales c' la statia urm'toare Turnului-Severin, un nou val de flori ni-l aduseser', f'r' s' ne fi asteptat, t'ranii cu preotii lor, cu nv't'torii si cu copiii de scoal', cu totii mbr'cati n costume nationale. n toate g'rile, lume mult' astepta sosirea trenului. Nu era o primire din acelea oficiale si reci. Nu-i aduseser' pe oameni nici datoria, nici teama, nici interesul. Pe la marginea multimii am v'zut b'trni cari plngeau. Oare de ce? Ei nu cunosteau pe nimeni din cei cari eram n tren. Pare c' cineva necunoscut i mpingea, soptindu-le tainic: Veniti la gar', pentruc' din toate trenurile cari trec, este unul care merge ast'zi pe linia destinului romnesc. Toate merg pentru interesul celor din trenuri, acesta merge pe linia neamului, pentru neam. Multimile au cteodat' contactul cu sufletul neamului. Un minut de viziune. Multimile v'd neamul, cu mortii, cu tot trecutul lui. i simt toate clipele de m'rire, ca si acelea ale nfrngerii. Simt cum clocoteste viitorul. Contactul acesta cu neamul ntreg e plin de nfrigurare, de cutremur. Atunci multimile plng. Aceasta va fi fiind mistica national pe care unii o critic', pentruc' nu stiu ce este si pe care altii nu o pot defini, pentruc' nu o pot tr'i. Dac' mistica crestin' cu finalul ei, extazul, este contactul omului cu Dumnezeu, printrun salt din natura uman' n natura divin' (Crainic), mistica national' nu este altceva dect contactul omului sau al multimilor cu sufletul neamului lor, printrun salt pe care acestea l fac, din lumea preocup'rilor personale, n lumea etern' a neamului. Nu cu mintea, c'ci aceasta o face orice istoric, ci tr ind, cu sufletul lor. Cnd trenul, mpodobit cu drapele si verdeat', a intrat n Craiova, peronul g'rii era plin de peste zece mii de oameni, cari neau ridicat pe sus si ne-au dus n dosul g'rii, unde cineva ne-a urat bun venit si biruint'. A vorbit prof. Cuza si am vorbit si eu, cteva cuvinte. La fel am fost primiti n toate g'rile mari si mici, dar cu deosebire la Piatra-Olt, Slatina si Pitesti. n cele mai multe din aceste

196

localit'ti, asezate dealungul liniei ferate, nu erau organizatii nationaliste, nu f'cuse nimeni manifeste, ca s'-i cheme pe oameni la gar' si totusi peroanele erau pline cu mii de oameni. La Bucuresti am sosit pe la orele opt seara. Am fost luat n brate de pe peron si scos n dosul g'rii. Acolo pe ntreg p'tratul acela era o mare de capete ce se prelungea pe Calea Grivitei pn' dincolo de coala Politehnic'. Cred c' erau peste 50.000 oameni, cuprinsi de un entuziasm c'ruia nu-i putea sta nimic n cale. A vorbit prof. Cuza. Am vorbit si eu. De altfel n toat' tara era un curent nationalist asa de puternic nct ar fi putut conduce L. A. N. C. la guvernarea t'rii. Treceau nefolosite, n acele zile, cele mai mari momente tactice politice ale acestei misc'ri, cu care ea nu se va mai ntlni niciodat'. Profesorul Cuza na stiut s' valorifice un mare moment tactic cu care att de rar se ntlnesc misc'rile politice. Pentru orice observator obiectiv, cunosc'tor al luptelor politice, soarta L. A. N. C. a fost pecetluit' din acel moment.

***
Am plecat. Toat' noaptea ne-au iesit oameni nainte prin g'ri. La Focsani erau n gar' peste o mie. Era ora trei noaptea. Ei asteptau aici de cu sear', dela ora patru. Voiau s' ne oprim m'car o zi la ei. Dar am plecat nainte. n tren sa suit o delegatie cu Hristache Solomon, Aristotel Gheorghiu, Georgic' Niculescu si altii. Mi-au spus: Dac' nu am avut bucuria s' avem procesul la noi, trebuie s' faci nunta. La 14 Iunie dimineata, trebuie s' sosesti la Focsani. Vei g'si totul aranjat. Delegatia s-a dat jos la M'r'sesti, dup' ce am promis c' la 14 Iunie voiu fi la Focsani. Dimineata, peste m'sur' de obosit, am ajuns la Iasi. Studentimea si lumea din oras erau n gar'. Ne-au luat pe sus si ne-au dus prin oras pn' la Universitate. Acolo erau cordoane de jandarmi. Multimea a rupt cordoanele si a p'truns n'untru ducndu-ne pe sus n aul'. Aici a vorbit prof. Cuza. Dup' aceea lumea sa mpr'stiat n ordine. Ne-am dus fiecare pe la casele noastre. Eu am rev'zut cu drag c'suta din str. Florilor, de care m' desp'rtisem cu opt luni n urm'. A doua zi, am plecat la Husi, unde mama m' astepta, plngnd, n pragul casei. Cteva zile n urm', am f'cut cununia civil' la Prim'ria din acest oras.

197

IUNIE 1925 IUNIE 1927

198

199

NUNTA
La 13 Iunie, am plecat la Focsani cu mama mea, tat'l meu, fratii, surorile, mireasa si socrii. Ajunsi acolo, am fost g'zduiti de Generalul Macridescu. Acolo a venit, seara, comitetul de organizare al nuntii si ne-a spus c' totul este aranjat si c' din celelalte orase sosiser' peste 30.000 oameni, cari fuseser' ncartiruiti cu totii si c' vor mai sosi n timpul noptii. C' toat' lumea din Focsani primeste cu pl'cere s' g'zduiasc' pe oaspeti. A doua zi dimineata, mi sa adus un cal asa era programul si dup' ce am trecut c'lare pe la casa miresei, am pornit n capul unei coloane afar' din oras, la Crng. Pe marginile soselei, de o parte si de alta era lume, prin copaci erau copii, iar pe sosea veneau n urma mea nasii, n tr'suri ornate, n frunte cu profesorul Cuza si Generalul Macridescu, Hristache Solomon, Col. Blezu, Col. Cambureanu, Tudoroncescu, Georgic' Niculescu, Maior B'gulescu si altii. Venea apoi carul miresei cu sase boi, mpodobit cu flori. Apoi alte care ale nuntasilor. n total 2.300 care, tr'suri si automobile, toate nc'rcate cu flori si lume mbr'cat' n costume nationale. Eu ajunsesem la 7 km. de oras, n Crng si coada coloanei nc' nu iesise din Focsani. n Crng sa oficiat nunta pe o estrad' de scnduri, preg'tit' anume. Erau de fat' ntre 80-100.000 de oameni. Dup' oficierea slujbei religioase au nceput hora, jocurile si petrecerea. Apoi a urmat masa ntins' pe iarb' verde. Fiecare si adusese de mncare, iar Focs'nenii avuseser' grije si pentru lumea venit' din alte p'rti. Toat' aceast' desf'surare de costume nationale, de care romnesti, de viat' si de entuziasm, a fost filmat'. Peste cteva s'pt'mni sa reprezentat la Bucuresti. Dar numai de dou' ori, c'ci Ministrul de Interne a confiscat si filmul si copia lui si le-a dat foc. Spre sear', nunta sa terminat ntro nfr'tire si nsufletire general'. Eu am plecat n aceeasi noapte cu sotia si ctiva camarazi la B'ile Herculane, unde am r'mas dou' s'pt'mni la o veche familie de cunoscuti, t. Martalog. Mota sa dus la Iasi, unde a nceput s'parea temeliei C'minului Cultural Crestin, pe locul donat de ing. Grigore Bejan.

200

BOTEZUL DELA CIOR

TI

La 10 August, am botezat la Cior'sti, lng' Focsani, 100 de copii cari se n'scuser' n vremea aceea n judetul Putna si mprejurimi. Botezul trebuia s' aib' loc n Focsani. Guvernul ns', pentru a-l mpiedeca, a decretat starea de asediu n acest oras. Ne-am retras atunci la Cior'sti si prin foarte multe greut'ti, am reusit pn' la sfrsit s' botez'm sub baionete, copiii.

DUP UN AN RENCEPE MUNCA

Mam rentors apoi la Iasi, ca s' lucrez al'turi de ceilalti camarazi, la ridicarea c'minului. Ne urm'ream vechiul plan al cl'dirii, precum si cel al organiz'rii tineretului, planuri ntrerupte de soart' aproape un an de zile. Au nceput s' ne vin' donatii. Familia Moruzzi din Dorohoi a donat 100.000 lei, Generalul Cantacuzino a donat 3 vagoane de ciment, Romnii din America, prin foaia Libertatea, au donat peste 400.000 lei. !'ranii din cele mai ndep'rtate sate ale Ardealului, Bucovinei, Basarabiei, contribuiau din putinul lor pentru Casa dela Iasi. Toate donatiile veneau din cauza simpatiei mari de care se bucura acum miscarea n toate straturile sociale. Mai cu seam', strniser' un adev'rat entuziasm fotografiile cari ar'tau cum studentii si studentele si construiau singuri casa. Era ceva cu totul nou, nentlnit nc' nici la noi nici n str'in'tate. Creiase, faptul acesta, atta simpatie n Iasi, nct functionarii cnd ieseau dela birou, veneau acolo, si aruncau hainele si puneau mna pe lopat', pe trn'cop sau pe targa cu beton. La aceast' munc' sau ntlnit studentii dela Cluj, din Basarabia, din Bucovina si din Bucuresti. Fr'tii de cruce se f'cuser' acum n multe orase sub conducerea lui Mota, asa c' din toate p'rtile veneau tinerii elevi si lucrau, plecnd apoi educati si organizati. Doi ani de lupt' studenteasc', de fr'mnt'ri si suferinte comune ale ntregului tineret al t'rii, realizeaz' o mare minune: restabilirea blocului unitar sufletesc al neamului, amenintat de in-

201

capacitatea de solidarizare si contopire a b'trnilor n marea comunitate national'. Acum tineretul adunat din toate p'rtile, consolida si sfintea aceast' unitate sufleteasc', prin sfort'rile lui comune, n scoala muncii pentru tar'.

PRIMEJDII CARI PNDESC O MI CARE POLITIC

Curentul din tar' era formidabil. Nu cred s' fi fost de multe ori pe p'mntul romnesc un curent popular mai unanim ca acesta. Dar Liga nu mergea bine. Lips' de organizare, lips' de plan de actiune. La acestea se mai ad'ugase n urma marelui curent, pericolul amestecului n cadrul misc'rii a unor elemente compromit'toare si primejdioase. O miscare niciodat' nu moare din cauza dusmanilor dinafar'. Ea moare din cauza dusmanilor dinl'untru. Ca orice organism omenesc. Nu moare omul dect unul la un milion din cauze exterioare (c'lcat de tren, de masin', mpuscat, nnecat). Omul moare din cauza toxinelor interne. Moare intoxicat. Ori, n urma proceselor dela V'c'resti, Focsani si Severin, a venit n miscare oricine a vrut. Unii au venit s' fac' escrocherii: ncas'ri de abonamente, vnz'ri de brosuri, mprumuturi etc., cari oriunde ap'reau, compromiteau miscarea; altii veniser' s'-si creeze situatii politice si ncepuser' s' se lupte ntre ei, s' se prasc', s' se submineze unul pe altul pentru sefie, locuri de deputati etc. Altii erau de bun' credint', ns' nu aveau educatia disciplinei, nentelegnd s' se supun' sefilor si directivelor date, ci ntelegnd s' discute la infinit orice dispozitie si s' lucreze fiecare dup' capul lui. Altii, deasemenea de bun' credint', dar incapabili de a se ncadra. Sunt elemente foarte bune, care au structura sufleteasc' n asa fel alc'tuit', nct nu se pot ncadra, iar dac' se ncadreaz' distrug totul. O parte sunt intriganti din nastere. Oriunde intr', prin sistemul de a vorbi despre altul la ureche, stric' ntreaga armonie a organizatiei si o desfiinteaz'. O alt' categorie o constitue acei cari au cte o idee fix': cred sincer c' au g'sit cheia tuturor solutiilor, c'utnd s' te conving' de valoarea lor. Altii suf'r de boala ziaristicei. Voiesc cu orice pret s' fie directori de ziare sau cel putin s'-si vad' numele isc'lit la sfrsitul unui articol. Altii au o purtare n societate de asa natur', nct oriunde apar, compromit ntreaga lupt' si macin' ncrederea de care se bucur' organizatia. n sfrsit, altii sunt pl'titi anume ca s'

202

bage intrigi, s' spioneze si s' compromit' orice ncercare nobil' a misc'rii. Ct' grije, ct' atentie, prin urmare, trebue s' aib' un sef de miscare fat' de elementele ce vor s' vin' sub conducerea lui. Ct' educatie trebue s' le fac' si ct' neobosit' supraveghere trebue s' exercite asupra lor. F'r' acestea, miscarea se compromite iremediabil. Ori profesorul Cuza era cu totul str'in de aceste lucruri. Lozinca lui: n Lig intr cine vrea si r mne cine poate, va aduce un adev'rat dezastru. ntro organizatie nu intr' cine vrea, ci intr' cine trebue si r'mne cine e, si atta vreme ct e om corect, muncitor, disciplinat, credincios. Nau trecut cteva luni si biata Lig' devenise un cazan de intrigi, un adev'rat iad. Credinta mea de atunci pe care mi-o p'strez si ast'zi este: Dac' ntro organizatie apar aceste nceputuri de cangren', ele trebuesc imediat localizate si apoi extirpate cu cea mai mare energie. Dac' nu se pot localiza si se ntind ca un cancer n ntregul organism al misc'rii, cauza este pierdut'. Viitorul si misiunea organizatiei sunt compromise. Ea va muri sau si va tr zilele ntre viat' si moarte, f'r' ca s' poat' realiza ceva. ncerc'rile noastre pe lng' profesorul Cuza, de a-l determina s' ndrepteze situatia, au dat gres, deoarece pe de o parte el era cu totul str'in de aceste principii elementare n conducerea unei misc'ri; iar pe de alt' parte intrigile ne izolaser' si pe noi si ncepuser' s' paralizeze si puterea noastr' de interventie. Noi, grupul dela V'c'resti, v'znd acestea si v'znd si asalturile disperate, valurile de intrig' care se izbeau n noi, si ntre noi si prof. Cuza, ne-am dus acas' la el, jurndu-i din nou credint' si rugndu-l s' aib' ncredere n noi, c'ci vom face ce este cu putint' pentru a ndrepta miscarea. ncercarea a r'mas zadarnic', deoarece el observa c' noi vedeam lucrurile cu totul altfel, si ca organizare si ca actiune si chiar ca fundament doctrinar al misc'rii. Noi plec'm dela ideea de om ca valoare moral , iar nu ca valoare numeric', electoral', democratic'. El credea ns', c' noi sustinem acestea pentruc' suntem victimele unor intrigi.

CRITICA CONDUC TORULUI

203

Cine este vinovat de aceast' stare de lucruri? Cauza acestor st'ri de nenorocire este conduc torul. O asemenea miscare avea nevoie de un mare conduc'tor, iar nu de un mare doctrinar, peste capul c'ruia s' treac' valul misc'rii; el trebue s' domine miscarea si so st'pneasc'. Nu oricine poate s' ndeplineasc' aceast' functiune. Trebue un om de meserie, un om cu calit'ti nn'scute, cunosc'tor al legilor de organizare, de desvoltare si de lupt' ale unei misc'ri populare. Nu e suficient s' fii profesor universitar, pentru a putea lua comanda unei astfel de misc'ri. Aici avem nevoie de barcagii sau de comandanti de vapor, cari s' ne conduc' pe valuri, cari s' cunoasc' legile si s' fie deprinsi cu secretul acestei conduceri, cari s' cunoasc' vnturile, cari s' cunoasc' adncimea m'rii, cari s' cunoasc' locurile primejdioase cu stnci, cari n sfrsit, s' fie st'pni pe bratele lor. Nu e suficient ca cineva s' demonstreze c' Ardealul este al Romnilor, pentru ca s' ia si comanda trupelor spre a merge s' desrobeasc' Ardealul. Dup' cum nu e suficient ca cineva s' demonstreze teoretic existenta primejdiei jid'nesti, pentru ca s' poat' lua comanda unei misc'ri politice populare de rezolvare a acestei probleme. Ne g'sim pe dou' planuri de activitate cu totul deosebite, planuri cari cer persoanelor aptitudini si nsusiri cu totul deosebite. Primul plan ni-l putem nchipui la 1.000 m. n'ltime. Lumea teoriei. Cmpul abstract al legilor. Acolo omul cu anumite nsusiri se ocup' cu cercetarea adev rului si formularea lui teoretic . Pleac' de jos, dela realit'ti concrete, de pe p mnt si urc' n sus pn' la legi. Acolo, n acest plan, este locul lui de creatie. Cel lalt plan se afl' pe p'mnt. Aici omul cu anumite nsusiri se ocup' cu arta impunerii adev rului prin jocul fortelor. El se nalt' n sus pentru a se pune de acord cu legile, dar locul lui de creatie este aici jos pe cmpul de lupt', n cmpul strategic si tactic. Cei dinti contureaz' obiective, creeaz' idealuri, cei de ai doilea le ating, le mplinesc. Din cauza principiului natural al diviziunii muncii, sunt extrem de rare exceptiile care ar putea ntruni la un loc, ntrun singur om, nsusirile celor dou' feluri de ndeletniciri. Profesorul Cuza se afl' pe planul ntiu. Aici el str'luceste ca soarele. Opera profesorului Cuza este aceasta: a) Cercetarea si formularea adev'rului legii nationalit'tii. b) Descoperirea si identificarea perfect' a inamicului nationalit'tii: jidanul.

204

c) Postularea solutiilor problemei jid'nesti. Att ! Dar e colosal. Pentruc', desi toat' stiinta e cu el, toti oamenii de stiint' sunt contra lui. l lovesc din toate p'rtile si ncearc' s'-i r'stoarne adev'rurile. El rezist'. Acest prim plan nu cere ntrebuintare de oameni, de forte omenesti. Dimpotriv', omul planului ntiu fuge de oameni. Planul al doilea cere n primul rnd: oameni. Dar, simpli oameni? Nu! Ci oameni transformati n forte omenesti. Aceasta nsemneaz': 1. Organizare (cu toate legile ei), 2. Educatie tehnic si eroic pentru m'rirea puterii, adic' pentru transformarea omului n putere omeneasc . 3. Conducerea acestor forte, organizate si educate, pe cmpul strategic si tactic n lupt' cu alte forte omenesti sau cu natura. Dac' doctrinarului i se cere s' st'pneasc' stiinta cercet rii si formul rii adev rului, conduc'torului unei misc'ri i se cere s st pneasc stiinta si arta organiz rii, stiinta si arta educatiei, stiinta si arta conducerii. Profesorul Cuza, str'lucitor si nenvins n planul ntiu, cobort n planul al doilea, devine necunosc'tor, nendemnatec, naiv ca un copil, incapabil de organizare, incapabil de educatie tehnic' si eroic', incapabil de a conduce forte. Pe planul al doilea nving'torul din planul ntiu, nu va putea repurta absolut nicio victorie. El va fi un nvins sau n cel mai bun caz se va multumi cu micile succese pe care i le vor procura cei din jur,

***
Cari sunt liniile spirituale ale unui conduc'tor de miscare politic'? Dup' p'rerea mea urm'toarele: I. O putere l untric de atractie. n lume nu exist' oameni liberi (independenti). Dup' cum n sistemul solar, fiecare stea se afl' ntro orbit' n cadrul c'reia se misc' n jurul unei puteri de atractie mai mari, tot asa si oamenii, cu deosebire n domeniul actiunii politice, graviteaz' n jurul unor puteri de atractie. La fel si n lumea cuget'rii. R'mn bine nteles n afar' acei ce nu vor nici s' se miste nici s' cugete. Un sef trebue s' aib' o asemenea putere de atractie. Unii au pentru zece oameni, numai pentru atti putnd fi sefi; altii pentru un sat ntreg, altii pentru un judet, altii pentru o provincie, altii pentru o tar', altii dep'sesc hotarele unei t'ri. efia unui conduc'tor e limitat'

205

de marginile puterii lui l'untrice de atractie. E un fel de putere magnetic', pe care, dac' cineva nu o are, nu poate fi conduc'tor. II. Capacitate de dragoste. Un sef trebue s' iubeasc' pe toti camarazii lui de lupt'. Fluidul dragostei lui trebue s' str'bat' pn' la marginea comunit'tii unei misc'ri. III. 6tiint si simt al organiz rii. Lumea atras' unei misc'ri, trebue s' fie organizat'. IV. Cunoastere a oamenilor. n organizare trebue s' se tin' seam' de principiul diviziunii muncii, ntrebuintnd pe fiecare la locul s u; dup' aptitudinile pe care le are si neprimind pe cei care nu le au de loc. V. Putere de educatie si de insuflare a eroismului. VI. St pnirea legilor conducerii. Un sef avnd o trup' organizat' si educat', trebue s' stie a o conduce pe cmpul de lupt' politic n concurent' cu celelalte forte. VII. Simtul b t liei. Un sef trebue s' aib' un simt special care-i arat' cnd trebue s' dea b't'lia. E ceva l'untric care spune: Acum! n minutul acesta nici mai trziu nici mai de vreme. VIII. Curajul. Un sef, cnd aude aceast' porunc' l'untric', trebue s' aib' curajul de a trage sabia. IX. Constiinta obiectivelor drepte si morale si a mijloacelor loiale. Nu exist' biruint' care s' d'inuiasc' n afar' de aceste ndreptare. n sfrsit, un conduc'tor trebue s' aib' toate virtutile unui lupt'tor: jertf', rezistent', devotament etc.

UN PROCES DE CON TIIN!

Nu era vinovat profesorul Cuza de starea n care se afla Liga. Cred, c' profesorul Cuza, atunci cnd se opunea organiz'rii, avea constiinta clar' a planului pe care lucra el si a lipsei lui de putere n planul al doilea. Noi suntem vinovati si n special eu, pentruc' toti lam fortat, n contra vointei lui, s' porneasc' pe o cale, pe care nu se simtea puternic. De altfel n toate evenimentele importante din timpul celor doi ani de lupte, el fusese absent. Toate luptele care au cutremurat tara si au n'ltat massele romnesti, sau dat f'r' contributia initial' a profesorului Cuza. El a fost la toate de mare folos, dar totdeauna n urm': initiativa nu i-a apartinut. Am gresit; si cum nu este greseal' care s' nu se ntoarc' n contra celor ce au s'vrsit-o, si aceast' greseal' se va ntoarce

206

curnd n contra noastr'. Dar se va ntoarce si n contra misc'rii. i aceasta va ncepe din momentul ce profesorul Cuza, neputndu-ne ntelege, va lucra singur f'r' sprijinul nostru.

***
Anul acesta fusese un an greu si pentru el. Dup' 30 ani de apostolat la Universitatea din Iasi, guvernul f'cuse ne mai pomenita nelegiuire de a-l scoate dela catedra sa. La ancheta sumar' f'cut', acuzat fiind c' instig' spiritele, profesorul Cuza a r'spuns: Sunt un instigator al energiei nationale. O viat' de lupt' si de cursuri str'lucite n slujba natiei romnesti se termina cu aceast' recompens' din partea neamului condus de iudeo-politicianismul romn. La aceast' lovitur' sa mai ad'ugat si faptul c', fiind singur pe strad', a fost provocat si lovit de un jidan cu pumnul peste fat'. Cnd sa auzit de aceast' infam' ndr'sneal', studentii au p'truns n toate localurile, lovind la fel n fat' pe fiecare jidan pe care-l ntlneau. Cu prilejul manifestatiei, au fost arestati 10 studenti, n frunte cu Mota, Iulian Srbu, etc. si condamnati la o lun' nchisoare, pe care au si executat-o la Galata. Studentul Uniceanu a tras mai multe focuri de revolver, dar f'r' rezultat, asupra aceluia care era b'nuit ca autor moral al agresiunii s'vrsite.

N FRAN!A, LA CARTE
Dup' ce, la 13 Septembrie 1925, am pus mpreun' piatra fundamental' la c'min si dup' ce zidurile se ridicaser' la 1 m., iar misc'rii i d'dusem tot ce putusem la vrsta mea, mam gndit c' ar fi nemerit s' m' rentorc n str'in'tate, pentru a-mi des'vrsi studiile. Mai ales, c' nici s'n'tatea nu-mi era ntro stare prea fericit' n urma grelelor ncerc'ri prin care trecusem. Ma mpins la aceast' hot'rre si faptul c', n p'rerile: mele asupra organiz'rii si luptei, m' simteam cam izolat. mi spuneam: e posibil ca s' fiu gresit si e mult mai bine, s' nu mpiedec o linie care se poate dovedi totusi bun'. Mai cu seam' c', n ultimul timp, Liga c'p'tase forte noui prin unirea cu Actiunea Romneasc', de sub conducerea profesorului C'tuneanu, n care era un frumos num'r de intelectuali de valoare din Ardeal, n frunte cu Valer Pop si preotul Titus M'lai si prin unirea cu Fascia National', o miscare mai mic' dar

207

s'n'toas'. Sc'derile nevinovate ale conducerii, poate se vor remediea acum prin prezenta attor oameni de elit', printre cari erau: avocatul nostru, Paul Iliescu din Bucuresti, cu un nsemnat grup de intelectuali, Generalul Macridescu cu alt grup de elit' din Focsani si distinsul profesor de Sociologie, Traian Br'ileanu dela Universitatea din Cern'uti, vechiu nationalist, precum si ilustrul profesor pedagog, Ion G'v'nescul dela Universitatea din Iasi, care nu se nregimentase pn' acum n miscare, desi propov'duise o viat' ntreag' si el, dela catedra de Pedagogie, ideea national'. Nu mai vorbesc c' la Bucuresti str'lucia si lumina miscarea national' savantul profesor de Fiziologie, Nicolae Paulescu, cunosc'tor nentrecut al manoperilor iudeo-masoneriei. La aceste figuri, care nnobilau miscarea si-i d'deau un prestigiu nentrecut, se mai ad'uga si sprijinul pretios al Libert'tii, cea mai r'spndit' si mai bine apreciat' foaie popular' din Romnia, redactat' de p'rintele Mota. Mota, care fusese eliminat dela Universitatea din Cluj si care abia era n anul II, sa hot'rt s' mearg' si el pentru a-si termina studiile. Ne-am nteles s' mergem amndoi n Franta, ntrun oras mai mic. Am ales Grenoble. Eu aveam din cadourile de nunt' si din vnzarea brosurii Scrisori studentesti din nchisoare, 60.000 lei; Mota avea ajutor de acas', lunar. Dup' ce am fost pe acas' pe la p'rinti, ne-am luat r'mas bun dela profesorul Cuza si dela camarazi. Ne-am dus la schit, la Rar'u, s' ne nchin'm si am plecat. ntiu, eu cu sotia si dup' dou' s'pt'mni, Mota.

LA GRENOBLE
Dup' o c'l'torie lung' prin Ceho-Slovacia si Germania, dup' o ntrerupere de cteva zile la Berlin sl la Iena, am intrat n Franta si am poposit la Strasbourg. Ceeace ma impresionat peste m'sur', a fost faptul de a vedea acest oras, n contra tuturor astept'rilor mele, transformat ntrun adev'rat cuibar de infectie jid'neasc'. Coborndu-m' din tren, asteptam s'-mi apar' n fat' tipul rasei galice, care a luminat cu vitejia ei neegalat' veacurile istoriei. Mi-a ap'rut ns', tipul coroiat si ahtiat dup' cstig al jidanului, care m' tr'gea de mnec' s' intru, fie n pr'v'lie la el, fie n restaurant. Majoritatea restaurantelor de pe strada g'rii erau jid'nesti. n Franta jidanilor asimilati, toate erau cuser. Am intrat din

208

restaurant n restaurant, pentru ca s' g'sesc unul crestin. n fiecare ns', g'seam t'blit' scris' n idis: Restaurant cuser. Cu mare greutate n sfrsit am g'sit unul francez, unde am luat masa. ntre jidanii din Trgul-Cucului si cei din Strasbourg nam g'sit nicio deosebire: aceeasi figur', aceleasi maniere, acelasi jargon, aceiasi ochi satanici n care citeai si descopereai, sub privirea curtenitoare, pofta de a te jefui. Dup' nc' o noapte de drum am sosit dimineata, n Grenoble. Ce minune mi sa deschis naintea ochilor! Ce priveliste! Un oras asezat din negura vremii la poalele Alpilor. O stnc' uriase naintat' spre mijlocul orasului ca si cum ar fi voit s'-l taie n dou'. Sur', aspr' si cutez'toare, se n'lta deasupra caselor, care, desi cu etaje multe, r'mneau pe lng' ea niste biete c'm'rute de furnici. Mai departe, dar tot lng' oras, un alt munte plin de vechi nt'rituri si transee, de parapete, era transformat ntrun imens fort. n fund de tot, peste toate acestea, alb ca onoarea, str'luceste de z'pad', iarna si vara, masivul impun'tor al Alpilor. Minunat de cele ce vedeam si mergnd ca ntro cetate fermecat' din povesti, mi spuneam: acesta este orasul vitejiei. naintnd mai departe, mam ncredintat c' nu m' nselasem, pentruc', oprindu-m' n fata unei statui, am cetit: Bayard, chevalier sans peur et sans rproche. Un mare viteaz de epopee din secolul al XV-lea, care dup' o viat' ntreag' de b't'lii, b'trn, murea r'nit n lupt', tinndu-si n mn' sabia al c'rei mner se transformase n cruce si dela care primea b'trnul viteaz, acum n ceasul mortii, cea din urm' binecuvntare. Ne-am luat o camer' cu chirie n Grenoble vechiu. Exist' si Grenoble nou, modern. Mi-a pl'cut mai mult cel vechiu. n curnd a sosit si Mota. Ne-am nscris la Universitate, El, la licent', eu, la doctoratul economic. Am nceput audierea cursurilor din anul I si anul al II-lea. Dar nu ntelegeam absolut nimic. Erau primele lectii. Nu puteam desprinde dect cuvinte izolate. Continund audierea cu st'ruint', aproape de Cr'ciun, am nceput s' nteleg binisor prelegerile. La doctorat nu eram dect 8 studenti. De aceea cursurile aveau un caracter familiar de strns' leg'tur' ntre student si profesor. Profesorii, foarte buni, ei f'ceau numai profesorat, nu si deput'tie. Masa o preg'tea sotia mea pentru mine si pentru Mota. Am nceput s' fac, n zilele de s'rb'toare, mici excursii n jurul orasului. M' impresionau ruinele castelurilor si turnurilor vechi. Oare cine vor fi locuit aici pe vremuri? Vor fi fiind uitati de toat'

209

lumea. S' m' duc s' le fac vizit'. Intram pe sub ruine si st'team acolo cte o or', n liniste netulburat', de vorb' cu mortii. ntro margine a orasului am vizitat o bisericut' str'veche din secolul al IV-lea, Sfntul Laurentiu si spre marea mea uimire, am g'sit pe plafonul acesteia de culoare albastr', peste 50 svastici aurite. n oras, pe Prefectur', Palatul de Justitie si alte institutii era steaua masonic'. Simbol al st'pnirii absolute a acestei hidre jid'nesti peste Franta. De aceea m' retr'sesem n vechiul Grenoble, acolo unde erau bisericile si crucile lor, nnegrite de vremuri si uitare. Refuzam cinematografele moderne, teatrele si cafenelele, g'sindu-mi loc de petrecere pe sub r'm'sitele de ziduri, pe unde b'nuiam c' a tr'it Bayard. M' afundam n trecut si acolo, spre marea mea multumire sufleteasc', tr'iam n Franta istoric', n Franta crestin', n Franta nationalist'. Nu n Franta iudeo-masonic', atee si cosmopolit'. n Franta lui Bayard! Nu n Franta lui Leon Blum! Piata, March des puces, cum i spunea Francezii, era plin' de jidani, de unde si tr'gea si numele. De altfel ns'si Universitatea era coplesit' de ei. Numai din Romnia si f'ceau studiile aici 60 de studenti jidani, pe lng' cei cinci studenti romni. Am vizitat si vechea mn'stire, Grande Chartreuse, din care, cei 1.000 de c'lug'ri fuseser' alungati de statul ateu. Pe diferitele icoane am v'zut urmele pietrelor cu care multimea n timpul revolutiei, b'tuse pe Dumnezeu.

***
Dela un timp, au nceput s' vin' peste noi grijile materiale. Banii mei se cam apropiau de sfrsit. Din tar' nu mai speram s' mai vin', iar ct primea Mota nu putea s' ne ajung' pentru toti trei, cu toat' economia sever' pe care o f'ceam. Am stat mult' vreme si neam gndit n ce mod am putea s' ne cstig'm un ban, f'r' a ne periclita frecventarea regulat' a cursurilor. Dndu-ne seama c' n Franta sunt apreciate si bine pl'tite cus'turile de mn', ne-am hot'rt s' nv't'm dela sotia mea a lucra cus'turi nationale romnesti, pe care apoi s' ncerc'm a le vinde. n cteva s'pt'mni meseria a fost nv'tat'. n timpul liber lucram la cus'turi, pe care apoi le expuneam n vitrina unui magazin. Se vindeau si cu putinul ce cstigam, ad'ugam la ce primea Mota si ne ntretineam o viat' foarte modest'.

210

ALEGERI GENERALE N !AR

MAI 1926

n preajma Pastilor, ziarele din tar', pe cari le primeam regulat si scrisorile, mi-au adus vestea c'derii liberalilor si venirii la guvern a Generalului Averescu. Noile alegeri generale urmau s' aib' loc pe la jum'tatea lunii Mai. Liga intra pentru prima dat' ntro mare lupt'. Mi-am zis: Trebue s' plec n tar', s' iau parte la lupt' si apoi s' m' rentorc la studii. Am scris profesorului Cuza, rugndu-l s'-mi trimit' bani de drum. Neprimind niciun r'spuns, am scris la Focsani D-lui Hristache Solomon; care mi-a trimis zece mii de lei, din cari, o parte am l'sat sotiei mele, iar cu alta am plecat spre tar'. Am ajuns la Bucuresti pe la nceputul lui Mai si n plin' lupt' electoral'. Mam prezentat profesorului Cuza, care nu sa bucurat prea tare de prezenta mea, spunndu-mi c' nu era nevoie s' m' deplasez, c'ci miscarea poate merge bine si f'r' mine. Ma durut putin, dar nu mam sup'rat. ntro organizatie nu ncape sup'rarea la o observatie a sefului. Ea poate fi dreapt', ea poate fi nedreapt', dar sup'rarea nu ncape; acesta e principiul care trebue s' c'l'uzeasc' pe un om ntro organizatie.

***
Am plecat n judetul Dorohoi ca s' dau concurs profesorului umuleanu. De acolo am trecut si n alte judete. La Cmpul-Lung, la Iasi, la Br'ila etc. ntre timp, n urma unei scrisori a profesorului Paulescu si a interventiei Generalului Macridescu, mam hot'rt s' candidez la Focsani. Iat'-m' deci n cea mai desgust'toare si mai nedorit' de mine situatie: mergnd s' cersesc voturi pentru mine. Unde? n mijlocul multimii, care, tocmai n momentul n care ar fi trebuit s' fie st'pnit' de cele mai sfinte sentimente, fiind vorba de tar' si de viitorul ei, e buim'cit' de b'utura oferit' din belsug de c'tre; agentii electorali si st'pnit' de patimile desl'ntuite de duhul r'u al politicianilor. Se coboar', n aceste momente, peste viata linistit' si curat' a satelor, valurile pline de infectie ale politicianismului. n tara ntreag' se ntinde iadul. Din acest iad iese conducerea pentru un an, doi, trei sau patru, a unei t'ri.

211

Din ce noian de p'cate scoate democratia, sfnta democratie, conducerea unei t'ri!

***
Am ajuns la Focsani. Acolo era nc' stare de asediu din timpul botezului dela Cior'sti. Pentru ca s' poti pleca n propagand' electoral' ti trebuia bilet de liber' petrecere, eliberat de comandantul garnizoanei. Mam prezentat si l-am luat. Pe la ora 10 dimineata, nsotit de Domnul Hristache Solomon si altii, am plecat n dou' automobile. Dar la 500 m. de marginea orasului am g'sit drumul oprit de dou' c'rute puse de-a-curmezisul soselei. Lng' ele ctiva jandarmi. Am oprit. Jandarmii sau apropiat si ne-au spus c' nu avem voie s' trecem. Eu le-am scos ordinul generalului si li l-am ar'tat. Ei l-au citit si apoi ne-au spus: Totusi nu aveti voie. Am dat ordin celor ce m' nsoteau s' dea c'rutele la o parte. Dup' o mic' busculad', drumul sa eliberat. Masinile au pornit ncet nainte. Jandarmii, retrasi ctiva metri de sosea, sau asezat n tr'g'tori si au nceput s' trag' focuri. Eu am spus: Mergeti nainte, c'ci trag n vnt. Un glonte a izbit n aripa masinii. Un altul lng' noi. Ne-am continuat drumul. Dou' gloante ns' ne-au oprit n loc. Unul a spart rezervorul de benzin' si altul un cauciuc. De mers nainte, cu neputint'. Am cobort din masin' si ne-am ntors napoi pe jos. Ne-am dus la generalul care ne d'duse biletul de liber' circulatie. I-am povestit cele ntmplate, de fat' fiind si Generalul Macridescu. Ne-a r'spuns: Sunteti liberi s' mergeti. Eu nu am dat ordin s' v' opreasc'. Poate, autorit'tile administrative. Am plecat la Prefectur' cu Generalul Macridescu. Prefect era Nitulescu, un om ursuz si brutal. Foarte linistiti, am intrat n cabinetul lui. Generalul Macridescu a povestit cele ntmplate. Prefectul ns', chiar din primele momente, ne-a tratat n mod necivilizat. A nceput s' ne tin' dela n'ltime un discurs interminabil: Domnilor, interesele superioare ale Statului, cer . . . Sunt legi; noi suntem n cadrul legilor. Avem dreptul, ncearc' s' explice Generalul Macridescu. Dar prefectul continu': !ara cere n aceste momente grele . . . Din nou ncearc' Generalul Macridescu s' explice. Prefectul autoritar:

212

Vointa t'rii este . . . Ascult', Domnule Prefect, v'd c' D-ta nu vrei s' ntelegi de vorb' bun', i spun eu enervat. Plec mine dimineat' n propagand' si dac' jandarmii vor trage din nou n mine, vin aici n cabinet si trag eu si n D-ta. F'r' s' mai astept vreun r'spuns, ntorc spatele si plec, l'sndui pe ceilalti acolo. Dup' cteva ore, sunt invitat la Consiliul de R'zboiu. M' duc. Un Comisar regal mi ia interogatoriul. Declar n scris exact ce a fost. Sunt arestat. Spun: Bine, Domnilor, celui care trage n mine nu-i faceti nimic, iar pe mine, care numai spun c' trag, m' arestati! Iat'-m' din nou, ntro camer' de nchisoare, n cazarma unui regiment. Dup' 3 zile, sunt chemat la general. Un ofiter m' conduce n cabinet: Domnule Codreanu. D-ta trebue s' p'r'sesti orasul Focsani. Domnule General, sunt candidat aici. i ceeace mi cereti Dvs. e contra legii. Desigur, c' nu m' voiu opune m'surii, c'ci nu pot, dar v' rog s'-mi dati ordinul Dv. n scris. Nu pot da n scris. Atunci voiu pleca la Bucuresti, pentru ca s' m' plng mpotriva Dvs. Generalul m' elibereaz', cerndu-mi cuvntul de onoare c' voiu pleca cu primul tren. Cu primul tren am si plecat la Bucuresti. A doua zi, mam prezentat Ministrului de Interne, dl Octavian Goga, care ma primit bine. I-am povestit cele ce am p'tit si am cerut s' mi se fac' dreptate. Mi-a spus c' va trimite un inspector administrativ s' cerceteze cazul, dar s' vin a doua zi. Am venit a doua zi. Ma amnat pe a treia. Zilele treceau si mai r'm'sese putine pn' la alegeri. n sfrsit, a patra zi am plecat. Iar am luat bilet dela general si iar am pornit cu masinile. Nu mai erau dect dou' zile pn' la alegeri. Am ajuns n primul sat. Erau ctiva oameni adunati, cum stau de obicei n preajma alegerilor, ns' speriati de teroarea care se exercita. Vin jandarmii: Aveti voie s' vorbiti cu oamenii, dar numai un minut. Asa am primit ordin! Vorbim un minut si plec'm mai departe. La fel n toate satele, cte un minut. Vai de dreptatea si legalitatea din tara aceasta! mi dai drept de vot, m' chemi la vot, dac' nu vin, m' condamni la amend',

213

iar dac' vin, m' snopesti n b't'i. Politicianii, romni, indiferent dac' sunt liberali, averescani, sau national-t'r'nisti, nu sunt dect o ceat' de tirani, cari la ad'postul: legalit'tii, libert'tii, drepturilor omului, calc' f'r' rusine si f'r' team', n picioarele lor, o tar', cu toate legile, cu toate libert'tile si cu toate drepturile ei. Oare pe viitor ce cale ne va r mne de apucat?

* *
n ziua de alegeri, delegatii nostri au fost b'tuti, umpluti de snge si opriti de a ajunge la s'lile de votare: sate ntregi nu sau putut prezenta. Rezultatul: Am c'zut. Desi n oras b'tusem toate partidele. Nu-i nimic, mi-am zis. O reusit' mi-ar fi stricat planurile de a-mi continua studiile. Peste dou' zile am aflat cu mare bucurie rezultatul pe ntreaga tar'. Liga avusese 120.000 voturi si intrase n Parlament cu 10 deputati: profesor Cuza, la Iasi; profesor G'v'nescul, la Iasi; profesor umuleanu, la Dorohoi; tat'l meu, la R'd'uti; Paul Iliescu, la Cmpul-Lung; profesor Crlan, la Suceava; Dr. Haralamb Vasiliu, la Botosani; Valer Pop, la Satul-Mare; ing. Misu Florescu, la PiatraNeamt; Iuniu Lecca, la Bac'u. Se alesese n adev'r, un buchet de oameni de elit' cari f'ceau cinste misc'rii nationale si c'tre cari lumea se uita cu o net'rmurit' dragoste si cu vii n'dejdi. Cele 120.000 voturi reprezentau tot ce era mai bun si mai curat n poporul romn. Aleg'torii str'b'tuser' prin toate amenint'rile, prin toate ademenirile, peste toate obstacolele pn' la sectiile de votare. Dar multi au fost acei cari nau putut str'bate. Mai multi dect cei cari au str'b'tut. Cel putin nc' 120.000 de voturi au fost fie oprite, fie furate din urne. Am plecat napoi n Franta, multumit de rezultat, dar urm'rit mereu de o ntrebare: Cum se va putea nvinge, dac toate guvernele vor face alegeri la fel ntrebuintnd coruptia, furtul, si forta statului n contra vointei populare?

N MUN!II ALPI
Ajuns n Franta, nu mam mai putut prezenta la examene, n sesiunea de Iunie. O problem' grea mi se punea acum n fat'. Mota trebuia s' plece n tar'. Din toamn' urma s'-si fac' serviciul militar.

214

Cum voiu putea tr'i acolo, c'ci din cus'turi iesea insuficient pentru a putea tr'i un singur om, necum dou' suflete.... Am ncercat s' g'sesc ceva de lucru n oras: orice. Imposibil. Mam gndit c' poate la tar', prin mprejurimile orasului, voiu g'si ceva. Am plecat mpreun' cu Mota s' caut de lucru n mai multe p'rti; dar ne-am ntors seara f'r' rezultat. ntro zi am plecat cu tramvaiul, ne-am cobort la vreo 10 km. de Grenoble, la Uriages les Bains. (Acolo tramvaiele nu circul' numai n oras, ci pn' la 20 km. n toate directiile, fiind din abundent' energie electric', captat' din c'derile de ap' de pe munti.) Ne-am ndreptat apoi pe niste c'r'rui, n sus spre munte. Dup' vreo jum'tate de or', am ajuns la Saint Martin, o comun' destul de mare, cu un drum bine pavat prin mijlocul ei, cu case ngrijite, f'cute din piatr', cu cteva pr'v'lii si cu o biseric' nalt', frumoas'. Am trecut mai departe. Dup' o alt' or' demers, urcnd mereu pe o c'ldur' care ne topea, am ajuns ntr un mic c'tun, Pinet dUriage. Era la o n'ltime de cca. 800-900 m. n sus se deschidea o admirabil' perspectiv' a Alpilor, acoperiti de z'pad'. nceputurile z'pezii p'reau a fi la ctiva kilometri de noi. n stnga se deschidea o vale minunat' n spre Chateau de Vizile, iar n dreapta, alta, spre Grenoble. Pe firul v'ii serpuia soseaua betonat', lucitoare ca apa unui pru b'tut de soare. Oamenii erau pe cmp la lucru. Ne miram cum acolo, pe o coast' de munte, la ctiva kilometri de z'pezi, cari nu se topesc niciodat', creste grul nalt pn' la um'rul omului, ov'z si orz, precum si tot felul de legume. Probabil, din cauza climei mai dulci si a p'mntului care nu-i stncos. Nu era nici de calitate prea bun', era chiar s'rac; dar oamenii l ngr'sau mereu cu gunoi sau cu ngr's'minte chimice. Vedeam lumea pe ogoare, dar ne loveam de aceeasi problem' ca si n celelalte sate: cum s' intr'm n vorb' cu oamenii si cum s' le spunem c' am vrea c' g'sim ceva de munc'. Trecem pe lng' ei si nu ndr'snim s' le vorbim. Mai sus, sunt nc' vreo 5-6 case. Mergem acolo. Ajungem la ultima cas'. Dincolo nu mai era nimic. Era ultima locuint' omeneasc' spre masivul Beldona, afar' de cabanele pentru turisti. n apropiere cosiea un b'trn. Trebue s' vorbim cu el. i d'm bun' ziua si intr'm n vorb'. Ne vede c' suntem str'ini si ne ntreab' ce suntem. i spunem c' suntem romni, c' ne place mult aici si c' am vrea s' c'ut'm o camer' si s' st'm cteva luni la aer. Mosneagul e sf'tos. i probabil, gndindu-se c' a g'sit pe cineva dela care ar putea s' afle multe lucruri, ne cheam' la o mas' asezat' afar', aduce o sticl' de vin negru astrigent, si trei pahare ca s' ne cinsteasc' si

215

apoi ncepe s' ne ntrebe, urm'rind cu mare curiozitate r'spunsurile noastre : Va s' zic', sunteti romni. Da, romni, romni din Romnia. E departe de aici, Romnia? Vreo 3.000 de kilometri. Sunt si pe la D-vs. t'rani asa ca pe la noi? Sunt multi, pere Trk c'ci asa l chema. Creste si pe acolo fn? Dar boi sunt? Vaci? Cai? n fine, i r'spundem la toate, si ne mprietenim repede. Nu-i spunem ns' nimic din ceeace ne durea pe noi, c'ci mosneagul a v'zut c' noi suntem niste oameni nv'tati domni si si-ar fi perdut toate iluziile, aflnd c' noi c'ut'm de lucru la el. l ntreb'm numai, dac' nu stie vreo camer' de nchiriat la cineva. Ne-a dat o adres' sigur', si ne-a repetat s' spunem c' ne-a trimis el, pere Trk. Desp'rtindu-ne, i multumim si-i promitem c' o s' venim s'-i ajut'm la coas'. Cteva case mai la vale, g'sim adresa dat' de el. Chenevas Paul, pensionar. Un alt b'trn de vreo 70 ani, mbr'cat bine, fost plutonier si acum pensionar, (se mndreste c' e singurul pensionar din tot satul). Era proprietar a dou' case, una lng' alta, n care locuia numai el singur, c'ci nu mai avea pe nimeni. Toti ai lui muriser'. Ne nchiriaz' toat' casa cea mic', compus', jos, dintro camer' si o c'm'rut', iar, sus, la etaj, din alt' camer'. (Acolo toate casele au cte un etaj). n camera de jos, o plit' de g'tit. n cea de sus, un pat cu un asternut simplu. Are un aspect de pustiu. Se vede c' de mult' vreme nu mai intrase nimeni n ea. Ne mp'c'm cu patru sute franci pn' la Cr'ciun. (Pe sase luni). La oras pl'team 150 franci pe lun'. Am pl'tit pe trei luni nainte, urmnd ca peste cteva zile s' ne aducem bagajele si s' ne mut'm n noua locuint'. Ne-am rentors bucurosi la Grenoble. M' gndeam, c' avnd frecventa pentru amndoi anii de doctorat, mi voiu prepara examenele aici si m' voiu cobori numai pentru ca s' m' prezint la ele. Peste cteva zile urcam pe aceleasi c'r'ri cu bagajele n spate, eu, sotia mea si Mota, spre noua noastr' locuint'. n sfrsit, iat'-ne instalati. Mota si-a luat r'mas bun dela noi si a plecat spre tar'. Noi am r'mas cu ultimii bani: vreo ctiva franci. Grea situatie! Ce o s' mnc'm? A doua zi dimineata, ngndurat, plec la pere Trk, i ajut pn' seara la coas' si la nc'rcatul fnului. La amiaz' ma invitat la mas' si am mncat cu el. Seara, de asemenea. Dac' as fi putut s'-i duc

216

ceva si sotiei mele, ar fi fost perfect, dar mam ntors f'r' nimic. Dimineata urm'toare, m' duc din nou. Mosneagul mai avea nc' un om la lucru. Mic de statur', cu p'rul roscat, nengrijit, cu niste ochi sclipitori, care-i alergau n orbite, n lumina c'rora nu puteam prinde o raz' de bun'tate. P'rea a fi un om r'ut'cios. Se numea Corbel. Probabil, n limba literar' si oficial', Corbelle. Dar t'ranii din regiune vorbesc toti patois adic' un dialect t'r'nesc care se deosebeste mult de limba oficial', att prin pronuntie ct si prin structura cuvintelor. Diferenta este asa de mare nct un Francez dela oras nu poate ntelege pe un Francez dela sat care vorbeste n patois. Acestia din urm' cunosc ns' si limba oficial'. La prnz am fost toti trei chemati la mas' de o gospodin', femeea mosneagului, o b'trn', ca b'trnele de pe la noi. Acolo t'ranii nu m'nnc' la 12 ceap' cu m'm'lig' ca la noi. Masa lor obisnuit' cuprinde nti o mncare de legume, apoi o mncare cu carne, iar la urm' brnz'. i totdeauna un pahar cu vin. Eu mam apropiat, le-am multumit, dar le-am spus c' nu m'nnc. Ei au crezut c' m' jenez si au insistat. Atunci le-am spus c' e Vineri si c' postesc. Nu m'nnc nimic pn' seara. Era un vechiu obiceiu, pe care de trei ani, din timpul primei nchisori dela V'c'resti, l tinusem regulat. Corbel, cnd a auzit c' postesc ma ntrebat r'stit: Dar de ce postesti ? Pentru c' eu cred n Dumnezeu. De unde stii c' exist' Dumnezeu? L-ai v'zut D-ta pe Iisus Hristos? continu' mai departe Corbel. Nu L-am v'zut, dar asa sunt eu: nu te cred pe D-ta care-mi spui c' nu exist', ci cred sirurile de martiri, cari atunci cnd erau r'stigniti pe cruce si li se b'teau piroanele n mini, spuneau: Puteti s' ne omorti, dar L-am v'zut. A! Preotii! arlatanii! Eu i strivesc sub c'lci, ap'snd si rotind c'lciul n p'mnt, ca si cum ar strivi un gndac. V'zndu-l asa pornit, am rupt discutia. Seara am plecat acas', de ast'dat' cu un cos de cartofi si cu o bucat' de sl'nin' pe cari mi le-a dat b'trnul. Smb't' am lucrat la fel. Duminec' mam dus la biseric'. Era lume adunat' din tot satul. ntro stran', n apropierea altarului, solemn ca un sfnt, st'tea un om care p'rea c' sam'n' cu Corbel. M' uit mai bine. Urm'rea cu mare atentie pe preot. La un moment dat se apropie de preot si foarte smerit i ajut'. El e, Corbel! Dasc'l, ajutorul preotului si clopotar la biseric'.

217

Mai trziu, cnd mam mprietenit cu oamenii, le-am povestit ntmplarea mea cu Corbel, f'cnd cu totii mare haz. Sunt si pe la noi nebuni de acestia, mi spuneau ei. Sau nv'tat dela cei mari cari sunt contra Bisericii. Dar noi, t'ranii francezi, credem n Dumnezeu, asa cum am apucat dela p'rintii nostri. Preotul, un om de o vast' cultur', doctor n Filosofie si Teologie, tr'ia ntro mare mizerie, f'r' leaf' dela statul ateu, care prigonea pe preoti ca pe niste dusmani. Ei tr'iesc numai din ajutorul putinilor oameni ai satului.

***
S'pt'mna urm'toare am lucrat la un alt om, la scos cartofii. De aici am c'p'tat o cantitate mai mare de cartofi, baza noastr' de existent' pentru mai mult' vreme. Apoi am trecut la altul; la legatul snopilor de gru. Pe urm' la treierat. Acolo, n toate satele, obstea satului are masini de treierat. Ea trece din cas' n cas', treiernd la fiecare. Recolta este bogat' si frumoas' ca aurul. Nu este t'ran care s' nu fie abonat la cte o revist' s'pt'mnal' agricol', plin' de sfaturi bune pentru agricultur', gr'din'rit, cresterea vitelor si ngrijirea lor, stup'rie etc. Ei citesc aceste reviste cu mult' atentie, din scoart' n scoart', c'utnd, ntro mare ntrecere, ca fiecare s' aplice ct mai bine acele sfaturi si s' foloseasc' ct mai mult din ele. Grajdurile lor sunt tot asa de ngrijite ca si casele. Vitele sunt bine p'zite si de frig si de foame. !es'late n fiecare zi. De aceea ele sunt, frumoase, muncesc mult si produc mult. n grajdurile lor am g'sit adesea scris de t'rani pe cte o bucat' de carton: Iubiti animalele, prietenii nostri de munc'! Dup' vreo lun', satul sa nv'tat cu mine. Eram cunoscut sub numele de Le roumain (Romnul). Auziser' c' sunt student la doctorat si seara st'team de vorb' cu ei. i interesau problemele de filosofie, chestiuni politice, situatia international', iar din Economia Politic', cu deosebire, problema preturilor, legea cererii si ofertei si altele, care stabilesc pretul; cauzele sc'derii sau urc'rii preturilor si timpul potrivit pentru vinderea produselor lor. !'ranii ntre 25-40 ani, se orientau foarte bine n toate aceste chestiuni si puteai discuta cu ei probleme orict de nalte. Le ntelegeau.

***

218

Dela un timp am nceput s'-mi prepar examenele. Mota si d'duse examenele n Iunie, nainte de plecare, cu mare succes. Ziua munceam, iar seara si noaptea ct puteam sta, citeam. Pentru anul I: aveam 4 obiecte: Economia Politic', Istoria Doctrinelor Economice, Legislatia Industrial' si Legislatia Financiar'. Dup' dou' luni ns' au nceput s'-mi sl'beasc' puterile. Alimentatia nu era suficient'. n ultimele zile mncam numai cartofi fierti. La dou' trei zile, cte un kg. de lapte, iar carne, odat' pe s'pt'mn'. Uneori brnz'. Att puteam eu cstiga cu munca mea. Mai r'u dect mine, era ns' sotia mea care se anemiase mult. n Octombrie mam prezentat la examen. Am c'zut, desi la obiectul principal, Economia Politic', luasem cea mai mare not' si la celelalte obiecte note de trecere, la Legislatia Financiar' obtinnd numai nou', limita pentru doctorat fiind zece. Pentru moment am r'mas desorientat. Nu fusesem un element str'lucit la carte niciodat', dar nu c'zusem niciodat' pn' acum la vreun examen, fiind cotat printre elementele bunisoare. n greaua situatie material' n care m' aflam, era o lovitur'. Greutatea st'tea n aceea c' nu m' mai puteam prezenta de ct peste trei luni si din nou la toate materiile. Mam nc'p'tnat si mam hot'rt s' reiau munca dela cap't. Lucrul la tar' se terminase. C'zuse z'pad'. Numai la t'iatul lemnelor n p'dure puteam s' m' mai duc. n schimbul ajutorului pe care-l d'deam, am c'p'tat si eu un car cu lemne. Au nceput ns' s'-mi vin' ajutoare din tar'. De acas' si dela p'rintele Mota, dintrun mprumut pe care-l f'cuse n numele meu, la o banc'. Am petrecut iarna si s'rb'torile Cr'ciunului, n mijlocul t'ranilor si cu deosebire n mijlocul familiei Belmain-David. n sesiunea de Februarie mam prezentat din nou si mi-am luat examenele anului ntiu de doctorat. Imediat mam apucat de prepararea celui de al doilea an Drept Administrativ, Filosofia Dreptului, Istoria Dreptului Francez si Dreptul International Public. n prim'var' mi-am luat si eu o gr'din', pe care am nceput so lucrez pe cont propriu. Dar n luna Mai 1927, primesc o scrisoare desperat' dela Mota si apoi altele dela Focsani si dela studenti, prin care eram chemat de urgent' n tar', deoarece Liga se rupsese n dou'. Dela Mota si Hristache Solomon primesc si bani de drum. Pn' la examene ns', mai aveam o lun' de zile. M' prezint Decanului Facult'tii si spunndu-i, c' trebue s' plec de urgent' n tar', i cer s'-mi ng'duie a m' prezenta mai nainte pentru a-mi da examenele. Cererea mi-a

219

fost aprobat'. La 16 Mai, am dat examenele si le-am luat. La 18 Mai, am pornit spre tara, lundu-mi r'mas bun dela locuitorii din Pinet, n mijlocul c'rora tr'isem aproape un an de zile. Unii dintre ei, cei mai b'trni, cnd am plecat, plngeau. Altii mau condus pn' la gara din Grenoble. Venisem n Franta cu ngrijorarea c' voiu ntlni un popor imoral, putred si dec'zut, asa cum se flutura de mult' vreme prin lume. Mam convins c' poporul francez, t'ranul si or'sanul, este un popor de o moralitate sever'. Imoralit'tile apartin str'inilor stricati, bogatilor tuturor neamurilor, atrasi de Paris si de alte orase mari. Clasa conduc'toare, dup' p'rerea mea, ns', este iremediabil compromis', gndind, tr'ind si actionnd sub influenta si numai sub influenta iudeo-masoneriei si a bancherilor ei. Iudeo-masoneria si-a f'cut din Paris sediu pentru ntreaga lume. (Londra cu ritul scotian este numai o filial'). Aceast' clas' conduc'toare este rupt' de ntreaga istorie a Frantei si de natiunea francez'. De aceea plecnd din Franta, f'ceam o mare deosebire ntre poporul francez si ntre statul masonic francez. Am r'mas nu numai cu dragoste pentru poporul francez, dar si cu credinta, care nu mi se va cl'tina niciodat', n nvierea si biruinta acestui neam n contra hidrei care sa asezat peste el, ntunecndu-i gndirea, sugndu-i vlaga, si compromitndu-i si onoarea si viitorul.

LA BUCURE TI, LIGA AP R RII NA!IONALE CRE TINE SA RUPT N DOU

Am sosit n Bucuresti. Era un dezastru. Liga Ap'r'rii Nationale Crestine se rupsese n dou'. Sperantele natiei acesteia se pr'buseau. Un neam care-si ncordase puterile sleite, ntrun greu moment al istoriei sale, n lupt' cu cea mai mare primejdie care i-a amenintat vreodat' viata, c'dea acum la p'mnt cu toate sperantele lui nimicite. Acest naufragiu n inimile viteze ale miilor de lupt'tori, v'zndu-si cu totii, ntro clip', n'ruite jertfele f'cute n trecut si toate sperantele, inspira un sentiment de durere chiar si acelora cari st'tuser' departe de miscare. O mai mare durere colectiv' nu mi se ntmplase s' v'd pn' atunci. Toate valurile acelea de entuziasm dela Severin la Focsani, dela Cmpul-Lung la Cluj, se transformaser' n valuri de durere si desn'dejde.

220

Mam dus la Parlament si mam prezentat profesorului Cuza. Spre marea mea surprindere, am g'sit pe un singur om vesel n mijlocul durerii generale. Acesta era prof. Cuza. Redau textual si cu cea mai mare constiinciozitate convorbirea avut'. Bine ai venit, Cornelie drag', apropiindu-se de mine si ntinzndu-mi mna. Tu esti un b'iat bun. S'-ti cauti ca si pn' acum de treab' si va fi foarte bine. Domnule Profesor, sunt am'rt pn' n adncul inimii mele de nenorocirea care sa ab'tut asupra noastr'. Dar nu sa ntmplat nicio nenorocire. Liga este mai puternic' dect oricnd. Iat', am venit dela Br'ila ieri. Acolo a fost ceva ne mai pomenit. Ma primit poporul cu muzici, cu tobe, cu urale nesfrsite. Ai s' vezi ce e n tar'. Tu nu sti ce e. Toat' tara e cu noi. nc' vreo cteva vorbe si am plecat. M' ntrebam apoi n'ucit... Un sef, v'zndu-si trupa lui sfsiat' de dureri, rupt' n dou' si cuprins' de desn'dejde, s' se afle n cea mai perfect' voie bun' si veselie? S' nu-si dea seama de dezastrul care fierbe sub el? Sau si d' seama, si atunci cum este cu putint' s'-i par' bine?

CE SE NTMPLASE
Cei 10 parlamentari ai Ligii au l'sat de dorit, dup' p'rerea mea, n toat' activitatea parlamentar' si extraparlamentar' din timpul anului ce trecuse. Erau elemente slabe? Hot'rt, nu. Erau de rea credinta? Hot'rt, nu. Erau de absolut' bun' credint', dar cu mici insuficiente, fie de preg'tire n materie de cunoastere a problemei jid'nesti, cei mai recenti; fie mai greoi n deplas'ri si actiune, cei mai b'trni. Dar acestea sunt inerente oric'ror oameni adunati ntro organizatie si trebuesc modelate si complinite de conducere si corectate cu mult' dragoste, Atunci, care au fost cauzele adev'rate ale acestei situatii? Dup' p'rerea mea: 1. Lipsa de coordonare a actiunii lor parlamentare si extraparlamentare. 2. Lipsa de unitate sufleteasc', absolut necesar' unei asemenea organizatii, nconjurat' din toate p'rtile de ochi inamici cari ncearc' s' profite de orice nentelegere intern'. Aceste dou' ns', au la baz' o alt' cauz' si anume: Lipsurile conduc'torului, greselile lui. Un conduc'tor trebue s' fac' necontenit scoal', n sensul vederilor lui, cu toti lupt'torii din

221

jur, pentru ca s' asigure unitatea de gndire a blocului respectiv. S' elaboreze un plan de lupt'. S' dea directive n materie de actiune. S' fie un permanent slujitor al unit tii misc rii, ncercnd cu dragostea lui, cu chem'rile lui, cu observatiile, cu pedepsele, s' netezeasc' nentelegerile si nepotrivirile inerente oric'rei organizatii. S' fie un nencetat ndemn c'tre toti la ndeplinirea datoriei lor. S' procedeze cu dreptate, respectnd normele de conducere pe cari si le-a impus si n baza c'rora si-a adunat oamenii. Din toate acestea, profesorul Cuza na f'cut nimic. Na f'cut scoal' cu oamenii s'i si nici m'car consf'tuiri. S' facem o consf'tuire, D-le Cuza, i spuneau unii din ei, ca s' stim si noi ce atitudine s' lu'm si cum s' ne prezent'm n Parlament. Navem nevoie de nicio consf'tuire, pentruc' noi nu suntem partid politic. Na dat niciodat' nicio directiv' nim'nui. Veti g'si volume de valoare, zeci de brosuri scrise de prof, Cuza, veti g'si sute de articole, dar desfid pe oricine sar ncumeta s'-mi aduc' zece circul'ri sau ordine de organizare sau de actiune date celei mai sbuciumate organizatii politice, dela 4 Martie 1923, data nfiint'rii ei, si pn' la 20 Mai 1927, momentul desfiint'rii ei. Nu veti g'si, nu zece, nici cinci, nici trei. Profesorul Cuza a ndemnat, dar el na fost un animator. Profesorul Cuza a pedepsit, dar atunci cnd a pedepsit, a provocat un adev'rat dezastru, fiindc' a procedat f'r' ntelepciune. ntre timp, din cauza situatiei nf'tisate mai sus, se ntelege c' o parte dintre parlamentari, v'znd si simtind c' lucrurile nu merg cum trebue, si manifestau nemultumirile lor. Ei vedeau c', ncetnl cu ncetul, miscarea merge spre ruin', mai ales, c' pe lng' lipsa unor directive, mai interveneau, din timp n timp, si unele iesiri ale prof. Cuza la tribuna Parlamentului, care aveau n adev'r un efect uluitor si descurajator pentru miscarea ntreag'. Asa bun'oar', cnd imediat dup' deschiderea Parlamentului, unul din deputatii Ligii protesta mpotriva st'rii de asediu si a samavolniciilor ne mai pomenite, ntmplate la Focsani, prof. Cuza sa ridicat si a spus c' bine a f'cut guvernul c' a instituit starea de asediu si c' si el ar fi f'cut la fel, spiritele fiind agitate din cauza jidanilor. Alt'dat', vorbind la mesaj, spunea, comb'tnd pe t'r'nisti (care de altfel erau n opozitie): c' Partidul poporului ar putea deveni un factor de guvern'mnt prin sistemul rotativei cu Partidul liberal, dac' Generalul Averescu si-ar nsusi doctrina Ligii Ap'r'rii Nationale Crestine.

222

Aceste lucruri aruncate dela tribun', tocmai n momentul n care mii de oameni loviti, schingiuiti si nedrept'titi, asteptau cu nfrigurare, ca o slab' mngiere pentru suferintele lor, m'car un cuvnt de nfierare a guvernului ale c'rui victime erau, mpr'stiau o atmosfer' de descurajare pretutindeni. n cele ce urmeaz', redau dup' Monitorul Oficial, un pasagiu din discursul amintit: R'mn dar actualmente n slujba Statului 2 partide mature, partide de ordine, ale ordinei actuale, partide de guvern'mnt, care se complecteaz' si care asigur' jocul normal al mecanismului constitutional: Partidul Poporului si Partidul Liberal. Ele sunt asezate pe baze solide, rezemndu-se pe interese de productiune, desi diferite, totusi ambele generale, reale si permanente care le asigur' d'inuirea si eficacitatea actiunii lor. Noua oper' de organizare constitutional' si politic' a t'rii este opera la care au lucrat mpreun' aceste partide, fiecare n m'sura r'spunderii si rolului pe care l-au avut: de guvern si opozitie. Partidul Poporului va continua opera nceput' c'reia i va aduce toate amelior'rile pe care practica sincer' si de bun' credint' le va nvedera ca necesare pentru mai departea consolidare a Statului si unificare des'vrsit' a t'rii... Partidul Liberal este exponentul intereselor burgheziei, romnesti, al intereselor financiare, comerciale si industriale legitime si indispensabile bunului mers al t'rii. Partidul Poporului chemat s' des'vrseasc' organizatia economic' a Statului, aseznd-o pe temelii reale, preocupat de nevoile tuturor n cadrul intereselor superioare ale t'rii, se reazim' n special pe interesele generale, reale si permanente ale productiunii agricole, factor precump'nitor al vietii noastre economice. Partidul Poporului care are r'd'cinile cele mai adnci si cele mai ntinse pe tot cuprinsul t'rii, n cadrul armoniei sociale... vrea s' dea plugarilor st'pnitori de p'mnt rolul ce li se cuvine n economia Statului potrivit muncii si num'rul lor. (Monitorul Oficial, 30 Iulie 1926, pag. 395.) Aceast' atitudine din partea unui conduc'tor de miscare national' este incalificabil'. A face apologia partidelor pe care miscarea national' le denunt' ca pe o nenorocire ab'tut' deasupra

223

Romniei si n contra c'rora ea lupt' cu sacrificii dureroase, pentru a creea o nou' soart' acestei t'ri, alta dect cea h'r'zit' de politicianii partidelor, este tot una cu a-li condamna la moarte propria miscare. A ridica n slav' sistemul rotativei reprezentat prin Partidul liberal si averescan, denuntate de tine nsusi, timp de o viat' ntreag', ca dusmane ale neamului, nseamn' a nl'tura orice perspectiv' de biruint' a misc'rii nationale pe care o conduci dovedind totodat', prin acest fapt, c' tu nsuti nu crezi n ea. Ce ar zice lumea de un comandant de trupe eroice, care se lupt', fac jertfe supreme, cred n biruinta lor, tr'iesc si sunt gata s' moar' cu gndul la ea, comandant care, ntrun discurs n timpul luptei si n fata miilor de r'niti c'zuti, le-ar vorbi ridicnd n slav' trupele inamice si prevestind victoria acestora. Ce sar ntmpla cu biata trup' care n loc de a auzi un cuvnt de n'ltare a n'dejdilor ei n biruint', ar auzi pe nsusi comandantul ei vorbind despre frumoasele perspective de victorie ale trupelor inamice? Ce sar ntmpla? Trupa aceea sar mpr'stia demoralizat'. Asa sa ntmplat. Multi lupt'tori pe frontul misc'rii nationale sau mpr'stiat desn'd'jduiti. Datorit' acestei atitudini ciudate, deputatii Ligii au nceput s'-si manifeste nemultumirea. Ei au gresit, dup' p'rerea mea. Nu aveau dreptul s'-si manifeste aceste nemultumiri dect numai fat' de presedinte si n cadrul restrns al conducerii. Ei ns' au dep'sit acest cadru. n conditiile acestea, fiecare vorb' aruncat' nsemneaz' o nenorocire n plus peste aceea provocat' de nsusi presedintele misc'rii. ncetul cu ncetul, greselile unora si ale altora au dus la r'cirea relatiilor dintre ei. Pn' cnd, ntro zi, deputatul Paul Iliescu, f'r' un motiv binecuvntat si f'r' o judecat' prealabil', deci f'r' respectarea normelor si legilor organizatiei, este eliminat din Liga Ap'r'rii Nationale Crestine. Nu numai att, dar f'r' ca presedintele s' spun' m'car vreunuia din parlamentari ceva, ci pur si simplu, anuntnd dela tribun', c' a eliminat pe Paul Iliescu din L. A. N. C. si cernd n acelasi timp ca s' fie dat afar' din Parlament, iar locul dela Cmpul-Lung s' fie declarat vacant. Aceasta a c'zut ca un tr'snet pe capul bietilor deputati ai Ligii. Peste dou' zile, prof. umuleanu, care ntre timp venise dela Iasi, a f'cut o comunicare Camerei, isc'lit' si de ceilalti deputati: Ion Zelea-Codreanu, Valer Pop, Dr. Haralamb Vasiliu, prof. Crlan, prin care afirmau c' declaratia prof. Cuza, n orice caz, e prematur', deoarece statutele prev'd c' excluderile se pronunt' de comitet. n

224

cazul de fat' comitetul habar nu avea de aceast' chestiune. El nu cunostea nicio vin' acestui om, dar nu cerea s' nu fie eliminat. Comitetul cerea ca omul s' fie nti judecat, ca s' se poat' ap'ra. Cereau, prin urmare, s' se respecte statutul; s' se respecte legea pe care au jurat toti. n aceiasi timp sau f'cut interventii n acest sens la profesorul Cuza. Rezultatul acestor interventii: Toti semnatarii sunt eliminati din Liga Ap r rii Nationale Crestine, n frunte cu prof. universitar umuleanu si cu tat'l meu, unii dintre acestia avnd merite de munc' si de jertf' la formarea acestei ligi mai mari dect nsusi prof. Cuza. Prof. umuleanu era nsusi vicepresedintele Ligii. i acestia dati afar' tot f'r' nicio judecat'; f'r' a li se spune ceva, f'r' a fi fost ntrebati. Dup' p'rerea mea, procedarea prof. Cuza, n calitate de presedinte al organizatiei, c'ruia i incumba datoria de a avea cea mai mare grije pentru viata organizatiei, si cea mai mare atentie la orice m'sur' n stare s'-i pericliteze existenta, a fost fundamental gresit . n fond nedreapt si cu totul ne la locul ei, mai ales avnd n vedere persoanele n joc. Era nsusi comitetul de conducere al Ligii. Erau creatorii acestei organizatii. M'sura era nejudecat , fiindc' profesorul Cuza na prev'zut consecintele care decurgeau din ea, pentru miscare. Imediat dup' aceast' eliminare se scoate Ap'rarea National' prin care se afirm', c' acesti oameni n frunte cu prof. umuleanu si Ion Zelea-Codreanu sau vndut jidanilor, r'spndindu-se n toat' massa Romnilor aceast' insinuare. Prof. umuleanu, prieten nedesp'rtit de un sfert de veac, om de o corectitudine exemplar', a fost oribil si incalificabil atacat n Ap'rarea National' de sub directia si ndrumarea D-lui Cuza. Umbla pe strad' coplesit de durere, sub acuzatia de tr'dare. Atunci prof. umuleanu a scos, drept r'spuns, o brosur' intitulat' Miselia unor prieteni. De data aceasta, prof. Cuza, dup' p'rerea mea, nu numai c' a fost nedrept, a fost mai mult dect nedrept. Eliminatii, la rndul lor, au gresit scotnd manifeste cu atacuri deopotriv' de nedrepte, dar gresala acestora, era consecinta greselii profesorului Cuza. Toate acestea se petreceau n durerea sfsietoare a tuturor lupt'torilor si n marea satisfactie si b'taie de joc a jid'nimii.

225

Eu am sosit n acest moment. n Parlament se judeca chestiunea dac' deputatii dati afar' din Lig' si pierd mandatele de parlamentari. M' ntreb si acum: Oare profesorul Cuza, cnd a luat aceste m'suri, a fost victima unor sugestii sau a unor intrigi, sau asa a judecat singur, c' e bine? Peste cteva zile, intervenind si ceilalti din afar', nm'rmuriti de m'surile profesorului Cuza si cernd s' se mpace lucrurile, prin revenirea asupra elimin'rilor f'cute si prin respectarea dispozitiilor statutare, ne pomenim cu o a treia m'sur' prin care sunt considerati eliminati si acestia. Printre ei erau: Generalul Macridescu, prof. Traian Br'ileanu, Hristache Solomon, prof. C'tuneanu, etc. Prin lume se mpr'stia sistematic svonul, c' toti cei eliminati sau vndut jidanilor. Printre agentii activi n mpr'stierea acestor svonuri erau: Colonelul Neculcea si Liviu Sadoveanu, unul mna dreapt' si altul cea stng' a profesorului Cuza. Eliminatii sau constituit atunci n Liga Ap'r'rii Nationale Crestine-Statutare, voind s' spun' prin aceast' denumire, c' ei se p'streaz' n cadrul statutului. n acest timp profesorul Cuza convoac' la Iasi, n sala Bejan, o mare adunare national', la care iau parte vreo mie de oameni si cari ratific' elimin'rile pe baza c' sau vndut jidanilor. M' opresc aici si nu trec la observatii asupra celor ce se scriau, fie de o tab'r', fie de alta, considernd, att ct am consemnat, ca fiind suficient pentru ntelegerea situatiei misc'rii n acea vreme. Att doar asi vrea s' adaug: c' timpul (au trecut nou' ani) a dovedit c' prof, Cuza a gresit; pentruc', nici prof. umuleanu, asa de crunt lovit n onoarea lui, nu sa vndut jidanilor, nici tat'l meu care a primit lovituri aproape mortale din partea puterii iudaice (de care prof. Cuza nu sa nvrednicit), nici Generalul Macridescu; nici prof. G'v'nescul, nici prof. Traian Br'ileanu, nici prof. C'tuneanu, nici Dr. Vasiliu, nici prof. Crlan, nici preotul Mota etc. Ani dup' aceea, dup' ce dezastrul sa ntins ca un pustiu peste Lig', a venit prof. Cuza la vechiul s'u prieten, prof. umuleanu, pe care l lovise asa de crud, si i-a spus: Drag' umulene, nam nimic cu tine. Hai s' ne mp'c'm! Profesorul umuleanu ns', sa ntors si plecnd i-a zis: E prea trziu. Nu pentruc' prof. umuleanu na vrut s' ierte o lovitur' crud', pe care o primise, ci pentruc' jos, era cenusa unei misc'ri si a unor sperante romnesti.

226

CUM AM PROCEDAT N FA!A ACESTEI SITUA!II:

Am sosit din Franta, n mijlocul acestui dezastru care se ab'tuse peste miscarea national', cu intentia de a se salva ceea ce se mai putea salva. Am convocat la Iasi, n cea mai mare grab', grupul V'c'resti, si o parte din conduc'torii tineretului universitar din cele patru centre. Intentia mea a fost s' localizez desbinarea produs', realiznd un bloc al tineretului. S' fac imposibil' coborrea n spre tineret a atmosferei de vr'jm'sie care m'cina rndurile b'trnilor. Dup' cum era si natural, acest bloc voiam s'-l bazez, n primul rnd, pe constiinta, c' desunirea si ura dintre noi nsemneaz' moarte pentru miscarea national'. Odat', acest bloc nf'ptuit, voiam ca s' ne ndrept'm spre liniile care ardeau ale b'trnilor si prin interventii, f'cnd cele mai hot'rte presiuni pentru restabilirea unit'tii, s' putem salva situatia. Planul meu ns' a c'zut. Tineretul era deja cuprins de fl'c'rile mistuitoare ale nvr'jbirii, nct la Iasi, propunerea mea, cu toate leg'turile care existau ntre mine si acest tineret, na g'sit niciun r'sunet n inimi. i aceasta cu att mai mult cu ct la conducerea studentimii din Iasi, care ar fi putut da n aceste ceasuri semnalul unei directii salvatoare, se ridicase o serie de elemente slabe, cu porniri sufletesti spre r'u. Din tot tineretul na r'mas n picioare, n jurul acestei propuneri, dect vechiul grup dela V'c'resti. i pe lng' el ctiva tineri studenti ieseni, n num'r de 10-12, printre cari din cei mai vechi: Ion Bl'naru, Ion Sava, Ion Bordeianu, Victor Silaghi, iar din cei mai noui, un grup de Ardeleni n frunte cu Ion Banea, Emil Eremeiu, Misu Crisan. Din tot tineretul, att r'm'sese n jurul nostru. Mi-am continuat planul. Am plecat la Bucuresti cu ntregul grup ca s' m' prezint celor dou' fractiuni. Ne-am prezentat ntiu Statutarilor, cerndu-le s' fac' orice sacrificii pentru a putea restabili unitatea misc'rii. Dup' cteva ore, ei au consimtit la reunire, fiind gata a face si sacrificii, dar cernd ca pe viitor s' se respecte statutul. Dup' aceasta ne-am prezentat profesorului Cuza. El ns', n urma rug'mintilor si argument'rilor noastre, a refuzat. Discutia avut' cu acest prilej e bine s' no mai redau. Am plecat. n sufletele noastre se coborse pustiul. Tot ce se ridicase, toat' str'lucirea de ieri a acestei misc'ri nu venise ca un dar

227

al norocului. Totul crescuse din lupt' purtat', pas cu pas, si metru cu metru. ngr'm'disem hot'rri grele peste hot'rri, nfruntasem primejdii peste primejdii, riscuri peste riscuri, dureri fizice si morale, care de care mai sfredelitoare, s'n'tate din s'n'tatea noastr', snge din sngele nostru, lupt' si jertf' cu fiecare zi. Acum totul se pref'cea n scrum.

228

LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL

229

230

LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL

n fata situatiei de mai sus, mam hot'rt s' nu merg nici cu o tab'r', nici cu cealalt'. Nici s' m' resemnez, ci s' ncep organizarea tineretului pe r'spunderea mea, dup' sufletul si capul meu si s' continui lupta iar nu s' capitulez. n mijlocul acestor fr'mnt'ri si ceasuri de r'scruce ne-am adus aminte de icoana care ne-a ocrotit n nchisoarea V'c'resti. Ne-am hot'rt s' strngem rndurile si s' continu'm lupta sub protectia aceleiasi Sfinte Icoane. n acest scop, ea a fost adus' la c'minul nostru din Iasi, din altarul bisericii Sfntul Spiridon, unde o l'sasem cu trei ani n urm'. La aceste gnduri, grupul V'c'resti sa al'turat imediat. Peste cteva zile am convocat la Iasi pentru Vineri 24 Iunie 1927, ora zece seara, n camera mea din str. Florilor No. 20, pe V'c'resteni si pe putinii studenti cari mai r'm'seser' legati de noi. ntro condic', cu cteva minute nainte, scrisesem urm'torul ordin de zi, numerotat cu No. 1: Ast'zi, Vineri 24 Iunie 1927 (Sf. Ion Botez'torul), ora zece seara, se nfiinteaz': LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL, sub conducerea mea. S' vin' n aceste rnduri cel ce crede nelimitat. S' r'mn' n afar' cel ce are ndoieli. Fixez ca sef al g'rzii dela Icoan' pe Radu Mironovici. Corneliu Z. Codreanu Aceast' prim' sedint' a durat un minut, adic' att ct am citit ordinul de mai sus, dup' care cei prezenti sau retras, r'mnnd ca s' cugete dac' se simt destul de hot'rti si tari sufleteste, pentru a p'si ntro asemenea organizatie, unde nu era niciun program, singurul program fiind viata mea de lupte de pn' atunci si a camarazilor mei de nchisoare. Chiar si pentru cei din grupul V'c'resti am l'sat timp de gndire si de cercetare a constiintei lor, pentru a vedea dac' nu au

231

vreo ndoial' sau rezerv' deoarece p'sind aici vor trebui toat' viata lor s' mearg' nainte f'r' nicio sov'ire. Intima noastr' stare sufleteasc' din care sa n'scut Legiunea a fost aceasta: nu ne interesa dac' vom birui, dac' vom c'dea nfrnti sau dac' vom muri. Scopul nostru era altul: de a merge nainte, uniti. Mergnd mpreun', uniti, cu Dumnezeu nainte si cu dreptatea neamului romnesc, orice soart' ne-ar fi d'ruit', nfrngerea sau moartea, ea va fi binecuvntat' si va da roade pentru neamul nostru. Sunt nfrngeri si sunt morti cari trezesc un neam la viat', dup' cum sunt si biruinte dintre acelea care-l adorm, spunea profesorul Iorga, odat'.

***
n aceeasi noapte si n aceeasi condic', am redactat o scrisoare c'tre profesorul Cuza si alta c'tre profesorul umuleanu. A doua zi la 10 dimineata, ne-am adunat toti V'c'restenii, si am plecat la profesorul Cuza, acas', n str. Codrescu No. 3. Dup' attia ani de lupte si grele ncerc'ri, mergeam acum s' ne lu'm r'mas bun dela profesorul Cuza si s'-i cerem s' ne deslege de jur'mintele pe case le-am depus. Profesorul Cuza ne-a primit n aceeasi camer' n care m' botezase pe mine cu 28 ani n urm'. Aici, el, stnd n picioare de o parte a biroului, iar noi de alt' parte, i-am citit urm'toarea scrisoare: Domnule Profesor, Am venit acum pentru cea din urm' dat' la Dvs. ca s' ne lu'm r'mas bun si s' v' rug'm s' ne deslegati de toate jur'mintele depuse. Pe calea care mergeti acum, noi nu v' mai putem urma; deoarece nu mai credem ntrnsa. A merge f'r' credint' nu putem, deoarece, nou', credinta ne-a dat tot avntul n lupt'. Rugndu-v' s' ne deslegati de jur'minte, noi r'mnem s' lupt'm singuri, dup' cum ne va conduce mintea si inima noastr'. Profesorul Cuza ne-a vorbit apoi n felul urm'tor : Dragii mei, v' desleg de jur'mintele pe cari le-ati depus si v' sf'tuiesc, ca mergnd n viat', de acum nainte singuri, s' nu cumva s' faceti greseli. Pentruc', mai ales n politic', greselile se pl'tesc

232

scump. Iat', aveti n fat' greselile pe cari le-a f'cut n politic' Petre Carp si cari i-au fost fatale. Eu, din partea mea, v' doresc tot binele n viat' aceasta ne-a ntins mna fiec'ruia si am plecat.

*
Asa am crezut noi c' este corect s' proced'm si c' aceasta este calea de onoare pe care ne obliga s' mergem numele nostru de lupt'tori. De acolo am trecut la profesorul umuleanu, n str. S'ulescu si i-am citit si lui o alt' scrisoare, cam n aceiasi termeni, prin care anuntam pe Statutari, c' nu-i putem nici pe ei urma si ntelegem s' ne croim deacuma: calea noastr .

***
Plecnd si dela el, am simtit n inimi singur'tatea pe lume. Acum eram singuri ca ntrun pustiu si va trebui s' ne t'iem, prin propriile noastre puteri, drum n viat'. Ne-am strns si mai mult n jurul icoanei. i cu ct greut'tile ne vor asalta si loviturile lumii vor curge mai grele peste noi, cu att vom sta mai mult sub scutul Sfntului Arhanghel Mihail si la umbra sabiei lui. El nu mai era pentru noi o fotografie pe o icoan', ci l simtiam viu. Acolo la icoan', f'ceam de gard' cu schimbul, zi si noapte, cu candela aprins'.

MATERIA
Cnd ne-am adunat n camera dela c'min cu totii, noi cinci si nc' vreo zece studenti din anul I si II si cnd am voit s' scriem cteva scrisori, vestind hot'rrea noastr' d-lui Hristache Solomon si altora, abia atunci ne-am dat seama ct suntem de s'raci, pentruc' toti la un loc nu aveam bani nici m'car ct ne trebuiau pentru plicuri si m'rci. Pn' atunci ne duceam, de cte ori aveam nevoie, la b'trni si ceream. De acum nainte nu mai avem de unde cere. S' pornesti la o organizatie politic' f'r' niciun ban. Era si o greutate si o cutezant'. n acest secol, n care materia este atotst'pnitoare, n care nimeni nu porneste la ceva ct de mic f'r' s' se ntrebe mai nti cti bani are, Dumnezeu a vrut s' arate, c', n lupta si biruinta legionar', materia na jucat niciun rol.

233

Prin gestul nostru cutez'tor, ne desolidariz'm de o mentalitate atotst'pnitoare peste veac si peste lume. Ucidem n noi o lume, pentru a n'lta o alta, nalt' pn' la cer. Domnia absolut' a materiei era r'sturnat', pentru a fi nlocuit' cu domnia spiritului, a valorilor morale. Nu negam si nu vom nega existenta, rostul, si necesitatea materiei n lume, dar negam si vom nega de-a-pururi dreptul st'pnirii ei absolute. Izbeam, asa dar, ntro mentalitate n care vitelul de aur era socotit ca centru si nteles al vietii. Ne-am dat seama c' pe calea aceasta, a raporturilor r'sturnate, dintre spirit si materie, am fi sec'tuit n noi orice curaj, orice putere, orice credint' si orice n'dejde. Singura fort' moral' n nceputurile noastre nu am g'sit-o dect numai n credinta nestr'mutat', c' plasndu-ne n armonia originar' a vietii subordonarea materiei spiritului vom putea nfrnge adversit'tile si vom putea birui n contra puterilor satanice, coalizate n scopul de a ne nimici.

RA!IUNEA
O alt' caracteristic' a nceputului nostru, n afar de lipsa de bani, a fost lipsa de program. Noi nu am avut niciun program. i acest fapt va naste desigur un mare semn de ntrebare. Organizatie politic' f'r' niciun program isvort din ratiune, din capul unui om sau al mai multora? Dar nu ne-am legat mpreun' cei ce cugetam la fel, ci acei ce simteam la fel. Nu cei ce aveam acelasi fel de a gndi, ci acei ce aveam aceeasi constructie sufleteasc'. Era un semnal c' statuia unei alte zeite Ratiunea va fi sf'r'mat'. Pe aceea pe care o ridicase lumea n contra lui Dumnezeu, noi, f'r' a o arunca si dispretui, vom pune-o acolo unde e locul ei, n slujba lui Dumnezeu si a rosturilor vietii. Dac' nu aveam, asa dar, nici bani, nici programe, aveam n schimb pe Dumnezeu n suflete si el ne insufla puterea nebiruit' a credintei.

N CONTRA MI ELIEI
Aparitia noastr' a fost salutat' cu un uragan de ur' si de ironii. Cele dou' tabere ale Ligii au rupt raporturile cu noi. Studentii dela

234

Iasi ne-au p'r'sit toti, iar atacurile Cuzistilor, date pn' acum mpotriva Statutarilor, se vor ndrepta de acum si se vor nfige ca niste s'geti n inimile noastre. Nu ne vor durea r'nile s'getilor, ci vom r'mne ceea ce vom descoperi n oameni. n scurt, vom fi r'spl'titi si onorati pentru tot ce f'cusem noi pn' acum, cu cele mai grele ofense si vom primi peste obraz lovitur' dup' lovitur'. Nu vom simti numai ura, dar vom vedea n toat' goliciunea lor, lipsa de caracter si incorectitudinea sufleteasc'. n curnd vom deveni exploatatori ai ideii nationale, n interesul persoanelor noastre. Nu credeam c' acei ce se b'teau acum un an cu pumnii n piept, cernd r'splat' pentru pretinsele lor suferinte, vor avea acum si acest curaj de a ne arunca n fat' ofensa de mai sus. n curnd se va afla c' ne-am . . . vndut jidanilor si chiar se vor scrie articole pline de insulte si vor fi t'rani cari vor crede si oameni cari ne vor ntoarce spatele. Pe nedrept. Insulte, pe care nau ndr'snit niciodat' s' ni le adreseze dusmanii, din team', ni le aruncau acum prietenii, f'r' team' si f'r' s' le fie rusine. Dac' este adev'rat c' noi, cari am trecut pe unde am trecut si ale c'ror trupuri au suferit ce au suferit, am fi n stare de asemenea infamie, de a ne vinde n grup la inamic, atunci nu r'mne dect s se pun dinamit acestui neam si s' fie aruncat n aer. Nu merit' s' mai tr'iasc' un neam care a n'scut si a crescut la snul s'u asemenea copii. Dar dac' nu-i adev rat, cei ce le inventeaz' si le colporteaz' sunt niste misei, care seac' ncrederea natiei n propriul ei viitor si destin. Pentru acestia nicio pedeaps' din partea t'rii nu este prea mare. Ce ncredere s' mai aib' neamul acesta n biruinta si viitorul lui, dac' n toiul luptei grele pe care o duce aude c' noi, copiii, pe care el ne-a ridicat n bratele lui, punndu-si n noi n'dejdile cele mai sfinte, l-am vndut. Las acele zile numai n amintirea acelor ce le-au tr'it. Lor, camarazilor mei de atunci, martori ai acelor ceasuri, le-am spus : S' naveti team' de acesti pigmei, c'ci cine are asemenea suflet, nu poate niciodat' birui. Pe acestia i veti vedea odat' c'znd n genunchi la picioarele voastre. S' nu-i iertati. Pentruc' nu vor face-o din constiinta p'catului s'vrsit, ci dintro miselie. Iar acum de sar cobor peste noi iadul cu toate duhurile lui necurate, neclintiti pe pozitie, l vom nvinge. Pn' la acea dat' v'zusem fiara din om. Acum am v'zut miselul din om. P'ziti-v' pe voi si copiii de azi si de mine ai

235

neamului romnesc si ai oric'rui neam din lume, de aceast' racil' ngrozitoare; miselia. Toat' inteligenta, toat' nv't'tura, toate talentele, educatia nu ne vor servi la nimic, dac' vom fi misei. nv'tati pe copiii vostri s' nu ntrebuinteze miselia nici n contra prietenului si nici n contra celui mai mare dusman al lor. C'ci nu vor nvinge, ci vor fi mai mult dect nvinsi, vor fi striviti. Nici n contra miselului si a armelor lui miselesti s' nu ntrebuinteze miselia, pentruc' de vor nvinge, nu va fi dect un schimb de persoane. Miselia va r'mne neschimbat'. Miselia nvinsului va fi nlocuit' cu miselia nving'torului. n esent', aceeasi miselie va st'pni peste lume. ntunerecul miseliei din lume nu poate fi alungat prin alt ntunerec, ci numai prin lumina pe care o aduce sufletul viteazului, plin de caracter si de onoare.

***
i totusi, prin acest baraj de ur' si de miselie, au venit la noi, din prima zi, ca la un liman d't'tor de n'dejde: Hristache Solomon, omul acela de mare cuvnt si de mare onoare, inginerul Clime, inginerul Bl'naru, avocatul Mille Lefter, Andrei C. Ionescu, Alexandru Ventonic, Dumitru Ifrim, Cost'chescu, Ion Butnaru, ierodiaconul Isihie Antohie etc. Toti distinsi si vechi lupt'tori n Lig', mi f'ceau acum impresia unor naufragiati, al c'ror vapor se scufundase n largul m'rii, iar ei soseau obositi si turburati pe mica noastr' insul', unde vor g'si si liniste sufleteasc' si ncredere n ziua de mine. Generalul Macridescu ne-a spus: Desi b'trn, voiu merge cu voi si v' voiu ajuta, cu o singur' conditie: s' nu mai ntindeti mna acestor oameni, lipsiti de onoare, pentruc' aceasta mar desgusta peste m'sur' si mi-as pierde toate iluziile. Prof. Ion G'v'nescul a nceput s' se intereseze de noi si de ceea ce f'ceam.

PRIMELE NCEPUTURI DE VIA! LEGIONAR

Patru linii br'zdeaz' mica noastr' viat' initial': 1. Credinta n Dumnezeu. Toti credeam n Dumnezeu. Nu era niciun ateu printre noi. Cu ct eram mai ncercuiti si mai singuri, cu att preocup'rile noastre se ridicau mai mult spre Dumnezeu si spre

236

contactul cu mortii nostri si ai neamului. Aceasta ne d'dea o t'rie invincibil' si o senin'tate luminoas' n fata tuturor loviturilor. 2. ncrederea n misiunea noastr . Nim'nuia nu i se putea servi nici cel mai mic argument despre posibilitatea victoriei. Eram asa de putini, asa de tineri, asa de s'raci, asa de urti si urm'riti de toat' lumea, nct toate argumentele scoase din starea de fapt pledau contra unor perspective de biruint'. Totusi mergeam nainte, datorit' numai ncrederii n rosturile noastre, o ncredere nelimitat' n steaua noastr' si a neamului. 3. Dragostea dintre noi. Unii ne cunosteam mai dinainte, avnd mari leg'turi sufletesti, altii ns' erau copii, studenti n primul sau al doilea an, pe cari nu-i cunoscusem niciodat'. Din cele dinti zile sa stabilit ntre noi toti o leg'tur' de dragoste ca si cum am fi fost din aceeasi familie si ne-am fi cunoscut de mici copii. Era nevoie de un echilibru interior pentru a putea rezista. Dragostea din'untru trebuia s' fie de aceeasi intensitate si fort', cu presiunea noianului de ur' din afar'. Viata noastr' n acest cuib nu era o viat' oficial' si rece, cu distant' ntre sef si soldat, cu teatru, cu declaratii retorice si ifose de sefie. Cuibul nostru era cald. Raporturile dintre noi erau absolut familiare. Cineva nu intra aici ca ntro cazarm' rece, ci ca n casa lui, ca n familia lui. Aici nu venea numai pentru a primi ordine. Aici g'sea o raz' de dragoste, un ceas de liniste sufleteasc', un cuvnt de ncurajare, o mng'iere, un ajutor la nenorocire sau la nevoie. Din partea legionarului nu se cerea att disciplin', n sens de cazarm', ct bun' cuviint', credint', devotament si zel la lucru. 4. Cntecul. Probabil, nepornind pe drumul ratiunii, cu alc'tuire de programe, discutii contradictorii, argument'ri filosofice, conferinte, singura posibilitate de manifestare a st rii noastre l untrice era cntecul. Cntam acele cntece n cari simt'mintele noastre si g'seau multumire. Pe o stnc' neagr', cntecul lui tefan cel Mare, a c'rui melodie, se spune, c' sa p'strat din timpul lui, din generatie n generatie. Se spune c' n sunetul acestei melodii intra tefan triumf'tor n cetatea sa dela Suceava, acum 500 de ani. Cnd l cntam, simteam tr'ind acele vremuri de m'rire si de glorie romneasc', ne afundam n cinci sute de ani de istorie si tr'iam cteva clipe acolo n contact cu vechii soldati si arcasi ai lui tefan si nsusi cu el. Ca un glob de aur, cntecul lui Mihai Viteazul. Cntecul lui Avram Iancu: S' sune iar'si goarna, cntecul colii Militare de

237

Infanterie dela 1917. Sculati Romni, compus de Justin Iliesu si de Istrati, pe care noi l-am proclamat Imn al Legiunii etc.

*
Pentru a putea s' cnti, ti trebue o anumit' stare sufleteasc'. O armonie n sufletul t'u. Cel ce merge s' fure pe cineva, acela nu poate cnta. Nici cel ce merge s' fac' o nedreptate. Nici cel al c'rui suflet e ros de patimi si de vr'jm'sie fat' de camaradul s'u. i nici acela al c'rui suflet e sterp de credint'. De aceea, voi, legionari de azi sau de mine, de cte ori veti avea nevoie de a v' orienta n spiritul legionar, s' v' rentoarceti la aceste patru linii de nceput, care stau la baza vietii noastre. Iar cntecul v' va fi un ndreptar. De nu veti putea cnta, s' stiti c' este o boal' care v' roade n adncul fiintei voastre sufletesti sau c' vremea va turnat p'cate peste sufletul curat; iar dac' nu le veti putea vindeca, s' v' dati de o parte si s' l'sati locul vostru, celor ce vor putea cnta. Ducndu-ne viata pe liniile de mai sus, chiar din primele zile am nceput s' action'm. Am fixat sefi, cari primeau si d'deau ordine.

*
Nam pornit prin cine stie ce mari actiuni. n m'sura n care ni se puneau problemele n, fat', noi le rezolvam. Cea dinti actiune a fost aranjarea camerei din c'min, n care era icoana Sfntului Arhanghel Mihail. Ne-am v'ruit-o sin guri, am sp'lat pe jos. Legionarele au nceput s' coas' perdelute. Apoi, legionarii au scris mai multe maxime strnse de mine. Acestea erau luate, fie din Sfnta Scriptur', fie din alte scrieri. Cu ele am mpodobit peretii. Iat' o parte din ele: Dumnezeu care ne poart' cu carul lui de biruint'. Cel ce va birui . . . Eu voi fi Dumnezeul lui. Cel ce nare sabie s'-si vnd' haina si s'-si cumpere. Luptati cu vitejie pentru credint'. Feriti-v' de poftele c'rnii, care omoar' sufletul. Fiti treji. Nu alunga eroul din tine. Frati la bine . . . si la r'u, Cine stie s' moar', nu va fi rob niciodat'.

238

Astept nvierea Patriei mele si nimicirea cetelor de vnz'tori etc. n timp de o s'pt'mn', sediul nostru era aranjat. O a doua m'sur' a fost de alt' natur': atitudinea noastr' fat' de atacurile din afar'. Nu r'spundeam. Era ceva greu pentru toti. Ni se sfsia fiinta noastr' moral'. Era ns' timpul eroismului r'bd'rii. O alt' m'sur': nimeni nu va c'uta s' conving' pe cineva pentru a-l determina s' se fac' legionar. Obisnuita tragere de mnec' si pescuire de membri, nu mi-au pl'cut niciodat'. Sistemul este si a r'mas contrar, pn' n ziua de ast'zi, spiritului legionar. Noi ne vom fixa punctul de vedere si att. Cine va voi, va veni. i va intra, dac' va fi primit. Dar cine venea? Veneau oameni de aceeasi esent' sufleteasc' cu noi. Multi? Foarte putini. La Iasi, dup' un an, eram cu doi sau trei, mai multi dect n prima zi. Din tar' ns', erau mai multi si se nscriau n m'sura n care se afla de existenta noastr'. Toti acei cari veneau la noi aveau dou' linii distincte pe care le puteai vedea clar: 1. O mare corectitudine sufleteasc'. 2. Lipsa de interes personal. La noi nu se putea cstiga nimic. Nicio perspectiv' surz'toare nu se deschidea. Aici toti, nu aveau dect de dat: suflet, avere, viat', capacitate de dragoste si ncredere. Chiar dac' se strecura vreun incorect sau vreun interesat, nu putea r'mne printre noi. Nu-si g'sea mediul prielnic aici. Iesea automat. Peste o lun', un an, doi sau trei, retr'gndu-se, dezertnd sau tr'dnd.

PROGRAMUL NOSTRU
Cuibul acesta de tineri era primul nceput de viat' legionar'. Era prima piatr' din temelie. Trebuia pus' pe p'mnt s'n'tos. De aceea nu am spus: S' mergem s' cucerim Romnia! Plecati prin sate si strigati: Sa f'cut o nou' organizatie politic', nscrieti-v' cu totii ntrnsa. Nam f'cut un nou program politic, pe lng' celelalte zece existente n Romnia, toate perfecte n constiinta autorilor si partizanilor lor, si nu am trimis pe legionari cu el s'-l fluture prin sate, chemnd oamenii s' se al'ture acestuia pentru a salva tara.

239

i din acest punct de vedere ne vom deosebi fundamental de toate celelalte organizatii politice, plus cuzismul. Toti cred c' tara moare din lips' de programe bune. i de aceea si alc'tuiesc cte un program perfect nchegat si pleac' cu el s' adune oameni. De aceea toat' lumea ntreab': Ce program ai? !ara aceasta piere din lips' de oameni, nu din lips' de programe. Aceasta este p'rerea noastr'. C' deci, nu programe trebue s' creiem, ci oameni, oameni noui. Pentruc' asa cum sunt ast'zi oamenii crescuti de politicianism si infectati de influenta iudaic', vor compromite cele mai str'lucite programe. Acest fel de om, care tr ieste ast zi n politica romneasc lam mai ntlnit n istorie. Sub domnia lui au murit natiuni si sau d'rmat state. Cel mai mare r'u pe care ni l-au f'cut jidanii si politicianismul, cea mai mare primejdie national' la care ne-au expus acestia, nu st' nici n acapararea bog'tiilor solului si subsolului romnesc, nici chiar n tragica desfiintare a clasei de mijloc romnesti, nici n num'rul mare al lor n scoli, profesiuni libere etc., si nici chiar n influenta pe care o exercit' asupra vietii noastre politice, desi fiecare n parte sunt primejdii de moarte pentru neam. Cea mai mare primejdie national' st' n aceea de a ne fi diformat, de a ne fi desfigurat structura noastr' rasial' daco-roman', dnd nastere acestui tip de om, creind aceast c z tur , aceast strpitur moral : politicianul care nu mai are nimic cu nobletea rasei noastre; care ne desonoreaz si ne omoar . Dac' acest tip de om va continua s' mai conduc' aceast' tar', neamul romnesc, va nchide ochii pentru totdeauna si Romnia se va pr'busi, cu toate str'lucitele programe cu care smecheria degeneratului va sti s' ung' ochii multimilor nenorocite. Dintre toate relele pe care ni le-a adus invazia jid'neasc', acesta este cel mai ngrozitor!

***
Toate popoarele cu cari am venit n contact si ne-am luptat noi, Romnii, dela n'v'lirea barbarilor si pn' ast'zi, ne-au atacat pe linie material', fizic' si politic', l'sndu-ne intact' fiinta moral din care, mai devreme sau mai trziu, a izbucnit biruinta; noastr', sf'rmarea jugului str'in. Chiar dac' sau asezat n num'r mare peste noi, chiar dac' ne-au luat toate bog'tiile, chiar dac' ne-au st'pnit politiceste.

240

Este pentru prima dat' n istoria noastr', si de aceea ne simtim desarmati si c'dem nvinsi, cnd Romnii se ntlnesc cu un neam, care nu-i atac' cu sabia, ci cu armele proprii rasei iudaice cu care izbesc si paralizeaz' mai nt'iu instinctul moral al neamurilor, mpr'stiind n mod sistematic toate bolile morale si distrugnd astfel orice posibilitate de reactiune. De aceea piatra unghiular' dela care porneste Legiunea este omul; nu programul politic, Reforma omului, nu reforma programelor politice. Legiunea Arhanghelul Mihail va fi, prin urmare, mai mult o scoal' si o oaste dect un partid politic. Poporul romn n aceste zile ale lui, nu are nevoie de un mare om politic, asa cum gresit se crede, ci de un mare educator si conduc'tor, care s' biruiasc' puterile r'ului si s' sdrobeasc' tagma celor r'i. Pentru aceasta ns', el va trebui s' biruiasc' mai nti r ul din el si din ai lui. Din aceast' scoal' legionar' va trebui s' ias' un om nou, un om cu calit'ti de erou. Un urias n mijlocul istoriei noastre, care s' lupte si s' biruiasc' mpotriva tuturor dusmanilor Patriei, lupta sa si biruinta sa trebuind s' se prelungeasc' si dincolo, asupra inamicilor nev'zuti, asupra puterilor r'ului. Tot ce-si poate imagina mintea noastr' mai frumos ca suflet, tot ce poate rodi rasa noastr' mai mndru, mai nalt, mai drept, mai puternic, mai ntelept, mai curat, mai muncitor si mai viteaz, iat' ce trebue s' ne dea scoala legionar'! Un om, n care s' fie desvoltate, pn' la maximum, toate posibilit'tile de m'rire omeneasc' ce se afl' s'dite de Dumnezeu n sngele neamului nostru. Acest erou iesit din scoala legionar', va sti s' fac' si programe, va sti s' rezolve si problema jid'neasc', va sti s' dea si o bun' organizare statului, va sti s' conving' si pe ceilalti Romni; iar dac' nu, va sti s nving , c'ci pentru aceasta este erou. Acest erou, acest legionar al vitejiei, al muncii, al drept'tii; cu puterile lui Dumnezeu nfipte n suflet, va duce neamul nostru pe c'ile m'ririi lui.

***
Un nou partid politic, fie el chiar cuzist, nu poate s' dea dect cel mult un nou guvern si o nou' guvernare; o scoal' legionar' ns', poate s' dea t'rii acesteia un mare tip de romn. Poate s' ias' din ea ceva mare, cum na mai fost, care s' frng' n dou' ntreaga noastr' istorie, si s' pun' temeliile nceputului unei alte istorii romnesti, la care acest popor are dreptul, datorit' suferintelor si r'bd'rii lui

241

milenare, precum si cur'teniei si nobletei sale sufletesti, c'ci este, poate, singurul popor din lume, care, n toat' istoria sa, na cunoscut p'catul robirii, nc'lc'rii, sau nedrept'tirii altor popoare.

***
Vom creea un mediu sufletesc, un mediu moral n care s' se nasc' si din care, s' se hr'neasc' si s' creasc' omul erou. Mediul acesta trebue izolat de restul lumii prin nt'rituri sufletesti ct mai nalte. Trebue ap'rat de toate vnturile primejdioase ale lasit'tii, coruptiei, desfrului si tuturor patimilor, care nmormnteaz' natiunile si ucid indivizii. Dup' ce legionarul se va fi desvoltat ntrun astfel de mediu, n cuib, n tab'ra de munc', n ns'si organizatia si n familia legionar', va fi trimis n mijlocul lumii: s tr iasc , pentru a nv'ta s' fie corect; s lupte, pentru a se nv'ta viteaz si tare; s munceasc , pentru a se nv'ta muncitor, iubitor de toti cei ce muncesc; s sufere, pentru a se oteli; s se jertfeasc , pentru a se deprinde cu dep'sirea propriei lui persoane, slujindu-si neamul. Oriunde se va duce, va creea un mediu nou de aceeasi natur'. Va fi un exemplu. Va face alti legionari. i lumea, n c'utarea unor zile mai bune, l va urma. Cei noui veniti vor trebui s' tr'iasc' n respectul acelorasi norme de viat legionar . Toti la un loc, n aceeasi oaste, vor fi o fort', care va lupta si va birui. Aceasta va fi Legiunea Arhanghelul Mihail.

PRIVELI TI DIN VIA!A PUBLIC

ROMNEASC

n cele ce urmeaz' nf'tisez n cteva linii aspectul general al vietii noastre publice n mijlocul si n contra c'reia se nfiripa organizatia Arhanghelul Mihail. Guvernul Averescu c'zuse de vreo lun'. La 7 Iulie 1927 au venit liberalii. Au f'cut alegeri noui. Ca de obiceiu guvernul a avut majoritate. Totusi el avea de nfrnt, prin orice mijloace, marele curent popular n'scut n jurul Partidului national-t'r'nesc. Biata mass' a poporului romn alerga dela partid la partid, dela promisiune la promisiune, legndu-si de fiecare, cu credinta ei secular', cele mai curate n'dejdi, dar ntorcndu-se nselat' si am'rt', cu toate sperantele sdrobite, cnd dela unul, cnd dela altul.

242

Aceasta, pn' cnd va ntelege odat', c' a intrat n mna unor cete puse pe cstig si pe prad'. Erau trei partide mai mari: liberal, averescan si nationalt'r'nesc. Pe lng' ele si altele mai mici. n fond, nu exista ntre ele nicio deosebire. Numai formele si interesele personale le deosebeau. Acelasi lucru sub alte forme. Nu aveau nici m'car justificarea unor p'reri deosebite. Singurul lor mobil sufletesc adev'rat era: religia interesului personal, pe deasupra oric'ror dureri ale t'rii si a oric'ror interese ale neamului. De aceea spectacolul luptelor politice era desgust'tor. Fuga dup' bani, dup' situatii personale, dup' avere si pl'ceri, dup' prad', d'dea un aspect de dusm'nie neasemuit', acestor lupte. Partidele ap'reau ca adev'rate cete organizate care se nvr'jbeau, se mncau si se luptau unele cu altele pentru prad'. Numai lupta pentru neam sau pentru orice ideal, care dep'seste interesul, egoismul si poftele personale, este blnd', cuviincioas', nobil' si f'r' desl'ntuire oarb' de patimi. n ea poate fi pasiune, dar nu patim' oarb' si josnic'. Aspectul de vr'jm'sie si de josnicie al acestor lupte putea fi o dovad' suficient', c' ele nu se d'deau n lumea unui ideal nalt si sfnt si nici n aceea a principiilor, ci n adncul cel mai trist al celor mai nerusinate interese personale. Lumea politicianilor tr'ieste n lux si n petreceri scandaloase, n imoralitatea cea mai desgust'toare, pe spinarea unei t'ri din ce n ce mai demoralizat'. Cine s' se mai ocupe de nevoile ei? Politicianii acestia cu familiile si cu agentii lor, au nevoie de bani. Bani pentru petrecere, bani pentru a-si ntretine clientela politic', bani pentru voturi, bani pentru cump'rarea de constiinte omenesti. Rnd pe rnd, cetele lor se vor n'pusti si vor spolia tara. Aceasta va nsemna, n ultim' analiz', guvernarea ei, opera de guvernare. Vor sec'tui bugetele statului, ale prefecturilor, prim'riilor. Se vor nfinge ca niste c'pusi n consiliile de administratie ale tuturor ntreprinderilor, de unde vor ncasa tantieme, de zeci de milioane, f'r' nicio munc', din sudoarea si din sngele muncitorului istovit. Vor fi ncadrati n consiliile bancherilor jidani, de unde vor primi jetoane, de alte milioane si zeci de milioane, ca pret al vnz'rii lor de neam.

243

Vor da nastere la afaceri scandaloase care vor ngrozi lumea. Coruptia se va ntinde n viata public' a t'rii ca o plag', dela cel mai umil slujbas si pn' la ministri. Se vor vinde oricui. Oricine va avea bani, va putea s'-i cumpere pe acesti monstri si prin ei tara ntreag'. De aceea, cnd tara stoars' nu va mai putea s' le dea bani, vor ceda consortiilor de bancheri str'ini, rnd pe rnd, bog'tiile p'mntului si cu ele si independenta noastr' national'. O adev'rat' pletor' de oameni de afaceri se va ntinde ca o pnz' peste toat' Romnia, cari nu vor mai munci, cari nu vor mai produce nimic, ci vor suge vlaga t'rii. Acesta este politicianismul. Jos, se vor ntinde: mizeria, demoralizarea si desn'dejdea. Vor muri copiii cu zecile de mii, secerati de boli si de mizerii, sl'binduse astfel puterea de rezistent' a neamului n lupta pe care o duce singur n contra poporului jid'nesc organizat si sustinut de politicianismul nstr'inat si de tot aparatul de stat. Cei ctiva oameni politici cinstiti, cteva zeci, poate chiar conduc'tori de partide, nu vor mai putea face nimic. Vor fi niste biete marionete n mna presei jid'nesti, a bancherilor jidani sau str'ini si a propriilor lor politiciani. Aceast' batjocur', aceast' demoralizare, aceast' infectie, va fi sustinut', pas cu pas, de toat' falanga jid'neasc', interesat' la distrugerea noastr', pentru a ne lua locul n aceast' tar' si a ne fura bog'tiile. Prin presa ei, care a uzurpat rolul presei romnesti, prin sute de fituici imunde, printro literatur' atee si imoral', prin cinematografe si teatre provocatoare la desfru, prin b'nci, Jidanii au devenit st'pni n tara noastr'. Cine s' se opun'? Ast'zi cnd ei sunt preg'titorii dezastrului si aparitia lor e semnalul mortii noastre nationale, cine s' le apar' n fat'?

***
Miscarea national' z'cea acum la p'mnt. n alegerile acestea, Liga sc'zuse cu 70.000 voturi, nentrunind dect 50.000, sub 2% pe tar'. Din 10 parlamentari, cti avea ieri, azi nu mai avea niciunul. Va trebui s' vin' o zi, cnd legionarul va sti s' stea fat' cu acest monstru si s' se ncing' cu el la lupt' pe viat' si pe moarte. Singur, el.

244

GNDURI N FA!A ACESTEI LUMI

Num'rul nostru mic, fat' de forta urias' a acestor puteri atotst'pnitoare, ne f'cea s' ne punem adeseori ntreb'ri ca acestea: Dar dac vom fi scosi nafar de lege? Dac' aceste hidre si vor da seama de ceea ce preg'tim noi, ele ne vor ridica n cale toate obstacolele si vor ncerca s' ne striveasc'. Ochii lor stau atintiti asupra noastr'. Ei pot s' ne provoace. Am mai pornit odat' t'cuti si linistiti la Ungheni si am fost provocati si dusi apoi pn' n marginea pr'pastiei cu toate planurile noastre. Ce vom face dac' ne vor provoca? Vom scoate din nou pistoalele si vom trage pentru ca s' ne putrezeasc' oasele n nchisori si planurile noastre s' se sfarme? n fata acestor perspective ce ni se deschideau, ne-a ncoltit n minte gndul retragerii n munti. Acolo unde Romnul a primit lupta cu toate puhoaiele dusmane. Muntele e demult legat de noi, de viata noastr'. El ne cunoaste. Dect s' ni se usuce trupurile si s' ne sece sngele din vine, n nchisorile urte si triste, mai bine s' ne termin'm viata murind cu totii n munti, pentru credinta noastr'. Respingeam, asa dar, umilinta de a ne vedea din nou n lanturi. Vom ataca de acolo, cobornd n toate viesparele jid'nesti. Sus, vom ap'ra viata copacilor si muntii de pustiire. Jos, vom mpr'stia moarte si mil'. Vor trimite s' ne prind' si s' ne omoare. Vom fugi; ne vom ascunde; vom lupta; iar la urm', vom fi desigur, r'pusi. C'ci noi vom fi putini, urm'riti de batalioane si de regimente romnesti. Atunci vom primi moartea. Sngele nostru al tuturora va curge. Acest moment va fi cel mai mare discurs al nostru adresat neamului romnesc si cel din urm'.

* *
Am chemat pe Mota, Grneat', Corneliu Georgescu si Radu Mironovici, si le-am mp'rt'sit aceste gnduri. Trebuia s' ne gndim si la zile bune si la zile rele. Trebuia s' avem solutii si s' fim preg'titi pentru toate. Nimic nu trebuia s' ne surprind'. Vom merge pe linia legilor t rii, neprovocnd, ocolind orice provocare, ner'spunznd la nicio provocare. Cnd ns' nu vom mai putea suferi, sau cnd piedici de netrecut ni se vor pune n cale, drumul nostru va trebui s' fie spre munte. Nu e bine s' ncerc'm r'scoale de masse, c'ci ast'zi ar fi m'cinate cu tunul si ar fi s' mpr'stiem numai nenorocire si jale.

245

Trebue, din contr', s' lucr'm singuri, n num'r restrns si numai pe a noastr' ntreag' r'spundere. Toti au c'zut de acord. Nu se poate spuneau ei ca sngele nostru, a dou'zeci de tineri, s' nu r'scumpere p'catele neamului acestuia. Nu se poate ca aceast' jertf' a noastr' s' nu fie nteleas' de Romni, s' nu le cutremure sufletul si constiintele si s' nu fie un punct de pornire, un punct de nviere a lumii romnesti. Moartea noastr', n modul acesta, ar putea aduce acestui neam mai mult bine, dect toate sfort'rile z'd'rnicite ale vietii noastre ntregi. Dar nici politicianii, cari ne vor omori, nu vor r'mne nepedepsiti. Mai sunt altii din rndurile noastre cari ne vor r'zbuna. Neputnd nvinge n viat' fiind, vom nvinge murind. Am tr'it, asa dar, cu gndul si cu hot'rrea mortii. Aveam solutia sigur' a biruintei pentru orice mprejur'ri. Ea ne d'dea liniste, ea ne d'dea t'rie. Ea ne va face s' zmbim n fata oric'rui vr'jmas si a oric'ror ncerc'ri de distrugere.

ETAPELE DE DESVOLTARE ALE LEGIUNII

La 24 Iunie, ne n'scusem. Cteva zile mai trziu, ne-am f'cut sediu. Acum simteam nevoia unei foi. Pentru a ne l'rgi, mediul de influent', pentru a ne formula n ea normele de viat' si pentru a ne dirija actiunile. Ce nume s'-i d'm?: Generatia nou'. Nu mi-a pl'cut. E o definitie. Ne defineste pe noi fat' de alt' generatie. Dar nu-i suficient. P mntul Str mosesc. Acesta s' fie. El ne nfige n p'mntul t'rii. n p'mntul n care ne dorm str'mosii. P'mntul care trebue ap'rat. Acest titlu ne coboar' n adnc, n lumi nedefinite. El va fi mai mult dect o definitie, va fi o chemare permanent'. Chemarea la lupt . Apelul la vitejie. R scolirea calit tilor r zboinice ale rasei noastre. Pe lng' cele ar'tate cu cteva pagini n urm', titlul acesta br'zdeaz' nc' o linie n structura sufleteasc' a legionarului: vitejia. F'r' aceasta un om este incomplet. Pentruc', dac' ar fi numai drept, corect, iubitor, credincios, muncitor si dar avea calit'ti vitejesti, cu ajutorul c'rora s' se lupte mpotriva vr'jmasilor nedrepti, necredinciosi, neiubitori si incorecti, ar muri nghitit de acestia.

246

Iat'-ne acum si cu granitele misc'rii noastre fixate. Cu un cap't nfipt n p'mntul t'rii si cu cel'lalt n cer: Arhanghelul Mihail si P'mntul str'mosesc. Dar o foaie cost' bani si noi nu aveam. Ce facem? S' scriem p'rintelui Mota, s' ne-o scoat' pe credit n vechea tipografie a Libert'tii dela Or'stie. R'spunsul ne-a sosit afirmativ. P'rintele ne va scoate foaia, iar noi urmnd so pl'tim din abonamente si vnzare. La 1 August l927, a ap'rut No. 1 din P mntul Str mosesc. n format de revist', cu aparitie bilunar', avnd pe copert', la mijloc icoana Sfntului Arhanghel Mihail. n partea stnga a icoanei erau scrise urm'toarele cuvinte ce se afl' pe icoana Sfntului Arhanghel Mihail din Biserica ncoron'rii dela Alba-Iulia: Spre inimile cele necurate care vin ntru preacurata cas' a lui Dumnezeu; f'r' mil' ntind sabia mea. Iar partea dreapt', o strof' din poezia lui Cosbuc: Decebal c'tre Popor: Din Zei de-am fi scobortori, Co moarte tot suntem datori, Tot una e dacai murit Fl'c'u sau mos ngrbovit. Dar nu-i tot una Leu s' mori Ori cne nl'ntuit! Dedesubt, harta p'mntului romnesc n care se arat', prin puncte nnegrite, m'sura invaziei jid'nesti.

CON!INUTUL PRIMULUI NUM R

Cel dintiu articol intitulat P'mntul Str'mosesc, se ocup' de situatia misc'rii nationale dup' conflictul din Lig' si caut' s' justifice linia noastr'. El se termin' cu ndemnul: Fata la dusman. E isc'lit de: Corneliu Z. Codreanu, Ion Mota, Ilie Grneat', Corneliu Georgescu si Radu Mironovici. Al doilea articol e isc'lit de mine. Are titlul: E ceasul vostru, veniti. E o continuare a gndurilor din primul articol. Al treilea, e isc'lit de Ion Sava, un tn'r lupt'tor de talent, fost n multe lupte din miscarea studenteasc', al'turat grupului nostru f'r' a fi devenit legionar. Titlul: Rezultatul alegerilor.

247

Urmeaz' apoi cteva cuvinte pline de durere pentru Regele Ferdinand care se stinsese n acele zile. Deasupra fotografiei cernite e titlul: A murit Regele nostru. Urmeaz' articolul lui Mota:

LA ICOAN
Dela Icoan' si Altar am pornit, apoi am r't'cit o bucat' de vreme purtati de valurile omenesti si nam ajuns la nici un mal, cu toat' cur'tenia impulsurilor noastre. Acum cu sufletul greu, r'zletiti, sfrtecati, ne strngem la ad'post, la singura c'ldur' si alinare, t'rie si reconfortare a noastr', readuc'toare de puteri, la picioarele lui Iisus, n pragul orbitoarei str'luciri a cerului, la Icoan'. Noi nu facem si nam f'cut politic', o singur' zi n viata noastr'. Noi avem o religie, noi suntem robii unei credinte. n focul ei ne consum'm si n ntregime st'pniti de ea, o slujim pn' la ultima putere. Pentru noi nu exist' nfrngere si dezarmare, c'ci forta ale c'rei unelte vrem noi s' fim, e etern invincibil'. Nu putem discuta deocamdat' n am'nunte cauzele pr'busirii sistemului de pn' acum. S' fie spus doar att, n aceste clipe de z'mislire nou', s' fie clar si hot'rt, spre a imprima caracterele noului sistem n'scnd: Lumin din lumin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .......................................... Articolul urmeaz' vorbind de organizarea nou' si termin' cu manifestarea credintei n biruint'.

***
Dintrun articol al lui Corneliu Georgescu, din No. 2:

APRINDE!I F CLIA CREDIN!EI!

Se spune n istoriile vechi c' odinioar' Zeii au lovit cu o grea ncercare antica Elad', pentru p'catele ei. Dinspre pustiurile Asiei osti grele, nsutit de tari sau n'pustit ca vijelia, pe plaiurile t'rii, pustiindu-i cmpiile, d'rmndu-i orasele, stricndu-i altarele si f'rmndu-i ostirile viteze, dar prea mici la num'r pentru ca s' se poat' opune cu succes. Ne mai avnd nici o mpotrivire nving'torii Mezi, au p'truns pn' n inima Greciei, la Delfi, acolo unde era

248

templul cel mai vestit al lui Apolon. Tremurau preotii templului de team' c' n curnd dusmanii vor ajunge s' png'reasc' altarul sfnt. Singur preotul cel mare nu se temea si plin de ncredere n puterea divin' a spus c'tre tovar'sii s'i: Nu aveti team', zeul nu are nevoie de osti, ne ap'r' singur! i sa pornit preotul cel mare mpreun' cu toti ceilalti preoti pe rug', si ruga lor a s'vrsit minuni. Decum sau apropiat ncrez'toarele osti ale Persilor, de o asvrlitur' de piatr' de templu, muntele Parnasului sa cutremurat si si-a rostogolit cu tunet grozav stncile-i uruitoare spre dusmani, strivindu-i. Tr'znetele c'zute din senin au venit s' mplineasc' ruina si din falnica oaste de adineaori, abia au mai r'mas ctiva vestitori ai minunei ceresti. ............................................. Lupt'tori! Aprindeti din nou n suflete f'clia credintei c' biruinta si izbnda va fi a noastr'.

***
Apoi o scrisoare a lui Radu Mironovici, c'tre un frate dela sat, pe care v'zndu-l descurajat i spune: S' fim am'rti, ndurerati, avem dreptul, dar un singur drept navem, acela de a pierde curajul si de a l'sa arma jos. Apoi i explic' desbinarea din Lig' si nfiintarea Legiunii, astfel: Casa noastr', pe care am zidit-o toti cu trud' si care ne era ad'post, a ars . . . Ast'zi au mai r'mas niste ziduri negre si afumate, ca o dureroas' amintire a c'sutei b'trnesti. Ce voiesti tu s' facem acum? S' ne r'scul'm mpotriva lui Dumnezeu? Asta nu se poate, c'ci Domnul ne-a dat, Domnul ne-a luat, fie numele Domnului binecuvntat. S' st'm cu minile n sn ca s' pierim n mizerie, n frig, n ploi si vnt? Nu! Ci cu credinta n Dumnezeu s' pornim la lucru si ncetul cu ncetul, s' ne cl'dim o nou cas , care s' fie de dou' ori mai frumoas'. Iat' Legiunea la care am pus o ntie piatr' de temelie.

***

249

Urmeaz' articolul lui Grneat':

NEN!ELEGEREA DINTRE FRA!I BUCURIA DU MANULUI

Cu inima plin' de durere pun mna pe condei, s' mp'rt'sesc cu altii chinul gndurilor de neliniste ce ne-a cuprins n fata fr'mnt'rilor din ultimul timp . . . Cearta ntre frati, nentelegerea ntre conduc'tori, este ast'zi ntro stare destul de accentuat' ca so mai putem ascunde. Urm'rile ei vor fi de natur' s' descurajeze pe multi, iar descurajarea celor ce-si puseser' cu o f'rm' de suflet, attea n'dejdi n aceast' organizatie, este desigur un pas napoi, un pas spre nfrngere. Aceasta este asa de evident, deoarece nic'iri n istorie nu sa v'zut, ca desbin'rile s' duc' la altceva dect la nenorocire, la dezastru. ............................................. Pe drumul pe care ni l-am ales de acum 7 ani, vom sti s' mergem tot asa de hot'rti. Ciolanele deprinse cu asprimea zilelor de nchisoare si de mizerie, se vor simti foarte bine n transeele de lupt', pe pozitie, contra dusmanului. Deci jidanii care se bucur' azi, creznd c' a sosit ceasul st'pnirii lor, s' afle c' n tara aceasta exist' un colt, unde, la orice ceas din zi si din noapte, o gard veghiaz cu fata la dusman. Num'rul se termin' cu cteva informatii si cu articolul inginerului Gheorghe Clime, fostul vice-presedinte al L. A. N. C. din Moldova: VISURI, N DEJDI, REALITATE, din care extrag partea final': Ce ne trebuie spre ajungerea acestui tel? Armat' lupt'toare, condus' de comandant priceput, nconjurat de ajutoare devotate. n aceast' chestiune, n ce m' priveste, desi cu mult mai n vrst', urmez grupul de actiune el tn'rului Corneliu Z. Codreanu, Ion I. Mota... Desigur, trebuie contributia multora, a tuturor ce ast'zi stau r'zletiti n tabere demoralizate. n aceast' privint', dac' exist' cineva, n vreun colt al Romniei, care s' fi nceput nscrierea n vreo list' de

250

subscriptie, autorizat' sau nu, s' m' nscrie si pe mine cu ceeace pot da: viata.

P MNTUL STR MO ESC No. 2

A ap'rut la 15 August. n primul articol, intitulat Legiunea Arhanghelul Mihail, ncerc eu s' formulez, prin cteva cuvinte cele dinti norme etice de viat legionar , pe care noi s' le respect'm cu severitate, s' le afirm'm si n jurul c'rora s' se adune toti cei ce le pretuiesc. Oricine va veni si oricine va creste n mijlocul nostru va trebui s' creasc' n respectarea lor. Desprind din acest articol statut ideile n ordinea n car le-am scris atunci. Prima idee: Cur'tenia sufleteasc'. A doua: Desinteresarea n lupt'. A treia: Avntul. A patra (ntro singur' fraz'): Credint', munc', ordine, ierarhie, disciplin'. n fraza urm'toare, a cincea idee: Legiunea va stimula energia si forta moral' a neamului f'r' de care nu poate exista niciodat' biruint'. A sasea: Dreptate (Legiunea, scoal' a drept'tii si a energiei care so ntroneze ). A saptea: Fapt', nu vorb'. F'! Nu vorbi! A opta: La cap'tul acestei scoli st' o Romnie nou' si nvierea mult asteptat' a acestui neam romnesc, scopul tuturor sfort'rilor, durerilor si jertfelor pe care le facem. Voiesc s' m' opresc asupra unora dintre ele.

DESINTERESAREA N LUPT
nfrngerea interesului personal. Aceasta este o alt' virtute fundamental' a legionarului. Ea st' n opunere complet' cu linia politicianului, al c'rui singur motor de actiune si lupt' este numai: interesul personal, cu toate derivatele lui degenerate (pofte de mbog'tire, lux, desfru sau trufie). De aceea, iubiti camarazi, de acum si pn' cnd va mai fi viat' legionar', s' stiti c' unde veti vedea ap'rnd, fie n sufletul vreunui lupt'tor, fie n propriul vostru suflet, rnjetul acestui interes

251

personal, acolo a ncetat de a mai exista Legiunea. Acolo se termin' legionarul si ncepe s'-si arate coltii politicianul. Priviti n ochi pe cel ce vine si dac' n ochii lui veti simti c' scnteiaz' vreun mic interes personal (fie material, fie ambitie, fie patim', trufie), s' stiti c' acela nu poate deveni legionar. Nici mbr'carea c'm'sii verzi si nici salutul nu sunt de ajuns ca cineva s' devin' legionar. Nici chiar ntelegerea rational' a misc'rii legionare. Ci numai conformarea vietii cu normele de viat' legionar'. Pentruc' Legiunea nu este numai un sistem logic, o nl'ntuire de argumente, ci o tr'ire. Dup' cum cineva nu este crestin dac' cunoaste si ntelege Evanghelia, ci numai dac' se conformeaz' normelor de viat' afirmate de ea, dac' o tr'ieste.

DISCIPLINA

I DRAGOSTEA

Toat' istoria social' a omenirii e plin' de lupte, avnd la baz' cele dou' mari principii care caut' s'-si fac' loc unul, n paguba celuilalt: Principiul autorit tii si principiul libert tii. Autoritatea a c'utat s' se extind' n dauna libert'tii. Iar aceasta, la rndul s'u, a c'utat s' limiteze ct mai mult puterea autorit'tii. Aceste dou', fat' n fat', nu pot nsemna dect conflict. A orienta o miscare dup' unul sau cel'lalt din aceste dou' principii, nseamn' a continua linia istoric' de turbur'ri si r'zboire social'. nseamn' a continua pe de o parte, linia de tiranie, mpil'ri si nedreptate, iar pe de alta, linia de r'zvr'tire sngeroas' si de permanent conflict. De aceea doresc ca s' atrag atentiunea tuturor legionarilor si n special celor mai noui, pentru ca ei dintro nentelegere, s' nu devieze dela linia misc'rii. Am observat n multe cazuri c' imediat ce un legionar a c'p'tat un grad, se pironeste cu toat' fiinta lui n autoritate, rupndu-se de tot ceea ce l lega de camarazi pn' atunci si simtindu-se obligat s' se impun', f'cnd uz de autoritarism. Miscarea legionar' nu se ntemeiaz' exclusiv nici pe principiul autorit tii si nici pe acela al libert tii. Ea si are temeliile nfipte n principiul dragostei. n el si au r'd'cinile, att autoritatea, ct si libertatea. Dragostea e mp'carea ntre cele dou' principii: autoritate si libertate. Dragostea se afl' la mijloc, ntre ele si deasupra lor,

252

cuprinzndu-le pe amndou' n tot ce au ele mai bun si nl'turnd conflictele dintre ele. Dragostea nu poate aduce nici tiranie, nici mpilare, nici nedreptate, nici r'zvr'tire sngeroas', nici r'zboire social'. Ea nu poate nsemna niciodat' conflict. Exist' si o conceptie ipocrit' a principiului dragostei practicat' de tirani si de jidani cari, necontenit si sistematic fac apel la sentimentul dragostei altora, pentru ca la ad'postul acestuia s' poat' ur si mpila nestingheriti. Dragostea aplicat nsemneaz' pace n suflete, n societate si n lume. Pacea nu mai apare ca o biat' expresie a unui echilibru mecanic si rece ntre cele dou' principii; autoritate si libertate, condamnate la vesnic' r'zboire, adic' la imposibilitate de echilibru. Pacea nu ne va da-o justitia, ci numai bun'tatea si dragostea, pentruc' justitia, e foarte greu s' se realizeze integral si chiar dac' sar g'si un aparat de realizare perfect' a acesteia, este imperfect omul, care, neputnd-o sesiza si aprecia, va fi un vesnic nemultumit. Dragostea este cheia p'cii pe care Mntuitorul a aruncat-o tuturor neamurilor din lume. Pn' la sfrsit, ele se vor convinge, dup' ce vor fi r't'cit, cercetat si ncercat totul, c' n afar' de dragostea pe care Dumnezeu a s'dit-o n sufletele oamenilor, ca o sintez' a tuturor nsusirilor omenesti si trimitndu-ni-o prin nsusi Mntuitorul Iisus Hristos, care a pus-o deasupra tuturor virtutilor, nu exist' nimic care s' ne poat' da liniste si pace. Toate celelalte si au r'd'cina n dragoste: si credint' si munca si ordinea si disciplina. Ce minunat si ce ntelept vorbeste Apostolul Pavel: Chiar dac' as vorbi n limbi omenesti si ngeresti si dragoste nu am, sunt o aram' sun'toare sau un chimval z'ng'nitor. i chiar dac' as avea darul; prorocirei si as cunoaste toate tainele si toat' stiinta, chiar dac' as avea toat' credinta asa nct s' mut si muntii, dac' dragoste nu am, nimica nu sunt. i chiar de as mp'rti toat' averea pentru hrana s'racilor, chiar daca mi-as da trupul s' fie ars si nas avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic. Dragostea este ndelung r'bd'toare, este plin' de bun'tate, dragostea nu pizmuieste, dragostea nu se laud', nu se umfl' de mndrie. Nu se poart' necuviincios, nu caut folosul s u, nu se mnie, nu se gndeste la r'u.

253

Nu se bucur' de nelegiuiri, ci se bucur' de adev'r. Acopere totul, crede totul, n'd'jduieste totul, sufere totul. Dragostea nu va pieri niciodat'. Prorociile se vor sfrsi, limbile vor nceta, cunostinta va avea sfrsit. (Corintieni I, 13, 1-8.) De aici porneste miscarea noastr'. Nu stiu cum s' v' ndemn mai mult ca s' cultivati dragostea si cei ce comandati si cei ce stati sub comand'. Ea v' va da posibilit'ti neb'nuite si nesfrsite de rezolvare a tuturor problemelor grele care vi se vor ivi. Acolo unde nu este dragoste, nu este viat' legionar'. Priviti un moment aceast' viat' legionar' si ntelegeti ce ne leag' pe noi, pe toti, unul de altul, pe cei mari si pe cei mici, pe cei s'raci si pe cei bogati, pe cei b'trni si pe cei tineri. Dragostea nu desfiinteaz' ns' obligatia de a fi disciplinat, dup' cum nu desfiinteaz' obligatia de a munci sau pe aceea de a fi ordonat. Disciplina este o ngr'dire a noastr', fie pentru a ne conforma unor norme etice de viat', fie pentru a ne conforma vointei unui sef. n cazul ntiu o practic'm pentru a ne urca pe n'ltimile vietii, n cazul al doilea, pentru a obtine succesul n lupt : cu natura sau dusmanii. Pot fi o sut' de oameni cari se iubesc ntre ei ca fratii. Dar n fata unei actiuni, e posibil ca fiecare s' aib' cte o p'rere. O sut' de p'reri nu vor birui niciodat'. Dragostea singur' nu-i va putea face biruitori. Este nevoie de disciplin'. Pentru a birui trebue s'-si nsusiasc' toti o singur' p'rere, aceea a celui mai experimentat dintre ei, a sefului. Disciplina este chez'sia biruintii, pentruc' ea asigur' unitatea efortului. Sunt greut'ti pe care numai un neam ntreg unit, ascultnd de o singur' comand', le poate birui. Cine este imbecilul, care ntrun asemenea caz, s' refuze de a se grupa cu toti ai lui la un loc, ascultnd de aceeasi comand', pentru motivul c' disciplina i-ar stirbi din personalitate? n asemenea cazuri cnd neamul ti este amenintat si cnd firea lucrurilor te ndeamn' s'-ti schilodesti trupul, s'-ti pierzi viata, s'-i sfarmi familia, s'-i periclitezi viitorul copiilor, s' renunti la tot ce ai pe acest p'mnt, pentru a ti-l salva, este cel putin ridicol s' vorbesti despre stirbirea personalit'tii.

254

Disciplina nu njoseste pentruc' te face biruitor. i dac' biruintele nu se pot cstiga dect cu jertf', disciplina este cea mai mic' dintre toate jertfele pe care un om poate s' le fac' pentru victoria neamului s'u. Dac' disciplina este o renuntare, o jertf', ea nu njoseste pe nimeni. Pentruc' orice jertf' nalt', nu coboar'. Neamul acesta al nostru avnd n calea sa uriase greut'ti de trecut, fiecare Romn trebue s' primeasc' educatia disciplinei cu drag' inim' si cu constiinta c' astfel contribue la biruinta de mine. Nu exist' biruint' f'r' unitate. i nu exist' unitate f'r' disciplin'. De aceea neamul nostru va trebui s condamne si s' considere ca actiune vr'jmas' orice abatere dela scoala disciplinei, ca pe ceva care-i pericliteaz' biruintele si viata,

LUPTA PENTRU MEN!INEREA REVISTEI

Lupta pentru asigurarea revistei este o a doua etap' n desvoltarea misc'rii legionare. Ne avnd bani, sfort'rile noastre au luat aspectul unei adev'rate b't'lii. B't'lie chiar i-am spus din primul moment. Am ntrebuintat dou' sisteme: 1. Concentrarea tuturor sfort'rilor aceluiasi obiectiv, 2. Stimularea lupt'torilor n timpul b't'liei, prin citarea lor si prin distinctii acordate. Acest sistem l veti ntlni dealungul ntregii vieti legionare. El ntruneste urm'toarele avantagii: a) Realizarea rapid a scopului urm rit. b) Educarea actiunii unitare si a efortului disciplinat al tuturor lupt torilor. c) Trezirea constiintei puterilor proprii. ncrederea n sine, ncrederea n puterile sale. Amintirea nfrngerilor economice, n special a ncerc'rilor nereusite, a aruncat poporul romn n resemnare, lips' de curaj, nencredere. Va trebui s'-i trezim ncrederea n sine, prin nlocuirea amintirilor dureroase, cu o traditie de biruint' n ncerc'rile sale. i n sfrsit, prin stimularea lupt torilor, vom putea obtine o selectionare a celor cu tragere de inim', cu dor de munc', o elit' a lupt'torilor.

***

255

Am f'cut prin revist' apel la toti prietenii nostri, ca n timpul dela 1 Septembrie la 15 Octombrie, s' porneasc' la ofensiv', pentru a face toti mpreun' un ct mai mare num'r de abonamente. n urma apelului lansat, a nceput o adev'rat' munc' de furnici. La ea au luat parte, deopotriv': tineri, b'trni, t'rani si intelectuali. Unii au ajuns a face pn' la 45 abonamente (Constantin Ilinoiu). n num'rul dela 1 Noembrie 1927 sa dat rezultatul acestei prime b't'lii. Iat' ce scriam atunci: La 15 Octombrie, ora 6 seara, num'rul celor abonati a ajuns la 2.586. Legiunea multumeste tuturor celor cari sau ostenit, lucrnd pentru cea dinti biruint' a ei. n revist' au fost trecuti toti acei cari au luat parte la aceast' lupt'. n primul rnd sau adus multumiri p'rintelui Mota care ne-a f'cut o frumoas' propagand' prin Libertatea. Dau si aici numele tuturor asa cum au fost publicate n P'mntul Str'mosesc. Unii din ei nau devenit legionari, iar altii nu mai sunt acum printre noi, murind n credinta legionar'. Le dau aici numele pentruc' ei sunt credinciosii din primul moment. Sunt trecuti n ordinea n care sau distins: Maica Pamfilia Ciolac (V'ratec), Octav Negut (Focsani), Arhimandrit Atanasie Popescu (B'lti), Ieromonah Isihie Antohi (Neamt), Mihail Tanasache, Victor Silaghi, Ion Bordeianu, Radu Mironovici, C'pitan V. !uchel (Ivesti), Constantin Ilinoiu (Iasi), N. Grosu (Botosani), Ion Minodora (Husi), Grigorie Balaci (Movilita-Putna), Andrei C. Ionescu (Brlad), Spiru Peceli (Galati), Inginer Mihai Ittu (Bucuresti), Inginer Gh. Clime (Iasi), Ion T. Banea (Sibiu), Ilie Grneat' (Iasi), Totu Nicolae (Iasi), Coman Alexandru (G'uri-Putna), Decebal Codreanu (Husi), Mihail Marinescu (Galati), Traian Lelescu (Piatra-Neamt), Sebastian Erhan (Cmpul-LungBucovina), N. Tec'u (America), Elena Petcu (Vaslui), Dr. Socrate Divitari (Tecuci), Ion Plesea (Orhei), P. I. Morariu (Suraia-Putna), Nanu Gavril Raileanu (Orhei), Cotig' Traian (Focsani), Maria Mitea (Severin), I. Ciob'nit' (Belcesti), C'r'usu (Voinesti), Tinistei Neaga (Orhei), Zosim Bardas (Trnava Mare), Ion Bl'naru (Focsani), Iuliu St'nescu (Mrsani-Dolj), Corneliu Georgescu (Poiana-Sibiului), F'nic' Anastasescu (Bucuresti), D. Ifrim (Iasi), L Durac (P. Neamt), P'curaru Gh. (Bucuresti), Prof. Isac Mocanu (Turda), Marius Popp (Cluj), N. Voinea (Panciu), N. B. Munceleanu (Roman), Grigorie Berciu (Varna), Corneliu Cristescu Basa (Com'nesti), Angela Plesoianu (Severin), Emil Eremeiu (N's'ud).

256

***
Din 59 cari au luat parte la prima b't'lie legionar', acum 8 ani, constat'm urm'toarele: Patru ne-au p'r'sit, neputnd s' ne nteleag'; ne-au si atacat. Opt, dup' un an sau doi, nau mai dat niciun semn de viat'. Dou'zeci si doi au c'p'tat cele mai nalte grade, devenind comandanti legionari, comandanti ajutori sau senatori. apte au devenit legionari si oameni de credint', nfruntnd toate prigoanele. Optsprezece ne-au r'mas prieteni, ajutndu-ne pn' ast'zi.

***
n urma acestei b't'lii, P'mntul Str'mosesc a fost asigurat pentru un an de zile.

ALTE NUME CARE SE DESPRIND, CITIND PRIMELE NUMERE ALE REVISTEI

Vasile State, comerciant si C. Vasiliu, pensionar (Adjud), Gh. Oprea (Sn-Nicolaul Mare), Ion chiopu (Prundul Brg'ului), Avocat Budescu P. (Banat), Adolf Greiter, Misu tef'nescu, Iosif Dumitru (cel dinti abonat al P'mntului Str'mosesc), Ilie Berlinschi (Igesti-Bucovina), Dr. Elena Bratu, Mille Letter (Galati), Ion Demian (Turda), Dr. Popescu (Vaslui), Teodorescu Cr'ciun, Augustin Igna, Ivanovici, Adam Brnzei, ofron Robot' (Dorna), B'cut' Boghiceanu (Husi), fratii B'lan (Soveja), C. Gheorghiu Contar, C'pitan iancu, Gh. Postolache, Gheorghe Despa (Dorna), Luchian Cozan (Dorna), Dr. Crisan, inginer Camil Grossu, Chirulescu Victor, Iordache Nicoar', Ion si Alexandru Butnaru, Adriana si Teodora Ieseanu, Vasile Stan, profesor R'zmerit', Cr'ciunescu (Focsani), Ion Belgea, Gurit' tef'niu, Ghit' Antonescu, Pantelimon Statache, Octav Pavelescu (Focsani), Gheorghe Potolea (Beresti), I. Gh. Teodosiu, Margareta Marcu, Gheorghe Marcu (Galati), Dan Tarnovschi, Simion Tonea, inginer Stoicoiu, Colonel Paul Cambureanu, Amos Horatiu Pop (Ludos), tefan Nicolau, Ileana Constantinescu, Elvira Ionescu, Marioara Cidimdeleon, Gh. Amancei, Coca Tiron, Iulius Igna, Aristotel Gheorghiu (Rm.-S'rat), D. Bunduc, Valer D'nieleanu, Constantin Ursescu, Vasite !mp'u, C. Mierl', Octav D'nieleanu, tefan Mnzat, Colonel Blezu, Eu-

257

frosina Ciudin, Cuviosia Sa Maica Zenaida Rachis, Gh. Lig', Ana Dr'goi (Galati), profesor Matei Coriolan.

***
Am dat aceste nume ntlnite mai des nu pentru a satisface curiozitatea cetitorilor, ci pentruc' oamenii cari ne-au f'cut bine si cu deosebire cei din ceasul ntiu, nu trebuesc uitati niciodat'. Din acestia, unii au disp'rut, iar altii sau ridicat lupt'tori, nfruntnd toate prigoanele pn' n ziua de ast'zi. Despre unii din ei poate nu voiu avea ocazia s' vorbesc n cursul c'rtii si de aceea mam gr'bit s'-i trec acum.

CUM ERA PRIMIT

AC!IUNEA NOASTR

Ne-am bucurat din primul ceas de ura iudeo-masonic'-politicianist'. Dar erau si oameni cari ne primeau n casa lor ca pe o raz' de n'dejde. Iat' cteva scrisori dela cetitori, publicate n primele numere P'mntul Str'mosesc: Nu voi c'uta s'-mi ar't n rnduri interminabile bucuria de aparitia revistei. O ntmpin ns' cu vorba din b'trni: Doamne ajut'-le. Nici nu voi releva n aceste rnduri faptele din urm', ci zic: La drum nainte, tot nainte, oamenii cei noi. Tr'iasc' ceata Arhanghelului Mihail. Ceata celor r'i pr'buseasc'-se n ntunericul lui Belzebut. Arhanghelul Mihail va trebui s' loveasc' f'r' sov'ire si f'r' crutare. Iat' principiul actiunii anuntate prin revista P'mntul Str'mosesc. La glasul Arhanghelului nu poate alerga nici Satana si nici slujitorii ei. Dar nici s' si nchipue c' pot nsela prin aparent'. Pentru tr'd'tori mai mare pedeaps' dect pentru dusmani. Nici o ng'duint', c'ci nim'nui nu-i lipseste maturitatea de a judeca ceasul hot'rtor. nchei rndurile mele cu urarea de a vedea cu un ceas mai devreme izbnda. Izbnda cea mare. Colonel Blezu

***

258

Soarele str'lucitor al svasticei na ntrziat nici de aceast' dat' s' ne scoat' din haos. Din lumina lui binef'c'toare ne-a dat spre mntuire Legiunea Arhanghelului Mihail. De acum sufletul romnesc e nc'lzit iar'si de credinta c' miscarea aceasta sfnt' nu va pieri. Ideia national' ne va chema la datorie. Cei ce nu vor ntelege, vor c'dea. Sunt al'turi de voi. M. I. Lefter, avocat, Presedintele L. A. N. C. din Galati.

***
Sunteti speranta zilelor noastre de mine. Viitorul nostru si al copiilor nostri, l punem la picioarele D-voastr'. Toti asteapt' cu ner'bdare o organizatie puternic' toti suntem dornici de lupt'. i cnd v' spun aceasta nu v' spun numai ceeace simt eu, dar ceeace v'd la altii destul de numerosi. C. N. P duraru contabil la Sat, Ruptura-Roman.

***
V'd si simt cum ncep s' renasc' din nou inimile romnesti. Izbnda acum, nu am sperant' ci cred c' va fi a noastr'. Ion Banea, student-Vurp'r Sibiu.

***
!in de a mea datorie de student crestin s' v' aduc salutul meu si al prietenilor mei din Cmpia Jiului, pentru hot'rrea si energia ce dovediti n lupta nceput'. Iuliu Gh. St nescu, student.

***
Noi Romnii din comuna Vulcani, cari suntem muncitori la Societatea Petrosani, purt'm si ast'zi jugul n Romnia Mare din partea functionarilor Societ'tii, pentruc' toti sunt str'ini.

259

Eu, cu numele Augustin Igna, suf'r de tuberculoz', boal' de pl'mni, si meserie am avut de minier, dar acum cu boala nu mai pot ca s' mai lucru sub p'mnt, c' nu-mi sufer' aerul greu din mine. Am f'cut o cerere isc'lit' de medic ca s'-mi deie ceva de lucru mai usor, afar', nu n min', c'ci n'untru m' pr'p'desc n cteva s'pt'mni. Nu mi-au primit-o. M' plng D-voastr', c'ci nu mai am cui. Igna Augustin

***
Opriti-mi revista de sub adresa: Axente Poenaru minier, Crteju de sus.5) Fiindc' nu mai am attia bani so abonez pe cel putin trei luni, iar ca so trimit nd'r't mi pare r'u. Acum s' v' explic putin de ce nu am bani. E toamn' aici. Toat' lumea se bucur' de ea fiindc' vin produsele si recolta ntregului an, dar noi am'rtii de minieri, nu ne bucur'm, c' vine iarna si ne lipsesc mbr'c'mintele si nc'lt'mintele; ne lipsesc si la bietii copilasi cari trebue mnati la scoal'. Ce mai crut'm dela amara pine trebue s' d'm pentru acestea. Axente Poenar, minier

***
SCUMPI I DRAGI COPII AI NEAMULUI NOSTRU,

Desi eu merg spre apusul vietii, totusi mi r'sare n suflet o raz' nou' de n'dejde si renviere a scumpei noastre t'ri, v'znd miscarea sfnt' si curat' a D-vs. cu Legiunea Marelui Voevod Ceresc Arhanghelul Mihail. M' ntristez foarte c' nu voi tr'i s' v'd nflorind neamul nostru si s' gust si eu roadele trudnice, udate cu sudori reci si snge poate, al celor sortiti de Dumnezeu martiri, cari sunt si vor mai fi nc' pentru mplinirea marelui plan ce se pl'm'deste cu attea am'r'ciuni. E destul de trziu: Molima se l'teste, mormntul ni se sap', cioclii sunt gata s' ne astupe pe vecie;
5

Dar noi nu i-am oprit-o.

260

iar noi Romnii, mari si mici, ne codim, ne tocmim si ne sf'dim pentru ambitii, m'riri goale si averi trec'toare. Eu tac c' sunt prost. Tu taci c' esti siret. El tace c' e nh'mat n partid politic. Ei tac c' sunt la crm', si asa mereu t'cem cu totii; ntunerecul pierz'rii ne cuprinde clip' cu clip' si f'clia neamului nostru se stinge. Sunt un biet t'ran plugar, dar mnuiesc condeiul ca si sapa ori coasa, voi da ajutorul meu cu banul, cu condeiul, cu vorba si fapta, rugndu-v' a-mi da un locusor n revista noastr' P'mntul Str'mosesc. Voi scrie sub titlu: Noi, Romnii, suntem pe pragul pieirii, sau nu? i pentru ce? i cine sunt vinovatii ? Care e cauza cauzelor? Ce se face si ce trebue f'cut? Ce trebue s' stie si s' fac' tot Romnul? V. I. Onofrei, plugar com. Tungujei (Vaslui)

DINCOLO DE FORME
De altfel, toat' revista P'mntul Str'mosesc e plin' de astfel de scrisori: contributie a Romnilor la creearea Legiunii, care este mai mult dect o organizatie cu membri, registre si sefi. Este o stare de spirit. O unitate de simtire si tr'ire la care contribuim toti. Membri, sefi, num'r, uniforme, program etc., constituesc Legiunea care se vede. Cealalt' ns', cea mai important', este Legiunea care nu se vede. Legiunea care se vede, lipsit' de Legiunea care nu se vede, adic' de acea stare de spirit, de viat', nu nseamn' nimic. Sunt forme goale f'r' continut. Noi nu ne-am instalat cu revista ca un profesor la catedr', n'ltnd barier' ntre noi, sefii, nv't'torii, cari scriam la gazet' nv't'turi si norme, si ntre multimea care nu are altceva de f'cut dect s nvete nv't'turile noastre si s' se conformeze lor. De o parte, noi, de alt' parte, ea. Nu. A face Legiunea, nu nseamn' a-i face uniform', nasturi etc. Nu nseamn' a-i elabora sistemul de organizare. Nu nseamn' nici m'car a-i formula legislatia, normele de conducere, nsirnd logic textele pe hrtie. Dup' cum a creea un om, nu nseamn' a-i face hainele, nici a-i fixa principiile de conduit' si nici a-i stabili programul de actiune.

261

O miscare nu nseamn' nici statut, nici program, nici doctrin'. Acestea pot fi legislatia misc'rii, pot defini scopul ei, sistemul de organizare, mijloacele de actiune etc., dar nu ns'si miscarea. Acestea sunt adev'ruri pe care oamenii, chiar cei de stiint', le confund'. A creea numai statut, program etc., si a crede c' ai f'cut miscare, este ca si cum voind s' faci un om, i-ai face numai hainele. A creea o miscare nseamn' n primul rnd, a creea, a da nastere unei st ri de spirit, care nu-si are sediul n ratiune, ci n sufletul multimii. Aceasta constitue esentialul n miscarea legionar'. Aceast' stare de spirit nu am creeat-o eu. Ea sa n'scut din ntlnirea aportului nostru de simtire cu al celorlalti Romni. Revista P'mntul Str'mosesc a fost locul de ntlnire, de nfr tire a simtirilor si mai trziu a gndurilor noastre, cu simtirile si cu gndurile acelor Romni cari simteau la fel ca noi si judecau la fel. Asa dar, Legiunea n adncul ei, n acea stare de spirit, nev'zut', dar simtit' de noi, nam creat-o eu. Ea este rezultatul unei conlucr'ri. Ea sa n'scut din contopirea urm'toarelor elemente: 1. Aportul nostru de simtire. 2. Aportul de simtire al altor Romni. 3. Prezenta n constiinta tuturor a mortilor neamului. 4. ndemnul p'mntului patriei si 5. Binecuvntarea lui Dumnezeu.

***
Nas vrea s' se interpreteze vreodat' gresit, spunndu-se: Eu nu sunt legionar de acestia n uniform', eu sunt legionar n spirit. Aceasta nu se poate. Pe acest fundament sufletesc se creeaz' doctrin', program, statut, uniform', actiune, toate deopotriv', nu ca elemente accesorii, ci ca elemente cari fixeaz continutul spiritual al misc'rii, dndu-i o form' unitar', l mentin n constiinta oamenilor si l poart' spre nf'ptuire si biruint'. Miscarea legionar' nseamn' toate la un loc.

***

262

Uniformele ap'rute n toate misc'rile contemporane: Fascism (c'masa neagr'), National-Socialism (c'masa brun') etc. nu sau n'scut din imaginatia sefilor. Ele sau n'scut dintro necesitate de exprimare a acestei st ri de spirit. Expresia unit tii de simtire. Ele sunt fata v'zut' a unei realit'ti nev'zute.

MI C RILE NA!IONALE

I DICTATURA

De cte ori se vorbeste despre o miscare national', sistematic i se pune n sarcin' faptul conducerii spre un regim de dictatur'. Nu vreau s' fac n acest capitol, critica dictaturii, ci voiesc s' ar't c' misc'rile din Europa: Fascismul, National-Socialismul si Miscarea Legionar' etc. nu sunt nici dictaturi, dup' cum nu sunt nici democratii. Cei cari ne combat, strignd: Jos dictatura fascist'! Luptati mpotriva dictaturii! Feriti-v' de dictatur'! nu lovesc n noi. mpusc' al'turi, sau cel mult pot lovi n faimoasa dictatur' a proletariatului. Dictatura presupune: vointa unui singur om, impus' cu forta vointei celorlalti oameni dintrun stat. Deci dou' vointe: a dictatorului sau a unui grup, deoparte si a poporului, de alta. Cnd aceast' voint' se impune prin silnicie si cruzime, atunci dictatura este tiranie. Cnd ns' o natiune n entuziasm indescriptibil si n majoritate de 98%, natiune de 60 milioane sau de 40 milioane suflete; aprob', aplaud' n delir m'surile sefului, nsemneaz' c' ntre vointa sefului si vointa poporului este un des'vrsit acord. Mai mult, ele se suprapun asa de perfect, nct nici nu mai exist' dou'. Exist' una singur': a natiunii, a c'rei expresie este seful. ntre vointa natiunii si vointa sefului nu exist' dect un singur raport: raportul de exprimare. A sustine c' unanimitatea obtinut' sub regimurile misc'rilor nationale se datoreste teroarei si sistemelor inchizitoriale este cu totul neserios. Pentruc' popoarele n mijlocul c'rora sau ridicat asemenea misc'ri sunt de o nalt' constiint' cet'teneasc'. Ele sau luptat, au sngerat, au l'sat mii de morti pentru libertate. Niciodat' ns' nu sau plecat: nici n fata dusmanului dinafar' si nici n fata tiranului din'untru. Pentru ce nu sar lupta si nar sngera si azi n fata teroarei de acum? i apoi cu forta, cu silnicia, cu teroarea, poti s' scoti voturi si chiar majorit'ti; vei scoate plnsete, vei scoate suspine, dar nu sa

263

pomenit si nici nu se va pomeni, s' poti scoate entuziasm si delir. Nici la natia cea mai imbecil' din lume. Miscarea national', neavnd deci caracterul regimurilor dictatoriale, ne ntreb'm: Ce este atunci? Este democratie? Nu este nici democratie. Pentruc' seful nu este ales de multime. Democratia are la baz' sistemul eligibilit'tii. Aici niciun sef nu este ales prin vot. 6eful este consimtit. Dac' nu-i dictatur' si nici democratie, atunci ce este? Este o form nou de conducere a statelor. Nentlnit' pn' acum. Nu stiu ce denumire va c'p'ta, dar este o form' nou'. Cred c' are la baz' acea stare de spirit, acea stare de nalt constiint national , care, mai devreme sau mai trziu, se ntinde pn' la periferiile organismului national. Este o stare de lumin' interioar'. Aceea ce odinioar' era z'c'mnt instinctiv al neamului, n aceste momente se reflecteaz' n constiinte, creind o stare de unanim' iluminatie, ntlnit' numai n marile experiente religioase. Aceast' stare pe drept sar putea numi: o stare de ecumenicitate national . Un popor n ntregimea lui ajunge la constiinta de sine, la constiinta rostului s'u si a destinului s'u n lume. n istorie nam ntlnit la popoare, dect sclipiri de o secund'. Din acest punct de vedere, azi ne g'sim n fata unor fenomene nationale permanente. n acest caz, seful nu mai este un st'pn, un dictator case face ce vrea, care conduce dup' bunul plac. El este expresia acestei st ri de spirit nev zute. Simbolul acestei st'ri de constiint'. El nu mai face ce vrea. El face ce trebue. i este condus: nu de interesele individuale, nici de cele colective, ci de interesele natiunii eterne la a c'ror constiint' au ajuns popoarele. n cadrul acestor interese si numai n cadrul lor si afl' maximum de satisfactie normal' si interesele personale si cele colective.

PRIMELE NCEPUTURI DE ORGANIZARE

O nou' etap' n desvoltarea misc'rii legionare o constitue organizarea. Orice miscare, dac' voim s' nu r'mn' un haos, trebue turnat' n forme de organizare. ntreg sistemul de organizare legionar se bazeaz' pe ideea de cuib. Adic', un grup, variind ntre 3-13 oameni, sub comanda unui sef. La noi nu exist' membrii, indivizi

264

separati. Exist' numai cuib. Individul este ncadrat n cuib. Organizatia legionar' nu este format' dintrun num'r de membri, ci dintrun num'r de cuiburi. Sistemul na variat prea mult, n esenta lui, dela nceput si pn' ast'zi. Totusi a avut si complet'ri necesare, pentruc' o organizatie trebue s' tin' seam' de realit'ti. Ea este ca un copil care se desvolt' necontenit. i trebue necontenit s' i se ajusteze haina, n m'sura desvolt'rii. Gresit procedeaz' acei cari, imaginndu-si cum va trebui s' fie organizatia n faza ei ultim' de desvoltare, i croiesc dela nceput o hain', pe care ea nu o va putea bine ntrebuinta dect ntrun anumit stadiu de desvoltare. Dup' cum gresit procedeaz' acei cari fac o hain' mic' la nceput, si ne mai tinnd seam' de desvoltarea misc'rii, o forteaz' s' se chinuiasc' n forme cari nu-i mai corespund. Nu voiu insista prea mult aici asupra cuibului, deoarece am tratat pe larg problema n C'rticica efului de Cuib. Ce ma condus ns' s' aleg acest sistem? n primul rnd, nevoia. E o mare deosebire ntre momentul nfiint'rii Ligii, cnd am ntrebuintat un sistem si ntre acela al nfiint'rii Legiunii, cnd am ntrebuintat alt sistem. n momentul nfiint'rii Ligii exista un curent popular. El trebuia s' fie de urgent' captat. n momentul nfiint'rii Legiunii, nu exista niciun curent popular pentru noi. Ci numai oameni r'zleti, izolati, r'spnditi prin sate si orase. Eu nu puteam s' ncep cu nfiintare de comitete judetene. Pentruc' naveam oameni. Nici nu puteam lua un om s'-l pun seful unui judet. Dac' el nu are dect puterea de a fi seful numai al unui s'tisor, va fi incapabil s' organizeze un judet. eful unei misc'ri trebue s' tin' seama, cu cea mai mare strictete, de realitate. Ori, singura mea realitate era omul singur. Un biet t'ran s'rac care plnge ntrun sat, un nenorocit muncitor bolnav, un intelectual desr'd'cinat. i atunci fiec'ruia dintre acestia i-am dat posibilitatea de a aduna n jurul lui un grup, dup' puteri, al c'rui sef devenea. Cuibul cu seful lui. Nu-l numeam eu sef de cuib. Puterile lui l numeau, l ridicau; nu devenea sef, dac' voiam eu, ci dac' el putea aduna, convinge si conduce un grup. Cu timpul am ajuns, spre deosebire de toate celelalte organizatii, (unde adesea se fac sefi pe baza cadourilor), s' am un sir de mici comandanti, nu f'cuti, ci n'scuti, z'cnd n ei calit'ti de conduc'tor. De aceea un sef de cuib legionar este o

265

realitate pe care te poti sprijini. Reteaua acestor sefi de cuib formeaz' scheletul ntregei misc'ri legionare. Stlpul organizatiei legionare este seful de cuib. Cnd se nmultesc, aceste cuiburi, se grupeaz' sub comand': pe comuni, plase, judete, provincii. Cum mi-am f'cut pe ceilalti sefi? Nu am numit: seful satului, plasei, judetului. Le-am spus: Cuceriti, organizati. i ct veti putea organiza, peste att se va ntinde sefia voastr'. Eu i consfinteam n situatiile n care puterea, calit'tile si aptitudinile lor i ridicau. Am pornit dela seful de cuib si ncet am ajuns la seful de sat, plas', oras, judet si abia la 1934, adic' dup' 7 ani, la seful de regiune. Sistemul cuibului mai prezint' urm'toarele avantagii: a) Face s activeze; pune n functiune ntreg organismul unei misc ri. La celelalte organizatii, unde exist' comitete si membri, pe comune sau judete, lucreaz' numai ctiva din comitet. Restul: 1.000, 2.000, 10.000 stau. n sistemul cuibului, prin marea initiativ pe care o au sefii de cuiburi, n cadrul normelor prescrise, si prin obligatia fiec'rui cuib de a-si nscrie n trecutul s'u o ct mai glorioas' pagin', si cum nu exist' nimeni n afar' de cuib, toat' lumea, absolut toat' lumea, munceste. b) Rezolv toate problemele. Sunt o serie nesfrsit' de lucruri pe cari un om e prea putin a le putea face, iar o ntreag' organizatie e prea mare pentru a se putea ocupa de ele. Exemplul; facerea unei mici fntni ntrun sat, repararea unui podet etc. Un om nu poate singur; o organizatie nu se poate ocupa de ele; cuibul ns', din 6-8 sau 10 oameni, este unitatea cea mai potrivit' pentru a le executa. c) Este usor transformabil. Dintro unitate de lupt' ntro unitate de munc', sau dintruna de munc' ntruna de lupt'. d) Creeaz un mare num r de cadre. Oameni specializati n arta conducerii. e) Localizeaz efectul unei defectiuni sau tr d ri. f) n sfrsit, este cel mai bun loc unde se poate face educatia. Pentruc' n cuib sunt oameni de aceeasi vrst', de acelasi sex, de aceeasi putere de ntelegere, de aceeasi constitutie sufleteasc'. Aici sunt toti prieteni. Omul care nar putea s'-si dest'inuiasc' necazurile, sufletul, n fata unui copil, (fie din jen', fie pentru a nu-l face p'rtas prea de timpuriu al greut'tilor si grijilor vietii) aici n cuib, ntre prieteni, poate. Dup' cum poate primi o observatie sau chiar o pedeaps'.

266

Cuibul este o mic' familie legionar' avnd la baz' dragostea. n C'rticica efului de Cuib, i-am fixat acestei familii: 6 legi, dup' care trebue s' se conduc': (pag. 4, punctul 3). (Nu se conduce deci dup' vointa, bunul plac al sefului; aceasta ar fi dictatur'. Ci dup' legi). 1. LEGEA DISCIPLINEI: Fii disciplinat, legionar, c'ci numai asa vei nvinge. Urmeaz'-i seful si la bine si la greu. 2. LEGEA MUNCII: Munceste, munceste n fiecare zi. Munceste cu drag. R'splata muncii s'-ti fie, nu cstigul, ci multumirea c' ai pus o c'r'mid' la n'ltarea Legiunii si la nflorirea Romniei. 3. LEGEA T CERII: Vorbeste putin. Vorbeste ce trebue. Vorbeste cnd trebue. Oratoria ta este oratoria faptei. Tu f'ptuieste: Las'-i pe altii s' vorbeasc'. 4. LEGEA EDUCA!IEI: Trebue s' devii altul. Un erou. n cuib, f'-ti toat' scoala. Cunoaste bine Legiunea. 5. LEGEA AJUTORULUI RECIPROC: Ajut'-ti fratele c'zut n nenorocire. Nu-l l'sa. 6. LEGEA ONOAREI: Mergi numai pe c'ile indicate de onoare. Lupt' si nu fi niciodat' misel. Las' pentru altii c'ile infamiei. Dect s' nvingi printro infamie, mai bine s' cazi luptnd pe drumul onoarei.

***
Dar accentuez nc' odat', iubiti legionari, si v' atrag luarea aminte asupra unui lucru esential; sedinta unui cuib este incomplet' dac' veti proceda rece: Ce ati mai executat? Ce mai avem de executat? S' facem cutare lucru. La revedere. L'sati loc liber sufletului. L'sati-i un loc n cadrul sedintei. Procedati cu c'ldur'. Dati posibilitatea s'-si descarce fiecare sufletul, greut'tile, sup'r'rile, necazurile, pe care, viata i le-a pus i spate. S'-si mp'rt'seasc' bucuriile. S' fie cuibul vostru un loc de mngiere si de mp'rt'sire de bucurii. O sedint' atunci fost bun', cnd omul se ntoarce desc'rcat de poverile sufletului si nc'rcat de credint' n neamul s'u. Dac' n C'rticica efului de Cuib nam atras suficient atentia asupra acestui lucru, completez acum.

***
Tot n leg'tur' cu activitatea de educatie din cadrul cuibului, extrag din C'rticica efului de Cuib, punctul 53: Rug ciunea ca element decisiv al victoriei. Apelul la str mosi:

267

Legionarul crede n Dumnezeu si se roag' pentru biruinta Legiunii. S' nu se uite c' noi, poporul romn, st'm aici pe acest p'mnt prin voia lui Dumnezeu si binecuvntarea Bisericii Crestine. n jurul altarelor bisericilor sa aflat adunat' de mii de ori, n vremuri de b'jenie si restriste, ntreaga suflare romneasc' de pe acest p'mnt, cu femei, copii si b'trni, cu constiinta limpede a ultimului refugiu posibil. i ast'zi st'm gata s' ne adun'm poporul romn n jurul altarelor ca n vremurile de mari primejdii, pentru ca ngenunchiati s' c'p't'm binecuvntarea lui Dumnezeu. R'zboaiele se cstig' de acei cari au stiut s' atrag' din v'zduh, din ceruri, fortele misterioase ale lumii nev'zute, si s'-si asigure concursul acestor forte. Fortele acestea misterioase sunt sufletele mortilor, sufletele str'mosilor nostri, cari au fost si ei odat' legati de glia, de brazdele noastre, cari au murit pentru ap'rarea acestui p'mnt si cari sunt si azi legati de el prin amintirea traiului lor de aici si prin noi, copiii, nepotii si str'nepotii lor. Dar mai presus de sufletul mortilor st' Dumnezeu. Odat' aceste forte atrase, ele vin n balanta ta, te ap'r', ti dau curaj, voint' si toate elementele necesare victoriei si te fac s' nvingi. Introduc panic' si groaz' n dusmani, le paralizeaz' activitatea. n ultima analiz', biruintele nu depind de preg'tirea material', de fortele materiale ale beligerantilor, ci de puterea lor de a-si asigura concursul puterilor spirituale. Astfel se explic' din istoria noastr' biruintele miraculoase ale unor puteri materialiceste cu des'vrsire inferioare. Cum se poate asigura concursul acestor forte? 1. Prin dreptatea si moralitatea actiunii tale, si 2. Prin apelul fervent, insistent la ele. Cheam'-le, atrage-le cu puterea sufletului t'u si ele vor veni. Puterea de atractie este cu att mai mare, cu ct apelul, rug'ciunea se face n comun de ct mai multi. De aceea n sedintele cuibului, cari se tin n toat' tara, Smb't' seara, se vor face rug'ciuni si se vor ndemna toti legionarii, ca a doua zi, Duminec', s' mearg' la biseric'. Patronul nostru este Sfntul Arhanghel Mihail. Icoana lui trebueste so avem n casele noastre si n vremuri grele s' cerem ajutorul lui si el nu ne va l'sa niciodat'.

268

***
Aceste cuiburi sunt grupate apoi n unit ti, fie dup' criteriul vrstei si sexului (fr'tii de cruce, tineri pn' la 19 ani si fr'tiori de cruce, pn' la 14 ani, cet'tui, fete si doamne, viitori legionari, legionari), fie dup' criterii administrative (sat, oras, judet) cu sefii respectivi cari ndrumeaz' activitatea, asigurndu-i unitatea. Toate acestea sunt tratate n C'rticica efului de Cuib. Acest sistem de cuib ar putea avea un desavantaj. Sar p'rea c' sfarm', macin' unitatea. Aceasta se nl'tur' ns', prin dragoste si prin doza de mare disciplin' care se toarn' n educatia legionar'.

LEG MNTUL PRIMILOR LEGIONARI

Se apropia ziua de 8 Noembrie 1927, Sfntul Arhanghel Mihail si Gavril. Acum urma s' depunem primul leg'mnt. Am c'utat si am g'sit o form' care s' poat' fi expresia fidel' a caracterului misc'rii noastre, a leg'turii noastre cu p'mntul, cu cerul si cu mortii. Am adunat cte o cantitate mic' de t'rn' din toate locurile glorioase, ncepnd de acum 2.000 ani, ale p'mntului romnesc, am amestecat-o si am umplut apoi cu ea niste mici pungulite f'cute din piele si legate cu snur, pe care legionarii le vor primi cu ocazia leg'mntului si le vor purta la piept. Iat' descrierea acestei solemnit'ti, extras' din num'rul 8 Noembrie 1927 al revistei P'mntul Str'mosesc: n dimineata zilei de 8 Noembrie 1927, ne-am adunat la sediul nostru toti legionarii din Iasi si ctiva cari sau ostenit a veni din alte p'rti. Nu multi la num r, dar puternici prin credinta noastr neclintit n Dumnezeu si n sprijinul S u, puternici prin hot rrea si nc p tnarea noastr de a sta neclintiti n mijlocul oric rei vijelii, puternici prin deslegarea noastr complect de tot ce este p mntesc, fapt ce se manifest prin dorinta, pl cerea de a rupe n chip vitejesc cu p mntul, servind cauza neamului romnesc si cauza crucei. Aceasta era starea sufleteasc' a celor cari asteptau cu ner'bdare ceasul leg'mntului; pentru ca s' formeze voiosi cel dinti val de asalt al Legiunii si oricine si poate nchipui c' nu putea fi alt' stare, atunci cnd n mijlocul nostru,

269

mbr'cati n haine albe ca n ceasurile de urgie, se adunaser' uniti: Ion I. Mota, Ilie Grneat , Radu Mironovici si Corneliu Georgescu. Cei cari, str'b'tnd seria nchisorilor, au purtat pe umerii lor toat' greutatea misc'rii nationale de cinci n ncoace. Rug ciunea. La ora 10 am plecat toti n costum national, cu c'ciul', cu svastic' mare n dreptul inimii, n coloan' de mars, n directia Bisericii Sf. Spiridon. Acolo sa oficiat o rug'ciune pentru pomenirea sufletelor lui tefan Voevod, Domnul Moldovei, Mihai Viteazul, Mircea, Ion Vod', Horia, Closca si Crisan, Avram Iancu, Domnul Tudor, Regele Ferdinand si pentru pomenirea tuturor voevozilor si ostasilor cari au c'zut pe cmpul b't'liei contra n'v'lirilor vr'jmase. Solemnitatea depunerii leg mntului. n mars, cntnd Imnul Legiunii, ne-am ntors la c'min. Acolo a avut loc pioasa solemnitate a leg'mntului celor dinti legionari. P mntul str mosesc. Aceast' solemnitate a nceput prin amestecul t'rnei adus' de pe mormntul lui Mihai Viteazul dela Turda, cu t'rna din Moldova, dela R'zboeni, unde tefan cel Mare a avut cea mai grea b't'lie a sa si din toate locurile unde sngele str'mosilor sa amestecat n crunte b't'lii cu t'rna, sfintind-o. Cnd se desf'cea pachetul cu t'rn', nainte de a se turna pe mas', se citea scrisoarea din partea celui care a adus-o sau trimis-o. Au depus leg'mntul urm'torii : Corneliu Zelea-Codreanu, Ion I. Mota, Ilie Grneat', Corneliu Georgescu, Radu Mironovici, Hristache Solomon, care a presidat aceast' solemnitate, G. Clime, Mille Lefter, Ion Banea, Victor Silaghi, Nicolae Totu, Alexandru Ventonic, Dumitru Ifrim, Pantelimon Statache, Ghit' Antonescu, Emil Eremeiu, Ion Bordeianu, M. Ciobanu, Marius Pop, Misu Crisan, Popa, Butnaru,

270

Budeiu, I. T'n'sache, tefan Budeci, Traian Cotig' si Mihail Stelescu, elev de liceu.

O NOU

B T LIE

n num'rul dela 1 Decembrie 1927, am deschis o nou' lupt' pentru a ne cump'ra o camionet' cu care s' ne putem deplasa. Am ntrebuintat acelasi sistem al ncord'rii generale. Legionarii au nceput a face serb'ri, a organiza conferinte, coruri de Cr'ciun, a contribui cu putinul lor. Sa distins Fr'tia de Cruce Vrancea din Focsani care a adunat cu ocazia unei serb'ri date sub patronatul d-lui General Macridescu, suma de 50.000 lei. Atunci i-am schimbat numele din Vrancea n Victoria, asa cum se numeste si azi. La 19 Februarie 1928, adic' n dou' luni si jum'tate, b't'lia a fost cstigat'. Am cump'rat din Bucuresti o camionet nou cu suma de Lei 240.000, din cari am achitat 100.000 lei, iar restul de 140.000 lei, urmnd a-l achita n 12 rate lunare. Am plecat cu C'prioar', cum o botezaser' b'etii, din Bucuresti spre Iasi, cu tefan Nicolau, care o conducea, Banea, Bordeianu si Mironovici. La Iasi a fost o adev'rat' bucurie. Legionarii si prietenii ne-au asteptat la intrarea n oras. Pentru achitarea ratelor am format un comitet de 100, ai c'rui membri s' contribue cu cte 100 lei lunar, timp de un an. n timp de dou' luni acest comitet a ajuns pn' la 50 membri solvabili, majoritatea oameni s'raci, mici functionari, muncitori, sau t'rani, cari rupnd din punga lor, lunar, 100 lei, f'ceau un adev'rat sacrificiu. Fetele din Cet'tuia dela Iasi si cu deosebire Cet'tuia Iulia Hajdeu din Galati ncep s' lucreze lucruri de mn' si s' le vnd' pentru a strnge bani.

PROBLEME DE ORDIN MATERIAL

Miscarea, pentru micile ei nevoi, mergea bine din punct de vedere material. Din munca si contributia oamenilor s'raci se strngea aproape ct trebuia ca s' putem tr'i si actiona. Absolut toate sumele ncasate sunt trecute n revista P'mntul Str'mosesc.

271

Revista e plin' de cei ce d'deau cte 10 lei, 5 lei. Sunt rari acei cari d'deau cte 50-60 lei. Iar bancherii nostri erau acei cari puteau contribui cu cte 100 lei lunar, membrii comitetului de 100. Iat' s' lu'm la ntmplare din acest comitet.: No. 16. Nicolae Voinea din Panciu. (O familie de cinci copii, cari se hr'nesc dintrun hectar de vie.) No. 17. D. Popescu (Sublocotenent pensionar). No. 18. Ion Bl'naru (fost student pn' eri, acum inginer cu 4.000 lei lunar). No. 19. Ion Butnaru (functionar c. f. r.). No. 20. Nistor M. Tilinca (vnz'tor la o cooperativ'). No. 21. Corneliu Georgescu (ajutor dela p'rinti). No. 22. Radu Mironovici (ajutor dela p'rinti). No. 23. Ionescu M. Traian (inginer silvic). Din ngr'dirile pe cari si le puneau n cheltuelile pentru mas' si haine, se strngea att ct organizatia, ntrebuintnd cu chibzuint', s' poat' tr'i si s' se desvolte normal. Presa jid neasc ns' striga: Din ce bani si cump'r' acesti domni camionete? (Jidanul totdeauna de rea credint', f'cuse din una mai multe). Cine finanteaz' aceast' miscare? O, Domnilor! Na finantat-o nimeni. Ci numai credinta f'r' margini a Romnilor, n majoritate s'raci lipiti p'mntului. Nu numai c' nu eram finantati de capitalisti, dar sf'tuiesc pe oricine conduce o miscare bazat' pe s'n'tate, s' refuze orice tentativ' de finantare, dac' voieste s' nu-si omoare miscarea. Pentruc' o miscare este astfel constituit' n ct poate s' produc singur' din credinta si jertfa membrilor ei, exact att ct i trebue pentru ca s' poat' tr'i si desvolta. Pentru o normal' si s'n'toas' desvoltare, o miscare nu are drept s' consume dect att ct poate produce ea si nu poate produce dect n m'sura capacit'tii de credint' si deci de jertf' a membrilor ei. Nu produce suficient? Nu v' st' deschis' calea finant'rii, ci aceea a intensific'rii credintei. E chiar un indiciu, a nu produce suficient, este o dovad' a putin't'tii credintei. Nu produce nimic? Organizatia e moart' sau se va pr'busi n curnd. Lipsit' de credint', ea va fi nvins' de cei ce o au. Un sef care admite finantarea misc'rii sale din afara organizatiei, este ca si omul care-si nvat' organismul s' tr'iasc' din medicamente. n m'sura n care administrezi unui organism medicamente, n aceeasi m'sur' l condamni s' nu mai reactioneze singur.

272

i mai mult, n momentul n care i-ai ridicat medicamentele, moare. E la discretia farmacistului! Tot astfel o miscare este la discretia celor cari o finanteaz'. Acestia ar putea, la un moment dat s' nceteze finantarea si miscarea nenv'tat' a tr'i prin sine, moare. O miscare ca si un om, de altfel, poate avea nevoie, uneori, de o cantitate mai mare de bani. Se poate mprumuta, pentru ca s' pl'teasc' cu timpul. Deci, Domnilor efi de misc'ri, (vorbesc pentru cei ce vor veni dup' noi), s' respingeti pe binevoitorii cari se vor oferi s' v' finanteze miscarea, binenteles, dac' vor mai fi n viitor de acestia. n Romnia cred c' nu. Nici ast'zi aproape nu mai sunt. Toti acei ce au posibilit'ti de finantare si finanteaz', sunt bancherii jijani, marii bog'tasi jidani, marii cerealisti jidani, marii industriasi jidani, marii comercianti jidani. Ei finanteaz' partidele politice pentru a extermina pe Romni n tara lor. S' finanteze (acest cuvnt sun' a bancher, a prad', a nedreptate, a necuviint') nu va mai fi nimeni. Nici Romnii, si cu att mai putin, jidanii. Pentruc' aceast' cast' a bancherilor si a oamenilor de afaceri, a mbog'titilor din lovituri, aceste p's'ri de prad'; care pndesc deasupra societ'tii omenesti, vor fi nimicite. Oameni cu dare de mn', oameni bogati, pn' la limita bunei cuviinte, vor fi. Ei nu vor avea posibilit'ti de finantare, ci vor putea numai s' ajute, din prisosul lor, o miscare. Aceast' obligatie de a ajuta, de a-si ajuta neamul n grele momente, o au toti Romnii si vor avea-o n veacul veacurilor. Ajutorul lor este si va fi bine primit totdeauna.

***
Situatia mea, ns', material' si a camarazilor mei, era din ce n ce mai grea, mai ap's'toare. Eu c'zusem pe capul bietului meu socru, care si asa, abia putea ntretine, din mica sa leaf', pe cei cinci copii ai lui. Locuiam ntro camer', iar n celelalte dou', 7 suflete. ntelegnd ns' situatia n care m' g'siam, datorit' marei lui iubiri pentru mine si pentru cauza romneasc', nu mi-a spus niciodat' nimic, desi vedeam c' pe zi ce merge, se ncovoia tot mai mult sub povara greut'tilor. Atunci ne-am sf'tuit ca eu s' r'mn a m' ocupa de miscare, iar Mota si ceilalti trei camarazi, v'c'resteni, s' fac' avocatur', pentru a se putea ntretine pe ei si a m' ajuta si pe mine. n scurt timp vor ncepe, dar se vor izbi de greut'ti imense. Priveam n urm'. Intrati acum 10 ani la Universitate, luptasem rnd, pe rnd, al'turi de toate seriile de studenti. i rnd, pe rnd, toti se

273

aranjaser', si creiaser' cte o mic' situatie din care puteau tr'i, numai noi r'm'seser'm singuri, ca niste nebuni r't'citi n mijlocul valurilor lumii. Desi elemente de valoare, ei abia si vor cstiga o biat' pine. Avocati la Calea Ferat', la Prim'rie sau Stat; ei nu vor putea intra. Acolo sunt locuri numai pentru cei ce si p'r'sesc linia de lupt' si trec n linia partidelor politice. ncurajare pentru lipsa de caracter. Dela jidani, procese nu vor lua, pentruc' asa le va dicta onoarea lor. Romnii i vor ocoli. Nu vor intra n birourile lor, dect cei s'raci. Era greu drumul. Ostracizati n tara noastr' si pusi aproape n imposibilitate de a tr'i.

VARA LUI 1928

Am continuat tot timpul iernii cu organizarea de cuiburi. n prim'var' am nceput iar c'r'mid'ria, dela Ungheni si gr'din'ria dela D-na Ghica. n aceste dou' locuri munceam, f'cnd c'r'mizi sau gr'din'rit. Vroiam s' ne facem un alt c'min, pentruc' n acesta nu eram siguri c' vom mai putea r'mne, deoarece se intentase proces contra noastr', ca s' fim dati afar'. n aceast' munc' grea ne nfr'team tot mai mult, ne simteam mai aproape de toti cei ce muncesc, din ce n ce mai departe de toti acei cari tr'iesc din munca altora. Munca ne completa educatia noastr' mai mult dect prelegerile unui profesor universitar. Acolo ne nv'tam s' nvingem greut'tile. Ne oteleam vointa. Ne nt'ream trupurile si ne deprindeam cu viata aspr' si sever', n care nicio pl'cere nu-si mai avea loc, nafar' de aceea a multumirii sufletesti. Acolo a venit Fr'tia de Cruce dela Galati cu !ocu, Savin, Costea si celelalte fr'tii. Radu Mironovici a nv'tat s' conduc' bine camioneta si, ajutat de Eremeiu, f'cea curse ducnd pasageri dela Iasi la M'n'stirea V'ratic, Agapia si Neamt. Totusi, din cauza verii, care totdeauna e mai s'rac', am fost nevoit s' m' mprumut dela Banca Albina din Husi, ipotecnd casa tat'lui meu, cu suma de Lei 110.000, pe care am mp'rtit-o, o parte la c'r'mid'rie, o parte la plata ratelor camionetei si o parte la publicatii legionare. Neputnd-o achita nici pn' ast'zi, ea sa ridicat la suma de 300.000 lei.

274

Tot n acea var', ne-am apucat si de comert, ca s' putem cstiga un ban pentru Legiune. Jidanii detin comertul cu zarzavaturi aproape pe toate pietile trgurilor din Moldova. Trei echipe de legionari (studenti) au fost ns'rcinate cu comertul de zarzavat. Aceste echipe cump'rau marf' de pe piata Iasului, nc'rcnd 300-400 kg. n camionet' si c'deau ca o pacoste asupra jidanilor, sc'znd preturile la jum'tate.

***
La 1 August 1928 se mplinea un an dela aparitia revistei noastre. Iat' ce scriam atunci pe pagina I-a: La 1 August P'mntul Str'mosesc mplineste un an de aparitie regulat'. Nu-i mult. Cteva zile n urm', ntre 13-30 Iulie, orasul Carcassonne (cetate) din Franta si-a s'rb'torit 2.000 ani de existent'. Vom fi avnd si noi vreo 2.000 de ani n fat'! Dar timpul cel mai greu este anul I, atunci cnd trebuie s' destelenesti, s' tragi ntia brazd'. n aceste zile de nceput, multe greut'ti au venit peste noi, dar revista noastr' uneori mai bogat , alteori mai s rac , totdeauna ns' mare a rezistat pe pozitii, nvingndu-le. Cnd, acum un an, plecnd f'r' niciun ban, n cel mai critic moment al misc'rii nationale, am pus pe copert' icoana Sfntului Arhanghel Mihail, am stiut c' revista noastr' va birui.

N LUPT

CU MIZERIA

Spre toamn', greut'tile materiale personale au nceput s' m' ncovoaie. Nu mai aveam ghete, nu aveam haine, nici eu nici sotia mea, care le purta pe cele dela 1924, Dela tat'l meu nu mai puteam astepta nimic, deoarece mai avea n afar' de mine nc' sase copii, toti n scoli, iar luptele pe care le dusese l l'sase nc'rcat de datorii. Din leafa sa nu-i mai r'mnea dect cteva mii de lei, din cari cu greu si putea duce o familie numeroas'. Atunci mi-am ncordat puterile si mam hot'rt s' m' apuc si eu de avocatur', cu gndul de a m' ocupa totodat' si de miscare. Miam deschis birou de avocatur' la Ungheni, unde am lucrat cu secretarul meu, Ernest Com'nescu. De acolo am parvenit s'-mi

275

realizez un mic, un foarte mic cstig, cu care s'-mi pot acoperi lipsurile si putinele pretentii ale vietii mele si ale sotiei. Trecuser' acum 6 ani de cnd mi limitasem viata la un strict necesar pentru existent'. De 6 ani nu mai intrasem la teatru, la cinematografe, la ber'rii, la baluri, la petreceri. Iar acum cnd scriu sunt 14 ani de cnd nu am mai fost la vreuna din ele. Nu-mi pare r'u. Dar mi pare r'u, c' dup' o asemenea viat' de restrictii, sau g'sit suflete cari s' m' atace pe temeiul c' as fi dus si duc nc', o viat' larg'. n aceast' s'r'cie de ani de zile, ca si n grelele ncerc'ri prin care ma dus soarta, am avut un sprijin permanent n sotia mea, care ma ngrijit cu credint', sa mp'rt'sit cu suferinte nenum'rate, a dus lipsuri si a ndurat uneori chiar foamea, pentru a m' ajuta s' lupt mai departe. i voiu purta totdeauna recunostint'.

PROFESORUL G V NESCUL PRIME TE S CU ORUL CU ! RN

Este un suflet care ne urm'reste de aproape. Pas, cu pas. Se intereseaz' de noi. Poate ne studiaz'. Este vorba de impun'toarea figur', a b'trnului profesor de Pedagogie dela Universitatea din Iasi: Ion G'v'nescul. Profesor universitar din anul 1880. Odat' ne-a spus: Tare as dori s' am si eu un s'cusor cu t'rn'! La 10 Decembrie 1928, l-am invitat acas' la noi si acolo, n mijlocul grupului de legionari, i-am predat s'cusorul cu t'rn' ca dar din partea noastr'. B'trnul cu p'rul si sprncenele albe a f'cut ochii mari ca ntrun moment de mare gravitate. i dup' o clip' de t'cere: Domnilor, nu sunt vrednic s' primesc acest sfnt talisman, dect n genunchi. l ia. Se aseaz' ncet n genunchi si se roag'. Dup' el ngenunchiem si noi n jurul lui.

***
n aceast' toamn' a anului 1928, dup' asalturile ndrjite ale national-t r nistilor, cari amenintau cu violent' si revolutie, Partidul liberal sa pr'busit.

276

National-t'r'nistii, dup' 8 ani de lupte, nvingeau. Dar n curnd vor fi o deceptie pentru toat' tara. Vor ncepe s' fure, la fel ca si liberalii. Vor ncepe s' fac' afaceri scandaloase, la fel ca si liberalii. Vor ncepe a teroriza cu jandarmii si chiar mpusca pe adversari, sau pe cei ce-si vor manifesta nemultumirile, la fel ca si liberalii, si vor creia bancherii lor, la fel ca si liberalii. Dar mai ales vor fi sub sugestia necontenit' a finantei internationale c'reia vor ncepe s'-i cedeze, rnd, pe rnd, contra unor mprumuturi, pe ani, pe zeci de ani, bog'tie dup' bog'tie romneasc'.

3-4 IANUARIE 1929

Pentru aceste zile convocasem la Iasi o adunare. Prima adunare a sefilor de cuib. Au venit ntre 40-50. edintele sau tinut n casele Generalului Ion Tarnoschi, care, acum, ntro emotionant' sedint', plngnd, a primit s'cusorul cu t'rn' n care era si sngele soldatilor si ofiterilor s'i. Tare as vrea s'-mi dea Dumnezeu zile ca s' v'd si eu ceasul mntuirii romnesti. Dar nu cred s' pot ajunge pn' atunci, ne spunea el. Au mai depus, cu acest prilej, leg'mntul o serie de legionari, n frunte cu Spiru Peceli, invalid de r'zboi, Gheorghe Potolea, invalid n sarja dela Prunaru, Nicolae Voinea si altii.

***
Din discutiile pe care le-am avut si din rapoartele pe care le f'cea fiecare din cei prezenti, reprezentnd toate tinuturile, ne-am putut convinge c' sistemul cuibului, nentrebuintat la noi pn' atunci poate prinde foarte bine. Desigur, c' sunt greut'ti si nendemn'ri inerente oric'rui nceput. Dar mi-a fost suficient s' aflu, c' ntrun an, f'r' alt' scoal', ci numai prin ndemnurile si l'muririle date prin revist', n toate regiunile ca si n toate straturile sociale, sau nfiintat cuiburi r'slete cari functioneaz'. Mi-am zis: Sistemul a reusit la examen. El este rodnic. Pentru mine, sedinta dela 3-4 Ianuarie a fost o verificare a propriilor mele m'suri de organizare. Nu ne r'mnea dect s' mergem cu statornicie pe aceast' cale.

277

Am constatat cu acel prilej, c miscarea prinde cu deosebire n rndurile tineretului. C' sistemul de educatie dinamic, educatie odat' cu actiunea, este mult superior celui static. Vom continua deci, ca si pn' acum, acest sistem, nc' un an, f'r' a ncerca s' lu'm contact cu massele. F'r' a ne gndi la vreo actiune electoral'. Tot atunci sa constituit Senatul Legiunii. Un for compus din b'trni de peste 50 de ani, intelectuali, t'rani sau muncitori, cari au tr'it o viat' de mare corectitudine, au dat dovad' de credint' n viitorul legionar si de ntelepciune. Ei vor fi convocati n momente grele, ori de cte ori se va simti nevoie de sfatul lor. Nu sunt alesi. Sunt indicati de seful Legiunii si cooptati de Senat. Este cea mai nalt' treapt' de onoare la care poate aspira un legionar. Au format Senatul: Hristache Solomon, General Doctor Macridescu, General Ion Tarnoschi, Spiru Peceli, Colonel Paul Cambureanu, Ion Butnaru. Tot aici n acest senat si va avea locul s'u, peste cteva luni, ilustrul profesor universitar Traian Br'ileanu, acela care mat trziu, peste 5 ani, n revista sa nsemn'ri Sociologice, va explica n cea mai nalt' form' stiintific' fenomenul legionar.

278

279

SPRE MASSELE POPULARE

280

281

LA MO!I
Motii tr'iesc nc' n muntii din mijlocul Ardealului. Vechi ca si muntii, ei si duc viata de-a-lungul secolelor avnd ntreaga lor istorie str'b'tut' de dou' fire de foc: s r cia, sunt singurii Romni si poate singurii oameni de pe p'mnt cari nau cunoscut, n toat' istoria lor, o zi de bine si de belsug si lupta pentru libertate. Toat' viata lor a fost o lupt' pentru libertate. Ei ne-au dat pe Horia, Closca si Crisan si au sustinut revolutia dela 1784; ei ne-au dat pe Avram Iancu si au luptat la 1848. n muntii lor, istoria cunoaste peste 40 r'scoale contra st'pnirii unguresti; toate nnecate pn' la sfrsit n sngele lor. Dar drzenia nu le-a fost nduplecat' niciodat'. n ultimul timp glasul de tribun al lui Amos Frncu si acela al C'pitanului Emil iancu ei nsisi Moti r'sun' n pustiu ca un strig't de alarm'. n munti sunt mine de aur. Rnd, pe rnd, sau mbog'tit si se mbog'tesc exploatatorii, dar ei au r'mas mereu f'r' haine si f'r' pine: Muntii nostri aur poart', Noi cersim din poart' n poart'. Stnca sur' e goal'. Pe ea nu creste nimic. Nici gru, nici porumb. Singura avutie e aurul din mna exploatatorilor si singura posibilitate de trai st' n lemnul din p'dure. O mie de ani a tinut calvarul st'pnirii str'ine. O mie de ani de r'bdare cu gndul c' va veni odat' Romnia Mare, care-i va sc'pa, care se va ocupa, n sfrsit, de soarta lor si de soarta copiilor lor. Care va repara lunga si omortoarea nedreptate, care va veni s' le r'spl'teasc' r'bdarea milenar' si suferinta si luptele. Numai cei ce nau mam' nu stiu ce-i mngierea. Numai cei ce nau Patrie nu cunosc nici mngierea, nici r'splata. Patria r'spl'teste totdeauna pe copiii ei, pe cei ce au asteptat. Dreptatea ei si au crezut n ea, pe cei ce au luptat si suferit pentru dnsa. Cum nui va r'spl'ti si pe Moti pentru nem'surata lor r'bdare, suferint' si vitejie? Dar dup' r'zboiu fiecare om si mai ales fiecare om politic sa ocupat de el, de persoana lui. De situatia lui material', electoral', politic'. Asa c' pe Moti i-a uitat. Cine se ocup' numai de el, nu se

282

mai poate ocupa de altii. i pe cine l mpresoar' grijile prezentului, nu se mai poate situa cu gndul i simtirea n istorie, pentru ca, lucrnd n numele Patriei, s' aib' grije de a nf'ptui marile reparatii si r'spl'ti istorice pe care aceasta le datoreaz' vitejilor ei. i nu numai c' au fost uitati, dar au fost l'sati prad' tuturor samsarilor jidani cari, n fug' dup' cstig, sau infiltrat n muntii lor, unde niciodat' piciorul str'inului na putut s'-i ncalce, si le-au luat singura lor posibilitate de viata. i-au ridicat fer'straele pn' n creerii muntilor, doborndu-le p'durea si l'snd numai stnca goal'. O Iancule, de ce nunvii S'-i vezi tu muntii t'i pustii! l cheam' n cntecul lor de jale pe Iancu, eroul lor, s'-si vad' muntii goi si codrii rasi de cetele de jid'nasi. Sub st'pnirea Romniei Mari, n zilele mult asteptatei izbnzi a neamului. n adev'r, ce tragedie nfior'toare s' rezisti 10 veacuri contra tuturor mpil'rilor si s' mori de foame si de mizerie n Romnia Mare, pe care tu ai asteptat-o timp de un mileniu! Pe ea ai asteptat-o. Ea ti-a fost singurul sprijin moral ce te-a mentinut. Acum cade si aceast' sperant'. Na avut pine, dar a tr'it n n'dejde. Romnia Mare, pentru aceast' populatie, nu a fost o nviorare si un triumf, o ncoronare, dup' o mie de ani de suferint', cu mari r'spl'ti din partea neamului ntreg. Pentru aceasta era nevoie de sufletul lui tefan cel Mare, nu de sufletul de pigmeu al politicianului romn. Pentru ei, Romnia Mare a fost o pr'busire n desn'dej-dea mortii. Acesti politiciani p'teaz' obrazul natiei noastre. C'ci un neam, pe deasupra oric'ror interese, si are obligatii morale de ndeplinit. Dac' nu si le ndeplineste, r'mne p'tat.

***
nduiosat de scrisoarea unui nv't'tor din Bistra, de lng' Cmpeni, mam suit n tren s' merg la fata locului. S' v'd si eu ce e acolo. Purtat de un tren mic, urcam cu inima strns' pe v'ile glorioase ale Muntilor Apuseni, pe unde jucase moartea n zeci de lupte si pe unde umbl' duhurile lui Horia si a lui Iancu. ntro gar' m' apropiu de un t'ran. Un mot. Pe hainele lui erau cel putin 20 de petice cusute. Expresie a unei s'r'cii neasemuite. Avea de vnzare cercuri de lemn pentru vase, f'cute de el. Le vindea pentru un pret de nimic. Cu ochii afundati n cap si cu obrajii supti. O figur' blajin'. Privirea i era sfioas' si nefixat' n vreun gnd.

283

Pentru cine cunoaste, citeste n acesti ochi durerea, si descopere pe omul fl'mnd. Omul chinuit de foame. n acesti ochi blnzi, cari inspirau mil', nu era nicio preocupare. Niciun interes pentru viat'. Cum o duceti pe aici? l ntreb eu. Bine! Bine, multumesc. Dar se face porumb, cartofi? Da, se face. Aveti de toate, hran'... ? Da, avem... avem... Va s' zic', no duceti r'u? Nu!... Nu!... Ma m'surat de cteva ori cu ochii, sa ar'tat foarte putin dispus la vorb', c'ci cine stie pe ce meleaguri de desn'dejde i sbura mintea si n nobletea mostenit' a rasei, nu voia s' se plng' n fata unui om str'in.

***
n sfrsit, am ajuns la Bistra. Mam dus la nv't'torul din sat, care-mi scrisese. Am stat o zi. Am intrat prin casele s'race ale Motilor. O spuz' de copii asteptau sgribuliti cte dou'-trei s'pt'mni, cte o lun' si mai bine, pe p'rintii lor plecati cu calul si c'ruta s' le aduc' cte un sac de m'lai, n schimbul cercurilor de lemn si ciuberelor pe cari le lucreaz', si pe care apoi le vnd la sute de kilometri, n regiunile unde Dumnezeu a fost mai darnic. ntrun an, Motul, cteva luni st' acas' si restul timpului dup' m'lai pentru copiii s'i. mi spune nv't'torul: Nici n timpul st'pnirii unguresti nu sau putut aseza str'ini aici. Acum ns', iat' sa stabilit o cherestea a unei societ'ti jid'nesti din Oradea, care a pus mna pe p'duri si le taie. Toat' viata s'rac' si-o ntretineau Motii, din munca lemnului, f'cnd cercuri si ciubere. De acum, nici de acestea nu vor mai avea parte. Sunt condamnati la moarte. De foame si de nevoi se duc si muncesc la jidani, t'indu-si ei singur copacii din p'dure, pentru 20 lei pe zi. Att i r'mne Motului din toat' bog'tia care se scurge la vale n trenuri lungi. i cnd se va termina lemnul din p'dure, se termin' si cu noi. Dar este ceva si mai trist. Noi am tr'it sute de ani viat' de virtute. Jidanii niau adus cu ei p'catele desfrului. Sunt peste 30 jidani la aceast' fabric'. i Smb't' seara, cnd fac pl'tile, opresc pe fetele si femeile

284

Motilor, si bat joc de ele si fac orgii pn' dimineata. Boli morale si fizice ne macin' satele al'turi de s'r'cie si mizerie. i nu poti zice nimic. Nu poti ncerca nicio actiune, deoarece acesti jidani sunt n raporturi de asa strns' prietenie cu toti politicianii, nct sunt st'pni atotputernici. Autorit'tile sunt la discretia lor, dela jandarmi si pn' sus. Iar dac' ncerci s' spui ceva, esti acuzat imediat, c ndemni la ur , pe o parte din cet'teni, n contra celorlalti cet'teni, c turburi armonia social si buna nfr tire n care totdeauna au tr'it Romnii cu populatia pasnic evreiasc . C' nu suntem crestini, c'ci Iisus Hristos a zis: S' iubesti pe aproapele t'u si chiar pe cel care face r'u, etc. O vorb' dac' spui, esti arestat ca dusman al Sigurantei Statului si ca att'tor la r zboiu civil. Esti insultat si chiar b'tut. Sunt st'pni pe autorit'ti si trebue s' taci si s' privesti la tot dezastrul neamului t'u. Mai bine ne-ar lua Dumnezeu vederile, ca s' nu mai vedem cu ochii nostri si s' nu mai stim nimic.

***
Mie mi se urca sngele n cap si iar mi trecea prin minte s' pun mna pe arm', s' m' ridic n munti si s' trag cu nemiluita n cetele de dusmani si de vnduti, dac' autorit'ti romnesti si legi n Romnia Mare, pot patrona asemenea crime n contra natiunii romne, a onoarei si a viitorului ei si dac' aceste, legi si autorit'ti vndute i-au nchis orice sperant' de dreptate si de mntuire romneasc'. Mam ntors la Iasi cu sufletul chinuit, nc'rcat de povara pe care tot neamul acesta o poart' asupra lui. Ce grozav' este nstr'inarea clasei conduc'toare popor, a clasei lui politice si culturale. Literatii si scriitorii si g'sesc subiect de tratat n toate nimicurile. C'rti peste c'rti apar. Sunt pline vitrinele libr'riilor de ele. Ce va zice viitorul despre acestia, dac' pentru o tragedie istoric' ca aceea a Motilor, petrecut' sub ochii lor, ei nau g'sit niciun singur cuvnt care s' fie n acelasi timp si un semnal de alarm' pentru poporul ametit de toat' literatura scandaloas' care-l adoarme si-i ntunec' drumul viitorului si al vietii? Cum va trebui s' priveasc' neamul pe acesti scriitori si literati, a c'ror misiune, cea mai sfnt', este tocmai aceea de a-i denunta primejdiile care-i amenint' fiinta fizic' sau moral' si de a-i lumina c'ile viitorului? i cum va trebui s' fie privit' aceast' clas'

285

conduc'toare politic' de oratori n parlament si pe la toate r'spntiile drumurilor, dezertoare dela obligatiile ei elementare, dea veghia asupra vietii si onoarei neamului?

***
Cobornd cu micul tren dela Bistra spre Turda, n aceeasi nc'pere a vagonului sa urcat si directorul fabricii din Bistra. Un jidan gras pe care de abia l mai tinea hainele si care d'dea impresia unei vieti tr'ite n abundent'. Nu cred c' unul ca acesta, m'car o singur' dat' n viata lui, s' fi cunoscut ce este foamea. n statia urm'toare sa mai urcat un tn'r cam de seama mea. Din primele momente am nteles c' sunt cunoscuti si prieteni si se afl' n foarte bune raporturi, si c' acest tn'r e romn. Jidanul si-a turnat cafea cu lapte dintr-un thermos si a scos niste buc'ti de cozonac dintrun pachet. A nceput s' m'nnce. Observam la el o poft' de lup. Sa repezit la mncare nainte de a-l invita pe cunoscutul s'u. Imediat ns', l-a invitat. Acesta a primit o felie de cozonac si o ceasc' de lapte si a nceput a mnca putin cam sfios, ar'tndu-se recunosc'tor si respectuos fat' de bog'tasul jidan pentru atentia pe care i-o ar'tase. Era pe la cinci dimineata. ns' nu se luminase bine. Vineri nainte de Pasti: Vinerea Patimilor. M' ntrebam ndurerat: Oare cine va fi fiind canalia aceasta de tn'r romn, care n aceast' zi, cnd toat' lumea crestin' tine post negru, m'nnc' al'turi de jidan, al'turi de c l ul Romnilor, cozonac? Din discutiile ntre ei aflu c' acesta era un inginer silvic. Jidanul avea o poft' de vorb' nem'surat'. Tot timpul vorbea si glumea. La un moment dat, scoate un patefon, aseznd rnd, pe rnd, pl'cile si-l pune s' cnte. Tot ce-si poate imagina mintea mai necuviincios. Eu stau ntrun colt de vagon. Ascult f'r' a spune un cuvnt. M' uit pe geam. ncepe s' se lumineze. Pe soseaua de al'turi coboar', t'cuti si tristi, Motii, mergnd fiecare pe lng' capul calului s'u. Se duc la trg, la Turda, cu cte un sac de mangal n c'rut', la 60 de kilometri s'-l vnd' si s' cumpere, nu haine noui, nu juc'rii, ci cteva kilogram de m'lai, pentru ca s' duc' de Pasti copiilor. Aceasta e toat' bucuria pe care le-o pot face.

***
Geme inima n mine de durere si de ngrijorare. Nu e de-ajuns c' acesti jefuitori le iau pinea. Le png'resc, le p'lmuiesc, n

286

aceast' Vineri a Patimilor, s'r'cia si credinta. Trec cntnd si batjocorind pe drumurile acestea de p'timire milenar', pe care din respect pentru suferint' si durere omeneasc', niciun om din lume nu poate p'si dect n cea mai adnc' t'cere si bun' cuviint', descoperit n fata poporului fl'mnd si rupt, care p'seste rar, sub condamnarea soartei nemiloase. Cnd sa luminat de ziu', patru ochi si-au ntlnit privirile. Ai mei si ai tn'rului. Am nteles c' m' cunoscuse. ncurcat nu-si mai g'sea cump'tul. l recunoscusem si eu. Fusese student nationalist crestin pe la 1923. l v'zusem n primele rnduri ale unui grup studentesc, manifestnd si cntnd: i vom strivi jidanii sub c'lci Sau vom muri cu glorie etc. Mi-am zis, plin de am'r'ciune: Dac' toti tinerii cari lupt', vor ajunge mine asa, atunci neamul acesta al nostru, trebue s' piar': prin cucerire jid'neasc', prin potop, prin cutremur, sau prin dinamit' nu intereseaz', dar trebue s' piar'.

VARA LUI 1929

Am petrecut-o n dou' marsuri. Cu tinerii din fr'tiile de cruce din Galati si Focsani si cu legionarii. Voiam s'-i duc pe drumurile de attea ori b't'torite de mine, s' tr'iesc ct mai mult cu ei, s'-i observ, s'-i studiez, s' vad' si ei frumusetile t'rii acesteia. De data aceasta, ca si n toate marsurile pe cari le voiu face, voiu c'uta s' desvolt n tinerii legionari, n primul rnd, vointa: Prin marsuri lungi, nc'rcati de poveri, executate prin ploaie, vnt, c'ldur' tropical' sau noroaie si n cadent' si aliniere, cu ore ntregi de interdictie a vorbirii. Prin viat aspr , dormind n p'dure si mncnd simplu. Prin obligatia de a fi severi cu ei nsisi, n toate privintele, ncepnd dela tinut' si gesturi. Prin creearea de obstacole pe care ei erau obligati a le nvinge, escaladnd stnci, trecnd ape. Urm'ream s' fac din ei oameni de voint , cari s' priveasc' drept si s' se comporte cu b'rb'tie fat' de orice greutate. De aceea nu permiteam niciodat' ocolirea unui obstacol, ci numai dep'sirea lui. n locul omului slab si nvins, care se apleac' mereu la toate b't'ile de vnt, om care covrseste, ca num'r, n politic', ca si n

287

celelalte ocupatii trebue s' creem neamului acesta un nving tor. Neaplecat si nenduplecat. Prin instructia ntrunit', voiu c'uta, n al doilea rnd, s' desvolt constiinta de corp, de unitate. Un duh al unit'tii. Am observat c' instructia ntrunit' are o mare influent' asupra intelectului si psihicului unui om, punndu-i n ordine si n cadent' mintea desordonat' si simtirea anarhic'. Prin aplicarea de pedepse, voiu c'uta s' desvolt, n sfrsit, simtul responsabilit tii. Curajul de a-si asuma fiecare r'spunderea faptelor sale. Pentruc' nimic nu e mai desgust'tor dect omul care minte si fuge de r'spundere. Am pedepsit regulat f'r' exceptie, pentru orice abatere. La Vatra-Dornei am pedepsit pe un tn'r, pentruc' a provocat un conflict n parc. La Dorna-Coz'nesti sa ntmplat ceva mai grav, nu ca efect ci ca desv'luire de constructie sufleteasc'. Patru tineri sau dus la o crcium' jid'neasc', au cerut sardele, pine, vin si dup' ce au mncat bine, sau sculat si, n loc de plat', unul din ei a scos revolverul, eroic si a amenintat pe jidan c' l mpusc' dac' spune ceva, supt cuvnt c' sunt din grupul lui Corneliu Codreanu. L-am pedepsit. Tn'rul, dac'-l voi l'sa asa, se va nenoroci el, nu jidanul c'ruia i-a furat o cutie de sardele. De altfel n lumea legionar' pedeapsa nu poate da nastere la sup'rare. Pentruc' toti suntem supusi greselii. Pedeapsa nseamn' n conceptia noastr', obligatia pe care o are omul de onoare de a repara gresala sa. Odat' aceasta isp'sit', omul este liber de povara ei ca si cum nu sar fi ntmplat nimic. Aceast' pedeaps', n cele mai multe cazuri, este o munc'. Nu pentruc' munca ar avea un caracter de osnd', ci pentruc' d' o posibilitate de a repara, printrun bine, r ul pe care l-ai f cut. De aceea totdeauna legionarul va primi si va executa ca senin'tate o pedeaps'.

HOT RREA DE A P

I N MASSE

8 NOEMBRIE 1929

Trecuser' mai bine de doi ani, de cnd Legiunea luase fiint'. Cuiburile se nmultiser' pe toat' ntinderea t'rii. Se simtea acum

288

nevoia de a accentua, prin ntrebuintarea si stimularea acestor mici forte, miscarea nceput'. Singura cale legal' care putea s' ne duc' la m'suri de Stat pentru rezolvarea problemei jid'nesti, era calea politic'. Ea presupune contactul cu massele populare. Bun sau r'u, acesta era drumul pe care legea ni-l punea la dispozitie si pe care, mai de vreme sau mai trziu, trebuia s' p'sim. Cu Lefter si cu Potolea am fixat prima ntrunire public' legionar' n Tg. Beresti din Nordul judetului Covurlui, pentru data de 15 Decembrie. Hot'rrea am luat-o nc' dela 8 Noembrie, cnd o nou' serie de legionari, veniti din diferite p'rti ale t'rii cu, ocazia s'rb'toririi patronului Legiunii, si depuneau leg'mntul. n acelasi timp l-am trimis pe Totu n judetul Turda, pentru ca, mpreun' cu Amos Horatiu Pop, s' intensifice si acolo propaganda legionar', preg'tind si o ntrunire.

15 DECEMBRIE 1929
La 14 Decembrie seara, eram n Beresti. La gar' mau asteptat Lefter, Potolea, T'nase Antohi si altii. Trgul e un adev'rat viespar de jid'nime: cas' ngr'm'dit' lng' cas', dughean' lng' dughean'. Singura strad' trece prin mijlocul trgusorului. Noroiul pn' la glesne. Pe margini, niste trotuare de scndur'. Am fost g'zduiti la Potolea. A doua zi dimineata, m' ntmpin' la us' maiorul de jandarmi si procurorul, veniti dela Galati, s'-mi pun' n vedere c' nu am voie s' tin ntrunirea. Le-am spus: Ceea ce pretindeti dvs. nu e nici drept si nici legal. n tara aceasta toat' lumea are dreptul s' tin' ntruniri: Nemti, Unguri, Turci, T'tari, Bulgari, Jidani. Numai eu s' nu am acest drept? M'sura Dvs. este samavolnic'. Este nafara legii si nu m' voiu supune. Voiu tine ntrunirea cu orice pret. n sfrsit, dup' mai mult' discutie, mi sa aprobat s' tin ntrunirea, dar s' nu fac desordini. Ce era s' fac? Ce desordine? S' sparg casele la oameni? Era prima mea ntrunire public'. Nu aveam tot interesul ca ea s' decurg' n cea mai perfect' ordine, pentru a nu-mi pierde dreptul de a tine pe celelalte?

289

La ora fixat' pentru ntrunire, sa adunat un num'r foarte mic de oameni. Abia vreo sut'. Dela ei am aflat c' lumea ar fi voit s' vin' mult', dar a fost oprit' de jandarmi prin sate. Toat' ntrunirea a durat cinci minute. Un minut a vorbit Lefter, unul Potolea si restul eu. Am spus: Am venit s' tin o ntrunire. Dar autorit'tile mi opresc oamenii cu forta. n contra tuturor ordinelor voiu tine 10 ntruniri! S' mi se aduc' un cal si voiu merge c'lare din sat n sat, prin toat' plasa Horincii! Calul era de altfel singura posibilitate de locomotiune prin noroaiele acelea. Peste dou' ore, mi sa adus un cal, si am plecat. Dup' mine, pe jos, venea Lefter cu nc' vreo patru legionari. Am ajuns n primul sat, la Meria. Acolo, n curtea bisericii, n cteva minute, lumea sa adunat toat': b'rbati, femei si copii. Le-am vorbit putine cuvinte si nu am desf'surat niciun program politic: S' ne unim cu totii, b'rbati si femei, s' ne croim nou' si neamului nostru alt' soart'. Se apropie ceasul de nviere si mntuire romneasc'. Cel ce va crede, cel ce va lupta si suferi, va fi r'spl'tit si binecuvntat de neamul acesta. Vremuri noui bat la portile noastre! O lume, cu sufletul sterp si uscat, moare, si alta se naste: a acelora cu sufletul plin de credint'. n lumea aceasta, nou', fiecare si va avea locul s'u, nu dup' scoala, nu dup' inteligenta, nu dup' stiinta, ci n primul rnd dup' credinta sa si dup' caracterul s'u. Am plecat mai departe. Dup' vreo patru kilometri, am ajuns n sat, la Slivna. Se nserase. Oamenii mau asteptat ns', n drum cu lumn'rile aprinse. n capul satului mi-a iesit nainte un cuib de legionari n frunte cu Teodosiu. Am vorbit si aci. Pe urm' am plecat mai departe, spre satul Com'nesti, condus de cuibul de legionari din Slivna. Pe drumuri pe cari nu mai fusesem niciodat'. i aici, deasemenea, oamenii mau asteptat cu felinare si lumn'ri, iar fl'c'ii, cntnd. Oamenii m' primeau cu bucurie, f'r' deosebire de partide politice. Nu ne cunoscusem, dar parc' eram prieteni de cnd lumea. Dusm'niile se topiser'. Eram o singur' ap', un singur suflet, un singur neam. A doua zi dimineata, am plecat mai departe. De ast' dat', nu mai eram singur. Trei c'l'reti m' ntrebaser' dac' m' pot nsoti, si am pornit mpreun'. n marginea satului vecin, G'nesti, ne-am oprit la Dumitru Cristian. Om de vreo 40 ani, cu o figur' de haiduc uit'tura pe sub sprncene. Nationalist si lupt'tor din timpul misc'rilor studentesti, el si-a desh'mat caii dela c'rut', si-a pus

290

seaua pe unul si a pornit cu noi. n curnd num'rul nostru sa mai m'rit cu Dumitru si Vasile Popa, cu Hasan si Chiculil'. Tot mergnd din sat n sat, num'rul c'l'retilor a ajuns la dou'zeci. Eram toti tineri ntre 25 si 30 ani. Numai ctiva aveau ntre 35 si 90 ani, iar cel mai b'trn era mos Chiculit' din Cavadinesti, de vreo 45 ani. Cnd ne-am f'cut mai multi, am simtit nevoia de un semn distinctiv, o uniform'. Dar pentruc' nu aveam posibilit'ti, neam pus cu totii, la c'ciuli, pene de curcan, i asa intram prin sate cntnd. Trecnd n cntec si la trapul cailor, pe coamele dealurilor de lng' Prut, pe unde de attea ori trecuser' si luptaser' str'mosii nostri, se p'rea c' eram umbrele acelora cari ap'raser' pe vremuri p'mntul Moldovei: Vii de acum si mortii de atunci, eram acelasi suflet, aceeasi mare unitate, purtat' de vnturi pe creste de dealuri a romnismului. Vestea c' sosesc s-a ntins, din om n ori, prin toate satele. Lumea ne astepta pretutindeni. Pe cine ntlneam pe drum, ne ntmpina cu ntrebarea: Domnisorule, cnd veniti si pe la noi prin sat? Eri va asteptat lumea pn' noaptea trziu. n sate, cnd cntam sau vorbeam oamenilor, simteam c' p'trund n acele adncuri sufletesti nedefinite, acolo unde politicianii, cu programele lor de mprumut, nu putuser' s' pogoare. Aici, n aceste adncuri, am nfipt r'd'cinile misc'rii legionare. Ele nu vor mai putea fi scoase de nimeni. Joi, era zi de trg la Beresti. La 10 dimineata, am ap'rut pe creasta de deasupra trgului, 50 de c'l'reti. De acolo, n coloan' de mars, cntnd, am cobort n trg. Lumea ne-a primit cu mare nsufletire. Din casele crestinilor iesiau Romnii si ne turnau c'ld'ri cu ap' n cale, dup' vechiul obiceiu, ca s' ne mearg' n plin pe drumul nostru. Ne-am dus din nou n curtea lui Nicu B'lan, unde ar fi trebuit s' aib' loc prima ntrunire. Acum eram peste trei mii de oameni. Nam tinut ntrunire. Am dat c'l'retilor, unora dintre ei, cte o amintire dela mine. Lui Nicu Bogatu i-am dat tabacherea mea, f'cut' n nchisoarea dela V'c'resti; lui mos Chiculit' i-am dat o svastic'. Pe Lefter si Potolea i-am numit n Consiliul suprem al Legiunii, iar, pe Nicu B'lan, n statul major al Covurluiului. Pe Dumitru Cristian, seful legionarilor de pe valea Horincii. Valea aceasta a Horincii, cu locurile si cu oamenii ei, mi-a r'mas drag'. Dup' Focsani, aici va fi al doilea stlp al misc'ri legionare.

291

N ARDEAL, LA LUDO UL-DE-MURE

Vineri, nainte de Cr'ciun, seara la ora 5, am plecat cu camioneta spre Ludos. Eram patru: Radu Mironovici, care conducea, Emil Eremeiu, un alt cunoscut si eu. Un ger grozav oprise trenurile pe drum. n noaptea aceea, am ndurat un frig ngrozitor. Desi umpluser'm camioneta cu paie si intraser'm pn' la bru n ele. Am f'cut drumul Iasi Piatra-Neamt Valea Bistritei. La ora 4 dimineata, eram pe crestele muntilor Carpati. La 11 seara, n ajunul Cr'ciunului, dup' mai mult de 24 ore de mers, am ajuns la Ludosul-de-Mures. Aici ne-am odihnit bine la Amos. A doua zi, ne-am dus la biseric', apoi am vizitat or'selul. E mai mare dect Tg.-Beresti si situat la vreo 40 km. Nord de Turda, capitala judetului. i acesta e plin de jid'nime, f'r' ns' a ajunge procentul dela Beresti. i aici Juda, asezat la trg, si-a ntins pnza ca un p'ianjen peste ntreg tinutul romnesc. n aceast' plas' vor fi prinsi bietii t'rani, vor fi nvrtiti si ametiti si apoi supti de tot avutul lor. n dimineata zilei a doua de Cr'ciun, am pornit. nti camioneta cu 10 legionari, iar dup' ea, eu cu vreo 20 de c'l'reti: Amos, Nichita, Colceriu, profesorul matei si altii, toti cu pene de curcan la c'ciuli. Pe sosea ne ntlnea lumea si nestiind despre ce este vorba, ne privea cu nedumerire. Dar noi mergeam parc' nvestiti cu cea mai puternic' autoritate, c'ci simteam c' venim n numele neamului romnesc, din porunca lui si pentru dnsul. n Gheta, Gligoresti, n Gura-Ariesului, oamenii sau adunat tot asa de multi ca si pe Valea Horincei. Nici lor nu le-am dus niciun program politic. Le-am spus numai, c' venim din Moldova ca s' chem'm la nviere sufletul nec'jit al Romnilor, c'ci o mie de ani de robie, de nedreptate si de mormnt ne-au fost deajuns. Romnia Mare sa f'cut cu mult' jertf', dar parc' st'pnirea str'in' si vechea nedreptate se prelungesc nc' si dincoace de nf'ptuirea acestei Romnii. Zece ani de guvern'ri romnesti nau reusit s' ne vindece r'nile care ne dor si nici nau reparat nedrept'tile seculare. Ele ne-au dat o unitate de form' dar sufletul romnesc ni l-au frnt n attea buc'ti, cte partide sunt. nvierea neamului acestuia clocoteste sub p'mnt si va izbucni n curnd, luminnd cu lumina ei ntreg viitorul si ntreg trecutul nostru ntunecat. Cel ce va crede, va fi biruitor!

292

Din nou simteam cum m' cobor n adncuri. Desi la sute de kilometri distant', desi n regiuni desp'rtite de secole prin granite, si acolo am g'sit acelasi suflet, exact acelasi, ca si pe Valea Horincei, de lng' Prut. Acelasi suflet al neamului, peste care am nteles c' na putut fi tras' niciodat' vreun fel de frontier'. El a curs dela un cap't la altul al neamului, dela Nistru pn' la Tisa, f'r' ca s'-i pese de frontierele asezate de mna omeneasc', ca si apa care n adncuri curge pe sub p'mnt, f'r' ca s' tin' seama de gardurile pe cari oamenii le-au f'cut la suprafat'. Acolo, n adnc, nu am g'sit partide, nici vrajb', nici ciocniri de interese, nici oarba neunire, nici luptele ntre frati, ci unitate si armonie. A treia zi de Cr'ciun, am plecat din nou. Ne-am oprit la o biseric' si am f'cut o rug'ciune pentru Mihai Viteazul, pentru Horia si ai lui si pentru Iancu, ca s' stie si ei c' noi p'sim ast'zi pe p'mntul pe care trupurile lor au fost chinuite si sfrtecate pentru neam. Era ziua Sfntului tefan. Am aprins o lumnare pentru sufletul lui tefan cel Mare, prin care neamul nostru sa ridicat la cea mai mare n'ltime a lui si pe care eu l socot la n'ltimea lui Napoleon, a lui Cezar si Alexandru Machedon. Pe oriunde vor merge pasii mei, prin orice lupte voiu intra, dac' deasupra mea voiu simti umbra Sfntului Arhanghel Mihail si dedesubt umbrele celor 20 de morti dragi ai familiei si misc'rii legionare, n dreapta simt sufletul lui tefan cel Mare si spada sa.

N BASARABIA
La 20 Ianuarie, am trimis pe Totu, Crnganu, Eremeiu, nsotiti de o echip' cu camioneta, n jud. Tecuci; iar eu, la 25 Ianuarie 1930, eram din nou pe Valea Horincei, n mijlocul c'l'retilor. La 26 seara, dup' ce am trecut prin Rogojeni, intr'm n Oancea. n ambele sate, suntem primiti cu dragoste si cu n'dejdi, de multimea adunat'. Suntem g'zduiti n Oancea, la familia Antachi. A doua zi, Luni: trg la Cahul. S' trecem n Basarabia. Aici jidanii sunt multi si mai provocatori. Aici ca si n celelalte trguri basarabene, jid'nimea e comunist', dar nu pentru iubirea de oameni, ci numai din ur', pentru Statul romn, pe care numai prin triumful comunismului, l-ar putea vedea dobort la p'mnt si pus sub c'lciul totalei st'pniri jid'nesti. Triumful comunismului coincide cu visul iudaismului de a

293

st'pni si exploata popoarele crestine n virtutea teoriei poporului ales, care st' la baza religiei jid'nesti. Seara, am f'cut niste cruci albe din pnz', de 20 cm. pe cari leam pus pe pieptul c'l'retilor. Mi sa dat o cruce de lemn pe care o voi purta n mn'. A doua zi, la ora 10 dimineata, n fruntea a 30 de c'l'reti, trec Prutul, mergnd cu crucea n mn' n contra puterii p'gne care sugruma Basarabia crestin'. Dup' patru kilometri intr'm n oras. Crestinii ies din case si vin dup' noi. Nu ne cunosc, dar ne v'd cu cruci albe pe piept si cu pene la c'ciul'. Trecem pe str'zi cntnd: Scoal', scoal', m'i Romne. Ne oprim n piat'. ntro clip' se adun' n jurul nostru peste 7000 de t'rani. Nimeni dintre ei nu stie cine suntem si ce voim. Dar toti presimt c' venim spre mntuirea lor. ncep s' le vorbesc n aceeasi limb', ca pe Valea Horincei si n Turda. Dar dup' dou' minute politaiul Popov si autorit'tile str'bat pn' la mine si m' opresc: Nai voie s' tii ntrunire n piat' public'... Poporul romn are voie oriunde n casa lui. Autorit'tile strigau s' nu vorbesc; oamenii, s' vorbesc. Oameni buni le spun eu asa este: legile ne opresc s' tinem adun'ri n piata public'. S' mergem la marginea orasului sau ntro curte a cuiva. Fac semn c'l'retilor si pornim spre marginea orasului. Un cordon de sergenti opreste multimea. Peste cteva minute mi apare n fat' un detasament de soldati cu baioneta la arm'. n frunte un colonel, Colonelul Cornea scoate revolverul si mi-l pune n fat': Stai, c' te mpusc. M' opresc. Domnule Colonel, de ce s' m' mpusti, c'ci nu am f'cut niciun r'u. Am si eu revolver, dar nam venit s' m' bat cu nimeni si mai cu seam' cu armata romn'. Toate argument'rile mele au fost zadarnice. Am stat acolo timp de aproape o or', suportnd toate insultele si batjocurile posibile. As fi putut s' r'spund la fel si s' m' lupt. Mi-a trebuit ns' o r'bdare de fier ca s' nu cad ntro situatie si mai trist', aceea de a m' lupta eu, nationalist romn, cu armata t'rii mele, n fata jidanilor comunisti. Colonelul a nceput s' trag' cu sabia n noi si n cai, iar soldatii s' ne mpung' cu baionetele. A venit prefectul. Am desc'lecat si am plecat cu el la Prefectur'. A fost un om civilizat. A venit si colonelul. I-am spus:

294

Eu am respect pentru gradul Dvs., de aceea nu vam r'spuns. Dar nu-i nimic. Lunea viitoare ne ntlnim din nou n acelasi loc. Am plecat. Un sergent mi-a dat calul, Cristian si Chiculit' m' asteptau, f'r' cai, la poart'. i-au adus si ei caii, am nc'lecat si am pornit napoi pe unde venisem, alungati din urm' de politisti ntov'r'siti de privirile batjocoritoare ale jidanilor. La marginea orasului, am g'sit si pe ceilalti c'l'reti am'rti si deprimati de nfrngerea avut'. Mai departe, ctiva t'rani sau furisat din oras, s' ne ntrebe, cine suntem. Mergeti si spuneti oamenilor c' Lunea viitoare venim din nou. Toat' crestin'tatea din judet s' vin' la Cahul. Suferisem o nfrngere. Acum nu mai puteam cnta, ne ntorceam f'r' s' mai vorbim unul cu altul. Ajunsi la Oancea, am f'cut 10 afise de mn' prin cari anunt'm, c' Luni, 10 Februarie, vom veni din nou la Cahul. Acestea le-am trimis prin c'l'reti n mai multe puncte ale judetului. Ne-am ntors la G'nesti, acas' la Cristian, unde am ajuns pe la ora 12 noaptea, dup' un drum greu, prin ntunerec de nu vedeam la doi pasi nainte, b'tuti n fat' de lapovit', iar n spate de amintirea nfrngerii. Am dormit la Cristian. A doua zi dimineata, am plecat la Beresti. Acolo am scris un ordin c'tre legionarii din Valea Horincei, Galati, Iasi, Bucuresti, Focsani si Turda, prin care le spuneam c' am fost nfrnti la Cahul si c' este, pentru noi toti, o problem' de onoare de a ne rentoarce acolo si de a nvinge. C' sunt chemati n num'r ct mai mare. Locul de adunare, la Oancea, unde trebue s' fie prezenti cel trziu Duminec' seara, 2 Februarie. n acelasi timp, am anuntat si echipa Totu, Crnganu, Eremeiu, care se afla n judetul Tecuci. Am scris de asemenea o scrisoare tat'lui meu prin care-1 rugam s' vin' s' ne ajute. Legionarii mi-au strns si a bani si am plecat la Bucuresti. Acolo mam prezentat d-lui Ioanitescu, subsecretar de stat la Interne. I-am povestit cele ntmplate la Cahul si i-am cerut permisiunea de a tine o nou' ntrunire cerere legal' lundu-mi angajamentul desf'sur'rii n cea mai perfect' ordine a acestei ntruniri. Cu conditia de a nu fi provocat de autorit'ti. Dup' mai multe l'muriri pe care mi le-a cerut, ni sa aprobat ntrunirea. Nu aveam nevoie de aprobare. Nu cere legea acest lucru. Dar eu am vrut s' m' pun la ad'post de orice interpretare tendentioas'. Duminec' dimineata, am fost din nou la Oancea. Lefter sa dus la Cahul, pentru a fixa cu autorit'tile locul de adunare. n oras era o mare fierbere. Autorit'tile primeau vesti ca t'ranii se ndreapt' cu miile din toate p'rtile judetului, pentru a veni la adunarea din Cahul.

295

n cursul zilei, au sosit dou' camioane din Focsani, cu Hristache Solomon si Bl'naru. Au sosit dela Turda: Moga si Nichita, dela Iasi: grupul de legionari cu Banea, Ifrim si p'rintele Isihie, din Galati: Stelescu cu fr'tia, un delegat al studentilor legionari din Bucuresti si Pralea cu cuiburile din Foltesti. Apoi pe jos, cu c'rute si c'l'ri, Berestenii si legionarii din Valea Horincei. A sosit si tat'l meu. Seara eram peste 300 de legionari cari au fost ncartiruiti n Oancea. i nc' mai soseau. Fiindu-mi team' ca nu cumva s' ni se desfac' podul de pontoane de peste Prut, f'cndu-ne astfel imposibil' trecerea, am dispus ca n timpul noptii, un grup de 30 de legionari s' ocupe ambele capete ale podului. Luni dimineata, la ora 8, am trimis nainte un grup de 50 legionari sub comanda lui Potolea ca s' intre n oras pentru a face politia adun'rii. ntre timp sau f'cut interventii pentru a ne opri ntrunirea. Era o imposibilitate. La ora 10 ne-am ncolonat si am pornit. n linia I-a, c'l'retii n num'r de 100, cu drapel, toti cu pene la c'ciul'. Multi n c'm'si verzi. Fiecare avea pe piept o cruce alb' f'cut' din pnz'. Aveam nf'tisarea unor cruciati, cari mergeau n numele Crucii, n contra unei puteri p'gne, s' scape pe Romni. n linia II-a, veneau pedestrii n coloan' de mars, cu drapelul lor, peste 100 la num'r. n linia III-a, urmau vreo 80 de c'rute, nc'rcate cu cte 4-5 si 6 oameni, n majoritate locuitori din Oancea, de asemenea cu drapelul lor. Totul avea aspect de nceput de b't'lie. Cnd am ajuns n marginea orasului, o mare de capete descoperite ne-au primit f'r' urale si f'r' muzici, ntro impresionant' t'cere de biseric'. Am trecut c'l'ri prin mijlocul acestei t'r'nimi. O parte plngea.

***
!'r'nimea aceasta din ntreaga Basarabie, nici ea nu a simtit nimic n bine dup' Unire. C'ci iesind de sub st'pnirea ruseasc', a intrat sub st'pnirea jidanilor. A fost l'sat' pur si simplu prad' jidanilor. De 12 ani este exploatat' si supt' de c'tre comunistii jidani, cum nici cel mai tiranic regim cunoscut n istorie, na exploatat vreo societate omeneasc'.

296

Orasele si trgurile sunt adev'rate colonii de lipitori nfipte n trupul istovit al t'r'nimii. i culme a nerusin'rii, tocmai aceste lipitori sau transformat n lupt'tori mpotriva exploat rii poporului, n contra teroarei care apas' poporul. Acestia sunt comunistii din Basarabia si din Romnia. i mai mult: aceste lipitori pline de sngele supt al Romnilor, ntre]in, n presa lor n frunte cu Adev'rul si Dimineata, urm'torul limbaj: Noi am tr'it si tr'im (lipitorile!) n cea mai bun' fr tie si armonie cu poporul romn. Numai niste dusmani ai poporului, dusmani ai t rii, niste extremisti de dreapta, vor s' strice aceast armonie.

***
Erau pe locul ntrunirii peste 20.000 t'rani. Desigur, cea mai mare adunare de oameni pe care o v'zuse dela nceputul fiintei sale, acest oras. F'r', manifeste, f'r' ziare si f'r' propagand'. ntrunirea sa tinut ntro mare solemnitate. De o parte, erau asezati, n linie, c'l'retii; de alt' parte, coloana legionarilor pedestri. !'r'nimea a ascultat, descoperit'. Niciun cuvnt, niciun gest na turburat aceast' solemnitate. De ast' dat' colonelul Cornea na mai ap'rut la ntlnirea dat'. Am spus acestei t'r'nimi basarabene, pe care o vedeam c' asteapt' un cuvnt de mngiere si pe care no adusesem eu aici, n num'rul acesta covrsitor, ci marile ei dureri: C' noi nu vom l'sa-o uitat' n robia jid'neasc', n care zace ast'zi. C' ea va deveni liber', st'pn' pe rodul muncii ei, st'pn' pe p'mntul ei, st'pn' pe tara ei. C' zorile zilei celei noui a neamului se arat'. C' n lupta nceput', ea s' dea numai credint credint' pn' la moarte si va primi, n schimb dreptate si m rire. Au vorbit apoi: Lefter, Potolea, Banea, Ifrim, preotul Isihie, Victor Moga, Trziu, Hristache Solomon. La urm' a vorbit timp de dou' ore, tat'l meu, des'vrsit ca limb' popular', stil si adncime. Apoi am sf'tuit t'r'nimea s' se mpr'stie prin sate, n cea mai perfect' liniste si ordine, atr'gnd atentia c' noi am face cel mai mare serviciu jidanilor, dac' aceast' impun'toare adunare sar sfrsi prin o ct de mic' desordine. Lumea voia s' ne duc' cu ea. Din toate colturile ni se striga: Dumnezeu s' v' ajute!

297

Urm'riti de dragostea acelor t'rani, am plecat la Oancea, de unde ne-am desp'rtit. Din acest moment al adun'rii dela Cahul, tat'l meu a intrat n miscarea legionar'. Lumea sa mpr'stiat n perfect' ordine. Triumful nostru era mare, mai ales prin linistea si ordinea n care se desf'surase si se terminase totul. Jidanii din Cahul aveau ns' nevoie cu orice pret de scandal, de turburare, dedesordine. Pentru ca s' compromit' actiunea si s' poat' determina m'suri n contra ei din partea Guvernului. V'znd ns', c' oamenii se ndreapt' linistiti c'tre cas', doi jidani, desigur pusi de rabin, au spart geamurile unui magazin, propriul lor magazin. Ar fi iesit de aici, n presa din S'rindar, Dimineata si Adev'rul: Mari devast'ri la Cahul, Ct pierde tara n fata str'in't'tii! etc., dac' autorit'tile si oamenii nostri nu iar fi surprins asupra faptului si nar fi fost dusi la politie. Am dat acest caz de mic' important', n sine, dar de o imens' important' pentru cei cari vor s' nteleag' si s' cunoasc' sistemele de lupt' diavolesti ale jidanilor. Ei sunt n stare s' dea foc la un oras ntreg, pentru ca, aruncnd propria lor fapt' n spatele adversarului, s' compromit' o actiune, care altfel ar duce la rezolvarea complet' a problemei jid'nesti. Atrag, deci, atentia legionarilor, ca s' nu se lase provocati, c'ci noi, numai prin cea mai perfect' ordine, vom triumfa. Desordinea nu nsemneaz' conflictul nostru cu jidanii, ci nsemneaz' conflictul nostru cu statul. Ori, jidanii aici vor s' ne mping': n permanent conflict cu statul. Deoarece statul fiind mai puternic, noi, atrasi sau mpinsi n lupt' cu statul, vom fi m'cinati, iar ei vor r'mne mai departe ca niste privitori impartiali.

***
La Iasi, m' astepta n poart' cinele meu Fragu, pe care-l aveam dela 1924, martor la toate ncerc'rile si luptele prin care trecusem de atunci ncoace. Aici mi-am rezolvat chestiunile curente de organizare, corespondent' cu cuiburile, pe care mi le prezenta n regul', Banea, seful corespondentei legionare. Banea ncepuse a prinde bine felul meu de a vedea, n timp de doi ani de corespondent', nct putea rezolva foarte multe chestiuni singur, n aceast' perioad' n care veneam rar la Iasi.

DIN NOU N BASARABIA

298

Nam putut r'mne acas' dect o s'pt'mn', deoarece t'ranii din Basarabia au trimis delegati, scrisori si telegrame dup' mine. Ei sau legat cu atta n'dejde de miscarea aceasta, cu atta sfintenie, cum nu-si poate cineva imagina. n dou' s'pt'mni, dela prima intrare n Cahul, vestea despre legionari sa dus ca fulgerul prin toat' massa crestin' a Basarabiei de jos. Din sat n sat, pn' la malul Nistrului. Vestea unui nceput de mntuire din sclavia jid'neasc' a aprins inimile bietilor t'rani. si legaser' pn' atunci n'dejdea de Partidul !'r'nesc, creznd c' ei, t'ranii, cnd va veni la putere acest partid al lor, vor c'p'ta dreptate. Dar dup' 8 ani de chinuri, de lupte, de n'dejdi n acest partid, au descoperit ceva ngrozitor pentru sufletul lor: c' ei au fost tr dati, nselati, c' n dosul numelui de partid t'r'nesc se ascund interesele jid'nimii. Partidul La t'ranul romn cu perciunii de jupn. Asa l botezase profesorul Cuza. Te cuprindea jalea s' fi v'zut aceast' strivire de credint' n inimile t'r'nimii, n momentul n care, dup' 8 ani, a nteles c' buna ei credint' fusese nselat'. Iat'-ne deci din nou la Beresti si apoi cu masina pe malul Prutului, la Rogojeni, unde m' asteptau peste dou' sute c'l'reti, sub conducerea lui tefan Moraru si a lui Mos Cosa. Adunati de prin toate satele din jur. S' mergem pn' la Nistru, spune unul. Da! Vom merge, i r'spund. Acum mi ncolteste pentru prima oar' gndul s' fac o expeditie n stil mare cuprinznd toat' Basarabia de Sud, dela Tighina la Cetatea-Alb'. ntors la Iasi, m' munceste mereu acest gnd: Cum as putea face s' str'bat Basarabia pn' la Nistru? O singur' problem' e grea: Cum asi putea proceda ca s' nu se opun' autorit'tile, s' nu ne batem cu statul, cu armata? Atunci m' gndesc s' lansez o nou' organizatie national', pentru combaterea comunismului jid'nesc, n care s' intre si Legiunea Arhanghelul Mihail si oricari alte organizatii de tineri, peste deosebirile de partide. n modul acesta socoteam c' ne vom putea strecura n Basarabia. Ce nume s'-i d'm nouei organizatii? Discut cu legionarii n sala c'minului. Unii spun: Falanga anticomunist', altii, alte denumiri. Crnganu spune: GARDA DE FIER. Acesta s' fie !

299

Acum preg'team aceast' actiune anticomunist', nu antimuncitoreasc'. Pentruc', eu cnd zic comunisti, nteleg jidani. Pentru a obtine autorizarea intr'rii n Basarabia, nl'turnd astfel conflictele cu autorit'tile, peste cteva zile, mam prezentat n audient' la Dl Vaida-Voevod, pe atunci Ministru de Interne. Dela Ionel Br'tianu, era al doilea om politic de talie mare pe care-l vedeam. Ma retinut trei ore. Am nteles ca era gresit informat si asupra noastr' si asupra problemei jid'nesti, pe care nu o cunostea n adev'rata ei lumin'. Pe noi ne credea niste tineri sv'p'iati, cari vrem s' rezolv'm problema jid'neasc' prin spargeri de geamuri. I-am explicat atunci, cum vedem noi problema jid'neasc'. Cum ea este o problem' de viat' si de moarte pentru Romni. Cum num'rul lor e coplesitor si inadmisibil, cum au desfiintat clasa de mijloc, orasele romnesti. Iam spus proportia dintre crestini si jidani la B'lti, Chisin'u, Cern'uti, Iasi, pericolul pe care-l reprezint' n scoli, amenintnd cu nstr'inarea clasei conduc'toare romnesti si cu falsificarea culturii noastre. I-am explicat si modul cum vedem noi rezolvarea. A nteles din primul moment despre ce este vorba. Dar, desi unui om de valoarea sa nu-i trebue mult ca s' nteleag' esenta lucrurilor, totusi, eu cred, c' el nu ne va putea ntelege niciodat' complet, pentruc' asa e n firea lucrurilor: ochii dela 1890 nu mai v'd la fel cu cei dela 1930. Sunt chem'ri, sunt ndemnuri, sunt porunci mute, pe care numai tineretul le aude si le ntelege pentruc' numai lui i se adreseaz'. Fiecare generatie cu misiunea ei n lume. De aceea, poate, nu avea suficient' ncredere n noi. Am obtinut aprobarea marsului n Basarabia, dup' ce binenteles, mi-am luat angajamentul c' se va p'stra cea mai perfect' ordine. Peste cteva zile am f'cut un manifest c'tre tot tineretul !'rii.

FR MNT RI N MARAMURE
ntre timp ncep mari fr'mnt'ri n Maramures. Un alt colt de tar' romneasc', peste care moartea si ntinsese aripa. Acolo, jid'nimea a cuprins satele. A pus st'pnire pe p'mnturi, pe munti, pe stnile din munti. Romnii, ajunsi n stare de sclavie, se retrag tot mai mult n fata n'v'lirii iudaice si se sting

300

ncet, ncet, l'snd mosiile lor mostenite dela Dragos Vod' n minile n'v'litorilor. Niciun guvern nu se mai intereseaz' de ei, nicio lege nu-i mai ap'ra.

***
La nceputul lui Iunie 1930, la poarta casei mele dela Iasi, se opreste o c'rut' cu doi cai. Din ea se coboar' doi preoti, un t'ran si un tn'r. i primesc n'untru. Se recomand' preot ortodox Ion Dumitrescu, preot unit Andrei Berinde si t'ranul Nicoar'. Venim cu c'ruta din Maramures. De dou' s'pt'mni suntem pe drum; suntem amndoi preoti n Borsa, unul unit si altul ortodox. Nu mai putem de mila nenorocitilor de Romni din Maramures. Am f'cut memorii peste memorii. Le-am adresat pe unde ne-a t'iat capul: Parlament, Guvern, Ministri, Regent'. De nic'eri, niciun r'spuns. Nu stim ce s' mai facem. Am venit cu c'ruta pn' aici, la Iasi, s' rug'm studentimea romn' s' nu ne lase. Vorbim n numele a mii de t'rani din Maramures, cari au ajuns la desperare. Suntem preotii lor. Nu putem nchide ochii la ceea ce vedem. Ne moare neamul. i ni se frnge inima de mil'. I-am g'zduit cteva zile si le-am spus: Singura solutie pe care o v'd este s'-i organiz'm si s' ncerc'm a le ridica moralul. Ei s' stie c' nu duc singuri lupta; c' noi i sprijinim; c' lupt'm pentru ei si c' soarta lor depinde de biruinta noastr'. n urm' le-am trimis pentru organizare, pe Totu si Eremeiu. Iar mai trziu, pe Savin si Dumitrescu-Z'pad'. Mii de t'rani din Borsa si din toate v'ile se nrolau n organizatie. Jidanii si-au dat seama de primejdia unei renasteri romnesti si au nceput a provoca. V'znd c' sistemul nu le reuseste, atunci au recurs la un mijloc infernal. Au dat foc Borsei, aruncnd vina asupra Romnilor. Ziarele jid'nesti au nceput, imediat s' tipe. S' cear' m'suri energice contra Romnilor, cari vor s' fac' progromuri. Preotii amndoi au fost atacati de jidani, batjocoriti, loviti si apoi alungati mai multi kilometri si b'tuti cu pietre. La urm' au fost arestati ca agitatori si nchisi amndoi n temnita din Sighetul Marmatiei. De asemenea au fost arestati: Savin si Dumitrescu Z'pad' si cteva zeci de t'rani fruntasi. Totu si Eremeiu au fost si ei arestati la Dorna si nchisi n arestul dela Cmpu-Lung. Adev'rul si Dimineata ncep o adev'rat' canonad' de minciuni si de infamii puse n sarcina preotilor si a arestatilor.

301

Toate protestele noastre: telegramele, memoriile etc., nau nici un rezultat, din cauza tipetelor, larmei si presiunilor jid'nesti.

MAR UL N BASARABIA
20 IULIE 1930

n vederea marsului pe care urma s'-l facem, dau un ordin de mars pe care-l public n P'mntul Str'mosesc. Extrag din el: CAMARAZI, 1. Mergem s' trecem Prutul n sunetul vechiului imn al unirii romnesti Hai s' d'm mn' cu mn', cei cu inim' romn'. Mergem s' facem o vizit' satelor ntre Prut si Nistru, s' le ducem cntecele noastre si s' leg'm fr'tie de legionari cu urmasii lui tefan cel Mare si Sfnt. 2. Durata marsului, o lun'. 3. Formatie pe 7 coloane puternice, la interval de 20 km. 4. Trecerea Prutului prin 7 puncte. Coloana din dreapta cu directia si obiectivul de atins: Cetatea-Alb', coloana din stnga, directia si obiectivul: Tighina. 5. Modul de naintare, marsul pe jos dela Prut pn' la Nistru. 6. Data plec'rii, 20 Iulie, dimineata. Trecerea Prutului, la ora ce se va anunta. ................................................. n momentul n care jid'nimea a luat cunostint' de faptul c' noi voim s' intr'm n Basarabia pentru a trezi constiinta Romnilor, presa jid'neasc' a pornit n contra noastr' un uragan de atacuri. Calomnii, minciuni, att'ri sau ab'tut f'r' ncetare timp de o lun' peste noi. Aceste atacuri sau ndreptat deopotriv' si n contra d-lui Vaida. Jidanii cereau ca dl. Vaida s' fie imediat debarcat dela Ministerul de Interne, mai mult dat peste bord, pentru ndr'sneala de a fi aprobat ca noi, tinerii romni, s' intr'm n Basarabia pentru a duce un cuvnt romnesc de bine, de mngiere, de n'dejde, p'rintilor si fratilor nostri de peste Prut. Basarabia e dat' economiceste si politiceste n st'pnirea absolut' a jidanilor. Orice ncercare de desrobire romneasc', orice atingere a acestei negre st'pniri, este considerat' ca o crim'. Sub presiunea atacurilor si uneltirilor presei jid'nesti, marsul n

302

Basarabia a fost interzis, tocmai n ziua n care legionarii porniser' din toate p'rtile spre Prut. Am f'cut atunci urm'torul protest pe care l-am lansat n Capital':

LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL GARDA DE FIER

UN APEL I UN AVERTISMENT ROMNI DIN CAPITAL ,

Marsul G'rzii de Fier, care trebuia s' aib' loc n Basarabia a fost oprit. Inamicii unei Romnii s'n'toase si puternice a triumfat. Jid'nasii din S'rindar, dela Lupta, Adev'rul, Dimineata, acesti otr'vitori ai sufletului romnesc, de o lun' de zile amenint , de o lun' de zile insult , de o lun' de zile ne p lmuiesc sufletele, aici la noi acas'. Din c'pusi nfipte n snul acestei natii, sau transformat n monopolizatorii ntelegerii intereselor superioare ale Patriei si cenzuratorii nepoftiti ai tuturor actelor de guvern'mnt. La Turda, au cerut guvernului s' ne opreasc' demonstratia, sub motiv c' se aprinde Ardealul; la Cahul, c' se ncepe revolutia n Basarabia; la Galati, c' se vor naste m'celuri si pogromuri. Pretutindeni au r'mas niste provocatori ordinari, Legiunea p'strnd o ordine si o disciplin' des'vrsit'. Ast'zi ne ndreptam spre Nistru, pentru ca s ntoarcem Basarabia cu fata spre Bucuresti. Dar, acestor mercenari ai comunismului nu le convine aceasta Basarabia trebue s' r'mn' prad' bolsevismului si s' priveasc' spre Moscova, pentru ca ei s' continue a teroriza cu provincia dintre Prut si Nistru ntreaga politic' a Romniei.
ROMNI,

Politicianismul venal si pervers, acest putregai care ne infecteaz' viata, i secundeaz', din calcul meschin de interes electoral si dintrun njositor spirit de servilism, n opera lor, de desmembrare a t'rii si nstr'inare a p'mntului nostru str'mosesc. Spirit si calcul care au dat Romnia, de 60 ani ncoace, pe mna veneticilor de peste hotare. Priviti!... se misc ast zi mucenicii din Maramures si Bucovina! si plng pe drumuri amarul de robire n care i-a aruncat tic losia tuturor conduc torilor de tar ; nu pentruc i-ar fi uitat, ci pentruc i-au vndut.

303

Nu vi se pare cel putin straniu, c' nu sa g'sit un singur glas n aceast' tar', care s' vin' cu un cuvnt de mngiere pentru ei? i nu vi se pare cei putin o nerusinare, a reduce toat' chestiunea din Maramures la instigatorii Nicolae Totu si Eremeiu? Ei sunt vinovatii? Dar politicianismul care a nselat n fiecare zi de 12 ani, nu este vinovat? Dar sute de mii de venetici, Jidani, cari au venit peste capul lor ca l'custele, s' le ia p'mntul r'mas dela str'mosi si s'-i robeasc', acestia nu sunt instigatori si provocatori? Dar domnii din S'rindar care necinstesc mndria noastr' de st'pnitor n tara aceasta, acestia nu sunt provocatori?

ROMNI, Iat' un exemplu tipic din care se poate vedea, adev'rata cauz' a desordinilor din Bucovina si Maramures. Universul din 17 Iulie 1930 public' urm'toarea statistic': La Cern uti: copii n vrst' de scoal', curs primar: 12.277 din care Romni (b'eti si fete) 3.378, iar restul de 8825 str'ini. Ce dovad' de coplesire a elementului romnesc din nordul t'rii mai doriti? Unde voiti s' fug' din fata acestei n'vale uriase si ucig'toare, sufletul neamului romnesc? l brfiti si l loviti si-l ofensati, c' sar ridica pentru pne si situatie economic' proast', cnd n realitate el se nalt' cutez'tor, s' apere fiinta romnismului la granita de Nord. Pentru ce nu sa g'sit niciun b'rbat politic s'-i spuie Majest'tii Sale adev'rul:

M RIA TA,
Nenorocitii acestia nu cer pne. Cer dreptate! Cer eliberarea sufletului romnesc care trage s moar , n busit n Maramures si Bucovina. Cer m suri n contra sutelor de mii de jidani, ghiftuiti, rotunzi si albi ca viermii, cari-i sfideaz n fiecare zi n s r cia lor, subt protectia tuturor autorit tilor romnesti. Desigur, stiu ei bine, domnilor ziaristi, c' nu prin manifest'ri violente vor putea rezolva o asemenea problem'; dar, ajunsi la limita de pe urm' a r'bd'rii, ei vor s' impun' o conducere romneasc Romniei, s' forteze legiferarea romneasc': legi de protectie a elementului romnesc n Romnia.

DOMNILOR DIN S RINDAR,

304

Poate voiti ca prin insultele nencetate cu care r'niti sufletele romnesti, s' m' vedeti ntro bun' zi n fruntea sfintilor r'sculati din Maramures? S' stiti c' clipa aceea va sunat ceasul si va sunat si scndura! n orice caz, dac' legile vi se par insuficiente, ca s' v' poat' domoli, eu v' declar c' am destul' putere pentru ca s' v' pun la locul vostru si s' v' fac s' ntelegeti n ce tar' tr'iti. Dac' nu v' linistiti, voiu chema n contra voastr', tot ce este viu n tara asta, hot'rt s' lupt prin toate armele pe care mi le va pune la dispozitie mintea. ROMNI, O Romnie Nou nu poate iesi din culisele partidelor, dup' cum Romnia Mare na iesit din calculele politicianilor, ci de pe cmpiile dela M'r'sesti si din fundul v'ilor b'tute de grindina de otel. O Romnie Nou nu poate iesi dect din lupt'. Din jertfa fiilor s'i. De aceea, nu politicianismului m' adresez ast'zi. Ci tie, Soldat. nalt -te! Istoria te cheam din nou! Asa cum esti. Cu mna rupt . Cu piciorul frnt. Cu pieptul ciuruit. L'sati-i pe neputinciosi si pe imbecili s' tremure. Voi, dati lupta cu b'rb'tie. n curnd, Garda de Fier, v' va chema la o mare ntrunire n Bucuresti ntru ap rarea Maramuresenilor, copiii lui Dragos-Vod' si a Bucovinenilor, fiii lui tefan cel Mare si Sfnt. Scrieti pe steagurile voastre: Str inii ne-au coplesit. Presa nstr inat ne otr veste. Politicianismul ne omoar . Sunati din trmbite alarma. Sunati din toate puterile. n clipa cnd dusmanii ne coplesesc si politicianii ne vnd. Romni, strigati cu nfrigurare ca pe potecile muntilor n ceasurile de furtun : PATRIA ! PARIA ! PATRIA ! Corneliu Zelea-Codreanu eful Legiunii

ATENTATUL CONTRA MINISTRULUI ANGHELESCU

IULIE 1930

305

n seara zilei, n care afisasem manifestul, m' g'seam la Centrul studentesc. St'team de vorb' cu ctiva studenti. si face aparitia si tn'rul Beza. La un moment dat, si scoate insigna organizatiei Vlad !epes si o arunc': De ast'zi nainte, nu mai am nimic cu Vlad !epes, mi dau demisia. Pe mine, gestul nu ma impresionat. ntiu, pentruc' Liga Vlad !epes mi sa p'rut ceva neserios si cu att mai mult tineretul Vlad !epes, despre a c'rui existent' mam ndoit chiar din primul moment. O demisie din acest tineret m' l'sa complet rece. Dup' mai multe minute, tn'rul intervine din nou n discutie, spunnd c' ar voi s' devin' legionar, dac' eu nas avea vreo obiectiune. I-am dat un r'spuns vag, care s' ocoleasc' un refuz. Dogma legionar' mi impune rezerv' la orice nou' cerere de intrare n Legiune, si cu att mai mult n cazul de fat'. Cu cteva s'pt'mni nainte, l mai v'zusem pe Beza la un mic restaurant, unde m' ntreba, dac' nar fi bine s'-l mpuste pe Stere. Nu l-am luat n serios nici atunci. La plecare ma invitat s' dorm la el Am refuzat. Mam culcat la medicinisti. A doua zi pe la 12, aud strignd pe vnz'torii de gazete: Atentatul contra Ministrului Anghelescu. Cine? Beza. Cum? A tras cteva focuri f'r' s'-si ating' victima dect superficial. De ce? Nu stiam. M' interesez. Aud: conflict ntre Macedoneni si Anghelescu pe tema Legii Dobrogei noui, prin care se calc' interesele Romnilor din Dobrogea. Pe Anghelescu nu l-am cunoscut niciodat', dup' cum nu-l cunosc si nu l-am v'zut nici pn' n ziua de ast'zi. Peste dou' zile sunt chemat la instructie. n buzunarul lui Beza sau g'sit manifeste de ale G'rzii de Fier. Explic judec'torului de instructie si dau o declaratie. Nu am nicio cunostint' si nicio leg'tur'. Nu cunosc nici m'car mobilul care l-a ndemnat. Mi se d' drumul. M' gndesc: cum poate c'dea n'pasta pe om. Dac' as fi primit invitatia lui Beza de a dormi la el? Deveneam autorul moral. Orice argument expus de mine ntru ap'rare ar fi fost de necrezut. Mai ales c' faptul coincidea cu oprirea marsului n Basarabia. A doua zi, spre marea mea surprindere, citesc n Dimineata cu titlul pe jum'tate de pagin': Corneliu Codreanu nfiereaz fapta lui Beza. R'mn uluit. M' duc la judec'torul de instructie si-i spun: Domnule Judec'tor, sunt foarte mirat c' a putut iesi, de aici, dela Dvs., dintro instructie secret', o informatie inexact'. Eu nu am nfierat fapta lui Beza. Nu am eu chemarea de a nfiera fapta lui Beza!

306

Nam dat nicio informatie. Sunt inventii de ale presei. Dar pot s' fiu eu c'lcat n picioare de presa jid'neasc'? Chiar dac' am cunoscut pe cineva numai cteva minute, chiar dac' nu am avut niciun fel de leg'tur' cu el, nimeni nu m' poate forta ca s' m' reped ca o canalie asupra lui, ntrun asemenea caz si s'-l nfierez. Nu vreau. Poate so fac' toat' lumea, afar' de mine, pentruc' nici nu stiu despre ce este vorba si pentruc' trecutul meu, n care am fost pus n aceeasi situatie de a trage, mi-a luat dreptul de a nfiera pe altii. Voiu face un nou avertisment. n aceeasi zi am tip'rit un manifest pe care l-am mpr'stiat n Capital':

AL 2-LEA AVERTISMENT
De oarece presa a ndr'snit din nou s' mistifice adev'rul, sustinnd c' eu asi fi nfierat gestul lui Beza, tin s' dau urm'toarele l'muriri: Dac' Dl. Ministru Anghelescu o fi avnd motive de a fi ap'rat, cred c' cel putin tot attea motive are si tn'rul Beza, att n fata Justitiei ct si n fata sufletului romnesc. Declar, c' nu nteleg s' iau ap'rarea celui dintiu, nfiernd pe cel de al doilea, ci c' voi ap'ra pe tn'rul Beza si cauza lui cu toat' c'ldura sufletului meu si cu toat' puterea. Iar voi, din S'rindar, nscrieti pe r'bojul r'fuelilor apropiate al doilea avertisment. Corneliu Zelea-Codreanu n urma acestor dou' avertismente raporturile mele cu Dl. Vaida sau rupt. Dl. Vaida sa sup'rat pe mine. Eu nu puteam ns' proceda dect asa cum mi dicta constiinta. Chemat din nou la instructie, am fost arestat. Iat'-m', asa dar, din nou n dub' spre V'c'resti. n aceeasi dub' mai erau nc' sapte tineri cu cari fac cunostint': Papanace, Caranica, Pihu, Mamali, Anton Ciumeti, Ficata si Ghetea. F'cuser' un manifest de solidarizare cu Beza. Am p'sit din nou pe sub aceleasi porti, ca si acum 7 ani n urm', cu ceilalti camarazi si printro ntmplare am fost dus n aceeasi celul' n care st'tusem atunci. A doua zi, am intrat n biseric' si ati vizitat icoana Sfntului Arhanghel Mihail, dela care am pornit acum 7 ani, cnd eram copii.

***

307

Aici, n nchisoare, am cunoscut bine pe acesti tineri aromni, plecati din muntii Pindului. Cultur' aleas', o nalt' s'n'tate moral', buni patrioti. Constructie de lupt'tori si de viteji. Oameni de jertf'. Aici am cunoscut n de aproape marea tragedie a MacedoRomnilor, aceast' ramur' romneasc', ce de mii de ani, singur', izolat' n muntii ei, si ap'r', cu arma n mn', limba, nationalitatea si libertatea. Atunci l-am cunoscut pe Sterie Ciumeti, pe care Dumnezeu 1-a ales, pentru sufletul s'u bun si curat ca roua, s' fie, prin tragica sa moarte si chinuire, cel mai mare martir al misc'rii legionare, al Romniei legionare. Acolo gndurile si inimile noastre sau nfr'tit pentru totdeauna. Vom lupta mpreun' pentru neamul nostru ntreg din Pind si pn' dincolo de Nistru. Nici plngeri, nici petitii, nici interventii pe la toate guvernele, surde pentru Romnii de peste hotare sau de aici, ci numai o natie romneasc' puternic' si st'pn' va putea rezolva toate problemele romnesti de pretutindeni. Atunci, acesti Romni, r'sleti n lumea larg', vor fi adusi n tar'. C'ci este nevoie de sngele lor al tuturor aici, unde Romnimea se lupt' cu moartea. i e bine s' se stie, c' n aceast' lupt', au putut exista guverne cari au deschis portile t'rii pentru miile de jidani si cari n acelasi timp, au interzis intrarea n tar' a Romnilor de peste hotare.

***
Toate fortele oculte erau n joc, pentru ca, presnd asupra Justitiei, s' obtin' condamnarea mea. Noua mea arestare si ncarcerare la V'c'resti a creeat o stare de mare satisfactie n rndurile jid'nimii. Sunt atacat si insultat n toate foile de orice jid'nas obraznic. M' atac' si foite romnesti din slujba partidelor, pentru ca s' complac' jidanilor. * Mi se fixeaz' termenul de judecat'. ncep aceleasi preg'tiri. Astept ca Nelu Ionescu, care m' ap'r' n toate procesele, ncepnd dela 1920, s' vin' dela Iasi. La rug'mintile studentilor sa mai nscris n ap'rarea mea si dl. Mihail Mora. Procesul meu este, ca totdeauna, un asalt iudaic pentru a se obtine o condamnare. O ct de mic' condamnare, cer jidanii dela Adev'rul. Numai ca s' poat' spune c' miscarea condus' de mine este anarhic', uznd de mijloace ilegale de actiune.

308

Misun' jidanii pe s'lile Ministerului de Justitie cu tot felul de interventii. n fata lor magistratura romn' st' dreapt' si nenduplecat'. Sunt achitat. Procurorul face ns' apel. Sunt retinut mai departe la V'c'resti. Presiunile si interventiile puterii iudaice se m'resc. Sunt dus din nou la judecat'. Procurorul Praporgescu, la judecarea apelului, pentru a face pe placul acestei puteri, ma asezat n box' cu escrocii, hotii de cai si pungasi de buzunare. Trei ore i-a judecat pe acestia, n care timp am fost obiectul privirilor ironice si sfid'toare a zeci de jidani. La urm' abia sa luat procesul meu. Am fost din nou ap'rat de d-nii Mihail Mora si Nelu Ionescu. Procesul sa terminat cu o nou' achitare. Dup' aproape o lun' si jum'tate de nchisoare, am fost eliberat. Am plecat acas'.

***
Dup' acestea, cu Nelu Ionescu, Grneat', Mota si Ibr'ileanu, am pornit cu camioneta la Sighetul Marmatiei s' ne interes'm de soarta celor doi preoti cari se aflau nchisi ntro mizerie nsp'imnt'toare. Nu venia nimeni s'-i vad', s' le aduc' demncare. Preotul Dumitrescu avea sotia bolnav' si doi copii mici. O cas', f'r' pine, f'r' bani, f'r' medicamente, din mila oamenilor. Soart' de preoti crestini, ridicati ntru ap'rarea crucii, a bisericii si a neamului lor! La fel de trist' era si soarta celorlalti 10 t'rani fruntasi, arestati. Afar', jid'nimea triumfa. Se strngeau bani n tar' si str'in'tate. Guvernul d'dea bani pentru nenorocitii de jidani, dela Borsa. pentru ca s'-si fac' case noui din piatr', cu etaj, n timp ce bietii t'rani romni m'nnc' pine din f'in' de lemn amestecat' cu rumeg'tur' de ov'z. Eu, care am v'zut atunci acest Maramures romnesc, gemnd si sb'tndu-se n ghiarele mortii, nu pot dect s' ndemn pe toti oamenii politici, pe toti membri nv't'mntului, pe toti preotii, pe studenti, ca si pe elevii de scoal', ca si pe toti procurorii umanit'tii, cari vin s' ne cenzureze viata politic': Mergeti cu totii si vizitati Maramuresul. Puneti arbitru pe orice om din lumea ntreag', s' r'spund' dac' e admisibil ca n !ara Romneasc', s' se petreac' cu Romnii ceea ce se petrece n Maramures . Dup' patru luni de zile, preotii au fost transportati n nchisoarea din Satul Mare. Acolo sa judecat procesul lor, n care mai erau implicati 50 t'rani si t'rance cu copii n brate, si 20 de jidani. Au pledat n procesul acestora profesorul C'tuneanu, Ion Mota, un avocat din localitate si eu, pentru Romni, si patru avocati jidani

309

pentru cei 20 de acuzati ai lor. Dup' opt zile, cu totii au fost achitati, deoarece tot ce li se pusese n sarcin' nu era adev'rat.

DIZOLVAREA LEGIUNII ARHANGHELULUI MIHAIL I A G RZII DE FIER

11 IANUARIE 1931

ntre timp, dl. Vaida, sub presiunea atacurilor jid'nesti, a fost scos dela Ministerul de Interne, si tot prin aceeasi presiune, nlocuit cu dl. Mihalache, care prin manifest'rile din ultimul timp l sa s se ntrevad c nu se va sfii s ntrebuinteze, fat de noi, metode de mn' tare. Acest moment sosise. Tn'rul Dumitrescu-Z'pad', care fusese arestat la Sighet, exasperat de minciunile, atacurile, injuriile, presei jid'nesti, f'r' s' ntrebe pe nimeni, f'r' s' spun' un singur cuvnt cuiva, ia un revolver pe care-l g'seste la ntmplare, pleac' la Bucuresti, intr' n cabinet la Socor si trage un foc de revolver n acesta. Revolverul ns' era stricat. La al doilea glonte sa defectat. Era n timpul s'rb'torilor Cr'ciunului, dup' un an de zile, n care timp, nu st'tusem acas' nicio lun'. Vroiam s' fac s'rb'torile n familie. Eram la Focsani, preg'tindu-m' s' plec spre cas', cnd citesc n ziare cele ntmplate la Bucuresti. Am fost imediat chemat la judec'torul de instructie, Papadopol. Sa dovedit c' nu aveam niciun amestec n cele ntmplate. Mi sa dat drumul. Am plecat din nou la Focsani, unde din ordinul d-lui Mihalache si f'r' niciun motiv, am fost nconjurat de politie, n cas' la Hristache Solomon si timp de 8 zile nam putut iesi afar'. Domnul Mihalache disolvase Garda de Fier si Legiunea, printrun jurnal al Consiliului de Ministri. Sau f'cut perchezitii la toate organizatiile, sau ridicat toate scriptele, sau sigilat sediile. Acas' la Iasi precum si la Husi, mi sau r'scolit pn' si pernele si saltelele. Pentru a cincea or' mi se r'v'sea casa, lundu-mi-se tot ce era n leg'tur' cu miscarea, pn' la cele mai mici nsemn'ri pe care le aveam. Saci ntregi, plini de acte, scrisori, hrtii, au fost ridicate din casele noastre si duse la Bucuresti. Dar ce puteau s' g'seasc' la noi ilegal sau compromit'tor ? Noi lucram la lumina zilei si tot ce aveam de spus, spuneam n gura mare. Credinta noastr' ne-o m'rturiseam tare n fata lumii ntregi. Dela Focsani, la 9 Ianuarie, am fost dus de agenti la Bucuresti, si acolo, dup' un interogator de 12 ore, arestat si trimis iar la

310

V'c'resti. Au mai fost adusi a doua zi legionarii din judetele n care lucrasem mai mult: Lefter, dela Cahul; Banea, de la Iasi; Stelescu, dela Galati; Amos Pop, din Turda; Totu si D'nil'. O nou' lovitur' aspr' dat' n moalele capului, unei organizatii romnesti, care nu f'cuse nimic ilegal, ci numai ncercase s'-si ridice fruntea n contra hidre iudaice. O nou' ncercare a neamului acestuia de a se ridica, prin tineretul s'u, din robie, se pr'busea sub loviturile unui Romn, Ministru de Interne, n aplauzele unanime ale jid'nimii din tar' si din str'in'tate. i de aceast' dat', furia pentru nimicirea noastr' sa pornit necrut'toare. Niciun mijloc na fost crutat pentru a ne distruge. Nicio infamie. i nu eram vinovati cu nimic. P'trundeau pn' la noi foile jid'nesti care ne atacau cu violent', b'tndu-si joc de noi si de adev'r; iar noi nu puteam face nimic. Nu puteam r'spunde nimic. Cu bratele ncrucisate ntre patru pereti de nchisoare, priveam cum merg asupra noastr' insulte si acuzatii peste acuzatii, care de care mai grozave.

*
Pentru a ar'ta m'sura infamiei presei jidovesti din acea vreme este suficient, ca din multiplele ncerc'ri f'cute cu intentia de a ridica n contra-ne opinia public' si de a forta condamnarea noastr', s' redau urm'torul fals ordinar s'vrsit de ziarul Dimineata si apoi reprodus si comentat de celelalte. Atrag atentiunea c' niciodat' nam conceput, scris si isc'lit un asemenea ordin. Nu-mi apartine niciun cuvnt. El este pe de-antregul n'scocit de jid'nime. l reproduc n ntregime astfel cum a ap'rut cu comentariile ziarului Dimineata:

UN DOCUMENT EDIFICATOR
n leg'tur' cu scopurile si mijloacele uzitate de organizatia Arhanghelul Mihail, suntem n m'sur' s' public'm un document senzational emanat dela legiunea din Iasi. Este vorba de o circular' trimis' la Cmpu Lung si Ludosul Mare de c'tre legiunea Arhanghelul Mihail din capitala Moldovei: Legiunea Arhanghelul Mihail Sediul Iasi (Rpa galben') C'minul Cultural Crestin

311

245/930 ad circulandum Copie Pentru r'spunsuri adresati Corneliu Zelea Codreanu Str. Florilor 20, Iasi prin cifru C'tre Batalionul II. Cmpu-Lung Batalionul III. Ludosul de Mures Avem onoare a v' aduce la cunostint' urm'toarele: Lund n considerare c' autorit'tile civile ct si cele militare au sl'bit n vigilenta lor prin faptul c' noi am intervenit pe lng' unele personagii suspuse att din Ministerul Internelor, ct si din (e vorba de o alt' autoritate nalt' N. R.) trebue ca s' dubl'm forte mari de propagand' si instigatii abuznd de aceast' ocazie, care nu suntem siguri c' ntro bun' zi din nou se va ntoarce contra noastr'. Prin urmare f'r' nici o ezitare si pierdere de timp, veti face urm'toarele: 1. Veti ntocmi tablouri de companii si plutoane de toti legionarii cari au depus jur'mntul. Aceste tablouri le veti nainta Legiunii pn' la 1 Noembrie celor cari se vor centraliza apoi pe Regiuni. 2. Batalionul II va convoca la Cmpulung pe principalii conduc'tori: Robota, Popescu, erban, Despa, iar absolut n secret pe comisarul Nubert, Vatra Dornei si pe seful postului Poiana Stampii, P'duraru Gheorghe. Le veti comunica c' legiunea a luat dispozitiuni n schimbarea planului de lucru. De acum se va lucra prin conspiratii absolut n secret, nu veti mai tine ntruniri publice si nici propagand', veti lua contact mutual cu toti legionarii sefi de cuiburi, punndu-le n vedere s' mentie aceeas stare de revolt' ntre t'r'nime. Lovitura Decisiv' se va da n Toamna aceasta cu ocazia schimb'rii guvernului Mironescu. 3. Bat. III, veti convoca pe dl. Profesor Matei, Moga Victor, Moga T'nase si comandantul Plutonului din Grindeni din Urca, veti chema doar pe comerciantul Moldovan. n secret se va chema serg. instr. Jandarm Constantin, de la postul Ludos comunicndu-le (ca la Bat. II).

312

4. De 2 ori pe s'pt'mn' veti scoate tineretul legionar la exercitii pe teren (islaz) sau alte locuri, preg'tindu-l si explicndu-i m'retul nostru scop, mb'rb'tndu-l. 5. eful marelui Stat major pe lng' Bat. III, va termina ct mai repede posibil cu lucr'rile ce a fost ns'rcinat verbal si cu ord. secr. No. 7 / 1930 n cazul c' Ecrazitul nu a fost ndeajuns veti cere din nou persoanei cunoscute. 6. Prin corespondent' veti ncunostiinta si pe d. dr. Iosif Ghizdaru dela Sighisoara, despre cele de mai sus, trimitndu-i si un raport detailat asupra activit'tii din Ludos la Sighisoara va lua fiint' Bat. IV, sub conducerea d-lui dr. Ghizdaru. Acest ordin l veti arde imediat dup' primire. Fiti prudenti, o armat' de spioni jidani sau pus n urm'rirea actiunei noastre nu stati de vorb' si nu primiti pe nimenea care nu are semn'tura mea. Sus inimile, Tr'iasc' Legiunea si cu Dumnezeu nainte! Iasi, 7 octombrie 1930. Comand. Leg. (ss.) Corneliu Zelea-Codreanu eful stat Major si secretar (ss.) Grneat'.

*
Reese clar din aceast' circular' c' legiunea Arhanghelul Mihail a preg'tit actiuni criminale apropiindusi pentru aceasta pe unii dintre functionarii publici. Desi tardiv, autorit'tile sunt deci datoare s' identifice pe absolut toti functionarii publici cari sau pus n serviciul criminalei actiuni a legiunii Arhanghelul Mihail si s' aplice sanctiunile cele mai severe.

* *
mi d'deam seama c' situatia era grea. Organizatia disolvat', sediile sigilate, perchezitii prin toate p'rtile. Opinia public' z'p'cit' complet n fata tipetelor jidanilor si nm'rmurit' de acuzatiile pe care acestia ni le asvrleau, nclina s' cread' de adev'rate toate aceste odioase nscen'ri.

313

Pe deasupra, n nchisoare, mizerie, frig, umezeal', lips' de aer si de lumin', lips' de asternut. Trebuia o mare interventie ca s' putem c'p'ta niste paie pentru a pune n saltele si niste rogojini pentru a acoperi igrasia de pe pereti. 1931 ncepuse n nchisoare sub ploaie de minciuni, de insulte si de lovituri ale jidanilor. I-am dus, si de rndul acesta, pe noii camarazi cari m' ntov'r'seau n noua mea ncercare, s' vad' icoana si toate locurile pline de amintiri pentru mine. Era greu desigur, si pentru ei. Dar, r'spunderea lor nu era dect pentru ei si cu mult mai mic'. !inta care trebuia sf'rmat' si nimicit', eram eu. Simteam, cum din nou se adun' nori negri deasupra noastr', cum din nou si cu mai mult' ndrjire se pr'v'leste asupra noastr' o lume dusman', care vrea s' ne piard'. Singurul sprijin, n mijlocul acestor infernale uneltiri si uriase asalturi, l-am g'sit numai n Dumnezeu. ncepem s' postim post negru, toate Vinerile. Iar n fiecare noapte la ora 12, s' citim Acatistul Maicii Domnului. Afar', legionarii din Capital' n frunte cu Andrei Ionescu, Ion Belgea, Iordache, Doru Belimace, Victor Chiruleseu, Cotig', Horia Sima, Nicolae Petrascu, Iancu Caranica, Virgil R'dulescu, Sandu Valeriu, fac sfort'ri uriase pentru a lumina opinia public' derutat' de presa S'rindarului. i n acelasi timp devotatul si neclintitul F'nic' Anastasescu nelipsit dela toate ncerc'rile prin care am trecut caut' s' ne mbun't'teasc' starea material' din nchisoare. Iat' vina ce mi se punea n sarcin', prin:

MANDATUL DE ARESTARE No. 194 ................................................. Avnd n vedere actele de procedur' penal' adresate contra lui Corneliu Zelea Codreanu, avocat din Iasi, n etate de 31 ani, prevenit c' a comis faptul c' a ncercat a ntreprinde o actiune mpotriva formei de guvern mnt statornicit' prin Constitutie si a ncercat a face agitatiuni din cari putea rezulta un pericol pentru siguranta public prin organizarea unei asociatiuni Legiunea Arhanghelul Mihail Garda de Fier, avnd ca scop ntronarea unui regim dictatorial, ce urma s' fie impus la un moment voit de el, prin mijloace violente, n care sens partizanii erau preg'titi

314

si ndemnati, prin instructie quasi-militar', ordine, directive si cuvnt'ri, precum si prin publicatiuni, afise, embleme, discursuri n ntrunirile organizate sau ntrunirile publice. Avnd n vedere c' acest fapt e prev'zut de art. 11 aliniatul II, din legea pentru reprimarea unor noui infractiuni n contra linistei publice, cu nchisoare dela 6 luni, pn' la 5 ani si cu amend' dela 10.000 la 100.000 lei si cu interdictiunea corectional'. Considernd c' din cercet'rile f'cute rezult' sarcini si indicii grave de culpabilitate, contra lui Corneliu Zelea Codreanu, si c' pentru a mpiedeca pe numitul s' nu comunice cu informatorii si martorii ce urmeaz' a fi audiati cum si cum si n interesul sigurantei publice, este n interesul instructiunei, ca numitul inculpat, pn' la noui dispozitiuni s' fie detinut n casa de opreal'. Ascultnd si concluziunile D-lui Procuror Al. Procop. Dumitrescu si dispozitiunile art. 93 procedura penal'. Pentru aceste motive: Mand'm tuturor agentilor fortei publice ca conformndu-se legii s' aresteze si s' conduc' la casa de arest dela V'c'resti, pe Corneliu Zelea Codreanu... Dat' n cabinetul nostru ast'zi 30 Ianuarie 1931. Judec'tor de instructie 6tefan Mih escu (Dosar No. 101931)

PROCESUL
VINERI, 27 FEBRUARIE 1931

Ploaia aceasta de acuzatii a durat nencetat 57 de zile, r'spndindu-se zilnic, n milioane de foi, n sate si orase. Nicio posibilitate de r'spuns. De nic'eri, nici o raz' de n'dejde. Nimeni nare putint' s' ne ia ap'rarea si s' denunte complotul jid'nesc pentru condamnarea si ngroparea noastr' si a misc'rii. Privim cum autorit'tile, procurorii, siguranta si acest domn Mihalache, Ministru de Interne, cari desi cu totii stiau din cercet'rile pe care le f'cuser', c' nu suntem vinovati cu nimic, c' nu s-a g'sit niciun depozit de munitii, arme, dinamite, etc., cu toate acestea se compl'ceau n aceast' situatie de infamie, l'snd prad' insultei si batjocoririi jid'nesti, niste oameni arestati, cari nu se puteau ap'ra. Fiind n joc Siguranta Statului, ar fi avut elementara datorie s' linisteasc' opinia public', dnd un comunicat, prin care s' fi spus c'

315

nu este adev'rat, c' Siguranta Statului ar fi descoperit depozite de munitii etc. si c' tara ar fi fost n ajunul unui r'sboiu civil. n mijlocul acestei situatii, ni se fixeaz' procesul pentru Vineri, 27 Februarie. O parte din avocati sunt de p'rere s' se amne procesul, din cauza atmosferei nc'rcate si s' punem martori, cel putin din lumea organelor de sigurant', cari s' fie fortate, sub jur'mnt s' declare adev'rul. Refuz'm propunerea. Ne judec'm f'r' niciun martor. Presideaz' dl. Consilier Buicliu, ajutat de d-nii judec'tori G. Solomonescu si I. Costin, Procuror, dl. Procop Dumitrescu. Ne ap'r' profesorul Nolic' Antonescu, d-nii Mihai Mora, Nelu Ionescu, Vasiliu-Cluj, Mota, Grneat', Corneliu Georgescu, Ibr'ileanu. Lumea si magistratii asteapt' s' vad' ap'rnd dovezile n contra noastr', bombele si depozitele de munitii, dinamite, ecrazite si arme. Nimic, absolut nimic. ntro jum'tate de or' dup' interogatorul nostru, toat' aceast' fars' infam' sa pr'busit. n sfrsit, am putut s' vorbim, nnecati de indignare, care 2 luni, ceas cu ceas, se concentrase n noi. Tot barajul acela de minciuni se frngea n fata adev'rului. Toate lanturile cu cari ne legaser', c'deau. Am fost ap'rati n mod str'lucit de avocatii nostri. Procesul a continuat si a doua zi. Pronuntarea sa amnat cteva zile. La termenul fixat, am fost dusi din nou la Tribunal, unde ni sa cetit sentinta de achitare cu unanimitate. (Sentinta penal' No. 800).

***
Iat' n ce termeni a caracterizat sentinta de acuzare actiunea pentru care Legiunea Arhanghelul Mihail fusese tradus' n fata judec'tii, dup' ce mai nainte fusese disolvat': Avnd n vedere c' din cele ar'tate de Dl. primprocuror se constat' n fapt din dosar, c' n adev'r se recrutau aderenti numai dintre oameni hot'rti, b'rbati, femei si copii, printre plugari, elevi; c' se vorbeste de cuiburi de legionari sau vulturi albi de pild'; c' e vorba de un stagiu, jur'mnt sau leg'mnt, de 5 legi fundamentale, dintre care una a secretului; c' legiunea este organizat' milit'reste cu o uniform', cu un centiron, cu o esarf', cu programe de educatie fizic' si instructie militar', exercitii de semnalizare si cunoastere a alfabetului Morse etc.

316

Nu se constat' ns' c' cei ce recrutau si cei recrutati au ntreprins vreo actiune mpotriva actualei forme de guvern'mnt statornicit' prin Constitutie si nici nu au ntreprins vreo actiune din care s' rezulte vreun pericol pentru Siguranta Statului. C' simplul fapt al constituirii ntro asemenea organizatie nu poate constitui o infractiune, chiar dac' n conceptia unora ea ar prezenta un pericol, cnd, atta vreme, ct organizarea na fost ocult', autoritatea administrativ' ar fi putut interveni, fie, oprind-o, fie, disolvnd-o. C' chiar n ipoteza n care sar stabili c' organizatia a copiat modelul fascist ca form' de alc'tuire, nc' prin asta membrii ei nu pot fi considerati pasibili de pedeapsa pe care o prevede textul pentru cari sunt trimisi n judecat' fiindc', n starea static', o organizatie, oricare ar fi forma ei, nu prezint' nici un pericol pentru Siguranta Statului, ea putnd face obiectul preocup'rilor unor m'suri preventive a autorit'tilor administrative, nu ns' a unor m'suri represive care au a interveni numai atunci cnd se trece la actiune, (afar' de cazul cnd legea nu prohib' direct forma de organizare). Ori nu se poate spune c', din mprejurarea c' ctiva legionari au mers prin comune pentru a c'p'ta aderenti, ndrumnd poporul s' se organizeze, s' aib' ncredere n miscarea legiunei, etc., se poate scoate un indiciu c' ei intentionau s' pericliteze Siguranta Statului, propaganda fiind un mijloc de formarea si mprosp'tarea cadrelor unei organizatii politice cum era aceasta si nici c' njghebarea de asa zise cuiburi, de c'tre elevi de liceu formatiuni care nu f'ceau parte din organizatia propriu-zis' nu d' nota pericolului pentru Siguranta Statului dac' se are n vedere c' n programul organizatiei era trezirea constiintei nationale cu percepte de educatie fizic' si moral' cari cadreaz' cu un program scolar, att timp ct lipsesc agitatiunile. Considernd c' nu se poate imputa inculpatilor c' urm'reau prin actiunea lor schimbarea actualei forme de guvern'mnt, pentruc' din dosar si e net'g'duit si de reprezentantul Ministerului public, c' att inculpatul Corneliu Z. Codreanu ct si ceilalti precum si toti componentii organizatiei propov'duiau un brat tare, n locul partidelor parazite, dar recunosteau autoritatea regelui, de care se vorbeste cu tot respectul cuvenit si ai c'ror

317

colaboratori, spun foarte des n manifest'rile lor, voiau s' ajung'. Ori atta vreme ct e vorba de o colaborare cu capul statului, nu putea fi vorba de o r'sturnare a formei de guvern'mnt la care suveranul nar fi consimtit. ................................................. Avnd n vedere c' pentru aceste consideratiuni actiunea subversiv' (care de altfel nu se dovedeste de nic'ieri a fi o actiune subversiv') de care sunt acuzati inculpatii nu poate fi ncadrat' n dispoz. art. 11. ................................................. Considernd c' marsul n Basarabia pus la cale de organizatie na avut loc, c' nici nar fi avut loc, dac' autorit'tile nar fi consimtit; consimt'mnt pe care de altfel inculpatii pretind ca l-au avut dar c' le-a fost retras mai trziu. C' n asemenea mprejur'ri e de prisos s' se mai retin' sustinerile inculpatilor c' ei aveau de scop, n prim rnd o punere la ncercare a rezistentei legionarilor si n al doilea rnd trezirea constiintei nationale la populatia impregnat' de elemente str'ine. Avnd n vedere c' sa mai sustinut c' toate actele inculpatilor au a fi privite la lumina antecedentelor lor. ................................................. Avnd n vedere c' nici ca date pentru dozarea punibilit'tii unor infractori nu pot fi citate, actele inculpatilor Corneliu Zelea Codreanu, D'nil' etc. ct timp nu se stabileste existenta faptului pentru care sunt dati n judecat', fiindc', antecedentele intereseaz' pentru proportionarea pedepsei, nu pentru intervenirea ei. C' astfel fiind, inculpatii nu sunt vinovati de faptele ce li se imput' si prin urmare urmeaz' a fi achitati. .................................................

* *
Ne rentoarcem, bucurosi, la nchisoare. Acolo ne facem bagajele si astept'm s' plec'm. S' ne vin' ordinul de punere n libertate. Astept'm 8 seara, 9, 10, 11, tres'rim la fiecare pas care se aude prin curte. Adormim cu bagajele f'cute. A doua zi astept'm iar. Abia a treia zi auzim c' procurorul a f'cut apel si c', pn' la noua judecat', vom r'mne arestati.

318

n sfrsit, iar ncep s' treac' zilele greu.

*
Pentru Vineri, 27 Martie 1931, ni se fixeaz' noul termen la Curtea de Apel. Zilele trec din ce n ce mai greu. n sfrsit, iat'-ne din nou n dub' spre Palatul de Justitie. Ne judec'm. Suntem la Curtea de Apel, Sectia II-a. Presideaz' dl. Ernest Ceaur Aslan. Aceiasi ap'r'tori si fac datoria, comb'tnd cu acelasi succes teza procurorului Gic' Ionescu, care dep'seste rechizitoriul s'u, prin iesiri insult'toare si pline de ur'. Pronuntarea se amn' cteva zile. napoi, la V'c'resti. Astept'm. Rechemati, ni se comunic' o nou' achitare, cu unanimitate. Suntem eliberati dup' 87 zile de nchisoare. Suntem g'siti nevinovati. Oare cine va pedepsi pe insult'torii nostri? Oare cine ne va r'zbuna toate nedrept'tile, loviturile si toate suferintele ndurate? Dar procurorul face recurs. Mai trziu se judec' si acesta la Casatie. Suntem din nou achitati, cu unanimitate.

***
Iat'-ne cu dou' hot'rri: una a d-lui Mihalache, prin care Legiunea Arhanghelul Mihail si Garda de Fier sunt disolvate ca organizatii subversive si periculoase pentru existenta Statului romn, alta a ntregei justitii romnesti: Tribunal, Curte de Apel si Casatie, n unanimitate, dup' care, tinerii acestia nau nicio vin'. Legiunea si Garda nu sunt periculoase ntru nimic, nici ordinei publice, nici Sigurantei Statului. Cu toate acestea, sediile noastre r'mn sigilate pe mai departe. Jid'nimea, care a fost din nou nfrnt', tace si preg'teste din umbr' alte minciuni, alte atacuri, alte infamii. Doamne! Doamne! Cum nu vede neamul acesta, c' noi, copiii lui, suntem l'sati prad' loviturilor dusmane care curg asupra noastr', una dup' alta! Doamne! Doamne! Oare cnd se va trezi el si va ntelege toat' urgisirea si cabala ndreptat' contra lui, cu vr'jm'sie, pentru a-l adormi si r'pune!

MI CAREA LEGIONAR N PRIMELE ALEGERI

IUNIE 1931

319

n Aprilie cade guvernul national-t'r'nesc. Vine guvernul Iorga-Argetoianu. Legiunea fiind disolvat', mi nscriu miscarea, la comisia central' electoral', sub o nou' denumire: Gruparea Corneliu Zelea Codreanu, alegndu-mi semn electoral:

Noua denumire, se ntelege, nu prinde n masse. Popor, pres', dusmani, guvern, tot Garda de Fier continu' a-i zice. S' lu'm parte la alegeri. S' nu ni se mai spun' c' de ce nu ne punem n rnd cu lumea, de ce nu uz'm de c'ile legale. La 1 Iunie sunt alegerile. Cu mari sfort'ri materiale, cu mprumuturi, reusim s' ne punem candidaturi n judete. ncepe propaganda. Cea mai legal', si cea mai delicat'. n judetele n cari candideaz' Ministrul de R'zboiu si Primul Ministru al t'rii, noi nu candid'm. Pentru acest motiv, din putinul ct avem, rupem: Focsanii si R'd'utii. n schimb asupra noastr' se reped: guvern, autorit'ti, b't'usi. Ni se opreste propaganda. La urm' ni se mai fur' si din voturi. Totusi obtinem, dup' o lupt' grea, 34.000 voturi. Se prezint' pe linia ntia Cahulul cu aproape 5.000 de voturi, Turda cu 4.000, Covurluiul cu cele trei sectii: Beresti, G'nesti, Oancea aproape 4.000, Ismail cu 6.000 etc. Dela 15 Decembrie 1929, de cnd am plecat la prima ntrunire la Beresti si pn' acum, n Iunie 1931, am dus-o ntro lupt' si nchisoare continu'. Pe acas' nu stiu dac', adunnd zi cu zi, am stat dou' luni.

LUPTA DELA NEAM!

31 AUGUST 1931

Dup' 20 zile, aflu c' sa declarat vacant un loc de parlamentar n jud. Neamt, si c' n curnd vor fi alegeri. Studiez situatia si iau hot'rrea de a intra n lupt'. Avusesem n acest judet, la alegerile trecute, 1200 voturi. Acum se prezentau n alegeri liberalii, national-t'r'nistii n cartel cu averescanii, georgistii etc.

320

Presa voia s' dea o semnificatie deosebit' acestor alegeri, pentruc' lupta va fi ncordat' si rezultatul ei va indica succesiunea la guvern. Se observ' concentr'ri de forte. Lumea ncepe a face chiar pronosticuri. Unii dau victoria liberalilor, altii national-t'r'nistilor. n toiul luptei, unii vor face pariuri. Se ntelege dela sine, c' de noi nici nu se vorbea. Pe capul nostru nu se gndea nimeni s' pun' pariuri. La 25 Iulie, dau si eu ordin de concentrare. Dar noi suntem sleiti. Nu avem nici cu ce pl'ti lista. Ne ajut' familia Iesanu pentru plata listei si tip'ririi de manifeste. Pe la 30 Iulie, sunt n Piatra-Neamt si astept sosirea echipelor. Vine fiecare cum poate. Pe jos, cu trenul, cu c'ruta. Acum ncep s' intre mai serios n lupt' elementele crescute n fr'tii, cari formeaz' echipe sub comanda legionarilor mai vechi. Dup' hart', dau fiec'rei echipe cte un sector. Num'rul lupt'torilor nostri se ridic' la un total de 100. Ei pleac' pe jos, cu o credint' nesfrsit', desi nu cunosc pe nimeni si nu stiu nici ce vor mnca, nici unde vor dormi. Dumnezeu le va purta de grije, iar nevoia i va nv'ta. La Brosteni pleac' echipa B'nic', profesor Matei, Cosma, la care se vor ad'uga Cmpu-Lungenii; la R'pciuni, echipa !ocu; la Bicaz, echipa Crnganu; la Tg. Neamt, Victor Silaghi, Jorjoaia, Stelescu; la B'lt'testi, Banea Ventonic, Ifrim, Mihail David; la Roznov, Popovici; la Buhusi, P'duraru cu Romascanii, Hristache Solomon si inginerul Bl'naru; la Cr'c'oani, Doru Belimace si R'loiu; la R'zboeni, Valeriu tef'nescu; familia Mihai Cr'ciun si Stelian Teodorescu. Al'turi de acestia, prof. Ion Z. Codreanu tinea ntruniri n diverse puncte ale judetului. Pe alocurea erau si cuiburi de legionari sub conducerea urm'torilor: Herghelegiu, Trta, Platon, Loghin, David, Nut', Mihai Bicleanu, Ungureanu, Olaru V. Ambrozie, Macovei etc. Echipele au nceput s' munceasc' pe la oameni cu ziua pentru a c'p'ta de mncare. n scurt timp ele au nceput s' fie iubite de t'rani. National-t'r'nistii au venit cu masini multe. Numai din partea lor sosesc n judet si pleac' n propagand' sapte fosti ministri. De asemenea, dela liberali. Din toate categoriile sociale, preotii se poart' cel mai slab. n judetele unde se strmb' crucile de pe biserici, n fata st'pnirii politicianiste, atee si jid'nite, ntro lupt' n cari eram singurii cari veneam n numele crucii, cu pieptul deschis n fata monstrului

321

p'gn, preotii din judet cu o exceptie de vreo 3-4, au fost n contra noastr'. n ultima s'pt'mn', trebuia s'-mi organizez fortele n vederea b't'liei finale. Avem acum 6 sectii puternice si 10 slabe. n discutia pe care am avut-o cu sefii de echipe, acestia sustineau c' odat' ce avem 6 sectii puternice, putem s' ne ridic'm echipele de acolo si s' le nt'rim pe cele slabe. Era o p'rere gresit' care ne putea duce la pierderea b't'liei. Am procedat exact contrar, concentrnd forte n punctele mele puternice, iar la celelalte l'snd numai mici echipe de h'rtuial'. Adversarii, toti sau grupat gresit. Ei sau concentrat n punctele tari ale mele. nct, noi am dat b't'lia n punctele noastre cele mai tari, iar ei n punctele lor cele mai slabe. Au fost nimiciti. Eu am luat n aceste 6 puncte, cte 1.000 de voturi de sectie, iar ei cte 200, maximum 300. n acelasi timp, sectiile lor tari, r'mnnd f'r' bun' ap'rare, au fost njum't'tite de echipele noastre. n ziua de votare, ncepnd de dimineat', am str'b'tut cu o masin' puternic', nsotit de Totu, 15 sectii de votare din 16. Noaptea, la ora 12, sa aflat rezultatul, ntrun mare entuziasm al masselor t'r'nesti si al echipelor de legionari si ntro nemaipomenit' deprimare a politicianilor si jidanilor. Garda: 11.300 voturi; liberalii: 7.000; national-t'r'nistii cu averescanii: 6.000; ceilalti, mult mai putin. i astfel, n prima lupt', la cmp deschis cu fortele coalizate ale politicianilor, legionarii, desi ntrun num'r redus si dispunnd de mijloace incomparabil mai mici, izbutesc s' cstige victoria, mpr'stiind panic' n toti adversarii.

322

323

DEMOCRA!IA MPOTRIVA NEAMULUI

324

325

N PARLAMENT
n urma acestei alegeri, am intrat n Parlament. Singur, n mijlocul unei lumi dusmane. F'r' experienta acestei vieti parlamentare, f'r' talentul oratoriei democratice, care cuprinde mult' fraz' goal', dar pompoas', str'lucitoare, gesturi preg'tite n oglind' si o bun' doz' de obr'znicie. nsusiri cu care poti str'bate, poti ridica, dar pe cari Dumnezeu na voit s' mi le dea si mie. Probabil, pentru a-mi t'ia orice tentatie care mar fi ndemnat s' m' nalt prin ele. Nu am dep'sit niciodat', tot timpul ct am stat n Parlament, legile bunei cuviinte si a respectului pentru cei mai b'trni, fie chiar cei mai mari adversari ai mei. Nam batjocorit, nam luat parte la njur'turi, nam rs de nimeni si nam ofensat pe cineva. Asa c' nu mam putut integra vietii de acolo. Am r'mas un izolat, nu numai datorit' faptului c' eram singur fat' de ceilalti, ci un izolat fat' de viata aceea. ntro sear' trziu, cnd sedinta era pe sfrsite si b'ncile erau aproape goale, mi sa dat cuvntul. Am c'utat s' ar't c' tara aceasta este cotropit' de jid'nime. C' acolo unde este cotropirea cea mai mare, acolo este cea mai nsp'imnt'toare mizerie omeneasc': Maramuresul. C' nceputul existentii jidanilor pe p'mntul nostru coincide cu nceputul mortii Romnilor. C' n m'sura n care num'rul lor va creste, noi vom muri. C', n sfrsit, conduc'torii natiei romnesti, oamenii veacului democratiei si ai partidelor, n aceast' lupt', si-au tr'dat neamul lor, punndu-se n slujba marei finante nationale sau internationale jid'nesti. Ar't c' n portofoliul B'ncii Marmorosch Blank, acest cuib iudaic de uneltire si de corupere, sunt trecuti o bun' parte din oamenii politici, oameni pe care aceast' banc' i mprumutase cu bani: dl. Brandsch, subsecretar de stat 111.000 lei; Banca !'r'neasc' a d-lui Davilla 4.677.000 lei; dl. Iunian, 407.000 lei; dl. Madgearu 401.000 lei; dl. Filipescu 1.265.000 lei; dl. R'ducanu 3.450.000 lei; Banca R'ducanu 10.000.000 lei; dl. Pangal (seful masoneriei de rit scotian) 3.800.000 lei; dl. Titulescu 19.000.000 lei. Toti fruntasi ai vietii publice romnesti. nafar' de acestia mai sunt si altii. Sunt multi. Sunt toti, dar nam putut pune mna pe list'.

326

Fiind intrerupt de unul din ei : Sunt bani mprumutati. O s' pl'teasc'. R'spund: Or pl'ti sau nu, nu stiu, dar eu v' spun un singur lucru: exist' obligatia pe care o are cineva cnd mprumut' bani dela o asemenea finant', de a o satisface cnd este la guvern, de a o sprijini n opozitie, si, n orice caz, de a nu lovi n ea, cnd trebue s' fie lovit'. Citesc apoi o list' din care ar't, f'r' posibilitate de replic', cum dela r'zboiu si pn' acum Statul romn a fost defraudat cu cca. 50 miliarde lei, sub conducerea democratiei, a prea cinstitei si prea perfectei forme de guvernare a poporului prin el nsusi. Conducerea democratiei avnd la baz' ideea controlului permanent al poporului n care poporul, marele controlor, este pr dat, n timp de 15 ani de guvernare, cu fabuloasa sum' de 50 miliarde lei. Fac apoi observatiuni critice asupra democratiei. La urm' formulez 7 cereri: l. Cer introducerea pedepsei cu moartea pentru manipulatorii fraudulosi ai banului public. M' ntrerupe dl. Ispir, profesor la Facultatea de Teologie: D-le Codreanu, d-ta te intitulezi crestin si purt'tor al ideii crestine. ti aduc aminte c' sustinerea acestei idei este anticrestin'. R'spund: Domnule Profesor, cnd este chestiunea s' aleg ntre moartea t'rii mele si aceea a tlharului, eu prefer moartea tlharului. Cred c' sunt mai bun crestin dac' nu voi permite tlharului s'-mi duc' tara la pieire. 2. Cerem revizuirea si confiscarea averilor celor cari si-au furat tara. 3. Cerem tragerea la r spundere penal a tuturor oamenilor politici cari se vor dovedi c au lucrat n contra t rii, fie sprijinind afaceri incorecte, fie n alt mod. 4. Cerem mpiedecarea pe viitor a oamenilor politici de a mai face parte din consiliile de administratie ale diferitelor b nci sau ntreprinderi. 5. Cerem alungarea cetelor de exploatatori nemilosi cari au venit pe p mntul acesta s exploateze bog tiile solului si munca bratelor noastre. 6. Cerem declararea teritoriului Romniei ca proprietate inalienabil si imprescriptibil a neamului romnesc.

327

7. Cerem trimiterea la munc a tuturor agentilor electorali si stabilirea unui comandament unic, c ruia s i se supun , ntrun singur gnd, toat suflarea romneasc .

***
Acestea sunt cele dinti ncerc'ri de formulare public' a ctorva m'suri politice pe cari le socoteam mai urgente. Ele nu sunt rodul unei cuget'ri ndelungate, a unei fr'mnt'ri ideologice, ci rezultatul unei gndiri momentane asupra a ceea ce are nevoie neamul romnesc, acum, imediat. Peste 6 luni au ap'rut cteva misc'ri destul de populare, avnd n program numai cele trei puncte initiale: 1. Pedeapsa cu moartea, 2. Revizuirea averilor, 3. Oprirea oamenilor politici de a intra n consilii ceea ce nseamn' c' le-au mai observat si altii ca necesare.

CTEVA OBSERVA!IUNI ASUPRA DEMOCRA!IEI

Voiesc ca n paginile ce urmeaz' s' fac cteva nsemn'ri trase din experienta zilnic' n asa fel nct s' poat' fi ntelese de orice legionar tn'r sau muncitor. Tr'im n hainele, n formele democratiei. Sunt oare bune? nc' nu stim. Un lucru ns' l vedem. l stim precis. C' o parte din natiunile cele mai mari si mai civilizate din Europa au aruncat aceste haine si sau mbr'cat n altele noui. Oare s' le fi aruncat de bune? Alte natiuni fac toate sfort'rile s' le arunce si s' le schimbe si ele. De ce? S' fi nnebunit oare toate natiunile. i s' fi r'mas numai politicianii romni cei mai ntelepti oameni din lume? Pare c' nu-mi vine s' cred. Cei ce le-au schimbat, sau cei ce vor s' le schimbe, desigur c' vor fi avnd fiecare motivele lor. Dar de ce s' ne ocup'm noi de motivele altora? S' ne ocup'm mai bine de motivele cari ne-ar face pe noi, Romnii, s' ne schimb'm aceste haine ale democratiei. Dac' nu avem motive, dac' pentru noi sunt bune, atunci noi le p'str'm, chiar dac' toat' Europa le-ar arunca. Iat' ns' c' nici pentru noi nu sunt bune, pentruc': 1. Democratia sfarm unitatea neamului romnesc, mp'rtindu-l n partide, nvr'jbindu-l si expunndu-l desbinat n fata blocului unit al puterii iudaice, ntrun greu moment al istoriei sale.

328

Numai acest argument este att de grav pentru existenta noastr', n ct ar fi un suficient motiv ca aceast' democratie s' fie schimbat', cu orice ne-ar putea garanta unitatea: deci Viata. C'ci desunirea noastr' nseamn' moartea. 2. Democratia transform milioanele de jidani n cet teni romni. F'cndu-i egali cu Romnii. Dndu-le aceleasi drepturi n stat. Egalitate? Pe ce baz'? Noi suntem aici de mii de ani. Cu plugul si cu arma. Cu munca si cu sngele nostru. De unde egalitate cu cei de abia de 100, de 10 sau de 5 ani, aici ? Privind trecutul: Noi am creiat statul acesta. Privind viitorul: Noi, Romnii, avem r'spunderea istoric' ntreag' a existentei Romniei Mari. Ei nau niciuna. Ce r'spundere pot avea jidanii n fata istoriei pentru disparitia Statului romn? Prin urmare: nici egalitate n munc', jertf' si lupt' la creiarea statului si nici egalitate de r'spundere pentru viitorul lui. Egalitate? Dup' o veche maxim': egalitate nseamn' a trata inegal, lucrurile inegale. Pe ce baz' cer jidanii tratament egal, drepturi politice egale cu ale romnilor ? 3. Democratia este incapabil de continuitate n efort. Pentruc' mp'rtit' n partide cari guverneaz', cte un an, doi sau trei, este incapabil' de a concepe si a realiza un plan de lung' durat'. Un partid anuleaz' planurile si eforturile celuilalt. Ce s-a conceput si construit de unul ast'zi, se d'rm' n ziua urm'toare de altul. ntro tar', n care este nevoie de constructie, al c'rei moment istoric este ns'si constructia, acest desavantaj al democratiei este o primejdie. Ca ntro gospod'rie n care sar schimba n fiecare an st'pnii, venind fiecare cu alte planuri, stricnd ce au f'cut unii si apucndu-se de alte lucruri cari si ele s' fie stricate de cei ce vor veni mine. 4. Democratia pune n imposibilitate pe omul politic de a-si face datoria c tre neam. Omul politic de cea mai mare bun'voint' devine n democratie, sclavul partizanilor s i, ntruct, ori le satisface poftele personale, ori acestia i distrug gruparea. Omul politic tr'ieste sub tirania si permanenta amenintare a agentului electoral. El e pus n situatia de a alege: ori desfiintarea muncii sale de o viat', ori satisfacerea partizanilor. i atunci omul politic le satisface poftele. Dar nu din buzunarul s'u, ci din buzunarul t'rii. Creiaz' posturi, functii, misiuni, comisiuni, sinecure, toate puse n sarcina bugetului t'rii, care apas' tot mai mult pe spinarea, din ce n ce mai istovt', a poporului.

329

5. Democratia este incapabil de autoritate. Pentruc' lipseste puterea sanctiunii. Un partid nu ia m'suri n contra partizanilor lui, tr'ind din afaceri scandaloase de milioane, din hotie si prad', de fric' s' nu-i piard'. Nici mpotriva adversarilor, de frica acestora s' nu-i demaste propriile afaceri si incorectitudini. 6. Democratia este n slujba marei finante. Din cauza sistemului costisitor si a concurentii dintre diferitele grup'ri, democratia cere s' fie alimentat' cu bani multi. Ca o consecint' fireasc' ajunge sluga marei finante internationale jid'nesti care o subjug', pl'tind-o. n modul acesta soarta unui neam este dat' pe mna unei caste de bancheri.

ELEC!IUNE, SELEC!IUNE I EREDITATE

Poporul nu se conduce dup' vointa lui: Democratia. Nici dup' vointa unei persoane: Dictatura. Ci dup' legi. Nu e vorba de legile f'cute de oameni. Sunt norme, legi naturale de viat si norme, legi naturale de moarte. Legile vietii si legile mortii. O natiune merge la viat' sau la moarte dup' cum respect' pe unele sau pe altele din aceste legi.

*
R'mne un lucru de stabilit: Cine, din mijlocul unei natiuni poate ntelege sau intui aceste norme? Poporul? Multimea? Cred c' i se cere prea mult. Multimea nu ntelege nici alte legi mai m'runte. Nu numai c' nu le poate prinde ca din v'zduh, dar trebue s' i se explice mult' vreme, s' i se repete n mod insistent, s' fie chiar pedepsit', pentru a le putea ntelege. Iat' cteva legi imediat necesare vietii ei, pe care le ntelege cu greu: c' n caz de boal' infectioas', trebue izolarea bolnavului si desinfectie general'; c' n cas' e nevoie s' intre soarele, deci trebue ferestre mari; c' vitele, dac' sunt ngrijite si hr'nite mai bine, dau mai mult, pentru hrana omului etc. Dac' multimea nu poate ntelege sau ntelege cu greu cteva legi imediat necesare vietii ei, cum si poate cineva imagina c' multimea, care n democratie trebue s' se conduc' pe ea, va putea ntelege cele mai dificile legi naturale, va putea intui cele mai fine si mai imperceptibile norme de conducere omeneasc', norme care o dep'sesc pe ea, viata ei, necesit'tile vietii ei, cari nu i se aplic' direct ei, ci cari se aplic' unei entit'ti superioare ei: natiunea?

330

Dac' pentru a face cineva pine trebue s' fie cineva specializat, dac' pentru a face ghete, pluguri, pentru a face agricultur', pentru a conduce un tramvai, trebue specializare; pentru cea mai grea conducere, aceea a unei natiuni, nu trebue specializare? Nu trebuesc anumite nsusiri ? Concluzia: Un popor nu se conduce prin el nsusi, ci prin elita lui. Adic' prin acea categorie de oameni n'scuti din snul s'u cu anumite aptitudini si specialit'ti. Dup' cum albinele si cresc regina, tot astfel un popor trebue s'-si creasc' elita lui. La fel multimea, n nevoile ei, apeleaz' la elita ei la nteleptii statului.

***
Cine alege aceast' elit'? Multimea? Pentru orice idei sau pentru orice candidat la guvernare, se pot capta oameni. Se pot cstiga voturi. Dar aceasta, nu depinde de ntelegerea de c'tre popor a acelor idei, legi sau oameni, ci cu totul de altceva: de m estria oamenilor n a capta bun'vointa multimii. Multimea e cea mai capricioas' si cea mai nestabil' n p'reri. Dela r'zboiu ncoace aceeasi multime a fost pe rnd: averescan', liberal', nationalist', national-t'r'nist', iorghist' etc. Ridicnd n slav' pe fiecare, ca dup' un an s'-l scuipe, recunoscndu-si prin aceasta propria gresal', r't'cire si incapacitate. Criteriul ei de alegere este: S' mai ncerc'm si pe altii. Deci alegerea se face, nu dup' studiere si cunoastere, ci la noroc si la ntmplare. Dou' idei contrarii. Una cuprinde adev'rul si cealalt' minciuna. Se caut' adev'rul. Adev'rul nu poate fi dect unul. Se pune la vot. Una ntruneste 10.000 voturi, alta 10.050. Este oare posibil ca 50 voturi n plus sau n minus, s' determine. adev'rul sau s'-l nege ? Adev'rul nu depinde nici de majoritate, nici de minoritate, el si are legile sale si triumf', dup' cum sa v'zut, mpotriva tuturor majorit'tilor, chiar sdrobitoare. G'sirea adev'rului nu poate fi ncredintat' majorit'tilor, dup' cum n geometrie teoria lui Pythagora nu are a fi pus' la votul multimii, pentru ca aceasta s'-i hot'rasc' adev'rul sau s' i-l nege. dup' cum chimistul, care voieste s' obtin' amoniac, nu are a se adresa multimii pentru a decide prin votul ei cantit'tile necesare de azot si de hidrogen. i dup' cum un agronom, care a studiat ani de zile agricultura si legile ei, nu are a se prezenta dup' aceea la vot n

331

fata unei multimi spre a se convinge, prin rezultatul votului, de valoarea lor.

*
Poate poporul s'-si aleag' elita? De ce nu-si aleg atunci soldatii pe cel mai bun general? Pentru ca s' poat' alege, acest juriu colectiv, ar trebui s' cunoasc' bine: a) Legile strategiei, tacticei, organiz'rii etc. b) ntruct persoana X se conformeaz' prin aptitudini si stiint' acestor legi. F'r' aceste cunostinte nu poate nimeni s' aleag'. Multimea, dac' voieste s'-si aleag' elita, este neap'rat necesar s' cunoasc' legile de conducere ale organismului national si ntru ct candidatii se conformeaz' prin aptitudini si stiint' acestor legi. Multimea ns', nu poate cunoaste nici aceste legi si nici oamenii. Iat' de ce credem c' o elit' nu poate fi aleas' de multime. A ncerca alegerea acestei elite, este ca si cum am avea pretentia de a determina, prin vot si majorit'ti, poetii din snul unei natii, scriitorii, mecanicii, aviatorii sau atletii. Democratia, asa dar, bazat' pe principiul electiunii, alegndu-si ea elita, s'vrseste o fundamental' eroare din care decurge ntreaga stare de nenorocire, turburare si mizerie a satelor. Ne g'sim la un punct capital. Deoarece dela aceast' eroare de conceptie democratic' pleac', am putea spune, toate celelalte erori. Multimile fiind chemate s -si aleag elita, acestea nu numai c' nu sunt n stare s'-si descopere si s'-si aleag' elita, dar mai mult, aleg, afar de mici exceptii, tot ce este mai r u n snul unei natiuni. Deci nu numai c' democratia nl'tur' elita national , dar o nlocuieste cu ce este mai r'u n mijlocul natiei. Democratia va alege: Pe oameni f'r' niciun fel de scrupul, deci f'r' moral'. Pe cei cari vor pl'ti mai bine, deci pe cei cu mai mult' putere de coruptie. Pe scamatori, sarlatani, demagogi, cari vor iesi mai bine la concursul de scamatorie, sarlatanie, demagogie, din timpul perioadei electorale. Printre ei se vor strecura si ctiva oameni de treab', oameni politici chiar, de bun' credint'. Vor fi sclavii celor dinti. Adev'rata elit' a unei natii va fi nfrnt', nl'turat', pentruc' ea va refuza s' concureze pe aceste teme. Ea se va retrage si va sta ascuns'. De-aici, consecinte funeste pentru stat. Cnd un stat este condus de o asa zis' elit', format' din tot ce are el mai r'u, mai nes'n'tos, mai stricat, este oare admisibil ca

332

cineva s' se mai ntrebe de ce statul se ruineaz'? Iat' cauza tuturor celorlalte rele: imoralitate, coruptie, desfru, n toat' tara, jaf si prad' n averea statului, exploatare pn' la snge a poporului, s'r'cie si mizerie n casele acestuia lipsa simtului de mplinire a datoriilor n toate functiile, desordine si desorganizare n stat, n'vala str'inilor cu bani din toate p'rtile, ca la magazinele c'zute n faliment, care-si desfac m'rfurile pe nimic. !ara se vinde la licitatie: Care d' mai mult ? Pn' n cele din urm', aici ne va duce democratia. n Romnia, dela r'zboiu ncoace n special, democratia ne-a creiat, prin acest sistem de alegeri, o elit' national' de Romnojidani, avnd la baz' nu vitejie, nici iubire de tar', nici jertf', ci vnzarea de tar', satisfacerea interesului personal, mita, traficul de influent', mbog'tirea prin exploatare si furt, hotia, lasitatea, adic' doborrea adversarului prin intrig'. Aceast' elit' national' dac' va continua s' ne conduc' va duce la desfiintare statul romn. Deci, n ultim analiz , problema care se pune azi poporului romn si de care depind toate celelalte. este nlocuirea acestei elite, cu o elit national , avnd la baz : virtutea, iubirea si jertfa pentru tar', dreptatea si dragostea pentru popor, cinstea, munca, ordinea, disciplina, mijloacele loiale si onoarea .

* *
Cine s' fac' aceast' nlocuire? Cine s' fixeze noua elit' la locul ei. R'spund: oricine nafar' de multime. Admit oricare. alt sistem nafara democratiei, care v'd c' m' omoar' sigur pe mine, poporul romn. Noua elit' romneasc' si orice elit' din lume trebue s' aib' la baz' principiul selectiunii sociale. Adic' n mod natural, se selectioneaz' din corpul natiunii, adic' din marea mass' s'n'toas' a t'r'nimii si muncitorimii, permanent legat' de p'mnt si de tar', o categorie de oameni cu anumite nsusiri, pe care apoi si le cultiv'. Ea devine elita national': Aceasta trebue s' conduc' o natiune. * Cnd poate fi sau cnd trebue consultat o multime? n fata marilor hot'rri cari o angajeaz'. Pentru a-si spune cuvntul, dac' poate, dac' nu poate, dac' e preg'tit' sufleteste sau nu. I se arat' c'rarea si i se cere s' r'spund' dac' se simte n stare s' mearg' pe

333

ea. Este consultat' asupra soartei sale. Aceasta nseamn' consultarea poporului. Nu nseamn' alegerea elitei de c'tre popor. * Dar repet ntrebarea: Cine fixeaz' pe fiecare la locul s'u, n cadrul elitei si cine cnt'reste pe fiecare? Cine constat selectiunea si d consacrare membrilor elitei noui? R'spund: elita precedent . Aceasta nu alege, nu numeste ci consacr pe fiecare la locul pe care sa ridicat singur prin capacitatea si valoarea lui moral'. Consacrarea o face seful elitei, consultndu-si elita. Deci o elit national , trebue s' sib' grija de a-si l'sa o elit mostenitoare. O elit' nlocuitoare. Dar nu bazat' pe principiul eredit'tii, ci numai pe principiul selectiunii sociale aplicat cu cea mai mare strictet'. Principiul eredit tii nu este suficient n sine. Dup' principiul selectiunii sociale, primenit' necontenit cu elementele din adncurile natiei, o elit' se p'streaz' totdeauna. Greseala istoric' a fost n aceea c' acolo unde sa creiat o elit' bazat' pe principiul selectiunii, aceasta a p'r'sit de a doua zi principiul care i-a dat nastere, nlocuindu-l cu principiul eredit tii si consacrnd sistemul nedrept si condamnat al privilegiilor din nastere. Ca o protestare mpotriva acestei greseli, pentru nl'turarea unei elite degenerate si pentru abolirea privilegiilor din nastere, sa n'scut democratia. P'r'sirea principiului selectiunii a dus la o elit' fals' si degenerat' si aceasta a dus la r't'cirea democratiei.

***
Principiul selectiunii nl'tur' deopotriv' si principiul electiunii si principiul eredit'tii. Ele nu pot sta mpreun'. ntre ele este un conflict, pentruc' din dou' una: Ori exist' un anumit principiu al selectiunii si atunci nu are ce c'uta p'rerea si votul multimii, ori alegem noi oamenii si atunci nu mai functioneaz' selectiunea. De asemenea dac' ne servim de selectiunea social', nu are ce c'uta ereditatea. Aceste dou' principii nu pot merge mpreun' dect dac' mostenitorul corespunde legilor selectiunii. *

334

Dar dac o natiune nu are o adev rat elit , prima care so poat fixa pe a doua? R'spund printr-o singur' fraz' care cuprinde un adev'r indiscutabil: n cazul acesta elit se naste din r zboiu cu elita degenerat si fals . Tot pe principiul selectiunii.

***
Asa dar, n rezumat, rolul unei elite este: a) De a conduce o natiune dup' legile vietii unui neam. b) De a-si l'sa o elit' mostenitoare bazat' nu pe principiul eredit'tii, ci pe acela al selectiunii, c'ci ea cunoaste legile vietii si poate judeca ntruct persoanele se conformeaz' prin aptitudini si stiint' acestor legi. Ca si un gr'dinar care si va conduce gr'dina sa si va avea grije ca nainte de a muri s'-si lase mostenitor, nlocuitor. C'ci el este singurul care poate s' spun' cine dintre toti cei care a lucrat este mai bun pentru a-i lua locul si continua opera sa. Pe ce trebue s' se ntemeieze o elit': a) Cur'tenia sufleteasc'. b) Capacitatea de munc' si de creatie. c) Vitejia. d) Viat' aspr' si r'zboire permanent' cu greut'tile asezate n calea neamului. e) S'r'cie, adic' renuntarea voluntar' da a acumula averi. f) Credinta n Dumnezeu. g) Dragostea.

***
Am fost ntrebat dac' activitatea noastr' de pn' acum se afl' pe linia Bisericii Crestine. R'spund: Facem o mare deosebire ntre linia pe care mergem noi si linia Bisericii Crestine. Linia Bisericii este cu mii de metri deasupra noastr'. Ea atinge perfectia si sublimul. Nu putem cobor aceast' linie pentru a explica faptele noastre. Noi, prin actiunea noastr', prin toate faptele si gndurile noastre, tindem c'tre aceast' linie, ne ridic'm spre ea, att ct ne permite greutatea p'catelor c'rnii si condamnarea la care am fost sortiti prin p'catul originar. R'mne de v'zut ct am putut, prin sfort'rile noastre p'mntesti, a ne n'lta c'tre aceast' linie.

INDIVID, COLECTIVITATE NA!IONAL , NA!IUNE

Drepturile omului nu sunt m'rginite numai de drepturile altui om, ci si de alte drepturi. Pentruc', exist' trei entit'ti distincte:

335

1. Individul. 2. Colectivitatea national' actual', adic' totalitatea indivizilor din aceeasi natie, tr'ind ntrun stat, la un moment dat. 3. Natiunea, acea entitate istoric' tr'ind peste veacuri cu r'd'cinile nfipte n negura vremii si cu un viitor infinit. O nou' mare eroare a democratiei bazat' pe drepturile omului este aceea de a nu recunoaste si a nu se interesa dect de una din aceste trei entit'ti: individul. Pe a doua o neglijeaz' sau si bate joc de ea, iar pe a treia o neag'. Toate trei si au drepturile si datoriile lor. Dreptul de a tr'i. i datoria de a nu periclita dreptul la viat' al celorlalte dou'. Democratia nu se ocup' dect de asigurarea dreptului individului. De aceea asist'm n democratie la o r'sturnare formidabil'. Individul crede c' poate s' mpieteze cu drepturile sale nelimitate asupra drepturilor colectivit tii ntregi, pe care poate s' o ncalce si s' o jupoaie. De aceea asist'm, n democratie, la acest tablou sfsietor, la aceast' anarhie, n care individul nu voieste s' recunoasc' nimic deasupra interesului s'u personal. La rndul ei, colectivitatea national', are o tendint' permanent' de a sacrifica viitorul drepturile natiunii pentru interesele ei prezente. De aceea asist'm la nemiloasa exploatare sau chiar nstr'inare a p'durilor, a minelor, a petrolului, uitnd c' n urma noastr' sunt sute de generatii romnesti, copiii copiilor nostri, cari asteapt' s' tr'iasc' si ei, ducnd mai departe viata neamului. Aceast' r'sturnare, aceast' rupere de raporturi, c'reia democratia i-a dat nastere, constitue o adev'rat' anarhie, o desfiintare a ordinei naturale si este una din cauzele principale a st'rii de turburare a societ'tii de ast'zi. Armonia nu se poate restabili, dect prin rentronarea ordinei naturale. Individul trebue subordonat entit'tii superioare, colectivitatea national', iar aceasta trebue subordonat' natiunii. Drepturile omului nu mai sunt nem'rginite, ele sunt m'rginite de drepturile colectivit'tii nationale, iar drepturile acesteia sunt m'rginite de drepturile natiunii.

***
n sfrsit, sar p'rea c' n democratie cel putin individul, nc'rcat de attea drepturi, tr'ieste minunat. n realitate ns' si aici st' tragedia final' a democratiei, individul nare niciun drept, c'ci ne ntreb'm: unde este libertatea ntrunirilor, unde este libertatea

336

scrisului, unde este libertatea constiintei. El tr'ieste sub teroare, stare de asediu, cenzur', cu mii de arestati si cu oameni ucisi pentru credinta lor, ca pe vremea celor mai tirani conduc'tori de popoare. Unde este dreptul multimii suverane de a decide de soarta sa, cnd ntrunirile sunt interzise, iar dela vot, zeci de mii de oameni sunt opriti, maltratati, amenintati cu moartea, omorti. Veti zice: Da, dar acestia vor s' schimbe constitutia, s' restrng' libert'tile, s' ntroneze alt' form' de stat! ntreb: Poate sustine democratia c' un popor nu e liber si nu-si poate decide singur de soarta sa, de a-si schimba constitutia, de a-si schimba forma statului, cum vrea el, de a tr'i n libert'tile mari sau mici, pe care le vrea el? Aici e tragedia final'. n realitate, n democratie omul nu are niciun drept. El ns' nu si le-a pierdut nici n folosul colectivit'tii nationale, nici n acela al natiunii, ci n folosul unei caste politico-financiare de bancheri si agenti electorali. n sfrsit, ultima binefacere pentru individ, Democratia masonic' printro perfidie neasemuit' se transform' n apostol al p'cii pe p'mnt. Dar n acelasi timp proclam' r'zboiul dintre oameni si Dumnezeu. Pace ntre oameni si r'zboire contra lui Dumnezeu. Perfidia st' n aceea c' ntrebuinteaz' cuvintele Mntuitorului: Pace ntre oameni, transformndu-se n apostol al p'cii, iar pe El condamnndu-L si ar'tndu-L ca vr'jmas al omenirii. i n fine perfidia st' n aceea c' pref'cndu-se a voi s' apere viata oamenilor, n realitate nu-i duc dect la pierderea vietii. Pref'cndu-se c' vor s'-i apere de moartea prin r'zboiu, nu fac altceva dect ating diavolescul scop, acela de a-i condamna la moarte vesnic'.

NEAMUL
Cnd zicem neamul romnesc, ntelegem nu numai pe toti Romnii tr'ind pe acelasi teritoriu, avnd acelasi trecut si acelasi viitor, acelasi port, aceeasi limb', aceleasi interese prezente. Cnd zicem neamul romnesc, ntelegem toti Romnii vii si morti, cari au tr'it dela nceputul istoriei pe acest p'mnt si cari vor mai tr'i si n viitor. Neamul cuprinde: l. Toti Romnii afl'tori, n prezent, n viat'.

337

2. Toate sufletele mortilor si mormintele str'mosilor. 3. Toti cei ce se vor naste Romni. Un popor ajunge la constiinta de sine, cnd ajunge la constiinta acestui ntreg, nu numai la aceea a intereselor sale. Neamul are: 1. Un patrimoniu fizic, biologic: carnea si sngele. 2. Un patrimoniu material: p'mntul t'rii si bog'tiile. 3. Un patrimoniu spiritual care cuprinde: a) Conceptia lui despre Dumnezeu, lume si viat'. Aceast' conceptie formeaz' un domeniu, o proprietate spiritual'. Frontierele acestui domeniu sunt fixate de marginile str'lucirii conceptiei lui. Exist' o tar' a spiritului national. !ara viziunilor lui, obtinute prin revelatie si prin proprie sfortare. b) Onoarea lui ce str'luceste n m'sura n care neamul sa putut conforma, n existenta sa istoric', normelor izvorte din conceptia lui despre Dumnezeu, lume si viat'. c) Cultura lui: rodul vietii lui, n'scut din propriile sfort'ri n domeniul gndirii si artei. Aceast' cultur' nu este international'. Ea este expresia geniului national, a sngelui. Cultura este international' ca str'lucire, dar national' ca origine. F'cea cineva o frumoas' comparatie: i pinea, si grul, pot fi internationale ca articole de consumatie, dar vor purta pretutindeni pecetea p'mntului n care sau n'scut. Toate aceste trei patrimonii si au importanta lor. Pe toate un neam trebue s' si le apere. Dar cea mai mare nsemn'tate o are patrimoniul s'u spiritual, pentruc' numai el poart' pecetea eternit'tii, numai el str'bate peste toate veacurile. Grecii antici nu tr'iesc prin fizicul lor, orict de atletic, din el na mai r'mas dect cenus' si nici prin bog'tiile materiale, dac' lear fi avut, ci prin cultura lor. Un neam tr'ieste n vesnicie prin conceptia, onoarea si cultura lui. De aceea conduc'torii natiilor trebue s' judece si s' actioneze nu numai dup' interesele fizice sau materiale, ale neamului, ci tinnd seam' de linia lui de onoare istoric', de interesele eterne. Prin urmare, nu pine cu orice pret, ci onoare cu orice pret.

!ELUL FINAL AL NEAMULUI

Este viata?

338

Dac' este viata, atunci nu intereseaz' mijloacele pe care neamurile le ntrebuinteaz' spre a i-o asigura. Toate sunt bune, chiar si cele mai rele. Se pune deci problema: Dup' ce se conduc natiunile n raport cu alte natiuni? Dup' animalul din ele? Dup' tigrul din ele? Dup' legea pestilor din mare sau a fiarelor din p'dure? !elul final nu este viata. Ci nvierea. nvierea neamurilor n numele Mntuitorului Iisus Hristos. Creatia, cultura, nu-i dect un mijloc, nu un scop, cum sa crezut pentru a obtine aceast' nviere. Este rodul talentului, pe care Dumnezeu l-a s'dit n neamul nostru, de care trebue s' r'spundem. Va veni o vreme cnd toate neamurile p'mntului vor nvia, cu toti mortii si cu toti regii si mp'ratii lor. Avnd fiecare neam locul s'u naintea tronului lui Dumnezeu. Acest moment final, nvierea din morti, este telul cel mai nalt si mai sublim c'tre care se poate n'lta un neam. Neamul este deci o entitate care si prelungeste viata si dincolo de p'mnt. Neamurile sunt realit'ti si n lumea cealalt', nu numai pe lumea aceasta. Sfntul Ioan, povestind ceea ce vede dincolo de p'mnturi, spune: Cetatea nare trebuint' nici de soare, nici de lun' ca so lumineze c'ci o lumineaz' slava lui Dumnezeu si lumin'torul i este Mielul. Neamurile vor umbla n lumina ei si mp'ratii p'mntului si vor aduce slava si cinstea lor n ea (Apocalips 21, 23-24). i n alt' parte: Cine nu se va teme, Doamne, si cine nu va sl'vi numele T'u? c'ci numai Tu esti sfnt si toate neamurile vor veni si se vor nchina naintea Ta, pentruc' judec'tile Tale au fost ar'tate. (Apocalips 15, 4).

***
Nou', Romnilor, neamului nostru, ca orisic'rui neam din lume, Dumnezeu ne-a s'dit o misiune, Dumnezeu ne-a hot'rt un destin istoric. Cea dinti lege pe care un neam trebue so urmeze este aceea de a merge pe linia acestui destin, mplinindu-si misiunea ncredintat'.

339

Neamul nostru na desarmat si na dezertat dela misiune ori ct de grea si de lung' i-a fost calea Golgotei lui. i acum, ni se ridic' n fat' obstacole nalte ca muntii. Fi-vom noi, oare, generatia debil' si las', care s' l's'm din minile noastre, sub presiunea amenint'rilor, linia destinului romnesc si s' p'r'sim misiunea noastr' ca neam n lume ?

MONARHIA I LEGEA MONARHIEI

n fruntea neamurilor, deasupra elitei, se afl' monarhia. Resping republica. n istorie sau v'zut monarhi buni, foarte buni, slabi sau r'i. Unii sau bucurat de onoruri si dragostea popoarelor pn' la sfrsitul vietii, altora li sa t'iat capul. Nau fost, deci, toti monarhii buni. Monarhia ns', a fost totdeauna bun . Nu trebue s' se confunde omul cu institutia, tr'gndu-se concluzii false. Pot fi preoti r'i, dar pentru aceasta, nu putem trage concluzia, c' trebue s' desfiint'm Biserica si s' ucidem pe Dumnezeu cu pietri. Sunt, desigur, si monarhi slabi sau r'i, dar nu putem renunta la monarhie. n agricultur', avem un an bun si un an r'u, sau unul bun si doi ani r'i; cu toate acestea, lumii nu i-a trecut nc' prin gnd s' se lase de agricultur'.

***
Un monarh face ce vrea? Atunci, cnd e mare si cnd e mic? Cnd e bun si cnd e r'u? Un monarh nu face ce vrea. Un monarh e mic atunci cnd face ce vrea si e mare atunci cnd face ce trebue. Exist' o linie a vietii neamului. Un monarh e mare si bun, atunci cnd se mentine pe aceast' linie. E mic sau r'u, n m'sura n care se ndep'rteaz' de aceast' linie a vietii neamului sau i se opune. Iat' legea monarhiei. Sunt si alte linii care pot ispiti un monarh: linia intereselor personale, linia intereselor unei clase, linia intereselor unui grup, linia intereselor str'ine (din'untru sau dinafara hotarelor). El trebue s' le nl'ture pe toate si s' urmeze linia neamului. tefan cel Mare, de o jum'tate de mie de ani, str'luceste n istorie si Romnu nu-l mai uit', pentruc' sa confundat perfect cu linia de viat' a neamului.

340

Regele Ferdinand, mpotriva oric'ror leg'turi si interese, sa plasat pe linia neamului, a ndurat cu el, a f'cut jertf' al'turi de el, a izbndit cu el. Prin aceasta el este mare si nemuritor.

LUPTA DELA TUTOVA

17 APRILIE 1932

Dup' alegerile dela Neamt, nu trecuser' dect patru luni si tn'ra oaste legionar' a intrat ntro nou' lupt'. La nceputul lui Ianuarie 1932, sa declarat vacant un loc de deputat la Tutova. Am studiat situatia. Aici, la alegerile generale, avusesem numai 50 de voturi. Judetul era slab, dar era bine ncadrat de Covurlui, Cahul si Tecuci, nct puteam s' fac usor deplas'ri de legionari. Mi sa p'rut c' am putea obtine victoria. Mam gndit la importanta si r'sunetul pe care le-ar avea o nou' biruint'. Dou' victorii consecutive a celei mai tinere organizatii mpotriva tuturor partidelor politice i-ar fi m'rit considerabil prestigiul n ochii t'rii. Am luat hot'rrea s' candideze tat'l meu, fiindu-mi cel mai necesar n miscare, att n Parlament, ct si nafar', pentru organizare si propagand'. Alegerile sau fixat pentru 17 Martie. La 9 Ianuarie am lansat un manifest n ntreg judetul. La 10 Ianuarie a sosit tat'l meu cu o prim' echip'. Au venit apoi echipele din Iasi, Tecuci, Beresti si Cahul. n primele trei s'pt'mni, rapiditatea si eroismul micilor forte legionare au determinat un curent de simpatie pentru noi n ntreg judetul. Pe o iarn' grea cu z'pezi mari, cu ger, partidele nu se puteau deplasa. Ele asteptau o vreme mai bun'. n acest timp ns', peste dealuri, prin z'pad' pn' la bru, prin viscol, legionarii str'b'teau din sat n sat. Pe la nceputul lui Februarie, lupta a nceput s' devin' grea: n fata noastr' se ridica coalitia liberal'-t'r'nist'-lupist'-cuzist' cu o nversunare pe care noi nu o mai cunoscusem pn' atunci. Guvernul a trecut la m'suri de adev'rat' teroare. Presa jidoveasc' ne atac' cu vehement'. Simteam nevoia de a mai nt'ri fortele. Am trimis ultimele rezerve dela Iasi sub comanda lui Totu. Altele nu mai aveam dect la Bucuresti. Cu acestea ns', se punea o grea problem' pentru noi, aceea a transportului. Naveam bani. Am chemat atunci legionarii si

341

le-am propus o m'sur' eroic': s' porneasc', pe jos, dela Bucuresti la Brlad, o distant' de aproape 300 km., explicndu-le c' acest mars va nsemna pentru victorie mai mult dect 100.000 de manifeste. El va constitui, singur, un mare discurs eroic, adresat de legionari, romnilor din Tutova. Legionarii au primit propunerea cu entuziasm. Peste o s'pt'mn' o echip' de circa dou'zeci si cinci, sub comanda lui Stelescu, ajutat de Caratanase si Doru Belimace, a plecat pe jos, dela Bucuresti la Tutova. Dup' un mars greu de 10 zile, prin viscol, au ajuns la Brlad, primiti cu nsufletire de ntreaga populatie. Dar prigoana sa ntetit pn' la ultima ncordare posibil'. A fost adus n judet colonelul de jandarmi Ignat, cu forte mari, avnd ordinul, din partea ministrului de interne dl. Argetoianu, ca legionarii s' fie scosi pe targ' din ntreg judetul. Mici echipe era imposibil s' mai poat' nainta. Am f'cut atunci dou' echipe puternice, sub comanda lui Victor Silaghi si Stelescu, care, sustinndu-se una pe alta, s' poat' nainta pe linia Puesti-Dragomiresti, nsotind pe tat'l meu. O alt' echip' mai mic' am trimis-o n directia B'cani. Aceste dou' directii mai r'm'seser' neb'tute. Ele constituiau jum'tatea de Nord-Est a judetului. Sudul, cealalt' jum'tate, fusese bine lucrat' de tat'l meu, de dl. D. Popescu, seful judetean, de Victor Silaghi, de Teodor !ilea si Ion Antoniu, cu primele echipe. Cele dou' echipe din Nord au naintat, luptnd pe un mare viscol, peste 40 km., avnd si ctiva r'niti, pe !ocu si altii. n Nordul judetului ele au fost ntmpinate de mari forte de jandarmi. Echipele sau baricadat atunci n podul unei case pustii, unde au rezistat f'r' foc, hran' si ap', timp de 48 de ore. n cele din urm' sau putut retrage, dup' un mars greu, de o noapte, pe care l-au executat n conditiuni cu adev'rat eroice si numai datorit' nc'p'tn'rii lui. Victor Silaghi, care a mb'rb'tat legionarii sdrobiti de oboseal', de frig si de foame, ndemnndu-i s' mearg' pn' la ultima rezistent' posibil. Acest copil orfan fiul preotului romn Silaghi din Careii Mari, ucis de unguri la 1918, n conditiuni tragice, a luptat cu adev'rat' vitejie. La sfrsit, echipele acestea au fost nconjurate de forte mari aduse n Brlad. Tat'l meu a fost arestat si nchis n arestul unui regiment. Echipa a treia a fost decimat' complet n lupta dela B'cani. Aici, nainte de a intra n sat, ntro vale, pe nserate, a fost atacat' de un mare num'r de jandarmi. eful echipei, legionarul Popescu Lasc'r, lovit n cap cu arma, a c'zut primul n nesimtire ntrun lac de snge. Ceilalti legionari au refuzat s' se retrag'. Au atacat cu

342

piepturile goale, f'r' nimic n mn', ncercnd s' intre n sat. Rnd pe rnd, au c'zut toti n nesimtire. Ultimul, a atacat singur. A c'zut n genunchi sub lovituri, sa n'ltat, a atacat din nou. Sa pr'busit al'turi de camarazii lui. ntreaga echip' a c'zut n nesimtire ntrun lac de snge. De acolo au fost trti prin z'pad' de jandarmi, distant' de doi kilometri, pn' la postul din sat. La ora 1 noaptea, un c'l'ret a adus vestea n Brlad a celor ntmplate seara la B'cani. Echipa de Ieseni sub conducerea lui Totu, care sosise la 12 noaptea la Brlad, a pornit imediat, pe jos, n ajutorul camarazilor r'niti. Dup' o lupt', dela ora 3 jum'tate la 5 dimineata, n care timp jandarmii au tras toate cartusele pe cari le aveau, legionarii au ocupat postul de jandarmi, g'sind n'untru nc' n nesimtire, trntiti la pmnt, pe legionarii c'zuti n lupta dela B'cani. Ei i-au ridicat si transportat la spitalul din Brlad.

***
Lucrurile nau r'mas ns' aici. Jid'nimea a pornit o urias' campanie de pres', at'cndu-ne cu un cinism si o nedreptate revolt'toare. Un val de minciuni, insulte, calomnii sa ab'tut asupra noastr'. Toate grup'rile politice se coalizaser' spre a ne scoate din lupt'.

A DOUA DISOLVARE A G RZII

MARTIE 1932

Izbiti de jandarmi, atacati de presa jidoveasc', peste capul nostru cade o nou' disolvare a G'rzii, hot'rre dat' printro simpl' decizie ministerial'. Desi ne g'seam n cadrul celei mai perfecte legalit'ti, guvernul Iorga-Argetoianu, c'lcnd Constitutia si legile, ne disolv' n mod arbitrar. Sediile din nou au fost ocupate si sigilate. Tipografia dela Iasi nchis'. Atacati de pres', suntem pusi n imposibilitate de a ne ap'ra, toate publicatiile noastre fiind suspendate. n Parlament ncerc s' vorbesc, dar sunt mpiedecat de sgomotele majorit'tii, care nu-mi permite s' m' ap'r. Candidatura totusi nau putut-o opri. Echipa dela Bucuresti a fost evacuat', Rnd pe rnd, si celelalte. Echipa Iesenilor, n num'r de 30, sub conducerea lui Totu, fiind dus' n gar' pentru aceeasi operatie de evacuare, rupe cordoanele si ocup' sala de asteptare, unde se baricadeaz' si rezist'

343

24 de ore, pn' cnd este atacat' cu gaze. Pn' 1a sfrsit ns', este suit' n tren si evacuat'. n oras nu mai r'mn dect Ibr'ileanu, Nutu Esanu si tat'l meu, arestat. Prigoana ncepe asupra satelor. !'rani, nv't'tori si preoti, sunt arestati si b'tuti, casele lor c'lcate. Alegerile se amn' cu o lun', pentru 17 Aprilie. Tat'l meu este eliberat. Intervin n lupt', prezentndu-se n oras, b'trnii, n frunte cu Hristache Solomon, Colonel Cambureanu, Ventonic, Ifrim, Pr. Isihie, Peceli, Potolea etc. i mpart pe la diferite sectiuni. Se strecoar', noaptea, fiecare la postul s'u. Echipele din judetele vecine p'trund din nou n Tutova prin diferite puncte: Echipa Gh. Costea trece Brladul, prin ap' pn' la gt, toate intr'rile fiind p'zite. Ea se prezint' ud' la sectia de votare. n dimineata de 17 Aprilie ncepe votarea. Continu' ziua si noaptea. La 18 Aprilie, ora 5 dimineata, se anunt' victoria legionar': 5.600 voturi; liberalii: 5.200; t'r'nistii: 4.000; celelalte grup'ri: sub 2.000; cuzistii: 500 voturi. Aceast' a doua biruint' legionar', n contra coalitiei tuturor politicianilor romni, obtinut' prin ndrjirea si vointa de fier a legionarilor, prin eroismul si sngele lor, nfruntnd obstacole, insulte, lovituri si prigoniri, a strnit un entuziasm de nedescris n toat' tara.

NOUI ALEGERI GENERALE

IULIE 1932

Tat'l meu a fost validat n ultima zi a sesiunii parlamentare. Odihna noastr' na durat dect o s'pt'mn', deoarece guvernul Iorga a c'zut. Sa constituit un guvern national-t'r'nist n frunte cu dl. Vaida. Intr'm ntro noiu' lupt', sleiti de puteri si fiziceste si materialiceste. Suntem n Iunie 1932. Dela 15 Decembrie 1929 suntem ntro lupt' permanent': Decembrie 1929-Aprilie 1930 campaniile din Covurlui, Cahul, Turda, Tecuci. Vara lui 1930, preg'tirea si interzicerea marsului n Basarabia. Sunt nchis pn' toamna. n Octombrie si Noembrie suntem n Maramures. Iarna lui 1931 ne g'seste n nchisoare. Prim'vara lui 1931, lupt' n alegerile generale. Vara lui 1931, alegerile dela Neamt. Iarna lui 1932, alegerile dela Tutova. Iar acum intr'm din nou n alegeri generale.

344

Cu toate aceste lupte, am continuat organizarea si n restul t'rii. Anul trecut avusesem liste n 17 judete, acum aveam n 36. Toate partidele ncep aceleasi certuri pline de intrigi pentru fixarea candidaturilor. Ele au tinut o s'pt'mn'. Eu fixez, singur, ntro singur' noapte, toate candidaturile n 36 de judete. ntre legionari, nimeni nu se bate pe locuri. Ei cer s' fie pusi ultimii pe list'. Problema grea ns' este problema material'. O mare parte din judete si sustin singure cheltuelile, din contributia legionarilor. Altele ns' nu pot. mi trebuiesc 50.000 lei numai pentru taxe. Umblu n'ucit pn' n ultima zi. ncerc la unul, la altul, nimic. M' duc la dl. Nichifor Crainic, directorul Calendarului, creznd c' poate are el. Nici el nu avea. Cu foaia sa, ap'rut' de cinci luni, ne sustine lupta, urm'rind, pas cu pas, vitejia echipelor legionare, dar sprijin material nu ne poate da. n sfrsit, m' mprumut prin Pihu si Caranica, cari, alergnd pe la toti Macedonenii, g'sesc suma necesar'. Cteva judete le sustin Focsanii cu Hristache Solomon. Campania ncepe. O nou' prigoan' se abate asupra noastr'. R'spnditi pe un front mare, suntem putini si atacati pretutindeni cu violent'. La Tighina sunt r'niti legionarii Savin si Popescu. La Brlad, zeci de nv't'tori si de preoti sunt trti n beciuri si maltratati din ordinul D-lui Georgescu-Brlad. La Vaslui, micile echipe sunt r'nite. La Podul-Iloaiei si n ntreg judetul Iasi, la fel. La Focsani, b'trnul Hristache Solomon, cu inginerul Bl'naru si alti zece sunt atacati din ordinul avocatului Neagu, de bandele narmate ale national-t'r'nistilor, n comuna Vulturul. Cad legionarii la p'mnt, r'niti de ciomage si de cutite. R'mne n picioare singur, ca un munte, Hristache Solomon, de obrazul c'ruia nu se atinsese nimeni pn' atunci. Se ap'r' cu ndrjire, dar pn' la urm', cade n mijlocul drumului, r'pus de lovituri. Acolo jos, este b'tut cu ciomegele n cap de fiarele acestea care f'ceau necontenit caz, pe atunci ca si acuma, de legalitate, mijloace civilizate, libertate etc. Garda obtine 70.000 de voturi, dublndu-si num'rul fat' de anul trecut. Se prezint' cele mai bine judetele Cahul si Neamt, Covurlui si Tutova unde candidase tat'l meu. Apoi vin: CmpuLung cu Mota, Turda, Focsani, Ismail, Tighina. Avem dreptul la cinci locuri. Urmeaz' opt'rile. Eu r'mn la Cahul, pentru a intra n Parlament Nutu Esanu. Hot'r'sc ca tat'l meu s' r'mn' la Brlad, pentru a l'sa s' intre n Parlament, Stelescu, care are numai 25 ani si e student. Voiam s' dau tineretului o ncurajare si un imbold.

345

ncrederea si dragostea pe care i le-am ar'tat, nu mi-au fost ns' r'spl'tite.

PENTRU A DOUA OAR N PARLAMENT

Tot timpul, n Parlament, am luptat contra guvernului si a m'surilor sale pe care eu le-am socotit contrare intereselor neamului romnesc, cum am luptat dealtfel si mpotriva celorlalte guverne, care sau perindat la crma statului. Dela toate aceste guverne, tara aceasta nu avea nimic de asteptat, Nimic din viitorul s'n'tos al acestui neam nu se f'urea acolo. Toate m'surile si legile nu erau dect niste paleative, care s' lungeasc' de azi pe mine existenta amar' si trist' a t'rii. Cnd la Grivita au fost mpuscati muncitorii romni, din ordinul Ministerului de Interne, scrbit pn' n adncul inimii de atitudinea comunizantilor din Partidul national-t'r'nesc, care aplaudau m'sura guvernului, mam ridicat la tribun' si am simtit de a mea datorie s' vorbesc dup' cum urmeaz': E r'u c' nenorocitii de muncitori au iesit n strad', dar e mai r'u si de ei si de neamul nostru, dac' n fata nedrept'tii strig'toare la cer, nar iesi, ci si-ar pleca capul resemnati n jug, l'snd tara pe mna unor politiciani exploatatori. ................................................. Dl. Corneliu I. Zelea-Codreanu: D-le presedinte, d-lor deputati, n numele grup'rii din care fac parte, cer ca, al'turi de ancheta pe care este normal s' o fac' autorit'tile n drept, s' se fac' si o anchet' parlamentar', compus' din reprezentanti ai diferitelor grup'ri politice din acest Parlament. Cer acest lucru, pentruc' m' ndoiesc de exactitatea afirmatiuni-lor f'cute de d-l Ministru de Interne; m' ndoiesc pentru un motiv bine determinat. La 24 Ianuarie, atunci cnd studentimea romn', nationalist' si crestin', mergea s' depun' o cruce la mormntul eroului necunoscut, Siguranta Statului a dat informatia, ntro foaie din Capital', c' acea actiune a fost pus' la cale si subventionat' de Moscova. Dac' tot asa de verosimil' este si informatia pe care d-voastr' o aveti si n afacerea dela Grivita, atunci nteleg foarte bine ct' dreptate aveti ca s' luati m'suri de

346

asemenea natur', ca cele pe care le-ati luat ieri si azi. (Aplauze pe b'ncile G'rzii de Fier si ale Partidului !'r'nesc Dr. Lupu). n al doilea rnd, tin s' afirm c' mie, ca si tuturor oamenilor de bun simt din aceast' tar', nu ne este fric' de comunism sau de bolsevism, Nou' ne este fric' de altceva, de faptul c' oamenii dela acele ateliere nu au ce mnca; le este foame. (Aplauze pe b'ncile G'rzii de Fier si ale Partidului !'r'nesc Dr. Lupu). Unii din acei muncitori, au 1100 lei pe lun' si au 5, 6, 7 copii. Dl Dr. N. Lupu: Asa este. Dl Corneliu I. Zelea-Codreanu: Avnd cinci sase, sapte copii, acea leaf' nu le ajunge nici m'car pentru pinea de toate zilele. Mie, n al doilea rnd, mi-e fric' si de altceva: de setea de dreptate. Dl Dr. N. Lupu: Foarte bine. Dl Corneliu I. Zelea-Codreanu: Atunci, d-voastr' veti trebui s' satisfaceti aceste dou': foamea si setea de dreptate. (Aplauze pe b'ncile G'rzii de Fier si ale Partidului !'r'nesc Dr. Lupu), si va fi ordine deplin' n aceast' tar'. ( edinta de joi, 16 Februarie 1933. M. O. 41 din 23 Februarie 1933). Una din greut'tile care apas' activitatea parlamentarului este aceea a miilor de cereri de interventie pe la ministere. Era o adev'rat' condamnare a noastr' de c'tre multimea aleg'torilor. Pentruc', pe de o parte, ne pierdeam ntregul nostru timp, umblnd toat' ziua pentru rezolvarea acestor petitii. Este periculos pentru viata unei organizatii acest sistem, pentruc' i paralizeaz' ntreaga activitate. Pierzi lupta ntreag', trebue s' renunti la soarta unei natii pentru ca s'-i servesti partizanii. Dela un timp, am observat c' printre cei ce veneau cu astfel de cereri nu era ns' niciun legionar. Toti erau, fie milogi de meserie, fie adversari trimisi anume pentru a ne paraliza. Pe de alt' parte, acest sistem ne punea n situatia penibil' de a merge si a ne ruga la oamenii, n contra c'rora luptam. De aceea, personal am refuzat s' fac acest serviciu de interventie. Tot timpul ct am stat n Parlament, nam cerut niciunui ministru nimic. O alt' categorie o formau aceia, care veneau s' ne cear' bani. Din sutele, cari se perindau, n fiecare zi, niciunul nu era legionar.

347

Unii erau n adev'r bolnavi sau c'zuti n vreo nenorocire, altii ns' si f'cuser' din acest sistem o adev'rat' meserie. n sfrsit, gruparea noastr' era o mic' organizatie n devenire, n mars, n lupt' permanent'. Aceasta ne cerea, n special mie, necontenit' atentie asupra tuturor misc'rilor adversare; pretindea descoperirea si pararea planurilor dusmane, cucerirea si organizarea de noui pozitii, cu alte cuvinte, o supraveghere permanent', de zi si noapte, a cmpului de lupt' din ntreaga tar'. nainte de toate venea ns' supravegherea educatiei legionare pentru a nu ne vedea transformati pe nesimtite ntro categorie politic' de infectie moral', din care s' nu mai putem iesi, si n care spiritul legionar s' moar'. Parlamentul mi r'pea timpul necesar conducerii.

CUM SE PREZENTA ORGANIZA!IA LEGIONAR N 1932-1933

n toamna lui 1932 si iarna lui 1933, legionarii au fost l'sasi n refacere. Trei ani si jum'tate de lupte trecuser'. Acesti tineri si meritau acum odihna. De aproape doi ani m' stabilisem la Bucuresti. La Iasi r'm'sese, n locul meu, Banea, ajutat de Totu, Crnganu, Tasc', Stelian Teodorescu, pentru chestiunile studentesti, tipografie, c'min, etc. Grupul studentesc legionar se m'rise. Cuprindea acum mai mult de jum'tate din num'rul studentilor lupt'tori. La Cluj, era un nceput s'n'tos de organizare cu B'nic' Dobre, la Cern'uti de asemenea, cu Lauric, se desvolta bine un nceput de viat' legionar', sub ndrumarea spiritual' a profesorului Traian Br'ileanu, n jurul c'ruia se strng prof. Toppa si altii. n ntreaga Bucovin', curentul si organizatia legionar' cresteau sub buna si priceputa comand' a vechiului si distinsului nationalist Vasile Iasinschi. La Chisin'u lucrau Tudorache si Serghie Florescu; la Oradea Mare, Iosif Bozntan. Tinerii crescuti n Fr'tiile de Cruce se ridicau la Universitate, gata formati. La Bucuresti, ap'ruse un ziar nationalist de mare curaj si de linie superioar', Calendarul, sub directia d-lui Nichifor Crainic si cu colaborarea unui m'nunchiu de intelectuali, n frunte cu profesorul Dragos Protopopescu. Aceast' foaie t'ia, cu b'rb'tie, drum nou si larg n lumea intelectualit'tii romnesti, pe linia crestin'

348

si nationalist'. n special articolele D-lui Crainic erau adev'rate lovituri de tun cari f'ceau ravagii n lumea antiromneasc'. n miscarea studenteasc' a Capitalei, legionarii aveau primul loc. La Presidentia Centrului era Traian Cotig' cu un comitet legionar. n mijlocul tinerilor intelectuali din Capital' se simte un reviriment. n constiinta lor ncep s' se pun' marile probleme de viat' ale acestui neam. Un grup talentat, strns n jurul tinerei reviste Axa, avnd n frunte pe Polihroniade, Vojen, Constant, intr' n rndurile legionare. i alti tineri eminenti ca prof. Vasile Cristescu, Vasile Marin, prof. Vladimir Dumitrescu, ing. Virgil Ionescu, prof. Radu Gyr, avocatul Popov, pictorii Basarab si Zlotescu, toti de mare talent si plini de suflet, lucreaz' pe linia ideologic' legionar'. Macedonenii se aproprie tot mai mult de noi printrun tineret s'n'tos, curat ca lacrima si viteaz. Ne gndim totusi, c' nu e bine ca massa Macedonenilor din Cadrilater s' fie ncadrat' n Gard', deoarece, abia venit' de peste hotare, am expune-o la prea multe asupriri. Tineretul universitar ns' se nroleaz' n ntregime. n fruntea tineretului macedonean se g'seau trei elemente de o aleas' cultur': Papanace, Caranica si Sterie Ciumeti. Cu cei doi dinti m' sf'tuiam deseori, avnd amndoi o admirabil' judecat', pus' n valoare de o cur'tenie si sinceritate ireprosabil', de o mare dragoste si de vitejie. Nu cred, c' dela 1931, s' fi fost o singur' zi n care s' nu m' fi ntlnit cu ei. n acest timp de prigonire, ceasuri ntregi discutam mpreun': lovitur' dup' lovitur', nedreptate dup' nedreptate, miselie dup' miselie. Fiecare veste despre o nou' schingiuire legionar' era un cutit mplntat n inimile noastre. Durerea pentru toti legionarii maltratati ne chinuia sufletele si mai ales, imposibilitatea de a ntrez'ri un mijloc de a c'p'ta dreptate. Sterie Ciumeti tr'este zi si noapte cu mine. E un tn'r de mare corectitudine si de o credint' de cine. El devine casierul central al G'rzii. Toate zilele cte le va mai avea nu se va gndi dect la Gard', nu se va fr'mnta si nu va actiona dect pentru Gard', nu va tr'i viata a lui dect pentru ea. n diferite puncte ale t'rii apar elemente de valoare: Dr. Pantelimon, P'rintele Ionescu Duminic', Dr. Augustin Bidian la Sibiu, Preotul Georgescu-Edineti, duhovnicul studentimii, vechiu lupt'tor, C'pitanul Ciulei la Bac'u, Aristotel Gheorghiu de asemenea vechiu, cu comanda la Rmnicu-S'rat; la Br'ila, Ion Iliescu; eitan la Constanta; Preotul Doar' si Victor B'rbulescu la Vlcea; profesorii Vintan, Ghenadie si Duna la Timisoara. i vechii le-

349

gionari: profesorii Nicolae Petrascu, Horia Sima, avocatul Iosif Costea, Colhon si altii, cari au acum posturi de comand' n diferite p'rti ale t'rii. Bucurestii se mpart n sectoare si ncepe organizarea. La Verde si Albastru sunt dou' elemente de valoare: Nicolae Constantinescu si Doru Belimace. Dou' caractere tari, dou' minti. Doru Belimace, unul dintre cei mai distinsi studenti ai Facult'tii de Litere. Nicolae Constantinescu cu o aleas' cultur' economic', student al Academiei Comerciale. Ambii n curnd se vor dovedi a avea impun'toare calit'ti de credint' si vitejie legionar'. Tot acum se nfiinteaz' cel dintiu grad legionar, prin urm'torul ordin de zi din 10 Decembrie 1932: A) Se nfiinteaz' cel dinti grad superior n ierarhia legionar' purtnd denumirea de Comandant legionar. Avnd n vedere jertfa, munca, eroismul, credinta, capacitatea si vechimea se nainteaz' n grad urm'torii legionari n ordinea alfabetului: Banea Ion, doctorand n Medicin'; Belgea Ion; Bl'naru Ion, inginer; Dumitrescu Ion, preot; Ionescu Andrei; Silaghi Victor, avocat; Stelescu Mihail, deputat; Totu Nicolae, student; Traian Cotig', student; T'nase Antohi, meserias. B) Toti legionarii, seria 1927 si 1928, cu leg'mntul depus, r'masi n cadrele active ale Legiunii, se nainteaz' n gradul de Comandant legionar ajutor. Semnat: Corneliu Zelea-Codreanu. Ceilalti mai n vrst' au fost naintati n Senatul Legiunii si n Consiliul superior legionar.

350

351

OFENSIVA CALOMNIILOR

352

353

MI CARE ANARHIC

I TERORIST

Miscarea legionar' creste v'znd cu ochii n special n rndul tineretului din scoli si universit'ti si n rndurile t'ranilor din toate provinciile romnesti. Se desvolt' mai greu la orase, unde elementul romnesc este sau functionar la stat, n imposibilitate de a se manifesta, sau robit economiceste de jidani. Aceeasi prigoan' surd', pe care am cunoscut-o de cnd am deschis lupta n 1922, ne urm'reste crescnd, pe noi, toti lupt'torii si familiile noastre. Dac' esti tn'r cu studii, nu vei c'p'ta niciodat' functiune la stat dect cu pretul vnz'rii constiintei si credintei tale. Sute de tineri caut' s' fie ademeniti cu bani, promisiuni, onoruri, functiuni. Statul a ajuns o scoal' a tr'd'rii, sunt ucisi oamenii de caracter, iar tr'darea este r'spl'tit' din belsug. Dac' esti comerciant romn, singur n mijlocul jidovimii si crezi n Legiune, ncepnd dela sergentul de strad' si pn' la primar si prefect, toti ti sunt dusmani. Te urm'resc zi si noapte. ti pun impozite mai mari ca jidovilor; contraventiile vor curge una dup' alta, lovitur' dup' lovitur', pn' te vor nimici. Dac' esti t'ran, te vor duce, cu minile legate, din post n post, pe jos, zeci de kilometri, b'tndu-te n fiecare zi, la fiecare sectie de jandarmi. Te vor tine nemncat cte 4-5 zile, se vor uita pretutindeni ca niste fiare la tine si fiecare ti va trage peste obraji cte o palm'. Dac' esti muncitor, te vor da afar' ca pe o crp', din orice fabric', din orice ntreprindere. Pentruc', n tara aceasta, un om cu credintele noastre, trebue s' moar' de foame, el si toti copiii lui. Suntem cu totii considerati ca niste dusmani ai neamului si ai t'rii. Noi ne-am ncadrat ns' n cea mai perfect' ordine si legalitate. Pentru ca s' nu ni se poat' spune nimic. Dar aceasta nu va avea nicio valoare. Lozinca guvernelor va fi: Nu v' putem distruge pentruc' ati c'lcat legile ? Nu-i nimic, le c'lc'm noi si v' distrugem Nu vreti s' fiti ilegali, suntem noi ilegali. nct n modul acesta, am intrat ntrun sistem cu adev'rat talmudic: pe de o parte, acuzati prin pres' si prin toate oficinile politice, de ilegalitate, iar pe de alt' parte, stnd n cadrul perfect al legii, suntem m'cinati prin cele mai

354

odioase si ilegale sisteme, de c'tre toti reprezentantii guvernelor si ai statului, aflati n cea mai flagrant' ilegalitate. Trti n fata tribunalelor, hot'rri dup' hot'rri judec'toresti n toat' tara confirm' linia de legalitate si ordine a misc'rii. Nicio hot'rre n contra noastr'. Totusi argumentul lor de baz', al politicianilor si al presei jidovesti, r'mne invariabil: Miscare de desordine, de anarhie, de nc'lcare a legilor, terorist'. Presa jidoveasc' att' mereu pe politiciani n contra noastr', pentru ca acestia s' se repead' s' ne sfrtice, s' ne desfiinteze.

N SLUJBA STR INILOR

De un timp, ne mai stiind ce s' ne pun' n sarcin', presa jid'neasc' ne acuz' c' lu'm bani dela Mussolini. C' facem pe nationalistii, dar c' n realitate scopul nostru este de a stoarce de bani pe oricine ntlnim n cale. Acum l-am g'sit pe Mussolini s' l stoarcem pe el. Rnd pe rnd, afl'm, uimiti, c': Suntem n slujba Ungurilor care se desteapt . .................................................. Suntem n slujba Moscovei. .................................................. Primim bani dela jidani. Pn' si aceast' acuzare ridicol' nu ne-a fost crutat'. Iat' din ziarul jid'nesc Politica, din 10 August 1934, un pasagiu semnificativ dintrun articol ntitulat: Max Auschnit si Garda de Fier: i la noi deci, fenomenul sa verificat ntocmai si este lucru stiut de toat' lumea, c' cea mai nsemnat' miscare a fascismului romnesc, Garda de fier, a fost creat' si sustinut' de marii capitalisti. i aici vine senzatia deloc senzational': jidanul Max Auschnit a sprijinit si finantat direct Garda de fier. Lucrul acesta l-au afirmat doi oameni destul de seriosi si cu r'spundere, dl. ministru Victor Iamandi si cunoscutul publicist Scarlat Calimachi. Dup' explicatiile de mai sus, faptul apare ca foarte normal.

355

Cine nu stie, c' si Hitler a fost finantat de marii capitalisti evrei din Germania?

SUNTEM N SOLDA HITLERI TILOR

n ultima vreme, n Germania, a nvins Adolf Hitler, n lupt' cu hidra iudeo-masonic' din toat' lumea. Poporul german, cu o extraordinar' hot'rre si unitate, se lupt' si pune la p'mnt puterea iudaic'. Minciun' dup' minciun', ntrebuinteaz' jidovii n presa lor, c'utnd s' z'p'ceasc' mintile oamenilor: l. Adolf Hitler e un zugrav, un prost, un incapabil. Cine se ia dup' el ntro tar' civilizat' ca Germania!? Dar Adolf Hitler p'seste nainte. 2. Adolf Hitler nu va nvinge pentru c' se vor opune comunistii germani. Dar Adolf Hitler se apropie de putere. 3. Hitlerismul sa rupt n dou', n trei. Mari nemultumiri n rndul partidului etc. Dar lui Adolf Hitler nu-i pas'. 4. Adolf Hitler a nnebunit. A plecat n munti etc. Dar Adolf Hitler e s'n'tos si se apropie tot mai mult de biruint'. 5. Dac' va nvinge, de a doua zi, e revolutie n Germania. Comunismul va izbucni n revolt' general' si Hitler va c'dea. Dar Hitler vine la putere si revolutia visat' de jidani nu are loc. El merge din majorit'ti n unanimit'ti nentlnite n istorie. 6. Toate t'rile vor boicota economiceste Germania si Hitlerismul va c'dea. Dar Adolf Hitler p'seste biruitor nainte. 7. Dictatur', teroare hitlerist' n toat' Germania. Votul e smuls prin teroare. Dar poporul german merge din entuziasm n entuziasm. 8. Hitler vrea s' ne ia Ardealul. Iar noi, toti nationalistii romni, cari vrem s' sc'p'm de pacostea jid'neasc', suntem, nici mai mult nici mai putin, hitleristi, adic' vrem s' d'm Ardealul, Nemtilor. Noi ns' r'spundem: Presupunem c' Hitler vrea s' ne fac' r'zboiu si s' ne ia Ardealul. Noi, Romnii, tocmai pentru ca s' ne putem ap'ra

356

Ardealul contra Nemtilor, trebue s' ne sc'p'm de jidani. S' rezolv'm si noi problema jidoveasc'. S' ne nt'rim pozitia neamului nostru stors de jidovime, supt de vlag' si pus n imposibilitate de a se ap'ra. Cu jidovimea care ne otr'veste sufletele si ne suge sngele, nu vom avea nici arme, nici suflet, nici carne pe noi. 9. n sfrsit, noi primim bani, suntem stipendiati, suntem n solda hitleristilor. R'spundem: A. C. Cuza lupt' mpotriva jidanilor de la 1890 iar noi dela 1919, 1920, 1921, 1922 cnd nici nu auzisem Adolf Hitler. erpi veninosi!

FABRICA DE BANCNOTE FALSE DELA R

INARI

Na trecut mult si o nou' campanie jidano-politicianist', se porneste mpotriva noastr'. Nevoindu-ne multumiti cu banii dela Mussolini si Hitler, dela Moscova si dela Max Auschnit, adversarii nostri, ne-au g'sit o nou' surs' financiar' n fabrica de Bancnote false dela R'sinari. Senzationala descoperire a umplut coloanele ziarelor politicianiste si jid'nesti. D'm mai jos, din presa vremii, cteva pasagii menite s' ilustreze sistemul de perfidii prin care se ncerca anularea noastr' din constiinta natiei. Ziarul Patria din 22 Iulie public':

GARDA DE FIER I FABRICA DE FALSIFICAT BANI DELA R INARI

SURSA FONDURILOR DE PROPAGAND

Cluj 21. La R'sinari, comun' situat' n apropierea Sibiului sa f'cut o senzational' descoperire, de natur' a prezenta o ntreag' organizatie politic' n cea mai urt' lumin' mpotriva c'reia, guvernul, care are acum n mn' cele mai sdrobitoare dovezi, va trebui s' procedeze cu toat' str'snicia. O fabric de bani falsi a G rzii de Fier. Anume n comuna R'sinari sa descoperit una din multele fabrici de falsificat monede. Din cercet'rile ntreprinse sa constatat ns', spre stupoarea tuturor c' de

357

ast'dat' nu e vorba de o simpl' band' de tigani sau de descreerati, cari nfrunt' rigorile legii n n'dejdea unei grabnice mbog'tiri, ci de ns'si Garda de Fier, organizatia politic' a D-lui Zelea Codreanu care, n ultimul timp, sa dedat la cea mai des'ntat' campanie mpotriva guvernului si n general a tuturor partidelor politice din Romnia. Garda de Fier si propaganda la sate. Pentru cei cari cunosc ns' activitatea mai de aproape a G'rzii de Fier, cu cetele de gardisti care cutreerau tara dela un cap't la altul, lucrul pare foarte natural. C'ci n asemenea mprejur'ri trebuesc n primul rnd bani. Ori se stie c' propagandistii G'rzii de Fier dispuneau n ultimul timp de numeroase fonduri, care le permiteau deplasarea lor la sate precum si scoaterea de ziare si narmarea membrilor devotati cu toate cele necesare pentru copierea sistemului a la Hitler. Cum sa descoperit falsificarea Ministrul de Interne era de mult informat c' unii din fruntasii ardeleni al G'rzii de Fier si n special cei din Brasov si Sibiu, dispun de mari fonduri pe cari le repartizau apoi organizatiilor din ntreaga tar'. Exista la nceput b'nuiala c' banii sunt furnizati de cine stie ce organizatii similare din str'in'tate ns' n urma supravegherilor sa constatat c' aceasta e o b'nuial' nentemeiat'. Descoperirea fabricii de bani la R'sinari a pus ns' organele politienesti pe o nou' cale, iar rezultatul cercet'rilor a fost dintre cele mai surprinz'toare. Sibiul subventioneaz ntreaga organizatie. Imediat autorit'tile din Capital' au delegat pe D. judec'tor de instructie I. St'nescu din Capital' s' fac' cuvenitele cercet'ri. D-sa nsotit de D. Prim Procuror Radu Pascu si procuror Mardarie au plecat la Sibiu, f'cnd o prim' descindere la locuinta d-lui avocat Bidianu, seful organizatiei gardiste, unde au descoperit un senzational material compromit'tor din care reese c' fabrica de fabricat bani dela R'sinari servea exclusiv scopurile politice si subversive ale G'rzii de Fier. Printre corespondenta confiscat' sau descoperit scrisori ale diferitelor organizatii si n special ale organizatiei dela Iasi n care Domnul Banea cerea o sum' mai

358

mare de bani, pentru a cump'ra o camionet' si a intensifica propaganda n Moldova. Organele politienesti au operat o serie de arest'ri si au ridicat ntreg materialul compromit'tor dimpreun' cu aparatele care serveau la falsificarea banilor. Cercet'rile continu' cu mult' asiduitate si se caut' a se stabili ce leg'tur' era ntre fabric' si organizatiile gardiste si mai ales cantitatea de fonduri repartizat' acestora. Valoarea moral a G rzii de Fier. Faptul c' organizatia G'rzii de Fier care reusise s'-si creeze nuclee n ntreaga tar' a fost att de rusinos prins' cu mta n sac a f'cut o impresie profund' n ntreaga tar' si o adev'rat' consternare n fata partizanilor politici. Se stie c' agitatia la tar' se f'cea n numele drept'tii, a cinstei, a omeniei, respectul fat' de legile t'rei, etc., tot attea lucruri cari se dovedesc c' la Garda de Fier, erau numai vorbe goale si c' de fapt ea urm'rea doar puterea, f'r' s' fie cu nici un scrupul fat' de mijloacele ntrebuintate n lupt'. Fat' de aceste descoperiri guvernul pare dispus s' procedeze cu toat' str'snicia. Astfel Domnul subsecretar de stat V. V. Tilea a declarat, ntrun cerc intim, c' fat de gravitatea faptelor comise de unii membrii, G rzile de Fier vor trebui s fie neap rat desfiintate. n Chemarea Romnilor, din 6 August 1933:

DRAGOSTEA DE BANI I FALSIFICAREA DE BANI

Gazetele au vestit n zilele trecute cum c' trep'dusi ai G'rzii de Fier, au fost prinsi de autorit'ti falsificnd bani. tim c' acest soiu de oameni au nceput n vremea din urm' s' umble prin toate satele noastre f'g'duind tot felul de lucruri poporului si ce rnd pedeapsa cu moartea pentru r'uf'c'tori. Suntem tineri cari am asteptat o bun' bucat' de vreme s' ne putem l'muri asupra rosturilor si scopurilor pe care le urm'resc. Propov'duind cu aprindere, dragoste de tar', bun' ornduire a ei si strpire a str'inilor, am crezut un timp c' ei sunt de bun' credint'. Cnd auzim din gazete c' sau apucat s' lucreze n paguba t'rii, falsificnd bani, nu putem s' vedem dect c' ne-am nselat si am ajuns s'-i

359

cunoastem. Ei fac parte din ceata jefuitorilor de meserie a t'rii si pentru greaua nc'lcare a legii care au f'cut-o, noi nam sf tui guvernul dect s -i judece dup felul cum cer ei judecarea unor astfel de fapte: pedepsirea cu moartea. La furci cu falsificatorii de bani! n Dreptatea, din 22 Iulie 1933, oficiosul Partidului nationalt'r'nesc:

GARDA DE FAL IFICATORI

Dac' trebuia o prob' definitiv' pentru clasarea indivizilor cari alc'tuesc asa zis' arip' nationalist' de dreapta a politicii noastre, iat' o avem n r'sun'torul caz al falsificatorilor de bani dela R'sinari. n tot locul si totdeauna partidele extremei drepte, extrem' dreapt' care n fond se compune din bande de huligani si b't'usi, au uzat de cele mai abominabile, mai njositoare, mai incalificabile procedee n opera propagandistic' a multimilor naive. Pentruc' n conceptia (sic) si doctrina (sic) dreptei, scopul, care se reduce la nsf'carea puterii, scuz' murd'ria mijloacelor. Nu poate exista noblete n procedee, n tactic', n metod' si n comportare, acolo unde nu exist' noblete n ideal, n scop, n obiectivele urm'rite. Cine-ar putea afirma c' ascunde o f'rm' de noblete n, hai s' zicem, idealul extremismului de dreapta? Cultul fortei brutale n dispretul birjeresc al elementarelor drepturi, nu va constitui niciodat' un ideal si o superioritate! Altul este idealul ale c'rui raze nc'lzesc sufletul omenirei: un ideal de justitie, de pace si munc' constructiv', pentru ridicarea tot mai sus pe scara intelectual' a colectivit'tilor nationale, si prin acestea a omenirii ntregi. Nu acesta este idealul extremismului de dreapta, mbr'tisat de cele mai inferioare exemplare omenesti cu nfumurate gnduri de puteri dictatoriale. Extremismul de dreapta nlocuieste inteligenta, cu forta pumnului (care nu distinge pe un intelectual de-un borfas de rnd), dreptatea, cu arbitrarul, nobilul ideal al p'cii si conlucr'rii dintre state si popoare, cu dogma obtuz' a urii dintre natiuni.

360

Extremismul de dreapta nu poate fi aprobat de nici un intelectual. Dac' a reusit s' prind' ctiva oameni, apoi aceasta a f'cut-o n numele unei credinte odios exploatate: credinta nationalist'. Asa a procedat asociatia de conspiratori zis' Garda de fier. Ea pretinde c' activeaz' n numele nationalismului. n numele nationalismului? Aceast' ipocrizie trebueste demascat' n fata opiniei publice. Nationalismul pentru a fi servit nare nevoie de organizatii oculte, de asociatii secrete, si mai ales nar nevoie de metode ca cele practicate de Garda de fier. Nationalismul este o credint' care se ap'r' la lumina zilei, deschis, cinstit, sincer. n nici un caz nu servesti nationalismul prin ordine secrete c'tre ... cuiburi (? ! ?), c'tre batalioane invizibile si celule oculte. i mai ales prin falsificarea de bani, ca niste infractori de rnd. Garda de fier, nu este dect o mn' de aventurieri, grupati clandestin pentru cucerirea violent' a puterii de stat prin cea mai des'ntat' si mincinoas' demagogie. Asta, n numele ideii nationaliste. n numele ideii nationaliste? Crezul acesta care e al tuturor fiilor acestui p'mnt nu admite asemenea mijloace ca cele uzate de Garda de fier. Nu admite falsificarea de bani. Descoperirea bandei dela R'sinari pune n adev'rata ei lumina Garda de fier. Lumea se ntreba: de unde au oamenii acestia bani? Attia bani pentru propagand'? Pentru organizare si pentru cump'rarea de constiinte? Pentru c'l'torii, pentru ntretinere, pentru masini? De unde? Descoperirea dela R'sinari indic' sursa: falsificarea de bani. Asa lucreaz' Garda de fier. Pionerii G'rzii de fier sunt indivizi care cad sub legile codului penal. Vor s' fac' partid politic prin falsificare de bani. Ce autoritate moral' mai au pentru a cere aprobarea masselor? i nc' n numele ideii nationaliste!

361

Garda de fier este o gard' de falsificatori. i o gard' de falsificatori nu poate vorbi n numele nationalismului ! i n sfrsit, pentru a nu prelungi peste m'sur' citarea d'm din Patria. Smb't', 22 Iulie 1933:

GARDI TII I FALSIFICATORII

Descoperirile dela R'sinari au avut o latur' cu adev'rat senzational'. Ea trece peste faptul divers, bagatelizat si cotidian, punnd ntro amploare si o cruditate sngeroas' toat' descompunerea, disolutia si elasticitatea moral' a celor cari pretind s' regenereze massele prea credule, n c'utare de un nou crez. i spunem: cu adev'rat senzational' pentruc' dac' ziarele ne-au obicinuit, ultimul timp, s' afl'm c' n diversele colturi ale t'rii apar mici monet'rii clandestine, niciodat' patronii ingeniosi si putin cavaleri ai acestei institutii inflationiste certate cu codul, nu sau dovedit a fi ncadrati ntro mai r's'rit' situatie social'. La R'sinari eroii nu mai sunt tigani n goan' dup' cotc'rie, nici simpli certati ai justitiei porniti dup' usoar' si meschin' lovitur', nici unul din acei eroi care nteleg estetic gustul unei aventuri fructuoase n riscuri grele. Ci este vorba de seful notati bine 6eful G rzii de Fier din Sibiu. Cit'm dup' un ziar obiectiv si care nu de putine ori a luat sub dezinteresata-i protectie miscarea prozelitilor codrenisti: Autorit'tile din Sibiu perchezitionnd casa d-lui avocat Bidian, seful organizatiei G'rzii de Fier din oras, au descoperit un material senzational din care reese c' fabrica de monede false dela R'sinari era creiat' pentru a sustine G'rzile de Fier. ntre alte documente sa g'sit si o scrisoare a presedintelui organizatiei din Sibiu, dl. Banea, care dela Iasi, cerea bani pentru o camionet' si pentru a intensifica propaganda pentru G'rzile de Fier. Este clar, nu? O monet'rie pentru sustinerea unui partid ce se proclam' regenerator al politicii si al moravurilor! Dup' cunoscutele ipostaze de agitatori f'r' scrupule, de scandalagii si b't'usi, nc' una tot att de putin onorabil', dar poate si mai culpabil': de falsificatori. Cineva ar putea pretinde c' este aici un semn curios si grav al vremii; iar un iubitor de jocuri de cuvinte, ar g'si c' pentru

362

un gardist fie el chiar si de fier este exagerat s' se fac' falsificator. Ori cum ar fi cazul dela R'sinari, este extrem de grav. El arunc' si o vie lumin' asupra resurselor cu cari acesti aventurieri se pozeaz' cnd n b't'usi, cnd n martiri, si ntretin o agitat' si ambulatorie existent'. Chiar n aceste coloane, ntrebam uimiti si curiosi de unde au domnii acestia bani? S' o m'rturisim sincer, nu asteptam ca r'spunsul s' ne vie att de prompt, att de nfior'tor, si tocmai dela... R'sinari! Dr. Trei s'pt'mni a durat aceast' odioas' campanie. n zadar au umblat disperati pe la ziare, ca s' obtin' vreo desmintire, cei trei legionari de elit': Caranica, Sterie Ciumeti si Papanace, cari dela 1931, datorit' calit'tilor lor de clar' judecat' si de mare sinceritate, tr'iau zilnic cu mine, mp'rt'sindu-se de aceleasi chinuitoare griji si ajutndu-mi, pas cu pas, la greaua sarcin' a conducerii unei organizatii, pe cmpul de lupt'. Zadarnice sfort'ri, pentruc' toate aceste infamii care aruncau contra noastr' erau comandate. Ele nu vor avea dect un singur efect: de a acumula n suflete nedreptate peste nedreptate, calomnie peste calomnie, lovitur' peste lovitur', durere peste durere. Tineretul acesta le-a r'bdat toate, a n'busit toate n sufletul s'u. Acum ns' dup' attia ani, dac' as voi s' dau un sfat lumii, as striga: Feriti-v' de cei ce rabd'!

ECHIPA MOR!II
Dar n fata obstacolelor loviturilor, insultelor, uneltirilor, prigoanelor, care ne asaltau de pretutindeni, noi, avnd sentimentul acesta grozav al singur't'tii, al niciunui ajutor la care s' putem alerga, opuneam: hot rrea mortii. Echipa mortii este expresia acestor st'ri de suflet ale tineretului legionar din ntreaga tar'. Ea nsemneaz' hot'rrea acestui tineret de a primi moartea. Hot'rrea lui de a merge nainte, trecnd prin moarte.

363

***
La nceputul lui Mai 1933, se formeaz' o echip' din: preotul Ion Dumitrescu, Nicolae Constantinescu, Sterie Ciumeti, Petru !ocu, Constantin Savin, Bulha, Constantin Popescu, Rusu Cristofor, Adochitei, Iovin, Traian Clime, Iosif Boz'tan, Gogu Serafim, Isac Mihai, profesor Papuc, R'doiu... nainte de a pleca s' str'bat' o jum'tate din tar', ei si dau denumirea de Echipa mortii. Dela Iasi, a sosit C'prioara. Vor merge cu ea. Au de parcurs: Bucuresti Pitesti Rmnicul Vlcea Trgul Jiu Turnul Severin Oravita Resita. Pn' aici vor fi nsotiti si de preotul Duminic' Ionescu. Apoi Timisoara Arad si napoi la Bucuresti. n fata lor st' cea mai mare expeditie legionar'. Pleac' cu 3.000 de lei n buzunar, pentru benzin' si ncolo cu ce le va mai da Dumnezeu si oamenii din cale. Merg cu legile t'rii n mn'. Vor p'stra legalitatea, dar se vor ap'ra n contra m'surilor ilegale. La Tg. Jiu, la Turnul-Severin, la Bazovici sunt urm'riti si atacati de politie si jandarmi. Ei se aseaz' n genunchi n fata revolverelor, cu piepturile deschise, acoperind rotile masinei. La Oravita sunt asteptati cu mitraliere la marginea orasului si arestati. Dup' o zi, procurorul Popovici le d' drumul, neg'sindu-le nicio vin'. Pentruc' ei, nu fac nimic, nu vorbesc nimic, nu tin ntruniri. Merg si cnt'. Att. Lumea ns' ntelege. i primeste cu flori. Le d' mncare si benzin' pentru masin'. Pe unde trec ei, r'mne o dr' de entuziasm. La Resita, le ies eu nainte. Aici trebuia s' tinem ntrunire public'. Eram n drepturile noastre. Parlamentar, care avusesem list' n judetul Caras, unde obtinusem 2.000 de voturi, veneam si luam contact cu aleg'torii nostri, pentru a le face dare de seam' asupra activit'tii noastre n Parlament. E legal. E perfect legal. Dar fat' de noi, legile nu mai exist'. Nici n vreme de r'zboiu, Resita na v'zut atta armat'. Ea este adus' din orasele vecine, ocup' or'selul si-l nconjoar' de jurmprejur. mi dau seama c' guvernul mi ntindea o curs'. El ar fi voit ca eu s' ncerc o iesire necugetat' s'-mi pierd calmul pentru a prilejui un motiv de reprimare:

364

Iat' pentru ce oprim pe acesti domni. Iat' pentru ce trebue desfiintati. Pe unde trec, r'scoal' populatia n contra m'surilor noastre de ordine, n contra armatei, a autorit'tilor. Vor s' fac' revolutie. O asemenea gresal' din partea noastr' ar fi fost exploatat' si de guvern si de presa jid'neasc'. De aceea nu le-am dat acest prilej. i nnecnd n mine toat' revolta, am ocolit orice ciocnire. Izbnda lor ar fi fost tocmai n aceast' ciocnire. Am preferat s' renunt la ntrunire. *** Echipa a plecat mai departe, a trecut prin Timis Torontal si a intrat n judetul Arad. Aici, n satul Chier, jandarmii, mpreun' cu jidanii au r'sculat pe t'rani strignd c-au trecut bandele rosii din Ungaria. !'ranii narmati cu furci, cu topoare si ciomege sau n'pustit asupra legionarilor. Acestia nau mai avut timp s' explice cine sunt. Loviturile i-au umplut de snge. Lui Ciumeti i sa rupt mna dreapt', c'znd n marginea drumului n nesimtire. Al'turi de el z'cea Adochitei. Toti au fost r'niti. Apoi au fost arestati, transportati la Arad si introdusi, n celule separate, n arestul din acest oras. Dati n judecat' pentru rebeliune, procesul a avut loc peste zile. Au pledat avocatii din Arad, Mota, Vasile Marin, eu. Au fost achitati cu totii. Populatia romneasc' a Aradului le-a f'cut o cald' manifestatie de simpatie. n urma acestui fapt, am luat hot'rrea s'-i nsotesc. O parte au plecat cu masina, iar eu, nsotit de patru dintre ei si de t'ranul Fr'til', am plecat pe jos, str'b'tnd toate satele pn' n munti, la mormntul lui Avram Iancu, o distant' de 140 km. !'ranii mau primit pretutindeni cu bucurie. Dela !ebea, ne-am desp'rtit. Ei si-au continuat Hunedoara, iar eu am plecat la Teius.

LA TEIU
Aici, tat'l meu urma s' tin' o conferint'.

365

Am ajuns seara si l-am g'sit plin de snge n casa unui t'ran. Un mare num'r de jandarmi se introdusese n sal', lovind lumea cu paturile de arm'. Pe tat'l meu l-au lovit n cap. Legalitate! O, legalitate! Un parlamentar romn, cu imunit'ti si drepturi garantate, merge s' tin' o conferint si reprezentantii fortei publice p'trund n sal' si-i sfarm' capul cu paturile de arm'. !'rani, nv't'tori si preoti sunt cu totii indignati. Am hot'rt atunci, ca n acelasi loc, peste dou' s'pt'mni, s' tinem o adunare de protestare. Aici, au sosit n ajunul ntrunirii Echipa mortii cu camioneta, legionari din Cluj si din Bucuresti, dar ntrunirea nu putut tine. Un regiment de infanterie si un batalion de janadarmi a nconjurat Teiusul, oprind intrarea t'ranilor. Acelasi lucru ca si la Resita. Am c'utat s' ocolesc conflictul, dispunnd ca tat'l meu si legionarii prezenti s' p'r'seasc' localitatea, unde am r'mas singur. C'ci prezenta unui num'r orict de mic, putea da nastere la conflict, pe cnd prezenta unui singur om, n fata attor forte, nu putea fi un prilej de r'scoal'. i nicio glorie pentru cei multi, dac' sar fi n'pustit asupra lui. Totusi t'ranii din Mihalt si jur au ncercat s' treac' cu forta podul ocupat de armat'. Podul acesta, noi, t'ranii din Mihalt 1-a cucerit n lupte grele, din mna Ungurilor care-l ocupaser'. Ast'zi nu admitem ca jandarmii romni s' ne opreasc' trecerea pe el, spuneau acesti viteji si nd'r'tnici t'rani din Mihalt. Sa ncins o lupt' care a durat peste dou' ore. Sau tras salve de focuri. Un t'ran a fost ucis, iar din Echipa mortii, !ocu, Constantinescu si Adochitei au fost pentru a doua oar' grav r'niti. n cursul zilei au fost adusi n Teius, ntreaga Echip' mortii si alti studenti, ntrun num'r total de 50. Li sa spus c' vor fi evacuati, dar c' neavnd bilete de tren, trebue s' mearg' la Alba-Iulia pentru a le lua de acolo. Aici ns', n loc de bilete, sau trezit cu totii, f'r' mandate de arestare, introdusi n vestita temnit' a lui Horia si ncarcerati. Toate protestele lor au fost inutile. n zadar au demonstrat c' detinerea lor este nafar' de orice lege; c' niciun detinut nu poate fi introdus n nchisoare f'r' mandat de arestare; c' autoritatea care i-a introdus acolo, calc' legile n picioare. La ora 2 noaptea, au spart poarta nchisorii, sau ncolonat si au plecat toti acas' la procuror.

366

I-au raportat cele petrecute. Acolo au r'mas pn' dimineata, cnd, mpreun' cu procurorul rentors la arest. De ast' dat' li sau lansat mandate de arestare, pentruc' au fortat poarta nchisorii. A urmat procesul n care au fost achitati, deoarece, f'r' mandat de arestare ei se aflau detinuti prin c'lcarea legii. Ei sau conformat dispozitiilor legale anuntnd procurorul. nc' odat' sa dovedit n fata justitiei, c' provocatorii la desordine nu sunt legionarii, ci nsesi autorit'tile; care, n loc s' apere legile, le calc' cu un suveran dispret. Echipa mortii, dup' dou' luni de zile, sa rentors la Bucuresti. Luptele ei, suferinta la care a fost supus', nedrept'tile, procesele, r'nile ei, au r'scolit sufletul ntregului Ardeal. Acum, n acest moment, putem spune c' miscarea legionar' sa ntins n toat' tara, cu toat' opunerea autorit'tilor, cu toat' prigonirea. De acum ne vom opri. Vom ncepe s' adncim educatia legionar', prin viata n tabere de munc'. Pe cine va putea sup'ra aceast' t'cut' activitate, mai ales c' ea dep'sea cadrul politic?

DIGUL DE LA VI ANI
10 IULIE 1933

nc' din timpul iernii, farmacistul Aristotel Gheorghiu, seful legionar al Rmnicului-S'rat, mi-a naintat un raport prin care mi descria situatia din satul Visani, unde Buz'ul se revars' n fiecare an, nimicind ogoarele bietilor oameni pe o ntindere de cteva mii de hectare. i mi spunea c' ei se roag', satul ntreg, s'-i ajut'm. S' ridic'm un dig de ap'rare. Am aprobat. Am luat toate m'surile necesare. Am trimis ingineri specialisti. Ne-am f'cut planuri. Am dat ordin ca legionarii din ntreaga regiune s' se prezinte pe ziua de 10 Iulie 1933, la Visani, cnd urma sa se deschid' tab'ra de munc'. Iat' ordinul pe care l-am dat cu acea ocazie:

C TRE TO!I EFII DE CUIBURI I DE UNIT !I LEGIONARE DIN !AR

CAMARAZI,

367

Niciodat' nu sa pus problema luminii mai mult dect n clipa n care omul si-a pierdut vederea. Tot astfel n lume problema constructiei se pune mai puternic n clipa n care omenirea are constiinta clar' c' totul n jurul ei se ruineaz'. Cnd toate se ndreapt' ncet c'tre paragin', sufletul omenesc se ndreapt' n sens contrar, porneste la contra-atac, care, se manifest' prin setea formidabil' de a cl di din temelie, de a n lta prin munc , de a construi. n Europa nu sa pus niciodat' aceast' problem' a constructiei ca ast'zi cnd epoca r'zboiului ne-a l'sat o ruin' si cnd epoca de dup' r'zboiu ne las' mai multe ruine, n fiecare zi cte o ruin'. La noi n tar', dup' 15 ani de discursuri pe la r'spntii, discursuri umflate dar sterile, de pe urma c'rora nau r'mas dect ruine, sufletul nostru fuge de vorbe, si caut' directia faptei. Voim si noi s' construim: dela un pod rupt, pn' la o sosea si pn' la captarea unei c'deri de ap' si transformarea ei n fort' motric', dela constructia unei gospod'rii t'r'nesti noui, pn' la aceea a unui sat romnesc nou, a unui oras, a unui stat romnesc nou. Aceasta este chemarea istoric' a generatiei noastre pe ruinele de ast'zi s' cl'dim o tar' nou', o tar' mndr'. n tara de ast'zi, poporul romn nu-si poate mplini misiunea lui n lume: creator de cultur' si civilizatie proprie n r's'ritul Europei. LEGIONARI, Aceste adev'ruri mau ndemnat s' v' chem n mijlocul t'rii, pe malul Buz'ului, pentru a n'lta cu propriile voastre brate, acel dig urias care s' v' poarte urmele de-a-lungul deceniilor. V-am chemat pentru ca s' spuneti Romnilor c' voi sunteti aceia cari veti n'lta Romnia cea nou'. Romnia cea nou' nu poate iesi: nici dela jocul c'rtilor din cluburi, nici din cafenele, nici n cabareturi si nici din c'lciele roase pe str'zile oraselor n plimb'ri si desf't'ri ale diversilor Don Juani. Ea va iesi din eroismul muncii voastre. L MURIRI I INDICA!II

368

1. Digul se va, n'lta n apropierea satului Visani (Sudul judetului Rmnicul-S'rat), la 6 km. Nord de statia F'urei linia Buz'u Br'ila. 2. Locul ntlnirei: satul Visani. Toate echipele se opresc n acest sat unde vor intra sub comand' local'. 3. Data sosirii n satul Visani: 8 si 9 Iulie 1933. 4. Lucrarea se va face n dou' etape de cte 30 zile. Prima etap : 10 Iulie-10 August 1933. A doua etap : 10 August-10 Septembrie 1933. Ambele echipe vor avea efectivul de cte 500. Comanda general' o va avea Comandantul legionar din. judetul Rmnicul-S'rat, Aristotel Gheorghiu, care se va ocupa cu: aprovizionarea, ncartiruirea, uneltele de lucru, si cu toate chestiunile cari privesc lucrarea n mare. Sub comanda lui vor fi: 1. 6eful santierului, legionar pe care-l voi fixa personal la nceperea lucrului 2. 6eful cartiruirei si aprovizion rii; si 3. Comandantul legionar al echipei. mpreun' vor stabili toate serviciile (aprovizionare, etc.) de care se va simti nevoie. Prima echip' va fi format' din: Br ila, Buz u, Rmnicul S rat, Focsani, Tecuci. Capital , Ploesti, Ialomita, Dmbovita, Muscel, Arges, Vlasca, Oltenia. Basarabia se va prezenta n ziua de 15 Iulie, adic' cu 5 zile ntrziere. Basarabenii vor pleca pe jos din Chisin'u, str'b'tnd Gr'diste, Comrat, Congaz, Cahul, Colibasi, Reni, Galati. La acest grup se vor afilia legionarii din Cahul, Tighina, Ismail si CetateaAlb'. F. d. C. din toat' tara vor sosi cu prima echip'. A doua echip : restul t rii. Legionarii vor c'uta s' aib' asupra lor: haine de lucru, schimburi de rezerv', un hrlet, o p'tur'. Marsul celorlalte echipe se va face pe jos sau cu beneficiind de 75% reducere, ca excursionisti n grup. Cinci legionari br'ileni, de isprav' vor sosi cu 5 zile nainte, adic' n ziua de 5 Iulie, pentru aranjarea situatiei si a primirii

369

legionarilor. Ei vor fi numiti de c'tre Comand. leg. br'ilean, Ion Iliescu si vor lua contact imediat cu Comand. leg. din Rmnicul S'rat Aristotel Gheorghiu. Cartierul General unde urmeaz' a se anunta plec'rile si sosirile: Aristotel Gheorghiu, farmacist, R mnicul-S rat. RECOMAND: a) Ordine deplin' pe tot parcursul drumului. Dac', veti fi provocati v' este interzis a r'spunde. Trebueste scopul atins ajungerea la destinatie. Doresc ca toate localit'tile prin care veti trece, sate sau orase, s' r'mn' impresionate de disciplina, corectitudinea, atitudinea plin de demnitate si bun cuviint , n toate ocaziile, a legionarilor. Comandantii echipelor au ntreaga r'spundere. b) n satul Visani si jur, v' atrag atentiunea c' va trebui s' aveti o purtare exemplar' din toate punctele de vedere: prietenoas' cu oamenii, si mai ales eroic' n directia r'bd'rii si a muncii c) n cazul cnd elemente dubioase se vor strecura printre legionari, la prima ncercare de a iesi din f'gasul cel drept, vor fi trimisi acas' si mi se va raporta mie personal. De altfel fiecare sef este r'spunz'tor de oamenii lui. d) Eu voi sosi dup' ntrunirea dela Suceava, Luni dimineata n ziua de 10 Iulie. n zorii zilei, nainte de nceperea lucrului, veti face slujba religioas' cu toti preotii din jur. CAMARAZI, Sunteti n ajun de a nscrie o nou' pagin' n istoria b't'liilor legionare. !ara v' va privi din nou ca pe niste eroi, asa cum va mai privit de attea ori. ndreptati-v', deci, cu inima plin' de avnt spre cmpul unde v' asteapt' o munc' grea, dar prin care voi veti face o nou' jertf', deci un nou pas c'tre victoria noastr', c'tre Romnia legionar'. V' astept, deci, pe toti pe noul nostru cmp de lupt'. Bucuresti, 23. VI. 1933. Corneliu Zelea-Codreanu eful Legiunii

370

* *
La 10 Iulie, peste 200 de tineri legionari sau adunat la Visani, venind pe jos dela Galati, Focsani, Bucuresti, Buz'u, Tecuci, Iasi, Br'ila, sub comanda lui Stelian Teodorescu, Nicolae Constantinescu, P'v'lut', Doru Belimace, Stoenescu si Brum'. Dar, n loc de a fi primiti cu bucurie, n loc de a li se da ceva de mncare si un loc de odihn', asa obositi si fl'mnzi cum au sosit au fost nconjurati de mai multe companii de jandarmi, atacati cu o brutalitate de fiar' s'lbatic' si culcati la p'mnt sub lovituri. Jandarmii erau n asa fel instruiti de ofiteri, din ordinul Ministerului de Interne, unde Domnul Armand C'linescu, dup' propriile sale declaratii, avea un rol precump'nitor n m'surile de oprimare si de schingiuire a noastr', nct loveau n acesti copii cu ura cu care ar fi lovit n cei mai mari dusmani ai neamului romnesc. Printre cei r'niti si umiliti pn' la ultima limit' de umilire au fost legionarii: Stelian Teodorescu, Brum', Doru Belimace, preot Ion Dumitrescu, Stoenescu, P'v'lut', iar Nicolae Constantinescu a fost pentru a patra oar' grav r'nit n interval de dou' luni. Vestea acestei ne mai pomenite cruzimi mpotriva unor tineri cari mergeau s' fac' un bine, si a tuturor ofenselor la care fuseser' expusi, sa ntins ca un giulgiu negru peste inimile strivite si pline de ngrijorare ale tineretului ntreg, care pentru credinta si dragostea lui de neam, se simtea vndut str'inului dusman, de c'tre politicianii t'rii sale. Am nteles atunci c' toate c'ile ne sunt nchise si c' de acum trebue s' ne preg'tim de moarte. O stare de ap'sare general' n care simteam cum se rup toate resorturile r'bd'rii si st'pnirii de sine. Mi-am dat seama c' totul crap' n jurul meu i c' dac', pe deasupra acestora, ar mai veni o singur' palm', ea ar duce la nenorociri ireparabile mi venea s' strig din adncul sufletului: Nu mai putem r bda! n aceast' atmosfer' ap's'toare mam adresat Primului Ministru cu urm'toarea scrisoare, publicat' n ziarul Calendarul din 20 Iulie 1933.

PRIGOANA MPOTRIVA G RZII DE FIER

SCRISOAREA D-LUI DEPUTAT CORNELIU Z. CODREANU C TRE D. PRIM-MINISTRU AL. VAIDA

371

D. Corneliu Zelea-Codreanu a trimis d-lui Al. Vaida, urm'toarea scrisoare: Domnule Prim-Ministru, n urma incidentelor dela Visani, de o gravitate moral' care-mi sngereaz' inima, mam hot'rt s' v' scriu rndurile ce urmeaz'. Nu m' determin' la aceasta nici impulsivitatea momentan' si nici dorinta de a-mi vedea publicat' scrisoarea prin ziare, pentru ca s' aplaude prietenii sau pentru ca s'-mi ndeplinesc usor, dup' cum se obisnueste, obligatiunea formal' de protest mpotriva infamiei petrecute la Rmnicul-S'rat. M' ndeamn', s' v' adresez scrisoarea, constiinta fr mntat , c' aceast' cale pe care ne-ati introdus cu atta usurint', pentru orice om de onoare, este calea nenorocirilor fatale, nenorociri care nu mai pot fi evitate ast'zi. Domnule Prim-Ministru, Martirajul nostru de 10 ani trecuti, n propria noastr' tar', pentru credintele noastre romnesti si crestine, nu vi-l voiu putea descrie aici n cteva rnduri. V' voiu spune numai c' de 10 ani, au obosit guvernele Romniei Mari, lovindu-ne. A fost guvernarea liberal' si ne-a strivit sub lovituri. A venit d. Goga si ne-a strivit si el la 1926. A venit d. Mihalache si si-a f'cut si el o glorie, pe lng' st'pnii str'ini, de a ne lovi barbar, de a ne extermina. A venit guvernul Iorga-Argetoianu care din nou a lovit n noi pn' cnd a obosit. n sfrsit, ati venit Dvoastr', continund cu loviturile. Dintre toti acestia, nimenia nu sa ntrebat, Domnule Prim-Ministru, dac' mai putem suporta nesfrsitele chinuri fizice si morale care de multe ori tindeau s' dep'seasc' puterile noastre de rezistent'. n tot acest, timp le-am suportat pe toate cu mult' t'rie. Suntem plini de r'ni dar niciodat' nu ne-am plecat capul. Le-am suportat, pentruc' orict de grele ne-ar fi fost chinurile, ni se respecta sentimentul demnit'tii omenesti din noi si onoarea noastr'. n ultimul timp ns', sub guvernarea

372

D-Voastr', persecutiile si chinurile noastre am intrat n faza cea mai grea. Cele ce sau ntmplat la Teius, cnd tat'l meu a fost lovit si umplut de snge si cele ce sau ntmplat mai ales la Visani, sunt incomparabil mai grave dect toate suferintele noastre de pn' azi. Ele atac' ns'si onoarea noastr'. Nu v' voiu face un expozeu prea larg. Domnia Voastr' v' reamintiti, desigur, c', acum dou' luni, cnd am venit s' v' ntreb cu ce am gresit noi, pentru ca s' merit'm prigoana care abia ncepea, mi-ati spus: Pentru ce nu ncepeti ceva constructiv? Domnule Prim-Ministru Vam r'spuns am luat hot'rrea ca s' fac un dig pe malul Buz'ului. Aveti ceva de obiectat? Nu. Foarte bine. Foarte frumos. Am introdus petitie cu o lun' de zile nainte la Ministerul Lucr'rilor Publice; am vorbit cu cei mai distinsi ingineri cunosc'tori n materie si la 10 Iulie; trebuia s' nceap' lucrul. Nu era numai o recreatie tinereasc', era chemarea tineretii noastre n slujba marilor nevoi de fapt' s'n'toas'. Era o educatie a 1.000 de tineri n directia constructiv'. Era un ndemn pentru alte zeci de mii de tineri. Era o scoal' pentru marile masse populare care stau ani ntregi cu podurile rupte, cu drumurile stricate, asteptnd s' vie statul ca s' le fac'; atunci cnd numai ntro singur' zi, munca lor comun' le-ar putea repara. Era un ndemn pentru toat' tara si un ndreptar pentru acei cari si pot imagina c' o Romnie puternic' ar putea iesi din mila altora, si nu din munca noastr' a tuturora. n vederea lucrului am trimis, nainte cu cteva zile, 3 tineri distinsi, la Visani, ca s' se ocupe de ncartiruire si aprovizionare. Dar ei au fost ridicati n ziua de 8 Iulie, transportati la Rmnicul-S'rat, iar apoi legati cu lanturi de mni, unul de altul, si trimisi acas' ca cei din urm' borfasi, n aceast' situatie de batjocorire provocatoare a demnit'tii lor de oameni. Alti doi tineri studenti dela Universitatea din Bucuresti, g'siti n orasul R. S'rat, unde veniser' cu atta

373

dor de munc', au fost prinsi, dusi la politie, insultati n mod trivial, p'lmuiti de politaiul orasului si de doi comisari fratii Ionescu apoi legati cu minile la spate si condusi n aceast' situatie la gar', n mijlocul orasului si apoi, cu trenul, acas'. n sfrsit, n ziua de Luni, 10 Iulie, au sosit Visani 200 de tineri studenti n majoritate. Acolo, n loc de bratele deschise pentru bunele lor intentii, sau pomenit cu prefectul judetului, procurorul, Colonelul de jandarmi Ignat, Generalul Cepleanu, Locotenent de jandarmi Fotea, mai multe sute de jandarmi cu armele ntinse, o companie de infanterie cu mitralierele aranjate pentru tragere si cu somatiunea de a p'r'si imediat localitatea, pe un ton de insult'toare agresivitate, cu nimic justificat'. n fata acestei situatii si a tuturor amenint'rilor, cei 200 de tineri sau culcat la p'mnt, n noroiul care era de dou' palme, n cea mai umil' pozitie si au nceput s' cnte Cu noi este Dumnezeu. La un moment dat, jandarmii au primit ordin s' sar' asupra lor. Au s'rit mai multe sute si i-au c'lcat n picioare, strivindu-le piepturile si capetele cu bocancii, tinerii ndurnd, ntro t'cere de martiri, tot acest calvar, f'r' nicio mpotrivire. n fruntea celor cari loveau era procurorul Rachieru, Colonelul Ignat, care, cu mna lui, a smuls p'rul din capul studentului Brum' si Locotenentul Fotea care a lovit cu pumnii n obrajii nevinovati ai bietilor copii. La urm', sau adus frnghii si toti cei 200 au fost legati cu minile la spate n mod barbar si tinuti n aceast' situatie, n ploaie, o jum'tate de zi. ntre timp a sosit preotul Dumitrescu pe care procurorul l-a ntmpinat cu vorbele: Ce-i cu tine, m ? Sunt preot. Am venit s' fac slujb' de nceperea lucrului. Nu esti preot, esti m'gar i r'spunde procurorul. Legati-i imediat cu minile la spate. Preotul a fost si el legat cu minile la spate si apoi, mpreun' cu toti ceilalti, n aceast' situatie de umilint' au fost transportati la R. S'rat si

374

nchisi la Legiunea de jandarmi, unde au fost din nou insultati si chinuiti oribil de procuror, jandarmi si politisti. Unii au fost scosi lesinati din camerele acelea de chin sau din pivnitele n care erau aruncati si apoi b'tuti cu rncile. Dup' patru zile de chinuri au fost pusi n libertate, neg'sindu-li-se nicio vin'. Altii, prinsi pe drum nspre Visani, au fost nchisi la Buz'u si Br'ila, de unde au fost trimisi de asemenea cu minile legate, acas'. Mai sunt 15 cari pn' ast'zi, Smb't', n-au sosit nc'. Vin pe jos dela Buz'u la Bucuresti, din post n post, de 4 zile, nemncati, insultati si p'lmuiti. Domnule Prim-Ministru, Aceasta nu este o ntmplare izolat', ci ordinul guvernului sa ntins n toate p'rtile. De dou' s'pt'mni, f'r' nicio vin' si dovad' neclintit' de aceasta sunt toate hot'rrile justitiei , suntem loviti si insultati la fiecare pas: la Bucuresti, la Arad, la Teius, la Piatra-Neamt si la Suceava. Domnule Prim-Ministru. Vatrag atentiunea, n modul cel mai cuviincios, c' noi, cari cunoastem istoria si cari stim jertfele f'cute de fiecare popor atunci cnd dorea s'-si r'scumpere o soart' mai bun', noi tineretul de azi al Romniei, nu refuz'm aceast' jertf'. Nu suntem lasii cari s' fugim de jertfa cuvenit' unei alte Romnii. Dar, iar'si v' atrag atentiunea, c' eu am f'cut acestor tineri scoala sentimentului demnit tii omenesti, scoala onoarei. Noi stim s' murim, dup' cum v' vom dovedi. Putem fi nchisi. Ne pot putrezi oasele n fundul nchisorilor. Putem fi mpuscati, dar nu putem fi p'lmuiti, nu putem fi njurati si nu putem fi legati cu minile la spate. Noi nu ne aducem aminte ca neamul nostru n trista dar mndra noastr' istorie romneasc' s' fi primit vreodat' a fi desonorat. Sunt pline cmpurile noastre de morti, dar nu de lasi.

375

Azi suntem oameni liberi, cu constiinta clar' a drepturilor noastre. Sclavi nu suntem si nici nam fost. Moartea o primim, dar umilinta nu. Fiti sigur, Domnule Prim-Ministru, c' aceste zile pline de umilint' si de nedemnitate nu le putem tr'i. Dup' zece ani de chinuri, fiti, V' rog, ncredintat c' avem suficient' fort' moral', s' g'sim o iesire onorabil' din viata pe care nu o putem suporta f'r' onoare si f'r' demnitate. Primiti, V' rog, sentimentele mele.

Corneliu Zelea-Codreanu
Totusi chinurile acestui tineret nu se vor sfrsi. Ni se ntunec' z'rile naintea ochilor. Alte chinuri, mai mari, ni se preg'tesc. nc' nu se terminase bine schingiuirea dela Visani, cnd am auzit c' I.G. Duca, seful Partidul Liberal, a plecat la Paris. Citim cutremurati, n ziarele pariziene declaratiile f'cute de acesta: Garda de Fier este n solda hitleristilor, guvernul Vaida e slab pentruc' nu ne distruge, si c' el, I. G. Duca si cu partidul s'u si iau angajamentul de a ne preg'ti moartea, de a ne extermina. n tar', Viitorul, oficiosul partidului, se va n'pusti asupra noastr' pe baza acelorasi argumente: miscare anarhic', miscare subversiv', miscare n solda hitleristilor, si n contra guvernului Vaida, pe care l va acuza de sl'biciune, de tolerant' fat' de miscarea noastr', de cochet'rie cu miscarea noastr': anarhic' si vndut' hitleristilor. Zilele acestea vom cobor ca neam pe scara celei mai mari umiliri romnesti. Doi b'rbati de stat romni, I. G. Duca si N. Titulescu, vor aranja cu fata politic' a trustului bancherilor jidani dela Paris, interesati pe de o parte la exploatarea nemiloas' a bog'tiilor t'rii si pe de alt' parte, n a asigura o ct mai fericit' situatie coreligionarilor lor din Romnia, venirea la putere a Partidului liberal. Aceasta cu conditia formal', cu angajamentul de exterminare, prin orice mijloace, a misc'rii legionare. Bancherilor str'ini, nu le convine o natie romneasc' legionar', tn'r', puternic', mndr' si care s'-i scuipe afar' din tar', cu toate capitalurile lor de prad'. i astfel, ca o mplinire a suferintelor de peste zece ani, se preg'teste, f'r' a fi cu nimic vinovati, cununa mortii.

376

***
S'-mi fie permis, ca la cap'tul acestui sir de lupte, s'-mi ndrept gndul c'tre mama mea, al c'rei suflet ma urm'rit an cu an si ceas cu ceas, tremurnd la fiecare lovitur' pe care o primeam si tres'rind la fiecare primejdie n care soart' m' arunca. Perchezitii peste perchezitii, cu procurori si comisari brutali si necuviinciosi, i-au tulburat n fiecare an linistea casei, de pe deasupra c'reia a disp'rut de mult orice raz' de bucurie si de liniste. R'splat' din partea unui neam, njosit de politicianii s'i, pentru o mam' care n cea mai amar' privatiune, si-a crescut sapte copii n dragostea de tar'. Fie aceste cteva cuvinte un omagiu pentru toate mamele ai c'ror copii au luptat, au suferit sau au c'zut pentru neamul romnesc.

377

CAMARAZI,
Cu aceste ultime povestiri, care ncheie volumul de fat , tineretea mea si a multora dintre voi sa terminat. Pe c r rile ei, de acum, nu vom mai trece niciodat . Dac acesti 14 ani ai tineretii noastre nau fost prea plini de petreceri si bucurii, o mare multumire mi lumineaz acum constiinta: o Romnie legionar si-a nfipt ca un pom, r d cinile n carnea inimii noastre. Ea creste din dureri si din jertf', ochii nostri plini de nesat, o privesc nflorind, luminnd z rile si veacurile cu str lucirea si m retia ei. Aceast m retie r spl teste din belsug, nu numai micile noastre jertfe, dar orice chin omenesc fie el, ct de ngrozitor. DRAGI CAMARAZI, Vou celor ce-ati fost loviti, huliti sau martirizati, va pot aduce vestea, care doresc s treac dincolo de valoarea subred a unei fraze oratorice ocazionale: n curnd vom birui. n fata coloanelor voastre vor c dea toti asupritorii nostri. S iertati pe cei ce vau lovit din porniri personale. Pe cei ce vau chinuit pentru credinta voastr n neamul romnesc, nu-i veti ierta. S nu confundati dreptul si datoria crestin de a ierta pe cei ce vau f cut vou r u, cu dreptul si datoria neamului de a pedepsi pe cei ce l-au tr dat si pe cei ce si-au asumat r spunderea de a i se mpotrivi. S nu uitati c s biile pe care le-ati ncins sunt ale neamului. n numele lui le purtati. n numele lui, deci, veti pedepsi cu ele: neiert tori, si necrut tori. Astfel si numai astfel veti preg ti un viitor s n tos acestei natii.

378

Ca r m e n S y l v a, 5 Aprilie 1936.

Din cauza greut'tii de a tip'ri o lucrare ca aceasta sau strecurat cteva greseli de tipar; cetitorul e rugat s' le rectifice singur. *** Al doilea volum va cuprinde: continuarea istoricului misc'rii legionare, prigoana, procesul, tr'darea precum si consideratiuni asupra problemelor sociale si statale n Romnia, si asupra omului nou: legionarul.

379

CUPRINSUL

Legionari, . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7 P IND N VIA!

n p durea Dobrina . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11 La Universitatea din Iasi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14 Se preg tea revolutia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 17 Garda Constiintei Nationale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 18 Constantin Pancu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 19 Ocuparea Regiei Monopolurilor Statului de c'tre Garda Constiintei Nationale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 20 Steagul tricolor deasupra atelierelor dela Nicolina . . . . . . . 21 Socialismul national-crestin, sindicatele nationale . . . . . . . 22 Crezul socialismului national-crestin . . . . . . . . . . . . . . . . . . 23 Un tablou fidel al situatiei dela 1919 . . . . . . . . . . . . . . . . . . 25 Conduc'torii muncitorilor romni . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 27 Atitudinea presei jid nesti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 28 Primul congres studentesc dup r sboiu . . . . . . . . . . . . . . . . . 34 Deschiderea Universit tii din Iasi n toamna anului 1920 . . . . 35 Anul universitar 1920- 1921 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 37 Eliminat pentru totdeauna din Universitatea Iesan' . . . . . 39 Consiliul Facult'tii de Drept . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39 Anul universitar 1921-1922 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 40 Presedinte la Societatea Studentilor n Drept . . . . . . . . . . . . . 41 Vizita la Universitatea din Cern'uti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43 Revista Ap'rarea National' . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 43 nfiintarea Asociatiei Studentilor Crestini . . . . . . . . . . . . . . 51 Angajament de onoare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 52 La sfrsitul studiilor universitare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 54 Vara anului 1922 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 56

380

n Germania . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 57

MI CAREA STUDEN!EASC
10 Decembrie 1922 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 63 Numerus clausus . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 66

PROBLEMA JID NEASC

Num'rul Jidanilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69 Problema p'mntului romnesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73 Noi si p'mntul nostru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 74 Problema oraselor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75 Problema scolii romnesti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 78 Problema p'turii conduc'toare romnesti . . . . . . . . . . . . . . . 81 Problema culturii nationale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83 Rentoarcerea n tar . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 85 La Iasi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87 La Bucuresti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87 La Cluj . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90 Adunarea dela Iasi din 4 Martie 1923. nfiintarea Ligii Ap'r'rii Nationale Crestine . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 90 4 Martie 1923 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 92 Alte organizatii antisemite sau nationaliste . . . . . . . . . . . . . . . . . 94 Fascia National' Romn' si Actiunea Romneasc' . . . . . . . . 96 Modificarea art. 7 din Constitutie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98 Prima mea arestare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 100 Vasile Conta, Vasile Alecsandri. Mihail Kog lniceanu. Mihail Eminescu, Ion Heliade R dulescu, Bogdan Petriceicu Hjdeu, Costache Negri, A. D. Xenopol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 103 Vasile Conta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104 Vasile Alecsandri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 106 Mihail Kog'lniceanu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108 Mihail Eminescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110 Ion Heliade R'dulescu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110 Bogdan Petriceicu Hjdeu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112

381

Costache Negri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112 A. D. Xenopol . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112 Greva general a studentimii continu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113 Iunie 1923 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114 Planurile iudaismului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115 Planurile mari ale iudaismului fat' de p'mntul si neamul romnesc . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 118 Planurile iudaismului fat' de miscarea studenteasc' . . . . . . 120 Argumente si atitudini jid'nesti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120 Congresul conduc torilor misc rii studentesti . . . . . . . . . . . . . . 122 Congresul dela Cmpu-Lung al L. A. N. C. . . . . . . . . . . . . . 126 Complotul studentesc din Octombrie 1923 . . . . . . . . . . . . . . . . . 129 Afar' . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 140 Obolul Motilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 142 Gnduri de viat' nou' . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143 Izolarea politicianismului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 145 Pedepsirea tr'd'rii si procesul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 147 La Iasi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 149

UN AN DE MARI NCERC RI MAI 1924 - MAl 1925

C minul Cultural Crestin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155 Prima tab'r' de munc' . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156 O nou' lovire . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157 Coplesit de lovituri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 158 Sus, n cabinetul prefectului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160 ncercarea de sf'rmare a blocului nostru . . . . . . . . . . . . . 164 Logodna . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165 Procesul Mota-Vlad . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165 n jurul celor petrecute la gr din . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166 ntrunirile de protestare contra lui Manciu . . . . . . . . . . . . . . 170 Se ordon' anchet' administrativ'. Memoriul D-lui Maior Ambrosie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172 Ziua fatal , 25 Octombrie 1924 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175 Dou' articole n jurul cazului Manciu . . . . . . . . . . . . . . . . . 177 Greva foamei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183 Singur la Galata . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 185

382

Mutarea procesului la Focsani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186 La Turnul-Severin . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188 Procesul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 191 Spre Iasi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194

IUNIE 1925 - IUNIE 1927

Nunta . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199 Botezul dela Cior'sti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200 Dup un an rencepe munca . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 200 Primejdii cari pndesc o miscare politic' . . . . . . . . . . . . . . . 201 Critica conduc'torului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 202 Un proces de constiint' . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 205 n Franta, la carte . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206 La Grenoble . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 209 Alegeri generale n tar' . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 210 n Muntii Alpi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 213 La Bucuresti, Liga Ap r rii Nationale Crestine sa rupt n dou 219 Ce se ntmplase? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 220 Cum am procedat n fata acestei situatii . . . . . . . . . . . . . . . 225

LEGIUNEA ARHANGHELUL MIHAIL

Legiunea Arhanghelul Mihail . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 229 Materia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 231 Ratiunea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232 n contra miseliei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 232 Primele nceputuri de viat' legionar' . . . . . . . . . . . . . . . . . 234 Programul nostru . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 237 Privelisti din viata public' romneasc' . . . . . . . . . . . . . . . 240 Gnduri n fata acestei lumi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 242 Etapele de desvoltare ale Legiunii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 244 Continutul primului num'r (P'mntul Str'mosesc) . . . . . 245 P'mntul Str'mosesc No. 2 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 248 Desinteresarea n lupt' . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 249 Disciplina si dragostea . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 250 Lupta pentru mentinerea revistei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 253 Alte nume . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 255

383

Cum era privit' actiunea noastr' . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 256 Dincolo de forme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 259 Misc'rile nationale si dictatura . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 260 Primele nceputuri de organizare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 262 Leg'mntul primilor legionari . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 267 O nou' b't'lie . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 268 Probleme de ordin material . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 269 Vara lui 1928 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 272 n lupt' cu mizeria . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 273 Profesorul G'v'nescul primeste s'cusorul cu t'rn' . . . . . . 274 3-4 Ianuarie 1929 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 274

SPRE MASSELE POPULARE

La Moti . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 279 Vara lui 1929 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 284 Hot rrea de a p si n masse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 285 15 Decemvrie 1929 . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 286 n Ardeal, la Ludosul de Mures . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 288 n Basarabia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 290 Din nou n Basarabia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 295 Fr'mnt'ri n Maramures . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 297 Marsul n Basarabia . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 298 Atentatul contra Ministrului Anghelescu . . . . . . . . . . . . . . . 302 Disolvarea Legiunii Arhanghelul Mihail si a G rzii de Fier . . . . 306 Procesul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 312 Miscarea legionar n primele alegeri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 316 Lupta dela Neamt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 317

DEMOCRA!IA MPOTRIVA NEAMULUI

n Parlament . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 323 Cteva observatiuni asupra democratiei . . . . . . . . . . . . . . . 325 Electiune, selectiune si ereditate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 327 Individ, colectivitate national', natiune . . . . . . . . . . . . . . . 332 Neamul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 334 !elul final al neamului . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 335 Monarhia si legea monarhiei . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 337 Lupta dela Tutova . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 338

384

A doua disolvare a G rzii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 340 Noui alegeri generale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 341 Pentru a doua oar' n Parlament . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 342 Cum se prezenta organizatia legionar n 1932-1933 . . . . . . . . . 345

OFENSIVA CALOMNIILOR
Miscare anarhic si terorist . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 351 n slujba str'inilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 352 Suntem n solda hitleristilor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 353 Fabrica de bancnote false dela R'sinari . . . . . . . . . . . . . . . 354 Echipa mortii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 360 La Teius . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 362 Digul dela Visani . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 364 Camarazi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 375

385

Editii ale c'rtii PENTRU LEGIONARI: n limba romn": Editia ntia (princeps): Editura Totul pentru !ar', Sibiu, 1936, (sub ngrijirea Prof. Nicolae Petrascu, printro genial' strategie a C'pitanului, care a derutat guvernul, ce voia s' pun' mna pe manuscris. C'pitanul i-a r'spl'tit str'dania cu gradul de comandant legionar). Editia a doua: Editura Totul pentru !ar', Bucuresti, 1937. Editia a treia: Editura Totul pentru !ar', Bucuresti, 1940. Editia a patra: Colectia Omul Nou, Salzburg, Austria, 1952. (mimeografiat' de echipa Omul Nou). Editia a cincea: Colectia Omul Nou, Mnchen 1968 Editia a sasea: Colectia Omul Nou, Miami Beach, Fla. USA 1985 Editia a saptea: Colectia Omul Nou, Miami Beach, Fla. USA 1990 Editia a opta: Colectia Documente istorice sechestrate, Timisoara, 1993 n limba englez": For My Legionaries (The Iron Guard), Editura Libertatea, Madrid & Liberty Bell Publications, USA, 1976 n limba francez": La Garde de Fer (Pour les Lgionnaires), Ed. Promthe, Paris, 1938; editia a II-a: Grenoble, 1972 n limba german": Eiserne Garde (An meine Legionre), Colectia Europa, Mnchen, 1987 n limba italian": Guardia di Ferro (Per i Legionari), Edizioni di Ar, Padova, 1984 n limba spaniol":

386 Guardia de Hierro (Para los Legionarios), Ediciones Huguin, Barcelona, 1983