ST EAUA

STEAUA
REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN RPR

5-6
CLUJ Anul X V (172) mai-iunie 1964
 O m a g i u lui Eminescu

E mult decînd cu scîrbâ am părăsit pămîntul

Ce vrăji fierbinţi, ce-nalte puteri mă cheamă iară
Din lumea unde stărui nemuritor şi rece?
Tot ce lăsai acolo sînt doar dureri amare
Potop de chin şi lacrimi cu munţi de nedreptăţi,
Cumplita silnicie, sugrumătoare lanţuri
Şi-acum mai sîmt oroarea, ruşinea de-a ii om.
Şi totuşi azi adie spre mine scumpe-ndemnuri
Şi, iără-mpotrivire cobor, m-am abătut
La teiul slînt sub. care mi-am scuturat visarea
Pe lingă plopii iără soţ unde veghiam.
Am rătăcit ca-n vremuri prin codrul cu izvoare
Uscaţi de mult, nici unul din ei nu mă chemase.
La groapa dulcei mame căzui în ţintirim,
Am întrebat mormântul lui Creangă — Pretutindeni
Aceiaşi grea tăcere şi veşnică uitare.....
De unde vine valul de dragoste imensă
Ce-mi dă din nou viaţă, mă-ntoarce, sînge cald
Şi mă aduce-n lumea urîtă, dintre umbre
Cum aducea iubita năpraznicul Herald..
Ascult un cor gigantic ce preamăreşte-un nume
Desigur iar un rege pe tron, un Împărat —
Sărman norod, c'mcl oare te-i lecui de e i . . .
Vei părăsi găoacea copilăriei tale.

Poezia, inedită, a irămas, printre manuscrisele autorului, neterminată. Pentru a

facilita lectura, redacţia a crezut potrivit să întregească versurile — acolo unde
există omisiuni —propunînd în paranteze drepte expresii care i s-au părut a se
integra firesc în ţesătura textului.
 V. Voiculescu

Eu v-am lăsat in scunda tavernă mohorltă,

Se prelingea lumina printre fereşti murdare...
La Voi mă-ntorc... Vă caut să vă mingii o clipă
Cit am îngăduinţă să stau iar printre voi
Copii svîrliţi din leagăn ai plebei proletare.
Pămintul totdeauna v-a fost un tată vitreg
Şi pînâ chiar lumina tot maşteră v-a stat.
iubiţii mei tovarăşi năpăstuiţi deapururi
Crescuţi pe ale muncii robuste [aspre] braţe,
Spre voi mă-ndrept acuma dar nu vă mai găsesc.
Aici era taverna şi-acum e un palat,
în ei răsună slavă. —vîn cinstea, cui-.se cîntă?
Acelaşi nume. lată, acelaş.''.,.;. E al meu
Dogoritoare glasuri azi cheamă şi evocă
Nu Împărat, nici rege, ci pe un biet poet;
Ce le-a vrăjit durerea, le-a scuturat cătuşa,
Le-a prevestit în zare măreţul viitor.
Voi mă hrăniţi cu. sui Iul şi duhul vostru frate,
„Eroic este astăzi copilul cel pierdut"..:
Cobori m jos luceaiăr blind
Alunecînd pe-o rază'
Pătrunde-în casă şi in gind
Şi-n veci ne luminează...

îngăduiţi să intru şi nevăzut să şed

La sărbătoarea voastră, Trecînd peste-cest prag
Calc tot trecutul ţăndări şi caută-n mine versul,
[Eroic fiind astăzi], copilul cel pierdut,
Căci tu chiar pe împăratul 11 vezi tot proletar.
Am siărimat nedreapta şi cruda rînduială
Cu legile de-aramă şi-al naşterii noroc
Cum ne-ndemnaşi poete, cu aprigă-narăsneală
Din versu-ţi prooroc.

Vom pune-n loc frăţia ca-n vremile-aurite

Şi munca sorocită ori cărui ca un dar,
Ca nici un „Vlrf" s-apese mulţimile-nflorite
Căci tu chiar pe cezarul 11 vezi tot proletar,
Poete, drag tovarăş, ne-mpărtăşişi durerea
Şi versu-ţi ca o goarnă de luptă a sunat,
Priveşte cit de paşnici ne tace azi puterea
Şi cum te-am ascultat!

Tovarăşe, tovarăşi, toţi într-un singur gind

Am hotărît aicea furnalul nostru scump
Unde se zămisleşte în clocote oţelul
De-acum să se numească furnalul Eminescu.
 Omagiu lui Eminescu 7

La fel, în focul urei şi-aJ dragostei de clasă

A clocotit furnalul [ca] sufletul aprins
Cînd făurarii din sgură şi fier nemuritoarea
Unealtă ascuţită — împărat şi Proletar —
Ce-a despicat o brazdă adîncă-n viitorul
Pe-atunci atît de aspru şi-atît de-ntunecat.

Dar noi ţesătoria cu-o sută de războaie

O vom numi aşişderi cu numele lui mare-,
Aşa ţesu mătasea de ginduri mintea lui
Şi fire colorate le-a combinat maestru
Cit toată poezia-i e numai o-ncîntaie,
Vestmînt pentru durerea şi bucuria noastră
Cu care altă dată noi jalea ne-[o-mbrăcaiăm]
Şi-acuma bucuria frumos ne-o-mpodobim.

Şi moi gospodăria sătească vom numi-o

Tot Eminescu — Cine ca el a mai cîntat
Copacii, de la teiul cu [crengile]-n pămînt
Şi pînă la cireşul cu frageda lui floare
Asemenea iubitei intii ieşită-n cale!
Cine-a slăvit mai bine isvoarele şi codrii
Cu tainici nunţi de fluturi şi armii de furnici.
Cu cerbii falnici care duc luna plină-n coarne
Cînd îşi căta nevasta, ţăranca-n sat. Călin.

Căminul nostru unde (copii) voioşi ne strîngem

Tot Eminescu astăzi voim să-1 botezăm
Să creştem mari în paza slăvitului său nume,
Şi sub oblăduireaA [prin timp] să devenim
[Copii] ai muncii sfinte,, şi braţele să cadă
Ca rimele şi ritmul pe grelele unelte.
V, VOICULESCU
 Către Luceafăr

Fruntea ta luceşte, poleită de curgerea vremii,

departe, astral, în seninătate.
Cum să te-ajung?
Intre noi e o mare de sînge, un secol de sînge.
Cu. mica mea barcă,
îmi tai o dîră,
lopătez mereu, gîfîind, între recife
care cer o atenţie sălbatecă,
un suflet strunit.
Dar cîteodată dau drumul lopeţilor,
mă las pe spate, uşor,.
pieptul mi-e plin de mireazma sărată a nopţii,
de cosmica ei baldnsdre,
şi, deodată, sînt aproape de tine,
in mi ilocul stelelor,
în scînteierea lluidă, izbăvitoare
a ritmului.

MARIA BANUŞ
I O N V L A S I U : Eminescu (studiu)
 Ipoteşti

Părea<<că teii nu cresc din pâmînt

Ci izvorau din propriul tău vers —
Că nici salclmii riu erau reali,
Ci murmur bând curgind seara pe deal.
Am îost pe „lacul codrilor, albastru",
Dar codrii s-au retras şi lacul nu-i.
Şi-asemenea lui Oedip incercat-am
Să văd in mine iotul, să te caut,
Migrind prin timp spre cele ce s-au dus.
A trebuit să pling fără de lacrimi,
Neinvăţat c-o undă-atît de. mare
De sfînt fior ce mi-a trecut prin suflet.
Ah, urmele s^au şters. Unde-ţi sunt paşii
Să ţi-i sărut, să mă cuprindă teama
Că am atins ţarina înstelată
Din care duhul . tău a răsărit.
AUREL GURGHIANU
 Spre Varatec

La- mormîntul Veronicăi Miale

Pădurea de argint tăcea

ce lină, dulce zi erai —
pădurea de argint tăcea,
dar a cîntat iubirea.

Femeea de-aur lin venea,

înger şi demon era ea,
femeea de-aur lin venea,
să tacă si< să uite.

Ploua cu aur şi argint,

ca tihnă şi netihnă-n vînt,
ploua cu aur şi argint,
ca moartea Ungă viată ...

înger ori demon, orice-ar fi,

ştia că va muri aci,
Înger ori demon, orice-ar fi —
căci zeul ii murise !

K!SS JENO

în romîneşte de Veronica Porumbacu

El î m b r ă c a s e u n veşmînt d e astru

El îmbrăcase un veşmlnt de astru

Şi Kama, fiul, cerului albastrw,
Nu-1 maii lovea cu flori înveninate —:
El luneca prin sferele înalte.

Lăsase jos cereasca lui povară,

Pe cataracte de lumini plutea,
în locul rănilor de-odinioară
Aripi crescură, fulgere de stea,

Puterea unui astru-avea acum.

Nimburi cădeau, rîuri de-argint pe drum,
Un vini stelar prin preajma lui vuia,

Şi, totuşi, om fusese, pe pămint.

El constelaţii-n diadem purta,
Calea lactee, l y r a pe veşmlnt.

EUGENIA ROŞCA
 P e r m a n e n ţ a şi a c t u a l i t a t e a lui Eminescu

A scrie despre Eminescu înseamnă a te situa în faţa unui munte

enorm, înzestrat cu cel mai fantastic şi mai eterogen peisaj din cîte
se pot închipui, p e i s a j , n u numai de mare şi pură înălţime, de severă
autoritate dar şi intri coşe tor prin prăpăs ui oasele, labirinticele genuni
pe care le conţine,, prin hăţişul inextricabil al vegetaţiei sale.
Imaginea aceasta nu e doar o figură de stil, convenţională, me-
nită a servi drept introducere la cîteva rînduri despre poetul nostru.
Impresia' pe care o designează e reală, deadreptul copleşitoare, şi re-
prezintă mai miult decît o stare de spirit personală . în faţa fenomenu-
lui eminescian. Şi cred că numai o ^asemenea formulă simbol poate să
sugereze ceea ce simte în zilele noastre cercetătorul sau contem-
platorul operei . .eminesciene; Spun în zilele noastre, pentru că acum,
după monumentala ediţie. Perpessieius, avem posibilitatea să observăm
această operă în toată amploarea, diversitatea şi semnificaţiile ei.
Desigur, un istoric literar ca G. Călinesou a intreprins de multă vreme,
şi cu mijloace proprii, asaltul împărăţiei eminesciene, realizînd o
impunătoare privire analitică şi de ansamblu. Dar dealungul timpu-
lui, de la apariţia primei ediţii de poezii, şi pînă azi, eminente spirite
critice au cercetat o latură sau alta a vastei creaţii, fiecare adu-
cînd preţioase contribuţii, lumini pătrunzătoare, sugestii de adine ă
rezonanţă intelectuală. E destul să amintim nume ca Titu Maiorescu,
Gherea, M. Dragomirescu, Iorga, Lovinescu, Ibrăileanu, Tudor Vianu,
Perpessieius, Pompiliu Constantinescu, D. Caracostea, D. Popovicii —
şi nu trebuie să lipsească de aici Tudor Axghezi — pentru a ne da
seama ce reflectoare puternice s-au îndreptat asupra acestui munte
vrăjit care e opera poetică a lui Eminescu. Şi totuşi sîntem departe
de a fi încheiat subiectul; ca toate geniile fabuloase, Eminescu va fi
mereu comoara inepuizabilă către care se vor îndrepta fervoarea şi
dragostea nenumăraţilor cititori., pasiunea cercetătorilor. Fiecare epocă
îşi. va aduce contribuţia, punctul ei de vedere, devoţiunea- sa, fapt
care va face ca valorile universului eminescian să fie tot mai profund
cunoscute şi îndrăgite. Aceste valori artistice indestructibile instituie
 Permanenta şi actualitatea lui Eminescu 33

atît actualitatea cît şi permanenţa lui Eminescu. Fiind întruchiparea

supremă a geniului nostru naţional, el' va trăi indefinit ca şi poporul
care 1-a dăruit lumii într-o unică şi fericită împrejurare.
Ceea ce trebuie în primul rînd relevat, cînd e vorba de poezia lui
Eminescu, este trăsătura ei dominantă, definitorie, cea mai înaltă
izbîndă estetică a 'lirismului rdmînesc, anume îarmecul specific pé
care il degajă, propriu numai acestui poet, farmec turburător, inana-
lizabil, care constituie modalitatea lui originală de a da viaţă cuvîn-
tului. S-ar putea spune că aceasta e o calitate delà sine înţeleasa,
presupusă totdeauna cînd abordam lirismul eminescian şi că, prin
urmare, nu mai e nevoie să o precizăm. De altfel, farmecul a devenit
un loc comun în. terminologia criticii eminesciene şi, după cîteva în-
cercări de "a-1 aproxima, a fost părăsit pentru a se trece la alte as-
pecte mai uşor determinabile. El a fost înţeles, însă, numai în sens
limitat, ca armonie a unor versuri, armonie uneori cu iradiaţii mai
largi, legată de o anumită atitudine contemplativă, dar atît. Sensul
pe care i-1 atribuim aici e mai vast. El vrea să se confunde cu o
modalitate originală de a 'crea, cu întreaga sensibilitate artistică a
poetului care modulează într-un singur fel cuvintele, ' în cele mai
diverse ipostaze lirice. Şi cum originalitatea ţine de o structură spiri-
tuală complexă şi adîncă, farmecul, în cazuil de faţă, izvorăşte şi. el
din aceleaşi'profunzimi ale personalităţii. Surprinde, îwtîi, _ la Emi-
nescu şi apoi te cucereşte treptat şi te subjugă, acel mod unic al său
dé a spune" lucrurile, acel siunet „dureros de dulce", acel timbru parti-
cular de flaut, cu deosebire grav şi pătrunzător; apoi vigoarea melo-
diei, cu o aură de basm şi de mit în jurul ei, chiar cînd vorbeşte
despre lucruri simple, ca şi forţa expresiei şi a cugetării, cu sugestia
infinitului şi à formulărilor definitive. Impresia personalităţii excepţio-
nale, a geniului, te însoţeşte mereu şi căutînd să-ţi explici de unde
provine farmecul specific, n u poţi să recurgi decît la acelaşi răspuns:
din extraordinara putere creatoare a poetului, în care simţirea, cuge-
tarea şi fantezia se îmbină în proporţii egale, toate aceste dimensiuni
fiind de o nemaiîntîlnită anvergură. Desigur, avem] aici' numai
datele primordiale, harul nativ ce 'caracterizează personalitatea lui
Eminescu. Lor li se adaugă însă înclinaţiile temperamentale, cultura,
mediul social şi cel fizic, momentul istoric, împrejurările vieţii, care
şi ele s-au făcut simţite, şi încă în forme foarte vii, în forul său .spi-
ritual, împrimînd culori şi nuanţe inseparabil legate de atmosfera şi
tonul de bază. De la detaliu şi pînă la ansamblu, opera sa vibrează
de acel farmec suveran care e nota esenţială a lirismului eminescian
şi care rămîne unul din miracolele poeziei noastre.
Încercînd să vedem, dincolo de această calitate majoră, celelalte
virtuţi şi trăsături care alcătuiesc profilul poetului, vom constata o
complexă conformaţie afectivă şi spirituală, de natură shakespea-
reiană, în sensul explorării în adîncime şi fără menajamente a-sufle-
tului' omenesc, a sensurilor naturii şi vieţii •'(conform uno-r concepţii
asimilate din diverse : surse, dar şi din • nepreţuitele izvoare ale înţe-
lepciunii populare).
 Victor Felea 14

în această privinţă s-au formulat multe opinii restrictive, simplifica-

toare, uneori desigur din nevoia de a fixa mai pregnant, din cite va
linii mari, fizionomia creatorului; acele trăsături mari există în mod
evident, ba e chiar posibil ca printr-o. reducţie logică să restrîn-
gem registrul sensibilităţii la cîteva note fundamentale, însă reali-
tatea operei ne impune să vedem toată Uimitoarea bogăţie a geniului
eminescian. Criticul M. Dragomirescu, contrariat de schematizările pe
care unii „comparativişti" le propuneau pentru înţelegerea lui Emi-
nescu, sujbordorandu-l unor influenţe stricte, schiţa încă în 1919 un profil
care indica în mod realist complexitatea şi autenticitatea figurii poe-
tului: „Dacă i-ai întreba însă pe aceşti critici, de unde a luat Emi-
nescu seninătatea dumnezeiască din Luceafărul; umorul idilic
şi pasionat din Călin: voluptatea pătrunzător-platonică din N o a p -
f e a; admiraţia şi indignarea din Scrisoarea III; surîsul gran-
dios şi mucalit din Mi t o 1 o g i c a 1 e ; nespusul farmec al naturii din
toate capodoperele lui erotice; frămlntarea plină de cutremur sufle-
tesc din Mo r tua est; sinceritatea dureroasă şi analiza nemiloasă
a sufletelor sceptice alături cu slăvirea măreaţă a luptătorilor pentru
ideal din Epigoni i; precum şi adîncimea şi energia accentelor
unice în literatură ale suferinţei sociale ce aspiră la îndreptare din
împărat şi proletar; — cu greu ar putea găsi vreun raport
între aceste realizări poetice şi între ceea ce i-a putut sluji ca model
în literatura germană". Cu tot aerul lor didactic, aceste cuvinte lasă
să se întrevadă ceva din vastitatea reacţiilor afective, din multitudi-
nea preocupărilor şi atitudinilor lui Eminescu. Domeniul sensibili-
tăţii sale cuprinde o gamă emotivă foarte largă şi astfel poetul e măi
modern decît s-ar părea: EI nu are monotonia unor atitudini rigide;
nu e numai romanticul ce vehiculează un amar pesimism filozofic, nu
e doar purtătorul unei tristeţi erotice sau patriotul din Scrisoarea III.
Să ne gîndim cît de divers este tabloul modulaţiilor sale lirice —
delà sarcasm şi ironie Ia sincerul elogiu, delà humorul impresiei
realiste la viziunea sublimului — şi vom conveni că artistul a trăit
viaţa în toată plenitudinea ei, chiar dacă împrejurările şi firea lui au
făcut să apară mai insistent anumite laturi decît altele, (O poezie
din tinereţe cum e Cugetările sărmanului Dionis e de filon realist şi
popular, rival iz în d ou oricare scenă a marelui realism din secolul tre-
cut). El face parte dintre aceia al căror suflet cuprinde „doruri vii şi
patimi multe", are cu alte cuvinte o sensibilitate puternică, de o ma-
ximă intensitate, care colorează şi transfigurează totul. însă în slujba
acestei sensibilităţi, orientată mereu spre o zonă ideală, există în ca-
zul lui Eminescu, o impresionantă forţă a cugetării, cu un vast orizont
filozofic, şi în acelaşi timp o fantezie de ordinul fabulosului, a mito-
logicului, Toată această formidabilă aparatură interioară a lucrat
necontenit în sensul unui protest total şi pătimaş împotriva unei so-
cietăţi rău alcătuite, josnice şi meschine, prelungind uneori acest
protest într-o viziune filozofică pesimistă asupra întregului
univers, ori în accentele grave ale dorinţei de. extincţie. Tragedia
poetului — pentru că a fost mai degrabă o tragedie decît o dramă —
 Permanenla şi actuulitalea lui Eminescu 15

a avut implicaţii profunde atît de ordin personal cît .şi de ordin

social şi filozofic. Şi toate scrierile lui sînt mărturia patetică a acelei
tragice tensiuni care i-a fost viaţa, a acelui suflet înalt şi incorupti-
bil pe care 1-a purtat ou mîndrie printre oameni. Fără să idealizăm
sau să recurgem la mitul geniului absolut, trebuie să recunoaştem în
figura lui Eminescu o reală măreţie prometeică, cea mai pură expre-
sie, a demnităţii şi eroismului nostru spiritual, modelul cel miai exem-
plar spre care literatura şi condeiul oricăruia dintre noi ţ>ot să nă-
zuiască.
„Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt"; „Iar în lumea
cea comună a visa e un pericul, / Căci de ai cumva iluzii, eşti pier-
dut şi eşti ridicul"; „Virtutea? e-o nerozie-, Geniul? o nefericire";
„Şi In gîndu-mi trece vîntul, capul arde pustiit, J Aspru, rece sună
clntul cel etern neisprăvit... Unde-s şirurile clare din viata-mi să
le spun? Ah! organele-s sfarmate şi maestrul e nebun!" laită numai
cîteva din treptele acestei tragedii pe care secolul trecut a privit-o,
aproape cu indiferenţă, consu rnîndu - se.
Reflexivitatea eminesciană ne-a dat nu numai cîteva versuri afo-
ristice cum sînt cele din Glossă ori diin Cu mîne zilele-ţi adaogi, ci
nenumărate construcţii lirice în care aportul meditaţiei, al gîndirii în
imagini, al generalizării poetice e covîrşitor şi deschide orizonturi
infinite acestei poezii., Dar aşa cum afirmam şi înainte, aici medita-
ţia, cugetarea încorporează un material foarte sensibilizat, purtînd
amprenta unei profunde experienţe omeneşti, şi prin urmare chiar
acolo unde avem de a face cu nişte teme de strictă vecinătate etico-
Eilozofică sau socială, poezia nu ia nicicînd turnura unui expozeu
didactic, parnasian, ci are adîncknea şi căldura aceluiaşi lirism cu
care poetul ne-a obişnuit.
Acelaşi lucru trebuie să-1 avem în vedere şi cînd e vorba de
fantezia poetului. Ea participă deasemenea cu necesitate la fluxul
şi- la mesajul său liric, concurând la formarea unui peisaj cînd roman-
tic-spectacular, (ca în Mortua-est) cînd fabulos şi luxuriant (ca în
Călin, în Strigoii sau în Scrisori), cînd stilizat (ca în Luceaiărul, în
Mai am un singur dor, sau mai ales în Stelelè-n cer). Ea îi oferă
în permanenţă o bogăţie inextricabilă de elemente, pendulînd între
microcosm şi macrocosm, apropiind cele mai puţin înrudite noţiuni
în metafore uimitoare, găsind materia simbolurilor fecunde, a metafo-
relor grandioase. Să ne amintim de imaginile despre natura cosmică
la Eminescu; sînt de-o sugestivitate neîntrecută. Nimeni n-a avut
pînă acum o mai precisă şi mai superbă viziune a zborului în cosmos
ca autorul Luceafărului în acel celebru pasaj care debutează ou ver-
surile: „Porni luceafărul. Creşteau / în cer a lui aripe, ,/ Şi căi de
mii de ani treceau / în tot atîtea clipe". La fel de măreţ e şi celălalt
tablou (din Scrisoarea I), în care asistăm la naşterea 'lumilor: „La-
nceput; pe cînd fiinţă nu era, nici nefiinţă", etc. Fantezie uriaşă e şi
în Demonism („O raclă mare-i lumea" ...) şi în Memento mori, şi în
Mitologicale, şi în general în toate marile poeme positume. S-ar
sărea că aici un titan, fie prea mîhnit, fie într-o dispoziţie de humor
16 Victor 'Felea

complicat, se dedă unui joc spectaculos cu stihiile sau cu universul

însuşi;
Un mare capitol al liricii eminesciene, fără de care nu poate > fi
concepută, e cel închinat iubirii. Cine spune Eminescu, spune întîi ,de
toate dragoste, dragoste nefericită ori aspiraţie, vis de dragoste; spu-
ne magie şi încîntare a iubirii, duioşii, regrete, amintiri dar şi invec-
tive la adresa acelui „instinct atît de van". Domină însă frumuseţea
dragostei, vălul misterios, puritatea, armonia, peisajul ei transfigu-
rat. E- ceva atît de atingător, de profund omenesc în dragostea lui
Eminescu încît timpul nu-i poate răpi nimic din frăgezimea şi strălu-
cirea iniţială; ea rămîne una din valorile permanente care modelează
sufletul generaţiilor de cititori, înobilîndu-1.
Să nu uităm nici elanul patriotic, cel din prima tinereţe, adîn-
cirea treptată a acestui • sentiment cu implicaţii atît de hotărîţoare în
viaţa poetului, şi care ajunge la o expresie măreaţă în Scrisoarea III,
unde iubirea de ţară, elogiul bărbătesc adus vitejiei strămoşilor, e
nevoit să stea alături de sarcasmul bieiuitor la adresa guvernanţilor
din vremea sa. Dar să ascultăm glasul dogoritor de admiraţie şi in-
dignare al autorului: „O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbri
seţi, / Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţi, / Şi cu voi
clrapindu-şi nula, vă citează toţi nerozii, /. Mestecînd veacul de aur
în noroiul greu al prozii. / Rămîneţi in umbră siîntă, Basarabi şi voi
Muşatini, J Descălecători de tară, dătători de legi şi datini, / Ce cu
plugul şi cu spada ati întins moşia voastră f De la munte pin la mare
şi la Dunărea albastră." Opunînd prezentului un trecut • glorios, Emi-
nescu nu făcea decît să sublinieze necesitatea unui patriotism pe linia
celui paşoptist, aşa cum ardea şi în pieptul său, un patriotism luminat
de idealuri măreţe, trăit cu sinceritate şi cu totală dăruire. Ca în toate
direcţiile, însă,, şi în aceasta aspiraţiile poetului luau proporţii nemă-
surate, depăşeau tot ceea ce societatea timpului său putea să-i ofere.
De aici, dureroasele evaziuni în vis, în „veacul de aur" aii trecutului
nostru, de aici o pornire adesea, necruţătoare împotriva tuturor ace-
lora care i se păreau că înjosesc ţara şi. o frustează de drepturile şi
libertăţile necesare.
Se cunoaşte pasiunea sa pentru folclor, pentru toate vechile va-
lori artistice şi etnice, se ştie cît de adînc a pătruns în secretele sim-
ţirii şi gîndîrii populare, în tainele' limbii, cît de mult a colindat dru-
murile şi plaiurile întregului pămînt romînesc, împregnîndu-se de aro-
mele-i tari, de culorile, ' luxurianţa şi frăgezimea acestuia. Spiritul
creaţiei populare a modelat multe din versurile • lui, chiar cele din
Luceafărul, care începe atît de uimitor de firesc: „A fost odată ca-n
poveşti, / A fost ca niciodată, / Din rude mari împărăteşti, / o prea
frumoasă fată", ca să nu mai vorbim de Revedere, Ce te legeni, La
mijloc de codru... sau de Mai am un. singur dor, cu toate varian-
tele ei, apoi de aşa numitele romanţe eminesciene, posedînd o sim-
plitate derutantă'dar indestructibilă tocmai pentru că sînt scrise după
acelaşi principiu indescifrabil al cîntecului popular.
 Permanenţa şi actualitatea lui Eminescu 17

Sentimentul patriotic al lui Eminescu s-a prelungit totdeauna în

atmosfera şi în peisajul tării noastre, devenind o intimă fraternizare
cu elementele lor. Poate că numai Sadoveanu, mai tîrziu, a trăit cu
aceeaşi deplină comuniune în universul viu şi fermecător al naturii
romîneşti. Iată cum scria poetul, încă la 16 ani, despre natura noastră
în poema Frumoasă-i..., unde nu poate fi vorba de un simplu peisaj
idilic, artificios: • „în Iacii} cel verde şi lin / Resirîiige-se cerul senin,,
! Cu norii cei albi de argint, / Cu soarele nori siişiind, ./ Dumbrava ceti
verde pe mal / 'S-oglindă in umedul val, / O stîncă stîrpită de ger
înalţ-a ei irunte spre cer. / Pe st'mca siărimală mă sui, / Gîri'dirihor
aripi le pui; / De-acolo cu ochiul uimit / Eu caut colo-n răsărit / Şi
caut cu sufletul dus / La cerul pierdut în apus. / Cobor apoi stînc.a
în jos, / Mă culc între flori cu miros, J Ascult la. a valului cînt, /. La
geamătul dulce din vînt. I Natura de jur, împrejur, / Pe sus e o boltă
de-azur, / Pe jos e un verde covor / Ţesut cu mii tinere Hori. / Văd
apa ce tremură lin / Cum vîntul o-ncruntâ-n suspin, / Simt zefiri
cu-aripi de fiori / Muiate în miros de Hori, / Văd lebede, barcă de
vînt, / Prin unde din aripe dînd, / Văd fluturi albaştri, uşori, / Roind
şi bînd miere din flori". Ritmiul ciudat al acestei poezii — tot de
esenfă populară şi el — a fost preluat oîndva de Lucian Blaga pentru
nişte versuri purtind dorul de ţară.
Experienţa naturii, poetul a avut-o, de timpuriu, din copilărie,-
atunci, a trăit el variate senzaţii şi impresii, atunci şi-a format auzul,
văzul, .mirosul, a înregistrat profund acele fenomene şi peisaje care
s-au prefăcut apoi într-unui din elementele constitutive ale liricii lui.
O spune, de altfel, el însuşi în poezia Fiind băiet păduri cutreieram:
„Fiind băiet păduri cutreieram / Şi mă culcam ades Ungă isvor, / Iar
braţul drept sub cap eu mi-1 puneam / S-aud cum apa sună-ncetişor: /
Un freamăt lin trecea din ram în ram / Şi un miros venea adormitor. /
Astlel ades eu nopţi întregi am mas / Blînd îngînat de-al valurilor
glas. // Răsare luna,-mi bate drept în faţă: I Un rai din basme văd
printre pleoape, / Pe cîmpi un văl de argintie ceaţă, / Sclipiri pe cer,
văpaie preste ape, / Un bucium cîntă tainic cu dulceaţă, / Sunînd din
ce în ce tot mai aproape... / Pe frunze-uscate sau prin naltul ier-
bii, / Părea c-aud venind în cete cerbii".
Nimeni nu a cîntat mai frumos, mai nuanţat şi ou nedesminţită
afecţiune, codrul şi lumea Iui de basm: „împărat slăvit e codrul, /
Neamuri mii îi cresc sub poale, j Toate înflorind din mila / Codrului,
Măriei-Sale. //. Lună, Soare şi Luceferi / El le poartă-n a lui herb, i
Imprejuru-i are dame / Şi curteni din neamul Cerb. II Crainici, iepu-
rii cei repezi / Purtători îi sunt de veşti, I Filomele-i ţin orchestrul /
Şi isvoare spun poveşti. // Peste flori, ce cresc în umbră, / Lingă ape
pe pdtici/ Vezi bejănii de albine, / Armii grele de furnici..." Sau
să ne amintim de Călin, conturând atît de viu aceeaşi kune a pădurii.
Să murmurăm apoi atâtea alte versuri prin care trec peisaje felurite,
selenare, feerice, simple, măreţe, solemne, cosmice; e o natură din
oare nu lipseşte nimic esenţial, şi al cărei colorit specific e cel romî-
nesc. E o natură care, prin v r a j a lirismului eminescian, concurează

2 — Steaua
18 Victor Felea

cu putemica-i prezentă însăşi stihiile reale şi îţi rămîne în suflet pen-

tru totdeauna.
Eminescu a durat un monument care are avantajul vieţii şi nu al
bronzului: trăieşte, nu aruncă umbră moartă, alimentează, modifică
mereu structura noastră spirituală în sensul idealităţii lui, invită nu
la somnolenţă oi la creaţie şi adevăr, la nobleţe şi sinceritate. Cunos-
cînd în profunzime poporul, suferinţele şi virtuţile lui, printr-o iden-
tificare totală, eroică, Eminescu a realizat o operă în care vom găsi
întotdeauna cea mai frumoasă limbă românească, surprinsă parcă în
însăşi geneza ei, în clipa hotărîtoare cînd creatorul i-a împrumutat
suflarea, ilui misterioasă, simţirea cea mai adevărată şi mai plină de
strălucire care ne leagă de peisajul şi destinul ţării noastre, marile
altitudini prin care poezia de pe acteste meleaguri pătrunde sub vasta
boltă a literaturii universale.
VICTOR FELEA
 D i n jurnalul unui editor

Am mai povestit, în cîteva rînduri, de împrejurările tenebroase

care au prezidat, leagănul meu de editor, şi de vrăjitoarele, mult mai
shakespeareene decît zânele basmelor noastre cu ursitori, ce m-aiu
menit, şi chiar momit, ca nişte adevărate sirene de pierzanie, exact
acum u n an şi trei decenii, pe bordul acelei inepuizabile galere a edi-
tării operei eminesciene, integral şi critic. „Romanul ''unei ediţii",
i-am zis, într-un. rînd, unei astfel de incursiuni, şi denumirea nu mi
s-a părut de fel exagerată.
însă ziua de astăzi cere altceva. Fiind aceasta o! zi de sărbătoare,
de reculegere aşa dar, şi de bilanţ, cetitorul, şi mai cu seamă can-
didatul viitoarelor ediţii ar dori, poate, să afle "cite ceva din lecţiile,
mai mult sau mai puţin autorizate, ale. unei prelungi experienţe. De
un „vade-mecum" al editorului, de orice specie, iar eminescian1, cu
atît. mai mult, de bună seamă că n-ar putea fi vorba, cită vreme
orice experienţă e, prin natura ei, strict individuală, aşa dar multiplă,
chiar inumerabilă şi cu neputinţă de substituit unui cit de perfecţio-
nat creer electronic. Că deşi cu neputinţă de realizat, idealul acesta
inaccesibil nu încetează de a ispiti, nimic mai lesne de înţeles. Ce
simplu ar fi, cînd te gîndeşti, dacă totul s-ar petrece ca-n „vade-
mecumul inginerului şi comerciantului", întocmit de fostul elev al
şcoalei de mine din Paris, Ion Ghica, de pe la 1865, comod în forma-
tul lui de agendă de buzunar, înţesat de tabele şi formule, de varii
măsuri şi greutăţi pentru uzul ingineriei civile şi militare, şi pe care,
spre ruşinea mea, n-avusesem, pînă astăzi, curiozitatea să-1 văd cum
erată, hecum să-1 consult. Că,. totuşi, astfel stînd lucrurile, lot se mai
găsesc cuibăriţi, ici şi colo, pe la diversele case de editură, dintre
cele mai onorabile, sub raportul firmei, şi-n ciuda erelor revolute,
oarecari dinosauri, pentru cari o ediţie critică e o chestiune! de piese
prefabricate şi de macara (aşa cum socotea şi întâiul meu demon,
dispărut prin pampasurile argentiniene, căruia, ediţia de „opere com-
plecte' din 1914, de la Iaşi, format ceaslov pe două coloane, rod al
20 Perpessicius

aglomerării tuturor strădaniilor editoriale de dinaintea ei, i se părea

un summum în materie), iar moştenirea literară o afacere supraren-
tabilă ce le incită apetiturile — iată ce nu trebuie să ne abată din
calmul şi pietatea, pe, care o zi c a aceasta dedicată celui mai patetic
dintre mucenicii scrisului romînesc, le reclamă.
Dar dacă nu poate fi vorba de o anumită, unică, tehnică, de un
oarecare anume calup şi de anume, fixe, legi pentru confecţionarea
ediţiilor, liberul jo.c al sugestiilor, în schimb, nu poate fi tăgăduit, şi
el se impune din chiar lungul 'cortegiu al editorilor eminescieni, câţi
s-au perindat în cei optzeci şi unu de ani, scurşi de la întîia ediţie
Maiorescu, din decembrie 1883 şi pînă astăzi. Cînd în toamna aniului
1933 reutrcam, pentru u n stagiu nebănuit, scările micei săli a manu-
scriselor din vechiul local ai bibliotecei, liijeratura editorială emines-
ciană se îmbogăţise, abia de cîteva săptămîni, cu ediţia critică a
antumelor, îngrijită de Constantin Botez şi apărută la noua „Cultură
Naţională", al cărei director avea să fie şi viitorul meu editor, emi-
nescian., profesorul Alexandru Rosetti. Era, de fapt, întîia ediţie cri-
tică, c e năzuia să îmbrăţişeze totalitatea versiunilor fiecărei poezii, şi
întîia încercare de a le fixa cronologic (acea cronologie, după care
atît de mult suspina Bogdan-Duică), aşa dar întîia tentativă de a
stabili filiaţia variantelor unui text. La manuscrise lucraseră şi Nexva
Hodoş şi Ilarie Chendi, şi I. A. Rădulescu-Pogoneanu, şi culegerile
lor, revelatorii prin adaosul impresionant de noi piese, necunoscute,
din opera poetului, n-ar fi putut avea, la timpul acela, altă valoare
decît a unor acte demonstrative. Se mergea, fireşte, la autografele
cele mai caligrafice, a căror transcriere nu era totuşi ferită de miele
erori de lecţkme (nu şi în cazul transcrierilor Pogoneanu), şi, nu
odată, un vers sau altul rezulta din spicuirea, fortuită, a mai multe
manuscrise. La. manuscrise, la totalitatea lor, a mers mai cu seamă
Ion Scurtu, ce promitea să fie prin excelenţă, editorul, critic,_ al
operei eminesciene, cum, dovedesc: teza sa de doctorat asupra vieţii
şi prozei lui Eminescu, ediţia poeziilor antume, cu bogatele şi pre-
cisele note de la sfîrşitul fiecărui poem, cu întîiul volum din „Scrie-
ri-le politice şi literare" din 1905. ş.a. La manuscrise au mai urcat
diverşi amatori, unii mai puţin norocoşi, ca Iuliu Dragomiresou, edi-
torul lui „Bogdan Dragoş", poemul dramatic neterrninat, muitiM de
o transcriere mai mult ca defectuoasă, alţii mai mult, ca auxiliarii
ediţiei de la Iaşi, din 1914, care, după ce au cumulat tot ce sei editase
pînă atuncii, au avut norocul să descopere cîteva texte inedite şi,
printre ele, inefabilul cîntec al lacului Mexan, „Stam în fereasta susă".
Universitarii, (evident vorbesc de cei dinaintea lui G. Călinescu)
s-au ferit de manuscrise, ca de foc. Nici Ibrăileamu, nici Mihail Dra-
gomiresou, nici chiar Constanţa Marinesou, autO'area unei teze de
doctorat asupra „postumelor" lui Eminescu, nu le-au frecventat, ceea
ce nu i-a oprit însă să admonesteze, la tot pasul, pe I- Scurtu, din
care se alimentau. Pe Barbu Lăzăreanu l-au preocupat, în deosebi,
manuscrisele cu „dicţionare de rime". Despre impulsul pe oare G. Că-
 Din jurnalul unui editor 22

linescu,- universitar de nouă tradiţie, 1-a dat deshumărilor eminesciene,

e de prisos a mai vorbi. Lucrările sale sânt- prea bine cunoscute şi
ele marchează, mai mult decît o dată: o epocă. Singurul r e g r e t t e
că d-sa n-a' întreprins şi acea ediţie critică, la .care n u odată a mărtu-
risit că râvneşte, şi pe care, întîiul în ordine cronologică, a v e a să o
dea Constantin Botez. Oricâte păcate şi oricîte merite, ce, netăgăduit
există, de n-ar fi decît acela al deschizătorului de zare pe _ drumul
acesta spinos al ediţiilor critice eminesciene, iar avea ediţia, din 1933,
a lui Constantin Botez, de bună seamă că meritul şi folosul prim-
ordial îl constituie acela de a fi ilustrat, într-o lucrare trudnică şi
conştiincioasă, felul cuin nu trebuie întocmită o ediţie eritică-Emî-
nescu. Şi mă refer, în primul rînd, la aparatul critic, şi anume lă
organizarea şi l a modul de înregistrare al variantelor. Aplicînd siste-
mul statistic, aşa dar înregistrînd numai versurile diferite de ale tex-
tului definitiv, aparatul critic al ediţiei Botez, convenabil, la prima
vedere, de oarece economic, oferă . totuşi o imagine nu numai 'ne-
completă dar şi deformată, a evoluţiei diferitelor versiuni. Aspectul
tocat al acestui aparat critic făcuste pe bunul meu fost. dascăl şi direc-
tor de bibliotecă, Ion Bianu, să vorbească, cu un plastic şi just intuit
termen, de anume „rumeguş", ceea ce sugera, în parte numai, adevărata
situaţie. Deoarece, în timp ce totalizarea rumeguşului unui buştean
ar putea duce la reintegrarea lui, totalizarea variantelor unui tex.t
oarecare din aparatul critic al ediţiei Botez n-ar duce decît la obţi-
nerea unui orîmpei ininteligibil, din pricina multelor lacune. Singură
metoda, aşa zicînd, fiziologică îngăduie versurilor să funcţioneze şi
versiunilor să ia fiinţă. Chiar cînd schimbă- un cuvînt, poetul îl gin-
deşte în context cu restul versului, .operaţie pe care sistemul statis-
tic n-o poate oglindi. Fireşte, nobila întreprindere a lui Constantin
Botez pătimeşte şi de -alte lipsuri, explicabile dacă ne raportăm la
cei numai patru ani, oîţi, după propria-i mărturisire, a lucrat la edi-
ţia sa. E un spaţiu de timp mult prea îngust pentru a putea îmbră-
ţişa totalitatea versiunilor 4 , răzleiţite prin toate manuscrisele. Din
pricina aceasta lipsesc multe versiuni, ceea ce dăunează filiaţiei,
care, nu odată, chiar cînd izvoarele indicate sînt aproape complete,
e greşită, din cauza cronologiei eronate. A vorbi de un instinct infai-
libil al cronologiei, • ar fi curată şi absurdă presumţie. Lăsînd de o
parte cazurile certe, ou cronologia fixată de poet, şi mai multe sînt
situaţiile anonime, neutre, vagi, ambigui, ce. îngreuiază cronologia-
Multiplicitatea grafiilor eminesciene e încă un izvor de rătăciri-,, ce
pîndesc, ce pot fi, totuşi, sub beneficiul unui oarecare procent de pro-
babilitate, ocolite, dacă atenţia şi continua confruntare a manuscrise-
lor, pe care îndelunga cohabitare le favorizează, nu abdică. Un prin-
cipiu, de care,, iarăşi, nu a ţinut seama Botez, este acela al lecturii
palimpsestice, în locul lecturii uniplane. Nu odată, avem de- -a -face
cu multe straturi de variante, din epoci diferite, a -căror disociere se
impune,. chiar dacă. operaţia comportă .0 trudă sporită. A distinge va-
riaţiunile grafice, anume constante ortografice, nuanţele de cerneluri,
22 Perpessicius

şa.m.d., ale căror graniţa un' laborator tehnic modern le-ar delimita
cu mai multă precizie, constituie una din precauţiile de rigoare. De alt-
minteri, problema'unui laborator de optică propriu zisă, anexat biblio-
tecilor -cu manuscripte, care să verifice şi să corecteze gradul de
uzură al ochilor, în funcţie de elementele materiale ale manuscrisu-
lui, h'îrtie, creioane, cerneluri, d e vîrsta cercetătorului, de lumina din
sală, acea lumină, favorabilă sau nu, pe care Taine o notează, atent,
în călătoria sa în Anglia, va trebui, odată şi odată, să fie luată în
consideraţie . . .
De toate acestea, evident, n-aveam o, prea mare cunoaştere şi
preocupare, cînd, în toamna anului 1933 reurcam scările aceleiaşi mici
săli a manuscriselor din vechea clădire, azi sediu administrativ, a
Bibliotecii Academiei, unde cu aproape u n sfert de veac mai înainte
copiasem pentru o proiectată ediţie a profesorului Mihail Dragomi-
rescu, poemul „Fetei în grădina de aur" şi altele. Glicina din fereas-
tră poate că era aceeaşi şi unii dintre custozi, în timp ce atîţia alţii',
fie de la manuscrise, fie din sala de lectură, îşi mutaseră pupitrele
într-altă lume mai fericită, unde descifrau manuscripte şi documente
cu alte sigilii şi 'alte filigrane. Ce nou catalog zecimal mai întocmea,
în biblioteca Cîmpiilor Elysee, neobositul bibliograf al periodicelor şi
al, călătorilor străini prin ţara noastră, Al. Sadi-Ionescu, pururi agitat
ca o sfidează şi pe oare moartea 1-a surprins cu capul cufundat pe
sînul unei casete plină de fişe; ce generaţie de noi tineri studioşi
mai iniţia probul poligraf N. Zaharia, ale cărui pachete de referinţe,
bibliografice, frumos rînduite, în sertarul mesei sale de lucru, ne erau
puse cu atîta diberalitatei, la dispoziţie; ce noi enciclopedii mai răs-
foia, în căutarea subiectelor şi rimelor rare, poetul Alexandru Qbe-
denaru, falnicul noctambul, ce-şi scanda pe străzi inoptate, sonetele;
după ce stive de cărţi îşi mai iţea capul de veveriţă neastîmpărată
Cora Irineu, autoareia revelatorului volumaş „Scrisori bănăţene", apă-
rut în ziua ultimului ei drum, şi pe care colegii de ia „Ideea euro-
peană" i l-au aşezat, imaculat nufăr alby pe inimă, şi pe ce pajişti de
asfodele, dincolo de îmibălsămatele maluri ale Styxului, continua să
ardă pe rugul ce, ca o nouă şi dezamăgită Didonă, singură şi 1-a clă-
dit, Yvoria? Dar timpul reveriilor şi al „madeleinei" lui Proust, dizol-
vîndu-se în licoarea fierbinte a ceaiului, trecuse, sau, cel puţin, aşa
mi se părea mie. începea truda fără de glorie a sobolului, căci ce
altceva e u n editor, sfredelindu-şi în tăcere galeriile subpâmînténe
şi ridioîntiu-şi, din loc în loc, micile muşuroaie de pămînt sau de ce-
nuşă. Multe voi fi uitat în aceşti anii, şi nu le regret, dar insomniile
primului an, al fişelor provizorii şi al cartării 'lor, cu problemele cîte
se ridicau, insolubile, cu modelul mustrător, însă singurul concret
la * ora aceea, al ediţiei Botez, în faţă şi cu incertitudinea drumului
de răscruce, pe care urma să apuc, acestea, hotărît, nu se pot' uita,
Paralel ou despuierea şi cartarea progresivă a manuscriselor, înţele-
geam că ! se impune şi o investigaţie de istorie literară prin periodice,
ediţii, studii şi corpuri de documente literare, în frunte cu1 atît de' utila
 Din jurnalul unui editor 23

colecţie de ,,Studii şi Documente Literare" a lui I. E. Toirouţiu, al

cărui exemplu a marcat o dată în istoriografia noastră 'literară, cum
dovedesc o sumă de lucrări, precum „Istoria literaturii romîne con-
temporane" a lui Iorga, monografia Titu Maiorescu a lui Lovinescu;
ediţia noastră şi atîtea altele, înţesate de trimiteri la colecţia lui
Torouţiu, — ilustrare a supremei e i . uMităţi. Ineditul pîndea la toit
pasul, în tot minutul şi de pretutindeni şi graţie lui zilele se succedau
nopţilor, şi fiece filă de calendar aducea noi surprize. Aşa am cunos-
cut pe Cariotta Patti, sora şi mai celebrei Adelina, ce concerta la
Bucureşti îii primăvara aruului 1869, şi căreia tînărul sufleur şi poet
.îi dedica un sonet şi cîteva distihuri, fără a putea şti dacă omagiul
se va fi întrupat, după moda timpului, în vreo dedicatorie foaie vo-
lantă, Cariotta Patti al cărei glas îngeresc intonînd „Ave Maria" avea
să lase urme durabile şi pe care, poate, dar cum era prins în mre-
jele Veronicăi, o va fi reauzdt, în 1876, cînd Costache Negri vestea
fiicei sale, din Iaşi, evenimentul, fericind-o că va putea asculta,
printre alţii, şi pe „privighetoarea Cariotta Patti". într-una din ver-
siunile strofice ale poemului „Departe sunt de tine", tipărit în „Con-
vorbiri" de la 1 martie 1878, dar conceput înainte cu doi ani, la laşi,
am întîlnit pe Tolki, nu eroina romanului în scrisori, cu acelaş nume,
al lui Edmond Abouit, atît de familiar scriitorilor noştri, şi în deosebi
lui Costache Negnuzzi, care şi traducea din el, în 1860, „Harta nouă
a Europei", dar pseudonimul ou care Eminescu îşi învesteşte iubiia
cel puţin din ziua de 9 iulie 1876, cînd apare în foiletonul „Curierului
de Iaşi,admirabila schiţă „La Aniversară", în oare Gajus Iulius Çae-
sar şi Tolia, pseudoniuime cu oare îşi vor subsemna, din cînd în cînd,
epistolele, îşi împărtăşesc dragostea 'adolescentă: „Optzeci de ani, îmi
pare / î n lume c-am trăit 7 Că sînt bătrîn — că Tolla / De mult va
fi murit". O transcriere din 1870, în unui din submanuscrisele, ce
singur îşi confecţiona, înainte de a fi fost posesorul acelor solide şi
elegante carnete şi caete, ou hîrtie excelentă, de Viena, Berlin şi
Bucureşti, a odei „La Heliade", apărută în „Familia" din 1867, ne punea,
graţie accentului grav, pe un a („Plăcută-i à ghirlandă,...), pe urma
nu numai unei inveterate erori de tipar, dar şi a urniri discret crîmpeiti
de biografie, în care tînărul de 17 ani, mare cetitor şi admirator al
lui Eliade, îi întorcea, omagial, ca dintru ale sale, o subtilitate mor-
fologică,, de care nimeni, afară de ei doi, n-aveau cunoştinţă, şi cu
atît mai puţin Iosif Vulcan, dovadă inatenţia cu care a făcut corectura
textului. Nu mică mi-a fost mirarea, cînd, desfăcînd, una cîte una.
scutecele în care era înfăşurat, ca un odor de preţ, sacrul prunc, cu
trudă plămădit, al miraculoasei „Ode în metru antic", pe care Maio-
rescu o admira atît de mult, am înţeles că soclul pe care-şi zidise
staţuia îndureratei sale iubiri (pînă-n îund bâui voluptatea morţii.!
Neridurătoare) era aceliaşi cu stînca înconjurată de valuri, a întemni-
ţatului la Sf. Elena, Napoleon. Lectura, pagină cu pagină, şi rînd cu
rînd, a „Timpului" ne-a întărit în. convingerea, comună şi lui Anghel
Demetriescu ca şi lui Titu Maiorescu că. ziaristica poetului a înălţal
24 Perpessicius

proza politică românească la un nivel din cele mai ridicate, că ea nu

e cu nimic mai prejos, sub raportul artei, operei. sale 'lirice, că cea
mai preţioasă contribuţie folclorică a lui Eminescu, aici, în aceste
pagini împodobite cu florile paremiologiei populare, trebuie căutată,
şi că sextenatul său de la „Timpul" constituie cu adevărat „jurnalul"
de: za'.la zi, 'al aceluia ce, paralel cu truda sa profesională, a distilat
rarele esenţe ale „Scrisorilor", ale „Luceafărului", ale liedurilor sale
de iubire („S-a dus amorul", etc.), de la „Familia", ale ciclului de
elegii testamentare din „Mai am un singur dor", şa.m.d. Biografia
surghiunului său bucureştean e toată în . aceste pagini, ale „jurnalu-
lui" său din toamna anului 1877 pînă în vara lui 1883. Ce gîndea
despre jertfele ostaşilor noştri în războiul independenţei şi cu ce
revoltă privea bagatelizarea lor, se vede din întîile sale cronici dra-
matice din Bucureşti, din noiembrie 1877, pe cit de virulente, pe atît
şi de splendide, stîrnite de cele două piese de teatru, „Visul Dochiei"
şi .Oştenii noştri ale lui Frédéric Damé, jucate cu mare tămbălău pe
scena Teatrului Naţional. Cu editorialele, şi cu cronica „Timpului",
am.' pus în discuţie şi am elucidat, sper, o legendă, pe nimic înte-
meiată, după care un anume manuscript în legătură ou banditul Ser-
dariu .ar fi fost scris în timpul bolii poetului, ce s-ar fi simţit perse-
cutat şi chiar ar fi redactat proteste iscălite cu numele reputatului
bandit. în timp ce lucrurile sînt şi mai clare şi mai complexe. Cît
despré intervenţia poetului în incidentul de la liceul „Matei Basarab",
a cărui victimă era profesorul Filibiliu, un familiari al Junimei, cunos-
cut şi poate amic al lui Eminescu, nu ştii ce să admiri mai mult. ex-
celenţa acestor articole, adevărate studii de înaltă pedagogie, sau
zelul, ou oare apără o cauză justă, într-o vreme cînd, abia terminată,
în aprilie 1882, „Legenda Luceafărului" trecea pe masa de operaţie,
unde în compania lui Maiorescu poetul elaborează, cu radicale re tuşe,
forma definitivă a poemului, într-o implicaţie de cifre şi acolade, ce
duc la concluzia că versiunea din „Almanahul României June", ce
apare. în aprilie 1883, şi pe care „Convorbiri" o reproduc în august,
e şi ultimă şi definitivă, iar, pe de altă parte, că balivernele lui
Brătescu-Voineşti, confiate, zice-se, de Maiorescu, după care „Lucea-
fărul" n-ar fi altceva decît o alegorie matrimonială, regisată de con-
ducătorul Junimei, pe care poetul, supărat pe magistru, ar fi dezer-
tat-o, sînt dezminţite chiar de „însemnările zilnice" ale criticului.

Şi pentru a încheia această prefaţă la ceea ce ar putea fi u n

,;jurhal de editor", să enunţăm cele patru puncte, ce se cer exempli-
ficate., şi care reprezintă, în afara fortuitelor contribuţii de istorie
literară, nu numai cele patru obiective, proprii unei ediţii critice,
dar şi tot atîtea prilejuri de mari satisfacţii: 1, Vârstele poeziei;
2. rectificarea lecţiunilor eronate; 3. suplinirile de versuri vacante, şi
4. poemele inedite. Şi într-adevăr: ce poate fi mai pasionant decât
Să poţi dibui filiaţia formelor, de la embrion pînă la ultima ver-
siune, stabilind în acelaşi timp şi cronologia şi locurile de gestaţie.
.0. schemă ca aceea a celor, oatru columne din ..Mai am un sincrur
 Din jurnalul unui editor 25

dor*,- cu cele 33 de trepte intermediare, care confirmă intuiţiile provi-

zorii ale lui Scurtu, ce atît de mult îl nedumireau pe Mihail Drago-
mirescu, şi care ocupă o pagină întreagă din volumul III al ediţiei
noastre, e una din pildele cele mai sugestive. Erorile de lecţiune sînt
fatale, nu numai pentru că a greşi e omenesc, dar şi pentru atîtea
binecuvîntate pricini, dintre oare cea mai de căpetenie e grafia, une-
ori, indescifrabilă a poetului. în astfel de cazuri, un asterisc pune la
adăpost şi avertizează, ca un fînar, noaptea, pe un drum în reparaţie.
E preferabil, chiar, să abuzăm: de asteriscuri, decît să lăsăm să se
creadă că Eminescu (deşi clipele de distracţie şi oboselă nu l-au scu-
tit) a putut scrie cuvinte şi versuri absurde, nonsensuri flagrante
ş.a.m.d. Exotica floare de tropice, crimela nisis (pentru emunctae naris)
din ediţia Mazilu e una din cele mai năzdrăvane alteraţii lexicale. Nu
odată, dintr-o pricină sau alta, justificată, poetul sare un vers sau
două, lasă o rimă, cînd certă, cînd probabilă, şi cînd misterioasă,
vacantă, şi editorul e pus în ^alternativa sau de a transcrie tale-quiale,
sau de a suplini, cu de la sine' putere, aşa dar de a-şi impune cola-
borarea cu sila, prin urmare de a comite o impietate. Evident, nu e
vorba de acele poeme neterminate sau sfărâmate, ce se pot foarte bine
expune, ca şi propileele sau metodele fragmentare, în forma lor ori-
ginară; cît de absenţa unor stihuri, a căror împlinire umple o lacună
supărătoare-Am povestit la capitolul poemei „O-nţelepciune, ai aripi
de ceară" (Opere, V, 396), un astfel de caz, ca şi satisfacţia (cînd
mai tîrziu am deshumat textul) de a fi descoperit că una din rime;
propusă de noi, o folosise şi Eminescu — ceea ce nu înseamnă, totuşi,
că braţul adaos era autenticul braţ al Venerei de Milo, pierdut de'a-
pururi, ca şi arfa lui Orfeu, în haos sau în mare. Ineditele, şi sînt
cîteva din ediţia noastră, nu-s, de bună seamă, toate de aceeaşi im-
portanţă, însă mulţumirea de a mai fi adaos un talant la comoara, bine-,
cunoscută, a poetului, nu poate fi mai categoric exprimată, decît o
făcea N. Iorga.. cînd. cu unJ sfert de secol în urmă, la pomenirea unei
jumătăţi de veac de la moartea poetului, saluta (Cuget clar, 24 au-
gust, 1939) marea poemă de iubire, „Pierdută pentru mine, zîmbind
prin lume treci", una din podoabele „postumelor", ce tipăream în nu-
mărul de iunie al Revistei Fundaţiilor, cu articolul, atît de elocvent-
intitulat: „Eminescu veşnic nou., cu toate împrumuturile", în care
fixase şi o uşoară săgeată la adresa comparatiştilor excesivi, a căror
voluptate a fost, întotdeauna, să scotocească prin Properţiu şi alte mo-
dele greco-latine, după «izvoare». Pentru sensibilitatea aceasta pururi
prezentă, pentru spiritul său de justiţie, care,, în ciuda uriaşei lui per-
sonalităţi, nu se ruşina să consemneze orice revelaţie, a oricărui con-
tribuitor,' oricît de modest, ca şi pentru înalta cinste de a fi consacrat
o extinsă comunicare academică primului tom al ediţiei noastre, in-
tenţia, ce hrăneam, de a-i dedica, lui, marelui istoric literar, restul
ediţiei noastre, nu mi se părea exagerată. Dar zarurile negre au decis
altfel

PERPESSICIUS
 Patriotismul poetului

Viaţa lui Eminescu s-a desfăşurat într-o perioadă de prefaceri

socîal-politice în ţara noastră, prefaceri punctate prin cîteva eveni-
mente de seamă. Adolescenţa poetului stă sub semnul recentei uniri
a principatelor şi al formării statului naţional, al reformelor lui Cuza,
care promovează dezvoltarea capitalismului, mai ales în agricultură,
dar fără a înlătura marea proprietate funciară şi rămăşiţele feudale în
raporturile agrare. Ea vede formarea monstruoasei coaliţii burghezo-
moşiereşti, răsturnarea domnitorului reformator şi aducerea la tron a
dinastiei străine. Vede abolirea totală a autonomiei Transilvaniei şi
căderea poporului romîn din Transilvania sub jugul social1 şi naţional
al moşierimii şi burgheziei maghiare, aliată cu cea din Austria. La
pragul dintre tinereţe şi maturitate, trăieşte clipele în c a r e lupta osta-
şilor romîni aduce ţării independenţa, pentru ca în anii următori să-l
îndurereze ciuntirea ei, prin politica păturii guvernante, de aservire
treptată faţă de capitalul străin.
Eminescu a trăit aceste evenimente, în sensul propriu a l unei in-
tense preocupări şi participări sufleteşti, soldate cu o pasionată şi
consecventă luare de atitudine. Scrierile sale politice risipesc orice
posibilitate de îndoială asupra faptului că viziunea sa larg-cuprinză-
toare, capacitatea de a privi viaţa dintr-un unghi general uman, n-au
fost semnul unei izolări, al unei detaşări indiferente a poetului dé
realitatea imediată a vremii prin care trecea. Asemeni unui edificiu
îndrăzneţ avîntat spre cer, înălţimea cugetării sale încheagă şi des-
tramă nouri, stînd pe temelii adine înfipte în pămînt. Profunda. lui1 dra-
goste de ţară, de popor, constituie una din aceste temelii pe care
creşte, organic, concepţia lui social-politică, reflectîndu-se larg şi în
opera literară. Patriotismul lui Eminescu e spontan, sinceT, o compo-
nentă sufletească ţinînd de domeniul sentimentului şi pasiunii, împărtă-
şind caracterul răscolitor, vulcanic al acestora. Privit dintr-o perspec-
tivă măi generală, se încadrează în factura romantică. El străbate în-
treaga lui operă, imanifestîndu-se de pildă sub aspectul cultului pentru
literatura şi limba populară, ale cărei elemente le mărturiseşte ca
aduse cu sine încă din anii copilăriei: ,, . . . Poveşti şi doine, ghicitori,
 Patriotismul poetului 27

eresuri, / Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, / Abia-nţelese, pline

de-nţelesuri,. ,". E inutil a invoca probele prea cunoscute ale preo-
cupării pasionate şi constante a lui Eminescu pentru creaţia auten-
tic populară, reflectată de atîtea ori in opera sa, în poezie ca şi în
proză. Adiacentă la această preocupare şi totodată o formă de mani-
festare a patriotismului său este afirmarea continuă a surprinzătoarei
unităţi a graiului roiri în esc popular, pe întreg teritoriul locuit de ro-
mîni. ,,.. . Limba noastră e singura în Europa care se vorbeşte aproape
în acelaşi chip în toate părţiie locuite de romîni . .. Moldoveanul se
înţelege tot aşa de bine oii Crişanul, ca şi acesta cu oamenii din bă-
natul Craiovei. . ."1. Era o realitate de care Eminescu se convinsese
şi din experienţa anilor de peregrinări ai tinereţii, purtîndu-1 din
Moldova sa prin Transilvania şi prin sudul Carpaţilor. O realitate pe
care se întemeia şi convingerea sa. in indestructibila unitate a poporului
romii),. Această convingere se reflectă în prezenţa permanentă a în-
tregului popor romîn în cadrul preocupărilor lui Eminescu. Numărul
articolelor politice care tratează problema asupririi naţionale în Tran-
silvania e impresionant. Drumeţia lui transilvăneană, în anii de amin-
tiri încă proaspete ai revoluţiei din 1848, îi furnizează cadrul roma-
nului „Geniu pustiu".
Nu fără contingenţă cu acest cult al limbii şi creaţiei populare
este ancorarea patriotismului eminescian în trecutul istoric. Vrînd „a
turna în forme nouă limba veche şi-nţeleaptă", poetul a fost un profund
cunoscător al monumentelor literare şi istorice ale trecutului. Încîn-
tarea pentru limba cronicilor era dublată de o aplecare plină de ad-
miraţie asupra faptelor relatate de ele. Tributar unei concepţii orga-
niciste, de altfel eronate, asupra dezvoltării societăţii şi statului,,
Eminescu desprinde totuşi anumite concluzii valabile în problema ra-
portului dintre prezentul şi trecutul istoric. El sugerează în • repetate
rînduri că rezultatele la care ajunsese poporul romîn în lupta sa pen-
tru libertate socială şi naţională în a doua jumătate a veacului
XlX-.le'a nu sînt un fenomen nou, ci îşi au originea în trecutul înde-
părtat, sînt rodul luptei necontenite, de sute şi sute de ani, a poporului.
El biciuieşte pe politicienii burghezi care-şi atribuiau meritele exclu-
sive ale dobîndirii independenţei, opunîndu-le tradiţiile de totdeauna
ale dragostei de patrie şi libertate a poporului şi a marilor persona-
lităţi istorice din trecut, continuitatea impresionantă a luptelor şi sa-
crificiilor pentru aceste idealuri. De aceea afirmă Eminescu, la un
moment dat, că „Patriotismul . . . este iubirea trecutului. Fără cultul
trecutului nu există iubire de ţară" 2 . Ataşamentul faţă de istoria popo-
rului e una din dimensiunile de adinei mc ale patriotismului lui Emi-
nescu, şi, ca atare, unul din izvoarele sale de inspiraţie literară ce
l-au dus la cîteva din culmile creaţiei.
Deşi, chiar în contextul citat mai sus, el afirmă că „patrio-
tismul . . . nu este iubirea ţărînei", e incontestabil că în dragostea de
1
Notite bibliograiice, in, „Timpul", 6—8 mal 1880.
2
Reactiunea, in „Timpul" 22 iulie 1880.
28 Camil Mureşan

ţară a lui Eminescu se întreţese sentimentul de dragoste pentru pă-

mântul, pentru n a t u r a patriei. „La patrie — spune undeva u n scriitor
francez — c'est le d o c h e r de mon pays. J'y suis chez m o i . . . " . Sim-
ţământul unui „acasă", al unei vetre care îl leagă, al unui peisaj în-
drăgit, străbate mai ales poezia de tinereţe a lui Eminescu, în trans-
parenţa unei viziuni idilice, romantice, a locurilor natale.
Sînt ceva mai greu de descifrat valenţele patriotismului eminescian
în perioada şi sub aspectul activităţii şi operelor sale politice, mai
ales din anii în oare a fost redactor al ziarului conservator „Timpul".
Silit a-şi pune condeiul în slujba partidului conservator, a-şi cîştiga
existenţa prin ucigătoarea şi detestata muncă de ziarist ( , , . . . Scrie-
mi-ar numele pe mormînt şi n-aşi mai fi ajuns să trăiesc"), articolele
politice ale lui Eminescu apără, de multe ori mecanic şi repetat pînă
şi în bagajul argumentelor, poziţii adesea greşite şi retrograde. Din-
colo însă de această ideologie conservatoare, dincolo de partea con-
struită a articolelor sale de vehementă polemică, întrezărim perma-
nenţa personalităţii pure a poetului-patriot. Demascînd mizeria în care
aii fost duşi ţăranii români să lupte pe câmpiile Bulgariei în războiul
de independenţă, Eminescu nu folosea numai o armă polemică împo-
triva liberalilor. Violenţa sinceră a articolelor pe această temă arată
că pe el nu-1 interesa atît ceea ce putea fi exploatat din această pro-
blemă în polemică, ci îl indigna faptul în sine. Suferea alături de cei
care înduraseră suferinţele războiului şi fremăta contra profitorilor
acestuia. „Pe cînd adevăraţii viteji, pe care îi acoperă ţărâna, zăceau
în căderea ninsorilor şi sub straturi de corbi rotitori, într-o nespusă
părăsire, vitejii reversibili şi guvernanţii din Bucureşti destupau sticle
de ş a m p a n i e . . . " 3 .
întreaga campanie pe oare Eminescu o duce împotriva liberalilor
nu e generată numai de spirit de partid, nici inspirată necritic din
teoria „formelor fără fond". în Eminescu vibra indignarea f a ţ ă de ci-
nismul şi spiritul mercantil cu care burghezia exploata şi asuprea
poporul, dispreţuindu-1 în fond, dar făcând paradă demagogică din pre-
tinsa ei politică pentru popor. „Este adevărat că nu cruţăm a' invoca nu-
mele patriei şi numele libertăţii, dar aceasta ca o ipocrizie mai mult şi ca
o înlesnire pentru îndestularea intereselor p r i v a t e " . . - . „Niciodată în
ţara noastră nu s-a văzut Clasa guvernantă sau prosperă mai gras
retribuită şi mai îngrăşată ca clasa guvernantă de a s t ă z i . . . pe cînd
generalitatea oamenilor de muncă sufere de strâmtoare" 4 .
„Oamenii de mancă" sînt.,' pentru Eminescu, în primul rînd ţăranii.
E una din limitele gîndirii sale, aceea de a nu fi sesizat şi înţeles
rolul muncitorimii. Soarta acestei mase ţărăneşti o contemplă el, ori-
decîte ori-vorbeşte de „patria adevărată". Ridicarea ei e unul din dezi-
deratele sale. „Pe noi însă, care nu considerăm viaţa ca u n tren de
plăceri, nici ţara ca lucrul nimănuia, nici poporul făcut numai pentru
a munci spre a putea cumpăra, cu griul produs de el, luxul declasa-
3
Pătura superioară, în „Timpul", 5 august 1881.
4
Patologia societăţii noastre, în „Timpul", 4 ianuarie 1881
 Patriotismul poetului

ţilor . .. pentru noi e dureros a vedea cum ni se ia cel din urmă ban,
fără nici o compensare.. , Pentru noi e dureros să plătim diletantis-
mul politic, diplomatic, literar al reputaţiilor uzurpate ale demagogiei
noastre, cu banii care, bine întrebuinţaţi, ar fi în stare a înzeci şi a
însuti cunoştinţele noastre şi puterea noastră de producţiune" 5 .
Chiar dacă Eminescu n-a înţeles just şi complet felul în care se
contura profilul forţelor sociale destinate a duce poporul spre liber-
tate şi progres, rămîne de subliniat însă faptul că pentru el „patria
adevărată" consta din marea majoritate a poporului, din masa celor
ce munceau, iar nu din aceia pentru care patria era „o frază". Ati-
tudinea protestatară a lui Eminescu faţă de politicianismul burghez
este, prin urmare, un reflex direct al patriotismului său adînc. Iar pa-
siunea cu care s-a dedicat acţiunii, protestatare, nu are nici ea nimic
comun cu polemicile curente dinitre partide. Este ecoul unei convingeri
vechi în misiunea poetului de a fi prezent în viaţa poporului, culti-
vîndu-i dragostea de patrie prin evocarea trecutului, dar şi prin în-
drumarea lui spre viitor, spre deşteptare la lupta socială şi naţională
(„ . . . Semnelor vremii profet...").
E dificil de disecat şi analizat ceea ce este viu, unitar, organic,
aşa cum e şi patriotismul eminescian. L-ar defini mai bine o formulă
lapidară şi în acelaşi timp cuprinzătoare, greu de aflat şi ea, cînd
ceea ce trebuie să încadreze e de dimensiuni şi largi şi aproape inse-
sizabil de adinei. E dat poate unui alt poet să intuiască acest fel de
patriotism: „Sînt suflet în sufletul neamului meu! . . .
CAMIL MUREŞAN

6
Patria adevărată, în „Timpul", 20 m a i 1881.
 In p l a n u l universalităţii

Caracterul de universalitate al unui scriitor pare la prima vedere

relativ uşor de definit: el se referă la circulaţia operei sale în sferele
naţionale şi culturale cele mai diferite, difuzare justificată prin con-
stantele omeneşti cuprinse şi exprimate în această operă. O scriere
capătă valoare universală atunci cînd exprimă rezonanţe depăşind
particularităţile individuale, naţionale — d'e la care porneşte şi care
rămîn distincte în arhitectura ei — şi ajunge să solicite şi să anga-
jeze deopotrivă participarea cititorilor celor mai diverşi, dincolo de
deosebirile de structură naţională, istorică. O asemenea operă îşi
îndreptăţeşte revendicările lia viabilitatea pe planul culturii mondia-
le prin contribuţia pe care o aduce la îmbogăţirea sferei de înţele-
gere sau sensibilităţii omeneşti. Ceea ce poate aduce însă nou şi im-
portant un scriitor în cultura mondială, ceea ce poate fi unanim re-
cunoscut şi asimilat ca o contribuţie constitutivă la felul de a trăi
si înţelege viaţa, la îmbogăţirea resurselor omeneşti spre care ar
trebui să tindă arta, depinde şi de felul în care opera sa reuşeşte să
valorifice anumite caracteristici proprii naţiunii sale, care-şi găsesc
astfel afirmarea în cultura universală. Este un adevăr atît de des
repetat acela că valoarea şi durabilitatea unei opere în tezaurul trans-
mis de la un secol la altul al literaturii universale este în raport
direct cu conţinutul naţional specific al operei respective, încît nu ar
mai fi nevoie să-1 amintim.. Cine ar putea contesta adevărul că dra-
maturgia elizabethană, romantismul francez, sau acel grup al scri-
itorilor clasici ruşi de la mijlocul sau din a doua jumătate a seco-
lului_ trecut au creat valori estetice universale tocmai pentru că au
exprimat, cu maximum de eficienţă artistică, un răspuns specific, le-
gat de anumite circumstanţe istorice precise şi totodată depăşindu-le,
graţie afirmării active a unor constante omeneşti care îşi dobîndesc
astfel o recunoaştere universală?
Există însă cazuri cînd un scriitor nu poate căpăta o circulaţie
mondială care l-ar face unanim recunoscut drept un creator de va-
loare universală. E vorba de pildă de scriitorii într-o limbă de circu-
 In planul universalităţii 31

laţie mai restrînsă (studiile de literatură comparată fiind limitate

prea multă vreme, cu excepţia unor fugare aluzii, la grupul literatu-
rilor din centrul şi apusul Europei). Asemenea scriitori, cînd. aveau şi
nenorocul să fie deserviţi de traduceri deficitare, rămîneau multă
vreme ' necunoscuţi sau beneficiau doar de prestigiul unor reputaţii
acceptate numai teoretic şi nu-şi puteau exercita influenţa cuvenită
pe planul culturii mondiale. E cazul unor scriitori nordici, de pildă,
sau, multă vreme, al scriitorilor clasici ruşi, de-a dreptul amputaţi de
traducerile fragmentare în limba franceză. Literatura romînă a fost de
asemenea multă, vreme vitregită de insuficienta atenţie pe plan inter-
naţional, din cauza ignorării limbii şi culturii romîne, în ultima vre-
me, această stare de lucruri a început să fie remediată prin activi-
tatea susţinută de traduceri în limbi străine întreprinsă de editura
noastră specializată în acest domeniu şi de planurile generale de1 tra-
ducere şi difuzare a. valorilor culturale ale centrelor UNESCO.
Dezavantajele oare ' se leaqă de insuficienta difuzare a limbii
naţionale sînt şi mai evidente înl cazul unor poeţi — căci chiar cele
mai reuşite traduceri de .poezie nu pot pretinde la reproducerea în
altă limbă a particularităţilor ritmice, melodice, lirice pe care. se
întemeiază ceea ce s-ar putea numi farmecul unei poezii originale.
E deajuns să n e închipuim ce imagine sărăcită, în fond deformată,
ar fi căpătat Shakespeare pentru recunoscătorii limbii engleze dacă
el ar fi fost cunoscut numai o rin traducerile franceze:. Oricît ar fi
de romantice cele ale lui V. M. Hugo sau de subtile şi inteligente
cele ale lui Gide, de exemplu, se pierde întotdeauna elementul melo-
dic şi densitatea de reverberaţii poetice a versului sbakespearean.
Din fericire însă, faima: şi influenţa dramaturgului englez s-au afir-
mat în Europa în mod atît de fecund asupra literaturilor continentale
prin acele extraordinare reuşite, unice în felul lor, care au fost
transpunerile în versuri germane ale ediţiei Sohlegel-Tieck.
Nu orice poet poate însă spera asemenea şanse. Şi atunci în ca-
zul scriitorului de limbă cu insuficientă circulaţie, devine o datorie
afirmarea acelor rezonanţe m a j o r e care îndreptăţesc aşezarea lui
printre creatorii de valoare mondială.
Este în afară de orice îndoială faptul că Eminescu a fost, pentru
o perioadă foarte lungă, scriitorul romîn care a rleuşiit s ă exprime la u n
mod foarte înalt conştiinţa neamului său. în opera sa şi-au găsit expTesia
nu numai modul de a reacţiona al poporului romîn în faţa 'anumitor
împrejurări în evoluţia sa istorică, ci şi o imagine foarte completă a
ceea ce s-ar putea numi mentalitatea naţională, felul de a simţi, de
a înţelege şi a 'trăi al unui anumit popor. în primul rînd, pe treapta
expresivităţii instinctive, poezia lui Eminescu, care este pătrunsă
de ritmurile şi procedeele populare', mărturiseşte acea aderenţă in-
timă la natură, 'acea identificare cu ciclurile anotimpurilor resimţite
în natură, aliată cu încredere în depăşirea a ceea ce este tranzito-
riu şi ostil, tocmai prin afirmarea unor valenţe omeneşti constante
— mentalitate specifică unui popor silit de împrejurările istorice
să-şi caute în repetate rînduri refugiul în natură, mentalitate care
32 Mircea Ivănescu

şi-a găsit îndelung expresia în creaţiile liricii populare. Iar la celă-

lalt pol, cel al meditaţiilor individului hrănit de o temeinică cultură,
este evidentă, atît în poezia cît şi în proza — narativă sau publicis-
tică — a lui Eminescu, dorinţa scriitorului de a se referi în perma-
nenţă la valorile poporului său, la personalitatea neamului său.
(Este semnificativ că meditaţii poetice care par a avea un caracter
atît de desprins de contigent, cum ar fi Rugăciunea unui Dac sau
vehemenţele retoricii critice din Scrisori, sînt bogate în referiri la
situaţii specific naţionale). Eminescu pătrunde deci în sfera culturii
mondiale ca reprezentant al unei 'anumite conştiinţe naţionale, asu-
mindu-şi în mod deliberat acest rol de lă care nu va abdica nici-
odată.
Eminescu a fost de asemenea primul scriitor romîn cu o cultură
şi formaţie universală. El a reuşit să stăpînească în profunzime cul-
tura străină prin influenţa incalculabilă exercitată de opera sa, a
făcut posibilă integrarea literaturii romîne în concertul general eu-
ropean-mondial, în acelaşi timp, prin personalitatea sa artistică dis-
tinctă şi puternică, alimentată de valenţele naţionale pe care le-a
exprimat atît de bine, Eminescu şi-a afirmat o notă particulară în
acest complex cultural european al vremii sale, găsind anumite for-
mule artistice care-l diferenţiază. Altminteri, formaţia universală a
poetului şi regăsirea în opera luii a unor teme de circulaţie generală
pe aCea 'vreme nu ar fi. fost deajuns pentru a ne îndreptăţi să afir-
măm însemnătatea sa internaţională şi el ar rămîne un simplu pur-
tător de cu vînt întîrziat al mentalităţii romantice (întîrziat ca urmare
a evoluţiei istorice încetinite a ţării sale) şi nu un creator cu o con-
tribuţie originală la cultura vremii.
Din parcurgerea operei eminesciene în evoluţia ei cronologică,
cercetătorii au desluşit evoluţia anumitor motive în lirica poetului
romîn. în studiul „Atitudini şi motive romantice în poesiile de tine-
reţe" care deschide volumul ,,Poesia lui Eminescu", Tudor Vianu
încadrează poeziile din prima perioadă de creaţie a lui Eminescu în
mişcarea europeană a romantismului (în special, subliniază d-sa, de
tip francez) desluşind în aceasta „forma de manifestare' a unui spirit
general c a r e . .,. domina în atmosfera literaturii romîne în jurul
anului 1870". într-adevăr, studierea unor poezii ca Venere şi Madonă
sau înger şi Demon recheamă în minte anumite procedee specific
romantice — opoziţiile vehemente de situaţii patetice, personaje cu
trăsăturile caracteriologice acuzate, cum ar fi cel al demonului revo^
luţionar, o anumită atmosferă asociată noţiunii de literatură roman-
tică. Tudor Vianu stabileşte în acest sens corespondenţe cu unele
poeme sau scrieri lirice în proză, de Musset, Vigny sau — în ce
priveşte un poem mai tîrziu, ca împărat şi Proletar — cu expresiile
exacerbate ale sensibilităţii revoluţionare ale lui Victor Hugo. Ş-ar
mai putea adăuga — cum se şi face în studiul citat ecouri ale
izbucnirilor răşvrătite ale poeziei byroniene, care, ea însăşi, a in-
fluenţat romantismul francez.
 In planul universalitatii 33

Dacă Eminescu s-ar fi oprit in activitatea, s a . poetică la această

formulă, s-ar fi putut ca el să fie clasificat drept un poet .romantic
interesant, cu. o reală înţelegere şi trăire a unui motiv romantic şi
cu- o capacitate de a-1 transcrie în anumite formule mai. mulţ sau
mai puţin originale, dar totuşi fără a atesta o personalitate poetică
de primul ordin. El a evoluat însă şi chiar cu o mare repeziciune (nu
trebuie uitat că poeziile citate pînă , acum sînt opera unui tînăr : în
jurul a 20 de ani) şi formulele romantice suferă în opera sa ulterioa-
ră unele modificări esenţiale.
Încă de pe vremea cînd Eminescu părea t un poet în 'întregime aser-
vit acelui tip de viziune romantică în care predominau opoziţiile în
fond schematice în violenţa lor şi personajele hieratice şi literare
ale demonilor, al căror avînt revoluţionar, cum e cazul în modelele
de tip franţuzesc, e numai vag schiţat, mai mult de dragul antitezei
eroice decît al eficienţei, ca în înger şi Demon sau, trecător, chiar
dacă mai viguros afirmat ca în împărat şi Proletar, el vesteşte prin
cîteva poez=ii viitoarea notă a reflexivităţii; Aceasta va amplifica
ulterior înţelesurile versurilor celor mai banale în aparenţă, ridicjnd
poezia la înălţimi de speculaţie ameţitoare. O poezie ca Mortua Est
apare la prima vedere o elegie în gust romantic (poate mai precis în
cel al preromantismului funerar de tipul nocturnelor lui Young sau
Ossian, de la care s-ar. părea că preia aparatul metaforic — „făclie
de veghe" înclinată pe morminte „umezi"» norii asemănaţi cu nişte
„sumbre palate" prin care îşi plimbă tristeţea luna, „regina" nopţii),
Există însă aici, dincolo de o anumită rigiditate a cadrului poetic pe
care tînărul. scriitor nu se pricepe încă să-.l mlădie după intenţiile
sale, cîteva versuri care ţîşnesc prin acest cadru., ridicînd întregul
poem la un nivel mult mai grav decît cel al unei simple meditaţii
romantice — trecîndu-1 în sferele unei viziuni carte îmbrăţişează; ••îiî-
suşi cosmicul. O asemenea viziune — în care gîndul poetului ; urcă
după sufletul iubitei prin „ploaie de aur, ninsoare de stele", spre
un acolo unde sînt „•arcuri de aur zidite din stele", unde „sorii- se
sting şi stelele pică", pentru a se prăbuşi apoi, odată cu ele,, spre
concluzia plină de îndoială. desnădăjduită, dar păstrînd încă ceva din
majestatea vizionară, totul succedîndu-se într-un ritm care face să
sune expresivităţi melodice pînă atunci necunoscute în poezia rO-
mînească - • ar trebui să se înscrie printre cele mai nobile ale liri-
cii romantice. (Dacă, de pildă, s-ar putea spune că în Imnurile către
noapte ale lui Novalis viziunea şi incandescenţa poetică sînt- de ace-
eaşi categorie cu cele pe care le atestă de pe acumi Eminescu, ar fi
interesant de comparat această elegie eminesciană cu ciclul lui- Words-
worth Către duey, poeme la fel de simple ca structură formală şi pri-
lejuite de o experienţă similară — moartea unei „copile", poate iu7
bita poetului — şi care constituie unul din aspectele cele mai des
citate ale liricului romantic englez, ' Acesta < îşi menţine tot timpul în
limitele pămînteşti, meditaţia stîrnită de. dispariţia iubitei, reflecţia
sa. rămîne cum s-ar spune bi-dimensională, nu se înalţă. în acea sche 7

3 — Steaua
34 Mircea Ivănescu

lărie de imagini vibrante care treptat avea să devină o caracteris-

tică eminesciană.
Căci în lirica lui Eminescu această reflexivitate — o elevaţie
cosmică sau de profunzime filozofică deopotrivă de; ameţitoare —- îşi
face loc în sectoarele în aparenţă cele mai puţin pretenţioase ale crea-
ţiei sale. Ar fi o greşeală să se -considere poemele de mici dimen-
siuni sau de o înşelătoare simplitate formală, în care s-a afirmat
atîta vreme perfecţia mijloacelor de expresie eminesciene, drept
poeme minore. Acum mulţi ani, acad. G. Că line s cu analiza una din-
tre cele mai banale în aparenţă romanţe de Eminescu — Pe Ungă
plopii fără soţ (banalizată şi mai mult prin transpunerea în muzi'ca
adormitoare a unui cîntec de inimă albastră), şi urmărea, de la o
strofă la alta, adîncirea tot mai surprinzătoare a reflecţiei care" de-
păşea cu totul anecdota expusă în poezie, căpătând implicaţiile unei
speculaţii asupra condiţiilor ultime ale existenţei. Asemenea analize
s-ar .putea; încerca,şi cu alte poeme din aceeaşi categorie. Crăiasa din
poveşti de exemplu pare o simplă idilă în tonurile limpezi ale oatre
nelor din Jnferzzo-urile lirice aile lui Heine, însă viziunea emines-
ciană este încărcată de adaosurile poetice ale folclorului care con-
feră rezonanţe scînteietoare tabloului, îmbogăţindu-1 dincolo de ca-
drul . unei imagini statice, dîndu-i semnificaţia unui episod de basm
popular în plină mişcare. De cîte ori iubito..., în ansamblul ei o
metaforă dezvoltată, îmbracă semnificaţia obsedantă a unui înspăi-
mîntător regres, -a unei mişcări de reflux a însuşi instinctului atavic
vital spre gheţurife unei nefiinţe care. precede existenţa omenească.
Atît de fragedă, la început simplă creionare a unei apariţii ferme-
cătoare a iubitei, se răsuceşte brusc în suferinţa iubirii contrazise,
ca o frunză chircită de trecere prin flacără, pînă nu mai rămîne
decît scheletul pur al nervurilor —• imaginea epurată, petrarchiană,
a iubitei în icoană venerată, inaccesibilă...
Evident, orice poezie se constituie dirutr-o asemenea transfigu-
rare a unui simbol sau idei poetice, înfăşurată treptat în cercuri
de imagini, însă ceea ce s-ar putea susţine este că lirica eminesciană
se diferenţiază faţă de modelele, la care este de obicei raportată, ale
poeziei- romantice. Asemenea ' romanţe eminesciene —1 se spune :—
sînt simple lieduri heiniene, însă poeţi ca Heine şi un înitreg grup al
romanticilor mai tîrzii germani, sînt interesaţi mai ales de melodi-
citatea versului, dè viziunea în fond statică şi care reproduce — une-
ori cu mare pregnanţă şi persuasiune — o. , stare de spirit, constituind
simboluri hieratice,. O poemă ca ,,în amurg" de Eichendorf, care cu-
prinde • o imagine a naturii de felul celor eminesciene, nu este alt-
ceva decît un simbol fără încărcătură reflexivă: poetul descrie tre-
cerea, de-a lungul unei zile de vară, prin văi şi poene, şi se descrie
odihnindu-se în amurg, în reverie blîndă, care capătă deodată umbre
prin întrebarea — „Să fie oare aceasta moartea?" Evident, o aseme-
nea poemă este o meditaţie — însă în desfăşurarea ei, care rămîne
cea a unei simple descrieri, nu îmbracă nici un moment caracterele
de. reflecţie mereu mai adîncă, mereu mai complexă caracteristice
 In planul universalităţii 35

unor poezii de Eminescu. Sau incă, poema ce-a mai des citată în an-
tologiile genului, a lui Byron, ar fi descrierea iubitei în alunecarea
ei zeească — „She .walks in beauty". Cîtă .deosebire însă, între acea-
stă simplă • enumerare a unor farmece, de sigur graţioase şi turnate
în tipare melodice, dar fără nici o urmă de meditaţie gravă care să
ridice versurile dincolo de eleganţa unui simplu madrigal — şi Atît
de ;fragedă. La fel, Shelley este preocupat de vibraţiile profetice, sau
de elanurile întregii fiinţe în extazuri de o reală elevaţie, şi medita-
ţiile sale sînt mereu întrerupte d e izbucniri lirice — dar el lasă cîte-
doată., impresia că este dominat de revărsările sale pe care nu le
stăpîneşte parcă îndeajuns în formele unei "reflexivităţi mai severe;
Keats ar fi poate, în versurile sale Cele mai sensual încărcate , de
cizelări expresive, poetul care s-ar putea apropia de acea gîndire
poetică specific eminesciană, însă liricul englez este obsedat de -o
noţiune hieratică, a frumosului transcendent, de care Eminescu a fost
străin. La Leopardi, care — asa cum s-a mai remarcat — în multe
privinţe poate fi comparat lui Eminescu, latura meditativă precumpă-
neşte uneori asupra celei lirice şi echilibrul între imagine şi vers
este uneori destrămat.
Tocmai în acest echilibru, care porneşte de ia expresia poetică
cea mai simplă, întorcîndu-se mereu asupra ei, hrănindu-se din sim-
plitatea însăşi, şi încărcînd-o de semnificaţiile cele mai adinei, stă
armonia specifică a poemelor mici eminesciene. Ele pregătesc, ase-
menea schiţelor în care se regăsesc uneori adîncimile marilor com-
poziţii, acele imense realizări caTe sînt Scrisorile şi în care această
tendinţă specific eminesciană de a găsi rezonanţele şi implicaţiile
cele mai profunde a l e celor mai simple observaţii concrete se aliază
cu privirea neobişnuit de lucidă asupra realităţilor contemporane.
Nu este cazul să discutăm acum prin ce anume poeme ca Scri-
sorile sau ca Luceaiărul se diferenţiază de obişnuitele compoziţii
romantice care reiau aceeaşi organizare a materialului poetic. Dife-
renţierile pe care le-am încercat mai sus în raport cu compoziţiile
de proporţii mai mici s-ar putea relua şi acum, comparînd d e pildă
Scrisoarea III, ou o elegie în care se .regăseşte o evocare asemănă-
toare a unei scene istorice cum ar fi Le Cor, din romantismul fran-
cez sau diferite balade de Uhland — spre a trèce la romantismul
german. Asemenea comparări de texte şi de procedee de compoziţie
nu ar face decît să1 reia adevărul că Eminescu se deosebeşte de poeţii
romantici, de care este prea des apropiat, pe cînd în realitate el
reprezintă un anumit moment — nu întîrziat al romantismului — ci
o depăşire a lui, a crizei romantice. (Observaţii judicioase în acest
sens a formulat criticul M. Călinescu într-o suită de articole despre
Epigonii, apărute primăvara aceasta în Gazeta Literară), Altceva ar
trebui însă subliniat într-o încercare cum este cea de faţă: pe de o
parte demonstrarea acelei note aparte pe care o aduce Eminescu faţă
dé operele p o e t i œ de valoare recunoscută pe planul literaturii uni-
versale, şi pe de altă parte, relevarëa acelui caracter surprinzător de
nou, de modern, ne care-1 implică constanta de reflexivitate- emi-
36 Mircea Ivănescu

nesciană. Poate nu ar fi exagerat să susţinem că ar trebui să ne în-'

toarcem mai mult în timp decît se face deobicei pentru a stabili locul
lui Eminescu în momentul literar international, pentru a întîlni' un
poet care, prin capacitatea sa de a gîndi la semnificaţiile cele mai
generale ale vieţii, pierind de la versuri de o juvenilă turnură sau
de o plasticitate sensuală ce par a refuza speculaţia, să se apropie
de Eminescu. Este vorba de Baudelaire. Evident, între poeme ca De-
parte sînt _de tine... şi Une charogne nu se pot stabili apropieri.
Insă tehnica abstragerii unor sensuri tot mai adînci de ordinul spe-
culaţiei şi rezonanţei poetice de la o imagine în aparenţă total lip-
sită de poezie sau chiar ostilă frumosului liric este aceeaşi.
O asemenea apropiere, oricît ar părea de hazardată, ar trebui
poate încercată — cu remarca necesară că pesimismul eminescian
nu coboară niciodată pînă la lexcesele naturaliste parcă, uneori de-
cadente, ale poetului francez. Comparaţia ar trebui însă poate în-
cercată şi pentru a fixa o anumită imagine a lui Eminescu. care să-1
apropie mai mult de timpurile; noastre — sau mai ales — m m am în-:
cercat în rîndurile de mai sus, pentru a valorifica acele poezii de mici
dimensiuni pe nedrept considerate "ca neglijabile în complexul crea-
ţiei eminesciene.
MIRCEA IVĂNESCU
 Efigii

încerc să evoc chipul lui Eminescu, aşa cum se desprinde el din

amintirile celor apropiaţi, a prietenilor şi cunoscuţilor, a celor ce i-au
stat. în preajmă dar au rămas străini de zbuciumul şi flacăra c e ardea
înalt în el, sau numai le-au intuit "adevăratele dimensiuni titanice,
a celor ce 1-auţ zărit doar, în străfulgerarea unei clipe semnificative
sau complet ' a n o d i n e . . . Imagini se înlănţuie de la o etapă a biogra-
fiei la alta, ; în decoruri schimbate, pe fundalul sever al gimnaziilor
sau lîngă apele galbene ale' Tîrnavelor, pe colinele molcome din pei-
sajul transilvan, în jurul Blajului, a l Albei-Iulii, al Bueerdei-Grînoase,
pe o stradă îngustă din Sibiu, într-o mansardă incertă, într-una din
locuinţele mobilate de la Bucureşti, cu aceeaşi masă simplă de brad
alături de nelipsita sofa roşie, ou cărţi şi hîrtii împrăştiate pe podele,
sau în cafeneaua Troidl din Viena, în refugiul Caimat'ei, în salonul
„Junimii", în luxoasa locuinţă a familiei doctorului Kremnitz, în parcul
de la Ober-Dôbling, sub teii Copoului ieşean, în umbra cupolei Mă-
năstirii Neamţu — şi pînă la ultimul lui adăpost, din ospiciul de pe
strada Plantelor • . . în toate aceste locuri, şi în altele încă, Eminescu
a întîlnit oameni,, a fost văzut şi urmărit de ochii atîtor contemporani,
oare i-au reţinut fizionomia, amănuntul vestimentar, u n zîmbet, o
schimă de durere sau o umbră de melancolie persistentă, o vorbă sau
un gest. Nu toate acestea au fost, fireşte, transmise posterităţii, iar
din cît'e s-au transcris, nu fiecare conţine o semnificaţie sau o egală
autenticitate, numărul mărturiilor pierdute sau nerostite, posibile dar
scufundate în anonimat întrecînd cu mult puţinul ce ne-a rămas.
Din cîţi .ar fi putut evoca odinioară portretul poetului, numai unii
au făcut-o. Hasdeu, oare. i-a plîns moartea într-un necrolog plin de
fulgere şi imprecaţii, nu ni 1-a zugrăvit, din păcate, cu tot ceea ce
tùmultuosul său temperament ar fi putut vedea în grandioasa prăbu-
şire a eroului; notaţiile din corespondenţa lui Duiliu Zamfirescu —- al
cărui ; simţ realist ne-ar fi putut lăsa un portret veridic — nu trec de
exclamaţia convenţională - „bietul Eminescu!" —< deşi scriitorul ne
38 Mircea Zaciu

lasă să înţelegem că deţinea destule amănunte revelatoare, capabile

să-1 emoţioneze, retrospectiv:
,,Cu cîtă emoţiune îmi aduc aminte de unele părţi din viaţa lui
Eminescu, pe cînd éram la Romînia liberă şi-1 cunoşteam de aproape!" 1 )
Şi totuşi chipul „zeului tînăr" sau masca lunară din anii obnubi-
lării stăruiau în conştiinţa contemporanilor turburaţi de drama omu-
lui şi urmăriţi de muzica operei. Există însă, acolo unde fascinaţia
covîrşeşte datele memoriei, primejdia unor stilizări, a accentelor abu :
zive, a falselor amintiri sau chiar a anecdoticii triviale. Dificultatea
de a curăţi portretul de asemenea straturi suprapuse, pentru a scoate
la lumină trăsăturile autentice, a fost subliniată nu o dată. Ca şi
obligaţia de a întreprinde o asemenea operaţie, enunţată de marii
prieteni .ai poetului, Caragiale cel dintîi, mai tîrziu Slavici, ale căror
„amintiri" îşi găsesc justificarea într-un asemenea impuls etic.
Oricît de ciudat ar părea, mulţi contemporani îşi aduceau aminte
destul de vag şi cu mari aproximaţii figura lui Eminescu în datele
ei fundamentale, în coordonatele ei majore. O atare împrejurare,
conjugată cu primejdia falsificărilor interesate, dicta —1 la numai zece
ani de la moartea poetului — apelul lansat în Floare albastră şi în.
Familia: „Scrieţi amintiri şi dăţi-ne icoana complectă şi adevărată a
lui Eminescu!" 2 ).
Estompa vremii sau frecvenţa imaginilor apocrife trebuiau învinse
printr-o concentrare a-sincerităţii şi un efort în direcţia luminării
laturilor obscure ale biografiei şi personalităţii eminesciene. însuşi
Iacob Negr-uzzi, în Amintirile din „Junimea", avea să menţioneze că
poetul fusese cunoscut „imperfect" de contemporani, că ei şi-1 , ^ î n -
făţoşau" mai tîrziu din ^amintiri răzleţe" 3 ). Fragmentarismul viziunii
nu va rămîne fără repercusiunii iar memoria prolifică a unor contem-
porani va trebui — de ia caz la caz — cenzurată de document. Pu-
blicitatea în jurul biografiei eminesciene, cursa unor mărturii retuşate
retrospectiv, din care profita mai. mult decît istoria literară construc
ţia romanţată, libertatea de iniţiativă a ficţiunii, scuzată comod de
aura amintirii şi de aproximaţiile - memoriei, au stîrnit din cînd în
cînd proteste vehemente. Astfel, publicarea scrisorilor Harietei atrage
apostrofa lui C. Miile, îngrijorat de alterarea portretului eminescian
prin scăderea 1a nivelul unei psihologii inferioare şi maladive:
„Despre poet nu aflăm mare lucru nou şi interesant. O mulţime
de amintiri fără de rost, redarea poetului de către o fiinţă cu totul
inferioară, preocupată mai mult de -dînsa şi de soarta ei, decît de
aceéa a fratelui său, o colecţie întreagă de intrigi, de mahalagizme-
şi 1 de lucruri mici, care nu pot adăugi nici o iotă la viaţa nenoroci-
tului poet" 4 ). '
Luciditatea ironică a lui Camil Petrescu întîmpina cu aceeaşi se-
veritate „Amintirile" lui Ion Slavici — chiar dacă intenţia acestora
fusese de a corectă erorile şi a restabili un profil eminescian mai
aproape de adevăr. Portretul geniului era însă coborît la -nivelul
puritan al accepţiunii mic burgheze despre artist: u n om „modest,
 Efigii 39

tăcut, ; palid, melancolic, visător, prost îmbrăcat, dezordonat, c a s t " . . .

Ceea ce-1 indigna pe Camil Petrescu nu era num ai L tortura postumă a
poetului pe un pat procustian al comentariilor abuzive, cît mai cu
seamă erorile cu privire la „firea lui de om", abundenţa amintirilor
„înspăimîntătar de convenţionale" 5 ). Autorul Luceafărului, atît de
aproape — ca traectorie biografică — de generaţia scriitorilor de la
1900 rămînea totuşi „mai. departe în mister"; „în jurul vieţii lui sînt
atîtea împrejurări nelămurite, de parcă ar fi o figură., mitologică" 6 ).
Cu ani în urmă, acelaşi fenomen prilejuia lui Caragiale u n comen-
tar similar, indignat de „inexactităţile, nimicurile născocite, neadevă-
rurile absurde ce se spun ( . . . ) pe socoteala lui {a lui Eminescu, n.n.)
„ca şi cum ar fi vorba de un tip din evul mediu, lier nu de cineva (care
a trăit în mijlocul nostru atita v r e m e . . . " 7 ) .
*

A existat şi tentaţia de a reface, efigia , eminesciană din datele

furnizate de operă, lnainte.de a-l cunoaşte personal, Vlahuţă. şi-1 ima-
gina, numai din lectura versurilor, asemenea unui straniu Sburător:
„un tînăr slab, înalt, palid şi tras la faţă, cu ochii negri, visători, pe
umeri îi cad plete ondulate ( . . . ) el nu vede pe unde calcă, nu şe
u i t ă . la.: nimeni, şi merge ca un somnambul, parc-ar pluti..." 8 ).
Poate că şi „autoportretele" abia-deghizate, înserate în operă, au
hrănit o atare imagine. Trăsăturile lui .Tonta Nour, ale Sărmanului
Dionis sau ale călugărului Ieronim se adăugau unei impresii momen-
tane şi fără consecinţe, dintr-o relaţie întâmplătoare ou poetul, gra-
vînd cu apă 'tare o nouă efigie, ideală, ce conţinea totuşi, în compo-
nenţii ei chimici elemente fundamentale. Iată un asemenea „auto-
portret":
„înfundat după o perdea grea de mătasă verde şi uitindu-se pe
fereastră în noaptea clară, şedea un tînăr oam de 18 ani. El îşi reze-
masè bărbia plină de cot şi se uita, neparticipînd de fel la petrecer-
( . . . ) . Fruntea liui naltă, albă, foarte netedă şi rondă, se perdea sub
părul lung, moale şi negru strălucit, care era îmflat în viţe-naturale
mari, caii înmulţeau strălucirea părului. Faţa lui eraA vînătă de albă şi
fiindcă răsese fulgii de barbă neagră, ce începuse' a împlè părţile în
josul urechai, el părea pudrat cu brumă de pe struguri, nasul era
corect şi plin, parcă tăiat în marmoră, ochii mari suib nişte sprîncene
arca te cu măiestrie erau întunecoşi, dar d e o coloare indescriptibilă.
Păreau negri, dar, privind bine sub • .lungile,.lor ...gene,, ai .fi., găşit •că(
sînt de un albastru întunecos, demonic, asemenea unui smarald topit
noaptea. Poate că neumbriţi de gene atît de lumgi şi atît d e dese, n-ar
fi părut atît de întunecoşi, poate că lumina, neoprită de acea mătase
brună, ar fi limpezit noaptea voluptoasă a acelor ochi. Aveau albăs-
Irimea transparentă a strugurelui negru (a sinelei topite în apă).
Expresiunea feţei lui era tristă — dar nu dureroasă. Cel puţin, umerii
obrazului cam ieşiţi . arătau că rotunzimea lui slăbise şi făcuse loc
 Mircea Zaciu

acelei umbre dulci şi interesante în mijlocul obrajilor, care le şade

atît de bine oamenilor- tineri- — umbra sentimentalităţii." 9 ).
^ Reducînd proporţiile eroului, dîndu-i o vestimentaţie mai modestă,
colbuită de'drumurile bătute pe jos, scăzînd şi ceva din vîrstă, vom.
obţine chipul adolescentului hoinar, aşa cum l-au reţinut oîteva cro-
chiuri la Cernăuţii la Blaj, la Sibiu ©au la Viena. însuşi fratele poe-
tului, Matei, ii 'comunica în 1909 lui Corneliu Botez următoarea des-
cripţie semnificativă:
„Ca. fizic, Mihaiu era mai scurt ca mine, eu am talia 1,68, el era
cu vr-o 2—3 centimetri, poate şti patru, mai scurt, avea o muscula-
tură herculitană ( . . . ) păr negru, ca corbul, faţa un brun alb ( . . . )
mergea totdeauna gînditor ( . . . ) piciorul şi mîinile mici, ca ale' ma-
mei, dinţii regulaţi şi de culoare gălbuie, cînd rîdea, rîdea cu mare
poftă, şi rîs sincer". 10 )
între 1900 şi 1914 au fost date- publicităţii numeroase evocări ale
şederii lui Eminescu la Blaj şi în alte locuri din Transilvania, datorite
foştilor elevi de atunci, un N. Petra-Petrescu, M. Strajanu, Grigore
Dragoş, Ştefan Cacovean, Ioăn Orga, Petre Uilăcan, . Ilie Dăianu,
N: Densuşianu etc.11)
Copilandrul, deşi „slăbuţ îmbrăcat", purtînd roc negru şi căciulă
de oaie în prag de vară, păru tuturor „frumos, ou o .privire inteli-
gentă", cu „ochi negri, păr mare, retezat ce trăgea în negru, voce
groasă, bărbătească", „faţă brunetă", „faţă surîzătoare, ochi negri
scîhteietori", „copil chipeş", „cu ochi frumoşi şi deştepţi" — - ceea ce
coréspundea şi cu portretul schiţat de fostul său dascăl cernăuţean,
Iôan Sbiera, care i-1 descria lui Maiorescu drept un băiat „blînd"
„spirit deştept şi inimă uşor impresionabilă" repede sedus de: falsele
străluciri ale teatrului ,ambulant cu care a şi fugit din Cernăuţi. 12 )
E adevărat că, după atîtea drumuri, ciubotele îi erau scîlciate
cînd a ajuns Ia Blaj, surtucul de peruvian negru era ros şi scurt în
ràîriiéci,' rupt în coate, pantalonii aveau o- culoare incertă!, dar toate
acestea nil vor fi bătut la ochi atunci, în mediul şcolar transilvănean.
Remarca e retrospectivă şi acordată la evoluţia ulterioară, a poetului.
De aceea unii „conşcolari", sc-riindu-şi mai tîrziu amintirile, vedeau
în neglijenţa vestimentară a poetului „semnele desperaţiunii" (ceea ce
era prematur) sau o „lepădare de sine" (explicaţie. cu rezonanţe mo-
nastice, firească în atmosfera Blajului vremii). Să-1 fi cunoscut pe
Ethinescu elevii din Blaj încă din filele Familiei, încît, la sosirea lui
m ; orăşel „în studenţime fierbea vestea şi pe buzele tuturor sunau
cuvintele: e aici Eminescu, e aici Eminescu"? Lucrurile par idealizate.
Fără îndoială că apariţia adolescentului avea să exercite o seduc-
ţie deosebită asupra firilor potolite, placide şi conformiste ale septi-
maniior, octavanildr şi inatuxizanţilor blăjeni. Dar asta ceva mai tîr-
ziu; după ce-1 vor fi remarcat pe ciudatul • străin,- a i „hăinuţele . Iui
rele şi nu pe el croite", prăjindu-se „gol goluţ" la soare pë malul
Tîrnavei sau scăldmdu-se cu deliciu în apa Chereteului,, dormind pe
unde apuca şi- uneori chiar „sub^ streşina mănăstirii" sau şi pe cîmp,
 Efigii 41

afară din oraş, mare mîncăii de cireşe şi struguri, venind nu se ştie

biné, de unde, înconjurat de aureola celui ce „gustase din plăcerile
amare ale teatrului ambulant", s ă r a c ' d a r capabil" la o adică să cum-
pere un> sac de grîu, „pe care 1-a dus la moară, 1-a măcinat, şi a . lăsat
să-i. facă iin cuptor întreg de p î i n e " . . . Asemenea'enormităţi vor fi
stîrnit multe comentarii în lumea filistină şi conformistă a orăşelului;
că şi felul său franc de a intra în vorbă, a înnoda cunoştinţe sau a
apostrofa cu naturaleţe:
„Odată eram la preumblare în grădina Podului (pe malul Tîrna-
vei mici) şi-1 vă|d acolo în a p ă — îşi aminteşte Dămian Domşa —
Cum stam pe ţărmure în reverendă şi mă uitam la el, îmi strigă:
„Hai de tet scaldă, ce, stai ca o mireasă jpe ţărmure!" 13 ).
Dar mai ales puneau pe gînduri cunoştinţele băiatului fără o şco-
laritate precisă, curozitatea lui veşnic înfometată, „de gîndeai că
vrea să înghită toată ştiinţa din lume". Ambiţioşii blăjeni angajau
dispute literare şi ştiinţifice, mîndri şi siguri, pe studiile lor liceale şi
pe „testimioniile" ce le dădeau oarecare orgoliu, susţinînd „numai
iacă aşa din pedanterie ( . . . ) cîte o absurditate, ca sări necăjim",
căci îi intriga neverosimilul situaţiei: ei, nişte sextani, septimani, oc-
tavani şi maturizanţi, să se dea învinşi de un copil „de-a doua clasă".'
Lupta era grea, căci uneori Eminescu „era hărţăgos, nu ceda"; alte-
ori „rămînea domol şi zîmbia, ca şi cînd ar fi vrut să zică: ce . ştiţi
voi?" Mai cu seamă în literatură era acasă, .„poeţii îi avea în degete"
şi îi plăcea să citească în grădina seminarului, cu voce tare, din Fa-
milia sau să recite din Alecsandri cu vocea lui frumoasă şi adîncă.
, Există, despre trecerea lui .Eminescu prin Sibiu cîteva mărturii,
dintre oare se reţine aceea din 1892 a lui N. Densuşianu 14 evocîndu-1
„cu făţa négricioasâ, cu ochi mari deschişi, cu un zîrnbet pe buze",
dar îmbrăcat „într-un costum cu totul singular":
„O spun, nu în dezonoarea acestui om, d pentru cunoaşterea cru-
dei sale sorţi, că în adevăratul înţeles al cuvîntului curgeau zdren-
ţele de pe el. Abia se mai vedea pe la gît un mic rest de cămaşă
neagră, iar pieptul de sus şi pînă jos era gol, şi cu mare necaz cerca
bietul om sărşi acopere pielea cu o jachetă ruptă, în toate părţile
zdrenţuită pe la mîneci pînă la coate şi cu nişte simpli pantaloni
zdrenţuiţi din sus şi zdrenţuiţi din jos. Era întru adevăr dureroasă
înfăţişarea externă a acestui tînăr, şi atunci am zis în mine: cumplită
mizerie a trebuit să sufere omul acesta în viaţa lui, încă atît de fra-
gedă. Şi ou toate că el se afla în costumul celei mai crude suferinţe,
îţi zîmbea întruna, cu. atîta mulţumire, ca şi cînd întreaga lume ar
fi fost a lui".
Densuşianu ' îl = îmbracă, îl trimite la Răşinari, la ' popa Bratu.
^ viitorul' bunic al poetului O. Goga — carè-i ajută să treacă munţii.
Biografii n-âu putut lămuri cu exactitate ce-a făcut Eminescu după
aceea. O mărturie proximă e consemnată de Caragiale, căruia u n
actor din trupa : lui Pascaly — sau poate Pascaly însuşi — i-a poves-
42 Mircea Zaciu

ţ.it „cum găsise într-un otel din Giurgiu pe acel băiat — care slujea
în curte şi la grajd —- culcat în fîh şi citind în gura mare pe.Shiller.
în ieslele grajdului, la o parte, era un giamantan — biblioteca băia-
tului — plin cu cărţi nemţeşti" 15 .
Caragiale era curios să cunoască pe ,,tînărul aventorar", pre-
simţind întîlnirea unei „fiinţe extraordinare", a unui „erou". Datorăm
acestei. împrejurări una din cele mai frumoase efigii ale lui Eminescu -
adolescent:
„Tînărul sosi.
„Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată în nişte plete mari
negre; o frunte înaltă şi senină, nişte ochi mari — la aceste ferestre
ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zîmbet blîrtd. şi
adînc melancolic. Avea aerul unui sfînt tînăr coborît dintr-o veche
icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scri-
sul unor chinuri viitoare.
„Mă recomand, Mihail Eminescu.
„Aşa l-am cunoscut eu." 16
Tinerii depănară toată noaptea filosofic, „cu nepregetul viratei
de 17 ani",,îşi împărtăşiră cunoştinţe literare şi Eminescu îi citi chiar
o poezie, căci era îndrăgostit de o artistă.
Unui din foştii colegi de la Blaj, Ştefan Cacoveanu, îl vizitează
în aceeaşi epocă şi ne lasă descripţia locuinţei lui Eminescu, la Pas-
caly, dn-spatele hotelului „Hugues" de pe Podul Mogoşoaiei,. într-un
decor ce se va repeta, cu mici variaţiuni, în multele peregrinări de
aici înainte. 17
La scurtă vreme, o nouă efigie ni-1 prezintă pe poet în decorul
unei cafenele vieneze, unde îl caută — l a 1870 — Iacob Negruzzi,
curios să-1 cunoască pe autorul Epigonilor. Uşa se deschide „şi văd
intrînd un tînăr slab, palid cu ochii vii şi visători totodată, cu părul
negru lung, ce i se cobora pînă aproape la umeri, cu u n zîmbet blînd
şi melancolic, cu fruntea înaltă şi inteligentă, îmbrăcat în haine
negre, vechi şi cam roase." 18 în amintirile sale oam romanţate, au-
torul Copiilor de pe natură se imaginează recunoscînd în acest tînăr
straniu pe Eminescu, fără nici un alt indiciu. Se pare însă Că întîl-
nirea.. s-a petrecut în condiţii întrucîtva diferite. E' sigur că profilul
lui Eminescu atrăgea luarea aminte în marile amfiteatre ale universi-
tăţii vieneze. Aşa îl remarcă Slavici, la cursurile lui Lorenz Stein şi
ale lui Ihering - „un albanez,, îmi ziceam, poate chiar un persian":
„un tînăr oacheş, cu faţa curată şi rasă peste tot, ou un lung „clăbăţ"
bănăţenesc peste pletele negre, cu ochi mărunţi şi visători şi totdeauna
cu un zîmbet oarecum batjocoritor pe buze-.." 1 9 .
Cît de greu se obişnui Slavici cu absenţa lui Eminescu — după
ce o iarnă şi o 'primăvară nu fusese zi să nu se întîlnească — o
atestă scrisorile către Negruzzi, căci deşi îl mai vizita dih cînd în
cînd. cîte un cunoscut sau un „stimător", „nu este nimeni al doilea
Eminescu, care să ştie a suscita gîndiri distrăgătoare în sufletul meu".
Gîndirea lui exercita o atracţie încă mai puternică decît fiinţa poe-
 Efigii 43

lutui: „Felul-gîndirei sale mă seduce-şi nu mai puţin mă seduce forma

in care se manifestă acest fel",. îi scrie Slavici .în- 187.4 .aceluiaşi
Negruzzi. Pentru greoiul şirian limba însăşi — vorbită de -Eminescu —
constituia un subiect de continuă încântare,- părîndu-i că „a nirnărui
limbă nu-mi place ca şi a lui Eminescu" 20 .
E ceea ce remarcă şi' G. P-anu, evocînd lecturile poetului în
cercul „Junimii" ieşene: „Eminescu punea acea 'melancolie adâncă în
glas, care ridica valoarea — chiar mediocră — a lucrărei pe care o
cetea" 21 ; iar Iacob Negruzzi notează că „îşi declama poeziile cu acea
cadenţă plîngătoare care făcea farmecul lecturei sale" 22 , timbru parti-
cular din care Maiorescu trăgea ' concluzii pentru ă justifica deta-
şarea şi dezinteresul poetului pentru propria-i operă:
„El citea poeziile lui ca şi cînd ar fi fost a altuia; fără vreo am-
biţie p e r s o n a l ă . . . Parcă ar fi fost o lucrare' străină de el, niciodată
nu s-ar fi gîndit măcar s-o publice. Publicarea îi era indiferentă. Se
mulţumea cu emoţiunea estetică a unui mic cerc de amici, fără a se
gîndi la nici o satisfacţie de amor propriu, el se consideră oarecum
oa organul accidental, prin care însăşi poezia se manifesta, aşa că a r fi
primit eu aceeaşi mulţumire să se fi manifestat prin altul".
Este începutul falsificării profilului moral eminescian, operaţie
iniţiată de Maiorescu şi de apropiaţii lui, atunci cînd —- atacaţi din
toate părţile — au simţit nevoia unei justificări, căutată în „firea"
lui Eminescu însuşi, în abulia lui, în modestia şi lipsa totala de am-
biţii, în abandonul cu care ar fi trăit în orice ocurenţe, în indiferenţa
sa pentru condiţia umană. Secondindu-1 pe Maiorescu, Iacob Negruzzi
preciza în Amintirile sale:
•„O împreunare de aşa mare talent şi de atîta modestie este ceva
extraordinar. Lipsit cu totul de ambiţii, el. nu avea nici o-aspiraţie
pentru îmbunătăţirea situaţiei sale sociale sau chiar materiale, ba
nici măcar dorinţa naturală şi legitimă a autorilor ca scrierile să. le
trăiască după moarte şi meritele să le fie apreciate şi recunoscute
de generaţiile viitoare nu răsărea niciodată în sufletul său candid" 23 .
Că avem de-aface, în asemenea cazuri, ou un. portret calp, nu mai
încape nici o îndoială. Alte mărturii, dezinteresate, precum şi lectura
scrisorilor eminesciene o atestă; Dar încă înainte, Caragiale, care îl
cunoscuse atît de. bine, dă o replică tăioasă:-'„..• trebuie şă spun o
dată că poetul de care e vorba a trăit material rău; sărăcia lui nu
este o legendă: a fost o nenorocită realitate şi e a îl afecta foarte. Ce
Dumnezeu! doar n-a trăit omul acesta acum cîţeva veacuri, ca să ne
permitem cu atîta uşurinţă a băsni despre trista lui viaţă! . . . a trăit
pînă mai ieri, aci, eu noi, cu mine, zi ou zi, ani î n t r e g i . . . Pe cine
vrem noi -să amăgim?"24.
Sub apăsarea grijilor materiale şi a epuizării de la „Timpul", chi-
pul . poetului se Umbreşte treptat.
Era încă un bărbat" viguros, de o frumuseţe clasică, cu privirea
incandescentă şi zîmbetul „mobil, diversificîndii-se în orice moment,
fiind întrebător; confirmativ., iertător; dispreţuitor, dureros, oglindin-
44 Mircea Zaciu

du-i- oarecum mimica çjîndMi" — aşa îl vede N . Petraşcu „într-o

seară de toamnă, într-un restaurant din josul Teatrului Naţional",
prin 1881. Dar zeul tînăr cu zîmbetùl 1 visător-melancolic şi fruntea
senină, capătă curînd -înfăţişarea unui slujbaş oarecare, mînat de mă-
runţişurile vieţii, hărţuit, aşa cum îi apare într-un tramvai lui Vlahuţă:
„im o m în vârstă, bine făcut, rotund la faţă, fără plete, îmbrăcat ca
toţi oamenii ( . . . ) El ţine pe braţe un ghiozdan ros pe la margini; de-
getele de l a mîna dreaptă îi sînt pline de cerneală violetă, ochii lui
mici înfundaţi, cu gene rari, au privirea vagă şi ostenită a omului
distras, dus pe gînduri" 25 .
Lucra cu zel,, conştiincios, cu multă bună credinţă — cum îi ra-
portează Slavici lui Iacob Negruzzi — dar n-avea nici măcar lemne
de f o c . . . Cît de cinică sună aşa dar replica lui Maiorescu: „cît i-a
trebuit lui pentru ca să trăiască în accepţiunea materială a cuvîntului,
a avut el totdeauna" 2 5 a , Anghel Demetriescu şi-1 aminteşte din acei ani
de umilinţe.
„Şefii partidului petreceau verile în răcoarea munţilor străinătăţii,
iar el, sărac, nenorocit, nebăgat în seamă, exploatat chiar de cei ce-1
preţuiau — ăsiida în zăduful muncii silnice de la Bucureşti" 26 .
Tot de acum datează materia celor mai frumoase portrete —
bogat -colorate sentimental şi compasiv — ale lui Al. Vlahuţă, tran-
scriind pe alocuri replici şi exclamaţii ale lui Eminescu, încărcate de
o concentrată suferinţă, izbucnind în vocabule dramatice prin laco-
nismul lor şi prevestind înoptarea poetului:
„Mîncam adesea la acelaşi birt, şi multe seri ni le petreceam
împreună «vorbind rău de lume» şi fumîndu-ne dejunul şi prînzul
de-a doua zi. El era pe- atunci redactor la ziarul Timpul. Conştiincios
şi muncitor peste măsură,, de multe ori Eminescu ducea singur greu-
tăţile gazetei, Cîte nopţi petrecute ou condeiul în mînă! Ş-a doua zi,
palid, nepieptănat, plin de cerneală pe degete, c-un teanc mare de foi
scrise intra în tipografie, unde rînduia materia, redacta informaţii,
făcea corecturi, şi numai sară, cînd gazeta începea să se vînture la
roată, atunci îşi aducea şi el aminte că e trudit şi n-a mîneat nimic
în ziua aceea.

întT-o zi m-a'm dus la tipografie să-1 iau. ca să ' mîncăm împreună.

L-am găsit făcând corecturi. Èra abătut şi foarte obosit la faţă.
n— Uf, nu mai pot, n u mai p o t . . . Aş vrea să m ă duc undeva la
ţară, să mă odihnesc vro două Săptămâni...
,,•— De ce nu te duci?
Dar unde să mă duc? Cu ce şă mă duc? Pe cine să las în
locul meu? . .
„Asta era pe la sfârşitul lui mai. După o săptămînă gazetele anun-
ţau că Eminescu a înnebunit" 27 .
Portretul se adînoeşte, în anii de là „Timpul", cu date morale şi
de. concepţie, mai numeroase decît în mărturiile anterioare. E curios
a r m . apropiaţii Iul din anii tineri, rămâneau fascinaţi mai degrabă de
 Efigii 45

înfăţişarea sa, oprindu-se la detaliul fizic,, a i foarte rare şi disparenté

raportări ia dialogurile cu poetul. Sînt notate generic discuţii în con-
tradictoriu, al căror conţinut nu ni se reproduce; ni se spune că
noaptea a trecut în dispute filozofice sau în iniţierea în literatura
germană, familiară lui Eminescu; abia ici-colo scapă cîte o însemnare
mai concretă (la G. Panu de pildă): aflăm că Eminescu îi dezvolta lui
Bodnărescu teoria antinomiilor - în istoria universală,, ca să-i d-qve-
dească despre Napoleon I că a fost „contrariul unui om mare" etc 28 .
Rare sînt. informaţiile ce primim în; asemenea confesiuni despre fră-
mântările lui de concepţie, despre ideile sale politice, literare şi este-,
tice, despre afinităţile lui. N. Densuşianu afirmă, în treacăt, că Emi-
nescu.-adolescentul se asimilase cu ardelenii „aproape în toate, în
idei şi în sentimente", mărturie întărită şi dè fratele poetului, Matei,
confirmată de unele însemnări manuscrise. Negruzzi comunica simpatia
poetului „penţru clasele muncitoare. Eminescu -. - scrie, el — avea o
milă nesfârşită pentru soarta ţăranului romîn, çu care îi..plăcea mult
mai mult să stea de vorbă decît cu bărbaţii ' semiculţi" ă i societăţii
mai înalte" 29 . De unde şi alarma lui P. P. Carp, într-o scrisoare către
Titu Maiorescu, pe marginea unor articole eminesciene din Timpul,
acuzate că, depăşind programul conservator vizează mai .mult „pa-
sionarea maselor" 30 . Cu toată platitudinea - care-1 iritase pe Gamil
Petrescu — îi datorăm lui Slavici ;oele mai concrete informaţii/ ca-
pabile să recompună o efigie a omului Eminescu din cele mai variate
împrejurări biografice, la Viena, la Putna, la Bu'cureşti etc. Valoarea
documentară a Amintirilor este considerabilă, nu şi capacitatea lor
de a sintetiza imaginea eminesciană cu siguranţa pe care o găsim la
Caragiale trasată din cîteva linii definitive:
„Aşa l-am .cunoscut atuncea, aşa a rămas pînă în cele din urmă
momente bune: vesel şi trist; .comunicativ şi .ursuz; blînd şi aspru,-
mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate; aci de o
abstinenţă de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieţei; fugind de
oameni şi căutîndu-i; nepăsător ca un. bătrîn stoic şi iritabil ca o fată
nervoasă. Ciudată amestecătură! —À felicită penţru. artist, nenorocită
pentru om!" 31
Cît priveşte detaliul- concret, semnificaţia unui gest sau a unei
întîmplări mărunte, date despre „memoria sa colosală", momentele
cînd nu se simţea „nimic din melancolia sa" („rîsese mult şi poves-
tise glume din viaţa ţărănească cu.mare poftă"), înflăcărarea lui cînd
vorbea despre, popor („tot binele îl. aştepta mai ales de la popor,, căci
cei zece mii din clasa superioară n-aveau nici o valoare în .ochii l u i . . . " )
— n e sînt transmise de Mite Kremnitz 'în ale sale Fluechtige Erinne-
rungen an M. Eminescu32. Aceeaşi autenticitate şi surprindere „pe
viu" — fără aerul pedant şi reconstiţutiv al altor memorii -— conţin
notele lui Alexandru Vlahuţă, surprinzînd pe gazetarul torturat de
ritmul infernal al meseriei, frămîntaţ; de mari proecte, cititor, pasionat,
elogiind „şenitătatea, şi măreţia tragediilor • clasice",, visînd. la „o-; casă
16 Mircea Zaciu

a artiştilor", al cărei plan utopic nu ezită să-1 întocmească in toate

amăriuhtfele pecuniare, cu o febră de vizionar:
„ . . . î l văd înaintea meai viind - zgribulit, cu gulerul ridicat; cu pă-
lăria pleoştită trasă pe ochi, çu mîinile la piept, vîrîte in mînecile
unui palţonaş Cam subţirel. Venea repeqior,, în fuga măruntă şi săltă-
reaţă a picioarelor îngheţate, căci : èra numai în ghete şi era zăpadă
şi viscol mare . . . . î r gonise frigul de acasă şi venea la cafenea să. se
încălzească. Am intrat la „Imperial", ne-ăm aşezat ia o masă mai
aproape de sobă — pe f a ţ a poetului, pururea sfioasă, era în dimineaţa
aceea o blândeţe şi o bunătate'"de -copil sf'înt. îmi întinse mina ca : să
văd cît e de recej, îmi spuse că de două zile n u s-a mai făcut foc la
el, că toată noaptea a tremurat, că e şi cam umedă odaia lui, şi că
multe sărbători triste a a v u t el de ciînd face- umbră pămîntului, dar
priii aşa urită sărăcie şi gînduri urîte cia de .data asta, riu-şi aduce -
aminte să fi trecut. Şi toată ziua a c e e a a m stat împreună şi-am făcut
planuri. Atunci am zidit noi o casă pentru artişti — un adevărat pa-
lat! Era chiar p e locul unde-i casa Oteteleşanu. Dar ce organizare
era, şi c e buget frumos alcătuise Eminescu! Nu ştiu cum potrivise el
lucrurile din condei, că, după ce se acopereau toate cheltuielile pre-
văzute şi neprevăzute, mai avea ş-un excedent de vreo cincisprezece
mii de lei pe an. ŞL è r a o bucurie pe n o i . . . Seara însă, la birt, a tre-
buit să ne facem bine socotelile, pentru că toată averea noastră efec-
tivă se încheia în trei lei, şi vroiam s-avem şi de aici, mai ales de
aici, u n e x c e d e n t . . . pentru ţigări" 33 .
Un an după îmbolnăvirea din 1883, acelaşi Vlahuţă îi scria lui
Titu Maiorescu:
„Am văzut pe Eminescui şi-am stat cu el o zi. Mi-a fost cu nepu-
tinţă să-1 înduplec a veni cu mine la ţară. — La ce, zicea el, să mai
porţi prin lume u n om mort!
„Doarme puţin, vorbeşte puţin şi sunt "zile în care uită să înă-
nîhce. (...)
„Grozav îl tulbură şi-1 demoralizează lipsa de ocupaţie . hrăni-
toare. El o spune adesea. — De aci poate, în mare parte vădita umi-
linţă — sfieala copilărească din vorba şi. mişcările lui, — E mişcător
pîn'la lacrimi cînd' vezi la ce e redusă viaţa lui. Toată existenţa i
se-nchee într-o dinamică foarte resţrînsă şi înceată — cît îi trebuie
cuiva ca să nu f i e mort. — Citeşte tare puţin, căci îl oboseşte. Nu
scrie nimica. S-a încercat —-. mi-a spus — dar i-a fost cu neputinţă.

.,în tot cazul, grăbiţi a-1 numi undeva. Altfel îl perdem fără nă-
dejde de-ntoarcere.
„Sunt grozav de demoralizat — mi-a spus de nenumărate ori cît
am stat ou el, — aş vrea s-adorm şi să nu mă mai diştept. Cum nii
poate omul să moară cînd vrea! Nu ; mă-nduplec la acte de violenţă
cu - mine însumi". E nespus de sfâşietor!" 34 .
Din aceeaşi epocă efigia lui Eminescu ne e transmisă într-o deli-
 Efigii 47

cată pagină a poetului Ion Păun-Pincio, care-1 văzuse la Botoşani,

vorbind pe stradă ou Scipione Bădescu, „voinic şi vioi", părînd încă
{parte tînăr şi restabilit după şederea la - mănăstirea Neainţu. Uneori
ieşea întovărăşit de sora lui Harieta şi cuplul înainta cu greu pe. uli-
ţele orăşelului, încît privirea evocatorului putea să reţină detalii fi-
zionomice sau vestimentare, Eminescu era îmbrăcat ca un om nevoiaş:
„straie groase de şieac — d e ş i -era cald — în cap o pălărie 'naltă,
neagră şi veche". Mai adesea voioşia îl părăsea, „călca încet şi rar,
cu capul mereu lăsat în jos", iubea plimbările singuratece, prin locuri
părăsite, .rătăcind pe aleile' puistii ale grădinii Vîrnav:
„Se oprea în i o c şi asculta cîntecul p ă s ă r i l o r . . . apoi se pleca
de culegea cărăbuşi,' îi punea pe; palmă şi stătea cu mîna întinsă,
pînă ce ei îşi luau zborul, în vreme ce deasupra lui tremurau liniş-
tit florile albe pe care el atîta de mullt le iubise şi cădeau molcom
peste dînsul, cădeau, lacrimile primăverii.. ,"35.
în acelaşi cadru vegetal, al grădinii Vîrnav din Botoşani, înţr~un
decor cu frăgezimi de acuarelă, ,îi va plăcea şi lui Gala. Galaction
să evoce silueta eminesciană.
în 1884, lia Iaşi, îi vizitează Vlahuţă şi N. Petraşcu. Poetul le
apare ca un Icar prăbuşit din înalturi:
„ . .. l-am găsit într-o cameră din fundul curţii unui otel. Am
ridicat cele trei trepte ale scării deasupra unui podişor şi văzînd per-
delele lăsate, am privit prin o mică deschizătură dintre ele. Eminescu
dormea pe o canapea îngustă de muşama neagră, cu bustul gol. Era
cald. Bustuil alb şi frumos, cu umerii largi, cu muşchii bine dezvoltaţi,
părea al unui atlet",
Urmează o secvenţă decupată dintr-un roman dostoievskian:
„ . .. i-am propus o plimbare la Copou cu trăsura, pe care el o
primi surîzînd. îl puserăm între noi, într-o trăsurică lipovenească cu
un cal şi ridicarăm drumul printre casele, boerereşti, cu curţi mari,
spre Copou. Pe drum, Eminescu vorbi puţin dînd numai cite un răs-
puns scurt şi cuminte, avînd aerul că se gindeşte .la ce-1 întrebam şi
mai mult surîdea" 35a .
Curînd insă, ' Eminescu — aşa cum ni-1 transmit efigiile vremii —
nu m!ai e de recunoscut. Parică ar fi vorba de alt om, atit.de repede
se degradează imaginea lui fizică, atît de întinse sînt ravagiile bolii,
incît părea din altă lume, abstras, apatic, căzut într-o . prostaţie, din
care rar. .mai ieşea, cu clipe de veselie stridentă sau numai de blîn-
deţe copilăroasă, repede. întors ' într-un mutism dureros. Din întune-
caţii ani 1887—1888 iată un zguduitor portret al lui N. Iorga:
„Trecea pe stradele laşului un om greoi, gros, cu mustăţile rase,
rău îmbrăcat, împiedicat în mişcări, care-şi smulgea firele de păr de
pe faţă (...) Mulţi se ţineau de dînsul — Doamne iartă-i! — distrîn-
du-se. Noi întorceam capul de la el, cum l-ai întoarce de ia trupul
neînsufleţit, ajuns hidos prin impia descompunere, al unei fiinţe res-
pectate şi iubite. în Botoşani intra apoi, -aşteptat de o seamă de lume,
lîngă Henrieta, nici tristă, nici veselă, ci nemişcată în âlba ei figură
4a Mircea Zaciu

liniştită, acelaşi om gros, fără vîrstă, pe buza de s u s a căruia sel des-

făcea acum o mustaţă groasă neagră. Acasă la el veniau acum des
prietenii, ca să afle veşti care ajungeau pe urmă în presă. Odată,
lîngă piaţa cea mare, îl mtîluiu, tîrîndu-şi greu picioarele bolnave,
cu ochii pironiţi în jos. ,S-a uataţ lung la acela care-i salutase geniul,
ca şi cum n-ar fi fost la mijloc ceaţa nenorocirii, şi apoi picioarele
bolnave tîrîră mai departe pe acel care fusese Mihai Eminescu . . . Şi
oare n-a mai fosţ niciodată, desigur niciodată el însuşi, cu toate
scurtele licăriri înşelătoare" 36 .
în ultimul an al vieţii, Eminescu locuia într-o odăiţă mobilată,
în aceeaşi casă unde Panu avea redacţia Luptei. Memorialistul „Ju-
nimii" şi-1 aminteşte pentru cea din urmă oară în acest decor kafkian,
cu ganguri. întunecoase, cu atmosferă insalubră şi mucedă. Ultimeiie
imagini eminesciene, transmise de memorialistica literară, sînt zgu-
duitoare fie prin emoţia conţinută, fie prin laconismul unei relatări
neutre, ca cea din Amintirile lui Iacob Negruzzi:
„Cea de pe urmă dată cînd l-am văzut pe Eminescu a fost la Tea-
trul Naţional. Eu. eram ou nevasta mea într-o lojă iar el era într-un
stal din care ne fixa toată vremea. Se vedea că avea intenţia să vie
în loja noastră dar pînă la urmă îl cuprindea sfiala căci abia sculat
se aşeza iarăşi la loc. Cît era de schimbat! Ce deosebire între data
întîi, cînd cu 19 ani în urmă îl recunoscusem din instinct între o
mulţime de tineri, şi aCum cînd puhav la faţă, încovăiat şi cu ochii
rătăciţi era aproape de sfîrşitul său" 37 .
Tot atunci, Brătescu-Voineşti — elev în Clasa a VIII-a — îl vede
într-o seară la grădina Opler, în vălmăşagul bucureştenilor petrecă-
reţi Şi-n acompaniamentul unei cintăreţe care, pe scenă, relua un re-
fren obsesiv:
„Du hast Diamanten und Perlen..."
„Şi iată că aud lîngă mine pe un domn zicînd:
„— Uite pe Eminescu.
„M-am întors brusc şi deşi nu cunoşteam pe domnul care vorbise
l-am întrebat cu înfrigurare:
„— Unde?
„Cu indiferenţă, uitîndu-se spre rîndul de mese din faţa scenei,
mi-a răspuns:
„—r Uite-1 colo.
„M-am uitat în direcţia privirei lui, dar nu vedeam pe nimeni
care ar fi putut să fie poetul ale cănii poezii le îngînam seara drëpt
rugăciune.
,,— Unde? Care? - - l-am întrebat din nou stăruitor.
„— Uite colo, la masa patra. Ăla cu batista pe frunte.
„M-am uitat şi am. văzut un o m rău îmbrăcat, aproape zdrenţăros:
Pe masa 1 dinaintea lui, alături de-o halbă de bere era o farfurie îii
care pluteau bucăţele de ghiaţă. Şi-a scos de pe frunte batista, a
muiat-o în farfurie, a stors-o şi-a reaşezat-o pe: frunte şi acum, cu
capul , plecat pe spate, zîmbea dureros cîntăreţei. de pe scenă, băţînd
 Efigii 49

cu mâna dreaptă tactul a r i e i . . . Mi-am simţit sufletul năpădit pe de

o parte de o sfişietoare compătimire pentru cel care din lacrămile lui
făcuse un izvor etern de încîntare pentru alţii, — pe de altă parte
de. o clocotitoare revoltă nu numai .împotriva indiferenţei publicului
din. sală, dar şii împotriva Cerului care îngăduia această ticăloasă tra-
gedie. Făcîndu-mi loc cu coatele şi cu pumnii, am i e ş i t e i . . . p a r
aversiunea pe care am avut-o totdeauna pentru declaraţiile strigă-
toare mă împiedică de a încerca să descriu ce am resimţit cîteva zile,
în care cei din jurul meu socoteau că mi-am pierdut minţile .. .3S.
Dramatismul mărturiei atestă începutul unui amplu proces de
conştiinţă 1— adâncit după moartea poetului —• care avea să tulbure
tinerele generaţii timp de cîteva decenii.
Dar — parafrazînd un poet francez care considera că nimeni nu
moare încă pămînteşte cât timp trăiesc cei ce l-au văzut şi-şi aduc
aminte de dînsul — amintirea lui Eminescu stăruie printre noi nu
numai prin perpetuarea .gloriei .lui,, ci şi în secvenţa de memorie a
lui Tu dor Arghezi, de mai multe ori evocată:
„Mă numesc unul din oamenii în viaţă care l-au văzut pe Emi-
nescu în carne şi oase. Eram copil de şapte ani. L-am zărit pe calea
Victoriei. Trecea prin public .un om grăbit, fără să ocolească, impe-
tuos. „Uite-l pe Eminescu" a spus cineva, cu un glas pe care-1 ţin
minte. Se pare că poetul nu mai făcea parte "din viaţa lui şi că trăia
o metempsihoză străină,. Nu puteam şti atunci cine era să fie Eminescu
şi ar fi fost normal să-i uit numele auzit. E' curios că nu l-am uitat.
Mi-a rămas în ureche, împreună cu tonul de stupefacţie, de compă-
timire probabil, cu care a fost rostit" 39 .
Cărei întîmplări i se, datoreşte oare că ultimul supravieţuitor din
cîţi l-au mai văzut pe Eminescu în viaţă, este şi urmaşul său direct,
artistul admirabil în care geniul romînesc şi-a concentrat din nou
sevele şi aromele?
*

Mai mult decît în silueta greoaie şi ezitantă a omului puhav şi

rătăcit, posterităţii i-a plăcut să-1 vadă pe Eminescu sub înfăţişarea
unui zeu tînăr, în apariţii fulgurante şi enigmatice, învăluit în mantia
melancoliei, cu o uşoară umbră de trăiri dureroase, ascunzînd un pre-
sentiment tragic. Dintre atîtea imagini, viitorimea a reţinut efigia vi-
sătorului adolescent, cum singur se • între văzu se plutind pe. marile şi
mişcătoarele pustietăţi ale Timpului:

Pururi tînăr, înfăşurat în manta-mi,

Ochii mei 'nălţăm la steaua
Singurătăţii...

4 - steaua MIRCEA ZACIU

•50 Mircea Zaciu

1
Duiliu Zamlirescu şi Tilu Maiorcscu în scrisori (1884—1913), Bucureşti, Casa
Şcoalelor, f. a., p. 233.
2
Scrieţi amintiri! în Familia XXXV (1899) nr. 26, p. 310.
3
Iacob .Negruzzi. Amintiri din „Junimea", Buc., Cartea Rominească (1943),
•p. 274.
4
C. Miile, • Letopiiiţi, II, Buc., 1908, p. 180—181.
5
Camil Petrescu, Eminescu, în Opinii şi atitudini, E.P.L., 1962, p. 180.
6
Idem, ibid. .
7
I. L. Caragiale, Două note, în Opere, III, ed, P. Zarifopol, Buc., Cultura na-
ţională,. 1932, p. 11.
8
Al. Vlahuţă, Amintiri despre Eminescu, în Scrieri alese, II, Buc., E.P.L., 1963,
p. 423.
9
Eminescu, Aur, mărire şi amor, în Proză literară, E.P.L., 1964, p. 280—281.
10
Aug. Z. N. Pop, Contribuţii documentare la biogralia lui Mihai Eminescu,
Ed. Academiei R.P.R., 1962, p. 265—66.
11
Vezi, N. Petra-Petrescu, Din juneţa lui Eminescu — Amintiri —, î n Familia
XXXVI (1900), nr. 1, p. 6—7; N. Densuşianu, ibid., nr. 2, p. 14; Ştefan Cacoveanu,
Eminescu în Blaj, în Luceaiărul III (1904), nr. 3, p. 71—74; N. Strajanu, Amintiri
despre Eminescu, în Ramuri IV (1909), nr. 12—14, p, 526—529; Eminescu în Blaj,
amintiri de ale contemporanilor culese de Dr. EJie Dăianu, Sibiu, 1914, Tip.
Poporului, 37 p.
12
I. E. Torouţiu, Studii şi documente iiterare, III, p. 116.
13
Dr. Elie Dăianu, op. cit., p. 17.
14
Vezi N. Petra-Petrescu în Familia XXXVI (1900), nr. 2, p. 14.
15
I. L. Caragiale, In Nirvana, în Opere, III, p. 1.
1° Idem, ibid.. p. 2.
17
Ştefan Cacoveanu,. Eminescu Ja Bucureşti, în Luceaiărul IV (1905), nr. 3,
p. 5S ş.u.
JS
Iacob Negruzzi, op. cit. p. 255.
19
Ion Slavici, Amintiri, Buc., Cultura naţională, 1924, p. 15.
20
Torouţiu, op. cit., vol. II, p. 270.
21
G. Panu, Amintiri de la Junimea din Iaşi, în Pagini alese, E.S.P.L.A., 1957,
p. 65.
22
I. Negruzzi, op. cit., p. 265.
23
Idem, ibid., p. 273.
24
I. L. Caragiale, Ironie, în Opere, III, p. 7—8.
23
AX Vlahuţă, Amintiri despre Eminescu, în Scrieri alese, II p. 423—424.
25a
Apud. N. Peiraşcu, Mihai Eminescu, Buc. 1934 p. 45.
26
Idem, Lbid. p. 45.
27
Al. Vlahuţă, Amintiri despre Eminescu (1889), în Scrieri alese, II, p. 364—365.
28
G. Panu, op. cit, p. 62—63.
29
I. Negruzzi, op. cit., p. 273.
30
Aug. Z. N. Pop, op. cit., p. 333.
31
I. L. Caragiale, In Nirvana, în Opere, III, p. 3.
32
în I. E. Torouţiu, op. oit., vol, IV, p. 1 ş.u.
n3
Casa artiştilor, în Scrieri alese, II, p. 495—496.
34
I. E. Tooruţiu, op. cit., III, p. 124.
35
I. Păun-Pincio, Poezii, proză, scrisari, E.P.L., 1950, p. 122.
35a |Sf, Petraşcu, op. cit., p. 57—58.
36
N. Iorga, în amintirea lud Eminescu, in Neamul lomînesc literar I 1(1909)
nr. 7, _p. 507. "
37
I. Negruzzi, op. cit., p. 272.
38
I. Al. Brătescu-Voiteşti, Amintire • dureroasă, în Omagiu lui M. Eminescu,
1935, p. 134—135.
39
Tudor Arghezi, Eminescu, în Lume veche, lume nouă, E.S.P.L.A., 1958,
p. 260.
 Un mare romantic

Plivită in contingenţele sale cu fenomenul romantic european,

figura lui Eminescu, acest mare subiect al literaturii romîneşti1, cum
îl numea Tuclor Vianu, poate solicita cercetătorului, în momentul ac-
taul, eforturi îndeosebi pe linia unei interpretări de' sinteză. în dome-
niul exegezei migăloase, atingînd adeseori performanţe demne de teh-
nica unui ilustru artizanat, izvorismul eminescologiei şi-a făcut în în-
semnată proporţie datoria, nelipsind a înregistra nici acele excese pe
care doar buna intenţie (nu totdeauna implicată, din păcate) le poate
scuza. Cele mai importante momente ale • criticii eminesciene, de la
contribuţiile lui Maiorescu, lor g a şi Chendi, ale lui Caracos,tea şi apoi
Tudor Vianu, G. Căl.inescu, D. Popovici şi pînă la recenta prefaţă în-
chinată de Eugen Si miori prozei literare a marelui nostru poet, au de-
păşit substanţial nivelul cantitativ al interpretării, formulînd idei bo-
gate cu privire la ceea ce G. Călinescu numea „cercul psihic sau cer-
cul istoric" 2 în care se desfăşoară gîndirea lui Eminescu. O încer-
care actuală de comparativism pe marginea operei eminesciene, ur-
mărind' atenta ei sincronizare cu direcţiile' paralele şi naturile con-
genere din cîmpul european al literaturii, se află în situaţia de a fi
copios devansată prin cercetări de prestigiu. Nelipsind nici mai re-
centele acte de reabilitare a romantismului eminescian,, datorate lui
G. Călinescu, Tudor Vianu, Silvian Iosifescu sau George Munteanu,
însemnări cu o temă cum este aceea pe care titlul nostru şi-o pro-
pune sînt nevoite să accepte idei formulate, itinerarii parcurse, cău-
tînd în van farmecul ineditului. Recompensele acestei situaţii vădu-
vite de avantajele pionieratului nu sînt însă deloc neglijabile. Este,
pe de o parte, prilejul unic de a întîrzia în preajma misterului emi-
nescian, atît de atrăgător în toate implicaţiile sale, iar pe' de alta po-
sibilitatea fructuoasă de a utiliza idei critice din prestigioasa creaţie
(căci creaţie este, în primul rînd opera lor) a unor eminescoiogi de
reputaţie. Opera lui Eminescu şi bogata ei exegeză reprezintă un uni-
vers de idei şi imagini prin care condeiul oricărui cercetător poate
i 6 Mircea Tomuş

întîrzia cu profit, chiar dacă gestul său se rezumă, de cele mai multe
ori, la simpla urmărire a unor conture existente,.
Statura romanticului Eminescu ne întîmpină masivă din umbra
veacului, solicitând comparaţia eu marii romantici ai lumii: Byron,
Leopardi, Lenau, Vigny, Musset. Şi totuşi, date fiind condiţiile social-
istorice ale timpului său, împrejurările culturale deosebite în care
s-a format precum şi rezonanţa adîncă, excepţională, a gîndirii sale,
romantismul lui Eminescu nu exclude disocieri şi nuanţări, după cum
nu se înlătură cu totul apropierea de alte mari tipuri de sensibilitate
umană. „Eminescu e un poet cu coarde multe, şi este o greşită me-
todă aceea de a le amesteca în vederea unei teorii", spunea G. Că-
linescu în Opera lui Mihai Eminescu3. însuşindu-ne acest punct de
vedere flexibil şi atent, va cădea în sarcina noastră ca, pe urmele
cercetătorilor renumiţi ai operei eminesciene, să încercăm a despărţi
atitudinile romantice fundamentale, înnăscute sau însuşite într-atU
încît au devenit, după expresia lui Tudor Vianu, un eveniment al
subiectivilăţii poetului, de împrumuturile mai de suprafaţă şi care,
fie că n-au ajuns încă să se coboare pînă la încrustarea geologică
în subteranele personalităţii lui creatoare, fie că, în situaţia lor de
motive livreşti, se resimt prea puternic de pecetea originară. O temă
încă nelămurită a exegezei eminesciene, în ciuda unor contribuţii
hotărîtoare cum au fost acelea ale lui D. Caracostea şi în ciuda mate-
rialului copleşitor pe care ni-1 oferă monumentala ediţie Perpessicius,
este aceea a caracterului spontan sau elaborat al creaţiei emines-
ciene. Argumente se găsesc suficiente pentru fiecare din cele două
soluţii şi nu le mai' reluăm aici unde problema ne preocupă lateral,
O rază de lumină ar putea aduce, credem, încadrarea poetului nostru
în acea familie de spirite al căror flux de inspiraţie' se declanşează
trudnic, după neîncetate reveniri şi torturări ale spiritului, familie că-
reia ' îi aparţine Schiller (apropierea între Eminescu şi Schiller în spe-
cificul creaţiei o făcuse Tudor Vianu), poet care auzea melodia de
farmec a poeziei abia înspre sfîrşitul nopţii de chin şi veghe. Ceea
ce înseamnă, la urma urmei, că Eminescu este totuşi un spontan, dar
nu un facil, căci nu vom întîlni la el facilitatea notaţiei impresioniste,
ci efortul colosal de aprofundare, . de coborîre în forul său interior,
efort care, după expresia lui G. Călinescu, mişcă „roate enorme şi
greoaie" 4 . în ordinea noastră de idei, problema amintită ne poate
indica dificultatea oricărei intenţii de a despărţi tranşant motivul li-
vresc, specific climatului romantic, de tema adînc însuşită, realizîn-
du -ne migraţia ideilor, de la suprafaţă spre străfundurile gîndirii
eminesciene, faptul că, în definitiv, fiecare „împrumut" sau „motiv"
poate fi considerat drept o temă virtuală, iar într-o perspectivă, mai
largă, uneori chiar o viitoare atitudine sufletească fundamentală.
Avînd însă, pe acest teren, o acută necesitate de criterii stabile, vom
considera, se înţelege, miraculoasa circulaţie de idei şi motive din
opera eminesciană aşa cum ne-a lăsat-o, hieratic împietrită, întune-
carea şi dispariţia poetului.
 Un mare romantic 53

în cea mai fragedă tinereţe, dependenţa poetului de modelele

literare era aproape totală 5 . Copleşeau atunci pozele romantice (Ami-
cului F. I.), gesturile naive, întrebările grave, frecventele opoziţii. îi
revine lui D.'Popovici meritul de a fi surprins, în cursul său despre
poezia lui Eminescu, numeroasele urme preromantice din această
epocă. Reluate acum, relaţiile şi izvoarele stabilite acolo ar încărca
pagina noastră care credem că are nevoie doar de a le semnala pre-
zenţa. în masiva sa lucrare, amintită mai sus, G. Călinescu ne oferă
o arie foarte vastă de asemenea raporturi şi motive, extinsă cu pro-
fit asupra manuscriselor eminesciene. Se semnalau eroi romantici:
Hilariu, dintr-un proiect de dramă, era demonic, Ştefăniţă fatal, pate-
tic, filozoiant, caracterizat de tînărul Eminescu în trăsături senza-
ţional romantice: „nestatornic, de o beţie tristă, nobil în fundul ini-
mii, dar abrutizat prin pasiune — un mare fond de grandoare —
altfel meschin. Caracter melancolic, Sanguinic, Oacheş"6. Temele, pre-
ferate ale tinereţii, trecute dintr-un proiect într-altul, erau dragostea
angelică şi cea infernală. în acea vreme, „cea mai înaltă expresie a
durerii universale" era, pentru poet, după expresia lui G. Călinescu,
„nebunia, lunaticia" 7 . S-a observat, pentru această perioadă a for-
maţiei poetului, predilecţia lui pentru modelele mărunte, obscure 8 ,
care facilitau procesul vast de îmbogăţire spirituală a tînărului au-
tor, răspunzînd în acelaşi timp şi setei sale acute de senzaţional.
„Eminescu avea predilecţiune pentru poeţii mai mărunţi, uneori chiar
anonimi, de unde putea să-şi ia, nestingherit, idei pe cari apoi să le
topească cu desăvîrşire în fraza lui personală", notează G. Căli-
nescu 9 , oferindu-ne cîteva grăitoare exemple. Astfel, „ideea călăto-
riei pentru aducerea diamantului Nordului [din Viziunea lui Don
Qiiixotte — n.n.] a scos-o Eminescu din recenzia unui obscur poem
romantic dintr-un număr din Blâiter fur literarische Urmterhaltung...
ce-i picase în mînă şi care a rămas prin bîriiilej s a l e . . . ca o dovadă
de felul cum îşi scotea inspiraţii din cele mai neînsemnate mărun-
ţişuri" 10 . O altă încercare, Amicii întunericului, respiră o atmosferă
„senzaţională" 11 ; Lilla e „un nume foarte romantic"; acţiunea unui
episod se petrece în Spania, fapt iarăşi „de calitate senzaţională" 12 .
Cunoscuta pasiune pentru lectură a lui Eminescu, neocolind nici cele
mai prăfuite tomuri, a avut drept rezultat alcătuirea unui imens de-
pozit de teme şi motive de predilecţie romantice, în gustul vremii
şi al locurilor pe care ie străbătea poetul în tinereţe, aflate mai ales
în sfera, de influenţă germană. înclinaţia pentru 'macabru putea veni,
după opinia lui D. Popovici, din frecventarea literaturii preromantice
cu schelete şi chiar din lectura lui Bolintineanu 13 . Regretatul profe-
sor din Cluj vedea aici numai rezultatul unei influenţe, iar nu, ca
G. Călinescu, o „predispoziţie psihică fundamentală", asociindu-şi
„viziunea onirică, de obicei autoscopică, a unui mort" 14 . în acelaşi
depozit de teme şi motive mai putem enumera, în fugara noastră
inventariere, motivul cornului, atît de. răspîndit în romantismul eu-
ropean şi în special în cel germanic, numeroasele cadre naturale de
coloratură romantică, frecventa temă a peşterii care ia, după cum
i 6 Mircea Tomuş

spunea G, Călinescu „în cele din urmă forma claustraiităţii, a şede-

rii în odaie, «cu perdelele lăsate» şi c h i a r . . . pe întuneric" 15 . într-o
asociaţie intimă cu acest motiv se afla predilecţia pentru elementul
lacustru, elevaţia -în sublime lacuri lunare, percepînd hula cosmică.
Vocaţia neptunică a lui Eminescu este aceea care explică, după exe-
getul său recent citat, „frecvenţa icoanelor marine" 16 la un poet care
a întîrziat să descopere litoralul. Oricine poate remarca înclinarea
lui Eminescu pentru natura grandioasă, nesfîrşita sa sete • de peisaie
nemaivăzute, purtîndu-1, ca pe toţi romanticii, în minunate călătorii
imaginare, făcî.ndu-1 să închipuie fermecătoare tablouri de natură de
pe cele mai diferite meridiane. Poetul nostru era bîntuit de viziuni
ale peisajului asiatic., îl străbăteau alteori teribile pustiuri polare;
fantaza cîteodată pe căile caravanelor din prăfoasa Sahară, vedea
codrii Libanului şi peisajele biblice ale Palestinei. în opera sa trăiesc,
cu o viaţă proprie, am putea spune, aproape cu o personalitate a lor,
esenţele romantice de copaci, răspîndindu-şi farmecul, parfumul sau
florile sub bătaia' lunii, alt motiv de predilecţie al romantismului.
Subtila exegeză călinesciană remarcă apoi descrierile de interior care,
fie că trădează „mentalitatea ţărănească şi arhaică", fie că închipuie
„case măreţe, care au în ele ceva. geoloqic, străluciri de peşteri cu
rasfrîngeri de gheaţă, somptuozităţi de geodă uriaşă, s a u . . . un aer
oriental" 17 , poartă pecetea romantică. „Arhitectura • urmează acest
stil gigantic, geologic şi fabulos, cînd nu e vorba de un simplu bor-
dei" 18 . în acest strat al operei eminesciene, se poate urmări preocu-
parea autorului pentru nuvela de tip romantic: Geniu Pustiu, Cezara;
se observă cu uşurinţă profilarea unui adevărat ciclu ;de povestiri
fantastice, compuneri fabuloase sau poveşti orientale în ţesătura că-
rora se întrevăd temele şi preocupările specifice ale romantismului
senzaţional,, cu perceptibile apropieri de Th. Gautier, Jean Paul Rich-
ter
' E A
- Hoffmann sau Edgar Poë. .Raportările le-a făcut de ase-
meni. G. Călinescu: „Visul bătrînului cu germinaţia oului [din Ava-
tarurile faraonului THi — n.n.] simbolizează'dibuirea din ou a unei
forme pentru eul lui veşnic şi e o explicaţie a nebuniei sale m e t a f i -
zice. Toată această parte este impregnată de magnetismul şi spiritis-
mul romantic, pe temei de panteism şi spiritualism, • aşa cum le-au
formulat poeticeşte Edgar Poë şi Th. Gautier" 19 . Un alt element ro-
mantic, în aceeaşi povestire, este „bilateralitatea şi migraţiunea «mag-
netică» a eului pe spaţiu dè timp scurt, a cărui cea mai tipică ex-
presie o găsim în. Amintirile d-lui Augustin Bedloe de Edgar Poë"2".
Apoi „eroarea pe care o face tînăra Dona Anna [din aceeaşi poves-
tire eminesciană — n.n.] luînd pe unul drept altul .e greşala Euphe-
miei din Elixiere des Teufels de Hoffmann" 21 . Poetul nostru a cultivat
de asemeni legenda lui Ahasvérus, alt loc comun romantic, apoi vi-
sul şi aventura onirică, era obsedat de. metempsihoză, de „dorinţa de
ascensiune", care ia „forma cavalcadei"; tema e romantică, „venită la
poet prin Burger, Bolintineanu şi Sihleanu. în locul ascensiunii gă-
sim alteori o consecinţă a ei: viziunea de sus a peisagiilor, foarte
frecventă .. ,"22,
 Un mare romantic 55

Geografia romantismului eminescian ne întîmpină cu arii vaste,

in ciuda unor prejudecăţi ca re-l înglobau exclusiv în sfera germanică.
Cercetătorii de prestigiu (Tudor Vianu, I. M. Raşcu, G. Călinescu şi
alţii) au dezvăluit numeroasele relaţii dintre opera lui Eminescu şi
cultura franceză. Se ştie acum. că sentimentul dominant al cuprinză-
toarei panorame Memenfo Mori îşi poate găsi apropiere nu numai în
pesimismul istoric schopenhauerian, ci şi în tema ruinelor şi a civi-
lizaţiilor dispărute, cultivată de preromantismul şi romantismul fran-
cez (Volney), Modelul literar al unei asemenea încercări este, în
afară de orice îndoială, hugoliana La legende des siècle. De altfel,
silueta puternică a romanticului francez tutelează, după cum s-a do-
vedit, tinereţea poetului nostru şi, mai cu seamă, poezia socială din
această epocă, aducînd în universul eminescian primele întruchipări
ale temei titaniene: titanul revoluţiei şi cel al istoriei, din împărat şi
proletar. î n ' c u r s u l său, D. Popovici a insistat asupra relaţiilor poetu-
lui nostru cu- fenomenul romantic englez şi în special eu Byron. Ro-
mantismul german şi nordic a fost frecventat de Eminescu tot din
această perioadă a tinereţii, de mari îmbogăţiri spirituale, iar aspec-
tul - acesta nici nu mai trebuie dovedit. Prin mitologia nordică pe
care o cultivă şi care apare în una din primele poezii eminesciene,
La Bucovina, romantismul german cucereşte sensibilitatea poetului
nostru într-o asemenea măsură, încît unele din temele şi motivele
sale îi devin cele mai proprii întruchipării. S-a arătat, pe bună drep-
tate, că titlul poeziei Floare albastră nu poate fi pus în directă legă-
tură cu de toţi cunoscutul simbol al romantismului german, deşi nici
înlăturarea exclusivă a oricărei apropieri, chiar şi a celei de atmo-
sferă generală, nu este justificată. Toată viaţa lui, Eminescu a rămas
cu obsesia personajelor mitologiei nordice, visînd, după cum s-a ară-
tat, o femeie venită din ceruri scandinave. Se cunoaşte apoi pe larg,
din exegeza eminesciană, intenţia poetului de a da o mitologie au-
tohtonă, dacică, în care elemente nordice aveau să intervină în im-
portantă măsură. încercările de poeme pe tema cuceririi Daciei de
către romani sînt străbătute, după cum se ştie, de figurile mitologiei
germanice, venite în ajutorul regelui dac. Un personaj cum este
bătrînul Mag din Strigoii este prezentat în atmosferă mitologică nor-
dică, cei doi corbi, unul alb şi altul negru, care zboară în jurul creş-
tetului său fiind, după explicaţia lui G. Călinescu, ,,cei doi corbi ai
lui Odin, Hugin şi Mugin, judecata şi memoria, singurele facultăţi
ce i-au mai rămas bătrînului în chip cu' totul latent" 23 .
Pe această temelie atît de ramificată se ridică, asemeni liniiloi
unei construcţii solide, temele majore romantice cultivate de Emi-
nescu. D. Popovici ne-a lăsat o foarte utilă analiză a uneia dintre
cele mai importante, tema titaniană. Profesorul din Cluj considera
vocaţia titaniană drept fundamentală pentru poetul nostru, arătînd că
,,în formele stabilite şi privite în evoluţia lor totală, sentimentele
poetului refac grafica sentimentelor titaniene, c-are parcurg de
asemenea stadiul afirmaţiei, al revoltei şi ai înfrîngerii" 24 . Rolul cli-
matului romantic al literaturii este, în această direcţie a formări:
personalităţii eminesciene, acela de a desăvîrşi vocaţia sa titaniane
 i 6 Mircea Tomuş

originară, de a-i oferi „puternice puncte de sprijin". Analizele cu-

prinse în bogata critică eminesco logică au urmărit cu atenţie şi spi-
rit de pătrundere feluritele manifestări şi implicaţii ale acestei teme
în poezia şi gîndirea autorului Lucecdarului. Menţinîndu-ne cu totul
în sfera generalităţilor, vom reţine, pentru itinerariul nostru prin uni-
versul romantic al poetului, momentul de apariţie după părerea lui
D. Popovici, al acestei teme, poezia Mor tua est, diversificarea ei pxin
asocierea demonismului şi mesianismului. Astfel, Venere şi Madonă,
aduce un prim moment de „concentrare a antinomiilor", fenomen
caracteristic naturilor demonice (pe acest plan poetul nostru se do-
vedea afin cu Goethe şi Byron), de unde şi dramatismul poeziei. O
altă armonie tipic romantică a unor tendinţe contrarii stabilea Tudor
Vianu şi anume „idealismul şi pesimismul sau mai bine zis revoluţio-
nalismul şi scepticismul", împerechiere ce nu reprezintă „un contrast
iresolvabil şi care ar fi sfîşiat natura intimă a lui Eminescu, dar mai
degrabă termenii unei sinteze, realizată în multe împrejurări roman-
tice" 25 . Să mai notăm acum că, după observaţii unanime, revolta îm-
potriva societăţii se exteriorizează la Eminescu în termenii demonis-
mului (înger şi demon) şi ai titanismului (împărat şi proletar), atitu-
dini fundamental şi major romantice. De aceeaşi principală sferă de
atitudini romantice se leagă mesianismul poetic (exprimat în Epigo-
nii) sau numeroasele figuri de profeţi prezentaţi într-o totală izolare
morală. Motivul principal al temei titaniene şi al . celei demonice ră-
mîne o permanentă a creaţiei - lui Eminescu şi cunoaşte numeroase
prefaceri şi înfăţişări în spirit preponderent romantic. Proletarul,
poporul răsculat, reprezintă titanul revoluţiei, protestatar şi progre-
sist; Cezarul este titanul istoriei în viziunea sceptică schopenhaue-
riană; demonismul se manifestă şi în erotism (înger şi demon) găsind
o primă rezolvare^ a tensiunii sale interioare (ca în Geniu pustiu)
în revoluţionarism 26 , iar una, mai tîrzie, în la felii de romantica pace
a iubirii, în salvarea prin' dragoste; femeia înger sau femeia demon,
„Venera demonică", imagini deopotrivă tipic romantice, sînt bogat
ilustrate de Eminescu. Inventarierea noastră nu poate neglija nici
alte atitudini sau teme romantice: sentimentul general al labilităţii,
antiteza romantică ce susţine Scrisorile, vechea temă a vieţii-vis,
neptunismul, înfăţişările romantice ale dragostei, tema cetăţii, cum
o numea D. Popovici, atît de la modă în romantism, atracţia evului
mediu, ispita noilor mitologii etc. etc.

Scutiţi de sarcina copleşitoare dé a redacta un inventar exhaus-

tiv al motivelor romanticè din creaţia eminesciană şi îndrumaţi de
tema acestor rînduri spre o interpretare calitativă a lor, avem dato-
ria să încercăm o acţiune de triere, separînd acele teme ce, în ciuda
unei atenţii del-oc neglijabile din partea poetului, rămîn totuşi în situa-
ţia de motive exterioare, livreşti sau culturale, spre deosebire de ati-
tudinile funciare ale personalităţii eminesciene, atitudini care, într-un
fel sau altul, s-ar putea reclama de la romantism sau ar putea- fi
raportate la acest fenomen. Pe acest teren o întreprindere faţă de reu-
şita căreia ne mărturisim un scepticism total este aceea de a separa.
 Un mare romantic 57

la rîndul lor, atitudinile originale eminesciene care puteau fi, even-

tual, cultivate şi aprofundate prin exemplul activ exercitat al ro-
mantismului, de acelea pe oare climatul romantic le-a sădit în sen-
sibilitatea eminesciană, făcîndu-le sa dobîndeasoă rădăcini adînci în
solul gîndirii şi al creaţiei sale. Ceea ce ne propunem deocamdată,
în preludiul momentului celui mai important al însemnărilor noastre
— acela care va tinde să definească, pe baza numeroaselor carac-
terizări critice de pînă acum, originalitatea poeziei eminesciene, în
timpul său şi în perspectiva noastră — este să încercăm a stabili
atitudinile majore, fie de provenienţă romantică, fie pasibile: de o ra-
portare la .romantism şi care contribuie substanţial la edificiul origi-
nalităţii eminesciene.
Una din cele mai izbitoare permanente de acest fel a fost defi-
nită de D. Popovici drept „trebuinţa sufletească de a depăşi lumea
fenomenului", din care, după aceeaşi opinie, „derivă particularităţile
cele mai de seamă" ale creaţiei eminesciene care posedă un stil ge-
neral ,,ce pictează ascensiunea în spaţii supraterestre sau izolarea
morală" 27 . De primă importanţă, în ordinea noastră de idei, este
deasemeni tema uranică, vocaţia cosmogonică şi eschatologică a lui
Eminescu, analizată în termeni de înaltă măestrie critică în paginile
lui G. Călinescu. „Fără îndoială — se spune în lucrarea des citată de
noi — că uranisimil nu e un aspect literar strict eminescian, de vreme
ce poezia romantică în general este uranică. Romantismul se carac-
terizează tocmai prin mari întrebări asupra începutului şi sfîrşituluî
acestei lumi, prin imense imagini cosmogonice şi eschatologice. Emi-
nescu e nici vorbă un romantic în privinţa aceasta, dar analiza sub-
conştienţei lui dovedeşte că atitudinea aceasta vine dinăuntru nu din
afară, determinată de firea lui fundamentală" 28 . Renunţînd a mai pre-
zenta numeroasele preocupări de această natură din poezia lui Emi-
nescu, vom aminti că tot G. Călinescu pune pe seama atitudinii ura-
nice izbitoarea şi permanenta vocaţie a poetului pentru astrul nopţii,
luna fiind, după acelaşi exeget, „punctul cel mai însemnat de orien-
tare uranică a poetului" 29 . Goborît în spaţiul uman, motivul uranic se
preface sau îşi găseşte corespondent în tema naşterii şi a morţii şi
în general în tema principalelor momente ale vieţii: naşterea, dra-
gostea (nunta e, bine se ştie, des reprezentată), moartea. într-o rela-
ţie de idei foarte inţimă dar evidentă Ia analiză se arată, după cum
a dovedit acelaşi G. Călinescu, sentimentul matern la Eminescu. M a -
turitatea poetului aduce într-o perspectivă învecinată naşterea, dra-
gostea şi moartea, fiecare raport presupunînd mari adîncimi de gîn-
dire şi reprezentare a vieţii. Viziunile marine apoi, obsesia pustiului
de 'apă, i,neptunismul", cum îl numeşte G. Călinescu, constituie dea-
semeni o atitudine fundamentală. Titanismul apare în acest domeniu
al permanenţelor eminesciene cu suficiente, încă, trăsături romantice,
deşi o prefacere este mai mult decît vizibilă. Geniul romantic este
ultima ipostază a titanismului eminescian, rezultat al unei „alterări®
interne a temei originale, petrecute în forul intim de creaţie al poe-
tului. Luceafărul, întruchiparea definitivă şi cea mai izbitoare à aces-
58 Mircea Tomuş

tui motiv, oferă definiţia romantică a geniului30, fiind investit cu un

puternic conţinut romantic şi anume cu dramatica înfruntare, • din
chiar conştiinţa personajului, între aspiraţiile divine şi cele umane 3 1 .
Acelaşi poem însă, şi odată cu e l stadiul final a l concepţiei emines-
ciene asupra geniului, alunecă treptat din universul romantic, sub
alte ceruri. Lumini clasice ating acum fruntea personajului şi gîndirea
eminesciană, arătîndu-ne sensul unei posibile dar, credem, încă înde-
părtate evoluţii. în fine, cele din urmă dar nu şi cele mai puţin im-
portante dintre atitudinile eminesciene fundamental romantice sînt
legate de diamica sentimentelor. Tudor Vianu a relevat în studiul
său „marea mobilitate a stărilor de suflet oare se înlocuiesc în furtuna
şi instabilitatea pasiunii" 32 , trăsătură ce-1 ancorează puternic pe Emi-
nescu în romantism, la fel cu necesitatea, resimţită pînă în ultimele
licăriri ale conştiinţei sale, de a-şi proiecta Vastele sale disponibili-
tăţi sufleteşti în spaţii tot atît de vaste.
în acest moment al însemnărilor noastre devine actuală, cu -vă-
dite sensuri conclusive, urmărirea personalităţii romantice emines-
ciene în devenirea şi formarea ei în timp. Motorul principal al aces-
tui proces de precizare şi amplificare a datelor sufleteşti ale poetu-
lui consumă desigur un combustibil intern, furnizat cu dărnicie de bo-
gatele resurse, psihice ale acestuia, influenţele exterioare, izvoarele
livreşti şi raporturile tematice pe care le-am evocat desigur abia în
treacăt în rândurile noastre, avînd, după expresia 1-ui D. Popovici,
funcţiunea de a ajuta pe poet să se regăsească, ele neputînd crea „o
personalitate ' literară, pentru că ele nu pot îndeplini o astfel de func-
ţiune decît atunci cînd lucrează e u material inferior din care nu vor
putea scoate nimic de seamă" 3 3 , în această ordine de idei, comen-
tatorii au remarcat precumpănirea elementelor şi atitudinilor roman-
tice în prima tinereţe a poetului, faptul că romantismul de primă
fază cuprinde numeroase elemente de o calitate estetică îndoielnică,
fie poze exterioare, fie atitudini facile, fie preferinţa pentru senza-
ţional; s-a mai remarcat apoi, pentru aceeaşi etapă, preponderenţa
modelelor străine, faptul că poetul nostru se dezvolta după o formulă
al cărui prototip îl reprezenta cel mai bine Byron sau Hugo, dar,
totodată, sensul progresist al sensibilităţii romantice eminesciene,
determinat pe de o parte de gîndirea sa încă optimistă, iar pe de alta
de prestigiul romantismului francez sau englez orientat spre viitor.
Sintetizînd, D. Popovici stabilise formula sentimentală eminesciană în
termeni ascendenţi la Viena şi descendenţi la Berlin 34 . O istorie a
spiritului eminescian, în limite foarte apropiate şi cu cîteva detailări
preţioase, ne dăduse, mei înainte, G. Călinescu în Opera lui Mihai Emi-
nescu. OprindU-ne numai asupra punctelor de intersecţie cu firul
principal al discuţiei noastre vom .reţine următoarele caracterizări,,
de mare forţă sintetică:
— Epoca prestudenţească se caracterizează prin „inspiraţie pa-
triotică înăbuşită de alegorie şi platonism naiv, cu eroi lunateci şi
filozofanţi, cu tînguiri fără durere profundă şi exaltare .pasională
fără senzualitate";
 Un mare romantic 59

— epoca vieneză aduce manifestări de „byro-nism şi faustianism,

o mare bucurie de aberaţie fantastică, teoria dragostei -angelice şi de-
monice cu izbucnirea senzualităţii, schopenhauerism integral şi cam
zgomotos, obsesia morţii cuiva .. ,35;
— in epoca berlineză patriotismul devine amar, „poetul începe
să se întoarcă spre trecut, pesimismul s-a agravat cu o adevărată obo-
seală de v i a ţ ă . . . Se vede o predilecţie pentru mitologia germanică
şi getică şi pentru folclorul naţional" 36 ;
— la Iaşi, „poezia se face pasională, galeşă sau iritată, apar în-
tîiele izbucniri de misoginism ş i . . . crizele de mizantropie" , în timp
ce la Bucureşti, „toate s c r i e r i l e . , , sunt tari dar sigure în expresie',
năvalnice sau înalt amare, de o mare volubilitate verbală" 37 .
Se'poate observa fără prea mari eforturi atît din studiul direct al
operei eminesciene cit şi din considerarea acestor caracterizări că spi-
ritul poetului tinde spre cîştigarea unei anume independenţe faţă. de
romantism şi în orice caz spre eliberarea- totală de motivul livresc
exterior. Tudor Vianu definise procesul specific de cîştigare a unei
personalităţi originale, în cazul lui Eminescu, drept un proces de eli-
berare faţă de prestigiul romantismului francez 38 . Am fi oare îndrep-
tăţiţi să generalizăm această observaţie, prin extindere' asupra feno-
menului romantic paneuropean? înainte de a da vreun răspuns la
această problemă, credem că se mai impun două sumare incursiuni în
istoria formării personalităţii eminesciene. Rostul unor asemenea di-
gresiuni este să precizeze raportul complex care există, după opinia
multor critici, între Eminescu şi romantism, împrejurarea deloc negli-
jabilă care nu circumscrie limitele poetului nostru exclusiv în cadrul
acestui curent.
Raportarea lui Eminescu la clasicism este o idee cu mare vechime
în critica de specialitate. D. Caracostea a încercat să impună o carac-
terizare sintetică, după care poetul. nostru s-ar defini prin năzuinţe
anarhice supuse unei discipline clasice. Urme exterioare de cultură
antică pot fi -reţinute cu uşurinţă din acel strat mai superficial al ope-
rei eminesciene!, din tinereţe, care ne oferea, în aceeaşi vreme, şi o
mai mare recoltă de motive livreşti romantice. La Bucovina aduce,
alături de mitologia nordică, întruchipări şi imagini antice; Epigonii
abundă de iluzii mitologice, la fel cu âlte poezii de tinereţe: O călă-
rire in zori, Amorul unei marmore. D. Popovici deosebea în Mortua
est o ezitare între soluţia romantică şiJ cea clasică, ultima fiind repre-
zentată prin ideea de destin 39 . Acelaşi cercetător relevă pe bună drep-
tate formaţia clasică a lui Eminescu, manifestată atît în concepţia sa
asupra literaturii, bazată pe armonie şi măsură, cit şi în teoria ge-
niului în oare se găsea implicată multă disciplină clasicăi0, în timp ce
Tudor Vianu emitea această caracterizare ' sintetică în termeni cate-
gorici: . . . „cine nu primeşte adevărul că în formula morală emines-
ciană au fuzionat adînc elementele romanticei germanice cu ale în-
ţelepciunii antice, nu poate afla cheia unei înţelegeri adecuate a poe-
tului nostru" 41 . Cît priveşte accentuarea filonului clasic spre maturi-
tate, stabilirea unei structuri bazate pe armonie şi raţiune, obser-
i 6 Mircea Tomuş

vaţiile sunt aproape unanime. Cum spuneam în altă ordine de idei,

întruchiparea eminesciană a titanului romantic primeşte nu puţine
sensuri clasice, depăşind prezentarea exterioară în cadru mitologic
(sesizabilă bunăoară în Mureşanu) prin atingerea regiunilor esenţiale
ale creaţiei şi emanarea acelei atmosfere de mari limpidităţi clasice,
caracteristică poeziilor de ultim moment şi mai ales Luceafărului.
Un alt spaţiu pe care Eminescu se depărtează de romantism este
acela al poeziei erotice. împrejurarea deţine o pondere deosebită în-
trucît se raportează la cele mai intime elemente ale sufletului său.
Analiza subtilă a originalităţii eroticei eminesciene se datoreşte de-
asemeni lui G. Călinescu. în Opera lui Mihai Eminescu dînsul a ur-
mărit distanţarea poeziei de maturitate de conceptul şi formulele ro-
mantice ale eroticii. Depăşind adulterarea intelectual istă şi cea senti-
mentală, caracteristice romantismului, poezia eminesciană de dragoste
vizează esenţele, sentimentul în puritatea şi elementaritatea sa aproape
biologică, „farmecul dureros" al 'acestor cîntece de iubire nefiind „de-
cît pe deasupra o atitudine romantică". în conţinut, erotica poetului
nostru nu depăşeşte înţelegerea comună, general-umană, a sentimen-
tului: „Dacă analizăm cele mai tipice poezii de dragoste eminesciene —
se spune în monografia amintită —, cu surditate faţă de elementul
m u z i c a l . . . dăm de un strat de vulgaritate, nu în înţelesul rău estetic,
ci în acela de comunitate deplină de simţire cu omul zilnic"4'2. Ceea ce
aduce însă originalitatea poetului nostru este forţa deosebită a senti-
mentului, copleşitoarea lui prezenţă, avînd darul miraculos de a ridica
simţirea în planul universalului: „Parfumul acesta pasional devine atît
de puternic, se urcă către sfîrşitul poeziei într-o volută aşa de groasă,
încît transcende pe nesimţite cîntecul de lume pînă la un simţ uni-
versal de sfinţenie a dragostei" 43 .
Iată doar două importante delimitări faţă de romantism. Conside-
rarea mai apropiată a poeziei eminesciene, şi anume a acelei formule
ce ne apare astăzi definitivă, din ultimii -ani de luciditate ai poetului,
înaintarea cu cîţiva paşi pe pista dificilă a stabilirii timbrului ei spe-
cific, a originalităţii sale de ultimă instanţă, credem că va spori încă
spaţiul dintre fenomenul romantic şi poetul nostru.
în ce priveşte alcătuirea acelei aşa numite „formule definitive"
a poeziei lui Eminescu, ' opiniile sînt unanime in a recunoaşte prepon-
derenţa actului liric. D. Popovici observa în studiul său degradarea
treptată a temei şi atitudinii titaniene prin lirism. Titanismul romantici
cu marea sa desfăşurare de energii şi ciocnirile violente pe care le
presupune, reclama imperios, ca formă literară, fabula (în înţelesul
larg de epică) sau drama. La Eminescu însă, în ultima perioadă a crea-
ţiei sale, lirismul devine copleşitor, înăbuşind orice intenţii epice sau
dramatice 44 . G. Călinescu observase acest fenomen atunci cînd evoca
intenţiile metafizice ale poetului, sfărimate, în cele din urmă, în izvoare
liricei5. Urme 'ale vechii atitudini titaniene s-ar mai putea găsi în
caracterul adesea obiectivat al lirismului din ultima etapă 46 . Şi analiza
lui Tudor Vianu fusese condusă de această idee, unul din scopurile măr-
turisite ale studiului său fiind acela de a arăta „cum lirismul emines-
 Un mare romantic 61

cian a ajuns la conştiinţa originalităţii lui, eliminînd tot ce îi era

străin" 47 . Aspectul pe care l-am reţinut în cele de mai sus reprezintă
abia învelişul exterior al unui proces intim legat de devenirea poe-
ziei eminesciene. Amplificarea atitudinii lirice a lui Eminescu tra-
duce de fapt sintezele interne ale poeziei sale, acele obscure prefaceri
prin oare se elimină treptat elementul alogen poeziei şi naturii origi-
nare a, poetului, decantîndu-se cristalul pur al sensibilităţii şi melo-
diei sale specifice. S-a observat de către cercetătorii acelei materii
prime eminesciene, care este bogatul său fond de manuscrise, că nu-
meroase din capodoperele lirismului său erau destinate, în planurile
de creaţie ale autorului unor roluri oarecum „secundare". Se ştie de
exemplu că Melancolie reprezenta abia un fragment din tirada auto-
analitică a unui personaj de dramă, avînd de comunicat urîtul său de
lume, în timp ce Peste vîrfuri ocupa locul unei mărunte replici. Cu-
noscând aceste amănunte, sîntem oare îndreptăţiţi să realizăm ima-
ginea acelor extraordinare construcţii formate din asemenea cărămizi
de aur? Este oare momentul să deplîngem neîmplinirea proiectatelor
drame eminesciene? Credem că nu,. Eminescu nu putea fi un Shakes-
peare, nici un Goethe al Romîniei, aşa cum se întrevede că aspiră
o dată, pentru că nici cînd şi niciunde, afară doar de momentele şi
locurile lor unice, nu s-a născut alt Shakespeare, alt Goethe. O deter-
minare obiectivă, legată de proporţiile impunătoare ale talentului şi
viziunii sale, • îl obligă pe Eminescu să meargă cu timpul său şi cu
viitorul care nu mai este, în poezie, acela al marilor desfăşurări dra-
matice sau meditativ-filozofice, ci al victoriei lirismului în numeroasele
sale întruchipări, de la simularea modernă a basmului străvechi, în-
cărcat de lirism obiectivat, din Luceafărul, pînă la expresia pură şi
directă a exclamaţiei lirice.
Lirismul lui Eminescu s-a impus şi a devenit preponderent o dată
cu impunerea conţinutului său, o dată ce s-a produs acel echilibru
superior, acea armonie dintre natură şi cultură, substrat al originali-
tăţii sale, pe oare o definea Tudor Vianu 48 . Atitudinea faţă de reali-
tate a poetului nostru (deci conţinutul liricii sale) corespunde, în mare,
cu atitudinea respectivă a poporului, exteriorizată în folclor şi indi;
vidualizată în noţiunea complexă a dorului. Potenţarea deosebită a
unei atitudini lirice colective şi ridicarea ei la înalta valoare de ex-
presie a geniului poetic al unui popor s-a făcut prin energia ieşită
din comun a talentului eminescian, prin farmecul inegalabil al poe-
ziei sale. Încercînd să aproximeze o definiţie a acestui farmec, cri-
ticii au rămas ou mai multă îndreptăţire pe lîngă elementul melodic,
armonic. După Tudor Vianu, „spontaneitatea naturală 'a poetWui
scoate . . . la lumină acea intuiţie muzicală a' lumii, plină de mister,
de farmec şi de durere care alcătuieşte adîncul. însuşi al lirismului
eminescian .. ,49. îndrumat spre originea lucrurilor şi spre substructura
sufletească poetul evoluează prin refuzul retorismului şi adaptarea lim-
bajului familiar 50 , ajungînd, după opinia lui G. Călinescu, pe calea
exprimării directe, aproape de prozaism, de unde îl îndepărtează spre
polu'l opuş înălţimile de concepţie ale operei, sale.. Explicarea origi-
62 Mircea Tomuş

ualRaţii eminesciene prin farmecul melodic al poeziei sale a cîştigat

lot mai mult teren in criiticia noastră. Un cercetător cum este Vladimir
Streinu, preluînd definiţia călinesciană a incantaţiei somnolente' din
poezia lui Eminescu, ajungea chiar la concluzia, poate nu întotdeauna
îndreptăţită, a ermetismului, a obscurităţii acestei poezii. Se arăta cum
intenţia armonică depăşeşte în creaţia eminesciană raporturile logice
obişnuite, melodia interioară fiind, în at'î-tea poezii (dintre ele se ana-
lizează O, mamă), aceea care «ajută ca marea semnificaţie lirică, din
care se risipeşte orice nedumerire, să se dezvăluie de dincolo de lim-
pezimea textului propriu-zis" 5i . Astfel că, îndreptăţiţi fiind să susţinem
totuşi lipmezimea eminesciană, o vom explica nu atît prin evidenţa
gîndirii logice cîit prin forţa de sugestie lirică, larg accesibilă, a in-
cantaţiei sale, Cercetînd comparativ poeziile din tinereţe şi majori-
tatea celor rămase în manuscrise, pe de o parte, iar pe de alta cele
care poartă pecetea vizibilă a originalităţii eminesciene de maturitate,
vom constata că evoluţia versului a tins spre claritate şi melodie toto-
dată. Numeroase din încercările pe oare poetul le-a lăsat printre hîrtii,
variantele anterioare ale Luceafărului, de exemplu, conţin atît frag-
mente neclare, piedici în receptarea versului, cît şi acorduri false,
astfel încît creaţia eminesciană ne poate apărea ca un proces complex
de clarificare a concepţiei printr-o repetată acordare a tonalităţii la
o melodie unică pe care sensibilitatea autorului o dibuia neîncetat.
O elocventă probă în' acest sens ne poate servi însăşi mărturia poe-
tului. Astfel, în poezia Singurătate, se reface atmosfera momentului
unic de inspiraţie; elementul tonal este aici precumpănitor: din pîl-
pîirea versului, din imaginile şi elementele concrete, se încheagă o
melodie unică, o atmosferă muzicală răspîndită pînă în cele- mai obscure
colturi ale odăii. Această foşnire abia perceptibilă aduce melancolia
poetului (adică tocmai tonalitatea dominantă a lirismului său) şi deci
versul;
Dar atuncea greieri, şoareci,
Cu uşor-măruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iară ea se face vers.
Problema caracterului romantic al creaţiei- eminesciene se poate
şi trebuie să fie abordată şi din alt punct de vedere. Consideraţii
utile se pot însuma din raportarea lui Eminescu la contemporanei-
tatea literară a Europei, temă deloc neglijată în critica noastră. în-
cercînd o sincronizare a poetului cu timpul său, vom observa mai
întîi de toate mlîrzierea. lui apreciabilă în raport cu fenomenul ge-
nerai romantic. Faţă cu preponderenţa atitudinilor antiromantice din
Franţa şi Italia, anii în care se dezvoltă Eminescu înreqistrează pre-
lungiri obosite, încercări de reînviere a curentului. Neoromantismul
german aluneca vădit în reflux, cultivînd inconştientul şi autoanalizai
cel englez îşi asocia primele manifestări ale simbolismului (Swinburne);
prelungiri lipsite de forţă vitală -se mai pot constata deasemeni în
poezia parnasiană. în general, epoca, posterioară apariţiei lui Baude-
 Un ma re romantic 63

laire, pregătea masiv primenirea poeziei prin generalizarea unei noi

sensibilităţi. Iată dar că o prea strinsă înregimentare a poetului nostru
în tipul romantic de sensibilitate poaste aduce concluzia incomodă
a anacronismului său. Această idee nu trebuie respinsă fără o atentă
cercetare, numai din simplul motiv al pietăţii pentru subiectul nostru.
Acelaşi G. Călinescu făcuse o delimitare foarte grăitoare şi în acest
sens, atunci cînd vorbea de tînărul Eminescu, anacronic printre ai săi,
trăind cu obsesia altor idealuri de cultură: „Eminescu e în adoles-
cenţă contimporan cu Sturm und Drang-ul, ou Schiller, cu Goethe, apoi
deodată cu Platon şi cu poeţii latini, cu romanticii francezi de tip
Hugo. în epoca înfloririi baudelairismului şi a romanului naturalist
francez, Eminescu trăieşte pe altă lume, începînd cu vechiul roman-
tism lamartinian şi cu nuvela fantastică" 52 . Caracterizarea are darul
de a ne reface figura tînărului poet visător, însetat de marile idealuri
culturale umaniste din toate timpurile. Adevărul este că Eminescu
& refăcut întotdeauna diurnul care-1 despărţea de actualitatea literară,
chiar dacă aspecte legate de acest proces rămîn mai ascunse în scrisul
său. De altfel, tot G. Călinescu făcea raportarea lui Eminescu la bau-
clelairianism, arătînd apoi relaţiile multiple pe care poetul nostru le
are cu Edgar Poë (din care a şi tradus), figxiră atît de cunoscută ca
ascendent al simbolismului. D. Popovici găsea în cultul formal şi în
scepticismul eminescian temeiul unei apropieri de ceea ce el numea
„decadentism" şi reactualiza în acelaşi timp relaţia dintre simbolismul
francez şi Schopenhaueir, Dacă mai adăugăm . că o poezie cum este
Peste vîrfuri a fost denumită poezie de sugestii şi simboluri, că Tudor
Vianu vorbea despre sugestia muzicală la Eminescu, despre seducţia
poeziei sale ca fiind de ordin muzical („Această sugestie muzicală
primordială constituie sîmburele cel mai adine al inspiraţiei lirice, dar
în acelaşi timp atmosfera în care se dezvoltă şi care stăruie în amin-
tirea cititorului, chiar cînd detaliul imaginilor şi al ideilor a dispărut" 53 ),
ne putem oare socoti îndreptăţiţi să stabilim raporturi mai accentuate
decît s-a considerat pînă acum între poetul nostru şi cel mai puternic
tip de sensibilitate lirică de după romantism, între Eminescu şi sim-
bolismul ce îşi baza poetica deasemeni pe intuiţia muzicală a lumii?
O asemenea încercare poartă în sine nu puţine pericole şi, în ce ne
priveşte, socotim că atît prudenţa cît şi adevărul vor fi satisfăcute prin
simpla exprimare a acestei apropieri. Ar fi un abuz a-1 considera pe
Eminescu simbolist, dar este o datorie a noastră să reţinem calităţile
artei sale care s-au repercutat fructuos în oriemtlaraa de viitor a poeziei
romîneşti. Explicaţia unui asemenea fapt, fără să neglijeze posibili-
tatea unei apropieri directe a poetului de unele manifestări simbo-
liste sau presimboliste, este însă alta. Lirismul lui Eminescu, în adîn-
cirea şi perfecţionarea sa, a atins ultimele regiuni de profunditate ale
sufletului omenesc şi prin aceasta stratul universal al sentimentelor.
El s-ă ridicat prin arta sa la general-uman, poezia sa a devenit nu
numai poezia unui anumit timp ci poezia de totdeauna şi de pretu-
tindeni. Prin această cultivare a lirismului se întîlneşte. sau mai bine
zis devansează Eminescu momentul imediat următor, acela care, din
g4 Mircea Tomuş

optica lui îngustă, vedea în reabilitarea poeziei faţă de retorică şi

descriptivism o contribuţie exclusivă ia sa, negii jînd faptul că dacă
simbolismul a repus în drepturi adevărata poezie, nu a făcut decît şă
restabilească legătura cu alte mari epooi de expansiune lirică. Astfel
încît în perspectiva acestei apropieri rămîne numai nedumerirea.noas-
tră faţă de cecitatea teoreticienilor simbolismului romînesc care au
reţinut pe Eminescu într-o penumbră nedreaptă şi dezavantajoasă pen-
tru înseşi poziţiile lor. Acest act a putut fi reparat doar de intuiţia
genială a lui Bacovia, poet legat în general de cercurile simboliste, şi
çare a dat dovadă de o extraordinară receptivitate la fondul muzical
eminescian.
Aşa cum s-au desfăşurat, însemnările n o a s t r e ar putea crea im-
presia unei intenţii destructive. . Analiza, disocierile şi raportările
făcute pe marginea romantismului eminescian par a fi avut rolul de a
dărîma, treptat, acest concept. Dacă rîndurile noastre lasă să se stre-
coare o asemenea idee, nu vom întîrzia să o negăm. Mersul demon-
straţiei pe care am intreprins-o a urmărit să arate cum, din elemente
de construcţie de provenienţă livresc romantică, prin atitudinile psi-
hice fundamentale ale poetului, structurate deasemeni. la modul ro-
mantic, Eminescu a atins sferele înalte ale universalului uman, unde
nu mai ajunge nici o/ raportare la un tip sau altul de sensibilitate, la
un curent literar sau altul. Prin realizările' sale de maturitate poetul
aparţine artei umaniste, dar scările de aur care l-au urcat în aceste
înălţimi sînt ale romantismului şi ele nu pot fi neglijate; dimensiunile
în care se proiectează sensibilitatea sa deosebită sînt, e drept, pe
măsura sentimentelor sale de uriaş, dar romantismul 1-a deprins pe
autor cu exerciţiul lor şi nici acest aspect nu poate fi neglijat. Şi, la
urma urmei, nu poate fi neglijată nici contribuţia specific romantică
a foarte tînărului Eminescu, ridicată, prin forţă şi amploare, cu mult
deasupra fenomenului similar romînesc, luat în întregimea sa şi justi-
fieînd comparaţia şi apropierea de marii romantici ai lumii.

MIRCEA TOMUŞ

1
Tudor Vianu, Poesia 1 ui Eminescu, Editura „Cartea Romînească", Buc., f.a. p. 6,
2
G, Călinescu, Opera iui Mihai Eminescu, Fundaţia pt, lit. şi arlă, Buc., vol. V,
1936, p. 325.
3
Idem, vol. IV, p. 113.
« G. Călinescu, Viaţa iui Eminescu, ed. a IV-a rev., E.P.L., Buc., 1964, p. 348.
5
Tudor Vianu, op. cit., p. 14.
8
G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, Fundaţia pt. lit. şi artă, Buc., vol. II,
1935, p. 294.
7
Idem, vol III, 1935, p. 30.
8
Ibidem, p. 94.
9
Idem, ibidem p. 309.
10
Idem, ibidem, p. 251.
11
Idem, ibidem, p. 131.
12
Idem, ibidem, p. 113.
 Un mare romantic 65

13
D. Popovici, Poezia lui Mihai Eminescu, curs litografiat de Central Studenţesc
Cluj, 1948, p. 176.
14
G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, vol. IV, 1936, p, 45.
13
Ibidem, p. 48.
16
Idem ibidem, p. 63.
17
Idem ibidem, p. 202.
18
Idem ibidem, p. 208.
19
Idem, vol. III, 1935, p. 108.
20
Ibidem, p. 112.
21
Idem, ibidem, p. 122.
22
Idem, vol. IV, 1936, p. 66.
23
Ibidem, p. 95.
24
D. Popovici, op. cit., p. 44.
25
T. Vianu, op. cit., p. 15.
26
D. Popovici, op. cit., p. 276.
27
Ibidem, p. 13.
28
G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, 'vol. IV, 1936, p. 70.
29
Ibidem, p. 71.
30
Idem, vol. III, 1935, p. 220.
31
D. Popovici, op. cit., p. 449.
32
Tudor ; Vianu, op. cit., p. 23.
33
D. Popovici, op. oit., p. 474.
34
Ibidem, p. 398.
35
G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, vol. III, 1935, p. 317.
36
Ibidem, p. 317—318.
37
Ibidem, p. 149. .
38
Tudor Vianu; op. cit., p; 36.
39
D. Popovici, op. cit., p. 184.
40
Ibidem, p. 87. ,
41
Tudor Vianu, op. cit., p. 134.
42
G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, val. IV, 1936, p. 137.
43
Ibidem, p.. 143.
Vl
D. Popovici, op. cit., p. 189.
45
G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, vol. III, 1935, p. 57.
46
D. Popovici, op. cit., p. 199.
47
Tudor Vianu, op. cit., p. 8.
48
Ibidem, p. 77.
49
Idem ibidem, p. 69.
50
Idem ibidem, p. 84 şi 91.
51
Vladimir Streinu, Clasicii noştri, Casa Şcoalelor, 1943, p. 147.
02
. G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, vol. V, 1936, p. 326.
r3
' Tudor Vianu, op. cit., p. 142.

5 — Steaua
 Prozatorul

Proza lui Eminescu a fost în genere puţin cunoscută şi nici astăzi

nu se poate spune că a intrat în conştiinţa cititorilor, mai ales a ace-
lor cititori care reţin din creaţia poetului poezii cum ar fi Pe lîngă
plopii iără sot sau Somnoroase păsărele ... Faptul — atîla vreme cît
îl situăm doar într-un asemenea plan, desigur nu prea semnificativ —
se explică în bună parte prin circulaţia redusă a prozei eminesciene.
Se ştie că autorul Luceafărului n-a publicat din cele peste douăzeci de
bucăţi sau fragmente epice decît patru: Făt-Frumos din lacrimă, Săr-
manul Dionis, La aniversară şi Cezara. Chiar şi acestea au rămas mult
timp prin reviste (Convorbiri literare, Curierul de Iaşi), ele făcîndu-şi
anevoie loc într-un volum alcătuit exclusiv din scrieri în proză. Dacă
nereceptivitatea cititorului - obişnuit ne apare oarecum explicabilă, ră-
mîne însă de neînţeles atitudinea rezervată, dacă nu chiar opacă a
unor critici1- şi istorici literari cu nume prestigioase ca: E, Lovinescu,
M. Dragomirescu sau G. Ibrăileanu. Toţi, inclusiv mentorul Vieţii ro--
mîneşli, care a avut pentru Eminescu un adevărat cult, s-au lansat în
aprecieri atît de drastice, încît, •astăzi, par de-a dreptul jenante. Fi-
reşte, nu e vorba de faptul că e i ' n - a u depus eforturi pentru a situa
proza eminesciană la nivelul creaţiei majore a poetului, reprezentată
de Scrisori sau de poemul Luceaiărul, ci de unghiul îngust, foarte în-
gust dirt care au crezut c ă trebuie să discute nuvele cà Cezara, Săr-
manul Dionis, basmul Făt-Frumos din lacrimă sau romanul postum
Geniu pustiu. Creatorul criticii impresioniste la noi, de pildă, care nu
odată a demonstrat că a intuit specificul multora din operele scri-
itorilor intraţi în raza sa de observaţie, care, ca să dăm un exemplu,
a scris cîteva studii pentru a face cît mai evident • timbrul propriu al
schiţelor şi nuvelelor lui G. Brăescu, — n-a văzut în proza emines-
ciană nimic altceva, în cazul unor aprecieri pozitive, decît un fel de
depozitar al virtualităţilor poetice, un fel de document al unui artist
în formare, într-un cuvînt, un „tipar preeminescian". („Observaţiile cri-
tice asupra aşa numite' prozei literare a lui Eminescu trebuiesc prece-
date de constatarea faptului că toate încercările nuvelistice ale poetu-
 Prozatorul 67

lui vin din epoca iui de formaţie şi că, prin urmare, nu pot fi privite
aţiţ în .valoarea lor absolută cit ca nişte puncte de plecare sau de tran-
ziţie în ascensiunea lui spirituală"). Privind astfel creaţia epică a liui
Eminescu şi' din perspectiva artei realiste, criticul afirmă sentenţios că
aceasta „nu îndeplineşte (...) condiţiile creaţiei obiective şi este fun-
damental lirică". îi contestă chiar şi orice notă . originală, întrucîţ
„e supusă tuturor influenţelor romantismului german al epocii, azi
anacronic, ea nu îmbrăţişează lumea în, realităţi ci ne fixează numai
diferite stări, sufleteşti subiective". Lăsînd să se înţeleagă că proza în
discuţie e romantică şi afirmînd că romantismul e desuet, E. Lovinescu
stabileşte în felul acesta platforma teoretică de pe care emite toate
observaţiile sale restrictive. Astfel, Făt-Frumos din lacrimă i se pare
o derogare flagrantă de la realismul basmului popular ' („expresia nu
e realistă, ci lirică şi cu tendinţa de a se ridica mereu spre abstracţie"...
meritul ei fiind detectat în faptul că deţine ,,'m sîmbure toate valorile
viitoarei expresii eminesciene, de Înaltă fantezie poetică"); Cezara
e o nuvelă minată de sentimentalism şi melodramatismi, unde anec-
dota „ s u f e r e de o astfel de lipsă de determinare, de timp, de spaţiu,
de caracterizare psihologică, • şi e îmbibată de un romantism • atît de
autentic încît nu rezistă analizei"; ,,Sărmanul D io ni s ca, de alt-
fel, întreaga nuvelistică a lui Eminescu, nu are o prea mare valoare,
scriitorul nu ştie a crea pe dinăuntru un om cu o psihologie determi-
nată şi nu-1 poate, mai ales, planta în mijlocul unei ambianţe sociale
cu raporturi multiple de coexistenţă". Despre Geniu pustiu, acest ro-
man elaborat la nouăsprezece ani, Lovinescu nici n u scrie un studiu'
serios, ci imaginează o mistificare, încredinţează tiparului cîteva aşa-
zise „pagini inedite găsite în hîrtiile unui prieten ieşean al poetului",
pagini de o „brutală sinceritate" din. care cititorul îşi poate da seama
cît de mult ar fi regretat Eminescu, în cele din urmă, gîndul său te-
merar, materializat din păcate, acela de a şe exersa în' genul Dietele.
Nu alta, în mare, este şi părerea lui M. Drag omite seu, care,, bulr
versat, bunăoară, de'stilul scăpărător şi de viziunea inedită din Făi-
Frumos' din lacrimă, afirmă, suib forma unei aprecieri finale, că basmul,
conţine „elemente prea străine de geniul poporului nostru", elemente
„pline de o bolnăvicioasă strălucire".
Cît priveşte atitudinea lui Ibrăileanu, aceasta constituie, în multe,
privinţe, o enigmă. E adevărat, în punctul de plecare intransigenţa,,
rezervele tăioase ale criticului au o anume justificare. El nu s-a
referit decît la Geniu pustiu, a cărui publicare de către I. Scurtu îi
părea „o impietate faţă de Eminescu şi o mistificare a publicului".
Impietate; întrucît, după părerea sa, scriitorul nu face cunoscute decît
lucrările cari îl reprezintă, cu adevărat, or dacă Eminescu nu şi-a pu-,
b Ii cat romanul, înseamnă că nu 1-a găsit, perfect. Mistificare, deoarece
multe pagini din Geniu pustiu, cele mai bune, zice el, au fost trans-
portate aproape fără nici o modificare în nuvela Sărmanul Dionis, ti-
părită în timpul vieţii poetului. Aşa dar romanul nu e nici inedit şi
nici reprezentativ pentru arta lui Eminescu. în consecinţă, cerea Ibrăi-
leanu, „manuscrisful] se tipăreşte ca atare, şi nu ca operă inedită în
68 Virgil Ardeleanu

colecţia autorilor clasici". Toată argumentaţia aceasta, vizibil forţată,

pornea din admiraţia lui neţărmurită pentru opera celui mai mare
poet al nostru, din dorinţa de a frîna elanul critic deplasat, care ar
impieta asupra memoriei lui Eminescu. Ar fi vrut să nu mai în-tîlnească
formulări ca acelea ale lui I. Scurtu („romanul are şi defecte multe,
chiar in fond şi în formă", „insuficienţa observaţiei psihologice care-i
supărătoare, apoi exagerarea evenimentelor şi a sentimentelor, reper
tirile jignitoare, neclaritatea unor tablouri şi încărcarea frazelor cu
prea multe frumuseţi căutate, artificiale"), formulări care deconcertează
cititorul, acreditînd în mod fatal ideea că „Eminescu a fost un mare
poet şi un detestabil romancier, un romancier mult mai slab decît
d-nii x sau y". După cum se vede, ultima frază nu reprezintă o jude-
cată de valoare a lui Ibrăileanu, şi a o pune pe seama lui, cum a
procedat foarte recent un critic, este cel puţin eronat. Oricum am
privi însă lucrurile, e limpede că autorul Spiritului critic n-a cunoscut
nici măcar în parte proza lui Eminescu, şi de aceea observaţiile sale,
în pofida veneraţiei de care sînt impulsionate, n-au contribuit la elu-
cidarea critică a unui important capitol din creaţia eminesciană, ci,
dimpotrivă, au împiedecat cunoaşterea lui. Probabil că atitudinea „cu-
rioasă" a criticului se explică şi prin „teama" şi „neîncrederea", sa
în postume — sentimente de altfel nu o dată îndreptăţite pe atunci de
ediţiile neştiinţifice date la lumină de editori veroşi.
Aşa dar proza literară a lui Mihail Eminescu fie că n-a fost cunos-
cută, şi atunci observaţiile emise poartă, în cel mai bun caz, insem-
nele unei pioşenii emoţionante, dar total inoperante, fie că n-a fost
înţeleasă, cei care au supus-o „studiului" (E. Lovinescu, îndeosebi), ju-
decind-o din perspective .teoretice limitate,. Astfel încît nu mai pare aşa
de surprinzător faptul că nuvelistica a stat mult timp în umbra crea-
ţiei poetice, ea fiind adesea apreciată ca u n domeniu la care a re-
nunţat însuşi autorul ei, şi, prm urmare, neavînd altă valoare decît
aceea de document artistic. Fără îndoială, ultimul aspect n u poate fi
ignorat. Gu atît mai mult cu cît majoritatea pieselor epice aparţin
perioadei de formare a postului, perioadei de studii. Este însă simplist
să vezi aici numai un laborator de creaţie, să detectezi doar sîmburii
viitoarelor imagini tipic eminesciene. Dacă vrei, cu un minim efort,
poţi realiza o atare operaţie, dar rezultatele nu sînt deloc edificatoare.
Căci ce e mai firesc, decît ca un poet, mai ales unul de talia lui Emi-
nescu, să-şi treacă imaginile prin lungi stadii laborioase? Şi, în fond,
ce spui• despre proza analizată, dacă te opreşti numai la ,,părul blond",
dacă remarci culorile „vînăt" şi „sur", dacă subliniezi peisajele cu
lună —- dacă, într-un cuvînt, afirmi (ceea ce nu poate fi contestat,
desigur) că toate acestea- se întîlnesc frecvent în opera .poetică a
scriitorului? In ordinea valorii documentare a nuvelisticii — noţiune
ce nu trebuie înţeleasă în accepţiunea ei limitată — se poate reţine
însă un aspect întru nimic neglijabil. Şi anume, e vorba de faptul că
în majoritatea eroilor săi, Eminescu s-a autoportretizat. Mai puţin
poate în .privinţa trăsăturilor fizice (deşi uneori acestea prezintă uimi-
toare similitudini cu cele ale poetului), mai mult în creionarea uni-
DEMIAN: Ilustraţie la „De ce nu-mi v i i ? . . . "
 Prozatorul 71

versului spiritual. în Toma ' Nour Sau loan, în Dionis este însuşi Emi-
nescu, eroul, preocupat de principalele probleme ale existenţei, tînărul
care aspiră la o iubire eterică şi respinge organic cotidianul'neutra-
lizator, Este Eminescu aşa cum era în tinereţe, sau aşa cum ar. fi vrut
să fie. Este, şi aici avea dreptate Lovinescu,' proiecţia sa: idealizată.
Frapaţi de fondul filozofic al scrierilor, mulţi comentatori, n-au
•văzut în proza eminesciană decît prelucrări ale lecturilor'efectuate de
poet în timpul studiilor la Viena şi Berlin.: Nimic mai eronat. într-ade-;'
văr în Sărmanul Dionis poate fi recunoscută* cu uşurinţă filozofia kan-
tiană privind caracterul subiectiv al reprezentărilor, concepţia aprio-
rică despre timp şi spaţiu, sau cea schopenhaueriană referitoare la
„voinţă şi réprezentare". După cum în Avatarii faraonului Tlă găsim
semnele studiilor de egiptologie ale scriitorului, ale preocupărilor sale
pentru metempsihoză etc. Tot aşa, privind de. astădată lucrurile în
ordine strict literară, ambele nuvele — şi în genere întreaga operă
epică, mai puţin piesele inspirate din realitatea autohtonă — prezintă
vizibile influenţe ale românismului german (îndeosebi Novalis, Hoff-'
mann, şi Chamisso), după cum nu lipseşte nid Poë sau Th. Gautier,
acesta din urmă citat chiar de Eminescu. Dar la ce rezultate se poate
ajunge/, cînd în loc să se caute specificul prozei, în loc să se' preci-
zeze fondul, dominanta eroilor, cu alte cuvinte, „mesajul" autorului —
se detectează doar similitudini? Ne-a demonstrat acelaşi E. Lovinescu
care, afirmând că proza eminesciană nu este.nici m a i . m u l t nici mai
puţin decît un produs „prin excelenţă livresc al literaturii romantice
germane", anula, în fond, toate observaţiile sale pozitive, formulate
de altfel cu vizibilă condescendenţă.. Nii este desigur vorba de a abs-
trage creaţia epică eminesciană de unele concepţii filozofice şi opere
literare de care e incontestabil înrîurită. Dar a tot Vorbi, în cazul
Sărmanului Dionis, de exemplu, de teoria kantiană referitoare la timp
şi spaţiu (cum face autorul celor zece volume de Critice, deşi aici é
vorba mai mult de Schopenhauer), a face mereu consideraţii pe mar-
ginea motivului literar romantic al desprinderii omului de umbră (jffiO;
tiv întîlnit frecvent nu numai la Chamisso), a te lansa cu delicii în
Comentarii despre' metempsihoză —• înseamnă de fapt a discuta doar,
în cazul unor consideraţii judicioase, unele din izvoarele filozofice şi
artistice ale nuvelisticii lui Eminescu. Făcînd. numai -atari «aprecieri îţi
este imposibil să precizezi care e aportul poetului la dezvoltarea pro-
zei romîneşti, aport, după cum vom vedea, considerabil, fără de care
epica noastră, şi nu numai aceea de început, ne-ar apărea, desigur
ştirbită în cîteva din liniile ei esenţiale. Nu este aici locul-şi n-averii
nici competenţa de a preciza influenţele recepţionate de Eminescu.
Avem eminenţi istorici literari care au făctit'de mult acest lucru, unii
dintre ei după o viaţă întreagă de muncă extrem de conştiincioasă' şi
cu rezultate valoroase ce nu pot fi puse la îndoială nici in cadrul unor
însemnări ocazionale, cum sînt ale noastre, nici-în contextul contri-
buţiilor unor viitori eminesoologi. Ceea ce vrem să spunem, poate
mai mult din perspectiva unui lector, este doar faptul că, în genere,
supralicitarea în discuţia influenţelor, asupra unui scriitor sau altul,
72 Virgil Ardeleanu

nu s-à soldat' niciodată cu concluzii ' pe deplin valabile, în stare să

explice opera supusă analizei.. Cu atît mai puţin este menită să dea
rezultate ştiinţifice, veridice o asemenea tentativă în' cazul lui Emi-
nescu. Autorul Scrisorilor şi al Luceafărului a fost .un scriitor cu o
cultură uriaşă căruia i-au fost familiare cele mai importante creaţii
ale geniului uman de pretutindeni şi din toate timpurile. Cete' 15.000 de
pagini în manuscris, rămase de la el, probează, între altele, şi acest
aspect. Este firesc deci ca mai ales într-o operă de tinereţe, cum e
proza, sa, să transpară lecturile din Kant, Schopenhauer, Novalis,
Çhamisso, Hoffmann etc. Dar pentru Eminescu, filozofia şi motivele
literare 'tradiţionale erau puncte de plecare sau mijloace prin care
dădea viaţă tipologiei sale atît de personale. El şi-a depăşit în toate
cazurile modelèle. Le-a recreat, conferindu-le elevate semnificaţii etico-
sociale. Cînd, de pildă, Dionis se desparte de umbra sa cu ajutorul
magiei şi al învăţatului ltuben, recunoaştem aici bineînţeles o coor-
donată din opera lui Chamisso. Dar în Sărmanul Dionis emanciparea
eroului de propria-i umbră nu depăşeşte cadrele unui moment, care
legat de altele (unele fiind şi o ilustrare ad-hoc a milenarei credinţe
în metempsihoză) concură la imaginarea unui personaj tipic emines-
cian, a cărui raţiune de a fi e o endemică, funciară curiozitate, înţe-
leasă în accepţiunea fundamentală a noţiunii. E un erou cu o prezenţă
singulară în literatura română, care deţine un univers spiritual atît de
dens, încît estompează interesul pentru aventura lui, nu o dată onirică.
Poate şi datorită acestui fapt (şi revenim .astfel la frazele de la înce-
putul însemnărilor) proza lui Eminescu nu şi-a câştigat un număr prea
mare de cititori. Şi nu e lipsilt de sens să amintim că nici în timpul
vieţii, scriitorul, cu rarisime excepţii (Titu Maiorescu) n-a prea fost
înţeles. Astfel în însemnări de la Junimea, G. Panu face între altele
o dare de seamă asupra,, şedinţei în care şi-a citit poetul nuvela Săr-
manul Dionis. Nu importă aici faptul că junimistul a participat sau
nu la şedinţă (se pare că a absentat). N-avem însă nici un motiv să-i
punem la îndoială spusele referitoare la „deconcertarea" audito-
riului, la tuşea protestatară a „caracudei", care nu pricepea nimic din
fondul lucrării şi aştepta cu nerăbdare înfiriparea unei idile între
Dionis şi Maria. Acestora, şi altora asemenea lor, autorul pare a le fi
dat un răspuns „umoristic" în preambulul din Archaeus, pe care îl re-
producem fragmentar: „Netăgăduit că sunt multe lucruri la priceperea
căiora nu-1 ajunge capul pe-un membru gros de la primărie sau pe-un
subcomisar de poliţie — deşi aceştia sunt în genere oamenii care pri-
cep tot. [...]. Totuşi ni'se pare — se-nţelege că nu impunem nimănui
părerea — cd alară de cumpene strîmbe şi găinării-în faţa uliţii, mai
există oarecari lucruri, de o însemnătate secundară într-adevăr, de
ex. filozofia, poezia, artele, tot lucruri cari scapă «perspicacităţii» nu-
miţilor domni, dar a căror existenţă nu se poate nega. [...] '. Lumea
nu-i cumu-i, ci cum o vedem; pentru gînsac, cum o vede el, pentru
cine item, pentru membru de la primărie — pentru Kant item. Totuşi
cîtă deosebire între ochii de porc a susînţelesului membru şi privirea
adî'ncă a înţeleptului de la Koriigsberg.
 Prozatorul 73

Care-i adevărul? Cel văzut clar de un glnsac sau cel abia între-
văzut ca printr-o negură de Karit? într-adevăr iată un lucru ciudat:
Cel dintîi deosebeşte lămurit grăunţele de porumb de prundul gaibări,
el înoată cu siguranţă pe apă, măsură cu ochiul distanţele ' ce le poate
ajunge şi nu-i iară oarecare înduioşare în faţa unei gîşte în epoca
virginităţii. Cel de-al doilea uită să mănînce, voind să sară peste o
groapă cade-n mijlocul ei, iar frumuseţile virgi- sau nevirginale trec
pe lîngă dînsul, fără ca el să-şi fi ridicat ochii.
Cu toate acestea noi presupunem că filozoful e mai cuminte decît
un glnsac, ba că în problemele aceluia e mai mult adevăr decît în si-
guranţele acestuia.
Un semn că pent.r-o minte mare totu-i problem, iar pentru 75 de
dramuri de creier totu-i sigur".
*

Proza Lui Eminescu n-a avut parte numai de comentările unui

Lovinescu, Dragomirescu sau Ibrăileanu. Au fost şi cercetători (I. Scurtu,
îorga, Sanielevici) care au îmbrăţişat-o cu entuziasm — cu un entu-
ziasm uneori nediferenţiat ca în cazul lui Iorga —, şi au atras astfel
atenţia asupra ei. Exegezele cele mai autorizate se datoresc însă unor
erudiţi de prim rang cum sînt George Călinescu, Perpessicius şi Tudor
Vianu. Aceştia, şi îndeosebi George Călinescu care în 1932 a publicat
în Adevărul literar şi artistic numeroase articole şi studii • însoţite de
întinse fragmente din proza scriitorului, n-au mai privit : o exterior,
din unghiul artei contemporane, ci stabilind, printr-o 'argumentaţie
strînsă, că ea se încadrează cu autoritate în genul romantic —• au
fixat astfel „tiparul critic" care, credem, nu va mai putea fi ignorat
niciodată.
Evident, niai un prozator nu-şi mai construieşte astăzi cărţile după
canoanele vechiului romantism; de asemenea nu-şi va încărca paginilè
cu un lirism evident. Lirismul e apanajul poeziei şi de acest adevăr
ne-am pătruns cu toţii. Poate de aceea, in articolele noastre, reco-
mandăm scriitorilor „sobrietate" şi le reproşăm efuziunile. Dacă metoda
de creaţie • romantică a devenit azi anacronică, aceasta nu ne îndrep-
tăţeşte însă să desconsiderăm întreaga literatură generată de ea. Sè
impune deci, în discuţie, abordarea unui, criteriu, ca să zicem aşa, is-
toric. Proza romînească fără. nuvelistica eminesciană şi-ar amplasa ră-
dăcinile aproape cu exclusivitate în realismul critic, şi ar fi lipsită
astfel de coordonata romantică (prezentă în mai toate marile literaturi)
cu cele două principale coloraturi ale sale: filozofică şi fantastică.
Romantismul epicii eminesciene, are înainte de .toate, un caracter
protestatar. Ultimul termen a fost atît de utilizat, şi nu o dată atît
de gratuit, chiar în cazul marelui poet, încît se impune imediat o pre-
cizare. Este vorba adică de un protest ce ia forma inadaptabilităţii
la modul romantic, ceea ce înseamnă că nu este tocmai potrivit a ve-
dea în eroii nuvelelor nişte cutezători militanţi, deşi, prin patriotis-
mul lor activ, Torn» Nour şi Ioan din Geniu pustiu, de pildă, ar favo-
riza într-o oarecare măsură o asemenea apreciere tranşantă. Dar
74 Virgil Ardeleanu

Torna Nour, loan, Dionis şi chiar Ieronim şi Angelo sînt în primul

rînd eroi de factură byroniană şi faustiană (vezi studiile lui G. Căli-
nescu), eroi care năzuiesc spre alte universuri, crează cosmogonii,
aspiră la iubiri ideale, emancipate din tiparul erotic obişnuit — toate
acestea avîndu-şi punctul de plecare în dorinţa de evaziune din con-
tingent şi în efervescenţa lor spirituală, în viaţa lăuntrică tumul-
tuoasă, în convingerea că sînt fiinţe superioare, capabile să abordeze
şi să încerce a da răspunsuri marilor probleme ale existenţei.
Toţi sînt nişte cugetători, nişte „metafizici", Dar metafici,
care, chiar dacă îşi construiesc viaţa după precise idei filozofice, evo-
luiază, aproape fără excepţie, pe o traiectorie sinuoasă, punctată in-
variabil, şi într-o ordine parcă fatală, de incertitudini dureroase.
Demonismul, titanismul lor sînt forme de exteriorizare ale unor
naturi chinuite, sau cum le-a numit Eminescu, „catilinare". Protestul
tuturor se manifestă, în consecinţa, adesea prin stoicism şi vis. Visul,
îndeosebi, e un atribut esenţial al lor, un bun, dacă ne putem exprima
astfel, pe oare nu-1 poate nimeni uzurpa, toţi cufundîndu-se în reve-
rii ca într-o lume desăvîrşilă, unde totul e realizabil, totul e lumi-
nos, totul contribuie la înălţarea lor spirituală. E de adăugat că visul
— trăsătura principală a romantismului — capătă la Eminescu o plu-
ralitate impresionantă de faţete, de la cele mai obişnuite pînă la cele
mai elevate, acestea din urmă avînd uneori amprenta cutezanţei sata-
nice.- Poate că dintre multiplele caracterizări ce suntem în măsură să
le • atribuim eroilor eminescieni, cea mai proprie este tocmai aceasta
privind capacitatea lor de a crea, într-un vis ad-hoc, universuri ine-
dite.
Setea de infinit a eroilor, aspiraţia spre grandios pornesc întot-
deauna de 1-a baze filozofice, aşa încît, implicit, proza eminesciană
este nu numai romantică ci şi una de idei, unde reflexivitatea de or-
din social-moral constituie centrul de greutate. Eminescu nu constru-
ieşte vise de dragul evadării comune. Pentru el reveria este prilej.-de
cugetare, de dezbatere filozofică. Să nu ne lăsăm deci furaţi de aven-
turile eroilor, să nu reţinem numai peisajele exotice • sau fantastice
,în care ajung pe aripele gîndurilor mai mult sau mai puţin conştiente,
c i ' s ă căutăm întotdeauna punctul lor de plecare, şi mai ales, conţinu-
tul viselor. Ne vom cufunda astfel într-o lume ideală, o lume imagi-
nată prin artificii de sigur, dar o lume care atestă puterea vulcanică
a eroilor de a stăpîni astrele şi a reînvia epocile trecute. în aceasta
constă nota particulară a protestului romantic eminescian.

Poate nicăieri nu se văd mai limpede trăsăturile epicii lui -Emi-

nescu ca în Sărmanul Dionis. Aici întîlnim ambele puncte de plecare
ale visului -fantastic (umila condiţie socială şi speculaţiile metafizice
ale eroului), aspiraţia spre idealul suprem realizată prin stăpînirea
lunii şi dobîndirea unei iubiri eterice...etc. — toate acestea topite- în-
tr-o ţesătură epică unitară, care ţine în subsidiar tezele precise ale
nuvelei. Premiza teoretică a evadării din contiqent sînt ideile lui
 Prozatorul 76

Kant referitoare la aprioritatea spaţiului' şi a timpului şi, in conse-

cinţă, la caracterul subiectiv al reprezentărilor noastre despre lume.
Dacă Eminescu ar fi rămas numai la tezele filozofului din Konigs-berg,
n-ar fi avut posibilitatea să- dea frâu liber fanteziei sale, n-ar f i putut
să-1 transporte pe Dionis in lună şi în vremea lui Alexandru cel Bun.
La Kant nu e vorba de înfrîngerea spaţiului şi a timpului, de răstur-
narea acestora după -voinţa subiectului. ' De aceea autorail, care în
fond ţintea spre. imaginarea unui vis ( filozofico -fantastic) cu totul deo-
sebit, neîngrădit de nici o lege, îşi conduce eroii după preceptele lui
Şchopenhauer, oare nu .face nici o deosebire' între vis şi realitate.
Pentru autorul Larnii ca voinţă şi reprezentare viaţa nu e vis; (în lite-
ratură formularea aceasta există de mult, Galderon de la Barca îm-
prumutînd-o chiar unui titlu al pieselor sale — La vida e sueiîo).
Aşa că Dionis are toate porţile .deschise spre univers şi nu-i rămîne
decît să afle misterul prin care s-ar putea desprinde din contempo-
raneitate: „Nu există nici timp nici spaţiu, ;— ele sunt numai în su-
fletul nostru. Trecut şi viitor e în sufletul meu,- ca pădurea într-un
sîmhure de ghindă, şi infinitul asemene, ça reflectarea cerului înstelat
într-un strop de rouă. Dacă, am afla misterul prin care să ne punem
în legătură cu aceste două ordini de lucruri, care sînt ascunse în noi,
mister pe care l-au posedat poate magii egipteni şi asirieni, atuncea,
în adîncurile sufletului coborîndu-ne, am p\itè trăi aievea în trecui
şi am putè locui lumea stelelor şi a soarelui" [...] „Dacă lumea este
vis — de ce n-am putè să coordonăm şirul fenomenelor sale cum voim
noi! Nu e adevărat că există un trecut — consecutivitatea e în cuge-
tarea noastră — cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, ace-
leaşi întotdeauna, există şi lucrează simultan. Să trăiesc în vremea
lui Mircea cel Mare sau a lui Alexandru cel, Bun — este oare abso-
lut imposibil?" Nu, nu este -imposibil, şi .Dionis găseşte în astrolqgie
:şi metempsihoză mijloacele penţru . realizarea unei asemenea dorinţe.
Co.borîndu-se în adîncurile sufletului său, el ia înfăţişarea unui oare-
care călugăr cam de pe la 1400.- Acum începe aventura fabuloasă,
cînd viaţa- sa se desfăşoară cu adevărat halucinant. Astfel, călugărul
Dan se'trezeşte pe o pajişte înmiresmată cu o carte de astrologie în
mînă şi are amintiri vagi despre, o altă existenţă a. sa, în alt timp,
sub .-chipul mirean al copistului Dan. Prin urmare, dincolo de ambigui-
tatea romantică a planurilor în care se desfăşoară acţiunea, ambigui-
tate păstrată magistral pînă la sfîrşit încît lectorul cu greu îşi poate
.da seama ce e vis şi ce e realitate, se sugerează mal ales ideea în-
trupării sufletului veşnic în. diverse imagini' umane din diverse tim-
puri. Ideea aceasta, detectabilă şi în alte bucăţi sub forma unei- ade-
vărate coordonate etice, şi teoretizată în dialogul filozofic Archaeus
(probabil un preambul la Avatarii faraonului Tlà) ne relevă unul din
modurile în care îşi punea tînărul poet problema eternităţii.
Călugărul Dan este învăţăcelul meşterului Ruben, adept al me-
tempsihozéi şi deţinător a l secretelor în dezlegarea' miraculoasă a
celor mai' teribile probleme care au frământat întotdeauna mintea
omenească. El îi. arată lui Dan cè e trecător şi ce e veşnic , şi, ca un
7.6 Virgil Ardeleanu

alt. Mefisto, îi sugerează dorinţa fatală de a dobîndi puterea lui Dum-

nezeu. Trecînd là practică, îl învaţă cîteva formule magice cu ajuto-
rul cărora poate cîştiga aievea eternitatea şi. atotputernicia. Asistăm
astfel la o dedublare a individualităţii, dar într-o accepţiune filozo-
fică şi morală extrem de elevată întrucît nu e vorba de o simplă
metempsihoză, desprinderea lui Dionis de propria umbră soldîndu-se
cu înveşnicirea sa. Umbra îşi pierde' treptat caracterul peren, devine
muritoare de rînd, iar eroul dobînddşte forţa acesteia, simţindu-se nu
numai mai uşor, dar şi eliberat sufleteşte. Toată „regia" de pînă
acum, realizată prin utilizarea dezinvoltă a unor elemente eterogene
extrase rînd pe rînd din Kant, SchopenhaueT, Chamisso, Goethe, me-
tempsihoză, astrologie etc — îşi dă acum din plin rezultatele, contu-
•rînd luminos ideea de bază a nuvelei: saturaţia de cotidian şi aspi-
raţia, realizată, spre grandios, odată cu purificarea morală. Pierzîn-
du-şi umbra, Dionis nu-şi pierde conştiinţa şi nu devine nostalgic
ca Peter Schlemihl al lui Chamisso, ci se simte emancipat de toate
chinurile vieţii zilnice. Iată de altfel ce-i spune el umbrei trecătoare,
omului pe care îl cunoaşte din proprie experienţă, înainte de a porni
pe aripele visului cosmic: „te îndemn [...] a-scrie memoriul 'vieţii
tale, ca sâ-1 găsesc, cind voi reveni pe pămînt, şi să-1 recetesc: Tu
•ai o' judecată rece şi vei şti să-mi descrii toată natura vizionară şi
înşelătoare a lucrurilor lumeşti, de, la floarea ce cu naivitate minte
prin haina ei strălucită că e ierice înlăuntrul gingaşelor sale organe,
pînă la omul, ce acopere cu vorbe mari, cu o ipocrizie vecinică, care
ţine cît istoria omenirei, acel sîmbure negru şi rău, care-i rădăcina
adevărată a vieţii şi a 'faptelor sale — egoismul său. Vei vedè cum
ne se minte în şcoală, în biserică, în sfat, că intrăm într-o lume de
dreptate, de iubire, de sfinţenie, pentru a vedè, cînd murim, c-a fost
o lume: de nedreptate, de ură". Ideile acestea, pornite de la o bază
reală dar grefate pe o canava schopenhaueriană, se repetă, într-o
formă şi mai amară, cînd Dionis reduce pămîntul la dimensiunile
unui^ mărgăritar şi „se miră cum de nu plesneşte de mulţimea urei ce
cuprindea". Dar gîndul la nimicnicia şi mizeria vieţii terestre dispare
curând, eroul luînd-o pe Maria, eterică şi ea, şi transportîndu-se în
lună. „Călătoria lor nu fusă decît o sărutare lungă". Visul romantic
atinge acum limitele cele mai fanteziste. Pămîntul e .aninat în salba
iubitei, eroii sînt slujiţi de îngeri, toate dorinţele se împlinesc numai
la înfiriparea gândului, iar natura selenară e cu adevărat paradiziacă.
Abundă lacurile şi mai ales florile puternic .mirositoare care aureo-
lează, uşor senzorial; o iubire angelică: „Insulele se înălţau cu scor-
buri de tămîie şi cu prund de umbră. Dumbrăvile lor întunecoase de
pe maluri se zugrăveau în fundul rîului, cît părea că din una şi ace-
eaşi' rădăcină un rai se înalţă în lumina zorilor, altul s-adînceşte în
fundul apei. Şiruri de cireşi scutură grei omătul trandafiriu a înilo-
rirei lor bogate, pe care vîntul îl grămădeşte în troiene; flori cîntau
în aer cu frunze îngreuiate de gîndaci ca pietre scumpe şi murmurul
lor împlea lumea de un cutremur voluptos. Greieri răguşiţi cîntau ca
orologii aruncate în iarbă, iar painjeni de smarald au ţesut de pe-o
 Virgil Ardeleanu 77

insulă, pînă la malul opus un pod de pinză dlamantică, ce stecleşte

vioriu şi transparent, încît a luneîor raze pătrunzînd prin el, înver-,
zeşte rîul cu miile lui de unde. Cu corpul nalt, mlădiet, albă ca argin-
tul noaptea, trece Maria, peste acel pod împletindu-şi părul, a cărui
•aur se strecură prin mînuţele-i de ceară. Prin hamele-i argintoase îi
transpar membrele uşoare-, picioarele-i de omăt abia atingeau po-
dul . .. Sau adesea, aşezaţi într-o luntre de cedru, coborau pe ascul-
tătoarele valuri ale fluviului. El îşi răzima fruntea încununată cu
flori albastre de genunchiul ei, iar pe umărul ei cînta o pasăre mă-
iastră". „înainte de a dormi ea îşi Împreună mîinile şi, pe cînd, ste-
lele albe sunau in aeriane coarde rugăciunea universului, buzele ei
murmura zîmbind, apoi capul ei palid de suflarea îndulcită a nopţii
cădea pe perine". „Visau amîndoi acelaşi vis. Ceruri de oglinzi, plu:
tind cu înălţatele aripi albe şi cu brîie de curcubeu, portale nalte,
galerii de-o marmură ca ceara, straturi de stele albastre şi plaîon-
•duri argintoase.. ." Totul se năruie însă, cînd îmbătat de pu 1er e a-i
fără seamăn şi crezîndu-se a fi chiar demiurgul în persoană, Dionis
e aruncat din înălţimi. Readucerea la luciditate e tragică. Mărgărita-
rul ia din nou forma pămîntului, eroul demonic e iarăşi copist, iar
Maria, fiica spătarului Mestecan, îngerul din ceruri, e doar frumoasa
blondă din vecini. Nuvela are totuşi o încheiere fericită -— Dionis
căsătorindu-se ou Maria. După aspiraţii spre sublimul selenar, asis-
tăm deci la o temperare a elanului vulcanic, la o .„umanizare" a eroului.
Dionis e tipul eroului romantic eminescian în cel mai deplin sens
•al cuvîntuilui. Privind viaţa de la- o mare altitudine filozofică, el este,
în fond, un profund cugetător, dar un cugetător caTe, a s p i r î n d ' l a
o armonie mitică, apelează şi la ştiinţele oculte şi dobîndeşte astfel o
forţă cu adevărat titanică. De aici zborul în univers, într-o lume mi-
rifică, ce nu are nimic comun cu ura compactă din mărgăritarul mizer.
•(Sensul polemic al viziunilor romantice e deci evident). Măria e idealul
de iubire al unui asemenea erou, e feminitatea sublimată într : o fiinţă
serafică în stare să înţeleagă tumultul unui demon.
Evaziunea stă şi în centrul nuvelei Avatarii faraonului Tià,; dar
în sensul migratiunii în timp a archaeului, a reîncarnării sufletului
veşnic în diverse învelişuri umane. Naraţiunea (oare în pofida fap-
tului că e incompletă — lipsesc pagini întregi şi- nu e nici măcar ter-
minată — ni se înfăţişează, în multe privinţe, drept cea mai „lite-
rară" proză eminesciană) are, cum se vede, şi de astă dată, un punct
•de plecare filozofic, ea fiind, în mare, o demonstraţie privind carac-
terul trecător al existenţei omeneşti, sau, cum spune autorul, ^ eter-
nitatea în „pieire şi renaştere". Ideea e conturată epic prin reîncar-
nările în viitor ale faraonului Tlă, aşa încît, deşi nuvela are un con-
ţinut filozofic, deşi viziunile eroului prilejuiesc reconstituiri pano-
ramice din istoria societăţii — sîntem proiectaţi, în ultimă instanţă,
într-un domeniu al fantasticului subtil. Trecem -peste conside-
raţiile pe care ar trebui să le facem asupra felului cum îşi pune
78 Prozatorul

scriitorul problema eternităţii şi, de fapt, peste pesimismul său şi ne

oprim doar la metempsihozele „concrete" ale faraonului. Prima încar-
nare ia arhetipului, sălăşluind la un • moment dat într-un străvechiu
rege din Egipt, se înfăptuieşte sub chipul lui Baltazar, u n cerşetor
din Sevilla. După un vis bizar, cînd are senzaţia transformării sale
rapide în pasăre, vagabondul se trezeşte cu convingerea că e bogatul
marchiz Bilbao. Intră deci în posesia averii acestuia, se comportă
magnanim cu presupusa şi săraca sa logodnică, căreia îi cedează ju-
mătate din avere, eliberînd-o totodată de cuvînituil dat prin constrân-
gere, îl străpunge pe adevăratul Bilbao şi se pregăteşte pentru o viaţă
de plăceri. Are munţi de argint, de aur şi de nestemate cu care poate
cumpăra mărire şi amor. Experienţele erotice îi prilejuiesc însă con-
vingerea că iubirea adevărată nu poate fi dobîndită pe o asemenea
cale, (Recunoaştem aici năzuinţa romantică spre o iubire imaterială),
Ultima reîncarnare, a sufletului veşnic al faraonului îl aduce în scenă
pe tînărul ' Angelo, un demon molatec, de o răceală de bronz. Nu
poate iubi, deşi doreşte o dragoste cumplită, care să-i devasteze,
să-i pulverizeze fiinţa. Doctorul Lys îl duce la „Amicii întuneri-
cului", unde, datorită frumoasei androgine Cezara — sau Cezar •—
reuşeşte să se îndrăgostească nebuneşte de Lilla, un înger blond.
Dar o dată epuizat „amorul păstoresc", Angelo devine iarăşi apatic,
mai cu seamă că năzuieşte spre Cezara. Aceasta îl avertizează: „Sunt
demonul amorului, [...] sunt un drac, s-o ştii, s-o ştii... Mă prind
de tine ca iedera de stejar, pînă ce corpul tău se va usca în îmbră-
ţişările mele, cum stejarul se usucă subt de rădăcinile iederei. Te
nimicesc, voi să-ţi beau sulletul, să te sorb ca pe o picătură de rouă
în inima mea însetată... îngere! Ea-1 înlănţui cu braţele şi cu pi-
cioarele :.. îl strîngea tare la piept, ca şi cînd ar îi voit să-1 sfar-
me ..." [... ] „Sîngele lor fierbea ca mustul îngropat în pămînt...
li se părea c-ar fi ţîşnit prin pori şi dacă ea şi el ar fi avut rane la
pieptul lor... desigur că în acest moment de viaţă concentrată sîn-
gele lor ar ti comunicat reciproc ş-ar fi concrescut organismele lor
ca doi trunchi de copaci". Angelo nu poate rezista demonului amoru-
lui şi îngrozit de perspectiva unei iubiri casnice („Eu, îi spune Cezara,
nu te înşel, ţi-o spun dinainte: eu voi usca viaţa ta de m-alegi pe
mine... eu te voi omorî... dar nu-ţi voi coase halat, nici ţi-'oi îm-
pleti pungi de tutun... [...],nu ţî-oi face copii...") se năpusteşte
în mrejele amorului fulgurant.
împlinirea sentimentului erotic e privită aici din perspectiva nă-
zuinţei romantice spre absolut, dar poartă în acelaşi timpi şi tenta
repulsiei schopenhaueriene pentru femeia telurică, menită a reproduce
doar speţa. Oricum, Angelo şi mai ales Cezara, demonul amorului,
plin de agresivitate, nu lipsit însă de decenţă, suavitate şi sentimen-
talism, sînt caractere vulcanice, asemănătoare în multe privinţe cu
Dionis şi Maria. Sînt eroi romantici (ei formează cuplul etern al îndră-
gostiţilor) turnaţi în tiparele tipice ale demonismului eminescian.
Totuşi, plenitudinea iubirii n-o găsim în Avatarii faraonului Tlă,
ci în Cezara, unde se propune soluţia pan te istă, comuniunea deplină
DEMIAN: Ilustraţie la „Sara pe deal"
 Prozatorul 81

între om şi natură. Neliniştile demonului, dorinţele şi frămîntările

sale chinuitoare îşi află sfîrşitul într-o iubire, pămînteană, e adevăr
rat, — absorbită, topită însă într-o -natură generoasă, care nu e nu-
mai cadru luxuriant, ci, în egală măsură, şi generatorul miraculos
al vieţii şi mormîntul ideal al îndrăgostiţilor.
Călugărul Ieronim este eroul eminescian, aşa cum îl ştim, demo-
nul imaginat dintr-un amalgam cuceritor de vis, aspiraţie eterică şi-
raţiune tăioasă. în mănăstire e un profanator, dar în oraş rezistă ata-
curilor insistente şi profund sincere ale contesei Gezara, cotropită
fulgerător de marea dragoste a vieţii. Demonul, rezervat ca întot-
deauna (poza romantică) o respinge, menţionînd însă că ar v r e a s-o
poată iubi „ca pe-o stea din cer", întrucât îi repugnă organic „ace-
leaşi suspine ordinare, aceleaşi doruri... ordinare". Pînă la urmă,
Ieronim, alias Hyper ion, se prăbuşeşte ca. şi Angelo într-o iubire
nimicitoare, unde demonismul său nu mai acţionează în sensul neu-
tralizării instinctului şi voluptăţii, ci în acela al întreţinerii unei com-
bustii continuie. Zilele pe care le petrec cei doi în insula lui Eutha-
nasius (a cărei descriere se materializează într-o pagină unică în lite-
ratura romînă în ordinea viziunii paradisiace) le prilejuiesc momen-
tele cele mai „rotunde" ale vieţii. într-un fragment întitulat de ed>
tori Moartea Cezarei, îndrăgostiţii pier în valurile mării, astfel încît
comuniunea dintre om şi natură apare în sensul cel mai propriu.
Ca şi în Avatarii îaraonului Tlă — unde, dincolo de tribulaţiile
eroului reîncarnat de mai multe ori, se reţin ca definitorii pentru
arta complexă a scriitorului şi cugetările atu are asupra societăţii con-
temporane, farmuliate, evident, indirect, şi profunzimea meditaţiei
privind existenţa umană — tot aşa, şi în Cezara, e greşit a se vedea
doar o idilă care ar reedita, mai mult sau mai puţin fidel, Odiseia.lui
Tristan şi a Izoldei. Prin pustnicul. Euthanasius, Eminescu îşi expune
părerile sale sociologice şi filozofice referitoare la stat! şi progres
uman, la viaţă şi la moarte. în-concepţia aceluia care a părăsit oa-
menii şi s-a retras într-o insulă feerică, statul, de pildă, ar trebui să
fie o instituţie naturală, nu una a raţiunii. Cît priveşte moartea, prin
destinul său, Euthanasius demonstrează că nu e altceva decît o reîn-
toarcere firească în natură. Toate aceste teorii concură în fond la
ilustrarea, ideii de solitudine caracteristică romantismului, mai mult,
la sublinierea setei de puritate, de emancipare dintr-o lume. domi-
nată de egoism.
Eminescu îşi păstrează concepţia demonică despre eroi şi atunci
cînd ancorează în domeniul fantasticului popular. Astfel Făt-Frumos
din lacrimă reprezintă o prelucrare romantică a unuia din numeroa-
sele noastre basme >ou Ilene şi Feţi-Frumoşi. Autorul menţine -structura
tradiţională a speciei, dar, prin portretizarea nuanţată a protagonişti-
lor, se îndepărtează mult de modelul popular,. Peisajul nu mai e con-
venţional, ca în folclor, ci intens colorat, Viziunile lui. Făt-Frumos
sînt şi ele caracteristice unei minţi înfierbîntate, aşa încît în locul
scenelor cu, balauri .prăpăstioşi, bucata conţine descrierea unei cavaN
cade nocturne a scheletelor. întreaaa naraţiune poartă pecetea înal-

6 — Steaua
82 Virgil Ardeleanu

tei gîndiri, fantezii poetice a scriitorului. Basmul de pildă nu începe

cu „A tost odată... ci cu „in vremea veche, pe cînd oamenii, cum
sunt ei azi, nu erau decît in germenii viitorului . . ," Mantaua lui Făt-
Frumos e „ţesută din raze de luna" iar boierii pe care îi întîbieşte el
în palatul împăratului potrivnic „erau Irumoşi ca zilele tinereţii şi
voioşi ca horele". Căutînd să scape de mînia Genarului, eroul înca-
lecă un cal care sbura ,,asemenea unui demon urmărit de un blestem
prin negura nopţii" etc.
O ultimă (ultimă în ordinea discuţiei noastre) înfăţişare a demo-
nului întîkum în romanul Geniu pustiu, E demonul patriot, demonul
care, negăsindu-şi alinarea în iubire, îşi învesteşte toată energia în
acţiuni pozitive, în lupta pentru îndeplinirea năzuinţelor de libertate
ale poporului. Eroul e şi d e a s t ă d a t ă o stanăi de piatră. Iată de altfel
portretul lui Toma Nour: „Era Irumos — de-o Irumuseţe demonică.
Asupra feţei sale palide, musculoase, expresive, se ridica o frunte
senină şi rece ca cugetarea unui iilozoi. Iar asupra Irunţei se zburlea
cu o genialitate sălbatecă părul său negru strălucit, ce cădea pe
nişte umeri compacţi şi bineiăcuţi. Ochii săi mari căprii ardeau ca un
ioc negru sub nişte mari sprîncene stuloase şi îmbinate, iar buzele
strlns lipite, vinete erau de-o asprime rară. Ai ii crezut că e un poet
ateu, unul din acei îngeri căzuţi, un satan..." Neconsolat în dragoste,
dezamăgit \de moieşeala urnui tineret căzuit în plasa plăcerilor pasagere,
revoltat împotriva tiraniei, cosmopolit sincer — Toma Nour esté un
inadaptabil romantic, dar care, oluxi se vede, din raţiuni foarite impor-
tante,. se avîntă cu toată fiinţa în lupta patriotică, mfrîngîndu-şi ast-
fel însingurarea şi duc în d totodată mai departe mesajul generaţiei
paşoptiste. Ioan, cel de al doilea demon ai romanului, are atribute
asemănătoare. Amîndoi sânt priviţi cu afecţiune de autor, sînt aureo-
laţi de o lumină atît de stranie încît par personaje legendare, ade-
văraţi martiri ai istoriei.
Adăugind că Eminescu a scris şi cîteva bucăţi în genul fantas-
iicului hoffmannian sau poësc (Iconostas şi fragmentarium, Fragment,
ultima de-a dreptul macabră încît 'amintirea ei se transformă într-o
adevărată obsesie) iar altele inspirate din realitatea autohtonă (Aur,
mărire şi amor, La curtea cuconului Vasile Creangă, Visul unei nopţi
de iarnă, Părintele Ermolachie Chisălifă şi, în parte, Moş Iosit) unde
observaţiile moral-sociale se ordonează în tiparele cunoscutelor fizio-
logii, mi lipsite însă de unele note pamfletare specifice gazetarului
liberal, sau, în laMă direcţie, de umorul popular atît de obişnuit la
Creangă şi Slavici — avem, în mare, imaginea prozei sale.
«

Fireşte, însemnările noastre sînt departe de a oferi, chiar şi în-

tr-o formă succintă, un comentariu cît de cit notabil asupra epicii
eminesciene. Am căutat doar să atragem atenţia asupra caracterului
ei - romantic, .-asupra f aptului că autorul Luceaîărului deschide cel
puţin două drumuri în proza romînească: cel filozofic şi cel fantastic.
Uneori direcţiile acestea sînt separate, cel mai adesea eie însă se
 Prozatorul 83

întrepătrund, nuvelele Sărmanul Dionis şi Avatarii faraonului Tld

fiind exemple unice de proze în care elevaţia ideilor şi. fantezia pro-
digioasă contribuie la realizarea unor armonioase 'ansambluri roman-
tice. Eroii sînt în genere firi meditative, cărora le repugnă pozitivis-
mul îngust. Modul lor de existenţă e visul, viziunea sublim roman-
tică, aşa încît îşi consumă tumultul demonic în cucerirea universului,
în amoruri ideale sau în acţiuni patriotice. Peisajul paradisiaic este mai
întotdeauna cadrul în care îşi afirmă puritatea spirituală Toma Nour
şi Ioan, Dionis şi Maria, leronim şi Cezara.
VIRGIL ARDELEANU

P.S, Sub îngrijirea Florei Şuteu şi a lui Eugen Simion a apărut

recent un volum din proza lui Mihaiil Eminescu. Este cea mai com-
pletă ediţie. Meritul ei principal constă însă în acurateţea textului
(Flora Şuteu înlăturând erorile de transcriere perpetuate dintr-o edi-
ţie în alta) şi, mai- ales, în studiul introductiv semnat de criticul. Eu-
gen Simion, care nu e doar o prefaţă obişnuită, ci o vastă şi temei-
nică exegeză. Realizînd o sinteză a tuturor observaţiilor emise pînă
acum, analizând ou competenţă fiecare scriere în parte, stabilind
nuanţate filiaţii cu motive şi lucrări din literatura universală, situînd,
în sfârşit, proza 'analizată, în cadrele romantismului — ( Eugen Simion
oferă, prin studiul său, una dintre cele mai cuprinzătoare imagini cri-
tice a epicii eminesciene.
 Eminescu şi A r g h e z i

Se spune adesea că scriitorii mari, geniali, nu pot fi judecaţi decît

cu propriile criterii, orice apropiere între ei fiind fără sens. Cîtă vreme
faptele se menţin pe terenul artei, măsurarea originalităţii, a ădîn-
cimiii capătă de regulă aspectul unei operaţii superficiale şi inutile.
Critica didactică a fost ispitită de astfel de clasamente., de comparaţii
între superlative, între mai şi cel mai, fâdînd din capodopere victimele
unui entuziasm nediiferenţiat, neanalitic, şi, prin aceasta, ' neeoncludenf.
Problema mai dificilă şi mai importantă, pentru'literatură este de
a stabili ecoul unui scriitor în mişcarea artistică, fenomenele pe. care
le-a determinat şi, desigur, modul cum o experienţă creatoare este
reluată, din unghiul unei noi sensibilităţi. Este, într-un anumit sens,
cazul lui Eminescu şi al lui Arghezi, poeţi ce şi-au dominat epocile
şi au lăsat urme adînci în literatură. Nu avem astăzi un studiu des-
pre influenţa lirismului eminescian asupra literaturii romîne, deşi con-
sideraţii de această natură s-au făcut ori de cîte ori au fost depis-
tate note şi viziuni titaniene, tonalitatea şi alcătuirea imagistică, pro-
prii autorului Luceafărului. O cercetare în această direcţie ar fi utilă
şi este aproape de neînţeles cum ea a fost ocolită pînă acum,
O idee unanim acceptată dă o mare însemnătate influenţei exer-
citate de Eminescu asupra literaturii romîne, Eminescu şi-a dominat
epoca, dar şi posteritatea, în aşa măsură încît cîteva decenii poeţii,
cu cîteva excepţii (Macedonski, Coşbuc), n-au făcut decît a-1 imita,
transpunîndu-i tonalitatea şi atitudinea lirică în situaţiile şi gamele
cele mai diferite. Sfîrşitul secolului al XlX-lea şi începutul celui de
al XX-lea stau, poetic, sub înrîurirea elegiei eminesciene, coborîte la
•nivelul unei lirici epigonice, în terenul căreia încolţeau artificial nea-
gra mizantropie şi resemnarea duioasă în faţa destinului. Niciodată în
literatura română nu s-au auzit mai multe tînguiri, nu s-au vărsat mai
multe lacrimi, nu s-a meditat mai mult asupra morţii şi nu s-au arun-
cat mai multe blesteme neputincioase, ca în această epocă. Ne miş-
căm într-un adevărat apocalips literar.
 Eminescu şi Arghezi 85

„Curentul Eminescu" devenise atît de puternic încît eminescieni

mai lucizi (Vlahuţă) cer, cu Vehementă, curmarea imitaţiei superficiale
şi preluarea experienţei lui Eminescu pe alte planuri decît cele pur
formale. De înrâurirea copleşitoare a lui Eminescu n-a scăpat însă nici
Vlahuţă. Inadaptabilii din scrierile sale reproduc imaginea intelectua-
lului detaşat de lumea realului, fixată de Eminescu în Sărmanul
Dionis.
în această epocă experienţa eminesciană este continuată, cu efecte
pe care le-am semnalat, îndeosebi pe două planuri: acela al elegiei
erotice şi al poeziei sociale. Cel de al doilea făgaş, a încurajat o adîn-
cire a meditaţiei sociale, mai ales sub imaginea antimonică a celor
două lumi. în cîţeva împrejurări efortul de a aplica eminescianismul
unei gîndiri poetice intime duce la rezultate notabile.
în ,,epoca Eminescu" (cum o numea Ibrăileanu), lirica emines-
ciană este asimilată mai mult în tonalitatea şi expresia ei, structura
intimă, dimensiunile cu adevărat universale, viziunea cosmică fiind
prea puţin în atenţia imitatorilor. Cel care a depăşit cadrele emines-
cianismului, fixîndu-se cu toate acestea, pe o tradiţie pur eminesciană
este Octavian Goga, La el armonia versului eminescian este acordată
unei concepţii estetice originale. Eminescu este continuat de Goga mai
mult prin profetismul lirismului său. Notei joase, îndurerate, i se aso-
ziază un adînc sentiment al realuilui şi al istoriei. Pe această linie,
experienţa eminesciană ar putea fi urmărită, în diverse ipostaze, la
poeţii din deceniile următoare,' treoînd prin simbolism şi curentele ce
i-au urmat; Este interesant de amintit că mai toate! şcolile literare din
sec. XX. au revendicat în Eminescu un înaintaş; Simbolismul vedea
în muzicalitatea versului eminescian semnul sigur al unei doctrine
simboliste avant la lettre. Partizanii poeziei pure, ai orfismului liric,
ai neoromantismului, ai tradiţionalismului (cu implicaţiile literare pe
care le-au avut) descopereau, deasemenea., în opera lui Eminescu,
printr-o operaţie complicată de escamotare a sensurilor ei . majore,
nuanţe proprii şcolilor literare pe care le reprezentau.
Trecînd peste aceste exagerări, repetate, de altfel, cu. Arghezi
(odată cu steaua lud a ieşit .din obscuritate!) se poate observa că in-
fluenţa lui Eminescu s-a exercitat în direcţia poeziei de concepţie
(filozofice), a poeziei cosmice, a satirei şi a elegiei erotice, înţelegînd
prin cea din urmă) şi un adînc sentiment al naturii, o poezie a lu.mii
vegetale:, a rotirii anotimpurilor şi a prefacerilor, intuite şi fixate
îrttr-o lirică de uln voluptos naturism. Goga, Arghezi, Blaga, Pillât,
Barbu (in lirica de concepţie), Beniuc (pe linia profetismului, mesia-
nismului social şi a familiarizării atitudinilor cosmice, din Cîntece de
perzanie!) reiau din perspective diferite, experienţa eminesciană.
Anghel, tot aşa, dă neliniştii şi simţului naturii, al diafanului şi sua-
vului,- o acuitate aparte, proprie simbolismului pastoral (o direcţie a
simbolismului este aceea pe care Gicle o numea a simfonicilor pas-
toralii). Philippide reia poezia cosmică din unghiul unei sensibilităţi
romantice modeme. O spiritualizează în» sensul liricii germane mai
noi. Mai dificil este a descifra ecourile poeziei lui Eminescu î n opera
9q Eugen Simion

lui Arghezi, atît de singulară şi îndepărtată, se pare, de lirismul mu-

zical al ultimului mare romantic european.
Arghezi ia debutat sub altă zodie literară decît aceea a eminescia-
nismului. Cînd îi apar primele versuri în suplimentul literar al ziarului
Liga ortodoxă (1896) şi mai tîrziu (1904) în Linia dreaptă, autorul Aga-
telor negre se mişca în alte cadre de sensibilitate. Punctul lui de ple-
care era Baudelaire şi poeţii damnaţi, continuînd, printr-o formulă
originală, şi experienţa lirică a Literatorului. Al treilea debut literar
(în 1910, în revista socialistă Viaţa socială, cu poemul Rugă de seară),
comparabil cu debutul lui Eminescu, în 1870, cu) Venere şi Madonă în
Convorbiri literare, deschidea alte perspective lirismului arghezian,
înverşunarea polemică de aci era în sensul Scrisorilor eminesciene
şi al Urei lui Macedonski.

Să-mi /ie verbul limbă

De ilăcări vaste ce distrug,
Trecînd ca şerpii cînd se plimbă;
Cuvîntul meu să fie plug
Ce faţa solului o schimbă,
Lăsînd în urma lui belşug.

O, da-mi puterea să scutund

O lume vagă, lincezîndă.
Şi să ţîşnească-apoi din iund,
O alta limpede şi blinda.

Ca altădată în oazul Eminescu, poezia lui Arghezi avu darul să

deruteze pe contemporani, (vezi Ibrăileanu, Viaţa Romînească).
Includerea pamfletului în lirică, ridicarea polemicii' la altitudini spiri-
tuale, constituie procedee comune l a Eminescu. Pe straturi de mînie,
de înverşunată negaţie, poetul ridicase (în Scrisori) construcţia unui
lirism cosmogonic. împletirea de sarcasm şi invectivă colorată cu no-
tele iniei poezii titaniene, Arghezi o va remarca, o dată, ca una din
particularităţile operei eminesciene. „în ce mă priveşte, ca simplu ce-
titor, am slăbiciunea să gust — zicea el — pe lingă decepţia enormă
a poetului, darul lui de sarcasm şi de invectivă, mai| dur decît la toţi
scriitorii din preajma epocii". (,,Eminescu", Vremea, 1943).
Pamfletul liric, cultivat şi de Macedonski, va constitui linia cea
mai directă prin care se va exercita 'influenţa lui Eminescu asupra lui
Arghezi.' Nu însă şi cea mai profundă. Ecouri eminesciene au fost
recunoscute în special în poezia erotică a lui Arghezi. Lovinescu în
Poezia nouă (Critice, IX, 1923) şi, apoi în Istoria literaturii romîne
contemporane (III, 1927) a depistat acest aspect, citind versuri în care
sè afirmă nota elegiacă şi atitudinea de reculegere şi trufie faţă de
femeie:
 Eminescu şi Arghezi

„Dacă în elegia erotică influenţa lui Eminescu e incontestabilă

şi putem zice covîrşitoare —• observa Lovinescu — aceasta se dato-
reşte poate şi faptului că Eminescu a epuizat aproape genul; oricum,
elegiile poetului se înscriu imediat în urma celor ale lui Eminescu cu
o lume de imagini dealtfel inedite " . , A
Remarca este adevărată, .ou rezerva că şi la Eminescu şi la Arghezi,
există şi.alte ipostaze ale liricii erotice. Atitudinile faţă de iubire sînt
multiple şi chiar în Cuvinte potrivite sufletul arghezian oscilează în-
tre adoraţie şi însingurarea mîndră, orgolioasă, văzând în femeie cînd
o ispită moale şi dulce, suavă alcătuire de lumini, u n eminescian „chin
dulce", de esenţă divină, cînd o făptură concupiscentă, plămădită dm
lut, faţă de oare sufletul de piscuri mari de piatră, al poetului afirmă
reculegerea, retragerea orgolioasă. Ipostazele mai luminoase ale iu-
birii, Arghezi le afirmă în volumele de după Flori de mucigai, cînd
muza căminului îl inspiră şi, mai târziu, în Frunzei şi Poeme noi, cînd
coarda lirei i se înseninează. Aici, poetul are sentimentul, iarăşi emi-
nescian, că a descoperit candoarea, puritatea iniţială (Inscripţie de femeie;
De-abia . plecaseşi), că surâsul fragil al femeii, graţia divină a gestu-
rilor ei, justificai elanurile şi jertfele iubirii. Dar aceasta este chiar
tonalitatea poeziei de început a lui Eminescu, tocmai sensul chemă-
rilor, dureros de voluptoase, din versurile în care Eminescu nu aso-
ciază, încă, atitudinea „hyperioniană". Luând poezia în unitatea iposta-
zelor ei se poate : observa că la Eminescu finalitatea dragostei este
adormirea, adică dorinţa de reintegrare în somnul vegetal, într-o unire
desăvârşită, ca aceea a elementelor minerale. La Arghezi, cînd iubirea
nu este opusă setei de divin a poetului, aspiraţiei spre înalt, senti-
mentul se fixează pe planul mai concret al desăvîrşirii lui, am zice,
lumeşti, dizolvîndu-se în senzualitate, în gesturi energice de erotism
(Rada, Tinca).
în cuvinte potrivite (pe care le-a avut în consideraţie şi Lovi-
nescu!) cadrul în care se fixează acest sentiment este imprecis, ela-
nurile se pierd, ca ecourile, în spaţii vaste. Creion degajă o afectare
de minuscul, aproape alecsandriniană, proprie şi lui Eminescu în primă
fază de creaţie. Iubirea este un „joc' de vorbe goale", afirmaţie deru-
tantă, corectată ulterior de imaginea florală, de sugestia diafanului:

Florea mică, iarba toată,

Sub dantela albei rochi
Spre genunche ridicată
Plină-i de priviri de ochi.

Tot aşa, în poemul Tu nu eşti îrumuseţea, imaginea femeii este lilială

asociată suavităţii florale. Femeia n-a cunoscut chinul gândirii şi al
îndoielii, „fantasmele de fildeş" nu. au terorizat-o. Farmecul ei stă în>
puritate, în imunitate 4a „otrava gândirii şi-a vegherii":
1
Op. cit. pag. 338.
9q Eugen Simion

Tu nu eşti iiumuse\ea spiralelor candide.

In ochi tu nu duci moartea şi perlele lichide
în cari râsfrîng misterul văpăilor lichide.
(...)
Copil naiv! de-aceea te-ador şi te mîngîi
Cu f aţa-nmor mint ată ca-n iloare de lămîi;
în carnea-ţi netezită de buzele dinţii!
Şi nu-ţi şoptesc sonete, nici mituri îţi îngîn,
Pe unde trece umbra acestui hoit păgîn.
Aplec eternitatea spre tine, şi rămîn.
Cu ochii-nchişi în zîmbet, copil abia-nflorit;
Cu fruntea răsturnată, ca visul risipit,
Ca o dantelă scumpă, pe trupu-ţi adormit.
Dar spune-mi, la crespucul, încet, sînt fericit!

în Cîntare, Dedicaţie, Doliu, Inscripţie pe un portret, Oseminte

pierdute, Toamna, intervin nostalgia, amintirea şi atitudinile hyperio-
niene, de sfidare mîndră, de retragere din faţa patimilor mărunte,
efemere. Arghezi transpune aici, la modul sensibilităţii lui,, atmosfera
lirică din Odă în metru antic, Pe lingă plopii fără soţ, Luceafărul, (,,o
capodoperă de amărăciune glacială"), fără consideraţiile schopenhau-
eriene asupra dragostei. Aspiraţiile poetului, setea de divin, se opun
sentimentului fragil, efemer, al iubirii, şi faţa ispitelor lui, Arghezi
se retrage rece şi orgolios ca Luceafărul. Este interesant că, în poezia
erotică a lui Eminescu, Arghezi vede numai detaşarea sublimă, solitu-
dinea mîndră, adică tocmai ceea ce defineşte propriul său ideal erotic: -
„Dragostea lui Eminescu e mai cu seamă senzuală, dragoste pri-
beagă, de pasiune. Ea e momentană şi totală în momentul ei, şi se
epuizează în întregime pe o singură împrejurare reluâtă continuu,
continuu trăită şi continuu epuizată în întregime. (. . .). Dragostea lui
Eminescu nu e amestecată cu visul. Visul lui începe cînd dragostea
ş-a isprăvit. Dragostea poetului n-a durat niciodată, rămîne instantanee,
dragoste de senzaţii iuţi. Ceea ce-i rămîne din dragostea trecută de-
vine vis abia în singurătate, ca o mîhnire că a fost numai senzuală,
cînd a trecut. Femeia lui Eminescu nu e niciodată soţie, rârrùnînd ex-
clusiv amantă. Bărbatul e un trecător, un călător ... E o dragoste de
păsări albe, care străbat eternitatea şi se întîlnesc din zbor în dreptul
unei stele... Căsătoria stinghereşte-, ea nu poate fi făcută decît cu o
singură femeie. Dragostea asta şi-ar pierde farmecul în formele gospo-
dăreşti ale vieţii. Statornicia, după care tînjeşte totuşi, îi face poe-
tului oroare" (Eminescu, 1943, reluat în Tablete de cronicar, 1960).
Curios, această imagine este chiar cea din poeziile lui Arghezi, Idea-
lul eminescian, aşa cum îl vede poetul Cuvintelor potrivite, este
idealul său erotic şi reducţia la una singură a multiplelor ipostaze
erotice eminesciene, are valoarea unei confesiuni. Oroarea de stator-
nicie, de rigorile căminului (pe care, de altfel, mai tîrziu îl va exulta!),
este sentimentul dominant din Cîntare şi Inscripţie pe un portret.
 Eminescu şi Arghezi 90

Primul poem se. organizează din elogii şi retractări abia schiţate, .din
elanuri lirice şi rezerve, izvorîte din concepţia că pe aripile largi ale
poeziei nu trebuie să apese nici măcar plumbul iubirii péntru femeie:

Amestecă-n totul, cu umbra şl cu gîndul,

Ce poartâ-n ea lumina şi te-a crescut pămîntul,
in iiecare. sunet tăcerea ta se-aude,
în vijelii, in rugă, în pas şi-n alăute;
Ce sulăr mi se pare că-ţi este de durere
De îaţă-n tot ce naşte, de iaţă-n tot ce piere,

după care urmează, limitînd iradiaţia acestei afecţiuni, concluzia fermă,

restrictivă:

Apropiată niie şi totuşi depărtată,

Logodnică de-apururi, soţie niciodată.

Atitudinea eminesciană de detaşare de măruntele patimi omeneşti o

întîlnim în Inscripţie pe un portret, unde imaginea sufletului de piscur'î
de piatră este comparabilă .cu aceea, hyperioniană, a omului superior,
„nemuritor şi rece", desprins de contingent:

Făptură vrăjitoare şi. duioasă!

Nu le-am oprit s-aştepţi şi să suspini.
Ci te-am lăsat să-1 încllceşti în spini
Fuiorul vieţii tale de mătasă.
Mi-am stăpînit pornirea idolatră
Cu o voinţă crlncenă şi rece:
Căci somnul tău nu trebuie să-nece
Suiletul meu de piscuri mari de piatră.

Doliu fixează pe un fundal estetic eminescian, amintirea, adică ideea

curgerii. timpului şi, o dată cu el, a intrării în neant a existenţei. Ima-
ginea timpului ce creşte în urmă, ca o umbră, ameninţînd să acopere
tbtiil, din Trecut-au anii, Arghezi o va relua şi-i v a da o individua-
lizare artistică aparte în poemul de mai tîrziu, S-aştept (voi. Frunze)..
Aici teroarea neantului, sentimentul dureros ai extincţiei, sînt suge-
rate prin imaginea timpului ce .se prăbuşeşte:

La mine nu mai urcă de-a dreptul nici un drum;

De-abia o cărăruie, o dîră ca de ium.
Nu intră nici o uşă,, n-am prag, n-am pălimar.
Doar stelele se-ngină cu noaptea-ntr-un arţar.
Ce să aştept să vie şi ce să înţeleg,
Cînd peste mine timpul se prăbuşeşte-ntreg?
9q Eugen Simion

în Doliu nostalgia trecutului ce-a închis, în sicriul lui, iubirea, se aso-

ciază senzaţiei de orbire a universului, de stingere a lumei, de lărgire
a pustiului. Regretul capătă mai puţină intensitate pasională decîţ la
Eminescu:
Gîndirea nu se pier de-n fum,
Tot câutind un vreasc de rost
într-aste drumuri fără drum,
în care toate doar au fost,
Şi nu mai sînt acum.
Eminescianismul iui Arghezi se afirmă şi în altă direcţie. G. Călinescu
într-un articol din revista Sinteza (nr. 3—4, iunie—iulie, 1927) punea
în mod tranşat ideea unei înrudiri de substanţă, de structură, ce de-
păşeşte cadrul ideilor erotice:
„Indiscutabil deşi nu fundamental este însă eminescianismul^ dlui
Arghezi — observa G. Călinescu, cu o certitudine pe care, mai tîrziu,
N "lorga i-o va admonesta sever, — Fi-va răsunetul unui îndelung
cult pentru marele poet al Luceafărului sau mimai încercarea
eroică de a pune cuprins nou în formele de aramă ale lui Eminescu?
Regăsim, însă, cu vocabular proaspăt dar . cu vechea armonie, erotismul
şi idila eminesciană, cu reminiscenţe ce n-au putut îi înăbuşite (...).
Din această izolare, cu înrudiri eminesciene, dar fără pesimism, se
naşte sentimentul superiorităţii, al singurătăţii mîndre...", aceasta
din urmă ipostază, eu 'referiri la filozofia şi etica generală a poeziei
argheziene;
Cu aceasta am intrat într-un domeniu în care ecourile eminescia-
nismului au fost mai puţin depistate. Păstrează poezia filozofică a lui
Arghezi ceva din' arderea spirituală a lui Eminescu, din adâncile lui
nelinişti, din cutezanţa de a crea cosmogonii, şi de a supune unei vi-
braţii unice afetrele îndepărtate, pământul cu infinita lui diversi-
tate? Dacă limităm influenţa artistică la identificare de motive' şi_ la
potrivire de viziuni, Arghezi, sigur, nu urmează pe Eminescu., soluţiile,
în problemele mari ale existenţei, sînt de altă natură, neliniştile sale,
de aceleaşi proporţii cosmice, se fixează în alt chip. Diferenţele fun-
damentale, lasă însă deschisă şi perspectiva unei înrudiri spirituale.
Şi Eminescu şi Arghezi aparţin unei familii de spirite: . a mă-
rite chinuiţi. Pe căi diferite, ei tind să depăşească orizontul cunoaş-
terii,' să pătrundă dincolo, în transcendent, să atingă, unul absolutul,
celălalt certitudinea adevărului. îi uneşte, deasemenea, o sete de spaţii
vaste, o solidaritate cu universul existenţial (la Eminescu: dorinţa de
contopire în natură, de remineralizare, la Arghezi: sentimentul de în-
frăţire cu lunieâ obscură a gîzelor şi a ierbilor, într-un cuvînt, francis-
canismu'l!) şi o continuă, dramatică dorinţă de a-1 depăşi.
Spunînd acestea, nu ignorăm deosebirile, de temperament, de con-
cepţie estetică, de epocă, de expresie. Eminescu este un romantic, cu
tendinţa de a impune o mitologie lirică pe care o ilustrează deplin
creaţia Iui majoră: Luceafărul. Eul lui oscilează între atitudinea tita-
nului şi cea a- geniului, între ele nefiind deosebiri decît de manifestare,
 Eminescu şi Arghezi 91

de expresie. Titanul se converteşte în geniu. Cultul titanului şi al ge-

niului este, ca în tot veacul XIX, puternic la Eminescu, şi aplicîndu-1
unei realităţi sufleteşti particulare, unei sensibilităţi adînc ulcerate
de epoca pe care o parcurge, poetul a creat o mitologie a răzvrătirii
şi a durerii, a suferinţelor colosale şi a dezamăgirii crunte. Pesimismul
lui este polemic, are profunde implicaţii sociale. Din oroarea de filis-
tinism, din dispreţul faţă de „bizantismul" social şi moral al epocii
sale, Eminescu recurge, ca .toţi romanticii, la terapeutica visului şi la
soluţia evadării (în singurătate sau în lumi astrale). El este, dease-
menea, un creator de sisteme cosmogonice., sentimentele sale se pro-
iectează în spaţii selenare, durerea şi-o acordează mişcării galaxiilor.
E un creator de mituri, de lumi, scrutează istoria, epocile îndepărtate,
urmăreşte rătăcirile eului metafizic, căutînd unitatea primordială a
existenţei. Dorinţa romanticului de a explica marile enigme ale uni-
versului, Eminescu o afirmă prin universalitatea preocupărilor sale,
în încercarea de a ilustra tainele genezei şi de a întocmi un sistem
cosmologic propriu: impulsuri titanice, convertite în cele din urmă
tristeţii senine a geniului, atitudinii glaciale a lui Hyperion.
Drama argheziană se fixează pe planul sentimentelor, al îndoielii
şi al certitudinii, cu oscilaţia tragică între o suferinţă şi alta: sufe-
rinţa îndoielii şi suferinţa certitudinii. Poetul Cuvintelor potrivite
este terorizat de enigmele existenţei umane, se zbate între afirmare
şi negaţie, între credinţă şi tăgadă mânioasă. Arghezi este u n Sfînt
Antoniu al liricii noastre şi înrudirea lui, spirituală, cu Eminescu, este
de necontestat, deşi pe planul expresiei şi, în general, al atitudinilor
lirice, ei se deosebesc.
In poemul sociogonic: Cîntare Omului (1956), Arghezi se găseşte,
iarăşi, pe o tradiţie eminesciană, cea din Memento Mori. Eminescu,
în spiritul romantic al „Legendei Secolelor" ilustrează involuţia socie-
tăţii, decăderea ëi lentă, descriind, prin secvenţe, etapele acestui pro-
ces. Ideea generală este aceea a deşertăciunii, a intrării în neant, idee
ce vine, la un moment dat, în contradicţie cu descrierea voluptoasă
din unele tablouri (de pildă aceea din Egipetul). Discrepanţa dintre ati-
tudinea teoretică (din Panorama deşertăciunilor) şi planul liric concret
afirmă o mai veche contradicţie la romantici.
In Cîntare Omului Arghezi tinde, dimpotrivă, să sugereze evolu-
ţia omului, afirmarea lui în lupta cu un destin aspru. Lungul şi drama-
ticul proces prin care a trecut omul, din epoca preistorică, pînă la ieşi-
rea lui de sub imperiul alienării, cîşijigarea propriei demnităţi, Arghezi
îl prezintă bazîndu-şi observaţiile pe concepţia materialismului istoric,
în timp ce Eminescu dă, în Memento Mori, imaginea extincţiei uni-
versale, Arghezi lasă să întrevadă perspectiva progresului uman, in-
tuind sensul dezvoltării istorice.
Prin Eminescu şi Arghezi spiritualitatea românească, în ce are ea
mai original şi mai profund universal, se afirmă în forme hotărîtoare
pe planul artei. Constelaţia lor lirică va străluci pînă la apusul veacu-
rilor.
EUGEN SIMION
 E m i n e s c u şi S a d o v e a n u

Fără să facă parte din aceeaşi „familie de spirite", între Eminescu

şi Sadoveanu sînt totuşi afinităţi legate de solul aceleiaşi provincii,
de sensibilitatea pentru trecut, de profunda dragoste pentru popor,
de înţelegerea tot atît de profundă a poeziei populare şi a psihologiei
pămîntului. Lirismul calm le este comun, desigur cu particularităţi si
nuanţe. în poezia sadoveniană, Eminescu şi-a prelungit vibraţii abia
perceptibile. în mijlocul naturii, contemplând pădurea sau izvorul,
cei doi creatori se regăsesc în ipostaze apropiate, atraşi unul de altul
de fire invizibile. Cronologic, îi separă trei decenii şi admiţînd că
o generaţie înlocuieşte pe alta după treizeci de ani, unul îl continuă
pe celălalt. Efectul de falsă perspectivă, după care creatorul Balta-
gului s-ar integra altei generaţii decît celei imediat eminesciene tre-
buie corectat. Explicaţia stă în moartea pretimpurie a poetului: dis-
părutul n-a mai putut merge în pas cu contemporanii, de aceea tînă-
rul frumos ca un zeu pare a aparţine unei epoci mai depărtate decît
cea reală.
în opera demiurgului, prozatorul descoperise de timpuriu ritmuri
şi perspective pe care avea să le.savureze pentru unicitatea lor, dar
şi pentru că 'anticipau propriile sale viziuni.. îl simţea al .său, şi pen-
tru incomparabila strălucire a verbului, şi pentru intima consonanţă
cu poporul. „S-a adâncit — scafandru unic şi uimitor, — în mitul şi
lirica populară. A restituit poporului —• măestru şlefuite — diaman-
tele sufletului generaţiilor acestui neam. Poporul pentru Eminescu nu
era - cel convenţional al patriotarzilor; oamenii lui vechi care-i hră-
neau arta erau băştinaşii din veac, de la 'Boerebista şi. Deceneu, cei
pe care îi vedem în lanţuri de robi pe columna lui Traian, cei care
au luptat în vremea lui Decebal şi au adăpat cu sînge pămintul lor
cotropit de imperialiştii timpului. Strămoşii lui erau pămîntenii de
la Rovine. Dulceaţa din poemele Ce te legeni, codrule?. Codrule, co-
druţule, din Călin nebunul şi Miron vine de demult şi din străfundul
nebiruit. . ."1.
 Eminescu şi Sadoveanu

Structură intelectuală deschisă universului, călătorind imaginar

prin galaxii, stăpânit. de sentimentul devenirii perpetue, geniul emi-
nescian cultivă neostenit altitudinea. Fantezia devenită o condiţie a
înţelegerii favorizează asociaţii între lucruri şi paralelisme curioase,
întrebările curg în lanţ neîntrerupt; ipotezele fragile sînt părăsite
pentru a lăsa loc altora, temerare şi elocvente. Pe pămînt, privirea
caută să descifreze semnele istoriei geologice şi sensurile istoriei
umanităţii. Iluzia totdeauna intensă înlesneşte extinderea dimensiu-
nilor dincolo de limite. Dionis imaginează şi rememorează cu dezin-
voltură. „îmi. pare c-am trăit odată. în Orient, şi cînd în vremea car-
navalului mă deghizez cu vrun caftan, cred a relua adevăratele inele
vesminte. Am fost întotdeauna surprins că nu pricep curent limba
arabă. Trebuie s-o ii uitat".2 înţelegerea vine, la Sadoveanu, de la
natură, 'sentimentul naturii împletindu-se cu sentimentul trecutului..
„Multe le-am înţeles privind numai în jurul meu, şi pentru asta mă
închin codrilor şi apelor care a u mai rămas şi pământeni Lor, care s- au
schimbat foarte puţin ( . . . ) . Acest rai, unic prin fertilitate, al Daciei,
a . avut locuitori statornici din cea mai adîncă preistorie, iar _ cei care
s-au adăugat cu. vremea s-au supus legilor lui fireşti. Civilizaţia,
portul şi datina de acum-zece mii de .ani subsista. încă". 3 Nu e vorba
de rememorare, cà la poetul romantic, ci de transpunere vizuală în
alte epoci,, istoria fiind simţită din interiorul. e l
Ca la Eminescu. la Sadoveanu pădurea constituie o permanenţă
concretizînd ' viaţa. „împărat slăvit e codrul", „Oodru-şi" bate frunza
lin" — spusese unul. în „tăcerea grozavă", a pădurii celălalt simte
pulsaţia ascunsă a sîngelui: „mă. opream şi dintr-odată îmi auzeam
bătaia inimii în coşul pieptului". Pădurea. e unul din 'cuvintele cel'e
inai bogate în sensuri. Iată de ce pădurea devine la cei doi poeţi
o imagine-simbol, dobândind prin asociere cu altele un fel de rever-
beraţie sonoră şi afectivă, deschizînd drum spre o lume de minuni.
în dimensiunile lui finite, codrul eminescian materializează na-
tura imensă, însă poetul aparţine acestei naturi altfel decît creatorul
Codrului şi al Dumbrăvii minunate. In plină natură', Eminescu se dis-
tanţează de ea,, dacă se poate spune astfel,' îşi ia o perspectivă, o
înălţime, din. care priveşte lucrurile -cu detaşarea unui filozof. Intre
arbori,. îl găsim dialogînd, văzînd în codru o individualitate: „Ce te
Legeni, codrule, / Fără ploaie, fără vînt, •/ Ou crengile . la pămînt?"
Pentru Sadoveanu natura e ceva intern, optica lui fiind una cu a ste-
jarului, cu a căprioarei, — cu care dealtminteri comunică prin toate
fibrele: pînă la fuziune, pînă la .echivalenţă. El merge în natură pen-
tru a se dărui lui însuşi.
La Eminescu, intrarea în natură înseamnă integrare într-un. cir-
cuit, ca în Dorinţa: „Vom visa un vis ferice, •/ Ingîna-ne-vor c-un
cînt / Singuratice izvoare / Blânda batere de vînt'. Printr-un. fenomen
de. „osmoză şi simbioză", . Sadoveanu se „incorporează" cu încântare
vieţii multiple din juru-i.- „Mă încorporez lucrurilor şi vieţii), am sim-
ţirea că totul trăieşte în_ felul .său particular.: brazdă,, stâncă, ferigă,
tufiş de smeură, arbore şi tot ce pare nemişcător; faptul de a avea
94 Const. Ciopraga

asemenea cunoaştere mă face să iau parte la viaţa tainică a stîncii,

arborelui, smieurei şi ferigii. Cu atît mai vîrtos alianţa aceasta a vieţii
nenumărate se mianifestă între mine şi sălbăticiuni — zburătoare,
gîze şi fiare; între, mine şi apele care curg, palpită ori întind iu citiri
neclintite în soare şi primesc în afundiul lor rumene ala lunii pline". 4
De la păckirile vuind sub lună sau fremătînd de izvoare, Emines-
cu se ridică la plaiurile uranice, poposind în lună, peregrinînd soli-
tar printre astre. Necontenit, poetul pendulează între natură şi bolta
celestă, între terestru şi univers, cufundindu-se în lumea originara
sau avînd viziunea transformărilor viitoare: ,,Un cer de stele deilfi-
supt, / Deasupra-i cer de stele" . . . Sa doveanu rămîne într-o natură
mult mai plastică, fără dimensiuni ameţitoare, netulburat de aspiraţii
metafizice. Nu setea de evaziune îi îndrUmează paşii, ci- promisiunea
clipei de euforie, natura prietenă dezvăluindu-i miracolele. Satisfac-
ţia lui mi e atît bucurie a spiritului, cit a sensibilităţi-L Dragostea
şi moartea îşi pierd accepţiunea comună: iubirea devine mister, moar-
tea — reintegrare M circuitul elementar. în locul anxietăţii, natura
aduce liniştea ei tonică.
Şi Eminescu şi Sadoveanu sînt creatori în aer liber, cel dintîi
căutînd panoramicul cosmic, celălalt, poet al orizontului concret. De
o sensibilitate -amplă a spaţiului se poate vorbi şi Ia Sadoveanu, to-
tuşi fără imaginaţia dezlănţuită a poetului, la el ăuzindu-se mai in-
sistent glasurile pămintului, respiraţia naturii. Vitalitatea naturii îşi
dovedeşte eficacitatea în măsura în care liniştea risipeşte durerea.
La Eminescu, liniştea se confundă ou dulcea somnolenţă, cu u n fel
de adumbriré a lucidităţii, a i starea de reverie lină. Somnul şi visul
se împletesc, încît un critic a văzut -în poezia eminesciană „o metro-
nomie a somnului". „Las să d o r m . . . să nu ştiu lumea ce dureri îmi
mai păstrează". Dorita piroteală aT fi, cum remarcă G. Călinescu, „o
imitaţie a Nirvanei şi un antidot al durerii" 5 . Dragostea însăşi e o cu-
fundare în somn: „Adormind de armonia / Codrului bătut de gînduri,
/' Flori de tei deasupra noastră / Or să cadă rînduri-rînduri" (Dorinţa).
La Sadoveanu, liniştea e o stare de echilibru absolut, de echinox
sufletesc, de nivelare a sentimentelor. Liniştea devine distanţare de
realitatea tulburătoare ori amară: ceva „în afară de timp şi depăr-
tări", cum ar spune un personaj din Creanga de aur. Ceva din liniştea
siderală capătă materialitate şi pondere. Peregrinilor din Creanga de aur
„li se părea că liniştea curge şi din stele", „părea că timpul stă". Moartea
unei căprioare In pădurea . Petrişorului înseamnă întoarcerea în linişte,
„în linişte, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure
lacrima de aur a celei dintîi steluţe . . . " în alt loc, liniştea ,,se cernea din
cerul singuratic" (Fîntîna Hazului).
Sentimentul timpului are Ia Eminescu un registru larg, necunos-
cut in poezia romînească pînă la el. Legătura cu epocile imemoriale
o face natura văzută în dominantele ei. „Ce mi-i vremea cînd de
veacuri / Stele scînteie pe lacuri?" Interogaţia retorică duce spre
esenţe şi permanenţe. Şi poetul Dumbrăvii minunate, sensibil la scur-
gerea timpului, caută momentele feerice în care „realităţile şi vede-
 Eminescu şi Sadoveanu 95

niile se confundă", clipele în care „timpul nu are. număr" . . . (Neaj-

lov). E marele timp, cînd „,într-un anumit echilibru sufletesc", într-o
„aniume combinaţie a stihiilor şi a tainelor", realul se întîlneşte cu
fabulosul.
Solicitîndu-i iubitei „o oră,. şi să mor", Eminescu definea roman-
tic'substanţa timpului unic, mai densă decît dacă „ai. fi trăit în veci
de veci". Sadoveanu. are acelaşi profund sentiment al relativităţii,
încît sublim şi mîhnire devin termenii unei filozofii. Sensibilitatea
eminesciană conferă duratei, timpului, un conţinut larg. Sensibilita-
tea sad oveniană porneşte de la confruntarea, infinitului mare Cu cele
trecătoare, ajuaigînd la concluzii nu prea diferite.
între poetul bravurii . lui Mircea şi evocatorul epocii lui Şţefan
sînt mai multe afinităţi decit s-ar părea. Ca şi la poetul Scrisorilor.,
integrarea în trecutul istoric sugerează contopirea pînă la echiva-
lenţă. Dezintegrarea, ruperea din legendă, e însă bruscă la Emi-
nescu, estompare lină la Sadoveanu, unul izbucnind în blesteme îm-
potriva prezentului, celălalt dînd amintirii care se subţiază treptat
nuanţa unei elegii. Ipotetic şi Eminescu şi Sadoveanu s-ar fi putut
incorpora unor epoci revolute, unul avînd mai vie imaginea lumii
din care a plecat, privind-o >cu mînie, celălalt angaiîndu-se în sfaturi
de taină, pornind la vînătoare, uitând prezentul modern.
Dualitatea, trecut-prezent păstrează la Eminescu un sens mai in-
telectual :

„Lume ce gîndea în basme şi vorbea în poezii

O, te văd, te-aud, te cuget, tînără şi dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, ou-alte raiuri, cu alţi zei".,
(Venere şi Madonă)

Sadoveanu rămîne la semnificaţiile materiale, învăluindu-le în-

tr-o delicată poezie a depărtării. Sadoveanu materializează şi impon-
derabilul.
Ideea ireversibilităţii timpului, motiv' romantic cu circulaţie uni-
versală, duce şi la Eminescu şi la Sadoveanu la mîhnire şi melan-
colie. ,,Trecut-a.u anii ca nori liingi pe şesuri / Şi niciodată n-or să
vie i a r ă " . . . — spusese unul. „Primăvara vieţii nu se v a mai întoar-
ce", afirmă altul, privind Iaşii, primăvara, „Frumuseţile sînt . trecă-
toare şi dini strălucirea lor nu răimîne decît ceea ce au fixat pentru
totdeauna poeţii oare nu mai sînt".
Sîretem la un pas de tristeţe. Şi natura se prêt ace mereu, şi oa-
menii se schimbă. Lanţul generaţiilor asigură continuitatea unui su-
flet cu trăsăturii ce evoluează, păstrînd totuşi ceva din plasma prim-
ordială. Traci, geţi, daci,-romani ,şi alte seminţii aiu lăsat în. psiholo-
gia poporului,, în folclor, în aspiraţii, mai multe reminiscenţe decît
s-ar crede.
96 Const. Cîopraga

„Valurile de ieri nu mai sînt:.

Fot alte unde sună aceluiaşi , pîrău . . .

şi sufletul florilor de toamnă s-a urcat spre stele — scrie Mihail Sa-
doveanu. Şi susură alt vînt. Lucesc în întuneric alţi ochi de linx.
Lupii s-au furişat în alt ponor. Ruha cea mare şi-a schimbat scorbura.
Cerbii şi-au mutat bătăliile în alt povîrniş. în fiecare clipă e altceva;
nici noi nu. mai sîntem aceiaşi". 6
însă în această dialectică a prefacerii eterne, înţeleptul găseşte
în natură puncte de sprijin pentru o filozofie senină. Fiorii mîhnirii,
Înstrăinarea de-o clipă, reveria inconştientă nu pot ţine cumpănă
luminii de aur, priveliştii unice.
Pe amîndoi poeţii îi leagă fire nenumărate de omul d e la! CaTpaţi
şi de la Pontul Euxin. Istoria acestor pămînturi îi apropie, îndru-
mîndu-i spre popor, realitate "fundamentală. Revenit din, spaţii inter-
sidérale, Eminescu se lasă captivat de ritmurile terestre şi naţionale.
Sadoveanu, la rîndul lui, se regăseşte mereu tînăr, cercetînd realită-
ţile naţionale în straturile cele mai profunde.
Fie natura, fie adversităţi istorice (războaie, cataclisme sociale)
au şters de multe ori urmele celor vechi. Monumente şi vestigii din
alte veacuri s-au topit, intrînd în legendă. între natura în care- i-a
fost dat acestui popor să trăiască şi stilul lui sufletesc s-au stabilit
relaţii strînse. A le pătrunde semnificaţia devine, şi pentru Eminescu,
şi pentru Sadoveanu, o necesitate inexorabilă. . .
Pornind de la întrebarea , cum aTătau dacii, Eminescu şi-i imagi-
nează dominaţi de o mistică a suferinţii, — sacrificiul şi durerea fiind
preludiul intrării în „vecinicul repaos". (Rugăciunea unui dac traduce
în planuri paralele şi ceva din propria dramă a poetului).. Dispariţia din
istorie- a unui popor .ager lasă ecouri tulburătoare. Fost-au ei fotalişti?
Ce resorturi sufleteşti îi va fi pus în mişcare? Iubirii lui Sarmis, „craiul
cel tînăr din Geţi,a cea.veche", îi urmează tragicul din Gemenii, Poe-
mele dacice Sarmis şi Gemenii sînt creaţia unui evocator de mituri pa-
tetice şi grozave.
Intervine - magia distanţei, încît scenele'crispante îşi pierd intensi-
tatea, scenografia lăsînd loc luminii şi liniştii retrospective. în Me-
mento mori (Panorama deşertăciunilor.) viziunea se lărgeşte pînă la cu-
prinderea unei Dacii de legendă şi vis. Timpului istoric i se suprapune
timpul legendar. în „pieptul" unui munte vrăjit, lîngă „verdea-ntunecime
a pădurilor" locuiesc zeii Daciei; la serbările lor participă soarele,
„copil de aur ăl mării", şi luna, „zîna Daciei". Fabulosul e hugolian,
decorativ şi jovial, nu fără solemnitate. Părul alb al zeilor „luceşte",
„barba-u brîu li curge mare" şi toţi „rid ou veselie 1-a păharelor cioc-
nire". Luna „doinind din frunza", cheamă:

„Zimbrii codrilor cei vecinici, li desmiradă sura coamă,

Li îndoaie a lor coarne, pe grumaz îi bate lin
 Eminescu şi Sadoveanu 97.

pe frunţi ea îi sărată, de răiiiîn steme pe ele,

Apoi urcă negrul munte, pe, şivoaiele de stele
Lin alunecă şi-alene druimil cerului senin".

Aerul e de „diamant", în dumbrăvi-sînt „rodii de aur", florile

„par a fi stele topite", printre coloane de marmură cîntări murmură
„blînd". Peste „'lacuri limpezi", peste grădinile zorilor „clare" se
revarsă „lumina clară". Peisajul solar sau lunar revelă o Dacie în-
florită; ţară de basm. Aspectul vegetal, viticol, impresionează:

„Spînzură din ramuri halte viţele cele de vie,

Struguri vineţi şi cu brumă, poamă albă aurie,
Şi albine rpitoare luminoasă miere sug;
Caii Uuniii albi ca neaua storc ou gura iiiust din struguri
Şi la vinul ce-i îmbată pasc mirositorii ruguri
Şi în sara cea eternă veseli nechezînd ei fug".

E o Dacie mitologică, în perspectiva unei depărtări ce lasă în

urmă istoria pentru a se opri în mirific. Dacismul lui Eminescu .e
fèstiv ,şi eroic:

„Ăsta-i raiul Daciei, veche-a zeilor împărăţie:

într-un loc e zi eternă — sara-n altul vecinicie,
Var In altul zori eterne cu-aer răcoros de mai;
Sufletele mari viteze ale-eroilor Daciei
După moarte vin în şiruri luminoase ce învie —
Vin prin poarta răsăririi care-i poarta de la rai".

Eminescu exaltă gloria dacilor „giganţi", „mărirea veche" a unui

„popor de zei", ou concluzia că ne simţim „mari, puternici., numai
de-i gîndim pe ei"; Amănuntele nu trebuie confruntate riguros cu
realul, ponderea revenind fanteziei.
După proiectul unei drame abandonate, Ovidiu In Dacia, mitolo-
gicul dacic revine în po,emul Strigoii din 1876, de un romantism
pregnant, manifest sub latura, tenebroasă şi ducînd la modelele lui
Tieck. Frumosul Arald, „stăpîn peste avari", s-a oprit în Dacia, cuce-
rit de frumuseţea unei tinere de aici, răpită însă de moarte. Fanto-
matic, întristatul cu „manta neagră în falduri", urcă pe cal negru,
în „munţii vechi", trecînd prin „codri-adînci". Poienile răsună de
„glas de zimbru". Călăreţul aşteaptă un miracol: reînvierea tinerei,
răposate. Speranţa lui e bătrînul preot ' dac, schivnic âl 'înălţimilor.

7 — Steaua
 98 Const. Cîopraga

,,Pe-un jilţ tăiat in s Linca stă.ţapăn, palid, drept,

Cu cîrja lui. în mină, preotul cel păgîn,-
De-un veac el şade astfel — de moarte-uitat, bătrîn,
In plete-i creşte muşchiul şi muşchi pe al lui sîn,
Barba-n pămînt i-ajunge şi genele la piept. , .

Aşa fel zi şi noapte de vremuri el stă orb,

Picioarele lui vechie . cu piatra-mpreunate,
El numără în gîndu-i zile nenumărate,
Şi fîlfîie deasupra-i gonindu-se în roate
Cu-aripile-ostenite un alb şi-un negru corb".

Scuturînd din vis pe „magul" încremenit, călăreţul e hotărât să

accepte orice condiţie, în schimbul minunii:

„Dă-mi înapoi pe-aceea ce moartea mi-a răpit,

Şi de-astăzi a mea viată la zeii tăi se-nchină".

Imaginea bătrânului preot „din tronul lui de piatră" avea să im-

presioneze pe Mihail Sadoveanu într-un roman al regresiunii în
legendă: Creanga de aur. Sîntem într-o povestire dacică, aducînd
parfum arhaic, peisaje impregnate de mister şi ; ecouri subţiri de la
sfîrşitul secolului al VlII-!ea. Ca şi la Eminescu, încercarea de a re-
face peisajul de la Carpaţi în legăturile lui cu vechile culturi bizan-
tină şi egipteană, se sprijină pe ficţiune. Lumea Daciei în prefacere
îşi caută un alt profil. Slujitorii lui Zamolxe aderă treptat la creş-
tinism. Geneza unui nou popor se desfăşoară lent: natura înregis-
trează evenimente, păstrează urme, devenind, ca martoră, o inscripţie
ce-şi aşteaptă arheologul poet.
Sensurile ascunse .ale datinilor şi eresurilor de la Carpaţi. se cer
descifrate. Ele poartă rămăşiţe ale unor populaţii care a lăsat docu-
mente puţine. în religia vechilor daci, „aspectele lumii şi fenomenele
naturii" deveneau- nişte simboluri magice. Adevărul .abstract era sen-
sibilizat: „o propoziţie uscată se mişca în imagini". Legea ce se sta-
tornicise ' pe aceste pămînturi pe la sfîrşitul veacului al VIII-lea, in-
troducea în cuprinsul Daciei elemente imetafizico eterogene. Po-
vestirea .peregrinărilor magului Kesarion Breb, de la Carpaţi ia Egi-
pet şi înapoi, trecînd prin Bizanţ, implică o etapă a unei evoluţii.
Kesarion Breb, preot al lui Zamolxe, nu-i decît „bătrmul mag"
din Strigoii, fireşte cu trăsături diferenţiate potrivit viziunii sadove-
niene. Ambii asceţi aparţin aceluiaşi moment de tranziţie de la seco-
lul al VIII-lea la cel următor. Psihologia lor, ca şi limbajul, ca şi
gesticulaţia, se integrează într-o atmosferă de fabulos, fiind vorba
nu atît de portrete în relief, ciît d e umbre legendare.
Cine erau locuitorii de la muntele Om; de unde porneşte în lun-
gă pribegie magul • Kesarion Breb? „După cuvântul Înţelepţilor de
demult, oamenii din acest colţ de lume sînt copiii pămîntului lor şi
 Eminescu şi Sadoveanu 99

ai ceriului lor". Regăsim, ca la Eminescu, vegetaţia silvestră de eden

primitiv, peisajul cu căprioare, cu ciocănitori „duruind" în trunchiuri
scorburoase, cu hulubi sălbatici „rizînd fantastic". .Mai tare .decît
doctrina proorocului e dragostea de viaţă, ascetismul negăsind ade-
ziune largă în popor. La ceremoniile reluate la cîţiva ani odată, ma-
gul se arată păstorilor şi codrenilor, în ziua cînd ...soarele stă pe cer
la cea mai mare înălţime a lui, după jumătatea lunii iunie, în zodia
Racului", el se înfăţişează mulţimii. în natura primitivă, cel de al
treizeci şi treilea Decheneu vorbeşte cu ciutele şi cu veveriţele; apa
Oltului îi reflectă chipul; azurul îi in