ST EAUA

STEAUA
REVISTA A UNIUNII SCRIITORILOR DIN RPR

5-6
CLUJ Anul X V (172) mai-iunie 1964
 O m a g i u lui Eminescu

E mult decînd cu scîrbâ am părăsit pămîntul

Ce vrăji fierbinţi, ce-nalte puteri mă cheamă iară
Din lumea unde stărui nemuritor şi rece?
Tot ce lăsai acolo sînt doar dureri amare
Potop de chin şi lacrimi cu munţi de nedreptăţi,
Cumplita silnicie, sugrumătoare lanţuri
Şi-acum mai sîmt oroarea, ruşinea de-a ii om.
Şi totuşi azi adie spre mine scumpe-ndemnuri
Şi, iără-mpotrivire cobor, m-am abătut
La teiul slînt sub. care mi-am scuturat visarea
Pe lingă plopii iără soţ unde veghiam.
Am rătăcit ca-n vremuri prin codrul cu izvoare
Uscaţi de mult, nici unul din ei nu mă chemase.
La groapa dulcei mame căzui în ţintirim,
Am întrebat mormântul lui Creangă — Pretutindeni
Aceiaşi grea tăcere şi veşnică uitare.....
De unde vine valul de dragoste imensă
Ce-mi dă din nou viaţă, mă-ntoarce, sînge cald
Şi mă aduce-n lumea urîtă, dintre umbre
Cum aducea iubita năpraznicul Herald..
Ascult un cor gigantic ce preamăreşte-un nume
Desigur iar un rege pe tron, un Împărat —
Sărman norod, c'mcl oare te-i lecui de e i . . .
Vei părăsi găoacea copilăriei tale.

Poezia, inedită, a irămas, printre manuscrisele autorului, neterminată. Pentru a

facilita lectura, redacţia a crezut potrivit să întregească versurile — acolo unde
există omisiuni —propunînd în paranteze drepte expresii care i s-au părut a se
integra firesc în ţesătura textului.
 V. Voiculescu

Eu v-am lăsat in scunda tavernă mohorltă,

Se prelingea lumina printre fereşti murdare...
La Voi mă-ntorc... Vă caut să vă mingii o clipă
Cit am îngăduinţă să stau iar printre voi
Copii svîrliţi din leagăn ai plebei proletare.
Pămintul totdeauna v-a fost un tată vitreg
Şi pînâ chiar lumina tot maşteră v-a stat.
iubiţii mei tovarăşi năpăstuiţi deapururi
Crescuţi pe ale muncii robuste [aspre] braţe,
Spre voi mă-ndrept acuma dar nu vă mai găsesc.
Aici era taverna şi-acum e un palat,
în ei răsună slavă. —vîn cinstea, cui-.se cîntă?
Acelaşi nume. lată, acelaş.''.,.;. E al meu
Dogoritoare glasuri azi cheamă şi evocă
Nu Împărat, nici rege, ci pe un biet poet;
Ce le-a vrăjit durerea, le-a scuturat cătuşa,
Le-a prevestit în zare măreţul viitor.
Voi mă hrăniţi cu. sui Iul şi duhul vostru frate,
„Eroic este astăzi copilul cel pierdut"..:
Cobori m jos luceaiăr blind
Alunecînd pe-o rază'
Pătrunde-în casă şi in gind
Şi-n veci ne luminează...

îngăduiţi să intru şi nevăzut să şed

La sărbătoarea voastră, Trecînd peste-cest prag
Calc tot trecutul ţăndări şi caută-n mine versul,
[Eroic fiind astăzi], copilul cel pierdut,
Căci tu chiar pe împăratul 11 vezi tot proletar.
Am siărimat nedreapta şi cruda rînduială
Cu legile de-aramă şi-al naşterii noroc
Cum ne-ndemnaşi poete, cu aprigă-narăsneală
Din versu-ţi prooroc.

Vom pune-n loc frăţia ca-n vremile-aurite

Şi munca sorocită ori cărui ca un dar,
Ca nici un „Vlrf" s-apese mulţimile-nflorite
Căci tu chiar pe cezarul 11 vezi tot proletar,
Poete, drag tovarăş, ne-mpărtăşişi durerea
Şi versu-ţi ca o goarnă de luptă a sunat,
Priveşte cit de paşnici ne tace azi puterea
Şi cum te-am ascultat!

Tovarăşe, tovarăşi, toţi într-un singur gind

Am hotărît aicea furnalul nostru scump
Unde se zămisleşte în clocote oţelul
De-acum să se numească furnalul Eminescu.
 Omagiu lui Eminescu 7

La fel, în focul urei şi-aJ dragostei de clasă

A clocotit furnalul [ca] sufletul aprins
Cînd făurarii din sgură şi fier nemuritoarea
Unealtă ascuţită — împărat şi Proletar —
Ce-a despicat o brazdă adîncă-n viitorul
Pe-atunci atît de aspru şi-atît de-ntunecat.

Dar noi ţesătoria cu-o sută de războaie

O vom numi aşişderi cu numele lui mare-,
Aşa ţesu mătasea de ginduri mintea lui
Şi fire colorate le-a combinat maestru
Cit toată poezia-i e numai o-ncîntaie,
Vestmînt pentru durerea şi bucuria noastră
Cu care altă dată noi jalea ne-[o-mbrăcaiăm]
Şi-acuma bucuria frumos ne-o-mpodobim.

Şi moi gospodăria sătească vom numi-o

Tot Eminescu — Cine ca el a mai cîntat
Copacii, de la teiul cu [crengile]-n pămînt
Şi pînă la cireşul cu frageda lui floare
Asemenea iubitei intii ieşită-n cale!
Cine-a slăvit mai bine isvoarele şi codrii
Cu tainici nunţi de fluturi şi armii de furnici.
Cu cerbii falnici care duc luna plină-n coarne
Cînd îşi căta nevasta, ţăranca-n sat. Călin.

Căminul nostru unde (copii) voioşi ne strîngem

Tot Eminescu astăzi voim să-1 botezăm
Să creştem mari în paza slăvitului său nume,
Şi sub oblăduireaA [prin timp] să devenim
[Copii] ai muncii sfinte,, şi braţele să cadă
Ca rimele şi ritmul pe grelele unelte.
V, VOICULESCU
 Către Luceafăr

Fruntea ta luceşte, poleită de curgerea vremii,

departe, astral, în seninătate.
Cum să te-ajung?
Intre noi e o mare de sînge, un secol de sînge.
Cu. mica mea barcă,
îmi tai o dîră,
lopătez mereu, gîfîind, între recife
care cer o atenţie sălbatecă,
un suflet strunit.
Dar cîteodată dau drumul lopeţilor,
mă las pe spate, uşor,.
pieptul mi-e plin de mireazma sărată a nopţii,
de cosmica ei baldnsdre,
şi, deodată, sînt aproape de tine,
in mi ilocul stelelor,
în scînteierea lluidă, izbăvitoare
a ritmului.

MARIA BANUŞ
I O N V L A S I U : Eminescu (studiu)
 Ipoteşti

Părea<<că teii nu cresc din pâmînt

Ci izvorau din propriul tău vers —
Că nici salclmii riu erau reali,
Ci murmur bând curgind seara pe deal.
Am îost pe „lacul codrilor, albastru",
Dar codrii s-au retras şi lacul nu-i.
Şi-asemenea lui Oedip incercat-am
Să văd in mine iotul, să te caut,
Migrind prin timp spre cele ce s-au dus.
A trebuit să pling fără de lacrimi,
Neinvăţat c-o undă-atît de. mare
De sfînt fior ce mi-a trecut prin suflet.
Ah, urmele s^au şters. Unde-ţi sunt paşii
Să ţi-i sărut, să mă cuprindă teama
Că am atins ţarina înstelată
Din care duhul . tău a răsărit.
AUREL GURGHIANU
 Spre Varatec

La- mormîntul Veronicăi Miale

Pădurea de argint tăcea

ce lină, dulce zi erai —
pădurea de argint tăcea,
dar a cîntat iubirea.

Femeea de-aur lin venea,

înger şi demon era ea,
femeea de-aur lin venea,
să tacă si< să uite.

Ploua cu aur şi argint,

ca tihnă şi netihnă-n vînt,
ploua cu aur şi argint,
ca moartea Ungă viată ...

înger ori demon, orice-ar fi,

ştia că va muri aci,
Înger ori demon, orice-ar fi —
căci zeul ii murise !

K!SS JENO

în romîneşte de Veronica Porumbacu

El î m b r ă c a s e u n veşmînt d e astru

El îmbrăcase un veşmlnt de astru

Şi Kama, fiul, cerului albastrw,
Nu-1 maii lovea cu flori înveninate —:
El luneca prin sferele înalte.

Lăsase jos cereasca lui povară,

Pe cataracte de lumini plutea,
în locul rănilor de-odinioară
Aripi crescură, fulgere de stea,

Puterea unui astru-avea acum.

Nimburi cădeau, rîuri de-argint pe drum,
Un vini stelar prin preajma lui vuia,

Şi, totuşi, om fusese, pe pămint.

El constelaţii-n diadem purta,
Calea lactee, l y r a pe veşmlnt.

EUGENIA ROŞCA
 P e r m a n e n ţ a şi a c t u a l i t a t e a lui Eminescu

A scrie despre Eminescu înseamnă a te situa în faţa unui munte

enorm, înzestrat cu cel mai fantastic şi mai eterogen peisaj din cîte
se pot închipui, p e i s a j , n u numai de mare şi pură înălţime, de severă
autoritate dar şi intri coşe tor prin prăpăs ui oasele, labirinticele genuni
pe care le conţine,, prin hăţişul inextricabil al vegetaţiei sale.
Imaginea aceasta nu e doar o figură de stil, convenţională, me-
nită a servi drept introducere la cîteva rînduri despre poetul nostru.
Impresia' pe care o designează e reală, deadreptul copleşitoare, şi re-
prezintă mai miult decît o stare de spirit personală . în faţa fenomenu-
lui eminescian. Şi cred că numai o ^asemenea formulă simbol poate să
sugereze ceea ce simte în zilele noastre cercetătorul sau contem-
platorul operei . .eminesciene; Spun în zilele noastre, pentru că acum,
după monumentala ediţie. Perpessieius, avem posibilitatea să observăm
această operă în toată amploarea, diversitatea şi semnificaţiile ei.
Desigur, un istoric literar ca G. Călinesou a intreprins de multă vreme,
şi cu mijloace proprii, asaltul împărăţiei eminesciene, realizînd o
impunătoare privire analitică şi de ansamblu. Dar dealungul timpu-
lui, de la apariţia primei ediţii de poezii, şi pînă azi, eminente spirite
critice au cercetat o latură sau alta a vastei creaţii, fiecare adu-
cînd preţioase contribuţii, lumini pătrunzătoare, sugestii de adine ă
rezonanţă intelectuală. E destul să amintim nume ca Titu Maiorescu,
Gherea, M. Dragomirescu, Iorga, Lovinescu, Ibrăileanu, Tudor Vianu,
Perpessieius, Pompiliu Constantinescu, D. Caracostea, D. Popovicii —
şi nu trebuie să lipsească de aici Tudor Axghezi — pentru a ne da
seama ce reflectoare puternice s-au îndreptat asupra acestui munte
vrăjit care e opera poetică a lui Eminescu. Şi totuşi sîntem departe
de a fi încheiat subiectul; ca toate geniile fabuloase, Eminescu va fi
mereu comoara inepuizabilă către care se vor îndrepta fervoarea şi
dragostea nenumăraţilor cititori., pasiunea cercetătorilor. Fiecare epocă
îşi. va aduce contribuţia, punctul ei de vedere, devoţiunea- sa, fapt
care va face ca valorile universului eminescian să fie tot mai profund
cunoscute şi îndrăgite. Aceste valori artistice indestructibile instituie
 Permanenta şi actualitatea lui Eminescu 33

atît actualitatea cît şi permanenţa lui Eminescu. Fiind întruchiparea

supremă a geniului nostru naţional, el' va trăi indefinit ca şi poporul
care 1-a dăruit lumii într-o unică şi fericită împrejurare.
Ceea ce trebuie în primul rînd relevat, cînd e vorba de poezia lui
Eminescu, este trăsătura ei dominantă, definitorie, cea mai înaltă
izbîndă estetică a 'lirismului rdmînesc, anume îarmecul specific pé
care il degajă, propriu numai acestui poet, farmec turburător, inana-
lizabil, care constituie modalitatea lui originală de a da viaţă cuvîn-
tului. S-ar putea spune că aceasta e o calitate delà sine înţeleasa,
presupusă totdeauna cînd abordam lirismul eminescian şi că, prin
urmare, nu mai e nevoie să o precizăm. De altfel, farmecul a devenit
un loc comun în. terminologia criticii eminesciene şi, după cîteva în-
cercări de "a-1 aproxima, a fost părăsit pentru a se trece la alte as-
pecte mai uşor determinabile. El a fost înţeles, însă, numai în sens
limitat, ca armonie a unor versuri, armonie uneori cu iradiaţii mai
largi, legată de o anumită atitudine contemplativă, dar atît. Sensul
pe care i-1 atribuim aici e mai vast. El vrea să se confunde cu o
modalitate originală de a 'crea, cu întreaga sensibilitate artistică a
poetului care modulează într-un singur fel cuvintele, ' în cele mai
diverse ipostaze lirice. Şi cum originalitatea ţine de o structură spiri-
tuală complexă şi adîncă, farmecul, în cazuil de faţă, izvorăşte şi. el
din aceleaşi'profunzimi ale personalităţii. Surprinde, îwtîi, _ la Emi-
nescu şi apoi te cucereşte treptat şi te subjugă, acel mod unic al său
dé a spune" lucrurile, acel siunet „dureros de dulce", acel timbru parti-
cular de flaut, cu deosebire grav şi pătrunzător; apoi vigoarea melo-
diei, cu o aură de basm şi de mit în jurul ei, chiar cînd vorbeşte
despre lucruri simple, ca şi forţa expresiei şi a cugetării, cu sugestia
infinitului şi à formulărilor definitive. Impresia personalităţii excepţio-
nale, a geniului, te însoţeşte mereu şi căutînd să-ţi explici de unde
provine farmecul specific, n u poţi să recurgi decît la acelaşi răspuns:
din extraordinara putere creatoare a poetului, în care simţirea, cuge-
tarea şi fantezia se îmbină în proporţii egale, toate aceste dimensiuni
fiind de o nemaiîntîlnită anvergură. Desigur, avem] aici' numai
datele primordiale, harul nativ ce 'caracterizează personalitatea lui
Eminescu. Lor li se adaugă însă înclinaţiile temperamentale, cultura,
mediul social şi cel fizic, momentul istoric, împrejurările vieţii, care
şi ele s-au făcut simţite, şi încă în forme foarte vii, în forul său .spi-
ritual, împrimînd culori şi nuanţe inseparabil legate de atmosfera şi
tonul de bază. De la detaliu şi pînă la ansamblu, opera sa vibrează
de acel farmec suveran care e nota esenţială a lirismului eminescian
şi care rămîne unul din miracolele poeziei noastre.
Încercînd să vedem, dincolo de această calitate majoră, celelalte
virtuţi şi trăsături care alcătuiesc profilul poetului, vom constata o
complexă conformaţie afectivă şi spirituală, de natură shakespea-
reiană, în sensul explorării în adîncime şi fără menajamente a-sufle-
tului' omenesc, a sensurilor naturii şi vieţii •'(conform uno-r concepţii
asimilate din diverse : surse, dar şi din • nepreţuitele izvoare ale înţe-
lepciunii populare).
 Victor Felea 14

în această privinţă s-au formulat multe opinii restrictive, simplifica-

toare, uneori desigur din nevoia de a fixa mai pregnant, din cite va
linii mari, fizionomia creatorului; acele trăsături mari există în mod
evident, ba e chiar posibil ca printr-o. reducţie logică să restrîn-
gem registrul sensibilităţii la cîteva note fundamentale, însă reali-
tatea operei ne impune să vedem toată Uimitoarea bogăţie a geniului
eminescian. Criticul M. Dragomirescu, contrariat de schematizările pe
care unii „comparativişti" le propuneau pentru înţelegerea lui Emi-
nescu, sujbordorandu-l unor influenţe stricte, schiţa încă în 1919 un profil
care indica în mod realist complexitatea şi autenticitatea figurii poe-
tului: „Dacă i-ai întreba însă pe aceşti critici, de unde a luat Emi-
nescu seninătatea dumnezeiască din Luceafărul; umorul idilic
şi pasionat din Călin: voluptatea pătrunzător-platonică din N o a p -
f e a; admiraţia şi indignarea din Scrisoarea III; surîsul gran-
dios şi mucalit din Mi t o 1 o g i c a 1 e ; nespusul farmec al naturii din
toate capodoperele lui erotice; frămlntarea plină de cutremur sufle-
tesc din Mo r tua est; sinceritatea dureroasă şi analiza nemiloasă
a sufletelor sceptice alături cu slăvirea măreaţă a luptătorilor pentru
ideal din Epigoni i; precum şi adîncimea şi energia accentelor
unice în literatură ale suferinţei sociale ce aspiră la îndreptare din
împărat şi proletar; — cu greu ar putea găsi vreun raport
între aceste realizări poetice şi între ceea ce i-a putut sluji ca model
în literatura germană". Cu tot aerul lor didactic, aceste cuvinte lasă
să se întrevadă ceva din vastitatea reacţiilor afective, din multitudi-
nea preocupărilor şi atitudinilor lui Eminescu. Domeniul sensibili-
tăţii sale cuprinde o gamă emotivă foarte largă şi astfel poetul e măi
modern decît s-ar părea: EI nu are monotonia unor atitudini rigide;
nu e numai romanticul ce vehiculează un amar pesimism filozofic, nu
e doar purtătorul unei tristeţi erotice sau patriotul din Scrisoarea III.
Să ne gîndim cît de divers este tabloul modulaţiilor sale lirice —
delà sarcasm şi ironie Ia sincerul elogiu, delà humorul impresiei
realiste la viziunea sublimului — şi vom conveni că artistul a trăit
viaţa în toată plenitudinea ei, chiar dacă împrejurările şi firea lui au
făcut să apară mai insistent anumite laturi decît altele, (O poezie
din tinereţe cum e Cugetările sărmanului Dionis e de filon realist şi
popular, rival iz în d ou oricare scenă a marelui realism din secolul tre-
cut). El face parte dintre aceia al căror suflet cuprinde „doruri vii şi
patimi multe", are cu alte cuvinte o sensibilitate puternică, de o ma-
ximă intensitate, care colorează şi transfigurează totul. însă în slujba
acestei sensibilităţi, orientată mereu spre o zonă ideală, există în ca-
zul lui Eminescu, o impresionantă forţă a cugetării, cu un vast orizont
filozofic, şi în acelaşi timp o fantezie de ordinul fabulosului, a mito-
logicului, Toată această formidabilă aparatură interioară a lucrat
necontenit în sensul unui protest total şi pătimaş împotriva unei so-
cietăţi rău alcătuite, josnice şi meschine, prelungind uneori acest
protest într-o viziune filozofică pesimistă asupra întregului
univers, ori în accentele grave ale dorinţei de. extincţie. Tragedia
poetului — pentru că a fost mai degrabă o tragedie decît o dramă —
 Permanenla şi actuulitalea lui Eminescu 15

a avut implicaţii profunde atît de ordin personal cît .şi de ordin

social şi filozofic. Şi toate scrierile lui sînt mărturia patetică a acelei
tragice tensiuni care i-a fost viaţa, a acelui suflet înalt şi incorupti-
bil pe care 1-a purtat ou mîndrie printre oameni. Fără să idealizăm
sau să recurgem la mitul geniului absolut, trebuie să recunoaştem în
figura lui Eminescu o reală măreţie prometeică, cea mai pură expre-
sie, a demnităţii şi eroismului nostru spiritual, modelul cel miai exem-
plar spre care literatura şi condeiul oricăruia dintre noi ţ>ot să nă-
zuiască.
„Ai vedea că am cuvinte pana chiar să o fi rupt"; „Iar în lumea
cea comună a visa e un pericul, / Căci de ai cumva iluzii, eşti pier-
dut şi eşti ridicul"; „Virtutea? e-o nerozie-, Geniul? o nefericire";
„Şi In gîndu-mi trece vîntul, capul arde pustiit, J Aspru, rece sună
clntul cel etern neisprăvit... Unde-s şirurile clare din viata-mi să
le spun? Ah! organele-s sfarmate şi maestrul e nebun!" laită numai
cîteva din treptele acestei tragedii pe care secolul trecut a privit-o,
aproape cu indiferenţă, consu rnîndu - se.
Reflexivitatea eminesciană ne-a dat nu numai cîteva versuri afo-
ristice cum sînt cele din Glossă ori diin Cu mîne zilele-ţi adaogi, ci
nenumărate construcţii lirice în care aportul meditaţiei, al gîndirii în
imagini, al generalizării poetice e covîrşitor şi deschide orizonturi
infinite acestei poezii., Dar aşa cum afirmam şi înainte, aici medita-
ţia, cugetarea încorporează un material foarte sensibilizat, purtînd
amprenta unei profunde experienţe omeneşti, şi prin urmare chiar
acolo unde avem de a face cu nişte teme de strictă vecinătate etico-
Eilozofică sau socială, poezia nu ia nicicînd turnura unui expozeu
didactic, parnasian, ci are adîncknea şi căldura aceluiaşi lirism cu
care poetul ne-a obişnuit.
Acelaşi lucru trebuie să-1 avem în vedere şi cînd e vorba de
fantezia poetului. Ea participă deasemenea cu necesitate la fluxul
şi- la mesajul său liric, concurând la formarea unui peisaj cînd roman-
tic-spectacular, (ca în Mortua-est) cînd fabulos şi luxuriant (ca în
Călin, în Strigoii sau în Scrisori), cînd stilizat (ca în Luceaiărul, în
Mai am un singur dor, sau mai ales în Stelelè-n cer). Ea îi oferă
în permanenţă o bogăţie inextricabilă de elemente, pendulînd între
microcosm şi macrocosm, apropiind cele mai puţin înrudite noţiuni
în metafore uimitoare, găsind materia simbolurilor fecunde, a metafo-
relor grandioase. Să ne amintim de imaginile despre natura cosmică
la Eminescu; sînt de-o sugestivitate neîntrecută. Nimeni n-a avut
pînă acum o mai precisă şi mai superbă viziune a zborului în cosmos
ca autorul Luceafărului în acel celebru pasaj care debutează ou ver-
surile: „Porni luceafărul. Creşteau / în cer a lui aripe, ,/ Şi căi de
mii de ani treceau / în tot atîtea clipe". La fel de măreţ e şi celălalt
tablou (din Scrisoarea I), în care asistăm la naşterea 'lumilor: „La-
nceput; pe cînd fiinţă nu era, nici nefiinţă", etc. Fantezie uriaşă e şi
în Demonism („O raclă mare-i lumea" ...) şi în Memento mori, şi în
Mitologicale, şi în general în toate marile poeme positume. S-ar
sărea că aici un titan, fie prea mîhnit, fie într-o dispoziţie de humor
16 Victor 'Felea

complicat, se dedă unui joc spectaculos cu stihiile sau cu universul

însuşi;
Un mare capitol al liricii eminesciene, fără de care nu poate > fi
concepută, e cel închinat iubirii. Cine spune Eminescu, spune întîi ,de
toate dragoste, dragoste nefericită ori aspiraţie, vis de dragoste; spu-
ne magie şi încîntare a iubirii, duioşii, regrete, amintiri dar şi invec-
tive la adresa acelui „instinct atît de van". Domină însă frumuseţea
dragostei, vălul misterios, puritatea, armonia, peisajul ei transfigu-
rat. E- ceva atît de atingător, de profund omenesc în dragostea lui
Eminescu încît timpul nu-i poate răpi nimic din frăgezimea şi strălu-
cirea iniţială; ea rămîne una din valorile permanente care modelează
sufletul generaţiilor de cititori, înobilîndu-1.
Să nu uităm nici elanul patriotic, cel din prima tinereţe, adîn-
cirea treptată a acestui • sentiment cu implicaţii atît de hotărîţoare în
viaţa poetului, şi care ajunge la o expresie măreaţă în Scrisoarea III,
unde iubirea de ţară, elogiul bărbătesc adus vitejiei strămoşilor, e
nevoit să stea alături de sarcasmul bieiuitor la adresa guvernanţilor
din vremea sa. Dar să ascultăm glasul dogoritor de admiraţie şi in-
dignare al autorului: „O, eroi! care-n trecutul de măriri vă adumbri
seţi, / Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţi, / Şi cu voi
clrapindu-şi nula, vă citează toţi nerozii, /. Mestecînd veacul de aur
în noroiul greu al prozii. / Rămîneţi in umbră siîntă, Basarabi şi voi
Muşatini, J Descălecători de tară, dătători de legi şi datini, / Ce cu
plugul şi cu spada ati întins moşia voastră f De la munte pin la mare
şi la Dunărea albastră." Opunînd prezentului un trecut • glorios, Emi-
nescu nu făcea decît să sublinieze necesitatea unui patriotism pe linia
celui paşoptist, aşa cum ardea şi în pieptul său, un patriotism luminat
de idealuri măreţe, trăit cu sinceritate şi cu totală dăruire. Ca în toate
direcţiile, însă,, şi în aceasta aspiraţiile poetului luau proporţii nemă-
surate, depăşeau tot ceea ce societatea timpului său putea să-i ofere.
De aici, dureroasele evaziuni în vis, în „veacul de aur" aii trecutului
nostru, de aici o pornire adesea, necruţătoare împotriva tuturor ace-
lora care i se păreau că înjosesc ţara şi. o frustează de drepturile şi
libertăţile necesare.
Se cunoaşte pasiunea sa pentru folclor, pentru toate vechile va-
lori artistice şi etnice, se ştie cît de adînc a pătruns în secretele sim-
ţirii şi gîndîrii populare, în tainele' limbii, cît de mult a colindat dru-
murile şi plaiurile întregului pămînt romînesc, împregnîndu-se de aro-
mele-i tari, de culorile, ' luxurianţa şi frăgezimea acestuia. Spiritul
creaţiei populare a modelat multe din versurile • lui, chiar cele din
Luceafărul, care începe atît de uimitor de firesc: „A fost odată ca-n
poveşti, / A fost ca niciodată, / Din rude mari împărăteşti, / o prea
frumoasă fată", ca să nu mai vorbim de Revedere, Ce te legeni, La
mijloc de codru... sau de Mai am un. singur dor, cu toate varian-
tele ei, apoi de aşa numitele romanţe eminesciene, posedînd o sim-
plitate derutantă'dar indestructibilă tocmai pentru că sînt scrise după
acelaşi principiu indescifrabil al cîntecului popular.
 Permanenţa şi actualitatea lui Eminescu 17

Sentimentul patriotic al lui Eminescu s-a prelungit totdeauna în

atmosfera şi în peisajul tării noastre, devenind o intimă fraternizare
cu elementele lor. Poate că numai Sadoveanu, mai tîrziu, a trăit cu
aceeaşi deplină comuniune în universul viu şi fermecător al naturii
romîneşti. Iată cum scria poetul, încă la 16 ani, despre natura noastră
în poema Frumoasă-i..., unde nu poate fi vorba de un simplu peisaj
idilic, artificios: • „în Iacii} cel verde şi lin / Resirîiige-se cerul senin,,
! Cu norii cei albi de argint, / Cu soarele nori siişiind, ./ Dumbrava ceti
verde pe mal / 'S-oglindă in umedul val, / O stîncă stîrpită de ger
înalţ-a ei irunte spre cer. / Pe st'mca siărimală mă sui, / Gîri'dirihor
aripi le pui; / De-acolo cu ochiul uimit / Eu caut colo-n răsărit / Şi
caut cu sufletul dus / La cerul pierdut în apus. / Cobor apoi stînc.a
în jos, / Mă culc între flori cu miros, J Ascult la. a valului cînt, /. La
geamătul dulce din vînt. I Natura de jur, împrejur, / Pe sus e o boltă
de-azur, / Pe jos e un verde covor / Ţesut cu mii tinere Hori. / Văd
apa ce tremură lin / Cum vîntul o-ncruntâ-n suspin, / Simt zefiri
cu-aripi de fiori / Muiate în miros de Hori, / Văd lebede, barcă de
vînt, / Prin unde din aripe dînd, / Văd fluturi albaştri, uşori, / Roind
şi bînd miere din flori". Ritmiul ciudat al acestei poezii — tot de
esenfă populară şi el — a fost preluat oîndva de Lucian Blaga pentru
nişte versuri purtind dorul de ţară.
Experienţa naturii, poetul a avut-o, de timpuriu, din copilărie,-
atunci, a trăit el variate senzaţii şi impresii, atunci şi-a format auzul,
văzul, .mirosul, a înregistrat profund acele fenomene şi peisaje care
s-au prefăcut apoi într-unui din elementele constitutive ale liricii lui.
O spune, de altfel, el însuşi în poezia Fiind băiet păduri cutreieram:
„Fiind băiet păduri cutreieram / Şi mă culcam ades Ungă isvor, / Iar
braţul drept sub cap eu mi-1 puneam / S-aud cum apa sună-ncetişor: /
Un freamăt lin trecea din ram în ram / Şi un miros venea adormitor. /
Astlel ades eu nopţi întregi am mas / Blînd îngînat de-al valurilor
glas. // Răsare luna,-mi bate drept în faţă: I Un rai din basme văd
printre pleoape, / Pe cîmpi un văl de argintie ceaţă, / Sclipiri pe cer,
văpaie preste ape, / Un bucium cîntă tainic cu dulceaţă, / Sunînd din
ce în ce tot mai aproape... / Pe frunze-uscate sau prin naltul ier-
bii, / Părea c-aud venind în cete cerbii".
Nimeni nu a cîntat mai frumos, mai nuanţat şi ou nedesminţită
afecţiune, codrul şi lumea Iui de basm: „împărat slăvit e codrul, /
Neamuri mii îi cresc sub poale, j Toate înflorind din mila / Codrului,
Măriei-Sale. //. Lună, Soare şi Luceferi / El le poartă-n a lui herb, i
Imprejuru-i are dame / Şi curteni din neamul Cerb. II Crainici, iepu-
rii cei repezi / Purtători îi sunt de veşti, I Filomele-i ţin orchestrul /
Şi isvoare spun poveşti. // Peste flori, ce cresc în umbră, / Lingă ape
pe pdtici/ Vezi bejănii de albine, / Armii grele de furnici..." Sau
să ne amintim de Călin, conturând atît de viu aceeaşi kune a pădurii.
Să murmurăm apoi atâtea alte versuri prin care trec peisaje felurite,
selenare, feerice, simple, măreţe, solemne, cosmice; e o natură din
oare nu lipseşte nimic esenţial, şi al cărei colorit specific e cel romî-
nesc. E o natură care, prin v r a j a lirismului eminescian, concurează

2 — Steaua
18 Victor Felea

cu putemica-i prezentă însăşi stihiile reale şi îţi rămîne în suflet pen-

tru totdeauna.
Eminescu a durat un monument care are avantajul vieţii şi nu al
bronzului: trăieşte, nu aruncă umbră moartă, alimentează, modifică
mereu structura noastră spirituală în sensul idealităţii lui, invită nu
la somnolenţă oi la creaţie şi adevăr, la nobleţe şi sinceritate. Cunos-
cînd în profunzime poporul, suferinţele şi virtuţile lui, printr-o iden-
tificare totală, eroică, Eminescu a realizat o operă în care vom găsi
întotdeauna cea mai frumoasă limbă românească, surprinsă parcă în
însăşi geneza ei, în clipa hotărîtoare cînd creatorul i-a împrumutat
suflarea, ilui misterioasă, simţirea cea mai adevărată şi mai plină de
strălucire care ne leagă de peisajul şi destinul ţării noastre, marile
altitudini prin care poezia de pe acteste meleaguri pătrunde sub vasta
boltă a literaturii universale.
VICTOR FELEA
 D i n jurnalul unui editor

Am mai povestit, în cîteva rînduri, de împrejurările tenebroase

care au prezidat, leagănul meu de editor, şi de vrăjitoarele, mult mai
shakespeareene decît zânele basmelor noastre cu ursitori, ce m-aiu
menit, şi chiar momit, ca nişte adevărate sirene de pierzanie, exact
acum u n an şi trei decenii, pe bordul acelei inepuizabile galere a edi-
tării operei eminesciene, integral şi critic. „Romanul ''unei ediţii",
i-am zis, într-un. rînd, unei astfel de incursiuni, şi denumirea nu mi
s-a părut de fel exagerată.
însă ziua de astăzi cere altceva. Fiind aceasta o! zi de sărbătoare,
de reculegere aşa dar, şi de bilanţ, cetitorul, şi mai cu seamă can-
didatul viitoarelor ediţii ar dori, poate, să afle "cite ceva din lecţiile,
mai mult sau mai puţin autorizate, ale. unei prelungi experienţe. De
un „vade-mecum" al editorului, de orice specie, iar eminescian1, cu
atît. mai mult, de bună seamă că n-ar putea fi vorba, cită vreme
orice experienţă e, prin natura ei, strict individuală, aşa dar multiplă,
chiar inumerabilă şi cu neputinţă de substituit unui cit de perfecţio-
nat creer electronic. Că deşi cu neputinţă de realizat, idealul acesta
inaccesibil nu încetează de a ispiti, nimic mai lesne de înţeles. Ce
simplu ar fi, cînd te gîndeşti, dacă totul s-ar petrece ca-n „vade-
mecumul inginerului şi comerciantului", întocmit de fostul elev al
şcoalei de mine din Paris, Ion Ghica, de pe la 1865, comod în forma-
tul lui de agendă de buzunar, înţesat de tabele şi formule, de varii
măsuri şi greutăţi pentru uzul ingineriei civile şi militare, şi pe care,
spre ruşinea mea, n-avusesem, pînă astăzi, curiozitatea să-1 văd cum
erată, hecum să-1 consult. Că,. totuşi, astfel stînd lucrurile, lot se mai
găsesc cuibăriţi, ici şi colo, pe la diversele case de editură, dintre
cele mai onorabile, sub raportul firmei, şi-n ciuda erelor revolute,
oarecari dinosauri, pentru cari o ediţie critică e o chestiune! de piese
prefabricate şi de macara (aşa cum socotea şi întâiul meu demon,
dispărut prin pampasurile argentiniene, căruia, ediţia de „opere com-
plecte' din 1914, de la Iaşi, format ceaslov pe două coloane, rod al
20 Perpessicius

aglomerării tuturor strădaniilor editoriale de dinaintea ei, i se părea

un summum în materie), iar moştenirea literară o afacere supraren-
tabilă ce le incită apetiturile — iată ce nu trebuie să ne abată din
calmul şi pietatea, pe, care o zi c a aceasta dedicată celui mai patetic
dintre mucenicii scrisului romînesc, le reclamă.
Dar dacă nu poate fi vorba de o anumită, unică, tehnică, de un
oarecare anume calup şi de anume, fixe, legi pentru confecţionarea
ediţiilor, liberul jo.c al sugestiilor, în schimb, nu poate fi tăgăduit, şi
el se impune din chiar lungul 'cortegiu al editorilor eminescieni, câţi
s-au perindat în cei optzeci şi unu de ani, scurşi de la întîia ediţie
Maiorescu, din decembrie 1883 şi pînă astăzi. Cînd în toamna aniului
1933 reutrcam, pentru u n stagiu nebănuit, scările micei săli a manu-
scriselor din vechiul local ai bibliotecei, liijeratura editorială emines-
ciană se îmbogăţise, abia de cîteva săptămîni, cu ediţia critică a
antumelor, îngrijită de Constantin Botez şi apărută la noua „Cultură
Naţională", al cărei director avea să fie şi viitorul meu editor, emi-
nescian., profesorul Alexandru Rosetti. Era, de fapt, întîia ediţie cri-
tică, c e năzuia să îmbrăţişeze totalitatea versiunilor fiecărei poezii, şi
întîia încercare de a le fixa cronologic (acea cronologie, după care
atît de mult suspina Bogdan-Duică), aşa dar întîia tentativă de a
stabili filiaţia variantelor unui text. La manuscrise lucraseră şi Nexva
Hodoş şi Ilarie Chendi, şi I. A. Rădulescu-Pogoneanu, şi culegerile
lor, revelatorii prin adaosul impresionant de noi piese, necunoscute,
din opera poetului, n-ar fi putut avea, la timpul acela, altă valoare
decît a unor acte demonstrative. Se mergea, fireşte, la autografele
cele mai caligrafice, a căror transcriere nu era totuşi ferită de miele
erori de lecţkme (nu şi în cazul transcrierilor Pogoneanu), şi, nu
odată, un vers sau altul rezulta din spicuirea, fortuită, a mai multe
manuscrise. La. manuscrise, la totalitatea lor, a mers mai cu seamă
Ion Scurtu, ce promitea să fie prin excelenţă, editorul, critic,_ al
operei eminesciene, cum, dovedesc: teza sa de doctorat asupra vieţii
şi prozei lui Eminescu, ediţia poeziilor antume, cu bogatele şi pre-
cisele note de la sfîrşitul fiecărui poem, cu întîiul volum din „Scrie-
ri-le politice şi literare" din 1905. ş.a. La manuscrise au mai urcat
diverşi amatori, unii mai puţin norocoşi, ca Iuliu Dragomiresou, edi-
torul lui „Bogdan Dragoş", poemul dramatic neterrninat, muitiM de
o transcriere mai mult ca defectuoasă, alţii mai mult, ca auxiliarii
ediţiei de la Iaşi, din 1914, care, după ce au cumulat tot ce sei editase
pînă atuncii, au avut norocul să descopere cîteva texte inedite şi,
printre ele, inefabilul cîntec al lacului Mexan, „Stam în fereasta susă".
Universitarii, (evident vorbesc de cei dinaintea lui G. Călinescu)
s-au ferit de manuscrise, ca de foc. Nici Ibrăileamu, nici Mihail Dra-
gomiresou, nici chiar Constanţa Marinesou, autO'area unei teze de
doctorat asupra „postumelor" lui Eminescu, nu le-au frecventat, ceea
ce nu i-a oprit însă să admonesteze, la tot pasul, pe I- Scurtu, din
care se alimentau. Pe Barbu Lăzăreanu l-au preocupat, în deosebi,
manuscrisele cu „dicţionare de rime". Despre impulsul pe oare G. Că-
 Din jurnalul unui editor 22

linescu,- universitar de nouă tradiţie, 1-a dat deshumărilor eminesciene,

e de prisos a mai vorbi. Lucrările sale sânt- prea bine cunoscute şi
ele marchează, mai mult decît o dată: o epocă. Singurul r e g r e t t e
că d-sa n-a' întreprins şi acea ediţie critică, la .care n u odată a mărtu-
risit că râvneşte, şi pe care, întîiul în ordine cronologică, a v e a să o
dea Constantin Botez. Oricâte păcate şi oricîte merite, ce, netăgăduit
există, de n-ar fi decît acela al deschizătorului de zare pe _ drumul
acesta spinos al ediţiilor critice eminesciene, iar avea ediţia, din 1933,
a lui Constantin Botez, de bună seamă că meritul şi folosul prim-
ordial îl constituie acela de a fi ilustrat, într-o lucrare trudnică şi
conştiincioasă, felul cuin nu trebuie întocmită o ediţie eritică-Emî-
nescu. Şi mă refer, în primul rînd, la aparatul critic, şi anume lă
organizarea şi l a modul de înregistrare al variantelor. Aplicînd siste-
mul statistic, aşa dar înregistrînd numai versurile diferite de ale tex-
tului definitiv, aparatul critic al ediţiei Botez, convenabil, la prima
vedere, de oarece economic, oferă . totuşi o imagine nu numai 'ne-
completă dar şi deformată, a evoluţiei diferitelor versiuni. Aspectul
tocat al acestui aparat critic făcuste pe bunul meu fost. dascăl şi direc-
tor de bibliotecă, Ion Bianu, să vorbească, cu un plastic şi just intuit
termen, de anume „rumeguş", ceea ce sugera, în parte numai, adevărata
situaţie. Deoarece, în timp ce totalizarea rumeguşului unui buştean
ar putea duce la reintegrarea lui, totalizarea variantelor unui tex.t
oarecare din aparatul critic al ediţiei Botez n-ar duce decît la obţi-
nerea unui orîmpei ininteligibil, din pricina multelor lacune. Singură
metoda, aşa zicînd, fiziologică îngăduie versurilor să funcţioneze şi
versiunilor să ia fiinţă. Chiar cînd schimbă- un cuvînt, poetul îl gin-
deşte în context cu restul versului, .operaţie pe care sistemul statis-
tic n-o poate oglindi. Fireşte, nobila întreprindere a lui Constantin
Botez pătimeşte şi de -alte lipsuri, explicabile dacă ne raportăm la
cei numai patru ani, oîţi, după propria-i mărturisire, a lucrat la edi-
ţia sa. E un spaţiu de timp mult prea îngust pentru a putea îmbră-
ţişa totalitatea versiunilor 4 , răzleiţite prin toate manuscrisele. Din
pricina aceasta lipsesc multe versiuni, ceea ce dăunează filiaţiei,
care, nu odată, chiar cînd izvoarele indicate sînt aproape complete,
e greşită, din cauza cronologiei eronate. A vorbi de un instinct infai-
libil al cronologiei, • ar fi curată şi absurdă presumţie. Lăsînd de o
parte cazurile certe, ou cronologia fixată de poet, şi mai multe sînt
situaţiile anonime, neutre, vagi, ambigui, ce. îngreuiază cronologia-
Multiplicitatea grafiilor eminesciene e încă un izvor de rătăciri-,, ce
pîndesc, ce pot fi, totuşi, sub beneficiul unui oarecare procent de pro-
babilitate, ocolite, dacă atenţia şi continua confruntare a manuscrise-
lor, pe care îndelunga cohabitare le favorizează, nu abdică. Un prin-
cipiu, de care,, iarăşi, nu a ţinut seama Botez, este acela al lecturii
palimpsestice, în locul lecturii uniplane. Nu odată, avem de- -a -face
cu multe straturi de variante, din epoci diferite, a -căror disociere se
impune,. chiar dacă. operaţia comportă .0 trudă sporită. A distinge va-
riaţiunile grafice, anume constante ortografice, nuanţele de cerneluri,
22 Perpessicius

şa.m.d., ale căror graniţa un' laborator tehnic modern le-ar delimita
cu mai multă precizie, constituie una din precauţiile de rigoare. De alt-
minteri, problema'unui laborator de optică propriu zisă, anexat biblio-
tecilor -cu manuscripte, care să verifice şi să corecteze gradul de
uzură al ochilor, în funcţie de elementele materiale ale manuscrisu-
lui, h'îrtie, creioane, cerneluri, d e vîrsta cercetătorului, de lumina din
sală, acea lumină, favorabilă sau nu, pe care Taine o notează, atent,
în călătoria sa în Anglia, va trebui, odată şi odată, să fie luată în
consideraţie . . .
De toate acestea, evident, n-aveam o, prea mare cunoaştere şi
preocupare, cînd, în toamna anului 1933 reurcam scările aceleiaşi mici
săli a manuscriselor din vechea clădire, azi sediu administrativ, a
Bibliotecii Academiei, unde cu aproape u n sfert de veac mai înainte
copiasem pentru o proiectată ediţie a profesorului Mihail Dragomi-
rescu, poemul „Fetei în grădina de aur" şi altele. Glicina din fereas-
tră poate că era aceeaşi şi unii dintre custozi, în timp ce atîţia alţii',
fie de la manuscrise, fie din sala de lectură, îşi mutaseră pupitrele
într-altă lume mai fericită, unde descifrau manuscripte şi documente
cu alte sigilii şi 'alte filigrane. Ce nou catalog zecimal mai întocmea,
în biblioteca Cîmpiilor Elysee, neobositul bibliograf al periodicelor şi
al, călătorilor străini prin ţara noastră, Al. Sadi-Ionescu, pururi agitat
ca o sfidează şi pe oare moartea 1-a surprins cu capul cufundat pe
sînul unei casete plină de fişe; ce generaţie de noi tineri studioşi
mai iniţia probul poligraf N. Zaharia, ale cărui pachete de referinţe,
bibliografice, frumos rînduite, în sertarul mesei sale de lucru, ne erau
puse cu atîta diberalitatei, la dispoziţie; ce noi enciclopedii mai răs-
foia, în căutarea subiectelor şi rimelor rare, poetul Alexandru Qbe-
denaru, falnicul noctambul, ce-şi scanda pe străzi inoptate, sonetele;
după ce stive de cărţi îşi mai iţea capul de veveriţă neastîmpărată
Cora Irineu, autoareia revelatorului volumaş „Scrisori bănăţene", apă-
rut în ziua ultimului ei drum, şi pe care colegii de ia „Ideea euro-
peană" i l-au aşezat, imaculat nufăr alby pe inimă, şi pe ce pajişti de
asfodele, dincolo de îmibălsămatele maluri ale Styxului, continua să
ardă pe rugul ce, ca o nouă şi dezamăgită Didonă, singură şi 1-a clă-
dit, Yvoria? Dar timpul reveriilor şi al „madeleinei" lui Proust, dizol-
vîndu-se în licoarea fierbinte a ceaiului, trecuse, sau, cel puţin, aşa
mi se părea mie. începea truda fără de glorie a sobolului, căci ce
altceva e u n editor, sfredelindu-şi în tăcere galeriile subpâmînténe
şi ridioîntiu-şi, din loc în loc, micile muşuroaie de pămînt sau de ce-
nuşă. Multe voi fi uitat în aceşti anii, şi nu le regret, dar insomniile
primului an, al fişelor provizorii şi al cartării 'lor, cu problemele cîte
se ridicau, insolubile, cu modelul mustrător, însă singurul concret
la * ora aceea, al ediţiei Botez, în faţă şi cu incertitudinea drumului
de răscruce, pe care urma să apuc, acestea, hotărît, nu se pot' uita,
Paralel ou despuierea şi cartarea progresivă a manuscriselor, înţele-
geam că ! se impune şi o investigaţie de istorie literară prin periodice,
ediţii, studii şi corpuri de documente literare, în frunte cu1 atît de' utila
 Din jurnalul unui editor 23

colecţie de ,,Studii şi Documente Literare" a lui I. E. Toirouţiu, al

cărui exemplu a marcat o dată în istoriografia noastră 'literară, cum
dovedesc o sumă de lucrări, precum „Istoria literaturii romîne con-
temporane" a lui Iorga, monografia Titu Maiorescu a lui Lovinescu;
ediţia noastră şi atîtea altele, înţesate de trimiteri la colecţia lui
Torouţiu, — ilustrare a supremei e i . uMităţi. Ineditul pîndea la toit
pasul, în tot minutul şi de pretutindeni şi graţie lui zilele se succedau
nopţilor, şi fiece filă de calendar aducea noi surprize. Aşa am cunos-
cut pe Cariotta Patti, sora şi mai celebrei Adelina, ce concerta la
Bucureşti îii primăvara aruului 1869, şi căreia tînărul sufleur şi poet
.îi dedica un sonet şi cîteva distihuri, fără a putea şti dacă omagiul
se va fi întrupat, după moda timpului, în vreo dedicatorie foaie vo-
lantă, Cariotta Patti al cărei glas îngeresc intonînd „Ave Maria" avea
să lase urme durabile şi pe care, poate, dar cum era prins în mre-
jele Veronicăi, o va fi reauzdt, în 1876, cînd Costache Negri vestea
fiicei sale, din Iaşi, evenimentul, fericind-o că va putea asculta,
printre alţii, şi pe „privighetoarea Cariotta Patti". într-una din ver-
siunile strofice ale poemului „Departe sunt de tine", tipărit în „Con-
vorbiri" de la 1 martie 1878, dar conceput înainte cu doi ani, la laşi,
am întîlnit pe Tolki, nu eroina romanului în scrisori, cu acelaş nume,
al lui Edmond Abouit, atît de familiar scriitorilor noştri, şi în deosebi
lui Costache Negnuzzi, care şi traducea din el, în 1860, „Harta nouă
a Europei", dar pseudonimul ou care Eminescu îşi învesteşte iubiia
cel puţin din ziua de 9 iulie 1876, cînd apare în foiletonul „Curierului
de Iaşi,admirabila schiţă „La Aniversară", în oare Gajus Iulius Çae-
sar şi Tolia, pseudoniuime cu oare îşi vor subsemna, din cînd în cînd,
epistolele, îşi împărtăşesc dragostea 'adolescentă: „Optzeci de ani, îmi
pare / î n lume c-am trăit 7 Că sînt bătrîn — că Tolla / De mult va
fi murit". O transcriere din 1870, în unui din submanuscrisele, ce
singur îşi confecţiona, înainte de a fi fost posesorul acelor solide şi
elegante carnete şi caete, ou hîrtie excelentă, de Viena, Berlin şi
Bucureşti, a odei „La Heliade", apărută în „Familia" din 1867, ne punea,
graţie accentului grav, pe un a („Plăcută-i à ghirlandă,...), pe urma
nu numai unei inveterate erori de tipar, dar şi a urniri discret crîmpeiti
de biografie, în care tînărul de 17 ani, mare cetitor şi admirator al
lui Eliade, îi întorcea, omagial, ca dintru ale sale, o subtilitate mor-
fologică,, de care nimeni, afară de ei doi, n-aveau cunoştinţă, şi cu
atît mai puţin Iosif Vulcan, dovadă inatenţia cu care a făcut corectura
textului. Nu mică mi-a fost mirarea, cînd, desfăcînd, una cîte una.
scutecele în care era înfăşurat, ca un odor de preţ, sacrul prunc, cu
trudă plămădit, al miraculoasei „Ode în metru antic", pe care Maio-
rescu o admira atît de mult, am înţeles că soclul pe care-şi zidise
staţuia îndureratei sale iubiri (pînă-n îund bâui voluptatea morţii.!
Neridurătoare) era aceliaşi cu stînca înconjurată de valuri, a întemni-
ţatului la Sf. Elena, Napoleon. Lectura, pagină cu pagină, şi rînd cu
rînd, a „Timpului" ne-a întărit în. convingerea, comună şi lui Anghel
Demetriescu ca şi lui Titu Maiorescu că. ziaristica poetului a înălţal
24 Perpessicius

proza politică românească la un nivel din cele mai ridicate, că ea nu

e cu nimic mai prejos, sub raportul artei, operei. sale 'lirice, că cea
mai preţioasă contribuţie folclorică a lui Eminescu, aici, în aceste
pagini împodobite cu florile paremiologiei populare, trebuie căutată,
şi că sextenatul său de la „Timpul" constituie cu adevărat „jurnalul"
de: za'.la zi, 'al aceluia ce, paralel cu truda sa profesională, a distilat
rarele esenţe ale „Scrisorilor", ale „Luceafărului", ale liedurilor sale
de iubire („S-a dus amorul", etc.), de la „Familia", ale ciclului de
elegii testamentare din „Mai am un singur dor", şa.m.d. Biografia
surghiunului său bucureştean e toată în . aceste pagini, ale „jurnalu-
lui" său din toamna anului 1877 pînă în vara lui 1883. Ce gîndea
despre jertfele ostaşilor noştri în războiul independenţei şi cu ce
revoltă privea bagatelizarea lor, se vede din întîile sale cronici dra-
matice din Bucureşti, din noiembrie 1877, pe cit de virulente, pe atît
şi de splendide, stîrnite de cele două piese de teatru, „Visul Dochiei"
şi .Oştenii noştri ale lui Frédéric Damé, jucate cu mare tămbălău pe
scena Teatrului Naţional. Cu editorialele, şi cu cronica „Timpului",
am.' pus în discuţie şi am elucidat, sper, o legendă, pe nimic înte-
meiată, după care un anume manuscript în legătură ou banditul Ser-
dariu .ar fi fost scris în timpul bolii poetului, ce s-ar fi simţit perse-
cutat şi chiar ar fi redactat proteste iscălite cu numele reputatului
bandit. în timp ce lucrurile sînt şi mai clare şi mai complexe. Cît
despré intervenţia poetului în incidentul de la liceul „Matei Basarab",
a cărui victimă era profesorul Filibiliu, un familiari al Junimei, cunos-
cut şi poate amic al lui Eminescu, nu ştii ce să admiri mai mult. ex-
celenţa acestor articole, adevărate studii de înaltă pedagogie, sau
zelul, ou oare apără o cauză justă, într-o vreme cînd, abia terminată,
în aprilie 1882, „Legenda Luceafărului" trecea pe masa de operaţie,
unde în compania lui Maiorescu poetul elaborează, cu radicale re tuşe,
forma definitivă a poemului, într-o implicaţie de cifre şi acolade, ce
duc la concluzia că versiunea din „Almanahul României June", ce
apare. în aprilie 1883, şi pe care „Convorbiri" o reproduc în august,
e şi ultimă şi definitivă, iar, pe de altă parte, că balivernele lui
Brătescu-Voineşti, confiate, zice-se, de Maiorescu, după care „Lucea-
fărul" n-ar fi altceva decît o alegorie matrimonială, regisată de con-
ducătorul Junimei, pe care poetul, supărat pe magistru, ar fi dezer-
tat-o, sînt dezminţite chiar de „însemnările zilnice" ale criticului.

Şi pentru a încheia această prefaţă la ceea ce ar putea fi u n

,;jurhal de editor", să enunţăm cele patru puncte, ce se cer exempli-
ficate., şi care reprezintă, în afara fortuitelor contribuţii de istorie
literară, nu numai cele patru obiective, proprii unei ediţii critice,
dar şi tot atîtea prilejuri de mari satisfacţii: 1, Vârstele poeziei;
2. rectificarea lecţiunilor eronate; 3. suplinirile de versuri vacante, şi
4. poemele inedite. Şi într-adevăr: ce poate fi mai pasionant decât
Să poţi dibui filiaţia formelor, de la embrion pînă la ultima ver-
siune, stabilind în acelaşi timp şi cronologia şi locurile de gestaţie.
.0. schemă ca aceea a celor, oatru columne din ..Mai am un sincrur
 Din jurnalul unui editor 25

dor*,- cu cele 33 de trepte intermediare, care confirmă intuiţiile provi-

zorii ale lui Scurtu, ce atît de mult îl nedumireau pe Mihail Drago-
mirescu, şi care ocupă o pagină întreagă din volumul III al ediţiei
noastre, e una din pildele cele mai sugestive. Erorile de lecţiune sînt
fatale, nu numai pentru că a greşi e omenesc, dar şi pentru atîtea
binecuvîntate pricini, dintre oare cea mai de căpetenie e grafia, une-
ori, indescifrabilă a poetului. în astfel de cazuri, un asterisc pune la
adăpost şi avertizează, ca un fînar, noaptea, pe un drum în reparaţie.
E preferabil, chiar, să abuzăm: de asteriscuri, decît să lăsăm să se
creadă că Eminescu (deşi clipele de distracţie şi oboselă nu l-au scu-
tit) a putut scrie cuvinte şi versuri absurde, nonsensuri flagrante
ş.a.m.d. Exotica floare de tropice, crimela nisis (pentru emunctae naris)
din ediţia Mazilu e una din cele mai năzdrăvane alteraţii lexicale. Nu
odată, dintr-o pricină sau alta, justificată, poetul sare un vers sau
două, lasă o rimă, cînd certă, cînd probabilă, şi cînd misterioasă,
vacantă, şi editorul e pus în ^alternativa sau de a transcrie tale-quiale,
sau de a suplini, cu de la sine' putere, aşa dar de a-şi impune cola-
borarea cu sila, prin urmare de a comite o impietate. Evident, nu e
vorba de acele poeme neterminate sau sfărâmate, ce se pot foarte bine
expune, ca şi propileele sau metodele fragmentare, în forma lor ori-
ginară; cît de absenţa unor stihuri, a căror împlinire umple o lacună
supărătoare-Am povestit la capitolul poemei „O-nţelepciune, ai aripi
de ceară" (Opere, V, 396), un astfel de caz, ca şi satisfacţia (cînd
mai tîrziu am deshumat textul) de a fi descoperit că una din rime;
propusă de noi, o folosise şi Eminescu — ceea ce nu înseamnă, totuşi,
că braţul adaos era autenticul braţ al Venerei de Milo, pierdut de'a-
pururi, ca şi arfa lui Orfeu, în haos sau în mare. Ineditele, şi sînt
cîteva din ediţia noastră, nu-s, de bună seamă, toate de aceeaşi im-
portanţă, însă mulţumirea de a mai fi adaos un talant la comoara, bine-,
cunoscută, a poetului, nu poate fi mai categoric exprimată, decît o
făcea N. Iorga.. cînd. cu unJ sfert de secol în urmă, la pomenirea unei
jumătăţi de veac de la moartea poetului, saluta (Cuget clar, 24 au-
gust, 1939) marea poemă de iubire, „Pierdută pentru mine, zîmbind
prin lume treci", una din podoabele „postumelor", ce tipăream în nu-
mărul de iunie al Revistei Fundaţiilor, cu articolul, atît de elocvent-
intitulat: „Eminescu veşnic nou., cu toate împrumuturile", în care
fixase şi o uşoară săgeată la adresa comparatiştilor excesivi, a căror
voluptate a fost, întotdeauna, să scotocească prin Properţiu şi alte mo-
dele greco-latine, după «izvoare». Pentru sensibilitatea aceasta pururi
prezentă, pentru spiritul său de justiţie, care,, în ciuda uriaşei lui per-
sonalităţi, nu se ruşina să consemneze orice revelaţie, a oricărui con-
tribuitor,' oricît de modest, ca şi pentru înalta cinste de a fi consacrat
o extinsă comunicare academică primului tom al ediţiei noastre, in-
tenţia, ce hrăneam, de a-i dedica, lui, marelui istoric literar, restul
ediţiei noastre, nu mi se părea exagerată. Dar zarurile negre au decis
altfel

PERPESSICIUS
 Patriotismul poetului

Viaţa lui Eminescu s-a desfăşurat într-o perioadă de prefaceri

socîal-politice în ţara noastră, prefaceri punctate prin cîteva eveni-
mente de seamă. Adolescenţa poetului stă sub semnul recentei uniri
a principatelor şi al formării statului naţional, al reformelor lui Cuza,
care promovează dezvoltarea capitalismului, mai ales în agricultură,
dar fără a înlătura marea proprietate funciară şi rămăşiţele feudale în
raporturile agrare. Ea vede formarea monstruoasei coaliţii burghezo-
moşiereşti, răsturnarea domnitorului reformator şi aducerea la tron a
dinastiei străine. Vede abolirea totală a autonomiei Transilvaniei şi
căderea poporului romîn din Transilvania sub jugul social1 şi naţional
al moşierimii şi burgheziei maghiare, aliată cu cea din Austria. La
pragul dintre tinereţe şi maturitate, trăieşte clipele în c a r e lupta osta-
şilor romîni aduce ţării independenţa, pentru ca în anii următori să-l
îndurereze ciuntirea ei, prin politica păturii guvernante, de aservire
treptată faţă de capitalul străin.
Eminescu a trăit aceste evenimente, în sensul propriu a l unei in-
tense preocupări şi participări sufleteşti, soldate cu o pasionată şi
consecventă luare de atitudine. Scrierile sale politice risipesc orice
posibilitate de îndoială asupra faptului că viziunea sa larg-cuprinză-
toare, capacitatea de a privi viaţa dintr-un unghi general uman, n-au
fost semnul unei izolări, al unei detaşări indiferente a poetului dé
realitatea imediată a vremii prin care trecea. Asemeni unui edificiu
îndrăzneţ avîntat spre cer, înălţimea cugetării sale încheagă şi des-
tramă nouri, stînd pe temelii adine înfipte în pămînt. Profunda. lui1 dra-
goste de ţară, de popor, constituie una din aceste temelii pe care
creşte, organic, concepţia lui social-politică, reflectîndu-se larg şi în
opera literară. Patriotismul lui Eminescu e spontan, sinceT, o compo-
nentă sufletească ţinînd de domeniul sentimentului şi pasiunii, împărtă-
şind caracterul răscolitor, vulcanic al acestora. Privit dintr-o perspec-
tivă măi generală, se încadrează în factura romantică. El străbate în-
treaga lui operă, imanifestîndu-se de pildă sub aspectul cultului pentru
literatura şi limba populară, ale cărei elemente le mărturiseşte ca
aduse cu sine încă din anii copilăriei: ,, . . . Poveşti şi doine, ghicitori,
 Patriotismul poetului 27

eresuri, / Ce fruntea-mi de copil o-nseninară, / Abia-nţelese, pline

de-nţelesuri,. ,". E inutil a invoca probele prea cunoscute ale preo-
cupării pasionate şi constante a lui Eminescu pentru creaţia auten-
tic populară, reflectată de atîtea ori in opera sa, în poezie ca şi în
proză. Adiacentă la această preocupare şi totodată o formă de mani-
festare a patriotismului său este afirmarea continuă a surprinzătoarei
unităţi a graiului roiri în esc popular, pe întreg teritoriul locuit de ro-
mîni. ,,.. . Limba noastră e singura în Europa care se vorbeşte aproape
în acelaşi chip în toate părţiie locuite de romîni . .. Moldoveanul se
înţelege tot aşa de bine oii Crişanul, ca şi acesta cu oamenii din bă-
natul Craiovei. . ."1. Era o realitate de care Eminescu se convinsese
şi din experienţa anilor de peregrinări ai tinereţii, purtîndu-1 din
Moldova sa prin Transilvania şi prin sudul Carpaţilor. O realitate pe
care se întemeia şi convingerea sa. in indestructibila unitate a poporului
romii),. Această convingere se reflectă în prezenţa permanentă a în-
tregului popor romîn în cadrul preocupărilor lui Eminescu. Numărul
articolelor politice care tratează problema asupririi naţionale în Tran-
silvania e impresionant. Drumeţia lui transilvăneană, în anii de amin-
tiri încă proaspete ai revoluţiei din 1848, îi furnizează cadrul roma-
nului „Geniu pustiu".
Nu fără contingenţă cu acest cult al limbii şi creaţiei populare
este ancorarea patriotismului eminescian în trecutul istoric. Vrînd „a
turna în forme nouă limba veche şi-nţeleaptă", poetul a fost un profund
cunoscător al monumentelor literare şi istorice ale trecutului. Încîn-
tarea pentru limba cronicilor era dublată de o aplecare plină de ad-
miraţie asupra faptelor relatate de ele. Tributar unei concepţii orga-
niciste, de altfel eronate, asupra dezvoltării societăţii şi statului,,
Eminescu desprinde totuşi anumite concluzii valabile în problema ra-
portului dintre prezentul şi trecutul istoric. El sugerează în • repetate
rînduri că rezultatele la care ajunsese poporul romîn în lupta sa pen-
tru libertate socială şi naţională în a doua jumătate a veacului
XlX-.le'a nu sînt un fenomen nou, ci îşi au originea în trecutul înde-
părtat, sînt rodul luptei necontenite, de sute şi sute de ani, a poporului.
El biciuieşte pe politicienii burghezi care-şi atribuiau meritele exclu-
sive ale dobîndirii independenţei, opunîndu-le tradiţiile de totdeauna
ale dragostei de patrie şi libertate a poporului şi a marilor persona-
lităţi istorice din trecut, continuitatea impresionantă a luptelor şi sa-
crificiilor pentru aceste idealuri. De aceea afirmă Eminescu, la un
moment dat, că „Patriotismul . . . este iubirea trecutului. Fără cultul
trecutului nu există iubire de ţară" 2 . Ataşamentul faţă de istoria popo-
rului e una din dimensiunile de adinei mc ale patriotismului lui Emi-
nescu, şi, ca atare, unul din izvoarele sale de inspiraţie literară ce
l-au dus la cîteva din culmile creaţiei.
Deşi, chiar în contextul citat mai sus, el afirmă că „patrio-
tismul . . . nu este iubirea ţărînei", e incontestabil că în dragostea de
1
Notite bibliograiice, in, „Timpul", 6—8 mal 1880.
2
Reactiunea, in „Timpul" 22 iulie 1880.
28 Camil Mureşan

ţară a lui Eminescu se întreţese sentimentul de dragoste pentru pă-

mântul, pentru n a t u r a patriei. „La patrie — spune undeva u n scriitor
francez — c'est le d o c h e r de mon pays. J'y suis chez m o i . . . " . Sim-
ţământul unui „acasă", al unei vetre care îl leagă, al unui peisaj în-
drăgit, străbate mai ales poezia de tinereţe a lui Eminescu, în trans-
parenţa unei viziuni idilice, romantice, a locurilor natale.
Sînt ceva mai greu de descifrat valenţele patriotismului eminescian
în perioada şi sub aspectul activităţii şi operelor sale politice, mai
ales din anii în oare a fost redactor al ziarului conservator „Timpul".
Silit a-şi pune condeiul în slujba partidului conservator, a-şi cîştiga
existenţa prin ucigătoarea şi detestata muncă de ziarist ( , , . . . Scrie-
mi-ar numele pe mormînt şi n-aşi mai fi ajuns să trăiesc"), articolele
politice ale lui Eminescu apără, de multe ori mecanic şi repetat pînă
şi în bagajul argumentelor, poziţii adesea greşite şi retrograde. Din-
colo însă de această ideologie conservatoare, dincolo de partea con-
struită a articolelor sale de vehementă polemică, întrezărim perma-
nenţa personalităţii pure a poetului-patriot. Demascînd mizeria în care
aii fost duşi ţăranii români să lupte pe câmpiile Bulgariei în războiul
de independenţă, Eminescu nu folosea numai o armă polemică împo-
triva liberalilor. Violenţa sinceră a articolelor pe această temă arată
că pe el nu-1 interesa atît ceea ce putea fi exploatat din această pro-
blemă în polemică, ci îl indigna faptul în sine. Suferea alături de cei
care înduraseră suferinţele războiului şi fremăta contra profitorilor
acestuia. „Pe cînd adevăraţii viteji, pe care îi acoperă ţărâna, zăceau
în căderea ninsorilor şi sub straturi de corbi rotitori, într-o nespusă
părăsire, vitejii reversibili şi guvernanţii din Bucureşti destupau sticle
de ş a m p a n i e . . . " 3 .
întreaga campanie pe oare Eminescu o duce împotriva liberalilor
nu e generată numai de spirit de partid, nici inspirată necritic din
teoria „formelor fără fond". în Eminescu vibra indignarea f a ţ ă de ci-
nismul şi spiritul mercantil cu care burghezia exploata şi asuprea
poporul, dispreţuindu-1 în fond, dar făcând paradă demagogică din pre-
tinsa ei politică pentru popor. „Este adevărat că nu cruţăm a' invoca nu-
mele patriei şi numele libertăţii, dar aceasta ca o ipocrizie mai mult şi ca
o înlesnire pentru îndestularea intereselor p r i v a t e " . . - . „Niciodată în
ţara noastră nu s-a văzut Clasa guvernantă sau prosperă mai gras
retribuită şi mai îngrăşată ca clasa guvernantă de a s t ă z i . . . pe cînd
generalitatea oamenilor de muncă sufere de strâmtoare" 4 .
„Oamenii de mancă" sînt.,' pentru Eminescu, în primul rînd ţăranii.
E una din limitele gîndirii sale, aceea de a nu fi sesizat şi înţeles
rolul muncitorimii. Soarta acestei mase ţărăneşti o contemplă el, ori-
decîte ori-vorbeşte de „patria adevărată". Ridicarea ei e unul din dezi-
deratele sale. „Pe noi însă, care nu considerăm viaţa ca u n tren de
plăceri, nici ţara ca lucrul nimănuia, nici poporul făcut numai pentru
a munci spre a putea cumpăra, cu griul produs de el, luxul declasa-
3
Pătura superioară, în „Timpul", 5 august 1881.
4
Patologia societăţii noastre, în „Timpul", 4 ianuarie 1881
 Patriotismul poetului

ţilor . .. pentru noi e dureros a vedea cum ni se ia cel din urmă ban,
fără nici o compensare.. , Pentru noi e dureros să plătim diletantis-
mul politic, diplomatic, literar al reputaţiilor uzurpate ale demagogiei
noastre, cu banii care, bine întrebuinţaţi, ar fi în stare a înzeci şi a
însuti cunoştinţele noastre şi puterea noastră de producţiune" 5 .
Chiar dacă Eminescu n-a înţeles just şi complet felul în care se
contura profilul forţelor sociale destinate a duce poporul spre liber-
tate şi progres, rămîne de subliniat însă faptul că pentru el „patria
adevărată" consta din marea majoritate a poporului, din masa celor
ce munceau, iar nu din aceia pentru care patria era „o frază". Ati-
tudinea protestatară a lui Eminescu faţă de politicianismul burghez
este, prin urmare, un reflex direct al patriotismului său adînc. Iar pa-
siunea cu care s-a dedicat acţiunii, protestatare, nu are nici ea nimic
comun cu polemicile curente dinitre partide. Este ecoul unei convingeri
vechi în misiunea poetului de a fi prezent în viaţa poporului, culti-
vîndu-i dragostea de patrie prin evocarea trecutului, dar şi prin în-
drumarea lui spre viitor, spre deşteptare la lupta socială şi naţională
(„ . . . Semnelor vremii profet...").
E dificil de disecat şi analizat ceea ce este viu, unitar, organic,
aşa cum e şi patriotismul eminescian. L-ar defini mai bine o formulă
lapidară şi în acelaşi timp cuprinzătoare, greu de aflat şi ea, cînd
ceea ce trebuie să încadreze e de dimensiuni şi largi şi aproape inse-
sizabil de adinei. E dat poate unui alt poet să intuiască acest fel de
patriotism: „Sînt suflet în sufletul neamului meu! . . .
CAMIL MUREŞAN

6
Patria adevărată, în „Timpul", 20 m a i 1881.
 In p l a n u l universalităţii

Caracterul de universalitate al unui scriitor pare la prima vedere

relativ uşor de definit: el se referă la circulaţia operei sale în sferele
naţionale şi culturale cele mai diferite, difuzare justificată prin con-
stantele omeneşti cuprinse şi exprimate în această operă. O scriere
capătă valoare universală atunci cînd exprimă rezonanţe depăşind
particularităţile individuale, naţionale — d'e la care porneşte şi care
rămîn distincte în arhitectura ei — şi ajunge să solicite şi să anga-
jeze deopotrivă participarea cititorilor celor mai diverşi, dincolo de
deosebirile de structură naţională, istorică. O asemenea operă îşi
îndreptăţeşte revendicările lia viabilitatea pe planul culturii mondia-
le prin contribuţia pe care o aduce la îmbogăţirea sferei de înţele-
gere sau sensibilităţii omeneşti. Ceea ce poate aduce însă nou şi im-
portant un scriitor în cultura mondială, ceea ce poate fi unanim re-
cunoscut şi asimilat ca o contribuţie constitutivă la felul de a trăi
si înţelege viaţa, la îmbogăţirea resurselor omeneşti spre care ar
trebui să tindă arta, depinde şi de felul în care opera sa reuşeşte să
valorifice anumite caracteristici proprii naţiunii sale, care-şi găsesc
astfel afirmarea în cultura universală. Este un adevăr atît de des
repetat acela că valoarea şi durabilitatea unei opere în tezaurul trans-
mis de la un secol la altul al literaturii universale este în raport
direct cu conţinutul naţional specific al operei respective, încît nu ar
mai fi nevoie să-1 amintim.. Cine ar putea contesta adevărul că dra-
maturgia elizabethană, romantismul francez, sau acel grup al scri-
itorilor clasici ruşi de la mijlocul sau din a doua jumătate a seco-
lului_ trecut au creat valori estetice universale tocmai pentru că au
exprimat, cu maximum de eficienţă artistică, un răspuns specific, le-
gat de anumite circumstanţe istorice precise şi totodată depăşindu-le,
graţie afirmării active a unor constante omeneşti care îşi dobîndesc
astfel o recunoaştere universală?
Există însă cazuri cînd un scriitor nu poate căpăta o circulaţie
mondială care l-ar face unanim recunoscut drept un creator de va-
loare universală. E vorba de pildă de scriitorii într-o limbă de circu-
 In planul universalităţii 31

laţie mai restrînsă (studiile de literatură comparată fiind limitate

prea multă vreme, cu excepţia unor fugare aluzii, la grupul literatu-
rilor din centrul şi apusul Europei). Asemenea scriitori, cînd. aveau şi
nenorocul să fie deserviţi de traduceri deficitare, rămîneau multă
vreme ' necunoscuţi sau beneficiau doar de prestigiul unor reputaţii
acceptate numai teoretic şi nu-şi puteau exercita influenţa cuvenită
pe planul culturii mondiale. E cazul unor scriitori nordici, de pildă,
sau, multă vreme, al scriitorilor clasici ruşi, de-a dreptul amputaţi de
traducerile fragmentare în limba franceză. Literatura romînă a fost de
asemenea multă, vreme vitregită de insuficienta atenţie pe plan inter-
naţional, din cauza ignorării limbii şi culturii romîne, în ultima vre-
me, această stare de lucruri a început să fie remediată prin activi-
tatea susţinută de traduceri în limbi străine întreprinsă de editura
noastră specializată în acest domeniu şi de planurile generale de1 tra-
ducere şi difuzare a. valorilor culturale ale centrelor UNESCO.
Dezavantajele oare ' se leaqă de insuficienta difuzare a limbii
naţionale sînt şi mai evidente înl cazul unor poeţi — căci chiar cele
mai reuşite traduceri de .poezie nu pot pretinde la reproducerea în
altă limbă a particularităţilor ritmice, melodice, lirice pe care. se
întemeiază ceea ce s-ar putea numi farmecul unei poezii originale.
E deajuns să n e închipuim ce imagine sărăcită, în fond deformată,
ar fi căpătat Shakespeare pentru recunoscătorii limbii engleze dacă
el ar fi fost cunoscut numai o rin traducerile franceze:. Oricît ar fi
de romantice cele ale lui V. M. Hugo sau de subtile şi inteligente
cele ale lui Gide, de exemplu, se pierde întotdeauna elementul melo-
dic şi densitatea de reverberaţii poetice a versului sbakespearean.
Din fericire însă, faima: şi influenţa dramaturgului englez s-au afir-
mat în Europa în mod atît de fecund asupra literaturilor continentale
prin acele extraordinare reuşite, unice în felul lor, care au fost
transpunerile în versuri germane ale ediţiei Sohlegel-Tieck.
Nu orice poet poate însă spera asemenea şanse. Şi atunci în ca-
zul scriitorului de limbă cu insuficientă circulaţie, devine o datorie
afirmarea acelor rezonanţe m a j o r e care îndreptăţesc aşezarea lui
printre creatorii de valoare mondială.
Este în afară de orice îndoială faptul că Eminescu a fost, pentru
o perioadă foarte lungă, scriitorul romîn care a rleuşiit s ă exprime la u n
mod foarte înalt conştiinţa neamului său. în opera sa şi-au găsit expTesia
nu numai modul de a reacţiona al poporului romîn în faţa 'anumitor
împrejurări în evoluţia sa istorică, ci şi o imagine foarte completă a
ceea ce s-ar putea numi mentalitatea naţională, felul de a simţi, de
a înţelege şi a 'trăi al unui anumit popor. în primul rînd, pe treapta
expresivităţii instinctive, poezia lui Eminescu, care este pătrunsă
de ritmurile şi procedeele populare', mărturiseşte acea aderenţă in-
timă la natură, 'acea identificare cu ciclurile anotimpurilor resimţite
în natură, aliată cu încredere în depăşirea a ceea ce este tranzito-
riu şi ostil, tocmai prin afirmarea unor valenţe omeneşti constante
— mentalitate specifică unui popor silit de împrejurările istorice
să-şi caute în repetate rînduri refugiul în natură, mentalitate care
32 Mircea Ivănescu

şi-a găsit îndelung expresia în creaţiile liricii populare. Iar la celă-

lalt pol, cel al meditaţiilor individului hrănit de o temeinică cultură,
este evidentă, atît în poezia cît şi în proza — narativă sau publicis-
tică — a lui Eminescu, dorinţa scriitorului de a se referi în perma-
nenţă la valorile poporului său, la personalitatea neamului său.
(Este semnificativ că meditaţii poetice care par a avea un caracter
atît de desprins de contigent, cum ar fi Rugăciunea unui Dac sau
vehemenţele retoricii critice din Scrisori, sînt bogate în referiri la
situaţii specific naţionale). Eminescu pătrunde deci în sfera culturii
mondiale ca reprezentant al unei 'anumite conştiinţe naţionale, asu-
mindu-şi în mod deliberat acest rol de lă care nu va abdica nici-
odată.
Eminescu a fost de asemenea primul scriitor romîn cu o cultură
şi formaţie universală. El a reuşit să stăpînească în profunzime cul-
tura străină prin influenţa incalculabilă exercitată de opera sa, a
făcut posibilă integrarea literaturii romîne în concertul general eu-
ropean-mondial, în acelaşi timp, prin personalitatea sa artistică dis-
tinctă şi puternică, alimentată de valenţele naţionale pe care le-a
exprimat atît de bine, Eminescu şi-a afirmat o notă particulară în
acest complex cultural european al vremii sale, găsind anumite for-
mule artistice care-l diferenţiază. Altminteri, formaţia universală a
poetului şi regăsirea în opera luii a unor teme de circulaţie generală
pe aCea 'vreme nu ar fi. fost deajuns pentru a ne îndreptăţi să afir-
măm însemnătatea sa internaţională şi el ar rămîne un simplu pur-
tător de cu vînt întîrziat al mentalităţii romantice (întîrziat ca urmare
a evoluţiei istorice încetinite a ţării sale) şi nu un creator cu o con-
tribuţie originală la cultura vremii.
Din parcurgerea operei eminesciene în evoluţia ei cronologică,
cercetătorii au desluşit evoluţia anumitor motive în lirica poetului
romîn. în studiul „Atitudini şi motive romantice în poesiile de tine-
reţe" care deschide volumul ,,Poesia lui Eminescu", Tudor Vianu
încadrează poeziile din prima perioadă de creaţie a lui Eminescu în
mişcarea europeană a romantismului (în special, subliniază d-sa, de
tip francez) desluşind în aceasta „forma de manifestare' a unui spirit
general c a r e . .,. domina în atmosfera literaturii romîne în jurul
anului 1870". într-adevăr, studierea unor poezii ca Venere şi Madonă
sau înger şi Demon recheamă în minte anumite procedee specific
romantice — opoziţiile vehemente de situaţii patetice, personaje cu
trăsăturile caracteriologice acuzate, cum ar fi cel al demonului revo^
luţionar, o anumită atmosferă asociată noţiunii de literatură roman-
tică. Tudor Vianu stabileşte în acest sens corespondenţe cu unele
poeme sau scrieri lirice în proză, de Musset, Vigny sau — în ce
priveşte un poem mai tîrziu, ca împărat şi Proletar — cu expresiile
exacerbate ale sensibilităţii revoluţionare ale lui Victor Hugo. Ş-ar
mai putea adăuga — cum se şi face în studiul citat ecouri ale
izbucnirilor răşvrătite ale poeziei byroniene, care, ea însăşi, a in-
fluenţat romantismul francez.
 In planul universalitatii 33

Dacă Eminescu s-ar fi oprit in activitatea, s a . poetică la această

formulă, s-ar fi putut ca el să fie clasificat drept un poet .romantic
interesant, cu. o reală înţelegere şi trăire a unui motiv romantic şi
cu- o capacitate de a-1 transcrie în anumite formule mai. mulţ sau
mai puţin originale, dar totuşi fără a atesta o personalitate poetică
de primul ordin. El a evoluat însă şi chiar cu o mare repeziciune (nu
trebuie uitat că poeziile citate pînă , acum sînt opera unui tînăr : în
jurul a 20 de ani) şi formulele romantice suferă în opera sa ulterioa-
ră unele modificări esenţiale.
Încă de pe vremea cînd Eminescu părea t un poet în 'întregime aser-
vit acelui tip de viziune romantică în care predominau opoziţiile în
fond schematice în violenţa lor şi personajele hieratice şi literare
ale demonilor, al căror avînt revoluţionar, cum e cazul în modelele
de tip franţuzesc, e numai vag schiţat, mai mult de dragul antitezei
eroice decît al eficienţei, ca în înger şi Demon sau, trecător, chiar
dacă mai viguros afirmat ca în împărat şi Proletar, el vesteşte prin
cîteva poez=ii viitoarea notă a reflexivităţii; Aceasta va amplifica
ulterior înţelesurile versurilor celor mai banale în aparenţă, ridicjnd
poezia la înălţimi de speculaţie ameţitoare. O poezie ca Mortua Est
apare la prima vedere o elegie în gust romantic (poate mai precis în
cel al preromantismului funerar de tipul nocturnelor lui Young sau
Ossian, de la care s-ar. părea că preia aparatul metaforic — „făclie
de veghe" înclinată pe morminte „umezi"» norii asemănaţi cu nişte
„sumbre palate" prin care îşi plimbă tristeţea luna, „regina" nopţii),
Există însă aici, dincolo de o anumită rigiditate a cadrului poetic pe
care tînărul. scriitor nu se pricepe încă să-.l mlădie după intenţiile
sale, cîteva versuri care ţîşnesc prin acest cadru., ridicînd întregul
poem la un nivel mult mai grav decît cel al unei simple meditaţii
romantice — trecîndu-1 în sferele unei viziuni carte îmbrăţişează; ••îiî-
suşi cosmicul. O asemenea viziune — în care gîndul poetului ; urcă
după sufletul iubitei prin „ploaie de aur, ninsoare de stele", spre
un acolo unde sînt „•arcuri de aur zidite din stele", unde „sorii- se
sting şi stelele pică", pentru a se prăbuşi apoi, odată cu ele,, spre
concluzia plină de îndoială. desnădăjduită, dar păstrînd încă ceva din
majestatea vizionară, totul succedîndu-se într-un ritm care face să
sune expresivităţi melodice pînă atunci necunoscute în poezia rO-
mînească - • ar trebui să se înscrie printre cele mai nobile ale liri-
cii romantice. (Dacă, de pildă, s-ar putea spune că în Imnurile către
noapte ale lui Novalis viziunea şi incandescenţa poetică sînt- de ace-
eaşi categorie cu cele pe care le atestă de pe acumi Eminescu, ar fi
interesant de comparat această elegie eminesciană cu ciclul lui- Words-
worth Către duey, poeme la fel de simple ca structură formală şi pri-
lejuite de o experienţă similară — moartea unei „copile", poate iu7
bita poetului — şi care constituie unul din aspectele cele mai des
citate ale liricului romantic englez, ' Acesta < îşi menţine tot timpul în
limitele pămînteşti, meditaţia stîrnită de. dispariţia iubitei, reflecţia
sa. rămîne cum s-ar spune bi-dimensională, nu se înalţă. în acea sche 7

3 — Steaua
34 Mircea Ivănescu

lărie de imagini vibrante care treptat avea să devină o caracteris-

tică eminesciană.
Căci în lirica lui Eminescu această reflexivitate — o elevaţie
cosmică sau de profunzime filozofică deopotrivă de; ameţitoare —- îşi
face loc în sectoarele în aparenţă cele mai puţin pretenţioase ale crea-
ţiei sale. Ar fi o greşeală să se -considere poemele de mici dimen-
siuni sau de o înşelătoare simplitate formală, în care s-a afirmat
atîta vreme perfecţia mijloacelor de expresie eminesciene, drept
poeme minore. Acum mulţi ani, acad. G. Că line s cu analiza una din-
tre cele mai banale în aparenţă romanţe de Eminescu — Pe Ungă
plopii fără soţ (banalizată şi mai mult prin transpunerea în muzi'ca
adormitoare a unui cîntec de inimă albastră), şi urmărea, de la o
strofă la alta, adîncirea tot mai surprinzătoare a reflecţiei care" de-
păşea cu totul anecdota expusă în poezie, căpătând implicaţiile unei
speculaţii asupra condiţiilor ultime ale existenţei. Asemenea analize
s-ar .putea; încerca,şi cu alte poeme din aceeaşi categorie. Crăiasa din
poveşti de exemplu pare o simplă idilă în tonurile limpezi ale oatre
nelor din Jnferzzo-urile lirice aile lui Heine, însă viziunea emines-
ciană este încărcată de adaosurile poetice ale folclorului care con-
feră rezonanţe scînteietoare tabloului, îmbogăţindu-1 dincolo de ca-
drul . unei imagini statice, dîndu-i semnificaţia unui episod de basm
popular în plină mişcare. De cîte ori iubito..., în ansamblul ei o
metaforă dezvoltată, îmbracă semnificaţia obsedantă a unui înspăi-
mîntător regres, -a unei mişcări de reflux a însuşi instinctului atavic
vital spre gheţurife unei nefiinţe care. precede existenţa omenească.
Atît de fragedă, la început simplă creionare a unei apariţii ferme-
cătoare a iubitei, se răsuceşte brusc în suferinţa iubirii contrazise,
ca o frunză chircită de trecere prin flacără, pînă nu mai rămîne
decît scheletul pur al nervurilor —• imaginea epurată, petrarchiană,
a iubitei în icoană venerată, inaccesibilă...
Evident, orice poezie se constituie dirutr-o asemenea transfigu-
rare a unui simbol sau idei poetice, înfăşurată treptat în cercuri
de imagini, însă ceea ce s-ar putea susţine este că lirica eminesciană
se diferenţiază faţă de modelele, la care este de obicei raportată, ale
poeziei- romantice. Asemenea ' romanţe eminesciene —1 se spune :—
sînt simple lieduri heiniene, însă poeţi ca Heine şi un înitreg grup al
romanticilor mai tîrzii germani, sînt interesaţi mai ales de melodi-
citatea versului, dè viziunea în fond statică şi care reproduce — une-
ori cu mare pregnanţă şi persuasiune — o. , stare de spirit, constituind
simboluri hieratice,. O poemă ca ,,în amurg" de Eichendorf, care cu-
prinde • o imagine a naturii de felul celor eminesciene, nu este alt-
ceva decît un simbol fără încărcătură reflexivă: poetul descrie tre-
cerea, de-a lungul unei zile de vară, prin văi şi poene, şi se descrie
odihnindu-se în amurg, în reverie blîndă, care capătă deodată umbre
prin întrebarea — „Să fie oare aceasta moartea?" Evident, o aseme-
nea poemă este o meditaţie — însă în desfăşurarea ei, care rămîne
cea a unei simple descrieri, nu îmbracă nici un moment caracterele
de. reflecţie mereu mai adîncă, mereu mai complexă caracteristice
 In planul universalităţii 35

unor poezii de Eminescu. Sau incă, poema ce-a mai des citată în an-
tologiile genului, a lui Byron, ar fi descrierea iubitei în alunecarea
ei zeească — „She .walks in beauty". Cîtă .deosebire însă, între acea-
stă simplă • enumerare a unor farmece, de sigur graţioase şi turnate
în tipare melodice, dar fără nici o urmă de meditaţie gravă care să
ridice versurile dincolo de eleganţa unui simplu madrigal — şi Atît
de ;fragedă. La fel, Shelley este preocupat de vibraţiile profetice, sau
de elanurile întregii fiinţe în extazuri de o reală elevaţie, şi medita-
ţiile sale sînt mereu întrerupte d e izbucniri lirice — dar el lasă cîte-
doată., impresia că este dominat de revărsările sale pe care nu le
stăpîneşte parcă îndeajuns în formele unei "reflexivităţi mai severe;
Keats ar fi poate, în versurile sale Cele mai sensual încărcate , de
cizelări expresive, poetul care s-ar putea apropia de acea gîndire
poetică specific eminesciană, însă liricul englez este obsedat de -o
noţiune hieratică, a frumosului transcendent, de care Eminescu a fost
străin. La Leopardi, care — asa cum s-a mai remarcat — în multe
privinţe poate fi comparat lui Eminescu, latura meditativă precumpă-
neşte uneori asupra celei lirice şi echilibrul între imagine şi vers
este uneori destrămat.
Tocmai în acest echilibru, care porneşte de ia expresia poetică
cea mai simplă, întorcîndu-se mereu asupra ei, hrănindu-se din sim-
plitatea însăşi, şi încărcînd-o de semnificaţiile cele mai adinei, stă
armonia specifică a poemelor mici eminesciene. Ele pregătesc, ase-
menea schiţelor în care se regăsesc uneori adîncimile marilor com-
poziţii, acele imense realizări caTe sînt Scrisorile şi în care această
tendinţă specific eminesciană de a găsi rezonanţele şi implicaţiile
cele mai profunde a l e celor mai simple observaţii concrete se aliază
cu privirea neobişnuit de lucidă asupra realităţilor contemporane.
Nu este cazul să discutăm acum prin ce anume poeme ca Scri-
sorile sau ca Luceaiărul se diferenţiază de obişnuitele compoziţii
romantice care reiau aceeaşi organizare a materialului poetic. Dife-
renţierile pe care le-am încercat mai sus în raport cu compoziţiile
de proporţii mai mici s-ar putea relua şi acum, comparînd d e pildă
Scrisoarea III, ou o elegie în care se .regăseşte o evocare asemănă-
toare a unei scene istorice cum ar fi Le Cor, din romantismul fran-
cez sau diferite balade de Uhland — spre a trèce la romantismul
german. Asemenea comparări de texte şi de procedee de compoziţie
nu ar face decît să1 reia adevărul că Eminescu se deosebeşte de poeţii
romantici, de care este prea des apropiat, pe cînd în realitate el
reprezintă un anumit moment — nu întîrziat al romantismului — ci
o depăşire a lui, a crizei romantice. (Observaţii judicioase în acest
sens a formulat criticul M. Călinescu într-o suită de articole despre
Epigonii, apărute primăvara aceasta în Gazeta Literară), Altceva ar
trebui însă subliniat într-o încercare cum este cea de faţă: pe de o
parte demonstrarea acelei note aparte pe care o aduce Eminescu faţă
dé operele p o e t i œ de valoare recunoscută pe planul literaturii uni-
versale, şi pe de altă parte, relevarëa acelui caracter surprinzător de
nou, de modern, ne care-1 implică constanta de reflexivitate- emi-
36 Mircea Ivănescu

nesciană. Poate nu ar fi exagerat să susţinem că ar trebui să ne în-'

toarcem mai mult în timp decît se face deobicei pentru a stabili locul
lui Eminescu în momentul literar international, pentru a întîlni' un
poet care, prin capacitatea sa de a gîndi la semnificaţiile cele mai
generale ale vieţii, pierind de la versuri de o juvenilă turnură sau
de o plasticitate sensuală ce par a refuza speculaţia, să se apropie
de Eminescu. Este vorba de Baudelaire. Evident, între poeme ca De-
parte sînt _de tine... şi Une charogne nu se pot stabili apropieri.
Insă tehnica abstragerii unor sensuri tot mai adînci de ordinul spe-
culaţiei şi rezonanţei poetice de la o imagine în aparenţă total lip-
sită de poezie sau chiar ostilă frumosului liric este aceeaşi.
O asemenea apropiere, oricît ar părea de hazardată, ar trebui
poate încercată — cu remarca necesară că pesimismul eminescian
nu coboară niciodată pînă la lexcesele naturaliste parcă, uneori de-
cadente, ale poetului francez. Comparaţia ar trebui însă poate în-
cercată şi pentru a fixa o anumită imagine a lui Eminescu. care să-1
apropie mai mult de timpurile; noastre — sau mai ales — m m am în-:
cercat în rîndurile de mai sus, pentru a valorifica acele poezii de mici
dimensiuni pe nedrept considerate "ca neglijabile în complexul crea-
ţiei eminesciene.
MIRCEA IVĂNESCU
 Efigii

încerc să evoc chipul lui Eminescu, aşa cum se desprinde el din

amintirile celor apropiaţi, a prietenilor şi cunoscuţilor, a celor ce i-au
stat. în preajmă dar au rămas străini de zbuciumul şi flacăra c e ardea
înalt în el, sau numai le-au intuit "adevăratele dimensiuni titanice,
a celor ce 1-auţ zărit doar, în străfulgerarea unei clipe semnificative
sau complet ' a n o d i n e . . . Imagini se înlănţuie de la o etapă a biogra-
fiei la alta, ; în decoruri schimbate, pe fundalul sever al gimnaziilor
sau lîngă apele galbene ale' Tîrnavelor, pe colinele molcome din pei-
sajul transilvan, în jurul Blajului, a l Albei-Iulii, al Bueerdei-Grînoase,
pe o stradă îngustă din Sibiu, într-o mansardă incertă, într-una din
locuinţele mobilate de la Bucureşti, cu aceeaşi masă simplă de brad
alături de nelipsita sofa roşie, ou cărţi şi hîrtii împrăştiate pe podele,
sau în cafeneaua Troidl din Viena, în refugiul Caimat'ei, în salonul
„Junimii", în luxoasa locuinţă a familiei doctorului Kremnitz, în parcul
de la Ober-Dôbling, sub teii Copoului ieşean, în umbra cupolei Mă-
năstirii Neamţu — şi pînă la ultimul lui adăpost, din ospiciul de pe
strada Plantelor • . . în toate aceste locuri, şi în altele încă, Eminescu
a întîlnit oameni,, a fost văzut şi urmărit de ochii atîtor contemporani,
oare i-au reţinut fizionomia, amănuntul vestimentar, u n zîmbet, o
schimă de durere sau o umbră de melancolie persistentă, o vorbă sau
un gest. Nu toate acestea au fost, fireşte, transmise posterităţii, iar
din cît'e s-au transcris, nu fiecare conţine o semnificaţie sau o egală
autenticitate, numărul mărturiilor pierdute sau nerostite, posibile dar
scufundate în anonimat întrecînd cu mult puţinul ce ne-a rămas.
Din cîţi .ar fi putut evoca odinioară portretul poetului, numai unii
au făcut-o. Hasdeu, oare. i-a plîns moartea într-un necrolog plin de
fulgere şi imprecaţii, nu ni 1-a zugrăvit, din păcate, cu tot ceea ce
tùmultuosul său temperament ar fi putut vedea în grandioasa prăbu-
şire a eroului; notaţiile din corespondenţa lui Duiliu Zamfirescu —- al
cărui ; simţ realist ne-ar fi putut lăsa un portret veridic — nu trec de
exclamaţia convenţională - „bietul Eminescu!" —< deşi scriitorul ne
38 Mircea Zaciu

lasă să înţelegem că deţinea destule amănunte revelatoare, capabile

să-1 emoţioneze, retrospectiv:
,,Cu cîtă emoţiune îmi aduc aminte de unele părţi din viaţa lui
Eminescu, pe cînd éram la Romînia liberă şi-1 cunoşteam de aproape!" 1 )
Şi totuşi chipul „zeului tînăr" sau masca lunară din anii obnubi-
lării stăruiau în conştiinţa contemporanilor turburaţi de drama omu-
lui şi urmăriţi de muzica operei. Există însă, acolo unde fascinaţia
covîrşeşte datele memoriei, primejdia unor stilizări, a accentelor abu :
zive, a falselor amintiri sau chiar a anecdoticii triviale. Dificultatea
de a curăţi portretul de asemenea straturi suprapuse, pentru a scoate
la lumină trăsăturile autentice, a fost subliniată nu o dată. Ca şi
obligaţia de a întreprinde o asemenea operaţie, enunţată de marii
prieteni .ai poetului, Caragiale cel dintîi, mai tîrziu Slavici, ale căror
„amintiri" îşi găsesc justificarea într-un asemenea impuls etic.
Oricît de ciudat ar părea, mulţi contemporani îşi aduceau aminte
destul de vag şi cu mari aproximaţii figura lui Eminescu în datele
ei fundamentale, în coordonatele ei majore. O atare împrejurare,
conjugată cu primejdia falsificărilor interesate, dicta —1 la numai zece
ani de la moartea poetului — apelul lansat în Floare albastră şi în.
Familia: „Scrieţi amintiri şi dăţi-ne icoana complectă şi adevărată a
lui Eminescu!" 2 ).
Estompa vremii sau frecvenţa imaginilor apocrife trebuiau învinse
printr-o concentrare a-sincerităţii şi un efort în direcţia luminării
laturilor obscure ale biografiei şi personalităţii eminesciene. însuşi
Iacob Negr-uzzi, în Amintirile din „Junimea", avea să menţioneze că
poetul fusese cunoscut „imperfect" de contemporani, că ei şi-1 , ^ î n -
făţoşau" mai tîrziu din ^amintiri răzleţe" 3 ). Fragmentarismul viziunii
nu va rămîne fără repercusiunii iar memoria prolifică a unor contem-
porani va trebui — de ia caz la caz — cenzurată de document. Pu-
blicitatea în jurul biografiei eminesciene, cursa unor mărturii retuşate
retrospectiv, din care profita mai. mult decît istoria literară construc
ţia romanţată, libertatea de iniţiativă a ficţiunii, scuzată comod de
aura amintirii şi de aproximaţiile - memoriei, au stîrnit din cînd în
cînd proteste vehemente. Astfel, publicarea scrisorilor Harietei atrage
apostrofa lui C. Miile, îngrijorat de alterarea portretului eminescian
prin scăderea 1a nivelul unei psihologii inferioare şi maladive:
„Despre poet nu aflăm mare lucru nou şi interesant. O mulţime
de amintiri fără de rost, redarea poetului de către o fiinţă cu totul
inferioară, preocupată mai mult de -dînsa şi de soarta ei, decît de
aceéa a fratelui său, o colecţie întreagă de intrigi, de mahalagizme-
şi 1 de lucruri mici, care nu pot adăugi nici o iotă la viaţa nenoroci-
tului poet" 4 ). '
Luciditatea ironică a lui Camil Petrescu întîmpina cu aceeaşi se-
veritate „Amintirile" lui Ion Slavici — chiar dacă intenţia acestora
fusese de a corectă erorile şi a restabili un profil eminescian mai
aproape de adevăr. Portretul geniului era însă coborît la -nivelul
puritan al accepţiunii mic burgheze despre artist: u n om „modest,
 Efigii 39

tăcut, ; palid, melancolic, visător, prost îmbrăcat, dezordonat, c a s t " . . .

Ceea ce-1 indigna pe Camil Petrescu nu era num ai L tortura postumă a
poetului pe un pat procustian al comentariilor abuzive, cît mai cu
seamă erorile cu privire la „firea lui de om", abundenţa amintirilor
„înspăimîntătar de convenţionale" 5 ). Autorul Luceafărului, atît de
aproape — ca traectorie biografică — de generaţia scriitorilor de la
1900 rămînea totuşi „mai. departe în mister"; „în jurul vieţii lui sînt
atîtea împrejurări nelămurite, de parcă ar fi o figură., mitologică" 6 ).
Cu ani în urmă, acelaşi fenomen prilejuia lui Caragiale u n comen-
tar similar, indignat de „inexactităţile, nimicurile născocite, neadevă-
rurile absurde ce se spun ( . . . ) pe socoteala lui {a lui Eminescu, n.n.)
„ca şi cum ar fi vorba de un tip din evul mediu, lier nu de cineva (care
a trăit în mijlocul nostru atita v r e m e . . . " 7 ) .
*

A existat şi tentaţia de a reface, efigia , eminesciană din datele

furnizate de operă, lnainte.de a-l cunoaşte personal, Vlahuţă. şi-1 ima-
gina, numai din lectura versurilor, asemenea unui straniu Sburător:
„un tînăr slab, înalt, palid şi tras la faţă, cu ochii negri, visători, pe
umeri îi cad plete ondulate ( . . . ) el nu vede pe unde calcă, nu şe
u i t ă . la.: nimeni, şi merge ca un somnambul, parc-ar pluti..." 8 ).
Poate că şi „autoportretele" abia-deghizate, înserate în operă, au
hrănit o atare imagine. Trăsăturile lui .Tonta Nour, ale Sărmanului
Dionis sau ale călugărului Ieronim se adăugau unei impresii momen-
tane şi fără consecinţe, dintr-o relaţie întâmplătoare ou poetul, gra-
vînd cu apă 'tare o nouă efigie, ideală, ce conţinea totuşi, în compo-
nenţii ei chimici elemente fundamentale. Iată un asemenea „auto-
portret":
„înfundat după o perdea grea de mătasă verde şi uitindu-se pe
fereastră în noaptea clară, şedea un tînăr oam de 18 ani. El îşi reze-
masè bărbia plină de cot şi se uita, neparticipînd de fel la petrecer-
( . . . ) . Fruntea liui naltă, albă, foarte netedă şi rondă, se perdea sub
părul lung, moale şi negru strălucit, care era îmflat în viţe-naturale
mari, caii înmulţeau strălucirea părului. Faţa lui eraA vînătă de albă şi
fiindcă răsese fulgii de barbă neagră, ce începuse' a împlè părţile în
josul urechai, el părea pudrat cu brumă de pe struguri, nasul era
corect şi plin, parcă tăiat în marmoră, ochii mari suib nişte sprîncene
arca te cu măiestrie erau întunecoşi, dar d e o coloare indescriptibilă.
Păreau negri, dar, privind bine sub • .lungile,.lor ...gene,, ai .fi., găşit •că(
sînt de un albastru întunecos, demonic, asemenea unui smarald topit
noaptea. Poate că neumbriţi de gene atît de lumgi şi atît d e dese, n-ar
fi părut atît de întunecoşi, poate că lumina, neoprită de acea mătase
brună, ar fi limpezit noaptea voluptoasă a acelor ochi. Aveau albăs-
Irimea transparentă a strugurelui negru (a sinelei topite în apă).
Expresiunea feţei lui era tristă — dar nu dureroasă. Cel puţin, umerii
obrazului cam ieşiţi . arătau că rotunzimea lui slăbise şi făcuse loc
 Mircea Zaciu

acelei umbre dulci şi interesante în mijlocul obrajilor, care le şade

atît de bine oamenilor- tineri- — umbra sentimentalităţii." 9 ).
^ Reducînd proporţiile eroului, dîndu-i o vestimentaţie mai modestă,
colbuită de'drumurile bătute pe jos, scăzînd şi ceva din vîrstă, vom.
obţine chipul adolescentului hoinar, aşa cum l-au reţinut oîteva cro-
chiuri la Cernăuţii la Blaj, la Sibiu ©au la Viena. însuşi fratele poe-
tului, Matei, ii 'comunica în 1909 lui Corneliu Botez următoarea des-
cripţie semnificativă:
„Ca. fizic, Mihaiu era mai scurt ca mine, eu am talia 1,68, el era
cu vr-o 2—3 centimetri, poate şti patru, mai scurt, avea o muscula-
tură herculitană ( . . . ) păr negru, ca corbul, faţa un brun alb ( . . . )
mergea totdeauna gînditor ( . . . ) piciorul şi mîinile mici, ca ale' ma-
mei, dinţii regulaţi şi de culoare gălbuie, cînd rîdea, rîdea cu mare
poftă, şi rîs sincer". 10 )
între 1900 şi 1914 au fost date- publicităţii numeroase evocări ale
şederii lui Eminescu la Blaj şi în alte locuri din Transilvania, datorite
foştilor elevi de atunci, un N. Petra-Petrescu, M. Strajanu, Grigore
Dragoş, Ştefan Cacovean, Ioăn Orga, Petre Uilăcan, . Ilie Dăianu,
N: Densuşianu etc.11)
Copilandrul, deşi „slăbuţ îmbrăcat", purtînd roc negru şi căciulă
de oaie în prag de vară, păru tuturor „frumos, ou o .privire inteli-
gentă", cu „ochi negri, păr mare, retezat ce trăgea în negru, voce
groasă, bărbătească", „faţă brunetă", „faţă surîzătoare, ochi negri
scîhteietori", „copil chipeş", „cu ochi frumoşi şi deştepţi" — - ceea ce
coréspundea şi cu portretul schiţat de fostul său dascăl cernăuţean,
Iôan Sbiera, care i-1 descria lui Maiorescu drept un băiat „blînd"
„spirit deştept şi inimă uşor impresionabilă" repede sedus de: falsele
străluciri ale teatrului ,ambulant cu care a şi fugit din Cernăuţi. 12 )
E adevărat că, după atîtea drumuri, ciubotele îi erau scîlciate
cînd a ajuns Ia Blaj, surtucul de peruvian negru era ros şi scurt în
ràîriiéci,' rupt în coate, pantalonii aveau o- culoare incertă!, dar toate
acestea nil vor fi bătut la ochi atunci, în mediul şcolar transilvănean.
Remarca e retrospectivă şi acordată la evoluţia ulterioară, a poetului.
De aceea unii „conşcolari", sc-riindu-şi mai tîrziu amintirile, vedeau
în neglijenţa vestimentară a poetului „semnele desperaţiunii" (ceea ce
era prematur) sau o „lepădare de sine" (explicaţie. cu rezonanţe mo-
nastice, firească în atmosfera Blajului vremii). Să-1 fi cunoscut pe
Ethinescu elevii din Blaj încă din filele Familiei, încît, la sosirea lui
m ; orăşel „în studenţime fierbea vestea şi pe buzele tuturor sunau
cuvintele: e aici Eminescu, e aici Eminescu"? Lucrurile par idealizate.
Fără îndoială că apariţia adolescentului avea să exercite o seduc-
ţie deosebită asupra firilor potolite, placide şi conformiste ale septi-
maniior, octavanildr şi inatuxizanţilor blăjeni. Dar asta ceva mai tîr-
ziu; după ce-1 vor fi remarcat pe ciudatul • străin,- a i „hăinuţele . Iui
rele şi nu pe el croite", prăjindu-se „gol goluţ" la soare pë malul
Tîrnavei sau scăldmdu-se cu deliciu în apa Chereteului,, dormind pe
unde apuca şi- uneori chiar „sub^ streşina mănăstirii" sau şi pe cîmp,
 Efigii 41

afară din oraş, mare mîncăii de cireşe şi struguri, venind nu se ştie

biné, de unde, înconjurat de aureola celui ce „gustase din plăcerile
amare ale teatrului ambulant", s ă r a c ' d a r capabil" la o adică să cum-
pere un> sac de grîu, „pe care 1-a dus la moară, 1-a măcinat, şi a . lăsat
să-i. facă iin cuptor întreg de p î i n e " . . . Asemenea'enormităţi vor fi
stîrnit multe comentarii în lumea filistină şi conformistă a orăşelului;
că şi felul său franc de a intra în vorbă, a înnoda cunoştinţe sau a
apostrofa cu naturaleţe:
„Odată eram la preumblare în grădina Podului (pe malul Tîrna-
vei mici) şi-1 vă|d acolo în a p ă — îşi aminteşte Dămian Domşa —
Cum stam pe ţărmure în reverendă şi mă uitam la el, îmi strigă:
„Hai de tet scaldă, ce, stai ca o mireasă jpe ţărmure!" 13 ).
Dar mai ales puneau pe gînduri cunoştinţele băiatului fără o şco-
laritate precisă, curozitatea lui veşnic înfometată, „de gîndeai că
vrea să înghită toată ştiinţa din lume". Ambiţioşii blăjeni angajau
dispute literare şi ştiinţifice, mîndri şi siguri, pe studiile lor liceale şi
pe „testimioniile" ce le dădeau oarecare orgoliu, susţinînd „numai
iacă aşa din pedanterie ( . . . ) cîte o absurditate, ca sări necăjim",
căci îi intriga neverosimilul situaţiei: ei, nişte sextani, septimani, oc-
tavani şi maturizanţi, să se dea învinşi de un copil „de-a doua clasă".'
Lupta era grea, căci uneori Eminescu „era hărţăgos, nu ceda"; alte-
ori „rămînea domol şi zîmbia, ca şi cînd ar fi vrut să zică: ce . ştiţi
voi?" Mai cu seamă în literatură era acasă, .„poeţii îi avea în degete"
şi îi plăcea să citească în grădina seminarului, cu voce tare, din Fa-
milia sau să recite din Alecsandri cu vocea lui frumoasă şi adîncă.
, Există, despre trecerea lui .Eminescu prin Sibiu cîteva mărturii,
dintre oare se reţine aceea din 1892 a lui N. Densuşianu 14 evocîndu-1
„cu făţa négricioasâ, cu ochi mari deschişi, cu un zîrnbet pe buze",
dar îmbrăcat „într-un costum cu totul singular":
„O spun, nu în dezonoarea acestui om, d pentru cunoaşterea cru-
dei sale sorţi, că în adevăratul înţeles al cuvîntului curgeau zdren-
ţele de pe el. Abia se mai vedea pe la gît un mic rest de cămaşă
neagră, iar pieptul de sus şi pînă jos era gol, şi cu mare necaz cerca
bietul om sărşi acopere pielea cu o jachetă ruptă, în toate părţile
zdrenţuită pe la mîneci pînă la coate şi cu nişte simpli pantaloni
zdrenţuiţi din sus şi zdrenţuiţi din jos. Era întru adevăr dureroasă
înfăţişarea externă a acestui tînăr, şi atunci am zis în mine: cumplită
mizerie a trebuit să sufere omul acesta în viaţa lui, încă atît de fra-
gedă. Şi ou toate că el se afla în costumul celei mai crude suferinţe,
îţi zîmbea întruna, cu. atîta mulţumire, ca şi cînd întreaga lume ar
fi fost a lui".
Densuşianu ' îl = îmbracă, îl trimite la Răşinari, la ' popa Bratu.
^ viitorul' bunic al poetului O. Goga — carè-i ajută să treacă munţii.
Biografii n-âu putut lămuri cu exactitate ce-a făcut Eminescu după
aceea. O mărturie proximă e consemnată de Caragiale, căruia u n
actor din trupa : lui Pascaly — sau poate Pascaly însuşi — i-a poves-
42 Mircea Zaciu

ţ.it „cum găsise într-un otel din Giurgiu pe acel băiat — care slujea
în curte şi la grajd —- culcat în fîh şi citind în gura mare pe.Shiller.
în ieslele grajdului, la o parte, era un giamantan — biblioteca băia-
tului — plin cu cărţi nemţeşti" 15 .
Caragiale era curios să cunoască pe ,,tînărul aventorar", pre-
simţind întîlnirea unei „fiinţe extraordinare", a unui „erou". Datorăm
acestei. împrejurări una din cele mai frumoase efigii ale lui Eminescu -
adolescent:
„Tînărul sosi.
„Era o frumuseţe! O figură clasică încadrată în nişte plete mari
negre; o frunte înaltă şi senină, nişte ochi mari — la aceste ferestre
ale sufletului se vedea că cineva este înăuntru; un zîmbet blîrtd. şi
adînc melancolic. Avea aerul unui sfînt tînăr coborît dintr-o veche
icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scri-
sul unor chinuri viitoare.
„Mă recomand, Mihail Eminescu.
„Aşa l-am cunoscut eu." 16
Tinerii depănară toată noaptea filosofic, „cu nepregetul viratei
de 17 ani",,îşi împărtăşiră cunoştinţe literare şi Eminescu îi citi chiar
o poezie, căci era îndrăgostit de o artistă.
Unui din foştii colegi de la Blaj, Ştefan Cacoveanu, îl vizitează
în aceeaşi epocă şi ne lasă descripţia locuinţei lui Eminescu, la Pas-
caly, dn-spatele hotelului „Hugues" de pe Podul Mogoşoaiei,. într-un
decor ce se va repeta, cu mici variaţiuni, în multele peregrinări de
aici înainte. 17
La scurtă vreme, o nouă efigie ni-1 prezintă pe poet în decorul
unei cafenele vieneze, unde îl caută — l a 1870 — Iacob Negruzzi,
curios să-1 cunoască pe autorul Epigonilor. Uşa se deschide „şi văd
intrînd un tînăr slab, palid cu ochii vii şi visători totodată, cu părul
negru lung, ce i se cobora pînă aproape la umeri, cu u n zîmbet blînd
şi melancolic, cu fruntea înaltă şi inteligentă, îmbrăcat în haine
negre, vechi şi cam roase." 18 în amintirile sale oam romanţate, au-
torul Copiilor de pe natură se imaginează recunoscînd în acest tînăr
straniu pe Eminescu, fără nici un alt indiciu. Se pare însă Că întîl-
nirea.. s-a petrecut în condiţii întrucîtva diferite. E' sigur că profilul
lui Eminescu atrăgea luarea aminte în marile amfiteatre ale universi-
tăţii vieneze. Aşa îl remarcă Slavici, la cursurile lui Lorenz Stein şi
ale lui Ihering - „un albanez,, îmi ziceam, poate chiar un persian":
„un tînăr oacheş, cu faţa curată şi rasă peste tot, ou un lung „clăbăţ"
bănăţenesc peste pletele negre, cu ochi mărunţi şi visători şi totdeauna
cu un zîmbet oarecum batjocoritor pe buze-.." 1 9 .
Cît de greu se obişnui Slavici cu absenţa lui Eminescu — după
ce o iarnă şi o 'primăvară nu fusese zi să nu se întîlnească — o
atestă scrisorile către Negruzzi, căci deşi îl mai vizita dih cînd în
cînd. cîte un cunoscut sau un „stimător", „nu este nimeni al doilea
Eminescu, care să ştie a suscita gîndiri distrăgătoare în sufletul meu".
Gîndirea lui exercita o atracţie încă mai puternică decît fiinţa poe-
 Efigii 43

lutui: „Felul-gîndirei sale mă seduce-şi nu mai puţin mă seduce forma

in care se manifestă acest fel",. îi scrie Slavici .în- 187.4 .aceluiaşi
Negruzzi. Pentru greoiul şirian limba însăşi — vorbită de -Eminescu —
constituia un subiect de continuă încântare,- părîndu-i că „a nirnărui
limbă nu-mi place ca şi a lui Eminescu" 20 .
E ceea ce remarcă şi' G. P-anu, evocînd lecturile poetului în
cercul „Junimii" ieşene: „Eminescu punea acea 'melancolie adâncă în
glas, care ridica valoarea — chiar mediocră — a lucrărei pe care o
cetea" 21 ; iar Iacob Negruzzi notează că „îşi declama poeziile cu acea
cadenţă plîngătoare care făcea farmecul lecturei sale" 22 , timbru parti-
cular din care Maiorescu trăgea ' concluzii pentru ă justifica deta-
şarea şi dezinteresul poetului pentru propria-i operă:
„El citea poeziile lui ca şi cînd ar fi fost a altuia; fără vreo am-
biţie p e r s o n a l ă . . . Parcă ar fi fost o lucrare' străină de el, niciodată
nu s-ar fi gîndit măcar s-o publice. Publicarea îi era indiferentă. Se
mulţumea cu emoţiunea estetică a unui mic cerc de amici, fără a se
gîndi la nici o satisfacţie de amor propriu, el se consideră oarecum
oa organul accidental, prin care însăşi poezia se manifesta, aşa că a r fi
primit eu aceeaşi mulţumire să se fi manifestat prin altul".
Este începutul falsificării profilului moral eminescian, operaţie
iniţiată de Maiorescu şi de apropiaţii lui, atunci cînd —- atacaţi din
toate părţile — au simţit nevoia unei justificări, căutată în „firea"
lui Eminescu însuşi, în abulia lui, în modestia şi lipsa totala de am-
biţii, în abandonul cu care ar fi trăit în orice ocurenţe, în indiferenţa
sa pentru condiţia umană. Secondindu-1 pe Maiorescu, Iacob Negruzzi
preciza în Amintirile sale:
•„O împreunare de aşa mare talent şi de atîta modestie este ceva
extraordinar. Lipsit cu totul de ambiţii, el. nu avea nici o-aspiraţie
pentru îmbunătăţirea situaţiei sale sociale sau chiar materiale, ba
nici măcar dorinţa naturală şi legitimă a autorilor ca scrierile să. le
trăiască după moarte şi meritele să le fie apreciate şi recunoscute
de generaţiile viitoare nu răsărea niciodată în sufletul său candid" 23 .
Că avem de-aface, în asemenea cazuri, ou un. portret calp, nu mai
încape nici o îndoială. Alte mărturii, dezinteresate, precum şi lectura
scrisorilor eminesciene o atestă; Dar încă înainte, Caragiale, care îl
cunoscuse atît de. bine, dă o replică tăioasă:-'„..• trebuie şă spun o
dată că poetul de care e vorba a trăit material rău; sărăcia lui nu
este o legendă: a fost o nenorocită realitate şi e a îl afecta foarte. Ce
Dumnezeu! doar n-a trăit omul acesta acum cîţeva veacuri, ca să ne
permitem cu atîta uşurinţă a băsni despre trista lui viaţă! . . . a trăit
pînă mai ieri, aci, eu noi, cu mine, zi ou zi, ani î n t r e g i . . . Pe cine
vrem noi -să amăgim?"24.
Sub apăsarea grijilor materiale şi a epuizării de la „Timpul", chi-
pul . poetului se Umbreşte treptat.
Era încă un bărbat" viguros, de o frumuseţe clasică, cu privirea
incandescentă şi zîmbetul „mobil, diversificîndii-se în orice moment,
fiind întrebător; confirmativ., iertător; dispreţuitor, dureros, oglindin-
44 Mircea Zaciu

du-i- oarecum mimica çjîndMi" — aşa îl vede N . Petraşcu „într-o

seară de toamnă, într-un restaurant din josul Teatrului Naţional",
prin 1881. Dar zeul tînăr cu zîmbetùl 1 visător-melancolic şi fruntea
senină, capătă curînd -înfăţişarea unui slujbaş oarecare, mînat de mă-
runţişurile vieţii, hărţuit, aşa cum îi apare într-un tramvai lui Vlahuţă:
„im o m în vârstă, bine făcut, rotund la faţă, fără plete, îmbrăcat ca
toţi oamenii ( . . . ) El ţine pe braţe un ghiozdan ros pe la margini; de-
getele de l a mîna dreaptă îi sînt pline de cerneală violetă, ochii lui
mici înfundaţi, cu gene rari, au privirea vagă şi ostenită a omului
distras, dus pe gînduri" 25 .
Lucra cu zel,, conştiincios, cu multă bună credinţă — cum îi ra-
portează Slavici lui Iacob Negruzzi — dar n-avea nici măcar lemne
de f o c . . . Cît de cinică sună aşa dar replica lui Maiorescu: „cît i-a
trebuit lui pentru ca să trăiască în accepţiunea materială a cuvîntului,
a avut el totdeauna" 2 5 a , Anghel Demetriescu şi-1 aminteşte din acei ani
de umilinţe.
„Şefii partidului petreceau verile în răcoarea munţilor străinătăţii,
iar el, sărac, nenorocit, nebăgat în seamă, exploatat chiar de cei ce-1
preţuiau — ăsiida în zăduful muncii silnice de la Bucureşti" 26 .
Tot de acum datează materia celor mai frumoase portrete —
bogat -colorate sentimental şi compasiv — ale lui Al. Vlahuţă, tran-
scriind pe alocuri replici şi exclamaţii ale lui Eminescu, încărcate de
o concentrată suferinţă, izbucnind în vocabule dramatice prin laco-
nismul lor şi prevestind înoptarea poetului:
„Mîncam adesea la acelaşi birt, şi multe seri ni le petreceam
împreună «vorbind rău de lume» şi fumîndu-ne dejunul şi prînzul
de-a doua zi. El era pe- atunci redactor la ziarul Timpul. Conştiincios
şi muncitor peste măsură,, de multe ori Eminescu ducea singur greu-
tăţile gazetei, Cîte nopţi petrecute ou condeiul în mînă! Ş-a doua zi,
palid, nepieptănat, plin de cerneală pe degete, c-un teanc mare de foi
scrise intra în tipografie, unde rînduia materia, redacta informaţii,
făcea corecturi, şi numai sară, cînd gazeta începea să se vînture la
roată, atunci îşi aducea şi el aminte că e trudit şi n-a mîneat nimic
în ziua aceea.

întT-o zi m-a'm dus la tipografie să-1 iau. ca să ' mîncăm împreună.

L-am găsit făcând corecturi. Èra abătut şi foarte obosit la faţă.
n— Uf, nu mai pot, n u mai p o t . . . Aş vrea să m ă duc undeva la
ţară, să mă odihnesc vro două Săptămâni...
,,•— De ce nu te duci?
Dar unde să mă duc? Cu ce şă mă duc? Pe cine să las în
locul meu? . .
„Asta era pe la sfârşitul lui mai. După o săptămînă gazetele anun-
ţau că Eminescu a înnebunit" 27 .
Portretul se adînoeşte, în anii de là „Timpul", cu date morale şi
de. concepţie, mai numeroase decît în mărturiile anterioare. E curios
a r m . apropiaţii Iul din anii tineri, rămâneau fascinaţi mai degrabă de
 Efigii 45

înfăţişarea sa, oprindu-se la detaliul fizic,, a i foarte rare şi disparenté

raportări ia dialogurile cu poetul. Sînt notate generic discuţii în con-
tradictoriu, al căror conţinut nu ni se reproduce; ni se spune că
noaptea a trecut în dispute filozofice sau în iniţierea în literatura
germană, familiară lui Eminescu; abia ici-colo scapă cîte o însemnare
mai concretă (la G. Panu de pildă): aflăm că Eminescu îi dezvolta lui
Bodnărescu teoria antinomiilor - în istoria universală,, ca să-i d-qve-
dească despre Napoleon I că a fost „contrariul unui om mare" etc 28 .
Rare sînt. informaţiile ce primim în; asemenea confesiuni despre fră-
mântările lui de concepţie, despre ideile sale politice, literare şi este-,
tice, despre afinităţile lui. N. Densuşianu afirmă, în treacăt, că Emi-
nescu.-adolescentul se asimilase cu ardelenii „aproape în toate, în
idei şi în sentimente", mărturie întărită şi dè fratele poetului, Matei,
confirmată de unele însemnări manuscrise. Negruzzi comunica simpatia
poetului „penţru clasele muncitoare. Eminescu -. - scrie, el — avea o
milă nesfârşită pentru soarta ţăranului romîn, çu care îi..plăcea mult
mai mult să stea de vorbă decît cu bărbaţii ' semiculţi" ă i societăţii
mai înalte" 29 . De unde şi alarma lui P. P. Carp, într-o scrisoare către
Titu Maiorescu, pe marginea unor articole eminesciene din Timpul,
acuzate că, depăşind programul conservator vizează mai .mult „pa-
sionarea maselor" 30 . Cu toată platitudinea - care-1 iritase pe Gamil
Petrescu — îi datorăm lui Slavici ;oele mai concrete informaţii/ ca-
pabile să recompună o efigie a omului Eminescu din cele mai variate
împrejurări biografice, la Viena, la Putna, la Bu'cureşti etc. Valoarea
documentară a Amintirilor este considerabilă, nu şi capacitatea lor
de a sintetiza imaginea eminesciană cu siguranţa pe care o găsim la
Caragiale trasată din cîteva linii definitive:
„Aşa l-am .cunoscut atuncea, aşa a rămas pînă în cele din urmă
momente bune: vesel şi trist; .comunicativ şi .ursuz; blînd şi aspru,-
mulţumindu-se cu nimica şi nemulţumit totdeauna de toate; aci de o
abstinenţă de pustnic, aci apoi lacom de plăcerile vieţei; fugind de
oameni şi căutîndu-i; nepăsător ca un. bătrîn stoic şi iritabil ca o fată
nervoasă. Ciudată amestecătură! —À felicită penţru. artist, nenorocită
pentru om!" 31
Cît priveşte detaliul- concret, semnificaţia unui gest sau a unei
întîmplări mărunte, date despre „memoria sa colosală", momentele
cînd nu se simţea „nimic din melancolia sa" („rîsese mult şi poves-
tise glume din viaţa ţărănească cu.mare poftă"), înflăcărarea lui cînd
vorbea despre, popor („tot binele îl. aştepta mai ales de la popor,, căci
cei zece mii din clasa superioară n-aveau nici o valoare în .ochii l u i . . . " )
— n e sînt transmise de Mite Kremnitz 'în ale sale Fluechtige Erinne-
rungen an M. Eminescu32. Aceeaşi autenticitate şi surprindere „pe
viu" — fără aerul pedant şi reconstiţutiv al altor memorii -— conţin
notele lui Alexandru Vlahuţă, surprinzînd pe gazetarul torturat de
ritmul infernal al meseriei, frămîntaţ; de mari proecte, cititor, pasionat,
elogiind „şenitătatea, şi măreţia tragediilor • clasice",, visînd. la „o-; casă
16 Mircea Zaciu

a artiştilor", al cărei plan utopic nu ezită să-1 întocmească in toate

amăriuhtfele pecuniare, cu o febră de vizionar:
„ . . . î l văd înaintea meai viind - zgribulit, cu gulerul ridicat; cu pă-
lăria pleoştită trasă pe ochi, çu mîinile la piept, vîrîte in mînecile
unui palţonaş Cam subţirel. Venea repeqior,, în fuga măruntă şi săltă-
reaţă a picioarelor îngheţate, căci : èra numai în ghete şi era zăpadă
şi viscol mare . . . . î r gonise frigul de acasă şi venea la cafenea să. se
încălzească. Am intrat la „Imperial", ne-ăm aşezat ia o masă mai
aproape de sobă — pe f a ţ a poetului, pururea sfioasă, era în dimineaţa
aceea o blândeţe şi o bunătate'"de -copil sf'înt. îmi întinse mina ca : să
văd cît e de recej, îmi spuse că de două zile n u s-a mai făcut foc la
el, că toată noaptea a tremurat, că e şi cam umedă odaia lui, şi că
multe sărbători triste a a v u t el de ciînd face- umbră pămîntului, dar
priii aşa urită sărăcie şi gînduri urîte cia de .data asta, riu-şi aduce -
aminte să fi trecut. Şi toată ziua a c e e a a m stat împreună şi-am făcut
planuri. Atunci am zidit noi o casă pentru artişti — un adevărat pa-
lat! Era chiar p e locul unde-i casa Oteteleşanu. Dar ce organizare
era, şi c e buget frumos alcătuise Eminescu! Nu ştiu cum potrivise el
lucrurile din condei, că, după ce se acopereau toate cheltuielile pre-
văzute şi neprevăzute, mai avea ş-un excedent de vreo cincisprezece
mii de lei pe an. ŞL è r a o bucurie pe n o i . . . Seara însă, la birt, a tre-
buit să ne facem bine socotelile, pentru că toată averea noastră efec-
tivă se încheia în trei lei, şi vroiam s-avem şi de aici, mai ales de
aici, u n e x c e d e n t . . . pentru ţigări" 33 .
Un an după îmbolnăvirea din 1883, acelaşi Vlahuţă îi scria lui
Titu Maiorescu:
„Am văzut pe Eminescui şi-am stat cu el o zi. Mi-a fost cu nepu-
tinţă să-1 înduplec a veni cu mine la ţară. — La ce, zicea el, să mai
porţi prin lume u n om mort!
„Doarme puţin, vorbeşte puţin şi sunt "zile în care uită să înă-
nîhce. (...)
„Grozav îl tulbură şi-1 demoralizează lipsa de ocupaţie . hrăni-
toare. El o spune adesea. — De aci poate, în mare parte vădita umi-
linţă — sfieala copilărească din vorba şi. mişcările lui, — E mişcător
pîn'la lacrimi cînd' vezi la ce e redusă viaţa lui. Toată existenţa i
se-nchee într-o dinamică foarte resţrînsă şi înceată — cît îi trebuie
cuiva ca să nu f i e mort. — Citeşte tare puţin, căci îl oboseşte. Nu
scrie nimica. S-a încercat —-. mi-a spus — dar i-a fost cu neputinţă.

.,în tot cazul, grăbiţi a-1 numi undeva. Altfel îl perdem fără nă-
dejde de-ntoarcere.
„Sunt grozav de demoralizat — mi-a spus de nenumărate ori cît
am stat ou el, — aş vrea s-adorm şi să nu mă mai diştept. Cum nii
poate omul să moară cînd vrea! Nu ; mă-nduplec la acte de violenţă
cu - mine însumi". E nespus de sfâşietor!" 34 .
Din aceeaşi epocă efigia lui Eminescu ne e transmisă într-o deli-
 Efigii 47

cată pagină a poetului Ion Păun-Pincio, care-1 văzuse la Botoşani,

vorbind pe stradă ou Scipione Bădescu, „voinic şi vioi", părînd încă
{parte tînăr şi restabilit după şederea la - mănăstirea Neainţu. Uneori
ieşea întovărăşit de sora lui Harieta şi cuplul înainta cu greu pe. uli-
ţele orăşelului, încît privirea evocatorului putea să reţină detalii fi-
zionomice sau vestimentare, Eminescu era îmbrăcat ca un om nevoiaş:
„straie groase de şieac — d e ş i -era cald — în cap o pălărie 'naltă,
neagră şi veche". Mai adesea voioşia îl părăsea, „călca încet şi rar,
cu capul mereu lăsat în jos", iubea plimbările singuratece, prin locuri
părăsite, .rătăcind pe aleile' puistii ale grădinii Vîrnav:
„Se oprea în i o c şi asculta cîntecul p ă s ă r i l o r . . . apoi se pleca
de culegea cărăbuşi,' îi punea pe; palmă şi stătea cu mîna întinsă,
pînă ce ei îşi luau zborul, în vreme ce deasupra lui tremurau liniş-
tit florile albe pe care el atîta de mullt le iubise şi cădeau molcom
peste dînsul, cădeau, lacrimile primăverii.. ,"35.
în acelaşi cadru vegetal, al grădinii Vîrnav din Botoşani, înţr~un
decor cu frăgezimi de acuarelă, ,îi va plăcea şi lui Gala. Galaction
să evoce silueta eminesciană.
în 1884, lia Iaşi, îi vizitează Vlahuţă şi N. Petraşcu. Poetul le
apare ca un Icar prăbuşit din înalturi:
„ . .. l-am găsit într-o cameră din fundul curţii unui otel. Am
ridicat cele trei trepte ale scării deasupra unui podişor şi văzînd per-
delele lăsate, am privit prin o mică deschizătură dintre ele. Eminescu
dormea pe o canapea îngustă de muşama neagră, cu bustul gol. Era
cald. Bustuil alb şi frumos, cu umerii largi, cu muşchii bine dezvoltaţi,
părea al unui atlet",
Urmează o secvenţă decupată dintr-un roman dostoievskian:
„ . .. i-am propus o plimbare la Copou cu trăsura, pe care el o
primi surîzînd. îl puserăm între noi, într-o trăsurică lipovenească cu
un cal şi ridicarăm drumul printre casele, boerereşti, cu curţi mari,
spre Copou. Pe drum, Eminescu vorbi puţin dînd numai cite un răs-
puns scurt şi cuminte, avînd aerul că se gindeşte .la ce-1 întrebam şi
mai mult surîdea" 35a .
Curînd insă, ' Eminescu — aşa cum ni-1 transmit efigiile vremii —
nu m!ai e de recunoscut. Parică ar fi vorba de alt om, atit.de repede
se degradează imaginea lui fizică, atît de întinse sînt ravagiile bolii,
incît părea din altă lume, abstras, apatic, căzut într-o . prostaţie, din
care rar. .mai ieşea, cu clipe de veselie stridentă sau numai de blîn-
deţe copilăroasă, repede. întors ' într-un mutism dureros. Din întune-
caţii ani 1887—1888 iată un zguduitor portret al lui N. Iorga:
„Trecea pe stradele laşului un om greoi, gros, cu mustăţile rase,
rău îmbrăcat, împiedicat în mişcări, care-şi smulgea firele de păr de
pe faţă (...) Mulţi se ţineau de dînsul — Doamne iartă-i! — distrîn-
du-se. Noi întorceam capul de la el, cum l-ai întoarce de ia trupul
neînsufleţit, ajuns hidos prin impia descompunere, al unei fiinţe res-
pectate şi iubite. în Botoşani intra apoi, -aşteptat de o seamă de lume,
lîngă Henrieta, nici tristă, nici veselă, ci nemişcată în âlba ei figură
4a Mircea Zaciu

liniştită, acelaşi om gros, fără vîrstă, pe buza de s u s a căruia sel des-

făcea acum o mustaţă groasă neagră. Acasă la el veniau acum des
prietenii, ca să afle veşti care ajungeau pe urmă în presă. Odată,
lîngă piaţa cea mare, îl mtîluiu, tîrîndu-şi greu picioarele bolnave,
cu ochii pironiţi în jos. ,S-a uataţ lung la acela care-i salutase geniul,
ca şi cum n-ar fi fost la mijloc ceaţa nenorocirii, şi apoi picioarele
bolnave tîrîră mai departe pe acel care fusese Mihai Eminescu . . . Şi
oare n-a mai fosţ niciodată, desigur niciodată el însuşi, cu toate
scurtele licăriri înşelătoare" 36 .
în ultimul an al vieţii, Eminescu locuia într-o odăiţă mobilată,
în aceeaşi casă unde Panu avea redacţia Luptei. Memorialistul „Ju-
nimii" şi-1 aminteşte pentru cea din urmă oară în acest decor kafkian,
cu ganguri. întunecoase, cu atmosferă insalubră şi mucedă. Ultimeiie
imagini eminesciene, transmise de memorialistica literară, sînt zgu-
duitoare fie prin emoţia conţinută, fie prin laconismul unei relatări
neutre, ca cea din Amintirile lui Iacob Negruzzi:
„Cea de pe urmă dată cînd l-am văzut pe Eminescu a fost la Tea-
trul Naţional. Eu. eram ou nevasta mea într-o lojă iar el era într-un
stal din care ne fixa toată vremea. Se vedea că avea intenţia să vie
în loja noastră dar pînă la urmă îl cuprindea sfiala căci abia sculat
se aşeza iarăşi la loc. Cît era de schimbat! Ce deosebire între data
întîi, cînd cu 19 ani în urmă îl recunoscusem din instinct între o
mulţime de tineri, şi aCum cînd puhav la faţă, încovăiat şi cu ochii
rătăciţi era aproape de sfîrşitul său" 37 .
Tot atunci, Brătescu-Voineşti — elev în Clasa a VIII-a — îl vede
într-o seară la grădina Opler, în vălmăşagul bucureştenilor petrecă-
reţi Şi-n acompaniamentul unei cintăreţe care, pe scenă, relua un re-
fren obsesiv:
„Du hast Diamanten und Perlen..."
„Şi iată că aud lîngă mine pe un domn zicînd:
„— Uite pe Eminescu.
„M-am întors brusc şi deşi nu cunoşteam pe domnul care vorbise
l-am întrebat cu înfrigurare:
„— Unde?
„Cu indiferenţă, uitîndu-se spre rîndul de mese din faţa scenei,
mi-a răspuns:
„—r Uite-1 colo.
„M-am uitat în direcţia privirei lui, dar nu vedeam pe nimeni
care ar fi putut să fie poetul ale cănii poezii le îngînam seara drëpt
rugăciune.
,,— Unde? Care? - - l-am întrebat din nou stăruitor.
„— Uite colo, la masa patra. Ăla cu batista pe frunte.
„M-am uitat şi am. văzut un o m rău îmbrăcat, aproape zdrenţăros:
Pe masa 1 dinaintea lui, alături de-o halbă de bere era o farfurie îii
care pluteau bucăţele de ghiaţă. Şi-a scos de pe frunte batista, a
muiat-o în farfurie, a stors-o şi-a reaşezat-o pe: frunte şi acum, cu
capul , plecat pe spate, zîmbea dureros cîntăreţei. de pe scenă, băţînd
 Efigii 49

cu mâna dreaptă tactul a r i e i . . . Mi-am simţit sufletul năpădit pe de

o parte de o sfişietoare compătimire pentru cel care din lacrămile lui
făcuse un izvor etern de încîntare pentru alţii, — pe de altă parte
de. o clocotitoare revoltă nu numai .împotriva indiferenţei publicului
din. sală, dar şii împotriva Cerului care îngăduia această ticăloasă tra-
gedie. Făcîndu-mi loc cu coatele şi cu pumnii, am i e ş i t e i . . . p a r
aversiunea pe care am avut-o totdeauna pentru declaraţiile strigă-
toare mă împiedică de a încerca să descriu ce am resimţit cîteva zile,
în care cei din jurul meu socoteau că mi-am pierdut minţile .. .3S.
Dramatismul mărturiei atestă începutul unui amplu proces de
conştiinţă 1— adâncit după moartea poetului —• care avea să tulbure
tinerele generaţii timp de cîteva decenii.
Dar — parafrazînd un poet francez care considera că nimeni nu
moare încă pămînteşte cât timp trăiesc cei ce l-au văzut şi-şi aduc
aminte de dînsul — amintirea lui Eminescu stăruie printre noi nu
numai prin perpetuarea .gloriei .lui,, ci şi în secvenţa de memorie a
lui Tu dor Arghezi, de mai multe ori evocată:
„Mă numesc unul din oamenii în viaţă care l-au văzut pe Emi-
nescu în carne şi oase. Eram copil de şapte ani. L-am zărit pe calea
Victoriei. Trecea prin public .un om grăbit, fără să ocolească, impe-
tuos. „Uite-l pe Eminescu" a spus cineva, cu un glas pe care-1 ţin
minte. Se pare că poetul nu mai făcea parte "din viaţa lui şi că trăia
o metempsihoză străină,. Nu puteam şti atunci cine era să fie Eminescu
şi ar fi fost normal să-i uit numele auzit. E' curios că nu l-am uitat.
Mi-a rămas în ureche, împreună cu tonul de stupefacţie, de compă-
timire probabil, cu care a fost rostit" 39 .
Cărei întîmplări i se, datoreşte oare că ultimul supravieţuitor din
cîţi l-au mai văzut pe Eminescu în viaţă, este şi urmaşul său direct,
artistul admirabil în care geniul romînesc şi-a concentrat din nou
sevele şi aromele?
*

Mai mult decît în silueta greoaie şi ezitantă a omului puhav şi

rătăcit, posterităţii i-a plăcut să-1 vadă pe Eminescu sub înfăţişarea
unui zeu tînăr, în apariţii fulgurante şi enigmatice, învăluit în mantia
melancoliei, cu o uşoară umbră de trăiri dureroase, ascunzînd un pre-
sentiment tragic. Dintre atîtea imagini, viitorimea a reţinut efigia vi-
sătorului adolescent, cum singur se • între văzu se plutind pe. marile şi
mişcătoarele pustietăţi ale Timpului:

Pururi tînăr, înfăşurat în manta-mi,

Ochii mei 'nălţăm la steaua
Singurătăţii...

4 - steaua MIRCEA ZACIU

•50 Mircea Zaciu

1
Duiliu Zamlirescu şi Tilu Maiorcscu în scrisori (1884—1913), Bucureşti, Casa
Şcoalelor, f. a., p. 233.
2
Scrieţi amintiri! în Familia XXXV (1899) nr. 26, p. 310.
3
Iacob .Negruzzi. Amintiri din „Junimea", Buc., Cartea Rominească (1943),
•p. 274.
4
C. Miile, • Letopiiiţi, II, Buc., 1908, p. 180—181.
5
Camil Petrescu, Eminescu, în Opinii şi atitudini, E.P.L., 1962, p. 180.
6
Idem, ibid. .
7
I. L. Caragiale, Două note, în Opere, III, ed, P. Zarifopol, Buc., Cultura na-
ţională,. 1932, p. 11.
8
Al. Vlahuţă, Amintiri despre Eminescu, în Scrieri alese, II, Buc., E.P.L., 1963,
p. 423.
9
Eminescu, Aur, mărire şi amor, în Proză literară, E.P.L., 1964, p. 280—281.
10
Aug. Z. N. Pop, Contribuţii documentare la biogralia lui Mihai Eminescu,
Ed. Academiei R.P.R., 1962, p. 265—66.
11
Vezi, N. Petra-Petrescu, Din juneţa lui Eminescu — Amintiri —, î n Familia
XXXVI (1900), nr. 1, p. 6—7; N. Densuşianu, ibid., nr. 2, p. 14; Ştefan Cacoveanu,
Eminescu în Blaj, în Luceaiărul III (1904), nr. 3, p. 71—74; N. Strajanu, Amintiri
despre Eminescu, în Ramuri IV (1909), nr. 12—14, p, 526—529; Eminescu în Blaj,
amintiri de ale contemporanilor culese de Dr. EJie Dăianu, Sibiu, 1914, Tip.
Poporului, 37 p.
12
I. E. Torouţiu, Studii şi documente iiterare, III, p. 116.
13
Dr. Elie Dăianu, op. cit., p. 17.
14
Vezi N. Petra-Petrescu în Familia XXXVI (1900), nr. 2, p. 14.
15
I. L. Caragiale, In Nirvana, în Opere, III, p. 1.
1° Idem, ibid.. p. 2.
17
Ştefan Cacoveanu,. Eminescu Ja Bucureşti, în Luceaiărul IV (1905), nr. 3,
p. 5S ş.u.
JS
Iacob Negruzzi, op. cit. p. 255.
19
Ion Slavici, Amintiri, Buc., Cultura naţională, 1924, p. 15.
20
Torouţiu, op. cit., vol. II, p. 270.
21
G. Panu, Amintiri de la Junimea din Iaşi, în Pagini alese, E.S.P.L.A., 1957,
p. 65.
22
I. Negruzzi, op. cit., p. 265.
23
Idem, ibid., p. 273.
24
I. L. Caragiale, Ironie, în Opere, III, p. 7—8.
23
AX Vlahuţă, Amintiri despre Eminescu, în Scrieri alese, II p. 423—424.
25a
Apud. N. Peiraşcu, Mihai Eminescu, Buc. 1934 p. 45.
26
Idem, Lbid. p. 45.
27
Al. Vlahuţă, Amintiri despre Eminescu (1889), în Scrieri alese, II, p. 364—365.
28
G. Panu, op. cit, p. 62—63.
29
I. Negruzzi, op. cit., p. 273.
30
Aug. Z. N. Pop, op. cit., p. 333.
31
I. L. Caragiale, In Nirvana, în Opere, III, p. 3.
32
în I. E. Torouţiu, op. oit., vol, IV, p. 1 ş.u.
n3
Casa artiştilor, în Scrieri alese, II, p. 495—496.
34
I. E. Tooruţiu, op. cit., III, p. 124.
35
I. Păun-Pincio, Poezii, proză, scrisari, E.P.L., 1950, p. 122.
35a |Sf, Petraşcu, op. cit., p. 57—58.
36
N. Iorga, în amintirea lud Eminescu, in Neamul lomînesc literar I 1(1909)
nr. 7, _p. 507. "
37
I. Negruzzi, op. cit., p. 272.
38
I. Al. Brătescu-Voiteşti, Amintire • dureroasă, în Omagiu lui M. Eminescu,
1935, p. 134—135.
39
Tudor Arghezi, Eminescu, în Lume veche, lume nouă, E.S.P.L.A., 1958,
p. 260.
 Un mare romantic

Plivită in contingenţele sale cu fenomenul romantic european,

figura lui Eminescu, acest mare subiect al literaturii romîneşti1, cum
îl numea Tuclor Vianu, poate solicita cercetătorului, în momentul ac-
taul, eforturi îndeosebi pe linia unei interpretări de' sinteză. în dome-
niul exegezei migăloase, atingînd adeseori performanţe demne de teh-
nica unui ilustru artizanat, izvorismul eminescologiei şi-a făcut în în-
semnată proporţie datoria, nelipsind a înregistra nici acele excese pe
care doar buna intenţie (nu totdeauna implicată, din păcate) le poate
scuza. Cele mai importante momente ale • criticii eminesciene, de la
contribuţiile lui Maiorescu, lor g a şi Chendi, ale lui Caracos,tea şi apoi
Tudor Vianu, G. Căl.inescu, D. Popovici şi pînă la recenta prefaţă în-
chinată de Eugen Si miori prozei literare a marelui nostru poet, au de-
păşit substanţial nivelul cantitativ al interpretării, formulînd idei bo-
gate cu privire la ceea ce G. Călinescu numea „cercul psihic sau cer-
cul istoric" 2 în care se desfăşoară gîndirea lui Eminescu. O încer-
care actuală de comparativism pe marginea operei eminesciene, ur-
mărind' atenta ei sincronizare cu direcţiile' paralele şi naturile con-
genere din cîmpul european al literaturii, se află în situaţia de a fi
copios devansată prin cercetări de prestigiu. Nelipsind nici mai re-
centele acte de reabilitare a romantismului eminescian,, datorate lui
G. Călinescu, Tudor Vianu, Silvian Iosifescu sau George Munteanu,
însemnări cu o temă cum este aceea pe care titlul nostru şi-o pro-
pune sînt nevoite să accepte idei formulate, itinerarii parcurse, cău-
tînd în van farmecul ineditului. Recompensele acestei situaţii vădu-
vite de avantajele pionieratului nu sînt însă deloc neglijabile. Este,
pe de o parte, prilejul unic de a întîrzia în preajma misterului emi-
nescian, atît de atrăgător în toate implicaţiile sale, iar pe' de alta po-
sibilitatea fructuoasă de a utiliza idei critice din prestigioasa creaţie
(căci creaţie este, în primul rînd opera lor) a unor eminescoiogi de
reputaţie. Opera lui Eminescu şi bogata ei exegeză reprezintă un uni-
vers de idei şi imagini prin care condeiul oricărui cercetător poate
i 6 Mircea Tomuş

întîrzia cu profit, chiar dacă gestul său se rezumă, de cele mai multe
ori, la simpla urmărire a unor conture existente,.
Statura romanticului Eminescu ne întîmpină masivă din umbra
veacului, solicitând comparaţia eu marii romantici ai lumii: Byron,
Leopardi, Lenau, Vigny, Musset. Şi totuşi, date fiind condiţiile social-
istorice ale timpului său, împrejurările culturale deosebite în care
s-a format precum şi rezonanţa adîncă, excepţională, a gîndirii sale,
romantismul lui Eminescu nu exclude disocieri şi nuanţări, după cum
nu se înlătură cu totul apropierea de alte mari tipuri de sensibilitate
umană. „Eminescu e un poet cu coarde multe, şi este o greşită me-
todă aceea de a le amesteca în vederea unei teorii", spunea G. Că-
linescu în Opera lui Mihai Eminescu3. însuşindu-ne acest punct de
vedere flexibil şi atent, va cădea în sarcina noastră ca, pe urmele
cercetătorilor renumiţi ai operei eminesciene, să încercăm a despărţi
atitudinile romantice fundamentale, înnăscute sau însuşite într-atU
încît au devenit, după expresia lui Tudor Vianu, un eveniment al
subiectivilăţii poetului, de împrumuturile mai de suprafaţă şi care,
fie că n-au ajuns încă să se coboare pînă la încrustarea geologică
în subteranele personalităţii lui creatoare, fie că, în situaţia lor de
motive livreşti, se resimt prea puternic de pecetea originară. O temă
încă nelămurită a exegezei eminesciene, în ciuda unor contribuţii
hotărîtoare cum au fost acelea ale lui D. Caracostea şi în ciuda mate-
rialului copleşitor pe care ni-1 oferă monumentala ediţie Perpessicius,
este aceea a caracterului spontan sau elaborat al creaţiei emines-
ciene. Argumente se găsesc suficiente pentru fiecare din cele două
soluţii şi nu le mai' reluăm aici unde problema ne preocupă lateral,
O rază de lumină ar putea aduce, credem, încadrarea poetului nostru
în acea familie de spirite al căror flux de inspiraţie' se declanşează
trudnic, după neîncetate reveniri şi torturări ale spiritului, familie că-
reia ' îi aparţine Schiller (apropierea între Eminescu şi Schiller în spe-
cificul creaţiei o făcuse Tudor Vianu), poet care auzea melodia de
farmec a poeziei abia înspre sfîrşitul nopţii de chin şi veghe. Ceea
ce înseamnă, la urma urmei, că Eminescu este totuşi un spontan, dar
nu un facil, căci nu vom întîlni la el facilitatea notaţiei impresioniste,
ci efortul colosal de aprofundare, . de coborîre în forul său interior,
efort care, după expresia lui G. Călinescu, mişcă „roate enorme şi
greoaie" 4 . în ordinea noastră de idei, problema amintită ne poate
indica dificultatea oricărei intenţii de a despărţi tranşant motivul li-
vresc, specific climatului romantic, de tema adînc însuşită, realizîn-
du -ne migraţia ideilor, de la suprafaţă spre străfundurile gîndirii
eminesciene, faptul că, în definitiv, fiecare „împrumut" sau „motiv"
poate fi considerat drept o temă virtuală, iar într-o perspectivă, mai
largă, uneori chiar o viitoare atitudine sufletească fundamentală.
Avînd însă, pe acest teren, o acută necesitate de criterii stabile, vom
considera, se înţelege, miraculoasa circulaţie de idei şi motive din
opera eminesciană aşa cum ne-a lăsat-o, hieratic împietrită, întune-
carea şi dispariţia poetului.
 Un mare romantic 53

în cea mai fragedă tinereţe, dependenţa poetului de modelele

literare era aproape totală 5 . Copleşeau atunci pozele romantice (Ami-
cului F. I.), gesturile naive, întrebările grave, frecventele opoziţii. îi
revine lui D.'Popovici meritul de a fi surprins, în cursul său despre
poezia lui Eminescu, numeroasele urme preromantice din această
epocă. Reluate acum, relaţiile şi izvoarele stabilite acolo ar încărca
pagina noastră care credem că are nevoie doar de a le semnala pre-
zenţa. în masiva sa lucrare, amintită mai sus, G. Călinescu ne oferă
o arie foarte vastă de asemenea raporturi şi motive, extinsă cu pro-
fit asupra manuscriselor eminesciene. Se semnalau eroi romantici:
Hilariu, dintr-un proiect de dramă, era demonic, Ştefăniţă fatal, pate-
tic, filozoiant, caracterizat de tînărul Eminescu în trăsături senza-
ţional romantice: „nestatornic, de o beţie tristă, nobil în fundul ini-
mii, dar abrutizat prin pasiune — un mare fond de grandoare —
altfel meschin. Caracter melancolic, Sanguinic, Oacheş"6. Temele, pre-
ferate ale tinereţii, trecute dintr-un proiect într-altul, erau dragostea
angelică şi cea infernală. în acea vreme, „cea mai înaltă expresie a
durerii universale" era, pentru poet, după expresia lui G. Călinescu,
„nebunia, lunaticia" 7 . S-a observat, pentru această perioadă a for-
maţiei poetului, predilecţia lui pentru modelele mărunte, obscure 8 ,
care facilitau procesul vast de îmbogăţire spirituală a tînărului au-
tor, răspunzînd în acelaşi timp şi setei sale acute de senzaţional.
„Eminescu avea predilecţiune pentru poeţii mai mărunţi, uneori chiar
anonimi, de unde putea să-şi ia, nestingherit, idei pe cari apoi să le
topească cu desăvîrşire în fraza lui personală", notează G. Căli-
nescu 9 , oferindu-ne cîteva grăitoare exemple. Astfel, „ideea călăto-
riei pentru aducerea diamantului Nordului [din Viziunea lui Don
Qiiixotte — n.n.] a scos-o Eminescu din recenzia unui obscur poem
romantic dintr-un număr din Blâiter fur literarische Urmterhaltung...
ce-i picase în mînă şi care a rămas prin bîriiilej s a l e . . . ca o dovadă
de felul cum îşi scotea inspiraţii din cele mai neînsemnate mărun-
ţişuri" 10 . O altă încercare, Amicii întunericului, respiră o atmosferă
„senzaţională" 11 ; Lilla e „un nume foarte romantic"; acţiunea unui
episod se petrece în Spania, fapt iarăşi „de calitate senzaţională" 12 .
Cunoscuta pasiune pentru lectură a lui Eminescu, neocolind nici cele
mai prăfuite tomuri, a avut drept rezultat alcătuirea unui imens de-
pozit de teme şi motive de predilecţie romantice, în gustul vremii
şi al locurilor pe care ie străbătea poetul în tinereţe, aflate mai ales
în sfera, de influenţă germană. înclinaţia pentru 'macabru putea veni,
după opinia lui D. Popovici, din frecventarea literaturii preromantice
cu schelete şi chiar din lectura lui Bolintineanu 13 . Regretatul profe-
sor din Cluj vedea aici numai rezultatul unei influenţe, iar nu, ca
G. Călinescu, o „predispoziţie psihică fundamentală", asociindu-şi
„viziunea onirică, de obicei autoscopică, a unui mort" 14 . în acelaşi
depozit de teme şi motive mai putem enumera, în fugara noastră
inventariere, motivul cornului, atît de. răspîndit în romantismul eu-
ropean şi în special în cel germanic, numeroasele cadre naturale de
coloratură romantică, frecventa temă a peşterii care ia, după cum
i 6 Mircea Tomuş

spunea G, Călinescu „în cele din urmă forma claustraiităţii, a şede-

rii în odaie, «cu perdelele lăsate» şi c h i a r . . . pe întuneric" 15 . într-o
asociaţie intimă cu acest motiv se afla predilecţia pentru elementul
lacustru, elevaţia -în sublime lacuri lunare, percepînd hula cosmică.
Vocaţia neptunică a lui Eminescu este aceea care explică, după exe-
getul său recent citat, „frecvenţa icoanelor marine" 16 la un poet care
a întîrziat să descopere litoralul. Oricine poate remarca înclinarea
lui Eminescu pentru natura grandioasă, nesfîrşita sa sete • de peisaie
nemaivăzute, purtîndu-1, ca pe toţi romanticii, în minunate călătorii
imaginare, făcî.ndu-1 să închipuie fermecătoare tablouri de natură de
pe cele mai diferite meridiane. Poetul nostru era bîntuit de viziuni
ale peisajului asiatic., îl străbăteau alteori teribile pustiuri polare;
fantaza cîteodată pe căile caravanelor din prăfoasa Sahară, vedea
codrii Libanului şi peisajele biblice ale Palestinei. în opera sa trăiesc,
cu o viaţă proprie, am putea spune, aproape cu o personalitate a lor,
esenţele romantice de copaci, răspîndindu-şi farmecul, parfumul sau
florile sub bătaia' lunii, alt motiv de predilecţie al romantismului.
Subtila exegeză călinesciană remarcă apoi descrierile de interior care,
fie că trădează „mentalitatea ţărănească şi arhaică", fie că închipuie
„case măreţe, care au în ele ceva. geoloqic, străluciri de peşteri cu
rasfrîngeri de gheaţă, somptuozităţi de geodă uriaşă, s a u . . . un aer
oriental" 17 , poartă pecetea romantică. „Arhitectura • urmează acest
stil gigantic, geologic şi fabulos, cînd nu e vorba de un simplu bor-
dei" 18 . în acest strat al operei eminesciene, se poate urmări preocu-
parea autorului pentru nuvela de tip romantic: Geniu Pustiu, Cezara;
se observă cu uşurinţă profilarea unui adevărat ciclu ;de povestiri
fantastice, compuneri fabuloase sau poveşti orientale în ţesătura că-
rora se întrevăd temele şi preocupările specifice ale romantismului
senzaţional,, cu perceptibile apropieri de Th. Gautier, Jean Paul Rich-
ter
' E A
- Hoffmann sau Edgar Poë. .Raportările le-a făcut de ase-
meni. G. Călinescu: „Visul bătrînului cu germinaţia oului [din Ava-
tarurile faraonului THi — n.n.] simbolizează'dibuirea din ou a unei
forme pentru eul lui veşnic şi e o explicaţie a nebuniei sale m e t a f i -
zice. Toată această parte este impregnată de magnetismul şi spiritis-
mul romantic, pe temei de panteism şi spiritualism, • aşa cum le-au
formulat poeticeşte Edgar Poë şi Th. Gautier" 19 . Un alt element ro-
mantic, în aceeaşi povestire, este „bilateralitatea şi migraţiunea «mag-
netică» a eului pe spaţiu dè timp scurt, a cărui cea mai tipică ex-
presie o găsim în. Amintirile d-lui Augustin Bedloe de Edgar Poë"2".
Apoi „eroarea pe care o face tînăra Dona Anna [din aceeaşi poves-
tire eminesciană — n.n.] luînd pe unul drept altul .e greşala Euphe-
miei din Elixiere des Teufels de Hoffmann" 21 . Poetul nostru a cultivat
de asemeni legenda lui Ahasvérus, alt loc comun romantic, apoi vi-
sul şi aventura onirică, era obsedat de. metempsihoză, de „dorinţa de
ascensiune", care ia „forma cavalcadei"; tema e romantică, „venită la
poet prin Burger, Bolintineanu şi Sihleanu. în locul ascensiunii gă-
sim alteori o consecinţă a ei: viziunea de sus a peisagiilor, foarte
frecventă .. ,"22,
 Un mare romantic 55

Geografia romantismului eminescian ne întîmpină cu arii vaste,

in ciuda unor prejudecăţi ca re-l înglobau exclusiv în sfera germanică.
Cercetătorii de prestigiu (Tudor Vianu, I. M. Raşcu, G. Călinescu şi
alţii) au dezvăluit numeroasele relaţii dintre opera lui Eminescu şi
cultura franceză. Se ştie acum. că sentimentul dominant al cuprinză-
toarei panorame Memenfo Mori îşi poate găsi apropiere nu numai în
pesimismul istoric schopenhauerian, ci şi în tema ruinelor şi a civi-
lizaţiilor dispărute, cultivată de preromantismul şi romantismul fran-
cez (Volney), Modelul literar al unei asemenea încercări este, în
afară de orice îndoială, hugoliana La legende des siècle. De altfel,
silueta puternică a romanticului francez tutelează, după cum s-a do-
vedit, tinereţea poetului nostru şi, mai cu seamă, poezia socială din
această epocă, aducînd în universul eminescian primele întruchipări
ale temei titaniene: titanul revoluţiei şi cel al istoriei, din împărat şi
proletar. î n ' c u r s u l său, D. Popovici a insistat asupra relaţiilor poetu-
lui nostru cu- fenomenul romantic englez şi în special eu Byron. Ro-
mantismul german şi nordic a fost frecventat de Eminescu tot din
această perioadă a tinereţii, de mari îmbogăţiri spirituale, iar aspec-
tul - acesta nici nu mai trebuie dovedit. Prin mitologia nordică pe
care o cultivă şi care apare în una din primele poezii eminesciene,
La Bucovina, romantismul german cucereşte sensibilitatea poetului
nostru într-o asemenea măsură, încît unele din temele şi motivele
sale îi devin cele mai proprii întruchipării. S-a arătat, pe bună drep-
tate, că titlul poeziei Floare albastră nu poate fi pus în directă legă-
tură cu de toţi cunoscutul simbol al romantismului german, deşi nici
înlăturarea exclusivă a oricărei apropieri, chiar şi a celei de atmo-
sferă generală, nu este justificată. Toată viaţa lui, Eminescu a rămas
cu obsesia personajelor mitologiei nordice, visînd, după cum s-a ară-
tat, o femeie venită din ceruri scandinave. Se cunoaşte apoi pe larg,
din exegeza eminesciană, intenţia poetului de a da o mitologie au-
tohtonă, dacică, în care elemente nordice aveau să intervină în im-
portantă măsură. încercările de poeme pe tema cuceririi Daciei de
către romani sînt străbătute, după cum se ştie, de figurile mitologiei
germanice, venite în ajutorul regelui dac. Un personaj cum este
bătrînul Mag din Strigoii este prezentat în atmosferă mitologică nor-
dică, cei doi corbi, unul alb şi altul negru, care zboară în jurul creş-
tetului său fiind, după explicaţia lui G. Călinescu, ,,cei doi corbi ai
lui Odin, Hugin şi Mugin, judecata şi memoria, singurele facultăţi
ce i-au mai rămas bătrînului în chip cu' totul latent" 23 .
Pe această temelie atît de ramificată se ridică, asemeni liniiloi
unei construcţii solide, temele majore romantice cultivate de Emi-
nescu. D. Popovici ne-a lăsat o foarte utilă analiză a uneia dintre
cele mai importante, tema titaniană. Profesorul din Cluj considera
vocaţia titaniană drept fundamentală pentru poetul nostru, arătînd că
,,în formele stabilite şi privite în evoluţia lor totală, sentimentele
poetului refac grafica sentimentelor titaniene, c-are parcurg de
asemenea stadiul afirmaţiei, al revoltei şi ai înfrîngerii" 24 . Rolul cli-
matului romantic al literaturii este, în această direcţie a formări:
personalităţii eminesciene, acela de a desăvîrşi vocaţia sa titaniane
 i 6 Mircea Tomuş

originară, de a-i oferi „puternice puncte de sprijin". Analizele cu-

prinse în bogata critică eminesco logică au urmărit cu atenţie şi spi-
rit de pătrundere feluritele manifestări şi implicaţii ale acestei teme
în poezia şi gîndirea autorului Lucecdarului. Menţinîndu-ne cu totul
în sfera generalităţilor, vom reţine, pentru itinerariul nostru prin uni-
versul romantic al poetului, momentul de apariţie după părerea lui
D. Popovici, al acestei teme, poezia Mor tua est, diversificarea ei pxin
asocierea demonismului şi mesianismului. Astfel, Venere şi Madonă,
aduce un prim moment de „concentrare a antinomiilor", fenomen
caracteristic naturilor demonice (pe acest plan poetul nostru se do-
vedea afin cu Goethe şi Byron), de unde şi dramatismul poeziei. O
altă armonie tipic romantică a unor tendinţe contrarii stabilea Tudor
Vianu şi anume „idealismul şi pesimismul sau mai bine zis revoluţio-
nalismul şi scepticismul", împerechiere ce nu reprezintă „un contrast
iresolvabil şi care ar fi sfîşiat natura intimă a lui Eminescu, dar mai
degrabă termenii unei sinteze, realizată în multe împrejurări roman-
tice" 25 . Să mai notăm acum că, după observaţii unanime, revolta îm-
potriva societăţii se exteriorizează la Eminescu în termenii demonis-
mului (înger şi demon) şi ai titanismului (împărat şi proletar), atitu-
dini fundamental şi major romantice. De aceeaşi principală sferă de
atitudini romantice se leagă mesianismul poetic (exprimat în Epigo-
nii) sau numeroasele figuri de profeţi prezentaţi într-o totală izolare
morală. Motivul principal al temei titaniene şi al . celei demonice ră-
mîne o permanentă a creaţiei - lui Eminescu şi cunoaşte numeroase
prefaceri şi înfăţişări în spirit preponderent romantic. Proletarul,
poporul răsculat, reprezintă titanul revoluţiei, protestatar şi progre-
sist; Cezarul este titanul istoriei în viziunea sceptică schopenhaue-
riană; demonismul se manifestă şi în erotism (înger şi demon) găsind
o primă rezolvare^ a tensiunii sale interioare (ca în Geniu pustiu)
în revoluţionarism 26 , iar una, mai tîrzie, în la felii de romantica pace
a iubirii, în salvarea prin' dragoste; femeia înger sau femeia demon,
„Venera demonică", imagini deopotrivă tipic romantice, sînt bogat
ilustrate de Eminescu. Inventarierea noastră nu poate neglija nici
alte atitudini sau teme romantice: sentimentul general al labilităţii,
antiteza romantică ce susţine Scrisorile, vechea temă a vieţii-vis,
neptunismul, înfăţişările romantice ale dragostei, tema cetăţii, cum
o numea D. Popovici, atît de la modă în romantism, atracţia evului
mediu, ispita noilor mitologii etc. etc.

Scutiţi de sarcina copleşitoare dé a redacta un inventar exhaus-

tiv al motivelor romanticè din creaţia eminesciană şi îndrumaţi de
tema acestor rînduri spre o interpretare calitativă a lor, avem dato-
ria să încercăm o acţiune de triere, separînd acele teme ce, în ciuda
unei atenţii del-oc neglijabile din partea poetului, rămîn totuşi în situa-
ţia de motive exterioare, livreşti sau culturale, spre deosebire de ati-
tudinile funciare ale personalităţii eminesciene, atitudini care, într-un
fel sau altul, s-ar putea reclama de la romantism sau ar putea- fi
raportate la acest fenomen. Pe acest teren o întreprindere faţă de reu-
şita căreia ne mărturisim un scepticism total este aceea de a separa.
 Un mare romantic 57

la rîndul lor, atitudinile originale eminesciene care puteau fi, even-

tual, cultivate şi aprofundate prin exemplul activ exercitat al ro-
mantismului, de acelea pe oare climatul romantic le-a sădit în sen-
sibilitatea eminesciană, făcîndu-le sa dobîndeasoă rădăcini adînci în
solul gîndirii şi al creaţiei sale. Ceea ce ne propunem deocamdată,
în preludiul momentului celui mai important al însemnărilor noastre
— acela care va tinde să definească, pe baza numeroaselor carac-
terizări critice de pînă acum, originalitatea poeziei eminesciene, în
timpul său şi în perspectiva noastră — este să încercăm a stabili
atitudinile majore, fie de provenienţă romantică, fie pasibile: de o ra-
portare la .romantism şi care contribuie substanţial la edificiul origi-
nalităţii eminesciene.
Una din cele mai izbitoare permanente de acest fel a fost defi-
nită de D. Popovici drept „trebuinţa sufletească de a depăşi lumea
fenomenului", din care, după aceeaşi opinie, „derivă particularităţile
cele mai de seamă" ale creaţiei eminesciene care posedă un stil ge-
neral ,,ce pictează ascensiunea în spaţii supraterestre sau izolarea
morală" 27 . De primă importanţă, în ordinea noastră de idei, este
deasemeni tema uranică, vocaţia cosmogonică şi eschatologică a lui
Eminescu, analizată în termeni de înaltă măestrie critică în paginile
lui G. Călinescu. „Fără îndoială — se spune în lucrarea des citată de
noi — că uranisimil nu e un aspect literar strict eminescian, de vreme
ce poezia romantică în general este uranică. Romantismul se carac-
terizează tocmai prin mari întrebări asupra începutului şi sfîrşituluî
acestei lumi, prin imense imagini cosmogonice şi eschatologice. Emi-
nescu e nici vorbă un romantic în privinţa aceasta, dar analiza sub-
conştienţei lui dovedeşte că atitudinea aceasta vine dinăuntru nu din
afară, determinată de firea lui fundamentală" 28 . Renunţînd a mai pre-
zenta numeroasele preocupări de această natură din poezia lui Emi-
nescu, vom aminti că tot G. Călinescu pune pe seama atitudinii ura-
nice izbitoarea şi permanenta vocaţie a poetului pentru astrul nopţii,
luna fiind, după acelaşi exeget, „punctul cel mai însemnat de orien-
tare uranică a poetului" 29 . Goborît în spaţiul uman, motivul uranic se
preface sau îşi găseşte corespondent în tema naşterii şi a morţii şi
în general în tema principalelor momente ale vieţii: naşterea, dra-
gostea (nunta e, bine se ştie, des reprezentată), moartea. într-o rela-
ţie de idei foarte inţimă dar evidentă Ia analiză se arată, după cum
a dovedit acelaşi G. Călinescu, sentimentul matern la Eminescu. M a -
turitatea poetului aduce într-o perspectivă învecinată naşterea, dra-
gostea şi moartea, fiecare raport presupunînd mari adîncimi de gîn-
dire şi reprezentare a vieţii. Viziunile marine apoi, obsesia pustiului
de 'apă, i,neptunismul", cum îl numeşte G. Călinescu, constituie dea-
semeni o atitudine fundamentală. Titanismul apare în acest domeniu
al permanenţelor eminesciene cu suficiente, încă, trăsături romantice,
deşi o prefacere este mai mult decît vizibilă. Geniul romantic este
ultima ipostază a titanismului eminescian, rezultat al unei „alterări®
interne a temei originale, petrecute în forul intim de creaţie al poe-
tului. Luceafărul, întruchiparea definitivă şi cea mai izbitoare à aces-
58 Mircea Tomuş

tui motiv, oferă definiţia romantică a geniului30, fiind investit cu un

puternic conţinut romantic şi anume cu dramatica înfruntare, • din
chiar conştiinţa personajului, între aspiraţiile divine şi cele umane 3 1 .
Acelaşi poem însă, şi odată cu e l stadiul final a l concepţiei emines-
ciene asupra geniului, alunecă treptat din universul romantic, sub
alte ceruri. Lumini clasice ating acum fruntea personajului şi gîndirea
eminesciană, arătîndu-ne sensul unei posibile dar, credem, încă înde-
părtate evoluţii. în fine, cele din urmă dar nu şi cele mai puţin im-
portante dintre atitudinile eminesciene fundamental romantice sînt
legate de diamica sentimentelor. Tudor Vianu a relevat în studiul
său „marea mobilitate a stărilor de suflet oare se înlocuiesc în furtuna
şi instabilitatea pasiunii" 32 , trăsătură ce-1 ancorează puternic pe Emi-
nescu în romantism, la fel cu necesitatea, resimţită pînă în ultimele
licăriri ale conştiinţei sale, de a-şi proiecta Vastele sale disponibili-
tăţi sufleteşti în spaţii tot atît de vaste.
în acest moment al însemnărilor noastre devine actuală, cu -vă-
dite sensuri conclusive, urmărirea personalităţii romantice emines-
ciene în devenirea şi formarea ei în timp. Motorul principal al aces-
tui proces de precizare şi amplificare a datelor sufleteşti ale poetu-
lui consumă desigur un combustibil intern, furnizat cu dărnicie de bo-
gatele resurse, psihice ale acestuia, influenţele exterioare, izvoarele
livreşti şi raporturile tematice pe care le-am evocat desigur abia în
treacăt în rândurile noastre, avînd, după expresia 1-ui D. Popovici,
funcţiunea de a ajuta pe poet să se regăsească, ele neputînd crea „o
personalitate ' literară, pentru că ele nu pot îndeplini o astfel de func-
ţiune decît atunci cînd lucrează e u material inferior din care nu vor
putea scoate nimic de seamă" 3 3 , în această ordine de idei, comen-
tatorii au remarcat precumpănirea elementelor şi atitudinilor roman-
tice în prima tinereţe a poetului, faptul că romantismul de primă
fază cuprinde numeroase elemente de o calitate estetică îndoielnică,
fie poze exterioare, fie atitudini facile, fie preferinţa pentru senza-
ţional; s-a mai remarcat apoi, pentru aceeaşi etapă, preponderenţa
modelelor străine, faptul că poetul nostru se dezvolta după o formulă
al cărui prototip îl reprezenta cel mai bine Byron sau Hugo, dar,
totodată, sensul progresist al sensibilităţii romantice eminesciene,
determinat pe de o parte de gîndirea sa încă optimistă, iar pe de alta
de prestigiul romantismului francez sau englez orientat spre viitor.
Sintetizînd, D. Popovici stabilise formula sentimentală eminesciană în
termeni ascendenţi la Viena şi descendenţi la Berlin 34 . O istorie a
spiritului eminescian, în limite foarte apropiate şi cu cîteva detailări
preţioase, ne dăduse, mei înainte, G. Călinescu în Opera lui Mihai Emi-
nescu. OprindU-ne numai asupra punctelor de intersecţie cu firul
principal al discuţiei noastre vom .reţine următoarele caracterizări,,
de mare forţă sintetică:
— Epoca prestudenţească se caracterizează prin „inspiraţie pa-
triotică înăbuşită de alegorie şi platonism naiv, cu eroi lunateci şi
filozofanţi, cu tînguiri fără durere profundă şi exaltare .pasională
fără senzualitate";
 Un mare romantic 59

— epoca vieneză aduce manifestări de „byro-nism şi faustianism,

o mare bucurie de aberaţie fantastică, teoria dragostei -angelice şi de-
monice cu izbucnirea senzualităţii, schopenhauerism integral şi cam
zgomotos, obsesia morţii cuiva .. ,35;
— in epoca berlineză patriotismul devine amar, „poetul începe
să se întoarcă spre trecut, pesimismul s-a agravat cu o adevărată obo-
seală de v i a ţ ă . . . Se vede o predilecţie pentru mitologia germanică
şi getică şi pentru folclorul naţional" 36 ;
— la Iaşi, „poezia se face pasională, galeşă sau iritată, apar în-
tîiele izbucniri de misoginism ş i . . . crizele de mizantropie" , în timp
ce la Bucureşti, „toate s c r i e r i l e . , , sunt tari dar sigure în expresie',
năvalnice sau înalt amare, de o mare volubilitate verbală" 37 .
Se'poate observa fără prea mari eforturi atît din studiul direct al
operei eminesciene cit şi din considerarea acestor caracterizări că spi-
ritul poetului tinde spre cîştigarea unei anume independenţe faţă. de
romantism şi în orice caz spre eliberarea- totală de motivul livresc
exterior. Tudor Vianu definise procesul specific de cîştigare a unei
personalităţi originale, în cazul lui Eminescu, drept un proces de eli-
berare faţă de prestigiul romantismului francez 38 . Am fi oare îndrep-
tăţiţi să generalizăm această observaţie, prin extindere' asupra feno-
menului romantic paneuropean? înainte de a da vreun răspuns la
această problemă, credem că se mai impun două sumare incursiuni în
istoria formării personalităţii eminesciene. Rostul unor asemenea di-
gresiuni este să precizeze raportul complex care există, după opinia
multor critici, între Eminescu şi romantism, împrejurarea deloc negli-
jabilă care nu circumscrie limitele poetului nostru exclusiv în cadrul
acestui curent.
Raportarea lui Eminescu la clasicism este o idee cu mare vechime
în critica de specialitate. D. Caracostea a încercat să impună o carac-
terizare sintetică, după care poetul. nostru s-ar defini prin năzuinţe
anarhice supuse unei discipline clasice. Urme exterioare de cultură
antică pot fi -reţinute cu uşurinţă din acel strat mai superficial al ope-
rei eminesciene!, din tinereţe, care ne oferea, în aceeaşi vreme, şi o
mai mare recoltă de motive livreşti romantice. La Bucovina aduce,
alături de mitologia nordică, întruchipări şi imagini antice; Epigonii
abundă de iluzii mitologice, la fel cu âlte poezii de tinereţe: O călă-
rire in zori, Amorul unei marmore. D. Popovici deosebea în Mortua
est o ezitare între soluţia romantică şiJ cea clasică, ultima fiind repre-
zentată prin ideea de destin 39 . Acelaşi cercetător relevă pe bună drep-
tate formaţia clasică a lui Eminescu, manifestată atît în concepţia sa
asupra literaturii, bazată pe armonie şi măsură, cit şi în teoria ge-
niului în oare se găsea implicată multă disciplină clasicăi0, în timp ce
Tudor Vianu emitea această caracterizare ' sintetică în termeni cate-
gorici: . . . „cine nu primeşte adevărul că în formula morală emines-
ciană au fuzionat adînc elementele romanticei germanice cu ale în-
ţelepciunii antice, nu poate afla cheia unei înţelegeri adecuate a poe-
tului nostru" 41 . Cît priveşte accentuarea filonului clasic spre maturi-
tate, stabilirea unei structuri bazate pe armonie şi raţiune, obser-
i 6 Mircea Tomuş

vaţiile sunt aproape unanime. Cum spuneam în altă ordine de idei,

întruchiparea eminesciană a titanului romantic primeşte nu puţine
sensuri clasice, depăşind prezentarea exterioară în cadru mitologic
(sesizabilă bunăoară în Mureşanu) prin atingerea regiunilor esenţiale
ale creaţiei şi emanarea acelei atmosfere de mari limpidităţi clasice,
caracteristică poeziilor de ultim moment şi mai ales Luceafărului.
Un alt spaţiu pe care Eminescu se depărtează de romantism este
acela al poeziei erotice. împrejurarea deţine o pondere deosebită în-
trucît se raportează la cele mai intime elemente ale sufletului său.
Analiza subtilă a originalităţii eroticei eminesciene se datoreşte de-
asemeni lui G. Călinescu. în Opera lui Mihai Eminescu dînsul a ur-
mărit distanţarea poeziei de maturitate de conceptul şi formulele ro-
mantice ale eroticii. Depăşind adulterarea intelectual istă şi cea senti-
mentală, caracteristice romantismului, poezia eminesciană de dragoste
vizează esenţele, sentimentul în puritatea şi elementaritatea sa aproape
biologică, „farmecul dureros" al 'acestor cîntece de iubire nefiind „de-
cît pe deasupra o atitudine romantică". în conţinut, erotica poetului
nostru nu depăşeşte înţelegerea comună, general-umană, a sentimen-
tului: „Dacă analizăm cele mai tipice poezii de dragoste eminesciene —
se spune în monografia amintită —, cu surditate faţă de elementul
m u z i c a l . . . dăm de un strat de vulgaritate, nu în înţelesul rău estetic,
ci în acela de comunitate deplină de simţire cu omul zilnic"4'2. Ceea ce
aduce însă originalitatea poetului nostru este forţa deosebită a senti-
mentului, copleşitoarea lui prezenţă, avînd darul miraculos de a ridica
simţirea în planul universalului: „Parfumul acesta pasional devine atît
de puternic, se urcă către sfîrşitul poeziei într-o volută aşa de groasă,
încît transcende pe nesimţite cîntecul de lume pînă la un simţ uni-
versal de sfinţenie a dragostei" 43 .
Iată doar două importante delimitări faţă de romantism. Conside-
rarea mai apropiată a poeziei eminesciene, şi anume a acelei formule
ce ne apare astăzi definitivă, din ultimii -ani de luciditate ai poetului,
înaintarea cu cîţiva paşi pe pista dificilă a stabilirii timbrului ei spe-
cific, a originalităţii sale de ultimă instanţă, credem că va spori încă
spaţiul dintre fenomenul romantic şi poetul nostru.
în ce priveşte alcătuirea acelei aşa numite „formule definitive"
a poeziei lui Eminescu, ' opiniile sînt unanime in a recunoaşte prepon-
derenţa actului liric. D. Popovici observa în studiul său degradarea
treptată a temei şi atitudinii titaniene prin lirism. Titanismul romantici
cu marea sa desfăşurare de energii şi ciocnirile violente pe care le
presupune, reclama imperios, ca formă literară, fabula (în înţelesul
larg de epică) sau drama. La Eminescu însă, în ultima perioadă a crea-
ţiei sale, lirismul devine copleşitor, înăbuşind orice intenţii epice sau
dramatice 44 . G. Călinescu observase acest fenomen atunci cînd evoca
intenţiile metafizice ale poetului, sfărimate, în cele din urmă, în izvoare
liricei5. Urme 'ale vechii atitudini titaniene s-ar mai putea găsi în
caracterul adesea obiectivat al lirismului din ultima etapă 46 . Şi analiza
lui Tudor Vianu fusese condusă de această idee, unul din scopurile măr-
turisite ale studiului său fiind acela de a arăta „cum lirismul emines-
 Un mare romantic 61

cian a ajuns la conştiinţa originalităţii lui, eliminînd tot ce îi era

străin" 47 . Aspectul pe care l-am reţinut în cele de mai sus reprezintă
abia învelişul exterior al unui proces intim legat de devenirea poe-
ziei eminesciene. Amplificarea atitudinii lirice a lui Eminescu tra-
duce de fapt sintezele interne ale poeziei sale, acele obscure prefaceri
prin oare se elimină treptat elementul alogen poeziei şi naturii origi-
nare a, poetului, decantîndu-se cristalul pur al sensibilităţii şi melo-
diei sale specifice. S-a observat de către cercetătorii acelei materii
prime eminesciene, care este bogatul său fond de manuscrise, că nu-
meroase din capodoperele lirismului său erau destinate, în planurile
de creaţie ale autorului unor roluri oarecum „secundare". Se ştie de
exemplu că Melancolie reprezenta abia un fragment din tirada auto-
analitică a unui personaj de dramă, avînd de comunicat urîtul său de
lume, în timp ce Peste vîrfuri ocupa locul unei mărunte replici. Cu-
noscând aceste amănunte, sîntem oare îndreptăţiţi să realizăm ima-
ginea acelor extraordinare construcţii formate din asemenea cărămizi
de aur? Este oare momentul să deplîngem neîmplinirea proiectatelor
drame eminesciene? Credem că nu,. Eminescu nu putea fi un Shakes-
peare, nici un Goethe al Romîniei, aşa cum se întrevede că aspiră
o dată, pentru că nici cînd şi niciunde, afară doar de momentele şi
locurile lor unice, nu s-a născut alt Shakespeare, alt Goethe. O deter-
minare obiectivă, legată de proporţiile impunătoare ale talentului şi
viziunii sale, • îl obligă pe Eminescu să meargă cu timpul său şi cu
viitorul care nu mai este, în poezie, acela al marilor desfăşurări dra-
matice sau meditativ-filozofice, ci al victoriei lirismului în numeroasele
sale întruchipări, de la simularea modernă a basmului străvechi, în-
cărcat de lirism obiectivat, din Luceafărul, pînă la expresia pură şi
directă a exclamaţiei lirice.
Lirismul lui Eminescu s-a impus şi a devenit preponderent o dată
cu impunerea conţinutului său, o dată ce s-a produs acel echilibru
superior, acea armonie dintre natură şi cultură, substrat al originali-
tăţii sale, pe oare o definea Tudor Vianu 48 . Atitudinea faţă de reali-
tate a poetului nostru (deci conţinutul liricii sale) corespunde, în mare,
cu atitudinea respectivă a poporului, exteriorizată în folclor şi indi;
vidualizată în noţiunea complexă a dorului. Potenţarea deosebită a
unei atitudini lirice colective şi ridicarea ei la înalta valoare de ex-
presie a geniului poetic al unui popor s-a făcut prin energia ieşită
din comun a talentului eminescian, prin farmecul inegalabil al poe-
ziei sale. Încercînd să aproximeze o definiţie a acestui farmec, cri-
ticii au rămas ou mai multă îndreptăţire pe lîngă elementul melodic,
armonic. După Tudor Vianu, „spontaneitatea naturală 'a poetWui
scoate . . . la lumină acea intuiţie muzicală a' lumii, plină de mister,
de farmec şi de durere care alcătuieşte adîncul. însuşi al lirismului
eminescian .. ,49. îndrumat spre originea lucrurilor şi spre substructura
sufletească poetul evoluează prin refuzul retorismului şi adaptarea lim-
bajului familiar 50 , ajungînd, după opinia lui G. Călinescu, pe calea
exprimării directe, aproape de prozaism, de unde îl îndepărtează spre
polu'l opuş înălţimile de concepţie ale operei, sale.. Explicarea origi-
62 Mircea Tomuş

ualRaţii eminesciene prin farmecul melodic al poeziei sale a cîştigat

lot mai mult teren in criiticia noastră. Un cercetător cum este Vladimir
Streinu, preluînd definiţia călinesciană a incantaţiei somnolente' din
poezia lui Eminescu, ajungea chiar la concluzia, poate nu întotdeauna
îndreptăţită, a ermetismului, a obscurităţii acestei poezii. Se arăta cum
intenţia armonică depăşeşte în creaţia eminesciană raporturile logice
obişnuite, melodia interioară fiind, în at'î-tea poezii (dintre ele se ana-
lizează O, mamă), aceea care «ajută ca marea semnificaţie lirică, din
care se risipeşte orice nedumerire, să se dezvăluie de dincolo de lim-
pezimea textului propriu-zis" 5i . Astfel că, îndreptăţiţi fiind să susţinem
totuşi lipmezimea eminesciană, o vom explica nu atît prin evidenţa
gîndirii logice cîit prin forţa de sugestie lirică, larg accesibilă, a in-
cantaţiei sale, Cercetînd comparativ poeziile din tinereţe şi majori-
tatea celor rămase în manuscrise, pe de o parte, iar pe de alta cele
care poartă pecetea vizibilă a originalităţii eminesciene de maturitate,
vom constata că evoluţia versului a tins spre claritate şi melodie toto-
dată. Numeroase din încercările pe oare poetul le-a lăsat printre hîrtii,
variantele anterioare ale Luceafărului, de exemplu, conţin atît frag-
mente neclare, piedici în receptarea versului, cît şi acorduri false,
astfel încît creaţia eminesciană ne poate apărea ca un proces complex
de clarificare a concepţiei printr-o repetată acordare a tonalităţii la
o melodie unică pe care sensibilitatea autorului o dibuia neîncetat.
O elocventă probă în' acest sens ne poate servi însăşi mărturia poe-
tului. Astfel, în poezia Singurătate, se reface atmosfera momentului
unic de inspiraţie; elementul tonal este aici precumpănitor: din pîl-
pîirea versului, din imaginile şi elementele concrete, se încheagă o
melodie unică, o atmosferă muzicală răspîndită pînă în cele- mai obscure
colturi ale odăii. Această foşnire abia perceptibilă aduce melancolia
poetului (adică tocmai tonalitatea dominantă a lirismului său) şi deci
versul;
Dar atuncea greieri, şoareci,
Cu uşor-măruntul mers,
Readuc melancolia-mi,
Iară ea se face vers.
Problema caracterului romantic al creaţiei- eminesciene se poate
şi trebuie să fie abordată şi din alt punct de vedere. Consideraţii
utile se pot însuma din raportarea lui Eminescu la contemporanei-
tatea literară a Europei, temă deloc neglijată în critica noastră. în-
cercînd o sincronizare a poetului cu timpul său, vom observa mai
întîi de toate mlîrzierea. lui apreciabilă în raport cu fenomenul ge-
nerai romantic. Faţă cu preponderenţa atitudinilor antiromantice din
Franţa şi Italia, anii în care se dezvoltă Eminescu înreqistrează pre-
lungiri obosite, încercări de reînviere a curentului. Neoromantismul
german aluneca vădit în reflux, cultivînd inconştientul şi autoanalizai
cel englez îşi asocia primele manifestări ale simbolismului (Swinburne);
prelungiri lipsite de forţă vitală -se mai pot constata deasemeni în
poezia parnasiană. în general, epoca, posterioară apariţiei lui Baude-
 Un ma re romantic 63

laire, pregătea masiv primenirea poeziei prin generalizarea unei noi

sensibilităţi. Iată dar că o prea strinsă înregimentare a poetului nostru
în tipul romantic de sensibilitate poaste aduce concluzia incomodă
a anacronismului său. Această idee nu trebuie respinsă fără o atentă
cercetare, numai din simplul motiv al pietăţii pentru subiectul nostru.
Acelaşi G. Călinescu făcuse o delimitare foarte grăitoare şi în acest
sens, atunci cînd vorbea de tînărul Eminescu, anacronic printre ai săi,
trăind cu obsesia altor idealuri de cultură: „Eminescu e în adoles-
cenţă contimporan cu Sturm und Drang-ul, ou Schiller, cu Goethe, apoi
deodată cu Platon şi cu poeţii latini, cu romanticii francezi de tip
Hugo. în epoca înfloririi baudelairismului şi a romanului naturalist
francez, Eminescu trăieşte pe altă lume, începînd cu vechiul roman-
tism lamartinian şi cu nuvela fantastică" 52 . Caracterizarea are darul
de a ne reface figura tînărului poet visător, însetat de marile idealuri
culturale umaniste din toate timpurile. Adevărul este că Eminescu
& refăcut întotdeauna diurnul care-1 despărţea de actualitatea literară,
chiar dacă aspecte legate de acest proces rămîn mai ascunse în scrisul
său. De altfel, tot G. Călinescu făcea raportarea lui Eminescu la bau-
clelairianism, arătînd apoi relaţiile multiple pe care poetul nostru le
are cu Edgar Poë (din care a şi tradus), figxiră atît de cunoscută ca
ascendent al simbolismului. D. Popovici găsea în cultul formal şi în
scepticismul eminescian temeiul unei apropieri de ceea ce el numea
„decadentism" şi reactualiza în acelaşi timp relaţia dintre simbolismul
francez şi Schopenhaueir, Dacă mai adăugăm . că o poezie cum este
Peste vîrfuri a fost denumită poezie de sugestii şi simboluri, că Tudor
Vianu vorbea despre sugestia muzicală la Eminescu, despre seducţia
poeziei sale ca fiind de ordin muzical („Această sugestie muzicală
primordială constituie sîmburele cel mai adine al inspiraţiei lirice, dar
în acelaşi timp atmosfera în care se dezvoltă şi care stăruie în amin-
tirea cititorului, chiar cînd detaliul imaginilor şi al ideilor a dispărut" 53 ),
ne putem oare socoti îndreptăţiţi să stabilim raporturi mai accentuate
decît s-a considerat pînă acum între poetul nostru şi cel mai puternic
tip de sensibilitate lirică de după romantism, între Eminescu şi sim-
bolismul ce îşi baza poetica deasemeni pe intuiţia muzicală a lumii?
O asemenea încercare poartă în sine nu puţine pericole şi, în ce ne
priveşte, socotim că atît prudenţa cît şi adevărul vor fi satisfăcute prin
simpla exprimare a acestei apropieri. Ar fi un abuz a-1 considera pe
Eminescu simbolist, dar este o datorie a noastră să reţinem calităţile
artei sale care s-au repercutat fructuos în oriemtlaraa de viitor a poeziei
romîneşti. Explicaţia unui asemenea fapt, fără să neglijeze posibili-
tatea unei apropieri directe a poetului de unele manifestări simbo-
liste sau presimboliste, este însă alta. Lirismul lui Eminescu, în adîn-
cirea şi perfecţionarea sa, a atins ultimele regiuni de profunditate ale
sufletului omenesc şi prin aceasta stratul universal al sentimentelor.
El s-ă ridicat prin arta sa la general-uman, poezia sa a devenit nu
numai poezia unui anumit timp ci poezia de totdeauna şi de pretu-
tindeni. Prin această cultivare a lirismului se întîlneşte. sau mai bine
zis devansează Eminescu momentul imediat următor, acela care, din
g4 Mircea Tomuş

optica lui îngustă, vedea în reabilitarea poeziei faţă de retorică şi

descriptivism o contribuţie exclusivă ia sa, negii jînd faptul că dacă
simbolismul a repus în drepturi adevărata poezie, nu a făcut decît şă
restabilească legătura cu alte mari epooi de expansiune lirică. Astfel
încît în perspectiva acestei apropieri rămîne numai nedumerirea.noas-
tră faţă de cecitatea teoreticienilor simbolismului romînesc care au
reţinut pe Eminescu într-o penumbră nedreaptă şi dezavantajoasă pen-
tru înseşi poziţiile lor. Acest act a putut fi reparat doar de intuiţia
genială a lui Bacovia, poet legat în general de cercurile simboliste, şi
çare a dat dovadă de o extraordinară receptivitate la fondul muzical
eminescian.
Aşa cum s-au desfăşurat, însemnările n o a s t r e ar putea crea im-
presia unei intenţii destructive. . Analiza, disocierile şi raportările
făcute pe marginea romantismului eminescian par a fi avut rolul de a
dărîma, treptat, acest concept. Dacă rîndurile noastre lasă să se stre-
coare o asemenea idee, nu vom întîrzia să o negăm. Mersul demon-
straţiei pe care am intreprins-o a urmărit să arate cum, din elemente
de construcţie de provenienţă livresc romantică, prin atitudinile psi-
hice fundamentale ale poetului, structurate deasemeni. la modul ro-
mantic, Eminescu a atins sferele înalte ale universalului uman, unde
nu mai ajunge nici o/ raportare la un tip sau altul de sensibilitate, la
un curent literar sau altul. Prin realizările' sale de maturitate poetul
aparţine artei umaniste, dar scările de aur care l-au urcat în aceste
înălţimi sînt ale romantismului şi ele nu pot fi neglijate; dimensiunile
în care se proiectează sensibilitatea sa deosebită sînt, e drept, pe
măsura sentimentelor sale de uriaş, dar romantismul 1-a deprins pe
autor cu exerciţiul lor şi nici acest aspect nu poate fi neglijat. Şi, la
urma urmei, nu poate fi neglijată nici contribuţia specific romantică
a foarte tînărului Eminescu, ridicată, prin forţă şi amploare, cu mult
deasupra fenomenului similar romînesc, luat în întregimea sa şi justi-
fieînd comparaţia şi apropierea de marii romantici ai lumii.

MIRCEA TOMUŞ

1
Tudor Vianu, Poesia 1 ui Eminescu, Editura „Cartea Romînească", Buc., f.a. p. 6,
2
G, Călinescu, Opera iui Mihai Eminescu, Fundaţia pt, lit. şi arlă, Buc., vol. V,
1936, p. 325.
3
Idem, vol. IV, p. 113.
« G. Călinescu, Viaţa iui Eminescu, ed. a IV-a rev., E.P.L., Buc., 1964, p. 348.
5
Tudor Vianu, op. cit., p. 14.
8
G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, Fundaţia pt. lit. şi artă, Buc., vol. II,
1935, p. 294.
7
Idem, vol III, 1935, p. 30.
8
Ibidem, p. 94.
9
Idem, ibidem p. 309.
10
Idem, ibidem, p. 251.
11
Idem, ibidem, p. 131.
12
Idem, ibidem, p. 113.
 Un mare romantic 65

13
D. Popovici, Poezia lui Mihai Eminescu, curs litografiat de Central Studenţesc
Cluj, 1948, p. 176.
14
G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, vol. IV, 1936, p, 45.
13
Ibidem, p. 48.
16
Idem ibidem, p. 63.
17
Idem ibidem, p. 202.
18
Idem ibidem, p. 208.
19
Idem, vol. III, 1935, p. 108.
20
Ibidem, p. 112.
21
Idem, ibidem, p. 122.
22
Idem, vol. IV, 1936, p. 66.
23
Ibidem, p. 95.
24
D. Popovici, op. cit., p. 44.
25
T. Vianu, op. cit., p. 15.
26
D. Popovici, op. cit., p. 276.
27
Ibidem, p. 13.
28
G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, 'vol. IV, 1936, p. 70.
29
Ibidem, p. 71.
30
Idem, vol. III, 1935, p. 220.
31
D. Popovici, op. cit., p. 449.
32
Tudor ; Vianu, op. cit., p. 23.
33
D. Popovici, op. oit., p. 474.
34
Ibidem, p. 398.
35
G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, vol. III, 1935, p. 317.
36
Ibidem, p. 317—318.
37
Ibidem, p. 149. .
38
Tudor Vianu; op. cit., p; 36.
39
D. Popovici, op. cit., p. 184.
40
Ibidem, p. 87. ,
41
Tudor Vianu, op. cit., p. 134.
42
G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, val. IV, 1936, p. 137.
43
Ibidem, p.. 143.
Vl
D. Popovici, op. cit., p. 189.
45
G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, vol. III, 1935, p. 57.
46
D. Popovici, op. cit., p. 199.
47
Tudor Vianu, op. cit., p. 8.
48
Ibidem, p. 77.
49
Idem ibidem, p. 69.
50
Idem ibidem, p. 84 şi 91.
51
Vladimir Streinu, Clasicii noştri, Casa Şcoalelor, 1943, p. 147.
02
. G. Călinescu, Opera lui Mihai Eminescu, vol. V, 1936, p. 326.
r3
' Tudor Vianu, op. cit., p. 142.

5 — Steaua
 Prozatorul

Proza lui Eminescu a fost în genere puţin cunoscută şi nici astăzi

nu se poate spune că a intrat în conştiinţa cititorilor, mai ales a ace-
lor cititori care reţin din creaţia poetului poezii cum ar fi Pe lîngă
plopii iără sot sau Somnoroase păsărele ... Faptul — atîla vreme cît
îl situăm doar într-un asemenea plan, desigur nu prea semnificativ —
se explică în bună parte prin circulaţia redusă a prozei eminesciene.
Se ştie că autorul Luceafărului n-a publicat din cele peste douăzeci de
bucăţi sau fragmente epice decît patru: Făt-Frumos din lacrimă, Săr-
manul Dionis, La aniversară şi Cezara. Chiar şi acestea au rămas mult
timp prin reviste (Convorbiri literare, Curierul de Iaşi), ele făcîndu-şi
anevoie loc într-un volum alcătuit exclusiv din scrieri în proză. Dacă
nereceptivitatea cititorului - obişnuit ne apare oarecum explicabilă, ră-
mîne însă de neînţeles atitudinea rezervată, dacă nu chiar opacă a
unor critici1- şi istorici literari cu nume prestigioase ca: E, Lovinescu,
M. Dragomirescu sau G. Ibrăileanu. Toţi, inclusiv mentorul Vieţii ro--
mîneşli, care a avut pentru Eminescu un adevărat cult, s-au lansat în
aprecieri atît de drastice, încît, •astăzi, par de-a dreptul jenante. Fi-
reşte, nu e vorba de faptul că e i ' n - a u depus eforturi pentru a situa
proza eminesciană la nivelul creaţiei majore a poetului, reprezentată
de Scrisori sau de poemul Luceaiărul, ci de unghiul îngust, foarte în-
gust dirt care au crezut c ă trebuie să discute nuvele cà Cezara, Săr-
manul Dionis, basmul Făt-Frumos din lacrimă sau romanul postum
Geniu pustiu. Creatorul criticii impresioniste la noi, de pildă, care nu
odată a demonstrat că a intuit specificul multora din operele scri-
itorilor intraţi în raza sa de observaţie, care, ca să dăm un exemplu,
a scris cîteva studii pentru a face cît mai evident • timbrul propriu al
schiţelor şi nuvelelor lui G. Brăescu, — n-a văzut în proza emines-
ciană nimic altceva, în cazul unor aprecieri pozitive, decît un fel de
depozitar al virtualităţilor poetice, un fel de document al unui artist
în formare, într-un cuvînt, un „tipar preeminescian". („Observaţiile cri-
tice asupra aşa numite' prozei literare a lui Eminescu trebuiesc prece-
date de constatarea faptului că toate încercările nuvelistice ale poetu-
 Prozatorul 67

lui vin din epoca iui de formaţie şi că, prin urmare, nu pot fi privite
aţiţ în .valoarea lor absolută cit ca nişte puncte de plecare sau de tran-
ziţie în ascensiunea lui spirituală"). Privind astfel creaţia epică a liui
Eminescu şi' din perspectiva artei realiste, criticul afirmă sentenţios că
aceasta „nu îndeplineşte (...) condiţiile creaţiei obiective şi este fun-
damental lirică". îi contestă chiar şi orice notă . originală, întrucîţ
„e supusă tuturor influenţelor romantismului german al epocii, azi
anacronic, ea nu îmbrăţişează lumea în, realităţi ci ne fixează numai
diferite stări, sufleteşti subiective". Lăsînd să se înţeleagă că proza în
discuţie e romantică şi afirmînd că romantismul e desuet, E. Lovinescu
stabileşte în felul acesta platforma teoretică de pe care emite toate
observaţiile sale restrictive. Astfel, Făt-Frumos din lacrimă i se pare
o derogare flagrantă de la realismul basmului popular ' („expresia nu
e realistă, ci lirică şi cu tendinţa de a se ridica mereu spre abstracţie"...
meritul ei fiind detectat în faptul că deţine ,,'m sîmbure toate valorile
viitoarei expresii eminesciene, de Înaltă fantezie poetică"); Cezara
e o nuvelă minată de sentimentalism şi melodramatismi, unde anec-
dota „ s u f e r e de o astfel de lipsă de determinare, de timp, de spaţiu,
de caracterizare psihologică, • şi e îmbibată de un romantism • atît de
autentic încît nu rezistă analizei"; ,,Sărmanul D io ni s ca, de alt-
fel, întreaga nuvelistică a lui Eminescu, nu are o prea mare valoare,
scriitorul nu ştie a crea pe dinăuntru un om cu o psihologie determi-
nată şi nu-1 poate, mai ales, planta în mijlocul unei ambianţe sociale
cu raporturi multiple de coexistenţă". Despre Geniu pustiu, acest ro-
man elaborat la nouăsprezece ani, Lovinescu nici n u scrie un studiu'
serios, ci imaginează o mistificare, încredinţează tiparului cîteva aşa-
zise „pagini inedite găsite în hîrtiile unui prieten ieşean al poetului",
pagini de o „brutală sinceritate" din. care cititorul îşi poate da seama
cît de mult ar fi regretat Eminescu, în cele din urmă, gîndul său te-
merar, materializat din păcate, acela de a şe exersa în' genul Dietele.
Nu alta, în mare, este şi părerea lui M. Drag omite seu, care,, bulr
versat, bunăoară, de'stilul scăpărător şi de viziunea inedită din Făi-
Frumos' din lacrimă, afirmă, suib forma unei aprecieri finale, că basmul,
conţine „elemente prea străine de geniul poporului nostru", elemente
„pline de o bolnăvicioasă strălucire".
Cît priveşte atitudinea lui Ibrăileanu, aceasta constituie, în multe,
privinţe, o enigmă. E adevărat, în punctul de plecare intransigenţa,,
rezervele tăioase ale criticului au o anume justificare. El nu s-a
referit decît la Geniu pustiu, a cărui publicare de către I. Scurtu îi
părea „o impietate faţă de Eminescu şi o mistificare a publicului".
Impietate; întrucît, după părerea sa, scriitorul nu face cunoscute decît
lucrările cari îl reprezintă, cu adevărat, or dacă Eminescu nu şi-a pu-,
b Ii cat romanul, înseamnă că nu 1-a găsit, perfect. Mistificare, deoarece
multe pagini din Geniu pustiu, cele mai bune, zice el, au fost trans-
portate aproape fără nici o modificare în nuvela Sărmanul Dionis, ti-
părită în timpul vieţii poetului. Aşa dar romanul nu e nici inedit şi
nici reprezentativ pentru arta lui Eminescu. în consecinţă, cerea Ibrăi-
leanu, „manuscrisful] se tipăreşte ca atare, şi nu ca operă inedită în
68 Virgil Ardeleanu

colecţia autorilor clasici". Toată argumentaţia aceasta, vizibil forţată,

pornea din admiraţia lui neţărmurită pentru opera celui mai mare
poet al nostru, din dorinţa de a frîna elanul critic deplasat, care ar
impieta asupra memoriei lui Eminescu. Ar fi vrut să nu mai în-tîlnească
formulări ca acelea ale lui I. Scurtu („romanul are şi defecte multe,
chiar in fond şi în formă", „insuficienţa observaţiei psihologice care-i
supărătoare, apoi exagerarea evenimentelor şi a sentimentelor, reper
tirile jignitoare, neclaritatea unor tablouri şi încărcarea frazelor cu
prea multe frumuseţi căutate, artificiale"), formulări care deconcertează
cititorul, acreditînd în mod fatal ideea că „Eminescu a fost un mare
poet şi un detestabil romancier, un romancier mult mai slab decît
d-nii x sau y". După cum se vede, ultima frază nu reprezintă o jude-
cată de valoare a lui Ibrăileanu, şi a o pune pe seama lui, cum a
procedat foarte recent un critic, este cel puţin eronat. Oricum am
privi însă lucrurile, e limpede că autorul Spiritului critic n-a cunoscut
nici măcar în parte proza lui Eminescu, şi de aceea observaţiile sale,
în pofida veneraţiei de care sînt impulsionate, n-au contribuit la elu-
cidarea critică a unui important capitol din creaţia eminesciană, ci,
dimpotrivă, au împiedecat cunoaşterea lui. Probabil că atitudinea „cu-
rioasă" a criticului se explică şi prin „teama" şi „neîncrederea", sa
în postume — sentimente de altfel nu o dată îndreptăţite pe atunci de
ediţiile neştiinţifice date la lumină de editori veroşi.
Aşa dar proza literară a lui Mihail Eminescu fie că n-a fost cunos-
cută, şi atunci observaţiile emise poartă, în cel mai bun caz, insem-
nele unei pioşenii emoţionante, dar total inoperante, fie că n-a fost
înţeleasă, cei care au supus-o „studiului" (E. Lovinescu, îndeosebi), ju-
decind-o din perspective .teoretice limitate,. Astfel încît nu mai pare aşa
de surprinzător faptul că nuvelistica a stat mult timp în umbra crea-
ţiei poetice, ea fiind adesea apreciată ca u n domeniu la care a re-
nunţat însuşi autorul ei, şi, prm urmare, neavînd altă valoare decît
aceea de document artistic. Fără îndoială, ultimul aspect n u poate fi
ignorat. Gu atît mai mult cu cît majoritatea pieselor epice aparţin
perioadei de formare a postului, perioadei de studii. Este însă simplist
să vezi aici numai un laborator de creaţie, să detectezi doar sîmburii
viitoarelor imagini tipic eminesciene. Dacă vrei, cu un minim efort,
poţi realiza o atare operaţie, dar rezultatele nu sînt deloc edificatoare.
Căci ce e mai firesc, decît ca un poet, mai ales unul de talia lui Emi-
nescu, să-şi treacă imaginile prin lungi stadii laborioase? Şi, în fond,
ce spui• despre proza analizată, dacă te opreşti numai la ,,părul blond",
dacă remarci culorile „vînăt" şi „sur", dacă subliniezi peisajele cu
lună —- dacă, într-un cuvînt, afirmi (ceea ce nu poate fi contestat,
desigur) că toate acestea- se întîlnesc frecvent în opera .poetică a
scriitorului? In ordinea valorii documentare a nuvelisticii — noţiune
ce nu trebuie înţeleasă în accepţiunea ei limitată — se poate reţine
însă un aspect întru nimic neglijabil. Şi anume, e vorba de faptul că
în majoritatea eroilor săi, Eminescu s-a autoportretizat. Mai puţin
poate în .privinţa trăsăturilor fizice (deşi uneori acestea prezintă uimi-
toare similitudini cu cele ale poetului), mai mult în creionarea uni-
DEMIAN: Ilustraţie la „De ce nu-mi v i i ? . . . "
 Prozatorul 71

versului spiritual. în Toma ' Nour Sau loan, în Dionis este însuşi Emi-
nescu, eroul, preocupat de principalele probleme ale existenţei, tînărul
care aspiră la o iubire eterică şi respinge organic cotidianul'neutra-
lizator, Este Eminescu aşa cum era în tinereţe, sau aşa cum ar. fi vrut
să fie. Este, şi aici avea dreptate Lovinescu,' proiecţia sa: idealizată.
Frapaţi de fondul filozofic al scrierilor, mulţi comentatori, n-au
•văzut în proza eminesciană decît prelucrări ale lecturilor'efectuate de
poet în timpul studiilor la Viena şi Berlin.: Nimic mai eronat. într-ade-;'
văr în Sărmanul Dionis poate fi recunoscută* cu uşurinţă filozofia kan-
tiană privind caracterul subiectiv al reprezentărilor, concepţia aprio-
rică despre timp şi spaţiu, sau cea schopenhaueriană referitoare la
„voinţă şi réprezentare". După cum în Avatarii faraonului Tlă găsim
semnele studiilor de egiptologie ale scriitorului, ale preocupărilor sale
pentru metempsihoză etc. Tot aşa, privind de. astădată lucrurile în
ordine strict literară, ambele nuvele — şi în genere întreaga operă
epică, mai puţin piesele inspirate din realitatea autohtonă — prezintă
vizibile influenţe ale românismului german (îndeosebi Novalis, Hoff-'
mann, şi Chamisso), după cum nu lipseşte nid Poë sau Th. Gautier,
acesta din urmă citat chiar de Eminescu. Dar la ce rezultate se poate
ajunge/, cînd în loc să se caute specificul prozei, în loc să se' preci-
zeze fondul, dominanta eroilor, cu alte cuvinte, „mesajul" autorului —
se detectează doar similitudini? Ne-a demonstrat acelaşi E. Lovinescu
care, afirmând că proza eminesciană nu este.nici m a i . m u l t nici mai
puţin decît un produs „prin excelenţă livresc al literaturii romantice
germane", anula, în fond, toate observaţiile sale pozitive, formulate
de altfel cu vizibilă condescendenţă.. Nii este desigur vorba de a abs-
trage creaţia epică eminesciană de unele concepţii filozofice şi opere
literare de care e incontestabil înrîurită. Dar a tot Vorbi, în cazul
Sărmanului Dionis, de exemplu, de teoria kantiană referitoare la timp
şi spaţiu (cum face autorul celor zece volume de Critice, deşi aici é
vorba mai mult de Schopenhauer), a face mereu consideraţii pe mar-
ginea motivului literar romantic al desprinderii omului de umbră (jffiO;
tiv întîlnit frecvent nu numai la Chamisso), a te lansa cu delicii în
Comentarii despre' metempsihoză —• înseamnă de fapt a discuta doar,
în cazul unor consideraţii judicioase, unele din izvoarele filozofice şi
artistice ale nuvelisticii lui Eminescu. Făcînd. numai -atari «aprecieri îţi
este imposibil să precizezi care e aportul poetului la dezvoltarea pro-
zei romîneşti, aport, după cum vom vedea, considerabil, fără de care
epica noastră, şi nu numai aceea de început, ne-ar apărea, desigur
ştirbită în cîteva din liniile ei esenţiale. Nu este aici locul-şi n-averii
nici competenţa de a preciza influenţele recepţionate de Eminescu.
Avem eminenţi istorici literari care au făctit'de mult acest lucru, unii
dintre ei după o viaţă întreagă de muncă extrem de conştiincioasă' şi
cu rezultate valoroase ce nu pot fi puse la îndoială nici in cadrul unor
însemnări ocazionale, cum sînt ale noastre, nici-în contextul contri-
buţiilor unor viitori eminesoologi. Ceea ce vrem să spunem, poate
mai mult din perspectiva unui lector, este doar faptul că, în genere,
supralicitarea în discuţia influenţelor, asupra unui scriitor sau altul,
72 Virgil Ardeleanu

nu s-à soldat' niciodată cu concluzii ' pe deplin valabile, în stare să

explice opera supusă analizei.. Cu atît mai puţin este menită să dea
rezultate ştiinţifice, veridice o asemenea tentativă în' cazul lui Emi-
nescu. Autorul Scrisorilor şi al Luceafărului a fost .un scriitor cu o
cultură uriaşă căruia i-au fost familiare cele mai importante creaţii
ale geniului uman de pretutindeni şi din toate timpurile. Cete' 15.000 de
pagini în manuscris, rămase de la el, probează, între altele, şi acest
aspect. Este firesc deci ca mai ales într-o operă de tinereţe, cum e
proza, sa, să transpară lecturile din Kant, Schopenhauer, Novalis,
Çhamisso, Hoffmann etc. Dar pentru Eminescu, filozofia şi motivele
literare 'tradiţionale erau puncte de plecare sau mijloace prin care
dădea viaţă tipologiei sale atît de personale. El şi-a depăşit în toate
cazurile modelèle. Le-a recreat, conferindu-le elevate semnificaţii etico-
sociale. Cînd, de pildă, Dionis se desparte de umbra sa cu ajutorul
magiei şi al învăţatului ltuben, recunoaştem aici bineînţeles o coor-
donată din opera lui Chamisso. Dar în Sărmanul Dionis emanciparea
eroului de propria-i umbră nu depăşeşte cadrele unui moment, care
legat de altele (unele fiind şi o ilustrare ad-hoc a milenarei credinţe
în metempsihoză) concură la imaginarea unui personaj tipic emines-
cian, a cărui raţiune de a fi e o endemică, funciară curiozitate, înţe-
leasă în accepţiunea fundamentală a noţiunii. E un erou cu o prezenţă
singulară în literatura română, care deţine un univers spiritual atît de
dens, încît estompează interesul pentru aventura lui, nu o dată onirică.
Poate şi datorită acestui fapt (şi revenim .astfel la frazele de la înce-
putul însemnărilor) proza lui Eminescu nu şi-a câştigat un număr prea
mare de cititori. Şi nu e lipsilt de sens să amintim că nici în timpul
vieţii, scriitorul, cu rarisime excepţii (Titu Maiorescu) n-a prea fost
înţeles. Astfel în însemnări de la Junimea, G. Panu face între altele
o dare de seamă asupra,, şedinţei în care şi-a citit poetul nuvela Săr-
manul Dionis. Nu importă aici faptul că junimistul a participat sau
nu la şedinţă (se pare că a absentat). N-avem însă nici un motiv să-i
punem la îndoială spusele referitoare la „deconcertarea" audito-
riului, la tuşea protestatară a „caracudei", care nu pricepea nimic din
fondul lucrării şi aştepta cu nerăbdare înfiriparea unei idile între
Dionis şi Maria. Acestora, şi altora asemenea lor, autorul pare a le fi
dat un răspuns „umoristic" în preambulul din Archaeus, pe care îl re-
producem fragmentar: „Netăgăduit că sunt multe lucruri la priceperea
căiora nu-1 ajunge capul pe-un membru gros de la primărie sau pe-un
subcomisar de poliţie — deşi aceştia sunt în genere oamenii care pri-
cep tot. [...]. Totuşi ni'se pare — se-nţelege că nu impunem nimănui
părerea — cd alară de cumpene strîmbe şi găinării-în faţa uliţii, mai
există oarecari lucruri, de o însemnătate secundară într-adevăr, de
ex. filozofia, poezia, artele, tot lucruri cari scapă «perspicacităţii» nu-
miţilor domni, dar a căror existenţă nu se poate nega. [...] '. Lumea
nu-i cumu-i, ci cum o vedem; pentru gînsac, cum o vede el, pentru
cine item, pentru membru de la primărie — pentru Kant item. Totuşi
cîtă deosebire între ochii de porc a susînţelesului membru şi privirea
adî'ncă a înţeleptului de la Koriigsberg.
 Prozatorul 73

Care-i adevărul? Cel văzut clar de un glnsac sau cel abia între-
văzut ca printr-o negură de Karit? într-adevăr iată un lucru ciudat:
Cel dintîi deosebeşte lămurit grăunţele de porumb de prundul gaibări,
el înoată cu siguranţă pe apă, măsură cu ochiul distanţele ' ce le poate
ajunge şi nu-i iară oarecare înduioşare în faţa unei gîşte în epoca
virginităţii. Cel de-al doilea uită să mănînce, voind să sară peste o
groapă cade-n mijlocul ei, iar frumuseţile virgi- sau nevirginale trec
pe lîngă dînsul, fără ca el să-şi fi ridicat ochii.
Cu toate acestea noi presupunem că filozoful e mai cuminte decît
un glnsac, ba că în problemele aceluia e mai mult adevăr decît în si-
guranţele acestuia.
Un semn că pent.r-o minte mare totu-i problem, iar pentru 75 de
dramuri de creier totu-i sigur".
*

Proza Lui Eminescu n-a avut parte numai de comentările unui

Lovinescu, Dragomirescu sau Ibrăileanu. Au fost şi cercetători (I. Scurtu,
îorga, Sanielevici) care au îmbrăţişat-o cu entuziasm — cu un entu-
ziasm uneori nediferenţiat ca în cazul lui Iorga —, şi au atras astfel
atenţia asupra ei. Exegezele cele mai autorizate se datoresc însă unor
erudiţi de prim rang cum sînt George Călinescu, Perpessicius şi Tudor
Vianu. Aceştia, şi îndeosebi George Călinescu care în 1932 a publicat
în Adevărul literar şi artistic numeroase articole şi studii • însoţite de
întinse fragmente din proza scriitorului, n-au mai privit : o exterior,
din unghiul artei contemporane, ci stabilind, printr-o 'argumentaţie
strînsă, că ea se încadrează cu autoritate în genul romantic —• au
fixat astfel „tiparul critic" care, credem, nu va mai putea fi ignorat
niciodată.
Evident, niai un prozator nu-şi mai construieşte astăzi cărţile după
canoanele vechiului romantism; de asemenea nu-şi va încărca paginilè
cu un lirism evident. Lirismul e apanajul poeziei şi de acest adevăr
ne-am pătruns cu toţii. Poate de aceea, in articolele noastre, reco-
mandăm scriitorilor „sobrietate" şi le reproşăm efuziunile. Dacă metoda
de creaţie • romantică a devenit azi anacronică, aceasta nu ne îndrep-
tăţeşte însă să desconsiderăm întreaga literatură generată de ea. Sè
impune deci, în discuţie, abordarea unui, criteriu, ca să zicem aşa, is-
toric. Proza romînească fără. nuvelistica eminesciană şi-ar amplasa ră-
dăcinile aproape cu exclusivitate în realismul critic, şi ar fi lipsită
astfel de coordonata romantică (prezentă în mai toate marile literaturi)
cu cele două principale coloraturi ale sale: filozofică şi fantastică.
Romantismul epicii eminesciene, are înainte de .toate, un caracter
protestatar. Ultimul termen a fost atît de utilizat, şi nu o dată atît
de gratuit, chiar în cazul marelui poet, încît se impune imediat o pre-
cizare. Este vorba adică de un protest ce ia forma inadaptabilităţii
la modul romantic, ceea ce înseamnă că nu este tocmai potrivit a ve-
dea în eroii nuvelelor nişte cutezători militanţi, deşi, prin patriotis-
mul lor activ, Torn» Nour şi Ioan din Geniu pustiu, de pildă, ar favo-
riza într-o oarecare măsură o asemenea apreciere tranşantă. Dar
74 Virgil Ardeleanu

Torna Nour, loan, Dionis şi chiar Ieronim şi Angelo sînt în primul

rînd eroi de factură byroniană şi faustiană (vezi studiile lui G. Căli-
nescu), eroi care năzuiesc spre alte universuri, crează cosmogonii,
aspiră la iubiri ideale, emancipate din tiparul erotic obişnuit — toate
acestea avîndu-şi punctul de plecare în dorinţa de evaziune din con-
tingent şi în efervescenţa lor spirituală, în viaţa lăuntrică tumul-
tuoasă, în convingerea că sînt fiinţe superioare, capabile să abordeze
şi să încerce a da răspunsuri marilor probleme ale existenţei.
Toţi sînt nişte cugetători, nişte „metafizici", Dar metafici,
care, chiar dacă îşi construiesc viaţa după precise idei filozofice, evo-
luiază, aproape fără excepţie, pe o traiectorie sinuoasă, punctată in-
variabil, şi într-o ordine parcă fatală, de incertitudini dureroase.
Demonismul, titanismul lor sînt forme de exteriorizare ale unor
naturi chinuite, sau cum le-a numit Eminescu, „catilinare". Protestul
tuturor se manifestă, în consecinţa, adesea prin stoicism şi vis. Visul,
îndeosebi, e un atribut esenţial al lor, un bun, dacă ne putem exprima
astfel, pe oare nu-1 poate nimeni uzurpa, toţi cufundîndu-se în reve-
rii ca într-o lume desăvîrşilă, unde totul e realizabil, totul e lumi-
nos, totul contribuie la înălţarea lor spirituală. E de adăugat că visul
— trăsătura principală a romantismului — capătă la Eminescu o plu-
ralitate impresionantă de faţete, de la cele mai obişnuite pînă la cele
mai elevate, acestea din urmă avînd uneori amprenta cutezanţei sata-
nice.- Poate că dintre multiplele caracterizări ce suntem în măsură să
le • atribuim eroilor eminescieni, cea mai proprie este tocmai aceasta
privind capacitatea lor de a crea, într-un vis ad-hoc, universuri ine-
dite.
Setea de infinit a eroilor, aspiraţia spre grandios pornesc întot-
deauna de 1-a baze filozofice, aşa încît, implicit, proza eminesciană
este nu numai romantică ci şi una de idei, unde reflexivitatea de or-
din social-moral constituie centrul de greutate. Eminescu nu constru-
ieşte vise de dragul evadării comune. Pentru el reveria este prilej.-de
cugetare, de dezbatere filozofică. Să nu ne lăsăm deci furaţi de aven-
turile eroilor, să nu reţinem numai peisajele exotice • sau fantastice
,în care ajung pe aripele gîndurilor mai mult sau mai puţin conştiente,
c i ' s ă căutăm întotdeauna punctul lor de plecare, şi mai ales, conţinu-
tul viselor. Ne vom cufunda astfel într-o lume ideală, o lume imagi-
nată prin artificii de sigur, dar o lume care atestă puterea vulcanică
a eroilor de a stăpîni astrele şi a reînvia epocile trecute. în aceasta
constă nota particulară a protestului romantic eminescian.

Poate nicăieri nu se văd mai limpede trăsăturile epicii lui -Emi-

nescu ca în Sărmanul Dionis. Aici întîlnim ambele puncte de plecare
ale visului -fantastic (umila condiţie socială şi speculaţiile metafizice
ale eroului), aspiraţia spre idealul suprem realizată prin stăpînirea
lunii şi dobîndirea unei iubiri eterice...etc. — toate acestea topite- în-
tr-o ţesătură epică unitară, care ţine în subsidiar tezele precise ale
nuvelei. Premiza teoretică a evadării din contiqent sînt ideile lui
 Prozatorul 76

Kant referitoare la aprioritatea spaţiului' şi a timpului şi, in conse-

cinţă, la caracterul subiectiv al reprezentărilor noastre despre lume.
Dacă Eminescu ar fi rămas numai la tezele filozofului din Konigs-berg,
n-ar fi avut posibilitatea să- dea frâu liber fanteziei sale, n-ar f i putut
să-1 transporte pe Dionis in lună şi în vremea lui Alexandru cel Bun.
La Kant nu e vorba de înfrîngerea spaţiului şi a timpului, de răstur-
narea acestora după -voinţa subiectului. ' De aceea autorail, care în
fond ţintea spre. imaginarea unui vis ( filozofico -fantastic) cu totul deo-
sebit, neîngrădit de nici o lege, îşi conduce eroii după preceptele lui
Şchopenhauer, oare nu .face nici o deosebire' între vis şi realitate.
Pentru autorul Larnii ca voinţă şi reprezentare viaţa nu e vis; (în lite-
ratură formularea aceasta există de mult, Galderon de la Barca îm-
prumutînd-o chiar unui titlu al pieselor sale — La vida e sueiîo).
Aşa că Dionis are toate porţile .deschise spre univers şi nu-i rămîne
decît să afle misterul prin care s-ar putea desprinde din contempo-
raneitate: „Nu există nici timp nici spaţiu, ;— ele sunt numai în su-
fletul nostru. Trecut şi viitor e în sufletul meu,- ca pădurea într-un
sîmhure de ghindă, şi infinitul asemene, ça reflectarea cerului înstelat
într-un strop de rouă. Dacă, am afla misterul prin care să ne punem
în legătură cu aceste două ordini de lucruri, care sînt ascunse în noi,
mister pe care l-au posedat poate magii egipteni şi asirieni, atuncea,
în adîncurile sufletului coborîndu-ne, am p\itè trăi aievea în trecui
şi am putè locui lumea stelelor şi a soarelui" [...] „Dacă lumea este
vis — de ce n-am putè să coordonăm şirul fenomenelor sale cum voim
noi! Nu e adevărat că există un trecut — consecutivitatea e în cuge-
tarea noastră — cauzele fenomenelor, consecutive pentru noi, ace-
leaşi întotdeauna, există şi lucrează simultan. Să trăiesc în vremea
lui Mircea cel Mare sau a lui Alexandru cel, Bun — este oare abso-
lut imposibil?" Nu, nu este -imposibil, şi .Dionis găseşte în astrolqgie
:şi metempsihoză mijloacele penţru . realizarea unei asemenea dorinţe.
Co.borîndu-se în adîncurile sufletului său, el ia înfăţişarea unui oare-
care călugăr cam de pe la 1400.- Acum începe aventura fabuloasă,
cînd viaţa- sa se desfăşoară cu adevărat halucinant. Astfel, călugărul
Dan se'trezeşte pe o pajişte înmiresmată cu o carte de astrologie în
mînă şi are amintiri vagi despre, o altă existenţă a. sa, în alt timp,
sub .-chipul mirean al copistului Dan. Prin urmare, dincolo de ambigui-
tatea romantică a planurilor în care se desfăşoară acţiunea, ambigui-
tate păstrată magistral pînă la sfîrşit încît lectorul cu greu îşi poate
.da seama ce e vis şi ce e realitate, se sugerează mal ales ideea în-
trupării sufletului veşnic în. diverse imagini' umane din diverse tim-
puri. Ideea aceasta, detectabilă şi în alte bucăţi sub forma unei- ade-
vărate coordonate etice, şi teoretizată în dialogul filozofic Archaeus
(probabil un preambul la Avatarii faraonului Tlà) ne relevă unul din
modurile în care îşi punea tînărul poet problema eternităţii.
Călugărul Dan este învăţăcelul meşterului Ruben, adept al me-
tempsihozéi şi deţinător a l secretelor în dezlegarea' miraculoasă a
celor mai' teribile probleme care au frământat întotdeauna mintea
omenească. El îi. arată lui Dan cè e trecător şi ce e veşnic , şi, ca un
7.6 Virgil Ardeleanu

alt. Mefisto, îi sugerează dorinţa fatală de a dobîndi puterea lui Dum-

nezeu. Trecînd là practică, îl învaţă cîteva formule magice cu ajuto-
rul cărora poate cîştiga aievea eternitatea şi. atotputernicia. Asistăm
astfel la o dedublare a individualităţii, dar într-o accepţiune filozo-
fică şi morală extrem de elevată întrucît nu e vorba de o simplă
metempsihoză, desprinderea lui Dionis de propria umbră soldîndu-se
cu înveşnicirea sa. Umbra îşi pierde' treptat caracterul peren, devine
muritoare de rînd, iar eroul dobînddşte forţa acesteia, simţindu-se nu
numai mai uşor, dar şi eliberat sufleteşte. Toată „regia" de pînă
acum, realizată prin utilizarea dezinvoltă a unor elemente eterogene
extrase rînd pe rînd din Kant, SchopenhaueT, Chamisso, Goethe, me-
tempsihoză, astrologie etc — îşi dă acum din plin rezultatele, contu-
•rînd luminos ideea de bază a nuvelei: saturaţia de cotidian şi aspi-
raţia, realizată, spre grandios, odată cu purificarea morală. Pierzîn-
du-şi umbra, Dionis nu-şi pierde conştiinţa şi nu devine nostalgic
ca Peter Schlemihl al lui Chamisso, ci se simte emancipat de toate
chinurile vieţii zilnice. Iată de altfel ce-i spune el umbrei trecătoare,
omului pe care îl cunoaşte din proprie experienţă, înainte de a porni
pe aripele visului cosmic: „te îndemn [...] a-scrie memoriul 'vieţii
tale, ca sâ-1 găsesc, cind voi reveni pe pămînt, şi să-1 recetesc: Tu
•ai o' judecată rece şi vei şti să-mi descrii toată natura vizionară şi
înşelătoare a lucrurilor lumeşti, de, la floarea ce cu naivitate minte
prin haina ei strălucită că e ierice înlăuntrul gingaşelor sale organe,
pînă la omul, ce acopere cu vorbe mari, cu o ipocrizie vecinică, care
ţine cît istoria omenirei, acel sîmbure negru şi rău, care-i rădăcina
adevărată a vieţii şi a 'faptelor sale — egoismul său. Vei vedè cum
ne se minte în şcoală, în biserică, în sfat, că intrăm într-o lume de
dreptate, de iubire, de sfinţenie, pentru a vedè, cînd murim, c-a fost
o lume: de nedreptate, de ură". Ideile acestea, pornite de la o bază
reală dar grefate pe o canava schopenhaueriană, se repetă, într-o
formă şi mai amară, cînd Dionis reduce pămîntul la dimensiunile
unui^ mărgăritar şi „se miră cum de nu plesneşte de mulţimea urei ce
cuprindea". Dar gîndul la nimicnicia şi mizeria vieţii terestre dispare
curând, eroul luînd-o pe Maria, eterică şi ea, şi transportîndu-se în
lună. „Călătoria lor nu fusă decît o sărutare lungă". Visul romantic
atinge acum limitele cele mai fanteziste. Pămîntul e .aninat în salba
iubitei, eroii sînt slujiţi de îngeri, toate dorinţele se împlinesc numai
la înfiriparea gândului, iar natura selenară e cu adevărat paradiziacă.
Abundă lacurile şi mai ales florile puternic .mirositoare care aureo-
lează, uşor senzorial; o iubire angelică: „Insulele se înălţau cu scor-
buri de tămîie şi cu prund de umbră. Dumbrăvile lor întunecoase de
pe maluri se zugrăveau în fundul rîului, cît părea că din una şi ace-
eaşi' rădăcină un rai se înalţă în lumina zorilor, altul s-adînceşte în
fundul apei. Şiruri de cireşi scutură grei omătul trandafiriu a înilo-
rirei lor bogate, pe care vîntul îl grămădeşte în troiene; flori cîntau
în aer cu frunze îngreuiate de gîndaci ca pietre scumpe şi murmurul
lor împlea lumea de un cutremur voluptos. Greieri răguşiţi cîntau ca
orologii aruncate în iarbă, iar painjeni de smarald au ţesut de pe-o
 Virgil Ardeleanu 77

insulă, pînă la malul opus un pod de pinză dlamantică, ce stecleşte

vioriu şi transparent, încît a luneîor raze pătrunzînd prin el, înver-,
zeşte rîul cu miile lui de unde. Cu corpul nalt, mlădiet, albă ca argin-
tul noaptea, trece Maria, peste acel pod împletindu-şi părul, a cărui
•aur se strecură prin mînuţele-i de ceară. Prin hamele-i argintoase îi
transpar membrele uşoare-, picioarele-i de omăt abia atingeau po-
dul . .. Sau adesea, aşezaţi într-o luntre de cedru, coborau pe ascul-
tătoarele valuri ale fluviului. El îşi răzima fruntea încununată cu
flori albastre de genunchiul ei, iar pe umărul ei cînta o pasăre mă-
iastră". „înainte de a dormi ea îşi Împreună mîinile şi, pe cînd, ste-
lele albe sunau in aeriane coarde rugăciunea universului, buzele ei
murmura zîmbind, apoi capul ei palid de suflarea îndulcită a nopţii
cădea pe perine". „Visau amîndoi acelaşi vis. Ceruri de oglinzi, plu:
tind cu înălţatele aripi albe şi cu brîie de curcubeu, portale nalte,
galerii de-o marmură ca ceara, straturi de stele albastre şi plaîon-
•duri argintoase.. ." Totul se năruie însă, cînd îmbătat de pu 1er e a-i
fără seamăn şi crezîndu-se a fi chiar demiurgul în persoană, Dionis
e aruncat din înălţimi. Readucerea la luciditate e tragică. Mărgărita-
rul ia din nou forma pămîntului, eroul demonic e iarăşi copist, iar
Maria, fiica spătarului Mestecan, îngerul din ceruri, e doar frumoasa
blondă din vecini. Nuvela are totuşi o încheiere fericită -— Dionis
căsătorindu-se ou Maria. După aspiraţii spre sublimul selenar, asis-
tăm deci la o temperare a elanului vulcanic, la o .„umanizare" a eroului.
Dionis e tipul eroului romantic eminescian în cel mai deplin sens
•al cuvîntuilui. Privind viaţa de la- o mare altitudine filozofică, el este,
în fond, un profund cugetător, dar un cugetător caTe, a s p i r î n d ' l a
o armonie mitică, apelează şi la ştiinţele oculte şi dobîndeşte astfel o
forţă cu adevărat titanică. De aici zborul în univers, într-o lume mi-
rifică, ce nu are nimic comun cu ura compactă din mărgăritarul mizer.
•(Sensul polemic al viziunilor romantice e deci evident). Măria e idealul
de iubire al unui asemenea erou, e feminitatea sublimată într : o fiinţă
serafică în stare să înţeleagă tumultul unui demon.
Evaziunea stă şi în centrul nuvelei Avatarii faraonului Tià,; dar
în sensul migratiunii în timp a archaeului, a reîncarnării sufletului
veşnic în diverse învelişuri umane. Naraţiunea (oare în pofida fap-
tului că e incompletă — lipsesc pagini întregi şi- nu e nici măcar ter-
minată — ni se înfăţişează, în multe privinţe, drept cea mai „lite-
rară" proză eminesciană) are, cum se vede, şi de astă dată, un punct
•de plecare filozofic, ea fiind, în mare, o demonstraţie privind carac-
terul trecător al existenţei omeneşti, sau, cum spune autorul, ^ eter-
nitatea în „pieire şi renaştere". Ideea e conturată epic prin reîncar-
nările în viitor ale faraonului Tlă, aşa încît, deşi nuvela are un con-
ţinut filozofic, deşi viziunile eroului prilejuiesc reconstituiri pano-
ramice din istoria societăţii — sîntem proiectaţi, în ultimă instanţă,
într-un domeniu al fantasticului subtil. Trecem -peste conside-
raţiile pe care ar trebui să le facem asupra felului cum îşi pune
78 Prozatorul

scriitorul problema eternităţii şi, de fapt, peste pesimismul său şi ne

oprim doar la metempsihozele „concrete" ale faraonului. Prima încar-
nare ia arhetipului, sălăşluind la un • moment dat într-un străvechiu
rege din Egipt, se înfăptuieşte sub chipul lui Baltazar, u n cerşetor
din Sevilla. După un vis bizar, cînd are senzaţia transformării sale
rapide în pasăre, vagabondul se trezeşte cu convingerea că e bogatul
marchiz Bilbao. Intră deci în posesia averii acestuia, se comportă
magnanim cu presupusa şi săraca sa logodnică, căreia îi cedează ju-
mătate din avere, eliberînd-o totodată de cuvînituil dat prin constrân-
gere, îl străpunge pe adevăratul Bilbao şi se pregăteşte pentru o viaţă
de plăceri. Are munţi de argint, de aur şi de nestemate cu care poate
cumpăra mărire şi amor. Experienţele erotice îi prilejuiesc însă con-
vingerea că iubirea adevărată nu poate fi dobîndită pe o asemenea
cale, (Recunoaştem aici năzuinţa romantică spre o iubire imaterială),
Ultima reîncarnare, a sufletului veşnic al faraonului îl aduce în scenă
pe tînărul ' Angelo, un demon molatec, de o răceală de bronz. Nu
poate iubi, deşi doreşte o dragoste cumplită, care să-i devasteze,
să-i pulverizeze fiinţa. Doctorul Lys îl duce la „Amicii întuneri-
cului", unde, datorită frumoasei androgine Cezara — sau Cezar •—
reuşeşte să se îndrăgostească nebuneşte de Lilla, un înger blond.
Dar o dată epuizat „amorul păstoresc", Angelo devine iarăşi apatic,
mai cu seamă că năzuieşte spre Cezara. Aceasta îl avertizează: „Sunt
demonul amorului, [...] sunt un drac, s-o ştii, s-o ştii... Mă prind
de tine ca iedera de stejar, pînă ce corpul tău se va usca în îmbră-
ţişările mele, cum stejarul se usucă subt de rădăcinile iederei. Te
nimicesc, voi să-ţi beau sulletul, să te sorb ca pe o picătură de rouă
în inima mea însetată... îngere! Ea-1 înlănţui cu braţele şi cu pi-
cioarele :.. îl strîngea tare la piept, ca şi cînd ar îi voit să-1 sfar-
me ..." [... ] „Sîngele lor fierbea ca mustul îngropat în pămînt...
li se părea c-ar fi ţîşnit prin pori şi dacă ea şi el ar fi avut rane la
pieptul lor... desigur că în acest moment de viaţă concentrată sîn-
gele lor ar ti comunicat reciproc ş-ar fi concrescut organismele lor
ca doi trunchi de copaci". Angelo nu poate rezista demonului amoru-
lui şi îngrozit de perspectiva unei iubiri casnice („Eu, îi spune Cezara,
nu te înşel, ţi-o spun dinainte: eu voi usca viaţa ta de m-alegi pe
mine... eu te voi omorî... dar nu-ţi voi coase halat, nici ţi-'oi îm-
pleti pungi de tutun... [...],nu ţî-oi face copii...") se năpusteşte
în mrejele amorului fulgurant.
împlinirea sentimentului erotic e privită aici din perspectiva nă-
zuinţei romantice spre absolut, dar poartă în acelaşi timpi şi tenta
repulsiei schopenhaueriene pentru femeia telurică, menită a reproduce
doar speţa. Oricum, Angelo şi mai ales Cezara, demonul amorului,
plin de agresivitate, nu lipsit însă de decenţă, suavitate şi sentimen-
talism, sînt caractere vulcanice, asemănătoare în multe privinţe cu
Dionis şi Maria. Sînt eroi romantici (ei formează cuplul etern al îndră-
gostiţilor) turnaţi în tiparele tipice ale demonismului eminescian.
Totuşi, plenitudinea iubirii n-o găsim în Avatarii faraonului Tlă,
ci în Cezara, unde se propune soluţia pan te istă, comuniunea deplină
DEMIAN: Ilustraţie la „Sara pe deal"
 Prozatorul 81

între om şi natură. Neliniştile demonului, dorinţele şi frămîntările

sale chinuitoare îşi află sfîrşitul într-o iubire, pămînteană, e adevăr
rat, — absorbită, topită însă într-o -natură generoasă, care nu e nu-
mai cadru luxuriant, ci, în egală măsură, şi generatorul miraculos
al vieţii şi mormîntul ideal al îndrăgostiţilor.
Călugărul Ieronim este eroul eminescian, aşa cum îl ştim, demo-
nul imaginat dintr-un amalgam cuceritor de vis, aspiraţie eterică şi-
raţiune tăioasă. în mănăstire e un profanator, dar în oraş rezistă ata-
curilor insistente şi profund sincere ale contesei Gezara, cotropită
fulgerător de marea dragoste a vieţii. Demonul, rezervat ca întot-
deauna (poza romantică) o respinge, menţionînd însă că ar v r e a s-o
poată iubi „ca pe-o stea din cer", întrucât îi repugnă organic „ace-
leaşi suspine ordinare, aceleaşi doruri... ordinare". Pînă la urmă,
Ieronim, alias Hyper ion, se prăbuşeşte ca. şi Angelo într-o iubire
nimicitoare, unde demonismul său nu mai acţionează în sensul neu-
tralizării instinctului şi voluptăţii, ci în acela al întreţinerii unei com-
bustii continuie. Zilele pe care le petrec cei doi în insula lui Eutha-
nasius (a cărei descriere se materializează într-o pagină unică în lite-
ratura romînă în ordinea viziunii paradisiace) le prilejuiesc momen-
tele cele mai „rotunde" ale vieţii. într-un fragment întitulat de ed>
tori Moartea Cezarei, îndrăgostiţii pier în valurile mării, astfel încît
comuniunea dintre om şi natură apare în sensul cel mai propriu.
Ca şi în Avatarii îaraonului Tlă — unde, dincolo de tribulaţiile
eroului reîncarnat de mai multe ori, se reţin ca definitorii pentru
arta complexă a scriitorului şi cugetările atu are asupra societăţii con-
temporane, farmuliate, evident, indirect, şi profunzimea meditaţiei
privind existenţa umană — tot aşa, şi în Cezara, e greşit a se vedea
doar o idilă care ar reedita, mai mult sau mai puţin fidel, Odiseia.lui
Tristan şi a Izoldei. Prin pustnicul. Euthanasius, Eminescu îşi expune
părerile sale sociologice şi filozofice referitoare la stat! şi progres
uman, la viaţă şi la moarte. în-concepţia aceluia care a părăsit oa-
menii şi s-a retras într-o insulă feerică, statul, de pildă, ar trebui să
fie o instituţie naturală, nu una a raţiunii. Cît priveşte moartea, prin
destinul său, Euthanasius demonstrează că nu e altceva decît o reîn-
toarcere firească în natură. Toate aceste teorii concură în fond la
ilustrarea, ideii de solitudine caracteristică romantismului, mai mult,
la sublinierea setei de puritate, de emancipare dintr-o lume. domi-
nată de egoism.
Eminescu îşi păstrează concepţia demonică despre eroi şi atunci
cînd ancorează în domeniul fantasticului popular. Astfel Făt-Frumos
din lacrimă reprezintă o prelucrare romantică a unuia din numeroa-
sele noastre basme >ou Ilene şi Feţi-Frumoşi. Autorul menţine -structura
tradiţională a speciei, dar, prin portretizarea nuanţată a protagonişti-
lor, se îndepărtează mult de modelul popular,. Peisajul nu mai e con-
venţional, ca în folclor, ci intens colorat, Viziunile lui. Făt-Frumos
sînt şi ele caracteristice unei minţi înfierbîntate, aşa încît în locul
scenelor cu, balauri .prăpăstioşi, bucata conţine descrierea unei cavaN
cade nocturne a scheletelor. întreaaa naraţiune poartă pecetea înal-

6 — Steaua
82 Virgil Ardeleanu

tei gîndiri, fantezii poetice a scriitorului. Basmul de pildă nu începe

cu „A tost odată... ci cu „in vremea veche, pe cînd oamenii, cum
sunt ei azi, nu erau decît in germenii viitorului . . ," Mantaua lui Făt-
Frumos e „ţesută din raze de luna" iar boierii pe care îi întîbieşte el
în palatul împăratului potrivnic „erau Irumoşi ca zilele tinereţii şi
voioşi ca horele". Căutînd să scape de mînia Genarului, eroul înca-
lecă un cal care sbura ,,asemenea unui demon urmărit de un blestem
prin negura nopţii" etc.
O ultimă (ultimă în ordinea discuţiei noastre) înfăţişare a demo-
nului întîkum în romanul Geniu pustiu, E demonul patriot, demonul
care, negăsindu-şi alinarea în iubire, îşi învesteşte toată energia în
acţiuni pozitive, în lupta pentru îndeplinirea năzuinţelor de libertate
ale poporului. Eroul e şi d e a s t ă d a t ă o stanăi de piatră. Iată de altfel
portretul lui Toma Nour: „Era Irumos — de-o Irumuseţe demonică.
Asupra feţei sale palide, musculoase, expresive, se ridica o frunte
senină şi rece ca cugetarea unui iilozoi. Iar asupra Irunţei se zburlea
cu o genialitate sălbatecă părul său negru strălucit, ce cădea pe
nişte umeri compacţi şi bineiăcuţi. Ochii săi mari căprii ardeau ca un
ioc negru sub nişte mari sprîncene stuloase şi îmbinate, iar buzele
strlns lipite, vinete erau de-o asprime rară. Ai ii crezut că e un poet
ateu, unul din acei îngeri căzuţi, un satan..." Neconsolat în dragoste,
dezamăgit \de moieşeala urnui tineret căzuit în plasa plăcerilor pasagere,
revoltat împotriva tiraniei, cosmopolit sincer — Toma Nour esté un
inadaptabil romantic, dar care, oluxi se vede, din raţiuni foarite impor-
tante,. se avîntă cu toată fiinţa în lupta patriotică, mfrîngîndu-şi ast-
fel însingurarea şi duc în d totodată mai departe mesajul generaţiei
paşoptiste. Ioan, cel de al doilea demon ai romanului, are atribute
asemănătoare. Amîndoi sânt priviţi cu afecţiune de autor, sînt aureo-
laţi de o lumină atît de stranie încît par personaje legendare, ade-
văraţi martiri ai istoriei.
Adăugind că Eminescu a scris şi cîteva bucăţi în genul fantas-
iicului hoffmannian sau poësc (Iconostas şi fragmentarium, Fragment,
ultima de-a dreptul macabră încît 'amintirea ei se transformă într-o
adevărată obsesie) iar altele inspirate din realitatea autohtonă (Aur,
mărire şi amor, La curtea cuconului Vasile Creangă, Visul unei nopţi
de iarnă, Părintele Ermolachie Chisălifă şi, în parte, Moş Iosit) unde
observaţiile moral-sociale se ordonează în tiparele cunoscutelor fizio-
logii, mi lipsite însă de unele note pamfletare specifice gazetarului
liberal, sau, în laMă direcţie, de umorul popular atît de obişnuit la
Creangă şi Slavici — avem, în mare, imaginea prozei sale.
«

Fireşte, însemnările noastre sînt departe de a oferi, chiar şi în-

tr-o formă succintă, un comentariu cît de cit notabil asupra epicii
eminesciene. Am căutat doar să atragem atenţia asupra caracterului
ei - romantic, .-asupra f aptului că autorul Luceaîărului deschide cel
puţin două drumuri în proza romînească: cel filozofic şi cel fantastic.
Uneori direcţiile acestea sînt separate, cel mai adesea eie însă se
 Prozatorul 83

întrepătrund, nuvelele Sărmanul Dionis şi Avatarii faraonului Tld

fiind exemple unice de proze în care elevaţia ideilor şi. fantezia pro-
digioasă contribuie la realizarea unor armonioase 'ansambluri roman-
tice. Eroii sînt în genere firi meditative, cărora le repugnă pozitivis-
mul îngust. Modul lor de existenţă e visul, viziunea sublim roman-
tică, aşa încît îşi consumă tumultul demonic în cucerirea universului,
în amoruri ideale sau în acţiuni patriotice. Peisajul paradisiaic este mai
întotdeauna cadrul în care îşi afirmă puritatea spirituală Toma Nour
şi Ioan, Dionis şi Maria, leronim şi Cezara.
VIRGIL ARDELEANU

P.S, Sub îngrijirea Florei Şuteu şi a lui Eugen Simion a apărut

recent un volum din proza lui Mihaiil Eminescu. Este cea mai com-
pletă ediţie. Meritul ei principal constă însă în acurateţea textului
(Flora Şuteu înlăturând erorile de transcriere perpetuate dintr-o edi-
ţie în alta) şi, mai- ales, în studiul introductiv semnat de criticul. Eu-
gen Simion, care nu e doar o prefaţă obişnuită, ci o vastă şi temei-
nică exegeză. Realizînd o sinteză a tuturor observaţiilor emise pînă
acum, analizând ou competenţă fiecare scriere în parte, stabilind
nuanţate filiaţii cu motive şi lucrări din literatura universală, situînd,
în sfârşit, proza 'analizată, în cadrele romantismului — ( Eugen Simion
oferă, prin studiul său, una dintre cele mai cuprinzătoare imagini cri-
tice a epicii eminesciene.
 Eminescu şi A r g h e z i

Se spune adesea că scriitorii mari, geniali, nu pot fi judecaţi decît

cu propriile criterii, orice apropiere între ei fiind fără sens. Cîtă vreme
faptele se menţin pe terenul artei, măsurarea originalităţii, a ădîn-
cimiii capătă de regulă aspectul unei operaţii superficiale şi inutile.
Critica didactică a fost ispitită de astfel de clasamente., de comparaţii
între superlative, între mai şi cel mai, fâdînd din capodopere victimele
unui entuziasm nediiferenţiat, neanalitic, şi, prin aceasta, ' neeoncludenf.
Problema mai dificilă şi mai importantă, pentru'literatură este de
a stabili ecoul unui scriitor în mişcarea artistică, fenomenele pe. care
le-a determinat şi, desigur, modul cum o experienţă creatoare este
reluată, din unghiul unei noi sensibilităţi. Este, într-un anumit sens,
cazul lui Eminescu şi al lui Arghezi, poeţi ce şi-au dominat epocile
şi au lăsat urme adînci în literatură. Nu avem astăzi un studiu des-
pre influenţa lirismului eminescian asupra literaturii romîne, deşi con-
sideraţii de această natură s-au făcut ori de cîte ori au fost depis-
tate note şi viziuni titaniene, tonalitatea şi alcătuirea imagistică, pro-
prii autorului Luceafărului. O cercetare în această direcţie ar fi utilă
şi este aproape de neînţeles cum ea a fost ocolită pînă acum,
O idee unanim acceptată dă o mare însemnătate influenţei exer-
citate de Eminescu asupra literaturii romîne, Eminescu şi-a dominat
epoca, dar şi posteritatea, în aşa măsură încît cîteva decenii poeţii,
cu cîteva excepţii (Macedonski, Coşbuc), n-au făcut decît a-1 imita,
transpunîndu-i tonalitatea şi atitudinea lirică în situaţiile şi gamele
cele mai diferite. Sfîrşitul secolului al XlX-lea şi începutul celui de
al XX-lea stau, poetic, sub înrîurirea elegiei eminesciene, coborîte la
•nivelul unei lirici epigonice, în terenul căreia încolţeau artificial nea-
gra mizantropie şi resemnarea duioasă în faţa destinului. Niciodată în
literatura română nu s-au auzit mai multe tînguiri, nu s-au vărsat mai
multe lacrimi, nu s-a meditat mai mult asupra morţii şi nu s-au arun-
cat mai multe blesteme neputincioase, ca în această epocă. Ne miş-
căm într-un adevărat apocalips literar.
 Eminescu şi Arghezi 85

„Curentul Eminescu" devenise atît de puternic încît eminescieni

mai lucizi (Vlahuţă) cer, cu Vehementă, curmarea imitaţiei superficiale
şi preluarea experienţei lui Eminescu pe alte planuri decît cele pur
formale. De înrâurirea copleşitoare a lui Eminescu n-a scăpat însă nici
Vlahuţă. Inadaptabilii din scrierile sale reproduc imaginea intelectua-
lului detaşat de lumea realului, fixată de Eminescu în Sărmanul
Dionis.
în această epocă experienţa eminesciană este continuată, cu efecte
pe care le-am semnalat, îndeosebi pe două planuri: acela al elegiei
erotice şi al poeziei sociale. Cel de al doilea făgaş, a încurajat o adîn-
cire a meditaţiei sociale, mai ales sub imaginea antimonică a celor
două lumi. în cîţeva împrejurări efortul de a aplica eminescianismul
unei gîndiri poetice intime duce la rezultate notabile.
în ,,epoca Eminescu" (cum o numea Ibrăileanu), lirica emines-
ciană este asimilată mai mult în tonalitatea şi expresia ei, structura
intimă, dimensiunile cu adevărat universale, viziunea cosmică fiind
prea puţin în atenţia imitatorilor. Cel care a depăşit cadrele emines-
cianismului, fixîndu-se cu toate acestea, pe o tradiţie pur eminesciană
este Octavian Goga, La el armonia versului eminescian este acordată
unei concepţii estetice originale. Eminescu este continuat de Goga mai
mult prin profetismul lirismului său. Notei joase, îndurerate, i se aso-
ziază un adînc sentiment al realuilui şi al istoriei. Pe această linie,
experienţa eminesciană ar putea fi urmărită, în diverse ipostaze, la
poeţii din deceniile următoare,' treoînd prin simbolism şi curentele ce
i-au urmat; Este interesant de amintit că mai toate! şcolile literare din
sec. XX. au revendicat în Eminescu un înaintaş; Simbolismul vedea
în muzicalitatea versului eminescian semnul sigur al unei doctrine
simboliste avant la lettre. Partizanii poeziei pure, ai orfismului liric,
ai neoromantismului, ai tradiţionalismului (cu implicaţiile literare pe
care le-au avut) descopereau, deasemenea., în opera lui Eminescu,
printr-o operaţie complicată de escamotare a sensurilor ei . majore,
nuanţe proprii şcolilor literare pe care le reprezentau.
Trecînd peste aceste exagerări, repetate, de altfel, cu. Arghezi
(odată cu steaua lud a ieşit .din obscuritate!) se poate observa că in-
fluenţa lui Eminescu s-a exercitat în direcţia poeziei de concepţie
(filozofice), a poeziei cosmice, a satirei şi a elegiei erotice, înţelegînd
prin cea din urmă) şi un adînc sentiment al naturii, o poezie a lu.mii
vegetale:, a rotirii anotimpurilor şi a prefacerilor, intuite şi fixate
îrttr-o lirică de uln voluptos naturism. Goga, Arghezi, Blaga, Pillât,
Barbu (in lirica de concepţie), Beniuc (pe linia profetismului, mesia-
nismului social şi a familiarizării atitudinilor cosmice, din Cîntece de
perzanie!) reiau din perspective diferite, experienţa eminesciană.
Anghel, tot aşa, dă neliniştii şi simţului naturii, al diafanului şi sua-
vului,- o acuitate aparte, proprie simbolismului pastoral (o direcţie a
simbolismului este aceea pe care Gicle o numea a simfonicilor pas-
toralii). Philippide reia poezia cosmică din unghiul unei sensibilităţi
romantice modeme. O spiritualizează în» sensul liricii germane mai
noi. Mai dificil este a descifra ecourile poeziei lui Eminescu î n opera
9q Eugen Simion

lui Arghezi, atît de singulară şi îndepărtată, se pare, de lirismul mu-

zical al ultimului mare romantic european.
Arghezi ia debutat sub altă zodie literară decît aceea a eminescia-
nismului. Cînd îi apar primele versuri în suplimentul literar al ziarului
Liga ortodoxă (1896) şi mai tîrziu (1904) în Linia dreaptă, autorul Aga-
telor negre se mişca în alte cadre de sensibilitate. Punctul lui de ple-
care era Baudelaire şi poeţii damnaţi, continuînd, printr-o formulă
originală, şi experienţa lirică a Literatorului. Al treilea debut literar
(în 1910, în revista socialistă Viaţa socială, cu poemul Rugă de seară),
comparabil cu debutul lui Eminescu, în 1870, cu) Venere şi Madonă în
Convorbiri literare, deschidea alte perspective lirismului arghezian,
înverşunarea polemică de aci era în sensul Scrisorilor eminesciene
şi al Urei lui Macedonski.

Să-mi /ie verbul limbă

De ilăcări vaste ce distrug,
Trecînd ca şerpii cînd se plimbă;
Cuvîntul meu să fie plug
Ce faţa solului o schimbă,
Lăsînd în urma lui belşug.

O, da-mi puterea să scutund

O lume vagă, lincezîndă.
Şi să ţîşnească-apoi din iund,
O alta limpede şi blinda.

Ca altădată în oazul Eminescu, poezia lui Arghezi avu darul să

deruteze pe contemporani, (vezi Ibrăileanu, Viaţa Romînească).
Includerea pamfletului în lirică, ridicarea polemicii' la altitudini spiri-
tuale, constituie procedee comune l a Eminescu. Pe straturi de mînie,
de înverşunată negaţie, poetul ridicase (în Scrisori) construcţia unui
lirism cosmogonic. împletirea de sarcasm şi invectivă colorată cu no-
tele iniei poezii titaniene, Arghezi o va remarca, o dată, ca una din
particularităţile operei eminesciene. „în ce mă priveşte, ca simplu ce-
titor, am slăbiciunea să gust — zicea el — pe lingă decepţia enormă
a poetului, darul lui de sarcasm şi de invectivă, mai| dur decît la toţi
scriitorii din preajma epocii". (,,Eminescu", Vremea, 1943).
Pamfletul liric, cultivat şi de Macedonski, va constitui linia cea
mai directă prin care se va exercita 'influenţa lui Eminescu asupra lui
Arghezi.' Nu însă şi cea mai profundă. Ecouri eminesciene au fost
recunoscute în special în poezia erotică a lui Arghezi. Lovinescu în
Poezia nouă (Critice, IX, 1923) şi, apoi în Istoria literaturii romîne
contemporane (III, 1927) a depistat acest aspect, citind versuri în care
sè afirmă nota elegiacă şi atitudinea de reculegere şi trufie faţă de
femeie:
 Eminescu şi Arghezi

„Dacă în elegia erotică influenţa lui Eminescu e incontestabilă

şi putem zice covîrşitoare —• observa Lovinescu — aceasta se dato-
reşte poate şi faptului că Eminescu a epuizat aproape genul; oricum,
elegiile poetului se înscriu imediat în urma celor ale lui Eminescu cu
o lume de imagini dealtfel inedite " . , A
Remarca este adevărată, .ou rezerva că şi la Eminescu şi la Arghezi,
există şi.alte ipostaze ale liricii erotice. Atitudinile faţă de iubire sînt
multiple şi chiar în Cuvinte potrivite sufletul arghezian oscilează în-
tre adoraţie şi însingurarea mîndră, orgolioasă, văzând în femeie cînd
o ispită moale şi dulce, suavă alcătuire de lumini, u n eminescian „chin
dulce", de esenţă divină, cînd o făptură concupiscentă, plămădită dm
lut, faţă de oare sufletul de piscuri mari de piatră, al poetului afirmă
reculegerea, retragerea orgolioasă. Ipostazele mai luminoase ale iu-
birii, Arghezi le afirmă în volumele de după Flori de mucigai, cînd
muza căminului îl inspiră şi, mai târziu, în Frunzei şi Poeme noi, cînd
coarda lirei i se înseninează. Aici, poetul are sentimentul, iarăşi emi-
nescian, că a descoperit candoarea, puritatea iniţială (Inscripţie de femeie;
De-abia . plecaseşi), că surâsul fragil al femeii, graţia divină a gestu-
rilor ei, justificai elanurile şi jertfele iubirii. Dar aceasta este chiar
tonalitatea poeziei de început a lui Eminescu, tocmai sensul chemă-
rilor, dureros de voluptoase, din versurile în care Eminescu nu aso-
ciază, încă, atitudinea „hyperioniană". Luând poezia în unitatea iposta-
zelor ei se poate : observa că la Eminescu finalitatea dragostei este
adormirea, adică dorinţa de reintegrare în somnul vegetal, într-o unire
desăvârşită, ca aceea a elementelor minerale. La Arghezi, cînd iubirea
nu este opusă setei de divin a poetului, aspiraţiei spre înalt, senti-
mentul se fixează pe planul mai concret al desăvîrşirii lui, am zice,
lumeşti, dizolvîndu-se în senzualitate, în gesturi energice de erotism
(Rada, Tinca).
în cuvinte potrivite (pe care le-a avut în consideraţie şi Lovi-
nescu!) cadrul în care se fixează acest sentiment este imprecis, ela-
nurile se pierd, ca ecourile, în spaţii vaste. Creion degajă o afectare
de minuscul, aproape alecsandriniană, proprie şi lui Eminescu în primă
fază de creaţie. Iubirea este un „joc' de vorbe goale", afirmaţie deru-
tantă, corectată ulterior de imaginea florală, de sugestia diafanului:

Florea mică, iarba toată,

Sub dantela albei rochi
Spre genunche ridicată
Plină-i de priviri de ochi.

Tot aşa, în poemul Tu nu eşti îrumuseţea, imaginea femeii este lilială

asociată suavităţii florale. Femeia n-a cunoscut chinul gândirii şi al
îndoielii, „fantasmele de fildeş" nu. au terorizat-o. Farmecul ei stă în>
puritate, în imunitate 4a „otrava gândirii şi-a vegherii":
1
Op. cit. pag. 338.
9q Eugen Simion

Tu nu eşti iiumuse\ea spiralelor candide.

In ochi tu nu duci moartea şi perlele lichide
în cari râsfrîng misterul văpăilor lichide.
(...)
Copil naiv! de-aceea te-ador şi te mîngîi
Cu f aţa-nmor mint ată ca-n iloare de lămîi;
în carnea-ţi netezită de buzele dinţii!
Şi nu-ţi şoptesc sonete, nici mituri îţi îngîn,
Pe unde trece umbra acestui hoit păgîn.
Aplec eternitatea spre tine, şi rămîn.
Cu ochii-nchişi în zîmbet, copil abia-nflorit;
Cu fruntea răsturnată, ca visul risipit,
Ca o dantelă scumpă, pe trupu-ţi adormit.
Dar spune-mi, la crespucul, încet, sînt fericit!

în Cîntare, Dedicaţie, Doliu, Inscripţie pe un portret, Oseminte

pierdute, Toamna, intervin nostalgia, amintirea şi atitudinile hyperio-
niene, de sfidare mîndră, de retragere din faţa patimilor mărunte,
efemere. Arghezi transpune aici, la modul sensibilităţii lui,, atmosfera
lirică din Odă în metru antic, Pe lingă plopii fără soţ, Luceafărul, (,,o
capodoperă de amărăciune glacială"), fără consideraţiile schopenhau-
eriene asupra dragostei. Aspiraţiile poetului, setea de divin, se opun
sentimentului fragil, efemer, al iubirii, şi faţa ispitelor lui, Arghezi
se retrage rece şi orgolios ca Luceafărul. Este interesant că, în poezia
erotică a lui Eminescu, Arghezi vede numai detaşarea sublimă, solitu-
dinea mîndră, adică tocmai ceea ce defineşte propriul său ideal erotic: -
„Dragostea lui Eminescu e mai cu seamă senzuală, dragoste pri-
beagă, de pasiune. Ea e momentană şi totală în momentul ei, şi se
epuizează în întregime pe o singură împrejurare reluâtă continuu,
continuu trăită şi continuu epuizată în întregime. (. . .). Dragostea lui
Eminescu nu e amestecată cu visul. Visul lui începe cînd dragostea
ş-a isprăvit. Dragostea poetului n-a durat niciodată, rămîne instantanee,
dragoste de senzaţii iuţi. Ceea ce-i rămîne din dragostea trecută de-
vine vis abia în singurătate, ca o mîhnire că a fost numai senzuală,
cînd a trecut. Femeia lui Eminescu nu e niciodată soţie, rârrùnînd ex-
clusiv amantă. Bărbatul e un trecător, un călător ... E o dragoste de
păsări albe, care străbat eternitatea şi se întîlnesc din zbor în dreptul
unei stele... Căsătoria stinghereşte-, ea nu poate fi făcută decît cu o
singură femeie. Dragostea asta şi-ar pierde farmecul în formele gospo-
dăreşti ale vieţii. Statornicia, după care tînjeşte totuşi, îi face poe-
tului oroare" (Eminescu, 1943, reluat în Tablete de cronicar, 1960).
Curios, această imagine este chiar cea din poeziile lui Arghezi, Idea-
lul eminescian, aşa cum îl vede poetul Cuvintelor potrivite, este
idealul său erotic şi reducţia la una singură a multiplelor ipostaze
erotice eminesciene, are valoarea unei confesiuni. Oroarea de stator-
nicie, de rigorile căminului (pe care, de altfel, mai tîrziu îl va exulta!),
este sentimentul dominant din Cîntare şi Inscripţie pe un portret.
 Eminescu şi Arghezi 90

Primul poem se. organizează din elogii şi retractări abia schiţate, .din
elanuri lirice şi rezerve, izvorîte din concepţia că pe aripile largi ale
poeziei nu trebuie să apese nici măcar plumbul iubirii péntru femeie:

Amestecă-n totul, cu umbra şl cu gîndul,

Ce poartâ-n ea lumina şi te-a crescut pămîntul,
in iiecare. sunet tăcerea ta se-aude,
în vijelii, in rugă, în pas şi-n alăute;
Ce sulăr mi se pare că-ţi este de durere
De îaţă-n tot ce naşte, de iaţă-n tot ce piere,

după care urmează, limitînd iradiaţia acestei afecţiuni, concluzia fermă,

restrictivă:

Apropiată niie şi totuşi depărtată,

Logodnică de-apururi, soţie niciodată.

Atitudinea eminesciană de detaşare de măruntele patimi omeneşti o

întîlnim în Inscripţie pe un portret, unde imaginea sufletului de piscur'î
de piatră este comparabilă .cu aceea, hyperioniană, a omului superior,
„nemuritor şi rece", desprins de contingent:

Făptură vrăjitoare şi. duioasă!

Nu le-am oprit s-aştepţi şi să suspini.
Ci te-am lăsat să-1 încllceşti în spini
Fuiorul vieţii tale de mătasă.
Mi-am stăpînit pornirea idolatră
Cu o voinţă crlncenă şi rece:
Căci somnul tău nu trebuie să-nece
Suiletul meu de piscuri mari de piatră.

Doliu fixează pe un fundal estetic eminescian, amintirea, adică ideea

curgerii. timpului şi, o dată cu el, a intrării în neant a existenţei. Ima-
ginea timpului ce creşte în urmă, ca o umbră, ameninţînd să acopere
tbtiil, din Trecut-au anii, Arghezi o va relua şi-i v a da o individua-
lizare artistică aparte în poemul de mai tîrziu, S-aştept (voi. Frunze)..
Aici teroarea neantului, sentimentul dureros ai extincţiei, sînt suge-
rate prin imaginea timpului ce .se prăbuşeşte:

La mine nu mai urcă de-a dreptul nici un drum;

De-abia o cărăruie, o dîră ca de ium.
Nu intră nici o uşă,, n-am prag, n-am pălimar.
Doar stelele se-ngină cu noaptea-ntr-un arţar.
Ce să aştept să vie şi ce să înţeleg,
Cînd peste mine timpul se prăbuşeşte-ntreg?
9q Eugen Simion

în Doliu nostalgia trecutului ce-a închis, în sicriul lui, iubirea, se aso-

ciază senzaţiei de orbire a universului, de stingere a lumei, de lărgire
a pustiului. Regretul capătă mai puţină intensitate pasională decîţ la
Eminescu:
Gîndirea nu se pier de-n fum,
Tot câutind un vreasc de rost
într-aste drumuri fără drum,
în care toate doar au fost,
Şi nu mai sînt acum.
Eminescianismul iui Arghezi se afirmă şi în altă direcţie. G. Călinescu
într-un articol din revista Sinteza (nr. 3—4, iunie—iulie, 1927) punea
în mod tranşat ideea unei înrudiri de substanţă, de structură, ce de-
păşeşte cadrul ideilor erotice:
„Indiscutabil deşi nu fundamental este însă eminescianismul^ dlui
Arghezi — observa G. Călinescu, cu o certitudine pe care, mai tîrziu,
N "lorga i-o va admonesta sever, — Fi-va răsunetul unui îndelung
cult pentru marele poet al Luceafărului sau mimai încercarea
eroică de a pune cuprins nou în formele de aramă ale lui Eminescu?
Regăsim, însă, cu vocabular proaspăt dar . cu vechea armonie, erotismul
şi idila eminesciană, cu reminiscenţe ce n-au putut îi înăbuşite (...).
Din această izolare, cu înrudiri eminesciene, dar fără pesimism, se
naşte sentimentul superiorităţii, al singurătăţii mîndre...", aceasta
din urmă ipostază, eu 'referiri la filozofia şi etica generală a poeziei
argheziene;
Cu aceasta am intrat într-un domeniu în care ecourile eminescia-
nismului au fost mai puţin depistate. Păstrează poezia filozofică a lui
Arghezi ceva din' arderea spirituală a lui Eminescu, din adâncile lui
nelinişti, din cutezanţa de a crea cosmogonii, şi de a supune unei vi-
braţii unice afetrele îndepărtate, pământul cu infinita lui diversi-
tate? Dacă limităm influenţa artistică la identificare de motive' şi_ la
potrivire de viziuni, Arghezi, sigur, nu urmează pe Eminescu., soluţiile,
în problemele mari ale existenţei, sînt de altă natură, neliniştile sale,
de aceleaşi proporţii cosmice, se fixează în alt chip. Diferenţele fun-
damentale, lasă însă deschisă şi perspectiva unei înrudiri spirituale.
Şi Eminescu şi Arghezi aparţin unei familii de spirite: . a mă-
rite chinuiţi. Pe căi diferite, ei tind să depăşească orizontul cunoaş-
terii,' să pătrundă dincolo, în transcendent, să atingă, unul absolutul,
celălalt certitudinea adevărului. îi uneşte, deasemenea, o sete de spaţii
vaste, o solidaritate cu universul existenţial (la Eminescu: dorinţa de
contopire în natură, de remineralizare, la Arghezi: sentimentul de în-
frăţire cu lunieâ obscură a gîzelor şi a ierbilor, într-un cuvînt, francis-
canismu'l!) şi o continuă, dramatică dorinţă de a-1 depăşi.
Spunînd acestea, nu ignorăm deosebirile, de temperament, de con-
cepţie estetică, de epocă, de expresie. Eminescu este un romantic, cu
tendinţa de a impune o mitologie lirică pe care o ilustrează deplin
creaţia Iui majoră: Luceafărul. Eul lui oscilează între atitudinea tita-
nului şi cea a- geniului, între ele nefiind deosebiri decît de manifestare,
 Eminescu şi Arghezi 91

de expresie. Titanul se converteşte în geniu. Cultul titanului şi al ge-

niului este, ca în tot veacul XIX, puternic la Eminescu, şi aplicîndu-1
unei realităţi sufleteşti particulare, unei sensibilităţi adînc ulcerate
de epoca pe care o parcurge, poetul a creat o mitologie a răzvrătirii
şi a durerii, a suferinţelor colosale şi a dezamăgirii crunte. Pesimismul
lui este polemic, are profunde implicaţii sociale. Din oroarea de filis-
tinism, din dispreţul faţă de „bizantismul" social şi moral al epocii
sale, Eminescu recurge, ca .toţi romanticii, la terapeutica visului şi la
soluţia evadării (în singurătate sau în lumi astrale). El este, dease-
menea, un creator de sisteme cosmogonice., sentimentele sale se pro-
iectează în spaţii selenare, durerea şi-o acordează mişcării galaxiilor.
E un creator de mituri, de lumi, scrutează istoria, epocile îndepărtate,
urmăreşte rătăcirile eului metafizic, căutînd unitatea primordială a
existenţei. Dorinţa romanticului de a explica marile enigme ale uni-
versului, Eminescu o afirmă prin universalitatea preocupărilor sale,
în încercarea de a ilustra tainele genezei şi de a întocmi un sistem
cosmologic propriu: impulsuri titanice, convertite în cele din urmă
tristeţii senine a geniului, atitudinii glaciale a lui Hyperion.
Drama argheziană se fixează pe planul sentimentelor, al îndoielii
şi al certitudinii, cu oscilaţia tragică între o suferinţă şi alta: sufe-
rinţa îndoielii şi suferinţa certitudinii. Poetul Cuvintelor potrivite
este terorizat de enigmele existenţei umane, se zbate între afirmare
şi negaţie, între credinţă şi tăgadă mânioasă. Arghezi este u n Sfînt
Antoniu al liricii noastre şi înrudirea lui, spirituală, cu Eminescu, este
de necontestat, deşi pe planul expresiei şi, în general, al atitudinilor
lirice, ei se deosebesc.
In poemul sociogonic: Cîntare Omului (1956), Arghezi se găseşte,
iarăşi, pe o tradiţie eminesciană, cea din Memento Mori. Eminescu,
în spiritul romantic al „Legendei Secolelor" ilustrează involuţia socie-
tăţii, decăderea ëi lentă, descriind, prin secvenţe, etapele acestui pro-
ces. Ideea generală este aceea a deşertăciunii, a intrării în neant, idee
ce vine, la un moment dat, în contradicţie cu descrierea voluptoasă
din unele tablouri (de pildă aceea din Egipetul). Discrepanţa dintre ati-
tudinea teoretică (din Panorama deşertăciunilor) şi planul liric concret
afirmă o mai veche contradicţie la romantici.
In Cîntare Omului Arghezi tinde, dimpotrivă, să sugereze evolu-
ţia omului, afirmarea lui în lupta cu un destin aspru. Lungul şi drama-
ticul proces prin care a trecut omul, din epoca preistorică, pînă la ieşi-
rea lui de sub imperiul alienării, cîşijigarea propriei demnităţi, Arghezi
îl prezintă bazîndu-şi observaţiile pe concepţia materialismului istoric,
în timp ce Eminescu dă, în Memento Mori, imaginea extincţiei uni-
versale, Arghezi lasă să întrevadă perspectiva progresului uman, in-
tuind sensul dezvoltării istorice.
Prin Eminescu şi Arghezi spiritualitatea românească, în ce are ea
mai original şi mai profund universal, se afirmă în forme hotărîtoare
pe planul artei. Constelaţia lor lirică va străluci pînă la apusul veacu-
rilor.
EUGEN SIMION
 E m i n e s c u şi S a d o v e a n u

Fără să facă parte din aceeaşi „familie de spirite", între Eminescu

şi Sadoveanu sînt totuşi afinităţi legate de solul aceleiaşi provincii,
de sensibilitatea pentru trecut, de profunda dragoste pentru popor,
de înţelegerea tot atît de profundă a poeziei populare şi a psihologiei
pămîntului. Lirismul calm le este comun, desigur cu particularităţi si
nuanţe. în poezia sadoveniană, Eminescu şi-a prelungit vibraţii abia
perceptibile. în mijlocul naturii, contemplând pădurea sau izvorul,
cei doi creatori se regăsesc în ipostaze apropiate, atraşi unul de altul
de fire invizibile. Cronologic, îi separă trei decenii şi admiţînd că
o generaţie înlocuieşte pe alta după treizeci de ani, unul îl continuă
pe celălalt. Efectul de falsă perspectivă, după care creatorul Balta-
gului s-ar integra altei generaţii decît celei imediat eminesciene tre-
buie corectat. Explicaţia stă în moartea pretimpurie a poetului: dis-
părutul n-a mai putut merge în pas cu contemporanii, de aceea tînă-
rul frumos ca un zeu pare a aparţine unei epoci mai depărtate decît
cea reală.
în opera demiurgului, prozatorul descoperise de timpuriu ritmuri
şi perspective pe care avea să le.savureze pentru unicitatea lor, dar
şi pentru că 'anticipau propriile sale viziuni.. îl simţea al .său, şi pen-
tru incomparabila strălucire a verbului, şi pentru intima consonanţă
cu poporul. „S-a adâncit — scafandru unic şi uimitor, — în mitul şi
lirica populară. A restituit poporului —• măestru şlefuite — diaman-
tele sufletului generaţiilor acestui neam. Poporul pentru Eminescu nu
era - cel convenţional al patriotarzilor; oamenii lui vechi care-i hră-
neau arta erau băştinaşii din veac, de la 'Boerebista şi. Deceneu, cei
pe care îi vedem în lanţuri de robi pe columna lui Traian, cei care
au luptat în vremea lui Decebal şi au adăpat cu sînge pămintul lor
cotropit de imperialiştii timpului. Strămoşii lui erau pămîntenii de
la Rovine. Dulceaţa din poemele Ce te legeni, codrule?. Codrule, co-
druţule, din Călin nebunul şi Miron vine de demult şi din străfundul
nebiruit. . ."1.
 Eminescu şi Sadoveanu

Structură intelectuală deschisă universului, călătorind imaginar

prin galaxii, stăpânit. de sentimentul devenirii perpetue, geniul emi-
nescian cultivă neostenit altitudinea. Fantezia devenită o condiţie a
înţelegerii favorizează asociaţii între lucruri şi paralelisme curioase,
întrebările curg în lanţ neîntrerupt; ipotezele fragile sînt părăsite
pentru a lăsa loc altora, temerare şi elocvente. Pe pămînt, privirea
caută să descifreze semnele istoriei geologice şi sensurile istoriei
umanităţii. Iluzia totdeauna intensă înlesneşte extinderea dimensiu-
nilor dincolo de limite. Dionis imaginează şi rememorează cu dezin-
voltură. „îmi. pare c-am trăit odată. în Orient, şi cînd în vremea car-
navalului mă deghizez cu vrun caftan, cred a relua adevăratele inele
vesminte. Am fost întotdeauna surprins că nu pricep curent limba
arabă. Trebuie s-o ii uitat".2 înţelegerea vine, la Sadoveanu, de la
natură, 'sentimentul naturii împletindu-se cu sentimentul trecutului..
„Multe le-am înţeles privind numai în jurul meu, şi pentru asta mă
închin codrilor şi apelor care a u mai rămas şi pământeni Lor, care s- au
schimbat foarte puţin ( . . . ) . Acest rai, unic prin fertilitate, al Daciei,
a . avut locuitori statornici din cea mai adîncă preistorie, iar _ cei care
s-au adăugat cu. vremea s-au supus legilor lui fireşti. Civilizaţia,
portul şi datina de acum-zece mii de .ani subsista. încă". 3 Nu e vorba
de rememorare, cà la poetul romantic, ci de transpunere vizuală în
alte epoci,, istoria fiind simţită din interiorul. e l
Ca la Eminescu. la Sadoveanu pădurea constituie o permanenţă
concretizînd ' viaţa. „împărat slăvit e codrul", „Oodru-şi" bate frunza
lin" — spusese unul. în „tăcerea grozavă", a pădurii celălalt simte
pulsaţia ascunsă a sîngelui: „mă. opream şi dintr-odată îmi auzeam
bătaia inimii în coşul pieptului". Pădurea. e unul din 'cuvintele cel'e
inai bogate în sensuri. Iată de ce pădurea devine la cei doi poeţi
o imagine-simbol, dobândind prin asociere cu altele un fel de rever-
beraţie sonoră şi afectivă, deschizînd drum spre o lume de minuni.
în dimensiunile lui finite, codrul eminescian materializează na-
tura imensă, însă poetul aparţine acestei naturi altfel decît creatorul
Codrului şi al Dumbrăvii minunate. In plină natură', Eminescu se dis-
tanţează de ea,, dacă se poate spune astfel,' îşi ia o perspectivă, o
înălţime, din. care priveşte lucrurile -cu detaşarea unui filozof. Intre
arbori,. îl găsim dialogînd, văzînd în codru o individualitate: „Ce te
Legeni, codrule, / Fără ploaie, fără vînt, •/ Ou crengile . la pămînt?"
Pentru Sadoveanu natura e ceva intern, optica lui fiind una cu a ste-
jarului, cu a căprioarei, — cu care dealtminteri comunică prin toate
fibrele: pînă la fuziune, pînă la .echivalenţă. El merge în natură pen-
tru a se dărui lui însuşi.
La Eminescu, intrarea în natură înseamnă integrare într-un. cir-
cuit, ca în Dorinţa: „Vom visa un vis ferice, •/ Ingîna-ne-vor c-un
cînt / Singuratice izvoare / Blânda batere de vînt'. Printr-un. fenomen
de. „osmoză şi simbioză", . Sadoveanu se „incorporează" cu încântare
vieţii multiple din juru-i.- „Mă încorporez lucrurilor şi vieţii), am sim-
ţirea că totul trăieşte în_ felul .său particular.: brazdă,, stâncă, ferigă,
tufiş de smeură, arbore şi tot ce pare nemişcător; faptul de a avea
94 Const. Ciopraga

asemenea cunoaştere mă face să iau parte la viaţa tainică a stîncii,

arborelui, smieurei şi ferigii. Cu atît mai vîrtos alianţa aceasta a vieţii
nenumărate se mianifestă între mine şi sălbăticiuni — zburătoare,
gîze şi fiare; între, mine şi apele care curg, palpită ori întind iu citiri
neclintite în soare şi primesc în afundiul lor rumene ala lunii pline". 4
De la păckirile vuind sub lună sau fremătînd de izvoare, Emines-
cu se ridică la plaiurile uranice, poposind în lună, peregrinînd soli-
tar printre astre. Necontenit, poetul pendulează între natură şi bolta
celestă, între terestru şi univers, cufundindu-se în lumea originara
sau avînd viziunea transformărilor viitoare: ,,Un cer de stele deilfi-
supt, / Deasupra-i cer de stele" . . . Sa doveanu rămîne într-o natură
mult mai plastică, fără dimensiuni ameţitoare, netulburat de aspiraţii
metafizice. Nu setea de evaziune îi îndrUmează paşii, ci- promisiunea
clipei de euforie, natura prietenă dezvăluindu-i miracolele. Satisfac-
ţia lui mi e atît bucurie a spiritului, cit a sensibilităţi-L Dragostea
şi moartea îşi pierd accepţiunea comună: iubirea devine mister, moar-
tea — reintegrare M circuitul elementar. în locul anxietăţii, natura
aduce liniştea ei tonică.
Şi Eminescu şi Sadoveanu sînt creatori în aer liber, cel dintîi
căutînd panoramicul cosmic, celălalt, poet al orizontului concret. De
o sensibilitate -amplă a spaţiului se poate vorbi şi Ia Sadoveanu, to-
tuşi fără imaginaţia dezlănţuită a poetului, la el ăuzindu-se mai in-
sistent glasurile pămintului, respiraţia naturii. Vitalitatea naturii îşi
dovedeşte eficacitatea în măsura în care liniştea risipeşte durerea.
La Eminescu, liniştea se confundă ou dulcea somnolenţă, cu u n fel
de adumbriré a lucidităţii, a i starea de reverie lină. Somnul şi visul
se împletesc, încît un critic a văzut -în poezia eminesciană „o metro-
nomie a somnului". „Las să d o r m . . . să nu ştiu lumea ce dureri îmi
mai păstrează". Dorita piroteală aT fi, cum remarcă G. Călinescu, „o
imitaţie a Nirvanei şi un antidot al durerii" 5 . Dragostea însăşi e o cu-
fundare în somn: „Adormind de armonia / Codrului bătut de gînduri,
/' Flori de tei deasupra noastră / Or să cadă rînduri-rînduri" (Dorinţa).
La Sadoveanu, liniştea e o stare de echilibru absolut, de echinox
sufletesc, de nivelare a sentimentelor. Liniştea devine distanţare de
realitatea tulburătoare ori amară: ceva „în afară de timp şi depăr-
tări", cum ar spune un personaj din Creanga de aur. Ceva din liniştea
siderală capătă materialitate şi pondere. Peregrinilor din Creanga de aur
„li se părea că liniştea curge şi din stele", „părea că timpul stă". Moartea
unei căprioare In pădurea . Petrişorului înseamnă întoarcerea în linişte,
„în linişte, pe cerul întunecos din fundul apei, începu să tremure
lacrima de aur a celei dintîi steluţe . . . " în alt loc, liniştea ,,se cernea din
cerul singuratic" (Fîntîna Hazului).
Sentimentul timpului are Ia Eminescu un registru larg, necunos-
cut in poezia romînească pînă la el. Legătura cu epocile imemoriale
o face natura văzută în dominantele ei. „Ce mi-i vremea cînd de
veacuri / Stele scînteie pe lacuri?" Interogaţia retorică duce spre
esenţe şi permanenţe. Şi poetul Dumbrăvii minunate, sensibil la scur-
gerea timpului, caută momentele feerice în care „realităţile şi vede-
 Eminescu şi Sadoveanu 95

niile se confundă", clipele în care „timpul nu are. număr" . . . (Neaj-

lov). E marele timp, cînd „,într-un anumit echilibru sufletesc", într-o
„aniume combinaţie a stihiilor şi a tainelor", realul se întîlneşte cu
fabulosul.
Solicitîndu-i iubitei „o oră,. şi să mor", Eminescu definea roman-
tic'substanţa timpului unic, mai densă decît dacă „ai. fi trăit în veci
de veci". Sadoveanu. are acelaşi profund sentiment al relativităţii,
încît sublim şi mîhnire devin termenii unei filozofii. Sensibilitatea
eminesciană conferă duratei, timpului, un conţinut larg. Sensibilita-
tea sad oveniană porneşte de la confruntarea, infinitului mare Cu cele
trecătoare, ajuaigînd la concluzii nu prea diferite.
între poetul bravurii . lui Mircea şi evocatorul epocii lui Şţefan
sînt mai multe afinităţi decit s-ar părea. Ca şi la poetul Scrisorilor.,
integrarea în trecutul istoric sugerează contopirea pînă la echiva-
lenţă. Dezintegrarea, ruperea din legendă, e însă bruscă la Emi-
nescu, estompare lină la Sadoveanu, unul izbucnind în blesteme îm-
potriva prezentului, celălalt dînd amintirii care se subţiază treptat
nuanţa unei elegii. Ipotetic şi Eminescu şi Sadoveanu s-ar fi putut
incorpora unor epoci revolute, unul avînd mai vie imaginea lumii
din care a plecat, privind-o >cu mînie, celălalt angaiîndu-se în sfaturi
de taină, pornind la vînătoare, uitând prezentul modern.
Dualitatea, trecut-prezent păstrează la Eminescu un sens mai in-
telectual :

„Lume ce gîndea în basme şi vorbea în poezii

O, te văd, te-aud, te cuget, tînără şi dulce veste
Dintr-un cer cu alte stele, ou-alte raiuri, cu alţi zei".,
(Venere şi Madonă)

Sadoveanu rămîne la semnificaţiile materiale, învăluindu-le în-

tr-o delicată poezie a depărtării. Sadoveanu materializează şi impon-
derabilul.
Ideea ireversibilităţii timpului, motiv' romantic cu circulaţie uni-
versală, duce şi la Eminescu şi la Sadoveanu la mîhnire şi melan-
colie. ,,Trecut-a.u anii ca nori liingi pe şesuri / Şi niciodată n-or să
vie i a r ă " . . . — spusese unul. „Primăvara vieţii nu se v a mai întoar-
ce", afirmă altul, privind Iaşii, primăvara, „Frumuseţile sînt . trecă-
toare şi dini strălucirea lor nu răimîne decît ceea ce au fixat pentru
totdeauna poeţii oare nu mai sînt".
Sîretem la un pas de tristeţe. Şi natura se prêt ace mereu, şi oa-
menii se schimbă. Lanţul generaţiilor asigură continuitatea unui su-
flet cu trăsăturii ce evoluează, păstrînd totuşi ceva din plasma prim-
ordială. Traci, geţi, daci,-romani ,şi alte seminţii aiu lăsat în. psiholo-
gia poporului,, în folclor, în aspiraţii, mai multe reminiscenţe decît
s-ar crede.
96 Const. Cîopraga

„Valurile de ieri nu mai sînt:.

Fot alte unde sună aceluiaşi , pîrău . . .

şi sufletul florilor de toamnă s-a urcat spre stele — scrie Mihail Sa-
doveanu. Şi susură alt vînt. Lucesc în întuneric alţi ochi de linx.
Lupii s-au furişat în alt ponor. Ruha cea mare şi-a schimbat scorbura.
Cerbii şi-au mutat bătăliile în alt povîrniş. în fiecare clipă e altceva;
nici noi nu. mai sîntem aceiaşi". 6
însă în această dialectică a prefacerii eterne, înţeleptul găseşte
în natură puncte de sprijin pentru o filozofie senină. Fiorii mîhnirii,
Înstrăinarea de-o clipă, reveria inconştientă nu pot ţine cumpănă
luminii de aur, priveliştii unice.
Pe amîndoi poeţii îi leagă fire nenumărate de omul d e la! CaTpaţi
şi de la Pontul Euxin. Istoria acestor pămînturi îi apropie, îndru-
mîndu-i spre popor, realitate "fundamentală. Revenit din, spaţii inter-
sidérale, Eminescu se lasă captivat de ritmurile terestre şi naţionale.
Sadoveanu, la rîndul lui, se regăseşte mereu tînăr, cercetînd realită-
ţile naţionale în straturile cele mai profunde.
Fie natura, fie adversităţi istorice (războaie, cataclisme sociale)
au şters de multe ori urmele celor vechi. Monumente şi vestigii din
alte veacuri s-au topit, intrînd în legendă. între natura în care- i-a
fost dat acestui popor să trăiască şi stilul lui sufletesc s-au stabilit
relaţii strînse. A le pătrunde semnificaţia devine, şi pentru Eminescu,
şi pentru Sadoveanu, o necesitate inexorabilă. . .
Pornind de la întrebarea , cum aTătau dacii, Eminescu şi-i imagi-
nează dominaţi de o mistică a suferinţii, — sacrificiul şi durerea fiind
preludiul intrării în „vecinicul repaos". (Rugăciunea unui dac traduce
în planuri paralele şi ceva din propria dramă a poetului).. Dispariţia din
istorie- a unui popor .ager lasă ecouri tulburătoare. Fost-au ei fotalişti?
Ce resorturi sufleteşti îi va fi pus în mişcare? Iubirii lui Sarmis, „craiul
cel tînăr din Geţi,a cea.veche", îi urmează tragicul din Gemenii, Poe-
mele dacice Sarmis şi Gemenii sînt creaţia unui evocator de mituri pa-
tetice şi grozave.
Intervine - magia distanţei, încît scenele'crispante îşi pierd intensi-
tatea, scenografia lăsînd loc luminii şi liniştii retrospective. în Me-
mento mori (Panorama deşertăciunilor.) viziunea se lărgeşte pînă la cu-
prinderea unei Dacii de legendă şi vis. Timpului istoric i se suprapune
timpul legendar. în „pieptul" unui munte vrăjit, lîngă „verdea-ntunecime
a pădurilor" locuiesc zeii Daciei; la serbările lor participă soarele,
„copil de aur ăl mării", şi luna, „zîna Daciei". Fabulosul e hugolian,
decorativ şi jovial, nu fără solemnitate. Părul alb al zeilor „luceşte",
„barba-u brîu li curge mare" şi toţi „rid ou veselie 1-a păharelor cioc-
nire". Luna „doinind din frunza", cheamă:

„Zimbrii codrilor cei vecinici, li desmiradă sura coamă,

Li îndoaie a lor coarne, pe grumaz îi bate lin
 Eminescu şi Sadoveanu 97.

pe frunţi ea îi sărată, de răiiiîn steme pe ele,

Apoi urcă negrul munte, pe, şivoaiele de stele
Lin alunecă şi-alene druimil cerului senin".

Aerul e de „diamant", în dumbrăvi-sînt „rodii de aur", florile

„par a fi stele topite", printre coloane de marmură cîntări murmură
„blînd". Peste „'lacuri limpezi", peste grădinile zorilor „clare" se
revarsă „lumina clară". Peisajul solar sau lunar revelă o Dacie în-
florită; ţară de basm. Aspectul vegetal, viticol, impresionează:

„Spînzură din ramuri halte viţele cele de vie,

Struguri vineţi şi cu brumă, poamă albă aurie,
Şi albine rpitoare luminoasă miere sug;
Caii Uuniii albi ca neaua storc ou gura iiiust din struguri
Şi la vinul ce-i îmbată pasc mirositorii ruguri
Şi în sara cea eternă veseli nechezînd ei fug".

E o Dacie mitologică, în perspectiva unei depărtări ce lasă în

urmă istoria pentru a se opri în mirific. Dacismul lui Eminescu .e
fèstiv ,şi eroic:

„Ăsta-i raiul Daciei, veche-a zeilor împărăţie:

într-un loc e zi eternă — sara-n altul vecinicie,
Var In altul zori eterne cu-aer răcoros de mai;
Sufletele mari viteze ale-eroilor Daciei
După moarte vin în şiruri luminoase ce învie —
Vin prin poarta răsăririi care-i poarta de la rai".

Eminescu exaltă gloria dacilor „giganţi", „mărirea veche" a unui

„popor de zei", ou concluzia că ne simţim „mari, puternici., numai
de-i gîndim pe ei"; Amănuntele nu trebuie confruntate riguros cu
realul, ponderea revenind fanteziei.
După proiectul unei drame abandonate, Ovidiu In Dacia, mitolo-
gicul dacic revine în po,emul Strigoii din 1876, de un romantism
pregnant, manifest sub latura, tenebroasă şi ducînd la modelele lui
Tieck. Frumosul Arald, „stăpîn peste avari", s-a oprit în Dacia, cuce-
rit de frumuseţea unei tinere de aici, răpită însă de moarte. Fanto-
matic, întristatul cu „manta neagră în falduri", urcă pe cal negru,
în „munţii vechi", trecînd prin „codri-adînci". Poienile răsună de
„glas de zimbru". Călăreţul aşteaptă un miracol: reînvierea tinerei,
răposate. Speranţa lui e bătrînul preot ' dac, schivnic âl 'înălţimilor.

7 — Steaua
 98 Const. Cîopraga

,,Pe-un jilţ tăiat in s Linca stă.ţapăn, palid, drept,

Cu cîrja lui. în mină, preotul cel păgîn,-
De-un veac el şade astfel — de moarte-uitat, bătrîn,
In plete-i creşte muşchiul şi muşchi pe al lui sîn,
Barba-n pămînt i-ajunge şi genele la piept. , .

Aşa fel zi şi noapte de vremuri el stă orb,

Picioarele lui vechie . cu piatra-mpreunate,
El numără în gîndu-i zile nenumărate,
Şi fîlfîie deasupra-i gonindu-se în roate
Cu-aripile-ostenite un alb şi-un negru corb".

Scuturînd din vis pe „magul" încremenit, călăreţul e hotărât să

accepte orice condiţie, în schimbul minunii:

„Dă-mi înapoi pe-aceea ce moartea mi-a răpit,

Şi de-astăzi a mea viată la zeii tăi se-nchină".

Imaginea bătrânului preot „din tronul lui de piatră" avea să im-

presioneze pe Mihail Sadoveanu într-un roman al regresiunii în
legendă: Creanga de aur. Sîntem într-o povestire dacică, aducînd
parfum arhaic, peisaje impregnate de mister şi ; ecouri subţiri de la
sfîrşitul secolului al VlII-!ea. Ca şi la Eminescu, încercarea de a re-
face peisajul de la Carpaţi în legăturile lui cu vechile culturi bizan-
tină şi egipteană, se sprijină pe ficţiune. Lumea Daciei în prefacere
îşi caută un alt profil. Slujitorii lui Zamolxe aderă treptat la creş-
tinism. Geneza unui nou popor se desfăşoară lent: natura înregis-
trează evenimente, păstrează urme, devenind, ca martoră, o inscripţie
ce-şi aşteaptă arheologul poet.
Sensurile ascunse .ale datinilor şi eresurilor de la Carpaţi. se cer
descifrate. Ele poartă rămăşiţe ale unor populaţii care a lăsat docu-
mente puţine. în religia vechilor daci, „aspectele lumii şi fenomenele
naturii" deveneau- nişte simboluri magice. Adevărul .abstract era sen-
sibilizat: „o propoziţie uscată se mişca în imagini". Legea ce se sta-
tornicise ' pe aceste pămînturi pe la sfîrşitul veacului al VIII-lea, in-
troducea în cuprinsul Daciei elemente imetafizico eterogene. Po-
vestirea .peregrinărilor magului Kesarion Breb, de la Carpaţi ia Egi-
pet şi înapoi, trecînd prin Bizanţ, implică o etapă a unei evoluţii.
Kesarion Breb, preot al lui Zamolxe, nu-i decît „bătrmul mag"
din Strigoii, fireşte cu trăsături diferenţiate potrivit viziunii sadove-
niene. Ambii asceţi aparţin aceluiaşi moment de tranziţie de la seco-
lul al VIII-lea la cel următor. Psihologia lor, ca şi limbajul, ca şi
gesticulaţia, se integrează într-o atmosferă de fabulos, fiind vorba
nu atît de portrete în relief, ciît d e umbre legendare.
Cine erau locuitorii de la muntele Om; de unde porneşte în lun-
gă pribegie magul • Kesarion Breb? „După cuvântul Înţelepţilor de
demult, oamenii din acest colţ de lume sînt copiii pămîntului lor şi
 Eminescu şi Sadoveanu 99

ai ceriului lor". Regăsim, ca la Eminescu, vegetaţia silvestră de eden

primitiv, peisajul cu căprioare, cu ciocănitori „duruind" în trunchiuri
scorburoase, cu hulubi sălbatici „rizînd fantastic". .Mai tare .decît
doctrina proorocului e dragostea de viaţă, ascetismul negăsind ade-
ziune largă în popor. La ceremoniile reluate la cîţiva ani odată, ma-
gul se arată păstorilor şi codrenilor, în ziua cînd ...soarele stă pe cer
la cea mai mare înălţime a lui, după jumătatea lunii iunie, în zodia
Racului", el se înfăţişează mulţimii. în natura primitivă, cel de al
treizeci şi treilea Decheneu vorbeşte cu ciutele şi cu veveriţele; apa
Oltului îi reflectă chipul; azurul îi inundă sufletul.
Ca şi Eminescu, Sadoveanu cultivă, într-o viziune poematică, re-
gresiunea spre primitivism şi adînc. Eminescu e mai atent la mitolo-
gicul eroic, Sadoveanu mai sensual, căutînd lumini, culori, cîntece.
Propunîndu-şi să scrie un dodecameron dramatic inspirat din istorie,
începînd cu descălecatul, poetul înţelegea să facă loc naturii, —- per-
manenţă care asigură continuitatea între veacuri dezbinate de adver-
sităţi. în drama istorică Bogdan Dragoş (datînd din perioada ieşeană:
1875—1877), actul al treilea, schiţat numai, trebuia să ducă, după
zbuciumul tragic al începutului,, la apoteoza descălecării, făcînd elo-
giul frumuseţilor şi locurilor moldovene, Sadoveanu se lasă bucuros
în voia legendei şi mărturiilor naturii, ,,Este o poveste, — scrie el —
despre descălecarea Domniei Moldovei de cătră Dragoş. Aşa au apu-
cat-o bătrînii ( . . . ) . Istoricii care nu. afirmă nimic fără iact scris şi
pecetluit, au avut dreptate din punctul lor de vedere să înlăture acea-
stă legendă. în locul ei însă n-au pus nimic. Nefiind istoric, eu îmi
voi îngădui să dau iarăşi povestei străbunicilor noşti dreptul ei. Nu
sînt realităţi numai clădirile de piatră şi petecele de hîrtie; mitul
păstrează eternităţii lamură sufletului generaţiilor. Ceea c e au crezut
bătrînii şi. ceea ce vor crede copiii noştri, desfătaţi de vis, e un
adevăr pe care nu-1 vor putea înlătura oamenii prea serioşi". 7 în
epica sadoveniană de evocare istorică, natura intră ca Io constanţă;
o admirăm în Dacia legendară şi misterioasă din Creanga de aur, în
ciclul Fraţilor Jderi ca şi în biografia lui Nicoară potcoavă. în locul
ceremonialului cavaleresc din apus, sub arcade şi inscripţii săpate
în piatră, aici, lîngă brazi şi grîu, vorbeşte pămîntul.
în fond, întoarcerea către un fabulos „o mie patru sute" exprimă
la Eminescu nevoia de distanţare necesară iluzionării. Sînt dovezi că
poetul măreţiei lui Mircea dispunea, de o solidă informaţie istorică,
dar şi de o rară capacitate de a retrăi imaginar lîngă umbrele vechi-,
mii. Vizionarului din Scrisoarea III îi convenea să mitologizeze, nu
copiind, precum clasicii, mituri cu circulaţie curentă. Romanticul ve-
nea cu miturile lui: le- inventa pe măsura oamenilor şi vremurilor,
legîndu-le de natură şi de cadrul folcloric. TmăruLui autor al Şoimilor,
N. Iorga îi reproşa „lipsa citirii necesare", observaţie devenită tot
mai . supexf.luă, pe măsura maturizării prozatorului. Istoricul ignora
structura intimă a geniului şadovenian care nu căuta istoria. în sine,
cît poezia istoriei. Delimitarea e foarte importantă. Istoricul riguros
declară război mitului, demitizează, expurgînd şi lăsînd tablouri clare.
lOO Çonst. Cîopraga

Puterea de reprezentare a prozatorului nu decurge dintr-o fantezie

dezlănţuită, însă nici nu desconsideră mira iul, anexîndu-1 eposului,
în balade şi legende pulsa un trecut fragmentat în episoade de suflu
scurt; prin retopirea motivelor, prin turnarea lor în tipare noi, evo-
catorul lesa unificat într-o epopee. împletind istoria şi mitul, ne-a
d a t un epos naţional într-o scriitură simfonică reproducând ritmurile
largi ale existenţei. Pe u n drum de ţărână, călătorul se întoarce ,,spre
obîrşie, spre voievozi şi daci", pe tărîmuri „rămase Ca-n veacul pă-
rintelui nostru Decebal". Un rîu oarecare pune hotar „între lumea
asta şi cealaltă". Denumiri geografice bizare, păduri vechi, timp
neclintit - - ne introduc într-o lume în care nu-i cu putinţă să pă-
şeşti de două ori. Harta e de prisos. „Un morar de la 1400 ne-a încre-
dinţat că apa acelui rîu al liniştii se cheamă Neajlov" (Neajlov).
Fascinaţia exercitată la Eminescu de evul mediu romînesc ţine
dé prestigiul unor figuri monumentale (Mircea, Ştefan), dar şi de
farmiecul unei naturi de legendă. „Acu cinci sute die ai / Numai codri
îmi erai", scrie despre Moldova vechimii poetul naturii somptuoase.
Prin codrii ţării de sus, vânează ou arcul un tînăr „cu pieptarul de
oţel — cu cuşma neagră de miel". E Ştefan, voievodul, în ipostaza
tinereţii înflorite. La umbra stei arilor, îl întâmpină simbolic „o- mîn-
dră-mpărăteasă — Cu păr lung până-n călcîi", îl înconjoară „copii cu
şoimi pe umăr şi copile multe", purtînd pe umeri „doniţe" şi „doni-
cioare". Alaiul decorativ se înscrie într-o sinteză ceremonioasă cu
substrat alegoric: lui Muşatin i se supune ţara întreagă. Ca şi balada
Muşatin şi codrul, la care ne-am referit, ciclul Fraţilor Jderi valo-
rifică momente dintr-o istorie grefată pe legendă. Scriitura sadove-
niană eu respiraţia ei amplă este creaţia unui rapsod: un carmen
patrium. Povestea lui Ştefan şi a epocii lui cere, pe rînd, culori vii
şi tonuri stinse, figuri stilizate şi imagini difluente, pensulaţia fiind
în acelaşi timp precisă şi deschisă fanteziei. Sintem când în istorie,
cînd în baladă şi cîntece bătrîneşti. Trecută prin filtrul sensibilităţii
sadoveniene, istoria devine o amintire şi uneori ecoul unei amintiri:
o octavă a amintirii.
Nereprezentînd o direcţie analitică, nici la Eminescu, nici la Sa-
doveanu, istoria nu implică neapărat preocupări de exactitate. Nici
umil, nici altul nu-s temperamente vitaliste, de aceea laturile vifo-
roase ale istoriei nu se bucură de dezvoltări ample. Ritmul liniştit
de contemplaţie şi limbajul ou elemente decorative solicită mai ales
sensibilitatea, hi improvizaţiile eminesciene (închinare lui Şteian
Vodă, Şteian cei mare) natura vorbeşte în felul ei: vîntul îndoaie
crengile, prin codri, umblă bouri, se aud clopote şi buciume. Gran-
diosul e sobru, trecut în cîteva convenţii romantice şi legat de ca-
drul stabil al peisajului. Tot aşa, Sadoveanu e un neîntrecut creator
de atmosferă, cu un mai reţinut simţ al monumentalului, urmărind
însă cu încîntare paralelismele dintre om şi natură.
 Eminescu şi Sadoveanu " '1

Sub toate aspectele, la Eminesciu, ca şi là Sadoveanu, impresio-

nează unitatea tonului, — poezia naturii, poezia dragostei ori poezia
istoriei fiind subliniat eminesciană sau subliniat sadoveniană. Ace-
laşi ton „dulce", aceeaşi „blândeţe" conferă frazei, la'ambii, o vibra-
ţie lirică extraordinară. Permanenţe naţionale şi prin aceasta a părti-
nind de drept literaturii universale, cei doi creatori reprezintă, cu.
mijloace specifice geniul propriu, esenţe ale geniului popular romî-
nesc.
CONST. CIOPRAGA

1
Introducere la Poezii, 1952, p. 4.
2
Proză literară, . Epl. 1964, p. 65.
3
Opere, - XII, p. 230.
Anii de ucenicie, în Opere, XVI, p. 402.
5
Istoria literaturii romlne, 1941, p.. 408.
« Opere, XIV, p. Î98.
7
Opere, XII, p. 231.
 Motivul lebedei

într-un univers liric de pură feerie, bidimensional, apariţia lebedei

n-ar putea avea decît un rol decorativ. Sau chiar în altă atmosferă,
de profundă reverie, ca aceea din „Somnoroase păsărele . . . " — deşi
poetul însuşi foloseşte termenii de caracterizare „a nopţii feerie", —
asocierea imaginii îngerilor, invocaţi în urarea versului final, cu icoana
candidei păsări, nu mai face posibilă o interpretare restrictivă:

Trece lebăda pe ape

între trestii să se culce —
Fie-ţi îngerii aproape,
Somnul dulce!

Deşi sistemul dublu de aliteraţii din versul secund nu ni se pare din-

tre celé mai eufonice, opunînd parcă mersului lin al lebedei nu ştim
ce piedici materiale (tre-tie), nu fără repercutări sonice (să se), strofa
nu distonează în minunata incantaţie onirică a poemei.
într-un alt decor neuitat, cu care se deschide ScrisoareG IV, alba
apariţie, de rîndul acesta, a unui cîrd de lebede în graţioasă evoluţie,
este chemată să contrasteze cu fundalul întunecat al tabloului.(,,muchi
de stîncă, vîrf de a r b o r " . . . „stejarii strajă de giganţi"):

Numai lebedele albe, cind plutesc încet din trestii,

Domnitoare peste ape, oaspeţi liniştii acestei,
Cu aripile întinse se mai scutură şi-o taie,
Cînd în cercuri tremurinde, cînd în brazde ele văpaie.

Epitetul prin care poetul conferă lebedelor stăpînirea domeniului

acvatic, cam înJ felul în care şi luna, pe cer, domneşte ca „regină",
împrumută o-, maiestate tabloului, cu toată cinetica lui, de altfel şi ea
spectaculoasă!
 Motivul lebedei 103

Cititorul familiarizat exclusiv cu antumele eminesciene, va fi me-

ditat desigur asupra acestor două unice apariţii ale decorativei păsări,
care lasă o pată albă neştearsă pe retina memoriei. El nu are însă o
noţiune precisă asupra atelierului uriaş pe care-1 constituie aşa-zisel'e
postume ale poetului şi nu poate şti frecvenţa exactă a motivului în
ansamblul operei eminesciene. Ca să terminăm cu aceea publicată în
timpul vieţii autorului, amintim că în basmul Făt-Frumos din lacrimă
(1870), găsim un interesant episod. Cînd Făt-Frumos prezintă împă-
ratului pe mireasa lui, acesta încearcă o reacţiune sentimentală ne-
aşteptată. ,,Ci el nu-i spuse nimica, ci numai se uită pe luciul lacului
şi ochii i se umplură de lacrimi. O lebădă îşi înălţase aripele ca pe
nişte p'mze de argint şi cu capul culundat în apă sflşia fata senină, a
lacului.
—• Plîngi, împărate, zise Făt-Frumos, de ce?
—- Făt-Frumos, zise împăratul, binele ce mi l-ai făcut mie nu ţi-1
pot plăti nici cu lumina ochilor, oricît de scumpă mi-ar fi, şi cu toate
astea vin să-ţi cer şi mai mult.
— Ce, împărate?
— Vezi tu lebăda ceea îndrăgită de unde? Tînăr fiind, aş trebui
să fiu îndrăgostit de viaţă, şi cu toate astea de cîte ori am vrut să-mi
fac samă! Iubesc o faţă frumoasă, cu ochi gînditori, dulce ca visele
mării — fata Genarului, om mîndru şi sălbatic, ce îşi petrece viaţa
vînînd prin păduri bătrîne. O, eît e de aspru el, cît e de frumoasă fata
lui! Orice încercare de-a O răpi a fost deşartă. încearcă-te tu!".
Aşadar, fără atributul precis din Scrisoarea IV, de „domnitoare"
a lacului, lebăda este înfăţişată ca făptura lui de predilecţie, de care
s-ar fi îndrăgostit undele. Gestul de „sfâşiere" a feţii lacului, cînd
lebăda îşi cufundă capul' în apă, se cuvine interpretat nu în mod rea-
list, ca un preludiu de interes alimentar, ci ca un mod precis de alin-
tare, ca un răspuns la dragostea undelor, Numai astfel se explică ră-
sunetul afectiv atît de puternic din simţirea nefericitului împărat, ur-
mărit de gîndul sinuciderii. Lebăda nu mai este deci domnitoare su-
verană, ci iubita iacului, a cărei fericire smulge lacrimile fratelui;de
cruce încoronat al lui Făt-Frumos.
Cu aceasta, trecem la vastul domeniu al postumelor în căutarea
motivului nostru poetic. în Diamantul Nordului .(-187.7.), din care de alt-
fel s-a desprins şi s-a închegat după cîţiva ani, partea întîia din Scri-
soarea IV (1881), regăsim lacul, castelul şi lebedele într-o variantă
foarte apropiată:

Iar lebede albe din negrele trestii

Apar d o mn i tor i i ai apei acestei,
Cu aripi întinse o scutur şi-o taie
în cercuri murinde şi brazde bălaie.

De aceea comentariul este de prisos. Cu alţi cîţiva ani înainte

(1872), tot urcind mai sus, deandaratele, în preistoria creaţiei emines-
ciene, se situiază foarte întinsa poemă cu titlul Povestea magului că-
104 Serban Cîoculeacu

lătoi în stele, a doua ca proporţii materiale după Panorama deşertă-

ciunilor sau Memento Mori, vasta frescă a istoriei universale. în Po-
vestea magului, imaginea lebedei străfulgera întîi într-o surprinză-
toare comparaţie, închinată bogatei podoabe capilare a bătrînului:
Ca aripe de lebezi mari, albe, undoioase,
Pletele argintoase pe umeri-i cădea ...
Mai departe însă, cînd magul porneşte într-o îndepărtată expediţie, un
atelaj nautic spectacular, pe întinsurile mării, este încredinţat lebe-
delor, ca în legendele Sfîntului Graal, din care s-a inspirat printre alţii
şi Richard Wagner, în Lohengrin.
Din insule bogate cu mari grădini de laur,
Lebede argintoase aripele-ntinzînd
Veneau siîşiind apa la luntrea lui de aur
Şi se-nhămau la dînsa şi o trăgeau cîntînd.
Bătrînu-n manta-i albă înfăşurat visează
Dar lebede-argintoase luntrea bogată trag,
Al valurilor cîntec pe el îl salutează -—
Pe fruntea-i împletită e-o ramură de iag.
Plutind cu repejune sub palida lumină
A lunei, ţi se pare al mării Dumnezeu,
Cîntat de înmiirea valurilor senină
Şi îngînat de lebezi in dulce visul său.

Nu vom urmări fantasticul itinerar al magului,, dar observăm că

lebedele ies întîia oară din muţenia lor de pînă acum şi alcătuiesc un
melodios acompaniament cîntecului valurilor. Albul decorativ al pă-
sării primeşte foarte frecventul epitet eminescian, care singur ar merita
un capitol, într-un studiu mai întins: argintos sau de argint. „înhă-
marea" lebedelor la luntre se efecrtuiază poate sincronic la Eminescu
în episodul dacic din Panorama deşertăciunilor (1872).

„Culcată pe jumătate, Dochia visa, frumoasă,

Şi la luntrea ei bogată lebede se-nham-acum.

sau:

Luntrea cea de lebezi trasă mai departe, mai departe,

Fuge pe-albele oglinde ale apei ce se-mparte
Sub a luntrei plisc de cedru în lungi brazde de argint...
Ceva mai departe „cai albi c-a mării spume", care pasc lîngă izvoare
înflorite, cai fantastici, cu capetele mici, îşi îndoaie, gîturi lungi de
lebedă.
 Motivul lebedei 105

... Coamele flutur, c-arginlul,

Ca. la lebede se-ndoaie gîtul lor.
Eminescu avea să mai repete apariţia fantasticului atelaj în ultima
variantă (1876) clin poemul său dramatic Mureşanu. De rîndul acesta,
Chipul jnvită în aceşti termeni pe Călugărul:
Urmează-mă în luntrea, ce dusă e de lebezi
Pe undele oceanici, ce furtunoase, repezi
Ne-or duce-n depărtare ...
Luntrea trasă de lebede este chemată să înfrunte furtunoasele va-
luri ale oceanului, iar mitica pasăre îl asiqură stabilitatea şi mai ales
direcţia. Lebăda este aşadar o cîrmă vie şi luminoasă, de un cert efect
decorativ. .
Çuvîntul mitica ne. invoacă prin asociaţie mitul galant al Ledei,
în care divinul îndrăgostit, Zeus, ca să scape de vigilenţa conjugală,
ia chip de lebădoi. Nu ne-am fi abătut de la temă, reamintind po-
vestea, dacă însuşi Eminescu, în poema Aveam o muză (1871), evocînd
o iubită moartă, poate aceeaşi din Mortua est, sau poate numai în fic-
ţiune defunctă, un „elf de nea" în „strai de-argint", aminteşte de un
trecut norocos:
Eu... fericit c-amantul blondei Lede,
Nebun de-amor, eu o vedeam ades.
Intîmplător asociată galant, nu în modul cel mai fericit însă, şi din
punctul de vedere estetic, imaginea lebedei apare obsesivă la Eminescu
încă de la debuturile lui. Ea face chiar obiectul unei scurte şi sprin-
tene poeme, cu titlul Lebăda, datată de Perpessicius cca 1868.
Cînd printre valuri ce saltă
Pe baltă
în rit mu uşor
Lebăda albă cu-aripele-vînturi
în clnturi
Se leagănă-n dor;
Aripele-i albe in apa cea caldă
Le scaldă,
Din ele bătind,
ŞUapoi pe luciu, pe unda d-oglinde
Le-ntinde:
O barcă de vînt.

Să ne oprim asupra metaforei finale, care adaugă imaginei vizuale,

impresia cinetică a vitezei.
Poetul găsise această metaforă relevantă într-o încercare mai
veche, Frumoasă-i... (datată de Perpessicius 1866); în „lacul cel verde",
în care se răsfrînge cerul senin cU „norii cei albi ele argint", de pe
lingă dumbrava : şi ea „verde", înfiorată de zefiri:
106 Serban Cioculescu

Văd lebede, barcă de vînt

Prin unde din aripe dînd.

O a doua poemă, în care lebăda apare ca un motiv central, ca Un

leit-motiv, este La o artistă, II, pe care Perpessicius o consideră dedi-
cată Carlottei Patti, cîntăreaţa în turneu pe la noi în 1869. Sînt va-
riaţii pe tema cîntecului morţii, atribuit pasării, mută pe tot timpul
vieţii, — fapt, în treacăt fie zis, neexact, — variaţii dintre care una
singură ni se pare mai interesantă:

Cum lebăda ştie că glasul ce iese din luciul adine

Sunt inimi de lebede stinse ce-n valuri eterne se plîng.
Lamentul valurilor, interpretat poetic, împrumută pasării mute o
dramă interioară nebănuită, dar pregătită de celelalte distihuri:

Cum lebăda viaţa ei toată visează un cîntec divin,

Nu cintecul undei murinde pe luciul mărei senin (...)
Ci lebăda cintecul morţii, al morţii cu chipul ei drag,..
Pasărea, în interpretarea thanatofilă din acest vers, ar începe să
prindă şi un contur moral, .dacă poema adresată ocazional unei cîn-
tăreţe, i-ar fi fost dedicată exclusiv, aprofundîndu-şi semnificaţiile.
Nu vom întîlni în toată poezia eminesciană, o asemenea poemă, care
să ne satisfacă printr-o. idee poetică nouă şi adlncă, stîrnită de ,,dom-
nitoarea" apelor, idee contemplabilă în toate arborescentele ei.
Am păstrat însă pentru la urmă o strofă misterioasă şi tulbură-
toare, din poema „Ondina" (1869), unde lebăda încetează, în frumu-
seţea decorativă a atitudinilor ei, de a fi o pasăre, ca să spunem aşa,
fără mesaj.

Si din chinuri ce mă-neacă

Eu sorb mirul cel curat
Cum o lebădă se pleacă,
Bînd din lacul îngheţat.
Este un fragment dintr-un vaporos cîntec de dragoste, singurul
care ne poate reţine atenţia. Poetul a revenit asupra lui, în Cintecul
lăutarului (1871), cu mici variante în primele versuri ale strofei:

Dintre chinuri ce mă-neacă

Eu sorbeam mirul curat.,.

comparaţia-păstrîndu-şi forma cristalizată.

Analiza acestei strofe este parcă mai dificilă decît aceea a poe-
melor întregi din care am extras-o. Mirul, după cum se ştie, în practi-
cele rituale creştine, ca si în cele năaîne, este un onauent sacru. Poetul
 Motivul lebedei 107

îi schimbă funcţia, prefăcîndu-1 într-o băutură cordială, reconstitutivă,

tonifiantă, menită să-i aline suferinţele, nu să-1 purifice etic. Acest
mir, însă, care se soarbe ca o picătură de apă vie, este extras din
înseşi chinurile care-1 ,,îneacă" pe poet. Ce caută lebăda ca termen
de comparaţie, în această inedită medioamentaţie morală? Are şi ea o
suferinţă ascunsă? Şi în acest caz, cum şi-o lecuieşte? Răspunsul pe
care ni-1 dă poetu'l se învăluie în sugestie, deşi imaginea gestului ei,
din punct de vedere vizual, este reprezentabilă, psihologioeşte vor-
bind. Prin alte cuvinte, o vedem plecîndu-se şi ,,bînd din lacul îngheţat";
Lucrul în realitate nu este însă atît de simplu. Ca ,,să bea" din „lacul'
îngheţat", lebăda trebuie să spargă coaja lui, uneori foarte subţire,
alteori nebănuit de groasă. în cazul acesta, ciocul ei puternic, prin
lovituri repetate, poate răzbi striatul dens al qheţei, dar nu fără să
sîngereze. Comparaţia poetică ar fi perfect adecvată, cînd picătura
de apă smulsă lacului îngheţat ar fi cucerită cu preţul sângelui, în-
tocmai ca picul de mir absorbit d e cântăreţul dolorist din însăşi sub-
stanţa suferinţii sale.
Se cunoaşte, ân celebrul sonet al lui Mallarmé, imaginea lebedei
care nu s-a putut desprinde din apă, reveria ei lăsînd-o pradă înghe-
ţului. Lebăda eminesciană din Ondina şi din Cîntecul lăutarului nu
moare ca „un cygne d'autrefois", dar suferă şi ea, ca şi cântăreţul,
dintr-un destin similar, de nedeterminată esenţă şi de analoagă far-
macopee psihică. Ea nu-şi divulgă secretul îndoit: ce o face să sufere
şi prin ce nouă suferinţă s a u prin ce paroxistică durere s-ar putea
vindeca^. Ne rămâne nouă, în reveria noastră, de lectori împătimiţi
după soluţii clare, să colaborăm cu poetul în cea mai puţin remarcată
imagine şi comparaţie a lebedei, din tot cuprinsul poeziei eminesciene.
Atît Ondina, cît şi Cîntecul lăutarului, zac. în uitarea nedreaptă de
care . suferă majoritatea postumelor. Propunem şi altor, amatori de. în-
ţelesuri poetice noi şi relevante, să reflecteze asupra acestei strofe.

ŞERBAN CIOCULESCU
 Influenţă livrescă şi creaţie

S-a discutat mult şi probabil se va mai discuta despre influen-

ţele pe care inspiraţia lui Eminescu le-a suferit din contactul ou scrie-
rile altora. Ar comite însă o profundă greşeală acel care şi-ar închipui
că descoperirea măsurii în care creaţia eminesciană datoreşte ceva
altor autori ar ( fi diminuînd întrucîtva valoarea şi originalitatea lui.
Nu e de prisos' să se repete că opera .oricărui artist privită în între-
gimea ei este o sinteză. în ea propriile lui facultăţi sufleteşti se îm-
bină a i totalul acţiunilor exercitate de mediul înconjurător, fizic şi
..social. Iar din mediul social fac parie toate imaginile şi ideile, toate
emoţiile, modurile de. apreciere, imboldurile; şi îndoielile pe care lec-
turile i lej strecoară în viaţa sa lăuntrică.
Chipul în care cuprinsul lecturilor se reflectă într-o operă lite-
rară depinde, fireşte, de' facultăţile aperceptive ale autorului ei, de-
pinde de dispoziţia lui din momentul creaţiunii dar poate să reveleze
şi ceva din procesul caracteristic, personal, al ideaţiunii sale. De
fapt, modalitatea psihologică în care se desfăşoară elaborarea unui
conţinut mintal e departe de a fi aceeaşi la toţi oamenii. Aspectele
ei diferă ide la individ la individ şi variază destul de mult de la mo-
ment la moment. Condiţiile ei sînt însă determinate 'şi de natura ma-
terialului care serveşte construcţiei noi.
Charles Nodier a arătat că marele Corneille şi-a însuşit multe
versuri din „Agrippine" a lui Cyrano de Bergerac. Molière a împru-
mutat subiecte] din Plaut şi Boccacio dar a adoptat şi el ceva- din Cy-
rano, şi anume o scenă întreagă din piesa „Le pédant joué".- Aceasta
a fost intercalată în comedia „Les fourberies de Scapin". Nu e mai
puţin adevărat că textul capătă altă rezonanţă în comedia lui Mo-
lière. Cazul nu e izolat ci e firesc: fiecare „împrumut" sau „ecou"
artistic e un fel de aclimatizare a unui conţinut mintal într-un mediu
nou, aşa cum o modestă melodie a lui Flechtenmacher utilizată într-o
rapsodie a, lui George Enescu dobîndeşte o nouă şi deosebită putere
emotivă. Acelaşi fenomen se petrece cu ori care „nucleu" acomodat
 Influenţă livresca 109

unui alt cadru; de aceea „influentele" pot prilejui uneori înalte creaţii
originale. Dar originalitatea poate fi de mai multe tipuri şi se poate
referi la diverse moduri de utilizare a conţinutului „adoptat" de aiurea.
In ceea ce-1 priveşte pe Eminescu, putem distinge trei feluri de elabo-
rare a unui astfel de conţinut. în primul caz avem de a face cu o
simplă exprimare nouă a textului care a servit de model. E ca o
schimbare de decor şi de interpretare care poate reliefa nuanţe ce
pînă atunci rămăseseră în umbră, irruprimînd însă operei de artă un
sens cu totul diferit. în cazul al doilea stă intercalarea, ilustrativă
sau ornamentală a cuprinsului împrumutat, în interiorul unei con-
strucţii originale noi. Cazul al treilea este cel în care poetul porneşte
de la un text străin care-i serveşte drept temă iniţială. Poetul o dez-
voltă însă, o elaborează, făcînd să germineze din ea o viziune neaş-
teptată.
Tipic pentru primul caz este exemplul sonetului „Veneţia". At-
mosfera lui aminteşte, într'-adevăr, pe aceea a ciclului cu acelaşi
nume al poetului german Aug. Platen. Dar un manuscris al lui Emi-
nescu aflat în colecţia Academiei R.P.R. arată, printtr-o paranteză, aşe-
zată chiar de poetul nostru sub titlu, că sonetul ar fi o „imitaţie"
după Gaetano (sau Cajetan) Cerri1. Filiaţiunea nu se opreşte însă aci.
Metafora prin care Veneţia e denumită „mireasa" lui Okeanos pare
a avea o niai Veche provenienţă. Nu e vorba numai de acea tradi-
ţională solemnitate instituită pe la 1170 de Papa Alexandru al III-lea,
solemnitate prin care dogele se logodea în fiecare an cu marea 2 . Mai
este aci şi un element nou: e gîndul că, pierzîndu-şi stăpînirea mă-
rilor, Veneţia a decăzut din calitatea sa de logodnică. Acest gînd se
găseşte într-o frază a unui autor francez uitat azi dar mult citit pe
la mijlocul secolului trecut: Louis de Loménie. El vorbeşte despre
Veneţia ca „fiancée déchue de l'Adriatigue" 3 , Atît în versiunea lui
Eminescu, cît şi în originalul german a l ' l u i Cerri (reprodus în adno-
tările lui Perpessicius) logodna e desfăcută prin moarte, iar nu prin
repudiere 4 . N-a fost respectat aci sensul istoric şi simbolic al logod-
nei dintre mare şi cetate (cetatea reprezentată prin doge) ci a fost
invocată presupusa durere a lui Okeanos. Astfel atmosfera dominantă
e în tonul minor al' dezolării fără leac. însă, cu toată asemănarea lor
schematică, sint deosebiri notabile între sonetul lui Cerri şi „imitaţia"
poetului nostru. Astfel, prima strofă în sonetul lui Cerri nu are nici
1
v. „Convorbiri literare", 1902, pag. 406 şi urm. G. Cerri e un poet italo-
german puţin cunoscut. Despre discuţia în jurul aceste „imitaţii": Perpessicius ci-
tează abundent in notele vol. III, din „Operele" lui Eminescu pag. 146 şi urm.
2
v. Pierre-Anloine-Noël Daru: „Histoire de la République de Venise" (1840)).
3
Louis de Loménie: „Galerie des contemporains illustres", vol. I.. 1840, fasci-
cula despre Chateaubriand, pag. 20.
4
Ist's (mir als wăre diese dunkle Welle / Ein dust'rer Knabs, der, verstôrt
und bange / Auf der geliebten bleicher Todtenwange / Getăusch von neuen sucht
des Lebens Quelle", (volumul: „Aus einsamer Stube",. 1864).
110 Eugeniu Sperantia

pe departe puterea sugestivă a celei din sonetul lui Eminescu, sensul

ei e. din punct de A'edere gramatical, dependent de a doua strofă.
Rezumativ: „cînd sub lumina lunii văd cum se zbuciumă marea pe
pragurile de marmură ale V e n e ţ i e i . . I a r strofa următoare comple-
tează: ,Jmi nare că e un băiat care • caută urmele vieţii pe obrazul
iubitei moarte". Iar, mai departe, glasul lui San Marc e ca .şi curn,
dintr-un mormînt ai rosti cuvintele tragice. în analiza meticuloasă
şi subtila pe care D. Caracostea a dat-o în „Arta auvîntului la Emi-
nescu", paralela pune în lumină „lipsa accentului afectiv" în origi-
nalul german. „Băiatul" îndrăgostit e înfăţişat căutînd cu stăruinţă
numai izvorul sau indicaţia vieţii, pe cînd Eminescu îl vede pe Oke-
anos silindu-se s-o învie, s-o trezească, să-i dea el însuşi . „suflarea".
De asemenea, despre San Marc, Cerri nu dă o imagine adecvată, pe
cînd la Eminescu sentinţa finală apare ca într-adevăr emisă, cate-
goric, clar şi răspicat, ceea ce crează o impresie incontestabil mai
vie, mai puternică. E vorba deci de nuanţe, dar, cum spuneam mai
sus, nuanţele pot da sensuri noi şi pot transfigura întreaga operă
poetică, ampiificîndu-i „efectul", şi mălţîridu-i valoarea.
Pentru al doilea caz de interpretare şi „utilizare" a textului adop-
tat, exemplul cel mai preţios este cel pe oare-1 oferă „Scrisoarea I-a",
S-a arătat de către Perpessicius? că „pasajul cosmologic" din această
poezie a fost scris sub influenţa unui text dini imnurile vedice, tradus
în limba germană şi găsit într-un caiet de cursuri din vremea cînd
Eminescu studia la1 Berlin (1873). Mai precis însă putem adăoga acum
că acest text, redactat în versuri albe, provine din volumul I de
„Essays" al lui Max Millier. Porţiunea care ne interesează face parte
din eseul al III-lea, întitulat „Veda din Zendavesta". Traducerea ger-
mană, (ediţia din 1869) este făcută de Grassmann şi Ludwig. Primele
douăsprezece versuri se regăsesc fidel în pasajul cosmologic din
forma definitivă a poeziei lui Emmcsm, dar savoarea poetică a) aces-
teia e cu totul alta decît cea a fragmentului de „imn vedic", pentrucă
„imnul" are o destinaţie de sine stătătoare pe cînd pasajul cosmo-
logic din „Scrisoarea I-a" are] un rol ilustrativ deci ornamental în-
lăuntrul contextului contemplativ. El vine să întregească descrierea
avîntată a clarului de lună cu o aterisare, cu o pătrundere în sufle-
tele acelora pe care „deopotrivă-i stăpîneşte" raza lunii şi „geniul
morţii". Se poate uşor constata cum textul adoptat serveşte ça „pre-
text" construcţiei ulterioare. Poziţie oarecum exterioară, el e pragul
destinat să fie depăşit şi să conducă spre interior. E „obiectul" din-
spre care inspiraţia evoluează şi se converteşte în „conţinut subiectiv"
în concepţia şi in emoţia proprie poetului.
în fine, pentru cel de • al treilea caz, exemplul a cărui analiză
poate să ne dezvăluie limpede desfăşurarea creaţiei poetice originale,
stimulate de oi revelaţie livrescă, este acel al poeziei „La steaua".
S-a afirmat că aci ar fi intervenit influenţa unei poezii a lui.
Th. Kôrner care, şi el, s-a referit la întîrzierea cu care soseşte lumina
5
v. Eminescu, „opere", ediţia Perpessicius, vol. II. 1943, pag. 181 şi urm.
 Influenţă livrescă 111

astrelor. S-a vorbit apoi stăruitor de influenţa lui Gottfried.Keller asu-

pra lui Eminescu.- Ştiinţificeşte, fenomenul fizic fusese confirmat de
mult prin observaţia şi calculul efectuat mai întîi de Olat Rômer
(1675), aipoi de Bradley (1725) şi de alţii mai recenţi. Astfel, pentru'
TJtu Maiorescu, acest adevăr nu putea fi un secret. De aceea, în
problema sursei din care 'ar fi provenit ,,ideea" centrală ai poeziei de
care ne ocupăm, mulţi au fost tentaţi să accepte convingerea lui, că
Eminescu ar fi reţinut-o dintr-o conferinţă (despre Ipnotism) ţinută
la 11 april 1882. Cu acea ocazie, Maiorescu a pomenit de cei 14 ani
în; oare raza lui Sirius parcurge distanţa pînă la pământ 6 . Dar între
manuscrisele lui Eminescu din perioada 1878—79, deci mult înainte
de conferinţa criticului de la „Junimea", este'1 unul (2279.28) care con-
ţine următoarea strofă izolată:

Sînt stele-n cer atlt de: depărtate

Încît ca raza-n ochi să ajungă
Trecură mii de ani pe cale lungă
A unei vremi ce-a fost numai odată.
Deci, presupunerea lui - T. M'aiorescu îşi pierde puterea. Ea n-ar
mai putea fi considerată ca valabilă decît dacă-s-ar dovedi că strofa
de mai &us a fost) scrisă după april 1882.j
Cu tot atîta dreptate s-au putut invoca alte afinităţi şi coinci-
denţe. Despre ele, între alţii, a vorbit mai cu seamă I. M. Raşcu,
sernnalînd existenţa aceluiaşi „motiv" poetic la Sainte-Beuve (în
poema „Consolations" din 1832), în „Bouvard et Pécuchet" de Flau-
bert, în „Les Yeux" şi în „L'idéal" ale lui Sully Prudhomme, în so-
netul „Le grand silence" al lui Octave Houdaille, în „Les Etoiles"
(din 1879) de Léon Dierx ca şi în „Les étoiles' éteintes" a lui August
Dorchain, publicate înainte de poezia lui Eminescu.
I. M. Raşcu observă că e, deci, vorba de un „loc comun" liric,
destul de frecvent în poezia secolului al XIX-lea, dar că „fiecare
poet a găsit o tonalitate nouă şi a ştiut să scoatd din imaginea plină
de perspective poetice, efecte de rezonanţă interioară puternică" 7 .
Şi totuşi, un fapt care ne pare mai concludent în privinţa „sur-
sei" care 1-a influenţat pe Eminescu, este prezenţa unei scurte enun-
ţări teoretice într-o frază care ar putea să dea iluzia că e o simplă şi
directă traducere în, proză a primei strofe din poezia „La steaua".
Precizez: în anul. 1834 a apărut la. Londra scrierea engleză întitu-
lată: „The hand, its mecbanisme and wital endowments as evincing
design", datorită unui savant anatomo-fiziiolog . de mare reniime"
Charles Bell. Cartea aj avut numeroase ediţii şi a fost publicată şi în
limba germană în 1847 şi 1851. Traducerea din. 1848 e iscălită de Fr. Rot-
6
Aceste date sint extrase din ediţia Perpessicius, vol. III, pag. 310—326.
7
v. Revista „IndreptaT" (nr. 7, iunie 1930, pag. 9 şi 10) în rubrica „aspecte
si atitudini" semnată: Evandru (pseudonimul lùi I. M. Raşcu).
112 Eugeniu Sperantia

terikamf şi poartă titlul: „Die Hand und ihre Eigenschaft...". Aci, la

pagina 11 se găseşte următoarea frază: „Astronomen ... haben behaup-
tet das Licht iliesse aus himlicheri Kôrpern in so ungeheurer Eritiernung
dass Tausende von Jahren vergehen, wăhrend es zu unseier Erde ge-
iangt, — sau romînneşte: „Astronomii . . . au afirmat că lumina se re-
varsă din corpurile cereşti, într-o atît de uriaşă depărtare încît mii de
ani trec pînă ce ajunge la pămîntul nostru", adică:
La steaua care-a răsărit
E-o cale atît de lungă
Că mii de ani au trebuit
Luminii să ne-ajungă.
Nu e cu totul lipsit de importanţă faptul (că şi în versiunea
aceasta, şi în strofa din 1878—79, citată mai-nainte, se vorbeşte
despre miile de ani ai lui Charles Bell iar nu despre cei 14 ani din
conferinţa lui Maiorescu.
Fireşte că, dacă Eminescu s-ar fi oprit la această strofă, sau la
prima versiune, n-am fi avut decît o excelentă şi precisă versificaţie
a frazei lui Charles Bell. Ar fi destul de greu de admis ca perfecta
conformitate a conţinutului să fi fost pur accidentală. Cînd ştim însă
cît de căutată şi citită a fost cartea savantului englez în lumea ger-
mană;' cînd ştim ce lacom cititor a fost Eminescu încă din adoles-
cenţă şi că afară de bibliotecile universitare din Iaşi şi Cernăuţi, a
frecventat zelos pe cele din Viena şi Berlin într-o epocă în care nu-
mele şi opera lui Charles Bell -circulau cu deplină autoritate, rămîn
perfect valabile probabilităţile unui împrumut direct. Se ştie cît de
grijuliu îşi lua Eminescu note din lecturile sale şi le păstra 'indefinit.
Nu e sigur dacă fraza de mai sus, extrasă din 'cartea ştiinţifică, nu
se va mai fi găsind transcrisă, rătăcită undeva prin puzderia de note
eminesciene, poate fără indicaţia precisă a sursei şi reţinută de poet
numai pentru o eventuală utilizare.
Dar constatînd coincidenţa dintre acea frază şi prima strofă a
poeziei „La steaua", n-am făcut decît să deschidem un drum. Fraza
lui Charles Bell nu revelează decît impulsul iniţial: e prilejul şi ma-
teria inspiraţiei, în stare brută; e momentul exterior, pur conceptual,
care însă solicită orientarea spre inferioritatea unde se aud bătăile
inimii. Si tocmai ceea ce interesează în primul rînd este, cum spune
î. M. Raşcu: „rezonanţa interioară". Mai vizibilă, poate, decît în
oricare dintre poeziile eminesciene, este aci evoluţia de la datul ini-
ţial obiectiv, care serveşte de „pre-text", înspre viziunea interioară
proprie. Cele patru strofe, constituind forma definitvă, sînt rezultatul
unor atît de îndelungate prelucrări, atestate de numeroasele versiuni
preexistente, încît munca de cizelare a parvenit să se contureze pre-
cis în patru momente succesive.
Prima strofă şi primul „moment", constituie acceptarea şi afirmarea
„stimulului" exterior, redarea lui, tale quale, în care, propriu vorbind,
nu este încă nimic „poetic". Strofa a doua, al doilea moment, depă-
 Influenţă livrescă 113

şeşte simpla formulare asertorică- a pozitivului şi enunţă o ipoteză:

„poate de mult s-a stins în d r u m . . . " . Ipoteza aceasta face să apară
discrepanţa dintre excitaţia sensorială şi cauza exterioară. Depăr-
tindu-se de datul brut, conţinutul acestei strofe este, totodată, şi
primul pas în poezie.. Vibraţia se simte chiar de la acel „poate" iar,
„albastrul" depărtărilor e u n atribut ornant icerut de dispoziţia
sufletească astfel creată, tocmai pentru că acest atribut vine s-o
accentueze. A treia strofă, însă, depăşeşte simpla constatare a discre-
panţei şi sugerează contrastul paradoxal dintre „existenţa în sine"
şi conţinutul mintal. Dacă din punct de vedere ştiinţific poziţia idea-
lismului scliopenbauerian este opusă adevărului logic necesar, ea, din
punct de vedere poetic poate deschide calea visului: steaua ce-a
murit e numai o vedenie deşartă care .stăruie înaintea ochilor şi su-
gerează bănuiala că „un vis al morţii-eterne e viaţa lumii-ntregi".
Ascensiunea poetică s-ar fi putut opri aci şl nu se poate tăgădui că,
şi în acest caz1, cele trei strofe ar fi avut o înaltă valoare artistică,
Dar acum se vede odată mai mult bogăţia inspiraţiei eminesciene.
Poetul nu se opreşte încă, ci atracţia frumosului, setea creaţiei îl
duc mai departe: strofa a patra este un maximum de interiorizare,
de- asimilare sufletească a conţinutului iniţial, în sensul că, după
eniinţarea contrastului, porneşte acum chiar de la el şi-1 confruntă
cu alt cuplu simetric, analog, din regiunea afectivă: iubirea stinsă şi
amintirea ei dureroasă, alcătuind din ambele cupluri o unitate supe-
rioară. Contemplarea unei simetrii dintre- doi termeni pur conceptuali
apare ori ca o metaforă subtilă, ori ca un simbol adînc, revelator, şi
poate fi socotită ca o culminare a poeziei. E tocmai regiunea acelor
încîntări pe care Eminescu le explorează cu mare preferinţă şi din
care vine de atîtea ori încărcat cu preţioase nestemate.

EUGENIU SPERANTIA

8 •— Steaua
I M P R E S I I

„Pururi t î n â r . . . "

inlre poeţii lumii Eminescu esle unul de primul ranq şi, in l'tera-
iura romînâ •— apariţia cea mai impetuoasă. In poezia lui, cum s-a
remarcat, colaborarea minţii şi a inimii găsesc o unitate desăvirşită,
ridicării în sferele rarefiate ale reflecţiei şi abstracţiei corespunzîndu-i
într-o expresie plastică şi accesibilă o afectivitate densă, pămîn-
tească, totul împlinit sub forţa de atracţie a unui astru absolut, astfel
că citindu-1 încerci de fiecare dată senzaţia unui vertical şi năucitor
lîlfîit de aripi. Ceea ce întunecă şi totodată luminează acest miracol
este împrejurarea că lirica eminesciană, atît de a timpului ei şi de a
tuturor timpurilor, deschizîndu-se pătimaş şi avatarurilor dragostei
dar şi dureroaselor întrebări ale existenţei, gîndite cu necruţare şi
luciditate pînă în consecinţele lor ultime, este creaţia exclusivă a
unui om între douăzeci şi treizeci de ani. „Cine răsfoieşte hîrtiile
poetului —- spune G. Călinescu în monograiia acum reeditată —
capătă curînd convingerea că poeziile sale a u încolţit toate în nminte
în cei şase ani de relativă linişte cuprinşi între 1870 şi 1876, între
Viena şi laşi, şi că . tot ce publică duipă această dată — adică tot —
nu este decît o elaborare şi o reexaminare a vechiului material".
Eminescu rămîne prin urmare un poet al tinereţii în cea mai majoră
a ei accepţie. Cînd prin noianul de amărăciuni care i-au făcut biografia
îi . pare că totul în zarea tinereţii este pierdut, pe el nu-1 mai aşteaptă
viaţa, maturitatea cu noile-i orizonturi, ci întunericul, adierea „liniş-
tii eterne" pentru care un testament cum este Mai am u n singur door
înseamnă permanentizarea acelor motive dragi din zile mai lumi-
noase, marea, codrul, izvoarele căzînd cu zgomot, luna prin vîrfuri
lungi de brad, teiul sfînt şi luceferii sortiţi să-i fie prieteni.
La Eminescu înveţi, cu fiecare ocazie, cit poezia- este un lucru
prin excelenţă grav, înclinare peste genuni insondabile şi infinituri
înstelate, veghe întru libertatea conştiinţei umane şi vehement rechi-
zitoriu social, şi cu toate acestea, paradoxal, cînd atingi cartea-i
unică, parcă ai dinainte fantasma unui ins abia ieşit din adolescenţă,
cum o avea acum aproape un veac. la Viëna, Iacob Negruzzi: i( Deb-
 Impresii 5

dată se deschide uşa şi văd intrând un tînăr slab, palid, cu ochii vii şi
visători totodată, cu părul negru r lung ce i se cobora aproape pînă la
umeri, cu un zâmbet blînd şi melancolic, cu fruntea înaltă . . . " . Aces-
tei„imagini, completată şi prin norocul unei celebre .fotografii, i s-au
adăugat desigur altele despre anii tracasaţi ai Scrisorilor şi ai vieţii
de gazetar, dar fiinţa spiritului său întreagă, cu prelunga-i sete de
ideal, cu neastîmpărul căutărilor febrile, cu perpetua aspiraţie spre
perfecţiune şi adevăr, păstrînd mereu ceva din vigoarea şi dăruirea
nebunească a tinereţii, o propun prin fiecare vers cu o elocvenţă
neistovită.
Cine urmăreşte cu atenţie posturile eroului liric eminescian îşi
va Iritări impresia despre rolul covîrşitor al vîrstei avînturilor şi
prin observaţia, primă că marele poet nu cîntă niciodată concretul de
dragul^ concretului, datul imediat, bucuria ajungerii la vreo ţintă,
senzaţia de lumină din momentul împlinirii vre unui vis personal,
ci drumul spre ea. Fireşte, rămîn în afara discuţiei Călin şi. Făt-
Frornos din tei — file din poveste — dacă şi acestea nu sînt înţelese
drept ceea ce sînt: proecţii ale visului. Privită din punctul de vedere
enunţat, poezia erotică. în întregime este sau chemare ardentă la
întîlniri cu iubita, deci fericire rîvnită, ca-n Lasă-ţi l u m e a . , . unde
iluzia sîîntă de prezent, exprimată prin versurile

Si te află strînsă-n braţe

Dulce dragoste bălaie
se insinuiază doar ca un argument, ca o realitate posibilă — sau
regret după un rai pierdut, deplmgere a fericirii de ieri, cu asemenea
vibraţii, din Te d u c i . . . :

în toată neagra vecinicie

Ô clipă-n braţe te-am ţinut,

, Constatarea rămîrie valabilă şi pentru poezia de o mai expresă

factură filosofică şi polemică. în faţa întocmirilor existente, econo-
mice şi politice, departe de a putea ii considerate acceptabile, con-
ştiinţa poetului, găsind, accente de un vehement protest, are fie de
evocat, ca-n Scrisoarea III şi în Scrisoarea IV, vremile unor Basarabi
şi Muşatini, într-un fel materializări ale unei sociologii ideale, fie
de preconizat, o rezolvare a viitorului, ca-n împărat şi proletar, dea-
semenea într-o viziune proprie, vizîndu-se egalitatea şi fraternitatea
absolută, pentrucă invitaţia ce se face este de a fi zdrobita nu
orînduirea ci orînduiala în care lumea se află împărţită în „mizeri şi
bogaţi". S-a vorbit adesea, şi un temei există dacă textul nu este
privit în ansamblul operei, de pesimismul generalizat, profesat în
Scrisoarea I. Lasind la o parte elementele din planul social, aparţină-
toare în mod strict unei epoci concret istorice şi care conduc la con-
cluziile .sarcastice despre zădărnicia strădaniilor- omeneşti, poezia care
in primele-i versuri, sub lumina de boltă a lunii, dezvăluie cu atîta
116 Impresii

solemnitate, şi cu o forţă a genezei, frumuseţi, e drept însingurate,

ale planetei pe cate plutim, oare nu înscrie, in felul, ei, o simplă
ipostază a eului cunoscător, mereu Îndurerat la atingerea cu limitele
de timp şi spaţiu impuse prin însăşi condiţia vieţii, şi care, dacă aici
se vădeşte tributar unei concepţii cosmogonice determinate, se va
găsi adesea în zbor .desprins, înfigîndu-şi. „in cer a lui aripe"?
Opera eminesciană este toată un- cîntec unic, din păcate un „cînt
etern neisprăvit". în' cazul ei poţi vorbi de teme, numai exterior, din
raţiuni convenţionale ale analizei critice. Poezie erotică, poezie de
natură, poezie socială şi poezie filosofică — iată categorii care se
potrivesc aproape fiecăruia din poemele semnate de Eminescu. Crea-
torul .versului celui mai contaminant, cu limba cea mai dulce, cu
descrierile cele mai „poetice" privind ritualul iubirii sau travestirile
peisajului, nu „poetizează" în fond niciodată, lirica lui dezbate şi
clamează, apără valorile pure, cheamă în afara drumurilor bătute şi
anulează împăcarea cu sine, înfierează stări şi moravuri nedemne,
caută praguri de atins, şi prin această virtute rămîne subtil operantă
şi mobilizatoare, fundamental umană, contemporană cu fiecare din
noile generaţii. Deşi fragmentară cantitativ, judecind după vastitatea
proiectelor sau după numărul enorm al manuscriselor şi postumelor,
şi fără să beneficieze din partea autorului de avantajul unei reexa-
minări artistice ultime, ea reflectă şi sugerează prin tot, ca nişte
colţuri din natură, şi forţa geniului şi infinitatea universului. Dat bel-
şugul de scrieri exegetice şi interpretative care i-au fost consacrate
prin nouă decenii, sentimentul că tot ce ai putea avea naivitatea să
crezi că vei ii descoperit singur se va mai fi spus la adresa ei, sme-
reşte, tentaţia pe care o încerci este de a exclama cu Hugo „în. ce
mă priveşte, eu admir totul ca o brută!". Şi cu toate că pe alocuri şi
arare te poţi întîlni şi cu unele scăpări ale vigilenţei meşteşugăreşti
sau cu unele structuri topice învechite ca, de exemplu, „A mele
stihuri de amor" — unde, în care poet de pretutindeni şi de tot •
deauna, vei găsi realizări care să umbrească prin suflet, conţinut de
idei, atmosferă şi perfecţie formală poezii ca De eîte ori, i u b i t o , . . ,
Ce te l e g e n i . . , , Călin,. Scrisoarea III, Sara. pe deal, La steaua,
Afară-i t o a m n ă . . . , Glossă, Departe sunt de t i n e . . . , Odă (în metru
antic), Trecut-au a n i i . . . , Dintre sute de catarge, Luceafărul, Mai am
un singur dor?
Afirmaţia ar putea părea hazardată în faţa unui străin, deşi
exemplele sînt susceptibile de a fi înmulţite pînă la epuizarea suma-
rului operei eminescene, dar timpul, care erodează munţii încet,
înalţă în schimb marile piscuri ale spiritului şi cine va pretinde că
i-a gustat pe marii poeţi ai lumii va putea s-o dovedească cu greu
dacă nu va fi învăţat şi romîneşte.
în lumea lui Eminescu, plină de concreteţe şi de vis, pătrunzi
ça într-un basm solitar, alcătuit prin lucrarea mileniilor şi a unor
spaţii răsfrînte mult peste graniţele fizice ale lumii rornlneşti,. dar
vibrînd de adieri şi arome care nu-şi au leagănul decînt între Car-
paţi si Dunăre, si de care nu te voti aorouia fără cheia vrăjită a
 Impresii - 117

graiului din care s-au alcătuit. Ajuns aici, căutînd să converteşti

emoţia în cuvinte, sentimentul de nemulţumire e al turistului ajuns
pe Acropole sau pe Negoiul, o superstiţie - veche propunînd tăcerea
interiorizată şi amplă drept cel mai adecvat mijloc de comunicare.
Bucuriile vrînău-se consemnate, irecventatorul va reţine, şi poate
reuşit, muzica de somn a codrului care-şi bate frunza lin, navigarea
imperială a lunii peste mişcătoarea mărilor singurătate, strălucirea
de coloană antică a universului închis într-un sonet, deschiderea de
zări necunoscute, cu „răsărirea stelei în tăcere", speranţa de o dra-
goste peste_ iire la spectacolul unor Hori de tei căzînd rînduri-
rînduri — dar enigma se păstrează intactă.
O nouă lectură din Eminescu înseamnă de iiecare dată o con-
fruntare aspră cu marile şi suferitoarele întrebări ale omului, dar
şi un pas spre o stare de imponderabilitate, de vrajă caldă, spre o
supra-realitate regeneratoare. Prin ceţurile fine care te învăluie şi
se rotesc, pe un plai întrezărit şi situat undeva mai departe, unde
noaptea se trezeşte glasul vechilor păduri, prind contur — zei tute-
lari, suprem omagiu adus vieţii — profilurile de umbră a doi tineri
care „stau singuri", braţele lor par a se căuta, paşii li se apropie
sau se depărtează. Dacă priveşti atent, ea are în ochi dorul Crăiesei
din poveşti, şi „corpul" real, păr de aur, sprlncene ar cate, gură des-
cleştată de „al suflării ioc" şi în' preajmă „presuraţi-s trandafiri",
iar el, ca la ascultarea unui izvor, are ochi blînzi şi păgîni, părul
negru, sclipitor de răzleţe petale aduse de vînt, în mînă un toiag în-
cununat cu trestii, iar la şold un corn de-argint, adevărat Făt-frumos
din tei. Florile din preajmă sînt cînd roşii, cînd veştede, cei doi pro-
babil îşi vor rezema cîndva capeitele unul de altul, dar iar şi iar
rămîn separaţi ca pe două valuri mişcătoare.
La acest spectacol stilizat priveşte de undeva din. obscuritate un
tînăr vagabond, rău îmbrăcat şi flămînzit, abia i se mai vede „pe la
gît un mic rest de cămaşă neagră", iar „pieptul, de sus pînă jos", îi
este „gol"; „cu mare necaz" încearcă „să-şi acopere pielea cu o ja-
chetă ruptă în toate părţile, zdrenţuită de la mîneci pînă la coate"1.
Tinărul priveşte aşa o clipă, are poate un surîs, apoi se mistuie în
necunoscutul care-i învăluie anii puţini, ca să cunoască, după cum
singur spune, „în cruciş şi In curmeziş" pămîntul şi „poporul romî-
nesc". Drumul lui —
Un cer de stele dedesubt,
Deasupra cer de stele.
AUREL RĂU

j!
. Conform mărturiilor lui N. Densuşianu, despre întîlnirea cu Eminescu Îs
Sibiu în 1861.
118 Impresii

Fiorul c o s m i c

Luna, „stăpina nopţii", a fost c'mtată de toţi poeţii, ea revine ca

un laitmotiv şi in numeroase poezii ale lui Eminescu. Dar nu numai
Luna, ci şi stelele. Luceafărul, naşterea lumilor, universul... se oglin-
desc in poezia sa la. o dimensiune cosmică, dind liricei eminesciene o
profunzime rar intilnită. Stelele de pe cer au simbolizat, din cele mai
vechi timpuri, ideea perfecţiunii unei lumi incoruptibile şi eterne,
palida licărire a stelelor fiind ca o chemare spre absolut. Reflecţiu-
nea despre infinit şi eternitate, sentimentul nimicniciei fizice a omului
•ca. şi a puterii gindirii sale, au fost provocate totdeauna de contem-
plarea bolţii înstelate• Aceasta în trecut ca şi acum, cînd ştim totuşi
că lumea extrateresră nu-i principial deosebiă de cea pămînteană,
că stelele au rămas mesagerii tendinţelor noastre de autodepăşire, de
cîntar al perfecţiunii, al eternităţii şi al infinitului. Indiferent de mo-
dul cum se înţelege un simbol şi de ceea ce reprezintă el efectiv în
realitate, idealul rămlne pentru om o marcă distinctivă faţă de animat.
Pentru poet, lucealărul era tocmai acest simbol al perfecţiunii
cereşti, neîntinat de tot ceea ce este trecător şi supus degradării, pe
acest „Pămînt rătăcitor". în fond nu interesează aci exactitatea cifrică
şi reprezentarea ştiinţifică, interesează conflictul etern intre dorinţa
şi imaginea unei perfecţiuni şi realitatea zilei curente.
Pentru poet şi acela care se ocupă de marile probleme ale univer-
sului şi. existenţei este demn de o preţuire deosebită, pe care ades
contemporanii nu i-o acordă, iar fiinţe care ar trebui omeneşte să-i
fie aproape, nici nu bănuiesc că o merită: „Uscăţiv aşa cum este,
gîrbovit şi de nimic, J Universul fără margini e in degetul lui mic" ...
„Toate micile mizerii unui suflet chinuit, / Mult mai mult îi vor atrage
decît tot ce ai gîndit". Iubita, pentru care poetul vibrează, rămîne
fără ecou la chemarea celei mai adinei sensibilităţi umane: „Ce? Cînd
luna se strecoară printre nouri,prin pustii, / Tu, cu lumea ta de gîn-
duri, după ea să te aţii?"
Acest fior cosmic al gravităţii condiţiei umane străbate mereu
prin versurile lui Eminescu, totdeauna de o adîncă semnificaţie. Poe-
tul nu glumeşte cu viaţa sau cu lumea, nu ia nimic uşor, nu poate
Ii vorba de un scepticism sau hedonism de supraiată în atitudinea sa
în faţa lumii. Fruntea sa se înseninează în mijlocul naturii, a codrului
(„Astfel zise lin pădurea / Bolţi asupră-mi clătinînd"), • contemplînd
imensitatea mării, a cerului („La marginea mării / [...] / Să-mi fie
somnul lin / Şi codrul aproape, / Să am un cer senin, / Pe-adîncile
ape [...] Luceferi, ce răsar / Din umbră de cetini, / Fiindu-mi prie-
teni, / O să-mi zîmbească iar").
Eternităţii cosmice Eminescu îi alătură eternitatea conştiinţei uma-
ne: „La steaua care-a răsărit, / E-o cale atît de lungă... Poate de mult
s-a stins în drum... Iar raza ei abia acum / Luci vederii noastre".
 Impresii
119

Vorbind de „Tot astfel cînd al nostru dor / Pieri în noapte-adîncâ, /

Lumina stinsului amor / Ne urmăreşte încă", poetul se gîndeşte desigur
mult mai departe. în lungul şir al generaţiilor gindul şi învăţămintele
poetului trăiesc aevea în gindul şi sufletul cititorilor săi în acea eter-
nitate a conştiinţei umaniţăţii, care sfidează vremelnicia - vieţii trupeşti
individuale. La 75 de ani de la moartea lui Eminescu, poezia lui e la
{el de vie, cum este vie Iliada, opera lui Shakespeare, Venus de Milo,
sau pînzele lui Van Gogh, cum sînt mereu vii şi vorbesc o limbă înţe-
leasă schiţele de pe zidurile peşterii din Altamira. Aceasta este o
eternitate nu mai prejos de cea a stelelor. Asemeni luminii aştrilor care
peste milenii şi miliarde de ani, călătorind prin spaţii ne aduc imaginea
unor lumi de "mult evoluate, se propagă gindul şi simţirea in-conşti-
inţa generaţiilor succesive, Înviind în faţa noastră, poetul, artistul,
gînditorul, în ceea ce avea el mai autentic, chiar dacă mii au spul-
berat de mult mormintele lor. în faţa Universului, care părea că ne
striveşte prin dimensiunea sa, conştiinţa omului îşi proclamă dreptul
de a măsura, cu imensitatea şi eternitatea, a căror oglindire este în
ultimă instanţă. _
Prof. univ: CĂLIN POPOVICI

Prolog pentru altfel d e Pontice

Cel dinţii, in surghiun pe ţărmul tomitan, a debarcai Ovidm.

în haine subţiri, în togă romană, plecase poetul pentru totdeauna de
sub cerul italic. Care " să fi fost cauza reală a surghiunului, nimeni
nu ştie precis. Taina învăluie încă, în ciuda poemelor sale, în ciuda
sutelor de studii postume, alungarea ve ţărmul getic. Destul că mînia
Cezarului îl despărţise de. lumea romană, de civilizaţia celor şapte
coline, de clima blinda şi rafinamentul metropolei. Singur, într-un
port îndepărtat, în care latinul putea vorbi graiul său doar cu auto-
rităţile. Singur în veşmîntul de acasă, menit doar să sublinieze, mu-
lîndu-se, graţia trupului, dar nu şi să ţină de cald. Singur pe ploaie
şi vifor (cum frigore cumgue sagittis), singur sub cerul îngheţat
{numguam sine frigore. caelum), singur amăgindu-şi în aşteptarea pri-
măverii (frigore jarn zephyri minuunt), Ovidiu a rămas in memoria
vremii ca primul poet al acestor ţinuturi. Rafinata lui Romă îl. făcuse
să scrie „Arta iubirii". Cultura latină, absorbind mitologia elenă, îi
inspirase „Metamorfozele". Dar marea experienţă a vieţii i-a fost
exilul. Aici lîngă ţărm îl revăd pe roman purtîndu-şi mina pe . corzile
nevăzutei lui lire, in timp ce vîntul trecea şuierînd prin părul cărunt;
sunetul tragic al „Tristelor" ajunge la Roma. Scrisorile pontice trec
din mînă în mină. Dar nimic nu poate îmblînzi mînia Cezarului. Din
aprig, sunetul lirei devine elegiac, speranţa îşi schimbă sensul în
resemnare. Pe'ţărmul Euxinului se scrie atunci capodopera unei vieţi,
120 Impresii

a unei drame care trebuie 'împărtăşită: Cui? Cititorii de acasă, din

oraşul lui părăsit, sînt mult prea departe. Celor din preajmă nu le cu-
noaşte graiul. Treptat îl învaţă. Şi singur atestă într-un vers că ar ii
scris în limba localnicilor. Pierderea textului e ireparabilă. Unicul
poem, unicul document scris, şi încă de Ovidiu, a luat cu el în necu-
noscut şi taina graiului get. Şi mult după stingerea ultimului acord
de liră, vîntul purta pe ţărmul acoperit de pulberi ecoul „Tristelor" lui.
S-au retras romanii din Dacia, sub valul migraţiilor. După un
timp bizantin, turcii s-au înstăpînit pe vechiul Pont Euxin şi Tomisul a
căpătat patina Levantului. Undeva, printre nouri, vîntul încă purta
peste portul în somn secular, peste Kiistenge, ecoul poetului.. După
1877 abia, memoria lui s-a cioplit şi în piatră, prin colecta localnici-
lor şi prin entuziasmul sculptorului italian Ferrari. Pe soclu, etern
în durere sprijinindu-şi bărbia cu mina, poetul iixează de atunci ori-
zontul verde-albastru: poate răsare şi penru el o corabie romană.
(Saedulus occuram nautae dictaque salute, / Quid veniat, quaeram,
auisve quibusque locis). Şi norii trec peste el; şi zăpada se aşază "là
faldurile togei şi pe epitaiul scris de el însuşi:
Hic ego qui jaceo tenerorum lusor amorum,
ingenio perii Naso poeta mec,
At tibi gui transis ne sit grave quisqvis'amasti,
dicere Nasconis' molliter ossa cubent
(Eu zac aici, care-n viată gustasem dragostea fragedă,
Naso cel groaznic lovit doar de talentu-i ales.
Tu care treci azi în preajmă, şi-odat-ai iubit, spune-ntreacăt
Oasele sale-n sfârşit tihna să-şi poată afla ...)
Şi briza îi mlngîie faţa şi viforul îi biciuie pieptul... Astfel sta mar-
tor primul poet exilat al lumii, la zbuciumul oamenilor, la lupta do-
cherilor, la vaietul vîntului...
In veacul trecut, un alt poet măcinat de amar şi nostalgie, un
exilat între semeni, năzuia să-şi afle repaosul veşnic lingă zbuciumul
valurilor:
Mai am un singur dor:
în liniştea serii
să mă lăsaţi să mor
la marginea mării.
Foarte puţine clipe a trăit lîngă mare cel care nu a contemplat-o
vreodată pe ţărm euxin. Totuşi suficiente pentru ca Mihail Eminescu
să. fixeze în veşnice tipare sonore soarta potrivnică a viselor pe sin-
gurătatea mişcătoare a vremii:
Dintre sute de catarge
care lasă valurile,
cite oare le vor sparge
vînturile, valurile?
 Impresii - 121

Şi astăzi, cîrid ochii de piatră eminescieni sfredelesc depărtările,

brizele aduc către mal, lingă bustul poetului/ ecoul versurilor de! odi-
nioară ale marelui nefericit.
După două milenii de la sfîrşitul pe ţărm tomitan al latinului, la
cincisprezece ani de la moartea ,,Luceafărului", oraşul exilului ovi-
dian oferea un azil exilaţilor. Marinarii primei „corăbii trezite" pe
o mare beată, potemkinîştii vînaţi de ohrana ţaristă, aici şi-au găsit
adăpost, şi martoră am fost, peste 50 de ani de la ridicarea pavilio-
nului răscoalei, la decorarea bătrînilor bărboşi, care vestiseră tine-
reţea lumii...
Mai tîrziu, evadatul din temniţa Brusei, poetul chinuit de angina
de piept, a îngenunchiat pe pămlntul Constanţei, adînc sărut'mdu-1.
Ţărmul ce-1 îngrozea pe Ovidiu, oferea lui Nazim Hikmet, în anii re-
publicii noastre, cel dintîi adăpost şi căldura frăţească. Şi' sus, printre
nouri, vîniul o vreme împletea ecouri ciudat-orientale cu sunetul
familiar al Tristelor antice... în 1934, în faţa statuii din piaţă, pe
care stă săpat în marmură epitaful latin, au coborît Maria Teresa
L-eon şi Rafaël. Alberti, într-o escală. Invitat de Gorki la primul con-
gres al scriitorilor sovietici, autorul „Cărţii despre îngeri" se întorcea
în Spania. Poetul părea el însuşi un înger rătăcit, printre oameni.
Eroare! Peste cîţiva ani seraficul avea să devină „Poetul In stradă",
împărţindu-şi inima lui „între garoafă şi spadă". Iar prozatoarea Ma-
rié Teresa Leôn, muza lui credincioasă, cutreera ea însăşi cu teatrul
de front, în chervane, tranşeele Spaniei. Se vor fi gîndit cei doi scri-
itori, în'popasul lor pontic, citind'epitaful răsfăţatului Romei, la vreo
reîntîlnire? ... Tîrziu, după ani, cu fiica născută in surghiun, s-au-, în-
tors am'mdoi pe ţărmul nostru, ca prieteni. Cei care aveau să dăruie
graiului castillan pe Eminescu, au cutreierat dintr-o zare într-alia
pămîniul Republicii. Cei doi exilaţi, care întîlniseră de mult pe primul
poet al exilului, sprijinindu-şi. bărbia cu mina şi privind nostalgic în
zare ca să surprindă vreo pinză romană cu edictul iertării, îl reîntîl-
neau ca-ntr-un caleidoscop: Termocentrala—Ovidiu, Teatrul modem
al Mamaiei—Ovidiu, hotelul ultraconfortabil—Ovidiu. Numele latin
e o prezenţă unanim familiară. în Ardeal, prin împrejurări istorice
diferite, întîlneşti îri cele mai neînsemnate cătune un Traian şi o Lu-
creţie, un Octavian şi-o Letiţie, dacă nu. chiar un Tarquiniu şi o Rhea-
Silvia. în Dobrogea, In schimb, nu vezi nici o aşezare modernă din
şiragul perlelor pontice, care să nu aibe măcar o stradă, dacă nu un
lăcaş cu numele al cărui ecou îl murmură vîntul şi valurile. Şi dea-
supra lor, suind în fiecare seară, lumina „Luceafărului", etern ca:
Steleîe-n cer
Deasupra mărilor . . .
VERONICA PORUMBACU
]22 Impresii

Recitînd

Mihail Eminescu — un maie poet, ale cărui versuri cuprind un

atit de vast univers, o atit de amplă gindire, o atit de proiundă şi
subtilă analiză, o atit de variată gamă de imagini, care şi-a exprimat
gindurile în atît de diferite lorme, mergînd de la tiparul fix al ale-
xandrinului sau al sonetului, pînă la îorme moderne de versificaţie,
îndrăzneţe, neîntrebuinţate încă pînă la el — pune actorului inter-
pret foarte grele probleme, adesea aproape de nerezolvat. Mă refer
la o interpretare care tinde spre perfecţiune, pînă în cele mai sub-
tile amănunte.
Ca unul ce are adeseori ocazia să interpreteze versuri de. Emi-
nescu, voi vorbi despre mulţimea dificultăţilor pe cari am căutat să
le rezolv — şi. voi lua ca exemplu numai cîteva din poeziile lui. Cred
că aceste probleme surit comune oricui încearcă să interpreteze ope-
rele marelui nostru poet.
Mă voi referi în primul rînd la sonetul „Afară-i toamnă". în prima
strofă trebuie să poţi realiza în cîteva. secunde atmosfera de toamnă şi sin-
gurătatea plină de nostalgii a omului care se apleacă asupra trecutului,
reamintindu-şi viaţa, citind scrisori „din roase plicuri"; să poţi reda
artistic nostalgia gîndurilor despre trecut şi dorinţa aceea adîncă de a
nu fi turburat de nimic; apoi, în trei versuri numai, să poţi trezi strania
imagine a ceţei amintirilor ce cresc „rînduri, rînduri" în jurul tău.
Şi din această întoarcere să apară ca în vis — atît de subtil şi
aproape real — foşnirea rochiei unei fiinţe dragi care îţi acoperă
ochii cu mîinile. De nenumărate ori studiind acest sonet abia vei
ajunge să poţi evoca, actoriceşte, o parte din acest noian de imagini
şi gînduri.
Cel mai dificil dintre sonete şi cel mai interesant mi se pare
,,Cînd însuşi glasul gîndurilor tace". Acest sonet mi-a adus în minte
pe Edgar Alan Poe şi am căutat să pot întruchipa acea stranie atmo-
sferă a apariţiei unei fiinţe, de mult moartă. Am căutat să transmit
ceea ce eu însumi am simţit, „fiorul rece" al str'mgerii în braţe a unei
făpturi, „pe veci pierdute — vecinic adorată".
Să luăm apoi „Sara pe deal" — după mine una din cele mai
dificile poezii din punct de vedere ăl interpretării. Aci vastul ta-
blou al naturii, cu infinita lume de imagini, pe care poetul parcă o
zugrăveşte în culori grele şi calde dar cari se succed cu atîta diver-
sitate, adesea într-o jumătate de vers numai, pune interpretului tot
atît de dificile probleme. El trebuie să aibă varietate în evocarea ima-
ginilor, căldură, nostalgie, să nu strice armonia nici ritmica, şi să
caute să păstreze, ca un fond continuu sufletesc, frumuseţea lumii în-
conjurătoare care vibrează atît de puternic în această poezie. Şi tre-
cerea de la frumuseţea serii, ce se lasă, la gindurile de dragoste să
apară deci cu atît mai vibrantă — pînă la imaginea: „Astfel de noapte
bogată, / Cine pe ea:, n-ar da viata lui toată".
 Impresii - 123

Mâ voi opri mai mult asupra Scrisorii a III-a, cea mai cunoscută
dar şi cea mai grea, din punct de vedere interpretativ. în prima parte,
actorul trebuie să evoce acel atit de scinteietor tablou al fecioarei ce
apare în 'visul sultanului, şi al cărui farmec se confundă cu vasta
irumuseţe a naturii, descrisă într-o atît de bogată succesiune de ima-
gini. Apoi din acest vis, poezia trebuie să capete un crescendo plin
de forţă, împletită cu măreţie, care trebuie să ne evoce — ,avînd ca
simbol acel uriaş copac — cotropirea lumii de către puterea imensă
a musulmanilor. De aci, printr-o măiastră trecere, poetul ajunge la
încercarea de cucerire a ţârii romîneşti.
în acest loc începe, după mine, un şir de dificultăţi foarte mari
pentru interpret. Portretele celor doi eroi ce se înfruntă, sînt scrise
cu o rară măestrie, cu o subtilă putere de caracterizare, de mare
dramaturg, care ne face să ne aducem aminte că Mihail Eminescu a
avut el însuşi un strîns contact cu lumea teatrului. Baiazid este aro-
gant, dar felul în care se exprimă desvălue un om de o mare forţă
şi de o bogată fantezie. Deci, cu toată aroganţa lui, el trebuie să
apară ca un mare cuceritor, o personalitate puternică, un om care
aduce cu el o lume plină de putere chiar dacă forţa ei este una
brută. Imensa greutate a acestei mari scene de teatru este însă rea-
lizarea personalităţii lui Mircea Basarab, în contrast cu a lui Baiazid
Fulgerul, dar de o egală intensitate dramatică, personagiu alcătuit cu
•aceeaşi mare măiestrie, dar mult mai subtil ca fel de gîndire şi de
exprimare. Voevodul M ircea trebuie să fie bătrîn, dar să evoce o
bătr'meţe plină de vlagă, şi de o mare vigoare sufletească. El este
modest în răspunsul său — dar această modestie trebuie să exprime
clar o putere plină de demnitate, provenită din cu totul alte resorturi
sufleteşti. El este un personagiu bătrîn, calm, demn, ameninţător, dar
liniştit totuşi, înfipt adînc în conşliinţa ţării şi a poporului său. Bă-
tălia ce urmează constituie un model perfect încă nedepăşit în dra-
maturgia noastră, — şi are toate însuşirile unui fragment important
dintr-o mare dramă istorică. Imaginile se succed cu. o repeziciune
care nu-şi găseşte echivalentul decît în desăvîrşirea lor. Povestirea
oferă, şi onomatopeic, un tablou de o mare măestrie artistică. Acest
crescendo este ca al unei simfonii, culminînd cu copleşitoarea ima-
gine a „falnicii armii romîne". Desigur că povestirea bătăliei cere
actorului un consum fizic, respirator, care ar necesita un interval mai
mare de odihnă. Ori la numai cîteva secunde de pauză interpretul
trebuie să treacă de la tumultul bătăliei la imensa şi adînca linişte
a nopţii ce se aşterne. Această linişte, deci starea de. odihnă interioară,
pe care actorul trebuie să. o redea, la atît de scurt timp după efortul
fizic depus pentru evocarea luptei, este una dintre cele mai dificile
probleme pusă de o poezie.
Desigur că pe urmă referirea la acel deprimant tablou atît ' de
amplu în crudele lui imagini, a vremii poetului şi a moravurilor, tre-
buie să fie realizat cu mijloace diferite de către actor, pentru ca
lungimea poeziei să nu se facă simţită.
124 Impresii

Iată o mică parte doar din problemele pe care opera celui mai
mare poet al nostru o pune chiar celui mai mare artist al vremii.
"Poezia lui Mihail Eminescu constituie pentru actor c\ problemă
de maturitate artistică, atit în gîndire, în concepţie, cît şi în inter-
pretare. Are complexitatea şi dificultatea unui mare rol schakespea-
rian — a lui Hamlet sau. a regelui Lear.
Nu . pot sfîrşi aceste cîteva gînduri despre rolul actorului în faţa
creaţiei eminesciene, fără să nu„ evoc amintirea marelui nostru actor,
recent dispărut dintre noi, George Vraca.
Vraca a atins in interpretarea Scrisorii a IlI-a perfecţiunea. Inter-
pretarea lui constituie o dovadă a celor afirmate mai sus. El a început
să studieze Scrisoarea a IlI-a încă din conservator cu Maestrul Not-
lara. Şi după ani de trudă şi de experienţă actoricească, atacînd din
nou această bucată, a ajuns la acea măiastră interpretare care cu
greu va putea fi vreodată egalată.
în George Vraca, Eminescu avea să-şi găsească pe unul dintre
cei mai străluciţi tălmăcitori — nu ne sfiim a afirma: pe cel mai bun
interpret al capodoperei sale.
FORY ETTERLE
artist emerit
 Pentru proslăvirea

în refugiul piibeag, ne eşti cel mai aproape, după ce ne-ai călc

Pretutindeni de cite ori purtăm cartea ta cu clar de lună, pavăză
Radiind menirea ta o aureolă creşte mai mare, după iiecare din
Arătîndu-te prea drept triumfător in cinstea cugetului — deschizi
Peste care priveghezi adevărate îăt irumos din lacrimă —r, răsăc
Prezenţă adeverind supremaţia ginditoare, singură îndreptăţire a
Prea iericitule, slavilor veşnice frumuseţi înâlţînd — bunătatea
Copil fără noroc, adăugind din firea ta neînfrîntă mîngîiere cele
Cartea ta pline de toate zilele ne-ai dat spre trăirea noastră
in crezul care nu aşteaptă nici un fel de răsplătire, întregeşti în
Pînă în pragul cînd ai fost lapidat de crima absurdă.
Subt ziduri încoronate cu cioburi de sticlă păzind evadările nop\
Dragostea duioasă înalţă, tînguirea priviqhetoarei în preajma nei
Pe mai înalte piscuri de nădejdi, deasupra genunei, răsună cav
Deşteptarea dragostei în versul poporului fâcînd să înflorească p
Dorinţa de mai bine, troenind floarea cireşilor, deşteptînd prin
Tremur însuîleţit dînd glas din pieptul viorilor închinare — şi i
Ritmul îndeamnă rotire de cîntec în hora cuvintelor peste veac
Dăruind din tine — pom cu roade — desfătare, trezind conştiinţă
Paginile de carte devin trepte la marea ascensiune — cu izbîndc
In poezie. De peste hotarul vieţii, asfinţitul tău desctiiz'md vestiU
Steaua stinsă, perpetuînd creştere cu tinereţe fără pieire, pent'ru
126 Studii

astfel de caracter, Atît „Fata-n grădina de aur", cît şi variantele „Luceafărului",

apar ca nişte simple „dibuiri" anticipative ale „icoanei definitive". Tot ceea ce
diferă, în formele anterioare, fată de textul publicat al poemului, este mecanic
cenzurat ca inferior, nedesăvîrşit etc. Multe pagini din „Creativitatea eminesciană",
nu lipsite, din cînd în cînd, de observaţii .interesante, cad în eroarea de a vrea
să recompună cu argumente de bun simt, uneori simpliste, etapele succesive ale
procesului creator eminescian. Criticul se substituie poetului, explicînd cu o dezin-
voltură deplasată „cum plăsmuia Eminescu'', de ce o anume imagine i s-a părut
imperfectă, -de ce o strofă i s-a părut de prisos, totul cu raţionamente specios
didactice, presupuse a-1 fi ajutat pe Eminescu să ajungă, după atîtea tatonări, la
„icoana definitivă" a personalităţii sale — „Luceafărul".
Interesul a i care ne apropiem de acest mare poem simbolic provine nu numai
din înalta lui valoare estetică, ci şi din împrejurarea că el reprezintă, — cum
arăta Tudor Vianu, în capitolul „Luceafărul" din „Poesia lui Eminescu" (1930) —
o sinteză a lirismului eminescian. într-adevăr, aproape toate marile teme ale lui
Eminescu se întilnesc aici: tema geniului şi a /Hanului sau a demonului; tema
erotică; natura, cosmicul şi elementul neptunian: etc. Crescute dintr-o astfel de
fuziune, simbolurile „Luceafărului" se răsfrîng retroactiv asupra întregii opere emi-
nesciene, iluminîndu-i şi reliefîndu-i trăsăturile esenţiale. Ca şi alte oreaţii ale
perioadei finale — poate într-o mai mare măsură decît ele —- „Luceafărul" este
de o tulburătoare şi misterioasă limpezime. Simplitatea riguroasă, de cristal în-
delung şlefuit, echilibrul perfect al expresiei, tonul solemn-obiectiv au făcut
pe unii (T. Vianu, D. Popovici, etc.) să vorbească — în sensul estetic larg al
noţiunii — de un clasicism al maturităţii eminesciene. Sub formele sever clasice
se mărturiseşte însă o conştiinţă tragică, dureros receptivă faţă de contradicţiile
unei epoci d e criză socială şi intelectuală a civilizaţiei burgheze. Simbolurile „Lu-
ceafărului" sînt protecţiile artistice ale unei grave dezbateri interioare, filozofice
1
ş,i etice.
Această analiză îşi propune să circumscrie doar marile semnificaţii ale poe-
mului, să reconstituie doar principalele coordonate ale dezbaterii de care vorbeam.
Compararea fazelor prin care a trecut elaborarea „Luceafărului" va folosi la des-
prinderea unor concluzii, p e cît cu putinţă clare şi diferenţiate. Pentru a face ex-
punerea tmai accesibilă e de preferat să urmărim — chiar dacă metoda va părea
prea didactică — felul cum evoluează, de la modelul iniţial (basmul lui Kunisch)
pînă în versiunea definitivă a „Luceafărului", cele patru personaje simbolice: Fata
de impărat, Hyperion, Cătălin şi Demiurgul.
1. Fala de impărat. Ca şi poemul „Fata-n grădina de aur", ca şi „Luceafărul",
basmul lui Kunisch începe prin descrierea frumuseţii fetei de împărat. Personaj
generic aici, ea n-are nume şi nici în prima versificare eminesciană a basmului ea
nu va ieşi din această imdeterminare onomastică. Fata de împărat e un simbol la
Kunisch, modelat desigur dintr-un material folcloric, dar stilizat, învestit cu semni-
ficaţii care lipsesc îndeobşte din reprezentările populare. Dealtfel, după cum s-a
demonstrat cu temeinice argumente, basmul transcris de Kunisch în memorialul său
de călătorie nu are, în simbolica Iui, uri specific folcloric, ci unul cult (vădind
intervenţia esenţială a autorului, care a folosit scheme şi motive populare într-o
îmbinare proprie 2 . Fata de împărat simbolizează aşadaT naturaleţea. Frumuseţea-i
excepţională 'constituie pentru tatăl ei, împăratul, temeiul unui excesiv orgoliu
patern: „împăratul gîndi atunci în -mîndria lui: e prea sus ca să fie soţia unui ora,
nimeni nu e vrednic d e ea; e prea frumoasă pentru ochii altor oameni, nimeni nu
trebuie s-o vază". (Citatele de basm reproduc traducerea lui Caracostea). împă-
ratul, deci, sipre a-şi izola fiica „a clădit un palat cu totul şi cu totul de marmoră,
acoperit cu argint şi în jurul palatului a făcut o grădină cu pomi de aur şi flori
de pietre scumpe, roşii, verzi albastre". Condamnată la recluziune pe viaţă, într-o
2
cf. D. Caracostea, „Creativitatea eminesciană", p. 61 şi urm.,. în care. se fac
referinţe la .tipologiile basmelor (A. A a r n e şi - E. Thompson) stabiliridu-se precis
elementele în spirit cult introduse de Kunisch în povestea fetei de împărat.
 Studii . 127

lume închisă, artificială — deşi fastuoasă — fata de împărat se ofileşte încetul cu

încetul. Grădina cu pomi de aur şi flori de pietre scumpe n-o mai încînţă (ca la
început) şi cînd slujitoarele- o îratreabă de -ce e aşa d e tristă ea răspunde: „un
an de cînd sînt în palatul acesta .şi cînd am intrat aice era afară "primăvară; eu
însă nu mai pot să văd codml verde şi cimpiile înflorite, pentru că ţineţi toate
ferestrele închise şi de -aceea am să mor". Speriate că într-adevăr aşa se va în-
timpla, deoarece fata (nu mai „gustă mîncare, nici băuţură", slujitoarele deschid,
fereastra odăii: „paserile cîntau, cerul era albastru şi poiana verde şi aerul proas-
păt al primăverii -pătrundea în valuri largi în odaie. Fata de împărat. se bucură,
merse repede la fereastră şi, cînd (simţi aerul înviorător de, primăvară, se însănă-
toşi, deveni frumoasă ca -.înainte". în acest moment o vede un zmeu care. se îndră-
gosteşte" de ea şi căruia — nucleul „Luceafărului" de mai tîrziu — fata d e îmipărat îi
va cere să renunţe la nemurire pentru a-i putea deveni soţie. între timp însă, în
căutarea fetei pornise feciorul unui alt împărat puternic. Sfinta Miercuri, Sfînta
Vineri şi Sfînta Duminică îi acordaseră sprijinul lor. Fiul de împărat —
niai ei n-are nume — ucide balaurul din faţa castelului şi aruncă floarea
primită de la Sfînta Miercuri spre fereastra deschisă, în privazul căreia se afla fata:
„Ea împletea din flori o. cunună, iar -florile erau de felurite pietre scuimpe, albastre,
verzi, roşii, şi foile şi crengile erau de aur, toate luate din grădină. Cînd zări ea
floarea, care căzuse în poala ei, scoase un strigăt de bucurie şi aruncă p e toate
celelalte care-i părură urîte pe lîngă aceasta singură. Şi nu era decît o floare obiş-
nuită, cum văzuse nenumărate zilnic în vremea cînd cutreera slobodă. Şi sărută
floarea şi, încîntată, sorbi mireasma ei şi nu se putea sătura privind vinele gingaşe
ale frunzelor", Cînd îl vede, apoi, pe mândrul fecior de împărat {care-i spune greu-
tăţile şi obstacolele învinse spre a ajunge -la ea) fata, îndrăgostindu-se spontan d e
el primeşte să se. lase răpită. Pasărea dăruită flăcăului de. sfînta Duminică se face,
în zbor spre fereastra castelului, tot mai mare, şi fata de împărat coboară p e
spinarea. ei spre iubit. Acesta o ia p e calul năzdrăvan şi fuge cu ea, izbutind să
scape de-urmărirea..împăratului. Dar zmeul, care-1 implorase zadarnic pe Dumnezeu
să-1 dezlege de nemurire, pentru a putea fi iubit de frumoasa fată d e împărat îi
zăreşte pe fugari. îndurerat şi miniat, el se hotărăşte să se răzbune. Printr-un şi-
retlic, el îi desparte pentru o clipă p e cei doi îndrăgostiţi şi prăvale o stîncă
uriaşă asupra fetei („El însă. nu voi ca unul să moară' în braţele celuilalt"...).
Feciorul de împărat. va muri şi el, -cu inima zdrobită, în Valea Amintirii.
Din această relatare rezumativă a basmului lui Kuriisch n e interesează, deo-
camdată, figura fetei — viitoarea Cătălina a lui Eminescu. -Cum. ami spus, ea
reprezintă feminitatea naturala. Claustrarea şi existenţa -artificială din palatul construit
de împărat o îmbolnăvesc. Ea preferă o floare simplă,. oarecare, florilor de pietre
scumpe şi aur. Vrea să fie liberă. într-o perfectă simetrie a reacţiilor ei, o înspăi-
mîntă şi înălţarea supraterestră pe care i-o propune zmeul. Ea refuză să fie ridi-
cată lîngă soare („aş orbi şi vecinătatea soarelui m-ar arde") sau să- locuiască în
castelele de coral şi mărgăritare din fundul mării („dacă te-aş urma în. palatele tale
de mărgean şi mărgăritare albe, unde nu pătrunde . nici o rază a soarelui, atunci
ar trebui să mor de frig"). Fata d e împărat aspiră deci spre realizarea unei con-
diţii fireşti — şi feciorul de împărat. îi oferă, în acest sens, singura soluţie. Nici
un -accent de depreciere etică -în portretul, fetei nubile, aşa cum îl schiţează Kunisch.
Dimpotrivă chiar. Faţă de zmeu ea se . păstrează într-o totală pasivitate, n u ros-
teşte nici un cuvînt • de dragoste (la ceie două apariţii ale acestuia fata e doar
speriată: „mă dor ochii cînd te privesc" şi „mi-e frig în apropierea ta" spune ea,
fără să-şi mărturisească în vreun fel atracţia pentru el). Cînd îi cere zmeului să se
lepede de nemurire,-ea vrea anai degrabă ' să-i încerce, eu u n fel ~ de curiozitate
juvenilă; „Atunci fata cea frumoasă gîndi să-i încerce puterea iubirii şi dacă nici
o jertfă nu i-â.r fi prea mare ca s-o -oîştige şi-i grăi; «Ca să t e urmez şi şă tiu
a ta, trebuie să t e lepezi d e toată1 puterea' şi nemurirea ta, trebuie să fii u n om ca
toţi ceilalţi, oa să t e pot îmbrăţişa fără să mă tem de tine»".
Cit ev a trăsături noi. apar în portretul eminescian al fetei de împărat. Deşi,
epic vorbind,, diferenţele între poemul „Fata-n grădina de aur" şi basmul-izvor
 Studii

şînt puţine, numeroase accente lirice modifică simbolurile, le conferă, în orice caz
o mai mare adîncime. Pe de altă parte, însăşi perspectiva din care şînt privite
faptele şi împrejurările' relatate e alta: mai largă, pentru că punctul de contem-
plaţie e mai înalt. Versurile (e folosită ottava rima a lui Ariosto şi Tasso, cu rime
de tipul:' ab ab ab cc) au o cădere greu mătăsoasă, cu falduri bogate, dai — din
cînd în cînd — şi suave prospeţimi populare, foşniri de frunze întrerupte de
vesele triluri. Evident nesăvîrşit (cum subliniază şi Perpessicius în notele de la
vol.. VI. al marii ediţii), poemul are frumuseţi strălucitoare la ' tot pasul, —
dovadă că Eminescu, dincolo de tenacitatea sa de şlefuitor al editatelor expresiei,
•aVea neîndoielnic darul spontaneităţii geniale. Pentru cine vrea să înţeleagă sensurile
adinei Ale „Luceafărului" lectura atentă a acestui basm versificat e de o importantă
capitală. Limitîndu-ne deocamdată la prezentarea fetei de împărat, surprindem, cîteva
semnificative note diferenţiale faţă de imaginea din textul-izvor. Frumuseţea ei are mai
marcate atributele nubilităţii. Prizoniera castelului clădit „din pietre luminoase" re-
prezintă şi aici aspiraţia spre naturaleţe asupra căreia insistase autorul basmului,
dar cu acea tînjire erotică specifică momentului post-puberal, cu acea subtilă tor-
tură a. instinctelor, cu acel amestec de jucăuşă ingenuitate infantilă şi de viclenie
laconică," senzuală;

Acolo-nchisă cu mai multe' soaţe

Ca ea copile şi soţii de joacă,
în lumea ei sălbatic se răstată,
în străluciri viata ş-o îmbracă.
A ei priviri sîni tinere şi hoaţe,
Zîmbirea-i caldă buza-i stă s-o coacă —
$i-n acest rai, In ăstă lume suavă
De mulţămire se simţi bolnavă.

Fata de împărat are ceva de sălbăticiune, o mistuie „neastîmpăratul De viaţă dor".

Cînd soaţele deschid fereastra, ea reînvie, se face „mai fărmăcătoare": „Se rumeni
in faţa ei ca mărul, / A-ntinerit-o aerul şi cerul". Cînd apare pentru prima oară
zmeul, poetul comentează din alt unghi asupra frumuseţii fetei. O soînteie din ochii
zmeului „cuprinse-a ei mîndreţe" . . . „şi-n trecătoarea tînără feme.e / Se-namoră co-
pilul sfintei mări". Constrastul etern-efemer e subliniat chiar din momentul înfăţişării
zmeului. Acesta, prefăcut. „în steauă" (ca şi la Kunisch, de altfel), cade noaptea din
cer în „tinda ei măreaţă" şi se întrupează, mărturisindu-i frumoasei copile dragostea
•sa. Fata. de. împărat îşi d ă seama că are în faţa ei „un geniu mîndru", o făptură
superioară. în vorbele ei s e strecoară un accent pe care nu-1 întîlnim là Kunisch:
admiraţia, deşi amestecă ou anume spaimă totodată. Fata nu caută însă niciodată să
ademenească pe geniul întrupat din văzduh:

— "'O, geniu mSndru, tu nu eşti de mine,

De-a ta privire ochii mei mă dor,
Singele meu s-ar stoarce chiar din vine,
Căci m-ar usca teribilu-ţi amor!
Curînd s-ar stinge viaţa mea, străine,
Clnd tu m-ai duce-n ceruri lîngă sori,
Frumos eşti tu, dar a ta nemurire,
Fiinţei trecătoare e peire».

Cînd zmeul-geniu coboară a doua oară, chemînd-o în. „palatele splendizi de

cristal" din fundul mării, fata vorbeşte din nou de nevrednicia ei. Nu chipul
„cel peste fire" îl poartă ea în suflet, căci există o incompatibilitate profundă' în-
tre vitalitatea ei („Eu palpit de viată") şi nemurirea zmeului, care-i apare tocmai
din pricina aceasta „mort", rece, neînţeles:
 Studii

— « Ca să-mi ajungi nevrednica-mi iubire

Ai părăsit al cerurilor cort —
Dar nu e chipul tău cel peste lire
Ce-n iundul suiletului meu îl port.
O, geniu] meu, mi-e irig 1-a ta privire,
Eu palpit de viaţă — tu eşti mort.
Cu nemurirea ta tu nu mâ-nveţi,
Acum "mă arzi, acuma mă îngheţi.

Nu...,om să iii, om trecător ca mine,

Cu slăbiciunea suiletului nost —
Să-ţi infp.leg tat sufletul din tine
Şi braţul tău, de mi-a ii adăpost,
Sd ştiu că-i slab, iubirea că-1 susţine.,
la om e-un merit, ce la zei n-a fost.
De mă iubeşti, să-mi Iii de seama mea,
Fă-mi dar de nuntă nemurirea ta».

. Cererea de a renunţa la imortalitate pe care fata o adresează zmeului benefi-

ciază la Eminescu de o argumentare etică, poate nu în concordanţă deplină cu tem-
peramentul feminin nubil. Fata de împărat formulează, în. treacăt, o idee asupra
eroismului uman: un eroism al pasiunii („braţul slab" susţinut de forţa „iubirii") şi
al efortului, al năzuinţei, necunoscut zeilor (noţiunea de „merit" e relativă, pentru
că absolutul face imposibile ierarhizările, comparaţia).
Astfel de g-înduri aparţin, fără îndoială, poetului reflexiv oare e Eminescu şi
atribuirea lor către fata de împărat e, cum sugeram, oarecum fortuită. Mai potrivită
a i f.irea ei mi se pare o altă împrejurare în care o descrie poetul. Ea stă lîngă fe-,
reastră şi o soaţă îi ghiceşte în cărţi, de. dragoste:-

Pe-atunci copila împletea cunună

Din Hori de aur şi de diamante,
Din cărţi o .soaţă-a ei îi sta să-i spună
C-al ei noroc purtatu-i de un Jante,3
E tocmai momentul cînd feciorul de împărat •— care primeşte aici simbolicul
nume de Florin -aruncă floarea primită de la sfînta Miercuri.- Dragostea fetei
pentru frumosul şi nobilul tînăr (Florin, spune G. Călinescu, „e tristul Făt-Frumos,
adolescentul atins de flacăra instinctului viril", „Opera lui Mihai. Eminescu, V, p. , 248)
izbucneşte ou o spontaneitate care-i răvăşeşte fiinţa. E o „milă", o tulburare, un
„leşin" al inimii, o -tristeţe tînjitoa-re:

Ea îl privea cu ochiul plin de milă,

I-ar ii. sorbit cuvintu! de pe gură.
în iaţa lui ea nu-şi mai iace silă,
Un leşin parcă. inima i-o fură —
•>'/ trist priveşte tînăra copilă
' Cumpliţii muri şi porţi...

3
„Fante" aici înseamnă valet (la cărţile de joc) deşi zona expresivă a cuvin-,
tului e niai largă. Eminescu. a mai întrebuinţat cuvîntul şi altădată, păstrînd echi-i
vooul cu termenul folosit la jocul de cărţi, dar apăsînd pe implicaţiile depreciative:.
„Şi cînd dama cochetează cu privirile-i galante, / împărţind ale ei vorbe între-un
craiu bătr-în şi-uni fante / Nu-i minune ca simţirea-i să se poată înşela, / Să' con-.-
funde-un craiu de pică cu un craiu de m a h a l a . . . " („Scrisoarea V"). Această scurtă
scăpărare, sarcastică — deşi rămîne în. fond fără consecinţe . în poemul analizat —
pune în lumină o. trăsătură care va fi accentuată în portretul de mai tîrziu al
Cătălinei.

0 — Steaua
130 Studii

Florin dă drumul păsării măiastre,, care în zborul ei creşte miraculos, de la

.mărimea unei vrăbii" pînă la .dimensiuni dé „corabie". Fata fuge cu Florin, ca şi
în basmul-izvor, dar episodul urmăririi tinerilor îndrăgostiţi de către împărat a fost
suprimat de Eminescu (era, de altfel, un episod parazitar).
în linii mari, aşadar, personajul feminin al poemului • adînceşte simbolul - din
basmul lui Kunisch, îl îmbogăţeşte în determinări conoret-lirice. Sînt însă şi deose-
biri semnificative: e inclusă, astfel, în portretizarea fetei, o nuanţă meditativă. Poe-
tul reconstituie liric ciclul erosului feminin, natural şi instinctual, dintr-o perspec-
tivă a cugetării. Deşi nu aspiră să-şi depăşească condiţia, fata de împărat resimte
în faţa zmeului-geniu o admiraţie pe care eroina basmului lui Kunisch n-o cu-
noscuse. Pot fi consemnate apoi cîteva pătrunzătoare accente psihologice: ingenui-
tatea adolescenţei se amestecă subtil au o anume viclenie erotică, inocentă în fond,
dar trădînd setea instinctului de a se împlini cu orice preţ.
Fata de împărat ?— despre care, acum, se spune doar că se trage „din rude
mari împărăteşti" - — capătă numele Cătălina în „Luceafărul" 4 . Ô optică vulgariza-
toare, simplificînd arbitrar complexitatea simbolurilor acestui mare poem, a vrut să
vadă în figura Cătălinei un banal exemplu de infidelitate feminină, în care poetul
şi-ar fi proiectat aaiumite resentimente personale. Se poate aminti, pe această linie,
legenda' stupidă transmisă de I. Al. Brătescu Voineşti (în volumul de amintiri „Din
pragul apusului")'. Maiorescu i-ar fi explicat scriitorului că „Luceafărul" ' a fost ge-
nerat de un episod nefericit al dragostei lui Eminescu — Hyperion pentru Veronica
Miele — Cătălina, sedusă de Caragiale — Cătălin. Maiorescu — Demiurgos i-ar
fi arătat poetului calea necesară - destinul de artist, pe care trebuia să-1 urmeze
hetulburat, renunţînd la proiectul său de căsătorie. Toate acestea n-au nimic d e aface-
cu realitatea artistică a poemului. în ce constă, dar .— spre a reveni la problema
luată în. discuţie — deosebirea dintre fata de împărat, aşa cum e înfăţişată în poemul
de: tinereţe, şi Cătălina? Se observă în portretizarea personajului feminin din „Lu-
ceafărul", pe de o parte o îmbogăţire a implicaţiilor etice, pe de alta o complexi-
tate mai mare a însuşi simbolului artistic. A afirma că figura Cătălinei cumulează
mai multe trăsături morale negative decît fata de împărat e o constatare deşi ade-
vărată, superficială. Cătălina simbolizează, de fapt, o condiţie dedublată, spre deo-
sebire d e fata din poemul mai vechi, ale cărei aspiraţii se plasează, toate, sub re-
gistrul erosului natural. Cătălina însă năzuieşte spre lumea pură a Luceafărului,
deşi, pe de altă parte, cedează fără dificultăţi pajului viclean. Cătălin, cu care îşi
simte afinităţi (exprimate într-un ton cu inflexiuni d e „autocalomnie"): „Şi-i zise-ncet:
— «încă d-eţ mic / Te cunoşteam pe tine, / Si guraliv şi de nimic, '/ Te-ai potrivi
cu m i n e . . . » . Superioritatea Luceafărului i se pare — şi îi şi este — inaccesibilă,,
o fascinează şi o înspăimîntă în acelaşi timp. Chipul demonului îi cutreeră visele:
daî ea nu se poate totuşi sustrage dragostei terestre. Contrastul e atît de abisal —
între universul senin, intre infinitul dominat de necesitate, al lui Hyperion şi lumea
strimtă a lui Cătălin, stăpînită de „noroc" — încît cu greu s-ar putea admite ideea-
unei condamnări a Cătălinei din perspectiva Luceafărului. Acesta capătă doar — am-
putea zice — conştiinţa abisului care-1 desparte de „chipul de lut" al femeii tre-
cătoare.
Prima deosebire însemnată între cele două personaje feminine simbolice (cel

4
Mi se pare nepotrivită — şi în fond neconcludentă — încercarea de a des-
coperi o semnificaţie simbolică numelui Cătălinei din „Luceafărul". Astfel, D. Cara-
costea („Creativitatea eminesciană", p. 151) face speculaţii oţioase şi nu lipsite de un
umor involuntar cînd scrie: „Ca etimologie. Cătălina vine de la Ecaterina. Şi între
atmosfera înaltă pe care o evocă numele sfintei şi modificările introduse în forma,
poporană, oare o apropie de comunul Lina, parcă este ceva din deosebirea între
pornirea înaltă, a fetei de împărat şi complementul ei firesc, Cătălin" etc. Un alt
cercetător trimite pentru numele lud Cătălin la poemul dramatic fragmentar „Don
Juan" de Lemau, tii care un personaj, se numeşte" Catalinon, constatînd însă: „De-
altfel nu se găseşte nimic asemănător între aceste poeme"(!) („Conv. literare", 15 iu-
nie 1939, nr. special închinat lui Eminescu. p. 1354).
 Studii

din „Fata-O; grădina de aur" şi cel din „Luceafărul") constă aşadar, î n înzestrarea
Cătălinei cu o calitate ce lipsea fetei de împărat: tulburătoarea nostalgie a infini-
tului, pornirea spontană spre Luceafăr, in această împrejurare trebuie căutată şi o
semnificaţie satirică, deoarece Cătălina îşi va ' contrazice aspiraţia înaltă. Dar. satira
e-aîci departe de a fi exclusivă. Personaj antitetic şi ambivalent, Cătălina e în ace-
laşi timp superioară şi inferioară fetei de împărat.

Privea in zare cum pe mări

Răsare şi străluce,
Pe mişcătoarele cărări
Corăbii negre duce.

tl vede azi, 11 vede mini,

Astîel dorinţa-i gala;
El iar privind de săptămini,
ii cade dragă fata.

Cum ea pe coate-şi răzima

Visind ale ei Umple,
De dorul lui şi inima
Şi sufletui-i se împle.

Luceafărul, atras de frumuseţea fetei, o urmăreşte in odaie, „Ţesind cu recile-i

scîntei — O mreajă de văpaie", lurieoînd prin cristalul oglinzii şi revărsîndu-se
„luminiş / Pe Uupu-i , . . . „Pe ochii mari bătînd închişi". în versuri de o limpidi-
tate absolută e reconstituită aici o stare — simbolică — de trecere spre somn. At-
mosfera hipnotică favorizează întruchiparea Luceafărului, care e un „Domn" al
nopţii, bîntuind lumea onirică. Cătălina doarme deci cînd adresează Luceafărului
chemarea ei: un somn neliniştit, cu grele oftaturi, din care se desprind cuvintele
unei incantaţii.

Iar ea vorbind cu el în somn,

Oitînd din greu suspină:
— „O, dulce-al nopţii mele Domn,
De ce nu vii tu? Vinăl

Cobori în jos luceafăr blînd,

Alunecind pe-o rază,
Pălrunde-n casă şi în gînd
Şi viaţa-mi lumineazăl"

Cînd Luceafărul şi-o doreşte mireasă, făgăduindu-i domnia în împărăţia oceanului.

Cătălina e cuprinsă de spaimă. Frumuseţea Luceafărului, ireală, de vis, o aceea a
unui „înger", dar:

„Străin la vorbă şi la port,

Luceşti fără de viaţă,
Căci eu sînt vie tu eşti mori.
Şi ochiul lău mă-ngheaţâ.

Dacă în termenii lui expliciţi, • refuzul Cătălinei nu se deosebeşte prin aproape nimic
de acela ai fetei de împărat din poemul de tinereţe, el este învăluit aici într-un
iarg halo de sugestie. Luceafărul are puritatea glacială a ideii de necesitate, lumina
lui e rece, ochiul lui răspîndeşte iun frig boreal. Visele Cătălinei nu se pot însă
elibera de fascinaţia stelară. într-a treia noapte, tot în somn, un dor violent pune
stăpînire pe ea, „o apucă" de inimă:
132 Studii

Ea trebui de el în somn
Aminte sâ-şi aducă
Şi dor de-al valurilor Domn
De inim-o apucă.

Luceafărul îi apare acum ca „un demon" frumos, cu o coroană arzătoare,

„scăldat în foc de so^re". Dragostea ei a devenit, piin intensitate, dureroasă. Lu-
ceafărul nu mai are atributele glacialitătii; dimpotrivă, privirea lui „arde". Aşa cum,
în momentul primei sale întruchipări nocturne, el emana un frig abstract (ca efect
pur moral), acum el sugerează senzaţia de dogoare, de învăpăiere abstractă.

Mă dor de crudul tău amor

A pieptului meu coarde,
Şi ochii mari şi grei mă dor,
Privirea ta mă arde.
Pentru Că tăi i na, Luceafărul, acest Domn al nopţii fascinant, semnifică extremele:
„înger" şi „demon", ghiaţă şi flacără.
O altă diferenţă însemnată între Cătălina şi fata de împărat din basmul ver-
sificat constă în prima ei reacţie faţă de Cătălin (personaj de altfel radical modi-
ficat în raport cu Florin-Făt Frumos). Am atras deja atenţia asupra accentului de
autocritică etică pe care-1 vădesc cuvintele adresate lui Cătălin: „încă de mic / Te
cunoşteam pe tine" etc. Ba-i (mărturiseşte, în continuare, dragostea dureroasă şi
stranie pe care-o poartă. Luceafărului. Conştiinţa „nimicniciei" provenea desigur din-
tr-o asemenea înaltă raportare, căci ce putea însemna ea, Cătălina, faţă de sublima
strălucire, faţă de puritatea' astrală a simbolicului Luceafăr. Ca expresie a aspira-
ţiei spre nemărginit şi inaccesibil, versurile care alcătuiesc confesiunea Cătălinei
sînt printre cele mai tulburătoare din întreaga poezie eminesciană. E u n moment în
care eui poetului se identifică intim cu al personajului. Afirmaţia poate surprinde
pe cel oare păstrează despre Cătălina o imagine convenţional-satirică şi crede în
posibilitatea de a eticheta — cu formule perfect explicite — simbolurile artistice.
Dar Eminescu se exprimă uneori, la modul direct-liric, prin intermediul eroinei „Lu-
ceafărului": „Dar un luceafăr, răsărit / Din liniştea uitării, / Dă orizont nemărginit /
Singurătăţii mării; / / Şi tainiG genele l e plec, / Căci mi le împle - plînsul, / Cînd
ale apei valuri trec / Călătorind spre dînsul; / / Luceşte c-un amor nespus / Du-
rerea- să-mi alunge, / Dar se înalţă -tot mai şus, / Ca să nu-1 pot ajunge. // Pătrunde
trist cu raze reci / -Din lumea ce-1 d e s p a r t e . . . / în veci îl voi iubi şi-n veci / Va
rămînea d e p a r t e . . . / De-aceea zilele îmi sunt /.Pustii ca nişte stepe, / Dar nopti-
le-s de-un farmec sfînt / Ce nu-1 mai pot pricepe" 5 .
Cătălina nu-şi mai aminteşte de apariţiile în vis ale Luceafărului-înger şi Lu-
ceafărului-demon, dar sufletul ei e suav de bolnav de dorul singuratecei stele. Erosul
terestru •— căci legii acestuia îi e supusă ineluctabil — o va face însă să-şi gă-
5
în perioada cînd compunea „Luceafărul" Eminescu era preocupat intens de
acest motiv al nostalgiei stelare. O confirmă o serie de poezii postume, datînd din
1882, ca „Dacă iubeşti să speri", „Şi oare tot n-ai înţeles" (cu, varianta: „Să fie
sar.a-n asfinţit") sau „Un farmec trist şi ne-nţeles", pe care o citez, ca pe una
din culmile lirismului eminescian: „Un farmec trist şi neînţeles / Puterea mea o
ieagă, / Şi cu nimic nu m-am ales / Din viaţa mea întreagă. // E un luceafăr
răsărit / Din negura uitării, / Dînd orizont nemărginit / Singurătăţii mării. // în-
gălbenit rămine-n veci / Şi-i e aproape stinsul, / Cîndj ,ale apei valuri reci / Că-
lătoresc cu dînsul. // Cu-atîtea tainici rugăminţi, Cu-atîtea calde şoapte / .Cu-ati-
tea lacrime fierbinţi, / Vărsate zi şi noapte, // I te-ai rugat: dorul nespus / Din
suflet, să-ţi alunge, / Dar el se-nalţă toii mai sus / Ca să nu-1 poţi ajunge. // Va
rămînea necunoscut / Şi va luci departe / Căci luminează din trecut / Iubirii cèlei
moarte // Şi se aprinde pe-orizon / Pustiu de mări şi stepe / Şi a lui iarmec mo-
noton /M-a-^nvins făr-a-1 pricepe".
 Studii . 133

sească în braţele lui Cătălin ceea ce Eminescu numeşte (uneori depreciativ) „norocul".
Ultima chemare adresată Luceafărului— cînd Cătălina se simte fericită lîngă iubitul
ei — e o incantaţie şoptită, solicitarea unei influenţe protectoare: „Cobori în jos.
luceafăr' blînd, / Alunecînd pe-o rază, / Pătrunde-n codru şi în gînd, / Norocu-mi lu-
minează!". „Casa" din primele invocaţii rostite în somn a devenit „codrul" idilelor şi al
evaziunii • erotice; „viaţa" a fost înlocuită ou noţiunea efemerului „noroc". Unii
•au vrut să vadă în această încheiere a episodului de dragoste Cătălin—Cătălina
o intenţie satirică. Chiar dacă ar fi aşa, esenţial ni se p a r e aici altceva: anume
faptul că intenţia se topeşte într-un simbol poetic cu latenţe inepuizabile. Interpre-
tarea e silită să arunce fascicole luminoase doar asupra uneia sau alteia din im-
plicaţii, nu le poate însă cuprinde pe toate, şi cu atît mai puţin l e poate rezuma
într-o ' formulă sau aduce la un numitor comun. Răspunsul Luceafărului —- care e
de fapt rostit 'într-un dialog interior — subliniază ideea că lumea fe-
nomenalităţii terestre e supusă unui relativism fără ieşire: orice poate fi înlocuit
cu orice, ca îşi cînd valorile ar f t dispărut, în virtutea unei posibilităţi infinite
de a le echivala (răul cu binele, adevărul cu minciuna etc.). Acesta cred că e
sensul versurilor:

— „Cp.-ţi pasă ţie, •chip de lut

Dac-oi Si eu sau allul?"
Cu astfel de consideraţii am trecut însă la o problemă nouă.

2, Hyperion

în prima sa ipostază din basmul transmis de Kunisch, Luceafărul era un

„zmeu, puternic duh care trăieşte în peşterile munţilor şi poate să capete orice
înfăţişare. Se prefăcu în vînt şi cînd adie p e faţa şi umerii frumoasei fete, se
aprinse de dragoste şi jură că .va fi a' lui". Aşadar, cînd căzu seara, „el se
prefăcu în stea şi se repezi în od'aia fecioarei. Acolo însă el se 'prefăcu într-un
frumos, luminos tînăr". Cînd fata de împărat refuză să-1 urmeze pe .zmeu în
lumea „de dincolo de nori, în vecinătatea soarelui", el sie întristează: „ . . . se în-
tristă, se prefăcu .'iarăşi în stea şi s e înapoie în cer. Acolo rămase el noaptea
şi privi jos în .cămăruţa frumoasei fete; razele lui însă erau palide şi lîncede, parcă
ar fi fost întunecate de jale". Întrupat, prima oară, dintr.-un element uranian,
zmeul apare a doua oară într-o întruchipare . nepturiiană: „ . . . puternicul zmeu se
prefăcu în ploaie şi căzu în odaia fetei de. împărat. Acolo luă el însă înfăţişarea
unui tînăr frumos, ai cărui ochi erau albaştri ca marea cea adîncă şi al cărui
păr lucea în lumina lunii ca solzii peştilor". Zmeul îi propune fetei să-1 urmeze
în imperiul submarin. Ea îi cere însă — ca să-1 pună la încercare — renunţarea
la nemurire şi zmeul îi făgăduieşte: „ . . . mîine voi zbura l a Scaunul Domnului
şi-i voi aduce înapoi nemurirea şi puterea pe care mi le-a dăruit şi-1 voi ruga
să mă preschimbe înitr-un om slab şi muritor, ca tu să fii a mea". Apoi, se pre-
face in curcubeu şi rămine toată noaptea deasupra palatului fetei. Rugămintea
adresată lui Dumnezeu e simplă şi concisă: „Doamne, îţi aduc înapoi toată stră-
lucirea şi puterea ce mi-ai dăruit. Iubesc o copilă a pămîntului, de-aceea îngă-
duie-mi, o Doamne, să fiu vremelnic şi slab oa eal". Refuzat, zmeul îşi repetă
cererea, dar Dumnezeu îi spune să-şi coboare privirilè spre pămînt. Yăzînduri p e
fugari, duhul cel fără de moarte lăcrămează: îaitîia lacrimă „de la începutul
veşniciei, şi lacrima, căzînd in fundul • mării, se făcu mărgăritar". Urmează răz-
bunarea ştiută. Acestea sînit toate elementele care compun figura zmeului, un fel
de divinitate intermediară, reprezentînd forţele ascunse şi primejdioase ale naturii.
Zmeul din poemul „Fata-n grădina de aur" prezintă modificări importante
în raport cu acela din basmul-izvcrr. Mai întîi el nu mai este doar zmeul mitologiei
populare româneşti. Poate că nu ar fi lipsit, de interes să urmărim felul cum: e
înfăţişat, din momentul apariţiei sale (versul 201 şi urm.). Poetul îl numeşte
eStnău", apoi, în. aceeaşi strofă, „copilul sfintei mări /. Născut din soare, din
134 Studii

vSzcluh, din neauă". Cînd se metamorfozează, diri „steauă", într-uri „tînăr lumi-
nos", el pare- „.un- demon rătăcit din soare". Fata i se adresează ca unui „geniu
mîndru" (în sensul de duh, de divinitate, pe oare şi-1 păstrează acest cuvînt
poilisemnatic, derivat din latinescul „genius"). Pătruns a doua oară în odaia
iubitei, sub formă de ploaie 1 „'aromată lin", zmeul se transformă într-un- tînăr în-
cununat cu trestii, „mut înger din tării". Cînd zboară spre „tronul cel etern" spre
a cere dezlegarea de nemurire, el este iarăşi văzut ca un „Smeu" (ortografiat cu
majusculă). Dumnezeu — Adonai — îl numeşte „demone" (desigur în accepţia
grecescului „daimon"), „cuvînt curat", „Eone" (în filozofia platoniciană — ema-
naţie a puterii, divine, exisitîrid veşnic):

Şi iu ca ei voeşti a li, demone.

Tu care nici nu eşti a mea iăptuiă;
Tu ce slinteşti a cerului colone
Cu glasul mîndru de eternă gură •..
Cuvînt curat ce-ai existat, Eone,
Cind universul era ceafă sură.. J
Să-ti numeri anii după mersul lunei
Penir-o iemee?

Cele mai multe dintre trăsăturile atribuite zmeului din poem subliniază con-
diţia nobil-contemplativă a supraterestr.ului. Acest personaj se bucură din partea
poetului de o atenţie deosebită, mult sporită faţă de cea pe care i-o acorda autorul
basmului. Desigur, pe ' Eminescu 1-a atras posibilitatea de a proiecta în figura
zmeului puternic, şi melancolic un fond bogat de reprezentări mitologice, defini-
torii pentru factura romantismului său din perioada de tinereţe. Interesul arătat
basmului se datoreşte în bună măsură felului cum era înfăţişat acest duh,, înno-
bilat faţă de prototipul său folcloric care, ca regulă generală, întruchipează forţa
misterioasă şi terifiantă a răului. La Kunisch — element cult, fără îndoială, cum
s-a demonstrat' — zmeul. - nu mai este subordonat diavolului, ci lui Dumnezeu.
Trebuie să identificăm aici una din consecinţele romantismului, care a deschis
în literatură seria marilor reabilitări (titanul, demonul, îngerul căzut — pe planul
Viziunilor mitologic-simbolice; . ocnaşul, cerşetorul, vagabondul, femeia pierdută
etc. — în ordinea socială). Zmeul lui Kunisch nu este însă pe de-a-ntregul
ilustrativ pentru o asemenea direcţie. Impulsul răzbunării îl stăpîneşte şi forţa
lui distructivă, exercitată asupra cuplului de tineri îndrăgostiţi, aduce în basm un
element terifiant, în spiritul superstiţiilor populare. La Eminescu, procesul de rea-
bilitare a zmeului (care de altfel încetează de a fi un simplu zmeu) e dus pînă
la capăt. Episodul răzbunării e suprimat în poem. Demonul eminescian e contem-
plativ şi nostalgic, din lumea lui superioară el rîvneşte împlinirea în dragostea
telurică, efemeră dar sublimă (cum o arată episodul Florin — fata de împărat,
atît de dens liric), dar coborîrea din generalitatea ideală în particular şi acci-
dental nu îi este permisă. Zmeul din poem prefigurează pe geniul-titan ' din
„Luceafărul", dar drama lui este de altă natură. G. Căllinescu a intuit semnificaţia
simbolurilor din „Fata-n grădina de aur", căci, într-adevăr, faţă de dragostea natu-
rală a tinerilor Eminescu nu ia o atitudine critică: „In general poemul e cu
desăvirşire obiectiv, fără amărăciune faţă de purtările tinerilor, cari în basmul
poporan ies de altfel îndreptăţite, contemplînd .numai uriaşa mecanică a instinctelor
sub neputinciosul amestec al spiritului". (Op. cit., vol. V, p. 249). Zmeul-demon rămîne
totuşi superior, pentru că lumèa - lui e a tensiunilor cosmice primordiale şi eterne
pe /cînd lumea celor doi îndrăgostiţi e (cum va reieşi mai limpede la analiza
cuvintelor lui Adonai) întemeiată pe valori efemere.
O inconsecventă în construcţia zmeului simbolic din „Fata-n grădina de aur"
credem că o putem identifica în lipsa acelei „demnităţi cosmice" şi titanice p e care-o
manifestă, mai tîrziu, Hyperion. Zmeul acesta (deşi e de fapt un „eon", o existentă
increată) nu e cuprins Într-un ciclu necesar ci, precum un zeu - convenţional, se
poate uşor metamorfoza în „steauă", în „ploaie" etc. Pentru a se întrupa el nu se
 Studii . 135

rupe, ca Hyperion, cu un efort am zice „cosmogonic", dintr-o lume a veşnicelor

iplaţii necesare. .Nu-d de mirare c ă ' e l adoptă, în faţa fetei, postura îndrăgostitului
timid, proferînd imploraţii şi splicitînd mila:

— Ahl te iubesc — îi zise el — copilă,

La glasul tău simt. suiietu-mi rănit,
Din stea născut plec iruntea mea umilă;
Cu ochii mari prind chipul tău slăvit —
Nu vezi cum tremur de amor — ai milăl etc.

Zmeul din poem este aşadar un daimon melancolic şi sensibil, lipsit oarecum de
grandoare" titanică. Asupra acestui aspect, neglijat aici, a insistat, foarte mult
Eminescu în compunerea „Luceafărului", făcînd din Hyperion şi o expresie a
mîndriei geniale şi 'titanice.
Concepţia şi elaborarea poemului „Fata-n grădina de. aur" se înscriu, cum
am mai spus, în perioada studiilor berlineze, textul ultim fiind scris — după cum
consideră Perpessicius •— puţin după stabilirea poetului la Iaşi, în 1875. Cerce-
tarea ' postumelor eminesciene dovedeşte că între aproximativ 1873—74 şi 1878—79
marele flux titanian din perioada vieneză (1870—1872) înregistrează o scădere în
lirica poetului. Cauzele trebuie căutate în sentimentul crescînd de insecuritate pe
care-1 are Eminescu la Berlin, în adîncirea influenţei schopenhaueriene etc. Chiar
dacă în perioada delimitată (desigur cu rezerva că nu e vorba decît de o crono-
logie aproximativă şi convenţională, căci o biografie intelectuală deşi cunoaşte
fluctuaţii, nu e niciodată discontinuă) poetul publică unele poeme- de suflu titanic
(cum ar fi, ' de pildă, „împărat şi proletar"), elementele lor titanice s-au cristalizat
într-o fază d e creaţie anterioară — la Viena: în lumina acestor constatări nu-i
greu de explioat felul cum e construit personajul zmeului în poemul „Fata-n
grădina de aur". Ar fi exagerat şi inexact să susţinem absenţa implicaţiilor titanice
în basmul versificat (cea mai evidentă fiind impulsul demonului de a renunţa la
nemurire). Totuşi, zmeul trist şi oarecum resemnat e mai mult simbolul uriei
inadaptări pasive, decît al uneia titanice.. în ultima perioadă d e creaţie a lui Emi-
nescu observăm, în schimb, o revenire (dar într-un punct mai înalt şi mai ori-
ginal) la atitudinile eticii titanice. Se poate releva acest lucru şi în „Scrisorile"
de o atît de vehementă elocvenţă tragică, şi în cristalinul „Luceafăr". . Acea îm-
pletire între revoltă şi conştiinţa chinuitoare 'a ineficientei ei, acea intelectuali-
zare şi Interiorizare maximă a titanismului, în care identificăm specificul contri-
buţiei eminesciene la dezvoltarea mondială ia motivului, .pot fi argumentate con-
cludent prin analiza simbolului lui Hyperion.
între ultima versiune a „Fetei în grădina de aur" (1874—1875) şi prima
versiune autonomă a „Luceafărului" cça 1880—1881, după Perpessicius) distanţa
cronologică este de cel puţin cinci ani. Structura diferită a simbolurilor din
„Luceafărul" interzice, cum s-a mai spus, considerarea poemului -mai vechi ca o
variantă, deşi el reprezintă în chip evident, o etapă în elaborarea marelui mit
poetic final al lui Eminescu. Anii 1880—1881, dominaţi de compunerea „Scrisorilor",'
înseamnă pentru poet, după cum s-a văzut, o reîntoarcere la titanism, ceea ce
conferă pesimismului eminescian din această perioadă o coloratură specifică. în-
cercând să rezumăm intr-o formulă o atitudine artistică extrem de complexă am
spune că acest' pesimism provine dintr-o revoltă etică şi socia'lă, iar titanismul
filozofic e o încercare de a distruge iluziile p e care încearcă să le întreţină o
societate coruptă şi inumană. Nu e desigur întâmplător faptul că, în această
perioadă, Eminescu resimte cu mai mare acuitate deoît oricând ruptura dintre
artist şi lumea contemporană. Dascălul din „Scrisoarea I" e geniul (titanic pe
planul gândirii) neînţeles şi batjocorit. „Scrisoarea II" înfăţişează drama poetului
într-o lume mercantilă şi meschină. . Sentimentul inadaptării atinge, acum un punct
culminant, exprimat, între alte poezii din aceşti ani, în geniala „Glossă" (1880).
E de Înţeles, în astfel de condiţii, faptul că- zmeul-demon din poemul mai vechi
capătă o~ nouă şi explicită semnificaţie simbolică: devenit acum Luceafăr, el
 Sludii

exprimă soarta geniului. Eminescu s-a referit odată în termeni foarte limpezi la
„înţelesul alegoric" acordat Luceafărului. într-o notă pe marginea uneia din va-
riantele poemului, reprodusă de mai toţi comentatorii, el mărturiseşte: „în descrierea
unui voiaj în ţările romîne, germanul K povesteşte legenda Luceafărului. Aceasta
este povestea. Iar .înţelesul alegoric ce i-am dat este că, dacă geniul nu cunoaşte
nici moarte şi numele lui scapă d e simpla uitare, pe de altă parte însă, pe pă-
mînt, nu e capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit. El n-are
moarte, dar n-are nici noroc". Pe marginea aceluiaşi manuscris, poetul mai adaugă:
„Mi s-a părut că soarta Luceafărului din poveste seamănă mult cu soarta geniului
pe pămînt şi i-am dat acest înţeles alegoric".
Hyperion trăieşte în lumea esenţelor primordiale. El apare, cum spuneam,
ca un geniu titanesc. Nu atît pentru că poartă numele titanului din mitologia
greacă, figură reînviată în romantism de un Keats, în „Hyperion — A yision"
(prima versiune) şi „Hyperion" (versiune ulterioară şi mai dezvoltată, dar' neter-
minată). Demiurgul îl numeşte pe Luceafăr Hyperion pentru a-i atrage atenţia
asupra naturii lui superioare. 6 . Cu o intenţie stilistică similară îl numise şi
Hôlderlin pe .eroul romanului său liric Hyperion — (căci personajul .ilustrează
etapele prin care trece omul superior spre a ajunge la revelaţia propriului său
destin). Structura titanică a . Luceafărului se dezvăluie în cîteva din atitudinile
sale. Mai întîi, în dorinţa sa de a se desprinde din lumea etefnă şi necesară.
Cînd ii vorbeşte Demiurgului de „greul negrei vednicii", cînd îşi măturiseşte
„setea de repaos", el exprimă năzuinţele titanice, deşi nu se revoltă în numele
lor, ca atiţia alţi predecesori ai săi:

— De greul negrei veşnicii,

Părinte, mă desleagă
,Şi lăudat. pe veci să fii
Pe-a lumii scară-ntreag'ă;

O, cere-mi, Doamne, orice preţ,

Dar dă-mi o altă soarle,
Căci tu izvor eşti de vieţi
Şi dătător de moarte;

Reia-mi al nemuririi nimb

Şi locul din privire
Şi pentru toate dă-mi în schimb
O otă de iubire ...

Din chaos Doamne-am apărut

Şi m-aş întoarce-n chaos ...
Şi din repaos m-am născut,
Mi-e sete de repaos.
Se pune întrebarea: mai poate fi vorba de titanism în asemenea coordonate?
Căci _ titanul sau demonul se definesc tocmai prin insubordonarea lor fată de
principiul absolut, prin sfidarea lui, asumîndu-şi toate consecinţele tragice ce
decurg dintr-o atare manifestare. Or, aici. Luceafărul cere învoirea divinităţii, nu
are mei o clipă intenţia . de a se răzvrăti. Răspunsul la întrebarea de mai sus
trebuie să ţină seama de o împrejurare importantă: Demiurgul eminescian —
după cum se va vedea mai tîrziu — nu mai reprezintă acea divinitate tiranică şi
arbitrară împotriva căreia se revoltau titanii romantici, ci a devenit un simbol ai
8
în greceşte, numele e compus din prefixul hvper (deasupra) şi participiul
ion al verbului a merge — însemnînd cel-care-merge-deasupra în această ac-
cepţie, hype'r-ion . e un frecvent epitet homeric pentru soare (Hyperion Heliosj De
aici, prin derivaţie, cuvîntul po^te semnifica şi o condiţie morală superioară."
V. C U P Ş A : Ilustraţie la „ L u c e a f ă r u l "
 Studii . 137

necesităţii cosmice, al conştiinţei universale a necesităţi'- Aspiraţia lui Hyperion

e posibilă doar ca aspiraţie, realizararea ei — sub orice formă — e imposibilă.
Revolta titanică înseamnă, în fond, o alegere . {între posibilităţi .diferite), o afir-
mare a 'libertăţii. Dar Hyperion trăieşte în lumea necesităţii absolute şi, relu'înd
celebra formulare a lui Spinoza, .singura şi înalta lui libertate stă în înţelegerea
acestei necesităţi.
Aşadar Hyperion apare ca un titan care năzuieşte să se rupă din ciclul său
ceresc, din noaptea negrei vecînicii, pentru „o. oră de iubire". El este ispitit de
erosul terestru: chemarea Cătălinei îl face să cadă de pe eterna-i orbită. în
prima întruchipare apare ca un „tînăr Voievod / Cu păr. de aur moale", născut din
„cer" şi din „mere" („Iar cerul este tatăl meu / Şi mumă-mea e marea"). Este
ipostaza oceanică. a demonului. A doua coborîre a Luceafărului ni-1 înfăţişează în
ipostaza solară (fiu al „soarelui" şi-al „nopţii"). Unii au vrut să vadă în Hyperion
un înger, un arhanghel creştin (v. 'art. lui Radu Dragnea: „Spiritualitatea lui Emi-
nescu'"", „Gîndirea", 1929). Polemizind cu Radu Dragnea, Tudor Vianu a relevat,
într-o analiză bogată în sugestii, caracterul demonic al „Luceafărului" (cap.
„Luceafărul din „Poesia lui Eminescu"). E vorba de un demonism care, lărgind
cadrele reprezentării romantice, aduce numeroase ecouri antice — fiindcă. Lucea-
fărul este, în fapt, un daimon. într-adevăr, el reprezintă forţele primordiale, fiind
născut din vidul cosmic (cerul) şi noianul apelor (marea), din întunecimea începu-
turilor fecundată de lumină (noaptea şi soarele), din • Chaosul indeterminat (care, la
Eminescu, are adeseori sensul grecesc etimologic de spaţiu gol — de la chaino,
„a fi. deschis" — precum în versurile despre „surele văi de chaos" din „Scrisoa-
rea" I). Aspiraţia spre iubire e de esenţă titanescă, după cum am încercat să
arăt. O clipă, Luceafărul doreşte să-şi sacrifice nemurirea, să nască „din păcat",
să primească „o .altă lege", pentru a putea fi iubit de frumoasa muritoare:

— Tu-mi cei chiar nemurirea mea

în schimb pe-o sărutare,
Dar voiu să ştii asemenea
Cît te iubesc de tare;

Da, mă voiu naşte din păcat,

Primind o altă lege.
Cu vecinicia sunt legat,
CI voiu să mă deslege

Şi se tot duce... S-a tot dus.

De dragu-unei copile,
S-a rupt din locul Iui de sus,
Pierind mai multe zile.

Posibilitatea de a înfrînge, fie şi pe un timp scurt (din punct de vedere

terestru, căci pe scară cosmică el se măsoară în mii şi mii d e ani) — legile
strictei necesităţi astronomice, revelă o altă trăsătură titanică a Luceafărului.
Rupîndu-se „din locul lui d e sus" el străbate ca un fulger fantastice distanţe
siderale, spre a ajunge acolo unde se află Demiurgul, Părintele universului 7 , unde
„nu-i hotar, / Nici ochiu spre a cunoaşte, ./ Şi vremea-ncearcă în zadar / Din
goluri d se naşte. // Nu e nimic şi totuşi e / O sete care-1 soarbe, / E un adînc
asemene /' Uitării celei oarbe". Călătoria cosmică e un motiv frecvent în poezia-
de orientare titanică a romantismului. Dar poate că argumentul cel mai convin-
gător cu privire la structura de titan a Luceafărului ÎI constituie acea mîndrie

7
E poate' acelaşi Demiurg despre care se vorbeşte în „Scrisoarea I". „Dar
deodat-un punct s e - m i ş c ă . . . oel întîi şi singur. Iată-1 / Cum din chaos face mumă,
iară el devine t a t ă l . . . Punctu-ac.èla de mişcare, mult mai slab ca boàba spumii, / E
stăpînul fără margini peste marginile lumii", etc.
 138 Studii

de care am mai vorbit. Coborît pe pămînt Hyperion are puritatea gheţei sau a
flăcării abstracte. are - o mlndrie interiorizată a înaltei lui condiţii, care-1 face
să pară un „străin", o fiinţă de neînţeles. Luceafărul are aureola unui aristocratism
etic care aparţine- titanului.
Problema semnificaţiei Luceafărului se cuvine însă abordată şi din alt unghi.
Pi nă acum am discutat despre Hyperion considerat mai ales ca 1 eroul unui mit
poetic, urmărind situaţia explicită în care se află .el, relaţiile şi funcţiile explicite
pe care le exprimă el- în cadrul acestui mit. Marea forţă ' de iradiaţie sugestivă
cu care e înzestrată figura Luceafărului provine însă nu. atît din împrejurările' rele-
vate în analiza externă de pînă acum, — etapă necesară, dar inumai preliminară
cînd e vorba de a interpreta simboluri artistice. Căci Hyperion este un simbol,
cum am - mai spus. Etimologic, simbol înseamnă semnul din care s e înţelege sau
prin ' care se exprimă ceva. Cum remarcă Tudor Vianu pentru metafora simbolică 8 ,
simbolul artistic este profund, în timp ce simbolurile celelalte iau un caracter plan.
Rămîne aşa dar, după ce am analizat figura Luceafărului în latura aparentă,
să încercăm a -releva şi oîteva din implicaţiile ei adinei. O indicaţie esenţială
în această direcţie — am citat-o mai sus — ne-o dă însuşi Eminescu: Hyperion
reprezintă soarta geniului. Simbolul luceafărului 'este un simbol clar (cai toate
marile simboluri- eminesciene, care stau sub semnul inefabilei şi profundei lim-
pezimi), deşi niciodată în poem nu se întîlneşte" cuvîntul geniu, deşi niciunul din
elementele externe ale legendei, luat separat, -nu conduce spre o asemenea in-
terpretare. Simbolul se constituie neobservat şi abia în final se cristalizează, pro-
îectî-nd fascicule „retroactive" asupra întregii construcţii a poemului. Acest efect
„retroactiv" a devenit — pentru oricine a citit „Luceafărul" de mai multe ori şi
a meditat asupra lui — un efeot „anticipativ" şi o relectură a poemului este
însoţită de permanenta reprezentare a simbolului ' geniului, ' căruia i se descoperă
mereu şi mereu noi sensuri şi substraturi. Fiecare detaliu, fiecare din elementele
pe care le-am numit externe este astfel învestit cu sugestivitate simbolică. Analiza
critică nu poate nici p e departe epuiza un fenomen de o. atare complexitate, ea
trebuie să se mulţumească a surprinde doar marile direcţii ale înţelegerii lui.
Ca simbol al geniului, Hyperion exprimă în forma ei extremă atitudinea
inadaptării voluntare. Contrastul în-trè ceresc şi teluric înfăţişat în poem este
încărcat de intenţii etice, niciodată î-nsă explicite, ci subsumate ordinei -simbolice.
Plasîndu-ne într-o asemenea perspectivă, putem considera că spaţiul ceresc, în
care Luceafărul străluceşte singuratic, nu e altceva decît lumea ideilor, repre-
zentată -într-o mare metaforă simbolică. Revoltat împotriva realului (a cărui
fascinaţie, sub forma erosului, o mai resimte totuşi) geniul tUanesc se înaltă pe
firmamentul inteligenţei, intră în circuitul necesităţii cosmice obiective, eliberîn-
du-se prin înţelegerea, prin cunoaşterea contemplativă. De aceea, mi se pare falsă,
prin unilateralitatea ei, interpretarea dată ' de Gherea „Luceafărului", ca expresie
a psihologiei resentimentului: „Se vede că simpatiile poetului sînt pentru Luceafăr
şi poate între Luceafăr şi poet este şi ceva comun. Nouă- însă, simpli " muritori,
ne .pare că în acest răspuns, afară d e - m î n d r i e , este şi multă amărăciune şi in-
vidie; Luceafărul desigur ar fi vrut să fie în locul lui Cătălin, în mîndria lui ne
pare că este ceva d e al vulpei care, neputind ajunge la struguri, se mîngîie cu
ideea că-s aori, necopţi, stricaţi".
8
Studiul lui T. Vianu despre metaforă (în voi. „Problemele metaforei şi alte
studii de stilistică" ESPLA, 1957) şi comunicarea mai recentă la congresul de
stilistică de la Varşovia (1961), intitulată: „Quelques observations sur la métaphore
poétique", conţin numeroase sugestii pentru definirea simbolului artistic. în ' cazul
particular al metaforei, . T. Vianu face observaţia importantă că ea reprezintă „o
structură semantică profundă",, cu un strat aparent, extern, şi altele subjacente.
Profunzimea metaforei, este, spune T. Vianu, „ilimitată sau infinită", pentru . că
asocierile pe care le produce ea sînt totdeauna mai bogate decît cele pe care le
conţin -termenii- ei expliciţi, luaţi separat. E vorba • fireşte de un infinit potenţial,
latent.
 Studii . 139

Pe acest plan' de discuţie (simbolic) ititanismul Luceafărului are o notă distinc-

tivă importantă: el semnifică nu o rezvrătire împotriva arbitrarului divin (De-
miurgul reprezintă aici contrastul arbitrarului, necesitatea), ci împotriva terestrului,
relativului, efemerului. Titanul eminescian are o adîncă sete de absolut, el trăieşte
o dramă a absolutului. Dacă titanul tipic al romantismului este îngerul căzut,
pedepsit şi exilat dar continuîndu-şi . lupta pentru abolirea tiraniei cereşti, titanul
eminescian (din creaţia de maturitate), revoltîndu-se împotriva lumii, se înaltă
intelectual pînă la o condiţie extraterestră, pînă la înţelegerea necesităţii uni-
versale. .Titanul se . transformă aşadar în geniu. Hyperion e simbolul patetic al
unei asemenea înălţări intelectuale, atribut al geniului care, „pe pămînt, nu e
capabil de a ferici pe cineva, nici capabil de a fi fericit", care „n-are moarte,
dar n-are nici noroc". Dar ce. înseamnă norocul faţă d e cunoaştere?
3. — Cătălin. în antiteză cu Hyperion, Cătălin din „Luceafărul" simbolizează
tocmai această condiţie a norocului. în basmul popular prelucrat de Kunisch el
era fiul unui împărat puternic, un Făt-Frumos pornit în căutarea fetei de împărat
pe: care o iubea înainte d e a o fi văzut. El străbate locuri fermecate (Valea
Amintirii, Valea Deznădejdii) sfătuit şi ajutat de Sf. Miercuri, Sf. .Vineri, Sf. Du-
minică! răpune vitejeşte balaurul care străjuia castelul iubitei etc. După ce fata
de împărat e ucisă de zmeul vindicativ el se stinge de dorul, ei: „Cînd însă
î j u n s e în Valea Amintirii nu putu merge mai departe, şi se. aşeză sub un copaci
•Si păsările, în ramuri cîntau cîntece care preamăreau minunata frumuseţe a fetei
de ' împărat. Iar el ascultă aceste cîntece pînă muri". Aşa se încheie basmul
transmis de Kunisch. Eminescu îmbogăţeşte semnificaţia acestui personaj în poemul
„Fata-n grădina de aur". Numindu-l Florin, poetul a avut intenţia precizării sim-
bolului (floarea e stadiul iniţial în circuitul fecundităţii vegetale, promisiunea
rodului). Florin e mistuit de dorul dragostei, ca de un foc, şi frumoasa neştiută,
despre care auzise, îl atrage magnetic:

Dar de o irumuseţe iără seamăn

Auzi leciorul de-mpărat Florin
Norocul lui cu-al ei îi pare geamăn,
De-atunci un ioc îl mistuie în sin.
„în van stau locului, stau să mă-ndeamăn
Cu munca mea, cu dorul, cu-al meu chin".
Pătruns de dorul neştiutei Verguri
S-au dus să ceară siat la Sîntg-Miercuri.
Peripeţiile drumului spre castelul unde era prizonieră fata sint, pentru Emi-
nescu, prilejuri de magnifice descripţii lirice. în valea desperării, întunecată „cum
o simt doar orbii", Florin vede corbi zburînd „în fală / î n aer clar ca pete de
cerneală". Senzaţia de umiditate rece, şoptirea misterioară a frunzelor, croncănitul
pasărilor de rău augur, alcătuiesc o atmosferă de spaimă pe care poetul o evocă
fără efecte exterioare, cu o remarcabilă siguranţă în arta de ,a sugera, prin ima-
gini limpezi în molcomă desfăşurare, tenebrosul şi straniul. Florin e, în basmul
versificat, o figură luminoasă şi nobilă, flăcăul pe care „iubirea lui îl doare", şi
care aspiră, firesc şi puternic, spre plenitudinea erotică. Ca un Făt-Frumos, el
beneficiază de ajutorul unor făpturi supranaturale. Sfintele, Miercuri, Vineri şi
Duminică din mitologia populară.
De la Florin la Cătălin din . „Luceafărul" distanta este' enormă. Cătălin apare
cum spuneam, .ca o antiteză a lui Hyperion: versurile care-1 descriu aû atît de
evidente accente satirice, încît intenţia de depreciere etică a personajului poate
părea supărător de directă. Cătălin reprezintă faţă" de inîndra şi tragica altitudine
morală a Luceafărului, condiţia servilă:
îh vremea asta Cătălin,
Viclean copil de casă.
Ce' împle cupele cu vin
Mesenilor la masă.
140 Studii

Un paj ce poartă pas cu pas

A-mpărălesii rochii,
Băiat din Hori şi de pripas,
Dar îndrăznef cu ochii... etc.

Spre deosebire de Florin, a cărui dragoste pentru fata de împărat era ca o

suavă boală, ca o nepotolită tortură interioară, Cătălin simte fată de Cătălina o
pornire erotică lipsită de marile sublimări ale mitologiei pasiunilor. Frumuseţea
fetei nubile îl îndeamnă pe graţiosul p a j să-şi încerce norocul. E prima oară cînd
în poem apare acest cuvînt:

Dar. ce irumoasă se lăcu

• Şi mindră, arz-o iocul;
Ei, Cătălin, acu-i acu
Ca să-Ii încerci norocul (s.n.)

Privit de la altitudinea extraterestră a Luceafărului, Călin simbolizează or-

dinea hazardului, a aparenţei şi a instinctului inconştient. Nu e lipsit de impor-
tantă faptul că, de mai multe ori, se vorbeşte despre Cătălin ca despre u n copil
(„copil de casă", „paj"), dar mai semnificativ atunci cînd Cătălina îl „asculta pe
copilaş / Uimită şi distrasă" sau în idila de la sfÎTşitul poemului, . cînd; „Miroase
ilorile-argintii / Şi aad, o dulce ploaie, / Pe creştetele-a doi copii / Cu pete
lungi, bălaie"). Nuanţele etice negative, înregistrate la introducerea personajului
Cătălin în schema epică a poemului se dizolvă încetul cu încetul. Lecţia erotică
pe oare ipajul o expune frumoasei fete, într-un fel aluziv şi şăgalnic, a r e o graţie
ironică, în formula lirismului obiectivat şi limpede din alte poezii ale maturităţii
eminesciene. („Pajul Cupidon", „Kamadeva" etc.). Mai tîrziu, fugit cu iubita în
mijlocul naturii, Cătălin e cuprins de u n eros pasional, insaţiabil, şi cuvintele
p e care le rosteşte au rezonanţa profundă pe care o trezesc în noi cele mai
autentice cîntece de dragoste ale lud Eminescu. După cum eul poetului se iden-
tificase cu acel al Cătălinei (atunci cînd exprima dureroasa nostalgie către Lu-
ceafăr), acum el s e identifică, neaşteptat, cu acel al lui Cătălin, chinuit şi înno-
bilat de iubire. O asemenea împrejurrare e în măsură să corecteze o interpretare
schematică şi vulgarizatoare a „Luceafărului", din nefericire răspîndită, dacă nu
atît în exegeza eminesciană, cel puţin în opiniile didactice de circulaţie curentă.

—- «O, lasă-mi capul meu pe sin,

Iubito, să se culce
Sub raza ochiului senin
Şi negrăit de dulce;

Cu iarmecul luminii reci

Gindirile străbate-mi,
Revarsă linişte de veci
Pe noaptea mea de patimi.

Şi de asupra mea rămîi,

Durerea mea de-o curmă,
Căci eşti iubirea mea . de-ntîi
Şi visul meu din urmă».

Ca şi Florin din „Fata-n grădina de aur" Cătălin reprezintă în fond, erosul

natural şi mecanica instinctelor. Modificarea atitudinii poetului faţă de cele două
personaje provine dintr-o modificare, mai adîncă, a concepţiei sale despre iubire.
Surprindem aici una din contradicţiile specifice ale personalităţii eminesciene, a
cărei elucidare critică nu e tocmai uşoară, în linii mari se poate observa că
 Studii . 141

există o diferenţă între momentele ,cînd Eminescu exprimă liric (direct şi spontan)
K^tfsrteiSifcul său .erotic, şi cele în care, adoptînd postura filozofului, meditează
asupra, dragostei ca una dintre formele pe care le îmbracă iluzia universală 9 .
Pentru a ilustra această ultimă împrejurare se pot extrage din opera poe-
tului numeroase citate. Unul dintre cele mai elocvente este, desigur, celebrul pasaj
din „Scrisoarea IV":

Nu simţiţi c-amoiul vostru e-un amor străin? Nebunii

Nu simţiţi că-n proaste lucruri voi vedefi numai minuni?
Nu vedeţi c-acea iubire serv-o cauză din natură?
Că e leagăn unor vieţe ce seminţe sunt de ură?
Nu vedeţi că risul vostru e în fiii voştri plins,
Că-i de vină cum că neamul Cain încă nu s-a stins?

Faţă de iubirea absolută, de esenţă spirituală şi demonică a Luceafărului,

Călin —< la antipod — semnifică acel „amor. străin", 1 care, fără s-o ştie „serv-o
cauză din natură", fiind o-impuisiune a oarbei Voinţe schopenhauriene. Inconştient
de faptul că e un simplu instrument, Cătălin apare ca un copil — amestec de
viclenie erotică şi de tandreţă —, ca o întrupare omenească a pajului Cupidon,
oare şi el era viclean" şi „alintat", „sfios ca şi copii", dar cu o „ z î m b i r e . . .
vicleană", şi cu ochii „galeşi", „ca şi ochii de vădană" („Pajul Cupidon 1 '; scris
prin 1874—1876 şi publicat cu mici modificări în 1879). Aşa este văzut Cătălin
dintr-o perspectivă înaltă, dintr-un unghi sideral-filozofic. Dar perspectiva aceasta
nu rămîne neschimbată, căci, — după cum a reieşit şi din cele spuse mai înainte —
în partea finală a „Luceafărului", Cătălin exprimă o dimensiune intimă şi foarte
caracteristică a liricei eminesciene, acea patimă arzătoare şi întunecată care aspiră
spre „farmecul luminii reci". Cei „doi copii j Cu plete lungi bălaie", care iubesc
în calmul noaturn al crângurilor şi pentru care fericirea e o uimire, sînt înfăţişaţi
într-un tablou poetic purificat de intenţii satirice. Replica ultimă a Luceafărului
nu e o condamnare, ci o constatare, o sentinţă filozofică, sarcasmul ei (dacă
poate fi vorba aici de sarcasm) fiind de o răceală senină astronomică. îndrăgostiţii
trăiesc într-o lume a „norocului" („norocul vă petrece"), a fluctuaţiilor şi iluziei,
a hazardului — sub Înfăţişarea căruia determinusùl naturii se manifestă ineluctabil.
Norocul e „orb" — cum se spune adesea — şi celor doi copii le e refuzată înţe-
legerea condiţiei lor adinei, a destinului lor. De pe orbita lui veşnică, Hyperion
cunoaşte, strălucind solitar şi rece.

Trăind în cercul vostru strimt

Norocul vâ petrece
Ci eu in lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece.

9
în articolul din 1887, Dobrogeanu-Gherea atrăsese atenţia asupra structurii
contradictorii a personalităţii lui Eminescu, distingînd, cum se ştie, un „fond
prim", optimist şi „idealist" (în sens etic), şi o atitudine derivată (pesimistă) sub
influenţa împrejurărilor mediului. Gherea releva „deosebirea spiritului cşre însu-
fleţeşte poeziile consacrate iubirii, de cel care pătrunde pe cele filozofice şl so-
ciale". Explicaţia deosebirii subliniate era următoarea: „Iubirea fizică e un senti-
ment puternic natural, care are adinei rădăcini în organizaţia fizică şi psihologică
a omului şi a&îrnâ' mai ales de fondul prim al p o e t u l u i . . . Idealul social însă şi
ideile filozofice atîrnă mai aies de educaţie, de mediul social înconjurător. ..
Mediul social însă, de care mai ales atîrnă crsaţiunea socială şi filozofică, în-
rîurind pe poet în sensul pesimismului, e natural ca poeziile sociale şi filozofice
să fie .pesimiste". Particularizând implicaţiile distincţiei mai largi pe care o face
•Gherea, se remarcă — după cum am arătat — o deosebire între expresia directă
•a dragostei şi atitudinea filosofică faţă de dragoste în poezia eminesciană.
142 Studii

4. — Demiurgul. Procedînd ca şi pînă acum, sa vedem - cum apare divinitatea

în baymul lui Kuni&ch. Iată scena în care smeul se înfăţişează la scaunul lui Dum-
nezeu: „Pe. cînd, însă feciorul de împărat zbura cu frumoasa fată, smeul cel pu-
ternic zbura la scaunul lui Dumnezeu: «Doamne îti aduc înapoi • toată strălucirea
şi puterea ce mi-ai dăruit. Iubesc o copilă a pămîntului, de-aceea îngăduie-mi, o
Doamne, să fiu vremelnic si t'lab cu ea» Ziditorul însă răspunse: «— Tu nu ştii
ce ceri. Capiii pămintului şînt ca spuma mării, o adiere de vînt ii plăsmuieşte, o
adiere de vînt îi nimiceşte. Şi iubirea lor e ca o stea căzătoare, vine din cer,
mersul ei este luminos, dar se stinge cum atinge pămîntul şi viaţa ei ţine numai
o clipă». Smeul însă se rugă a doaua oară. Atunci Domnul zise: «priveşte ios!->
şi smeul văzu cum frumoasa fată de împărat, care-i ceruse jertfa puterii şi ne-
muririi, fugea în braţele unui fiu al pămintului". Urmează descrierea răzbunării
smeului. Afirmarea, de către Dumnezeu, a caracterului tranzitoriu şi a nimicniciei
vieţii omeneşti cumulează, în basmul lui Kunisch, cîteva locuri comune, aşa-numite
topoi, frecvente în toate miturile religioase, şi al căror prototip . biblic este acel
faimos vanitos vanitalum dan, Eclesiast. în cazul discutat cuvintele ziditorului riu-şi
asociază nici o valoare expresivă particulară, rămînînd generale şi solemn banale.
Acest foarte sumar fragment din basm a fost mult dezvoltat de către Emi-
nescu. Vorbirea Demiurgului se extinde, în „Fata-n grădina de aur", pe şase strofe
de tipul „ottava rima". Zmeul-daimon zboară spre tronul ceresc printre mii de stele
„ca ninse" şi cade în genunchi în faţa tui Adonai, stăpîn al universului, înconjurat
de „mîndre genii cu lumină-ncinse". Se cuvine observai, dintru început, că
viziunea eminesciană asupra divinităţii se înscrie în coordonatele păgînismului
mitologic antic. într-adevăr, în înfăţişarea Demiurgului, numit Adonai 10 , nu intră
nici un element creştin. Geniile aparţin mitologiei latine şi corespund, în unele
privinţe, cu daimonii vechilor grecii. Adonai nu e Dumnezeul biblic al Genezei,
creator al lumii, ci un fel de idee absolută, o constiintă universală; smeul i se
adresează astfel:

O, Adonai! al cărui gînd e lumea

Şi pentru care toate sunt de fală etc. (s.n.)

Demiurgul, cum s-a văzut, îl numeşte pe zmeu demon, fiinţă primordială şt

increată („Tu care nici nu eşti a mea făptură"), Eon care a existat şi atunci „Cînd
Universul era ceată şură". Ca şi în alte poeme, Eminescu îşi manifestă' aici "liber
plăcerea de a prelucra marile mituri cu valori filozofico-poetice ale lumii antice,
în discursul lui Adonai către demonul îndrăgostit, cunoscuta temă lirică „vanitas
vanitatum" e orchestrată amplu, într-un ritm lent, care e al gravelor meditaţii.
Ideea perisabilităţii omului se proiectează în numeroase-metafore de largă - sugesti-
vitate:

„Tu-i pismuieşti... şi pismuieşti aceea

Ce ei in lume numesc fericire —
Au nu fi-i milă cînd priveşti scinteea,
Cum că la soare e a ei pornire?
Astfel şi ei îşi aruncar-ideea,
Dorinfa, păsul, în nemărginire.
Dar cum scîntei se sting, în drum spre soare,
Astfel şi omu-aspiră, dară moare.

Ca ei să iii? Să vezi că sub blesteme

De ură e-niierat umanul nume,
Să ai de semenul tău a te teme,

10
Deşi Adonai e un termen biblic, care are la bază. ca si grecescul Adonis,
•un cuvînt fenician însemnînd „stăpîn".
 Studii 14 S

Să li ca spuma, fuga unei spume,

Sărmane inimi închegate-n vreme,
Sărmane patimi aruncate-n lume
Şi să mă blestemi, să mă-ntrebi: ce drept
Avui să-ţi pun o inimă in piept?

Pe-o clipă-n mijlocul eternităţii

Să deschizi ochii tăi măreţi şi clari,.
Să măsuri toate visele vieţii
Simţind Încet cum iarăşi redispari,
Să. pari un fir de colb în raza vieţii
Şi în părerea-i pe-un moment să pari,
Să fii ca şi cind n-ai li... între ieri
Şi mini, o clipă... Oare ştii ce-mi ceri?" etc.

în „Luceafărul",- Eminescu a renunţat la unele amănunte exterioare, decora-

tive,' care, în poemul „Fata-n grădina de aur", precedau dialogul demonului cu
Adonai („tronul cel etern", treptele pe care „stau mîndre genii"). Demiurgul se
află într-un vid cosmogonic, unde „vremea-ncearcă în zadar / Din goluri a se
naşte'"- într-un „adînc asemenea / Uitării celei oarbe". Imaginile s-au esenţializat
ci la' o astfel de înălţime simbolică, gestul prosternării în genunchi faţă de
Dumnezeu (gest pe care smeul îl face) a devenit pentru mîndrul Luceafar impo-
sibil. în prezentarea Demiurgului, Eminescu a introdus un motiv esenţial al creaţiei
sale: viziunea cosmogonică. Luceafărul străbate cerul spre a ajunge în punctul
«spaţial şi atemporal dinainte de „ziua cea dintîi", unde: „Nu e nimic şi totuş e / O
sete care-1 soarbe" — o altă expresie, poate, pentru acel „dor nemărginit' din
fragmentul cosmogonic celebru, cuprins în „Scrisoarea I-a". Totul este de o densi-
tate poetică uluitoare, fiecare cuvînt ' are transparenta misterioară şi greutatea
cristalului. Demiurgul din „Luceafărul" e o proiecţie filozofică. în „Fata-n grădina
de aur", după cum s-a văzut, intuiţiile şi implicaţiile filozofice nu lipseau din
reprezentarea globală a divinităţii, dar ele se înveşmîntau .în forme şi în colon
mitologice. Reprezentînd ideea necesităţii absolute, Demiurgul din „Luceafărul" e
un simbol care se constituie într-un cadru mai general. Adresîndu-se Luceafărului,
el îl numeşte - pentru prima o-iră în poem - Hyperion, dar cum am încercat
să arătăm, e vorba aici mai mult de o apelaţiune simbolică, decît de o intenţie suges-
tivă în direcţia mitologicului. Discursul Demiurgului, axat pe antiteza dintre
etern şi vremelnic, necesar şi întîmplător, este — raportat la dezvoltarea uni-
versală a motivului — una din cele mai strălucite ilustrări ale lui „vanitas vani-
tatum". Poetul se identifică aici unei conştiinţe universale şi transcendente, pa-
tosul lui se sublimează şi se hieratizează. Sentimentul de esenţă romantică al
perisabilităţii capătă o expresie diamantin-clasică, de o profundă seninătate tragică:

— Hyperion, ce din genuni

Răsai c-o-ntreagă lume,
Nu cere semne şi minuni,
Care. n-au chip şi nume;

Tu vrei un om să te socoţi,
Cu ei să te asameni?
Dar piară oamenii cu toti
S-ar naşte iarăşi, oameni.
144 Studii

Ei numai doar durează-n vint

Deşarte idealuri
Cînd valuri află un mormînt
Răsar. în urmă valuri;

Ei doar au stele cu noroc

Şi prigoniri de soarte,
Noi nu avem nici timp, nici loc,
Şi nu cunoaştem moarte, etc..

Maiorescu, în calitatea sa de editor al lui Eminescu, şi-a permis, în afară

de alte modificări, eliminarea unui grup de trei strofe din discursul poetic ai
Demiurgului. Mulţi editori şi comentatori ulterior au încercat (printre ed Ibrăileanu)
să justifice intervenţiile criticului în textul eminescian,, presupunînd acordul poe-
tului, deşi ediţiile mai noi ale poeziilor reproduc în chip firesc singura versiune, a
„Luceafărului" a cărei tipărire a fost supravegheată de autor (cea din „Almanahul
Societăţii Academice «România Jună»). Strofele suprimate de Maiorescu în ediţia
din 1883 sînt următoarele:

Vrei să dau glas acelei guri,

Ca dup-a ei cîntare
Să se ia muni ii cu păduri
Şi insuleie-n mare?
Vrei poate-n Saptă să arăţi
Dreptate şi tărie?
Ti-aş da pămîntul in bucă(i
Să-1 iaci împărăţie.
tti dau catarg lingă catarg,
Oştiri spre a străbate
Pămintu-n lung şi marea-n larg,
Dar moartea nu se .poate.
Supresiunea 1-a obligat pe editor să modifice şi versurile: „Cere-mi cuvîntul
meu de-ntîi — / Să-ţi dau înţelepciune?" prin palidele „Tu eşti din forme cea
de-ntn, / Eşti vecinică minune".
_ Cele trei strofe eliminate sînt singurele din întregul poem oare explioitează
poetic sensul simbolic al figurii 'Luceafărului. In economia textului importanţa lor
este foarte mare. Hyperion îi ceruse Demiurgului acordarea ' condiţiei ' pieritoare
a omului spre a se putea împlini dorul său erotic atît d e aprins. Demiurgul —
revelîndu-i -Luceafărului imposibilitatea de a-şi modifica destinul, îi propune " totuşi
în strofele citate, ca un-' fel de compensaţie, să aleagă între trei ipostaze oosibile
ale întrupării sale părnîrateşti. Ceea ce îi refuză lui Hyperion este doar moartea.
Hyperion _ poate fi om, dar unul dintre aceia oare nu cunosc moartea: adică un
geniu. Prima formă a umanităţii geniale — în enumerarea pe care o face De-,
miurgul — o reprezintă Poetul. Eminescu îşi exprimă viziunea asupra geniului
poetic printr-o metaforă grandioasă, care ar merita un comentariu mult mai extins
decît îngăduie spaţiul unui studiu ca acesta. Precum Orfeu care, cîntînd, făcea
arborii să se apropie d e el spre a-1 asculta mai bine, .glasul poetului genial,
încărcat de forţă magnetică, poate pune în mişcare natura statică, o poate modi-
fica şi modela ca pe o materie plastică. Un fior geologic animă imaginea munţilor
şi a insulelor smulse de cuvîntul poetic din inerţia milenară. A doua ipostază
terestră a geniului ar fi aceea a marelui bărbat de stat, legiuitor drept şi pu-
 Studii . 145

ternie; a treia, aceea a conducătorului de oşti, a strategului 11 . Oricum, însă, îm-

plinirea în dragoste îi era interzisă lui Hyperion, căci erosul stă sub semnul
efemerului, al „norocului", şi geniul rămîne prin însăşi esenţa lui străin de ase-
menea fluctuaţii 12 .
Principiu coordonator al universului, Demiurgul nu îndeplineşte rugămintea
Luceafărului, pentru că Ideea de necesitate, cu a cărei substanţă Hyperion. se
identifică intim, nu se poate nega de la sine. Demiurgul eminescian nu este un
Dumnezeu personal (la modul biblic) înzestrat cu o forţă absolută pe care o poate
folosi cum vrea. El îşi este sieşi subordonat, lipsit de libertate. într-o variantă
apropiată de forma definitivă 13 figurează o strofă explicativă a Demiurgului,, pè
care Eminescu a suprimat-o: „Tu din eternul meu întreg / Te-ai smuls o .stea
senină / Cum vrei puterea mea s-o neg, / Lumină din lumină". Consubstanţial cii
Ideea de necesitate; geniul nu se poate sustrage soartei sale, care e aceea a unui
mare inadaptat.
•*

De o simplitate cristalină, „Luceafărul" îşi revelă la analiză străfunduri nebă-

nuite, semnificaţii succesive din ce în ce mai' cuprinzătoare, latente simbolice ine-
puizabile şi inefabile. Am încercat pînă acum să indicăm câteva din marile direcţii
posibile ale interpretării simbolurilor poemului; Rămîne să definim acum locul pe
care-1 ocupă „Luceafărul" în literatura universală. Cercetările anterioare a u . sta-
bilit seria tematică în care se înscrie poemul eminescian. E vorba de dragostea
pe care o simte o făptură supranaturală (înger, demon, titan) pentru o făptură
a pământului, sau, mai general, de dragostea între două fiinţe abisal deosebite.
Motivul acesta este larg ilustrat în romantismul european care, după cum se ştie,
a cultivat sub toate formele marile antiteze fascinante. Fără a n e opri acum
asupra „diferenţelor specifice", tema de care am vorbit o aflăm tratată de Byron
în „Heaven and Earth" („Cer şi pământ"), de Vigny ân „Eloa", de Lermontov în
„Demonul", de R. Wagner, în „Lohengrin'' etc.1'1. Avem de-a face în toate acestè
11
Interpretarea pe care am dat-o acestor strofe se sprijină şi pe argumente
furnizate de variantele „Luceafărului". Astfel, în varianta B. (datată de Perspessicius
cea 1881) din Opere, II, p. 392—408, propunerile Demiurgului sînt mai dezvoltate;
căci, alături de posibilităţile enumerate în textul definitiv, mai figurează şi aceea
a geniului. religios (Budha) şi a geniului filozofic (Plato),' în strofele: „Şi dacă
vrei să fii un sfînt / Să ştii ce-i chinul, truda / îţi dau un petec de pământ / Ca
"să te cheme Budha" şâ „De vrei in număr să mă chemi / în lumea ce-am creat-o /
îţi dau o fâşie din vremi / Să te numească Plato".
12
E posibil, cum crede D. Caracostea, ca intervenţia lui Maiorescu să fi urmărit
corectarea unei „erori" a poetului, a unei devieri de la teoria schopenhaueriană a
geniului. Filozoful german, stabilise în spirit idealist o distincţie abisală între
geniu şi om de acfiuîne, pornind de la deosebirea între „destoinicia pentru fapte
şi cea pentru opere" (Schopenhauer, „Despre geniu", „Lumea ca voinţă şi repre-
zentare", II, 31, text .publicat în „Convorbiri literare", XIX, 5, 1 August 1885^ în
traducerea desigur a- lui Titu Maiorescu). Demiurgul eminescian îi propune lui
Hyperion şi ipostaze ale acţiunii, abătîndu-se astfel de la principiile lui Schopen-
hauer. în lumina celor spuse e interesant de consemnat faptul că Eminescu, debse-
bindu-se în aceasta de filozoful german, crede şi în posibilitatea unui geniu ex-
primat în fapte. Legiuitorul drept sau marele strateg participă şi ei la o esenţă
d'emiurgică.
13
î n ' Ediţia Perpessicius, vol. II, varianta C. intitulată „Legenda Luceafăru-
lui" si datată 10 aorilie. 1882. p. 418—443. '
14
O contribuţie substanţială la discutarea din punct de vedere comparativ a
„Luceafărului" a adus, în afară de D. Caracostea (în „Creativitatea eminesciană"),
D. Popovici, in cursul universitar „Poezia lui Mihail Eminescu", text litografiat ia
centrul studenţesc UNSR, Cluj, 1948.

10 — Steaua
546 Studii

cazuri, . cu nişte mituri de inspiraţie biblică sau păgînă. — bogate în ramificaţii,

cu numeroase determinări, adeseori cu elemente de fabulos romantic. Judecat într-un
astfel dé context „Luceafărul" se deosebeşte izbitor în primul rînd prin puritatea
lirismului său de factură neoclasică. 1 Desigur, poemul se constituie, cum s-a arătat,
ca im „mit liric", dar cu trăsături distinctive importante. Mitologismul romantic
e, în fond, un mod de concretizare fabuloasă, vădind o predilecţie pentru vastele
viziuni metaforice. O astfel de predilecţie am înregistrat-o şi la Eminescu, într-p
fază anterioară a creaţiei sale (poezia mitologică e bogat reprezentată în perioada
vieneză şi apoi în cea berlineză, o dovadă în acest sens fiind şi poemul „Fata-n
grădina de- aur"). „Luceafărul" e un mit simplificat la extrem, păstrînd doar ca-
drele esenţiale ale perspectivei mitologice. Un patetism înalt, de idei, 1-a făcut
pe Eminescu să-şi piardă voluptatea romantică a asocierilor pe scara fabulosului. ,
Raportînd în continuare „Luceafărul" la poezia din a cărei - serie tematică
face parte, se pot descoperi şi alte note diferenţiale, mai profunde. Hyperion e,
cum am arătat, un titan, dar fără acele gesturi largi, tenebroase,' fără aerul de
damnat, pe care le are adeseori în reprezentările romantice. Cum a intuit odată
Pompiliu Constantinescu 15 , ţitanismul eminescian este aici „subordonat Demiurgu-
lui". Adică, ideii de necesitate. Faptul că titanul — . devenit- geniu — este iden-
tificat cu un astru — Luceafărul — nu-i întîmplător,' în gîndirea filozofică din a
doua jumătate a secolului al XIX-lea pătrund —• deşi sînt nu odată interpretate
idealist — ideile determinismului, consecinţă firească a dezvoltării ştiinţei. Ri-
guroasele mişcări ale astrelor devin un simbol al determinismului universal. Cerul
fanteziilor romantice (să ne gîndim chiar la tînărul Eminescu, — là ascensiunea
în ' edenul lunar al lui Dionis, etc.) a fost înlocuit ou vidul cosmic al miilor de
ani lumină, al „negrei veşnicii". "Reprezentarea spaţiului intersidéral şi-a pierdut
fabulosul antropomorfic sau gedmorfic. în universul negru şi rece, cu largi „văi
de chaos" din care izvorăsc lumini stelare, şi ele reci, — aici este locul menit
lui Hyperion. în sensul celor spuse, se p o a t e arăta că uneori Eminescu foloseşte
poetic sugestii ale ştiinţei astronomice , moderne. v Marile distante sînt transpuse
în valori temporale („căi de mi'; de ani" în „Luceafărul" sau în „La steaua").
Deşi în continuitatea unor tradiţii ale romantismului, „Luceafărul" depăşeşte,
prin semnificaţiile sale, sfera acestui curent, exprimînd în chip genial tendinţele
ş-i contradicţiile unui moment cultural european cînd conştiinţa romantică trece
printr-c . criză. Soluţia estetică a acestei crize i se înfăţişează poetului sub forma
unui ideal ..clasic, . al artei senine şi obiective, în care însă tragismul romantic nu
e negat, ci- doar purificat, esenţializat.
MATEI CÂLINES CU

Anii marilor frămîntări eminesciene

Există în privinţa formaţiei lui Eminescu o prejudecată, care în bună măsură

continuă:'că sosirea lui la Viena reprezintă un prag, că anii. petrecuţi aici în deo-
sebi, urmaţi de cei de .la Berlin, constituiesc o cotitură bruscă în viata lui spiri-
tuală. Nimeni nu poate contesta -înrîurirea imensă pe care lecturile anilor studen-
ţiei, în atmosfera intelectuală a celor două mari centre .de cultură în care poetul
ş-a aflat în perioada 1869—1874, le-au avut asupra formaţiei - sale. Dar a limita totul
numai la aceasta este fără îndoială simplist. Transformările spirituale ale oamenilor,
chiar dacă uneori consecinţele tar apar la suprafaţă îri mod subit; în fondul lor nu

15
„Erps şi Daimonion", în „Revista Fundaţiilor" din iunie. 1939 (număr come-
morativ Eminescu).
 Studii . 147

sînt însă niciodată brusce. Ele se realizează in perioade îndelungate, pregătite, lent
şi chiar ceea ce s-ar numi momentele hotărîtoare în ^dezvoltarea unei personalităţi
sînt nu rezultatul unor r.evelaţii neaşteptate, sau a unor întîlniri. spirituale deosebit
de însemnate, cît .al condiţiilor şi posibilităţilor receptării unor moi experienţe de
vechi straturi aperceptive din conştiinţă. Este de cea mai mare însemnătate —• în
cazul iui Eminescu — să surprindem procesul real de transformare lentă oare ss
află la rădăcina oricărei „cotituri", pentru a înţelege nu .numai Tealele semnificaţii
ale creaţiilor din perioada respectivă, dar pentru a defini şi elementele constitutive
ale celei următoare, căci fiecare din fazele creaţiei eminesciene îşi are rădăoinile
în cea anterioară, din care se dezvoltă organic.
Care sînt etapele principale ale vieţii creatoare eminesciene nu este foarte
uşor de fixat. Propunerile făcute pînă acum ne par nesatisfăcătoare. Nu poate fi
acceptată, de pildă, cea mai obişnuită, cea care vorbeşte de perioada 1866—1869,
perioada studiilor în străinătate, perioada ieşană şi perioada bucureşteană, pentru
că d e fapt nu aflăm un prag şi o schimbare esenţială bruscă în gin-,
direa şi creaţia eminesciană nici la 1869 (după oum se va vedea mai departe),
nici în momentul sosirii la Iaşi, nici în acela al stabilirii la Bucureşti, chiar dacă
din punct de vedere biografic exterior fiecare din aceste perioade oferă o anumită
individualitate, mai de grabă are hotare foarte clare. Nici anul 1879, anul publicării
Rugăciunii unui dac, pe care-1 propunea Ibrăleanu ca punct de hotar între două
perioade, nu credem că poate fi acceptat, după cum a arătat mai de mult şi D. Ca-
racostea, întrucât, aşa cum însuşi marele exeget eminescian ieşan recunoştea, pînă
la urmă, faimosul fragment publicat din largul poem Gemenii nu separa în mod
absolut două reale perioade creatoare, de vreme ce, pe de o parte, existau nenu r
măirate excepţii faţă de împărţirea stabilită şi, p e de alta, o sumă din creaţiile
celei de a doua perioade aparţineau de fapt, în ce priveşte concepţia şi elaborarea,
primei perioade. Credem că cea mai firească periodizare a vieţii creatoare emines-
ciene ar fi .următoarea: cea dintîi, între 1866 şi decembrie 1874, adică între momentul
publicării primelor poezii şi acela al publicării. poeziei împărat şi proletar, cu fai-
mosul ei vers final:

Căci vis al morţii eterne e viaţa lumii-nlregi

care reprezintă, după semnificativa elaborare a acestui poem, o concluzie la care
poetul ajunsese; cea de a doua, între 1874 şi 1883, adică între momentul publicării
poemului amintit şi cel al întunecării „luceafărului", după oare activitatea sa lite-
rară poate fi considerată nulă. Prima din aceste două mari şi esenţiale perioade din
drumul vieţii şi al creaţiei lui Eminescu este, încă din 1866, una a marilor între-
bări asupra vieţii, a marilor căutări a unor sensuri ce se pot afla existenţei umane şi
lumii, .a marilor frământări eminesciene. Gherea, ân mod cam simplist, vorbea de
fondul prinţ optimist al poetului. Dar aceasta nu se confirmă, fără ca. acest filon
optimist să fie abfsent, de vreme ce încă din versiunea de la 1866 a poemului
Mortua est sînt puternice mărturii ale „decepţionismului eminescian". Poemul
împărat şi proletar, în lunga şi sinuoasa sa elaborare, este numai o pildă şi totuşi
răscolitoare imagine, la care manuscrisele rămase mai adaugă încă vreo cîteva
trăsături preţioase, ale acestor dramatice frământări pe care Eminescu le cunoaşte
pînă ajunge, în forma definitivă a poemului, la ceea ce-i pare singura explicaţie,
singurul răspuns ce-'l poate da înfriguratelor sale întrebări, căutări şi frămîntări
din aceşti ani, la concluzia că „vis al morţii eterne e viaţa lumii-ntregi".
Dar acest răspuns nu-1 satisfăcea întru totul p e Eminescu şi mai cu seamă
nu înlătura trăsătura pozitivă existentă şl ea în conştiinţa lui. De aceea, momentul
publicării poemului împărat şi proletar marchează o etapă în frământările şi
controversele interioare eminesciene, dar nu înseamnă nici momentul părăsirii
tuturor vechilor credinţe, nici predominarea absolută de aici înainte a decepţio-
nismului, a scepticismului, a pesimismului. Atunci, de fapt, se precizează defini-
tiv imposibilitatea aflării unei soluţii unitare, dualitatea majoră contradictorie
din conştiinţa poetului, dualitate care generează marile sale controverse lăuntrice si
dă naştere marilor contradicţii din ceai de a doua perioadă, marcate, de pildă, de
148 Studii

coexistenţa unor poezii ca Nu mă înţelegi şi Scrisoarea I-V, de o parte, şi de alta

Lasă-ţi lumea... Fireşte, în această a doua perioadă, el nu înceta să se zbată,
să caute, dar cei doi poli esenţiali .între care conştiinţa sa oscila erau. dej a aflaţi —
de aceea, acum este pusă în evidenţă o contradicţie unică şi majoră, iar nu in-
vestigaţii în toate direcţiile, multiple ezitării, enbuziasmie şi .întoarceri triste, ca în
prima perioadă.
Cum această a doua perioadă, care fără îndoială merită şi ea cercetare
specială în .perspectivă este produsul direct, (firesc, organic al concluziilor la
care l-au dus frămîntările din prima, cercetarea celei dtautîi, a drumului vieţii in-
terioare eminesciene între 1866 şi 1874, este de cea mai .mare însemnătate pentru
înţelegerea profundă şi definirea exactă a ceea ae este cu adevărat viaţa interioară
eminesciană dintre 1874—1883, cu consecinţa ei esenţială pentru noi: creaţia lite-
rară a anilor săi aei mai buni, a .timpuriei sale maturităţi, creaţia cea mai va-
loroasă din tot ce ne-a lăsat el. Reconstituirea aceasta nu e uşoară. Ne lipsesc
p corespondenţă eminesciană mai bogată, amintiri mai pătrunzătoare ale contem-
poranilor (cu excepţia celor foarte preţioase ale lui Slavici), însemnări personale
ale poeîului. Ne rărnîn însă poeziile antume şi postume din această perioadă ou
variantele lor, clasate şi oronologizate strălucit în ediţia sa de acad. Perpessicius,
faţă de care recunoştinţa noastră pentru munca şi izbînda sa nu va putea fi
niciodată proporţională cu uriaşul serviciu făcut cercetărilor eminesciene. Din
toate acestea, aşezate în cadrul ideilor şi mişcării literare a epocii, se pot scoate
unele date extrem de preţioase totuşi care, mu'lt mai mult decît cele cîteva poezii
publicate între 1866—1870, chiar între 1866—1874, o e pot ajuta la reconstituirea
universului lăuntric eminescian în devenirea sa din această perioadă.
Cine parcurge cît de grăbit şi de superficial creaţia poetică a lui Eminescu
dintre 1866 şi 1874 nu poate să' nu fie frapat de deosebirea însemnată în ce pri-
veşte conţinutul de idei şi tonalitatea ce o aflăm între poezii ca: La moarleă iui
Aron Pumnu, Din străinătate, Ce-ţi doresc eu fie, dulce Romlnie, La Heliade, Junii
corupţi, Epigonii, Mureşanu, Horia, întunericul şi poetul, Proletarul, de la începutul
acestei perioade, şi poezii din spre sfîrşitul ei, cum sînt oele pline de- scepticism
ca Memento mori, cele ce consideră o evadarea în lumea transcendentă ca sin-
gura soluţie, cum e Povestea magului călător prin stele, cele pline de ezitări oa
Floare-albaslră, pentru a culminia cu versul amintit, concluzia şi piatra de hotar a
acestei perioade, din finalul poemei împărat şi proletar. Este o evidentă schimbare
ce se petrece în conştiinţa poetului, .al cărei ecou îl aflăm în creaţiile salé lite-
rare. Întrebarea la care se cuvine să răspundem pentru a înţelege .bine p e Emi-
nescu al acestei perioade ca şi pe cel al perioadei următoare este cum a ajuns
poetul de la luminoasele Frumoasă-i, Phiiosophia copilei, Ce-ţi doresc eu ţie, dulce
Romlnie 'etc., la sumbra, dezarmanta viziune a lumii şi .a vieţii pe care o sinteti-
zează partea finală din împărat şi proletar.
Răspunsul care s-a dat a fost îti genere cain acelaşi şi simplu: influenta
nocivă a ideilor Junimii şi ale filozofiei lui Schopemhaujer sîint cauza principală a
acestor schimbări. Considerăm că răspunsul este Insă insuficient, în cea mai mare
măsură chiar nejust. într-adevăr, în ce priveşte Junimea, nu putem, treoe cu ve-
derea că pînă la 1874 —- adică în momentul cînd el cucerise de fapt concluzia
'cu care încheia prima perioadă a vieţii sale creatoare — contactul .poetului cu
această grupare a fost foarte sporadic. Ea constă îmtro corespondenţă nesusţinută,
ruai ales cu Iacob Negruzzi, oare era departe d e a fi un teoretician profund şi
ademenitor mai ales pentru maturitatea spirituală a lui (Eminescu chiar d e p e
atunci, şi din foante 'rare vizite la şedinţele grupării, poetul iaflîndu-se în aoest
interval în străinătate. Să nu mai uităm . şi altceva. Reiese din întreaga sa operă
şi ştim din toate mărturiile despre el, că Eminescu era credincios ou sălbăticie
convingerilor sale, u.n caracter dîrz, nu un fluctuant. Slavici spune, caracterizîndu-1:
„El n-avea slăbiciuni pentru nimic. Toate porneau la dînsul din c o n v i n g e r e . . : "
(Amintiri, p. 16); iai: Caragiale, în articolul său în Nirvana, confirmă într-un. fel:
„Acest Eminescu... nu s-a încovoiat niciodată: era un om dinbr-o bucată şi nu
Ciinfr-una oare se găseşte p e toate cărările" (I. L. Caragiale: Opere. III, Buc. 1932,
p. 5). Un asemenea om nici vorbă că ,nu-şi putea schimba convingerile cele mal
 Studii . 149

profonde, cele care- constituiau pentru el esenţa cea mai de . preţ a vieţii sale;
care-i fineau, cum spunea într-o postumă, „liniştea vieţii întregi", numai datorită
cîtorva întïïLniji sumare şi mai mult sau mai puţin întîmplătoare cu cei. de Ia
Junimea. Nici vorbă că dacă între Eminescu ,şi ideologia Junimii au fost unele
puncte comune — şi au fost, cum au fost si deosebiri, serioase — faptul că ele
existau l-au apropiat pe poet de gruparea ieşeană, iar nu apropierea le-a determinat.
Rămîne Schopenhauer. Fără îndoială, aici nu se mai poate contesta 'nici con-
tactul, nici înrâurirea reală, deşi nu fără limită, pe oare marre&e ' filozof idealist
german a- exercitat-o asupra lui Eminescu, ca şi izvoarele principale la care acesta
1-a dus: Kant şi budismul. Dar cum se explică acest lucru? Din însemnările epocii
Vienei păstrate între manuscrisele sale, rezultă, aşa cum s-«a pus în lumină de
către cercetători, interesul larg al tînărului nostru scriitor pentru cele mai va-
riate probleme ale' culturii, artei, literaturii şi filozofiei, ba , chiar ale ştiinţelor.
Intre altele, s-au aflat notiţe care atestă lectura lui Marx. Şi chiar dacă nu s-ar
fi aflat, Proletarul este o dovadă indiscutabilă că Eminescu, chiar dacă nu' va fi
citit Manifestul partidului comunist, cum pare probabil, în' orice caz era foarte
bine orientat în gîndârea socialistă marxistă, in ciuda iluziei la Întoarcerea spre
vremile-aurite dintr-un vers. De ce, Eindnescu, atît de dornic de cunoaştere în
cele mai deosebite domenii şi a.1 celor mai contradictorii concepţii, se aprop'e
totuşi de Schopenhauer şi nu de ideile socialiste p e care le cunoaşte cam în
aceeaşi weme? —• -aceasta este întrebarea esenţială la care trebuie să răspundem
ca să înţelegem cu adevărat drumurile devenirii s-ale spirituale de l a Junii corupţi
şi Proletarul, la transformarea poemiului său social-revoluţionar, la finele lui 1874
într-un adevărat poem filozofic sceptic cum este, pînă la urmă, Împărat şi proletar.
Epigonii este neîndoielnic o : adevărată piatră de hotar p e drumul acestor
căutări şi frământări eminesciene, o adevărată cumpănă a apelor spirituale ale
poetului. Ea nu reprezenta prima manifestare a frământărilor şi nici a contra-
dicţiilor lui Eminescu. Era însă altceva. în primul rînd, era creaţia de mai largă
respiraţie în oare pentru prima oară cei doi termeni opuşi din gîndirea scriitorului
sînt puşi faţă în faţă intr-o sinteză unitară. Pînă atunci aflam, în multe bucăţi ale
poetului, alirmări, dar şi negări ale vieţii, îndoieli, în aceeaşi vreme, însă- în alte
creaţii. Pentru prima oară, în orice caz pentru prima oară în asemenea proporţii
şi pe temă majoră, în care in fond pentru Eminescu se subsjumau toate celelalte,
afirmările şi negările sau măcar îndoielile apar într-o sinteză a contrariilor uni-
tară, semnificativă pentru definirea poetului. în al doilea rînd, Epigonii marchează
o evidentă -luciditate. Afirmările şi negările în raport cu viaţa, lumea, societatea,
iubirea niu mai sînt acum, aci, mai mult sau -mai puţin întîmplătoare, determinate
de dispoziţii ce izvorăsc din experienţa individuală de fiecare zi a vieţii- Ele
devin poziţii au un oaracter -general, obiectiv oarecum, faţă de viaţă, lume, socie-
tate, iiubire, astfel că poemul în discuţie devine consemnarea începutului conştiinţei
clare a poetului că se -afla pe calea căutărilor, a frământărilor sale, a lipsei unei
soluţii chiar.
Opunînd -concepţia militantă, prometeiană, patruzecioptdstă de scriitor, cu en-
tuziasmul şi căldura ei, lucidităţii, răcelii, lipsei de entuziasm, scepticismului gene-
raţiei sale, Eminesau oferea o adevărată sinteză a dramei intelectualului, artistului
epocii sale (schiţată în această epocă şi în Gèniu pustiu), aflat pe toate planurile
vieţiâ între îngustime, egoism, prozaism şi luciditate — care duc la scepticism, de
o parte, ian| de alta, năzuinţa şi entuziasmul oare înalţă şi din care patruzecioptis-
mul mai lăsase urme destul de puternice în numeroase conştiinţe. Pe ce cale trebuie
să se îndrepte acest intelectual, acest artist al vremii? Aceasta era marea întrebare
a Epigonilor — un adevărat protest contra teoriilor junimiste ale „artei pentru artă"
(pe care junimiştii l-au sesizat ca atare de îndată), mai mult decît atît chiar: un
adevărat protest împotriva drumului literaturii contemporane lui, pe care Eminescu
însuşi se simţea ireversibil (dar nu fără o solidă opoziţie) împins de forţa istorică
a împrejurărilor sociale, a condiţiilor generale de viaţă.
Epigonii deci erau o adevărată sinteză şi pentru că erau rezultatul, unor
continui exoeriente de viată din anii de pînă atunci, de precoce maturitate spiri-
150 Studii

tuală a scriitorului. ' Sosit la Viena, din toate mărturiile ce le avem, în primul
rî'hd din ale lui Slavici, Eminescu era, în oiuda celor abia 19 ani ai săi, un om
deplin formai, um om cu o mare şi variată lectură, d e o reală cultură, o personali-
tate formată în liniile ei esenţiale, ou o concepţie de viaţă conturată, eventual
pe cale ide a se contura deplin sau, în orice caz, cu conştiinţa necesităţii acestei
conştiinţe pe baza înţelegerii profunde a vieţii şi în căutarea deplinei ei definiri.
Nu era încă, în! momentul sosirii la Viena, şi n-a fost absolut întru ' totul niciodată
un pesimist, iar Slavici insistă în această privinţă, deşi numeroase şi puternice
elemente de disperare şi scepticism începuseră încă mai dinainte să apară. în operă,
deşi în conştiinţa sa Eminescu era de asemenea atunci cînd a sosit la Viena, un
•mare frămîntat, căutînd mereu noi cunoştinţe, avînd mari planuri creatoare a unor
opore care se aflau . deja în elaborare, căutînd mai cu seamă necontenit — şi
creaţia sa exprimă cu' fidelitate această înşelare — un sens al vieţii, un sens al
existenţei umane. Ceea ce întîlneşte Eminescu la Viena pe plan spiritual repre-
zintă o serie d e elemente noi pentru el, dar nu le selectează — cum ar fl zis
Ibrăileanu — pe toate, cl mai cu seamă pe acelea care găsesc un teren propice
în straturile d e experienţe, sentimente şi idëi mai vechi ale sale şi care se' pot
contopi cu noile impresii; s e pot dezvolta în cadrul împrejurărilor concrete istorice
pe oare poetul cu întreaga categorie socială din care făcea parte o străbătea
atunci.
Care. eraiu aceste vechi straturi? Care era formaţia de pînă atunoi a lui Emi-
nescu? Nu se poate contesţa, domină în universul spiritului eminescian din anii
1866—1869 elementele patruzecioptiste. Pe plan literar, el era în mod vizibil ce nu
mai are nevoie de- demonstraţie, ucenicul lui Alecsandri, Bolintineanu şi Hediade.
El era totdeodată format direct de Pumnu şi de Lepturarlul său, pe care mu odată
i-a apărat cu căldură, deşi nu fără spirit critic. într-un anumit fel deci, şi cu nişte
note specialei pe care i le dăduse contactul cu Pummu, cu Lepturariu 1, apoi cu
Transilvania şi Blajul, spre care se îndreaptă încă de la 16 ani cu o conştiinţă
naţională formată şi clară, Eminescu se încadrează cu o parte a universului său
dreator, în ciuda tinereţii sale şi fără să facem .abstracţie nici o Clipă de geniul
său, ale cărui accente se simţeau vibrînd undeva înăuntru, între continuatorii
patruzeaioptismului. Poezii deja amintite, cum sînt Ce-ţi doresc eu ţie, dulce
Romînie, Junii corupţi, Mureşanu, întunericul şi poetul etc., car_e au corespondenţe
contemporane în lirica. lui Alecsandri, Bolintineanu, Creţeanu, Sihleanu şi a altora,
o dovedesc limpede.
Dar alături de această continuare a tradiţiilor şi temelor patruzecioptise, în
poezia noastră dintre 1850—1870, oa în întreaga noastră literatură de altfel, îşi
face apariţia, şi devine din ce în c e mai dominantă o trăsătură nouă; decepţionis-
mul. Cu formaţia sa materialistă, cercètînd p e Eminescu şi eminescianasmul, Gherea
şi-a dat sseama de existenţa acestei tendinţe, fără să aprofundeze prea mult concret
şi fără să aducă argumente istoric-literare însă, argumente pe care din păcate
nici noi, cei d e astăzi nu ne-am străduit să l e punem in lumină, deşi - operaţia
era departe de a fi complicată. Este evident că o serie d e fenomene din aceste
decenii dintre 1350—1870, cum erau căderea revoluţiei de la 1848, Irăsăturile ne-
gative tot mai manifeste ale societăţii burgheze, trădarea tot mai făţişe a idea-
lurilor patruzecioptiste de către burghezie şi alţi factori au determinat la nenu-
măraţi poeţi ai epocii, chiar -la cei mai autentici reprezentanţi ai patruzecioptismului
literar: la Alecsandri, în anumite forme, şi mai ales la Bolintineanu^ un anumit
decepţionism, o anumită neîncredere în eficacitatea luptei pentru împlinirea vechiloi
şi nobilelor idealuri sociale înaintate, o părăsire a poziţiilor militante, ce păreau
à deveni zadarnice, în artă. Soluţia, pentru unii, este refugiul în orgii, desfiiu.
senzualism, .aşa cum consemnă poezii din acest interval ale lui Creţeanu, Sihleanu
DepărăţeaniU, Nicoleanu eto. Pentru alţii sau pentru aceeaşi î n alte momente, so-
luţia este retragerea dintr-o luptă . socială ce părea inutilă, fără sanse de izbîndă,
izolarea, meditaţia, observarea lucidă, dar pasivă, descurajantă a laturilor negative
ale vieţii, subiectivism, individualism şi, aş adăuga, adeseori conştiinţa că prlr
aceste atitudini nu sînt totuşi cu totul satisfăcuţi, continuînd căutările unot
' alte soluţii, mai bune. Poezii, ca: Singurătate. Ideea morţii, îndoială, Dezgust dt
G. Creţeanu, Vegherea, Toamna, Sonet de Al. Sihleanu, în fine de Al. Depărăţeariu
 Studii . 151

Pling, Dor şi jale ale lui Nicoleanu, care în 1867 tine şi o conferinţă ce consemna
acest fenomen literar, toate acestea şi multe altele sînt edifioatoare pentru ilustra-
rea prezenţei^ în literatura noastră a acestui deceptionism în perioada 1850—1870,
care este perioada formaţiei tînărului poet Eminescu.
în consecinţă, el nu se putea sustrage atingerii de această stare de spirit
destul de larg răspândită, n u numai pentru .că o modă şi o poză ca aceasta,
afectând maturitatea şi blazarea, poate fi în genere ispitiţoare pentru un tînăr,
dar mai aies pentru că tânărul de formaţie patruzecioptistă era, in mod firesc, el
însuşi decepţionat de ceea ce contrasta sau imăcar nu se potrivea cu idealurile
sale despre societate. în această privinţă a nemulţumirii de societate, a dezamă-
girii de . ceea ce spera să fie aceasta, o mărturie din Amintirile lui Slavici, ni se
pare deosebit de revelatoare pentru mentalitatea. lui Eminescu încă din momentul
cînd sosea la Viena, cîştigată deci de mai înainte. „El- era însă — scrie autorul
Moarei cu noroc — chiar şi la. 1869, cînd l-am întîlnit la Viena, dezgustat de
viaţă şi «plictisit», cum zicea adeseori, de sine însuşi../:" Nemulţumirea şi deza-
măgirea încă din- 1869, cind sosea la Viena, izgoniseră o parte din entuziasmul
şi căldura, 'credinţa în bine pe care in Epigonii atît le invidia la înaintaşii săi
patruzecioptişti. In nevoia aceasta d e a afla un temei livresc acestor trăsături
foarte timpurii din conştiinţa poetului, unii cercetători din vremea din urmă,
reluînd cu discreţie de altfel o informaţie foarte circumspectă a regretatului
D. Popovici, fac destul d e insistent ipoteza cunoaşterii lui Schopenhauer înainte
de sosirea la Viena. E greu de dovedit —- deşi nu întru totul imposibil să fie
aşa — acest lucru. Ceea ce, după părerea noastră, însă este. mult mai însemnat
este. că această cunoaştere a lui Schopenhauer, fie că s-a produs prin . 1868, la
Bucureşti, fie că s - a produs 1— cum e mai posibil — după toamna lui 1869, la
Viena (ceea c e ar fi confirmat de altfel de mărturisirea poetului dintr-o scrisoare
către Maiorescu că p e acest filozof 1-a cunoscut relativ tîrziù), a putut fi recep-
tată ca o formulă „teoretică" tocmai datorită experienţelor generale din societatea
romînească ce-1 dusese şi pe el, ca p e atîţi alţi scriitori ai vremii, la deceptionism.
Aşa se facé că în lirica lui Eminescu, încă mult înainte de ceea ce se nu-
meşte „epoca Vienai", lîngă atîtea note luminoase în erotică sau pline de bărbăţie
şi militantism în poezia ' cu caracter social, apar suficient de numeroase note
decepţioniste, aspecte întunecate, îndoieli, frămîntări, uneori chiar o concepţie
pesimistă despre lume şi viaţă. Poezii ca Nu e steluţă, Care-o ii în lume, de prin
1867, şi încă multe altele care urmează după aceea, oferă un contrast din ce în
ce mai izbitor chiar în poezia de dragostei cu nota luminoasă ce o găsim de pildă
în Frumoasă-i, ca în atîtea altele ce-i urmează acesteia. Nota deceptionistă apare
însă — şi acesta e lucrul 'esenţial pe care trebuie să-1 reţinem, mărturia, pătrun-
derii decepţionismului în conştiinţa sa umană şi de acolo în cea artistică — aşa
dar de foarte devreme. O întîlnim astfel încă din 1866. Cînd în varianta ante-
rioară poeziei Mortua est, intitulată Elena şi datată „Octombrie 1866", Eminescu
spunea, aproape ca în forma ultimă de altfel, unde se puteau bănui reflexe directe,
precise din Lumea ca voinţă 5i reprezentare:

Văd vise-ntrupate qoninde la vise

Cum ' dau in morminte ce-aşleaptă deschise ...

e i nu vorbea sub înrâurirea lui Schopenhauer, pe care pe atunci desigur încă nu-1
cunoaştea, ci sub înrîuirirea împrejurărilor vieţii şi a trăsăturilor dominante con-
temporane care-i determinau decepţionişmul. Că întrebările — care în fond sînt
totdeauna rezultatul dar şi începutul îndoielilor —: asupra vieţii şi sensului ei,
începuseră încă din această vreme, că ele, se nasc mai cu seamă încă în primul
an ce urmează plecării din Blaj, o dovedeşte, prin consemnare, dar şi prin rapor-
tarea biografică la perioada blăjeană în care cunoscuse pe Filimon Ilia şi la anul
care. se scursese de atunci, varianta din 1867 a poeziei Amicului F. I. — extrem
de semnificativă în ce priveşte definirea momentului naşterii şi dezvoltării decep-
ţionismului şi frământărilor interioare eminesciene:
152 Studii

Ţ,ii minte, oare, cînd te-ntrebai

Ce este omul? ce-i omenirea
Ce-i adevărul? Dumnezeirea?
Şi lu la nouri îmi arătai.
Dar credeam ambii în adevăr
Sorbiam din aer ca din Dreptate
Priveam în soare cà-n libertate
A fi credeam că-i un drept de lier.

Un an de lacrimi... şi tot s-a stins

Nu trec la oameni astiel de qlume
Visuri sînt visuri, lumea e lume
Şi cu ea cată să te deprimi.

Dar tot amice nu voi uita

Acele doruri lainice, siinte ...
Farmecul vieţii, il t'i >u minte?
Cum şoptia dulce, deşi minţea.

încă din acest moment deci, prin 1867, poetul, cu surprinzătoarea, precocea
sa pătrundere şi luciditate, înţelegea pe de o parte schimbarea ce se produsese
cu el, receptarea primelor note decepţioniste, dar, pe de altă parte, consemna un
lucra de cea mai mare importanţă a fi reţinut, valabil pentru acest moment şi
rămînînd o trăsătură definitorie pentru Eminescu. Este vorba de consemnarea
dualităţii scepticism-ideal, care va constitui o permanenţă eminesciană, în care pînă
la urmă se vor cristaliza frămîntările acestei epoci, dualitate pe care o cuprinde
însăşi poezia împărat şi proletar şi din care se vor naşte contradicţiile fără
ieşire în cadrul acelei lumi, dominante în creaţia eminesciană a oelei da o doua
perioade.
După aceste momente ce se aşează, cum am văzut, în toamna 1866 şi în
1867, marcînd pătrunderea decepţionismului, neîncrederea în viaţă, scepticismul
acestea îşi fac loc din oe în ce mai des şi în forme din ce în ce mai clare. în
Ondina, de pildă:'
Şi cu moartea cea adîncă
Am schimbat al vieţii qînd,
Am iost vultur pe o sfincd
Sînt o cruce pe-un mormînt.
Care-i scopul vieţii mele
Întreb suiletu-mpietrit?
Ochii-i stins, buzele mele
De dureri a-nvineţit.

, Sau, tot din 1869, după toate probabilităţile înaintea plecării la Viena, strofa
finală din postuma Cînd priveşti oqlinda mării, este la fel de revelatoare pentru
marile, drămaticile frămîntări pe ' care le trăieşte poetul — din ce în ce mai
dezamăgit, în consecinţă din ce în ce mai aplecat să facă loc notelor sumbre
şi să consume tristeţea lipsei sale de speranţe:

De-ai pătrunde c-o privire

Al meu sîn
Să vezi marea-i de mîhnire
Şi venin
Ai cunoaşte-atuncia bine
Traiul meu:
Suilet mort, zîmbiri senine
Iată eu,
 Studii . 153

Fireşte, asemenea exemple, din aceeaşi perioadă', se pot aduce multe, lingă aces-
tea, extrem de semnificative oferite. Nu vom uita însă să adăugăm, cu toată dorinţa
de a mu lungi prea mult aceste consideraţii, că aceasta este .epoca d e elaborare
a romanului Geniu pustiu al cărui titlu acum era Naturi oatilinare — ceea ce,
prin analogie cu titlul' romanului lui Spielhagen: Problëmatische Naturen şi conjectu-
rînd asupra corespondenţei cu Iacob Negruzzi, voia să însemne probabil: iirU
caractere Srămintate — în care contradicţiile, frămintările scepticismul ş i spiritul
revoluţionar, nu numai patruzeoioptist, dar şi' cel apropiat de al Proletarului, se
opun lntr-o ţesătură tumultuoasă caracteristică căutărilor poetului din această
vreme.
Iată dar din ce frământări, între decepţionism şi îndoială, de o parte, elan
şi ideal, de altă parte, transpuse pe planul însăşi activităţii sale creatoare, care
constituia încă din această vreme şi de mai înainte centrul vital al existenţei
sale, a izvorît confruntarea din Epiqonii. Ea este cu atît mai relevantă pentru
contradicţiile eminesciene, pentru frămintările sale între cele două tendinţe con-
tinuu prezente în sine, cu cît mărturiseşte indirect teama de tendinţe decepţio-
niste, nemulţumirea de ede şi dezaprobarea lor tocmai după ce se vedea pe această
cale antrenat mai tare în urma contactului cu ceea ce-i oferea pe plan spiritual
Viena de la 1870.
într-adevăr, ce afla Eminescu aici, la sosirea sa, probabil deci înainte de a
fi cunoscut pe Schopenliauer? îo primul rînd, în planul general al culturii, gîndirii
obişnuite şi -al filozofiei, care apărea mai insistent în convorinrile de fiecare zi
ale studenţilor şi la care poetul participa cu frenezie, el întîlnea o série de
trăsături mai accentuate ale stării de spirit oe o cunoscuse mai înainte la Bucureşti.
Află astfel dominată aici caracteristica dezamăgire postpatruzecioptistă, caracte-
ristică pentru întreaga Europă; dezvoltarea mişcării proletariatului (pe care Proletarul
o consemnă), dar şi teama sporită a' burgheziei faţă de proletariat, care duce
tocmai în această vreme, în mod încă mai accentuat după 1871, burghezia germană
pe poziţii reacţionare. "Ga o conseoinţă a acestora, Eminesou întilneşte aici de
asemenea tendinţa tot mai vie de părăsire a tradiţiilor, idealurilor sociale şi con-
cepţiilor filozofice şi ştiinţifice materialiste, o atitudine contrară concepţiei revo-
luţionare despre lume şi societate, o îndreptare spre agnosticism, subiectivism şi
iraţionalism în toate domeniile', marcate prin lozinca ce o consemna şi Maiorescu
undeva, a întoarcerii la ICant.
Fără ' să intrăm în amănunte, pe care oadrul acestui studiu nu le îngăduie
acum, aşa se explică bruscul general interes pentru filozofia idealistă a lui Schopen-
hauer, a cărui operă capitală apăruse totuşi, în starea de spirit de atunci fără
nici un răsunet, încă de la 1819, filozofie care teoretiza şi legitima, nu fără talent
şi artă a persuasiunii, un accentuat sentiment al deşertăciunii vieţii, dispreţ
pentru nimicnicia vieţii şi pentru neputinţa omului de a schimba ceva" din „desti-
nul" său, ducând la o etică a supunerii, a pasivităţii. De asemenea, în aceste îm-
prejurări istorice şâ în aceste dispoziţii ale gîndirii claselor dominante, se înţe-
lege de ce în literatură asistăm Ia o reactualizare a romantismului, ia acel neo-
romantism german care înlocuia raţiunea cu sentimentul şi eliberarea inconştientului
ideea cu pasiunea, realitatea cu. imaginaţia, fantasticul şi visul, obiectivitatea cu
subiectivismul, iar sociăliil cu individualul, ducînd în ultimă instanţă literatura
în mod 'din ce în ce mai exclusiv spre interiorul omului şi spre evadarea din
realitatea concretă, istorică, obiectivă, sere obscur, spre transcendent, în afara
vieţii reale.
în această atmosferă generală se înţelege uşor cum ajunge Eminescu, între
altele, mareînd contrastele drumului parcurs, de la Naturi catilinare la Sărmanul
D/onis, care nu e totuşi o evadare din lumea reală şi păstrează mai mult decît
se crede, pe anumite laturi, tendinţa de a oglindi frămintările caracteristice ale
tineretului vremii aceleia. Cu frămintările provocate d e întîlnirea şi receptarea
decepţionismului încă' din anii 1866—1869, înainte de Viena, poetul nostru e pre-
gătit să alunece tot mai mult, după atîtea experienţe de viaţă şi livreşti, mai
154 Studii

ales după aprofundarea lui Schopenhauer şi căderea Comune/ (iar variantele poemei
împărat şi proletar confirmă această alunecare), spre sentimentul zădărniciei, şi
spre pasivitate, fără să fie totuşi cu adevărat satisfăcut d e aceste soluţii, fără a
fi .alungat din el cu totul trăsătura patruzecioptistă, sfişiat între cele două laturi
dominante contradictorii ale conştiinţei sale de acum: de o parte, laspiraţiile lumi-
noase. patruzecioptiste cu dezvoltarea ce le-o aduseseră anii, care însă apăreau
fără nici o posibilitate de Înfăptuire, de alta, ..scepticismul, conştiinţa nimicniciei
şi zădărniciei, care lui îi erau evident nesatisfăcătoare. î n momentul în care aceste
două tendinţe contradictorii se polarizează, în perioada 1869—1870, încep cu ade-
vărat sfîşietoarele frărnîntări eminesaiene, Trecînd, după aceea, prin momente de
mari confruntări/ pe care le consemnă poeme ca: La moartea Iui Neamţu, Domonism,
Aveam o muză, Povestea maqului călător prin stele, Memento mori, înqer de
pază, înqer şi demon, Fioare-albastiă şi mai cu seamă de îndelungata elaborare
şi succesivele forme ale poemului împărat şi proletar, Eminescu a j u n g e în chip
firesc la concluzia acestei etape: zădărnicia oricăror străduinţe,

Cdoi vis la morţii-eterne e viaţa lumii-ntreqi.

Dar aceasta, pentru Eminescu nu însemna sfîrşitul dramei lăuntrice, ci numai

deplina precizare a termenilor contradicţiilor sale. Slavici spune, xeférindu-se la
Eminescu din vremea Vienei: „Pesimist în înţelesul cinstit al cuvîntului nu putea
să fie omul, c a r e . . . se însufleţea pentru poporul despuiat şi b a t j o c o r i t . . . , nici
mai ales omul, care se lupta Sn toate clipele pentru biruinţa binelui, despre care
nu se Îndoia niciodată". într-adevăr, poetul, cum a m mai sipus, păstra alături de
această soluţie schopenhauriană care nu-1 satisfăcea, imense rezerve de speranţe
şi încredere.
Dar el îşi dă seama) că, dacă finalul " la împărat şi proletar este o concluzie;
el n u este o soluţie satisfăcătoare, după cum îşi dă seama că în societatea în
cetre trăia niai împlinirea idealurilor înalte nu e cu putinţă. De aceea, dacă acest
faimos vers final este orecum o cristalizare, marcînd încheierea unei etape, cea a
frămîntatelor căutări, Eminescu . definindu-şi oarecum prin el elementele care
constituiau dualitatea contradictorie majoră a conştiinţei sale, el n u rezolvă de
fapt nimic, căutările poetului .,nu încetează cu totul nici o clipă, uneori năzuind
la aflarea unei izbăvitoare păci lăuntrice măcar. Dar "de acum încep sfîşietoarele
şi ireductibilele sale contradicţii, în încercarea de a-şi afla un echilibru, o ieşire,
un liman — într-o societate care însă nu i le putea oferi şi nu i le-a oferit
niciodată.
G. C. NICOLESCU

De la cuvînt la metaforă
în variantele primelor poezii...*

Creaţia poetică a lui Eminescu, recunoscută azi drept "cea mai de seamă con-
tribuţie la dezvoltarea capacităţii de expresie a limbii roinîneşti, s-a dovedit a fi
mult mai întinsăţ decît ceea ce au oferit cititorilor primele ediţii ale poemelor
tipărite în mare parte încă în timpul vieţii scriitorului. După . cinci decenii de la
moartea poetului, în 1939, cînd a apărut primul volum al Operelor în ediţia acad.
Perpessicius, vastitatea muncii literare a poetului' ni s-a dezvăluit în variantele
păstrate decenii de-a rindul în cartoanele manuscriselor predate de Titu Maiorescu

* Fragment dintr-un studiu asupra variantelor eminesciene.

 Studii . 155

in 1902 Academiei romine. Cunoaşterea acestor variante a contribuit îri cea mai
mare măsură la ; niai buna înţelegere a efortului creator ai lui Eminesou şi : în
acelaşi timp a rămas sursa principală .a documentării temeinice asupra sensurilor
adevărate ale poemelor sale, pe care ani întregi le-a lucrat cu migală, din' dorinţa
de ' a perfecţiona versul şi de a da o nouă strălucire limbajului poetic romînesc.
Această năzuinţă a- poetului s-a şi realizat chiar din primele lui poeme publicate,
începînd cu 1870, în Convorbiri literare. în prefaţa scurtă şi elogioasă, pe care
o publica în fruritea volumului de „poezii" din 1883, Maiorescu spunea cu dreptate
că Eminescu „a fost înzestrat cu darul de a întrupa adînca s a simţire şi cele mai
înalte gîndiri într-o frumuseţă de forme, subt al cărei farmec limba romînă pare a
primi o nouă viaţă".
După inai bine de opt ' decenii de la apariţia ediţiei princeps de „Poezii",
este un lucra istoriceşte demonstrat că stilul poetic a cunoscut prin creaţia emi-
nesciană u n impuls maxim şi literatura noastră, ca şi limba literară, a intrat în
circuitul valorilor universale, oglindind în chip original puterea creatoare a geniu-
lui naţional. Mai bine decît orice altă mărturie contemporană, variantele poeziilor,
pe oare le-a lucrat cu atîta pasiune pentru armonia şi plasticitatea formei, dove-
desc puterea inspraţiei, cunoaşterea tezaurului limbii, încordarea conştientă, înde-
lungată, asupra cuvintelor şi asupra' versurilor sale. Ce şi cum a scos din cuvinte
simple poetul atîtor imagini şi metafore neuitate, azi pe buzele tuturor, se poate
vedea din şirul variantelor adunate şi sistematizate cronologic cu adevărată pie-
tate de editorul Operelor publicate' pînă acum In şase volume mari. Primele trei
cuprind poeziile de mult intrate în conştiinţa publică, prin retipărirea lor de zeci
de ori după 1883, şi variantele acelor poezii, însoţite de bogate şi substanţiale
comentarii ale acad. Perpessicius. ' Ele sînt izvorul cercetărilor de faţă, a consem-
nării evoluţiei limbajului poetic eminescian. d e la primele schiţe ale poemelor la
forma definitivă à operei publicate la timpul său de către poet.
Obiectul cercetării de faţă diferă deci de acela al marelui număr de studii
publicate despre poet şi despre opera sa, fiind limitat la o tematică abordată
pînă acum parţial: n e oprim la variantele eminesciene pentru a detaşa linia ascen-
dentă a expresiei poetice, de la cuvînl. la metaioră, de la construcţia primordială
simplă .la constituirea imaginilor care dau grandoare versului eminescian şi de-
finesc inovaţia specifică a stilului său artistic. Opera care, prin fondul e i adînc,
prin noutatea mesajului ei filozofic şi liric, prin arta expresiei, este considerată
ca cea mai înaltă întrupare a limbajului poetic romînesc se şi află într-o situaţie
aparte, în raport cu celelalte . opere literare existente; îi cunoaştem fundamentele
în diversitatea elementelor componente şi putem urmări, în cea mai mare parte,
modul cum s-a definitivat arhitectura impresionantă a acestui monument de limbă
românească.
învăţămintele acestui studiu nu trebuiesc enumerate; ele apar clare şi ne-
mijlocite dacă urmărim p e îndelete succesiunea efortului literar oglindit în seria
variantelor scrise de Eminescu pe tema lui împărat şi proletar, Călin, a Scrisorilor,
a Glosse, a Luceafărului. Variantele ne arată ,că poetul, c.are a spus o singură
dată că năzuinţa lui este de „a turna în formă nouă limba veche şi-nţeleaptă",
încă de la primele lui poezii a avut. doar în minte această ţintă, i-a fost un în-
dreptar în muncă şâ a urmărit-o cu o stăruinţă şi abnegaţie incomparabile, tot
timpul activităţii literare.
La trei sferturi de veac de la moartea poetului, noutatea artei lui poetice
a rămas nealterată de timp. Este poate u n . fenomen unic în cultura noastră per-
manenta actualitate a poeziei iui Eminescu, noutatea limbajului său artistic, ori-
ginalitatea neîntrecută a construcţiei sale, rămase ea ceva unic şi nedepăşit de
evoluţia şi modernizarea 'limbii şi a literaturii artistice. Fenomenul a fost explicat
în multe feluri de observatorii atenţi ai creaţiei eminesciene, dar' o mărturisire
sinceră .şi pătrunzătoare reţine şi azi atenţia noastră, deşi a fost făcută 1 chiar sub
impresia desnodământului tragic de acum trei sferturi de veac. Hasdeu a oprit
atunci apariţia numărului din 15 iunie 1889 al periodicului său Revista nouă,
„preferind .— spunea' scriitorul contemporan cu Eminescu — să întîrzie mai bine
cu cîteva zile, decît să nu- cuprinză o pagină în onoarea aceluia care lace onoare
156 Studii

tàrei sa'.e. Eminescu — spunea Hasdeu — a lăsat multe versuri admirabile; insă
meritul lui cel covîrşitor, un merit de principiu, este acela de a li voit să intro-
ducă şi de a ii 'introdus -în poezia romînească adevărata cuqetare ca fond şi ade-
vărata artă ca formă, în locul acelei ciripiţi de mai-nainte care era foarte igie-
nică pentru poet şi pentru cetitor scutindu-i deopotrivă pe unul şi pe celălalt de
orice bătaie de cap şi de orice bătaie de inimă". Iar în. numărul următor al aceleiaşi
reviste, Vlahuţă vorbea cu entuziasm de moştenirea literară a marelui dispărut în
termeni de caracterizare antologică, aducînd şi preţioase referinţe cu privire la
arta limbajului eminescian: „Eminescu a fost preqătit sub toate raDorturile pentru
a croi un drum nou în literatura romînilor. Niciodată nu s-a văzut ia noi un
temperament de artist, completat de o cultură aşa de vastă şi de o originalitate
atît de marcantă. în poezia noastră dulceagă şi destul de ofticoasă, versul lui
Eminescu se detaşează într-un relief izbitor. Simţi îndată că ai de-a face c-un
reformator. Primele lui poezii sînt un strigăt puternic de revoltă artistică. E o
necunoscută vibrare de gîndire şi de sentiment. Altă limbă, altă viată, cuvintele
au suflet, coloare, formă, fiecare epitet e o explozie de lumină. Ce vigoare ex-
traordinară şi ce frumuseţi ritmice neatinse încă pînă la zU"
Cum a realizat poetul acest tezaur de valori poetice în opera sa?
Cristalizarea ideilor şi a formei artistice adecvate a străbătut etapă după
etapă un drum lung şi adesea anevoios de concentrare, limpezime şi vigoare
plastică a imaginilor, a strofelor, netezite cuvînt de cuvînt, frază de frază. Va-
riantele eminesciene sînt oglinda unui laborator în activitate continuă, îmbogătit
de l a o zi ila a l t a şii de la an la an cu noi pagini d e artă literară .autemitică.
Materialul adunat 'în manuscrise a crescut mai ales în ultimii ani de creaţie şi
reflectă multilateral titanica personalite a poetului, specificul procedeelor sale
stilistice, despre care v a fi v o r b a în paginile care urmează. O idee, o impresie,
un .amănunt cotidian sau o temă curentă în epocă polarizează reacţiile afective
ale lui Eminescu şi nasc asocieri de gînduri şi de construcţii stilistice oare pot
constitui miezul unor strofe, schiţa unui poem. Fantezia nesecată şi resursele
multiple şi mereu reînnoite ale limbajului intră într-un joc subtil d e n u a n ţ e şi
culori şi strofele paralele pe aceeiaşi temă ajung adesea bucăţi de antologie,
lăsate însă d e .poet în manuscrisele variantelor sale dintr-un spirit de maximă
exigenţă artistică. S-ar putea întocmi o antologie a variantelor de cel mai mare
interes documentar, dar şi artistic, care ar întregi fondul atît de dens, sintetic,
al operei lăsate de poet, .al operei tipărite de el. Cînd ajungem să comparăm
fazele elaborării între ele şi să detaşăm linia ascendentă a perfecţionării poemelor,
cîştigul este dublu. Mai întîi creşte valoarea impresiilor, a emoţiilor adunate în
jurul ideii de bază care ni se dezvăluie în cele mai neaşteptate construcţii poetice
şi apoi sporesc cunoştinţele despre capacitatea limbii, de a r e d a prin cuvinte bine
alese, inspirat asociate, stări de conştiinţă de o mare adîncime.
în evoluţia stilului poetic de la formale simple, comune, a l e expresiei la
metafora specific eminesciană, dominante apar trei aspecte ale stilizării: claritatea,
noutatea şi concentrarea versurilor, orientate totdeauna spre fixarea unui relief
sensibil, în care ideea să se statornicească definitiv, în cuvintele cele mai potri-
vite. Variantele' sînt cîmpul imens al căutării febrile a acestor cuvinte, a versu-
rilor care să spună cit mai mult în limitele cele mai reduse ale spaţiului. î n
prima etapă, ele sînt mai puţine, dar pe măsură ce experienţa ' creşte, volumul
variantelor sporeşte, seria imaginilor se înnoieşte de la o etapă la alta, iar acele
aspecte esenţiale ajung într-o sinteză armonioasă, ca în Călin, în Scrisori, în
Giossă, în Luceafărul şi în alte creaţii . d e maturitate. De la o mare bogăţie de
ornamente stilistice utilizate în contexte proprii . viziunii lor . artistice de către
scriitorii vremii sau de către predecesori •— epitete, comparaţii, personificări —
Eminescu se ridică la metafora sau la construcţia figurată mai amplă, oare nu
mai. seamănă cu invenţia stilistică a niciunui scriitor romîn. Întîia calitate artistică
a operei eminesciene a apărut la capătul unui susţinut efort de stilizare a mate-
rialului iadunat, ordonat, cîntărit cuvînt cu cuvînt, în fazele elaborării operei
literare.
Cercetarea variantelor eminesciene trebuie să aibă la bază însă un procedeu
selectiv. Materialul este foarte vast, iar în el năzuinţele către un punct final al
 Studii . 157

elaborării urmează uneori căi complexe, în sensul că logica şi estetica organizării

versurilor, a strofelor, imprimă de la o variantă la altà un tot", mai sporit rafina-
ment stilistic, o tot mai mare concentrare a imaginii în contexte noi, frapante
prin substanţa înţelesurilor figurate, cuprinse în asocierea originală, unică, a celor
mai obişnuite cuvinte din limba comună.
Evident că p e lîngă faptele la care s-au oprit paginile de fată s-ar putea
aduna altele, poate tot atît de interesante şi de instructive. Interpretarea lor
poate de asemenea ridioa unele probleme şi chiar controverse. _Cum s e va vedea,
pentru unele poeme există studii mai vechi în care s-au luat in considerare 1 şi
variantele pentru a explica originalitatea lucrării poetului şi valoarea artei sale
literare. Am folosit rezultatele obţinute de cercetătorii de pînă aici şi am extins
investigaţia la tot materialul de variante existente, ba uneori • am tinut .seama şi
de postumele care ipot confirma unele din numeroasele tendinţe evolutive ale sti-
lului poetic eminescian. Cum o lucrare de ansamblu nu s-a mai făcut asupra va-
riantelor, analiza ' chiar imperfectă a acestui domeniu excepţional nu poate fi
inutilă, pentru mai buna cunoaştere a structurii poeziilor eminesciene, a procesului
elaborării lor. Cu acest gînd au fost scrise paginile care urmează.

* *
*

Primele poezii trimise revistei ardelene Familia a. lui Iosif Vulcan, în 1866,
cu aproape un secol în urmă, cuprindeau neîndoielnic semnele unei îndrăzneli
stilistice. Tânărul autor de numai 16 ani folosea un lexic . modern, epitete rare,
comparaţii izvorîte dintr-o imaginaţie .aprinsă, personificări originale care l-au
impus atenţiei redactorului revistei citate:

Iar rin! suspină de blînda-i durere.

Poetic murmur.
Pe-oglinda-i de unde răslrînge-n tăcere
Fantastic purpur. •
(O călărire-n zorii

Acumularea neologismelor, a epitetelor, a comparaţiilor este un procedeu

romantic,. frecvent în primele poezii, cînd Eminescu îşi căuta un drum a l său^ în
creaţia literară. în. unele strofe, asocierile de idei şi noutatea stilistică a versurilor
anunţă un fond reflexiv şi imaginativ surprinzător, care ştie să treacă- dincolo
de modelul poeziei contemporane cu el:

Căci te iubesc, copilă, ca zeul. nemurirea,

Ca preotul altarul, ca spaima un azil,
Ca sceptrul mina blindă, ca vulturul mărirea,
Ca visul pe-un copil
(Amorul unei marmure, 1868)

Zborul imaginaţiei poetice èste foarte înalt şi seria de comparaţii conţine

germenele metaforelor eminesciene de mai tîrziu; evoluţia talentului pare foarte
rapidă şi un conţinut afectiv bogat învăluie cugetarea pătrunzătoare a adoles-
centului'. Ba îşi va găsi echilibrul mai tîrziu, dar în clocotul interior al conştiinţei
se topesc impresii, tablouri, ecouri ale lecturilor de tot felul şi mai ales reacţiile
cauzate de contactul cu lumea şi cu oamenii din jur,, pentru a ieşi deodată
la lumină în imagini poetice pline de pitoresc. Strofe, ca aceea reprodusă, au
stîrnit peste decenii admiraţia unui Densuşianu, cu toată contestarea categorică
a oricărei valori a poeziilor tipărite în Familia de către erudiţi cercetători ai
creaţiei lui Eminescu.
158 Studii

O versiune „creionată şi de tranzitie" a poeziei din care ara reprodus, strofa

de mai sus, „în file stinghere -— spune acad. Perpessicius în comentariul său la
variante •— purtate în buzunar, din aceeaşi epocă din Transilvania, c. 1866", în-
cepea cu strofa:

Au n-am şi eu in mine un vis de nemurire,

Au n-am şi eu o irunte s-o cinqă diadem,
Au n-am şi eu sub buze a dinţilor scrişnire
Şi-n inimă blestem?
(O, I, 270)

Sînt întrebări care spun mult pentru mentalitatea şi aspiraţiile tînărului poet
oare în acei ani rătăcea prin tară, fără căpătii, cu singura bogăţie a unui talent
uriaş pe oale de a se dezvălui în poeme noi, în contact cu realităţile aspre ale
vieţii. Pe acestea le-a înfruntat cu temeritate, trecînd nepăsător peste convenţii
şi rinduieli nedrepte. El purta în suflet o credinţă adîncă in artă, în talentul său,
îşi otelea inima care trebuia să scrîşnească adesea de lipsuri şi de tristetea
izolării; avîntul său tineresc sfîrşea poate de multe ori în blesteme, dar mai
presus de orice purta neatins în sine „un vis de nemurire".
Poezia acelui moment reflectă atît fondul titanic incipient al poeziei cît şi
accentele de revoltă, complexul stărilor sufleteşti, unele dezlănţuiri romantice,
aspiraţii grandilocvente, în contac cu realitatea socială şi culturală. O voinţă uriaşă
de a domina spiritual orizontul comun şi de a sugera înălţarea deasupra cotidia-
nului şi a deprinderilor stereotipe se manifestă în primele poezii ale tînărului
scriitor. Versurile lui. se îmbogăţesc cu unele imagini de virtuozitate: „un ocean
se-nbată pe-al vînturilor joc"; norii-şi spun „în tunet durerea lor mugindă";
„gîndirile de foc" se asociează cu multe cuvinte care gem şi cu regretul: „De ce
sînt muritor?". Sentimentul de iubire, • izvor permanent de reflexie şi de sufe-
rinţă, va distila ani la rînd paginile atîtor poeme născute sub impulsul frămân-
tărilor pricinuite de -acest sentiment:

Si te iubesc copilă, cum repedea funie

Iubeşte-n ochi de flăcări al zilelor noroc,
Iubesc precum iubeşte pe-o albă vijelie
Un ocean de loc.

Incîntarea juvenilă caută cele mai variate şi mai luminoase epitete şi com-
paraţii pentru a prefigura un chip luminos. Din aceeaşi epocă sînt în postume
strofele:

Căci oqlinda-i rece Smi arat-o zee,

Cu suilet de Înger, cu chip de lemeie,
Dulce şi iubită, sîntă şi frumoasă.
Vergina curată, steauă. radioasă.
(O. IV, postume, 10)

Procedeele stilului se suprapun, în asemenea strofe, modelului înaintaşilor:

Bolintineanu, Alecsandri, Heliade, Bolliac. Gustul noutăţii deschide un drum tre-
cător şi rarităţilor lexicale în prima fază a creaţiei: a confia, a anima, sinucid,
velă, stelă, flamă, tenebră, care se asociază cu arhaisme: visure, qindure, dorure
(frecvente în poezia Ondina), cu forme gramaticale care îi vor atrage critica unor
contemporani grijulii de destinul limbii poetice romîneşti: orchestru, planeţi, secuii,
visări de-un ideaj, să pot a bine zice, la nime se distaind, aş zburare, ca şi
derivate accidentale, apreciate odată de Heliade: pălindă, vibrindă, dan/îndă alături
de: noptos, auros, fugos.
Cînd contactul mai strîns cu literatura populată şi cu graiul obştesc va
impune evitarea acestor elemente lingvistice, iar gustul estetic va cerne construcţia
 Studii 159

în vederea unei armonii noi, în spiritul tradiţiei literare celei mai bune, ase-
menea „inovaţii" nu se vor mai vedea deloc, nici măcar în variantele de început
ale poemelor cunoscute. Familiarizat de tînăr cu texte vechi şi cu 'literatura
populară, cititor asiduu al literaturii clasice universale, poetul nostru îşi va des-,
chide u n făgaş al său în arta limbii, la o vîrstă de adolescent şi va obţine con-
sacrarea de poet original, cu nebănuite resurse expresive, din partea celor mai
de seamă personalităţi literare ale epooii.
Unele particularităţi d e limbă şi de stil se pot vedea şi în fragmentele
piesei Mira de prin 1868—1869, din care va scoate mai tîrziu versurile Melan-
coliei. Fondul liric este cuprins de o mare agitaţie, cuvintele năvălesc sub condeiul
tînărului poet în contexte pline de pitoresc şi conturează tablouri vaste, cu destule
rarităţi lexicale:

Adeseori cătat-am sa-i spun amorul meu,

Dar ochiul ei cel aspru şi zimbetul aleu
Zdrobi inima-n mine, gheţă cuvîntu-n gura,
Simţeam cum desperarea tot sufletul nn-1 scură.
O, lumea toată are zîmbirea- ei ce îuce.
O umbră trece-n noapte-i şi ea îşi face cruce;
Durerea ce îşi. ride de regele noroc.
Din stelele ei face să curg-un mir de foc.
•Şi Dumnezeu ce-adie în ceru-i înflorit
Ascultă ruga-i bliridă, ce trece liniştit
Prin nopţile-nstelate — o muzică de vis,
Ce-nundă laţa-i veche c-un dureros surîs.
Şi inima-i bătrînă din nou o mai inspiră,
De cugetă lumi nouă — cum cugetă o liră
Dulci melodii şi doruri...
(O. I. 374—3751

Deşi unele cuvinte şi asocieri de cuvinte sînt cu totul rare: ochi aspru,
zîmbet ateu, ghejă cuvîntul, tot sufletul mi-1 scură, zîmbirea ce luce, reqele noroc,
un mir de foc, înţelegem destul de limpede ideile poetului şi elanul versului său
inovator, pînă în punctul în care contextul nu mai este suficient de clar: Dumnezeu
ce-adie in ceru-i înflorit este urmat de un şir de atributive: ce trece liniştit, ce
inundă iaţa-i veche, care se pot raporta la diferite substantive. Durerea îşi ride
dé. regele noroc poate de asemenea să producă îndoieli, ca şi alte versuri din
această epocă nebulosă, dominată de un romantism furtunos care atrage în paqini
cuvinte, forme gramaticale, construcţii stilistice îndrăzneţe, insuficient de orga-
nizate în fraze ample, încărcate de ornamente grele, uneori distonante.
Fantezia neobişnuită şi sentimentul de atotputinţă sînt contrariate de jocul
nefast al destinului şi de multe piedici în calea visurilor. Poetul pune atunci
înverşunare în versurile sale şi îngroaşă culoarea stilistică prin aglomerarea deter-
minărilor pitoreşti. Amănuntul descriptiv este foarte divers şi evocarea lui forţează
lexicul şi gramatica, 'pentru a le face să între în cadenţa şi rima versurilor.
Violentarea limbii era clară cititorilor primelor poeme eminesciene, cum fondul
lor surprindea prin ineditul temelor negîndite de vreun poet romîn pînă atunci.
Poetul însă îşi continuă drumul său, îmbogăţind manuscrisele cu noi poeme,
care au fost tipărite doar în timpul din urmă, multe în corpul . variantelor.
Dinainte de 1870 este şi Horia în care citim, aceste versuri de o fantastică evo-
care pe teme mitologice:

Şi un stol de vulturi muntele-nconjor,

Cugetînd că-i Joe, Dumnezeul lor,
Cînd. în miezul nopţii, cununat de nymb,
Fulgere aruncă sus de pe Olymp.
tO. IV, 71
160 Studii

Este 'un taboul de virtuozitate stilistică, suficient cu cele patru versuri ale
sale, pentru un artist plastic, spre a lucra o pînză memorabilă. Pasaje antologice,
,ca .acesta, se găsesc în toate încercările poetice de pînă la debutul în Convor-
birile anului 1870.
O puternică trăsătură de dinamism, de viată clocotitoare, cu iluzii violent
agitate de îndoieli, drame închipuite, narate în genul evocărilor romantice, carac-
terizează multe pagini de ucenicie literară din această epocă. Epitetele, - compara-
ţiile, personificările sînt elemente generale de poetizare la început, éle se inte-
grează în viziunea de. ansamblu, intens colorată şi încărcată de amănunte pitoreşti:

Pe aripi de munte şi stinci de asialt

Castelul se naltă se-mruntă
Şi creşletu-i neqru şi creştetu-i nalt
De nouri şi ani se-ncăruntă,
Dar <istâzi e viu
?i-n ton auriu
Răsună din umbra cea mare
Cintare {ib„ p, 27)
Poema din care am citat, Ondina, este numită de poet: tantasie (O. I, 471) şi
într-adevăr excelează în asocieri dintre cele mai îndrăzneţe, în imagini mereu
reînnoite în lunga desfăşurare a temei. Un june pe cal „cu clipa qîndirel se-ntrece;
în mii de lurnine fereslrele ard; tu eşti cîntărîlor sororă gemenă"; poetul este
„liră spartă-n stinca lume". Tehnica versificaţiei, ritmul şi rima aspiră l a altceva
decît. îi oferea atunci tradiţia noastră poetică. Se v e d e ' a c e s t . lucru din strofe ca
aceasta:

L-al orelor zilei şirag rizător

Se-nşir cele negre şi muie,
Ce poartă în suflet mistere d-amor
Pălite, sublime, tăcute;
Si noaptea din nori
Pe-aripi de. fiori
Atinge uşoară, ca gindul,
Pămintul. (ib. 471)
Pe un spaţiu redus se pot vedea elementele de bază ale stiluilui eminescian
în plină efervescentă: cumul de epitete (pălite, sublime, tăcute), comparaţia fuşoară
ca gindul, construcţie des folosită în tinereţe), antiteza (şirag rizător fată de. <j-e
negre şi mute); metafora şirag -rizător al orelor şi imaginea unei vaste mişcări
este caracterizată original: Şi noaptea din nori / Pe aripi de fiori / Atinge uşoară
ca gindul / Pămintul, De Ha bogăţia fondului, a ideilor care generează atît epitetul
cît şi metafora nouă, pînă '1a tehniaa versului, mai lung sau mai scurt, după
mişcarea gîndu.'.ai, toate elementele de construcţie poetică demonstrează resurse
inovatoare, vizibile în primul ciclu al poezilor de tinereţe.
Cînd Eminescu reia în 1870 poeziile publicate mai înainte în Familia şi le tran-
scrie într-un caiet special, face unele corecturi, dacă nu esenţiale, desigur grăi-
toare pentru evoluţia rapidă a talentului său poetic, ia stilului artistic în' curs de
afirmare. Multe neologisme şi epitete dispar la noua transcriere; la fel, dimi-
nutivale banale, repetările, cuvintele rare. A confia este înlocuit prin a'spune;
mîndmli(ă, drăguliţă prin a mea iubită înzeită. ' Comparaţia • şi metafora capătă o
dimensiune, nouă, im relief mai sensibil. în 1866 scrisese în Din străinătate:
„Colibele din vale, dorminde cu un aer de pace liniştiri", pe care în 187.0 îl
reface şi-1 completează cu amănunte sugestive, în nota imaginaţiei sale, fabuloase:

Să mai salul o dată colibele de paie.

Dormind cuiburi de vulturi pe stinci ce se prăval.
La fel este refăcut versul Căci junele astfel din pieptu-i oftează cu o metaforă
a.e cărei elemente vor mai reveni sub condeiul poetului, .la maturitate: Căci el
 Studii i(J 1

i se uită în ochii de rază. Colibele din vale în 1866 „respirau in taină, plăceri
mai naturale, visări misterioase, poetice şopfiri", construcţii încărcate cu multe
epitete abstracte, convenţionale, livreşti. în locul 'acestora, poetul, mai inspirat,
introduce în 1870 contexte noi; . stilul capătă' plasticitate, metafora es'ie absolut
originală:

Cînd luna printre nouri, regina1 cea bălaie,

Se ridica prin codrii din Irante a unui de.al.

A renunţat la prea multele şi inexpresivele neologisme: respira, natural, miste-

rios, poetic şi a găsit un context adecvat simplităţii tabloului.
• *

* *

în această fază. a muncii literare se disting deci inovaţii deosebite ale unui
artist autentic .ai limbii şi semnele , unei puternice forte de regenerare a . limbajului
poetic. De la o ' variantă la alta saltul calitativ surprinde. î ^ t e m urmări această
evoluţie interesantă şi instructivă în variantele poeziei La Heliade.' Una din ele
se află în caietul amintit; ea poartă titlul , semnificativ: O s maqna sonaturum,
împrumutat din Horatiu (Satire, I, 4,. 3), însemnînd „glasul care va rosti adevă-
ruri mari". Formula era poate mai ' potrivită ' tînărului Eminescu decît bătrinuiui-
său înaintaş.
. Deşi varianta din 1870 reproduce; fără modificări prea mari, poezia din
Familia anului 1867, progresul stilului se vede numaidecît, Să comparăm:

a) unirlanda ce se-nsoară cu siliele uşoare

Pe îrùntea inspirată,- pe Iruntea-nspiră toare
De bucle-ncondiuratâ. blondine undoind ..

devine în varianta din 1870, revizuită, o strofă mai poetică:

b) Ghirlanda ce nunteşte ' cu aurele uşoare

Pe Sruntea inspirată a junelui în tloare,
Pîn bucle strecurată, de aur undoind.
(O. I, 258)
Stilizarea a urmărit, claritatea imaginii de ansamblu, precizarea .amănuntului,' logica
asocierii cuvintelor, în '.locul construcţiilor vagi, metafora' în locul- jocului de
cuvinte ' ş i ; al epitetelor artificiale. Desigur că a- nunti, jiihe în lloarë, undoind de
aur sînt elemente sugestive, mai" de efect decît' ceea ce - ne. oferea poetul foarte-
tînăr în Familia. în alte locuri 'schimbarea este mai adîncă, imaginea devine'• cu
totul alta;

a) Astlel SU e cîntarea, bătrîne Heliade,

•Cum curqe proleţia unei Ieremiade,
Cum se răzbun-un viior zburînd din nor îri nor...
b) Asilei îţi e cîntarea, bătrîne Heliade,
Ca glasul Providenţei prin stinsele . decade,
Cè-aruncâ-n marea morţii nonor beste oooor!
Lăsî-nd de-o parte primul vers, ' ipăstrat în ambele variante, poetul treceT":de
fapt de ia o comparaţie la alta şi. n e dă o cu totul altă: imagine în. 1870. Ambele
construcţii aparţin. unei : imaginaţii poetice de 1 o. mare amploare, dar în varianta mai
n o u ă - c o n t e x M . p a r e mai clar'.şi mai logic articulat p r i n ' m e t a f o r a finală ' (din' ultï-"
mul vers citat), strîns legată prin relativul- ce de comparaţia precedentă. Vom'
retine din prima variantă inovaţia de cea mai- originală substantă: Cum se '-'raz-'

11 — Steaua
 Studii

bună un vii or z burind din nor In nor, construcţie concludentă pentru talentul
literar al poetului adolescent.
Din aceste fragmente poetice se poate vedea uriaşul rezervor lexical. şi
stilistic al lui Eminescu, înainte de a fi ajuns la „Convorbiri literare". Dar de
tematica citată mai sus se leagă şi altă poezie.
în 1872 poetul scrie noi versuri în cinstea lui Heliade, cu prilejul morţii
acestuia. Referinţele la problemele limbii stau aici pe primul plan completînd
în mod pozitiv articolul critic publicat în 1877 în presă:
O! limba Iui! îmi pare c-aud cum ea răsună
în aspra ei minie zidind nor peste nor,
Din ştearsci, neînţeleasă a istoriei rună,
A desciirat al ginţii puternic viitor
(O. I, 262)
Această imagine hiperbolică, cu obişnuitul cumul de epitete (aspra, ştearsă,
neînţeleasa, puternic), de neologisme (runa istoriei, descifra, qirile) este precedată
de o metaforă, poate nu prea clară, dar de o factură cu totul nouă şi, la prima
citire, derutantă:-
O sted a supt puternic eclipsa cea solară,
O arpă de aramă cu coarda funerară
Trezi-n sufletul nostru simţire de bărbat.
(ib. 261).

în asemenea versuri se anunţa un adevărat poet nou sub toate aspectele

artei sale literare: ca tematică, imaginaţie, sensibilitate şi capacitate de a sintetiza
în imagini originale, frapante, impresii şi gînduri, proprii conştiinţei contemporane.
Acele hiperbole din versurile închinate lui Heliade sînt desigur mult mai potrivite
lui Eminescu, deschizător de drumuri în poezia romînă, o dată cu primele poeme
apărute în 1870..
La 15 aprilie 1870 „Convorbirile" publicau Venere şi Madonă prima poezie
de certă originalitate a unui nou poet. Manuscrisul trimis redacţiei făcuse o mare
impresie asupra lui lacob Negruzzi, mai întîi, apoi şi asupra Junimii, în special
asupra lui Maiorescu şi Pogor: '„Foarte impresionat — scrie în ale sale Amintiri
din Junimea lacob Negruzzi — am cetit poezia de mai multe ori în şir, iar a
doua zi desdedimineaţă m-am dus la Maiorescu cu manuscriptul în mînă". Poetul
îşi • începea sub auspicii bune cariera sa literară. Poezia apare în revista Junimii
„pe verso filei în care Alecsandri publica Bărăganul. întîlnirea celoT doi poeţi în
cuprinsul aceleiaşi file, n-a scăpat mai mult de unuia dintre • comentatori" p e r -
pessicius, în O. I, 286). Poezia fusese însă „scrisă cu cel puţin un an înainte"
(id. ib.), în epoca în care poetul, cum am mai spus, îşi pregătea cu grijă
poeziile, şlefuia versul şi acumula experienţă literară şi de viată.
Venere şi madonă se detaşa însă de tot ce publicase Eminescu în Familia
lui Iosif Vulcan, fiind o revelaţie, un eveniment literar descris cu emoţie de-
Negruzzi în Amintirile din care am citat mai sus. „Poezia cu care Eminescu iium-t
pe în lirica anului 1870" (Perpessicius, ib.) ridica pe treapta superioară, toate
dţiele calităţi poetice pe care le-am putut remarca sporadic doar în producţia
anterioară a lui . Eminescu.
între poeziile ciclului iniţial, despre care am vorbit în primele pagini, şi
poemele apărute în 1870 şi după aceea există o netă diferenţă calitativă. Pri-
mele poezii amestecau tematic şi stilistic elementele minore, tipare tradiţionale-
cu inovaţii de certă originalitate. • Epitetele- frecvente în epocă şi destule com-
paraţii aizate se învecinau cu metafora frapantă prin asocierea' îndrăzneaţă a cu-
vintelor, în contexte-neîntîlnite în op„era altor poeţi. Imaginile, care purtau pecetea
unei fantezii fabuloase,, anunţau -un reformator al stilului poetic, aşa cum con-
firma debutul la. Convorbiri, care. a încîntat pe autorii citaţi mai sus.
 Studii . 163

Poemele definitivate în această nouă etapă a muncii literare erau in între-

gime. opere noi, deasupra nivelului celor mai izbutite .versuri publicate în Fami-
lia. Un fond de idei adînci, o concepţie artistică originală, o viziune titanică se
dezvăluiau în imagini pitoreşti, cu. o forţă uneori abia stăpînită a cuvintelor.
Substanţa meditaţiei lirice îşi găsea matca unor expresii şi a unor construcţii
cu toiul noi:

Venere, ' marmură caldă, ochi de piatră ce scînteie,

Braţ molatec ca gindirea unui împărat poet,
Tu ai fost- divinizarea frumuseţii de femeie
A femeii ce şi astăzi tot frumoasă o revăd.

Amintirea antichităţii capătă Viaţă şi strălucire prin imaginile stârnite de

contemplarea unui mit, actualizat acum prin vibraţia afectivă a sufletului juvenil,
tulburat de iubire, d e amărăciunile ai. Invocarea Venerei este urmată de trei
metafore-apoziţii p e care nu le putem compara cu nimic existent pînă -atunci
în poezia noastră: marmură caldă este o asociere paradoxală, căci numai „sub
specie ar-tis" se poate spune că marmura este caldă, punînd astfel, prin epitetul
comun cald, viaţă în materia inertă, totdeauna rece. Ochi de piatră. ce scînteie
defineşte prin altă. metaforă tot pe Venus, femeia, retinînd amănuntul cel mai
impresionant, mai concret, descris prin elemente antitetice: ochiul de piatră cu
o privire înflăcărată, ce scînteie.
în fine, dçzvoltînd metafora, .amplificîhd elementele de caracterizare poetică,
a treia apoziţie este o nouă metaforă care concentrează o viziune fantastică, ex-
primată prin comparaţie,- un cumul de construcţii stilistice în două versuri, cui-
minind. î n . a l . doilea vers cu o comparaţie care sugerează identificarea împăra-'
tului ' post cu tînăru-1 autor al poemei, stăpînit, cum s-a văzut, do aspiraţia, la
nemurire, conştient că -are de. rostit. un mesaj al său, . într-o limbă poetică numai
a. sa,, dovedite ca autentice prin prima poezie trimisă „Convorbirilor", la înce-
putul* anului 1870.
însufleţirea lui • pentru modelul antic al femeii iubite se însoţeşte cu senti-
mental deprimării, ecou al unor experienţe amare:
Din demon făcui o sîntă, dintr-un chicot simfonie,
Din ochirile-ti murdare ochiu-aurorei matinal. •.

Din nou asocierile imaginaţiei sale vii sînt izbitoare şi s e transpun "în meta-
fore cu un bogat ' înţeles concret: chicot şi ochire murdară sînt în puternică anti-
teză cu simfonie şi ochiul matinal al aurorei. Nici un poet romîn n-a- reuşit să
scoată din astfel de vecinătăţi lexicale o înnoire mai substanţială şi mai lumi-
noasă a tablourilor poetice pe un fond filozofic original, cu o concepţie artistică
profundă. Cadrul general al evocări simbolului, antic se umple ou. subtile- gîndurî;
zbuciumul poetului adolescent este sincer,. iar invenţia stilistică urmează îndea-
proape pasul cugetării sale, ' dînd versurilor. o armonie nouă şi o forţă d e sugestie
unică în -literatura vremii. Ti tu Maiorescu a numit încă în 1872 prima poemă
publicată în „Convorbiri", citînd din ea primele două- strofe: „strania sa poezie
Venere şi Madonă", precedînd analiza creaţiei tînărului poet cu u n , pasaj, memo-
rabil prin intuirea exactă a valorilor acesteia: „Cu totul osebit- în' felul său,
om al timpului modern, deocamdată blazat în cuget, iubitor de antiteze cam exa-
gerate,' reflexiv mai peste, marginile iertate, pînă acum aşa de puţin formal, încît
ne • vine greu să-1 cităm îndată după Alecsandri, dar în. fine poet, poet în toată
puterea cuvîntuiui este. d. Mihail Eminescu. De la d-sa cunoaştem mai multe
poezii publicate în „Convorbiri literare", care toate au particularităţile arătate mai
sus, însă au, şi farmecul limbagiuiui : (semnul celor aleşi), o concepţie înaltă. 'şi
pe lîngă aceste (lucru rar între ai noştri) iubirea şi înţelegerea artei antice".
Am reamintit' aceste idei pentru a cunoaşte mai bine legătura logică', dintre
iondu! şi forme 1 poemelor eminesciene, recunoaşterea imediată a valorii talentului
său, preponderenta unui elenient nou în procesul .de modernizare a literaturii
noastre poetice: farmecul limbajului şi amănuntul fundamental, deşi pus în paran-
164 Studii

teze de către critic — „semnul celor aleşi" — care anunţă un creator de limbă
artistică, stăpin pe toate resuTsele exprimării literare. Dar pe lîngă aceasta, Emi-
nescu avea pasiunea perfecţionării continue a stilului său poetic, ' căuta febril
imagini noi, tot mai adecvate fondului atît de bogat de ideii Variantele sînt o do-
vadă limpede a creşterii exigenţei sale: ele se înmulţesc mereu cu fiecare an de
activitate poetică.'

Primele forme ale artei-.literare în căutare de imagini noi se văd şi în

variantele poeziei din care am citat mai sus. Despre Rafaël scrisese întîi un
vers palid şi cam neclar, pe care însă 1-a 'schimbat apoi îiitr-o apoziţie-meta-
•foră,. de felul celor analizate:

Te-a văzut în via/a-j dulce ca şi lumea unei seii.,.

Imaginea nouă - schimbă radical perspectiva evocării şi se află pe linia în-
drăznelilor stilistiqe amintite mai sus:

Sutlet îmbătat de raze şi d-eterne primăveri

(O. I, 288—289

Versul oglindeşte în structura lui un sentiment înălţător, o caracterizare

definitorie pentru poetul culorii, Rafaël, ca şi pentru poetul cuvintelor, Eminescu.
Trecerea de la expresia convenţională la metaforă, atît de pregnantă, cu multe
elemente savante în prima epocă a creaţiei, este pe cât de neaşteptată pe atît de
instructivă pentru înţelegerea evoluţiei limbajului poetic într-un moment crucial
al perfecţionării, lui. De exemplu, în strofa citată mai sus, a doua din Veiierè
şi Madonă, chipul antic era caracterizat printr-o antiteză schiţată Iniţial:

Tu n-ai lost în lumea vechia zeitate —- ci femeie,

Chiar iemeia. ce şi astăzi mindră-n lume o revăd

fib. 287)

versuri care i • s-au. părut poate un comentariu palid în raport cu metaforele

despre care am vorbit, A concentrat deci în vers un . concept nou, scriind:

Tu ai lost divinizarea frumuseţii de femeie

A femeii, ce şi astăzi tot frumoasă o revăd.
Divinizare, frumuseţe, femeie spun mult pentru momentul în care poetul
definitiva pentru tipar poema; antiteza trecut-prezent („tu ai iost — frumoasă o
revăd astăzi") se încadra în sistemul precumpănitor al procedeelor stilistice de
potenţare a cugetării sale filozofice. Romantismul se recunoaşte atît în succe-
siunea ideilor în tematica proprie curentului dominant atunci în literaturile epo-
cii oit şi în particularităţile stilului grandilocvent, cu ample subordonări în fraza
clocotitoare de . nuanţe pitoreşti, de ornamente lexicale, căutate anume pentru a
îngroşa liniile tabloului. De aici aglomerarea de epitete, de comparaţii şi perso-
nificări, din care s-au detaşat adesea metaforele atît de originale, avînd Ia bază
o comparaţie subînţeleasă; Există mult material lexical important pentru cunoaş-
terea istoriei limbii noastre literare. în variantele poemelor eminesciene. în, ele
s-a- ^cristalizat o mare bogăţie semantică în jurul sensurilor vechi ale cuvintelor
de drculaţie curantă. Încărcătura figurată a unor cuvinte, în contextele noi ale
versului eminescian, a creat -în contemporani sentimentul înnoirii radicale a" sti-
lului poetic, impresia că limba romînă -pare a căpăta o nouă viaţă.
 Studii . 165

Preocuparea estetică laţă de • stil a fost într-adevăr de la început o trăsă-

tură- dominantă în perfecţionarea > versurilor. Iată acum o paralelă între două
redactări ale. unor versuri din- Venere şi Madonă•••

a) Parcă văd cum o bacantă, care chiuie-n be{iâ,

De pe huntea unui înqer ia cununa de martyr,
înger mort al cărui suflet era rai de poezie,
Cind bacanta chiuieşte în spasmodicu-i delyr..'.

b) Tu îmi pari ca o bacantă, ce-a luat cu-nşelăciune

De pe-o frunte de fecioară mirtul verde de martir,
O fecioar-a cărei suflet era sînt, ca rugăciunea,
Pe cînd inima bacantei e spasmodic, lung delir.

între cele două variante e poate mai puţin de u n •an, dar calitativ ultima este
şi mai; clară, şi mai -originală stilistic. Lexicul a devenit pe alocuri altul; poetul
renunţă la reproducerea unor tipare stilistice vechi (bacanta care chiuie-n beţiă;
fruntea unui înger) şi la forme neobişnuite (beliă. martyr), sintaxa este mai logică
şi imaginile- mai originale: inima bacantei e spasmodic, lung delir; sufletul fe-
cioarei e sfint, ca rugăciunea, comparaţie preferată de poet în locul a-poziţiei.
metaforă: era sinl-o rugăciune, care crea. un raport confuz între termenii aceluiaşi
vers. Aglomerarea atributelor, a epitetelor dă nuanţe figurate cuvintelor cheie
şi ilustrează maniera romantică a stilului din prima epocă de creaţie.

Sursele de inspiraţie ale poeziei lui Eminescu au fost (foarte , variate, căci
imaginaţia lui a răscolit imense întinderi în timp şi spaţiu şi a pătruns dincolo de
-limitele, meditaţiei obişnuite a omului modern. El nu s-a rupt nici de realitatea
imediată şi da maturitate a transpus în versuri memorabile reacţiile sensibilităţii
sale în contact nemijlocit ca problemele şi frămîntările epocii sade, ale momentu-
lui istoric în ,care- lucra el. Dar istoria a fost pentTU poet şi publicist un dome-
niu preferat şi o sursă de documentare,' de referire, adînc sondată.
într-o scrisoare din 8 XI 1874'( el spunea: „Trecutul m : a fascinat totdeauna".
Din această fascinaţie au apărut multe subiecte literare în epoca de tine-
reţe, cele mai multe ilăsate însă in -manuscrise.
A doua poezie p e care Eminescu o trimitea „Convorbirilor" era inspirată
din istoria noastră literară: Epigonii exalta meritele unor personalităţi cunoscute
şi \era. axată pe o puternică antiteză între scriitorii trecutului şi epoca sa, văzută
întrrun declin deprimant. Despre conţinutul şi convingerile personale ale poetului,
aşa cum se oglindesc în această poezie, aflăm unele date din scrisoarea caire
o însoţea la 5/17 iunie 1870: „Poate că Epigonii să fie rău scrisă.. Ideea funda-
1
mentală e comparaţiunea dintre lucrarea încrezută şi naivă a predecesorilor noş-
Iri şi lucrarea noastră trezită, dar r e c e . . . Predecesorii noştri credeau în ceea ce
scriau, 'cum Shakespeare credea în fantasmele sale; ' îndată însă ce conştiinţa vine
că, imaginele nu sî-nt decît un' joc — -atuncia după părerea mea s e naşte neîncre-
derea sceptică î n propriile sale creaţiuni. Comparaţiunea din poezia mea cade
în defavorul generaţiuwei. noi, şi — cred ou drept." 2 I se răspunde imediat auto-
rului în revistă: „Meritul poetic este incontestabil, : chiar Cînd n u ne-am uni cu
totul în idei."
într-adevăr, Epigonii a suscitat vii controverse în Junimea; ele se reflectă
în studiul iui Maiorescu din ' 1872, din care am mai citat: „Epiqonii cuprind o
antiteză 'foarte exagerată. Pentru a arăta micimea epigonilor, se îrualţă peste
măsură poeţii ornai vechi, şi ' lauda ditirambică a lui Ţichindeal d.e. şi a iui Haldade
cu grèu va putea încălzi cetitorii mai critici de astăzi". Nu încăpea însă îndoială
^că poezia confirma talentul autorului şi forţa irezistibilă a stilului său artistic în
^continuă dezvoltare: Eminescu folosea inspiraţia istorică,' amănuntele documentare
aproximative, Iţiperbolizate pentru ă formula idei critice cu un adînc fond reflexiv,
1 6 6 Studii

filozofic. Unele strofe interpretează în termeni şi construcţii t u totul noi .noţiuni

fundamentale ale culturii umane; şirul de metafore inpresionează şi azi, Ja aproape
un secol de la tipărirea poemei, ori de cîte ori o citim:

Ce e cugetarea sacră? Combinare măestrită.

Unor lucruri nexistente; carte tristă şi-ncilcită,
Ce mai mult o incifrează cel ce vra a descifra.
Ce e poezia? înger palid cu priviri curate,
Voluptos , joc de icoane şi de glasuri tremurate,
Strai de purpură şi aur peste fărîna cea grea.

Procedeul stilistic este similar cu cel. din Venera şi Madonă: apoziţia este
o metaforă nouă care serveşte la definirea sintagmei cugetare sacră, în variantă
această noţiune fiind, numită. filozofie .(„Ce mai e filozofia?", O. 1, p. 297). Dar
şi aici apare asocierea paradoxală: combinarea măestrită a unor lucruri nexistente
şi,' imediat după' ea, altă apoziţie-metaforă c u . u t i fond inventiv şi a i te£jneni
nefolosiţi d e alţi autori în scrierile lor:- carte tristă şi-ncîlcită / Ce mai mult o
încifrează cel ce vra a .descifra, dezvoltată prin subordonarea relativă, care dă
o mai m a r e amploare construcţiei şi viziunii poeţice.
A doua noţiune, supusă unei interpretări de cea mai subtilă pătrundere în
sfera de idei. care se pot asocia poeziei, este la fel urmată .de imagini originale.
Şeria celor trei echivalenţe, metaforice la întrebarea: Ce e poezia vădeşte o sursă
de. reînnoire a limbaiului artistic care nu se poate' niciodată perima. Dicţionarele
pot refaoe şi îmbunătăţi de la ediţie ia ediţie definiţia logică, ştiinţifică a poe-
ziei, dar interpretarea lui Eminescu .nu-şi va pierde niciodată adîncimea şi nou-
tatea. Avem \înşă prea puţine indicii despre felul cum a ajuns poetul la aceste
metafore îndrăzneţe. Singurul manuscris atestă variantele anterioare:

Ce e poezia mîndră —- înger palid, stea frumoasă.

din c a r e dispar: mîndră şi stea frumoasăL elemente prea comune ale limbii ooe-
fice, înlocuite prin versul citat mai sus (înger palid cu priviri curate). Ultimul
verts al strofei discutate era în faza anterioară:

Strai de purpură şi. aur lutul rece îmbrăca

retăcut şi el în termeni simpli, dar într-o imagine mai consistentă:

Strai de purpură şi aur peste \ărina cea grea.

Unele părţi ale poemei sînt refăcute mai adînc, de la o variantă l a alta,.
Amintirea poeziei lui Grigore Alexandrescu „Anul 1840" se oglindeşte mai îniîi
în. versurile care apropie p e poetul romîn de Byron şi evocă natura filozofică a
finalului poeziei citate, din care nu lipsesc accentele triste:

a) Şi ca Byron, suflet rece, treaz de vîntul desperării,

Cu acea sălbătăciă ce o storci numai durerei.
Meditează-Alexandrescu pe ruina unui an,
(O. I, 295)

Aici nu i St3 păruit potrivită aipoziţia-metaforă: suflet rece, nici acumularea

cuvintelor disperare, durere, sălbătăcie. De ,aceea, schimbă radical pasajul,. se
îndepărtează chiar de ideea finală, n u lipsită de oarecare încredére .în viitor, a
iui Alexandrescu, îngroaşă înţelesul meditaţiei şale şi d ă un. zbor larg imaginaţiei
pentru a construi o metaforă de mare efect poetic:
 Studii

bl Şi ca• Byron, treaz de vîntul cel sălbatic al durerii.

Palid stinge-Alexandrescu sînla candelă a sperării
Descilrînd eternitatea din ruina unui ah.

Acum fiecare vers este încărcat de imagini inedite şi. conturează prin mulţi-
m e a atributelor, prin interferenţa conçr.et-abstract a determinărilor reciproce, ^amă-
n u n t e sugestive, stîmulînd meditatia cititorului şi dîndii-ne o nouă dovadă de
adaptare a formei la fondul de ideL Vîntul durerii, candela sperărei, ruina. unui
an, a descifra eternitatea sînt construcţii poetice numai ale lui Eminescu. Meta-
fora a ţfost c r e a t ă . aici, ca în exemplele citate inai sus, d i n cuvinte comune,
multe, în special neologismele,' considerate oa lipsite d e valori afective d e forţă
poetică. Legătura contextuală .nouă, vecinătăţile n e a ş t e p t a t e ale cuvintelor pun
în relief n u a n ţ e semantice figurate, p e c a t e le pot căpăta, cuvintele cînd li, se
găseşte , adaosul potrivit.
Tudor Arghezi, poetul cu o imaginaţie deasemeni fabuloasă şi creator de"
metafore, d e imagini şi de construcţii poetice c a r e l - a u situat în ' rîndul mărilor
poeţi a i contemporaneităţii noastre, a ' intuit exact procesul de creaţie -stilistică
refarindu-se la rolul capital al inovaţiei în asocierea cuvintelor vechi: „Un cuvin!
nurneşte, alt cuvînt îl pune în mişcare, un alt -cuvint îi aduce lumină. Un cuvînt
cîntăreşte un miligram şi alt cuvînt poate cîntări greutatea muntelui răsturnat, din
temelia lui. în patru silabe... Toate cuvjntele. însă. lăsate în voia singurătăţii lor
sînt ca nişte timbre uzate şi nu pot evoca peste înconjurul lor îngust nimic.. Cînd
vine cîntăreţul, povestitorul, sau apostolul, cuvintele tremură ca păsările îndră-
gostite la ivirea liniştitelor dimineţi, ele cîntâ, vorbesc sau ameninţă şi bles-
temă.... Prin cuvinte trec lămpile cu raze divergente ale talentului de a le
reconstrui

Acest talent :1-a avut Eminescu, mai mult decii oricare scriitor romîn. Epi-
gonii, a doua poezie a aiiului d e • debut propriu zis la „Convorbiri", e s t e numai
preludiul unui uriaş act de creaţie artistică din materia comună a vocabularului
. nostru. Poemă excelează î n metafore, figură de stil despre c a r e Ardstotel spusese
că enunţă mai bine d e c î t oricare alta originalitatea d e gîndire poetică a u n u i a u -
tor, capacitatea lui de a stabili apropieri între lucruri, pe care ochiul oomun nu
le vede. Metafora nu p o a t e fi imitată şi l a Eminescu .noutatea e i este /atît de
evidentă încît au fost suficient trei poezii pentru ca talentul lui să se impună
pe primul plan şi - tînărul poet să fie aşezat îndată după Alecsandri, considerat
atunci ,,-rege al poeziei", lată prima strofă a Epigonilor:

Cînd privesc zilele de-aur a scripturelor romi ne, .

Mă cuiund ca într-o mare de visări dulci şi senine
Şi în jur parcă-mi colindă dulci şfmîndre primăveri,
Sau văd nopţi ce-ntind deasupră-mi oceanele de stele,
Zile cu trei sori in irunte, verzi dumbrăvi cu îilomële,
Cu izvoare-ale gîndirei şi cu rîuri de cîntări:

Cîte versiuni va fi >avut acest început de evocare istorică, în care fiece

vers cuprinde construcţii figurate' cu mijloacele lexicale la îndemîna oricui, aşe-
zate însă în lanţuri de imagini? Nu ştim, căci - variantele din.'- unicul - manuscris
păstrat conţin un. text aproape' definitiv. Ştim numai că „poetul "are o . expresie
cu adevărat metaforică, în c a r e procesul interior .al. comparaţiei a fost p e deplin
absorbit" 5 . Strofa .are un .crescendo stilistic: de ia comparaţiile primelor versuri
168 Studii

(„Mă cufund ca intr-o mare de visări; in jur ' parcă-mi colindă dulci si mindre
primăveri), cu uri mare număr de epitete ornante (zile de aur; visări dulci şi
senine; dulci şi mindre primăveri) poetul trece brusc la contemplarea unei pers-
pective cosmice cu deosebire scumpă sensibilităţii sale -juvenile, pe care o de-
scrie metaforic, eliminînd particula comparativă (parcă sau ca) şi realizînd un
"salt direct in planul unor construcţii niai bogate în semnificaţii poetice. Privirea
lui în trecutul scripturilor romine este asociată cu podoabele eterne ale firma-
mentului;'- jje care se întind „oceanele de stele". Ultimele două versuri sînt apo-
geul unei fantezii fabuloase, cu asocieri de natură mitică (zile cu ' trei sori in
frunte) şi cu' o încheiere plină de pitoresc, de . sugestie concretă. Adevărul poetic
este dominat de glorificarea înaintaşilor, a scriitorilor lăudaţi de poet, nu diti-
rambic, cum spunea Maiorescu, ci dintr-o cunoaştere adîncă a literaturii romîne şi
din convingeri p e care le-a mărturisit nu o dată Eminescu în însemnările sale
literare şi lingvistice. „Izvoare ale gîndirii" şi „rîuri de cîntări" sînt expresii
ale unei stări de conştiintă însufleţită. Metaforele caracterizează din nou fierbe-
rea -lăuntrică din care începea să se desluşească acordurile viitoarei opere gran-
dioase 6 .
Antiteza, una dintre cele mai cultivate şi mai strălucite construcţii stilistice
ale poetului, e9te mai viguros exprimată în Epigonii decît în oricare altă poezie
anterioară. Nu e vorba numai de' jocul subtil al pronumelor, în partea doua a
poeziei,. ci de concentrarea metaforică a caracterizării celor două generaţii, aşa
de diferite între ele, cum . spunea însuşi Eminescu în scrisoarea din care' am
citat mai' sus (care însoţea versurile trimise revistei ieşene la începutul anu-
lui 1870):

Voi, pierduţi in qînduri sinte, convorbeaţi cu idealuri,

Noi, cirpim cerul cu stele, noi mînjim marea cu valuri.
Căci al nostru-'/ sur şi rece — marea noastră-/ de Îngheţ.
Voi urmaţi cu răpejune cugetările regine...

Din fragmentele cele mai mici ale poemei se observă confluenta diverselor
straturi lexicale în arhitectura versurilor (neologisme: convorbiri, idealuri) sintagme
noi (cugetările regine), cuvinte şi forme lexicale vechi (sînt, răpejune). epitete
rare (cerul sur şi' rece; marea de îngheţ), metafore îndrăzneţe (cîrpim cerul cu
stele; mînjim marea cu valuri) din registrul marilor inovaţii ale stilului emines-
cian, care -au -pus nenumărate probleme redactorilor Dicţionarului limbii poetice
a • lui Eminescu (în efortul de a explica sensul unor construcţii metaforice de
felul celor citate mai sus). Varianta existentă la textul de mai sus prezintă unele
deosebiri faţă de textul publicat de poet. Elementul esenţial al' opoziţiei: noi
nu apare |decit -o dată în versul al doilea, în schimb în al treilea se repetă şi e
mai clară construcţia: Cerul nostru-i sur şi rece, în loc de: Căci al nostruri sur
şi rece.

* *

Există în Epigonii uiiele tendinţe fundamentale ale artei stilistice, specifice

începutului activităţii creatoare a lui Eminescu. Aglomerarea de epitete, extin-
derea subordonărilor în fraze - aborescente, cu strălucite ornamente lexicale (atri-
bute, complemente, exprimate prin neologisme, arhaisme, cuvinte populare, chiar
regionale, propoziţii subordonate în serii etc.)', comparaţii ingenioase, rod al
nnfci imaginaţii vii, romantice, personificări şi metafore care. izbesc pe cititor prin
uriaşa perspectivă a exocării şi prin ' varietatea asocierilor neaşteptate, fac parte
din aceste particularităţi a l e . limbajului său poetic dé pe là 1870—72. în con-
cordantă cu . fondul romantic predominant, explozia afectivă a contextului lucrat
din cuvinte care par azi atît de comune, dacă le luăm izolat, atincie de cele mai
 Studii . 169

multe ori valoarea simbolică a imaginei, modelul nou şi plastic al unor constructii
inedite: :

Suilete iără de noimă, vorbe triste, amorţite,

scrisese în variantă poetul despre, epigonii comparaţi cu antecesorii, dar versul nu
1-a satisfăcut, pentru că imaginea-opoziţie conţinea prea multe •' elemente, uzate din
arsenalul poeticii tradiţionale. A schimbat versul astfel:

Mici de zile, mari de patimi, inimi bătrîne. urite...

care nu. mai are nimic comun cu vreo construcţie poetică a vechilor scriitori,
pentru . că potenţează într-un chip nou opoziţia chiar în interiorul versului citat
şi încheie caraoterizarea printr-o .metaforă ' concretă, cu termeni comuni, ' àflati
aici într-o subordonare gradată ascendent: inimi bătrîne, urite.
Precizia şi noutatea construcţiei stilistice l-au preocupat încă din prima fază
a creaţiei poetice, cum ne-o dovedesc puţinele variante din acel timp. După ce
a scris despre Ştefan cel Mare „domnitorul triumfal", o calificare în nota reto-
rică • a epocii, Eminescu revine asupra versului ' pentru' a-i da 'o . originalitate măi
clară şi-1 numeşte pe domnul Moldovei; „leul sombru şi regal", care nu-1 satis-
face pe deplin, pentru că fondul real al evocării nu era transpus în mod adecvat:
schimbă pe leu In zimbru şi contextul apare astfel definitiv, potrivit cu. intenţiile
lui artistice şi cu realitatea istorică.
Concomitent cu elaborarea poemelor de răsunet în cercul „Junimii" în va-
riantele eminesciene se manifestă un spirit autocritic tot mai vădit, şi o dată cu
e! căutările estetice ale stilului vor deschide drumul perfecţionării unor pasaje
tributare clişeelor stilistice de circulaţie' în literatura noastră. Operaţia de clari-
ficare şi de simplificare a volumului "de rarităţi lexicale merge adînc în structura
versurilor şi le modifică, sporind calitatea imaginii. Iată uri exemplu concludent
din evoluţia a trei versuri ale EDiqonilor despre care vorbim:

a) O convenţie-i ştiinţa, leqea-i o pâpuşărie,

Viaţa o monedă calpă cu suriaţa aurie;
Suiletul e o miazmă dintr-un corp pereqrinar.

Excesul neologic şi repetarea construcţiei sintactice (fiecare subiect este "urmat

de . un nume predicativ- cu valoare figurată, dar prea puţin originală, cam conven-
ţională), cu ecouri- din . Alecsandri (leqea-i o păpuşărie), sau ' din stilului retoric' al
presei .politice, trebuiau corectate; reface deci:

a) O convenţie-i ştiinţa, ce-azi e drept, mîne-i minciună;

Afi luptai luptă deşartă, aii vînat ţintă nebună;
Aţi vinat zile de aur pe-astă lume de amar.

[O. I, p. 297)

Cînd trimite poezia la tipar mai retuşează acele versuri în care vreun cuvînt
nu sta tocmai potrivit la locul lui, fie că părea impropriu, exagerat, fie că
repeta ideea. Atunci, în loc dé. ştiinţa scrie totul, fortificînd contextul: O conven-
ţie . e totul-, - repetarea lui vina din -al-treilea vers este înlocuită .prin visa, mai
propriu-şi- mai- n u a n t a t - î n ' ansamblul evocării: Aţi visat zile ' de aur, care înnobi-
lează amintirea scriitorilor din trecut.
Amănuntele trebuiau citate; oricît de mică s-ar părea la prima vedere ope-
raţia de stilizare -a versurilor de '. către poetul adolescent. Ele demonstrează
cel mai bine că miracolul imaginilor eminesciene nu constă dintr-o ţîşnire • subită
a geniului verbal, deşi acesta • s-a , manifestat cu .claritate în toate poemele tipă-
rite duoă 1870 şi- -chiar . în acést -an, ' cum s-a văziit, d , ' la baza inovaţiei, a re-
170 Studii

construirii metaforelor strălucite, rezida o pasiune arzătoare pentru frumos şi

adevăr. El căuta adevărul Cuvintelor care să acopere perfect impresia şi jocul
imaginaţiei; aspira., către frumosul unei imagini noi, negîndite de cinev.a pînă lă
el, care putea fixa cu claritate fondul cugetării sale titanice, facultatea nesecată
de a da proporţii, culoare, viaţă amănuntelor aflate în amorţirea lor primordială.
Prin asocieri originale de cuvinte „abstracţiunile devin dimensionale; uşor de
măsurat şi d e . apucat cu mina" (G. Călinescu). Se vede din materialul adunat în
variante. că poetul face un efort continuu de a stăpîni cuvintele care se înghe-
suie sub condeiul său, pentru a condensa stilul şi a umple de. lumină metafora
cizelată cu grija sculptorului pentru ' relieful sensibil al fiecărei linii. Eminescu
îşi iubea paginile acoperite cu schiţele viitoarelor sale poeme, pentru că aspira
să facă din limba, versurilor o operă de artă.

Cţnd in variantele Epigonilor a scris la început:

Văd Doetli ce-au scris cartea limbei noastre mult iubite

el se identifica cu lucrarea lor patriotică,- nobilă, şi voia ca această limbă mult
iubită să devină, cum a soris în altă variantă a acelui vers, „de . miere"; el se
simţea chemat să scrie „cartea limbei noastre cei de miere".. Nu încape îndoială
că poema Epigonii s-a năsout dintr-un complex sentiment patriotic, din sinceri-
tatea ataşamentului faţă de opera pozitivă a înaintaşilor. Ne-o spune chiar poetul
într-o ' scrisoare către Veronica Micie, citată mai sus: „Nu merit laudele aduse
pentru poezia Epigonii. E o concepţie pe care o făurisem la .Viena, într-un elan
de patriotism". Sinceritatea simţirii şi capacitatea fanteziei, a expresiei sale au
dat conceptului istoric iniţial o formă -artistică de, merit incontestabil, oare nu
şi-a pierdut valoarea prin trecerea timpului.
G. Ibrăileanu vedea în parcurgerea etapei de la Venere şi Madonă la Epi-
.gonii „evoluţia cea mai repede pe care a făcut-o vreodată un scriitor într-un
singur an"; (sublinierea criticului). Discuţia de pînă aici a demonstrat într-o mă-
sură oarecare în ce constă progresul concepţiei, claritatea construcţiei, a structurii '
imaginilor, densitatea contextului prin înnoirea capacităţii de sugestie a cuvin-
telor situate în vecinătăţi neaşteptate, inspirate, metafore absolut originale, re-
flectînd forţa unei imaginaţii fabuloase, imagini lucrate cu migală şi perfect in-
tegrate în desfăşurarea logică şi antitetică a ideilor, materializîndu-le în atîtea
hiperbole memorabile. Iată merite poetice preţuite azi mai mult decît atunci
cînd • au vestit- în. lume pe cel mai de seamă artist al limbii romîneşti. Ceea ca a
urmat după Epigonii a confirmat valoarea talentului şi linia ascendentă a ino-
vaţiei stilistice eminesciene.
GH, BULGĂR

1
Citatele sînt date din Opere, ed. Perpessicius, cuprinzîrid variantele: O. 1,
11, llî, şi pagina.
3
I. E. Torouţiu, Studii şi doc. lit,, IV, 1933, p. 127.
3
-Ibid. I, 1931, p. 312.
4
Ţudor Arghezi, Tablele de cronicar, 1960, p. 74.
6
G. Călinescu, Opera lui "Mihai! Eminescu. V. p. 9
8
D. Pouovici. Poezia lui Eminescu, curs litogr., 1948, p. 192.
V. C U P Ş A ; Ilustraţie la „ Î m p ă r a t şi proletar"
CRONICA LITERARA

G. Călinescu: „Viata lui M. Eminescu"

Apariţia celei de a patra ediţii a Vieţii lui Mihai Emirsescu de <J. Călinescu
este indiscutabil un eveniment literar, înţeles ca atare de toţi cititorii, de vreme
ce un tiraj de 50,000 de exemplare s-a epuizat în cîteva ore.
Viaţa lui Mihai Eminescu de G. Călinescu, apărută pentru prima oară în 1932
şi ajunsă în 1938 la a treia ediţie/este, în ciuda modului în care a fost receptată
în vremea burgheziei (cu cele mai stupide invective ce se pot imagjna), o incom-
parabilă operă clasică, singura adevărată biografie din literatura noastră, şi cea
mai autentică Imagine a vieţii celui mai mare poet romîn.
Deoarece despre viaţa lui Eminescu s-au mai scris şi se mai scriu încă diverse
cărţi, este cazul să ne întrebăm de ce pînă în prezent nivelul cărţii lui G. Călinescu
nu a fost ajuns. S-ar putea răspunde simplu: pentru că nimeni n-a avut talentul
lui, dar credem că trebuie să ne. referim şi la alte cauze.
Mai întîi nu toţi autorii care-şi intitulează astfel de scrieri Viaţa lui ţin
seama că au de întocmit o biografie şi nimic altceva, nu toţi înţeleg acelaşi lucru
printr-o biografie.
Biografia, cultivată încă din antichitate, a fost socotită o specie a genului
istoric, ulterior, integrat genului naraţiunii, epic. De la Plutarh şi pînâ astăzi,
biografii ne-au obişnuit cu povestirea vieţii oamenilor iluştri, a geniilor din diverse
domenii de activitate. Geniul este exponentul în cel mai înalt grad al unei virtuţi,
deci biografia nu este altceva decît depănarea unei existenţe a cărei finalitate
stă în realizarea respectivei virtuţi. Treptele unei asemenea existenţe alcătuiesc
ceea ce se numeşte destinul exemplar, caracteristic omului de geniu şi numai
lui, fiindcă dacă orice om posedă o virtute şi are dorinţa înfăptuirii ei, numai
geniul este capabil s-o realizeze deplin. în viaţa unui geniu putem întîlni multe
întîmplări lipsite de semnificaţie, pentru că geniul are şi însuşiri ale omului comun,
care devin şi ele turburătoare de îndată ce sînt subordonate însuşirii fundamen-
tale şi care într-o biografie au rostul de a face legătura între existenţa obişnuită
şl existenţa exemplară, altfel spus de a particulariza un destin prin definiţie
schematic. Eroarea care pîndeşte pe biograf stă în primul rînd în naraţia nefina-
lizată a v|eţii, ceea ce nu poate duce decît. ia factologie sau anecdotă de joasă
calitate.
 172 Cronica literară

Documentul esenţial al oricărei biografii este, in cazul scriitorului, opera lui,

de unde extragem senslil general al existenţei. Asta nu înseamnă că biograful,
ignorind obiectivul său principal, destinul exemplar, trebuie să înlocuiască expu-
nerea vieţii cu povestirea conţinutului operei (de caracter fictiv), cu exegeza
literară a operei (ceea ce cade în sarcina criticului propriu-zis) sau cu relatarea
publ icării operei (operaţie rezervata bibliografului). O vioţâ care amestecă toate
aceste lucruri încetează de a mai fi o biografie şi devine o lucrare cu caracter
hibrid. Un caracter hibrid are şi aşa numita biografie romanţată, sporirea biogra-
fiei ridicate pe document cu fapte imaginare.
Caracterul ştiinţific al' unei biografii este asigurat de folosirea în spirit critic
riguros a izvoarelor şi de interpretarea obiectivă a faptelor. Biograful trebuie să
amendeze documentele nesigure, să selecteze mărturiile contemporane, să pună
în concordanţă ştirile venite din diverse surse cu datele fundamentale, furnizate
de operă, într-un cuvînt să domine materialul construcţiei şi să-1 subordoneze
viziunii sale personale. Biografia poate fi dogmatic subiectivă cînd autorul ei por-
neşte de la o idee preconcepută despre om, în discordanţă cu opera lui, ori so-
ciologist-vulgară, atunci cînd evenimentele exterioare copleşesc printr-un deter-
minism mecanic viaţa eroului. In sfîrşit, critica genetică reclamă o biografie, con-
siderată singura îndreptăţită ştiinţific, în care personalitatea să fie urmărită în
succesiunea cronologică a momentelor de ecloziune a creaţiei, practic în studiul
amănunţit al genezei fiecărei opere, indiferent de valoarea ei.
Viaţa lui Mihai Eminescu de G. Călinescu este o biografie ştiinţifică în sensul
câ reconstituie cu rigoare destinul exemplar al unui poet de geniu, dar este în
acelaşi timp o operă literară, pentru că pune la contribuţie odată cu interpretarea
critică, naraţiunea, evocarea, descrierea, portretul, toate mijloacele oferite de
genul epic, liric şi dramatic la un loc, într-o alcătuire căreia nu-i găsim alt echi-
valent decît poemul de mari dimensiuni ori epopeea. Această senzaţie o dă în
special riţmui povestirii cadenţat în 16 cînturi, cum mai putem numi capitolele
biografiei de compoziţie neîndoios muzicală, simfonică. Deşi scenariul e dinainte
cunoscut, curiozitatea nu e cu nimic stînjenită şi după cum interpretul unei opere
muzicale simte plăcerea, de fiecare dată egală, de a cînta toată partitura, citito-
rul poate rélua lectura întregii cărţi sau numai a unui capitol la infinit. Rareori
ne-a fost dat să reluăm cu un interes la fel de intens un studiu literar, o cerce-
tare, dacă putem să-i spunem aşa, ca Viaţa lui Mihai Eminescu, modificată de
ia o ediţie la alta insensibil de puţin, ca să nu spunem deloc. Mulţi au crezut
că măcar la această ultimă ediţie autorul va introduce mai multe schimbări, dat
fiind câ între timp s-au publicat noi volume de documente eminesciene, unele
foarte extinse.. Adevărul este că aceste documente din afară nu contrazic imagi-
nea poetului din documentul esenţial al operei, cunoscut lui G. Călinescu, în
toate detaliile lui încă de la prima ediţie a Vieţii, din 1932. Oricîte documente
au mai ieşit de atunci şi vor mai ieşi la iveală de acum încolo, viaţa interioară
a lui Eminescu, destinul său, sugerat de operă, va rămînea acelaşi, afară de
cazul câ s-ar mai descoperi o altă operă a sa, necunoscută pînă acum, ceea ce
e puţin probabil. Biografia lui Eminescu de G. Călinescu nu poate fi ameninţată
prin urmare de apariţia unor'documente inedite, ci numai de o nouă biografie
care a avut la îndemînă relativ aceleaşi izvoare. Pentru moment, talentul greu de
egalat al lui G. Călinescu ca şi cercetarea amănunţită a operei lui Eminescu
 Confluente j 73

Întreprinsă de el în cele cinci volume dintre 1934-1936 (ulterior reluată în două

volume în curs de publicare) face întreprinderea unei noi biografii, nu superioare,
•dar măcar de aceeaşi calitate, imposibil de închipuit.
După un preludiu asupra strămoşilor şi familiei, între un act de naştere şi
un act de moarte, transcrise după registrele stării civile, G. Călinescu învie sub
ochii noştri, cu o adevărată magie a cuvîntului, astfel încît îl vedem nu numai
corporal, dar şi cerebral, pe cel care, intrat în zona de sus a constelaţiei sale,
părea cu neputinţă de readus pe pămînt. Trăim alături de sclipitorul Hyperion în
epoca şi la vîrstele Iui, în aerul peisajelor rustice şi' citadine pe care le-a stră-
bătut, în mediul său intim şi social, în bucuriile, suferinţele, înălţările şi căderile
lui cosmice. Existenţa eroului se prelungeşte în conştiinţa noastră cu tendinţa de
a deveni o permanenţă, dincolo de cel din urmă episod al biografiei.
Critic dotat cu o rară putere de pătrundere a virtuţii geniale, G. Călinescu
este un observator al condiţiei umane asemenea celor mai mari romancieri (ro-
mancier de altfel considerabil el însuşi), ferit prin gust. şi prin desăvîrşită cultură
de confuzia genurilor, a biografiei cu romanul. Viaţa lui Eminescu nu alunecă
niciodată pe panta biografiei romanţate, nu născoceşte nimic, dar nu rămîne
nici goală cronologie, o simplă aglomerare de date, o înşiruire seacă de docu-
mente. G. Călinescu nu are mistica documentului, pe care îl acceptă sau respinge
în urma unui examen şi-l interpretează totdeauna multilateral. Cititorul rămîne
adesea uluit de cîte lucruri ştie să scoată biograful dintr-o mărturie adesea neîn-
semnată, superficială. Acolo unde altcineva ar reproduce mărturia direct, G. C ă -
linescu adaugă consideraţii surprinzătoare, făcînd portretul autorului relaţiei,
apreciindu-i mijloacele literare, completîndu-i sau rectificîndu-i spusele, expu-
nînd totul cu cuvintele sale.. Rezultatul e că în locul unui mozaic de pagini de
diferite stiluri avem o unică expunere personală, întocmai ca într-o carte compusă
liber de la început pînă la sfîrşit. Numai Eminescù are, ca erou principal, din
cînd în cînd cuvîntul pentru a povesti în versuri un episod, a exprima idei şi
•sentimente, ori de cîte ori o pagină a operei sale oferă prilejul.
Darul de a învia figuri dispărute este însuşirea de căpetenie a lui G. Căli-
nescu, evocator nu numai al lui Eminescu, dar şi al tuturor persoanelor din preajma
lui, al tatălui Gheorghe Eminovici, al mamei, al fraţilor şi surorilor, al prietenilor
din copilărie şi adolescenţă, al colegilor de la universităţile' din Viena şi Berlin, al
membrilor Junimii de lă laşi şi Bucureşti. Ştefan Cacoveanu, Teodor Ştefanelli,
loan Slavici, Ion Creangă, Titu Maiorescu, I. L. Caragiale, George Panu, lacob
Negruzzi, Veronica Miele, Mite Kremnitz, Cleopatra Poenaru şi atîtia alţii trăiesc
la propriu în Viaţa lui Eminescu, definiţi în trăsăturile lor Urriane şi literare speci-
fice. Greoiul Slavici, jovialul Creangă, maliţiosul Caragiale, olimpianul Maiorescu,
sînt surprinşi în portrete de o atît de pătrunzătoare intuiţie, încît după mai bine
de trei decenii în care respectivii scriitori au fost discutaţi şi reprofilaţi, criticul
n-a avut de îndreptat nici o opinie. Părerile că Eminescu ar fi dus un război
continuu cu Junimea şi că ar fi fost neînţeles şi persecutat de Maiorescu, mult
exagerate pînă nu demult, nu erau fundate pe adevărul istoric şi nu ar fi avut
•circulaţia care li s-a dat, dacă Viaţa lui Mihai Eminescu ar fi constituit, cum
desigur că va constitui de acum încolo, biografia cea mai autorizată a poetului
nostru naţional.
174 Cronica literară

Puţinele obiecţii care s-ar putea schiţa in legătură cu excelenta carte a lui
G, Călinescu (cartea sa de debut în critica şi istoria literară romîneascâ) sînt pre-
văzute şi preîntîmpinate de autor Unele date sînt nesigure şi controversate, altele
au aparenţă legendară. O biografie, susţine pe drept cuvînt G. Călinescu, are
nevoie de oarecare mitologie şi, mai la urma urmei, dacă spunem că poezia La o
artistă a fost inspirată de Carlotta Patti nu de Eufrosina Popescu, cum presupu-
neau contemporanii, poezia rămîne aceeaşi. De altfel, în numeroase alte împre-
jurări, se dovedeşte că Eminescu dedică poezii scrise sub impulsul sentimentelor
lui pentru o femeie alţei femei şi e aproape sigur de pildă câ în Dalila nu este
zugrăvită o singură femeie, ci o categorie. La fel, „plopii fără soţ" sînt situaţi de
unii în cartierul ieşan Tătăraşi, de alţii în Bucureşti, iar geamurile din Pe aceeaşi
ulicioară aparţin după unii Veronicăi Miele, după alţii unei burgheze blonde. A
căuta în opera de ficţiune elemente biografice precise este o îndeletnicire nese-
rioasă, plină de riscuri. Opera se trivializează, iar biografia nu cîştigă în adîn-
cime. De aceea G. Călinescu a extras din opera lui Eminescu numai spiritul
general al biografiei, lăsînd neatins caracterul de ficţiune al creaţiei, care trebuie
interpretată în ea însăşi, fără obsesia factorului viaţă, deoarece viaţa e absor-
bită în ficţiune.
Aderînd prin urmare în întregime la metoda biografică a lui G. Călinescu şî
subliniind inatacabilitatea ei, supunem observaţiei autorului numai cîteva posibile
corectări. de amănunt. „Hîrţoaga" Vedenie ce au văzut schimic Varlaam
de la mănăstirea Secului din Moldova la anii de la zidirea lumii
7329, iar de la întruparea mîntuitorului nostru Is. Chr. 1821, ' con-
ţinută în ms. 2307 p. 6-24, nu este o hîrţoagă, ci numai o copie
a lui Eminescu după o satiră a lui Vasile Pogor-tatăl, cum confirmă şi
G. Călinescu în Studii şi cercetări de istorie literară şi folclor, VIII, 1959 nr: 1—2,
p. 388-390. Manuscrisul original (azi pierdut) nu a fost cumpărat de Eminescu
cu „ultimul ban", ci mai probabil i-â fost încredinţat de posesorul lui ia Junimea,
Vasile Pogor-fiul, spre a-l transcrie şi eventual publica in Convorbiri literare.
Strofa despre Samson Bodnărescii citată la p. 241 (dintr-un Cîntec caracudesc)
nu se termină cu exclamaţia O, Jesu! ci cu refrenul galiardic: O jerum, jerum,
jerum/ O ! quae mutatio rerum! La ilustraţii s-ar fi putut pune şi fotografiile lui
Eminescu din 1880 (foto Franz Duschek) şi din 1887 (Botoşani) la care se face
aluzie în capitolul Masca lui Eminescu. In schimb, portretul lui Eminescu la vîrsta
de 16 ani pe care altcineva, a scris, „Botoşani 1869" (cînd Eminescu avea 19 ani);
prezentat de G. Călinescu drept Un portret inedit al lui Eminescu în Adevărul1
literar şi artistic tir. 904 din 3 aprilie 1938, e mai mult ca sigur inautentic şt
deci putea fi dat cel mult-cu menţiunea „presupus".
AL. PIRU
 Cronica literară 175

Marginalii la volumul VI de Opere

Multă — am spune chiar prea multă — vreme, strădania unora dintre emi-
nescologii noştri s-a consumaţ în cercetări şi dezbateri, nu o dată oţioase, privind
influenţele care s-au exercitat asupra creaţiei poetului, scotocindu-se în acest
sens, uneori cu pasiuni de adevărat cinegetism istorico-literar, surse mai mult sau
mai puţin plauzibile şi aliniindu-şe nume, de la Buddha la Schopenhauer şi de
la Pindar la Lenau, cărora li s-ar datora — se spune — interesul lui Eminescu
pentru o anumită problemă ori soluţiile propuse alteia, ideea cutărui poem ori
cadenţa cutărui vers al bogatei sale moşteniri. Nu e nici locul,1 cum nu e nici de
competenţa noastră să dăm sentinţe în asemenea complicate probleme de filiaţie
şî,,.în ultimă analiză, de laborator intim; au făcut-o şi o fac alţii şi. strălucirea
atîtor pagini de exegeză eminesciană nu numai că inhibă, ci şi dezarmează pe
cercetătorul ce se încumetă, negîndit, să escaladeze ziduri de erudiţie, ca să
refacă, eventual, detaliile unui capitel, ciuntit de vreme. Singura observaţie pe
care ne-am permite să o formulăm, vizînd, fireşte, nu contribuţiile reale, ci doar
excesele ce s-au manifestat în această ordine de idei, este că problema, ca
atare, a aşa-ziselor influenţe ni se pare oarecum subsidiară, în cazul unui creator
de geniu, cum a fost, incontestabil, Eminescu. Căutarea surselor de ideaţie sau
de limbaj artistic se dovedeşte, dacă nu neavenită, în orice caz fără un interes
major, atunci cînd concluziile atestă, inevitabil, culmi de transfigurare artistică ce
înalţă în prim plan originalitatea creatorului; aceasta — şi nu ţinem decît să
reamintim un loc comun, ignorat, din păcate, de unii cercetători — pentru că
geniiil, departe de a imita, creează, deschizînd perspective a căror grandoare,
dacă nu anulează, pur şi simplu, oricum diminuéazâ interesul semnificaţiilor ele-
mentare ale detaliului, susceptibil de eventuale analogii şi speculaţii de genea-
logie, adesea pedestră.
Unul din domeniile în care edificiul exegetic eminescian ni se părea încă, să
zicem, „în roşu" — cu toate contribuţiile de certă valoare ale unor critici şi istorici
literari de riedesminţit prestigiu — era în schimb acela al stabilirii, multilaterale
şi definitive, dacă se poate tinde la aşa ceva, a raporturilor dintre personalitatea
şi creaţia marelui poet şi spiritualitatea romînească, îndeosebi aşa cum ne apare
ea condensată în caratele vastei noastre producţii folclorice. Cercetările între-
prinse în acest sens de o serie de editori ai creaţiei eminesciene, de la Marie
Chendi la D. Murăraşu, stabiliseră, fireşte, cîteva jaloane preţioase în aprofun-
darea acestei probleme, fără a pătrunde însă în esenţa lucrurilor, fie datorită
unor vicii fundamentale de optică, fie din cauza limitării ca atare a cîmpului de
observaţie. De aceea abia o dată cu apariţia celui de-al şaselea volum al mo-
numentalei ediţii de Opere, îngrijite şi adnotate, cu erudiţia şi pasiunea filolo-
gului, dublat de poet, de acad. Perpessicius, se poate vorbi ' de o orientare
corespunzătoare a cercetărilor eminescologice in această direcţie. Bogatul ma-
terial, în parte inedit, pe care ni-l oferă această ediţie — ce vine totodată s ă
remedieze şi unele erori de lecţiune sau de interpretare a manuscriselor, — pre-
cum şi studiul introductiv ce o însoţeşte, în măsură să lumineze, alături de nu
mai puţin bogatul aparat de note, din partea a doua a volumului, multiplele
181 Cronica literară

semnificaţii aie atitudinii eminesciene în faţa marilor valori ale creativităţii co-
lective, constituie unul din cele mai preţioase omagii, din cite i-au fost aduse, în
posteritate, poetului nostru naţional. Dezbătute pe larg sau doar sugerate, în
limitele dimensiunilor unui asemenea volum, numeroase probleme legate de
această. coordonată fundamentală a operei eminesciene dobîndesc relief şi sti-
mulează reflecţii dintre cele mai fertile (constatare ce ne-a fost întărită şi de
lectura recentă a autoreferatului disertaţiei elaborate de tînărul aspirant Ion
Rotaru, cu tema Eminescu şi poezia populară, lucrare — aflată deocamdată în
manuscris — ce pare a aduce unele contribuţii utile în această privinţă, cel puţin
potrivit concluziilor pe care ni le-au prilejuit .cîteva dintre enunţurile formulate in
amintitul autoreferat).
Conceput, întocmai ca şi volumele anterioare, pe baza unei cercetări exhau-
stive a corpusului de manuscrise — operaţie întregită printr-o atentă colaţionare
a textelor incluse în unele ediţii mai vechi, — volumul cuprinzînd Literatura populară
dispensează pe viitorii exegeţi ai folcloristicii şi ai elementelor de inspiraţie
nemijlocit folclorică din creaţia eminesciană de efortul dificil al documentării
directe, oferindu-le un instrument de lucru pe cît de complet, pe atîta de siste-
matic şi de exact, sub raportul transcrierii de texte şi al informaţiei adiţionale.
Condeiul autorizat al editorului - a cărui muncă de proiectant şi totodată de
constructor, consumată poate cu preţul atîtor costisitoare sacrificii personale,
recheamă în memorie imaginea legendară a arhitectului artist de la Argeş —
reface pagini dificile de manuscris, îndreaptă erori şi omisiuni înrădăcinate în
tradiţie, propune împliniri dè lacune, în spiritul contextului şi al valorilor de
gîndire şi de expresie proprii ansamblului, în fine, regrupează logic numeroase
piese, dispersate, firesc, pe parcursul unei creaţii, curmate tragic, fără obişnuitul
preaviz al vîrstei bilanţurilor. în noua organizare a materialului ce a stat în
atenţia editorului, capitolului îndelung chibzuit de Poeme originale de inspiraţie
folclorică, cu un conţinut substanţial diferit de acela al grupajului, intitulat
impropriu Prelucrări - Imitaţii, din ediţia Murăraşu, i se adaugă alte şase cicluri,
cuprinzînd; cu unele excepţii (cum e cazul unor basme ca Făt-Frumos din lacrimă
?• a.), creaţii în. care amprenta personalităţii' culegătorului ne apare mai puţin
marcată, cel puţin la prima vedere: Lirica populară, Balade, Dramatice, Basme
în proză, Proverbe — Asemănări — Cimilituri şi Cîniece de lume. Irmoase. Unele
dintre acestea, ca de pildă cel intitulat Lirica populară, cuprind şi o serie de sub-
diviziuni, îndeosebi tematice, făcîndu-se în acelaşi timp menţiunea binevenită pri-
vind dificultatea unei asemenea organizări, în cazul atîtor specii şi producţii limi-
trofe (dificultate cu atît mai evidentă în sfera creaţiei folclorice). Capitolul următor,
consacrat aparatului de Note şi variante, ne introduce în vastul labirint al manu-
scriselor eminesciene, oferindu-ne totodată nu numai preţioase indicaţii de ghic!;
ci şi judicioase localizări geografice şi cronologice, numeroase ipoteze exegetice,
bi ie argumentate, referiri esenţiale la bibliografia diverselor probleme contro-
versate etc., etc. în fine, de o remarcabilă utilitate sînt'şi capitolele auxiliare, din
ultima parte a volumului, cuprinzînd un corp de Anexe — în care, în afara
Caietului anonim şi a altor cîteva exerciţii de tonalitate folclorică, reţinute de
poet printre manuscrisele sale, sînt reproduse şi unele materiale în măsură să
explice diverse momente biografice sau atitudini şi fapte de creaţie, legate de
epocă şi de conţinutul celorlalte capitole — precum şi o serie de alte adaosuri,
 Cronica literară 177

menite să întregească aparatul tehnic al ediţiei: o Schiţă bibliografică şi indis-

pensabilele Iridice — al primului vers, lexical şi general.
Care sînt concluziile pe care i le impune cititorului, fie el critic sau cerce-
tător, ori simplu iubitor de poezie, lectura celor peste 750 de pagini ale volumului?
Prima — şi cea mai însemnată — este, fără îndoială, aceea că şi „Luceafărul"
eminescian, întocmai ca şi vecini| săi, de strălucire similară, din alte constelaţii
poetice, nu este decît un mesager de elită al spiritualităţii şi al geniului unui
întreg popor, în universul de piscuri al Artei, Traiectoria sa prin cîmpul de lumini
şi umbre al poeziei romîneşti ne apare, mai cu seamă la lectura acestui volum,'
ţesută din fascicolele de raze ale gîndirii şi imaginaţiei colective, împletite cu
firele aurii ale iubirii şi ale dorului, cu murmurele triste ale durerii şi cu fulgerele,
frînte adesea în stîncă, ale mîniei şi ale revoltei milenare a întregii colectivităţi,
descinse în istorie pe meridianul sinuos al Carpaţilor. Departe de a ştirbi — cum
au fost tentaţi să considere chiar unii'eminescologi de prestigiu — strâlucirèà
creaţiilor de virf, pe baza exclusivă a cărora ne-am obişnuit poate a contura,
cîteodată cu suficienţă şi optică sectară, personalitatea complexă q creatorului,
poemele şi frînturilë de gîndire şi expresie poetică originală, ce alcătuiesc sub-,
stanţa acestui volum, alături de numeroasele piese culese şi „corese" din vastul
patrimoniu folcloric constituie, dincolo de valoarea lor intrinsecă, elemente de
şantier capabile să deschidă orizonturi nebănuite noilor cercetări eminescologice.
Popasul într-un asemenea şantier nu numai că te pune în contact nemijlocit cu
miracolele actului creator, ci îţi oferă oarecum şi satisfacţia adevăratei colaborări,
cu demiurgul: recunoscîndu-ţi larii poate mai curînd în autorul anonim al Mioriţei,
decît,în creatorul cult, oricît de aproape l-ai simţi pe acesta, ajungi acum să te
identifici mai uşor parcă cu lumea de gîndiri şi de imagini a celui din urmă, şi
parcurgerea ultimei file a volumului, în loc să te invite la legiuiţul repaos al.
„zilei a şaptea", te determină, dimpotrivă, să reiei lectura, începînd-o însă, de
data aceasta, sistematic, de la primul volum . . ,
Fuziunea desăvîrşită a geniului eminescian cu datele fundamentale ale spiri-.
tualităţii romîneşti o găsim de altfel afirmată şi programatic, de către autorul
„Luceafărului" şi ar fi suficient să cităm, în acest sens, următoarele rînduri. ale.
sale, desprinse dintr-o recenzie la Novelele din popor ale lui Slavici (v. Timpul din-
28 martie 1882): „Credem că nici o literatură puternică şi sănătoasă, capabilă să.
determine spiritul unui popor, nu poate exista decît determinată ea însăşi la
rîndul ei de spiritul acelui popor, întemeiată adică pe baza largă a geniului na-
ţional". Elementele acestui „geniu naţional" îi sînt revelate poetului îndeosebi de
creaţia folclorică, de aceea şi preferinţele sale se îndreaptă mai curînd către,
„izvorul curat ca lamura şi măi preţios ca aurul al poeziei noastre populare", decît
către „apă de zahăr cu portocale" a atîtor stihuitori cu pretenţii de originalitate,
car lipsiţi, în fond, de harul artei adevărate, indestructibil legate de valorile
morale şi artistice ale colectivităţii (citatele ap. Perpessicius, p. 14 din studiul;
introductiv). Urmîndu-I, cu spor de profunzime şi artă, pe Alecsandri, ce „visînd
cu doina tristă a voinicului de munte, visul apelor adîhce şî a stîhcelor cărunte,~
visul selbelor bătrîne de pe umerii de deal", „deşteaptă-n sinul nostru dorul ţârii
cei străbune" (Epigonii) şi anticipîndu-l pe Sadoveanui căruia aveam să-i dato-
răm o întreagă epopee de fâp'te şi simţire romînească, Eminescu este,1 fără în-
doială, autorul celei • dintîl epopei lirice a poporului nostru. Opera sa, împlinită

12 — Steaua
178 Cronica literară

din excerpte-de filozofie populară, calcinate în retortele sensibilităţii şi ale expre-

siei folclorice — chiar atunci cînd pare a se îndepărta de motivele şi cadenţele
prin excelenţă populare - alcătuieşte un întreg, în cuprinsul căruia se întîlnesc
cele mai felurite game şi conture ale profilului spiritual naţional. Nu e întîmplâ-
tor, în această ordine de idei, faptul că volumul la care ne referim prefigurează,
cum rezultă şi din bogatul său aparat de note şi variante, scheletul întregului ei
edificiu de înaltă poezie. Numeroase imagini şi frînturi de vers popular, zeci de
proverbe şi locuţiuni, reţinute de marele vistiernic al spiritualităţii colective în
caietele sale de lucru, hotărăsc de cele mai multe ori însăşi originalitatea scri-
sului său; şi este un merit al editorului de a fi demonstrat pentru prima dată, cu
probe evidente, felul cum acestea îşi află locul pînă şi în scrierile sale
poetice, ca şi în publicistica sa, în general. Reproducerea, binevenită, în
Anexe, a acelui editorial al ziarului Timpul, din 27 septembrie 1882, este cît se
poate de edificatoare, în această privinţă.
Dar Eminescu nu a fost - cum am mai arătat, fie şi în formulări implicite —
un simplu meşteşugar al versului de rezonanţă folclorică, după cum nu a fost
nici un culegător impersonal de producţii populare. Chiar dacă nu ne-a lăsat,
asemeni ilustrului său înaintaş, o nouă Mioriţă — cum pe drept cuvînt consideră
acad. Perpessicius — autorul „Luceafărului", al Iui „Călin Nebunul" şi al lui „Făt
Frumos din lacrimă" a fost departe de a adopta poziţia unui receptor pasiv al
unor asemenea producţii. Exegeţii folcloristicii sale, şi îndeosebi editorul cel mat
autorizat al acestui capitol din creaţia eminesciană (v., în afara studiului intro-
ductiv, notele, cu proporţii de adevărate studii, consacrate unor piese ca balada
Serdariu ş. a.), demonstrează convingător atitudinea creatoare a culegătorului, pre-
ocupat nu atît de transcrierea exactă a textelor, cît mai cu seamă de posibilităţile
de recuperare a valorilor iniţiale — bănuite doar, adesea, din relatarea unor col-
portori mai puţin înzestraţi cu memorie şi har personal — şi, în ultimă analiză,
de perspectivele unei valorificări majore a lor, în cuprinsul propriei sale creaţii.
Aşa se explică, credem noi, pe de o parte, prezenţa fragmentară, în culegerile
eminesciene de folclor, a unor texte reţinute integral în alte culegeri, iar pe de
alta, aspectul radical modificat sau îmbunătăţit al altor scrieri, de provenienţă
similară. Un singur exemplu, dintre, multele posibile, ni se pare deosebit de
edificator, în acest sens: acela al basmului Făt-Frumos din lacrimă. Lucrare de
debut, bănuită doar, pînă nu de mult, că şi-ar avea punctul de plecare într-ur?
basm popular, această piesă de rezistenţă în ansamblul creaţiei eminesciene,
socotită, încă în 1886, de Ion Nădejde, „o adevărată poemă în proză", oferă
astăzi cercetătorului noi prilejuri de studiu, graţie îndeosebi descoperirii, men-
ţionate, în note, şi de acad. Perpessicius, a unui foarte plauzibil prototip folcloric.
Este vorba de basmul Făt frumos crescut din lacrimă, cules de tînăru! lingvist
Teofil Teaha de la o ţărancă din Ştei şi publicat, în transcriere fonetică exactă,
în volumul Graiul din Valea Crişului Negru (Ed. Academiei R. P. R., 1961, p.
187—190). O serie întreagă de argumente ne determină să considerăm că
Eminescu s-a folosit, în elaborarea basmului său, de o versiune similară, pro-
venind din aceeaşi zonă folclorică. în primul rînd, nucleele epice ale celor două
basme nu diferă, decît la nivelul unor detalii, prea puţin semnificative, în
economia întregului (cum ar fi, de pildă, episodul cu răţoiul, prezent doar îru
versiunea recent culeasă, ori unele detalii suplimentare din versiunea emines-
 Cronica literară 179

cicmâ). Lipsa unor elemente narative din textura basmului comunicat de Teaha
pare să. ţină mai mult de domeniul vizibilului deficit de memorie al povestitoarei,
a cărei relatare abundă în inadvertenţe şi în treceri prea puţin coerente de
la. un moment la altul; după cum prezenţa altora — inexistente la Eminèscu -
se poate foarte bine datora fie unor adaosuri ulterioare deceniului al şaptelea
al veacului trecut, cînd a fost probabil culeasă versiunea-prototip, fie, pur şi
simplu, unei relatări cumulative, cu incursiuni necontrolate în zone epice înve-
cinate, cum se întîmplă frecvent în comunicarea orală a producţiilor populare.
In al doilea rînd, nu întîmplător ni se pare şi faptul că versiunea recentă a
basmului provine di'ntr-o regiune care i-a furnizat, după cum se ştie, poetului
şi alte fragmente folclorice (referindu-ne la aceeaşi culegere de texte dialectale,
am remarca, în plus, unele consonanţe, mergînd pînă la identităţi de versuri,
între unele piese din lirica populară eminesciană — cum sînt de pildă cele de
Ia p. 154 — şi crîmpeiele lirice reţinute de Teofil Teaha de la un informator din
Şidiştel, localitate apropiată de Ştei). Mai mult decît atît: se ştie că Eminescu
a întreţinut relaţii dintre cele mai amicale cu Miron Pompiliu, cunoscutul folclorist
ardelean (originar chiar din Ştei), care n-ar fi exclus să-i fi oferit, spre consultare,
şi unele dintre manuscrisele sale folclorice inedite. Tipărită în acelaşi an cu
apariţia, în Convorbiri literare, a basmului lui Eminescu (1870), culegerea sa de
Balade populare romîne este precedată, după cum se ştie, de o prefaţă a auto-
rului, în care se precizează că aceasta nu reprezintă decît o mică parte din acea
„considerabilă colecţie de doine, balade, hore, BASME, etc." (subi, n.), de care
dispunea, încă la acea dată, culegătorul. Relaţiile amintite dintre poet şi folclo-
rist, pé de o parte, menţiunea din prefaţa citată, pe de alta, constituie, credem,
suficiente probe. în sprijinul tezei că Eminescu a folosit ca prototip al lui Făt-
Frumos din lacrimă unul din basmele, ulterior rătăcite — poate chiar din vina
poetului — din culegerea lui Miron Pompiliu.
C e e a ce am ţinut însă în mod special să relevăm, punînd în discuţie geneza
acestui basm, vizează, de fapt, operaţia de selectare şi reorganizare a faptelor
şi de şlefuire a expresiei, suferită de prototip — indiferent care va fi fost el —
pînă să atingă desăvîrşirea, O paralelă cît de puţin aprofundată între cele două
texte ne dovedeşte că relatarea informatoarei din Ştei ni se prezintă, cel mult;
ca un brouillon, stîngaci şi pe alocuri incoerent, al basmului cu Făt-Frumos din
lacrimă. Personajele ne apar abia schiţate, acţiunile nu sînt întotdeauna motivate
logic, iar referirile la cadru aproape că lipsesc; ca să nu mai vorbim de arta
naraţiunii, ca atare, care rareori satisface. In interpretarea eminesciană, basmul
— căruia recenta atestare folclorică îi aduce anularea definitivă a acuzelor
neîntemeiate, formulate odinioară de M. Dragomirescu (v. Critice, vol. II, p.
205—207), care vede în el o îmbinare eclectică de motive epice naţionale, cu o
serie de „elemente prea streine de geniul poporului nostru" — dobîndeşte nu
numai coerenţă în succesiunea faptelor şi în expresie, ci şi o strălucire cu totul
aparte, în întregul peisaj al aşa-ziselor „prelucrări" de basme populare romî-
neşti. Din punct de vedere estetic, el nu ne apare cu nimic mai prejos ca-
poveştile lui Creangă, situîndu-se totodată cu mult deasupra realizărilor similare,
atît ale unui culegător înzestrat ca Ispirescu, cît şi ale lui Slavici însuşi. Căutîndu-i
o încadrare valorică în planul literaturii universale, l-am asocia poate doar
creaţiilor de factură romantică ale lui Ch. Perrault şi Grimm, ori celor, nu mai
180 Cronica literara

puţin celebre,^ ale lui îAhdersen. Dezvoltînd, şi nicidecum compilînd, cum credea
prefaţatorul ediţiei din: Biblioteca „Socec", elementele epice ale basmului
popular romînesc, ce i-a servit ca model, Eminescu ne-a oferit, de fapt, o nara-
ţiune în spiritul' celei populare, dar străbătută de la un capăt la altul de
amprenta ' inàlienabilâ a copleşitoarei sale personalităţi. Personajele sale dobîn-
desc consistenţă şi individualitate, chiar dacă structura lor rămîne apăsat ro-
mantică, situaţiile decurg firesc şi se înlănţuie armonios, iar cadrul devine o
prezenţă permanentă şi nuanţată. Aşa cum observa acad. Tudor Vianu, în Arta
prozatorilor romîni, „există în stilizarea eminesciană a basmului nu numai mai
mult aur şi argint, mai multe pietre preţioase, nu numai o intensificare a orna-
mentului fabulos, dar şi o atitudine descriptivă, atentă Ia nuanţele aparenţei
şi ale expresiunii, prin care simţim lămurit că poetul a părăsit terenul propriu-zis
a! artei populare". C e e a ce ar fi îndreptăţit, poate, detaşarea netă, în ^ediţia
la care ne referim, a Iui Făt-Frumos din lacrimă, de celelalte basme, m'ai direct
folclorice şi mai puţin artistice (cu excepţia doar a lui Călin Nebunul, vecin cu
primul ca realizare, dar trecut oarecum oe un olan secund, datorită reluării lui
în poemul cu acelaşi titlu).
Revenind acum la coordonata fundamentală a acestor marginalii la cel dè-aS
şasâlea volum al Operelor eminesciene — aceea privind raporturile scrisului emi-
nescian cu spiritualitatea romînească, aşa cum ne apare ea revelată îndeosebi în
bogata noastră producţie folclorică — nu putem să nu ne referim, înainte dé a
încheia, la cunoscuta definiţie dată de poet, încă în 1877 (v. Curierul de laşi din
10 august), literaturii : populare: „Literatura populară nici nu se poate numi
altceva decît cugetarea şi productele fantasiei poporului însuşi, care devin lite-
ratură în momentul în care se produc prin scriere, sau produceri a clasei culte,
care se potrivesc însă aşa de bine cu gîndirea poporului, încît dacă acesta nu
le-au făcut, le-au putut însă face". Făcînd abstracţie de unele impreciziuni de
ordin mai mult terminologic, definiţia de mai sus ni se pare deosebit de eloc-
ventă pentru înţelegerea adecvată a problemei care ne-a preocupat, Eminescu
defineşte, aici, de fapt, cu o remarcabilă pătrundere, ceea ce numim astăzi
caracterul popular al literaturii, oferindu-ne totodată şi adevărata cheie de boltă
*a propriei sale creaţii: legătura ei nemijlocită cu „cugetarea şi productele fanta-
siei poporului", reflex a! vieţii de zi cu. zi a acestuia, al năzuinţelor lui şi, în
ultimă analiză, al întregului său profil etnopsihoiogic. Cît se poate de exact a
fost intuită această contopire a marelui creator cu spiritul poporului de către
Slavici. Creaţiile de vîrf ale geniului eminescian, remarca el, în Amintiri (p. 34),
nu se deosebesc, în esenţă, de cele de provenienţă folclorică, şi aceasta „nu
numai ca limbă, ca .ritm, ca rimă şi ca temperament, ci şi după felul de a gindi
şi de a simţi ce se dă în ele pe faţă". Şi iată şi explicaţia, dată de acelaşi
(p. 35), acestei fuziuni desăvîrşite a creatorului, cu poporul din mijlocul căruia
s-a ridicat, pe culmile cele mai de sus ale Poeziei: „Eminescu şi-a dat cea maî
mare parte din viaţă şi cea mai bună parte din sufletul lui ca să cunoască
pînă în cele mai mici amănunte viaţa poporului romîn, şi rostul neamului romînesc
in lumea aceasta, iar silinţele lui n-au rămas zadarnice. De aceea a pătruns
scrisa Iui în cercuri din ce în ce mai largi şi stăpîneşte din ce în ce mai mult
inimile şi minţile, de aceea creşte el şi se înalţă din zi în zi mai mult în gîndul

tuturora
"- LEON BACONSKY
VIATA ARTISTICA

In bronzurile sculptorilor

Mai toii sculptorii noştri de seamă au evocat figura luminoasă şi spirituali-

zată a iui 'Mihail Eminescu şi putem spune că, în activitatea fiecăruia dintre ei,
portretizarea fiinţei şi personalităţii . poetului constituie o încercare definitorie
pentru concepţia lor artistică, pentru măiestria lor.
Personalitatea şi opera poetului alcătuiesc un univers de idei şi de imagini
care pot fi tălmăcite în infinite moduri. Fiecare epocă sau perioadă a istoriei —
şi, în cuprinsul ei, exponenţii diferitelor clase, niveluri de cultură şi concepţii —
şi-au avut un Eminescu al lor, mai apropiat sau mai depărtat de umanismul mo-
delului real. Ca şi în critica literară, ca şi în muzică sau alte arte — şi în
sculptură avem felurite interpretări ale spiritului eminescian, în care timpul şl
măiestria sculptorului şi-au pus pecetea.
Eminescu este mereu viu în conştiinţele noastre şi de sigur să idealul este
să se ajungă la o interpretare în care să găsim pe adevăratul Eminescu şi care să
aparţină şi timpului nostru şi interpretului.
Sculptorul Bourdelle observa, pe bună dreptate, că un cap este un univers
de detalii. Un univers, din care se cuvine să ştii ce să alegi spre a exprima
adevărul asupra omului şi personalităţii lui. Cu cît Eminescu va fi cunoscut în
adîncile şi permanent valabilele lui semnificaţii, cu atît şi artiştii-interpreţi se
vor apropia mai temeinic de ceea ce a fost el, arătîrtd prin ce rămîne el viu
în sufletul poporului, în configuraţia culturală a patriei şi a lumii.
I-a sculptat mai întîi chipul un valoros artist contemporan cu. el, dar care
se pare că nu 1-a cunoscut şi, in orice caz, nu 1-a oglindit în timpul vieţii,, ci
curînd după moarte — sculptorul Ion Georgescu. Artist cu formaţie academică,
dar reuşind în cazul actorului Mihail Pascally să redea o expresivă întruchipare
a spiritului romantic, Ion Georgescu (1856—1898) ne-a lăsat două efigii emines-
ciene. Atît medalionul-relief care se află la mormintul de la cimitirul Bellu din
Bucureşti, Cît şi bustul ne arată că Ion Georgescu s-a călăuzit după• fotografia
poetului făcută la vîrsla de douăzeci şi şapte de ani, cînd avea o expresie mai
puţin avîntată, dar la fel de meditativă şi duioasă ca în fotografia de la nouă-
sprezece ani, desigur• mai reprezentativă şi pe care o vor folosi alţi sculptori. Bus-
tul este datat 1890, iar medalionul-relief e din 1891, fiind deci lucrate la puţină
vreme după moartea în 1889 a poetului.
Desigur, sculptorul Ion Georgescu, care era un om cult şi avea prietenii
printre literaţii vremii, nu s-a mărginit la simpla folosire a fotografiei, cînd faima
poetului sporea odată cu adîncul regret pentru timpuria şi tragica lui dispariţie.
Mai ales in medalionul-relief, Georgescu a interpretat cu căldură şi veneraţie
chipul lui Eminescu, aducînd o notă de puritate pe lîngă accentul pus. pe medi-
taţie. Efigia nu-i lipsită de duioşia eminesciană. In lotul, însă, aceste carac-
teristici nu sînt exprimate cu adîncimea şi tensiunea interioară pe care le-ar H
182 Viata artistică

meritai Eminescu. Imaginile lui Ion Georgescu nu depăşesc corectitudinea acade-

mistă. Nici măcar avîntul romantic din vortretul lui Pasoally nu flutură în aceste
imagini.
Nici in opera sculptorului Fritz Storck, busturile pe care le iace lui Eminescu
nu depăşesc media operelor sale de clasicizant, în care există totuşi excepţii, în
sensul unei expresivităţi mai vii, a unei portretizări mai semnificative, cum a
îosl în cazul lui Alexandru Macedonski, al cărui bust din 1917 constituie o remar-
cabilă portretizare. Bustul din 1929 pe care i-1 tace Storck lui Eminescu este de-a
dreptul goethean accentuînd acea seninătate finalâ, la care a ajuns Goethe, dapă
zbuciumă ri le romantice. Storck a căutat să iacă un iei de sinteză între cele
două înfăţişări din fotografiile lui Eminescu. Capul poetului păstrează ceva
tineresc ca în (o tog talia de la nouăsprezece ani, dar în -acelaşi timp, iărn
a aduce mustaţa din lotograiia de la douăzeci şi şapte de ani, îl redă mai plin
!a fafă, mai cărnos, .ca în a doua imagine. Aşa îl văzuse la prima întîlnire
Sn casa lui Titu Maiorescu şi scriitoarea Miiile Kremnitz, „cu înfăţişarea .prea
matură pentru cei douăzeci şi şase de ani ai săi, prea cărnos la faţă...". Dar
tot ea îi 'evocă intr-o altă ipostază — mult mai reprezentativă — cînd îşi citea
versurile: „la citit, vocea-i era plăcut monotonă... Cum şedea aplecat peste
foile... manuscrisului său, Eminescu a<vea o înfăţişare mai pulin masivă: bărbia
foarte pronunţată şi gura largă se atenuau; fruntea ieşea strălucitoare de sub
părul negru ca pana corbului-, sprîncenele apăreau în toată frumuseţea lor... Cînd
ridica ochii de pe manuscrisul' său, nu privea pe nimeni, ci părea că se uită visă-
tor în depărtare, adesea mişcînd in mod ritmic mina..." (Citat după Zoe Duml-
trescu-Buşulenga, Eininesou, Editura Tineretului, 1963, pp. 174—175).
Chiar dacă viaţa, cu vicisitudinile ei, îi schimbase de timpuriu înfăţişarea
obişnuită, Eminescu încă se spiritualiza şi readucea pe chipul său frumuseţea fizică
şi morală în momentele lui mari pe care artistul-interpret s-ar fi cuvenit să le
amintească, sugerînd totodată şi avîntul său de creator.' Dar Fritz Storck 1-a con-
ceput cu o seninătate oarecum convenţională, în felul în care adesea Goethe
fusese înfăţişat în sculptura germană. Cine are vreo îndoială asupra ac.estei apre-
cieri se poate convinge, compărînd imaginea pe care tot el i-a făcut-o lui Goethe
cu cea a lui Eminescu (volumul Fritz Storck de G. Oprescu, Editura pentru Lite-
ratură şi Artă, 1955, reproducerile 29 şi 34).
Mult mai interpretat şi mai semnificativ a fost proiectul lui Dimitrie Paciu-
rea pentru un monument al lui Eminescu la Galaţi. L-a lucrat prin 1908, dar
comanda a fost încredinţată lui Fritz Storck care a făcut un lucru mărunt. Marele
şi nedreptăţitul Paciurea, dispunînd de . forţă monumentală (Gigantul) şi de darul
unei adinei portretizări, &1 'tlnsuşi iun mare liric al bronzului şi 'al pietrei, a r fi
putut crea un adevărat monument eminescian. Dar, după încercarea din 1908,
care s-a izbit de neînţelegerea cercurilor influente de atunci, nu a mai stăruit.
Proiectul a supravieţuit pînă în deceniul 1920—1930. In interviul ce ni l-a
acordat acest sculptor de valoare mondială, cel mai de seamă ce l-am avut,
alături de Brâncuşi, amintea cu amărăciune: „Nu am fost invitat! la diferitele expo-
ziţii romîneşti <iin străinătate. Ciad am fost invitat (o singură dată) atuncea mi
s-a sparit pe drum proiectul pentru monumentul lui Eminescu. Nu am făcut nici
un monument pentru că nu mi s-a dat să fac, deşi am paiticipat ia două concursuri,
în schimb, am fost numit în comisiuni cai să mă pronunţ asupra lucrărilor a l t o r a . , ,
Monumentele se comandă p e nevăzute, ca să nu spun altfel." („Un sculptor sin-
guratec"... De vorbă cu D. Paciurea, în ziarul teatral-artistic Rampa, 12 februarie
1927). . •
Cum arăta proiectul lui Paciurea? îl putem reconstitui după singura fotografie
rămasă, publicată în volumul Paciurea, de O, Han, 1935. Pe un soclu ca o creasta,
de munte, se înălţa capul poetului, modelai cu forţă şi părînd o imensă vllvătaie.
O expresie bărbătească, cu accente de revoltă şi durere. O privire deloc olim-
piană, ci tunătoare, potenţată de graiul buzelor înfiorate. Nu sint buzele din foto-
grafiile cunoscute şi poate nici ochii nu arătau ca îri fotografii, dar în imaginea
lui Paciurea erau expresii din scîrba şi răzvrătirea artistului, prea pulin sau greşit
înţeles de contemporanii săi; era compasiunea pentru cei fn suferinţă şi nedreb-
 Viata artistică 183

tâtiţi, ca şi el. O imagine In acelaşi timp energică, michelangeliană, dar şi

proiund interiorizată, din care privitorul poate deduce tocmai ipostaza de luptător
a iui Eminescu, forţa lui de ginditor, care iubea şi ura, chemind la alte Înţelegeri
pe oameni. Nu-i nimic pesimist in expresia acestei băibăţii îndurerate şi în acelaşi
timp tunătoare, în revolta ei. însăşi Iruntea nu are seninătate, ci, prin modelajul
ei cu accente şi neregularităţi, cu o cută orizontală, adîncită sugerează Irămîntarea
întregii fiinţe, frăminiarea ridicată la simbol de părul vîlvoi ce pare o imensă
vîlvătaie a (răzvrătirii şi a aspiraţiei către o lume mai frumoasă şi mai dreaptă,
în lucrarea aceasta plină de dramatism se simte via afinitate dintre lirismul
îndurerat şi neconformist al lui Eminescu şi lirismul nefericitului sculptor, oare
parcă presimţea similitudinea destinului său cu acela al poetului.
La data .cînd a creat Paciurea acest proiect de monument, el încă era com-
bativ, pe cînd mai tîrziu se va refugia în lumea de vis a himerelor, nespus de
poetice, dar covîrşite de tristeţea şi amărăciunea cu care a închis ochii în 1932.
Proiectul de monument din 1908 • accentuiază combativitatea lui Eminescu, purdnd-o
în contrast cu figurile oamenilor alipiţi de soclul statuii. Trei figuri nude de
oameni în suferinţă. Un bărbat, şezînd cu capul în jos, ascuns între braţe, viguros
construit, are de o parte şi de alta două figuri de femei, una în picioare — şi
aceasta exprimlnd neliniştea şi tristeţea. Peste suferinţa acestor personaje-simbol
se ridică energicul chip eminescian. Proiectul, aproape odată şi ţumătate cît statura
unui om, are iun modelaj. rodinian,. susţinut însă pe o tforţă constrtuctivă
ce aminteşte de dramatismul lui Michel Angelo, coordonatele acestea manifestîn-
du-se adesea în opera Iui Paciurea, sub diferite larme, care însă sînt ale sale.
Sculptorul Oscar Han s-a consacrat studiului eminescian cu deosebită stăruinţă
între cele două războaie mondiale. Plănuia un mare monument pe care nu 1-a pu-
tut realiza din pricina împrejurărilor neprielnice. Plănuia un monument cu figura lui
Eminescu, avînd în jurul soclului patru mari figuri alegorice. Din acestea se află,
turnate în bronz, la Muzeul Zambaccian două Elegii, dajate 1933 şi 1942. Dacă nu
greşim, şi o altă compoziţie în bronz, înfăţişînd un bărbat şi o femeie cu trupurile
alipite şi alcătuind un bloc cu splendidă euritimie, aflat acum în Muzeul Dr. G. Vin-
tilă de. la Topalu, era destinată aceluiaş monument.
în ceea ce priveşte concepţia sculptorului Han asupra personalităţii lui Emi-
nescu, aceasta ne-o învederează bustul de la Constanţa, aşezat pe un soclu înalt
care are, în faţă figura unei femei în picioare, simboiizînd Poezia^ Aici avem
un chip luminos, tineresc, energic — cert inspirat de imaginea poetului la nouă-
sprezece ani, dar dusă mai departe, datorită unei aprofundări temeinice a operei.
Construit monumental, deci fără detaliile portretelor de interior, bustul lui Eminescu
de la Constanţa este o capodoperă a sculpturii noastre. Deşi realizat între cele
două războaie mondiale, bustul de Ia Constanţa întruchipează un Eminescu aproape
aşa cum îl vedem noi astăzi. Trăsăturile esenţiale, evocă un Eminescu luptătoi şi
duios totodată, energic şi luminos, a cărui visare cuprinde, prin dragostea ei, în-
treaga omenire. Aşezat Ia loc prielnic, cu faţa spre mare, monumentul acesta res-
pectă in cea mai mare măsură tipologia eminesciană, lrecînd-o prin semnificaţiile
majore ale operei. Măreţia şi sobrietatea expresiei reliefează lirismul activ al
poetului.
în ultimii ani, Oscar Han a creat Luceafărul, o figură simbolică în picioare,
iscusit drapată şi avînd chipul poetului însuşi, într-o luminoasă meditaţie.
Cu adîncime lirică şi căldură interioară este şi capul poetului creat în 1938
de sculptorul Corneliu Medrea, care 1-a interpretat tot în sensul, imaginii de la
nouăsprezece ani. Modelat cu fineţe şi păst'rînd doar trăsăturile esenţiale, fără detalii
naturaliste, chipul monumental creat de Medrea înseamnă o reuşită în activitatea sa.
(Este reprodus şi în volumul C. Medrea, de K. H. Zambaccian, E.S.P.L.A., 1957). Tot•
pe linia imaginii de la nouăsprezece ani, dar cu accente mai bărbăteşti şi chiar cu
o oarecare asprime în aceste accente, este şi bustul făcut de Ion Irimescu în 1954.
Aici predomină vigoarea şi meditaţia şi mai puţin lirismul, prezent la Han şi Medrea:
(Reproducerea bustului în volumul Ion Irimescu de Marin Mihalaché, E.S.P.L.A.)
1958).
184 Viata artistică

Imaginea de la douăzeci şi şapte de ani a constituit punctul de plecare< vizual

in cele două statui create de Ion Jalea, în 1950 şi 1954, unde interpretarea sculp-
torului ii adinceşte viaţa lăuntrică, gînduiile măreţe. Este un Eminescu gînditor,
dar iără lirismul avintat şi dramatismul învederate de Paciurea. Mai apropiat de
conţinutul gîndirii eminesciene, de spiritul ei revoluţionar este Ion Jalea in relieiul
împărat şi proletar (1955), capodoperă a sculpturii şi de departe cea mai semnifi-
cativă şi valoroasă interpretare în spirit contemporan a ,vreunuia din poemele lui
Eminescu, fie îh sculptură, iie în pictură sau în grafică.
Agitatorul din vremea Comunei din Paris are cîteva din trăsăturile şi avintu}
poetului nostru şi, cu gesturi largi şi patetice, rosteşte înflăcărata chemare: „Sdro-
biţi orinduirea cea crudă şi nedreaptă...". Admirabil grupaţi şi modelaţi sint mun-
citorii, ţăranii şi intelectualii care ascultă, de o parte şi de alta a agitatorului,
chemarea lui. Compoziţia reliefului se înscrie într-un Jriunghi, ce culminează cu
figura dinamică a agitatorului. Ca în majoritatea lucrărilor lui Jalea, conţinutul este
pus in valoare printr-o individualizare vie şi concretă, aici personajele avînd o
tipologie foarte autentică şi o adincime expresivă, cu totul remarcabila. Privind
chipurile şi atitudinile personajelor, orînduite în patru sau cinci planuri, revezi
momentul istoric, gîndurile şi • aspiraţiile ce însufleţesc pe ascultătorii avîntatului,
agitator. Expresia şi gruparea personajelor — modelate cu căldură şi veridicitate —
sugerează revolta forjelor vii ale poporului împotriva orînduirii de odinioară şi lac
din relieful împărat şi proletar o pildă de. reconsiderare cu ochi contemporani a
trecutului şi a însăşi creaţiei eminesciene. (Uhœ din statui şi relieful sînt reproduse
în Ion Jalea de Petru Comarnescu, Editura Meridiane, 1962).
La Iaşi s-a )ridicat, .prin 1930, o statuie penibil de inexpresivă, sub orice critică,
lucrare de un oarecare Faur Smidt. într-un remarcabil articol („Birfeală la adresa
laşului statuar", Lumea. Iaşi, 24 august 1929), scris în preajma ridicării acestei sta-
tui, regizorul şi dramaturgul Ion Sava, care a publicat şi valoroase cronici de artă,
numea această statuie „ruşinea cea mare".
Un monument se va ridica la Bucureşti, probabil in grădina Cişmigiu. Aceasta
e opera sculptorului C. Baraschi şi o cunoaştem din macheta prezentată acum cîliva
ani. Ni se înfăţişează cu meşteşugul bine cunoscut al sculptorului, stăpîn pe mijloa-
cele sale, un Eminescu energic, într-o clipă de meditaţie. Dar configuraţia şl tipo-
logia chipului au, şi de astădată, ceva goethean, deci nu sînt deosebit de caracteris-
tice pentru poetul nostru. Figura statuară dovedeşte o certă corectitudine, dar
păstrează o oarecare răceală, pe care o regretăm. După părerea noastră, îi lipsesc
avîntul liric şi o anume tratare lirică, necesară cînd este vorba de Eminescu in cele
mai viguroase construcţii monumentale.
Tocmai pe lirismul ce emană din întreaga-i fiinţă, pe căldura şi aspiraţiile
sufletului, pe focul lăuntric al poetului se bazează cea mai emoţionată dintre
statuile eminesciene care s-au ridicat pînă acum. Ne referim la bustul monumental,
aşezat acum vreo cinci ani în faţa Teatrului de Stat din Botoşani şi care este opera
sculptorului G h. D. Anghel — autorul strălucitelor portretizări ale lui Bălcescu şi
F.nescu. Este o realizare culminantă a sculpturii din anii puterii populare şi dacă
imaginea nu ne dă un portret sintetic, în schimb ne oferă cea mai caldă, mai
avîntată şi mai spiritualizată înfăţişare ce-1 caracterizează pe Eminescu şi opera sa.
Bustul acesta îii bronz, modelat in planuri mari, dar cu accente de o neîntrecută
forţă expresivă, duce cel mai departe, prin transfigurare estetică şi sens umanist,
imaginea de la nouăsprezece ani a poetului. întruchipează tinereţea fără de moarte
a poeziei lui şi a însuşi spiritului tineresc, avintat, profund liric al omului. Este un.
Eminescu adevărat, care este şi al timpului nostru. Este el cu vremea care, de-
parte de a-i fi îniunecai opera, i-o face din ce în ce mai clară şi mai cuceritoare
Alte două luorări valoroase sînt figura statuară, destinată Clujului, opera
sculptorului Ovidiu Maitec, şi compoziţia statuară a lui Ion Vlad. tn interpretarea
Iui Ovidiu Maitec se învederează avîntul liric şi energia luptătoare ale lui Eminescu:
Figura statuară are măreţie şi este viu modelată. Compoziţia prezentată de Ion
Vlad la expoziţia sa personală din 1962, infă/işează figura avîntată a poetului
intre marginile unei lire de flăcări, simbolizînd, prin aceste elemente compozitio-
 Viata artistică 1»5

naJe, glorificarea lui, felul cum il vede poporul, căruia i-a închinat creaţiile geniu-
lui său.
Aceste figuri statuare aduc interpretări mult mai spiritualizate şi semnificative
decît Sigura tratată convenţional şi Sără adîncire de către M, OnoSrei (holul clădirii
Universităţii din Bucureşti de pe strada Edgar Quinet).
Mai semnalăm bustul lui Eminescu, cu expresii de înaltă puritate şi elevaţie
tinerească, îmbrăţişînd parcă întreg viitorul luminos al patriei —• opera sculptorului
Son Vlasiu (reprodusă în cartea sa Drum spre oameni, p. 72). Găsim aici o auten-
tică' spiritualizare, pe care o are în mai mica măsură capul eminescian, recent pre-
zentat la Bucureşti ele către sculptorul Dorio Lazăr, în expoziţia sa personală. Este
un cap masiv, modelat în planuri accentuate, în care sculptorul s-a străduit să
redea Sorţa spirituală a poetului, meditaţia tinereţii lui, Sără însă a izbuti îndeajuns.
Începînd cu Paciurea, trecînd' la Han, Medrea, Jalea şi ajungîr.d la Anghel
Vlad şi Maitec —interpretarea personalităţii şi operei lui Mihail 'Eminescu a cu-
noscut semnificative modalităţi de expresie, din care timpul selectează mereu ceea
ce se apropie mai mult şi mai relevant de adevărul uman şi poetic, de frumuseţea
caracteiului şi de caracterul frumuseţii acestei nepieritoare opere. Este atît de vie
şi de bogată opera; este atît de reprezentativ geniul eminescian pentru geniul
poporului din care s-a născut, încît timpul şi artiştii nu vor înceta niciodată să
îl oglindească pe măsura lor şi a lui.
PETRE COMARNESCU

Cuvîntul care spune adevărul

EMINESCU este a patruzecea piesă a lui Mir cea ŞteSănescu, scrisă în al patru-
zecelea an de activitate dramaturgică.
După Rapsodia ţiganilor (1948), distinsă cu premiul ,,l. L. Caragiale" al Aca-
demiei R.P.R. — după Căruţa cu paiaţe sau Matei Millo (1953), care i-a adus auto-
rului titlul de Laureat al Premiului de Stat — şi după Cuza-Vodă (1959), care figu-
rează de cinci ani în repertoriul primei noastre scene — EMINESCU este a patra
lucrare din seria „evocărilor" lui Mircea Ştefănescu pe care i-o reprezintă Teatru-
Naţional.
Am pus în scenă aceste „evocări", nu pentru prietenia care mă leagă de atîtea
decenii de autor şi care a Sost cimentată prin colaborări încununate de succes — ci
pentru locul important pe care cred că-1 ocupă ele în dramaturgia naţională şi pentru
rolul cultural şi artistic, social, patriotic şi educativ pe. care cred că-l joacă asemenea
lucrări în viaţa ţării noastre, mai ales cînd ele sînt produsul unui autor ajuns la
maturitatea talentului şi a meşteşugului teatral.
Această piesă . este prima încercare — fără îndoială îndrăzneală — de a dc
literaturii ca erou chipul autentic al lui Mihai Eminescu, despărţit categoric de ace,
chip promovat in unele lucrări beletristice ce î-au fost consacrate în trecut şi îr
care cel mai mare şi mai combativ poet romin era prezentat ca un visător incurabil
minat de un pesimism congenital şi maladiv, un mizantrop zdrobit de povara fata-
lităţii şi care trecea prin viaţă cu capul în nori, permanent absent la frămîntă-rile ei
Visător, desigur că era Eminescu, aşa ca orice poet obsedat de inspiraţiile lui. Dai
el 'nu şi-a luat -inspiraţiile din nori, ci din ciocnirile lui reale cu viaţa — şi acest
lucru dramaturgul nu-1 uită nici o clipă în opera sa, în care întîmplările trăite se
împletesc cu ecoul lor în creaţia poetului.
Urmărind să ne înlăţişeze un portret cît mai frapant şi mai substanţial, dra-
maturgul nu. s-a risipit in aglomerarea documentară a prea multe etape din viaţc
J86 Viata cartilor

lui Eminescu, ci şl-a concentrat atenţia asupra acelor episoade care caracterizează
mai bine pe poet în relaţiile lui cu lumea şi cu diversele concepţii ale epocii. Ade-
vărul acestor relaţii este expus cu fidelitate istorică. Bine înţeles însă că piesa lui
Mircea Şteiănescu, ca orice lucrare beletristică, nu este o biografie ştiinţifică. Dai
nu este nici o biografie „romanţată"... dacă „a romanţa" înseamnă a literaturiza
prin invenţii personale lipsite de control, duse adesea pînă la grave denaturări.
Totuşi, nefiind o monografie critică şi •nici un curs de istorie literară, ea îşi permite
unele libertăţi menite, nu să falsifice, ci tocmai dimpotrivă: să dea un relief mai
puternic unor caractere sau unor întîmplări, subliniind, cu mijloacele specifice tea-
trului, nu numai fapte autentice din viaţa unor personaje istorice, dar chiar şi gîn-
durile lor.
• Nu e dovedit, pe pildă, că Eminescu ar fi frecventat taverna pe care o evocă
în prima strofă a poeziei împărat şi Proletar şi e foarte probabil că nici n-a frec-
ventat-o; dar realismul scenic al momentului devine mai sugestiv, dacă poetul e pus
să-şi culeagă descrierea din amintirea unui moment trăit. Alt exemplu: poezia adre-
sată de Alecsandri „Unor critici" este postumă; dar sinceritatea cu care bardul recu-
noaşte superioritatea lui Eminescu dă naştere unui moment dramatic de o valoare
etică, ale cărei virtuţi emoţionale nu pol fi interzise înscenării prin obiecţia că „n-a
fost aşa în viaţă". Sau ce ar fi fost dacă dramaturgul, în loc să extragă dintr-o
obsesie dezamăgirea sentimentală a lui Eminescu, s-ar fi ţinut cu stricteţe de pulpa-
nele „adevărului istoric" şi ne-ar fi arătat în toată cruzimea lui reală momentul
cînd Titu Maiorescu, pentru a stăvili căsătoria lui Eminescu cu Veronica Miele, c
iniierează pe aceasta în faţa unui om cu sistemul nervos gata zdruncinat?
Şi, pentru a mai da un exemplu despre necesitatea în care se află un autoi
de a inventa, să ne gindim cum s-ar mai putea scrie o piesă biograiică, dacă i s-ai
pretinde ca doate dialogurile ei să fie „autentice"? O piesă de teatru are circa o
mie de replici; citeva pot ii extrase ori inspirate din amintirile contemporanilor, dir.
operele sau corespondenţa personajelor Înscenate-, dar restul?... Să nu mai vorbiri
despre dialogul de dragoste, care e cel care rezistă mai puţin timpului. Nimic rit
îmbătrîneşte mai repede, nu devine mai desuet şi uneori mai ridicol, decit o declara-
ţie de dragoste. Păstrînd un pic din parfumul epocii, un autor trebuie să inventeze
aproape integral asemenea dialoguri, chiar atunci cînd cronica vremii ' i Ie pune Ic
dispoziţie pe cele „autentice" (sau poate, mai ales atunci). Pentru a păstra atmosfera
unei scene lirice, care presupune sinceritate, sensibilitate, delicatele, adică tot senti-
mente care nu pol fi flancate de un echivoc comic, cum s-ar mai putea folosi azi
„ohtul!" lui Conachi, „o steluţă ş-un steloi" al lui Scheletti, ori acel „dnqel radios"
pe care l-a stropşit ironia lui Caragiale? Sau — ca să ne menţinem in materie —
aim ar fi putut Mircea Şteiănescu s-o pună pe Veronica să-1 alinte pe Eminescu cu
expresiile „autentice" luate din -scrisorile ei: „Mi/u/e . . . Momoţelule ... Ah, zgră-
bunţulel" ...?
în viitorul spectacol al Teatrului Naţional „Caragialecare se va prezenta îr
cadrul comemorării marelui poet, regia, — socotind că piesa lui Mircea ŞtelăriescL
n'u se abate de la adevărurile fundamentale ale vieţii Iui Eminescu — s-a condus
în complexul preocupărilor sale, de ace! motto al operei lui, prin care poetul c
căutat mereu „cuvintul care spune adevărul".
în ceea ce priveşte interpretarea, trebuie să spun că, sprijinindu-se pe cele
mai valoroase forţe ale primei noastre scene — ea va avea în --rolurile principale
două talente aparţinînd ,,schimbului de miine". „Eminescu" şi „Veronica Miele" vo;
fi jucaţi de doi elevi ai Institutului de Teatru: Ion Caramitru şi Valeria Suciu. Spei
să fi făcut o alegere bună. în orice caz, o primă -satisfacţie am şi înregistrat şi mc
simt îndemnat să o comunic. întregul nostru colectiv a înconjurat cu dragoste pe
cei doi tineri interpreţi veniţi de pe băncile şcolii; iar cei mai venerabili şi ma.
iluştri -actori pe care-/ are azi teatrul nostru, au intrat în distribuţie, In roluri mari
în roluri mici. Aceşti purtători ai unor epoleţi glorioşi vor da replica tinerilor de-
butanţi. Cum se cheamă acest gest? Simpiu: morală socialistă.

SICA ALEXANDRESCV
artist al poporului
 La o reeditare a lui Eminescu

Asupra liricii eminescdane perspectivele sînt necontenit deschise; privită în

veacul în care apare, c a şi î n epoca ce-i urmează, ea se înalţă monumental.
Dacă poezia de astăzi nu-i mai este direct tributară, Eminescu rămîne totuşi cel
mai luminos far: dinspre el răzbat razele şi spre el se aţintesc privirile, ca
spre un semnal al tuturor plecărilor şi întoarcerilor pe marea poeziei.
S-au încercat atîtea explicaţii, unele mai subtile decît altele, ale farmecului
inefabil din turburătoarele lui poeme şi s-au dat atîtea interpretări asupra sensu-
rilor ce ascund. Ca orice mare scriitor, Eminescu este veşnic nou şi totuşi acelaş;
fondul, să-i zicem fără nici o intenţie de diminuare, de banalitate, adică de
permanenţă umană, se perpetuiază în mintea tuturor generaţiilor; el este poetul
iubirii nefericite şi al meditaţiilor emoţionale asupra nimicniciei vieţii..
Forţa de contemplaţie este mereu proaspătă, în cele mai scurte ca şi în cele
mai vaste poeme eminesciene, căci lumea lor subiectivă e proiectată dintr-un
plan superior. Accentele particulare îşi găsesc un ecou multiplicat, în toate ini-
mile; însă, ca în orice mare operă, se disting - zone de penetraţie, mai mult sau
mai puţin adinei, după capacitatea de înţelegere a fiecăruia; unul rămîne la
suprafaţa de romanţă, altul, merge spre semnificaţiile simbolice, un altul glosează
în marginea meditaţiilor ei amare, visînd mai mult ideativ, iar altul, în sfîrşit,
îşi poate îngădui să reconstituie o lume întreagă de sentimente şi presimţiri, de
ecouri subterane şi de elevaţiuni. sublime; lirica eminesciană atinge limitele ne-
văzute ale absolutului,, semn al creaţiunii de geniu; astfel, sensurile ei n-u se
epuizează nici odată şi Tămin, într-un fel, ermetice, enigme clare şi totuşi
obscure, pe care încercăm mereu să le - surprindem în esenţa lor.
Eminescu nu se mai recomandă .astăzi, ci se înfăţişează; opera lui poetică
se presupune asimilată în elementele ei vizibile, controlabile; de cîte ori o pre-
zentăm trebuie să o reasimilăm din altă perspectivă, din altă semnificaţie şi, din

* Publicăm un articol inedit al criticului Pompiliu Constantinescu, scris în

1945. Textul urmai să fie o prefaţă l a o nouă ediţie a poeziilor lui Eminescu. Fără
să corespundă în întregime punctului nostru de Vedere. însemnările criticului aduc
interesante sugestii în definirea lirismului eminescian, vădind şi aici acelaşi spirit
penetrant care îi caracterizează opera.
jgg Documente

tumultul ei ';de rezonante, să desprindem cei puţin una, care să pară revelatoare.
A-l reedita, în înţelesul strict material, a devenit o operaţie fără riscuri, de cînd
textul a fost restabilit, în monumentala ediţie Perpessicius, de la care vor porni
toate reeditările. Aşa dar, nu revendicăm nici un merit altul decît exactitatea
ediţiei de faţă, fidelă textului său critic, aducîndu-i aci, omagiul cuvenit, de
recunoştinţă; iar, ca un omagiu complimentar adus celui dintîi critic al nostru,
care a prezentat în tragicile împrejurări ştiute, din viaţa poetului, prima ediţie
a Poeziilor, am păstrat intactă fizionomia ediţiei Maiorescu.

De la romanul de adolescentă Geniu pustiu pînă la mitul liric al maturităţii

lui poetice, Luceafărul, Eminescu a fost • obsedat de modul cum se reflectă lumea
în conştiinţa geniului. Destinul lui în raport cu cosmosul, societatea şi cu in-
stinctul fundamental al speciei este linia de foc ce-i străbate inspiraţia. Imaginea
j,bătrinului dascăl" nu este un simplu portret convenţional al savantului şi gîndi-
torului, desprins de contingenţele lumeşti; problema originei şi finalităţii univer-
sului îl preocupă, ca enigme esenţiale ale existenţei în genere, dar şi în raport
cu • sine însuşi; deslegarea lor, nu-1 face totuşi mai fericit decît pe ceilalţi muri-
tori, , de care îl apropie 1 o soartă comună.
Inconformismul geniului faţă de societate naşte din lipsa ,ei de aderentă
pentru adîncimea lui de gîndire, pentru gratuitatea inspiraţiei lui poetice şi pentru
dezinteresarea lui personală, în treburile publice.
Pe toate planurile însă, geniul este un mare întristat, din cauza însăşi a con-
diţiei lui superioare; putînd să-şi contemple durerile individuale, potentate de
capacitatea lui de a simţi, se înalţă şi la o contemplare generală, asupra desti-
nului uman, în măsura în care şi el participă, fatal, la umanitate. O dublă con-
ştiinţă se va reflecta în meditaţia lui lirică, asupra iubirii şi a morţii, polii între
care îşi mişcă patetic sensibilitatea. Romantismul eminescian participă astfel la
două zone, una general umană, care oglindeşte orice conştiinţă, şi una puternic
individuală, oglinda conştiinţei geniului, afectat de esenţialele instincte, amorul
şi viaţa, cu faţa ei negativă, moartea.
Moartea individuală nu este o enigmă, care preocupă conştiinţa poetului; ea
se labsoarbe în tema şi viziunea morţii cosmice, în risipirea finală a universului,
născut din voinţa Demiurgului şi sortit să dispară, cîndva, din aceeaşi voinţă
care ne depăşeşte; căci dacă:

E vis al neliintei universul cel himeric...

rămîne totuşi o absolută voinţă care-1 agită pe om, în cuprinsul efemerei lui
existenţe: este iubirea de care nici geniul nu se poate feri şi de absenta căreia
nici nu se poate integral consola. Raţiunea îi spune clar că este stupid:

Să slinleşti cu mii de lacrimi un instinct atit de van

Ce le-abate şi la păsări de vreo două ori pe ani

Insul îndrăgosit este însă o unealtă oarbă a naturii, a acelui „geniu al speciei"
care-şi rezolvă, printr-o serie de amăgiri, scopul ultim: perpetuarea omului, ca să
sufere mai departe. în amor:
 Documente 189

Nù ' trăiţi- voi, ci un aliul vă inspiră — el trăieşte,

'HI 'cu 'gura voastră ride, el se-r.cîntă,:'•• el şopteşte,
Căci a voastre vieţi cu toate sunt ca undele ce 'cùrg,
Vecinic - e'sie numai1 riiil: rîuf este Demiurq'.

Nu simţiţi c-amorul vostru e-un amor străin? Nebunii

Nu simţiţi ca-n proaste lucruri voi vedeţi numai minuni?
Nu vedeţi c-acea iubire serv-o cauză din natură?
Că e leagăn unor vieţe-ce seminţe sunt de ură?
Nu vedeţi că risul vostru e in iiii voştri plîns,
Că-i de vină cum că neamul Cain încă nu' s-a stins?
O, teatru de păpuşe... svon de vorbe omeneşti,
Povestesc ca papagalii mii de glume ş\ poveşti
Fără ca să le priceapă... După ele un ' actor
Stă de vorbă cu el- însuşi, spune zeci, de- mii de ori,
Ce-a spus veacuri dup-olaltă, ce va , spune: veacuri încă,
Pîn-ce soarele s-o stinge în genunea cea adincă.

Geniul se exprimă sentenţios, dar un sentiment profund de durere răzbate

prin toate aceste . versuri, în • aparentă abstracte; p o e t u l . n u • este didactic, fiindcă
nu leagă numai o serie de „cugetări" între ele; abstracţia e străbătută , de- sen-
sibilitate şi e înălţată pe un plan de contemplaţie de unde domină conştiinţa.
Poemele eminesciene în articulaţiile lor' idèative). n\i cad în uscăciune şi
sînt încălzite de un sentiment incandescent; cele mai caracteristice. în această pri-
vinţă sînt: Rugăciunea unui Dac şi Glossa, unde ideaţia nu este o pură maşinărie
versificată, căci sugeră o viziune tot atît de vastă ca $i în cele mai colorate
poeme de romantism patetic şi de expresie feerică.
Lirica de • iubire eminesciană ţine primordial de obscuritatea instinctului;
apeluri halucinante şi obsesii ale memoriei afective, iluzii ale unei prezenţe pur
spirituale, prosternări lamentoase cu anihilarea voinţei, prin care eul se risipeşte
într-o natură feerică, senzaţii fizice traducînd o senzualitate copleşitoare, o sufe-
rinţă cînd, „dureros de dulce", cînd . neliniştită ş i ' n e î m p ă c a t ă , .cu' ecouri , în sub-
conştient.
Dragostea eminesciană nu cunoaşte cochetăriile instinctului şi nici tactica
semiconştientă a celor două sexe, ale celor doi „inamici", cum spune Nietzsche.
Durerea şi plăcerea se contopesc şi nu ştii intensitatea căreia precumpăneşte;
poetul este fericit şi nefericit şi cînd dragostea e împărtăşită şi cînd îl obsedează
doar amintirea ei; într-un fel de extaz mistic al amorului.
Şi totuşi conştiinţa geniului veghează în toată această mistuitoare ardere şi
se întoarce lucid asupra ei însăşi; umbra suverană a Luceafărului se întinde peste
lirica erotică eminesciană, contemplînd-o din lumea de sus, a eternităţii şi comen-
tînd-o sarcastic. Fie că se exprimă direct, fie că se acoperă de simboluri şi se
refugiază în mit, conştiinţa geniului suferă şi îşi dă seatnâ de suferinţă.
. Pînă la urmă se-naltă deasupra' ei, dominînd-o orgolios şi recunoscîndu-i
esenţa instinctuală; geniul are puterea de a se abstrage din umanitatea comună,
după cum are puterea să uite că este geniu, cînd se lasă în voia deliciei iubirii.
jgg Documente

Ai li irait in vecl de veci

Şi rinduri de vieţi,
Cu ale tale' brale reci
Inmârmuieai măre!/

reflectînd lucid asupra rotatiei oarbe a instinctului:

Căci te iubeam cu ochi. păgirii

Şi plini de sulerinti.
Ce rni-i lăsară din' bătr'mi
Părinlii din părinţi.

Azi nici măcar imi pare rău

Că trec cu mult mai rar,
Căci cu tristelă capul tău
Se-ntoarce In zadar,

Căci azi le semeni tuturor

La umblet şi la pori.
Şi te privesc nepăsător
C-un rece ochi de mort.

într-uh paralelism patetic erotismul .eminescian vădeşte, pe de o parte capa-

citatea emoţională de a simţi pînă la extaz deliciile voinţei, iar, pe de altă parte,
afirmă conştiinţa că iubirea e un joc transcendent al „geniului speciei".

In zadar boltita liră, ce din şapte coarde sună,

Tinguirea ta de moarte în cadentele-i adună;
in zadar în ochi ivea-vei umbre mindie din poveşti,
Precum iarna se aşează flori de ghiată pe 1er eşti, —
Cînd în inimă e vară... ; în zadar o rogi: „Consaoră-mi
Creştetul cu-ale lui q'mduri, să-1 slinfesc cu-a mele lacrămil"
Ba nici poate să-n(eleagă, că nu tu o vrei... că-n tine
E un demon ce-nsetează după dulcile-i lumine,
C-acel demçn plinge, rîde, neputînd s-auză pllnsu-şi,
Că o vrea... spre-a se-nţelege in slirşit pe sine însuşi,
Că se zbate ca un sculptor lără braţe şi că geme
Ca un maistru ce-asurzeşte in momentele supreme,
Pin-a nu ajunqe-n culmea du!cei muzice de sfere,
Ce-o aude cum se naşte din rotire şi cădere.

Şi că nu-i cere drept jerttă pe-un altar înalt să moară.

Precum în vechimea siintă se junghiau odinioară
Virgini/e- ce statură sculptorilor de modele,
Cînd tăiau în marmor chipul unei zine după eie.
 Documente 193

S-ar pricepe pe el Însuşi acel demon ... &-ar renaşte,

Mistuit de focu! propriu, el atunci s-ar recunoaşte
Si, pătruns de-ale Iui patimi şi amoru-i, cu nesaţ iu
El ar frînge-n vers adonic limba lui ca şi Horafiu;
Ar atrage-n visu-i mindru a isvoarelor murmuiuri,
Umbra umedă din codri, - stelele ce ard de-a pururi,
Si-n acel moment de taină, cînd s-ar crede că-i ferice
Poate-ar învia in ochiu-i ochiul lumei cei antice,
Şi cu patimă adîncă ar privi-o s-o. adore,
De la ochii ei cei tineri mîntuirea s-o implore;
Ar voi în a lui bra/e să o ţină-n veci de veci,
Dezghe(înd cu sărutarea-i raza ochilor ei reci.
Căci de piatră de-ar ii, încă s-a-ncălzi de-atit amor
Cînd căzîndu-i în genunche, i-ar vorbi tîriguitor,
Fericirea înecîndu-1, el ar sta să-n nebunească
Ca-n lurtuna lui de patimi şi mai mult să o iubească.

Generaţiile trecute, care confundau poezia cu filozofia versificată, caută în

asemenea pasaje idei şi izvoare tematice, din metafizica schopenhaueriană; noi
găsim intuiţii, stări complexe de lirism, şi structura însăşi a eroticei eminesciane.
Dedublarea de conştiinţă este clara;' ea zugrăveşte altitudinea geniului faţă de
iubire, care este izvor de fericire umană şi extaz mistuitor, dincolo de limitele
raţionale ale fiinţei, : dar, în acelaşi timp şi un proces conştient al creaţiei artistice.
Eminescu nu este în erotică nici optimist, nici pesimist în. înţelesul, comun
al cuvîntului; -el se lasă dominat de Instinct, ca de o forţă iraţională a naturii
omeneşti, pe care o domină la rîndu-i prin puterea spirituală a creaţiei; geniul
este flacără, ce consumă şi torţă ce luminează, într-o ardere de energii* care se
irosesq şi. se contemplă totodată.

Iii romantismul tematic de tinereţe, din Venere şi Madonă, de pildă, dedu-'

blarea în om şi geniu se făcea mai anevoie şi se rezolva în concluziile obşteşti
ale- misticei romantice; iubirea sanctifică femeia, oricît ar fi părut nedemnă de
dragoste; la maturitate, geniul se salvează prin creaţie, din poziţia inferior umană
în care îl' pune femeia, . inaptă, să-i priceapă esenţă pasiunii şi să se identifice
cu. ea.
în mitul liric al Luceafărului, sinteză a creaţiei şi a . eului erotic eminescian,
săvîrşită 'utr-o perspectivă de saTcasm transcendent, fiindcă esenţele sînt irecon-
ciliabile, a femeii pur instinctivă şi a geniului de natură divină, s e împletesc toate
firele care urzesc o' structură specifică. Experienţele născute , din iraţional, cumulează-
înţr-o atiţud.in.e de refuz categorici omul şi. geniul se simt integral solidari; ' între
instinct şi conştiinţa de sine se înalţă zăgazuri. de neînvins; concluzia sentenţioasa"'
a mîndmlui Hyperion se-ntinde pe toată zarea eroticei eminesciane:

— «Ce-fi pasă' f/e. chip de lut,

Dac-oi fi eu'• sau altul?

1 3 - Steaua
jgg Documente

Tiăind în cercul vostru strimt,

Norocul vă petrece,
Ci eu în lumea mea mă simt
Nemuritor şi rece».

Geniul s-a reintegrat Demiurgului, înfrîngînd instictul, care-1 făcea să do-

rească şi să sufere; căci, dacă nu era conştient de natura lui genială, n-ar fi
ajuns desigur la această solemnă şi resemnată retragere in sine, de unde nu s e
mai contemplă, ca în focul mistuitoarei patimi, ci contemplă numai frivolitatea
femeii, unealtă oarbă a testiaictului, în jurul căruia se roteşte înlănţuită ca Ixion.
Sîmbătă 29 septembrie 1945.
Filipeştii de Pădure.

POMPILIU CONSTANTINESCU

Noi ştiri biografice

Comunitatea de idei Slavici-Eminescu se continuă din perioada studiilor vie-

neze dintre- 1869—1872 în eiapa. bucureşţeană, la „Timpul", în reuniunile din casa
lui Maiorescu, la societatea „Carpaţii". 'Mai ales în privinţa culturii ardelene
spre care Eminescu se iniţiase în drumeţiile lui de studii, de teatru, din lecturi
informative, mai apoi, de l a colegii şi de la prietenii transilvăneni dintre care
Slavici a rămas pînă la urmă cel mai preţuit.
Slavici, larg cunoscător al realităţilor de peste munţi şi cu fire organic gos-
podărită, i-a întreţinut acest interes „luminist" la Bucureşti, culminînd cu activi-
tatea intensivă de la Societatea „Carpaţii".
Din 1882, documentul de mai jos introduce pe cititorul zilelor noastre în
preocupările pro-Ardeal ale celor doi scriitori:

1. Să se constitue un comitet compus din bărbaţi capabili şi serioşi, care

piiblică iie la Braşov, fie la Arad o ioaie literară ilustrată sub redacţiunea unui
scriitor de acolo, bogată şi variată, ierită de ori-şi-ce tendenţă politică, cu desă-
vîrşire ieftină şi răspîndită cu preţ mai mare şi in Romînia, iar după ce ioaea va fi
prins sigur rădăcini peste Carpaţi, publicarea să se continue în Romînia.
2. Să se înfiinţeze o bibliotecă universală romînă, scrieri alese cu îngrijire
din literatura romînă şi traduse bine din lit&raturele streine, tot ceea ce e mai
bun şi mai interesant şi să se vîndă cu preţuri reduse cît mai multe exemplare
din biblioteca aceasta.
3. Să se pună toată stăruinţa ca, cărţile bisericeşti să fie revisuite mai îna-
inte de a se tipări de o comisie de scrietori romîni.
4. Să se pună la cale representanţiuni teatrale de diletanţi, numai piese cla-
sice traduse in romîneşte, în care rolurile principale sunt jucate de cei mai buni
actori şi de cele mai bune actriţe.
5. Să fie ajutate reuniunile de cîntare romîne din Braşov, Sibiu şi Lugoj a
da In deosebite localităţi concerte, la care iau parte celebrităţile noastre muzicale.
I. Slavici M. Eminescu
 Documente 195

îmbolnăvindu-se Eminescu în 1883 şi sfîrşindu-şi viaţa în 1889, numai lui

Slavici i-a fost dat să activeze pentru realizarea acestor deziderate. Militantismul
său jurnalistic la Tribuna, înscrie o primă etapă şi pentru aceasta cititorul are la
îndemînă comentariul lui Olimpiu I. Boiioş din Activitatea iui Slavici la• Tribuna
din Sibiu, Cluj, 1927.
Aniversările întemeierii „Junimei" au constituit la Iaşi, toamnă de toamnă,
pînă la mutarea lui Iacob Negruzzi la Bucureşti (1885), prilejuri de banchete
anuale, care adunau p e scriitorii d e la Convorbiri literare şi pe aderenţii politici
ai conservatorilor schismatici. Memorialiştii „Junimei" au narat cu 'lux de anec-
dotică despre aceste reuniuni. Mai puţin popularizate au putut fi unele glume,
farse obscene şi poveşti „pe uliţa mare", cerute de organizatori şi scrise ad-hoc
pentru aceste vesperale de petrecere.
Maiorescu, reţinut de urgenţe avocaţiale în capitală, a telegrafiat în ultimul
moment că nu poate veni la a 13-a aniversare din seara de 26 octombrie 1876.
Spiritului de grup care caraoteriza pe junimişti în datorinţele politice şi de
reprezentare culturală faţă de Maiorescu, i se datoreşte telegrama de mai jos,
adresată criticului în aceeaşi seară, şi care se reproduce aici numai pentru că
între semnatari se înşiruie şi numele lui Eminescu:

Presintată la OHiciul Iassi Transmisă de OHiciul Iassi

Nr. present 581, cî.... p ...

cuv. 44 gr... T ...
Data 6/11 1876...
ore 3 m ... m. Dim.
Nr. sosirei
Data... 187....
ora 8 m timp. D. Observaţii 1474

TELEGRAMMA

OHiciul Buk

Maiorescu Bucureşti str. sl-ta Vineri 19 —

Junimea paraponistă
şi tzapan chefaluită
la a ei aniversare
pentru a treispre zecea oară
trimite urări frăţeşti
surorei din Bucureşti
Rosetti, Culeanu, G ane,
Trei Negruţeşii, Verusi
Naum, Vergolici, Carp
Eminescu, Burlă, Melic
Roiu, Ianov, Caracuda, oii of! oii
Pentru conformitate
Pred
jgg Documente

în arhiva unui cunoscut din Iaşi, pe care Eminescu îl aprecia şi care mai tir-
7.iu, pus in cunoştinţă cu mizeria în care poetul ,se zbătea doborît, 1-a ajutat
substanţial, găsesc uiînătoarea xninută după convorbirea cu Slavici în Bucureşti
în ziua de 12 iunie 1914. Discuţia se purtase la Cafeul Imperial, asupra firii lui
Eminescu, asupra studiilor lui, asupra colegialităţii Caragiale-Eminescu-Slavici din
redacţia Timpului.
Astăzi 12 iunie 1914
(Bucureşti „Caieu Imperial")

Din convorbirea cu ION SLAVICI, am reţinut următoarele cu privire !a

Eminescu.

1). „Cu perdelele lăsate", etc.

Ar crede cineva că în adevăr avea o lemee care venea la dinsuJ. Ei bine,
nu. Dacă ar ii venit ar ii dat-o afară. E pură fantezie.
2). Cu "Veronica nu a avut decît raporturi ideale, pînă la moartea Iui Miele
De ar fi voit ca să lie alllel — Eminescu ar li dispretuit-o şi alungat-o pentru
tot de-a una.
3). Nu era om ca toţi oamenii şi nu poale li judecat după dinşii. „Mi s-a
întîmplat că venind de la masă intr-o zi l-am intilnit pe Eminescu care mergea
atunci să mănînce. Ne-am încurcat în vorbă —.pînă noaptea tîrziu, iără ca el să
ii mîncat".
4). li plăcea să stea de vorbă cu tot lelui de oameni, ba chiar cu prostituatele
şi cioclii. Şi de cite ori i-am făcut observaţie, îmi spunea: „nu ştii cît e de inte-
resant să vezi cum se reflectează lucrurile in asemenea liinţi".
5). Venind la Viena, in 1869 ca să intre Ia Universitate, — Eminescu cunoaşte
pe Kant, Fichte, Schelling şi pe Schopenhauer.
6). Bacalaoreatul, ştie Slavici că a încercat a-I trece şi la Beiuş.
1). Nici un articol — mi-a spus Slavici — nu se publica de noi la „Timpul"
fără ca mai întii să lie cetit intre noi, Eminescu, Caragiale, Slavici. Adeseori
strigau tipografii grăbiţi după manuscris, dar noi nu li-am li dat un articol nece-
tit pentru nimic in lume.
Caragiale scria greu, ştergînd chiar. Uneori s-a iruîmplat ca Eminescu, scos
din răbdări, să-i termine el articolul său.
8). Cu prilejul trecerii armatei romine peste Dunăre, Eminescu a scris un
articol plin de avînt, slăvind acest mare eveniment. A venif AI. Lahovary în
redacţie, zicînd: „Se vede că nu mai sîntem in opoziţie".
— „în momentul cînd armata rominească trece Dunărea, în adevăr, noi,
romînii, nu mai .suntem in opoziţie".
Lahovary i-a spus că armata aceasta rău instruită, de mămăliqari o să us
Iacă de ruşine. Eminescu a protestat. Şi din una din alta, grozav de enervat,
Eminescu i-a spus:
„Dute-n...
Autentici Politicianul în cauză iiind membru în Comitetul de redacţie, s-a
dus la Catargiu. Comitetul de direcţie a lost convocat. Catargiu i-a spus „lăsaţi
că băietul va scrie cum ştie şi dacă nu e bine sâ-l desmintim. Şi, adresîndu-se
politicianului cu pricina i-a spus să sene el desminţirea în egal de fete.
Fireşte că nu i-a dat mîna şi a demisionat din comitet.
9). Ziaristul, .de care vorbeşte Teleor, că a dat de ştire că Eminescu a înne-
bunit se numea Dionisie Miron, mort acum.

Informările din Contribuţii documentare la bioqralia lui Mihail Eminescu,

Buc.. 1963, p. 306—379 nu lasă îndoieli asupra modului cum unii convorbirişti au
tratat pe poet şi p° omul Eminescu.
 Documente 197

In ciuda colectelor, oare de cele mai multe ori rămîneau 1 doar simple înscrieri
şi pe care Eminescu, în fazele intermitenţelor lucide de după 1884, le detestă cu
demnitate, — din corespondenţa junimiştilor ies • la iveală mereu elemente grăi-
toare asupra psihologiei lor diferenţiare.
Sub justificările comunicate prin presă după moartea poetului, iată încă o
dovadă asupra rigidităţii din cercul lui literar. Este scrisoarea inedită adresată de
către Maiorescu lui I. Slavici la 18/30 noiem. 1886 din Brăila, unde în acea zi
Maiorescu pledase in procesul „Danubiana".
Originalul scrisorii aparţine tov. Al. Struţeanu, căruia-i mulţumim aici cu gra-
titudine pentru punerea ei la dispoziţie.
Cîmpul întins al scrisorii îl ocupă opinii asupra dramei Gaspar-Vodâ, asupra
distribuţiei, cu consideraţii selective în privinţa interpreţilor. La sfîrşit — şi după
cîteva recomandări de utilitate — Maiorescu comunică în postscript .lui Slavici,
ca fapt minor, de diversitate:

Eminescu are o recidivă şi este printre alienaţii de la Monastirea Neamţul.

Iată scrisoarea!
Brăila 18/30 noemvrie
1886 Marti

(sunt pentru o zi aici, mă întorc miine

la Bucureşti)

Iubite Domnule Slavici,

Vinerea trecută am lost la Comit, teatral şi am cetit cîteva părţi din drama
D-tale'' „Gaspar Vodă" înaintea unor actori. Prin această cetire am duplecat pe
D-na Aristifa Manolescu să joace pe Sara şi pe Manolescu să joace pe Grazîani.
Pînă atunci nu voiau. Acum ai cel put in 2 actori mai buni în roluri principale.
Notata ar trebui să ia pe Baruh.
Drama are să se pună în studiu la anul nou pentru a se juca sora Unele
(lui) Ianuarie.
Pînă atunci vii D-ta la Bucureşti şi stai cîteva zile ca să studiezi cu acto-
rii şi să modilici micile lucruri ce ar ii de modificat.
Cum i f i poţi închipui, că merge în Teatrul Romîn aşa ceva iară o stăruinţă
amănunţită cu actorii?
Trebuie să dai zor, să vorbeşti cu jurnale, cu actori — cu toii —
Glumă e asta?
O primă dramă a D-tale şi în positia D-tale, dincolo sau poti să te îngrijeşti
însuşi pentru reprezentarea ei sau o retragi. Căci ar Ii neiertat lucru să
cadă drama din neglijentă, tncai dacă cade după toate stăruinfele, nu are să-fi
impute conştiinţa literară nimic...

Al D-tale devotat
T. M.

Eminescu are o recidivă şi este printre alienaţii de la Monastirea Neamţul.

Nici un comentar asupra tragicei recidive, suferinţa geniului rămînînd pentru

subscriitonil epistolei un grăbit postscript de fapt divers.
AUGUSTIN Z. N. POP
CONFLUENTE

O interpretare italiană*

Cînd acum mai bine de trei decenii un străin, irancezul

Jean Boutière, lost profesor de literatură romînă la Sor-
bnna, închina una din cele mai aprolundate exegeze ce s-a
scris în afara fruntariilor tării, lui Ion Creangă, o poartă
largă de cunoaştere a literaturii noastre clasice se deschidea
în occident. Humuieşteanul povestaş, creator al unei viziuni
asupra vieţii, expresie a geniului nativ al pâmîntului mol-
dav şi al unui stil narativ de un larmec inimitabil cîştiaa
atunci o largă şi statornică audientă în preocupările citito-
rilor în limba lui Rabelais. Chiar după apariţia, în 1938, a
lucrării lui G. Călinescu, Viaţa lui Ion Creangă, care a dus
la cel mai înalt stadiu cercetările romîneşti asupra crea-
torului Amintirilor din copilărie, doctul studiu al lui Jean
Boutière, ce stabilea între altele şi locul lui .Creangă în
conspectul literaturii universale, a continuat să rămînă pen-
tru cercetătorul străin o carte de căpătîi. Pentru noi, Ls
vie et^l'oeuvre de Ion Creangă a însemnat o substanţială
expresie a preocupărilor pentru literatura romînă în apus-,
preocupări care nu s-au epuizat nicicînd, dat iiind că o
frecventare intensă şi aproiundată a tezaurului literar ro-
mlneşc poale revela cercetătorului străin valori universale
de prim rang. Există tari în care un Caragiale, un Rebreanu,
un Blaga, un Sadoveanu, ca să nu mai vorbim de Tudor
Arghezi, sînt lot mai mult cunoscuţi şi nu e deloc gratuită
alirmatia că studiile străine, fie că sînt destinate marelui
public, fie specialiştilor, se apropie de literatura tării noa-
stre cu seriozitatea ce se acordă unor creaţii în care
pulsează • valori autentice ca sensibilitate şi structurale ca
viziune.
Impresia aceasta ne-a fost în mod strălucit confirmată
de o lucrare, de astă dată elaborată în Italia, Eminescu sau
despre absolut, aparjinînd profesoarei de literatură romînă
de la Universitatea din Roma, Rosa del Conte, nume cu-
noscut in lumea cercetătorilor şi a unor generaţii de elevi
pe care profesoara i-a iniţiat în tainele limbii lui Dante, cîl
timp a stal în Rominia şi a cercetat vastul material emi-
nescian aflat la baza acestui studiu, întocmit cu vocaţia şi

* Rosa del Conte, Mihai Eminescu o dell'Assoluto, Societa

tipograiica editrice Modenese, Modena, 1952'.
 Confluente 199

cu pasiunea ceriă a omului de ştiinţă, dublate de dragostea

şi înţelegerea deosebită faţă de personalitatea şi opera celui
studiat.
Ceea ce trebuie subliniat chiar de la început este că o
asemenea lucrare care introduce pe cititorul italian în mi-
raculosul şi copleşitorul laborator poetic eminescian nu ar
ii putut apărea iără rodul strădaniilor de peste patru decenii
ale acad. Perpessicius, care printr-o migăloasă muncă a sta-
bilit textele şi ne-a restituit atîtea şi atîtea variante şi
postume. După cum cu greu ar ii îost de conceput o lucrare
ca a Rosei del Conte, iără contribuţia acad. Călinescu, Viaţa
lud Mihai Eminescu şi O p e r a . . . (5 vol.), hotărîtoare pentru
înţelegerea îenomeruilui eminescian. De aceea autoarea ita-
liană cuprinde în acolada ei de gratitudine in primul ' rînd
pe cei doi savanţi al căror nume rămîne pentru totdeauna
legat de cel al lui Eminescu, şi apoi pe subtilul cercetător
al versului eminescian care a iost Garabet Ibrăileanu, pe
regretatul D. Popovici care, la Universitatea din Cluj, izbutise
să creeze o adevărată „catedră Eminescu", pe D. Caracostea
cu valorosu-i studiu Arta cuvintului la Eminescu, precum şi
pe numeroşi alţi cercetători care în decursul anilor şi pînă
azi au îndreptat fascicole de lumină pătrunzătoare asupra
poeziei eminesciene.
Studiul Rosei del Conte îşi stabileşte ca un teren fix
asupra căruia revine mereu variantele lui Eminescu; cu
toate acestea — şi credem că aci putem sublinia un aspect
al originalităţii acestei lucrări — cercetătoarea nu se în-
dreaptă de Ia variante spre forma finită, cizelată, definitivă,
ci pornind de la această iormă străbate rind pe rînd stra-
turile geologice ale fiecărei poezii pentru a descoperi ceea
ce d-sa numeşte „humus-ul filozofic" a1 operei. Punctul de
vedere adoptat ni se pare interesant, nou şi eficient, fiindcă
elucidează procesul prin care ideile şi conceptele filozofice
eterogene s-au transformat în metafore şi simboluri poetice.
pe măsură ce diamantul versului a căpătat strălucire ne-
pieritoare.
Pentru Rosa del Conte elementul esenţial al poeziei Iui
Eminescu constă în relaţia dintre „existenta definită ca
temporalitate şi Fiinţa identificată in Etern". De aci şi titlul
studiului Eminescu sau despre absolut.
Ca orice mare poet romantic, ca unul care a frecventat
universităţile din Viena şi Berlin într-o vreme în care filo-
zofia Iui Kant şi cea a lui' Hegel îşi disputau întîietatea
cînd intelectualitatea germană, mai ales descoperise punctele
de interferenţă ale filozofiei neoplatoniciene cu cele indiene
cînd metoda comparatistă a mers pînă la stabilirea unei „filo-
zofii a originii", făcîndu-se apel, in mod unilateral şi exa-
gerat, la marii mistici şi exegeţi ai evului mediu, Eminescu
nu putea să se sustragă, ca om şi ca poet acestei atmosfere,
ţn acelaşi timp însă, poetul purta cu sine şi în sine viziunea
de viată a poporului în versiunea ei folclorică. Se prea
poate ca Eminescu să ii încercat o împăcare între viziunea
autohtonă despre „origina stelară" a omului aşa cum apare
în folclorul nostru şi viziunea cosmică, „setea de absolut",
a romantismului european. Nu e exclus, aşa cum arată Rosa
del Conte, ca în Sărmanul Dionis să fi pătruns ecouri din
literatura patristică, orientală şi occidentală, sub aspect
 200 Confluente

poetic mai ales. Asemenea inlluenje nu pot slătima eiic/io

eminesciană, dacă avem. mereu in. lată ideea .că. totuşi seva
autohtonă e aceea care circulă pină şi in cele mai mici vase
capilare ale operei poetului. Dacă prin ideea fiinţei identi-
ficată in etern „fiecare compoziţie, chiar şi aceea ce pare
a ii doar un tablou idilic sau pură eiuziune muzicală, poate
ii integrată in cadrul romantismului european"; prin sub-
stratul iolcloric autohton, opera eminesciană este mărturia
„unei civilizaţii tinere şi noi, dar cu adinei rădăcini jîntr-un
trecut de veche cultură şi de severă tradiţie", cum loarte
just observă Rosa del Conte.
Ideile dominante ale liricii eminesciene încep să se
contureze de timpuriu şi ele îşi găsesc corespondente poetice
în poemele Mortua est, împărat şi proletar, Rugăciunea unui
dac. Scrisoarea I, Luceafărul, Mureşanu, Demonism, Memento
mori. Aci vibrează coardele dramaticelor meditaţii ale poe-
tului, centrate în jurul unor probleme ca esenţa vieţii, sen-
sul revoltei, timpul ideal şi istoric, timpul demiurg şi cel
cosmic, aspiraţia spre contopirea cu absolutul etc. Capitolele
Hi—IX ale primei părţi a studiului Rosei del Conte recon-
stituie etapele gîndirii eminesciene care se ridica treptat de
la „particularul concret spre universalul capabil să reflecte
esenţa, ideea". Sînt capitole dense, cu bogate rel»riri, cu
delimitări care au iarmecul ingenuităţii, mai ales in paginile
care subliniază „accentul eroic al pesimismului eminescian"
definit ca un pesimism cu valoare structural gnostică, nu de
esenţă schopenhaur-iană.. „întocmai ca şi durerea, experienţa
timpului dă şi ea o iormă de cunoaştere", afirmă undeva
autoarea. Aceasta fiindcă ritmul • timpului psihologic se ac-
celerează in iuncţie de tensiunea dorinţelor, de măsura len-
- siunii vitale. Timpul psihologic, care „ca viermele roade în
noi",-e sinonim cu evoluţia ireversibilă spre extincţie, timpul
cosmic, durata cosmică reprezintă „garanţia identităţii", a
„victoriei asupra morţii, a permanenţei". Drama umană in
viziunea eminesciană — conchide Rosa del Conte — constă
in faptul că pe cit doreşte individul să realizeze identitatea
om-stea (aşa cum o găsim reprezentată şi în lolclor), pe
atît se subordonează „geniului morţii". Această tragică dilemă
se reîlectă în termeni poetici atit în Mortua .est, cit şi Sn
Luceafărul, Scrisoarea I sau Memento mori, poeme în care
exegeta italiană caută să descopere urme ale unei „qîndiri
ermetice" din scrierile lui Diogene Laerţlu sau în Hermes
Trismegist.
, Nu este aci locul să descompunem in toate articulaţiile
lor argumentele Rosei del Conte; menţionăm doar că cele 72
capitole aïe primei părţi deschid cititorului larqi perspective
şi-i oleră noi prilejuri de meditaţii asupra poeziei emines-
ciene.
Partea a doua a studiului, intitulată Aspecte ale artei şi
limbajului eminescian se opreşte asupra unor probleme care
deşi par a ii duse pină la ultimele consecinţe, lasă totuşi
deschise căile spre unele viitoare cercetări. Reţinem în a-
ceastâ ordine de idei capitolul închinat „sensibilităţii cro-
'maiice" in poezia lui Eminescu in caie se dezbate de ase-
menea o temă nouă:, modul in care conceptele de valoare
sint redate in termeni cromatici. Autoarea cărţii insistă in
"uecial asuvra cromatismului simbolic din Mortua est, evi-
I O N V L A D : M o n u m e n t Poetului
 Confluente 201

denţiind aci predilecţia lui Eminescu pentru o materie care

,,aspiră să. devină diafană şi transparentă prin fluiditatea
luminii". într-un capitol următor, analizind muzicalitatea' ver-
sului eminescian, Rosa del Conte duce mai departe cerce-
tările lui Ibrăileanu care a intuit strinsa leqătură dintre
metrica versurilor şi tonalitatea qenerală a ideilor poetice
exprimate. Există la Eminesdu — spune autoarea — o per-
manentă tendinţă de a realiza o sinteză perlectă între cro-
matică şi muzicalitate şi acest lucru este foarte vizibil in
poemul Călin construit pe ingenioase corespondente eufonice
şi coloristice.
O problemă pe care am li dorit-o mai pe larg desbătulă,
fiindcă ea a fost intuită şi de cîţiva dintre traducătorii Iul
Eminescu, este aceea a funcţiunii muzicale a vocalelor in
versul eminescian. Rosa del Conte se dovedeşte pregătită şi
pentru a discuta o asemenea problemă, pe care insă nu face
deci! s-o atingă, citind un vers ca :
Lingă lacul care-n tremur somnoros şi lin se bate
şi • insistind asupra accenlului care cade stenic pe vocalele
a, e, i şi o din vers, sau cînd analizează- perfecta suprapu-
nere a metrului cu schema muzicală a întregei poezii.
în partea a treia a studiului, Rosa del Conte abordează
una din problemele cruciale — amintită de altfel şi-n pagi-
nile introductive — aceea a „substratului autohton al cul-
turii" lui Eminescu, raportul acestuia cu tradiţia. Evocind
studiile pe care D. Popovici le-a elaborat in acest sens,
Rosa del Conte conchide că în ciuda numeroaselor influenţe
care au pătruns în retorta transfiguratoare a geniului emi-
nescian, a vastèlor cunoştinţe pe care le poseda poetul,
pentru a înţelege in ce măsură Eminescu şi opera sa sînt
Srdipte în cultura romînă, trebue sd trecem dincolo de ba-
riera care marchează începuturile literaturii in limba naţio-
nală, la vechile texte slavone, asupra cărora poetul s-a
aplecat şi a meditat ' profund, cît şi la poetica mitologică din
creaţia populară. Conştientă că se adresează in primul rind
unor cititori care nu cunosc decit elementar substratele ar-
haice <ile culturii romîneşti, autoarea a oferit într-un apendice
extrase ale cataloagelor bibliotecii de la Mănăstirea Neamţ
şi ale episcopiei din Oradea, liste de cărţi care au aparţinui
lui Eminescu, etc.
Evident, Rosa del Conte nu . putea decit să schiţeze
datele unei probleme pe care credem că noi, aci, acasă,
avînd; la dispoziţie bogate surse de investigaţie, putem şi
trebuie să continuăm a o analiza.
La capătul sumarei schiţări a conţinutului celor 482 de
pagini ale cărţii Rosei del Conte care ca valoare şi adîncime
de invetigaţie poate sta alături de opera lui Jean Boutière,
impresia generală, cu care părăsim cea mai bună lucrare
apărută în străinătate despre Eminescu, este aceea că ne
ailăm în faţa unui splendid mozaic în care fiecare element
component a fost drămuit cu dragoste înainte de a fi fost
fixat la locul său.
L. VOITA
 Confluenţe

Traducători germani

Calea ascendentă spre universalitate a operii emines-

ciene începe de timpuriu şi în condiţii cu totul neobişnuite,
Poetul nu ajunsese încă să-şi adune în volum opera risipită
în paginile revistelor, cînd în 1881 o antologie intitulată
Rumănische Dichtungen tipărită la Leipzig, publică un nu-
măr de 19 poezii ale sale din care 16 traduse de Mite
Kremnitz, cumnata lui Titu Maiorescu,
Pe la 1885—1886, o a doua ediţie a acestei antologii, ti-
părită de astă dată la Bonn, include şi prima versiune ger-
mană a Luceafărului, realizată tot 'de Mite Kremnitz; iar
a treia ediţie, la 1889, aduce şase poezii în plus iaţă de
ediţia anterioară, intre care Scrisoarea I, Scrisoarea II şi
Rugăciunea unui dac.
Tot de timpuriu cunoaşte cititorul german şi o mostră din
proza poetică a lui Eminescu, prin traducerea de către sa-
vantul dr. M oses Gas ter a basmului Făt-Frumos din lacrimă,
apărută . în revista Bukarester Salon (1883—84j.
De acum încolo, opera eminesciană poate ii considerată
ca încetăţenită în preocupările traducătorilor germani. Aşa
bunăoară, la 1892 Scrisoarea III apare la Danzig într-o ver-
siune semnată de A. Franken; în acelaşi an văd lumina tipa-
rului un număr de 13 poezii traduse de Em. Griqorovitza
(care va reedita volumul în 1901, la Berlin); 0 Geschichte
des rumănischen Schriftentums bis zum Gegenwart, semnată
de dr. W. Rudow şi editată ia Wernigerode, îoloseşte pen-
tru caracterizarea operei eminesciene traduceri integrale
ale poeziilor S-a stins viata, Somnoroase păsărele, De-or
trece anii, precum şi iragmente din Melancolie, Glosă, Pajul
Cupidon, semnale de autorul compendiului.
La 1893, Edgar von Herz dă, într-o broşură separată: o
nouă versiune a Luceafărului, cu mult superioară aceleia a
Mitei Kremnitz, care poale sta alături de •traducerile lui
Zoltăn Franyo sau A. Margul-Sperber.
Un an mai tîrziu, în 1894, revista ,.Arhiva Societăţii ştiinţi-
fice şi literare din Iaşi" primeşte de la Zilrich traducerea
germană a poeziilor Strigoii şi Somnoroase păsărele. Au-
toarea versiunii era o tînără, Johanrta Minckwitz, care
în anul acela îşi trecea doctoratul în filozofie, în oraşul
helv.et. Revista le publică şi într-o notă de subsol menţio-
nează că traducerile sînt din ,,cele mai meşteşugite", dar
atrage atenţia tălmăcitoarei că în Strigoii a abdicat de la
metrica originalului — iambul de 12 silabe — în favoarea
troheului de 14 silabe.
O susţinută acţiune de traducere în limba germană a
poeziilor lui Eminescu sprijină revistele „Rumănische Revue"
(Budapesta, apoi Sibiu) şi „Das literarische Rumănien" a lui
O. Neuschotz.
!n prima publicaţie se afirmă ca traducător al lui Emi-
nescu, L. V. Fischer (care tipărise în 1883 la Leipzig Grui-
Singer al lui Alecsandri) cu tălmăcirile din Glosa, Lucea-
fărul, S-a stins viata. La steaua, Diana. Toi aci, Sigismund
Dische dă in 189? prima versiune germană a nuvelei Săr-
manul Dionis.
 Confluente 203

Revista lui Neuschotz publică între altele Mortua est, Si

dacă ramuri bat în geam, semnată• De Jassy şi Dece nu-mi
vii, de N. Al. Daniel.
După 1900, numărul traducătorilor în limba qermană —
din ţară şi din străinătate — a poeziilor lui Eminescu con-
tinuă să crească, astfel încît azi cînd comemorăm cea de a
75-a aniversare a stingerii poetului putem consemna cel
puţin 60 de tălmăcitori şi peste 30 de versiuni numai din Lu-
ceafărul. Printre cei mai notorii se află, în ordine cronolo-
gică, Maximilian W. Schroii, care dă două ediţii de tradu-
ceri, în 1913 şi 1923, Viktor Orendi-Hommenau, prezent cu
un volum tradus în 1932, Konrad Richter care Ia. 1937. pu-
blică la. Jena cea mai completă selecţie qermană din Emi-
nescu, integrînd în volum şi numeroase postume, Zoltăn
Franyô, Alfred Margul-Sperber şi numeroşi alţii, mai aies
după 1944, cînd opera eminesciană este tradusă masiv în
limba germană. Aşa sînt de pildă ediţiile colective din
1950, 1955, 2957 şi 1964, numeroasele ediţii ilustrate tipărite
de Editura tineretului, pînă la cea mai recentă, aceea a lui
Oscar Pastior, care fn 1963 a dat o formă germană modernă
a basmului Făt-Frumos din lacrimă. Foarte' promiţătoare se
anunţau lucrările unor tineri tălmăcitori ca Alexander Bene-
dict, stins în 1918. iu vîrstă de 33 de ani, şi care în anii stu-
denţiei la MUnchen cizela in limba lui Goethe Scrisoarea I.

Lôsch ich abends aus die Kerze wann der Schlaf das Lid
gelastet
Ist es • nur die Uhr allein die a u i . d e m Weg der Zeit nooh
hastet...
sau Imrnanuel Waisglass care în 1940 publicînd o versiune
merituoasă a Luceafărului, închinată maestrului Arqhezi,
menţiona în prelata volumului că mai are gata de tipar vreo
20 de poezii.
Fireşte că nici Eminescu nu a fost scutit de traducă-
tori mărunţi care prin tălmăciri neinspirate şi-au minat pro-
priile lor lucrări. Este cazul, între altele, al lui Olvian Soro-
cean çare în 1940 a dat un butucănos Luceafăr şi al lui
Laurent Tomoiagă ale cărui traduceri înoată greoi într-o
mare de prozaisme.
Numărul atît de mare al tălmăcitorilor qermani ai Iui
Eminescu ridică în mod logic întrebarea: ce anume i-a în-
demnat să se îndrepte spre opera eminesciană? întrebarea
este cu atît. mai firească, cu cît marea majoritate a tradu-
cătorilor nu s-a manifestai cu opere originale sau — cum
e cazul lui Schroii — a dat în limba germană lucrări ' me-
diocre. Nici despre un Teconţia, un N. N. Botez, h. Anto-
niev, Luţia, Ţurcan, etc. nu ştim să li semnat altceva decît
lucrări pe care colbul vremii le-a acoperit de mult.
O explicaţie la îndemînă este aceea a admiraţiei fată de
opera eminesciană. De aceea, pentru actul de cultură pe care
l-au făcut, se cuvine tuturor o menţiune. O traducere însă
nu se judecă după intenţiile oricît de excelente ale celor
ce purced la o asemenea întreprindere, înzestraţi doar cu
darul versificaţiei, ghidîndu-se după considerentul că metrica
poeziei romîneşti se înrudeşte îndeaproape cu ' spiritul me-
tricii germane, majoritatea traducătorilor s-au dovedit a fi
buni tehnicieni (ca de pildă acelaşi Schrolf) care. păstrează
atît conţinutul de idei cît şi elementele formale ale poeziei
.204 Confluente

eminesciene, dar ignorează coeiicientul de muzicalitate şi,

neavind vreo aiinitate cu opera tradusă, recurg la tipare
străine. De aceea poate multe din traduceri nu-1 evocă pe
Eminescu, ci niai degrabă pe un Rilckért, Platen, Lenau, No-
valis sau Hôlderlin, după cum traducătorul a avut prezent
in subconştient un model sau altul. Un exemplu elocvent ne
oieră bunăoară Viktor Orendi-Hommenau, dealtminteri un
traducător nu lipsit uneori de virtuţi. Cînd insă traduce
Scrisoarea III adoptind iambul in locul troheului din original,
ne lovim de o poezie Împiedecată:

Hier reiht sich Schiff au Schiff als Brûcke fur die

Janitscharen
Die Kinder Allahs, Spahis, die mit schmetterden Fanfaren
Zum andern Ufer eilen , . .

care anulează „măsura largă, aproape narativă, cu muzicali

tate verbală neîntreruptă, ca intensitate" a versului de 16 si-
labe eminescian:

La un semn, un tărm de aitul, legînd vas de vas, se leaqă

Şi în sunet de fanfară trece oastea lui întreaqă.

E evident aci că traducătorul a avut in memorie un tipar

în care însă versul eminescian nu încăpea, nu putea să în-
capă decît anulîndu-i-se complet armonia, muzicalitatea.
Iată, comparativ, pe Konrad Richter, care cam în aceeaşi
vreme, respectînd metrica originalului, tălmăcea astiel:

Wie er' winkt, schliesst Schiff an Schiff sich bis zum Ufer
gegeniîber
Unter Schallen von Fanfaren zieht das ganze Heer hiniiber

deşi nici aci, ca de altiel în nici o versiune germană a

Scrisorii III, traducătorii nu s-au putut ridica la amploarea
melodică a silabelor care precedă cezura, necum să relacă,
in parte cel puţin, construcţia sintactică a versului

La un semn, un ţărm de altul, legînd vas de vas, se leagă.

De altiel, Scrisoarea III are alitea frumuşeii care fie că

au scăpat •traducătorilor fie că au fost. traduse mecanic. Ne
gîndim la sugestivele onomatopee din fragmentul care de-
scrie bătălia dintre „armia" romină şi cea turcească şi pe
care nu le-am întîlnit decit în versiunea Iui N. N. Botez:

Pfeifend schwirrt der Schwr.rm der Pfeile, Regenstrôme

gleich berab

pentru:

Cad săgeţile în valuri care şuieră, se toarnă

Ne gîndim de asemenea la caracterul demn al convorbirii

dintre Mircea şi Baiazid:

— Tu eşti Mircea?
— Da.-niDârate!
 Confluente 205

care a fost redat de traducători lie prin apelativul „Ja, mein

Kaiser", sau „Ja, Baiazid" (ceea ce a necesitat schimbarea
ritmului) sau rizibil „Ja, Herr Kaiser"1?
Evident, piatra de încercare p'e'nt/u aproape toţi traducătorii
a lost trecerea de la versul de 16 silabe la cel de 8, cind
Eminescu împrumută metrul popular în redarea scrisorii pe
care liul domnitorului o trimite dragei lui „de la Argeş mai
departe". în general avem de-a lace aci tot cu versul de
16 silabe însă despărţit în două şi cu ritm alternant 8—7 în
partea linală, corespunzînd conţinutului emotiv.
Cînd un traducător redă pe

De din vale de Rovine

Prin:

Von Rovine hier im Tal

iar altul:
Aus Rovinens Wiesengrund

un al treilea:
Von Rovinental, von hier

nu numai că posibilităţile eulonice ale versului eminescian

au dispărut, dar avem de-a lace şi cu tot atîtea abateri de
la metrica originalului, datorită unei superliciale analize a
tehnicii poeziei.
Ingenuitatea versului Te sărut. Doamnă, frumos, nu o în-
tîlnim de asemenea în nici o versiune fiindcă Kusse deinen
schônen Mund, sau Und der kusst euch jederstund amintesc
mai degrabă de relrenele şansonetelor, iar Schône Frâu, sei
mir gekiisst e o construcţie iorţată şi foarte îndepărtată ca
sens de candoarea originalului.
Dacă aruncăm acum o privire asupra versiunilor mai reuşite
ale Luceafărului constatăm că aci traducătorii, în totalitatea lor
au păstrat ritmul originalului şi că în general tălmăcirile
germane sînt cu mult superioare celor din alte limbi, chiar
atunci cind în unele rima se rezumă Ia versurile 2, 4, chiar
cînd asonantele sînt nepermis de frecvente sau cînd alter-
nanta regulată a versurilor de 8 şi 7 silabe suferă uneori.
Ceea ce înseamnă că şi aci tălmăcitorii au avut totuşi de
trecui multe greutăţi.
în prefaţa volumului său editat la Jena, Konrad Richter
spunea că una din cauzele care fac ca versul eminescian
să piardă mult din muzicalitatea Iui de îndată ce e transpus
în limba germană, o constituie consonantismul limbii germane
spre deosebire de romînă care e o limbă vocalică, asemenea
tuturor limbilor latine. Poate că Richter avea dreptate. Noi
am procedat Ia o numărătoare a vocalelor şi consoanelor
din prima stroiă a Luceafărului şi am constatat că raportul
dintre vocale şi consoane — în textul original — este de
36 Ia 37; în trei versiuni germane, acest raport se prezintă
astfel: 37—50; 36—51; 37—49. Ceea ce totuşi nu i-a împie-
decat pe Richtër — a cărui strofă conţine un raport ' de
36—51 .— să deschidă povestea Luceafărului in felul ur-
mător:
206 Contluente

Es war einst wie im Marcheri sind

Als wăr'es nie gewesen
Vom kaiserlichen Elternpaar
Ein Mădchen hold, erlesen.

unde nu atît relaţia dintre vocale şi consoane e supărătoare,

deşi corespondenţa între sunete şi înţeles joacă un rol de
seamă în poezie, ci lipsa rimei în versurile 1—3; supără de-
asemenea, în alte stroie, asonanţe ca heut-Zeit; bleich-Glanz,
Năh-Hoh, Gltlck-Anglenbick, sonst-Haus, sparch-Nacht, bleibt-
straubt, veroahm-an, cum se înt Unesc la Schroii, Botez şi
chiar la Sperber deşi versiunea acestuia din Luceafărul, ală-
turi de cea a lui Franyô Zoltăn, este una din cele mai bune,
după aceea a lui Edgar vor Herz, de la siîrşitul veacului
trecut.
Alta ni se pare a ii problema de căpătu în traducerea
Luceafărului, fie in limba germană, lie în orice altă limbă;
anume afinitatea sufletească dintre scriitorul tradus şi tra-
ducător, fiindcă într-o traducere căutăm să întrezărim" „cu-
loarea, originalitatea stilului, a ideilor" autorului tradus. „Alt-
fel nu facem traducere, ci o operaţie pur mecanică, fără efec-
te de ordin artistic", cum spunea nu de mult Marcel Bres-
laşu. Că lucrurile stau aşa, n-avem decît să comparăm două
versiuni. M. W. Schroff scrie:

Es war einmal, erzăhlet m an

Und schwirrt des Marchens Rădchen
Entsprossen hohem Furstenstamm
Ein herrlich schônes Madchen.

Aci se respectă ritmul, schema rimelor, mai puţin bogăţia

loi, conţinutul de idei (chiar dacă versul al doilea nu e un
corespondent fericit pentru A fost ca niciodată) şi totuşi Strofa
în totalitatea ei e rece, n-are nimic din uvertura solemnă a
basmului eminescian:

A fost o dată ca-n poveşti

A fost ca niciodată
Din rude mari împărăteşti
O prea frumoasă fată

Insistenţa poetului de a ne transpune într-o lume imaginară

nu există în strofa tradusă. Tocmai această insistenţă a fost
sesizată de un alt traducător, cînd scandează:

War einst, wie eben Mărchen sind,

Als wăr es nie gewesen
Ein holdes, jiinges Eiirstenkind
Ein anmuthreiches Wesen

Există în Luceafărul nenumărate versuri şi strofe de o unică

frumuseţe, ca de pildă acea inimitabilă descriere a călăto-
riei lui ^ Hyperion prin spaţiile astrale: Cum izvorînd îl în-
conjor / Ca nişte mări, d e - a - n o t u l . . . / El zboară, gînd pur-
tat de dor / Pîn' piere totul, totul. // Căci unde-ajunge nu-i
hotar j Nici ochi spre a cunoaşte / Şi vremea-ncearcă în
zadar / Din' goluri a se naşte. // Nu e nimic, şi totuşi e /
O sete care-1 soarbe / E un adine asemene / Uitării celeii
oarbe.
 Confluente 207

Acel „qind purtat de dor" nu e nici „sehrtsuchtskrank",

nici „vom Sehnsucht iibermannt", nici „beschwingt von Sehn-
sucht" şi nici „Vom Wunsch beschwingt", cum au încercat
traducătorii să-1 redea. Simţim în toate cele patru versiuni
că tălmăcitorii, negăsind cel mai apropiat corespondent lui
„gînd purtat de dor"," au ratat întreaqa stroiă.
In schimb, cînd pentru „Nu e nimic, şi totuşi e / O sete
care-1 soarbe / E un adînc asemene / Uitării celei oarbe",
ni se oferă echivalentul ,,Dort ist das Nichts, doch sangt
ihn ein' / Ein Durst, der unermessen / Und seiner Tiefe blin-
der Scbein / So ôd wie das Wergessen", chiar iără să fa-
cem apel la context ne dăm seama că sîntem în preajma
Luceafărului şi că echivalentul german al strofei a captat în
mare parte miezul originalului. Nu numai durata, ci şi pu-
terea şi înălţimea sunetelor — trinitate pe care Eminescu o
urmărea cu atît a înfrigurare în căutarea şi combinarea cu-
vintelor capabile să realizeze corespondenţe muzicale între
sensuri şi sunete — pot ii simţite aci.
Privite prin această prizmă, cele treizeci de versiuni ger-
mane ale Luceafărului, unele cu remarcabile reuşite parţiale,
sînt încă departe de a atinge desăvîrşirea originalului. Evi-
dent, e imposibil să poată ii vreodată transpus coeficientul
estetic al limbii originalului, dar fiind vorba de largile şi-
realele virtuţi poetice pe care le posedă limba germană, pu-
tem aiirma că în traducerile de pînă acum aceste virtuţi sînt
departe de a ii îost epuizate.
Cei şasezeci de traducători germani ai lui Eminescu re-
prezintă efortul susţinut al unor generaţii de tălmăcitori care
au pornit, ca să spunem astfel, de la slabele clinchete de
clopoţel ale traducerilor Mitei Kremnitz şi au ajuns în
preajma glasului grav, uriaş, atotstăpînitor al versului emi-
nescian. Şi calea nu a fost încă în întregime străbătută.

I. ŞTEFAN
MENŢIUNI CRITICE
O nouă biografie
Ne-am obişnuit să-1 aprofundam pe
Eminescu lolosind unele exegeze ale isto-
ricilor noştri literari devenite clasice.
Procesul de „clasicizare" al unor lucrări
privitoare la marele nostru poet se alla
insă într-o vie desfăşurare: numeroase
articole şi studii recente, de solidă orien-
tare marxistă, se adaogă la cercetările
anterioare, unele din ele avînd prin con-
tribuţiile aduse marca laptului delinitiv.
Fireşte, nu este de loc uşor să vii cu
un punct de vedere inedit intr-o pro-
blemă Eminescu. Opera poetului a impus
mai mult decit oricare altă creaţie a
unui scriitor al nostru un cod de exigente
cărora numai omul de lină specialitate
le poate da o strălucire. A te hazarda
perorind pe marginea textului poetic e
un lucru oţios şi aproape nepermis cînd
e vorba de poetul nostru naţional.
Scriind biogralia Eminescu (Editura ti-
neretului, 1963), Zoe Dumitrescu-Buşu-
lenga şi-a lixat de la început intenţii
restrînse, în principal rezumindu-se la
nararea cursivă, uneori elegant intelec-
tuală a vieţii lui Eminescu, . prin folosi-
rea izvoarelor de prim ordin. Calităţile
studiului, am zice electul acestei lucrări
se intemeiază pe evocare, reuşit conce-
pută în ma/oritatea paginilor. Datele esen-
ţiale, bine cunoscute de altlel, sînt lolo-
site pentru închegarea unui „portret" care
în limitele unui stil abstract, constatativ
şi mai puţin interpretativ se conturează
cu destulă pregnanţă. Primul capitol, în-
titulat nepotrivit. Anii de ucenicie fSă lă-
săm această formulare pentru Sadoveanul),
discută sumar condiţia socială şi culturală
a familiei Eminovici, împrejurările naşterii
poetului şi primii săi ani de şcoală. In-
teresant • expuse ni s-au părut relaţiile
dintre tinărul elev şi protesorul ardelean
Pumnul. Concluziile autoarei subliniază
încăodată rolul lostului participant la Re-
voluţia romlnilor transilvani din 1848 în
formarea ideilor politice ale lui Eminescu,
precum şi atracţia insuflată poetului pen-
tru Ardeal. Buna cunoaştere a Leptu-
rarului, cartea de literatură a lui Pumnul,
permite lui Zoe Dumitrescu-Buşulenga
să emită chiar o nouă ipoteză despre un
vers din Epigonii, rămas obscur: „Can-
temir croind la planuri din cuţite şi pa-
liară". în acest vers, conchide autoarea,
studiind Lepturarul, e celebrat poetul An-
tioh Cantemir şi nicidecum tatăl său,
domnitorul Moldovei. Aprolundînd laptele
(vezi şi Analele Universităţii Bucureşti,
nr. 25), emite constatarea, demonstrată
convingător, că „versurile despre Antioh
Cantemir sînt o perifrază a cîtorva şiruri
dintr-o satiră a poetului".
Următoarele capitole evocă tinereţea pri-
beagă a poetului, de mic funcţionar, su-
l.'eur etc., apoi şederea la Viena şi Berlin.
Eminescu se proectează din filele cărţii
nedelormat, cu aspiraţiile lui multilate-
rale şi cu un mare interes pentru pro-
blemele naţionale. Cîteva indicaţii mai
puţin declarative despre filiaţiile orizon-
tului său intelectual ar fi completat in-
tr-o măsură sporită liniile portretului.
Sub titlul Anii încercărilor de statorni-
cire se canalizează, folosindu-se judicios
postumele, perioada ulterioară studiilor,
cea mai aspră din viaţa poetului, trăită
în nesiguranţă şi, in cele din urmă, cu-
prinsă de tenebre.
Ultimile cîteva pagini de concluzii se
înscriu pe baza unor observaţii curente,
deşi stilul cade dintr-odată într-un ton
pedant, prezumpţios. Acest ton contra-
stează cu stilul general adoptat de au-
toare în cuprinsul volumului, citeodată
préa cronicăresc: „Căci era om apriq
căminarul, şi mult doritor de bunuri ale
pămîntului".
în cadrul colecţiei „Oameni de sea-
mă", în care s-a editat, această carte
despre Eminescu are multe însuşiri care
o iac agreabilă şi utilă.
V. Fanache
 Menţiuni
Interpretări lingvistice
Limba operei lui Eminescu a atras din
timp atenţia cercetălorilor. S-au scos în
reliei cîteva iapte caracteristice : farme-
cul limbajuliii, prelucrarea artistică a cale, din poezia lui Eminescu, prelaţind '
limbii vechilor cărţi romîneşti,. asimila-
rea expresivă a graiului popular din
toate provinciile ţării, precum şi neobiş-
nuita asociaţie a imaginilor plastice; idei
care mereu s-au repetat de la Titu Ma-
iorescu încoace. Rindurile de iată vor
evidenţia principalele direcţii ale cerce-
tării limbii marelui poet, în ultimii două-
zeci de ani.
Primele observaţii, demne de luat în
considerare, icu privire la exprimarea
artistică a poetului s-au aiirmat cu oca-
zia centenarului naşterii, din anul 1950,
cind majoritatea publicaţiilor noastre
literare au îmbrăţişat cu entuziasm eve-
nimentul. Astiel, acad. lorgu Iordan, t în-
tr-un studiu întitulat Limba lui Eminescu,
publicat în revista Cum vorbim, (1950.
nr. 1. pag. 6—8) atrăgea atenţia asupra
periectei unităţi dialectice dintre conţi-
nutul ideativ al operei eminesciene şi
expresia artistică. Articolul amintit con-
sideră cîteva importante iapte de limbă
prin care Eminescu s-a dovedit a li un
genial interpret al unităţii limbii romi-
neşti, trecind peste graniţele dialectale
şi promovînd elemente speciiice, artistic
şlefuite, din toate colţurile Îndepărtate
ale patriei. Aceeaşi unitate indestructibilă
se constată în opera poetului şi în ceea
ce priveşte componentele graiului popular
şi ale celui de origine cultă. Eminescu
a utilizat particularităţi de. limbă din
amîndouâ compartimentele, in funcţie de
necesităţile exprimării conţinutului. Ace-
ste considerente teoretice sînt exempli-
ficate de către lorgu Iordan cu ajutorul
mai multor texte, cu privire Ia loldsitea
viitorului, nu numai cu valoare tempo-
rală ci şi cu nuanţă modală, forme. în-
tîlnita la Eminescu, uneori în „ aceeaşi
poezie, cum este cazul cu Floarea alba-
stră, 'în cuprinsul căreia găsim exprimări
de tipul vom vorbi, acţiune viitoare si-
gură, dar şi mi-i spune-atunci poveşti,
care comportă o nuanţă modală, de posi-
bilitate. Observaţii similare face lingvis-
tul şi cu privire la utilizarea celor ' două
forme de perfect, in opera poetului, care
deşi moldovean, cu pronunţate tendinţe
de iolosire a perfectului comous, aDelea-
14 — Steaua
critice 209
ză totuşi Ia serviciile perfectului simplu
urmărind realizarea unei acfiuni săvir-
şite într-un trecut apropiat, dar fără ecou
asupra momentului vorbirii, in general,
studiul lui Iorg.u Iordan desprinde cîteva
iapte reprezentative, gramaticale si lexi-
în felul acesta, o serie de cercetări pri-
vitoare ta limba scriitorilor, îndeosebi a
celor din secolul trecut.
Pe aceeaşi linie a interpretării feno-
menelor gramaticale şi lexicale se situ-
ează şi studiul lui Al. Rosetti, Limba
poeziilor lui Eminescu. Metoda de lucru
se îmbogăţeşte. şi cu fapte istorice, -de
natură evolutivă; ea supune cercetării
epoca de mare frămîntare lingvistică in
care începe să scrie Eminescu. Diversi-
tatea orientărilor, lingvistice din acea
vreme — latinismul intîrziat, exaqerările
fonetice ale lui Aron Pumnul, italienis-
mul lui Heliade-Rădulescu, germanismele
şi maghiarismele din presa transilvană,
car şi iniluenţa franceză din Romi nia
veche — n-au cucerii sufletul poetului
care a îmbrăţişat valorile afective ale
graiului popular. Apropierea de comoara
poeziei populare 1-a făcut pe poet să
nu fie tentat de neologismul 'rar şi să
iacă apel la cuvintele vechi, uneori pline
de parfum arhaic şi de mireasmă bise-
ricească, majoritatea de obîrşie latină.
Astiel, poemul Luceafărul cuprinde • 1908
cuvinte, dintre care 1688 sînt vechi la-
tine, .constatare confirmată şi cu privire
la Amintirile din copilărie a'.e lui fon
Creangă, în cuprinsul cărora neologismul
se qăseşte rar.
Al. Rosetti aminteşte ca o caracteristică,
esenţială a poeziei lui Eminescu, faptul
că utilizează, pe scară larqă, aspectele
limbii vorbite. Neologismele utilizate de
poet în perioada tinereţii, au fost elimi-
nate succesiv din limba noastră: în darn,
angel, cadaver, etc. dar cele din vremea
maturităţii sale artistice s-au adaptai
sistemului limbii, în vigoare şi astăzi, în
conversaţia curentă.
O idee interesantă de care se ocupă
AI. Rosetti fn studiul citat, este aceea
a armoniei eminesciene, problemă care
a preocupat şi .pe G. .Călinescu în exe-
geza pe care a intreprins-o în cele cinci
volume publicate în trecut, arătind că
„secretul muzicii eminesciene rezidă In
cuvînt nu în rimă" (Opera lui Mihai
Eminescu, vo/. IV. paq. 291). Lucrarea
Iui Al. Rosetti încheie o perioadă de
studiu a limbii scriitorilor, în funcţie de
 Menţiuni
analiza elementelor qramaticale şi a sem-
riilicatiei lor artistice.
Cu timpul o altă. metodă de lucru în-
cepe să-şi dea roadele: este cercetarea
de stilistică literara, o cucerire a vre-
murilor. recente. Poezia lui Eminescu a
oferit un teren iavorabil analizelor sti-
listice. Primul care iace eforturi susţi-
nute în această direcţie este Tudor
Vianu, maestru autorizat al stadiilor de
acest Sel la noi. Interesul său iată de
problemele de stil şi artă literară In
poezia lui -Eminescu este 'destul de vechi.
Cercetarea valenţelor artistice ale graiu-
lui eminescian este transplantată acum
din rigidul domeniu, gramatical în siera
atotcuprinzătoare a relaţiilor stilistice, în
care iaptele de limbă sînt luate in con-
sideraţie în iunctie de mesajul artistic
.pe care-l exprimă. Un asemenea studiu
a publicat Tudor Vianu in anul 1954; e
vorba de Epitetul eminescian, reprodus
ulterior in cartea Probleme de stil şi
artă literară (1955), ca unul din capitolele
fundamentale ale lucrării. Studiul consti-
tuie . şi un îndreptar metodologic prin
faptul că aduce in discuţie probleme
principiale şi de metodă, cu privire la
definiţia epitetului în creaţia literară,
.depăşind vechile prescripţii canonice aie
tratatelor de retorică şi lărgind slera fie
.cuprindere şi manifestare a acestui mijloc
artistic.
Pe baza noii deliniţii a epitetului, care
subliniază însuşirile estetice ale cuvîn-
tulùi, Tudor Vianu conturează pregnant
o iizioriomie originală a stilului emines-
cian. Autorul inventariază categoriile
gramaticale şi pe cele estetice ale epi-
tetului eminescian, ajungînd la concluzia
că acest' mijloc artistic „sparge adeseori
cadrele lui, dezvoltîndu-se în alte figuri
de' stil, cum ar li personificarea şi me-
tafora". După elucidarea acestor proble-
me, T. Vianu studiază evoluţia în timp a
limbajului artistic al poetului, explicînd
diferentele dintre perioada începuturilor
'şi cea a maturităţii estetice. Amplul
'studiu 'pune in lumină capacitatea de a
crea 'imagini noi din elemente vechi,
progresul continuu al limpezirii exprèsiei
'cît şi puterea de' sugestie muzicală a
limbii iui Eminescu,' provenită din aso-
ciaţiile îndrăzneţe' ale metaforelor şi din
atmosfera evocatoare 'a • cuvintelor.
Parale},.cu aceste cercetări .de stilistică
literară, aplicate poeziei, lui. Emir\escu, uri
si opinii
alt merituos comentator al poetului. Cu-
noscutul romanist din Budapesta, L. Găldi,
încă din anul 1939 a fost atras de aceas-
tă interpretare a poeziei. De mai mul/f
ani autorul publică în Limba romînă
consideraţii, stilistice, în lumina datelor
iurnizate de monumentala ediţie Perpes-
sicius, • Profesorul . maghiar asociază fap-
tele de limbă ale lui Eminescu sensibili-
tăţii artistice a poetului, în legătură di-
rectă cu viziunea personală pe care o
proiectează asupra lumii şi vieţii. Tot
aici amintim şi studiul lui G. Bulgăr Des-
pre sensurile lui „adînc" în poezia lui
Eminescu (Limba romînă, 1958, nr. 6
pag. 51—56J, în care se relevă bogăţia
semantică a acestui cuvînt, strîns înru-
dită cu concepţia filozofică; viziunea poe-
tului îmbrăţişează dimensiuni spatiale in-
finite ce nu puteau ii evocate de alt cu-
vînt. Adînc nu'apare întîmplător în opera
lui Eminescu ci îndeplineşte funcţii ling-
vistice bine deiinite şi îndeosebi pe a-
ceea de evocare a regiunilor cosmice ne-
pătrunse încă, precum şi a tainelor su-
fletului omenesc.
Trebuie să consemnăm în continuare
şi metoda statistică; ea a acordat interes
limbii lui Eminescu. Pentru caracteriza-
rea fizionomiei ' lexicale a limbii romîne,
profesorul Dimitrie M acrea a recurs la
analiza statistică a fenomenului circulaţiei
diferitelor grupe de cuvinte, după origi-
nea lor, în poeziile lui Eminescu. Lingvis-
tul din Cluj mărturiseşte că a ales această
operă clasică a literaturii noastre pentru
faptul că limba lui Eminescu este „cea
mai autentică realizare artistică a iimbir
naţionale a poporului romîn" (Probleme
de lingvistică romînă, pag. 40).. Pentru a
avea o bază de comparaţie cu o altă
limbă romanică, D. M acrea a studiat şi
vocabularul lui Paul Verlaine şi a ajuns
la concluzia că . procentul de circulaţie
al cùvintelor moştenite din latină este
deosebit, de ridicat la ambii poeţi, ceea
ce demonstrează structura romanică a
limbilor respective.
Se află in curs de redactare Dicţiona-
rul limbii poetice a lui Eminescu, întoc-
mit de un colectiv, condus de Tudor
Vianu, lucrare ce urmăreşte să fixeze
etapa artistică pe care o atinqe Eminescu
în dezvoltarea limbii romîne literare.
Dicţionarul va avea un puternic caracter
stilistic, adică va evidenţia felul, cum un
poet de qeniu ioloseşte limba la o înaltă
expresivitate artistică.
 Menţiuni critice 211

O deosebită atenţie acordă revista zare „Luceafărul", peste 30. Este cu-
Limba romînă problemelor de iilologie noscut că prima traducere de dincolo de
pe care le pune editarea operei poetu- hotare a unei părţi din opera lui Emi-
lui, majoritatea observaţiilor cuprinzînd nescu datează din anul 1881, cînd la
rectificări la tipărirea ediţiei Perpessicius. Leipzig apare antologia Rumănische Dich-
Numeroase discuţii în contradictoriu, cu- tungen, care în afară de cîteva poezii
prinse în paginile revistei, demonstrează cuprinde şi prima versiune în limba
că încă nu s-a ajuns la un sistem uni- germană a Luceafărului. Pînă în 1889 —
tar de citire a diverselor variante emi- anul morţii poetului — această antolo-
nesciene. Viitoarele cercetări amănuntite gie în ciuda stîngăciei transpunerilor, a-
vor avea ca scop principal alegerea unui junge la cea de a treia ediţie. O dată
text de bază care să reflecte riguroasele cu anul 1892, data apariţiei în versiunea
cerinţe filologice. prolesorului Dr. A. Franken din Danzig,
Proza scriitorului a lost eclipsată de a Scrisorii a Ill-a, mulţi scriitori germani
umbra poetului. Acesta este unul dintre din aiara şi dinlăuntrul hotarelor ţării
motivele pentru care ea a intrat mai pu- noastre au început să redea in tiparul
ţin in cimpul cercetărilor literare şi apoi limbii lor materne frumuseţile creaţiei
faptul că abia în acest an s-a editat o eminesciene. Mulţi dintre ei au fost —
culegere reprezentativă, antologică, a pro- după cum remarca o dală Oscar Walter
zei literare, după mai mult de două de- Cisek — sirnpli entuziaşti, puţin înze-
cenii de la ultima ediţie. Cu toate aceste straţi cu harul poeziei) mai muiţi îrsâ,
greutăţi obiective, Gh. Bulqăr a studiat şi mai ales în ultimii douăzeci de ani,
expresia poetică a prozei literare a lui au căutat şi au izbutit în mare parte să
Eminescu f c f . publicaţia Limba şi lite- rëdea în limba respectivă inefabilul poe-
ratura, nr. 6 pag. 175—192) făcînd o pa- ziei eminesciene. Un Konrad Richter,
ralelă între evoluţia stilului său liric şi M. W. Scholi, V. Teconţia, N. N. Botez,
cel epic. Orendi-FIorumenau, dintre cei vechi. A
Nlargul-Sperber, Zoltàn Franyo, Pr. P.
La sfîrşitul acestei note, nu putem să Bulhardt, W.' Bossert, Imm. Weisqlass
nu ne îndreptăm qîndul spre truda de şi alţii, dintre contemporani, pot n
decenii a academicianului Perpessicius, citaţi cu transpuneri reuşite.
care a citit paginile îngălbenite de praf
şi vreme ale manuscriselor eminesciene, Proza eminesciană, în schimb, a iost
le-a orînduit şi le-a clasificat după na- mai puţin solicitată. începutul — şi fap-
tura lor, făcîndu-le cunoscute iubitorilor tul constituie o revelaţie sub toate as-
de poezie romlnească. Fără uriaşa sa mun- pectele — îl face savantul dr. Moses
că editorială nu ar fi lost posibile nici Gaster care, în 1883 publică prima tra-
Interpretările lingvistice, nici analizele ducere în. limba germană a basmului emi-
literare stilistice. De aceea, odată cu co- nescian Făt frumos din lacrimă. Faptul
memorarea morţii celui mai mare poet e mai puţin sau foarte puţin cunoscut şi
romîn, se cuvine să aducem un sincer capătă — azi cînd avem versiunea au-
omaqiu şi celui mai preţios editor al torizată, îngrijită de acad. Perpessicius,
său. a basmului — o semnilicatie deosebită
prin aceea că scoale în evidentă între
Nae Antonescu altele şi talentul de scriitor al savantu-
lui care a cercetat cu alita migală lite-
ratura noastră veche.
Cîteva cuvinte despre circumstanţele
Dr. M . Gaster, traducător a i lui în care s-a făcut traducerea, tntre 1883—
Eminescu 1885 apare la. Bucureşti, sub conducerea
lui J. Bettelheim (care a dat şi el o ver-
siune germană a sonetului Veneţia) re-
Poezia şi proza lirică eminesciană au vista Der Bukarester Salon, cu misiunea,
cunoscut o timpurie răspîndire în străi- nemărturisită, dar evidentă în conţinu-
nătate. In cei 75 de ani care au trecut tul celor trei ani de apariţie, de a pune
de la moartea poetului, numai literatura la dispoziţa cititorilor de limbă aermană
de traduceri germană cunoaşte anronpe aspecte din literatura romînească a vre-
50 de traducători, iar diamantina reali- mii. Astfel revista vubucă, în afară de
 Menţiuni critice

nuvele şi schite de Slavici, D. Zamfi- zwischen ihnen schwărmter • Schmetter-

rescu, N. Geme şi alţii, Held Thrănen- linge, \vie blinkende goldene Sterne. Duft,
sohn (Făt-Frumos din lacrimă) deutsch Licht und ein immerwâhrender Gesarg,
von dr. M. Gaster (cum se menţionează). der sauft und sûs aus den Schwărmeo
Basmul apare între paginile 264—269. der Schroetterlinge u n d B i e n e n k l a n g , - u m -
316—320, 367—373, 407—415 şi 467—474 gab das Haus mit einem beriickenden
aie susnumitei leviste. Zauber. Vor der Schwelle saanden zwei
Fiisser mit Wasser — auf der Schwelle
Transpunînd în iimba germană basmul sass eine schône Jungfrau und spann, Ihr
eminescian, Dr. M. Gaster se va li g in- langes weisses Kleid schien .eine W o i k e
dii nu numai' la iaptul că oferă citito- von Strahlen und Schatten zu sent; iiii
rilor germani una din cele mai frumoase goldenes Haar war in Zapfen geflochten,
prelucrări din folclorul nostru, ci şi o die auf den N a c k e n herabgelassen wa-
mostră a virtualităţii poetice a limbii ren, und auf ihrer glatten Stirn sass eine
romîne. înainte de a transcrie un scurt Krone aus Glockenblumen. Von dar
fragment din basm, cu corespondentul iui Mondstrahlen beieuchtet, schien sie ein
în limba germană, este de remarcat că Meer von Gold Getaucht. Ihre Finger,
Dr. Gaster s-a ridicat adesea pină la die wie a u s Wachs gefonnt waren, span-
valoarea originalului în ceea ce priveşte nen aus einem goldenen Spinnrocken
stilul,' cadenţa frazei, mai ales în des- und aus einem Knâul silberweisser Wolle,
crierile lirice. Poate că unele construcţii einen feinen, weissen, glănzenden Sil-
nu Ie mai acceptăm azi — dată fiind berfaden, d e r mehr einen , lebenden
îmbogăţirea stilistică a limbii, germane în Mondstrah, der durch dei Luft zitterte,
cei 80 de ani care au trecut de la tra- als. einen gesponnenen Fadenglidj".
ducerea lui Gaster — însă, în general, La aniversarea celor 75 de ani de la
trebuie acceptată părerea cd savantul ve- moartea poetului, considerăm că readu-
hiculează o limbă modernă într-un text cerea în amintire a activităţii de tra-
în care, după cum se va vedea, plasti- ducător din Eminescu, datorată savan-
citatea, bogăţia de imagini, perioadele tului Dr. M., Gaster nu este lipsită de
nu sînt mai prejos de originalul emines- interes şi că într-o bibliografie emines-
cian. ciană a cărei necesitate este de mult
Iată acum fragmentul din basm: resimjită, ea va figura la locul cuvenit
„Florile erau. în straturi verzi şi lu- Cu atît mai mult, cu cît dr. M. Gasîer
minau albastre, .roşie-închise şi alb.j iar a popularizat nu numai opera lui Emi-
printre ele roiau fluturi uşori, ca sclipi- nescu traducini cel mai frumos basm,
t o a r e stele de aur. Miros, lumină şi un ci şi operele altor contemporani ai. săi.
cîntec nesfîrşit, încet, dulce, ieşind din
îoirea fluturilor şi a albinelor, imbătau L. Voita
grădina şi casa. Lîngă prispă şedeau două
butii cu apă — i a r pe prispă torcea o fată
frumoasă. Haina ei albă şi lungă părea un
nor de raze şi umbre, iar părul ei do Ecouri shakespeariene în critica lui
aur împletit în cozi lăsate pe spate, pe Eminescu
cînd o cunună de mărgăritarele era aşe-
zată pe fruntea ei netedă. Luminată de
razele lunei, ea părea muiată într-un Eminescu, in scurta sa viată, a citit
aer de aur. Degetele ei ca din ceară albă piuit, enorm de mult. Acest fapt e atestai
torceau dintr-o furoă de aur şi dintr-un de colegii şi prietenii săi intimi, cum au
fuior de o lînă ca argintul torcea un fir . fost Slavici şi Ştefanelli.
de o mătase alba, subţire, strălucită, ce in primii ani citea fără alegere, orice
semăna mai mult cu o v i e rază de carte ii cădea în miini; din vremea stu-
•lună, ce ciitreera aerul, decit a fir de denţiei însă, în lecturile sale, poetul nos-
tort". tru dă tot mai mult curs înclinaţiilor spi-
ritulale. El adînceşte mai adesea operele
Şi în versiunea germană a dr. M. acelor autori, iată de care se simte atras
Gaster: prin aşa numita „afinitate electivă" —
„Die Blumen standen in grtinen Beeten, Wahlverwandtschait —, fericita expresie
u n d leuchteten blau, dunkelrot und weiss; a lui Goethe.
 Menţiuni
Nu e locul să dăm aici numele auto-
rilor preferaţi, a căror idei, — receptate
de poet, — sînt răspindite în intreaqa
sa operă, dar, trebuie să menţionăm că
numai aceia au exercitai inlluente în-
semnate asupra qîndirii sale.
Intre autorii citiţi cu pasiune, Sha-
kespeare ocupă locul de irunte, si Emi-
nescu tine să precizeze într-unui din
•articolele sale din perioada vieneză •—
„Repertoriul nostru teatral" — că: „Sha-
kespeare nu trebuie citit, ci s t u d i a t . . . "
(subi. n.). De aici cultul nestins pentru
marele dramalurq, pe care în două
locuri, în scrierile sale, îl numeşte „di-
vinul" (v. „Geniu pustiu" şi notiţa din
„Curierlil de Iaşi", nr. 9711876, repr. de
Scurtu în colecţia: M. Eminescu „Scrieri
politice şi literare", p. 186)
De altiel, admiraţia Iără rezerve pentru
drumaturqul enqlez explică şi preocupa-
rea poetului nostru de a traduce şi de
a prelucra părţi prelerate din opera a-
celuia, activitate amplu relevată, gu, ani
în urmă, de doi harnici istorici Iile rari.
Ne relerim la articolele scrise de proi.
G. Călinescu şi G. Pienescu, pe tema:
„Eminescu traducător al lui Shakespeare".
Cel dintîi şi-a publicat articolul în „A-
devărul literar şi artistic", anul XI,. seria
II, nr. 605 din anul 1932, p. 3, iar al
doilea in „Steaua" nr. 10/1955, p. 123—
125. Aceleiaşi teme, Zoe Dumitrescu-Bu-
şu'.enqa, autoarea volumului EMINESCU.
recent apărut, îi acordă atenţia cuvenită
la paq. 227.
Adîncindu-1 şi avîndu-1 mereu de mo-
del („S-aduc cu tine mi-este toată iala",
— cum mărturiseşte in poezia „Cărţile"),
nu e de mirare că operele „genialei ac-
vile a Nordului" au exercitat asupra
poetului nostru o mare inlluentă, atît
Je eiocventă în desele releriri şi eloqii
pe care i le aduce în toate scrierile sale.
Opera lui Eminescu a iost analizată şi
din acest punct de vedere de cei mai
competenţi istorici literari, care, în di-
feritele lor lucrări, au relevat ecourile
shakespeariene constatate. Sîntem însă
de părere că nu s-a stăruit îndeajuns
asupra operii din domeniul teatral, în-
deosebi asupra scrierilor de critică, scri-
eri care, la o cercetare mai atentă, vă-
desc şi ele influenta venită din partea
maestrului său iubit.
De aceea, considerînd că in acest an,
omenirea întreaqă sărbătoreşte cel de al
patrulea centenar al naşterii nemuri-
critice 213
torului dramalurq, şi cum tot în acest
an (luna iunie) se împlinesc 75. ani de
la moartea qenialului nostru poet, soco-
tim prilejul nimerit ' să arătăm aici,
in mod succint, cele cîteva reminiscenţe
shakespeariene, constatate în decursul
cercetărilor noastre, în scrierile amin-
tite mai înainte.
Scrierile de critică teatrală ale poe-
tului nostru lasă să se vadă influenta
ideilor de estetică şi etică scenică ale
neîntrecutului creator de personaje dra-
matice, care a fost Shakespeare. !ntr-a-
devăr, acesta, în toate operele sale ur-
măreşte întotdeauna un scop moral şi
pledează cu succes pentru sensul nobil
al existentei şi pentru frumuseţea mo-
rală a caracterelor. Aceleaşi vederi Ie
adoptă şi Eminescu, şi încă foarte tim-
puriu. Astfel, în articolul „Repertoriul
nostru leatral", scris în 1870, qăsim for-
mulai unul din principiile sale de bază:
„ ... piesele, de nu vor avea valoare
estetică mare, cea etică însă să fie
absolută" (cf. ed. Scurtu, op. cit., p. 62).
in ce priveşte pe actori, Eminescu le
cere să fie demni, să nu rîdă de ceea
ce e „frumos şi bun" (v. studiul citat,
p. 60). Vorbirea lor să fie „naturală",
iar mişcarea pe scenă „liberă". Să se
ferească de extreme, atît de „jocul qla-
cial" cît şi de „exagerare" în focul pa-
siunii. Cu • alte cuvinte, actorii să păs-
treze „măsura cuviincioasă în vorbă şi
gest... „dreapta m ă s u r ă . . . " precum şi
„frumoasa cuviinţă", sinqurele. care pot
menţine echilibrul scenic, deseori subli-
niat în cronicile sale dramatice. In acest
sens sînt: cronicile Ia piesele „Paza
bună . .." şi „Moartea lui Petru cel Mare",
dar mai ales anunţul teatral din. 4 mar-
tie 1877, în legătură cu spectacolul ce
s-a dat în beneficiul artistei Ana Dănes-
cu (v. ed. Scurtu, op. cit., p. 352—354 şi
361). Cerinfa „măsurii" o regăsim şi în
notiţa „Reprezentaţiile Rossi" (v. Timpul,
nr. 22/1878) şi în cfonica la drama „Rui-
nele moştenirii" (v. Timpul, nr. 32/1880).
in cronica la • „Ruy-Blas" (v. Timpul, nr.
231/1878), Eminescu subliniază că, cen-
tru un actor, de mare importantă este
„stăpîniTea de sine" şi „bunul cumpăt",
e/e dînd creaţiei scenice „o deosebită
înălţime estetică".
Aceste cerinţe esenţiale pentru dobîn-
direa măiestriei scenice le aflăm expri-
mate, bine înţele s, in alte cuvinte, în
staturile pe care Ie dă prinţul Hamlet
2 1 4 Menţiuni critice 214

actorilor (actul III, scena 2), din care în modul dé a le expune în propriile
cităm: „Nu spintecaţi prea mult văzdu- scrieri de oritică teatrală, dovedind, astfel,
hul cu mlinile, fiţi cît mai reţinuţi. ./n şi în acest domeniu, puternica sa perso.-
mijlocul torentului, furtunii si, ca să zic nalitate artistică.
aşa, în vîrtejirea de pasiune, trebuie să Ion. V. Boeriu
tifi cît mai stăpîni pe voi, şi să păstraţi
măsura, care dă o netezime..." — „Să
nu iii prea molatic (rece), totuşi ci să
le Iaşi călăuzit de bunul simţ, să-ţi po- Preocupări folcloristice
triveşti la gesturi voriba şi vorbele la
gesturi, iereşte-te să treci de marginile
naturii. Exagerarea de orice iei se-abate. Aportul lui Mihai Eminescu la dezvol-
din drumul teatrului '..." (v. . „Hămlet", tarea preocupărilor folclorice se distinge
Bibi. pt. toţi, nr. 130, trad. Şt. Runcu; atît prin complexitatea problemelor a-
subl. din text ne aparţine). bordate, profunzimea sugestiilor cît şi
prin perspectiva vastă pe care a des-
In legătură cu cerinţa măsurii, putem chis-o pentru folcloriştii de după el. De-
spune că Shakespeare însuşi o va ii spre activitatea sa de. culegător de fol-
împrumutat de Ia poetul latin Horaţiu, clor cît şi despre înrîurirea plină de
ale cărui stihuri le învăţase în şcoală, eficientă. a acesteia asupra operei sale
cum putem citi în piesa „Titus Androni- s-a scris cu competentă şi interes.
cus", actul IV, scena 2 f c f . M. Gheorghiu
„Scene din viata lui Shakespeare", Buc. Este interesant să vedem însă şi mo-
i960, p. 34). dalitatea în care Mihai Eminescu a con-
tribuit Ia lărgirea şi rezolvarea proble-
E locul să mai amintim că Eminescu melor folcloristicii, sursa îndeletnici-
a avut o dragoste fierbinte pentru ade- rilor. sale de acest fel, atitudinea sa
văr, pe care :1-a căutat mereu şi 1-a ex- iată de dileritele şcoli lolclorjstice na-
primat cu consecventă şi in artă. „Nu tionale şi străine, valabilitatea şi • eii-
linguşim pe nimenea, pentru că nu sîn- cienta ideilor sale deSpre cultura poe-
tem în stare de-a spune neadevărul, iar tică a celor mulţi. Desigur, nu vom a-
adevărul e singura raţiune de-a ii a unei lla la ,ei optica |specialistului limitat
dări de seamă de orice natură", scrie la un ' singur domeniu, sintezele la ca-
Eminescu în \_cronica la drama „Cerşe- re a ajuns se remarcă prin . puternica:
toarea" (ci. ed. Scurtu,. op. cit., p. 347). lor logică interioară şi vastitatea mate-
în această convingere asupra valorii rialului concret care a servit ca punct
absolute a adevărului, Eminescu se în- de plecare. .Soluţiile sale pe tărîmul
t Uneşte cu Shakespeare —- cel care afir- folcloristicii se idistdng, de asemenea,
ma cu hotărîre: „... eu Adevărul vreau printr-o lort ă convingătoare aparte şi
să-1. scriu in versuri" (Sonetul 21). sînt străine de unilateralitatea îngustă.
La cele de pînă aici măi putem adăuga Interesul pentru folclo-r, tşi temeiul?
şi faptul că Eminescu a fost influenţat: preocupărilor lolcloristice ale lui Mihai
într-o oarecare măsură, şi în • elaborarea Eminescu îşi au izvorul mai întîi în
sau mai bine zis în încercările sale de realităţile de la noi. Peregrinările sale
elaborare a unor piese dramatice, cum prin tară, contactul direct cu marea
sînt dramele: „Alexandru Lăpuşneanu" zestre lolclorică, identilicarea cu expe--
şi „Bogdan-Dragoş" (la aceasta din urmă, rient a de viată şi aspiraţiile maselor
actul I, scena . 5). în aceste piese se pot constituie iot atîtea aspecte .de primă
descifra unele iniluenté din „Macbeth". importantă care au înrîurit preocupă-
Dar, despre aceste, piese, informaţii pre- rile lolcloristice ale poetului, concepţia
ţioase ne-au dat acad. prol. G. Călinescu sa despre cultura poetică a poporului
în articolul citat la început şi Filimon cit şi indicaţiile de lactură metodologi-
Ţaniac, în art. „Bogdan-Dragoş", publi- că pe care Ie-a formulat uneori.
cat în ' Buletinul „Mihai Eminescu" nr Tradifia folcloristică autohtonă a înrîu-
11/1933, aşa că -nu mai revenim asupra rit _ atît iormajia intelectuală a lui Emi-
lor. . nescu, cît şi preocupările sale în legă-
Arh vrea . să precizăm,-în încheiere că tură cu creafia lolclorică. îndemnurile
Eminescu,. retinînd o seamă de idei întîl- ardeleanului G. Bariţ din Foaia pentru
nite în operele lui Shakespeare, şî-a pă- minte, inimă şi literatură, părerile lui
strat .totuşi deplina originalitate chiar şi Alecu Ruşso, achiziţiile şcolii Alecsandri
 Menţiuni
şi şcolii-, H.aşdeu- in materie de folclo-
ristică nu i-au lost străine, aşa cum va
reieşi în cele de mai jos. Cele două so-
cietăţi culturale Orientul şi Romînismul
din Bucureşti au stimulat deasemeni in-
teresul poetului pentru strînqerea lolclo-.
rului şi pentru problemele dominante ale
folcloristicii. Se ştie că . Sn urma unei
hotărîri luate într-o şedinţă a Societăţii
Orientul, lui Mihai Eminescu i se încre-
dinţase strînqerea de iolclor din Moldova.
Societatea Romînismul corespundea ve-
derilor poetului prin programul ei anti-
dinastic, preţuirea avîntată acordată ţă-
rănimii şi interesul cald purtat folcloru-
lui. Aici s-a reqăsit alături de prietenii
săi care îşi făcuseră din salvarea de la
uitare , à tezaurului literar, popular un no-
bil obiectiv al vieţii, aşa cum este cazul
cu Ionită Scipione Bădescu, Ştefan Caco-
veanu, Miron Pompiliu şi alţii. Eminescu
figurează ca membru al Societăţii Romî-
nismul, încă din 1869. „Nu caracterul in-
tegralist îl apropie pe Eminescu de noua
•societate, cît, mai ales, obiectivele folclo-
rice şi cultul limbii populare, înscrise în
1
programul „Rominismului" .
Prin avîntul lor juvenil'şi generos, cele
două societăţi au lăsat urme în activi-
tatea poetului. La dezvoltarea'• aceluiaşi
interes putea contribui apoi Lepturariui
lui Aron Pumnul, cît şi colecţiile şi lu-
crările cu menţiuni referitoare la folclor
care se găseau in biblioteca profesoru-
lui său, cum ar fi Poesia poporală,' Co-
linde culese şi corese, a lui Atanasié' Ma-
rian Marienescu, Pesta, 1850, Kolinda, Eine
studie Ober romanische Weinachtslieder...,
Tlermanstadt', 1860, Povestea vorbei a liii
Anton Pann, culegeri de ale lui George
"Ucenescu şi altele.
Ecouri ale unor şcoli folcloristice străi-
ne şi în deosebi ale celei romanticq-isto-
rice, ale şcolii etnopsihologice şi partial
direcţia fraţilor Grimm se pot deasemeni
regăsi în poziţiile teoretice iormulate de
Mihai Eminescu; aceste influenţe s-au
topit în matca concepţiei qeneràle şi a
activităţii sale de culegător de folclor.
în privinţa genezei folclorului, Mihai
Eminescu a adus unele nrecizări, ne rare
nu le aflăm atît de accentuate la înain-
taşi. Pe linia lui Barit, -Nicolae Bălcescu,
Alecu Russo, Vasile Alecsandri si alţii,
însă' cu o insistentă şi- putere de con-
vingere- şi mai mare, Eminescu vede ori-
.ginea folclorului Sn popor. Respinge. teo-
ria cosmopolită •şi- ostilă maselor, că
•folclorul ' este creaţia cărturarilor sau a
critice 222
celor de sus, .masele mărq'inindu-se ..doar
la cel de. al. doilea..aspect al procesului
şi • anume •• la vehicularea creaţiei literare.
Un astfel de punct dé. vedere fără osa-
tură logică, şi corespondent real nu putea
fi' acceptat de un scriitor ca el, care a
pledat cu admiraţia cuvenită pentru „na-
tura poporului,, instinctele şi. înclinările
lui moştenite, geniul lui.,. ."2.
împrejurarea că el se simţea bine, în
largul, săii, în mijlociii adevăratului crea-
tor al folclorului', reiese şi din nişte în-
semnări pe care ie-a făcut într-o carte
germană de versuri„Nu uşor las. să-mi
scape de a participa la o serbare popu-
lară. Ca un'pasionat prieten al oamenilor
(de preferinţă - al '.poporului — vorzuglich
des Volkes),- mai ales cînd ei adunaţi în
mase uită pentru oarecare timp scopurile
particulare şi se simt ca. părţi ale unui
întreg, în care ' în cele din urmă stă
ceva dumnezeiesc —.'în faţa unui atare
întreg este. pentru mine orice serbare
populară, la dreptiil. vorbind, o . sărbă-
toare. sufletească, un pelerinai,. un act de
pietate" 3 .
Mihai Eminescu a văzut întreaga com-
plexitate a .problemelor legate de, qenezq
creaţiei folclorice. Fiind o expresie a
unor împrejurări date , dé viaţă, folclorul
reprezintă şi à modalitate a celor mulţi-
de a cunoaşte ceea ce este. în jur. De
aici o serie de trăsături, qeneral umane
care Si potenţează valoarea . şi., puterea
de impresionare de-a lunqul vremurilor.
Eminescu a intuit mai , mult . decît alţii
dintre înaintaşii săi de la noi complexi-
tatea imaginii artistice cu ajutorul căreia
creatorii din popor, care nu sînt ' altceva
decît o expresie a vieţii sufleteşti Obşteşti,
oglindesc realitatea în aspectele ei e-
'senţia/e. Uneori se constată'Sn însemnă-
rile salé despre creaţia anonimă chiar-
şi o anumită înrîurire. hegeliană, nefiind
străin de cunoscuta menţiune despre fru-
mos a lui Hegel: „das sinnliche Scheinen
der Idee". Folclorul cuprinde viata poe-
tică' a poporului şi este totodată un mij-
loc de a satisface aspiraţia constantă spre
1
Augustin Z. N. Pop, „Contributii
documentare la biografia- lui Mihai. E-
minescu", Editura Acaderàiei R.P.R., Bucu-
reşti, pag. 427.
2
Timpul, pe 1882/ 1 aprilie, V: psq. 395..
3
D. Murăraşu: Orientarea lui Eminescu
spre iolclor, în Gînd -romînesc. Cluţ, 1935,
nr. 3, àn. III, pag. 131.
 Menţiuni critice 223

Jrumos a sulletului omenesc. A înţeles basme cu motive miqratoare, cum le zi-

ptintre primii ia noi că experienţa este- cem azi, a înţeles cu o rară perspicaci-
tică a maselor este una dintre cele mai tate că originalitatea lor constă după cum
complexe şi nu are nimic comun cu cla- a arătat pe la 1880, in „modul de a le
viatura monocordă. Ea este expresia pu- spune", .şi anume, în „acel grai romînesc
terii de judecată şi a sensibilităţii celor în care se îmbracă ele", în „modiiicaţiu-
mulţi. nile locale, potrivite cu spiritul şi cu des-
Mihai Eminescu depăşeşte in privinţa tinele noastre"*.
modului in care a pus problema genezei M. Eminescu a sesizat o problemă care
şi a valorii creaţiei iolclorice atît şcoala este şi astăzi în discuţie şi a cărei rezol-
iştoricâ-romantică reprezentată de N. Băl- vare cere multă subtilitate şr veriiicare
cescu şi Vasile Alecsandri, cit şi direc- practică. Fără să conteste paternitatea
ţia iiloloqică a luj Haşdeu, care apropie poporului asuDra creaţiei populare, este
uneori loicloristica de istorie, iar altădată de părere că in comoara nesiîrşită a fol-
de etnopsihologie şi etnoqraiie. Eminescu clorului intră cu timpul şi unele creaţii
nu a rămas numai la orientarea etnopsi- ale unor autori cunoscuţi • în literatură,
holoqiştilor in lolcloristică, orientare in care şi-au însuşit bineînţeles punctul de
mare trecere lo timpul său şi care îl va vedere al maselor. A pus atsfei problema
inriuri mai tirziu pe Ovid Densuşianu. lolclorizării unor „produceri a clasei culte
Iri adevăr, Steinthal scotea Împreună cu care se potrivesc cu gîndirea poporului".
Lazarus pe la 1859 Zeitschrift fiir Vôl- în nici un fel însă nu a limitat contri-
kerpsichologie care punea bazele enopsi- buţia colectivităţii întrucît. spune el „Ţă-
holoqiei căreia Eminescu i-a arătat un ranii şi breslaşii au felul lor propriu ade-
sporit interes in timpul studiilor sale la sea original de a vedea lumea, iar în-
Viena şi Berlin, rezumind chiar un stu- văţătorii şi preoţii coboară cultura în
diu din aceasta, aşa cum arată Dumitru jos".
Murăraşu şi Gh. Vrabie. Steinthal în Ein-
leitende Gedanken uber Vôlkerpsycholo- în privinţa valorii iolclorului, Mihai
gie punea accentul pe creatorul din obşte Eminescu a subliniat funcţia gnoseologică
in a cărui conştiinţă vibra însăşi conşti- a acestuia, valoarea documentară, psi-
inţa obştei, însă qreşea împreună cu unii hologică şi morală, cit şi. valoarea artis-
discipoli de ai săi, atuncea cînd credea tică, în aiara căreia el nu înţelegea exis-
că acolo unde pătrunde civilizaţia, seacă tenţa unei opere. în concepţia lui, fol-
resursele iolclorului. La un moment dat, clorul cuprinde un univers sufletesc plin
chiar pentru Bogdan Petriceicu Haşdeu de coerenţă şi delicateţe, străbătui de o
loicloristica se confunda cu etnopsiholo- profundă conştiinţă umană. Puţini însă
qia. Desiqur, elnopsiholoqia, care a avut au pătruns şi au pledat ca şi el, pe baze
ca adept in Ardeal pe Grigore Silaşi ab- concrete şi inedite, pentru valoarea ar-
solutizând o anumită latură, fiindcă ne- tistică a folclorului. Este printre primii
glija aspectul istoric, oiereă uneori o psi- care insistă asupra acelui farmec demn
hologie incompletă a vieţii poporului. şi inepuizabil al creaţiei literare populare.
„Farmecul poeziei populare îl găsesc în
Pentru Eminescu. folclorul autentic con- faptul că ea este expresia cea mai scurtă
stituie un mod de afirmare a poporului a simtămîntului şi a gîndirii". Relerin-
in artă. Foarte interesant este faptul că du-se la creaţia lirică, ajunge la conclu-
într-un timp cînd problema genezei bas- zia că „ea nu este decit limba simtămîn-
melor era pe primul plan în folcloristica tului şi pentru ca această limbă să fie
europeană, el a evitat poziţia înqustă, totdeauna curată, adeseori' se renunţă şi-
unilaterală în leqătură cu aceasta. A vă- la rimă şi căutindu-se cuvintul cel mai
zui izvorul basmelor în viata popoare- apropiat, nu se impune nici o silă U
lor-, Mihai Eminescu împărtăşeşte ideea construirea versului".
migraţiei motivelor de la un popor la
altul, păstrîndu-se întreaga valenţă este- Mihai Eminescu a accentuat îndeosebi
tică, densitatea şi profunzimea mesajului, caracterul popular şi cel national al fol-
întrucît, spune poetul, „Materialul în care clorului literar, nescăpînd din vedere nici
se sensibilizează ideea etern poetică sînt alte aspecte. în lolclor, după el, mesajul
imaginile — nu sînt imaginile tuturor social fuzionează organic cu cel artistic.
popoarelor, ci a aceluia la care ea se
4
sensibilizează". Relerindu-se la astfel de Timpul, V, nr. 102, 1880. Bucureşti.
 Menţiuni
Folclorul este o expresie artistică a do-
rinţei de mai bine şi irumos cît şi a
dragostei -de viaţă a maselor.
Nu trebuie, să scăpăm din vedere fap-
tul că a cuprins in cercul preocupărilor
sale folcloristice şi cărţile populare, in
ele a văzut un manual al înţelepciun.i
celor mulţi, o sinteză a învăţăturilor pe
care le dă viaţa. Şi-a dat seama de re-
Qistrul stilistic speciiic fiecăreia dintre a-
ceste cărţi ale •înţelepciunii de milenii a
popoarelor. D. Murăraşu, citind pe Ion
Scurtu, reamintea că Eminescu „într-un
raport din 16 martie 1875" insistă că: Bi-
blioteca Universităţii din Iaşi „să achizi-
ţioneze manuscrisele de literatură popu-
lară: „Proroda Fericitului Agatanghel"
(1817), „Minunile Maicii Domnului" şi o
„Astrologie" 5 , S-a mai amintit şi altă-
dată sublinierea lui M. Gaster din opera
sa „Literatura populară romînă" referi-
toare la preferinţa lui Eminescu pentru
cărfi populare ca „Varlaam şi • Joasaf",
„Descrierea sfintei şi dumnezeeştei litur-
ghii" „Iliodor", ,,Istoria Aretusii" etc.
Ducind mai departe tradiţia celor mai
buni folclorişti .de la noi şi din străină-
tate, M. Eminescu a preţuit întotdeauna
şi creaţia populară a altor popoare. Ne
reamintim astfel că strălucitul folclorist
sîrb Vuk Stefanovici Karagici (1787—
1864), unul dintre cei mai mari repre-
zentanţi ai şcolii romantice, a acordai o
înaltă preţuire frumuseţii şi autenticităţii
creaţiilor folclorice romîneşti. El i-a dat
Iui Asachi o valoroasă colecţie de folclor
romînesc, care a fost arsă de un ioc nă-
praznic izbucnit în 1827 şi care cuprin-
dea „compuneri foarte însemnate" 6 . Mi-
hai Eminescu va aprecia la rindul său
după decenii cu o simpatie la fel de cal-
dă comoara literaturii populare sîrbeşti.
De pildă, a fost bucuros de găzduirea în
Fîntîna Blanduziei a. unor frumoase ba-
lade sîrbeşti traduse în limba romînă de
D.ionîşie Miron. Traducătorul era din Ba-
nat şi. cunoştea bine . limba şi literatura
sîrbă. După mărturiile contemporane, Dio-
nisie Miron s-a bucurat de o caldă şi sin-
ceră prietenie din partea poetului nostru,
atît pentru caracterul său deschis cît şi
pentru motivul că era unul dintre putinii
cunoscători ai folclorului poporului sîrb.
De altiel: „Interesul marelui poet pentru
creaţia artistică orală a unui popor vecin
era sporit şi de faptul că mai toate bala-
dele sîrbeşti au legături precise cu bala-
dele romîneşti. în balada sîrbă „Nunta lui
critice 217
George Smenderaveţ şi Marçu Crăişorul" r
tradusă de Dionisie Miron (Fîntîna Blan-
duziei, 11 dec. 1888 n.n.), eroii noştri
populari Baba Novac şi fiul său Gruia
sînt personaje principale. Pe acest erou
popular al baladelor sîrbeşti 1-a învăţat
carte un popa Nedelcu" 7 , Aducem o com-
plectate la afirmaţia de mai sus a lui
G.G. Ursu în sensul că nu aproape toate
baladele sîrbeşti au legături cu cele ro-
mîneşti, ci numai cele din „Ciclul Novă-
ceştilor" şi încă vreo cîteva,
. Mihai Eminescu a abordat cu un rar
interes şi o serie de probleme legate de
metodologia culegerii creaţiei folclorice.
Ne apare ca un animator în acest sens
şi ca unul care a dezvoltat unele pro-
bleme din acest domeniu, pe bâza acti-
vităţii sale practice.
Interesul său pentru zestrea folclorică
este de o rară stabilitate. Nu a scăpat
nici uh prilej favorabil descoperirii mi-
nunatelor perle ale sufletului celor mulţi.
Acad. Perpessicius a şi arătat de altfel
că: „Interesul lui Eminescu pentru' crea-
ţia populară, în timpul studiilor de la
Viena, ca dealtminteri în toate celelalte
perioade ale activităţii sale,' se manifestă
în triplul plan al culegerii de texte popu-
lare, al inspiraţiei folclorice, derivată în
opere originale şi al problemelor folclo-
rului, aşa cum se reflectă -ele în manu-
scrisele poetului" 8 .
A căutat să antreneze mase cît mai
mari de intelectuali la activitatea de co-
lecţionare, îndeosebi, după cum se ştie,
în timpul cît a fost revizor şcolar. A me-
ditat în acest sens asupra unui chestio-
nar de strîngere a folclorului. La acesta
se referea Ministerul tutelar cînd i se
adresa, în 20 septembrie,- 1875, cu urmă-
toarea telegramă: „Cînd trimiteţi ches-
tionarul relativ la poeziile şi obiceiurile
populare cu care. v-aţi însărcinat.. Răs-
pundeţi astăzi, p. Ministru. T.. Nica" 9 ,
5
D. Murăraşu, idem, pag. 136.
6
G. Asachi: Poezii populare. Balade.
Cîntece bătrîneşti adunate de D. V, Alec-
sandri, Partea I. tipărită la Buciumul ro-
mîn în Gazeta de Moldavia, ' an XXIV,
nr 20, 1852.
7
G. G. Ursu: Eminescu: amiciţii şi ad-
versităţi contemporane, în Limbă şi lite-
ratură, Bucureşti, 1961, pag. '246.
8
Perpessicius: M. Eminescu: Literatura
populară, Opere VI, Bucureşti, Editura
Academiei R.P.R., 1963, pag. 14.
 Menţiuni
Mihai Eminescu uneşte criteriul estetic
cu cel lingvistic in îndrumările pline de
pasiune pe care le-a dat culegătorilor li-
teraturii orale, nescăpindu-i din vedere
insă nici pe cel social şi etic. Dacă Ata-
nasie Marian Marienescu şi Grigore Silaşi,
dintre ardeleni, au fost adepţii „coresu-
lui" pînă la o anumită fază a activităţii
lor sau chiar Alecsandri a purces la o
estetizare a poeziei populare"10, conside-
rlnd că a făcut „ceea ce se face cu pie-
trele preţioase"', Mihai Eminescu ple-
dează pentru principiul unei adevărate
rigurozităţi filologice în munca de strin-
gere a iolclorului.
Principiul metodologic susţinui de el
este clar şi precis: „Cu toate • consideraţi-
unile de decenţă literară, am dori ca mai
cu seamă elementele literaturii populare
să se adune fără scădere şi nealterate
prin puderie. Tale quale" 11 . Vedea în lim-
bă corpul sensibil al creaţiei anonime,
or cizelările artificiale ar fi însemnat o
alterare a acestuia. Numai aşa. poate li
înţeles adevăratul univers de o rară pro-
funzime al iolclorului. în parte, Eminescu
a respectat criteriul lingvistic, în cule-
gerile pe care ni le-a lăsat, aşa cum ne
dovedesc versuri ca următoarele:
Duci^m-oiu şi n-oiu vini
Să văd cini m-a dori12.
sau:
Fă-mă, Doamne, ce mi-i face,
Fă-mă pasere voioasă
La măicuţă la fereastră,
Maica să. mă hîşîiască;
Maica nu m-a hîşîi
Pînă ce i-oi povesti
Cum trăiesc io cu străinii 13 .
In manuscrisele lui găsim însă şi crea-
ţii care ulterior au {ost supuse unor in-
tervenţii. După părerea noastră, cele mai
multe dintre aceste intervenţii, fără a
scăpa din vedere şi pe cele de altă fac-
tură, sînt de ordin lonetic. De ce a pro-
cedat şi astfel? Probabil că după ce le-a
cules într-o anumită formă, le-a auzit în
altă parte pronunţate într-o formă care
1-a fascinai şi mai mult şi atunci va fi
retranscris varianta de pe urmă sau va
fi schimbat întrucîlva pe .cealaltă culea-
să anterior. în adevăr, aceeaşi poezie
populară este exprimată într-un sat mai
aproape de limba literară decît în altul,
aşa cum a constatat în decurs de mai
critice 218
mulţi ani. Mihai Eminescu a transcris în
filele ~sale şi culegeri de ale altora, care
înregistrau în felul' lor folclorul şi a a-
rătat interes sporii pentru culegerile îna-
intaşilor.
• Eminescu a practicat sistemul culegerii
de folclor de pe arii cît mai vaste, pentru
a oieri o privire cît .mai concludentă şi
de ansamblu asupra creaţiei poporului
nostru.
Pe linia ideilor de la „Dacia literară",
a impus şi mai mult • adevărul că nu.
poate .11 vorba de literatură originală
fără o legătură constantă cu inspiraţia
poporului. El dezvoltă această poziţie, în-
truclt nu a accentuat numai rolul teme-
lor şi motivelor vehiculate de iolclor, ci
a insistat. asupra frumuseţilor inalterabile
de limbă şi de stil ale acestuia. De ase-
menea, să nu- uităm că ridică problema
de mai sus într-un timp cînd .începuseră
să se contureze şi unele\atitudini de, di-
minuare a valorii literaturii create de
popor. Din articolele, manuscrisele şi
scrisorile sale rezultă o anumită ten-
dinţă de a crea o ambianţă cît mai fa-
vorabilă preţuirii şi inspiraţiei din iolclor,
care este socotit „un izvor pururea retai-
tineritor".
în concepţia sa nu poate trăi decît
ceea ce creşte din sufletul, din tradiţiile
poporului: „Credem, că'" niai o literatură
puternică şi sănătoasă, capabilă să de-
termine ' sufletul unui popor, nu poate
exista decît determinată ea însăşi la rîo-
dul ei de spiritul acelui popor, înteme-
iată adecă pe baza largă a geniului na-
ţional" 14 .
Recomandarea inspiraţiei din izvoarele
fertile şi cristaline ale folclorului este
argumentată convingător: „Dar o adevă-
rată literatură trainică, care să ne placă
nouă şi să fie originală şi pentru alţii nu
se poate întemeia decît pe graiul viu al
0
Mircea Ştefan: op. cit.,, pag. 135.
10
Gh. "Vrabie: Folclor romînesc, — Scri-
sul romînesc, Craiova, pag. 20.
11
D. Murăraşu, M. Eminescu: Literatu-
ra populară, Scrisul romînesc, Craiova,
pag. 44.
12
Acad. Perpessicius: M. Eminescu, Li-
teratura populară, Opéré VI, 365.
13
Idem, pag. 566
14
I. Creţu: M. Eminescu: Opera poli-
tică, vol. II., Cugetarea, Georg'escu-De-
lafras, Bucureşti, pag. 438,
 Menţiuni
poporului nostru propriu, pe tradiţiile,
obiceiurile, • în concluzie pe geniul lui".
Ironia sa la adresa slugărniciei cu iz cos-
mopolit este evidentă, şi speră din plin
că se vor găsi insi care „vor prefera a
se >adăpa mai bine la izvorul curat ca
lamura şi mai preţios ca aurul al poe-
ziei noastre populare, decît să bea din
izvprul de apă de zahăr cu portocale" 15 .
„Luceafărul" constituie expresia cea mai
înaltă a creaţiei sale şi totodată şi cea
mai convingătoare pledoarie pentru inspi-
raţia din folclor. El à ilustrat practic teza
sa in legătură cu utilizarea creatoare atît
a •temelor şi motivelor folclorului cit şi a
mijloacelor de expresie pline de varie-
tate cromatică şi inedit ale acestuia, iar
această ilustrare s-a făcut, aspect deose-
bit de important, tocmai în opera care
avea sd fie pe drept cuvint considerată
drept culme a creaţiei eminesciene.
Ion Apostol Popescu
Arhaisme şi neologisme . . .
Cercetarea noastră are ca obiect neo-
logismele şi arhaismele intîlnite in cele
optzeci de poezii publicate de Eminescu
in timpul vieţii şi reproduse In volumul
Poezii, ediţie îngrijită de Perpessicius,
(Bucureşti, Editura pentru literatură, 1963).
Ne-am oprit doar la poeziile publicate
in itimpul vie fii cu certitudinea că ob-
servaţiile noastre pe marginea acestor
creafii, care sînt şi cele mai reprezenta-
tive, au valabilitate si în cazul postume-
lor.
Fiindcă însemnările noastre cuprind şi
o serie de date statisticeprocentaje, ne
simţim obligaţi să explicăm ce înţele-
gem prin arhaisme şi accepţiunea dată
nofiunii de neologism.
Considerăm • arhaisme cuvintele şi ex-
presiile vechi, dispărute din vocabularul
activ. Acestea mai apar în operele lite-
rare doar din necesităţi stilistice. Limba
contemporană dispune de alte mijloace
pentru exprimarea noţiunilor, sensurilor,
iuncfiunilor pe care le acopereau odi-
nioară actualele arhaisme. Cuvîntul lim-
bă întîlnit în primul vers din Scrisoa-
rea III este un arhaism pentru că limba
contemporană lui Eminescu avea alti ter-
meni pentru noţiunea denumită odinioară
de . limbă. Aceşti termeni sînt: naţiune
(sau- naţie), popor, neam.
critice 21 s)
Prin neologisme înţelegem cuvintele
noi, apărute • în limbă de curînd, în ca-
zul de fată de la începutul secolului al
XIX-lea. Ne referim atit la împrumuturi
din limbi străine, cit şi la formaţii pe
teren romînesc din elemente existente
deja. Sînt neologisme atit. paloare, ino.-
cenţă, simfonie, matinal (toate, din Vene-
•re şi madonă), cît şi auiroasă, vibrînda,
răsunînde (din La mormîntul lui Aron
Pumnul).
In cele optzeci de poezii publicate în
timpul viefii şi reproduse în volumul din
1963, am găsit un număr de 337 neo-
logisme în vocabular şi 386 in circula-
ţie. Fată de .numărul total al cuvintelor
întrebuinţate de Mihai Eminescu în poer
ziile publicate în timpul vieţii (3607 în
vocabular şi 33.846 în. circulaţiel), neo-
logismele. reprezintă 9,34% în vocabular
şi 1,13% în circulaţie. Se observă deci
că peste 90% din vocabularul emines-
cian îl formează cuvintele mai vechi, a-
partihînd fondului limbii comune. După
cum a arătat D. M acrea2, 48,68% din vo-
cabularul Iui Eminescu este constituit de
cuvintele de origine latină. Acestea sili
însă o circulaţie de 83%. Nu e de mi-
rare deci că ' procentul neologismelor este
în circulaţie de abia 1,13%.
în ceea ce priveşte situaţia arhaisme-
lor, aceasta este şi mai precară. Cuvinte
şi expresii arhaice am găsit doar 39, cu
o circulaţie de 42. Procentul acesta re-
prezintă 1,07% în. vocabular şi 0,12% îh
circulaţie. Chiar dacă arhaismelor propriu
zise li se adaugă şi formele arhaice (în
număr de 53 în vocabular şi 63 în cir-
culaţie) ale unor cuvinte şi expresii, pro-
centajul arhaismelor în poeziile lui Emi-
nescu nu se ridică decît la '2,55% fn vo-
cabular şi 0,31% în circulaţie.
La ce concluzii ne duc aceste consta-
tări?
1. Zdrobitoarea majoritate a cuvintelor
intîlnite în poeziile lui Eminescu (aproape
90%) iac parte din londul limbii comune.
2. Neologismele sînt de aproximativ
opt ori mai numeroase decît arhaismele.
(Chiar dacă se iau in considerare şi for-
mele arhaice ale unor cuvinte „nearhais-
15
După G. Bogdan-Duică: Buletinul Mi-
hai Eminescu, 1931.
1
D. Macrea, Probleme de lingvistică
romînă, Bucureşti, 1961, p. 40.
2
ibidem.
 Menţiuni critice 220

me", neologismele sini de pesie trei ori cu desăvirşire neologismul. Exemple: O,

mai numeroase decît cuvintele şi iormele rămii, O, mamă, Şi d a c ă . . , , Ce te le-
învechite). geni .,., Mai am un singur dor, De ce
Ultima concluzie poate crea impresia nu-mi vii. Altele cuprind cîte un neo-
că marele nostru poei s-a orientat spre logism sau două: Pe lingă plopii fără
neologisme, că n-a preţuit in suiicien- soţ (2), Somnoroase păsărele (2), La stea-
tă măsură limba veche, „ca un fagu.e ua (1), Sara pe deal (2).
de miere", despre care. vorbise cu ahta Luceafărul, culmea creaţiei eminesciene,
căldură in Epigonii. care numără nu mai pu tin de 392 de
Desigur că e vorba numai de aparente. versuri, cuprinde doar douăsprezece ne-
Mai întii de toate trebuie să subliniem ologisme. E interesant de observat că
că neologisme.e şi arhaismele îndepli- Eminescu reuşeşte să realizeze celebra
nesc iunctii cu totul diferite in limbă scenă a discuţiei dintre luceafăr şi de-
In esenfă, se poale spune că neologis- miurg, discuţie cu profund caracter filo-
mele au o- valoare lingvistica propţiu-zisă, zofic, fără a întrebuinţa măcar un singur
pe cind arhaismele doar una stilistică. neologism in răspunsul creatorului (44 de
Neologismele sînt o necesitate a vor- versuri). Şi ruga lui Hyperion cuprinde
birii cotidiene, a operei ştiinţifice şi a doar două neologisme (chaos şi nimb).
ce,ei literare, in timp ce arhaismeie con- Răcind o comparaţie între Luceafărul
stituie o podoabă, fermecătoare, e drept, şi poezia de început (septembrie 1866)
dar nu indispensabilă. Speranţa, vom constata că în cea de a
Aşadar, limba lui Eminescu nu este doua creaţie neologismele sînt, propor-
încărcată de neologisme. Trei sint fap- ţional, de aproximativ 12 ori mai nume-
tele pe care ne bazăm cind afirmăm chiar roase. Speranţa are 45 de versuri de a-
că genialul nostru poet a evitat pe cit proape aceeaşi lungime cu cele 392 ale
a putut neologismul: Luceafărului. Numărul neologismelor în
Speranţa este de şaptesprezece, pe cînd
1. Eminescu s-a folosit de termeni ne- in Luceafărul este doar de douăsprezece.
ologici doar atunci cînd fondul de cu- Eminescu a dovedit în ielul acesta că
vinte mai vechi nu-i putea oieri un co- limba poporului nostru dispune de sufi-
respondent adecvai. Abaterile de la a- ciente mijloace pentru exprimarea celor
cest principiu sînt ' foarte rare. mai înalte idei.
Majoritatea neologismelor întîlnite la 3. Urmărind variantele poeziei Mai am
Eminescu nu aveau corespondent în lim- un' singur dor, am constatat că elimina-
ba veche. Cîteva exemple: mizantropic, rea neologismelor era o preocupare per-
.lugubru (Junii corupţi), meteor, chaos manentă a poetului.
(Amicului F. I.), simfonie (Venere şi ma--
donă) sfinx, epigoni, simula, cadavru, vo- în varianta De-oi dormi, întîlnim două
luptos (Epigonii), epopee, colonadă, cen- neologisme (recad —i recădea şi liane).
tru, flamingo (Egipetul), tavernă, plebe, Nu voi mormînt bogat cuprinde două
frază, lavă, gală, obscur (împărat şi pro- neologisme (recad şi eternelor), dar, du-
letar). pă cum se vede, liane a fost eliminat,
în cea de-a treia variantă Iar cînd voi
2. Covîrşitoarea majoritate a neologis- fi pămînt, a mai rămas doar un singur
melor eminesciene se întilnesc în poe- neologism (eternele). în sfîrşil, varianta
ziile de tinereje. ultimă, poezia Mai am un singur dor nu
Din cele 337 de neologisme în vocabu- cuprinde nici un neologism.
lar, 136 se întilnesc în poeziile publicate Situaţia arhaismelor este însă cu toiul
între anii 1866—1870. Şi hu trebuie să alta. Eminescu a presărat cuvinte, ex-
uităm că în aceşti ani Eminescu şi-a ti- presii şi forme arhaice de-a lungul în-
părit abia 15 poezii, cuprinse in 29 pagini tregii sale opere. Dacă ar fi să facem
din ediţia bibliofilă, fată de 162 pagini totuşi o comparaţie, concluzia la care vom
pe care le acoperă celelalte creaţii pu- ajunge este că poeziile de început cu-
blicate în timpul vieţii.
Cînd poetul şi-a găsit adevărata caden- 3
ţă, limba poeziilor sale s-a confundat tot După Gh. Bulgăr, Eminescu despre
mai mult cu graiul viu al poporului, problemele limbii literare, Bucureşti, 1963,
cu tot ce acesta are mai valoros. Multo- p. 32.
4
ra din creaţiile eminesciene le lipseşte Vezi op. cit., p. 84.
 Menţiuni critice 221

prind mult mai puţine arhaisme decit N-am vrea să creăm prin modesta
creaţiile de maturitate. Cele 15 poezii noastră cercetare imaginea • lui Eminescu
publicate pînă la 1870 ne oferă doar 6 pornit cu ciotul ..împotriva neologismelor.
cuvinte; în poeziile de început găsim doar Aceasta ar ii desigur o imagine falsă.
7,61% din arhaismele antumelor lui E- Marele nostru poet a respins doar neo-
minescu. Dintre neologisme însă, în poe- logismele inutile, sus(inînd cu căldură
ziile de tinereţe (1866—1870) se găsesc împrumutul> de „termeni noi pentru no-
i
40,35%. ţiune nouă" . După cum subliniază acad.
5
Cele mai multe arhaisme se găsesc în Al. Rosetti , Mihai Eminescu s-a străduit
Călin (iile din poveste) — 15, Luceafă- chiar să încetăţenească aceste cuvinte în
rul — 17, Scrisoarea III — 10. Ne allăm limba noastră. Pentru a da aripi neolo-
desigur în fata unora dintre cele mai gismului, acesta apare întotdeauna în-
realizate poezii eminesciene. Şi nu e de soţit de un cuvint mai vechi, consolidat
mirare. Preţuind arhaismele, Eminescu in limba noastră. Dacă profeţie, mistic,
a ştiut să le plaseze atît de meşteşugit, diadem, rebel, sumbru, harfă etc. au de-
încît acestea nu numai că nu au îngreu- venit astăzi bunuri ale limbii noastre
iat expresia, dar i-au dat chiar strălu- comune,' aceasta se datoreşte şi iaptului
cire. Iată ce spune el într-un loc despre că la Eminescu ele apar astiel: ... pro-
arhaisme: feţiilor amare, . . . basme mistice, . . . min-
dru diadem de stele, . . . lumi rebele,
„Archaismii poate că-i vor încetăţeni . . . zimbru s o m b r u , . . .harfe zdrobite. (Toa-
cu-ncetul poezia — dar numai ea — căci te exemplele sînt scoase din Epiqonii).
e un drept esclusiv al ei de a revivica
culorile limbei prin vorbe dezgropate din V. Iancu
mormîntul trecutului".
5
(Scrieri politice şi literare, vol. I. Limba poeziilor lui Eminescu, ESPLA.
1870—77), 1905, p. 413P. 1956, p. 49.
 CUPRINSUL

TU DOR ARGHEZI O trinitate }

V. VOICULESCU Omagiu lui Eminescu . . . . . . . . . . 5
MARIA BANUŞ Către Luceafăr •»
AUREL GURGHIANU Ipoţeşti ..................................................................... *
KISS JENO Spre văratec (in rom. de V. Porumbacu) iu
EUGENIA ROŞCA El îmbrăcase u n veşmint de astru . . . 11
VICTOR FELEA Permanenţa şi actualitatea lui Eminescu 12
PERPESSICIUS Din jurnalul unui editor . . . . . . . 19
CAMIL MUREŞAN Patriotismul poetului %
MIRCEA IVĂNESCU în planul universalităţii ^
MIRCEA ZACIU Efigii H
MIRCEA TOMUŞ Un mare romantic M
VÏRGIL ARDELEAN U Prozatorul °b
EUGEN SIMION Eminescu şi Arghezi °ft
CONST. CIOPRAGA Eminescu şi Sadoveanu W
ŞERBAN CIOCULESCU Motivul lebedei iuu
EUGENIU SPERANTIA Influenţă livrescă şi creaţie . . . . . . lUb
ADRIAN MANIU Pentru comemorarea şi sărbătorirea lui Eminescu

IMPRESII
AUREL RĂU „Pururi t i n ă r . . . " 114
CALIN POPOVICI Fiorul cosmic . . . . . li»
VERONICA PORUMBACU Prolog pentru altfel de Pontice . . . . W
122
FOR Y ETERLE Recitind

STUDII
MATEI CĂLINESCU „Luceafărul" . . . . . . . . . . . . . 125
G. C. NICOLESCU ' Anii marilor frămîntări eminesciene . . . i i i
GH. BULGĂR De Ia cuvint la metaforă 154

CRONICA LITERARĂ
AL. PIRU G. Călinescu: „Viaţa lui M. Eminescu" . . 171
LEON BACONSKY Marginalii la volumul VI de Opere . . . 175

VIAŢA ARTISTICĂ
PETRE COMARNESCU în bronzurile sculptorilor 181
SICĂ ALEXANDRESCU Cuvîntul care spune adevărul 183
 DOCUMENTE
POMPILIU CONSTANTINESCU La o reeditare a lui Eminescu 18?
AUGUSTIN Z. N. POP Noi ştiri biografice . . 192

CONFLUENŢE
L. VOIT„ O interpretare italiană .198*
I. ŞTEFAN Traducători germani -v . 202 +

MENŢIUNI CRITICE
V. FANACHE O nouă biografie . . 208
NAE ANTONESCU Interpretări lingvistice . . . . . . . . . 209'
L. VOITA Dr. M. Gaster, traducător al lui Eminescu 211
ION V. BOIERIU Ecouri shakespèariene în critica luiEminescu212
ION APOSTOL POPESCU Precupări folcloristice . . . . . . . . 214
V. IANCU Arhaisme şi neologisme. . . . . . . . 219
 S T E A U A
Revistă lunară a Uniunii Scriitorilor din R.P.R

LITERATURĂ - ARTĂ - CULTURĂ

Manuscrisele reţinute vor apărea în ordinea

necesităţilor redacţionale

Manuscrisele nepublicate nu se înapoiază

Comitetul de redacţie
Redactor şef; AUREL RÂU
VICTOR FELEA, DUMITRU GHIŞE (red. şef adjunct),
AUREL GURGHIANU (red. şef adjunct), DUMITRU
RADU POPESCU

Coperta: C. Brâncuşi — Pasărea măiastră

Redacţia: Cluj, str. Horia 17, tel. 12.75 — Administraţia: Bucureşti, şoseaua
Kisseleff 10, tel. 17.79.4G. — Abonamentele se fac la administraţia noastră, la
toate oficiile poştale din ţară, cum şi prin propagandiştii revistei.

4JMHÇ)

întreprinderea Poligrafică Cluj, nr. 2028/1964