Publicaţie editată de DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY

*)

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
I. EDITORIAL
DACIA NEMURITOARE
ŞI IMPORTANŢA UNITĂŢII, SUVERANITĂŢII
ŞI IDENTITĂŢII NAŢIONALE
„Dacă vitregia soartei va face să ne pierdem vreodată istoria şi credinţa, vom dispărea ca neam”
„Un popor care nu respectă trecutul şi datina creştină, un popor care îşi pierde credinţa,
un popor care nu cultivă iubirea pentru moşii şi strămoşii săi este un popor condamnat”
„Sau punem pumnul în pieptul furtunii, sau pierim!”
Venind din mileniile Străvechimii ca patrie originară
a arienilor/pelasgilor – poporul primordial al Europei şi stră-
moşii noştri cei mai îndepărtaţi, ai căror înţelepţi au receptat,
primii, Creaţia lumii pământene şi dreapta credinţă monoteistă
cu legile ei divine pe care dreptcredincioşii le-au respectat cu
fidelitate –, DACIA – supranumită, în Antichitate, „Ţara Zeilor”
şi „Ţara Soarelui”, cu poporul ei de urmaşi ai arienilor (daci,
geţi, traci, arimi, arimini, ramani, rumuni, rumâni, valahi şi multe
alte comunităţi umane, de acelaşi neam însă, cu aceeaşi limbă
şi spiritualitate1), într-un spaţiu vast –, DACIA, deci, a ajuns
„polul civilizaţiei şi spiritualităţii în Antichitate” (Gheorghe
Gabriel, 2001). Iar prin „roiurile” sale umane, pornite pe direcţi-
ile cardinale când condiţiile au permis, a contribuit, substanţial,
la evoluţiile etno-naţionale ale tuturor naţiunilor europene şi
nu numai europene.
Poporul ei de traco-geto-daci-illiri – ca să reţinem,
din cele peste 100, doar numele comunităţilor care au purtat
prin istorie celebritatea proprie dar şi a patriei lor – s-a afirmat,
în Antichitate, ca naţiune matcă în vatra „Vechii Europe”2, cu
Suveranitatea naţională a formaţiunilor ei politice şi cu o pu-
ternică identitate naţională, apreciată ca atare în izvoarele
scrise ajunse până la noi (căci multe alte izvoare scrise au
fost, în mod deliberat distruse, ascunse, pierdute de cei care,
râvnind la armonia şi bogăţia pământului ei edenic3, la poziţia
ei strategică pe continent, au dorit să-i piară numele şi
amintirea).
Formaţiunile ei politice au respins primele invazii
imperiale venite dinspre Asia, iar apogeul tăriei şi prestigiului
DACIA
magazin
Conf. univ. dr. G. D. Iscru
23.09.2013 - Dobreţu - Olt
Motto:
(Nicolae Iorga)
(Mareşalul Ion Antonescu)
(Avram Iancu, 1848)
său a fost atins, precum se ştie, sub regele Burebista, „cel din-
tâi şi cel mai mare dintre regii ei”, printr-un efort perseverent
de renaştere naţională, „prin anumite deprinderi, viaţă cumpă-
tată şi ascultare de porunci, încât doar în puţini ani a făurit o
mare împărăţie”; „chiar şi de romani era temut” (Strabon). Era
DACIA MARE – idealul de unitate politică naţională, realizat
pentru prima dată.
Chiar şi după asasinarea lui Burebista (44 î.de Hs.)
unitatea Daciei s-a menţinut prin formaţiuni politice mai reduse
ca spaţiu, în care s-au conservat însă identitatea naţională,
limba şi spiritualitatea, având în centru o suită de regi înţelepţi,
cu sfetnici pe măsură – cum spun izvoarele istorice! –, ultimul
dintre ei, supranumit Decebal, începând noua acţiune de re-
constituire a unităţii politice de odinioară în faţa primejdiei ro-
mane ce devenea tot mai ameninţătoare. Era nevoie de
această unitate politică pentru că unitatea religioasă, pe în-
tregul teritoriu locuit de strămoşii noştri, tracii-geţii-dacii-illirii,
a rămas permanent intactă, constituind un liant de neînlocuit,
aşa cum mai târziu, creştinismul propovăduit de Sfinţii apostoli
şi mai apoi de Sfinţii părinţi (creştinismul ortodox), a continuat
să fie acelaşi liant de unitate naţională al traco-geto-dacilor,
valahilor, românilor, până astăzi, stare de fapt ce nu a putut fi
distrusă ori înlocuită niciodată de nimeni, în pofida multelor şi
grelelor încercări în forţă venite din toate cele patru vânturi.
Iarăşi, precum se ştie, forţa copleşitoare a Romei
imperiale – „rădăcina tuturor relelor”, cum au caracterizat-o
contemporanii – a distrus Statul geto-dac al lui Decebal în
crâncenul război din 101-106 şi o parte a acestui regat a intrat
1

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
sub jugul imperial care şi-a „inaugurat” stăpânirea cu un jaf
cumplit iar Decebal s-a jertfit pe altarul Daciei.
Dar în întinsul spaţiu al Daciei libere, formaţiunile
politice s-au menţinut, naţiunea conservându-şi astfel unitatea
şi identitatea, limba şi spiritualitatea. Aceste formaţiuni de geto-
daci liberi, după un veac şi jumătate de atacuri cvasiperma-
nente asupra Imperiului, având şi sprijinul fraţilor din partea
cucerită a Daciei care niciodată n-a suportat cucerirea romană
(Vasile Pârvan), au forţat Imperiul să-şi retragă trupele şi ad-
ministraţia la sud de Dunăre (271), unde împăratul Aurelian
(un traco-geto-dac!) şi-a „adus aminte” că este tot ţara dacilor
şi a înfiinţat aici „Dacia sa”.
În prim plan, ca personalitate eliberatoare s-a
impus un strănepot al lui Decebal – Regalian.
Deşi cucerirea romană a unei părţi din Dacia a
dăunat mult naţiunii, după această primă restaurare, Dacia,
prin formaţiunile sale politice, a existat, rezistând în veacul în-
crâncenat al marilor migraţii (sec. IV-XIII), suferind şocul mi-
gratorilor dar realizând şi un modus-vivendi cu aceştia,
menţinându-şi astfel unitatea naţională, puternica ei identitate
naţională, limba şi spiritualitatea, dreapta ei credinţă milenară,
fortificată prin creştinare, în timp ce migratorii, puţini la număr
totuşi – faţă de masa autohtonilor –, deşi periculoşi în momen-
tul invaziei, inferiori însă în ce priveşte civilizaţia, au dispărut
din istorie ori s-au asimilat în marea masă autohtonă, lăsând
în urma lor, sporadic, câteva toponime şi nume de persoane.
Izvoarele istorice au început mai demult să „lu-
mineze” acel „mileniu întunecat” al migraţiilor şi, venite ca ...
„replică”, „cruciadele” Apusului, timp în care cei interesaţi s-au
străduit să şteargă din memoria generaţiilor vatra, unitatea şi
identitatea care se „încăpăţânau” să existe şi să reziste în
Dacia nemuritoare în pofida unor mari greutăţi.
Ieşind la lumina istoriei, autohtonii locului – urmaşii
traco-geto-dacilor, numindu-se ca odinioară dar acum, mai
ales, numindu-se valahi (un nume la fel de vechi ca şi cele-
lalte!) – şi-au reconstituit noile lor State naţionale în curată
tradiţie strămoşească, prin Asăneşti, în baştina sud-dună-
reană, prin Basarabi şi Muşatini la Nord de marele fluviu, cu
Suveranitatea şi identitatea lor naţională în contextul încrân-
cenatului Ev mediu şi în continuare, menţinându-şi statalitatea,
când marile imperii ale vremii, războindu-se între ele şi
cotropind ţări şi naţiuni, aspirau la himera romană a „Imperiului
universal”.
Ţările Dacice din Centrul politic şi spiritual al Vechii
Dacii – Valahia, Moldova, Ardealul cu părţile lui vestice şi
nordice, fosta Getia Minor numită între timp Dobrogea –, sub
mari presiuni imperiale şi-au pierdut Suveranitatea dar şi-au
menţinut identitatea naţională iar prin autonomie şi-au conser-
vat statalitatea – o mare performanţă! –, şi au militat continuu
pentru reconstituirea unităţii politice, în limita posibilităţilor pro-
prii şi în conjuncturi favorabile. Iar în mintea celor mai înţelepţi
voievozi şi sfetnici a renăscut speranţa unei noi restaurări a
Daciei nemuritoare –, „Restitutio Daciae!”. Şi unul dintre aceş-
DACIA
magazin
tia, un geniu politic şi militar al epocii şi al istoriei, Mihai
Viteazul, a împlinit această speranţă, fie şi pentru „o clipă” a
istoriei, devenind noul restaurator al Daciei şi al Bisericii stră-
moşeşti4.
Deşi noi greutăţi şi vicisitudini n-au întârziat să
apară, această nouă restaurare a Daciei a fortificat speranţa.
Sintetiza magistral marele istoric Nicolae Iorga, referindu-se
la personalitatea voievodului şi la împlinirea de la 1600: „De
la 1600 nici un român n-a mai putut gândi unirea fără uri-
aşa lui personalitate, fără paloşul sau securea lui ridicată
spre cerul dreptăţii, fără chipul lui de curată şi desăvârşită
poezie tragică”.
Căci menţinându-se unitatea naţională cu corolarul
ei firesc: identitatea naţională la nivelul Ţărilor Dacice, peste
noile greutăţi şi vicisitudini survenite, prin eforturi şi sacrificii
s-a putut ajunge, în „veacul naţiunilor”, al XIX-lea, la noua
restaurare a Daciei, chiar dacă parţială, în 1859, la Indepen-
denţa României în 1877-1878 şi, în sfârşit, la „ora astrală”
(1918) a desăvârşirii unităţii politice, atât cât a permis contextul
politic al momentului istoric. Poate, în amintirea Daciei Mari
de odinioară, ţara reală a numit noua împlinire România Mare.
Căci sentimentul descendenţei dacice, ca oameni
ai locului, s-a transmis pământenilor noştri din generaţie în
generaţie, pe căi greu de controlat ca şi prin memoria colectivă
a tradiţiei, cum atât de emoţionant a sintetizat poetul Nichifor
Crainic într-un catren:
„Din doina dulce-a mamei Dochii
Alunec din părinţi în prunci
Şi deschizând pe lume ochii
În cel de azi sunt cel de-atunci”.
Adăugându-se acumulări din anumite lecturi şi re-
flecţii timpurii, la nativi superdotaţi, cum a fost, de pildă Bogdan
Petriceicu Hasdeu, sentimentul a izbucnit, curat, cu intrarea
în adolescenţă. Astfel, înainte ca savantul de mai târziu să „de-
monteze”, primul, teza falsă şi absurdă a „exterminării” dacilor
în crâncenul război din 101-106 cu „jefuitorii popoarelor” („la-
trones gentium”) ai „împăratului soldat”, la vârsta de numai 14
ani, tânărul Hasdeu mărturisea exploziv:
„Sunt dac cu trup şi suflet
Şi cu mândrie aceasta o recunosc!
Sunt dac, nu sunt roman!
Pe romani îi dispreţuiesc.”.
Iar când a „demontat” amintita teză a „doctorilor
ardeleni”, în 1860, la vârsta unei maturităţi ştiinţifice precoce,
de numai 22 de ani, în studiul Perit-au dacii?, era bucuros, „ca
un copil”, atunci ca un savant convins de adevărul pe care-l
susţinea, că nu descindem, ca neam, din „rădăcina tuturor
relelor”, cum era numită Roma imperială de către contempo-
ranii ei, ci ne-a fost dat „ca noi să fim o viţă neatârnată”, adică
un neam de oameni liberi, cum „îi spusese” tânărului savant
însuşi marele Pitagora al Antichităţii. Era bucuros că a putut,
cum a înţeles bine Mircea Eliade, să fixeze „pârghia” istoriei
românilor în alt punct de sprijin, adică în nobleţea libertăţii şi
2

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
înţelepciunii geto-dacilor5. Plenar, pe acele canale intuite, greu
de controlat, sentimentul nobilei descendenţe îl aflăm la geniul
nostru naţional, Mihai Eminescu, în viaţa şi în opera lui poetică,
pământeanul care a trăit pentru Dacia edenică dar în încrân-
cenarea cu cei pe care i-a flagelat ca inamici ai neamului, a
ajuns, cum dureros s-a spus, „prima jertfă politică pe altarul
Daciei Mari” (dr. Aurel David).
Iar azi, cum bine s-a observat, cu convingere şi en-
tuziasm, „Spiritul dacic renaşte!”6.
Şi iarăşi, peste timp, mai recent, acelaşi sentiment
al descendenţei dacice îl aflăm la un alt supradotat, la vârsta
maturităţii artistice, poetul Nichita Stănescu, în poemul „Noi”:
„Noi suntem seminţe şi pământul e al nostru/
Ştim cel mai bine locul, şi patima, şi rostul/
Ştim cel mai bine legea şi mersul înainte,
Suntem, după nevoie, şi lacrimă şi dinte.../
Nu zicem rău de nimeni, stăpâni peste pământ,/
Noi suntem în picioare, sub noi străbunii sunt”7.
* moşii şi strămoşii săi este un popor condamnat”10
Cum am spus, Ţările Dacice în Evul Mediu şi la în-
ceputul Evului modern şi-au pierdut Suveranitatea sub
ameninţarea iataganului otoman ajuns într-un moment culmi-
nant al puterii lui şi, paradoxal, sub presiunea şi invazia „Sfân-
tului Imperiu Roman”, imperiu creştin, al Apusului papal.
Imperiile „istorice” au căzut însă la începutul secolului XX, ca
urmare a luptei milenare a naţiunilor pentru eliberare, iar cauza
acestora – Suveranitatea şi identitatea naţională – a triumfat
după primul război mondial.
Dar acum, în „tranziţia” post-decembristă nu ne-a
ameninţat nici iataganul otoman, nici invazia vreunui alt „Sfânt
Imperiu”. Se „perfecţionaseră” metodele! Sub presiune din
afară, promovată prin „metode specifice”, proprii unei mari
amăgiri, pentru „globalizarea” naţiunilor, adică desfiinţarea lor
ca naţiuni etnice, după complotul internaţional din 1989 asupra
României – când ţara s-a aflat din nou „în calea năvălirilor bar-
bare” (cum a spus-o o curajoasă ziaristă)8 –, dar şi prin cedări
vinovate în plan intern, lideri politici ai anului 2007 au cedat
Suveranitatea naţională în profitul unui Suprastat european ce
urma să devină, conform doctrinarilor „globalizării”, „civic şi
multicultural”, fără nici o „culoare” naţională şi cu o perspectivă
... „post-creştină”, adică lichidarea religiei naţionale creştine.
Iar Parlamentul a aprobat în foarte scurt timp acest Act politic
fără precedent în analele istoriei. Şi tot atunci, în 2007, în spi-
ritul falsificării oficiale a identităţii naţionale, operată încă din
secolul al XIX-lea, dar şi după „recomandări” venite de la noul
„Centru”, tot oficial s-a reconfirmat această falsificare în vari-
anta cea mai dură prin eliminarea istoriei strămoşilor noştri
reali din principalul manual de istorie al învăţământului preuni-
versitar (clasa a XII-a de liceu), ca să nu mai ştie generaţiile
prezente şi viitoare care le sunt rădăcinile istorice, cu ce le
sunt ele datoare acestora şi cu ce sacrificii au rămas ele în
pământul Daciei edenice, în „Raiul Vechii Dacii” (Eminescu).
Iar de pe copertă şi din pagina de titlu s-a eliminat chiar numele
DACIA
magazin
ţării sau al poporului, punându-se în loc un titlu de anonimat:
Istorie.
În acest ceas de mare cumpănă ne gândim la
Dacia nemuritoare, „Ţara Soarelui” care ne-a animat veacurile
istoriei, la planul dacic autohton de Suveranitate, Unitate şi In-
dentitate care ne-a traversat istoria şi încă ne animă, precum
şi la Românul care a înţeles-o cel mai bine şi a visat-o astfel,
Mihai Eminescu, dar pentru visul lui temerar a ajuns, cum s-a
spus, „prima jertfă politică pe altarul Daciei Mari” (dr. Aurel
David, 2009). Şi încă ne gândim şi sperăm într-o nouă „oră
astrală”, a noastră sau a urmaşilor noştri, în împrejurări mai
favorabile, conştienţi însă că speranţa cea mare trebuie să
rămână tot în noi înşine. Căci marele Nicolae Iorga ne-a aver-
tizat: „Dacă vitregia soartei va face să ne pierdem vreodată
istoria şi credinţa, vom dispărea ca neam”9, iar Mareşalul
Ion Antonescu, la rândul său, ne-a atenţionat: „Un popor care
nu respectă trecutul şi datina creştină, un popor care îşi
pierde credinţa, un popor care nu cultivă iubirea pentru
Până atunci, preferăm să nu comentăm noi, aici,
gravitatea sau beneficitatea acelui act politic fără precedent
din anul 2007. Fiind vorba de cele două atribute sacre şi in-
alienabile ale naţiunii noastre – Suveranitatea şi Identitatea
naţională –, de strămoşii reali pe care îi simţim în noi, să dăm
cuvântul unui „monstru sacru” al spiritualităţii noastre, un seis-
mograf al vieţii noastre bisericeşti şi naţionale în anii 1930-
1993, cu o splendidă carieră universitară şi de trăire
creştin-ortodoxă, dar cu ani mulţi de temniţă în regimul comu-
nist – primul regim „programat” să lichideze poporul nostru ca
popor istoric, ca naţiune fondatoare de Stat naţional –, după
eliberarea sa fiind însă aureolat de multe Universităţi, o per-
sonalitate de primă mărime a Bisericii noastre naţionale,
marele doctrinar creştin-ortodox, preotul-profesor Dumitru
Stăniloae, căruia editura „Basilica” a Patriarhiei Române a în-
ceput să-i editeze opera publicistică integrală.
Ne-am orientat asupra unui articol de la începutul
anului 1945 din „Telegraful Român”, când al doilea război mon-
dial era pe sfârşite şi naţiunile lumii fuseseră greu încercate
în acest cataclism planetar.
În întreaga sa publicistică, alături de trăirea bi-
sericească, universitară şi de doctrinar teolog, Dumitru
Stăniloae a fost un apărător al naţiunii – naţiunea etnică! –, al
Suveranităţii şi al identităţii ei naţionale. Momentul istoric era
unul de răscruce şi era mare trebuinţă de minţi profund
cunoscătoare şi lucide pentru îndrumări şi sfaturi înţelepte.
Articolul are un titlu ca de poruncă: „Să rămânem
identici cu noi înşine”.
Invocând gravitatea momentului istoric pentru naţi-
unile lumii, în perspectiva stabilizării totuşi, autorul
atenţionează că „grija cea mai mare trebuie să ne fie de a
rămâne, în furtuna actuală a evenimentelor, identici cu noi
înşine”.
Subscriind la ideea majoră a perenităţii istorice a
3

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
naţiunilor – repetăm: naţiunile etnice! –, Dumitru Stăniloae
subliniază: „Între realităţile fundamentale, care au rămas, după
toate furtunile istoriei, au intrat în primul rând neamurile” (naţi-
unile, n.n.). Şi adaugă: „Nu se cunoaşte nici o epocă a istoriei
în care omenirea să nu fi fost reprezentată prin neamuri, ci să
fi trăit ca un amestec confuz... La fel, nu se cunoaşte nici o
creaţie de ordin cultural care să nu poarte pecetea unui
neam... Neamurile au fost totdeauna purtătoarele istoriei şi ale
culturii. E şi firesc să fie aşa”.
În aşteptarea prefacerilor care, desigur, urmau să
vină, doctrinarul dă gir speranţelor: „Drept aceea, oricâte
noutăţi ar putea ţâşni de pe urma războiului actual, nu în-
cape îndoială că neamurile vor continua să rămână ca re-
alităţi fundamentale, purtătoare de cultură şi istorie”. Căci,
explică autorul, ‚,neamul este o comunitate naţională ce
rămâne peste veacuri şi milenii identică cu ea însăşi”.
Atenţionând asupra răspunderii fiecăruia în acest
sens, profesorul ne pune în vedere: „Fiecare din noi am venit
pe lume ca moştenitori ai darurilor neamului nostru. Dar
tocmai de aceea avem răspunderea nu numai pentru ex-
istenţa noastră individuală ci şi pentru menţinerea nea-
mului identic cu el însuşi”.
În raporturile cu umanitatea şi cu individul – con-
tinuă profesorul explicaţia –, „neamul este matca ontologică
în care îşi găseşte aşezământ şi rânduială concretă existenţa
umanităţii. Şi prin matca aceasta şi în ea existăm noi ca inşi
determinaţi. Ea (matca aceasta, n.n.) are o adâncime, o orig-
inalitate proprie celor mai permanente realităţi”. „Rădăcinile
insului sunt în sufletul neamului, iar rădăcinile neamului sunt
în ordinea metafizică a existenţei”.
„Deci, – conchide duhovnicul nostru –, una din
marile griji ale acestor timpuri ... să ne fie aceea de a ne
menţine ca neam în identitatea proprie”11. Este şi marea
noastră grijă actuală şi de perspectivă!
N.B. Autorul foloseşte pentru naţiune cuvântul
tradiţional neam.
Pentru cei care ştiu mai multe sau pentru „ro-
maniştii”/„romanizatorii” care, din slăbiciune sau deliberat ne-
au falsificat identitatea naţională, influenţând şi factorul politic
în acest sens şi ar fi gata, eventual, să ne dea o „replică”, să
nu ne încurce faptul că teologul Dumitru Stăniloae, prin for-
maţia sa intelectuală generală dar şi prin cea teologică, la vre-
mea sa era un adept al „romanizării Daciei” (a se vedea, de
pildă, polemica sa cu filosoful Lucian Blaga). Şi, evident, pen-
tru Sfinţia Sa, strămoşii noştri erau „păgâni”, adică necreştini,
adică necredincioşi şi erau scoşi din începutul religiei noastre
naţionale – străvechea noastră dreaptă credinţă monoteistă!
– şi a istoriei naţionale –, ceea ce este o foarte gravă greşeală.
Sfinţia Sa are însă în vedere un popor român, o naţiune
română dar numai din momentul istoric al creştinării prin sfinţii
apostoli, de când religia noastră naţională s-a numit creştin-
ortodoxă. „Poporul român s-a născut creştin” – este o cunos-
cută expresie speculată subtil de „romanişti”/„romanizatori”,
DACIA
magazin
dar ea a „contaminat” şi pe alţii. Prin această expresie, care a
„prins” la mulţi neavizaţi, cei interesaţi au urmărit să elimine
milenii de istorie naţională – apreciate la superlativ de ade-
văraţii istorici români şi străini –, dar şi de străveche dreaptă
credinţă monoteistă a naţiunii noaste12, înnobilată ulterior prin
creştinare.
Cum s-a înţeles însă din articol (o lectură integrală
este şi mai elocventă), părintele Stăniloae pledează pentru
importanţa naţiunii, a neamului, cum spunea dânsul, ca prin-
cipală permanenţă a istoriei şi pentru identitatea ei naţională:
Să rămânem identici cu noi înşine! Adică să nu ne „topim”
într-o aşa-zisă „naţiune civică” a unui Superstat sau a unui
himeric „Imperiu global” – şi el „civic şi multicultural”, fără „cu-
loare” naţională! Consideraţiile sale, deci, sunt la obiect! Citiţi
şi reflectaţi. Şi, pe cale de consecinţă faceţi ceea ce depinde
de domniile voastre pentru recuperarea identităţii noastre
naţionale reale, împreună cu Suveranitatea noastră naţională
– cele două atribute sacre şi inalienabile ale naţiunii –, în spi-
ritul răspunderii fiecărui nativ „pentru menţinerea neamului
identic cu el însuşi”, cum atenţiona duhovnicul nostru.
Iar identitatea naţională reală cum s-a înţeles, s-a
aflat şi se află în legătură organică cu Unitatea naţională şi cu
Suveranitatea, pe direcţia planului dacic autohton care ne-a
traversat istoria şi care încă ne animă.
______________________
1
. Marius Fincă, Cine sunt strămoşii noştri? Dacii ... Geţii ...
Românii...Valahii, Pucioasa – România, 2012.
2
. Conf. univ. dr. G.D.Iscru, Strămoşii noştri reali: geţii, dacii, tracii,
illirii – naţiunea matcă din vatra „Vechii Europe”, Ed. N. Bălcescu şi
Ed. Mica Valahie, Bucureşti, 2010, ed. a V-a.
3
. Miron Scorobete, Dacia edenică, Ed. Renaşterea, Cluj-Napoca, 2010.
4
. prof. dr. Marin Al. Cristian, Mihai Viteazul, Restauratorul Daciei şi al
Bisericii Strămoşeşti, Ed. „Nicolae Bălcescu”, Bucureşti, 2011, 368 p.
5
.Aceste consideraţii aparţin profesorului Gheorghe Bucur în comu-
nicarea Perenitatea Studiului Perit-au dacii? al lui B.P. Hasdeu, ţinută
la Congresul al XIV de Dacologie (Buzău, 2013) şi apoi la sim-
pozionul frăţesc de la Chişinău, comunicare apărută ulterior şi în
presă.
6
. Este titlul şi conţinutul cărţii talentatului scriitor Daniel Roxin (Ed. Vidia,
2012), care coordonează o acţiune mediatică pe această direcţie.
7
.Gheorghe Bucur, op. cit.
8
. Angela Băcescu, România ’89. Din nou în calea năvălirilor barbare,
Ed. Tempus, Bucureşti, 1995.
9
. Cf. Ion Lazăr, Meandrele istoriei, Ed. Mega, Cluj-Napoca, 2013.
10
. Idem
11
. Dumitru Stăniloae, Cultură şi duhovnicie, Opere complete, vol III,
(1942-1993), Ed. „Basilica” a Patriarhiei Române, Bucureşti, 2012,
p. 677-681, articole publicate în „Telegraful Român”, (s.n.).
12
. Vezi, conf. univ. dr. G.D. Iscru, Străvechea noastră dreaptă cre-
dinţă monoteistă, conferinţă la susţinută la Muzeul de istorie al mu-
nicipiului Bucureşti, Mai 2013
4
 DACIA
Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013 magazin

II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE

1 DECEMBRIE 1918 -
MAREA UNIRE A PRINCIPATELOR DACIEI EDENICE
ZIUA NAŢIONALĂ A ROMÂNIEI
Col. (r) ing.,ec. Nicolae C. Grosu

1 DECEMBRIE 1918 marchează victoria luptei

multiseculare a Românilor pentru libertate şi unitate naţio-
nal-statală. Marea Unire trebuia consolidată şi apărată în
faţa forţelor potrivnice. Unirea tuturor provinciilor româneşti
într-un singur stat, independent şi suveran, reprezenta ţelul
suprem pentru care România se angajase în războiul mon-
dial, alături de Antanta.
1 Decembrie 1918 este momentul cel mai
însemnat al istoriei noastre, este ziua împlinirilor
naţionale. De aceea, 1 DECEMBRIE ESTE ZIUA NAŢIO-
NALĂ A ROMÂNIEI, cea mai bună alegere.

Despre Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, un

colectiv de istorici din Cluj – Napoca, în frunte cu dl. acad.
prof. univ.dr. Ioan-Aurel Pop, în prezent rector al Universităţii
Babeş Bolyai şi dl. prof. univ.dr. Ioan Bolovan - prorector,
coordonatori ai cărţii “Istoria României Compendiu”,(1)
precizează: ”România a intrat în Primul Război Mondial
pentru a elibera teritoriile româneşti aflate sub ocupaţia
Austro-Ungariei.
Prin Tratatul din 4 august 1916, cele patru mari
puteri ale Antantei au recunoscut dreptul istoric al Ro-
mâniei asupra acestor teritorii”.
La dreptul istoric, conferit de faptul că în acest
spaţiu a avut loc etnogeneza românească şi au fiinţat
secole de-a rândul formaţiuni statale medievale româ- rinţă de unire a românilor, de la elite până la locuitorii
neşti, trebuie adăugat faptul că la începutul secolului munţilor, moţi, oşeni, bănăţeni şi mulţi alţii. În condiţiile
al XX-lea românii, deşi fuseseră supuşi unei intense războiului, s-au desfăşurat numeroase acţiuni pentru
deznaţionalizări-, formau majoritatea /.../ . unire a românilor aflaţi în “lumea liberă”.
Pe plan internaţional, acţiunea pentru unire a În aprilie 1918 s-a constituit la Paris Comitetul
Basarabenilor a fost favorizată de Declaraţia drepturilor Naţional al Românilor din Transilvania şi Bucovina, sub
popoarelor din Rusia (care prevedea drepturile popoarelor preşedinţia lui Traian Vuia. În iunie, s-a format în Italia
la autodeterminare), iar cea a Ardelenilor şi Bucovinenilor, Comitetul de acţiune al Românilor din Transilvania,
de Declaraţia în 14 puncte a preşedintelui SUA, W. Wilson, Banat şi Bucovina, condus de Simion Mândrescu. În
în care se susţinea necesitatea unei dezvoltări autonome a aceeaşi lună, la Washington, s-a înfiinţat Liga Naţională
popoarelor asuprite din Austro-Ungaria /…/. Română, condusă de V. Stoica. Desfăşurarea accelerată
Cronologia faptelor dovedeşte profunda do- a evenimentelor de pe fronturi, acţiunile popoarelor din

5

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
Imperiul Austro-Ungar s-au răsfrânt şi asupra
românilor. La 29 septembrie/12 octombrie, Conferinţa
Comitetului Executiv al Partidului Naţional Român a
adoptat, la Oradea, o Declaraţie prin care se exprima
dorinţa naţiunii române din Ungaria şi Ardeal de a-şi
hotărî soarta în urma unei adunări naţionale. Ideea a
fost reluată în discursul lui Al. Vaida - Voevod din Par-
lamentul de la Budapesta, în ziua de 5/18 octombrie
1918 (1).
La 18/31 octombrie 1918, la Budapesta, a fost
constituit Consiliul Naţional Român Central (C.N.R.C.),
numit apoi şi Sfatul Naţional, având ca preşedinte pe Ştefan
Cicio-Pop. Acesta a fost momentul declanşării revoluţiei
naţionale în ţinuturile din Arcul Carpatic şi până la Tisa. La
începutul lunii noiembrie, C.N.R.C. şi-a mutat sediul la Arad.
Din 2 noiembrie s-a trecut la crearea de consilii naţionale,
orăşeneşti, comunale, ca şi a gărzilor naţionale (civice). La
2 noiembrie, la Cluj, a fost ales Senatul Naţional Român din
Ardeal, în frunte cu dr. Amos Frâncu. La 11 noiembrie 1918,
la Arad, au fost puse bazele Comandei Supreme a Gărzilor
Naţionale Române, cu un Stat Major , în frunte cu maiorul
Alexandru Vlad. C.N.R.C. şi-a luat numele de Marele Sfat
al Naţiunii Române, şi a lansat la 5/18 noiembrie 1918, un
vibrant apel-protest: „Către popoarele lumii” (19 noiem-
brie 1918), prin care naţiunea română se adresa opiniei pu-
blice internaţionale spre a-i legitima concepţia politică şi a
o sprijini în realizarea sa efectivă, iar în încheiere, conţinea
ideea unirii „pe vecie” cu România.
La 7/20 noiembrie, s-a hotărât convocarea Adu-
nării Naţionale, în ziua de duminică, 18 noiembrie /1 De-
cembrie 1918 şi s-a hotărât că înaintea începerii Adunării
Naţionale se vor face rugăciuni în cele două Biserici din Alba
–Iulia, cea ortodoxă răsăriteană şi cea greco-catolică. „Isto-
ria ne cheamă la fapte” se arăta în Convocator. „Veniţi la
Alba- Iulia!
Alegerea delegaţilor s-a realizat în adunări popu-
lare, fiind aleşi reprezentanţi ai tuturor categoriilor sociale,
care urmau să prezinte adeziunea la unirea cu România.
Marea Adunare Naţională a fost constituită sub
preşedinţia lui Gheorghe Pop de Băseşti. La Alba Iulia, în
18 nov./1 Dec. 1918, cei 1.228 delegaţi/deputaţi, de drept
sau aleşi, au hotărât unirea cu România.
Rezoluţia de unire, prezentată de Vasile Goldiş, la
ora 12.00, a fost votată în unanimitate şi a fost primită cu
un mare entuziasm de cei peste 100.000 de români prezenţi
la Alba-Iulia. Maniera democratică în care s-a hotărât uni-
rea, participarea masivă a populaţiei de pe întregul teritoriu
unit cu România, conferă o notă de specificitate istoriei ro-
mânilor în anul 1918.
Privind Unirea de la 1 Decembrie 1918 prin
Decretul-Lege, publicat în “Monitorul Oficial”, din 13/26
decembrie 1918, s-a consfinţit: LEGEA asupra UNIREI
DACIA
magazin
TRANSILVANIEI, BANATULUI, CRIŞANEI, SĂTMARULUI
ŞI MARAMUREŞULUI CU VECHIUL REGAT AL ROMÂ-
NIEI, ratificată de REGELE FERDINAND I: „Ţinuturile
cuprinse în hotărârea Adunării Naţionale de la Alba-
Iulia, de la 18 noiembrie/1 Decembrie 1918 sunt şi
rămân de-a pururea unite cu Regatul României”.(3)
Ziarul “ALBA-IULIA”, din 20 noiembrie - 3 de-
cembrie 1918, Ediţie specială, a scris despre “Unirea
Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească
cu România”.
Marea Unire a început prin Unirea Basarabiei cu
România, la 27 martie/9 aprilie 1918.
“Decretul regal, dat în Iaşi, la 27 martie/9 aprilie
1918 de promulgare a actului Unirii Basarabiei cu România,
a fost publicat în “ Monitorul Oficial”, numărul 8, din 10
aprilie 1918”. (2)
Despre Unirea Basarabiei, a Bucovinei şi a
Transilvaniei cu România, presa vremii a dat publicităţii
aceste măreţe evenimente. Astfel, Ziarul “Tribuna”, din
30 martie 1918, a transmis vestea, despre: „ Unirea Basara-
biei cu România, la 27 martie 1918, Ziua cea Mare a Unirei..
Dezbaterile din Sfatul Ţării. Tedeum-ul – Actul Unirei”.
Marele patriot, acad. prof. univ. dr. Onisifor
Ghibu a scris despre Sărbătorirea Zilei de 27 martie
1918, în satul Buteşti, satul natal al familiei subsemna-
tului, sărbătorire organizată de către învăţătorul satului,
secretar, diriginte, director al şcolii, Constantin S.
Grosu, tatăl subsemnatului, din cartea „BUTEŞTI vino
şi vezi”de prof. Iulius Popa, Ed. LITERA, 2004, Chişinău.
„Joi, 28 Noiembrie 1918, Congresul General al Bu-
covinei, în numele suveranităţii naţionale a hotărât: UNIREA
NECONDIŢIONATĂ ŞI PE VECIE A BUCOVINEI, ÎN
VECHILE EI HOTARE PÂNĂ LA CEREMUŞ, COLACIN ŞI
NISTRU, CU REGATUL ROMÂNIEI” (2).
„Decretul- lege, din 18 decembrie 1918, cu privire
la Unirea Bucovinei cu România a fost publicat în “Monitorul
Oficial”, nr. 217, din 19 decembrie 1918” (2).
Ziarul “Glasul Bucovinei”, din 29 noiembrie 1918,
a anunţat despre “ Cea mai mare sărbătoare a Bucovinei.
Împlinirea visului de aur “, prin Hotărârea Congresului
Naţional al românilor din Bucovina care a proclamat, la
Cernăuţi, la 15/28 noiembrie 1918, Unirea Bucovinei cu
România.
La 11 decembrie Consiliul Dirigent lansa un apel
„Către Naţiunea Română”. La 11/24 decembrie 1918 prin
Decretul-Lege nr. 3631 se consfinţea Marea Unire.
La 1/14 decembrie 1918, o delegaţie, în frunte cu
Vasile Goldiş şi Al.Vaida-Voevod, Miron Cristea, Iuliu Hossu,
s-a deplasat la Bucureşti, pentru a prezenta, Actul Unirii,
regelui Ferdinand şi Guvernului, punându-se temeliile reîn-
tregirii Statului Naţional.
S-a instituit un Mare Sfat Naţional, prezidat de
6

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
Gheorghe Pop de Băseşti, un Comitet Executiv numit Con-
siliu Dirigent al Transilvaniei, Banatului şi Ţinuturilor româ-
neşti din Ungaria, în frunte cu Iuliu Maniu, cu sediul la Sibiu,
care a fiinţat până în toamna anului 1919.
“Unirea de la 1 Decembrie 1918 are o serie de
trăsături specifice: armata română nu a fost prezentă
la Alba Iulia;/…/ solidaritatea naţională a funcţionat la
cel mai înalt nivel; alegerea celor 1.228 de delegaţi a
fost făcută printr-o procedură democratică;/…/ actul
istoric de la 1 Decembrie a avut un caracter plebiscitar;
prevederile Rezoluţiei de unire demonstrează maturitatea
şi europenismul elitei politice româneşti, care a hotărât
Unirea cu România, cu gândul unei convieţuiri paşnice
cu minorităţile, care până în clipa Unirii aparţinuseră, prin
etnie, opresorului de la Viena sau Budapesta” . (1)
Desăvârşirea unităţii naţional-statale în anul 1918,
prin integrarea noilor provincii unite, şi crearea României
Mari sau a României Reîntregite a avut consecinţe multiple,
pe mai multe planuri:
1.Teritorial: România, cu o suprafaţă de 295.049
km.p., reprezenta 2,52%, din suprafaţa Europei, ocupând
locul al 10-lea între ţările din Europa.
2.Populaţia: Marea Unire a avut ca urmare
aproape dublarea populaţiei, de la 7.9 milioane locuitori, la
14.669.841 locuitori, devenind a opta din Europa după mă-
rimea populaţiei.
3. România în relaţiile internaţionale: România
s-a pronunţat pentru menţinerea graniţelor şi apărarea păcii.
Guvernul Român s-a situat alături de democraţiile occiden-
tale. România s-a preocupat de recunoaşterea pe plan in-
ternaţional a Unirii din 1918 şi pentru apărarea integrităţii
teritoriale.
4. Economic: A avut urmări deosebit de impor-
tante.
5. Viaţa culturală, educaţie şi ştiinţă: S-a trecut la
organizarea instituţiilor de cultură, înfiinţarea radioului ş.a.,
s-au intensificat legăturile cu cultura occidentală. Bucureş-
tiul era supranumit “Micul Paris”. Deja în anul 1930, circa
70 % dintre orăşeni şi circa 50 % dintre săteni erau ştiutori
de carte. O pleiadă de personalităţi de mare valoare s-au
afirmat în ţară şi în străinătate în multe domenii ale ştiinţei
şi culturii, ca: Henri Coandă, Nicolae Paulescu, Constantin
I. Parhon, Nicolae Iorga, Vasile Pârvan, Gheorghe I. Bră-
tianu, Mircea Eliade, Nicolae Titulescu, George Enescu,
Constantin Brâncuşi ş.a.
6. Militar: A cunoscut o creştere deosebită a capa-
cităţii de apărare a Patriei.
Este, credem, necesar să menţionăm ceea ce
spunea Poetul naţional Mihai Eminescu: „Cucerirea
Moldovei şi Munteniei de români nu este o supunere a
altor popoare, ci organizarea economică, socială şi
politică, pe care o dau ţării lor în cursul veacurilor”.
DACIA
magazin
Pentru a dovedi necesitatea solidarităţii, a coeziu-
nii românilor de pretutindeni, a respectului reciproc prezen-
tăm ceea ce spunea Constantin C. Arion, Ministru de
Externe în Guvernul Al. Marghiloman: ”Obişnuitul scandal
zilnic” din Parlament, mai mult, dezbinarea oamenilor
politici,- percepută, în unele momente tensionate ca o dis-
cordie,- nu a încetat nici după înfăptuirea idealului de unitate
naţională,- cel mai înalt moment din istoria poporului român-
o sublimă apoteoză”/.../
Dar şi după Unirea Principatelor Române,
ideea unirii între fraţi reiese din următoarele:
În Parlamentul României, Barbu Catargiu -
Prim-ministru, la 11 decembrie 1861, aşadar cu 57 de
ani în urmă, când, de fapt s-a rostit pentru prima oară
cuvântul România, a spus: ”/.../ Nu este destul unirea între
ţările surori; ne trebuie şi unirea între fiii ei /.../Aşa numai
vom păstra locul nostru între naţiile Europei, unde ne aflăm
de astăzi înscrişi. /.../” Pe drapelul nostru, înaintea căruia
să fim toţi îngenunchiaţi, să scriem astăzi: Toate pentru ţară,
nimic pentru noi! Să trăiască România! (Naţiunea, nr. 175,
(641), anul XIII, 20-26 noiembrie 2002, pag. 11)
La sfârşitul anului 1918 după 825 de zile de la de-
clanşarea războiului de eliberare, un milion de români pu-
seseră viaţa lor la temelia edificiului naţional.
Marea Unire a fost înfăptuită şi pecetluită după
o sfântă luptă mare.
“Delegaţii României, dr. I. Cantacuzino şi N. Ti-
tulescu, au semnat la Trianon Tratatul cu Ungaria, prin
care era recunoscută unirea de la Alba-Iulia. /…/ Trata-
tele de pace din anii 1919-1920 au o uriaşă importanţă
pentru Români . Marile puteri au recunoscut hotărârile
de Unire de la Chişinău, Cernăuţi, şi Alba-Iulia, precum
şi contribuţia şi jertfele României pentru victoria Antan-
tei în Primul Război Mondial “.(1)
Tratatul de Pace de la Trianon, din 4 iunie 1920
i-a dat consacrarea internaţională.
Sunt potrivite reflecţiile poetului naţional Mihai
Eminescu, care a ridicat pe Voievozi, Eroi şi Luptători
la nivel de Divinitate, simbolizându-i prin Sf. Voievod
Ştefan cel Mare, astfel: /.../ Crist a învins cu litera de aur
a adevărului şi a iubirei, Ştefan cu spada cea de flăcări
a dreptului. Unul a fost libertatea, celălalt apărătorul
evangheliei ei”.
Pentru actualizare arătăm că, aniversarea actului
istoric al Marii Uniri, presupune şi evidenţierea îndatoririlor
generaţiilor de azi şi de mâine, aşa după cum spunea M.
Eminescu: /.../.” Însă generaţiunea ce creşte (generaţia
tânără de azi-n.n.) are şi ea datorii de împlinit, precum
le are fiecare generaţiune, ce se înţelege pe sine însăşi,
şi e lesne de presupus că membrii ei, îndată ce au
cunoscut răul, au cugetat şi la remedii contra lui /.../.”;
„O întrunire ca aceasta /.../ ar putea să constituie şi
7
 DACIA
Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013 magazin
Cultural Român) ACADEMIA ROMÂNĂ –Centrul de Studii Tran-
silvane, Cluj-Napoca,
2. UNIREA BASARABIEI ŞI A BUCOVINEI, 1917-1918.
DOCUMENTE. Antologie de Ion Calafeteanu şi Viorica-Pompilia
Moisuc. EDITURA HYPERION Chişinău, 1995.
3. CULEGERE DE TEXTE PENTRU ISTORIA
ROMÂNIEI, VOL. I. Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti-1977,
de Acad.Ştefan Pascu şi colaborator.
4. Mihai Eminescu. Scrieri esenţiale. Vol. 4 Corespon-
denţă. Ed. Fortuna 2003.

Lege asupra unirii Transilvaniei cu România,

altceva decât numai o serbare pentru glorificarea tre-
cutului nostru şi că, cu o ocaziune atât de favorabilă în
felul său, am putea să ne gândim mai serios asupra
problemelor ce viitorul ni le impune cu atâta necesitate.
Viitorul însă e continuarea, în cazul cel mai bun, recti-
ficarea trecutului /.../.”; „Nu restabilirea trecutului; sta-
bilirea unei stări de lucruri oneste şi sobre, iată ţinta la
care se mărgineşte oricine din noi /.../.”; ”Se cere /.../
muncă, echitate şi adevăr!”(4).
Este potrivit să prezentăm şi cuvintele lui Avram
Iancu: „Libertate, egalitate, frăţietate /…/ Fraţilor! Credeţi-ne
nouă că noi prealuminat vedem şi prea hotărât credem, că
/…/ maghiarul de existenţă şi viitor nu poate vorbi fără
român, nici românul fără maghiar”/…/. „Libertate, egali-
tate, frăţietate, aceste principii sunt deviza noastră,
acestea tezaurul şi cel mai sfânt obiect, pentru care şi
cu care trăim /…/ însă aceste principii le pretindem de
la oricine,/…/” (Din Scrisoare – manifest proclamând li-
bertatea şi independenţa naţională. Dat în Câmpeni, 15 iulie
1849, Avram Iancu, prefect). (3)
Propunem proclamarea anului 2014, drept
ANUL MONDIAL AL EDUCAŢIEI ŞI AL PĂCII!
Se cuvine să remarcăm activitatea tuturor istori-
cilor, cercetători ştiinţifici, profesori pentru a scrie adevărata
noastră istorie, cu momentele sale şi personalităţile care
le-au marcat, fără a ţine seama de influenţe care ar de-
natura adevărul istoric. Acad. prof. univ.dr.Ion Aurel Pop
spune: “ Nimeni nu trebuie să renunţe la adevăr pentru
a cultiva o lume nouă, căci lumea cea nouă ar fi astfel
falsă”. (1)
Cea mai mare Sărbătoare a Românilor şi
României, 1 DECEMBRIE, ne îndeamnă la unirea în idei,
în simţăminte şi în fapte bune, azi şi permanent, a
Românilor de pretutindeni pentru solidaritatea în comunităţi
şi în întreaga Naţiune Română, spre fericirea fiecărui
cetăţean şi a întregii naţiuni. Solidaritatea este salvarea
noastră.
Datele au fost luate din cărţile:
1.ISTORIA ROMÂNIEI COMPENDIU, acad.prof.univ.dr.
Ioan-Aurel Pop. Ioan Bolovan, coordonatori şi colectiv, (Institutul
Bucureşti 11 decembrie 1918
LEGE
asupra
UNIREI TRANSILVANIEI, BANATULUI, CRIŞANEI,
SĂTMARULUI ŞI MARAMUREŞULUI CU VECHIUL
REGAT AL ROMÂNIEI.
ART.UNIC.) Se ratifică, investindu-se cu putere de
lege, Decretul-Lege No. 3631 din 11 Decembrie 1918,
publicat în Monitorul Oficial No.212 din 13 Decembrie
1918, privitor la unirea Transilvaniei, Banatului,
Crişanei, Sătmarului şi Maramureşului cu vechiul
Regat al României, în cuprinderea următoare:
FERDINAND I
PRIN GRAŢIA LUI DUMNEZEU ŞI VOINŢA
NAŢIONALĂ
REGE AL ROMÂNIEI
LA TOŢI DE FAŢĂ ŞI VIITORI
SĂNĂTATE
Asupra raportului Preşedintelui Consiliului Nostru de
Miniştri sub No. 2171 din 1918, - Luând act de hotărâ-
rea unanimă a Adunarei Naţionale din Alba-Iulia,
AM DECRETAT ŞI DECRETĂM:
ART.I) Ţinuturile cuprinse în hotărârea Adunarei
Naţionale din Alba-Iulia Dela 18 Noiembrie 1918, sunt
şi rămân de-a pururea unite cu Regatul României.
ART.II) Preşedintele Consiliului Nostru de Miniştri,
este însărcinat cu aducerea la îndeplinire a
Decretului-Lege de faţă.
Dat în Bucureşti la 11 Decembrie 1918.
FERDINANDI

8

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
Mihai Viteazul
– imagine, mit, istorie –
(partea a III-a)
IV. Istorie
Lui Mihai Viteazul austro-ungarii îi spuneau Malus
Dacus. Mai jos, prezint faptele sale de luptă, precum și al-
tele care au atras renumele său.
S-a născut în anul 1557, fiind fiul domnitorului
Valahiei - Pătrașcu cel Bun (1554-1557). Cronica scrisă la
Curte, sub ochii domnitorului, de logofăt Teodosie
Rudeanu, ne transmite informația că Mihai ”e fiul lui Petru
care stătuse Domn al țării înainte de Alexandru” și era
”cunoscut tuturor prin strălucirea părinților și a nașterii sale.”
S-a stabilit în Oltenia prin anul 1580, iar la numai doi
ani de la așezarea sa în părțile Olteniei, îl găsim menționat
în pisania mânăstirii Tutana, din Argeș, ca dregător: ”Mihai
Banul, de la 9 iulie până la 10 septembrie 1582”. Domni-
torul Mihai Viteazul şi-a început ascensiunea politică în Olte-
nia, iar boierii olteni i-au fost cei mai fideli colaboratori.
Printre slujitorii gorjeni ai lui Mihai Viteazul putem aminti pe
fraţii Buzeşti – cu posesiuni în nordul şi centrul judeţului,
inclusiv „Tg-Jiului din moşi strămoşi”, Lupu paharnicul în
zona Rovinari, Stoichiţă Rioşeanu din Copăceni, Mihai
DACIA
magazin
Av. Oana Coandă
Bengescu din Bengeşti, Barbu Cruceru din Drăgoieni,
Preda Ţânţăreanu din Ţânţăreni, Balaci Urdăreanu din Ur-
dari etc. A deținut un domeniu însemnat format din 129 de
sate și 20 de posesiuni în altele.
La vârsta de 25 de ani s-a căsătorit cu Stanca,
nepoata marelui ban Dobromir, unul dintre puternicii și bo-
gații boieri olteni.
În luna octombrie 1593, Mihai a ajuns pe tronul Ţării.
Datorită darurilor duse sultanului, Mihai a ajuns domn, iar
Alexandru a fost mazilit și chemat la Constantinopol.
Referindu-se la situația juridică a Valahiei, domnul afirma
că i-a fost încredințată ”ca fiind de fapt neatârnată, fără vreo
legătură alta cu turcii, decât numai tributul.”
Despre situația politică generală, Mihai afirma: ”Noi,
creștini, nu voim să ne legăm între noi, dar vom fi legați de
păgâni. Acum sunt gata să-mi vărs sângele, căci plec la
războiul cu turcii, care nu e după puterile mele. Nu e cine
să mă ajute, nici loc nu e unde să pot să-mi plec capul.”
Dorința sa era de a declanșa lupta antiotomană, în
condițiile în care și principele transilvănean Sigismund
Bathory a încheiat un tratat cu Imperiul Habsburgic în ve-
derea luptei împotriva sultanului, iar domnul Moldovei, Aron
Vodă, realizase același lucru în august 1594. Mihai însă,
fiind considerat om al otomanilor, nu a fost privit, la început,
cu încredere și pentru a putea fi primit în Liga Creștină, a
declanșat lupta antiotomană în toamna anului 1594. La
această ligă aderaseră principele Transilvaniei, Sigismund
Bathory, și domnul Moldovei, căruia boierii i-au zis Tiranul.
Mihai, fără să aștepte să i se facă propuneri, se oferi el –
fapt esențial și care îl caracterizează de la început – să par-
ticipe la lupta contra turcilor. Se încheie astfel o înțelegere
atât cu Bathory, cât și cu Aron; mișcarea trebuia să înceapă
în aceeași zi și la București și la Iași. Așa s-a și întâmplat.
Pe 13 noiembrie 1954, Mihai i-a chemat pe creditorii
turci la vistierie pentru a-i plăti. Când toată lumea s-a
adunat, a început într-adevăr socoteala. Tunurile izbiră în
mulțime, casa luă foc. Un detașament de două mii de turci,
care staționa în București spre a supraveghea pe domn, a
fost sfărâmat, apoi a fost atacată cetatea Giurgiului. Lupte
au avut loc și la Orașul de Floci, la Hârșova, la Silistra: pre-
tutindeni, turcii au fost învinși. O oaste mai însemnată, sub
conducerea a doi pași, care aduceau cu ei pe noul domn al
Valahiei, pe Bogdan, a fost sfărâmată pe malul drept al
9

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
Dunării, aproape de Rusciuk. Mai înainte, fuseseră bătuți
în trei locuri, Putinei, Stănești și Șerpătești, tătarii care tre-
buiau să sprijine oastea turcească. Pe de altă parte, banul
Mihalcea, unul dintre devotații lui Mihai, bătea o a doua
oaste turcească, lângă Silistra. La acestea s-au adăugat și
victoriile obținute de frații Buzești și de Radu Calomfirescu
la Putinei și Stănești și de paharnicul Manta la Șerpătești.
Dar acțiunile lui Mihai se desfășurau în condițiile în
care principele transilvănean urmărea să-și impună
suzeranitatea asupra Valahiei. Reușise acest lucru în
Moldova, în august 1594, unde domnitorul Aron Tiranul re-
cunoscuse suzeranitatea principelui transilvănean. Astfel,
după campaniile militare de la sfârșitul anului 1594 și de la
începutul anului 1595, Mihai căuta aliați în lupta an-
tiotomană și a trimis o delegație de boieri condusă de mi-
tropolitul Eftimie la Sigismund.
Tratatul, încheiat la Alba-Iulia la 20 mai 1595, în nu-
mele domnitorului, era defavorabil lui Mihai, deoarece boierii
au acceptat ca Sigismund Bathory să fie suzeran în schim-
bul ajutorului antiotoman și al subordonării Bisericii Orto-
doxe din Transilvania față de Mitropolia Țării Românești.
Era evident că Bathory dorea să se folosească de un vis
de veacuri al românilor, acel “Restitutio Daciae” (Refacerea
Daciei), și să creeze un stat tampon între Imperiul Otoman
și Europa Apuseană. Siliți de împrejurări, boierii valahi au
acceptat condițiile suveranului din Ardeal semnând actul
care însemnă, practic, desființarea statului muntean. Mihai
devenea, astfel, un simplu locțiitor al lui Bathory pe tronul
Valahiei. În documentele vremii apărea, astfel, primul câr-
muitor ale celor trei provincii de la moartea ultimului rege
dac, Sigismund Bathory… „Prea luminatul domn Sigismund,
din mila lui Dumnezeu, principele Transilvaniei, Moldovei și
Valahiei transalpine.” În același timp, Mihai era numit „res-
pectabilul și magnificul domn Mihai, voievodul țării noastre
transalpine, credinciosul nostru iubit”.
Neagu Djuvara vorbește despre acest eveniment în
următorii termeni: „Sigismund Bathori, un tânăr megaloman,
nepot al regelui Ştefan Bathori, care-şi zicea şi el crai, adică
rege, a vrut să fie principe peste cele trei principate
româneşti; şi, prin urmare, atât munteanul cât şi
moldoveanul, când şi-au trimis boierii să iscălească tratatul
cu Sigismund Bathori, au semnat de fapt un tratat de vasa-
litate, e clar. Principele Sigismund Bathori devine principe
şi în Transilvania, şi în Moldova, şi în Muntenia, voievozii
acestor două ţinuturi fiind vasalii lui. S-a zis: cum se poate
ca boierii noştri trimişi de Mihai Viteazul să fi semnat aşa
ceva? L-au trădat pe Vodă! Sau n-au ştiut ce iscăleau! Nici-
decum. Au semnat pentru că aveau şi ei interesul s-o facă.”
Deși devenea vasal al lui Sigismund, Mihai a accep-
tat acest tratat, deoarece avea nevoie de ajutor în lupta an-
tiotomană, în condițiile în care otomanii se pregăteau să
intervină în Muntenia.
DACIA
magazin
Sigismund bate monedă cu chipul său și cu inscripția
”serenisim al Ardealului, Țerii Românești și Moldovei.” Nico-
lae Iorga vorbește despre Sigismund ca fiind ”trufașul
stăpân al Daciei”.
În august același an, o oaste otomană condusă de
Sinan-Pașa a trecut Dunărea și a înaintat spre București.
Mihai, cu oastea sa, a așteptat-o pe cea comandată de
Sinan-Pașa la Călugăreni. Armata turcească izbuti să
treacă Dunărea la începutul lui august 1595. Mihai, a cărui
armată era mult inferioară ca număr, se retrase puțin și
ocupa o poziție strategică la satul Călugăreni, pe drumul ce
ducea de la Giurgiu la București.
Domnitorul era ajutat de transilvăneanul Albert Kirly,
care comanda 2.000 de ostași. La Călugăreni, Mihai a reușit
să obțină o victorie importantă asupra oștirii otomane, știind
să profite de condițiile prielnice de acolo. Având nevoie de
întăriri, Mihai s-a retras spre munți, așteptând ajutor de la
Sigismund. În acest timp, oastea lui Sinan-Pașa a intrat în
București și Târgoviște. Dar în octombrie 1595, sosea aju-
torul militar al lui Sigismund Bathory, de aproximativ 23.000
de ostași, și o mică oaste comandată de fostul domnitor al
Moldovei, Ștefan Răzvan. Acesta din urmă a eliberat Târ-
goviștea și Bucureștiul, iar Mihai a zdrobit oastea otomană
la Giurgiu. În condițiile dificile ale anului 1595, Mihai a apli-
cat așezământul, adică așa-numita legătură, prin care
țăranii dependenți, refugiați din cauza luptelor, rămâneau
pe moșia pe care se găseau în momentul respectiv.
Țara avusese de suferit însă de pe urma războiului,
multe sate și orașe fuseseră arse; Bucureștii erau o ruină,
recoltele fuseseră distruse, oamenii fugiseră care încotro.
Mihai luă măsuri de refacere; între altele, făcu un nou re-
censământ fiscal și hotărî ca rumânii sau vecinii, adică
țăranii neliberi, să rămână pe moșiile pe care se așezaseră
după retragerea turcilor, să nu mai poată fi, cu alte cuvinte,
reclamați de foștii lor stăpâni. Acesta e rostul vestitei „legă-
turi” a lui Mihai Viteazul, în care unii istorici au văzut, în mod
greșit, o legare a țăranilor de pământ.
În anul următor, 1596, armatele muntene au trecut
pe țărmul drept al Dunării și au prădat în diferite locuri: la
Babadag, la Vidin, la Plevna care a fost arsă; ele au ajuns,
sub comanda lui Baba Novac, chiar până la Sofia. Brăila
fusese reluată îndată după retragerea lui Sinan. Domnul în-
suși atacă Turnul și cetatea din față, a Nicopolei; coman-
dantul turc de aici se rugă de pace prin daruri strălucite și
făgăduiala de a mijloci pe lângă sultan o împăcare.
În anii 1597 și 1598, poziția domnitorului muntean
s-a întărit. Astfel, în 1597, între sultanul Mehmet al III-lea și
Mihai s-a încheiat pacea. Pașa Hassan din Belgrad îi con-
firmă lui Mihai că vasalitatea sa fusese acceptată de sultan
„până la sfârșitul zilelor sale”, totul în schimbul unui tribut
consistent, iar în 1598, la Mânăstirea Dealu, s-a încheiat
tratatul antiotoman dintre Împăratul Rudolf al II-lea de Hab-
10

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
sburg și domnitorul Valahiei. Domnul, recunoscând
suzeranitatea Împăratului, însă „fără plata vreunui tribut sau
vreunei dări”, se obligă să lupte „pentru depărtarea turcilor
și a altor dușmani de la Transilvania, Țara Românească și
părțile Ungariei”. La curtea împărătească se prețuiau în mod
deosebit meritele domnului muntean. Arhiducele Maximi-
lian, fratele Împăratului Rudolf, îi aducea laude, spunând că
el a fost „zidul și apărarea acestor țări”.
În același an, 1598, se întâmplau în Transilvania
mari schimbări. Sigismund Bathory, nemaiputând suporta,
se vede, permanenta încordare pe care o impuneau împre-
jurările, se hotărâse, la începutul lui aprilie, să părăsească
tronul, cedând principatul Transilvaniei lui Rudolf. După
puțină vreme însă – câteva luni – dându-și seama de marea
greșeală pe care o făcuse – nu se putea compensa fru-
moasa Transilvanie cu sărăcăcioasele ducate sileziene –
s-a întors pe furiș. Dieta îl proclamă din nou principe, iar
comisarii trimiși de Rudolf să guverneze țara în numele său,
au fost arestați. Nu au trecut însă alte câteva luni și Sigis-
mund, dovedind încă o dată cât era de schimbător și de
ușuratic – bine spunea despre el Mihai Viteazul că „nu știe
ce face, nici ce vrea” – părăsea pentru a doua oară tronul,
făcând să fie ales, în locu-i, vărul său, cardinalul Andrei
Bathory (martie 1599).
Astfel, Transilvania nu se mai afla ancorată în lupta
antiotomană. În Moldova, situația era asemănătoare. Cei
doi conducători i-au cerut lui Mihai să părăsească tronul
Munteniei. În aceste condiții, Mihai a plănuit îndepărtarea
acestora de la putere.
Mihai propuse Împăratului Rudolf să atace pe Andrei
Bathory și să-l gonească de pe tron. Când a sosit răspunsul
afirmativ, domnul se afla în tabără, la Ploiești. Planul era ca
Transilvania să fie atacată și dinspre apus, de către gene-
ralul Basta. Cum acesta întârzia și cum vremea trecea, se
apropia iarna, Mihai se hotărî să pornească singur. Ideea
înlăturării dușmanului din Transilvania fusese a lui, iar nu
sugerată de imperiali. Mai întâi a acționat în Transilvania,
unde l-a învins pe Andrei Bathory la Șelimbăr, la data de
18/28 octombrie 1599, după care, la 21 octombrie/1 noiem-
brie 1599, Mihai Viteazul a intrat triumfal în Alba-Iulia.
Andrei Bathory alege să fugă, dar este prins de secui
și decapitat în coliba unui tăietor de lemne. La 1 noiembrie
1599, Mihai pătrundea în Alba Iulia asemenea unui mare
învingător. Nu mai rămânea decât Moldova pentru ca Dacia
să fie refăcută, și nu formal, ci prin forța armelor.
În primăvara anului 1600, Mihai a intrat cu armata
sa în Moldova. În primăvara anului 1600, ostașii săi, intrând
pe la Oituz, coborau valea Trotușului; un alt detașament
pătrundea prin nord, pe la Câmpulung, în timp ce un al
treilea, sub comanda lui Nicolae Pătrașcu, fiul său, trecea
Milcovul, venind din Muntenia. Oastea lui Ieremia a fost în-
frântă în bătăliile de la Bacău și Verbia; Cetatea Neamțului
DACIA
magazin
și Suceava se supuseră mai mult de spaimă decât de luptă,
apărătorii înfricoșându-se că au de înfruntat pe Mihai.
Ieremia se retrase la Hotin, iar de acolo a fugit peste Nistru.
Campania durase de la 21 aprilie la 21 mai.
Învingătorul de la Șelimbăr stăpânea acum și cea
de-a treia țară românească. Ieremia Movilă a fugit, iar țara
i s-a închinat lui Mihai. Mihai însuși se intitula “Io Mihai
voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Țării Românești,
al Ardealului și a toată Țara Moldovei”. Românii stăpâneau
din nou, după veacuri, din Maramureș până la Dunăre, și
de la Nistru până în Banat.
Dar habsburgii nu se împăcau cu asemenea situație,
dorind să mențină Transilvania în sfera lor de influență. De
asemenea, în Moldova, polonii voiau să-l reinstaleze pe tron
pe Ieremia Movilă. La data de 18 septembrie 1600, în
bătălia de la Mirăslău, nobilimea maghiară a Transilvaniei,
răsculată, ajutată și de generalul imperial Basta a reușit să
obțină victoria asupra oștilor lui Mihai. Tot în septembrie
1600, polonii au izbutit să-l reinstaleze pe tronul Moldovei
pe Ieremia Movilă și înaintau spre Țara Românească,
dorind să-l aducă la putere pe Simion Movilă, fratele dom-
nului moldovean.
Mihai trebuia să-și apere acum însuși tronul său. Cu
armata pe care și-o alcătuise din nou, a trecut munții înapoi,
tot pe la Buzău, și a încercat să-i oprească pe poloni. Soarta
războiului îi fu însă și de data aceasta potrivnică: după o
primă înfrângere, la Bucov, lângă Ploiești, urma o a doua,
la Curtea de Argeș.
Părăsit de boieri, părăsit de noroc, cu familia zălog
în Transilvania, viteazul domn luă calea pribegiei. Primit
bine la Viena, el a fost invitat apoi la Praga, unde se afla
împăratul Rudolf. Acesta avea nevoie acum de serviciile lui
Mihai, deoarece nemeșii din Transilvania, după Mirăslău,
se întorseseră împotriva lui Basta, îl siliseră să părăsească
țara și proclamaseră principe, iar pe nehotărâtul Sigismund
Bathory. Pentru recucerirea Transilvaniei, Rudolf îi dădu mij-
loace bănești necesare lui Mihai. Armata acestuia avea să
colaboreze cu acea a lui Basta. Bathory a fost, într-adevăr
bătut la Gorăslău (Guruslău), pe valea Zalăului (3 august
1601), de către cele două armate reunite și silit să fugă spre
Moldova.
Întreaga sa artilerie, 45 de tunuri, 110 steaguri și
mulți prizonieri căzură în mâinile învingătorilor. În Muntenia,
frații Buzești l-au alungat pe Simion Movilă, astfel că tronul
acesteia îl aștepta pe Mihai. Dar Basta și imperialii nu
puteau accepta reintrarea Transilvaniei sub autoritatea lui
Mihai. De aceea, la 9/19 august 1601, Gheorghe Basta a
pus la cale asasinarea lui Mihai petrecută pe Câmpia Turzii,
în Transilvania.
Intrând în cortul său, ucigașii au strigat atunci lui
Mihai: “Dă-te prins!”. Domnitorul nu a rostit decât un singur
cuvânt: “Ba!”, și a încercat să își apuce sabia pentru a lupta
11

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
chiar și de unul singur cu atacatorii săi. Era, însă, prea
târziu. Un glonț a pornit din muscheta unui soldat valon și îl
țintuiește pe loc. Imediat, un mercenar îi străpunge pieptul
cu sulița. Urmează un spectacol îngrozitor. Viteazul este de-
capitat și batjocorit prin praful din fața cortului său. Trupul
său gol este aruncat, iar capul, după ce îi este tăiat, este
lăsat pradă câinilor și corbilor ce ar fi trecut pe acolo.
„Și căzu trupul lui cel frumos ca un copaciu pentru
că nu știuse, nici se prilejise sabia lui cea iute în mâna lui
cea vitează”, spune cu amar cronica Țării Românești. „Și
rămaseră creștinii și mai vârtos Țara Românească săraci
de dânsul… Căci era de ajutor creștinilor – adaugă cronica
– și sta tare ca un viteaz bun pentru ei, cât făcuse pre turci
de tremura de frica lui”. Viteazul își găsise un sfârșit
nedemn, în mâna trădătorilor infamului Basta. Cu el se
stingea pentru mai bine de trei veacuri și visul românilor de
a se reuni pe teritoriul Daciei mândrului Decebal. Preceden-
tul fusese, însă, creat…
Capul, a fost luat de comisul Radu Florescu și adus
la Mânăstirea Dealu unde și astăzi odihnește, iar trupul ero-
ului a fost îngropat pe câmpia Turzii. Pe lespedea de piatră,
Radu Buzescu a pus să scrie:
”Aici zace cinstitul și răposatul capul creștinului
Mihail, Marele Voievod, ce-au fost domn Țărei Românești
și Ardealului și Moldovei.”
V. Concluzii
Amintirea lui Mihai se păstrează până astăzi în
regiune, în topicele „gorunul lui Mihai” (la Sălăjeni), „dealul
lui Mihai” (chiar în hotarul localității Guruslău) și „podul lui
Mihai” - pod și șes lângă orașul Zalău. De asemenea, pe
locul unde pârâiașul Mirăslău se varsă în Mureș stătea
(oare mai stă?) un monument care amintește de marea
încercare :
„Aici, Mihai, domn român, stăpân peste Ardeal,
Țara Românească și Moldova a închinat steagurile până
atunci biruitoare, fatalității. Orice om cu simț pentru vitejie
și dreptate, cu ură față de trădare, va simți aici durerea
marelui învins al conștiinței sale.”
Meritul excepțional a lui Mihai Viteazul a fost de a
fi înfăptuit prima unire politică a țărilor române, concluzie la
care ducea o îndelungată realitate și experiență istorică,
clădită pe continuitatea etnică și de civilizație a poporului
român, din cetatea carpatică, la Dunăre și țărmul Mării
Negre. Prin fapta sa, a însumat o evoluție seculară și a fixat
un obiectiv vital al poporului român, statul național unitar,
devenit realitate în 1918. Și toate eforturile lui Mihai, în 1600
și 1601, au fost convergente, pe de o parte pentru a deter-
mina recunoașterea diplomatică a acestei uniri (obținută de
la Imperiul Otoman de unde a primit steag de domnie și
pentru Transilvania, dar refuzată prin tot felul de manevre
DACIA
magazin
de guvernul habsburgic); pe de altă parte, spre a găsi, în
interior, acele mecanisme menite să consolideze, sub a sa
cârmuire, statul românesc al cărui centru îl așezase, sem-
nificativ, în Transilvania. Istoria a ratificat opera sa.
Mihai Viteazul a dat atenție și vieții religioase. Mai
întâi, a obținut, prin tratatul de la Alba Iulia, din mai 1595,
ca toate bisericile Transilvaniei să depindă de mitropolia Un-
grovalahiei, ceea ce a creat o legătură în plus între cele
două țări românești. Apoi a îngăduit ținerea unui sinod la
Târgoviște, în 1596, unde s-au discutat măsurile ce trebuie
luate pentru o mai buna organizare a gospodăriei mânăsti-
rilor și a vieții călugărilor. Mihai este, de asemenea, ctitorul
a două mânăstiri: mânăstirea Sf. Nicolae, din București, nu-
mită azi Mihai Vodă și Clocociov de lângă Slatina. În Tran-
silvania, în cursul scurtei sale stăpâniri, a ridicat trei biserici,
una la Ocna Sibiului, alta în satul Lujerdiu, cea de a treia,
în marginea de miazăzi a cetății Făgărașului.
Marele conducător de oști și luptător pentru liber-
tatea poporului român, Mihai a gândit și a acționat pe coor-
donatele generale ale politicii europene din epoca sa.
„Ceea ce am făcut – scrie Mihai în iulie 1595
polonilor – toate le-am făcut pentru credința creștinească,
văzând eu ce se întâmplă în fiecare zi cu bieții creștini.
M-am apucat să ridic această mare greutate cu această țară
săracă a noastră ca să fac un scut al întregii lumi creștine”.
Sunt cuvinte simbolice, pornite din inimă, lu-
minând puternic întreaga acțiune a eroului și atestând
emoționant conștiința misiunii sale europene. Sub acest as-
pect, Mihai Viteazul stă alături de Mircea cel Bătrân, Iancu
de Hunedoara și Ștefan cel Mare.
Bibliografie
* Boia Lucian, Istorie și mit în conștiința românească, Ed. Humanitas,
București, 1997
* Costin Miron, Opere, vol I, Editura pentru literatură, București, 1965
* Crăciun Eugenia , Universitatea “Ovidius” Constanţa
* Djuvara Neagu, O scurtă istorie a Românilor povestită celor tineri, Ed.
Humanitas, București, 2002
* Giurescu Constantin C., Giurescu Dinu C., Istoria românilor din cele
mai vechi timpuri până astăzi , Ed. Științifică, București, 1976
* Iorga Nicolae, Istoria lui Mihai Viteazul , Ed. Militară, 1968
* Ionașcu Ion, Victor Atanasiu, Mihai Viteazul , Ed. Militară, 1975
* Kogălniceanu Mihail, Historie de la Valachie, de la Moldavie, et des
Valaques transdanubiens, în Opere , vol II, Scrieri istorice , Ed. Acade-
miei, București
* Rogojanu D.C., Motivații, surse, tehnici și metode în studiul torționaris-
mului comunist românesc” , Ed. Academica, Tg-Jiu, 2010 (asupra
metodelor de cercetare istorică în general, folosite și în studiul de față)
*** Historia, anul X, nr. 100, aprilie 2010
*** Cronicari munteni, vol I, Editura pentru literatură, București, 1961
12
 DACIA
Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013 magazin

SANCTUARELE
DE LA SARMISEGETUZA
Costel Popescu

Numele localităţii vine de la

Sarmis sau Hermes, Hermes Trismegis-
tul. Cuvântul Sarmis este un cuvânt com-
pus din Sar = principe, conducător şi Mis
de la preoţii geţilor, numiţi, poate ca şi
astăzi, misieni sau mesieni. Hermes este
tot un cuvânt compus din Her = domn şi
Mis, preot. Acest lucru înseamnă, Dom-
nitorul sau Regele şi, totodată, Marele
preot al Geţilor.
Acolo, pe munte, pe muntele
Şureanu (Bătrânul - în sanscrită), din ma-
sivul Parâng, la Grădiştea Muncelului,
sunt mai multe sanctuare care ne aduc
aminte şi confirmă ştiinţa timpului a Ti-
tanilor şi Atlanţilor, iar modificările aduse
sunt dovada trecerii vremurilor unde s-au
păstrat, aşa cum era în timpul titanilor, al-
tele s-au modificat, s-au simplificat, ale ştiinţei şi cunoaşterii din vremea Titanilor, zonă ce
dovadă că ştiinţa şi cunoaşterea încep să piardă teren astăzi este asemeni cu o universitate care are mai
în faţa timpului. multe domenii de ştiinţă, cu mai multe facultăţi.
Puţini au fost aceia care au putut transmite Poate mulţi nu o să creadă, sau astăzi nu pot
cunoştinţele existente acolo, şi luăm ca exemplu pe crede, că ştiinţa lor era mai avansată decât în zilele
Pitagora şi nu numai, cunoştinţe ce nu au putut fi înţe- noastre. Astăzi ştim că anul tropic solar are un sfârşit
lese deplin de contemporanii lor (nefiind elevii şcolii după 5.512 ani, sfârşit ce este întotdeuna un nou în-
Doriene şi mai târziu a Geto-Dacilor), şi chiar până ceput, şi pentru prima dată ştim precis, printr-un sim-
astăzi, cunoştinţe ce încă ne mai surprind şi care pen- plu calcul matematic, anul tropic solar de
tru mulţi par de necrezut şi chiar de neconceput, că au 365,2421988389 zile solare mijlocii, cât şi alte coor-
existat oameni care foloseau în calcul numărul II şi donate ale pămânului în relaţia lui cu soarele şi chiar
care ştiau distanţa parcursă de pământ în jurul soare- cu sistemul solar.
lui, şi alte coordonate cosmice ale planetei Pământ, Mulţi au luat în glumă tetrada lui Pitagora,
poate mai exact şi mai mult decât cunoaştem noi chiar şi astăzi nu este înţeleasă, când, în realitate,
astăzi. suma cifrelor şi cifrele în sine 1-4 nu este altceva cecât
Eu îmi asum răspunderea şi spun că datele condesarea numerelor cardinale şi a semnificaţie lor,
lor sunt cele exacte. Acei oameni, acei preoţi, care unde 1 este Creatorul, Divinitatea, 2 erau contrariile
şi-au păstrat secretul, şi-au respectat jurământul, au care caută să se anihileze reciproc, 3 este că totul pe
fost fiinţe demne şi demni urmaşi ai Titanilor şi At- pământ şi în cosmos are un început, un mijloc şi un
lanţilor, iar unii preoţi se numeau Pi – Rami, preoţi sfârşit, iar 4 sunt contrariile care se succed creând ar-
din neamul Ramilor, neam din care făceau parte Ti- monia. Măsura în toate, în gând şi faptă, dă armonia.
tanii şi Atlanţii, cunoscuţi mai târziu ca Dorieni şi apoi Pitagora, cunoscând scrierile doriene, şi-a expus o
Geto-Daci. parte din ştiinţa doriană, atât cât a putut. Însă elev al
Rămân la convingerea că la Sarmisegetuza şcolii doriene a fost şi Moise, şi nu numai, lucru deja
este numai ştiinţa timpului şi a planetei Pământ, iar în dovedit şi expus în „Descoperirea Atlantidei”.
celelalte situri arheologice din zonă sunt alte domenii

13

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
Pitagora a explicat lucrul acesta spunând că din haos
trebuie să se nască ordinea, iar ordinea trebuie să de-
vină armonie.
Sunt mai multe sanctuare la Sarmisegetuza,
dar eu nu pot explica decât o parte din ele. Mileniile
şi-au lăsat amprenta şi, se pare, Geto-Dacii au simpli-
ficat în timp calculele, lucru care explică faptul că o
parte din cunoştinţele titanilor s-au pierdut.
MARELE SANCTUAR ROTUND
Anul tropic solar are 365,2421988389 zile so-
lare mijlocii şi punct. Nici o secundă în plus, nici o
secundă în minus. Orice alt calcul este greşit. Cercul
anului tropic solar se închide la 5.512 ani. Atunci anul
moare şi tot atunci renaşte, ca şi pasărea Phoenix. Se
pare că sunt doi Phoenicşi, unul la 500 ani, şi altul la
5.512 ani. Citez din Herodot (lib II c 73): „ Ea vine,
după cum se spune, numai atunci când a murit tatăl
ei”. Zecimalele ce sunt după cele 365 zile complete
ale anului, rezultă din împărţirea lui 1.335 la 5.512,
operaţie simplă, calcul precis şi nu mai este nevoie de
aparatură electronică pentru aflarea adevărului. 1335
sunt zilele ce se adaugă la cele 365 de zile ale anului
în 5512 ani tropici solari.
1.335 : 5.512 = 0,2421988389 zile.
Marele Sanctuar rotund, în evoluţia timpului
a suferit două modificări.
Cel mai vechi aranjament se compune din 4
cercuri, de fapt, ca şi celelalte două.
Cercul A: 2 grupuri, 13 şi 21, total 34 piese.
Cercul B: 4 grupuri, - 18, 20, 22 şi 23, total
83 piese.
Cercul C 30 grupuri de 6 piese sau lespezi,
total 180 piese.
Cercul D 104 piese sau lespezi.
CERCUL A.
Numărul 13 este al pământului, şi 21 al Ceru-
lui, astăzi al cosmosului. În opinia mea, cele două
grupuri reprezintă şi cele două focare ale elipsei pe
care o parcurge pământul în jurul soarelui.
Cifra sau numărul 13 mai reprezintă şi cele
13 luni de 4 săptămâni (28 zile) ale anului, cât şi cele
13 săptămâni ale unui anotimp, astfel anul are 52 săp-
tămâni, cu toate că ultima săptămână avea opt zile, tot
săptămână se numea, săptămâna mare de mai târziu.
Prin cifra sau numărul 21 se pot calcula mai
multe coordonate. Să luăm, de exemplu, distanţa
Lunii faţă de Pământ. Oficial, la perigeu este de
363.300 Km, la apogeu de 405.508 Km, iar distanţa
medie este de 384.400 Km.
Calculul după Sanctuar se face în felul urmă-
tor: 21,34 x 180 = 3.841,2 şi reprezintă a suta parte
din distanţa reală. Cifra 34 este suma celor două cifre;
DACIA
magazin
13 şi 21, din cercul A. Ca să aflăm distanţa maximă şi
minimă a Lunii faţă de Pământ, folosim tot cifra 21,
dar de data aceasta în mii de Km, astfel; 384.120 +
21.000 = 405.120 Km, distanţa maximă sau la
apogeu, şi, 384.120 - 21.000 = 363.120 Km, dis-
tanţa minimă, sau la perigeu. Este şi astăzi greu de
spus cine are dreptate, Titanii sau civilizaţia noastră,
deoarece diferenţa este mică.
Am spus că cifrele 30 şi 180 trebuie reţinute
şi sunt parte componentă a cercului C, unde se cal-
culează anul tropic solar, dar cu aceste cifre se pot cal-
cula şi alte coordonate cosmice.
Eu cred că unitatea de măsură şi calcul a Ti-
tanilor era Beru, ce este de 10.800 m şi rezultă din 60
x 180 = 10.800, iar 30 x 180 = 5.400 nu este altceva
decât jumătate din Beru. Beru se compune din 1.800
de Gari, un Gar = 6m. Este posibil ca numele insulei
Gardina, după Platon, insula Atlantidei, capitala Ti-
tanilor, să vină de la această unitate de măsură
Piramidele de la Gizeh au fost construite ex-
clusiv pe cifrele 13, 21 şi unitatea lor de măsură, Beru,
lucrul ce confirmă că Titanii şi Atlanţii au stăpânit
Egiptul, iar acest lucru apare şi în înscrisuri.
Piramida Keops
A fost construită exclusiv pe cifra 21. Latura
piramidei este de 21 x 11 = 231, azi 230,30 m.
Înălţimea piramidei este de 21 x 7 = 147 m, azi de
146,61 m. Mai mult chiar, dacă luăm înălţimea pi-
ramidei de 147 în milioane de Km, aflăm distanţa
minimă a pământului faţă de soare, oficial 147.1 mi-
lioane Km la periheliu. Dacă folosim în continuare
cifra 21 în forma de 2,1 milioane Km şi adăugăm la
147 aflăm distanţa medie a Pământului faţă de Soare,
astfel 147 + 2,1 = 149,1 milioane Km, iar dacă mai
adăugăm încă 2,1 milioane Km, aflăm distanţa ma-
ximă, astfel 149,1 + 2,1 = 151,2 milioane Km, oficial
152,1 şi este distanţa Pământului la afeliu.
Piramidele Kefren şi Mikerinos au fost con-
struite pe cifra 13 şi unitatea de măsură a Titanilor,
Beru.
Piramida Kefren
Latura este de doi Beru, adică de 21.600 m,
iar a suta parte este de 216m, azi 215,9 m. Înălţimea
piramidei este de 13 x 11 = 143m, azi de 143,47m
Piramida Mikerinos
Latura este de un Beru, 10.800m, iar a suta
parte este 108 m, azi 107,95m. Înălţimea piramidei
este 13 x 5 =65 m, azi tot 65m.
În concluzie, piramidele au fost construite
după datele ce se găsesc la Sarmisegetuza, în cercul
A din Marele Sanctuar rotund, fiind singura în lume
14

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
ce oferă aceste date.
După aceste date putem trece la cercul B,
unde se calculează distanţa pe care o parcurge Pămân-
tul în jurul Soarelui, iar cele 4 grupuri de 18, 20, 22,
şi 23, şi nu este altceva decât distanţa parcursă de
Pământ în cele 4 anotimpuri, folosind cifrele enunţate
mai sus.
21 x 5400 (30 x 180) = 113.400 Km şi este
valoarea a unei piese din cele 83 existente în cercul
B, şi atunci 113.400 x 83 = 9.412.200 ce reprezintă
şi ea tot a suta parte din distanţa ce o parcurge Pămân-
tul în jurul Soarelui, fiind egală cu 941.220.000 Km.
În cazul acesta, viteza de rotire a Pământului în jurul
Soarelui este mai mare cu 61m/ sec, decât cea oficială
de 29,765 Km/sec.
Acelaşi calcul se face prin pătratul lui 30,68
în milioane de Km şi este egal cu 941,262400, unde
cifra 30 este din grupul de 30 din cercul C, iar 68 este
dublul lui 13 + 21
Cercul C
Este compus din 30 grupuri de 6 piese
(lespezi), unde este calculul anului tropic solar, cu o
întindere de 5.512 ani şi a fost expus.
Cercul D
Este compus din 104 piese (lespezi, după cum
apare în unele cărţi). Folosind cifra 13 se calculează ra-
portul între anul tropic solar şi anul venusian. La 104
ani tropici solari sau 13 x 8 = 104, sunt 65 ani venusieni
sau 13 x 5 = 65. Cifra 104 mai poate fi şi numărul de
săptămâni ce se găsesc la doi ani, 52 x 2 = 104.
După Ghinoiu (bib 39 pag 11), citând pe
Bobancu, ce socoteşte că la fiecare 4 ani se adaugă o
zi, pe o perioadă de 100 ani, iar la următoarea pe-
rioadă, la 104 ani, nu se mai adaugă o zi şi atunci cal-
culul timpului se apropie de cel real. În schimb s-a
greşit corectarea timpului la 520 ani. Dacă ar fi fost
mai atenţi, ar fi observat că timpul se corectează fix
cu 10 zile după 53 de cicluri de 104 ani şi am fi ajuns
la aceeaşi concluzie, anul sau Marele An de 5.512 ani.
104 x 53 = 5.512.
II A doua variantă a marelui Sanctuar rotund
Cercurile A, C, şi D sunt aceleaşi, iar cercul
B este compus din 68 de piese în 4 grupuri; 16, 17, 17
şi 18 piese şi reprezintă distanţa la care se află Pămân-
tul faţă de Soare, cât şi drumul parcurs de Pământ în
jurul Soarelui, în cele 4 anotimpuri.
Calculul se face având ca bază 2 Beru
(21.600), în forma de 2,160 Km, şi atunci 68 x 2,16 =
148,88 milioane Km. Cifra rezultată este distanţa mi-
nimă a pământului faţă de soare şi corespunde cifrei
16. Pentru a afla distanţa medie adunăm cu 2,16 mi-
lioane Km, 146,88 + 2,16 = 149,04 milioane Km, iar
lucrul acesta corespunde cifrelor 17. Pentru a afla dis-
DACIA
magazin
tanţa maximă a Pământului faţă de Soare, adăugăm la
distanţa medie, din nou 2,16 milioane Km; 149.04 +
2,16 = 151,2 milioane Km, şi corespunde grupului de
18.
Aceleaşi rezultate le avem şi din radicalul din
2 Beru în milioane de Km. 60 x 360 = 21600 = 2 Beru.
Radical din 21600 = 146,969.384 milioane Km şi este
distanţa minimă a Pământului faţă de Soare. Restul
calculelor se fac aşa cum este expus mai sus pentru a
afla distanţa medie şi maximă.
Prin cercul B de 68 de piese se poate calcula
şi distanţa pe care o parcurge Pământul în jurul Soare-
lui, prin pătratul lui 30,68 în milioane Km şi rezultă
941,262.400 Km. Această cifră este aproape identică
cu ce am expus anterior (cercul B din prima variantă),
iar cele patru grupuri reprezintă distanţa parcursă de
Pământ în cele 4 anotimpuri.
III - Varianta a treia a marelui Sanctuar rotund
Varianta a fost expusă de Constantin Daicovi-
ciu la primă decopertare. Se pare că este făcut cu I-III
secole înainte de Decebal. Are tot patru cercuri, iar
cercul C şi D este acelaşi. Modificări sunt la cercul A
şi B. Este cel mai simplu calcul al timpului.
Cercul A este compus din 19 piese şi se cal-
culează raportul între anul lunar şi anul tropic solar.
Este cunoscut ca ciclul Meton. La 19 ani lunari, 12
ani de 12 luni sinodice de 29,53 zile şi 7 ani de 13 luni
sinodice sunt 19 ani tropici solari. Diferenţa este mică.
Cercul B este compus din 36 piese şi se cal-
culează anul draconitic în raport cu anul tropic solar.
La 95 ani tropici solari sunt 100 de ani draconitici, dar
cei 95 de ani tropici solari au cu 36 zile mai mult decât
cei 100 de ani draconitici. Diferenţă infimă.
MICUL SANCTUAR ROTUND
Este tot un cerc şi este compus din 13 grupuri;
8 grupuri de 8, 3 de 8, 1 de 7 şi 1 de 6. Este
reprezentarea grafică a anului de 5.512 ani, a Marelui
an. Marele an se compune din 11 perioade de 500 de
ani şi trei perioade de 4 ani. Aici, încă odată, se dă
dovadă de inteligenţă, deoarece un element din grupul
de 8 reprezintă o perioadă de 500 de ani, şi în loc să
fie 11 grupuri, sunt 8 odată şi trei tot de opt în alt grup,
iar cei trei de opt reprezintă atât perioada de 500 de
ani, cât şi cele trei perioade de 4 ani. Grupul de 7 este
unitatea de bază şi de calcul a timpului, este săp-
tămâna. Grupul de 6 sunt cele 6 zile ce se adaugă la
fiecare perioadă de 25 de ani, perioadă obligatorie
pentru efectuarea calcului.Vedeţi cât de simplu şi pre-
cis este reprezentat grafic Marele an sau perioada de
existenţă şi calcul a anului tropic solar, perioada de
5.512 ani.
15

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
SANCTUARUL PATRULATER VECHI
ŞI APOI MODIFICAT
1. Sanctuarul mare vechi patrulater
Este alcătuit din rânduri de stâlpi. Patru rân-
duri de 15 stâlpi şi unul, la mijloc, un rând de 7. Prin
el se poate calcula anul cel numim noi astăzi, Anul
Platonic. Anul Platonic este perioada de timp când în-
treg sistemul nostru solar face o rotaţie completă în
jurul axei Nord – Sud a cosmosului.
Calculul se face în felul următor.
Fiecare rând de 15 reprezintă o perioadă de
timp de 5.512 ani, când se adaugă 15 zile. Anul de
5.512 ani tropici solari se compune din 11 perioade
de 500 de ani, sunt 11 zile, deoarece la fiecare 500 de
ani apare o zi în plus, deci 11 stâlpi. Sunt trei perioade
de 4 ani când se adaugă câte o zi = 3 zile şi, deci, încă
3 stâlpi, în total 14. Perioda de 5.512 ani se încheie cu
apariţia unei zile, a cincisprezecea zi care este
reprezentată şi ea de un stâlp. Total - 15 stâlpi, deci
un rând. Dacă un rând reprezintă 5.512 ani, atunci 4
rânduri fac 4 x 5.512 = 22.048 ani. Cei 7 stâlpi repre-
zintă fiecare 500 de ani şi fac un total de 3.500 de ani.
O simplă adunare şi aflăm valoarea anului Platonic,
TĂBLIŢELE DE PLUMB (III)
T 42 turnată pe la 82-44 î.e.n. NIP (nip: mulţime) RO
(ră: rea) GIOU (gioi: vioi, aprig, neliniştit) IO LAZE (laze:
terenuri curăţate de curând pentru a-l face arabil sau
fîneaţă) KOR (cor: ceată, adunare). IO DU(a duce) DABO
(cetate) GET RIEP (râp: jeg; râpi: a batjocori) ENTRIGA
(ceartă, a nemulţumi) NIO (noastră, noi) GE (ge: nobil) RI-
DACIA
magazin
astfel; 22.048 + 3.500 = 25.548 ani. Este pentru prima
dată când ştim exact anul Platonic şi ştim cum se cal-
culează, deoarece până acum erau doar presupuneri şi
cifre diferite când se vorbea de un an Platonic. Încă o
dată, Titanii, prin ce au lăsat la Sarmisegetuza, ne
completează cunoaşterea, sau mai precis ştiinţa noas-
tră. Încă o dovadă că civilizaţia lor era mai dezvoltată
decât civilizaţia din ziua de azi.
După un timp, nu se ştie când, sanctuarul s-a
modificat pentru a reda anul tropic solar. Sunt tot 5
rânduri, 4 de 13 stâlpi şi unul de 7. Cei 7 stâlpi reprez-
intă săptămâna, stâlpul de bază în calculul timpului,
iar fiecare rând de 13 reprezintă cele 13 săptămâni ale
unui anotimp. Patru rânduri, patru anotimpuri, deci un
an calendaristic. Se pare că această reprezentare se
găseşte şi la mayaşi, la templul războinicilor din două
Americi, şi putem chiar să reconstituim acest sanctuar.
Celelalte sanctuare nu le cunosc. Variante
sunt multe, dar adevărul este unul singur şi tocmai
adevărul celorlalte sanctuare, nu-l cunosc.
Şi, totuşi, împreună am mers până la soare şi
înapoi, şi până la marginea timpului.
Constantin Olariu Arimin
OMION (român). SOI(soi: neam, a murdări) IO FACTIOZE
(facţiose: grupuri de indivizi care lucrează împotriva guver-
nului, în folosul unei facţiuni) UNI(a fi împreună) DO(a da)
ON(on: neam, a însoţi) INTRIKIE(intriga: a instiga, a pune
la cale o intrigă, a complota) BOERI BISTO. REUNE (reuni:
a aduna, a chema) RO(răi) DU (a duce) ANTONEI POE(poi:
pleavă de cânepă) STA (a sta) DABO (cetate) GET ZI(a
zice) I (i: a merge) LO RERIO (a rări) ON(on: neam, a
aduna, a însoţi) SONTA(şonta: a schilodi, a tăia în bucăţi)
LUE (a lua) LO BOERI BISTO. SORENI(sorine: locuri în-
sorite) SO GENIO(gena: mic, slab) SES (şez: reşedinţă,
centrul administrativ) TASE(tase: vas plat şi rotund, ceaşcă)
SENI(sinii: tavă pentru copt plăcinte, masă ţărănească
joasă cu trei picioare, fund de lemn rotund) SA NOBALIO
BOERI BISTO. SO SORE(sorei: regină) MESO (mesi: a sta
la masă) ON(on: rude, a aduna, a însoţi) KOPO(cop: mă-
sură de capacitate de 1 litru, ulcior) NO. SAR(a sări)
MONGA(mangă: om încăpăţânat şi ascuns) TO. LITI(liţe:
epitet pentru femei sau fete tinere, chip) MOTI (moţi: a se
16

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
îmbrăca de sărbătoare) PO(po: a striga) GENIO(gena: mic,
slab) RI(ri: a trage, a lovi) OM. TOLE(ţoale: haine) SEI(sâi:
a fi, a veni) NOBALIE DA(a da) BIKO(bâca: ai grijă).
Mulţimea rea şi aprigă împotriva mea s-a adunat
pe laze. Eu m-am dus în cetate batjocorit şi certat de nobilii
noştri români. Am dat de aceste facţiose murdare care s-
au unit şi s-au însoţit în intriga lor împotriva lui boeri Bisto.
Aceşti răi au fost chemaţi unde, s-a dus la această pleavă
de cânepă şi Antonei care a spus să meargă împreună în
grupuri mici pentru a-l lua şi tăia pe boeri Bisto. Într-un loc
cu soare puţin, boeri Bisto împreună cu nobilii săi stăteau
la masă. Regina sa a stat la masă cu cei adunaţi dar nu a
băut. Acest om încăpăţinat şi ascuns a sărit pe tine. Fetele
tinere şi femeile îmbrăcate de sărbătoare strigau că acest
om slab te-a lovit(rănit). A fi îmbrăcat cu haine de nobil nu
dă de grijă(bănuială).
T 43 turnată pe la 82-44 î.e.n. Semicerc sus COO(coa:
trebuie să) IRIM (irimă: inimă) GETO MECO (meci: a lovi,
a izbi) ON(on: neam, a aduna, a însoţi) MEGAL(megal:
funcţie mare) CENEO(ceme: creştetul capului) GINOE (gini:
a observa, a cunoaşte) ZOALO(zoală: chin, zbucium).
ON(on: neam, rude, a adună, a însoţi) RENIA (renie: plajă,
mal nisipos) SOIE (soi: a dormi) DOIE (a da) ZABELO OI
GIES (gies: a învia, a reveni la viaţă după o grea suferinţă)
OMOROTO (a omorî) NO AN ON(on: neam, a aduna, a în-
soţi) OCO (ocă: cauză, pricină) ROTOSO (reteze: ceafă).
OS ZIEO OA (mirare) TRUDO(trudă, chin, muncă) DABO
(cetate) GETO. Semicerc jos: KOTO (cotă: a căuta) DAM
(dam: şură mică, bordei) OCI (oci: întindere mare de apă)
LUTU DU MUSTOI(a musti) SO. Interior cerc de la stânga
la dreapta: ON(on: soţi) CENEO(ceme: creştetul capului)
DIEO(sfînt) ZABELIO OSOI(osi: a se întări ca osul)
GEOS(jos) POR (por: grămadă de fîn, stog) LOA (a lua) TRI
DUS (a duce) GIG (gig: tânăr, frumos) MATO(conducător)
SO.
Semicerc sus: Poporul trebuie să ştie că inima
marelui conducător get a fost lovită de un chin cunoscut.
DACIA
magazin
Anul trecut când dormea pe un mal nisipos(plajă) a fost lovit
vai! fără pricină(pe la spate) după ceafă, dar Zabelo l-a în-
viat şi nu l-a lăsat omorât. Pentru cetatea getă au urmat zile
chinuite şi fără strălucire(putere). Semicerc jos: Astfel, pe
malul mării a fost căutat un bordei cu pământ umed pe jos
unde a fost dus el. Interior cerc de la stînga la dreapta: Trei
dintre soţi l-au luat şi l-au dus pe frumosul lor conducător,
aşezându-l jos pe o grămadă de fân unde sfântul Zabelio l-
a vindecat(întărit ca osul).
T 44 turnată în anul 44 î.e.n. DIAKO(diac: copist de
cancelarie, învăţat) MATO(părinte) ERI(ieri) GERO(giri: a
închide gura cuiva, a săpa groapa pentru cineva; cârâi: a fi
grav bolnav, pe patul morţii) DABO(cetate) GETO A
ITROS(itros: slujbă religioasă oficiată dimineaţa devreme)
IOI(divin, Sarmis, Mîntuitorul) DO(a da) TOTO. AZIO(azi)
ZOE A TEMIO(teamă) TAZ(tas: cutia milelor, taler pentru
cântărit) DI(a zice) POETO ERI GERIE(giri: a închide gura
cuiva, a săpa groapa pentru cineva; cârâi: a fi grav bolnav,
pe patul morţii). TOTO SERA(seară) TERO(ter: catran)
DIE(die: a zice) ASIO(azi) ZISI CAER(caier: lâna prinsă pe
furcă din care se toarce firul) TAICO(taică: tată, părinte)
RAPOE(răpuie: ucidă) CAPEO. MESTI(mestii: încălţăminte
uşoară şi fără toc din piele subţire purtată de bărbaţi) ZOE
PEO(piu: credincios) IGI(igi: ochi, a spune, a avea grijă)
PIO(piu: preot) ILO I(i: a merge) BADI(frate mai mare) SO.
BOERI BISTO MATO(conducător) ERI GERIO(giri: a
închide gura cuiva, a săpa groapa pentru cineva; cârâi: a fi
grav bolnav, pe patul morţii) DABO GETI COR(cor: ceată,
adunare).
Ieri, în cetatea getilor (capitala Sarmisetuzo) s-a
făcut itros şi s-a cerut de la Sarmis/Mîntuitorul să dea totul
pentru părintele (conducătorul) bolnav cum este scris de
către diac. Zoe se teme că azi a venit ziua judecăţii cum
spune poetul pentru cel care ieri era grav bolnav. Toată
seara trecută a aiurit iar azi au zis că s-a terminat caierul
iar capul părintelui a fost răpus. Astfel Zoe i-a spus preotului
Ilo să-l încalţe cu mişti pentru ultimul drum şi să aibă grijă
17

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
de fratele său mai mare. Moartea conducătorului boeri Bisto
a fost anunţată de adunarea cetăţii geţilor.
T 45 turnată pe la anii 35 î.e.n. MATO BESINE ROI(roi:
ciucure, garnitură de şnur) LEO(leu) MATO(conducător)
EDIA(ede: a spune, a declara) SO GISO(gisa: a visa) TO
ON(on: neam, a se aduna) ZABELO(+) GE(ge: nobil)
OI(strigăt de uimire) GETO SOI (soi: neam) SIE LO PESE
STA LO DABO(cetate) GETO BOERO BISTO. ON (on:
neam) BERI(bere) SE TOEGI(a bate cu toiagul)
TISEO(tisău: chimir) DOELIE(a se duela) FIU LUE KOE
SOBO. IO EDONIE(idenie: încercare) LIAU (a lua) ILO FIE
SO ROME SO EDEO(ede: a spune) DO(a da) NE
TETOE(tetea: tată, bunic, om în vârstă). LO ATENA NOE
DOSIE(a dosi) LO SIFO GESO(ghes: a îndemna) ON(on:
a strînge) ARME TIRIE(ţârâi: a curge foarte puţin; cu ţârâita:
a aduna foarte greu ceva) BOERO BISTO LOSE ODOT
(odată: cândva). TIO(tio: cuvânt cu care se alungă ani-
malele) IDEO(gând) ZAMOLSEI AGO(agă: comandant mi-
litar) ONERO E SOTO(soţi) GERO(geri: a se uni) GETO
DABIO(cetate). DIO(sfântul) DIONISE TO OSIE(bucată de
lemn sau metal pe care se fixează roata) PATRIT(pătrat)
SOSELI(şoseli: a pietrui un drum) DOD(dodi: a nimeri) MI-
TODI(mijloace).
Conducătorul Bezina, uns ca leu ocrotitor, a spus
că a visat cum neamul nobil al geţilor trebuie să se adune
în jurul sfântului Zabelo, să-i pese de sine pentru că stă în
cetatea getă a lui boeri Bisto. Neamul se îmbată cu bere şi
se bate rău iar cei cu stare se duelează ca fiul lui Coe Sobo.
Eu am încercat să-l iau pe Ilo să mergem la Roma şi să
cerem să dea drumul părinţilor(solilor) noştri captivi. La
Atena, am dosit la Sifo arme strânse cu ţârâita la îndemnul
nostru, pe care boeri Bisto le-a lăsat odată(cândva). Cu
acest gând strigat de Zamolsei, comandantul militar Onero
şi soţii săi s-au unit în jurul cetăţii geţilor. Sfântul Dionise a
spus că pentru a merge pe drum cu o osie pătrată, trebuie
încercată orice metodă.
DACIA
magazin
T 46 turnată pe la anii 27 î.e.n. LASA RONI GIGO(gige:
frumos, tânăr, scump) MAMA CO NOI IG(ig: a ieşi, a opri)
ZIMZO(zumzăi: a cînta la un instrument cu coarde prin
ciupire sau lovire) CAMAREN(camarad: om de încredere,
însoţitor) LOI NIEG(nig: a preţui, a fi important) COZON ON
(on: neam) SCITO OI(oi: păşune, ţinut) GRAMIO
DABI(cetate) MIC SOL GETO. AI OI STRIEO(a striga)
AG(ag: a face, parte; agie: conducere) PICIE(picie: micime)
OI(oi: ţinut, teritoriu) SATRIEO (şatră: neam, familie)
LENO(leni: a se codi, codoş) IG(ig: uşă, a lega, a cerceta,
la, spre) TAMA(tama: important, credincios) ROBI SOSIM.
POI EGNEO(ignee: făcut de foc, arzător) NIC(mic)
CAIE(căi: a se văieta, a se plânge) MASORA(a măsura)
TORNO(a turna). IG(ig: intrare ,a cerceta) SENO(sine: a is-
codi, a tălmăci) DEO(a da) OPOI CAME(came: uşa sanc-
tuarului, a ruga) STAI MO. IG(ig: a spune) SONOS(sona: a
fi fioros, a căuta ceartă) OM DIE(a spune, a zice) CAPI(cap,
conducător) SENTA (Creatorul, Dumnezeu). LIMA(mie)
GOSO(gasa: a găsi) IG(ig: intrare) GALO MONSIRO
DIMPO IG(ig: şanţ, obstacol) O DABE(cetate) AG(ag: loc,
a aranja) ZIDOI. NI GATEO(găta: a termina) AS(as: parapet,
a închide) SONI(sona: a se sminti, a se certa) GOTO(gotă:
dihanie de speriat copii, zi de post) AN(anul trecut)
DOGA(dogăi: a ciopli la doage) SIE(sii: a se sfii). IG(ig: ţintă,
a lega împreună) O CROIM DETI(deţ: măsură pentru bău-
tură). IG(ig: uşă, ieşire) O(odihnă, a se culca, strigăt) ON(on:
neam, familie, a se strânge) IESE EMA(ima: a murdări cu
noroi, a înjura). IN SORZIE(surzie: linişte absolută) OI
SOI(soi: a dormi) SOM(som: a se linişti) LONU(luna). AM
(am: hotar, oprire bruscă) ON(on: clan, a se aduna) NI-
GEOI(a ninge). SEO GONI (a alunga) RATO(răţoi: a certa)
TAGO(tagă: a nega, a jigni) LONEO(luna).
Vertical stânga: COTO(cotă: a căuta) PE TEGOTEI
RAGO(ragea: rugăminte) GETO SAFEO(safi: curat)
EG(ege: a strânge împreună) COSI(a coase) TOG(togi).
Vertical dreapta: MOIEO(moină: a se dezgheţa)
AZGA(aziga: creşterea apelor) OSAN(osana: cuvinte de
18

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
laudă, slavă lui Dumnezeu) AG(ag: a face, loc) DIEM(a da)
SEIC(şeic: barcă mică).
Casetă stînga: POR(por: claie, stog) SENO(sina:
a înţelege) I(i: a merge) CAP (cap, conducere) SOTI(soţi,
însoţitori) GILOZIMO GETO OT.
Casetă dreapta: ZIC DO(a da) ON(on: neam)
POGASIM(pogăzui: a se minuna) ORI(orie: plasă de pes-
cuit) LIEO(a lua) CORZ(a ţine în corzi: a controla soarta
cuiva). Imagine vertical stânga: IO MATO; vertical dreapta
ORILIEO.
Dragă mamă, lasă pe Roni, să meargă cu noi şi
să ne însoţească cu deosebitele lui cântece într-o mică solie
getă a scumpului Cozon la cetatea scită Gramio. Când vom
intra în micul teritoriu al acestui neam leneş(viclean), le vom
striga acestor supuşi ai locului, că noi puternicii sosim! Apoi
cu mici înflăcărări, vor spune cu măsură durerea lor. Să
cerceteze bătrânii şi apoi eu voi sta să dau judecata sfântă.
Dumnezeu/Senta i-a spus conducătorului să vă cerceteze
URSITA , INEDITUL ROMAN AL LUI
BOGDAN PETRICEICU HASDEU, CRONICĂ A
CONTINUITĂŢII TRADIŢIILOR CULTURALE ALE
CIVILIZAŢIEI DACILOR
Chiar titlul acestui roman, unic în literatura
noastră prin excepţionala documentare şi citare a do-
cumentelor, aminteşte de vechea practică dacică a
URSITOARELOR.
În străvechile basme, încă de la început, se ex-
primă metaforic o datare astronomică, o DATINĂ,
care se prezintă ca o luptă - de fapt - o poziţionare as-
trală a URSEI MARI şi a URSEI MICI, denumite şi
Carul Mare şi Carul Mic. Vechimea acestei datini
arată şi vechimea ştiinţei celor ce o aveau, o deţineau,
deoarece constelaţia se mişcă, învârtindu-se în jurul
axului ceresc şi a stelei fixe, nordul ceresc sau Steaua
POLARĂ în mii de ani! Pentru a observa că aceasta
este o stea fixă, trebuie muuult timp, adică o continui-
tate a observaţiei şi ştiinţă! Este de menţionat aici că
dacii, ca şi vechii români, cei de până la străbunicii
noştri, apreciau momentul zilei şi al nopţii după po-
ziţiile Soarelui şi a altor stele.
Dar în acest roman, fiind vorba de ursita ne-
potului domnesc, Ştefăniţă, al celui mai strălucit dom-
nitor al istoriei românilor, Ştefan cel Mare confirmat
DACIA
magazin
pentru a deveni Om. Am trecut şanţul o mie şi am găsit locul
în zid pentru a intra în cetatea galului Monsiro Dimpo. Nici
terminarea fioroasei palisade cioplită, nu m-a înduplecat şi
nu m-a înfricoşat anul trecut. După ce am luat-o, am croit o
beţie. Toată ceata murdară de noroi a ieşit afară să se culce.
Ne-am ogoit şi ne-am culcat într-o linişte de mormânt sub
cerul liber. Ne-am trezit deodată toată ceata pentru că
ningea. Am fost goniţi dar nu puteam certa sau jigni luna!
Vertical stânga: Caută pe Tegotei să ceară geţilor
să coase şi să strângă togi noi.
Vertical dreapta: După dezgheţ, apele au crescut
şi am dat bărci oamenilor să treacă înapoi, aducând laudă
lui Dumnezeu.
Casetă stânga: Înţeleptul Gilozimo al geţilor care
merge în fruntea oastei(soţilor).
Casetă dreapta: Zic! Soarta a dat neamului
această minune, care ne ţine adunaţi pentru a ne îndruma.
Eu, conducătorul Orilieo.
Lucreţia Eugenia Brezeanu
şi peste veacuri, se aduc zodieri -prezicători - care sunt
testaţi de însuşi Domnul. Metoda foarte veche de con-
firmare a încrederii şi a veridicităţii ursitei prin transă
hipnotică, aşa cum este prezentată în roman, este pre-
zentată şi în baZm: ghicirea gândurilor celui ce soli-
cită o astfel de divinaţie.
Starea de transă fiind consemnată a se prac-
tica şi de străvechii locuitori ai teritoriului Moldovei,
ca şi de toţi dacii liberi, care o obţineau prin inhalarea
fumului de la arderea ritualică a seminţei de cânepă,
sau prin consumarea unui preparat din această să-
mânţă, julfa.
Pe baza unor documente de cancelarie autoh-
tone, dar şi străine, de netăgăduit, romanul URSITA
prezintă aspecte cu evidentă străvechime ale epocii,
sec al XV-lea, de la curtea lui Ştefan cel Mare, Dom-
nul Moldovei, pe care le prezentăm în ordinea apa-
riţiei în roman:
* Steagul boieresc, purtătorii de steag ai
boierului Şearpe; steagul, un balaur negru cu aripi
de argint pe un câmp roşu! Balaurul este configura-
19
 DACIA
Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013 magazin
rea vechii zeităţi Baal, dar şi a specificului STEAG
DACIC- Drac. Are conotaţii rămase până acum în
vorbirea românilor cu “ai făcut pe dracu’ ghem”, sem-
nificând o retragere discretă, ruşinoasă sau “ai făcut
pe dracu’ în patru” adică o imposibilă rezolvare a unei
situaţii, începutul unei conspiraţii, sau “eşti dat Dra-
cului”, adică eşi mai isteţ, mai descurcăreţ. Fondul
roşu al acestui steag era obţinut dintr-un preparat după
vechi reţete vegetale (căci melcul de purpură era de
mult o specie în extincţie din cauza exploatării nesă-
buite de către romani). În partea ţesută a steagului
dacic erau culorile roşu, galben şi albastru, culori cu
o deosebită elaborare din surse vegetale, fixate ulterior
cu substanţe minerale autohtone.
Vechile figurine găsite din abundenţă pe teri-
toriul românesc, apreciate şi datate de Maria Gimbu-
tas, s-au transformat în epoca romanului în ornamente
/ bibelouri domneşti, preferate fiind reprezentări de
Zmei, aceştia fiind de aur cu ochi de diamante! Baal-
AUR, Zmeii, au rămas şi astăzi personaje neidentifi-
cate, în sensul că nu se ştie pe cine reprezintă din
istorie omenirii poate oameni hibrizi, posibil ZEU+
OM, mutanţi cu anumiţi civilizatori, extratereşti sau
rămăşiţele unor alte culturi şi civilizaţii dispărute. Po-
veştile care-i prezintă sunt specific denumite Ba’Zme,
poate o simbioză zeul – zmeul Baal. Dacii erau înca- tatele benefice inexplicabile, spre uimirea celor care
draţi religios şi mitic în străvechile civilizaţii având lecturează, prin prezentarea uimirii doctorilor italieni
zei comuni, ancestrali, dar şi zeităţi specifice. Tocmai de la curte, doctori care veneau dintr-o capitală a unui
prezenţa mitică a unor zeităţi ancestrale atestă vechi- imperiu unde a fost strânsă toată ştiinţa antichităţii ori-
mea civilizaţiei spirituale a acestui popor. Cancelaria entului apropiat şi a occidentului mediteranean. De
Domnească avea o altă datare precreştină pe care o excepţie este relatarea unui descântec “latinesc”, dar
menţinea şi care era foarte apropiată de cea a orientu- pe care doctorii italieni nu-l înţeleg (!?!), descântec ce
lui marilor civilizaţii. Baal –AURII ar putea fi sofisti- se citeşte de la început la sfârşit şi de la sfârşit la în-
cate aparate de zbor care scoteau flăcări pe anumite ceput la fel, ex: SATOR….ROTAS; fapt greu de
ajutaje, asemeni unor “nări”. imaginat pentru unii care nu ar fi ştiut să scrie!
Aceste povestiri şi personaje amintesc de o Nume boiereşti care, bineînţeles, vin din
veche şi inexplicată istorie a umanităţii, dar păstrate vechea limbă, unele pierdute ca sens pentru noi, unele
în mitica străvechilor popoare. cu sens presupus de actuala lingvistică şi semantică
Construcţiile caselor ţărăneşti, a celor boie- cu alte origini, ex: GANGUR, SPEREA, ŞTEF.
reşti, chiar aceea a PALATULUI DOMNESC, a apar- * ORGANIZAREA DOMNIEI, jurământul
tamentului domnesc, sunt prezentate a fi tradiţionale, de credinţă, dualismul domn - mare preot aici, mitro-
asemeni locuinţelor şi cetăţilor dacice, adică adaptate polit care la acea vreme era Teoctist, Succesiunea la
geolocal, ca materiale şi climă. Aflăm, însă, că locu- Domnie, …un fel de dare de seamă a stării naţiei, a
inţele boiereşti ale acelor vremi aveau băi cu alimen- SOARTEI ţării, a strategiei, condiţia Păstorilor
tare cu apă prin conducte de pin şi canalizare de olane, Noroadelor, a curtenilor, breslelor şi gloatelor, Jude-
băi care lipseau din casele somptuoase ale aristocraţiei cata după obiceiul pământului!, Pământ ce a aparţinut
din Europa secolului al XV-lea! Dacilor.
* Credinţele, Magiile populare vindecă- Nemulţumiţii /răzvrătiţii, adică cei ce cutezau
toare, descântecele, denumite astăzi bioenergetice să se opună ordinii ţării, trebuiau să fie pui de Zmei,
sau alternative, sunt prezentate ca practică şi rezul- sau cu inimi de Zmei, şi aveau ca semn de re-

20

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
cunoaştere pene de păun la căciuli.
* Aspiraţiile îndrăzneţe, dar foarte justificate,
ale celui ce l-a succedat pe nepotul domnesc Ştefăniţă
Vodă, PETRU RAREŞ, care intenţiona să refacă, să
aducă sub stăpânirea sa vechiul teritoriu al ţării!,
care se întindea până la BECIU, vechea denumire a
Vienei de astăzi.
Caracterul românilor de rând este prezentat a
fi foarte obraznic/îndrăzneţ - poate cum au definit şi
romanii, în latina cultă, audacis – ca daci; foarte
deştepţi, dar şi răutăcioşi (dar nu mai răutăcioşi şi
răzbunători ca alte popoare). Această caracterizare
este foarte măgulitoare în contextul european medie-
val, dar şi primitiv barbar, al cruzimilor acelui timp.
Aluziile cum că cei din Moldova lui Ştefan
cel Mare s-ar trage de la RÂM’ul romanilor celor
vechi, sunt şi ca un fel de revendicare, aducere
aminte a importantelor cantităţi de “bogăţii” că-
rate din aceste teritorii nord-dunărene la Roma
imperială.
Despre bere aflăm că prepararea ei este mult
înaintea vinului pe aceste meleaguri, şi nu are origine
germană, ci autohtonă, căci aici erau agricultori
înainte de a fi pe teritoriile germanilor şi numai
agricultorii îşi permiteau să prepare această băutură
din orz.
De o deosebită importanţă este şi prezentarea
istoricului unor valuri de migratori care au urmat
prăbuşirii Imperiului Roman, migratorii consemnaţi
sau nu de cronicarii bizantini, astfel ştiindu-se pe unde
au ajuns în aceste teritorii ale vechii Dacii. Astfel
cumanii şi pecenegii au trecut pin Bizanţ, dar ţiganii
au veni peste Nipru-consemnat în hărţile persane ca
Gniper. Aceştia din urmă, conform unor tradiţii din
Valea Indului, se considerau a fi copiii Evei cu Şarpele
(primordial) şi de aceea erau negri, dar ei au fost
amestecaţi cu prizonierii tătari. Copiii Evei cu Adam
erau toţi ceilalţi care erau albi şi din care se trăgeau şi
dacii, geţii, tracii.
Din acest roman, studiat cu atenţie şi studiate
şi ineditele documente citate, rezultă nu numai o
cronică a continuităţii tradiţiilor dacice la curtea şi
epoca lui Ştefan cel Mare, dar şi străvechimea dacilor,
a spiritualităţii şi culturii lor, a tradiţiilor ancestrale de
dincolo de istoria cunoscută a omenirii.
Acţiunea acestui roman se aseamănă, dar NU
se suprapune celei din trilogia lui Barbu Ştefănescu
Delavrancea, „Apus de Soare”, piesa cea mai izbutită
a trilogiei „Viforul” şi „Luceafărul”.
Sursele de informaţie pentru dramaturg sunt
DACIA
magazin
de aflat în Letopiseţele Moldovei publicate de M.
Kogălniceanu, în Cronica românilor, şi a mai multor
neamuri de Gh. Şincai, în Arhiva istorică a României,
scoasă de B. P. Hasdeu, şi mai cu seamă într-o carte
a lui C. Esarcu: Ştefan cel Mare, Documente des-
coperite în arhivele Veneţiei (1974), unde scriitorul
află o serie de amănunte, deosebit de interesante,
referitoare la ultimele zile din viaţa marelui voievod
moldovean. E menţionat Constantin Esarcu, contem-
poran cu B.P. Hasdeu, naturalist, medic, pedagog,
diplomat şi om politic, membru corespondent
(din 1884) al Academiei Române. La Paris a studiat
ştiinţele naturale, la Sorbona şi-a luat doctoratul în
medicină. A absolvit şi Institutul Monti.
Găseşte o scrisoare din colecţia veneţiană a
lui Marino Sanudo, datată 21 august 1504, care
menţionează suferinţa domnitorului, arderea cu fierul
înroşit a ranei de la picior de către medicii italieni, de
înscăunarea lui Bogdan încă din timpul vieţii lui Şte-
fan.
Acest bărbat de stat încercat de conflictele
medievale, trăieşte drama sfârşitului inexorabil a
vieţii. Totul are o profundă semnificaţie pentru Ştefan
cel Mare, cutremurat de perspectiva prăbuşirii au-
torităţii sale odată cu dispariţia lui fizică.
Ambii autori folosesc o vastă bibliografie, dar
nu aceeaşi şi totuşi acţiunea are multiple aspecte
diferite în momente asemănătoare. Aceasta dovedeşte
şi inexactitatea unor documente care ajung să fie con-
tradictorii, fiind scrise de unii care ori nu au înţeles,
ori au dezinformat în diverse scopuri.
Într-un fel, acţiunea din URSITA prefigurează
apogeul acţiunii din VIFORUL, otrăvirea lui ŞTE-
FĂNIŢĂ –Vodă. Dar nu otrăvirea este prefigurată, ci
contextul în care este determinată Doamna să-l
otrăvească şi procuratorul otrăvii, care este un copil
adus din pădure, prefigurat de zodierul italian care se
afla la palatul domnesc al lui ŞTEFAN–Vodă în mo-
mentul naşterii lui Stefăniţă. Acest copil este adus şi
ascuns de boierul Şearpe.
Aceste două lucrări scrise de doi erudiţi se
completează şi conving implacabilul URSITEI.
În romanul URSITA, B.P. Hasdeu prezintă
această epocă sub o magică învăluire a unui vechi
mister al străvechimii pe aceste meleaguri.
Personajele sunt oameni cu o înaltă conştiinţă
de sine, de la boieri, clerici, breslaşi sau gloate.
Având în vedere tragedia vieţii lui B.P. Has-
deu, această lucrare apare ca o consolare care vine din
străvechimea daco-geţilor.
21
 DACIA
Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013 magazin
Carlo TROYA - FASTI GETICI O GOTICI, Ed. Fundaţia Gândirea, Bucureşti, 2013

ISTORIE GETICĂ SAU GOTICĂ

Ediţie bilingvă italiană / română
Traducere Paula Voicu
Ediţie îngrijită şi Cuvânt înainte: Gabriel Gheorghe

TIMPURILE ISTORICE ALE EREI NOASTRE

Anii e.n.
1 e.n. - Pretinsa descoperire a insulei Gotlandia în
Baltica; insulă despre care se povesteşte, fără nici un fel de
dovadă istorică, din partea vreunui scriitor sau în baza vre-
unui document contemporan, că ar fi patria goţilor. Şi chiar
dacă lucrul acesta ar fi fost dovedit, de ce goţii gotlandezi
ar fi trebuit să se îndrepte de la Baltica spre Dunăre, unde
exista o împărăţie zamolxiană, a lui Burebista şi a lui
Deceneu, şi de ce geţii de la Dunăre n-ar fi trimis o colonie
spre Baltica, colonie care să fi pus stăpânire pe însăşi insula
Gotlandia? Dar, trebuie să repetăm, lipsesc cu desăvârşire
dovezile pentru una dintre aceste presupuneri. Doar Croni-
cile Nordice, scrise după secolul X al erei noastre, s-au
referit la povestea mai sus-amintită, despre descoperirea
insulei Gotlandia în primul an al erei noastre. Ist. I. 414, Tab.
Cron. p. 179.
9 e.n. - Daco-geţii se înmulţiseră atât de mult din-
colo de Dunăre încât Prefectul roman Aelius Catus a putut
să strămute, aşa cum povesteşte Strabon, 50.000 dintre
aceştia în Tracia. Ist. I. 430, Tab. Cron. p. 183.
9 e.n. - Dar diviziunile dintre ei, adaugă Strabon,
îi slăbiseră şi, în epoca sa, nu mai puteau ridica decât
40.000 de luptători. Ist. I. 431, Tab. Cron. p. 183.
17 e.n. - Geţii de dincolo de Dunăre veneau de-
seori să prade teritoriul Tomisului din Tracia, oraş grecesc,
unde era exilat Ovidiu. Mai existau şi geţi care nu părăsi-
seră nicicând Tracia. Ist. I. 488, Tab. Cron. p. 187-188.
„Cu geţii în amestec sunt grecii de pe-aice, pomenit de guttonii vandali şi de gotoni; diferiţi şi unii şi alţii
Dar geţii cei sălbatici îi copleşesc pe greci”. de daco-geţii lui Zamolxe, ai lui Burebista şi Deceneu. Dar
(Ovidiu, Tristele, Cartea a V-a, Elegia VII, versurile 11, 12). să se presupună totuşi că ar fi fost unul şi acelaşi popor;
17 e.n. - Şi grecii din Tomis, dacă Ovidiu spune desigur că aşezarea lor proprie, cunoscută, era la Dunăre,
adevărul, învăţaseră din pricina vecinătăţii cu geţii, să-şi nu la Baltica, în epoca lui Pliniu şi a lui Tacit. Ist. I. 452 şi
încheie certurile cu spadele în For. Ibid. Vezi şi Ist. II. 523. 483. Tab. Cron. p. 188 şi 196.
„De legi ei nu au frică, dreptatea-i încălcată: 43 e.n. - Codanonia lui Pomponius Mela, pe care
de sabie răzbită, ea zace pe pământ”. unii o consideră a fi Scandinavia. Dacă lucrul este adevărat,
(Ovidiu, Elegia citată, versurile 47, 48). atunci Mela a fost primul autor, cunoscut până acum, care
17 e.n. - Cântecele şi limba geţilor ajunseseră la a făcut o menţiune referitoare la Scandinavia. Pliniu ar fi
un nivel atât de ridicat, încât Ovidiu a putut dicta un poem fost primul care a amintit-o cu numele de Scanzia; dar nici
în limba getică, elogiind pe Augustus. Ist. I. 449. Tab. Cron. Mela, nici Pliniu, n-au afirmat că ea ar fi fost locuită de către
p. 187. goţi. Ist. I. 472. Tab. Cron. p. 193.
19 e.n. - Pliniu aminteşte de nu ştiu ce guttoni 52 e.n. - Goţii nu cunoşteau folosirea guidrigildo-
printre vandalii de la Baltica; şi Tacit de unii gotoni, ce nu ului, atât de răspândit în rândurile germanilor. Ist. I. 490-
sunt mai bine cunoscuţi decât ceilalţi, cu toate că el a scris 492. Tab. Cron. p. 198.
despre aceştia că ar fi atacat şi răsturnat puternicul regat 65 e.n. - Menţiune la Pliniu referitoare la geţii din
al lui Marabodus. După Pliniu şi Tacit nimeni nu a mai Tracia; fie că erau cei rămaşi când o parte a acestui popor a

22

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
plecat spre a locui dincolo de Dunăre; fie că ar trebui să fie
din numărul geţilor care treceau din nou fluviul pentru a veni
şi a locui în Tracia sau pentru a o pustii. Ar putea fi şi cei stră-
mutaţi aici de Aelius Cato. Ist. I. 5050. Tab. Cron. p. 201.
Ceea ce confirmă spusele lui Strabon (Vezi anul
334 î.e.n.) şi anume că în epoca sa dacii şi geţii vorbesc traca.
65 e.n. - Dacii Plisti sau Polisti, celibatari la Pontul
Euxin, sunt comparaţi de Iosif Evreul cu Esenienii iudei. Ist.
I 505. Tab. Cron. p. 202 (Vezi anul 129 î.e.n.).
65 e.n. - Dacă numele getice ale unor plante se
citesc în lucrarea lui Discoride? Ist. I. 506. Tab. Cron. p. 202.
70 e.n. - Atac al daco-geţilor respins de Mucianus,
legatul împăratului Vespasian. Ist. I. 516. Tab. Cron. p. 206.
Duras, regele geţilor, cedează domnia lui Dece-
bal, după cum povesteşte Dio Cassius. Ist. I. 532. Tab.
Cron. p. 213.
85 e.n. - Începuturile domniei lui Decebal, cunos-
cut poate şi sub numele de Diupaneu sau Diurpaneu. Tri-
balii şi scordiscii găsesc adăpost la geţi şi măresc rândurile
acestora. Ist. I. 533-534. Tab. Cron. p. 213.
85-88 e.n. - Vezina şi Susago, iluştrii conducători
ai geţilor. Ibid.
Popoare aliate cu Decebal, ca sarmaţii iazigi. Ibid.
Popoare supuse, precum ceea ce mai rămăsese
din boii lui Crisatiras şi din taurisci. Ibid.
Tyrageţii de la Nistru şi plistii sau polistii de la
Euxin făceau parte din neamul getic, uniţi fiind de aceeaşi
obârşie tracă şi prin recente alianţe. Ibid.
85-88 e.n. - Decebal redă vigoare regatului zamolxian
al lui Burebista. Fortifică în mod admirabil oraşul său
Sarmizegetusa din provincia numită astăzi Transilvania. Ibidem.
La măiestria străbună în ale arhitecturii sau cel
puţin în ceea ce priveşte construcţiile, Decebal adaugă dis-
ciplinele romane. Doritor în primul rând în a afla cele ce ro-
manii practicau în arta de a ridica tabere şi de a duce
războiul. Ibid.
85-88 e.n. - Decebal leagă prietenii cu alte
popoare şi îşi îndreaptă privirile spre Pacorus, regele
parţilor. Ibid.
88 e.n. - Consulul Oppius Sabino a fost atacat de
daco-geţii lui Decebal conduşi de Susago, până şi în
provincia romană Moesia de dincoace de Dunăre. Ibid.
88 e.n. - Liberius şi Maximus încearcă împreună
cu Oppius Sabinus să facă faţă invaziei. Susago pune
mâna pe Callidromus, sclavul lui Maximus, pe care De-
cebal îl trimite în dar partului Pacorus. Ibid.
88 e.n. - Legiunile romane sunt înfrânte de Dece-
bal, iar Oppius Sabinus este ucis. Ibid.
88 e.n. - Înspăimântat, împăratul Domiţian trece
cu toată forţa armată a Italiei în Moesia. Ibid.
89 e.n. - Trimite împotriva lui Decebal o puternică
armată, comandată de Cornelius Fuscus, care duce legiu-
nile dincolo de Dunăre chiar în ţara geţilor. Ist. I. 535. Tab.
Cron. p. 214-215.
89 e.n. -Decebal trimite mesageri la Domiţian
pentru a-şi bate joc de el. Ibid.
89 e.n. - După ce obţine unele avantaje, Cor-
DACIA
magazin
nelius Fuscus este încercuit în munţii geţilor şi ucis. Înfrân-
gerea legiunilor. Ibid.
89 e.n. - Paulus Orosius povesteşte că Tacit (în
partea astăzi pierdută a istoriei sale) scria că nu a avut cu-
rajul necesar pentru a menţiona numărul romanilor ucişi.
Ibid.
89 e.n. - Marile bogăţii pe care geţii au pus
stăpânire în tabăra romană. Ibid.
89 e.n. - Cei mai nobili dintre Pilafori sau Capeluti
din rândul geţilor care se distinseseră în războiul împotriva
lui Cornelius Fuscus, au primit numele de Ansi sau Asi,
adică semizei, aproape favoriţi în mod special de Zamolxe;
acesta a fost apoi titlul luat sau obţinut în veacurile urmă-
toare de tovarăşii celui care s-a dat drept zeul Odin şi s-a
îndreptat spre Scandinavia. Ibid.
89 e.n. - Printre aceşti Asi a fost şi Gapto, cel mai
vechi strămoş al familiei amalilor, cunoscut nouă. Iată cele
17 generaţii, în linie descendentă bărbătească, descrise de
Cassiodor, şi cuprinse în Compendiul lui Iordanes, şi
anume:
1 - Gapto a fost tatăl lui
2 - Almal, care a fost tatăl lui
3 - Augi, tatăl lui
4 - AMAL, care a dat numele familiei, şi a fost tatăl lui
5 - Isarna, tatăl lui
6 - OSTROGOTA (rege), care a fost tatăl lui
7 - Unilt, devenit tatăl lui
8 - Atal, tatăl lui
9 - Achiulf, tatăl lui
10 - Ausila, tatăl lui
11 - Ediulf, Vidulf şi ERMANARICH (cel Mare) Numitul
Vidulf a fost tatăl lui
12 - Valevarans, care a fost tatăl lui
13 - Vinitar, care printre alţii a avut ca fiu pe
14 - Teodomir, tatăl lui
15 - TEODORIC, regele Italiei, tatăl Amalasuntei care, de
la un alt amal, a născut pe
16 - Atalaric, rege
Lipseşte o generaţie bărbătească, uitată de Ior-
danes. Aceasta trebuie că a fost cea a lui Munitar sau
Unalamer, numiţi printre principii Amali de Cassiodor (Var,
Cartea XI, Ep. 1) care, în alt loc afirmă că în realitate ge-
neraţiile Amalilor au fost 17. Ist. II. p. 505.
Neamul semizeului Gapto până la a unsprezecea
generaţie, adică până la Ermanarich cel Mare al Amalilor,
a domnit asupra ostrogoţilor şi vizigoţilor uniţi, cu toate că
ambele popoare au fost împărţite în triburi mai mici. La
moartea lui Armanarich, povesteşte Iordanes, vizigoţii
s-au despărţit de ostrogoţi. Tab. Cron. p. 343. Valevarans,
nepotul lui Ermanarich, a domnit asupra ostrogoţilor şi a
fost străbunicul lui Teodoric al Amalilor, regele Italiei.
90 e.n. - Iulian, trimis al lui Domiţian, a învins într-o
luptă pe geţi, dar împăratul, cu prostiile sale, n-a profitat de
victorie. A încheiat pace cu Decebal; i-a trimis meşteri şi ar-
tizani romani; lucru ce dovedeşte tot mai înalta civilizaţie a
geţilor şi dorinţa de a o desăvârşi, prin mijlocirea romanilor.
Ist. I. 537. Tab. Cron. 216.
23
 DACIA
Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013 magazin

TAINA KOGAIONONULUI,
MUNTELE SACRU AL DACILOR (III)
Cristina Pănculescu

OCTOGONUL - SIMBOL GEOMETRIC PLAN AL CENTRULUI

După cum se observă, roata are 8 spiţe. „Semnifi-
caţia cosmică a roţii se exprimă în textele vedice [...]. Ro-
taţia ei permanentă este înnoitoare. Din ea se naşte spaţiul
şi toate diviziunile timpului. Numai centrul roţii cosmice este
imobil [...]. Acel vid din centrul butucului este punctul
de aplicare al Activităţii cereşti” 1).
„Diagrama Marelui Pol constituie cea mai concisă
şi mai clară reprezentare grafică, chintesenţă a înţelepciunii
antice chineze [...]. Marele Pol naşte cele două principii, din
cele două principii se nasc cele patru imagini; din cele patru
imagini se nasc cele opt trigrame” 2). Este evident octo-
gonul determinat de cele opt trigrame.
Cometa Halley, imagine transmisă de staţia
spaţială Giotto în martie 1986. Pe nucleul cometei se re-
marcă două forme octogonale concentrice. Aceasta vine
în sprijinul afirmaţiei că octogonul este un cod natural.
Staţia spaţială care în 1985 a transmis imaginile
cometei Halley, înaintând ca un kamikaze spre inima ei,
şi-a luat numele de la pictorul florentin Giotto. Într-una din
frescele sale din capela Arena din Padova, în scena care
reprezintă Adoraţia Magilor, Steaua din Betleem apare
sub chipul cometei Halley, pe care pictorul avusese
ocazia să o vadă la trecerea ei din anul 1301. Până la
Giotto, Steaua Magilor era reprezentată, conform normelor mentala sa lucrare Dacia preistorică, ridicând vălul dens ce
canonice, ca o stea cu opt raze statică 3). acoperea Columna Ceriului din Carpaţi şi istoria fabuloasă
La ultimele două vizite ale cometei Halley în sis- a acestor meleaguri. În 24 martie 1911, Nicolae Densuşianu
temul nostru solar - respectiv în anii 1910 şi 1986 - au avut înceta din viaţă, lucrarea văzând lumina tiparului la doi ani
loc o serie de evenimente deosebit de importante legate de după dispariţia autorului.
exteriorizarea, în premieră, de date esoterice referitoare la În anul 1910 se petrece şi acţiunea Crailor de
centru. Curte Veche a lui Mateiu Caragiale. Această carte a servit
În anul 1909 René Guénon publică primele sale drept suport lui Vasile Lovinescu în elaborarea lucrării sale
articole; era începutul unei serii de lucrări care trezeau la Al patrulea hagialâc unde, pentru prima oară, cititorului
viaţă spiritul Ştiinţei Sacre, simbolismul Centrului Suprem, român îi sunt dezvăluite date esenţiale legate de Centru şi
într-o Europă care se îndepărtase prea mult de el pentru de simbolismul său autentic tradiţional.
a-i mai putea bănui existenţa şi mai ales funcţia. În anul 1986, deci în timpul ultimei vizite a cometei
În anul 1910 se publică lucrarea postumă a lui Halley în sistemul nostru solar, a fost identificat Centrul în
Saint-Yves d’Alveydre intitulată Mision de l’Inde, în care, Bucegi şi implicit Kogaiononul.
pentru prima oară în Europa, se menţionează existenţa unui În anul 1986 se reeditează Dacia preistorică a lui
centru misterios desemnat cu numele de Agartha; Agartha Nicolae Densuşianu, lucrare ce fusese practic „îngropată”
fiind unul dintre numele Centrului în discuţie. timp de 73 de ani.
În anul 1910, Nicolae Densuşianu finaliza monu- Şi ca o concluzie la asocierea acestor evenimente
cu ultimele două treceri ale cometei Halley, îl voi cita pe

24

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
Vasile Lovinescu: „«Coincidenţă?» Byron scria despre mania
oamenilor de a atârna acest termen de tot ceea ce nu pricep,
că este un semn de lene şi comoditate mentală” 4).
„Marele labirint din naosul central al catedralei din
Amiens” 5). „Labirintul e graficul rătăcirilor, probaţiunilor,
suferinţelor pe care le încearcă iniţiatul - şi în ultimă instanţă
umanitatea (n.n.) - înainte de a ajunge la Centru” 6). „Labi-
rinturile gravate pe pardoselile bisericilor erau substitute ale
pelerinajului în Ţara Sfântă [...]. Credinciosul care nu putea
să îndeplinească pelerinajul real, parcurgea în imaginaţie
labirintul, pentru ca în final să ajungă în Centru, în locul
sfânt” 7). Se remarcă, astfel, forma octogonală a labirin-
tului şi implicit a traseelor lui.
Prin Centru, după cum afirmă toate tradiţiile, se
face legătura dintre Cer şi Pământ. Simbolul geometric
plan al Cerului este cercul. Simbolul geometric plan al
Pământului este pătratul. Simbolul geometric plan al
Centrului este octogonul care face trecerea de la pătrat
(Pământ) la cerc (Cer), şi reciproc.
După cum se observă, ambelor reprezentări le
corespund simbolurile numerice 16 (16 raze) şi 17 (16 raze
+ Centru), pe care le voi numi simboluri numerice ale
funcţionalităţii / activităţii Centrului.
Cifra „1” se reprezenta şi sub forma unei linii ver-
ticale cu un punct deasupra (şi astăzi există persoane care
o scriu în felul acesta); deci cifra „1” este şi litera „i”. Dar li-
tera „i”, după cum am mai spus, este simbol al lui Axis
Mundi, având în punctul de deasupra marcat Centrul
(Polul). Rezultă că simbolurilor numerice ale funcţionalităţii
Centrului 16 şi 17 le corespund simbolurile alfabetic - nu-
merice i6 respectiv i7. Adoptând terminologia din informa-
tică, voi numi aceste tipuri de simboluri „simboluri
alfanumerice”. Deci i6 şi i7 sunt simboluri alfanumerice
ale funcţionalităţii / activităţii Centrului.
Acest mecanism al trecerii de la pătrat la cerc este
codificat în însăşi construcţia lăcaşurilor de cult creştin:
DACIA
magazin
pronaosul are turla cu secţiune pă-
trată, naosul are turla cu secţiune
octogonală, iar acoperişul altarului
figurează cercul. Un amănunt: la
noi, turlele octogonale au fost intro-
duse de Ştefan cel Mare.
Exemple:
Biserica schitului Peştera
Ialomiţei. Se remarcă turla pronao-
sului cu secţiune pătrată, turla nao-
sului cu secţiune octogonală, şi
acoperişul altarului care figurează
cercul.
Bolta turlei bisericii mănăstirii
Dragomirna 8). În bolţile turlelor
naosurilor este reprezentat Iisus Pantocrator. Pantocrator
înseamnă: În Toată Puterea, Atotputernic.
După cum se poate remarca, Pantocratorul ţine în
mână Cartea Vieţii - Cartea Ştiinţei Divine - şi este
reprezentat în centrul unui Pătrat animat, care, dedublându-
se, devine octogon; octogonul devine octogon stelat, care
în final se înscrie în cerc. Rezultă că în turla bisericii
Dragomirna este reprezentată Înălţarea Domnului: ridi-
carea de la Pământ (pătrat) prin intermediul Centrului (oc-
togon) la Cer (cerc).
Bolta turlei principale a Catedralei Mitropolitane
din Timişoara, cu Iisus Pantocrator 9). Este reprezentată
Coborârea (Venirea) Domnului de la Cer (cerc) prin inter-
mediul Centrului (octogon) la Pământ (pătrat animat). Fap-
tul că pătratul la, rândul său, se înscrie într-un cerc, arată
că Pantocratorul controlează ambele sensuri: de la Cer la
Pământ şi de la Pământ la Cer. Simbolurile numerice 16 şi
implicit 17 sunt puse în evidenţă prin cele 16 raze luminoase
care străbat cercul înscris în octogon.
- va urma -
______________
1) Jean Chevalier, Alain Gheerbrant: Dictionnaire des Symboles, Ed.
Robert Laffont, Paris, 1982, pag. 660.
2) Zhou Shirong, Ou Guang’An: Călător la grota de foc, Ed. pentru Tu-
rism, Bucureşti, 1990, pag. 113.
3) Cornelia Cristescu, Gabriela Oprescu, Magda Stavinschi: Cometa Hal-
ley, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, pag. 25-28.
4) Vasile Lovinescu: Al patrulea hagialâc, Ed. Cartea Românească, Bu-
cureşti, 1981, pag. 77.
5) Reproducere după Jean Chevalier, Alain Gheerbrant: Dictionnaire des
Symboles, Ed. Robert Lffont, Paris, 1982, pag. 446.
6) Vasile Lovinescu: Al patrulea hagialâc, Ed. Cartea Românească, Bu-
cureşti, 1981, pag. 84.
7) Jean Chevalier, Alain Gheerbrant: Dictionnaire des Symboles, Ed.
Robert Laffont, Paris, 1982, pag. 446.
8) Reproducere după Ştefan S. Gorovei, Ion Miclea, Dragomirna, Ed.
Sport-Turism, Bucureşti, 1978.
9) Reproducere după V. Polizache: Timişoara - Catedrala Mitropolitană,
Animafilm, Bucureşti.
25
 DACIA
Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013 magazin

Totul despre Transnistria Dacică

(II)
prof. dr. Viorel Dolha

În 1918 Transnistria cânta

„Deşteaptă-te române”
Între 1909 şi 1913 ieromonahul
Inochentie a condus în Transnistria, la
Balta, o „mişcare” pentru reintroducerea
limbii române în biserică. Zeci de mii de
moldoveni veneau în pelerinaj la Balta
unde li se vorbea şi li se împărţeau ga-
zete în limba lor.
Apărat de ţărani (60 vor cădea
ucişi), Inochentie este ridicat de cazaci
şi închis. Autorităţile vor permite însă fo-
losirea limbii române în biserici (45).

Pe vremea când ni se oferea Odessa

În 1914 Austria promitea Ro-
mâniei „toată Basarabia cu Odessa”,
promisiune ce o va reînnoi (46).
Prezenţa voluntarilor ardeleni
şi bucovineni în Ucraina a avut un rol
benefic în redeşteptarea conştiinţei naţionale la românii din
Imperiul Ţarist. Ofiţerii români vor desfăşura o vie activitate
culturală, atrăgând de partea lor studenţii din Kiev.
La Odessa se aflau 40.000 de ostaşi şi ofiţeri ro-
mâni din armata rusă, care vor avea şi ei o puternică înrâu-
rire asupra studenţilor din Odessa şi, împreună, vor
organiza un congres la 23 martie 1917. În 18 aprilie, la
Odessa, a avut loc o manifestare a soldaţilor români la care
au luat parte 12.000 de ostaşi şi studenţi basarabeni şi
transnistreni. La 9 aprilie, ziarul „Cuvânt moldovenesc” pu-
blicase programul P.N.M. care cuprindea printre altele şi
drepturi naţionale pentru românii de dincolo de Nistru, iar
în 14 aprilie se înfiinţase „Asociaţia învăţătorilor moldoveni
din Basarabia şi de dincolo de Nistru” (47). Congresul în-
văţătorilor români din Rusia, ţinut la Odessa, a cerut pentru
transnistreni serviciu divin, şcoli, inspectorat şcolar, epis-
copie la Dubăsari, seminar la Odessa, toate în limba
română.
„Pe noi cui ne lăsaţi?...”
În şedinţa Radei ucrainene, deputatul Ion Dumi-
traşcu (transnistrean) va protesta împotriva pretenţiilor
Ucrainei asupra Basarabiei (48). Acelaşi, împreună cu Ion
Precul şi Valeriu Cicate, vor conduce „Deşteptarea - soci-
etate naţională a românilor din Ucraina”, înfiinţată la Kiev la
26 noiembrie 1917”.
Congresul ostăşesc moldovenesc de la începutul
lui noiembrie 1917 din Chişinău a avut pe ordinea de zi, la
punctul 8, „Moldovenii de peste Nistru” şi a hotărât ca în Sfa-
tul Ţării, românii de peste Nistru să deţină 10 mandate (49).
S-a mai cerut Ucrainei să recunoască românilor
de peste Nistru, din Caucaz, din Siberia aceleaşi drepturi
pe care Basarabia le recunoaşte minorităţilor etnice. Chişi-
năul mai cerea administraţiilor transnistrene să notifice
numărul copiilor români de vârstă şcolară (50). La acest
congres, ţăranul transnistrean Toma Jalbă a întrebat „şi cu
noi, care trăim pe celălalt mal al Nistrului, cum rămâne
fraţilor, pe noi cui ne lăsaţi?” (51).
La 17 decembrie s-a organizat un congres al ro-
mânilor transnistreni la Tiraspol, precedat fiind de adunări
pregătitoare la Tiraspol în 16 noiembrie şi Grigoriopol în 21
noiembrie hotărându-se ca fiecare sat să trimită doi delegaţi.
Ţinut sub semnul tricolorului, congresul a votat
pentru crearea de şcoli naţionale cu predare în limba ro-
mână şi alfabet latin, introducerea limbii române în biserici,
justiţia în limba băştinaşilor, medici români la sate,
moldovenii să facă armată în oastea naţională şi alegerea
a opt reprezentanţi în Rada ucraineană.
S-a mai hotărât tipărirea de gazete, împărţirea
moşiilor la ţărani şi să se facă tot posibilul ca Transnistria

26

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
să fie alipită Basarabiei. Şi cum nu ştiau dacă Basarabia va
lupta pentru această alipire, sublocotenentul transnistrean
Bulat atenţiona: „dacă vom lăsa Ucraina să taie o ramură
azi, alta mâine, din copacul nostru va rămâne buturuga”
(52). Trimisul Radei ucrainene a urat în încheiere: „Slavă
Moldovei slobode!”
Comitetul Naţional Român ales a deschis 52 şcoli
româneşti, Rada ucraineană a aprobat manualele româ-
neşti tipărite la Chişinău cu litere latine, Consiliul Zemstvei
din Tiraspol a început să introducă şi în administratie şi în
justiţie cunoscători ai limbii române.
Timotei Pleşca şi Toma Jalbă au organizat bata-
lionul românesc, ostaşii primind echipament, armament, ca-
zarmă. Cadrele didactice nu au fost silite să urmeze
cercurile de vară în limba ucraineană, ci 30 dintre ele au
urmat cursuri la Chişinău. În satul Lunca s-a jucat chiar „Pia-
tra din casă” de V. Alecsandri. Până ce teroarea bolşevică
va pătrunde peste tot, pe alocuri, în şcoli şi în 1919 se mai
cânta „Deşteaptă-te române”.
În 9 ianuarie 1918, Ion Precul, moldovean din
stânga Nistrului, în calitate de deputat în Rada ucraineană
ia cuvântul şi cere drepturi egale pentru compatrioţii lui (53).
Se preconiza un congres general al românilor din
Ucraina în iunie 1918, dar abia în decembrie 1919 la o Adu-
nare naţională s-a cerut organizarea lor într-un stat naţional.
La 21 martie 1919, în urmărirea bandelor bolşevice, românii
trec Nistrul şi ocupă pentru scurt timp Tiraspolul şi Razdelnaia.
La Conferinţa de Pace de la Paris, România nu a
reclamat Transnistria şi rămân de domeniul istoriei motivele
pentru care dezrobirea fraţilor transnistreni nu s-a înfăptuit
atunci, fiind siliţi să înfrunte încă o epocă de suferinţe, după
spusele lui Dominte Timonu (născut în Măhala, lângă Du-
băsari, membru mai apoi al Fondului Literar al Uniunii Scri-
itorilor din România) perioada a fost „mai grea şi mai
cumplită” (54).
Într-o cuvântare ţinută la Varşovia în noiembrie
1920, Take Ionescu spunea că „600.000 de români trăiesc
dincolo de frontiera estică” (55). În aprilie 1920 încep mari
revolte ţărăneşti, răsculaţii conduşi de Tutunică ocupă Balta,
răscoala întinzându-se în raioanele Codâma şi Ananev
(raion despre care „Marea enciclopedie rusă” spunea că
„moldovenii sunt locuitorii autohtoni ai raionului”).
În 1922 sub conducerea lui Chirsula, revolta a
reizbucnit. După înăbuşirea în sânge a acestora s-au făcut
deportări în masă (56).
RASSM - un stat românesc între Rusia şi Ro-
mânia Mare. Opoziţie ucraineană la crearea RASSM. După
declaraţia din 3 august 1923 a Guvernului Sovietic privind
nationalităţile şi libera folosire a limbii materne şi ca urmare
a tendinţelor hotărâte de ucrainizare, la 3 septembrie se în-
trunesc la Balta delegaţii satelor româneşti. Ucrainenii au
făcut opoziţie la organizarea unei republici autonome (57).
Şi totuşi în 12 octombrie 1924 se creează Repu-
blica Autonomă Socialistă Sovietică Moldovenească (58) în
DACIA
magazin
cadrul Ucrainei, capitala fiind Balta, iar din 1928 Tiraspolul
cu graniţa vestică fixată declarativ pe Prut. La Bârzula, în
aprilie 1925, Congresul Pan-Moldovenesc a fixat graniţele
şi Constituţia recunoscută de ucraineni la 10 mai. Cu o su-
prafaţă, la 1934, de 8.434 km2 şi o populaţie de 615.500
locuitori din care 80% români, noua republică cuprindea ra-
ioanele: Balta, Bârzula, Camenca, Crut, Dubăsari, Grigo-
riopol, Ananiev, Ocna Roşie, Râbniţa, Slobozia, Tiraspol.
A fost creată pentru a aţâţa pe nemulţumiţii din Ba-
sarabia. Vintilă Brătianu considera cu luciditate că „crearea
unui stat român între Rusia şi noi” va permite dezvoltarea
în URSS „a unei vieţi naţionale româneşti” (59).
Tiraspolul în alfabet latin
Moştenirea lăsată de ţarism era înfiorătoare: popu-
laţia agramată, şcoli de limbă maternă lipsă, conştiinţa
naţională stinsă, oamenii în mare parte neştiind de unde se
trag şi cine sunt, limba la condiţia de limbă păsărească (60).
Demn de menţionat că în RASSM i s-a spus limbii
pe nume, după cum reiese din paginile săptămânalului „Plu-
garul roşu” din 21 august 1924 (ce apărea din 1 iulie): „s-a
hotărât ca în şcoale, case şi în aşezăminte de cultură
românească să se întrebuinţeze limba românească” (61).
Au funcţionat 145 şcoli româneşti gimnaziale, 18
şcoli româneşti de rang liceal, institut agronomic, unul pe-
dagogic şi politehnică, cu o populaţie şcolară românească
totală de 24.200, din care 800 studenţi. Din 1933 se intro-
duce alfabetul latin. Apar publicaţii cum ar fi: „Plugarul roşu”,
„Moldova Socialistă”, „Comsomolistul Moldovei”, „Moldova
literară”, „Octombrie”, „Scânteia leninistă”. Mai existau staţie
radio la Tiraspol, Corul de Stat „Doina”, teatrul de stat şi
secţie română la Şcoala teatrală din Odessa, institut de
cercetări ştiinţifice şi tânăra republică avea un Congres
General al Sovietelor, parlament local, guvern şi chiar un
preşedinte de republică (62).
- va urma -
__________________
45. Ibidem, pag. 39
46. A. Boldur, op. cit.., pag. 512
47. E. Şt. Holban, Figuri basarabene, în Basarabia, nr.3/1992, pag. 89
48. Ibidem, pag. 91
49. C. Botoran, M. Retegan, 1918 - Făurirea României Mari, Bucureşti,
1993, pag. 48
50. I. S. Nistor, op. cit., pag. 49
51. A. Chiriac, Mic dicţionar al membrilor Sfatului Ţării, Patrimoniu
nr.4/1991, pag. 77
52. Şt. Bulat, Şedinţele Sfatului Ţării, Patrimoniu, nr.2/1991,pag. 140
53. E. Şt. Holban, Figuri basarabene, Basarabia nr.12/1991, pag. 97
54. D. Timonu, în Basarabia nr. 12/1992, pag. 198
55. XXX 1918, vol.VI, Bucureşti, 1986, pag. 466
56. I. S. Nistor, op. cit., pag. 60
57. Ibidem, pag .61
58. M. Bruhis, Rusia, România, Basarabia, Chişinău,1992, pag. 343
59. I. S. Nistor, op. cit., pag. 68
60. L. Lari, Labirintul basarabean, în Îndemn la înălţare în istorie,
Chişinău 1990, pag. 185
61. V. Mândricanu, în Nistru nr.2/1990, pag. 69
62. I. S. Nistor, op. cit., pag. 65
27

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
CETATEA DINOGEŢIA
Prezentată de „culturnicii”
tulceni în broşura de tip comercial
„Arhetour” destinată bineînţeles turis-
mului regional, cetăţii i se dă certifi-
catul de naştere ca fiind o cetate
romano-bizantină.
Pentru o înţelegere mai ex-
actă a situaţiei, voi prezenta în contin-
uare textul original al „culturnicilor” şi
anume:
„Cercetări sistematice efec-
tuate începând cu anul 1939 au
prezentat momentul iniţial al construirii
cetăţii şi etapele succesive de
refacere a acesteia. Fortificaţie con-
struită de romani în secolul II d. Hr., pe
locul unei aşezări GETICE, suferă dis-
trugeri la mijlocul secolului II şi la mi-
jlocul secolului III d. Hr.”
Înţelegem din textul de mai
sus că romanii au construit această
cetate şi i-au dat un nume semnifica-
tiv, pur getic, din dragoste pentru geţi.
Nu se ţine seama de cercetările făcute
cu mulţi ani în urmă şi publicate în „Is-
toria Dobrogei”, la editura Ex-Ponto de
prof. Adrian Rădulescu şi prof. Ion
Bitoleanu, care menţionează, printre
cercetările făcute de domniilor lor,
artefacte din epoca bronzului şi epoca
fierului, deci cu 2000 de ani înainte de
venirea „civilizatorilor” romani. Impor-
tant pentru „culturnicii” din Tulcea este
sosirea romanilor în anii 29-27 î.Hr., ce
au fost primiţi cu buchete de flori în
gară de către geţii autohtoni. Iar ca
răsplată, aşa cum am mai spus, ro-
manii au construit diverse cetăţi în
Geţia Minor, printre care şi Dinogeţia,
ca o răsplată şi o mulţumire faţă de
dragostea pe care au manifestat-o
geţii la sosirea lor în teritoriu. Adevărul
este că cetatea Dinogeţia aparţine
epocii bronzului şi are o continuitate
perfectă până în epoca medievală, în
interiorul cetăţii şi în împrejurimi
găsindu-se probe materiale din toate
epocile enumerate mai sus. Faptul că
această cetate a suferit modificări prin
(GARVĂN)
reparaţii şi adăugiri, este normal şi
firesc pentru perioada existenţei sale,
dar acest aspect nu poate micşora în
mod voit existenţa acestei aşezări de
2000 de ani. După distrugerile făcute
în secolul II (distrugeri făcute chiar de
romani), cetatea este refăcută cu greu
la mijlocul secolului II, iar în secolul III
într-adevăr beneficiază de unele
adaosuri de construcţie pe stânca na-
turală din apropiere. Această nouă for-
tificaţie (nouă prin adaosurile de
turnuri) din secolul III d. Hr. avea şi are
şi în prezent 14 turnuri, la o distanţă
de aproximativ 22 m unul faţă de
celălalt. În interiorul cetăţii există o
bazilică (biserică) ridicată pe la jumă-
tatea secolului al III-lea, atunci când
de fapt romanii nu mai existau, dar
erau menţionaţi pur teoretic. Pe la
sfârşitul secolului V d. Hr., cetatea
suferă o nouă intervenţie de consoli-
dare, în timpul împăratului Anastasiu.
Urmează marile invazii din nord-est
ale slavilor, şi în secolul VII cetatea
este distrusă din temelii. Rămâne dis-
trusă încă două secole şi jumătate,
după care este refăcută. După puţin
timp, este din nou distrusă de noile
valuri ale uzilor, pecinegilor şi
DACIA
magazin
istoric Nicolae Nicolae
cumanilor. Este refăcută cu greu în sec.
XI-XII. Cea mai veche biserică creştină
din România se află în interiorul acestei
cetăţi, încă din secolul IV d. Hr.
Cercetările făcute până în
prezent, dar incomplete, nu au putut
descifra data încetării funcţionării
acestei cetăţi pentru totdeauna.
Şi, totuşi, avem dovezi atât
materiale, cât şi scrise, privind exis-
tenţa locuirii acesteia cel puţin până în
anul 1420, dată la care Geţia Minor
este ocupată de Imperiul Otoman.
Cetatea Dinogeţia se află în
partea de N-V a Geţiei Minor, pe o
mică insulă care a luat naştere din
vechime, datorită curentului format de
forţa apelor fluviului. Materialele de
construcţie (pietrele) aparţin Munţilor
Hercinici din zonă.
Intenţia cercetătorilor de a
reface o parte din cetate se referă la
epoca bizantină, nicidecum la epoca
getică, de unde ar fi trebuit să înceapă
refacerea şi consolidarea zidurilor.
Începând din 1960, anumite
părţi ale cetăţii, inclusiv un turn, au fost
restaurate pentru a fi prezentate
publicului larg.
28

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
III. DOCUMENTAR, DEZBATERI, POLEMICI
Marea diasporă a graiului străbun
Cele prezentate în această lucrare constituie
rezultatele unor căutări desfăşurate timp de 20 de ani,
căutări care continuă şi în prezent.
Ipoteza de lucru mi-a fost sugerată de
cercetările de anvergură ale renumitei savante Maria
Gimbutas, care a identificat prezenţa unei strălucite
civilizaţii în arealul care cuprinde teritoriul actual al
României şi ţările din jur.
Această civilizaţie a dispărut în mod miste-
rios, iar arheologia şi istoria nu vor putea niciodată să
descopere date concludente şi semnificative pentru a
contura imaginea acestei civilizaţii, fără aportul altor
ştiinţe.
Problematica poate fi abordată cu bune rezul-
tate, din perspectiva lingvisticii, mai exact prin ex-
plorări pe care le-aş numi de arheologie lingvistică,
studii comparative de semantică şi vocabular, care să
ofere material argumentativ pentru orice studii de
arheologie şi protoistorie.
In substanţa ei intimă, aceasta limbă pare a fi
pelasgo-traco-getodacă. Fondul principal de cuvinte
al acestui grai originar se află disipat în aproape toate
limbile şi dialectele europene, care cuprind atât ele-
mente pre-latine, cât şi elemente dacice.
Cele mai frapante constatări privesc limba
greacă şi limbile scandinave (în special finlandeza şi
suedeza), dar şi irlandeza veche, germana, engleza şi
franceza, precum şi limbi ale populaţiilor din proxi-
mitatea vieţii înaintaşilor noştri.
Un caz aparte îl reprezintă congruenţele
lingvistice din limba getodacă şi limba sârbă.
Nu mai puţin frapante sunt congruenţele le-
xicale dacoromâno-chineze, -japoneze, -arabe hindi
acestea indicând cu o înaltă probabilitate producerea
cândva, în trecutul neexplorat încă, a celei mai mari
diaspore umane.
Prezint în continuare câteva eşantioane ale
acestor congruenţe lingvistice.
1.-Dacia în contextul european, oglindită în
limba strămoşilor; relaţia biunivocă dintre limba
getodacă şi celelalte limbi europene
Limbi oficiale din Europa (vezi şi lucrarea cu
titlul Şcoala românească faţă-în- faţă cu dezideratul
DACIA
magazin
conf. univ. dr. Ion D. Dunăreanu,
Târgu-Mureş
multilingvismului, prezentată la Simpozionul Inter-
naţional “Tradiţii, valori şi perspective în ştiinţele edu-
caţiei” , Cluj, 18-19 mai 2007)
1-albaneză: ajo, ar, asi, askund, baltë, buzë, çdo,
çizme, çliroj, depërtoj detyrë, dy, djersë, dhjetë,
dhuroj, dreq, dreqos, drojë, duk, edh, ëhë, erë, etje,
fashë, fëmijë, fendë, fët, fit, fqinjë, frikac, frikë, fugë,
fulqi, furkulicë, fyell, gaster, gërrlë, gisht, gjysh, hen-
dek, herë, hirësi, hop, hyj, ja, kaçere, kalë, kaminë,
kapth, këmishë, kep, kikë, kokël, kridhë, kujë, kut,
kuti, lajtore, lëkund, lëpizë, lepur, ligj, lomme, lufta,
lundra, maç, majë, makth, martesë, melicë, mëmë,
mërkurë, mjegull, mollë, moshë, musha, mushicë,
në, nëper, ninananë, ortak, ose, pare, Perëndi, presh,
prift, qen, qytet, qytyk, ronis, rrek, sërë, shavar, shef,
shfryj, shkarpë, shkopth, shkruaj, skaj, sorrë, sovajkë,
strajcë, tartakot, tek, trumë, tumbë, vapë, verë vtujë,
zë (cca. 3- 4000 congrunţe);
2-belarusă: бе́лы во́ка сухі́ два мгла́ не но́вы пры,
шнур ты змяя́
3-bulgară: бa, бачо, белчуг, бате, бял, бик, кaлу-
шaр, kaвaл, кичурa, копкe, кошaрa, дaдa, дроб, глe-
зeн, гугущук, макар, мамалига, мазаре, мокaни,
нани-нa, нрaв, олеле!, печуркa, пия, праз, ум
(cca.10000 congruenţe );
4-catalană: aquesta, batut, braç, cinturó, edat, fat,
fregues, guàrdia, indicació, inflamació, interès inter-
essat, lligat, melmelada, mut, os, ou, plantació, pre-
ocupació, primària, riu, sang, situació, somni (cca.
4000 congruenţe );
5-cehă: agent provokatér, aglomerace, aha!, akcent,
akt, akustika, aleluja!, ambice, anděl bič bílý, blecha,
blůza, brambora, brázda, brlog, brzy, bunda, byk, čaj,
časčasto, černý, čistý, co, deviace droby, fazole, fix-
ace, guláš, hra, hranice, hromadí, hyba, klih, kočka,
koláč, kořalka, koryto, křen, krk, kůlna, jikra, lepicí,
lev, maso, mlha, mrkev, nával, neexistence, obyčej,
oko, olej, oltář, oměj, ovčín, pelyněk, pivnice, pláž,
plný, plout, po, pohár, příčně, přijmi, přínos, propast,
pstruh, půl, rajče, rámšaty, salaš, sáně sekera slabý,
slanina, směr, smet struna, šála, šaty, škoda, šunka,
taška, teta, tlap, trh, trochaty, tvorba, uhlíújma, vege-
tace, veselý, vrabec, zákon, zálohy, závist, žena, žlab,
29

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
znak, žok, zuřivý, zvyk
6-croată: balega, ban, katana, klobuk, krilo, lokot,
maciuga, makar, mamaljuga, mrena, mreza, norok,
okolis, otava, palos, pasiste, poreklo, postava,
postruga, ris, sbeg, stog, straica, trnac, varos, vrednik
7-daneză: adskille, aflede, angre, barde, barre, bed,
bedrager, befole, begroet, bejle, besidde, betale, bitsel,
bil, drosche, billede, billet, blafre, blakket, blis, blod,
broget, braekke, buklet, bund, burde, baeger, baever,
botte ( cca. 7000 congruenţe );
8-engleză: ablet, ago, alike, begin, boyar, browse,
buzz, calf, card, dower, ewe, lath, murg, ploy, port,
razz, rivulet, shepherd, shrewd, silence, sitz, string,
think, tissue, toss, troggs, unbacked, vadd, verity, was-
sail, whizz (cca 10.000 congruenţe);
9-estonă: abstsess, agar, aktiiv, aktsent, armee, äss,
beebi, iste, ja, jälle, kaar, kartul, kiosk, kollane, kõrge,
kosmos, kurss, laud, märk, mõru, nurk, ookean, polt,
põll, purpurrüü, putka, tegev, tükk, väike
10-finlandeză: äh!, ahne, almu, ambitio, apanaasi,
applikatio, arbuusi, asetta, asso, atmosfääri, bojaari,
damesaani, entinen, hölmö, höyry, hoyrykattila,
huojutta, hyökätä, hyvys, hyytelö, imeä, jääda,
jarru, joku, juoppo, kään, kaari, kaivella, kalkkuna,
karahka, karviais, kepponen, keräus, kerma, kikat-
taa, kiljua, koettaa, kohottaa, koloa, kornetti, koro-
taa, kortti, koska, kotkotta, koukka, kouru, kratter,
kunta, lääke, laki, lamas, lavitsa, leipä, majmot,
mennä, meri, mummo, muutto, myllari, nisä, nurkka,
paalu, päistär, palje, panna, pasternakka, pelko,
pikku,pippuroit, pistella, pohja, poju, poytaliina,
proomu, ptruu!, puhveli purkaa, puro, pusu,
raaistua, pusu, raivo, räme, repiä, roju, romu, ryh-
mitää, sääliö, säie, sekamuoto, selittää, seula, siu-
natti, subistaa, suorittaa, suukko, suunnata, suuri,
synkka, syntya, syytää, taajuus, täti, tatto, terve, tis-
lata, toive, tuhmä, turturikyyki, typerä, tyrä, vaimo,
ylentää (cca 10.000 congruenţe);
11-franceză: abattu, ablette, cédille, claude, crotte,
doigt, foin, fromage, gaga, gavot, gorge, grabage,
grailler, gué, gueuserie, hora, jabiru, lacs, limace, mil-
liasse, mordu, moue, muire, trefonds, vite, vocero
12-germană: Arbeit, Auge, beginnend, Bojar, Denken,
Drake, Kamm, Käse, Kern, Kren, Küs, Lamm, Lärm,
Maisbrei, Mühle, Nase, Pranke, quick!, Quitte, Riese,
Satz, Schürze, Sorge, Stab, Trog, Wirbel,
13-greacă: ακμη , αγουριδα, ανατολή, άροτρο αρρα-
βωνες, βαρκα, βάρος , βάθρο , βελεντσα, βεντούζα,
βοΐζων, βουβάλι, βρακάκι, δώρο, έλιξ , εταξερα, φα-
ρασι, φλογερα, φοίνιξ, γαλαρία, χαλάρωση, χαρτί ,
χατήρι , χορος , κανών, μαμά, μαργαρίτα, μαρινατα,
μαρμελάδα, μασούρι, μερινό, μίασμα, μιζέρια, μιστρι,
όρυζα, παπρικα, περβασι, συρμα, κάρτα, καρτ πο-
στάλ, καστραβετς , καζμα, κλοσσα, κοιμιτιρι, κο-
πελλα , κρατω, χρεν, λιγο, λικνο, λώτ,mμαγια,,
DACIA
magazin
,μαμαλικα, μάντρα, μαργαριτάρι, μελι μένω, μετοχι
μυριζω μισζα, μιτρα μητροπολη, μορφή, μουρουνα,
μπουμπούκι, μπροσούρα, νάφθα, νιαου, ωριμος , πα-
σαρω παστινάκι, πιάτσα, πληθώρα, ποτηρι, προ-
βαλλω, προδικάζει, ροή, ρωμάντζα, σαμοβάρι, ροή,
ρωμάντζα, σαμοβάρι, σειρά, σχίσμα, σιρροι, σώ-
βρακο σούπα σπαθί, στανε, τζέτ, τσέπη, τρίβολος, ζε-
καθαριζω ( cca.10000 congruenţe);
14-irlandeză: brash, brat, bruighzey, cab, cai, calb-
hair, callaid, caog, cnaib, crl, crodh, don, droch, dru-
abag, flasg, fliuch, glag, kjarr, muc, mulch, peata,
puthar, raip, rath, shriek, sload, smior, soma, soraidh,
suas, surd
15-islandeză: aðal, áðan, aðstaða, afla, af-ráð, aftur,
akur, Álíka, apríkósa, Áríðandi, auðugur, auga baggi,
barátta, beður, bneinn, bjaga, blása, boli, böð, böl,
bölva, brá, bráðum, bráður, brattur, buffali, bugur, byr-
jandi, ekki, engill, fiðrildi, fönn, fæða, fé, fiðrildi,
fiskur, fjárhús, gestur, garðr, giska, grjó, ha? hósti,
hrafn, hræðsla, kartafla, kastali, kjallari, kjóll, klöpp,
klár, knýja, kol, kona, korn, kort, koss kunna, lamb,
lasta, leiga, lengja, lækur, lóð, loppa, magur, mamma,
mærr, merki, myrkur, myrkvi, mál, níu, nútímur, ódýr,
őgn, pípa, pláss, rammi, saddur, sekkr, setja, síðla,
skarn, sæti, sigla, skaði skrifa, skúr, sól, spör, staur,
strengur, svipa, svo, tákn, taska, tempra, tíð, tigl, torg,
trog, trumba, tumba, turn, túlkr, tví, Þröstur, Þú, ungr,
úfr, úlfr, vað, vár, vell, veisla, vespa, vist, völlur, yðr,
þjófr, þjórr, őfund, ögr
16-italiană accialo, adorno, alba, cren, baule, boccali,
boiaro, botte, carro, camo, cattelo, cioccia, crespa,
dipoi, gancio, giogo, lume, mattina, mela, mo, ochi-
etto, passo, piada, pupazza, querela, qhiribizzo, spunta,
17-letonă: acs, atmiņa, auss, ârâ, asins, ātri, bagâts,
cerîba, divi, çka, frizieris, galva, gâze, griezt, íirsis,
izlase, izmērs, jaunietis, ka, kā, kabata, kails, kartu-
peļi, jaunietis, jeb, lēni, mala, mamma, mēle, migla,
mîksts, nē, ola, pa, pamanīt, parasti, pirmais,
pļava, puika, punkts, rinda, salds, saule, seši, smarţa,
stikls, tçja, tu, tulkot, upe, vecs, vienīgi, vilna, zupa,
zvans, žurka
18-lituaniană: aki,arti, atspėti, ausis, aušra, bėda, čia,
čigonė, čiulbėti, daina, dantis , dar, darbas, diskusija,
du, figūra, fontanas, giminė, išeiti, ieškoti, jaunimas,
jurginas, kanapė, kėbulas, keli, kepti, kilimas, klijai,
konstitucija, kukurūzas, kurjerių, lapė, lavina, lė-
nadėžė, mama, mėsa, migla, mirti, moneta, paštas,
paviršius, pirm, ramunė, ratas, saldus, santūrus, sauga,
saulė, sąveika, skalbti, skersai, sodžius, sriuba, stiklas,
sulig, svečias, šeši, šokis, šokių, talpa, teta, tėtė, upė,
vai, vaikas, viešėti, voveraitėm, vyskupas, žiurkė
19-macedoneană: барем, чиэма, koлбaсa, компир,
кош, кранче, kрaстaвисa, kрпa, kурka, кутиjа, хaр-
tиja маглa, мoрkoв, oko, пatлижaн, пиe, почне,
прими, `рж, сeди, спaнаk, сто, шунka, три, трeба
30

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
20-maghiară: ambár, bacsó, bátya, bojár, borbély,
csobán, dajka, darabont, domb, és, fiú, gazda, gondol,
katrinca, kolinda, málé, moc, mormol, oriás, ös, pap,
pozdorja, szám, szombat, talp, város, vereb, vigyáz
(cca. 1000 congruenţe );
21-malteză: arlogg, attent, barra, evidenti, farfar, ġab,
ħabb, karru, kaskata, ikraħ, ingrat, ingust, laqgħa, lok,
lumija, lupu, moll, nattiv, portafoll, ried, rota, salvagg,
sofra, spaga, temp, tendenza, utilizza, vagabond, valz,
verita’, virga, vuci, wied, żied
22-norvegiană: ambitiøs, angå, arv, att, avslå, balje,
bjoda, dudi, geta, magr, oevi, rota, skrifa, sufflør, sug,
supe, taka, tjald, trog, ulfr, vatr, vekj, venja, voeta,
vinda( cca. 7000 congruenţe);
23-olandeză: aspiratie, boeket, dwaas, kaas, klaar,
kleur, koord, liniaal, mama , meel, meester, mal, mur-
mureren, lamp, lumineus, oog, pallas, panne, pis, re-
ductie, reputatie, roze, schuur, sproet, vriend,
24-poloneză: ale, aluzja, aplikacja, au!, badać, bialy,
błąd, borsuk, brat, byk, cerkiew, co, czarny fala, fa-
sola, gmina, gołąb, halas, karp, kasztan, kość, lekki,
lew, £awka, mama marchew, meble mięso, mgła, mi-
aranic, pieniądze, po, po£o, port, powies’c’, powόdź,
prom, pusta, rak, sałata, si£a, skórka, skrót, sok,
suchy, szkło, tanio, ucho, zabawa, serwetka, skrót,
śmietana, sok, sto, strόż, suchy szef, szkło, szkoła,
szwagier, szynka, tato, włosy, czarny fala, fasola,
gmina, gołąb, halas, karp, kasztan, kość, lekki, lew,
£awka, mama marchew, meble mięso, mgła, miaranic,
pieniądze, po, po£o, port, powies’c’, powόdź, prom,
pusta, rak, sałata, si£a, skórka, skrót, sok, suchy,
szkło, tanio, ucho, zabawa, serwetka, skrót, śmietana,
sok, sto, strόż, suchy szef, szkło, szkoła, szwagier,
szynka, tato, włosy
25-portugheză: abrupto, agitação, ausência, brusco,
capacidade, calva, choque, comoção, de, excessiva,
excitação, falta, fundo, inflamação, irregularidade, re-
sistência, robustez, ruptura, solução, ulceração,
26-rusă: аминь!, анафора, апостдроф, бандит, бе-
ленгхербрат, kaрtoфeл, kackaд, час, чиерkoв, чиер-
дak, keepпeeчee, душман, энергия, желать, лeв,
лooнa, нос, пастырь, пpeoсвящeнсtвo, причина,
принос, сила, ворота, время
27-sârbă: aгхиутза, аливди, барагладина, бардак,
баштина, базаоkхи, бесметиk, били, бинете, боро-
стеан, брабете, бротаk, бучиуман, чеаkла, черда,
чиозварта, чирип, чиурдар, данаk, дарабант, доди,
додие, досади, драница, дудва, дудуита,
духани,глуп, фанат, фанеата, фестание, форфо-
теала, фурkута, гангание, газорнита голаш, ибов-
ниk, испасение, иуруси, јигајние, kодана, kодарла,
kривец, kривина, kуцkрбета, kуматру, kалkун, лам-
писоара, леорбаи, лигхиоана, липа-липа, литанија,
мантуинта, мисуиала, муче, намете, опаиет, оспат,
папорнитa, парасkовение, пардалниk, паретепле-
DACIA
magazin
сув, перпелеаk, петреkание, пипирига, питура, по-
понац, пуиандру, раkамете, родасkа, pогач, рап-
циуга, рапосаре, ратан, разбоиу, рохоз, роуриkа,
сеkатиу, cвећњак, сијлете, сkумпара, соаkат,
cоходол, спасење, стерз, стиорлаkаи, шиндра, таф-
нос, тандали, тапосица, тинереата, типериг, топ-
љење, тулник, туруиала, урсатоаре, yсна, умре,
вилтоаре, ванзолеала, варатиk, весло, вифореала,
вифорнита, врутеј, занганит, зуруитура(cca 30000
congruenţe);
28-slovenă: baba, bel, bogat, bombaž, breskev, cedilo
čas, čist, črn, en, glava, gleženj, groza, hlače, izpit,
jeklo, koleraba, lev, luč, mera, nič, nos, notri, običaj,
oči, okoli, plača, rak, siv, služba, sok, sol, steklo,
torba, trg, trud, ura, vlada
29-slovacă: baclaty, celina, hochot, chren, cundra,
dedu, dobytok, egres, hra, kosiar, lavica, liec, marinada,
miera, brazdu, palos, pastrnak, peciarka, pleva, pohar,
puska, sane, slanina, stuka, svokra, um, zaloha, zavor
30-spaniola: afuera, agrio, aja!, alba, aquela, arar,
bajo, berza, bombero, cantico, carda, catadura, cedula,
clueca, corteza, jarra, lata, milagro, oriflama, pared,
peligro, pila, queso, suero, tierno, traje, trapo, viaje
31-suedeză: aha!, åker, begynner, blyg, bojar, bråd,
dop, droska, elev, flaska, gård, glädja, grå, hoppa,
kaross, kåseri, kittla, klosa, låda, lam, låta, mascara,
mjol, őga, påminna, piss, reguladetri, smäcker, somn
( cca. 7000 congruenţe);
32-ucraineană: білий, чай, чашка, сіль, крило,
кухня, фрукт, гриб, ікра, лампа, ліки, міра, море,
ніс, око, огорожа, олія, плуг, рівний, сто, церква,
цукор, вечір, ворота, wine, змія
2.-Vechi ideograme cu poţential semantic sus-
ceptibil de a permite o lectură retrospectivă a ci-
vilizaţiei getodace. Limba getodacă şi scrierea
ideografică-posibile legături între civilizaţia geto-
dacă şi vechea civilizaţie chineză
白alb , alba ziua, zorile, aurora ; 欺 amăgi; ,余 amar,
peste limite; 押 apăsa 折 ara, sparge, rupe, desţeleni;
錘 arbore, ax, mastă, catarg; 糸 aţă, fir: 辱 bajoc,
ruşine; 関, sec, post, oprelişte; 寂 başca, separat;鬼
benga, demon, fantomă;醉 beţiv, beat; 冒険 boacănă,
aventură;幸 bucurie, noroc;手帳 caiet; 滑 cast; 悔
căi, regreta ; 古潭, cătun, sat dacic ; 斜 câş, oblic; 割
câşti; 希望 chef;峡谷 chei; canion; 峡 chei ;危険 chi-
chion pericol; 引出し 抽屜chichiţă, sertar ;抽屜 密
chimiţă,ascuns ; 競 争 chios, întrecere;給 料 chirie,
salariu; 桜 cireş; şucar;協 clacă; cooperare;協 同
clacă;効果 coca,odraslă; 観察 constata, observa;角
corn,unghi;鬼 cornea, demon;沸 covăsi, fierbe;婚 cu-
nunie,căsătorie;殺 cura, ucide;独 Dacia ;独国 冪乗
Dak(u)ken, tărâmul Daciei;男子 danci, flăcău;男性
dânsul, om; 男性dânsul;与 da;既 deja;魔demon;動
物 dobitoc;欲求 dorinţă,naz,năzuinţă; 疑 echivoc, în-
doială;響 ecou;努力 efort,corvoadă;労働 efort;越 ex-
31
 DACIA
Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013 magazin
agera;寝 somn, somni;越 excede;誉 faimă; 粉 făină; ; sandale ‫ ; لدنص‬sări ‫ ; صقر‬sâc ‫ش‬ َ ‫ ; ة َّك‬soaţă ‫; تس‬
族 familie, gaşcă; 嬉 ferice;流 fluviu ;葉 frunziş ;褲, sol, ţară ‫ ; ضرأ‬soră ‫ ; عيِجَر‬sorbi ‫ ; برش‬stor ‫; سرت‬
褲子, 褌 gaci;愚 gâgă, prost ;石油 gaiţă, păcură; 保 surd ‫ ; شرطأ‬şef ‫ ; بـحاص‬taur ‫ ; رْوَث‬tulumbă ‫; ةَبْمُلُط‬
証 gaj, garanţie ;黄色 gălbui;家族 gaşcă;貴 ghea, uriaş ‫ ; را َّبَج‬vacă, bală ‫ ; ةرـقب‬vad ‫ ; يداو‬vai ‫ ; عَجَو‬veg-
dragă;冷却装置 gheţărie;檢 gini, privy, vedea;昆虫 etale ‫ ; رضخ‬zahăr ‫رّـكس‬
goangă;腐 gogi; 苦 greu, amar;墓 groapă, cavou;午
後 gagu,după amiază; 崩, 廃 hâi;廃 hâi;減, hâi;販 4-Lumea hindo-aryană şi civilizaţia geto-
haini, trăda,vinde;争 hâră, dispută ;局限 hat;賊 hoţ; dacă- elemente de lexic comun
靈 iele;昨 ieri, trecut ;柔 încet, iavaş, moale;劣 infe- hindi
rior, prost;濁 întunec, turbiditate;費 izâdi, cheltuială absent अनुपस्थित, acid एसिड, barjă बजरा , baită,
;剰 jaf, exces ;演劇 joc, teatru;私妻 jumate,soţia mea; fată, fiică बेटी, butelie बोतल, cameră कमरा, canon,
洗 la, lăia, spăla ;薬 leac ; 取 a lua, şuti, hoţi;霧 lege कानून, cămin चिमनी, capră बकरी, ce? क्या ?,
mâglă, ceaţă;前 mai înainte, mai 眠 mane,dormi;霧 ceai चाय, ceapă प्याज , chenar किनारा, chică, ghioc
雨 măzăriche,chiciură ;短 mic, scurt ; 混合 mozoli, गुच्छा, chimir brîu कमर, chioarţ, oblic तिरछा, chirie
amesteca; 投 năoti, arunca, năpusti;習 nărăvi, învăţa; किराया ,cuţu, câine कुत्ता, cioară, negru काला. cvas
船 navă;望 naz;暗 negură;旨 noimă; 完了 ! gata!, क्वास, deal टीला, dinte दांत ,doi, două दो, duhan
ajunge!;名前 nume;予想 o să-; prognoză;羊 oaie;鳥 धुआं, gol खाली, hălălaie कोलाहल, hop, हॉप hop!
種 oară, păsări;常 obisnuit, normal;潮 ocazie, maree; 4.1. -Cuvinte dacogete în graiul quechua
渦ochi ( de apă); vârtej bulboacă;職 ocupaţie, muncă, (incaş). Au existat legături între civilizaţia geto-
post, slujbă; 歌 odă;灯 opaiţ; lumină,văpăiţă;順 ordin, dacă şi civilizaţiile andine?
comandă;別 osebit;錘 osie,ax,撃 oşti,ataca;乙 oţ, allinyay; arreglay; bendey; chanka; chijllay; chuchu;
hoţoman;坂 pantă, cazan;親 părinţi;煩 păs, deranj; 恐 chukuna; chherqo; chhichiy; chhikanta; destapay;
păs; frică;写 pastişa, copie;罰 pedeapsă;降 pica, dike; diskutiy; fregay; istalla;jamuy; jisp’ay; kulli;
cădea;憎 pizmi, ură ;爆 poc!; explozie;矯 pocăi, kutay; k’ana; k’illmi; larq’a larway ; llimphuchay i;
corecta, îndrepta; 落下prăbuşi;首先primul, moş, moţ; llunk’u; lunk’uy; machay; mama; misi; ńańa ;nitaj;
橋散 răsleţi, distribui;荒 rău, neplăcere;悪 rău;笑 râs; oqo; palqoy;palu; paray; p’iti ;pujyu; qhapariy ;qhe-
川 râu ;祈 rugă;塩 sare;里 sat;;境schei; 術織 saiac, puy; qholu; qotuy; q’otuyoj ;tanqay ;tata; t’ukuy; us-
siac; coase;削 seca, cosi, tăia, rade;惜 sâc!;乳 sâni, qhay; waqay; waqay; wasa; wisq’ay
lapte;聖 sfânt;請 sineca;睡 soileală, soi, somni;寝
somni;縦statură, stat;旗 steag, ceată ; 承知 şti, sci;俗 5.-Concluzii
sucă;絞 suci;吸 suge;苛 ;蒸 sumuţa;勧 susţine;討論 În perspectivă teoretică, constatarea congru-
tacla;嘆 tângui, suspina;寺 templu; 毛 巾 手 拭 enţelor lexicale prezentate, a existenţei unei multitu-
tingeu,ştergar;耐 toleranţă, rezistenţă;然 totuşi, însă; dini de cuvinte “surori” în majoritatea limbilor
昔 trecut ; 酒 ţuică;湿 ud, uda, umezi;確立 ursită; 蕁 europene, la care se adaugă cele aparţinând populaţi-
麻 urzică; 柱 uşor, stâlp, coloană, par ;綿 vată;近隣 ilor din celelalte continente, poate încuraja o lărgire
vecini;戻 verso, vărsa;侵 viola, invada;予 想 vis; a orizontului de cercetare în problematica originii şi
prognoză; 訪 vizita;昔vremurile vech;i習慣 zacon, evoluţiei limbii noastre strămoşeşti, în context euro-
obicei;戦争 zâzanie,război pean şi mondial. Prin conexiune cu datele altor ştiinţe,
3.-Lumea arabă şi civilizaţia getodacă- elemente s-ar putea găsi răspunsul la întrebările privind cauzele
de lexic comun uriaşei diaspore din trecutul îndepărtat şi evoluţia ul-
Limba arabă: ai? ‫ ; ؟هـيأ‬afară ‫ ; ةّرب‬amar ‫ ; ّرُم‬azur terioară a Europei .
‫ ; قرزأ‬ăl ‫ ; لا‬baftă ‫ ; تْخَب‬bamă ‫ ; ةيماب‬bebe ‫; يـبيب‬ Centrarea studiului pe scrierea ideografică va
bob ‫ ; ّبَح‬busolă ‫ ; ةـلصوب‬capră, suport ‫ ; يربوك‬ca permite cuprinderea în aria de cercetări a universului
‫ ; ك‬capse ‫ ; ةـشـبـك‬cămaşă ‫ ; شامق‬cânepă ‫ ; بنـق‬ceafă mirific al limbii, culturii şi istoriei Japoniei, coroborat
‫ ; اَفَق‬ceai ‫ ; ياش‬chibrit ‫ ; تيِرْبِك‬ciucur ‫ ; لكش‬corb cu acela, mult mai vast, al Chinei, al lumii arabe şi al
‫ ; باَرُغ‬corn ‫ ; نرق‬corn ‫ ; نْرَق‬dacuhoară ‫ ; ةَرَكْسَد‬dare vechii lumi amerindiene.
‫ ; ةـبيرض‬deal ‫ ; لـت‬duhan ‫ ; ناَخُد‬ea ‫ ; يه‬fus ‫; سٔاف‬ În perspectiva aplicativă, operaţională, utili-
gaură ‫ ; راغ‬gaz ‫ ; زاج‬giuvaer ‫ ; ; ةَرَهْوَج‬glob ‫ ; ةرك‬gol tatea acestor descoperiri nu este mai puţin importantă.
‫ ; لاخ‬hainie ‫ ; ةَنْحِإ‬hală ‫ ; حير‬haleală ‫ ; لْكَأ‬hali ‫; لكأ‬ Chestiunea de cea mai mare importanţă în
harabaie ‫ ; ةـيبرـع‬hat ‫ ; ّدَح‬hazna ‫ ; زْنَك‬iubi ‫; بح‬ dezvoltarea viitoare a tehnologiei informaţionale o re-
lampă ‫ ; ةـبل‬lanţ ‫ ; ريِزْنج‬lume, stralucire ‫ ;عمال‬mal- prezintă eliminarea clivajului dintre civilizaţia apu-
adie ‫ ; ضَرَم‬maţe ‫ ; ةَدِعَم‬mâne ‫ ; مان‬nai ‫ ; يـان‬năzărire seană, bazată pe cultura alfabetică şi celelalte tipuri
‫ ; رظن‬noi ‫ ; انحإ‬oaste ‫ ; دْشَح‬ogor ‫ ; لقح‬olat ‫ ; ضْرَأ‬orez de civilizaţie, îndeosebi cea extrem-orientală, având
‫ ; زر‬ostaş ‫ ; زاتسآ‬pasăre ‫ ; روفصـع‬păs ‫ ; بـعص‬pâclă la bază cultura ideogramelor.
‫ ; ةَكْرِب‬roată, ocol ‫ ; ةلجع‬rege, cap ‫ ; سأر‬salată ‫س‬ َ ‫ةَطال‬ Din păcate, gândirea apuseană este extrem de

32

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
reticentă la ideea înlăturării prin eforturi reciproce a
barierei comunicaţionale dintre culturi şi insistă
într-un mod agresiv pe ideea că, de exemplu, japonezii
şi chinezii ar trebui să renunţe la scrierea ideografică
pentru a-şi deschide drum spre societatea informaţio-
nală. Este o abordare orgolioasă şi aberantă, care va
întârzia mult procesul osmozei, preconizat de minţile
luminate ale umantităţii.
Occidentul şi Extremul Orient par a fi două
universuri paralele, care n-ar putea face niciodată
joncţiunea la care mă refer.
Este nevoie de o cotitură istorică, limba noas-
tră din bătrâni, alături de alte limbi care au încorporat
istoriceşte elementele unui astfel de tezaur, ar putea
juca, prin excelenţă, rolul de vector.
În remarcabila sa lucrare „Dao, ca o curgere
de apa” (Editura Humanitas, 1996), A.Watts îşi fun-
damentează pledoria sa în sprijinul ideii ca în viitor
ideogramele să devină mijloc general de comunicare,
pe un străvechi proverb chinez, care spune că „o
imagine face cât o mie de cuvinte”.
În acest context este de observat că scrierea
chineză este unică, prin faptul că ea nu foloseşte un
alfabet, ci ideograme, care sunt imagini/simboluri ale
lucrurilor. Cultura occidentală continuă să păstreze
distanţă faţă de acest sistem de scriere, cultivând
prejudecata că este prea complicat şi ineficient să te
apuci în plină eră a informaticii să studiezi ideograme,
care sunt produsul unor vremuri foarte îndepărtate.
Mai mult, există un fel de presiune, care îndeamnă la
„raţionalizarea”acestei scrieri, la convertirea ideo-
gramelor în cuvinte scrise în alfabetul latin.
TEORIA ROMANIZĂRII, O TEORIE
IMPOSIBIL DE DEMONSTRAT
Exisă în istoriografia românească teorii în care
ne-am cantonat şi pe care, de sute de ani, le acceptăm fără
nicio încercare din partea istoricilor noştri de a modifica, de
a adăuga sau de a combate vreuna dintre acestea. De
exemplu, despre cultura antică şi medievală românească
majoritatea istoricilor noştri afirmă că era o cultură nescrisă.
Descoperirea Tăbliţelor de plumb de la Sinaia nu a modificat
cu nimic această concepţie pentru că din start, fără prea
multe cercetări, au fost considerate falsuri. O altă atitudine
ar fi condus spre o altă teorie: cea a caracterului scris al
culturii traco-geto-dace, cu atât mai mult cu cât de la
Tărtăria încoace apar tot mai multe dovezi ale începuturilor
scrierii în acest spaţiu.
O a doua teorie fundamentală în istoria noastră
DACIA
magazin
Consider că scrierea alfabetică ar trebui să se
raporteze semantic la ideograme pentru ca pe baza bi-
nomului ideogramă-cuvânt, să răzbată pe înţelesul tu-
turor multitudinea de tâlcuri ale scrierii ideografice.
Aceasta, în primul rând pentru că „sensul lor este
limpede pentru oricine, indiferent de limba maternă”
(Watts, op.cit.). Pornind de la imaginile ideografice,
poate fi instituit şi dezvoltat în timp un bogat „limbaj
vizual”, inteligibil pentru oricine. Nu este, oare,
dezirabil ca o a doua limbă, alături de cea maternă, să
fie chineza, în forma sa ideografică, sau chiar alături
de engleză? - se întreabă Watts.
Occidentul nu mai poate prelungi închistarea
faţă de această parte de lume. Intrarea în cel de-al
treilea mileniu ar trebui să inaugureze începutul unei
noi ere, bazate pe o largă deschidere reciprocă Orient-
Occident. Se pare că propensiunea spre o nouă gen-
eraţie de tehnologie informaţională va institui o nouă
modalitate de comunicare, în care ideogramele se vor
situa la loc central.
Pe de altă parte, în contextul în care multi-
lingvismul a devenit un imperativ categoric pentru
şcoala secolului al XXI, noile generaţii ar putea fi
stimulate şi sprjinite să înţeleagă, fiecare, mult mai
aprofundat propria limbă, ca interfaţă în însuşirea lim-
bilor străine. Abia atunci se va putea vorbi de societate
informaţională autentică şi de „statul global”.
Azi ne mişcăm inerţial spre viitor într-o soci-
etate tot mai informatizată care, dacă nu-şi va asuma
în timp util revoluţia descrisă mai sus, riscă să devină
o societate entropică, şi niciodată o societate infor-
maţională.
Conf. Univ. Dr. Elena Tereza Danciu
Jurist Gabriel Giorgian Danciu
este cea a formării limbii şi poporului nostru. Dintr-un per-
manent complex de inferioritate, din raţiuni politice de cele
mai multe ori am şters cu buretele istoria străveche şi am
plasat momentul naşterii noastre ca naţiune într-un moment
relativ recent al istoriei românilor şi anume după cucerirea
Daciei de către romani. De aici, teoria romanizării poporului
şi a limbii române. Nimeni, de sute de ani, de la primii noştri
cronicari, nu a fost dispus să accepte alt adevăr istoric decât
acela al convertirii noastre ca popor. Ba mai mult, au fost
momente în care i-am scos cu totul din istorie pe strămoşii
noştri daci. Nu putem contesta faptul că în urma celor două
războaie daco-romane, o parte a Daciei a fost transformată
în provincie romană, dar nici nu putem crede cu seninătate
că cei aproximativ 160 de ani de cucerire romană au şters
33

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
cu buretele istoria anterioară, limba, tradiţiile acestui popor.
În plus, nu vorbim despre o cucerire totală, ci despre o
cucerire parţială a teritoriului locuit de traco-geto-daci, iar
un prim semn de întrebare este cum populaţia rămasă după
retragerea aureliană în fosta provincie a reuşit să-i deter-
mine pe aceia care au fost în afara graniţelor Imperiului
Roman să accepte pur şi simplu o limbă şi o cultură care
nu le-a aparţinut. Prin cucerire a fost firesc să existe influ-
enţe romane asupra culturii geto-dace. Dar dacii rămaşi
liberi, în spaţiul neocupat, cum au putut fi obligaţi să vor-
bească limba latină atât timp cât chiar în teritoriul cucerit
constatăm o revenire la matcă? S-a susţinut de multe ori
că am rămas o insulă de latinitate într-o mare slavă pentru
că în momentul stabilirii acestora în vecinătatea şi pe teri-
toriile noastre am avut o cultură cristalizată pe care ne-am
păstrat-o, chiar dacă în perioada migraţiilor am fost un
popor fără o entitate statală. Marele merit al rezistenţei
noastre ar fi fost acela al nobilei moşteniri romane? Civiliza-
ţia romană ar fi fost flacăra care a călit acest popor, ar fi fost
liantul care l-a unit şi datorită căruia vorbim despre continu-
itate în acest spaţiu într-o perioadă de grele încercări?
Nimeni nu încearcă să evidenţieze faptul că
această cultură deja formată o datorăm strict daco-geţilor.
În plus, practica cuceritorilor romani nu a fost aceea de a
distruge orice urmă din populaţia şi cultura provinciilor în-
corporate în imperiu. Aplicarea organizării politice, admi-
nistrative, fiscale, juridice romane şi limbii latine mai ales în
zonele puternic romanizate, adică în localităţile urbane ro-
mane, nu au exclus deloc obiceiurile juridice sau nejuridice,
limba şi religia autohtonilor. Astfel, pe teritoriul provinciei
Dacia puternic romanizate au fost coloniile romane. Acolo
vorbim despre un mod de viaţă, un mod de organizare
asemănător celui de la Roma. Acolo erau vorbitorii limbii
oficiale. În majoritatea spaţiului, autohtonii trăiau în vechile
obşti săteşti, respectau vechile obiceiuri juridice şi îşi vor-
beau limba străveche. După retragerea aureliană, obştea
teritorială a devenit forma de organizare răspândită chiar în
fostele colonii. Obiceiurile juridice ale dacilor au continuat
să se aplice chiar în perioada cuceririi şi ca dovadă, în mă-
sura informaţiilor pe care le avem, comparaţiile ne permit
să remarcăm că sunt norme pe care le regăsim aşa cum
fuseseră înainte de cucerire. Şi, cu toate acestea, în mod
paradoxal, chiar dacă am fost ultima provincie cucerită am
fost cei care am asimilat într-un timp relativ scurt cultura şi
limba cuceritorilor? Sunt elemente în teoria romanizării
poporului nostru care nu se leagă decât dacă am admite că
ori am pierit în totalitate de pe faţa pământului după cele
două războaie daco-romane, ori am lăsat casă şi masă şi
am plecat un întreg popor, cu căţel şi cu purcel, la sud de
Dunăre. Cum însă dovezile arheologice şi izvoarele narative
nu susţin niciuna dintre aceste ipoteze, ar trebui să aducem
rectificări teoriei romanizării.
Cum să combaţi însă ataşamentul istoricilor noştri
faţă de cultura romană şi limba latină manifestat încă de la
începutul istoriografiei româneşti. Primii noştri istorici, şcoliţi
DACIA
magazin
pe la colegiile iezuite din Polonia, aveau să constate în
primul rând asemănarea dintre limba latină şi limba română.
Printre aceştia se afla şi Grigore Ureche care, în-
văţând la Şcoala Iezuită de la Liov, în Polonia, arăta în
Letopiseţul Ţării Moldovei, scris în 16401, că „… de la râm-
leni ceale ce zicem în latină, pâine ei zic panis, carne, ei zic
caro, găină, ei zicu galena, muierea, mulier, femeaia, fem-
ina, părinte, pater, al nostru, noster şi altili multe din limba
latinească, că de ne-am socoti pre amănuntul, toate cuvin-
tile le-am înţelege”2. Pentru ca apoi în capitolul Pentru Ţara
Ungurească de Jos şi Ardealul de Sus să constate că:
„Rumâni câţi se află lăcuitori în Ţara Ungurească şi la Ardeal
şi la Maramoroşu, de la un loc suntu cu moldovenii şi toţi
de la Râm se trag”3.
Miron Costin este continuatorul lui Grigore Ureche,
învăţând ca şi acesta în Polonia, la Colegiul Iezuit din Bar
şi apoi din Cameniţa. Problema originilor este una dintre
problemele care l-au preocupat pe Miron Costin, iar lucrarea
De neamul moldovenilor din ce ţară au ieşit strămoşii lor,
scrisă în ultimii şapte ani ai vieţii sale, caută să ofere
răspuns acestor preocupări4. Concluzia ar fi aceea că: „ În-
ceputul ţărilor acestora şi neamului moldovenesc şi munte-
nesc şi câţi sunt şi în Ţările ungureşti cu acest nume români
şi până astăzi…” „… toţi un neam şi odată descălecaţi
sunt…” pornind de la „…Traian împăratul Râmului, cu
câteva sute de ani peste mie trecute…”5.
Ultimul domn pământean al Moldovei înainte de
instaurarea domniilor fanariote şi, în egală măsură, un mare
erudit, Dimitrie Cantemir, a încercat să demonstreze în
Hronicul vechimei a româno-moldo-vlahilor atât unitatea şi
continuitatea etno-politică a românilor, cât şi originea lor ro-
manică. După cucerire, legile aplicate în provincia Dacia
erau legi romane care, prin continuitate, pun bazele unui
„drept imperial”6.
Este meritorie încercarea acestora de a argumenta
unitatea şi continuitatea românilor, însă greşeala tocmai de
aici porneşte, pentru că în încercarea de a ne afilia unei cul-
turi considerate superioare am şters cu buretele rădăcinile
străvechi ale neamului nostru. Pe de altă parte însă, trebuie
să ne gândim că cercetătorii noştri de atunci se raportau la
izvoarele narative cunoscute la acea vreme. De aceea, am
putea să spunem că avea mare dreptate Hadrian Daicovi-
ciu, când scria că: „ Din cartea cea mare a istoriei vechi a
acestui popor ni s-au păstrat doar câteva file; zeci de pagini,
fără îndoială din cele mai interesante, s-au pierdut pentru
totdeauna, iar multe, şi mai interesante poate, n-au fost
niciodată scrise”7. Este greu să susţii un adevăr istoric dacă
nu ai toate dovezile şi argumentele pe care să se bazeze
acest adevăr. De condamnat nu sunt istoricii de atunci, ci
cei de acum care, în ciuda descoperirilor recente, nu mo-
difică nici o literă din teoriile cunoscute până acum în pri-
vinţa originii şi mai ales vechimii acestui popor. Teama de
compromis îi determină pe istoricii contemporani să ignore
orice altă dovadă care i-ar putea duce pe altă cale decât pe
cea bătătorită.
34

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
Am putea spune că au faţă de istoria noastră stră-
veche aceeaşi atitudine pe care au avut-o reprezentanţii
Şcolii Ardelene: Petru Maior, Gheorghe Şincai sau Ioan Ino-
cenţie Micu Klein, vehemenţi în evidenţierea unei origini pur
latine a românilor. De ce această vehemenţă? Din dorinţa
de a depăşi statutul românilor din Transilvania de „naţiune
tolerată” sau dintr-un servilism faţă de Papă? Sunt argu-
mente care susţin ambele ipoteze. Cert este că opiniile
reprezentanţilor Şcolii Ardelene şi ai curentului latinist au
făcut mult rău atât istoriei politice cât şi istoriografiei
româneşti. Curentul latinist s-a răspândit pe întreg teritoriul
românesc, nu numai în Transilvania, şi a cunoscut o pre-
lungire şi în secolul al XIX-lea, printre adepţi numărându-
se August Treboniu Laurian, care în Istoria românilor,
publicată în 1853, pornea de la fondarea Romei. Istoria
românilor era, în consecinţă, o continuare a istoriei Romei
iar românii nu erau altceva decât urmaşii romanilor8.
Secolul al XIX-lea, prin cercetările şi eforturile lui
Bogdan Petriceicu Hasdeu, Nicolae Densuşianu, Cezar Bo-
lliac, ale marelui nostru poet Mihai Eminescu sunt readuşi
pe scena istorică în locul binemeritat strămoşii noştri geto-
daci. În revistele şi operele literare vor fi multe pagini dedi-
cate eroismului şi calităţilor excepţionale ale geto-dacilor.
În literatura de specialitate putem vorbi despre dacologie
prin lucrările lui Vasile Pârvan, Constantin şi Hadrian
Daicoviciu sau Iosif Constantin Drăgan. Cu toate acestea,
nici chiar în momentele de glorificare a dacilor nu am putut
scăpa de doctrina romanizării pe care o regăsim şi în mo-
numentala operă a lui Nicolae Iorga.
Particularizând, şi trecând de la istorie către istoria
dreptului românesc, aceeaşi teorie este transpusă în încer-
cările de a demonstra originea dreptului cutumiar românesc
numit şi Legea ţării sau Obiceiul pământului. Dintre jurişti,
adepţi ai romanizării dreptului cutumiar românesc au fost
Ştefan Longinescu, Ioan Peretz şi Andrei Rădulescu.
De exemplu, Ştefan Longinescu, deşi nu îm-
părtăşeşte ideea exprimată de latinişti potrivit căreia, după
cucerire, dacii au fost nimiciţi, este de acord că în perioada
în care Dacia a fost provincie imperială, s-a putut forma un
fond juridic şi o „mentalitate juridică romană, care să ajungă
organică şi să treacă prin moştenire din generaţie în alta”9.
În cursul său de Istoria dreptului românesc, Ioan
Peretz prezintă într-o primă parte normele dreptului roman
clasic cu motivaţia că acestea reprezintă „ fondul roman al
dreptului nostru”10.
Andrei Rădulescu încearcă, în plus, să realizeze
un studiu comparativ pe baza căruia semnalează
asemănări privind instituţia familiei (organizarea, drepturile
tatălui asupra copiilor, puterea bărbatului asupra soţiei, situ-
aţia averii soţului, luarea de suflet, dezmoştenirea etc.); a
regimului bunurilor (proprietatea, uzufructul, servituţile); a
obligaţiunilor şi contractelor (acordul de voinţă, transmiterea
prin predare, baterea palmei, aldămaşul, pactul comisoriu,
emfiteoza); a rumâniei (colonatul); a succesiunilor (testa-
mentul oral, egalitatea între moştenitorii de sânge); respec-
DACIA
magazin
tiv a procedurii de judecată (aducerea la judecată, evitarea
judecăţii în lipsă)11.
Până la urmă, studiile comparative pot stabili atât
asemănări cu normele romane, cât şi cu obiceiurile şi legile
traco-geto-dace, ceea ce face ca şi la susţinătorii romanităţii
normelor cutumiare româneşti să existe ideea că obiceiurile
şi legile dacilor nu au dispărut întrutotul.
Astfel, Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei
scria că după părăsirea Daciei „legile romane au început să
se strice şi să se schimbe de către daci”12.
Bogdan Petriceicu-Hasdeu, formulând o teorie in-
teresantă despre strat şi substrat, arată că în spaţiul
Carpato-Dunăreano-Pontic originari au fost întâi pelasgii
peste care s-au aşezat tracii, cuceriţi mai târziu de către ro-
mani. Poporul român este rezultatul acestei întrepătrunderi,
iar regulile sale juridice urmează acelaşi destin.
Ştefan Longinescu, nefiind de acord cu teoria nimi-
cirii dacilor în urma cuceririi, afirmă, în egală măsură, că
n-au pierit nici toate obiceiurile pământului; de aceea s-au
putut înrâuri între ele obiceiurile pământului, obiceiurile
coloniştilor cu regulile dreptului roman nou aduse”13.
Realitatea admisă de majoritatea istoricilor noştri,
fie că vorbim de istoria politică, fie că vorbim strict de istoria
dreptului românesc este aceea că, deşi în Dacia din pe-
rioada cuceririi au fost aplicate normele dreptului roman, to-
tuşi populaţia autohtonă ,care a continuat să trăiască în
vechile obşti teritoriale cunoscute la geto-daci din vremuri
străvechi, a aplicat legile şi obiceiurile existente în soci-
etatea geto-dacă înainte de cucerire. Aşa cum precizasem
ceva mai devreme, romanii au fost extrem de flexibili din
acest punct de vedere, admiţând aplicarea normelor şi prin-
cipiilor provinciilor cucerite, dacă acestea nu contraveneau
ordinii juridice romane. De aceea, după retragerea aure-
liană, regăsim în normele de conduită ale obştilor teritoriale
aceleaşi reglementări cunoscute şi aplicate la geto-daci. Cu
alte cuvinte, obştea teritorială tradiţională cu normele ei a
reprezentat o constantă în istoria veche a acestui popor.
Desigur, nu putem exclude influenţa romană asupra drep-
tului cutumiar românesc, după cum nu putem exclude nici
influenţa slavonă sau bizantină, sau chiar otomană într-o
mai mică măsură, dar nu putem fi de acord cu ideea că
„Legea ţării” sau „Obiceiul pământului”, aşa cum s-au numit
vechile noastre reglementări, au avut o origine daco-ro-
mană. Originare, în adevăratul sens al cuvântului, nu pot fi
decât legile şi obiceiurile străvechi ale acestui popor care
au continuat să se aplice indiferent de faptul că doar o parte
a teritoriului Daciei a fost cucerit de romani şi indiferent de
stăpânirile vremelnice cunoscute în perioada migraţiilor.
Pe de altă parte, Dacii liberi au trăit grupaţi în obşti
şi au împărţit dreptatea după vechile obiceiuri. După re-
tragerea aureliană ar fi trebuit să existe diferenţe între drep-
tul aplicat în fosta provincie şi obiceiurile juridice ale dacilor
liberi. Cu toate acestea, nici din conţinut şi nici din denu-
mirea sistemului de drept cutumiar românesc nu rezultă
diferenţe. În ciuda faptului că după întemeierea statelor me-
35

Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013
dievale româneşti, românii au fost în permanenţă despărţiţi
politic, legile lor denumite „Legea ţării” şi nu legile Ţărilor
române formează un tot unitar. Această unitate de conţinut
nu o datorăm cuceririi şi influenţelor romane, ci existenţei
unei culturi închegate în perioada anterioară războaielor
daco-romane.
Este un punct de vedere pe care istoricii noştri ar
trebui să pună accentul şi să încercăm să vedem istoria
noastră şi altfel decât s-a scris până acum, cu atât mai mult
cu cât avem dovezi arheologice care permit şi alte ipoteze
sau argumentări decât cele cunoscute până în prezent.
_______________
1. Al. Piru, Literatura română veche, Editura pentru Literatură, Ed. a II-
a, 1962, p. 109;
2. Gr. Ureche, Letopiseţul Ţării Moldovei, în Al. Piru, op. cit.,p. 115;
3. Idem;
DACIA
magazin
4. Al. Piru, op. cit., p.125-126, 135 şi urm.,
5. Miron Costin, De neamul moldovenilor din ce ţară au ieşit strămoşii
lor, în Opere alese, Editura Tineretului, Bucureşti, 1965, p. 217;
6. D. Cantemir, Descriptio Moldaviae, Ediţia Academiei Române, 1872,
Pars Secunda, Politica, cap.I, p. 35, cap.XI, p. 100;
7. Hadrian Daicoviciu, Dacii, Editura pentru literatură, Bucureşti, 1968, p. 64;
8. L. Boia, România. Ţară de frontiera a Europei, Editura Humanitas, Bu-
cureşti, 2001, p. 29-30;
9. Şt. Longinescu, Istoria dreptului românesc, Bucureşti, 1908, p. 10-11;
10. I. Peretz, Curs de istoria dreptului roman, vol.I, Ed. a II-a, Bucureşti,
1926, p. 110;
11. A. Rădulescu, Romanitatea dreptului nostrum, Academia Română,
Memoriile Secţiei Istorice, Secţia a III-a, tom. XXI, men I;
12. D. Cantemir, Descrierea Moldovei, Bucureşti, 1961, p. 135;
13. B. P. Hasdeu, Etymologicum Magnum Romaniae, 1976, p. 8;

IV. DIN ACTIVITATEA FUNDAŢIEI ŞI A FILIALELOR

Întrunirea membrilor societăţii

REÎNVIEREA DACIEI
din New York
- 6 noiembrie 2013 -
De ani de zile a devenit o tradiție ca întâlnirile
membrilor și simpatizanților Societății Internaționale ”Reîn-
vierea Daciei” (Dacia Revival) din New York să aibă loc în
prima miercuri din fiecare lună. Întotdeauna aceste întâlniri
sunt așteptate cu nerăbdare.
În seara zilei de 6 noiembrie a.c., întrunirea
”Dacia” s-a desfășurat în sala festivă a elegantului restau-
rant românesc ”Bucharest” din Sunnyside, Queens, NY.
Tema generală a întrunirilor: ”Cercetări și ipoteze referitoare
la daci și nu numai” permite o gamă variată de subiecte atât
din trecutul îndepărtat al neamului nostru, cât și din actua-
litate.
Sub conducerea președintelui societății, dr.
Napoleon Săvescu, au fost prezentate și comentate mate-
riale inedite și de larg interes despre istoria noastră mile-
nară, despre aportul major al strămoșilor noștri la cunoașterea unor aspecte mai puțin dezbătute în mass-
întemeierea unei societăți puternice, despre noi descoperiri media românească, cum sunt: ”Cetatea getică Halstatiană
și ipoteze referitoare la mărețul drum parcurs de daci de-a Noviodunum (Saccea)” - editorial al istoricului Nicolae Nico-
lungul mileniilor, despre acțiunile lăudabile ale compatrioților lae - și ”Străvechea noastră dreaptă credință monoteistă” –
noștri de peste Prut de a se uni cu Țara-Mamă, România. articol documentat al conferențiarului universitar dr. G.D.
Pentru început, a fost prezentat ultimul număr, din Iscru. Alte titluri sugestive: ”Asemănări între obiectele din
octombrie, al revistei ”Dacia magazin”. S-au scos în evi- Tezaurul de la Pietroasa, orfevreria francilor/merovingieni
dență articole care aduc o contribuție importantă la și alte civilizații”, ”Taina Kogaionului, muntele sacru al
dacilor”, ”Tăblițele de Plumb” (propuneri de descifrare a tex-

36
 DACIA
Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013 magazin

tului), ”Despre Transnistria dacică” ș.a. Articolul prezentând În câteva dintre poeziile sale din cartea
Dacia creștină începe cu un motto al arheologului american ”Condamnarea”, Virgil Ciucă subliniază ideea că noi sun-
W.Schiller care confirmă convingerile Societății Inter- tem ”fiii dacilor” și că avem datoria sfântă de a continua
naționale ”Reînvierea Daciei”: ”Civilizația și istoria au în- lupta pentru întregirea neamului românesc:
ceput acolo unde locuiește neamul românesc”. Printre ”Am pornit Marșul Unirii
aparițiile editoriale recente, este semnalată cartea ”Geno- Marșul dorului de țară
mul uman” al cercetătorilor dr. Georgeta Carcoș și prof. dr. Fii de daci și-ai nemuririi
Alexander Rodewald. Din succinta prezentare a cărții Peste-o vatră milenară.
înțelegem că autorii demonstrează, cu puterea de netăgă-
duit a științei genetice, că noi, dacii, suntem un neam unic, Am pornit marșul dreptății
că nu suntem urmașii Romei, ci urmași ai neamului daco- Pentru patria străbună
getic. Pe Câmpia Liberății
În continuare a fost proiectat un film artistic realizat Fi-vom iarăși împreună.
de confrații noștri din Republica Moldova și care surprinde
viața geto-dacilor din trecutul îndepărtat precum și lupta lor Bucureștiul, Chișinăul,
pentru libertate transmisă generațiilor tinere. Două inimi românești!
Un alt film istoric despre fosta Republică Banat, Mândre străjuiesc Ceahlăul
despre Timiș-Torontal și despre acțiunile bănățenilor de a Cetele moldovenești.
se uni cu România a suscitat interesul oamenilor.
A fost anunțat faptul că, în urma solicitărilor venite Ne-am unit prin crez și faptă
de la frații noștri de peste Prut, Consiliul director al filialei Respectându-ne cuvântul
Getia Minor din Tulcea a înființat, în 10 septembrie a.c., sub- Urmărind o cale dreaptă
filiala TRAGETIA cu sediul în R. Moldova. Le dorim deplin Să ne întregim pământul.
succes! .........................................
*** Poartă steagul re-ntregirii
În New York, de douăzeci de ani funcționează ce- Tinerii urmași de daci,
naclul literar ”Mihai Eminescu”, condus de către distinsul Țelul sfânt al reunirii
preot-profesor universitar Theodor Damian care este un Le va da viteaz cârmaci”.
membru de marcă al societății ”Reînvierea Daciei”. De-a (Marșul Unirii)
lungul anilor, cenaclul a lansat peste 300 de cărți ale com- Participanții la sesiunile cenaclului i-au felicitat pe
patrioților noștri din România și din Statele Unite ale cei doi poeți iar dr. Napoleon Săvescu și-a exprimat bucuria
Americii. Recent, în cadrul cenaclului au fost lansate două de a vedea că ideile propagate cu înțelepciune de societate
cărți de poezii ale scriitorilor Ion Burcin (BION) și Virgil își găsesc ecou în creația multora dintre scriitorii români din
Ciucă, ambii locuind în New York și fiind cetățeni români și diaspora americană.
americani. Câteva dintre poemele acestora omagiază istoria La solicitarea mai multor români din New York, în-
dacilor și îndeamnă la neuitare. Președintele societății noas- cepând cu luna octombrie, ziarul ”Romanian Journal” pub-
tre, dr. Napoleon Săvescu, i-a felicitat pe cei doi poeți pentru lică, în foileton, cartea ”Noi, Dacii” al cărei autor este
talentul lor și pentru versurile care îi omagiază pe strămoșii președintele societății noastre, dr. Napoleon Săvescu.
daci. De asemenea, au fost apreciate poeziile cu subiect Reporter,
patriotic. prof. Mariana Terra

37
 DACIA
Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013 magazin

Adresele distribuitorilor revistei «Dacia Magazin» în ţară şi în străinătate

DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY 12. Ion Gâju - preşedinte Marisdava
Dr. Napoleon Săvescu Str. Ion Buteanu nr. 14, Ap. 17
21-26 Broadway, New York 11106 USA Târgu Mureş, jud. Mureş
Tel. 7189321700, 0318106172 Fax. 7187287635 Tel: 0721 59 48 79
e-mail: nsavescu@nyc.rr.com 13. Vladimir Brilinsky -
2. Ilie Enciu, director DRIS preşedinte Filiala Transilvania,
str. Arbustului nr. 2B Str. Carpaţi nr. 12, Bl. F, Ap. 11
Bucureşti, sector 2 Deva, jud.. Hunedoara
Telefon: 021 240 1218; 0745033960 Telefon: 0254 223 853
3. Asociaţia Dacologică Barboşi – Galaţi, e-mail: malus_dacus @yahoo.com
Prof. Aurel Manole 14. Asociația Româna din Valenciana
Str. Serei Nr. 4, bl. A 14, Sc. B, et. 4, ap. 36, Galaţi , “Ulpia Traiana” – Alicante
Jud. Galaţi Adresa: Centro Social “José llorca Linares” C/Goya,
Tel. 0754022616 s/n Benidorm, 03502, Alicante, Spania
4. Clinica de Medicină Integrată, Tel: (0034) 625258732; 600096220
Dr. Corneliu Băbuţ E-mail: contact@ulpiatraiana.es,
Comuna Maşloc, Jud. Timiş www.ulpiatraiana.es
5. Ing. Eugen Ciobanu Președinte: Dorina Apostol
B-dul Nicolae Bălcescu, bl. 2, sc. D, et. 3, ap. 65 15. Asociația Rumania Euskadi Decebal
Buzău, cod 210246, Tel. 0760176649 Țara bascilor Spania
6. Maria Pruteanu Președinte : Nicu Denisov
str. Basarabia, nr. 11, sat Corlăţeni,
Raion Răşcani, MD - 5616, Republica Moldova Adresa : Serapio Mujika ,39, 1b, Bidebieta, Donostia,
E-mail: marielaprut@gmail.com Gipuzkoa, Pais Vasco.
7. Domniţa Raţiu Web : www.asdecebal.org
str. Freziei nr. 12, bl. 10, sc. A, ap. 5 E-mail : asdecebal1@hotmail.com
Braşov, jud. Braşov 16. Asociatia Dacia-Mediterranee
8. President prof. Alexandru Stan, Adresa: 170 Chemin de la Valcaude, B.P.353, 34204
Asociatia «Dacia-Helvetia» Case postale 78, Sete Cedex, Tel: +33467742355E-mail:
CH-1800 Vevey 1. pernin.claude@libertysurf.fr
Tel. 004021 944 93 36; www.dacia-mediterranee.org
E-mail: titanget@hispeed.ch Președinte asociație: Claude Pernin
Site: www.facebook.com/DaciaHelvetia 17. Filiala Getia Minor – Tulcea,
9. Eugenia Semenciuc Preşedinte Nicolae Nicolae
Spania - Madrid
Telefon: 00346 440 65 372 Str. Florilor Nr. 37, Tulcea, Cod 820035, Jud. Tulcea
10. Societatea Culturală Română „Dacia” Tel. 0729011003, 0752104184,
Plushkis Nicolae - preşedinte e-mail: getiaminor@yahoo.com
Republica Kazahstan 18. Valentina Găluşcă
100017, Or. Caraganda, str. Tulepova, 17-14 Str. Zadnipru 7/3, ap. 65
Telefon: 7212/42-14-85, 476848 Chişinău, Republica Moldova
Mobil: +77012189472, +77776931280 E-mail: galusvalenta@yahoo.com
Telefon: +40743939727 19. Maricica Ciubara
E-mail: romani_kazahstan@yahoo.com Republica Moldova, Chişinău,
11. Comunitatea Românilor din Serbia strada Şoseaua Hinceşti, 58, apartamentul 40
(Zajednica Rumuna U Srbiji) Telefon: 00373 69 32 75 94
Ion Cizmaş - preşedinte 20. Dumitru Ciobanu
str. Vasco Popa, nr. 16, cod. 26300
Oraş: Vrsac, Serbia Basarabia, satul Horodiște, raionul Călărași
Telefon: +381 13 837 336 21. Carmen Trentea - Librăria Spirituală
Mobil: +381 63 38 22 23 Str. Frumoasă, nr. 28 B
E-mail: comunitatea@gmail.com sect. 1, Bucureşti
www.comunitatea-romanilor.org.yu Telefon: 0723 54 32 79

38
 DACIA
Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013 magazin

Fundaţia DACIA REVIVAL, Filiala Geţia Minor - Tulcea,

A N U N Ţ Ă:
Se primesc comenzi pentru livrarea celor două cărţi:
NOI NU SUNTEM
URMAŞII ROMEI, vol. I
şi
NOI, DACII, vol. II,
autor
dr. NAPOLEON SĂVESCU.
Informaţii:
dl. Nicolae Nicolae,
telefon: 0729011003, 0752104184,
Str. Florilor Nr. 37, Tulcea, Cod 820035, Jud. Tulcea
e-mail: getiaminor@yahoo.com

aceasta cu puterea de netăgăduit a geți. Această concluzie nu are arbitra-

Cartea ”Genomul uman” ai
cărei autori sunt distinșii dr. Georgeta
Cardoș și prof. dr. Alexander Rode-
wald, propune o călătorie genetică
inedită care demonstrează – de data
ştiinţei biologice – că noi, românii de
pretutindeni, suntem un neam unic, că
noi nu suntem urmaşii Romei şi, ca
atare, avem dreptul inalienabil de a fi
consideraţi ceea ce, de fapt, suntem:
urmaşi ai neamului daco-getic. Azi,
oamenii de ştiintă pot stabili traseul
parcurs de strămoşii noştri, care,
acum 60.000 de ani, s-au aventurat
afară din Africa pentru a coloniza
Europa.
Paleo-antropologia, antro-
pologia populațională și fizică, gene-
tica umană și moleculară, cito-
genetica, genetica biochimică, imuno-
genetica, genetica populaționară, pa-
leogenetica, biologia evoluționistă, se
constituie toate într-o nouă și impor-
tantă sursă de evaluare științifică a tre-
cutului uman de pe teritoriul vechii
Dacii, actuala Românie. Concluzia
cercetătorilor este clară: înaintașii
noștri au fost și sunt străvechii daco-
riul opiniei, ci este bazată pe rigorile
de netăgăduit ale științei genetice.
Meritul fundamental al auto-
rilor cărții este acela de a fi demonstrat
științific structura genetică, originea,
evoluția și răspândirea geografică a
omului contemporan. De asemenea,
cercetătorii au scos în evidență struc-
tura socială a populațiilor vechi și a
celor actuale, combinațiile genetice
ale diferitelor popoare de-a lungul
timpului și importanța pe care aceste
descoperiri o are în medicina legală,
în analiza și diagnosticarea bolilor
genetice, precum și în modul prin care
pot fi tratate. Ca urmare, descoperirile
genetice au semnificații de importanță
vitală pentru viața oamenilor și, de
asemenea, ele contribuie fundamental
la cunoașterea și evaluarea originii
unui neam de pe pământ.
Comenzile se primesc la dl. Nico-
lae Nicolae, telefon: 0729 011 003.

ABONAMENTE «DACIA MAGAZIN»

Începând cu data de 1.01.2013, preţul unui abonament la revista noastră este: 65 lei anual,
pe adresa: Tulcea, str. Florilor nr. 37, dl. Nicolae Nicolae,
telefon: 0729011003 sau 0752104184.

39
 DACIA
Nr. 95 (anul XI), noiembrie 2013 magazin

NORME DE REDACTARE A TEXTELOR PENTRU PUBLICARE

l Textele trimise la redacţie pentru publicare vor fi redactate cu mijloace moderne: fişier
word, pe o singură coloană, text cu diacritice, Times New Roman, mărime 12 pct;
l Fiecare text va avea la sfârşit numele autorului, localitatea şi telefonul fix sau mobil de contact;
l Trimiterile vor fi scrise la sfârşitul materialului, evitându-se generarea lor automată ca
notă de subsol, fiind numerotate normal în text şi la final, încadrate în paranteze pătrate;
l Articolele vor fi însoţite de 1 - 3 imagini sugestive;
l Materialele mai lungi de 4-5 pagini vor fi fragmentate de autori, trimiţându-ni-le succesiv sau
toate în acelaşi grupaj;
l Pentru fondul de imagini al revistei se vor trimite fotografii, filme, precizându-se locul,
data, evenimentul, participanţii şi realizatorul imaginii;
l Materialele trimise prin mail vor avea la rubrica SUBIECT numele autorului şi titlul pe scurt;
l Corespondenţa se primeşte pe adresa: GETIA MINOR, str. Florilor, nr. 37, Tulcea, cod poştal:
820035, jud. Tulcea, România.
l Materialele se vor trimite la următoarele adrese de mail:
revistadaciamagazintulcea@gmail.com; pozerevistadaciamagazintulcea@gmail.com

ANUNŢ IMPORTANT
În urma solicitărilor venite din Republica Moldova,
în data de 10 septembrie 2013, Consiliul Director al Filialei Geţia Minor Tulcea
a acceptat şi aprobat înfiinţarea subfilialei

TIRAGEŢIA
din Republica Moldova

I. EDITORIAL -Conf. univ. dr. G. D. Iscru - Dacia nemu- 1 Sacru al dacilor (III)
S ritoare şi importanţa unităţii, suveranităţii şi identităţii
naţionale
9. Viorel Dolha - Totul despre Transnistria Dacică (II)
10. Nicolae Nicolae - Cetatea Dinogeţia (Garvăn)
26
28
III. DOCUMENTAR, DEZBATERI, POLEMICI,

U
II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE 1. Conf. univ. dr. Ion D. Dunăreanu - Marea diasporă a
2. Col. (r) ing. ec. Nicolae C. Grosu - 1 Decembrie 5 graiului străbun 30
1918 - Marea unire a provinciilor Daciei edenice - Ziua 2. Conf. univ. dr. Elena Tereza Danciu, jurist Gabriel
naţională a României Giorgian Danciu - Teoria romanizării, o teorie imposibil 35
M 3. Av. Oana Coandă - Mihai Viteazul - imagine, mit,
istorie (partea a III-a)
9 de demonstrat

4. Costel Popescu - Sanctuarele de la Sarmisegetuza 13 IV. DIN ACTIVITATEA FUNDAŢIEI ŞI A

A
5. Constantin Olariu - Tăbliţele de plumb (III) FILIALELOR
6. Lucreţia Eugenia Brezeanu - Ursita, ineditul roman 19 1. Întrunirea membrilor Societăţii DACIA REVIVAL, New 36
al lui Bogdan Petriceicu Haşdeu, cronică a continuităţii York
tradiţiilor culturale ale civilizaţiei dacilor 2. Adresele distribuitorilor revistei „Dacia Magazin” în ţară 38
R 7. Carlo Troya - Istorie getică sau gotică (III)
8. Cristina Pănculescu - Taina Kogaiononului. Muntele
22
24
şi străinătate
3. Noutăţi editoriale - Fundaţia DACIA REVIVAL 39

40
 Preţ: 4,00 lei
5$ pentru străinătate