Barza

Printre triburile illyro-trace, consemnate de autorii antici, se afla și cel numit VARDIAEI. Acest
etnonim provine din VAR DIAEI ”Neamul (Soiul) Cel Mai Strălucit (Luminat; Cinstit; Vrednic; Bun;
Plăcut)”; cf. rom. văr; fire (sg.); arom. fară ”neam; familie”; rom. tui ”însemn voievodal”; în toi; tei; zai
”polei”; ziuă; duios; latin. dies ”zi; lumina zilei”; alban. dua ”a iubi; a dori; a plăcea”. De la aceste
tâlcuri, VAR'DIAEI a dat, în română și în cele două limbi înrudite cu ea, latina și albaneza, numeroase
cuvinte, printre care: rom. verde; bartă ”cunună”; foarte; forță; perjă; varză; feredeu ”baie; localitate
balneară”; latin. veritas ”adevăr”; viridis ”verde; înverzit; proaspăt; viguros; în puteri”; virtus ”bărbăție;
forță sufletească; virtute; valoare; calitate deosebită”; alban. i bardhe ”alb”; i verdhe ”galben”. Din
VARDIAEI vine și rom. barză, privită ca o pasăre plăcută, care nu face niciun rău oamenilor și care
vestește primăvara, anotimpul în care începe vremea să se încălzească. De altminteri, termenul V-
ARDIAEI era înțeles și ca ”Cu Căldură; Când se încălzește”, dar și ”Care arde”, de unde și superstiția
că, dacă îi faci rău berzei, îți dă foc la casă!
Barza este o pasăre migratoare, din ordinul Picioroangelor, cu ciocul, gâtul și picioarele foarte lungi.
Se spune că berzele au în cuib pietre nestemate, care au puterea de a vindeca. Tot despre berze se spune
că sunt sfinte și plăcute lui Dumnezeu. Barza aduce noroc casei unde își face cuibul și o ferește de foc,
șerpi, broaște, ulii, insecte și, de aceea, nu e supărată de om cu nimic. Hrănindu-se și cu șerpi, ea este
invocată împotriva acestora, ca în acest descântec din Catane, județul Dolj:

Pasăre pistruie
Pe anin se suie.
Aninul s-a aprins,
Ploaia mi l-a stins.
Tatavei de alun,
Șerpe mort în drum,
Viță de vie legat,
Limbă de șerpe mort!

Dacă o barză își face cuibul pe casa unui om, pe lângă faptul că va fi ferit de hoți, nici furtunile nu-i
vor strica ogoarele. După calendarul tradițional, zilele consacrate berzelor cad între 4 și 6 Martie, când
vestitoarele Primăverii sosesc, anunțând sfârșitul zăpezilor și al frigului. Poate că din acest ultim motiv
barza este invocată și împotriva frigurilor, ca în acest descântec, tot din Catane, județul Dolj:

- Barză, barză,
Ce ai în gușă?
- O căpușă.
- Dar în chept?
- Lapte fiert.
- În picioare?
- Două râschitoare.
- În pene?
- Frigurile tele.
- Să te duci 99 de ani cu ele!

Despre barza neagră se spune că s-a cernit, pentru că i-a murit perechea, și ea nu s-a mai însoțit, ci a
devenit barză călugăriță.
Berzei i se respectă cuibul, căci, la o adică, este o pasăre răzbunătoare. Dacă-i strici cuibul, o necăjești
sau o omori, te blestemă, moare cineva în casă, ori aprinde casa. În Oltenia se spune că barza nu
putrezește după moarte, ci se usucă asemenea broaștei. Când o vezi întâia oară primăvara, e bine să
scuipi spre ea și să zici:

Frigurile mele
În penele și în picioarele tele!
 Într-o ghicitoare, barza este

Craiul dimineților,
Paznicul fânețelor.
Așadar, barza este o pasăre magică. Ea are darul de a tămădui toate bolile, după cum se vede și în acest
descântec pe care îl rosteau mai demult copiii din Sărățeni, județul Ialomița, primăvara, când vedeau
întâia barză:

- Barză, barză, ce-ai pe spate?

- Două pietre nestemate.
- Barză, ce-ai să faci cu ele?
- Le țin pentru zile grele,
Le țin în cuibar la mine,
Să te lecuiesc pe tine:
De deochi
Între ochi,
De plecate,
De-apucate,
De-aromit,
De bobotit,
De moroi,
De cataroi,
De suspin
Și venin,
De Șoimance,
De făpturi și idoloaice,
De mursec,
De soare sec,
De cârcei
Și negei,
De năluci,
De bube dulci,
De năjit,
De nădușit,
De obrânci
Și de gâlci,
De urât și de urdori,
De orbalț și de fiori,
De zobeală, de studină,
De izdat și de izină,
De toate belele
Și de toate relele.
N. să fie vindecat,
Ca Soarele de curat
Ca aurul strecurat,
Ca un înger mirosnat!

Impresionant, nu-i așa?