Publicaţie editată de DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY

Revista DACIA MAGAZIN este o tribună a ideilor istorice,

deschisă oricăror păreri oneste.
Întreaga responsabilitate a informaţiilor apărute, a modului
de redactare şi a imaginilor folosite aparţine în exclusivitate
autorilor articolelor publicate.
 DACIA
Nr. 89 (anul XI), mai 2013 magazin

I. EDITORIAL

TEZAURUL DE LA PIETROASA
Prof. dr. Mihai Popescu
Biblioteca Militară Naţională

De la tezaurul regelui Decebal, capturat

de romani şi transportat la Roma, până la tezau-
rul României, evacuat la Moscova, în 1917, cu
garanţii internaţionale, şi sechestrat de guvernul
sovietic, atunci când armata română a intrat în
Basarabia, peste 14.000 de tone de aur au fost
luate din spaţiul etnic şi spiritual românesc de
către „împăraţi pe care lumea nu putea să-i mai
încapă”. Muzeele Europei Occidentale deţin nu-
meroase piese de aur din tezaure descoperite
de-a lungul timpului în Transilvania, Banat,
Crişana, Maramureş, Bucovina sau în alte ţinu-
turi româneşti.
Tezaurul de la Pietroasa, cunoscut în
popor sub denumirea de „Cloşca cu puii de aur”,
a fost descoperit întâmplător în anul 1837 (în tim-
pul domniei lui Alexandru Dimitrie Ghica), pe Şcoala istorică şi lingvistică germană,
raza comunei Pietroasele din judeţul Buzău. Au- preponderent de confesiune lutherană, a iniţiat o
torităţile din Ţara Românească au recuperat abia nouă interpretare a inscripţiilor, socotindu-le ca
în 1838 doar 12 din cele 26 de piese găsite într- fiind „o variaţiune a runelor scandinave, anglo-
o carieră de piatră din incinta unei străvechi for- saxone sau gotice”. Ipoteza lui Julius Zacher din
tificaţii de pe coastele răsăritene ale muntelui Halle, lansată în 1855, este continuată de Wil-
Istriţa. helm Grimm, în 1856, de Massmann şi Lauth, în
După ce Spicuitorul moldo-român, con- 1857, de Dietrich, în 1861 şi 1866, de Georg
dus de Gheorghe Asachi publică, în 1841 primul Stephens, în 1867 şi 1884, de P. I. Cosijn, în
articol despre această descoperire, iezuitul An- 1878, şi de Henning, în 1884 şi 1889. Acestei
gelo Secchi prezintă o comunicare la Institutul păreri i s-a alăturat şi preotul lutheran din Bu-
Arheologic din Roma, în 1843, susţinând că in- cureşti, Rudolf Neumeister (1861-1866), punctul
scripţiile sunt eugane sau pelasge. Puncte de culminant fiind însă atins de amplele studii pub-
vedere asemănătoare sunt exprimate şi de arhe- licate de arheologul francez Charles de Linas şi
ologul italian Giuseppe Micali, în 1844, de direc- de arheologul român Alexandru Odobescu, ul-
torul Muzeului Imperial de Antichităţi din Viena, timul fiind considerat şi astăzi principala autori-
Joseph Arneth, în 1850, de Dr. Friedrich Bock, în tate românească în domeniu.
1868, şi de alţi cercetători, mai ales din sfera bis- Istoria păstrării tezaurului este la fel de
ericilor catolică şi ortodoxă, dar şi din afara aces- plină de întâmplări neprevăzute ca înseşi prove-
tora. nienţa şi descoperiea sa. La Expoziţia Universală

1

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
de la Paris, din 1867, cea mai importantă secţi-
une a pavilionului României a fost cea dedicată
Tezaurului de la Pietroasa. După ce a fost furat
din clădirea Academiei Române, în anul 1876,
tezaurul a fost recuperat anul următor iar în 1884
a fost evacuat în grabă în urma unui incendiu.
Din cele 12 piese predate la Moscova, în 1917,
împreună cu tezaurul României, 10 piese au fost
retrocedate în 1956 (la zece ani de la semnarea
tratatului de pace) şi au fost expuse în sălile
Muzeului româno-rus (în actuala clădire a
Muzeului literaturii române). Din 1971, cele 10
piese sunt expuse în secţiunea Tezaur a Muzeu-
lui Naţional de Istorie din Bucureşti. Celelalte
două piese au rămas la Moscova, alături de
restul tezaurului României, şi singura speranţă a
recuperării lor se află într-o anexă a Tratatului de
prietenie şi cooperare dintre România şi Feder-
aţia Rusă, încheiat în anul 2003.
În Dacia preistorică, apărută acum un
secol, Nicolae Densuşianu consacră un capitol
întreg (XXVIII) Tezaurului arimaspic sau hiper-
boreic de la Petroasa [1]. El face o trecere în re-
vistă a evenimentelor interne şi internaţionale
legate de descoperirea şi interpretarea originii şi
importanţei acestui tezaur. Atrage atenţia asupra
lungului şir de erori cu privire la textul inscripţiei
şi la provenienţa tezaurului, erori cărora i-au
„căzut jertfă un mare număr de literaţi, unii mai
iluştri şi alţii mai obscuri”.
Bazându-se pe observaţii şi interpretări
ale unor autori clasici greci şi latini, ale unor
cronicari bizantini şi ale multor istorici contempo-
rani, Nicolae Densuşianu demonstrează că „aşa-
DACIA
magazin
numitele rune scandinave şi anglo-saxone nu
sunt decât resturile arhaice ale alfabetului nordic
pelasgic”, că ornamentele pieselor sunt ase-
mănătoare cu desenele de pe ceramica neolitică
din ţinuturile pelasge, dar şi de pe un vas de lut
descoperit de Schliemann la Troia (socotit de
origine dacă), amintind în acelaşi timp de orna-
mentica naţională a populaţiei pastorale din
Carpaţi şi de armele de bronz descoperite pe ter-
itoriul Daciei. „Costumele divinităţilor nu sunt nici
greceşti, nici asiatice, ci au un caracter arhaic
pelasg”.
Densuşianu arată că ipoteza privind orig-
inea gotică a tezaurului de la Pietroasa a fost în
timpul din urmă abandonată chiar şi de către
arheologul francez Charles de Linas, care, în
studiul său din 1887, recunoaşte că „diferitele fig-
uri grupate în interiorul paterei de la Pietroasa nu
au niciun raport cu mitologia goţilor”. Aceeaşi
părere o exprimase, încă din 1868, canonicul dr.
Friedrich Bock.
În ultima pagină a capitolului dedicat
Tezaurului de la Pietroasa, Densuşianu dă mai
multe citate din studiile lui Cesar Bolliac, iniţia-
torul studiilor arheologice în România, care afir-
mase încă din 1870: „Zică cine orice va zice,
zvârcolească-se oricât vor putea arheologii
noştri, vasele de la Pietroasa sunt vase dace, cu
stil dacic, pentru un cult din Dacia” [2].
____________
[1] Densuşianu, Nicolae: Dacia preistorică. Bucureşti,
Carol Göbl, 1913, p. 602-663
[2] Boliiac, Cezar: Trompeta Carpaţilor, 1870, nr. 876,
p. 3
2
 DACIA
Nr. 89 (anul XI), mai 2013 magazin

II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE

ISTORIA NEŞTIUTĂ
A GEŢILOR ŞI GENOMUL EUROPEAN
Adina Mutar

Genomul europenilor scoate la iveală o în-

rudire care, dacă ar fi conştientizată, multe con-
flicte ar fi înăbuşite din “faşă”. Pentru că, la
origine, toţi suntem fraţi, mai mult sau mai puţin
vitregi!

În urmă cu câţiva ani, nişte geneticieni um-

blau prin Europa şi prin lume cu beţişoare cu care luau
mostre de salivă. În cele din urmă, au ajuns in labora-
toarele Universităţilor Stanford, Arizona şi Florida, în
cadrul Proiectului “Arborele ADN”.
Rezultatele preliminare privind genomul Eu-
ropei au stârnit vii controverse, pentru că atingeau
naţiile la origine! Şi stricau istorii elaborate fără
susţinere arheologică.
Per total, înrudirea europenilor între ei ar tre-
bui să fie de bine! Ar trebui să-i unească, aşa cum n-
au fost niciodată.

50 la sută dintre britanici sunt germani!

Sau invers!
dintre Franţa şi Anglia, ne încurcăm de tot. Care
Cei trei magi de la răsărit, care au adus daruri
studiu e corect? Depinde până unde se merge pe ra-
pruncului Iisus erau nobili geţi, după cum si apar pic-
murile copacului genealogic, spre rădăcină! Dacă se
taţi în Basilica Sf. Apollinare din Ravenna
ia în considerare părul blond şi ochii albaştri, mutaţie
Zilele trecute, nemţii scriau că 50 la sută din-
genetică petrecută la Marea Neagră, după cum au con-
tre britanici şi aproape toţi danezii au genele triburilor
statat geneticienii din Suedia şi Danemarca, toţi sunt
germanice care au acostat pe malurile Kentului in anul
fraţi cu… geţii! Şi dacă tot s-a pomenit de Danemarca,
449 d.C.
e bine de amintit că istoricii danezi spun că se trag din
Conform arheologului german Heinrich
daci?!
Haerke, vreo 200.000 de oameni, o adevarătă armată,
au navigat pe Marea Nordului spre Marea Britanie,
Dahii regali şi periplul lor prin lume
poposind în Kent după plecarea armatei romane.
În urmă cu un an, alt studiu genetic îi arată pe
Geneticienii leagă răspândirea proto-indo-
britanici a nu fi anglo-saxoni, ci celţi! Iar dacă se ia
europenilor de migraţia regalilor saci in mileniul
în considerare compoziţia genetică aproape identică
II î.C. Cine erau sacii, purtătorii căciulii ţuguiate, buni

3

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
arcaşi şi mânuitori de topoare?
Herodot numeşte toate ramurile de saci după
origine: masageţi sau “dahii regali”! Aceştia au ajuns
să întemeieze case regale şi în Punjab, India.
Mulţi istorici “clasici” romani refuză înrudi-
rea dintre daci şi dahi, fără argumente. Lăsând la o
parte că aveau acelaşi port, că vorbeau aceeaşi limbă,
protolatina, din care au rămas suficiente cuvinte pe
care le regăsim în limba română de azi, că aveau ace-
laşi steag de luptă – lupul cu trup şerpuitor – studiul
genetic nu mai lasă umbră de îndoială: au acelaşi
marker genetic.
Dahii, dacii au făcut istorie ca triburi con-
ducătoare şi întemeietoare de dinastii regale, dintre
care parţii sunt cei mai cunoscuţi în istorie, cucerind
şi Imperiul Persan.
Persanii numeau provincia de origine a
parţilor Faleh, cu pronunţie “valeh”, de ce nu Valahia?
Timp de aproape 400 de ani, dinastia regală a lui Ar-
sace a condus Armenia.
Războinici şi prolifici
Masageţii sau dahii regali cucereau lumea cu
soarele-n băţ. Conform lui Herodot, masageţii ve-
nerau un singur zeu, al Soarelui şi erau mari iubitori
de aur, metal închinat zeului.
Cetăţile lor rotunde, cu centrul împărţit în
cruce – cercul, crucea, zvastica fiind simboluri solare
păstrate în tradiţia ţăranilor români – i-au făcut să se
minuneze pe arheologii ruşi care le-au descoperit.
Şi mai erau “sacii de dincolo de mare”
(Marea Neagră), pe care grecii i-au botezat sciţi şi care
ulterior au fost “revendicaţi” de slavi!
Apoi, conform istoricilor antici, mai erau
sauromaţii, descendenţi din taţi sciţi şi mame ama-
zoane. Tot amestecându-se cu mame localnice, pe
unde s-au aşezat, au rezultat sarmaţii, roxolanii, urgii,
alanii, epranii.
Astfel, conform datelor genetice şi în confor-
mitate cu atestările arheologice, neamul regal a lăsat,
în mod particular, amprenta genetică în centrul
României şi în zonele radiante: Polonia, Ucraina,
Crimeea (cimerienii). Au lăsat numeroşi descendenţi
în vestul Europei, în special în Spania, dar şi în Franţa
şi Marea Britanie, câteva regiuni din Germania, în
Elveţia, Austria, nordul Italiei. Au numeroşi descen-
denţi în nordul Caucazului, estul Anatoliei, în Pa-
kistan, Afganistan, Uzbekistan, vestul Mongoliei,
nord-vestul Indiei, câţiva descendenţi şi în nordul
Chinei.
DACIA
magazin
Au dominat Asia Centrală până la invazia ma-
sivă a mongolilor şi a armatelor turceşti. În prezent,
de pe acele meleaguri îndepărtate pe unde au ajuns,
doar osetienii mai păstrează limba şi obiceiurile
străvechi. În estul Europei, ei au rămas în centrul
României. Alanii s-au stabilit în Franţa, Spania şi nor-
dul Africii. Alţii s-au combinat cu normanzii şi s-au
stabilit în Scoţia, Irlanda şi Ţinutul Vels. Branşa ira-
niană s-a combinat cu hunii, iar descendenţii direcţi
sunt bulgarii şi kazarii. Această istorie genetică nu ţine
cont de limba vorbită de popoarele respective, ci
numai de ADN şi de mutaţiile produse la încrucişare.
Geţii şi regatele din Punjab
Cetate masagetă („dura”), pe râul Amu Darya
Colonelul britanic James Tod (1782-1835),
ofiţer de informaţii şi orientalist britanic, care a stat
mulţi ani în India, a scris „ Analele şi antichităţile din
Rajastan”. Cităm din acest volum: „Nu există în
analele marilor familii din Rajput nicio referire până
în sec. IV î.C., perioadă în care a sosit aici rasa geţilor,
intrând dinspre Asia Centrală. Geţii au stabilit regatele
în Punjab şi de pe Indus” (Cap II). În analele Punja-
bului sunt numeroase referiri la această „rasă” a
geţilor, jaţilor sau iuţilor! Li se mai zicea şi magii, de
aceea unii istorici ai religiei creştine susţin că cei trei
magi care au sosit să aducă ofrande la naşterea lui
Iisus erau geţi, iar o frescă de pe Basilica di S. Apol-
linare, Ravenna, îi înfăţişează purtând căciula speci-
fică, de nobili.
Acei geţi peregrini şi războinici au fost în
competiţie cu hunii şi pe acele meleaguri, col. Tod
notând că „geţii şi hunii au întemeiat 36 de case regale
în Punjab şi multe caste conducătoare”. O notă foarte
interesantă ar putea să pună capăt si afirmaţiei unor
istorici romani (ca şi alţii care susţin contrariul)
anume că dacii nu erau blonzi cu ochi albaştri. Cităm:
„Geţii din Kutch erau foarte conştienţi de identitatea
lor aparte şi-şi respectau tradiţiile istorice şi strămoşii.
În Gujarat, geţii formau «tribul ascuns», în sens ritu-
alic. Geţii daneţi aveau părul blond roşcat şi ochii al-
baştri!”
Solari şi atât, fără compromisuri
Mai târziu, au intrat în conflict cu preoţii hin-
duşi, rămânând scris că familia regală Dasas sau Da-
sius nu se conforma ritualului hindus de a aduce
sacrificii şi de a cânta imnuri de laudă zeilor , fiind
doar observatori ai altor culte.
4

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
De aceea, până la urmă, li s-a respectat cre-
dinţa solară şi considerându-se că aceştia aveau o re-
laţie aparte cu divinitatea, cuvântul „dasa” a ajuns
sinonim cu „servitor al divinităţii”, fiind folosit ca pre-
fix sau sufix în componenţa numelor brahmanilor.
O referire scrisă la numele Dasas datează din
sec.II d.C. , din zona Abrudului, unde un Dasas ridi-
case o stelă patriarhului nemuritor Ion-Yanus, zeitate
solară locală ancestrală, reprezentat cu două capete.
Şi în Rig Veda este consemnat că aceştia re-
fuzau să creadă în zeiţe! În acest context, apare şi o
descriere a celor din familia Dasas, anume că erau
„anasa”, cuvânt folosit şi azi pentru cei „a nas”, „fără
nas”, adică având nasul cârn.
În „Bătăliile celor 10 Regi” din Rig Veda,
regele Sudas îşi numeşte generic inamicii, pe regii
vedici, Dasyus!
Analele din Rajput semnalau, acum 700 de
ani, familii de nobili geţi, dahi, ariaspi, caţi şi huni.
Ajunseseră până în Matura, în vestul statului Uttar
Prades.
Geţii lui Beowulf
Răspândirea fraţilor „vitregi” în urmă cu
2000 de ani
Cele mai frumoase pasaje ale istoriei glo-
rioase a strămoşilor noştri sunt scrise de cercetători
străini.
Jane Acomb Leake scria în „Geţii lui Be-
owulf” că „geţii, dacii, sacii, dahii şi masageţii de la
Marea Caspică erau consideraţi din antichitate acelaşi
popor”, iar eroul „anglosaxon” Beowulf era de fapt
get! „Numele originar al dacilor”, scrie Jane Acomb,
„era daoi, aşa cum nota Strabon. Tisageţii, tiragetii şi
chiar getulii africani erau acelaşi neam cu daoii”.
Cucutenii autohtoni
Conform geneticienilor Belledi, Richards,
Owens şi Malyarchuk, care şi-au publicat studiile în
2000, 2002 şi 2003, ADN-ul mitocondrial găsit la
populaţia „românilor aromâni, a românilor din Mara-
mureş şi Vrancea face parte din haplogrupul care a
fondat neoliticul în Europa”.
Populaţia autohtonă europeană aparţine hap-
logrupului I, descendenţi din Cro Magnon, socotită a
aparţine Culturii Cucuteni-Tripolie.
Fermierii şi crescătorii de vite ai neoliticului
aparţineau G2a, J2, E-V13 şi T. R1a si R1b
erau războinicii călăreţi care au domesticit calul în
4000 î.C., în stepele dintre Marea Neagră şi Marea
DACIA
magazin
Caspică. Aceste două grupuri aveau un tată comun,
dar mamele difereau, ceea ce a făcut să li se diversi-
fice limba şi să se contreze oriunde s-au întâlnit.
„Haplogrupurile din Carpaţi – I1, I2a, I2a2a-
L69.2 sunt native europene, pontice şi balcanice, des-
cendente din oamenii paleoliticului, a căror
concentraţie se regăseşte astăzi în Bosnia Herţegov-
ina, Croaţia, Moldova, România, Serbia, iar CEA
MAI MARE DIVERSITATE A HAPLOTIPULUI
SE GĂSEŞTE ÎN ROMÂNIA”.
R1b si R1a, fraţi vitregi, după tată
R1b este cel mai comun haplogrup din Europa.
Conform culturii tumulelor, originea haplo-
grupului R1b a fost la Marea Neagră, de unde a pornit
pe Istru, spre vestul Europei şi prin stepe spre Marea
Caspică.
Originiea lui R1a este la fel de disputată, mai
ales că cele două haplogrupuri, foarte numeroase, au
aceeaşi descendenţă pe linie paternă.
Şi ca să nu se spună pe de-a dreptul că geţii
se califică pentru a fi „linia paternă”, se preferă com-
plicata titulatură de „neam proto-italo-celto-
germanic”.
Când masageţii au plecat spre Marea Caspică
şi Urali, spre Anatolia şi pe Marea Egee, durându-şi
(dura, la dahii parţi, era cetatea) cetăţile rotunde, so-
lare, au apărut pe acele meleaguri fraţii lui R1b.
Conform studiului ADN, erau hitiţii, hattienii,
troienii, dorienii, ionienii, micenienii, etruscii, colchii,
kazarii, baskirii, toharienii şi lista este foarte lungă!
G2 – aparţine unui neam al Vechii Europe pontice,
cel care s-a „împrăştiat” de timpuriu până spre
China, lăsând în urmă o grămadă de haplogrupuri în-
rudite.
J1 – semiţi, arabi şi evrei
J2 –reprezentativă pentru etrusci, grecii minoici, feni-
cieni, sudul Anatoliei
N – gena nordicilor, preponderentă la finlandezi, în
densitate substanţială în Ţările Baltice
Q – gena hunilor lui Attila; densitatea extrem de rară
a acestei gene în Europa pe care hunii au călcat-o în
repetate rânduri i-a mirat pe geneticieni; probabil
pentru că n-au luat în calcul două aspecte: că femeile
fugeau în păduri din calea hunilor, iar cele violate îşi
ucideau pruncii născuţi din siluire
E1b1b – migratori din Africa, specifică berberilor
T – genă foarte rară în Europa, provenind din Etiopia
5
 DACIA
Nr. 89 (anul XI), mai 2013 magazin

6
 DACIA
Nr. 89 (anul XI), mai 2013 magazin

ZONE ÎNRUDITE CU ROMÂNIA

ABONAMENTE «DACIA MAGAZIN»

Începând cu data de 1.01.2013,
preţul unui abonament la revista noastră
este: 65 lei anual,
pe adresa: Tulcea, str. Florilor nr. 37, dl. Nicolae Nicolae,
telefon: 0729011003 sau 0752104184.

7

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
KOGAIONON-UL,
MIT ŞI REALITATE
Drumul tehnologic spre Kogaionon
De ce Roma a cucerit doar o mică parte din
teritoriile locuite de geto-daci? De ce harta teritoriului
cucerit este aşa de enigmatică? De ce l-a părăsit după
ce a depus eforturi uriaşe pentru a construi Ulpia
Traiana şi Porolissimul? De ce urbele romane nu au
trebuit celor care i-au dat afară pe romani din Dacia?
Nu cumva din cauză că civilizaţia lor nu era nici cea
urbană a Romei, nici cea de care a nomazilor, ci “cas-
nică“, cum zice Alecu Russo? Descoperirile arheolo-
gice din ultimii ani, dar şi cercetările noastre
multidisciplinare, demonstrează că zadarnic caută ar-
heologii mari megapolisuri dacice. Dacii au urât urbea
care frânge personalitatea omului. Zadarnic plângem
faptul că dacii nu au lăsat scrisori latine sau greceşti
despre locuirea lor rustică şi casnică. Scrisoarea alfa-
betică transmite vorbe despre cuceririle individualiste,
deşarte ale omului, nu esenţe universale de fiinţare.
Zadarnic incercăm să vedem măreţia civilizaţiei da-
cice cu literele Romei sau ale grecilor.
Dar a văzut Roma adevărata civilizaţie a da-
cilor carpatini? Nu. Dacă o vedea, înţelegea valoarea
excepţională a topirii unor lupe de fier plastic de 40
kg, lupe pe care Europa a putut să le obţină abia peste
11 veacuri. Vedea fierul dacic suprapur, de 99,97%
fără cimentită [A. Vartic, Magistralele tehnologice ale
civilizaţiei dacice, Basarabia, Chişinău, 1997], vedea
ceramica dacică supradură şi motivele sacre ale daci-
lor armonizate cu lotosul egiptenilor şi al indienilor,
cu acantul corintinienilor, cu vâscul druizilor [A. Var-
tic, Drumul spre Kogaionon, Basarabia, Chişinău,
1998]. Vedea emplectonul din zidurile turnurilor de la
Costeşti, făcut din mari cărămizi de fier-titan (ilme-
nit), care nu-şi găsesc nicio justificare militară acolo
[A. Vartic, Fierul-Piatra, Dacii-Timpul, Basarabia,
Chişinău, 1997]. Inginerii romani ar fi trebuit să vadă
că, de fapt, cetăţile dacice, aşa cum stau ele cocoţate
pe vârfuri greu accesibile, nu au motivări militare de
apărare. Blidaru stă la 1500 m de Cetăţuia Costeşti şi
cam la tot atâţia metri de Prisaca. Unde s-a mai văzut
aşa ceva în lume? Care era scopul de apărare a cetăţii
DACIA
magazin
Andrei Vartic
de pe Vârful lui Hulpe, sau a celei de la Naia, puse in
locuri din interiorul zonei centrale a statului dac, nu
la periferia ei? Făcea oare să construieşti la Cioclovina
un colosal zid de 2,5 km din 3600 eşaloane de pământ
şi piatră, paralel cu linia care uneşte Baniţa cu Piatra
Roşie, atunci când orice armată invadatoare îl putea
ocoli cu uşurinţă?
Chiar şi în actualele condiţii “globalizate” de
ducere a unui război de munte, orice inamic poate
trece nestingherit pe lângă aceste troiene şi cetăţi. De
ce, însă, dacii le-au dotat cu mari platforme şi terase
externe chiar în preajma zidurilor? Ca să permită ata-
catorilor, după un greu urcuş, să se odihnească şi să
se regrupeze, să aştepte în voie, bătându-şi joc de apă-
rători, până ce ei vor termina resursele de apă, de mu-
niţie şi de hrană? De ce zidurile cetăţilor dace
înconjoară poalele unui mamelon, astfel ca de fapt co-
municarea dintre apărătorii acestor cetăţi să devină
imposibilă? De ce cetăţile dacice nu sunt locuite? De
ce aşa-zisele cisterne s-au construit în afara zidurilor?
De ce nu se regăsesc în cetăţi magaziile şi beciurile
unde ar fi trebuit să fie depozitate mari rezerve de
hrană şi muniţie ale apărătorilor? De ce grămezile de
grâu ars stau dincolo de ziduri, ca la Sarmisegetusa
Regia [A. Vartic, Ospeţele Nemuririi, Quo Vadis,
Chişinău, 1994]? De ce mortarele de care s-au folosit
dacii au şi astăzi proprietăţi inteligente, cum ar fi cele
bactericide sau formarea unei pelicule verzui impene-
trabile la contactul cu apa? De ce sanctuarele dacice,
construite pe uriaşe terase din andezite supertrainice,
stau dincolo de zidurile cetăţilor? Ce motivare reli-
gioasă, politică, ştiinţifică i-a făcut pe daci să
construiască aceste sanctuare unice în toată lumea?
Cu ce efort uman şi tehnic s-au tăiat atât de
perfect colosalele andezite de la Grădiştea de Munte,
tăieri care nici astăzi nu se pot realiza fără resurse fi-
nanciare considerabile? Cum s-a reuşit tăierea atât de
spectaculoasă a unor munţi întregi de piatră la Măgura
Călanului sau la Uroi, fasonarea inteligentă a pietrei
şi transportarea ei la zidirile de pe munţi? De ce a tre-
buit ca zidurile de la Costeşti sau Feţele Albe să fie
8
 DACIA
Nr. 89 (anul XI), mai 2013 magazin
asamblate poetic, milimetru cu milimetru, lucru total Trimitem la publicaţiile noastre cititorul dor-
netrebuincios unor scopuri de apărare? De ce zidul nic să afle mai mult despre aceste triunghiuri. Să ob-
fascinant de la Costeşti apără mamelonul central din- servăm aici că această uriaşă iconografie geometrică,
spre sud, dinspre munţii prăpăstioşi, care şi aşa tre- pe care noi o numim topografie cosmogonică dacică,
buiau cuceriţi cu greu de un posibil inamic, şi nu îşi leagă triunghiurile sale de o altă minune topogra-
dinspre nord, unde panta e mai moale şi accesul mai fică: Marea Linie Dacică (Fig. 2}
uşor? Şi care era scopul acestor zidiri urieşeşti, dacă
cel de apărare este greu de demonstrat?
Se spune că dacii au părăsit cetăţile imediat
după terminarea războiului, în vara lui 106; deci era
previzibil ca vegetaţia abundentă de la munte să fi
acoperit imediat multe urme ale sângeroaselor lupte:
trupuri, scuturi, lănci, săbii, vârfuri de săgeţi, tehnici
de război dacice şi romane. Nimic din toate astea nu
descoperă arheologii în cantităţile omologate cu lup-
tele crâncene ce s-ar fi dat între cei 150.000 de soldaţi
ai Romei cu cetele dacilor. Se vede limpede că toată
locuirea dacică a fost arsă, dar arsurile acestea nu
poartă şi urmele dezastrelor umane cu care se poartă
războiul. Nu ştim cât de cruntă o fi fost lupta pentru pe care o formează zidirile dacice de la Pecica, Deva,
Sarmisegetusa, dar chiar să nu fi aruncat romanii Cugir, Boiţa şi Vârful Omu, orientată 15 grade Nord-
măcar vreo câteva mii de săgeţi spre cetate? Or, poate, Vest [A. Vartic, From Platon’s to Zalmoxis’s Acade-
acei deosebiţi soldaţi romani au avut în dotare detec- mies, NATO ARW “The New Role of the Academieis
toare care să găsească pe terenul deosebit de acciden- of Sciences in the Balcan Countres”, Athena, Novem-
tat din preajma Sarmisegetusei doar vârfurile de săgeţi ber. 20-23, 1996].
de fier, nu şi miile de cosoni de aur pe care îi desco- Iată cum se aşează cetăţile din zona
peră ţăranii (nu şi arheologii!!!) chiar şi astăzi la Gră- Sarmisegetusei Regia pe Marea Linie Dacică {Fig. 3}
dişte? Încă în 1995 [A. Vartic, De la sociologia
monografică la cea entropică, Discurs ţinut în Aula
Academiei Române la 19 mai 1995, vezi A. Vartic,
Catastrofa eliberării, Basarabia, Chişinău, 1996, p.
33-47] noi am arătat că aşa- zisele cetăţi ale dacilor
sunt mai repede marcări inteligente ale unui mesaj
deosebit de important, scris cu bună ştiinţă şi în limbaj
geometric şi astronomic, şi în andezite, fiindcă el de-
pozitează mult mai bine informaţia decât firava vorbă
alfabetică, aflată şi sub ambiţia omenească, şi sub
vremi, şi în necontenită entropizare. Noi am studiat cu atenţie şi cetăţile construite
Totul a pornit de la observarea faptului că ce- în zona de mai sus de această linie, cele de la Clit, Moi-
tăţile dacice de la Baniţa si Piatra Roşie formează cu grad, Sărăţel, Sighişoara, Racoş etc [A. Vartic, De la
aşa-zisul castru roman de pe Vârful lui Pătru un per- topografia cosmogonică la Kogaionon, Dava Interna-
fect triunghi dreptunghic {Fig. 1}. tional, 2001]. Iată ce figură stranie am obţinut {Fig. 3},

9

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
Pe hărţile de mai sus se vede bine locul
Sarmisegetusei Regia în acest mesaj topografic. Ce
înseamnă el? Ce au vrut, de fapt, să ne transmită dacii
cu această construcţie măreaţă realizată pe un vast te-
ritoriu şi care întrece în efort uman şi tehnologic chiar
şi construirea piramidelor?
II.Realitatea cosmogonică a Kogaiononului
Bunul Dumnezeu a vrut să descoperim în anii
din urmă, pe masive pietre de munte, mai multe în-
crustrări geometrice dacice, care confirmă corecti-
tudinea ipotezei despre “topografia cosmogonică a
dacilor“ {Fig. 4}.
Cum bine se vede pe aceste picturi geome-
trice, dacii cunoşteau arcul de cerc, axele de coordo-
nate, chiar şi întregul complex topografic din Fig. 1-4,
lipit de Marea Linie Dacică, l-am regăsit pe acele
pietre {Fig. 5, a, b, c}.
Noi am numit încrustrările dacice de pe
pietrele de munte “hărţile cosmogonice ale dacilor”
[A. Vartic, Drumul spre Kogaionon ]. Cercetându-le
cu atenţie am observat că deasupra Marii Linii se află
un nod central, din care iradiază mai multe linii-raze.
Suprapunând Marea Linie Dacică despre care v-am
vorbit deja, cu Marea Linie de pe harta dacică dese-
nată de noi nu a fost greu să determinăm topografic
acest loc {Fig.6}
DACIA
magazin
şi să vedem că figura construită de noi aprioric {vezi
şi Fig. 3} coincide de minune cu desenul
dacilor{Fig.7}
şi că ea reprezintă Constelaţia Dragonului, cea care,
parabolic vorbind, susţine rotaţia multimilenară a
Polului Nord Ceresc {Fig. 8} şi ne arată că întregul
complex construit de daci reprezintă în mare o anu-
mită poziţie a Dragonului faţă de Polul Nord Ceresc
şi faţă de celelate constelaţii (Sarmisegetusa Regia
apare ca Steaua Alfa a Ursei Mici, actualul Pol Nord
Ceresc)
Acest nod central stă mai la nord de un mare
patrulater, care coincide cu curgerea râului Strei; mai
jos de acea linie, şi în interiorul curgerii Streiului, se
află un punct indicat de daci cu o cruciuliţă. Acel
punct nu poate fi altul decât Sarmisegetusa Regia.
Atunci nodul central din care pornesc liniile-raze se
regăseşte topografic undeva pe dealul Uroiu, peste
Mureş, la nord de Simeria. Liniile care sunt trase din
acest nod, dacă sunt omologate cu punctele topogra-
fice actuale, ne duc exact în cetăţile dacice despre care
am vorbit mai sus (Pecica, Clit, Moigrad, Sărăţel, Si-
ghişoara, Racoş etc). Faptul că dacii au legat de acest
nod topografic singular întregul lor algoritm, faptul
că el se află pe un munte la poalele căruia curge un
râu mare (amintim că înainte de tăierea meandrelor
Mureşului de către austrieci acest râu avea cam de trei
ori mai multă apă decât acum şi că în antichitate clima
era cam cu 30% mai umedă - deci Mureşul era un ade-
10

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
vărat râu mare, navigabil, şi, posibil, mai mare ca
Tisa, adică principalul afluent al Dunării [Liviu Mar-
ghitan, Valea Mureşului - parte integrantă a sistemu-
lui de fortificare a Daciei, Sargetia, XIII, 1977, p.
203-207]), faptul că de pe acest munte se deschid pri-
velişti uluitoare ale Ţării Haţegului, faptul că anume
partea nordică a Dealului Uroi oferă o excepţonală
privelişte a Cerului Nordic, faptul că din acest nod
pornesc numai cinci raze, ne-a permis să dăm urmă-
toarea ipoteză: Dealul Uroi este Kogaiononul dacilor.
Perieghezele noastre în aceste locuri ne-au
dat satisfacţie deplină. Zidurile antice, necercetate
încă, se mai pot urmări şi astăzi, mulţimea ceramicii
din toate culturile preistorice şi istorice, inclusiv din
cultura Turdaş, este remarcabilă, stă chiar la suprafaţă,
în muşuroaiele de furnici sau cele săpate de cârtiţe.
Artefactele demonstrează că la poalele sudice şi estice
ale Dealului Uroi se află un excepţional megapolis
preistoric, probabil cu funcţii sacre. Cel puţin unul din
valurile de pământ care îl înconjoară repetă iconogra-
fic desenul constelaţiei Dragonului [A. Vartic, De la
topografia cosmogonică la Kogaionon], lucru pe care
l-am mai întâlnit şi în alte părţi ale Daciei [A. Vartic,
Drumul spre Kogaionon]. Perieghezele au mai arătat
că partea apuseană şi cea nordică de la poalele Dea-
lului Uroi este curată arheologic, lucru care sugerează
faptul curăţeniei sacrale a acestor locuri (orice locuire
murdăreşte locurile sacre, motiv pentru care, după pă-
rerea noastră, nu sunt locuite nici cetăţile dacice), le-
gate şi de Apusul de Soare, şi de Nordul Înstelat.
Urcarea pe muntele Uroi este posibilă doar pe
panta lină, nordică, unde am identificat două drumuri;
unul, cel de la răsărit, se pare, avea funcţii ritualice,
celălalt, de la vestul pantei, era, poate, drumul pe care
veneau pelerinii la marile sărbători religioase ale da-
cilor. La faţa locului am putut constata existenţa pe
aceeaşi parte nordică a Dealului Uroi a unui vechi val
care împrejmuia muntele din partea asta, uşor accesi-
bilă. Până la acest val nu apare niciun fel de urmă an-
tropică, dar imediat după el se deschide un adevărat
eldorado arheologic. Ceramica ieşită la suprafaţă pare
a fi din toate vechile epoci ale acestui ţinut, locuit încă
din timpurile primordiale, dar cea dacică e cea mai
multă.
Un deosebit interes prezintă stratul gros de
cernoziom (aproximativ 1 m) de pe platoul din vârful
dealului, care apare după valul indicat şi care nu avea
cum să stea de milenii numai pe acel platou. Lipsa
cernoziomului în partea vestică şi nordică de la poa-
lele Uroiului ne-a făcut să presupunem că el a fost
adus acolo cu bună ştiinţă pentru scopuri care rămân
încă neelucidate.
DACIA
magazin
Încă şi mai fantastice ni s-au părut cele vreo 18 ro-
tonde (mai multe nu am putut depista din cauza vege-
taţiei) orientate nordic cu o săpătură adâncă {Fig. 9}.
Era clar că suntem în locul unde mulţimi uri-
aşe de daci (sau alte populaţii mureşene şi simeriene)
se adunau pe Uroi pentru a venera un eveniment cos-
mic care avea loc pe Cerul Nordic, la Apus de Soare.
Or, după părerea noastră, nu Dealul Uroi este Muntele
Sfânt, ci tocmai acest eveneniment ceresc, oglindit
topografic cu formidabile marcări pământeşti, reprez-
intă Kogaiononul, Muntele Sfânt al dacilor, care e în
cer, nu pe pământ (atragem atenţia că şi Constelaţia
Dragonului are forma unui munte). Adică, de fapt,
Kogaiononul este un algoritm cosmogonic ritualic, un
munte ceresc care se oglindeşte în construcţiile ma-
gnifice ale dacilor. S-ar putea, deci, ca el să fie con-
struit în mai multe exemplare asemănătoare geometric.
Aşa am descoperit că dealul Uroi este doar unul din
cele patru Kogaionoane pe care noi le-am identificat
până acum (din considerente legate de protejarea
acelor locuri de invazia căutătorilor de comori noi nu
dăm aici localizarea lor topografică), iar aşa-zisele
cetăţi dacice sunt marcările celor 16 stele ale Drag-
onului, cunoscute pe atunci, deci locuri sacre, adică
temple dacice şi nu cetăţi de apărare sau de
refugiu.Anume funcţiile lor religioase lămuresc şi
efortul uman cu care au fost construite, şi fineţea cio-
plirii pietrelor, şi poezia amplasării lor, şi enormele
terase din apropierea cetăţilor, pe care dacii îşi aşezau,
probabil, sălaşele de pelerini, şi adevăratele drumuri
care înconjoară zidurile dace, drumuri pe care mulţi-
mile înconjurau ritualic templul.
Faptul că Marea Săgeată a Soarelui de an-
dezit, compusă tot din 16 pietre, indică cu o mare
exactitate nordul, ca şi multe alte construcţii dacice
ritualice (de pildă cele de pe raza comunei Beriu, sau
enigmatica baie de la Gioagiu-Băi, sau cea de la
Racoş, aflată la 60 km nord de vf. Omu), ne indică,
11

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
după cum am arătat, că este vorba de un eveniment
care se întâmplă undeva la nord. Care nord? Cel din
templul spre care arată săgeata. Se ştie, construcţia din
acest templu, distrusă şi de arheologi, este enigmatică.
Generalul Vasile Dragomir a dat până acum cea mai
serioasă pistă de interpretare a acestui sanctuar [Vasile
Dragomir, Vasile Rotaru, Mărturii geodezice, Editura
Militară, Bucureşti, 1980]. El susţine că dacii au
reprezentat acolo poziţia planetelor din sistemul solar,
9 cunoscute la timpul acela, tot atâtea câte pietre-mar-
cări s-au găsit în prima investigaţie arheologică. Noi
am mers mai departe pe această ipoteză astronomică.
Unind punctele acestui
sanctuar după modelul de
pe pietrele dacice noi am
obţinut aceeaşi figură a
Kogaiononului ceresc
{Fig. 10}. Se mai ştie că
pe a 16-a piatră a Săgeţii
Soarelui de andezit se
găseşte încrustat acest
semn {Fig. 11 a,b}, adică
tot Kogaiononul.
Deci arheologii, care au săpat atâta la
Grădişte, ar fi trebuit să ridice ochii spre Nordul Ceru-
lui înstelat din preajma Polului Nord Ceresc ca să înţe-
leagă rostul Marii Săgeţi. Dar care Pol Nordic Ceresc?
Cel din anul când s-a întâmplat evenimentul pe care
dacii l-au însemnat cu atâta geniu? Se ştie că Polul
Nord Ceresc, care se apropie actualmente de Steaua
Alfa a Ursei Mici, efectuează o mare rotaţie, numită
precesiune, cu durata de 25725 ani. Minunea este că
acest număr se împarte exact la cinci, anii care treceau
la geţi, cum susţine Herodot, de la un sacrificiu uman
la altul. Minunea e că cercul acestei uriaşe precesiuni,
care face ca punctul de echinocţiu al Soarelui să fie în
fiecare an deplasat, înconjoară o singură constelaţie -
Dragonul, şi o întretaie într-un singur punct, apropiat
DACIA
magazin
de Alfa Dragonului. Dacă unim cu o linie dreaptă
steaua Lamda din coada Dragonului cu steaua Ep-
silon, care marchează picioarele lui, obţinem un ex-
cepţional ceas cosmic. Rotaţia zilnică a Dragonului
în jurul Polului Nord Ceresc ne arată cu exactitate ora,
ba chiar şi minutele zilei şi, mai ales, nopţii, iar locul
Polului Nord Ceresc faţă de această linie ne va indica
numărul de solstiţii care au trecut de la evenimentul
care ne interesează {Fig.12}.
Or, dacă orientăm Marea Linie cerească a
Dragonului, aşa cum stă ea la Apusul de Soare din
anul 494 BC, pe linia pământească desenată de daci
cu zidirile de la Pecica, Deva, Cugir, Boiţa până la
Vârful Omu, obţinem o coincidenţă uluitoare. „La
apus de soare/ vor să mi te-omoare/ ...” nu mai pare
acum o simplă fantezie a unui poet anonim, ci un ve-
ritabil imn gnostic dacic, atrofiat pe alocuri de trecerea
timpului, imn pe care dacii îl spuneau, probabil, tot
aşa cum noi spunem azi „Tatăl nostru carele eşti în
ceruri...”. Mai mult decât atât - punerea pământească
a Polului Nord Ceresc în locul indicat de daci mai sus
de Marea Linie a Dragonului, ne indică destul de bine
Dealul Uroi şi împrejurimile lui, dar şi anul care este
reprezentat de daci cu Kogaiononul, adică Apusul de
Soare de la solstiţiul de vară din anul 494 BC.
Încă o minune mai reiese din această hartă
magnifică: unirea stelei Lamda a Dragonului cu locul
unde se află Polul Nord Ceresc la Apusul de Soare de
la Solstiţiul din anul 494 BC ne conduce în prelungire
până la steaua din centrul Crucii Lebedei. Or, Lebăda
stilizată descoperită la Sarmisegetusa Regia stă şi
astăzi părăsită în curtea Muzeului din Deva. Grecii re-
prezentau cu Lebăda pe Zeus. Ce reprezentau dacii cu
această constelaţie?
S-au descoperit o mulţime de cruci pe locurile
12

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
unde au trăit dacii. Şi noi am fotografiat destule
{Fig.13}.
Este clar că aceste cruci, ca şi cele cucute-
niene sau turdaşine, dăm numai o pildă, deconspiră o
realitate gnostică şi cosmogonică a străvechilor popu-
laţiuni carpato-dunărene, populaţiuni nordice prin ex-
celenţă, aflate mereu în preajma formidabilei rotaţii
zilnice şi a Lebedei, şi a W-ului Casiopeii, şi a Urselor,
dar mai ales a Dragonului, care străjuieşte marea pre-
cesiune a Polului Nord Ceresc, şi care menţine astfel
şi Soarele, şi Luna pe liniile de Fiinţare ale omului.
Or, legătura Kogaiononului cu Crucea Lebedei, care
este orientată magnific pe Fâşia Colosală a Căii Lap-
telui ne-a permis să lămurim încă un mister al topo-
grafiei cosmogonice dacice. Linia vf. Pătru - Baniţa a
triunghiului dreptunghic de bază descoperit de noi în
1995, pusă în coordonatele topografiei cereşti, este
paralelă cu Calea Laptelui, adică şi cu linia care leagă
DACIA
magazin
Crucea Lebedei cu W-ul Casiopeii. Iar măreţul triun-
ghi dreptunghic însemnat pe pământ de daci nu este
altceva decât un reper inteligent pentru cei care urmă-
resc şi stelele pe cer, şi legea morală din ei {Fig. 14}
Astfel Calea Laptelui, Dragonul şi Polul Nord
Ceresc formează o echipă geometrică senzaţională,
temeinică din punct de vedere al stabilităţii triun-
ghiului dreptunghic în actuala devenire cosmică, la
vedere tocmai din cauza acestui argument, şi, în ace-
laşi timp, aflată în necontenită mişcare precesională,
mişcare care schimbă tot timpul unghiul de cădere al
razelor solare pe pământ, lucru care influenţează
benefic dezvoltarea necontenită a materialului bio-
logic de aici.
Desenarea asemănătoare a triunghiului vf.
Pătru-Baniţa-Piatra Roşie pe datele Marii Linii Da-
cice Pecica-Vf. Omu {Fig. 15}
ne arată că aşa- zisa construire romană a podului de
la Drobeta este o mistificare a istoriei de către Traian,
cum susţine Napoleon Săvescu [N. Săvescu, Noi nu
suntem urmaşii Romei]. Chiar şi astăzi nu se poate
construi in 3-4 ani un pod peste Dunăre într-un loc
atât de dosit şi de nepotrivit. Or, noi credem că punctul
topografic Drobeta reprezintă inteligent la daci ori-
ginea celor care au cunoscut precesiunea cerului în-
stelat încă din preistorie şi care au transmis aceste
cunoştinţe din generaţie în generaţie cu simboluri geo-
metrice, ca în preistorie, nu cu ajutorul alfabetului
fonemic, care transmite de cele mai multe ori deşărtă-
ciuni, nu date (amintim că şi Cuina Turcului, şi Schela
Cladovei se găsesc tocmai în aceste locuri şi că nu
zadarnic descoperim atâtea paralelisme între icono-
grafia culturii Cuina Turcului, formată la Porţile de
Fier ale Dunării şi contemporană naşterii scrisului
fenician, şi cea dacică [A. Vartic, Puterea Spiritua-
lităţii dacice, Dava International, N2, februarie,
2001]. Podul de la Drobeta, loc destul de ascuns în
13

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
meandrele de fier ale Dunării, o fi fost construit de
Burebista în timpurile când Dacia se întindea şi din-
colo de Dunăre (pentru a cuprinde şi vărsarea Mureşu-
lui în ea), şi când hotarele Imperiului Roman se aflau
departe de acest loc (noi credem că dacii au construit
stâlpii de susţinere a podului într-un an deosebit de
secetos din timpul lui Burebista).
La apropierea acestor hotare dacii au demolat
arcurile podului, nu şi stâlpii de susţinere. Dată fiind
importanţa deosebită a punctului Drobeta în religia
dacilor, Traian şi sfetnicii lui, printre care îl amintim
pe viitorul împărat Hadrian, cel mai erudit împărat al
Romei, au hotărât să cucerească mai întâi acest pod,
să-l reconstruiască şi să înceapă al doilea război, cum
se şi vede pe Columnă, prin trecerea lui ritualică pen-
tru a umili firea demnă a dacilor şi, astfel, pentru a-i
slăbi şi cuceri.
Lupta din anul 101-102 care e arătată pe
Columnă la apele unui râu mare nu poate avea altă
motivare pentru daci decât hotărârea de a-şi recuceri
unul din cele mai importante puncte strategice ale sta-
tului lor, adică Drobeta. Şi numai aşa noi lămurim fap-
tul că lupta de la Tapae a fost mai repede o înscenare
a deşteptului general roman care i-a permis să ocupe
nestingherit Drobeta, unul din cele mai însemnate
locuri pentru echilibrul moral al dacilor. Or, acest
uriaş triunghi, pe ipotenuza căruia este construit Dra-
gonul ceresc de la Apusul de soare de la solstiţiul din
vara anului 494 BC, coincide, cum bine se vede, cu
Dacia Romana, cu Dacia Felix. Totul arată că dacii lui
Decebal ocupau tocmai acea ţară care coincidea cu
imaginea Zeului lor ceresc, oglindită inteligent în su-
perbul triunghi dreptunghic vf. Omu-Drobeta-Pecica,
asemănător cu triunghiul vf. Pătru-Baniţa-Piatra Roşie
{Fig.9}. Aşa se lămureşte faptul că Traian nu a cucerit
alte teritorii dacice (vezi, de pildă, cum stă hotarul Da-
ciei Romane pe Mureş): acele teritorii nu intrau în
statul lui Decebal, iar cearta cu alţi regi geto-daci nu
îi trebuia lui Traian.
Dar ce eveniment s-a putut întâmpla în anul
494 BC? Legătura pe care Herodot şi alţi scriitori an-
tici o fac între Zalmoxis şi Pytagoras, cel care s-a în-
tâmplat să moară tot în preajma anului 500 BC, ne dă
dreptul să dăm încă o ipoteză ce poate fi controlată
ştiinţific: la solstiţiul de vară din anul 494 BC, la Apus
de Soare, s-a întâmplat ceva excepţional cu zeul da-
cilor, care a fost şi regele lor. Ce a putut să se întâmple
intr-o zi atât de bine însemnată astronomic şi cosmo-
DACIA
magazin
gonic? Doar sacrificiul zeului, care era şi regele lor,
sacrificiu care marca un eveniment ceresc major din
punctul lor de vedere. Acest eveniment putea fi doar
unul: trecerea Polului Nord Ceresc prin linia care
uneşte steaua Lamda din coada Dragonului cu centrul
Constelaţiei Lebedei. Iar Crucea Lebedei s-ar putea
astfel să însemne locul din cer unde stă zeul dacilor,
tatăl lor din cer care flutură Dragonul pentru a-i păzi
pe daci tot aşa cum efigia acestui Dragon era fluturată
de cetele dacilor. Şi încă un lucru tulburător ne pre-
zintă Marea Linie dacică. Polul Nord Ceresc a inter-
sectat această Mare Linie în anul 44 BC. Este anul
când a plecat şi Burebista la Zalmoxis, trimis acolo,
probabil, tot prin sacrificiu de cei mai buni dintre dacii
săi.
Limitele omeneşti ale acestui Congres ne
opresc aici comunicarea. Cercetările viitoare, la care
credem că vor pune serios mâna şi Guvernul Româ-
niei, şi Academia Română, şi alte instituţii private şi
de stat, vor arăta felul cum strămoşii noştri au cuno-
scut şi transmis din generaţie în generaţie ştiinţa de-
spre precesiunea Polului Nord Ceresc şi, mai ales,
cum a fost posibil să se realizeze în acele timpuri con-
strucţii topografice atât de precise pe un teritoriu mun-
tos atât de vast.
Noi, care am văzut cu ochii instrumentelor
moderne din dotare puritatea excepţională a fierului
dacic, proprietăţile inteligente ale mortarelor lor,
imensele cariere de la Măgura Călanului, felul magni-
fic de tăiere a andezitelor, uriaşele terasări care mă-
soară în adâncime zeci de metri, care am calculat
colosala cantitate de piatră tăiată de daci pentru a rea-
liza “zidirea munţilor“, cum spune Dio Cassius, nici
măcar nu ne mirăm de faptul că strămoşii noştri cas-
nici şi rustici au putut cunoaşte şi drumul precis al ste-
lelor pe cer, şi oglindirile lor pământeşti, şi necesitatea
imperioasă a curăţeniei sufletului pentru devenirea
omului [Platon, Harmides].
14

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
TĂBLIŢELE DE PLUMB
(I)
Numerotarea tăbliţelor este făcută după timpul
când au fost turnate, aşa cum le-am înţeles eu şi le-am pus
în cartea Adevăruri ascunse apărută în anul 2011 şi reedi-
tată în 2012.
T 2 turnată pe la 540 î.e.n. poate în insula Samos
pe unde a trecut Zamolxe în drumul spre Egipt, aşa cum
ne povesteşte ea.
Stânga IP (ipui: a face puieţi, a se înmulţi, a se
înfrăţi din aceeaşi tulpină) PETOS(pietos: evlavios, cucer-
nic) + IM (im: pământ) SIO (sii: a fi). TECAO (ticăi: a se
frământa, a trudi) SICI (seci: loc defrişat într-o pădure, folosit
ca păşune sau ogor) I (i: a merge) IO GIE (vie) ROP (răpi:
a fermeca, a minuna) +. MUSTEO (musti: a fi îmbibat cu un
lichid sau cu sevă) I (i: a alerga) IG (ig: a cerceta, a boteza
cu vin) IM (im: măsură) POI (poi: pleavă de cânepă,
mulţime) IP (ipui: a face puieţi, a se înfrăţi) PEO (piu: cre-
dincios, evlavios). SAI (săi: cai sperioşi, a sări) ZAGI (a
zace) + ILI (ili: a fi în frunte, a străluci, a salva) STIO (a şti)
EI ER (er: a convinge, rugăciune, a da rod). ESI (a ieşi) EG
(eg: a strânge la grămadă, a boteza cu vin) PORTIO (porţie:
parte) ILEO (Mântuitorul) IG (ig: a spune, a cerceta) KABIRI
(cabiri: cei mari; grup de 2, 3 sau 4 divinităţi pelasge prelu-
ate în religia grecilor având un cult în insulele Imbros, Lem-
nos şi Samotraches, descoperitorii metalurgiei) LO ++
Dreapta LOSI (lozi: a glumi, a spune snoave) ROI
(roi: pui de căprioară) IGI (igi: ochi, faţă, a privi, a scânteia)
MINO (mânie: supărare) SOG (sogi: a subţia, a rupe dintr-
un întreg). + ISC (isca: a apărea, a porni) TIU (ţiu: vârf as-
DACIA
magazin
Constantin Olariu
cuţit de munte sau stâncă) GODI (godie: mireasă în ziua
întâi) OI (uimire) ZOIN. ZAMOLXIO UE (uie: uliu) I (i: a
alerga) GAI (gai: pădure de şes) TOG (tog: luminiş, adăpost
în câmp) SIG (sîc: a face în ciudă, înfruntare) GIGOTIE
(jigodie) SOI (soi: a murdări, jeg) EP (ipui: a face puieţi, a
se înfrăţi) TICO (tic: râtul porcului, partea de dinainte înco-
voiată în sus a tălpilor saniei; ticăi: a se frământa, a pune la
cale o mişelie) PITAGORA. SOEME (şoime: şoimane, fru-
moasele) POPI (popi: a călugări, a păstori, a sprijini) I (i: a
merge) IZI (izi: a se aprinde, strălucire) SAMOES (insula
Samos unde s-a născut Pitagora) GI (gi: nobil, credincios)
MERMODAME (mirmidoni: pitici).
Stânga. Pământul care este pătruns de veneraţie
pentru puterea sfintei cruci a dat pui (s-a înmulţit). Eu am
mers plin de nelinişte la neamul care trăieşte într-o mare
poiană din pădure să văd aievea minunile crucii. Am alergat,
am cercetat cu măsură şi am botezat cu vin mulţimea în-
frăţită ce mustea de evlavie. Am făcut cu folos rugăciuni cu
sfânta cruce a Salvatorului/Mântuitorului pentru cei speriaţi
(chinuiţi de duhuri) care zăceau. Toţi cabirii când au ieşit în
poiană, au fost cercetaţi şi botezaţi cu vin în credinţa sfintei
cruci a Mântuitorului, ca un singur trup.
Dreapta. Jignirea devine scandal când se fac
glume pe seama strălucitorului pui de căprioară. Când
sfânta cruce a apărut în vârf de munte, Zoin ne-a dat mi-
nunata cunună a miresei. Ca un uliu, Zamolxe a alergat
într-un luminiş de pădure şi i-a făcut în ciudă acestei jigodii
jegoase de Pitagora care era înfrăţit cu râtul porcului (stătea
numai cu nasul pe sus). Micile şi credincioasele zâne au
mers pline de strălucire şi au păstorit (au ajutat credinţa) în
insula Samos.
T 3 turnată pe la 535 î.e.n. ZAMOLSXOI DEGE
(dece: zece) OAMO (mamă, a îngriji ca o mamă) I (i: a
merge) NEO (nouă) SCUTE (scuti: a proteja) ODIE(odie:
duşmănie) LIO FUO (a fi) A OI (oi) SI OGAREI (ogari: câini
de vânătoare) MAS (mas: adăpost) ODIE (odie: scârbă)
DOI SAI (săi: cai sperioşi). MOI (obosiţi) ATINDI (întinde)
OERIO (oieri) DEGE(zece) DODEO (a se porni, a dădea)
GATO (gata) SO IASO (a ieşi). NIO (ne, noi) SOIE (soi: a
dormi) FIO (a fi) A REIPI (răpi: a fura). SO DEGERA (a di-
gera,: a înghiţi) TUPI (tupi: a ascunde) IDIE(gând) SOI (soi:
a dormi) DOA (două) OI. SIO (sii: a fi) EGEIPTIO NO (nu)
15

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
EDO (ede: a răspândi, a cunoaşte) OI ILOZEI (iluzie: ruşine,
bătaie de joc) BOINDOL (bolând: smintit) LOUA (a lua) MI
(mie) PIETAGORIO A TEGIO (tigi: a ascunde, a tivi)
ZAMOLXOI OSIA (osi: a se întări ca osul, puternic).
GENIE(gena: răutate) BEZIKIOI (bezevenchi: pungaş) ASO
(asa: ocol) LOSEI (a lăsa) FOGIO (a fugi) GE (ge: sacru)
KEPRITILE (căpriţele) NO (nu) SOI (soi: a dormi) TO (tu)
SOI (soi: a dormi) LO OI ESO (a ieşi) ON (on: a strânge)
TAGOI (tagă: a nu recunoaşte) PIETAGORIO. OI LO NOI
PIO (piu: credincios, preot) TRABELI (trebălui: a face trea-
bă) TEASIO (teşi: a uniformiza). ON (on: rude, însoţitori)
TOIRNA (a întoarce) SOE (soi: a dormi) ON (on: neam, a
însoţi) TOI (toi: ceartă) PA MOI (mie) LOA (a lua) SOT (soţ,
însoţitor) A LOI ILO SCIITEO (scitul) I (i: a alerga) OKOIRA
(ocărî: a certa) FIO (a fi). ORI NO (no: uite!) RIPI (răpi: a
fura) NO (nu). NO (nu) FE(a face) TIO (cuvânt cu care se
alungă animalele) KRIS (cris: cruce, judecată, critică) ADIE
(adie: bătaie uşoară a vântului). DOSESI (dusăşi) ROPO
(răpăi: a bate toba ritmic) ON (on: rude) IO DOI (a da) LO
RODIEO (rodie: sărbătoarea zilei de naştere) ZIO (zi). IOI
(Mîntuitorul) = M (mato: ocrotitor) = P (piu: credincios) = SB
(Sabelio). Pe soclu ABA (aba: bătrân) RISO (rizui: a face
un şanţ mic în lemn sau metal) ZAM-XOI. Zamolxei avea
zece oi pe care le-a dat nouă să le păzim de duşmani ca o
mamă, ogari răi precum şi doi cai sperioşi pe care îi ţinea
într-un adăpost simplu. Oierii s-au întins pentru odihnă iar
zece oi dădeau gata să iasă. Noi dormeam când s-a făcut
hoţia. Cînd somnul ne-a înghiţit mintea, două oi au dispărut.
Când am fost în Egipt, aminteşte cu sfială Zamolxei, nu am
distrus turma de oi ca un nebun aşa cum m-a luat cu
neruşinare puternică Pitagora, ascunzându-şi faptele. Din
răutate acest pungaş a lăsat ocolul deschis să fugă căpriţele
sacre când el dormea. Nu eu dormeam! Oile lui au ieşit fără
a fi însoţite dar Pitagora nu recunoaşte. Dar la noi preoţii
trebăluiesc împreună. Cînd ne-am trezit din somn cu însoţi-
torii, eram în mijlocul unui scandal cu bătaie iar soţul meu
Ili Scitul a fost gonit şi certat pentru că a făcut fapta. Dar
uite, nu el a furat. Nu fă critică cu adieri de vânt.
(Crucea/adevărata credinţă este ca o adiere de vânt ce nu
DACIA
magazin
tihoieşte/alungă!). Darul făcut pentru rodie nu trebuie însoţit
de bătăile tobei. Sabelio este ocrotitorul credincios al Mân-
tuitorului. Rizuită(dăltuită, scrisă) de bătrânul Zamolxei.
T 4 turnată pe la anii 520-500 î.e.n. AG (ag: loc, a
săvârsi) SLII (slei: obosire, vlăguire) E SAGEO (săgeac:
pirostrii pentru foc) DAB + FI (fu) DUE (a duce) E ADETE
(adet: datină, obicei) OSI (osi: tare ca osul, puternic) FI (a
fi) EDO (ede: a se înălţa, a judeca) SO IP (ipen: întreg,
sănătos). SEI (sîi: a fi) IO GEOI (gioi: vioi, plin de viaţă) I (i:
a merge, a alerga) DUO (a duce) EDOC (edec: lucru nece-
sar într-o gospodărie) SOI (soi: neam, a dormi) AG (ag: cin-
ste, respect) SO. ISI (a ieşi) GAIS (gaiţă: lampă simplă) SEI
(sîi: a se sfii) IOI (Mântuitorul) ARS. DAGIE (dage: adunare)
GATE (găti: a se îmbrăca frumos, a se pregăti) SOTISZ
(sotişă: dans popular, melodie după care se execută acest
dans) SEL (sel: torent, şanţ prin care se scurge apa unui
şuvoi). TITI (titii: a şopti) PIO (preot, credincios) TEI (tei: a
curăţa teiul de coajă) I (i: a merge, a alerga) DUGI (a duce)
IO SALOT (salut: salvare, bunăstare). LUO (a lua) TROPEU
(tropez: a suferi o înfrângere, a da greş) SOE (soi: murdărie,
a dormi) DUO (a duce) EDI (ede: a se înălţa, a judeca).
OSO (osi: a se întări ca osul, puternic) NOBALO SIA (sia:
comandă ce se dă unei ambarcaţiuni pentru a merge
înapoi) LOSIEO (lozi: a glumi) PIE (piu: credincios) LIE (lie:
minune) DIO (sfânt) ZOEI ILO (ila: a înălţa, a salva) DABO
(cetate) GETO SOE (soi: neam, a dormi) LO SARMISE-
TUZO. Alfabet religios: COA (coa: trebuie să) I (i: a merge)
DIO (sfânt) BAICO MOI (moi: căldare, gaură mare) EDI
(ede: a aduce mormanul) MITOC(mitoc: mănăstire mică,
loc de găzduire la o mănăstire) I (i: a goni) DAB (cetate).
Primele trei rânduri nu au fost desluşite. În colţul stânga jos
sunt reluate imaginile lui Zamolxe şi Pitagora.
După săvârşirea chinului (morţii), au fost duse sfin-
tele pirostrii ale cetăţii cum este datina străbună pentru a fi
înălţat întreg la ceruri. Eu am fost vioi şi am alergat să-i duc
cele necesare cinstitului somn de veci. Am ieşit şi plin de
sfială am aprins candela Mântuitorului (IOI). Mulţimea
adunată s-a îmbrăcat frumos şi a dansat cântând ca un
16
 DACIA
Nr. 89 (anul XI), mai 2013 magazin

PATRI DO MOESIO. IM (im: murdărie) KESO (cheşă:

pestriţ, bălţat) A ESO (a ieşi) SO DIGEO (dichiu: intendent,
casier la mănăstire) CAPO PESE GEMIA (a geme) EM (im:
măsură) SONOE (sona: a se sminti) I (i: a merge) TOCO
(tocăi: a vorbi fără rost) POLO (polei: fiinţe imaginare din
basme) BOXOGE (bocciu: curăţitor de latrine, urât) IMA
(ima: a înjura). INCI (inci: capricii) FI SIM (simi: maimuţe)
LO MITROXE MOLOFA (molfă: gâlcă, cusur, lipsă) MIC
OMIGO (prietenie) MEROE(măroi: mare).
Centru. TRAM (tream: şopron, a duce, a adăposti)
SIE (a fi) ON (on: a locui) AGIMA (acina: a se adăposti, a-
şi găsi refugiul) SARMISETUZO: K (cosa: casă) + (sfânt)
BOI (boi: chip, figură, imagine) GEO (giu: viu) IRINO
FETIU(feta: fată) SOCRISA (socriţă) NOE PEO (piu: cre-
şuvoi. Preoţii şoptind (spunând rugăciuni) au curăţat pirostri-
dincios) NIBE (nipe: mulţimi) MO AM DOSIE (a dosi) DIEO
ile (de cenuşă) iar eu am alergat să-i duc salvarea. Suferinţa
(a da) TOMSA RO (ră: rea) DAGEO (dage: adunare).
şi murdăria au fost luate şi duse la dreapta judecată. Puter-
Dreapta. KAPO SESO (seşă: adunare sătească,
nicii nobili glumind, au dat comanda să se înalţe la credin-
şezătoare) MAI (pisălog, ciocan) TER (ter: catran) IMA (ima:
ciosul şi minunatul sfânt Zoei să-şi doarmă somnul de veci
a batjocori) IO NO (nu) ETE (este) MESO (mese) NO
în Sarmisetuzo, cetatea geţilor. Baico trebuie să mergi fuga
SETIE (sete) O ENIO SO CABETE (a căpăta) LO FIE
la sfântul pentru un adăpost al cenuşii tale în mitocul cetăţii.
OSENI (oşeni: a alina o durere) GES (ghes: a îndemna, a
Primele trei rânduri de deasupra nu au fost desluşite.
se îmbulzi). AM SO ONXA SENTOE (sânţie: calitatea unui
T 5 turnată pe la 500 î.e.n. Primele 3 rânduri de
om de a fi sfânt, termen de reverenţă faţă de clerici) CILIO
pe această tăbliţă nu au fost desluşite. IE (ie: da) ZAMOL-
(cili: a se vesteji) ANIMUS (suflet, gând, minte, judecată)
XSIO DE (a da) SOLI (soli) SCADE (a scade) UNO CATI
ROGI MANEO (manea: melodie duioasă şi tărăgănată)
REAGE(ragea: rugăminte, cerere, petiţie) SATO (satu).
GOMTARO AGEM (oriental, persan, din răsărit) DUSIE OM
AMO (amu) ASA AGETORA (a ajutora) SCUTO (a scuti)
MOBI (mabein: camera personală a domnului) GATO
DABIU (dabo: cetate). SIO (a fi) SA (sa: judecată, a satis-
NOSUM (nosa: hai! haidem!) SESE (sesie: parte de pământ
face) SENIOC (sinec: bătrâneţe) LO COPO (capul) BISICA
dintr-un domeniu) RATI (rătui: a salva) IBO (iub: dragoste
DIOGIOS.
sau ibo: dragoste, iubire) ZAMOLXIU.
Da! Zamolxsio dă solilor satului scăderea (ac-
Stânga Seara, deodată s-a ghemuit şi a început
ceptarea) câte unei cereri. Amu aşa i-a ajutat cetatea,
să geamă, fiindu-i rău iar eu l-am împiedicat cu durere să
scutindu-i. A fost judecată după capul bătrânului Bisica Diogios.
plece de la noi în patria lui Sumgum din Moesio. Murdăria
ieşită din trup (bubele bălţate) l-au făcut să nu-i mai pese
de capul lui de casier la mănăstire, să geamă înfundat ca
un smintit, să alerge şi să vorbească fără rost despre fiinţe
din basme, înjurînd şi purtându-se urât. Toanele şi micul
cusur al lui Mitroxe (Mitrache) de a se maimuţări nu-l poate
lipsi de o mare prietenie.
Centru. L-am dus la casa sfintei cruci a făpturilor
(zânelor) vii din Sarmisetuzo la locuinţa sa unde a fost adă-
postit. În faţa mulţimii de credincioşi adunate, Irina, fata
soacrei lui Noe, a spus cu răutate că eu l-am dosit pe Tomşa
şi nu am vrut să-l dau.
Dreapta. Capul adunării locuitorilor m-a cătrănit
şi întinat cu vorbe grele, eu nu am fost pus la masă şi nici
setea stinsă, nu am căpătat alinarea durerii şi nu s-au îm-
bulzit să fie lângă mine, o Enio! Când sufletul şi mintea se
T 6 turnată pe la 450 î.e.n. Stânga. SERA (seara)
vor veşteji am să-l rog pe sfinţia Onxa, ca împreună cu per-
TAMO (tam: deodată) ON (on: a se strânge) GEAMO (a
sanul Gomtaro să-mi cânte tărăgănat şi duios, să fiu gata
geme) SO ETE (este) RE (rău) IO OPAC (opăci: a împie-
pregătit în camera mea ca OM şi să fiu salvat pe tărâmul
dica, a istovi) SI ODIE (odie: durere) NOE O SUMGUM
iubirii lui Zamolxiu.

17

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
T 7 Tăbliţă necitită, este un tablou cu 13 mato
care au condus neamul geţilor înainte de 430 î.e.n. şi
basileii Sarmis împreună cu Molsei, puternicul din Sirmio.
T 8 Tăbliţă necitită, prezintă trecerea galilor la
credinţa geţilor şi unitatea dintre preoţii geţi şi druizii gali în
secolul V î.e.n.
T 9 Stânga IG (ig: a judeca, a privi, a străluci)
SIO (a fi) ZOIN (divinitate)
DACIA
magazin
Dreapta AG (ag: cinste, loc, a face) FE(a face)
AZ (az: eu, primul) D (dio: sfânt).
Aceasta este judecata lui Zoin. Cinstea te face în
primul rând sfânt. (Călăreţul get aduce cinstire îngerului
păzitor).
T 10, turnată pe la 380 î.e.n. RE (răi) GETO ILO
(Mântuitorul) EDE (ede: a declara, a provoca) ROSMI
(răzni: a se despărţi, a se înstrăina) PE IGIE (igi: faţă, a în-
frunta) DABIO (cetate) ARE ME ORIO (orie: plasă mare de
pescuit, a lega, a strânge) RADA (loc întărit, intrare în port)
PIO (piu: preot, credincios) DE GIOS (jos, sud) SEZ (şez:
reşedinţă, sediu). IG (ig: a merge, a boteza cu vin) COCO
(cocă, aluat, strămoş) BULCO (bulcă) DID (didi: tânăr) SEI
(sii: a se sfii) SON (son: timid, smerit). EU O MILOGO (mi-
logul) ROAGO (a ruga) MATO (conducător, părinte, rege)
GALO A EPITET DOMOZ (domo-zi: fiul luminii) TOMO
(tomo: cruce strălucitoare). AUSIO SAS (sasa: roşu, rumen)
GIOS (gios: jos) POEOTO EDIMO A EREBIRIO (elibera)
LO TROPEU (trofeu) I (i: a merge, a alerga) DABO (cetate)
GETIO OZ (oz: mândră) SARMISETUSO.
Geţii răi s-au despărţit pe faţă de Mântuitor jignind
cetatea şi vor să ţină cu strânsoare (să interzică) intrarea
în portul reşedinţei religioase de jos (sud). În tinereţe am
fost eu, o milogul (umilul) la regele galilor, m-am rugat smerit
şi sfios pentru el, l-am botezat cu vin şi pâine strămoşească
şi l-am numit cu epitetul de fiu al luminii crucii(strălucitoarei
cruci). Auzind poetul Edimo a roşit până la călcâie, s-a eli-
berat de trofeul lui pe care l-am adus în mândra cetate getă
Sarmisetuso.
T 11, turnată pe la 380 î.e.n. MAICO GETO
ENISOLA (Enisala: localitate în judeţul Tulcea unde există
o cetate foarte veche) ITO (iţi: a arunca o privire curioasă)
DA (a da) I (i: a alerga) TRAGIO ENO TELAGEO COE
ILIRIO RODNI (rodini: neam, sărbătoare). STOE (a sta , a
se aşeza) ENO NOGTI (noapte, petrecere lungă) OL (ol:
18

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
vas de lut pentru lichide) SE AMINTE OMA (oma: mamă)
TICO (ţică: neam, viţă, clan) MACIDONIO DAT ROGE (a
ruga) SNTIEO (sânţie: calitatea unui om de a fi sfânt, ter-
men de reverenţă faţă de clerici) ORESE LOA (a lua) ESIO
(a ieşi) ENO. A ZET (zet: ginere) INAG (inaghie: ambiţie)
DODOEL(dodoleţ: rotund, sferic) SEDE(şedă: în subordine,
reşedinţă). TAE GAE (gai: pădure la şes) SO DENSE SETE
NODE (nodeu: încheietura mâinii) GENO (ginu: vin) GIO
(giu: viu). TREIGO (a striga) I (i: a merge) TOMA ET (ed: a
fi) SNIO (a sâni: a vopsi în albastru) SEI (sîi: a se sfii) ENO
SERGANO (şergană: păr galben-cafeniu) SOE (soi: neam)
SIO (sii: a se sfii) AT (at: cal tânăr, armăsar) GIEOC (joc)
SE AMINTO SESOE (sesie: suprafaţă mică de teren dintr-
un domeniu mare, pe care o deţinea un ţăran în schimbul
unei rente, moşie). ELIE REG (regiu: regesc) SINET (sinet:
act, hrisov) ARDE. IO DIE (a zice) ROLOREO DE NOAT
(noaten: tânăr, flăcău) SREIN (străin) SECO (seci: parapet,
şopron) SOE (soi: a dormi). SETI (a înseta) SEO (seu) ENO
ZERA (zeri: a se înăcri) IS COSOE (cosoi: cuiul care prinde
scaunul de osia carului, şiret, curea de gheată) ESO (a ieşi)
SALOE (salut) ENO DACIO. În sigiliu: Enisala G (geto) D
(dabo) MATO (conducător) MAICO.
Getul Maico din Enisala a trimis pe Eno să
cerceteze şi să dea chemare pentru sărbătoarea neamului
la traci, telagi şi ilirii lui Coe. Să chemi şi pe macedoneni,
să-l rogi pe sfinţia sa Orese să-l iei la întoarcere Eno, să se
aşeze la petrecere mare (fără noapte) şi să bea din ol să
se ia aminte că toate aceste neamuri au o singură mamă.
Pentru reşedinţa mea am mare ambiţie să-mi găseşti un
ginere. Voi tăia desimea pădurii din şes iar setea va fi po-
tolită cu vin viu fără apă până ce încheietura mâinii va obosi.
Mergi şi la Toma, Eno şi strigă pînă te înălbăstreşti, nu te
sfii să chemi şi pe cei cu păr galben-castaniu. Să aminteşti
că giocul pentru tineri va fi la sesie/moşie. Regescul hrisov
a fost ars (turnat) de Elie. Eu i-am zis lui Roloreo să dea
tinerilor străini adăpost în cetate să-şi potolească setea şi
să doarmă Eno. După ce se vor sătura de băutură, să le
ungi cu seu cosoiul să plece cu bucurie Eno dacul! În sigiliu
Enisala, cetatea geţilor; conducătorul Maico.
DACIA
magazin
T 12, turnată pe la 340 î.e.n. KANI (căni: a vopsi
în negru, a murdări cu cărbune) ARATI (a arăta) GILI (ghili:
a înălbi o pânză prin înmuiere în apă şi întindere repetată
la soare sau ger, a spăla, a se înfrumuseţa) AMO (ama:
mamă, femei) GONO (a goni) ISOPO (isope: buruiană
folosită la spălarea şi curăţarea petelor). DODI (dodii: a
vorbi aiurea) RAI (răi, duşmănoşi) OSO (osi: a se întări ca
osul, puternic) DO (a da) IM (im: murdărie, jeg) KOB (cobe:
piază rea) GIGA (giga: tânăr). ANO (anul prezent) IG (ig: a
spune, a cerceta) POLO (polei: fiinţe supranaturale din
basme) AN (anul trecut) KOB (cobe: prezicere) RAO (rău)
OSO (osi: a se întări ca osul, puternic). MALO (mal) NO
(priveşte!) SELO (sel: torent, şanţul prin care curge un
şuvoi) IG (ig: ieşire, a stăvili, a uda). NO (nu) ZENO (zăni:
a sosi) KOLO (acolo) MINO (a mâna) AG (ag: a face, a
aranja, loc) SIM (sim: un soi de peşte, a se zvârcoli ca un
peşte) SOR (sor: par de care este prins coşul de pescuit
pentru a sta în apă). OMA (oama: femeie) O BAM (ban:
funcţie) FI IGI (igi: privire) POI (poi: pleavă de la sămânţa
de cânepă) SOGA (sogi: a rupe aluatul dospit în bucăţi şi
transformarea lui în pâine) MAREN (măran: mare) PASIEO
(a păşi) SONO (sona: a se sminti). KAM FI SIGORE (siguri)
TOTO (toţi, toate) MICO (mică: repede, imediat) COS (coş:
tabără militară) ON (on: neam, rude, a însoţi) IG (ig:a spune,
a cerceta). AM DIO (sfânt) SOMOIN (somon: turtă mică,
colac) MICI (mici: a se micşora) SOI (soi: a murdărie) NO
(nu) CAI (căi: a se plânge, a cere iertare) GAMAN(găman:
om lacom, secătură). FO TAOI (tăoi: mocirlos) ERA RIC
(râcă: groapă mică) CIL (cil: cal cu părul sur) OSO (osi: a fi
tare ca osul, puternic) TO MOE (moi: ud, muiat) LO PICIOR
(picior). ONSO (unge) STO (a sta) RAE (răi: a se înrăi) TON
(tană: pâclă) NOI (noi: apă neîncepută folosită pentru des-
cântece) GIEO (giu: vioi) SAT(saţ: săturare, silă) TIE (ţîe: a
ţine). OI STREO (a striga) MACIE (mace: măciuci) NO
(priveşte!) RAG (a rage, a urla) SIO (sîi: a se sfii) SOI (soi:
a murdări). SO GETO GIG (gig: tânăr) AM PICEO (pică: a
fi numai zdrenţe) DABO (cetate). AIO DIO (sfânt) SO MANO
(mană: boală a plantelor) MACI (mace: măciuci) DO (a da)
19

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
NE (nouă). IO TAMA (tamă: întâmplare) RO (ră: rea) KO
NO (priveşte!) MICE (mici: a se micşora) ROSO (roşu,
roziu) NO (nu) OCI (oci: ochi) SO GAGIC (iubit, amorez).
AM DO (a da) MIC SO SARMIO (sârmea: preparat din an-
timoniu şi gogoşi de ristic folosit la vopsit) SI SOM (şom:
blană de samur) SI GIG (gig: sul de pânză, frumos) TEL
(tel: fir de metal auriu din care se face beteala) LONE (lome:
boarfe, haine) OS (puternic, deosebit). SEI (sii: a fi) ANO
OMAG (omah: baltă, a inunda) SA TEL (ţeli: a lovi) KO MOI
(moi: ud, înmuiat, căldare) INO (ină: fibră, in) OS (tare, pu-
ternic) KORATO (curată). NO (priveşte!) ESIE (a ieşi) MIGA
( migăi: a lucra încet şi fără spor) MENO (meni: a se cuveni)
APO (apă). IS (îs: a fi) NAM (nam: lucru voluminos, gră-
madă) GIG (gig: val de pânză) AM DO (a da) IG (ig: a cer-
ceta, a spune) AMO KARO TESOE (teaşă: întors înapoi)
SIG (sigă: substanţă minerală roşie folosită la vopsit). TO
SABIO ON (on: popor, a aduna) NIG (nic: nimic) SOE (soi:
a murdări) IG (ig: a cerceta). ISE (a ieşi) IO MONOI (a mânui)
GELI (ghili: a înălbi o pânză prin muiere în apă şi întindere
repetată la soare sau ger) IG (ig: legătură, a spune, a cer-
ceta) SIO (sîii: a fi) AGA (agă: conducere) MIRATO.
Medalion stânga. BASELEOS SARLIEO dreap-
ta. M (mato: conducător). SIKTO SABIO (sabie) GET
(geţilor) OS (puternici).
Femeile au alergat să adune isope pentru că ghilul
arăta murdărit cu noroi. Tineri răi şi puternici l-au dat cu mur-
dărie (glod) vorbind aiurea ca o piază rea. Anul trecut s-au
cercetat făpturile de pe cer şi s-a prevestit pentru anul
acesta un rău puternic. Priveşte malul (digul) datorită căruia
torentul s-a revărsat. Nu a sosit acolo zvârcolindu-se ca un
peşte în plasă. Femeia care păzea pânza a văzut cum
această pleavă de cânepă (ceată de răi) alerga cu paşi mari
peste ghil purtându-se ca nişte smintiţi. Ca să fim toţi siguri,
repede au venit ostaşii adunaţi în tabără să cerceteze. Cum
aceste secături nu-şi cereau iertare, le-am dat bucăţele de
pâine sfinţită. Era o groapă mică, unde ca nişte cai puternici,
cu picioarele au făcut mocirlă şi au udat (murdărit) cu ea
pânza. Pe aceşti răi cu mintea în pâclă i-am descântat cu
apă neîncepută şi i-am uns să stea vioi şi sila să nu-i mai
ţină. Voi striga: priveşte aceste măciuci care s-au murdărit
iar acum se sfiesc (ruşinează) şi rag (plâng în hohote).
Aceşti tineri geţi, prin cetate vor umbla numai în zdrenţe.
Sfântul a spus că aceste măciuci ne-au dat numai boală
(pagubă). Eu privesc la aceşti iubiţi şi văd dacă întâmplarea
rea nu le-a micşorat roşul (aroganţa) din ochi. Am dat puţină
vopsea şi samur precum şi un val de pânză şi fir de aur pen-
tru a face haine deosebite. Anul a fost cu apă multă, să în-
muiem pânza de in şi să o lovim cu putere până se curăţă.
Uite! să ieşiţi şi să lucraţi (spălaţi) cu atenţia cuvenită în apă.
Grămada de pânză pe care am dat-o este acum vopsită în
roşu, cercetată şi adusă înapoi. Toate săbiile neamului
(oastea) au cercetat şi nu au găsit nimic rău. Eu am ieşit şi
am mânuit ghilul cercetându-l iar conducerea a fost foarte
mulţumită. Medalion stânga: Basileos Sarlieo; dreapta.
DACIA
magazin
Conducătorul Sicto sabia puternicilor geţi.
T 13, turnată pe la 340 î.e.n. TORNIO (a înturna)
LOR ZISI DABO (cetate) ATI (aţi: cai buni de călărit, ar-
măsari) GOTO (gotă: dihanie cu care se sperie copiii) NIO
SOES (soios: plin de grăsime, strălucitor din cauza grăsimii
ieşită pe păr) GITO (gâţă: panglică împletită la capătul
cosiţelor pentru a le putea înnoda în jurul capului) SOI (soi:
neam). FO GOTO (gata) SOR (soare) LO NUR (nur: cali-
tatea unei femei de a plăcea) DOI (doi) LO CORCI (corcie:
căruţă pe două roţi) EASI (a ieşi) I (i: a merge) ATI (aţi: cai
buni) GONO (a goni) RIR (rar) GINI (gini: a observa, a cerc-
eta) EO (ea) RA (rea) SORTI (sorţi: destin; sorti: a fi pre-
destinat). TINDIO (a tinde, a îndrăzni, a întinde) A SORA
(sora) ROI (roi: pui de căprioară) OI NITIL (niţel: puţin)
FOLOS RIS (ris: legătură) TIN (a ţine) TAIR (taier: blid, far-
furie) GII (vii) INO (ină: fibră) A ORIO (orie: plasă mare mâ-
nuită de doi pescari pe râurile adânci). SOI (soi: a dormi)
GETIO (geţi) OGI (oci: ochi) SO AKAN I (acana: mai departe,
mai încolo) SOLIE LO ROATE OGI (oci: ochi, a vedea) TOR
(torişte: loc unde stau sau dorm animalele) DIE (die: a
spune) SCITO. LO IDIE(idee, gând) LUA (a lua) TIGO (tigi:
a coase marginea unei ţesături) DAI (a da) COSOI (cosoi:
şiret) SOR (soare) DII (die: a spune) AN. RISE(riz: şanţ mic
făcut în lemn sau metal) MATIGO GETO MATO.
De la noi să luaţi focoşii şi strălucitorii cai, să-i îm-
podobiţi cu panglici, să ieşiţi din cetate şi să-i duceţi lor să
se ştie ce neam suntem. Pentru frumoasă să fie gata totul
cu soare (până la asfinţit) pus în două corcii, să iasă şi să
meargă cu grijă arareori gonind caii pentru că ea a avut o
soartă rea. Pentru a ţine vii legăturile de familie, pui de
căprioară să treci (întinzi drumul) puţin pe la sora ta să mân-
caţi din acelaşi blid (să vă amintiţi de copilărie) să fie cu
folos. Să dormiţi la geţi şi să mergeţi în ceată astfel ca la
toriştea sciţilor să se spună de departe şi să se vadă o mare
(rotundă) solie. Să luaţi şireturile de anul trecut şi să spuneţi
că aveţi de gând să coaseţi pânza la capăt. Rizuită de getul
Matigo. Sub imagine: Conducătorul. Textul de pe marginea
tăbliţei sus şi jos nu este desluşit.
20

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
STUDIU DE PALEOGENETICĂ MOLECULARĂ
LA POPULAŢII VECHI DIN EPOCA BRONZULUI ŞI A
FIERULUI DE PE TERITORIUL ROMÂNIEI
Paleogenetica moleculară este domeniul de
studiu al ADN-ului vechi şi degradat („ancient DNA“)
apărut în anii `80. Primele încercări în domeniu au
fost realizate în 1980 de către o echipă de cercetători
chinezi de la Hunnan Medical School, care a extras
ADN fosil dintr-un cartilaj costal al unei mumii vechi
de 2000 de ani („the Old Lady of MaWangtui”). Mai
târziu, în 1984, Russ Higuchi şi colaboratorii săi de la
Universitatea Berkeley din California au extras şi
secvenţiat ADN din material fosil dintr-un exemplar
de muzeu vechi de cca 150 de ani al unui animal
(quagga, asemănător zebrei) dispărut de peste 100 de
ani. În 1985 echipa condusă de profesorul Svante
Pääbo de la Universitatea din Munich, Germania,
„părintele fondator” al paleogeneticii, a extras şi
clonat ADN fosil din mumii egiptene (Hummel,
2003).
Acum, paleogenetica moleculară este un
domeniu modern, de actualitate, studiile de paleoge-
netică contribuind la o mai bună înţelegere a meca-
nismelor evoluţiei şi la o mai bună estimare a
distanţelor genetice dintre specii si populaţii.
Cercetările de paleogenetică pot aduce infor-
maţii valoroase privind: originea şi evoluţia genomu-
lui uman, migraţiile populaţiilor umane, structura
socio-familială a populaţiilor umane vechi, relaţiile de
înrudire genetică dintre acestea şi populaţiile umane
actuale; pot contribui de asemenea la elucidarea unor
enigme istorice sau la studiul unor boli genetice tran-
smise pe linie autozomală şi heterozomală. Recent,
profesorul Pääbo, actual director al Institutului de
Antropologie Evoluţionistă „Max Planck” din
Leipzig, a reuşit, împreună cu colaboratorii săi, să
secvenţieze genomul omului de Neanderthal şi să es-
timeze o contribuţie între 1% si 4% a lui Homo nean-
dertalensis la fondul genetic al omului modern
non-african actual (Green et al, 2010).
Studiul nostru de paleogenetică moleculară a
DACIA
magazin
Georgeta Cardoş[1] şi
Alexander Rodewald[2]
avut ca scop analiza structurii genetice a populaţiilor
vechi din Epoca Bronzului şi a Fierului de pe teritoriul
României şi studiul relaţiilor lor genetice cu populaţia
românească actuală şi alte populaţii europene mo-
derne.
Ideea acestui studiu de paleogenetică a apărut
în cadrul unei discuţii purtate de dl Prof. univ. Dr.
Alexander Rodewald, directorul Institutului de Biolo-
gie Umană al Universităţii din Hamburg, Germania,
cu dl Prof. univ. Dr. Călin Tesio, Decan al Facultăţii
de Biologie a Universităţii din Bucureşti, în toamna
anului 2001. Dl. Profesor Tesio a propus iniţial cola-
borarea cu doamna Dr. Alexandra Comşa de la Insti-
tutul de Tracologie al Academiei Române, care a
furnizat primele probe biologice necesare acestui
studiu de paleogenetică. Pentru ca studiul să fie rele-
vant din punct de vedere ştiinţific şi biostatistic, eşan-
tionul de indivizi din Epoca Bronzului şi a Fierului de
pe teritoriul actual al României a fost completat cu
probe furnizate ulterior de domnii Dr. Nicolae Miri-
ţoiu şi Dr. Andrei Soficaru de la Institutul de
Antropologie „Francisc Rainer” al Academiei
Române.
Aceste probe biologice au fost reprezentate
de oase şi dinţi umani fosili de la 50 de indivizi din
populaţii umane vechi ce au trăit pe teritoriul
României în Epoca Bronzului (22) şi în Epoca Fieru-
lui (28), prelevate din 17 situri arheologice din sudul,
sud-estul si estul României, predominant de pe valea
Dunării şi de pe ţărmul Mării Negre (bazinul carpato-
danubiano-pontic).
Materialul genetic necesar pentru stabilirea
structurii populaţiei actuale a României, utilizat pentru
comparaţia cu populaţiile vechi, a constat în probe de
sânge furnizate de doamna Dr.Emilia Iancu, director
al Muzeului Omului din Ploieşti şi ale Muzeelor de
Ştiinţe Naturale din jud. Prahova şi doamna Dr. Do-
rina Bănică de la Institutul “Marius Nasta” din Bucureşti.
21

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
Acest studiu complex de paleogenetică mo-
leculară s-a desfăşurat pe o perioadă de 4 ani (2003-
2006) şi a fost finanţat în cea mai mare parte din
bugetul directorial al Institutului de Biologie Umană
al Universităţii din Hamburg, Germania, pus la dis-
poziţie de dl Prof. univ. Dr. Alexander Rodewald, di-
rectorul instituţiei, parţial de DAAD (Deutscher
Akademischer Austausch Dienst) Germania şi prin
Programul Sokrates-Erasmus al Uniunii Europene.
Munca efectivă de laborator şi analizele şti-
inţifice ale rezultatelor obţinute au fost realizate de
doamna Dr. Georgeta Cardoş, în cadrul lucrării sale
de doctorat la Universitatea din Hamburg, Germania.
Studiul a fost realizat exclusiv în laboratorul
de paleogenetică al Institutului de Biologie Umană
din Hamburg, deoarece asemenea studii cu material
biologic vechi necesită respectarea unor reguli extrem
de stricte de sterilitate în manipularea şi prelucrarea
materialului biologic, în scopul prevenirii conta-
minării cu ADN uman modern. Laboratorul de pale-
ogenetică a constat în mai multe încăperi special
dedicate fiecărei etape a fluxului de lucru: deconta-
minarea probelor osoase şi extragerea moleculelor de
ADN (nuclear şi mitocondrial), setarea reacţiilor PCR
(Polymerase Chain Reaction) pentru amplificarea
moleculelor de ADN vechi extrase din probele osoase,
prelucrarea post-PCR a materialului genetic amplifi-
cat (purificare şi pregătire pentru secvenţiere a frag-
mentelor de ADN, vizualizarea fragmentelor de ADN
şi identificarea alelică prin electroforeză în agaroză şi
poliacrilamidă). Datele obţinute au fost prelucrate din
punct de vedere biostatistic prin metode complexe uti-
lizate în genetica modernă populaţională.
Probele de sânge obţinute de la indivizii din
populaţia românească actuală au fost prelucrate într-
un laborator complet separat, pentru a se preveni con-
taminarea probelor de ADN vechi cu ADN modern.
Rezultatele studiului nostru de paleogenetică
au relevat o variabilitate genetică redusă, atât la nivel
mitocondrial cât şi la nivel nuclear, în cadrul popu-
laţiilor vechi din Epoca Bronzului şi a Fierului de pe
teritoriul României, în comparaţie cu populaţiile mo-
derne europene, inclusiv populaţia românească actu-
ală. Această variabilitate genetică redusă ar putea fi
rezultatul unei organizări sociale şi culturale locale în
grupuri mici, parţial izolate reproductiv. Din punct de
vedere geografic, fluviul Dunărea a favorizat întot-
deauna schimburile comerciale şi culturale, de aceea
probabil că nu a avut loc o izolare geografică reală.
Analiza relaţiilor genetice ale populaţiilor
vechi din România cu populaţiile actuale europene a
relevat la nivel mitocondrial relaţii genetice mai
DACIA
magazin
apropiate între populaţiile umane vechi de pe teritoriul
României şi populaţia turcă de origine tracică de pe
coastele Mării Negre şi ale Mării Mediterane. Acest
rezultat ar putea fi explicat in contextul istoric ca o
consecinţă a migraţiilor vechi (din Epoca Bronzului)
ale unor grupuri umane din regiunea Dunării (astăzi
România, Serbia şi Bulgaria) către est, către regiunile
litoralului Mării Negre şi Mării Mediterane, astăzi
regiuni turceşti (Oppermann, 1988).
În privinţa relaţiilor genetice ale românilor
actuali, aceştia s-au grupat (au format un “cluster” în
analiza distanţelor genetice) împreună cu populaţia
din Bulgaria, demonstrând astfel relaţii genetice mai
apropiate, care ar putea fi explicate prin originea co-
mună, în populaţiile umane tribale (proto-traci şi
traci). Au fost evidenţiate de asemenea relaţii genetice
ale populaţiei româneşti actuale cu alte populaţii eu-
ropene moderne, cum ar fi populaţiile din Italia şi
Grecia. Din punct de vedere istoric acestea ar putea fi
rezultatul unei perioade mai lungi de ocupaţie romană
(peste 150 de ani) în primele secole din mileniul I d. Chr,
unor activităti intense comerciale ale grupurilor (sau
triburilor) umane vechi de pe teritoriul României şi
grupurile de populaţii din Grecia şi Italia de astăzi,
care au realizat colonii comerciale pe coasta vestică a
Mării Negre (Dobrogea de astăzi) între secolele
IV-VIII î. Chr.
Comparând eşantionul de populaţie veche de
pe teritoriul României cu populaţiile europene mod-
erne la nivel de ADN nuclear, au fost găsite relaţii ge-
netice mai apropiate între acestea şi populaţia actuală
din Italia. Acest fapt ar putea fi explicat prin migraţia
masivă de populaţie de-a lungul coastei Mării Medi-
terane de la vest către regiunea estică carpato-danu-
biană în Epoca Bronzului (Oppermann, 1988).
Dintre alte populaţii europene actuale utilizate în
studiul nostru, aromânii, turcii din aria Mării Medi-
terane, grecii şi românii moderni au demonstrat relaţii
genetice mai apropiate cu populaţiile vechi din
România.
Markerii nucleari suferă recombinare în tim-
pul diviziunii meiotice şi reprezintă ereditatea trans-
misă biparental, în timp ce ADN-ul mitocondrial se
transmite de la o generaţie la alta exclusiv pe linie
maternă. De aceea, analiza informaţiei genetice
provenite de la moleculele de ADN nuclear şi mito-
condrial pot conduce la rezultate diferite din punct de
vedere al relaţiilor de înrudire genetică, reflectând “is-
toria” diferită a genomurilor mitocondrial şi nuclear
de-a lungul evoluţiei speciei umane.
Relaţiile genetice dintre populaţiile vechi de
pe teritoriul României şi populaţiile europene actuale
22
 DACIA
Nr. 89 (anul XI), mai 2013 magazin
găsite de noi în cadrul acestui studiu de paleogenetică York, 2003.
au probabil explicaţii mult mai complexe decât cele 2. Green RE, Krause J, Briggs AW et al. A Draft Sequence
menţionate de noi şi sperăm că oameni de ştiinţă din of the Neanderthal Genome. Science, 2010; 5979:710-722;
alte domenii (istorici, arheologi, antropologi, ş.a.) ne DOI: 10.1126/science.1188021.
3. Opermann M. Tracii între Arcul Carpatic şi Marea Egee,
vor ajuta să le descoperim.
Ed. Militară, Bucureşti, 1988.
Acest studiu complex de paleogenetică mo-
leculară va fi publicat în mod detaliat sub forma unei Note:
monografii în cursul acestui an. [1] Centrul de Genetică Medicală “Personal Genetics” Bu-
cureşti
Bibliografie [2] Institutul de Biologie Umană, Universitatea din Ham-
1. Hummel S. Ancient DNA Typing. Methods, Strategies burg, Germania
and Applications. Springer-Verlag Berlin Heidelberg New

O ALTĂ INTERPRETARE
A PLĂCII DE PLUMB NR. 42
(Se discută numai o parte din ea)
Popescu Costel Eugen
Scorniceşti – Olt

În medalion.
1.- Litera Σ este Za, Sa sau Ze, de unde
cei din sud i-au numit pe Titani şi Atlanţi, zei. Se
certifică că textul aparţine Titanilor, Atlanţilor sau
urmaţilor lor Daco-Geţii.
2.- Este o urnă, iar în jurul urnei sunt
literele IADO=IAD. Iadul atunci nu era ce cre-
dem noi acum. Atunci Iadul (Hades, Infern) era
locul unde staţionau sufletele celor morţi (vezi
Odiseea, cântul XXIV), înainte de a învia, de a
primi lumina. Şi astăzi, pentru Înviere, se spune
„Veniţi de luaţi lumină”.
3.- În dreapta medalionului sunt literele (Ili = zeu, zeiţă + Ana) şi de aici şi Elena şi nepo-
Ki şi Ba. tul lui Troian sau Atlas. El este reprezentantul po-
- Pentru a înţelege semnificaţia acestor liteismului, fondatorul acestei religii, ce în tratate,
litere apelăm la textele lăsate de vechii egipteni, uneori greşit, apare ca religia Mithra el mai apare
deoarece Egiptul, citez (bib. 2, pag. 268) „Egip- şi în cărţi ca Apolo Hiperboreanul. Diodor din Si-
tul, să nu uităm, a fost ultimul ţinut rămas sub cilia (bib. 3, pag. 33), din Cartea I, cap. XV, spune
stăpânirea Atlanţilor”. În cazul acesta, dovezilor că Sarmis a construit Theba şi Karnak, greşit scris
din Egipt, din imperiul vechi (până în anul 2.000 că Osiris, deoarece numai Sarmis a fost fiul lui
î.Hr.), în texte, deoarece hieroglifele timpului Hera şi Zeus. El ca importanţă dispare din zona
acela nu sunt înţelese suficient nici astăzi şi multe noastră, iar religia lui este preluată fără modificări
au fost şterse, dar toate fac referire la obiceiurile de Zalmoxe, cel de pe vremea lui Pitagora prin
şi religia atlanţilor. anul 500 î.Hr. A nu se face confuzia între Zal-
- Sarmis, getul Sarmis, Apollo (Soarele) moxe şi Zamolxe, ce este numele religios al lui
sau Hermes (Trismegistul), fiul unic a lui Hera, Saturn. Numele lui Sarmis se găseşte pe această placă
Maya, Maria, Ana, Diana (Dea - Ana) sau Ileana de plumb, sub numele de Sarmo, ceea ce se pare că
înscrisul are o vechime de 12 – 15.000 de ani.

23

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
4.- În scrierile egiptene găsim semnifi-
caţia literelor Ki şi Ba, ce sunt pe această placă.
Literele Ki sau Ka, este sufletul cosmic, atunci al
văzduhului, azi Sfântului Duh. Iată cum este
enunţat în bib. 1 pag. 242, citez „Zeii şi oamenii
posedă în comun un Ka”, „Nu există viaţă con-
ştient fără Ka, care se dezvoltă odată cu omul”,
„Ka (Ki) este partea nemuritoare din om”, „În
credinţele imperiului vechi, Kaul său trage pe om
după moarte din lumea vizibilului în aceea a
nevăzutului, în care La îşi are originea”.
- Literele Ba ca să fie înţelese se foloseşte
tot bib. 1, pag. 220, citez „Ba provine din ema-
naţia trupului celui răposat şi că este o formă a
sufletului care rămâne ataşată de corp după
moarte”, sau într-un imn „Sufletul este în cer, el
este şi în infern. Sufletul său este în cer, trupul
său este şi în Infern”. În reprezentări Ba poate să
apară „ca o pasăre cu cap de om, uneori cu barbă
de zeu, spre a i se sublinia caracterul divin”.
4.- În partea opusă segmentului cu Ki şi
Ba, după părerea mea, este Ach. Ach este „Dea-
supra oamenilor unde se află nişte fiinţe, care sunt
inferiori zeilor, dar superior oamenilor” (bib. 1,
pag. 203). „Ach constitue o entitate spirituală
care nu se fixează pe corp” sau „Spiritul Ach nu
ţine de trupul, omului mort, ach ţine de cer, pe
când trupul omului, pe pământ” (bib. 1, pag. 203).
5.- În triunghiul din stânga unde este
reprezentat un şarpe, dar şarpele este simbolul
unui zeu deoarece, „Sufletul tuturor zeilor se află
în şarpe” (bib. 1, pag. 220). Cum toţi titanii şi
alianţii erau zei, acum înţelegem reprezentările
grafice şi asocierea lor cu şarpele, inclusiv sem-
nificaţia religioasă când prin prezenţa şarpelui în
Biblie, se certifică teritoriul, locul unde a fost
Edenul şi Templul Ceresc, adică în regatul ti-
tanilor.
6.- În triunghiul din drepata este reprezen-
tat soarele (Ra), citez „La început Ra era figurat
ca o pasăre în care se încorporau puteri divine,
deci concept învecinat celui de Ach” (bib. 1, pag.
220). „Egiptenii au văzut în soare mai ales un
şoim tânăr care zboară peste cer sau îl traversează
într-o barcă”, sau „Pe de altă parte cerul a fost
văzut ca o pereche de aripi desfăşurate, înconju-
rate de şerpi Uraeus” (bib. 1, pag. 262).
6.- Pe dreptunghiul mic de sub medalion,
este textul: Sarmo gato dav schit get, unde Sarmo
DACIA
magazin
este Sarmis, Hermes Apolo, dar prin felul cum
este scris, despărţit în Sar = principe, conducător
(bib. 1, pag. 266) şi apoi numele complet, se con-
firmă că Sarmis era regele şi bazileul teritoriului
ocupat de rasa albă, regele celor două Sarmaţii (a
regatului din sud şi al celui din nord). Gato – a
găta, a termina, Dav – Davă, intituţie de cult re-
ligios echivalent astăzi cu o mitropolie, Schit –
schiturile, aşezăminte locuite azi de călugări, iar
Get = Geţi. Tot textul se citeşte „Sarmis a termi-
nat Dava ce subordonează schiturile getice”.
7.- În dreptunghiul mare de jos este tex-
tul; Coz, Ra, Sarmgeţio, Sa, Topo, iar aceste cu-
vinte înseamnă: Coz este carte, atu, după care se
adaugă adjectivele de frumoasă şi mândră (bib.
4, pag. 81), Ra – soarele, Sarmgeţio – oraşul posi-
bil Sarmisegetuza sau mai precis este, Getul
Sarmis, Sa – nemurire sau Nemuritori şi Topo
este Dopo, adică După prin obişnuita substituire
a lui „t” cu „d”. în cazul acesta textul ar fi; „După
cartea sacră a nemuritorului Sarmis din neamul
Geţilor”. Eu am tradus prin „cartea vieţii” sau
„cartea de învăţătură”.
- În concluzie.
- 1. Surprinde că se poate citi cursiv în
limba română actuală, ceea ce confirmă existenţa
limbei latine prisce (bătrânească) care după unele
păreri s-a vorbit la început pe întreg pământul şi
surpriza este că este aproape aceeaşi cu limba
română actuală.
- 2. Cert este că textul certifică eveni-
mente petrcute în urmă cu 12 – 15.000 de ani.
Tăbliţele de plumb, fiind o copie este greu de
confirmat vechimea scrisului, dar şi mai greu de
infirmat.
- 3. Tăbliţele de plumb de la Sinaia sunt
transcrierea istoriei neamului Getic, de la Titani
şi Atlanţi la Daco-Geţi şi până după războiul
Dacilor cu Roma.
Bibliografie
1.- Constantin Daniel, Cultura spirituală a Egiptului antic,
Ed. Cartea Românească 1985
2.- Papus, Kanbbala, Ed. Herald 2002
3.- Diodor din Sicilia, Biblioteca Istorică, Ed. Sport turism
1981
4.- Gh. Bulgăre, Gh. Contantinescu – Dobridor, Dicţionar
de arhaisme şi regionalisme, Ed. Saeculum 2000
5.- Dan Romano, Cronica geta apocrifă pe plăci de plumb
(pag. 94), Bucureşti, 2005
24

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
RĂDĂCINI SPIRITUALE STRĂVECHI
ÎN DACIA (I)
S-a considerat că, în decursul mileniilor, s-a pro-
dus o deplasare a spiritualităţii avansate, de la nord către
sud, de-a lungul unei verticale coborând din zona polară,
trecând prin Grecia, pentru a culmina în Egipt, concomitent
cu o dezvoltare pe orizontală, ce urmărea paralela nordică
45 (deci mediana dintre Pol si Ecuator), având în extrema
vestică pe celţi, iar la răsărit China şi Japonia.
Cercetări arheologice efectuate în anul 1992 în
apropierea oraşului Aomori din arhipelagul japonez, au scos
la iveală morminte, resturile unor coloane de 20 m înălţime
şi numeroase obiecte de ceramică Jomon, având o vechime
de 5500 de ani. Este dovada existenţei în Japonia a unei
străvechi şi dezvoltate civilizaţii, ce nu era cu nimic mai pre-
jos decât cea pelasgică sau cea sumeriană.
Cât despre meridianul 45 al dezvoltării spiritua-
lităţii, acesta corespunde uneia din principalele direcţii de
răspândire a limbilor indo-europene. Teritoriul României,
ocupat în vechime de geto-daci, s-ar fi aflat, deci, la
răscrucea acestor două axe ale spiritualităţii. Nu se poate
nega faptul că acest teritoriu prezintă o serie de caractere
specifice, care îl singularizează de rest. Forma sa aproxi-
mativ rotundă este în mod natural delimitată (aşa cum în
vechime era delimitată incinta sacră de spaţiul profan), prin
cursurile Dunării la sud, al Tisei la vest şi al Nistrului la est.
Simbolismul celor trei fluvii poate sugera analogia cu cele
trei canale principale ale structurii subtile energetice: Ida,
Sushumna şi Pingala. Ele sunt desemnate în sanskrită prin
cuvântul “nadi” ce înseamnă “râu” şi corespund celor trei
fluvii sacre din India: Gange, Saraswati şi Yamuna. Inelul
acvatic (exterior) format de fluviile Daciei, sugerează că în
mijlocul lor se află o insulă. De altfel, România e considerată
a face parte - în geografia subtilă admisă de Sahaja Yoga
– din “vidul” planetar, în sanskrita Bhava Sagara sau Ocea-
nul Iluziilor.
Şi din punct de vedere al reliefului, ceea ce con-
stituia odinioară centrul spiritual şi administrativ al Daciei,
adică platoul transilvan, se ridică din întinsul câmpiei, ase-
menea unei insule, străjuite de cel de-al doilea inel (interior)
al munţilor Carpaţi şi al Apusenilor. Urmărind paralela 45
remarcăm că este singura proeminenţă ce domină imensa
câmpie care se întinde de la Alpi până la hotarul apusean
al Chinei. În acest cadru, creuzetul adăpostit în inima Car-
paţilor reprezintă singurul ţinut definit de natură în mod geo-
grafic unitar.
Evoluţia istorică avea să confirme acest caracter
DACIA
magazin
Dan Costian
special al teritoriului căci el va ramâne o “insulă a latinităţii”,
dovedind, de fapt, menţinerea vechilor tradiţii (lingvistice,
limba română fiind 70% latină, concomitent cu păstrarea
caracterelor rasiale dacice, dar şi a spiritualităţii, după cum
vom vedea). Popoarele migratoare nu au reuşit să altereze
continuitatea acestei tradiţii, deşi au slavizat popoarele de
la sud şi sud-vest de Dunăre precum şi pe cele din partea
răsăriteană şi i-au hunizat pe cei din nord.
De pe poziţii pur speculative, se susţine că pe
aceste meleaguri se proiectează constelaţia Dragonului,
care corespunde lanţului Carpatic, cu capul în platoul Boe-
miei, corpul (inima) în Carpaţii noştri şi coada în Balcani, iar
Polul ceresc (centrul cercului de precesie) de pe spira prin-
cipală a corpului Dragonului este proiectat în platoul Tran-
silvaniei unde se află centrul spiritual.
Vastul teritoriu de pe ambele maluri ale Dunării cu-
prins între Carpaţii Slovaciei şi nordul Greciei, de la bazinul
Tisei la Nistru, gurile Bugului si Marea Neagră, era locuit în
antichitate de marele popor indo-european al tracilor, ce cu-
prindea peste o sută de formaţii tribale şi gentilice şi despre
care Herodot afirmase că sunt cel mai numeros popor după
indieni. Dintre acestea, triburile daco-getice erau cele mai
mari şi cele mai puternice şi se singularizau prin omogeni-
tatea limbii şi cultura lor mult mai avansată; numele de geţi
era folosit cu precădere de greci, în timp ce romanii le spu-
neau acestora daci. De altfel, Strabon a arătat că ei formau
acelaşi popor, “vorbind aceeaşi limbă”; (Geografia VII, 3.13).
Pliniu susţinea că dacii şi tracii sunt acelaşi neam.
25

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
STÂNCA DACILOR VORBEŞTE!
Lupul şi oşteanul care sfâşie
Imaginea lupului fioros simbolizează spiritul de lup-
tător şi viteza cu care Beniamin şi-a doborât vrăjmaşii. În
Vechiul Testament nu se vorbeşte totdeauna favorabil de-
spre lup (Ieremia 5,6; Ezechiel 22,27; Habacuc 1,8; Ţefania
3,3).
Beniamin, descendent din neamul lui Noe, rudă
apropiată cu Aşchenaz [1] (a avut 20 de fii din care amintim
pe Sarmata, Dacus, Geta şi Gota...), verişor cu Skyta,
moşteneşte binecuvântările lui Dumnezeu şi ale părinţilor,
împrumutând din caracteristicile lupului mai ales vitejia.
Coroborând informaţiile biblice, putem construi ur-
mătoarea frază din care să extragem ideile importante pen-
tru o privire de ansamblu asupra originii traco-geto-dacilor:
,,Căpeteniile poporului sunt în mijlocul lui ca nişte
lupi care îşi sfâşie prada şi varsă sănge... Caii poporului
sunt mai iuţi decât leoparzii, mai sprinteni decât lupii de
seară şi călăreţii lui înaintează în galop de departe, zboară
ca vulturul care se repede asupra prăzii. Judecătorii sunt
ca nişte lupi de seară care nu mai lasă niciun os până
dimineaţa!”
Caracterizat ca un lup, atât Beniamin, cât şi ur-
maşii lui, par a-şi însuşi din ferocitatea animalului de pradă
care atacă cu înverşunare orice străin care i-ar ieşi în cale.
Faptul că sunt menţionate aici atât dimineaţa cât
şi seara, arată că Beniamin are întotdeauna succes în luptă.
Seminţia lui Beniamin avea mulţi trăgători cu praş-
tia şi arcaşi îndemânatici (Judecători 20,16; I Cronici
8,40;12,2; II Cronici 14,8;17,17).
La fel şi tracii, şi geţii, şi dacii.
Lupul devine simbolul lui Beniamin rămas printre
urmaşii săi. Să nu uităm că acesta era fiul lui Iacov şi al Ra-
helei, care a moştenit de la tatăl său diplomaţia şi toate
binecuvântările făcute de bunicul său Isaac, fiul lui Avraam;
asupra lui s-au revărsat şi binecuvântările Domnului făcute
Rahelei:
,,Două neamuri sunt în pântecele tău, şi două
noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul
dintre noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Şi cel
mai mare va sluji celui mai mic”.
Dintre gemenii Rahelei pentru care a fost făcută
DACIA
magazin
Pr. Dr. Mihail Stanciu
„Beniamin este un lup care sfâşie în bucăţi.
Dimineaţa devorează prada,
iar seara împarte prada răpită”
(Geneza 49,27)
profeţia, cel dintâi (cel mai mare) s-a născut Esau, apoi a
ieşit din pântece şi Iacov (cel mai mic). Scriptura ne spune
că Esau a ajuns un vânător îndemânatic, un om care îşi pe-
trecea vremea mai mult pe câmp; dar Iacov era un om liniştit
care stătea acasă, trăind în corturi. Era un bun gospodar şi
gătea bucate bune. Prin diplomaţie face să se împlinească
proorocia Domnului şi, pentru un blid de linte, cumpără
dreptul de întâi născut de la fratele său mai mare. Ajunge
din cel din urmă născut, cel dintâi. Mai târziu, tot prin diplo-
maţie, primeşte binecuvântarea tatălui său:
,,Isaac a simţit mirosul hainelor lui (Iacov); apoi
l-a binecuvântat şi a zis: Iată, mirosul fiului meu este ca
mirosul unui câmp bogat pe care l-a binecuvântat Domnul.
Să-ţi dea Dumnezeu roua din cer şi grăsimea pământului,
grâu şi vin din belşug! Să-ţi slujească popoarele şi căpe-
teniile să se închine înaintea ta! Să fii stăpân peste fraţii tăi
şi fii mamei tale să se închine înaintea ta! Blestemat să fie
oricine te va blestema, şi binecuvântat să fie oricine te va
binecuvânta!” (Geneza 27, 27-29).
Mai târziu Iacov primeşte şi binecuvântarea Dom-
nului după lupta de o noapte întreagă cu Acesta la locul
numit Peniel.
Cele trei binecuvântări trec la fiul său Beniamin şi
prin acesta la toţi urmaşii lor.
Luptători [2] cu „Dumnezeu şi cu oamenii” (Geneza
32,28), neînfricaţi precum lupii, recunoscuţi ca diplomaţi,
harnici, oameni buni, de treabă, care aveau grijă de corturile
lor, de animalele lor, înaintaşii noştri au fost lăudaţi de nu-
meroşi scriitori antici.
Trăitori pe aceste tărâmuri buzoiene, îşi înte-
meiază în munţi aşezări formate din grupuri de corturi, bor-
deie sau case cu şi fără bârne!
Strămoşii noştri au excelat în domeniul artelor şi
al scrisului, aceasta dovedind-o descoperirile arheologice.
***
În vara anului 2012, am făcut o călătorie de studiu
în zona Nucu, com. Bozioru, având ca obiectiv reidentifi-
carea unor descoperiri mai vechi (din 1993). Echipa formată
din subsemnatul, soţia mea şi două prietene profesoare (Mi-
haela Călin – directoarea Şcolii Generale din Săhăteni şi
Gabriela Ailin) a redescoperit şi descifrat în acelaşi timp ur-
26

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
mătoarele amprente lăsate de înaintaşii noştri de pe aceste
meleaguri:
- Ying şi Yang
- Lupoaica Dacilor (gestantă)
Nu are gura căscată, nici limba scoasă şuierând
să sperie duşmanul ...
În tăcere, ca în smerită închinare, priveşte spre
Răsărit (unde s-a născut Aşchenaz – părintele lui Sarmata,
Dacus, Geta, Gota şi străbunul lui Beniamin – comparat cu
lupul), de unde va veni Cel Promis să mântuiască lumea –
Hristos, Soarele Lumii.
Este însărcinată, lupoaica ... ; o văd în ea pe Ra-
hela care, însărcinată fiind, se plângea Domnului că copiii
pe care îi poartă se bat în pântecele ei ...: ,,Două neamuri
sunt în pântecele tău, şi două noroade se vor despărţi la
ieşirea din pântecele tău. Unul dintre noroadele acestea va
fi mai tare decât celălalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai
mic ...”
Lupoaica va naşte în curând copii şi ... profeţia se
va împlini...
DACIA
magazin
O replică a ei, după naştere, o găsim în imaginea
de mai jos, alăptând pe cei doi ... pui născuţi ai ei – aceştia
se vor răspândi pe faţa pământului, se vor înmulţi, iar ur-
maşii lor se vor lupta între ei ca nişte ... lupi, năzuind să
revină la locul naşterii... căutându-şi mama şi vatra... ori-
ginile; împăratul Traian avea să spună: ,,Mă reîntorc în ţara
străbunilor mei!”
- Capul de dac
- Porumbelul
Toate aceste vestigii se află în Poiana botezată de
noi „a Lupoaicei” după sculptura megalitică descoperită, iar
dupa unii, în Ţara Luanei, sau Valea Bordeielor după bor-
deiele monahilor şi monahiilor care s-au nevoit pe aici.
Fotografiile efectuate din mai multe unghiuri şi in-
terpretările făcute de specialişti din ţară şi străinatate duc
la o singură ipoteză: cea a execuţiei tuturor acestor opere
în „basorelief” de cineva care a vrut să ne transmită ceva!
Faptul că această poiană se află în mijlocul pă-
durii, că iarna este bântuită de lupi, că în vechime aici au
trăit triburi de oameni care au imortalizat în piatră cele patru
reprezentări, că în apropiere a existat satul Lupoaia, că în
zonă abundă omonimele Lupu, ne permite să acceptăm
ipoteza că aici au locuit daci şi că ei au fost cei care ne-au
lăsat acest basorelief minunat cu reprezentarea Răului şi
Binelui (aluzie la blestemul şi binecuvântarea de mai sus
făcută de Isaac lui Iacov, tatăl lui Beniamin); a Lupoaicei
gestante (gata să dea viaţă altor fiinţe) îndreptată cu faţa
spre Răsărit, cu gura închisă ca semn de smerenie şi
27

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
închinare spre Soare-Răsare; a capului uman cu barbă,
mustaţă şi ureche reprezentat la picioarele din faţă ale ani-
malului ca semn de respect faţă de totem, de întâietate, şi
privind spre apus, dincolo de păduri, dincolo de Danubius...;
a porumbelului vestitor al liniştii, al păcii, chip blândeţelor şi
înţelepciunii care şi el priveşte spre Răsăritul Soarelui; chiar
şi a faptului că localnicii de azi sunt mai închistaţi şi devin
iritaţi când sunt deranjaţi în cutumele lor.
Toate aceste patru simboluri sculptate în stânca
lui Dionisie Torcătorul (pe versantul nordic), spre care tre-
buia să privească toţi locuitorii zonei respective la Răsăritul
soarelui, când ieşeau afară din bordeiele lor, constituiau
simbolurile neamului lui Beniamin din ceata lui Avraam.
Coroborând variate informaţii antice şi medievale,
putem concluziona că pe această stâncă se urcau la vreme
de sfat mai marele preoţilor şi regele ţinutului, care anunţa
decizia cu privire la „vremuiala vremii” cum obişnuieşte să
spună prietenul meu, profesorul Grigore Rotaru de la Cam-
boru.
De acum lansăm o provocare cercetătorilor din
DE LA CONCEPTELE CULTULUI VEDIC
LA CELE ALE GETO-DACILOR ŞI REFLEXIA LOR
ÎN TRADIŢIA POPULARĂ A ROMÂNILOR. (I)
Considerente generale
Privitor la istoria europeană cu referire la perioada
care începe cu mil. VI î.H., prezenta lucrare se referă la ci-
vilizaţia aryană vedică din arealul carpato-dunărean.
Ultimele rezultate ale cercetărilor făcute de către
lumea ştiinţifică asupra acesteia au stabilit datele de naştere
ale personajelor mitico-religioase Rama, iniţiatorul migraţiei
aryene la 5114 î.H. şi a lui Krişna, iniţiatorul reformei reli-
gioase a cultului vedic la 3062 î.H. Conform istoriografiei in-
diene, primele valuri ale migraţiei aryene venite din
nord-vest au ajuns în arealul indian la inceputul mil II î. H.
(1-pag. 205) (2).
Studiile lingvistice privind originile limbilor euro-
pene şi cele ale toponimiilor, hidronimiilor, oronimiilor şi
omonimiilor din arealul carpato-dunărean au stabilit că ori-
ginea migraţiei aryene a fost cea europeană.
Civilizaţia aryană a avut o organizare teocratică,
cultul său primar având la bază textele sacre numite Vede
şi drept limbă, limba sanskrită, Devanāgarī („Limba Zeilor”).
Invăţăturile au fost denumite de către vedici „sacre” deoa-
rece, conform tradiţiei vedice, ele au fost primite de către
DACIA
magazin
ţară şi străinătate cu privire la basorelieful cu cele patru
reprezentări descoperite şi descifrate de noi în Poiana
Lupoaicei, în speranţa că nu ne-am lăsat ademeniţi de mi-
rajul legendelor şi al miturilor şi, că, pe viitor, vor ieşi la
iveala dovezile ce vor rescrie istoria veche a acestui popor
trăitor fără întrerupere pe aceste meleaguri, gata oricând
să lupte sau să reziste cu diplomaţie vitregiilor vremurilor.
Note:
[1] Aşchenaz - urmaş al lui Noe, prin Iafet şi Gomer (Geneza 10,3;
I Cronici 1,6). Strămoş eponim al locuitorilor ţinutului dintre Marea
Neagră şi Marea Caspică. Ascanius este întâlnit ca nume al unui
prinţ din Misia şi Frigia, iar în altă parte ni se spune că oamenii
aceştia locuiau în ţinutul Ascania. Începând din ~ 720 î.Hr., textele
asiriene vorbesc despre Aşchenaz, care se afla în partea de NE.
Mai târziu ei s-au alăturat altor triburi pentru a cuceri Babilonul,
aşa cum citim în Ieremia 51,27. Poporul Aşchenaz poate fi iden-
tificat cu Skythai (*SCIŢII) menţionaţi de Herodot (1.103-107- 4.1).
[2] Lup = lup; tător/tatar = bătrân = bătrânul, strămoşul care s-a
luptat cu vitejie! De unde, în zonă, circulă legendele despre tătari
(tatari = titani = uriaşi = viteji = bătrâni).
Eugenio Lăzărescu
înţelepţii vedici Rişi-i (ex.Valmiki) prin revelaţie (śruti), îm-
preună cu sunetele limbii sanskrite, sunetele constituind sin-
gura punte de comunicare cu Lumea Zeilor. De la vedici
învăţăturile dobândite s-au transmis oral la toate populaţiile
care au aparţinut locurilor unde s-a produs migraţia aryană.
In spaţiul de origine al civilizaţiei aryene, spaţiul carpato-
dunărean, principiile şi concepţiile s-au conturat şi concre-
tizat în forme iniţial orale.
Personajele mitico-istorico-religioase noi provenite
din perioada postvedică au fost Apollo-Hermes-Trimegistus
Hiperboreanul, Dionisie (Dionysos), Salmokşa (Zalmoxe) şi
Orfeu (Orpheos). Cultul lor s-a propagat, începând din area-
lul hiperborean nord-dunărean spre sud, în zona dintre Du-
năre şi Balcani, zonă numită de către greci Trakia (Tracia).
Inventându-se scrierea, grecii au transpus scriptic aceste
principii, concepte şi învăţături preluate oral de la hiperbo-
reeni,.Neasimilându-le în forma lor originară de către partea
greacă, aceste cunoştinţe au fost distorsionate, alterate, ele
fiind neînţelese în fondul lor, fapt datorat lipsei substratului
subliminal al acestora dat de către transmiterea orală, sub-
strat care, conform concepţiei vedice, nu poate fi cuprins
28

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
într-o formă scriptică.
Una dintre cauzele distorsionării a mai constituit-o
şi netranspunerea fidelă a sunetelor originare ale limbii
sanskrite în sunetele alfabetului grec şi asta în afara faptului
că numai forma verbală, orală, este singura cale de redare
integrală de către aceste sunete a stărilor spirituale. Drept
consecinţă, aceste cunoştinţe şi ritualurile religioase legate
de ele, ajunse în spaţiul trac, au luat forme aberante (ex. ri-
tualurile bacchantice) iar în spaţiul grecesc acestea au de-
generat şi mai mult, ele luând forme religioase care au adus
zeii la nivelul vieţii pământene, inclusiv la acelea ale viciilor
umane.
Lucrarea încearcă să sintetizeze conceptele ve-
dice care s-au transmis de-a lungul timpului, concepte care
se regăsesc în scrierile anticilor. O serie de concepte, prin
însăşi natura lor sunt intercorelate astfel încât o serie de
date se vor regăsi comune în mai multe descrieri ale acestor
concepte. Prezenta lucrare are la bază studiile diverşilor is-
toriografi şi etnografi, studii făcute pe baza surselor docu-
mentare avute la dispoziţie de către aceştia, ea încercând
să stabililească transmiterea acestor concepte la geto-daci
şi în credinţele populare ale românilor.
Privitor la metodologia de lucru, fiecare concept
este prezentat cu referiri la:
A. cultul vedic primar, cu formele sale prevedică,
vedică primară şi vedică reformată. Sursele documentare
le constituie literatura vedică, în special cea referitoare la
forma dezvoltată după reforma religioasă a lui Krişna, formă
care se regăseşte şi în actualul cult hindus din India.
B. cultul geto-dacilor, emanat din doctrina lui Zal-
moxe şi din formele cultice emanate din arealul hiperborean
carpato-dunărean, cultele lui Hermes-Apollo, Dionysos, şi
Orpheu.
C. Mitologia populară şi folclorul românilor, ca re-
flexie a cultelor sus menţionate.
D. Elemente lingvistice legate de termeni şi topo-
nimii, hidronimii, oronimii, omonimii, în corelarea lor cu ori-
ginea lor sanskrită.
II. Cercetarea istoriografică. Caracteristici ale me-
todologiei ei. Obiectivism şi subiectivism în rezultatele cer-
cetării.
Cercetarea istoriografică s-a lovit de o serie de im-
pedimente inerent obiective privind lumea antică şi mai ales
acelea privind perioada istorică de dinaintea apariţiei scri-
sului. În privinţa stabilirii conceptelor cosmogonice, cosmo-
logice, a stabilirii panteonului fiecărei perioade istorice,
acestea au fost legate de mediul ambiant, mediu legat de
elementele care exprimau simbolic stările de agregare, Pă-
mântul, Apa, Focul, Aerul, Etherul (spaţialitatea) şi Lumina,
baza asigurării existenţei. Manifestările naturale au îndrep-
tat atenţia fiinţei umane către cele trei locuri considerate
principale ale modului lor de manifestare, Pământul, Atmos-
fera (termen adoptat de surse) şi Cerul, ele fiind atribuite
drept rezidenţe ale zeităţilor, locuri inabordabile de către
ea.
DACIA
magazin
În privinţa surselor documentare :
1. Pentru perioada istorică de dinainte de apariţia
scrisului, sursa de documentare principală pentru cercetă-
tori a constituit-o cea dată de siturile arheologice. Pe baza
descoperirilor în acest câmp de cercetare, prin studierea
artefactelor, cercetătorii au emis ipoteze asupra conceptelor
privitoare la panteonul legat de ceea ce au numit conven-
ţional Lumea Subpământeană. Pe baza acestora, ei au ex-
tins ipotezele asupra a ceea ce ei au numit apoi Lumea
Atmosferică şi Lumea Cerească.
2. Cercetătorii occidentali au apelat la ultimele des-
coperiri ale lumii ştiinţifice (fizica cuantică, microbiologie,
chimie moleculară etc.) şi la aparatură ultraperformantă,
mijloace care au clarificat multe neclarităţi. Cercetătorii au
abordat ştiinţele interdisciplinare, acţiune care a avut drept
cunsecinţă abordarea problematicii şi sub alte aspecte. În
acest sens, cercetătorii au trecut la studiul cultelor primitive,
culte care, în general, erau de tip şamanic (ex. Mircea
Eliade). Aceste studii au furnizat o serie importantă de date
prin coroborare şi prin similitudini cu descoperirile din siturile
arheologice. O serie de cercetători au asimilat practicarea
ritualurilor cultelor primitive de tip şamanist, practici care,
prin comparaţie, au permis emiterea unor ipoteze privind
conceptele unor culturi care în faza lor primară au folosit de
asemenea aceleaşi forme de ritual. În mod similar, o serie
de cercetători au coroborat datele obţinute în arealele de
cercetare din tradiţiile populare cu cele dobândite din cele-
lalte surse.(tradiţiile populare ce conţin date furnizate de
către Memoria Colectivă).
3. O altă categorie de surse de informare au
constituit-o toponimiile, hidronimiile, oronimiile şi omonimiile,
elemente lingvistice strâns legate în socetăţile primitive de
formele cultice respective. În perioada istorică de după apa-
riţia scrierii, pentru cercetători sursa de informare au consti-
tuit-o datele furnizate de către scrierile contemporanilor
epocii respective participanţi direct la evenimente sau date
primite de ei de la alţii. Pe baza acestora şi a opiniilor lor
mai mult sau mai puţin subiective, cercetătorii au emis la
rândul lor ipoteze privind conceptele cosmogonice, cosmo-
logice ale acestor forme de cult.
Sursele documentare studiate sunt din următoa-
rele categorii :
a. cele privitoare la evenimentele la care au parti-
cipat cei care le-au relatat
b. cele privitoare la evenimentele desfăşurate la
alte popoare, în alte spaţii geografice şi perioade de timp.
Informaţiile acestor surse documentare aveau un
caracter subiectiv datorat:
-influenţei propriei mentalităţi, mentalitate deose-
bită de cea a populaţiei de referinţă descrise.
-ignorarea sau neînţelegerea conţinutului de fond
al principiilor care au stat la baza conceptelor populaţiilor
respective. Acestea s-au datorat faptului că transmiterea in-
tegrală a informaţiilor la o serie de popoare se făcea numai
pe cale orală. Aceste informaţii aveau o structurare de genul
29

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
grupărilor de noţiuni-stări (energo- informaţionale). Această
formă nu putea fi cuprinsă într-o formă scriptică, formă com-
pusă numai din noţiuni iar o comunicare a informaţiilor chiar
orală nu putea reda conţinutul integral dacă persoana care
o primea nu avea o pregătire prealabilă adecvată pentru a
fi transmisă de ea în continuare mai departe în aceeaşi
formă (în cazul formelor cultice, prin ceea ce se înţelege a
fi o persoană „iniţiată”). În cazul particular al autorilor greci,
viziunea cosmogonică şi cosmologică a fost degradată în
timp ea căpătând un caracter tot mai material, cu excepţia
unui număr restrâns de cazuri în care această transmitere
se apreciază a fi fost făcută integral (cazul transmiterii de
către hiperboreeni a cultului lui Hermes-Apollo la Delphi şi
practicarea cultului în forma lui originară, integrală).
c. Distorsionarea continuă a conţinutului prin au-
toatribuirea şi „adaptarea” informaţiilor din arealele de ori-
gine la cele ale propriului spaţiu cultural.
În concluzie, rezultatele istoriografiei occidentale
s-au concentrat pe un număr relativ restrâns de informaţii,
informaţii care au fost preluate de o mulţime mult mai mare
de cercetători, cercetători la care opiniile proprii au încărcat
cu şi mai mult subiectivism rezultatele cercetărilor. În privin-
ţa abordării şi transmiterii acestor concepte de la vedici prin
arealul carpato-dunărean, lumii antice cunoscute, cercetă-
torii au fost privaţi de cunoştinţele privind subtilităţile cultului
vedic. Lipsa de date a fost accentuată de faptul că cerceta-
rea cultului vedic s-a limitat doar la nivelul studierii textelor
vedice, fără o coroborare a lor cu formele rituale cultice
propriu zise, date care se obţin numai prin stagii ambientale
îndelungate în aşramurile hinduse. Conştientizând acestă
situaţie, mulţi cercetători ai cultelor de gen primitiv, în special
britanici şi americani, au folosit metoda „stagiilor ambien-
tale” în cadrul socetăţilor primitive respective, obţinând re-
zultate bune. (ex. C. Matheus, Dr. Ross Heaven, Howard
Charing, Dr. Gregg Braden, Dr. Jeanine Lafontaine, Prof.
Pablo Amaringo etc.)
Lucrarea prezintă conceptele considerate princi-
pale, concepte care oferă puntea comună între cultul vedic,
al geto-dacilor şi reflexia acestora în tradiţia populară a ro-
mânilor. Aceasta nu are un caracter exhaustiv, ea limitându-
se la redarea de forme exemplificative, strict necesare
definirii esenţei conceptelor prezentate de către aceasta.
Ciclul lucrării conţine următoarele părţi :
A. Concepţele privind Creaţia Universului în viziu-
nile celor 3 culte
B. Conceptele privind structura fiinţei umane
C. Concepte cu caracter general
D. Concepte privind escatologia, sotirologia şi ontologia fii-
nţei umane în viziunea celor trei forme de culte
Bibliografie
1. Eliade M. : Istoria credinţelor şi ideilor religioase, Bucureşti :
Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică,. 1981
2.http://hitxp.wordpress.com/2007/08/16/birthday-date-of-rama/
„Birth Date Of Rama”- Art Of Cerebrating Life Gy Gurudev-
DACIA
magazin
2005-2008
OPISUL CONCEPTELOR
A. CONCEPTE LEGATE DE CREAŢIA UNIVERSULUI
1. Conceptul de creaţie divină a Universului
2. Conceptul de monoteism
3. Conceptul de planuri existenţiale ale Universului
4. Conceptul de panteism
5. Conceptul de animism
6. Conceptul de bipolaritate
7. Conceptul privind modul de reprezentare al zeităţilor
8. Conceptul de sacrificiu în actul cosmogonic
9. Conceptul de structură holistică a Universului
10. Conceptul de dualitate
11. Conceptul de creaţie, declin şi disoluţie ciclică a Universului
12. Conceptul triadic (trinităţii) în panteonul vedic
13. Conceptul de antagonism
B. CONCEPTE LEGATE DE STRUCTURA FIINŢEI UMANE
1. Conceptul de suflet
2. Conceptul de structură triadică (trinitară) a fiinţei umane
3. Conceptul de înveliş subtil al fiinţei umane
4. Conceptul de corp subtil al corpului fizic
5. Conceptul de terapie
C. CONCEPTE CU CARACTER INDIVIDUAL
0. Conceptul de iniţiere
1. Conceptul de transmisie orală a cunoştinţelor sacre
2. Conceptul de transcendere
3. Conceptul de extaz şi trăire extatică
4. Conceptul de şamanism şi de folosire a mijloacelor magice
5. Conceptul de folosire de plante neuroleptice în ritualuri
6. Conceptul de abstinenţă
7. Conceptul de sihăstrie
8. Conceptul de purificare
9. Conceptul de ofrandă ca mijloc de comunicare cu Divinul
10. Conceptul de muzică în cult
11. Conceptul de circumbulaţiune rituală de protecţie
12. Conceptul de ritual cultic individual şi în comuniune
13. Conceptul de repetabilitate a formelor rituale cultice
14. Conceptul de resemnare şi pasivitate
15. Conceptul de divinaţie
16. Conceptul de terapie naturistă
17. Conceptul de comuniune cultică
18. Conceptul de răspândire a învăţăturilor în mase
19. Conceptul de conservare a vechilor credinţe
20. Conceptul de sacrificiu uman
21. Conceptul de sacralizare a locurilor de cult
22. Conceptul de morală în cult
23. Conceptul de bilocaţie
24. Conceptul privind influenţa între regnuri
25. Conceptul de structură socială ierarhizată pe criterii cultice
26. Conceptul de similaris similaribus în alcătuirea Universului
27. Conceptul de Arborele Vieţii
28. Conceptul de ocultare şi epifanie
29. Conceptul de numerologie
30. Conceptul de sacrificiu în echilibrul cosmic
D. CONCEPTE LEGATE DE ESCATOLOGIA, SOTIROLOGIA ŞI
ONTOLOGIA FIINŢEI UMANE
1. Conceptul de nemurire
2. Conceptul de renaştere a fiinţei umane în formă spirituală
3. Conceptul de a se face nemuritori
4. Conceptul de transmigraţie, reincarnare şi metempsihoză
5. Conceptul de păcat şi răscumpărare
6. Conceptul de autosacrificiu
7. Conceptul relaţiei între Puterea Cosmică şi fiinţa umană
30

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
III. DEZBATERI, PORTRETE, POLEMICI, EVOCĂRI
LIMBA ROMÂNĂ ANCESTRALĂ NU ESTE O NEO-LATINĂ,
CI O PALEO-LATINĂ ŞI O PALEO-GERMANO-SLAVĂ
A GETO-DACILOR (51-60 CUVINTE)
Cf DEX, rumân=român=ţăran, omul ţării noastre.
rumân=roman este doar o ipoteză, o simplă fantezie. Limba
rumânilor are 2000 de cuvinte răspândite de geţi, azi sin-
gurele cuvinte europene antice vorbite în India, aşa zisele
”indo”-europene ; 240, exclusiv româneşti, inexistente la
alţi” indo”-europeni.
În toate enciclopediile, inclusiv în Wikipedia, scrie
că, geţii au ajuns atât la Gibraltar ca Iler- geţi, Indi-geţi, cât
şi în India, dându-i azi toponime în româneşte, nume de
caste superoiare ale geţilor (jet) şi ale goţilor (got), inclusiv
nume de teritorii, Daca, Gaia, La hore, ape, Pangi-api, Zob,
Indus, ca Indi-geţi şi Mas-geţi (massageţi), geţii maximi,
Geţii cei Mari (mas, mare, inclusiv masiv, în latină şi în limba
pahalavi a perşilor).
Vedem că ei vorbeau dialecte româneşti atât pe
parcursul până în Spania, cât şi pe cel până în India, unde
au ajuns şi fraţii noştri macedoneni, sub Alexandru cel Mare,
acum 2300 de ani.
Abia în India desluşim limba română paleolatină şi pale-
ogermanoslavă a geţilor, cu o castă numită Got, pentru că
romanii nu au ajuns niciodată în Punjabi.
Neologismele germane din limba română contem-
porană, ştangă dangori, şurub saur, ţandără ciandara, turn
tuar (T->D) duar, montură muntar mundra, ţigară ţigara, dop
dadd, a hăcui hacauna, ştrengar cingar, cant canţa, gir
paungirvi, şmecher maccar, mahăr mahar, a îndopa dapfna,
lucernă lusan, bandă bande, nu puteau ajunge în Punjabul
Indiei şi Pakistanului fără să fi fost duse de rumânii geţi care
şi astăzi se cheamă acolo casta Goţilor şi casta Jeţilor.
Alte cuvinte germane sau slave nu sunt în Pun-
jabul Indian şi Pakistanez, decât cele comune cu limba
română.
În urmă cu doisprezece ani a apărut un studiu de
excepţie: The American Heritage dictionary of Indo-Euro-
pean roots, Second edition, Hougton Mifflin, September 14,
2000, de Calvert Watkins; A dictionary of selected synonyms
in the principal Indo-European languages: A contribution to
the history of ideas, University of Chicago Press; Reprint
edition (June 15, 1988), de Carl Darling Buck; Indogerman-
isches Etymologisches Worterbuch (1959), de Julius Poko-
rny; Lexicon der Indogermanischen Verben (1998, 2001),
de Rix et al., text ce implică 569 cuvinte cu rădăcini indo-
DACIA
magazin
Lucian Iosif Cueşdean
europene. Din această lucrare am prezentat 236 cuvinte
româneşti şi gotice aproape identice.
Nimeni nu a auzit de vreo cucerire a Romei de
către slavi, cum nu a existat nici vreo cucerire a teritoriului
românesc de către slavi, dar lucrurile sunt evidente: latina
“are etimoane” slave, dacă persistăm în “logica” Academiei
Române, precum AGoNI, AGNIS, foc, MATI, MAATER,
mamă, CROVI, CRUOR, sânge, DEnI, DIES, zi, veCEROm,
SERA, seară, NOCI, NOX, noapte, SOLnţe, SOLis, suare,
LUNAI, LUNA, AdNA, UNA, DVA, DUA, TRI, TREI,
CETâRE, CATRO, ŞESti, SEX, şase, SET, SEpTem,
vOSem, OCto, NOVÂI, NOVEm, DESIat, DECEm, zece,
TÂ, TU, MAIA, MEA, a mea, TVAia, TUA, a ta, NAŞA, NOS-
trA, VAŞA, VOStrA, VÂ, VOI, DOM, DOMus, casă, DO-
MAŞnâi, DOMESticus, domestic, VIDEti, VEDEre, SIDEti,
SEDEre, a şedea, PERvâi, PRImum, primul, s-MERTI,
MORTIS, moarte, JIVOT, VIVUS, viu, vietate, jivină, JIV, viu,
în franceză, etc.
Acest studiu american din 2001 ne arată foarte
clar că slavona veche şi cu latina veche sunt limbi gemene.
Fenomenul în sine neagă introducerea cuvintelor
slavone la rumâni de către năvălitori străini, afirmând din
contră emergenţa lor din acelaşi loc de origine, bazinul
hidrografic al Dunării de Jos, teritoriul rumânilor geţi.
Din cele 569 rădăcini proto-indo-europene , ale
acestui studiu, 500 revin românei (87 %), 437 limbii greceşti
(76 %), 418 latinei (73 %), 310 limbii goţilor (54 %), 295 lim-
bii slavone (51 %), 245 albanezei (43 %), 15 revin tracilor
(2 %) şi două dacilor; dacii şi tracii fiind noi, cei care ne
revendicăm oficial a fi altcineva. Latina are în comun cu gre-
cii 299 cuvinte (78,4 %), cu goţii 273 (64 %), cu slavona
243 (63 %) şi cu albanezii 169 (44,3 %). Toate au originea
în Bazinul Dunării de Jos, ceea ce numim azi cu termenul
“limbi balcanice” sau “balcanisme”.
Aşa cum spune şi poetul exilat Ovidius Publius
Nasso despre tomitani, constănţenii Tomisului de atunci,
toţi geţii orăşeni, nu numai tomitanii, vorbeau o “greacă” stri-
cată, comună, koine, o “balcanică”, structurată pe româna
ancestrală, fără de care nu s-ar fi putut desfăşura legăturile
comerciale cu rumânii geţi.
Din 380 de cuvinte latine, doar 82 (21,6 %) nu sunt
comune cu greaca.
31

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
Iler-geţii, indi-geţii, apii au întemeiat Catalonia (de
limbă latină), în Peninsula Iberică, înainte de a apărea ro-
manii, iar masa-geţii (azi osetini, ceceni, alani, punjabi) au
stăpânit înainte de Christos (BC) Bactria pericaspică şi
nord-vestul Indiei.
Geţii, gii, nomazi, au fost numiţi şi goţi, nu numai
traci. Geţii păstori, nomazi, războinici, emigrând din Carpaţi,
de pe izvoarele Vistulei, au ajuns să stăpânească în Suedia,
iar din secolul I AD, o parte dintre ei s-au reîntors, s-au răs-
pândit din nou pe Vistula, apoi în Dacia şi după aceea în
toată Europa, zdrobind Imperiul Roman, inclusiv Dacia Ro-
mană, în alianţă cu Dacii şi instalând Împăraţii Geţi ai
Romei.
Precum vorbim toţi europenii un amestec de cu-
vinte latine, greceşti, slave şi germane, goţii scriau cu ca-
ractere “chirilice” cu secole înainte de a exista călugărul
Chiril, uneori amestecate cu litere latine în acelaşi cuvânt,
apud Wikipedia, Biblia lui Ulfila şi un alfabet getic din Istoria
adevărului istoric, de Dr. în istorie Augustin Deac.
Nu există certitudinea, ci doar presupunerea că
alfabetul “gotic” ar fi fost copiat după greci şi romani. Putea
să fie şi invers, “goţii” geţi putând aparţine şi civilizaţiei Cu-
cuteni, nu numai epocii episcopului got Ulfila, cu atât mai
mult că atât cel gotic al lui Ulfila, cât şi cel getic, prezentat
de A. Deac, îl conţin pe chirilicul Ч ч = CI, necesar limbii ro-
mâne, dar absent în greacă. Pe vremea goţilor, slavii nu
existau.
Noţiunea de goţi este întemeiată pe un singur do-
cument amplu, scris de Jordanes, contemporanul goţilor, în
anul 551AD, care spunea şi el, acum 1500 de ani, despre
goţi că sunt geţi, în tratatul său De Origine Actibusque Ge-
tarum.
Cu 200 de ani mai înaintea lui, şi Împăratul Iulian
Apostatul (361-363 AD) şi apoi latinul Claudianus, inclusiv
ibericul de origine gotă, Orosius, au susţinut că goţii erau
geţi (conform cu Wikipedia engleză).
Astăzi, după 1500 de ani, savanţii spun că goţii
erau nemţi, pentru că germanii sunt cei care locuiesc la nord
de Rin, o chestiune absolut convenţională, dar inexactă,
pentru că aceşti nemţi sau, bastarni, marcomani, heruli,
suebi, vandali, vikingi, longo barzi, rugi şi goţi, erau nişte
nomazi războinici ce, ca şi galii, au cutreierat toată Europa,
de dinainte de Cristos şi 5-7 secole după, fără ca cineva să
pună problema originii lor reale, de dinainte şi nici a limbii
pe care ei o vorbeau, care observăm că este o “latină şi ro-
mână, sadea”, inconfundabilă, mai ales dacă realizăm că
de multe ori C se schimbă cu H ori G, P cu F, B cu P, fie ca
scris, fie ca pronunţie. hause devine case şi hlifan devine
clepan adică cleptomanie, hoţie.
“Goţii” geţi au ajuns în Suedia după Glaciaţiunea
Würm, când lumea avea deja o limbă. Spre deosebire de
“dacică” şi română”, limba getică, “gotică” este inclusă de
Calvert Watkins et al., printre cele aproximativ 10 limbi indo-
DACIA
magazin
europene care au generat vocabularul contemporan, cu 64
% din cel latin şi 54 % din totalul radicalilor indo-
europeni. De originea europeană, rumână, getică a ma-
sageţilor şi de limba lor nu a mai auzit sau comentat nimeni
până acum.
Strabon spune că dacii şi geţii vorbeau aceeaşi
limbă şi de aceea în acest tabel prezent şi pe Wikipedia în
anexe “ca rădăcini proto-indo- europene” nu găsim decât
15 cuvinte tracice plus două dacice, dar găsim 310 cuvinte
getice “gotice”, identice cu cele vorbite azi de români şi
înainte de anul 106 AD, când unii geţi din Suedia se reîn-
torceau în Dacia, poate chemaţi în ajutor, pentru că o parte
dintre geţii “Rumâniei” erau tocmai ocupaţi de romanii lui
Traian.
Suedezii îşi cunosc bine trecutul şi ştiu că “goţii”
lor se chemau şi “getae” şi “RU-gii” (geţii, GII, de pe RâUri,
ca şi RU-mânii ori GII de pe ape, ca şi Api-GII din Apuglia
Italiei, Ru-GII de pe Vistula), fiind geţi cu o gotă “latină”, fără
să fie ocupaţi de romani în Suedia.
Includerea goţilor de dialect latin în Ginta latină
motivează însăşi termenul de germani în conformitate cu
constatările făcute în scris de Iulius Cezar şi romanii săi ce
au luptat la izvoarele Dunării şi la izvoarele Rinului.
Nimeni nu comentează faptul că limba goţilor a
fost o “latină geamănă”, constatată şi de Cezar, lumea ne-
fiind preocupată nici de acest adevăr ştiinţific şi nici de faptul
că geţii, deveniţi goţi de multe feluri, recunoscându-se şi în
Spania ca foşti închinători ai lui Za MOL xe, purtau totuşi
toţi căciuli şi straie româneşti, la Ravena în Italia şi în Spa-
nia la Toledo, ca pe columna lui Traian, cum ne spune Ga-
briel Gheorghe în revista Getica. Acest vocabular getic
“gotic”, este aproape identic cu cel al urmaşilor masa-geţilor,
în Punjabi.
In lucrarea privind 569 rădăcini proto-indo-
europene menţionată mai sus, el are cu 6 % mai multe ră-
dăcini în comun cu româna decât cu latina. Aproximativ 1/3
dintre cuvintele latine nu au rădăcini ”gotice”. Limba “goţi-
lor”geţi are 86 % rădăcini comune cu cuvinte româneşti,
80% cu cuvinte latineşti, are 15 % (42) cuvinte care nu au
legătură nici cu latina şi nici cu greaca, dar sunt comune cu
româna şi are 8,7 % (24) comune doar cu grecii. Getica go-
tică are 207 cuvinte, 76 %, în comun atât cu latina cât şi cu
greaca, deci nu este o limbă care a devenit “latină” prin re-
laţia cu Imperiul Roman, ci face parte dintr-un creuzet da-
nubian, în care s-au zămislit atât latina cât şi greaca ori
slavona, desigur înainte de acest imperiu. Din punct de ve-
dere arheologic şi istoric, atât goţii cât şi latinii au fost po-
pulaţii nomade, în perioada în care pe teritoriul “României”
exista o dezvoltată societate sedentară agricolă a aceloraşi
geţi, cu minuni artistice în Valea regilor geţi din “Bulgaria”,
ce l-au produs şi pe Orfeu (dimpreună cu muzele sale) de
la care grecii au învăţat arta, poezia, muzica şi scrisul, aşa
cum mărturisesc ei înşişi, după ce l-au “grecizat” pe Orfeu
32

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
(nevrând să-şi recunoască descendenţa getică, tracică,
adevăruri ce puteau să nu-i avantajeze în postura de stă-
pâni de sclavi traci, respectându-se ca cei mai buni negus-
tori ce nu vor niciodată să rămână în pierdere, nici măcar
la capitolul prestigiu, de care românii geţi de astăzi au uitat
că există sau că are vreo valoare).
Legenda lui Aeneas din Troia, ca fondator al
Romei, cât şi originea arheologică peridunăreană a Latiu-
mului, arată că latinitatea a apărut în afara Peninsulei Italice
şi că ea iniţial a intrat în această peninsulă, întorcându-se
abia mai târziu la cei de la care a plecat.
După acest tabel, cu rădăcini de cuvinte prezen-
tate de Calvert Watkins, et al., se poate afirma că “gotica”
era o română antică la nivel de 86 %, o limbă “latină vul-
gară” în proporţie de 80 %, o “greacă veche” în proportie
de 71 % şi o slavonă în proporţie de 63%.
Româna, nu numai că nu se trage de la Roma,
dar nu se trage nici de la slavi, nomazii din zona Moscovei
ori Petrogradului, aşa cum sunt ei socotiţi astăzi.Slavii nu
ştiu cine sunt şi de unde se trag, dar lingviştii noştri oficiali
afirmă fără niciun temei că ei ne-ar fi dat 1000 de cuvinte
primare, matcă, aproape cât cele 1200 ale romanilor.
Spre deosebire de romani, care ne-au ocupat o
mică parte din teritoriu, 165 de ani, nu există nici cea mai
mică dovadă, arheologică ori de altă natură, că slavii ar fi
călcat vreodată pe la noi.
Toponimele ce par a fi slave nu conţin niciun cu-
vânt autentic al slavilor nordici, ci mai curând pe cele ale
grecilor dorieni (vezi Istoria antică a neamului românesc).
În anul 46 AD, Regatul clientelar al Traciei este
transformat în provincie romană. Ripa Traciae şi Scythia
Minor sunt anexate provinciei Moesia şi toată Peninsula
Balcani devine o posesiune romană, cu graniţa pe
fluviu. Până la această dată, Dunărea de Jos, dimpreună
cu toţi afluenţii săi, a constituit o magistrală pentru un singur
popor, get şi pentru o singură limbă, rumână, a geţilor din
nordul şi din sudul fluviului, ca dovadă că terminologia pis-
cicolă, agricolă, militară, urbanistică şi religioasă cultică,
este comună cu ”slavii sud dunăreni”, dar nu cu ”slavii nord
carpatici”, cu care împărţim doar 2,5 %, 35 de cuvinte, din
vocabularul nostru ancestral (conform DEX).
Datele din istorie ne spun că slavii au venit din
nord în sud. Autonimul Slavic este reconstituit ca Slově-
ninъ.Cel mai vechi document scris care îi atestă pe slavi
Словене Slověně este în sudul Dunării şi datează din se-
colul al IX-lea. El, cu înţelesul de cuvânt de slavă, slăvitor,
este scris în slavonă (litere commune cu scrierea dacică de
pe plăcile de plumb de la Sinaia) şi coincide cu creştinarea
slavilor “sudici”din Bulgaria, anul 864 AD, după care ei se
intitulau “pravo slavnici”, adică slăvitori ai adevăratei credin-
ţe, cu reprezentarea abstractă a Dumnezeirii, ca la geto-
daci, nu a “credinţei eretice” ca aceea de la Roma, ce îşi
face chip cioplit. Această credinţă ”pravo-slavnică” era cre-
DACIA
magazin
dinţa geţilor şi avea şi un limbaj liturgic slavon, străvehi, sla-
vona, cu mult timp înainte de 864. Deci înainte de 864 AD,
înainte de creştinarea lor, nici nu putem vorbi de slavi. Creş-
tinarea slavilor bulgari s-a făcut în slavonă, limbajul creştin
vernacular din tot teritoriul Imperiului Roman de Răsărit, de
dinainte de 864, limba acceptată ca sfântă, de Papă,“limba
de slăvire a Dumnezeirii la geţi”, existentă şi în mănăstirile
macedonene, pe care “cehii” nu au recunoscut-o ca limbă
slavă, izgonind-o din mijlocul lor dimpreună cu mesagerii
ei, călugării macedoneni Chiril şi Metodiu, care se pretin-
deau slavi, în sensul de slăvitori ai Dumnezeirii pr(ea
ad)evă(rate), pravo-slavnice.
În Imperiul Roman de Răsărit, după peste 300 de
ani de creştinism conspirativ, în Dobrogea şi pe Dunărea
de Jos, este atestată ”slavona geţilor de slăvire a Dumne-
zeirii”, prin Patriarhul Constantinopolului, Ioan Gură de Aur,
care a scris în anul 399, că “tracii au trdus Scripturile în
limba lor naţională” (A. Deac, p. 33), motivul acceptului de
”limbă sfântă”, din partea Papalităţii.
Fără îndoială că şi 500 de ani mai târziu, macedo-
nenii călugări, Chiril şi Metodiu, erau în posesia acestei Biblii
besice şi au folosit terminologia ei getică, dimpreună cu al-
fabetul ei getic (=tracic, besic, dacic de la Sinaia) pentru a
”inventa slavona şi scrierea chirilică”, propagată de ei la
slavi.
Spre deosebire de orice altă limbă, nefiind o limbă
inventată ad hoc, ci datorită tocmai vechimii şi răspândirii
ei în rândul enoriaşilor Imperiului Roman de Răsărit, limba
slavonă a fost recunoscută de către Papă ca ”limbă sfântă”,
în perioada creştinării slavilor, dar nu a fost recunoscută ca
limbă slavă de către slavii autentici, de origine nordică, din
”Cehia”.
Bizantinul Procopius scrie despre unii pe care îi
numeşte Σκλαβῖνοι Sklabinoi, pe care contemporanul său
bizantin Jordanes, 550 AD, îi numeşte Sclaveni în latină iar
alţi bizantini îi numesc pe aceştia Getae. Triburile sarmato-
alanice ale sclavenilor şi anţilor, vorbitoare de dialecte ge-
tice nordice, etichetate drept slavi, plecând de la aceste
înscrisuri ale lui Procopius şi ale lui Jordanes, erau numite
getae, adică geţi, de către alţi oficiali bizantini printre care
Marcellinus Comes, 517 AD, pe care îl găsiţi şi în Wikipedia
engleză.
Slavii nu au participat decât în mod pasiv la expe-
diţiile militare ale barbarilor şi în secolele al VII-lea-al VIII-
lea s-au aşezat într-o mare parte a Rusiei actuale, între
Elba, Vistula şi Dunăre precum şi în Balcani; uneori ames-
tecaţi cu ”alte populaţii”(Guido A. Mansuelli, p. 325, vol.II).
Teritoriul este imens şi oricât de prolifici i-am socoti pe slavi,
aceştia ”fără alte populaţii”, nu ar fi putut să îl acopere în
intervalul scurt de aproximativ 100 de ani.
Aceste ”alte populaţii” nu aveau cum să fie decât
rumânii geţi sedentari, agricultori şi băştinaşi aici de milenii.
33
 DACIA
Nr. 89 (anul XI), mai 2013 magazin

ARHEOLOGIA ROMÂNEASCĂ ESTE ÎN DOLIU.

LIVIU MĂRUIA A MURIT LA DOAR 36 DE ANI
Pe 26 martie, lumea științifică din România, arhe-
ologia în special, a pierdut un tânăr dedicat și pasionat
cercetării trecutului nostru. În urma unui nefericit accident
auto, Liviu Măruia, lector universitar doctor la Catedra de
Istorie a Universității de Vest din Timișoara, și-a pierdut
viața, veste care a căzut ca un trăznet atât asupra celor ce
l-au cunoscut direct sau i-au fost colaboratori în activitatea
de cercetare cât și asupra celor ce nu l-au cunoscut per-
sonal, dar îi apreciau munca și profesionalismul cu care era
caracterizat.
Avea doar 36 de ani, însă reușise să impună un
standard de cerecetare extrem de înalt, mai ales prin lu-
crările de specialitate publicate, ce au devenit un nou etalon
în arheologia bănățeană. Acumulase, până la această
vârstă, elemente ale vieții profesionale ce alcătuiesc un CV
impresionant.
(Moșnița Veche, Moșnița Nouă, Albina) și periegheze punc-
În 2011 a obținut și titlul de doctor, acordat de Fa-
tuale în hotarul localităților Periam, Variaș, Gelu, Carani, Lu-
cultatea de Științe Umaniste a Universității "Valahia” din Târ-
careț, Teș, Brestovăț,, Hunedoara Timișană și nu numai.
goviște, ca urmare a realizării unei lucrări interdisciplinare
Activitatea științifică a dr. Liviu Măruia include și
ample, intitulată "Cercetări interdisciplinare privind geografia
12 teme majore de cercetare, şase contracte de cercetare,
istorică a Dealurilor Lipovei din paleolitic și până la începu-
participarea activă în cadrul a 26 de șantiere arheologice
turile epocii moderne". Lucrarea a fost publicată la Editura
(Unip, Autostrada Lugoj-Deva, Ruginoasa, Scânteia, Vără-
Excelsior din Timișoara, în anul 2011. Acesteia i se adaugă
dia, Sânnicolau Mare, Jupa, Zagujeni, Mehadia etc), pre-
alte două lucrări, considerate de specialiști drept definitorii
cum și nenumărate cercetări de teren și prospecții geofizice
privind viziunea dr. Liviu Măruia asupra acestei discipline
și de magnetometrie.
ştiinţifice: “ArheoGIS. Bază de date a siturilor arheologice
În calitate de autor sau co-autor, a participat la re-
cuprinse în Lista Monumentelor Istorice ale județului Timiș.
alizarea a 29 de lucrări științifice care au fost prezentate în
Rezultatele cercetărilor pe teren" (Editura BioFlux, Cluj
cadrul sesiunilor de comunicări locale, regionale și naționale,
Napoca, 2011) și "Geografia istorică a zonei Moșnița Veche.
iar din anul 2012 deținea atestatul de arheolog expert.
Rezultatele cercetărilor arheologice de teren" (Editura
În anul 2006 a fondat Asociația Nonguvernamen-
BioFlux, Cluj Napoca, 2012).
tală ArheoVest, în cadrul căreia deținea funcția de preșe-
dinte. De asemenea, a fost membru al Centrului de Istorie
Activitate arheologică impresionantă
și Arheologie "Constantin Daicoviciu" din Timișoara, membru
Pasiunea cu care Liviu Măruia s-a dedicat arhe-
al Centrului de Cercetare în Preistorie, Arheologie Interdis-
ologiei se oglindește într-un mod extraordinar în rezultatele
ciplinară și Tehnici de Conservare a Patrimoniului Cultural
activității sale în acest câmp de cercetare.
Mobil și Imobil, Universitatea "Valahia" din Târgoviște.
Astfel, între anii 2006-2013, a coordonat și a par-
ticipat la repertorierea a peste 720 de obiective arheologice
Omul Liviu Măruia
de pe raza județelor Timiș (500), Arad (peste 200) și Caraș
Dragostea pentru iscodirea și cercetarea trecutului
Severin (peste 20).
i-a fost hrănită de tatăl său, Ioan Măruia, profesor de isto-
Aşa a fost descoperit, de pildă, și situl de la Unip
rie-gografie. El este cel care și-a îndemnat fiul să treacă
"Dealul Cetățuica", corespondent al anticei Zurobara,
"dincolo de hotarele cotidianului și potecilor marcate, spre
șantierul de aici debutând în vara anului 2009 și revelând
a descoperi complexitatea lucrurilor de dincolo de "harta"
informații spectaculoase cu privire la perioada regatului dac.
cunoașterii". După cum își amintesc cei care i-au fost
Liviu Măruia a efectuat periegheze punctuale în ho-
apropiați, Liviu Măruia spunea despre sine că este "poate
tarul localităților Lovrin, Cornești, Carani, Munar, Satu Mare,
prea pătimaș uneori, neglijând multe din treburile lumeşti.”
Bărăteaz, Alioș, Igriș, Unip, Seceani, Sânmpetru Mare, Sân-
petru German,Parța, Jena, Tincova. Periegheze sistematice Valentin Roman

34
 DACIA
Nr. 89 (anul XI), mai 2013 magazin

CEL MAI PRECIS CALENDAR DIN LUME

Costel Eugen Popescu

La anul de 365 de zile solare mijlocii, se

adaugă o zi, la patru ani de cinci ori, iar a şasea
oară după cinci ani,
La fiecare 500 de ani se scade o zi.
Dacă ai răbdare un milion de ani, afli că
eşti înaintea timpului cu o zi.
Vedeţi cât de simplu şi de precis se poate
calcula timpul.
Şi alte amănunte se găsesc în cărţile De-
scoperirea Atlantidei şi Titanii şi urmaşii lor Geto
– Dacii, unde este şi dovada că timpul nu este
infinit, ci infinitul timpului nu este altceva decât o
sumă de finituri de 5512 ani.
Acest calcul se găseşte în Marele sanc-
tuar rotund, ( cele 30 de grupuri de 6 pietre), din După calendarul folosit de noi astăzi tre-
Sarmisegetuza din Carpaţi, munţii Şureanu, ca- buie ca la fiecare 128 de ani să scădem o zi.
lendar folosit de Daco-Geţi iar înaintea lor de După cum vedeţi este o mare diferenţă
strămoşii lor Titanii şi Atlanţii, şi e posibil să aibă între un milion şi 128 de ani, este diferenţa dintre
o vechime de peste 15.000 de ani. civilizaţia lor şi a noastră.

NORME DE REDACTARE A TEXTELOR PENTRU PUBLICARE

l Textele trimise la redacţie pentru publicare vor fi redactate cu mijloace moderne: fişier
word, pe o singură coloană, text cu diacritice, Times New Roman, mărime 12 pct;
l Fiecare text va avea la sfârşit numele autorului, localitatea şi telefonul fix sau mobil de contact;
l Trimiterile vor fi scrise la sfârşitul materialului, evitându-se generarea lor automată ca
notă de subsol, fiind numerotate normal în text şi la final, încadrate în paranteze pătrate;
l Articolele vor fi însoţite de 1 - 3 imagini sugestive;
l Materialele mai lungi de 4-5 pagini vor fi fragmentate de autori, trimiţându-ni-le succesiv sau toate în
acelaşi grupaj;
l Pentru fondul de imagini al revistei se vor trimite fotografii, filme, precizându-se locul,
data, evenimentul, participanţii şi realizatorul imaginii;
l Materialele trimise prin mail vor avea la rubrica SUBIECT numele autorului şi titlul pe scurt;
l Corespondenţa se primeşte pe adresa: GETIA MINOR, str. Florilor, nr. 37, Tulcea,
cod poştal: 820035, jud. Tulcea, România.
l Materialele se vor trimite la următoarele adrese de mail:
revistadaciamagazintulcea@gmail.com; pozerevistadaciamagazintulcea@gmail.com

35

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
IV. DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII ŞI A FILIALELOR
INTERVIU CU NICOLAE PLUSHKIS
– PREŞEDINTELE SOCIETĂŢII CULTURALE “DACIA”
A ROMÂNILOR DIN KAZAHSTAN
– Ce reprezintă azi comunitatea românilor/moldoveni-
lor din Kazahstan?
Comunitatea noastră, în momentul de faţă, e una
reprezentativă şi chiar ne putem mândri cu ea. Avem etnici
români originari din nordul Bucovinei, Basarabia şi urmaşi
ai acestora, chiar şi ai prizonierilor români. Pentru noi, toţi
sunt români. La început, erau dintre cei care îşi ziceau mol-
doveni şi unii ce se considerau români. I-am întrebat care
le sunt strămoşii şi toţi mi-au răspuns într-o voce: dacii! De
aceea, am decis să numim organizaţia noastră „Dacia” şi
să încetăm cu dezbinarea.
– Comunitatea este deja coagulată, aşa cum
şi-a dorit fostul ambasador al României în Kazahstan,
Vasile Soare, care a făcut mult în acest sens?
Din societatea noastră fac parte români care au
mândria de a fi români, de a îmbrăca o haină naţională, de
a purta tricolorul strămoşesc. Evenimentul înălţării unui mo-
nument în memoria victimelor stalinismului din Basarabia
şi nordul Bucovinei în Karaganda, anul trecut, i-a unit defi-
nitiv. Şi în 2003, preşedintele Ion Iliescu a dezvelit o piatră
funerară cu următoarea inscripţie: „În memoria celor peste
900 de prizonieri români morţi în lagărele staliniste din cen-
trul Kazahstanului în anii 1941–1950”. Eveniment deosebit
de emoţionant pentru noi toţi.
– Conaţionalii noştri din Kazahstan au con-
ştiinţă naţională?
Unii o mai au, alţii au pierdut-o. Mulţi dintre urmaşii
foştilor prizonieri români şi-au schimbat naţionalitatea în
acte, după mame, ca să poată studia în şcolile militare. O
parte din foştii prizonieri români s-au căsătorit acolo, deoa-
rece, în perioada în care existau lagărele de muncă silnică,
celor căsătoriţi li se permitea ziua să muncească, iar seara
să meargă acasă.
– Era o problemă chiar şi pentru urmaşii lor,
dar şi pentru foştii deportaţi să se declare români…
Indiscutabil. Am găsit un maior de poliţie cu nu-
mele Sârbu, în actele căruia scrie că e rus. I-am spus că
nu poate fi rus. El s-a deplasat la o mie de km, unde locuia
tatăl său, ca să-l întrebe ce e cu treaba asta. Apoi a aflat şi
mi-a explicat că familia lui provine din Basarabia şi el, pentru
a fi acceptat la o instituţie de învăţământ, a luat naţionalita-
tea mamei.
– Ce viitor ar avea românii noştri în Kazahstan?
Preşedintele kazah a format Adunarea Popoarelor
din Kazahstan, o structură de stat ce apără drepturile tuturor
minorităţilor naţionale. Suntem o comunitate înregistrată ofi-
cial, putem vorbi liber limba română, ne putem apăra inte-
resele, ne putem păstra nestingherit tradiţiile. Am deschis
DACIA
magazin
Angelina Olaru,
Jurnal de Chişinău, 12 aprilie 2013
Şcoala duminicală „Mihai Eminescu”, unde se predau ore
de limba română. Dar mai purtăm şi o durere în suflet din
cauza unor basarabeni care nu mai vor să-şi vorbească
limba mamei. Când îi îndemn să-şi aducă copiii la noi, ca
să-i învăţăm româna, îmi spun că nu mai au nevoie de ea.
– Beneficiaţi de subvenţii bugetare?
Avem subvenţii modeste de ziua minorităţilor
naţionale din Kazahstan, pentru o masă românească sau
o manifestare culturală. Dar ne bucurăm de un mare sprijin
din partea Departamentului Politici pentru Relaţia cu Româ-
nii de Pretutindeni al MAE al României. În plus, avem şi o
altă mare susţinere din partea Grupului „Rompetrol” din ca-
drul Companiei „KazMunaiGaz” din Kazahstan.
– Cum trăiesc românii în „stepa făgăduinţei”
după mai bine de cinci decenii de la experienţa cruntă
a lagărelor?
Nivelul de trai în Kazahstan e cu mult mai ridicat
decât în RM. Nu am întâlnit pe nimeni dintre ai noştri care
să se plângă că nu are ce mânca sau nu are de lucru. Oa-
menii noştri sunt harnici, au salarii şi pensii decente. Mun-
cesc în toate domeniile, de la medici la academicieni,
precum marele savant Gheorghe Curcan. Există urmaşi ai
foştilor militari români cu grade de colonei din perioada
URSS – Alexandru Cotoi, Petru Braşoveanu. Avem foarte
mulţi profesori şi bibliotecari. Noi nu ne-am pierdut acolo,
avem cu cine ne mândri.
– Domnul ambasador Soare povestea că există
localităţi kazahe neînregistrate pe hartă în care a de-
scoperit mulţi basarabeni. Au fost cu toţii identificaţi?
După 1880, când Basarabia era gubernie a Impe-
riului Rus, ţăranilor moldoveni li s-au acordat pământuri în
Kazahstan. Mulţi doritori îşi lăsau vetrele, plecau cu care
cu boi, călătorind câte şase-şapte luni până ajungeau în
stepele promise. La destinaţie, descopereau pământul „ara-
bil” ce li se dădea şi cei care puteau, se întorceau acasă,
iar cei care nu rezistau, rămâneau acolo.
36

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
Există şi acum sate cu denumiri, precum Basarabka
şi Moldovanka. Şi acum pot fi întâlniţi urmaşii moldovenilor
veniţi în Kazahstan la sfârşitul secolului XIX, începutul seco-
lului XX. Nu cred să mai existe români neidentificaţi în Ka-
zahstan. Nu se ştie numărul exact al celor care vin în prezent
la lucru acolo, dar aceasta e o altă poveste.
– E mare diferenţa dintre gospodăriile români-
lor şi cele ale kazahilor?
Kazahii nu pun nimic în pământ, ţin doar animale,
în timp ce moldovenii au nevoie de pământ. E o diferenţă
ca între cer şi pământ. Moldoveanului îi este dat de la Dum-
nezeu să fie aproape de pământ. În regiunea Alma-Ata, e
o climă asemănătoare cu cea din R. Moldova, acolo s-au
stabilit circa 2800 de moldoveni. Ei au gospodării în care
au pus vie, pomi fructiferi şi, în fiecare toamnă, mă cheamă
în vizită să mă servească cu vin bun şi toate bunătăţile mol-
doveneşti.
- Dacă înainte de destrămarea URSS, moldove-
nii ocupau locul 15 din cele 120 de naţionalităţi înregi-
strate în Kazahstan. după 1991, când această ţară şi-a
proclamat independenţa, mulţi s-au întors în Basarabia
şi Bucovina ori s-au mutat în alte foste republici sovie-
tice, conform unor surse oficiale. De ce nu se întorc
acasă cu toţii?
Mulţi au vrut să se întoarcă în RM, dar când au
fost pe aici şi au văzut că nu-i aşteaptă nimeni, au rămas
unde aveau serviciu, casă şi masă. Aici nu le dădea nimeni
de lucru. Cunosc pensionari care aveau în Kazahstan câte
trei sute de dolari pe lună şi au venit în RM cu intenţia de a
rămâne, dar au renunţat la idee.
Majoritatea românilor din Kazahstan au slobozit
rădăcini acolo. Au deja copii şi nepoţi. Nu pot fi în situaţia
celor circa un milion de germani întorşi în patria-mamă,
unde au fost asiguraţi cu locuinţe şi locuri de muncă.
– Ştim că autorităţile moldovene nici nu-şi
amintesc de românii din „stepele făgăduinţei”…
Deşi suntem o comunitate importantă într-o ţară
adoptivă, nu ne-a sunat niciodată niciun ministru al RM! În
septembrie anul trecut, când m-am aflat la Chişinău într-o
vizită privată, am avut ocazia să mă întâlnesc cu preşedin-
tele Nicolae Timofti, care mi-a promis colaborarea. Nici
până azi nu ne-a căutat nimeni dintre oficialii moldoveni!
Regret că nu vor să ştie de noi. Kazahstanul ne-a primit,
ne-a dat şcoală şi de lucru.
Ce fericire au avut copiii noştri când au fost vara,
cu sprijinul autorităţilor române, în tabăra de la Sulina, unde
au avut posibilitatea să comunice cu semenii lor din RM şi
cu cei din România. Astfel, ne simţim mai aproape de Pa-
tria-mamă. Pe la vară, ansamblul nostru „Dorule” e invitat
la un festival folcloric din Transilvania.
– Mai există fenomenul fricii de a fi români? Au
fost depăşite sechelele terorii?
Nu mai există. Kazahstan e o ţară democratică în
care suntem mândri să ne numim români. Datorită băşti-
naşilor de acolo, care au suferit enorm din cauza bolşevis-
mului (din circa 7 mil. de kazahi, peste 2 mil. au murit de
foame), mulţi dintre ai noştri au supravieţuit. Kazahii îşi îm-
părţeau cu ai noştri bucata de pâine.
– Deportările aveau în vizor intelectualii şi bunii
gospodari. După stalinism, cum s-au dezvoltat familiile
noastre în Kazahstan?
DACIA
magazin
În perioada sovietică, când se interzicea formarea
unor organizaţii neguvernamentale, moldovenii noştri se în-
tâlneau duminicile. Nunta mea a fost plină de moldoveni.
Umblam unii la alţii şi făceam schimburi de înregistrări cu
cântece de acasă. În regiunea Karaganda, majoritatea mol-
dovenilor sunt foşti mineri. Avem un fost director de mină
de cărbuni, Creţu. Românii noştri fac parte din toate cate-
goriile sociale, avem chiar şi un primar într-un sector din
Karaganda – Victor Munteanu.
– În stepele Kazahstanului, erau sute de lagăre.
Au fost transformate în muzee?
La 20 de ani de la proclamarea independenţei Ka-
zahstanului, printr-un ordin al preşedinţelui Nazarbaev, au
fost alocaţi bani în acest scop. Fostele lagăre au devenit
muzee. În Dolinka, de exemplu, s-a păstrat o clădire, în sub-
solurile căreia au fost împuşcaţi peste opt sute de deţinuţi.
La Memorialul „Spassk”, unde s-au înălţat monumente de-
portaţilor de diferite naţionalităţi, Kazahstanul e reprezentat
printr-un monument – o iurtă spartă.
Întreg memorialul este bine întreţinut. Toţi depor-
taţii aveau cam aceeaşi soartă: ziua erau puşi să sape şan-
ţuri, iar noaptea în bărăci, la temperaturi de minus 57°C,
mureau. Erau aruncaţi în şanţuri peste care se arunca lut,
iar a doua zi se nivelau cu tancurile locurile de veci. Într-un
lagăr au fost circa 30000 de prizonieri germani, 15000 de
prizonieri japonezi şi 7000 de prizonieri români.
– S-a spus tot adevărul despre românii fără
vină strămutaţi în Kazahstan?
Din 2012, arhivele prizonierilor au fost deschise în
întregime, iar cele ale deportaţilor (speţpereselenţî) au
rămas secretizate. Vrem să obţinem listele tuturor depor-
taţilor din Basarabia şi nordul Bucovinei. Cele ale prizonie-
rilor români morţi în Kazahstan au fost deja făcute publice.
O televiziune din Kazahstan a realizat un film despre co-
munitatea noastră în care am spus pentru prima dată că
Basarabia şi nordul Bucovinei sunt provincii istorice ale Ro-
mâniei. Chiar şi unii foşti deportaţi încă mai cred în falsuri,
că cei asupriţi de burghezii români s-au adresat tovarăşului
Stalin să-i elibereze.
Circa 38000 de familii din Basarabia şi nordul Bu-
covinei au fost deportate în Kazahstan, după anii 1940, con-
form unor statistici oficiale. Această cifră trebuie înmulţită,
cel puţin cu patru, ca să avem tabloul aproximativ al co-
naţionalilor noştri strămutaţi pe pământ kazah.
– Ce am putea face noi, cei de aici, pentru voi,
cei de acolo?
Ne-am dorit dintotdeauna o circulaţie a artiştilor
din RM la comunitatea noastră şi autorităţile ne-ar putea
ajuta, dacă ar dori. Am vrea să ajungă la noi Ion Suruceanu,
am solicitat colaborarea maestrului Eugen Doga. Nicolae
Botgros, cu celebra sa orchestră, nu ne-a refuzat. Rugăm
autorităţile moldovene să deschidă măcar un consulat ono-
rific în Kazahstan care ar apăra interesele cetăţenilor RM
ce vin să lucreze acolo.
Dacă i se întâmplă ceva unui moldovean, numai
noi, cei de la Societatea „Dacia” putem interveni. Dacă ar
exista o reprezentanţă diplomatică, situaţia s-ar schimba.
Ambasada RM în Kazahstan se află la Moscova, la o distan-
ţă de trei mii de km! Dacă un moldovean şi-a pierdut paşa-
portul, e trimis la Moscova, iar acolo nu poate ajunge fără
acte. Rămâne în robie!
37
 DACIA
Nr. 89 (anul XI), mai 2013 magazin

Adresele distribuitorilor revistei «Dacia Magazin» în ţară şi în străinătate

DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY str. Vasco Popa, nr. 16, cod. 26300
Dr. Napoleon Săvescu Oraş: Vrsac, Serbia
21-26 Broadway, New York 11106 USA Telefon: +381 13 837 336
Tel. 7189321700, 0318106172 Fax. 7187287635 Mobil: +381 63 38 22 23
e-mail: nsavescu@nyc.rr.com E-mail: comunitatea@gmail.com
2. Ilie Enciu, director DRIS www.comunitatea-romanilor.org.yu
str. Arbustului nr. 2B 12. Ion Gâju - preşedinte Marisdava
Bucureşti, sector 2 Str. Ion Buteanu nr. 14, Ap. 17
Telefon: 021 240 1218; 0745033960 Târgu Mureş, jud. Mureş
3. Asociaţia Dacologică Barboşi – Galaţi, Tel: 0721 59 48 79
Prof. Aurel Manole 13. Vladimir Brilinsky -
Str. Serei Nr. 4, bl. A 14, Sc. B, et. 4, ap. 36, Galaţi , preşedinte Filiala Transilvania,
Jud. Galaţi Str. Carpaţi nr. 12, Bl. F, Ap. 11
Tel. 0754022616 Deva, jud.. Hunedoara
4. Clinica de Medicină Integrată, Telefon: 0254 223 853
Dr. Corneliu Băbuţ e-mail: malus_dacus @yahoo.com
Comuna Maşloc, Jud. Timiş 14. Asociația Româna din Valenciana
5. Ing. Eugen Ciobanu “Ulpia Traiana” – Alicante
B-dul Nicolae Bălcescu, bl. 2, sc. D, et. 3, ap. 65 Adresa: Centro Social “José llorca Linares” C/Goya,
Buzău, cod 210246, Tel. 0760176649 s/n Benidorm, 03502, Alicante, Spania
6. Maria Pruteanu Tel: (0034) 625258732; 600096220
str. Basarabia, nr. 11, sat Corlăţeni, E-mail: contact@ulpiatraiana.es,
Raion Răşcani, MD - 5616, Republica Moldova www.ulpiatraiana.es
E-mail: marielaprut@gmail.com Președinte: Dorina Apostol
7. Domniţa Raţiu 15. Asociația Rumania Euskadi Decebal
str. Freziei nr. 12, bl. 10, sc. A, ap. 5 Țara bascilor Spania
Braşov, jud. Braşov Președinte : Nicu Denisov
8. President prof. Alexandru Stan, Adresa : Serapio Mujika ,39, 1b, Bidebieta, Donostia,
Asociatia «Dacia-Helvetia» Case postale 78, Gipuzkoa, Pais Vasco.
CH-1800 Vevey 1. Web : www.asdecebal.org
Tel. 004021 944 93 36; E-mail : asdecebal1@hotmail.com
E-mail: titanget@hispeed.ch 16. Asociatia Dacia-Mediterranee
Site: www.facebook.com/DaciaHelvetia Adresa: 170 Chemin de la Valcaude, B.P.353, 34204
9. Eugenia Semenciuc Sete Cedex, Tel: +33467742355E-mail:
Spania - Madrid pernin.claude@libertysurf.fr
Telefon: 00346 440 65 372 www.dacia-mediterranee.org
10. Societatea Culturală Română „Dacia” Președinte asociație: Claude Pernin
Plushkis Nicolae - preşedinte 17. Filiala Getia Minor – Tulcea,
Republica Kazahstan Preşedinte Nicolae Nicolae
100017, Or. Caraganda, str. Tulepova, 17-14 Str. Florilor Nr. 37, Tulcea, Cod 820035, Jud. Tulcea
Telefon: 7212/42-14-85, 476848 Tel. 0729011003, 0752104184, 0372707308
Mobil: +77012189472, +77776931280 e-mail: getiaminor@yahoo.com
Telefon: +40743939727 18. Valentina Găluşcă
E-mail: romani_kazahstan@yahoo.com Str. Zadnipru 7/3, ap. 65
11. Comunitatea Românilor din Serbia Chişinău, Republica Moldova
(Zajednica Rumuna U Srbiji) E-mail: galusvalenta@yahoo.com
Ion Cizmaş - preşedinte

38
 DACIA
Nr. 89 (anul XI), mai 2013 magazin

WWW.DACIA .ORG
Al XIV-lea Congres Internaţional de Dacologie 2013
16, 17 si 18 August 2013
BUZĂU, România

Organizator: Dacia Revival International Society

21-26 Broadway, New York, NY 11106, U.S.A./ Tel: 031.810 6172
E- mail: daciacongres2013@gmail.com , mail@dacia.org
Doamnelor şi domnilor,
«Dacia Revival International Society» are deosebita
onoare de a vă invita să participaţi cu lucrări ştiinţifice la cea
de-a XIV-a ediţie a Congresului Internaţional de Dacologie
2013, cu tema:
«Pierit-au Dacii ? – B.P. Hasdeu»
Lucrările Congresului vor avea loc la BUZĂU, în
zilele de 17 si 18 august 2013, în Amfiteatrul Consiliului Jude-
tean Buzău si în sălile Liceului Pedagogic ”Spiru Haret.
Cu aceeaşi pasiune pentru adevăr, cu aceeaşi do-
rintă de a releva rolul primordial al strămoşilor daci în făurirea
istoriei poporului nostru, sesiunile şi programele asociate con-
gresului vor acoperi multiple aspecte ale istoriei Daciei. Aceste
variate oportunităţi de schimb intelectual vor marca stadiul ac-
tual al cercetărilor şi vor sugera direcţiile lor viitoare dând, în
acelaşi timp, atât cercetătorilor consacraţi, cât şi celor mai
tineri, un forum în cadrul căruia să-şi prezinte comunicările.
Programul ştiinţific al Congresului se va desfăsura în
următoarele secţiuni:
Secţiunea 1
Bogdan Petriceicu Hasdeu:“Pierit-au dacii ?”
Secţiunea 2
Misterul tezaurului de la Pietroasele
Secţiunea 3
Dacii în constiinta lumii
Vizitaţi www.dacia.org pentru noutăţi, schimbări şi
adăugiri.
Cu stimă,
Directorul comitetului de organizare,
Andrei Bănică
Aşteptăm confirmarea participării dumneavoastră precum şi
un rezumat al prezentării pe care doriţi să o susțineţi la con-
gres, rezumat care să nu depăşească 2 pagini (font TIMES
NEW ROMAN, preferabil cu diacritice), în format electronic,
pe adresele:
daciacongres2013@gmail.com și mail@dacia.org
Telefon de contact : +40 730 61 31 51

INFORMAŢII DESPRE ÎNSCRIERE

Data limită pentru trimiterea lucrărilor – 15 iunie 2013
Data limită pentru confirmarea participării la congres si rezervarea unui loc pentru
deplasarea la Buzău – 15 iunie 2013
Costul deplasării la Buzău este:
- 100 lei de persoană pentru cazare în cameră cu două
paturi
- 200 lei de persoană pentru cazare în cameră cu un pat
(locuri limitate)
Această taxă de participare include transportul cu
autocarul Bucureşti/Buzău/Bucuresti, cazarea pentru 2
nopţi la Buzău la Hotelul ”Pietroasa” şi toate mesele (mic
dejun, prânz şi cină, inclusiv cina festivă).
Taxa este minimă şi am menţinut-o la un nivel
foarte mic, 90% din costuri fiind suportate de sponsorii
noştri.
Locurile sunt limitate la 150 persoane şi priori-
tatea la înscriere o vor avea lectorii cu lucrări aprobate.
Toti ceilalţi doritori se pot înscrie urmând să fie
contactaţi de către comitetul de organizare ulterior datei de
15 iunie pentru confirmarea sau infirmarea participării, în
funcţie de prioritatea ce o au pe lista de aşteptare şi de
numărul de locuri rămase după înscrierea lectorilor.
Programul deplasării la congres
(în linii generale):
- 16 august – plecare de la Bucureşti, cu autocarele – ora
7:30 a.m. (aprox.)
- Buzău, parcul Crâng: întâmpinarea participanţilor
de către oficialităţile locale
- cazarea şi masa de prânz
- vizitarea unor obiective din Buzău şi din
împrejurimi
- 17 august – lucrările congresului în plen
- masa de prânz
- lucrările congresului în plen şi pe secţiuni

39

Nr. 89 (anul XI), mai 2013
- cina festivă
- 18 august – lucrările congresului în plen şi pe secţiuni
- încheierea lucrărilor congresului
- masa de prânz
- vizită la obiective din împrejurimile Buzăului
- plecarea cu autocarele la Bucureşti
Programul complet îl veţi primi cu putin timp înain-
tea congresului.
Modalitatea de plată a taxei de participare va fi
anunţată ulterior.
DACIA
magazin
Datele dv. necesare pentru înscriere sunt:
- nume, prenume
- CNP (codul numeric personal) sau paşaport
- obligatoriu: 2 modalităţi de contact (telefon fix şi
mobil, 2 telefoane mobile, telefon şi adresă de e-mail)
- tipul de cameră solicitată: dublă (veţi împărţi ca-
mera cu altcineva) sau singur în cameră (single)
Obs.: camerele single sunt limitate ca număr şi vă
rugăm să le cereţi numai pentru cazuri deosebite.
ÎNSCRIERILE SE FAC la
daciacongres2013@gmail.com

SIMPOZION DACOLOGIC LA CHIŞINĂU

După terminarea lucrărilor congresului, doritorii se vor deplasa la Chişinău pentru a participa la lucrările
Simpozionului Dacologic dedicat mişcării dacologice şi organizat de Biblioteca Naţională a Republicii Moldova.
Plecarea va fi direct de la Buzău. Numai participanţii la Congresul de Dacologie vor putea să se înscrie
pentru acest eveniment!
Numărul de locuri este limitat la 52.

Programul orientativ:
- 19 august, deplasare la Chişinău
- cazare la hotelul ”Chişinău”; masa; vizitarea unor obiective din Chişinău; cina
- 20 august, prezentarea lucrării delegaţiei noastre în cadrul simpozionului; cina
- 21 august, deplasarea spre Bucureşti

Preţul pentru participarea de la Chişinău este de 450 lei de persoană şi include deplasarea cu auto-
carul, nopţile de cazare (1 la Buzău şi 2 la Chişinău) şi toate mesele.
Înscrieri şi informaţii complete la domnul Nicolae Nicolae, tel: 0729.011003, email:
getiaminor@yahoo.com

IMPORTANT! – Toţi cei ce vor călători la Chişinău au nevoie de paşaport.

EDITORIAL 1 DEZBATERI, PORTRETE, POLEMICI, EVOCĂRI

S CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE
Adina Mutar: Istoria neştiută a geţilor şi genomul
European
U Andrei Vartic: Kogaionon-ul, mit şi realitate
Constantin Olariu: Tăbliţele de lut (I)
Georgeta Cardoş, Alexander Rodewald: Studiu de
3
Lucian Iosif Cueşdean: Limba română nu este o 31
neo-latină ci o paleo-latină şi o paleo-germano-
slavă a geto-dacilor (51 – 60 cuvinte)
8
15
Valentin Roman: Arheologia românească este în 34
doliu. Liviu Măruia a murit la doar 36 de ani
21 Costel Eugen Popescu: Cel mai précis calendar din 35

M paleogenetică moleculară la populaţii vechi din

Epoca Bronzului şi a Fierului pe teritoriul României
lume

Costel Eugen Popescu: O altă interpretare a plăcii 23 DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII ŞI A FILIALELOR

A
de plumb nr. 42 Angelina Olaru: Interviu cu Nicolae Plushkis – 36
Dan Costian: Rădăcini spirituale străvechi în Dacia (I) 25 preşedintele Societăţii Culturale Dacia a românilor
Pr. Dr. Mihail Stanciu: Stânca dacilor vorbeşte! 26 din Kazahstan

R
Eugenio Lăzărescu: De la conceptele cultului vedic 28 Anunţul pentru Congresul de Dacologie 38
la cele ale geto-dacilor şi reflexia lor în tradiţia pop- Anunţ pentru Simpozionul Dacologic de la Chişinău
ulară a românilor (I) ADRESELE DISTRIBUITORILOR 39 39

40
 Preţ: 4,00 lei
5$ pentru străinătate