Publicaţie editată de DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY

Nr. 70, octombrie 2011* Serie nouă

NICOLAE DENSUŞIANU
1846 - 1911

100 de
100 de ani
ani
de la
de la
trecerea în
trecerea în nefiinta
nefiinta
,,
))

a initiatorului
a initiatorului
,,
dacologiei
dacologiei
DACIA MAGAZIN
Publicatie lunara de istorie si cultura
 DACIA
Nr. 70, octombrie 2011 magazin

I. EDITORIAL

Centenar Nicolae Densuşianu

(1911 -2011)
Dr. Napoleon Săvescu, New York

„A explica adevărul oamenilor care nu sunt structuraţi mental

să-l înţeleagă este similar cu a promova incultura.”
Anthony Hope

În anul 1865, revista Familia, Foaie

enciclopedică şi beletristică cu ilustraţii, pre-
zintă în paginile ei, alături de personalităţi de
talia lui Shakespeare, şi operele unor români
demni să figureze în ceea ce Iosif Vulcan
numea cu mândrie „Panteonul român”. Ast-
fel, îi găsim în paginile ei pe Bogdan Petricei-
cu Hasdeu, Dimitrie Bolintineanu, Costache
Negri, Anton Pann, Ion Heliade Rădulescu şi
Andrei Mureşanu. Apăreau însă, în anii
1866, în revista Familia, şi creaţiile de debut
ale lui Mihai Eminescu şi Nicolae Den-
suşianu. Proaspătul student al „Academiei
săseşti de drepturi”din Sibiu, N. Densuşianu,
debutează în nr. 20 din 10/20 iulie 1866 al
revistei cu poezia „Zâna mea”, în care poetul
exclama:
„Doamne, arde necuraţii şi-i trimite în infern
A ta ginte-a fi ilustră, dară steaua ei divină
Este-n ceaţa primăverii şi încă nu s-a ivit”.
Poezia patriotică, pornind de multe ori
de la aceeaşi temă - viitorul patriei -, având Iosif Vulcan, înzestrat cu o intuiţie de-
ritmuri înălţătoare şi pasiuni clocotitoare i-a osebită în a descoperi valori în tinerii lui co-
preocupat în anii 1866 pe Nicolae Den- laboratori, va acorda prima pagină a revistei
suşianu şi pe M.Eminescu, cel din urmă pentru „Misterele nopţii” de Mihai Eminescu,
reuşind să atingă însă culmile perfecţiunii. Ei în nr. 34 şi, de asemenea, poeziei „Melanco-
intrau în competiţie cu poezii de mult con- lia” de Nicolae Densuşianu, în nr. 36. Ca să
sacrate, cum ar fi Hora Unirei a lui V. Alec- putem înţelege victoria şi satisfacţia acestor
sandri sau Umbra lui Mircea. La Cozia de doi tineri, trebuie să amintim că prima pagină
Grigore Alexandrescu, precum şi versuri a nr. 33 al revistei fusese rezervată medi-
celebre ca : taţiei lui Dimitrie Bolintineanu prin poezia
„Viitor de aur Ţara noastră are „Scopul omului”. Pentru a putea înţelege
Şi prevăz prin secoli a ei înălţare” din muzicalitatea care-i apropia aşa de mult pe
„Mircea cel Mare şi solii” a lui Bolintineanu. cei doi, iată versuri din poezia lui Nicolae

1

Nr. 70, octombrie 2011
Densuşianu:
„Pe punte eternală ce lumile le-mbină,
Mă trece, ca şi-o taină, a ta mână de
crin;
Tu eşti, copilă dalbă, o umbră pere-
grină,
Iar eu al tău suspin!”
În toamna anului 1866, Eminescu a
venit la Sibiu să-l întâlnească pe fratele său
de sânge Nicolae Eminovici, dar nu-l
găseşte acasă. Va fi însă găzduit de N. Den-
suşianu; el va găsi în gazda sa binevoitoare,
în vârstă de 20 de ani, un frate de spirit, iar
în preocupările acestuia privind mitologia şi
istoria veche a poporului nostru o sursă
proaspătă şi continuă de inspiraţie, ce se va
reflecta în poezia sa, ca, de altfel, în toată
activitatea sa de viitor. Întâlnirea celor doi de
la Sibiu i-a redeschis lui Densuşianu pofta de
a culege şi chiar a prelucra versuri populare.
De data aceasta, începe să folosească rima
încrucişată, mult mai sofisticată, sugerând
sonorităţi întâlnite mai târziu la Eminescu.
Câteva dintre poeziile „botanice”ale lui Den-
suşianu sunt: „Floarea soarelui”- 1867, „Leg-
enda lăcrămioarei”-1875 şi „Legenda
crinului”-1888.
„Printre valuri lin se vede
Luna-n pâlcuri de fantomi”...
Unei legende culese, probabil din
Muntenia, Densuşianu îi localizează acţi-
unea într-o mânăstire de pe malul Dâm-
boviţei, prelucrând schematic ideea unei
„promisiuni nerespectate în dragoste”:
„Dar copila părăsită,
Pre nisipul cel pustiu,
Singur’ geme ofilită
Ca o faclă pe sicriu.”
După nouă ani de suspine, apare un
emir care o invită să stea lângă el şi să fie o
„regină dezmierdată de serai”:
„ Ea surâde şi-apoi plânge
Către Febul lucitor.......
Vino! şi cu braţul strânge
Vălul moale curgător.”
Însă se va auzi şi vocea plină de re-
proş a iubitului uitat:
„Mi-ai uitat amorul, jună,
DACIA
magazin
Pentru aur şi paftal’.”
Dar dacă la Eminescu poezia este
mult mai complexă şi sofisticată, la Den-
suşianu ea este mai simplă, mai săracă:
„Ştefan, Domnul mare
Ştia de răzbunare
La leşi şi la tătari.”
În 1877, ambii, Eminescu şi Den-
suşianu, sunt stabiliţi la Bucureşti şi vechea
lor amiciţie se reia, cum se poate vedea în
poemul lui Eminescu, „Gemenii”.
Să nu uităm că în 1883, Eminescu va
declara că: În România totul trebuie da-
cizat”. Era perioada în care Densuşianu în-
cepuse să lucreze la tratatul „Dacia
preistorică”, lucrare în care, alături de arhe-
ologia materială, disciplină istorică riguroasă,
va introduce, pentru prima oară, şi arheolo-
gia spirituală din mulţimea de mărturii scrise
ale antichităţii greco-latine, asociind probe
găsite la mii de ani sau la mii de kilometri dis-
tanţă.
Dacă, din punct de vedere poetic,
Densuşianu a fost atât calitativ, cât şi canti-
tativ un poet minor, nu acelaşi lucru putem
spune despre el ca istoric. În studiul „Poeţi şi
critici”(1886), Titu Maiorescu trece în revistă
cele mai importante succese ale literaturii
române şi, alături de Alecsandri, Eminescu,
Vlahuţă, Caragiale, Delavrancea, apar şi „lu-
crările ştiinţifice ale d-lor Hasdeu şi Nicolae
Densuşianu”.
Lectura poeziilor publicate de Emi-
nescu şi Densuşianu dezvăluie preocupări
comune, gânduri comune, modele ritmice şi
motive tematice comune, pe care, însă, Emi-
nescu le va dezvolta magistral în versuri, iar
Densuşianu în scrierile sale istorice.
Nicolae Densuşianu a fost unul dintre
cei mai serioşi şi meticuloşi arhitecţi ai istoriei
noastre vechi, iar lucrările sale sunt scrise cu
pricepere, tenacitate şi cunoştinţe aprofun-
date, ce dezvăluie un trecut românesc com-
plex.
Este suficient să amintim că majori-
tatea documentelor privind istoria medievală
românească au fost adunate şi publicate de
către Nicolae Densuşianu. Fără aceste do-
2

Nr. 70, octombrie 2011
cumente nu ar fi fost cu putinţă să fie „des-
coperită“ miraculoasa supravieţuire a româ-
nilor transilvăneni şi, mai cu seamă,
supravieţuirea instituţiilor lor specifice, a
căror vechime nimeni nu o poate stabili.
Ceea ce trebuie subliniat este că, în
cercetarea istorică, Nicolae Densuşianu a
fost cel dintâi dintre români care a utilizat
metoda „reconstrucţiilor regresive“. Impor-
tanţa, ca istoric, a lui Nicolae Densuşianu nu
este în primul rând în mulţimea datelor pre-
zentate, ci în modul lui de gândire, în filosofia
lui istorică. El sparge sistematic modelele re-
petitive impuse de istoricii vremii. Consec-
vent şi deliberat, Densuşianu aduce adevărul
în modul de gândire asupra istoriei noastre
vechi şi îndepărtează noţiunile şi modelele
de logică perimate cu privire la istoria noas-
tră veche, care întunecau spiritul critic până
la orbire şi încurajau lenea în gândire.
Dacia Preistorică este, în esenţă, o
reconstrucţie a realităţilor istorice de la Du-
năre şi Carpaţi într-o vreme când Europa era
DACIA
magazin
încă doar spaţiul Carpato-Dunărean-Pontic.
Densuşianu a trebuit să se folosească de
propria sa imaginaţie şi de propriul său dis-
cernământ în a umple golurile lăsate de iz-
vorul istoric şi arheologic, sărac la acea
vreme.
Astăzi, putem spune că asistăm la
apariţia unei noi ştiinţe care se apleacă cu
seriozitate asupra istoriei noastre vechi – da-
cologia. Dacologia este ştiinţa pluridiscipli-
nară care studiază fenomenul dacic, evoluţia
lui de la începuturi şi până în prezent; arheo-
logia, istoria, filologia, geografia, chimia, fi-
zica, astronomia, biologia şi alte domenii de
cercetare au aportul lor specific în studiul
acestui complex fenomen.
Şi azi, ca şi acum 100 de ani, există
un grup substanţial de oameni cu care nu
împărtăşim aceleaşi standarde morale şi in-
telectuale, când vorbim despre istoria noas-
tră veche.
Pentru că cine doreşte să se „com-
promită” faţă de cultura oficială din România
trebuie doar să nu fie de acord cu ce se im-
pune de către mediile aşa-zise academice.
Aşa riscuri mari nu şi le-a asumat intelectu-
alul român nici în vremea lui Nicolae Den-
suşianu şi nici azi.
Considerând că refuzul de a cunoaşte
Istoria ţării, care te-a plămădit pe tine şi pe
strămoşii tăi, este un afront adus celor
237.502 kilometri pătraţi, în care trăieşte un
popor spre care, cu veacuri în urmă, se uitau
cu respect toate cancelariile Europei, am
scris cartea Noi nu suntem urmaşii Romei,
am înfiinţat societatea Dacia Revival/ ReÎn-
vierea Daciei, am ridicat pe teritoriul României
trei monumente – Burebista la Orăştie, Prima
apariţie a scrisului în lume la Tărtăria şi Nico-
lae Densuşianu în comuna Densuş –, am or-
ganizat 12 congrese de dacologie, am
înfiinţat revista Dacia magazin ş.a.
Azi, când se împlinesc 100 de ani de
la plecarea spre tărâmurile lui Zalmoxis a lui
Nicolae Densuşianu, se cuvine să-i mulţu-
mim încă o dată pentru drumul deschis spre
o cunoaştere corectă a zbuciumatului nostru
trecut dacic.
3
 DACIA
Nr. 70, octombrie 2011 magazin

II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE

Nicolae Densuşianu,
la un veac de la „chemarea sa la Domnul”
Prof. Dr. Mihai Popescu,
Biblioteca Militară Naţională, Bucureşti
În acest an, comemorăm împlinirea unui veac
de la „chemarea la Domnul”, dar sărbătorim şi 165 de
ani de la naşterea lui Nicolae Densuşianu, unul dintre
marii deschizători de drumuri în cercetarea rădăcinilor
noastre cele mai profunde şi mai trainice.
Nicolae Densuşianu s-a născut la 18 aprilie
1846, în comuna rurală Densuş, din comitatul Hune-
doarei, în Ţara Haţegului, depresiune intramontană si-
tuată între Oltenia (Valahia Mică), Banat şi
Transilvania. Era fiul preotului greco-catolic Bizanţiu
Pop, din Densuş, şi al Sofiei, fiica unui preot ortodox
dintr-un sat din Munţii Apuseni, părinţii având patru
băieţi şi trei fete.
Educat în şcolile din Haţeg şi Blaj, apoi absolv-
ent al „Academiei Săseşti de Drepturi” din Sibiu,
tânărul Nicolae s-a implicat, în calitate de notar, avocat
şi jurnalist, în luptele juridice, ideologice, politice şi cul-
turale ale românilor ardeleni pentru recunoaşterea şi
afirmarea drepturilor lor străvechi, îngrădite continuu
de autorităţile austro-ungare. Pasionat de literatură, de
istorie, de etnografie, el a devenit unul dintre cei mai
apreciaţi colaboratori ai revistei Familia, condusă de
Iosif Vulcan, debutând cu poezie la începutul anului obţinerea rapidă a dreptului de împământenire,
1866, în aceeaşi perioadă cu Mihai Eminescu. A alegerea sa ca membru corespondent al Academiei
adunat o impresionantă colecţie de vechi documente Române şi activitatea de bibliotecar la Academia
juridice româneşti din Ţara Făgăraşului, pe care le va Română (1880-1884) şi la Marele Stat Major al Armatei
publica mai târziu, pentru a dovedi existenţa unui drept Române (1884-1911), i-au permis să devină o autori-
românesc – jus valachorum – mult anterior venirii tate în domeniul cercetării istorice naţionale. Nicolae
oricăreia dintre cele trei „naţiuni recunoscute” ale Tran- Densuşianu a redactat şi coordonat primele şase vol-
silvaniei: ungurii, secuii şi saşii. ume din monumentala colecţie Hurmuzachi, iniţiată de
În ciuda educaţiei sale dominant latiniste, Academia Română şi continuată de Ioan Slavici şi de
primită în şcolile din Blaj, cercetările sale privind „re- Nicolae Iorga. Ultimele decenii de viaţă şi le-a dedicat
voluţiunea lui Horia” i-au revelat rădăcinile dacice ale scrierii Daciei preistorice, lucrare publicată postum, în
românilor, recunoscute şi de cronicarii şi istoricii străini, 1913.
care îl numiseră pe Horia „rex Daciae”. Stabilirea în A fost chemat la Domnul, aşa cum se spunea
România, în timpul Războiului de Independenţă, în familia sa, la 24 martie 1911, şi a fost înmormântat
la Cimitirul Bellu din Bucureşti.

4

Nr. 70, octombrie 2011
La câteva luni de la apariţia Daciei preistorice,
în 1913, un profesor universitar francez amintea, într-
o scrisoare către Ovid Densuşianu, interesul său faţă
de unele aspecte istorice şi lingvistice abordate de
Nicolae Densuşianu în lucrarea sa. Este doar unul din
ecourile europene ale acestei opere apărute postum.
Ştim că primul exemplar al cărţii a fost înmânat, de
editorul Carol Göbl, însuşi Regelui Carol I.
Ampla introducere semnată de dr. C. I. Istrati,
preşedintele Academiei Române, avea cuvinte elo-
gioase la adresa autorului şi a operei sale. Meritele de
cercetător istoric ale lui Nicolae Densuşianu fuseseră
subliniate de Alexandru Lăpedatu, în introducerea la
cartea Domnii glorioşi şi căpitanii celebri ai Ţărilor
Române. Breviar istoric pentru războaiele mari şi învin-
gerile strălucite ale oştilor române, publicată tot pos-
tum, în 1912.
În schimb, din motive mai degrabă personale
decât profesionale, profesorul Dimitrie Onciul, titularul
catedrei de istorie veche a României de la Universi-
tatea din Bucureşti, a instituit un adevărat embargo al
DACIA
magazin
tăcerii asupra scrierilor lui Nicolae Densuşianu, nici una
dintre acestea nefiind cuprinsă în bibliografia recoman-
dată studenţilor de la Facultatea de Istorie.
Unul dintre discipolii lui Onciul, Vasile Pârvan,
într-o comunicare prezentată la Academia Română în
1925, voind să demonstreze că cercetările istorice şi
arheologice de până la el au fost neînsemnate şi nu
merită luate în seamă, afirma că Dacia preistorică este
„un roman fantastic, plin de mitologie şi de filologie ab-
surdă”, care a stârnit entuziasm numai „printre dile-
tanţi”. Afirmaţia a fost apoi reluată în prefaţa la Getica,
o preistorie a Daciei.
Ca replică la afirmaţiile lui Pârvan, un diletant
de geniu, Mircea Eliade, va publica în ziarul Cuvântul,
din 11 septembrie 1927, un articol intitulat Către un nou
diletantism, susţinând că intuiţia nespecialistului poate
fi o virtute, că „diletanţii au simpatizat întotdeauna is-
toria şi au înţeles-o, deoarece sensurile profunde şi
marea sinteză le sunt mai accesibile decât profesio-
nistului.” Aceste idei au fost dezvoltate apoi de Mircea
Eliade în introducerea la ediţia de Scrieri literare,
morale şi politice de Bogdan Petriceicu Hasdeu, din
1937, şi într-un breviar istoric despre români, publicat
la Madrid, în 1943.
Ideile lui Nicolae Densuşianu au fost continu-
ate şi dezvoltate de numeroşi cercetători ai istoriei
noastre străvechi. La loc de cinste, merită să-i amintim
pe generalul de cavalerie Nicolae Portocală (1860-
1938), cu lucrarea Din preistoria Daciei şi a vechilor
civilizaţiuni (Bucureşti, Institutul de Arte Grafice „Bu-
covina”, 1932), pe Marin Bărbulescu-Dacu, autorul
studiului Originea dacă-tracă a limbii române (Bu-
cureşti, 1926), şi mai ales pe scriitorul şi academicianul
Ioan Al. Brătescu-Voineşti, cu lucrarea Originea nea-
mului românesc şi a limbii noastre (Bucureşti, Cartea
românească, 1942). De asemenea, G. Ionescu-Nica a
ţinut o serie de conferinţe, pe care le-a publicat apoi în
lucrarea Dacia sanscrită. Originea preistorică a Bu-
cureştilor. (Bucureşti, Tipografia Carpaţi, 1945).
Imediat după începerea ocupaţiei sovietice şi
instaurarea regimului comunist în România, operele
tuturor Densuşienilor au fost interzise, prin „listele” pu-
blicate de Ministerul Propagandei, iar majoritatea
exemplarelor aflate în bibliotecile publice au fost „de-
clasate şi casate” prin ardere.
A fost nevoie să treacă aproape trei decenii
5

Nr. 70, octombrie 2011
pentru ca ideile lui Nicolae Densuşianu să poată fi din
nou discutate într-o scurtă perioadă de dezgheţ politic
şi cultural. În anii 1970, au fost publicate două volume
de etnografie şi folclor care valorificau răspunsurile la
chestionarele lui Nicolae Densuşianu: Este vorba de
Vechi cîntece şi tradiţii populare româneşti, de Ionel
Oprişan (Bucureşti, Minerva, 1975) şi Datini şi eresuri
populare de la sfîrşitul secolului al XIX-lea, de Adrian
Fochi (Bucureşti, Minerva, 1976).
Tot atunci au apărut, în ţară şi în străinătate,
lucrările profesorului Iosif Constantin Drăgan, ba chiar,
răspunzând unei nevoi de legitimare a regimului politic
„naţional-comunist”, s-a reuşit republicarea, după 73
de ani, a Daciei preistorice. Tot Iosif Constantin Drăgan
promitea, pe la mijlocul anilor 1980, o traducere în
limba engleză a Daciei preistorice, ideal realizat abia
în anul 2007 de o doamnă româncă stabilită în Aus-
tralia.
Prăbuşirea regimului comunist, în 1989, a
creat premisele unei dezbateri a ideilor lui Nicolae Den-
suşianu dincolo de interesele sau de constrângerile
politice ale momentului. Activitatea şi personalitatea lui
Nicolae Densuşianu sunt prezentate în dicţionare ale
literaturii române, în dicţionare ale folcloriştilor şi et-
nologilor români (de exemplu, cel elaborat de Iordan
Datcu), în dicţionarul membrilor Academiei Române,
alcătuit de Dorina Rusu, şi ocupă un loc de cinste în
dicţionarul bibliografilor români, apărut chiar în acest an.
În anul 2002, editura Arhetip a publicat o ediţie
fascimilată a primei ediţii a Daciei preistorice. De
asemenea, Ionel Oprişan a adunat în volum scrierile
istorice răspândite în diferite reviste militare, sub titlul
Istoria militară a poporului român. (Bucureşti, Saecu-
lum I.O., 2002). A fost reeditată şi ediţia din 1986, cu
ortografia actualizată. La editura Obiectiv din Craiova,
a apărut, în anul 2003, o ediţie în 6 fascilule a Daciei
preistorice.
Ediţia din 2003 a Congresului internaţional de
dacologie a fost consacrată personalităţii, activităţii şi
influenţei lui Nicolae Densuşianu asupra cercetării is-
toriei strămoşilor noştri.
Tot în această perioadă, au apărut în traduceri
româneşti mai multe cărţi ale unor istorici străini, con-
temporani cu Nicolae Densuşianu, care au studiat is-
toria străveche a lumii; amintesc doar pe James
Churchward, cu lucrările despre Mu – Continentul dis-
DACIA
magazin
părut, şi W.Scott-Elliot, cu Legendele Atlantidei şi ale
Lemuriei dispărute. Consultarea acestor lucrări de mici
dimensiuni ne permite să vedem într-o lumină nouă
valoarea operei lui Nicolae Densuşianu, comparativ cu
lucrări contemporane similare, apărute în alte părţi ale
lumii.
În Oameni cari au fost, Nicolae Iorga aprecia
că Nicolae Densuşianu „a strâns un material istoric
preţios. El a închinat lui Horea o monografie extraor-
dinar de bine informată, care va rămânea şi ar merita
să fie retipărită” , şi evidenţia rolul său în editarea
colecţiei „Hurmuzaki”. De fapt, în primele volume din
Istoria Românilor, Iorga citează foarte des docu-
mentele adunate şi editate de Densuşianu în această
colecţie. Tot în acel text scurt, de tip necrolog, Nicolae
Iorga spune cu amărăciune: „Şi n-a fost decât bibliote-
carul statului-major şi la mormântul lui, de unde lipsea
Academia Română, deşi-i fusese membru corespon-
dent, a vorbit doar un ofiţer, coleg de slujbă.”
De fapt, bibliotecarul Nicolae Densuşianu, „şef
de biurou clasa a doua”, în timpul vieţii, a fost avansat
post-mortem la rangul de director, în anul 1995, cu
ocazia sărbătoririi a 135 de ani de existenţă a Bi-
bliotecii Militare Naţionale. Tot atunci, a fost dezvelit
primul bust (creat de sculptorul Florin Musta) al lui
Nicolae Densuşianu, ce veghează „zăbava cetitului
cărţilor” în principala sală de lectură a bibliotecii, care
îi poartă şi numele.
De asemenea, după încheierea Congresului
Internaţional de Dacologie din 2003, consacrat lui
Nicolae Densuşianu, un bust în marmură albă (realizat
de sculptorul Ion Şeu) al istoricului a fost dezvelit în
faţa bisericii din Densuş, prin purtarea de grijă a dom-
nului Napoleon Săvescu, preşedintele Fundaţiei „Reîn-
vierea Daciei”.
Născut într-o familie de intelectuali şi format
într-un mediu cultural care afirma şi promova activ la-
tinitatea noastră ca neam, Nicolae Densuşianu a reuşit
să adune dovezi şi documente antice, medievale şi
moderne, cu ajutorul cărora a construit arhitectura
complexă a Daciei preistorice, arătând lumii vechimea,
trăinicia şi continuitatea existenţei noastre cu mult
înaintea extinderii influenţei romane în bazinul Dunării.
Opera lui a devenit astfel punct de plecare şi
temelie pentru o nouă viziune şi o nouă interpretare a
istoriei noastre străvechi şi a rolului dacilor, strămoşii
noştri, în istoria lumii.
6
 DACIA
Nr. 70, octombrie 2011 magazin

Academicianul NICOLAE DENSUŞIANU –

un istoric de excepţie în cercetarea trecutului
naţional
Nicolae Grosu, Cluj-Napoca

Nicolae Densuşianu s-a născut la 18 apri-

lie 1846, în comuna Densuş, comitatul Hunedoa-
rei. Era fiul parohului Densuşului, Bizantius
Densuşianu, şi al soţiei sale Sofia. Familia Den-
suşianu provenea din vechea familie românească
Pop de Haţeg.
În august 1867, după ce a absolvit anul II
la Drept, s-a adresat Societăţii Literare, Acade-
miei, cerând un ajutor pentru a putea studia, da-
torită situaţiei sale materiale precare. La 6
septembrie, Preşedintele Academiei, I. Heliade
Rădulescu îi trimise răspunsul: „Societatea Aca-
demică Română a aflat de bine a te alege pentru
a fi beneficiar al sumei de 2000 lei, pe anul şcolar
1867/8, din Fundaţia votată de Municipiul urbei
Brăila”. Pe 10 septembrie 1867, Densuşianu a
mulţumit şi municipalităţii Brăila. Au urmat ani
de studiu asiduu.
Nicolae Densuşianu, omul de foarte mare
cultură şi ştiinţă, a ajuns să cunoască limbile la-
tină şi elenă, germană, franceză, italiană şi
maghiară.
În activitatea sa ştiinţifică a urmărit un ţel Nicolae Densuşianu – tănâr avocat la Braşov
(1876-1878)
înalt, acela de a desmormânta trecutul nostru şi a
pune în lumină faptele măreţe ale neamului româ- torice. Mă voi sili a corespunde şi de aici înainte
nesc. frumoaselor D-Voastre intenţiuni şi votului cu
Patria lui Densuşianu era Dacia, Dacia care am fost onorat”.
Felix. La 09.10.1880, Academia i-a comunicat
La 15/27 aprilie 1880, N. Densuşianu că îl însărcinează să ţină locul de Bibliotecar-
primeşte următoare înştiinţare: „Academia arhivar. Aşadar, Academia îl utiliza pentru scopu-
Română, apreciind înaltele Dvs. calităţi şi acti- rile sale culturale, cu misiunea de culegere de
vitatea ce aţi arătat-o pentru dezvoltarea culturii documente.
între români, v-a ales Membru Corespondent al În volumul Cercetări Istorice în arhivele
ei, în Secţiunea Istorică”. Proaspătul academi- Ungariei şi ale Transilvaniei, Raportul înaintat
cian trimite un răspuns semnificativ: „Distincţia Academiei Române de către Densuşianu în anul
arătată o primesc ca o sarcină plăcută pentru a 1880, arată despre cercetările şi descoperirile fă-
persevera şi mai departe în cariera studiilor is-

7

Nr. 70, octombrie 2011
cute în Bibliotecile şi Arhivele de peste Carpaţi:
„În timpul de 15 luni /…/ am cercetat peste tot 12
Biblioteci şi 16 arhive. Am studiat diferitele
colecţii de manuscrise şi documente /…/. Am ur-
mărit mişcările şi actele românilor de la 1690 în-
coace. Caracterul celor mai însemnate fapte din
epoca aceasta se alterase aproape cu totul, fie
din lipsa unei cunoaşteri solide a împrejurărilor,
fie că scriitorii străini începuseră a subordona
evenimentele la propriile lor opinii, şi cu modul
acesta se depărtaseră de terenul ştiinţific al isto-
riei”.
Raportul către Academie se încheie astfel:
„Am onoarea a înainta aici întreaga colecţie fă-
cută în timpul acesta, în număr de 38 volume,
manuscrise, /…/ şi trei copii despre medalia lui
Horia”. Misiunea de 15 luni a costat Academia
3500 lei, adică 7 lei / zi.
În ce priveşte Revoluţia lui Horia din anul
1784, a găsit în Biblioteca Academiei şi a Muzeu-
lui Naţional din Pesta, ca şi în Bibliotecile din
Cluj, Alba-Iulia şi Braşov, „Un număr însemnat
de relaţiuni contemporane, ce până astăzi rămă-
seseră necunoscute istoricilor străini”. A des-
coperit mai multe manuscrise: „Aşa am aflat în
bibliotecile din Pesta, Oradea, Cluj şi Braşov, 20
manuscrise ce conţin diferite cronice de ale Ţării
Româneşti şi Moldovei, din care unele sunt în
limba română, iar altele traduse în limba latină
şi germană”. În 17 din acestea „/…/ conţinutul
lor istoric este mai lung şi mai complet decât în
cronicele româneşti care s-au publicat până
astăzi /…/”.
A studiat şi „manuscrisele nepublicate ale
literaţilor români”.
Pentru a înţelege modul său de lucru şi
rigoarea ştiinţifică în cercetare, precizăm că
atunci când a scris „Istoria revoluţiei lui Horia”,
Densuşianu s-a bazat pe 783 documente.
În Biblioteca Universităţii din Pesta des-
coperă primul dicţionar românesc cu litere latine:
Dicţionarium Valachico – latinum, din 1741-42;
găseşte 41 tomuri, manuscrise ale lui G. Şincai în
bibliotecile din Oradea şi Cluj, între care de tot
puţin cunoscuta Chronicon Daco-romanorum et
plurium aliorum nationum, de la anii 86-1186.
În decursul misiunii sale în Ungaria şi
Transilvania a găsit şi câteva Tratate originale
DACIA
magazin
din secolul al XVII- lea, încheiate între Domnii
României şi ai Moldovei cu Principii Transil-
vaniei.
Menţionăm că Generalul Ştefan Făl-
coianu (1835-1905), Şef al Marelui Stat Major,
l-a numit pe Densuşianu, ca Translator pe lângă
Marele Stat Major al Armatei.
În octombrie 1884, el dă la lumină cartea
„Revoluţia lui Horia în Transilvania şi Ungaria
1784-1785”, scrisă pe baza documentelor ofi-
ciale. Pentru această Istorie, Academia Română
i-a acordat premiul de 5 mii lei, pe care l-a folosit
pentru pregătirea lucrării sale monumentale
„Dacia Preistorică”
Realizarea acestei lucrări este legată de
concepţia autorului că numai cu ajutorul trecutu-
lui se pot explica ideile şi diferitele fenomene din
viaţa unui popor.
Despre această carte, N. Iorga a scris, la
3.04.1911, că este: „O monografie extraordinar
de bine informată, care va rămânea şi ar merita
să fie retipărită”.
În anul 1886 a început să publice Docu-
mente privitoare la Istoria Românilor (1199-
1345). Primul volum al acestor Documente,
numit „Fântâni externe”, are o prefaţă în care
arată că: „Documentele noastre indigene, arhi-
vele domestice ale Ţărilor Române, înainte de se-
colul al XIV-lea, au pierit. Cele 6 volume, care
conţin 4822 pagini forma mare, au fost publicate
între anii 1887-1897. În scrierea celor 6 volume,
privind anii 1199-1575, s-a condus după princi-
piul: „De a nu uita pe nimeni, de a nu sacrifica
pe nimeni, de a înfăţişa fiecare parte din teritoriul
locuit de români, precum şi faptele, evenimentele
ce le aparţin”.
Referitor la epoca, pe care şi-a ales-o pen-
tru materialul publicat, el arată: „Timpul de la pu-
ternica colonizare a Daciei Traiane şi până la
finele secolului al XVI-lea conţine Epoca funda-
mentală a Istoriei noastre naţionale /…/ de
aceea documentele istorice, care se referă la
această epocă, ocupă locul cel dintâi între tezau-
rele noastre istorice /…/ societatea veche, ce e
drept a dispărut însă ea a lăsat urme adânci în
legile, în moravurile şi în ideile societăţii mai noi,
şi chiar în principiile vieţii noastre de stat”.
Densuşianu susţinea că poporul român
8

Nr. 70, octombrie 2011
este cel mai vechi popor între naţiunile care lo-
cuiesc la Carpaţi şi în Nordul Dunării de Jos,
având un rol cultural important, şi în ţinuturile
care se intind de la Adriatica şi până la Marea
Neagră.
Privind erorile admise ca fapte sigure în
istorie, afirmă că falsitatea odată introdusă în is-
torie este foarte greu de a o desrădăcina.
Acest om de mare cultură era patriot prin
convingerea născută şi bazată pe o mare cultură
istorică asimilată în timp printr-o atentă cercetare
a trecutului nostru.
Privind Teoria lui Roesler a d-lui Xeno-
pol, el combate părerile istorice ale lui Xenopol
că Bulgarii în vechime ar fi domnit peste Ţara
Românească, Moldova şi Transilvania şi că aces-
tea s-ar fi numit Bulgaria dincoace de Dunăre.
Deosebit de semnificativă este ideea lui
Densuşianu că „Educaţia naţională la toate po-
poarele o formează istoria /…/”.
În anul 1884, Societatea Istorică din Ber-
lin a cerut Academiei noastre să-i trimită rapoarte
anuale despre progresele literaturii istorice la ro-
mâni, pentru a le publica. Academia l-a rugat pe
Densuşianu să facă aceasta, îndatorire pe care o
îndeplineşte între anii 1885-1904. Şi din acest
fapt rezultă înalta apreciere de care se bucura din
partea Academiei Române.
În anul 1885 a început să elaboreze lucra-
rea sa fundamentală, Dacia Preistorică.
În anul 1893, a publicat studiul: „Inde-
pendenţa bisericească a Mitropoliei de Alba-
Iulia”.
A elaborat studiul: „Istoria Militară a
poporului român”, începând din cele mai vechi
timpuri până în secolul al XVIII-lea. Densuşianu
arată că: „arta militară se considera, în timpurile
vechi, că îşi avusese începuturile sale la Carpaţi
şi la Dunărea de Jos”.
În anul 1901 a publicat în România Mili-
tară, şi separat, studiul: „Originea şi importanţa
istorică a cavaleriei române”.
Lucrarea sa de căpetenie, Dacia Preis-
torică, i-a luat 40 ani din viaţă. Pentru elaborarea
acesteia, călătorise în Italia, Istria şi Dalmaţia, în
judeţele de la Buzău şi până în Mehedinţi. Ex-
cepţionala lucrare a apărut postum, în 1913. O
DACIA
magazin
ediţie deosebită a „DACIEI PREISTORICE” (cu
prefaţă de Dr. C. I. Istrati) a fost realizată la Bu-
cureşti, la Editura Arhetip în 2002, din care am
extras o serie de date.
Menţionăm că Nicolae Iorga scria despre
Densuşianu: „Poate se va vedea ce ipoteze, de-
sigur mai mult decât odată curioase, se cuprind
în cartea în care pretindea să explice altfel decât
toţi ceilalţi vremile străvechi ale acestor ţări
locuite şi astăzi de români”. Densuşianu nu
enunţă doar ipoteze în studiile sale, ci el
dovedeşte!
Cercetătorul a început de la omul preis-
toric, considerat în perioada neolitică, şi a ajuns
treptat la reconstituirea celui mai mare imperiu,
ce a cunoscut lumea, Imperiul Pelasgic. Primul
mare fondator al său a fost Uranus. Privind
limba arăta: „de fapt limba Geţilor şi a Dacilor
avea un caracter proto-latin, ea forma numai un
dialect paricular rustic al limbii pelasge”.
Notează părerea lui Ovidiu despre limba Geţilor
şi Dacilor: „limba geţilor era, după Ovidiu, o
limbă barbară, însă o limbă barbară latină”.
Privind limba românească a ajuns la concluzia că
nu există nicio variaţiune pe teritoriul locuit de
înaintaşii noştri. De asemenea, a descris amă-
nunţit tezaurul de la Pietroasa .
Nicolae Densuşianu a murit la 24 martie
1911, ora 1,30 după amiază.
Faptul că Academia Română apela per-
manent la serviciile acestui mare istoric şi mare
patriot demonstrează calităţile sale ştiinţifice, cul-
turale, istorice excepţionale. Dacia Preistorică
este o lucrare care trebuie cunoscută, recunoscută
şi respectată. Opera lui Densuşianu, fiind folosi-
toare ştiinţei, adevărului, omenirii, „trebuie să o
facem cunoscută tuturor, peste hotarul ţării, în-
trucât gloria măreaţă a trecutului a fost scoasă
din întuneric de către Densuşianu”.
Scrierile acestui aşa de harnic istoric, con-
cluziile la care a ajuns, o mică parte şi sumar
prezentate aici, dovedesc excepţionala însemnă-
tate a academicianului Nicolae Densuşianu în
cercetarea trecutului nostru şi, mai ales, a istoriei
noastre străvechi.
05. 10. 2011
9
 DACIA
Nr. 70, octombrie 2011 magazin

NOI, DACII
– partea a IV-a –
Dr. Napoleon Săvescu

Războaie uitate (2)

Continuându-ne călătoria prin istoria zbuciumată,
dar plină de fapte de vitejie, a înaintaşilor noştri, aflăm
de la Tucidide că, prin anii 431- 424 î.H., Sitalces, un
rege al tracilor odriş, ia în stăpânire teritoriul Dobrogei
într-o încercare de unificare a triburilor geto-dacice.
Între timp, în anul 339 î.H., sosesc în Dobro-
gea sciţii conduşi de Ateas şi care, ajutaţi de regele
Filip al II-lea, reuşesc să o cucerească.

Fig.080 Sitalces, rege al tracilor odriş.

Oare cum arăta el?

În anul 341 î.H., regatul Odriş este cucerit de

Filip al II-lea al Macedoniei.

Fig.082 Macedonia sub Filip al II-lea, 359 î.H.

Fig.081
Geţii dobrogeni se reorganizează şi, cu aju-
Filip al II-lea torul unei armate gete din Muntenia, care-l avea ca
rege pe Gudila, reuşesc să învingă trupele mace-
donene.

10

Nr. 70, octombrie 2011
Fig.083 Macedonia sub Filip al II-lea, 348 î.H.
Din scrierile lui Iordanes, aflăm că Filip se
vede nevoit să ceară pace. El o va lua de soţie pe
Medopa (Meda?!), fata regelui Gudila (Kothelas?!).
Fig.085 Dar Medopa, fiica regelui Gudila, cum arăta?
DACIA
magazin
Fig.084
Aşa să fi arătat Gudila/Kothelas?
Război uitat, război nemenţionat în ma-
nualele româneşti de liceu.
Numai trei ani mai târziu, în 336 î.H., Alexan-
dru Macedon îşi încearcă norocul într-un război fratri-
cid. La început, el se întâlneşte cu tribalii de la sudul
Dunării, al căror rege, Syrmos, se va retrage pe o in-
sulă de pe Dunăre, reuşind să împiedice debarcarea
trupelor macedonene.
Fig.086 Cum o fi arătat oare regale Syrmos?
11

Nr. 70, octombrie 2011
Convins că rezistenţa tribalilor se datorează
geţilor nord-dunăreni, Alexandru trece Dunărea în tim-
pul nopţii şi-i atacă pe geţi. Aceştia, mai buni strategi,
se retrag în acea câmpie getică, lăsându-l pe Alexan-
dru Macedon să „se bucure”‚ singur, de aşa-zisa vic-
torie.
Fig.087
Macedoneni,
cei mai de sud
daci şi....
Alexandru
Macedon
Mândru, învingătorul, care nu pierduse în luptă
încă niciun soldat, trece înapoi Dunărea, dar va avea
surpriza neplăcută de a-i vedea pe câţiva dintre soldaţii
lui înecându-se.
Anii trec şi putem spune că nu acelaşi noroc
l-au avut foştii generali ai lui Alexandru Macedon în
luptele cu Daco-Geţii.
De la istoricul Arrian aflăm despre generalul
Zopyr-ion, trimis să cucerească oraşul Olbia, de la
gurile Bugului. Nu reuşeşte şi, întorcându-se înfrânt cu
armata-i de 30.000 de oameni, prin Dobrogea, este
atacat de geţi. El îşi va pierde nu numai cea mai mare
parte a armatei, dar şi propria-i viaţă. Cei câţiva
supravieţuitori, ajunşi în Macedonia, vor povesti despre
dezastrul pe care l-au suferit.
DACIA
magazin
Prin anul 306 î.H., Lisimah, fost general al lui
Alexandru Macedon, va fi învins de două ori de regele
get Dromichetes. În urma primului război, în jurul anului
300 î.H., fiul lui Lisimah ajunge prizonier pentru 8 ani
la Dromichetes, care, însă, îl va elibera prin anul 292
î.H., încărcându-l cu daruri.
Fig.089 Generalul Lisimah
Ambiţiosul general Lisimah va conduce el în-
suşi o a doua expediţie, de pedepsire, împotriva lui
Dromichete. Geţii se retraseră, pustiind totul înaintea
invadatorilor astfel că, în curând, armata mace-
doneană va ajunge să sufere de foame şi de sete.
Pentru a-şi desăvârşi opera tactică,
Dromichete se foloseşte de iscusinţa unui fals dezertor,
un căpitan din armata sa, pe nume Seuthes care, după
ce câştigă încrederea lui Lisimah, reuşeşte să-i
rătăcească pe macedoneni prin locuri greu de umblat,
prin Câmpia Bărăganului. Izolaţi şi pierduţi în locuri ne-
cunoscute, înfometaţi şi însetaţi, ei vor deveni pradă
uşoară pentru geţi.
Fig.088
30.000 de soldaţi macedonieni
conduşi de generalul
Zopyr-ion
vor plăti cu viaţa agresiunea
împotriva geţilor.
12

Nr. 70, octombrie 2011
Fig.090 Dar regele get Dromichete,
învingătorul lui Lisimah, cum o fi arătat?
Istovită şi rătăcită, armata macedoneană a
sfârşit prin a fi înconjurată şi capturată de geţii lui
Dromichete. Soldaţii geţi îi duc pe prizonieri la Helis,
cetatea de scaun a regelui get. Din scrierile lui Plutarch
aflăm că Lisimah, sorbind cu nesaţ apa proaspătă ofe-
rită de biruitori, după atâtea zile de însetare, ar fi ex-
clamat: „pentru cât de mică plăcere am ajuns din rege,
rob!“
Lisimach şi luptătorii săi sunt ospătaţi din vase
de aur, în timp ce regele Dromichete şi tovarăşii lui
serveau o masă sărăcăcioasă din vase de lut şi cupe
de corn. Acest tratament diferit are un tâlc pe care toţi
mesenii l-au înţeles: Lisimach şi-a părăsit traiul bogat
şi luxos ca să lupte... împotriva cui? A unor oameni
obişnuiţi. Dar vitejia şi strategia în lupta împotriva unui
agresor nu au nimic de-a face cu luxul sau cu modes-
tia. Dromichete îl va elibera în cele din urmă pe Lisi-
mach, care îi va da înapoi regelui get cetăţile pierdute.
Pausanias scoate în evidenţă diplomaţia lui
DACIA
magazin
Dromichete, care, interesat într-o pace de durată, se
va înrudi cu regele Lisimach, căruia i-o va da de soţie
pe propria lui fiică. Astfel, regele macedonean devine
ginerele regelui get.
Fig.091 Fiica regelui get Dromichete,
viitoarea soţie a lui Lisimach?
Războaie uitate, războaie nemenţionate în
manualele româneşti de liceu!
Anul 146 î.H. îi aduce pe romani lângă
Dunăre, ei reuşind să cucerească teritorii dacice sud-
dunărene, cum a fost Macedonia.
Anul 106 î.H. îi aduce faţă în faţă pe dacii
nord-dunăreni şi pe cotropitorii romani. Pentru că tru-
pele romane se implicaseră agresiv şi nediplomatic în
treburile dacilor, aceştia din urmă pătrund adânc în te-
ritoriul sud-dunărean şi produc pagube mari romanilor.
Minucius Rufus, guvernatorul Macedoniei, reuşeşte cu
greu să-i înfrângă. Această victorie discutabilă a fost,
însă, serbată ca un eveniment deosebit la Roma!
13
 DACIA
Nr. 70, octombrie 2011 magazin
Burebista reface statul dac, reuşeşte în 10 ani
să pună bazele unui regat mare şi puternic, cu centrul
în Transilvania şi reuneşte câteva dintre provinciile
vechii Dacii: Selidava, Costobocia, Maramabista, Tiras-
geţia, Panonia, Crisina, Moldodava, Geţia iar, la sud
de Dunăre, recâştigă o parte din Sigynia, Moesia şi
Tracia.
Anul 44 î.H., în loc să fie anul de confruntare
finală dintre Burebista şi Cezar, va fi anul marelui dublu
asasinat politic, anul când cei doi vor fi eliminaţi de pro-
priii lor oameni „de încredere”, amânându-se astfel
confruntrarea celor două mari puteri.
Dar coşmarul provocat de cotropitorii romani
abia începe.

Fig.094
Fig. 092 În faţa statuii lui Burebista, la Orăştie.
Caius
Iulius
În jurul anului 82 î.H., la conducerea statului Cezar
dac se află Burebista, un viteaz fără egal, strateg de
mare clasă, iubitor al pământului şi al neamului său.
Potrivit informaţiilor pe care le aflăm de la Strabon, Bu-
rebista era capabil să mobilizeze o armată de 200.000
de oameni, cifră foarte impresionantă pentru acele vre-
muri.

Fig.093

Dacia lui Burebista

între 82-44 î.H.

(după
Ion Pachia Tatomirescu )

14

Nr. 70, octombrie 2011
Guvernatorul Macedoniei se implică în lupta
dintre regii geto-daci Roles, de o parte, şi Dapyx şi
Zyraxes, de cealaltă parte.
Fig.095
Regii geto-daci: Dapyx şi Zyraxes versus Roles?!
Se vorbeşte de strămutări de populaţii; astfel,
în anul 28 î.H., generalul roman Sextus Aelius Catus
va muta „sub observaţie” 50.000 de geţi în sudul
Dunării, în timp ce Tiberius Silvanus Aelianus, guver-
nator al Moesiei, strămută în provincia sa 100.000 de
trans-danubieni. Cifrele, dacă sunt adevărate, eviden-
ţiază doar bogăţia umană a Daciei nord-dunărene.
În anul 69 d.H., daco-geţii, aliaţi cu roxalanii şi iazigii,
trec Dunărea, iarna, şi provoacă mari pierderi umane
şi materiale invadatorilor romani, aşezaţi acum, ca la
ei acasă, pe teritoriul dacic sud-dunărean.
În anii 85-86 d.H., asistăm la marele atac al
dacilor, în sudul Dunării, conduşi de Duras şi tânărul
Decebal, aliaţi cu sarmaţii şi bastarnii.
Fig.096 Decebal la Porţile de Fier,
aşa cum şi l-a imaginat Iosif Constantin Drăgan
DACIA
magazin
Dacii pătrund adânc pe teritoriul Moesiei, de-
cimând armata romană, omorându-l chiar şi pe guver-
nator. Războiul dus de daci şi aliaţii lor a fost scurt,
fulgerător şi distrugător.
În anul 87 d.H., împăratul Domiţian îl trimite
pe generalul Cornelius Fuscus într-o expediţie de
pedepsire a dacilor. Marele rege dac Decebal, folosind
obiceiurile străbune de luptă, îl va atrage într-un război
ingenios, reuşind nu numai să-i înfrângă pe romani,
dar să-l omoare pe însuşi Fuscus.
Fig.097 În mod sigur acesta nu poate fi Fuscus.
Un an mai târziu, este trimis Tetius Iulianus,
care, în fruntea unei puternice armate romane, îi va în-
frânge pe daci la Tapae. Şi totuşi romanii se vor re-
trage, încheind cu dacii o pace rapidă, poate şi datorită
faptului că în Câmpia Panoniei romanii tocmai au fost
învinşi de marcomani şi cuazi (triburi socotite a fi „ger-
manice”).
Cu vădită admiraţie pentru daci, Dio Cassius
subliniază faptul că Dacia, deşi devine un stat clientelar
al Imperiului Roman, primeşte de la „stăpâni” mari
sume de bani şi meşteri pricepuţi pentru construcţii „de
pace şi război”. Decebal devine astfel posesorul unui
arsenal performant şi de temut!
Dar anii trec şi Roma, ajunsă acum un mare
imperiu, refuză să mai plătească „tribut” Daciei.
15
 DACIA
Nr. 70, octombrie 2011 magazin
Ba chiar mai mult: doreşte să o jefuiască, ne-
realizând că îşi va distruge singurul şi temutul scut ce
o proteja de barbarii din răsărit.
În anul 106 d.H., după două campanii consec-
utive, în fruntea a 150.000 de soldaţi, împăratul Traian
intră în Dacia şi începe acel odios război de agresiune,
pe care îl câştigă. Dacii au luptat cu îndârjire pentru
apărarea ţării.
Se cuvine să facem o paranteză, citându-l pe
Cassius Dio, care îl descrie pe Traian ca fiind un ho-
mosexual. În „Istoria Imperiului Roman” (Cartea
LXVIII), Cassius Dio îi schiţează lui Traian un portret
negativ: „...ştiu desigur că el iubea băieţii tineri ca, de
altfel, şi vinul.” Mulţi tineri din imperiu au căzut victime
„marelui împărat”.
Deşi Decebal este învins în războiul din 106
d.H., armata de mercenari a romanilor va ocupa doar
14% din teritoriul Daciei şi pentru o perioadă nesem-
nificativă de timp, de aproximativ 146 de ani.
Această înfrângere a dacilor, deşi foarte limi-
tată ca spaţiu şi timp, este prezentată extensiv şi de-
format în manualele româneşti de liceu drept actul de
naştere al poporului român.
Din păcate, enormitatea unei astfel de con-
cepţii a otrăvit - şi încă otrăveşte - mintea şi sufletul
Fig.098 Traian, „ însămânţătorul”………..
multor generaţii de elevi din România. Perpetuarea neamului românesc - aşa cum le place
ideii că noi, românii, suntem rezultatul „combinaţiei”, multor istorici români să îl prezinte -,
al „amestecului biologic” dintre femeile dace şi romanii a fost, în realitate, un alcoolic şi un homosexual.
cuceritori este nu numai falsă, dar şi periculoasă pentru
că incumbă ideea că dacii au fost exterminaţi şi că
În anul 252 d.H., Regalian, un strănepot al lui
„noul” popor, cu limba şi cu tradiţiile lui milenare, tre-
buie să privească mereu cu umilinţă spre ţara din care, Decebal, îi va alunga, prin luptă, pe romani şi va
cu aproape două mii de ani în urmă, au venit cotropi- restaura vechiul regat al Daciei, care va include: Seli-
torii mercenari conduşi de romani, ne-au anihilat şi dava, Costobocia, Maramabista, Tirasgeţia, Crisia,
ne-au făcut alt popor, asemănător cu al lor... Acest Abutela, Moldadava, Sigynia, Geţia, Moesia, Tracia şi
lucru nu s-a întâmplat!
Macedonia.
Timp de zeci de ani de zile s-a încercat să ni
se inducă ideea că poporul nostru s-a născut din... doi Regalian va înlocui dinarul roman cu re-
bărbaţi şi că suntem orfani de mame... galionul de argint. Va fi urmat la tronul Daciei de soţia
Este de datoria noastră ca, pe baza dovezilor lui, Suplycia. Această perioadă a rămas neclară ori ne-
pe care le avem la dispoziţie, să repetăm cu fruntea cunoscută pentru unii istorici, care continuă să creadă
sus ceea ce susţinem de peste zece ani: NOI NU SUN-
că Dacia mai era ocupată şi la acea vreme de romani.
TEM URMAŞII ROMEI.

16

Nr. 70, octombrie 2011
Fig.100
Regalianul de argint,
una din cele mai scumpe
monede din lume
Monedă cu chipul Suplyciei,
Regalian va fi urmat la tronul Daciei de soţia
lui, Suplycia, care va bate şi ea o monedă proprie.
Războaie şi fapte uitate!
Trebuie făcute câteva precizări, ce vor clarifica
confuziile care încă persistă în mintea unor români.
De-a lungul a vreo trei secole, s-a perpetuat
neadevărul potrivit căruia, în scurta perioadă de ocu-
paţie romană, dacii ar fi învăţat limba de la soldaţii ro-
mani şi ar fi uitat-o complet pe a lor...
Falsul este cu atât mai evident cu cât ştim că
trupele romane, cu mercenarii lor, nu au ocupat nicio-
dată 86% din teritoriul Daciei! Dacă aserţiunea latinofi-
lilor ar fi corectă, atunci ardelenii şi oltenii, de exemplu,
nu s-ar putea înţelege deloc verbal cu moldovenii, căci
romanii nu au pus piciorul în Moldova. Cum se face,
DACIA
magazin
Fig.099
Dacia lui Regalian
între 258-270 d.H.
(După prof. Ion Pachia
Tatomirescu)
Fig.101
soţia lui Regalian
însă, că ardelenii şi oltenii se înţeleg perfect cu
moldovenii? Răspunsul logic şi de bun simţ a fost dat,
printre alţii, în anul 1839, de către Felix Colson, un
cunoscut istoric francez romanofil, care, în lucrarea sa
despre viitorul Principatelor Moldovei şi Valahiei, îşi ex-
primă convingerea că nu dacii au învăţat limba de la
romani, ci, dimpotrivă, romanii au învăţat-o de la daci.
Afirmaţia care, de fapt, nu este singulară, este cu atât
mai importantă cu cât vine din partea unui romanofil.
Mai mult decât atât, cercetători ca Bogdan
Petriceicu Hasdeu, Nicolae Densuşianu, Marja Gimbu-
tas, Napoleon Săvescu, W.Ryan & W.Pittman şi mulţi
alţii dovedesc că spaţiul de geneză al poporului dac
este chiar vatra Vechii Europe, locul de unde Europa
a început să existe.
17

Nr. 70, octombrie 2011
Dacii din curbura Carpaţilor
Pietroasa Mica - „Gruiu Dării”, jud. Buzău -de la o aşezare (sec. IV-III a.Chr.)
la un important centru sacru dacic (sec. I a.Chr. –I p.Chr)
Gruiu Dării poate fi consi-
derat un exemplu reprezentativ de
sit în care, prin cercetări pluridisci-
plinare intense, s-au obţinut rezul-
tate deosebite inclusiv în definirea
tipurilor de complexe şi a inter-
pretării vestigiilor descoperite. Este
de precizat faptul ca în acest sit
s-au descoperit şi importante ves-
tigii eneolitice – culturile Cucuteni
B şi Cernavodă I (mileniul I a.Chr.
şi din epoca bronzului – cultura
Monteoru (mileniile III-II a.Chr.).
Între anii 1974-1989, aici
s-au efectuat, în cadrul practicii de
specialitate, sub conducerea arhe-
ologilor Vasile Dupoi şi Florentina
Preda, 14 campanii de săpături
arheologice cu ajutorul studenţilor
de la Facultatea de Istorie a Uni-
versitaţii Bucureşti. În cursul săpă-
turilor nu s-au descoperit, in situ,
bordeie, locuinţe la suprafaţă, ate-
liere ori alte construcţii, căci vestigi-
ile păstrate se prezentau sub forma
unor aglomerări de materiale, cel
mai adesea cu ring de piatră la
bază, câteodată şi cu vetre în inte-
rior, plus alte vetre izolate. S-a
secţionat şi fortificaţia, apreciin-
du-se că este vorba de un val de
pământ cu miezul de piatră pe care
s-a ridicat o pasiladă. Pe baza
acestor săpături s-a apreciat că la
Gruiu Dării a existat, în sec. I a.
Chr. - I p. Chr., o aşezare dacică
fortificată cu un val de pământ cu
miez din piatră şi palisadă din
lemn. Totuşi, săpăturile au fost
efectuate cu atenţie, iar pe baza
documentaţiei foto şi a desenelor
s-au putut recupera o serie de in-
formaţii.
Atunci, de unde au rezultat
erorile de definire a tipului de sit şi
de interpretare a vestigiilor? Mai
întâi, din faptul că era primul sit de
acest tip indedificat în aria dacică,
deci nu se puteau face comparaţii,
iar complexele descoperite ridicau
probleme de interpretare. Apoi, din
colectivul de cercetare n-au făcut
parte şi specialişti din domenii in-
terdisciplinare (ex. geologi, arhi-
tecţi, antropologi, zooarheologi).
Până în 2001 erau puţine informaţii
despre acest sit deoarece s-au
publicat doar câteva articole ge-
nerale sau despre anumite cate-
gorii de piese (ex. monedele,
figurinele, unele importuri elenis-
tice).
Din 2001, sub conducerea
mea, s-au reluat săpăturile de către
o nouă echipă de arheologi (Valeriu
Sîrbu, Sebastian Matei, Vasile
Dupoi, Dan Ştefan, Magdalena
Duţescu), plus specialişti din
domenii interdisciplinare. Urgentă
şi necesară a fost revalorificarea
rapidă a săpăturilor anterioare, din
anii 1974-1989, astfel că la sfârsitul
anului 2001 a apărut deja primul
volum al sitului. Intensele săpături
din anii 2001-2005, tipurile insolite
de complexe, bogăţia şi varietatea
inventarului, necesitatea introdu-
cerii în circuitul ştiinţific a rezul-
tatelor, ne-au determinat să
publicăm rapid, în 2005, şi al doilea
volum despre sit.
Cercetările au dus la iden-
tificarea de importante vestigii, atât
în incinta fortificată, cât şi, în-
deosebi, pe Terasa 1, pe care le
vom prezenta în continuare.
Incinta, din care se mai
păstrează circa 3000mp, se află pe
un promontoriu de formă aproape
tronconică (cota 534mp) al Masivu
DACIA
magazin
Valeriu Sîrbu
FIBULĂ
- Complexul 1A;
- Întreagă (lipseşte acul);
- L = 48 mm;
- Bronz; turnare;
- Balamaua este formată din două
părţi tubulare; acul este decorat cu
caneluri longitudinale,
terminându-se cu două aripioare
laterale, piciorul este drept, decorat
cu caneluri; port-agrafa este
triunghiulară, prevăzută cu trei
orificii; - Sec. I p. Chr.;
- MJBZ – Înv. nr. 48190;
- Sîrbu, Matei, Dupoi 2005, p. 32,
fig. 14/2; 49/1.
lui Istriţa, cu pantele abrupte pe trei
laturi şi cu o mare vizibilitate spre
dealurile şi câmpia dinspre est, sud
şi vest. Doar pe laturile dinspre
vest şi nord se mai păstrează ves-
tigiile unui zid, format din două
paramente de calcar şi emplecton,
cu o lăţime de 2,00 – 2,20 m, în-
trucât laturile de est şi de sud au
fost, ulterior, distruse de carierele
de exploatare a calcarului.
Săpăturile au dus la iden-
18

Nr. 70, octombrie 2011
tificarea a două perioade de uti-
lizare a platoului, una în sec. IV-III
a. Chr. şi alta în sec. I a. Chr – 1 p.
Chr.
Sec. IV-III a.Chr.
Din această perioadă s-au
descoperit, în toate zonele cer-
cetate, 11 complexe: probabile
structuri de locuire, gropi, alveolări
cu depuneri de materiale arheolo-
gice, vetre şi cuptoare. Între
piesele caracteristice sec. IV-III
a.Chr. amintim: o monedă histri-
ană, fibule de tip tracic, mărgele din
sticlă, din care două cu mască
umană, vârfuri de săgeţi din bronz
cu trei muchii, greutăţi din lut, am-
fore greceşti din Heracleea Pon-
tică, Sinope ori Thasos şi, desigur,
numeroase vase getice tipice aces-
tei perioade, aşa cum sunt bor-
canele şi vasele tronconice din
argilă comună modelate cu mâna
şi ornamentate cu brâuri în relief ori
castroanele şi străchinile, modelate
cu mâna sau cu roata.
Aceste descoperiri indică
existenţa unei aşezări geto-dacice
aici; rămâne de văzut dacă bogăţia
unor depuneri din alveolări nu
reprezintă depuneri votive.
Deoarece, decamdată, nu
s-au descoperit complexe ori piese
care să se dateze, exclusiv, în sec.
II a. Chr., deşi s-a cercetat o bună
parte din platou, putem presupune
că în acest veac zona n-a fost uti-
lizată de către daci.
Sec. I a. Chr. – I p. Chr.
Doar în perioada 2001-
2008, în circa 5000 mp săpaţi în di-
verse zone, s-au descoperit 106
complexe: 1) 69 de depuneri de tip
moviliţă, din care 53 aveau ringuri
de pietre, în 9 erau vetre in situ iar
în 8 vetre depuse, b) 14 vetre izo-
late, c) 15 gropi, d) o posibilă struc-
tură de locuire şi e) 7 complexe
greu de definit.
Ultimele săpături par a in-
dica şi pentru aceste două veacuri
o anume dinamică a schimbărilor
privind tipurile de complexe şi des-
tinaţia sitului.
Astfel, pentru sec. I a. Chr.
s-au identificat două structuri rec-
tangulare, una cu baza din piatră,
ultima un posibil complex de
locuire; de altfel, prezenţa unor
spaţii de locuit era de aşteptat, în-
trucât cei care întreţineau şi apărau
fortificaţia, ca şi cei care efectuau
ritualurile, trebuiau să locuiască un-
deva. De asemenea, numărul de
gropi din această vreme este mult
mai mare decât pentru veacul ur-
mător.
În schimb, din sec. I p. Cr.
nu s-au identificat locuinţe iar
numărul de gropi este mult mai
mic; complexele caracteristice
primului veac al erei creştine sunt
depunerile de tip moviliţă şi, mai
rară, vetrele izolate.
Pentru sec. I a. Cr. – I p.
Cr. majoritatea complexelor 69 din
106) sunt reprezentate de depuneri
de tip moviliţă, marea majoritate cu
ringuri la bază (53 de cazuri), de
formă circulară ori ovală, uneori cu
vetre in situ ori depuse în ele, în
care s-au găsit resturi de pereţi arşi
de locuinţe, oase de animale, plus
un inventar bogat şi variat. Diame-
trele ringurilor au între 0,40 – 1,80
m, iar lăţimea păstrată este de 0,20
– 0,50 m. În unele zone au existat
trei-patru nivele cu asemenea
depuneri. Unele depuneri ca, de
exemplu, C16 şi C19, au aspectul
unor adevărate altare, întrucât sunt
construcţii masive din piatră, se
ridică mult deasupra nivelului de
calcar iar vetrele arse dovedesc
efectuarea unor ritualuri pe ele.
Inventarul descoperit
cuprinde o varietate deosebită de
piese, unele depuse întregi, altele
fragmentare, aşa cum sunt vasele
ceramice (aproape toată gama de
recipiente utilizate atunci de geto-
daci), uneltele şi ustensile, podoa-
bele şi accesoriile vestimentare,
armele şi piesele de harnaşament,
monedele, figurile antropomorfe şi
zoomorfe, vasele cu protome
zoomorfe etc. Este de evidenţiat
DACIA
magazin
FIBULĂ
- Complexul 17;
- Întreagă (lipseşte acul);
- L = 58 mm;
- Bronz; turnare;
- Arc curbat, de formă triunghiulară,
ajurat; piciorul se termină la capăt
cu un mic buton; port-agrafa plină,
de formă dreptunghiulară, sistem de
închidere cu balama;
- Sec. I p. Chr.;
- MJBZ – Înv. nr. 48299;
- Sîrbu Matei, Dupoi 2005, p. 31, fig.
14/2; 60/1.
lipsa ori extrema raritate a unor ca-
tegorii de piese, aşa cum sunt
uneltele agricole ori de prelucrare
a lemnului şi a pietrei, materiale
abundente în zonă, numărul impre-
sionant de cuţite, de piese legate
de tors şi ţesut (fusaiole şi greutăţi
din lut, ace), de podoabe şi acce-
sorii vestimentare. Sunt relativ nu-
meroase doar râşniţele de tip
elenistico-roman, întregi ori frag-
mentare, depuse fie în perimetrul
ringurilor, fie în interiorul acestora,
ceea ce ar sugera ritualuri agrare.
Analizele antropologice
n-au identificat oase umane inci-
nerate în nici o depunere; doar în
patru complexe s-a găsit câte un
os uman izolat, fără urme de
ardere, din diferite părţi ale corpu-
lui, toate de la maturi, astfel că, în
nici un caz, aceste depuneri nu pot
fi considerate morminte.
Terasa 1 se localizează la
100 m est de platou şi 50 m mai
19

Nr. 70, octombrie 2011
jos, ca diferenţă de nivel, încon-
jurând spre sud masivul pe o
lungime de circa 300m. Cercetările
din anii 2006-2008 au pus în evi-
denţă o dimensiune neaşteptată a
sitului de la Gruiu Dării, o amploare
nebănuită a prezenţei umane în
epoca bronzului şi dacică clasică;
dată fiind noutatea acestor des-
coperiri ne vom referi, succint, la
trei situaţii.
Complexul 201 reprezintă
o depunere de formă ovală de vase
sparte in situ, acoperite cu pereţi
arşi de lut şi înconjurată la bază de
pietre; nu au fost identificate frag-
mente osteologice, cărbuni sau
alte urme care să indice o ardere
pe loc. Vase întregi (vase de
provizii, fructiere, castroane, ca-
pace, ceşti-opaiţ etc) au fost
aşezate pe pietre, urmărind traseul
circular al acestora, şi au fost
sparte pe loc. Totul a fost acoperit
cu o cantitate foarte mare de frag-
mente de pereţi arşi de lut şi frag-
mente ceramice diverse, de
dimensiuni mai mici, rezultând o
moviliţă aplatizată.
Complexul 206 s-a pre-
zentat ca un pavaj rectangular de
dale, aranjate regulat ( D = 2,20 m
x 1,50 m), acoperit cu un strat de
pietricele, fragmente ceramice şi
de lipitură arsă, amestecate cu
pământ, care nu a acoperit complet
dalajul, lăsând pe exterior o bor-
dură de dale mari. În partea sudică
s-a observat că el taie o aglome-
rare, probabil o prelungire a Com-
plexului 201, de pereţi arşi de lut,
fragmente ceramice şi vase întregi
sparte pe loc (un capac, o ceaşcă-
opaiţ, o strachină, un borcan etc).
Ambele complexe au
rezultat prin săparea unei alveolări
în sol, iar depunerile de materiale
şi inventar, ridicându-se deasupra
solului, le-au dat aspectul unor
moviliţe aplatizate. Materialul des-
coperit în ele se datează în sec. I
p. Chr.
Deşi au fost tratate ca
structuri distincte, alte complexe
(nr. 210, 211, 212, 213 şi 214) pot
fi asociate cu alte blocuri de piatră
formând, astfel, o structură de mari
dimensiuni, construită de bolovani
de calcar, probabil de formă
aproape circulară, cu diametrul de
circa 10 m, desigur, unul dintre
obiectivele campaniilor următoare
va încerca să lămurească această
interesantă situaţie.
În urma unor astfel de des-
coperiri se poate admite că pe
Terasa 1, cel puţin pentru sec. I p.
Chr., au avut loc activităţi umane
ce au avut ca rezultat structuri şi
complexe similare celor des-
coperite în nivelele superioale de
pe Platou. Remarcăm, din nou, că
nu putem vorbi de structuri clasice
de locuire sau asociate activităţilor
meşteşugăreşti. Deşi similare com-
plexelor de pe Platou, cele de pe
Terasa 1 îşi păstrează individuali-
tatea prin unele particularităţi.
Consideraţii finale
Dacă avem în vedere des-
coperirile de până acum e necesar
să privim descoperirile din incintă
şi de pe Terasa 1 într-o dinamică,
care indică utilizări diferite, în timp,
ale spaţiului.
Bazându-ne pe observaţi-
ile stratigrafice din incintă şi de pe
Terasa 1, pe fazele de construcţie
ale zidului, pe succesiunea com-
plexelor şi datarea inventarului se
pot jalona principalele etape crono-
logice ale sitului din epoca dacică.
Astfel, din sec. IV-III a.
Chr. cunoaştem vestigii doar din in-
cintă, iar tipurile de complexe su-
gerează existenţa unei aşezări,
fără a exclude şi depuneri votive de
artefacte în alveolări.
Din sec. II a. Chr. nu
cunoaştem, deocamdată, com-
plexe şi piese care să se dateze,
exclusiv, în acest veac.
În schimb, s-au descoperit
numeroase categorii de piese, din
care unele cu datări relativ re-
strânse, de la sfârşitul sec. II / în-
ceputul sec. I a. Chr. până spre
sfârşitul sec. I p. Chr. (fibule,
DACIA
magazin
FIBULĂ
- Complexul 16;
- Întreagă;
- L = 38 mm;
- Bronz; turnare;
- Resortul este protejat de un tub;
arcul are o formă discoidală,
iar piciorul este lăţit în forma unei
„cozi de păun”; port-agrafa este în
formă de teacă;
- Sec. I p. Chr.;
- MJBZ – Înv. nr. 48298;
- Sîrbu Matei, Dupoi 2005, p. 31,
fig. 14/3; 59/1.
podoabe, monede). Există, deci,
dovezi şi argumente serioase pen-
tru a postula activităţi rituale în in-
cintă din primele decenii ale sec. I
a. Chr. până aproape / la
războaiele daco-romane.
În primul sfert / prima
jumătate a sec. I a. Chr. au avut loc
ample lucrări de amenajare a in-
cintei, suprafaţa utilă fiind mult ex-
tinsă spre nord, se accentuează
panta, se ridică primul zid de in-
cintă şi au loc primele depuneri vo-
tive.
La pragul dintre cele două
ere este distrus zidul, fapt dovedit
şi de incendierea de pe latura de
nord, urmează o altă nivelare, ridi-
carea noului zid, acoperirea cu
loess a unor zone din incintă, inten-
sificarea procesului de depuneri
votive şi ritualuri în incintă. Din
primul veac al erei creştine
fenomenul de depuneri votive este
atestat şi pe Terasa 1.
20

Nr. 70, octombrie 2011
Spre sfârşitul sec. I p. Chr.,
ori poate chiar cu ocazia primului
război daco-roman din 101/102, in-
cinta este părăsită şi nu se mai
constată nici o activitate pe platoul
de la Gruiu Dării. Nu s-a observat
vreo distrugere intenţionată a
depunerile votive de tip moviliţă din
incintă, acestea neavând urme de
bulversare intenţionată.
Tipurile de complexe din
sec. I a. Chr. – I p. Chr. indică şi că
nu poate fi vorba de o aşezare for-
tificată. De altfel, din distribuţia
depunerilor, cel puţin pentru sec. I
p. Chr., care ocupau toată
suprafaţa, nici nu rămâneau locuri
libere pentru spaţiile de locuit.
Analiza conţinutului depu-
nerilor de tip moviliţă sugerează
faptul că în ele s-au adus resturi
arse ale unor locuinţe, împreună cu
o parte din inventarul lor, precedat
de o anume selecţie, întrucât, aşa
cum am afirmat deja, unele cate-
gorii de piese lipsesc, iar altele sunt
numeroase. În plus, trebuie să re-
marcăm rolul important pe care
focul l-a avut în ritualurile desfăşu-
rate aici, fapt evidenţiat de nu-
meroasele vestre descoperite, 9 în
depuneri de tip moviliţe şi 14 izo-
late.
Depunerea unui bogat şi
variat inventar, format, de regulă,
din artefacte deja utilizate, deseori
piese cu o valoare intrinsecă mare
ori de largă utilizare, exprimă o pu-
ternică motivaţie culturală, astfel
fiind greu de înţeles renunţarea la
asemenea bunuri. Trebuie pre-
cizat, totuşi, că nu s-au descoperit
tezaure de piese de orfevrărie ori
de monede şi nici „depozite” de
alte tipuri. Doar ansamblul pieselor
depuse aici, prin număr şi valoare,
poate fi considerat un „tezaur”.
Apreciem că există dovezi conclu-
dente pentru a concluziona că aici
a fost o importantă incintă sacră
(temenos).
Pe baza descoperirilor
arheologice vom încerca să ima-
ginăm un scenariu de desfăşurare
INEL
- Întreg;
- Dmax=24 mm;
- Argint; turnare; batere;
- Realizat dintr-o bandă cu secţiunea
dreptunghiulară, ce se îngustează
spre capete, devenind rotund în
secţiune; decor incizat la capete;
- Sec. I a. Chr. - I p. Chr.;
- MJBZ – Înv. nr. 48209;
- Dupoi, Sîrbu 2001, p. 39, fig. 61/1.
a ritualurilor, referindu-ne la com-
plexul cel mai reprezentativ, anume
depunerile de tip moviliţă cu ring
din pietre şi vatră in situ.
Mai întâi, s-a curăţat zona
viitoarei amenajări, s-a făcut ringul
din pietre şi vatra, însoţite de di-
verse ritualuri în prezenţa focului;
existenţa unor vetre izolate printre
depunerile de tip moviliţă su-
gerează posibilitatea ca unele ritu-
aluri să fi avut loc aici, nu numai pe
vetrele din interiorul acestor com-
plexe. Resturile focului au fost
adunate cu grijă, atât de pe vetrele
din complexe, cât şi din cele din
afara lor. În interiorul ringurilor s-au
depus bucăţi de pereţi arşi din lut,
fragmente de vetre, oase de ani-
male , vase întregi, sparte in situ
sau doar fragmente de vase, apoi
alte categorii de piese, întregi ori
fragmentare. Totul a fost acoperit,
mai mult sau mai puţin compact, cu
pietre şi, mai rar, cu lipitură arsă ori
cu fragmente de vase. Există şi
situaţii în care s-au depus, în stra-
turi succesive, fragmente de vase,
DACIA
magazin
INEL
- Întreg;
- Dmax=26 mm;
- Argint; turnare; batere;
- Realizat dintr-o bandă cu secţiunea
dreptunghiulară, ce se îngustează
spre capete, devenind rotund în
secţiune; decor incizat la capete;
deformat din vechime;
- Sec. I a. Chr. - I p. Chr.;
- MJBZ – Înv. nr. 48208;
- Dupoi, Sîrbu 2001, p. 39, fig. 61/2.
lipitură arsă ori bucăţi de pereţi arşi
şi pietre.
Cui îi erau dedicate ritu-
alurile de aici? Situarea sanctuaru-
lui pe un platou şi pe Terasa 1,
forma aproape circulară a ma-
jorităţii depunerilor şi numărul mare
de vetre ar sugera credinţe legate
de cultul soarelui ori altele în care
acesta avea un rol important, cum
ar fi cultele agrare. Dar pot fi şi
credinţe privitoare la cultul cămi-
nului, astfel explicându-se prezenţa
în depuneri a fragmentelor de
pereţi de locuinţe şi a unei părţi din
inventarul acestora, la care trebuie
adăugate ritualurile desfăşurate în
jurul numeroaselor vetre.
Dincolo de o serie de
probleme nerezolvate privitoare la
semnificaţia şi tipurile de ritualuri
care s-au desfăşurat aici este indu-
bitabil faptul că prin monumentali-
tate, bogăţia şi varietatea tipurilor
de piese descoperite, Gruiu Dării a
fost un centru regional de cult al
dacilor.
21

Nr. 70, octombrie 2011
FENOMENUL VIZIGOT
ÎN IMPERIUL ROMAN DE APUS
– rezumat –
II
Trei, patru secole mai târziu, când fiul lui Carol
Quintul, Filip II, succedă pe tatăl său, construieşte o
mânăstire imensă cu dublu scop: pentru dezvoltarea
culturii şi pentru a păstra memoria regilor spanioli –
,,El Escorial”. În Mausoleul care se află la subsol, ga-
lerii întregi sunt ocupate de mormintele regilor şi ale
membrilor familiilor lor, care sunt acoperite cu mo-
numente de o rară frumuseţe. Fiecare monument are
sculptat numele şi scutul heraldic al familiei.
Când am vizitat mausoleul din ,,EL ESCO-
RIAL” mi-a atras atenţia un nume: MARGARITA
PHILIPPE III- FILIA.
MARGARITA,
FIICA LUI
PHILIP III
Foarte repede am fotografiat inscripţia şi, în
acelaşi timp, ca pe un ax, o putere nevăzută m-a ră-
sucit şi am fotografiat maşinal, involuntar, ca un re-
flex, peretele opus. Iată ce a ieşit:
DIDACUS, PHILIPPE II -FILIUS
DACIA
magazin
Profesor de istorie Margareta Cristian, Madrid
„Didacus, fiul lui Filip II” şi, completăm noi,
nepotul după fiu al regelui şi ulterior împăratul
CAROL QUINTUL. Rezultă: Carlos Quintul a fost
şi el DAC.
Deasupra inscripţiei apare scutul heraldic, îm-
părţit în cruce şi în care sunt prezentate castelele cu
trei turnuri şi în diagonală Leii de pe Stema Daciei.
Stema Daciei s-a păstrat în Biblioteca Vaticana şi a fost
prezentată în al II-lea Congres de Dacologie din 2001.
EMBLEMA ,,CAPITANIA GENERAL” – MADRID
Episcopul Rodrigo Jimenez de Rada (1170?-
1247) scria încă din secolul XIII în „Historia Gothica”
că Goţii erau părinţii glorioşi ai nobilimii hispanice.
Mitul dacic, convertit în gotic, rămâne esenţial în toată
această istorie legendară a Spaniei şi câştigă amploare
în cronicile de mai târziu. Un exemplu concludent este
emblema Ministerului Apărării din Madrid. Dezvoltat
cu elemente noi, ajunge curând la semnificaţii simbo-
lice, care rămân înrădăcinate în istoria şi în cultura
Spaniei.
Note:
1. Al. Busuioceanu, „Zamolxe sau mitul DACIC în istoria
şi legendele spaniolilor“, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1985,
p. 25 2. Idem, pp. 25 - 26
3. Idem, pp. 210 - 212
4. Idem, p. 205
4 iulie 2011
22

Nr. 70, octombrie 2011
TĂBLIŢELE DE LA SINAIA, SURSA ARGUMENTELOR
CĂ LIMBA DACILOR STĂ LA BAZA LIMBILOR EUROPENE
ŞI A CELOR ASIATICE
Fragment din lucrarea „ZESTREA ETNOGENETICĂ A OMENIRII”
Cartea este dedicată neamului românesc, semenilor mei – NEMURITORII
PARTEA II
Prin studierea culturii altor popoare,
putem face comparaţii care ne duc, deseori, la
rezultate surprinzătoare.
Am observat asemănări între grafia tex-
telor plăcuţelor dacice de la Sinaia şi grafia lim-
bii coreene (alfabetul coreean este pe internet),
aceleaşi linii apărând mereu (ex: trei linii orizon-
tale sau trei linii pe verticală tăiate de o altă linie);
mai mult, văd multe asemănări lingvistice cu
româna. Ex. expresia „De ce?”, pronunţată „de
ţe?”, ancora/sedi=şezi, kara=pleacă, oppa=
tată, omoni= mamă (oami, în dacă), cuvânt din
care s-au format lexemele om/oameni; prezenţa
grupurilor ce, ci , ghe, ghi, a sunetelor ţ, ş, ă, î şi
multe cuvinte terminate în „a”, mai ales antro-
ponime feminine, ca şi în română, multe topo-
nime în „o” sau „e” .Limba coreeană, diferită de
cea a popoarelor din jur, are expresii ca
figées/împietrite, căci fiind o ţară înconjurată
din trei părţi de apă, nu au avut loc aici prea multe
interferenţe lingvistice, deşi au fost luate sunete
şi litere din chineză, acum vorbindu-se limba
hangu, cu o scriere foarte simplă. În istoria
Coreii se menţionează că numele ţării vine de
la Dinastia Koryo, care a înfiinţat această ţară.
Dar la Daci, Koryo era regele, „cel care striga
poruncile”, păstrat în „corifeu”.
Se observă că aceste cuvinte apar cu ace-
laşi sens pe plăcuţe. Pare incredibil să acceptăm
că limba coreeană are forma arhaică a limbii
Dacilor, dar sunt prea multe toponime în a, o, e,
sau u, ca la noi, şi prea multe asemănări privind
cultul religios, obiceiurile, portul, disciplina mi-
litară, organizarea statală, religia, cosmografia şi
împărţirea timpului. Ex: la coreeni, anul nou în-
cepe pe 14 februarie, anul nou la Daci era oare-
DACIA
magazin
Prof. Ecaterina Chifu
cum apropiat, la mijlocul lunii martie. (În Coreea
primăvara este mai timpurie).
Limba Dacilor poate avea asemănări cu
limba coreenilor. Coreenii provin din Sudul
Siberiei, poate veniţi aici din stepele scitice, deci
de pe aici, de pe la noi; poate cunoşteau scrierea
dacilor, căci doar prin mesaje scrise se putea co-
munica în Imperiul Dacic. Ei vorbesc o limbă
altaică (sursă internet), formată tot prin
aglutinare; au în textele vechi, ca şi Dacii,
scrierea de la dreapta la stânga, iar citirea se
face de jos în sus. Faptul că ei credeau în pu-
terea cerului, considerau regele de provenienţă
divină, vărsau vin pe pământ pentru spiritul
celor morţi, foloseau vase de aur pentru apa
sfinţită şi ofrande, purtau cuşme cu două
niveluri ca şi tarabostes, îşi puneau coroanele
de aur la ceremonii, toţi demnitarii au haine
de mătase (să fie stimulat poporul să acceadă
la funcţii, pe merit), dovedeşte asemănări ale
Coreenilor cu Dacii. Să fie vorba de înaintaşii
noştri comuni – DACII, oameni din civilizaţia
fierului (veniţi din nord), ce au lăsat urme în
cultura lor?
Realizarea acelor harnaşamente şi veste
din piele cu înflorituri, ca şi la dacii descrişi de
Strabon, este asemănătoare cu ceea ce vedem noi
în filmele istorice coreene. Mai mult, toponime
ca Joseon, Silla, Gaia, sunt similare cu cele din
spaţiul carpato-danubian: din regiunea numită
„Drumului vinului” cuprinsă între Năieni,
Pietroasele, Istriţa, Sărata Monteoru (15 km
de la Buzău), Joseni (circa 10 km de la Buzău),
Grâjdana (la 10 km de la Buzău), Tisău,
Buzău, Buda (30 km de la Buzău), Sihlea (35
km de la Buzău). Gaia are similitudini fonetice
23

Nr. 70, octombrie 2011
cu GAIA=TERRA. Mai mult, Coreeni folosesc
sistemul dacic de încălzire a locuinţelor pe sub
pământ, dus de Dacii constructori la Roma.
Multe descoperiri s-au făcut în aceste teritorii
din jurul Buzăului, dar din cauza prostiei
omeneşti de a persevera în greşeală sau in-
tenţionat s-au considerat unele din ele
romane.
Consider că acest spaţiu a fost ade-
vărata vatră de civilizaţie geto-dacică, aici tre-
buie să se facă multe cercetări, iar locul
Sarmizegetusei a fost ales mai târziu, din mo-
tive strategice. Burebista îşi avea originea la
Vaslui; şi în Muntenia şi Moldova a desfăşurat
mai mult activitatea de conducător.
BUREBISTA, Buero Bisto/Visto/Viz-
ica, citit de noi legat în manuale, a fost despărţit
iniţial în BU REX BI ISTRA/=REGELE BU
DE PE AMBELE LATURI ALE ISTRULUI
(numele vechi al Dunării) „bi”, fiind un pre-
fixoid, însemnând „doi/dublu” sau poate
„bine/mare”. Prin analogie cu engleza
big=mare, deci putem extinde sensul, Bure-
bista era un mare conducător/ rege de pe Istru,
aceasta este cea mai apropiată traducere a sin-
tagmei originale, susţin eu. Ce interferenţă
lingvistică poate fi între engleză şi da-
coromână, dacă nu una datorată legăturilor de
sânge între popoarele vorbitoare ale acestor
idomuri?
Dar de ce acest împărat/rege şi-a extins
imperiul între Urali şi Pirinei? Erau Dacii un
popor războinic, dacă aveau cultul seninătăţii, al
liniştii şi nu al violenţei, pierderii de vieţi
omeneşti ce o provoacă războiul? Extinderea s-a
făcut din raţiuni militare: armata lui Burebista a
devenit mai numeroasă, din nevoia de apărare a
acelor timpuri, presiunea migratorilor din nord şi
atacurile Imperiului Roman din sud. Pentru a în-
treţine acea armată numeroasă, care se instruia
permanent (circa 40 000 de oameni, după cum
afirmă Strabon – sursă internet Dacoromania,
autor dr. Mircea Dogaru), aveau nevoie de cât
mai multe dări. Mulţi plăteau tribut, ca să fie
apăraţi, fie în alimente, fie în bani. Se forma astfel
bugetul (bu get u= unde e averea/bogăţia, bu-
catele geţilor). De ce se apărau aşa de organizat,
numai pentru că erau hărţuiţi de Imperiul Roman
sau pentru că schimbările climatice au provocat
DACIA
magazin
migraţia spre sud a celor din jurul Mării Baltice,
celţii, finicii? Doar un studiu computerizat al fac-
torilor climatici din mileniul II- I î.e.n şi mileniul
I.e.n ne poate ajuta să înţelegem clar expansi-
unea/migrarea Dacilor între Urali şi Pirinei, în
peninsulele din sudul Dunării şi în Asia Mică.
Eu susţin că au fugit de sinistrele inun-
daţii şi au format enclave în locuri aflate în toate
punctele cardinale, unde s-au înmulţit de-
mografic. De aceea, avem cuvinte româneşti în
occitană, în Monaco, Normandia, Occitania,
Catalonia, în Galiţia (la izvoarele Nistrului),
Galezia (Spania) GA(L)IA (Coreea, aci L a de-
venit mai muiat şi s-a eliminat, să avem doar două
silabe).
Voi reveni la lexemul „ez”, văzut pe
plăcuţe cu sensul de ţinut, zeitate, grupare
umană=locuitori/de obiecte, ţară, idom. Ze şi
ez fac cu certitudine referire la ţară, ca în Moe-
sia, cuvânt găsit pe plăcuţele de la Sinaia. Mo ez
ia = Ţara locuitorilor dintre ape/din mijlocul
apelor. Terminaţia verbală ez, specific
românească, porneşte de la acest lexem ca în lu-
crez, păstrez, ez marcând de fapt locul. Ez s-a
păstrat în cnezat, cneaz, orezărie, zestre, Zeno-
bia, cu sensul evident de „loc=pământ”, căci în
memoria lingvistică a neamului, sensurile se
transmit din generaţie în generaţie. Apare „rez”
şi în franceză în expresia rez-de -
chaussee=parter, considerată un arhaism, deci
provenit din limba galilor.
Susţin că ez se menţine în cuvântul
Buzău, considerat că provine „probabil de la cu-
vântul buză, cuvânt autohton”, după părerea lui
Vasile Pârvan şi NODEX (Wikipedia). Despărţit
în silabe Bu ze( u/), după teoria mea, semnifică
locul unde sunt bucate/cereale. Bu este radical
pentru bunătate, bun/bună. Este evident că
„bu” este legat de gură, hrănire, iar „u” este de
fapt adverb de loc, ca în cuvântul Tisău= locul
unde sunt tise.
„Ze”, cu sensul de zeu, apare şi la greci,
ca în Zeus, sau la popoarele asiatice în „Tablele
lui Zen (Buda)”, cunoscute ca „Manuscrisele
de la Marea Moartă”. Prin urmare, Dacii porniţi
spre est au dus cu ei cultura lor, în special, religia.
Antroponimul Ion, observat pe tăbliţele de la
Sinaia, despărţit I-on, înseamnă „om înalt” şi
este des folosit în coreeană ca şi Alcheon=om
24

Nr. 70, octombrie 2011
puternic, nume văzut pe plăcuţe şi care a stat la
baza antroponimelor: Achile/Acheon. „On” are
sens de bărbat, parte bărbătească, formă (pan-
talon, salon, spion) păstrat în franceză în cuvân-
tul „etalon=cal”, devenit „an”în română (sufix
indicând agentul, originea) prin deschiderea vo-
calei şi diminuarea efortului aparatului fonator, şi
ien/ienne în franceză(Capitien).
Observ pe plăcuţe şi radicalul „str”, cu
sensul de a face, a construi, a curge, prezent în
toponime ca Istru=râul/fluviul care curge,
Bistriţa=râu foarte repede, Histria /Hi str
ia=Ţara/ţinutul acesta /cetatea aceasta con-
struită, din vechiul hic, pronume demonstrativ,
devenit adjectiv demonstrativ. Istriţa=Con-
strucţia de sus, „i” fiind un prefix cu valoare ad-
verbială ce indică locul, înălţimea. Despre etrusci
voi trata tema într-un capitol separat. Cum în
franceză Histoire înseamnă istorie, cred că His-
tria poate fi considerat un centru istoric im-
portant al antichităţii.
* delul Sarmizegetuza Regia în Europa şi Asia,
Mulţi caută locul muntelui Kagaion/Ko-
goion/Co che on Prin analiza modului de alcă-
tuire (prin aglutinare), vom avea K o/Ka ga(l)i
on. Sunt două versiuni: Ko poate fi un prefixoid,
însemnând împreună, sau poate fi lexemul
Ka(Ra)=soare, pentru care optez eu. „A” a de-
venit „o” prin iradierea finalului acestui cu-
vânt. L a devenit muiat, fiind o consoană lichidă
şi în fluxul vorbirii a căzut. Kagaion este locul
unde bărbaţii gali se închinau lui Ra, este tra-
ducerea mea.
Culmea este că şi coreeni au un munte
sacru unde se închină, Chemoga (după tran-
scriere la televizor) şi un loc sacru unde îşi în-
gropau regii, ca egiptenii şi Dacii. Deci Ko ga
ionul trebuie să fie situat în jurul Mării Negre şi
al Dunării (Galaţi/Galatzi) şi presupun că se
află în munţii Dobrogei. Mai sunt şi azi mulţi
turişti care fac turism cultural, de fapt caută
tezaurul dacic, al lui Za mol Ze prin Bucegi.
Dacă presupunerea mea că Kagaionul este în
Munţii Hercinici (ai Dobrogei) se adevereşte,
atunci să ne ferim de turiştii ce fac aici aşa-zis
„turism cultural”
Ne întrebăm de ce găsim Galii în Nord:
Galaţii Bistriţei, drumul naţional DN15A
DACIA
magazin
(Reghin – Bistriţa), la 20 km sud de Bistriţa, pe
râul Dipşa, la poalele Dealului Pădurea Murii
(Dealurile Şieului), în Galiţia, (la izvoarele
Nistrului. lângă Pocuţia), în vestul Europei:
Galenzia/Galitia (Spania), în Galia, vechea
Franţă, în Ţara Galilor, în Irlanda, în Galileea
biblică, în Galatia (Turcia), Asia Mică, în An-
glia, care este o anagramare sau o permutare
consonantică a cuvântului Galia, sau, poate, o
anagramare a toponimului Mangalia? Cei ple-
caţi de lângă Istru şi Marea Neagră au format
acolo enclave şi au păstrat etnicitatea, prin to-
ponime, cum s-a întâmplat şi în America. Sunt
prea multe cuvinte cu „rezonanţă romanică”
duse în Anglia de NORMANZI. Ei nu veneau
din Nordul Europei, nu erau neam finic, ci
chiar din Vechea Dacie, termenul de Normanzi
fiind un nume generic= oamenii de la nori, dat
tuturor locuitorilor din Hiperboreia, ţinuturi
unde 8 luni pe an nu sunt decât nori şi iar nori.
Deci Dacii, cunoscuţi ca Normanzi, au plecat
din Dacia şi au făcut cetăţi întărite, după mo-
chiar temple în Egipt. Am întâlnit construcţii
normande pe ţărmul Mării Egee, căci Nor-
manzii, din nordul Dunării îi hărţuiau pe
greci, au ajuns pe coasta dalmată, în sudul şi
sud-estul Italiei, unde au durat catedrale, cum
este cea din portul Trani, nume sugestiv, deci
acolo aveau capitala statală poate un regat de
tip dacic (tron=scaun regesc). Nu cu corăbiile
au plecat din Atlantic prin Mediterana, din
Normandia actuală (regiune în Vestul Franţei,
loc unde se mai găsesc cuvinte româneşti), ci
veneau chiar de la nordul Dunării, de teama
altor inundaţii, fie în căruţe acoperite cu co-
viltir, fie pe calea apei.
Ce ştim noi însă despre zestrea etno-
genetică a omenirii, când istoria ne-au scris-o
alţii?
Termenul ZE, ca radical pentru
zeu/Dumnezeu s-a extins şi în estul Asiei, unde
erau ceremonii dedicate lui ZEN, adică BUD-
DHA, care înseamnă TREZIRE, ELIBERARE
(deşi susţin că acest radical a fost un lexem
polisemantic). EZ este un lexem ce indica la în-
ceput numele de ZEU/DUMNEZEU, apoi sen-
sul s-a extins şi a căpătat înţelesul de grup etnic,
idom, ţinut, regiune, ţară, ca în Indonezia,
25

Nr. 70, octombrie 2011
Malaezia, Polinezia (ia este sufixul semnificând
ţară ca în ROMÂNIA, provenind din adverbul
„I” =”acolo” sau prepoziţia (l)a/at, „i” având val-
oare verbală. De ce au toate acest lexem sudat în
cuvinte oare? Forma scrisă este uşor de descifrat
în plan semantic.
Eu cred că termenul „ZE” este legat de
ZEN, adică ZEUS, la greci/ DZEUS, la romani,
DUM-NE-ZEU(Domnul zeu al nostru) la noi,
că noi suntem şi mai respectuoşi. Acum, prin ar-
gumente de ordin semantic, se poate explica
geneza acelor toponime astfel: Mal-a-EZ-
ia=Ţara a bărbaţilor (credincioşi) lui Zen, mal
s-a păstrat în franceză cu sensul de bărbat/băr-
bătesc. Ce caută acest cuvânt din est în vest oare?
Este clar că a fost dus acolo din Europa unde
erau Dacii. In-do-Ne-ZE-ia (Ţara indienilor lui
Zen/Buddha, Dumnezeu) şi Po-li-ne-ZE-ia =
Ţara cu cei mai mulţi adoratori al lui ZEN şi
dus la AZETECI, căci ei provin din Eurasia,
călătorind de-a lungul coastelor spre America,
cum a descoperit un cercetător american.
După mine, Machu Pichu se traduce=Acei
locuitori care îşi au matca pe acele pietre,
făcând apel la lexemele de origine dacă.
Poate că ZE provine de la GEA, numele
dac pentru pământ, împrumutat de greci de la
băştinaşii găsiţi pe cele două laturi ale Istrului în
peninsula balcanică, adică DACII, căci grecii au
venit pe la 1400 î.H., după cum a descoperit dom-
nul dr. Napoleon Săvescu. GEA a dat poate nu-
mele de get, adică om statornicit, pământean,
legat de pământul său, aşadar geto-dacii nu erau
nomazi, expresia se traduce dacii pământeni/
sedentari. „Dacii” era un supranume, susţin
eu, după felul cum spuneau „da”, pentru a
face o afirmaţie, ca şi „oc”, din occitana, pen-
tru langue d’oc. Mă frapează cuvântul daim
(cerb), păstrat cu aceeaşi grafie în franceză şi cu-
vântul bad, (pat), întâlnite pe plăcuţe şi în lim-
ANUNŢ
Numărul din ianuarie 2012 al revistei
va fi dedicat POETULUI NOSTRU NAŢIONAL, MIHAI EMINESCU.
Aşteptăm materialele dumneavoastră pe această temă
până pe data de 5 decembrie 2011.
DACIA
magazin
bajul actual în spaţiul anglofon.
Concluzionăm că, după studierea
plăcuţelor de la Sinaia, observăm multe cu-
vinte, sau rădăcini de cuvinte ce stau la baza
neologismelor actuale, ca „er” din eradica,
emergent, „ir” din irumpe, iradia, iriga etc.
Traseul cuvintelor nu s-a făcut pe cale latină, ci
pe cale autohtonă, fiind duse pe alte meridiane de
Dacii călători. Dar trebuie să aprofundăm studiile
de istorie a popoarelor, aşa cum a fost ea, să
înţelegem evenimentele din trecut prin studii
pluridisciplinare.
Propun ca FUNDAŢIA „DACIA RE-
VIVAL” să facă demersuri pe cale oficială ca
„TĂBLIŢELE DE LA SINAIA” să intre în Pa-
trimoniul UNESCO şi să fie cercetate doar de
specialişti patrioţi, cu calificare în mai multe
domenii.
Dacă se va face lumină în lingvistica is-
torică, prin analiza ariei de răspândire a unor
cuvinte, se pot reconstitui fragmente din isto-
ria popoarelor şi alcătui un întreg, istoria
omenirii.
SITOGRAFIE:
1. Tabliţele de la Sinaia-Wikipedia-Google
2. Adrian Bucurescu- „Tăbliţele de la Sinaia” „Dacia Se-
cretă” www.scribd.com › Research › History
3. www.Armindia.com
4. Dacia Revival www.dacia.org/dacia-rev
5. Napoleon Săvescu-„Noi nu suntem urmaşii Romei”
www.scribd.com/.../Noi-Nu-Suntem-Urmasii-Romei-
Napoleon-Savescu
6. Congresele de dacologie(I-XII)-dacia.org
7. Constantin Olariu Armindeni-„Dicţionar de cuvinte
dacice” www.scribd.com › Research › History
8. Dan Romalo www.scribd.com/.../Dan-Romalo-
Cronica-Geta-Apocrifa-Pe-Placi-de-Plumb
9. Mircea Dogaru - „O istorie care doare”
www.dacia.org/daciarevival/.../242-o-istorie-care-doare-
si-mircea-dogaru
10. Revista „Dacia magazin” dacia.org/daciamag.php
11. M. Eminescu-Opera publicistică (vol. IVX)
26

Nr. 70, octombrie 2011
O IPOTEZĂ PRIVIND
ORIGINEA DENUMIRII DE ARDEAL
Considerente generale
Diverşi cercetători au atribuit denumirii de Ar-
deal diverse originii, funcţie de sursele documentare
avute la dispoziţie, la momentele istorice respective.
Astfel:
-„Este fiul lui Vulcan (Hephaistos), cunoscut
ca Ardalos (Ardalus), ca un mitonim de origine pe-
lasgă. Termenul de Ardalus, Densuşeanu nu l-a folosit
în accepţia latină lui Pausanias (8-pC CX-pag.596).
-„Este fiul lui Hephaistos, cunoscut ca Ardelis”,
ca accepţie latină a lui Pausanias. (13–Cart.II, 31.3)
-Termenul Ardeal este daco-celtic însemnând
„munte acoperit cu brazi” (15-pag.271)
-Toponimul Ardeal îşi găseşte echivalentele
în toponimiile următoare (14- pag.88): galică-Ar-
duenna, însemnând “pădure”; vechea irlandeză-ard,
însemnând “înălţime”; irlandeză-aird, însemnând “ţinut,
regiune”; airde, însemnând “înălţime”; cimeriană-
hardd, însemnând “frumos”; albaneză- rid, însemnând
“a se ridica”.
-Termenul de Arduum, semnificând “înălţime”,
“ridicătură”. “munte”. Este menţionat de cătreTacit, Ho-
raţiu, Vergiliu.(11)
- Toponimul Ardeal este de origine tracică (fi-
lologul rus Toporev) (15-pag.272)
-Există toponime care încep cu rădăcina ard
(N.Drăganul)
-Termenul airtha este de origine getică însem-
nând „pământ” (6-pag.120)
- Erdély este traducerea maghiară a topo-
nimului Ardeal sau Ardel, érdo fiind o „calchiere “ a
toponimului Ardeal (1 –pag.27-37).
-„Există o convergenţă de conţinut tematic,
sintactic, etimologia denumirii de Ardeal semnifică
“înalt”, “înpădurit cu brad” sau “codru de brad”(2-
pag.21-22) (15-pag.272).
-Existenţa a cel puţin 35 de toponime şi
hidronime din tot spaţiul românesc, care provin de la
acelaşi radical (14- pag.88,144).
-Existenţa, în toponimia actuală europeană de
denumiri care pleacă de la aceeaşi rădăcină de cuvânt,
cu aceeaşi semantică (ex. Ardeni, N. Miulescu)
-Termenul ardha înseamnă “în cealaltă parte”
(A.Berinde-Lugojanu).
DACIA
magazin
Eugeniu Lăzărescu
-Memoria Colectivă reţine Mitul legendar al Ar-
dealului, în structura sa epică, mit care, în esenţa sa,
se referă la cele cele trei provincii, Muntenia, Moldova
şi Ardealul, care formau o unitate şi care au fost su-
puse, vremelnic, a fi despărţite de forţe din afară, ca
în final să fie iar reunite, într-un permanent periplu is-
toric. (15-pag.272).
Elemente lingvistice
Conform opinilor cercetătorilor şi elementelor
ce emană din tradiţia populară a românilor, acestea
conduc la un consens semantic al termenului, consens
extins geografic în TOT AREALUL EUROPEAN.
Epopeea vedică Mahabharata, însă, menţio-
nează că Imperiul Aryan, vedic, imperiu care avea
drept limbă, limba sanskrită, acesta era cuprins, ca arie
geografică, din vestul Europei, jumătatea sudică Asiei
şi până în Noua Zeelandă şi asta începând din pe-
rioada din jurul lui 7000 î.H., imperiu situat la limita in-
ferioară geografică a ultimei glaciaţiuni europene,
Wurm. (22)
Conform opiniilor lingviştilor, în special a celor
vestici, din cele menţionate mai sus rezultă că toate
denumirile au o origine „indoeuropeană”, prin rădăcina
de cuvânt comună. In realitate, originea este euroin-
diană, întrucât migraţia aryenă plecată din Europa a
ajuns în arealul indian, înainte de 2000 î.H.(12-pag.14),
iar Rama, iniţiatorul migraţiei aryene, s-a născut la
5114 î.H., în arealul carpato-dunărean (20)
Ca o confirmare de continuitate etnică a civili-
zaţiei aryene, vedice în arealele Asiei Mici şi est-me-
diteraniene, lingviştii au dovedit existenţa continuităţii
acesteia de asemenea pe latura lingvistică (5-pag.53).
Astfel, se constată existenţa în aceste areale în aceste
limbi din aceste areale, a rădăcinilor (morfemelor-stem)
“ar*”, “ard*”.
Astfel, se dovedeşte succesiunea lingvistică
a limbii sanskrite, începând cu limba hitită, adusă de
hitiţii veniţi din sud-estul Europei în Asia Mică în mil.III
î.H. (Vladimir Gheorghiev, S. Bugge) (18) şi de des-
cendentele ei, hurită (mil.III î.H.-mil.I î.H.), asiriană (mil.
III î.H.-sec.VI î.H.) (21), urartu, (huro-uratiană) (19)
(sec. IX î.H.-sec VI î.H.), armeană (din sec.VI î.H.) (23),
aramaică (din sec.V î.H.). Limba aramaică a acoperit
arealele anatolian, mediu-oriental şi mesopotanian, din
27

Nr. 70, octombrie 2011
ea descedând scrierile ebraică, persano-arabă, siriacă.
(17).
După 1500 î.H., s-a dezvoltat scrierea fonetică
din cea silabică. Ea a fost preluată de către fenicieni
care, prin intermediul lui Cadmus, a fost transmisă gre-
cilor. Conform opiniilor unor lingvişti (M.Crişan), pe
baza scrierilor lui Cato Major, scrierea fonetică a fost
opera geţilor, localizaţi în tot arealul euro-asiatic,
scriere transpusă în diferite semne grafice, tip runice,
cuneiforme (5-pag.53).
Scrierea sanskrită a fost creată în India, după
800 î.H., dar aceasta nu a exclus existenţa transpune-
rilor scriptice ale limbii sanskrite şi a urmaşelor ei, în
celelealte areale.
O aceeaşi continuitate etnică, confirmată pe
latura tot lingvistică, este regăsirea termenului
“a(i)rtha” în arealul sud-european, în limba etruscă.
(1-pag.120)
În sensul celor de mai sus, rezultă că termenul
”Ardeal”, a cărui rădăcină de cuvânt are o asemenea
răspândire, are o obârşie sanskrită. In acest sens,
bazat pe Principiul lui Panini (sec.II), privind caracteris-
tica limbii sanskrite la care „consoanele sunt temelia
iar vocalele sunt doar tencuiala” (9), precum şi pe con-
ceptul morfemelor-stem ale unei limbi, prin care con-
soanele constituie elementele principale ale unei
rădăcini de cuvânt (7-pag.37), în urma analizei ling-
vistice, s-au obţinut următoarele:
-Conform Dicţionarului etimologic al limbii ro-
mâne ( 14-pag.88), denumirea de Ardeal are o pro-
venienţă indoeuropeană (P.I.E.) “*erd” care înseamnă
“înalt”, “a se ridica” (16-pag.339).
-Conform dicţionarului Sanskrit-Englez (10):
termenul āra are înţelesul de “lăudat” (10-pag.41); ter-
menul ard provine din verbul “rid” (10-pag.28) (10-
pag.57) cu înţelesul de “întins”, “agitat”; termenul ardh,
are înţelesul de “prosper” (10-pag.28), provenind din
verbul “ridh IV .P.”-“a prospera” (10-pag.57); termenul
în forma ardh-a are înţelesul de “ţinutul din mijloc”(10-
pag.28); termenul sufix “-l(a)”, este definit ca un termen
tehnic de întărire a termenului de bază (10-pag.25).
-Conform dicţionarului Sanskrit –Francez ( ) :
termenul ard semnifică “a se mişca” , “a merge” (4-
pag.49) ; termenul arda semnifică “la jumătate” (4-
pag.49); termenul “l(a)” semnifică «a lui Indra”, (în
Vede), “o acţiune de despărţire de ceva” (4-pag.548).
-Conform opiniei d-nei Alecu Căluşiţa, sunetul
«l» este asociat în limba sankrită cu stările de ate-
nuare, cu formele ondulate, de accentuare a acestei
atenuări ale acţiunilor exercitate de termenului căruia
îi este sufix (AC-Probl-pag.173)
-Conform d-nei M.Crişan, termenul Ardeal
provine din “airtha”, din limba getă, termen care în-
DACIA
magazin
seamnă “Pământ”, limbă care este aceeaşi ca limbă
cu cea gotică (6-pag.120).
In cultul vedic, termenul “Laṁ” defineşte Pă-
mântul, în sensul său sacru, al Mamei-Pământ, Bhumi-
Devi, Gaya.
In concluzie, denumirea de Ardeal îşi are o
obârşie aryană, vedică, termen care, prin rădăcina sa
de cuvânt, are o răspândire în tot fostul areal al impe-
riului aryan, morfem-stem care este cuprins în însăşi
denumirea de aryan.
NOTĂ. Lucrarea se bazează pe 23 surse do-
cumentare.
BIBLIOGRAFIE
1. ***Ardealul (VIII), Dr. A. Riza, Transilvania XII., Sibiu, 1983
2. ***Sensul istoric al denumirii de Ardeal, V. Ştefănescu–
Drăgăneşti, „Steaua” XXXV, Cluj-Napoca, 1948
3. . Alecu–Căluşiţa M.-Probleme, Ed.Orfeu 2000 Buc., 2006
4. Burnouf E,& L. Leupol-Dictionnaire Sanskrit-Francaise,
Maisonneuve. libreur-éditeur, Paris, France, 1865
5. Crişan M.-Concordanţe istorice între traco-geto-daci , hitiţi, etr-
usci pe baza de lexic şi alfabet, Ed. Arvin Press, Buc., 2005
6. Crişan M.- Probleme de etimologie, Ed.Paco, Buc. 2010
7. Cueşdean Dr L. I.-Suntem români de 2000 de ani, Ed.Solif,
Buc., 2010
8. Densuşeanu N.-Dacia Preistorică, Ed.Arhetip, Buc., 2002
9. George S, A-Limbă şi gândire în cultura indiană, Ed. Stiinţifică
şi enciclopedică 1976
10. Mac Donell A. A.-A Practical Sanskrit Dictionary, Master Pub-
lishers, New Delhi, 1924
11. Nădejde I. şi A. Nădejde de Gesticone-Dicţionar Latin-Român-Buc.
12. Okada Amina & Therry Zephir-India Clasică, Ed.Decouvertes
& Univers, Buc, 2008
13. Pausanias-Description Of Greece –(Tr. W Hutton), London,
Cambridge, G. Britain-2005
14. Vinereanu Dr.Mihai-Dicţionar etimologic al limbii române pe
baza cercetărilor de indo-europenistică, Ed. Alcor, Buc., 2008
15. Vulcănescu Romulus-Mitologia română, Ed. Academiei Re-
publicii Socialiste România, Bucureşti, 1987
16. Walde A, .J. Pokorny-Indogermanische Etymologische Wört-
buch, Bern, München, 1959
17. http://en.wikipedia.org/wiki/Aramaica
18. http://en.wikipedia .org/wiki/Hititi
19. http://en.wikipedia.org/wiki/Urartu
20 http://hixp.wordpress.com/2007/08/16/birth-day/of/ rama
21. http://ro.wikipedia.org/wiki/Asiria
22. http://www.bvashram.org/articoles/105/1/Mahabharata/ The
Great-War-And-World-History
23. http://www.infoplease.com/tpa/A0107292.html
28

Nr. 70, octombrie 2011
Mihai Viteazul –
cantacuzin pe linie paternă
După cucerirea Ardealului
au existat diverse schimburi de
păreri între Mihai şi comisarii îm-
păratului Rudolf al II-lea privitoare
la statutul pe care trebuia să-l aibă
acest principat în viitor. Se invocau
condiţii din ambele părţi1. Era clar
că voievodul nostru voia să-şi pună
în aplicare deviza pentru care s-a
sacrificat: „Şi hotaru Ardealului
pohta ce-am puhtit, Moldova Ţara
Românească”. La 11 februarie
1600, trimişii imperiali David Ung-
nad şi Mihail Szekely transmiteau
informaţii despre audienţa lor la
marele domn: „Nouă ni s-a părut
cam îndoielnic faptul că voievodul
jura pe cruce că el nu are nimic îm-
potriva Moldovei, când el de-abia
aşteaptă clipa de a intra în
Moldova, dacă Majestatea Voastră
ar aproba; deci Măria Sa mai
spune uneori vorbe frumoase, dar
făptuieşte ceea ce hotărăşte de
unul singur”2. Aceiaşi comisari
scriau un alt raport la 12 februarie
1600 după ce au avut o audienţă
secretă cu Mihai: „El ar fi luat de
mult Moldova, dacă ar fi avut bani,
armament şi puşti”3. La jumătatea
lunii februarie comisarii imperiali
David Ungnad şi Mihail Szekely
notau într-un alt raport: „În fine,
Korniş ne-a spus în taină că dom-
nul voievod intenţionează să plece
la 21 ale acestei luni la Făgăraş, iar
apoi să-şi încerce norocul în
Motto: „Mihai e în primul rând fiul faptelor sale.”
IV
Moldova. Voievodul a mărturisit
acest lucru lui Korniş, confidenţial,
pe când nouă el nu ne-a comunicat
nimic”4.
Îngrijorat, regele Poloniei
DACIA
magazin
Marin A. Cristian
C.C. Giurescu
Sigismund al III-lea îi trimite lui
Mihai o scrisoare în care îi explica
faptul că ţara Moldovei se află „sub
scutul şi apărarea noastră”. Regele
polon continuă: „am aflat că Dom-
nia Ta, după ce ai ocupat nu de
mult Ţara Transilvaniei, ai vrea să
năvăleşti şi pe acest pământ al
Moldovei şi să-l ocupi”. Expeditorul
scrisorii dorea „să cunoaştem des-
chis gândul Domniei Tale în
această privinţă…”5. Mihai răspun-
de la scrisoarea regelui Sigismund
al III-lea Vasa la 11 martie 1600, de
la Braşov, arătând că trimisul
regelui, Scrzniecki şi mai recent
Andrei Taranowski, „ne-au amintit
în numele Mariei Tale să nu ne
atingem de Moldova. Dar numai
Dumnezeu cunoaşte inima şi
tainele fiecăruia şi el să ne
pedepsească dacă am avut vreo-
dată în gând să ne atingem de
Moldova care se află sub puternica
ocrotire a Măriei Tale regeşti. Iar
dacă <se> va dovedi aceasta,
atunci să ne ruşinăm în faţa întregii
creştinătăţi, iar această ruşine să
nu se şteargă de pe obrazul nos-
tru”6.
Cei doi comisari ai „Casei
de Austria” amintiţi mai sus expli-
cau în raportul lor din 16 aprilie
1600 starea de spirit pe care o
avea Mihai înainte de a porni cu
oştile spre ţara de la răsărit de
Carpaţi: „Noi l-am întrebat încotro
29

Nr. 70, octombrie 2011
vrea să pornească. La care domnul
voievod a răspuns cu o neobişnuită
bucurie: „spre Moldova, spre
Moldova”; apoi a adăugat: “atunci
când vom avea Moldova, vom
avea nevoie de încă mai mulţi bani
şi mai mulţi oşteni; de unde oare îi
vom lua?” Maiestatea voastră nu
vă puteţi închipui cât de zelos, cu-
rajos şi fericit s-a arătat domnul
voievod, parcă abia mai poate
aştepta momentul pentru a porni
împotriva duşmanului în expediţia
împotriva Moldovei”7.
Nu încape nicio îndoială
că Mihai a consimţit să-şi
făurească o nouă identitate din do-
rinţa lui arzătoare de a prelua dom-
nia Valahiei. După cum s-a mai
spus, aceasta s-a întâmplat la
sfârşitul anului 1592 când încă mai
trăia tatăl său Iane Cantacuzino.
Un rol important în răspândirea
acestei descendenţe adoptată de
Mihai cum că era feciorul lui Pă-
traşcu cel Bun, l-a avut cronica
publicată în 1599 la Görlitz de Bal-
tasar Walther după un „izvod” al lui
Teodosie Rudeanu avizat de
privirea atentă a domnului
Valahiei8. S-a stabilit, fără nici un
dubiu, că „izvodul” logofătului dom-
nesc a fost tradus din româneşte în
limba polonă de Andrei Tara-
nowski. Această versiune slavă a
cronicii oficiale a domniei lui Mihai
Vodă a fost folosită de Baltasar
Walther. Cronicile scrise de oame-
nii din apropierea voievodului –
Teodosie Rudeanu, Petru Armea-
nul, Baltasar Walther, cea a Buzeş-
tilor etc. – sunt laconice în ceea ce
priveşte copilăria şi tinereţea lui
Mihai. Desigur diplomaţii străini şi
marii boieri ai ţării cunoşteau bine
„amănuntul” că Mihai nu a fost fiul
lui Pătraşcu cel Bun, după cum a
susţinut Voievodul în toate actele
emise de cancelaria domnească,
aşa cum s-a arătat mai sus. Pentru
a întări ideea că descinde din Pă-
traşcu cel Bun, Mihai a luat unele
măsuri care trebuiau să autentifice
apartenenţa la familia voievodală.
A adăugat la numele de Nicolae al
fiului sau – nume dat de naşul de
botez Nicolae Hrisoverghi9, un prie-
ten apropiat al lui Iane Cantacuzino
– pe cel de Pătraşcu. Istoricul Şte-
fan Andreescu s-a ocupat şi a cer-
cetat cu multă meticulozitate acest
aspect şi concluzionează: „Nicoale
Pătraşcu, ca domn al Ţării Româ-
neşti, 1599-1600, nu s-a intitulat în
actele oficiale decât „…Io Nicolae
voievod”; lăsând la o parte numele
“domnesc” Pătraşcu, semnătura lui
fiind „Io Nicolae voievod”, „Io Nicula
voievod” sau „Io Necula Veoievod”,
iar pe pecetea lui a figurat acelaşi
nume “Io Nicola voievod”10.
Mama domnului voievod,
călugăriţa Teofana, în actul de
danie din 8 noiembrie 1602 către
mănăstirea Cozia a celor două
moşii din judeţul Romanaţi, Frăsi-
netul şi Studeniţa, îşi exprimă tris-
teţea şi jalea pentru „fiul său Mihai
vod<ă> şi pentru patima lor ce-au
păţit în ţările striine doamna Stanca
şi fiul său Io Nicolae vod<ă> şi fie-
sa doamna Florica”11. În acest caz
deducem că dacă Nicolae ar fi pur-
tat oficial şi numele de Pătraşcu
era imposibil ca bunica lui să nu-i
pomenească şi acest nume.
O altă iniţiativă a lui Mihai
în vederea întăririi ideii de aparte-
nenţă la Familia lui Pătraşcu cel
Bun a fost atragerea pe lângă el a
lui Marcu, urmaş legitim al lui Petru
Cercel, pe care îl considera „ca pe
fiul lui”12. Ori, analizând mai sus, re-
laţiile dintre Mihai şi Petru Cercel
am văzut că au fost deosebit de
reci având în vedere că între ei nu
a existat nici un grad de rudenie.
Mai ales că Iane Cantacuzino i-a
DACIA
magazin
dorit foarte mult moartea lui Petru
Cercel ceea ce a şi înfăptuit.
Partizanii domnului, în
special boierii Buzeşti, au încercat
să întărească aserţiunea că Mihai
a fost fiul lui Pătraşcu cel Bun. Am
văzut, mai sus, că loialii fraţi Bu-
zeşti au pus pe Mina zugrav, să
picteze în ctitoria lor de la Căluiu
chipurile lui Petru Cercel şi Mihai
Viteazul ca fiind descendenţi ai
domnitorului Pătraşcu Vodă şi că
tentativa lor s-a dovedit forţată. De
asemenea, în anul 1601, după uci-
derea mişelească a lui Mihai Vitea-
zul pe Câmpia Turzii – 9 august –
clucerul Radu Buzescu a mers cu
un sobor de preoţi, cu boieri, cu
toată ţara şi a depus capul marelui
voievod adus din Ardeal de pahar-
nicul Turturea din Glina13, la Mă-
năstirea Dealul de lângă
Târgovişte. Acest lăcaş sfânt a fost
necropola domnească a familiei
domnitorului Radu cel Mare. Tot
aici se află înmormântat şi Pă-
traşcu cel Bun. Pe lespedea de
piatră de la Mănăstirea Dealul
există inscripţia: „Aici zace cinstitul
şi răposatul capul creştinului Mihail,
Marele voievod ce au fost domn al
Ţării Romăneşti, Ardealului şi Mol-
dovei”. După cum se poate ob-
serva clucerul Radu Buzescu nu a
insistat să se menţioneze pe piatra
funerară faptul, deloc de neglijat,
că Mihai Viteazul a fost fiul lui Pă-
traşcu cel Bun14. Se înţelege, desi-
gur, ce i-a determinat pe cei care
s-au ocupat de această sfântă şi
creştinească ceremonie religioasă
să fie atât de laconici. Considerăm
că principalul motiv a fost faptul că
Mihai nu era fiul lui Pătraşcu. Sau
poate că aşa era uzanţa. Dar când
a trebuit, Mihai, după uzanţă şi-a
zis „…fiul marelui şi preabunului ră-
posatului Io Pătraşcu voievod”.
În favoarea acestei reali-
30

Nr. 70, octombrie 2011
tăţi pledează următoarele amă-
nunte: Mihai nu a fost găsit că este
fiu de domn la judecata din Divan;
inadvertenţa dintre vârsta domnito-
rului, dată de pictorul imperial Ae-
gidius Sadeler şi alte surse şi data
morţii lui Pătraşcu cel Bun15; zugră-
virea intenţionată a portretelor lui
Mihai Viteazul şi Petru Cercel la
Mănăstirea Căluiu; pripăşirea lui
Mihai de către Mihnea Turcitul
urmaş al duşmanilor lui Pătraşcu
cel Bun; mama voievodului, Teo-
dora, nu apare în genealogia Can-
tacuzinilor şi deci nu era sora lui
Iane; apariţia numelui de Mihai la
mai mulţi descendenţi din familia
Cantacuzino; ajutorul în bani dat de
Iane Cantacuzino lui Mihai pentru
cumpărarea unui număr nemaiîn-
tâlnit de mare de moşii; prezenţa
mai multor membri ai familiei Can-
tacuzino în Divanul din Valahia în
timpul domniei lui Mihai Viteazul;
ajutorul dat de Andronic Cantacu-
zino lui Mihai în preluarea domniei;
convingerea unor cronicari, comi-
sari, ambasadori străini de faptul
că Mihai era fiul lui Iane Cantacu-
zino.
Având în vedere cele de
mai sus, conchidem că Mihai Vitea-
zul nu a fost fiul lui Pătraşcu cel
Bun, ci a fost fructul unei idile de
dragoste între Teodora şi Iane Can-
tacuzino Epirotul. De altfel, Iane
Cantacuzino se trăgea din dinastia
împăraţilor bizantini. Faptul că
Mihai Viteazul nu a fost fiul lui Pă-
traşcu cel Bun şi că este descen-
dent al familiei Cantacuzino nu
impietează cu nimic meritele incon-
testabile ale marelui Voievod şi
ataşamentul lui total la ideea de
unitate şi independenţă a Ţărilor
Dacice, precum şi de apărare a
creştinătăţii. Mihai, după cum scriu
şi duşmanii lui „nu avea pereche”
în cele trei Valahii şi îi punea „în
umbră” pe toţi generalii timpului în
care a trăit. Apoi, este cunoscut că
adevărul a fost întodeauna mai
preţuit decât derizoriul legendei
bine ticluite.
DACIA
magazin
NOTE
1
M.V.C.E., vol. I, p. 442
2
Ibidem, p. 409.
3
Ibidem.
4i
Ibidem, p. 425.
5
Ibidem, p. 440.
6
Ibidem, p. 442.
7
Ibidem, p. 472.
8
Istoricul polonez Stanislas Łukasik susţi-
nea că Baltasar Walther a primit în 1597
o cronică în limba polonă, după ce Andrei
Taranowski o tradusese din româneşte.
Walther a publicat-o – după ce a mai com-
pletat-o cu alte ştiri – în anul 1599, în
limba latină, la Görlitz, în Silezia, în tipo-
grafia lui Ioan Rhamba. (Stanislas Łuka-
sik, Pologne et Roumanie, Paris, Librairie
Polonaise, 1936, p. 12. Vezi şi Ion Sîrbu,
op. cit., p. 27, nota 2).
9
George D. Florescu, Dan Pleşia, op. cit,
loc. cit., p. 138, 154.
10
Ştefan Andreescu, Familia…, loc. cit.,
p. 232.
11
D.I.R., XVII, B, vol. I, p. 65.
12
N. Iorga, Istoria…, p. 11.
13
Revista „Mihai Viteazul Călugăreni”,
anul 7, nr. 9, 2001, p. 25. Vezi şi “Magazin
Istoric”, 1969, nr. 6 (27), p. 57.
14
George D. Florescu, Dan Pleşia, op. cit.,
loc. cit., p. 140.
15
Este dificil de acceptat dacă nu de ne-
conceput, ideea că Pătraşcu cel Bun a
avut relaţii extraconjugale şi a fost capabil
să procreeze cu aproximativ o lună înainte
de a muri, 26 decembrie 1557. Aceasta
mai ales că a suferit de o boală care l-a
ţintuit la pat încă din luna mai 1557.

MIHAI VITEAZUL ŞI BRAŞOVUL

În secolul al XVI-lea, Braşovul era un burg să-
sesc cu denumirea de Kronstadt, o cetate fortificată,
bine apărată, important centru comercial al Transil-
vaniei, aşezat în centrul arealului locuit de români;
Românii locuiau însă în afara cetăţii, în zone com-
pacte. O aşezare bine organizată era şi cea din Şchei.
Românii din Şcheii Braşovului aveau relaţii vechi
şi puternice cu Ţara Românească. Erau relaţii culturale
şi spirituale ce nu ţineau seama de graniţe.
În scrierile vremii, este amintit protopopul Mihai
de la biserica din Şchei, care fusese de multe ori de-
legatul şcheienilor la curtea lui Nicolae Pătraşcu, tatăl
lui Mihai Viteazul, pentru a cere sprijin spre terminarea
lucrărilor bisericii Sf. Nicolae. El obţine importante danii
de la Nicolae Pătraşcu ca şi de la Petru Cercel, din tim-
pul lor datând pictura exterioară a bisericii.
Acelaşi protopop Mihai, îl aduce în Şchei în anul
1595 pe popa Neagoslav, ce provenea din locul de
Domniţa Raţiu
baştină al voievodului. Înţelegem astfel că acesta a fost
trimis să ia cunoaştinţă de realităţile din Ardeal. „Omul
lui Mihai” rămâne în Braşov până în 1602, când sem-
nează alături de protopopul Mihai actele de danie ale
familiei domnitorului către biserica Sf. Nicolae. În 1606,
mai marii oraşului îi poruncesc preotului Neagoslav „să
plece de unde a venit”.
În documente săseşti sunt consemnate legă-
turile saşilor braşoveni şi ajutorul pe care l-au dat
voievodului Mihai Viteazul:
- În anul 1595, oraşul Braşov trimite un contin-
gent săsesc la campania antiotomană. La bătălia de
la Călugăreni, ia parte şi Michael Weiss, cel care mai
târziu va fi judele Braşovului.
- În 1597, senatorul Marcus Schunckbaunck în-
treprinde din însărcinarea lui Mihai două misiuni diplo-
matice la curtea împăratului Rudolf al II-lea.
- În 1598, oraşul Braşov trimite la curtea lui Mihai

31

Nr. 70, octombrie 2011
Viteazul doi medici, pentru a-i acorda îngrijiri în urma
unui accident petrecut la o vânătoare.
Primul popas al Voievodului Mihai Viteazul în ţ-
inutul Bârsei are loc la 20 oct. 1599. Venea dinspre
Valea Buzăului, dar pentru că nu este primit în Braşov
îşi organizează tabăra la Prejmer. Aici i-a primit pe
reprezentanţii oraşului. Menţionăm că judele în funcţi-
une, Valentin Hirscher, speriat de renumele voievodului
muntean, „plecase” la Sibiu, înlocuit pentru acest
eveniment de fostul jude Greising Kirilus, precum şi de
protopopul Mihai din Şchei. A doua zi, în drumul spre
Şelimbăr face tabăra la Codlea.
În noiembrie 1599, are loc la Alba Iulia Dieta
Transilvaniei, la care participă şi delegaţi braşoveni.
În 10 ianuarie 1600, domnitorul acordă braşove-
nilor dreptul de a percepe taxa vamală la târgurile anu-
ale din Braşov, Mediaş, Sighişoara, Aiud, Biertan,
Rupea.
În 21 februarie pleacă din Alba Iulia, cu popasuri
la Agnita şi Făgăraş.
În ziua de 1 martie 1600, îşi face intrarea trium-
fală în Braşov, însoţit de 600 de ostaşi, călăreţi şi in-
fanterişti, primit de data asta cu mare cinste de
oficialităţi. Domnitorul este găzduit de judele Braşovului
Valentin Hirscher, chiar în casa lui aflată în Târgul
Cailor, azi Gh. Bariţiu nr.6. ( casa există şi astăzi ). Vi-
zitând Braşovul alături de jude, observă că bisericile
săseşti nu au cruce. Pentru că întreabă: „Ce fel de
creştini sunteţi?”, judele porunceşte să se pună cruci
pe toate bisericile din Braşov. De atunci a rămas
crucea pe Biserica Neagră.
Armata lui Mihai are tabăra aşezată la Pietrele
lui Solomon. A doua zi sosesc şi trimişii imperiali, care
sunt încartiruiţi în afara zidurilor cetăţii.
În ziua de 3 martie, sosesc cancelarul Transil-
vaniei şi trimisul Poloniei. Domnul îi primeşte în audi-
enţă, trimiţând după fiecare trăsura personală.
Oraşul devine în această perioadă centrul ţării,
domnul guvernând de aici şi ducând tratative.
În ziua de 4 martie, convoacă la Braşov Dieta
Transilvaniei, singura Dietă ţinută la Braşov în toată is-
toria Transilvaniei.
La 7 martie, confirmă vechile libertăţi pentru se-
cuii din scaunele Ciuc, Gheorghieni şi Caşin, care se
alăturaseră domnului la intrarea acestuia în Transilva-
nia.
Punctul culminant al prezenţei lui Mihai Viteazul
la Braşov l-a constituit ziua de 9 martie, când a sosit
în oraş, venind dinspre Sibiu, solia turcească ce
aducea domnitorului şi fiului acestuia însemnele dom-
neşti trimise de sultan.
Într-o relatare din epocă, se menţionează că
DACIA
magazin
Mihai Viteazul, împreună cu 4.000 de călăreţi, a ieşit
în întâmpinarea soliei turceşti până aproape de Ghim-
bav. Citez: „Când s-au întâlnit, domnul şi trimisul,
amândoi au sărit de pe cal şi s-au întâmpinat cu plecă-
ciuni adânci”. Au făcut apoi schimb de săbii, Mihai
Viteazul primind o sabie preţioasă, aurită şi bătută cu
pietre scumpe. A mai primit un penaj din pene negre
de egretă şi pene albe de cocor, două steaguri roşii ca
simbol al domniei, mai mulţi cai de rasă şi şoimi de
vânătoare.
La ora 13, Mihai Viteazul, împreună cu Huraim
Aga, trimisul otoman, aşezat în stânga sa – loc de
onoare la turci –, intră în Braşov pe poarta străzii
Vămii. De la poarta oraşului până la reşedinţa lui Mihai
Viteazul, soldaţii săi, îmbrăcaţi în uniforme roşii şi albe,
au prezentat onorul. În onoarea oaspeţilor s-au tras
12 salve de tun.
Delegaţii la Dietă au sosit pe rând. Dieta a avut
loc în Casa Sfatului, iar dezbaterile au început în ziua
de 14 şi s-au încheiat a doua zi.
În ziua de 16 martie, la ora 8 dimineaţa, Mihai
Viteazul şi trimisul turc părăsesc Braşovul. Fanfara mi-
litară turcă a dat onorul, iar judele braşovean l-a con-
dus pe domnitor până la hotarul oraşului.
În drumul spre Alba Iulia, domnitorul face un
popas la Codlea, de unde trimite iscoade în Moldova.
În ziua de 1 mai, revine în Ţara Bârsei şi în dru-
mul său spre Moldova se opreşte din nou la Codlea,
iar în 2 mai face tabără la Prejmer, dar nu mai intră în
Braşov.
Din Moldova, anunţă tuturor oraşelor din Tran-
silvania victoria sa. În cinstea acestei victorii, în ziua
de 26 mai, sunt trase salve de tun.
La 27 mai, Mihai Viteazul intră în Braşov victo-
rios ca domn al Ţării Româneşti, al Ardealului şi „a
toată Ţara Moldovei”, fiind foarte bine primit. Rămâne
încă 5 zile în oraşul de la poalele Tâmpei, iar la 1 iulie
pleacă spre Alba Iulia.
32

Nr. 70, octombrie 2011
Oraşele săseşti, nemulţumite de birurile la care
au fost supuse, au fost primele care l-au trădat.
Senatorul Sebastian Block, ştiind că Mihai
Viteazul plecase spre Mirăslău, păzea trecătorile pen-
tru a împiedica sosirea ajutoarelor din partea munte-
nilor şi moldovenilor. I-a arestat pe toţi muntenii din
Braşov şi din împrejmuiri, majoritatea fiind ucişi. Câţiva
boieri munteni care porniseră spre Rucăr, unde erau
cantonate trupele, au fost prinşi de saşii din Râşnov,
duşi la Kronstadt şi ucişi.
În 13 septembrie, trupele săseşti, însoţite de 150
de puşcaşi unguri, îi atacă pe moldoveni la trecătoarea
Oituz, dar moldovenii, înţelegând trădarea, sub con-
ducerea lui Sava Armaşul, alungă trupele săseşti, care
la 15 septembrie se închid în cetate. Sava Armaşul cu
cei 1500 de soldaţi, pe care îi duce în ajutorul voievo-
dului Mihai, ameninţă cetatea, dar presat de timp, la
17 septembrie, trece pe lângă Braşov, arzând satele.
Dar, după înfrângerea suferită în 18 septembrie
1600, când încearcă să se refugieze în Ţara Bârsei
pentru a-şi reface oştile cu muntenii lui Sava şi Radu
Buzescu şi cu sârbii lui Deli-Marcu şi Baba Novac, nu
se mai întâmplă acelaşi lucru, patricienii saşi, care
între timp trecuseră de partea lui Başta, nu-i mai des-
chid porţile oraşului. Ei prinseseră vreo 600 dintre soţi-
ile ostaşilor lui Mihai rămase în Braşov pentru a le
aşeza pe ziduri în cazul unui atac. Vestea se răspân-
deşte şi soldaţii în retragere pradă şi incendiază satele:
Prejmer, Hărman, Bod, Sânpetru, Hălchiu, Satu Nou,
Feldioara, Rotbav şi Măieruş.
La 23 septembrie, Mihai Viteazul ajunge din nou
în Ţara Bârsei, cu un popas la Codlea în drumul spre
Teleajen. Sava Armaşul şi mercenarii sârbi obţin soţiile
soldaţilor, sechestrate în cetate.
La 1 octombrie, Mihai Viteazul trece pe la Timiş,
îşi stabileşte tabăra pentru cei 16.000 de ostaşi la Prej-
mer, încercuieşte şi atacă Braşovul. În această acţiune
este ajutat şi de românii din Şchei.
(Nemulţumit de comportamentul şcheienilor,
judele Braşovului porunceşte ca pe „Poarta Valahă”,
cunoscută ca poarta Ecaterina, să se aşeze inscripţia
ruşinoasă: „Barbara progenies dum nos vicina
Valachus”).
Saşii au avut noroc, pentru că în ajutorul lor au
venit polonezii, conduşi de hatmanul Zamoiski şi tru-
pele lui Sigismund Bathory, iar românii au fost nevoiţi
să se retragă. După relatările lui Petru Armeanul, Mihai
Viteazul, nemulţumit de atitudinea saşilor, ar fi avut de
gând să ocupe cetatea, să-i omoare pe toţi fruntaşii şi
să predea administrarea oraşului unor boieri români.
Urmează însă evenimentele istorice cunos-
cute ce au culminat cu moartea voievodului pe Câmpia
DACIA
magazin
Turzii la 19. aug. 1601.
Atât de mult a însemnat pentru românii din Şchei
Mihai Viteazul, încât şi astăzi este omagiat de tradiţia
Junilor braşoveni.
Astfel: - Junii poartă chipul voievodului pe
steagurile lor;
- 4 dintre cetele de juni poartă de atunci modelul
căciulii lui Mihai Viteazul;
- Din ritualul lor ce are loc în duminica Tomei,
face parte asaltul asupra porţilor cetăţii ca atunci când
au vrut să-şi apere domnitorul. Este interesant de
menţionat că junii nu erau lăsaţi să intre în cetate, pen-
tru că circula o legendă în care se spunea că, dacă
junii reuşesc să ajungă în Piaţa Sfatului şi înconjoară
clădirea de 3 ori, cetatea va rămâne pe veci a
românilor şi, de atunci, junii călări, după ce fac încer-
carea de asalt, merg până în Piaţa Sfatului şi încon-
joară clădirea cu amintirea voievodului Mihai în suflete.
În Şcheii Braşovului, veche vatră de cultură şi
simţire românească, se înalţă spre păstorirea creş-
tinilor de aici biserica Sf. Nicolae, ce păstrează şi astăzi
amintirea eroului primei uniri – Mihai Viteazul. În
pronaos, pe peretele din stânga, se află o frescă ce-l
reprezintă pe voievod intrând în Braşov, pictată de
Costin Petrescu în 1946, în locul celei dispărute, pic-
tată de Nicolae Cretanul, pictorul grec, care l-a însoţit
pe voievod în Ardeal şi care a realizat portrete ale lui
Mihai Viteazul la Alba Iulia, Râmeţ, Ocna Sibiului,
Târgu Mureş etc.
În Catastiful – protocol al bisericii, rescris la
1665, este înscris în limba slavonă pomelnicul:
„Pomeneşte Doamne pe Io Mihail Voievod şi doamna
sa Stanca, Io Nicolae Voievod şi sora sa Florica”.
Acesta este înscris pe dosul filei cu pomelnicul Voievo-
dului Nicolae Pătraşcu, tatăl lui Mihai, preoţii bisericii
pomenindu-i şi azi după obicei pe voievozii ctitori. Nu-
mele Doamnei Stanca apare şi în catastiful de danii.
Moartea pe neaşteptate a voievodului nu i-a per-
mis să se revanşeze faţă de cei care i-au arătat cre-
dinţă – românii din Şchei. De aceea, urmaşii săi fac un
gest demn de apreciat, când, la 28 septembrie1602,
dăruiesc bisericii din Şchei moşia Micşuneşti din Ţinu-
tul Ilfovului. Documentul, scris în chirilică, se păstrează.
Aşadar, legăturile lui Mihai Viteazul cu Braşovul
sunt multiple şi complexe, ele având, însă, în centrul
lor o acţiune de o desebită impornanţă şi de adâncă
semificaţie naţională– prima unire politică a fostelor
provincii dacice.
Bibliografie:
* Pr. Vasile Olteanu, Documente aflate la muzeul Primei Şcoli
româneşti din Braşov
* Gernot Nussbächer, Din cronici şi hrisoave
* Acad. Alexandru Surdu, Şcheii Braşovului
33

Nr. 70, octombrie 2011
III. OPINII, DEZBATERI, POLEMICI
ISTORIE STRĂVECHE ŞI ACTUALITATE
LA ROŞIA MONTANĂ
Numele de Roşia (azi Roşia Mon-
tană) a străbătut preistoria şi istoria, el fiind
legat de centrul străvechi de civilizaţie reli-
gioasă, dominat de Mama Mare (Cybele),
marea zeiţă-mamă a zeilor, sora şi soţia lui
Saturn, al doilea mare civilizator, în Neolitic,
după Uran.
Numele Mamei Mari este păstrat
până astăzi de Vârful montan Moma (Mama)
din Munţii Codrului, ea fiind venerată ca
născătoare a neamurilor pelasgo-latine.
O întinsă literatură antică s-a ocupat
de numele Mamei Mari şi de cel al Sybilei
Erithrea – o „hodişană”, cum se considera
ea, locul de origine fiind „Roşia”, loc sfânt şi
al Mamei Mari, aflat în apropierea râului Iad
(Ida).
Figura acestei „Mater Montium”, cum
o numea Diodor Sicilianul, era sculptată pe
piscurile munţilor.
Prin roirea unor triburi pelasgo-dace,
Mama Mare era venerată în Asia Mică
(„Mater Idaea”, Mama de la Muntele Ida de
lângă Troia). (Cicero, „De legibus”, Cart. II,
c.9).
Locul de obârşie al Mamei Mari era
ţinutul moţilor (urmaşi), respectiv Ţara
Zarandului, cu aşezarea Roşia, lângă Abrud,
unde până astăzi găsim în Munţii Codrului –
Moma (Mama), în apropierea Muntelui
Găina, a Băii de Criş, Lunca Moţilor şi, mai
la nord, localitatea Hălmagiu. Numele Mamei
Mari – Rhea a fost păstrat în nume de sate,
în regiunile muntoase ale Daciei vechi: în
Valea Haţegului sunt sate numite „Reea”, ca
şi pe teritoriul vechii Sarmizegetuse.
Rhea a fost venerată şi în nordul
Dunării de Jos, sub numele de „Dacia” şi
„Terra Dacia”, divinitate naţională, ca perso-
DACIA
magazin
Michaela Al. Orescu
nificare a Daciei.
Pe o monedă a împăratului Traian
(anul 112 d.H.), Mama Mare-Terra Dacia
este reprezentată cu căciulă dacică, stând
pe un scaun de stâncă, în mâna dreaptă
ţinând un spic de grâu, iar în mâna stângă
un sceptru imperial decorat în vârf cu o
acvilă. (Juvenalis, „Sat.”, X.43). Alături de ea,
doi copii, unul oferindu-i spice de grâu,
celălalt, un strugure, simboluri atribuite
Mamei Mari, ca zeiţă protectoare a agricul-
turii şi viticulturii.
Nicolae Densuşianu, în opera sa
„Dacia Preistorică”, spune, printre multe al-
tele, că „întreaga catenă a Carpaţilor a fost
odată un domeniu sacru al marilor divinităţi
pelasgo-dace. Mai ales în Munţii Apuseni –
auriferi –, ai arimespilor şi agathyrşilor s-au
găsit urmele unei prosperităţi materiale şi ale
unei civilizaţii morale înaintate, din timpurile
cele mai vechi”.
Cărţile sibiline păstrau o tradiţie
arhaică privind statuia Mamei Mari, ca făcă-
toare de minuni, statuie care a intrat în
34

Nr. 70, octombrie 2011
posesia frigienilor de la Muntele
Ida, pelasgo-thraco-euroindoeu-
ropeni, ca şi fraţii lor, lydienii şi
missii din Asia Mică.
Ovidiu scrie în opera sa
„Fastele” că Mama Mare – Cybele
iubea cetatea Troia.
În nordul Istrului (Dunărea)
şi al Mării Negre, cultul divinităţii
telurice a Mamei Mari a fost foarte
important, din cele mai îndepărtate
timpuri. La sciţi, Mama Mare se
numea Apia, la suevi – Hertha, şi ei
pelasgo-thraco-euroindoeuropeni,
iar la „estii” de lângă Marea Baltică,
zeiţa se numea „Mater Deum”
(Mama zeului) (Tacit, „Germania”,
c.40.45). În nord-estul Galiei, exista cultul ei
din timpuri îndepărtate. Fiind divinitate de
prim rang, altarele Mamei Mari se numeau
în antichitatea romană „Matroum” (loc sfânt),
considerate de ei „arhaice”. (Pausanias Cart.
V.20.9).
Hidronimul „motru” păstrează numele
acestei divinităţi, astăzi în jud. Gorj, Mânăs-
tirea Motru, lângă râul Motru şi M-rea Gura
Motrului, pe colină, la confluenţa Motrului cu
Jiul, această din urmă mânăstire, celebră, se
află pe locul unui templu închinat Mamei
Mari. (N. Densuşianu).
În districtul Zarand, com. Roşia Mon-
tană poartă unul din numeroasele nume ale
Sibylei Erithrea-Sardana, preoteasă şi pro-
fetesă a Mamei Mari şi a lui Apollon. Ea avea
sanctuare pentru oracole şi în nordul Tran-
silvaniei (de azi), între Maramureş şi
Năsăud, Munţii Ţibleş derivându-şi numele
de la Sibyla. Unul dintre multele ei nume, „Al-
bunea”, a dat numele localităţii Alburnus
Major – com. Roşia de lângă Abrud, astăzi
Roşia Montană.
În Munţii Căliman se află Vârful
Sibylei şi Valea Sibilei. Pe Valea Oltului, în
apropiere de Mânăstirea Cozia, este com. Ji-
blea (Siblea), care mai păstra ruinele unei
vechi cetăţi şi movile. (Lahovari, „Dicţionar
geografic al jud. Argeş”).
Profeţiile Sibylei şi „cărţile” scrise de
ea au avut un mare ecou în Imperiul Roman,
DACIA
magazin
ele conţinând preziceri, terapeutică şi cân-
tece eroice, o parte dintre ele fiind achiziţio-
nate de împăratul roman Tarquinius
Superbus (etrusc).
O întreagă literatură antică vorbeşte
despre Sibyla Erithrea-Aurina, menţio-
nând-o la Delphi (Grecia), în Laţium (Italia),
dar şi în ţinuturile pelasge ale Germaniei
vechi. (Tacitus „Germania”, c.8.).
În tradiţiile ebraice, Sibyla Erithrea a
fost considerată „Regina din Saba”, care l-a
întâlnit pe Regele Solomon. (Cartea Regilor,
I.10.). Chipul Sibylei Erithrea a fost pictat pe
Bolta Capelei Sixtine de la Vatican, de către
Michelangelo.
Preistoria şi istoria localităţii Roşia
(Montană), prezentată aici foarte pe scurt, în-
scriu zona între deosebitele valori de patri-
moniu naţional.
Împortanta ei avuţie subterană, aur în
special, este râvnită de străini, care, în
prezent, pentru a o obţine, cheltuiesc, de
câţiva ani, mari sume pentru propagandă,
reclamă şi manipulare a opiniei publice prin
mass-media, iar urmaşi nedemni nu sunt în
stare să o apere şi să o păstreze.
Cerem ca Roşia Montană să rămână
în patrimoniul României, neprivatizată!
Nu este momentul exploatării!
Considerăm că Roşia Montană ar
trebui să fie ocrotită de UNESCO.
35

Nr. 70, octombrie 2011
IV. DOCUMENTE, RECENZII, EVOCĂRI
PLĂCUŢELE DE LA SINAIA-PELEŞ,
CRONICI COMEMORATIVE
Cercet şt. ing. chim. Lucreţia Eugenia BREZEANU
Cu ajutorul unor programe speciale pentru
prelucrări fotografice, am reconstituit în pozitiv plă-
cuţele de la SINAIA, fotografiate după cele din plumb,
pentru a le vedea aşa cum au fost iniţial din foaie /
tablă de aur, ceea ce a permis copierea lor în plumb.
Proprietăţile fizice şi chimice ale aurului au fost şi
sunt definitorii în alegerea acestui material abundent
în DACIA, în special în zona BRAD: AURUL a fost în-
trebuinţat din cele mai vechi timpuri la confecţio-
narea bijuteriilor şi a altor obiecte de podoabă de
lux, dar şi obiecte de cult, care s-au păstrat neal-
terate în decursul mileniilor. Vechile popoare atri-
buiau AURULUI puteri tămăduitoare, de divinaţie
şi eternizare, memorare – comemorare! La români
este expresia „ai gura aurită”, adică se realizează tot
ce spui!
AURUL, găsindu-se liber în natură, a fost cu-
noscut din cele mai vechi timpuri, fiind cel dintâi metal
prelucrat de mâna omului! Aurul (Au) a rămas sub
forma nativă, cristalizat cubic, datorită caracterului de
metal nobil, adică inert chimic! Potenţialul de electrod
este foarte mare (de - 1,70V). Este un metal moale,
având duritatea 2,5 ( pe scara lui Mohs, de la 1-10) şi
este cel mai maleabil şi ductil metal dar şi element
chimic în stare solidă! Reacţia de formare a purpurei
lui Cassius este foarte sensibilă şi poate servi la iden-
tificare: o parte Au la 108 părţi în greutate apă; tempe-
ratura de topire a AURULUI este de 10630 C; are
greutatea specifică de 19,23 g/cm3 ( kg/l).
Actual, plăcuţele sunt de plumb, şi nu întâm-
plător, pentru că cine a făcut această regretabilă sub-
stituţie a mizat pe faptul că:
-PLUMBUL, cunoscut şi el încă din antichitate, era uti-
lizat cu aprox. 3000 de ani î.e.n. Se exploata în Asia
Mică, între Marea Roşie şi Nil, în Spania, Italia, Mace-
donia şi Tracia. (La noi se găseşte în zona Oraviţa şi
Bihor). In epoca romană, plumbul (Pb) se utiliza la ca-
nalizări, pentru că formează o peliculă insolubilă la su-
prafaţă; dar, depozitat în plăci de plumb suprapuse,
DACIA
magazin
în timp se autosudează. Potenţialul de electrod al
plumbului (- 0,126V) îl apropie de metalele nobile, deci
nu este corodabil; plumbul pur, adică “plumbul moale”,
este rezistent la agenţi chimici, de aceea a mai fost fo-
losit şi la ornamente.
-Plumbul se găseşte în aprox. 170 de minerale şi se
obţine prin procedee metalurgice! Nu este în stare
nativă! Duritatea, pe scara Mohs, este de 1,5 unităţi,
deci nu zgârie aurul, ci este zgâriat de aur; greutatea
specifica este de 11,34 g/cm3 (kg/l); temperatura de to-
pire a plumbului este de 3280 C, topirea lui fiind insoţită
de o creştere de volum.
-Are o bună însuşire (caracteristică) de a se deforma
plastic şi de a curge, ceea ce îl face foarte bun ca ma-
terial pentru amprente; de aceea, a fost utilizat la con-
fecţionarea literelor pentru tipar. Plumbul este un
material uşor de prelucrat, maleabil, dar nu şi ductil.
Din reconstituirea fotografică efectuată se
evidenţiază faptul că aparţin aceleiaşi tipologii de
realizare, stil artistic şi tehnică de lucru cu cele-
brele coifuri dacice, cu alte artefacte din aur, găsite
în diverse locuri, ca şi în mormintele regilor traci.
Descoperite în Bulgaria, sub conducerea
arheologului Kitov, „mormintele tracilor sunt construcţii
impresionante, cu încăperi boltite şi coridoare, cu uşi
de marmură străjuite de capete de zei; sistemele de
închidere ale acestor uşi funcţionează şi astăzi! „Sunt
lumi în sine la scară mai mică, în care s-au petrecut
lucruri tainice, la hotarul dintre viaţă şi moarte, lucruri
care pentru universul profan în care trăim nu mai au
nici înţeles, nici importanţă!”
În urma unor asidui săpături, a apărut aurul:
pacea celui adormit fiindu-i tulburată, ploi teribile şi
vânturi puternice s-au stârnit dintr-o dată, spulberând
tabăra arheologilor.
În anii 1970 s-au descoperit comori fabu-
loase, construcţii funerare incredibile, picturi murale
impresionante, simboluri şi taine de nedescifrat, o
lume întreagă ce părea să fi fost pierdută pentru
36

Nr. 70, octombrie 2011
totdeauna. Aşa a ieşit la lumină Valea Regilor Traci.
Uimitor de mare este şi asemănarea cu
obiectele din aur, lemn aurit şi din piatră ale
Vechiului Regat Egiptean! Acestea au fost găsite
în special în mormintele din VALEA REGILOR aces-
tui regat; actual, obiecte egiptene din aur sunt în
muzeele din Egipt, dar şi din întreaga lume!
Conform cronicilor Vechiului Regat egiptean,
„după cel din urmă rege de neam zeiesc, HORUS,
fiul lui ISIS, Egiptul a fost condus doar de regi ce se
trăgeau din neamul omenesc. Iar puterea regală în
acele vremuri nu trecea asupra copiilor de regi, ci
asupra oamenilor care înfăptuiseră cel mai mare
bine poporului, pentru că aşa statorniciseră zeii prin
cărţile sfinte”! (Diodor din Sicilia, ISTORIA UNIVER-
SALĂ)
Preoţii, deţinători ai acelor cărţi sfinte, explicau
această cerinţă ca un îndemn şi o garanţie a bunelor
înfăptuiri în folosul poporului. De aceea, în Egipt, con-
ducătorii, după moarte, erau judecaţi şi declaraţi sau
nu zei şi îngropaţi în propriile morminte.
Din aceleaşi scrieri aflăm că ştiinţele şi
meşteşugurile, „artele” trebuincioase vieţii, con-
strucţiile, agricultura şi medicina au fost predate de
zei, oamenilor. Şi aşa se explică expresiiile om-
niprezente la diversele civilizaţii, dar şi la români, „aşa
s-a pomenit”, „aşa am pomenit”, numai „aşa se
face”, „obiceiul pământului” !
Zeul egiptean Theuth, considerat în mitologia
egipteană inventatorul alfabetului, încearcă să-l
convingă pe Regele Egiptului, Thamus, să răspân-
dească arta scrisului printre egipteni. Argumentând în
favoarea acestei noi tehnologii, Theuth susţine că „şti-
inţa aceasta îi va face pe egipteni mai înţelepţi şi
mai cu ţinere de minte; a fost găsit leacul uitării şi,
deopotrivă, al neştiinţei”. Regele Thamus contestă
însă beneficiile pe care Theuth le pretinde: „scrisul
va aduce cu sine uitarea în sufletele celor care-l
vor deprinde, lenevindu-le ţinerea de minte;
punându-şi credinţa în scris, oamenii îşi vor aminti
din afară, cu ajutorul unor icoane străine, şi nu din-
lăuntru, prin cauză proprie. Leacul pe care l-ai găsit
tu nu e făcut să învârtoşeze ţinerea de minte, ci
doar readucerea aminte”.
Aceeaşi tipologie a cronicilor scrise şi dese-
nate – gravate pe foaie de aur se regăseşte şi în
China Antică, Persia şi în civilizaţia precolumbiană;
acestea din urmă fiind în număr mare în colecţii par-
ticulare. Ca şi în alte domenii culturale regăsim şi la
daci aceleaşi caracteristici, ca dovadă că marile civi-
DACIA
magazin
lizaţii ale antichităţii erau într-o oarecare comunicare,
relaţionare culturală, posibil prin intermediul comerţului
sau direct prin investigaţii de cunoaştere a lumii pentru
interese de stat.
Au fost date publicităţii recent – în 2002 – tra-
ducerile unor părţi din arhivele dinastiilor chineze, care
aveau ca suport plăci de aur, PLĂCI COMEMORA-
TIVE ALE MONARHILOR de MARE AJUTOR pentru
PACE şi ÎNDESTULARE!
Toate artefactele menţionate ca plăci erau
/ sunt din aur şi nu din plumb!
Ar mai putea fi o motivaţie deloc fantezistă:
toate marile civilizaţii au ca iniţiator un ZEU şi o
„curte zeiască” sau intră in conflicte cu alţi ZEI, dar
toţi lasă anumite informaţii, dar şi ordine - legi
privind evoluţia respectivelor societăţi statale, pe
baza datelor tehnico-ştiinţifice comunicate. Iar în-
scrierea acestor date şi informaţii trebuiau să fie
într-un anumit tip de cronici şi pe un anumit material,
care să se fi păstrat nealterate în decursul mileniilor.
Cronicile erau executate la comandă şi au fost
păstrate în temple de către preoţi, testamentarii zeilor,
acestea fiind un fel de odoare, „sfinte daruri”, care
au fost preluate şi le regăsim până astăzi în cultul
creştin ortodox, plăci-coperţi ale cărţilor sfinte.
Domnii VOEVODATELOR noastre, adică
VOUA VA E DAT (de cine!?!), erau unşi de preot ca
domni şi după moarte înmormântaţi în biserici ctitorite
de ei; despre Ştefan cel Mare de ex. se ştie că, înainte
de înmormântare, chiar a fost călugărit! O proiecţie a
foartei vechi tradiţii de a supune unei anumite judecăţi
conducătorii, după moarte, şi de a fi îngropaţi în pro-
priile morminte.
Locul unde au fost găsite tăbliţele în discuţie
– PELEŞ, adică PE LEŞ – arată că ele erau alături de
un cadavru – un leş, al celui sau celei care le păzea
la propriu (dar se constituiau şi ca „învăţătură”), le avea
în grijă într-o locaţie / mormânt sau templu, secretă;
ar mai fi varianta că le ascundea, le sustrăgea sau le
deplasa, de la un templu la altul!
Aşa cum Munţii BUCEGI ascund anumite ves-
tigii misterioase a căror istorie ne rămâne necunos-
cută, este posibil ca aceste artefacte să fi fost
valoroasa cronică păstrată tocmai în această zonă, în
care se fixaseră anumite întâlniri cu „superiorii” de
neam zeiesc.
Să nu uităm că mare parte a religiilor ce au
ajuns până la noi, s-au fundamentat pe legi –
PORUNCI – din „cărţi sfinte”, primite şi propovăduite
de personaje cu origini stranii.
37

Nr. 70, octombrie 2011
Date elocvente despre cum au fost găsite
şi în ce suport iniţial tăbliţele din aur de la Sinaia
nu am găsit. Din 40 de copii foto ale tabliţelor de
plumb, pe care le-am avut şi văzut, reiese că unele
erau legate de altele printr-un sistem de prindere
de margine-lăţime, altele erau suprapuse într-un
cadru, având o alezare pe margine; unele fiind
dreptunghiulare, dar de mai multe dimensiuni, al-
tele rotunde-discoidale şi conţin mai multe feluri
de scris; este evident că a fost vorba de mai multe
colecţii /„cărţi”sau mai mulţi autori!
Fiind o cronică, aceste tăbliţe erau într-o
formă completă, adică toate sau mai multe la un loc,
un sistem logic şi constituiau o evidenţă a unor legi
aplicate, fapte în spiritul acestor legi, genealogii ale
unor comandanţi de oşti, ZEI, SEMIZEI, poate chiar
din neamul CAVALERILOR TRACI, inclusiv al unor
proprietăţi statale şi tribale, care este posibil să fi fost
folosite în situaţii de înrudire, moşteniri de teritorii şi
tronuri, de conflict, război, alianţe, condiţii de pace sau
MIGRAŢII / COLONIZĂRI, care să reziste chiar şi în
condiţii de cataclism planetar.
Ar putea descrie tehnologii, adică „artele”
trebuincioase vieţii, predate de zei oamenilor şi de-
venite „obiceiurile pământului”(!), pentru o civilizaţie
rurală şi cu anumite condiţii geoclimatice, atât de
diferite de cele din Egipt sau Orientul apropiat şi înde-
părtat.
Este posibil ca, de această cronică comemo-
rativă / colecţie, să se fi ştiut în epoca preromană şi să
fie menţionată „undeva” în scrierile unor biblioteci se-
cretizate.
DACIA
magazin
Oricum, memoria lor este prezentă în basmele
populare româneşti, bineînţeles metaforic, ca existenţă
a unor dovezi ale unor fapte de demult!
Acest inestimabil tezaur al umanităţii,
TĂBLIŢELE de la SINAIA, precursoarele codexurilor
şi letopiseţelor, un sistem de probare şi aprobare, prin
înlocuirea lor cu unele de plumb s-a depreciat valoarea
lor informaţională şi documentară. Informaţiile
preţioase sunt astfel peiorate.
Din documente incluse în enciclopedia en-
gleză, citate de Herbert SPENCER în lucrarea INDI-
VIDUL ÎMPOTRIVA STATULUI, aflăm că statul este
instituţia cea mai dăinuitoare şi ea a fost înfiinţată
când regele era un zeu, lăsată apoi regelui care era
urmaşul său biologic şi apoi transmisă regelui,
care a fost desemnat de către un zeu. Cu toate
acestea, statul, ca instituţie, a fost şi este în continuă
perfecţionare şi îndoctrinare, iar, adesea, în perioad-
ele regale cu pretenţie nejustificată de „neţăr-
murire” la doctrine părăsite, li se reţine substanţa
după ce s-a abandonat forma.
Această alchimie inversă adică TRAN-
SCRIEREA / “transformarea” aurului în plumb arată
ce a ajuns umanitatea, ce respect avem pentru legile
ancestrale ale statului şi ale ordinei de stat, ca şi pentru
cele actuale şi, în consecinţă, ce soartă ne-am atras
astfel.
Deşi aceste fapte de transcriere şi dispariţie a
multor ORIGINALE şi a „transcrierilor” acestora s-au
petrecut recent, nimeni, chiar nimeni, nu se simte, nu
este vinovat sau, cel puţin, responsabil?

NORME DE REDACTARE A TEXTELOR PENTRU PUBLICARE

l Textele trimise la redacţie pentru publicare vor fi redactate cu mijloace moderne: fisier
word, pe o singură coloană, text cu diacritice, Times New Roman, mărime 12 pct;
l Fiecare text va avea la sfârşit numele autorului, localitatea şi telefonul fix sau mobil de contact;
l Trimiterile vor fi scrise la sfârşitul materialului, evitându-se generarea lor automată ca
notă de subsol, fiind numerotate normal în text şi la final, încadrate în paranteze pătrate;
l Articolele vor fi însoţite de 1 - 3 imagini sugestive;
l Pentru fondul de imagini al revistei se vor trimite fotografii, filme, precizându-se locul,
data, evenimentul, participanţii şi realizatorul imaginii;
l Corespondenţa se primeşte pe adresa: GETIA MINOR, str. Florilor, nr. 37, Tulcea,
cod poştal: 820035, jud. Tulcea, România.
l Materialele se vor trimite la următoarele adrese de mail:
revistadaciamagazintulcea@gmail.com; pozerevistadaciamagazintulcea@gmail.com

38

Nr. 70, octombrie 2011
V. DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII ŞI A FILIALELOR
„DACIA REVIVAL” DIN NEW YORK
– octombrie 2011 –
Într-o atmosferă prietenească şi entuziastă, care
marchează toate întâlnirile lunare ale societăţii „Dacia Re-
vival” (Reînvierea Daciei) din New York, peste 50 de membri
şi simpatizanţi s-au întrunit, în seara zilei de 5 octombrie
a.c., în sala de festivităţi a restaurantului românesc
„Bucharest” din Sunnyside, Queens, pentru a dezbate noi
aspecte ale istoriei noastre străvechi.
Domnul preşedinte dr. Napoleon Săvescu a infor-
mat audienţa despre proiectele pe care societatea şi revista
„Dacia Magazin” le au în vedere pentru următoarele luni.
Apoi s-a trecut la prezentarea propriu-zisă a tematicii care
este sintetizată sub genericul „Cercetări şi ipoteze referi-
toare la daci şi nu numai”.
Subiectele discutate au fost variate şi atrăgătoare.
-Centenarul Nicolae Densuşianu. La o sută de
ani de la trecerea în lumea drepţilor, în lumea lui Zalmoxis,
a marelui nostru istoric, autor al tratatului „Dacia preistorică”,
gândul nostru de apreciere şi recunoştinţă îi aduce un pios
omagiu. Intuiţia genială şi argumentele de bun simţ ale lui
Densuşianu au făcut posibilă redeşteptarea spiritului
naţional prin recunoaşterea rolului primordial şi esenţial al
dacilor în istoria noastră trecută şi în cea prezentă. Un film
documentar a ilustrat momente din viaţa şi activitatea şti-
inţifică a acestui mare cărturar român.
-Structuri vechi de 12.000 de ani care schimbă
istoria lumii. Prin intermediul unui bogat material ilustrativ,
au fost prezentate aspecte mai puţin cunoscute despre is-
toria lumii de acum peste 12.000 de ani. Talentul autorilor
este remarcabil şi aduce în dezbatere idei şi ipoteze noi
despre evoluţia omenirii.
-Adamclisi, o provocare a istoriei. Ideea răspân-
dită de-a lungul secolelor, potrivit căreia monumentul de la
Adamclisi ar fi fost ridicat de romani pentru a le omagia vic-
toria împotriva dacilor, a fost combătută cu noi şi convingă-
toare argumente.
-Cum arătau strămoşii noştri cu milioane de ani
în urmă.
Pe baza unor schelete faciale descoperite de-a
lungul timpului, au fost reconstituite feţe ale oamenilor care
au trăit pe pământ în urmă cu milioane de ani.
-A întemeiat Burebista primul stat dacic? O în-
trebare la care s-a căutat un răspuns prin informaţiile is-
torice care au ajuns până la noi. A fost scoasă în evidenţă
personalitatea marelui conducător al dacilor, vitejia lui şi ero-
ismul de care a dat dovadă în lupta pentru apărarea pămân-
DACIA
magazin
Prof. Mariana Terra, New York
tului ţării sale.
-Noaptea de 22 spre 23 decembrie 1943. O
noapte care a schimbat cursul istoriei neamului nostru.
Atitudinea regelui Mihai a fost prezentată în mod critic.
-Marea enciclopedie a geto-dacilor. O trecere în
revistă a vieţii şi luptei de secole a strămoşilor noştri a căror
vitejie şi al căror spirit de sacrificiu i-a făcut temuţi şi admiraţi
în întreaga lume antică.
-Regatul DACIA. O incursiune de substanţă în
istoria zbuciumată a regatului dacic. S-a subliniat ideea că
dacii nu aveau o societate sclavagistă şi că ei au fost sin-
gurul popor care nu a venit din altă parte (cum veniseră mai
târziu slavii, hunii etc.). Dacii au fost autohtoni, nu au venit
de nicăieri, ci au fost pe pământul lor dintotdeauna. Şi-au
ales conducătorii - regii - şi şi-au apărat cu eroism glia stră-
moşească.
-Revista „Dacia Magazin”. O prezentare a
numărului din luna septembrie al revistei societăţii, in-
cluzând cuvântul de încheiere al dr. Napoleon Săvescu la
cel de-al XII-lea Congres de Dacologie care a avut loc la
Bucureşti în luna august a.c., capitole din tratatul „Noi,
dacii”, semnate de preşedintele societăţii, gânduri despre
congres, prezentarea vieţii şi activităţii lui Mihai Viteazul,
aspecte inedite din istoria şi evoluţia lingvistică a limbii
române, adrese ale filialelor societăţii şi multe altele.
***
După încheierea dezbaterilor, mulţi dintre par-
ticipanţi au rămas în restaurant şi s-au delectat cu pastrama
tradiţională şi cu mustul dulce pe care ni l-a adus toamna.
39
 DACIA
Nr. 70, octombrie 2011 magazin

Adresele Fundaţiei, filialelor şi ale asociaţiilor dacologice

DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY 7. Rodica Florea
Dr. Napoleon Săvescu str. Aleea Saturn, bl. 24, sc. 1, ap. 5
21-26 Broadway, New York 11106 USA Deva, jud. Hunedoara
Tel. 7189321700, 0318106172 Fax. 7187287635
e-mail: nsavescu@nyc.rr.com 8. Mihăilescu Gheorghe
str. Pescarilor nr. 26, bl. MZ 11, ap. 12,
2. Filiala Getia Minor – Tulcea, cod. 900538
Preşedinte Nicolae Nicolae Constanţa, jud. Constanţa
Str. Florilor Nr.37 , Tulcea , Cod 820035, Jud. Tulcea
Tel. 0729011003 , 0752104184 9. Domniţa Raţiu
e-mail: getiaminor@yahoo.com str. Freziei nr. 12, bl. 10, sc. A, ap. 5
Braşov, jud. Braşov
3. Asociaţia Dacologică Barboşi – Galaţi,
Prof. Aurel Manole 10. M. Alexandru Stan,
Str. Domneasca Nr.22 , Galaţi , Jud. Galaţi Tel. 004021 944 93 36 ;
Tel. 0754022616
E-mail : alstan@hispeed.ch
4. Clinica de Medicină Integrată, Association «Dacia-Helvetia» Case postale 78,
Dr. Corneliu Băbuţ CH-1800 Vevey 1. Compte UBS-Vevey,
Comuna Maşloc, Jud. Timiş numéro : 0255-101181.M1D

5. Ing. Ciobanu Eugen 11. Vladimir Brilinsky

B-dul Nicolae Bălcescu, bl. 2, sc. D, et. 3, ap. 65 Filiala Transilvania,
Buzău, cod 210246, Tel. 0760176649 Str. Carpaţi nr. 12, Bl. F, Ap. 11
Deva, jud.. Hunedoara
6. Asociaţia Culturală Craidava, Telefon: 0254 223 853
Prof. Dr. Danciu Elena Tereza e-mail: malus_dacus @yahoo.com
Str. Sergent Constantin Popescu Nr.15, Bl.42A,
Sc.A, Et.3 , Ap.8 12. Eugenia Seminciuc
Craiova, Jud. Dolj Madrid, Spania
Tel. 0765211880 Telefon: 00346 440 65 372

I. EDITORIAL - Dr. Napoleon Săvescu: 1 8. M.Cristian: Mihai Viteazul – cantacuzin pe linie 29

Centenar Nicolae Densuşianu paternă, IV

S
9. Domniţa Raţiu : Mihai Viteazul şi Braşovul 31
II. CERCETARE, ANALIZE, SINTEZE
1. Mihai Popescu: Nicolae Densuşianu, la un III. OPINII, DEZBATERI, POLEMICI

U
4
veac de la „chemarea sa la Domnul” 1. Michaela Orescu: Istorie străveche şi 34
2. Nicolae Grosu: Academicianul N. Densuşianu, actualitate la Roşia Montană
7
un istoric de excepţie în cercetarea trecutului

M
naţional IV. DOCUMENTE, RECENZII, EVOCĂRI
36
3. Dr. N. Săvescu: Noi, Dacii, partea a IV-a, 10 1. Lucreţia Brezeanu: Plăcuţele de la
Războaie uitate (2) Sinaia-Peleş

A
4. Valentin Sârbu: Dacii din curbura Carpaţilor 18
5. Margareta Cristian: Fenomenul vizigot în V. DIN ACTIVITATEA SOCIETĂŢII ŞI A
Împeriul Roman de Apus, II 22 FILIALELOR

R
6. Ecaterina Chifu: Tăbliţele de la Sinaia, surse 1. M. Terra: „Dacia Revival” din New York –
23 39
de argumentare, II octombrie 2011
7. Eugeniu Lăzărescu: O ipoteză privind originea 2. Adresele Fundaţiei, filialelor şi ale asociaţiilor 40
denumirii de Ardeal 27 dacologice

40
 PENSIUNEA
PENSIUNEA 3 STELE- partener Lyoness
STR. FETIŢELOR NR.1, TULCEA

ADELA
ADELA TEL. 0744624153, FAX. 0240535104,
E-mail: epifadela@yahoo.com

Vă oferim o oază de căldură,

relaxantă, în care vă veţi simţi ca acasă:
6 camere cu paturi duble, cu băi proprii,
spaţioase, confortabile şi modern mobilate,
cablu şi internet, încălzire centrală,
bucătărie utilată, sală de mese,
3 terase generoase, curte interioară
şi locuri de parcare.
Preţuri începând cu 80 lei/camera.

Vă oferim, în funcţie de cerinţe, plimbări în Delta Dunării,

la cetăţile şi mănăstirile din judeţul Tulcea, precum şi mese tradiţionale.

Vă aşteptăm cu multă căldură!

SERVICII OFERITE DE EDITURA

editura
- Consilierea editoriala
- Corectura manuscrise
- Revizuiri
- Tehnoredactare
- Prepress
- Proiectare coperta, pregatire grafica
Www.karograf.ro - Publicare (ISBN, CIP, tiparire)
- Promovarea cartii online
Tulcea,
Str. Slt. Gavrilov Corneliu, nr. 302, et. 1 - Sprijin pentru autorii incepatori
telefon: 0240 526046 , 0741436128

Dan NINOIU

*
Povestea lui Maximillien
şi alte povestiri

Seria
FANTASTIC

Editura Karograf 2010