TUDOR SĂLĂGEAN

☼
ÎN LUMEA SATULUI TRANSILVĂNEAN
TRADIłIE, ISTORIE, CULTURĂ

1
2
 TUDOR SĂLĂGEAN

ÎN LUMEA SATULUI TRANSILVĂNEAN

TRADIłIE, ISTORIE, CULTURĂ

Argonaut
Cluj-Napoca, 2013
3
 Seria:
● Ethnologica ●

Descrierea CIP a Bibliotecii NaŃionale a României

SĂLĂGEAN, Tudor
În lumea satului transilvănean : tradiŃie, istorie,
cultură / Tudor Sălăgean. – Cluj-Napoca : Argonaut, 2013.
– 196 p. ; 20 cm.
ISBN 978-973-109-423-6
39(498.4)

© Argonaut & Tudor Sălăgean

IlustraŃia copertei:
UliŃă, PoieniŃa Voinii, jud. Hunedoara, 1927, Denis Galloway
Arhiva Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca

Editura Argonaut
Str. Ciucaş, nr.5/15
Cluj-Napoca
Fax: 0264-425626
0740-139984
e-mail: editura_argonaut@yahoo.com
valiorga@yahoo.com
w.w.w.editura-argonaut.ro

Consilier editorial atestat : Emil POP

4
CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE................................................................................7

CELĂLALT TĂRÂM. MITOLOGIA COMORII

Calea înspre Tărâmul Celălalt în cultura tradiŃională românească.....11
Şcoala magică. IniŃierea subpământeană a solomonarului ..................17
ContribuŃii la studierea mitologiei comorii ..............................................23
Un „şantier ocult” în perioada interbelică. Comoara de la Grecea şi
căutătorii ei.....................................................................................................33

TRADIłIE ŞI ISTORIE
TradiŃie eroică şi tradiŃie genealogică în Gesta Notarului Anonim al
regelui Bela.............................................................................................. 41
Universitas Hungarorum et Valachorum. Nord-Vestul
Transilvaniei în epoca Răscoalei „de la Bobâlna” (1437-1438) ......52

OBICEIURI, OCUPAłII, CREDINłE

Tehnici de construcŃie a casei tradiŃionale şi a anexelor
gospodăreşti şi credinŃe asociate acestora în mărturiile
locuitorilor comunei Jucu.................................................................... 67

SATUL TRANSILVĂNEAN – ISTORIE ŞI CULTURĂ

Mănăstireni – localitate emblematică pentru istoria Transilvaniei.....79
Cricău – un sat din comitatul Alba în epocile medievală şi
modernă.................................................................................................116
Biserică, cultură şi activitate politică românească în comitatul Cluj
în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Studiu de caz: comuna
Jucu .........................................................................................................168

5
6
 CUVÂNT ÎNAINTE

RelaŃia între studierea istoriei şi cercetarea etno-antropo-

logică este, în teorie, una foarte strânsă. O teorie acceptată şi
recunoscută, dealtfel, şi în cultura românească, fără însă ca efectele
acestei recunoaşteri să se manifeste prea des dincolo de porŃile
sălilor de seminar ale câtorva dintre universităŃile mai importante.
Istoricii şi arheologii sunt, categoric, aceia care au făcut paşii cei
mai importanŃi în direcŃia transformării teoriei în practică, prin
adoptarea şi utilizarea eficientă, în cercetările lor, a instrumentelor
de lucru ale disciplinelor demo-etno-antropologice. Din acest
punct de vedere, reconectarea tuturor acestor discipline, la nivelul
învăŃământului universitar, într-o structură coerentă şi funcŃională
pare să fie, în special pentru etno-antropologie, o iniŃiativă saluta-
ră, o adevărată şansă către un nou început; un început bazat pe
acumulări metodice, pe documente, pe fapte şi pe vestigii materia-
le. Cercetarea etno-antropologică resimte, fără îndoială, o acută
nevoie de reînnoire, de deschidere faŃă de noi domenii, de depăşire
a izolării, a retardării şi unui anume gen de provincialism.
Studiile reunite în volumul de faŃă au fost realizate într-
un interval de timp relativ îndelungat, de peste un deceniu – unele
dintre ele avându-şi primele versiuni redactate şi discutate în
cadrul unor manifestări de specialitate în urmă cu peste un dece-
niu şi jumătate. Transilvania este un spaŃiu cultural de o remarca-
bilă complexitate, care se reflectă, parŃial, şi în aspectele prezentate
în paginile acestui volum. Lumea satului transilvănean este o lume
a miturilor, a obiceiurilor şi tradiŃiilor, dar şi una căruia nu i-au fost
străine evoluŃiile istoriei majore şi diferitele manifestări ale culturii
savante. Această lume trebuie înŃeleasă şi citită în întreaga sa
complexitate, Ńinând cont se un întreg sistem de paliere şi
intercondiŃionări.
Cunoaşterea a ceea ce am fost ne-ar putea ajuta, eventual,
să înŃelegem ceea ce suntem şi ceea ce am putea să devenim. O
înŃelegere foarte arareori perfectă, pentru că prezentul are mereu
7
tendinŃa de a idealiza sau malforma trecutul, alterând inevitabil şi
perspectivele asupra viitorului. Cu toate acestea, lumea satului
transilvănean va continua să ne ofere subiecte de inspiraŃie,
transmiŃându-ne mesajele şi învăŃăturile sale, venite din adâncurile
timpului, sau chiar de dincolo de ele.

Tudor Sălăgean

8
 CELĂLALT TĂRÂM.
MITOLOGIA COMORII

9
10
 CALEA ÎNSPRE CELĂLALT TĂRÂM
ÎN CULTURA TRADIłIONALĂ ROMÂNEASCĂ1

SpaŃiul cultural tradiŃional românesc constituie una dintre

ariile privilegiate în care mitologia lumii subpământene s-a bucurat
de o consideraŃie aparte. Teritoriu al aventurilor extraordinare ale
eroilor basmului fantastic, lumea subpământeană este una care se
sustrage logicii normale, fiind, în acelaşi timp, depozitara unor
secrete esenŃiale. Călătoria iniŃiatică în Celălalt Tărâm este realiza-
tă, în cultura tradiŃională românească, de către personaje remarca-
bile aparŃinând lumii „albe”, a căror coborâre în universul paralel
subpământean are ca scop dobândirea de cunoştinŃe, puteri sau
obiecte miraculoase. Univers paralel, complementar, Celălalt
Tărâm este spaŃiul în care sunt ascunse adevăratele resorturi care
determină faptele, întâmplările şi evoluŃiile aparent incontrolabile
din universul „profan”. În mentalitatea tradiŃională, multe dintre
întâmplările nedorite din lumea profană sunt consecinŃele unor
acŃiuni desfăşurate în universul subpământean, pentru remedierea
lor fiind necesară activarea (sau dezactivarea) unor mecanisme
magice existente în Celălalt Tărâm.
Însăşi denumirea de „Celălalt Tărâm” constituie un
indiciu al faptului că, în faza sa arhaică, imaginarul mitologic
tradiŃional al colectivităŃilor umane din spaŃiul vechii Dacii cunoş-
tea două paliere ale realului universal: lumea vizibilă, sau lumea
„de sus”, spaŃiu tangibil în care se desfăşoară viaŃa cotidiană şi
activităŃile „profane”, şi lumea subpământeană, lumea „de jos”,
realitate virtuală care conŃine mecanismele şi pârghiile prin care se
poate realiza transformarea sau transfigurarea lumii vizibile şi a
componentelor ei.
Între lumea „profană” şi lumea subpământeană exista, prin
urmare, o complementaritate în general tensionată, care putea însă

1 Lucrare apărută în Calea. Revistă cultural-ştiinŃifică, Cluj-Napoca, an I, nr. 1,

2010, p. 18-19.
11
deveni, în anumite condiŃii, armonioasă; cele două constituie, în
fond, două feŃe ale aceluiaşi întreg. Caracterizată printr-o potenŃiali-
tate dinamică nelimitată, depozitară a unor rezerve inepuizabile de
energie, lumea subpământeană a fost percepută ca fiind o lume
magică. În mod firesc, într-o cultură în care sacralitatea însăşi era
recunoscută mai cu seamă prin puterea care deriva de la ea, obŃine-
rea celei mai înalte forme de iniŃiere a fost asociată cu o coborâre
până în miezul lumii subpământene, la izvoarele ultime ale puterii.
Acest tip de iniŃiere era însă rezervat, pe de o parte, unei categorii
arhaice de preoŃi-magicieni, solomonarii, grupaŃi, se pare, într-o
confrerie de tip iniŃiatic, iar pe de alta regilor sau împăraŃilor, care, îşi
achiziŃionau puterile suverane prin parcurgerea unui traseu iniŃiatic
prin Celălalt Tărâm şi depăşirea obstacolelor pe care le întâmpinau
acolo. Pentru a fi receptat ca atare şi pentru a putea aspira la un
destin de excepŃie, orice suveran al epocilor arhaice trebuia să
păstreze deschise porŃile de comunicare cu lumile inferioare. Aceasta
ar putea fi explicaŃia credinŃei în tunelele subterane ale cetăŃilor şi
castelelor, corespondând cu o lume misterioasă în care legendele
locale pretind, aproape invariabil, că s-ar fi refugiat foştii stăpâni ai
acestora sau, cel puŃin, că şi-ar fi ascuns acolo comorile.
Numitorul comun al ambelor categorii de iniŃiaŃi este
dobândirea unor puteri ieşite din comun. Există, însă, diferenŃe atât
între modalitatea obŃinerii acestor puteri, cât şi între conŃinuturile
acestora. Din acest punct de vedere, ambele categorii de personaje
se supun propriului lor destin. În mod firesc, puterea regală şi pute-
rea magic-sacerdotală exercită funcŃii complementare, iar dobândirea
fiecăreia dintre acestea presupune un traseu iniŃiatic specific. Pornind
de aici, putem identifica cele mai importante categorii de călătorii
iniŃiatice în Lumea Magică: a) o „cale magică”, care presupune
asimilarea unei cunoaşteri magice superioare şi a puterilor necesare
pentru exercitarea ei; b) o „cale regală”, care urmăreşte dobândirea
unei puteri suverane, printr-un tip de iniŃiere diferit de cel rezervat
magicianului; cel care parcurge această cale este din capul locului un
erou, care se va transforma, în cazul parcurgerii cu succes a traseului,
în ambele sale sensuri, într-un suveran. În cazul cel mai fericit, el îşi
va exercita puterea astfel obŃinută atât asupra lumii de sus, cât şi
asupra aceleia de jos, devenind un suveran al celor două tărâmuri.

12
 Dacă călătoria magică a eroului pe cale de a deveni suveran
a fost intens studiată de etnologi şi antropologi, iniŃierea subpămân-
teană a solomonarului prezintă, din punctul nostru de vedere, o serie
de aspecte care merită să reŃină atenŃia noastră. După cum am
amintit deja, solomonarul (numit şi „gonitor de nori”, „zgrăbunŃaş”,
„zgrimniŃeş” etc.) este supravieŃuitorul unui sistem religios arhaic în
care îndeplinea, probabil, o funcŃie sacerdotală. El este, de asemenea,
un tip de magician care era privit nu doar în calitate de mediator
între cele două lumi, ci şi de maestru al manipulării magice a elemen-
telor, de stăpânitor al stihiilor şi al balaurilor atmosferici. Pentru a
intra în posesia puterilor care îl fac atât de temut şi de respectat,
solomonarul trebuie să parcurgă un îndelungat stagiu iniŃiatic într-o
„şcoala de şolomonărie”. Paradoxal, această misterioasă şcoală în
care ucenicul pare a deprinde, în principal, stăpânirea fenomenelor
atmosferice este o şcoală subpământeană.
Potrivit unei credinŃă din MunŃii Apuseni, solomonarii,
„după ce au gătat de învăŃat toate cărŃile din lumea asta, au mers
într-o Ńară tare depărtată, dela Răsărit, aici au stat într-o peşteră şi au
scris la o masă de piatră toată învăŃătura din lume într-o carte. Din
peştera aceasta apoi Dumnezeu, fiindcă în lume au fost ca neşte
sfinŃi, i-a înălŃat în nori, şi acum ei conduc norii după cum voiesc.
Când îi conduc au într-o mână o cârjă, în cealaltă au cartea, care
cuprinde învăŃătura lumii, şi pe care au scris-o ei în peşteră la masa
cea de piatră.”2 Calea şolomonarilor este, aşadar, o cale a cunoaşterii.
Timpul consacrat acestei învăŃături este, în general, de 7 ani. „După
7 ani de învăŃătură iasă din şcoală învăluiŃi în neguri şi Ńinâmdu-se cu
mâinile de un fuior lung de nor, care îi scoate în lumea noastră din
celălalt tărâm, îmbrăcaŃi tot cu vesmintele cu cari au intrat.3
Şcoala solomonărească are proprietatea de a apare şi de a
dispare în mod misterios, maestrul vrăjitor fiind uneori identificat de
povestitori – în special de aceia influenŃaŃi de educaŃia religioasă
modernă – cu Diavolul însuşi. Într-un basm consemnat de Ovidiu
Bârlea, un om, nici bogat, nici sărac, hotărăşte să îşi dea copilul la o
şcoală de meserii, sau comercială. În drum spre oraş, trecând printr-

2 Traian German, Meteorologie populară, Blaj, f.a., p. 144.

3 Ibidem, p. 145.
13
o pădure, tatăl şi fiul întâlnesc un „domn” care le spune: „Uite, eu
chiar sunt profesor de şcoală şi am destui băieŃi aici la şcoală”.
Şcoala, frumoasă „ca on palat”, se afla într-o poiană din pădure.
Tatăl îşi lăsă băiatul pe mâna învăŃătorului necunoscut, cu promisiu-
nea ca la sorocul de un an să îi plătească acestuia suma de 100 de
arginŃi. După despărŃirea de fiul său, tatăl căzu însă pe gânduri,
amintindu-şi că trecuse prin acea pădure de mai multe ori, fără să fi
remarcat existenŃa şcolii. Se întoarse pentru a îşi recupera fiul, însă
constată că şcoala dispăruse. Băiatul este eliberat, potrivit acestei
istorii, abia după trei ani petrecuŃi în compania maestrului său, şcoala
apărând şi dispărând în acelaşi mod misterios. Întrebat de tatăl său
ce fel de şcoală a fost aceasta, băiatul îi dădu următorul răspuns:
„Tată, asta-i şcoala dracilor aici. Profesoru ăsta o fost chiar
tartaronu-ăl bătrân. Ăsta ne-o-nvăŃat pă noi”.4
Într-un alt basm, cu o structură mai arhaică, şcoala magică
este localizată în mod explicit în lumea subterană. Diavolul îşi face
aici apariŃia dintr-o fântână, care reprezintă poarta de intrare în
şcoala subpământeană. Potrivit relatării, un moş şi o babă, săraci,
hotărăsc să îl dea slugă pe fiul lor făcut la bătrâneŃe, pe care nu aveau
cum să îl crească. PorniŃi la drum spre oraşul cel mai apropiat, moşul
şi băiatul se opresc la o fântână, din care îşi face apariŃia „Doamne-
Apără”, cu care cei doi poartă următorul dialog: „– Unde-ai plecat
cu copilu? – Să-l dau slugă. – Dă-mi-l mie la-nvăŃământ. – Io mi-s
sărac, nu poci să-l dau la-nvăŃământ. – Ba dă-mi-l, că nu-Ńi cer nimic.”5
Fântâna este, în general, investită cu atributul de poartă
către Celălalt Tărâm, ea constituind, dealtfel, cel mai potrivit loc din
cadrul spaŃiului limitat al satului tradiŃional care putea îndeplini o
asemenea funcŃie. O întreagă serie de practici divinatorii desfăşurate
în perioada de deschidere a porŃilor nevăzute ale cerului şi pămân-
tului, de la cumpăna dintre ani, erau îndeplinite, bunăoară, de fetele
dornice să îşi afle ursitul prin utilizarea calităŃilor oraculare ale
fântânilor.

4 Ov. Bîrlea, Antologie de proză populară epică, Bucureşti, 1966, vol. I, p. 493-504
(“Băiatu la şcoala Diavolului).
5 Viorica Nişcov, A fost de unde n-a fost. Basmul popular românesc. Excurs critic şi

texte comentate, Bucureşti, 1996, p. 318 - 321 („Doamne-Apără”).

14
 Ce se întâmplă, de fapt, la şcoala magică? Candidatul la
iniŃiere trebuie să treacă, în primul rând, o probă a cunoaşterii: scrie-
rea, la o masă de piatră, a întregii învăŃături din lume într-o singură
carte. Această distilare a cunoaşterii produce, în paralel, o transfor-
mare interioară a ucenicului însuşi, finalizată doar prin obŃinerea
superiorităŃii faŃă de propriul său maestru. În basmul “Doamne-
Apără”, fenomenul este descris în felul următor:
Maestrul „pune pre ale unsprăce slugi şi face
cămară dă lemne şi le dă foc şi pune copilu pră lemne de-asupra şi-l
arde. Si-atunci caută prin cenuşă; îl află ca un bob de cucuruz.
Atunci-l suflă şi-l face cum o fost ficioru. Zice:
- Ce-ai mai învăŃat, mă?
- Am învăŃat ceva-ceva.
Iar pune pre ale unsprăce slugi, face cămară dă
lemne şi le dă foc. Pune pră copil de-asupra pră lemne şi-l arde. Îl
caută-n cenuşă, îl află cât un bob de grâu, îl suflă, îl învie. Zice:
- Ce-ai mai învăŃat, mă?
- Am învăŃat pră jumătate.”
/.../
“Atuncia iar face cămară dă lemne şi-l pune pră
copil şi-l arde; îl face cenuşă, îl caută şi-l află cât un bob de mei. Îl
suflă şi să face iar copil cum o fost. Atuncia:
- Ce-ai mai învăŃat, mă?
- Am învăŃat cu una mai mult decât tine.”6
Adevăratul înŃeles al învăŃăturii dobândite la şcoala
subpământeană nu poate fi descifrat decât prin participarea directă
la ea, şi datorită transformărilor profunde pe care aceasta le operează
în spiritul aceluia care se supune rigorilor sale. Aceasta este, dealtfel,
o caracteristică definitorie a iniŃierilor autentice. ÎnvăŃătura dobân-
dită de viitorul magician este, dealtfel, una foarte complexă. În afara
atribuŃiilor meteorologice care le sunt atribuite în mod obişnuit,
solomonarii “se uită pe stele”, “ştiu ceti în stele” - cititul în stele fiind
adeseori considerat, în mediile culturale subalterne, o culme a
cunoaşterii. Iată cum îşi descrie un solomonar propriile puteri:
„Eu ştiu gândul la toŃi oamenii, îi ştiu cum îi cheamă, învăŃ
cât e lumea din cărŃi mari, din care nime nu ştie ceti afară de mine.

6 Op. cit., p. 318 - 319.

15
Eu stăpânesc norii cu un căpăstru, care ascultă orbiş de mine, şi
face ce zic eu. Nimănui nu-i iertat să-mi greşească, că am putere să-i
sdrobesc bucatele cu ghiaŃă; pe ori cine îl pot face din om neom.”7

Să reamintim, în acest context, faptul că puterea solomo-

narilor este combătută, în anumite regiuni, de contra-solomonari,
care nu sunt altceva decât nişte solomonari în retragere, care au
renunŃat la viaŃa ascetică şi rătăcitoare, s-au stabilit într-o aşezare şi
şi-au întemeiat o familie. Ei singuri au capacitatea de a-şi înfrunta
mai vechii confraŃi; ei fac acest lucru, protejând comunităŃile care i-
au adoptat, prin utilizarea forŃei magice a fierului. Am amintit, cu o
altă ocazie8, faptul că solomonarul aparŃine unui orizont al elemen-
telor primordiale, din interiorul căruia fierul era încă absent. Nu este,
deci, întâmplător faptul că tocmai fierul constituie cel mai puternic
antidot împotriva acestei magii meteorologice. Acest rol al său ne
poate oferi, de asemenea, un important indiciu asupra îndepărtatei
origini istorice a practicilor la care ne referim: solomonarul pare, pe
baza acestor date, să aparŃină unui nivel cultural mult mai vechi
decât acela al civilizaŃiei dacice şi al cultului zalmoxian, cu care a fost
asociat. Arta magică a solomonarului este una extrem de arhaică. El
este un maestru al separării elementelor, un stăpânitor al stihiilor şi,
de asemenea, al focului natural, calităŃi care au făcut posibilă asocie-
rea sa cu sfinŃii populari care-i substituie pe vechii „zei ai furtunii”.
Este posibil ca şi în practica formării străvechilor „gonitori de nori”
să fi existat o perioadă de recluziune individuală – frecvent întâlnită,
dealtfel, în iniŃierea şamanică – desfăşurată, cel mai probabil, în
peşteri. Motivul „şcolii de magie” trebuie pus, însă, în legătură cu o
structură organizatorică de tip religios, în cadrul căreia era practicată
recluziunea subterană şi se realiza contactul cu divinităŃile tărâmului
subpământean. O asemenea formă de iniŃiere a fost identificată de
Mircea Eliade, pe baza mărturiilor autorilor antici, în cultul dacic al
lui Zalmoxis9.

7 Tr. German, op.cit., p. 144.

8 T. Sălăgean, Arta manipulării elementelor în cultura tradiŃională. Tehnică magică şi
tehnică pozitivă, în „Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, 1997, serie
nouă, Cluj-Napoca, 1997, p. 249-258.
9 M. Eliade, De la Zalmoxis la Gengis-Han, Bucureşti, 1995, p. 35-36.

16
 ŞCOALA MAGICĂ.
INIłIEREA SUBPĂMÂNTEANĂ A
SOLOMONARULUI

SupravieŃuitor al unui sistem religios arhaic, solomonarul

(gonitor de nori, zgrăbunŃaş, zgrimniŃeşetc.) este, în cultura tradiŃională
românească din Transilvania, un tip de magician cu atribuŃii prepon-
derent meteorologice. Mediator între cele două lumi, solomonarul
era, în acelaşi timp, un maestru al manipulării magice a elementelor,
un stăpânitor al stihiilor şi al balaurilor atmosferici. Pentru a intra în
posesia puterilor care îl făceau atât de temut şi de respectat,
solomonarul trebuia să parcurgă un misterios şi îndelungat stagiu
iniŃiatic pentru a dobândi acea „învăŃătură care este garanŃia puterii
sale de excepŃie”10. ÎnvăŃătura magică era obŃinută într-o şcoală de
magie („de şolomonărie”), în care ucenicul vrăjitor deprindea, printre
altele, puterea sa asupra fenomenelor atmosferice; într-un mod care ar
putea părea, la o primă vedere, paradoxal, această şcoală de magie
era una subpământeană. După o credinŃă din MunŃii Apuseni, şolomo-
narii, „după ce au gătat de învăŃat toate cărŃile din lumea asta, au
mers într-o Ńară tare depărtată, dela Răsărit, aici au stat într-o peşteră
şi au scris la o masă de piatră toată învăŃătura din lume într-o carte.
Din peştera aceasta apoi Dumnezeu, fiindcă în lume au fost ca neşte
sfinŃi, i-a înălŃat în nori, şi acum ei conduc norii după cum voiesc.
Când îi conduc au într-o mână o cârjă, în cealaltă au cartea, care
cuprinde învăŃătura lumii, şi pe care au scris-o ei în peşteră la masa
cea de piatră.”11
Calea solomonarilor este, aşadar, o cale a cunoaşterii.
Timpul consacrat acestei învăŃături este, în general, de 7 ani: „După
7 ani de învăŃătură iasă din şcoală învăluiŃi în neguri şi Ńinâmdu-se cu
mâinile de un fuior lung de nor, care îi scoate în lumea noastră din

10 Mihai Coman, Sora Soarelui. SchiŃe pentru o frescă mitologică, Bucureşti, Albatros,
1983, p. 121.
11 Traian German, Meteorologie populară, Blaj, f.a., p. 144.

17
celălalt tărâm /sb.ns./, îmbrăcaŃi tot cu vesmintele cu cari au intrat”12;
„Dela Bedeleu o fost un copil sărac şi unu din hăia l-o luat şi după
şapte ani l-o mai întâlnit oamenii şi era cam pământiu. Si n-o spus
nimic, nimeni n-o ştiut unde o fost. Da s-o sfădit odată cu o muere.
Şi ferească Dumnezeu ce furtună o picat pe sat. Atunci o ştiut,
iacă unde o fost Iacob”13. Dintre cei 7 sau 10 copii care intră, pentru
învăŃătură, la şcoala şolomonărească, unul rămâne acolo timp de cel
puŃin încă o generaŃie: „...şolomonarii se fac la Cheia Aiudului într-o
peşteră. Se bagă şapte copii şi ies numai şase. Unul rămâne să înveŃe
şi pe ceilalŃi. Dar nu ştiu care rămâne”14; “Din cei 7 sau 9 ucenici,
care intră o dată, întotdeauna unul piere acolo, aşa că se’ntorc numai
6 sau 8”15.
Fiind o şcoală de magie, şcoala şolomonărească are proprieta-
tea de a apare şi de a dispare în mod misterios. Maestrul vrăjitor este
identificat uneori cu Necuratul însuşi: Un om, nici bogat, nici sărac,
hotărăşte să îşi dea copilul la o şcoală comercială sau de meserii. În
drum spre oraş, trecând printr-o pădure, tatăl şi fiul întâlnesc un
„domn” care le spune: „Uite, eu chiar sunt profesor de şcoală ş-am
destui băieŃi aici la şcoală”. Şcoala, frumoasă „ca on palat”, se află
într-o poiană din pădure. Omul lasă băiatul acolo, cu condiŃia ca la
sorocul de un an să aducă 100 de arginŃi. După ce pleacă, cade însă
pe gânduri, amintindu-şi că trecuse de mai multe ori prin acea
pădure, fără să fi remarcat existenŃa şcolii. Se întoarce, şi constată că
şcoala dispăruse. După trei ani de învăŃătură, băiatul este eliberat, în
sfârşit, de „profesorul” lui, şcoala apărând şi dispărând în acelaşi
mod misterios. Întrebat de tatăl său ce fel de şcoală a fost aceasta,
băiatul răspunde: „Tată, asta-i şcoala dracilor aici. Profesoru ăsta o
fost chiar tartaronu-ăl bătrân; /.../ ăsta ne-o-nvăŃat pă noi”16.
Într-un alt basm, cu o structură mai arhaică, şcoala magică
este localizată în mod explicit în lumea subterană. Diavolul îşi face

12 Ibidem, p. 145.
13 Gh. Pavelescu, Cercetări asupra magiei la românii din MunŃii Apuseni, 1945, p.29,
n. 4.
14 Ibidem, p. 29.
15 Tr. German, loc. cit.
16 Ov. Bîrlea, Antologie de proză populară epică, Bucureşti, 1966, vol. I, p. 493-504

(„Băiatu la şcoala Diavolului”).

18
aici apariŃia dintr-o fântână, care reprezintă poarta de intrare în
şcoala subpământeană: Un moş şi o babă, săraci, fac un copil la
bătrâneŃe. Neavând cum să-l crească, hotărăsc să îl dea slugă. Pe
drum, moşul şi băiatul se opresc la o fântână, din care îşi face
apariŃia „Doamne-Apără”: „Unde-ai plecat cu copilu?” „Să-l dau
slugă”. „Dă-mi-l mie la-nvăŃământ”. „Io mi-s sărac, nu poci să-l dau
la-nvăŃământ”. „Ba dă-mi-l, că nu-Ńi cer nimic”.17
Înainte de a încerca să aflăm ce se întâmplă, de fapt, în
şcoala subpământeană, să încercăm să stabilim coordonatele unui
portret standard al candidatului la iniŃierea magică. În primul rând,
eroul coborârii este sărac, sau, în cazurile ceva mai fericite, are o
condiŃie socială care se apropie de medie. Nu de puŃine ori, este un
copil făcut la bătrâneŃe. El are, aşadar, o familie, una care îl creşte
până la o anumită vârstă, dar care nu mai are posibilitatea de a-l
întreŃine în continuare. PărinŃii nu îl abandonează, dar caută o soluŃie
onorabilă pentru a se elibera de povara pe care el o reprezintă: îl dau
slugă sau, în variantele mai moderne, îl trimit la învăŃătură. Astfel, de
la o vârstă destul de fragedă, tânărul candidat la iniŃiere rupe legătu-
rile cu mediul familial căruia îi aparŃinuse, şi aceasta prin chiar voinŃa
părinŃilor săi, care îl încredinŃează ei înşişi maestrului şcolii magice.
Originea socială modestă şi ruperea legăturilor cu mediul familial
constituie, prin urmare, condiŃii necesare pe care trebuie să le
îndeplinească candidatul la iniŃierea magică.
Ce se întâmplă, de fapt, la şcoala magică? Candidatul la
iniŃiere trebuie să treacă, în primul rând, o probă a cunoaşterii:
scrierea, la o masă de piatră, a întregii învăŃături din lume într-o
singură carte. Este vorba, aici, despre un proces de concentrare a
cunoaşterii, de distilare a ei, de reducere a ei la o esenŃă care asigură
transformarea ei în putere. Această distilare a cunoaşterii produce, în
paralel, o transformare interioară a ucenicului însuşi. În basmul
„Doamne-Apără”, fenomenul este descris în felul următor: Maestrul
„pune pre ale unsprăce slugi şi face cămară dă lemne şi le dă foc şi
pune copilu pră lemne de-asupra şi-l arde. Si-atunci caută prin
cenuşă; îl află ca un bob de cucuruz. Atunci-l suflă şi-l face cum o
fost ficioru. Zice: „Ce-ai mai învăŃat, mă?” „Am învăŃat ceva-ceva”.

17 Viorica Nişcov, op.cit., p. 318-321 („Doamne-Apără”).

19
Iar pune pre ale unsprăce slugi, face cămară dă lemne şi le dă foc.
Pune pră copil de-asupra pră lemne şi-l arde. Îl caută-n cenuşă, îl
află cât un bob de grâu, îl suflă, îl învie. Zice: „Ce-ai mai învăŃat,
mă?” „Am învăŃat pră jumătate”. /.../ “Atuncia iar face cămară dă
lemne şi-l pune pră copil şi-l arde; îl face cenuşă, îl caută şi-l află cât
un bob de mei. Îl suflă şi să face iar copil cum o fost. Atuncia: „Ce-
ai mai învăŃat, mă?” „Am învăŃat cu una mai mult decât tine”18.
Raritatea unor asemenea informaŃii pare să arate că ceea ce
se petrece la şcoala subpământeană este, în realitate, de nepătruns,
de nezugrăvit, de negrăit. Aceste lucruri nu pot fi spuse, ele pot fi
doar sugerate. Adevăratul înŃeles al acestei învăŃături nu poate fi
descifrat decât prin participarea directă la ea, şi datorită transformă-
rilor profunde pe care aceasta le operează în spiritul aceluia care se
supune rigorilor sale. Aceasta este, fără îndoială, o caracteristică
definitorie a iniŃierilor autentice. ÎnvăŃătura dobândită de viitorul
magician este, dealtfel, îndeajuns de complexă. În afara atribuŃiilor
meteorologice care le sunt atribuite în mod obişnuit, solomonarii
„se uită pe stele”, „ştiu ceti în stele”. Iată cum îşi descrie un solomo-
nar propriile puteri: „Eu ştiu gândul la toŃi oamenii, îi şitu cum îi
cheamă, învăŃ cât e lumea din cărŃi mari, din care nime nu ştie ceti
afară de mine. Eu stăpânesc norii cu un căpăstru, care ascultă orbiş
de mine, şi face ce zic eu. Nimănui nu-i iertat să-mi greşească, că am
putere să-i sdrobesc bucatele cu ghiaŃă; pe ori cine îl pot face din om
neom.”19
Pentru a putea intra definitiv în stăpânirea acestor puteri şi
a acestei cunoaşteri aproape desăvârşite, ucenicul vrăjitor mai are,
însă, de trecut un obstacol care reprezintă o adevărată probă a
cuceritorului: înfrângerea propriului său maestru. Paradoxal, după
întreg acest parcurs, victoria este obŃinută nu doar prin aruncarea în
luptă a unui plus de forŃă magică, rezultat al unei cunoaşteri mai
adânci decât aceea în posesia căreia se afla Maestrul său, ci şi prin
implicarea unui factor care, pe lângă faptul că îi oferă ucenicului un
anumit tip de putere pe care urmăritorul său nu o posedă, contribuie
şi la redobândirea umanităŃii sale, pusă, pe undeva, sub semnul

18 Op. cit., p. 318 - 319.

19 Tr. German, op.cit., p. 144.
20
întrebării datorită companiei în care evoluase în tărâmul subpămân-
tean: este vorba despre iubirea care îi asigură tânărului magician
alianŃa şi inima prinŃesei. Prin această victorie, el îşi asigură nu doar
eliberarea de sub stăpânirea Maestrului său, ci şi recuperarea statu-
tului său de fiinŃă socială, alterat în urma îndelungatului stagiu
iniŃiatic petrecut în lumea de dincolo: Ucenicul, transformat în peşte,
este urmărit de Doamne-Apără, care se transformase într-o vidră.
La vad, întâlneşte o fată de împărat. „Fată, fată! Mă fac inel dă aur în
degetu tău. Cine mă va cere, să nu mă dai”. S-ajunge Doamne-
Apără: „Fată, fată! Dă-mi inelu, că-i a meu!” Să Ńine dă ea pân acasă.
Şi o zis copilu: „Când o fi să mă dai, odată să mă scoŃi din deget şi să
mă lepezi şi să zici aşa: ‘Na, facă-se curŃile tale pline de mei!’” Atunci
el o Ńine una: „Dă-mi inelu că-i a meu!” Şi face-o lăută dă tuleu şi
zise în lăuta aia dă tuleu: „Dă-mi inelu, că-i a meu!” Di la o vreme
zise-mpăratu: „Fată, dar dă-i inelu ăla, c-or mai fi inele ca ăla, că nu
mai putui să mă odihnesc”. Atunci odată-l ia şi-l leapădă şi să făcură
curŃile lu-mpăratu pline dă mei. Doamne-Apără s-o făcut un răŃon şi
mânca la mei. Şi mâncă şi mâncă, şi-ntr-o crăpătură o rămas tri
boabe. Nu le-o văzut. Atunci di la tri boabe odată sare copilu şi, poc,
în şalele răŃonului. RăŃonu zise: „Mai dă-i odată!” Şi copilu zise: „O
dată m-am făcut şi-o dată dau”. Cu vorba aia o ştiut copilu mai mult
ca Doamne-Apără. Atunci o şi crăpat răŃonu dă ciudă.”20
Basmul propune, prin urmare, un model ideal al vrăjitorului
care îşi redobândeşte umanitatea ca urmare a relaŃiei sale cu prinŃesa.
Să reamintim, în acest context, faptul că puterea solomonarilor este
combătută, în anumite regiuni, de o categorie de „contra-solomo-
nari”, solomonari în retragere, care au renunŃat la viaŃa ascetică şi
rătăcitoare, s-au stabilit într-o aşezare şi şi-au întemeiat o familie. Ei
singuri au capacitatea de a-şi înfrunta mai vechii confraŃi; ei fac acest
lucru, protejând comunităŃile care i-au adoptat, prin utilizarea forŃei
magice a fierului.
Solomonarul aparŃine, aşadar, unui orizont al elementelor
primordiale, din interiorul căruia fierul era încă absent. Nu este, deci,
întâmplător faptul că tocmai fierul constituie cel mai puternic
antidot împotriva acestei magii meteorologice. Acest rol al său ne

20 Viorica Nişcov, op. cit., p. 319-321.

21
poate oferi, de asemenea, un indiciu asupra originilor îndepărtate a
practicilor la care ne referim: solomonarul pare să aparŃină unui nivel
cultural mai vechi decât acela al civilizaŃiei dacice şi al cultului
zalmoxian, cu care a fost uneori asociat. Reprezentantul cel mai tipic
al magiei neolitice trebuie considerat olarul, cel dintâi „făuritor al
civilizaŃiei”, maestru al împreunării elementelor primordiale şi
stăpânitor al focului civilizator – această din urmă funcŃie fiindu-i,
ulterior, confiscată de către metalurgist. FaŃă de arta magică a
olarului, aceea a solomonarului pare a fi una chiar mai arhaică. El
este un maestru al separării elementelor, un stăpânitor al stihiilor şi,
de asemenea, al focului natural, calităŃi care au făcut posibilă asocie-
rea sa cu vechii „zei ai furtunii”. Este posibil ca în practica formării
străvechilor „gonitori de nori” să fi existat o perioadă de recluziune
individuală – frecvent întâlnită, dealtfel, în iniŃierea şamanică –
desfăşurată eventual în peşteri. Motivul „şcolii de magie” trebuie pus
însă, probabil, în legătură cu străvechi structuri magico-religioase, în
cadrul cărora era practicată recluziunea subterană în scopul realizării
contactului cu divinităŃile tărâmului subpământean.

22
 CONTRIBUłII LA STUDIEREA MITOLOGIEI
COMORII

Într-o lucrare consacrată iniŃierii subpământene în

cultura tradiŃională românească am propus identificarea a patru
tipuri fundamentale de coborâri iniŃiatice în Tărâmul subpămân-
tean, clasificate după cum urmează: 1. o cale magică1 (iniŃierea
subpământeană a solomonarului) care are drept scop dobândirea
de către ”ucenicul-vrăjitor”, în urma unui îndelungat stagiu iniŃia-
tic, a unei puteri de natură magică şi a cunoştinŃelor necesare
pentru exercitarea ei; 2. o cale regală în cadrul căreia, în urma unei
incursiuni războinice în lumea subpământeană, finalizată prin
înfrângerea fiinŃelor malefice care o populează, obŃinerea puterilor
acestora şi eliberarea prinŃeselor răpite, eroul dobândeşte o putere
suverană pe care o va exercita la întoarcerea sa în lumea de sus; 3. o
iniŃiere feminină, a cărei caracteristică majoră constă în schimbarea
statutului eroinei, care îşi depăşeşte condiŃia de fată pentru a o
dobândi pe acceea de femeie, şi care se realizează, în general,
printr-o experienŃă sexuală în compania fiinŃelor fantastice din
Celălalt Tărâm şi, în sfârşit, 4. o cale a comorii - pe care o vom
aborda în cele ce urmează - paradoxală şi atipică, în cadrul căreia
eroul dobândeşte, în urma unei coborâri (sau, cel puŃin, printr-un
contact parŃial cu Celălalt Tărâm) o comoară alcătuită din obiecte
din aur, reprezentând o formă materială de manifestare a unei
sacralităŃi misterioase şi, odată cu trecerea timpului, mereu mai
puŃin înŃelese.
Trăsătura fundamentală a acestor iniŃieri subpământene -
pe care le-am definit ca fiind stagii sau trasee iniŃiatice, mai mult sau
mai puŃin îndelungate, parcurse de către personaje aparŃinând lumii noastre
într-un fabulos univers paralel subteran, cu scopul dobândirii unor cunoştinŃe,

1 Asupra iniŃierii magice, v. şi lucrarea noastră ContribuŃii la studierea mitologiei

iniŃierii subpământene în cultura tradiŃională românească, în curs de apariŃie în
”Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei”, serie nouă, II, 1998.
23
puteri sau obiecte miraculoase menite să le transforme în mod radical destinul
- este constituită de transformarea radicală a condiŃiei eroului lor.
Eroii coborârilor reuşite în Celălalt Tărâm sunt, întotdeauna, săracii,
orfanii sau chiar infirmii; ei, reuşesc prin activarea mecanismelor
magice ale lumii de dincolo, să intre în posesia cunoaşterii, puterii
sau bogăŃiei care nu le-ar fi fost niciodată accesibile prin mijloacele
obişnuite ale lumii noastre. În schimb, o coborâre realizată de un
autentic fiu de împărat are, dimpotrivă, consecinŃe dintre cele mai
nefaste asupra destinului acestuia, asupra căruia acŃionează în mod
negativ. Un exemplu dintre cele mai cunoscute, căruia i s-ar putea
adăuga multe altele, ni-l oferă Povestea lui Harap-Alb, al cărui erou
de neam crăiesc ajunge slugă a Spânului în urma coborârii într-o
fântână2 (fântâna fiind investită, în general cu calitatea de poartă
de intrare în Celălalt Tărâm), reuşind să-şi recâştige statutul iniŃial
doar prin moartea stăpânului său şi prin propria sa moarte şi
reînviere.
Spre deosebire de primele trei tipuri de experienŃe menŃio-
nate - cu care păstrează în comun condiŃia modestă a eroului şi
transformarea radicală pe care destinul acestuia o înregistrează - calea
comorii se individualizează prin câteva trăsături care trebuie
subliniate din capul locului: ea este, în primul rând, o cale parado-
xală, care îi privilegiază pe cei înzestraŃi cu trăsături care ar fi
considerate defecte în cazul celorlalte coborâri; ea nu răsplăteşte
căutarea, voinŃa, curajul şi perseverenŃa, căutătorii comorilor nefiind,
în general, aceia care le şi descoperă. În al doilea rând, probele
iniŃiatice - care sunt criterii de selecŃionare a descoperitorului
comorii - se desfăşoară în afara lumii subpământene. Ele

2 Ion Creangă, Opere, Bucureşti, ed. Minerva, 1972, p. 121-123: ”...şi numai

iaca ce dau de o fântână cu ghizdele de stejar şi cu un capac deschis în laturi.

Fântâna era adâncă şi nu avea nici roată, nici cumpănă, ci numai o scară de coborât până
la apă.” Spânul coboară el, cel dintâi, în fântână, apoi îl ademeneşte pe Harap-
Alb să intre şi el pentru a se răcori. Astfel, prin coborârea în fântâna magică,
sluga va deveni stăpân, iar stăpânul - slugă. ”Fiul craiului, boboc în felul său la
trebi de aieste, se potriveşte Spânului şi se bagă în fântână, fără să-l trăsnească
prin minte ce i se poate întâmpla. Şi cum sta el acolo de se răcorea, Spânul
face tranc! capacul pe gura fântânei, apoi se suie deasupra lui /.../ Fiul
craiului, văzându-se prins în cleşte şi fără nici o putere, îi jură credinŃă şi
supunere întru toate, lăsându-se în ştirea lui Dumnezeu...”.
24
constituie fie condiŃii prealabile, arareori îndeplinite în totalitate
(sărăcia, munca, curăŃenia sufletească, lipsa totală a lăcomiei şi,
prin urmare, absenŃa elementului intenŃional), fie condiŃii care
urmează a fi îndeplinite după descoperirea comorii şi a căror
nerespectare prilejuieşte pierderea ei. Descoperitorii comorilor
beneficiază, în general, de condiŃia purităŃii rituale. Ei sunt copii3,
fete4, femei bătrâne5 care duc oile sau vacile la păscut. În cazul în
care ei se reîntorc, împreună cu părinŃii sau cu autorităŃile - aşadar
în cazul apariŃiei factorului intenŃional - Comoara nu li se mai
arată. Există situaŃii în care căutătorii de comori încearcă să se
folosească de puritatea unor copii pentru a reuşi în căutarea lor6;
în general, însă, în aceste cazuri, întreprinderea eşuează. Sinteti-
zând, Tudor Pamfile alcătuieşte următorul portret al descoperitorului
de comori: ”trebuie să fie un om credincios în cele sfinte, curat şi
bun la inimă, căci Dumnezeu nu îndreaptă pasul spre bogăŃie
tuturor păcătoşilor”7. CredinŃa în Comoară este, aşadar, o credinŃă
în răsplata pe care puterea divină o acordă, în această viaŃă, celui
credincios.
Comoara nu se lasă descoperită, ci îşi alege ea însăşi
descoperitorul. Descoperirea ei poate fi comparată, din acest
punct de vedere, cu uniunea mistică, cu acordarea harului divin.
Se pot oferi, în acest sens, numeroase exemple de viziuni sau
experienŃe mistice realizate sub forma apariŃiei sau a dobândirii

3 Unui copil care ducea oile la păşunat pe munte îi apare, pe neaşteptate, ”on

oraş frumos”. Copilul intră într-o ”casă mare”, de unde ia două mere de aur.
Reîntorcându-se împreună cu mama sa, constată că oraşul dispăruse. Maria
IoniŃă, Cartea vâlvelor. Legende din MunŃii Apuseni, p. 137-138.
4 Ibidem, p. 123
5 Ibidem, p. 122-123, 124 etc.
6 Dacă comorile sunt necurate, ”un băiat din gemeni îşi unge unghiile de la

degetele cele groase ale ambelor mâini cu mir sfinŃit, se duce apoi peste locul
unde se află comoara şi se uită prin unghiile cele unse, vede comoara, şi
atunci, fie ea orişideciine păzită, o poate lua” - S. Fl. Marian, Sărbătorile la
români, III, p. 249-250; T. Pamfile, Mitologie românească, Ed. Alfa, Bucureşti,
1997, p. 409. Trei căutători de comori din MunŃii Apuseni se folosesc de
serviciile unei fete de 6-7 ani, care ”să uita pân unghie la dejet şi vide banii”.
Însă, din pricina faptului că unul dintre căutători era ”om rău”, Vâlva Comorii
nu îi lasă să ajungă la bani - Maria IoniŃă, op. cit., p.141-142.
7 Tudor Pamfile, Mitologie românească, Ed. Alfa, Bucureşti, 1997, p. 398.

25
unei comori, provenind din diferite epoci istorice şi spaŃii cultu-
rale8. Tipul de sacralitate reprezentat de Comoară este unul
extrem de arhaic; el este legat de lumea subpământeană, de
”Celălalt Tărâm” care, aşa cum o arată şi denumirea sa, pare să fi
fost imaginat, într-un univers mitologic arhaic, ca fiind singura
lume paralelă cu a noastră, sau cel puŃin, singura în care iniŃierea se
putea produce.
În tipul cel mai arhaic de legende referitoare la comori,
obŃinerea acestora putea fi realizată doar printr-o coborâre în
lumea subpământeană. Comoara însăşi era, iniŃial, imaginată ca
fiind o ”casă”9, o ”pivniŃă” sau un ”palat” subpământean, care nu
erau puse în legătură cu o anumită personalitate sau epocă istorică,
apariŃia ei nefiind datorată vreunei intervenŃii umane. Chiar
variantele desacralizate ale mitului Comorii înregistrează o diferen-
Ńă între banii ascunşi de oamenii obişnuiŃi şi aceia îngropaŃi de
”împăraŃi”, a căror putere, fiind de origine divină păstrează încă o
legătură tainică cu lumea de dincolo. Potrivit lui Tudor Pamfile,
”oamenii de rând” îşi îngropau averile în vase (ceaune de schijă
sau de tuci, oale sau ulcioare de pământ ars, dar mai ales în
”căldări” de ramă cu toartă) în timp ce comorile împăraŃilor erau

8 Oferim ca exemplu prima viziune a misticului german Jakob Böhme (1575-

1624): fiind pe câmp i-a apărut, între nişte tufe, imaginea unui vas cu galbeni; de
uimire a părăsit locul; revenind ulterior nu a mai găsit nimic - Jakob Böhme,
Aurora sau răsăritul care se întrezăreşte, Bucureşti, Ed. ŞtiinŃifică, 1993, Studiu
introductiv de Rodica Croitoru, p. 5. Şi mai interesantă este, din acest punct de
vedere, experienŃa mistică a lui Joseph Smith jr. (1805-1844), întemeietorul sectei
mormonilor (Biserica lui Isus Christos a sfinŃilor zilelor din urmă): în urma apariŃiilor
repetate a îngerului Moroni şi a indicaŃiilor primite de la acesta, Joseph Smith jr.
descoperă, în anul 1823, în apropierea oraşului Manchester, statul New York,
într-o colină numită Cumorah, un număr de tăbliŃe de aur acoperite cu o scriere
necunoscută, asemănătoare hieroglifelor egiptene, precum şi două cristale de
rocă (Urim şi Thummim); cu ajutorul cristalelor, el reuşeşte să descifreze
tăbliŃele, publicând, în 1830, Cartea lui Mormon, textul de bază al noii religii; după
aceasta, îngerul Moroni reapare, solicitând înapoierea tăbliŃelor. Rosemary Ellen
Guiley, The Harper’s Encyclopedia of Mystical and Paranormal Experience, San
Francisco, 1991, p. 103-104.
9 ”comoara este o casă plină cu bani/.../ ascunsă în pământ, încuiată cu uşi

bune de fier şi puse lacăte foarte mari, care nu se pot descuia decât cu floarea
feregei”; Ion Muşlea, Ovidiu Bârlea, Tipologia folclorului. Din răspunsurile la
chestionarele lui B.P. Hasdeu, Bucureşti, Ed. Minerva, 1979, p. 468.
26
ascunse ”în beciuri mari, tainiŃe adânci”, ale căror uşi erau din fier,
lacătele neputându-se descuia decât cu mare greutate10. În sud-
vestul Transilvaniei, Comoara se află într-un fabulos palat
subpământean, a cărui descriere a fost înregistrată de Ovid
Densuşianu la sfârşitul secolului trecut: ”Se zice că în interiorul
piscului Orlea se află un palat minunat, care-i plin de toate avuŃiile
şi scumpeturile lumii. Palatul, întreg de aur, acoperit cu diamant,
uşile, mesele, scaunele, toate din aur, bătute cu pietre scumpe,
podelele de argint, iar în palat, pe tronuri strălucitoare ca soarele,
şed împăraŃi cu coroanele pe cap, rezemaŃi pe toiege. Încolo, prin
palat, vrafuri de galbeni de-Ńi iau ochii”11.
AparŃinând unui spaŃiu sacru, Comoara primordială nu
este supusă curgerii fireşti a timpului „profan”. Potrivit unei legende
din MunŃii Apuseni, o bătrână care îşi ducea vacile la păscut intră în
„pemniŃa” comorii. În urma ei, porŃile se închid. ”Şi o stat ie acolo şi
i-o fost bine. Cine şti cât o stat, da ei i s-o părut c-o stat numa-on
pic. Când o ieşit de acolo, n-o mai fost oamini să-i cunoască ie. Nu
ştiu câŃ ai trecuse, da n-o mai fost oamini cunoscuŃ. Era alt rând de
oamini, atâta o stat ie acolo”12. Într-o naraŃiune similară, două fete
care duceau vitele la păscut pătrund, şi ele, în spaŃiul miraculos al
Comorii: ”Ş-o stat acolo c-o fost fain. Nici nu le-o fost foame, nici
sete, nici somn, c-o fost cea mai frumoasă cameră cu tot ce-o avut
/.../ Şi când o ieşit, tăt tinere o ieşit, da’ trecuseră ai mulŃ. O ieşit
bogate, da’ trecuse tineretu care-l ştieu ele”13. Reprezentând ea însăşi
o emanaŃie a unei forŃe sacre, într-un fel puŃin cunoscut şi puŃin
explicat, Comoara ar putea fi ea însăşi aceea care generează o

10 Tudor Pamfile, Mitologie românească, Ed. Alfa, Bucureşti, 1997, p. 382.

11 O. Densuşianu, TradiŃii şi legende populare, Bucureşti, p. 59-60, apud Pamfile,
op. cit., p. 416. O descriere asemănătoare a palatului subpământean ne-a fost
comunicată de Iosif Petea (căutător de comori) din satul GalaŃi, comuna Pui,
jud. Hunedoara, în anul 1990. În aceeaşi regiune, Romulus Vulcănescu -
Mitologie română, Ed. Academiei, Bucureşti, 1987, p. 470 şi harta de la p. 467 -
a identificat ”circa 20 de mitonime criptice care pretind a desemna lăcaşurile unor
comori importante în istoria românilor, păstrate secrete, prin tradiŃie, în unele
sate de munte. Este vorba despre Comorile lui Decebal şi Comorile taraboştilor lui”.
12 Maria IoniŃă, Cartea vâlvelor. Legende din MunŃii Apuseni, Cluj-Napoca, Ed.

Dacia, 1982, p. 122-123.

13 Ibidem, p. 123.

27
asemenea suspendare a acŃiunii timpului, această integrare într-un
prezent etern14.
Asemenea tradiŃii şi credinŃe sunt cele care ne oferă cele
mai clare indicii asupra identităŃii originare dintre spaŃiul Comorii
şi Celălalt Tărâm. Avem însă numeroase alte argumente care
pledează pentru sacralitatea originară a Comorii. Comorile ard
(sau, în unele cazuri, porŃile lor se deschid) în nopŃile marilor
sărbători15, în acelaşi timp în care se produce deschiderea ceruri-
lor. Comoara are, de asemenea, o serie de corespondente cereşti
(constelaŃiile ”Comoara lui Iov”, ”Dracul cu comoara”, ”Sfredelul
şi comoara”)16. Între aceste două lumi (cerească şi subpămân-
teană) există o relaŃie cu totul specială. Potrivit unor tradiŃii ”în
noaptea Paştilor se suie câte un om într-un arbore înalt şi ascultă
când toacă în cer; dacă aude, se crede că va avea noroc la săpat
comori”17. Capacitatea de a auzi toaca din cer (numită şi ”toaca lui
Dumnezeu”, ”toaca Raiului”)18 constituie însă indiciul posesiei

14 Aurul asociat cu eternitatea, cu nemurirea.

15 Comoara din muntele Orlea se deschide ”o dată pe an, şi anume când dă
întâi în toacă, în ziua de Paşti”; porŃile sale rămân deschise ”cât Ńine serviciul
divin în ziua de Paşti” - O. Densuşianu, TradiŃii şi legende populare, Bucureşti, p.
59-60, apud Pamfile, Mitologie românească, Ed. Alfa, Bucureşti, 1997, p. 416.
Tudor Pamfile identifică 12 sărbători în legătură cu care este pusă arderea
comorilor: Sf. Vasile, Blagoveştenia, Floriile, Joia Mare, Paştele, Sf. Gheorghe,
Ispasul, Rusaliile, Sf. Petru, Sf. Ilie, Sf. Dumitru şi Crăciunul; op. cit., p. 395-
396. Ion Ghinoiu (Vârstele timpului, Chişinău, 1994, p. 149-150) subliniază şi el
legătura dintre arderea comorilor şi deschiderea cerurilor în perioada
sărbătorilor de iarnă, consemnând şi credinŃa potrivit căreia în acelaşi interval
s-ar fi produs şi deschiderea mormintelor; momentul ”cel mai favorabil
pentru descoperirea comorilor” era însă noaptea de Sângiorz (ibidem, p. 275).
În legătură cu arderea comorilor în noaptea de Sf. Gheorghe, v. şi S.Fl.
Marian, Sărbătorile la români. Studiu etnografic, vol. III (Cincizecimea), Bucureşti,
Institutul de Arte Grafice, 1901, p. 241-258; Adrian Fochi, Datini şi eresuri
populare de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Răspunsurile la chestionarele lui Nicolae
Densuşianu, Bucureşti, Ed. Minerva, 1976, p. 294; I. Muşlea, Ov. Bârlea, op. cit.,
p. 362, 468 (pe lângă Sf. Gheorghe, este menŃionată aici şi ”noaptea de
Ovidenie”) etc.
16 I. Muşlea, Ov. Bârlea, op. cit., p. 133.
17 I. Muşlea, Ov. Bârlea, op. cit., p. 142.
18 Ibidem, p. 138-139.

28
unor capacităŃi extraordinare, şi, mai ales, acela al existenŃei unui
foarte bun raport cu divinitatea. Cei care aud toaca sunt oameni
”buni la Dumnezeu, fără păcate”, ”drepŃi” sau ”năzdrăvani”; o
mai pot auzi, de asemenea, ”fetele virgine”, ”ciobanii” şi oamenii
foarte învăŃaŃi19. Ascultarea ei constituie, în modul cel mai evident,
o experienŃă de natură mistică: ”Omul care aude toaca din cer e
cel mai credincios de pe pământ”; ”cine aude toaca din cer e
sfânt”, ”i se iartă orice păcate”20. Datorită credinŃei şi a sfinŃeniei
sale el va putea obŃine, pe lângă iertarea de păcate, şi o răsplată
folositoare în această lume21. În acest caz, accesul la Comoară este
condiŃionat de capacitatea comunicării cu lumea cerească. În
aceeaşi ordine a lucrurilor se înscriu şi credinŃele referitoare la
Curcubeu care, înzestrat fiind de Dumnezeu cu misiunea de a
”sorbi” apa din mări, râuri sau fântâni şi de a o ridica la cer pentru
a produce ploaia, constituie un mijlocitor, o punte de unire între
lumea cerească şi tărâmul subpământean. Oamenii care merg
până la el goi, în genunchi şi în coate sau de-a tăvălugul, oamenii
care trec pe sub el vor dobândi - în afara androginiei, a cunoaşterii
viitorului, a puterii de a se transforma în orice animal etc. - şi
capacitatea de a descoperi comori22.
Din caracterul sacru al Comorii derivă puterile şi feno-
menele extraordinare care îi sunt atribuite şi pe care ea le
generează. Unul dintre aceste fenomene este constituit de arderea
comorilor (cu marele număr de variante legate de culorile flăcării
şi de semnificaŃia acestora, momentele în care ea îşi face apariŃia
etc.), care se produce în ajunul marilor sărbători şi, mai ales, în
noaptea de Sf. Gheorghe23. Comoara ”arde” pământul de deasu-
pra ei, calcinează pietrele aflate acolo; para ei nevăzută arde
verdeaŃa24. Se mai crede că aceluia care doarme deasupra unei

19 Ibidem, p. 140-141.
20 Ibidem, p. 140.
21 Dacă acel care aude această toacă ”ar cere orice de la Dumnezeu (bani, vite

etc.), Dumnezeu îndată i-ar da”. Loc. cit.

22 Ibidem, p. 150-155 (”Cine trece pe sub el, va găsi o comoară acolo unde se

va opri”; ”Cine merge gol până unde bea Curcubeul găseşte o pungă cu
galbeni”, ”inele, bani, pâine, colaci” etc.)
23 T. Pamfile, op. cit., p. 394-396.
24 T. Pamfile, op. cit., p. 405

29
comori i se albeşte părul; cel care trece întâmplător pe deasupra ei
este ”fript” de dogoarea Comorii25. EmanaŃiile ei misterioase,
puterea ei secretă pot genera nebunia26. Căutătorii comorilor au
întotdeauna de înfruntat mari riscuri, datorită forŃelor misterioase
care învăluie obiectul căutării lor27. Asemeni altor manifestări ale
sacrului, Comoara face să se dezvăluie adevăratul caracter al acelora
care intră în contact cu ea. De cele mai multe ori, căutătorii
Comorii ajung să se certe sau chiar să se ucidă între ei28. Desco-
perirea ei de către oameni care nu posedă necesara curăŃenie
spirituală devine astfel imposibilă29.
Comoara este întotdeauna ”păzită” de ”gardieni” aparŃi-
nând Celuilalt Tărâm. Acestor spirite ale comorii, care purtau
diferite denumiri (Ştimă, Vâlvă, Duh, chiar Îngerul sau Omul cel alb în
unele legende din Transilvania30 etc.), le erau atribuite, iniŃial,
caracteristici în general benefice. AparŃinând unui univers mitolo-
gic arhaic, ele erau considerate a fi spirite drepte şi severe, funcŃia
lor fiind aceea de a nu permite accesul la Comoară decât acelora

25 Ibidem, loc. cit.: ”Dacă cineva, dormind într-un loc, se trezeşte a doua zi cu

jumătatea de cap cu care a stat la pământ, înâlbită, se ştie că a dormit pe o

comoară”.
26 ”...Era un locuitor în oraş /HaŃeg, n.n./, cam într-o ureche de altfel, despre

care se zicea că a păŃit-o, de a şezut un an închis în palat” - O. Densuşianu, loc. cit.

27 Cei care încearcă să pună mâna pe comorile uriaşilor se pot alege ”cu vreo

poceală, dar cu ispravă nu” - T. Pamfile, op. cit.,, p. 381. Necuratul, care
păzeşte comoara, poate provoca căutătorilor pierderea simŃului orientării şi
rătăcirea, suferinŃe de moment care îl împiedică să sape etc. - Ibidem, p. 391.
28 Exemplele sunt, în acest caz, numeroase. Una dintre povestirile cele mai

răspândite, cunoscută într-un mare număr de variante, are ca temă uciderea

reciprocă a trei descoperitori ai unei comori: unul dintre aceştia le aduce
celorlalŃi mâncare otrăvită; ei îl ucid, apoi consumă mâncarea, găsindu-şi, la
rândul lor, sfârşitul - T. Pamfile, op. cit., p. 408-409. Într-o legendă din MunŃii
Apuseni, fiind gata să pună mâna pe căldarea cu bani, doi căutători ai unei
comori ”o început a să sfădi că ’Amu de-i căpătăm, mnie mai mulŃ ar trăbui
să-mni dai că mai mult am săpat io ca tine.”/.../ ”Pă când să puie mâna pă
căldare, dacă ei s-o certat, numa o auzât căldarea ceorăindu-să şi cu banii p-
acoalea-n jos./.../ Şi nu i-o mai căpătat” - Maria IoniŃă, Cartea vâlvelor, p. 144.
29 ”Nici o comoară nu se poate scoate dacă pomeneşti de Necuratul; şi când

începi să sapi, gândul numai la Dumnezeu să-Ńi fie şi să-Ńi faci sfânta cruce şi
altceva să nu vorbeşti decât tot de Dumnezeu” - T. Pamfile, op.cit., p. 415.
30 T. Pamfile, op. cit., p. 387; S.Fl. Marian, op.cit., III, p. 251.

30
care îl meritau31. Cu toate că funcŃiile lor par a fi fost destul de
limitate, simbolistica acestor spirite ale comorii este una complexă.
Atât ”ştima” comorii din nordul Moldovei, cât şi ”vâlva” din
MunŃii Apuseni le apăreau bărbaŃilor (băieŃilor) sub formă de
femeie, iar femeilor (fetelor) sub formă de bărbat. Potrivit unei
credinŃe din Bucovina, ”ştima comorilor bune sau curate este un
om sau o femeie cu îmbrăcămintea albă. Dacă-i bărbat, are barba albă;
dacă-i femeie, are cosiŃele albe”32. Un băiat din Neagra-Şarului,
fiul unei vădane, iese cu caprele la păscut: deodată, ”dă de o
stâncă mare, şi în stânca aceea vede o uşă. Stă el şi se înhoalbă la
uşa stâncii, şi numai ce vede o femeie îmbrăcată toată în alb. Femeia
aceea era Ştima comorilor”33. Într-o legendă culeasă la Măguri-
Răcătău, un copil de 12-13 ani, căutându-şi vitele rătăcite, ”o văzut
o femeie toată albă, cu cămeşe cum purta mai demult, cu fodoră şi
sufulcată până din sus de cot şi torce-ntr-o furcă caier alb. Femeia
torce şi era o uşe deschisă lângă ie. Ie era de-a dreapta uşii”34. În
aceeaşi regiune, lelea Rahilă, o ”muiere cuminte”, care ”nu să
sfăde cu nime... femeie cinstită”, îşi lasă cele două capre în
pădure, în ziua de Paşti, să mănânce muguri, ”ca să nu le mai
strâce muroile”. Pornind în căutarea lor, ea ”văzu că să deşchide
două uşi mari. Acolo on beci mare, o pimniŃă de-aia... Ş-on om cu
haine albe să plimba p-acolo şi zâce: - Haida dragă...şi-Ń ie bani de-
aicea. ÎŃ dau bani şi ce vrei, hai şi-Ń du”35. Această formă de
coincidentia oppositorum este considerată, în anumite spaŃii culturale,

31 Păcatul sancŃionat cel mai adesea este acela al lăcomiei. Într-o legendă din

M-Ńii Apuseni, 6-7 plugari care arau la grofi descoperă o căldare cu bani.
Însemnează locul, cu gândul de a o lua mai târziu. Noaptea, unul dintre ei se
întoarce, pentru a lua banii singur. Însă, în momentul acela, ”zuuurrrrrr! S-o
dus căldarea pân văzduhu pământului în jos. Şi pământu s-o strâns după aceia
la loc/.../ S-o auzât on glas: - Io vi i-am dat vouă, nu Ńi i-am dat numa Ńie!”;
Maria IoniŃă, op. cit., p. 142-143.
32 T. Pamfile, loc. cit.
33 Ibidem, p. 417.
34 Maria IoniŃă, op. cit., p.138.
35 Ibidem, p.140-141. O altă legendă (p.127-128) relatează un caz întrucâtva

atipic, în care cea care întâlneşte vâlva, care apare sub forma unui ”om” este
o tânără nevastă. Încercând să redescopere Comoara însoŃită de socrul său, ea
găseşte porŃile închise.
31
o regulă de bază a iniŃierii magice: bărbatul poate fi iniŃiat doar de
o femeie, iar femeia doar de un bărbat. În cazul Vâlvei băilor,
aceste raporturi sunt mult mai accentuate: ea are o predilecŃie faŃă
de minerii tineri; întâlnirile sale cu ei sunt întâlnirii erotice36. Rit de
iniŃiere a tinerilor.
Comorile sunt încredinŃate spiritelor lumii subpământene
chiar de aceia care le îngroapă. Dacă omit să facă acest lucru, ei au
toate şansele de a pierde averile îngropate. Aceste spirite sunt
drepte, dar severe. Ele împlinesc legământul - însă tot ele solicită
sacrificii, uneori chiar sacrificii umane.
Datorită apartenenŃei lor la universul subpământean,
aceste spirite ale comorii au fost în mod firesc identificate, în cele
din urmă, cu Diavolul. Este, însă, adeseori, un Diavol justiŃiar,
care păstrează o parte din trăsăturile fiinŃelor mitologice pe care
le-a substituit: îi priveşte cu îngăduinŃă şi îi ajută adesea pe săraci,
care îşi pot realiza schimbarea destinului cu sprijinul lui;
sancŃionează, însă, cu severitate lăcomia, şi mai cu seamă lăcomia
manifestată de preoŃi.
Această identificare a tuturor spiritelor comorii, în
calitatea lor de spirite ale lumii subpământene, cu Diavolul,
stăpânul Infernului creştin reprezintă o primă etapă a desacralizării
acestui mit. Ea este însă, în această fază, o antisacralizare -
Comoara continuă să fascineze; din imaginea globală a gardianului
ei sunt selecŃionate doar trăsăturile severe, justiŃiare, care încep a fi
considerate malefice.

36 T. Pamfile, op.cit., p.. 392-393.

32
 UN „ŞANTIER OCULT” ÎN PERIOADA
INTERBELICĂ.
COMOARA DE LA GRECEA ŞI CĂUTĂTORII EI1

Potrivit tradiŃiilor păstrate în localitatea Berindu, dar şi în

localităŃile învecinate cu aceasta, în punctul numit ŞanŃul Grecii –
situat la în apropierea hotarului dintre localităŃile Berindu, Aşchileul
Mare, Cristorel, BăbuŃiu şi Şoimeni – ar fi fost îngropată, în
vechime, o comoară a „grecilor” sau a „uriaşilor”. „Comoara se zice
că au îngropat-o oamenii din vechime. Este un răzor mare acolo, şi pe strunga
aia o venit grecii şi o fost oareceva urieşi acolo. Şi când o vinit năvălirea
barbarilor ăia or dispărut, şi se zice că acolo s-or îngropat banii uriaşilor.
Aveau intrare printre pereŃii ăia, pe unde e acuma ŞanŃul Grecii. De către
Cristorel îi intrarea, şi către BăbuŃ îi ieşirea. Şi mai mulŃi oameni or visat că
acolo ar fi averi, şi s-or dus acolo şi-o săpat”.2
TradiŃiile referitoare la comoara de la Grecea au stimulat
imaginaŃia unor intelectuali interbelici din Berindu, care au
organizat căutarea ei sistematică. Aceste cercetări, păstrate încă în
memoria locuitorilor, au fost consemnate pe larg într-o mono-
grafie nepublicată a localităŃii, avându-l ca autor pe Traian Canta
(1910-1994), personaj emblematic al istoriei Berindului în secolul
al XX-lea, învăŃător la şcoala din localitate, căreia i-a fost director
timp de mai multe decenii. Manuscrisul lucrării sale, intitulate
Monografia satului Berindu cuprinsă între anii 1934-1975, având 86 de
pagini dactilografiate, cuprinzând o schiŃă geografică a satului şi
un număr de 18 fotografii originale lipite pe coli de carton, a fost
lăsat de către Traian Canta, în ultimii ani ai vieŃii sale, învăŃătorului
şi vechiului său colaborator Ioan Băican, în a cărui păstrare se află
şi astăzi.
Traian Canta descrie, aşadar, pe larg cercetările efectuate
în perioada interbelică în căutarea comorii de la Grecea, cercetări

1
Lucrare apărută în Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, 2010, p. 231-235.
2 T. Canta, Monografia satului Berindu cuprinsă între anii 1934 – 1975, alcătuită de
învăŃătorul pensionar ~, mss dactilografiat, p. 7.
33
al căror principal protagonist a fost învăŃătorul Ioan Sânmărtinean,
care a funcŃionat la şcoala din Berindu în perioada 1930-1932.
Acest învăŃător, relatează Traian Canta, era un adept al „experimen-
tărilor cu şedinŃe oculte de spiritism”, pe care Sânmărtinean le studia „în
colaborare şi credinŃă comună cu preotul satului, Pop Traian”3. „Aceşti
înverşunaŃi adepŃi ai aşa-zisului spiritism şi-au câştigat câŃiva creduli din
popor, [cu] care s-au întovărăşit [pentru] a căuta comori”.
Să urmărim relatarea lui Traian Canta: „Această echipă,
bazată fiind pe credinŃa de a beneficia materialiceşte de punerea în practică a
acestei misterioase ştiinŃe, s-au avântat la lucrarea următoare: În temeiul unor
ştiri culese din popor, care erau doar extrase din povestirile istorice transmise
verbal din generaŃii în generaŃii, din care s-ar deduce că în ŞanŃul Grecii – ce
este o depresiune sub formă de vale adâncă dar împădurită, situată între
Dealul Grecii şi Păşunea berindanilor dinspre BăbuŃiu şi Şoimeni – s-ar găsi
comori îngropate în pivniŃele subterane rămase acolo încă de la Turci, de pe
timpul când armata turcească a înaintat prin Ardeal spre a ajunge în
Ungaria. În consecinŃa acestor credinŃe, această echipă condusă de către cei doi
luminători ai satului – care şi ei, la rândul lor, au fost asiguraŃi de reuşita
descoperirii acestor comori de către o femeie pe care au adus-o dânşii de la Cluj,
în calitate, chipurile!, de „medium”, prin care, la chemarea lor cu metode
spiritiste, a unor spirite dorite, acele spirite le vor spune prin gura acestui
pretins medium încotro să sape spre a ajunge la acea comoară – au trecut la
faptă concretă.
Astfel, aproape toată vara anului 1931 această echipă, dirijată de
mediumul în persoana d-nei Klara, ajutată şi de alte persoane în mod
voluntar, precum şi de persoane angajate cu bani, au săpat şi scormonit diferite
tunele subpământene. Conform îndrumărilor date de spiritele pe care le
credeau că vorbesc prin gura mediumului, în câte zile săpau, de atâtea ori îi
îndrumau cu săpăturile în alte direcŃii.
În felul acesta au săpat mai multe văgăuni întortocheate fără să
găsească nimic, cheltuind bani mulŃi şi material lemnos de legătură, precum şi
timp pierdut, dar mai ales prestigiu în faŃa sătenilor.
Deoarece chiar subsemnatul, fiind vecină comuna mea natală,
Şoimeni, unde mă găseam în acel timp, cu acest şantier ocult, am avut ocazia
de a mă convinge în mod concret la faŃa locului despre adevărata înscenare şi
totodată de purul adevăr.

3 Ibidem, p. 23-24.
34
 Iată deci care era acest adevăr: Individa, pretinsă a avea calitatea de
medium, fiind o înşelătoare, prin diferitele sale înscenări de-a cădea în
nesimŃire ca apoi tot ea în această stare, chipurile de inconştienŃă, să glăsuiască
în numele unor spirite ale celor mai însemnate foste personalităŃi pe când erau
în viaŃă, ca de exemplu: spiritul lui Avram Iancu, Napoleon, Tudor
Vladimirescu etc., considerate acestea ca spirite bune, ce dau îndrumări la
Ńintă, zic în numele acestor spirite sfătuia pe aceşti oameni creduli încotro să
sape, precum şi distanŃa ce trebuia săpată în ziua respectivă.
Dar întotdeauna, înainte de a începe să intre în acŃiune acest
medium spre a intra în nesimŃire, individa respectivă cerea a i se turna în gură
cca. 4-5 dl de rom sau coniac şi totodată să i se ponteze la plata fixă ce o
primea lunar şi un fel de indemnizaŃie de fiecare astfel de şedinŃă spiritistă.
Dacă nu avea la îndemână acea beutură arătată mai sus, se mulŃumea şi cu
trei sticle de bere plus un pachet de Ńigări.
Ocazia de a mă convinge personal de toată această înscenare,
conform spuselor mele de mai sus, s-a concretizat luând şi eu parte cu
prezenŃa, de curiozitate, împreună cu 3-4 prieteni şi colegi din satul natal, la o
astfel de chemare a spiritelor dintre cele bune. Şi anume: spiritul lui Avram
Iancu şi al lui Decebal, iar ca spirit rău pe al lui nu ştiu care ... Ioşca. Ziceau
că atunci când vine un spirit rău, acesta dă îndrumări greşite, atât la cei care
sapă în pământ după comori, cât şi celor prezenŃi a-l asculta.
Spre a ne demonstra şi nouă aceste pretinse „chipurile” minuni
supraomeneşti, fiecare dintre noi am contribuit cu bani, cu care am trimis în
satul Cristorel de i-a adus acestui medium un kilogram de rom. Apoi unul
din membrii echipei l-a Ńinut la gură Klarei până ce după 5 sau 6 minute nu
mai rămăsese în sticlă decât 3-4 dl din acel rom. În acest timp a şi început a
glăsui (chipurile) spiritul lui Avram Iancu, apoi al lui Ioşca – care spirit a
căutat a ne speria de ce o să ni se întâmple pe acasă. Nu ne-a părut rău după
banii daŃi pe rom şi nici după oboseala venirii la acest şantier ocult, deoarece cu
această ocazie ne-am lămurit de purul adevăr şi totodată ne-am şi distrat.
Până la urmă şi cei din echipa alergătoare după descoperiri de
comori s-au lămurit. Mai întâi că s-au înşelat ei înşişi prin credinŃa ce-o
aveau, iar în al doilea rând că au fost excrocaŃi de o simplă femeie, ce era sub
toată critica. În consecinŃă au închis acest şantier, iar consătenii lor, care aveau
concepŃii mai sănătoase în această problemă, au căutat să le explice
neîntemeiata lor viziune. [...] Sânmărtean Ioan ... din cauza falimentului dat

35
în aventuroasa experimentare descrisă mai sus şi-a cerut transferul de la şcoala
din Berindu pe data de 1 septembrie 1932”4.
Dacă învăŃătorul Ioan Sânmărtinean a părăsit Berindul
imediat după închiderea „şantierului ocult”, preotul greco-catolic
Traian Pop a rămas la conducerea parohiei din localitate până la
desfiinŃarea bisericii greco-catolice, în anul 1948 (cu o întrerupere
între 1940-1945, când a fost obligat să ia drumul refugiului). După
1948, Traian Pop a devenit un exponent al rezistenŃei împotriva
regimului comunist, oficiind timp de mai mulŃi ani slujbe
clandestine în ritul bisericii greco-catolice, unele dintre acestea
chiar în vechea biserică din localitate, monument istoric din
secolul al XVIII-lea. AutorităŃile au făcut mai multe descinderi în
localitate pentru a-l aresta. „Era p-aici prin gredini tăt numa securitate şi
soldaŃi şi poliŃie, da’ nu l-o putut prinde”, îşi amintea, într-un interviu
acordat în anul 2007, localnicul Emil Pop (Emilu Domnişorului),
născut în 1935. Arestat în cele din urmă, preotul Traian Pop a fost
condamnat prin sentinŃa nr. 200 din 9 iunie 1959 a Tribunalului
Cluj la nouă ani de muncă silnică, pentru „agitaŃie în favoarea
reînfiinŃării cultului greco-catolic”.
Elev pe acea vreme la şcoala din Berindu, localnicul
Gavril Paşca (n. 1922) îşi amintea încă foarte bine, într-un interviu
acordat în anul 2007, aventura căutătorilor de comori: „Era aicea
un învăŃător Sânmărtineanu, şi el o luat legătură cu primarul, cu popa şi cu
oameni din sat, şi s-or apucat de săpat. Şi tot or săpat, tot or săpat, or plătit
săpători. Eu eram atuncea pe clasa a treia şi pe-a patra, şi mă lăsa
învăŃătorul pe mine să dau lecŃii la copii, şi el mergea acolo la săpat. Era prin
1931. Vreo doi ani de zile or tot săpat. Or adus o visătoare de-aia de zicea
că are vedenii şi nu ştiu ce, de la Cluj, şi aceea spunea „săpaŃi în partea
dreaptă”, „săpaŃi în partea stângă”, şi tot or săpat ei şi-n stânga şi-n dreapta.
Odată s-o auzit în sat că ar fi dat de uşa comorii, dar o fost numai
vorbe. Şi se zicea că unul Şumlea Simion, care avea boi de dibol, s-o dus cu
boii să rupă lăcata. Dar n-o fost nimica dintr-alea. Şi doi ani de zile or tot
săpat, şi până la urmă dacă n-or dat de nimica n-or mai săpat.
Dar de visat o visat mai mulŃi oameni că ar fi ceva acolo, dar n-o
dat de nimica. Oamenii visau că acolo ar fi comoara grecilor, a urieşilor”.

4 Ibidem, p. 23-26.
36
 În peisajul încă foarte puŃin studiat al căutărilor de
comori din Transilvania, „şantierul ocult” de la Berindu prezintă
câteva caracteristici aparte. Este de remarcat, poate în primul rând,
specificul legat de apelul la serviciile unei vizionare aduse special
de la Cluj şi de încrederea pe care notabilităŃile localităŃii au
acordat-o, timp îndelungat, practicilor „spiritiste” ale acesteia.
Trebuie să remarcăm însă aici că mitologia comorilor din spaŃiul
românesc, şi ea încă insuficient studiată, prezintă numeroase
aspecte şi practici menite să stabilească legătura cu supranaturalul.
Chiar şi în cazul comorii de la Grecea, localnicii mărturisesc că
existenŃa acesteia le-a fost dezvăluită în vise, a căror simbolistică
este ancorată în trăsăturile mitologice elementare ale acestui tip de
intrare în contact cu lumea de dincolo5. De asemenea, este
semnificativ faptul că, în perioada marii crize economice din
1929-1933, comoara de la Grecea i-a antrenat în căutarea sa pe
„luminătorii” satului Berindu – învăŃătorul şi preotul – şi, de
asemenea, potrivit mărturiilor localnicilor, pe primarul acestei
localităŃi. Nu este singurul caz de implicare a oficialităŃilor de la
diferite nivele de autoritate în cercetări de acest tip. În cazul
comunităŃii de la Berindu, implicarea acestora semnifică existenŃa
unei puternice convingeri legate de existenŃa comorii de la Grecea,
convingere ale cărei urme pot fi sesizate în localitate până astăzi.

5 T. Sălăgean, ContribuŃii la studierea mitologiei iniŃierii subpământene,

în Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, II, 1998, p. 477-493.

37
38
TRADIłIE ŞI ISTORIE

39
40
 TRADIłIE EROICĂ ŞI TRADIłIE
GENEALOGICĂ ÎN GESTA NOTARULUI
ANONIM AL REGELUI BELA1

O întreagă serie de critici aduse Gestei Hungarorum au ca

punct de plecare dificultatea istoricilor de a aprecia la adevărata sa
valoare tradiŃia orală, dificultate izvorâtă dintr-un complex,
adeseori inconştient, de superioritate caracteristic cercetătorilor
care privesc trecutul exclusiv din perspectiva documentelor scrise
şi a vestigiilor materiale. Dacă istoricii nu vor reuşi să se elibereze
de acest complex, sectoare importante ale trecutului vor continua
să le rămână inaccesibile. Criticii lui Anonymus au desprins, în
general, din acest ansamblu al tradiŃiei orale doar una dintre
componentele sale, şi anume tradiŃia eroică. Aceasta – ale cărei
elemente se regăsesc, fireşte, şi în Gesta – are însă o tipologie uşor
de recunoscut. Răspunzând nevoii de autovalorizare a unor
comunităŃi sau indivizi, ea are o funcŃie propagandistică, împletită
adeseori cu motive mitologice sau fantastice, răspunzând nevoii
de autodefinire a comunităŃii şi a valorilor sale. TradiŃia eroică nu
este aproape niciodată preocupată de exactitate. Ea are tentaŃia de
a hiperboliza, de a trece sub tăcere eşecurile sau de a le justifica.
Ea deformează, modifică şi „ajustează” realitatea istorică; această
deformare este, de multe ori, operată de înşişi participanŃii la
evenimentele (sau succesiunile de evenimente) relatate, fără a mai
aştepta trecerea uneia sau mai multor generaŃii. Identificarea
pasajelor în care naraŃiunea lui Anonymus prezintă caracteristicile
unei asemenea „oralităŃi primare”2 nu prezintă dificultăŃi majore:
este vorba, în general, despre victorii obŃinute în expediŃii

1 Lucrare apărută în volumul I. Cuceu, Maria Cuceu, eds., Metode şi instrumente

de cercetare etnologică. Stadiul actual şi perspectivele de valorificare. Studii închinate
memoriei savanŃilor Ion Muşlea şi Ovidiu Bârlea, Cluj-Napoca, Editura FundaŃiei
pentru Studii Europene, 2011, p. 589-599.
2 W. J. Ong, Orality, Literacy, and Medieval Textualization, în New Literary History.

A Journal of Theory and Interpretation, 16, 1984-1985, p. 1-12.

41
desfăşurate în afara Ungariei propriu-zise, în care discursul eroic
are în mod frecvent tendinŃa de a se împleti cu elemente
mitologice.
Într-o cultură bazată pe oralitate, „tradiŃia” este însă o
realitate mult mai complexă, care nu poate fi redusă la acele
elemente ale sale care, sub diferite forme, continuă să supravie-
Ńuiască într-o civilizaŃie a scriiturii. DiferenŃele, extrem de semni-
ficative, dintre multiplele sale componente rezultă din funcŃiile
specifice ale acestora. Memoria „colectivă” a unei comunităŃi
iliterate are, în esenŃă, o structură apropiată aceleia a unei
„biblioteci orale”, împărŃită în diferite sectoare de specialitate ale
căror conŃinuturi sunt păstrate şi transmise de „specialişti” sau
grupuri specializate3. O bibliotecă al cărei sistem de clasificare este
realizat după criterii care răspund, fireşte, necesităŃilor aceleiaşi
comunităŃi. Componentele sale sunt nu doar cele lirice, epice,
eroice sau fantastice, ci şi acelea tehnice, ocupaŃionale, politice sau
juridice. Pe aceeaşi cale şi prin aceleaşi metode sunt trasmise şi
păstrate toate cunoştinŃele comunităŃii respective, de la cele
astronomice până la cele geografice, de la cele minerale până la
cele botanice, de la cele zoologice până la cele anatomice.
În acest sistem de valori, tradiŃia juridică este, în orice
caz, mai apropiată de tradiŃiile tehnic-ocupaŃionale decât de cele
epic-eroice la care istoricii sunt uneori tentaŃi să reducă întreg
acest sistem complex. Este vorba despre o formă a tradiŃiei care
operează cu metode clare, punând accentul pe exactitatea conŃinu-
turilor semnificative, pe selecŃionarea şi memorizarea acestora pe
baza unor principii specifice. După cum fiecare generaŃie preia de
la cea precedentă un sistem de cunoştinŃe tehnice şi de modalităŃi
de operare cu acestea, tot astfel fiecare generaŃie îşi întemeiază
drepturile de proprietate pe o sumă de cunoştinŃe precise şi clare,
cu modalităŃi de transmitere şi de verificare reciprocă riguros
definite. TradiŃia juridică justifică, aşadar, drepturi de proprietate
care erau încă în vigoare, într-o foarte mare parte a Transilvaniei,
în epoca generalizării documentului scris. Întreg sistemul memo-

3Aurora Milillo, La vita e il suo racconto. Tra favola e memoria storica, Roma, 1983,
p. 17-43.
42
riei juridice colective care funcŃiona încă în secolul al XIII-lea a
participat la păstrarea şi transmiterea sa. Acest sistem atât de bine
articulat era unul rezistent la înnoire. Într-adevăr, se pare că tenta-
tivele regalităŃii şi ale instituŃiilor ecleziastice de a impune folosirea
documentului scris, manifestate încă din secolul al XI-lea, nu s-au
bucurat, anume din acest motiv, de succesul scontat de iniŃiatorii
lor. ImportanŃa documentelor scrise şi rolul probator al acestora
nu erau încă bine înŃelese în cursul secolelor XI-XII. Înaintea
ieşirilor din indiviziune, înregistrate de la sfârşitul secolului al
XIII-lea, pământurile erau stăpânite în comun de către neamuri şi
transmise de la o generaŃie la alta. Hotarele şi stăpânitorii lor erau
bine cunoscute, iar drepturile de proprietate se dovedeau, în
primul rând, cu ajutorul mărturiilor orale4. Astfel, chiar şi la
mijlocul secolului al XII-lea, puteau fi încă făcute donaŃii regale
implicând schimburi complexe de proprietăŃi fără ca acestea să fie
consemnate în vreun document scris5. Din aceste motive, precari-
tatea izvoarelor documentare păstrate din această perioadă nu
poate fi pusă în întregime pe seama distrugerilor cauzate de tătari
şi de turci în secolele care au urmat6.
Exactitatea transmiterii unor informaŃii avea o impor-
tanŃă crucială nu doar în ceea ce priveşte memorizarea hotărnicii-
lor, ci şi în cunoaşterea tuturor încrengăturilor familiale, pentru
stabilirea posibililor moştenitori7. TradiŃia genealogică devine
astfel, într-o civilizaŃie a oralităŃii, o asociată indispensabilă a aceleia
juridice, pe care o sprijină printr-o întreagă serie de funcŃii care s-
au estompat pe măsura generalizării documentului scris şi, odată
cu aceasta, a apariŃiei altor forme de demonstrare a drepturilor de
proprietate8. Într-o societate iliterată, acest tip de tradiŃie păstrează

4 K. Vekov, Locul de adeverire din Alba-Iulia (secolele XIII-XVI), Cluj-Napoca,

2003, p. 70.
5 M. Rady, Nobility, Land and Service, p. 64.
6 Ibidem.
7 Ibidem, p. 30
8 Sugestii în acest sens la M. T. Clanchy, Remembering the Past and the Good Old

Law, în History. The Journal of the Historical Association, 55, 1970, p. 165-176; F.
Bäuml, Varieties and Consequences of Medieval Literacy and Illiteracy, în Speculum. A
Journal of Medieval Studies, 55, 1980, p. 237-265; H. Moisl, Anglo-Saxon royal
43
un număr de cunoştinŃe pe care se fundamentează atât drepturile
de proprietate ale unei familii alcătuite din descendenŃi ai unui
strămoş cunoscut, cât şi drepturile succesorale ale diferitelor
ramuri ale aceluiaşi trunchi familial. Până în secolul al XIII-lea, în
Ungaria medievală, însăşi definirea statutului de nobil, exprimată,
inclusiv simbolic, prin titlurile prin care nobilii se refereau la ei
înşişi, era legată de originea familiei acestora, de prezumtivul
strămoş care dădea numele întregului neam (genus)9. Drepturile de
stăpânire a pământurilor care aparŃineau „neamurilor”, în virtutea
unei descendenŃe considerate, pe măsura trecerii timpului,
imemoriale, erau văzute ca fiind mai complete decât posesiunile
care aveau la origine o donaŃie regală10. În acest fel, o bună cunoaş-
tere a strămoşului comun şi a genealogiei urmaşilor acestuia, a
epocii şi a împrejurărilor în care acesta intrase în stăpânirea
respectivei proprietăŃi deveneau, fără îndoială, necesare. Un rege
îşi putea permite să îşi traseze origini legendare, fantastice sau
biblice. O familie de proprietari liberi trebuia, în schimb, să
cunoască foarte bine condiŃiile în care strămoşul ei intrase în
posesia unui pământ, întinderea acestuia, pentru a stabili eventua-
lele drepturi de moştenire în cazul dispariŃiei unor ramuri mai
îndepărtate şi, de asemenea, pentru a putea participa în cunoştinŃă
de cauză la reconfirmările hotarelor şi la eventualele diviziuni.
Pentru o asemenea tradiŃie genealogică, exersată în a reŃine datele
semnificative referitoare la posesiuni şi la modalitatea în care acestea
fuseseră obŃinute, o perioadă istorică ceva mai îndelungată nu
reprezintă, în mod necesar, un obstacol imposibil de surmontat.
Asemenea tradiŃii erau păstrate nu doar de către cei
interesaŃi, ci şi de diverse categorii de specialişti ai memoriei,
deŃinători ai unor poziŃii sociale respectate. Este vorba despre
oameni a căror mărturie era obligatorie în orice tranzacŃie, şi care
nu trebuie confundaŃi cu saltimbancii sau cu barzii11. ModalităŃile

genealogies and Germanic oral tradition, în Journal of Medieval History, 7, 1981, p. 215-
148.
9 M. Rady, op. cit., p. 58.
10 Ibidem, p. 60.
11 Diversitatea categoriilor de specialişti ai memoriei este semnalată şi de M.

T. Clanchy, op. cit., p. 175-177: în evul mediu occidental, personajul însărcinat

44
prin care colectivităŃile păstrau şi transmiteau aceste informaŃii în
epoca medievală erau îndelung exersate şi complexe. Dintre
memorizatorii juridici specializaŃi trebuie să îi reŃinem, în special,
pe pristalzi (pristavi, crainici)12, a căror mărturie autentificatoare
era indispensabilă pentru validarea oricărei acŃiuni juridice
referitoare la proprietăŃi. Principala funcŃie a pristaldului era aceea
de a acŃiona, în diferite proceduri juridice, în numele judecătorilor,
fie că era vorba de juzi locali sau de reprezentanŃi ai curŃii regale.
În acelaşi timp, însă, pristaldul avea şi funcŃia de assertor veritatis, de
om de mărturie, de dovadă fizică adusă în cazul unei dispute13.
PrezenŃa pristalzilor era aceea care conferea actului juridic caracte-
rul de legalitate; aceşti reprezentanŃi ai instanŃelor juridice având
calitatea de martori oficiali, care adevereau acŃiunile juridice la care
asistaseră14. Preocuparea faŃă de buna funcŃionare a acestui sistem
judiciar bazat pe mărturii orale este reflectată de legislaŃia epocii.
În legile emise de Coloman I (1095-1116) era stipulată prevederea
ca judecătorul să răspundă cu propria sa avere în cazul comiterii
unui fals de către pristaldul său; la rândul lor, martorii răspundeau
cu averea pentru veridicitatea mărturiei lor15. Pristalzii, având
statutul de iobagi regali, erau asimilaŃi ca stare nobilimii mijlocii,
decăderea la un statut social inferior fiind înregistrată doar în
epoca Angevină.
Mărturia vecinilor a continuat să rămână, de asemenea,
un puternic instrument juridic în stabilirea hotărniciilor şi
drepturilor de proprietate chiar şi după extinderea folosirii
documentelor scrise, care nu puteau lămuri în totalitate fiecare
aspect al fiecărei dispute16. Documentele vorbesc despre mărtu-
riile depuse de vecini în cazul hotărniciilor, despre mărturia
iobagilor cetăŃilor regale în legătură cu proprietăŃile şi tranzacŃiile

cu susŃinerea pledoariei în cadrul unei dispute juridice era numit narrator (lat.)
sau conteur (fr.), el fiind la rândul său, la origine, un memorizator specializat;
printre calităŃile care îl făceau atât de solicitat se numărau nu doar cunoaşterea
procedurilor juridice, ci şi abilităŃile sale de „povestitor” (narrator).
12 K. Vekov, Locul de adeverire, p. 74-78.
13 M. Rady, op. cit., p. 65-66.
14 K. Vekov, op. cit., p. 75.
15 Ibidem, p. 68.
16 M. Rady, op. cit., p. 63.

45
funciare, dar şi în legătură cu statutul familiilor deŃinătoare de
pământuri, indiferent de titlul acestor deŃineri. Printre păstrătorii
memoriei se numărau cu siguranŃă clericii, chiar şi în perioada
anterioară obŃinerii de către unele instituŃii eclezistice a statutului
de locuri de adeverire. Asemenea realităŃi, reflectate în izvoare,
constituie partea vizibilă a unui sistem cu mult mai complex, care
includea, practic, întreaga viaŃă socială a unor regiuni întregi, în
care nobilii, cel puŃin, ştiau tot ceea ce aveau nevoie să ştie despre
ceilalŃi posesori ai acestui statut, de această cunoaştere depinzând,
printre altele, succesul strategiilor lor matrimoniale. O asemenea
tradiŃie juridică orală, verificabilă prin sisteme bine articulate, prin
mărturii individuale sau depuse în faŃa unor adunări, putea
înregistra, fără îndoială, numeroase sincope în trasmiterea unor
detalii. În general vorbind, însă, sistemul prin care erau transmise
aceste informaŃii era unul îndelung exersat, mecanismul acestora
fiind rodat şi bine pus la punct. EsenŃială pentru verificarea
credibilităŃii sale este continuitatea înregistrată la nivelul factorilor
participanŃi la acest sistem. Aceasta putea fi în măsură să ofere o
serie de garanŃii legate, cel puŃin, de interesul prezervării drepturi-
lor de proprietate şi de participarea la aceasta a diferitor categorii
asociate.
În pofida unor viziuni catastrofiste17, par să existe
suficiente familii aristocratice şi nobiliare care îşi pot demonstra
continuitatea din secolul al X-lea până în secolele XIII-XIV18,
chiar dacă este adevărat şi faptul că multe dintre neamurile
„descălecătoare” au dispărut, în timp, din diferite cauze. În
general, se poate presupune că multe dintre neamurile de nobili
din nordul Transilvaniei au o origine timpurie, aflată în legătură cu
„descălecatul” din prima parte a secolului al X-lea, aceştia
păstrându-şi proprietăŃile ereditare şi după cea de a doua cucerire,
de la începutul secolului al XI-lea. Transilvania secolelor XI-XII
abunda încă în pământuri care puteau fi acordate credincioşilor
regilor ungari, fără ca prin aceasta să fie afectate drepturile
„neamurilor” aşezate aici din vechime. Neamul Magloud, menŃio-

17 M. Rady, op. cit., p. 12-13, 23-25.

18 Pentru exemple v. Ibidem, p. 45.
46
nat în Gesta Hungarorum, este unul dintre acelea care îşi reclamă
originea în epoca „descălecatului” ungar. Există însă şi alte
neamuri care îşi pot revendica aceeaşi origine, amintite în alte
surse – de exemplu nobilii din neamul Ogmand, care stăpânesc
încă proprietăŃi în apropierea Jucului, în secolul al XIV-lea19 – şi
nu avem temeiuri de a crede că ei îşi asumaseră o identitate pe
care, dacă faptele din Gesta ar fi fost inventate, nu ar fi avut de
unde să o cunoască. În epoca generalizării documentului scris, cea
mai mare parte a stăpânitorilor de pământuri de pe văile Lonei,
Lujerdiului, Borşei sau Nadăşului îşi aveau proprietăŃile „din
vechime” (ab antiquo), drepturile asupra acestora fiind dovedite
doar prin mărturia comunităŃii nobililor. Cu toate acestea, aşa cum
putem deduce din exemplele cunoscute, nimeni nu le-a contestat
stăpânirea şi statutul înaintea secolului al XIV-lea. Legăturile
dintre diferitele ramuri ale neamurilor erau puternice, un exemplu
în acest sens fiindu-ne oferit de neamul Borşa: ridicat la funcŃia
voievodală la sfârşitul secolului al XIII-lea, Roland Borşa, repre-
zentant al ramurii bihorene, nu a ezitat să îl numească vicevoievod
pe Ladislau de Sânmărtin, reprezentantul ramurii transilvănene a
familiei, mai puŃin influente şi înstărite20.
Elementele eroice pe care le conŃine Gesta Notarului
Anonim sunt relativ reduse ca importanŃă. Această operă îmbină,
în general, relatarea epică cu argumentarea istorică a unei tradiŃii
juridice. Această tradiŃie era chemată să justifice drepturile
nobilimii ardelene asupra pământurilor obŃinute „din vechime”,
ca urmare a primei cuceriri şi, în unele cazuri, a stăpânirilor
obŃinute la începutul secolului al XI-lea.
Este greu de crezut că nobilii transilvăneni ai secolelor
XI-XII nu îşi cunoşteau proprietăŃile, că aveau îndoieli legate de
întinderea acestora şi de temeiurile care susŃineau drepturile lor,
adică, implicit, de modul în care înaintaşii lor le obŃinuseră; că
disputele lor asupra acestor proprietăŃi erau întemeiate pe relatări
ale unor fapte de arme imaginare, povestite de barzi cu ocazia
diferitor sărbători, sau că nu îşi cunoşteau rudeniile din alte ramuri

19 Jakó II. 569.

20 T. Sălăgean, Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Afirmarea
regimului congregaŃional, Cluj-Napoca, 2003, p. 197-234.
47
aparŃinând aceluiaşi neam, în pofida faptului că, în cazul stingerii
uneia dintre ramuri, reprezentanŃii celorlalte aveau dreptul
recunoscut de a-i revendica stăpânirile21; că nu erau siguri de locul
pe care familiile lor îl deŃineau în ierarhia societăŃii transilvănene, şi
că îşi întemeiau pretenŃiile la o poziŃie socială respectabilă doar pe
norocul de moment şi pe cântecele compuse de aceiaşi barzi,
adesea la cererea lor; că nu considerau importante originile, faptele
şi drepturile de stăpânire ale familiilor cu care îşi căsătoreau fiii sau
fiicele. În absenŃa argumentelor care să poată dovedi toate acestea,
ar trebui să recunoaştem tradiŃiei consemnate de Notarul Anonim
importanŃa pe care ea o are cu adevărat: aceea de tradiŃie
genealogică şi juridică, păstrată şi transmisă prin intermediul
mecanismelor bine articulate ale unei societăŃi care trăia încă într-o
epocă a oralităŃii.
Gesta Hungarorum conservă o serie de informaŃii referi-
toare la tradiŃiile precreştine ale maghiarilor şi la sistemul lor de
credinŃe din epoca stabilirii în Pannonia care nu se mai regăsesc în
alte izvoare narative medievale. Pot fi citate în acest sens o serie de
exemple semnificative: naşterea miraculoasă a lui Almus, a cărui
mamă ar fi avut viziunea fecundării sale de către un vultur
(Anonymus, 3)22; jurământul depus de conducătorii confederaŃiei
tribale maghiare „după obiceiul păgân” (more paganismo), prin
amestecarea într-un vas a câtorva picături din sângele lor
(Anonymus, 5); jertfa de animale făcută de ducele Almus după
cucerirea Hung-ului, în semn de recunoştinŃă faŃă de zeii
binevoitori (Anonymus, 13); sacrificarea celui mai gras cal de către
trei căpetenii maghiare, în momentul luării în stăpânire a muntelui
Turzol (Anonymus, 16); înmormântările făcute după obiceiul
păgânesc (more paganismo) (Anonymus 15, 57). Putem remarca în

21M. Rady, op. cit., p. 30-31.

22 Simon de Kéza afirmă că Árpád s-ar trage din neamul Turul; potrivit
aceluiaşi autor, imaginea păsării turul ar fi fost reprodusă pe scutul lui Árpád.
El ne confirmă astfel faptul că elemente ale acestei legende erau încă prezente
în memoria colectivă a maghiarilor la sfârşitul secolului al XIII-lea – v. V.
Spinei, Marile migraŃii din estul şi sud-estul Europei, Bucureşti, 1999, p. 34-35.
Episodul naşterii miraculoase a lui Almus este însă relatat doar de către
Anonymus.
48
acest context faptul că Notarul Anonim evită să îi atribuie lui
Árpád astfel de sacrificii „păgâne”; pe seama acestuia este pusă
doar organizarea de „ospeŃe”. Este o atitudine inspirată, fireşte,
dintr-un program ideologic caracterizat prin efortul de a concilia
faptele întemeietorului statului ungar şi ale urmaşilor acestuia cu
preceptele religiei creştine şi cu voinŃa divină.
Trebuie remarcat, de asemenea, şiretlicul ritual cu substrat
magic prin care Árpád îşi arogă dreptul de stăpânitor asupra Ńării
lui Salanus, prin solicitarea de a-i fi acordate, de către însuşi
stăpânitorul ei, două butelcuŃe de apă din Dunăre şi un mănunchi
de ierburi din prundişurile Olpar (Anonymus, 14). Interesant este
faptul că acest gest are pentru Anonymus semnificaŃii legate de
luarea în stăpânire a unor teritorii, oferindu-i lui Árpád nici mai
mult nici mai puŃin decât temeiul legitimităŃii luării în stăpânire a
teritoriilor pe care le revendica. Structura acestei relatări este, în
mod evident, una specifică naraŃiunilor orale în care eroul îşi
învinge duşmanii nu prin vitejie, ci prin şiretenie, şi trebuie să
presupunem că ea era încă povestită de barzii (ioculatores)23 epocii
lui Anonymus. Ni se spune chiar – motiv specific unor asemenea
naraŃiuni – că Salanus ar fi luat în râs solicitării iniŃiale a lui Árpád,
trimiŃându-i butelcuŃele cu apă şi mănunchiul de ierburi solicitate
în batjocură, fără a înŃelege semnificaŃiile ascunse ale gestului său
(Anonymus, 16). În momentul culminant al acestei părŃi relatării
sale, însă (Anonymus, 38), Árpád le reaminteşte acest episod
solilor ducelui Salanus, dezvăluind semnificaŃiile sale ascunse şi
afirmând fără înconjur: „łara care se află între Dunăre şi Tisa,
împreună cu apa Dunării dintre Ratispona şi Grecia, am cumpărat-o din
avutul nostru, în timpurile în care eram nou veniŃi, şi ca preŃ al ei am trimis
doisprezece cai albi şi altele, ca mai sus. Lăudând el însuşi bogăŃia Ńării sale,

23 Termenul ioculator a avut, în evul mediu, înŃelesuri multiple. Acela de

„bard”, pe care îl considerăm mai potrivit în contextul operei lui Anonymus,
poate fi bunăoară desprins din explicaŃia pe care o oferă Thomas Cabham,
arhiepiscop de Canterbury în secolul al XIII-lea: qui dicuntur ioculatores, qui
cantant gesta principum et uitam sanctorum („cei care se numesc ioculatores, care
cântă faptele principilor şi vieŃile sfinŃilor”); v. R. Morgan, jr., Old French
„jogleor” and Kindred Terms. Studies in Medieval Romance Lexicology, în Romance
Philology, ed. Y. Malkiel, vol. VII, 1953-1954, Berkeley & Los Angeles, p. 282-
311.
49
[Salanus] ne-a trimis o legătură de ierburi din prundişul Olpar şi două plosce
cu apă din Dunăre. De aceea poruncim stăpânului vostru, ducele Salanus, ca,
părăsind Ńara noastră, să apuce degrabă calea Ńării bulgarilor, de unde a venit
strămoşul său la moartea regelui Athila, strămoşul nostru”.
Ducele bihorean Menumorout, în schimb – pe care
Anonymus îl tratează cu mai multă consideraŃie, datorită calităŃii
sale de strămoş pe linie maternă al regilor Arpadieni – îşi confirmă
statutul de stăpânitor înŃelept refuzând cererile şirete ale lui Árpád
(„nu-i vom ceda pământ nici cât încape într-un pumn”)24, evitând astfel să
cadă în capcana magico-rituală pe care conducătorul maghiarilor
încerca să i-o întindă. SemnificaŃia simbolică a acestei formule
rituale de luare în stăpânire a unor teritorii trebuie să fi fost încă
cunoscută în epoca în care Anonymus îşi redacta opera. PrezenŃa,
în Gesta, a acestui motiv presupune, cu certitudine, existenŃa unui
public avizat, capabil să înŃeleagă acest ritual în sensul indicat de
Anonymus, şi nu în acela specific ritualului vasalic occidental.
Extrem de frecvent menŃionat de Anonymus – spre
deosebire de celelalte izvoare narative latino-maghiare – este, de
asemenea, obiceiul luării ca ostateci a copiilor celor învinşi sau a
acelora care se supuneau maghiarilor25. Această practică, care pare
să fi avut o amploare deosebită în epoca pe care el o cunoaşte,
este puŃin reflectată de izvoarele narative din secolele XIII-XIV,
când metoda nu mai era aplicată pe scară largă.
O altă caracteristică a operei lui Anonymus este reprezen-
tată de numeroasele referiri pe care el le face la diferiŃi proprietari
sau posesori de pământuri, la originile şi condiŃiile în care aceştia
obŃinuseră respectivele calităŃi; de asemenea, la pământurile ca
atare, fiind în măsură să ofere informaŃii despre mai vechii lor
stăpânitori, indiferent dacă aceştia avuseseră sau nu urmaşi, dacă
aceste pământuri se aflau în continuare în stăpânirea urmaşilor
acestora sau reveniseră, între timp, regelui. Elocvent în acest sens
este exemplul din capitolul al XV-lea, referitor la stăpânirile lui
Ketel şi a urmaşilor săi: este vorba despre un oştean al lui Árpád
care dobândeşte două stăpâniri relativ întinse, una dintre acestea

24 Anonymus, 20: Nos autem nec propter amorem nec propter timorem ei concedimus
terram etiam quantum pugillus capere…
25 Anonymus 9, 10, 11, 18, 20, 21, 29, 33, 37, 42, 44, 45, 49.

50
fiindu-i însă retrasă de către regele Andrei I „fiindcă era folositor
regilor pentru vânătoare” şi „pentru că dorea ca în acele părŃi să
locuiască soŃia sa, pentru a fi mai aproape de pământul său natal”
(Haliciul)26. Exemple asemănătoare se regăsesc în întreaga operă a
lui Anonymus. Este vorba în general, în pofida unor inadvertenŃe
inevitabile, despre o cunoaştere concretă şi lipsită de ezitări a unor
realităŃi complexe, despre redarea unor detalii care îi erau familiare
autorului ca rezultat al participării sale, în calitate de notar regal, la
diferite dispute şi proceduri juridice. Mai mult decât atât, în
această realitate poate fi regăsit un alt indiciu care ne-ar putea
conduce către o perioadă istorică mai timpurie: potrivit cercetă-
rilor recente, proprietăŃile aparŃinând regilor Ungariei, împreună
cu locuitorii acestora, au fost înscrise în preajma anului 1060, de
către un anume jude Sarchas, într-o lucrare pe care istoricii au
denumit-o „Hungarian Domesday” şi care a fost, mai târziu,
pierdută27. Or, o importantă parte a informaŃiilor legate de
drepturile de proprietate pe care le cunoaşte Anonymus se referă
la stăpâniri ale regalităŃii ungare. Ar fi, prin urmare, plauzibil ca el
să fi avut posibilitatea de a consulta acest „Domesday Book” al
Regatului Ungariei, sau poate chiar să fi participat la întocmirea sa.

26 Anonymus, 15.
27 M. Rady, Nobility, Land and Service in Medieval Hungary, London, 2000, p. 64.

51
 UNIVERSITAS HUNGARORUM ET
VALACHORUM. NORD-VESTUL
TRANSILVANIEI ÎN EPOCA RĂSCOALEI „DE LA
BOBÂLNA” (1437-1438)

„Răscoala de la Bobâlna”1, izbucnită în ultimele luni ale

domniei lui Sigsmund de Luxemburg într-o arie bine delimitată
din Transilvania de Nord, are cauze încă incomplet elucidate şi
evoluŃii insuficient explicate. A fost una dintre cele mai impor-
tante răscoale medievale din Europa central-orientală, cunoscută
sub numele de „răscoala de la Bobâlna”, s-a desfăşurat, în cea mai
mare parte a ei, în zonele centrale ale comitatelor medievale Cluj,
Dăbâca şi Solnocul Interior, corespunzând, în general, actualului
teritoriu al judeŃului Cluj.
Mai mult decât o simplă manifestare a nemulŃumirii
Ńăranilor faŃă de asuprirea nobiliară, evenimentul din 1437 a avut,
în prima sa fază, caracterul unei ridicări generale a micii nobilimi şi
orăşenimii epocii, categorii sociale influenŃate de ideologia mişcării
husite2. łăranii s-au asociat acestei mişcări datorită condiŃiilor
grele de viaŃă şi a creşterii accelerate a fiscalităŃii. În plus, Ńăranii
iobagi erau supuşi unei exploatări lipsite de scrupule din partea
stăpânilor de moşii, care aveau dreptul legal de a dispune chiar şi
de viaŃa lor. Abuzurile comise împotriva Ńăranilor duseseră deja la
declanşarea unei serii de răscoale locale, în Secuime (1430), łara
Făgăraşului (1433), Maramureş (1435-1436) etc. Asemenea răbufniri
de nemulŃumire, prost organizate, fuseseră însă reprimate fără
dificultăŃi.
Spre deosebire de acestea, răscoala „de la Bobâlna” a fost
una bine organizată din punct de vedere militar. Condusă de mici

1 Şt. Pascu, Bobâlna, ed. II, Bucureşti, 1963; Idem, Voievodatul Transilvaniei, vol.

III, Cluj-Napoca, 1986, p. 295-314; L. Demény, Paraszttábor babolnám,

Bucureşti, 1977.
2 Idem, Mişcări Ńărăneşti în centrul şi sud-estul Europei, în Anuarul Institutului de

Istorie din Cluj, VIII, 1965, p. 17 sq.

52
nobili sărăciŃi din regiunea Someşului Mic, mulŃi dintre ei veterani
ai războaielor epocii, oastea răsculaŃilor a reuşit să pună probleme
serioase armatei ridicate de marea nobilime. Lor li s-au alăturat
locuitori ai oraşelor Cluj şi Dej, influenŃaŃi de ideologia mişcării
husite, care urmărea o reformare generală a Bisericii catolice şi a
societăŃii, în ansamblul ei. Desfăşurate în Cehia, între anii 1419-
1434, războaiele husite reprezentaseră una dintre marile provocări
ale domniei împăratului-rege Sigismund de Luxemburg. Este
posibil ca o parte a husiŃilor refugiaŃi din Cehia să se fi adăpostit în
Transilvania, organizând aici o nouă ridicare împotriva autorită-
Ńilor imperiale. În anii premergători răscoalei au fost semnalate, în
Transilvania, o serie de acŃiuni ale „ereticilor”, împotriva cărora a
acŃionat inchizitorul Iacob de Marchia.
Cauza imediată a izbucnirii răscoalei a fost reprezentată
de o măsură nepopulară luată, în 1436, de episcopul catolic de
Alba Iulia, Gheorghe Lepeş. Regele Sigismund de Luxemburg
manifestase, de câtva timp, intenŃia de a înlătura consecinŃele
devalorizării monetare prin emiterea unei noi monede, cu o
valoare nominală sporită. Informat despre acest proiect, episcopul
Lepeş a refuzat, cu începere din 1433, să mai încaseze dijmele
episcopale în moneda veche, aşteptând apariŃia celei noi. Atunci
când aceasta a fost emisă, în anul 1436, episcopul le-a pretins
credincioşilor achitarea, în noua monedă, a tuturor dijmelor pe
ultimii trei ani. Chiar şi locuitorii care reuşiseră să îşi pună la
păstrare, în fiecare an, banii destinaŃi dijmei erau acum obligaŃi să
îi transforme, în pierdere, în monedă nouă, apelând la stăpânii lor
de moşie, la negustori sau la cămătari. Cei care nu fuseseră în
măsură să facă economiile necesare se vedeau însă obligaŃi să
achite, doar către biserică, o sumă reprezentând echivalentul a cca
35-40% din veniturile lor pe ultimul an.
Desfăşurarea răscoalei, în liniile sale esenŃiale, este destul
de bine cunoscută3. În aprilie - mai 1437, nemulŃumiŃii din regiune
s-au adunat pe dealul Bobâlna, de pe hotarul moşiei Olpret (azi
Bobâlna), localitate situată la douăzeci de kilometri vest de oraşul
Dej. Aici ei au organizat o tabără de care, după modelul husit.

3 Idem, Voievodatul, p. 301-310.

53
Principalii conducători ai mişcării erau magistrul Ioan din Cluj,
magistrul Toma din Sic, judele VincenŃiu din Olpret şi Anton cel
Mare din Deuş. Magistrul Pavel din Voivodeni era investit cu
funcŃia de „stegar al obştii maghiarilor şi românilor”, steagul
răsculaŃilor reprezentând un corb cusut pe o pânză albă. La o
anumită distanŃă de tabăra răsculaŃilor, probabil la Căpâlna, şi-a
instalat tabăra oastea nobiliară, condusă de voievodul Ladislau
Csák şi de fratele episcopului, vicevoievodul Lorand Lepeş.
RăsculaŃii a încercat să negocieze cu reprezentanŃii autorităŃilor,
trimiŃând o solie în tabăra nobiliară pentru a îşi prezenta
revendicările. ReprezentanŃii răsculaŃilor au fost însă schingiuiŃi şi
ucişi4. Această măsură brutală, care urmărea să îi intimideze pe
rebeli, nu afăcut decât să-i întărâte. În consecinŃă, în bătălia care s-
a dat la Bobâlna, în a doua jumătate a lunii iunie, răsculaŃii au fost
pe punctul de a obŃine o mare victorie.
ConfruntaŃi cu ameninŃarea unei înfrângeri zdrobitoare,
nobilii au fost aceia care au solicitat, de această dată, iniŃierea
tratativelor. Acestea s-au încheiat prin semnarea, la Cluj-Mănăştur
(Calvaria), la 6 iulie 14375, a unui acord de pace între răsculaŃi şi
nobili, care prevedea diminuarea obligaŃiilor Ńăranilor şi reînnoirea
vechilor drepturi ale acestora. Erau reglementate, de asemenea,
raporturile juridice dintre iobagi şi stăpânii de moşii, fiind prevă-
zute măsuri pentru diminuarea abuzurilor acestora. S-a luat, de
asemenea, hotărârea ca adunările de pe dealul Bobâlna să devină o
instituŃie permamentă a Ńării, ele urmând să se desfăşoare în
fiecare an, la data de 10 mai.
Nefiind confirmată de rege, înŃelegerea a fost încălcată de
nobili, ca şi aceea care a urmat, de la Apatiu, din septembrie 1437,
încheiată în urma unei noi confruntări armate, de această dată cu
rezultate mai puŃin clare6. La sfârşitul anului 1437 elementele cele
mai radicale ale răsculaŃilor s-au ridicat din nou la luptă, sub
conducerea lui Anton cel Mare din Buda. Clujul şi-a deschis porŃi-

4 J. Pataki, Az 1437 – es felkelés kirobbanásának történetéhez, în Studia Universitatis

Babeş-Bolyai, III, 1958, p. 55-57.
5 L. Demény, Textele celor două înŃelegeri încheiate în 1437 între răsculaŃi şi nobili după

documente originale, în Studii, XXII, 1/1960, p. 101.

6 Şt. Pascu, Bobâlna, p. 172-178.

54
le în faŃa răsculaŃilor şi a devenit, pentru câteva săptămâni, princi-
palul centru al mişcării. Rebeliunea a cuprins Turda şi Aiudul.
Anton cel Mare şi oamenii săi nu au fost însă în măsură să reziste
asediului organizat de armata nobiliară, care a recucerit Clujul în
ianuarie 1438. A urmat o represiune sângeroasă, în cursul căreia
conducătorii răscoalei au fost executaŃi iar oraşul Cluj, considerat
a fi fost asociat al răsculaŃilor, şi-a pierdut, temporar, o parte a
libertăŃilor sale7.
Specialiştii au detectat în evoluŃia mişcării o pronunŃată
influenŃă husită, reflectată de o serie de aspecte ideologice şi
militare ale mişcării. Unul dintre promotorii acestei influenŃe a
fost identificat – mai degrabă ipotetic – ca fiind magistrul Ioan din
Cluj. În aceeaşi categorie ar putea fi încadraŃi Anton cel Mare din
Buda şi ceilalŃi conducători ai aripii radicale a mişcării, acuzaŃi de a
fi propus instituirea unui „nou tip de libertate” (libertatis nova specie)
şi „răsturnarea rânduielilor Ńării”.
În cazul altor conducători ai răscoalei, aparŃinând catego-
riei micii nobilimi şi a urmaşilor reprezentanŃilor fostelor categorii
sociale semi privilegiate aflate în legătură cu vechiul sistem al
castrelor regale din epoca arpadiană, originari din târgurile şi satele
din zona dealurilor Clujului, ridicarea la lupta împotriva elitei
nobiliare a fost motivată de reclamarea unor alte categorii de
drepturi, antice şi imprescriptibile, despre care se afirma că şi-ar
avea originile în vechiul sistem de libertăŃi din epoca regelui Ştefan
I cel Sfânt. În regiunea la care ne referim, aceea în care s-a
desfăşurat răscoala de la Bobâlna, sunt localizate de altfel, până în
secolul al XIII-lea, totalitatea menŃiunilor transilvănene ale „ioba-
gilor naturali” (ioubagionum naturalium) sau „iobagilor Sfântului
Rege”. LibertăŃile care asiguraseră în trecut acestor categorii semi
privilegiate un statut echivalent aceluia al clasei nobiliare, nu mai
fuseseră însă reconfirmate decât parŃial şi foarte selectiv, unui
număr relativ mic de reprezentanŃi ai acestor categorii, în epoca
Angevină sau în timpul domniei lui Sigismund de Luxemburg.
Mai mult decât atât – fapt fără nici un alt echivalent în
istoria Transilvaniei medievale – rebelii de la 1437 se definesc ca

7 Şt. Pascu (s.red.), Istoria Clujului, 1974, p. 103.

55
fiind o „obşte a locuitorilor maghiari şi români” (universitas
regnicolarum hungarorum et valahorum), dispunând de un steag al ei şi
de un purtător al acestuia – magistrul Paul din Voivodeni. Expli-
caŃia acestei organizări comune româno-maghiare, explicit afirma-
tă şi constituită sub forma unor structuri de tip militar, trebuie
căutată în istoria mai îndepărtată a regiunii. Trebuie să remarcăm
aici faptul că aria de desfăşurare a „Răscoalei de la Bobâlna” se
suprapune aproape până la detaliu peste teritoriul iniŃial cucerit de
maghiari în Transilvania de Nord şi, în consecinŃă, peste acela al
unei „Ńări ultrasilvane” incipiente a cărei configuraŃie a putut fi
reconstituită cu ajutorul cercetărilor de toponimie istorică. Aceasta
avea o organizare pe văi sau grupuri de văi, caracteristică acestui
spaŃiu în epoca medievală. Cele câteva unităŃi interne se lasă
surprinse cu destulă uşurinŃă: I. Bazinul superior al Someşului
Mic, cu afluenŃii acestuia, împreună cu valea Nadăşului. Limita
vestică este marcată de toponimele din zona Căpuşului, care
marchează, de altfel, şi hotarul apusean al Transilvaniei medievale.
Limita nordică a supravieŃuit în linia de demarcaŃie dintre comi-
tatele medievale Cluj şi Dăbâca, în timp ce spre sud delimitarea
urma hotarul viitoarelor comitate Cluj şi Turda. II. Văile Borşei,
Lonei, Lujerdiului şi Mărului, de la izvoare până la vărsarea lor în
Someşul Mic. Limita vestică este marcată de toponimele Ortelec
şi Recea, iar cea nordică de Vrman şi Kapus. Şi în acest caz, limitele
sudică şi nordică au fost păstrate în hotarele comitatului medieval
Dăbâca. Aşezarea fortificată de la Dăbâca se află în centrul acestei
unităŃi teritoriale. III. Valea Almaşului, reprezentând o singură
unitate de la izvoare până la vărsare. Este interesant de observat
că, mai târziu, valea Almaşului a fost împărŃită între trei comitate
(Bihor, Cluj, Dăbâca), vechea sa unitate fiind astfel anulată. Din
punctul de vedere al organizării ecleziastice situaŃia va deveni chiar
mai complicată, teritoriul său fiind divizat între patru arhidiaco-
nate: Solnoc, Dăbâca, Cluj şi Călata, acesta din urmă subordonat
episcopiei de Oradea.
Singura relatare narativă a acestei cuceriri, Gesta
Hungarorum, aparŃinând unui autor cunoscut sub numele de
Anonymus care a fost, se pare, potrivit ultimelor cercetări, notarul
regelui Bela I, vorbeşte despre recunoaşterea lui Tuhutum,
conducătorul maghiarilor cuceritori, în calitate de dominus de către
56
locuitorii Ńării, pe baza unei înŃelegeri prin care părŃile contractante
îşi defineau reciproc drepturile şi obligaŃiile.
Potrivit Gestei Hungarorum, învingătorii şi învinşii „şi-au dat
dreapta” (dextram dantes) în locul numit Esculeu (Aşchileu), afirmaŃie
întărită de importanŃa, subliniată fără înconjur, pe care Notarul
Anonim o acordă momentului „alegerii” lui Tuhutum. Nu mai
puŃin semnificativ este faptul că locuitorii români şi slavi ai „Ńării
ultrasilvane” au prestat maghiarilor un iuramentum, asociat „strângerii
dreptei”. Termenul iuramentum apare în Gesta de cinci ori, având
două accepŃiuni. În capitolele 5-6, 10 şi 13, „jurământul”
(iuramentum) este expresia unei „datini păgâne” (more paganismo), fiind
prestat de cei şapte conducători ai ungurilor (Anonymus 5, 6), cei
şapte duci ai cumanilor (Anonymus 10), şi, în sfârşit, de liderii
reuniŃi ai confederaŃiei tribale conduse de Almus la desemnarea ca
succesor al fiului acestuia, Árpád (Anonymus 13)8. În toate aceste
cazuri, jurământul este rezervat elitei conducătoare a ungurilor şi
asociaŃilor cu drepturi egale ai acestora, fiind în mod evident legat de
dreptul de a participa la alegerea conducătorului confederaŃiei. În
capitolul 37, în schimb, jurământul are o semnificaŃie diferită: el este
prestat de foştii prizonieri de război slavi din ducatul Nitrei, după
eliberarea acestora de către Árpád şi înzestrarea lor cu pământuri. În
acest caz el are o semnificaŃie specifică perioadei în care Anonymus
îşi redacta opera, reprezentând o obligaŃie asociată dreptului de
stăpânire a unor proprietăŃi funciare. În pasajul referitor la înŃelege-
lerea de la Aşchileu, termenul iuramentum este, prin urmare, utilizat
de Notarul Anonim fie în asociere cu privilegiile recunoscute de
Tuhutum notabililor Ńării cucerite9, fie pentru – sau şi pentru – a
reflecta existenŃa unei clase autohtone de stăpânitori de pământuri,
care şi-ar fi păstrat privilegiile şi stăpânirile în perioada care a urmat
cuceririi maghiare.
Văile Nadăşului, Borşei, Lonei şi Lujerdiului – care au
constituit, în primele decenii ale secolului al XV-lea, epicentrul

8 ... inito consilio et accepto iuramento omnium suorum, dux Almus, ipso vivente, filium
suum Arpadium ducem et preceptorem constituit.
9 A. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, Cluj-Napoca, 2001, p. 121;

S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi medievale. Controverse istorice, Bucureşti, 2002,

p. 354-358.
57
Răscoalei de la Bobâlna – reprezintă regiunea de origine a majori-
tăŃii familiilor nobiliare autentic transilvănene atestate în evul
mediu central şi târziu. Originile etnice ale acestor familii nu sunt
întotdeauna uşor de identificat. De această regiune sunt legate,
bunăoară, originile neamului Borşa, a cărui posibilă ascendenŃă
nemaghiară a fost deja discutată în repetate rânduri. Localitatea
Ciumăfaia (Chomafaya, Chamafaya) şi aşezarea dispărută Bizo/
Bizoteleke, din hotarul satului Chidea, trebuie considerate, pe baza
informaŃiilor din 130410, 130711 şi 131512, ca fiind locul de origine
al familiei Wass, ale cărei posesiuni au cunoscut, desigur în secolul
al XII-lea, o considerabilă extindere în direcŃia văii Fizeşului.
Nobilii din Căianu, cu o afimare destul de consistentă pe parcur-
sul secolului al XIV-lea, sunt o ramură a familiei nobiliare din
Deuş13, care a dat şi un vicevoievod al Transilvaniei în epoca lui
Ladislau Kán14. În Chidea (Kyde, Kide)15, Măcicaş (Machkas,
Mochkas), Mera16, Nădăşelu17, Suceag sau Sumurduc18 întâlnim
familii deŃinătoare ale unor poziŃii respectate în comunitatea nobilia-
ră şi în structurile instituŃionale ale comitatelor Dăbâca şi Cluj.
Structura stăpânirilor de pământuri de pe această vale
este una care a conservat, vreme îndelungată, realităŃi dintr-o
epocă mai timpurie. Ieşirea din indiviziune a uneia dintre aceste
familii este surprinsă, la Giula, de un document din 130719.
Semnele de hotar menŃionate cu această ocazie sunt de două
categorii: obişnuite şi capitale. Acestea din urmă (metas capitales terre
Gyula) sunt situate pe creste (”deasupra izvorului râului Gyula”),
aşadar pe cumpenele de ape, indiciu al vechimii acestei delimitări.

10 DIR III. 41, 387-388; Jakó II. 43.

11 DIR III. 57-58, 391; Jakó II. 68.
12 DIR III. 243-244; Jakó II. 256-257.
13 DRH XI. 47, 356, 470.
14 T. Sălăgean, Transilvania în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Afirmarea

regimului congregaŃional, Cluj-Napoca, 2003, 2007, p. 261, 397.

15 DIR VI. 170, 662.
16 DIR II. 470-471; III. 226, 405; 177.
17 DIR II. 468-469; III. 225-226; 226, 405.
18 DIR II. 49-50; Jakó I. 238. DRH XI. 74-77, 245-247, 305-307, 436-437,

446-447, 495, 516-518, 534-535, 585. DRH XII. 183-185, 205-209, 247-252,
285-291. DRH XIII. 125-128, 299-300, 433-434, 546, 679-680.
19 DIR III. 57-58, 391.

58
Oronimul Gyula ar putea fi legat de existenŃa prealabilă a unui
centru de putere, a unei reşedinŃe a conducătorilor formaŃiunii
teritoriale de pe valea Borşei. Familia nobiliară Gyulai, care stăpâ-
neşte satul, ieşind din indiviziune în 1307, este, în orice caz, una cu
o vechime greu de definit.
Un grup relativ important de sate de pe această vale, cinci
la număr, sunt reunite, în epoca lui Ladislau Kán, sub stăpânirea
lui Ioan Theke, Nicolae Bothus şi Andrei Wrduk (Ördög), fiii
unui anume Mihail. Este vorba, prin urmare, despre reprezentanŃi
ai unei familii locale care şi-au amplificat stăpânirile din zonă sub
patronajul acestui voievod, promotor al drepturilor nobilimii transil-
vane împotriva aristocraŃiei din Ungaria propriu-zisă, legată de
anturajul curŃii regale. Stăpânirile acestora sunt alcătuite dintr-un
grup compact de sate de pe valea superioară a văii Borşei: Aşchileu
Mare (Esculeu maioris), Cristorel (Kerestur), Fodora (Fodot), şi Şoimeni
(Solumku). Acestora li se adaugă Zala, probabil identică cu actualul
Făureni, şi Sânmărtin (Sânmărtinul Măcicaşului)20, localităŃi situate
pe înălŃimile dintre văile Borşei şi Nadăşului, dar aflate în conti-
nuitatea teritorială a celor dintâi. Am putea presupune că acest
grup de sate a reprezentat, la un moment dat, stăpânirea unui
neam, păstrată până la începutul secolului al XIV-lea sau poate
doar reconstituită în epoca lui Ladislau Kán. InformaŃii mai
timpurii ne vorbesc despre Sumb şi Scega din Fodora (Fodot), aflaŃi
într-o dispută juridică cu un anume Miros din Dragu (Dereg)21, sau
despre un Beche dictus de Zala, căsătorit în 1288 cu fiica unui anume
comite Dersyk, fiul lui Nicolae de Neema (Nima)22.
O altă veche familie nobiliară stăpânea Vultureniul (Wyfalu,
Borsaújfalu, Borşa Nouă). În 1314, un anume Pouch, fiul lui
Grigore, zălogise două părŃi din posesiunea Wyfalu vicevoievo-
dului Ehelleus Ákos, pentru o sumă pe care urma să o achite în
trei tranşe, cea dintâi, şi singura cunoscută nouă, fiind de 22 de
mărci de argint23. Valoarea totală estimată a domeniului ne oferă
un indiciu asupra întinderii şi rentabilităŃii sale. Documentul din

20 A. A. Rusu, Începuturile cetăŃii feudale de la Bologa, AMP IV, 1980, p. 415-416.

21 DIR I. 61 (RO 80); Jakó I. 68.
22 Jakó I. 433.
23 DIR III. 220-221, 403.

59
1314 menŃionează şi o rudă a numitului Pouch, comitele Nicolae
zis Kugh, poate stăpânitorul celeilate treimi dintr-o posesiune a
cărei valoare de piaŃă se situa, cu siguranŃă, undeva între 50 şi 100
de mărci de argint. Uşor surprinzătoare pare, în acest caz, încerca-
rea lui Ehelleus Ákos de a se introduce într-o zonă care aparŃinea
unei nobilimi cu o prezenŃă transilvăneană cu mult mai veche
decât aceea a familiei sale. Trebuie să spunem, însă, că această
tentativă nu pare să fi fost încununată de succes. Nu dispunem,
într-adevăr, de nici o informaŃie ulterioară legată de stăpâniri ale
neamului Ákos în această localitate, fapt care ne face să credem că
nobilii locali au reuşit, într-o formă sau alta, să se elibereze de
această datorie.
Dacă Aşchileu Mare se afla la 1320 în stăpânirea neamului
Ördög, Aşchileu Mic (Kyuseskuleu) era, la aceeaşi dată, în posesia
unui anume Ştefan, fiul lui LaurenŃiu Chunpas, precum şi a unui
Ladislau şi a fiilor acestuia24. Eventuala relaŃie de rudenie a acestora
cu stăpânitorii de la Aşchileu Mare este posibilă, dacă nu chiar
probabilă; ea urmează însă a fi cercetată şi argumentată. Este
posibil ca acest neam să descindă din acela al nobililor din Giula;
într-adevăr, coincidenŃele de nume şi relaŃiile de rudenie care pot
fi desprinse din documentul din 1307 par să deschidă o serie de
perspective tentante. În acest caz, ipoteza localizării la Giula a
reşedinŃei conducătorilor văii, într-o epocă mai timpurie, în care
titlul de gyula putea fi încă considerat echivalent aceluia de voie-
vod, conducător al unei văi, ar putea dobândi un punct de sprijin
mai consistent.
Printre familiile de o mai mică anvergură se numără
aceea a nobililor de Măcicaş. Un document din 1307 îi menŃio-
nează pe Petru, Iosif, Mihail şi Dominic, fiii lui Ştefan de Măcicaş,
vecini şi martori la diviziunea şi hotărnicirea posesiunii Gyula, de
care stăpânirile lor sunt separate prin hotare capitale25. Potrivit
opiniei lui Stelian Brezeanu, denumirea localităŃii şi-ar putea avea
originea în termenul românesc moş26, provenit din substratul
dacic, desemnând, potrivit dreptului românesc, o parte de stăpâ-

24 A. A. Rusu, op. cit., p. 414-416.

25 DIR III. 57-58, 391.
26 S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi, p. 304

60
nire iniŃial devălmaşă, transformată apoi în stăpânire individuală,
după ieşirea din indiviziune27. Pare însă mai probabilă, în acest
caz, derivarea acestui toponim din maghiarul macska, „pisică” (cu
siguranŃă sălbatică, pisicile domestice fiind atestate în Europa doar
într-o epocă mai târzie), situaŃie în care am putea avea de-a face cu
un nume derivat dintr-o legendă de întemeiere.
Este, cu siguranŃă, tentantă ipoteza provenienŃei din
această zonă a neamului Borşa, mai cunoscut prin ramura sa biho-
reană, dar originar cu siguranŃă de undeva din această regiune.
Stăpânirile ardelene ale acestui neam, atestate în secolele XIII-XIV,
sunt situate la nord, vest şi sud de această vale, uneori în imediata
apropiere a acesteia. Dacă neamul Borşa şi-a avut cu adevărat
originea pe această vale, rămân încă de explicat cauzele care au dus
la dispariŃia stăpânirilor sale de aici. Domeniul regal din această zonă
era localizat pe cursul inferior al văii, până la Borsaharazta şi
„poarta” dintre Gyula şi Ciumăfaia. Nu există argumente care ar
putea susŃine extinderea sa în zona superioară a văii Borşei.
Din aceeaşi zonă avem, de asemenea, o atestarea sigură a
unei stăpâniri a neamului Ogmand, al cărui strămoş întemeietor
este menŃionat în Gesta Hungarorum. Demn de a fi remarcat este
faptul că această stăpânire se află pe cursul Someşului Mic, în
apropierea Jucului28, şi nu pe una dintre văile afluenŃilor acestuia.
Vechimea acestor stăpâniri este evidenŃiată şi de extrema frag-
mentare a acestora, constatabilă deja în secolul al XIII-lea. În
acelaşi context, trebuie amintit faptul că din aceeaşi regiune – mai
exact din zona care a reprezentat nucleul comitatului medieval
Dăbâca – provin, la începutul secolului al XIII-lea, atestări ale
numelui Voiouoda, purtat de membri ai elitei locale: un comite de
Dăbâca în 121429, un sutaş în 121930.
În mod paradoxal, Valea Lonei, pe care este situată
cetatea de la Dăbâca, nu pare a fi caracterizată prin existenŃa unui
domeniu regal extins. LocalităŃile de pe această vale în disputele
dintre diferite familii de nobili, unele dintre acestea reclamând o

27 Ibidem, p. 305 sq.

28 Jakó II. 569.
29 DIR I. 60-61; Jakó I. 67.
30 DIR I. 95; Jakó I. 99.

61
origine mai veche decât aceea a noilor susŃinători ai regalităŃii
ungare, instalaŃi în provincie prin donaŃii efectuate în a doua jumă-
tate a secolului al XIII-lea. O astfel de situaŃie apare în cazul
localităŃii Pâglişa (Puklustheluky), recâştigată în anul 1306 de către
un membru al neamului Borşa (Ladislau de Sancto Martino),
printr-un duel judiciar, de la fiii banului Mykud din familia nobili-
lor de Dăbâca, care intrase în posesia lui, împreună cu cetatea
Dăbâca, în timpul domniei lui Ştefan al V-lea31. Dulelul judiciar s-
a desfăşurat în faŃa congregaŃiei generale a Transilvaniei, la
Oprişani (villa Cruciferorum); trebuie remarcat faptul că participanŃii
la această congregaŃie au considerat argumentele neamului Borşa,
care susŃinea, fără alte probe, că stăpânise respectiva localitate ab
antiquo, ca fiind echivalente cu acelea ale familiei Dobokai. Aşadar,
la începutul secolului al XIV-lea era general acceptat de către
nobilii Transilvaniei faptul că localitatea Pâglişa, din imediata
apropiere a Dăbâcii, aparŃinuse neamului Borşa, înainte de a deveni
proprietate regală şi de a fi apoi donat, împreună cu cetatea regală,
banului Mykud din neamul Kökényes-Radnót.
Spre deosebire de aceste câteva familii nobiliare, o parte a
reprezentanŃilor categoriilor semiprivilegiate din această regiune,
care îi includea în principal pe iobagii castrelor regale din epoca
arpadiană, dar şi o parte a categoriei micilor deŃinători de pămân-
turi, ale căror „libertăŃi” se consolidaseră în secolele X-XII, nu au
mai reuşit să facă faŃă exigenŃelor epocii Arpadiene târzii şi aceleia
Angevine, ajungând, cu timpul, să fie asimilaŃi categoriilor sociale
lipsite de privilegii. Un astfel de exemplu datează din secolul al
XIV-lea, când unui anume Ioan, nepotul lui Inok, dintr-o veche
familie de pristalzi ai castrului regal Dăbâca, care era bine integrat
în societatea nobiliară a acestei zone, ajungând în 1364 să fie ales
jude nobiliar al comitatului Dăbâca, îi este refuzată recunoaşterea
statutului nobiliar şi îi este confiscată posesiunea Inucu prin
hotărârea voievodului Nicolae al Transilvaniei, confirmată de
congregaŃia nobiliară a provinciei32. Încercarea de redobândire a

31Jakó II. 51.

32A. Zsoldos, Modificările conceptului „nobilime” pe parcursul secolului al XIII-lea în
Regatul Ungariei, în Secolul al XIII-lea pe meleagurile locuite de către români, ed. A. A.
Rusu, Cluj-Napoca, 2006, p. 98-99.
62
unor vechi libertăŃi cărora nu li se mai cunoştea, de fapt, conŃinu-
tul exact constituie explicaŃia cea mai plauzibilă a angajării în marele
conflict intern care a izbucnit în această regiune în anul 1437 a
unor categorii sociale în curs de a fi asimilate cu iobăgimea şi care
se considerau nedreptăŃite de degradarea la un asemenea statut.
Solidară cu acestea era mica nobilime din regiune, de foarte multe
ori extrem de săracă ca rezultat al divizării succesive a proprie-
tăŃilor timp de mai multe generaŃii.
RezistenŃa acestei categorii deposedate, încercarea sa de a
îşi redobândi vechile libertăŃi constituie, în opinia noastră, singura
explicaŃie cu adevărat plauzibilă a marelui conflict intern care a
tulburat aceste regiuni în secolul al XV-lea: este vorba despre
răscoala de la Bobâlna, ridicare a micilor nobili şi a reprezentan-
Ńilor fostelor categorii semiprivilegiate din această regiune care –
fapt fără nici un alt echivalent în istoria Transilvaniei medievale –
se definesc ca fiind o „obşte a locuitorilor maghiari şi români”
(universitas regnicolarum hungarorum et valahorum). Aria de desfăşurare
a acestei mişcări, care se suprapune aproape până la detaliu peste
suprafaŃa „Ńării ultrasilvane” incipiente din epoca cuceririi
Transilvaniei de către maghiari, ne îndeamnă să vedem în răscoala
de la Bobâlna una dintre consecinŃele îndepărtate ale „strângerii
de mână” de la Aşchileu.

Abrevieri

Jakó Jakó, Zs., ed., Erdélyi okmánytár: Oklevelek, levelek és más írásos
emlékek Erdély történetéhez / Codex diplomaticus Transsylvaniae:
Diplomata, epistolae et alia instrumenta litteraria res Transsylvanas
illustrantia, I (1023-1300), Budapest, 1997; II (1301-1339),
Budapest, 2004.
DIR Documente privind istoria României, C.Transilvania, I: veacurile XI,
XII şi XIII, 1075-1250; II: veacul XIII, 1251-1300; III: veac
XIV, vol. I, 1301-1320; IV: veac XIV, vol. II, 1321-1330; V:
veac XIV, vol. III, 1331-1340.
DRH Documenta Romaniae Historica, C.Transilvania, X-XIV, 1977-
2003.

63
64
OBICEIURI, OCUPAłII, CREDINłE

65
66
 TEHNICI DE CONSTRUCłIE A CASEI
TRADIłIONALE ŞI A ANEXELOR GOSPODĂREŞTI
ŞI CREDINłE ASOCIATE ACESTORA ÎN
MĂRTURIILE LOCUITORILOR COMUNEI JUCU1

LocalităŃile comunei Jucu sunt situate în zona etnografică

a Câmpiei Transilvaniei, la interferenŃa cu cea mai importantă
subzonă a acesteia, aceea a Dealurilor Clujului.Limita convenŃională
dintre cele două diviziuni este reprezentată de cursul Someşului
Mic, care desparte întinsa zonă a Câmpiei de regiunea deluroasă
situată la apus de aceasta, unde formele de relief definitorii pentru
ansamblul acestei zone interferează cu cele deluroase ale Sălajului
şi, către sud, cu cele din sectorul de dealuri mai înalte care
continuă cu întinsele poduri de terase de pe cursul inferior al
Arieşului, subzonă de trecere dintre Câmpia Transilvaniei şi zona
etnografică a MunŃilor Apuseni. Câmpia propriu-zisă, luându-şi
numele de la conturul domol al formelor de relief rezultate în
urma intenselor despăduriri al căror apogeu a fost atins în
perioada evului mediu central, dar care au luat, cu certitudine, o
anumită amploare încă din epoca ultimelor migraŃii, a constituit,
vreme îndelungată, grânarul regiunilor înalte care o înconjoară.
Definită, cu precădere, de vestigiile din domeniul culturii materia-
le, dar şi prin datele concludente oferite de graiul local, de variatele
creaŃii şi tradiŃii din domeniul culturii spirituale (obiceiurile,
literatura populară, cântecele şi dansurile), zona etnografică a
Câmpiei Transilvaniei este caracterizată, în primul rând, prin
peisajul său umanizat, consecinŃă a prezenŃei milenare a oamenilor
în cuprinsul său şi a acŃiunii lor transformatoare asupra mediului
natural.
Ca tip de aşezări, localităŃile comunei Jucu sunt sate
adunate cu o structură, în general, neregulată, ele respectând tipul
obişnuit în zonele joase şi deluroase. Extinderea şi îndesirea

1 Lucrare apărută în Anuarul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, 2007, p. 340-347.

67
acestora s-au realizat, asemeni altor aşezări din regiune, sub
influenŃa factorilor demografici şi prin adăugarea gospodăriilor
revenite din roiri. PărŃile mai vechi ale acestor sate îşi păstrează, pe
alocuri, uliŃele întortocheate, respectând configuraŃia unui teren în
care loturile destinate noilor gospodării ale tineretului au fost
obŃinute fie prin parcelarea grădinilor de pe lângă casele bătrâ-
neşti, fie prin extinderea marginală a suprafeŃelor locuite. Densita-
tea gospodăriilor este, fireşte, superioară în centrele acestor
localităŃi, ea diminuându-se pe măsura apropierii de limitele lor
exterioare. UliŃele pornesc, în general, dintr-un centru, adeseori
identificabil cu nucleul iniŃial al aşezării. O anumită regularitate a
structurii acestora, compromisă, în unele cazuri, prin evoluŃii
ulterioare dictate de necesităŃile circulaŃiei intravilane şi de
configuraŃia suprafeŃelor construite, ar putea fi, eventual, sesizată
în cazul Gădălinului, determinările acesteia trebuind însă căutate
mai curând în structura echilibrată a terenului pe care sunt
apmlasate gospodăriile din zona centrală a acestei localităŃi. Jucu de
Mijloc (numit, în trecut, Jucu Nobil sau Jucu Nemeş) este o aşezare
dezvoltată, de-a lungul secolelor, în jurul reşedinŃelor diferitelor
ramuri ale nobililor din familia Suky, despărŃite prin apa Someşului
Mic de celelate localităŃi componente ale domeniului acestora.
Potrivit tradiŃiilor locale, în forma în care au supravieŃuit ele până
astăzi, nucleul iniŃial al acestei localităŃi ar fi fost alcătuit din 40 de
gospodării de “nemeşi”, situate într-o arie restrânsă a actualei
vetre a satului. “Aşa-mi spunea bunicu’, că patruzeci de familii de nemeşi –
de moşieri, de gazde – o fost aici când s-o arăduit de s-o-nfiinŃat satu’
aiesta”2. Jucu de Jos şi Jucu de Sus (contopite, ca rezultat al reorgani-
zării administrativ-teritoriale din 1968, în actuala localitate Jucu de
Sus) sunt localităŃi constituite, pe parcursul secolelor al XIV-lea şi
al XV-lea, ca rezultat al procesului de concentrare a aşezărilor de
mai mici dimensiuni răspândite în partea răsăriteană a fostului
domeniu a familiei Suky. Această mişcare centripetă a antrenat
ambele comunităŃi locale, cea maghiară şi cea românească. Astfel,
în cursul secolului al XV-lea, izvoarele consemnează deja consti-
tuirea, pe locul fostei aşezări Abelteleky, a localităŃii Olah Swk (Jucu

2 Ioan Prodan, 83 ani, Jucu de Mijloc [interviurile au fost realizate în anul 2002].
68
Românesc, ulterior Jucu de Sus). Aceeaşi perioadă medievală a
înregistrat şi o anumită concentrare a populaŃei maghiare în Jucu
de Jos, localitate care a rămas însă una preponderent românească.
Cele două localităŃi au evoluat însă consecvent, de multă vreme, în
direcŃia unificării. Istoria lor modernă şi contemporană este una
întrutotul comună, iar limita dintre cele două sate – reprezentată,
până în urmă cu câteva decenii, de grădina castelului Teleky – a
dispărut astăzi cu desăvârşire.
Satul Gădălin este alcătuit din patru părŃi mai importante,
numite ”di cătă BonŃida”, ”la pădure”, ”după deal”, ”la Pătruş”.
La mijlocul secolului XX, zona locuită era încă restrânsă, numărul
gospodăriilor (”fumuri”) fiind de aproximativ 180. În părŃile de
”după deal” nu se aflau decât două case, iar în partea de ”cătă
pădure” numărul gospodăriilor era, de asemenea, cu mult mai
redus decât cel actual. Satul a fost, dintotdeauna, unul prepon-
derent românesc. Existau trei sau patru gospodării de maghiari,
care locuiau în vatra satului, şi, de asemenea, două familii de evrei,
care Ńineau un mic magazin sătesc şi cârciuma satului. În partea de
”după deal” au fost aduse, înainte de primul război mondial,
câteva familii de bulgari, care lucrau proprietatea unui ”grof” pe
nume Gall Péter, care avea ”o Ńâr’ de castel” pe drumul către
Căianu. Aceşti bulgari, grădinari pricepuŃi, lucrau şi proprietăŃile
pe care evreii au reuşit să le acumuleze în sat de-a lungul timpului.
După cel de-al doilea război mondial, bulgarii au părăsit
Gădălinul, fără să se mai ştie nimic despre soarta lor.
În ceea ce priveşte Vişea, acest sat, cu un procent însem-
nat de locuitori maghiari, este unul adunat pe vale, de-a lungul
drumului către ”Giulatelec” (azi Coasta), localitate faŃă de care a şi
fost arondat, în trecut, din punct de vedere administrativ şi
ecleziastic. În afara maghiarilor şi a românilor – care constituie o
cincime din populaŃia localităŃii – nu a fost semnalată prezenŃa
altor grupuri etnice importante.
Jucu Herghelie constituie o apariŃie de dată recentă pe harta
comunei, ca urmare a reorganizării administrative din 1968. El a
rezultat prin înmulŃirea celor câteva case ridicate pentru uzul
dependenŃilor proprietăŃii fostului primar al oraşului Cluj, Pop
Petre. În anii 1948-1950 existau aici doar patru case, înmulŃirea

69
locuitorilor realizându-se prin atribuirea de parcele, din terenul
arabil al comunei, lucrătorilor Hergheliei Juc-BonŃida. Situată de-a
lungul şoselei, această localitate a progresat într-un ritm accelerat,
locuitorii săi, proveniŃi din diferite regiuni ale Ńării, dovedindu-se
mai receptivi la introducerea diferitelor elemente ale civilizaŃiei
contemporane.
Gospodăriile, într-o dispoziŃie relativ densă, reflectă
tendinŃa de a se înşira de-a lungul drumurilor, evitând văile
umede, expuse inudaŃiilor. Organizarea acestor aşezări este una
complexă în cazul Jucurilor (mai puŃin, desigur, Jucu Herghelie), şi
relativ complexă în cazurile Gădălinului şi Vişei, cu câteva
încrucişări de câte două sau mai multe uliŃe. Cea mai mare parte a
acestora sunt lungi sau relativ lungi; altele, însă, sunt mai scurte,
conducând către zonele de interes economic situate în dosul
curŃilor. Firesc, datorită relativei nesiguanŃe pe care o prezentau,
nici satele comunei Jucu n-au gravitat spre drumurile principale,
cu excepŃia, firească, a Jucului Nobil şi a mai recent apărutului
Jucu Herghelie.
Casele vechi ale localităŃilor comunei aparŃineau catego-
riei acelora cu tindă simplă sau tindă rece, caracteristice pentru regiu-
nea nordică a Transilvaniei. Vatra obişnuită pentru pregătirea
hranei se afla în casă, unde pare să se fi aflat şi locul iniŃial al
cuptorului pentru copt pâinea, cu care s-a asociat şi împreună cu
care a evoluat. Cu timpul, cuptorul pentru copt pâinea a fost
reaşezat în tinda rece, pentru a fi mutat, ulterior, fie într-o bucătă-
rie de vară, fie în grupul dependinŃelor din curtea gospodăriei.
IniŃial, casele erau făcute din pământ, acoperite cu trestie sau cu
”goz” (paie). Peste fundaŃia realizată din piatră, a cărei adâncime
varia în funcŃie de configuraŃia terenului şi de dimensiunile
construcŃiei proiectate – existau şi cazuri în care această fundaŃie
lipsea cu totul, casele fiind ridicate direct pe pământ –, se ridica un
cadru din scânduri, pământul fiind ”bătut”, în vălătuci, în interio-
rul acestuia. Pentru ”prinsoare”, în lutul necesar construcŃiei ”să
punea pleavă şi să călca cu animalele, să frământa aşa ca pâinea”3, activitate
care dura atâta vreme cât era necesar. După ce compoziŃia era
bine frământată, se tăia ”frumos” cu sapele. Casele erau clădite numai

3Vasile Tămaş, 60 ani, Vişea.

70
în zilele de duminică: ”atunci erau oamenii mai liberi şi făceau chiar un fel de
clacă”4. Cei care lucrau la ridicarea casei erau împărŃiŃi în două echipe:
una, alcătuită din doi sau trei ”clăditori” care bătătoreau peretele cu
furcile (”puneau [compoziŃia] cu furca şi-o bătea acolo şi-o călca”), şi o alta,
de dimensiuni relativ similare, care le oferea acestora materialul.
”Clăditorii” constituiau o categorie cu o anumită specializare,
această activitate necesitând o îndemânare specifică. ”Bărbatul meu
chiar de-ala o fost”, îşi aminteşte Florica Chira, 91 ani, Vişea, ”era
specialist în clădit cu furca”. ”Trebuia să mergi cu furca drept”, o comple-
tează Vasile Tămaş, ”şi după aia se rădea cu hârleŃul” – rasul cu hârleŃul
efectuându-se la 2-3 zile după ce partea de perete ridicată ”înŃepenea
bine” – ”că altfel nu rămânea dreaptă”. Astfel organizate, echipele
munceau de-a lungul mai multor duminici succesive. În general, în
prima dintre aceste duminici zidurile erau ridicate până la nivelul
ferestrelor, activitatea continuând, în acelaşi ritm, până la finalizarea
construcŃiei. Durata mai lungă de timp era necesară, în primul rând,
pentru asigurarea trăiniciei construcŃiei, care depindea de o bună
uscare (”înŃepenire”) a straturilor care serveau ca bază pentru
realizarea celor succesive.
În primele decenii al secolului al XX-lea, aceste case din
vălătuci de lut au fost înlocuite cu casele construite din ”vaioage”.
Vaioagele erau ”tot un fel de cărămizi, din pământ, băgate-n formă, dar
nearse”5. FundaŃia acestor case era făcută, de asemenea, din piatră,
adusă de pe dealurile din vecinătatea aşezărilor, de către localnici
specializaŃi în această activitate. În Gădălin, vaioagele erau făcute
de Ńigani aduşi, pe vremuri, de la BonŃida. Ei erau aceia care
extrăgeau lutul galben necesar confecŃionării lor dintr-o groapă
din vecinătatea satului (”lutăria”). Amestecat cu pleavă (”paie mai
mărunte”), lutul era introdus într-o formă pătrată, făcută din
scânduri, cu latura de aproximativ 25-30 cm şi înălŃimea de 10 cm.
łiganii bătătoreau lutul cu picioarele, apoi puneau vaioagele la
uscat ”în dungă”, la soare. La începutul anilor ’30, un rrom
întreprinzător, atras de existenŃa lutăriei, s-a stabilit în Gădălin şi a
pus bazele unei prospere activităŃi de producere a vaioagelor.
Potrivit amintirilor localnicilor, cărămidarul rrom ”a ajuns de îşi

4Vasile Tămaş, 60 ani, Vişea.

5Vasile Feşnic, 80 ani, Gădălin.
71
băga oamini din sat la lucru”, ”făcea mii de vaioage făcea, era bogat
Ńiganul”6. În Vişea, în schimb, vaioagele erau făcute de către oame-
nii din sat, care organizau clăci, ajutându-se unii pe alŃii. Deasupra
pereŃilor astfel ridicaŃi erau amplasate grinzi de brad, ”podite” pe
deasupra cu scânduri, iar ”peste scândură deasupra se bătea
pământ”7. Acoperişul era, în general, din trestie, doar sătenii mai
”sărăcuŃi” acoperindu-şi casele cu ”goz” (paie). Acoperirea caselor
cu trestie era efectuată de lucrători specializaŃi, originari din
localitatea Sic, din al cărei ”tău” era adusă şi trestia. În cazul în care
erau bine făcute şi bine uscate, vaioagele puteau fi refolosite şi
după mai multe decenii, în momentul în care casa veche era
înlocuită cu una nouă. Casele erau foarte joase, ”de când ploua
aproape că intra apa-n ele”, prost iluminate (”fereştile erau cât pumnul la
unii oamini”8, ”fereşti mnicuŃă”9). Doar câteva familii mai înstărite
aveau case ridicate din piatră, care păstrau, în general, structura
comună tuturor celorlalte din cadrul aşezării, dar care se puteau
caracteriza, în mod excepŃional, prin existenŃa unei camere supli-
mentare şi, eventual, a unei cămări. Numărul acestor construcŃii
era, însă, unul redus.
Cărămida a început să fie folosită în cea mai mare parte a
localităŃilor comunei destul de târziu, în perioada interbelică,
utilizarea ei generalizându-se abia în anii de după cel de-al doilea
război mondial. Ea a substituit, în general, lutul, dar nu a înlocuit
cu totul construcŃiile din piatră, a căror ridicare a fost înregistrată
chiar şi în ultimele două decenii. Au continuat să fie ridicate, de
asemenea, şi case din ”vaioage” – obŃinute, în general, în urma
dezafectării vechilor case realizate din acest material. Unele anexe
gospodăreşti sunt realizate, de asemenea, din vaioage, lemnul
reprezentând un articol care nu se afla întotdeauna la îndemâna
localnicilor. łigla a înlocuit, la rândul ei, stuful odată cu dezvolta-
rea producŃiei industriale şi cu apariŃia comercianŃilor care o
aduceau de la Lugoj sau din alte centre.
Cu excepŃia acelora realizate din vaioage, anexele gospo-
dăreşti erau construite, în general, din lemn. Vechile grajduri, dispă-

6 Vasile Feşnic, 80 ani, Gădălin.

7 Vasile Feşnic, 80 ani, Gădălin.
8 Ioan Pescari, 90 ani, Gădălin
9 Florica Chira, 91 ani, Vişea

72
rute în prima jumătate a secolului al XX-lea, erau săpate în
pământ, cu scopul de a favoriza acumularea gunoiului produs de
animale, folosit de localnici ca îngrăşământ: ”avea oaminii câte-o
poiată în pământ, de ieşea câte patru jite din ie. În pământ era săpată, într-un
răzor. Şi-apăi acolo se strângea pişalăul, să făcea gunoi acolo, şi ducea gunoiul
pă pământ şi făcea bucate”10. Cea mai veche şură din Gădălin, cu o
vechime apreciată de localnici la mult peste o sută de ani, se află în
curtea casei lui Miron Iov, în vârstă de 90 de ani la data cercetării
[2002]. ParŃial dezafectată, într-o stare precară, şura a fost realizată
din gârbe şi acoperită, iniŃial, cu trestie – la data cercetării cu un
amestec din paie şi tulpini şi frunze de porumb. Un vechi ansamblu
gospodăresc (casă, şură şi poiată), funcŃional şi bine conservat, este
cel care a aparŃinut lui Vasile Secară, având o vechime apreciată de
actualii proprietari ai gospodăriei la 80 de ani.
TradiŃii legate de construcŃia casei se păstrau, pînă către
mijlocul secolului trecut, mai cu seamă în Gădălin şi Vişea. La
temelia casei erau arareori îngropaŃi bani (”nu erau atâŃia bani pă
vremea aia, de unde să pună oaminii bani”), cel mai frecvent fiind
utilizate capetele de găină (în număr de patru, câte unul la fiecare
colŃ, ”ca să aibă noroc la casă”11). Cei mai puŃin avuŃi sau mai econo-
mi foloseau un singur cap de găină, şi anume capul păsării prepa-
rate de gospodină pentru masa lucrătorilor12. La temelia grajdului
(”poiata”), pentru asigurarea prosperităŃii şi bunei stări a anima-
lelor, se îngropa un corn de vită; existau, însă, oameni care îngro-
pau câte un corn de vită şi la temelia casei13. La încheierea
construcŃiei casei se punea, în mod tradiŃional, câte un buchet
(”pană”) de flori sus pe acoperiş. În unele cazuri (probabil şi în
funcŃie de anotimp), acestea erau substituite de o creangă verde
care se agăŃa sus pe zid14. ”Feştania” (sfinŃirea) casei de către preot
preceda, în mod aproape obligatoriu, instalarea locatarilor în
aceasta. Au existat, însă, fireşte, şi situaŃii în care feştania era făcută
ulterior instalării locatarilor, din motive dintre cele mai variate.

10 Ioan Pescari, 90 ani, Gădălin

11 Vasile Tămaş, 60 ani, Vişea
12 Vasile Feşnic, 80 ani, Gădălin
13 Ana Radu, 80 ani, Gădălin.
14 Ana Radu, 80 ani, Gădălin.

73
 Organizarea tradiŃională a interioarelor a căutat să răspun-
dă unor necesităŃi legate de asigurarea desfăşurării ocupaŃiilor
casnice, în primul rând pregătirea hranei zilnice şi prelucrarea
diferitelor materii prime, cu precădere a fibrelor textile. Sistemul
organizării funcŃionale a interiorului şi a instalaŃiilor principale,
îndeosebi a sistemelor de încălzit şi gătit, erau determinate de
condiŃiile fizico-geografice şi climatice specifice acestei regiuni.
DiferenŃieri organizatorice de amenajare şi decorare a interioarelor
erau influenŃate de nivelul diferit de dezvoltare a planurilor case-
lor, care prezentau, dincolo de caracteristicile zonale specifice, şi
anumite deosebiri în cadrul fiecărei microzone sau chiar a uneia şi
aceleiaşi localităŃi. ÎmpărŃirea funcŃională a locuinŃei, dictată de
necesitatea adecvării diferitelor spaŃii ale acesteia pentru activităŃile
casnice cele mai importante şi mai frecvente şi, de asemenea,
pentru asigurarea circulaŃiei şi a unui minim confort interior, a
fost realizată printr-o repartiŃie distinctivă a funcŃiilor celor patru
colŃuri ale principalei încăperi de locuit: colŃul cu vatra, colŃul cu masa,
colŃul cu patul şi colŃul de după uşă,
Mobilierul era, în general, unul foarte sărac, limitat la
necesităŃile stricte ale activităŃii zilnice. ”CredenŃurile” (dulapurile)
erau foarte rare, în cea mai mare parte a gospodăriilor ele lipsind
cu desăvârşire. IniŃial, mai ales în gospodăriile sărace, se dormea
pe un prici de lemn, paturile cu picioare de lemn fiind prezente
doar în locuinŃele mai înstărite. Chiar după generalizarea sa, patul
din scânduri rămăsese o construcŃie de o simplitate aproape
elementară. Era acoperit cu ”goz” (paie), peste care se aşternea un
”lepedeu” Ńesut din cânepă. Exista, desigur, câte o masă, în
preajma căreia îşi făceau, cu încetul, apariŃia câteva scaune simple,
care au început să înlocuiască ”păroata” (banca). Cea mai impor-
tantă piesă din această zonă a casei era ”conopeiul” (ladă de zestre),
definită de localnici ca fiind “o ladă lungă în care se punea zestrea
miresei; trebuia să ai conopei când te măritai”15. Ulterior, conopeiul era
utilizat ca bancă şi ladă pentru veşminte. Asemenea obiecte,
cumpărate de obicei din târguri, erau foarte sumar împodobite
(”era o Ńârucă mai Ńifrălită aşa cât de cât, cu oarece vopsea numa’”16), erau

15 Elisabeta David, 75 ani, Jucu de Sus.

16 Vasile Feşnic, 80 ani, Gădălin
74
date fetelor care se măritau. Cuptorul erau făcut, de asemenea, din
lut sau din vaioage. În formele sale mai vechi, acesta nu avea uşă,
”numai în faŃă era o bucată mare de tablă, pă unde băgai lemnele şi trăgeai
jarul”. ”N-avea uşă, să vedea cum arde focul înăuntru” - ”îşi amintesc, cu
nostalgie, localnicii mai în vârstă - ”să punea şi oala de fierbea înaintea
focului, se trăgea jar lângă ea şi se lăsa să fiarbă”17. În general, însă,
alimentele erau preparate pe vatra mare cu plită, ”unde punea oalele de
fierbea mâncarea”. ”După cuptor” era aşezat, în schimb, un ”coptileŃ”, o
vatră mare care păstra o parte a căldurii acumulate şi pe care, în
cursul anotimpului friguros, obişnuiau să doarmă copiii.
Podeaua locuinŃelor era realizată din pământ bătătorit.
”Nu era nici cârpe, nici nimica. Femeile mai aruncau pe jos praf de lut, ca să
nu se lege lutul de picioare: aia era curăŃănia”18. Abia după colectivizare,
care a adus cu sine o creştere a nivelului de trai al localnicilor, au
început să-şi facă apariŃia cele dintâi covoare, şi ele Ńesute în casă,
care acopereau iniŃial doar spaŃiul din jurul mesei şi zona ”pe unde
se umbla” de la uşă către interior. Interioarele erau împodobite ”pe
roată” (de jur-împrejur) cu blide şi textile de interior. În vreme ce
textilele erau confecŃionate în casă, blidele de lut, fie ele
preponderent decorative sau de uz cotidian, erau cumpărate de la
vânzătorii rromi, care băteau uliŃele satelor strigând ”hai la oale!”19.
Tinda era caracterizată, în principal, prin prezenŃa cupto-
rului pentru pâine şi a codlanului, realizat, în general, din nuiele
lipite cu lut, prin intermediul căruia erau evacuate, către pod, toate
fumurile casei. Rolul principal al codlanului era acela de a
împiedica scânteile să ajungă la trestia sau ”gozul” din acoperiş şi
să provoace, astfel, incendierea acestuia. Tinda şi-a menŃinut, de
asemenea, funcŃiile iniŃiale de loc de trecere, loc de depozitare a
diferitelor unelte şi bunuri gospodăreşti, în primul rând a acelora
folosite la prepararea pâinii, tăierea lemnelor de foc sau prelucra-
rea produselor alimentare. Casele cu cuptor în tindă au fost
prezente de timpuriu în aşezările populaŃiei autohtone, descope-
ririle arheologice atestând prezenŃa casei cu două încăperi, în

17 Florica Chira, 91 ani, Vişea.

18 Vasile Feşnic, 80 ani, Gădălin.
19 Vasile Feşnic, 80 ani, Gădălin

75
această regiune, încă din secolul al IX-lea20. Podul era locul în care
era lăsată la afumat slănina, fiind folosit în acest scop fumul care
urca din casă. De asemenea, acest spaŃiu era folosit pentru
depozitarea produselor alimentare.
Casele maghiare din Vişea au fost şi sunt asemănătoare
celor româneşti, având profiluri şi planuri similare. Această consta-
tare este, de asemenea, valabilă şi în ceea ce priveşte construcŃiile
anexe. Realizate din materiale considerate, în alte zone etnografice,
inferioare (lut, nuiele, paie sau stuf), ele sunt adeseori asemănătoare
caselor româneşti şi din punctul de vedere al organizării curŃilor şi a
interioarelor locuinŃelor, diferenŃele manifestându-se doar în privin-
Ńa ornamenticii şi cromaticii pieselor decorative de interior. De altfel,
în aceste localităŃi, românii şi maghiarii au convieŃuit, în pace şi bună
înŃelegere, secole de-a rândul, respectându-şi reciproc credinŃele şi
obiceiurile.
Casa cu cameră, tindă cu cuptor şi cămară este o prezen-
Ńă de dată relativ recentă în peisajul comunei Jucu. În mod obişnuit,
cămara s-a alăturat tindei, având accesul dinspre aceasta. Uneori
cămara era, însă, plasată în dosul camerei de locuit, cu uşa de acces
dinspre aceasta. Casele noi au planuri din ce în ce mai asemănă-
toare cu acelea de la oraşe, ele imprimând noi trăsături peisajului
rural în care sunt încadrate. FaŃadele sunt înfrumuseŃate cu grijă,
uneori chiar în exces, ele încercând să reŃină atenŃia prin profil,
detalii ornamentale sau prin nuanŃarea zugrăvelilor. Locul garduri-
lor din nuiele, scânduri etc. a fost luat de cele din fier forjat sau
prefabricate din beton, cu o ornamentică specifică. În planul
noilor case dispare tinda tradiŃională, ea fiind înlocuită cu un
antreu, de la care pleacă uşile de acces către diferitele încăperi ale
locuinŃei, cu funcŃii diferenŃiate. A crescut, de asemenea, numărul
caselor cu două niveluri, planurile acestora reflectând evoluŃia spre
modernitate a vieŃii satelor transilvane.

20 Şt. Pascu şi colab., Cetatea Dăbâca, în ActaMN, V, 1968, p. 169; V. Butură,

op. cit., p. 107.

76
SATUL TRANSILVĂNEAN –
ISTORIE ŞI CULTURĂ

77
78
 MĂNĂSTIRENI – SAT EMBLEMATIC PENTRU
ISTORIA TRANSILVANIEI1

Delimitând structuri teritoriale organizate pe văi, străve-

chile linii de hotar din Transilvania evului mediu timpuriu erau
situate pe cumpenele de ape. Pe aceste limite dintre diferitele
bazine hidrografice erau situate fortificaŃii de hotar (indagines,
„prisăci”), puncte de strajă şi locuri de trecere. Acestea din urmă
erau denumite kapu, termen din care provine şi numele văii
Căpuşului, prin care se făcea trecerea dinspre Ńara transilvăneană a
românilor şi slavilor, atestată în Gesta Notarului Anonim al regelui
Bela, către stăpânirea ducelui bihorean Menumorout. În zona
Călatei se regăseşte, dealtfel, şi toponimul Marothlaka (Morlaca,
CJ), care poate fi pus în legătură cu numele lui Menumorout şi a
bunicului acestuia, Morut2. Însuşi numele localităŃii Kalatha, Kalata
(Călata, CJ), care, prin extindere, a dat numele întregului Ńinut al
Călatei (Kalotaszeg), provine de la termenul turcic (probabil
chazar sau cabar) kal’at / kalaat, cu sensul principal de „cetate”3.
Prin apropierea Mănăstireniului de astăzi trecea, aşadar, o străve-
che linie de hotar, păstrată în primele secole ale stăpânirii ungare.
Ea a rămas, până în secolul al XVI-lea, linia de delimitare dintre
Voievodatul Transilvaniei şi Regatul Ungariei. Zona Călatei, situată
la răsărit de izvorul Crişului Repede, aparŃinea, în evul mediu,
comitatului Bihor.
Întreagă această zonă este una cu adevărat abundentă în
vestigii încă foarte puŃin cunoscute: dealul CetăŃel, situat între
Ciuleni şi CălăŃele, a fost considerat de Şt. Ferenczi ca fiind
propice pentru ridicarea unei fortificaŃii, deşi periegheza efectuată

1 Lucrare apărută în volumul colectiv Mănăstireni şi Mănăşturu Românesc. Satul

sufletului meu, ed. Studia, Cluj-Napoca, 2005.
2 L. Borcea, I. łepelea, Menumorut, Bucureşti, 1988, p. 95; Marothlaka, 1493, v.

Suciu I. 408.
3 Pentru care vezi S. Brezeanu, IdentităŃi şi solidarităŃi medievale, p. 131-145, care

a scăpat însă din vedere acest toponim.

79
acolo nu a oferit urme arheologice4; toponime de tipul „Cetate”,
„Dealul CetăŃii”, „Măgura CetăŃii”, „Cetatea de pământ” sau
„Cetatea Lupilor” sunt atestate la Huedin, Bicălatu sau Bedeciu5.
La Mănăşturul Românesc, pe platoul înalt şi izolat cu numele de
,,Glimeea” (,,Várhegy”), I. MarŃian a semnalat urme ale unei
aşezări omeneşti datând din Evul Mediu timpuriu. Aceste urme
nu au mai fost însă regăsite de Şt. Ferenczi, cu ocazia perieghezei
arheologice efectuate în 1973. Resturile unui zid de piatră cu
mortar au fost semnelate la Bedeciu, acestea putându-şi avea
originea în aceeaşi perioadă medievală. Precizări în această privinŃă
vor putea fi aduse doar de cercetările arheologice sistematice6.
Cea dintâi presupusă atestare documentară a Mănăsti-
reniului, din 1275, a fost de multă vreme dovedită ca fiind un fals
realizat în secolul al XIX-lea de către eruditul şi ingeniosul falsifi-
cator de documente şi inscripŃii care a fost contele Jószef Kemény
(1795-1855). Potrivit acestui document, în localitatea Mănăstireni
(denumită aici, în mod anacronic, Gewrumonostura, într-o perioadă
în care familia nobiliară Gyerıffy încă nu luase fiinŃă) ar fi existat
o mănăstire a neamului Kalota, care ar fi fost distrusă de invazia
tătară din 12417; acestei mănăstiri i-ar fi fost făcută o donaŃie de
către un Kemenius filius Mikola de Kalota, donaŃie care ar fi constat
dintr-o moară pe Someş, situată „lângă drumul public”, şi din
două heleşteie: unul la Dumbrava (Gyerı-Vásárhely) iar altul în
partea de sus a satului Mănăşturul Românesc, în locul numit şi
astăzi „Halaştău“.
Faptul că acest document este un fals a fost demonstrat
întâia oară de marele istoric maghiar Karácsonyi János în anul
19028; falsul a fost confirmat, mai recent, de doi dintre cei mai
buni cunoscători ai izvoarelor epocii: Mályusz Elemér9 şi Jakó

4 RepCj 113.
5 RepCj 54-55, 232.
6 RepCj, 54.
7 Per inuasionem et rapines Tartarorum non nihil deformatum, destructumque, quinimo

pretiosis etiam suis ornamentis penitus fere exutum sit.

8 Karácsonyi J., A hamis, hibás keltő és keltezetlen oklevelek jegyzéke 1400-ig,

Budapest, 1902 (o ediŃie mai recentă a lucrării a apărut la Szeged, în anul 1988).
9 Mályusz E., Gróf Kemény József oklevélhamisítványai, în „Levéltári Közlemények”,

Budapest, nr. 59/1988, p. 200.

80
Zsigmond10. Cu toate acestea, datorită publicării sale în două
importante culegeri din secolul al XIX-lea, informaŃiile conŃinute
în acest document fals au ajuns să fie folosite de către un număr
de istorici mai puŃin precauŃi; pe această cale, ele au ajuns să fie
reproduse şi în lucrări istorice recente.
Întreaga tradiŃie istoriografică legată de începuturile
acestei mănăstiri este însă susŃinută exclusiv de acest document
fals. Nici un alt izvor documentar, narativ sau epigrafic nu ne
oferă vreo informaŃie legată de această mănăstire; nu dispunem,
prin urmare, de nici un alt reper cronologic ferm legat de funcŃio-
narea acesteia. S-ar putea, desigur, presupune că autorul falsului de
la începutul secolului al XIX-lea, contele Jószef Kemény, ar fi
descoperit în tradiŃia genealogică a familiei sale sau în memoria
colectivă a locuitorilor acestei regiuni unele mărturii astăzi pierdu-
te. În acest caz surprinde însă faptul că o asemenea tradiŃie nu a
fost semnalată în izvoarele mai timpurii: documente, hotărnicii,
conscripŃii, sau în Memoriile principelui Ioan Kemény. InformaŃiile
pe care ni le oferă documentul fals din „1275” nu au, prin urmare,
nici un fel de valoare demonstrabilă.
În acelaşi timp, nici unul dintre obiectivele medievale de
pe teritoriul localităŃii nu pare, în stadiul actual al cunoştinŃelor, să
poată fi identificat cu o eventuală mănăstire dispărută. Actuala
biserică reformată din localitate, datând, probabil, de la începutul
secolului al XIII-lea, este o ctitorie nobiliară care avea funcŃia de
biserică parohială. Forma iniŃială a monumentului nu poate fi
reconstituită decât ipotetic, pe baza celor câteva elemente roma-
nice timpurii păstrate în structura bisericii actuale. În ceea ce
priveşte ruinele de pe dealul „Kapolna”, ele sunt desigur legate de
o capelă a familiei Kemény ridicată aici în secolul al XV-lea. Au
existat propuneri de localizare în acest punct a fostei mănăstiri;
asemenea supoziŃii nu vor putea fi confirmate decât de o
eventuală cercetare arheologică.
Cu toate acestea, este aproape sigur că o mănăstire a
existat cândva pe aceste locuri. Toponimul Monostor este acela care

10 Jakó, Zs., ed., Erdélyi okmánytár: Oklevelek, levelek és más írásos emlékek Erdély

történetéhez / Codex diplomaticus Transsylvaniae: Diplomata, epistolae et alia instrumenta

litteraria res Transsylvanas illustrantia, vol. 1 (1023-1300), Budapest, 1997, nr.
338, p. 237.
81
ne oferă un redutabil argument în acest sens. Mai mult decât atât,
analiza acestuia ne permite să formulăm o serie de ipoteze care au
mari şanse de a fi confirmate de cercetările viitoare. Această
mănăstire a existat, în orice caz, cu cel puŃin un secol mai devreme
decât au presupus József Kemény şi continuatorii săi. Denumirile
care conŃin elementul Monostor sunt purtate, în Transilvania, cu
precădere de localităŃi în care mănăstirile au existat mai de timpu-
riu. În cazul Mănăstireniului, întemeierea mănăstirii ar fi putut
surveni mai degrabă în secolul al XII-lea, sau poate chiar în al XI-
lea, perioadă de care sunt legate începuturile vieŃii monastice
catolice din Transilvania de Nord. Dacă este adevărat că această
mănăstire a fost ctitorită de neamul Kalota – ipoteză care, în
stadiul actual al cunoştinŃelor noastre despre istoria medieval-
timpurie a acestei regiuni, poate fi considerată acceptabilă –
trebuie să remarcăm faptul că cea mai mare parte a mănăstirilor
ctitorite de neamuri nobiliare din Transilvania şi din părŃile vestice
datează, de asemenea, din secolele XI-XII. Întemeierea unei
mănăstiri familiale în contextul istoric de la începutul secolului al
XIII-lea pare, în schimb, mai puŃin plauzibilă; în plus, ea nu poate
explica preluarea de către această localitate a denumirii Monostor.
Este demn de a fi subliniat faptul că istoria medieval-
timpurie a Mănăstireniului, ca şi a aşezărilor învecinate Ardeova şi
Bedeciu, situate la răsărit de cumpăna de ape dintre văile
Căpuşului, pe de o parte, şi a Călatei şi Şipotului, pe de altă parte,
este legată de aceea a Transilvaniei „istorice” (intracarpatice), şi nu
de cea a Călatei şi a Bihorului. Registrul de dijme al episcopiei
orădene din 1291-1294 nu face nici o referire la Mănăstireni; în
lista localităŃilor care făceau parte din arhidiaconatul Călatei
întâlnim, în schimb, aşezările Dretea şi Văleni11, situate la vest de
linia de hotar menŃionată, în văile Şipotului, respectiv Călatei,
ambele afluente ale Crişului Repede. Abia registrul dijmelor
pontificale din 1332-1337 indică subordonarea bisericii din
Monostor faŃă de arhidiaconatul Călatei. Această situaŃie a fost însă,
foarte probabil, o consecinŃă a conflictului dintre nobilii de
Mănăstireni şi episcopia Transilvaniei, după cum vom vedea în
cele ce urmează.

11 DIR II. 341.

82
 Secolul al XIII-lea. Biserica neamului Kalotai12. Cel mai
important monument istoric din Mănăstireni, actuala biserică
reformată, aflată în centrul localităŃii, a fost construită din piatră
de către un membru al neamului Kalotai, înaintea desprinderii din
acesta a diferitelor sale ramuri. După cum o dovedesc o serie de
elemente arhitectonice timpurii, ridicarea acestei biserici a fost
realizată cândva la începutul secolului al XIII-lea. Cea mai veche
parte a construcŃiei este nava, care conservă o întreagă serie de
elemente aparŃinând stilului romanic, între care trebuie remarcate
portalul simpu, semicircular, ferestrele navei, rozasa situată în
peretele din vest, deasupra portalului, ferestrele simple de la
nivelul inferior al turnurilor. Este posibil ca invazia mongolă din
1241 să fi afectat localitatea şi să fi numărat printre consecinŃele
sale distrugerea bisericii. Reconstruirea edificiului s-a realizat, se
pare, în cel de-al treilea sfert al secolului al XIII-lea, ea putând fi
eventual atribuită lui Filip/Fülöp (Fylpus) de Kalota, personaj a
cărui atestare documentară datează din această perioadă. Ferestre-
le geminate cu colonete de la etajul de sus al turnului de nord-vest
prezintă, potrivit istoricului de artă Virgil Vătăşianu, elemente care
sugerează o legătură cu lucrările de refacere a catedralei de la Alba
Iulia din perioada 1272-1275. Este vorba despre perechile de
balauri cu capetele împreunate la colŃuri prezente deasupra capite-
lurilor acestor ferestre. Pe această bază, nartexul cu cele două
turnuri a putut fi datat la începutul ultimului sfert al secolului al
XIII-lea, în timp ce nava, partea cea mai veche a construcŃiei, se
presupune a fi fost realizată curând după mijlocul secolului al
XIII-lea. În 1442, la comanda lui Toma Kabos, construcŃiei i-a
fost adăugat un cor gotic boltit. Lucrări de proporŃii mai mici,
constând în adăugarea unor elemente gotice târzii şi renascentiste,
au fost efectuate în secolele al XVI-lea şi al XVII-lea (1535, 1642).
Mobilierul, amvonul, tavanul casetat, galeriile decorate cu casete se

12 Entz, G., Erdély építészete a 14-16 században, Kolozsvár, 1996, p. 368-369;

Vătăşianu, V., Istoria artei feudale în łările Române, vol. I, Bucureşti, 1959 (Cluj-
Napoca, 2001), p. 85-86; Csánki, D., Magyarország történelmi földrajza a Huniadak
korában, V, Budapest, 1913, p. 357-358; Bunyitai, V., A váradi püspökség
története, vol. II, Nagyvárad, 1883, p. 353-360.

83
datează în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea. Biserica a fost
restaurată de mai multe ori; lucrări de amploare au fost efectuate
în anii ’30 ai secolului al XX-lea.
Biserica reformată din Mănăstireni este o biserică-sală.
Cele două turnuri de pe faŃada vestică flanchează un nartex.
Turnul nord-vestic are trei etaje; cel sud-vestic, demolat parŃial în
1642, păstrează astăzi doar un singur nivel. Nava dreptunghiulară
este sprijinită pe latura nordică de trei contraforturi; acestea
lipsesc, în schimb, de pe latura sudică. Decroşat faŃă de lăŃimea
navei, corul este compus dintr-o travee dreptunghiulară şi un altar
poligonal. Contraforturile corului sunt aşezate conform regulilor
specifice stilului gotic, exceptând latura de nord, unde funcŃia
acestora a fost preluată de sacristia cu plan aproximativ pătrat,
boltită cu bolŃi semicilindrice. Pe latura vestică a navei se pot
regăsi umerii pilaştrilor care susŃineau arcadele tribunei vestice.
Turnurile şi nartexul depăşesc ca lăŃime nava, iar zidurile interioa-
re de compartimentare nu corespund cu împărŃirea tribunei.
FaŃada vestică a bisericii este dominată de cele trei nivele
superioare şi de coiful turnului nord-vestic. Portalul vestic actual
are o deschidere dreptunghiulară încoronată de un timpan
semicircular decorat cu vrejuri de viŃă de vie. Ferestrele semicircu-
lare ale turnului sunt împărŃite de colonete cu baze şi capitele
cubice. Fereastra vestică a celui de-al doilea etaj are şi un impost
decorat cu dragoni, situat deasupra capitelului. FaŃada sudică a
turnului sud-vestic se remarcă prin cele două reliefuri romanice
aflate aici în loc secundar. Unul dintre reliefuri în reprezintă pe
Arhanghelul Mihail ucigând balaurul. Celalalt, unic în Transilvania,
reprezintă o figură feminină cu picioare de pasăre călcând cu
ghearele pe doi balauri pe care, de asemenea, îi alăptează (?). Piesa
pare să fi ajuns în acest loc cu prilejul restaurărilor din secolul al
XX-lea. Ea pare să reprezinte o simbioză a două motive icono-
grafice specifica artei romanice: sirena şi „Weltfrau”, personificare
a viciului carnal. În afara acestei sculpturi aici se mai găsesc şi doi
lei funerari romani. FaŃada sudică a navei, cu deschiderea semicir-
culară, este acoperită parŃial de porticul sudic ridicat în secolul al
XX-lea. Cele trei ferestre ale corului au ancadramente de piatră în
arc frânt cu muluri flamboaiante. Ancadramentele sacristiei sunt

84
simple, alcătuite din pietre prismatice. Pe latura nordică este
situată o rozasă romanică simplă, în forma „roŃii Sfintei
Ecaterina”. Uşa sacristiei are un ancadrament cu deschiderea
dreptunghiulară profilată printr-un talon intercalat de două lintele.
Lângă această uşă e situată, de asemenea, o nişă gotică pentru
tabernacol.
Hramul bisericii catolice nu este menŃionat de docu-
mentele epocii. S-ar putea ca el să fi fost acela al Arhanghelului
Mihail, dacă stela care îl reprezintă pe acesta nu se află întâmplător
în peretele sud-estic al bisericii. Întreg acest ansamblu, rezultat al
îmbinării armonioase a unor elemente aparŃinând mai multor
stiluri arhitectonice succesive (romanic, gotic, renascentist, baroc)
transformă biserica din Mănăstireni într-una dintre cele mai
pitoreşti monumente de arhitectură religioasă din Transilvania.
Atestări documentare. Registrul de dijme papale din
1332 ne oferă cea dintâi atestare documentară sigură a localităŃii
Mănăstireni (Mănăşturul Unguresc) şi, de asemenea, numele celui
dintâi paroh cunoscut al acesteia. Este vorba despre un ,,Petrus
sacerdos de villa Monostor” (Petru, preot al satului Mănăştur/
Mănăstireni), care achita o taxă de doi groşi (solvit II grossos)13.
Succesiunea menŃiunilor documentare continuă, după această
dată, pe parcursul epocilor medievală şi modernă, după cum
urmează: 1356: poss. Monostor; 1423: Gyerewmonostora; 1424:
Gerewmonastra; 1446: Gywrmonostra, Gyerewmonostra; 1450: poss.
Gerewmonostra (Csánki V. 357); 1457: Gyereomonostra (Bánffy I.
707); 1461: census quinquagesimalis de Gerewmonostora cum villis Bedecz
et Bykal (Pâclişanu 600); 1496: Gerger Monosthora; 1499:
Gyerewmonostra (Csánki V. 357); 1550: Ghewrew Monostra; 1559:
Geromonostora; 1572: Gerömonostra (Szabó A., Kalotaszeg, 75); 1572:
Monostor, Georomonostor (ANCluj, Fond fam. Kemény, IV/38);
1586: Magyar Gerw Monostor (ANCluj, Fond fam. Kemény,
IV/173); 1612: Gero Monostor (Szabó A., Kalotaszeg, 75); 1587-
1589: Gyereo Monostor (Jakó, Adatok, 61); 1666: Magiar-Monostor
(Jakó, Gyalu, 161); 1733: Gyerö-Monostor (c. K.); 1750: Gyerö-
Monoster, A/lsó/ Gyerö-Monostor (c. A.); 1760-1762: Magyar Gyerı
Monostor (c. B.); 1850: Monastir Ungureszk (st. Tr.); 1864: Magyar-

13 DIR V. 55; Suciu I. 402.

85
Gyerı-Monostor, Mănăştur (Bul. 91)14. Aceste mărturii documentare
autentice ne demonstrează faptul că, până în secolul al XIV-lea,
localitatea se numea, simplu, Monostor. Abia într-o perioadă mai
târzie, către sfârşitul secolului al XIV-lea, ea a început să fie
cunoscută sub numele de Gyerımonostor, de la numele familiei
nobiliare, descendente din neamul Kalota, în a cărei stăpânire s-a
aflat la un moment dat. În ceea ce priveşte formele Magyar-
Monostor sau Magyar-Gyerı-Monostor, ele sunt atestate abia de la
sfârşitul secolului al XVII-lea. Aceasta nu înseamnă, fireşte, că
populaŃia maghiară ar fi dobândit acum o importanŃă locală mai
mare decât în secolele anterioare. Caracterizat printr-o puternică
afirmare culturală a maghiarilor transilvăneni, secolul al XVII-lea a
însemnat, de asemenea, o perioadă de promovare şi redefinire a
identităŃii acestora.
În ceea ce priveşte Mănăşturul Românesc, lipsit de o popu-
laŃie maghiară şi catolică (mai târziu reformată) şi, de asemenea,
lipsit de curŃi şi reşedinŃe nobiliare, informaŃiile documentare sunt
mai reduse ca frecvenŃă. Localitatea este atestată documentar
pentru întâia oară în anul 1376: Monustur olachalis (Csánki V. 357).
MenŃiunile localităŃii se înmulŃesc pe măsura apropierii de
timpurile moderne: 1486: Olahmonostor; 1490: Olahmonostor (Csánki
V. 357); 1573: Ola Monostor (ANCluj, Fond fam. Kemény, IV/39-
40); 1586: Olah Monostor (ANCluj, Fond fam. Kemény, 173); 1610:
Olah Gereo Monostor (ANCluj, Fond fam. Kemény, VI/366); 1760-
62: Oláh-Gyerı-Monostor (c. B.); 1850: Monastir rumuneszk (st. Tr.);
1854: Oláh-Gyerı-Monostor, Mănăşturul-Românesc (Bul. 91). Toate
aceste menŃiuni confirmă faptul că această localitate era una româ-
nească; ea se afla probabil, în zorii epocii medievale, într-o relaŃie
de servitute faŃă de mănăstirea neamului Kalota. Din Evul Mediu
până în Timpurile Moderne se Ńineau aici târguri; satul era un mic
centru comercial pentru localităŃile din jur, mai cu seamă pentru
aşezările montane ai căror locuitori îşi asigurau subzistenŃa prin
vânzarea unor produse specifice.
Dintre actualele localităŃi componente ale comunei, de o
atestare documentară mai timpurie beneficiază Dretea, menŃionată
încă din anul 1214. De acum avem şi numele unor locuitori ai

14 Suciu I. 402.
86
satului, pe numele lor Miros, Ela, Poznanus şi Endere. Primul dintre
aceştia, Miros, i-a învinuit pe ceilalŃi trei consăteni ai săi, dar şi pe
un locuitor din Indol şi pe alŃi doi Fodora, pentru o pagubă de
2½ mărci de argint. Basu, comitele curial al Clujului, i-a cerut lui
Miros să îşi justifice temeinicia acuzaŃiilor printr-o metodă
specifică epocii: purtarea fierului înroşit în foc, înaintea capitlului
catedralei episcopale din Oradea. Miros a făcut acest lucru, în
prezenŃa comitelui Basu şi a pristavului Loka, şi a reuşit, după cât
se pare, să îşi dovedească pe această cale dreptatea15. Alte atestări
documentare ale localităŃii datează din 1291-1294, când aflăm că
biserica din Dretea făcea parte din arhidiaconatul de Călata16.
MenŃiunile documentare ale aşezării sunt, în continuare, nume-
roase: 1376: poss. Derehth; 1442: Derythe; 1446: Derethey; 1455:
Derehthe; 1467: Derethe (Csánki V. 375). Atestările se înmulŃesc în
secolele al XVI-lea şi al XVII-lea, pentru a deveni frecvente în
documentele epocii moderne17. Bedeciu este atestat documentar
din 1345, sub forma Bedech, apropiată de cea actuală18. Şirul
menŃiunilor continuă în 1456: Bedecz (Csánki V. 333), apoi în
1461: census quinquagesimals de villa Bedecz (Pâclişanu 600) şi 1487:
Olah Bedech (Csánki V. 333)19. Ultimele două atestări indică
caracterul românesc al aşezării. Bica este mai întâi menŃionată în
1359: poss. Bykol (Csánki V. 375). În 1461 locuitorii aşezării,
români, aveau şi ei obligaŃia de a achita cincizecimea oilor: census
quinquagesimalis de villa Bykal (Pâclişanu 601). Alte menŃiuni
documentare datează din 1490: Bykal şi 1478: Olah Bykal (Csánki
V. 375), aceasta din urmă confirmând faptul că satul era unul
românesc20. Ardeova este atestată în 1376, sub forma Erdeufolua,
denumire atestată şi în secolele următoare: 1467: Erdew falwa
(Csánki V. 347); 1733 Erdıfalva (c. K.); 1850: Argyou (st. Tr.); 1854
Erdıfalva, Ardeova (Bul. 91)21. Numele maghiar al satului pare să
reflecte caracterul acestei aşezări, situate într-o pădure sau într-o

15 DIR I. 61.
16 DIR II. 341.
17 Suciu I. 210.
18 DIR VI. 279, 648.
19 Suciu I. 66.
20 Suciu I. 77.
21 Suciu I. 43.

87
zonă păduroasă. Numele românesc al localităŃii, deşi atestat mai
târziu, ar putea fi anterior aceluia oficial din epocile medievală şi
modernă. El pare a avea o legătură cu rădăcina indo-europeană
*ard, de la care o serie de autori derivă şi numele Ardealului. În
această variantă, semnificaŃia acestui toponim ar fi aceea de „loc
înalt, aşezare situată într-un astfel de loc”, situaŃie care corespunde
cu poziŃia geografică a satului.
Mikola de Kalota şi descendenŃii săi. Adevărata istorie a
familiei Mikola şi a ramurilor desprinse din aceasta poate fi
reconstituită pe baza izvoarelor istorice autentice. Neamul Kalota
şi-a avut, probabil, stăpânirile timpurii undeva pe actuala vale a
Călatei. Asupra originii lor nu se pot face astăzi decât supoziŃii;
ipotezele care propun, în cazul lor, o origine veche maghiară pot fi
considerate credibile. În secolul al XIII-lea, din care deŃinem
primele informaŃii documentare sigure, neamul Kalota stăpânea
mai multe localităŃi din comitatul Cluj, printre care se numărau nu
doar Mănăstireniul şi Mănăşturul Românesc (împreună cu locali-
tăŃile învecinate Bica, Dretea, Bedeciu şi Ardeova), ci şi
Dumbrava, Stana, Inucu, iar mai târziu Someşeni şi Dezmir.
Cândva în anii 1250-1260, Filip (Fylpus) de Kalota (Călata) a lăsat
moştenire întinsele stăpâniri ale neamului fiilor săi. Dintre aceştia,
cunoaştem doar numele lui Mykola, care, fiindu-i credincios
prinŃului Ştefan, duce al Transilvaniei (1257-1258; 1260-1270)22, a
fost răsplătit de acesta prin anii 1262-1266 cu stăpânirile Sfăraşu şi
Stylyteluk şi cu o parte a satului Sumurduc23. După încetarea din
viaŃă a lui Mikola, cândva în jurul anului 1280, fiii săi Keminus
(Kemény) şi Johannes (János) au intrat în conflict atât cu voievodul
Transilvaniei Roland Borşa (1282-1294), cât şi cu episcopia
Transilvaniei şi cu abaŃia benedictină de la Cluj-Mănăştur. Rădăci-
nile acestui conflict sunt, fără îndoială, foarte vechi; de asemenea,
duşmănia purtată de membrii neamului Mikola celor două institu-
Ńii ecleziastice a fost semnalată în repetate rânduri pe parcursul
secolelor al XIV-lea şi al XV-lea. După 1282, cei doi nobili fii ai
lui Mikola au atacat în mod repetat stăpânirile episcopiei. În 1288,
voievodul Roland Borşa i-a obligat să plătească despăgubirea,

22 Ulterior rege al Ungariei, sub numele de Ştefan (István) al V-lea (1270-1272).

23 DIR II. 49-50; Jakó I. 238.
88
foarte mare pentru acele timpuri, de 160 de mărci de argint.
CongregaŃia nobiliară a Transilvaniei, reunită în apropiere de Turda,
în iunie 1288, a acceptat confiscarea de către episcopul de Alba-
Iulia, Petru Monoszló (1270-1307), a satelor Dumbrava (Vassarhel),
Stana (Zthara) şi Zamarteluke, stăpânite de cei doi fii ai lui Mikula,
până la achitarea despăgubirii impuse acestora de voievod24.
În aceste vremuri grele pentru ei, Kemény şi Ioan (János)
s-au refugiat fie la Mănăstireni, fie în zona Călatei, regiuni de unde
neamul lor îşi avea originile şi care erau greu accesibile pentru
adversarii lor. CâŃiva ani mai târziu ei au încheiat, se pare, o alianŃă
cu episcopul Benedict de Oradea (1291-1296), adversar înverşu-
nat al neamului Borşa, şi au luat parte la războiul civil din 1294,
care dus la înlăturarea lui Roland Borşa din funcŃia de voievod al
Transilvaniei de către regele Andrei al III-lea (1290-1301). Kemény
şi-a pierdut viaŃa, probabil într-una dintre aceste confruntări.
Aceasta este, cel mai probabil, perioada în care Mănăstireniul a
încetat să mai aparŃină, din punct de vedere ecleziastic, de episco-
pia catolică a Transilvaniei, parohia şi comunitatea catolică de aici
intrând în schimb în subordinea episcopiei de Oradea, exercitată
prin intermediul arhidiaconatului de Călata. Imediat după înlătu-
rarea voievodului Roland Borşa, Ioan (János) Mikola şi-a redobân-
dit proprietăŃile confiscate de acesta. În 1296, el a recăpătat de la
regele Andrei al III-lea şi veniturile vămii de la Dumbrava (Vasarhel),
confiscate în mod abuziv de către prigonitorul familiei sale25.
Gyerı şi fraŃii săi. Ioan (János) Mikola a avut cinci fiii:
Gyerı, Iacob (Jakab), Kemény, Mikola şi Ioan (János). El a
încetat din viaŃă în primul sfert al secolului al XIV-lea, iar
numeroasele sale stăpâniri au fost împărŃite între moştenitorii săi.
Cel mai mare dintre fiii săi, Gyerı, a păstrat stăpânirea celei mai
mari părŃi a Mănăstireniului; împreună cu fraŃii săi, el şi-a păstrat
drepturile asupra satului şi vămii de la Dumbrava, unde se aflase
cea mai importantă dintre reşedinŃele tatălui său.
Al doilea fiu al lui Ioan, pe numele său Iacob (Jakab), şi-a
avut reşedinŃa la Mănăstireni (Monostor). El s-a căsătorit cu fiica lui
Desideriu de Elephant, castelan de Bologa, fiind unul dintre

24 DIR II. 300-301; Jakó I. 437.

25 DIR II. 423; Jakó I. 547.
89
susŃinătorii lui Carol Robert de Anjou în timpul războiului civil
purtat de acesta împotriva nobilimii susŃinătoare a autonomiei
Transilvaniei (1316-1324). AnimozităŃile dintre nobilii care lupta-
seră în tabere opuse au continuat multă vreme după încheierea
războiului civil. În 1336 sau 1337, Iacob de Mănăstireni a atacat,
împreună cu socrul său, curŃile din Sântejude ale lui Nicolae Wass
cel Tânăr, a ucis doi slujitori ai acestuia şi s-a înstăpânit peste o
herghelie alcătuită din 40 de iepe mari de prăsilă, împreună cu
mânjii acestora. Pagubele totale produse lui Nicolae Wass au fost
evaluate de congregaŃia Transilvaniei la 300 de mărci de argint.
ToŃi caii furaŃi lui Nicolae Wass au rămas în posesia lui Iacob de
Mănăstireni, cu acordul socrului acestuia. Cu toate că nobilul
păgubit a făcut plângere în faŃa juzilor nobiliari, Iacob de
Mănăstireni nu s-a înfăŃişat în faŃa acestora la nici una dintre cele
şase termene de judecată26.
În preajma anului 1345, Gyerı a intrat în conflict deschis
cu alŃi doi dintre fraŃii săi, Kemény şi Mikola (numit şi Nicolaus).
Aceştia din urmă au atacat curtea sa de la Dumbrava, i-au schilo-
dit un slujitor şi au ucis-o pe soŃia lui Gyerı, cumnata lor, care era
însărcinată. Gyerı şi-a căutat dreptatea în faŃa juzilor nobiliari ai
comitatului Cluj şi a congregaŃiei nobiliare a Transilvaniei27. El a
intrat, pe această cale, în posesia unei mari părŃi a stăpânirilor celor
doi fraŃi ai săi, ajungând astfel să deŃină cea mai mare parte a
satelor Dumbrava şi Mănăştur (Mănăstireni).
Începând din această perioadă, Mănăstireniul şi Dumbrava au
început să fie desemnate după numele lui Gyerı: Gyerımonostor, respectiv
Gyerıvásárhely. Gyerı nu a fost, prin urmare, întemeietorul mănăs-
tirii, aşa cum greşit s-a considerat în trecut, ci unul dintre nobilii
stăpânitori ai satului. Familia nobiliară Gyerıffy, alcătuită din
descendenŃii lui Gyerı, şi-a pierdut pe parcursul secolului al XIV-
lea cea mai mare parte a posesiunilor din Mănăstireni, care au fost
dobândite de alŃi descendenŃi ai lui Mikola. Cu toate acestea,
localitatea a continuat să fie numită, în virtutea tradiŃiei,
Gyerımonostor (Mănăşturul lui Gyerı) pentru a putea fi diferen-
Ńiată de alte localităŃi mai mult sau mai puŃin apropiate (cum ar fi,
de exemplu, Mănăşturul Clujului / Kolozsmonostor).

26 DIR V. 431-432.
27 DIR VI. 647-648.
90
 Unul dintre asasinii soŃiei lui Gyerı, Mikola, se află, prin
descendenŃii săi direcŃi, la originea familiilor Tompa de Mihăeşti
(Szentmihálytelke) şi Vitéz de Bica (Bikal).
Cel de al cincilea fiu al lui Ioan (János) Mikola, numit de
asemenea Ioan (János) Mikola, a fost întemeietorul cunoscutei
familii nobiliare Mikola de Someşeni şi Dezmir. Această ramură a
familiei Mikola şi-a păstrat, de-a lungul timpului, legăturile cu
nobilii din Mănăstireni. Printre descendenŃii ei s-au numărat o
serie de personalităŃi importante ale istoriei Transilvaniei în
secolele al XVI-lea şi al XVII-lea.
Familii nobiliare: Kemény. Cea mai importantă dintre
familiile nobiliare care şi-au legat numele de istoria Mănăstireniului
este, fără îndoială, familia Kemény. Această familie coboară – ca şi
familiile Kabos şi Radó, dealtfel, dar mai direct decât acestea – din
Iacob (Jakab), cel de al doilea fiu al lui Ioan, fiul lui Mikola de
Kalota. Cel mai mare dintre fiii lui Iacob (Jakab), Ştefan (István) de
Monustur (Mănăstireni), apare în mai multe rânduri, între anii
1356-1358, în calitate de martor în faŃa conventului din Cluj-
Mănăştur, cu ocazia zălogirii unor terenuri. DivergenŃele apărute
între el şi Andrei, fiul lui Dionisie, castelanul de Bologa, sunt
menŃionate într-o scrisoare de cercetare datând din anul 1360.
Fiul lui Ştefan, Ladislau (László), a avut la rândul lui doi fii: un
anume Gheorghe (György), căsătorit cu Anna Kende, şi Ştefan (István),
numit şi „Kemény”, care a trăit până în anul 1461 şi s-a ridicat
până la demnitatea de vicevoievod al Transilvaniei. Acest István
„Kemény” este întemeietorul marii familii nobiliare transilvănene
care şi-a luat numele de la porecla acestuia. În 1433, acest István
Kemény solicita o indulgenŃă papală pentru capela Sf. Ladislau,
ridicată pe dealul Căpâlna („Kapolna”). Acest loc a servit, până la
începutul secolului al XIX-lea, ca loc de înmormântare al unor
nobili din localitate aflaŃi în relaŃii de rudenie cu familia Kemény.
În apropierea acestei capele nobiliare pot fi văzute urme circulare
de zid, aparŃinând probabil unui turn, care sugerează existenŃa în
acest loc a unei vechi reşedinŃe nobiliare aparŃinând aceleiaşi
familii. István Kemény a avut trei fii: Mihail (Mihály), Ştefan
(István) şi Petru (Péter). Petru Kemény a trăit până în anul 1528 şi a
fost tatăl lui Ioan (János) Kemény, ajuns şi el, asemeni bunicului său,

91
până la demnitatea de vicevoievod al Transilvaniei. Acest Ioan
Kemény s-a aflat la originea celei mai strălucite ramuri a acestei
familii nobiliare; unul dintre stră-strănepoŃii săi a fost Ioan
Kemény, principe al Transilvaniei în anii 1660-1662.
Kabos. Familia nobiliară Kabos, cu un rol important în
istoria localităŃii Mănăşturul Unguresc, descinde de asemenea din
Iacob (Jakab), fiul lui Ioan (János), fiul lui Mikola de Kalota. Cel
de al doilea fiu al acestuia, numit de asemenea Iacob (Jakab), a trăit
până în ultimul sfert al secolului al XIV-lea. El a avut la rândul său
un fiu pe nume Kabos. Cei doi fii ai acestui Kabos, numiŃi Ladislau
„Radó” şi Petru (Péter) „Kabos”, care au trăit în prima jumătate a
secolului al XV-lea, au fost întemeietorii familiilor nobiliare Radó
şi Kabos. Ambele familii au continuat să stăpânească proprietăŃi în
Mănăstireni şi Mănăşturul Românesc de-a lungul epocilor medie-
vală şi modernă. Familia Kabos a fost, însă, una mai importantă
pentru istoria localităŃii. Membrii acestei familii au fost patronii
bisericii din Mănăşturul Unguresc, de a cărei întreŃinere şi bunăs-
tare s-au îngrijit, în permanenŃă, timp de aproape o jumătate de
mileniu. Acesta este motivul pentru care blazonul familiei Kabos
– un cap de cerb având de o parte şi de cealaltă soarele şi luna –
este reprodus atât în interiorul bisericii, cât şi în zidul care o
înconjoară. Ultimul Kabos pe linie masculină a încetat din viaŃă în
secolul al XIX-lea; pe linie feminină, ultima descendentă a familiei
a fost Kabos Jolán, înhumată în cimitirul reformat din localitate în
anul 1911.
Secolul al XV-lea. Un registru din secolul al XV-lea, păstrat
la Arhivele NaŃionale Maghiare din Budapesta, ne oferă informaŃii
asupra unui impozit specific românilor din Transilvania. Este
vorba despre datul oilor, numit şi ,,quinquagesima Valahorum”
sau ,,quinquagesima olachalis”. În anul 1461, românii din
Mănăstireni care achitau această dare sunt menŃionaŃi împreună
cu cei din satele Bedeciu şi Bica (Gerewmonostor cum villis Bedecz et
Bykal). Această grupare de localităŃi are o semnificaŃie care nu
trebuie trecută cu vederea. Ea reflectă, probabil, existenŃa unei
formaŃiuni cneziale româneşti, cu o structură similară acelora
existente în întreaga Transilvanie.
Potrivit analizei consacrate acestor forme de organizare
politică de către istoricul Ştefan Pascu, pe versantul nordic al
92
MunŃilor Apuseni existau două centre voievodale mai importante:
al Mărgăului şi al Călatei. În primul dintre acestea, Mărgău, un
voievod care se ridicase la statutul de nobil (Dan Wayvoda) este
menŃionat încă din anul 1369. Acestui voievodat românesc i-ar fi
fost subordonate, din punctul de vedere al dreptului românesc (jus
valachicum) şi localităŃile Mănăstireni, Bedeciu, Bica, Dretea şi
Ardeova28.
Firul cronologic al mărturiilor documentare scoate la
lumină alŃi reprezentanŃi ai localităŃii. În 1433, István Kemény
solicita o indulgenŃă papală pentru capela familiei sale, cu hramul
Sf. Ladislau, ridicată pe dealul Căpâlna („Kapolna”). Acelaşi
István Kemény s-a distins în campaniile antiotomane ale lui Iancu
de Huedoara. În iulie 1456, în timpul marii bătălii de la Belgrad, în
care Iancu l-a înfruntat şi l-a învins pe sultanul Mehmed al II-lea,
cuceritorul Constantinopolelui, István Kemény a fost numit în
funcŃia de vicevoievod al Transilvaniei, pe care a ocupat-o până în
iunie 1457. Om de încredere al lui Iancu de Hunedoara, el s-a
achitat cu succes de misiunea de a preîntâmpina orice posibilă
diversiune otomană asupra Transilvaniei, fapt care explică şi
menŃinerea sa în funcŃie după încetarea din viaŃă a protectorului
său. István Kemény a încetat din viaŃă câŃiva ani după aceste
evenimente, în 1461. El a mai avut însă bucuria de a asista, în
1458, la încoronarea ca rege al Ungariei al lui Matia (Mathias,
Mátyás) Corvinul, fiul lui Iancu de Hunedoara. AfecŃiunea şi
credinŃa pe care el a purtat-o familiei Corvineştilor este dovedită şi
de faptul că nepotul său (întâiul născut al lui Mihály Kemény, fiul
său cel mai mare, şi al Veronicăi Bizere), născut în 1458 sau 1459,
a fost botezat cu numele Mátyás (Mathias), purtat de noul suveran
al Ungariei. Cel de al treilea fiu al vicevoievodului István Kemény,
Péter, s-a ocupat de administrarea proprietăŃilor familiale din
Mănăstireni. În 1485 îi este atestată şi calitatea de jude, care îi
dădea dreptul de a judeca diferite pricini, de a participa la procese
şi la întocmiri de testamente.
Alte izvoare documentare ne permit să pătrundem în
viaŃa comunităŃii locale. În 1434, Péter Kabos şi András Radó din

28 Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. III, Cluj-Napoca, 1986, p. 533-535.

93
Gerewmonostor (Mănăstireni) au încheiat o înŃelegere referitoare
la împărŃirea unor terenuri din localitate. Ceva mai târziu, András,
Gyırgy şi Mihály Kabos din Mănăstireni protestează împotriva
construrii unei case de către rudele lor Tamás şi Péter Kabos.
Acelaşi Tamás Kabos contribuie, în anul 1442, la repararea şi
mărirea bisericii din localitate. În 1485, fiii lui János Kabos, din
Mănăstireni, alături de Pál Kabos, Domokos şi Jakab Rádo,
István şi Mátyás Kemény îşi exprimă protestul faŃă de o donaŃie
făcută de regele Matia Corvinul episcopului Ladislau Gereb al
Transilvaniei. DonaŃia cuprindea, se pare, şi două terenuri de la
hotarul Mănăstireniului, denumite Rakatho şi Lespathaka, asupra
cărora episcopul nu avea nici un drept. Câteva documente din anii
1493-1494 menŃionează un număr de iobagi ai lui Péter Kemény
şi ai fiicei lui Radó András, Borbálá. Tot în hotarele montane ale
Mănăstireniiului, în anul 1494, stăpânii de pământ deŃineau locuri
în care se efectua spălarea nisipului aurifer din izvoarele munŃilor.
Secolul al XVI-lea. A continuat, în acest secol, afirmarea
în viaŃa politică a Transilvaniei a familiei Kemény; ambiŃia, bravu-
ra militară şi perspicacitatea politică au compensat, în acest caz,
lipsa unor stăpâniri foarte întinse. În 1531, Ioan (János) Kemény,
fiul lui Péter, era castelanul Devei, susŃinător al cauzei lui
Ferdinand de Habsburg, aflat în competiŃie pentru coroana
Ungariei cu regele Ioan Zápolya. La cererea lui Zápolya, el nu a
ezitat să îi predea acestuia cetatea Devei şi să devină unul dintre
partizanii săi. Această opŃiune politică s-a dovedit a fi una de bun
augur, cariera politică a lui Ioan Kemény fiind încununată prin
numirea sa în funcŃia de vicevoievod al Transilvaniei, aceeaşi pe
care o deŃinuse şi bunicul său. Căsătorit cu Margareta (Margit)
Ombozi, Ioan Kemény a avut trei fii. Unul dintre aceştia, Ştefan
(István), sprijinit de tatăl său, a avut şi el o carieră politică
încununată prin obŃinerea funcŃiei de comite de Târnava.
Nobilii din familia Kabos, mai puŃin interesaŃi de partici-
parea la viaŃa politică a Transilvaniei, au rămas o familie tipică de
nobili „de Ńară”, preocupaŃi de administrarea domeniului lor. În
documentele anilor 1518-1522, membrii diferitelor ramuri ale
familiei Kabos încheie între ei o serie de înŃelegeri, încercând să
soluŃioneze divergenŃele apărute în atribuirea sau delimitarea

94
proprietăŃilor pe care le aveau în stăpânire. Sunt semnalate şi
cazuri în care părinŃii le interzic fiilor lor să înstrăineze pămân-
turile iobagilor. Un document din 17 aprilie 1552 încearcă să
reglementeze o situaŃie specială: un membru al familiei, ai cărui
copii erau încă minori, încredinŃează unei alte persoane ocrotirea
,,moşiei” sale din Mănăstireni. Printr-o bună administrare a stăpâni-
rilor lor, membrii acestei familii au reuşit să atingă o anumită
prosperitate. Astfel, la 19 septembrie 1572, Gabriel Kabos a fost
în măsură să îi împrumute lui Emeric Kemény suma destul de
importantă de 100 de florini de aur. Împrumutul urma a fi
restituit la 6 ianuarie 1573, fiind garantat cu opt sesii iobăgeşti din
Mănăstireni. Actul de împrumut a fost încheiat în această localita-
te, consemnată în document sub forma Georomonostor. O excepŃie
în cadrul familiei sale a fost reprezentată de István Kabos, care,
aflat în căutarea norocului, s-a înrolat în oastea ardeleană în timpul
principilor Báthory. Izvoarele epocii nu ne oferă prea multe
informaŃii despre faptele sale de arme. Ştim însă că, rămas credin-
cios Báthoreştilor, István Kabos a fost decapitat la 8 noiembrie
1599, după intrarea lui Mihai Viteazul în Transilvania.
Cele trei familii nobiliare din Mănăstireni (Kemény, Kabos
şi Radó) nu erau singurele care stăpâneau pământuri în localitate.
Alături de ele sunt amintite şi alte familii: Kis sau Porkoláb din
Crasna, Dobsza, Mikola sau Gerı din Someşeni. Demne de
semnalat sunt documentele care cuprind informaŃii despre
trasarea hotarelor diferitelor proprietăŃi nobiliare. În decembrie
1572, o încercare de reînnoire a unor mai vechi semne de hotar a
degenerat într-o bătaie generală, care a făcut necesară intervenŃia
voievodului Transilvaniei, Ştefan Báthory. Cu prilejul audierilor de
martori a fost solicitată şi mărturia unor locuitori (Ioan Bad, Ioan
Ma/.../, Ioan Feirdi) din Mănăstireni (Georomonostor), Mănăşturul
Românesc (Ola Monostor) şi din Bica Română (Ola Bikal).
Izvoarele documentare ale epocii ne oferă informaŃii din
ce în ce mai ample asupra vieŃii românilor din Mănăstireni şi
Mănăşturul Românesc, asupra obligaŃiilor acestora şi a raporturi-
lor lor cu nobilii de aici. La 6 ianuarie 1536, de sărbătoarea
Bobotezei, iobagul român Damian Copaci, chemat în casa lui
Petru (Péter) Kemény – fratele vicevoievodului Ioan – a acceptat

95
să se pună chezaş principal ,,pentru un iobag al domnilor din
capitlul bisericii din Alba”. Sub chezăşia lui Damian Copaci, Petru
Kemény accepta aşezarea pe moşia sa a acelui iobag şi a celor doi
feciori ai săi, cu toate bunurile lor, „adică două sute de oi şi capre,
mai puŃin cu 11”29. Dacă însă respectivul iobag ar fi refuzat să mai
rămână sub stăpânirea lui Petru Kemény, „atunci Damian Copaci
va fi dator să plătească domnului Kemény o sută de florini”.
Damian Copaci nu era singurul chezaş al bunei credinŃe a iobagu-
lui capitlului; împreună cu el, alŃi chezaşi – Ioan Copaci, Petru
Toşa, Simion Copaci, Igna Litvai, Thodor Chiarna, Gal Copaci,
Petru Dragosin şi Matei Curta – garantau pentru noul venit,
obligându-se ca, în cazul în care acesta ar fi fugit, să îl aducă înapoi
până la sărbătoarea Sf. Petru şi Pavel, împreună cu toată avuŃia lui.
În caz contrar, Petru Kemény ar fi avut dreptul să îi găsească
oriunde şi să îi pună să plătească cei o sută de florini. Această
înŃelegere a fost semnată în prezenŃa judecătorilor Matia Kemény
şi Simion Kalos, membri ai familiilor nobiliare din localitate. Actul
se încheie astfel: ,,Dat în pomenitul târg Mănăşturul Român în
Anul Domnului o mie cinci sute treizeci şi şase”.
În afara numelor de locuitori români pe care îi menŃio-
nează, actul din 1536 ne oferă informaŃii extrem de relevante
asupra organizării acestora. Damian Copaci, deşi iobag al lui Petru
Kemény, avea faŃă de comunitatea românească un statut asemă-
nător cnezilor din secolele anterioare. El era, foarte probabil, un
urmaş al acestora, reuşind să îşi conserve încă, în această epocă,
rolul de element de legătură între senior şi comunitatea româneas-
că locală. Din punctul de vedere al realităŃilor economice specifice
epocii, acest document subliniază importanŃa pe care o avea în
regiune creşterea oilor şi caprelor şi interesul manifestat de nobili
pentru aşezarea pe moşiile lor a unor iobagi crescători de animale.
Prin anii 1560-1570 comunitatea maghiară din Mănăstireni
a trecut la Reformă, urmând în această privinŃă exemplul oferit de
familiile nobiliare din localitate. Această opŃiune a însemnat, din
punctul de vedere al organizării ecleziastice, trecerea localităŃii în
subordinea episcopiei reformate a Clujului şi, în consecinŃă,
desprinderea de legăturile cu Oradea. Pe termen lung, Reforma

29 Aşadar, 189 de oi şi capre.

96
religioasă a avut asupra locuitorilor de aici aceleaşi consecinŃe ca
pretutindeni în Transilvania. Ea a adus cu sine cultivarea limbii
maghiare în locul aceleia latine, un început de democratizare a
accesului la cultură, o accentuare a promovării identităŃii etnice şi
lingvistice. Nu este întâmplător faptul că, la doar câŃiva ani după
trecerea la Reformă, numelui localităŃii începe să îi fie adăugat şi
un determinativ etnic – Magyar Gerw Monostor (1586) – care
reflectă existenŃa în localitate a unei comunităŃi maghiare destul de
numeroase pentru această regiune.
Afirmarea politică a familiei Kemény de Mănăstireni
(Magyar Gyerı Monostor) în secolul al XVII-lea. Sfârşitul secolului al
XVI-lea şi începutul celui următor consemnează o nouă etapă a
afirmării familiei Kemény, prin reprezentantul acesteia Balthazar
(Boldiszár), strănepot al vicevoievodului Ioan (János). Acesta a
moştenit de la tatăl său, János Kemény – căpitan de Făgăraş, care
şi-a pierdut viaŃa în timpul expediŃiei voievodului muntean Radu
Şerban în Transilvania, în anul 1603 – un domeniu care includea
proprietăŃi şi sesii iobăgeşti în satele Mănăşturul Unguresc,
Mănăşturul Românesc, Horlacea, Valcău, Bedeciu, Ardeova şi
Bica Română. Era o avere însemnată, care explică şi succesul
implicării sale în viaŃa politică a Transilvaniei, înregistrată în primele
decenii ale secolului al XVII-lea.
În pofida resurselor de care dispunea, Balthazar Kemény
a traversat o perioadă dificilă în anii care au urmat dispariŃiei
tatălui său. În anul 1609 el a luat cu împrumut o importantă sumă
de bani de la Ioan (János) Toldalagi, pentru care a oferit drept
garanŃie proprietăŃi situate în Mănăstireni (Magyar Gyereo Monostor),
Mănăşturul Românesc (Olah Gereo Monostor), Bedeciu (Bedecz),
Ardeova (Erdeofalva), Dretea (Derethe), Horlacea (Jakoteleke), Bica
Română (Olah Bikkal) şi în Valcăul Unguresc (Valko), toate aceste
localităŃi fiind situate în comitatul Cluj. Un an mai târziu, în
momentul în care Baltazar Kemény a încercat să restituie acest
împrumut, Ioan Toldalagi a refuzat să primească banii, încercând
să se facă stăpân asupra acestor moşii. Pentru a îşi recupera
proprietăŃile, Baltazar Kemény a fost nevoit să se adreseze instanŃe-
lor de judecată, care i-au dat câştig de cauză şi l-au repus în
drepturile sale.

97
 În aceeaşi perioadă, Balthazar Kemény a intrat în graŃiile
principelui Transilvaniei Gabriel Báthory. El s-a distins în expe-
diŃia din łara Românească, din decembrie 1610 – martie 1611,
care a dus la detronarea voievodului Radu Şerban. Drept recom-
pensă pentru faptele sale de arme, Gabriel Báthory l-a numit pe
nobilul din Mănăstireni în funcŃia de comite de Alba şi i-a dăruit
patru posesiuni situate în acelaşi comitat. CâŃiva ani mai târziu, în
timpul domniei lui Gabriel Bethlen, Balthazar Kemény a reuşit, cu
destule dificultăŃi, să recupereze actele de proprietate asupra
stăpânirilor familiei sale din Mănăstireni, Mănăşturul Românesc,
Bedeciu, Ardeova, Dretea, Horlacea, Bica Română, Valcăul
Unguresc, CălăŃele, Bărăi şi Imbuz, care fuseseră sustrase în anul
1603, la moartea tatălui său. IniŃial, bănuielile s-au îndreptat asupra
Barbarei Kemény, soŃia lui Gheorghe Nagy, căreia principele
Gabriel Bethlen îi cerea în anul 1614 să restituie actele referitoare
la stăpânirile familiei Kemény. Cercetările efectuate au demonstrat
însă că Barbara Kemény se afla doar în posesia câtorva dintre
aceste documente, cea mai mare parte a acestora fiind deŃinute de
văduva lui Ioan Kemény, Drusiana Kálnoky. La 27 mai 1615,
principele Bethlen i-a însărcinat cu recuperarea documentelor pe
Clement Beldy, căpitan al scaunului Trei Scaune, pe István Nagy
şi pe alŃi doi nobili. Rezultatul acestei descinderi în forŃă a fost
unul impresionant: au fost recuperate, cu acest prilej, nu mai puŃin
de 165 de documente de proprietate (donaŃii, mărturii, judecăŃi,
hotărnicii, puneri în posesie, împărŃiri de moşii) care i-au fost apoi
restituite lui Balthazar Kemény, posesorul lor de drept. Din
nefericire, o importantă parte a acestor acte a dispărut în deceniile
şi secolele următoare, această pierdere privându-i pe istorici de
şansa de a descifra mai în detaliu trecutul acestei importante
familii şi a localităŃilor pe care ea le stăpânea.
La încetarea din viaŃă a lui Balthazar Kemény (noiembrie
1630), ascensiunea politică a familiei a continuat prin fiul acestuia
Ioan (János) Kemény, născut în anul 1607, care a reuşit să se ridice,
pentru scurt timp, până la demnitatea de principe al Transilvaniei
(1660-1662). El s-a afirmat, în timp, ca un om politic ambiŃios şi
tenace, un diplomat abil, un comandant militar ingenios şi întreprin-
zător. Misiunile sale diplomatice l-au purtat prin numeroase Ńări

98
ale Europei. A participat la războaiele purtate de principii Gabriel
Bethlen, Gheorghe Rákóczi I şi Gheorghe Rákóczi al II-lea,
războaie în care şi-au pierdut viaŃa doi dintre fraŃii săi. El a fost, în
acelaşi timp, un autentic om de cultură, autor al unor Memorii care
consacră spaŃii largi originilor familiei sale. Desigur, informaŃiile
pe care această scriere ni le oferă asupra filiaŃiei diferitelor ramuri
ale neamului Mikola conŃin un mare număr de inexactităŃi;
înrudirile acestora, pe care Ioan Kemény le ştia foarte bine, sunt
însă autentice. Numeroşi membri ai familiilor Kemény, Kabos şi
Vitéz au participat la campania din Polonia din anul 1657. O parte
a lor au căzut pe câmpurile de luptă; alŃii, între care Ioan Kemény
şi Gabriel Kabos, au căzut în captivitatea tătărească ca urmare a
înfrângerii de la Czerny Ostrow. Abia eliberat din robia tătărească,
cu sprijinul voievodului Mihnea al III-lea al łării Româneşti, Ioan
Kemény, ales de Dietă, a urcat pe tronul princiar al Transilvaniei.
Perioada în care Dieta Transilvaniei i-a încredinŃat
conducerea destinelor Ńării a fost una dificilă, marcată de conflicte
interne, de consecinŃele unor campanii externe dezastruoase, de
războaie cu turcii şi tătarii. Ioan Kemény a reuşit să îi adune în
jurul său pe foştii susŃinători ai principelui Gheorghe Rákóczi al
II-lea, care fusese învins de turci în bătălia de la Floreşti, lângă
Cluj, în mai 1660 şi care, în urma rănilor primite, încetase din viaŃă
la Oradea (iunie 1660). La puŃin timp după aceasta Oradea a fost
cucerită de turci şi transformată în paşalâc. Sultanul a refuzat însă
să recunoască alegerea lui Kemény şi a pregătit o mare campanie
împotriva Transilvaniei. În aceste condiŃii, Ioan Kemény a încercat,
fără succes, să încheie o alianŃă antiotomană cu domnii din
Moldova şi łara Românească. Refuzat fiind de voievozii de peste
munŃi, el s-a adresat Imperiului Habsburgic, care a trimis trupe
pentru a asigura apărarea unora dintre cetăŃile Ńării. Campania
turcească a început la sfârşitul anului 1661. Bătălia decisivă s-a dat
la Seleuşu Mare, lângă Sighişoara, la 23 ianuarie 1662. Învins, Ioan
Kemény şi-a găsit sfârşitul pe câmpul de luptă. Capul său a fost
trimis de turci la Timişoara. Dolmanul şi cei 70 de galbeni aflaŃi în
punga brodată de soŃia lui, Anna Lónyai, au fost jefuite, dar sabia,
găsită mai târziu la un turc, a fost predată succesorului său Mihail
Apafi, care a depus-o în Tezaurul Ńării. Trupul lui Ioan Kemény

99
nu a putut fi descoperit, în pofida căutărilor efectuate de soŃia şi
sora acestuia. El a fost înhumat, foarte probabil, în groapa comu-
nă săpată pe locul bătăliei, împreună cu trupurile oştenilor săi30.
Deceniile care au urmat cuceririi Oradiei de către turci
(1660) au fost dramatice pentru locuitorii Mănăstireniului,
Mănăşturului Românesc şi localităŃilor învecinate. Tătarii au invadat
satele în repetate rânduri şi au pricinuit numeroase distrugeri.
Turcii au avansat an după an în direcŃia Clujului, ocupând mereu
mai multe localităŃi şi supunându-le unei exploatări necruŃătoare.
Pe la 1670, graniŃa dintre teritoriile turceşti şi cele transilvănene
ajunsese deja la Izvorul Crişului. După 1674, turcii au luat în
stăpânire cetatea Gilăului, de unde şi-au extins controlul asupra
localităŃilor din regiune, inclusiv Mănăstireniul şi Mănăşturul
Românesc. Stăpânirea otomană a fost înlăturată abia după marea
victorie creştină din 1683, asupra oştirii otomane care asediase
Viena. Între anii 1685 şi 1688, trupele imperiale au obŃinut noi
victorii, luând în stăpânire întreaga Transilvanie şi înlăturând ame-
ninŃarea otomană care plana asupra acesteia. Instaurarea domina-
Ńiei habsburgice asupra Transilvaniei a fost oficializată odată cu
semnarea Tratatului de pace de la Karlowitz (1699). Noi tulburări
au fost înregistrate în aceste regiuni în timpul răscoalei lui Francisc
Rákoczi al II-lea (1703-1711), când în această regiune s-au desfă-
şurat lupte între curuŃii răsculaŃi şi labanŃii care luptau împotriva
acestora. LocalităŃile Mănăstireni şi Mănăşturul Românesc au fost
jefuite în mai multe rânduri.
Nobilii de Mănăstireni şi înrudirile lor. Prestigiul acumu-
lat în secolul al XVII-lea şi orientarea pro-habsburgică promovată
de principele Ioan Kemény în timpul domniei sale au favorizat
ascensiunea descendenŃilor săi în perioada stăpânirii imperiale.
Doi dintre nepoŃii principelui Kemény, Ioan (János), Ladislau
(László) şi Simon, au fost ridicaŃi de împăratul Leopold I la rangul
de baroni ai Imperiului. Titlul care le-a fost acordat, acela de
„Baroni de Magyargyerımonostor (Mănăstireni)”, subliniază puternica
legătură a membrilor acestei mari familii cu localitatea lor de

30 Şt. J. Fay, PrefaŃă, în Ioan Kemény, Memorii, trad. F. Pap, Cluj-Napoca, 2002,
p. 9.
100
origine. De asemenea, prin acest titlu, numele Mănăstireniului a
ajuns să figureze în genealogiile marilor familii regale europene.
Cel mai elocvent este exemplul contesei Cristina
Kemény de Mănăstireni (Magyargyerımonostor), fiica baronului
Simon Kemény, strănepoată a marelui principe din secolul al
XVII-lea. Ea s-a căsătorit, la 13 februarie 1763, cu baronul
Balthazar Bánffy de Losoncz. Fiica lor, Terezia Bánffy (n. 1765 –
m. 11 martie 1807), soŃia contelui Mihail Rhedey de Kis-Rhede, a
fost mama contelui Ladislau Rhedey de Kis-Rhede (1773-1835), a
cărui fiică, frumoasa Claudine Rhedey (1812-1841), s-a căsătorit la
2 mai 1835 cu ducele Alexandru de Würtemberg (1804-1885).
Fiul acestora, Francisc de Teck (1837-1900), căsătorit în 1866 cu
Mary Adelaide de Cambridge, principesă a Marii Britanii şi
Irlandei de Nord, a fost tatăl prinŃesei Mary de Teck (1867-1953),
cea care a devenit, la 6 iulie 1893, soŃia lui George al V-lea, Rege al
Marii Britanii şi Irlandei între 1910 şi 1936. Fiul acestora, George
al VI-lea, Rege al Marii Britanii şi Irlandei între 1936 şi 1952, este
tatăl MajestăŃii Sale Regina Elisabeta a II-a. Astfel Cristina
Kemény este stră-stră-stră-stră-străbunica actualei suverane a
Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord, iar
Mănăstireniul (Magyargyerımonostor) este singura localitate din
nordul Transilvaniei care figurează în tabloul genealogic al
ultimelor şapte generaŃii de predecesori ai familiei regale britanice.
Contele Ladislau Kemény a fost guvernatorul Transilva-
niei între anii 1758 şi 1762. Alte personalităŃi ale familiei au fost
Samuel Kemény, comite de Dăbâca în prima jumătate a secolului
al XVIII-lea, Simon Kemény (1736-1789), comite de Alba
Superioară şi de Cluj, fraŃii István (1811-1881) şi György Kemény
(1812-1896), comiŃie de Alba Superioară, respectiv de Turda-
Arieş, Kálmán Kemény (1838-1918), comite de Alba Superioară,
Ákos Kemény (1866-1922), comite de Târnava, şi mulŃi alŃii.
Chiar dacă ei nu au locuit propriu-zis în localitate, ei şi-au păstrat
legăturile cu aceasta şi i-au făcut numele cunoscut pe mai multe
meridiane ale lumii. Familia Kemény de Magyargyerımonostor
(Mănăstireni) are şi astăzi numeroşi descendenŃi, care trăiesc atât
în Europa, cât şi dincolo de Oceanul Atlantic.
Iobagi, jeleri, coloni în secolele XVII-XIX. Documentele
secolului al XVII-lea reflectă viaŃa internă a celor două comunităŃi
101
locale într-o măsură mult mai mare decât în perioadele anterioare.
Un document din anul 1609 prezintă un schimb de iobagi din
Mănăşturul Unguresc, Bedeciu, CălăŃele, nobilul Gabriel Vitéz
despărŃind o familie de iobagi pentru că „n-a putut fi îndestulat
din bunurile acestora”.
Un document din 17 august 1633 se referă la punerea în
aplicare a unei înŃelegeri încheiate în timpul scaunului de judecată
din Turda, între Gheorghe Vitéz din Bica şi Ioan Kemény din
Mănăşturul Unguresc, în legătură cu un schimb de iobagi.
Gheorghe Vitéz îi ceda lui Ioan Kemény, viitorul principe al
Transilvaniei, pe iobagii Toma Lascu, cu soŃia Sara şi copiii lor, şi
Simion Lascu, necăsătorit, în schimbul cărora primea alŃi iobagi
din părŃile Călatei. Este menŃionat faptul că Ioan Kemény obŃinea,
prin această înŃelegere, şi dreptul de moştenire asupra acestor
iobagi „şi a urmaşilor lor”. Slujbaşii însărcinaŃi cu aducerea la
îndeplinire a acestei înŃelegeri s-au deplasat „în părŃile Călatei,
pentru a-i identifica pe aceşti iobagi după nume şi număr. Ei i-au
găsit însă doar pe iobagii Szıke Toma, cu cei doi fii ai săi din
Mănăştiur, pe Pop Toma cu un fiu al său din Bedeciu şi pe
Păcurar Ioan din CălăŃele, cu un fiu mai în vârstă şi altul mai mic.
Fiindcă bunurile schimbate nu echivalau, ,,a trebuit să dăm
domniei sale pe fiul mai mic al lui Păcular Ioan”.
Numele sub care apare acest din urmă iobag – Pacular, de
fapt Păcurar – ne transmite o preŃioasă informaŃie asupra unei
îndeletniciri practicate din vechime de către locuitorii regiunii.
Păşunile submontane din aceste regiuni au oferit condiŃii relativ
bune de hrană pentru animale, iar acestea au dat carne, produse
lactate şi lână, necesare atât gospodăriei proprii cât şi pentru schimb.
De la această ocupaŃie s-au răspândit şi o serie de termeni preluaŃi
de locuitorii unguri din Mănăstireni şi Văleni, cum sunt: baciu
(bacs), strungă (sztrunga), zară (zora), berbec (berbécs), ciorâng
(csoring), noatin (notyn), turmă (turma), strajă (strája). Oieritul a
ocupat un loc de seamă până de curând, locuitorii ştiind să exploa-
teze la maximum pământului sărăcăcios, care oferea în schimb
condiŃii favorabile pentru creşterea animalelor. Pe de altă parte,
aceste menŃiuni documentare ne arată cât de puŃine erau drepturile
iobagilor acestei epoci, care erau la latitudinea nobilului, şi micile

102
tragedii familiale prin care puteau trece atunci când unii dintre
membrii familiei erau cedaŃi la schimb de către proprietarii lor.
Secolul al XVIII-lea este marcat în viaŃa satului prin
apariŃia notarului, ceea ce face să crească activităŃile legate de
diferite contribuŃii şi administrarea averii satului. ConscripŃiile şi
urbariile localităŃilor Mănăstireni şi Mănăşturul Românesc ne
oferă informaŃii relevante asupra locuitorilor acestora. Odată cu
generalizarea acestora de către administraŃia austriacă ies la lumină
locuitorii satului, oameni liberi şi iobagi, purtând nume cum ar fi
Condor, Goia, Coldea, Dreve, Nistor, Bogdány, Sinkó ş.a.. Ei
sunt cei care au muncit aici, cei care au avut de plătit impozite şi
care au prestat numeroase munci servile. ConscripŃia nobilului
Kabos Ferenc, din anul 1749, îl nominalizează pe iobagul său
Kondor János, menŃionând însă şi alŃi 36 de iobagi, având în total
58 de copii, care luaseră în zălogire terenuri de la proprietarii
Kémeny János, Toldalagi Pál, Suki Juditt şi Kabos Jus. Sunt
menŃionaŃi, de asemenea, 20 de Ńărani liberi (inquilis). Într-o altă
conscripŃie, pe moşia lui Kemény János din Mănăşturul Româ-
nesc sunt menŃionaŃi 26 de iobagi cu 38 de copii şi 4 Ńărani liberi
(,,inquilis”). Numele cele mai frecvente sunt: Goja, Mány, Iszpász,
Abrudan, Bogya, Krisan, Serdan, Blaga, Roska, Tomos şi Togyeris.
ConscripŃia domeniilor lui Ioan (János) Kemény, realizată
în anul 1765, oferă detalii mai ample asupra locuitorilor celor două
aşezări. În Mănăstireni sunt atestaŃi un număr de iobagi: Szöss
István, cu fiii săi András, de 7 ani, şi György, de 5 ani, posesor al
unei sesii iobăgeşti de 9 câble şi 2 ¼ mierŃe, al unei vaci şi a 2 cai;
András János, de 40 de ani, fără copii, posesor al unei mori, al unui
lot de 23 de câble şi 2 ½ mierŃe, a două vaci şi a doi cai; Vasile
Crişan, cu fiii săi IonuŃ, 18 ani, Nicula, 16 ani şi Gavrilă, 10 ani, cu
o sesie de 17 câble şi 3 mierŃe, posesor al unei vaci şi a unei
juninci; Rus Lup, 30 de ani, cu fiul său Vasilică, 6 ani, cu o sesie de
9 câble şi 3 mierŃe; Mihai Tomoş, 39 de ani, cu fiii săi IonuŃ, 10 ani,
şi Andrei, 5 ani; Toma Tomoş, 26 de ani, cu fiul său Mihăilă, de 4
ani; Rafaj Toader (Togyer), minor, de numai 9 ani. Sunt menŃionaŃi,
de asemenea, un opt jeleri (inquilini) din aceeaşi localitate: Jeldi
István, Fazakas János, Pıróg Ignat, Lupaş Luca, Lupaş Dumitru,
Lupaş Chirilă (Kirilla), Varadi István şi Szöss György. Cu mult mai

103
lungă este lista iobagilor din Mănăşturul Românesc ai aceluiaşi conte
Kemény János: Badea Lupu, 48 ani; Ilie Iuon, 30 ani; Făt Toader, 50
ani; Crişan Crăciun, 26 ani; Crişan Ioan, 23 ani; Şerdan Ion, 60 ani;
Crişan Micula, 40 ani; Blaga Gavrilă, 46 ani; Crişan Toma, 36 ani;
Crişan Marian, 50 ani; Nistor Ignat, 24 ani; Tomoş Achim, 90 ani;
Tomoş Ioan, 40 ani; Tomoş Simion, 36 ani; Tomoş Gavrilă, 30 ani;
Tomoş Macavei, 28 ani; Tomoş Chirilă, 26 ani; Roşca Costin, 72 ani;
Roşca Simion, 30 ani; Roşca Ioan, 29 ani; Roşca Vasile, 25 ani; Crişan
Ştefan, 40 ani; Badea Ştefan, 34 ani; fiii defunctului Badea Chirilă, pe
numele lor Petre, de 10 ani, şi Ioan, de 6 ani; Dura Ion, de 50 de ani;
Dura Lupu, de 26 de ani şi Ilie Mikula, de 26 de ani. Pe lângă
aceştia sunt menŃionaŃi şi patru jeleri (inquilini): Dreve Gavrilă, de
26 de ani; Abrudan Ioan, 40 ani; Toderici Simion, 50 ani;
Abrudan Gheorghe, 30 ani. ConscripŃia aminteşte, de asemenea,
un număr de şapte iobagi deŃinători de sesii în Râşca, localitate
care era, în această perioadă, un cătun al satului Mănăşturul
Românesc. Numele acestora sunt: Badea Cristea (Bady Criste), 40
ani; Rişca Ilie, 60 ani; Balc Ioan, 33 ani; Ilie Mihăilă, 30 ani; Badea
Dumitru, 30 ani; Trif Ioan, 35 ani; Rişcan Petre, 20 ani. Trebuie să
remarcăm faptul că această conscripŃie din 1765 conŃine cea mai
timpurie atestare a localităŃii Râşca cunoscută până în prezent.
Este posibil ca Ilie Rişca, menŃionat în document, să fi fost unul
dintre întemeietorii acestei comunităŃi care avea, iniŃial, funcŃii cu
precădere pastorale. În acest caz, începuturile localităŃii trebuie
coborâte până cel puŃin către mijlocul secolului al XVIII-lea.
În acelaşi an 1765 a avut loc un puternic cutremur de
pământ care a afectat biserica reformată; este posibil să se fi
înregistrat, cu acest prilej, pagube în gospodăriile satului.
Răscoala lui Horea, din 1784, a avut ecou şi în
Mănăşturul Unguresc. Comisarul gubernial Mihail Brukenthal în
înŃelegere cu episcopul Ghedeon Nichitici, a luat măsuri de
liniştire a Ńăranilor. Patentele de pacificare au avut efecte diferite.
Astfel, în Mănăşturul Unguresc, în timp ce aceste patente erau
citite de către oficiali ai comitatului Cluj, un român din mulŃime s-
a referit la nobili ca la nişte „berbeci de belit şi butuci de pus pe
foc”. Autorul acestei remarci, care face dovada solidarităŃii
locuitorilor acestei zone cu mişcarea condusă de Horea, nu a

104
putut fi identificat de autorităŃi. În anul care a urmat izbucnirii
acestei răscoale, împăratul Iosif al II-lea a desfiinŃat iobăgia în
Transilvania.
Cele câteva conscripŃii efectuate la începutul secolului al
XIX-lea pe domeniile familiilor Kemény şi Kabos ne îngăduie să
pătrundem în detaliile vieŃii localnicilor. ConscripŃia domeniului
Kabos din Mănăşturul Unguresc (Magyar-Gyerı-Monostor), efectuată la
4 august 1803, oferă date nu doar asupra situaŃiei familiale şi
materiale a locuitorilor pe care îi menŃionează (care nu mai sunt
„iobagi” sau „jeleri”, ci „coloni”), ci şi asupra loturilor aflate în
folosinŃa acestora. Aflăm, de asemenea, despre prezenŃa în locali-
tate a colonilor unor nobili care nu fuseseră întâlniŃi până acum
aici. Astfel, un anume Varga János, în vârstă de 83 de ani, era
colonul contelui N. Lázár, în vreme ce Ştefan (Stéfán, în grafia
documentului) Zirbo, în vârstă de 60 de ani, era colonul lui Ioan
Esterházy. Dintre colonii lui Mihail (Mihály) Kabos, cu siguranŃă
înrudiŃi între ei, conscripŃia îl menŃionează în primul rând pe
Andrei Gânscă (Ginszka Andre), de 68 de ani, „colon din vechime”
(colonis antiqus) al nobilului amintit, fapt întărit prin mărturia
baronului Kemény Ignátz şi tată a doi copii: Onu, de 30 de ani, şi
Petre, de 12 ani; locurile de hotar în care acestea deŃinea loturi erau
următoarele: La Pietrile Albe, La Lepzi, La Lepozi a lui Tsuki,
Tehenes-patak, La Muhus. O rudă a acestuia, Mihail Gânscă (Ginszka
Mihálly), în vârstă de 34 de ani, cu doi copii, Florea de 7ani şi On
(Ion) de un an, era şi el posesor al unei sessio antiqua (sesie deŃinută
din vechime), alcătuită din loturi situate La Ptyatre Albe (Pietrele
Albe), La Baj (Bai?), La Sascose (?), La Saruse (?), La Marine şi La
Teur. Un alt deŃinător al unei vechi sesii (sessio antiqua) era Gligor
Gânscă (Ginszka Gligor), în vârstă de 70 de ani, cu doi fii pe nume
Luka şi Onu (Ion), care aveau vârstele de 18, respectiv 14 ani (!);
loturile sale se aflau La Csonga sau Tsonka (Cionca), La Paro-Dosuluj
(Pârâul Dosului?), Szub Laz (Sub Laz), Sub Bogzitse (?).
O altă conscripŃie, din acelaşi an 1803, ne oferă date
asupra colonilor baronului Simon Kemény din Mănăşturul Unguresc
(Magyar-Gyerı-Monostor), cu informaŃii privind familia şi situaŃia
materială a acestora. Toader Coldea (Kolgye Togyer), de 40 de ani, avea
un fiu pe nume Ion, lucra un teren arabil de 26 de câble şi 2 ½

105
mierŃe, avea o moară, 4 boi, 3 vaci, 4 juninci, o capră, 14 oi şi 4
porci. FraŃii Fazakas János şi István, de 30, respectiv 24 de ani,
aveau atribuŃii administrative; situaŃia lor materială nu este
indicată. Ioan Gânscă (Ginszkie Ion), de 56 de ani, cu fiii Ionul, de 25
de ani, şi Toma, de 16 ani, nu dispunea de teren arabil; el avea în
schimb o vacă, o junincă, două capre şi patru oi. Gavrilă Crişan, de
48 de ani, cu fiii Ion, 24 ani, Vasile, 14 ani, şi Gavrilă, 4 ani, avea un
teren de 13 câble şi o jumătate de mierŃă, 6 boi, două vaci, 3
juninci, 10 oi şi un porc. Gheorghe Crişan, de 29 de ani, cu un fiu,
Petre, de 7 ani, avea un teren de 13 câble şi o jumătate de mierŃă şi
două juninci. Luca Pop, de 52 de ani, cu fiii Ion, 27 ani, şi Simion, 7
ani, avea un teren de 6 câble şi 3 ½ mierŃe, doi boi, o vacă, o
junincă şi trei oi. Irimie Popa, 46 ani, cu fiii Ionul, 20 ani, şi Ignatz, 16
ani, avea un teren de 6 câble şi 3 ½ mierŃe, doi boi, o vacă, o
junincă şi trei oi. FraŃii Niculae şi Petre Drezan, de 28, respectiv 24
de ani, cel dintâi având un fiu, Ion, în vârstă de 5 ani, deŃineau
împreună un teren arabil de 9 câble, doi boi, două vaci, patru
juninci şi un porc. AlŃi doi fraŃi, IgnaŃiu şi Ioan Tomoş, de 26,
respectiv 24 de ani, fără copii, aveau împreună un teren de 11
câble, patru boi, o vacă şi două juninci. Mihail Tomoş, de 42 ani,
tată a trei copii (Toader de 10 ani, Gheorghe de 7 şi Gavrilă de 3 ani),
avea un lot de 17 câble, patru boi, o vacă, două juninci, nouă oi şi
un porc. În sfârşit, fraŃii Szıts György şi Ferencz, cu fiii lor János de
14 ani, respectiv Pista de 4 ani, deŃineau împreună un lot de 13
câble şi 2 ½ mierŃe, fără a avea însă animale.
În ceea ce priveşte Mănăşturul Românesc (Olah Monostor),
această conscripŃie ne indică existenŃa în localitate a unor stăpâniri
aparŃinând lui Wolfgang, György şi Emeric Kemény şi a lui
Alexandru Kabos, ai căror oameni de mărturie sunt Toma Mart, 50
de ani, Simion Abrudan, 50 de ani, Niculae Golia, 78 ani, Vasile
Nistor, 56 ani, Ion Nani, 65 ani, Ion Martu, 70 ani, Cristea Văsar, 79
ani, şi Andrei Rifa, 60 ani. Printre toponimele menŃionate cu
această ocazie se numără La Furts, Glimeja, Mnerye, La Mohos, La
Riska, In Durgau, La Riska a lui Ban Iuoan, La Ptyatra a lui Ban Iuon.
ConscripŃia oferă, în continuare, lista unui important număr de
gospodării din localitate: Ilie Bogse, 40 ani, cu fiul său Mitrul de 15
ani, posesor al unui teren arabil de 4 câble şi 1 ½ mierŃe, fără

106
animale; Crăciun şi NiculiŃă Bogse, 30, respectiv 28 de ani, cu fiii lor
IonuŃ şi Pash, ambii de 3 ani, având împreună un teren de 3 câble şi
3 ½ mierŃe şi un cal; Strofin Ilie, 28 ani, cu fiii IonuŃ, 7 ani, şi Simion,
3 ani, cu un teren arabil de 5 câble şi o mierŃă, având un cal şi doi
porci; Andrei Rifai, 60 de ani, tată a şase fii (Gavrilă, 25 ani, Nicula,
20 ani, Dumitru, 12 ani, Toma, 9 ani, Simion, 7 ani şi Toader, 5 ani),
cu un teren de 3 câble şi 3 mierŃe, posesor a 4 boi, o vacă şi 11 oi;
Petre Şerdan, 70 ani, cu fiul Vasile de 26 de ani, teren arabil de 4
câble, având 4 boi, o vacă, trei oi şi un porc; Vasile Nistor, 30 ani,
cu fiul IonuŃ de 8 ani, cu un teren de 5 câble şi 2 mierŃe, posesor al
unui cal; Ion Abrudan, 30 ani, cu fiii IonuŃ de 8 ani şi Vasile de 3 ani,
teren arabil 4 câble şi 1 ½ mierŃe, având 4 boi, 4 juninci, un cal, 6
oi şi doi porci; Toader şi Vasile Dreve, de 40, respectiv 30 de ani, cel
dintâi având doi fii, Simion de 6 ani şi Ion de 4 ani, cu un teren de 6
câble şi 3 mierŃe, având următoarele animale: 6 boi, două vaci, un
cal, 6 oi şi un porc; Ştefan Crişan, 40 ani, cu fiii Simion, 8 ani, Toader,
6 ani şi Ion, 4 ani, cu un teren arabil de 3 câble şi o mierŃă, având 4
boi şi doi porci; Ion Bogse, 35 ani, cu fiul Vasile de 4 ani, cu un
teren de 5 câble şi 1 ½ mierŃe, având doi boi şi două vaci; Niculae
Popa, 60 ani, cu fiii Ion, 25 ani, Simion, 21 ani, Gavrilă, 18 ani şi
Toader, 13 ani, cu un teren arabil de 3 câble, având 4 boi, un cal şi
5 oi; Simion Popa, 24 ani, cu un teren de 5 câble şi 2 mierŃe, fără
animale; Luca Crişan, 40 ani, cu fiii Ion, 4 ani şi Simion, 1 an, cu un
teren de 4 câble şi o mierŃă, fără animale; Gavrilă şi Ion Tomoş, de
40, respectiv 30 ani, cu fiii Gavrilă, 5 ani, respectiv Ion, 3 ani, teren
arabil de numai o câblă şi 3 mierŃe, având însă 4 boi, 4 vaci, 4
juninci, un cal şi 11 oi; Crăciun Dura, 46 ani, având un fiu de 3 ani,
fără pământ, însă posesor 6 vaci, doi cai şi 26 de oi; Gavrilă Kalo,
40 ani, cu fiii Vasile, 7 ani, Petre 5 ani şi Simion, de mai puŃin de un
an, fără pământ şi fără animale.
ConscripŃiile din 1826-1827 ale proprietăŃilor baronului
Kemény Miklós şi a nobilului Kabos Mihályi, ceva mai puŃin
detaliate, ne oferă însă şi ele numele unor oameni de încredere din
Mănăşturul Unguresc şi Mănăşturul Românesc, oameni de toate
condiŃiile, care depun mărturie pentru autenticitatea datelor
înscrise: Dreve Sagyer 70 ani; Ioan Ilie, jude al domeniului (iudex
domanialis); Pal Péter, 60 ani; Somos Ignátz, 52 ani – cu toŃii coloni ai

107
lui Kemény Miklós; Ioan Coldea, 33 ani, colon al baronului
Kemény Dénes; Iotca Urs, 70 ani, colon al lui Samuel Kabos şi
Ioan Abrudan, 40 ani, colon al lui Mihail Kabos. ConscripŃia
oferă o amplă listă de nume de locuri din cele două localităŃi:
Csonka, La Grindul, La Szelistye, La Valya Vilkou, Dupa Semetyeo, Pe
Gyal in dosz, In Gauri, La Durgau, Linge Szat, In Pyetrilye Albe, In Dimbu
Barte, La Glimej, La Fintina Szelendukului, La Tsoroju Mertsestyilor, Riska
(este vorba despre localitatea dezvoltată la hotarul domeniului), Pereu
Doszului, Drumu Glimesului, Intre Velj, La Mnyerie, Szub Koaszta
Uriesului, Ugyanott, La Kolnyik, In Muntsel. ConscripŃiile cuprind şi
câteva nume de locuitori: Ion şi Mitru Gherlă, de 54 şi 40 ani, Luca
Coldea, fără indicarea vârstei, şi Debreczény János de 54 de ani din
Mănăşturul Unguresc, respectiv Mitru, Andrei, Neculai, Vasile şi Gheorghe
Ilia din Mănăşturul Românesc.
Deşi parŃiale, aceste informaŃii ne permit să ne facem o
idee asupra stării materiale a locuitorilor Mănăstireniului într-o
perioadă istorică în care eforturile de modernizare a societăŃii
transilvănene se confruntau cu rigorile unei exploatări senioriale
căreia nu i se poate contesta existenŃa.
Carte şi biserică în secolele XVIII-XIX. În bibliotecile
caselor parohiale din Mănăstireni şi Mănăşturul Românesc s-au
păstrat o serie de cărŃi religioase apărute în secolele XVIII-XIX.
Ele ne îngăduie să reconstituim orizontul ecleziastic şi cultural al
comunităŃii locale în epoca respectivă şi mai cu seamă a preoŃilor
care au activat aici.
Lista cărŃilor vechi din Mănăstireni: „Cazanie”, Bălgrad, 1699;
,,Penticostarion”, Bucureşti, 1768; „Triodion”, Râmnic, 1782;
„Antologhion”, Râmnic, 1782; „Apostol”, Bucureşti, 1784;
„Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie”, Sibiu, 1798; „Propovedanii”,
Buda, 1809; „Predica”, Buda, 1810; „Sfânta şi Dumnezeiasca
Liturghie”, Buzău, 1837; „Apostol”, Sibiu, 1851; „Biblia”, Sibiu,
1856; „Carte de rugăciuni” (îi lipsesc coperŃile şi primele pagini,
ceea ce face dificilă datarea exactă şi stabilirea locului de tipărire).
În biblioteca casei parohiale din Mănăstireni au mai
existat următoarele cărŃi: „Molitvenic”, Râmnic, 1782; „Biblia”,
Blaj, 1795; „Octoih cu Catavasier”, Buda, 1826. Acestea au fost
predate Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi Clujului la data de
18.03.1981.
108
 Lista cărŃilor vechi din Mănăşturul Românesc: „Evloghion”,
Bucureşti, 1729; „Chiriacodromion”, Bucureşti, 1732; „Octoih
Mare”, Bucureşti, 1746; „Antologhion”, Râmnic, 1752; „Strastnic”,
Blaj, 1753; „Evanghelie”, Blaj, 1756; „Penticostar”, Blaj, 1768;
„Penticostar”, Blaj, 1768; „Triod”, Blaj, 1771; „Octoih Mare”,
Blaj, 1783; „Molitfelnic”, Blaj, 1784; „Evloghion”, Blaj, 1784;
„Biblia”, Blaj, 1795; „Liturghier”, Sibiu, 1798; „Triod”, Blaj, 1800;
„Apostol”, Blaj, 1802; „Strastnic”, Blaj, 1817; „Dumnezeiasca
Scriptură”, 1823; „Psaltirea”, Sibiu, 1837; „Evanghelie”, Sibiu,
1844; „Apostol”, Sibiu, 1851; „Liturghier”, Sibiu, 1856; „Tâlcuirea
Evangheliei”, Sibiu, 1857; „Biblia”, secolul al XIX-lea. În anul
1974, sub pretextul organizării unei expoziŃii de carte veche la
Bucureşti, Muzeul NaŃional de Istorie a României a preluat cea
mai valoroasă dintre cărŃile parohiei Mănăşturul Românesc,
,,Noul Testament” de la Bălgrad, 1646. Cartea nu a fost însă
restituită parohiei, care nu a mai primit nici o înştiinŃare referitoare
la soarta acesteia.
În cele două parohii ortodoxe se păstrează, de asemenea,
o serie de icoane valoroase: Schimbarea la faŃă a Domnului (secol
XVII); Adormirea Maicii Domnului (secol XVII); Soborul
Arhanghelilor Mihail şi Gavriil (secol XVII); Maica Domnului cu
Fiul 1752; Sfântul Nicolae 1763; ÎnălŃarea lui Iisus Hristos 1763;
Botezul Domnului 1776; Iisus Hristos (sec. XIX); Maica
Domnului (sec. XIX); Învierea lui Iisus Hristos (sec. XIX), în
parohia Mănăstireni, respectiv Iisus Hristos (Ńinând Evanghelia);
Iisus Hristos; Iisus Hristos (cu Evanghelia deschisă); Iisus
Hristos; o icoană pictată pe sticlă, spartă; o cruce din lemn, cu
botezul Domnului, toate acestea din secolele XVIII-XIX, în
parohia Mănăşturul Românesc.
În patrimoniul parohiei reformate din Mănăstireni, se
află, printre altele, o foarte valoroasă „Biblie” tipărită la Oradea, în
anul 1660.
În pofida presiunilor exercitate de autorităŃile imperiale,
care au transcris pe numele unei parohii greco-catolice care nu
pare să fi existat niciodată un teren de pe locul numit „Hârtop”,
comunitatea credincioşilor din cele două localităŃi a rămas fidelă
ortodoxiei.

109
 Epoca Modernă. Din punct de vedere al organizării
administrativ-teritoriale, comuna Mănăstireni, aparŃinătoare de
comitatul Cluj, cuprindea în anul 1829 un număr de 6 sate:
Ardeova, Bedeciu, Bica, Dretea, Mănăstireni şi Mănăşturul
Românesc. Pentru anul 1869, Mănăstireniul şi Mănăşturul
Românesc făceau parte din plasa Huedin. În 1910 Mănăşturul
Românesc avea în subordine şi cătunul Râşca de Jos.
În Mănăşturul Unguresc (Magyar Gyerı Monostor) era o
biserică ortodoxă şi una reformată. Programul revoluŃionar de la
1848 a dat expresie presantei probleme sociale a eliberării şi
împroprietăririi Ńăranilor, dar importanŃa afirmării identităŃilor
naŃionale şi-a spus şi ea din plic cuvântul în desfăşurarea eveni-
mentelor. Despre credinŃa românilor faŃă de împărat şi ostilitatea
lor faŃă de nobili vorbesc numeroase documente, printre care se
numără inclusiv ştiri din presa din Transilvania şi Ungaria. „Între
locuitorii din munŃi se vorbeşte – scriau, la 30 martie 1848,
corespondenŃii din Mănăşturul Unguresc ai gazetei clujene Erdélyi
Hiradó – că studenŃii şi poporul s-au răsculat împotriva nemeşimii.
Împăratul şi-a pornit oştile împotriva nemeşilor care nu voiau să-i
elibereze pe Ńărani. Noi, spun Ńăranii, Ńinem cu împăratul”.
CorespondenŃii Hory Farkas, Kabos Gergely şi Zöld Lajos
informează gazeta că, pentru a combate aceste zvonuri, au fost
chemaŃi un număr de preoŃi de rit grecesc, între care şi Ioan
Condor din Mănăşturul Unguresc, precum şi învăŃătorii Ştefan
Nişal şi Grigore Foda din aceeaşi localitate.
În Transilvania, relaŃiile servile au fost desfiinŃate prin
programul politic al revoluŃiei maghiare, care, adoptat în Dieta de
la Cluj din 29 mai 1848, desfiinŃa robotele şi dijmele. Acelaşi
program ignora, în schimb, revendicările naŃionale ale românilor,
formulate la 15 mai 1848 pe Câmpia LibertăŃii de la Blaj, şi
proclama Unirii Ardealului cu Ungaria, constituind punctul de
plecare al revoltei românilor din întreaga Transilvanie şi în special
a moŃilor din MunŃii Apuseni.
Deşi este situat nu departe de Huedin, localitate care a
reprezentat una dintre bazele importante de plecare a expediŃiilor
revoluŃionarilor maghiari împotriva moŃilor conduşi de Avram
Iancu, se pare că Mănăstireniul nu a fost direct implicat în

110
acŃiunile tragice ale războiului civil din 1848-1849. Memoria orală
a comunităŃii maghiare păstrează însă amintirea plecării, în iulie
1849, a tânărului aristocrat Vasvári Pál (Fehér), favoritul protipen-
dadei revoluŃionare budapestane şi concurent al popularităŃii lui
Kossuth, din incinta bisericii reformate de aici, ca ultim punct
înaintea ultimei sale expediŃii către Apusenii controlaŃi de trupele
lui Avram Iancu. Aici, la Mănăstireni, revoluŃionarul maghiar a
fost avertizat de pastorul reformat Hóry Farkas că misiunea pe
care şi-a asumat-o, de pacificare a regiunii, îl poate expune unor
mari pericole din partea moŃilor, atât pe el, cât şi pe camarazii săi
organizaŃi într-o „legiune maghiară” care purta numele de Bocskai
csapat – „Ceata lui Bocskai”. Pastorul reformat din localitate a fost,
în această perioadă, protectorul comunităŃii româneşti din
Mănăstireni şi Mănăşturul Românesc. În replică, preotul ortodox
Fodor a contribuit la temperarea moŃilor ajunşi la Mănăstireni în
vara lui 1849, reuşind să preîntâmpine săvârşirea unor excese
împotriva maghiarilor din localitate.
În notele sale biografice, Iosif Sterca ŞuluŃiu, unul dintre
memorialiştii evenimentelor de la 1848, relatează atât întâlnirea şi
discuŃiile „înfocate” dintre Vasvári şi Iancu în mai 1848, la Abrud,
cât şi „durerea” acestuia din urmă la aflarea veştii că Vasvári şi-a
pierdut viaŃa în lupta dintre maghiari şi moŃii conduşi de tribunul
Corcheş, la Fântânele: „Aş fi dat zece ani din viaŃa mea să-l fi
putut mântui. Pagubă (păcat – n.n.) de el, ce tânăr talentat a fost”.
Începutul domniei lui Francisc Iosif a fost o epocă de
continuare a mai vechilor eforturi ale celor două biserici româ-
neşti din Transilvania, pentru creşterea şi recunoaşterea deplină a
autonomiei confesionale şi lingvistice. ForŃa naŃiunii române din
Transilvania a stat în autonomia religioasă şi în sistemul şcolilor
confesionale private, lucru înŃeles foarte bine atât de către români,
cât şi de guvernele maghiare care se vor succeda după încheierea
pactului dualist din 1867. Astfel, una dintre cerinŃele fundamentale
ale românilor, la nivelul întregului program politic al celei de a
doua jumătăŃi a secolului al XIX-lea, va fi asigurarea învăŃămân-
tului în limba proprie. În Mănăşturul Unguresc, la 1858, învăŃau
67 elevi români (la 1848 este atestat numele învăŃătorului Avram
Teodor), iar în Mănăşturul Românesc, pentru aceeaşi perioadă,

111
învăŃătorul Vasile Lapoş avea 56 de elevi. Prin edictul imperial din
27 martie 1858, s-a stabilit efectuarea unor despăgubiri urbariale.
Astfel în Mănăstireni, Ugru Ştefan senior a fost persoana îndrep-
tăŃită să primească lichidarea.
Statutul confesional al românilor din Mănăstireni, în
absolută majoritate ortodocşi, se îmbunătăŃeşte semnificativ la
sfârşitul anului 1864 când, printr-un decret imperial, este înfiinŃată
„Mitropolia românilor greco-orientali din Transilvania şi Ungaria”.
Conform datelor cuprinse în „Protocoalele şedinŃelor sinodului
parohial” ale parohiilor ortodoxe din Mănăstireni şi Mănăşturul
Românesc, se pot desprinde concluzii semnificative care duc spre
ideea reprezentării comunităŃii româneşti prin persoana preotului,
care însă ia decizii doar în cadrul sinodului parohial. De asemenea,
viaŃa socială a sătenilor se desfăşoară în jurul bisericii, iar contac-
tele lor cu administraŃia se desfăşoară, de multe ori, prin
intermediul acesteia.
În anul 1869, Mănăşturul Unguresc făcea parte din plasa
Huedin, comitatul Cluj, şi număra 242 de locuitori. AdministraŃia
maghiară a întocmit o situaŃie cu numărul de ,,fumuri” (adică
hornuri de case), din care desprindem faptul că existau case cu
una, două sau cel mult trei ,,fumuri”. Fondul Prefecturii JudeŃului
Cluj conŃine registrele în care s-au consemnat construcŃiile de
drumuri. Astfel de construcŃii s-au efectuat în Mănăşturul
Unguresc între 31 mai 1881 şi 8 octombrie 1882, lucrarea ajun-
gând la suma de 672 de forinŃi pe anul 1881 şi 632 de forinŃi şi 20
de cruceri (creiŃari) pe anul 1882.
Mişcarea memorandistă, desfăşurată între anii 1891 şi
1895, una dintre convulsiile majore ale sistemului politic dualist,
reprezintă o reacŃie de afirmare a unei mişcări politice româneşti
preponderent laice. Ea a pus în lumină existenŃa unei elite politice
mature, care s-a arătat în măsură să reia vechea tradiŃie petiŃionară
către instituŃiile imperiale, împotriva structurilor unui sistem politic
discriminator şi obstrucŃionist. Acest sistem căuta să legitmieze,
potrivit viziunii liderilor politici maghiari conservatori din a doua
jumătate a secolului al XIX-lea, permanenta limitare a reprezen-
tării elitelor româneşti transilvane în cadrul sistemului parlamen-
tar budapestan. Memorandumul a dezbătut unele dintre cele mai

112
importante probleme ale societăŃii vremii, dezvăluind nedreptăŃile
sociale şi politice la care erau expuşi românii. Pe fondul nemulŃu-
mirilor generale, actul sublinia faptul că românii „şi-au păstrat
naŃionalitatea în momentele cele mai dificile, (şi) vor şti s-o
păstreze în lupta cu actualul sistem de guvernământ”. Schimbarea
guvernului în Ungaria a dus la deschiderea acŃiunii judiciare
împotriva întregului Comitet NaŃional Român, în mai 1893, sub
acuzarea de atentat împotriva statului maghiar. Începutul procesu-
lui, în mai 1894, a prilejuit o amplă mobilizare a mii de oameni din
toate părŃile Transilvaniei, care s-au adunat la Cluj pentru a da
expresie solidarităŃii naŃionale. Din Mănăstireni, localitate apropia-
tă de capitala Transilvaniei, au participat la procesul memorandist
următoarele persoane: Petru Cucuian – preot, Moisa Muşat –
învăŃător, IonuŃ Coldea – curator, Toader Coldea Manciu, Indrei Gânscă,
Iuon Tomoş şi Ştefan Condor (Sfetu).
Alternarea tacticilor politice pasivistă şi activistă nu a dat
rezultatele scontate nici măcar din perspectiva programului politic
minimal, care urmăreau conservarea autonomiei naŃionale în
biserică şi în sistemul şcolilor confesionale private. Pentru a îşi
îndeplini obiectivele, elitele româneşti din Transilvania şi PărŃile
Vestice au fost nevoite să aştepte o redesfăşurare favorabilă de
forŃe, în interiorul sistemului austro-ungar instituit după 1867.
Primul Război Mondial. Unirea din 1918. Desfăşurarea
Primului Război Mondial, între 1914-1918, le-a adus mănăştu-
renilor seria neagră a problemelor specifice unei mari conflagraŃii
mondiale: mobilizare, măsuri pentru organizarea economiei de
război, rechiziŃii, morŃi, răniŃi si mutilaŃi de război, în rândurile
ambelor comunităŃi: atât cea românească, cât şi cea maghiară.
Pentru Mănăstireni, monumentele comemorative păstrează
numele a nu mai puŃin de 59 de victime, cărora li se adaugă cele 7
din Mănăşturul Românesc. Prin suferinŃele pricinuite locuitorilor,
Primul Război Mondial rămâne în memoria colectivă a localni-
cilor o perioadă dramatică. Unii dintre oamenii localităŃii, cum ar
fi Ioan Condor, Georgiu Dreve, Gavrilă Man şi alŃii, scriu pe toată
perioada conflictului versuri în metru popular, care transmit starea
de spirit apăsătoare ce se instaurase în comună la vestea declan-
şării războiului de către Austro-Ungaria, urmată de sosirea ordine-

113
lor de mobilizare. Primirea acestora, descrierea despărŃirii de cei
dragi, plecarea la unitate, instrucŃia, luptele de pe frontul din GaliŃia,
greutăŃile inumane pe care au trebuit să le suporte în tranşee, dar şi
în iadul prizonieratului din Rusia, toate acestea sunt repere ale
suferinŃei pricinuite mănăşturenilor de către un război odios.
Odată cu vara lui 1916, când România a declarat război
Austro-Ungariei iar trupele române au intrat, pentru scurt timp, în
Transilvania, românii concentraŃi în armata chesaro-crăiască, mai
cu seamă soldaŃii simpli, au avut un nou motiv de revoltă.
Dumitru Faur din Mărgău surprinde absurdul situaŃiei atunci când
îi spune prietenului său Gavrilă Man din Mănăşturul Român:
„pentru noi, românii, era mare necaz că eram siliŃi a ne lăsa tot ce
am avut şi să ne dăm viaŃa pentru unguri şi nemŃi” (n.n. – pentru
Imperiul Austro-Ungar).
Eşecurile militare ale coaliŃiei Puterilor Centrale au dus în
toamna anului 1918 la disoluŃia instituŃiilor Imperiului: autoritatea
politico-administrativă se dezorganizează, armata se destramă.
Ostaşii îşi părăsesc unităŃile şi se întorc acasă înarmaŃi, poliŃia si
jandarmeria maghiară nu mai funcŃionează. Au avut loc şi
frământări sociale, mai ales la sfârşitul anului 1918, atunci când
revoltele Ńăranilor au înregistrat o intensitate deosebită. Locuitorii
din Beliş şi din localităŃile înconjurătoare au devastat întreprin-
derea forestieră şi castelul marelui proprietar de pământ local
Urmanczy, situaŃie care a atras riposta cel puŃin supradimensio-
nată a mercenarilor acestuia. Aceasta a dus, în 8 noiembrie 1918,
la moartea a 45 de Ńărani şi muncitori, nu mai puŃin de 19 dintre
aceştia fiind locuitori ai Mănăstireniului.
Au fost constituite consilii şi gărzi naŃionale care au
înlocuit administraŃia maghiară. Astfel, la 3 noiembrie 1918,
Adunarea populară românească de la Cluj a ales un Senat Român
din Ardeal, alcătuit din 100 de persoane, care la rândul lui a
desemnat un Comitet Executiv sau Consiliul Dirigent, care a
pregătit Marea Adunare NaŃională de la Alba-Iulia. Programul
Senatului NaŃional Român a fost cuprins într-un Manifest în opt
puncte, care proclama „dreptul sfânt ca naŃiunea independentă
română să-şi croiască singură soarta”. Acest organism a jucat un
rol important în uniformizarea administrativ-instituŃională a terito-

114
riilor unite cu România ca urmare a istoricei decizii populare de la
1 Decembrie 1918 şi, totodată, a pregătit lucrările de reformă
agrară din anul 1919. Dacă pentru comunitatea maghiară din
Mănăstireni actul de la 1 decembrie 1918 a fost resimŃit ca un
nevralgic moment de cotitură, românii mănăştureni au participat la
atmosfera entuziastă care a precedat şi a urmat plebiscitului Unirii.
Consiliului Dirigent a procedat la înfiinŃarea, aproape
spontană, a unei noi administraŃii în Transilvania, care va
funcŃiona după norme schimbate (Decretul nr. II/1918), deşi au
rămas în vigoare o serie de legi maghiare (Legea XXII din 1886
privind administraŃia comunelor, de exemplu). Prin decretul nr.
XVI/1919, se stabilesc circumscripŃiile electorale pentru alegerea
deputaŃilor, secretariatul comunei Mănăşturul Unguresc intrând în
cadrul circumscripŃiei Cojocna, parte a judeŃului cu acelaşi nume.
Potrivit legii de organizare administrativă din 1925, comuna
Mănăstireni se va situa în componenŃa judeŃului Cluj, situaŃie care
va rămâne neschimbată până în ziua de astăzi, chiar dacă între
timp delimitarea judeŃului a cunoscut modificări. Un an mai târziu
se înfiinŃează comuna Râşca.

115
 CRICĂU – UN SAT DIN COMITATUL ALBA ÎN
EPOCILE MEDIEVALĂ ŞI MODERNĂ1

Primele secole ale evului mediu. EvoluŃia comunităŃilor umane

de pe Valea Cricăului de-a lungul Mileniului Întunecat a fost
influenŃată de situarea lor geografică în apropierea anticului
Apulum, localitate care pare să-şi fi păstrat, de-a lungul întregii
acestei perioade, statutul de centru politic al regiunilor situate de-a
lungul Mureşului mijlociu şi al afluenŃilor acestuia. Caracteristicile
etnice păstrate în acestă regiune până în momentul celor dintâi
atestări documentare fac foarte plauzibilă ipoteza retragerii
treptate a populaŃiei romanice din importantul centru urban mai
sus menŃionat către regiunile înconjurătoare, mai puŃin expuse
atacurilor invadatorilor şi mai ferite faŃă de formele de dominaŃie
directă exercitate de aceştia. Odată cu pătrunderea în această
regiune a slavilor, care au lăsat urme semnificative în toponimia
regiunii, a început îndelungatul proces al convieŃuirii româno-
slave, încheiat prin asimilarea grupurilor alogene până în secolul al
XI-lea. Pe lângă importanŃa sa recunoscută în formarea poporului
român, convieŃuirea româno-slavă a contribuit la cristalizarea
formelor incipiente ale statalităŃii medievale din spaŃiul românesc.
Una dintre cele mai importante formaŃiuni politice
apărute în cadrul acestui proces a fost aşa-numitul ”voievodat al
Bălgradului”, căruia îi erau subordonate, cu certitudine, şi aşezările
existente pe actualul teritoriu al comunei Cricău. Avându-şi
reşedinŃa la Bălgrad (Alba Iulia), în vechea incintă fortificată a
oraşului roman Apulum, acest voievodat româno-slav a deŃinut, în
secolul al IX-lea, un rol politic superior ca importanŃă faŃă de
celelalte formaŃiuni politice existente, în perioada respectivă, în
centrul şi sudul Transilvaniei. Cultura materială a acestui nucleu
politic, caracterizată prin prezenŃa elementelor materiale specific
vest-slave (moraviene) şi ale celor de tip Dridu (balcano-

1 Lucrare apărută în Apulum, 43/2, 2006, p. 51-61.

116
dunărene), atestă prezenŃa succesivă în această regiune a
moravienilor şi bulgarilor, în împrejurările confruntărilor
înregistrate între cele două puteri slave pe parcursul secolului al
IX-lea. O cronologie a alternării prezenŃelor vest- şi sud-slave în
centrul politic de la Bălgrad nu a putut fi încă stabilită cu
certitudine. Ele s-au aflat, în orice caz, în legătură cu războaiele
desfăşurate în regiunea pannonică la mijlocul secolului al IX-lea,
în perioada de maximă expansiune a statului Moraviei Mari, în
timpul domniei lui Sviatopluk (c.870-894). Ultimul deceniu al
veacului al IX-lea a găsit însă, cu siguranŃă, voievodatul
Bălgradului sub influenŃa politică a łaratului bulgar, a cărui
perioadă de apogeu a fost atinsă în timpul domniei lui Simeon
(893-927).
Din epoca convieŃuirii româno-slave datează, cu
certitudine, şi toponimele de origine slavă păstrate până astăzi pe
teritoriul comunei Cricău2. Însăşi denumirea localităŃii Cricău
provine de la aceea a văii pe care ea este situată; numele acesteia
este format din termenul slav cricov = ”gălăgios, tumultuos”,
aplicat cursului de apă considerat a avea asemenea trăsături. În
ceea ce priveşte Craiva, denumirea acesteia este formată din
vechiul slav crai, având aici sensul de ”margine, limită (a unui
Ńinut)”, indicând, foarte probabil, limita teritorială apuseană a
formaŃiunii politice care îşi avea centrul la Bălgrad pe parcursul
secolului al IX-lea. Împrejurarea că denumirea localităŃii Cricău
provine, indubitabil, de la aceea a văii pe care ea este situată
pledează pentru existenŃa, pe aceste meleaguri, a unui cnezat de vale
aflat în legături de subordonare faŃă de centrul voievodal al
Bălgradului.
Probabil din această perioadă, deşi cu o atestare mai
târzie, datează o altă mărturie de o deosebită însemnătate asupra
continuităŃii structurilor politice din această regiune şi a originii
romane a acestora. După cum se ştie, termenul românesc sat este
de origine latină, el provenind din termenul fossatum, ”loc mărginit
cu şanŃ”. Dovezile concrete în sprijinul acestei derivări sunt,
totuşi, destul de rare, mai cu seamă în Transilvania, provincie în

2 Iczkovits Emma, Az Erdélyi Fehér megye a középkorban, Budapest, 1939, p. 58.

117
care peste vechile alcătuiri româneşti s-au suprapus noile realităŃi
rezultate în urma cuceririi ungare şi – în anumite regiuni – ale
colonizării săseşti. Cu atât mai important este argumentul care ne
este oferit de o hotărnicie a Cricăului consemnată în anul 1338: la
acea dată, hotarul satului Cricău era despărŃit, printr-un şanŃ (!), de
acela al satului Oiejdea, aflat în stăpânirea capitlului din Alba Iulia.
”Apoi /hotarul/ merge şi cade într-un şanŃ (fossatum) care a fost şi
este şi acum hotar între biserica pomenită a Sfântului Mihail /este
vorba despre satul Oiejdea, proprietate a capitlului bisericii din
Alba Iulia, care avea hramul Sf. Mihail/, pe de o parte, şi oaspeŃii
din Cricău de cealaltă parte, şi refăcând acel şanŃ, l-au lăsat în
urmă, apoi mergând de-a lungul acelui şanŃ, lângă care este un
semn nou, hotarul trece de aici pe zisul şanŃ, unde este un semn
nou”3. Faptul că acest şanŃ exista, potrivit mărturiei documentului
citat, ”din vechime”, că el a avut nevoie de o refacere cu prilejul
hotărniciei din 1338, că o asemenea formă de hotărnicie nu este
consemnată în regiunile de colonizare săsească ceva mai târzie
sunt tot atâtea argumente în favoarea preluării ei de către coloniştii
din Cricău, în momentul stabilirii lor în această localitate (puŃin
după anul 1100), de la populaŃia românească locală.
ExpediŃiile ungare împotriva voievodatului Bălgradului
au fost realizate, potrivit celor mai recente cercetări4, în anii care
au urmat morŃii Ńarului Simeon (927), perioadă în care Ńaratul
bulgar şi-a văzut considerabil diminuată influenŃa politică asupra
teritoriilor de la nord de Dunăre. În aceeaşi perioadă s-a produs,
de altfel, şi o consolidare semnificativă a nucleului maghiar din
nordul Transilvaniei, care, sub conducerea lui Gyula cel Bătrân, şi-
a extins autoritatea asupra teritoriilor de pe valea Mureşului
mijlociu. Bălgradul, centrul celei mai importante formaŃiuni statale
din această regiune, a luat după această dată numele maghiar de
(Gyula)fehérvár (”cetatea albă a lui Gyula”) sau pe acela latin de

3 DIR V. 444, 594-595: Deinde autem meat et cadit in quoddam fossatum, quod olim et
nunc per ecclesiam beati Michaelis memorata in una et hospites de Karako parte altera pro
meta haberetur et idem fossatum reliquissent renovando, inde eundo per idem fossatum iuxta
quod meta nova, hic ransit per dictum fossatum ubi nova meta.
4 Al. Madgearu, Românii în opera Notarului Anonim, Cluj-Napoca, 2001, p. 150-

157.
118
Alba Julae, denumiri care nu făceau decât să transpună în aceste
limbi vechea denumire de origine slavă pe care românii vor
continua să o folosească până în epoca modernă. Descoperirile
arheologice vechi maghiare datând din secolul al X-lea, de la
Lopadea Nouă, StremŃ (jud. Alba) şi Deva (jud. Hunedoara),
indică extinderea autorităŃii statului condus de Gyula de-a lungul
Mureşului mijlociu, până la hotarele statului bănăŃean aflat sub
conducerea urmaşilor lui Glad. În preajma anului 1002, cel dintâi
rege creştin al Ungariei, Ştefan I ”cel Sfânt”, a organizat o
expediŃie în Transilvania, la capătul căreia formaŃiunea statală
condusă de Gyula (regnum Erdewel) a fost integrată în sistemul
politic al monarhiei ungare. Transilvania a continuat să îşi păstre-
ze, şi după această dată, statutul de largă autonomie, stăpânirea ei
fiind atribuită de Ştefan rudei sale Zoltán (proavum suum nomine
Zoltan), unul dintre descendenŃii lui Gyula cel Bătrân.
Acesta a fost, aşadar, cadrul politic general în care au
evoluat comunităŃile româneşti de pe valea Cricăului în primele
secole ale evului mediu. Cunoaşterea acestuia face posibilă
explicarea faptului că cea dintâi colonizare germană din Transilvania s-a
produs tocmai în localităŃile Cricău, Ighiu şi Romos (aceasta din
urmă situată în apropierea Orăştiei), localităŃi care fuseseră
integrate, de timpuriu, în structurile politice ale voievodatului
Bălgradului şi în acelea ale Ńării conduse de Gyula. Apropierea faŃă
de Bălgrad – Alba Iulia şi poziŃionarea pe traiectoria unui mai
vechi drum care lega lunca Mureşului de exploatările aurifere din
regiunea MunŃilor Apuseni explică, pe de o parte, legătura dintre
aceste nuclee şi centrul politic al voievodatului. În acelaşi timp,
această colonizare reprezenta – ca şi colonizările mai importante
din a doua jumătate a secolului al XII-lea şi începutul celui
următor – o modalitate de consolidare a hotarelor teritoriului
stăpânit, la data respectivă, de regalitatea ungară. Stăpânire care, la
data respectivă, nu depăşea cumpăna de ape dintre bazinele
Mureşului şi Oltului şi, de asemenea, avea dificultăŃi evidente în a
controla zonele înalte ale MunŃilor Apuseni.
Aşezarea ”oaspeŃilor” din Cricău în contextul general al colonizării
germane. Odată cu colonizarea germană, Cricăul a intrat într-o
nouă etapă a istoriei sale. Localitatea a dobândit acum un rol

119
istoric cu atât mai semnificativ, cu cât ea a fost, potrivit mărturiilor
documentare ale epocii, una dintre localităŃile în care au fost aşezaŃi cei
dintâi colonişti germani aduşi de regalitatea ungară în Transilvania.
Diploma acordată de regele Andrei al II-lea, în anul 12065,
oaspeŃilor saşi din Cricău, Ighiu şi Romos conŃine, în acest sens, o
menŃiune extrem de importantă nu numai pentru lămurirea
desfăşurării colonizării germane în Transilvania, cât şi pentru
cunoaşterea istoriei medievale a provinciei intracarpatice. În acest
foarte important document, coloniştii din localităŃile menŃionate
sunt denumiŃi primes hospites regni (”cei dintâi oaspeŃi ai Ńării”), terme-
nul regnum (”Ńară”) desemnând, în acest caz, ”Ńara Transilvaniei”
(regnum Transilvanum)6, care şi-a conservat, de-a lungul întregului ev
mediu, autonomia instituŃională faŃă de regatul ungar. Confirmată
de mărturiile documentare din deceniile ulterioare, această preŃioa-
să informaŃie constituie un important indiciu al faptului că etapa
cea mai timpurie a colonizării germane în provincia intracarpatică,
desfăşurată la începutul secolului al XII-lea, a afectat o arie
restrânsă din jurul Albei Iulii, capitală a voievodatului intracarpatic
şi reşedinŃă a episcopiei catolice. Asocierea existentă între comu-
nităŃile de ”oaspeŃi” de la Cricău şi Ighiu, colonizate în apropierea
capitalei voievodatului intracarpatic, nu pare însă a avea nici o
relaŃie de continuitate cu formele de organizare teritorial-politică
preexistente în acest spaŃiu în perioada anterioară începutului de
secol al XII-lea. Această formulă de asociere reprezintă mai
degrabă o inovaŃie a epocii colonizării, suprapunându-se unor
străvechi structuri locale de tipul cnezatelor, existente pe văile
Cricăului şi Ampoiului, subordonate voievodului cu reşedinŃa la
Alba-Iulia. Prin instalarea coloniştilor veniŃi din apusul Europei,
părŃile mai joase ale acestor cnezate, situate pe cursurile inferioare
ale acestor ape, au fost sustrase autorităŃii cnezilor români şi
acordate ”oaspeŃilor” puterii regale. Strânsa cooperare dinre cele
două comunităŃi de colonişti, încurajată şi de autorităŃile din Alba-
Iulia, era în acelaşi timp reclamată şi de necesităŃile impuse de
instalarea lor într-un mediu străin.

5 DIR I. 31-32, 368.

6 Th. Nägler, Aşezarea saşilor în Transilvania. Studii, Bucureşti, 1981, p. 164.
120
 InformaŃiile scrise cu privire la plecarea din locurile de
origine şi aşezarea coloniştilor în Transilvania, coroborate cu
datele arheologice şi cu rezultatele cercetărilor lingvistice, converg
spre concluzia cei dintâi colonişti sosiŃi în Transilvania erau
originari din Valonia, regiune aflată, astăzi, pe teritoriile Belgiei şi
Luxemurgului. Coloniştii erau organizaŃi în grupuri conduse de
greavi, selectaŃi atât din rândurile micii nobilimi, cât şi din acelea ale
meşteşugarilor sau Ńăranilor mai înstăriŃi. Având funcŃia de locatori,
aceştia purtau trataive cu reprezentanŃii regalităŃii, stabilind condi-
Ńiile de colonizare pe domeniile regale din Transilvania. Dacă
primele grupuri de colonişti germani s-au aşezat, în primele
decenii ale secolului al XII-lea, în localităŃile Cricău, Ighiu şi
Romos din apropiere de Alba Iulia, cel mai mare val de colonizare
a fost îndreptat, începând de la mijlocul acestui secol, către regiu-
nea Sibiului. Ca o consecinŃă a acestui fenomen istoric, Transilvania
a înregistrat, în secolele XII-XIII, o semnificativă intensificare a
exploatării resurselor miniere (fier, aur, argint), stimulată de
regalitatea ungară prin noi colonizări de mineri germani, cărora li
s-au acordat diferite privilegii. Exploatarea aurului şi argintului de
la minele (montanae) de la Zlatna şi Baia de Arieş era efectuată de
coloniştii germani din localităŃile Ighiu şi Cricău (jud. Alba), dar şi
de alŃi întreprinzători aflaŃi în serviciul unor nobili sau în acel al
Episcopiei de Alba Iulia. Încheiată, în linii generale, la începutul
secolului al XIV-lea, colonizarea germană a reprezentat un
moment final al procesului de pătrundere directă în Transilvania a
elementelor purtătoare ale civilizaŃiei evului mediu occidental.
După această perioadă, componentele feudalismului de tip occi-
dental s-au infiltrat în provincia intracarpatică doar prin interme-
diul instituŃiilor introduse de regii din dinastia angevină. Saşii au
fost cea de a treia şi ultima populaŃie mai importantă din punct de
vedere numeric, după maghiari şi secui, care s-a aşezat în evul
mediu în Transilvania alături de români. În general, colonizarea
săsească a reprezentat un factor de progres, ea contribuind în
mod semnificativ la consolidarea militară a provinciei intracarpa-
tice, la evoluŃia raporturilor sociale şi la intrarea economiei într-o
nouă fază de dezvoltare.
EvoluŃia istorică a Cricăului în prima jumătate a secolului al
XIII-lea. Privilegiile lui Andrei al II-lea şi Bela al IV-lea. ImportanŃa cu
121
totul specială pe care Cricăul a obŃinut-o în primele secole care au
urmat colonizării ”oaspeŃilor” germani a reprezentat o consecinŃă
a serviciilor aduse de locuitorii acestei aşezări puterii regale şi a
îndatoririlor complexe pe care ei erau chemaŃi să le îndeplinească.
Potrivit diplomei regale din anul 1206, ”oaspeŃii” din Cricău şi
Ighiu erau cunoscuŃi, prin tradiŃia transmisă regelui Andrei al II-
lea de către strămoşii săi regali, ca fiind cei mai credincioşi
servitori transilvăneni ai Coroanei. În această calitate, ei beneficiau
de drepturi şi libertăŃi mai mari decât ceilalŃi colonişti germani
aşezaŃi deja în Transilvania, drepturi care le fuseseră acordate de
regii din vechime şi pe are Andrei al II-lea nu făcea, cu această
ocazie, decât să le confirme: scutiŃi de judecata voievodală şi de
dreptul de găzduire datorat voievodului, ei dispuneau de propriul
lor scaun de judecată şi de dreptul de a se adresa direct regelui
pentru soluŃionarea cazurilor care priveau comunitatea în ansam-
blul ei; erau scutiŃi de plata dărilor cu care erau datori ceilalŃi saşi,
implantaŃi la mijlocul secolului al XII-lea în sudul şi estul
Transilvaniei; scutiŃi de obligaŃia străjuirii hotarelor, ei puteau fi
chemaŃi la oaste doar de regele însuşi, în cazul în care acesta ar fi
pornit într-o expediŃie în afara regatului; ei erau, de asemenea,
scutiŃi de plata oricăror taxe pentru viile pe care le cultivau şi
pentru porcii şi vitele pe care le creşteau7. Cel dintâi document
păstrat referitor la aceste comunităŃi subliniază, aşadar, vechimea
unora dintre cele mai caracteristice ocupaŃii ale locuitorilor lor:
cultivarea viilor şi creşterea porcinelor – este vorba despre soiuri
şi rase aduse aici din vestul şi centrul Europei – care au, în
localităŃile menŃionate, o vechime de nouă secole. În anul 1225,
acelaşi rege Andrei al II-lea contribuia în mod semnificativ la
sporirea veniturilor coloniştilor din Cricău şi Ighiu, scutindu-i de
plata oricărei vămi interne – fie ea de apă sau de uscat – la
comercializarea vinurilor lor, care puteau fi astfel vândute şi
cumpărate în mod neîngrădit în întregul regat al Ungariei8. Este o
confirmare indirectă a faptului că vinurile produse în aceste două
localităŃi, cărora suveranul le acorda o atât de înaltă apreciere,
aprovizionau şi curtea regală de la Buda, într-o epocă în care alte

7 DIR I. 31-32, 368.

8 DIR I. 222, 387.
122
podgorii de pe teritoriul regatului – devenite, ulterior, mult mai
bine cunoscute – se aflau abia la începuturile activităŃii lor.
În acelaşi timp, obligaŃiile militare atât de speciale ale
locuitorilor acestor comunităŃi – care nu aveau obligaŃia de a lupta
pentru apărarea Transilvaniei, ci doar pe aceea de a participa la
expediŃiile externe ale regelui – se înscrie între direcŃiile trasate
politicii externe a Ungariei de către Andrei al II-lea în cei dintâi ani
ai domniei sale, cel puŃin până în momentul participării sale la cea
de a V-a Cruciadă (1217-1218). Coloniştii din Cricău, asemeni
acelora din Ighiu (şi Romos), erau obligaŃi să-i asigure regelui
oşteni de elită, dispuşi să participe la marile întreprinderi eroice pe
care le proiecta firea aventuroasă a tânărului suveran. InformaŃiile
cuprinse în privilegiul din 1206 ridică în faŃa cercetătorilor o
întrebare care îşi caută încă răspunsul: este posibil ca şi
comunitatea de colonişti din Cricău să-şi fi adus contribuŃia la
aventuroasa expediŃie a regelui Andrei al II-lea în łara Sfântă,
desfăşurată în contextul celei de-a V-a Cruciade? Analiza datelor şi
a indiciilor de care dispunem – în special a diplomei regale din
anul 1206 şi a atât de neobişnuitelor îndatoriri militare prevăzute
de aceasta – transformă această ipoteză într-una foarte plauzibilă.
Cel puŃin în ceea ce priveşte aprovizionarea numeroasei oştiri
regale reunite la Zara, pe coasta dalmată, la sfârşitul lunii august
1217, aprovizionare care a fost asigurată în bună măsură de locui-
torii germani ai Transilvaniei9, nu este posibil ca atât de credincio-
şii supuşi ai regelui Andrei al II-lea din Cricău şi Ighiu să nu-şi fi
adus partea lor de contribuŃie.
Regele Bela al IV-lea (1235-1270), fiul şi succesorul lui
Andrei al II-lea, a continuat, la rândul său, să aprecieze serviciile şi
meritele locuitorilor din Cricău şi Ighiu, acordând însă privilegiilor
acestora un alt conŃinut. Timp de 10 ani înainte de încoronarea sa
regală, în timpul în care era doar principele moştenitor al coroanei
Ungariei, lui Bela îi fusese încredinŃată de către tatăl său demni-
tatea de ”duce al Transilvaniei” (1225-1235). În această calitate, el
colaborase cu voievozii Transilvaniei care erau în acel timp în
funcŃie şi fusese, de asemenea, preocupat de organizarea apărării

9 K. W. Setton, A History of the Crusades, 1966, vol. II, p. 388.

123
acestei provincii, asupra căreia planau deja norii ameninŃători ai
viitoarei invazii mongole. Din aceste motive, faptul că localităŃile
Cricău şi Ighiu erau subordonate direct regelui şi că locuitorii
acestora erau scutiŃi de obligaŃia de a participa la apărarea
Transilvaniei nu putea fi întrutotul pe placul său. În consecinŃă,
noul privilegiu acordat acestor două comunităŃi de Bela al IV-lea
la 12 februarie 123810, la puŃini ani de la încoronarea sa ca rege al
Ungariei, aducea o serie de modificări statului acestora, fără a
aduce însă nici o atingere privilegiilor lor fundamentale. Autono-
mia lor judiciară rămânea, în continuare, una desăvârşită; în plus,
faŃă de diplomele regale anterioare, Bela al IV-lea confirma în
mod explicit locuitorilor acestor localităŃi dreptul de a-şi alege ei
înşişi judele, care să îi judece potrivit obiceiului lor. Coloniştii erau,
în continuare, scutiŃi de orice plată sau dare către vistieria regală,
menŃinându-se în vigoare şi scutirea acestora de obligaŃia de a-l
găzdui pe voievodul Transilvaniei. În schimb, în cazurile în care
unul sau mai mulŃi dintre locuitori ar fi avut dispute juridice cu
persoane sau instituŃii din afara comunităŃii lor, aceştia erau
obligaŃi, de acum, să se supună judecăŃii voievodului Transilvaniei
(nu însă şi aceleia a vice-judecătorului voievodal). În acelaşi timp,
diploma din 1238 prevede în mod explicit obligaŃia locuitorilor
din Cricău şi Ighiu de a-l găzdui pe regele Ungariei şi de a-l ”cinsti
cu toată cinstea şi cu cele cuvenite şi cu toate bunătăŃile lor”. ObligaŃiile
militare ale locuitorilor din Cricău şi Ighiu sunt reglementate, de
asemenea, în detalii pe care privilegiile lui Andrei al II-lea nu
găsiseră necesar să le consemneze: ”… mai hotărâm ca numiŃii oaspeŃi
cu patru ostaşi în zale, bine pregătiŃi şi echipaŃi cum se cuvine, împreună cu tot
atâŃia cai buni cu harnaşamentele lor, precum şi cu două corturi, să fie datori
să lupte sub steagul nostru şi să fie datori a se găzdui laolaltă cu ostaşii noştri,
iar nu în compania baronilor noştri”. Locuitorii din Cricău şi Ighiu
continuau, prin urmare, să rămână oamenii credincioşi ai regelui,
renunŃându-se însă la orice alt fel de precizare. ChemaŃi de rege, ei
erau obligaŃi să răspundă fără întârziere, cu cei patru oşteni de elită
pregătiŃi în orice moment pentru război, indiferent de anotimpul
sau de locul în care s-ar fi desfăşurat acesta. Faptul că aceşti oşteni

10 DIR I. 310-311, 410-411.

124
erau chemaŃi să se găzduiască împreună cu ostaşii regelui trebuie
înŃeles în contextul conflictelor pe care regele Bela le avea, în
această perioadă, cu înalta aristocraŃie (”baronii”): prin această
prevedere, el îi atenŃiona pe locuitorii din Cricău şi Ighiu că
serviciile lor vor fi considerate ca fiind îndeplinite (şi, prin urmare,
demne de a fi răsplătite) numai în condiŃiile în care ei vor face
parte din oastea regelui; o plecare la luptă alături de baroni, oricât
de eroică şi merituasă ar fi fost aceasta, nu făcea parte dintre
lucrurile pe care regele şi le dorea. În sfârşit, înainte de a trece la
descrierea hotarelor şi la înşiruirea vecinilor de atunci ai celor două
comunităŃi, regele Bela al IV-lea face şi el o referire la deja bine
cunoscutele vinuri de Cricău şi de Ighiu, scutindu-i pe producă-
torii acestuia de orice fel de dări faŃă de vistieria regală.
Privilegiile acordate (sau – unele dintre acestea – doar
confirmate) locuitorilor din Cricău şi Ighiu de către regii Andrei al
II-lea şi Bela al IV-lea, în prima jumătate a secolului al XIII-lea, au
pus bazele prosperităŃii înregistrate de aceste localităŃi în secolele
următoare. Erau privilegii foarte importante, care – în alte condiŃii
– ar fi putut asigura celor două comunităŃi începuturile unei
dezvoltări direcŃionate către obŃinerea statutului urban. Dacă acest
lucru nu s-a realizat până la urmă, explicaŃia trebuie căutată în
eclipsarea dezvoltării acestor localităŃi de către importantul oraş
Alba-Iulia, reşedinŃă a voievozilor şi episcopilor Transilvaniei, care
nu puteau accepta cu uşurinŃă dezvoltarea, în imediata lor apro-
piere, a unui centru urban subordonat direct regelui. Astfel,
Cricăul îşi va păstra, în secolele XIII-XIV – perioadă decisivă
pentru dezvoltarea urbană a Transilvaniei medievale – statutul de
localitate rurală, în pofida prosperităŃii sale şi a numărului relativ
ridicat al locuitorilor săi.
Izvoarele documentare referitoare la istoria Cricăului se
referă cu precădere, în această perioadă, la coloniştii originari din
vestul şi centrul Europei, instalaŃi aici cu începere din primele
decenii ale secolului al XII-lea. Alături de aceşti ”oaspeŃi” occiden-
tali trăia însă o numeroasă populaŃie românească locală, a cărei
prezenŃă în aceste Ńinuturi este îndeajuns de bine reflectată de
diplomele regale. Astfel, muntele Pastorreu, menŃionat în hotărnicia
din 1238, purtând un nume în mod evident românesc, ne oferă şi

125
o dovadă concludentă asupra practicării păstoritului, ocupaŃie
specifică românilor de-a lungul epocii medievale. Muntele Zuhodol
(Sohodol), de origine slavă, menŃionat în acelaşi izvor documen-
tar, face parte din categoria termenilor preluaŃi din vechime de
către locuitorii români ai Transilvaniei. Aceeaşi diplomă regală
conŃine, de asemenea, şi cea dintâi atestare documentară a
numelui Tibru (menŃionat în forma deformată Thyry, datorită
neglijenŃei notarilor cancelariei regale), care se referă, în acest caz,
la cursul de apă pe care – nu avem nici un motiv să ne îndoim –
aşezarea românească cu acelaşi nume va fi existat din vechime.
A doua jumătate a secolului al XIII-lea. Cea de a doua
jumătate a secolului al XIII-lea a reprezentat, pentru locuitorii
Cricăului şi a localităŃilor învecinate, o perioadă de conservare a
privilegiilor dobândite în prima parte a acestui veac, privilegii
ameninŃate de tentativele voievozilor Transilvaniei de a-şi impune
autoritatea asupra acestora. Perioada a debutat cu marea invazie
mongolă din 1241-1242, care a afectat profund evoluŃia istorică a
Transilvaniei medievale, frânând avântul economic şi social înregis-
trat în primele decenii ale secolului al XIII-lea. Avantajul indiscuta-
bil al Cricăului a fost reprezentat, în această perioadă dramatică, de
situarea sa geografică la poalele MunŃilor Trascăului, care le-au
oferit locuitorilor ascunzătorile necesare pentru a-şi conserva viaŃa
şi avutul. Într-adevăr, spre deosebire de alte centre importante din
Transilvania acestei epoci (Alba Iulia, de exemplu!), în care tătarii
au săvârşit devastări şi măceluri cumplite, Cricăul şi localităŃile din
imediata sa vecinătate nu par să fi împărtăşit o asemenea soartă.
Este posibil ca cetatea regală de la Piatra Craivii, ridicată în
ultimele decenii ale secolului al XIII-lea, să fi apărut pe unul dintre
locurile de refugiu folosite de locuitorii acestor Ńinuturi în împreju-
rările marii invazii mongole. ReveniŃi în localitatea pe care o părăsi-
seră în momentul apropierii invadatorilor, locuitorii Cricăului au
fost în măsură să îşi reia modul de viaŃă obişnuit, avantajaŃi de
siguranŃa pe care le-o oferea pregătirea lor militară şi de spiritul de
solidaritate comunitară caracteristic localităŃilor în care au fost
colonizaŃi ”oaspeŃi” germani.
În deceniile care au urmat marii invazii, comunităŃile
coloniştilor din Cricău şi Ighiu au început să îşi constituie un

126
adevărat domeniu feudal. Stăpânirile acestora s-au întins, către
răsărit, până la râul Mureş, unde ei au intrat în stăpânirea moşiei
Gyvmurd (sau Gomord – azi dispărută, situată pe atunci între
Sântimbru şi Alba Iulia) 11, ca urmare a unei donaŃii făcute lor, în
anul 1266, de către Ştefan, regele tânăr al Ungariei şi ducele
Transilvaniei12. Acelaşi Ştefan a reînnoit privilegiile pe care
coloniştii din Cricău şi Ighiu le dobândiseră de la Bela al IV-lea şi
a răspuns favorabil plângerilor adresate de aceştia împotriva
tentativelor voievodului Transilvaniei de a-şi instaura controlul
asupra lor. Voievodul şi locŃiitorul său, vice-judele voievodal,
încercau să le impună locuitorilor acestor localităŃi obligativitatea
de a se prezenta la judecată înaintea lor; de asemenea, ei pretin-
deau executarea diferitor munci de interes obştesc şi îşi făceau în
mod repetat simŃită prezenŃa în Cricău şi în Ighiu, pretinzându-le
locuitorilor acestora să îi găzduiască şi să îi ospăteze – cu toate că
aceste din urmă drepturi le erau rezervate exclusiv regilor
Ungariei. Reglementarea acestor abuzuri a fost făcută de Ştefan în
avantajul comunităŃilor, în schimbul sprijinului militar pe care
locuitorii acestora i-l acordau, respectând întrutotul prevederile
diplomei acordate lor de către Bela al IV-lea.
Două decenii mai târziu, în perioada de criză de la
sfârşitul domniei lui regelui Ladislau al IV-lea ”Cumanul”, locuito-
rii din Cricău şi Ighiu s-au numărat printre victimele lipsei de
consecvenŃă care a caracterizat acŃiunile politice ale acestui suve-
ran şi care i-a grăbit iremediabil sfârşitul. În august 1289, răspun-
zând sprijinului pe care aceste comunităŃi i-l acordaseră, cu
credinŃă, în disputele cu numeroşii săi adversari interni, Ladislau
le-a confirmat acestora stăpânirea pământului Gyvmurd, împreună
cu toate folosinŃele ce Ńineau de acesta13. Dar, după mai puŃin de
trei luni, la instigaŃia nobililor Nicolae şi Andrei din Geoagiul de
Sus, regele Ladislau a revenit asupra hotărârii sale, a confiscat
această proprietate şi a dăruit-o respectivilor nobili, care se
numărau printre favoriŃii săi14. A fost, în mod evident, o acŃiune

11 Jakó Zs., Erdélyi okmánytár, I, 258.

12 DIR II. 79-80.
13 DIR II. 310.
14 DIR II. 314-315.

127
injustă, făcută de suveran ca urmare a unei judecăŃi nedrepte.
Nicolae şi Andrei, fiii lui Andrei de Geoagiul de Sus, se prezenta-
seră în faŃa regelui afirmând că pământul Gyvmurd aparŃinuse
familiei lor, de la care fusese luat pe nedrept de către Ştefan al V-
lea. Însă o cercetare a cauzei, oricât de sumară ar fi fost aceasta, i-
ar fi dovedit regelui că aceste afirmaŃii nu puteau fi decât false:
documentul lui Ştefan al V-lea din anul 1266 afirma fără înconjur
că Gyvmurd fusese, anterior donaŃiei, un pământ regal aparŃinând
cetăŃii regale Alba Iulia; mai mult decât atât, unul dintre funcŃio-
narii regali însărcinaŃi cu punerea locuitorilor din Cricău şi Ighiu în
posesia Gyvmurd-ului fusese nimeni altul decât Andrei de Geoagiul
de Sus, nobilul al căror fii vor reclama, în 1289, această stăpânire.
Dacă respectiva moşie ar fi aparŃinut cu adevărat familiei sale,
nimic nu l-ar fi împiedicat pe Andrei de Geoagiul de Sus să o
solicite regelui Ştefan în anul 1265. El nu a făcut însă acest lucru
ci, dimpotrivă, a confirmat îndreptăŃirea legală a locuitorilor din
Cricău şi Ighiu de a intra în stăpânirea respectivei moşii; îndreptă-
Ńire legală pe care, printr-o ironie a soartei, vor ajunge să o contes-
te tocmai fiii şi urmaşii săi.
ÎmpiedicaŃi provizoriu, prin asemenea măsuri restrictive,
să îşi promoveze capacităŃile economice prin extinderea terenu-
rilor agricole, locuitorii Cricăului au reuşit, în schimb, să se afirme
în alte domenii de vârf ale economiei medievale. Un anume
Syfrid, dulgher din Cricău, era, în 1291, şeful echipei de meşteri
dulgheri însărcinate cu repararea acoperişului catedralei episcopale
din Alba Iulia, echipă care îi mai cuprindea pe Iacob din Alba,
Herbord din Gârbova şi Henk din Câlnic15. Contractul încheiat
între dulgheri şi episcopul Petru Monoszló precizează detaliile
lucrării care le fusese comandată celor dintâi. Dulgherii urmau să
execute ”întreaga lucrare de lemnărie” destinată acoperirii ”bisericii
catedrale a sfântului arhanghel Mihail”; mai precis, ”acoperişul ce
trebuie înălŃat deasupra altarului Sfintei Fecioare şi bolta aflată în
aripa alăturată bolŃii acestui altar al Sfintei Fecioare”; ”acoperişul
altarului Sfântului Ioan Botezătorul şi al sacristiei sau cămării”;
”acoperişul ce trebuie să fie deasupra altarului Sfântului Apostol

15 DIR III. 372-374, 509-511.

128
Petru”; ”acoperişul ce trebuie să se facă deasupra aripei alăturate
dinspre miazănoapte a bisericii Sfântului Mihail şi toate bolŃile de
deasupra şi toate streşinile începând de la răsărit până la ultima
boltă dinspre apus, înălŃată deasupra uşii mari, şi de la vârful
acestei bolŃi în jos /…/ până la uşa amintită”; ”de asemenea,
începând de la arcada de la miazăzi, ridicată deasupra ferestrei mai,
până la cealaltă arcadă a bisericii, ridicată dinspre miazănoapte, vor
repare şi vor acoperi bolŃile aflate de amândouă părŃile turnului
mijlociu ridicat deasupra bolŃii şi chiar acest turn, aşa cum au fost
ele mai înainte”. O lucrare de mare complexitate, pentru care
episcopul se obliga, însă, la achitarea unui preŃ pe măsură: 90 de
mărci de argint, ce urmau a fi plătite în dinari sau în altă monedă
curentă, eventual în obiecte de aceeaşi valoare, împreună cu 24 de
coŃi de postav de Dorn. Episcopul se obliga să asigure lucrătorilor
necesarul de cuie, scoabe şi alte unelte din fier şi, de asemenea, să
asigure transportul lemnului necesar lucrării de la pădure la
biserică. Toate celelate operaŃiuni – începând de la tăierea, din
pădure, a lemnului necesar pentru bârne, grinzi şi căpriori până la
finalizarea lucrării în detaliile stabilite – au fost însă executate de
meşterii dulgheri şi finalizate, foarte probabil, până către sfârşitul
anului 1291. Cel care a garantat, în faŃa episcopului Petru, pentru
capacitatea maestrului Syfrid de Cricău de a duce la bun sfârşit
această lucrare, împreună cu echipa sa, a fost un anume magistru
Arnold, canonic al capitlului din Alba Iulia. Acesta era nimeni altul
decât parohul Cricăului, care deŃinea, încă din această perioadă,
responsabilităŃi legate de administrarea catedralei episcopale. În
această calitate, Arnold de Cricău (magister Ornoldus plebanus de
Crako) a luat parte, în anul 1296, la una dintre congregaŃiile gene-
rale ale nobilimii din voievodatul Transilvaniei, depunând mărtu-
rie într-o cauză legată de două dintre proprietăŃile capitlului16.
Apogeul afirmării istorice a Cricăului medieval: voievodatul lui
Ladislau Kán (1294-1315). Având un statut diferit de acela al
coloniştilor saşi din ”provincia Sibiului”, oaspeŃii din Cricău nu au
putut beneficia de libertatea de mişcare care a caracterizat relaŃiile
acestora cu instituŃia voievodală şi cu episcopia Transilvaniei.

16 Jakó Zs., Erdélyi okmánytár, I, 546.

129
Coloniştii saşi din Cricău şi Ighiu au urmărit, în general, propriile
lor interese, care erau în principal de natură economică, şi au
refuzat să se asocieze marilor mişcări revendicative prin care
sibienii au reuşit, pe parcursul secolelor al XIII-lea şi al XIV-lea, să
îşi extindă considerabil libertăŃile politice, administrative şi religioase
şi, de asemenea, limitele teritoriale în care aceste privilegii acŃio-
nau. Nu întâlnim, de-a lungul acestor secole, nici o urmă de
solidaritate etnică între locuitorii de origine germană din aceste
două localităŃi şi ceilalŃi colonişti aşezaŃi în diferite regiuni ale
Transilvaniei, cu toate că dovezile existenŃei unui puternic senti-
ment al solidarităŃii etnice în rândurile coloniştilor germani nu
lipsesc în această epocă. Această stare de lucruri ne conduce, în
mod firesc, către concluzia că procesul asimilării coloniştilor din
Ighiu şi Cricău de către elita maghiară provincială îşi consumase
deja începuturile până către anul 1300, el continuând pe parcursul
secolelor următoare.
La puŃin timp după instalarea sa în funcŃia de voievod al
Transilvaniei, Ladislau Kán, aflat în căutare de susŃinători interni,
a confirmat fără întârziere privilegiile dobândite de locuitorii
Cricăului şi Ighiului din partea regilor Andrei al II-lea, Bela al IV-
lea, Ştefan al V-lea şi Ladislau al IV-lea. În acelaşi timp, el le-a
acordat acestora noi libertăŃi şi privilegii, menite să îi transforme în
aliaŃi de încredere împotriva episcopului din Alba Iulia, competi-
torul său în dominarea scenei politice a Transilvaniei. A fost
efectuată, cu această ocazie, o reaşezare generală a statului acestor
comunităŃi, care va constitui necesara premisă a afirmării lor
viitoare17. Sesizat în legătură cu aceste acŃiuni ale voievodului
Transilvaniei, ultimul rege al dinastiei Arpadiene, Andrei al III-lea
(1290-1301) le-a cerut locuitorilor acestor localităŃi să se prezinte
înaintea sa. Ei sunt desemnaŃi acum de către rege cu termenul –
uşor peiorativ – populi (”oameni obişnuiŃi/de rând, poporeni”); în
acest fel, probabil la instigarea episcopului Petru Monoszló, regele
căuta să le reamintească acestora credinŃa pe care i-o datorau, să îi
sustragă influenŃei voievodului Ladislau şi să îi readucă sub
ascultarea sa. Atitudinea regelui a trezit suspiciunile localnicilor;

17 DIR III. 416-517.

130
nedorind să ducă la curtea regală din Buda originalele documen-
telor privilegiale în posesia cărora se aflau, expunându-le perico-
lului de a fi furate sau distruse, ei au cerut capitlului bisericii
episcopale, precum şi conventurilor dominican şi augustinian -
toate din Alba Iulia – executarea unor cópii după acestea. Regele
Andrei al III-lea a considerat, probabil, această formă de
prezentare a documentelor ca fiind nepotrivită, fapt pentru care
nu a mai acordat locuitorilor din Cricău şi Ighiu o confirmare şi o
lărgire a privilegiilor lor.
Analizând, din această perspectivă, opŃiunile politice ale
locuitorilor din aceste două comunităŃi, nu mai putem considera
surprinzător faptul că, în timpul voievodatului lui Ladislau Kán,
coloniştii din Cricău şi Ighiu s-au dovedit a fi nu numai dezinte-
resaŃi de revendicările conaŃionalilor lor din alte regiuni ale
Transilvaniei ci, chiar mai mult, s-au numărat printre sprijinitorii
politicii voievodale de restrângere a privilegiilor acestora. Un
argument în acest sens ne este oferit de îndelungatul proces din
anii 1308-1310, pricinuit de încercarea lui Ladislau de a limita
libertatea de deplasare a sibienilor, Mauriciu, parohul din Cricău, citat
în faŃa auditorilor cardinalului Gentile de San Martino ai Monti, a
făcut, în esenŃă, o depoziŃie favorabilă voievodului18. El a mărturi-
sit că a fost de faŃă, la curtea din Deva, în momentul în care
Ladislau i-a primit pe reprezentanŃii saşilor, şi că a asistat la
alcătuirea neîntârziată de către voievod a unei scrisori de liberă
trecere în favoarea acestora, scrisoare care a fost citită de către
crainici în toate oraşele şi târgurile Transilvaniei. Această mărturie
pare să indice, de asemenea, faptul că parohul Mauriciu se număra
printre obişnuiŃii curŃii voievodale. El este singurul dintre martorii
citaŃi în faŃa auditorilor care descrie cu precizie împrejurările de la
curtea voievodală, oferindu-ne informaŃii de o inegalabilă valoare
asupra organizării acesteia.
Cele două comunităŃi asociate au ştiut să profite de
prosperitatea lor economică, de relativa lor forŃă militară şi de
solidaritatea locuitorilor lor pentru a îşi extinde stăpânirea asupra
unor întinse teritorii din vecinătate. În perioada de criză a autori-

18 DIR III. 120-121.

131
tăŃii regale de la sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul celui
următor ei au reuşit, în asociere cu unii nobili saşi din comitatul
Sibiului, să acapareze posesiunile montane ale capitlului din Alba
Iulia. Astfel, în timp ce comitele Nicolae de Tălmaciu a intrat, în
această perioadă, în posesia domeniului Zlatnei, locuitorii din
Cricău şi Ighiu au pus stăpânire pe întinsele domenii montane ale
AmpoiŃei, Abrudului şi Meteşului în pofida protestelor repetate ale
reprezentanŃilor capitlului. Chiar şi domeniul Zlatnei pare să se fi
aflat mai mult nominal în stăpânirea lui Nicolae de Tălmaciu, care
încasa doar o parte a veniturilor sale; în realitate, cu administrarea
şi exploatarea directă a acestuia se ocupau întreprinzătorii colonişti
din Cricău şi Ighiu. Aceştia au intrat, de asemenea, în posesia
localităŃilor învecinate Oiejdea şi Şardu şi a altor numeroase stăpâ-
niri episcopale sau capitulare, pe care le-au administrat în calitatea
lor de oameni de încredere ai voievodului. Aceste acaparări au fost
făcute, cu certitudine, cu acordul voievodului Ladislau Kán, care
avea interesul de a-şi impune propriul control asupra zăcămintelor
aurifere din regiune şi, în acelaşi timp, de a slăbi autoritatea episco-
piei şi capitlului din Alba Iulia asupra zonei montane. Revenirea
acestor întinse domenii în stăpânirea capitlului, posesorul lor
legitim, s-a făcut abia către sfârşitul războiului civil dintre regele
Carol Robert de Anjou şi nobilimea rebelă din Transilvania (1316-
1321/22). La 2 iunie 1320, marele vistier al regatului, Dimitrie
Nekcsei, judeca, la Timişoara, pricina dintre coloniştii din Cricău
şi Ighiu şi capitlul bisericii Transilvaniei, ca urmare a plângerilor
repetate formulate de reprezentanŃii acestuia din urmă19. OaspeŃii
din Cricău au fost reprezentaŃi la această judecată regală de
Gheorghe Longus şi de Nicolae, fiul lui Iacob, ”în numele lor şi al
tuturor oaspeŃilor din această /localitate/, tovarăşii lor” (Georgius Longus et
Nycolaus, filius Jacobi, hospites in Craco … pro se et pro omnibus hospitibus
de eisdem, consociis suis). Aceştia nu au putut prezenta însă, în
sprijinul pretenŃiilor lor, decât privilegiile generale acordate acestor
două comunităŃi de către regii Bela al IV-lea şi Ştefan al V-lea,
fiind nevoiŃi să recunoască, în cele din urmă, faptul că luarea în
stăpânire de către ei a domeniilor AmpoiŃei şi Abrudului fusese

19 DIR III. 355-356, 428-429; ZW I. 347-348.

132
una neîndreptăŃită. În consecinŃă, Dimitrie Nekcsei a hotărât
restituirea acestor teritorii către capitlul bisericii Transilvaniei,
decizia sa fiind adusă la îndeplinire în cursul aceluiaşi an.
Aceste domenii, comparabile prin întinderea şi bogăŃia
lor cu cele mai prospere stăpâniri nobiliare ale epocii, erau
exploatate în comun de către colectivitatea condusă de judele ales
de către locuitori. În acelaşi timp, însă, şi-au făcut apariŃia cele
dintâi semne ale unei delimitări a stăpânirilor celor două comu-
nităŃi, şi chiar apariŃia unor moşii stăpânite de proprietari indivi-
duali care aspirau la dobândirea statutului nobiliar. Astfel, în
hotărnicirea moşiei BărăbanŃ a capitlului din Alba Iulia, efectuată
în anul 1299, proprietăŃile ”oaspeŃilor” din Cricău şi Ighiu dispu-
neau, deja, de semne de hotar distincte; acelaşi act îl menŃionează
pe un anume Paul din Cricău, stăpânitor al unui pământ situat de-
a lungul drumului care mergea spre Şard20. De asemenea, hotărni-
cia moşiei capitulare Oiejdea menŃionează, pe teritoriul stăpânit de
locuitorii din Cricău, existenŃa unei mori ce aparŃinea unui anume
”magistru Ilie” (molendina magistri Elie)21.
Biserica din Cricău – monument istoric de la începutul secolului al
XIII-lea. Interesul pentru biserica din Cricău, stimulat de dovezile
documentare care pledau pentru vechimea colonizării germane
din această localitate, s-a manifestat, în rândurile cercetătorilor
monumentelor medievale ale Transilvaniei, încă din secolul al
XIX-lea. Cel mai ilustru cercetător al istoriei artei medievale din
Transilvania, academicianul Virgil Vătăşianu, considera monumen-
tul actual ca fiind o transformare de epocă gotică a unei bazilici
romanice ridicate în a doua jumătate a secolului al XIII-lea. Argu-
mentele în sprijinul datării propuse – ”după 1260” – erau, în
primul rând, de ordin general, constituindu-se într-o justificată
reacŃie împotriva exagerărilor făcute de istoriografia mai veche.
Nu lipseau însă nici argumentele specifice, legate, în principal, de
prezenŃa tribunei din clopotniŃă – clopotniŃă care, la rândul ei, repre-
zenta singurul element păstrat din structura construcŃiei iniŃiale22.

20 Jakó Zs., Erdélyi okmánytár, I, 589/8; DIR III. 456-457.

21 Jakó Zs., op. cit., 589/13.
22 V. Vătăşianu, Istoria artei feudale în łările Române, Cluj-Napoca, 2001 (ed.

anastatică), p. 85.
133
 Cu toate acestea, cercetările efectuate în perioada 1961-
1966 de către reputaŃii arheologi Radu Heitel şi Alexandru
Bogdan23 au stabilit, pe baza unor argumente dificil de contestat,
că începuturile bisericii din Cricău trebuie coborâte până către
începuturile secolului al XIII-lea, necropola alăturată acesteia
fiind, însă, mai veche cu cel puŃin o jumătate de secol. Această
cercetare a avut marele merit de a fi urmărit, în paralel, două
obiective principale, monumentul propriu-zis şi necropola din
vecinătatea acestuia; elementele cercetate din necropolă au oferit,
de altfel, cele mai importante şi mai sigure repere care vin în
sprijinul datării fazei iniŃiale a monumentului. Pe baza raportului
existent între nivelul constructiv al absidei altarului celei dintâi
biserici a coloniştilor şi mormintele identificate în secŃiunea est-
vest şi a unor observaŃii de ordin topografic, cercetătorii au putut
stabili că întreruperea lucrărilor de ridicare a absidei iniŃiale a fost
provocată, foarte probabil, de invazia mongolă din 1241, ajun-
gând la concluzia că începuturile necropolei pot fi datate în ultima
parte a secolului al XII-lea. Pentru această datare pledează şi
descoperirea resturilor unui mormânt în cistă de piatră, integrat
unei serii de alte trei morminte, lipsite de cistă, dintre care unul
precede construcŃia bazilicii din cea de a doua jumătate a secolului
al XIII-lea, fiind direct suprapus de fundaŃia zidului colateralei de
nord. Aşadar, cea dintâi fază a utilizării necropolei medievale
poate fi încadrată cronologic între ultima parte a secolului al XII-
lea şi cea de a doua jumătate a secolului al XIII-lea.
Din cea dintâi fază a monumentului de cult a fost
cercetată fundaŃia absidei, al cărei semicerc a fost construit din
blocuri de piatră legate cu mortar, şi fundaŃia corului, pentru care
au fost întrebuinŃate pietre de mici dimensiuni, legate cu mortar,
peste care au fost plasate pietre de sarcofag romane refolosite, cu
suprafeŃe aproape netede, pentru a permite ridicarea zidurilor
propriu-zise de la un nivel perfect orizontal. În apropierea decroşu-
lui fundaŃiei absidei semicirculare iniŃiale a fost descoperită urma
in situ a unei schele arse. Această descoperire, extrem de impor-

23 R. Heitel, Al. Bogdan, ContribuŃii la arheologia monumentelor transilvane. 1.

Principalele rezultate ale cercetărilor arheologice efectuate la complexul medieval din Cricău
(jud. Alba), în Apulum, VII/1, 1968, p. 483-498.
134
tantă pentru clarificarea împrejurărilor în care s-a produs întreru-
perea lucrărilor de construcŃie a celei mai vechi faze a bisericii, a
fost însoŃită de o alta, la fel de semnificativă: pe unul dintre
blocurile de piatră ale fundaŃiei absidei iniŃiale a fost identificată o
cruce greacă gravată, semn al consacrării fundaŃiei primului altar
de către episcopul catolic din Alba Iulia.
Cea de a doua fază de construcŃie a bisericii din Cricău
prezintă importante analogii cu catedrala episcopală din Alba Iulia,
printre care pot fi amintite: sistemul de boltire al absidei, şirul de
archete de sub cornişa actuală, fragmentele de ”zimŃi” în piatră
care suprapuneau, iniŃial, archetele, consolele şi nervurile identifi-
cate la parterul turnului de vest. Aceste elemente confirmă datarea
acestei faze a monumentului în a doua jumătate a secolului al
XIII-lea. Actuala absidă poligonală a fost adaptată în jurul celei
semicirculare iniŃiale, pe care a încadrat-o perfect, prezentând doar
o alungire către est a spaŃiului ocupat de prima. Constructorii s-au
ferit să distrugă limitele dinspre nord şi sud ale absidei vechi,
sprijinindu-şi fundaŃiile lor lăŃite din această zonă pe cele ale
absidei iniŃiale şi adâncindu-se până la pământul galben doar spre
exterior şi spre est. În acelaşi timp, cercetările arheologice au
dovedit faptul că turnul nu era prevăzut în proiectul din a doua
jumătate a secolului al XIII-lea, fiind adăugat pe parcurs, fapt care
a determinat scurtarea navei centrale şi a colateralelor24.
În secolul al XV-lea, în interiorul navei centrale şi, de
asemenea, pe exteriorul zidului de nord al absidei altarului au fost
executate, probabil în două etape, o serie de picturi figurative cu
caracter religios, ale căror urme au fost surprinse, fragmentar, de
cercetările arheologice25. În aceeaşi perioadă, datorită ameninŃării
turceşti, biserica a fost înconjurată cu un zid având către nord-est
un turn pătrat de poartă, cu ferestre gotice târzii, şi un turn exte-
rior spre vest. Transformarea bazilicii în biserică gotică cu navă şi
cor pentagonal, cu bolŃi ridicate pe ogive26, a fost însoŃită şi de
lucrări de supraînălŃare, legate desigur de fortificarea ei. Mai târziu,
către mijlocul secolului al XVI-lea nava centrală şi colateralele au

24 Ibidem, p. 489.
25 Ibidem, p. 491
26 V. Vătăşianu, op. cit., p. 554.

135
fost boltite, marcând trecerea la ceea ce s-ar putea numi ”faza
gotică târzie” a monumentului27. O nouă etapă a evoluŃiei acestui
monument este marcată de supraînălŃarea turnului de vest, în
1572, care a fost la rândul ei urmată de o nouă supraînălŃare a
navei centrale. În aceeaşi epocă a fost realizat complexul de clădiri
cu caracter laic dinspre nord-vest, adosat zidului de incintă28.
În sfârşit, biserica a mai înregistrat o serie de refaceri în
epoca modernă: sacristia a primit o boltă semicilindrică, iar în
nava centrală a fost construit un balcon, probabil pe locul ocupat
anterior de o tribună. În exterior au fost ridicate o serie de ziduri
de sprijin, în jurul contraforturilor şi pe latura de sud a turnului, iar
în anul 1834 a fost construită în est, peste zidul de incintă, o casă
parohială care a fost, între timp, demolată.29 Întregul complex
monumental, care ajunsese, la un moment dat, într-o fază de
degradare accentuată, a fost complet restaurat pe parcursul
deceniului al şaptelea al secolului XX.
Cetatea regală Piatra Craivii şi castelanii ei. Incinta de piatră a
cetăŃii de la Piatra Craivii a fost ridicată, cel mai probabil, la
începutul secolului al XIV-lea, în timpul voievodatului lui Ladislau
Kán (1294-1315)30, căruia o asemenea bază îi era necesară pentru
a controla regiunea centrală a Transilvaniei, în care autoritatea sa
era concurată de aceea a episcopilor din Alba-Iulia. Din această
perioadă datează, de altfel, şi cea dintâi menŃiune a unui castelan de
Piatra Craivii, în persoana unui anume Ştefan, om de încredere al
voievodului Transilvaniei. Ridicată pe micul platou (cu o lungime
şi o lăŃime maxime de 50, respectiv 20 de metri) de pe Culmea
Piatra Craivii, la o altitudine de 1038 m., această cetate avea o
poziŃie naturală aproape ideală, pe care constructorii epocii au
ştiut să o transforme, ca urmare a lucrărilor de fortificare, într-una
aproape inexpugnabilă31. Fiind o cetate ridicată pe stâncă, apa

27 R. Heitel, Al. Bogdan, loc. cit.

28 Ibidem.
29 Ibidem, p. 491-494.
30 Ante 1313, după P. Engel, Magyarország világi archontológiája, 1301-1457,

Budapest, 1996, I, p. 338.

31 Gh. Anghel, I. Berciu, CetăŃi medievale din sud-estul Transilvaniei, Bucureşti,

1968, p. 10-11.
136
potabilă era păstrată în cisterne, rezervoare artificiale săpate, în
acest caz, în piatră. La Piatra Craivii, acest rezervor avea o adânci-
me de 3 metri32. ŞanŃul, săpat de asemenea în stâncă, avea menirea
de a asigura o mai bună protecŃie a incintei fortificate, prin
izolarea ei de restul înălŃimii33. Ca o consecinŃă a ridicării acestei
cetăŃi pe pământurile ”regale” ale ”oaspeŃilor” din Cricău şi Ighiu,
o parte a locuitorilor satelor din vecinătate au fost transformaŃi în
iobagi ai cetăŃii, aflaŃi în serviciul castelanilor acesteia. Printre
obligaŃiile acestora se numărau atât efectuarea lucrărilor de
construcŃie, reparaŃie şi întreŃinere a cetăŃii, cât şi aprovizionarea
garnizoanei staŃionate acolo cu cele necesare traiului.
Datele aflate la dispoziŃia noastră ar putea sugera identifi-
carea lui Ştefan, cel dintâi castelan al acestei cetăŃi menŃionat
documentar, cu un anume magistru Ştefan, fiul lui Samson de
Luncani, din familia nobiliară transilvăneană Gerendi, susŃinătoare
a politicii de autonomie a Transilvaniei încă din timpul domniilor
lui Ştefan al V-lea şi Ladislau al IV-lea Cumanul. În orice caz,
menŃiunea documentară a castelanului de Kechkes, care datează din
29 mai 131334, constituie o excelentă ilustrare a poziŃiei pe care
acesta o deŃinea în sistemul politico-administrativ din ultimii ani ai
voievodatului lui Ladislau Kán. Castelanului Ştefan i se încredinŃa,
prin acest act, misiunea de a hotărnici una dintre moşiile lui
Ladislau Kán – Ungurei, din comitatul Târnava – pe care voievo-
dul hotărâse să o cedeze nobililor de Câlnic. Acelaşi castelan avea,
de asemenea, misiunea de a asigura punerea acestei moşii în
stăpânirea noilor ei proprietari. FuncŃia acestui castelan nu era,
prin urmare, una strict militară, el preluând şi o parte a atribuŃiilor
care i-ar fi revenit, în mod normal, vicevoievodului Transilvaniei,
în calitatea sa de comite de Alba. Cum, însă, vicevoievodul
Ehelleus Ákos începea, tocmai în aceşti ani, să ia o tot mai mare
distanŃă faŃă de poziŃia fermă adoptată de Ladislau Kán în relaŃiile
sale cu regele Carol Robert, era firesc ca puternicul voievod al
Transilvaniei să transfere, de facto, o parte a atribuŃiilor sale către
unul dintre oamenii săi de încredere.

32 Gh. Anghel, CetăŃi medievale din Transilvania, Bucureşti, 1973, p. 41.

33 Ibidem, p. 42.
34 DIR III. 212.

137
 Asemeni celei mai mari părŃi a cetăŃilor transilvănene
care datează din această epocă, construcŃia donjonului a precedat,
şi la Piatra Craivii, ridicarea incintei din piatră35. Donjonul acestei
cetăŃi este unul cu bază rectangulară – tip predominant în
Transilvania, datorită faptului că punea mai puŃine probleme de
construcŃie, el permiŃând, totodată, şi o organizare funcŃională a
interiorului. Dimensiunile sale sunt mai degrabă modeste: cu
laturile sale de 5, respectiv 4 metri, el este donjonul cu cea mai
redusă suprafaŃă din întreaga Transilvanie36. Această situaŃie este
explicabilă, fără îndoială, prin dificultăŃile de acces şi problemelor
tehnice ridicate de construcŃia sa. Datorită stării sale de conservare
extrem de precare şi planimetriei sale mai degrabă rudimentare,
datarea donjonului nu a putut fi realizată cu suficientă precizie.
PoziŃionarea sa geografică pare să pledeze pentru funcŃia sa iniŃială
de fortificaŃie de refugiu, situaŃie în care ridicarea sa, în ultimele
decenii ale secolului al XIII-lea, ar reprezenta, cel mai probabil, o
consecinŃă a invaziei mongole din 1285. Ulterior, funcŃia sa pare
să fi fost completată cu aceea de punct de supraveghere a drumu-
lui care unea Cricăul şi Ighiul cu domeniul minier al Abrudului,
intrat în administrarea coloniştilor din aceste localităŃi în timpul
voievodatului lui Ladislau Kán. Este relevant faptul că, în primul
secol şi jumătate care a urmat instalării lor la Cricău, coloniştii
germani de aici nu par să fi resimŃit nevoia ridicării unei fortificaŃii,
dovadă a climatului de relativă stabilitate din interiorul provinciei
şi a raporturilor predominant paşnice stabilite cu populaŃia româ-
nească locală.
Devenită o cetate puternică, bine poziŃionată strategic şi
foarte importantă pentru controlarea văii Mureşului mijlociu şi a
zonei miniere montane, Piatra Craivii a jucat un rol militar şi
politic extrem de important de-a lungul întregului secol al XIV-
lea. Primul dintre castelanii menŃionaŃi după revenirea cetăŃii de la
Piatra Craivii în stăpânirea regală a fost un anume Nicolae, fiul lui
Erdeod (1319)37, membru al neamului nobiliar Ákos38. El era,

35 A. A. Rusu, Donjoane din Transilvania, în ActaMN, XVII, 1980, p. 177-197.

36 Gh. Anghel, op. cit., p. 39.
37 DIR III. 310
38 P. Engel, Magyarország világi archontológiája, I., p. 338

138
prin urmare, înrudit cu Ehelleus Ákos, fostul vicevoievod al lui
Ladislau Kán, care reuşise, tocmai în această perioadă, să intre în
serviciul noului voievod Dausa din DebreŃin. Nobil localnic,
originar din comitatul Târnava, Nicolae Ákos a fost înlăturat din
această funcŃie odată instalarea în demnitatea voievodală a lui
Toma Szécsényi (1321-1342). Acesta, originar din Ungaria de
nord, a manifestat, de la bun început, o lipsă totală de încredere
faŃă de nobilii transilvăneni, pe care îi suspecta de infidelitate faŃă
de regele Carol Robert. În consecinŃă, demnitarii instalaŃi de el în
cele mai importante funcŃii administrative şi militare ale
Transilvaniei, cu precădere în fruntea cetăŃilor regale, erau, cu toŃii,
originari din afara acestei provincii.
Această situaŃie se reflectă şi în privinŃa castelanilor de la
Piatra Craivii, a căror listă cuprinde, pentru prima jumătate a
secolului al XIV-lea, următoarele nume: 1322 Arnold şi Nicolae
Rimai39, credincioşi ai voievodului Toma Szécsényi (Nicolae Rimai
este menŃionat şi într-un document din 1341, care îi atribuie
calitatea de ”fost castelan”40); 1338 Andreas Jonhos, comite – şi el
un credincios al voievodului Toma Szécsényi41, asemeni unui
anume Sinka, castelan menŃionat în 134142; 1346 Mihail de Iara, fiul
vicevoievodului Petru al Transilvaniei43; asemeni tatălui său,
Mihail se afla în serviciul voievodului Ştefan Lackfi. La această din
urmă dată sunt menŃionaŃi şi vicecastelanii, cei care Ńineau locul
castelanului oficial care se afla, în cea mai mare parte a timpului, în
anturajul tatălui său, înzestrat cu o demnitate atât de importantă44.
Faptul că Petru de Iara, vicevoievod al Transilvaniei între
1344-1350, a găsit de cuviinŃă să îi încredinŃeze propriului său fiu
funcŃia de castelan de Piatra Craivii trebuie pusă în legătură cu
situaŃia conflictuală existentă în această perioadă între puterea
voievodală şi episcopia din Alba Iulia. Conflictul avea rădăcini mai

39 DIR IV. 40
40 DIR VI. 46
41 Engel P., op. cit., I, p. 338.
42 DIR VI. 65
43 DIR VI. 307-308
44 A. A. Rusu, Castelani din Transilvania în secolele XIII-XIV, în AIIACj, XXII,

1979, p. 90
139
adânci, manifestându-se cu violenŃă încă din preajma anului 1330,
când castelanul Nicoale Rimai atacase Alba Iulia şi confiscase
turmele de vite ale episcopului Andrei Szecsi, producând pagube
estimate de către partea vătămată la impresionanta sumă de
20.000 de mărci de argint45. Episcopul din Alba Iulia l-a excomu-
nicat pe castelanul atacator şi s-a adresat Scaunului Pontifical cu o
plângere în care incrimina abuzurile voievodului Toma şi ale
acoliŃilor acestuia. CâŃiva ani mai târziu, continuând politica
predecesorului său, vicevoievodul Petru de Iara i-a cerut fiului său
Mihail, castelan la Piatra Craivii, să ocupe satul Bucerdea al
capitlului din Alba Iulia şi să ia în stăpânire jumătate din el46.
Această dispută, în care a fost nevoit să intervină însuşi regele
Ungariei, Ludovic de Anjou, reclama o supraveghere atentă de
către voievod a evoluŃiilor politice din oraşul episcopal şi, de
asemenea, a acelora din cetatea TăuŃi, care aparŃinea episcopilor
Transilvaniei. Redevenit vicevoievod al Transilvaniei în perioada
1358-1368 (după ce deŃinuse, temporar, şi demnitatea de viceban
al Severinului) Petru de Iara îşi va găsi sfârşitul în 1368, în
campania din łara Românească47. Raporturile dintre oştenii care
alcătuiau garnizoana cetăŃii şi locuitorii satelor din jur nu au fost
întotdeauna cele mai paşnice. În 1352, locuitorii din Geoagiul de
Sus, Galda, Teiuş, Mesentea şi Tibru au adresat o plângere
voievodului Transilvaniei, arătând că oamenii cetăŃii Piatra Craivii
s-au înstăpânit în mod abuziv asupra viilor stăpânite de aceştia pe
dealul Tibrului48. După încheierea ostilităŃilor dintre voievozii
Transilvaniei şi episcopii de Alba Iulia, ca urmare a intervenŃiei
ferme a regelui Ludovic de Anjou (1357), cetatea de la Piatra
Craivii a început să îşi piardă din importanŃă. În consecinŃă, la
sfârşitul secolului al XIV-lea, după demersuri insistente, episcopul
Maternus (1395-1399) a reuşit, în sfârşit, să-şi impună controlul
asupra cetăŃii de la Piatra Craivii, în schimbul căreia a cedat regelui
Sigismund de Luxemburg posesiunile episcopale Herina, NenŃeni
şi Dăneşti (jud. BistriŃa-Năsăud). Acest schimb de proprietăŃi,

45 Gh. Anghel, I. Berciu, op. cit., p. 13.

46 Ibidem.
47 A. A. Rusu, op. cit., p. 96.
48 Gh. Anghel, I. Berciu, op. cit., p. 13.

140
considerat avantajos de către ambele părŃi, a fost confirmat în
anul 1403, în timpul episcopului Ştefan Upori (1401-1419). În
acest fel, episcopia din Alba Iulia a reuşit să ia în stăpânire una
dintre cele mai importante baze militare de care dispuneau
voievozii Transilvaniei în vecinătatea oraşului episcopal, fără a
intra însă în stăpânirea satelor Cricău şi Craiva, care au continuat
să rămână proprietăŃi regale49. Odată ajunşi în posesia acestei
cetăŃi, episcopii Transilvaniei şi-au intensificat însă presiunile
asupra locuitorilor din Cricău şi din satele învecinate, pe care au
încercat prin toate mijloacele să îi aducă sub stăpânirea lor.
Deteriorarea statutului Cricăului în secolele XIV-XV. În
pofida pierderii unei părŃi a posesiunilor dobândite în perioada
glorioasă a domniei transilvănene a lui Ladislau Kán, Cricăul a
continuat, şi pe parcursul secolului al XIV-lea, să îşi păstreze o
poziŃie de prestigiu în sistemul politic al Transilvaniei medievale.
Date semnificative despre populaŃia şi despre puterea economică
de care dispuneau aceste comunităŃi pot fi desprinse din registrele
dijmelor papale, a căror consemnare datează din cel de-al patrulea
deceniu al secolului al XIV-lea. De aici putem afla că, în anul
1332, Pavel, parohul din Cricău, a plătit colectorilor pontificali
suma impresionantă de trei mărci de argint50 (pentru comparaŃie,
parohul din Aiud a achitat, în aceeaşi perioadă, doar 7 fertuni,
adică o marcă şi trei sferturi). În 1333, acelaşi paroh Pavel a plătit
8 pense în dinari51, sumă completată, în 1334, prin achitarea altor
7 pense şi 10 dinari, pe lângă care a fost nevoit să adauge, de
această dată, şi suma de 30 de dinari montani52; în sfârşit, în anul
1335 parohul Pavel a plătit o sumă mai mică, de numai 5 pense în
dinari53. Diminuarea continuă a sumelor plătite de locuitorii din
Cricău a stârnit nemulŃumirea preotului Ioan, colectorul dijmelor
papale. În urma unui control efectuat în noiembrie 1334, acesta a
stabilit că suma datorată de Pavel, parohul Cricăului, era de ”trei
mărci şi jumătate de fertun de argint fin, de greutatea cea mare”54;

49 Ibidem, p. 14.
50 DIR V. 153
51 DIR V. 161
52 DIR V. 179
53 DIR V. 213
54 DIR V. 341-32; ZW I. 464-465.

141
pentru că acesta nu se achitase de obligaŃiile sale, preotul Ioan a
pronunŃat interdictul asupra sa, oprindu-l de la oficierea serviciului
divin. InspecŃia efectuată la Cricău (Crakow) de colectorul dijmelor
pontificale reprezintă, în acelaşi timp, şi cel mai vechi recensământ
al populaŃiei catolice din această localitate ale cărui date au ajuns
până la noi: potrivit acestuia, în Cricău existau 188 de gospodării
(”fumuri”) ai căror locuitori erau catolici; dacă înmulŃim această
cifră cu indicele 4,25, obŃinem o populaŃie catolică de 799
locuitori, apreciabilă pentru acele timpuri.
CâŃiva ani mai târziu, în 1338 (13 ianuarie), regele Carol
Robert a confiscat moşiile Oiejdea şi Şardu, stăpânite până la acea
dată de locuitorii din Cricău şi Ighiu, şi le-a restituit capitlului şi,
respectiv, episcopiei de Alba Iulia. Aceste posesiuni fuseseră
dobândite de oaspeŃii din Ighiu şi Cricău printr-o judecată desfăşu-
rată în faŃa lui Lampert, judele curŃii regale – judecată căreia regele
i-a recunoscut dreptatea. Totuşi, Carol Robert a considerat că
dreptul său regal era mai puternic decât dreptatea: întrucât Cricăul
şi Ighiul erau proprietăŃi regale, toate moşiile dobândite de către
locuitorii acestora deveneau, la rândul lor, moşii regale, de care
monarhul putea dispune după bunul său plac. O spune, de altfel,
regele însuşi: ”noi, despărŃindu-le acum prin puterea noastră regească de
acele moşii /Cricău şi Ighiu/ şi luându-le de la oaspeŃii noştri, şi dându-le
şi totodată înapoindu-le, împreună cu toate folosinŃele lor, acelei biserici a
Transilvaniei, şi prin urmare episcopului şi capitlului acelei biserici, întru
nădejdea mântuirii noastre şi a doamnei regine şi a fiilor noştri, precum şi
pentru dobândirea sănătăŃii noastre trupeşti…”55. Aceasta era marele
neajuns al statutului coloniştilor din Cricău şi Ighiu: reprezentând
comunităŃi mici, de colonizare timpurie, ei nu beneficiaseră de
libertăŃile şi imunităŃile pe care ceilalŃi ”oaspeŃi” germani, aceia din
”provincia” Sibiului, le-au obŃinut de la regii Ungariei. În plus,
coloniştii din Ighiu şi Cricău consideraseră mai avantajoasă coope-
rarea strânsă cu regalitatea, voievodatul şi episcopia, instituŃii faŃă
care coloniştii din Sibiu încercaseră întotdeauna să păstreze o
distanŃă cât mai prudentă. În anumite perioade, aşa cum fusese
aceea a voievodatului lui Ladislau Kán, această atitudine dăduse,

55 DIR V. 435-436.
142
într-adevăr, roade. Toate achiziŃiile de atunci au fost însă anulate
în deceniile următoare, fapt care dovedeşte că, din perspectiva
duratei lungi, atitudinea sibienilor faŃă de regalitate şi faŃă de
instituŃia voievodală fusese una mai înŃeleaptă.
Hotărnicirea moşiilor Oiejdea şi Şard a fost făcută de
vicevoievodul Petru al Transilvaniei la 3 februarie 1338, fiind
consemnată într-o scrisoare trimisă regelui de către capitlu la 16
februarie acelaşi an56. Aflăm, din acest document, că biserica
Transilvaniei profitase de împrejurare pentru a obŃine, din partea
vicevoievodului Petru, hotărnicirea şi reconfirmarea recuperării
celorlalte proprietăŃi pe care le deŃinuseră anterior oaspeŃii din
Ighiu şi Cricău: este vorba despre posesiunile AmpoiŃa, Meteş,
Abrud şi Zlatna. Aflăm, de asemenea, că acelaşi Lampert, judele
curŃii regale, recunoscuse îndreptăŃirea stăpânirii acestor oaspeŃi
asupra domeniilor amintite. Regele Carol Robert decisese, însă, ca
acestea să fie cedate capitlului şi episcopiei din Alba Iulia.
Cu toată amărăciunea provocată de o asemenea
nedreptate, parohii Cricăului au continuat să îşi păstreze bunele
raporturi cu episcopia şi capitlul din Alba Iulia. În noiembrie
1356, plebanul Gheorghe din Cricău, canonic al capitlului catedra-
lei episcopale, a fost mandatat de această instituŃie pentru a
participa la congregaŃia generală a stărilor Transilvaniei, desfăşu-
rată la Turda57. El a continuat să îşi păstreze calitatea de canonic
până cel puŃin în 136658. O altă atestare, ceva mai târzie, a unui
pleban din Cricău în calitate de canonic al bisericii Transilvaniei
datează din anul 1496 (Matia de Krako)59.
Presiunile permanente exercitate asupra comunităŃii
libere din Cricău au avut drept consecinŃă, pe parcursul secolului
al XV-lea, impunerea unor forme din ce în ce mai accentuate de
dependenŃă faŃă de episcopia catolică din Alba Iulia - cea care
reuşise, începând din 1403, să îşi impună controlul şi asupra cetăŃii
regale de la Piatra Craivii. În acelaşi timp, izolarea în care se
menŃinuseră coloniştii din Cricău faŃă de comunităŃile româneşti

56 DIR V. 443-445.
57 DRH XI. 63-64.
58 K. Vekov, Locul de adeverire din Alba-Iulia. Secolele XIII-XVI, anexa 7.
59 Ibidem.

143
înconjurătoare a început să îşi facă simŃită dramaticele consecinŃe.
În 1401, un anume Petrus sartor, hospes de Karako (Petru croitorul,
oaspete din Cricău) intrase într-un conflict sângeros cu locuitorii
români din Benic, disputa dintre cele două părŃi putând fi aplanată
doar la intervenŃia autorităŃilor statale60. Câteva decenii mai târziu,
la 27 ianuarie 1439, coloniştii din Cricău, în frunte cu judele lor
Ioan cel Roşu (Johannes rufus), decăzuseră deja la statutul de iobagi
ai episcopiei Transilvaniei. În acest moment, vechile libertăŃi
dobândite de colonişti de la regii Ungariei deveniseră o simplă
amintire. Episcopul Transilvaniei, Gheorghe Lepeş, îi răsplătea la
data amintită pe ”iobagii săi” din Cricău pentru serviciile aduse
bisericii în luptele cu turcii care invadaseră, în repetate rânduri,
aceste părŃi ale Transilvaniei. În acelaşi timp, însă, aceşti iobagi
episcopali Ńinuseră partea episcopiei şi a nobililor stăpâni de moşii
în timpul răscoalei Ńăranilor români şi maghiari de la Bobâlna,
aducându-şi contribuŃia la înfrângerea acesteia. Pentru a cita înseşi
cuvintele lui Gheorghe Lepeş, aceşti iobagi ai săi din Cricău îi
aduseseră ”credincioase servicii în vremea neorânduielilor, tulbură-
rilor şi războiului necredincioşilor Ńărani împotriva domnilor şi
stăpânilor lor fireşti” (fidelissima servitia tempore disturbii, rumorum et
guerrarum rusticorum infidelium contra eorum dominos naturales et terrestres)61.
Din apărători ai propriilor lor libertăŃi, coloniştii din Cricău
fuseseră aşadar degradaŃi, în prima jumătate a veacului al XV-lea,
la statutul de instrumente ale regimului politic al ”Uniunii celor
trei naŃiuni” (Unio trium nationum), regim întemeiat pe restrângerea
libertăŃilor celor mai numeroşi locuitori ai Transilvanei în scopul
menŃinerii privilegiilor celor puŃini.
Comunitatea românească din Cricău a avut, de-a lungul seco-
lelor XIII-XVI, prea puŃine ocazii de a se afirma din punct de
vedere istoric, în pofida faptului că în hotarul comunei sunt
prezente, după cum am avut ocazia să constatăm, câteva dintre
cele mai interesante argumente asupra vechimii locuirii româneşti
în Transilvania. Instalarea foarte timpurie a coloniştilor (”oaspeŃilor”)
regali pe pământurile stăpânite anterior de comunităŃile româneşti

60 Teleki Oklevéltár, I, p. 278-279.

61 Ibidem, II, p. 2-3.
144
nu le-a mai oferit fruntaşilor acestora şansa unei afirmări
asemănătoare aceleia a cnezimii din ”Ńările” situate la hotarele
provinciei. Ridicarea cetăŃii regale de la Piatra Craivii, care a avut
drept consecinŃă transformarea românilor de pe domeniul
acesteia în ”iobagi de cetate” (iobagiones castri) – statut social infe-
rior, dar care le asigura posesorilor săi anumite drepturi şi o
situaŃie economică relativ stabilă – le-a oferit, într-adevăr, cnezilor
locali câteva prilejuri de afirmare. În acest fel poate fi explicată
acŃiunea românilor de pe domeniul cetăŃii, în 1352, asupra viilor
nobiliare de pe dealul Tibrului. Reclamând acest prejudiciu
voievodului, nobilii păgubiŃi arătau doar că românii ”schismatici”
s-au năpustit ”asemeni unor lupi lacomi” (tamquam lupi rapaces)
împotriva cultivatorilor şi păzitorilor acestora62. Ei omiteau, însă,
să precizeze că respectivele exploatări viticole fuseseră constituite
pe pământuri care aparŃinuseră, din vechime, românilor, care îşi
afirmaseră, prin această acŃiune violentă, doar drepturile lor
nerecunoscute de stăpânitori. Deşi documentele nu o precizează,
trebuie să presupunem că, asemeni tuturor celorlalte confruntări
armate în care au fost implicaŃi românii, şi cea de la dealul Tibrului
a fos condusă de cnezii locali, conducătorii recunoscuŃi ai
comunităŃilor. MenŃionarea documentară a unor asemenea cnezi
reprezintă însă o raritate pe teritoriul fostului comitat Alba, unde
presiunile exercitate de seniorii feudali laici şi eclesiastici a dus la
dispariŃia timpurie a instituŃiilor medievale româneşti. Este posibil
ca, datorită diferitelor forme de asociere dintre comunităŃile
coloniştilor din Cricău şi Ighiu, românii din cele două localităŃi să
fi avut la rândul lor tendinŃa de a-şi constitui structuri instituŃio-
nale pliate după aceeaşi formulă. Aceasta ar putea fi explicaŃia
faptului că, dintre aceste două localităŃi, doar la Ighiu se păstrează
menŃiunea existenŃei, în epoca voievodatului, a unui cnez al
românilor63. Datorită faptului că pământurile le fuseseră luate de
coloniştii străini, cnezii din Cricău au fost reduşi la un rol social
secundar şi, din acest motiv, nu s-au mai bucurat de atenŃia
izvoarelor scrise.

62 Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. III, Cluj-Napoca, 1986, p. 272; DRH
X. 147-148.
63 Şt. Pascu, op. cit., vol. III, p. 550.

145
 Un important prilej de manifestare al solidarităŃii etnice şi
confesionale, prevestitor pentru tumultuoasele vremuri care aveau
să vină, le-a fost oferit românilor din Cricău odată cu intrarea
voievodului român Mihai Viteazul în Alba Iulia, la 1 noiembrie
1599. Potrivit unei tradiŃii prezente încă în memoria comunităŃii
locale, marele voievod a fost întâmpinat cu bucurie, mândrie şi
speranŃă, în faŃa porŃilor cetăŃii princiare, de către căluşarii din
Cricău, cu dansul lor tradiŃional, posesor al unor valenŃe magice şi
cultuale, transmis, în cadrul comunităŃii, de-a lungul generaŃiilor.
O altă tradiŃie locală vorbeşte despre prezenŃa la Cricău a marelui
voievod al Unirii: ”…moşu’ o zis că Mihai Viteazul când o venit cu
războiul o stat acolo în căsile lui Birgăl /Bürger, n.n./, şi garda o avut-o
aicea, şi era rău de apă, şi-apoi un căpitan cu echipa lui o făcut fântâna asta,
de-aia i-o rămas denumirea de Fântâna Căpitanului”64. Izvoarele istorice
ale epocii, preocupate mai degrabă de desfăşurările militare şi
diplomatice sau de reacŃiile elitelor, nu au oferit, până în acest
moment, o confirmare explicită a acestor tradiŃii. Nu este însă
exclus ca cercetările viitoare să aducă clarificări în aceste privinŃe.
Dramele istorice ale secolului al XVII-lea. Masacrele de la Piatra
Craivii (1603, 1661). Evenimentele dramatice care au urmat
destrămării primei uniri a celei trei Ńări române, perioadă în care
Transilvania a traversat o perioadă de anarhie şi insecuritate, şi-au
pus amprenta şi asupra istoriei acestor meleaguri. Potrivit relatării
cronicarului Wolfgang Bethlen, în toamna anului 1603, locuitorii
din Alba Iulia şi din satele învecinate acesteia s-au refugiat, cu
femeile şi cu copiii lor (cum uxoribus et liberis), în cetatea părăsită de
la Piatra Craivii, căreia s-au străduit să îi refacă zidurile şi să îi
închidă intrările. Ei fugeau din calea trupelor imperiale ale genera-
lului Basta, însetate de răzbunare după ce, nu cu mult timp în
urmă, locuitorii capitalei princiare se răzvrătiseră împotriva lor şi
contribuiseră la alungarea lor din Ńară. De această dată, şansele
confruntării erau însă, în mod evident, inegale: asediaŃii nu aveau
experienŃa războinică a imperialilor, iar zidurile Pietrei Craivii nu
mai puteau oferi o protecŃie sigură în faŃa armelor de foc. După o
luptă îndârjită, dar scurtă, haiducii lui Basta au capturat cetatea şi i-

64 Inf. Ioan Şandru, n. 1929, Cricău

146
au masacrat pe toŃi aceia care se refugiaseră între zidurile ei.
Potrivit relatării lui Wolfgang Bethlen: ”unii sunt aruncaŃi în
prăpastie; corpurile celor istoviŃi sunt îngrămădite la un loc. Până
acolo merge furia haiducilor, încât din cei 45 de captivi nu sunt
cruŃaŃi nici copilaşii”65. Cei 45 de captivi – trebuie să facem această
precizare – nu reprezintă numărul total al acelora care se
refugiaseră în interiorul cetăŃii; ei erau doar cei care supravieŃuiseră
luptei, în marea lor majoritate femei, bătrâni sau copii. Numărul
total al victimelor nu ne este comunicat de izvoarele epocii; el
trebuie să fi fost, în orice caz, unul cu mult mai mare.
Istoria din 1603 s-a repetat, aproape întocmai, în anul
1661, cu prilejul uneia dintre cele mai mari expediŃii turco-tătare
desfăşurate vreodată asupra Transilvaniei. Pentru a înŃelege mai
bine evenimentele dramatice care au avut loc atunci va trebui să
coborâm în timp până la 5-6 septembrie 1658, când Alba-Iulia
fusese devastată de tătari, cu prilejul expediŃiei acestora împotriva
principelui Gheorghe Rákoczi al II-lea. Cu acest prilej, populaŃia
oraşului îşi găsise refugiul în munŃii din împrejurimi, inclusiv în
cetatea abandonată de la Piatra Craivii, reuşind să scape astfel de
furia prăpădului tătăresc. În 1661 însă, acest refugiu s-a dovedit a
fi, de fapt, o capcană. Oştile turceşti conduse de Ali paşa pătrun-
seseră în Transilvania pe la HaŃeg, „pustiind şi arzând tot ce întâlneau
în cale”. Le căzuseră pradă, printre primele, oraşele Sebeş şi
Orăştie, abandonate din vreme de locuitorii lor. După transfor-
marea acestora în cenuşă, Ali paşa s-a îndreptat spre Alba Iulia,
unde a desăvârşit distrugerile efectuate cu trei ani înainte. „BolŃile
bisericilor au fost aruncate în aer cu pulbere; mormintele princiare
şi altele au fost pângărite; trupurile morŃilor au fost aruncate afară,
arse şi toate podoabele jefuite”66. În continuare, armata turcească
s-a îndreptat spre Aiud, intenŃionând să îşi continue apoi drumul
către Cluj. În acest moment, refugiaŃii de la Piatra Craivii crezu-
seră, fără îndoială, că primejdia ce plana asupra lor fusese, şi de

65 W. Bethlen, Historia de rebus Transilvanicis, Cibinii (Sibiu), V, XI-XII, p. 197-

198; ap. I. Berciu, Gh. Anghel, Cetatea feudală de pe Piatra Craivii, în Apulum, V,
1965, p. 318-319.
66 Georg Kraus, Cronica Transilvaniei 1608-1665, traducerea şi studiul

introductiv de G. Duzinchievici şi E. Reus-Mîrza, Bucureşti, 1965, p. 404.

147
această dată, îndepărtată. Însă lucrurile au luat, pe neaşteptate, o
turnură dramatică: la Aiud, turcii au fost informaŃi de iscoadele şi
informatorii lor că o parte a locuitorilor Albei Iulii se retrăsese
spre Piatra Craivii şi munŃii din vecinătate. De această dată nu mai
era vorba de câteva sute de oameni, aşa cum se întâmplase în
1603 şi, probabil, ân 1658. Potrivit relatării cronicarului Georg
Kraus, numărul refugiaŃilor se ridica, de această dată, la câteva ”mii
de suflete, care fugiseră în munŃii de lângă Alba-Iulia numiŃi Piatra Craivei
(Ketskekö)”67. Şi care – amănunt important ! – luaseră cu ei şi
averile lor.
Raidul asupra Pietrei Craivii a fost efectuat de către
prădalnicele cete tătăreşti. Succesul acestuia a fost cu atât mai
mare, cu cât refugiaŃii credeau deja – se pare – că pericolul fusese
depăşit. Cu toate acestea, rezistenŃa opusă invadatorilor a fost una
îndârjită. Însă, şi de această dată, una lipsită de succes. După
obŃinerea victoriei, tătarii au săvârşit un adevărat masacru, asupra
căruia ne oferă mărturii cercetările arheologice desfăşurate, la
Piatra Craivii, de către reputaŃii arheologi Ioan Berciu şi Gheorghe
Anghel68. În partea de sud a cetăŃii de pe Piatra Craivii, între zid şi
bastionul care străjuia intrarea principală, cercetările efectuate în
anul 1960 au dus la descoperirea unei gropi comune, cu dimensiu-
nile de 2.50 x 2.50 m, în care se aflau 16 schelete: 12 bărbaŃi, 3
femei şi un copil sub 7 ani. Cele mai multe dintre acestea erau
decapitate, corpurile fiind azvârlite unele peste celelalte în cea mai
mare neorânduială. Au putut fi remarcate, de asemenea, ”o Ńeastă
spintecată, un maxilar rupt şi un femur cu o veche rană vindeca-
tă”. Aceasta nu a fost, desigur, decât una dintre gropile comune
făcute pentru înhumarea numeroaselor victime înregistrate.
Trebuie remarcat, de asemenea, faptul că mai multe mii de
refugiaŃi au fost capturaŃi de tătari şi duşi în robie69, pentru a fi
vânduŃi în târgurile de sclavi din Imperiul Otoman şi din nordul
Mării Negre.
Comunitatea săsească din Cricău oferă unul dintre cele mai
caracteristice exemple ale pierderii treptate a identităŃii unui grup

67 Ibidem.
68 I. Berciu, Gh. Anghel, op. cit., p. 312-317.
69 G. Kraus, loc. cit.

148
izolat, constituit ca o categorie socială intermediară şi supus
presiunilor nivelatoare venite atât din partea reprezentanŃilor
culturii hegemonice, cât şi din partea acelora ai culturii subalterne.
Printre cauzele care au contribuit la dispariŃia comunităŃii germane
din Cricău ar putea fi numărate: izolarea comunităŃilor din Cricău
şi Ighiu faŃă de celelalte grupuri de colonişti germani din
Transilvania; influenŃa exercitată asupra acestor localităŃi de către
episcopia catolică a Transilvaniei – influenŃă transformată, de la
începutul secolului al XV-lea, în stăpânire directă; influenŃele
exercitate, pe parcursul secolelor al XVI-lea şi al XVII-lea, din
direcŃia Albei Iulii, reşedinŃă a principilor calvini; presiunea
populaŃiei româneşti, în creştere pe parcursul epocilor premoder-
nă şi modernă. În acelaşi timp, este foarte posibil ca evenimentele
sângeroase ale secolului a XVII-lea să-i fi afectat în mai mare
măsură pe descendenŃii vechilor colonişti germani din Cricău,
aflaŃi oricum, în această epocă, într-un foarte avansat proces de
maghiarizare.
Am avut deja ocazia să constatăm că, potrivit datelor
consemnate de preotul Ioan, colector al dijmelor pontificale,
Cricăul avusese, în secolul al XIV-lea, un număr de aproximativ
800 de locuitori catolici, care erau încă în această perioadă, în cea
mai mare parte a lor, germani. Diminuarea numerică a acestei
comunităŃi şi treptata ei maghiarizare s-au accelerat în secolele al
XVI-lea şi al XVII-lea, la aceste fenomene contribuind şi politica
dusă de principii catolici şi calvini ai Transilvaniei, proprietari de
drept ai domeniului după prăbuşirea regatului Ungariei (1526).
Unul dintre momentele critice din istoria dispariŃiei comunităŃii
germanofone din Cricău a fost reprezentat, foarte probabil, de
impunerea Reformei religioase în Transilvania, la începutul celei
de-a doua jumătăŃi a secolului al XVI-lea. Faptul că biserica
ridicată de coloniştii germani din localitate a trecut, în această
perioadă, în folosinŃa calvinilor ne arată că maghiarii deŃineau deja,
în această perioadă, o anumită preponderenŃă numerică asupra
comunităŃii vechilor colonişti germani. În acelaşi timp, putem
observa că urmaşii vechilor colonişti nu şi-au mai ridicat, la rândul
lor, o biserică luterană, puternic indiciu al exodului lor din
localitate şi al integrării celor rămaşi în rândurile comunităŃii

149
dominante din punct de vedere politic, social şi confesional.
PenetraŃia nobiliară în această localitate era deja, în această perioa-
dă, una puternică, un număr important de membri ai elitei nobilia-
re a Principatului achiziŃionând terenuri în această atractivă zonă
viticolă din apropierea capitalei. În prima jumătate a secolului al
XVIII-lea, conscripŃia episcopului Inochentie Micu descria încă
Cricăul ca fiind un locum cum aliis nationibus mixtum – aşadar, un loc
în care românii trăiau împreună cu populaŃii de altă naŃionalitate70.
Însă, chiar printre locuitorii de altă origine etnică ai localităŃii,
germanii deveniseră deja, potrivit datelor de care dispunem, o
minoritate foarte puŃin semnificativă. Un secol mai târziu,
recensământul din 1850 consemna existenŃa, la Cricău, a unui
număr de numai 6 (şase) locuitori germani – aceştia fiind mai
degrabă funcŃionari ai administraŃiei statale decât urmaşi ai vechii
comunităŃi săseşti locale – faŃă de 12 maghiari, 24 de Ńigani şi 1018
români. Se poate afirma prin urmare că în momentul începerii, în
Transilvania, a ”epocii statistice” comunitatea germană din Cricău
îşi încheiase demult existenŃa.
Unirea cu biserica Romei şi tulburările prilejuite de ea. Tulbură-
rile prilejuite de decizia mitropolitului Athanasie Anghel de a
semna unirea bisericii româneşti din Transilvania cu biserica
Romei nu au ocolit nici localităŃile Cricău, Tibru şi Craiva.
Petrtractările legate de Unirea cu biserica Romei au constituit un
proces îndelungat, extins de-a lungul mai multor decenii, care a
înregistrat numeroase suişuri şi coborâri. Primul pas a fost făcut,
fireşte, la Cricău, unde, din motive uşor de înŃeles, influenŃele
asupra vieŃii bisericeşti a românilor s-au putut face mai curând
simŃite. Potrivit consemnărilor cuprinse în ConscripŃia episcopului
Inochentie Micu din 1733, preotul Toma din Cricău trecuse la
unirea cu Roma încă din timpul mitropolitului Athanasie
Anghel71. Un alt preot unit din localitate, popa Pascu, avea însă o
situaŃie mai puŃin clară: în afara faptului că nu depusese
jurământul formal faŃă de Unire, el pretindea a fi fost hirotonisit

70 N. Josan (coord.), Oameni şi fapte din trecutul judeŃului Alba în memoria urmaşilor,

Alba-Iulia, 1996, p. 25.

71 N. Josan (coord.), Oameni şi fapte din trecutul judeŃului Alba în memoria urmaşilor,

Alba-Iulia, 1996, p. 55-56.

150
de către episcopul Aradului, fără a dispune însă de nici un docu-
ment în acest sens. În plus, el era originar din łara Românească,
atât împrejurările în care se realizase venirea sa în Transilvania, cât
şi statutul său ridicând numeroase semne de întrebare. La Tibru
existau, la aceeaşi dată, trei preoŃi declaraŃi ”uniŃi”: Şandru Vasile,
Iaxa (Iacşa) Many şi Rusan Ioan. Însă Rusan Ioan, care absenta
din localitate, nu putuse fi recenzat de autorii conscripŃiei. CeilalŃi
doi preoŃi, Şandru şi Iacşa, aveau o situaŃie materială precară, ei
aflându-se în condiŃia de iobagi ai contelui Adam Szekely, stăpâ-
nul acestei moşii; în pus, Iacşa era văduv, şi tată a doi copiii – unul
de 12, celălalt de 4 ani. Şandru fusese hirotonit în Maramureş, iar
Iacşa la Arad; la început ortodocşi, ambii trecuseră la unire în
timpul episcopiei lui Inochentie Micu. În ceea ce priveşte Craiva,
în acest sat exista un singur preot român, Petru, care refuzase să
treacă la Unirea cu Roma. Autorii conscripŃiei ne spun despre el,
cu oarecare ostilitate, că era ”bigam” – nu trebuie să înŃelegem
însă că avea două soŃii, ci doar că era căsătorit pentru a doua oară.
Familiile de români din cele trei sate, care aparŃineau arhidiaco-
natului de Alba Iulia (Archi-Diaconatus Carolinensis) erau în număr
de 50 a Cricău, de 36 la Tibru şi de 20 la Craiva72. Satele Craiva şi
Tibru sunt descrise ca locum valachicum (localitate românească),
singur Cricăul fiind un locum cum aliis nationibus mixtum, în care
alături de români trăiau şi reprezentanŃi ai altor etnii.
În 1750, potrivit conscripŃiei episcopului unit Petru Pavel
Aron, la Cricău exista o biserică românească, deservită de doi
preoŃi, un cantor şi un crâsnic, la o populaŃie de 400 de locuitori
români. Tibrul, la cei 355 de locuitori ai săi, avea un număr şi o
structură similară a slujitorilor bisericii din localitate. Craiva, în
schimb, cu doar 170 de locuitori, avea un singur preot, un cantor
şi un crâsnic73. ConscripŃia din 1750 nu ne oferă date asupra
apartenenŃei confesionale a preoŃilor şi locuitorilor înregistraŃi.
AutorităŃile încercau, desigur, să lase să se înŃeleagă că toŃi aceştia
ar fi acceptat Unirea; aceasta traversa însă, tocmai în această
perioadă, o criză gravă, provocată de nerespectarea de către

72 Ibidem, p. 25.
73 Ibidem, p. 80.
151
Curtea de la Viena a Diplomei Leopoldine şi de îndepărtarea silită
a episcopului patriot Inochentie Micu, care protestase cu îndârjire
împotriva acestei nedreptăŃi.
SituaŃia reală – una deloc favorabilă unirii ! – este însă în
mod elocvent reflectată de statistica românilor din Ardeal,
efectuată de administraŃia austriacă în anii 1760-1762. Potrivit
datelor înregistrate de aceasta, românii din cele trei sate ale
comunei Cricău părăsiseră în masă Unirea în deceniile care
urmaseră plecării în exil a lui Inochentie Micu, în pofida efortu-
rilor desfăşurate pentru atragerea lor. SituaŃia reflectată de aceste
date este una cel puŃin ciudată. La Cricău, cele doar 6 familii de
locuitori uniŃi erau deservite de nu mai puŃin de 3 preoŃi greco-
catolici; pentru celelalte 125 de familii româneşti din localitate,
ortodoxe, existau doar doi preoŃi ”neuniŃi”. Singura biserică
românească existentă în localitate redevenise ortodoxă; aşadar, cei
trei preoŃi greco-catolici îşi desfăşurau activitatea în afara ei. La
Tibru, situaŃia este întrutotul similară: doi (2) preoŃi uniŃi pentru
patru (4) familii unite; un preot neunit pentru 97 de familii
ortodoxe; şi aici, unica biserică aparŃine ortodocşilor. La Craiva, sat
ai cărui locuitori nu par să fi avut nici un moment de ezitare în
ataşamentul lor faŃă de ortodoxie, apar acum doi preoŃi uniŃi la
două familii unite – care erau, desigur, cele ale preoŃilor. Locuitorii
satului – 43 de familii – nu au decât un singur preot, care oficiază
în singura biserică din localitate74. FaŃă de asemenea informaŃii,
atât de semnificative, conscripŃia ”neuniŃilor” (ortodocşilor) din
1766 – comandată şi ea de autorităŃile imperiale dornice de a avea
informaŃii cât mai precise asupra opŃiunilor religioase ale supuşilor
lor – nu fac decât să aducă câteva clarificări de detaliu: afăm acum,
astfel, că numărul exact al locuitorilor ortodocşi din Cricău era de
330, 150 dintre aceştia fiind bărbaŃi, iar 180 femei; la Tibru erau
209 ortodocşi (100 bărbaŃi, 109 femei); în sfârşit, la Craiva
locuitorii ortodocşi erau în număr de 132, 52 dintre aceştia fiind
bărbaŃi, iar 80 femei75. După cum rezultă din aceste date, românii
din Cricău şi Tibru fuseseră atraşi, pentru o scurtă perioadă de

74 Ibidem, p. 88-89.
75 Ibidem, p. 96-97.
152
timp, către Unirea cu Roma de către preoŃii lor, care speraseră să
obŃină, pe această cale, accesul către o condiŃie socială şi materială
mai bună pentru ei înşişi şi pentru enoriaşii lor. Însă, odată
devenit evident faptul că autorităŃile imperiale nu aveau intenŃia de
a îşi onora promisiunile, locuitorii acestor localităŃi au părăsit fără
întârziere Unirea, revenind la vechea credinŃă strămoşească. Erau
semne prevestitoare ale marilor ridicări din 1784 şi 1848, care au
lăsat urme adânci în istoria comunei Cricău şi care au transformat
MunŃii Apuseni în cel mai puternic bastion al redeşteptării
naŃionale a neamului românesc.
Răscoala lui Horea. Moment de răscruce al afirmării
naŃionale a românilor ardeleni, răscoala condusă de Horia, Cloşca
şi Crişan a reprezentat, prin programul ei de acŃiune înaintat,
temerar şi novator, o prefigurare a marilor lupte de redeşteptare
naŃională din epoca modernă a istoriei românilor. ContribuŃia
Cricăului la desfăşurarea răscoalei a fost una majoră: nu numai că
aici s-au consumat câteva dintre cele mai semnificative evenimen-
te din derularea acestei acŃiuni, dar mişcarea din 1784 a angajat o
masivă participare a locuitorilor comunei. Ei s-au alăturat răscoalei
începând chiar din etapele ei premergătoare; în momentul de vârf
al marii acŃiuni Ńărăneşti, angajarea în luptă a locuitorilor celor trei
sate a fost una cu adevărat impresionantă.
Situate în apropiere de Alba Iulia, satele Cricău, Tibru şi
Craiva au fost printre cele dintâi ai căror locuitori au pornit, cu
prilejul conscripŃiei imperiale din august 1784, către centrele de
recrutare ale armatei imperiale, pentru a obŃine statutul de grăni-
ceri şi a se elibera în acest fel de jugul înrobitor al iobăgiei.
Locuitorii Cricăului şi Tibrului s-au oferit voluntari încă din 13
august 1784, alăturându-se localităŃilor conscrise cel mai de
timpuriu76. Le-a urmat deîndată şi Craiva, cu o întârziere de numai
trei zile77. SperanŃele pe care românii şi le puseseră în conscripŃia
militară sunt foarte bine reflectate de izvoarele epocii. Întorcându-
se de la centrele de recrutare, locuitorii din Cricău afirmau că, de
acum înainte, moşiile le vor aparŃine, că ele vor fi luate de la
domni, că acestora nu le va fi lăsat mai mult pământ decât acela pe

76 D. Prodan, Răscoala lui Horea, Bucureşti, 1984, vol. I, p. 266.

77 Ibidem, p. 241.
153
care îl deŃine oricare dintre Ńăranii fruntaşi78. Încă din luna august
1784, locuitorii satelor Cricău, Tibru şi Craiva au refuzat să mai
presteze slujbele domneşti79. AlarmaŃi de spiritul de răzvrătire care
bântuia satele din MunŃii Apuseni, nobilii au cerut autorităŃilor să
ia măsuri aspre împotriva recalcitranŃilor. Mai mult chiar, ei au
început să ia asemenea măsuri pe cont propriu, în numele unor
”drepturi” pe care şi le arogau asupra Ńăranilor români, dar pe care
autorităŃile imperiale refuzau să le mai recunoască. La Cricău,
abuzurile slujbaşilor nobiliari, numeroase şi grave, au provocat
nemulŃumirea locuitorilor. Provizorul contesei Teleky, Ladislau
Götffy, judele nobiilor, nobilul Iszekutz şi alŃii confiscau vitele şi
vinul sătenilor şi le storceau, prin bătaie, sume importante de bani.
Cei care încercau să se opună erau arestaŃi şi bătuŃi80. Astfel de
măsuri au fost luate şi la Craiva şi Tibru, provocând nemulŃu-
mirea, dar şi înfricoşarea locuitorilor terorizaŃi.
Astfel, cu toate că doreau desfiinŃarea relaŃiilor şi
înlăturarea abuzurilor feudale, localnicii s-au arătat, totuşi, ezitanŃi
în a se alătura de bună voie unei mişcări îndreptate împotriva
stăpânilor lor. O mărturiseşte cazul Craivei. La 11 noiembrie,
intrând în această localitate în fruntea oastei sale de moŃi răsculaŃi,
Horea cel Tânăr (Ioan Horea, fiul marelui conducător al răscoalei)
le-a cerut locuitorilor, în numele împăratului, să îi depună jură-
mântul de credinŃă. În cazul în care vor refuza să îl presteze,
ameninŃa satul cu foc. EzitanŃi la început, abia în faŃa acestei
ameninŃări sătenii s-au arătat dispuşi să îl asculte, săi îi urmeze
poruncile, să se alăture cetelor lui răsculate care se îndreptau spre
Cricău. La Cricău, unde oastea lui Ion Horea s-a reunit cu aceea a
lui Cloşca, conducătorii răscoalei au procedat la fel. Cei care nu se
alăturau mişcării erau ameninŃaŃi cu pedepse, cu represalii, cu
incendierea caselor. Astfel, ezitanŃii au fost convinşi, iar mişcarea
şi-a putut urma cursul81.
Evenimentele desfăşurate la Cricău în data de 11
noiembrie 1784 au avut un larg ecou, atât datorită măsurilor aspre

78 Ibidem, p. 259.
79 Ibidem, p. 266.
80 Ibidem, II, p. 275.
81 Ibidem, I, p. 436.

154
luate de răsculaŃi împotriva opresorilor lor, cât şi atitudinii locote-
nentului Probst, reprezentantul armatei imperiale, care a provocat
numeroase dezbateri atât în epocă, cât şi în cercetările istoricilor
de mai târziu. RăsculaŃii au intrat în localitate pe la orele 10-11
dimineaŃa, avându-l în frunte pe preotul unit din Mogoş, Gavrilă
Sulare, care purta “în chip de steag” o cruce mare vopsită în roşu.
Cei mai mulŃi dintre localnici li s-au alăturat răsculaŃilor de bună
voie, năpustindu-se, împreună cu aceştia, asupra curŃilor, caselor
nobililor şi ale dregătorilor, bisericii şi parohiei reformate, casei
învăŃătorului. Aceste clădiri au fost prădate şi distruse rând pe
rând. La un moment dat, un sătean din Cricău l-a avertizat pe
Cloşca că nobilii, înainte de a părăsi în grabă localitatea, puseseră
otravă în vinuri. Nu este încă foarte clar dacă această afirmaŃie era
sau nu adevărată; cu toate acestea, Cloşca le-a poruncit oamenilor
să nu mai bea. După devastarea clădirilor amintite, răsculaŃii au
aflat de la localnici că doi dintre provizorii nobililor se refugiaseră
într-o căscioară din pădurea Cricăului. Doisprezece bărbaŃi au
pornit în căutarea lor. Cei doi au fost prinşi şi ucişi fără milă.
Todor Blag din Mogoş, unul dintre fruntaşii răscoalei, purta, plin
de mândrie, sabia şi cizmele unuia dintre provizorii ucişi. Un alt
răsculat, Ioan Chirilă din Mogoş, pretindea că ar fi retezat cu o
singură lovitură de lance (?!) capul unuia dintre nobilii din Cricău;
capul, împreună cu trupul descăpăŃânat le-ar fi aruncat după o
bute82. Lista nobililor sau proprietarilor din Cricău care s-au
declarat păgubiŃi de acŃiunile violente ale Ńăranilor cuprindea nu
mai puŃin de 47 de nume. Patru dintre aceştia aparŃineau catego-
riei marilor nobili: contesa Susana Horvath, văduva contelui
Adam Teleky, care va reclama, mai târziu, daune de 980,54 florini;
contesa Susana Torotzkai, văduva contelui Ladislau Szekely, cu
8.059 florini; contele Iosif Teleky, cu 247,52 fl. şi Sigismund
Halasz, cu 2.444 florini, cărora li se adăgau 16.000 de florini,
reprezentând evaluarea diplomelor şi actelor sale de proprietate
distruse de răsculaŃi. Mai erau, de asemenea, 8 nobili mai mici, şi
un mare număr de slujbaşi nobiliari. De asemnea, preotul
reformat, care reclama daune de 155,19 florini suferite de el însuşi
şi 795,44 florini de biserica în care oficia. Totalul pagubelor

82 Ibidem.
155
produse la Cricău se ridicau, potrivit anchetelor efectuate de
autorităŃi, la suma de 37.337,27 florini imperiali83.
Jaful curŃilor nobiliare din Cricău pare să se fi făcut –
potrivit acuzaŃiilor celor păgubiŃi – cu complicitatea armatei impe-
riale. Locotenentul Probst din regimentul secuiesc de husari
refuzase să intervină împotriva răsculaŃilor, închisese ochii atunci
când unii dintre soldaŃii săi îşi însuşiseră bunuri de-ale nobililor,
luase masa cu conducătorii răsculaŃilor, care tăiaseră patru boi
pentru a-i ospăta pe el şi pe soldaŃii săi, purtase îndelungate
conversaŃii cu aceştia. Există mărturii care arată că locotenentul
Probst i-ar fi avertizat pe nobili că împăratul ar fi dat poruncă ”ca
toată nobilimea să o ştergem”. Dealtfel, unul dintre conducătorii
locali ai răsculaŃilor, pe numele său Budaş din Cricău, era potrivit
mărturiilor izvoarelor, de naŃionalitate maghiară84. Mişcarea căpă-
tase, aşadar, valenŃe sociale, ea se afirma nu atât ca o luptă naŃio-
nală, cât ca o ridicare generală a celor oprimaŃi. Atitudinea
împăciuitoare a locotenentului Probst pare să îşi găsească explica-
Ńia în evenimentele care urmat în ziua următoare. În noaptea de 11
spre 12 noiembrie 1784, Ńăranii s-au retras pe dealul cu dintre
satele Cricău şi Tibru, unde şi-au aprins focurile de tabără.
Locotenentul Probst reuşise să îi convingă să nu îşi continue
înaintarea spre Galda, unde se afla curtea contelui Kemeny,
comitele suprem al comitatului Alba. În 12 noiembrie, la Tibru,
pe dealul Gutâi, răsculaŃii şi-au negociat cunoscutul armistiŃiu cu
trupele imperiale. Împrejurările în care s-a încheiat acesta au fost
cercetate îndeaproape de academicianul Nicolae Edroiu.
Biserica. Potrivit conscripŃiei din 1805, parohul Simeon
Popovici din Craiva fusese hirotonit la Buda, în anul 1780, iar
Ieremia Popovici din Cricău îşi obŃinuse hirotonirea din partea
episcopului Transilvaniei, în 1795. PreoŃii din Tibru, credincioşi
ortodoxiei, păstrau, în plus şi legăturile cu conaŃionalii şi coreligio-
narii lor de dincolo de CarpaŃi: doi dintre preoŃii care funcŃionau
în această localitate, Gheorghe Rusu şi Ioan Şandru, fuseseră
hirotoniŃi în łara Românească, încă din anul 1775. Cel de al

83Ibidem, I, p. 439-440; II, p. 552.

84V. Netea, MunŃii Apuseni, muzeu istoric şi Pantheon al poporului român, Bucureşti,
1977, p. 202; D. Prodan, op. cit., I, p. 439.
156
treilea, Ioan Şandru, fusese însă ordonat la Arad, în cursul anului
180185. Raportul dintre cele două biserici româneşti a rămas net
favorabil ortodocşilor de-a lungul întregului secol al XIX-lea. La
Craiva şi la Tibru, comunităŃile locale au rămas aproape integral
ortodoxe. La Cricău, o biserică greco-catolică a fost, în sfârşit,
ridicată în anul 1824, având hramul Sfântului Nicolae. Potrivit
statisticii de la 1835 a clerului greco-catolic, numărul cricăuanilor
atraşi spre Unire se ridicase deja la 230, cărora li se adăugau 50 de
credincioşi la filia din Tibru şi doar 10 la cea din Craiva. În total
290 de credincioşi, cu toŃii fiind deserviŃi de parohul din Cricău,
Nicolae Angel86. În 1857, numărul greco-catolicilor din Cricău
scăzuse la 198 (faŃă de 1034 ortodocşi) – fără îndoială datorită
tulburărilor înregistrate în timpul RevoluŃiei de la 184887. S-a
dezvoltat în această perioadă şi învăŃământul confesional, un
învăŃător greco-catolic pe nume Iacob Angel funcŃionând la
Cricău, în 1865, în paralel cu un anume Ioan Şieicanu, de la şcoala
populară din localitate88. În 1876, numărul greco-catolicilor din
parohia-mamă Cricău crescuse din nou la 249, cărora li se
adăugau încă 7 suflete în filia Tibru. Preotul-paroh Theodor
Bersanu era, în acelaşi timp, şi ”docent” (învăŃător), cantorul
numindu-se Iosif MarŃian89.
RevoluŃia de la 1848-1849. O tradiŃie adânc înrădăcinată în
memoria locuitorior comunei afirmă că toponimul ”calea Blajului”,
existent până în ziua de astăzi, şi-ar avea originea în perioada
RevoluŃiei de la 1848-1849; el desemnează drumul de plai urmat
de mocanii care, răspunzând chemării iniŃiatorilor mişcării de
redeşteptare naŃională, se îndreptau către marile adunări populare
desfăşurate pe Câmpia LibertăŃii, în care naŃiunea română şi-a
afirmat cu hotărâre voinŃa de a se ridica la luptă pentru propria sa
autodeterminare90. Într-adevăr, alături de răscoala lui Horea,

85 N. Josan (coord.), Oameni şi fapte din trecutul judeŃului Alba în memoria urmaşilor,

p. 110-114.
86 Ibidem, p. 232.
87 Ibidem, p. 147.
88 Ibidem, p. 214-218.
89 Ibidem, p. 254.
90 Ioan Şandru, n. 1929, Cricău: ”pe acolo au mers mocanii către Blaj”.

157
RevoluŃia de la 1848-1849 reprezintă, pentru istoria comunei
Cricău, unul dintre momentele de cea mai înaltă semnificaŃie,
acŃiunile locuitorilor ei consumându-se în deplină convergenŃă cu
lupta naŃională şi destinul istoric al neamului românesc din
Transilvania.
Evenimente mai mult decât memorabile au avut loc la
Cricău în toamna anului revoluŃionar 1848. ConfruntaŃi cu presiu-
nea militară din ce în ce mai accentuată exercitată de trupele
revoluŃionare maghiare, în cadrul marii drame istorice care a
separat cele două popoare într-unul dintre momentele de
cumpănă ale istoriei lor, românii din MunŃii Apuseni au purtat, pe
aceste meleaguri, lupte eroice pentru apărarea singurului teritoriu
care mai rămăsese încă în stăpânirea neamului românesc. Pe văile
Cricăului şi Tibrului a fost cantonat un important detaşament al
Legiunii Auraria-Gemina, aflat sub comanda lui Ioan Balaş,
viceprefect al lui Avram Iancu. Dealtfel, Avram Iancu însuşi, care
era prefectul acestei legiuni, a făcut mai multe vizite la Cricău şi la
Tibru, îmbărbătându-i pe luptătorii care apărau această importantă
cale de acces către inima łării MoŃilor. La Tibru se mai cunoaşte
şi astăzi locul din curtea casei parohiale în care se afla, pe vremuri,
”teiul lui Avram Iancu”; este locul în care ”craiul moŃilor” a
poposit în repetate rânduri, în timpul eroicelor lupte pentru
apărarea MunŃilor Apuseni, dar şi în lungii ani de pribegie care au
urmat. Cel care îl primea cu cinste şi îl omenea de fiecare dată era
nimeni altul decât preotul satului, Dimitrie Şandru91.
Căpitanul românilor din Cricău, subordonat viceprefec-
tului Ioan Balaş, a fost un localnic pe nume Ioan Anghel92. Printre
faimoşii lăncieri ai ”craiului moŃilor” s-au aflat numeroşi alŃi
locuitori din Cricău, Tibru şi Craiva, care s-au ridicat în apărarea
libertăŃii lor de curând proclamate pe Câmpia de la Blaj şi aprobate
tacit, sub presiunea evenimentelor, de Curtea Imperială din Viena.
Cu toate acestea, forŃele românilor nu erau suficiente pentru a
garanta succesul apărării acestui important obiectiv strategic:
armatele revoluŃionare maghiare erau numeroase, bine pregătite şi,

91 Inf. Ştefan Lupşan, n. 1930, Tibru.

92 V. Netea, op. cit., p. 205.
158
mai ales, bine înarmate, în vreme ce românii luptau încă, în cea
mai mare parte a lor, cu coase, furci sau lănci. În acest moment s-
a produs intrarea în scenă a uneia dintre cele mai importante
personalităŃi ale istoriei naŃionale, care şi-a legat o parte a destinu-
lui său de aceste locuri: este vorba despre prefectul Legiunii I
Primaria din Blaj, marele revoluŃionar român Ioan Axente Sever.
La 16 octombrie 1848, Axente Sever a primit, la Blaj, o
scrisoare din partea unuia dintre tribunii lui Avram Iancu, aflat pe
atunci la Piatra Craivii, prin care i se cerea să vină în ajutorul łării
MoŃilor, asediate de trupele revoluŃionare maghiare93. ForŃele
revoluŃionare româneşti erau, în acel moment – mai cu seamă
datorită foarte slabei înzestrări cu armament – insuficiente pentru
a asigura apărarea tuturor comitatelor locuite de români. Se
impunea, prin urmare, concentrarea tuturor acestora în singurul
Ńinut în care rezistenŃa era, în acel moment, posibilă, şi pregătirea,
în aceste locuri, a revenirii victorioase în regiunile de câmpie.
Axente Sever a înŃeles aceste imperative, cu atât mai mult cu cât
Legiunea sa, Primaria, care avusese, iniŃial, un efectiv de 6000 de
oameni, suferise numeroase pierderi în confruntările desfăşurate
până atunci. Cu toate acestea, îndreptându-se spre Cricău, el a
făcut o încercare de a elibera Aiudul şi de a contribui, astfel, la
atenuarea presiunilor insurgenŃilor maghiari asupra garnizoanei
imperiale din Alba-Iulia. Din nefericire, această încercare s-a
încheiat prin severa înfrângere de la Sâncrai.
Ajuns la Cricău, Axente Sever s-a integrat în sistemul de
apărare conceput de Avram Iancu şi Ioan Balaş. Lui şi celor 600
de puşcaşi ai săi li s-a încredinŃat unul dintre cele mai importante
sectoare de apărare: partea de sud a dispozitivului defensiv, în
punctul numit ”Pârâul Cingăului”. InsurgenŃii maghiari au atacat
Cricăul la 28-29 octombrie 1848, unităŃile acestora aflându-se sub
comanda contelui Bánffy János şi a căpitanului Baumgarten. Într-
adevăr, în punctul apărat de puşcaşii lui Axente Sever s-au purtat
luptele cele mai grele. Însă, la capătul unor confruntări eroice,
eroicul prefect al Legiunii blăjene a reuşit să-şi ia revanşa pentru

A. T. Pascu, Ioan Axente Sever (1821-1906). ViaŃa şi activitatea militantă, Cluj-

93

Napoca, 1985, p. 103.

159
înfrângerea de la Sâncrai, contribuind în mod decisiv la una dintre
cele mai mari victorii militare ale RevoluŃiei române.
În lunile care au urmat acestei victorii, apărarea Cricăului
a rămas în seama loctenentului A. Mânzatu, căruia Ioan Balaş i-a
încredinŃat comanda a 2000 de lăncieri. Ei au rămas neînvinşi
atâta vreme cât s-au limitat la apărarea văilor Cricăului şi Tibrului
împotriva sporadicelor tentative de infilrare ale trupelor insurgen-
te. În ianuarie 1849, locotenentul Mânzatu şi oamenii săi au fost
însă trimişi de Avram Iancu în sprijinul lui Axente Sever, care
iniŃiase o amplă ofensivă – din păcate infructuoasă – pentru
eliberarea Blajului, marele centru simbolic al RevoluŃiei române.
Surprinşi de către insurgenŃi într-o ambuscadă pe podul de la
Mănărade, lăncierii locotenentului Mânzatu – în rândurile cărora
se aflau şi numeroşi cricăuani – au suferit o grea înfrângere şi au
fost nevoiŃi să se retragă. Ca o consecinŃă a acestei înfrângeri,
apărarea Cricăului a avut la rândul ei, de suferit. Astfel, în aprilie
1849, în faŃa presiunii militare a insurgenŃilor, viceprefectul Ioan
Balaş a fost nevoit să abandoneze, temporar, Cricăul şi să se
retragă la Gura AmpoiŃei, unde se aflau şi trupele de sub comanda
lui Ioan Axente Sever.
După capitularea trupelor revoluŃionare maghiare la Şiria
(13 august 1849) Ioan Axente Sever a revenit la Cricău, prote-
jându-i pe locuitorii localităŃilor Cricău, Tibru şi Craiva împotriva
abuzurilor trupelor imperiale din garnizoana de la Alba-Iulia. Sub
presiunea acestora el a fost însă nevoit, după câteva săptămâni, să
se retragă la Piatra Craivii. În cele din urmă, el a părăsit şi această
poziŃie şi s-a îndreptat către inima łării MoŃilor, în căutarea lui
Avram Iancu94.
Ioan Axente Sever. Activitatea revoluŃionară desfăşurată în
timpul şederii sale la Cricău (1866-1892). Legăturile cu Cricăul ale
acestei mari personalităŃi ale luptei pentru redeşteptarea naŃională
a poporului român şi-au avut începuturile, după cum s-a văzut, în
perioada eroicelor lupte pentru apărarea MunŃilor Apuseni din
timpul RevoluŃiei de la 1848-1849. În anii care au urmat acestor
glorioase şi dramatice evenimente, Axente Sever a avut de suferit
persecuŃiile autorităŃilor imperiale, care au culminat prin arestarea

94 A.T. Pascu, op. cit., p. 134.

160
sa, la Cenade, în noiembrie 1849. Solidarizându-se cu Avram
Iancu şi Simion Balint, Axente Sever a refuzat, în 1850, o deco-
raŃie ce-i fusese oferită de Curtea Imperială, protestând în acest fel
faŃă de nerecunoaşterea rolului românilor în obŃinerea victoriei
din 1849 şi faŃă de nerespectarea promisiunilor pe care împăratul
le făcuse în zilele, grele pentru Monarhie, ale RevoluŃiei din 1848.
Continuându-şi activitatea patriotică, Axente Sever a restabilit
legăturile cu emigraŃia românească şi a plecat, în 1851, în łara
Românească, pregătind terenul pentru o nouă ridicare a maselor.
Îngrijorate, autorităŃile imperiale s-au văzut nevoite să îşi reconsi-
dere atitudinea faŃă de revoluŃionarii români. În aprilie 1852,
revenit în Transilvania, Axente Sever a primit din partea guverna-
torului provinciei, prinŃul Karl von Schwarzenberg, un premiu în
valoare de 9.500 de florini, recunoscându-i-se meritele în obŃine-
rea victoriei asupra insurgenŃilor maghiari. Premii similare au
primit, tot atunci, Avram Iancu şi Simion Balint. Câteva luni mai
târziu, la 22 iulie 1852, Ioan Axente Sever s-a întâlnit, pe Muntele
Găina, cu împăratul Francisc Iosif I, pe care l-a însoŃit apoi în
călătoria sa prin łara MoŃilor.
Din 1855, an în care a fost numit diriginte al poştei din
Alba-Iulia, Ioan Axente Sever şi-a reluat, treptat, legăturile cu
Cricăul. Prin intermediul preotului TruŃă din această localitate el
şi-a restabilit legăturile cu mişcarea culturală de la Sibiu, grupată în
jurul episcopului Andrei Şaguna95. În 1861, el a sprijinit mişcarea
de protest a cricăuanilor pentru apărarea drepturilor lor comu-
nale96. Doi ani mai târziu, locuitorii Cricăului l-au sprijinit la
rândul lor – împreună cu ceilalŃi locuitori români ai comitatului
Alba de Jos – pentru a ajunge deputat în Dieta Transilvaniei.
Printre deputaŃii români care au luat parte la istoricele lucrări ale
Dietei de la Sibiu s-a numărat, dealtfel, şi un alt locuitor al
Cricăului, pe numele său Ioan Balaş97.
Decizia de se stabili la Cricău a fost luată de Axente Sever
în vara anului 1866, an în care a devenit administratorul
domeniilor statului din această localitate. Potrivit interpretărilor

95 A.T. Pascu, op. cit., p. 177.

96 A.T. Pascu, op. cit., p. 180.
97 N. Josan (coord.), Oameni şi fapte din trecutul judeŃului Alba în memoria urmaşilor,

p. 265.
161
istoricului Adrian T. Pascu98, această decizie a fost, de asemenea,
motivată de puternicele sentimente patriotice pe care le nutrea
Ioan Axente Sever, ea putând fi pusă în legătură cu situaŃia creată
de izbucnirea războiului austro-prusian şi de speranŃele pe care
românii transilvăneni şi le puneau într-o eventuală intrare a
României în acest conflict. În aceste momente de tensiune, în care
emigraŃia revoluŃionară maghiară se pusese, la rândul ei, în
mişcare, Axente Sever a luat decizia, deloc întâmplătoare, de a se
aşeza în mijlocul vechilor săi camarazi de luptă insurecŃională,
pregătindu-se, cu dârzenia ce îl caracteriza, pentru momentul
favorabil declanşării unei noi acŃiuni armate. Prin oamenii de aici,
de pe văile Cricăului şi Craivii, se putea face legătura cu locuitorii
din Negrileasa şi, mai departe, din zona Bucium-Abrud. Entuzias-
mat şi de perspectivele dezvoltării economice pe care le întrevedea
în slujirea cauzei naŃionale, Axente Sever făcea, în corespondenŃa sa
cu George BariŃiu, aprecieri favorabile asupra localităŃii şi a oame-
nilor ei. La rândul lor, autorităŃile imperiale au sesizat fără întârziere
implicaŃiile revenirii lui Axente Sever în această zonă. De-a lungul
întregii veri a anului 1866 foştii prefecŃi revoluŃionari Avram Iancu,
Axente Sever şi Simion Balint s-au aflat sub o strictă supraveghere
poliŃienească, datorită suspiciunior ridicate de prezumtivele lor
legături cu statul român şi chiar cu emigraŃia revoluŃionară a lui
Kossuth. După încheierea răzbiului austro-prusian, sesizând perico-
lul pe care îl reprezenta, pentru naŃiunea română, apropierea dintre
autorităŃile imperiale şi cercurile politice liberale de la Budapesta,
Axente Sever s-a aruncat cu hotărâre, potrivit firii sale vulcanice, în
marea bătălie împotriva proiectatului dualism austro-ungar. A parti-
cipat la marea adunare a ASTREI de la Alba Iulia (august 1866),
apoi i-a sprijinit – inclusiv material – pe George BariŃiu şi Ioan
RaŃiu, delegaŃi de naŃiunea română pentru a prezenta împăratului
Francisc Iosif un memoriu de protest.
În 1872, Ioan Axente a organizat, la Cricău, potrivit
tradiŃiior religioase ale românilor, un parastas de două săptămâni
de la trecerea în eternitate a marelui său prieten şi tovarăş de luptă
Avram Iancu. Au participat sute de săteni, din localitate şi din
satele învecinate, transformând acestă manifestare într-o amplă

98 A.T. Pascu, op. cit., p. 200-201.

162
acŃiune de solidaritate cu cauza neamului românesc şi într-un
jurământ de credinŃă faŃă de programul de redeşteptare al
”Craiului MoŃilor”. În discursul rostit cu acest prilej, Axente Sever
a reamintit rolul lui Iancu în luptele de la Cricău, a rememorat
datele mai importante ale vieŃii sale şi puternicele amintiri
personale care îl legau de acesta99. Un an mai târziu, Axente Sever
a plecat a Viena, sub acoperirea afacerilor sale cu vin, vizitând
ExpoziŃia Universală din capitala Imperiului şi luând legătura cu
reprezentanŃii diplomatici ai României. El a luat parte, de
asemenea, la întrunirile studenŃilor români din Viena, care l-au
onorat ca pe un adevărat conducător al celui mai dinamic curent
al mişcării de redeşteptare naŃională şi de realizare a unităŃii
neamului românesc.
Legăturile cu reprezentanŃii diplomatici ai României, ca şi
reînnoirea relaŃiilor cu vechiul său prieten Ion I. Brătianu s-au
numărat printre imboldurile care l-au determinat pe Axente Sever
să conceapă, în iulie 1874, în refugiul său de pe Valea CetăŃii – pe
drumul care leagă Cricăul de Piatra Craivii – la capătul unui titanic
efort de concentrare şi sinteză, cea dintâi variantă a faimosului său
plan general de eliberare a Transilvaniei100, care urma a fi realizat
printr-o intervenŃie a armatei române, coroborată cu declanşarea
unei insurecŃii interne. Pornind de la exerienŃa confruntărilor din
1848-1849 şi de la exemplarul model oferit de exepediŃiile lui
Garibaldi, planul lui Axente Sever aducea valoroase precizări de
ordin militar, împreună cu indicaŃii tactice privind războiul
popular care urma a fi declanşat de românii din Transilvania.
Coerent, detaliat şi perfect realizabil, acest plan general nu era
opera unui vizinar exaltat, ci a unui om de acŃiune, perfect cunos-
cător al oamenilor şi locurilor. Axente Sever a reelaborat acest
plan în mai multe etape (1877-1878, 1881), l-a discutat, în cea mai
mare taină, cu conducătorii de încredere ai românilor transilvă-
neni. L-a dezbătut, de asemenea, cu vechiul său prieten, Ion I.
Brătianu, care l-a şi invitat să se stabilească la Bucureşti, în
aşteptarea momentului punerii lui în aplicare. Nu este întâmplător

99Ibidem, p. 217.
100V. Curticăpeanu, Planul strategic de eliberare a Transilvaniei întocmit de Axente
Sever, în Apulum, VII/2, 1968, p. 149-176.
163
faptul că Axente Sever a refuzat să aleagă liniştea şi securitatea
materială oferite de capitala României, preferând să rămână în
mijlocul compatrioŃilor săi oprimaŃi. În realitate, punctul forte al
acestui plan era reprezentat de insurecŃia românilor transilvăneni,
care ar fi deschis drumul armatei române eliberatoare către
punctele strategice ale provinciei şi ar fi asigurat menŃinerea
acestora. În fond, în ceea ce priveşte intervenŃia trupelor române,
planul lui Axente Sever se deosebeşte în prea puŃine aspecte de
planul de acŃiune al armatei române în timpul campaniilor din
1916 şi 1918. Marele avantaj al unei eventuale intervenŃii româ-
neşti în anii 1875-1881 – pe care fie împrejurările istorice, fie lipsa
de îndrăzneală şi încredere în propriile forŃe a liderilor politici de la
Bucureşti au împiedicat-o să se declanşeze – ar fi fost reprezentat,
fără îndoială, de asocierea la aceasta a mişcărilor insurecŃionale din
interior, care puteau încă beneficia de îndrumarea şi conducerea
unor oameni ca Axente Sever sau Simion Balint, experimentaŃi
luptători şi adevăraŃi patrioŃi.
Administrator dinamic şi eficient, Axente Sever nu a
încetat, aşadar, nici un moment să întreŃină legături cu mişcarea
progresistă din Transilvania şi de dincolo de munŃi, să făurească
proiecte de realizare a unităŃii tuturor românilor. El s-a preocupat,
de asemenea, de viaŃa culturală şi spirituală a localităŃii, de bunăs-
tarea locuitorilor Cricăului, cărora le-a fost ocrotitor şi care au
ştiut să îl păstreze în amintirea lor. În august 1973, istoricul Adrian
Pascu a avut – potrivit propriilor sale mărturisiri – şansa de a
culege o serie de mărturii asupra lui Axente Sever de la octoge-
narul (pe atunci !) Nemeş Ioan ”al lui Gligor” şi de la consătenii
acestuia Traian Drăgan, Traian TruŃă şi Laurian Vlad101. Aceste
mărturii nu au fost, din nefericire, incluse în remarcabilul studiu
monografic consacrat de autor vieŃii şi activităŃii marelui revolu-
Ńionar patriot. În vara anului 2003, asemenea amintiri deveniseră,
deja, mult mai estompate. Mărturia vârstnicului Ioan Şandru (n.
1929) rămâne, însă, revelatoare pentru excepŃionalul prestigiu de
care fostul prefect al legiunii Primaria s-a bucurat în rândurile
cricăuanilor: ”Moşul lui Florian Pintea era prieten bun cu Axente Sever,
că erau vecini aicea cu el… că noi stăm aici vizavi de casa lui Axente Sever.

101 Ibidem, p. 200, n. 29.

164
Mereu ne povestea despre el când eram copii, spunea că era un om foarte
revoluŃionar şi foarte drept, care o luptat pentru popor… şi spunea multe de
el, că era om gospodar, că o avut avere, şi că Ńinea la oamenii năcăjiŃi…”102.
Cu timpul, datorită preocupărilor sale multiple şi a
modului înŃelegător în care i-a tratat pe localnici, activitatea sa de
administrator al domeniilor statului a început să aibă de suferit.
EficienŃa sa pare să fi devenit, cu timpul, ceva mai redusă, iar
veniturile aduse fiscului, mai mici. Pe de altă parte, autorităŃile
regimului austro-ungar îl menŃineau pe Axente Sever sub o strictă
supraveghere, iar oficialităŃile maghiare din Alba Iulia îl priveau cu
teamă şi neîncredere, dorind îndepărtarea sa. Potrivit raportului
întocmit de Friedrich Lachmann în anul 1881, unul dintre
canonicii capitlului catedralei din Alba Iulia ”a indicat pe arendaşul
Axenti din Cricău, de lângă Alba Iulia, ca pe un individ suspect
politic de soiul cel mai periculos”103. În consecinŃă, cu începere
din 1885, lui Axente Sever nu i s-a mai prelungit contractul de
arendare. În locul lui, a devenit arendaş Martin Bürger – care, cu
timpul, s-a dovedit fi un administrator mai modern şi mai eficient.
Axente Sever a început o campanie de memorii adresate autorită-
Ńilor, a încercat să-i atragă pe locuitorii comunei în sprijinul său,
împotriva arendaşului evreu. AcŃiunea nu s-a bucurat de succes.
În consecinŃă, pe parcursul anilor 1886-1892, traiul lui Axente
Sever la Cricău a suferit o continuă deteriorare din punctul de
vedere al situaŃiei sale materiale. Vârstnic, cu sănătatea şubrezită
de un grav accident suferit în 1870, strâmtorat de nevoi materiale,
fostul prefect revoluŃionar nu mai avea timpul necesar pentru
activităŃi sociale sau literare; mai mult chiar, după cum mărturisea
el însuşi, îi lipseau chiar timpul şi starea de spirit necesare pentru a
îşi purta corespondenŃa. În 1892, la vârsta de 71 de ani, el a părăsit
Cricăul pentru a se stabili la Braşov, unde conta pe sprijinul
rudelor soŃiei sale în speranŃa unui trai mai bun. S-a stins din viaŃă
la 13 august 1906, în spitalul german din Braşov, la vârsta de 85 de
ani. A fost înmormântat la Blaj, pe Câmpia LibertăŃii, pe care o
apărase în calitate de prefect al RevoluŃiei paşoptiste. Mii de
oameni, veniŃi din toate provinciile locuite de români, l-au însoŃit

102 Ioan Şandru, n. 1929, Cricău.

103 1918 la români, I, doc. 127.
165
pe ultimul său drum. Era cel din urmă erou al marii ridicări a
neamului, singurul care, în pofida încercărilor suferite, atinsese o
vârstă atât de înaintată.
Dezvoltarea naŃională şi culturală până la realizarea Marii Uniri.
Chiar dacă nu au participat în mod direct la acŃiunea de constituire
a ”ASTREI” (1861), locuitorii comunei Cricău nu au rămas în
afara marilor curente de redeşteptare naŃională şi culturală care
aveau să culmineze cu realizarea Marii Uniri din 1918. Sub impul-
sul marelui patriot Ioan Axente Sever şi a preotului ortodox
George Muncuş, cricăuanii au contribuit în mod substanŃial la
colectarea de ofrande în folosul armatei române în timpul
războiului de independenŃă din 1877-1878104. Cu prilejul vastei
acŃiuni de reorganizare a activităŃilor comunale ale celui de-al
VIII-lea despărŃământ al ”ASTREI” (1884-1887) istoria consem-
nează, şi la Cricău (împreună cu Craiva), reconstituirea unei
agenturi ale AsociaŃiunii, în următoarea componenŃă: Gregoriu
Mezei, proprietar – preşedinte; Georgiu Muncuş – asesor; Gligor
Muntean – asesor; George Borza – actuar. O altă agentură
comunală funcŃiona la Tibru; preşedintele acesteia era preotul
greco-ortodox Alexiu Neagoe, asesori erau Silvestru Rusan şi
Nicolae Beldeanu, iar actuar – Ioan Rusan. În 1892-1894, locuito-
rii comunei s-au alăturat mişcării generale de sprijinire a
semnatarilor Memorandumului înaintat de românii din Transilvania
autorităŃilor imperiale. De această dată, localnicii din Craiva
(Ştefan Chirilă, Ilie Chirilă şi alŃii) au fost aceia care s-au situat în
primele rânduri ale acŃiunilor de protest, în calitate de iniŃiatori şi
semnatari ai unei adeziuni colective locale la cauza memorandistă.
Marea Unire de la 1918. În noiembrie 1918, preşedinŃii
celor trei Consilii NaŃionale Române constituite în localităŃile
comunei au fost Nicolae Muntean la Cricău, Silvestru Moruşca la
Craiva şi Victor OŃoiu la Tibru105. Istoria consemnează, de
asemenea, şi numele comandanŃilor şi fruntaşilor Gărzilor NaŃio-

104 N. Josan, ContribuŃii privind solidaritatea românilor din judeŃul Alba cu lupta pentru

cucerirea independenŃei de stat a României (1877-1878), în Apulum, XV, 1977, p.

431-447.
105 N. Josan (coord.), Oameni şi fapte din trecutul judeŃului Alba în memoria

urmaşilor, p. 273.
166
nale Române din aceste localităŃi: plutonierul Rusan Vasile, de
profesie fierar – la Cricău; plutonierul Raica Clement – la Tibru;
sublocotenentul Silvestru Moruşca, de profesie învăŃător, împreu-
nă cu sergentul Emanoil Popa – la Craiva106. Sub conducerea
fruntaşilor lor, locuitorii din Cricău, Tibru şi Craiva au luat parte,
în mare număr, la Marea Adunare NaŃională desfăşurată la Alba
Iulia în istorica zi 1 Decembrie 1918, contribuind, prin aclamaŃiile
lor, la adoptarea istoricei decizii de unire a Transilvaniei cu
România. InformaŃii asupra acestei participări au fost oferite de
răspunsurile la un chestionar al ”ASTREI” din anul 1921.
Întrebarea din această circulară avea următoarea formulare: ”La
adunarea mare de la Alba Iulia, Ńinută la 1 Decembrie 1918, câŃi
locuitori din comună au participat, la a cui îndemnare şi sub a cui
conducere ?”. Din cele trei localităŃi ale comunei au fost primite
următoarele răspunsuri: CRICĂU – ”200 de locuitori, sub condu-
cerea lui Nicolae Munteanu, preot şi Rusan Vasile, plutonier”;
TIBRU – ”80 locuitori, sub conducerea lui Victor OŃoi, preot
ortodox”; CRAIVA – ”60 locuitori, sub conducerea sublocote-
nentului Silvestru Moruşca (în 1922 învăŃător şi director la şcoala
din Ighiu). Ar fi interesant de văzut care a fost procentajul
participanŃilor la Marea Adunare NaŃională, raportat la totalul
locuitorilor români ai acestor localităŃi. Datele sunt următoarele:
Cricău – 13,61 %; Craiva – 12,42%; Tibru – 10,28 %. Dacă Ńinem
seama de faptul că participanŃii au fost, în principal, bărbaŃii, şi
dacă nu luăm în calcul locuitorii cu vârste prea mici sau prea
ridicate, putem constata că cel puŃin fiecare al patrulea locuitor în
putere al comunei a luat parte la acest foarte important eveniment
istoric. Este greu de crezut că va fi existat, la data respectivă, vreo
familie din Cricău care să nu-şi fi avut reprezentantul la Alba Iulia;
de asemenea, e greu de crezut că dintre locuitorii de astăzi ai
comunei, sunt mulŃi aceia care să nu numere printre înaintaşii săi
cel puŃin un participant direct la realizarea Marii Uniri.

106 Ibidem, p. 275.

167
BISERICĂ, CULTURĂ ŞI ACTIVITATE POLITICĂ
ROMÂNEASCĂ ÎN COMITATUL CLUJ ÎN
SECOLELE AL XVIII-LEA ŞI AL XIX-LEA.
STUDIU DE CAZ: COMUNA JUCU1

Preliminarii. De-a lungul celei mai mari părŃi a evului

mediu Jucul a fost stăpânit de familia Suki, una dintre cele mai
puternice şi mai bogate din nordul Transilvaniei. Familia era,
foarte probabil, de origine germană, fiind aşezată în Transilvania
în secolul al XIII-lea. Ea şi-a luat numele de la acela al localităŃii în
care îşi aveau reşedinŃa. Hramul bisericii ctitorite de această familie
la Jucu, azi dispărută, era Sf. Leonard, extrem de rar întâlnit în
bazinul dunărean. Onomastica timpurie a familiei cuprinde, de
asemenea, o serie de nume de origine germană (Abel, Albert,
Leonard etc.). Ultimii descendenŃi ai familiei Suki s-a stins în
secolul al XVIII-lea. Pe locul în care fusese amplasată reşedinŃa
familiei din Cluj, a fost ridicat, în prima jumătate a secolului al
XIX-lea, palatul Petricevich-Horváth – astăzi Muzeul NaŃional de
Istorie a Transilvaniei.
Sub stăpânirea familiei Suki, Jucul medieval a cunoscut o
perioadă de înflorire şi prosperitate. În secolul al XIV-lea existau
aici heleşteie (piscine), unul dintre acestea cu două ramificaŃii. Spre
comparaŃie, pe întreg domeniul abaŃiei benedictine de la Cluj-
Mănăştur, unul dintre cele mai mari din Transilvania, sunt atestate
în epocă doar două asemenea heleşteie. Documentele menŃionea-
ză, de asemenea, existenŃa a două mori, aducătoare de venituri
însemnate. Sunt menŃionate, de asemnea, livezile cu diferiŃi pomi
fructiferi, o atenŃie specială fiind acordată cireşilor, a căror fructe
erau comercializate pe piaŃa Clujului. În 1368 sunt atestate la Jucu
două curŃi (curia) nobiliare, una dintre acestea aparŃinându-i lui
Elye, fiul lui Nicolae, iar cealaltă fraŃilor Mihail şi David, fiii lui
Barnaba2. Numărul acestor reşedinŃe a crescut la cel puŃin şase

1 Lucrare apărută în Acta Mvsei Napocensis, II, Historica, 47, 2010, p. 123-138.
2DRH XIII. 509-512.
168
până în secolul al XV-lea, indicii în acest sens putând fi regăsite în
menŃiunile referitoare la nobilii din această familie.
La 10 aprilie 1332 este atestată, la Jucu, cea dintâi şcoală
sătească din Transilvania, care dispunea de o clădire proprie
(domus scolaris)3. InformaŃii interesante despre românii din Jucu
deŃinem din 1482, an în care sunt menŃionaŃi trei cnezi români,
Dumitru, Ioan şi Roman, cel mai de vază dintre aceştia fiind
cnezul (kenezius) Dumitru din Jucul Românesc.
Unirea românilor din Transilvania cu biserica Romei, înfăptuită
în perioada 1698-1701, nu fără o vie frământare în rândurile
clerului şi ale maselor Ńărăneşti, a fost un eveniment cu consecinŃe
de o mare însemnătate atât pentru istoria neamului românesc din
Transilvania, cât şi, în particular, pentru dezvoltarea istorică a
Jucului. La doar câteva decenii de la realizarea sa, clerul român
unit era deja în măsură să îşi afirme calitatea de purtător de
stindard al cauzei naŃionale, impulsionând dezvoltarea învăŃămân-
tului şi a culturii româneşti şi contribuind în mod decisiv la
începerea unei noi etape în emanciparea naŃională a românilor din
provinciile intrate, prin tratatul de la Karlowitz (1699), sub
stăpânirea Imperiului Habsburgic. Pentru atragerea românilor la
Unirea cu Biserica Romei, autorităŃile imperiale nu s-au dat în
lături de la a îmbina promisiunile cu presiunile şi chiar cu forŃa, în
cazurile în care aceasta părea să fie, în conjunctura respectivă, cea
mai directă cale de rezolvare a situaŃiei. Privilegiile şi scutirile
promise românilor nu s-au realizat, până la urmă, decât în parte.
Această parte a fost însă suficientă pentru a transforma preoŃimea
română unită (al cărei exemplu a fost urmat, nu după mult timp,
şi de către ortodocşi) într-o elită culturală capabilă să se manifeste
ca forŃă conducătoare a luptei pentru emanciparea naŃională a
neamului românesc din Ardeal.
Marele sinod convocat de mitropolitul Athanasie Anghel
pentru adoptarea unei decizii în problema Unirii s-a desfăşurat la
Alba Iulia, în anul 1701. Au participat 30 de protopopi şi un mare
număr de preoŃi, unii dintre aceştia în calitate de “juraŃi”, adică
asesori ai Scaunelor protopopeşti, alŃii aduşi doar pentru a da

3 DIR V. 264-266, 568-570.

169
adunării, printr-o prezenŃă cât mai numeroasă, aspectul unei
solemnităŃi deosebite. Athanasie le-a cerut celor prezenŃi să se
solidarizeze cu decizia pe care o adoptase, şi să îşi exprime această
aderare printr-un jurământ depus atât faŃă de persoana sa, cât şi
faŃă de soborul Bisericii. Cei prezenŃi s-au executat întocmai,
fiecare dintre aceia care au luat parte la sobor subscriind la
următoarea hotărâre: „Noi soborul, toŃi protopopii łărăi Ardealului,
facem în ştiinŃă tuturor cui să cuvine a şti: precum noi pohtim pre sfinŃia sa,
mitropolitul nostru Athanasie, să-şi Ńie scaunul în pace, cu cinste, precum ş-au
Ńinut şi alŃii; venitul vlădicesc precum au fost obiciaiu mai demult să-l strângă.
Dintr-alŃi mireni sau streini nime să aibă a să mesteca în lucrurile vlădiceşti
fără ştirea soborului nostru. Pentru care lucru ne-am iscălit şi numele nostru
tot soborul, ca să fie de credinŃă şi o am întărit cu peceŃi, precum să arată mai
jos…”4. Urmează o lungă listă de semnatari, în rândul cărora apare
şi numele preotului Ştefan din Jucul de Jos care, asemeni celorlaŃi
participanŃi, se obliga „să se Ńină” de protopopul său, Iov din
Chizdia, şi să împlinească voia vlădicii Athanasie5. ÎnfăŃişarea
diplomatică a acestui act, formulele întrebuinŃate, aranjarea
semnăturilor – în a căror ordine preotul Ştefan din Jucu figurează
la poziŃia a 41-a – şi aprobarea cu jurământ de către fiecare
semnatar a importantei decizii luate, toate împreună dovedesc că
actul acesta autentic, redactat cu autoritatea marelui sobor, a fost
confirmat în toată regula prin iscăliturile şi peceŃile tuturor celor
prezenŃi. Prin cererea comună ca nimeni „dintre mireni sau streini”
să nu se amestece în treburile vlădiceşti „fără ştirea soborului”
participanŃii solicitau, implicit, şi menŃinerea instituŃiei sinodale6.
Fără a mai analiza detaliile acestei importante decizii, ne
limităm la a sublinia pentru moment faptul că, în pofida tuturor
aspectelor negative legate de modalitatea de înfrângere a unei
rezistenŃe izvorâte din dorinŃa firească a păstrării legilor străvechi,
Unirea cu biserica Romei a deschis o nouă etapă în istoria
religioasă, politică şi culturală a românilor din Transilvania. Pentru

4 S. Dragomir, Românii din Transilvania si Unirea cu Biserica Romei. Documente

apocrife privitoare la începuturile Unirii cu catolicismul roman (1697-1701), Bucuresti,

1963, p. 82.
5 Ibidem, p. 86.
6 Ibidem, p. 88-89.

170
locuitorii Jucului, al căror preot, Ştefan, a participat în mod
nemijlocit la adoptarea acestei decizii, Unirea cu biserica Romei a
adus după sine şi începuturile implicării lor în lupta de emancipare
naŃională a românilor transilvăneni.
Protopopul Ştefan Pop Timandi şi rolul său în mişcarea de
emancipare naŃională condusă de Inochentie Micu-Klein. Noua calitate a
Jucului, aceea de centru regional pe harta mişcării naŃionale româ-
neşti, a fost afirmată încă de la mijocul secolului al XVIII-lea, în
împrejurări legate de activitatea episcopului unit Ioan-Inochentie
Micu-Klein. Începând chiar de la numirea sa în scaunul episcopal
(1728) şi până în momentul chemării sale la Viena, de către
împărăteasa Maria Tereza, pentru a da socoteală de „tulburările”
pe care era acuzat că le-ar fi provocat (1744), Inochentie Micu a
asaltat Curtea Imperială, Guberniul şi Dieta Transilvaniei cu
nenumărate cereri şi memorii, în care reclama, cu o îndrăzneală de
care nici unul dintre predecesorii săi nu dăduse până atunci
dovadă, acordarea de drepturi naŃionale pentru întregul popor
român. El solicita, între altele, egala îndreptăŃire a românilor cu
celelalte „naŃiuni” ale Transilvaniei, dreptul lor de a fi reprezentaŃi
în Dieta şi în Guberniul acestei provincii, dreptul de a urma şcoli
şi de a practica meserii, dreptul de liberă strămutare a iobagilor
români etc. Argumentele sale erau bazate, pentru întâia dată în
istoria mişcării naŃionale, pe temeiurile dreptului istoric şi ale celui
natural: românii erau cei mai vechi locuitori ai Transilvaniei, nobili
urmaşi ai coloniştilor romani; ei erau, de asemenea, cei mai
numeroşi locuitori ai Transilvaniei, iar contribuŃia lor la sarcinile
publice şi la apărarea Ńării era, în consecinŃă, mai mare decât a
celorlalte „naŃiuni”. Un Supplex libellus înaintat împărătesei în anul
1744 sintetiza toate aceste cereri naŃionale, el constituind şi cauza
imediată a convocării sale la Viena de către autorităŃile imperiale
care urmăreau să pună capăt tumultoasei sale activităŃi.
Unul dintre cei mai importanŃi colaboratori ai lui
Inochentie Micu de-a lungul episcopatului său a fost protopopul
de Jucu, Ştefan Pop Timandi. Ridicat la rangul de notar episcopal,
protopopul Ştefan Timandi a obŃinut din partea Papei, la inter-

171
venŃia lui Inochentie, şi titlul onorific de „protonotar apostolic”7. Mai
mult decât atât, în momentul plecării sale la Viena, Inochentie l-a
instalat pe Ştefan Timandi în funcŃia de vicar general (locŃiitor al
episcopului) pentru Transilvania de Nord. În jumătatea de sud a
Transilvaniei, o însărcinare similară fusese acordată protopopului
Nicolae Pop de Biia8. Plecat la Viena în iulie 1744, însoŃit de
capelanul său Petru Pavel Aaron, Inochentie Micu a călătorit pe
itinerariul obişnuit: Blaj – Alba Iulia – Aiud – Turda – Cluj. Pe
drumul către Dej, el s-a oprit la staŃia de la Jucu a Poştei
Imperiale, al cărei magistru, Ioan Timandi, îi era, de asemenea, un
colaborator apropiat. El a profitat de această ocazie pentru a-l
instala pe Ştefan Timandi în înalta (deşi temporara) funcŃie cu
care-l însărcinase şi pentru a-i da instrucŃiunile necesare pentru
buna îndeplinire a acesteia. De asemenea, ca o dovadă a deplinei
încrederi pe care o manifesta faŃă de mai vârstnicul său colabo-
rator, Inochentie Micu l-a lăsat aici, la Jucu, în îngrijirea lui Ştefan
Timandi, pe nepotul său Ioan Micu-Klein, pe care dorea să îl
ferească de persecuŃiile autorităŃilor şi de orice alte acte de
vrăjmăşie din partea numeroşilor săi duşmani. Ioan Micu-Klein a
rămas la Jucu timp de aproape trei ani, timp în care el şi-a
desăvârşit educaŃia sub îndrumarea cărturarilor din familia Pop
Timandi. Hotărât să devină călugăr basilitan, el a plecat, în 1747, la
Roma, unde l-a servit cu devotament pe unchiul său exilat, în
momentele cele mai grele ale existenŃei acestuia.
În timpul vicariatului protopopilor Ştefan Pop Timandi
de Jucu şi Nicolae Pop de Biia (1744-1745), Unirea românilor cu
biserica Romei a trecut prin clipe de grele încercare, ca urmare a
presiunilor autorităŃilor habsburgice şi a acŃiunilor ostile venite din
partea adversarilor Bisericii de curând înfiinŃate. Într-o scrisoare
confidenŃială trimisă episcopului exilat la 8 martie 1745, apropiaŃii
acestuia îi relatau evenimentele dramatice care se desfăşurau în
dieceză: bisericile greco-catolice din cele două vicariate erau luate
cu forŃa de către duşmanii Unirii, care le spălau ca şi cum ele ar fi
fost infestate prin utilizarea lor de către uniŃi; s-a ajuns chiar până

7 Fr. Pall, Inochentie Micu-Klein. Exilul la Roma. 1745-1768, Cluj-Napoca, 1997,

II/1, p. 53.
8 Ibidem, II/1., p. 31.

172
acolo, încât pavimentele bisericilor au fost înlăturate, pentru ca
noii lor utilizatori „să nu calce pământul care fusese călcat de catolici”9.
ObligaŃi să ia măsuri împotriva unor asemenea acŃiuni, izvorâte, în
cea mai mare parte a lor, din nemulŃumirile faŃă de nerespectarea
de către oficialităŃi a promisiunilor făcute în momentul încheierii
Unirii, cei doi vicari s-au văzut nevoiŃi să asigure autorităŃile
habsburgice din ce în ce mai îngrijorate de ataşamentul lor faŃă de
Unire, condiŃionat însă de aplicarea celei de a doua Diplome
leopoldine a Unirii. O adunare consacrată acestui scop s-a desfăşurat
la Gherla, la 21 mai 1745. Fiind prezidată de către vicarul
episcopal Ştefan Timandi de Jucu (generalis vicarius et protonotarius
Stephanus Páp Timándi) la ea au luat parte 18 protopopi10. În pofida
numeroaselor probleme cu care s-au confruntat, cei doi vicari ai
episcopului Inochentie Micu i-au rămas credincioşi chiar şi după
ce acesta, intrând în conflict cu autorităŃile imperiale, a fost nevoit
să se refugieze la Roma (ianuarie 1745).
În vara anului 1745, Inochentie Micu a desemnat un nou
vicar episcopal, în persoana fostului său secretar Petru Pavel
Aaron, din partea căruia se aştepta o atitudine mai hotărâtă în
susŃinerea revendicărilor naŃionale. După cum însuşi Inochentie
avea să recunoască mai târziu, această numire s-a dovedit a fi o
gravă eroare: nu numai că Petru Pavel Aaron nu a continuat
mişcarea iniŃiată de Micu, dar, în înŃelegere cu autorităŃile habsbur-
gice, el a acŃionat pentru temperarea ei. În acelaşi an 1745 sau în
cel următor, 1746, protopopul Ştefan Pop Timandi a încetat din
viaŃă, locul său fiind luat de fiul său, Gheorghe Pop Timandi, care
s-a dovedit un colaborator la fel de dârz şi de apropiat al episco-
pului exilat. Inochentie Micu a întreŃinut cu acesta o intensă
corespondenŃă, cerându-i să facă cunoscute întregului cler mesaje-
le pe care el le transmitea din exilul său italian. Astfel, în noiembrie
1746, episcopul se adresa lui Gheorghe Pop Timandi – dar şi
protopopilor Avram Pop din Daia şi Nicolae Pop din Balomir –
cerându-le să îndemne poporul la ascultare şi supunere şi să-i

9 „Tolgono i scismatici violentemente alli cattolici uniti le chiese, le lavano come se in officiarle

fossero state da essi pollute et arrivano fino a scavare i pavimenti delle medesime, per non
calcar quella terra che da cattolici è stata calcata” – ibidem, II/1., p. 49.
10 Ibidem, II/1, p. 31.

173
aştepte cu încredere întoarcerea în mijlocul diecezei sale11. În iulie
1747, răspunzând mesajelor de îmbărbătare care îi soseau din Ńară,
Inochentie se adresa protopopilor Gheorghe Timandi de Jucu şi
Ioan Săcădate de Blaj, asigurându-i că nu are intenŃia să demisio-
neze, în pofida presiunilor în acest sens venite din partea CurŃii
vieneze12. Demn de reŃinut este faptul că o mare parte a corespon-
denŃei episcopului exilat – şi mai cu seamă scrisorile circulare
adresate de el întregului cler – era răspândită în întreaga
Transilvanie de către Ioan Timandi, magistru al poştei din Jucu şi,
prin urmare, funcŃionar al administraŃiei imperiale. Cu complici-
tatea acestuia, Inochentie Micu a reuşit să facă cunoscută întregu-
lui cler unit excomunicarea pronunŃată, în august 1747, împotriva
lui Petru Pavel Aaron, devenit între timp un colaborator al
autorităŃilor habsburgice13. La Jucu s-au oprit, de asemenea, în
iulie 1747, Grigore Maior şi Silvestru Caliani, cei doi emisari trimişi
de Inochentie Micu, de la Roma, cu misiunea de a comunica
protopopilor Timadi şi Săcădate aşa-numitul „al doilea decret” al
episcopului, al cărui conŃinut a rămas necunoscut până astăzi. În
continuare, cu sprijinul celor doi, ei urmau să organizeze un mare
sinod al clerului unit care să îndeplinească porunca sa de destituire
a lui Aaron şi de instalare, în funcŃia de vicar episcopal, a lui
Nicolae Pop Balomireanu14. Datorită opoziŃiei autorităŃilor, care
doreau să împiedice cu orice preŃ înlocuirea lui Aaron, un
asemenea sinod general nu a putut fi organizat. S-au Ńinut, în
schimb, o serie de adunări regionale în care hotărârile episcopului
exilat au fost aduse la cunoştinŃa întregului cler, fiind discutate şi
căile pe care românii ar fi trebuit să le urmeze pentru obŃinerea
drepturilor lor. Cele mai importante din seria acestor adunări au
fost cele desfăşurate, la 12 septembrie 1747, în localităŃile Jucu şi
Daia.

11 Ibidem, I/1., p. 67.

12 Ibidem, I/1., p. 94.
13 Ibidem, I/1., p.99.
14 Ibidem; I/1., p. 100-101. Petru Pavel Aaron i-a denuntat chiar autoritatilor

habsburgice pe „misionarii noştri sosiŃi recent de la Roma” (Grigore Maior si

Silvestru Caliani), acuzându-i ca ar fi organizat o „conspiraŃie” împotriva sa –
Ibidem, I/1., p. 112.
174
 Adunarea de la Jucu a reunit clerul unit din întreaga
Transilvanie de Nord, regiune socotită până atunci de către
Guberniul transilvănean ca fiind mai ferită de mişcările împotriva
Unirii şi mai puŃin ostilă faŃă de Aaron. Din acest motiv, desfăşu-
rarea adunării a provocat, în secŃia catolică a Guberniului, o vie
îngrijorare. Aceasta cu atât mai mult cu cât participanŃii la această
adunare – la fel ca protopopii reuniŃi la Daia – au Ńinut să
sublinieze, în spiritul celor susŃinute de episcopul lor, vechimea
imemorială a românilor în Transilvania. De asemenea, ei solicitau
ridicarea episcopiei unite la rangul de arhiepiscopie şi înlăturarea
teologului iezuit – care fusese, dealtfel, el însuşi excomunicat de
Inochentie încă din anul 1745. Mai mult decât orice, protopopii şi
clerul unit şi-au făcut cunoscut sprijinul faŃă de marele exilat,
declarând cu fermitate că, dacă cineva l-ar sili să renunŃe la episco-
pat, „poporul român va renunŃa chiar la Unire”15. Îngrijorate de
amploarea pe care o luase mişcarea de susŃinere a lui Inochentie
Micu, autorităŃile au numit o comisie însărcinată cu anchetarea
acestor adunări, din care făcea parte şi vicarul episcopal destituit,
Petru Pavel Aaron. Dar, cu toate eforturile depuse de autorităŃi, şi
în pofida faptului că preşedintele Comisiei era Guvernatorul
Transilvaniei, contele Johann Haller, nu au putut fi culese mărturi-
siri incriminatoare despre adunările de la Daia, Blaj, Sebeş, Alba
Iulia şi Jucu16.
Continuând să protesteze împotriva interdicŃiei impuse
lui Inochentie Micu de a se înapoia în Ńară, protopopii uniŃi din
Transilvania – cu toŃii, de această dată! – s-au adunat în martie
1748, la Jucu de Mijloc, unde au luat măsuri de continuare a
mişcării lor de împotrivire. Ei s-au adresat, de această dată,
nunŃiului apostolic din capitala Imperiului, monseniorul Valenti,
cerându-i să intervină pe lângă Papă pentru a obŃine readucerea lui
Inochentie în mijlocul diecezei sale17. Această încercare, la fel ca şi
cele anterioare, s-a izbit din nou de împotrivirea împărătesei Maria
Tereza, care i-a interzis episcopului unit revenirea în patrie,
obligându-l să rămână în exil până la sfârşitul vieŃii (1768).

15 Ibidem, I/1., p. 110-111.

16 Ibidem, II/1., p. 375-384.
17 Ibidem, I/1., p. 133.

175
 Reforme administrative şi tulburări sociale în ultimele decenii ale
secolului al XVIII-lea. În cursul călătoriei sale în Transilvania din
anul 1783, împăratul Iosif al II-lea îşi exprimase deschis hotărârea
de a desfiinŃa deosebirile şi diferenŃele dintre naŃiunile care locuiau
în acestă provincie. Potrivit mărturiei lui Michael Conrad von
Heydendorff, împăratul „şi-a fixat ca principiu să desfiinŃeze diferenŃa
dintre naŃiuni în Transilvania”18. În acest amplu şi complex cadru al
reformelor iosefine menite să înlăture tensiunile şi divergenŃele
dintre naŃiunile Transilvaniei s-a înscris şi reorganizarea adminis-
trativă din 1784, măsură care avea în vedere ansamblul social în
diversitatea aspectelor sale. Prin această măsură, localităŃile compo-
nente ale comunei Jucu au fost arondate celui de-al doilea cerc
(Clujul de Jos) al comitatului Turda, devenit, ca urmare a reorgani-
zărilor efectuate în această perioadă, cel mai întins comitat al
Transilvaniei (9776 kmp, cu o populaŃie de peste 162.000 de
locuitori). Satele Jucu de Jos (Also Suk), Jucu de Sus (Felsö Suk) şi
Jucu de Mijloc (Nemes Suk) făceau acum parte din plasa Cojocna,
împreună cu localităŃile Cojocna, Corpadea, Rediu, Aiton,
Apahida, Someşeni, Dezmir, Cara, Pata, Boju, Gheorghieni şi
Sânnicoară, în timp ce Gădălin (Kötelend) şi Vişea (Visa) erau
încorporate în plasa Căianu, împreună cu satele Căianu, Vaida
Cămăraş, Ghirişu Român, Suatu de Jos, Suatu de Sus, Mociu,
Chesău, Pălatca, Petea, Legii, Aruncuta, Iuriu de Câmpie şi
Bărăi19. Potrivit statului de funcŃiuni al comitatului, adoptat în
adunarea generală din 18 octombrie 1784, calitatea de substitut al
vicecomitelui pentru cercul Clujul de Jos era deŃinută de Ştefan
Szeplaki, în timp ce jude al nobililor, în cadrul aceluiaşi cerc, deve-
nea Alexandru Szentpáli. Subordonat perceptorului regesc general
era, în cadrul aceleiaşi diviziuni administrative, perceptorul cercual
George Domokos. În ceea ce priveşte plasa Cojocna, în cadrul ei
funcŃiona, în calitate de vicejude al nobililor, Alexandru Egri, în
timp ce funcŃia de comisar de plasă îi revenea lui Ioan Orbány.
Aceleaşi funcŃii administrative erau deŃinute, în plasa Căianu, de

18A. RăduŃiu, Reorganizarea politico-administrativă a Transilvaniei la 1784.

Constituirea comitatului Turda, în N. Edroiu, P. Teodor (coord.), Răscoala lui

Horea (1784). Studii şi interpretări istorice, Cluj-Napoca, 1984, p. 77.
19Ibidem, p. 90-91.

176
către Iosif Kászoni, respectiv Beniamin Egri20. Aceştia au fost,
prin urmare, funcŃionarii care au pus în aplicare, în timpul desfă-
şurării marii răscoale din MunŃii Apuseni, măsurile care vizau
preîntâmpinarea extinderii acesteia în regiunile Câmpiei, unde viaŃa
iobagilor nu era cu nimic mai uşoară decât aceea a moŃilor care se
ridicaseră cu armele împotriva exploatării. Această reformă impe-
rială a fost primită cu ostilitate de nobilimea transilvăneană conser-
vatoare, care au văzut în ea un factor favorizant al marii ridicări a
Ńăranilor din toamna anului 1784. Meditând asupra acestei măsuri,
Iosif al II-lea a întreprins, şi în anii care au urmat, o serie de
reforme direcŃionate cu predilecŃie asupra suprastructurii adminis-
trative şi judiciare. Aceste măsuri reformatoare au fost însă anulate
de reacŃiunea nobiliară după moartea împăratului, în anul 1790.
Răscoala moŃilor din MunŃii Apuseni a avut un puternic
ecou în Câmpia Transilvaniei. Nobilimea era îngrijorată de posibi-
litatea extinderii mişcărilor ostile, căci Ńăranii simpatizau cu răscu-
laŃii şi aşteptau sosirea lor. Astfel, într-o scrisoare a lui Wass
Miklós, expediată din Miheşul de Câmpie, la data de 23 decembrie
1784, putem citi că iobagii din Jucu de Jos şi din Jucu de Mijloc
„sunt în gardă împreună cu cei din Dezmir şi satele înconjură-
toare” pentru a se alătura răscoalei21.
În vara anului 1790, după moartea împăratului Iosif al II-
lea, nobilii din nordul Transilvaniei au reînceput să se înarmeze, şi-
au achiziŃionat arme de foc şi tunuri, plănuind să se adune la Jucu,
într-o mare tabără militară, pentru a-şi pune în aplicare programul
politic conservator. AcŃiunea era efectuată în convergenŃă cu
nobilii din sudul Transilvaniei, care pregăteau o adunare similară
pe câmpia VinŃului. Îngrijorate de posibilitatea izbucnirii unui
război civil, autorităŃile militare austriece au luat măsuri de
preîntâmpinare a acestuia22. Măsurile cele mai importante au fost
cele politice, ele având drept rezultat anularea reformelor lui Iosif
al II-lea şi readucerea românilor în starea de iobăgie.

20Ibidem, p. 95-96.
21A. Magyari, Frământări Ńărăneşti în Câmpia Transilvaniei în timpul răscoalei lui
Horea, în N. Edroiu, P. Teodor (coord.), Răscoala lui Horea (1784). Studii şi
interpretări istorice, Cluj-Napoca, 1984, p. 165.
22 D. Prodan, Rascoala lui Horea, Bucuresti, 1984, II, p. 648.

177
 O mare personalitate a istoriei şi culturii naŃionale: George
BariŃiu23. Născut la 12/24 mai 1812, în casa preotului greco-catolic
Ioan Pop BariŃ din Jucu de Jos, originar dintr-o familie de nobili
armalişti din Ńinutul Chioarului, George BariŃiu este personalitatea
prin intermediul căreia numele localităŃii Jucu a fost definitiv
înscris în marea carte a istoriei neamului. Potrivit autobiografiei
sale, redactată în anul 1885, „George BariŃiu alias Popu, descendente
dintr-o familie veche de aşa numiŃi nobili armalişti (Kleinadel) din districtul
CetăŃii de Piatră (Kövár vidéke), care odinioară fusese militarizat aproape
întreg, este fiul întâi născut al parochului românesc greco-catolic Ioan, din soŃia
sa Ana, fiică a parochului greco-oriental Simion Cornea, de origine din
Moldova”24. George BariŃiu şi-a petrecut la Jucu doar cel dintâi ani
al vieŃii. Părintele său, Ioan Pop BariŃ, a funcŃionat aici ca preot
între anii 1810-1813, primii din cariera sa. În anul 1813, el s-a
transferat, în aceeaşi calitate de preot greco-catolic, în satul
Petrindul de Mijloc din apropierea Turzii, unde a activat până în
anul 1869, când a trecut la cele veşnice. Potrivit celor scrise de fiul
său George, în necrologul publicat de acesta în revista
„Transilvania” (nr. 12/1869, p. 141), Ioan Pop BariŃ fusese „un
adevărat ardelean, concrescut cum am zice cu munŃii şi cu văile patriei sale,
astfel încât lui îi era peste putinŃă ca să-şi facă idee de vreo altă patrie, care să
se poată asemăna cu Transilvania lui”25.
La Petrindul de Mijloc şi-a petrecut George BariŃiu cei
mai frumoşi ani ai copilăriei. Acolo a început să înveŃe şi carte,
învăŃători fiindu-i nimeni alŃii decât tatăl său şi bunicul său din
partea mamei, Simion Cornea, moldovean de origine. Şcoala a
început-o mai întâi la Trascău (Rimetea), pentru ca în anul 1824 să
intre la Gimnaziul din Blaj, unde a învăŃat până în 1827. De acolo
a trecut la Colegiul piarist din Cluj, ale cărui clase superioare Ńineau

23 D. Prodan,Gheorghe BariŃ, în Idem, Din istoria Transilvaniei. Studii şi evocări,

Bucureşti, 1991, p. 326-337; Şt. Pascu, I. Chindriş (ed.), Gheorghe BariŃ şi
contemporanii săi, vol. I-VIII, Bucureşti, 1981-1987; V. Netea, George BariŃiu.
ViaŃa şi activitatea sa, Bucureşti, 1966; N. Edroiu, George BariŃiu (1812-1893).
ContribuŃie genealogică şi onomasiologică, în Idem, Studii de genealogie, I, Cluj-Napoca,
2000, p. 94 – 132.
24 Publicată de C. Diaconovich, în volumul George BariŃiu. 12/24 mai 1812 –

1892. Foi comemorative la serbarea din 12/24 mai 1892, Sibiu, 1892, p. 1.
25 Apud N. Edroiu, George BariŃiu…, p. 100.

178
pe atunci loc de învăŃământ superior de filosofie. Numele de
BariŃ, după cum spune în autobiografia sa, îl dăduseră profesorii
aceluiaşi colegiu încă tatălui său (Baricz), sub cuvânt că sunt prea
mulŃi Pop, Popescu, Popovici în şcoală şi nu-l mai pot distinge. În
1831, el a plecat la Blaj, pentru a-şi face studiile de teologie,
potrivit unei tradiŃii deja adânc înrădăcinate în familia sa. După
terminarea studiilor, în 1834, a fost numit profesor la clasele de
filosofie ale liceului din Blaj, unde a predat însă fizica, materie care
nu prea îl atrăgea. Aşa se face că, în 1836, el a profitat de cea dintâi
oportunitate pentru a părăsi Blajul, în momentul în care negustorii
români din Braşov l-au chemat pentru a preda la şcoala lor. Aici,
la Braşov, a activat BariŃiu până în anul 1845, şi tot aici şi-a
întemeiat şi familia, căsătorindu-se (1841) cu Maria Velisar, împreu-
nă cu care a avut nouă copii26.
Tot la Braşov îşi va începe George BariŃiu marea sa luptă
de ridicare a poporului român, de înlăturare a odiosului cuvânt
„tolerat”, care îl revolta încă de pe băncile şcolii. În 1838, plin de
îndrăzneală tinerească, BariŃ începe să tipărească la Braşov cele
două periodice ale sale: „Gazeta de Transilvania” şi „Foae pentru
minte, inimă şi literatură”. A avut de învins nenumărate dificultăŃi, nu
în ultimul rând financiare, pe care a reuşit însă să le depăşească cu
sprijinul negustorilor români din Braşov. După revoluŃia de la
1848, în anii grei ai absolutismului, publicaŃiile sale au fost suspen-
date, iar redactorul lor îndepărtat pentru cerbicia de care dădeea
dovadă în susŃinerea cauzei naŃionale. În 1852, BariŃiu găseşte însă
un nou mijloc de răspândire a ideilor sale, prin intermediul
Calendarelor sale, care apar până în 1865. În 1877 se mută de la
Braşov la Sibiu, noul centru al acitivităŃii culturale şi politice
româneşti, unde îşi continuă publicistica prin revista „Transilvania”
(pe care o edita încă din 1868) şi prin ziarul de acŃiune politică
„Observatorul”. Pentru a-şi lărgi orizontul, şi-a început încă din
tinereŃe călătoriile în Apus. În 1839, în tovărăşia lui Iacob
Mureşianu, face primul drum la Viena, oraş pe care, de-a lungul
vieŃii sale, îl va vizita de nenumărate ori. În 1845 călătoreşte în
Germania. În 1852 face o călătorie mai lungă decât toate celelalte,

26Dintre care au supravieŃuit cinci: un băiat, Ieronim, şi patru fete.

179
vizitând FranŃa, Belgia şi ElveŃia. Călătoriile lui ulterioare sunt tot
mai numeroase, atât în łara de dincolo de munŃi, cât şi în Apus.
Momente de maximă răspundere şi spirit de sacrificiu dar, în
acelaşi timp, şi clipe încărcate de glorie nepieritoare a trăit BariŃiu
în timpul revoluŃiei de la 1848-1849. În mai 1848 el era, împreună
cu Simion BărnuŃiu, vicepreşedinte al Adunării NaŃionale de pe
Câmpia LibertăŃii de la Blaj. A fost, de asemenea, membru al
delegaŃiei însărcinate cu prezentarea hotărârilor Adunării în faŃa
Dietei de la Cluj şi, mai târziu, membru marcant al „Comitetului
de pacificaŃiune”. Libertatea naŃională nu reprezenta însă decât o
parte a marelui său crez; ea trebuia să fie însoŃită de eliberarea
Ńărănimii din jugul iobăgiei. De aceea, în momentul desfiinŃării
iobăgiei în Transilvania, BariŃiu exclama: „Piară-i şi numele şi toată
suvenirea ei, de trei ori piară acel blăstăm de robie păgânească, înfierătoare de
oameni şi de creştini”. Prin „Gazeta de Transilvania”, BariŃiu a
participat activ la revoluŃia din łara Românească, la evenimentele
revoluŃionare din Moldova, afirmându-se ca adevărata conştiinŃă
vie a aspiraŃiilor întregului neam românesc. A gustat BariŃiu, în
timpul războiului civil, şi din pâinea amară a refugiului, în pofida
faptului că locul în care se retrăsese după cucerirea Sibiului de
către trupele lui Bem era nu altul decât łara Românească.
Duşmănit de ciocoimea valahă pentru atitudinea sa în problema
Ńărănească, duşmănit şi de autorităŃile ruseşti de ocupaŃie pentru
atitudinea sa faŃă de politica Ńaristă, BariŃiu este arestat, ameninŃat
cu moartea, transferat dintr-o închisoare în alta, până în momen-
tul în care, ajuns la CernăuŃi, este eliberat la intervenŃia fraŃilor
Hurmuzaki şi adăpostit la moşia lor, Cernăuca.
După 1849, BariŃiu se afirmase deja în calitatea de
conducător recunoscut al naŃiunii române. În 1863, el a intrat în
Dieta Transilvaniei, în calitate de deputat „regalist”; în anii
următori va fi numit chiar, în două rânduri, membru al Senatului
Imperial. În 1861, este membru fondator al „Astrei”, care adoptă
programul său de acŃiune şi îl alege în funcŃia de cea mai mare
răspundere: aceea de secretar. Se numără, de asemenea, printre
membrii fondatori ai „SocietăŃii Academice” din Bucureşti,
devenită, în 1879, Academia Română. Sunt ani în care, în paralel
cu activitatea sa de om politic şi organizator cultural, BariŃiu îşi

180
redactează marile sale opere. Cea mai importantă dintre acestea,
PărŃi alese din istoria Transilvaniei pe două sute de ani încoace, ne înfăŃi-
şează, în toată amploarea lor, luptele de redeştepare din veacurile
al XVIII-lea şi al XIX-lea, şi cu deosebire evenimentele anului
1848 şi ale deceniilor care au urmat acestora, până la 1883,
evenimente la care el însuşi fusese martor sau participant.
George BariŃiu s-a stins din viaŃă în anul 1893, lăsând în
urmă o imensă moştenire culturală, naŃională şi politică. David
Prodan, cel mai mare istoric român al ultimei jumătăŃi de secol,
caracteriza această moştenire în felul următor: „Nouă, celor de azi,
Gheorghe BariŃ ne-a lăsat moştenire o operă care constituie o nestemată,
imensă, inepuizabilă documentaŃie pentru epoca sa, dar şi un nesecat izvor de
învăŃăminte. Ne-a lăsat însă, cu deosebire, exemplul vieŃii sale: pasiunea
pentru muncă, lupta pentru mai multă lumină, pentru continuu progres,
optimismul său neînduplecat, încrederea în virtuŃile şi puterea de viaŃă a
poporului român, o inimă caldă, care a bătut mereu în acelaşi ritm cu a
poporului său”27.
Urmaşi ai familiei BariŃiu la Jucu. Transferul preotului Ioan
Pop BariŃ la Petrindul de Mijloc nu a însemnat întreruperea
tuturor legăturilor cu Jucu a familiei BariŃiu. Potrivit genealogiei
întocmite de Nicolae Edroiu, urmaşi ai acestei familii au continuat
să trăiască la Jucu până în ultimele decenii ale secolului al XX-lea.
Astfel, Iustina BariŃiu (1844-1928) – fiica lui Alexandru (1815-
1883), fratele lui George BariŃiu, şi a Elenei Ciurileanu – s-a
căsătorit, în 1864, cu Vasile Popescu (1833-1908), preot în Jucu de
Jos. Doi dintre cei cinci copii ai acestora, George şi Iuliu, au
devenit avocaŃi la Turda, iar cea mai mică dintre fiice, Virginia, s-a
stabilit, prin căsătorie, în localitatea Ceanu Mic. În schimb,
Leontina (1875-1947), fiica mijlocie, a continuat să rămână la Jucu
de Jos, devenind soŃia lui Ioan Pop (1867-1943), preotul-paroh al
acestei localităŃi. Ioan şi Leontina Pop au avut trei fiice: Silvia,
Veturia şi Elvira. Prima dintre acestea, Silvia, a fost căsătorită cu
avocatul clujean Emil Mureşanu, împreună cu care a avut doi
copii; unul dintre aceştia, Liviu Mureşanu (1920-1943), ofiŃer
aviator, a căzut la datorie în timpul celui de-al doilea Război

27D. Prodan, op. cit., p. 337.

181
Mondial. Veturia (1898-1972), fiica mijlocie, a devenit soŃia profe-
sorului şi cărturarului turdean Teodor Mureşanu, fiul acestora
fiind marele profesor al UniversităŃii clujene şi director al
Institutului de Istorie din Cluj, academicianul Camil Mureşanu28.
În ceea ce o priveşte pe mezina Elvira (1903-1971), ea a rămas în
localitatea de origine şi a continuat tradiŃia familiei, căsătorindu-se
cu Izidor Deacu, preotul din Jucu de Jos. Aşadar, vreme de două
secole, prin diferiŃi reprezentanŃi ai ei, această familie cu un rol atât
de important în istoria culturală şi politică a românilor din
Transilvania şi-a păstrat, aproape fără întrerupere, legăturile cu
localitatea în care a văzut lumina zilei marele George BariŃiu.
Biserică şi cultură naŃională în secolul al XIX-lea. De activitatea
preoŃilor din Jucu – mulŃi dintre ei descendenŃi ai familiei BariŃiu,
sau înrudiŃi prin alianŃă cu aceasta – este legată continuarea
tradiŃiei participării la marile momente ale luptei naŃionale şi de
luminare a poporului, inaugurate în epoca lui Inochentie Micu-
Klein. Biblioteca bisericii din Jucu de Jos devenise, în această
perioadă, una dintre cele mai importante biblioteci parohiale din
comitatul Cluj, având în alcătuirea un mare număr de cărŃi
bisericeşti, dar şi alte tipărituri. O parte a vechilor manuscrise şi
tipărituri provenind din această bibliotecă se află astăzi în colecŃiile
Muzeului NaŃional de Istorie a Transilvaniei din Cluj-Napoca:
printre acestea se numără un Molitvenic slavon, manuscris din
secolul al XVII-lea; Noul Testament tipărit la Bucureşti în anul
1703, tradus de Antim Ivireanul; un Ceaslov de la Râmnic şi un
altul de la Sibiu, ambele tipărite în secolul al XVIII-lea; numeroase
fragmente de cărŃi bisericeşti. Se mai păstrează, de asemenea, două
exemplare din Teologia moralicească a lui Samuil Micu, împreună cu
lucrarea lui Dimitrie Vaida, Cuvântări în onoarea ExcelenŃii sale Ioann
Bobb, tipărită la Blaj, în anul 1813. Din aceeaşi bibliotecă mai
făceau parte: un Apostol tipărit la Bucureşti, în 1683, intrat în
posesia bisericii din Jucu de Jos în anul 1826; Liturghii, Bucureşti,
1729; Octoih, tipărit la Râmnic, 1742; Evanghelia de la Blaj, 1765 –
carte intrată, iniŃial, în biblioteca mănăstirii Nicula, de unde a fost
cumpărată de nobilul Seki Ioan şi donată bisericii din Jucu de Jos

28 N. Edroiu, op. cit., p. 101.

182
(1811); Penticostarionul de la Blaj, 1768, donat bisericii din Jucu de
Jos de unul dintre ierarhii Episcopiei Făgăraşului (1772); Triodionul
de la Blaj, 1771; Strastnicul de la Blaj, 1773, dăruit bisericii din Jucu de
Jos, în anul 1804, de însuşi episcopul Ioan Bobb, şi adus în localitate
de către Gabor Ştefan, dascălul satului; Triodionul de la Blaj, 181329.
Un inventar al bunurilor parohiei, realizat la 22 noiembrie 1932,
consemna existenŃa a 17 cărŃi vechi româneşti (două Evanghelii, două
Evholonghioane, două Liturghiere, două Mineie, trei Octoihuri, două
Penticostare, doi Apostoli, o Psaltire şi un Strastnic)30, unora dintre
acestea pierzându-li-se însă urma în deceniile care au urmat. Biserica
din Gădălin dispunea, la rândul ei, de o bibliotecă nu lipsită de
importanŃă şi valoare. Inventarul realizat la 31 decembrie 1932
consemnează existenŃa unel Biblii vechi, a Cazaniei din 1669 şi a
Mineiului de la Blaj, din 1838, împreună cu şase tomuri ale
matricolei pentru botezaŃi, cununaŃi şi morŃi, Ńinută cu începere
din anul 1826. În biblioteca parohială erau, de asemenea, înregis-
trate cărŃi din a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul
secolului al XX-lea31. În realitate, numărul cărŃilor acestei parohii
depăşea cu mult sumarele şi neglijentele înregistrări ale inspecto-
rilor perioadei interbelice. O cercetare sistematică a pus în lumină,
existenŃa următoarelor: Chiriacodromionul de la Bălgrad, 1699;
Evanghelia de la Râmnic, 1746; Triodionul de la Râmnic, 1761;
Penticostarionul de la Blaj, 1768, cu însemnarea: “Această sfântă carte o
amu luat încă preŃul banilor care au fost dat de la Împăratu pe sama popilor
şi pe sama besericii lor unite la popa Ghiorghie din satul Gădălin, 1747”;
Evanghelia de la Blaj, 1776, cu însemnarea “Marcu Anică a cumpărat
cartea pentru biserica din Vişea în anul 1862” (cartea ajungând însă,
ulterior, la o dată greu de precizat, în posesia bisericii din Gădălin);
Biblia de la Blaj, 1795; Evanghelia de la Blaj, 1817; două exemplare
ale Strastnicului de la Blaj, 181732. Nici o menŃiune, aşadar, despre

29 GraŃiana Alicu, CirculaŃia cărŃii vechi româneşti în judeŃul Cluj (II), în ActaMN,
16, 1979, p. 797-799.
30 Suzana Andea, A. Andea, Consemnări de carte românească veche în inventare

bisericeşti din Transilvania, în ActaMN, 26-30, II (Istorie), 1989-1993, p. 549.

31 Ibidem, p. 548.
32 GraŃiana Alicu, CirculaŃia cărŃii vechi româneşti în judeŃul Cluj (III), în ActaMN,

17, 1980, p. 774-775.

183
Cazania din 1669 sau despre Mineiul din 1838, dispărute probabil
în deceniile tulburi care au urmat.
De propăşirea culturii româneşti este legată activitatea
şcolilor confesionale care şi-au desfăşurat activitatea în localităŃile
care alcătuiesc, astăzi, comuna Jucu. În legătură cu acestea dispu-
nem, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, de câteva date
referitoare la modalitatea de retribuire a învăŃătorilor. Astfel,
Instrumentele de dotaŃiune şcolară ale Jucului de Jos şi Jucului de Sus,
păstrate în fondul arhivistic al Mitropoliei Blajului, ne dezvăluie
faptul că, în anul 1865, cele două sate întreŃineau o şcoală comună,
situată în Jucu de Sus. ÎnvăŃătorul beneficia de o locuinŃă şi o
grădină de 1000 de stânjeni, situate în imediata vecinătate a
edificiului şcolar şi de un salariu anual de 80 de florini. El mai
primea de asemenea, din partea comunităŃii, 70 de ferdele mari de
bucate şi 2 stânjeni de lemne de foc33. ÎnvăŃătorul din Jucu de
Mijloc primea din partea comunităŃii săteşti, în acelaşi an 1865, un
salariu de 60 de florini şi 35 de mierŃe de porumb boabe. În ceea
ce-i priveşte pe învăŃătorii din Gădălin şi Vişea, aceştia primeau ca
plată pentru prestaŃia lor 60, respectiv 30 de florini anual,
suplimentaŃi prin acordarea a 40, respectiv 30 de mierŃe de
porumb boabe34.
RevoluŃia de la 1848. Precedate de importantele mişcări
Ńărăneşti care au izbucnit în întreaga Transilvanie încă de la
începutul primăverii, marile evenimente revoluŃionare de la 1848-
1849 nu au ocolit nici ele Jucul. Aceste mişcări, întreŃinute de
propagandiştii revoluŃionari, erau concretizate în întruniri Ńinute în
semiclandestinitate, prezidate mai cu seamă de către preoŃii locali,
asupra cărora autorităŃile revoluŃionare maghiare făceau presiuni
cu scopul de a-i determina să îi atragă pe credincioşi în sprijinul
revoluŃiei declanşate la 15 martie. Pentru a preîntâmpina succesul
unor asemenea presiuni, preoŃii români din comitatul Cluj, care, în
imensa lor majoritate, rămăseseră credincioşi casei de Habsburg,
au recurs la o stratagemă legală: adunăndu-i pe Ńărani, ei i-au
îndemnat să jure credinŃă Împăratului; în momentul în care, după
votarea „uniunii” Transilvaniei cu Ungaria de către Dieta clujeană

33 S. Retegan, Satul românesc din Transilvania, ctitor de şcoală (1850-1867), Cluj, 1994.
34 Ibidem, p. 171, 179.
184
(30 mai 1848), autorităŃile maghiare au pretins depunerea
jurământului faŃă de noua „patrie”, Ńăranii au refuzat să o facă,
invocând actul lor de fidelitate faŃă de împărat35. łăranii din jurul
Clujului au luat şi ei parte, prin reprezentanŃii lor, la marea
Adunare NaŃională de la Blaj (3/15 mai 1848). Ei au întreŃinut,
însă, şi pe plan local o atmosferă revoluŃionară care îl determina
pe contele János Bethlen să scrie, în aceste momente dramatice,
următoarele: „noi aici în Transilvania, dar mai ales la Cluj, ne aflăm pe
vârful unui vulcan în preajma erupŃiei. Revolte şi o conspiraŃie îngrijorătoare
printre români, căreia îi cunosc doar sensul, nu şi detaliile, se extind până
aproape de porŃile oraşului”36.
Ca urmare a persecuŃiilor la care au fost supuşi de către
reprezentanŃii în teritoriu ai guvernului maghiar, un mare număr
de români din Transilvania de Nord au căzut pradă răzbunării
nobiliare. În aceeaşi perioadă par să se fi desfăşurat represaliile
împotriva populaŃiei româneşti din Jucu. Potrivit unei tradiŃii orale
consemnate de învăŃătorul Bazil Chiorean, maghiarii ar fi
incendiat biserica din Jucu de Sus în timpul unei slujbe religioase.
Uşile bisericii au fost blocate, iar credincioşii din interior au fost
arşi de vii37.
Şi după încheierea revoluŃiei din 1848-1849, Jucul a
rămas unul dintre centrele acŃiunii naŃionale din Transilvania de
Nord. În cursul lunii octombrie 1849 s-a desfăşurat, la Jucu de
Jos, o importantă reuniune reprezentanŃilor comunităŃilor româ-
neşti din Jucu de Jos, Jucu de Sus, Jucu de Mijloc, Gădălin,
Apahida, Someşeni, Pata, Cara, Boju şi Cojocna, în cursul căreia
fruntaşii mişcării naŃionale româneşti Florian Micaş, Ioan
Maiorescu şi Ladislau Ciupe au fost împuterniciŃi să apere la
Viena, în cadrul delegaŃiei naŃionale, drepturile naŃiunii române. În
importantul document de împuternicire emis cu acest prilej38,

35 L. Maior, 1848-1849. Români şi unguri în revoluŃie, Bucuresti, 1998.

36 Documente privind revoluŃia de la 1848 în łările Române, C., Transilvania, vol. IV,
p. 425.
37 Bazil Chiorean, Monografia comunei Jucu – satele Jucu de Sus, Jucu de Mijloc, Jucu

Herghelie, lucrare de grad, 1972, p. 30.

38 S. Retegan (coord.), Mişcarea naŃională a românilor din Transilvania între 1848-1919.

Documente (8 august 1849 – 31 decembrie 1851), Cluj-Napoca, 1996, p. 144-147.

185
semnatarii – 55 de reprezentanŃi ai comunităŃilor româneşti din
localităŃile mai sus menŃionate – începeau prin a-şi reafirma
susŃinerea faŃă de conŃinutul PetiŃiunii înaintate împăratului
Francisc Iosif la 25 februarie 1849, precum şi faŃă de memoriile
care-i urmaseră acesteia la 12 martie, 18 şi 30 iulie acelaşi an. În
continuare, locuitorii celor 10 sate, care avuseseră atât de mult de
suferit în zilele RevoluŃiei, îşi expuneau doleanŃele şi revendicările
politice imediate, precum şi nemulŃumirile faŃă de noua turnură pe
care o luaseră evenimentele din Transilvania în toamna anului
1849. Ei solicitau, în primul rând, ca „Maiestatea Sa să se îndure a
denumi un organ stătătoriu, măcar din trei indivizi, prin care naŃiunea
română să stea în raport nemijlocit cu Gubernatoriul civil şi militar al Ńării şi
cu Comisarul Împărătesc”, autorităŃi provinciale care nu contribuiseră
cu nimic, până în acel moment, la atât de mult aşteptata îndreptare
a stării naŃiunii române. Ei protestau, de asemenea, împotriva
formării unei „łări Săseşti” şi a unor „Districte maghiare în părŃile în
care românii sunt într-o maioritate cu totul precumpănitoare”. Una dintre
marile nemulŃumiri ale naŃiunii române era legată de instalarea, de
către autorităŃile habsburgice, a unor funcŃionari imperiali recrutaŃi
din rândurile „rebelilor” care acŃionaseră cu atâta cruzime împotriva
conducătorilor ei. Românii solicitau, în consecinŃă, „ca la posturi să
se cheme numai de aceia care au rămas pururea neclătiŃi în credinŃa cătră
Împăratul şi au dat probe în faptă despre credinŃa lor şi mai vârtos aceia cari,
luptându-se, au susŃinut causa Monarhiei chiar sub guberniul rebelilor”. În
încheiere, reprezentanŃii comunităŃilor româneşti din cele zece
localităŃi făceau precizarea că „trimişii şi împuteriŃii noştri, înfăŃişând la
Sacratul Tron al MaiestăŃii Sale aceste cereri şi proteste ale noastre, vor da
consiliarilor MaiestăŃii Sale lămuriri pe larg despre starea de astăzi a
Transilvaniei, în care încă nu vedem nimic ce ar sămăna cu realizarea
principiului de egalitatea naŃiunilor, fără care nu să va întoarce niciodată în
inimile credincioşilor români aceia mulŃămire pe care ştim că o doreşte
Maiestatea Sa”. Aceste rânduri, care se constituiau în expresia unei
speranŃe din ce în ce mai palide şi învăluite de îndoieli, reprezen-
tau şi un avertisment la adresa politicii duplicitare a autorităŃilor
imperiale, care se arătau, din nou, gata să îi sacrifice pe credincioşii
lor supuşi români pentru realizarea unor deşarte proiecte de
colaborare cu aristocraŃia maghiară. Sunt semnale evidente ale

186
insatisfacŃiei românilor din Transilvania faŃă de soarta care le
fusese rezervată la capătul unor ani grei de lupte şi încercări.
PlecaŃi spre capitala Imperiului în noiembrie 1849, reprezentanŃii
naŃiunii române au trebuit să suporte aici, ca în atâtea alte dăŃi, o
nouă şi cruntă dezamăgire, care nu a făcut decât să-i îndârjească şi
să le orienteze, cu timpul, eforturile către singura direcŃie de
acŃiune care se putea dovedi încununată de succes. Ei au învăŃat, şi
cu această ocazie, că împlinirea dezideratelor naŃionale putea
deveni posibilă doar în momentul în care naŃiunea română se va
decide să îşi ia soarta în propriile sale mâini.
Mişcarea memorandistă. În primăvara anului 1894, pe
măsură apropierii datei stabilite pentru procesul memorandiştilor,
tinerimea universitară transilvană a iniŃiat o vastă acŃiune propagan-
distică menită să asigure mobilizarea nemijlocită a poporului în
vederea participării acestuia, în număr cât mai mare, la manifes-
taŃiile de susŃinere a inculpaŃilor proiectate a se desfăşura pe
străzile Clujului. Tinerii studenŃi de la 1894, unii dintre ei deveniŃi
mai târziu mari oameni politici, s-au achitat cu cinste de această
însărcinare. „Rolul nostru – îşi va aminti, mai târziu, Alexandru
Vaida-Voevod – a fost să cutreierăm satele Ńinutului nostru de origine,
încurajând pe cei timizi, întărindu-i în credinŃă pe cei însufleŃiŃi şi asigurând
prezentarea la Cluj, în ziua procesului, a unei mulŃimi cât mai impozante de
români”39. Programul de acŃiune al tinerimii universitare a fost,
însă, unul de o amploare mult mai vastă. OrganizaŃi într-un
Comitet provizoriu al tineretului din Ungaria şi Transilvania, organism
alcătuit special în scopul mobilizării cât mai ample a tuturor
segmentelor societăŃii româneşti în sprijinul memorandiştilor,
tinerii universitari au organizat la Sibiu, la 9-10 aprilie 1894, o
consfătuire prezidată de Elie Dăianu, care a adoptat un program
de acŃiune care va fi pus întocmai în practică în săptămânile
următoare. Printre acŃiunile preconizate a se desfăşura în sprijinul
memorandiştilor se numărau: acŃiuni ale preoŃilor aparŃinând
ambelor confesiuni în vederea mobilizării credincioşilor; mobiliza-
rea „în masse” a locuitorilor din comunele mai apropiate de Cluj;

39 V. Netea, Istoria Memorandului românilor din Transilvania şi Banat, Bucureşti,

1947, p. 222.
187
„la tot casul şi din toate comunele locuite de români să se trimită comitetului
naŃional la Cluj pe zilele de pertractare adrese de aderenŃă, iscălite şi de
femei”; „manifestaŃiuni naŃionale” în data de 3/15 mai, „cu serbări
bisericeşti şi şcolare în amintirea acelei zile măreŃe”40 (este vorba despre
aniversarea adunării de pe Câmpia LibertăŃii din Blaj).
Un impresionant număr de adeziuni colective („adrese
de aderenŃă”) au fost trimise inculpaŃilor în procesul memorandist
de către românii din localităŃile Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi
Maramureşului. La 23 aprilie/5 mai 1894, locuitorii Jucurilor
adresau şi ei memorandiştilor o asemenea scrisoare de adeziune a
preoŃilor uniŃi Aureliu Pop şi Vasiliu Popescu:
„Injuriele, maltratările, persecuŃiunile şi insultele departe de a
potea teroriza, ne agită şi înverşună.
În atari împrejurări date repetând cu străbunul nostru clasic
Tacit: „dedimus profecto grande patientiae documentum: et, sicut vetus
aetas vidit, quid in servitute, adempta per inquisitiones et loquendi
audiendique commercio. Memoriam quoque ipsam cum voce
perdidissemus, si tam in nostra potestate esset oblivisci, quam tacere”,
recunoaştem şi constatăm ca espresiunea simŃemintelor, doririlor şi dorerilor
noastre cuprinsul Memorandumului suşternut Înaltului tron Împărătesc
din Castelul Împărătesc al Vienei, pre fruntariul căruia stă săpată
inscripŃiunea lapidară: „Justitia est Regnorum fundamentum”, de unde a
venit deja de atâtea ori şi aşteaptă şi acum dreptate pooporului românesc
după zicala sa îndatinată: „Dzeu să ajute dreptatei!”
De când lumea, întru eluptarea şi realisarea oricărei idei
sublime şi întru revindecarea oricărei cause măreŃe s-a pretins abnegarea
de sine, ma şi martiriu; şi portatorii atarei idei şi causei măreŃe, maltrataŃi,
persecutaŃi, ma insultaŃi, de regulă au căzut victime nevinovate.
Atare cas onorific se petrece şi repeŃeşte acum şi cu viaŃa
PreastimaŃilor Dvoastre, ca membrii ai comitetului centrale al
partidului NaŃionale românesc.
Împrejurare pentru carea ne Ńinem de datoria plăcută de a Vă
saluta pentru abnegarea de sine şi nepregetul în lupta pentru esistintia
NaŃionale. Onoare Vouă! martirii poporului român!!! În foc se
lamureşte aurul!!!

40 Nicolae Josan, Adeziunea populară la mişcarea memorandistă (1892-1895).

Mărturii documentare, Bucureşti, 1996, p. 19-21, 100-102.

188
 În legătură apoi cu astă împrejurare de altă parte onoare şi
foaiei ”Tribuna” carea merită numele binemeritat de ”Tribuna”
poporului român!
Nomen et omen!!!
Dat Jucuri în ziua martiriului
Sântu Georgiu 1894”41
Mai importantă poate decât scrisoarea propriu-zisă este
lista semnatarilor acesteia, elocventă mărturie asupra amplorii pe
care a luat-o susŃinerea mişcării memorandiste de către jucani.
Astfel, din Jucu de Sus, scrisoarea a fost semnată de Aureliu Pop,
preot greco-catolic; Alesandru Trenca, învăŃător; Păcurariu Alexa,
Baciu Mitru, Baciu Ilie, Mărginean Ioan, Cioban Vasilică, Uscatu
Ioan, Cioban Maftei, Misan Ioan tânărul, Ormenean Ioan, Baciu
Ioan al lui Filip, Apahidean Vasilică, Baciu Teodor, Misan Simeon,
Cuibus Simeon, Baciu Ioan a lui Andrişoae, Dezmerean Petru, „prin
Aureliu Pop, scriitor de nume din Jucul Superior”. Din Jucu de Jos: Vasiliu
Popescu, preot greco-catolic; Ioan Pop, teolog abs(olvent);
Demetriu Popescu, învăŃător confesional; Iustina Popescu;
Leontina Pop născută Popescu; Anica Câmpeanu; Ana Raffa;
Pavel David; Irimie David; Mihai Dregan; Ioan Stanişte; Vasilie
Dregan; Simion Suteu; Vasilie Suteu; Teodor Moldovan; Partenie
Oprea; Valeriu Roh; Mihai Suteu; George Pojar; Ioan Gârbicean;
Partenie Stanişte; Teodor David; Ana Crişan; Vasilie David; Petru
Ghirişan – „locuitori în Jucul Inferior, prin Ioan Pop”. Necesitatea
ultimelor menŃiuni de la finalul fiecăreia dintre cele două liste se
explică prin lipsa de ştiinŃă de carte a celei mai mari părŃi a
semnatarilor acestui document. Dintre cei 43 de semnatari ai
documentului, doar treisprezece au fost în măsură să îşi scrie ei
înşişi numele, ceilalŃi treizeci „semnând” scrisoarea, potrivit
obiceiurilor timpului, prin simpla trasare a unui semn al crucii.
O telegramă de adeziune mai scurtă ca întindere a venit şi
din partea puŃinilor locuitori români ai satului Vişea:
„Către Măritul Comitet al Partidului NaŃional Român. Nici
temniŃa, nici moartea nu ne va despărŃi de Voi, prea iubiŃii noştri
representanŃi. Înainte cu bărbăŃie, noi Vă urmăm. Vişea, 6 Mai 1894”42.

41 Ibidem, p. 222-223.
42 Ibidem, p. 235.
189
 Semnatarii adeziunii sunt: Basiliu Albu, preot greco-
catolic, Teodor Pestea, Ioan Moldovan senior, Ioan Moldovan
junior, Partenie BonŃidean, Vasilie Tulucu, Alesandru ChiŃia,
Irimie Tămaşiu, Ioan Petrişiu şi Teodor Moldovan. O listă nu
foarte lungă, care mărturiseşte, pe de altă parte, şi o anumită lipsă
de înŃelegere faŃă de noile curente ale epocii, a anumită tendinŃă de
conservare a unei mentalităŃi de tip patriarhal: Vişea este unul
dintre puŃinele sate transilvănene în care nu a fost urmată
recomandarea tinerimii universitare de a fi strânse şi semnăturile
de adeziune ale femeilor.
Aproape la fel de concis este şi textul scrisorii de
adeziune a locuitorilor din Gădălin:
„Către Măritul Comitet al Partidului NaŃional Român.
Cuprinsul Memorandului e espresiunea inimei poporului Român şi pentru
realisarea lor vom lupta cu bărbăŃie până la moarte. Fiecare român conştiu de
sine trebue să facă aceasta. Iar pre Voi vrednici representanŃi ai noştri cari de
presente staŃi pre banca acusaŃilor, pentru apărarea drepturilor poporului
românesc, Vă salutăm din inimă şi ca încurajare Vă zicem că cu voi alăturea
şed 3 milioane de români. Gădălin, 6 Mai 1894”43.
Lista semnatarilor de aici este foarte lungă, dovadă a
existenŃei unei solidarităŃi naŃionale cultivate de elita intelectuală a
epocii: Basiliu Hopârtean, preot greco-catolic; Vasiliu Berlianu;
Vasilie Pop; Ioan Feşnicu cu fiii Iosif, Andrei, Vasilică şi Maria;
Gregoriu Pop şi soŃia Ana; Gavrilă Pop şi Irina; Vasilică
Pagleşianu cu soŃia Marişca şi fiii Ioan, Maria, Todor, OnuŃiu şi
Alexandru; Vasilică Blaga şi soŃia Maria; Lazăr Blaga şi soŃia
Axenie cu fiii Valeriu, Lazăr şi Gregoriu; Marişca Cadar şi fiul
Anania; Ioan Corpodean şi soŃia Marişca, fiii Axente, Ana, Maria
şi Trifon; Georgiu Baraian; Gligor Nechita; Iuonaş Bucur cu fiii
Ioan, Alexandru şi DochiŃia; Teodor Miron şi Maria; Zaharie
Miron şi Anuca; Gregoriu David şi Anuca; Vasilică Rusu şi Maria;
Ioan Rusu şi Marina; Vasilică Moldovan şi Anica; Niculau Cheran
şi Maria; Petru Muraşanu; Iovian Rafa şi Maria; Niculau
Muraşanu; Ilisie Rusu şi Ilişca; Pantilimon Rusu şi Xenia; Ioan
Pop şi DochiŃia cu fiii Vasilică, Gregoriu, Alexandru, George;

43Ibidem, p. 220-221.
190
Andrei Feşnicu şi Emilia; Vasilică HerŃeg; Mitru Dan; Niculau
Pagleşanu şi Anuca; Petru Berlian şi soŃia Florica; Ioan
Camaraşianu şi Palaghia; Petru Timbuş şi Maria; Andrei Berlian şi
Anişca; Ioan Turcu şi Florica; Chimu Turcu şi Iliana; Simion
Timbuş şi Florica; Iosif Radu şi Marişca; Ioan Timbuş; Ioan
Feşnicu şi Maria; Vasilică Pacurariu; Axente Corpodean; Teodor
Pacurariu şi Lina; Vasilică Pojaru şi Florica; Ioan Berlian şi Maria;
Gavrila Chira şi Anuca; Ioan Dreganu şi Axenia; Vasiliu Sacară şi
Maria; Teodor Sacară şi Maria; Toderaş Mureşan şi Todorica;
Teodor Feşnicu şi Maria; Pascu Pescariu şi Marişca; Simion
Pescariu şi Lina; Simion Tinteanu şi Marişca; Ioan Miron şi Irina;
Vasilică Feşnicu şi Anuca; Ştefan Păcurariu şi Ana; Alexandru
Meşter şi Lina; Vasilie Berlian şi Lina; Roman Pacurariu şi Anica;
Teodor Corpodean şi DochiŃia; Georgiu Mureşan şi Marişca; Floare
Cojognean şi Maria; Luchian Cojognean şi Susana; Aurel Feşnicu;
Maftei Feşnicu; Ioan Bârleanu; Nicolau Moldovan; Teofil
Moldovan; Teodor Boghia; Vasilie Vişan; Ioan Rusu şi Todosia;
Gregoriu Miron; Ioan Tinteanu şi Ana cu Filimon, Gavrilă, Vasilică
şi Ioan; Iuliu Nobili; Tanasie Păcurariu; Ioan Feşnicu.
La data de 6 mai 1894 („Duminica Tomii”), potrivit
recomandărilor detaliate ale Comitetului provizoriu, preoŃii e au vestit
credincioşilor, în biserici, marea însemnătate a procesului care
urma a se desfăşura la Cluj. A doua zi, luni, 7 mai – ziua începerii
marelui proces de la Cluj – în biserici a fost Ńinut un mare serviciu
divin în care credincioşii au rostit rugăciunea „ca Dumnezeu să ajute
dreptăŃii”44. Amplele manifestări împotriva „şovinismului sălbatic”
îndreptat împotriva „celui mai credincios popor al Casei
Habsburgilor” au culminat în data de 15 mai, când, în bisericile
din Jucu au fost organizate „manifestaŃiuni naŃionale cu serbări
bisericeşti şi sociale” în amintirea „zilei măreŃe” a marii adunări
naŃionale de la Blaj, din 3/15 mai 184845.
Unirea din 1918. Mişcările din toamna anului 1918,
încununate prin proclamarea, la Alba Iulia (1 Decembrie 1918), a
Unirii Transilvaniei cu România, i-au antrenat, după cum era de

44 Ibidem, p. 100-102.
45 Ibidem, p. 101.
191
aşteptat, şi pe locuitorii români ai Jucului, conduşi de intelectuali-
tatea din această comună. La mijlocul toamnei celui din urmă an al
marelui război, când şubreda construcŃie a monarhiei dualiste
începuse să îşi dovedească fatalele slăbiciuni, românii din comita-
tul Cluj, împreună cu aceia din întreaga Transilvanie, au decis să îşi
ia soarta în propriile mâini şi să acŃioneze cu hotărâre pentru
împlinirea măreŃului ideal al unirii tuturor românilor. La 30 şi 31
octombrie 1918, tinerimea universitară din Cluj, sub conducerea
avocatului Amos Frâncu, a hotărât, împreună cu ofiŃerii şi intelec-
tualii prezenŃi, instituirea administraŃiei româneşti la Cluj, înfiinŃa-
rea Consiliului şi a Gărzii NaŃionale. La 2 noiembrie 1918 s-a
desfăşurat o mare adunare a românilor din oraş şi din comunele
învecinate; au participat nu doar civili, ci şi militari reveniŃi de pe
fronturile Marelui Război. S-a hotărât refuzarea supunerii faŃă de
Consiliul NaŃional Maghiar şi de organele acestuia, înfiinŃarea
Senatului NaŃional Român – în frunte cu dr. Amos Frâncu, dr.
Emil HaŃieganu şi dr. Elie Dăianu – şi, de asemenea, a Gărzilor
NaŃionale româneşti în fiecare dintre comunele comitatului Cluj46.
Toate aceste evenimente au avut loc într-o atmosferă de agitaŃie
revoluŃionară, provocată de condiŃiile de viaŃă din ce în ce mai
dificile şi de influenŃa evenimentelor din Rusia. Încă în vara anului
1918, un număr de locuitori din Jucu, Feiurd şi Mera, ajutaŃi de
câŃiva prizonieri ruşi evadaŃi, au atacat şi devastat castelul de
vânătoare al contelui Arthur Teleki, însuşindu-şi bunurile pe care
le-au găsit acolo47. La sfârşitul lunii noiembrie, sătenii din Jucu,
conduşi de soldaŃi reveniŃi de pe front, s-au prezentat la castelul
contelui Geza Teleki, de unde au ridicat un număr de 100 de oi.
În momentul în care oamenii contelui au încercat să intervină,
soldaŃii i-au ameninŃat cu împuşcarea48. Confruntat cu asemenea
manifestări, prefectul maghiar al Clujului s-a văzut nevoit să
solicite Ministerului de Război din Budapesta, în cursul aceleiaşi
luni, un număr de trei avioane de luptă, echipate cu mitraliere, cu

46 Daniela Comşa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, Clujenii şi Marea Unire,

Cluj-Napoca, 1998, p. 26-28.
47 C. Enea, L. Botezan, Mişcări Ńărăneşti din judeŃul Cluj în anii primului război

mondial, în ActaMN, 8, 1971, p. 344.

48 Ibidem, p. 349.

192
ajutorul cărora spera să poată menŃine situaŃia sub control49. Din
fericire pentru locuitorii satelor din apropierea Clujului, această
solicitare nu a putut fi onorată.
În acest climat de insecuritate generală, românii din Jucu
au acŃionat, potrivit directivelor primite de la Senatul NaŃional,
pentru crearea propriilor organe de conducere. În ziua de 10
noiembrie, după liturghie, locuitorii din Jucu de Jos s-au întrunit la
şcoala din localitate. Au participat, potrivit mărturiilor epocii,
„bărbaŃi, femei, tineri, bătrâni, prunci, precum şi militari reveniŃi de pe
deosebitele fronturi, în frunte cu docentele (învăŃătorul)”, acesta din urmă
fiind Bazil PoruŃiu, probabilul autor al singurei relatări pe baza
căreia se poate face, astăzi, reconstituirea manifestării50. Preotul
Ioan Pop din Jucu de Jos, venit în mijlocul mulŃimii, a rostit o
cuvântare presărată cu adagii latine şi cu exemple erudite culese
din trecutul apropiat şi îndepărtat. Efectul acestei cuvântări pare
să fi fost unul impresionant: „poporul plângea cu hohot sub impresia
celor auzite”. „În semnul acesta vei învinge”, a exclamat atunci, teatral,
oratorul şi, în acest moment, şi-a făcut apariŃia învăŃătorul Bazil
PoruŃiu, purtând „mândrul nostru drapel” tricolor. „OvaŃiile să păreau a
nu mai conteni. Unii plângeau, alŃii îngenunchind se rugau, iar alŃii sărutau
drapelul, entuziasmul la culme”. Preotul a început să intoneze imnul
revoluŃionar paşoptist „Deşteaptă-te române”, ridicând astfel, potrivit
autorului relatării, însufleŃirea pe culmi şi mai înalte. „Întreg poporul
iasă după stindard şi preot la stradă şi parcurge străzile comunei, cântând de
să zguduia văzduhul, până la casa comunală, unde să formează garda
naŃională din 20 bărbaŃi şi tineri foşti militari”. În lipsa unor reprezen-
tanŃi ai forurilor superioare, preotul a fost acela care, după o
cuvântare în care sublinia semnificaŃia momentului, a primit
jurământul Gărzii NaŃionale. În continuare, împreună cu notarul
comunal „şi cu alŃi inteligenŃi (═ intelectuali)”, participanŃii s-au
îndreptat către satul vecin Jucu Superior (Jucu de Sus). Aici, în faŃa
bisericii, a avut loc o nouă adunare, în cursul căreia s-a cântat
„Deşteaptă-te române” şi s-a dat, din nou, cuvântul aceluiaşi
neobosit părinte Ioan Pop din Jucu de Jos.

49 Ibidem, p. 352.
50 1918 la români. Documentele Unirii, vol. VII, Bucureşti, 1989, p. 505-506.
193
 Două săptămâni mai târziu, la 15/28 noiembrie 1918, s-a
desfăşurat, din nou la Jucu de Jos, consfătuirea Reuniunii ÎnvăŃă-
torilor din comitatul Cluj, care a hotărât desemnarea lui Bazil
PoruŃiu, preşedintele „despărŃământului”, ca delegat la Marea
Adunare NaŃională de la Alba Iulia. Iată şi textul complet al
acestui document:

„CREDENłIONAL.
SubsemnaŃii adeverim, că dl. Basiliu PoruŃiu C, docente în Jucul
Inferior este esmis din partea mai jos indicatei corporaŃiuni ca delegat al ei în
Marea Adunare Română, ce se va convoca în acest an, şi în alte Mari
Adunări NaŃionale Române, cari eventual se vor mai Ńinea în decursul anului
următor. Dat din adun/area/ Reun/iunii/ Ńinută în Jucul inf/erior/ la
ziua de 28 Nov. c/urs/ n/ou/ 1918. Pentru Basiliu PoruŃiu Cantor-
docente în Jucul Inferior”.
Semnează: „Ioan HaŃiegan, protopop, Preşedinte on/orar/ (al
DespărŃământului ÎnvăŃătoresc); Zaharie Blaga, notar; Nicolae Fătu,
martor; Baziliu PoruŃiu, înv/ăŃător/ preş/edinte al/ DespărŃământului”.
Cine a fost acest docente Bazil PoruŃiu, reprezentantul
oficial al învăŃătorilor din comitatul Cluj, dar şi al locuitorilor din
Jucu, la Marea Adunare NaŃională de la 1 Decembrie 1918?
Acesta era fiul lui Simion PoruŃiu (1867-1932), învăŃător confesio-
nal greco-catolic la şcoala românească din Turda Veche şi secretar
particular al dr. Ioan RaŃiu. Înainte de 1918, Simion PoruŃiu fusese
arestat de către autorităŃile maghiare de nu mai puŃin de 49 de ori.
Bazil PoruŃiu s-a născut la 2 ianuarie 1878, în localitatea Ceanul
Mic, şi a urmat, potrivit unei tradiŃii de familie, Şcoala normală din
Blaj. A activat, ulterior, atât în calitatea de învăŃător, cât şi în aceea
de funcŃionar de stat. După 1919 a fost numit director al Şcolii
Primare nr. 4 din Cluj, pentru ca, din 15 octombrie 1923, să
devină revizorul şcolar al judeŃului Cojocna. S-a stins din viaŃă la
Cluj, la 30 decembrie 1945, după o viaŃă pusă în serviciul educaŃiei
tinerelor generaŃii şi a idealului naŃional51.
Luând în considerare istorica decizie a Marii Adunări
NaŃionale de la 1 Decembrie 1918, Înaltul Comandament Aliat a

51 Daniela Comşa, Eugenia Glodariu, Maria M. Jude, op. cit., p. 90-93; Clujeni
ai secolului 20. DicŃionar esenŃial, Cluj-Napoca, 2000, p. 266 (V. LechinŃan).
194
permis, la 14 decembrie 1918, trupelor române să depăşească linia
de demarcaŃie de pe valea Mureşului, stabilită prin ConvenŃia de
ArmistiŃiu de la Belgrad, din 13 februarie acelaşi an. La 19
decembrie, armata română şi-a reluat înaintarea către zona Cluj –
Dej. Trupele române au intrat în Cluj la 24 decembrie 1918 şi, în
zilele următoare, au ocupat poziŃii în câteva puncte cheie din
comunele învecinate. Astfel, Anul Nou 1919 a găsit întreaga vale a
Someşului Mic sub controlul militar al Armatei Române.

195