Badea Cran - urme de opinci n istorie

In urma cu peste 100 de ani, un cioban din Ardeal a batut pe jos drumul Romei, ca sa vada cine e "mama si tata" romanilor 4 martie 2006. Dimineata rece de primavara. Sunt in Cartisoara, la poalele Muntilor Fagaras, de pe care zapada se spulbera in ocoluri largi. Caut povesti si oameni care isi amintesc de Badea Cartan, celebrul cioban care a mers pe jos pana la Roma, ca sasi vada stramosii de pe columna traiana, cu ochii lui. Ce mai stiu urmasii, la aproape o suta de ani de la moartea lui despre el? Cine a fost, de fapt, eroul din Cartisoara? Un visator, un aventurier, un patriot? "Ai tu mam? Ai tu tat? Du-te la Roma s vezi" Crioara e o comun mare, cu ulie care se ntretaie i se deschid n piee largi. Asezarea e taiata in doua de apa Blei, care coboara vijelioasa direct din munti: satul Oprea si satul Streza, dupa numele ciobanilor care, cum spune legenda, s-au asezat acolo, in urma cu sute de ani. Gheorghe Cran, adic Badea Cran, s-a nascut in Oprea Cartisoarei, la 24 ianuarie 1849, intr-o familie cu sapte copii. Intrun interviu pe care l-a dat cu cativa ani inainte de moarte, revistei "Poporul roman", isi povestea viata zbuciumata: "Mama traieste, tata e mort de trei ani, insurat n-am fost. 17 ani am fost cioban, am pazit pe Baragan cate 3-4 sate de oi. In 77 ma uitam cum se bat romanii pe malurile Dunarii. Acolo, pe campurile Baraganului, am citit "Istoria romanilor" si alte carti. In 78, am venit acasa, am tras sort si am jurat. Am catanit in Bosnia. In 81, m-am liberat. Era tocmai conferinta la Sibiu, ca se luase iara pricina intre romani si unguri. Pana in 93 am stat pe-aci, pe la noi, apoi iar m-am dus in tara. Vine 94, si cu el, Memorandul. Eu urmaream din doasca in doasca daravelile si eram necajit ca, ziceau ei intruna, suntem neam rau de oameni noi, romnii. Ceteam eu, nu-i vorba, multe bune si frumoase, da nu le prea credeam. Is eu asa, un fel de Toma. De-aceea mi-am zis: "Tu trebuie sa te duci la Roma, sa vezi: ai tu tata, ai tu mama?". Si-apoi am vazut, dragii mei... De trei ori am fost la Maica Roma. Ultima oara, eu am dus coroana de bronz pana la Columna si mergeam in fruntea tuturor, asa imbracat de cioban, cu hainele mele. Mi-au cumparat un costum, da le-am spus sa nu cheltuiasca, ca si-asa nu umblu cu saracii de acelea nemtasti. La Bucuresti am fost de peste o suta saptezeci de ori. Bucurestiul si Roma ar trebui sa le vada tot romanul, ca daca nu stie de Mosu-sau si de Tata-sau, zici de el ca-i orfan." "A coborat un dac de pe Columna" Imagini din muzeul de la Cartisoara Poate ca o fi venit spre Columna direct, cu pasi hotarati, de cioban. Ori o fi venit ocolit, pe Via Campana, pe sub Arcul de Triumf al lui Constantin, proiectate de faimosul Apollodor. Poate ca a vazut-o de la distanta, sau i-o fi aparut brusc in fata si a ramas pironit in drum. Apoi, s-a apropiat, atat cat a putut, cuprinzand cu ochii spirala de marmura, peste care aluneca inserarea. Erau zeci, sute, poate chiar mii de oameni incremeniti in piatra cioplita. Barbati si femei, soldati - unii in haine romane, altii imbracati aproape la fel ca taranii lui din Ardeal, in camesi legate la brau. Urcau, tot urcau, pe poteca de piatra a Columnei, tragandu-se parca unii pe altii spre varful coloanei, pe care trona imparatul Traian. "Tata si mama" neamului romanesc erau acolo, in fata lui. Invingatorii si invinsii erau reprezentati cu acelasi respect, de parca fauritorul columnei ar fi stiut ca din ei avea sa rasara, in buna armonie si pace, un singur neam: romanii. Obosit si cu ochi inlacrimati, ciobanul din Cartisoara s-a invartit in jurul stalpului urias pana cand a citit toata istoria de pe el. Si-abia apoi si-a adus aminte ca avea o misie, ca nu venise cu mana goala la Maica Roma. Din desaga lui din lana varstata, mirosind a mamaliga si cas, a scos un saculet cu pamant luat din gradina casei din Cartisoara si l-a varsat la piciorul Columnei. Apoi, dintr-o naframa legata cu nod a scos si un pumn de boabe de grau, pe care le-a semanat in tarana. Si fiindca venise noaptea si datoria era implinita, s-a intins pe cojocul lui ciobanesc, visand, pe aripi de somn, ca intrase si el in multimea de pe Columna, printre dealurile sapate in piatra, pe sub padurile dese, pasind pe un drum care nu mai urca spre varful coloanei, ci spre muntii lui de acasa. Sus, pe cer, Closca cu pui si Ursa Mare dovedeau ca ajunsese in Cartisoara, pe malul Balei, impreuna cu tot neamul sau. Cand Badea Cartan s-a trezit a doua zi, dimineata, in jurul lui erau stransi o multime de gura-casca: politisti, pompieri, maturatori, precupete... si printre ei, un ziarist pornit prin Roma dupa stiri senzationale, de noapte, care a strigat uluit: "A coborat un dac de pe Columna!". In aceeasi zi, titlul a aparut cu litere de o schioapa, in toate gazetele Romei. Urmaii Floric Cran Are parul zburlit, ochii albastri si-l cheama Florin. Este cel mai tanar din neamul Cartanilor si n-a implinit inca patru ani. Este stra-stra-stranepotul lui Badea Cartan. Da, bunicul i-a povestit despre mosul care a umblat prin lume in opinci, dar n-are rabdare sa-mi spuna mai multe, ca-l asteapta un alt copil sa se joace "de-a caii". Intreb de bunicul lui, Floric Cran, dar nici cu el n-am noroc, pentru ca azi e nunta mare in sat, nunta cu calarasi, si el este "responsabil cu caii". Ma duc dupa el, la biserica, si cata vreme nuntasii patrund sub boltile pictate in toate culorile curcubeului, apuc sa schimb, totusi, cateva vorbe cu el. Nea Florica stie doar ca stramosul lui a fost "un taran iobag", ca a fost om citit si ca a pornit-o de jos, de la ciobanie, ca sa ajunga "taman pana la Roma si-n multe alte tari. Catu-i pamantul a umblat si de peste tot a adus acasa carti si le-a impartit la oameni", imi mai spune, si apoi se scuza si se intoarce la calarasii lui, imbracati in costume batute in paiete si margele stralucitoare, care fulgera, in soarele primaverii, ca hainele zmeilor din povesti. Ma uit la mersul lui leganat si ma

intreb daca mai pastreaza ceva din infatisarea ori din miscarile stramosului sau. Daca vreun gest, o privire, o vorba au coborat prin sangele neamului sau pana la cei de azi. Cum era oare Badea Cartan? Niculae Cran Casa natala "Coboara matale, ici-sa, tine ulita si unde ajunge de se intretaie cu ailanta, ai ajuns. E prima casa pe dreapta, acolo-l gasesti pa Niculae. El e cel mai batran dintre Cartani. De la el ai ce auzi...", imi spune o femeie pe care o intalnesc pe ulita. Ajung usor, caci Cartisoara e un sat in care n-ai cum sa te pierzi. Oamenii sunt atat de curiosi si de binevoitori, incat sar sa te ajute de cum vad ca ai vrea sa afli ceva. In casa e cald si liniste, si Niculae Cartan e surprins ca ne vede si, in acelasi timp, bucuros de oaspeti. Mic de statura, dar tare vioi, n-are astampar pana nu ne asezam pe scaunele "pentru mosafiri". Da, este adevarat, el este cel mai batran din neam. Se apropie de optzeci de ani si are multe amintiri despre stramosul lui. "Mosu meu, Ioan, erea frate cu tata lui Badea Gheorghe. Asa i se zicea in familie, "Badea Gheorghe". Si ceea ce stiu eu despre el, stiu de la Mosu meu. Am mai citit si prin unele carti despre el, da n-am aflat nimica nou fata de ce stiam dinainte. Ba mai stiu si in plus de carti. S-a nascut aici, intr-o familie cu septe copii, si de mic l-a luat tata-sau la munte, cu oile. Acolo, intr-o zi, cand erau ei pe varful crestelor de munte si cand era senin si frumos, de se vedea pana departe, in campie, l-a intrebat el pe tatal lui cum ii zice la locul acela, pe care-l vedeau de-acolo, de sus. Si tatal lui i-a spus ca acolo este Romania in care traiesc romanii. "Si noi ce suntem? Nu suntem tot romani? De ce aici nu-i tot Romania?", o-ntrebat Gheorghe. Io nu stiu ce i-o fi raspuns tata-sau, dar stiu ca peste cateva zile, desi avea numai doisprezece ani, Badea Gheorghe a trecut granita, fara sa-l prinda strajerii unguri si fara sa stie ai lui, si a coborat de pe crestele Fagarasilor pana in Arges, unde s-a intalnit cu niste ucenici de ciobani, ca el, cu care a povestit. S-a intors inapoi dupa aceea, tot fara sa-l vada strajerii, el stie pe unde si cum. Asta a fost primul lui drum peste munti. Dupa aceea, cand a fost mai batran, numai Dumnezeu stie de cate sute de ori a trecut cu desagii in spate, ca sa aduca din Tara Romaneasca desagi de carti pentru consatenii lui." Fluierul lui Cartan Nu-l intrerup pe nea Nicu, il las sa-mi povesteasca asa cum ii vin lui in cap amintirile. Imi mai spune ca Badea Gheorghe a plecat catre Ciulnita cu turma, in Baragan, cand a ajuns flacau, pentru ca asa plecau fagarasenii pe-atunci. Dar pana sa ajunga acolo, s-a intalnit cu un student ori profesor, nu stie prea bine ce era, dar tare destept, si care era bolnav de plamani si doctorul i-a spus sa stea la munte, la aer curat. "Ion Cotiga il chema si avea un magar incarcat cu carti, pe care le purta dupa el. Si citea toata ziua." El este cel care l-a invatat pe Badea Gheorghe sa scrie pe pietre si sa citeasca. Si de la el a prins drag de carti. Mai aflu apoi ca in 1878, a auzit ca "Tara are batae" cu turcii, la Plevna, si s-a dus si "a slujit vreme de resbel" si a dat armatei toate cele cateva sute de oi pe care le avea. Le-a dat pentru tara, pentru Romania, desi el era roman traitor in Ardeal, intr-un pamant aflat "sub amarnica stapanire ungureasca". Dar cum era Badea Cartan? Cum arata? "No, era ca noi, nici mare, nici mic, bine facut si avea nasul o tara cam coroiet. Cam ase, ni... Io cred ca o fost un om foarte tare si sanatos, ca altfel cum sa faca el atata amar de drumuri, tat cu straitele pline de carti in spate, tat prin padure si prin munti, mai mult noaptea, de frica ungurilor. Era om voinic si barbat frumos, da pantru aceea tat nu s-o insurat, ca el pantru asta o fost facut in lumea asta: sa care cartile, ca sa lumineze pe romani. Io stau numa si ma gandesc, cum o fi trecuta el Alpii, cat o fi umblat el de mult pana la Roma, de i-or trabuit patru parechi de opinci pana o ajuns la Columna. Asa o lasat Dumnezau, sa fie el cu cartile. Toate scolile de aici le-o umplut de carti romanesti. Ungurii l-or urmarit peste tot. Pai, altfel di ce i-or ars cartile?" Tezaurul Desagii si bota In muzeul "Badea Cartan" din Cartisoara e frig. Vitrinele se aburesc de la respiratia noastra, cand ne apropiem mai mult de ele, ca sa vedem o parte din cartile pe care ciobanul cel patriot le-a adus cu desagii lui de peste munti. Mai sunt numai cateva care au scapat de la foc, fiind ascunse de sateni: "Istoria romanilor", "Din scrierile lui Petru Maior", "Notiuni de istorie a romanilor", "Carte de citire", "Vietile sfintilor", "Originea cuventului valah", "Romanii din Ardeal", "Manual de istoria Romaniei", "Memorialul Arhiepiscopului si Mitropolitului Andrei baron de Saguna sau luptele nationale politice ale romanilor din 1846-1873", "Mostenirea lui Saguna" - carti de popularizare, de luminare a romanilor din Ardeal, care erau obligati sa faca scoala in limba maghiara, carti in care se vorbeste despre originea latina a poporului roman si despre drepturile lor in Transilvania. Sunt carti pe care Badea Cartan le-a primit la Bucuresti, de la prietenii lui, profesori, doctori, avocati, si le-a adus cu spinarea peste munti. Avea locuri ascunse printre creste, in care le depozita si-apoi, pe rand, le incarca in cei doi desagi roscalii care se mai vad si acum in muzeu, si le cobora in sat. Toate drumurile au fost facute pe cheltuiala sa. Nimeni n-a socotit vreodata efortul lui. Cu amaraciune scria, la o vreme, dupa ce s-a intors de la Roma: "Una rugaminte la Ministrii cultelor am avut si nu s-a implinit. Daca nu as avea povara in spinare, as merge pe jos. M-am rugat de un bilet de tren. N-am capatat. Zice ca nu sunt acum bani. N-am la cine sa ma rog de un bilet de tren pana la Predeal si retur." Cartile i le-au confiscat ungurii si le-au ars. Au incarcat patru carute cu carti care-au fost duse la Brasov, unde li s-a dat foc. Altele au fost arse aici, in sat, in Streza, in cuptorul de la "a treia casa de la Camin, unde statea pe-atunci Filip Grovu", mi-a povestit mai tarziu batrana Livia Banciu, pe care am intalnit-o venind de la biserica. S-au ars zeci de mii de carti, publicatii si reviste, pe care Badea Gheorghe le-a carat, ani de-a randul, cu spatele din Romania, prin trecatorile si cararile numai de el stiute, ca sa nu fie prins de catanele unguresti. Au fost adunate si arse toate cartile pe care el le-a

depozitat in cladirea scolii si altele, pe care le daduse unor cunoscuti de-ai lui. Iar pe el l-au arestat, l-au judecat si l-au bagat la inchisoare. "S-or repezit ca niste lupi la nenea Cartan, l-or legat in lanturi si l-or tarat cu ei, tocmai la pichetul din muntii Porumbacului... Cand l-am vazut dupa vo saptamana, era umflat tot de bataie. Spunea ca talharii i-au pus gateje intre degete si l-au strans cu lanturile peste maini, de i le-or umflat ca niste butuci", povesteste peste ani ciobanul Ion Vlad, in stana caruia Badea Cartan afla de multe ori adapost peste noapte. "Dumnezeu Viu Este!" Cu aceste vorbe incepe cererea lui Badea Cartan, mai degraba plangerea lui catre Imparatul Franz Josef. Dupa ce arata ca i-a slujit cu credinta, ii spune ca a fost batjocorit de "acesti satrapi deregatori care m-au jefuit si mi-au robit oile de atatea ori." Scrie mai departe Badea Cartan: "M-am rugat iara de solgabirau sa-mi dea drept sa vanz carti, sa-mi castig pania. De la Rusale m-am rugat, m-a respinsu. Asa dara noi numai datorinte facem si avem (...). Ma rog deci Maestatii tale sa fii judecatoriu si sa fie trasi la raspundere...". Nu i-a facut dreptate Imparatul, caci n-avea cum sa fie de partea unui roman aflat in judecata cu ungurii, dar l-a eliberat din inchisoare, mai ales ca Insusi Regele Carol I a intervenit pentru eliberarea lui, miscat profund de dragostea lui de tara, de drumurile nenumarate pe care le-a facut pentru a cara carti spre folosul neamului sau asuprit din Ardeal. Ca sa stie ca au parinti. Cine li-e "tata si mama". Faima La Roma, deja celebru Dupa prima calatorie la Roma, Badea Cartan a fost imediat primit in lumea intelectuala a Capitalei. In cinstea lui s-au organizat banchete, drumurile lui au devenit legende si se vorbea despre el ca despre cel mai exotic personaj al vremii. Dintr-o data, ochii mai-marilor s-au atintit asupra lui. Era in centrul atentiei, era la moda, era "sic" sa-l prezinti invitatilor. Iata cum suna o invitatie la un astfel de banchet: "Cred ca am placerea sa cunoasteti pe pastorul roman Cartanu, care, plin de sentimente romanesti, s-a dus pe jos la Roma, sa sarute Columna lui Traian. Sunteti rugata sa luati parte la ospatul ce dau astazi, marti, 2 aprilie, 7 seara, 1896, in cinstea calatorului reintors din Roma. N. Th. Mandrea, str. Diaconeselor, 2". Badea Gheorghe Cartan a fost invitat si in Parlamentul Tarii, de mai multe ori, si acolo, in preajma anului 1907 fiind, i-ar fi intrebat pe inaltii preoti si parlamentari de ce are nevoie un taran ca sa faca un gard. I s-a raspuns: de cuie, de lemne, de scanduri. Dar Badea Cartan i-a oprit pe toti cu raspunsul cel drept: "De pamant are nevoie, ca sa aiba unde-si pune gardul". Era un intelept fara astampar, voia sa stie, sa cunoasca. Il interesa mai ales inceputul neamului si al tuturor lucrurilor, obarsia lor, radacina istorica datatoare de noblete si demnitate. Istoricului Vasile C. A. Urechia, protectorul sau, ii scria la 24 martie 1896: "Onor Domnule Presedinte, astazi am fost unde este Dunarea aproape de obarsie. Am tinut mult sa vad Mama noastra Roma. Am vazut-o. Apoi am dorit sa vaz Mama Regelui (Carol I, n.n.). N-am ajuns inca acolo. Fiti sanatosi - George Cartan". Visul In primavara anului 1911, Gheorghe Cartan este surprins de o avalansa pe crestele muntilor, cu desagii incarcati de carti in spinare. "Vreo doua zile s-a chinuit pana a putut sa iasa de-acolo", imi spune stra-stranepotul lui, Nicolae. A ramas bolnav si slabit mult dupa acea intamplare. N-a mai avut putere sa ajunga acasa si a fost adapostit de familia Lahovary, la Sinaia. Simtindu-si sfarsitul, le-a cerut celor care-l ingrijeau sa-l ingroape acolo, in pamantul liber al tarii, unde sa poata astepta implinirea visului de-o viata - intregirea neamului romanesc. Mormntul de la Sinaia

Badea Cran
Gheorghe Cartan cunoscut si sub porecla de Badea Cartan (n. 24 Ianuarie 1849, Crioara;. D. 7 august 1911) o fost un ran romn, un autodidact , care a luptat pentru Independena Romanilor din Transilvania, distribuind carti Romneti aduse clandestin din Romnia. A cltorit pe de jos pn la Roma, pentru a vedea cu ochii lui Columna lui Traian si alte mrturii despre originea latin a poporului romni. n 1877 s-a nrolat voluntar n rzboiul de Independena al Romniei. Badea Cartan SAU REVELATIA LATINITATII Privii dinspre Transilvania, Muntii FAGARASULUI apar ntotdeauna ca un impresionant zid de cetate. FIE ca sunt mbrcai version mantia Zapezii, Si atunci fantasmagorice penumbre roietice SE oglindesc Din pereii crenelurilor, fie ca sunt mbrcai n mantia silvestr de vara, nesc spre cer aspre stncrii de creneluri. Vi nvolburate urca, ntre linite i fonet umbros, ctre izvoarele ngrijite pe care le strjuiete vreun castel, fie Rnovul n ruinl, Branul, ntotdeauna cldite mai cu seam pe criteriile verticalului. Esti pe Culmea Romniei, i un adnc ecou din istorie te oblig s-i ncui gndurile pn la fiorul oaptei. Insinuante sugestii i incit nchipuirea, se dezlnuie cu uurin mediul prielnic al peisajului. i dac firea i-esre nclinat spre tenta hieraticului, poi chema din adncul vremii un aspru chip de cavaler valah din jurul lui 1300, CE-Si refuz cu drzenie identitatea exacta. Pe AICI, Nu tie pe sine, where, un trecut poate Radu Negru Vod n trmul dunrean, svrind ntiul desclecat din istoria medie un rii. Iar duios i esti trist dac, din trecut Badea Gheorghe din Crioara, Ciobanul, a cntat o doin adanc neamului romnesc , in filele crilor. Marile exemplare omeneti sunt UNICE si de aceea Nu-l pot asemna pe Badea Cartan cu NIMIC pe Sfnta Lume n afara lui nsui. IAR EL, Gheorghe Cartan, ESTE UN luminos raspuns la ntrebarea obsedant, veacuri la rand, n minile nvailor - cu mndrie romneasc Sau cu pizm romaneasca - cum au reuit s pstreze comunitatea, relativ Putina, rsdit de Traian la Carpai si Dunare, n mijlocul unor adversiti de nenchipuit? Rspunsul ni-l dau aceiai soldai de Fier ai falangelor trainide: Non multa, sed multum, rspunsul l avem i de la existene ca o lui Badea Cartan, care Nu pot cunoate nfrngerile. Un dor nestvilit al originilor latine s-a trezit n Ciobanul din culmile Fagarasului, dovedind Lumii ca instinctul genezei istorice Nu dispare din Sufletul popoarelor.

Nscut n ANUL Revolutiei, 1848, Gheorghe DIN Crioara o ajuns, la Varsta juniei, cu Ciobanii ce strbteau cele Trei ri Romneti pe ancestralele Drumuri ale transhumanei. Si cum AICI, n Transilvania Noastr, domnea atunci chiar stupida tiranie austro-ungar, ciobanii aveau misiunea de a aduce DIN ara carti pentru obidiii romani DIN Dacia Superioar. Pe crri tiute doar de EI, prin locuri unde Pasrea nsi Mai Canta cu sfial, Departe de puterea jndarilor, Cartea Romneasc Isi fcea tamburul n Sute, apoi mii, multe mii de exemplare. Locul de ptrundere, de Nimeni Stabilit vreodat - SE PARE ca Nu era unul Singur-A Fost numit, simbolic Si baladesc, Vama Cucului. Gheorghe Cartan a citit o carte DIN desag, apoi Zece, Si apoi Mai multe, DIN elemente i se limpezete Geneza si curgerea istoriei Romneti, si astfel sa nscut pentru Eternitatea Naional crturarul Gheorghe Cartan. Un crturar o viziune crui, Activitate, conduit Si Destin s-au plmdit DIN trsturi aspre de vigoare si fanatismul taranesc. apostol nflcrat al romnismului, care, asemeni sfinilor din vechime, i prsete rosturile pentru vecie, spre a-i urma chemarea. Fulgerat de ideea gloriei strbune, pleac la Bucureti, iarna, unde doarme nopi de-a rndul la picioarele statuii lui Mihai Viteazul. Era bine, acolo, n zpada i vntul Brganului, cci era n ar i era fericit. Doar nite gur-casc de pe la jurnale i-au tulburat nalta contemplare a trecutului, dar ciobanul din silhria munilor nu le-a bgat n seam curiozitatea de mute bzitoare. I-a cutat ns el nsui pe crturarii despre care citise prin cri, i pe care i socotea datori fa de luminarea frailor din Transilvania. V.A. Urechia i Grigore Tocilescu, Duiliu Zamfirescu i Caragiale, Iorga mai ales, sunt fascinai de personalitatea fgranului, cruia i faciliteaz procurarea de cri ct mai multe cri pentru fraii de dincolo. Dup Bucureti urmeaz Iaul, dup un an urmeaz altul i, ncet, tenace i fanatic, Badea Cran devine o imens bibliotec circulant, destinat unui singur scop: S capete Ardealul nvtur. Iat ce scrie el nsui despre ntoarcerile sale din ar, totdeauna primvara: E o bucurie ca atunci cnd vin berzele. Ajunge vestea naintea mea c Badea Cran a venit din ar, i m-ateapt toi. Gloria omului se lete impresionant, pe cea mai temeinic filier, a legendei. Badea Cran, un haiduc purtnd n desag arma tioas a tiinei. Apoi, ntr-o zi de martie a anului 1893, Gheorghe Cran devine un emoionant personaj al Europei. Convins c numai la Roma, n faa Columnei Traiane, i va umple cu adevrat sufletul de revelaia romanitii neamului, a fcut timp de o iarn drumul pe jos pn la Roma, ca s se nchine n faa icoanei strmoilor. Era primvar exuberant n Cetatea Etern cnd ranul din Carpai, fr s se sinchiseasc de privirile curioilor, sa prosternat n faa Columnei i a presrat un pumn de rn amestecat cu boabe de gru pe lespezile din faa ei, drept prinos din partea fiilor ndeprtai ai taichii Traian. Dar Roma curiozitii latine n-a scpat fantasticul amnunt c un dac, cobort de aievea parc din spirala basoreliefurilor Columnei, interogheaz de zile n ir monumentul tcut al lui Traian. Truda romnului se transform n triumf, Gheorghe Cran fiind invitat, primit i chestionat de cele mai nalte personaliti ale Italiei. S-a mai abtut apoi nc de dou ori la Roma, tot pe jos, ultima oar fcndu-i intrarea triumfal n mijlocul Congresului orientalitilor, care ntrunea 700 de nvai din 40 de ri. I- fost ncredinat misiunea de a depune o coroan de bronz la Columna lui Traian, din partea congresului, moment consemnat de toate ziarele Europei. Cu vorba scurt, rupt din cremenea Fgrailor, Gheorghe Cran a spus atunci doar att: Roma e mama noastr! . Haiducul cu cri n desag a fost hituit de ctre dumanii neamului mai crncen dect cei mai mari rufctori ai vremii. Cci el nzuia departe acolo unde, de fapt, am ajuns! adic s strice grania de pe Carpai, care era pentru el o piedic nesuferit. Aici, pe vrfurile munilor, nu trebuie s fie grani spunea el cci i dincolo de ei au locuit moii i strmoii notri, dacii i romanii . Sau, cu alt ocazie, se ntreba cu indignare: Cine a mai vzut grani prin mijlocul rii? n 1903 Badea Cran e arestat de autoritile maghiare, iar marele lui depozit de carte, cu sediul n mai multe locuri, confiscat. Inventarul e uluitor: 76.621 de volume s-au aflat numai n podul casei lui din Crioara, sum care ne poate da o idee despre numrul tuturor crilor trecute de el n Transilvania, timp de decenii ranul latin din Crioara nu sa sfiit s-l nfrunte chiar pe primul ministru al Ungariei, Tisza Istvn, spre a-i reclama dreptul la acest apostolat pe care il denegau dumanii. Iat coninutul momentului: Primul ministru : (cu intenia de al demasca) De unde sunt crile pe care le ai? De unde le-ai adus? Translatorul Huszr Antal traduce contiincios: Gheoghe Cran : Am luat crile de unde au fost i le-am dat celor care n-au avut. Ori i se pare fapt slab s-l detepi pe cel din ntuneric? A fost odat un ran romn care, ca sfinii din vechime, a avut revelatia nobleei neamului. Se numea Gheorghe Cran. Crioara, 10 septembrie 1975 Bibliografie history-cluj.ro fundatia romana montreal 2004 statement on Cran by Romanian MP Victor Bercroiu Biografie " Dacul DIN Columna "(" dacic de la coloana "), Jurnalul Naional , 10 aprilie 2005 Mari Romni Cran came in 100th place in the 2006 contest to determine the Greatest Romanian .

2011 100 de ani de la moartea pstorului crilor

Crile crate peste muni de Badea Cran au fost arse de autoritile austro-ungare ntr-o crmidrie din Braov n noaptea de 4 iunie 1907, cerul Braovului a fost luminat de o mare vlvtaie. La crmidria lui Lajos Schmidt, focul a mistuit zeci de mii de cri i ziare. Toate erau ale ciobanului Gheorghe Cran. 76.621 de volume, operele unor clasici precum Eminescu, Cobuc, incai, Bariiu, Blcescu s-au fcut scrum. Romnii braovenii au fost ngrozii de barbaria autoritilor maghiare care au distrus miile de cri. nrolat n razboiul de independenta Badea Cran s-a nscut n anul 1847 ntr-o familie de ciobani din Crioara, sat de la poalele munilor Fagrului. Primii ani din via i-a petrecut pstorind turma parinilor prin muni. Transhumana l-a dus n cmpiile Brganului. Aici va deprinde tainele cititului i

scrisului de la un student din Scelele Braovului, Ion Cotiga. n 1877 s-a nrolat ca voluntar n armata romn, pentru a lupta n rzboiul de independen. A trebuit s treac pe ascuns munii pentru a ajunge n trupele romne. Dup terminarea rzboiului s-a ntors n satul natal. Imediat s-a ncorporat n Compania 19, regimentul 2 din Fgra. A dezertat, dar s-a ntors la unitatea militar dup cteva sptmni. Pentru c a fugit, a fost nchis trei luni. 100.000 de carti pentru ardeleni Dup eliberarea din armat, ntre anii 1881-1890, a fcut mai multe drumuri peste Carpai i chiar a vrut s deschid o bibliotec. n 1896 a cumprat de la un cpitan dou crue cu cri i ziare. Pentru a-i procura ct mai multe cri i-a vndut cele 1.000 de oi pe care le avea. A vizitat coli, universiti, biblioteci, mnstiri, redaciile unor ziare. S-a ntlnit cu oamenii de cultur ai vremii, printre care Caragiale, Cobuc, Nicolae Iorga i Take Ionescu. Scopul lui era s adune cri n limba romn pe care s le rspndeasc n Transilvania ocupat. A reuit s aduc peste 100.000 de volume. A cazut un dac de pe Columna La 3 ianuarie 1896, pe ger i viscol, Gheorghe a ieit din bordei cu straia n spate. Timp de 43 de zile a mers nentrerupt. Pentru a ajunge la Roma i-a rupt patru perechi de opinici. Mnca pine uscat nmuiat n ap. n cele din urm, i-a vzut visul cu ochii. Columna lui Traian. Din traist a scos un pumn de pamnt romnesc, unul de gru i unul de sare. Le-a pus la baza impozantului edificiu. Vlguit i flamnd, a adormit. A fost trezit brusc de strigtele unui jandarm italian. Excelen, un dac a czut de pe Column, s-a adresat jandarmul primarului Romei. Asemnarea cu dacii de pe monument era izbitoare. Banchet n cinstea sa dat de un marchiz Timp de doua sptmni, a fost primit cu mare fast de oficialitile locale. Marchizul Pandolfi a dat un banchet n onoarea sa. Scriitorul Duiliu Zamfirescu, care era pe atunci ministrul Romniei la Roma, l-a prezentat personalitilor italiene. La Vatican, ntrebat fiind care-i este naia, rspunde: civis Romanus sum. La Roma este din nou ncrcat cu crti, i se d bilet de tren ca s se ntoarc acas, dar el mai viziteaz nainte Neapole, Pompei, Bologna, Padova i Veneia. Considerat agitator de guvernul de la Budapesta Dup cltoria la Roma, Badea Cran a fost arestat de o patrul de jandarmi din Arpaul de Jos, sub acuzaia c rspndete cri interzise de autoriti. A fost eliberat, dar autoritile au rmas cu ochii pe el. Guvernul de la Budapesta vedea n el un agitator, un conspirator i un attor, o primejdie pentru existena statului. Politia austro-ungar nu-i permite s rspndeasc crtile n Transilvania. Suprat i vinde oile: nu mai e cioban, a devenit om politic. Pe afiul reprezentaiei circului din Bucureti st scris drept reclam: Va asista ciobanul romn care a mers pe jos pn la Roma. Carte cu autograf de la Regina Romniei Se duce din nou la Viena, dar nu obine audien la Imprat. Trece apoi n Italia, viziteaz Frana i la ntoarcere se oprete la Zurich, cel mai frumos i mai chibzuit ora din lume. La Sigmaringen este primit de mama Regelui Carol I i de fratele acestuia. ntors n ar este primit de Rege i Regin la Pele. Carmen-Sylva i druiete un volum din operele personale cu dedicaie. Se fotografiaz ntre Rege i Regin, el cu un pas mai nainte, sprijinindu-se n bt. S-a scaldat n Iordan Cum ajunsese la originele latinitii noastre, aa vrea s ajung i la nceputurile crestintii. Pleac la Ierusalim. Pn la Tarigrad are bilet de vapor, mai departe muncete pe un vapor rusesc care-l duce pn la Yaffa. Pornind spre Ierusalim, apostoleste, cum i era obiceiul, e atacat de niste banditi crora nu are ce le da dect o sfnt de btaie cu ciomagul lui ciobnesc. La Ierusalim l ateapt o mare deziluzie: drmturi i mizerie. Se scald n apa Iordanului. n ap pn la gt se trezeste cntnd: n Iordan botezndu-Te Tu Doamne Cari cu coperti nlocuite La revenire n satul natal, aduce n desaga de cioban noi cri n limba romn. Pentru a nela vigilena grnicerilor, crile de cultur i istorie romneasc erau trecute peste muni sub coperi false. Neamul Romnesc a purtat pe rnd numele de Iarna sau Primvara, iar Istoria Romnilor a lui Iorga era ascuns sub coperta unei cri de agricultur Cultura cartofilor. ncercnd s stopeze cu orice pre rspndirea culturii romneti, autoritile din Ardeal interziseser pn i foiele de igri care purtau numele de producator Cuza. Aruncat n temnita de doua ori, la Brasov n 15 septembrie, 1903, trecnd prin oraul Braov cu crile n spate, Badea Cran a fost vzut de cpitanul oraului Braov, Farkas Lup, care l-a arestat i aruncat pentru dou luni n temni. n timp ce era ntemniat la Braov, prim-pretorul din Predeal, Simon Bla, la sesizat pe prefectul de Braov, care a ordonat i organizat o percheziie n Crioara. Autoritile venite de la Braov au spart ua casei rneti i au intrat nuntru. Numeroasele cri aduse de Badea Cran au fost ncrcate i aduse la Braov. Dup dou luni, ieit din temni, s-o dus la autoriti s-i cear drepturile. Din nou a fost aruncat n temni pentru nc o lun de zile. Peste 76.000 de cari inventariate la Brasov A stat nchis pn la sfritul anului 1903, n timp ce organele poliieneti din Braov ncepeau o complicat munc de inventariere a impresionantului numr de peste 76.000 de cri i tiprituri confiscate. Operaia nregistrrii crilor gsite la domiciliul su a durat pn n octombrie 1905; din ea au rezultat trei registre compacte ntr-un volum de 275 de file, n care sunt consemnate 4.858 de cri n 76.621 de volume, foi volante i alte tiprituri. Inventarierea a fost fcut de Orz Gyrgy, un funcionar al Ministerului de Interne venit din Budapesta. Sub supravegherea jandarmilor La 12 octombrie, acelai Simon Bla, prim-pretorul din Predeal, localitatea de grani pe unde erau traficate crile, atrage atenia prefectului c Gheorghe Cran are n magazia cilor ferate romne circa 10 maji (1000 kg n.n.) de cri pe care le-am inut sub continu observaie. n lunile din urm m-am convins c jumtate din stocul acesta lipsete din magazie pe care, probabil, le-a trecut prin contraband n Ungaria. n continuare, arat c patrula de jandarmi care-l urmrea nu l-a putut surprinde asupra faptului. La rndul su prefectul raporteaz Ministerului de interne aceast veste, adugnd c prin jandarmerie va asigura o sever supraveghere. Coninut instigator n 28 februarie, 1905, delegatul ministerial, Huszr Antl, raporteaz primului ministru, Tisza Istvan, c a examinat cele 76 de mii de tiprituri depozitate la cpitnia oraului Braov, din care a ales, 268 de exemplare de cri al cror coninut instigator dup toate probabilitile e ndreptat mpotriva statului n 13 ianuarie 1906, arestat din nou pentru instigare, a fost trimis n faa Tribunalului Braov. La 18 iunie 1906, Procuratura din Braov, cu adresa nr. 4737 cere tribunului din localitate s dezbat i problema distrugerii publicaiilor care au un coninut instigator i rzvrtitor. Ratiuni politice Aprtorul ranului din Crioara este avocatul Eugen Lemeni. De mic copil am nvat de la parinii mei s respect ntotdeauna legile rii i s nu m judec cu nimeni. Mie nu mi-a spus nimeni c nu este admis s am cri. Dimpotriv, pretorii care mi-au vzut biblioteca mi-au spus c fac un lucru bun, folositor, adunnd cri, spunea ciobanul n faa instanei. N-a fost condamnat, guvernul de la Budapesta invocnd raiuni politice. n schimb, crile au fost arse.

Carti arse la o caramidarie din Brasov La 4 iunie 1907 eful chesturii poliiei, cpitanul Farkas M. raporta stpnului su, groful Mike Zsigmond: toate crile i imprimatele de la Gheorghe Cran au fost transportate sub paz i n prezena mea de ctre cruaul Schmidt Lajos la fabrica de crmizi Schmidt i soii, unde au fost arse. O mic parte a crilor aduse cu desaga de Badea Cran, precum i opincile sale cltoare i alte obiecte interesante, se afl astzi la muzeul nfiinat n casa memorial de la Crioara. nmormntat la Sinaia n toamna anului 1910, la o vrst de peste 60 de ani, i mai ncearc opincile pe muni. l prinde ns iarna i strbate cu greu nmeii. Era pentru prima dat c nu purta cri. Ajunge n sfrit acas. M-oi spovedi cretinete, spune el, dar tot n-oi muri aici. Vreau s mor dincolo n ara liber. n vara anului 1911, pornete cu un nepot s treac munii dincolo. Avea s fie pentru ultima oar. Ajuns la Poiana Tapului e cu totul sfrsit. Internat n sanatoriul din localitate, a murit de plmni pe 7 august 1911. Doarme visnd la nfrirea neamului, scrie pe mormntul su din Sinaia. Luna aceasta (august 2011) s-au mplinit 100 de ani de la moartea sa. Eu ceresc lumin, pentru cei inui n ntuneric Gheorghe Cran Un fanatic taran romn Gheorghe Cran a fost numit de Nicolae Iorga un fanatic ran romn al romantismului naional. Ciobanul din Crioara a cltorit pe jos pn n Italia, Frana, Germania, Grecia, Spania, Belgia, Macedonia, Viena i Ierusalim, aducnd n satul natal zeci de mii de cri scrise n limba romn. Precum adunam oile, adunam slovele. Tare-mi plcea s citesc, de credeam c-s mprat, avea s se confeseze Gheorghe unui ziar din Romnia. Data de nastere controversata La Muzeul rii Fgraului, anul naterii lui Badea Cran este trecut 1847. n schimb, la muzeul din Crioara el figureaz ca nscut n 1849. tefan Suciu, fost director la Arhivele Statului Braov, a gsit documentul prin care preotul Victor Vulcan atesta c Gheorghe Cran s-a nscut n anul 1847. tefan Suciu a scris cartea Procesul lui Badea Cran. Muzeu si casa memoriala n satul Crioara, locul de unde Badea Cran a plecat n pelerinajele sale, este amenajat un muzeu i o cas memorial. Primele obiecte pentru muzeu au fost strnse ncepnd din 1960 de ctre secretarul primriei i preotul local. Muzeul cuprinde o colecie de icoane pe sticl ale pictorilor populari, cri rmase de la Badea Cran, gospodria rneasc de la mijlocul secolului al XIX-lea, compus din cas i ur, dotat cu mobilierul specific zonei i perioadei, o colecie de fotografii vechi reprezentnd portul popular din secolele al XIX-lea i al XX-lea, lzi de zestre executate de meteri locali n secolele al XIX-lea i al XX-lea, ceramica lucrat de meteri olari din comun.