Romanii si Europa in perioadele premoderna si moderna

Dan Berindei

Cartea Romanii si Europa in perioadele premoderna si moderna a aparut la

Editura Enciclopedica din Bucuresti, in 1997. Autorul Dan Berindei s-a nascut
la 3 noiembrie 1923 si a urmat studiile de istorie la facultatea din Bucuresti,
devenind doctor in stiinte istorice in 1969. Din 1946 a lucrat in cercetare,
realizand peste 600 de lucrari stiintifice. Membru al Academiei Romane,
acesta a condus si Comitetul National al Istoricilor din Romania, Sectia de
Stiinte Istorice si Arheologice, dar s-a implicat si in activitatea Academiei
Europene de Stiinte, Arte si Litere, Comisiei Internationale de Studii Istorice
Slave,Asociatiei Internationale de Istorie Contemporana a Europei.
Aceasta editie cuprinde 26 de capitole si un rezumat in limba franceza,
insumand putin peste 400 de pagini. In cele 26 de studii se urmesc variate
aspecte si se pune in evidenta legatura Romaniei cu Europa. Cronologic,se
face referire la sec. al XVIII-lea si mai ales la sec. al XIX-lea.
Regimul international al tarilor romane si mutatiile pe care le-a suferit,
legatura dintre romani si fanarioti, contactele directe sau indirecte cu
Frederic al II-lea, reprezinta cele dintai studii din volum. Locul romanilor
transilvani intr-un imperiu caruia mai ales Iosif al II-lea a incercat sa-i confere
o modernitate, dar si sa puna temeiurile lianturilor unei comunitati venind
neindoielnic in contradictie cu miscarea fireasca, in conditiile istorice date, a
trezirii tuturor natiunilor si nationalitatilor stranse in chingile imperiale si
supuse, mai ales unele si romanii in primul rand unor injuste discriminari,
ofera material unui alt studiu, care si el, ca si celalalte, a reflectat o
neindoielnica realitate: apartenenta tarilor romane la Europa.
Marele moment al Revolutiei Franceze din 1789 de la antecedent
raspandirea in Principatele epocii fanariote a ideilor franceze -, la analiza
impactului evenimentelor decisive din Franta, de la sfarsitul sec. al XVIII-lea
asupra ansamblului resurectiei romanilor nu numai in ultimul deceniu al
Secolului Luminilor, dar si in prima jumatate a secolului urmator -, a
insemnatatii pe care aceste evenimente, aparent indepartate, le-au avut in
spatiile romanesti, constituie o alta directie de preocupare.

Reprezentand un liant pentru istoria integrarii europene in secolul

nationalitatilor, un studiu infatiseaza,prin oglinda marilor congrese si
tratate ale veacului respective, treptata crestere a intereselui concertului
puterilor europene fata de Europa de sud-est si, implicit, fata de problema
romaneasca.
Incadrarea miscarii resurectionale romanesti in miscarile de trezire nationala
si reforma sociala ale Europei din prima jumatate si de la mijlocul sec. al XIXlea, impresiile unui francez cunoscator al realitatilor societatii romanesti din
epoca, legaturile mai ales cu cercurile democratice si revolutionare si cu
personalitati franceze, dar si italiene, ecourile ideologice si de asemenea,
participarea tinerilor romani aflati la Paris la revolutia din februarie 1848
insumeaza un alt numar de studii, transmitand imaginea altor fatete a unei
perioade de profunde mutatii.
Legaturile romanilor transilvaneni cu sasii la mijlocul sec. al XIX-lea, cand sau inregistrat intre ei momente de conlucrare politica, in 1848, dar mai ales
in 1863, cand sasii au contribuit,prin deputatii lor in Dieta Transilvaniei, la
recunoasterea legitimitatii politice a romanilor si de asemenea, analiza
raporturilor dintre romanii din Principate, si apoi din Romania cu minoritatea
evreiasca, in curs de rapida dezvoltare demografica prin imigrari masive si
cu contributii importante, atat pe plan economic cat si intelectual, in procesul
de faurire si consolidare a statului roman modern, fac obiectul a doua studii
intregitoare imaginii devenirii romanesti in complexul realitatilor etnice ale
Europei de sud-est.
Corelarile internationale ale procesului de constituire a Romaniei moderne in
a doua jumatate a sec. al XIX-lea si mai ales in cel de-al treilea sfert, au oferit
prilejul unui ansamblu de studii, care contribuie, impreuna,la o mai buna
comprehesiune a unor aspecte ale unui proces istoric de o deosebita
complexitate. O paralela a fauririi in epoca cercetata a celor trei state
nationale roman, italian si german politica externa a domnitorului A. I.
Cuza fata de Impeiul Otoman puterea suzerana in relatiile cu Franta ori, in
general, cu tarile latine sunt intregite cu alte cateva studii referitoare la
domnia principelui si apoi din 1881 regelui Carol I.Sunt cercetate privind
aceasta perioada, pozitia Romaniei fara de miscarile de eliberare din zona,
legaturile ei cu tarile latine, delicate pozitie (cu grave conotatii interne) a
tarii, dar si a tuturor romanilor, fata de conflictul franco-german din 18701871, problema Dunarii, insemnatatea si locul ei in politica de afirmare a
statului roman si, in sfarsit, acest apus de studii este completat prin
infatisarea imaginii si a problemelor tinerii Romanii, independente in viziunea

unora dintre cei mai de seama diplomati si barbate de stat ai epocii, viitorul
cancelar al Germaniei, Bernhard von Bulow, ministru plenipotentiar la
Bucuresti timp de o jumatate de deceniu.
In cel dintai dintre ultimele doua studii ale volumului este abordata, numai in
temeiul unor izvoare certe, problema francmasoneriei in epoca moderna la
romani, iar celalalt este consacrat unor aspecte ale relatiilor spirituale
romano-franceze si anume legaturile marelui istoric Nicolae Iorga cu Franta.
Continutul variat al volumului se insumeaza unui ansamblu , iar studiile carel alcatuiesc reprezinta aspecte ale procesului de innoire interna, dar totodata
si de corelare continentala, deoarece resurectia romaneasca a fost, evident,
incadrata complexului proces de mutatii inregistrate pe intregul continent.