Amalasunta, regina ostrogoţilor, evocată de George Coşbuc

prof. Olimpia Cotan-Prună

Regele Gapto a întemeiat dinastia Amalilor şi a Balţilor. Era din familia Piloforilor,
geţi din nord-est, şi avea rangul de Ansi - nesupus romanilor, un semizeu, ca şi regele Decebal.
Ostrogota era din familia Balţilor, a dacilor liberi, uniţi din nord-est până în vestul
ţinuturilor necălcate de romani. Ilustrele familii ale Balţilor îşi aveau originea în familiile
Piloforilor de pe vremea lui Deceneu. Ostrogota (269-270) este urmat de Argait şi Dungarit,
de Cniva, Unilt, Atal etc, piloforii nobili din dinastia goţilor Amali, că a existat mereu o Dacie
Liberă şi una Captă, ca pe monedele vremii lor.
Geto-dacii din N-V imperiului lui Burebista au o istorie neîntreruptă, cu mărturii ale
prezenţei lor de necontestat. Goţii sunt traco-geţii-daci, barbarii ce-au destrămat Imperiul
Roman.
În secolul al III-lea, Ostrogota domnea peste toţi goţii estici de dincolo de Nistru şi
vizigoţii din nordul Dunării. Meritul acestui rege este că a distrus colonia romană Apulum în
fruntea armatelor dinafara imperiului, pe vremea când Aurelian, în 271, învingea cu mare
greutate Amazoanele luând şi prizoniere, iar în 274 părăseşte Dacia nordică, sub presiunea lui
Ostrogota şi Ermanaric ce au reîntregit regatul lui Decebal supunând Germania Meotidă până
la Marea Baltică.
Bunicul lui Iordanes a fost secretarul lui Kandace din neamul Amalilor şi scria că
popoarele numite germanice de fapt gotice aveau mari întinderi de pământ unde îşi duceau
veacul pe ţărmul Pontului Euxin, stăpâneau şi vandalii, marcomanii, şi-au dus căpeteniile
guarzilor în sclavie.
Daco-geţii lui Ermanaric, păstrători ai Cultului Zamolsian, nu se convertesc la
Creştinism şi se stabilesc pe ţărmul Mării Baltice, cucerind Scandinavia - scrie Carlo Troia la
pag. 114-115 în Fasti getici o gotici.Iată că Zamolse nu s-a născut în Suedia cum scrie Carolius
Lundius.
În anul 368 moare Ermanaric ce avea 110 ani. În anul 369, goţii jură să dispară numele
de roman. Atanaric se întâlneşte cu împăratul Valens pe Dunăre şi nu coboară pe pământ roman
la Noviodunum şi semnează înţelegerile pe navă, apoi se retrage la Pietroasele, în Muntenia,
unde a fost descoperit tezaurul Cloşca cu puii de aur, unicat pe pământ , datânddin vremea sa.
În anul 376 goţii din sudul Dunării se unesc şi-l ucid pe împăratul Valens.
Atanaric se refugiază la Constantinopol şi moare în 381. Împăratul Constantin, dacul
născut la Naisus, la sud de Dunăre, îi ridică o statuie tatălui său, Rodestus. Constantin ia ca
federaţi 40.000 de goţi. Regele Aoric şi Ararie, apoi Geberic cuceresc teritoriile ocupate de
vandali din Dacia Traiană.
În 361 Ulfila traduce Biblia în limba getică, pe când Cultul lui Zamolse era încă
puternic. Atanaric persecuta creştinii. Printre numeroasele victime în 372-374 se regăseşte
regina Gaota, cu copiii săi, Arimerio şi Ducila, cât şi prima soţie a lui Teodoric cel Mare, cel
care întroduce în istorie familia sa feminină, cu cele trei fiice, între care un rol aparte îi revine
reginei Amalasunta evocată de poetul George Coşbuc în vremurile decăderii Imperiului Roman
sub loviturile goţilor-geţi. Goţii i-au învins pe huni şi-au administrat Europa mii de ani. Arienii
trăiau după legile pământului căci italicii aveau încă legile Dreptului roman. Reginele-Mari
Preotese geto-dace au scris istoria de la Hiperborei la geto-daci. Regina evocată de Coşbuc e
specială în familia lui Teodoric cel Mare, care conduce întinsul imperiu împreună cu surorile,
cu soţiile şi cele trei fiice şi nepoate şi se înrudeşte cu principalele triburi din Balcani, Italia,
Spania, Nordul Africii, de stârnesc invidia regilor Răsăritului.
Amalasunta - Sora amalilor - regină geto-daco- gotică e fiica regelui Teodoric cel Mare,
soţie a lui Athalaric II, atrasă de cultura romană prin consilierul Boetius - om de ştiinţă şi filozof
de cultură romană. Era cea de a treia fiică a regelui şi conştient apăra dinastia gotică cu şirul
ei de regi cum zugrăveşte literar poetul G. Coşbuc destinul tragic al Reginei Ostrogoţilor din
secolele V-VI. Poezia este scrisă în anul 1893 şi inclusă în volumul Balade şi Idile.
Amalasunta a trăit din 494 până în 535. S-a căsătorit în secret cu sclavul Traguilla, ucis
din ordinul mamei sale. În anul 515 se căsătoreşte cu Euthanaric, un ostrogot nobil din Spania,
ce făcea parte din dinastia Amalilor. Are un fiu numit Athalaric şi o fiică, Matasunta, crescuţi
sub influenţa culturii romane. Euthanaric moare de tânăr şi fiul său devine rege la 10 ani, iar
Amalasunta regentă, funcţie creată de regele Teodoric cel Mare. Din cauza culturii, mult
diferită de tradiţiile gotice, pe care şi-o formase tânărul cu sprijinul reginei, fiul Amalasuntei
este alungat şi apoi ucis de trei nobili. Amalasunta a negociat cu Iustinian să ducă comoara
gotică la Constantinopol ca să-i acorde azil fiului, dar n-a reuşit.
După mortea regelui Teodaric cel Mare, Amalasunta e închisă în turnul din Insula
Martana din Lacul toscan Bolsena, acuzată de revoltă, de noul rege catolic Hilderic, care-i ucide
garda gotică: În castelul de pe stâncă...e/ Regina ostrogotă care-n turn aici e roabă,/Lacrimile-
n ochii palizi îi sunt singura podoabă - cum scrie George Coşbuc. Jalea sa e purtată de vântul
cruzimii ce mişcă şi brazii, mişcă munţii şi văile pentru învinuirea de trădare: Jalnic vâjâie prin
noapte glasul codrilor de brad.
Curajoasa regină dezvăluie adevăruri istorice de necontestat, reproşându-i soţului, rege,
stăpân şi bărbat, fiu al Amalafridei, sora lui Teodoric cel Mare, regina vandalilor şi alanilor din
Africa de Nord, că-i o figură ştearsă şi-un mişel ce nu poate ucide o roabă-nlănţuită, dar regina-
soţie o ucide fără judecată în anul 535. Dispare strangulat chiar în turn şi e înlocuit de Witigis
ce-o obligă pe fiica reginei ucise să-l ia de soţ. Sunt capturaţi de Belizarie şi duşi la
Constantinopol cu tezaurul ostrogoţilor, unde Matasunta este căsătorită cu o rudă a împăratului:
Mi-ai ucis întâiul sfetnic, că-ţi era supus şi înţelege de-a greşit, că răul trebui curmat: Mi-ai luat
apoi copilul să-l ucizi...dar eşti tată şi ai dreptul peste fiul meu ca mine, altă crimă politică:
dar../ El nu era al nostru, era al ţării întregi.N-ai ucis în el un rege, ce-ai ucis un şir de regi!
Teodat îi ucide pentru că Amalasunta era regenta fiului ce avea 10 ani din dorinţa de a-i rămâne
puterea şi tronul: - O s-o pierzi, a cui e vina? E conştientă că: Am putut să fac revolta, ori pe-
ascuns să te omor/, dar n-a făcut-o/ că-i e milă de popor, că era o regină înţeleaptă, şi l-a făcut
partener la tron, ca rudă.
Regina este înlănţuită în turn între anii 534-535 la comanda noului rege. O ucide ca un
mişel, înlănţuită şi fără judecată şi-o aruncă de pe stânci, hohotind, în anul 535. Goţii judecau
după legile geto-dace ale pământului, iar romanii aplicau Dreptul Roman: Pe femeia pusă-n
lanţuri n-o ucizi că-i mişelie/ Pe regină ai tot dreptul s-o ucizi că-ţi e soţie.../ Urlau sinistru
codrii de brazi, poporul şi Tara toată. Poetul prezintă faptele istoric corect: Tu erai un om de
luptă fără rang şi fără nume/ Eu ţi-am dat coroana ţării să te fac stăpân pe-o lume precizând
că: Nădejdea răzbunării uciderii reginei din interese politice, e în răscoala poporului, în
moartea fără de sicriu, ca să-l sfâşie de viu.
Împăratul Iustinian a vrut să obţină azil pentru regină. Consilierul literar al reginei
Amalasunta era acum Casiodorus istoricul, senator roman, ce-a scris pentru regele Teodoric
cel Mare Istoria goţilor, cel ce lăuda în plin senat bogăţia limbii materne a Amalasuntei, din
regii geţi-eroi. Iordanes în Getica citează regii dinastiei Amalilor, începută cu regele geto-dac
Gapto.
Despre viaţa reginei Amalasunta au scris: Casiodor, marele erudit al vremii sale,
Iordanes la Tomis, Procopius şi spaniolul Antonio Mira. Carlo Goldoni scrie în 1733 o piesă
 tragică despre destinul reginei Amalasunta, iarcând Imperiul Roman se destrăma biruit de
tumultul geto-dacilor-goţi.
George Coşbuc este poetul român ce-a păstrat în nemurire destinul tragic al reginei
ostrogoţilor, Amalasunta, fiică a barbarilor-daci liberi ce-au şters Imperiul Roman, sădind o
nouă lume. În poezia Reginei ostrogoţilor George Coşbuc ne indică istoria mascată a
strămoşilor noştri şi faţetele lumii romane ce nu-şi găseşte locul în tumultul goţilor-geţi şi al
regilor lor puternici şi vizionari. Posteritatea a onorat-o pe Regina Ostrogoţilor numind
Asteroidul 650 - Amalasonta. Regele Teodoric Cel Mare - tatăl a trei prinţese: Theodegota
(473), Ostrogota (493) şi Amalasunta (495), a zidit la Ravenna, capitala celui mai întins regat
gotic-geto-dac din lume, o strălucitoare istorie în mozaic ce luminează prezenţa geţilor arieni,
creştini ortodoxi, ce merită studiaţi în istoria geto-dacă.
Istoricul Desip foloseşte primul numele de goţi: Schiţii numiţi Goţi ucid pe împăratul
Decius, al cărui urmaş cumpără cu bani, pacea de la goţi. Claudiu Goticul,cel ce-i respingea
mereu pe goţi, îl lăuda în 274 pe Regalian, urmaş înrudit cu Decebal, împăratul armatei, urmat
timp de doi ani de soţia Driantila. Împăratul Constantin cel Mare, dac de origine, ia de la regii
goţi Aoric şi Araric 40.000 de goţi ca să susţină Imperiul Roman de Răsărit. Printre ei s-or fi
numărat şi cei ce străjuiesc în eternitate Arcul de Triumf din inima Romei. Dio Casius spunea
că Dacia Aureliană se învecina cu 12.000 de daci. Ermanaric, din neamul amalilor, a unit dacii
liberi cu cei din povincia romană Dacia, dar n-a întemeiat un alt regat. A murit cu 80 de ani
înainte de Teodoric cel Mare, regele ostrogot, ce a dat ordinul unic lui Casiodorus să scrie
istoria goţilor întregită de Mozaicul Bazilicii ariene din Ravenna.
George Coşbuc a suportat vitregiile vremii sale ca strălucit om de cultură român
semnalând posterităţii o tumultoasă dinastie gotică-getică a barbarilor.

Bibliografie:
1. Armin Olariu, Adevăruri ascunse, 2012;
2. Augustin Deac, Istoria adevărului istoric, Giurgiu, 2001;
3. Carlo Troia, Istorie getică sau gotică, 2013;
4. Dan Oltean, Regii dacilor şi războaiele cu romanii, Deva, 2012;
5. Miron Scorobete, Dacia Edenică, Cluj-Napoca, 2006;
6. Paul MacKendric, Pietrele dacilor vorbesc, Bucureşti, 1978;
7. Revista Dacia Magazin nr. 96-97.