-p e ete

aan a cama mt Lipă

aa Doza 20 en
mi n.

pene
BC
U

a
„et
IAS

N
I/
CE

,
NT

ic regi
RA

a
"7

*
e

A
A
LU
NI
VE
RS

nereeemcee
. e
ITY
LIB
RA
RY
$
Ei

RY
RA
Y LIB
SIT
ER
ZT)
A
NIV

CE SPUN |
CRONICARII STREINI
LU

DESPRE
RA
NT

TRĂDUCERI
CE

DE . A
N. ORGHIDAN.
I/

a“
AS
UI

TIPOGRAFIA ===
BC

i SE | Ă - | = „RAMURI

ai „No. 24—25 GRAIOVA, 1915. =—

26 .
4
 4 a Da
3 A pr

“a,
[e Si

ț
îs
P i| 255 | Pa

Y
Boa 6, |

AR
aa

4Eat pF

IBR
„CRONICARII STRENI. |,
YL
A
DESPRE SIT
ER

etan
cel Mare
.« ”

sc;
SIR

Cu:
NIV

IM
LU

TRADUCERI
De ”
RA

_ N. ORGHIDAN.
pe.
NT

să -
e e
s'a ”,
CE

Bu*
în | EBUIOTBCA.
I/

UNIVERSIT ĂŢII
AS

Cu...
me?
au
IAȘI. Se
UI

rea:
; Și -
TIPOGRAFIA =
BC

MI
fa „RAMURI*
CRAIOV
185659
B.C.U. - IASI
e
a a ai
 Y
AR
IBR
YL
PREFAȚA
Printre Moldoveni nu s'au găsit scriitori, cari
să scrie istoria glorioasei domnii a lui Ştefan cel
R SIT
Mare așa cum pe vremea aceea cărturari streini *
IVE

scriau istoria țărilor lor. Pentru aceasta se cerea o

cultură mai înaltă, iar în dloldova de atunci, ca și
mai în urmă, toată știința de carte redusă la
UN

scris și citi! eră represenlată numai prin călu-

gării de pela mănăstiri şi prin pisarii sau diecii
logofeției. Ne mângăiem și noi cu spusa lui Can-
L

temir, care de sigur la epoca lui Ştefan cel dare

RA

se gândeă mai ales, când zicea, că Românii nu

și-au scris istoria faptelor de seamă din trecut,
pentru-că țineau mai mult să le făpluiască decât
NT

să le scrie.
Totuși, s'a făcut și în privinfa aceasta ceea ce
CE

Sa putut. Incă de pe vremea lui Alexandru cel

Bun, Sau câți-va ani numai dela moartea lui, se
introdusese obiceiul de a se însemna pe scurt în
I/

mânăstirea domnească întâmplările mai însemnate

din viafa domnului și a țării, ca să nu rămâie tre-
AS

cutul întunecat în mintea urmașilor, <să se asea-

mene cu hiarele cele mute şi fără de minte». Așa
UI

au început a se scrie analele ţării în mânăsti-,

rea dela Bistrița, fundația lui Alexandru cel Bun
și Sau scris acolo pănă când evlaviosul nenot, în-
BC

temeietor harnic de sfinte lăcașuri, ridică altarul

 RY
mânăstirei Pulna, care avea să le întunece pentru
multă vreme pe toate celelalte. Aici se continuară
analele țării şi se scrise istoria lui Stefan cel Mare

RA
itate,
în aceleași fraze simple, de o naivă sincer
esoril or săi și în aceeaş limbă, so-
ca şi a predec

LIB
acum se repetă
cotită sfântă, a bisericei. Numai cât
mai des fraze ca aceasta: <Şi au biruit Şlefan
Voevod cu ajuiorul lui Dumnezeu şi al Domnului

ITY
nostru Isus Christos». |
După Ștefan cel Mare, după 'ce Putna' Încetă
de a mai fi mănăstire domnească, : luându-i alta

RS
locul, sarcina scrierii analelor- treci acolo. Târziu
"de tot, când vremurile. mai- liniștite îngăduiră
Mol-
înflo-
VE
dovenilor să se împărl ășască de cultura. mai
riloare a vecinilor, se ivi un boer mare de fară,
Ureche, care scrise istoria . Moldovei pe
NI

vornicul
limba vie a poporului, folosindu-se spre scopul acesta
de cărți streine și de <leatopisețul nostru cel mol-
LU

dovenesc» scris în limba slavonă. Boerii și toţi

iubitorii de fară şi de trecutul ei își copiau de aci
RA

înainte cronica lui Ureche și în vreme de odihnă

o citeau ca pe o scriptură. Cronicari de mai târziu
„au coimplectat apoi datele lui Ureche, până ce după
NT

trecere de mai bine de două veacuri Sa ajuns la

luminoasele expuneri ale învăfaților de azi, făcute
CE

după toate cerinţele ştiinței-moderne. Aşa s'a păs- -

trat amintirea lui Ştefan cel Mare în mijlocul celor
puțini ai săi. |.
I/

Cei mulți şi-au însemnat faptele lui adânc - în

inimi şi astăzi pentru -ei nu:i plai în. țara Moldo-
IAS

vei, unde să nu fi dat Ștefan o luptă, nu-i mânăs-

tire sau ruină, care să nu. fie dela el, Tot ce-i bun
și trainic. în cuprinsul străbunelor hotare, în închi-
U

puirea lor dela Ştefan Vodă se trage. O jumătate

BC

de veac după moartea lui, ne spune cronicarul po-

lon Sirikowski, Moldovenii ca și Muntenii îi cântau
 RY
“faptele în cântece însoțite de alăută. In Moldova
găsim astăzi numele lui până şi în cântece lirice

RA
„de dragoste. o
Dar faptele lui Ștefan cel Mare au avut un

LIB
răsunet puternic până departe de hotarele ţărei.
In Moldova lui poate eră pustiu și jale pe urma
grelelor răsboaie, streinătatea însă îl numea <“atlot»

ITY
și «scut» al creștinătăței la porțile ei. Nu e de
mirare aşa dar, dacă în cronicarii streini, mai ales
Doloni, unguri şi turci, se găsesc pagini întregi
închinate memoriei lui. Puternica personalitate a RS
marelui nostru voevod se desprinde din aceste
pagini, — cu
IVE
tot elementul lor pasional ușor de
înțeles — în adevărata ei strălucire. Pentru noi măr-
turiile acestea ale streinilor sunt cu atâta mai de
UN

preț, cu cât ele nu pot fi învinuite de exagerări

în bine datorite orgoliului național, de cari ar putea
fi acuzați scriitorii noștri. Streinii au avut cuvinte
să-l urască pe Ştefan, iar nu din iubire să-l laude.
AL

lată de ce paginile din învechitele cronici streine,

în cari se vorbește despre Ştefan cel Mare, în afară
TR

"de interesul lor special istoric, sunt un motiv

de
înălțare sufletească pentru orice Român.
N

Tâlmăcirea şi darea lor la lumină ni S'a părut

0 datorie mai ales în -aceste
CE

vremuri, când gân-

durile noastre ale tuturor se îndreaptă spre înstrăi-
nalul mormânt dela Putna mai cu nădejde ca
ori-
Când, 1).
I/

i E
AS
UI

Da III
1) Aceste traduceri au tormat subiectul unei lucrări în
se-
BC

minarul de Istoria Românilor de sub conducerea, d-lui

Profesor.
Dimitrie Onciul. Ele cuprind toate ştirile privitoare la Ştefan
cel Mare din cronicarii streini pănă la Ureche, :
 RY
RA
LIB
i
9

Y
I. CRONICARII POLONI

SIT
|

Pg IOAN DLUGOSZ
ER
]

j. N. 1414,-F1480.. „A fost. câtva timp secretarul

NIV

'archiepiscopului din Cracovia, mai. târziu îi ales

archiepiscop al Lembergului.. In diferite rânduri
a fost însărcinat cu -însemnate .misiuni diploma-
LU

tice. Dintre multele lui scrieri cea mai cunoscută |

şi -cea mai. însemnată este „Historia. Polonica“ 1),
Foloseşte isvoare polone şi ruse, pentru partea mai
A

nouă se adresează propriilor sale amintiri, fiind

TR

martor ocular al evenimentelor. Firul povestirii îl -

duce: până chiar în anul. morții sale, 1480. Pentru

N

- istoriă veche a (Noldovei şi mai ales pentru: prima

parte a domniei lui Ştefan e de sigur. cel mai în-
CE

semnat isvor, din câte avem la îndemână.

E a
I/

1460, — Din partea Polonilor „au fosttrimişi soli la

AS

împăratul Tătarilor, “Eczigeri, şi la voevoDdul Ştefan al

Moldovei, ca să-i trimeată ajutor regelui Cazimir, dacă
cumva va avea războiu cu Boemii (pag; 257).
UI

1455, — Principele Moldovei (Ţara-Românească) cu

numele Vlad fu prins de Matia, regele Ungariei, şi ţinut
BC

mai mulţi ani în închisoare pe motiv că s'ar fi unit cu.

——

"1. A fost utilizată ediţia din Lipsca, 1712,

 CRONICARII POLONI. LA

RY
ajutor împotriva -
sultanul şi în ascuns i-ar îi dat aceluia
|
Ungurilor.
le Radul ,indrep-

RA
Un alt frate al acestui Vlad, cu nume
“tându-se către sultanul Mahomed, se legă faţă de el ca
unui tribut primi în stă-.
feudal şi tributar şi în schimbul

LIB
Mold ovă de sus. lar Chilia cu cetate cu
pânirea sa zisa
apărată prin natură, po:
iot, aşezată pe malul Dunării,
Greci Lycostomos, pe cate
siţie şi întărituri, numită de

ITY
cu uşuri nţă, după ce alungă pe Un-
Radul o ocupase
n, palat inul Moldovei,
guri, o ţineă pentru Turci. Ştefa
ă (Dold ova din aşa mate a-
temându-se să nu fie jeiuit
propiere, să învoise să plăte ască RS
tribut
regelu
anual
i şi al
sultanului,
regatului
cu toate .că eră vasal şi feudal al
VE
acest pas prin scrisori.
(polon). Şi nu îu împedecat dela
| |
şi soli de Cazimir.
al Moldovei înțelegând gân-
NI

Atunci înşă însuş Ştefan

tarea
durile cetăţenilor din Chiliay căii înclinâu spre ascul
l.
-Ca-
LU

şi supunerea lui, Cazimi r, primi nd dela pome nitu

ri: trebu incio ase către cetăţe nii Chilie i şi în-
zimir scriso
cetăţii » sosi în 8 zile
țelegându-se cu âi-ăsupiă predărei
RA

nd cu
sub zidurile”ei cu o puternică oaste” Şid6schizâ
enilo i "O poart ă, -dar aşa ca să nu pară că e
voia cetăţ
ul de noapte.
în îhiez
oraş Pe
NT

irădarela mijloc, ocupă

unul dintre cei doi căpitani ai cetăţii, cari invitaţi din
îl prinse,
întâmplare la o nuntă se chefuisă mai mult,
CE

at de
iar al doilea, deşi scăpase în. cetate, totuş îndemn
ar îi căzut cetatea, în-
frica morţii, ce-l ameninţă, dacă
ea de viaţă şi de nădejde a vre-uno r
I/

demnat şi de dragost
tui .
daruri, trecă cetatea în puterea_lui Ştefan. Impăra
IAS

Turcilor turbă de ură şi de mânie la auzul acestor "veşti

“Şi sufletul lui plin. de mânie îl mâi 'aprindeăşi Raoul
prin stăruinţele” şi îndemnurile lui de a grăbi să Tăsbune
ă
periidia lui Ştefan, care nici când na îost “cu credinţ
U

suitanului, ci: sub_cuvânt, că plăteşte tribut, slujeă. regelui

BC

Şi
polon şi din sfatul şi porunca aceluia ocupase Chilia.
l dete porunc ă să se pregăte ască oastea îra-
aşa sultanu
3
 IOAN DLUGOSZ

RY
potriva Moldovei, iar Ştefan adunându- și lama
arme pe toți
a pe rrmrt

RA
ai săi, atât pe oşteni cat şi pe țărani—aşa. că numai fe-
cr ae
meile” şi copii “mai fămaseră pe acasă, porni împotriva
lui, pregăiit să moară cu'toţi ai săi sau să învingă. Im-

LIB
păratul Turcilor, care țineă la el pe solul lui Ştefan tri-
.MiS_€cu_tribut, cu daruri şi cu vorbe de desvinovăţire
pentru luarea “Chiliei, temându-se de puterea regelui po-

ITY
lon şi socotind, că e primejoios să se bată cu unul, care
e sata să moară, slobozi pe solul lui Şteian, încărcân-
du-l cu mare cinste şi primi cuvintele de desvinovăţire.
S
1457 (py.416. Lupta dela Baia).—Luptânou-se trei
ER
bărbaţi câţiva ani pentru voevodatul Moldovei, anume:
Şteian, Petru şi Berenodei, cari toţi trei susțineau, că se
trag din viţa principilor (Moldovei, chiar dela Alexandru
NIV

(cel Bun), Ştefan, care se deosebea _prin şiretenie, neas-

tâmpăr, isteţime şi indemânare, înlăturând pe ceilalți doi,
cu uşurinţă puse mâna pe “domnie la Români. -Prin as-
LU

_primea şi dreptatea sa, nelăsând nici o crimă nepedep-

sită, îi făcu pe aceştia plecaţi şi ascultători întru toate
RA

de poruncile lui. Şi nu numai pe ostaşi şi pe boeri, c

chiar şi pe țărani îi strânse la arme, învățând pe fiecine
să-şi“apere patria. Dacă află, că vre-un ţăran n'avea să-
NT

geţi, arc sau sabie, sau că a pornit la luptă fără pinteni,

îi tăiă capul fără nici o milă. Chiar şi Cazimir, regele
CE

Poloniei, îl puse pe acesta în fruntea Moldovenilor, ne-

băgând în seamă pe ceilalţi 0oi, pe Petru şi pe Be-
rendei, cari cum am spus mai sus, se reiugiaseră la ei
I/

Şi-i făgăduiau câte toate, dacă regele îi va pune pe ei

în scaunul Moldovei.
AS

| Matia, regele Ungariei, care primise la sine pe De-

rendei, plecat din Polonia, şi care făgăduise acestuia că'l
UI

va reaşeză în scaunul Moldovei, neputând suieri să fie,

părăsit şi disprețuit de Ştefan, care stăruia în supunerea
BC

“lui către Cazimir, adunându-şi o armată puternică şi luând

şi pe Berendei cu sine, cu gândul să'l aşeze în scaunul
Moldovei şi să răpească dreptul regelui şi al regatului
9
 CRONICARII POLONI

Y
polon asupra stăpânirei Moldovei, pe la mijlocul lunei |

AR
lui' Octombre ieși din Ungaria. Incredințând conducerea
şi grija armatei lui loan Giscra de Brandis, Boemul, nă-

IBR
văleşte în Moldovaş3) trecând munţii şi pădurile, cari de
popor sânt numite P onini, ajunge la „Châtrusz“ (Trotuş)
pe care-l prădă şi-l arse.

YL
Merse apoi mai departe pe lângă munţi şi ajunse
pâră la Bacău, târgul Roman şi apoi la Nyemiecz (Neamţ).
Pe acestea şi toate orăşelele din vecinătatea lor, toată

SIT
țara locuită şi bogată, o pustii cu sabie, foc şi omor,
ne-uitându-se la nimic, nici la vârstă, nici la stare şi nici
la sex. Şi cu toate că Ştefan Voevod îi eşise în cale cu
ER
: oastea sa la acei Chortrusz, temându-se totuşi de pute-
rea lui (căci regele Matia aveă ca la 40.000 de oameni în
NIV

armata sa) şi temânou- -se şi de: necredința oamenilor'din

cauza tiraniei lui, căci omorâse aproape pe toți fruntaşii, .
nu cuteză să se lase în luptă deschisă, cil hărţui mereu
LU

din locuri ascunse şi pline de curse timp 0e vre-o 40:

de zile şi'! împiedecă De-a jefui mai Departe. lar după ce
regele Matia „Pannonicul“ ajunse la orăşelul Baia, şi
RA

după ce întări orăşelul cu valuri de pământ, cu gropi şi

cu care (căci se temeă 9e năvălirea duşmanilor), Ştefan
NT

Voevod, care'şi aşezase armata între 2 râuri, Moloova

şi „Samusch“ socotind, că a sosit timpul, când cu
puţini să poată bate pe cei mulţi, lăsându'şi caii şi sar-
CE

cinile în tabără sosi cu pedestraşi uşori la Baia. Şi tri-

mițând mai înainte oameni, cari să dea foc oraşului Vin
câteva părţi, după ce isbucniră flăcările se aruncă asupra
I/

Ungurilor în seara zilei de 15 Decembrie. Şi a ţinut luptă

AS

schimbăcioasă până la revărsatul zorilor, căzând mulţi

din Unguri ucişi, mulţi pârjoliţi de flăcări. Matia, ca să
UI

nu cază viu în mâna. Moldovenilor, fi scos din focul

“luptei pe targă, rănit în 3 locuri, dar nu de moarte.
-. Partea mai mare a armatei ajungând în munţi şi gă-
BC

". sind drumul închis cu arbori prăvăliţi, după ce îşi arse

carele şi alte bagaje şi după ce înaropă în pământ 500
10
 IOAN DLUGOSZ

RY
de tunuri, ca să nu pună mâna (Moldovenii pe ele, scăpă
_cu fuga. Şi dacă regele Ungariei n'a fost prins sau omo-

RA
rât, aceasta se datoreşte binefacerei unui Român, căruia
Ştefan Voevod descoperino înşelăciunea, îi tăiă capul. Se

LIB
spune, că 10.009 de Unguri au fost ucişi în acea luptă
şi câteva steaguri au fost luate şi aduse de soli 0e-ai
lui Ştefan ca semn %e biruinţă regelui Cazimir al Polo-

ITY
niei, — care petreceă în Vilna. lar Ştefan şi armata sa
dobândi pradă mare, corturi, care şi tunuri. Au scăpat.
însă împreună cu regele aproape toţi baronii Ungariei,
RS
“anume: loan Lanthsloer, episcopul din Cinci Biserici,
(Mihail Ossak de Gruth, palatinul regatului ungar, lob
de Gara, Ladislas de Canischa, Ludovicus de Valkew,
IVE

Andreas Cuper, loan Giskra de Brandisz, Hardulath şi

alţi mulţi. Numai loan de Daroch, voevodul Transilva-
UN

niei, dintre cei mai mari a fost omorât, împreună cu toţi

„oamenii săi, cari, se crede, că au fost ca la 4000.
Intorcându-se în Ungaria, Matia se împăcă cu guber-
AL

natorul Henrik Diak, iar pe ostaşi şi pe cetăţenii tran-

silvăneni îi încărcă cu o dare de 400.000 de îlorini, pe cari
aceştia au fost siliţi să-i dea în aur curat, pentru-că s'au
TR

'rupt de el şi s'au alăturat la comitele loan. Cu aceşti

bani începu să'şi pregătească o nouă oaste, .cu oameni
N

străini, în care oaste nu se îndemnau să se înşire Po-

CE

“lonii de teamă că aveă de gând să năvălească asupra

regatului Poloniei sau asupra feodalilor ei, adică asupra
(Moldovei; căci credeau cu toţii, că se grăbeşte să'şi
I/

şteargă ruşinea. Din causa aceasta Ştefan Voevod se

rugă de regele Cazimir al Poloniei prin soli deşi şi
IAS

prin scrisori“.
1468 (pg. 430,1).— „Debeslau Bischowschi, castelanul
de Belz şi Stanislau de Thaczin, fiul castelanului din
U

Cracovia, au fost trimeşi în (Moldova, ca să-i dea de ştire

BC

“lui Ştefan, voevodul moldovean, să fie cu inima Împă-

cată, că va primi ajutor Odin partea regelui Cazimir, în
orice nevoe, împotriva regelui Matia şi împotriva ori-cărui
11
 o CRONICARII POLONI,

R Y
duşman şi să-i spună ziua şi locul pentru depunerea „oma-
giului“.

RA
1458 (pg. 431).— „Regele (Matia al Ungariei suierind
o foarte mare înfrângere din partea lui Ştefan, în ţara

LIB
- Moldovei, pe care voise s'o tragă 0e sub stăpânirea re-
gelui Cazimir şi să încerce.a şi-o supune sie-şi, scăpă
cu fuga în regatul său, fără să'şi fi împlinit planurile sale.

ITY
Are de gând însă să dreagă această înfrângere printr'un
nou răsboi.“
1469 (ns. 438).— Cazimir îîmpreună cu soţia sa, Eli-
RS
saveta plecă la Cracovia în 29 a. c. lanuarie. Acolo ră-
- mâne 40 de zile să primească omagiul şi jurământul
de fidelitate din partea lui Ştefan, voevooul Moioovei.
IVE

care il făgăduise prin mai mulţi soli şi scrisori.

„Dar acestă chiemat prin soli de frunte ca loan Mus-
UN

"“silo, palatinul Podoiiei şi Spitko de Iaroslav, subcame-

rariul Przemisliei, cari fură trimeşi la el, să vină, amână
venirea din o mulţime de pricini şi. mai ales 0e teamă,
ca nu cumva ieşind din ţară să i- o ocupe Turcii, Ungurii
AL

sau Muntenii.. Ca motiv a adus invasia Oușmanilor, în

realitate însă se temeă de prinsoare, aceasta în urma
TR

incunoștiințărei unuia Ointre sfetnicii regelui. Totuşi, ca

să nu'l supere pe Cazimir depuşe omagiul şi jurământul
N

de credinţă în îaţa amintiţilor soli, Mussilo şi Spitko,

CE

legându-se prin jurământ, ca atunci când se va află re-

„gele în Camenița, Colomea sau în Sneatin, numai să fie
vestit cu 2 luni înainte, are să presteze omagiul şi în
I/

mod solemn şi public“.

1469 (pg. 445..Năvălirea lui Ştetan în Ar-
AS

deal).—„Ştefan Voevodul Moldovei, căutând în tot chi-

pulsă răsbune nedreptatea suferită, năvăli în Transilvania
UI

numai cu 1800 călăreţi,

pe când regele Matia se aflăîn
Wartislavia şi jeiuino'o cu foc şi omor în repezeală, întoc-
BC

mai ca o furtună, săvârşi mai multe cruzimi şi se întoarse

încărcat de pradă. Tot atunci trimeţâno. scrisori şi daruri
la Petru, ca din partea boerilor Moldovei, să vină şi să ia
12
 IOAN DLUGOSZ. | |

RY
domnia, prinse %e viu pe numitul Său rival de domnie,
| care omorâse pe tatăl său şi pe cara regela Matia al

RA
Ungariei îl favoriză împotriva lui Ştefan, ŞI aducându-i la
sine îi tăiă capul“.
„i 1759 (pg.

LIB
450, Năvălirea Tătarilor în [iol=

ÎN
do Tătari îndreptându-se spre (Moldova fură
alungaţi de (Moldoveni, ajutaţi fiind aceştia şi de greutatea
locurilor. In ciocnirea a treia însă învingători fiind Tătarii

ITY
omorâră mulţi oameni. Pierdură însă pe fiul împăratului
Manyak, prins de viu de Moldoveni. (Nanvak credea, că cu
RS
trecerea zilelor va puteă mai uşor să-şi răscumpere fiul.
Trimeţând 100 soli la Şteian, voevodul Moldovei, îl vesti
cu îngâmiare, că dacă nu-i redă fiului său libertatea, sau .
IVE

dacă are vre-un gând rău asupra lui, are să- |] pedepsească
aspru. Însă Ştefan, bărbat cu un suflet mare (ingentis a- .
nimi vir) mâniat de acea solie, care pe altul poate l-ar
UN

îi îngrozit, nesocotină amenințările lui Manvak, tăiă pe

fiu! aceluia în 4 bucăţi în faţa solilor, —pe soli îi trase
în ţepi, afară de unul, pe Care cu nasul tăiat îl trimese
AL

la (Manvak să-i cea de veste. Aşa răsbuna Ştetan um-

prele morţilor săi“, |
TR

470 (po. 458).— „Regele Cazimir al Poloniei petre-

cană 11 săptămâni în Ceţatea nouă, în ziua de Vineri 13
N

lulie, piecă de aici şi se iînoreptă spre Rusia.trecând prin

Tharnow, Pilzno, Robezicze,
CE

Przemis! şi aiungând_după 9
Săptămâni la Leopol având cu sine aproape 3000 de soldaţi,
zăbovi acolo pănă la 22 Februarie. UN „aşteptă În zadar, pe
Ştefan, voevodul (Noldovei, care se legase. să: i presteze o-
I/

o-
magiu în ziua de 13 August îîn cetatea regească Camenița. “
AS

Intrebat de mai mulţi soli, între cari şi loan, palatinul Podo-

-liei, răspunse, că fiind în răsboi cu vecinul său Raoul, vo-
UI

evodul Besarabiei . (Ţărei Româneşti), nu poate veni»

adăugând, că şi-ar atrage asupra sa şi asupra ţărei sale
O mare primejdie dacă ar plecă, de oare-ce ameninţă a
BC

isbucni un răsboi crâncen, care nu ţine seamă de pace

Sau de armistițiu, Regele Cazimir, cu toate că vedeă, că
13
 CRONICARII POLONI

RY
totuşi, că
spune lucruri vrednice de crezut, îşi închipui
văţiril e acestea pornes c din vicleni e şi socotea,
desvino
ui, nici

RA
că Ştefan nu e credincios nici unuia, nici Ungurul
lui). Se grăbi deci să scoată
Turcului şi nici lui (Polonu
cu ori-ce preţ, vestind u-l că alt-cum îl va
omagiul

LIB
trimise pe
socoti de duşman şi nu de feudal. Ştefan
pe Stanciu l şi: pe „luszko
solii de mai nainte, anume
şi printr'o
Pusthelnic“, cari şi veniră la Cetatea nouă

Y
sfetnicii săi,
vorbire plecată înduplecară pe rege şi pe

SIT
prin aceşti
cari erau înfuriaţi de viclenia aceluia. Tot
Ştefan şi scrisoa re nouă, întărită cu
soli mai trimise
jurământ,
pecetea boerilor săi, în care se legă cu R
al anului următo r va depune
că în ziua de 1 Mai
VE
Cazirnir , ori-ce greutat e s'ar ivi, cerând
omagiul regelui
dată, ca regele să pună capăt răsboiu lui dintre el
tot-deo
gră-
i şi Radu prin pace sau printr'un armistițiu. Regele
NI

alte afaceri ale regatul ui, primi îă-

bindu-se să deslege
LU

a întărită printr'o nouă scrisoa re cu condiţi a să-l

găduial
vestească cu 7 luni înainte, âtunci când va îi să depună
omagiul. Trimise tot-de-odată şi soli, cari să închee pace
RA

între el şi Basarab, temânou-se ca nu cumva Basarab

“. .
să năvălească fără veste asupra lui cu ajutor turcesc
iui lui Ştefa n ct
NT

1414. (pg. 508, Despr e răsbo

Radul).— „Sâmbătă după Bobotează veniră ia Cazimir,
- regele . Poloniei, în orăşelul Visliţa, solii fruntaşi ai
CE

“lui Ştefan, voevodul (Moldovei, Ştefan Turculeţ, şi al-

ţii, prin cari Ştefan trimeteă vestecăa,pe voevodul Be- -
ssarabiei, Radul, duşmanul său, care aveă ajutoare turceşti,
I/

/a alungat şi că i-a luat soţia şi 2 fete şi toată averea

IAS

din cetatea Dobroviţa (Dâmboviţa, Bucureşti), unde se

refugiase Radul, şi de unde îugise pe ascuns şi căa pus
stăpânire pe cea mai mare parte din moşiile aceluia.
Pentru adeverireatacestor spuse trimise lui Cazimir în
U

16 lanuarie 20 de steaguri luate dela duşman. Dar 3 zile

BC

în urmă veni peste această veste atât de înveselitoare

o altă solie, care încunoştiință pe regele Cazimir, că Ra-
14 :
 IOAN DLUGOSZ

Y
dul, voevodul Bessarabiei a redobândit cu ajutor
turcesc

AR
Dessarabia, şi că pe pârcălabii aşezaţi de Ştefan
i-a
omorât, şi că a pustiit mare parte din holdele Moldove
i

IBR
şi se rugă să trimeaţă regele în ajutorul lui Ştefan
oastea
polonă. Şi ast-iel regele trimese îndată la cererea aceluia
oastea Podoliei sub conducerea lui (Mihail Buczaczki,

L
căpitanul Sniatinului, şi trimise şi alți 2 soli, pe
Do-
beslau Biszowski, castelanul de Belz şi pe Egidius
Su-

ITY
hodelski, cari să impace pe cei 2 voevozi, făcându
-le
dreptate, sau să-i facă cel puţin să întrerupă răsboiul
, .
ca cu atât mai uşor să poată ajuta Ştefan, voevodulMol-
S
dovei, pe Cazimir împotriva Ungurilor. Dar aceştia găsino
ER
pe Ştefan la curtea Qin Vaslui şi. arătându-i hotărârile
regelui, Cări liii i-au fost spre bucurie, au înțeles; că el
mar
NIV

de e
gând să îacă pacei cu Radul.Şi aceasta nu pen-
- +ru-că n'ar vrea să primească o învoială dreaptă, ci pen-
tru-că Radul, dând toate cetăţile sale Turcilor şi atârnâno
LU

de voia şi de placul. lor, nu puteă sau nu cuteză să

facă
„nimic de capul lui, fiind sub stăpânire streină.
Ştefan
Vodă cu toată oastea sa, cu soţia, cu fiul şi cu fica
sa,.
RA

stând la curtea din Vaslui, care. nu era apărat nici dela

natură şi nici prin întărituri, vegheă cu puternică împo-
trivire să nu năvălească Turcii cu Radul în țara sa. lar ve:
NT

soţia şi Pg fica lui Radu le ţineă în prinsoare la Suceava

“.
1476 (pa. 56).— „Impăratul Turcilor, Mahomed, după .
CE

ce a ocupat cetăţile şi întăriturile din Bessarabia şi Mon-

tania“, şi i le-a lăsat lui Radul, se făcăi aşa de trutaş,
încât trimise soli la Ştefan al Moldovei să'i spună,
I/

că,
dacă nu-i dă Cetatea Albă şi .Chilia şi nu-i plăteşte
tri-
AS

but, drept duşman îl socotaşte, Şi să ştie, că va veni

Cât mai curând şi va lua acele locuri cu putere, fără
Voia lui.“ pe
UI

1415 (pg. h25), Lupta dela Podul Inalt sau

Rahova.-—, Marţi în_17 Ianuarie Ştetan, voevodul Mol-:
BC

dovei, înfrânse întrun mare măcel oastea de 120.000 de

Oameni a lui Mahomed, căruia îi daseră şi Muntenii
” 15
 CRONICARII POLONI

7
RY
luptă
ajutor, după ce le supuse ţara. A 0at Ştefan această
ecz şi râul Bârlad, cu oastea sa
lângă mocirla Rakowy

RA
şi cu 5000 de Săcui, a căror țară rupând- o din regatul
Ungariei şi-o supusese sie-şi. Dar învingerea a costat.
aflau
şi pe ai săi; căci toate şirurile dinainte, în cari se

LIB
şi Săcui, îură zărobite de Turci şi ameninţ ă o mare pri-
mejodie, până când Ştefan se aruncă el însuşi în mijlo-
cul Turcilor nebuni de bucuria învingerei şi cu puterea

ITY
a lui Dumnezeu nimici cetele turceşti, având
minunată
_vr'o 40. 000
abia n... de luptători, dintre cari | cea mai mare
ee em m m m m a ee ma
o . T
parte eerau țărani.
Nu sia “ingavitâ t Ştefan în urma RS
acestei biruinţe, ci
poruncă în
a postit 40 zile cu apă şi cu pâine. Şi a 0at
VE
jara întreagă să nu cuteze cineva sâ- i atribue lui acea.
biruință ci numai lui Dumnezeu, cu toate că ştiau toţi,
că învingzrea Odin ziua aceea numai lui se datoreşte.
NI

Toată oastea lui s'a _îmbogăţit din prada luată dela

LU

Turci: aur,r. argint, _purpură, câi şi scule“scumpe. Cetățile

cari i trecuseră “dela el lâ Tiirci, îi fură în-
_„Bessarabisi?
napoiate toate. Pe_ma mai mulţi ţărani îi făcu boeri. Foarte
RA

puţini Turci au putut scăpă cu fuga. Pâtitrucă, cei cari

3 luară la fugă, şi se îndreptară spie Dunăre fură tăiaţi
de Moldoveni, cari aveau cai mai buni, sau fură luaţi de
NT

valuri şi înecaţi. Pe caii Turcilorşi chiar: pe Turci îi

Chinuiă foamea, pentrucă Ştefan Voevod dete flăcărilor
CE

toată partea Moldovei pe unde aveau să treacă Turcii. Şi

această împrejurare a fost hotărâtoare pentru biruinţă.
Pe prinşii Turci, aproape pe toţi, afară doar de cei mai
I/

de frunte, îi îniipse în țeapă. Leşurile celor ucişi le

IAS

arse, — se mai vă şi acum câteva grămezi 0e oase,

mărturia de veci a unei biruinţe aşa de însemnate.
Patru căpetenii de ale Turcilor, 36 de. steaguri şi alte
Pre

- lucruri scumpe le trimese. Ştefan Voevod prin boerii

U

mai de frunte ai domniei. sale regelui Cazimir în Litva-

BC

_nia, cu rugămintea să nu-l păăsească şi să nu-l lase

1 . primejbdiilor pe un supus atât 0e credincios, pe un atlet
15 i
“IOAN DLUGOSZ

RY
atât de viteaz, ci să-l ajute cu oamenii lui, cu armele

RA
şi banii lui şi cu alte mijloace de răsboi împotriva îm- -
păratului turcesc, care încercă în toi chipul să răzbune
; nenorocirea alor săi. Şi să facă bunătate să se apropie

LIB
în părţile Rusiei, ca să primească omagiul, pe care până
acum a tot amânat să-l depună. Cazimir, regele Poloniei, :
bucuros de această veste atât de plăcută şi aşa de no-

Y
rocoasă pentru el, regatul său şi pentru creştinătatea în-

SIT
treagă, făcu rugăciuni de muițumită şi aduse şi jertfe către
Dumnezeul cel prea puternic şi miloştiv, punându- se la
îndemâna lui Ştefan şi făgăduindu- i că-l va ajuta din'toate
ER
puterile în planurile lui. Şi nu păcătuiă prin această ho-
tărâre pentrucă văzu, că puternicul duşman, de curând
IV

apărut, de care se îngrozeă întreg pământul, a fost stri-

vit de puterea nebăgată în seamă a lui Ştefan Voevod.
UN

In culmea: îngâmiărei se hotărise să subjuge pe toți

regii vecini şi dăduse ordin comandanților armatei aşa
de straşnic bătute, ca supunând Moldova şi irimeţând
AL

'pe Şteian în robie, 'să ierneze la Camenița în Podolia.

In primăvară să treacă apoi în Ungaria unde eră să se
TR

“unească cu o a doua armată, în fruntea căreia se aflăel.

Şteian trimise şi papei ! Sixt IV. câţi-va prinşi şi câteva
steaguri luate > dela” Duişiman, cicerând ajutorul Inalt. Prea
N

Sfinţiei "Sale pentru înăbuşirea îuriei ce le-au rămas Tur-

CE

cilor. Asemenea trimise Ştefan şi Tui _Matia, _regele Un-"

gariei astiel de daruri, ca să căştige ajutorul lui. Dar
acesta trăgând pe partea sa toată măreţia acestui triumf |
I/

și atribuindu-şi-l şie-şi, scrise papei şi împăratului, scrise :

AS

şi celorlalţi regi şi principi ai pământului cu îrbfaşă mân-

drie, că a strivit o puternică "oştire a Turcilor cu arinata
sa, al cărui comandant este Ştefan.
UI

Şi a făcut aceasta din obișnuita şi neobrăzata lui 0e-

„Şertăciune, cu' gândul să căştige pentru sine meritele
BC

altora,. când toată lumea ştie, atât în Polonia, cât şi în -

Ungaria, că acelaş Ştefan al Moldovei,. pe'care Matia îl
numeşte comandant al armatelor sale, cu puţin mai în-
o
Rei
. - 17
 CRONICARII POLONI

Y
AR
ainte a snopit vre-o 6000 de Unguri, cari din porunca
regelui Matia pustiau Moldova, conducătorul lor Mager-
balasch abia scăpând cu fuga. . |

IBR
„Nici nu se mulțumi Ştefan al Moldovei numai cu a-
ceste solii pe la prieteni, ci trimise o solie însemnată cu

YL
daruri mari chiar şi la cel mai vajnic duşman al său, la
Mohamed împăratul Turcilor. Se plânse. că nişte tâlhari,
nişte isgoniţi şi surghiuniţi (Oin imperiul turcesc) fără ştirea

SIT
sultanului au năvălit asupra sa cu mare vrăjmăşie, pri-
cinuindu-i pagube mari şi că el cu ajutorul lui D-zeu,
care totdeauna cauza cea dreaptă o ajută, a nimicit acea
ER
ceată de hoţi şi de surghiuniţi şi cereă, ca pe cei cari
au mai rămas din aceşti tâlhari, dacă cumva se vor fi
NIV

refugiat prin părţile sultanului, să-i dea pe mâna lui, ca

să-i pedepsească cu aceleaş meritate pedepse, ca şi pe .
ceilalţi.
LU

Mai mult supărat decât îmblânzit de o asttel:de so-

lie, sultanul, călcând dreptul ginţilor, aruncă “pentru
câtva timp pe soli la închisoare; apoi despoindu-i de tot
RA

ce aveau, îi trimise acasă, în Moldova, pe jos şi aproape

goi. |
Acelaş Ştefan Voevod înştiinţat prin aceşti soli de
NT

mânia şi de oștile mari, pe cari le adună sultanul

să le -
trimeată pe mare şi pe uscat împotriva sa, în fruntea
CE

cărora se spuneă, că va îi însuşi sultanul, aşteptă neîn-

îricoşat, încrezut în ajutorul lui Dumnezeu. O_bărbat mi-
- nunat,_cu nimic mai pe jos. decât comandanții eroici,
I/

de cari atâta ne mirăm! In zilele noastre. câştigă el, cel

dintâi între principii lumei, o strălucită biruinţă
AS

asupra
“Turcilor. După a mea părere, el este cel mai vrednic să |
i se încredinţeze conducerea şi stăpânirea lumei şi mai
UI

ales cinstea de comandant împotriva Turcilor,

cu sfatul,
înţelegerea şi hotărirea tuturor creştinilor,
de vreme ce,
BC

ceilalţi regi
. şi principi catolici îşi petrec. timpul numai
în trânvăvii sau în răsboae civile“.
-

18.
 IOAN DLUGOSZ

Y
După lupta dela Rahova, Ştefan cere mereu a-

AR
jutor dela Cazimir împotriva Turcilor, cari fac mari
“ pregătiri să năvălească în Moldova. -

IBR
lată ce scrie Dlugosz (pg. 531): . |
„Ştefan, Voevoodul Moldovei, urmărind cu un zel foarte
Viu toate mişcările lui Mahomed împotriva sa şi aflând

YL
prin spioni, că Turcul e la Adrianopol şi că îşi adună
acolo toate puterile lui, prin multe şi Oiferite solii se
adresă regelui Cazimir, care eră în Litvania şi arătân-

SIT
du-i mărimea primejdiei ce-l ameninţă, ceru dela rege şi
-dela soldaţii aceluia să-i vină cât mai repede în ajutor.
ER
„Cu aceleaş rugări, se. „adresă şi baronilor Rusiei prin soli
şi scrisori multe. Tot ce cereă eră ca regele să trimeată
2000 de pedestraşi pentru apărarea Cetăţii Albe şi a Chi-
NIV

” liei, şi să poruncească „Rusiei să fie gata de luptă şi

să-şi aşeze tabăra lângă Camenița. Regele cu restul
armatei polone să urmeze numai decât, deasemenea gata
LU

„de luptă. Că el acest plan şi-a făcut: să nu se lase nici

de cum la luptă deschisă cu un duşman aşa de puternic
şi aşa de numeros, ci retrăgându-se puţin câte puţin
RA

până la Camenița, să înconjoare pe duşman şi să-l prin- -

dă la mijloc. Cereă în sfârşit dela rege, ca în caz 9e
NT

nevoe. să i se permită lui şi oamenilor săi să treacă: “

fără piedecă la Camenița.
CE

_Cu toate că boerii Litvaniei îl îndemnau stărui-

tor pe rege, casă pornească_cu _oastea_. din Polonia,
Litvania şi din toate ţările cât mai repede împotriva Tur-
I/

cilor, zicând, că e mai bine să lupte împotriva lor a-

Cum pentru vetrele Moldovenilor decât mai târziu pen-
AS

tru ale Litvanilor şi că pentru asta făgăduesc tot ajutorul

„lor, totuş regele Cazimir crezându-se atras 0e Ştefan
UI

întru răşboi mai mult închipuit decât adevărăt; părzând

în zadar cel măi bun timp prin zăbăvă şi nelucrare în
Litvania, plecă de aci cam pe la Rusalii şi petrecând
BC

ziua Sit. Sacrament (a 2-a Joi după Rusalii) în Groono,

trecândprin „Brzezesczve“ sosi în Lublin. Aci, “d
 CRONICARII POLONI

Y
AR
"zile 'de-arândul îu rugat şi îndemnat de către toţi sfet-
nicii Poloniei să nu părăsească pe Ştefan Voevodul, pe
un principe şi un atlet atât de mare şi de strălucit al

IBR
regatului său, ci ădunându-şi toate pputerile săle”să meargă .
în ajutorul nu atât al aceluia cât al Creștinătăţei în-
tregi; şi aceasța o va face într un Singur răsboi atât cu

YL
Turcii cât şi cu Tătarii spre veşnica sărbătorire a nu-
melui său; totuş regele Cazimir amintind, că e lipsit şi
de bani şi de oameni şi crezând, că acel răsboi prea

SIT
repsde pornit se va sfârşi cu o înfrângere fără folos, |
aduse lucrurile acolo încât sfetnicii cei dintâi anume:
ER
Derslau de Rythwian, palatinul Cracoviei şi loan de
Rythwian, castelan al Sandomirului şi în acelaş timp .
mareşal al regatului Poloniei, (căci acesta împotriva tra-
NIV

diţiunei şi a obiceiuriior vrednice de laudă ale Regatu- |

lui, primi amândouă âceste îuncţiuni în vreme ce alţii |
duceau dorul) şi alţi mulţi prin 'mustrări usturătoare îi
U

imputau, că mai întâi sub stăpânirea tatălui său, apoi a

iratelui său, apoi sub nesăbuita sa domnie, nobilul regat
AL

“al Poloniei, întemeiat cu fală de Cazimir al II-lea, a a-.

juns“la cea mai mare decădere şi ruină. Şi în scurtă
TR

vreme are să-l aducă în o stare şi mai de plâns, la decă-

dere şi mai mare, dacă nu se va scutură din amorţirea lui
N

şi dacă nu-şi va îndreptă obiceiurile domniei... că văzân-

du-se ameninţat de răsboaie la răsărit şi apus, la mia-
CE

ză zi şi miază noapte, se arată mic la suilet şi trândav.

Dacă nu-şi schimbă planurile sau dacă nu lasă pe
altul în locu-i, va pieri cât mai în grabă, chiar fără ve-
I/

.nirea vre-unui duşman din afară, prin trândăvia şi îelul

IAS

nenorocit al domniei lui.

Aceste mustrări, deşi erau făcute pe întrecute de unii
sfetnici, totuş nu-l turburau ps. regele Cazimir în apu-
U

căturile lui şi nu-l îndemnau la gânduri mai bune. Faţă

de o primejdie aşa de mare se țină atunci o mică şi
BC

lâncedă sfătuire şi Marcziszius, stegarui Wroczimonicze- i,

subdapiferul Cracoviei, ştiuior de limba turcă, pe care o
20
 „IOAN DLUGOSZ

Y
învățase ca efeb, prins fiind în: nenorocita luptă dată de

AR
Vladislav, regele Ungariei. şi al Poloniei, fu trimis la Sul-
tan Oin partea lui Cazimir, să'l roage şi să-i atragă luarea

IBR
aminte să nu copleşeasc.cu ă răsboi ţara Moldovei, care
este o însemnată parte din regatul Poloniei şi să nu'l
silească pe Cazimir să prindă armele în potriva lui.

YL
Pentru că deşi până acum a fost rugat şi îndemnat de
mulţi principi catolici să pornească cu răsboiu în contra
lui, el totuşi n'a făcut-o. Ştefan al ' Moldovei este sub

SIT
Scutul şi. puterea sa. Şi dacă a greşit cu ceva în faţa
Sultanului, i-l predă ca să-şi: facă cuvenita dreptate:
Să depună însă, -armele şi mulțumindu-se cu chema-
ER
rea înaintea judecăţei să nu facă neplăceri prietenului
său şi să spună ziua şi timpul, în care să se întâlnească
IV

sfetnicii comuni, să pună capăt neînţelegerii pe cale .

paşnică mai bine, decât printr'un răsboi sângeros, ne-
UN

orept şi nesigur. -

La 20 Iunie.CCazimir _primeşte vestea, că Turcii

AL

„au ocupat Catia şi cetăţile de prin împrejurimi şi

că pe toţi” prisonierii, chiar şi pe hanul tătăresc,
TR

Mengligeren, care din întâmplare se află acolo, îm-

preună cu 2 fraţi ai săi, i-au trimes la Constaniti-
nopol. Continuă apoi Dlugosz (pg. 533 și
N

următ.)
„Câţi-va soli şi spioni de ai lui Ştefan Voevod pre-
CE

Cum şi toți negustorii Moldovei, găsiţi la Caiia, în nu-

„măr_0e 160, la porunca sultanului fură străpunşi cu
Sabia: ” Sângeroasa sabie făceă un măcel înspăimântător
I/

în toate rândurile, fără să se „țină seamă %e vârstă, şi

AS

nici n'am destulă putere, ca să pot descrie nenumăra-

tele cruzimi, câte sabia răzbunării cereşti a îngăduit să
săvârşească barbarii în acea zi pentru cumplitele păcate
UI

ale locuitorilor Catfei.

Impăratul Turcilor, mândru de o biruinţă aşa de mare
BC

Şi mâniat foarte pe Catia, pentru-că acolo se ţineau a-

| dunări libere de către oamenii principilor şi regilor ca-
24
 CRONICARII POLONI ;

RY
tolici pentru a pune la cale răsboi în potriva sa, o întări
cu ziduri puternice. După aceea începu să amenințe

RA
Cetatea Alră. a. „Moldovenilor pe mare şi uscat, înmul-
țindu-ş-şi puterile şi cu un âdaos de Tătari. Numai atunci
dădu crezare regele Cazimir spuselor adevărate ale lui

LIB
Ştefan, voevodul Moldovei, şi întârziind în Sandomiria
4 zile, veni în -cetatea nouă, în Korczin şi în 2 lulie ţinu
acolo adunare cu sfetnicii fruntaşi, atât bisericeşţi cât

Y
şi laici, ce e drept cu foarte mare preget. Şi-şi puse

SIT
în gând să ajute nu atât pe Ştefan, voevodul Moldovei
şi țara lui, ci Podolia şi Russia.| lar Ştefan Voevod ne-
primino ajutorul aşteptat de la Cazimir, pe care l-a ru-
ER
gat şi pentru-că ştia, că nu se poate măsură cu Turcii,
urmând un plan cuminte, după ce-şi îngriji şi îşi întări
cum putu oastea, se retrase el şi poporul său la adă-
NIV

post în munţi, prin păduri şi prin peşteri, cu gândul, că

într'un timp mai potrivit, când Turcii se vor răsleţi, să-şi
recăştige ce e al său şi să-şi mântue neamul.jO puter-
LU

nică flotă de 70 corăbii, tot de cele mari, îi duceau sul-

tanului la Constantinopol o mulțime de lucruri şi un
RA

mare număr %e prisonieri şi mai ales de aceia, cari s'au

predat de bună voie.
Eră printre. acestea o corabie, care ducea un număr
NT

ca de vre-o 150 0e efebi tineri dintre cetăţenii de toti

neamulâi Câtiei, şi "anume pe cei mai "frumoşi... Cum:
CE

cârmaciul fusese înlocuit cu un grec, acesta fără să

simţă Turcii, se despărți Ciu” corabia de celelalte şi 0-
morîno pe Turcii cari se afiau pe ea, o duse în portuj
Chilia, şi aşă pe cei 150 de tineri îi ete lui Ştefan Vo-
I/

evodul Moldovei, ca pe-o: “comoară. Inveselit afară din;

AS

cale de lucrul acesta, Ştefan prinse în suiletul' său nă-

dejdea de a recăştigă Cafta“,
UI

Matia încercă mereu :să depărteze pe Ştefan de:

Poloni şi să-l atragă mai mult:pe partea sa. lată
BC

ce scrie Dlugosz (1475 pg. 534);

22
 | IOAN DLUGOSZ

RY
„Trimise şi numitul Matia, regele Ungariei, 3 soli
aleşi cu daruri la Ştefan, voevodul Moldovei să-l în-
demne să se întoarcă dela regele şi regatul Polon, şi

RA
anume pe Dominic, prepositul de Alba, pe Gâspâr de
.Otwan şi pe Mihail de Pesta, cu făgăduiala că-l va apără

LIB
împotriva Turcilor. Ştefan încheind oare-cari legături cu
_„Matia, totuşi n'a putut fi înduplecat ca să se rupă de
regatul polon, sau să se declare duşman al aceluia, cum

ITY
doreau foarte mult Ungurii.
Cu toate acestea regele Cazimir, cu grijă 0e viitor,
„de oare ce se temea de credinţa nestatornică (îluxa fi-

pe Stanislau Vatrobka
RS
" des) a lui Ştefan, voind să şi-l apropie mai bine, trimise
de Strzelce, palatinul 0%e Belz
şi pe Andrei de Borzischovicce, prepositul Lanciciei şi
IVE

canonicul Cracoviei în Moldova de Sântă Măria mică.

Aceştia au cerut de la Ştefan noi jurăminte de credinţă
şi ascultare:,
UN

Demijlocit după aceste rânduri scrie Dlugosz,

că regele Cazimir îşi trimise reprezentanţii săi la
AL

dieta Ungariei, care aveă să.se ţie în ziua de Sântă

Măria mică, acelaş an (1475), unde eră să se ia
TR

Oare-cari hotăriri cu privire la granița dintre Rusia

şi (Moldova. Aceşti reprezentanţi erau episcopii lon
N

de Cracovia și Sbigneu de Wladislawia, vice-can-

celarul regatului polon, Dobeslau Kmitha de Visz-
CE

nicze din Lublin, Spilko de Iaroslav din Leopol

palatini, loan de Rithwijani, castelanul ' Sandomiru,
lui şi mareșalul regatului, loan Dltigosz, cel bătrân,
I/

Magistrul Jacob (Nirzenycz, canonici din Cracovia.

AS

Regele Matia, însă scuzându-se. că are război

“cu Turcii, a amânat; această dietă pentru ziua Sf.
UI

Martin. Cazimir nemulțumit nu şi-a mai trimes soli.

BC

Lupta dela Valea-alhă e descrisă pe larg de

Dlugosz. lată pasagiul (pg. 544): -
23
 CRONICARII POLONI

RY
„In vreme ce acestea se petreceau în Prusia, Moha-
med, sultanul,
mea
aprins de ură neîmpăcată împotriva lui
“Ştefan, voevodul (Moldovei, pentrucă,pe de o parte nu

RA
vrea să plătească tribut,pe de altă parte ocupase şi
Chilia, numită de cei vechi Clitomast,. alungându-i
gar-

LIB
nizoanele de acolo, iar în anul trecut ji-zorobise
oastea
de 120.000 de oameni lângă mocirla Racovăţului
.şi râul
Bârîşilad
adună ,
toate puterile sale la Sofia şi pur-

Y
cese cu 0uşmănie împotriva aceluia. Şi avea 0e
gând, ca,

SIT
, ocupând Moldova cu cetăţile ei, în schimbul
unui tribut
să o dea lui Alexandru, un Moidovean, care ziceă, că
e îrate cu Ştetan. Pe când sultanul făceă mari pregătiri,
:
ER
adunând unelte şi oameni şi cămile şi tunuri
pentru a-
cest război, îi eşi în cale din întâmplare, cam
pe la Varna,
oraş în Bulgaria, Martin Chorazicz de Wrocz
NIV

imowice,
soldat şi sol al regelui Poioniei, trimes mai
de. demul:
în solie la Sultan,. dar împiedecat de. câte
toate şi mai
„ales din cauză, că lui Ştefan i se părea
LU

solia puţin mo-

" destă şi puţin. folositoare (0upă cum şi
eră). Având pu-
tința să vorbească în 22 Mai cu Sultanul,
pomenind de
A

vechile prietenii, ce au fost între regii

Poloniei Şi între
Sultani, îl rugă stăruitor să nu năvălească
TR

cu răsboi a-
supra lui Şteian, voevodul Moldovei,
feodalul regelui şi
“al regatului polon şi să nu-l silească
pe Cazimir, ca cu
N

dreptate să prindă armele împotrivă-i.

Dar sultanul Mo.-
CE

hamed, cu 2 sfetnici de ai lui numai,

cari se numeau
paşi, auzind solia şi primind cu. mulțu
mire pieptarul de
piele scumpă sabelină, bătut cu mărgă
ritare şi cu pie-
I/

tre scumpe, trimes lui ca dar, răspu

nse scurt. Dacă so-
lul l-ar îi găsit la Adrianopol, el nu
IAS

Te s'arîi împotrivit ce-

rerei: regeluiTe polon
ao premia im Oa
şi ar îi păstrapa pa cica Pa
t datiiia vachei . -..
prietenii, .
“şi cu toate că făcuse cheltueli foarte
mari pentru acest '
răsboi, ar îi rămas totuşi acasă. Acum
însă, când se
U

ailă la hotarul duşmanului, nu-i e

cu putinţă să rupă
BC

legătura făcută cu voevodul Bessarabiei

şi cu hanul!
Tătarilor, cari cu soli şi rugăciune
îl „îndemnaseră la
24
 IOAN DLUGOSZ

Y
„acest răsboi. Cu toate acestea nu se
va împietri şi se va

AR
-” lăsa de răsboi, dacă Ştefan Voevod
îi va plăti tributul
din trecut şi cel viitorşi dac
vaăda înapoi Chilia; care
se ține de principatul Bessarabiei precu

IBR
m şi pe prinşi.
Aceste condițiuni de pace, puţin drepte
şi puţin cinstite,
cum erau, vedeă bine şi solul regesc,
Martin Chorozicz,
că cu nici un preţ! nu vor fi primite de

YL
Ştefan. După ce
astfel această încercare nu reuşi, sultan
ul treci Dunărea
cu corăbii şi dură5 poduri pentru orice
întâmplare. So-

SIT
lut polon după ce înştiință pe Ştefan de
toate cele au-
zite şi văzute sosi la Cazimir, care se află în (Narien-
burg şi-i dete ştirea nu din auzite ci din
văzute, că sul-
ER
tanul a pornit cu crâncen răsboi nu atât
împotriva lui
Ştefan şi a ţărei sale, cât mai ales împotr
iva regelui şi
a regatului polon şi mai povesteşte regelu
IV

i şi sfetnicilor
săi schimbul de vorbe avut cu sultanul, precum
şi
UN

răspunsul acestuia, mai exagerat puţin.

In acelaş timp
O mare oaste tătărească, ce avea să
vie în ajutorul
Turcilor, intră în Moldova şi începu să
jefuiască îna-
L

intea Turcilor. Dar Ştefan Voevod, nu se înspăimântă

de loc de aceşti
RA

oi duşmani atât „de puternici, anu-

me de Tătari şi de Turci, cari cu armate deosebite,
năvăliră aproape în acelaş timp asupra
NT

Moldovei (pen-
trucă altcum nu cutezau, jtemându-se de primejdie),
ci având o inimă de orară vitejie, totdeauna vesel şi
CE

neobosit, arzând. toate bucatele şi fâneje

se le,
âruncă
asupra oastei „Tătarilor, de ale căror puteri se temeă
mult mai inult decât de ale Turcilor, Şi cu ajutorul lui
I/

Dumnezeu îi strivi pe aceştia într'un măcel crânce

n. Şi-i
» urmări pe. fugari cu atâta râvnă în cât
AS

ucise mai mulţi

din fugă decât.în luptă. Coprinşi de groasă, - fugarii îşi
aruncau nu numai-armele, ca să fie mai
uşori la fugă, .
UI

ci şi arcurile şi tolbele, şeile şi hainele,

ca să scape fie
Şi nearmiaţi şi goi, şi se 'âruncau în Dnipru, furioşi nu
BC

altcum. |
Prinzând
Aa
inimă în urma înfrângerei Tătarilor, mai cu
25
 CRONICARII POLONI

Y
cruzime se aruncă Ştefan Voevod asupra Turcilor și

AR
tăiă o mulţime din cei, cari trecuseră mai întâi Dunărea |
cu luntrile. In ciocniri singuratice, din pădurile, în cari
se retrase adânc cu ai săi, bătea adesea mai ales pe

IBR
cei cari mergeau “după nuitreţ. Şi pe Turcii prinşi, fără
să ţină seamă de vârsta sau 0e starea lor, sau îi jupuiă
de vii, sau îi trăgeă în ţeapă, pănă când în cele din

YL
urină sultanul îiinpărținou-şi oastea lui numeroasă, îl
strânse şi din faţă şi dela spate. Teama însă nici atunci

SIT
- nu-l cuprinse pe Ştefan, ci dorind cu orice preţ lupta,
s'a bătut în. chipul cel mai vitejesc. Totuşi Turcul îl în-
vinse, omorându-i numai ca la 200 de oameni. Ceilalţi,
ER
aproape toţi acoperiţi
X& răni; fură siliți” să se reiragă
şi cu ei se retrase chiar Ştefan, păstrându- se pentru vi-
itor şi pentru lucruri mai bune, pe cari le aşteptă dela
NIV

soartă. Dar nici Turcilor nu le-a îosttînvingerea lipsită

„de sânge. Pentrucă cu atâta curagiu a luptat Ştefan şi
cu ai săi, în cât se spune, că au căzut aproape 30.000
LU

de Turci. Credinţa alor săi în Şteian Voevod începi să

se clatine şi se păreă, că toţi Moldovenii l-au părăsit.
RA

Dar el neţinând seamă ve această nenorocire şi pierdere,

se pregăteă în tot chipul din nou pentru noi bătălii şi lupte.
"Şi se rugă mereu prin. soli deşi şi grăbiţi: de Cazimir,
NT

- vegele Poloniei, ca să nu zăbovească de a-i trimite .un.

ajutor de 12.000 de oameni, asigurându-l pe':rege, că
CE

primind acesi ajutor, va alungă cu rușine pe sultan din

Moldova. |
Între acestea isbucni ciurma şi foametea, două mari
I/

“ nenorociri, în oastea turcească şi mulți Turci piereau în

îiecare zi de boala cea grea. O. mângâere mai aveă Sul-
AS

tanul şi oastea lui, că Basarab, voevobdul „Moldovei“,

mulțămită căruia întreprinsese acest răsboi,îl ajută cu
UI

toţi oamenii săi, cu. hranăşi cu de toate. Oastea Basa

rabilor având aceeaşi limbă şi aceleaşi obiceiuri. ca şi
BC

Moldovenii şi cunoscându-i pe'ei în toate ale lor, le da

acelora mai mult de lucru decât Turcii, Sultanul, nehotărit
26 |
 IOAN DLUGOSZ

Y
„şi neştiind ce să mai facă, se apucă să prăpădească

AR
Moldova cu îoc şi jaiuri., Foametea creştea din zi în zi,
tocmai din causa aceasta. Şi după ce pustii toată Mol-
dova îşi îndreptă oastea şi în spre Podolia şi arse câte-va

IBR
orăşele neînsemnate şi câte-va sate. Se apucă apoi Sul-
ianul să asedieze cât-va timp Suciava şi Choczim-ul
(Hotinul), dar fiind straşnic înfrânt sub amândouă cetă-

YL
țile, fu silit. să se retragă cu ruşine şi să se apuce de
altceva.
Ca O fiară prinsă în cuşcă ar fi putut atunci c

SIT
ajutorul regelui polon şi al oamenilor săi să fie zorobit
Sultanul cu toată puterea lui întrun măcel cumplit şi
pustiirea jalnică a Moldovei să fie întoarsă împotrivă-i
ER
Insă pentrucă nu se găseă nimeni, cine să învingă pe un
duşman înfrânt şi de greutatea locurilor şi de foamete
şi ciumă (cauza
NIV

_o Ti fost ori prea multă ocupaţie, ori ză-

bava regelui pentrucă,—socot, că ar fi ruşine săi se atri-
bue micime de suilet) scăpă acea fiară 0in mâinişi gloria
veşnică a regelui şi a Polonilor fu ocolită. Peniru învin-
LU

gerea Turcilor ar fi fost de ajuns numai oştirea regească

din Prusia, alcătuită din curteni şi din mercenari. mom
. e
RA

Nici acolo nu se făcu nimic altceva, vrednic de amintit

pentru soldaţi, decât doar, că s'a desfiinţat legea cea
veche a dreptului scredens şi s'a hotărit, ca atunci când
NT

lipsesc. bărbaţi să poată primi moştenirea părinţilor şi

iemeile, după obiceiul dreptului pământean polon.
CE

Uimit din cale afară de năvala_vrăjmaşe_a Turcilor

în Moldova, de nenorocirile, şi de pârjolul făcut de ei, |
socotind, că vor face şi mai mari rele, pentrucă veneau
I/

soli peste soli, cari vesteau o mulţime de nenorociri zil-

nic întâmplate, regele Cazimir
AS

împreună cu sfetnicii, cari

erau cu el plecă din Marienburg... şi sosi la 10 August
în Piotrcovia şi ţinii acolo o adunare generală, pentruca
UI

să reguleze afacerile moldovene. La porunca regelu

toate părţile Rusiei anume: Przemislia, Leopol, Podolia,
BC

Belz, Chelm se adunară la arme şi ocupară şesul din

preajma Cameniiţei, sub conducerea lui Paul Iasyensk
i 27
 CRONICARII POLONI

Y
vice tesaurar al regatului şi căpitanul Belzului şi al Chel- --

AR
mului, cu gânoul să meargă inpotriva Turcilor în ajuto-.
rul lui Ştefan, de care acuma, văzându-i răbdarea şi cu-
ragiul, ascultau mai vârtos ca totdeauna toţi Moldovenii,

IBR
chiar şi cei înstreinaţi şi abătuţi dela credinţa lui. Dar toată
această afacere îu de râs şi îngrămădirea oştilor Rusiei în
mijlocul Podoliei fu o adevărată povară. Având tabăra timp

YL
daţii nelinişteau şi sfâşiau pe de-ai lor aşa că în câteva zile

SIT
jeiuiră pe cetăţeni mai rău decât pe duşmani. Şi Ştefan
voevodul Moldovei îi chemase prin fel de îel de scri-
sori şi de solii să meargă în ijutorul său, arătându-le
ER
nenorocirile şi greutăţile sale şi arătânou-şi tot dispre-
țul pentru toropeala lor. Dar nu puti să-i iînouplece în
NIV

vre-un fel pentrucăei aşteptau sosirea regelui Cazimir, cu.

oşti mai mari, cari îşi anunţară sosirea prin mai multe
_Scrisori și solii. Şi pentrucă credeau, că nu- i cuviincios,
nici să plece împotriva duşmanului, fără să aştepte pe
LU

rege, nici să se întoarcă fără porunca lui, ei stau în tabără.

Intre acestea flota turcească, care aduceă noi trupe pre-
RA

cum şi diferite maşini pentru luarea cetăților şi oraşelor,

din îndurarea dumnezeiască fi zdrobită de valurile mă-
rei şi Qe furtună. Sultanul înspăimântat de vestea aceasta
NT

şi de oarece simţeă, că din zi în zi are să cadă şi regele

Cazimir asupra lui, părăsind Moldova, se întoarse la
CE

Constantinopol.
Regele Matia al Ungariei lăudânou-se pe sine cu această
întoarcere a Sultanului scriă prin scrisorile sale, că Sul-
I/

tanul nu s'a întors, ci a îugit Oe frica apropierei. sale.

Din această cauză papa Sixt IV şi Ferdinand, regele
AS

Neapolei şi toţi principii şi comunităţile Italiei, afară nu-

mai %e Ducele Mediolanului (Milanului), care nu s'a lăsat,
UI

să fie înşelat, făcând coiectă, i-au dat 200.000 de galbeni,

ca să alunge pe Turci. Matia - făgăduiă, că cu acei bani
BC

va învinge pe Turci şi-i va stinge pentru toto'auna“.

Dlugosz pomeneşte: şi despre” aşezarea din nou
23 ”
 IOAN DLUGOSZ

Y
în scaun a lui Vlad

AR
Țepeș, după lupta_dela.. Valea
Albă (pg. 555). îi
„Matia regele Ungariei îl făcu din_nou. voevod al

IBR
Dessarabiei pe Vlad Dracul, după
ce-l ținuse în prinsoare
timp de 12 ani şi. porunci ca
impreună _cu Ştefan, voe-
vodul Moldovei, cu oşti Comune, să:lupte
împotriva Bes-

YL
Sarabiei şi a mai marelui (prefectului) acele
sat de împă
ia, Thotrusch, lă-
ratul turcesc,ca să-l atrâ
pe gă
acela şi mai
pe partea sa împotriva regelui mult

SIT
Cazimir. Aceştia deşi în
prima luptă risipiră pe Basarabi
şi ocupară toate cetăţile
lor, cu toate acestea în o a doua
luptă Basarabii, ajutaţi
de Turci îi risipiră şi îi alungă pe
ER
amândoi din Bessarabia.
Thotrusch, omul Sultanului o
ceră înapoi şi fu reaşezat
în domn ie. In această expediţiune Dracula fu ucis din
NIV

„ Cauza înşelăciunei unui rob al său“.

Ultimul pasagiu din Diugosz, în
care se pome-
nește de Moldova şi Ştefan
LU

priveşte relațiile lui

Ştefan cu Țara-Românească.
Anui 1477 (pg. 562). —
„Ştefan, voevodul (Nol-
dovei, bărbatul mare la suflet,
RA

după ce îşi intremă armata,

îniocuind cu țărani pe cei căzuţ
i în_lup cu ta
Turcii, ca
să nu lâncezească stână fără nici O treabă pe la ziua
NT

sf. Martin intră în Bessarabia. Pe domnul acesteia, pe

Radul, îiul lui Vlad Dracul, aşezatîn
domnie de Sultan,
CE

îl luă prins din mâinile Braşovenilor. Şi

punând stăpâ-
nire pe întreaga Bessarabie, după ce
alungă din ea pe
Turci omorând pe cei mai mulţi, şi după ce aşeză
în eaun
I/

Prefect, pe unul cu numele „Czip

ulisza“, şi-o supuse sie-şi.
Intrând în părțile vrăşmaşe turce
AS

şti, ale Thotruşului

!e arse şi micşoră astfe] veniturile
constătătoare din sare,
de care e foarte mulţă. pe acolo şi de
unde.de obicei se
UI

Ouceă Sultanului. Cerii şi ajutor dala

Cazimir, regele Po-
loniei, sigur că prin aceasta în mare
boală are să-l aducă
pe sultan, care şi până atunci eră destu
BC

l de înfuriat“.

———
23
 Y
AR
IBR
YL
„IL. MATEI MIECHOWSK!
(MATIA DE MIECHOW,
SIT
MECHOWIA) .
ER
„Sa născut în 1456. A fost medicul de curte
al
regelui Sigismund. Cartea. sa e cunoscută
sub nu-
NIV

mele %e „Chronica Polonorum“ şi cuprinde

istoria
Poloniei dela început şi până pe timpul lui
Sigis-
mund II (1516). Fiind contimporan cu evenimentele
LU

Şi bucurându-se de Situaţii foarte înalte la curtea

regelui polon, cronica lui e de o importanță
netă- -
găduită pentru istoria Moldovei de pe vremea lui
A

Ștefan cel Mare şi a urmaşilor săi până la

1516.
TR

„Aceasta însă numai începând dela 1480, pentru

că
până la această dată îl urmează aproape
vorbă cu
N

vorbă pe Dlugosz. Aminteşte: luarea Chiliei

de că-
ră Ştefan, lupta dela Baia, prădarea Ardealului şi
CE

-PrinOerea lui Petru, navălirea Tătarilor, bătălia

dela
Rahova. — Esclamarea lui Dlugosz „O! bărbat
mi-
nunat...“ îl face şi pe el să esclame: „O
I/

Ştefane!
Bărbat minunai şi victorios: care singur dintre
toţi |
AS

Principii veacului nostru .putuşi câştiga o victorie-

atât de strălucită asupra Turcilor“. Asemenea
vor- .
beşte despre bătălia dela Valea-Albă, toate bineîn-
UI

teles mai pe scurt. decât la Dlugosz, încolo întru

nimic deosebit de acesta, afară doar. de
BC

pasagiul, -
unde vorbește despre moartea lui Vlad
Tepeş: „Tot
m a. 1476 (Matia liberă și trimise în Țara-Româ-
 e a cae tr
CRONICARII POLONI

RY
nească pe domnul muntenesc Vlad Dracul, după o.

RA
captivitate de 12 ani. Dar un rob viclean îi tăiă
capul când alergau amândoi călare“. |
Insemnătatea cronicei lui. (Diechowski ca isvor

LIB
pentru istoria lui Şteian cel Mare începe, cum
am spus, cu anul 1480, unde se încheie cronica
lui Dlugosz. Prima ştire după această dată o gă-

Y
sim în (Miechowski la anul 1484 despre luarea

SIT
Chiliei, a doua la 1485 despre jurământul la Co-
lomea. In treacăt se amintește sub a. 1494 (7 A-
pril) adunarea din Levocia <de extirpatione Vala-
ER
chiae>». Urmează apoi povestirea întâmplărilor din
a. 1497 şi urm. care ni s'a păstrat în Oouă vari-
cronicei,: repro-
NIV

ante, una în. ediţia primă (1519) a

dusă şi în a doua (1521), iar alta publicată în
Scriptores rerum polonicarum. Il Dăm în traducere
a doua variantă. (Toate pasagiile din cronica lui .re-
LU

feritoare la istoria lui Ştefan, cu cxcepţia variantei

de mai jos, sunt traduse de Haşdeu, Archiva is-
RA

torică, 12).
„In anul Domnului )497 la aceste nenorociri se alătură
alta şi mai mare, pentru-că regele Albert, întărâtat mai
NT

dinainte de cătră Moldoveni prin fără de legi, puse la

cale un răsboiu foarte mare şi foarte primejdios. Şi pentru
CE

aceasta chemă la.arme toată Polonia, Rusia, (assovia

şi pe loan de Tiiien, magistrul Prusiei şi celelalte. ţări,
mai adună şi nenumărată mulţime de soldaţi călăreţi
I/

şi pedeştri şi în zilele lui lunie trecu în revistă în- :

AS

_treaga armată, gata de plecare. Şi după ce făcu aceasta, -

în 26 lunie plecă din Leopole cu toată 'oastea sa, îm- :
4, preună cu fratele să: Sigismund îndreptându-se cu
UI

gând rău spre Moldova. Între: minunile, cari au pre- -

cedat acea, nenorocită espediţiune, de amintit sunt: -
BC

două sute:de boi mânaţi după oaste, apucaţi fiind de un.

vârtej puternic, care bătea spre. Leopols, mau putut îi
opriţi, ci parte. din ei şi-au frânt gâtul prin şanţurile ma-
32
 MATEI MIECOWSKI

Y
halalei, parte au fost risipiţi prin păduri. dese şi din

AR
tot numărul lor de abia s'au mai putut adună opt. Voind .
regele să treacă peste un pârâu, calul lui cel mai iubit

R
se poticni şi -căză cu el şi nu i-l putură scăpă de înec
cu toată silinţa ce şi: au dat-o. Afară de acestea un Oare-

LIB
care Sropski, nobil. de neam, dar cam nebun, strigă me-
reu cu groază în Leopol, că vor păţi-o ai noştrii. Un
fulger abătut asupra taberei omori un cavaler. şi 12 cai.

ITY
Preotului, care slujeă înaintea regelui, i căzu de trei ori .
sfintele taine din. mână. Şi cu toate aceste. sguduitoare

„orgii de nedescris... Şi când RS

întâmplări, nu se lăsară de păcate; oastea petreceă în |
trecură în (Moldova îi
apucă o frică şi un tremur aşa de mare încât adesea.
VE

come
mulţime de Poloni erau alungaţi în chip ruşinos de.0o
mână de (Moldoveni. Şi erau ajutaţi de noroc' aceştia;
I

- încât adesea sau îi omorau sau îi luau prinşi pe ai .

UN

noştri, aşa cum se spune în Devteronomul treizeci

şi doi, psalmul ultimului sabat: unul. urmărea o. mie şi
doi inşi alungau zece mii şi asta din pricină că D- „zeu i-a |
AL

vândut pe'ai săi.Şi Ştefan, palatinul Moldovei, unora dintre

„Prinşi le scoteă măruntaele să vadă ce au mâncat, pe alţiiîi
R

- Spânzură şi îi ciovârțeă. Pe unii îi omoră cu moarte cum-

NT

Plită de nu mai rămânea nimic din leşurile lor. Şi din

cauza aceasta Polonii strigau la regele Albert să-i întoarcă .
acasă. Nu puteă însă s-o' facă nici asta, pentru-că ei
CE

neintărind nici.-o tabără şi neaşezând oastea în un loc

sigur, aveau drumurile închise. Au ajuns la Suciava şi
I/

asediară în zadar câteva zile cu maşini de răsboiu această

cetate. Moldovenii în bătaie de joc, dregeau zidul cu înă- |
IAS

dituri şi văzând regele lucrul acesta făcii pace cu palatinul.

Acesta în timpul vorbirei nu-l anunţă pe rege despre oştile
Streinilor, ci-i spuse numai să bage de seamă. Şi aşa pe când:
U

regele se întorceă îngrijind de toate cu băgare de seamă

Şi în vreme ce Polonii mari (Majores Poloni) treceau prin
BC

pădure cu el bolnav de îriguri, Polonii mici mai bine

înarmaţi urmau după ei, îngrijină de partea din urmă a
3] | 33
 "CRONICARII POLONI;

Y
armatei, şi în dimineaţa zilei de 26 Oct. pe când răsărea

AR
soarele; fură atăcaţi, ucişi şi prăpădiţi de Turcii a0uși
pe plată de Ungurii din Ardeal şi Transilvania 1) şi

R
de înşişi Moldovenii. Periră acolo mulţi din neamul lui

LIB
Topor, anume Nicolae, palatinul Rusiei şi Gabriel %e
(Moracvicza, amândoi Thanczin-ii.
loan fiul lui Sbigneu de Thanczin, subcamerarul Cra-
coviei şi căpitanul Marienburg-ului, care fusese vândut

Y
în Turcia, a scăpat cu fuga. Pe Prutenii şi pe Masoviţii,

SIT
cari urmau răsleţiţi oastea polonă, parte îi tăiară duşma-
nii parte îi vândură ca prisonieri. Câţiva Poloni fură mâ-
naţi înaintea lui Ştefan Palatinul legaţi unul de altul cu
ER
“părul lor cel lung. Ceilalţi prinşi de Turci şi de duşmani
iură duşi în Tracia şi în alte ţări. Armata, care i-a mai
NIV

rămas regelui fu urmărită şi bătută de duşmani o săp-

tămână întreagă, pănă ce întră în Rusia. Şi eră o iale
de nedescris în Polonia din cauza acestei nenorociri. Se
LU

mai îngrămădiră şi alte necazuri peste acestea. Pentrucă!

în anul următâr, pe la începutul lui Mai, Turcii, Tătarii şi.
a

Moldovenii, năvălind cu toţii în Rusia, făcură un straşnic

A

măcel printre oameni. Pe drumuri şi pe câmpuri zăceau

TR

leşuri aruncate de oameni ucişi. Aprinseră toate oraşele

de pe lângă munţi şi mai din centru către Leopole şi
Przemislia până la oraşul Canczuga ; pe toate le jefuir:
EN

şi le dărâmară. Şi după o petrecere scurtă plecară teferi

încărcaţi de foarte mare pradă. Această noutate, care :
/C

ajuns în Cracovia Miercuri “în 16 Mai, nu pricinui spain

mică în ţara întreagă, ba pe unii i-ar fi pus pe fugă chiar
dacă nu i-ar fi reţinut sau teama de rege, sau nădejdea
I
AS

ce şi-o puseră în:el.... Pe la sfârşitul lui lulie Tătari

năvălind în Rusia, se întoarseră pe la locuinţele lor în:
„cărcaţi de pradă, după ce. jefuiră în lung şi în lat câ
UI

putură. Impotriva lor regele Albert, adunându-şi o oastt

din regat, porni din Cracovia Marţi
în 17 August dar n!
BC

1) Ab Uungaris Septemcastrensibus et Transilvaniae,

34 | |
 MATEI MIECOWSKI

RY
făcăi nimic, căci după ce stricară şi jefuiră
toate cona-
„curile din jurul Sandomiriei, le îngădui să
plece pe la

RA
casele lor. In urma Tătarilor năvăliră Turcii, în acelaş
an, în ziua Sf. Caterina şi jetuiră părţile
de sub munţi

LIB
ale Rusiei: pe lângă Sambor şi Halicz, fără să
fie siliţi .
„să dea vre-o luptă. Insă sau cu voia lui Dumne
zeu sau
Că aşa a fost soarta lor, fură apucaţi de frig, zăpezi,
ploaie şi foamete, din care causă pieriră ca la 40.000

Y
de cai şi de oameni. Ceilalţi, despre care se zice că-au

SIT
mai rămas ca la 20.000, se retraseră fără altă pagubă.
| - Ca să se facă odată pace şi se ştie că fără Moldoveni,
Cari aţâţau neamuri din afară şi barbare să năvălească
ER
!
în regat, nu puteă să se facă pace, se adunară la Cra- |
covia, episcopul de Oradea în numele Ungurilor, trimişii
NIV

| (oratori) lui Ştefan, Palatinul Moldovei, ai marelui

duce +
Alexandru şi ai Litvanilor, precum şi cei poloni.
Aceştia .
toţi după multă zăbavă şi sfaturi, au jurat ajutor
reciproc:
LU

împotriva Turcilor şi Tătarilor în anul Domnului 1499

| Vineri în 19 Aprilie. După plecarea din Cracovia a epis-
| Copului de Oradea în 22 Aprilie, venirăşi solii ducelui
RA

| Ivan al Moscovei în ziua Sf. Albert, “Aceştia au aderat

.
şi ei la pacea încheiată“, - A e] |
NT

| „În anul Domnului 1501, în luna lui Martie, regele Al-

|bert-întorcându-se dela adunarea din Piotrkov în Craco-
-
CE

„|Via, porunci să i se taie capul lui Ilie Moldoveanul (după

.|Cum.se spune moştenitor al Moldovei) pentru falşiiicarea
[unor Scrisori regeşti, la: sfatul sfetnicilor săi şi în
faţa
I/

Solilor lui Ştefan, vocvodul Moldovei, în. Czchow.

Eră
acel Ilie fiul lui Petru, rivalul
AS

] deodată al lui Ştefan la

Scaunul Moldovei... |
i
|
N . *
UI

„ Intorcându-se din Litvania, regele Alexandru

convocă
to adunare în Lublin pentru ziua apostolilor Simon
şi |
!Iuda, pentru a se luă hotăriri în privința semnelor de
BC

hotar şi a împotrivirii, contra lui Ştefan, palatinul Moldo-

Vei precum şi pentru apărarea împotriva Tătarilor...
. 95.
 CRONICARII POLONI

RY
«In anul 1504,
Moartea lui Ştefan ce! lare.

RA
tul soarel ui, din voia
în 2 lulie, Marţi ora 1 după răsări
, voevo dul Moldo vei, împovăra|
- destinului muri Ştefan
norocos

LIB
bătrân eţe şi podag ră. Natur a îl făcuse
de lupte,
ova pe regele ungu
” isteţ şi viteaz. El alungase din (Mold
oraşul Băia şi lovit el însuşi în $
resc Matia, bătut în
faptă — înirân se Ci
locuri la spate. Tot-el — minunată

Y
pe sultan ul Ma
o mână de oameni şi alungă cu ruşine

SIT
Tot el cu arma în
homet, care avea 120.000 ve ostaşi.
poloi
mână alungase peste fotarels Moldovei pe regele
i-a fost asigurat
loan Albert, 'călcând învoiala prin care
ER
a acestu ia din ţară. Tot £
de mai înainte libera eşire
i de dincol
zdrobi mai de multe ori şi respinse pe Ţătari
NIV

triumi al şi victo
de Volga şi pe cei din Crim. O bărbat
biruişi pe toţi. regii învecinaţi! O om. ferici
Tios,. care
- alto!
ura
“care te bucuraşi de toate darurile, câte nat
LU

alții vite
numai în parte le dă: unii înţelepţi şi vicleni,
duşmanilor. 1
şi drepți, alţii iarăşi cu noroc împotriva
hărăzi te toate la olaltă : drept prevăzăto
singuri le avuşi
RA

isteţ, biruitor al tuturor duşmanilor! -

lui no
Nu de geaba trebue socotit printre eroii secolu
orb de !
tru, li urmă pe tron unicul său fiu, Bogdan,
NT

De
ochiu“.
CE
I/
AS
UI
BC

36
 Y
R AR
LIB
III. BERN. WAPOWSKI

ITY
In prima parte a vieţii sale, a fost contimpo-

RS
“ranul lui Ştefan 'cel Mare (a murit în 1535). A scris.
istoria Poloniei dela 1480, unde se sfârşeşte cro-
nica lui Dlugosz, până în anul.morții, 1535. Partea
IVE
a doua a cronicei sale dela 1516, când se încheie
cronica lui Miechowscki, până la sfârşit, este cel
mai însemnat isvor. şi singura cronică contimpo-
UN

“rană, care contribue la cunoaşterea împrejurărilor .

din acel timp. Işi are importanța sa însă și par-
tea întâia, întru cât se deosebeşte în multe privinţe
L

de cronica lui Miechowscki, ceeace dovedeşte că a

RA

utilizat şi alte isvoare decât acela.

_ Cronica e publicată în «Scriptores rerum polo-
NT

"nicarum,» II.
Cea dintâi ştire privitoare la. istoria Moldovei,
pe care o aflăm în Wapowski, este aceea despre:
CE

Luarea Ghiliei (1485) şi jurământul lui Ştefan.

„In vremea aceea Baiazet, împăratul Turcilor, după
I/

<e-şi învinse duşmanii, cari să resculară împotriva lui în

“Asia, Macedonia şi Epir şi căutau să pună la cale lu-
IAS

<ruri nouă, şi după ce-şi asigură astfel pacea înăuntru

şi afară, se dedă la tot felul de plăceri şi trăiă în mare
lenevie. Satrapii. turci — un neam de oameni cruzi —
U

Mrând acea moliciune şi trândăvie a omului, îl indemnau

BC

prin zilnice îmbărbătări şi aţâțări să tragă armele şi să

97 .
 CRONICARII POLONI:
7

năvălească în (Moldova. Baiazet pregătindu-şi o oastel

Y
mare şi trecând cele 7 guri a-le Dunărei năvăli în Mol-

AR
dova şi jefui cea mai mare parte din ţara aceea. Şi nici
nu se mulţumi cu atâta, ci împresurând Chilia şi Cetatea-

IBR
Albă şi împrejurimile lor, 2 cetăţi tari, aşezate la gurile
* Dunărei şi Nistrului, le cuceri şi le întări cu puternice
„garnizoane. In anul Domnului 1485 mare eră pujerea lui

YL
„ Baiazet, mai mare decât să-i poată stă în cale Ştefan,
palatinul Moldovei, deşi viteaz răsboinic eră acesta; mai
“nainte distrusese pe Turci în lupte straşnice şi nu le dădu

SIT
„răgaz să se aşeze statornic dincoace de Dunăre. Atunci
însă cu sufletul frânt şi neîncrezător în puterile, sale îşi luă
refugiul la puterea regelui Cazimir al Poloniei şi prin
ER
soli dintr'o parte şi alta au ajuns la înţelegerea, ca Şte-
fan împreună cu toată ţara, care era odată Misia infe-
NIV

rioară, şi cu tot neamul său moldovenesc să se supue

puterii regelui polon şi să se facă sfetnic al regatului şi
asigurândui-se un loc de cinste între demnitarii poloni
LU

„să dea ascultarea şi să facă jurământ de supunere şi

credinţă în locul, în care regele Cazimir îi va trimite vorbă
să vină. In chipul acela regele Cazimir primind supunerea
RA

palatinului Ştefan, îi făgădui că îl va apără orcând cu

„puterea sa de sultan sau când necesitatea vrăjmaşe îl
NT

va sili, îl va primi în regatul său la adăpost. Şi învoiala

aceasta s'a făcutşi în scris. Se luă apoi hotărârea să
vină la Colomea, un oraş al regatului polon, aşezat nu de-
CE

parte de hotarul Moldovei, pe râul Prut (astăzi ţinutul

acela de peste Tira sau -Nistru se numeşte Pocuția),
unde să se plece şi să jure credinţă regelui: Punân-
I/

du-se astfel lucrurile la cale prin soli, regele însoţit de

AS

o mare mulţime %e fruntaşişi de nobili, pe lângă aceea

de o suită numeroasă de curteni bogaţi, se grăbi să
meargă în Rusia. Ajungând în Lemberg, capitala Rusiei,
UI

porunci să se adune în jurul său toată nobilimea rusă

înarmată, precum şi cea din Podolia. Şi nu numai aceştia,
BC

“ci din toată Polonia veniră foarte mulţi voluntari cu cai

38
 BERN. WAPOWSKI
Di

Y
şi arme strălucite, unii de datorie, cei mai mulţi de dra-
- gul priveliştei. Din 20.000 de călăreţi eră alcătuită oas-

AR
tea, care se strânse în jurul regelui. Partea cea mai mare
„din aceştia erau cavaleri îmbrăcaţi în fer, aleşi tot unul

IBR
şi unul, cu: arme fulgerătoare.
Cu această oaste Cazimir, al treilea dintre cei cu acest
nume, trecă râul Nistru, în Haliciu şi intrând în provin-

YL
cia Pocuţiei ajunse în sfârşit la Colomea, care oraşe
“cale de o zi'de hotarul (Moldovei. Tabăra fu așezată în
câmp deschis. Puţine zile în urmă, cum s'a hotărât, veni

IT
şi palatinul Ştefan principele şi răsboinicul cel mai ves-

RS
tit de pe vremea aceea (princeps et ballator ea tem-
pestate famigeratissimus), cunoscut în urma unor biruinţe -
- asupra Turcilor. De atâtea. ori îi învinse pe aceşiia în
IVE
lupte crâncene, îi fugări şi îi alungă. Chiar şi pe Matia,
regele Ungariei, un răsboinic dibaci, care năvălise ca
duşman-în Moldova, îl învinse în o luptă de noapte,
UN

cu atât mai sângeroasă,în care a ucis mulţi Unguri. In-

” Suşi regele, rănit în trei locuri, plin de sânge, fu silit:
să-şi părăsească tabăra şi să fugă cu ruşine în Un- -
AL

garia. Mai nimici şi pe Munteni, tot aşa şi pe Tătarii

tauroschiţi în atâtea şi aşa de sângeroase măceluri.
TR

In tabără era aşezată o tribună înaltă şi foarte îru-

mos împodobită, acoperită cu aur, în mijlocul unui cort
N

înalt şi spaţios. Pe tribună să urcă regele Cazimir îm-

CE

podobit cu coroana şi cu alte semne regeşti şi stă mărej

pe. tronul.lui de aur. Când iată că sosi şi Ştefan cu frun-
taşii neamului său în mare pompă. Când se apropiă de
I/

cortul regesc fi despărţit de ai săi, aşezându-se la mijloc

şiruri de călăreţi poloni. Descălecând, fu introdus în cort
IAS

şi urcându-se singur pe tribună, se închină regelui după

obiceiul neamului. Şi îndoindu-şi genunchii ca să jure
credința regelui, țineă în mână sceptrul Moldovei. lar
U

pentru-ca să: se vădească tuturor, şi mai ales celor de

faţă, supunerea şi umilirea unui principe atât de mare,
BC

cortul regesc, care cu intenţie eră întocmit aşa, căzii la

39
 CRONICARII POLONI ;

Y
pământ tăindu- -i-se legăturile şi cele ce se petreceau în

AR
ascuns se arătară vederei tuturor celor de faţă uimiţi Oe
atâta măreție. Şi palatinul, cu sufletul mare cum eră (ut erat

IBR
ingentis animi), nu se turbură de loc. Aruncă la picioarele
regelui sceptrul moldovenesc şi făcându- -şi semnul crucii
şi ţinând în mână si. scriptură, — eră anume de rit gre-

YL
cesc — jură cu multă ceremonie jurământulde credinţă,
- supunere şi ascultare (ceeace numim omagiu). regelui
Cazimir şi regilor următori ai Polonilor, care spre noroc

SIT
şi fericire să fie. Şi după ce se întâmplă aceasta, regele
Cazimir ridicându-l de jos şi:îmbrăţişându-l, îi zise să
fie cu inima bună şi-i făgădui ajutorul, pe care Ştefan atât
ER
de mult îl doreă împotriva” Turcilor” sălbatici.
Il invită apoi de câte-va ori la masă şi-l trată cu |
IV

bunăvoință şi ospitalitate, pe el şi pe fruntaşii moldo-

' veni, cari veniră cu el. Dându-le apoi daruri oin belşug,
UN

îi trimise în Moldova (care odată fusese Misia ;de jos,

între Dunăre şi Nistru). Dete poruncă să-l urmeze pe!
Ştefan 3000 de cavaleri îmbrăcaţi în fer, aleşi din toate
AL

trupele, sub cenducerea lui loan „Polacul. Ajutat de oastea

aceasta Ştefan risipi şi alungă adesea oştiri turceşti foarte
TR

mari, folosindu- -se „de actica. “acsasta: “când aveă să 'se|

ciocnească tu duşmanul aşeză la spate pe Polonii cu
N

Cai foarte buni şi bine armaţi, să îie ei greul armatei,

pentru ca în cazul când Moldovenii ar dă înapoi să aibă
CE

loc sigur de retragere. Turcii se îngrozeau mai, mult 0e

cavalerii îmbrăcaţi în fer,la a căror vedere, ei' fiind mai
uşor. armaţi, se lăsau lesne învinşi. Moldovenii, prinzân?
I/

apoi iarăşi curagiu, atăcau cu cruzime pe fugari şi-i topeau

AS

în lupte sângeroase. Şi a stat câtva timp stăpânirea

lui Ştefan nestingherită, răzimată pe trupele polone. Glo:
rioasă faptă fu aceasta din partea regelui Cazimir,că 2|.
UI

alăturat la imperiul său şi Misia de jos şi stăpâneă între|

Marea-Neagră, gurile Dunărei şi golful Vendic şi între
BC

gurile râului Vistula din Prusia, un ţinut de.o întindere

“mai mare decât 200 de miliarii germane... Şi s'a întâm:
-40
 BERN. WAPOWSKI

RY
. plat această supunere a lui Ştefan, palatinul Moldovei,
care se numeşte omagiu, în toate vremurile 'vrednică de

RA
- ținut minte, în 15 Sep. 1485.
-

LIB
“La „anul 1492, când vorbeşte despre meritele
„mortului rege Cazimir III, Wapowski pomeneşte:
și supunerea lui Ștefan, pe care îl numeşte răsboi-

ITY
nic strălucit şi foarte vestit în urma trofeelor luate
dela Turci (praeclarus bellator et Turcorum troph-
eis famigeratissimus). RS
La anul 1494 vorbește despre conierinţa dela
IVE

Levocia (în luna lui April).

„„.„S'a discutat apoi despre Ştefan, palatinul- Moldo-/
vei, care stăpâneă asupra Misiei de jos, să-l silească la:
UN

depunerea jurământului de credință şi ascultarea rega-.

- tului şi regelui polon, după cum făcuse mai nainte lui.
Cazimir, tatălui său, în Colomea din Pocuția. Iar dacă.
AL

S'ar împotrivi, să-l alunge cu puterea armelor din.

domnie şi să aşeze în locu-i pe fratele său, pe Si-;
TR

gismund, care să apere malul Dunărei'cu mai mare grije

împotriva Turcilor sălbatici. Şi astiel de sfaturi se ţineau
N

în foarte mare taină numai între regi, înlăturând pe

„ hobili, ca nu cumva să ajungă la urechile duşmanilor
CE

„barbari ceeace puneau. regii la cale.

Dacă regele Vladislav, care avea pace cu toate na-
țiunile vecine şi care ţinză mult la pace, se va îi învoit sau:
I/

hu cu încercările acestea glorioase a-le regelui Albert,;

AS

nu ştiu cu. bună samă. Destul că nu-i dete nici un aju-!

_ tor regelui Albert, care trei ani mai târziu întreprinse
"0 espediţie cu toate puterile regatului său împotriva
UI

Moldovenilor şi Turcilor şi el nici nu voi să seamestece. |

în răsboiul pornit. Ba ce e mai mult Ungurii din Ardeal
BC

"erau de partea lui Ştefan şi trimiseră oaste în ajutorul |

acestuia. La plecarea regilor din Levocia se răspândi svo- -
4l.
 CRONICARII POLONI

Y
nul, că nimic statornic nu s'a hotărât între ei şi că pleacă

AR
! fiecare, fără să se fi putut înţelege asupra lucrurilor,
fiop/ pentru cari mai ales s'au adunat, afară de încheierea
' alianţei dintre ei". |

IBR
1494. „In oraşul Cracoviei o femeie născiiuncopil împre-
ună cu un'şarpe, care mâncă spinarea copilului şi-l um-
pluse de răni. Intr'o mahala a aceluiaş oraş o altă femeie

YL
născti: un monstru şi mai urât, care avea gâtul şi urechile
de iepure, în locul stomachului avea 'un intestin diform

IT
şi căscă o gură largă şi desfăcută. Se născit această ciu-
dăţenie în 22 Octomvrie. Trei ani mai târziu,în zilele din
RS
urmă a-le aceleeaş luni s'a dat lupta cea sgomotoasă
şi puţin norocoasă împotriva Românilor din Misia de
VE
jos“.
1497. „Albert, regele Poloniei, mişcat de aceasta ne-
: norocire a creştinilor (devastarea Croaţiei de Turci), se
I
UN

* hotărăşte să înceapă războiul plănuit de mai nainte îm-

potriva Turcilor, bazat pe ajutoarele făgăduite a--le frate-
lui său Marele Duce al Litvaniei, Alexandru. Trimise mai
L

întâi la palatinul Moldovei, la Ştefan, bărbaţi însemnați din

RA

de Cuija,
"stat ca soli ::pe Creslau de Curosvankii, maestrul
„şi pe Nicolae Podlodovskij de Przithijk, castelanul de Ra-
“dom, cari să-lvestească pe acela despre marea espediţie -
NT

împotriva Turcilor şi să-l îndemne să ia şi el parte

ca aliat la un răsboi pe cât de creştinescpe atât de ne-
CE

cesar, să lase liberă trecerea prin Moldova şi prin Misia

de jos până la cele şeapte guri ale Dunărei şi să-i dea
“şi proviant pentru armata polonă. li făgăduiă că va cu-
I/

„ceri dela Turci cetăţile Chilia şi Cetatea-Albă dintre gu-

IAS

rile Dunării:şi a-le Nistrului, perdute mai nainte, şi i-le

va da iarăşi lui. Aducându-şi aminte de jurământul de
credinţă şi ascultare făcut în Colomea regelui Cazimir,
tatăl său, şi regilor următori ai Poloniei, să. aibă grije să
U
oi

"nu lipsească dela o astfel de - expediţie, care.va aduce

BC

cu sine mărirea ţărei lui, glorieși mare folos. Să se

, pregătească şi la cele dintâi semne a-le primăverei să
42
 BERN. WAPOWSKI!

RY
pornească cu toată puterea lui împotriva Turcilor sălba-!
tici, pe cari de atâtea ori i-a învins. Nu fără plăcere îşi:

RA
ascuţi. Ştefan: sabia. Si premărind pe mărinimosul rege;
Albert şi pe vitejii: Poloni cu laudele cele mai alese, că
pornesc o expediţie atât de creştinească şi de necesară

L IB
împotriva barbarilor duşmani, făgădui liberă trecere prin,.
jara Moldovei, (Misia de jos), precum şi proviant din bel- |
şug întregei armate polone. Adaose însă, că se abţine|

Y
de a da şi ajutor şi de a se uni şi el cu oastea lui şi:

SIT
că nu se va mişcă cu Moldovenii lui,. până ce nu l-o
vedeă pe Albert şi pe Poloni că şi-au aşezat tabăra-
pe malul Dunării, ca nu cumva să vină mai nainte Tur- :
ER
cii cu răsboiu asupra lui. Cu răspunsul acesta trimise.pe
soli cu 'daruri bogate în Polonia. | |
NIV

„După întoarcerea acestora, văzând Albert: că Ştefan -

a răspuns cu chibzueală, trimise îndată alţi soli în Prusia
Şi în goliul vendic la loan Tiifen, maestrul. suprem al
LU

, armatei mariane, să- l îndemne pe acesta ca potrivit tra-

tatului perpetuu încheiat cu sfinţenie cu tatăl său, Cazi-“
mir, să se pregătească de răsboiu şi să meargă şi el: cu!
RA

trupele lui teutone împotriva Turcilor sălbatici. Marele;

maestru al ordinului, fără să stea pe gânduri, făgădui.
pentru un răsboiu aşa de mare tot ajutorul său,
NT

persoana sa chiar, conform tratatului. Făcând aces-

"tea după obiceiu trimise vorbă prin toţi satrapii rega-.
CE

tului său la nobilimea din toată țara, care datoare esie.

să ajute pe rege la cheltuiala de răsboiu. Nobililor
le porunci sub ameninţarea de a- şi perde toate bunurile .
I/

ce le au în regat, să se adune cu toţii în luna Mai, bine!

AS

Provăzuţi cu arme şi cu cai buni, în Leopole, capitala .

Rusiei, adăogând că cete numeroase de Turci s'au aşe-
zat la Dunăre, că au la îndemână o mulţime de corăbii,
UI

cu cari trec dincoace şi că trebue să se grăbească, ca să

„apere hotarele regatului întreg, înainte de a năvăli Turcii
BC

în Moldova. Regele avea grija ca astfel de veşti să

se răspândească în popor prin scrisori trimise din: Po-
| 43.
 CRONICARII POLONI

RY
oolia de către oameni anume trimişi, ca cu atât mai iute
"să se adune la arme nobilii. regatului. Fratelui său. A-
vorbă prin
'jexandru, mare duce al Litvaniei, îi trimise

RA
rele făgădui te spre Bratisla- .
soli să pornească cu ajutoa
Pocuția (Tyran getas) . li porunc i şi lui loan Tiifen,
via,în

LIB
Leopole.
* marele maestru al armatei -Prusiane să vie la
ice. Re-
“ Eră mare fierbere din cauza pregătirilor răsboin
cu câte-v a mii ae mercen ari călăreţ i şi pe-
“gele Albert

ITY
ia,
: destraşi şi cu unelte de răsboiu, plecând 'din .Cracov
răsărit eană. Ajunse în Premis -
ji se îndreptă în spre Rusia
San, când îi eşi în cale (Mateiu ,. episco pul -
i lia, la râul
RS
" Camneiţei, trimis de mai 'nainte ca sol la Ştefan, şi-l
„vesti de toate învoelile spunându-i, că nimic mai plăcut
VE
! nui se pntea întâmplă lui Ştefan decât ca regele Polo-".
niei, cel mai creştin între. creştini, să prindă armele îm-
potriva -Turcilor. perfizi, de vreme ce ela înălțat rugă-
NI

„ciuni fierbinţi din adâncul sufletului cătră Dumnnzeul

“ cel nemuritor, pentru ca un puternic rege creştin să a-
LU

„tace pe Turcii, cari sfâşie aşa de urât ţările creştine şi-şi

“întind aşa de mult stăpânirea. El şi ţara Moldovei, care
RA

din cauza vecinătăţii a suierit aşa de. mult Vela acel

neam, se simte fericit, că în sfârşit rugăciunile sale au .
de tatăl ceresc şi doreşte ca această es-
NT

fost ascultate
pediţie, în toate: vremurile vreonică de ținut minte, s-o
'"aibă în pază Dumnezeu. El va da provisiuni din bel-
CE

:. şug armatelor oricât de mari ale Polonilor împreună cu

"liberă trecere prin Moldova şi-şi va. alcătui şi el o oaste
'- aleasă şi după ce Albert şi Polonii îşi vor fi aşezat ta-
I/

băra lor pe malul Dunărei celei cu 7 brațe, la Chilia, va

IAS

porni şi el la răsboiu ca aliat. Bucurat de acest răspuns

al lui Ştefan, Albert zăbovi puţin la Premislia până ce
se adunară. soloaţii. In vremea aceasta se răspândi svo-
se ştie de cine scornit— că regele Albert 'por-
U

* nul—nu
+ meşte cu răsboiu nu împotriva Turcilor, ci împotriva lui
BC

Ştefan, palatinul şi împotriva Moldovenilor, cu - gândul

ânăsă pue în locu-i pe fratele său, pe -
pe Ştefan,
„ca aliing
44
BERN. WAPOWSKI

RY
Sigismund şi să-l facă pe acesta domn peste Moldoveni..
lar după ce va fi făcut aceasta să alunge pe Turci din.

RA
Cetatea-albă şi din Chilia şi malul Dunării să-l. întărească |
cu puternice garnizoane Şi să-Ipăzească- cu mai multă,
băgare de seamă. Vestită era la popoarele vecine vitejia şi:

LIB
norocul palatinului Ştefan, pentru destoinicia lui în ale:
răsboiului şi .strălucite -crau isprăvile lui împotriva Tur-,
cilor, Tătarilor şi Ungurilor.1) Frederic, fratele regelui, :

ITY
“primul cardinal al supremului ordin, uimit de acea veste,
țină de mare însemnătate să trimeată Odin Levocia. pe .

S
Creslau, episcopul Vladislaviei, cancelarul regatului,. la
-regele Albert să-l oprească dela expediţia în Moldova.
ER
Creslau, ajungând pe rege în Premislia, în, o audienţă
secretă îl îndemnă în numele cardinalului și al său.
NIV

să nu întărâte cu răsboiu pe palatinul Ştefan, stră-

lucitul răsbuinic (praeclarum “bellidiicem), ci mai bine,
să se folosească 7de el împotriva. Turcilor prea sălbatici
LU

ca prieten şi ca unul ce-i chiar în fața lor. Să nu treacă

cu vederea răsboaiele, în cari l-a bătutpe. Mahomet, îm-
păratul Turcilor;. şi pe Matia regele Ungariei, amândoi
RA

răsboinici prea puternici şi bogaţi. Că el se. teme, că

dacă se va grăbi să meargă, va băgă statul polon în
NT

o mare nenorocire. Că îl roagă în sfârşit să-şi împrăştie

armata, până sunt toate bune, şi să se: întoarcă la pa-
latul său regesc. Inţeleptul archereu socotea să se în-
CE

"toarcă steagurile şi stărui să abată pe rege dela răsboiul

plănuit împotriva lui Ştefan şi a Moldovenilor. „Regele -
ascultă cu răbdare cât-va timp pe cel care vorbea astfel,”
I/

“apoi rupând tăcerea zise : .„Mi-aş arde. cămaşa dacă aş

IAS

şti, că-micunoaşte planul meu aci Placă deci şi

lasă-mă pe Ti mine > _s:să-m bat capul! tu ai să îngrijeşti de
mi bat
-
cele sfinte şi nu să “cercetezi_ cice, “răsboaie să port şi ce
U

duşmani să atac.“ Creslau plecă încurcat. din faţa rege-

BC

1) Formidabilis crat vicinis populis Stephani palatini vir=

tus et- fortuna ob rei militaris peritiam, praeclara que in Tur-

(3.
cos, Tartaros et Ungaros edita facinora. a
 CRONICARII POLONI

Y
AR
lui, care să mâniase. Nu mult după aceea regele Albert
plecând din Premislia se îndreptă în spre Lemberg, ca-
pitala Rusiei de sus şi în spre munţii Peucini. Aici se .

IBR
odihni puţin până când se adunară trupele. Pe la sfâr-
şitul lunei Iunie, plecând din Lemberg, treci râul Siret,
care desparte Rusia de Podolia şi care se varsă în Nis-

YL
tru. Să opri pe câmpurile cele largi ale Podoliei şi-şi
trecu în revistă toate trupele, cari aşa de multe şi %e
mari erau, încât fără îndoială uşor ar îi putut atacă şi!

SIT
învinge toată puterea turcească. Impărţi steaguri trupe-
lor singuraticilor districte şi dete poruncă să se îndrepte
ER
în spre Nistru şi Moldova. Ştefan, palatinul, după ce află
prin spioni,că n'au. apucat drumul Cameniţei spre răsă-.
rit, care duceă Ja Turci, ci că se îndreaptă spre Moldova
NIV

„(şi câţi-va nobili Unguri îl vestiră cu pulin mai înainte

despre lucrul acesta), începi să bănuiască adânc, că în .
: “spre el să întoarce atâta furtună de arme. Trimise îndată
LU

la regele trei soli, bărbaţi de frunte ai neamului „său,

împreună cu o suită mare, ca să afle gândul regelui po-
lon, împotriva cui vrea să se îndrepte cu oastea aşaDde
RA

puternică. Aceştia ajungând în tabăra regească, la râul

Nistru şi arătând regelui însărcinarea, ce le-a dat-o dom-
NT

nul lor,îl îritrebară dacă intră ca prieten sau ca duşman

în Moldova. Şi dacă avea de gând.să meargă împotriva
CE

Turcilor, puteă să meargă pe o cale mai scurtă cu nişte

oşti atât de mari şi Ştefan eră gata să prindă şi el arma
împotriva Turcilor.şi să uneasca cetele sale moldovene,
I/

” vestite în urma atâtor biruinţe, cu oştirile polone. Dar -

dacă vine ca duşman în Moldova, îşi va da Ştefan si-
AS

linţa să-l facă să-i pară rău lui şi Polonilor de răsboiul:

pornit împotrivă- -i.. In urma acestei solii amenințătoare,
UI

regele Albert nerăspunzând nimic solilor şi oprindu-i pe '

loc în contra dreptului ginţilor, îi' dete pe mâna păzito-
BC

rilor din Lemberg. Apoi fără nici-o: zăbavă treci Tyra

(Nistrul) în Pocuția cu toată . oştirea sa. In consfătuiri .
tainice se întrebară, care parte a Moldovei s-o atace întâi.
46.
4
 “BERN. WAPOWSKI

RY
loan Tyrnka, comandantul întregei oştiri, socoteă că mai
întâi trebue asediat Hotinul, o cetate destul de puter-

RA
nică, aşezată pe celălalt mal al râului Tyra, 2 leucii de-
parte de Camenița, de oarece e la-hotarele Podoliei, de

LIB
unde se pot lua provisiuni pentru armata cea atât de
“mare, fără să se împotrivească cineva. De aici se pot .
apoi lua mai uşor şi alte posiţii cu puterea sau'prin |

Y
predate, după ce Ştefan, pierzând câteva puncte întărite,
va fi adusla disperare. A învins părerea celorlalţi, cari

SIT
socoteau, că trebuie asediată mai întâi Suceava, aşezată
în partea de jos a Moldovei şi voiau ca acolo să fie-
ER
vatra luptei, o părere mai :reâ, cum a arătat pe urmă
deslegarea. Insă în vreme ce Polonii se depărtară mult
de hotarele regatului pe pământul duşman, Moldovenii
NIV

atacându-i pe drum din toate părţile, le furau proviantul

adus dinregat
în uriiiă Gastei regeşti,-aşa încât. oastea
Polonilor, câ;
care” se aşezase la Suceava şi asediă cetatea :
LU

cu tunuri mari păreă ea însăşi împresurață_ şi. începi să .

simtă foame, iar Jocurile de prin apropiere erau golite
şi pustiite de adunătorii de nutreţ, 'aşa în cât „vite şi :
RA

„Oameni de o potrivă fură. loviți de o mare foamete. Şi

nici Ştefan nu sta cu mânile în sân în faja unei primej- _.
NT

dii aşa de mari. Căci când văzu grămădindu- -se - asupra,

lui atâta povară de război, mai pe sus de or ce închi-!
"puire, se retrase spre munţii şi pădurile Ungariei şi aci:
CE

îşi adună el puterile sale din toate părţile. Trimise soli!

la Turci, Unguii, Tătari şi Munteni („Mulctani“), îi rugă cu |
Stăruinţă să-i de-a ajutor. Le arătă pe larg cu ce primejdie
I/

mare ar ameninţă pe fiecare din acele neamuri vecinătatea

AS

puternicului rege al Poloniei, dacă arreuşisă pună mâna

pe Moldova (pe: Misia de jos). [i rugă să nu-l pără- |
UI

Ssească acum, în cea mai. mare strâmtoare. Turcilor şi

Ungurilor le făgădui supunere, Tătarilor: şi Muntenilor
plată şi pradă. Le da să înţeleagă că taberile Polonilor
BC

Sunt. pline cu toate bogăţiile, iîi umpleă de speranţa prăzii

şi a jeafurilor, se rugă, stăruitor să-i trimeată cât. mai
47
1“
 CRONICARII POLONI

RY
în grabă trupe în ajutor. El însuşi îşi întocmi O oaste
moldovenească cât putu mai mare din boeri şi din ţărani.

RA
Dete poruncă să prindă fiecare armele pentru scă-
parea moşiei, soțiilor şi copiilor. Patruzeci: de mii %e

LI B
oşteni îşi adună. Ajutoarele dela Turci, Tătari, Unguri
şi Munteni le aşteptă la loc sigur, în pădurile țărei
sale. Aşa păzea prilejul când va puteă întreprinde ceva
cu folos. Albert, regele Poloniei, nadăjduia să îmblân-

Y
. zească pe Moldoveni şi pentru aceasta să arătă milos

SIT
faţă de prisonieri, punându-i în libertate şi Vându- le da-
ruri, dar se văzi înşelat în nădejdea sa şi începu să se
- îngrijească de puterea lui Ştefan. Işi aşeză: tabăra im-
ER
_părțită în 4 părţi în jurul Sucevii, capitala ţării, 'şi o în-
tări cu câteva rân0uri de căruțe aşezate în cerc. Şi eră
NIV

' mare mulţime de oameni în tabara regelui polon, ca la

"80.000 După. socoteala. facută, în afară 0e cărăuşi, negus-
„TOri şi. servitori, al căror număr eră abia cu jumătate
LU

mai mic. Carele, în cari se transportă tot felul de pro-

viant şi calabalâc, de bună seamă erau ca la 30,000. Cu
atâta putere de arme îu încercată atunci Moldova :de
RA

către regele Albert şi de către Poloni. După ce s'au în-

tins corturile la Suceava şi după ce sa aşezat tabăra în
NT

formă de cerc, începură să aşeze maşinile pentru dărâ-

marea cetăţii, care eră durată Odin ziduri tari. Se între-
buinţară la această împresurare mat multe tunuri, dintre
CE

cari 2 mai ales erau de o mărime uimitoare: unul era

tras 0e_40, celălalt de 50:de cai. Cetatea era întărită cu
o garnizoană “foarte puternică şi se apără cu foarte multă
I/

bărbăţie (acerrime). Ce se dărâma ziua, noaptea puneau

AS

soldaţii din garnizoană la loc. In cele din urmă să făcu

în zid o mare” deschizăiiiră; pe'-care Moldovenii o as-
UI

iupară: cu stejari bătuţi cu : noroi şi cu alte lucruri,

Şi aveau şi ei tunuri şi unte. maşini de răsboi. In vremea
.

aceasta Ştefan palatinul nu să odihneă. Adunătorilor. de

BC

nutreţ le răsplăti el:toate relele pricinuite. Se lovi de mai

multe ori cu ei, iar drumul, care venea din regat şi pe
!” 48
Vo
 BERN. WAPOWSKI

Y
care trebuiă să se aducă proviant pentru tabăra regelui,

AR
îl închise cu numeroşi călăreţi şi puse mâna pe. toate.
celea, aşa încât tabăra „regelui polon părea impresurată

IBR
şi începu să se simtă mare foamete din pricina asta.
Intr'aceea sosiră şi trupe mari, cu multă cavalerime, dela
Turci, Tătari şi Munteni, cari locuesc prin ținuturile din

YL
susul Dunărei; asemenea şi dela Unguri şi Secui, neam
îoate bine dedat cu armele şi cu caii. Ajutat de a-
ceste trupe, Ştefan năpăstuia cu mult mai greu pe cei

SIT
cari aveau grija de aprovisionare a armatei polone.
" Totuşi aceste ciocniri în cea mai mare parte s'au sfârşit
spre norocul Polonilor, căci ei având cai mai buni şi armă-
ER
tură mai grea decât duşmanii, aceştia nu cutezau să'co-
boare la câmp şi să dea o luptă deschisă cu Polonii,
IV

Cari aveau steagurile adunatela un loc. Cetatea Sucevii

O asediau. Polonii cu mult zel, când spionii moldo-.
UN

veni duseră vestea, că zidul cetăţii s'a surpat de povara

ghiulelelor şi că dacă nui se trimite ajutor e amenințată
să cadă în mâinile duşmanilor. Ştefan înmărmuritde acea
L

veste trimite vorbă regelui Vladislav al Ungariei şi nobi-

RA

lilor săi, şi le arată ce răsboiu greu are pe cap și în ce

hal se află toate a-le sale. şi-i roagă să trimeată soli în
tabăra regelui Albert să încheie armistițiu şi în cursul lui
NT

să se înţeleagă şi asupra păcii. Vladislav şi Ungurii fă-

cură acest lucru cu atât mai cu drag, cu cât susțineau,
CE

că au drept asupra țării Moldovei şi umblau cu gândul

rău de a o jătui sau de a o luă dela Poloni. Dar Ştefan,
ca să nu fie silit să poarte jugul turcesc, cereă ajutor
I/

aci dela unii, aci Dela alţii, se legă cu ei prin credință,

făgăduiă multe, dar puţine împlineă. Solii regelui Vladis-
AS

lav al Ungariei, ajungând în tabăra regelui Poloniei, fură

primiţi bine şi cu dragoste de regele Albert.
UI

S'a discutat mai multe zile dearândul asupra păcei şi

fiind-că nu s'au înţeles, s'a prelungit armistițiul pentru
BC

câte-va luni, ca să se învoiască în răstimpul acesta În

privința păcii. S'a mai hotărât totodată ca regele polon
4 , | „49
 )
CRONICARII POLONI ţ

RY
să despresoare Suciava şi să iasă din Moldova. După

RA
ce armistițiul îu întărit de către solii regelui Vladislav
al Ungariei şi de către aceia ai lui Ştefan, adunaţi
la un loc în tabăra regească şi ovupă-ce la porunca

LIB
regelui se dete semnul de plecare, nobilimea Poloniei
apusene, ridicându-şi tabăra, o porni la drum spre casă
cu căruțele şi celălalt calabalâc. Urmară maşinele de

ITY
răsboi şi carele regeşti. Purcese apoi şi regele cu îra-
tele său mai tânăr, Sigismund şi cu mânora armată al
curtenilor săi. In rândul al 3-lea urmă nobilimea Poloniei |
RS
orientale, în al 4-lea şi cel din urmă soldaţii mercenari,|
cavaleri şi pedeştri. Mai nainte de a se ridică tabăra
IVE
dela Suciava, trimisese vorbă Ştefan palatinul, ca regele
„să-şi îndrepte trupele de Poloni, la întoarcerea acasă,
spre câmpul liber şi pe acelaşi drum, pe care venise —
UN

mai ferit de orice atac din partea duşmanilor — şi să!

ţie la dreapta, o cale deşi mai lungă, dar mai sigură.
Drumul, care o ia la stânga, prin munţi, deşi mai scurt,
L

e mai greu de străbătut din pricina pădurilor şi e mai

RA

puţin ferit de atacuri duşmane. Pe acesta l-au ocupai

țăranii molooveni, un neam de'oameni aspri şi neînfrâ-
naţi, apoi Unguri, Turci, Tătari şi Munteni, toate neamuri
NT

foarte crunte. Dacă Polonii s'ar nesocoți să se întoarcă.

pe acolo, el însuşi n'ar putea să-i ferească de vr'un atac
CE

dăunător şi armata regească ar suferi o mare neplăcere.

Nebăgâno în seamă acel sfat sănătos, nobilimea Poloniei
apusene o luă spre stânga, pe drumul, care nu-i plăcea
I/

lui Ştefan, fie din pricina că se află pe acolo proviani

şi nutreţ din belşug,necălcat- mai nainte, fie că eri
AS

mai scurtă calea la întoarcere în Polonia. După 4 zile

ajunseră la o pădure, care se numeşte Bucovina. Pala:
/

UI

tinul Ştefan, căştigând prilejul unei întreprinderi norocoase

şi uitânou-şi de armistițiul încheiat cu puțin mai nainte,
BC

din pocăit ce fusese se făcii duşman regelui Albert şi

Polonilor. Partea cea mai mare din oştirea regelui
o lăsă
să treacă liberă. prin pădurea,. care era de 2 leuce de
50
BERN. WAPOWSKI

RY
lungă (9—10 km.). Nici n'au putut să treacă atâtea trupe

RA
cu care şi cu bagaje în o singură zi prin. pădure, pe
undeo singură cale se deschidea numai, îngustă şi aceea
şi de pripor. Neîmpedecată de nimeni, — Ştefan stă pe

LIB
loc, nobilimea Poloniei apusene treci de cealaltă parte
a pădurei, :
Cu partea rămasă a armatei regele ses aşezăîn tabără

Y
dincoace de pădure. Când se lumină 0e ziuă 0ete po-

SIT
runcă să intre tunurile şi bagajele în pădure şi s'o ia înainte.
“Urmară trupele regelui şi regele însuşi, tras într'o trăsură
căci eră bolnav de friguri. Cealaltă parte a armatei venea
ER
după rege, fără arme şi fără nici o ordine, ca în cea mai 0e-
săvârşită pace. Bagajele regeşti ajunseră cam pela jumăta- .
IV

tea strâmtorii, când iată palatinul Ştefan cu o ceată de pe-

deştraşi gata de atac. El dete poruncă se se prădeze şi să se
UN

răstoarne carele şi să se închidă calea şirurilor dela

capăt. El însuşi cu cete mari de Turci, Tătari, Unguri şi
Munteni şi cu Moldoveni de ai săi, cari scoteau nişte
AL

strigăte înspăimântătoare, cu arme“grozave şi într'o în-

vălmăşeală mare, năvăli dela spate şi din lături mai în-
TR

tăi asupra soldaţilor mercenari, cari erau cei mai de pe

„urmă şi începi să tae 9in ei. Polonii luaţipe neaşteptate
alergară la arme şi la cai şi începură să se îndese unul
N

într'altul şi să se împotrivească . duşmanilor, cari tăiau

CE

fără milă. Ţotul se petreceă în desordine şi învălmășală

şi nu fără teamă și tremur, pentru-că lipseau şi coman-
danţii şi semnele şi dacă se îngrijă careva de asta nu
I/

eră auzit de zgomotul armelor şi de focul luptătorilor.

Se luptară- crâncen câtva timp cu mulţimea . şi puterea
AS

precumpănitoare a duşmanilor. Polonii începură apoi să

dea înapoi şi să se retragă în tabară, care nu fu mişcată
UI

din loc până atunci şi în baricada, pe care o făcuseră

din care. Adunați şi ghemuiţi acolo se făcură nevolnici
BC

de apărare şi se împiedecau unii pe alţii. Duşmanii în-

cepură să amenințe din toate părţile şi să răstoarne ca-
5i
 CRONICARII POLONI

Y
rele. Polonii închişi şi aduşi la disperare cereau ajutor

AR
dela cer, implorând pe Domnul Isus Christos. Duşmanii
cu atât mai mult se înverşunară să-i bage pe toţi

IBR
primejdia cumplită. Fără îndoială lucrurile ar fi ajuns cu
mult mai rău, dacă regele Albert la vestea nelegiuirei duş-
mane şi auzind că în şirurile din urmă se dă o luptă,

YL
nu ar fi trimes din mijlocul pădurii cavalerimea regească,
înfloritoarea armată cu steaguri, în ajutorul celor cari pă-
timeau. Aceasta ieşind din pădure în inarş grăbit, în su-

SIT
netul trâmbițelor şi al tobelor, în sgomotul luptătorilor
şi în sclipirea armelor strălucitoare, se aruncă cu mare
avânt asupra duşmanului. Se încinse o luptă cruntă:
ER
cetele lui Ştefan n'au putut susţine atacul năvalnic al
călăreţilor poloni, îmbrăcaţi în fier.: Respinşi cu mult
NIV

omor dela tabără, duşmanii fură siliţi să întoarcă spatele

şi să se retragă. Cavalerimea regească a luptat foarte
vitejeşte. Polonii ghemuiţi în metereaza de care, spe-
LU

riaţi şi îricoşi, neliniştiţi fiind de lupta pănă acum

îndoelnică şi de resultatul nehotărât al războiului, des-
chizându-se repede o poartă, începură să se împrăștie
RA

care pe unde-l ducea soarta, părăsind câteva care cu

calabalăcul.
NT

leşină Vin pădure, plini de rănile, pe cari le primită în

lupta de mai nainte, ajunseră la adăpost în tabăra celor
cari eşiră din pădure în ziua precedentă, unde se află
CE

şi regele. Cavalerimea regească, după ce respinse pe

duşman, nu fără o sângeroasă bătălie, se întoarse prin
pădure în tabăra regelui, neîmpotrivindu-i-se . nimeni.
I/

Ziua aceea şi cea următoare rămase aci regele Albert,

AS

aşteptând pe cei cari s'au rătăcit prin pădure. Işi trecu

în revistă armata şi şi-o aşeză în ordine. Şi aşa mare
mulțime de oameni eră, încăt-părea la început că nimeni
UI

n'a căzut sau n'a fost prins în luptă şi în realitate mulți

din şirurile din urmă fură ucişi la începul luptei şi mulţi
BC

bărbaţi iluştri fură prinşi. Cu o cruzime de tiran s'a

purtat Ştefan cu cei prinşi. Pe cei mai mulţi i-a ucis cu
22 , ,
" BERN. WAPOWSKI

Y
sabia, tăindu-le gâtul. Cei ajunşi pe mâna Turcilor şi

AR
Tătarilor fură duşi legaţi în ţări-barbare, deşi cei mai
mulţi erau nobili şi căpătară dreptul de a se întoarce

IBR
în patrie numai după ce îndurară închisoare grea.
Dintre aceştia s'au întors loan Tencinius şi Petru
Prochnicius, cel din urmă rescumpărat de a-i săi, cel

YL
dintâi scăpând cu fuga din Constantinopol. După 18 ani,
s'a întors şi Oodrovonsius a cărui mamă, palatină a
Rusiei, trăia încă. Mulţi au crezut că e altul, schimbat,

SIT
- chiar şi mamă-sa se îndoiă de el, aşa eră de deosebit.
ca ţinută a corpului, ca limbă şi ca obiceiuri de Ooro-
vonsius cel de mai nainte. Mulţi credeau, că mama lui,
ER
care de bucurie.că s'a întors l-a strâns la piept şi l-a
primit în bunurile părinteşti fără să-l recunoască bine,
IV

s'a înşelat în. credinţa ei. Aceste svonuri circulau mai

mult după moartea mamei sale (dacă în adevăr a fost
UN

mama sa). Regele Albert după ce-şi ridică tabăra 0in

nenorocita aceea de pădure aşezându-şi armata în marş,
porni să iasă din Moldova. De ici, de colea, năvăleau
AL

cu cruzime duşmanii şi băgau groaza în şirurile dinainte.

Intr'o noapte, Moldovenii deteră foc ierburilor uscate
TR

în partea din care 'suflă vântul, pricinuind mare. primej-

die pentru tabăra regelui, pentrucă vântul mână flacăra
până la ea. Polonii îură siliţi să cosească iarba mai înaltă
EN

în spre partea de. unde veneă flacăra dogoritoare, ca să

nu ia tabăra foc. In zori de zi armata. plecă mai Veparte
/C

şi fiindcă barbarii năvăleau de ici şi de colo cu stri-

găte înspăimântătoare, se iscau mici lupte, toate în no-
tocul Polonilor, cari alungau pe duşmani cu tunurile'şi cu
I
AS

alte arme, cauzându-le mari pierderi, lor cari se arătau

neosteniţi în atacurile lor vrăşmaşe. Ştefan palatinul,
după ce nu mai pută pricinui- nici O pagubă: oastei re-
UI

geşti, află prin spioni că sosesc 600 de călăreţi Maso- :

viţi, bine înarmaţi, trimişi în ajutorul regelui de Conrao,
BC

conducătorul acelui neam, şi că sunt deja aproape. Porni

3000 de călăreţi aleşi să-i sdrobească. Moldovenii întâl-
| 53
 CRONICARII POLONI
|?
!
nind pe Masoviţi, al căror număr eră de batjocură, la

RY
te
i.
satul Sepnice, se aruncară cu mare cruzime asupra lor.
S'au luptat de amândouă părţile luptă sângeroasă. In

RA
cele din urmă Masoviţii împresuraţi din toate părţile fură
” ucişi, până la unul luptând vitejeşte. Regele Albert sosi. la
Ciarnovecium (Cernăuţi) şi la râul Prut, care se varsă în

LIB
Dunăre. Aici s'a dat luptă dreaptă. Duşmanii se așezară
pe malurile râului cu cete foarte mari ca să împedece
întoarcerea Polonilor. Dar la cel dintâi atac fură învinşi

ITY
” şi risipiţi cu uşurinţă de Poioni şi fură alungaţi prin pă-
durile pustii şi nici n'a mai îndrăsnit Ştefan să se mişte

RS
după măcelărirea alor săi în lupta aceasta atât de grea.
La Prut şi în Cernăuţi regele Albert se odihni 3 zile din
cauza sănătăţii sale sdruncinate. In vremea aceasta Po-
IVE
lonii devastară toate în lung şi în lat în împrejurimile
taberii. Când de odată un svon prost,nu se ştie de cine
: scornit, se răspândi în tabăra regească: că sosesc oşti
UN

maride duşmani şi că regele vrea să plece fără să ştie

nimeni şi vrea să năpustească tabăra. Polonii apuseni,
cari se numesc „cei mari“ începură să se neliniştească
AL

şi să căsneau să-şi aşeze sarcinile pe cai şi părăsind

carele şi celelalte bagaje s'o ia la fugă, cu ruşine. Re-
R

gele, după ce i se vestiră astea, fă silit, bolnav cum eră, '

NT

să se arate în faţa tuturor. Trimise pe fratele său Sigis-

mund să potolească mişcarea. Acesta o şi potoli. Porun-
cind să se aprindă torţe multe şi să se poarte înaintea
CE

sa şi călărind pe la unii şi pe la alţii din fruntaşi, înlă-

tură astfel svonul prin presenţa şi îndemnul său. Regele
„se hotărise chiar să pornească din Cernăuţi, când sosiră
I/

;ca la 1000 de călăreţi litvani, trimişi de fratele său Ale-

AS

„xanoru, dela râul Bug, unde păzeau restaurarea cetăţii

Bratislavia şi pricinuiră multă bucurie regelui şi taberii
deşteptându-le nădejdea, că le va merge bine de vor năvăli
UI

duşmanii. Cu mari rugăciuni stăruiau pe lângă rege co-

mandanţii cetelor litvane, să le îngădue să năvălească
BC

ei în Moldova, s'o pustiască şi să bată pe duşman în

54
 BERN. WAPOWSKI

Y
vr”'o luptă mai mare. Dar Alberti, moale din cauza boalei ,

AR
sale, se întoarse cu oastea împăcată la Sniatin şi Po:
"cuţia, în hotarele regatului său.După cetreciirâul Tyra (Nis-, :
trub), îşi slobozi armata şi aupă o cale scurtă ajunse în Leo-

R
pole, capitala Rusiei. Aci rămase până ce se însănătoşi

LIB
bine cu ajutorul medicilor. Trecând apoi la Cracovia în!
palatul său Visburgos, tăinui întâmplarea cea nenorocită;
şi trăiă ziua şi noaptea în petrecerişi banchete, luând parte!

Y
la jocuri şi coruri de fete şi făcând ca toate în faţa lui '

SIT
în veselie să se petreacă. Şi răsboiul împotriva Moloo- ;
vei, cu planuri necinstite pornit şi în chip nenorocit pur- |
„tat, acest sfârşit avu, şi dădu apoi prilej la multe nă-
ER
cazuri. Căci Ştefan, palatinul, neuitându-şi de nedreptatea
pricinuită şi de pustiirea Moldovei, năvălind în primă-
vara anului viitor în Podolia şi Rusia, țări cu mulţi lo-
NIV

cuitori pe vremea aceea.şi îmbelşugate, le jefui cu sabia

şi foc, în chipul cel mai jalnic cu o puternică oaste de
Moldoveni în” unire” cu Turci» şi”-Tătari;” “popoare foarte
LU

sălbatice. Şi prădă aşa de mult în lung. şi. în lat şi atât

de vijelios, încât furia lui duşmănoasă pătrunse până la .
RA

Canciugă : şi până”la râul Visloc şi trecând şi peste Le-

opole (Lemberg), o: cetate foarte bine întărită, dărâmă şi
arse Premislia, Radimno, laroslavia, Prevorsko, Prochnik
NT

şi alte. foarte multe oraşe, aşa încât mari grămezi de

pradă trebue să fi adunat, ca într'o ţară, care a avut -
CE

parte de pace îndelungată. Şi aceste largi ținuturi erau .;

luminate în lung şi în lat de vălvătaia flacărilor şi în
toate părțile eră numai groază, îugă nevolnică, învălmă- -
I/

şală şi lacrimi,,iar drumurile pline de cadavre erau ude ;

de atâta vărsare de sânge. Mulţi oameni, cari se credeau
AS

la adăpost prin păduri, fură prinşi de duşmani. Aceştia

se luau după urmele carelor şi ale oamenilor, cari îu-
UI

geau, îi prindeau şi îi duceau în sclăvia cea grea a celor

mai sălbatici barbari. Peste 100.000 de oameni, după cun
BC

se svoneă, a dus atunci duşmanul cu el şi a umplut

„_ Grecia şi Asia cu plugari poloni şi ruşi. Regele Albert
55
 CRONICARII POLON]

RY
şi Polonii, fiind luaţi fără veste, erau cu totul nepregă-
tiţi pentru apărare şi erau aşa de înspăimântați, încât pe

RA
mulţi Oin fruntaşiîi frământă gândul să părăsească .re-:
gatul, dacă nu i-ar fi ţinut ruşinea pe loc. In aşa des-
f nădejde nebună ajunseră unii mai puţin inimoşi. Atunci

LIB
au început. să întărească Cracovia, oraşul regesc, cu'un
„Val de pământ, cu şanţuri şi cu metereze. Pe partea
: din spre câmp a oraşului, care părea mai slabă, ridicară

ITY
un val de pământ aşa de înalt, în cât acoperiră zidurile,
ferindu-le astfel de ghiulelele tunurilor. Poarta lui Flo-
„rian, cea din spre Crivăţ, întărită cu metereze de jur împre-
RS
jur, în formă de cerc şi cu un şanţ lat de amândouă păr-
țile, îi înocită-atunci cu mari cheltueli, adăogâdu-i-se nişte
IVE
clădiri. mărețe. Râul Rudava fu condus de jur împrejur
printr'un canal, iar mahalalele, cari erau în apropiere şi
cari puteau lipsi, fură dărâmate; -şi aşa orașul regesc,
UN

întărit de altfel şi mai nainte, îi şi mai mult întărit a-

tunci, clădindu-se de jur împrejur .turnuri, cari îi dau o
înfăţişare măreaţă pe dinafară. Podolia şi Rusia, provin-
L

ciile răsăritene ale regatului polon, fură pustiite atunci

RA

de Turci, Moldoveni şi Qe . Tătari, nişte neamuri foarte

sălbatice, aşa de rău, cum nu s'a mai pomenit.
«In toamna aceluiaşi an, pe la siârşitul lui Noem-
NT

vre, năvăliră ca la 10,000 de Turci. în. Rusia şi jefuiră

tot
cuprinsul acelei ări deal ungu
râului. l
Tyra (acum se nu-
CE

-. meşte Nistru), Haliciul, Sidaciovia, Drohobicia

şi Sambor,
fără să le stea cineva împotrivă şi dacă n'ar fi
venit în
ajutor îndurarea cerească, ce nu părăseşte niciodată
I/

"-pe cei ce nădăjouesc întru ea, de bună seamă

Turcii
AS

„ar fi pricinuit pagube mai mari. Căci eră aşa de

frig şi
un ger atât de nesuferit— par'că anume a fost
trimis !
din ceruri — şi pe lângă astea a căzut atâta
UI

zăpadă,
încât Turcii înconjurați din toate părţil e nu pu-
de troeni,
teau nici, să înainteze şi.nici să se întoarcă şi păreau
BC

ca şi împresuraţi; Turcii sunţ născuţi în ţări calde şi

sunt foarte puţin dedaţi cu asttel de geruri. Aşa s'a
56
 BERN. WAPOWSKI

RY
întâmplat, că de foame şi. de gerul cel mare, care creştea
mereu, au pierit mai mult de 40,000 de oameni, pe lângă

RA
pieroerile cu mult mai mari de vite. Mulţi, ca, să scape
de îngheţ, se vârau în pântecile cailor, după ce le scoteau
intestineleşi nu puteau nici aşa să scape de moarte,de

LIB
» oarece căldura se perdeă curând. S'au găsit nenumărate
leşuri omeneşti în pântecile animalelur. Parţea ce a mai
rămas din oaste, întorcându-se prin (Moldova, fă greu -

Y
încercată şi măcelărită %e Ştefan, palatinul, şi de Mol-

SIT
dovenii săi, îmbrăcaţi mincinos în haine polone. Tot dru-
mul până la gurile Dunării eră plin de leşuri turceşti. Abia
de sau mai întors la Constantinopol ca la 10.000 de
ER
„Oameni, după ce pierdură şi cai şi lucruri şi tot. Şi li sa .
întâmplat această nenorocire Turcilor din voia lui D-zeu,
NIV

după cum s'a crezut, ca să fie anul următor liniştit şi să

se bucure Poloni de pace neașteptată... lar
Ştefan, pala-
tinul Moldovei, lepădându-se de sălbătăcimea lui, s'a
LU

mai îmblânzit puţin şi pentru-că se temea de Turci, pe

cari cu puţin mai nainte îi nimicise cu răsboiu și prin:
curse, trimise la regele Albert oameni pentru împăcare.
RA

Tot în timpul acesta veni şi episcopul de Oradea, în nu-

mele lui Vladislav, regele Ungariei, şi veniră şi solii lui
Alexanaru, principeie Litvanilor, toţi zeloşi de a încheia
NT

pace cu Albertşi cu Polonii; şi după diferite negocieri

„au şi încheiat prietenie, unire şi alianţă împotriva Turci-
CE

lor şi Tătarilor, legându-se şi prin prea sfântul jurământ.

*
I/

1501.—Tăierea capului lui îlie, rivalul iui Şte-

IAS

tan, Veniră (la adunarea dela Petricovia) şi solii lui Şteian,

palatinul Moldovei, cu cererea: sau să li se dea lor Ilie,
fiul palatinului deodată al Moldovei, Petru, înrudit .dea-
proape cu Ştefan, care eră bănuit că umbla după domnie
U

Şi pentru aceea a scăpat în Polonia, sau dacă nu, să i

BC

se taie capul în faţa lor. S'a discutat acest caz în plin

senat, fiind deosebite părerile: mulţi, pătrunşi de evlavie,
- „87
 CRONICARII POLONI

RY
socoteau să nu fie dat spre chinuire un bărbat de neam
mare şi nevinovat, care se încrezuse în ei şi se adăpos-
tise în ţara lor ca într'un liman sigur. În cele din urmă,

RA
“ pentru-că fugarul eră cerut sub amenințarea cu răsboiu
şi pentru-că Polonii pregăteau o expediţie împotriva .lui
Frederic, marchionul de Brandenburg şi mare maestru

LIB
al ordinului prusian, regele Albert, ca să lase toate sigure
în urmă-i, porunci să îie tăiat Ilie în Cichov, în faţa oa-
_menilor palatinului Ştefan, invocând ca motiv falşificarea

ITY
de către acela a unor scrisori regeşti. Astiel de sfârşit
avi pentru binele păcii bărbatul de neam aşa de nobil“.
1504. — Năvălivrea lui Ştefan în Pocuția.
S
-„Im vara. aceluiaş an, după moartea cardinalului Fre-
ER
deric, Ştefan, palatinul Moldovei, folosindu-se de lipsa
regelui Alexandru, care atunci se află în Litvania
NIV

şi văzând, că regatul Poloniei e fără guvernator şi că

Tătarii Tauroschiţi ard şi pustiesc nepedepsiţi, prin păr-
țile răsăritene ale regatului, fără să l€ stea cineva în
LU

cale, ca să nu pară că el nu-şi vede de treburile sale

în împrejurări atât Oe prielnice, năvăli duşmăneşte cu
oaste în regiunea de sub munţi a Pocuţiei, peste râul
RA

Tyra, (Nistru) regiune lipită de Moldova, şi o ocupă până

la Haliciu, împreună cu Colomea şi cu alte mai multe -
oraşe. Inspăimântat de acea ciopârţire a hotarelor sale,
NT

regele Alexandru, îndemnat şi de numeroşii crainici ai

mai marilor regatului, ca să vegheze cu mai multă trezie
CE

la apărarea ţării, fiind rechemat din Litvania, sosi în

. sfârşit pe la sfârşitul lui Octomvre la Lublin şi ținând o |
adunare cu boerii, începu a se sfătui mai întâi în privinţa
I/

apărării țări, pe care o jefuiau aşa de cumplit Tătarii şi

(Moldovenii. Senatul eră de părere, ca în vara viitoare
AS

să se facă rost de soldaţi mercenari şi să se adune bani

pentru leafa soldaţilor din oraşe şi sate. S'a mai hotărât
UI

apoi, ca Pocuția cu Colomea să fie realipită la regat,

alungându-se de acolo garnizoana lui Ştefan şi să se
BC

”.. facă o expediţie în Moldova. Afară de acestea să se dea .

de ştire comandantului tuturor trupelor, ca să bage 5e
58
A
*
„BERN. WAPOWSKI

RY
seamă, să nu mai îndure statul polon vr'o perdere din
partea Tătarilor, cari năvălesc aproape în fiecare an în
Polonia... După ce s'a disolvat adunarea dela Lublin,

RA
Alexandru a petrecut iarna în Cracovia, a trimis apoi o
armată — nu tocmai de disprețuit îîn Podolia, care armată

LIB
atâta a tot neliniştit Moldova cu incursiuni peste incursiuni
şi a pricinuit atâta pagubă cu fer şi foc acelui neam de
oameni, încât Ştefan fu silit să părăsască provincia Po-

Y
cuţiei, împreună cu Colomea, în care odinioară rugător
şi umilit depuse jurământ de credinţă şi supunere regelui

SIT
„Cazimir... |

Wioartea lui Stefan, — In acelaş an, care eră

ER
anul Domnului 1504,în lunile lui Martie şi April, râurile
se umilară de ploile cele multe şi ieşiră din albiile lor,
NIV

cum nu se pomenise până atunci; şi nu mult după aceea

muri Ştefan, palatinul Moldovei, slăbit de bătrânețe şi
de podagră, în ziua de 2 Iulie. De bună seamă viteaz
LU

viclean și norocos răsboinic a fost. 5 Căci el a învins

pe Matia, -regele Ungariei într'o luptă de noapte la (Mol-
dabane (Baia), rănindu-l cu 3 săgeți. Pe Tătari de multe
A

ori.i-a alungat. Pe Mahomet împăratul Turcilor, care după

TR

luarea Constantinopolei, trecuse Dunărea cu 120.000 de

Turci şi jefuiă Moldova, il bătă, iar oştile cele mari a-le
N

duşmanilor le risipi şi le puse pe fugă cu ajutorul Polo-

CE

regele Albert, care iuase domiia dela tatăl său Cazimir;

prefăcându-se că are gânduri pacinice, el puse pe fugă
şi alungă şirurile din urmă ale armatei polone, nu atât
I/

Prin luptă deschisă, cât, mai mult prin pierderile pricinuite.

IAS

„A fost înzestrat cu virtuți de erou Ştefan, aşa încât pe

drept merită să fie socotit printre bărbaţii vestiți în arta
„Tăsboaelor, .
li urmă în domnie Bogdan, fiul său orb dun ochiu.
U

———_—
BC

1) Strenuus sane, astutus et fortunatus bellator.

59
 RY
RA
LI B
IV. IOAN DE KOMAROW

ITY
RS
Călugăr. minorit contimporan cu Ştefan. A scris
istoria călugărilor minoriţi din Polonia, amintind în
treacăt şi unele evenimente politice mai însemnate.
IVE

Referitor la istoria noastră găsim numai -următoarele

. însemnări:
UN

1419. — Regele polon se află în Colomea Povoliei,.

unde aşteptă pe Ştefan în vederea jurământului.
*
AL

„In acelaşi an (1497) seremissimul rege loan Albert

plecă în Moldova cu toţi oamenii săi şi cu multe şi mari
TR

pregătiri de răsboiu (aşa încât spuneau unii ostaşi, cari

văzuseră armatele regilor din diferite ţări, că aşa armată
N

pW'au mai văzut! cu gândul de a face. răsboiu împotriva

Turcilor. Se înţelesese cu palatinul Moldovei 'să-l ajute
CE

"şi el.. Acela însă şi-a călcat jurământul de credinţă şi

învoiala făcută.Şi aşa când regele intră în ţara lui, el
“stă ascuns cu oastea prin munţi şi prin păduri. Li veniră;
I/

în sfârşit Turcii în ajutor, aşijderea şi Ungurii în urma .

AS

jurământului de supunere (omagiul), ce el le făcuse mai!

nainte. Ai noştrii fură jefuiţi şi omorâţi, fără să fi făcut
UI

cea mai mică împotrivire Şi alte multe cruzimi s'au făcul

acolo, pe cari nu se cuvine a-le pomeni aci. Şi totuşi
cu dreptate le trimise acestea Dumnezeu asupra alo!
BC

noştri, după cum au mărturisit ei înşişi, pentru păcatel?!|

spurcate săvârşite: în oaste. După cele petrecute, regelt
60 N .
N
 IOAN DE KOMAROW

RY
şi tot poporul au plâns lacrimi amare în Leopol (Lemberg).
In anul următor, anume 1498, Turcii au ars şi au prădat ora-

RA
'şele de sub munţii Ungariei pânăla Przeworszko şi Lanc-
zuga, au dus în robie bărbaţi şi femei, nobili şi poporde

LIB
rând în număr nemai pomenitde mare şi au omorât copii -
„şi bătrâni fără milă. In Sambor au ars cetatea în ziua de .
24 Septembre, au ars biserica şi au omorât 2 călugări...

Y
Nimeni nu eră să le stea împotrivă. Căci o groază aşa
de mare intrase în popor, încât toţi fugeau. (Ceilalţi că-

SIT
lugări împreună cu povestitorul au fugit spre Novogra?).
Numărul! Turcilor împreună cu Moldoveni.şi i cu Tătarii
ER
eră de; 20.000, după cum se svoneă. Intorcându-se Turcii
la Constantinopol, au fost întrebaţi de Sultan până unde
au prăoat. Ei au răspuns, că până la Sanak şi Przewosko,
NIV

20 de mile departe de Cracovia. Sultanul s'a mâniat, că

nau prădat până unde le poruncise. Adună o oaste de
40,000 de oameni pe vreme de toamnă şi dete poruncă
LU

să plece în Polonia s'o jefuiască până în Cracovia. Oastea

plecă şi ajunse întte Prut şi Nistru, unde-şi aşeză tabăra.
Eră zăpadă multă şi un
RA

ger aspru, aşa că cele 2 râuri

se revărsară. Unii înecaţi, alţii .degeraţi, alţii. de foame
muriră. Din acei 40,000 de oameni, câţi erau peste Prut,
NT

Numai 8000 au mai ajuns la poalele munţilor dinspre:

Ungaria: Văzând, acest lucru palatinul Moldovei îşi arse el
însuşi câteva oraşe ca din partea Polonilor şi înarmându-şi
CE

armata cu armele luate anul trecut dela Poloni, omori

pe Turcii, cari au mai rămas, aşa că:0in 40,000 de-abia:
I/

se întoarseră acasă vre-o 400. Au dus cu ei boala rea (mor-

bus francosus), de care fuseseră apucaţi unii. Pe mulţi
IAS

locuitori din Polonia i-a cuprins această boală în vre-

mea aceea.
U
BC

i
 Y
AR
IBR
YL
V. MARTIN CROMER „_
SIT
N. 1$12,4-1589. — A studiat în Cracovia, şi-a con-
R
tinuat studiile în: Italia şi Germania. A ocupat situați
i
IVE

înalte ca secretar al archiepiscopiei Cracoviei,

mai
târziu secretar al regelui Sigismund August
şi din
1579 ca episcop al Varșoviei. In repetate
UN

rânduri
i sau încredințat însemnate misiuni
diplomatice.
Pentru scrierea cronicei lui 1) i s'a permis
să utili-
zeze bibliotecași arhiva Coroanei, ceeace nau
putut
AL

face cronicarii poloni anteriori. Cu

toate acestea
pentru partea care ne interesează s'a
folosit aproape
TR

esclusiv de Dlugosz, (Miechowski şi Vapow

ski, la
“cari se mai adaugă cronicarul ungur Bonfiniu.
da în traduc
Vom
ere numai pasagiile, cari se deoseb
N

esc
de textul predecesorilor săi. Celelalte
le vom aminti
CE

numai, în mod cronologic.

1452, py. 567. „Tot în acest
an aflu, că Ştefan pa-
"latinul Moldovenilor a jurat credinț
ă regelui, fără ca a-
I/

cesta să fie faţă şi că a făgăduit,

că acelaş jurământ îl
AS

va jura în faţa regelui peste două

luni, când va fi chemat.
Oare să fie altul acest Ştefan,
decât. acela despre care
am spus mai nainte că a făcuţ
UI

jurământul, sau dacă e

acelaşi pentru ce oare să repete jurământul
? Altfel nu-mi
pot explică acest lucru decât că acesta . îşi va fi schim-
BC

1) Martini Cromeri, de origine

a

et rebus gestis Polonorum,

1555, Basel,
e

62
 MARTIN CROMER

RY
bat credinţa în cursul timpului şi va fi trecutla Unguri.
„ Aceasta resultă şi din: cele ce spune cronicarul ungur

RA
Bonfiniu, care scriind despre aceste vremuri spune, că
palatinul Moldovenilor, Voevodul, cum îi zice el, a fost

LIB
în credinţa regelui Matia. La aceasta se adaogă şi îm-
prejurarea, că boerii şi sfetnicii lui, ca şi când ei înşişi
mar avea încredere în el,au făgăduit, că-l vor ţinea
iarăşi în credința şi în datoria față de regele Cazmir 1)“.

Y
1469, pg. 600. E vorba despre lupta dela Baia,

SIT
ceva mai pe scurt ca la Dlugosz. Se pomeneşte aseme-
nea despre solia lui Cazimir la Ştefan pentru depunerea
an. 1468, pg. 602.
jurământului de credinţă,
ER
1469, pg. 605. Cazimir împreună cu soţia sa Elisa-
beta sosesc în Leopol (la finele lui Ianuarie), unde aş-
NIV

teaptă pe Ştefen o lună şi jumătate, să vină să depună

jurământul. Ştefan nu vine, dar jură în faţa solilor rege-.
lui. (După Dlugosz). |
U

La acelaşi an, arătând situaţia, în care să află Matia

adaugă: „Şi prin îndoitul atac al voevodului moldovean
AL

Ştefan, nu numai că a fost batjocorit şi a suferit pagube,

dar a îndurat un îndoit dezastru». Vorbeşte apoi despre :
TR

năvala Tătarilor. (Dlugosz). Să

1470, pg. 610, Jurământul lui Ştefan cătră regele
N

polon şi ostilitățile lui cu Radul, (0upă Dlugosz).

1410, pg. 622. Răsboiul lui Ştefan cu Radul, aju-
CE

torul polonşi mijlocirea de împăcare. - |

Toate evenimentele anilor 1475 şi 76 sunt înşi-
tate în âceeaşi ordine şi în acelaş spirit ca la Dlu-
I/

gosz, numai ceva mai pe scurt. Nu se găsește în

IAS

Dlugosz următoarea ştire: a ,

1476, (Pg. 634). „Nobilii unguri şi poloni, după ce
Sau adunat în cetatea cea veche (Sochaciovia), au res-
fabilit armistițiul între .regii lor, după ce s'au înţeles ca
U
BC

1) Pomenise la pag. 467. despre jurământul lui Ştefan, fra-

tele lui Iliaș, fiul lui Alexandru cel Bun, către Regele Poloniei,
a acesta se gândeşte cronicarul.
63
 CRONICARII POLONI

RY
Matia să-i de-a lui Cazimir Smigrood-ul, iar episcopului

RA
Cracoviei Mussina. Episcopul însă să nu primească acolo
hoţi. Cu palatinul (Moldovenilor să închee amândoi regii

LIB
armistițiu pe doi âni. lar a căruia anume intre ei oi
„să fie (Moldova, să se discute într'o viitoare adunare de
către boeri.
1484—5. — Luarea Chiliei şi jurământul solemn al

Y
lui Ştefan (după Wapowski).

SIT
1431, (Pg. 556). Se afirmă că în luptele dintre Vla-
dislav şi Albert a luat parte şi oastea moldovenească.
14934, (pu. 650). Adunarea dela Levocia (Wapovw-
ER
ski).
1437. — Lupta din coorul Cosminului (Wapovwshki).
NIV

Despre pacea încheiată între Ştefan şi Albert, Cromer

vorbeşte mai pe larg decât Wapowski, pentrucă are la
"îndemână actul din archiva regească, iscălit de Ştefan şi
LU

14 boeriai lui. La anul 1499, (>g. 699) vorbeşte despre

pacea şi tratatul încheiat de Vladislav, Albert şi Alexan- :
dru, ducele Litvaniei. Unul dintre. punctele acestui tratat .
RA

e: Moidoveanul să fie în clientela Ungurilor; aliaţii să

ajute pe domnul Ţării Româneşti în contra Turcilor..
NT

1591, (my; 62). Tăierea capului lui Ilie după (Mie- :

chowski şi Vapowski).
1508, (pu. 678), Năvala Tătarilor în Podolia |
CE

şi lusia şi ocuparea Pocuţiei die către Stefan, |

Incepe aşa : «În vara aceea Tătarii din Taurica năvăliră din i
nou în Pooolia şi Rusia, după cum secrede aţâţaţi de Şte-
I/

fan. El însuşi trecând cu o oasteîn partea vecină cu Rusia, :

IAS

„ fără'să i se împotrivească cineva şi fără ca nimeni să .

__se aştepte la aşa ceva, cuprinse îutreg ținutul dintre |
| Nistru şi munţii Sarmaţi, numit Pocuția, sau după cum
U

spunea el—fl luă din nou în stăpânirea sa, findu-i răpit

pe nedrept mai nainte“. (Continuă întocmai ca Vapowski).
BC

1504, (pg. 679). In acelaş timp (Moldova a fost

călcată şi jefuită de ai noştrii aşa fel, încât Ştefan se
văzii silit să-şi retragă garnizoanele din cetăţile Pocuţiei,
69
CRONICARII POLONI

Y
AR
mai ales că el însuşi fu lovit de o boală de picioare
foarte grea. Slăbit de tot din causa: aceasta, nu peste
mult a şi murit. Bărbat în toate veacurile vrednic de

IBR
aducere aminte pentru mărirea sufletului său, pentru iste-
timea sa, pentru priceperea sa în ale răsboiului şi pentru
norocoasele sale răsboaie împotriva Turcilor, Ungurilor, .

YL
“Polonilor şi Tătarilor.

SIT
ER
NIV
LU
T RA
EN
I /C
AS
UI
BC

65
ww,
 RY
RA
LIB
ITY
VI. MATEI STRYKOWSKI RS
Născut în 1547.—A făcut o călătorie prin Mol:
IVE

dova şi Ţara Românească spre Turcia în aniil.

1574--75. A scris o carte, în care pe lângă istoria
Poloniei şi a Litvaniei, adaogă şi impresiile sale din
UN

această călătorie. |
*
AL

„Acel Ştefan-vodă eră viclean şi norocos. El bătăi odată

150,000 de Turci, afară de aceasta mai câştigă şi alte în-
TR

semnate victorii. Pe bravul rege maghiar Matia îl alungă

-din Moldova şi cuceri din mâna luişi ţara Săcuilor, după
ce învinsese o mare oaste ungurească în oraşul Baia,
EN

însuşi regele fiind rănit cu 3 săgeji. Adesea bătu şi pe

Tătari, ba chiar şi pe regele polon Albert îl întrânse mai
/C

presus de orce aşteptare. Astfel fiecare istoric trebue să |

„laude marea virtute a unui principe cu o ţară aşa d:
+ mică. Moldoveniişi Muntenii cântă despre el în toate
I

„banchetele lor, în sunetul alăutelor:

AS

» Ştefan, Ştetan-
Vodă! Ştefan, Ştefan-Vodă! bătea pe Turci,
bătea pe
; Tătari, bătea pe Unguri, pe Galiţiani, pe Poloni:. In
UI

„Cursul călătoriei mele în Turcia, văzui în Bucureşti,

ca |.
pitala şi reşedinţa domnului muntean, care
ne pofii
BC

la prânz, portreiul acestui Ştefan, cu . coroană

regală ș
pe cap şi un toiag în mână, de naltă statură,
atârnat pe!
peretele etacului princiar. Moldovenii îl numesc “Cara
56
MATEI STRYKOWSKI

RY
Bogdan Ştefan“, „Cara“ româneşte din „carus“, latineşte

RA
însemnând scump. Din cauza ne mai pomenitei lui bra-
vuri, Românii îl socotesc ca sfânt...“

LIB
IE

In anul 1475 sultanul Mahomet, după ce-şi supusese

pe domnul muntean Radu ca vasal şi-l ajutase contra

Y
domnului moldovean Ştefan, vasalul Poloniei, trimise a-
cum în (Moldova 120.000 de Turci, afară de Tătari şi

SIT
Munteni, pentru ca prin răsboiu să supună 'pe Ştefan.
Acesta însă luând în ajutor dela regele polon,- Cazimir,
2000 de călăreţi şi mai adunând 40.000 de Moldoveni şi
ER
încă 5000 de Săcui, pe a căror ţară o cuceriseVela re-
ear îi ae mama aa mai
gele: unguresc, Matia, se apucă a îulgeră mereu 1 colosala
IV

armată turcă, mai_mult_prin_stratagemă_decât prin forţă. |

Toată ţara-d€ jos, prin care trebuiau să treacă Turcii, o
UN

arsese de mai înainte, Vând foc vegetației şi producând

foamete universală, pentruca păgânii şi frumoşii lor cai
să moară de foame.Apoi îi atrase într'o embruscadă pe
AL

malul lacului Racova lângă apa Bârladului, unde cu mila

lui Dumnezeu, cu o mână de oameni reuşi a sfărâma
TR

100.000 de Turci şi Tătari: şi arzând cadavrele, făcii din

Qase mari şi înalte movile, pe care le văzui în-sumi în
N

călătoria mea turceascăcă din

din 1615; _împreună cu _3_cruci
de piatră ridicate în !“memoria victoriei“. (Acest pasăgii
CE

e reprodus după Haşdeu,

AO “Archiva ist. a Rom. AD
——
I/
AS
UI
BC

67
 Y
AR
IBR
YL
VII. STANISLAU
SIT SARNICKI
ER
Născut în 1530, mort după 1598.
A scris o
istorie intitulată: Stanislaii Sarni
cii Annales sive de
origine et rebus gestis Polonorum
NIV

et Litvanorum libri
VIII. In formă de anale, pe scurt
şi fără multă le-
gătură, duce firul povestirii până
la an. 1586.
- In această cronică interesant
LU

(pentru vremea lui Ştefan).

e pasagiul în cars se vorbeşte
despre espediţia şi înfrânge-
- rea lui Albert în Moldova, „expe
ditio Bucoviensis“, cum
o numeşte Sarnicki. După ce
RA

pomeneşte şi el de semnele
rele, cari au -prevestit această
„nenorocire, spune că pri-
cina învrăjbirei lui Albert
cu Ştefan a fost neîmplinirea
NT

de către Ştefan a făgăduelei

de a oferi hrană şi cele ne-
cesare pentru armata regelu
i. Regele atacă Suceava
o oaste de 80 cu
CE

de mii de oameni şi 30.000

de care. Dar
plictisindu-se Polonii, cari
aşteptau să fie Puşi la încer
cări mai mari decât la Cucer -
irea Sucevei, cer dela
să fie concediaţi. Intervine Vladislav rege
I/

încheie
al Ungariei şi se
pace. La reîntoarcere Ştefan
AS

atacă şi măcelăreşte armata („foedi fragus*)

polonă. |
»Şi spun aceia, cari venea
u împreună cu palat
Svradiei, magnificul Albert, inul
UI

dela voevodul Moldovei

în a. 1562, că au văzut în Lascu
acele păduri Oasele celor,
fost împresuraţi şi omorâ cari au
BC

ţi de Moldoveni, Dar
că se găsesc acolo şi eu cred,
oase de ale Moldovenilor.
trucă şi în ei au făcuţ Pen-
mare măcel ai noştrii,
mai ales
68
) STANISLAU SARNICKI

RY
oastea din garda regelui, aşa în cât ca învinşi au plecat
Moldovenii după acea ciocnire şi au pierit cu mult mai
mulţi din ei decât din ai noştri, afară de cetele maso-

RA
viene, cari necunoscând felul acelora de luptă prin pă-
duri şi Moldovenii folosindu-se de aceasta—au fost tăiaţi

LIB
până la unul. Insă îndată ce au sosit.la. malul Prutului
s'a dat din nou luptă cu vitejie din partea Polonilor.
Moldovenii risipiţi şi alungaţi s'au retras prin păduri,

Y
făcând ai noştrii mare măcel în ei“.

SIT
Pe margine, in dreptul acestor şire, e scris: Acea
pădure (Bucovina „Bucovetia Silva)“ a îost numită „Gozd-
ziec“ de Goţii cei vechi, cari au locuit odată acele locuri.“
ER
Mai aminteşte apoi cronicarul o. incursiune a Tur-
cilor în Polonia în iarna anului 1498 şi. tăierea 0e
Şteian a celor, cari au mai scăpat de îngheţ şi foame,
NIV

precum şi de tăierea capului lui Ilie în 1501,— fără nici --

o contribuţiune nouă.
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

69
 RY
RA
eii

LIB
II. CRONICARII UNGURI

Y
SIT
VIII. GRONICON DUBNICENSE ER
„O compilaţie din diferite alte cronici, mai
NIV

ales din Cronicon Budense. Incepe cu originea Un:

gurilor şi -ajunge pănă la a..1479. Privitor la Şte-
fan găsim numai următoarele pasagii: |
LU

„Tot în zilele acestea Turcii, acei duşmani ai noştrii foarte

sălbatici, dornici mereu de pradă, au năvălit (cum am
înțeles in cărţi) cu 120.000 de păgâni în Moldova, cu
RA

gândul, dupe cum se spune, ca, dacă vor birui acolo, să

dea năvală în tot regatul unguresc.
Şi furişându-se duşmăneşte acolo, Ştefan, voevodul
NT

Moldovei, în fruntea unei armate de Săcui, Valachi şi Ru-

teni, li se împotrivi cuvitejie şi dând o luptă foarte crân-
CE

cenă 3 zile şi 3 nopți, a căştigat biruinţa cu ajutorul lui

D-zeu, nimicind aproape cu totul pe Turci. Atât paşa,
„ vice imperatorul, cât şi alți 8 voevozi mai mari, cari
au
I/

fost în fruntea acelei oştiri, au fost prinşi şi deţinuţi,

AS

Binecuvântat să fie D-zeu, care ne-a dat în mână

pe
duşmanii noştri de moarte, răsbunând nedreptăţile suferite,
Şi prinşi nenumărați şi nespus'de îmbelşugată pradă,
UI

au
luat atunci învingătorii dela cei învinşi.“
.
BC

70
 RY
RA
LIB
Pi
AX. ANTONIUS BONFINIUS

Y
SIT
Italian, născut în 1427 în Ascoli (Ancona). In-
necesară timpului său, trecu la
sușindu-şi cultura R
curtea regelui Matia, unde fi primit foarte bine. De
VE
totdauna părtinitor, în care scrie istoria
aci tonul
istorie cea
- protectorului său. Dintre cărţile lui de
mai însemnată e «<Anto nii Bontin ii, Istori a Panno-
NI

nica ab origin e gentis ad annum -1495» . (Coloniae

LU

Agrippinae. 1690. Hist. Pann. De-

Lupta dela Baia. (Ant. Bonf.
1, pg. 396). | |
cadis IV, liber
ie, ieşind
„După ce regele restabili pacea în provinc
RA

din Transilvania în ziua Sf. Catarine, seîndreptă spre

numeşte Moldova.
„acea parte a Valachiei, care acum se
NT

al
Aici stăpâneă în toată voia Stefan voevod. Ca supus
trebuiă să plătească toate dările şi să
regelui Ungariei
din minţi şi
CE

împlinească toate poruncile, dar el scos

răsboiu, nu voiă
crunt din fire, însă zelos şi straşnic în
un chip. Ba mai înteţiă şi răscoalele
să asculte cu nici
I/

de acolo,
din Transilvania cu gând, ca turburând liniştea
Regele află cu cale să
să se poate bucură de libertate.
IAS

strâmto ri e munți, să
pornească prin păduri şi prin la ascultare. Prin strâm-
readuc ă pe răsvrăt itul Valach
își deschideă-
torile închise cu arbori şi cu câte ce toate,
U

sau cu sabia. După astfel îşi. făcit Orum

drum cu focul
BC

aşeză tabăra lângă orăşelul Re-

şi eşi mai la larg, îşi
Roman), pe Câte Vala-
manuasiar (Roman vasar, târgul 7l
 CRONICARII UNGURI

Y
<hiiîl socotesc for roman. Zidurile acestui
oraş sunt de

AR
'emn, întărite cu valuri şi gropi; pe acolo.
curge râul
Siret. Pe țărm e cetatea de lemn întărit
ă mai mult cu
oştire decât cu fortificaţii. Acest Stefan

IBR
eră principele
(regulus) provinciei; de el ascultau aproap
e toți Moldo-
venii. Regele, la cel dintâi atac asupra
târgului Roman,
îl şi ocupă. Ştefan, prinzâno Oe veste,

YL
începi numai de
cât tratativele de pace prin soli.
Şi mult timp şi-au bătut capul, ca să
se înţeleagă şi

SIT
în cele din urmă nu s'a putut face nimic.
Cum simţi Matia, că toate din partea duşman
ului sunt
numai vorbe goale, rupând pacea, plecă
de acolo, după
ER
ce dete ordin să se aprindă şi să
se dărâme oraşui.
După ce-arse târgul Roman, pe or
unde mergeă pustiă
totul, sate şi oraşe, cu foc şi sabie,
IV

iar ostaşii mânau

de din apoi oameni şi turme de
vile, cu pradă nespus .
UN

de 'mare. A treia zi ajunse în sfârş

itla cetatea dăruită
unui episcop de frunte, numită
de Moldoveni Bania
(Baia). Regele.se aşteptă să se
lovească aici de cu seară
cu duşmanul inoidios Şi viclean.
AL

Se spune, că în răsbo-
iul acesta norocul regelui a fost
unit cu' vitejia lui. El
eră găzduit în acea parte a
TR

târgului, care ţine de epis-

“copat, acolo unde se împreună
cele două uliţe, cari oco-
lesc biserica. Ceilalţi : pontificii,
nobilii, comandanții ar-
N

matei, se aşezară împrejurul

pieţei aşa ca, după obiceiul
CE

rege:ui, să fie. totoauna gata.

Pe vremea cinei, un prins
cu numele Syihotus, fu adus
înaintea regelui. [| întrebară
„prin tâlmaci cine e, de unde,
în.cotro se duce şi pentru
I/

ce? Răspunse, că nu-i nevoie

de tâlmaciu, că el e Un-
sur şi-i Oin Ardeal şi neştiină de 'cele
AS

ce se petreceau,
veni în Moldova să-şi mai
vadă moşiile, bunurile soţiei
“sale, supuse peirei. Pe drum,
nu departe de aci a dat
UI

peste. 12,000 de Moldoveni,

cari au..de gând să năvă-
" lească înainte de miezul
nopții asupra. Ungurilor, să-i
:măcelărească. El se grăbi
BC

să dea de veste, fiindu-i milă

de neamul Său,ca să nu
atragă Sfârşitul alor săi prin
tăcerea-i păcătoasă,
72
 ANTONIUS BONFINIUS

Y
De oarece la început puţină crezare se dete icestei

AR
veşti, ca să nu pară, că a inventat-o cu gândul să scape
şi ca să fie ferit de amenințările regelui, drumeţul a0ă-
ugă: să fie 0at în grija paznicilor şi de va fi adus veste

IBR
mincinoasă să îie chinuit în chipul cel mai crud. Regele
dete poruncă să-l dea în seama unui păzitor, iar Drach

YL
Berthold, pe acea vrame îngrijitorul său, un cavaler foarte |
viteaz, născut pentru răsboi, să vadă bine de oaspe. El
însuşi şe sculă nemâncat dela masă, îi adună îndată pe

SIT
toţi nobilii, ostaşii şi comandanții călăreţilor, le spuse ce
primejdie îi aşteaptă şi dete poiuncă să prindă fiecare
armele. Aşeză posturi pe toate ulițele şi la toate porţile,
ER
la intrarea în târg aşeză cohortele pretoriene. Două sute
de veterani şi pe cei cu armătură grea, îi aşeză înaintea
NIV

locuinţii sale, ca să împiedece atacul duşmanilor din cele

două uliţi, ce se împreună acolo. Trupele le împărţi prin
toate ulicioarele. Abia puse astea la cale câno, înainte
LU

de miezul nopții, iată 'soseşte duşmanul. Asediază oraşul

de lenin înconjurat cu zid de nuele, dând fără veste foc
din trei părţi.De o parte şi de alta se naşte un sgomoi
RA

şi o învălmăşală de nedescris. (Moldovenii, 0upă ce au

dat foc, pătrunseră în oraş. Focul încins răspândeă atâta,
lumină în noaptea întunecoasă, încât se luptau ca ziua.
NT

Incepi un mare măcel mai întâi la poartă, apoi pe

uliți şi la răspântii. Cu atâta putere se ciocneau în luptă,
CE

încât nimic nu păreă mai îngrozitor. Două şiruri gata

- de bătae, aşezate în pătrat, înaintează cu măsură spre
cartierul regelui pe două străzi. Acolo dădură peste ve-
I/

teranii înarmaţi. Incepă o luptă aprigă şi foarte sânge-

roasă. Mulţi Moldoveni căzură acolo şi în vreme ce unii
AS

îşi dau silința să scoată pe duşmani din casă, alţii din

contră căutau să-i! învingă şi să-şi scape viaţa. Mult
UI

sânge se vărsă acolo. $ Mihail Palatinul, Nicolae Ciupor

şi loan Pongratius, Voevodul Transilvaniei Nicolae Bani:,
BC

Ştefan Batori şi ceilalţi nobili, fiecare pentru el, apărau

„intrarea în piață cu cea mai mare îndărătnicie şi căutau
73
 " CRONICARII UNGURI

RY
să respingă atacul năvălitorilor. Căci eră evident, că după
cedarea pieţei şi a cetăţii, celelalte uşor vor pieri. Se

RA
luptară cu cea mai mare îndârjire pretutindeni, printre
săgeți şi focuri. Moldovenii, respinşi din toate părţile

LIB
târgului, în cele din urmă întoarseră spatele. Ungurii îi
ținură din urmă şi înainte de a eşi din. oraş omorâră
cât mai mulţi din ei.Pe unii, lacomi la fugă îi băgară în

Y
foc şi se arseră, pe mulţi îi tăiară cu sabia, în vreme
ce se îmbulzeau în graba lor, sau îi străpungeau cu să-

SIT
gați dela spate sau se striveau ei, între ei omorându-se
unii pe alţii. Abia 4000 scăpară, ceilalţi, prinşi în oraş,
ER
fură măcelăriți până la unul. Regele, aci luptându-se
înaintea cartierului său împreună cu veteranii, aci cer-
cetână posturile în târg, îndeplini în noaptea aceea da-:
NIV

toria celui mai bun soldat şi domnitor. Eră cel dintâi

unde eră lupta mai crâncenă, îndemnând pe viteji, do-
jenind pe cei fricoşi, venind. în ajutorul liberatorilor.
LU

Luptând în tot locul cu cea mai mare vitejie. s'a scăpat

-pe sine şi a scăpat şi armata. Când s'a luminat de ziuă
s'au găsit 7000 de Walachi morţi, Unguri 1200, ceilalţi
RA

însă În cea mai mare parte răniţi. Ba ce e mai mult şi

regele fu rănit în noaptea aceia de o săgeată getică, nu
NT

„departe de şira spinării şi de oarece, după ce i-au scos

coada săgeţii, fierul a pătruns mai adânc în carne, patru
ani de zile a Ous-o regele în grele suferinţe. Şi topin-
CE

du-se rana unde eră ferul, acesta se slobozeă mereu în

jos, până când în cele din urmă eşi, aruncat de însăşi
I/

' natura,
S'au luptat în noaptea aceea mai mult pentru viaţă
AS

decât pentru cinste. Oraşele şi satele de prin apropiere

de asemenea fură arse şi jefuite. Regele îngreuiat de
UI

rană, Oupă ce omori la duşmani până ce îi stânse, se

“hotări să treacă în Transilvania şi de acelo în Ungaria.
Şi așa în ziua %e'Crăciun se întoarse la Braşov. Acolo
BC

pedepsi mai aspru pe cei vinovaţi de trădare. Pe Mihail

din Ţara-Românească (Transalpinul), născut din neam
74
ANTONIUS BONFINIUS .

RY
nobil de voevozi, îl condamnă la moarte prin chinuri.
„- Aţâţătorii - răscoalei: Mihail Zekel, Aladarius şi Ni-

RA
colae, al căruinume de familie e de Visakna, prinşi de
questor, la porunca regelui fură purtaţi pe străzile Clu-
jului, sfăşiaţi în bucăţi cu cleşte înroşite şi în sfârşit li

LIB
se tăie capul. In urma acestor schinjuiri înfricoşate atâta
groază cuprinse pe cei cari conspiraseră cu Rufus, încât
o luară-la fugă fără copii, şt fără neveste, spre Polonia

Y
sau Moldova. Averile acelora sau au fost trecute în era-

SIT
riul statului, sau au fost date altora ca dar. SE
Nu plecase încă regele din Transilvania, când primi
scrisori rugătoare .dela Şţefan, în cari acesta mărturiseă
ER
sincer îndrăsneala şi cutezanţa sa de a ridică armele-i
păcătoase în potriva Maestăţii regeşti, care are atâta
că a fost pedepsit pe_cât 0e aspru
NIV

putere. Dar spunea,

pe atât de cu dreptate şi în sfârşit de oarece după chin
vine iertarea, cereă să i-se treacă totul cu vederea. Credeă
cu anevoe ertarea şi se rugă de rege să-l
LU

că nu-i va fi
ierte. Regele, ca să nu se arate fără milă, îl făcăi să nă-
dăjouiască, că-l va ertă. li dete să înțeleagă, că sepoate .
RA

mări această nădejde de iertare cu fapte şi cu mărturi-

siri de toată ziua, atârnătoare de voinţa lui Ştefan şi că
dacă îi va da ascultarea cuvenită şi legiuită, regele nu-i
NT

va face nici o greutate. Iar dacă -nu, neînțelegerii îi va

pune capăt prin un răsboi ne-mai auzit de sângeros,
CE

care este cel mai drept pedepsitor al fără-delegilor ome-

neşeti. După ce astfel Matia linişti amândouă provinciile,
se întoarse în Ungaria“. |
I/

An. 1475. — ...„In acest an Turcii, trecând Dunărea,

au năvălit în Moldova sub auspicii rele, căci hărţuiţi
AS

mai întâi de duşmani, apoi împresuraţi deabinelea, au -

îost tăiaţi aproape cu toţii. Schimbându-se apoi norocul,
UI

cu flotă puternică... au cucerit Cafia” etc.

Am. 1476. — In vreme ce toată Dacia, Ungaria, Dal-
BC

maţia erau în sărbătoare pentru nunta regelui, Turcii

prinzând de veste, năvăliră în Dacia cu 30,000 de călă-
=
75
 CRONICARII UNGURI

RY
reţi uşor armaţi, o prădară şi duseră cu, ei, înainte de
a se topi ghiaţa pe Dunăre, ca la 40, 000 de oameni în

RA
Misia.
âma 1481, — Matia voiă să pregătească o espediţie

LIB
împotriva Turcilor, impăratul Frederic însă îl împedecă.
„Astfel perzându-şi nădejdea în norocul acestei expediţii,
Corvinul mişcat adânc de aceasta, îşi pregăti toate pu-
terile sale să pedepsească obrăsnicia împăratului. Mai

Y
întâi îngriji de hotarele regatului său din spre Turci, ca

SIT
să nu fie împedecat în întreprinderea sa de vre-o năvă-
lire a acelora. Incheie alianţă cu; Ştefan Voevod, princi-
pele (Toldovei, care odată se numeă Misia de jos, aşa
ER
cumva. Făcând prin această alianţă oarecare neplăcere
“Turcilor din (Misia de sus, ațâţă împotriva lui Baiazet
NIV

pe loan fiul. lui Scanderbeg şi pe alţi principi alun-

gaţi mai nainte de Turci din Illyria, îndemnându-i să- şi
redobândească bunurile părinteşti, precum şi pe socrul său
LU

pe Ferdinand, care luase prin înşelăciune Chymira. Insă

în acelaş an Sultanul Baiazet luă din mânile regelui
unguresc oraşul Risân "prin viclenie“. |
RA

_ Ana T4SÂ. (Căgdenea Chiliei gi Cetăzii Eibe),

„In iarna aceea, pe când regele se ala îîn Buda, se răs-
NT

pândi svonul, că Turcii asediază Chilia şi Cetatea-Albă.

Ştefan, principele (Moldovei, pe care mai ales îl priveă
-
acest răsboiu, în urma învoelei făcute, adresându-se
CE

lui
(Natia, îi ceru ajutor. Regele, deşi avea armistițiu cu Turcii
şi deşi în condiţiile armistiţiului nu se prevăzuse
nimic.
despre stăpânitorul Misiei
I/

de jos, totuşi de dragul alianţei

„ şi a credinței catolice, fără să înceteze asediul Cornam-
AS

burgului, țină o adunare foarte mare şi cerit ca toți

frun-
taşii şi toată nobilimea să-şi dea votul şi să se învoiască,
ca să nu cadă Achileia în mânile păgânilor. Se
UI

pregăii
0 oaste. mare, care se şi îndreptă spre Oradea.
Dar nu -
ajunse bine acolo, şi sosi vestea trisă.: Achileia
BC

şi Nes-
toralba au căzut”,
Ama 1492, — Baiazet îşi adună o oaste foarte
mare,
76
ANTONIUS BONFINIUS

RY
ca la 200,000 de oameni şi 200 de corăbii mari, pe lângă

RA
o mulţime de vase mai mici ş. a. Nimeni nu ştiă spre
cine se va îndreptă cu atâta putere de oaste. Unii cre-
deau, că asupra Ciprului, alţii în Dalmația, alţii asupra

LIB
Românilor (in Getas et Walachos). Cu Ungurii ar fi păs-
trat pacea, dacă aceştia l-ar îi lăsat să jefuiască pe Moldo-
veni (Valachos) şi pe Epidauri, pe Dalmaţieni, pe cei din

Y
Carniolia şi din Noric. Ungurii însă n'au primit aceste

SIT
condiţii. Oastea turcească însă nu stă prea bine. Numai
ca la 20,000 de călăreţi şi: pedeştri erau mai buni de luptă,
cei lalji erau ţărani de rând, o mare mulţime, în care
ER
"mai ete şi foametea şi bcala. Auzind de acestea, regele
Vladislav se hotărăşte să-şi pregătească o oaste, să meargă
în contra lor, la 'Sofia. Ardelenii şi Moldovenii îi făgă-
NIV

duesc 20,000 de ostaşi. Baiazet însă, la auzul acestor

ştiri, îşi concediă armata şi se lăsă de gânouldea plecă
să cucerească Alba-lulia. Incredinţă toate cetele sale la
LU

2 Paşi. Unul plecă asupra Moldovei, dar „fu silit să se

întoarcă cu ruşine, îndurând mari pierderi“. Celălalt Paşă
ocupă Albania, iar 8009 de Turci fură trimişi să ocupe
RA

Severinul ; au fost însă respinşi.

NT
CE
I/
AS
UI
BC

71
 R Y
RA
Y LIB
SIT
X. PETRU ER RANZAN

Călugăr dominican, (1420— 1492). A scris o

cronică a Ungariei, pe scurt, în formă %e anale,
NIV

împăţită în 37 %e indice, întitulată: Petri Ransani

Epitome Rerum' Hungaricarum, ) Menţionează lupta
dela Baia. |
+ | |
LU

1464. Lupta dela Baia.—,„Se revoltase şi Moldova,

ai cărei locuitori mai înainte erau sub stăpânirea regi-
RA

lor Unguri. Ca să o câştige deci iarăşi pentru sine (Ma-

tia), adunându-şi armata, treci munţii, dincolo de cari e
situată acea regiune, care şi ea e o parte din marea
NT

Germanie. Pujină vreme i-a trebuit, ca s-o pue sub stă-

pânirea sa. După ce a făcut aceasta, îşi conduse oastea
CE

la oraşul Bania (Baia), pe câmpul din faţa căruia îşi a-

şeză tabăra. El însuşi cu o mare parte din boeri şi sol-
daţi intră în oraş, unde -hotări să se dea odihnii pentru
I/

câte-va zile. Stăpâneă pe acea vreme întreaga provincie

un bărbat de o îndrăsneală unică; se numeă Ştefan.
AS

Acesta adunând dintre: supuşii săi o mare mulţime de

oameni, se grăbi să dea foc oraşului din. mai multe părţi,
UI

după miezul: nopţei, pentruca regele şi toţi oamenii săi,

ameţiţi de somn şi de vin, să se prefacă în cenuşe. El
BC

însuşi încercă să atace tabăra regească şi prin biruinţă

să se libereze de sub stăpânirea regelui unguresc. Insă

Se găsește în Florian, 4, și în Schwandtner,

78
 PETRU RANZAN

Y
AR
îndată ce focul începi să pâlpăe şi să dudue, regele se
deşteptă din somn şi observând trădarea, cu sunet de

IBR
trâmbiţe sculă pe ai săi şi le porunci să pună mâna pe
arme. Acelaş lucru s'a făcut şi în tabără. Oamenii rege-
lui, cu toate că li s'au întins curse, deteră năvală cu

YL
mare curagiu asupra lui Ştefan şi asupra celor cari se
_învoiră la trădare. Şi ajutaţi de lumina flacărilor, cari
luminau oraşul şi de lumina lunei, omorâră mulţi duş-

SIT
mani, Dar nici aceştia nu s'au lăsat mai. pe fos. Aproape
4 ceasuri s'au luptat, cu resultat îndoelnic. In cele .din
urmă Ungurii, aţâţaţi de rege şi luptând cu o vitejie
ER
de necrezut, alungară pe Ştefan, cu oamenii, cari i-au
mai scăpat de măcel. Şi mulţi dintre aceia fură prinşi
IV

şi li s'au luat şi armele şi steagurile, pe cari la întoar-

cere în Buda, regele le-a aşezat în biserica Sf. Fecioare
UN

spre amintirea glorioasei lupte."

AL
TR
EN
I /C
AS
UI
BC

79
 Y
AR
IBR
YL
XI. IOAN de THWROCZ
SIT
Bărbat politic. şi scriitor însemnat. pe. vremea:
ER
lui -Matia, deci şi acesta contimporan cu. Ştefan. La
1488 fu numit protonotar -al: regelui. Situaţia.în
NIV

care se află faţă 0e rege,explică tonul, în care scrie

şi el. Cronica lui e intitulată: «Chronica Hungaro-
rum>, ela originea neamului şi până după 1464.*)
LU

An. 1464 Lupta dela Baia. Matia potoleşte răs-

coala Ardelenilor. „De aici (din Ardeal) du»ă ce prea
A

puţin îşi odihni ostaşii, îşi îndreptă frânele cailor spre

TR

Moldova, (înţelege o regiune supusă sacrei coroane -

ungare), pe atunci rebelă. Trecând Oeci dară munții,
după ce cutreeră cu o puternică oaste mare parte din
N

acea ţarăşi după ce poposi cu toţi oamenii săi într'un

CE

oraş cu numele Baia, voevodul Ştefan, stăpânul acelor

părţi, adunânou-şi mare putere de popor de al său,
în tăcerea nopţii se aruncă asupra armatei regeşti,
I/

dete foc oraşului şi aţâţă la arme pe Ungurii ocupați

AS

cu somnul şi cu 'vinul. Se hotări Ştefan voevod, ca în

întunerecul nopții să atace oastea regească, pentru-că
dacă ar. da cumva greş în luptă, cel puţin să-l ajute
UI

întunerecul.- S'a înşelat însă în socotelile. lui. Pen- -

trucă regele adunându-şi în grabă cu sunet de tobe
BC

„şi de goarne armata sa întreagă, la lumina lunei şi a

) In Schwandtner,
80.
IOAN de THWROCZ

RY
focului aprins, se aruncă cu mare avânt asupra oastei

RA
aceluia. Şi după o luptă îndelungată, şi după crâncena
măcelărire a Moldovenilor de către Unguri, Ştefan voe-
vodă fi silit s-o ia la fugă. Din cauza aceasta regele câş-

LIB
tigă o biruință_străl
strălucită şi vreonică de aducere aminte.
De acolo a adus mâi multe Steaguri
[a Buoa, mărturie
despre însemnata isbândă. Acestea, aşezate cu mare ce-

ITY
remonie, se pot vedea şi azi în biserica parochială a
glorioasei fecioare Maria.“

RS
IVE
L UN
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

81
 Y
AR
IBR
YL
XII. FELIX PETANCIUS
SIT
ER
Regele Ungariei şi al Boemiei, Vladislav «Dobje»,
îşi puse în gând să bată pe Turci la ei acasă,
Acest Felix Petancius îi înaintă un “raport asupra
IV

drumurilor, cari duc în ţara turcească.

Unele din aceste drumuri treceau şi prin ţările
UN

românești, despre cari Petancius, cancelarul regelui,

scrie următoarele 1). |
„Aceasta este provincia numită de cei
L

vechi Dacia,
o colonie a Romanilor, ai cărei locuitori şi
RA

astăzi chiar
vorbesc în parte latineşte. Abătându-te de
pe drumul, ce
„trece spre Vidin şi Nicopole, la stânga,
dai de cetatea
NT

Vaslui (Vasillum castrum) aşezată aproape

la hotar, între
Valachia Mare şi cea Mică, numită Moldova,
unde ade-
sea s'au dat lupte cu Turcii. Aşa Dracul
CE

cu soldaţi pu-
țini, Oar aleşi, a atacat aici în miez
de noapte pe Maho-
met, împăratul Turcilor, care ocupase
Valachia (Mare şi
se grăbeă să o ocupe şi pe cea Mică,
I/

şi cu mari pier-
deri şi ruşine l-a silit să se retragă,
alungându-l spre
AS

„ Dunăre. Tot aici principele Moldovei

, Ştefan, a bătut aşa
de cumplit pe Suleiman paşa şi pe
ducele Romaniei, în-
cât din 80,000 de Turci puţini au
UI

scăpat, doar aceia, cari

din întâm
aplare au avut cai mai iuți“.
BC

1) „Felicis Petancii cancel segniaar

e disert
aggrediendi Turcam ad Vladislaum ii atio de intineribus
Hungariae Bohemiae re-
sem“ in Script. rerum hungaric. II
pg, 871,
————.
82
 Y
R AR
LIB
XIII. NICOLAE ISTHUANFFIUS

ITY
(ŞTVANFI)

S
ER
Născut în 1538. A studiat în Padura, Bologna,
Gratz. A scris istoria Ungariei, de unde a lăsat- -0
Bonfiniu, (1495) până la a. 1606! :
NIV

An. 14981 „Aşa dară în ziua hotărâtă Albert, Sigis-

mundo, cu cardinalul Frideric, cu fraţii mai mici şi cu
marchionul de Brandenburg, fiul surorii sale, veniră la
U

Vladislav şi acolo fură înoite legăturile cu Polonii. Şi-au

petrecut apoi câteva zile cu, joc şi cu spectacole. Regii
AL

însă, în corvorbiri ținute în taină, au hotărât în cea mai

mare tăcere, că să se apere în demnitatea lor de cursele
TR

nobililor intriganţi şi, dacă arcere nevoia, să-şi unească

armele pentru stabilirea autorităţii lor.
N

S'au sfătuit şi asupra răsboiului, pe care mai ales

CE

papa: cereă să-l pornească împotriva păgânilor, răsboiu

spre care cu: putere înclinau inimile ambilor regi: Însă,
ca să nu se ivească bănuieli asupra planului făcut, regii
I/

inşişi trâmbiţară svonul, că cu părere de rău se văo si-

li să se despartă. după atâta muncă şi după atâta orum.
AS

zadarnic, fără nici un folos pentru stat. Şi totuşi: se răs-

pândi svonul, poate anume din viclenie scornit de regi,
UI

că Vladislav în acea convorbire secretă s'a învoit, ca regele

Albert, sub pretextul unui răsboiu împotriva Turcilor,să re-
BC

1) A fost editată mai întâi de Petru Pazmany la 1622. E-

diţia folosită aci e cea din Colonia, 1685.
83
 CRONICARII UNGURI

RY
dobândească şi să ție pentru el Chilia
şi Moncastru, situ-

RA
ate în Moldova, acolo unde râul Tyras,
astăzi Nistru numit,
se varsă în Dunăre, cari cetăţi fură
răpite pe îuriş de
Baiazet, sultanul Turcilor, în vreme

LIB
de armistițiu, pe
când trăiă încă Matia. Şi s'a mai
svonit, că acel plan e
O tragere pe sfoară a Ungurilor,
cari afirmau, că Moldova
întreagă şi mai ales acele 2 cetăţi
sunt a-le lor, înoite

ITY
şi întărite pe vremea regilor Carol,
Ludovic şi Sigismună
(ceea ce dovedesc şi astăzi inscripţiile
de pe porți). Şi
nu păreau, că se vor împăca
cu acel plan. Şi Albert, cu
RS
oşti mari şi cu mari pregătiri,
pătrunse apoi în Rusia,
însă obosit de multe năcazuri,
apucat şi de o boală grea,
strâmtorat
IVE

în cele Qin: urmă şi de cursele

principele Moldovei, se întoar Ştefan,lui
se fără nici o isbândă cu
mari perderi. Aceste lucruri,
crezute cu uşurinţă de Un-
guri, i-au instrăinat
UN

de Vladislav.
„Am. 1498, — Cei doi regi, al Ungar
au reînoit legăturile lor de
iei şi al Poloniei,
alianță împotriva Turcilor,
Tătarilor şi celorlalţi duşma
AL

ni. „In privința Moldovei

al cărei principe Ştefan, însă,
un bărbat vestit în Tăsboaie,
schimbăcios la fire. şi credin dar
TR

ţă, 1) care părăsind pe

* Matia, trecuse de partea regele
Polonilor şi le dete astfel
„ tora prilejul de a USurp aces-
ă acea ţară, S'au-înțeles
N

viitor să rămână în credin ca. pe

ţa şi Supunerea regelui
riei. Şi aceluiaş (Noldovean Unga-
CE

, precum şi lui Radu,

cipelui Ţării Românești, să prin-
le vină î
dacă aceia ar fi năpăstuiţi
cu răsboiu de cătră Turci. Şi
aceste învoeli au rămas
I/

mulţi ani tari şi statornice,

la moartea regilor, când până
în cele din urmă întăr
AS

armele turceşti, se plecară indu-se

şi acele țări duşmanilor,
marea pagubă a statului şi a numelui de spre
A 1504, fdoartea Jui creştin“, -
UI

Ştefan.—,S'a încredințat
aducerii aminte, că pe
vremea asta principele
mit în mod vulgar voevo Ştefan, nu-
BC

d, a ieşit dintre cei

vii, doborât de
1) Militiae quidem praeclar
us sed mutabili ingenio
| fi deque vir
84
„NICOLAE ISTHUANFFIUS

RY
îndelungate dureri de încheieturi şi de alte boale şi de
bătrâneţe. Se spune, că acest oma fost vestit şi sărbătorit

RA
cât a trăit.pentru priceperea lui în disciplina militară şi
pentru strălucitele lui răsboaie. Căci în privința vecinic
admirabilei virtuţi şi vitejii s'a arătat mai presus de toţi

LIB
duşmanii săi. Pe regele (Matia, deşi mai mult prin viclenie,
de care obicinuiă să se folosească, decât prin adevărată
putere, l-a pus pe fugă într'o luptă de noapte la Baia,

ITY
un oraş al Moldovei, nu departe de râul Siret, şi l-a
rănit cu o săgeată aruncată la întâmplare şi l-a depărtat
de hotarele sale. S'a împăcat cu-toate acestea fără în-
S
târziere, temându-se .de puterea şi armele lui Matia şi
ER
i sa supus. Cetele nenumărate ale lui Mohamet, cari
pustiau (Noldova, moşia lui, le-a bătut şi le-a silit să se
întoarcă de unde au venit, omorând peste 30,000 de Turci.
IV

Asupra Tătarilor a căştigat biruințe strălucite în multe

UN

rânduri, atât asupra celor cari locuesc în Chersonesul

Tauric şi în Nogai, cât şi asupra celor cari își au „lo-
cuinţele prin Asia, dincolo de râul Rha. In sfârşit, pe
L

regele Albert al Poloniei, după cum am spus mai sus, l-a

RA

sărobit într'o luptă foarte crâncenă lângă pădurea Bu-

covina, tăind şi prinzând multe mii din oamenii lui. Aşa
încât se vede, că pe drept trebue socotit printre bărbaţii
NT

vrednici de ţinut minte de pe vremea sa. Dar eră şovăitor

în credință şi nestatornic. Eră mândru, şi cruzimea neo-
CE

bicinuită a firei i-au şters puţin din faima şi gloria

faptelor sale.
I/
AS
UI
BC

85
 RY
RA
LIB
XIV. LUDOVIC TUBERO

Y
SIT
——————
.

Născut în 1459, în Ragusa, a murit în

1527,
Dintre scrierile lui cea mai însemnată e <Ludo
ER
vici
Tuberonis Commentariorum de rebus" suo.
tempore
nimirium ab a. 1490, usque ad a. 1522 în
Pannonia
et finitimis regionibus gestis, libri XI 1).
NIV

Pe noi ne interesează ca isvor însemnat

pentru
lămurirea ostilităților .lui Ștefan cu Poloni
i și pentru
invasiile turcești, cari au urmat după
LU

lupta din co-

drul Cosminului.
An. 1467. Lupta din codrul Cosminului,—
RA

„ Vladislav vâiă să plece cu răsboiu împotriva Bohemilor,

se lăsă însă de gândul acesta îndată
ce auzi, că Albert
voeşie să năvălească în Moldova. A
NT

A
„Valachia, a cărei parte din spre:
răsăritul soarelui de
vară se numeşte Moldova,—
odată se numeă Dacia,—
CE

este legată de Ungaria transdunăreană

prin munţi şi pă-
duri, cari munţi pornind din
Carpaţi spre miazăzi se în-
tind aproape pânăîn Dunăre. Locuit
orii acestei țări trăesc
I/

mai mult Oe capul lor, decât sub

Stăpânirea Ungurilor:
Se deosebesc prin limbă şi prin
AS

instituţii de Unguri.
Vorbesc adică limba romană,
se înțelege”: coruptă. Cu
Turcii, de cari sunt despărțiți
prin Dunăre, sau războit
UI

„Cu noroc: schimbăcios, mulţi ani dearândul. In cele din

BC

1). Dintre cele 3 ediţii; în care a apărut, am folosit-o pe

cea din Frankfurt 1603 şi pe cea din Schwandnte
r, II,
86,
LUDOVIC TUBERO

RY
urmă obosiţi mai mult de jafuri decât de lupte, au pus
sfârşit năvălirilor turceşti prin plata unui tribut. Ungurii nu

RA
voiau, ca ţara aceasta alipită de regii cei vechi la Ungaria,
să fie ocupată de Poloni. Astfel au trimis în grabă o oaste
bună, care să fie de pază Moldovenilor, dacă Polonii ar

LIB
încercă să-i atace. Şi aceasta au făcut-o Ungurii cu atâta
mai mult, ca nu cumva Albert, învingând pe Moldoveni,
să neliniştească iarăşi regatul Ungariei cu răsboiu. Căci

Y
cu greu se poate înlătură bănuiala de a nu se fi ivit

SIT
vr'o neînțelegere între regi. De altfel Alberi, scos din
fire de biruința de curând câştigată, căci se luptase de
două ori, de când a luat domnia, cu Tătarii (un neam de
ER
Schyţi, vecini cu Chersonesul Tauric), năvălise %eja cu
oşti foarte mari în Moldova, acolo pe unde țara aceasta
NIV

se hotăreşte cu Rusia. €l spunea, că are de gând să a-

tace pe Turci, în realitate însă voiă să supue pe Geţi,
(cari se numesc Moldoveni), şi după ce îi va supune pe
aceştia, să se poată răsboi şi cu Turcii. Dar planurile nu
LU

se pot ținea multă vreme'ascunse. Căci s'a descoperit îndată

că Albert nutreşte altceva în sufletul său, decât ce voiă să
RA

arăte. Turcii ocupaseră cu câţi-va ani mai înainte, sub

sultanul Baiazet, două cetăţi de-ale Moldovenilor, una
numită de locuitori Monocastru, alta Celia (Cetatea Albă
NT

şi Chilia). Amândouă sunt aşezate pe pământ getic, pe

malul Dunării, Aşa dară Albert, dându-se drept prietin al
CE

Geţilor şi apărător al lor împotriva Turcilor, încă mai

înainte de a se apucă de lucru, făgăduise, că va cuceri
aceste două cetăţi şi le va redă Moldovenilor. In sufle-
I/

tul său se hotărise însă, ca mai înainte de a atacă pe

căci socoteă, că nu se poate
AS

Turci să pue mâna pe Moldova

se de-
pune nici un temei pe credinţa Geţilor, (Valachii
ci prin ritul
osebesc de biserica romană nu prin religie,
UI

Iar în lupta împotriva Turcilor ziceă, că trebue

sacral).
după cum chibzulă
să se folosească de ajutorul aliaţilor
BC

el mai bine. Aşa dară dând uitării Celia şi Monocastru,

” tari ale Geţilor
impunea locurilormai garnizoane, sub
, 87
 „CRONICARII UNGURI

Y
cuvânt: de a: asigură (Moldova şi se purtă

AR
cu ei ca cel
mai tiran rege. -. :.: Ii
* Peste Moldoveni domneă pe atunci Ştefan
Carabog-

IBR
„_ Oanes, un bărbat deşi cam trecutla vârstă,
dar cu sufletul
destul "de hotărit pentru răsboiu. Acesta
, înțelegând
planul lui Albert şi socotind, că nu
se poate "măsura

YL
cu el, căci nu se încredea destul
în ajutorul ungu-
resc al lui Vladislav, fratele lui Albert,
se: hotărî să
ceară ajutor dela Turci, cari cum am
spus, îl primiseră

SIT
printre prietenii lor, în urma plăţii tributu
lui. Prin aceasta
băgă o mare spaimă în Poloni, căci
faima Turcilor din
causa întinsei lor stăpâniri atât în
ER
Asia cât şi în Europa,
„eră foarte mare pe vremea aceea.
Aşa dară cam în mo-
dul acesta îl îndemnă prin scrisoare
Getul pe sultanul Tur-
NIV

cilor la răsboiu împotriva Polonilor:

„Ştetan Carabogoda-
nes salută pe Baiazet Otomanul,
cel mai puternic dintre
regi. Silit de grozăvia Polonilor,
cari fără să fie neliniş-
LU

tiți cu v'ro nedreptate din partea

mea, ci din adânca lor
plăcere de a stăpâni, au jefuit
cu: oştiri: mari ținuturile
de sub oblăduirea mea, al căror
stăpânitor eşti însă tu,
A

m'aşi fi şi despărţit de legătura,

ce mă leagă de. tine,
TR

de nu m'aşi fi hotărât în sufletul meu să

eaş statornică credinţă şi să fiu
rămân în-ace-
tot aşa, cu mfost când
am.
am început prietenia cu tine şi când
N

prin tribut ânual

am început să îngrijesc de mărirea
CE

norocului
'care tău,
nu numai că te-a pus în fruntea
neamurilor mai apropi-
ate, dar te-a ridicat mai presus
de regii întregului pă-
mânt. Dacă nu-mi vei veni
în ajutor la timp, mântuino
I/

credința de aliat, pe care câtă

va îi în mine, negreşit
toată ţi-o
AS

voi jertfi, să ştii,

că nu mă vei mai aveă pe
mine %e vecin, ci pe Poloni,
cu a căror putere 'eu nu
mă pot măsură. Pentrucă
UI

oamenii “mei, cari sunt

Supuşii tăi, şi
voesc “mai bine să câştige pacea
loni prin bună învoială, decât dela Po-
să fie subjugaţi şi stă-
BC

Pâniţi, după ce au fost învinşi

în răsboiu. Căci să ştii,
că Albert nu a năvălit în
țara mea cu gândul, ca luân-
s8
 LUDOVIC.TUBERO ..

RY
Ou-ne turmele să se întoarcă acasă şi să ne dea pace. Un
duşman. din afară: poate faceo astfel de nelegiuire fără să

RA
ne răpească prin aceasta libertatea. Dar noi am aflat, că
Albert vrea să pue stăpânire statornică pe moşia noastră,
şi încă cu atâta foc doreşte -aceasta, cum numai un rege

LIB
mare şi foarte puternic poate să dorească. Să te păzeşiti
deci dară, ca nu cumva. duşmanul acesta, după ce mă
va supune pe mine, să-ţi dea 0in greu şi ţie de lucru,

Y
pentrucă învingându-mă pe mine, va începe să te neli-

SIT
__niştească şi pe iine, ceeace spune pe faţă, că va face cât
mai curând. Şi fapt este, că vor cuteza şi ceilalţi creş-
tini să te atace, cu cari Polonii negreşit nu sunt de a-
ER
semânat. Şi aşi vrea să nu-ţi scape Oin vedere, că creş-
tinilor vecini din Europa le e cu mult mai greu să în-
NIV

ceapă răsboiul împotriva ta, Decât să-l poarte. Căci ei

cred,.că pentru o astfel de expediţie şi pentru o astiel
de întreprindere le lipseşte mai mult născocitorul decât
LU

puterile. Căci atât pentru răsboiul pe uscat cât şi pentru:

cel de mare, ei au de. toate din belşug: arme, cai,.tot
felul de unelte de răsboiu, corăbii, destoinicie pe mare,
RA

bani, pedestraşi. călăreţi, pricepere în ale răsboiului, vi-

tejia comandanților şi mărimea inimei. Din causa aceasta,
dacă vei asculta de rugămintele mele şi-mi vei oa ajutor
NT

cât mai în grabă, o vei face aceasta nu mai puţin. spre

folosul tău ca al meu. Să ştie creştinii de rit roman, că
CE

tu nu numai că! eşti neînvins, dar că nici nu poţi ierta

o nedreptate oricât de mică. Făcând acest lucru voi câş-
tiga din cinstea ta şi eu, carele m'am încredinţat pazei
I/

tale şi mai ales îţi vei păzi prin aceasta propria ta stăpâ-
IAS

nire“—Acestea le-a scris Getul, urmărind un plan, care

nu e destul de cinstit pentru un creştin şi care. pe de
altă parte nici pentru stăpânirea lui în viitor nu erâ fără
primejdii, pentrucă, un proverb al Dalmaţilor zice : „Pă-
U

mântul pe care Pau atins Turcii cu copitele cailor lor, nici

BC

de ploile de vară nu se mai însufleţeşte şi nici cu iarbă nu

se mai îmbracă“. Prin proverbul acesta se dovedeşte de
„89
 CRONICARII UNGURI

RY
bună seamă, că e şi greşeală şi păcat, când cu ajutorul
duşmanului obştesc îşi răzbună cineva. de nedreptăţile

RA
suferite, pe câtă vreme şi-ar câştiga merite cu mult mai
mari pentru folosul creștinilor, dacă s'ar lăsa mai bine
de domnie, decât.să şi-o menţie cu armele Turcilor.

LIB
Căci pe Turci nici o altă pricină nu-i leagă în prietenie
„Cu creştinii decât, ca să sdrobească pe cei neprevăză-
tori; de unde aceia cari să razimă mai puţin pe credința

ITY
lor sunt mai la adăpost. Baiazet, primind scrisoarea. lui
Ştefan Carabogoanes, chemă numai decât la sine pe a-
ceia, cu cari obicinuiă să se sfătuiască în afaceri mai
RS
însemnate şi le spuse cuprinsul scrisorii. Nici unuia nu
i se păru lucru de trecut cu vederea. Cu învoirea tutu-
VE
Tor se pregăti atunci o armâtă, care avea să se împotri-
vească Polonilor şi i se dete poruncă să-şi aşeze tabăra.
pe malul de dincoace al Dunării.. Şi comandantului i se
I
UN

dete împuternicire să treacă Dunărea, dacă i se va

părea cu îolos,să nu se încăere însă cu duşmanul, îna-
inte e a îi pus la încercare credința Geţilor. Căci se
AL

temeau Turcii să nu le facă Valachii vr'o posnă mai ales

că se gândeau, că şi ei ca şi ceilalţi creştini sunt cu
TR

cuget rău împotriva Turcilor şi că neamul acesta

de oa-
meni îşi îndreptă armele mai mult unde-l ispitea norocul,
decât unde-l chemă. credinţa. Aşa dară după ce
N

văzii
Turcul, că acel Carabogdan -e aprins.de dreaptă mânie
CE

împotriva Polonilor pentru pustiirea țării sale

şi că cere
ajutor fără nici un gând de înşelăciune, treci cam
a treia
parte din oaste peste Dunăre, două părţi le
I/

lăsă în ta-
bără, ca să nu fie o povară pentru holdele aliaţilor.
De
IAS

altiel nici nu eră nevoe de cete mari, de oarece

clima cea
“aspră pentru Poloni a Moldovei, atacase Sănătatea
aproape
a întregei oştiri ca şi a comandantului şi mulţi
dintre Poloni,
nefiind obicinuiţi cu năcazurile şi îndurând
U

cu mare gre-
utate lipsa celor trebuincioase, precum
BC

şi marşul cel lung,

erau cu totul istoviţi de boală. Valachii,
înveseliţi de a-
„jutoarele_Turcilor, coborâră în grabă din
munţi, unde se
90 | :
 LUDOVIC TUBERO.

Y
adăpostiseră cu familiiie lor, când au înţeles gândurile

AR
duşmănoase ale Polonilor. La ei e obiceiu strămoşesc
- să nu se arăte duşmânilor în câmp deschis, ci arzâno
satele şi :nimicind păşunile, să o ia spre vârturile mun-

IBR
ților şi 0e aici la timp bine venit să se arunce. asupra
duşmanilor. Astfel uniţi cu Turcii se apropiară de, Po-
loni, având nădejde mai mult în sănătatea sdruncinată

YL
a duşmanilor, decât în puterile lor proprii. Şi Polonii, de
odată cu boala lor şi a regelui, care le zădărnicise în-

SIT
treprinderea, fură îngroziţi şi de noua cutezare a Vala-
chilor şi de ajutoarele turceşti, pe cari, după zvonurile
anume scornite de Valachi, le credeau cu mult mai mari.
ER
Se hotărâră să lase încurcată toată espediţia şi să se
întoarcă pe la casele lor, dându-şi prea târziu seamă de
NIV

nebunatica lor îndrăsneală.

Trimiţând deci mai înainte carele, cari duceau cala-
balâcul însoţite de o mână de oaste, apucară calea, care
LU

duce printre rădăcinile munţilor, ce despart (Moldova de

Ungaria. Nu înaintau însă prea repede, ca să nu lase
pe bolnavi să-i măcelărească dușmanii şi tot odată să
A

nu samene călătoria lora fugă. Aceasta aţâţă foarte mult

TR

inimile duşmanilor. Valachii, îndată ce observară lucrul

acesta, se hotăriră să le iasă Polonilor cât mai repede
în cale şi mai înainte de a eşi aceia de prin văi şi
N

strâmtori, să atace bagajele, iar Ungurii şi Turcii să îm-.

CE

prăştie şirurile din urmă ale armatei, rupânou-le. Pla-

nul acesta n'a fost lipsit de „noroc. Pentrucă Valachii
cunoscând acele regiuni au eşit de grabă la drum -pe
I/

poteci şi au năvălit asupra bagajelor Polonilor atât din

îaţă cât şi din lături. Şi pentru ca groaza să fie cât mai
AS

mare, câţiva alergând de pe vârfurile munţilor la vale

prăvăleau bolovani, silind astfel pe duşman să lase de.
UI

o parte trânăăvia provenită din teamă şi din boală. Şi

aşa Polonii. năpădiţi de tot felul de năcazuri, silindu-se
BC

să scape teferi, fie şi fără bagaje, perdură cea mai mare

mii 0e oameni,
parte din calabalâc şi pe deasupra câteva
9i
 | CRONICARII UNGURI

RY
cari susținuseră atacul duşmanilor luptând vitejeşte. Şi
s'au întorș în. patrie câştigând ca răsplată. a espediţiei

RA
lor ruşine, şi aceasta încă cu mari pierderi. Căci cine se
îndoeşte, că Albert n'a plecat pe negândite împotriva
Geţilor ? Pentrucă atâta ardoare după libertate av a-

LIB
ceştia, în cât nule-a putut răbăă sufletul să se robea-
scă nici. la Turcii învecinaţi, ale căror arme au stărâmat
stăpânirile tuturor regilor creştini şi nici la Unguri, de

ITY
cari, cum am spus mai înainte, o veche legătură îi legă,
deşi.de multe ori amândouă aceste neamuri îi încercaseră
cu război. Prin urmare nu se puteă face nimic împotriva
S
lor cu puterea, ci trebuiau înduplecaţi cu câştig şi răsplată,
ER
trebuiau atraşi mai mult decât supuşi. Afară de aceea, a
fost cea mai. mare nebunie Vin partea lui Albert să atace
NIV

pe Turci, un neam aprig în lupte şi dedat la răsboiu, cu

Polonul, un soldat crud încă. şi nerăbăător Ja năcaz, fără
să se fi aliat mai: întâi cu Ungurii, cari pe vremea aceea
LU

erau aproape. singurii, cari ştiau să se lupte cu Turcii,

în
urma luptelor aproape zilnice, pe cari din o ură înăs-
cută le poartă împotriva acestora, din care pricină le
şi
RA

sunt spre cea mai mare groază. Dacă ar îi lucrat

Albert
aşa, sosirea lui în Moldova, n'ar fi deşteptat nici o
bă-.
nuială la Unguri, cari să temeau de tăria locurilor. Această
NT

molimă (bănuiala), isvorul multor greşeli, rând

pe rând
„Aesbină. inimile regilor şi le îndeamnă la vrajbă.
CE

'Retrăgându-se Polonii din ţara lui, Carabogdanul dete

poruncă să treacă Turcii Dunărea înapoi, după
ce vor fi
primit pradă din belşug, ca să se uşureze țara
lui de oaste
I/

streină. Trimise apoi soli cu daruri tot aşa

de mari ca
şi norocul său, cari să mulţumească lui Baiazet
AS

pentru
ajutorul trimis şi să-i povestească cum s'au
petrecut lu-
crurile. Aceasta a făcut-u pentruca Turcii, cari îl ajuta-
UI

seră numai cu numele şi nu şi cu armele,

să nu-şi atri-
bue lor în faţa sultanului—desigur nu fără
a dispreţui pe
BC

* ereştini,—gloria de a îi alungat pe Poloni;

în vreme ce
partea cea mai mare din această glorie e a Geţilor
şi a
92
LUDOVIC TUBERO

RY
Ungurilor. Căci a nu fi: disprețuit: de acela, cu care nu.

RA
poți încheiă nici o alianţă statornică, nu numai că e ceva.
glorios, dar înseamnă a fi la adăpost sigur, Când Turcii

L IB
încheie vr'un tratat cu noi, ei caută a fi acesta spre tolosui
lor şi nu spre al nostru ) etc. |
- - sk i -

Y
Daiazet se gândește la o espediţie în contra

SIT
creştinilor. Tubero afirmă mai la vale, că Baiazet
timp de 16 ani, cât a domnit până la moartea îra-
telui său, n'a întreprins nici O -espebiţie în contra -
ER
creştinilor, decât a luat doar Chilia şi Cetatea- -albă,
și acelea <mai mult părăsite fiind Oe locuitori oecât
luate cu puterea de duşman>.2).
NIV

se
se

Espediţia. Turcilor şi a Moldovenilor în Polonia,

LU

după lupta! din codrul Cosminului, e povestită „pe

larg de Tubero.3) In resumat:
" Turcilor li se făcuse dor de luptă. „Balys Marco-
RA

nius“, se duce la Baiazet şi printr'un lung discurs (fău-

rit de cronicar, ca şi scrisoarea lui Ştefan) îl convinge,
NT

că e timpul potrivit pentru o espediţie cu noroc în Po-

lonia. şi. adună cetele la Dunăre (în faţa :insulei „Peuce“)
şi trecă dincolo cu 40.000 de oameni. „Ca la 6000 ve -.
CE

Valachi, a căror mânie în contra Polonilor încă nu se: |

stinse, se uniră cu el. Călăuzit de aceştia 'se îndreptă.
I/

spre Tyras (Nistru), care desparte pe Daci de Tătari.

Acolo întârziă câteva zile, până cei se odihniră oamenii
AS

obosiţi de drum şi până ce veniră să se unească cuei

şi Tătarii, chemaţi la pradă, pentrucă şi aceştia după 0-
biceiu turcesc jăfuesc tările creştinilor şi umblă după pra-
UI

1603, pg. 127. și urm, Schw antăner Ii 209 ȘI.

BC

1) Ediţia din
urm. Cartea VI,
_2) Ed. 1603: pg. 133, Scbwandtnd: II, pg.
3) Ed. 1693: pg. 137 şi urm. Schwandtner i, fe 217 și
urm,
93
 CRONICARII UNGURI

RY
dă şi după hoţii“. Balys se înoreptă apoi spre Norm :
având în dreapta pe Tyras (Nistrul), în stânga munţii :

RA
Schitici, şi 45 zile se abţinu 0ela orice jaf, ca să nu
piardă prada făcând prea mare sgomot. Ajunse în câm-

LIB
piile Roxanilor (Ruşilor), nu departe de munţii, cari des-
part pe Roxani de Poloni, un ţinut foarte bine populat.
Acolo îşi aşeză tabăra. După ce se încredinţă că n'are

ITY
de ce se teme, se apucă de jefuit. Şi-eră chiar timpul
- pentru aşa ceva, Roxanii sunt dedaţi numai .cu munca
câmpului, ei nu. încercară să se împotrivească. Turcii
RS
jefuiră în o parte, Tătarii în alta, Moldovenii tot aşa.
„Nu mai pomenesc năcazurile cauzate acelei ţări, omo-
rurile, răpirile, pustiirea satelor, arderea bisericilor, ră-
VE
-pirea de fecioare şi copiii, precum şi toate celelalte
fapte urâte de făcut şi triste de povestit, pe cari le-au
NI

săvârşit jăfuitorii asupra prinşilor, ca nu cumva poves-

tindu-le să dau pe faţă faptele cele mai triste cari se
LU

săvârşesc în zilele noaştre din pricina trădătorilor şi

a neînțelegerilor dintre principii creştini, cari de oarece
fiecare invidiază gloria celuilalt, nu se pot aliă şi nu pot
RA

luptă împreună împotriva duşmanului obştesc. Se spune,

că aproape 100.000 de oameni au fost prinşi, fără să fi
NT

îost vr'unul rănit sau omorât în timpul prădării. Apoi ca

la 500 de inşi împreună cu vro 300 de prisonieri au
pierit nu de ferul duşmanului ci de foc, căci într'o noapte
CE

"sa aprins satul fără veste“. Apoi jefuitorii s'au retras. Pe

drum aceia Ointre prinşi, cari nu puteau merge din cauza.
I/

boalei sau a bătrâneţii, erau omorâţi. După a patra lună

dela plecare, Marconius ajunse în sfârşit la Dunăre etc, 3
IAS

lată în, resumat, ce scrie Tubero despre a 2-a.

-espediţie turcească în Polonia (cea din iarna anului
U

: 14981).
BC

1) Ed. 1608: pg. 172și urm. Schwandiner II, cartea VI

Cap. XIV. ” e
94 |
LUDOVIC TUBERO

RY
Turcii, ştiind acum cine sunt Polonii, au poftă să mai -
plece odată în contra lor. Se pune deci la cale o nouă

RA
espediţie. Fruntaşii erau însă invidioşi pe Balys şi ce-
reau să meargă un altul să se încoroneze de glorie. Balys

LIB
însă printrun lung şi convingător discurs reuşeşte a fi -
numit tot el comandant al espebdiţiei. De data aceasta ni-
meri însă rău, pentrucă din 80.000 de oameni, cu câţi ple-

Y
case, abia cu -a 3-a parte se întoarse şi 100.000 de cai îi
muriră de foame. (Fiecare om avea doi cai cu el,unul de.

SIT
călărit și altul pentru pradă. Ca să fie mai uşori au ple-
cat fără haine de iarnă, crezând, că dacă va îi ger, vor
ER
găsi haine la Poloni. Câmpurile erau goale, satele ase-
menea. La întoarcere „regiunea dunăreană era acoperită
de zăpadă îngheţată din cauza gerului. Afară pe zăpada
NIV

aceasta se sileau să-şi întindă trupurile lor prăpăbdite de:

foame şi de oboseala îndelungatului drum, pentrucă Dacii
moldoveni nu-i primiră sub acoperişele lor, din cauza
LU

nelegiuirilor făcute la plecare. Şi aşa, în ziua de 5 Ia-

nuarie s'au văzut ca la 10.000 de leşuri omeneşti înghe-
țate pe malurile Dunării. Nu se ţine minte să.fi suferit
RA

Sau să fi pricinuit vr'odată Turcii o înfrângere aşa de

mare. Pricina acestui dezastru unii socoteau a îi lipsa
NT

de evlavie a „lui Marconius, care-şi atribui lui şi nu lui

Dumnezeu victoria din Rusia. Alţii aruncau vina tot pe
el, de ce a plecat pe vreme de iarnă; iar alţii (mai ales
CE

creştinii) credeau, că cruzimea lui Baiazet e de vină,

pentrucă a chinuit pe rug pe un. Oarecare Mauerdin' din
I/

Haodrianopole, fiindcă n'a voit “să se lapede de legea

creştină, (urmează povestea acestuia)...
AS

/
UI
BC

95
 Y
AR
IBR
YL
III: CRONICARII TURCI! -
SIT
N
XV. SAAD-EDDIN .
ER
| „AHODYA-EFENDI) E
NIV

ÎN

NA trăit în veacul al XUL. şi -a fost” muftiu la

curtea otomană şi preceptor al sultanului (Nurad.
LU

In acăastă 'calitate s'a putut servi de diferite acte

din 'archiva imperiului, aşa încât scrierile lui pre
RA

zintă valoarea unor documente. „Originalul turc nu

e publicat 'şi e cunoscut numai în traducere italiană
(Bratutti, Chronica vell'origihe e-progressi della-casa
NT

“Ottomana, Madrid, 1652). Găsim la =el următoa-

rele importante! relațiuni. cu privire la luptele dela
CE

Rahova şi Valea Albă. După răsboiul cu. Persia,

sultanul petreci doi ani în capitala sa, trimițând oştire
în diferite părţi ale lumei, ca să jefuiască oraşele. şi
I/

țările duşmane. Printre alții, el irimise pe beglerbeiul

Greciei, Suleiman: -paşa Eunucul, cu -oştiri alese să
AS

cucerească oraşul Scutari din Albania. De oarece însă

oraşul acesta eră prea bine întărit şi aprovizionat şi
UI

nu putea fi luat cu una cu două, de aceea numitul

general se mulțumi numai cu jaful şi prada şi se
BC

întoarse în curând la Poartă. Sultanulfu încunoştiinţat

„tocmai atunci, că Domnul Moldovei s'ă' resculat. Ca să
nu rămâe pregătirea zădarnică „şi fără nici un rod,
 SAAD-EDDIN

Y
el porunci lui Suleiman să pornească îndată în Moldova

AR
şi s-o supue cu sabia. Deşi armata lui Suleiman eră slă-
bită şi în neorânduială în urma luptelor €dela Scutari şi
mulţi din oameni se îmbolnăviseră „din. “cauza căldurilor

IBR
mari %e prin acele - locuri; deşi intre Moldova şi locui
unde se află oastea eră cale de o lună; deşi atât paşa
cât şi armata ştiau, că întreprinderea n' are să isbutească;

YL
totuşi neputându- -se” împotrivi pporuncii i Sulfanului porniră
în acea parte şi trecând Dunărea, intrară în Moldova. Şi

SIT
deoarece duşmanul se făcuse. nevăzut şi stă ascuns, €i
totul
începură a prădă satele şi oraşele şi se dădură cu
jaiului. Şi în vreme ce paşa cu oamenii lui îşi băteau
ER
capul cu jaîurile, aturisitul Domn, al1 Moldovei, (care în
privinţa diavoleştei viclenii şi răutățiți întreceă “şi pe Dra-
cul şi care în urma biruinţelor lui âsupra hanilor tătari
NIV

din stepa Capciac şi asupra învecinaţilor Unguri şi (Nun-

petreceă în siguranţă pretinzându- se neatârnat şi
teni,
arătând gânduri de necrâdiăț㔺i vrăjinăşie), închise
LU

ioate intrările şi eşirile din fară şi năvălind cu călăreți

şi pedestraşi asupra _oştirei musulmane atacă pe acei
soldaţi obosiţi,, nepăsători şi daţi, jaturilor şi-i risipi astfel,
RA

mai mare parte băii acolo dinpaharul muce-

încât cea
niciei şi mulţi viteji peiră în luptă. Plin de durere pentru
NT

acea nenorocire, pâşa-abia”putu scăpa el însuşi din | pri-

mejdioasa strâmtoare. Auzind sultanul acea neaşteptată
CE

veste şi socotind ca o datorie a pune frâu Moldovei, el

porunci să se strângă oaste şi porni în primăvara anului
hegirei 881 (1476) cu steagurile. desfăşurate, dând poruncă
I/

totoeodată şi corăbiilorde pe Marea Neagră să ducă în

grabă la Dunăre. provisiuni şi cele trebuincioase penţru
AS

oastea musulmană, Aflând de mânia şi indignarea Sul-

" tanului, domnul Moldovei dete foc _tuturor_€câmpurilor
UI

cultivate ale ţărei sale, fără ă lăsă măcar urmă de grâne,

chiar munţilor şi satelor.
de roduri, de iarbă, 0ete îoc
BC

Flacăra duşmană şi răsboiul 1 pricinui atâta lipsă de hrană»

sar fi stin s de
încât o mare parte a oştirei musulmane
7 d
+
 „CRONICARII TURCI

RY
foame, precum şi caii şi celelalte animale ar fi pierit fără
ovăs şi fân, dacă n'ar fi sosit vasele la Dunăre, mulţu-.

RA
mită prevederei sultanului. Apoi trimițând pe cei cu stare
la munte prin locuri adăpostite şi ascunzând şi ani-
malele prin locuri sigure, Domnul Moldovei cu porcii șăi

LIB
Îi ceai ana NP A

de ostaşi se ținea ascuns prin de:desişurile unui codru, a

cărui iiitrare o astupase cu copaci uriaşi, aşa încât sul-
tanul înzadar îi căută, căci nu puteă găsi nici urmele

Y
acelor hoţi. Foametea începu să chinuiască tot mai mult

SIT
elosioasa ostire si nu pifine zile umblă ea răfăcind prin
acea înfricoşată țară, culcân. gui-se în praf şi pe spini, în
ER
de praf. Se întâmplă atunci, prin voia lui Dumnezeu, că
greşind călăuza şi apucâno altă cale, să-şi atragă mânia
NIV

sultanului şi să fie osândit la moarte. Scăpă: însă de

pedeapsă, aducând înaintea sultanului un om, care ştiă
locul, unde stă ascuns duşmannl. Trimise atunci sultanul
LU

un număr estul de mare de soldaţi în recunoaştere.

Aceştia însă găsiră intrarea închisă cu : copaci uriași
de către acei porci, cari mai înconjurându-se în pădure
RA

şi cu şanţuri foarte adânci, baricadându-se cu mărăcini

şi alte obstacole, aşezând tunurile pentru bătaie, vegheau
NT

cu armele în mână, apărău” părțile dinapoi, săreau ca porcii

acupra celor cari le veneau în faţă, cu săbii şi cu lănci.
Intorcânvdu-se în grabă, înştiințară pe sultan despre cele vă-
CE

“zute. Se îndreptărăa!atunci. steagurile glorioase ale sultanului

asupra acelui neam de vrăjmaşi ; şi înşirându-şi armata
în linie de bătae, a doua zi la răsăritul soarelui, sultanul
I/

înconjură poalele acelui codru cu ai săi. inimoşi lei şi

AS

răsboinici şi începi bătălia cu: focuri de tun şi cu arun-

„cări de săgeți. Insă mişeii de duşmani, când au văzut
asaltul oştirei: musulmane, deteră şi ei îoc cu tunurile lor,
UI

"de se cutremură pământul. . Dar bunul Dumnezeu avă

„milă de musulmanişi orbioc ochii duşmanilor, aşa încât arti-
BC

leria lor luă foc înainte de a ajunge musulmanii la țintă,

ci stâno aceştia în vale, ghiulele sburau pe deasupra ca-
„98
“SAAD-EDDIN

Y
AR
petelor lor fără a-le face vre-un rău. Atunci ieşi deasupra
artileria musulmană şi lovind drept în carele artileriei
duşinane, nu pierd nici'o ghiuleaîn zadar. Cu toate

IBR
acestea, intrarea în codru. fiind închisă, nimenea nu cu-
teză să înainteze; nici chiar enicerii, al căror obiceiu eră
de a face scut din piepturile lor împotriva artileriei şi a

YL
muşchetarilor duşmani, nici chiar ei nu putură rezista
fulgerării tunurilor, ci căzură cu faţa la pământ.
In acel an agă al enicerilor eră Mahomed din Tra-

SIT
pezunt, care mai târziu sub sultanul Baezid-Han fugi la
Gem-Sultan şi apoi fi trimis la curtea lui DBaezid. Vă-
ER
i
zând sultanul acea purtare neobicinuită a enicerilor, le
J
zise în chip de mustrare: „Mă mir de fapta acestor
tineri; oare aşa e dator să se poarte cel ce încinge sabia
NIV

voinicească?“ |
Apoi luând în mână buzduganul cel cu 6 aripi, dete
pinteni calului. Atunci toţi oştenii din garda imperială se
LU

aruncară la atac pe urmele gloriosului sultan ; înşişi eni-

cerii, ruşinaţi de fapta lor, loviră vifejeşte pe ouşman, ca
Asia,
să-şi spele pata. Aşijderea şi soldaţii greci şi cei din
RA

văzând avântul sulfa îşi

ăului ,
încordară puterile şi se
aruncară ca un şuvoiu furios asupra artileriei şi muşchetă-
NT

riei Ouşmane şi strecurându-se printre carele duşmanului

nu încetară lupta pănă noaptea. In sfârşit oastea mu-
CE

sulmană, prin puternicul braţ al sultanului, se încunună

cu biruinţă şi cea mai mare partie a duşmanilor a.0ld0-
veni ajunse hrană paloșului otoman.Cu toate acestea, cei
tămaşi nu lăsară armele din mână, ci-şi apărau femeile
I/

puterile şi dând mereu ata-

mereu -şi
şi copiii încordându
AS

lor vitejie. de
Soldaţii musulmani, împinşi
curi în oarba
zelul credințse ei,
şiliau şi ei cum puteau măcelărino
UI

or ele
pe duşmani şi cu sâng făcură din păvurea aceea
iar din capetele acelor nenorociţi rădicara
ca o mare,
oastea 1nusul-
movile şi turnuri. Dar mulţi pieriră şi din
BC

mană în acel joc al morţii şi împodobiră raiul cu suile-

tele lor. Păli atunci steaua măririi Moldovenilor ŞI se
i 99
 CRONICARII TURCI

RY
micşoră puterea lor. lar acel îndrăcit domn moldovean,
ieşind din pădure pe o. cărare ascunsă, fugi la munte cu

RA
puţini Oe-ai săi, lăsându-şi în acea pădure cinstea, nu-'
mele bun
şi tot ce avea mai de preţ. Căzură acolo _în -
mâna musulmanilor mii de băeţi şi fete de ăl&(Tioidove-

LI B
nilor, atât de frumoase; încât privindu-le simţeai fericirea
cerească. Cu norocul sultanului mulţi săraci se îmbogă-.
țiră şi mulți mâhniţi se înveseliră şi în admirarea îru-

Y
museţilor Moldovei uitară atâtea munci şi suferințe trecute.

SIT
"“ efuind (Moldova din- ordinul sultanului două luni în şir,
soldaţii adunară atâta pradă şi atâtea animale, încât nu
le. puteau cuprinde câmpiile şi păşunile. După trista: ruină
ER
şi stricare a toată Moldova, sultanul îşi îndreptă oştirea
înapoi la scaunul din Adrianopol. Domnul muntean
cete
ajutor în acest răsboi cu oastea lui şi î privitşi tratatcu
NIV

bunătate de sultan. El căpătă de asemenea o parte

din
pradă, cât i se cuveni lui şi toate turmele de porci
găsite
LU

în acea întinsă ţară ură date oştirei munteneşti“.

RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

100
 RY
RA
LIB
XVI. IOAN LEUNCGLAVIUS.

ITY
„(COWENEKLAU)
RS
Născut:în 1533 în. Westfalia, mort în :1593: în
VWliena.. A fost. ataşat pe 'lângă ambasadorul oin
IVE

“Constantinopol, Lichtenstein (1582), şi învăţâno tur-

ceşte traduse în latineşte pe toți analiştii turci, cari
“i-au căzut în.mână. La moarte a lăsat astfel oouă
UN

cărţi: « Annales
en
Sultanorum
reaa aa
Othmanidarum» apărută
mag

libri - XVIII» "Frankturt, 1595, Ştirile ce ni ledă,re-

AL

feritoare toate mai mult la relaţiile cu Turcii, au o

“valoare deosebită prin faptul, că sunt contimporane
TR

“şi că pornesc chiar Oin isvor turcesc.

lată pasagiile din' «Annales» în cari.se vorbeşte
N

“despre Ştefan:
An. 1474 (pg. 31).—, Suliman paşa îşi pierd spe-
CE

ara _(Scutari) şi. -după_ceîşi re-

ranța 0e.-a.mai lua Iscodara
rni împotriva Moldovei. Ii ieşi
"trase oştirea de acolo porni
de grabă în. cale voevodul moldovean citoastea neamu-
I/

lui său. Piept la. piept. se: luptară, . cu inimă cei. 2 duşmani.
AS

De oarece însă 'soldajii “turci pe deoparte se istoviseră

:la asediul Iscodarei, pe de altă parte: dând peste frigul
grozav di Moldovaîşi pi6rdură “focul inimei, au luptat -
UI

şi au iost alungaţi.
“cu puţină vitejie împotriva” duşmanului-
de voevodul moldovean în anul 879.
BC

An. 1446 (pg. 31)—„După acestea (Oupă cucerirea

101
 CRONICARII TURCI

RY
Catei) Mahomed adunânduşi toate oştile
sale porni ex-
pediţia impotriva Moldovei. Năvălind
În țara aceea, i-a

RA
ieşit în cale voevodul moldovean şi cu
îndârjire s'a lup:
tat acela împotriva lui Mahomet, dar
învins în luptă a
plecat din domnie şi a luat-o la fugă cu oştenii

LIB
, cari i-au
mai rămas. Atunci au prădat Turcii toată
țara aceea şi
câţi locuitori au putut prinde, i-au
dus cu ei ca priso-
nieri. Părăsind apoi Moldova, Mahom

ITY
et se îndreptă spre
râul Morava“,
+

* In Pandectes ad RS
illustrandos annales (pg.
176) găsim sub titlul: »Yoevodul Mold
ovei sdro=
beşte pe Turci într'o luptă foart
e mare“, ur-
IVE

„măto rul pasagiu: „Sub voevodul Moldovei . înţelegem

totdeauna pe acela, care e numit %e Turci principele
Carabogdaniei. Acela care a pricin
uit această înfrângere
UN

Turcilor e numit:de Bonfiniu şi

de Cureu Ştefan, un băr-
bat mare de sigur şi norocos în răsbo
iu, care n'a tăiat nu--
mai pe Turci, ci şi asupra Țătarilor
a câştigat o biruinţă
L

„strălucită“.
RA

in Historiae Musulmanicae libri

petă până la 1496 cele spuse în XVIII se re-
NT

Anale (0in Histo-

ria Verantiana). După acest an. găsim .
relaţiuni asupra luptei din codr următoarele
ul Cosminului şi asu-
CE

pra espediţiunilor turceşti în

Polonia. .
An. 1496, 30 — Principele
Ruşilor 1) trimise soli la
Ştefan al Mold
ovei să-i propună să se alieze
I/

potriva Turcilor, sau dacă nu, să cu el îm-

se aştepte la răsboiu din
AS

partea sa, Ştefan răspunse,

că puţin: mai înainte Turcii
„i-au luat două cetăţi,. Chilia
şi Akermanul, să vină prin-
cipele să recu cerească acele cetăţi şi el va deve
UI

vasalul lui ascultător.

ni atunci
Primind acest răsp
uns, principele
îşi adună oştiri: şi porni “spr
e Moldova. Le cumpăni el
BC

o IO —,
4
„_1) Să se înțeleagă regele Poloniei, |
„102
 ! 7)
“JOAN LEUNCLAVIUS.

RY
toate în sufletul său Moldoveanul şi ajunse la credinţa,
că principele nu va isbuti împotriva Turcilor şi deci la

RA
ce să rupă pacea cu ei? Trimise soli la paşa de Si-
listra să-i spună, că principele intră în Moldova cu gând

LIB
rău şi deci, în virtutea tratatului încheiat, să:i trimeată
„ajutor, să nu-l părăsească chiar aciiia.
n. Paşă “eră împe-
decat de a veni el însuşi în ajutorul Îui €Ştetân, dar tri-

Y
mise 1200 sau 1300 de oameni în frunte cu un 'oarecare.
_Nasuch- -beg-oglu. Când se apropiâră” Ruşii, Ştefan eră

SIT
cu Oastea sa gata de bătae. Atunci trimise un om la
principe să-i spună, că vin Turcii cu gând ca să-l atace
ER
şi că vin aşa de mulţi, încât abia-i cuprinde locul. Să se
gândească deci principelela ce vrea să facă. Auzind a-
cestea, zise principele Ruşilor: „lată am venit să-i dau
NIV

ajutor Moldoveanului. La ce a adus el pe Turc înfuriat în

„contra mea ?* Ştefan tăgădui că ar fi adus el pe Turci,
spuse că au venit ei de ei şi deci să se ferească prin-
LU

cipele, să nu zăbovească mult prin locurile acelea. O

noapte numai de va întârzia, va cădea în lanţurile lor
"şi numai el va şti cum va _scăpă. Ingrozit %e vorbele
A

acestea principele Ruşilor, neaflând altă cale ve a

TR

scăpa din această primejdie, îl rugă pe Moldovean şi

îl conjură în numele Dumnezeului, căruia se închinau
N

amânovoi, să nu- -l lase pe mâna celor mai mari duşmani

CE

ai creştinilor, ci să împiedice atacul turcesc, pănă ce el

îşi va îi pus la adăpost oamenii. Moldoveanul . văzâno
"cât de mare e neliniştea şi groaza, ce a băgat-o în Ruşi,
socoti cu cale să se folosească De acest prilej şi le cerio .
I/

„sumă mare de bani, ameninţându-i că de unde nu, va îri-

AS

„mite pe Turci împotriva lor. Rusul îi trimise în grabă lui

Ştefan .un car încărcat cu bani şi cu alte daruri, rugân-
UI

du-l iarăş să nu-l lase pe el şi pe oamenii lui să-l pră-

pădească Turcii, ci să-i'dea răgaz de fugă. In cea mai mare
BC

grabă părăsi el cu oaste cu ţot locurile acelea. Dar iată

tă sosesc Turcii şi cer socoteală Moldoveanului pentru ce
a primit bani dela Ruşi, neţinând seamă de ajutorul cerut şi.
103. .
 „ CRONICARII TURCI

Y
primit, înlăturâno astiel o biruinţă sigură a Turcilor. Ştefan

AR
le arătă, că oastea Ruşilor eră prea mare ca să se poată
măsură cu ea şi de aceea a recurs iă viclenie, dacăii insă

IBR
Turcii ţin numai de cât să se bată; se pot lua după Ruşi
să-i ajungă. Turcii nu stară mult pe gânduri. Se luară
după ei şi-i ajunseră la „Derbeut“, o strâmtoare în munţii

YL
păduroşi, pe unde cu greu îşi puteau trece aceia calaba-
“1ăcul. Se aruncară fără veste asupra lor şi le răpiră câ-
teva care. Principeie - dete ordin să se aşeze carele în

IT
şir, ca să poată lupta mai, uşor cu cei din dosul lor. Insă
Turcii erau prea puţini, ca să poată răsbi atâta mulţime
RS
de. oameni şi Nasuch-beg-oglu, părăsind lupta, plecă spre
casă pe Oruniul, pe care venise. |
VE
„Auzind de toate acestea sultanul Baiazet, revocă pe
paşa de Silistra, Messiche, şi în locu- -i trimite pe Bali-
I

„beg Malcozoglu cu însărcinarea să năvălească în ţara

UN

Ruşilor şi s-o prădeze în lung şi lat. Bali-beg Malcozo-

lu îşi împlini datoria în 1497 şi se întoase teafăr acasă.
Ceri apoi, voie dela Baiazet să năvălească din nou în
L

Rusia. Baiazet dete poruncă: să-l însoţească toţi soldaţii

RA

din Rumelia europeană împreună cu Ali-beg Mahal6glu.

Dar Ali-beg din causa rivalităţii nu se întovărăşi cu Ba-
li-beg, care, deşi cam târziu şi pe vreme rea, plecă” de
NT

acasă cu câtă oaste a putut aduna. Treci iar prin Mol-

dova, pricinuind mari pagube locuitorilor ei. Ajunse în
CE

Rusia, o pustii şi încărcat de pradă şi de mulţi 'robi

porni spre casă. Frigul cel mare şi lipsa de bucată îi
Ppricinui însă mari nemulțumiri. |
I/

Şi când se hotări să se întoarcă prin Moldova, pe

IAS

unde venise, principele moldovean îi! eşi împotrivă cu

oastea lui şi nu numai că-l opri de a trece, dar pe câţi
încercară să treacă, îi ucise... Foamea îi .strâmtoră rău.
"Mai dete şi un viscol turbât, care aruncă pe unii în mare
U

pe alţii prin alte ape, prin mocirle şi prăpăstii. Caii le

BC

muriră toţi de foame şi de ger. Dintre oamenii, cari n 'au

perit, unii îşi perdură o mână, alţii un picior, alţii nasul,
104
IOAN LEUNCLAVIUS

Y
alţii urechile şi din cei: mulţi, cari plecaseră, puţini a-

AR
junseră zdraveni acasă“ 1).
-.

IBR
+ +

In cele următoare Leunclavius încearcă să împace cele

spuse de cronicarul turc cu cele din alţi cronicari cu-
noscuţi de el (poloni). Incepe aşa: „Prin principele Ru-

YL
şilor înţeleg pe Ioan Albert, regele Poloniei, ducele Ru-
siei şi Podoliei, regiuni vecine cu Moldova, Principele

SIT
Moldovei era pe vremea aceea Ştefan, un bărbat mare
_şi nebiruit, nici de Turci şi nici de ai noştri (creştini)“.
Discută data primei espediţii: turceşti în.Polonia cu Cro-
ER
mer, care o pune la 1498, el însă susţine părerea croni-
carilor turci, :cari o pun la 1497 etc. |
IV
UN
AL
N TR
CE
I/
U IAS
BC

Aceste relațiuni sunt luate „ex Haninaldano 'codice“,

-1)
105
 Y
AR
IBR
=

YL
IV. ALŢI CRONICARI

XVII. Laonicus Chalcocondylas SIT

ER

o
NIV

Cunoscutul cronicar bizantin

în cartea sa » His-
toriarum de origine ac rebus
gestis Turcorum (Con-
rado Clausero Tigurino interpre
te libri IX) ne dă
următoarea relaţiune despre:
LU

- Gonflictul lui Ştefan cu

(Vlad) împărţindu-şi întrea
Vlaa.
— „Acesta
:ga
sa” armată în două părţi,
RA

o parte o ţină la sine, celei

ialte îi porunci să meargă
contra principelui Bogdanie
i-Negre, ca dacă sar
cerca acesta să năvăleas în-
NT

că în Dacia, să i se
potrivească cu vitejie şi să îm-
nu-l lase să năvălească în
țara sa. Se iscase oarecare
duşmănie între _princi-
CE

pele Boganiei-Negre şi între Vlad. Din Causa acea-

sia se răsboiau între ei. Pricina „era
pele Bogdaniei aceasta. Princi-
Negre îndemnă prin soli. pe
Mohamet la
I/

răsboi împotriva lui Vlad; ca Să-l

înduplece mai uşor îi
făgăduiă, că se va
AS

uni şi el cu ceiele turceşti.

îi plăcură propunerile Sultanului
acestui principe. Ii trimise
vorbă să se ţină de cuvânt Şi deci:
să-şi trimeată
UI

se unească cu flota şi cu oastea să

îndoit răsboiu să asedieze
tatea lui Vlad numi ce-
tă Chilia „(Celium)“, aşezată
BC

țile Dunării. în păr-

„ Şi acel principe înțelegâ
nd planul sultanului, dup
ă ce-şi .
106 ”
LAONICUS CHALCOCONDVLAS

RY
adună oastea din ţara sa, grăbi spre flota turcească, ca a-

RA
proape. de cetatea Chiliei să se unească cu comandan-
tul flotei. Făcând aceasta începură amândoi să bată ce-
tatea. Şi după ce au încercat mai multe zile dearândul

LIB
să pună mâna pe ea, au fost respinşi în cele: din urmă
cu mari pierderi. Şi de oarece n'au putut face “nimic,
S'au retras amândoi. (Moldoveanul s'a retras cu gândul

Y
să jefuiască ţara Dacilor..A fost împedecat însă de oas- .

SIT
tea lui Vlad, care fu trimisă împotrivă-i, ca să apere
țara, să nu sufere vrăjmăşii din partea lui. Vlad cu par-:
tea mai mare din oastea sa, îşi făceă drum prin păduri
ER
de stejari, să vadă încotro se abate oastea turcească“.
NIV
LU
RA
NT
CE
I/
AS
UI
BC

„107
 Y
AR
a XVIII IOACHIM CUREUS :

IBR
”- Născutîn 1532; mort în 1573. Astudiat în Bo-
logna şi Padua, a fost: medic şi profesor. Cronica

YL
“lui intitulată: Gentis- Silesiae. Annales contexti :ex
Antiquitate sacra et ethnica et -ex scriptis recenti-
oribus Witebergae, 1571, e pri'şima
cea mai bună

SIT
istorie a Sileziei. Povesteşte evenimentele „ab ori-
gine veteris gentis: usque ad annum 1526% de
acolo pe scurt până la 1564. Aproape
ER
toate ştirile
privitoare la istoria Moldovei le ia din cronicarii
poloni (Cromer mai ales).
NIV

An, 1467 (pag, 1713). — „Cu nenoroc puse regele

Matia la încercare țara Moloovei şi spre marele prăpăd
alor săi din partea lui Ştetan, principele Moldovenilor
!),
LU

un bărbat negrăit de viteaz şi 0e neobosit. Regele

Ma-
tia a fost prins în curse şi sorobit. El însuşi, primin
d
trei răni, a fost dus bolnav pe targă în Ungaria
RA

“.
axe

La pag. 178 aminteşte de prădarea Ardealului de că-

NT

tră Ştetan ,, aliatul lui Cazimir“.

. „e

„În acelaş an (1468) Tătarii năvălind în provinciile

CE

regatului polon, au dus în robie peste 10.000 de

oameni.
Au atins şi Moldova, însă Ştefan, principele
(Moldovei,
decât care abia de se mai găsea un comandant mai
I/

răs-
boinic pe vremea aceea, atăcând pe Tătari oOintr'un loc
AS

potrivit îi alungă, măcelărindu-i cumplit şi prinzând pe

fiul regelui tătar, Pe acesta tată] său, trimeţând o solie
de 100 de oameni, îl cert înapoi cu ameninţări grele.
UI

Dar Ştefan, bărbat nu numai neîngrozit, ci

chiar crud,
purtă 0e grije, ca fiul să fie ciovârţit în patru
BC

în fața
„_1) Ca și la cronicarii poloni tot aşa și la Cureu,
Moldova e.
numită de regulă Valachia, Moldovenii: Valachi,
”
108
 IOACHIM CUREUS | -.

RY
solilor, iar pe soli: îi trase în ţapă, trimițând. numai pe:
unul înapoi la regele său, cu nările şi cu. urechile tăiate,

RA
ca să-i povestească ce s'a întâmplat“. i
_. Am. 1475. (pag. 1933). Rahova, Căderea Qaffei.

LIB
„Mahomet îolosindu-se de neînţelegerea dintre regii
creştini trimise spre sfârşitul anului trecut.o oaste 'de
120.000 d6 oamenisă supue Moldova, pe care voia s'o

Y
facă un fel de cetațe, de unde să poată năvăli în Polo-
nia şi in Ungaria. Dar Ştefan (Moldaveanul, cu toate că

SIT
eră părăsit de toţi principii, îşi înarmă totuşi o oaste
potrivită, compusă din țărani.şi din ostaşii săi
R cu plată,
al cărei număr nu treceă de 40.000 de oameni. Folosin- .
du-se însă de. teren, sdrobi aproape întreaga oaste tur-
IVE

cească, tăind o mulţime de oameni, iară pe alţii înecân-

du-i în Dunăre. Pe toţi prinşii îi trase în țapă. lar.pe
căpeteniiîi trimise pe la monarchii creştinii: Această vic- -
UN

torie însă, nu-l scoase din minţi pe Ştefan, ci el mărturi-

sea în gura mare, că recunoaşte că D-zeu a bătut pe
dușmani, pe cari nu voi să-i mai întărâte prin o nouă
L

expediţie, ci ceri ajutor dela regii vecini; ceeace însă.

RA

nu dobândi. -Tiranul turcesc n'a fost frânt în acea neno-

rocire, ci la începutul verii împresură pe.mare şi pe us-
NT

cat, ajutat fiind şi de Tătari, Catta, oraşul Genovezilor,.

care era odată Theudasia şi în 6 lunie o luă în stăpâ-
nirea sa. Şi ocupă totodată mai multe din întăriturile:
CE

vecine,şi astfe: rămăşiţele cinstitului neam gotic din păr-

ţile acelea sau au fost nimicite sau apăsate de grea robie..
O corabie a celor din Caffa, destul .de mare, care Oupă
I/

porunca: tiranului aveă. să fie dusă la Constantinopol, fi.

AS

de
scăpată prin o minune a lui D-zeu. Duceă cu ea 150
chip, strânşi pentru
tineri prisonieri foarte, frumoşi la
UI

sultan, precum şi O mulţime de scule scumpe. Corăbierii.

cari erau
o îndreptară spre Chilia şi omorâno pe Turcii,
care ţinea.
în:ea, se predară lui Ştefan Moldoveanul,
BC

acel oraş“. a
Albă (pag. 195). — Insfârşit Mahomet, a- .
Valea
109
 ALŢI CRONICAR]

RY
vând de gând să pue capăt răsboiului împotriva Moldovei
|

RA
cu stârpirea totală a Moldovenilor, îşi aduse oastea
din
Thracia şi chemăşi pe regele Schyţilor (Hanul Tătari-
lor), ca să se reverse din cealaltă parte asupra Moldo-:

LIB
vei. Ştefan în zadar certi ajutor dela Poloni; şi nici
nu-şi
perdu cumpătul din pricina asta, ci adunându-şi
cetele
sale ieşi înaintea Tătarilor şi-i tăie şi-i alungă pănă la

Y
Boristen, pricinuindu-le mari pierderi. Şi le luă
toată

SIT
prada, calabalâcul, arme, haine şi numai vreo câţiva
au
trecut cu greu râul cu înotul. In vremea! asta însă
Ma- -
homed, în lipsa lui Ştefan, trecuse Dunărea. Ştefan,
ER
de oarece nu se puteă măsură cu duşmanul, îşi:
arse
lanurile -sale şi cu o ceată uşoară de călăreţi
loveă me-
reu pe Turcii, cari se răsleţeau mai pe 0eparte
IV

de ta-
bără Aşa ..se spune, că ar fi tăiat la 30,000 de Turci.
UN

Insă 0e oarece în cele din urmă Mahomet îl înconjur

ă
cu oastea lui nemăsurată, Ştefan se ascunse
în munţi.
“Turcii, după ce au devastat (Moldova, n'au
cruțat nici
AL

ținuturile vecine ale Poloniei. (NDahomet, silit

însfârşit de
foame şi de ciumă și pentrucă furtuna îi împrăş
tiă flota :
pe Dunăre, îşi retrase armata. Şi i se
TR

pări: totuşi,
că na pricinuit Oestule năcazuri creştinilor şi în
vreme ce Matia îşi făceă nunta în Buda, el trimise
din
N

Bosnia o ceată mare de prădători, cari dărâmâ

aa e

nd întă-
CE

riturile de lemn, ce le făcuse (Matia pe

malul Dunărei,
„pustiiră Carintia şi Stiria în lung şi în lat.
ee

(Matia e luat
urme

; în râs fiinocă a trimis în anul acesta

veste prin Italia,
I/

, că Mahomet s'a temut de sosirea lui şi de

aceea a pă-
a: DE

: răsit Moldova. Totuşi este adevărat, că Matia

AS

i-a trimis
ajuţoare lui Ştefan, care fu părăsit de Poloni, ajutoare,
la cari Turcii nu s'au aşteptat. De aceste ajutoare se
UI

folosi apoi Ştefan, pentru a linişti pe Munteni, cari tur-

bau mai tare chiar decât Turcii în contra Moldov
enilor.
BC

Şi se ştie că acest rege singur (Matia) insuilă pe atunci.

teamă Turcilor şi ar fi putut ajută lumii creştin
e cu fo-
cul şi cu norocul său, dacă soarta Europei, urzită din
î10
 IOACHIM CUREUS

Y
AR
păcate dureroase şi multă: vreme: îngrămădite unele peste
altele, nu i-ar fi stat împotrivă. Italia, prin mijlocirea lui

IBR
Ferdinand Neapolitanul, îi trimise 200.000 galbeni pentru
'răsboiul împotriva Turcilor, pe cari îi cheltui în anul ur-
" mător în sângerosul răsboiu' austriacE.

YL
An. 1484 (pg. 204) Căderea Chiliei şi : a Ce-
tăţii Albe. — „In anul acesta Baiazet, după ce:a a-
lungat pe fratele său, plecă cu războiu pe mare şi pe

SIT
uscat împotriva Moldovei, ca să răsbune înfrângerea su-
ferită de tatăl său Oin partea lui Ştefan (Moldoveanul şi
la întâiul atac ocupă, deşi nu fără peroeri însemnate, -
ER
„ ţinutul mărginaş cu Marea Neagră, care se numeşte Ba-
sarabia, luând cetăţile Chilia şi Moncastru de pe malul
NIV

Dunărei şi Ilistrului. Ştefan neputându-se măsură cu un

duşman aşa de mare, după ce se rugă în zadar pentru
ajutor pela.regii vecini, se ascunse prin păduri şi prin
LU

munţi. Baiazet însă jățui întreaga (Moldovă şi, după ce

întări cu garnizoane cetăţile luate, se întoarse în Thra-
cia. In anul următor Ştefan, principele Moldovei, jură
RA

„credinţă regelui Cazimir, în tabără, pentru că-nu mai

puteă să se apere în faţa puterei turceşti. |
" Imitându-se fapta împăratului Ruooli, care tot aşa a
NT

făcut cu marele rege Ottokar al Bohemiei, pânzele cor-

tului se prăbuşiră în timpul Vepunerei jurământului, şi
CE

Ştefan — învingătorul atâtor regi — îu zărit zăcâno la -

picioarele regelui Cazimir. Dar nu s'a mişcat de acest
lucru, pentru-că nădăjouiă să-şi 'căştige ţinutul pierdut.
I/

Şi a dobândit oarecari ajutoare dela Poloni, sub con-

AS

ducerea lui loan Polacul, care mai pe urmă ajunse vestit

din cauza marei sale cruzimi dovedite în ducatul Glo-
gov-ului. Zădarnică îi însă încercarea lui Ştefan, care se
UI

ruşină mai târziu Ode umilirea sa. Perzând Bassarabia

rămase numai cu (loldova.
BC

'An. 1497: (po. 2i7). Codrui Cosminului. „In

anul următor a avut loc espediţia nenorocită a Poloni-
lor în Moldova. Avea regele Albert sufletul avântat spre :
i)
li
 ALŢI CRONICARI

R Y
fapte mari, dar îi lipseau puterea şi mijloacele. In chip

RA
viclean se hotărâse să alunge Odin stăpânirea lui -pe
Ştefan Moldoveanul, care nu eră credincios Polonilor şi
să aşeze în ţara aceea pe îratele „său, pe Sigismund.

LIB
Ziceă, că de acolo va puteă atacă mai uşor pe Turci,
împotriva cărora voiă să pornească răsboiu. Cu toate că
vedea, că nu va fi destul de tare pentru un răsboiu mai -

ITY
lung din cauza destrâului nobilimii sale, totuşi nu se o-
pri să nu încerce. In popor se povesteă şi se credea,
că îflorentinul Callimach, care Singur pricepeă sufletul
RS
regelui şi care murise în anul trecut, l-a îndemnat pe Albert
ca să potolească spiritele neîmblânzite a-le îndărătni-
IVE

cei sale nobilimi printr'un dezastru oarecare. A plecat

aşa dară cu o armată de 80,000 de oameni şi cu 30,000 :
de care. Se prefăceă că merge contra Turcilor, dar Ste-
UN

an simţi repede, că împutriva lui se îndreaptă. II ajutară

Ungurii din porunca lui Vladislav, care nu se învoiă cu
planul fratelui său. Ştefan chemă chiar şi soldaţi turci
L

în ajutor. Oastea polonă atacată ici colea de prin locuri

RA

ascunse, îndură mari pierderi,în urmă într'o luptă dreaptă

iloarea cavaleriei polone fu omorâtă, prinsă, alungată.
Şi dacă taberile mar îi fost domolite prin virtutea frate-:
T

lui său Sigismund, dezastrul suferit ar fi fost cu mult

EN

mai mare. Şi nu numai pentru atunci a fost cu nenoroc

şi urât pusă la cale întreprinderea aceea; căci Ştefan,
/C

bărbatul cel neobosit şi neîmblânzit, se înfuriă aşa de

„tare, încât în anul următor arse ţinuturile învecinate a-le
Poloniei şi băgă o groază mare în tot regatul şi duse
I
AS

cu sine peste 100,000 de oameni, aşa în cât umpli toată

Tracia de robi poloni“.
An, 1504, (pg. 223). tdoantea lui Stefan. Muri
UI

şi Ştefan (Noldoveanul răsboinicul cel de vecinică adu-:

cere aminte vrednic, care cu mare putere a sufletului şi
BC

cu noroc susțină atacul Turcilor, Tătarilor, Ungurilor şi

Polonilor, pe cari pe toţi în mari lupte îi învinse“.

112
 RY
RA
LIB
XVX IOAN UNREST E

Y
R SIT
| Preot în Carintia. A scris o cronică -a Austriei,
în care vorbind despre relaţiile monarchiei cu Tur-
cii, amintește şi despre voevozii noştrii. Dăm în
IVE

traducere pasagiile, în care e vorba de Stefan:

Lupta dela Rahova ssi Vaiea Albă.) —,l
UN

anul, 1475 dela naşterea lui Christos, în: Săptămâna

Epifanii, Ştefan Voevodul Moldovei cu mai mulţi Ar-:
deleni şi cu „sfatul. şi, „ajutorul lui Basarab voevod
L
RA

Turci. Şi iată cum s'a întâmplat aceasta. Marele Turc

"şi-ar fi adunat doar ca la 140,000 de oameni împreună
„cu cei mai buni comandanţi, având de gând să ocupe
NT

Walachia-(Mică, adecă Moldova, care e o parte a creş-

tinătăţii, la marginile ei. Şi când Turcii erau gata 0e ple-
CE

care porunciră şi lui Basarab să meargă cu ei, împre-. :

ună cu oastea sa. Acela trebui să asculte.
„_ Totuşi, el fu scăparea creştinilor pentrucă îl vesti pe
I/

Ştefan. voevodul din Moldova, că Turcii împreună cu el

vor năvăli cu mare putere în Moldovaşi deci să se pre-
AS

gătească. Şi erau încă de multă vreme duşmăniţi amân-

doi. Şi-l mai vesti, că el are să conducă cetele cele din-
UI

tâi. Ştefan-să aştepte în pădure şi când va sosi el cu

BC

9 Textul in Grig. reprodus de D-l N. Iorga în Acte și frag- '

“mente III, Un mic pasagiu se găsește tradus “in Conduratu,
Relaţiunile Țărilor Rom. cu "Ungaria.
8. ua
 ALŢI CRONICARI.

RY
cetele cele dintâi, să lovească pe Turci pela spate,
iar

RA
el se va întoarce şi-i va lovi din față. Şi aşa s'a
în-
tâmplat. Ştefan puse lucrul la inimă şi se pregăti
.cum
putii mai bine şi trimise vorbă Ardeleni
să vină
lor mai

LIB
de graşibă
nimici mâncarea şi îiiitrețul de_p e lângă
drumuri şi porunci poporulu
să i”
fugă şi se adăposti
„în munţi şi în păduri
ăşă Cuți ,i-a poruncit Basarab. Şi |

Y
„când ajunseră Turcii în strâmtoare, între munţi, în faţa

SIT
opreliştii ridicate de Ştefan, Basarab cu poporul său se
întoarse împotriva lor şi se lovi cu ei şi le pricinui
mari
pierderi. Ştefan voevod înlătură opreliştea şi se
aruncă
ER
în spatele Turcilor şi Turcul care nu fugeă, trebuiă
să .
moară; îâr cel care voiă Să” fugă nu puteă peste munţi, -
-
trebuiă să se întoarcă
NIV

iarăşi la şes, unde tot trebuiă să

fie omorât. Mai mulţi Turci fugiră la :o apă. Atunci se
rupse ghiaţa sub ei şi se înecară cu toţii. Aşa
în cât în
adevăr au pierit 100.000. Cei mai buni şi cei
LU

mai iubiţi
comandanţi ai Turcilor au fost luaţi în robie.
lată nu-
mele câtor-va : Schalm, paşă şi beglerbeg, cu toţi
curtenii
împăratului turcesc şi cu toţi domnii din toată Raâmonia,
RA

Asemenea Issebeg, Alibeg, Sudrebeg, Dacobeg

, Iacobeg, -
„ Walthi, Wuli-beg, Scheraifa-beg, guvernatorul
NT

din Sofia.
Apoi Piribeg, Enuss, Japii şi paşa cu toţi călăreţii
lui, cari cu toţii.sunt puternici şi stăpânito
ri“... Peste
CE

. două săptămâni după aceasta Basarab a omorât un

voevod turc cu 8000 de oameni. „Puţină
vreme după
aceea a trecut şi Ştefan din Moldova peste
Dunăre în
I/

„Turcia şi a făcut mari. stricăciuni Turcilor cujafuri

şi
pârjol şi-aomor ât şi bătrâni... In anul 1476, ziua
tineri
AS

Adormirii Maici Domnului (15 Aug.) plecă marele

Paşă,
comandantul suprem al. Turcilor, cu o oaste
puter-
UI

nică împotriva Moldov ei,'s'o cuprindă şi s'o

cu gândul
ia. Simţi Ştefan Voevo?, principele” Moldovei, acest lu-
BC

cru şi se pregăti să se împotrivească şipricinui

pier-
ceri Turcilor. Asta îl siipără pe paşe şi se pregăti cu
putere mare şi plecă iar împotriva Moldovei şi făcu lui
114
 IOAN UNREST

RY
Ştefan: Voevod şi poporului său aşa stricăciune, în cât
- însuşi Ştefan trebui să plece din Moldova. Şi se uni cu

RA
Dracul Voevod, cu despotul Sârbiei şi cu Jaxe. Despotul
şi Jaxe erau doi domni alungaţi de Turci din ţările şi
: din domniile lor. Cu aceste ajutoare intră Ştefan iarăşi

LIB
în Moldova; acolo erau Turcii în 6.cete, la apa care
curge prin Moldova. [i puse pe fugă cu şiretlicuri. Mulţi
Turci se înecară în apă, mulţi fură ucişi în fugă, - alţii .

ITY
scăpară întrun oraş numit Sofia. Turcii se. Ouseră.0eci
pe aci încolo. “Atunci Şteîan Voevod se întoarse iarăş
în țara sa şi făcu mare rău Turcilor, pentru care lucru
RS
lăudat şi prea mărit să fie el în faţa lui D-zeu şi a lumii.
IVE
IE
i
UN

aa

| „dei 72 |
L

—
RA
NT
CE
I/
IAS
U
BC

115
 RY
E CUPRINSUL

RA
AI i „Pag.

LIB
E . Prefaţă ca . E . 8. |

I. Cronicarii poloni. . |

ITY
1) loan Diugosz ,„- e „7
2) Matei Miechowski . a 82
-..8) Bern. Wapowski . ST
„. 4) Ioan de Komarow.... S
Ia „60
ER
5) Martin Cromer ... A , „63:
6) Matei Strykowski AR 66
"DD Stanislau Sarnicki , 68.
NIV

II. Cronicarii unguri.

LU

8) Cronicon Dubnicense :, .. RE 70 -
'9) Antonius Bonfinius „. Ai e ZI
10) Petru Ranzan . . 78
A

11) Ioan de Thwrocz aa 50

12) Felix Petancius
TR

. „82
18) Nicolae: Isthuanffius . AR 88
14) Ludovic: Tubero Aa 86
EN

| „5% 11. Cronicarii turci. o

/C

15) Saad-tqdin „96

".16) loan. Leunclavius: NR , 101:
I
AS

IV. Alţi cronicari... |

17) Laonicus Chalcocondylas | SR . „108
UI

18) Ioachim Cureus. PI 108

19) loan Unrest e, 14
BC

„me SSE e NSTJUsot (093.323)

258
 YR
RA
LIB
ITY
RS
IVE
L UN
RA
NT
CE
I/
IAS
U
BC

a
at ra o . nm
sa i Me DY mariri mp ir 9 ieri bee e Dc
ee e bena v at, e amica CA

, i. .