Cruceru Pauleanu Urziceanu Opera Nicolae Tonitza Muzeelor Arta Constanta Topalu 1979

https://biblioteca-digitala.
ro
mu~cul do avta
constanta
1919
https://biblioteca-digitala.ro
• :l:_ "J'„ - [' "\'.li
~ r " I .,
, .•. ' •' 1' ~- ~.„

< ~ 11.· • • ~„ ' ...,.
~.
I ' :('
·" ..... ·. • "'!~· . n E :x f
. · · ... ·. Opl?~~:€~t .
n1cola'2 tonttfta ·
· 1u patv1mon1Ul.
mu~'2~lou
dQ arta dtlt
·constanta ·
. · st topalu
PREZENTAREA GRAFICĂ ŞI COPERTA: MIHAELA GRIGORESCU
FOTOGRAFI I: RADU BRAUN
REDACTAREA: DOINA PĂULEANU
TEHNOREDACTAREA: GEORGE RĂDULESCU
!lj __ Intreprinderea
C-da 1/518
Poligrafică „13 Decembrie 1918" Bucure~ti
Muzeul deartă Constanţa, înfiinţat în 1961, a fost constituit conform
unei concepţii cronologic evolutive, care-şi propunea domeniu de cuprin-
dere şi investigare, sfîrşitul secolului al XIX-iea şi arta modernă româ-
nească. În comparaţie cu alte instituţii muzeale al căror profil a fost
orientat de un nucleu expoziţional sau de un patrimoniu preexistent (cazul
vechilor pinacoteci, de pildă), muzeul constănţean s-a constituit prin
achiziţii, donaţii şi transferuri a căror primă rigoare selectivă şi tezauri-
zare a fost asigurată de criteriul valoric, care-i conferă, ordonînd-o,
unitate. ln urma creerii unui fond de opere expozabi/e, în cadrul politicii
locale de achiziţii a intervenit un criteriu selectiv secund, de ordin tema-
tic: axarea pe subiectul dobrogean, care a desfăşurat seducţiile unui loc
de pelerinaj pentru arta românească, fiindu-i motiv major de inspiraţie
şi spaţiu de cristalizare. Nicolae Tonitza, Francisc Şirato, Ştefan Dimi-
trescu, Iosif /ser, Gheorghe Petraşcu, Nicolae Dărăscu, Lucian Grigorescu,
Vasile Popescu, Cecilia Cuţescu-Storck, Ştefan Popescu, Jean Al. Steriadi,
Iorgulescu Yor, Ion Teodorescu-Sion etc. şi-au legat, indisolubil, numele de
numele acestor ţinuturi. S-ar putea chiar formula teza deplinei autono-
mizări a peisajului în arta românească, (preponderent faţă de celelalte
genuri, pentru că sinteza culorii şi a luminii, operată prin intermediul
peisajului şi transmisă ulterior, ca o cucerire a spectacolului plastic, celor-
lalte genuri, avea nevoie de suportul realităţii), raportată la acest drum
al soarelui, al mirajului marin, al unui pitoresc de sorginte lirică. Căci
sentimentul necesar liberei contemplaţii a naturii s-a impus etapă cu
etapă în arta românească modernă, ale cărei începuturi trebuiesc core-
late cu formaţia academistă a creatorilor săi.
Astfel structurată ca principiu şi extinsă de la particularul unei
norme interne muzeologice, cuprinsă în însuşi statutul de existenţă al
acestui tip de instituţii, la generalitatea unei „politici cultural-artistice",
achiziţionarea selectivă de opere a constituit, pentru muzeul constănţean,
o preocupare riguroasă şi continuă, care a condus către apariiţa unor
nuclee şi respectiv ansambluri de opere definitorii pentru creaţia marilor
noştri artişti.
La diversificarea colecţiilor şi chiar a profilului unor secţii muzeale,
au contribuit, de-a lungul anilor, generoase donaţii. De altfel, un periplu
prin muzeele ţării oferă imaginea, elocventă, a zeci de case memoriale,
colecţii publice, zone muzeale sau chiar muzee născute şi întregite de
donaţii. Larga difuziune a operei de artă prin mijloacele oferite de „civi-
lizaţia imaginii", autoritatea pe care aceasta şi-a cîştigat-o, aderenţa ei
socială, fac din colecţia particulară o „anticameră a muzeelor", iar din
colecţionar un posesor temporar al acesteia. ln acest sens, donaţia de 228
opere către comuna natală, Topalu, a dr. Vintilă, reunită în muzeul sătesc
de artă, este definitorie.
Creaţia lui Tonitza aflată în Muzeul de artă Constanţa şi Muzeul
de artă Topalu, formează obiectul acestui catalog şi studiu, care se referă
la cele peste 70 de lucrări, intrate în patrimoniu pe căile amintite, dar
avînd, prin diversitate tematică şi cronologică, dar mai ales prin cali-
tatea operelor, capacitatea de a alcătui, revelator, o colecţie monografică.
În cadrul acesteia, peisagistica dobrogeană este, firesc, preponderentă.
Căci Tonitza a revenit aici mereu, obsedant, adîncindu-se în această
„găleată miraculoasă de ref /exe şi tonuri" (sînt cuvinte ce-i definesc dis-
poziţia de receptare şi fantasare asupra ţinuturilor marine), năzuind spre
acest spaţiu al evaziunii asimilate organic şi devenit matrice formativă,
spre acest tărîm de cristalizări şi certitudini. Natură so/ariană, Tonitza
va practica în pictura sa dobrogeană, un raport sintetic, deşi adeseori
oscilant, între obiectul real, perceput în luminozitatea sa firească, sonoră
aproape şi „obiectul arabesc". Viziunea pe care o foloseşte este, spre
deosebire de Grigorescu şi în acord cu Luchian, cea apropiată. Miracolul
artei lui Tonitza constă în faptul că, deşi introduce această vedere apro-
piată, se preocupă în egală măsură de obiecte şi de spaţii. O analiză com-
parativă a schiţelor, de fapt opere independente şi a transpunerii lor în
ulei, subliniază observaţia: lucrările de pictură se apropie mai mult de
obiectele reprezentate, suprimă adeseori un registru de prim plan şi
amănunte pe care desenul le încorporase cu virtuozitate, pentru a sesiza,
în perioada anilor 1925-1930, incidenţa ardentă a luminii în culoare,
iar în anii următori, pentru a elibera obiectele de relief în favoarea unei
ritmicităţi decorative.
Subiect preferenţial al artei lui Tonitza, Dobrogea a determinat
modificări de viziune şi stil care fac posibilă eşalonarea creaţiei sale
în mai multe etape, deduse firesc în succesiunea lor cronologică, consti-
tuind un proces de regîndire a problemelor fundamentale ale picturii,
dar şi o constantă iconografică ordonatoare.
De la un stil grafic, în care liniilor le sînt conferite parcursuri dina-
mice, nervoase, Tonitza evoluează către picturalitate, în urma anilor de
cristalizări ai perioadei 1921-1924. Ori, această tranziţie nu poate fi
argumentată decît prin înţelegerea spiritului operei lut Luchian, prin medi-
taţia profundă asupra problemelor artei, desfăşurată în singurătatea de
la Vălenii de Munte, dar mai ales prin confluenţa fericită între tempera-
mentul său artistic şi magnificenţa peisajului dobrogean
În istoria artei universale nu sînt rare cazurile în care un moment
al unei şcoli naţionale s-a fixat într-un ţinut anume (de pildă Barbizon
în Franţa), sau în care diferiţi creatori s-au identificat cu peisajul ales
să-i reprezinte (exemplul lui Cezanne cu muntele Saint Victoire ), cum
nu sînt rare cazurile în care creatorii au purtat un anume loc în suf /et,
căutîndu-1 şi găsindu-l, fragmentar, pretutindeni. În acest sens şi răspun
zînd unei dimensiuni intenţionale definitorii pentru condiţia umană,
care este aceea a căutării, Tonitza a „descoperit", cu începere din 1923,
Dobrogea. Demersul lui Tonitza nu este însă singular. Marii pictori ro-
mâni ai perioadei interbelice (excepţie făcînd doar Pa/lady), pornind în
căutarea luminii şi fastului coloristic, a unor timpuri şi rituri pierdute,
vor „descoperi", simultan sau succesiv, Dobrogea.
Spirit analitic şi totodată doritor de esenţe, Tonitza îşi clarifică,
pictînd subiectul mării şi ţinuturilor sale, probleme ale creaţiei, într-o
viziune care să fie fidelă şi naturii şi sufletului său. Realizînd Mongolii
sau Balcicuri, Tonitza s-a pictat şi pe sine, căci artistul avea nevoie de
reverii naturale pentru a se exprima. Aparent contradictorie, această
legătură cu locul conduce către două esenţiale cuceriri: a unui spaţiu auto-
nom al imaginii artistice şi al unui acord proteic cu sensibilitatea creato-
rului.
Din 1925 şi pînă aproape de moarte, în 1937-1938, o clasificare
numerică a operei lui Tonitza ar stabili primatul lucrărilor de inspiraţie
dobrogeană. Studiindu-le, ne referim la întreaga creaţie a pictorului,
datorită transferurilor care se operează între genuri, peisajul dobrogean
fiind focarul din care iradiază, cel mai adesea, mutaţiile în domeniul cu-
lorii, luminii, relaţiilor spaţiale, compoziţiei, perspectivei, etc.
Dobrogea, ţinutul dintre Dunăre şi Mare, nu a inspirat marine. Acestei
negaţii îi alăturăm însă o afirmaţie dedusă din observaţiile anterioare :
acest spaţiu a generat o pictură sau grafică a ţărmului incendiat de soare,
de pe care este privită marea sau care, nostalgic, este privit, ţărm
a cărui limită de orizont o constituie marea. Altfel spus, dezlănţuirile dioni-
siace de tipul naufragiilor, furtunilor, valurilor ameninţătoare, nu i-au atras
pe creatorii români, a căror nevoie de armonie şi stabilitate a împietrit
fluiditatea mării în seninătatea solară a luminii. O corelare între fîşia
monotonă, materială ori rarefiată a mării şi zona de culoare rece necesară
perspectivei cromatice nu ni se pare, în acest sens, speculativă. Prezentă
ades în opera lui Tonitza, marea imobilă şi densă sau diafană şi sidefie,
extrage imaginile din continuitatea timpului fizic, conferindu-le eterni-
tate şi tăcere (un tablou pictat în 1933 la Balcic se şi intitulează „Liniştea
eternă" ) şi îl determină pe acest pictor căruia învăţătura academistă îi
formulase rezerve serioase asupra perspectivei liniare, să opteze pentru
ecrane, din a căror alternare să fie dedusă adîncimea spaţială. Problema
celei de-a treia dimensiuni n-a constituit pentru Tonitza prilej de adînci
reflexii. Atras de mirificul oriental, el va fi receptiv mai ales la sinuozi-
tatea şi melodicitatea vreunui arabesc, la ritmicitatea adeseori decorativă
a suprafeţelor, sau la caracterizarea prin culoare-lumină a obiectelor.
Registre ale adîncimii spaţiale sînt comprimate, abstrase parcă. Un exem-
plu concludent îl oferă „Cafeneaua mică - Mangalia" în care, printre
culisele copacilor şi bolţile frunzişurilor apar două siluete umane, copleşite
parcă de o căldură materială, grea, şi care sînt neverosimil de mici în com-
paraţie cu toate celelalte elemente figurate în tablou. Clădirea cafenelei
este supradimensionată pentru a închide imaginea, în plan apropiat, cu o
suprafaţă unitară, albă, cu accente de roşu-violet. Fîşia de cer pare că se
bolteşte asupra acestui peisaj şi nu că-l mărgineşte sau îl delimitează.
Culisele care determină orientarea către adîncime a peisajelor nu sînt,
în general, diagonalele cubului, ci linii oblice care se reiau şi constituie,
prin repetarea aceleiaşi mişcări, reţeaua relaţiilor spaţiale. Privite astfel,
ca accente într-o compoziţie unitară, ca elemente ale unei „expresivităţi
convergente", formele lui Tonitza nu-şi părăsesc şi nu-şi transgresează
conturul. Vor piede însă consistenţa materială în ultima perioadă de creaţie,
după 1933, dar şi atunci ele nu se vor dispersa în tuşele fluide ale luminii
impresioniste, ci se vor lăsa cuprinse în suprafeţe individualizate, alcătuite
din aplats-uri pale, realizate în tonuri locale.
Această „desubstanţializare" nu este, aşadar, identică subiectivismului
pictural impresionist. După ce artistul se chinuise „pînă la durere" să picteze
atmosfera, va ajunge la o sinteză personală de figurarea realităţii, cu ecouri
şi justificări sentimentale în sensul peisajului - stare de suflet.
Realitatea lui Tonitza este stabilă, adeseori imobilă, de parcă timpul
şi-ar fi suspendat scurgerea, oprindu-se în situaţia unui maxim de echi-
libru şi seninătate. Pictînd „atmosfera" Tonitza s-a pictat aşadar în dialog
cu o lume senină, epurată de accidental, o lume colorată şi semnificativă.
Din 1938 se sesizează tendinţa de dinamizare a pensulaţiei şi intensi-
ficare a contrastelor. Siluetele eliptice şi patetice ale copacilor sînt, în
aceste ultime peisaje, caligrame admirabile, dar şi structuri în ordinea
compoziţională.
Lucrări definitorii pentru prima perioadă dobrogeană a artistului
ce debutează în 1924, sînt create abia în 1925. Unitatea stilistică a acestei
etape nu este încă stringentă, trăsătura ei caracterizantă constituind-o
doar potenţarea materială şi exaltarea culorii.
O primă categorie de peisaje grupează „Cimitirul turcesc - Man-
galia" din colecţie particulară şi „Casă şi curte la Mangalia" din Muzeul
de artă Dinu şi Sevasta Vintilă-Topalu, lucrare nedatată, dar databilă,
prin similitudini de motiv şi tratare cu prima, 1925. În aceste opere, prim
planul este alcătuit dintr-un registru orizontal, de vegetaţie, realizat în
pensulaţie dinamică şi pastă consistentă, al cărui echilibru este asigurat
de cite un accent orizontal sau oblic, concretizat, de preferinţă, în copaci
desfrunziţi (elemente ce vor alcătui ades planul proxim al lucrărilor lui
Tonitza, uneori cu rol de culisă, alteori de dimensionare a planurilor,) iar
registrul următor de căsuţe joase, inundate de soare. Succesiunea planu-
rilor nu include şi ferma lor detaşare în adîncime, datorită culorii calde
din registrele ultime, care sugerează expansiunea şi nu retractilitatea
în spaţiu.
Alte două tablouri, „Peisaj Mangalia" şi „Peisaj la Mangalia", nedatate,
din colecţia Muzeului de artă Constanţa, aparţin aceluiaşi an, 1925, în
care au fost şi expuse la laşi, în cadrul manifestării Grupului de moldoveni
din Bucureşti, sub titlurile „Impresie de amurg" şi „Impresie din Man-
galia". Tema aceasta este impresionistă, nu însă şi atitudinea artistului
care pictează „lucruri văzute" şi nu „vederi ale lucrului". De altfel, aceste
două lucrări, care au motive similare, nu sînt seriale. Tonitza a schimbat
unghiul de vedere, astfel incit cuprinderea lor este diferită, situîndu-se
una în prelungirea celeilalte. Impresionat de puterea telurică a culorii,
Tonitza o arhitecturează în forme viguroase, solid materiale, austere
şi în structuri care conţin mai ales trăsături ale perioadelor anterioare
si nu sinteze ale momentului comentat.
' Tabloul „Minaret", pictat în acelaşi an, este de o mare simplitate.
în registre diferite, verticalele sînt marcate de un element arhitectural
nedefinit cu rol de culisă, de copacul desfrunzit şi de minaretul însuşi.
Unghiul de vedere, situat jos, aduce în prim plan obişnuitul registru de vege-
taţie. în cadrul astfel delimitat se înscrie oblic clădirea geamiei, care se
poate localiza, după pridvorul deschis, ca fiind cea din Mangalia. Culorile
sînt consistente şi armonioase. Acelaşi motiv este reluat în 1933, iarna,
într-o vedere mai depărtată, în registru grav.
Două peisaje de toamnă, li şi III, realizate în 1924 şi expuse un an
mai tîrziu, utilizează cu vervă picturală, într-o pensulaţie rapidă, un colo-
rit viguros, de dominantă caldă. Dacă în „Toamna li" pictorul îngemănează
linia delimitativă cu localitatea cromatică tratată liber, în „Toamna III"
formele, consistente, sînt construite de culoarea aşternută în mai multe
straturi. Fervoarea picturală a tuşelor orientate în direcţii diferite, difuzînd
7
lumina din cîteva focare şi sugerînd-o în toată imaginea, dau o senzaţie
de non-finit plastic, relativ singulară în arta lui Tonitza. Să amintim, ca
elemente purtătoare de ritm, ş1 copacii aproape desfrunziţi şi să cităm,
anecdotic şi ca pe o excepţie, numărul lor - nouă.
Anul 1925 este însă şi etapa deplinelor reuşite: „Mangalia - Studiu",
„Poartă - Mangalia", „în Mangalia - Studiu". Siluete înveşmîntate în
costume orientale, neportretizate, sporesc misterul acestor peisaje toride,
despovărate de orice anecdotică facilă. Sistemul culiselor şi ecranelor, ca şi,
în cazul primelor două opere, închiderea imaginii printr-un registru de
culoare caldă, conferă acestei spaţialităţi subtile, o concreteţe pregnantă,
învăluitoare.
Această etapă ne pare singura sincronă în creaţia pictorilor din „Grupul
celor patru" Şirato, Dimitrescu şi Tonitza. În perioada în care Şirato paten-
,tează intens si
, casant incandescente' cromatice si, în care Dimitrescu con-
struieşte dintr-o materie coloristică pietroasă, aridă, volume tranşante,
Tonitza modulează acest miracol de înfrăţire a soarelui cu lumina. Formele
par încremenite de razele intense, căci artistul evită „mişcarea care depla-
sează liniile". Păstrînd materialitatea fiecărui obiect, pictorul ştie să con-
denseze într-însul lumina. Vastitatea inepuizabilă a mării primeşte, (în
ultima lucrare citată), monumentale, siluetele personajelor pe care nemiş
carea le-a surprins firesc şi graţios. Pictate în plin soare sau adăpostite
de deschideri boltite, umbroase, siluetele umane generează sau se supun
ritmurilor integratoare ale imaginii, incluse fiind în cadenţa umbrelor
purtate. În studiul marin din 1925, Tonitza suprimă cîteva registre ale
adîncimii, demonstrînd o adecvată înţelegere a decorativului şi virtuţilor
sale.
Inventarierea operelor cu motiv dobrogean aparţinînd anului 1925 ar
mai include o „Vedere spre mare" aflată în Muzeul din Bacău, în care,
printre culisele a două case şi continuînd parcă monotonia toridă a solului
dobrogean, marea se întinde inertă, amintind de „Brutăria lui Mamut",
datorată lui Ştefan Dimitrescu, (în colecţia Muzeului Delta Dunării - Tul-
cea), printr-o construcţie similară, „Studiul din Mangalia" „Peisaj din
Mangalia", „Peisaj cu case" şi altele.
Din aceeaşi perioadă datează probabil şi lucrarea „Tătăroaică cu copil"
menţionată uneori cu titlul „Maternitate", aflată în Colecţia Topalu. Mama
şi copilul portretizaţi atent, se detaşează dintr-un fundal realizat în culori
calde. Contururile marcate, corporalitatea sesizantă, coloritul contrastant,
pensulaţia energică, ne îndreptăţesc să atribuim opera acestei etape de
creaţie.
în 1926-1927, Tonitza realizează două Mongolii, ce reprezintă cite
un colţ de cafenea (primul dintre ele este localizat în studiile de speciali-
tate la Balcic ), aflate în colecţiile Dr. Dona şi Muzeul de artă Craiova.
Acelaşi motiv reluat în 1927-1928 într-un „Peisaj din Mangalia" formează
subiectul a două lucrări de Ştefan Dimitrescu, în tuş şi ulei, existente în
colecţia Muzeului de artă Constanţa. Se pot identifica şi formula prin com-
paraţie deosebirile de viziune şi de factură dintre cei doi pictori care
fac ca, lucrînd asupra aceleiaşi teme, peisajele rezultate să fie opere inde-
pendente şi strict individualizate. La Ştefan Dimitrescu culorile sînt opace,
delimitările dintre forme, tranşante. O arhitectură simplă de orizontale
şi verticale structurează interior compoziţia. La Nicolae Tonitza imaginea,
deşi statică, are o supleţe particulară. Liberarea de timpul fizic face din
operele dobrogene ale acestui artist, embleme incandescente ale unui
spaţiu etern, alcătuit din juxtapuneri de monade strălucitoare.
Montajele sale compoziţionale, care abreviază spaţiul prin racursiuri
şi-l dirijează într-o perfectă pondere a maselor şi densităţilor, orientează
privirea pe diagonale ce se continuă lapidar în materialitatea obiectelor
orizontale sau verticale. Una dintre schemele compoziţionale cele mai
îndrăgite de Tonitza utilizează în plan proxim acoperişul pridvorului deschis,
ce se deseară în cîte o grindă sau coloană ce alcătuiesc culise către albas-
trul imobil al mării. Tonitza a desprins din frecventarea artei orientale,
concluzii plastice care se vor manifesta mai viguros după 1933, dar cărora
aceste opere le conţin germenii: scandarea ritmică a maselor şi suprafeţelor,
montajele de unghiuri de vedere, claritatea şi rigoarea.
ln 1927-1930, Tonitza crează, într-o viziune sintetică, lucrări ca:
„Vînzătorul de flori -Mangalia", aflată la Muzeul de Artă al R. S. Româ-
nia, cu o schiţă prealabilă, dar nu similară, la Muzeul de artă Constanţa,
„Cafenea Mangalia", „Nud la mare", „Pescar cu barca la malul mării",
„Peisaj din Mangalia" în colecţii particulare, „Cafeneaua mică Balcic"
aflată la Topalu, „Curte cu rufe - Mangalia" înscrisă în patrimoniul
Muzeului de Artă al R.S.R., „Biserică din Mangalia" aflată în colecţia Dona,
„Cafeneaua mică - Mangalia" din colecţia muzeului craiovean. Apropierea
de obiecte cît şi capacitatea de individualizare a unui spaţiu, de surprindere
a „atmosferei" locului se păstrează şi în aceste imagini. Tonitza va deschide
unele dintre peisajele sale atribuite acestei perioade, mai vast, permiţînd
panoramări care denotă o fericită ştiinţă a compensării suprafeţelor în
adîncime, structurate pe o schemă constructivă dominată de direcţii oblice.
Aceste oblice, deşi desfăşurate în profunzime, nu sînt niciodată diagonalele
cubului, cuprinzînd doar două-trei registre, echilibrate de ultimul plan,
care este, în general, orizontal : un zid, un perete, dar mai ales, marea.
În cele două „Cafenele din Mangalia", Tonitza foloseşte valori foarte
apropiate, alcătuind un joc savant de ecrane. Localităţile de culoare se păs
trează, cu o mai acuzată folosire a tonului local, dar şi cu irizări ale culorii
în lumină şi ale luminii în formă.
În „Peisajul din Mangalia", „Cafeneaua mică - Mangalia" şi în „Ca-
feneaua mică Balcic", deja citate, tuşele şi obiectele figurate au o vigoare
impresionantă, picturală, iar armoniile se alcătuiesc din cîteva culori,
aşa cum recomanda Tonitza în scrierile sale critice, încercînd să argumen-
teze chiar o artă a raporturilor cromatice. Cîteva admirabile accente de
negru, a căror pondere artistul a simţit-o necesară, dar pe care a abando-
nat-o în ultima perioadă de creaţie, conferă acestor opere o materialitate
stringentă. Să amintim şi umbrele tectonice, realizate în tonalităţi subtile,
adeseori în game de brun, care sînt structuri în ordinea compoziţională.
in aceeaşi perioadă, databile deci 1927-1929, Tonitza execută la
Mangalia numeroase desene în tuş şi acuarelă, realizate într-o linie fluidă,
melodică şi într-un colorit armonios. Dintre acestea cităm în patrimoniul
Muzeului de artă Constanţa: două „Peisaje urbane", „Stradă din Mangalia"
şi „Vinzătorul de flori din Mangalia". Ultimele două lucrări sînt transpuse
în ulei, cu modificări fireşti care vizează un spor de picturalitate. Astfel,
arabescul delimitativ cedează în favoarea celui melodic, iar intervenţiile de
detaliu ale luminii sînt preluate de culoare.
Verva desenatorului, manifestă în spontaneitatea şi ductul liniei
(în tuş), se însoţeşte cu o adecvată înţelegere a transparenţelor acuarelei.
Suprafeţe întinse de culoare, care primesc, frontal, lumina, zidurile caselor
sînt şi ecrane ale unui mod specific tonitzian de rezolvare a profunzimii
spaţiale. Intervenţia liniei este obişnuită în figurarea olanelor, a ferestrelor,
a altor elemente de caracterizare a locului, precum şi în orientarea ş1
ritmarea zonelor de umbră. ( intr-unul dintre numitele peisaje citadine
Tonitza foloseşte umbra acromatică).
În lucrarea „Vinzătorul de flori din Mangalia", scandarea decorativă
a planurilor reduce firescul situării fîşiei de mare şi ne îndreptăţeşte să
subliniem intervenţia ordonatoare a creatorului asupra motivului natural,
intervenţie dictată de sentimentu/ spaţialităţii specifice şi de o afectivitate
profundă. Tonitza ar fi putut spune despre spaţiul dobrogean ceea ce gîndise
atît de sensibil Luchian, înaintea sa : „simt că aceste locuri mă iubesc".
Dialogul cu spaţiul de lumină şi culoare al Dobrogei este închegat de To-
nitza firesc şi fratern, conferind acestui ţinut de reverie, calitatea adevă
rată şi de neconfundat a unei stări de spirit.
Peisajele dobrogene ale lui Tonitza sînt ades lipsite de prezenţa umană.
Barbu Brezeanu observa, în monografia consacrată pictorului din Editura
Academiei, Bucureşti, 1967, că străzile sînt tăcute, deşarte şi că bragageriile,
pescăriile, casele, cafenelele, brutăriile, sînt goale sau oblonite. Absenţa
omului din peisaj nu înseamnă şi abandonarea lui. Pentru umanistul Tonitza,
omul a fost subiect ales de investigaţie plastică şi psihologică. Dacă în pei-
sajele cu figuri, oamenii sînt doar simple siluete, neindividualizate( izionomic,
ci doar volumetric, în portretistică Tonitza nu numai că este preocupat de
caractere, dar îşi şi numeşte modelele, cu acele nume admirabil sonore ale
JO
orientului. ln interioare, pe fonduri decorative sau în aer liber, figurile
dobrogene ale lui Tonitza au o concentrare, o tristeţe resemnată, de o pene-
trantă capacitate de sugestie.
În 1933-1934, Tonitza execută cîteva picturi şi desene de refPrinţă
pentru arta sa. Cităm dintre acestea: „Cafenea Mangalia" din 1933, „Casă
la Balcic" şi „Linişte eternă" din colecţii particulare, „Poarta lui Osman"
şi „Cetatea Balciului" din Muzeul de artă Constanţa, „Studiu pentru Ali-
Memet" şi „Cafenea Balcic" din colecţie particulară, „Cafenea Balcic"
din Muzeul de artă Cluj, „Balcicul în zori", „Margine de crîng - Balcic",
şi „Baia turcească" din muzeele dobrogene, ierni la Balcic, precum şi dese-
nele înfăţişîndu-le pe preafrumoasele Rachis Ali, Demira, Cadie, Fatma,
Nezibe şi alte multe nenumite. Linia acestor desene este suplă şi viguroasă,
sintetică şi concisă.
„Cafenea Mangalia" este una dintre cele mai definitorii lucrări ale
artistului. Reluînd schema compoziţională a acoperişului susţinut de grinzi,
Tonitza închide imaginea pe trei laturi, într-o perspectivă „zbor de pasăre" :
latura superioară este ocupată de acoperiş, cea dreaptă de un perete de
lemn şi cea inferioară de fuga în perspectivă a unei banchete şi a unei
mese. În deschiderea rămasă sînt cuprinse şi diminuate prin distanţa spa-
ţială astfel instituită, strada însorită, mărginită de casele ce alcătuiesc o
nouă culisă şi la linia orizontului, marea.
În patrimoniul Muzeului de artă Constanţa se află o „Cafenea tur-
cească" - tuş şi acuarelă, aparţinînd aceleiaşi perioade (lucrarea este
nedatată) şi uzînd de o structură compoziţională curentă în operele lui
Tonitza : ca şi în imaginea precedentă prim planul dreapta este ocupat de
o masă văzută de sus, iar registrul secund de grinda care susţine acoperişul
de scînduri al cafenelei. Verticala grinzii este dublată d~ trunchiul unui
copac. Imaginea este închisă central de clădirea unei case care mărgineşte
o stradă. Oblicele străzii şi scării, culise laterale, animă construcţia ima-
ginii, care se desfăşoară, lipsită de monotonie, în plină lumină.
„Casele la Balcic" îşi succed în planuri orizontale, suprapuse, siluetele
scunde. Lucrarea „Baia turcească", databilă 1933-1934, desfăşoară, în
plan apropiat, un şir de construcţii de pămînt, în general fără ferestre,
acoperite cu obişnuitele olane.
Paleta lui Tonitza se restrînge acum la numai patru culori dispuse pe
suprafaţe mari, plate. El se dovedeşte şi în operele acestei perioade, un
desenator virtuos şi acelaşi pictor remarcabil, capabil să însufleţească
formele, ades delimitate de linie. Degas afirma undeva : „desenul nu este
forma, el este felul de a vedea forma". Asemenea cuvinte le-am putea ex-
tinde şi asupra artei lui Tonitza, pentru ultimii săi ani de pictură.
„Liniştea eternă" reia, s-a mai spus, tabloul lui Luchian, „Marea Neagră
la Tuzla". După anii de incertitudini ai începuturilor, Tonitza realizează
că „un miracol nu este o sursă de pilde", după cum spunea Andre Lhote şi
11
nu copiază după Luchian, ci lucrează în felul său, aşa cum Luchian dorea
să lucreze în felul naturii. Această imagine are o monumentalitate solară,
fastuos decorativă şi eternă.
„Studiul pentru Ali-Memet" este una dintre capodoperele artei
picturale a lui Tonitza. Consubstanţial peisa:u/ui, Ali-Memet, în prim plan,
prezintă trăsăturile artei sale, sensibil accentuate : un anume manierism
se poate citi în lungirea excesivă a mîinilor sau în oblicitatea sporită a ochi-
lor. Sprijinit de o masă verde şi aşezat pe un scaun de aceeaşi culoare, Ali
este adîncit în gînduri. În spatele său, foarte apropiate, suprimînd astfel
cîteva planuri intermediare, casele şi dealurile se desfăşoară decorativ,
în curbe ce evită, sinuos, accentele liniilor drepte.
Peisa:u/ „Poarta lui Osman" din patrimoniul constănţean, îşi extrage
subiectul din realităţile „Dobrogei sărace". O poartă de lemn, supradimen-
sionată şi un gard de şipci rare, diferit tăiate, desfăşurate pe o oblică des-
cendentă, se profilează pe ecranele succesive de vegetaţie, mare şi deal.
Coloritul scade în intensitate odată cu distanţa, devenind însă mai luminos.
Misterul întinderilor tăcute, imobile, este sporit de poarta ce pare să nu ducă
nicăieri, pentru că, dincolo de ea, este o ripă cu vegetaţie bogată, realizată
în tonuri surdinizate. Între cer şi mare, a căror culoare este încălzită de
ocruri iradiante, se înscrie silueta decorativă a unui deal, care compnmă
depărtările.
1n lucrarea „Mahala ţigănească", aflată la Topalu, databilă 1933-
1934, dealul devine limita unei desfăşurări de case scunde şi garduri.
Priveliştea este o panoramă din care Tonitza îşi extrage elementele decora-
tive necesare (un acoperiş, un zid de casă, coroane de copaci etc.), chiar
dacă pentru aceasta procedează prin reducţie. Obiectele devin elemente
necesare sau mobi/ante într-un spectacol paralel celui al naturii.
Dar dealul devine ripă şi fortificaţie în „Cetatea Balcicului" (databilă
1933-1934 ), dominînd imaginea. Două persona:e subdimensionate, în
costume orientale, păşesc pe o colină situată la baza dealului. Natura şi
cetatea durată de oameni sînt măreţe şi totuşi apropiate, calme în lumino-
zitatea lor sidefie, ritmată de umbre brun-vio/acee şi de accentele vezi
ale vegetaţiei.
în această perioadă de creaţie, arabescul lui Tonitza antrenează în
dezinvoltura sa ansamblul compoziţional, introducînd în imaginea finită
curburi de suprafeţe, planuri şi volume. Depărtarea nu mai e instaurată,
în general, prin perspectivă cromatică, dar nici prin perspectivă liniară,
deoarece, în loc să diminueze formele în adîncime, Tonitza le suprapune,
unindu-le prin arabescu/ ce fie poartă în planuri mai depărtate, rezonanţe
ale celui proxim, fie este reluat, crescător sau descrescător, din plan în
plan, aidoma măsurii unei compoziţii muzicale. Ritmul imaginilor sale se
constituie astfel fără cezură, fluent. Spaţiile îşi răspund, registrele depăr-
12
tărilor părînd a fi, prin rapelurile arabescului, continuările fireşti ale celor
din prim plan.
„Balciul în zori", într-o dispoziţie scenografică, ilustrează preferinţa
lui Tonitza, în această perioadă, pentru orele de la răsăritul soarelui cînd
„totul apare ... limpede şi feciorelnic desenat, ca într-o veche stampă per-
sană, de o înaltă şi subtilă armonie cromatică". Decorativismul acestei
lucrări se acordează cu localităţile plate şi întinse de culoare, cu cadenţa
lentă a ecranelor, cu cadrajul viziunii, desfăşurîndu-şi caligramele rafinate
într-un spaţiu care percepe vidul nu ca pe o absenţă, ci ca o ispită.
Lucrarea „Margine de crîng - Balcic" databilă 1933-1934, din
colecţia Topalu, prezintă o armătură constructivă predilect utilizată de
Tonitza : prim planul cald, de vegetaţie, din care se detaşează siluetele
a trei copaci cu coroană bogată, ne:ustificată de trunchiurile subţiri, se
profilează pe ecranele dealurilor şi mării. Ritmul acestei lucrări, cu cores-
pondenţe muzicale certe, este bazat pe o măsură descrescătoare a numărului
3: trunchiuri, mase de frunziş, pante domoale, şi în plan compoziţional,
verticale şi oblice. Masele coloristice, tratate atît ca volume cit şi ca supra-
feţe şi luminozitatea bine dozată, diafană, transmit o emoţier aref iată,
contemplativă.
În aceste ultime lucrări, arta lui Tonitza, situată sub semnul decorati-
vului, împlineşte una dintre principalele sale exigenţe: aceea de a uni
„repartiţia în extensie" a culorilor cu un minimum de contraste.
Lucrările anilor următori, 1934-1937, care au ca subiect literar
litoralul Mării Negre şi oamenii săi, îşi desfăşoară, din elemente puţine,
în montaje de perspectivă şi vedere apropiată, armoniile insolite. Dintre
acestea cităm : Geamie - Balcic", „Cap de tătăroaică", „Peisaj - Balcic"
aflate în patrimoniul muzeelor dobrogene.
Ultimii ani de creaţie (1938-1939 ), înregistrează transformări în
modul de tratare şi în cromatica motivului dobrogean : culorile devin con-
trastante, mai consistente, iar pensulaţia mai rapidă. Dacă peisa'e/e anilor
anteriori păreau încremenite într-un fast durabil, operele acestei perioade
transmit o emoţie particularizată în timp, încetînd a mai fi embleme
eterne ale spectacolului naturii dobrogene. Amintim dintre aceste opere :
„Peisaj" (databil 1938-1939) şi „Iarnă la Balcic" (databilă 1939 ), aflate
în colecţia Muzeului de artă Constanţa. Din recuzita operelor şi chiar a
schemelor dobrogene, Tonitza păstrează acum doar copacii, ţărmul şi
marea, animate de un freamăt uneori dramatic, în compoziţii de o firească
simplitate.
Desigur că peisajul dobrogean, subiect predilect al artei lui Tonitza,

nu a fost şi singurul investigat. În patrimoniul muzeelor dobrogene se află
un număr redus de peisaje, a căror localizare certă este greu de precizat,
dar care, credem, nu se referă la Dobrogea. Între acestea amintim : „Cîm-
13
pul cu maci", din colecţia Topalu, cu o compoziţie simplă şi armonii intense,
picturale (realizat probabil în Franţa, 1910-1911 ) şi „Peisajul de cîmp"
aparţinînd anilor de început, cu aceeaşi compoziţie eliptică, bazată pe
armătura dreptunghiului, dar cu un colorit surdinizat, monoton. Un alt
peisaj, databil 1919-1920, este elocvent pentru îngemănarea stilului grafic
cu cel pictural : din registrul de vegetaţie, ordonat de două oblice conver-
gente, erup siluetele unor copaci înfloriţi, ce-şi aşteaptă rodul. Crengile
lor patetice îşi află contraponderea în densitatea pensulaţiei cîmpului,
în f Io rile tratate ca mase coloristice şi în seninătatea atmosferei. Culoarea
caldă, dominantă, se insinuează şi în verdele ierbii sau în albastrul cerului,
fără a contrazice însă exigenţele perspectivei cromatice.
Tonitza s-a simţit întotdeauna „omul unei lumi noi", pentru care a
militat activ, afirmîndu-se, în repetate rînduri - prin operă, articole cri-
tice, atitudine revoluţionară - ca un artist militant. Pictorul sensibil,
graficianu/ reporter, criticul coroziv înfierează, în imagini şi cuvinte amare,
în atacuri dezlănţuite sau prin ironii muşcătoare, o lume a nedreptăţilor
şi abuzurilor. Inima sa „bătea pentru clasa muncitoare, pentru omul
simplu, umilit şi obidit". Un exemplu concludent în acest sens îl oferă lucra-
rea „După proces", databilă 1919-1920, din patrimoniul Muzeului de
artă Constanţa. Muncitoru/ State Ion, acuzat de trădare, fusese ţinut 18
luni în prevenţie. Coperta Cuvîntului liber numărul 15 din 30 noiembrie
1919 consemnează, prompt, evenimentul, prin desenul lui Tonitza
„Curtea marţială" - însoţit de un text explicativ acuzator, polemic.
Transpunerea lucrării în tehnica uleiului formează subiectul tabloului
menţionat. Forţa sa de sugestie este însă diminuată: siluetele umane,
torsate, sînt nefiresc impostate în spaţiu iar sala de proces îşi pierde din
precizia perspectivală. Tuşele repezi, juxtapuse, de dominantă caldă,
conturează doar spaţiul, fără a-l defini. Reţinem însă atitudinea umanistă
a pictorului, preocupat de tipologia unei clase sociale oprimate, căreia îi
sesizează potenţialul revoluţionar.
Voinţa de armonie, care se poate identifica la Tonitza, în genera/,

cu voinţa de formă, îşi găseşte adecvate motive în genul naturii moarte,
din ale cărei disponibilităţi tematice artistul a ales, cu deosebire, florile.
Fervoarea lui Luchian în pictarea acestui motiv, (ci't şi parte din cauze),
îi lipseşte lui Tonitza, ceea ce nu /-a împiedicat pe artist să realizeze, mai
ales în etapele picturale ale creaţiei sale (pînă în prejma anului 1920,
observă Barbu Brezeanu, acest gen lipseşte), numeroase naturi moarte.
Aspiraţia lui Tonitza către aspectele statice şi sintetice, către încre-
menirea dintîi a naturii s-a finalizat elocvent într-un gen care refuză
prin însăşi alcătuirea sa, mişcarea. (Desigur că naturi statice pline de
14
mişcare, de freamăt şi vibraţie, s-au produs adesea în istoria universală
şi naţională a picturii ).
Lipsa prezenţei umane în peisajele lui Tonitza (firească în genul
naturii moarte), atenţia de detaliu acordată unor lucruri umile, trans-
gresarea, lipsită de ostentaţie, a ordinei naturii şi supunerea acesteia
unui ritm ordonator, cît şi reevaluarea obiectului în funcţie de ierarhia
spectacolului plastic, reprezintă pledoarii posibile pentru frecvenţa acestui
gen în arta creatorului.
Examinarea picturii de flori şi obiecte neînsufleţite ne îndreptăţeşte
să nu-i atribuim un rol formativ în ansamblul operei lui Tonitza, deşi aceasta
înregistrează admirabile reuşite. Naturile moarte captează, adeseori,
ecouri din genurile „ma'ore" ale creaţiei pictorului - peisa'ul şi portretul.
Nu trebuiesc însă uitate fragmentele de natură moartă introduse în vederile
după natură, după cum se cuvin relevate fundalurile atîtor chipuri şi
nuduri, a căror sugestie şi trimitere florală este lesne de sesizat.
Într-o cronologie pe care o acoperă, în muzeele dobrogene, numai
zece lucrări, anii 1925-1928 sînt marcati de tablourile : „Tufănele rosii
' '
şi galbene", „Natură moartă cu pîine" şi „Vase cu maci". Tufănelele roşii
şi galbene, aşezate într-o oală ţărănească, databile 1925-1926, sînt pate-
tice şi expresive, amintind că perioada în care au fost create a produs, în
cheie expresionistă, şi seria clovnilor.
În „Natură moartă cu pîine", databilă 1927-1928, Tonitza utili-
zează recuzita casnică tradiţională a genului : masa acoperită cu ştergare,
pe care se află obiecte cotidiene. Imaginea este marjotă, pentru a-i da am-
ploare, de partea inferioară a unei icoane pe sticlă. Acelaşi gen de fundal,
cu secţionări diferite ale motivului religios, se regăseşte şi în alte lucrări
ale perioadei, mărturisind talentul de iconar al pictorului, dar şi admiraţia
sa, pe care opera nu o dezminte, pentru creaţia populară. Apropierea de
motiv astfel realizată îi permite lui Tonitza studierea unor probleme de
perspectivă şi ritm. Dacă linia oblică a pîinii sugerează adîncimea şi ordo-
nează compoziţia, masele ferm caracterizate ale ştergarelor şi feţei de masă
asigură imaginii o cadenţă armonioasă, gravă, ale cărei accente sînt asi-
gurate de volumetria precisă a unw măr, a unei oale şi a cutiei deschise.
Lucrarea „Vase cu maci", databilă 1926-1928, demonstrează o senină
bucurie a culorii, adusă la plenitudinea strălucirii sale. Fiecare floare este
o formă în lumină, avînd strălucirea smalţurilor ţărăneşti. Tranziţia între
formele exuberante ale macilor şi carourile cadrilate ale cergii din fundal
se face prin intermediul arabescului pur al celor două vase de pămînt, pe
suprafaţa cărora lumina aderă mîngîietor.
„Azaleele" din colecţia Muzeului constănţean mărturisesc o adevărată
teamă de vid, într-o mare concentraţie numerică şi densitate a frunzelor.
lntre acestea erup florile albe of late, în pahea inferioară, într-un prim plan
15
acuzat, care şi secţionează o corolă. Exoticul care l-a atras pe artist înto-
deauna devine, în aceste flori, artificialitate.
Tendinţa contrară, de epurare a suprafeţelor, curentă anului 1933,
este sesizabilă şi în lucrarea „1 randafiri", aflată la Topalu. Una dintre
aceste flori pare să aspire privirea pe care o cheamă prin concavitatea ei
misterioasă.
Alte naturi statice, între care „Flori de cîmp" din 1933, „Flori" şi
„Flori şi ferigă", databile 1934-1935, au o vibraţie sensibilă şi transmit
nedisimulat emoţia pictorului. Lumina freamătă delicat în jurul corolelor,
frunzelor şi tulpinelor, arhitecturate amplu şi cuprinse în aceeaşi vedere
apropiată, care elimină sau secţionează vasul în care sînt aşezate.
În „Gladiole albe şi roşii", realizate în 1935, cele mai tîrzii flori din
muzeele dobrogene, procedeul punerii în pagină devine manieră, iar frunzele
şi corolele sînt supuse unor torsiuni şi concentrări de un dramatism ambiguu.
La Tonitza, devoţiunea faţă de realitate înseamnă, subsumată, pasiunea

pentru faptele şi obiectele ei. Miracol al vieţii sînt pentru el copiii, aşa
cum Luchian îşi imagina, miracol al lumii, floarea. În interioare, pe fonduri
decorative sau în aer liber, portretele lui Tonitza au o concentrare, o gravi-
tate uneori resemnată, de o penetrantă capacitate de emoţionare. S-a subli-
niat adeseori caracterul compensatoriu al acestor opere, izvoare de puritate
într-o societate coruptă, nedreaptă.
„Fetiţa citind", din colecţia Topalu, databilă 1924, este o lucrare de
atmosferă : pe un pat situat oblic este aşezată o fetiţă aplecată deasupra
ziarului. Contururile ferme ale corpului sînt reluate de verticalele şi res-
pectiv liniile frînte şi oblice ale covoarelor care acoperă peretele, patul
şi podeaua, constitudindu-se într-un ritm sobru, dinamic.
Acelaşi unghi de vedere, de jos, este folosit şi în schiţa „joc de copii"
din 1924, al cărei prim plan este dimensionat de speteaza unui scaun.
„Fetiţa acrobatului" demonstrează resorbţia în gravitate a patetismului
cu care Tonitza investise portretele din lumea circului. Trăsăturile acestui
seminud, văzut frontal, au o austeritate subliniată de poziţia mîinilor obo-
site, subminată însă de senzualitatea carnaţiei.
„Capul de copil", pictat în 1925-1926 (datat astfel în catalogul
expoziţiei retrospective Tonitza, Bucureşti 1964) este un virtual ciobănaş
(titlul sub care a figurat în expoziţia din 1926 ), dar poate fi, cu aceeaşi
îndreptăţire, un viitor dandy sau fetiţă de orice provenienţă socială - pă
durar, magnat, etc. Încadrat între registre ocru-aurii cu umbre violacee
structurate oblic, capul copilului are o figură expresivă : fruntea foarte
înaltă, ochii negri, figuraţi doar prin pupilele supradimensionate, nasul
abia sugerat, gura rotundă, roşie. Acestor forme le corespund ovalele ocru
din baticul roşu, ce se reliefează pe un fond neutru, vibrat.
16
„Păpuşa" din 1926-1927, expusă cu titlul Dandy, este o lucrare mai
facilă, a cărei expresie edulcorată este reluată de un „ Cap de copil" realizat
în aceeaşi perioadă.
Cunoscutul „Cap de fetiţă" din colecţia Topalu, aparţinînd perioadei
1926-1928, reia expresia de graţie a atîtor portrete anterioare, care
oscilează . ' mirare candidă. Atentia
între tristete si
întotdeauna fundalul, ca loc de rezonanţă
.
pentru
cu care Tonitza tratase
armoniile cromatice
din motiv, devine aici concentrare asupra probleme/or decorative. Suprafaţa
care primeşte figuraţia nu este doar un spaţiu concav, negativ, ci o prezenţă
care preia arabescurile şi formele motivului fără a da impresia de hiatus
sau de capacitate expresivă redusă. Altfel spus, lucrarea beneficiază de o
„repartiţie în extensie", a culorilor, deci de o distribuţie egală pe toată
suprafaţa pictată, care-i conferă virtuţi decorative.
Repetării unui procedeu care devine manieră i se datorează cîteva
portrete de copii, între care şi „Fetiţa de magnat" din colecţia Muzeului
constănţean. Exegeţii operei lui Tonitza leagă acest proces şi de comanda
socială care /-a urmărit adeseori pe pictor, într-o existenţă nesigură, deter-
minantă de flagrante inegalităţi.
Emoţia sinceră, de calitate, pe care o încearcă Tonitza firesc, în faţa
acestor făpturi de o mare puritate, se regăseşte şi într-o lucrare din 1933
numită „Copil cusînd". Caracterizarea persona:ului portretizat se face
aici în funcţie de o lumină difuză, chipul fiind abia sugerat.
Din ultimii ani de creaţie datează şi două excelente portrete ale acele-
iaşi fetiţe, achiziţionate de muzeu în anul 1977 din colecţia }ionu. 1n „Fe-
tiţa cu ciorapi negri", modelul, aşezat, este văzut frontal. Expresia medi-
tativă a chipului este fericit completată de poziţia corpului, de mîinile ce se
odihnesc, împreunate, pe tăblia scaunului. Culorile calde ale carnaţiei şi
veşmintelor (ocru-alb, roz), contrapunctate de ritmurile brune ale arabes-
cului, sînt reliefate de negrul ciorapilor, reluat în fundal. Accesul către
planul ultim se face prin intermediul liniilor de fugă ale duşumelei şi prin-
tr-un sistem de culise, bine dozate, /ăsînd aerul să vibreze în jurul modelu-
lui, conferindu-i o volumetrie adeseori neglijată de Tonitza. Fundalul devine
astfel spaţiu de receptare cu individualitate certă, subordonat figurii.
Lucrarea „Fetiţă cu spatele" reia modelul îmbrăcat la fel şi aşezat
pe acelaşi scaun. Portretu/, în profil, este un adevărat cap de expresie,
detaşat pregnant pe fondul brun. Culorile calde sînt aşternute într-o pensula-
ţie rapidă, armonizate dezinvolt în seninătatea şi uşurinţa desăvîrşirii
formei. Tentaţia non-finitului plastic, asociată unui ecleraj dirijat, cu
focare iradiante, ecrane ce-şi răspund prin arabescuri şi tendinţa curentă
de tratare a culorii în suprafeţe mari şi euritmii raf inate, conferă acestei
lucrări o individualitate de excepţie.
Cronologia chipurilor de femei din patrimoniul muzeelor dobrogene
debutează prin „Portretul doamnei Han", databil 1928-1929, aflat în
17
colecţia Topalu. Chipul văzut din profil se detaşează, pur, din fondul neu-
tru, susţinut de gîtul prelung. Interesat de eleganţa liniilor delimitative,
Tonitza tratează liber ochiul şi părul, sugerîndu-le prin valori.
Lucrarea „Tătăroaică în albastru", din aceeaşi colecţie, este datată
1931. Monumentalitatea acestei odalisce este accentuată de o înăsprire
a trăsăturilor, singulară în această etapă a creaţiei lui Tonitza. Expresia
de fatalitate asumată se asociază tratării atmosferice, ductului fluid al
liniilor şi tuşelor de culoare, într-o operă ce are prospeţimea unei schiţe.
Tuşul „Turcoaica Demira", databil 1934-1936, este o variaţiune
pe temă dată : arabescu/, care delimitează, detaliază, modelează, carac-
terizează.
„Capul de tătăroaică", localizat şi datat Balcic 1936, reia punerea
în pagină folosită la portretul Doamnei Han. Baticul, din acelaşi material
cu bluza, ocupă în economia imaginii un spaţiu amplu, care primeşte nuan-
ţat lumina şi atenuează alungirea manieristă a ochilor.
„Un nud strînge într-însul toată lumea din jur şi apoi o împrăştie ca
un mic soare" spunea Tonitza elevilor săi, într-un text transmis de maestrul
Baba. Frecvenţa acestui adevărat ta.tmotrv în creaţia artistului ne pare
firească, privindu-l, asemeni pictorului, ca pe un microcosmos depozitar de
taine ale lumii şi firii, ca pe un nucleu de captare şi iradiere vibrantă a
luminii, ca pe o formă sintetică „de o înaltă şi pură armonie".
Un „Nud -spate", din patrimoniul Muzeului de artă Constanţa,
databil 1926-1929, înscrie, într-un ritm amplu, decorativ, torsul unei
tinere femei. Arabescul liniilor corpului îşi găseşte corespondenţe în formele
fundalului, sugerînd latenţa aceleiaşi armonii într-un corp de femeie,
Într-o floare, într-o frunză sau într-un fragment de natură.
„Nud pe fotoliu" poate fi datat 1927-1929, după stil şi după schiţa
cu acelaşi nume, din colecţia familiei artistului. Ritmurile grafice din schiţă
devin picturale în tehnica uleiului, avînd o cadenţei mai largă, cuprin-
zătoare. Liniile corpului privit din spate, în racursi, sînt reluate firesc şi mul-
tiplicate de draperia amplă ce acoperă fotoliul. Lucrarea este orchestrată ca
o simfonie (asociaţii le muzicale în opera lui Tonitza nu sînt gratuite ), avînd o
cadenţă gradată de creştere, asemeni unei serii ritmice şi beneficiind de
„repartiţia în concentrare" a culorilor, focalizată în corpul femeii.
„Nud cu cămaşă roz", aparţinînd probabil aceeiaşi perioade, are o
structură compoziţională complexă. Arabescul corpului este preluat de
faldurile cămăşii acre cu dungi orizontale, brune. Figura, abia sugerată,
este încadrată de părul castaniu pe care femeia şi-l susţine cu amîndouă
mîinile. Picioarele, îndoite sub trup, se spri1ină pe un suport gri-albăstriu
(cu accente roz) şi respectiv verde în registrul următor. O draperie roşu
englez alcătuieşte în falduri ample, o culisă către fondul neutru, realizat
într-o pensulaţie vibrată. Toată această punere în scenă converge, fastuos,
18
prin arabesc sonor, către trupul femeii a cărei carnaţie, ocru-aurie, ira-
diază lumina.
Un alt „Nud -spate", culcat, din patrimoniul Muzeului de artă
Constanţa, databil 1927-1929, reia ideia corespondenţelor, prin arabesc,
între liniile, de o mare puritate, ale corpului feminin şi cele ale formelor
realităţii.
Din aceeaşi perioadă (databil 1927-1929) şi din aceeaşi colecţie
face parte un alt „Nud - spate", cu corpul văzut în semiprofil şi faţa
întoarsă către privitor. Trăsăturile chipului sînt sugerate cu delicateţe,
în culori calde. Corpul se detaşează pregant pe suprafaţa ocru-aurie în
partea inferioară şi verde smaragd in tot restul imaginii. Proliferării deco-
rative a fondului, cu rezonanţa florale, i s-a substituit un ecran cu valoare
de contrast, expresie a unui laconism de limbaj şi a tendinţei, pe care o
vor accentua anii următori, de epurare a detaliului, fie el şi decorativ.
Alte nuduri din colecţia locală, mai puţin realizate (în sensul cezannian
al termenului ), conţin, într-o atmosferă de linişte intimă, rezolvări facile
ale ductului liniei şi acordului acesteia cu fondul decorativ.
Din 1933 datează un „Nud - spate" (şezînd ), din colecţia locală
în care pictorul foloseşte racursiuri decorative şi curburi ale spaţiului,
într-o viziune apropiată care reia o schemă de la care Tonitza se abate
arareori : aceea de a secţiona trupul uman (prezentînd torsuri, siluete
trei sferturi, portrete, părţi ale picioarelor, mîinilor, etc), în scopuri expre-
sive si ritmice.
Cel mai „tirziu" nud din muzeul constănţean datează din 1938. Este
realizat la Ba/cic şi reprezintă o tînără turcoaică, văzută frontal, îm pi-
cioare, pînă la nivelul şoldurilor. Corpul femeii, aflat în prim plan acuzat,
are o uşoară flexare care generează ritmuri decorative. Aflat în aer liber,
nudul comunică o misterioasă corespondenţă cu spaţiul, ale cărui vibraţii
atmosferice se răsfrîng, transmise printr-o pensulaţie mai consistentă, în
lumina încorporată de culoare.
În desenele reprezentind nuduri, Tonitza se dovedeşte a fi acelaşi
observator atent, capabil de calificări sintetice ale liniilor de contur şi
suprafeţe/or, aşa cum o demonstrează suita de opt lucrări din patrimoniul
Muzeului de artă Constanţa. Executate de-a lungul mai multor perioade
de creaţie, aceste nuduri sînt compuse cu atenţie, au o linie cursivă, monu-
mentalitate sau intimitate, o diversitate de atitudini care le conferă auten-
ticitate sporită şi sînt, prin vibraţia liniei sau prin asocierea culorii, picturale.
Tonitza a fost, deopotrivă, un bun desenator şi un excelent colorist,
fără a infirma, prin aceasta, imperativul „invariantelor plastice". Sinteza
pe care o realizează este personală şi rezultă din capacitatea liniei de a
deveni arabesc, din posibilitatea arabescului de a se sensibiliza în funcţie
de lumină sau de a fi însuşi scheletu/ sistemului de lumini şi penumbre,
19
precum şi din disponibilitatea aceluiaşi arabesc de a deveni culoare. Tonitza
uneşte astfel desenul şi culoarea prin ambiguitatea arabescului, liric şi
melodic, precis şi totuşi aluziv, delimitativ în plan şi ordonator în spaţiu.
Acest „iconograf evlavios şi smerit al litoralului" se dovedeşte a fi,
prin întregul operei, un pictor al omenescului în feluritele lui ipostaze, nu
lipsite de dramatism, un „zugrav" al florilor şi meleaguri/or româneşti,
iubite cu o constantă pietate.
DOINA PĂULEANU
PEISAJE
CÎMPUL CU MACI
Ulei pe carton 0,238X0,278
Semnat dr. jos cu brun: Tonitxa
Nedatat (1910-1911)
lnv. nr. 215
Bibliografie şi reproduceri :
FI. Postolache: Muzeul din Topalu, în Revista Muzeelor, an IV, nr. 3, 1966, p. 244
şi repr.
C. Olaru: Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu, Constanţa 1967, p. 62,
nr. 171
FI. Postolache: Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu, Constanţa 1970
p. 57, nr. 170
Colecţia V. Vriony
Co/ectia I. Mirea
Co/ectia Dr. Gh. Vinti/ă, 1946
Muze~/ de artă Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu, 1960
PEISAJ DE CÎMP
Semnat stg. jos cu brun: Tonitza
Nedatat
lnv. nr. 124
Expoziţii:
1969-Sălile omagiale N. N. Tonitza, Constanţa, Muzeul de artă, aprilie.
1975 - în expunerea Muzeului de artă Medgidia
1977 - Expoziţia Grupul celor patru, Constanţa, Muzeul de artă, aprilie.
D. Păuleanu: Catalogul Muzeului de artă Medgidia, Constanţa 1975, p. 17.
Colecţia Dr. C. Cornăţeanu
Sfatul Popular al oraşului Constanţa
Muzeul de artă Constanţa, 1961
PEISAJ
Semnat dr. jos cu brun: Tonitza
Nedatat (1919-1920)
lnv. nr. 639
Expoziţii :
1969 - Sălile omagiale Tonitza, Constanţa, Muzeul de artă, aprilie.
1973 - Expoziţia Imagini din Dobrogea, Tulcea, Galeriile de artă.
1977 - Expoziţia Grupul celor patru, Constanţa, Muzeul de artă, aprilie.
1977-1978 în expoziţia de bază a Muzeului de artă Constanţa.
Colecţia I. Lovinescu
23
TOAMNA

Nedatat (1924)
Semnat şi datat pe verso: N. Tonitza 1924
lnv. nr. 3727
În catalogul expoziţiei Tonitza din Bucureşti, ianuarie 1925, figurează cu titlul, (în-
scris şi pe verso), Toamnă li.
Expoziţii:
1925 - ~xpoziţ i a Tonitza, Bucureşti, ianuarie
1975- ln expunerea Muzeului de artă Medgidia
1978- În expunerea Muzeului de artă Constanţa.
Catalogul expoziţiei Tonitza, Bucurşti, 1925, cat. nr. 42.
Colecţia V. Miceanu
Muzeul de artă Constanţa , 1975
TOAMNA
24
TOAMNA

Nedatat (1924)
Semnat şi datat pe verso: N. Tonitza, 1924.
lnv. nr. 1946
În catalogul expoziţiei Tonitza din Bucureşti, ianuarie 1925, figurează cu titlul , (în-
scris şi pe verso), Toamnă 111.
Expo.ziţii :
1925 - Expoziţia Tonitza, Bucureşti, ianuarie
1964- Expoziţia retrospectivă N. N. Tonitza, Bucureşti, Muzeul de Artă al R.S.
România, ianuarie-martie.
1969 - Săli le omagiale Tonitza, Constanţa, Muzeu I de artă , aprilie .
1973 - în expunerea Muzeului de artă Medgidia.
1975 - în expunerea Muzeului de artă Constanţa
1978-în expunerea Muzeului de artă Constanţa
Catalogul expoziţiei Tonitza, Bucureşti, 1925 nr. 43.
St. Diţescu: Catalogul expoziţiei Tonitza, Bucureşti, 1964, p. 71 , nr . 68 (cu titlul:
Toamnă III) şi repr.
D. Păuleanu: Catalogul Muzeului de artă Medgidia, Constanţa 1975, p. 17.
Pinacoteca Statului, Bucureşti
Muzeul de artă al R. S. România
TOAMNA
25
CASĂ ŞI CURTE LA MANGALIA
Ulei pe carton 0,19SX0,2SO

Nedatat (1925)
lnv. nr. 216
Expoziţii:
1966- Expoziţia Selecţiuni din colecţia Topalu , Constanţa , Muzeul de artă, ianua-
rie-martie.
1969 - Sălile omagiale Tonitza, Constanţa , Muzeu I de artă, aprilie .
1971 - Expoziţia Selecţiuni din colecţia Topalu , Bucureşti , Ateneul Român , februarie
-martie.
Brăila, Muzeul de artă, mai-iunie.
Bacău, Muzeul de artă, iulie .
C. Olaru: Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta Yintilă Topa lu, Constanţa 1967, p. 62,
nr. 172.
FI. Postolache: Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu, Constanţa 1970,
p. 57, n. 171, repr. p. 56.
D. Păuleanu: Observaţii privind cronologia operelor de inspiraţie dobrogeană ale
lui N. Tonitza din patrimoniul Muzeelor de artă Constanţa şi Topalu , în Revista
Muzeelor nr. 10, 1977, p. 75, repr. p. 76.
ColecţiaEm. Otulescu
Colecţia I. Mirea, 1940
ColecţiaDr. Gh . Vintilă, 1946
Muzeul de artă Dinu şi Sevasta Vintilă Tapatu, 1960
CASĂ ŞI CURTE
LA MANGALIA
26
PEISAJ MANGALIA

Nedatat (1925)
lnv. nr. 2730
Expoziţii:
1925 - Expoziţia grupului de moldoveni din Bucureşti, laşi, noiembrie-decembrie
1964- Expoziţia retrospectivă N. N. Tonitza, Bucureşti, Muzeul de Artă al R. S.
România, ianuarie-martie
1975--1978 în expunerea Muzeului de artă Medgidia
Catalogul Expoziţiei grupului de moldoveni din Bucureşti, laşi 1925, nr. 59, cu titlul
Impresie de amurg
St. Diţescu: Catalogul expoziţiei Tonitza, Bucureşti 1964, p. 73, nr. 73 şi repr.
D. Păuleanu: Catalogul Muzeului de artă Medgidia, Constanţa 1975, p. 17
lui Tonitza din patrimoniul Muzeelor de artă din Constanţa şi Topalu, în Revista
Muzeelor nr. 10, 1977, p. 75
Colecţia Dr. A. I. Siligeanu

PEISAJ DOBROGEAN

Nedatat
lnv. nr. 674
Expoziţii :
1973 - Expoziţia Imagini din Dobrogea,Tulcea, Galeriile de artă, martie
1973 - Expoziţia Dobrogea în pictură ieri şi azi, Eforie Sud, Galeriile de artă, iunie-
iulie, Medgidia, Muzeul de artă, octombrie
1976- în expoziţia de bază a Muzeului de artă Medgidia
FI. Postolache: Muzeul regional de artă plastică Dobrogea, în ziarul Dobrogea nouă
nr. 5261, 8 iulie 1965, p. 2.
S. Neagu: Catalogul expoziţiei Dobrogea în pictură ieri şi azi, Constanţa 1973, p. 6,
nr. 36.
Colecţia B. Nedelcovici
27
PEISAJ LA MANGALIA
Ulei pe carton 0,68SX0,515

Nedatat (1925)
lnv. nr. 129
Expoziţii:
1925 - Expoziţia grupulu i de moldoveni din Bucureşti , l 2ş i , no iembrie-decembrie
1969- Sălile omagiale Tonitza, Constanţ2 , Muzeul de artă , apri lie
1976-1978- în expoziţia de bază a Muzeului de artă Medgidia
Catalogul Expoziţiei grupului de moldoveni din Bucureşti , la ş i 1925, nr. 52-53 , cu
titlul Impresie din Mangalia
St. Diţescu : Catalogu I expoziţiei retrospective N. N . T onitza, Bucureşti 1964, Mu-
zeu I de Artă al R. S. România , p. 138 (documentar) , nr. 45 şi repr. (nu a figurat
în expoziţie).
D . Păuleanu : Observaţii privind cronologia operelor de inspiraţie dobrogeană
ale lui Tonitza din patrimoniul Muzeelor de artă din Constanţa şi Topalu , în
Revista Muzeelor nr. 10, 1977, p. 75, 77 şi repr.

PEISAJ LA MANGALIA
MINARET
Ulei pe carton 0,301 X0,399

Semnat stg jos cu brun: Tonitza
Nedatat (1925)
lnv. nr. 3668
Expoziţii :
1964- Expoziţia retrospectivă N. N. Tonitza, Bucureşti
Muzeul de Artă al R. S. România, ianuarie-martie,
1975-1976 în expoziţia de bc;ză a Muzeului de artă Med-
gidia
1977 - Expoziţia Grupul celor pc.tru , Const a nţa, Muz€ul
de zr tă, aprilie
1978 - în expoziţia de bază a Muzeului de artă Constrnţa
Bibliografie ş i reproduceri :
St. Di ţe scu : Cc.talogul expoziţiei Tonitza, Bucureşti 1964,
p. 81, nr. 98 şi repr.
D. P ă uleanu : Catalogul Muzeului de artă Medgidia , Con-
stanţa, 1975, p. 13
Cole c ţ ia
M. Mateescu
Col e cţia
Gh. lamandi
MINARET
29
CAFENEAUA MICĂ-BALCIC
Ulei pe carton O,SOOX0,600

Nedatat (1927-1929)
lnv. nr. 204
Expo;ziţii :
1964- Expoziţia retrospectivă N. N . Tonitza , Bucureşti , Muzeul de Artă al R. S.
1966- Expoziţia Selecţiuni din colecţia Topalu, Constanţa , Muzeul de artă, ianua-
rie-martie
1969 - Sălile omagiale Tonitza, Constanţa, Muzeu I de artă, ap r ilie
1971 - Expoziţia Selecţiuni din colecţia Topalu , Bucureşti , Ateneul român , februarie
-martie
Brăila , Muzeul de artă, mai-iunie
Bacău , Muzeul de artă, iulie
St. Diţescu: Catalogul expoziţiei Tonitza, Bucureşti , 1964, p. 107, nr. 177 şi repr.
Ziarul Dobrogea nouă, nr. 4992, din 26 august 1964, repr. p. 2.
C. Olaru : Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu , Constanţa 1967, p.
62, nr. 174
FI. Postolache : Muzeul de la Topalu , în revista Tomis, an V, nr. 4, aprilie 1970, p. 14
FI. Postolache : Catalogul Muzeului Dinu şi Sevc: sta Vintilă Topalu , Constanţa , 1970,
p. 52, nr. 157
D. Păuleanu : Observaţii privind cronologia operelor de inspiraţie dobrogeană ale
lui Tonitza, din patrimoniul Muzeelor de artă din Constanţa şi Topalu, în Revista
Muzeelor, nr. 10, 1977, p. 77
Colec ţ ia
M. Trembinski
Colecţia L. Lasersohn
Colecţia Dr. Gh . Vintilă, 1948
Muzeul de artă Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu , 1960
CAFENEAUA MICĂ -
BALCIC
BAIA TURCEASCĂ

Nedatat (1933-1934)
lnv. nr. 213
Expoziţii :
1966- Expoziţia Selecţiuni din colecţ i a Topalu, Constanţa , Muzeul de artă, ianua-
rie-martie
1969- Să lile omagiale Tonitza, Constanţa, Muzeul de artă, aprilie
1971 - Expoziţi a Selecţiuni din coleqia Topalu, Bucureşti , Ateneul român, februarie
-martie
B. Brezeanu: Avancronică la retrospectiva Tonitza, în revista Arta plastică nr. 9,
1963 , p. 490 şi repr.
St. Diţescu : Cata logul expoziţiei N . N . Tonitza, Bucureşti 1964, Muzeul de Artă
al R. S. România , p. 139 (documentar) nr. 48 şi repr. (nu a figurat în expoziţie)
FI. Postolache : Muzeul din Topalu, în Revista Muzeelor nr. 3, 1966, p. 244 şi repr.
C. O laru: Catalogu l Muzeului Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu, Constanţa 1967, p. 62,
nr. 169, repr. p. 61
FI. Postolache: Perioada dobrogeană a lui Tonitza, în revista Tomis, an IV, nr. 5, mai
1969, p. 13
FI. Posto lac he: Muzeul de la Topal u, în revista Tomis, an V, nr . 4, aprilie 1970, p.1 4
FI. Postolache : Cata logu l Muzeului Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu, Constanţa, 1970,
p. 53 , nr. 160, repr. p. 54
Colecţia H. Asnavorian
Colecţia M. Trembinski
Colecţia Dr. Gh . Vintilă, 1948
BAIA TU!l.CEASCĂ
POARTA LUI OSMAN

Nedatat (1933-1934)
lnv. nr. 866
Expo;z. iţ ii:
1934- Expoziţia Şirato, Han , Tonitza,
Bucureşti.
1964 - Expoziţia retrospectivă N. N.
Tonitza, Bucureşti , Muzeul de Artă
al R.S. România, ianuarie-martie.
1970- Expoziţia Culorile mării , Constan-
ţa, Galeriile de artă .
1971-1978- în expunerea permanentă a
POARTA LUI OSMAN Muzeului de artă Constanţa .
1977 - Expoziţia Grupul celor patru, Con-
stanţa , Muzeul de artă, aprilie.
St. Diţescu : Catalogul expoziţiei Tonitza, Bucureşti, 1964, p. 121, nr. 219 şi repr.
FI. Postolache: Muzeu I regional de arte plastice Dobrogea, în ziaru I Dobrogea nouă
nr . 5261 , 8 iulie 1965, p. 2.
V. Lungu : Noi achiziţii la Muzeul regional de artă Dobrogea, în Revista Muzeelor,
an IV, nr. 4, 1966, p. 320 şi repr. p. 319.
FI. Postolache: Perioada dobrogeană a lui N. N. Tonitza în revista Tomis, an IV, nr. 5,
ma i 1969, p. 5.
R. Neacşu: Catalogul expoziţiei Culorile mării, Constanţa , 1970, p. 21, nr. 30.
D. Păuleanu : Observaţii privind cronologia operelor de inspiraţie dobrogeană ale
lui Tonitza din patrimoniul Muzeelor de artă din Constanţa şiTopalu, în Revista
Muzeelor nr. 10, 1977, p. 77.
ColecţiaW. Mehedinţi
ColecţiaD. Hortopeleanu
MAHALA ŢIGĂNEASCĂ
Nedatat (1933-1934)
lnv. nr. 205
Expoziţii :
1934 - Expoziţia Grupului Han, Şi rato, Tonitza, Bucureşti, Sala Dalles
1966- Expoziţia Selecţiuni din colecţia Topalu, Const 2 nţa , Muzeul de c:.rtă , i::. nuarie
-martie
1969 - Sălile omzgiale Tonitza, Constanţa , Muzeul de u tă , aprilie
FI. Postol2che : Muzeul din Topalu, în Revista Muzeelor nr . 3, 1966, p. 244 şi repr.
C. Olaru : Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu , Constrnţa 1967, p. 60,
nr. 161
32
FI. Postolache: Perioada dobrogeană a lui Tonitza, în revista Tomis an IV, nr . 5, mai
1969, p. 13
FI. Postolache: Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu , Constanţa 1970,
p. 55, nr. 166
ColecţiaM. Trembinski
ColecţiaDr. Gh. Vintilă , 1947
Muzeul de artă Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu, 1960
CETATEA BALCIC
Ulei pe carton O,SOSX0,395
Semnat stg. jos cu brun: Tonitz:a
Nedatat (1933-1934)
lnv. nr. 888
O schiţă a lucrării se află în colecţia Muzeului Peleş, Sinaia, avînd acelaşi titlu.
Expoziţii :
1973 - în expunerea Muzeului de artă Constanţa
1977 - Expoziţia Grupul celor patru, Constanţa , Muzeul de artă, aprilie.
1977-1978- în expunerea Muzeului de artă Constanţa .
Bibliografie şi reproduceri
V. Lungu: Noi achiziţii la Muzeul regional de artă Dobrogea, în Revista Muzeelor,
an IV, nr. 4, 1966, p. 320 şi repr. p. 319.
A. Arghir: Dobrogea şi pictura, în revista Tomis , an VII , nr. 10, iulie 1972, p. 11
Muzeelor nr. 10, 1977, p. 77.
Colecţia Gh . Călin
Colecţia C. Constantinescu
Colecţia F. Alexandrescu
CETATEA BALCIC
BALCIC'UL ÎN ZORI

Nedatat (1933-1934)
lnv. nr. 127
Expoziţii:
1964- Expoziţia retrospectivă N. N. Tonitza, Bucureşti, Muzeul de Artă al R. S. Ro-
mânia, ianuarie-martie.
1969 - Sălile omagiale Tonitza, Constanţa, Muzeul de artă, aprilie.
1971-1978 - în expunerea permanentă a Muzeului de artă Constanţa .
1977 - Expoziţia Grupul celor patru, Constanţa , Muzeul de artă, aprilie.
St. Diţescu :. Catalogul expoziţiei Tonitza, Bucureşti 1964, p. 127, nr. 236 şi repr. ,
cu titlul: ln zori - Balcic.
B. Brezeanu : Tonitza, Editura Academiei RSR , Bucureşti , 1967, p. 140.
FI. Postolache : Perioada dobrogeană a lui N. N. Tonitza, în revista Tomis, an IV,
nr. 5, mai 1969, p. 13.
A. Arghir : Despre muzeul constănţean şi nu numai despre el , în revista Tomis,
an VII , nr. 13 (79), 10 sept. 1972, p. 15.
D. Pău leanu : Observaţii privind cronologia operelor de inspiraţie dobrogeană ale
lui Tonitza din patrimoniul Muzeelor de artă din Constanţa şi Topalu, în Re-
vista Muzeelor, nr. 10, 1977, p. 76-77.
Sfatul Popular al ora ş ului Constan ţa
BALCICUL
ÎN ZORI
34
MARGINE DE CRÎNG - BALCIC

Nedatat (1933-1934)
lnv. nr. 207
Expoziţii:
1934- Expoziţia Grupului Han, Sirato, Tonitza, Bucureşti, sala Dalles.
1966- Expoziţia Selecţiuni din colecţia Topalu, Constanţa , Muzeul de
artă, ianuarie-martie.
1969 - Sălile omagiale Tonitza, Constanţa , Muzeul de artă , aprilie.

1970- Expoziţia Culorile mării, Constanţa , Galeriile de artă .
1971 - Expoziţia Selecţiuni din colecţia Topalu, Bucureşti, Ateneul
român, februarie-martie
Bacău , Muzeul de a rtă, iulie.
St. Diţescu: Catalogu I expoziţiei N. N. Tonitza, Bucureşti 1964, Muzeu I
de Artă al R. S. România, p. 139 (documentar) nr. 46, şi repr.
(nu a figurat în expoziţie) .
Ziarul Dobrogea Nouă, nr. 4992 din 26 august 1964, p. 2 repr.
Revista Contemporanul nr. 10 (960) din 5 martie 1965, p. 1, repr
FI. Postolache : Muzeul din Topalu, în Revista Muzeelor, nr. 3,. 1966,
p. 244 şi repr .
C. Olaru : Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu , Constanţa
1967, p. 60 nr. 163, cu titlul : Peisaj Balcic.
FI. Postolache : Perioada dobrogeană a lui Tonitza în revista Tomis, an IV,
nr. 5, mai 1969, p. 13, repr. p. 7.
FI. Postolache : Muzeul de la Topalu , în revista Tomis, an V, nr. 4, aprilie
1970, p. 14.
R. Neacşu : Catalogu I expoziţiei Culorile mării, Constanţa , 1970, p. 2,
nr . 29, re pr. pi. 11 .
FI. Posto Iac he : Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta Vinti lă Topalu, Con-
stanţa '1970, p. 54, nr. 162.
Revista Tomis, an VI, nr. 5, mai 1971 , p. 10, repr.
D. Păuleanu : Observaţii privind cronologia operelor de inspiraţie dobro-
geană ale lui Tonitza din patrimoniul Muzeelor de artă din Constanţa
şi Topalu, în Revista Muzeelor nr. 10, 1977, p. 77-78 şi repr.
Colecţia B. Gesternberg
Colecţia Dr. Gh. Vinti/ă, 1950
Muzeul de artă Dinu ş i Sevasta Vintilă Topalu , 1960
35
MARGINE
DE CRÎNG - BALCIC
GEAMIE - BALCIC

Nedatat (1935-1936)
lnv. nr. 200
O variantă a lucrării se află în colecţia Dr. lustian din Constanţa
Expoziţii :
1964- Expoziţia retrospectivă N. N. Tonitza, Bucureşti , Muzeul de Artă al R. S.
1966- Expoziţia Selecţiuni din colecţia Topalu , Constanţa , Muzeul de artă , ianuarie
-martie
1969- Sălile omagiale Tonitza, Constanţa, Muzeul de artă , aprilie
St. Diţescu : Catalogu I expoziţiei Tonitza, Bucureşti 1964, p. 126, nr. 232 şi rep r.
FI. Postolache : Muzeul din Topalu, în Revista Muzeelor, nr. 3, 1966, p. 244
C. Olaru: Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu , Constanţa 1967, p. 58,
nr. 158
FI. Postolache: Muzeul de la Topalu, în revista Tomis, an V, nr. 4, aprilie 1970,
p. 14.
p. 55, nr. 164, repr. p. 51 .
Muzeelor, nr. 10, 1977, p. 78
Colectia L. Lasersohn
Colectia Dr. Gh . Vintilă, 1945
36
GEAMIE -
BALCIC
PEISAJ BALCIC

Semnat stg. jos cu roşu englez: Tonitza
Nedatat (1936-1938)
lnv. nr. 2728
Expoziţii :
1973 - Expoziţia Peisajul marin, Constanţa , Muzeul de artă, în cadrul zilelor culturii
Pontica
1975-1978 - în expunerea de bază a Muzeului de artă Medgidia.
D. Păuleanu: Catalogul exp oziţiei Peisajul marin, Const a nţa, Muzeul de artă, Pontica,
1973, nr. 56.
D. Păuleanu : Catalogul Muzeului de artă Medgidia, Constanţa 1975, p. 15 şi repr.
Colecţia V. Ciurea
37
PEISAJ
PEISAJ

Semnat dr. sus cu brun: N. Tonitza
Nedatat (1938-1939)
lnv. nr. 3729
Expoziţii:
1976- în expunerea Muzeului de artă Medgidia
1978- în expunerea Muzeului de artă Constanţa
Colecţia L. Cîmpeanu
IARNA LA BALCIC

'Semnat dr. jos cu brun: Tonitza
Nedatat (1939)
lnv. nr. 4119
Colecţia Gh . lamandi
38
COMPOZITII
'
DUPĂ PROCES

Semnat dr. jos cu roşu: N. Toniţa
Nedatat (1919-1920)
lnv. nr. 2504
Schiţa lucrării, intitulată Curtea marţială, a fost publicată pe coperta ziarului Cuvîntul
liber nr . 15, din 30 noiembrie 1919, cu următoarea explicaţie: „Astăzi s-a judecat
procesul lui Stan Ion, învinuit de trădare . Acuzaţia negăsindu-se întemeiată,
inculpatul a fost achitat după 18 luni de prevenţie".
Expoziţii :
1930- Expoziţia organizată de ziarul Adevărul, Bucureşti.
1977 - Expoziţia 1907, Constanţa, Galeriile de artă, februarie
1977 - Expoziţia Grupul celor patru , Constanţa, Muzeul de artă, aprilie
ColecţiaG. Graur, 1930
Colecţia
S. Bogdan, 1969
DUPĂ PROCES
·39
NATURI MOARTE
TUFĂNELE ROŞII ŞI GALBENE
Ulei pe pinză lipită pe carton 0,350X0,455

Semnat stg. jos cu ocru: Tonitza
Nedatat (1925-1926)
lnv. nr. 128
Expoziţii :
1969- Sălile omagiale N. N. Tonitza, Constanţa, Muzeul
de artă, aprilie
1977 - în expoziţia de bază a Muzeului de artă Medgidia
NATURĂ MOARTĂ CU PÎINE

Nedatat (1926-1928)
lnv. nr. 209
Expoziţii :
1966- Expoziţia Selecţiuni din colecţia Topalu, Constanţa, Muzeul de artă, ianuarie
-martie
1969- Sălile omagiale Tonitza, Constanţa, Muzeul de artă, aprilie
1971 - Expoziţia Selecţiuni din colecţia Topalu, Bucureşti, Ateneul român, februa-
rie-martie
Brăila, Muzeul de artă, mai-iunie
Bacău, Muzeul de artă, iulie
St. Diţescu: Catalogul expoziţiei N. N. Tonitza, Bucureşti, 1964, Muzeul de Artă
al R. S. România, p. 138 (documentar) nr. 44 şi repr. (nu a figurat în expoziţie)
nr. 155
FI. Postolache: Perioada dobrogeană a lui Tonitza, în revista Tomis, an IV, nr. 5,
mai 1969, p. 13, repr. p. 11
p. 56, nr. 169, repr. p. 54
Colecţia Dr. Gh. Vintilă, 1949
Muzeul de artă Dinu şi Sevasta Vinti/ă Topalu, 1960
40
NATURĂ
MOARTĂ
CU PÎINE
VASE CU MACI
VASE CU MACI
Semnat stg. jos cu brun : Tonitza
Nedatat (1926-1928)
lnv. nr. 4122
Expoziţii :
1964 - txpoziţia retrospectivă N.
N. Tonitza, Bucureşti , Muzeul de
artă al R. S. România, ianuarie-
martie
1978 - Expoziţia permanentă a Mu-
zeu lui de artă Constanţa .
St. Diţescu : Catalogul expoziţiei N.
N . Tonitza, Bucureşti 1964, p. 94,
nr. 136
C. Baba : N. Tonitza, Editura Meri-
diane , Bucure şti 1965, repr.
B. Brezeanu : N . Tonitza : Editura A-
cademiei R. S. R., Bucureşti 1967,
p. 103.
ColecţiaDr. )ionu
41
FLORI - AZALEE

Semnat stg. jos cu negru: Tonitza
Nedatat
lnv. nr. 125
Expoziţii:
1969 - Săli le omagiale N. N. Tonitza, Constanţa, Muzeu I
de artă, aprilie
1976-1978 - în expunerea de bază a Muzeului de artă
Medgidia
FI. Postolache: Perioada dobrogeană a lui Tonitza, în revista
Tomis, an IV, nr. 5, mai 1969, p. 13
Muzeul de artă, Constanţa, 1961
TRft.NDAFIRI

Semnat stg. sus cu brun: Tonitza
Nedatat (1933)
lnv. nr. 199
Expoziţii :
1933 - Expoziţia Şirato-Tonitza, Bucureşti, fundaţia Dalles
1966- Expoziţia Selecţiuni din colecţia Topalu, Muzeul de artă Constanţa, ianuarie-
martie
1969- Sălile omagiale Tonitza, Muzeul de artă Constanţa, aprilie
1971 - Expoziţia Selecţiuni din colecţia Topalu, Bucureşti, Ateneul român, februarie
-martie
FI. Postolache: Muzeul din Topalu, în Revista Muzeelor, nr. 3, 1966, p. 244
nr. 157
FI. Postolache: Perioada dobrogeană a lui Tonitza, în revista Tomis, an IV, nr. 5,
1969, p. 13
FI. Postolache: Catalogu I Muzeu lui Dinu şi Sevasta Vinti lă Topalu, Constanţa, 1970,
p. 53, nr. 161
Colecţia Th. Tabacovici
Colectia Dr. I. Metianu
Colecţia Dr. Gh Vintilă, 1948
42
FLORI DE CÎMP

Semnat dr. sus cu brun: Tonitza
Nedatat (1933)
lnv. nr. 208
Expoziţii :
1933 - Expoziţia Grupul celor patru, Bucureşti
1966- Expoziţia Selecţiuni din colecţia Topalu, Constanţa, Muzeul de artă, ianuarie
-martie
-martie
C. Olaru: Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta Yintilă Topalu, 1967, p. 60, nr. 164
p. 56, nr. 168, repr. p. 53
Colecţia Dr. Gh. Vintilă, 1948
Muzeul de artă Dinu şi Sevasta Vintilă Tapatu, 1960
FLORI

Nedatat (1934-1935)
lnv. nr. 1945
Expoziţii:
de artă, a pri Iie
1977 - Expoziţia Grupul celor patru, Constanţa, Muzeul
de artă, aprilie
Muzeul de Artă al R. S. România

43
FLORI ŞI FERIGĂ

Nedatat (1934-1935)
lnv. nr. 210
Expoziţii:
1966- Expoziţia Selecţiuni din colecţia Topalu , Constanţa , Muzeul de artă, ianuarie
-martie
1969 - Săli le omagiale Tonitza, Constanţa, Muzeul de artă, aprilie
-martie
St. Diţescu: Catalogul expoziţiei Tonitza, Bucureşti, 1964, p. 125, nr. 229 şi repr.
C. Olaru: Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta Yintilă Topalu , Constanţa , 1967, p. 60,
nr. 166
FI. Postolache: Perioada dobrogeană a lui Tonitza, în revista Tomis, an IV, nr. 5, 1969,
p. 13
FI. Postolache: Catalogul Muzeului
Dinu şi Sevasta Yintilă Topalu,
Constanţa 1970, p. 54, nr. 163
Colectia M. Trembinski
Co/ectia Dr. Gh Vintilă 1949
Muze~/ de artă Dinu şi Sevasta
Vinti/ă Topalu , 1960
FLORI ŞI FERIGĂ
44
GLADIOLE ALBE ŞI ROŞII

Semnat şi datat stg. sus cu negru: Tonitza (1)935
lnv. nr. 126
Expoziţii:
1977 - Expoziţia
Grupul celor patru, Constanţa, Muzeul de
artă,
aprilie
1978- în expunerea de bază a Muzeului de artă Constanţa
PORTRETE
ŞI PORTRETE
COMPOZIŢIONALE
FETIŢĂ CITIND
Ulei pe carton 0,400X0,30S

Semnat dr. sus cu roşu veneţian: Tonitza
Nedatat (1924)
lnv. nr. 219
Expoziţii:
1966- Expoziţia Selecţiuni din colecţia Topalu, Constanţa, Muzeul de artă, ianuz-
rie-martie
FI. Postolache: Muzeul din Topalu, in Revista Muzeelor nr. 3, 1966, p. 244
nr. 173, repr. p. 63
FI. Postolache: Muzeul de la Topalu, în revista Tomis, an V, nr. 4, aprilie 1970, p. 14
p. 57, nr. 172
Colecţia L. Lasersohn
45
FETIŢA ACROBATULUI

Nedatat (1925-1927)
lnv. nr. 202
Expo;z.iţii :
1966- Expoziţia Selecţiuni din colecţia Topalu , Constanţa , Muzeul de artă , ianua-
rie-martie
1969 - Sălile omagiale N. N. Tonitza, Constanţa, Muzeul de artă , aprilie
FI. Postolache : Muzeul din Topalu, în Revista Muzeelor, nr. 3, 1966, p. 244
C. Olaru : Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta Yintilă Topalu, Constanţa 1967, p. 58,
nr. 159
FI. Postolache : Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta Yintilă Topalu , Constanţa 1970,
p. 51, nr. 155
Colecţia Dr. I. N. Dona
Colecţia N. Oancea
Colecţia Dr. Gh. Vintilă , 1948
CAP DE COPIL
46
CAP DE COPIL

Nedatat (1925-1926)
lnv. nr. 344
Acelaşi subiect ii au două studii prealabile aflate în colecţia Muzeului de Artă al
R. S. România
Expoziţii:
1926- Expoziţia Grupul celor patru, Bucureşti
1969- Sălile omagiale N. N. Tonitza, Constanţa, Muzeul de artă, aprilie
1969-1971 - în expoziţia permanentă a Muzeului de artă Constanţa
1974- Expoziţia Donaţia Dr. Gh. Vintilă, Constanţa, Muzeul de artă, octombrie,
în cadru I zi le lor culturii Pontica
1977 - Expoziţia Grupul celor patru, Constanţa, Muzeul de artă, aprilie
1978- în expoziţia permanentă a Muzeului de artă Constanţa
Catalogul expoziţiei Grupul celor patru, Bucureşti 1926, nr. 94 (cu titlul Ciobănaş)
St. Diţescu: Catalogul expoziţiei Tonitza, Bucureşti 1964, p. 83, nr. 105 (cu titlul
Ciobănaş)
FI. Postolache: Catalogul Donaţia Dr. Vintilă, Constanţa, 1974, p. 36 şi repr.
Colecţia N. Oancea
Colecţia E. Friedman
Colecţia Dr. Gh. Vinti/ă
Muzeul de artă Constanţa, 1962, Donaţia Dr. Vintilă
CAP DE COPIL

Semnat dr. sus cu negru: Tonitza
Nedatat
lnv. nr. 501
Expoziţii:
de artă, aprilie
1977 - Expoziţia Grupul celor patru, Constanţa, Muzeul
de artă, aprilie
1978- în expunerea permanentă a Muzeului de artă Con-
stanţa
Bibi/agrafie şi reproduceri :
St. Diţescu: Catalogul expoziţiei retrospective Tonitza,
Bucureşti, Muzeul de Artă al R. S. România, p. 136, nr. 32
şi repr. (documentar)
ColecţiaH. Asnavorian
ColecţiaDr. Gh. Vintilă
47
PĂPUŞĂ
Ulei pe carton O,SOOX0,400
Nedatat (1926-1927)
lnv. nr. 341
Expoziţii :
1978- în expoziţia permanentă a Muzeului de artă Constanţa
Catalogul expoziţiei Grupul celor patru, Bucureşti 1927, nr. 61 (cu titlul Dandy)
St. Diţescu: Catalogul expoziţiei Tonitza, Bucureşti 1964, p. 89, nr. 121 şi repr. (cu
titlul Dandy)
B. Brezeanu: Tonitza, Ed. Academiei R. S. R., Bucureşti 1967, p. 105
ColecţiaH. Asnavorian
CAP DE FETIŢĂ
Nedatat (1926-1928)
lnv. nr. 212
Expoziţii:
1964- Expoziţia retrospectivă N. N. Tonitza, Bucureşti, Muzeul de Artă Al R. S.
1965-1978- în expoziţia permanentă a Muzeului de artă Constanţa
1966- Expoziţia Selecţiuni din colecţia Topalu, Constanţa, Muzeul de artă, ianua-
rie-martie
martie
St. Diţescu:Catalogul expoziţiei Tonitza, Bucureşti 1964, p. 94, nr. 137 şi repr.,
supracoperta şi coperta interioară, precum şi afişul expoziţiei
P. Comarnescu: Retrospectiva N. N. Tonitza, în revista Contemporanul, nr. 6 (904),
7 februarie 1964, p. 1, repr.
T. Popa: N. N. Tonitza, în revista Luceafărul, nr. 5 (138), 29 februarie 1964, p. 10
Reproducere în ziarul Dobrogea nouă, nr. 1 (4992), 26 august 1964 p. 2
R. Şorban: N. N. Tonitza, Ed. Meridiane, Bucureşti 1965, p. 55 şi repr.
C. Baba: Tonitza, Ed. Meridiane, Bucureşti 1965, nr. 91, repr.
nr. 168, repr. p. 59
48
Catalogul Muzeului de artă Constanţa, Ed. Meridiane , Bucureşti 1967, nr. 17, repr. p. 20
M. llioiu, A. Nanu, L. Roşu : Manual de desen pentru clasaa V-a, Ed. Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti 1968, repr. p. 4
FI. Postolache : Tonitza, în revista Tomis , an IV, nr. 5, mai 1969, p. 13 , repr. p. 12
FI. Postolache : Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu , Constanţa 1970,
p. 51, nr. 156, repr. p. 55 şi copertă
R. Şorban: Tonitza, Ed . Meridiane, Bucureşti 1973, p. 21-22, repr. p. 39
D. Păuleanu: T.V., programul I, 1 octombrie 1976, Emisiunea Arta plastică- Capo-
dopere în Muzeu I de artă Constan ţ a
Colecţia Dr. S. Ionescu
ColecţiaDr. N. Oancea
Muzeul de artă Dinu ş i Sevasta Vi nt i /ă Topalu , 1960.
FETIŢĂ DE MAGNAT
Ulei pe pinză 0,598X0,502
Nedatat
lnv. nr. ~45
Expoziţii
1969 - Sălile omagiale N. N. Tonitza, Constanţa , Muzeul de artă, aprilie
1974- Expoziţia Donaţia Dr. Gh. D. Vintilă, Constanţa, Muzeul de artă, octombrie,
în cadrul zilelor culturii Pontica
St. Diţescu : Catalogu I expoziţiei N. N. T on itza, Bucureşti 1964, p. 134, nr. 16 ş i repr.
FI. Postolache: Muzeul regional de a r tă plastică Dobrogea, în ziarul Dobrogea nou ă,
nr. 5261, din 8 iulie 1965, p. 2
B. Brezeanu : N. Tonitza , Ed. Academ ie i R. S. Român ia, 1967, p. 105
FI. Postolache: Perioada dobrogeană a lui Tonitza, în revista Tom is, an IV, nr. 5,
1969, p. 6
FI. Postolache : Catalogul Donaţ ia Dr. Vintilă, Constanţa 1974, p. 37 şi repr.
ColecţiaDr. Gh. Vintilă, 1947
CAP DE FETIŢĂ
COPIL CUSÎN f)

Semnat şi datat dr. sus cu brun: Tonitza (19)33
lnv. nr. 342
Expoz i ţii :
1973 - Expoziţia permanentă a Muzeului de artă Constanţa .
1974- Expoziţia Donaţia Dr. Gh . D. Vintilă , Constanţa ,
Muze ul de artă , octombrie, în cadru l zi lelor culturii ,
Pontica.
1977 - Expoziţia Grupul celor patru, Constan ţ a , Muzeul
de artă , aprilie
FI. Postolache : Catalogul Donaţia Dr. Vinti lă, Constanţa
1974, p. 34 şi repr.
Colec ţ ia
H. Aznavorian
ColecţiaDr. Gh . Vintilă
Muzeul de artă Constanţa, 1962, Donaţ i a Dr. Vintilă
COPIL CUSÎND
50
FETIŢA CU CIORAPI NEGRI

Nedatat
lnv. nr. 4054
Expoziţii:
1978 - Expoziţia dedicată zilei femeii,
Constanţa, Muzeul de artă, martie
Expoziţia permanentă a Muzeului
de artă Constanţa
Colecţia Dr. )ianu
FETIŢĂ CU CIORAPI NEGRI
FETIŢA CU SPATELE

Semnat stg. jos cu brun : Tonitza
Nedatat
lnv. nr. 4096
Expoziţii :
1978- Expoziţia dedicată zilei femeii ,
Constanţa, Muzeul de artă, martie
Expoziţia permanentă a Muzeului
de artă Constanţa
Colecţia Dr. )ianu

FETIŢĂ CU SPATELE
51
PORTRETUL DOAMNEI HAN

Nedatat (1928-1929)
lnv. nr. 211
Portretul o reprezintă pe Raimonde, soţia sculptorului Oscar Han
Expoziţii:
rie-martie
FI. Postolache: Muzeul din Topalu, în Revista Muzeelor, nr. 3, 1966, p. 244 şi repr
C. Olaru: Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu, Constanţa, 1967, p.60
nr. 167
FI. Postolache: Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu Constanţa 1970,
p. 52, nr. 158
ColecţiaO. Han
TĂTĂROAICĂ CU COPIL
Ulei pe carton 0,6SSXO,SOO

Nedatat
lnv. nr. 208
Expoziţii:
rie-martie.
B. Brezeanu: Avancronică la retrospectiva Tonitza, în revista Arta plastică nr. 9,
1963, p. 487 şi repr. .
FI. Postolache: Muzeul din Topalu, în Revista Muzeelor nr. 3, 1966, p. 244şi repr.
nr. 162.
FI. Postolache: Muzeul de la Topalu, în revista Tomis, an V, nr. 4, aprilie 1970, p. 14.
p. 57, nr. 167.
Colecţia Dr. St. Nicolau

Co/ectia M. Tabacovici
52
TĂTĂROAICĂ ÎN ALBASTRU
Ulei pe pînză 0,398X0,320

Semnat şi datat dr. sus cu brun : Tonitza, (19) 31
lnv. nr. 214
Expoziţii:
1966- Expoziţia Selecţiuni din colecţ ia Topalu, Constanţa , Muzeul de artă , ianua-
rie-martie
1971 - Expoziţ i a Selecţiuni din colec ţ ia Topalu , Bucureşti , Ateneu l român , fe-
bruarie-martie
Brăila, Muzeul de artă , mai-iunie
St. Diţescu: Catalogu I expoziţiei Tonitza, Bucureşti, 1964, p. 116, nr. 203 şi repr.
FI. Postolache: Muzeul din Topalu , în Revista Muzeelor, nr. 3, 1966, p. 244
C. Olaru: Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta V i ntilă Topalu , Constanţa 1967, p. 62,
nr. 170
FI. Postolache : Muzeul de la Topalu, în revista Tomis , an V, nr. 4, april ie 1970, p. 14
FI. Postolache: Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu , Constan ţ a 1970,
p. 52, nr. 159, repr. p. 57
Colectia M. Trembinski
Co/ectia Dr. Gh . Vinti/ă, 1947
TĂTĂROAICĂ ÎN ALBASTRU
53
CAP DE TĂTĂROAICA

Semnat şi datat stg. sus cu roşu veneţian: Tonitza
Balcic 1936
lnv. nr. 203
Expoziţii:
rie-martie
1971 - Expoziţia Selecţiuni din colecţia Topalu, Bucureşti, Ateneul român, fe-
bruarie-martie
nr. 160
FI. Postolache: Perioada dobrogeană a lui Tonitza, în revista Tomis, 2n IV, nr. 5,
mai 1969, p. 13 şi repr. p. 5
FI. Postolache: Muzeul de la Topalu, în revista Tomis, an V, nr. 4, aprilie 1970, p. 15
p. 55, nr. 166, repr. p.52
Colecţia Dr. Gh. Vintilă
NUDURI
NUD-SPATE
Nedatat (1926-1929)
lnv. nr. 1944
Expoziţii:
1969-Sălile omagial e N. N. Tonitza, Constanţa, Muzeul de artă, ap r ilie
1973-1974- în expunerea de bază a Muzeului de artă Constanţa
1977 - Expoziţia Grupul celor patru , Constanţ a, Muzeul de art ă, aprilie
Muzeul de Artă al R. S. România
NUD - SPATE
55
NUD PE FOTOLIU
NUD PE FOTOLIU

Nedatat (1927-1929)
lnv. nr. 434
O schiţă a lucrării - tuş şi acuarelă, se află în colecţia fami-
liei artistului.
Expoziţii :
1969- Sălile omagiale N. N. Tonitza, Constanţ2, Muzeul
de artă, aprilie
1973-1978- în expoziţia de bc:ză a Muzeului de artă
Constanţa
1977 - Expoziţia Grupul ce lor pc:.tru, Constc:nţa, Muzeul
de artă , aprilie
56
NUD CU CĂMAŞĂ ROZ

Nedatat
lnv. nr. 4052
Expoziţii:
1977-1978- în expoziţia perma'n'entă a Muzeului de artă
Constanţa
1978- Expoziţia dedicată zilei internaţionale a femei L,
Constanţa, Galeriile de artă, martie
Colecţia Dr. M. Bălan

NUD CU CĂMAŞĂ ROZ
57
NUD - SPATE (CULCAT)
Nedatat (1927-1928)
lnv. nr. 340
Motiv similar are lucrarea Nud culcat, aflată în colecţia Muzeului de artă Ploleştl
Expoziţii:
1962-1965 - în expoziţia de bază a Muzeului de artă Constanţa
1974- Expoziţia Donaţia Dr. Vintilă, Constanţa, Muzeul de artă, octombrie, în
cadrul zilelor culturii Pontica
Bibliografie şi reproducere :
FI. Postolache: Catalogul Donaţia Dr. Vint'!ă, Constanţa 1974, p. 22 şi repr.
ColecţiaD. Brătianu
NUD- SPATE
Semnat stg. sus cu negru: Tonitza
Nedatat (1927-1928)
lnv. nr. 1775
O schiţă a lucrării se află la Muzeul de artă
al R. S. România
NUD - SPATE
Ulei pe pînză 0,398X0,300
Semnat stg. sus cu negru: Tonitza
Nedatat (1~27-1929)
lnv. nr. 343
Expoziţii:
1973 - în expoziţia de bază a Muzeului de artă Constanţa
1974- Expoziţia Donaţia Dr. Vintllă, Constanţa, Muzeu I de artă, octombrie, în
cadrul zilelor culturii Pontica
1978- în expunerea de bază a Muzeului de artă Constanţa
FI. Postolache: Catalogu I Donaţia Dr. Vinti lă, Constanţa 1974, p. 38 şi repr.
ColecţiaM. Trembisnki
Colectia Dr. Gh. Vintilă
Muze~/ de artă Constanţa, 1962, Donaţia Dr. Vinti/ă
58
NUD DE FEMEJE
Ulei pe carton 0,592 x 0,494
Nedatat
rnv. nr. 1290
Expoziţii:
1971 - în expoziţia de bază a Muzeului de artă
Constanţa
1977 - Expoziţia Grupul celor patru , Con-
stanţa, Muzeul de artă , aprilie
Co/ectia O. Cardas
Muze~/ de artă cdnstanţa, 1966
NUD - SPATE
Ulei pe pînză O,SOOX0,410

Semnat şi datat stg. sus cu brun: Tonitza (19) 33
lnv. nr. 346
Expoziţii :
1933 - Expoziţia Grupul celor patru,
Bucureşti
1964- Expoziţia retrospectivă N. N.
Ton itza, Bucureşti, Muzeul de Artă
al R. S. România , ianuarie-martie
1969- Sălile omagiale N. N. Tonitza ,
Constanţa , Muzeul de artă, aprilie
1974-Expoziţia Donaţia Dr. Vintilă ,
Constanţa, Muzeul de artă, oc-
tombrie, în cadrul zilelor cultu-
rii , Pontica
1977-Expoziţia Grupul celor patru ,
Constanţa, Muzeul de artă, aprilie
St. Diţescu : Catalogul expoziţiei To-
nitza, Bucureşti 1964, p. 120, nr.
214, cu titlul Nud şezînd
FI. Postolache : Catalogu I Donaţia
Dr. Vintilă, Constanţa 1974, p. 38
şi repr.
Colecţia I. Cristopol
Colecţia Dr. Gh . Vintilă
Muzeul de artă Constanţa , 1962, Dona-
ţia Dr. Vintilă
NUD - SPATE
59
NUD
Semnat şi datat dr. sus cu brun: Tonitza 1938
lnv. nr. 834
O lucrare cu acelaşi motiv se află la Muzeul de artă din Cluj.
Expo;ziţii :
1977 - Expoziţia Grupul celor paru, Constanţa, Muzeul de artă, aprilie
1978- în expoziţia de bază a Muzeului de artă Constanţa
St. Diţescu : Catalogu I expoziţiei Tonitza, Bucureşti 1964, p. 128, nr. 238
R. Şorban: N. Tonitza, Bucureşti , Editura Meridiane 1965, p. 71
C. B1ba: Tonitza, Bucureşti, Editura Meridiane 1965, repr. nr. 114
V. Lungu: Noi achiziţii la Muzeul de <rtă Dobrogea, în Revista Muzeelor, nr . 4,
1966, p. 320, repr. p. 319
Colecţia Dr. Gh . Vintilă
NUD
60
JOC DE COPII
Tuş negru şi tempera 0,1S2X0,138

Semnat dr. jos cu negru: Tonitza
Nedatat (1924)
lnv. nr. 218
O variantă se află la Cabinetul de Stampe al Academiei R. S. România
Lucrarea reprezintă schiţa uleiului cu acelaşi nume din 1924, colecţia R. Neacşu
Expoziţii:
România , ianuarie-martie
1970 - în expunerea Muzeu lui de artă Constanţa , febru ar ie-aprilie
St. Diţescu: Catalogul expoziţiei Tonitza, Bucureşti 1964, p. 165, nr. 307 şi repr.
C. Olaru: Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta Vintilă Topa lu, Constanţa 1967, p. 68,
nr. 33, repr. p. 87; figurează cu titlul Fetiţe pe scaun
B. Brezeanu: Tonitza, Editura Academiei R.S.R., Bucureşti 1967, p. 125
FI. Postolache : Muzeul de la Topalu, în revista Tomis, 2n V, nr. 4, aprilie 1970, p. 14
FI. Postolache : Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu, Constanţa 1970,
p. 70, nr. 32
ColecţiaV. Dănulescu
JOC DE COPII
63
ŢĂRANI DIN SÂMBĂTA
Tuş negru 0,246X0,250

Semnat de două ori: stg. jos
şi dr. sus cu negru: Tonitza
Nedatat (1925)
lnv. nr. 642
Colecţia I. Lovinescu
STRADĂ Dl N MANGALIA
Acuarelă şi tuş 0,345X0,265

Nedatat (1927-1929)
lnv. nr. 355
Lucrarea reprezintă schiţa uleiului Peisaj urban, reprodus
în B. Brezeanu, Tonitza, Ed. Academiei R. S. R., Bucu-
reşti 1967, p. 146
Expoziţii:
1964 - Expoziţia retrospectivă N. N. Tonitza, Bucureşti,
Muzeul de Artă al R. S. România, ianuarie-martie
1974- Expoziţia Donaţia dr. Gh. D. Vintilă, Constanţa, Mu-
zeul de artă, octombrie, în cadrul zilelor culturii, Pontica.
1978 - Expoziţie de grafică modernă românească, Constanţa,
Muzeul de artă, iulie-august
St. Catalogul expoziţiei Tonitza, Bucureşti 1964,
Diţescu:
p. 177, nr. 344 şi repr.
C. Baba: N. Tonitza, Editura Meridiane, Bucureşti 1965,
repr. pi. 41
FI. Postolache: Catalogul Donaţia Dr. Vintilă, Constanţa
1974, p. 44 şi repr.
ColecţiaM. Bălan
Muzeul de artă Constanţa, 1962, Donaţia Dr. Vinti/ă
64
VÎNZĂTORUL DE FLORI DIN Mft~ NGALIA
Tuş şi acuarelă 0,311 X0,2BO

Semnat stg. sus cu negru: Tonit za
Nedatat (1927-1929)
lnv. nr. 2690
Lucrarea reprezintă schiţa uleiului Vînzătoru l de flori -
Mangalia, Muzeul de Artă al R. S. Rom ânia. Variante :
la Cabinetul de stampe al Academi ei R.S.R. , (tuş) şi la
Muzeul de artă Cluj (tuş şi acuarelă).
Expoziţii :
1964- Expoziţ ia retrospectivă N. N. Tonitza, Bucureşti,
Muzeul de Artă al R.S. România, ianuarie-martie
1978- Expoziţia de grafică modernă româneas că, Const anţa,
Bibliografie şi repoduceri :
St. Diţescu : Catalogu I expoziţi ei Tonitza, Bucureşti , 1964,
p. 178, nr. 346 şi repr.
Colecţia Dr. A. /. Siligeanu
VÎNZĂTORUL
DE FLORI
DIN MANGALIA
65
PEISAJ URBAN
Acuarelă pe carton 0,332X0,262
Nedatat (1927-1929)
lnv. nr. 4125
Expoziţii :
1978 - Expoziţie de grafică mo-
dernă românească, Constanţa,
Colecţia S. Filip
PEISAJ URBAN
Acuarelă pe carton 0,25BX0,332
Semnat dr. jos cu gri: Tonitza
Nedatat (1927-1929)
lnv. nr. 4124
Expoziţii:
Colecţia S. Filip
NUD
Semnat dr. jos cu cerneală:
Tonitza
Nedatat
lnv. nr. 2342
Expoziţii :
1978- Expoziţie de grafică mo-
NUD - PROFIL
Tuş negru O,lllX0,170
Semnat central dr. cu tuş:
Tonitza
Nedatat
lnv. nr. 526
66
NUD
Tempera, tuş negru 0,182X0,132

Semnat dr. jos cu tuş: Tonitza
Nedatat
lnv. nr. 1ns
Expoziţii :
FLORI ÎN GLASTRĂ
Tuş şi acuarelă 0,275X0,364

Semnat stg. jos cu sepia: Tonitza
Nedatat
lnv. nr. 354
Expoziţii :
1974- Expoziţia Donaţia
Dr. Gh. D. Vintilă,
Constanţa,Muzeul de artă, octombrie, în
cadrul zilelor culturii, Pontica.
1978 - Expoziţia de grafică modernă româ-
nească, Constanţa, Muzeul de artă, iulie-
august
FI. Postolache: Catalogu I Donaţia Dr. Vintilă,
Constanţa, 1974, p. 43, şi repr.
Colecţia M. Bălan
Muzeul de artă Constanţa, 1962, Donaţia Dr.
Vintilă
NUD DE FATĂ CITIND

ÎNTR-UN FOTOLIU
Semnat dr. jos cu pastel ocru:
Tonitza
Nedatat
lnv. nr. 2339
Colecţia M. Ionescu
67
TURN DIN BUCUREŞTI
Acuarelă şi tuş 0,407X0,273

Nedatat (1931-1933)
lnv. nr. 201
C. Olaru: Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta
Vintilă
Topalu, Constanţa, 1967, p. 84, nr. 30
FI. Postolache: Muzeul de la Topalu, în revista
Tomis, an V, nr. 4, aprilie 1970, p. 14
FI. Postolache: Catalogul Muzeului Dinu şi
Sevasta Vintilă Topalu, Constanţa 1970, p.
69, nr. 30, repr. p. 70
ColecţiaI. Petrescu
Muzeul de artă Dinu şi Sevasta Vintilă Topalu,
1960
CAFENEA TU RCE~.SCĂ
Tuş negru şi acuarelă 0,265X0,34D

Semnat dr. jos de două ori, cu tu? şi cu
creion: Tonitza
Nedatat (1933)
lnv. nr. 184
Expoziţii:
1964 - Expoziţia
retrospectivă N. N. Tonitza,
Bucureşti,Muzeul de Artă al R. S. România,
ianuarie-martie
1975 - Expoziţie de c.cuarele, Medgidia, Muzeul
de artă, martie
1978 - Expoziţie de grafică modernă româ-
nească, Constanţa, Muzeul de artă, iulie-
august
Bibliografie şi repoduceri :
St. Diţescu: Catalogul expoziţiei Tonitza, Bu-
cureşti 1964, p. 186, nr. 371 şi repr. (figu-
rează cu titlul Cafanea din Balcic)
Pinacoteca veche, Constanţa

68
TURCOJHCA DEMIRA
Tuş O,lllX0,240
Nedatat (1934-19J6)
lnv. nr. 217
C. Olaru: Catalogul Muzeului Dinu şi Sevasta Yintilă Topalu, Constrnţa 1967, p 84,
nr. 32
B. Brezernu: Tonitza, Editura Ace.de miei R.S.R., Bucureşti 1967, p. 112
FI. Postolache: Muzeul de la Topalu în revista Tomis, an V, nr. 4, aprilie 1970, p. 14.
p. 69, nr. 31
D. Păulernu: Observaţii privind cronologia operelor de inspiraţie dobrogeană ale
lui Tonitza, din parimoniul Muzeelor de artă din Constanţa şi Topalu, în Revista
Muzeelor, nr. 10, 1977, p. 77 şi repr.
ColecţiaI. Petrescu
NUD
Creion 0,25SX0,210
Semnat şi datat stg. sus cu creion: Tonitza
1938
lnv. nr. 1776
Expoziţii :
1969 - Expoziţie de grafică, Constanţa, Muzeul
de artă, mai-iunie

NUD
Creion 0,244X0,222
Semnat şi datat stg. sus cu creion: Tonitza
1938
lnv. nr. 1777

69
NUD
Creion 0,295X0,200
Semnat şi datat stg. sus cu negru: Tonitza
1938
lnv. nr. 2320
Expoziţii:
1969 - Expoziţie
de grafică , Const a nţa, Muzeul
de artă ,
mai-iunie
1978 - Expoziţie de grafică modernă româ-
nească, Constanţa , Muzeul de artă, iulie-
august
Colecţia M. Ionescu
Muzeul de artă Constanţa , 1968 NUD
NUD
Creion 0,31SX0,188
Semnat şi datat stg. sus cu creion: ionîtzâ
1938
lnv. nr. 1260
Expoziţii :
1969 - Expoziţie de grafică, Constanţa, Muzeul
de artă , mai-iunie
70
Arhivele Statului din Constanţa conservă toate documentele referitozre la
execuţia zugrăveliibisericii Sf. Gheorghe Nou din Constanţa, efectuată intre anii
1931-1934.
Dintre acestea, numeriase scrisori, datind din 1931, 1932, (perioadă în care
Tonitza, împreună cu Jean Buiuk şi Constantin Bacalu au executat lucrarea, fără să
o termine însă), sînt scrise de către pictorul Tonitza şi se păstrează în original, la
instituţia amintită.
Ele au fost comunicate de către noi în Studii şi cercetări de istoria artei, tom 24,
1977, p. 231-237, în afara ultimei scrisori din 25 iunie 1934, inedită, adresată preo-
tului E. Roşculeţ, ce figurează în prezentul catalog. Aceste scrisori reprezintă cel mai
edificator material pentru perioada, mli puţin cunoscută din activitatea lui Tonitza,
de lucru la amintita biserică din Constanţa.
Se ştie că Nicolae Tonitza a fost coleg la Şcoala de Belle Arte din laşi şi un foarte
scurt timp, la Academia Regală din Munchen, cu pictorul Stavru Tar2sov. Cei doi
artişti au păstrat, peste ani, strinse legături de prietenie. Faptul, cunoscut, intre
altele, prin articolele scrise de Tonitza despre creaţia lui Tarasov 1 , reiese şi din cele
opt scrisori adresate de către artist acestuia din urmă, intre anii 1929-1930. Aflate
în arhiva Zinei Tarasov din Braşov, fiica pictorului, ;;ceste scrisori inedite relevă,
prin conţinutul lor, atit prietenia fără rezerve dintre cei doi artişti, cit şi continua
lipsă de bani în care se afla Nicolae Tonitza.
1) Expoziţiile:
Stavru Tarasov (Că.ninul Artelor), în ziarul Cuvîntul, 1928, an IV, nr. 172, 15 februarie, p.1-2.
Tarasov, în ziarul Farul Nou, Constanţa 1929, 8 august, p. 2
Expoziţiile, în ziarul Marea Noastră, Constanţa, 1929, nr. 42-43, 11 august, p. 3
Expoziţia Tarasov, în ziarul Dobrogea Jună, Constanţa, 1930, nr. 116, 9 aprilie, p.1
Expoziţia Tarasov, în ziarul Marea Noastră, Constanţa 1930, an IV, nr. 41, 13 iulie, p. 1
72
PRIMĂRIA MUNICIPIULUI CONSTANŢA
STIMATE PARINTE,
Întors azi dela laşi, unde am stat o jumătate de lună pentru examenele studenţilor
mei dela Academia regală, aflu mai amănunţit dela nevastă-mea, scopul vizitei Sf. voastre,
despre care fusesem deja prevenit.
Vă dau acum răspunsu/ meu, cu toată francheţa :
N'aşi dori să mă mai aflu încă odată în iadul de neplăceri, în care am suferit doi
ani de-arându/ la bis. Sf. Gheorghe din Constanţa- neplăceri dublate de pagube materiale,
pe care Sf. voastră le cunoaşte, în bună parte, căci veneam la Sf. Voastră, uneori, să
mă spovedesc ca la un înţelegător părinte sufletesc.
Vă mărturisesc că, dacă n'aşi fi fost un temperament de o răbdare afară din comun
aşi fi abandonat lucrarea mult mai de mult şi anume de atunci de cînd mi s'a refuzat
demontarea vechii catapetezme - (ca să-mi pot continua lucrul conform literei contrac-
tului), ceia ce m' a silit să schimb planul iniţial de muncă, zugrăvind în locul altarului
alte spaţii, ce se cuveneau pictate mai târziu, - ceia ce a avut ca urmare, după cum
foarte bine vă aminţiţi, o seamă de mizerii în ordonanţarea banilor ce mi se cuveneau.
Mizerii pe nedret făcute mie şi inspirate de un puternic consilier comunal care se neme-
rise a fi şi preot slujitor al Sf. lăcaş pe care mă trudeam să-l înfrumuseţez.
Ar fi fost cazul atunci să sistez lucrarea şi să mă adresez justiţiei şi aşi fi avut cu
matematecă siguranţă, despăgubirile cuvenite.
Aşi fi putut să încetez lucrarea şi să mă adresez Justiţiei, puţin mai tirziu, şi anume
atunci când am descoperit că mi se corup tovarăşii de lucru, ca şi oamenii tocmiţi cu ziua-
şi mi se sustrag sculele şi materialele ce le aveam depozitate în biserică, pentru împodo-
birea unei vile vecine, al cărei propietar făcea parte din Consiliul Comunal şi slujea ca
preot în bis. Sf. Gheorghe.
Aşi mai fi putut abandona zugrăvirea şi m'aşi fi adresat justiţiei şi atunci când -
(tot pentru voluptatea mizeriilor) - mi s' a făcut cunoscut în scris de Primăria Con-
stanţa (posed actul în arhiva mea ) - că dacă nu achit suma de una sută mii lei (în
baza cării legi?) - P. S. S. Episcopului Gherontie al Constanţei, nu mi se va mai ordo-
nanţa nici un gologan.
Toate aceste şicane - şi încă alte multe, deopotrivă de grave - m'ar fi putut
îndreptăţi să părăsesc Constanţa, şi să cer dreptate şi daune.
N' am făcut-o dintr' un profund respect pentru biserica noastră ortodoxă. Căci
procesul meu ar fi putut lua proporţii nebănuite şi ar fi desvăluit şi alte scandaluri colate-
rale care ar fi aruncat asupra tuturor slujitorilor Domnului un formidabil discredit.
Tovarăşii mei, ca şi lucrătorii mei, corupţi - după cum ştiţi foarte bine - de către
preotul şi consilierul, al cărui nume nu-i nevoie să vi-l precizez - nu şi-au mai căutat de
lucru potrivit riguroaselor angajamente luate faţă de mine, ci s' au dedat lenei şi superfi-
cialităţii tehnice, fără să am puterea să-i readuc la disciplina necesară, deoarece se ştiau
acoperiţi de acea persoană sacră şi atotputernică la acea vreme.
Tot haosul acesta, provocat nu de mine, ci tocmai de acei ce erau interesaţi la împo-
dobirea şi strălucirea bis. Sf. Gheorghe - mi-a adus personal, după calcule riguros făcute,
o pagubă de peste trei sute de mii de lei - plus o suferinţă morală fără precedent în viaţa
mea de artist.
73
Pentru toate aceste dureri din trecut, vă mărturisesc că n'am curajul să mai con-
tinui.
Dea/tmintreli garanţia de 100.000 lei oprită de Primărie acopere suficient lucrul
ce mai este de făcut : cele două portrete ctitoriceşti şi micile complectări şi cârpeli.
Ori care din foştii mei tovarăşi - Bacalu sau Buiuk - s' ar putea foarte bucuroşi
angaja să le execute la acest preţ.
Le dau aci în scrisoarea de faţă complecta deslegare de contractul ce au avut cu
mine, dec/arînd că nu voiu avea nici o pretenţiune asupra lor. Fireşte, numai dacă şi Con-
siliul Comunal va fi de aceiaşi părere cu mine.
Dacă tc;tusi Consiliul Comunal al Constantei nu va avea încrederea necesară în
foştii mei tovardşi şi, eventual, şi-ar exprima do~inţa să execut eu portretele M. S. şi al
PSS- plus retuşurile ce mai sunt de făcut - primesc, (ca să nu rămînă nimeni cu im-
presia că mă sustrag dela datoria mea de artist) - dar cu următoarele condiţii :
1) Să fiu complect şi legalmente degajat de foştii mei tovarăşi.
2) Să mi se permită executarea portretelor ctitoriceşti pe pînză şi în atelierul meu
din Bucureşti, cari portrete vor fi ulterior fixate pe respectivele spaţii din biserică. (Aceasta
nu din comoditate pentru mine, ci fiindcă, în special portretul M. S. Regelui nu poate fi
executat în condiţii de artă cuviincioase decât după natură, şi - vă închipuiţi că nu pot
invita pe .M. S. să-mi paseze pe şchela bisericii din Constanţa. )
3) ln timp ce voiu executa în atelierul meu din Bucureşti portretele ctitoriceşti -
să mi se îngăduie a trimite la Constanţa pe unul din cei mai buni diplomaţi ai mei dela
Academia regală de pictură - specializat în arta bizantină - ca să complecteze şi să
retuşeze ceia ce mai e de retuşat şi complectat pe pereţi.
4) Pentru a evita eventualele neplăceri cu ordonanţările de plată - o pătrime din
garanţia de 100.000 lei mi se va vărsa la inscălirea noului angajament personal.
Al Sfinţiei Voastre cu tot respectul şi supuşenie
N .N. TONITZA
Dr. Leonte - 10
Bucureşti VI
25 Iunie 1934
L --·----- - - - -
Arhivele Statului Constanţa. Fond Primăria Municipiului Constanţa, Dos. nr. 18/1934 filele
14-17.
74
" .
""'}t..ţ.a.,, 1A,t~ CÎ f . tJ.t~
75
1 -_ IV· tvi·T" " ,,,
I.
~~~'."'ic
!"J ~"!, (, •
„
„ „ ):
~
vr-
.h--:-:
76
ţţ· „.•~~~\ ·~ :... ~? ( r__;;.~ ~4" ~
t;„~,~~:t. ""~--~ .,__..~ :t .; ~„.
$;: ~.LVt 5 e..· i~~~~~-,~.~
' : ~ ,..,/
~.t·r-~ ~~l,, .-~ ~~ +~~,*~~ 7
''A•+ţ#f• i:.r Mft.. I „"*'__ ~ ,„. ("'€".t.J·4 -..~~~~ "'l.4,'l

' J'~l,.;I i' • l !''
77
„ t'.ţ
:,,.,.< , „ ..!
~ '
,•3 t -~
'
ii,
„. .
'~ .
1
"'
.' ·~·
'~ ) ~"
„'
" \. ) ~. ' i h/
t """"'\'"''~
~'li"~~-;$~ „ (?
<» ·.+-1.t.. ,._...,. 1.r'..L. l ~ ~ ~"·""

r ,„;..„~ ~ ~ ţ- )--. ......•... ) ~ p ~ <::._,~"""'+!
_, /'- . ,„.
v.J•_
~""''~
, ~, ~J
~V- vtAA~-, · ~ ~·~
.„,.,~
'\,.J' ~ ,~- '\J':,..~ """""
1
.,, '
" c-'.'!; b·I
~ . ~ ~"#
, .... crt,_;t...,,~ ~~""""~'~
('" ~~~I ~
f
,~., :r: \1'~-,' <.:..,. ~U)-..
'" J.~ "'~ ~:
„„,~(.~ --· ~~r._ l„ \t"*~
f"1'-~.,,,_.~
t ~ '„:,.... ţ.,...M,. i ~ .~~u ..... -...
:;~ -...~
~
„ ţ
\'*•~ ~ .... "t...... U.-y~~~.„ ~-~~
~""""'""ii.;t...·, _
1
ţ
s ~~';v-~J.< ,._.,_' ~ ~-- - ~

' ~ ~~- -~ ~ „~ ~~ · ~~
'""~~-t-4"' ·""-~ t....~-..: .. P~ .. R44.., ,
\
.' < , -:
~._ţ.
~· ~
~ ~ ·~ -; I~~
V .
78
•
~ ./'\.,li,•~
ţ' M~.J
79
Ş'\"'""'*'~'"""'" „..ţ ~ t~.,.4„_..~1.ţt.v"« '\r'~
ţH-.-·~"fii' ''ll•'
~'~-
'
""'--~*'
-•>"',A<M·~-<>#P"·· -Mit ~~~'<'.
\~~-- ~~_::.;' -J..,# ·t; t. ~ ~ ~ ~ tr ~~

Jf ~ .t:„. J..-.., "~ t.., t......-: -N. "1' '(;; ,,.,.'/7
'
w~ ~
~~ t..t ,
T

Cruceru Pauleanu Urziceanu Opera Nicolae Tonitza Muzeelor Arta Constanta Topalu 1979

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cruceru Pauleanu Urziceanu Opera Nicolae Tonitza Muzeelor Arta Constanta Topalu 1979

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

https://biblioteca-digitala.

, .•. ' •' 1' ~- ~.„

·" ..... ·. • "'!~· . n E :x f

Poligrafică „13 Decembrie 1918" Bucure~ti

Desigur că peisajul dobrogean, subiect predilect al artei lui Tonitza,

Voinţa de armonie, care se poate identifica la Tonitza, în genera/,

La Tonitza, devoţiunea faţă de realitate înseamnă, subsumată, pasiunea

Ulei pe carton 0,340X0,420

Ulei pe carton 0,347X0,380

Ulei pe carton 0,19SX0,2SO

Ulei pe carton 0,690X0,482

Colecţia Dr. A. I. Siligeanu

Ulei pe carton 0,247X0,345

Ulei pe carton 0,68SX0,515

Colecţia Dr. C. Cornăţeanu

Ulei pe carton 0,301 X0,399

Ulei pe carton O,SOOX0,600

Ulei pe carton 0,300X0,398

Ulei pe carton 0,595X0,495

Ulei pe carton 0,495X0,590

Ulei pe carton 0,485X0,610

1969 - Sălile omagiale Tonitza, Constanţa , Muzeul de artă , aprilie.

Ulei pe carton 0,790X0,700

Ulei pe carton 0,397X0,300

Ulei pe carton 0,400X0,304

Ulei pe carton 0,160X0,202

Ulei pe carton 0,603X0,486

TUFĂNELE ROŞII ŞI GALBENE

Ulei pe pinză lipită pe carton 0,350X0,455

NATURĂ MOARTĂ CU PÎINE

Ulei pe carton 0,395X0,490

Ulei pe carton 0,305X0,403

Ulei pe carton 0,300X0,395

Ulei pe carton 0,495X0,393

Ulei pe carton 0,400X0,300

Muzeul de Artă al R. S. România

Ulei pe carton 0,500X0,405

Ulei pe carton 0,49SX0,400

Ulei pe carton 0,400X0,30S

Ulei pe carton 0,600X0,453

Ulei pe carton 0,337X0,457

Ulei pe carton 0,140X0,135

Ulei pe carton 0,400X0,305

Ulei pe carton 0,398X0,288

FETIŢĂ CU CIORAPI NEGRI

Ulei pe carton 0,396X0,296

Colecţia Dr. )ianu

Ulei pe carton 0,400X0,300

Ulei pe carton 0,6SSXO,SOO

Colecţia Dr. St. Nicolau

Ulei pe pînză 0,398X0,320

Ulei pe carton 0,344X0,248

Ulei pe carton 0,99SX0,690

Ulei pe carton 0,685X0,495

Colecţia Dr. M. Bălan

NUD CU CĂMAŞĂ ROZ

Ulei pe pînză O,SOOX0,410

Tuş negru şi tempera 0,1S2X0,138

Tuş negru 0,246X0,250

Acuarelă şi tuş 0,345X0,265

Tuş şi acuarelă 0,311 X0,2BO

Tempera, tuş negru 0,182X0,132

Tuş şi acuarelă 0,275X0,364

NUD DE FATĂ CITIND

~.t·r-~ ~~l,, .-~ +,*~~ 7

<» ·.+-1.t.. ,._...,. 1.r'..L. l ~ ~ ~"·""

\-- _::.;' -J..,# ·t; t. ~ ~ ~ ~ tr ~~