POESII

O NOT I ŢÂ BIOGRAFICĂ

DE ~ -

IOAN SĂNDULESCU

Ediţia li
COMPLECTATÂ ŞI ADĂUGITA

•
\ \'
BUCUREŞTI

Editura Librăriei LEON ALCALAY

No. 37.-CALEA VlCTqRIEI. - No . 37 .

..........

/
 PREFAŢ A

.Mihail Eminescu, - fără fndoifllă cel mai

mare poet ni Romlinilor, - s'11 născut la anul
1 50, Juna Ianuarie (dup11 unii la 20 Decem-
brie 18-19) în Botoşani. E fiul unui agricultoc
Gheorghe Eminovici, c11re a fost rtidieat de
Domnul Jfoldovei, Mihail Sturza, la rangul
de ei1minar şi făcut proprietar al moşiei [pă­
leşti, unde poetul şi-a petrecut copilăria.
Mama Zoi cm fiea Stolnicului Vasile Iuraşcu
din s:itul Joldeşti (loc istoric, însemnat pen-
tru lupta Îlltre Ştefan Cel ,\lare şi Petru A-
ron, pentru tronul llloldovct), o familie boe-
rească veclw. Prin urmare ori-ce versiuni că
Eminescu n'ar fi Ronuin să anulează.
Şcoala primari"1 şi două clase gimnaziale le
a ft1cul in Cel'luwţ1 unde cunoscutul pcofcsor
şi filo-romtin Aron Pumnt1l, i-a scliimbat nu-
mele din Eminovici în Eminescu.
Clasa treia a t1rmat'o la gimnasiul din Bo-
toşani, unde ·a distins ca bun latinist; de
aici trece la Bhtj, de t1nde intr'o bună zi dis-

l) l.: 1
 Prefnţu llI

din care cauză a fost isbit de o boală care

fa- dus mai iăl'ziu in mormant Boala i s·a
lnnnifeslat pentru prima dntă în anul 1883,
printr'o pnralisie generali1 Ingrijit clîl-nt timp
la un spitnl în Bucureşti .şi apoi trimi la
Vit'nll, cu spe ele unui comitet care strângea
fonduri pentru îndreptarea lui, să făcu mai
bine. Ln anul 18 5 începe chim sii scrie, dar
de data aslll nu mni avea acea putere de imngi-
naţil' de altă dată şi el cliinr ,·edm aceasta.
De,·eni foarte melrwcolic şi slăbit peste mă­
sur,\ intl'iectirnliccştc. Publicii ciite-,·a poesii
în ,Piln/,îna Blllnduziei•, foartl' slabe.
Ln anul JSS9 Iunie, lovit de un nou atuc,
sflirşi după o scurtă suforin(ă în cast1 de să­
nătate a Doctorului Şu(u din Bucureşti.

iJ. I , *
'lq-'11'/ ...,a,/,;~ * *
Admi1'ial1 atrn pasionat al poesiei populare
şi al 1111turei, Eminescu posedă o înţelegere
a artei antice şi o mare varietate de forme
poetice. Poesiile sale conţin o lume înil'cagii
de simţil'i şi de idei îmbrăcate Îiltr'o formă.
pfostică, frumoasă şi melodioasă. Meritul cel
11rnre a Jui e de a fi inoit limba română şi
dP. ai fi dat o strălucil'e mai ,·ie
"Cen rmti,..!!1arc parte din pocsiile lui sunt
elegii cr~icc.".itmorul, fondul celor mai ma-
rc parte din poesiile lui, nu un farmec deo-
sebit prin felul cum poetul pune iubirea în
legătură cu fnwrnsc(ile nalurei. Sentimen-
tul fundamental e acela a dC'phnei conşti-
IV Prefaf I

iafe, ci viaţa e •idaraicl, farmeeile iluzii, ci

manifesllrile nu valoreaal abl90lrri, aimic
fi depl&age soarua omu/w uere al .naşte, lupei
el jerfe"8, pentru ca Bi moari. A cest •a-
cimenC deprim&C, peeimi C. dl ua farmec amar
poesiilor lui, i mul# au cre•uC ci els o9Wd
ua pericol, peacru tiaerime. Trebue "" obnr-
vlm lasl ci poefii eaa4 lleafi ca el fie gae.
tafi ta frum098ţtle lor, iar 1111 imila# ID ta-
dinţele lor, fÎ de fapt daol mulţi au imilM
poeaia lui Bminescu, nici uaul n'a pus ID pr,,,o.
tiol credinţele lui• (M. Dragomirescu.-Jlmi.
aescu.J

ScoaWJJ a doua edifie a .Poeeiilor- lui B-

minescu, la care 'au adJugat c&lffa poeai
Inedite, cele mai multe luate dia olumul .Poe-
sii Pos&ume• scos de D-l 11. Cbendi.
Am cresuC de cuvii.nfl d lu uaele poem,
care mi s'au p4rri cam alabe@ d le lnlo-
cuesc cu altele mai tramoue. De ue,menea
am dat oare-care ezplicaf,i d rpre m,ml!tle aa-
Cice, socoliad ci au S.Care cititor Cie llllo-
logia sau are la ladem&al diofioauul lol
Larou se.
Daci timpul lmi va ptll'fllite -roi . . . . . I»
un numlr viitor • ovele de Bmineaeu
v·~•v•v•v•v•v·v•v•v•v•v•v•v•v ,
• . ~ • • • • • • • • • • • • '%.,
h•Â~~~Â ~~ -h.h.~.h. h .h ~ ~-~ ~h• ~~

Singurătate

e u perdelele lăsate
Şed la masa mea de brad,
Focul pMpăe 1n sobă,
lară eu pc gânduri cad.

Stoluri, stoluri trec prin minte

Dulci iluzii; amintiri
Ţârâesc încet ca greeri
Printre negre, ver.hi zidiri,

Sau cad grele. mângăioase

Şi să sfarămă 'n sunet trist,
Cum ln picuri cade ceara
La picioarele lui Crist.

In odac prin unghere

Sa ţesut painjeniş,
.• i prin r.ăr\ile în vravuri
Umblă şoarecii furiş.
Lasi•ţl lumea ta uitati

Lasă-ţi lumea ta uitată

Mi te dă r,u totul mie,
De ţi-ai da viaţa toată,
Nime ln lume nu te ştie.

Vin' cu mine, rătăceşte

Pe cărări cu cotituri,
Unde noaptt'a ne trezeşte
Glasul vechilor pilduri.

Printre crengi scAntee stele,

Farmec dlnd elirării strimte,
Şi afară doar de ele
Nime 'n lume nu ne simte

Pirul tău ţi se desprinde

Şi frumos ţi se mai şede,
Nu zi ba de te-oi euprinde-
Nime 'n lume nu ne vede.

TAnpiosul bucium sună,

L'ascultăm cu atata drag,
Pe cAnd ese dulcea lună
Dintr'o rarişte de fag.
Şi rlapunde codrul erele
Fermecat ,i durero ,
larl sufletu-mi o pierde
Dupl chipul tlu frumo •

Te desfaci c·o dulce sili,

Mai n11 vrei ,i mai te lqi,
Ochii t1i unt plini de mill,
Chip de tnger drlgllaf.

latl lacul, Luna plini

Poleindu-l d stribate :
BI aprin de-a ei lumini
imte-a lui aingârltale.

Tremmt.nd u• spume
Intre treatie le farml.
i via&nd o 'ntreap lume
Tot nu poate al adoarml,

De-al tlu clup el al pltnmde,

Ca oglinda li alege -
Ce priv zAmbilMl 114 unde 1
Etti lramoui, al aţe• •

lnllţimelealba tre,
Pleacl zarea lor pe dealuri ,
Arltand primii noastre
tele 'n aeran, tele 'n qla ri,
 Poesii 11

E-un miros de lei tn crănguri,

Dulcc-i umbra de răchiţi,
Şi suntem atât de singuri
Şi alâ.t de fericiţi !

Numai luna printre cea\ă

Varsă apelor ,ăpae,
Şi le aflft strânsă 'n braţă
Dulce dragoste bălae.
 Pajul eupidon.

J;> ajnl Cupidon vicleanul

;1!11ll e rău şi alintat,
Cu copii să hărjoncşte,
Iar la dame doarme 'n pat.

De lumină ca tâlharii
Se fereşte binişor,
Pc fereşti se sue noaptea
Dibuind lncclişor.

Cordeluţe şi nimicuri
I ală toate-a lui a veri,
Darnic când nu vrei nici una
Şi sgărcit dacă Ic ceri.

In volumul ros de molii

Cauţi noaptea adevă r ,
Şi 'ntălneşti lipită 'n file
Vita-i galbenă de păr .

lU dă gânduri ne'nţelesc
Vitrslrei crude şi necoapte,
Cu icoane luminoase
O îngână în treaga noapte.
CArul de-o eete IUfleteuel
.K cuprind rata mici-
A dormit cu ea allturi
Ca doi pui de turturici.

B 1691 ca ti copii
Dar .simbirea-i e vicleanl,
Dari pl8f ti •unt ochii
Ca fi ochii de vldanl.

G&t ti umere trumoaae,

S&nuri albe ,i rotunde
El le ţine 'mhraţi,ate
Şi cu mAnile le-ascunde.

De te rogi frumos de dAuul

Indatul e ele hain.
Vilul alb de peste toate
Si-'l lnliture puţin.
e e te legeni codrule

(Jn forma popula1·ă)

Ce te legeni, coclrulr,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?

- ne r.e nu m'aş legăna,

Dacă trece vremea mea !
Ziua scade noaptea creşte
Şi frunzişul mi'! răreşte ;
Bate vântul frunza 'n dungă­
Cântărctii mi-i alungă;
Bale vântul dinlr'o parle-
l arna-i ici, ,·ara-i departe,
Şi de .!C să nu m[t plec,
Dacă păsările trec !
Peste , ârf de răm11rele
Trec în stoluri rândunele,
Ducând gflndurile melc
Şi norocul meu cu ele.
Şi se duc pc rând pc rand
Zarea lumi 'ntunccand;
Şi ai duc ca olipele
Scutur&nd &tipele
Şi ml laai pustiit,
Vestejit ti amorţit.
i cu doru-nu lincurel
De ml 'na&n numai cu el I

----
 Melancolle

PI.rea cll printre nori s'a fost deschis o poart!,

Prin care treee albi. regina nopţii moartă-
O dormi , o dormi tn pace printre făclii o mie
Şi tn mormlnt alb1tstru şi 'n plnze argintie,
ln mausoleu-ţi mludru, al cerurilor arc,
Tu adorat şi dulce al nopţilor monarc I
Bogatl. tn tntinderi stl. lumea 'n promoroacă,
Ce sate ti clmpie c'un luciu vi.I tmbracl..

Vladulwl ao&nteiazl, şi ca unse cu var

Lucesc zidiri ruine pe câmpul solitar
Şi ţintirimul singur cu strâmbe cruci veghează,
O cucuvae suri pe una si aşazl.
Clopotniţa trosneşte, hl sWpi isbepte toaca
Şi striveziul demon, prin aer clnd sl treacl
Atinge 'noet arama cu zimţi-aripei sale
De auzi din ea un net, un aiurit de jale.
Biserica 'n ruini
 18 Eminescu

Stl. euvioasl, tristi, pustie ,i bitr&nl,

Şi prin ferestre sparte, prin qi ţiu v&ntul-
Se pare ei vrijeşte şi ei-i auzi caTbtul.
Nl.untrul ei pe atllpi-1, plreţi, ieonoatla
Abia conture triste şi umbre au rimai ;
Drept preot toart'.e-un greer, un g&nd fin ti obscur
Drept daacil toaci cariul, sub ID.vechitul mur•
. . . . . . . . . . .. .
Credinţa .sugrl.vqte icoanele 'n bieerid-
Şi 'n sunetu-mi puese povetti}e-i feerici,
Dar de ale vieţi valuri de al furtunei pu
Abia conture triste şi umbre-au mai rimu.

In van mai caut lumea-mi 1n obositul cner,

Clei rlguşit, tomnatic vrlJette triat 11D peer ;
Pe inima mi puatie zldanuc mb&•mi ţi-.
Ea bate ca fi cariul lncet ID.tr'IID lip
i c&nd g&ndeao la iaţa-mi îmi p1l1'e el-;·-.,..
Incet repovestitl de o atrlid ~
Ca şi e&nd n'ar fi viaţa.mi. ca ti C'liu.
 -: ·. ·= :·. ·; :·. ·= :·. ·= :·. ·= :·. ·:·: ••••
... .. .... .. .. .. ... .. ... .. ... .. . ... ..
• j • • • • • • • • • • • • • • • • •

Rugăciunea unui Dac.

Pe când nu era moarlc .

, nimic nemuritor
Nici :;imhurul lumin~ de via(ă <lătălor,
'u era azi nici 1mînc, nit:i Pri nici totcleauna.
Căci unul erau tnatc şi lotul era una;
Pe cântl pilm,1ntul. cerul, vi'tzduhul lumea toată
Erau din r[u1dul celor ce n'an fosl nici-odată­
Pe-atunci erai Tn singur, încnt-mă întreb în sine-mi:
Au cine-i zeul, cărui plcci!m a noastre inemi ?

El singur zău slălut-a 'naiule <l'a fi zeii,

Şi din noian de ape pnleri au clal scânteii,
El zeilor dă suHet şi lun11i fericire,
El este-al omenirii is,or de mânluire,-
Sus inimele voastre I •·ânlare aduceţi-i,
El este moartea morţii şi imierea vie(ii !

Şi el îmi dele ochii :;ă rărl lumina zilei

Şi inima-mi umplut-an cu farmecele milei,
In \Uelul de vânluri auzil -am a lui 111crs
Şi 'n glas purtat de cânlec, sim(1i dmo:;u-i vers-
Şi tol pc lftng'aceste cerşesc înc un adaos:
Să 'ngădue intrarea-mi in vcr:inicul repaos !

Să blesteme pe-ori cine de mine o avea milă,

Să bine-cuvinteze ve cel ce mă împilă,
~~~
~~~

Pe aceeaş i ulicioară.

V e aceeaşi ulicioară
Bate luna in fereşti,
Numai tu de după gratii
Vecinic nu te mai iveşti!

Şi aceiaşi pomi în floare

Crengi întind peste zaplaz,
Numai zilele trecute
Nu le fac sfi fie azi.

Altul este al tău snilet,

Alţii ochii tăi acum;
Numai eu, rămas acelaş
Ilat mereu acelaş drum.

Ah, subţire şi gingaşă

Tu păşeai încet, încet,
1
1- ulce îmi ,·eneai în umbra

Tăinuitului boschet.
 Eminescu

ŞillsA.ndn-te la pieptu-mi,
·u ştiam ce-i pe plm4nt,
e spuneam ata.t de multe
Flrl' a zice un cuvl.nt.

Slrutiri erau rlspunsul

La 'ntreblri ln deosebi,
Si de alte cele 'n lume
N'aveai vreme si tntrebi.

Si ln farmecul vieţi-mi
Nu ştiam cl-i tot aceia
De te razimi de o umbri
Sau de crezi ce-a zis femeia.

Vântul tremuri 'n perdele

Astlzi ca ,i alte diţi,
umai tu de dupl ele
Vecinic nu te mai arlţj I
v· v ·v· v•v ·v· v ·v• v •v ·v • v·•v·v•~
.•.•.•.•. •.• •.•.•.•.•.•·. ~;
•••••••••••• • ••••• t-. ••••••••••••••••• .\. • .t'\i.;.,\.

O rămâi.

,O rămfti, rămâi la mine !

,,Te iubesc atât de mult!
,.Ale tale doruri toate
.~umai eu ştiu să le-ascult;

, Tn al umbrei întuneric
, Te asemăn unui print,
,Ce se uit' adânc în ape
• Cu ochii negrii şi cuminţi ;

,Si prin vuetul de valuri,

, Prin mişcarea 'naltei erbi
• Eu te fac s 'auzi în ~aină
,:\lersul cârdului de cerbi ;

,Eu te văd răpit de farmec

,Cuiu îngâni cu glas domol,
"ln a apei strălucire
,lntinzâncl piciorul gol ;
e, Eminescu

.Si privind ln luna plini

.La vlpaia de pe lacuri,
.Anii tli se par ca dipe,
.Clipe dulci se par ca veaeuri•.

Astfel zise lin pldurea

Bolţi asupra-mi clltin&nd -
ueram l'a ei chemare
Ş'am eşit 1n c&mp r&zand

Astl-zi chiar de m'aş lntoarce

A 'nţelege nu mai pot. ..
Unde eşti, copillrie,
Cu pldurea ta cu tot ?..

-,ţr
 Despărţire

Să eer un semn, wbilo, spre a nu te mai uita?

Te-aş rero tloar pe line, dar nu mai eşti a ta ;
Nu floarea veştejită <lin păru l tăn bă l ai,
Căci singura mea rugă-i . uiliirii să mă dai.

La ce simţirea crudii a slănsului noroc

Să nu se stâng asemeni, ci 'n veci să stea pc loc?
Tot alte untle-i sună ace l uiaş pârău ;
La ce statornicia părerilor de rău,
Când prin această lume să trecem ne e scris,
Ca visul unei umbre ~i umbra unui Yis?
La ce de-acu 'nainle lu grija mea s·o porţi?
La cc să măsuri anii c:c sboară peste morţi ?

Tot una-i dară astă-zi sa11 mane o sit mor

Când ,·oi să-mi piară urma în mintea tuturor ,
Când voi să uiţi norocu visat de amândoi.
Trczându-ll', iubito, cu ani i înapoi,
Să fie neagdt umbra in care-om fi picrit
Ca şi când n i ci-odată noi nu ne-am fi găs1l
Ca şi când ani i mândri de dor ar fi dcşcr\i -
 erăiasa din poveşti.

~cguri albe strălucite

Naşte, luna argintie
Ea le sr,oate pe~tc apo
Le întinde pc câmpie ;

S'adun fiori tn şezătoare

Do painjen tort să rnmpă
Şi anină 'n liaina nop\ii
Boabe mari de piatră scumpă

Lângă lac, pc caro norii

Au urzit o umliră fină,
lluptă de mişcări do valuri
Ca do bulgări do lumină

Dându-şi tres tia 'ntr'o parte

Stă copila lin p l ecată,
Trandafiri aruncă roşii
Peste undo fermeca t ă.
• • • • • • • • • • • • • •
A A &A A A A A A A A A A A~ -

001\
(Jn metru antic)

N u credeam să '11\·ă\ a muri n'odală;

Pururi lti.năr, inffl,şural în manta-mi,
Ochii mei înălţam v1sfllon la steaua
:::iingurălă\ii.

Când clc-odatft lu rfl,;ftriş1 în calc-mi,

Sufcrinţ?i lu, dureros dl' dulce!.
Pân' în fund băui voluptatea morţii
Ne 'ndttrăloarc.

Jalnic ard de viu chinuit ca Nes us, 1)

Or ca Bercul inYcninal rlc haina-i ;
Focul meu a'l stânge nu pot cu toate
Apele mării.

De-al meu propriu vis mistuit mă vaiet,

Pc-al meu propriu rug mă topesc ln flăcări...
Pot să mai re'nviu luminos din el ca
Pasărea Phoenix ?

Piară-mi ochii turburălori din cale,

Vino iar 1n sân nepăsare tristă,
Ca sfl pot muri liniştit, pc mine
Mie rcdămă !

Nessus.-Centaur ucis de Bercule, cu săgeata

lnvcninală . I. s.
La mlJloc de codru des ·
(l n form4 popularii)

La mijloc de codru des

Toate pisirile ies
Din huceag de alunit
La voiosul lumin~
Luminit de l&ngi baltl,
Care 'n trestia tnalti
Legin&ndu-se din unde
ln adAncu-i ee pltrunde
· de luni şi de eoare
Si de pisiri cllltoare,
Si de luni ti de tele
Si de sbor de r&ndunele
Si de chipul dragt>i mele.
u111 11 1111 1111 1111111111111111111111111111111111111111111iiî11111111 1111, :11111111111 1111
~ ; . : .; . : . ; . :. ; • : •:.:.;.:.;.:.;.:.;.:. >:.;.:.;.:.;.:•;.:.:. :
111 111111 11 111111 1111111111111 11 1111111111111111111111111111111111111111111111111111 11 11 11

Venere şi Matl onă

Ideal pcrdttl în noaptea unei lumi cc nu mai este,

Lnmc cc ~ândca in has111r şi vorbea 1n poesii,
U ! le ,·ăd, te-a111\, le ,'uget tânără şi dulce veste
Dinlr'nn cer rtt alle stele. cu-alte I âuri cu alţi zei.

Vencre. marmură caldă, ochi de piatră cc scânlee,

l:!raţ molalir ca g,îmlirPa unui împăra t poet,
Tu ai fost di\"inizarca frumnseţei de fenice,
A ferncci, cc şi aslă-zi !ol frumoasă o revăd.

Rafael pinrlul ln visuri ca '11lr'o noapte lnslc l ată

Sufletul 'mhătat de roze şi d'elcrne primăveri,
Te-a văznl şi a visai rai11\ ru grădini 1mbălsămate.
Te-a ,·ăwt plutind regină printre ingeni din cer.

Si-a creat pc pânza p;oală pc madona-Dumnez<j,'

Cn d1ad(•rnă de stele, cn s11râ.sul b lând, vergin,
Faţa palidă 'n raze blo11de, rhip tle înge r , dar fcmec
Căci fcmcea- i prototipul îngerilor din senin.

Aslfr l eu, pierdut in noaptea unei vie ţ i de poesie,

Te- am văwl femee slearpfl fftră sufld, fără foc,
Si-am făcul din Line-un !11g1·r hlând ca zltla de magic
Câ.nd în viaţa pustii tă râd1•-o rază de noroc.
.lm Ylzut faţa ta pall de o bolnaYi beţie,
Bua ta tnvineţitl de-al coru,ti · mqoat,
Si-am v&rlit aeupr -ţi, crudo, ~ an- e IO"l
Si palorei tale raza inooeoţe-1 eu i-ua dat.

Ţi-am dat ,-lidele tue 'PeNiNd eu ma,i6

Fruntea loprului pni1l. lopralui ideal,
l)in demon floai o allatl, .....-u eh.iottma,_._
Din ochirile-ţi mlirdate, ochiu~ ,...111,

Dar azi vilul cad.i, crudo I clezmiatft dia flluri

Frantea mea trezit& ae a btîui tile '-M
i pri eec la tine, clemoo, ti amoru-mi tin ,1
ln aţ.& OlalD &111Pl'lii eu BI caut cu di preţ I

o. CIUll Rafael oreak ...... Dnmn.,

cfdema'i tele. ea e1ll'llal Nlo4 nqia
Ba lleakm seitate dmtl"o palicJi lemee,
fi eo na.& de Ilia I
 Eminescu 33

Şterge-ţi ochii, nu mai plânge ! . A fost crudă

. 'nvinuirea
A fost crudă şi nedreaptă, fără razem, fără fond
Suflete ! de-ai fi chiar demon, tu eşti sfântă prin iu-
bire,
Şi ador pe acest demon cu ochi mari, cu pă­
rul blond.

3
 -------~~~-----------~ ------~ -

' :~~ :. :~_;:~ ~ ~;::<~:.r~<,::

----- - --
,• ~ _:,~. ~: ,~' ~:~;_ --
~-

- - - - - - - - - - - ----- -·

O BT
Iubind 1n talnl am pi trat tlcare,
Glndind el ut-fel o lli'ţi placi ţie,
Clei 1n priviri ceteam o ecinicie
De-ucig&toare viauri de pllcete.

Dar nu aai peL A dorului tlria

C11TiDte dmouele . - . ,
Vreau Iii mi 'MII de . . . . . ....,....
A celui a8et. oe pe al 1Dt111

u vesi ci gura-mi ani e de ....

Şi'n ooli mei ae vede 'n rripri chinu-mi,
Copila mea cu lunp ti ltlonde plete ?

Ca o uftare rleoretU uapmu-mi,

a. âmbet Jaf ~ .. 'mJMte:
FI aa dqit durmi- ia la l&D1Hlli I
 SONET

Afară-i toamnă, frunza 'rnprăşlială,

Jar 1·ânlul . ,;ârlc 'n geamuri grt!lo picuri
Şi tu cilcşli scrisori din roase plicuri
Şi inlr'un cias g,\ndc~ti la Yiaţa toată.

Picrzârnlu-ţi timpul tău c11 dulci nimicuri

N'ai I rea ca nime 'n uşa ta să hală ;
Dar şi mai bine-i, rând afarlt-i ~lor.tă,
Sri stai vi ând la foc, de somn să picuri

Şi eu asl-fcl mă uit d:n jt\ pc gânrlnri

Visl'z la basmul vechi al zânei Dochii,
In juru-mi ceaţa creşle rânduri-rânduri

De-odată-aud foşnirea unei rochii,

Un moale pas abia atins de scânduri,
Iar rnâui subţiri şi reci mi-acopăr oclui.
--------------~--....,....~~~-~-~----==
.·.·.·~·.·.·.·~··········~···~
_...
...

SONET.

Când însuşiglasul gândurilor lacc,

~lă 'ngână cânlul unei dulci evlavii,
Alunei te chem; chemarea-mi asculla-vei ?
Din neguri reci plutind te vei desface?

Pulcrca nopţii blând însenina-vei

Cu ochii mari şi purtători de pace ?
Hăsai din umbra vremilor încoace
Ca să le văd , enind-ca 'n vis, aşa vii !

Cobori încet ... aproape, mai aproape,

Te pleacă iar zftmbind peste a mea fată,
A ta iubire c'un suspin arat-o,

Cu geana ta m'atinge pc pleonpc

Să simt fiorii slr,ingerii în braţe,
Pe veci pierdut-o, vecinic adornlc, !
 SONET.

S'a slâns viaţa falnicei Vene\ii,

;\'auzi cântări, nu v<'zi lnmini de bdluri ;
Pc scări de marmură, prin Ycchi portaluri
Pătrunde luna tnălL>ind păre\ii.

Okeanos *) să plâ.nge pe canaturi,

El numa 'n vec1 e 'n floarea linercţii,
~lires<'i dulci i-ar da suflarea Yieţi,
Isbeşte 'n ziduri vechi, sunâ.nd in valuri.

Ca'n ţintirim tăcere e 'n cetate.

Preot rămas din a vccbirnci zile
San ~!arc *) sinistru miezul nop\ii bate

Cu glas adânc, cu graiul de ~ibile, *)

Rosteşte lin în clipe cadenţate:
., ' iltt 'nvie morţii- e 'n zadar, copile ! •

") Okennos. Divinitatea murilor imense.

"J Sau-.Uarc. Patronul \'ene\iei.
*) Sil1ile. Fcmri, cărora cri vechi Ic atribuiau
cunoaşterea viitorului şi darnl pl'Cvc~lirei.
J.. 8,
 "' .,. . ~ .,.
~~·.--.~~"':;,;,,,,~,, ,,
/

SOIIBT

Pire& c'qteaptl a'o cuprind 1n brafl

Şi capul meu 1n m&nele-i ai eie,
SA sorb 1n suflet oebi-i de temee,
Citind 1n ei lntreaga mea 'riatl,

Dar e&nd a'o prind, ea n'a voit Iii fee,

Ci de la muie tntoaree duleea-i fa4I.
P&ndin4 Cil ochii ml'ntreahi ilteaţl.
.micleeolarl•ull.Hmi~die.

De uUel de . . . . eciDio 1lll te - - .

Cbd o voetti, at.:i li dl ta JUari.
'abea la urmi par'el tot li'marl.
 ······ · ···~
-----------------------~..,,-~~~-;;-
--

SONET.

Ai noştri tineri la Paris inl'a(ă

La gât cravata cum să leagă, nodul,
Ş'apoi !mi ,·in de fericesc norodul
Cu chipul lor isteţ de oaie creaţă.

La ei îşi cască ochii săi norodul

Că-i vede'n birje, răsucind mustaţa,
Ducând în dinţi ţigara lunguiaţă
Ei toată ziua bat de-a lungul Podul.

Vorbesc pc nas, ca saltimbanci sc strâmbă,

Stâlpi de bordeie, de rrâ:,-mi, cafenele
Şi viaţa lor nu ş-o muncesc, ş'o-plimbft.

Ş'aceste mărfuri fade, uşurele,

Ce au uitat pân' şi a noastră limhă
Pretind a fi pc cerul \ărei : stele.
 SO N B T.

Rlsai asupra mea lumină lină

Ca'n visul meu ceresc de-odinioară,
O, maică sfAntil., pururea recioarii,
1n noaptea gândurilor mele vini...

Speranţa mea, tu n'o Ilsa si moari,

De şi a Cost adânc noian de vină;
Privirea ta de lacrimi calde plinii,
lndurătoare-asupra mea coboară.

Străin de toţi, pierdut ln suferinţa

Ad8.nci a nimieniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n'am tărie.

Di-mi tinereţa mea, redă-mi credinţa,

Si reapari din cerul tiu de stele,
Ca si te BJior de acum pe veci, Marie !
 SO N B T.

Ori cA.te alele ard ln lnilţime

Ori cAte unde arunci 'n faţl•i marea:
Cu a lor lumini ti cu scAnteiarea
Ce-or fi'naemnAnd, ce vor, nu ştie mme.

Deci cum voieşti, tu poţi urma clnrea:

Fii bun ti mare, ori pllat de crime ·
Acelqi praf, aceeqi adlncime I
Iar moştenirea la ti-a tot : uitarea I

Par'cl ml vid murind: 1n umbra porţii

teaptl cei ce vor sa ml tngroape,
Aud cAntlri ti vid lumini de tol'ţii,

O, umbri dulce vino mai aproa

Sl "simt plutind d'asupra-mi pnilll ....ui
Cu aripi negre, umede pleoape.
ln fereastra despre mare.

ln fereastra despre mare

Stă copila cea de crai ...
Fundul mlirei, fundul mărei
Furii chipul ei biild.i,

Iar pescarul trece'n luntre

Şi tn ape vecinic catii ...
Fundul miirei, fundul miirei
Ah! de mult un chip i-aratii,

Spre castel vr'odatii ochii

N'am tntors, şi totuşi plâng ....
Fundul miiri, fundul miirei
Mii atrage tn adânc.
Dintre sute de catarge.

Dintre sute de catarge,

Care lasă malurile,
Câte oare Io va sparge
Vânturile, valurile?

Dintre pnseri clUătoare

Ce străbat pământurile,
Câte-o să lc'oece oare
Valurile, vânturile?

De-i goni, fie norocul,

Fie idealurile
Te urmează ln toi locul
Vânturile, valurile !

Ne'nţeles rămâne gAndul

Ce-ţi strlbate eAnturile;
Sboarii vecinic, lngAnându-1
Valurile, \"ânturile ! ·
. . . . . " . . . ,, " ,,, . . . . ,, . . . . . . . . . . . . .
,.
..........•..•.....................•..•..•..
~
.

Văzându.te atât de des.

Văzându-te atât de clcs

Frumoasa mea amică
· Din toată Yiaţa n'am ales
:'-simică

Şi pPnlru line am perdul

Noroc şi iclPaluri ,
Cu vasul vieţii slrăbălut
De valuri

Şi o<'bi;;I a.zi îmi cslP sec

Şi cad a mele câ.nlmi,
Ca frunze \·eşlcdP "cc lrt•c
Pe y[rnluri

Şi din amoru-mi n·a. rămas

De câ.t adânra milă,
Că le am iubit cn allU cxta.s,
Copilă!

Tu ai ca'n zi 11a cpa cl'inlâi.

Pri\·iri de lacrimi pline ...
Dar cc să-ţi zic clr. cât: Rămâi
Cu bine!
 Dorinţa.

Vino ·n codru la isrnrul

Care ln•11111ră pc prund,
Unde prispa Cl'a de brazde
Crengi picrate o ascund,

Şi !11 hratek-m1 lnlinse

::iă alergi, pe piept să-mi cazi,
Să-ti dt>sprind din rn•şlct \·ăl ul,
Să-l ridic de pc obraz.

Pc gcnuchii ffil'Î şr,lc-n•i,

Vom fi sing11ri-sing11rci,
Iar ln păr lnlioralc
O să-ţi rază flori ele Lei.

Fruntea albă 'n părul gulhcn

Pt'-al meu lira\ lnrcl s'o culci,
La ând pradli gurci melc
.\le Inic J,uzc dulci .. .
 Eminescu 49

Vom visa un vis ferice,

lngAna-ne-vor c'un cant
Singuratece isvoare,
BIAnda batere de vânt :

Adormind de armonia
Codrului bătut de gAnduri,
Flori de tei de-asupra noastră
Or să cadă r4nduri-rAnduri.
 Mortu tl

ftclie ele vepe pe 1IID8&i morminte,

UalaDe&ăclepotlll„lflDte,
'Oa oettl_,....,_ ...,_
Aatlel ai becllt ele al IUlii lîom.
•
Treeul..J c&n4 ceru Glaapie IIDinl,
Cu dari ele )Jpte ti Iod .. (......
r.aa4 Dorii oei aepi pat IWUl9 .....
De lua repnl pe md riaitate.

Te • - o muri ......., ârlhtolll,

c.-utpi ridicate. la - - ~
Suid, palid n8et. a ilOlll.- _ . .
PriD plou de rue, IUIIIGIIN • llllle.

O rall te 'uiţi, an ela1N te daee

Cu bn1w an. ,. piept , . . caaoe.
Ciad tGaal ..... tal _.,_ ....
Arpatepeapeflaurlll_.,
 Eminescu 51

Vid sutletu-ţi candid prin epaţiu cum trece ;

Privesc apoi lutul rimas ... alb ,i rece,
Cu haina lui lungi culcat ln sicriu,
Privesc la surAsu-ţi rimas toci viu -

Şi 'otreb al meu suflet rlnit de 'ndoiali :

De ce-ai murit, lDger cu faţa cea pali ?
Au nu ai fost juni, n'ai foat tu frumoasă?
Te-ai dus spre a stinge o stea radioasă?

Dar poate acolo si fie ca1tele

Cu arcuri de aur zidite din stele,
Cu rturi de foc şi cu poduri de-argint,
Cu ţirmuri de smimi, cu flori care cant?

Si treci tu prin ele, o sf&nti regini,

Cu pir lung de raze, cu ochi de lumină,
Io haini albastrA stropiti cu aur,
Pe fruntea ta m&odri cununi de laur 1

O moartea-i un chaos, o mare de ileie,

CAnd viaţa-i o baltl de vise rebele ;
O moartea-i un secul cu son Inflorit,
CAnd viaţa-i un baam pustiu şi urAt.-

Dar poate ... o I capu-mi pustiu,,u furtune I

GAndirile-mi rele sugrum cele bune ...•
CAnd sorii se stang ,i c4Dd atelele pici,
lmi vine a crede c4 ">aie-s nimic4.
 Poesii

Să poate ca bolta de s11s ~ă se spargă,

Să cadă nimicul cu noapt<'a lui largă,
Să ,· ăd ecrul negru. că lumile-şi cerne
Ca prăzi tr<}căloare a morţii eterne.

Ş ' atunci,
de-a fi ast-fcl... atunci ln vecie
Suflarea ta caldă, ra n 'o să lnvie,
Alunei graiu-ţi dulce ln veci cslo mut,
Alunei acest înger n'a fost decât lut.

Şi totuş, tărână frumoasă :;;i moartă,

De racla ta razim eu harfa mea i,partă
Şi moarll'a ta n'o plâng. ei mni fericesc
O rază fugită din haos lumesc.

Ş'apoi cine ştie, de esll' mai liine

A fi sau a nu fi'? dar ştie or-cine,
Că ceea ce nu e, nu simte dureri -
Şi multe dureri-,;, puţine plăceri.

A fi? .Nchunil' şi tristă şi goală;

Urer.hea le minte şi ochiul tc'nşală;
Ce-un secol ne zice, ceilalţi o deszic -
DecAt un vis 1:mrbăd, mni bine nimic.

Văd vise ' ntrupate gonind după vise

Pân' dau ln morminte <'C-nşleaptă deschise,
' i nu ştiu gânllirca-mi ln ce să o lâng:
Să râd r.n nebunii? ăi hle tem? ă-i plâng?
 Eminescu 53

Lo. cc ?... Oare totul nu c nebunie?

Au moartea ta, înger, de ce fu să fie ?
Au e sens 1n lume? ... Tu chip zimbitor
Trăit-ai anume ca astfel să mori ?

De e sens într'ast<1, e 'ntors şi ateu -

Pe palida-ţi frunte nu-i scris Dumnezeu.
 Eminescu 55

~etezeşli încet şi leneş fruntea mea cea liniştită

Si, gândind că dorm, şireato, apeşi gura ta de foc
Pe ai mei ochi închişi ca somnul şi pe fruntea-
mi în mijloc
Şi surâzi, cum râde visul într'o inimă 'ndrăgită

O! desmeardă, pâ.n' ce fruntea-mi este neteda şi

lină,
O! dcsmeardă , pân 'e şti junăca lumina cea din
soare ;
Pân'eşli clară ca o roză, pân'cşli dulce r,a o floare
Pân'nu-i fa\a mea sbârcită, p,i.n'nn-i inima brttrilnă.
 Eminescu 57

I-a 'mbrăcat cu-argint ca 'n soare să hicească

într'un lanţ,
Şi să pară răsărite din visările pustiei.
Din nisipuri argintoase ln mişcarea vijeliei,
Ca un gând al mărci sfinte reflectat de cerul
cald
Ş'aruncat ln depărtare ! Colo se râdic trufaşe
Şi eterne ca şi moartea piramidele-uriaşe,
Racle cc incap în ele, epopea unui scald.

Să'nserează. Nilul doarme şi es stelele din

strungă.
Luna 'n mare îşi aruncă chipul şi prin nori
le-alungă
Cine-a deschis piramida şi inuntru a intrat?
J:<:ste regele. lu haină de-aur roş şi pietre scumpe
El intră să rnd' acolo lot tre<'utul: i se rumpe
Al lui suflet, când priveşte peste-a vremurilor ,·ad.

In zadar guvernă rrgii lumea cu 1nţelepciune:

Se'nmulţesc semnele rele, se 'npuţin faptele bune,
In zadar caută-al vieţei înţeles ncdeslrgat.
Iese ' n noapte ... ş'a lui umbră lung !nlins se
desfăşoară
Pe-ale Nilului lungi , aluri. Astfel pe-unde popoară
Umbra gândurilor regii să aruncă 'ntunecat.

Ale piramidei visuri, ale Nilului reci unde,

Ale trestiilor sunet, ce sub luna cc pătrunde
Par a fi snopuri gigantici de lungi suliţe de-argint,
Toat-a apei, a pustiei şi a nopţii măreţie
 Eminescu 59

Uraganu-acum aleargă pân' ce caii lui ti crapă,

Şi ln Nil numai deşertul nisipuşul şi-l adapă,
Aşternându-l peste câmpii cei odată înfloriţi.
Memfis, Teba, ţara 'nlreagă coperită-i de ruine,
Prin deşert străbat sălbatec mari familii beduine
Cu viaţa lor de basme pe câmpie risipiţi.

Dar ş'acum, turburând stele pe-ale Nilului lungi

unde,
Noaptea flamingo cel roş apa 'ncet, tncet pă-
trunde
Ş'acum luna arginteşte toi Egipetul antir.;
Ş'atunci sulletltl visează toat' istoria străveche,
Glasul din trecut străb;ite l'a presentului ureche
Din a valurilor zvadă prorociri se aridic.

Ş'atund Memfis să !naltă argintos gând al pustiei

lnchegarea măestrilă din suflarea vijeliei ...
Beduini ce stau tn lună o minune o prives!',
Povestindu-şi basme mândre tmbrăcate 'n flori şi
stele
De oraşul care iese din pustiile de rele,
Din pământ şi de sub mare s'aud sunete ce cresc.

Marea 'n fund clopote are, care sună 'n or ce

noapte;
Nilu 'n fund grădine are, pomi r.u mere de-aur
coapte
Sub nisipul din pustie curundat e un popor
Ce cu-oraşele-i de-odată să trezeşte şi să duce
Sus ln curţile din Mefis unde 'n săli lumina luce
Ei petrec ln vin şi'n chiot or-ce noapte pân' ln zor.
 Emirwscu 61

Şi câ.nd tn taină mă rugam

Ca noaptea 'n loc să stee,
In veci alături să le am
Femee !

Din a lor treacăt să apuc

.\cele dulci cuvinte,
De care azi abia mi-adur.
Aminte.

Căci astă-zi dacă mai ascult

X imicurile-aces le
Imi pare-o veche de demult
Poveste.

Şi dar,ă luna bate 'n lunci

Şi tremură pe lacuri,
Totuşi !mi pare că de-alunei
"iunl veacuri.

Cu ochii sării cei de 'ntâ.i

Eu n'o voi mai privi-o,
De-aceea 'n urma mea rămâ.i,
Adio!
 Eminescu 63

Te urmăresc luminători
Ca soarele şi luna,
Şi peste zi de-atâ.tea ori
Şi noaptea totdeauna.

Căci scris a fost, ca viaţa laf" ,1r~'jt!~1/

De doru-i să-tltt 'Dell.,.,., 46 "'"
Căci te-a cuprins asemenea
Lianelor•) din apă

") Liană, plantă acăţătoare din pădurile A-

mericei.
Lacul codrilw alhaatru
Nuferi p]lle:fti li l'ncart;I;
Tnillriqd ID cereuri albe
.Kl cutremuri o barei.

Şi eu trec cle-aluq de ma1.r

Parc'ucult tă parc'a,tept
S. din trestii li rlaarl
Şi 'li-mi cadl lin pe pept.

Si llrfm ID llllltlia 111ic11. ~.1•W.~-~,,~

lndnaţiclealude-,..
Şi "Nap din mlDl . . . .
Şi lopeţile li-mi ICape.,

Dar DU Tine I SiDpratlo

1n u.dar Alpin fi lllflr
LAn&l laeul cel albutra,
IDolrcat de 8orl de aaflr,
............. .......... ..... .............. .
•

•
. .• . •. . > . .• . •• ,,. •• . ••
~
.
•

•
• • • ,.,
. . . . .y . • ~
•

.
.. .
~
•

•
•

•
•

•
•
.• ' . •

•
.
•

.•
•
. • . 'X ..
~

?·····························~·-···········~

Înger şi Demon.

Noaptea 'n doma !ntrislală prin lumini îngălbenite

,\ făclielor de ceară care ard Jăngă altare,
Pe când bolta 'n fundul domei stă înlunecoasă,
mare,
:,,'epălrunsă de-ochii roşii de pe mucuri ostenite,

Jn biserica pustie lângă arcul din părrle

Gcnunchială stă pe trepte o copilă ca un înger,
Pe-a allarului i,:oană in de raze roşii frângeri
Palidă şi mohorâtă maica Domnului să vede

O făclie c înfiptă !ntr'un stâlp de piatră sură,

Lucii picături de smoală la pământ cad sfârâind
Şi cununi de flori uscate f:lşă1csc amirosind,
Ş'a copilei rugăciune tainic 1111 şoptit murmură.

Cufundat în întuneric, lâng'o cruce mărmurită,

Inlr'o umbră neagră, deasă. ca un demon El
veghează
Coalele pc braţul crucii Ic destinde şi le-aşează,
Ochii cufundaţi in capu-i, frunlea lrisu1 şi'ncrcţită.

Şi bilrbia lui s'apasă pe al pietrei umăr rece,

Păru l său negru ca noaptea pe-al marmurei
braţ alb;

5
Abia candela cea tristA cu reflectul ei roHlb
Bllnd o razi mai arunci peate~a lui laţi trece.

Ba UD tnpr, ce ee ~11-El UD demon, ce

iseazl:
Ea o inimi de aur -111 u aflat apoBtat :
Bl 1n umbra lui fatali tA 'ndlrlblic ridmat -
La pieioanle Madon tri , slbti Ea .,._.

Pe OD tn\11' lnall ti de o m mi ouratl

Albi ca zipada iemei, lDCie ca apa lini,
rlafrup ca 'n oglincll a copilei umbri plini -
mbra · ce ca şi d&naa stl tn rugi 'npnuncbiatl.

Ce-ţi u,_.. oa1tt · blond eopil

u de marmâr' aD,I tl
Vid - o neprl diaranl mestecatl 'n
B privirea-li, inoceDtl sub a paelor malifta

Qe-il lip_. III fli IDpl' t aripi lunii '1 eo11-

telate t
~• ,e„wună~--' ..

Boul „
J>oui ..... aripe
ele amllrl
 Eminescu 67

Dar de-i umbra ei aceea - alunei Ea un înger

este.
lnsă aripile-i albe lume-a Ic vede nu poate;
;\Juri sfinţiţi de-a omenirii rugăciuni indchrngatc
Văd aripcle-i diafane şi de d.1.nscl(• clau veste.

Te iubesc ! era să strilge demonul in a lui noapte,

Dară umbra 'na ripată a lu! buze Ic inmoac;
• 'u ~pre-amor - spre '11chinăciu11c ci gcnuchi-şi
înco1·oac
Şi ascultă, clu~ din lume, a ei dulci şi timizi
şoapte.

Ea :' - O fiică c dc rege blondă '11

diadem de
slrle,
Trcr,c 'n lume fericită, înger, rege şi femcc -
El-răscoală in popo.1re a distrngcrei scântcc
Si ln inimi pustiile samănă gândiri rebele.

Despărţiţi de-a vieţii valuri, Intre el

Intre şi
dânsa,
V_e acuri sunt de cugetare o istoric-un popor:
Une-ori-de şi arare-se 'ntâlnesc, şi ochii lor
Se privesc, par a se soarbe ln dorinţa lor aprinsă.

Ochii ci cei mari, albaştri, de blândeţe dulri şi

moi
Cu adânr, pătrund ln ochii lui cei negri furtunoşi
Si pe faţa lui cea slabă trece-uşor un nour roş­
Se iubesc-şi ce departe sunt deolaltă amândoi!
 Eminescu 6!)

Cu-a lui n-zeu numire astăzi toate-s indreptale

Contra inimei murinde, sufletul vor să-i sugrume

A muri fără speranţă! Cine ştie-amărăciunea

Ce-i ascunsă 'n aste vorbe ? Să Le simti neliber,
mic,
SA. ,·ezi marele-aspiraţii ră-s reduse la nimic,
Că domnesc !n lume rele, căror nu Le poţi opune,

Că-opunându-Le la ele Lu viaţa-\i risipeşti --

Si când mori, să vezi că 'n lume vieţuit-ai în
zadar
() astfel de moarte-i iadul. Allc lacrimi alt amar
lllai crud nici e r,u putinţă. Sim(i că nimica
nu eşti.

Si acele gânduri negre mai nici a muri nu-l Iasă:

Cum a intrat el în viaţă ! Cât amor de drept şi
bine.
Câtă sinceră frăţie adusese el cu sine!
Şi resplala? Amărârea care sufletu-i apasă

Dar prin negurile negre, care ochii ti acopăr,

Să apropie-argintoasă umbra nalt' a unm mger,
Se aşează lin pe palu-i ; ochii lui orbiţi de
plângeri
l~a-i sărută ; de pe dânşii negurile se descopăr ...

Este Ea - cu-o mulţumire adâncă, ne mai simţită,

El ln ochii ei se uită. Mândră-i de lnduioşere,
T

•••••••••••••••
• • • • • • • • • • • • • T

Floare albastră.

Iar te-ai cufur.dat in stele

Şi nori şi 'n ceruri nalte 1
l)p nu m'ai uita incalle,
Sullclul \ ieţei nwle.

ln zădar râuri 1n soare

Grămădeşti 'n a ta gândire,
Şi c,i.mpiile Asire
Şi întunecata mare.

Piramidele 'nvechile
Urc[t 'n cer varful lor mare-
!\11 căla in depărtare
Fericirea la iubi te!"

.\ stfel zise mititica,

Dulce netezindu-mi păru l.
.\ h I ea sp11sc adevă rul :
~=u am rfts, n'am zis nimica.
 .Hai, 1n eodrul eu ercletll,
Und' iavoare pl&ng 1n ni
St&nca atl al se privale
ln prl~tia mlrea&I.
Acolo '11 ochi de piciu.re
Llnp bolta cea aenlal
Şi auh trestia cea liDI
Vom '8det. tn foi de m rtJm,u

Şi mi-i apUHtunei P". .t_;:_r_~~~

Şi minciam cu a ta pri
lu pe-un fir de l'OIIWU11
Voi cerea de ml lllbefti.
Şi de-. aoarelui cllduri
Voi fl IOfie oa alrlll
Iii-oi cleafaee . . . .
Sl·li utap ou dAalUl
De mi-i da. o alrutart,
N'une 'a lume n'o ••o ,u.
Clei va fi. aQb plllrie-
S'apoi cine trealll are I

CAnc1 prin erup a'â I I

Luna '.o. noaptea • de
lli-i lin• •• ~
Te-oi ţin6 dl clapl ,U.
Peclrue „
.lpuob4 .,,. - .......
e-oa da alNtlr1 de
D.W • florile ........
 Poesii 73

Şi sosind !'al porţii prag,

Vom Yorbi 'n întunecime,
Grija noastră n'aib'o uime:
Cui cei pasă că 'mi eşti drag?•

Inc'o gură - şi dispare ....

Ca un stâlp cu stau în lună !
Ce frumoasă, ce nebună
E albastra-mi dulce floare !

Şi le-ai dus, dulce minune,

Ş'a murit Iubirea noastră,
Floare-albastră! floare-albastră!
Totul este trist în lume.
81 bate mienl nc,pţii !D ~ dMraJal,
Şi somnul, va•.. rieţli, nu ~ ..._ fee ~
Pe cli 1-tute-adelN vrea lllO&ttea. li ml ~
S'aaem&o !Dtte olaltl ~ fi CSlf lllQICf.e;,
Ci camp1na aWat"mi ua a . , _ . . , ._
Clei bltre ~ III mielbdlCa )-1IL
................
y•y•y••~-~-~-~-~-~-~-~-~-~-~-~
h . h . h • • ~.~- ~ -~-~-~-~-~-~-~-~-~
'

Înger de pază.

Când sullelu-mi noaptea veghea ln eslnză,

Vedeam ca în vis pc ni llll'U înger de pază,
Incins cn o hHină cl!' umbră ş1 rază,
C'asupra-mi c' un zâmbet aripclc-a 'ntins;
Dar cum te văzu lnlr'o palidă hainii,
Cop1lâ cuprinsă de dor şi de tainu,
Fugi acel !nger ele ochiu-ti învins.

Eşti demon, copilă, că

numai c'o zare
Din genele-ţi
]unge, clin ochiul Lăn ma re,
Făcuşi pe al meu înge r <'U spaimă să sboare,
El, vC:ghea mea sfântă, amicul fidel?
Ori poate ... ! O 'nchidc lungi genele tale
Să pot recunoaşte lrăsurilc-ţi pale -
Citei lu .... lu eşti el.
-·-•-•'-;',.-:·-J_,_,_. ·.-·•;:--..· ...."';.'•...,...::..-·:::·.".;~- ----;: ..._____ ,- :...::i.,.:.J. -~-=-
...
~-.,.~-.-.:~:::-;;ti,ţţ.;1,f.,.;, ;ţ.·
. . .
...·,..·~-:;~•-,;:·,--~-;.~;..:. .:...::--·•· "._.":,- --. ;- ~ .., •.,..: •• ::... - ..,. ••

Alat -cle ,,...., ~

-
Şi oa-.._.....,_ ...
Cua...albide ....

la . . . . . . .

.Ula daai eoHrlll ..-ie

Şi „
Mlllaa'1UailllbpieiQr.
Ja cret&e' plai 'u ,_..
Plutetti ca 1111 de up.
DinS....,._llmpi~
Blai • mu18111'& lll lee-
'&l&nti lldleta-mi cle ocd.
Ceiplbd laeri»d eâDONO.

o • feriae de ~
llinulltJIDcllclbapo"9ti,
amaldmllil&ta ......
lfi.uatle&t . . . . .
/
 Poesii 77

CAt poţi cu-a farmecului noapte

Să 'ntuneci ochii mei pe veci,
Cu a gurii tale calde şoapte,
Cu 'mbrăţişeri de braţe reci.

De odată trece o cugetare,

Un văl pe ochii tăi ferbinţi :
E 'ntunecoasa renunţare,
E umbra dulcilor dorinţi.

Te duci, ş'am lnţeles prea bine,

Să nu mă ţin de pasul tău,
Pierdută vecinic pentru mine,
Mireasa sufletului meu I

Că te-am zărit o a mea vină,

Şi vecinic n'o să mi-o mai iert,
Spll.şi-voi visul de luminii.
Tinzându-mi dreapta ln deşert.

Ş'o să 'mi răsai ca o icoană

A pururi verginii Marii,
Pe fruntea ta purtând coroană -
Unde te duci? Când o să vii?
 -~--...t.---- -- . . ~:&a------- -.....:.at...:..-- .~
. ;< =<- ~ -~~: '>~~ =' ~ =<• ~ ~~ • ~·,
~,..._,.,.,....._,....""T" ...- ... ,,.._,..n..,._~~~•-
~ > ~ •• '-~.
-,•~ ~-••-•---•~--•-
~ •) • • •
•-

O, rnall1i, dulce mami. din neaml de vremi

Pe freamltul de rrun.e la tiQe tu ml chemi ;
Deasupra eriptei nell'e a rlntului mormillt
scuturi ulcJmii de toamnl i de nnt,
bat lncet din ramuri, loc&nl glasul tlu..,.
Merea se vor tet )tate, tu · donai mereu.

C&nd oi muri, iubito,iacrettet4 n-mi,...;

Din teiul dant ti dulce o l'IUDl1d ... f,r&nai,
La capul meu cu griji tu ramura a'o 'apopi.
Asupra ei li caii ll- ocJailof Iii" •tropi;
Simţi·o-voiu odatl IUllhrind. more&aW meu.-
Mereu va cre,te ~ eu oi 4tl'llli merea.

Iar cJacl tmpreoni " fi. ca li ~ .

DU ne duci 'a tri te lictiri de thatiria :
llorm&ntul al ni-l ape la JUqine 4t rla,
e puni 'n laclperea a411luiafi eieri~
De-apururea aproape ei fi. ele ll&IUll mea....
llereu va pl&Dp apa, noi om dormi merea.
__________________.,..,.,,____________ ...

············~-~-~-~-~-~-~-~---··~-~-~-~-~---~
.
.. . . ... ..... .. .. . . .
. . . .
...
·············································
--..

F ăt frumos din tei.

„manca, ştii că din iubire

.,Făr' de lege le-ai născut;
„Am jural de la 'nceput
.,Pr Hristos să 'I ici de mire !

.. lmhrăcftndu-te 'n ,·eşmânlu-i,

.. Lepădând Yia\a lumii,
,,Vei spăşi grcşala mumii.
,,Şi de-o crimă lu mă manlui:·

-,,Traiul lumii, drngtt lată,

,,Cine vor, aceia lese 'I,
,,Dară sufletul mi-e vesel,
,,Tinerc\ca luminată.

„Danţul, musica, pădurea

.,Pe acestea le 'ndrăgii,
,.Nu chiliile pustii,
,,Unde plângi gândind aiurea!"
 Po csi i 81

Ca din farmec ea tresare

Şi, privind uimită 'n llturi,,
Vede-v.11 ta.nu ~hiu alături,
Pe-un cal negru e călare ••..

Oare ochii ei o mint,

S.11 aevea-i, adevăru-i ?
Flori de tei el arc 'n păru-i
Şi la şold un corn de-aqinL

Ea priveşte-alunei ln jos,
Trece mâna pe la tâmple,
Iară inima-i sl umple
De U11 farmec dureros.

El ee~a tot mai aproape

Şi ~ a copillreşte ;
Al ,ei 5ufiet se răpe,Le
De hlchide-a ei pleoape.

Cu o mână li râspinge,
Dar să simte prinsă 'n braţe
De-o durere, de-o dulr.eaţă
Pieptul, inima-i să strânge.

Ar striga şi nu să 'ndură,
Capu-i cade pe-a lui umăr,
Sărutări fără de număr,
El 1i soarbe de pe gură.
O desmiardă ş'o lntreabă,
Iar ea faţa ,i-o ascunde
Şi aşa de 'nceţ răspunde
Cu o voce dulce, slabi.
5
Tot allturi ~
u au grija nimlnlia,
i de dragi unul altuia
Bi din ochi se prlpld.-.
tot dac, 91 dac mereu,
Trec ID amJ>rl. pier 1n

„
Earl comul plia d.t
Suni dalce, nnl
eu m âine zilele'ţi adaugi.

Cu mâine zilele 'ţi adaugi,

Cu ieri 1·iaţa ta o scazi,
Şi ai cu toate nstc~ ' n fa\ă
Dc-apururi ziua cea de azi.

Când u11ul trece, altul Yinc

In astă lume a 'l urma;
Prcct:m când soarele apune,
El şi răsare unde-va.

Se pare cum că alte rnluri

Cobor mereu pc-acclaş vad,
Se parc cum că-i altă toamnă,
Ci 'n veci aceleaşi frunze cad.

Naintca nopţii noastre umblă

Crăiasa dulcei dimineţi;
Chiar moartea lnsăşi e-o părere
Şi un ,·istcrnic de vieţi.
 Din valurile vremii.

Din valurile n-cmii, iubila mea răsai,

Cu braţele de marmur, cu părul lung hăiai
Ş1 faţa slrăvezie ca fa\a albei ceri -
Slăbilă c de umhra dnioasclor dureri !
Cn ztlmbetul tău dulce lu mtlngtli ochii mei,
Femee intre stele şi slea inlrc femei,
Şi înlorctlndu-ţi fa(a spre umiirnl tău stâng,
In ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng.

Cum oare din noianul de neguri să le rump,

Să te ridic ht pieplu-mi , iubite înger scump,
Si faţa metL în lacrimi pc fa(a la s'o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea ~ă ţi-o 'ncr
Şi mâna fril,(uroasă s'o încălzesc Ia sân,
Aproape - mai aproape pc inima'mi s'o (in

Dar vai, un chip aevea nu cşli asl-t"cl de lreci

Şi umbra ta să pierde 111 negmilc reci
De ml paesc iar unaur cu braţele ln jos
Jn trista amintire a vi ului frumos I
Zadarnic dupl umbra ta dulce le lntind :
Din valurile nemei au pot te cuprind.
IIJJ1f.!IJJ1f.!IJJ1f.!1JJ1f.!1JJ1f.!1J!lf.!1J!lf.!1J!lf.!1J!1f.!IJ!lf.!1J!1f.!IJ!l!!l~ll~l~l!,!l~ll
• , •.._• .,•, • , •,• _, •.._•,.• ...•_, •, • A• .,._• _,•~•,.• ...•
••• ...• , • ~ • . , • ~ • , • ...• ~ • ...• _ , • ,

111111111 ,11111 ,11 111111111111111 11111111111111111 11 11 111111111111111111111111111,1,111111

Povestea codrului.

l mpărat slăvit e codrul,

Nenmuri mii li cresc sub poale,
Toate înflorind din mila
Codrului, l\lăriei Sale.

Lună, soare şi luceferi

El le poartă 'n a lui herb,
lmpregiuru-i are dame
Şi curteni din neamul cerb

Crainici, iepurii cei repezi

Purlftlori ei snnt de veşti,
Filomclc-i \in orchcs lrn l
Şi isvoarc spun poveşt i.

Peste Uuri, cc cresc in umbră,

Lângă ape, pe puliei.
Vezi bejănii de albine,
Armii grele de furnici.
 P oe j i 89

Si pe teiul nostru 'ntreabă,

Cine suntem ? stau la sfaturi !
Iară gazda noastră zice
DAndu'şi rămurile 'n laturi

.o priviţi-i, cum visează

• Visul codrului de fagi,
,,Amândoi ca 'ntr'o poveste ....
• Ei tşi sunt aşa de dragi!•
.,~\. .•: J..~,:=1„t..~J}~T·lr.>:J ,I~~ î .{ 1 I'', .
: [_..&1..,,._I~ l._, l i l. i Î l _l t J:I J. l ... , i , .J l J I} 1 . ) , _. •

....... ...........
Pe bbci de lemn ID ICiGIICla ta..-.,......_
Unde pltrunde dua printre fnett( .......
Pe lingi mne lup dtea ~
Ca r..
'alwleooau, o oeatl prf'hedls
Copii llnâ . .. pleW ~
 Poesii 91
---- - . - ~ - - - - ~-

Unii plini de plăcere petrec a lor viaţă,

Trec zilele voioase şi orele surld;
ln cupe vin de ambră, iarna grădini, verdeaţă,
Vara petreceri, Alpii cu frunţile de ghiaţă;
Ei fac din noapte ziuă ş'a zilei ochi lnchid.

Virtutea pentru da.nşii-ea nu există. Însă

V'o predică, căci trebue să fie braţe tari
A stalelor greoaie. cari lrebue 'mpinse,
Şi trebuesc luptate răsboaele aprinse;
Căci voi murind tn sânge. ei pot să fie mari.

Şi flotele măreţe ş'armatelc făloase,

Coroanele cc regii le pun pe fruntea lor,
Ş'acele milioane, ce tn grămezi luxoase
Sunt strAnse la bogatul, pe cel sărac apasă
Şi 's suple din sudoarea prostitului popor.

Religia - o frază de da.nşii inventată

Ca prin a ei putere să vă npleee 'n jug,
Căci de-ar lipsi din inimi speranţa de răsplată,
După ce-amar muncirăţi. mişei viaţa toată,
Aţi mai purta osAnda. ca vita de la plug?

Cu umbre, care nu sunt, vau 'ntunecat vederea

Şi'au făcut să credeţi că veţi fi răsplătiţi ...
Nu! moartea cu ,· iaţa a stins toată plăcerea ~
Cel ce ln astă lume a dus numai durerea,
Nimic n'arc dincolo, căci morţi sunt cei muriţi,

Minciuni şi frase-i totul ce statele suFţine,

Nu-i ordinea firească ct: ei a fi susţin.
Averea sll le aperi, mărirea ş'a lor bine
 .Posesii

Sdrobiţi drlmluiala cea erudli ,i nedreaptă

Ce lumea o lmparte tn miseri 'şi bogaţi.
Atunci cAnd dupll. moarte rllsplată nu v'aşteaptă,
Făceţi ca 'n astă mme să aibli parte dreapti,
Egale fie-care, şi iii trăim ea fraţi I

S ~ i statuea goală a Venerei anlie&,

Ard~i e.eele pAnze cu corpuri de ninsori!
Ele stArnesc ln suflet idea ne!crice
A perfectiei umane, 11i ele fac să pice
1n gbi · · ia popor I

Sflrmaţi tot ce aţAţl inim lor

Sf'11ullfi palate, temple, ee erimelc d,
SvArliţi statui de tirani, ln foc sl curgi la ,
Să spele de pe pietre pAnă 11i urma sclavii
Celor ee le urmează pAn' la al Jumei fund I

Sfiramaţi tot ce arată mtndrie ,i avere,

O ! desbrlcaţi viaţa de baina-i de granit,
De purpurl, de aur, de lacrimi ce urAt,
SA fie un vis numai, să fie o părere
Ce fir' de patimi trece ln timpul nesfAreit.

Zidiţidin dăr11Ulture gingatici piramide

Ca un memento mori pe al istoriei plan-
Aceasta este arta ce sufletu-ţi deschi<le
aintea veciniciei ; nu corpul gol ce rAde
Cu mutra de vAnduti, cu ochiu vii viclean.

O I aduceţi potopul, destul voi qteptarÎ'.ţi

Ca sl vedeţi ce bine prin bine o si las -
imic I Locul hienei tl lull cel vorbareţ.
AtliMld ..,._._~
Ceeit.lf.u.tNwlt...,_,_...,
,....,..,_.'tlll'.'-.,&rţlte.

9',...
Cbtat - ~ __ ,.,,_ . . . . - - -~-
Y(
 Poesii

Convins ca voi el este 'n nălţimea-i solitară.

Lipsi-tă de iubire, cum că principiul rău,
Nedreptul şi minciuna al lumei duce fr&u,
Istoria umani ln veci să desfăşoară,
Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilău.

Şi el-el vtrful mândru al celor ce apasil,

Salut.'\ 'n a lui cale pe-apărătorul mut.
De aţi lipsi din lume, voi causa 'ntunecoasă
De rilsturnări măreţe-mărirea-i radioasă,
Cesariil, chiar Cesarul de mult ar fi căzut.

Cwt'"ale voastre umbre nimica creziltoare,

cu• zâwbetu-vă rece, de milă părăsit,
Cu mintea de dreptate şi bine râzătoare,
Cu umbra voastră numai, puteri lngrozitoare,
La jugu-i el sileşte pe cei ce l'au urlt.

Parisul arde 'n valuri, furtuna 'n el să scaldă,

Turnuri ca facle negre trosnesc arzând ln vănt
Prin limbele de fiacă1i ce'n valuri sil frllmânt
Răcnete, vuet de-arme pătrund marea cea caldă
Evul e un cadavru-Paris al lui mormânt.

Pe stradele'n,:ruşite
de flacări orbitoare,
Suiţi pe baricade de bulgări de garnit,
Se mişc batalioane a plebei proletare
Cu cuşme frigiene şi arme lucitoare,
Şi clopote de-alarml rilsună rilguşit.

Ca marmura de albe. ca ea nepllsiltoare

Prin aerul cel roşu femei trec cu-arme 'n braţ
Cu pllr bogat şi negru ce pe-umeri se coboară
.&oiauu
 Poesii 97

Uimit privea Cesarul la umbra cca din nouri,

Prin creţa-i cărei stele lin tremurând transpar.
I i;ă deschide 'n minte ţol sensul d<> tablouri
A vietii sclipitoare, a popoarelor ecouri
Par glasuri ce lmbracă o lume de amar.

Jn or ce om pe lume lşi face lncercarea,

Bătr!nul Demiurgos *) să opinteşte 'n van,
In or ce minte lumea lşi pune întrebarea
Din nou ; de unde vine şi unde merge t Floarea
Dorinţele obscure sădite ln noian,

Al lumi 'ntregul s!mbur, dorinţa-i şi mărirea,

In inima or cărui i-ascuns şi trăitor,
Sv!rlire hasardată, cum pomu 'n lnflorirc
In ori ce floare 'ncearcă lntreagă a sa fire
Ci 'n calea de-a da roade cele mai multe mor.

Ast-fel umana roadl ln calea oi tnghiaţă,

Se petrifici unul ln sclav, altu 'mpărat,
Acoperind cu noime sărmana lui viaţă
Şi arltand la soare-a mizeriei lui faţă­
Faţl, ci.ci lnţelesul i-acelaş la toţi dat,

Jn veci aceleaşidoruri mascate cu-altă haină

Şi 'n toată omenirea tn veci acelaş om :
1n multe forme-apare a vieţii crudl taină,
Pe toţi ea li tnşall., la nime al distainl,
Dorinţi neml.rginite plantand tntr'un atom.

Demiurgos, creatorul lumei, (tn doctrina gnos-

ticilor.)
J .•.
6
111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111
: • : • ; • : • ; • : • ; • : • ; • : • ; ~
• : • ; . : . ; . : . ;• : •: •;. :~
• , , . ~ . : . :~ : . : . ; . :

111111111111111111111111111111111111111111111111181111111111111111111 11111111111111111111

Ve lângă plopii fără soţ ...

Pc lângil plopii făr(L soţ

Adesea am trecut ;
~ă cunoşteau vecinii toji,
Tu nu m'ai cunoscut

La geamul tău ce strălucea,

Privii atât de des :
O lume toată inţclcgea,
Tu nu m'ai în\clcs.

De câtr ori am aştrptat

O şoaptă de răspuns !
O zi din viaţă s[L 'mi fi dai.
O zi mi-era de ajuns ;

O oră să
fi fost amici.
Să
ne iubim cu dor,
S'ascult de glasnl gurii mici
O oră, şi să mor.
D&nd11-mi din ochiul tlu aenin
O razi din adula,
1n calea timpilor ce vin
O tea a'ar 8 aprins :
Ai 8 trlit 1n TeCi de veci
. rlnduri ele 'rieţi,
Cu ale tale braţe NG1
lnmlrmureti mint--
Un chip de-apururi adorat,
Cum nu mal au perechi
Acele zine oe tribltt
Din timpurile Yechi I
Clei te iubeam cu ochi plcAni
i plini de BOferinţi,
Ce mU llnrl diD bltr&Di
Plrinţii din plrinţi.

Azi nici mlcar lmi pae rlD

Ci trec cu mult mai nr,
CI cu tril capul tlu
'ntoarce ID zidar :
ci azi le aemeni tuturor
La UIQblet fi 1a pod,
i te privesc nepllltor
C'un rece ochi de morL
Tu trebuia ai te r.upripsi
ne ace1 rarmeo .ant
i noaptea candell 1'aprlmi
Iubirii pe plm&nt.
......••••••••••••••.•........•....•.........

Glossa.

î'remea trece, ,,remea vine

Toate's i·ccl1i şi nouă toate:
Cc e rău şi ce f' bine
Tu le 'ntreabă şi socoate.
]\Tu spera şi nu Hi teamă:
Cc e val. ca valul trece;
De te lndcamnă, de te chiamă.
Tu rălmlli a tonte rece.

Multe trec pc dinainte,

In auz ne sunrt mullc ;
Cine ţinc loalc minte
Si ar sta să Ic a~culte '?
Tu llŞază-te de-o parte
Hegăsindu-te pc tiue,
Când cu sgomote deşarte
1'rcmea trece. vremcn vine.
 Poesii 103

Alte mftşli, aceiaşi piesă

Allc guri, aceiaşi gamă,
.\ măgit atât dc-adcsă
]\"u spera -1i nu ai tcamii.

:-in spera rând l'ezi mizerii

La isbânclă făcând punte.
Te-or întrece nătărăii
De ai fi cu stea în frunte.
Teamă n'ai; căla-vor iarăşi
Intre dânşii să se plc<'e,
l\·u le prrnde lor tovarăş:
Cc c ni/. ca valul trece.

Cu un dnl<'C de sir0nă
Lumea 'ntindc lucii mreje;
Ca să sch1mbe-aclori 'n scenă,
Te momeşte în 1·ârlejc.
Tu pe-alături le strccoarft:
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea la afară
De te ·ndeamnă, de te chiamă.

De te-ating, să feri în lături,

De lrnlcsc, să taci din gură.
Cc mai uei cu a laie sfaturi,
Dacft ştii a lor măsură!
Zică toţi cc vor să zică,
Treacă 'n lume cine-o trece ;
Ca să nu 'ndrăgcşli nimic:ă,
Tu rămâi la toate rece.
I • •

S'a dus amorul.

S'a dus amorul, un amic

Supus am/\nclorora;
Deci cânturilor mele zic
Adio turturora.

Uitarea le închide 'n scrin

Cu mâna e1 cea rei:e,
Şi nici pe buze nu-mi mai vin
Şi nici prin gând mi-or trece.

Alâta murmur de isvor,

Atât senin de stele,
Şi un alâl de trist amor
Am tngropat ln ele I

Din ce noian îndepărtat

Au răsărit tn mine!
Gu câte lacri111i le-am udat,
Jubito, pentru tine!

*
 Poesii 107

Si poale că nici este loc

Pe-o lume de mizerii
Pentr'un atât de sfânt noroc,
Străbiitiilor durerii.

•
 Departe d tllle.

Dep11rte • nt de tine fi inpr Ja.,1 toc

Petrec ln minte iaţ&-mi lipaitl de noroc.
Optzeci de ani tmi pare to lume c'UI lrlM.
Ci ,unt bltrln ca iarna, ol bi el fl IBllfll.
Adu rile-aminte pe uiet cad ID pteud.
Rede.iept&nd tn faţa-mi trecatale ai811Gllri ;
Cu degete]e-i &ntul Io „te
ID fentli.
SI toarce 'n a&ndu-mi lral chaioaNlot poftfll.
'atuueea dinainte-mi pria ceaţl JIN'c& flMI.
Cu ochi mari ID lacrimi eu maial hllClri •
Cu ~ J e am&ndoal de .-i
i per' c'ai 'fl'9& a 'ai paH
IMII.......,
•,-I-P1111•
Ku t&r&ncl piepla~ ...-l'tjJfr••t
1n llinlllri unim noi ...,.,..
O I 11atul amiatirii rlm&ae panri
Sl uit pe nci norocul a.-o eVpl 1'• a
uit, cum dup'o clipldia ..............
oi fl bllrAn fi tha... fl
..,, ..,,
.. .
. .·..... .. ... ... .............
~ ~
~

Freamăt de codru.

Tresărind scânlcc lacul

Şi să leagănă sub soare;
Eu privindu'! din pădure,
Las alcanul să mă fure
Şi ascull de la răcoare
Pitpalacul.

Din isrnare şi din l(ârle

Apa sună somnoroasă;
Unde soarele pătrunde
Prmtrc ramuri a ci unde,
Ka tn valuri sperioasă
:--e as,·a.rle.

Cucul cântă, mierle, presuri,

Cine ştie să le-asculte ?
Ale păsărilor neamuri
Ciripesc pilite 'n ramuri
~ t vorbesc cu alâl de multe
lnţelesuri !
110 Bm•,.,.a

Cucu 'ntreabl : • Unde-i aora

• Viaelor noaatn de ari P
.Mlldioad lfÎ iuhtll,
.Cu privirea oatenitl,
.ea o z&n111 r1aar1
•Tuturora•.
Teiul vechi UD ram lntiu-a
Ka li poatl 111 lndoae,
Ramul tanlr lnt d 'ti dee
i de braţe 'n na 'o iee,
Jarl florile d plou
Peatedlnaa.

• ude mi'i orliua oan,

SI lntreabl triat i vârai:

.Pirul moale dupl9tiDa-fl,

Faţa • apa mea prhiadu'fi,
• m'atincl flllltoare
Cupieiorulf•

Am rlafu ~ Pl4ue drqi,

.Ba DU mai
lile DU f
• · carioit&ejuidmlDeli
.ne · 1a oohii · •
• laeirl pentru 1liu
Vara 'lltnql.
Ce frumoa er& ID crbpri,
aud ca ea m'am , - . .,....._
O po IDelntatl,
Care ui tntaneeatL...
De unde ti o iadt.
lba IÎllprif
..............................
. •. •. •. •. • . •. •. •. •. •. •. •• • •

Oe=or trece anii.

De-or trece anii cum trecură.

Ea tot mi\i mult !mi ,·a place,
Pentru că 'n loat'a ci fftplură
E un .nu ştiu cum• ş'un .nu
ştiu cc."

l\l'a fermecat cu n'o scânlee

Din clipa 'n care ne vărnm?
ne şi nu c de rât femrc,
E lol11şi alt-fel, nu ştiu cum.

De aceea una-mi este mic

De-ar vorbi. de-ar l/lcca ;
Dac' al ei glas c armonie.
E şi 'n tăcere. nu ştiu ce.
H9

A t-fel robit de aceiq jale

Petrec mereu acelq drum :
1n taina farmecelor ule
B-1111 .nu 9tia ce• t'Wl nu ,Uu
cum.•
v·v•v • v•v•v•v·v·v·v·v·v••y• y •y
~-~-~-~-~-~-~-~-~-~-~-~--~-~-~
••••••••• • •••••

Te duci.

Te duci şi an; r!P snf„rin\ă

N'or să te ,. ,rl;1 cH'hi-mi I rişti.
Jnamor~t1 ci a ta f1 1111ii ,
De cum z,l111ucşl1 ele cum le mişti.

Şi nu e blând ca o povrste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sunetul tău este
Cu chip de marmoră frumos.

In faţă farmecul palorii

Şiochi ce sctl.ntee de vii,
Sunt umezi lnfiorători1,
De linguşiri, de viclenii .

Când mă atingi, eu mă cutremur,

Tresar la pasul tău când treci,
De al genei tale gingaş tremur
Atârnă viaţa mea pe veci.

8
 Poesii 115

De-atunci, pornind a lui aripe,

S'a dus pe veci norocul meu ;
Redă-mi comoara unei clipe
Cu ani de părere de rău !
. . . . . . . . . . . . . . . . . . ,.

Somnoroase păsărele

Somnoroase păsărele
Pe la cuiburi se adună.
Se ascund în rămurele
No~ple bună I

Doar isvoarele suspină, .

Pe când codrul negru lare,
Dorm şi florile 'n grădină-
Dormi ln pace

Trece lebăda pe apă

Intre trestii să se culce-
l<'ie-ţi tngerii aproape,
Somnul dulce

Peste a nopţi
feerie
Să ridică mtl.ndra lună
Totu-i vis şi armonie-
Noapte bună !
„rt~r •!"";"lrrrl1„r•.îil"f' ''"'rt"' ~, 1 1

~ ..
:-: j '..,

'•!.•t..~ ~ ... # ,._,._J • • ~,~ ~ -··

(la forml. popul_,.,

Codrule, codrute)e.
Ce mai faci drlpţu)e t
Ci d c&nd na ne-am bal.
Multi vreme a treeut,
i de c&nd m'am cleplrtat,
llaltl lame am umblat.

- ta ea tac oe fac ele m :

Cra,u.mi,........
Iarna \'UCOlu. 1 ucndt

Apele-utapladMI,
TroeDind olrlrilt
i eoniDcl c&1dbi1e.
Şi mai fac v;t fac 4e llltllt f
Vara doina mi-o uealt;
Pe elrarea1J119 IP•
CelHJDdal-o~
UmplW„
Iii-or elal& femeii,
 Pocsii 119

Codrule cu râuri line,

Vremea trece, vremea vine :
Tu din tânăr precum eşti
Tot mereu lntinereşti.

- Ce mi-e vremea, cAnd de veacuri

Stele-mi scAntee pe lacuri !
Că de-i vremea rea sau bună,
\"Antu-mi bate, frunza-mi sună,
Şi de-i vremea bună, rea,
Mie-mi curge Dunărea.
Numa omu-i schimbător,
Pe pământ rătăr,itor,

Iar noi locului ne ţinem ,

Cum a fost aşa rămânem :
Marea şi cu râurile,
Lumea cu pustiurile,
Luna şi cu soarele,
Codrul cu isvoarele,
Ciad amlatirit, 'a ~
lacercarld. . . eMIM,
~e drumul lm11 .. ---.&
llai trec dia vnaie 'D ~

Deuapncueit.s.iu
.aîaotlNtillele
C...huaiu&aWa ...
llllluk,.arii--.

.,.... anori ........i

Rlaue...._
..................
Ceaeal'"lmfnlMati

A l&OUtM fniai Iii jafa1I

CndiD1I,..
Ciad pe elllri
O.loanlllleell.
 Poesii 121

Putut-au ore-atâta dur

lrt noapte să se stângă,
Când valudle de isvor
!\'au tncelat să plângă?

Ca.nu luna ti·ecc prin stejari

Urmând mereu ln cale-şi,
Cdnd ochii tăi lot tocă mari
Se uită <lulci şi galeşi:'
 DO 1511
De la latru plia' la Tiu.
Tot Rombul pl&nq.mi-1'1
CI nu mai poat.e atrlba
De-at&ta atrlinltate.
Din Hotin fi p&n' la are
in aacali de-a el.lare,
De la mare la Botin
ereu ealea ne-o afin ;
Din BoiaD Ja atn,.Domii
amplat omida eonii,
i at1'1inu1 te tot pafte
na te mai peţi Clllloatt,e.
oa la munte, jos pe
'au flcut d11flD&Dil cale,
Din bnar ,aa& 'llSieele
amai ndDri ea uele.
aiclelrietl\om&allrUlall
bulldt ••raoal.
 Poesii 123

'.\ici li merge. nici să 'ndeamnă,

Jliici ti este, toamna toamnă,
Nici e vara , vara lui,
Şi-i străin tn ţara lui.
De la Turn 'n Dorohoi
Curg duşmanii tn puhoi
Şi s'aşează pe la noi ;
Şi cum vin cu drum de fier
Toate ca.ntecile pier,
::iboară pasările toate
De neagra slreinătate ,
~tunai umbra svinului
I.a uşa creştinului .
Işi desbracă ţara sânul

Codrul - frate cu Roma.nul -

De săcure să lut pleacă
Şi isvoarelc ii seacă-
Sărac în ţară săracă !

Cine-au lndrăgit străinii,

Ma.nca-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia,
Şi neamul nemernicia!

Ştefane, Măria Ta,

Tu la Putna nu mai sta,
Las· Arhimandritului
Toată grija schitului,
Lasă grija Sfinţilor
ln !lama părinţilor,
Clopotele să le tragă
Zioa 'ntreagă noaptea 'ntreagă,
Doar s'a 'ndura Dumnezeu,
(;a să'ţi mântui neamul tău!
!1\! 1!1 1\! 1!1 1\!l!l 11.! 11J 11.! 11J 11.!11J 11.! 11J 11~11J11~11J 11~11J1\!11J 11~11J1~••J11i 11J11~• !,
•·•·• ·•·• ·•·•·•·•·• ·•·• ·•·•·••
1 ,r.,n,r.,n,f,,il,ii,iţ,ii,iţ,ii,iţ,ii,,M,;i,r.,;i,,1, ,1,r.,;i,,1,;i111,,1,r.,,1,r., î

Mal am un singur dor.

Mr.i am un singur dor:

In liniştea sării
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării ;
Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Pc 'nlinsele ape
:"ă am un cer senin.
i\u 'mi trcbue flamuri,
Nu voiu sicriu bogat ,
Ci'mi tmpleliţi un pat
Din tinere ramuri .

Ş1 n1mc 'n urma mea

Nu-mi plângă la r,rcşlel:
Doar loamna glas să dea
J<'runzişului ,·C'şled .
Pe când cu zgomot cald
Is,·oarele 'nlr-una ,
Alunece luna
128 Batia.-a

Prin vaduri lunp de brad.

Pitrunz& talanga
Al tlreii rece v&nt :
De-asuprl•mi teiul sflnt
Sl-ti scuture creanp.
Cum n'oi mai fl pribeac
De atunci tnainte,
M'or troeni cu dr&1
ducerei aminte :
Laeet.ri oe 1ilar
Din umbri de cetini,
ll'iindu-mi prietini,
O al 'm z&mbea ci iar.
Va seme de patimi
miri I pru c&nl...
Ci eu oi fl plm&Dt
ID sinprltate-mi. ..
• y • T • • • • • • • • y T
• • • • • • • • • • • • • • • •
........... _.Arr.Arr.AA.AAAi.• '

EPIGONII.

C,\nd privesc zilele ilC'-anr a scripturelor romii.ne,

:\lă cufund ca î11tr'o mare de l'isări d11lci si senine,
Şi in jur par'că-mi colindă dulci şi mândre primăveri
Sau \'lid nopţi re'ntind deasuprf1'mi oeeanelr de stele
Zile cu trei sori tn frunle, verzi cl11mhrăYi cu filomele,
Cu isYoare ale gândirei şi cu râuri ele cântări.

Văd poeti, cc-an scris o ltmhă ca un fagure de miere

Cic-hindC'11l gură de-a111', Jlunrnlrnn glas de durere
Prale firea era intuarsri. Danii/ cel trist şi mic,
'\'iicilrescu cântând dulce a iubirei primăvară,
Cantemir croind la plnnuri dm cuţite şi pahară,
Bcldiman \'estind ln stihuri de răsboiul inimic.

Liră de ar~int ~ihl,•1u111; Donici t'llih de'n(elcpeiune.

Care. cum rar ~c tntâmpW. ca să mediteze pune
Urechile ce-s prea lungr or coarnele de cerb-
Unde-i boul lui cu minte, unde-i vulpea diplomată?
S'au dus to\i şi s'nu dus toate pe o calc ne'nturnată
S'a dus P11nn, finul Pepclei, cel isteţ ca un proverb.
 Poesii 12)

Ş'acel rege al poesiei, vecinic tânăr şi ferii:e,

Ce din frunze Iţi doineşte, ce cu fluerul Iţi zice,
Ce cu basmul povesteşte - veselul Alexandri,
Ce 'nşirând mărgăritare pe a stelei blândă rază
Acum secuhi străbate, o minune luminoasa,
Acum râde printre lacrimi, când o cântă pe Dridri.

Sau visând o umbră dulce cu de-argint ari pe albe,

Cu doi ochi ca două basme mistice, adânce, dalbe,
Cu zâmbirea de virgină, cu glas blând, duios, incet;
El li pune pe-a ei fruntP mândru diadcm de stele,
O aşează 'n tron de aur să domnească lumi rebele
Si iubina-o fără margini seric ,,isul de poet.

Sau visAnd cu doina tristă a rninicnlui de munte

Visul apelor adânce şi a stâncilor cArunte,
Visul srlbclor bătrâne de pc umeri de deal,
El deşteaptă 'n sânul nostru dorul ţărci cei. stră­
bune,
10 revoacă 'n duki icoane a istoriei minune,
Vt·cmea lui lui Stefan cc !\lare, zimhru sombru şi
regal

lară noi? noi epigonii? .. Simtiri reci , harfe sdrobite,

Mici de zile, mari de patimi; inime bătrâne - urlle.
Măşti răzânde puse bine pc-un caracter inimic
Dumnezeul nostru : umbra, patria noastră : o frază.
Jn noi totul c spoială. tot e lustru fără hază ;
Voi credeat; ln scrisul rnstru, noi nu credem in
n1m1c.
9
 Poesii 1:l 1

.:'>loarlea succede ,· ieţ,i viata succede la moarte"

\ll sens n'are lumea asta. n'are alt scop, alle
soarte;
Oamenii din toate rele fac icoană şi simbol,
~urnesc s[ânl, [rumos ş, bine ce nimi c: nu însem-
nează,

lmpărţesc a lor gândire pe sisteme numeroasă

Ş, pun haine de imagini pe cadavrul trist şi gol.

Ce e cugetarea sac:ră ? Combinarea măeslrită

Unor lucruri n'ex1slenle, carte tristă şi 'ncălcilă,
Ce mai mull o lnci[l'(.' ază cel ce vrea a descifra.
Ce e poes,a ?-Inger palid cu priviri curate,
Voluptos joc cu icoane şi cu glasuri tremurate,
Strai de purpură şi aur peste tarina cea grea.

l\amâne\i dară cu hi11e, sfinte firi l"isionare,

Ce făceaţi valul să cânte. ce pun!'aţi steaua să
sboare,
Ce creaţi o allă lu111e pe-aslă l11mt' de noroi;
Noi reducem tot la praful, azi în n11i . mânc 'n ruină;
Proşti şi genii, mic şi marc, sunet, sufletul, lumină-·
Toale's praf.. Lumea'i cum este, şi ca dâ.nsa sun-
tem noi.
 Poesii 133

,\u ajuns să rupă gratii ruginite-a unei hol\

Si pe-a degetelor vârfuri in iatacul tăinuit
Intră, unde zidul negru într'un arc a 'neremenit
Ci prin flnri intreţăsute printre gratii luna moale,
Sficioasă şi smerită, şi-a vărsat razele sale:
Unde-ajung. par văruite zid, podele ca de cridă,
Pe-unde nu, pare că umbra cu cărbune-i zugrăvită
1':arde sus pân' în poricle un painjcn, prins de vrajă
A ţă ·ut sub\ir,1 pânză, strAl'ezie ca o mreajă,
Tremurând ca licăreşte şi se p:u c a să rum pe,
Incărcală de o bură, tle un colb de pietre scumpe-
După pânza de painjen doarme fata de 'mpărat ;
lnecată de lumină e lntinsă ln crivat;
Al ei chip să zugrăveşte plin şi alb: cu ochiu 'l
măsuri
Prin uşoara 'nvineţire a subţirelor mătăsuri ;
lr,i şi colea a ei haină s'a rlt>sprins din sponci ş'arată
Trupul alb ln goliciunea-i curăţia ei de fată.
Resfiratul păr de aur peste perini se 'mprăşlie,
Tâmpla bale liniştită ca o umbră viorie,
Şi sprincenele arcate fruntea albă i-o încheie,
Ce o singură trăsură măcstrit Ic incondeie ;
Sub plcoapelc închise globii ochilor se bat,
Braţul ei atârnă leneş peste marginea de pat,
De a vârstii ei căldură fragii sânului se coc,
A ei gură descleştată de a suflării sale foc,
Ea zâmbind !şi mişr.ă dulce a ci buzo mici subţiri
Ear pe patu-i şi la capu-i presuraţi 's trandafiri

Iar voinicul s'apropie şi cu mâna sa el rumpe

Pânza cca acoperită de un colb de pietre scumpe;
A frumse\ii haruri goale, ce simţirilc-i adapă,
Jncăperile gândirii mai nu pot să le lncapă.
 Bmiaeacu

El ln braţe prinde fata. peate faţ 'nclinl

Pune pra lui ferbinle pe-a ei buze ce uepial,
1 ioellll scump li scoate de pe de,etol cel m
'apoi pleaci iar ln lume, nl• drl anul e l oinio

li
Ba a dou zi d miri, cum ele lt.i. IUDt rapte
i 'n oglind' ale el bun se .U mlele npte;

...
Ka zimbindu- · tri t •I uitl fi fOPtefle bllnt 1tia

• buri.tor ou ne1re plete, vin la noapte 4e ml

tari.
:

III
 l'oesii 115

.Şi deaceea. când mă caut ln părctele de-oglinzi,

.Singurică'n cămăşuţă braţe albe eu inlinz;
,,Şi mă'mbrac ln părul galben, ca Io strai uşor ţăsut,
„Si zărind rodundn-mi umăr mai că-mi vine să'! sărut
.Şi atunci de sfiiciune mi-ese sângele'n obraz-•
.Cum nu vine sburătorul ca la pieptul lui să caz?
.Dacă boiul mi'! lnmlădiu, dacă ochii mei !mi plac,
• E temeiul că aceste fericit pe el tl fac,
,,Şi rni-s drai:ă mic lnsumi pcntrură-i sunt dragă lui--
,,Gură tu! inrn\ă minte nu mă spune nimărui,
• Niri chiar lui, când vine noaptea lângă patul meu
tipii
• Doritor ca o femee şi viclean ca un copil•.

IV.

Astfel vine'n toată noaplea sbnrător la al ci pat.

:Să trezi din s,)Jnn dc-odală de sărutu-i fermecat.
Ş1 atuncea. când spre uşă ci se'ntoarce ca să fugă'
E,l-'l opreşte 'n loc cu ochii şi c·o mult smerită rugă'
.O rămâi, rămâi la mine. tu cu \'Crs duios de foc•
.Sburător cu plete negre, umbră fără de noroc,
„Şi nu crede că ln lume singurel şi rătăcit
,, Nu-i găsi un suflet tânăr ce de tine-i îndrăgit.
,,O tu umbră peritoarc cu adâncii, triştii ochi,
.,Dulci's ochii umbrii talc-nu Ic fie de deochi!''
El s'aşeazi\ hlngă dânsa şi o prinde de mijloc,
Ea şopteşte rnrbe arse de al buzelor ei foc.
„O şopteşte-mi-zise dânsul-tu cu ochi plini d'eres
• Dulci cuvinte ne'nţelese, lnsă pline de'nţeles.
,,Al \'icţei vis de aur ca un fulger, ca o clipă-i,
„Şi'! visez, când cu a mea mână al tău braţ rotund
'I pipli,
 Poesii '137

Stele rare din tărie cad ca picuri de argint,

Şi seninul cer albastru mândru lacrimile-I prind ;
Dar dacă ar cădea toate, el riimllne trist şi gol,
N'ai putea să faci cu ochii !nălţimilor ocol ;_
Noaptea stelelor, a Junei, a oglinzilor de râu
Nu-i ca noaptea cea mocnitil. şi pustie din sicriu
Şi din când tn când vărsate, mândre lacrimile-ţi
şăd :
Dar de seci lntreg isvorul atunci cum o să te ,· ăd?
Prin ei curge rumenirea mândră ca de trandafiri,
~i zăpada viorie din obrajii tăi subtiri :
Apoi noaptea lor albastră , a lor dulce \'Ccinicit,
Ce uşor să mistueştc prin plânsorile pustie !
Cine e nerod să ardă tu cărbuni s1r.ara11dul rar
S'a lui vecinicii. lucire s'o strivească tn zadar?
Tu-ţi arzi ochi şi frumuseţa, dulce noaptea lor se
stânge,
Si nici nu ştii c~ perde lumea. Nu mai plânge,
nu mai plânge !

VI

O tu crai cu barba 'n noduri ca şi câlţii când nu-i

perii,
Tu tn cap nu ai grăunte, numai pleavă şi pi:sderii.
Bine-ţi pare sil. fii singur, crai bătrân fără de minţi
Să oftezi după a la fată cu ciubucul Intre dinţi ?
Sil. te plimbli şi să numeri scânduri albe ln cerdac?
Mult bogat ai fost odată, mult rămasai tu sărac !
Alungat-o-ai pe dânsa, ca departe de piirinţi
In coliba impistritil. ca sii nasc' un pui de pri11ţ ;
In zadar ca s'o mai cale tu trimiţi in lume crainic
imcni n'a ana _locaşul t:nc!l' ea s'ascunde tain;c.
 Poesii 139

Sub icoana afumată unui sfânt cu comi.nac

Arde'n candel'o lumini cât un sAmbure de mac;
Pe-a icoanei policioaril busuioc şi mint' uscatil
Umplu casa lntunecoasă de-o mireasmă pipăratil ;
Pe cuptorul uns cu humă şi pe roşcovii păreţi
Zugrilvit-au c'un cărbune copilaşul cel isteţ
Purceluşi cu coada sfredel şi cu beţe 'n loc de labil
Cum mai bine i se şede unui purceluş de treabă;
O beşică ln loc de sticlă e tntinsă 'n ferilstruie
Printre care trece o dungă mohorllă şi gălbuie.
Pe un pat de scânduri goale doarme tânăra nevastă
In mocnitul lnluneric şi cu fata spre fereastră.
El s'aşazii Ia.ngă dânsa, fruntea ei o netezeşte,
O desmiardă cu durere, suspinând-o drăgosteşte
Pleacl gura la ureche-i, blând pe nume el o chiaml
Ea ridicii somnoroasă lunga genelor maramă,
gperiat la el sil uitii ..• i sl pare cil visează,
Ar zAmbi şi nu se 'ncrede, ar răcni şi nu cutează
El din patu-i o ridică şi pe pieptul lui şi-o pune,
Inima-i svâcneşte tare, viaţa-i par' cil se rilpune
Ea se uitil, se tot uitii, un cuva.ul măcar nu spune.
RAde doar' cu ochi 'n lacrimi, speriată de-o minune
S'apoi li suceşte părul pe al ei deget alb subţire
lşi ascunde faţa roşi l'al l~i piept duios de mire,
El ştergarul i-l desprinde şi-l lmpinge lin la vale:
Drept ln creştet o sărută pc a-l ei păr de aur moale
,'i bărbia i o ridică, s'uilil 'n ochi-i plini de apă,
'i pe rAnd ş •-astupă gura când cu gura să adapă.

vm
De treci codri de aramă, de departe vezi albind
s·-auzi mAndra gllisuire a pldurii de argint.
 Poesii 141

Nunul mare, mândrul soare, şi pe nuna mândra Juni.

Si s'aşeazil toţi la masă, r,um li-s anii, cum li-i rangul
Lin vioarele răsună, eară cobza ţine hangul--
Dar ce sgomot se aude 1 Bâziit ca de albine ?
Toţi se uită cu mirare şi nu ştiu, de unde vine,
Până văd painjinişul Intre tufe ca un pod,
Peste care trece 'n sgomot o mulţime de norod :
Trec furnici ducând ln gură de făină marii sac-i,
Ca s:\ coacă pentru nuntă şi plăcinte şi colaci,
i albinele-adur, miere, aduc colb mărunt de aur,
Ca cercei din el să facă cariul. care-i meşter faur.
Iată vine nunta 'ntreagă: vornir,e) e-un grierel,
li s'ar pPrici tnainte r,u potcoave de oţel :
Jn veşmânt de catifele un bondar rotund ln pântec
omnoros pe nas ca popii glăsucşle 'ncet un c.'1ntec:
O cojiţă de alună trag locuste, podu 'I scutur ;
Cu mustcaţa răsucită şede 'n ea un mire flutur;
Fluturi mulţi de multe neamuri vin ln urma lui
un Janţ,
Toţi cu inime uşoare, toţi şagalnici şi berbanţi ;
Vin ţânţarii lăutarii, gândăcei, şi cărăbuşii;
Iar mireasa viorica i-ai;tepta 'ndăriitu l uşii.
i pe masa 'mpărăteascil sare-un greer. cram1c
sprinten,
Rădicat in două labe s'a 'nchinat bătând din pinten
El tuşeşte, !şi lnoheie haina plină de şireturi:
,. ~ ă iertaţi, boeri, ca nunta s'o pornim şi noi alături'·
 Poesii 143

Ca.nd dorul meu e-atâta de-adânc şi-atât de sfânt

Cum nu mai e nimica-Io cer şi pe pământ,
Cilnd e o'namorare de tot ce e al tău
De-un zâmbet, de-un cutremur, de bine şi de rău
Când eşti enigma insă-şi vieţii mele'ntregi ....
Azi văd din a ta vorbă, că nu mă înţelegi !
 Pocsii 145

Şi incălcit e părul lui negru. gura-şi strânge,

El ar răcni ca leii, dar vai ! nu poate plânge,
De zile trei îşi spune povestea vieţi 'ntrege :

• Eram un copilandru. Din codri 1·echi de brad

"Flămânzii ochi rotindu-i eu mistuiam pământul.
• Eu resvrăteam imperii, popoa1·elc cu gâ.ndul;
• Visând, că toată lumea îmi ascultă cuvântul,
, ln valurile Vnlgăi ceream cu spada vad .

• Domnind snmeţ şi tâ.năr pc roinicele stoluri,

.Căror a mea fiinţă un Semizeu părea,
.Simteam că uni\·crsul la pasu-mi tresărea,
.~i naţii călătoare, împinse ele a mcn,
.Umplut-au sperioase pustiul pân' la poluri.
,Căci Odin părăsise de ghiaţă nalta-i domă;
.Pe zodii siingeroase porneau a lui popoară .
• Cu i:reşlele albe preoţi cu pleata rară
„ Trezeau din codri vecinici. din pace seculară
• ~fii roiuri vorbitoare, i:urgând spre vechea Romă .
• Pe Nistru tăbărâsem, poporul tău impii.
„Cu sfetnici vechi de zile mă 'nlimpinaşi în calc
"Ca marmura de albă. cu păr de aur moal~-
., ln jos plecat-am ochii 'naintca feţii talc,
.Stătând un îndărătnic, un sfiicios copil.

• La hlănda ta mustrare simt gh,sul cum !mi seacă

• Eu cant a răspunde. nu ştiu ce să răspund .
• Mi-ar fi părut mai bine 'n pământ să mă cufund!
.Cu mâ.nelc-amândouă cu fata îmi ascund,
,Şi 'ntâia-clată 'n viaţă un plâns amar mă îneacă.

10
 Pocsii 147

,.Să fumege 'nainte-mi oraşele 'n ruine,

,.Să se 'mplinească visu-mi din codri cei de brad!"

Făcliile ridică,se mişc'ă ln line pasul'i,

Ducând la groapl trupul reginei dunărene
Monachi, cunoscătorii vietei pământene.
Cu barbele lor albe, cu ochii st4nşi sub gene,
Preoţi bătrAni ca iarna cu gAngavcle glasuri,

O duc cAntAnd prin tainiţi şi pe sub negre bolţi.

A misticei religii lntunecoase cete
Pe funii lungi coboară sicriul sub paretc,
Pe peatra prăvlliti pun crucea drept pecete,
Sub candela ce arde ln umbra unui colţ.

ln numele sfAnlulul
Taci, s'auzl cum latrll
Qţelul plmintulul
Sub cruce de plarrll.

li
Arald pe un cal negru sbura. şi dealuri, vale,
ln juru-i fug ca visuri ; prin nouri joacă luni,
La pieptu-i manta neagri ln falduri ,i-o aduni,
.Movili de frunze 'n drumu'i le 1pulberi de 1unl,
Jar steaoa cea polari i-arati a lui cale.

Ajun•a el la poala de codru 'n mun~i vechi ;

lavoare vii murmură ,i 1altl1 do sub piatră,
Colo cenu,a auri ln plrlaita vatrl,
ln codri-adanci clţeJul plmAntuJui tot latri,
Lltrat cu gla• de zimbru rlsunl ln urechi.
Pe-un jeţ tliat to at&ncl atl ţapin, palid, vept.
Cu c&rja lui ln m&nl, preotul cel plgln.
De un veac el '4de aatrel, de moarte-uitat bltrtn ;
Jn plete crette muachiul fi muaehiu pe a lui dii
Barba 'n plm&nt i-ajnnp '1 pnele la piept.
Ata fel zi fi noapte de veaeuri el tl orb,
Picioarele l11i vechie c11 peatra 'mprnna
El numiri Io glndu•i zile nenumlrate ;
i f&lfle deu11pra-i, gonind11-1e to .roat
Cu aripi,oatenite, un alb ,•un Dep'll corb.
Ara.Id atu11ci coboari de pe-al lui cal. C'o bl&il&
El acuturi din vi111-i DIOtne&lll 'ncremeait :
.o mag, de zile ecinic, la tine am i
• Di-mi tnapoi -aceea ce maanea mi-a rlpit,
.Şi de-azi a mea iaţi la zeii tli ae 'nchinL•

Bllr&nul cu Q Jui c&rji IU pnele1i ridici

l uitl lung la dAnsuJ, dar IUN 'ncllid-i tace ;
Cu sreu a lui picioare din peatri le c1edaee
Din tronu-i al coboarl, eu m&u MJQD lj fac
Ca 'n ua li O armez pe I eomilor potiel.
In poarta prlbufitl .._
Ca clrja Iul ~..
Cu agomot unt ponta tia
Bltdnul al laâiaL,. pe Nf9 1 pria4 lori
Un dol de ,anduri up,o W1Nilllta
 Pocsii H9

Se 'nalţă 'n sus albastră, de fie-care dungă

Lucesc 'n juru-i ziduri ca tuciul lustruiţi.

Şi 1n tăcere crudă ei nu ştiu cc aştept !

Cu mana 'ntinsi magul li face semn să şadă.
Arald cu moartea 'n suflet, a gândurilor pradă,
Pe jeţ tăcut să lasă, cu dreapta pe a lui spadă,
Jn zid de marmur negru să uită crunt şi drept.

Fantaslic parc-a creşte bătrânul alb şi blând ;

Jn aer tşi ridică a farmerelor vargă
Şi o suOarc rece prin dom atunci alcargll,
Şi mii. do, glasuri slabe 1ncep sub bolta largă
Un cânt frumos şi dulce, adormitor sunând,

Din ce 1n ce cântarea ln valuri ea tot creşte,

Se pare că furtuna ridică al ei glas,
Că vAntul trece 'n spaimă pe-al mărilor talaz,
Că'n sufletu-i pământul să sbate cu necaz,
Că ori ce-i viu 1n lume acum lncremeneşle.

Să sgudue tot domul de pare-a fi de s„ânduri,

Şi stânci ln temelie clătindu se vedem,
Plânsori sfAşietoare tmpinse de blestem
Se urmăresc prin bolte, se chiamă, fulger', gem
Şi cresc tumultoase ln valuri rânduri, rânduri.

,.Din inimă-i pămlntul la morţi să dce viaţă,

,, ln ochi-i să se scurgă scAntei din steaua lină,
.A pă1·ului lucire s'o dee luna plinii,
,,rar duh dă'i tu, Zamolxe, sămânţă de lumină .
• Din duhul gurei tale ce arde şi 1nghiaţli.
 150

• Stihii a lamei patru 111pue lui nld,

• Strlbateţi oi plra&Dtul fi a lui mirllatut,
• Faceţi din piatrl aur fi diD tapet vlpae,
• 'nehep apa 'n ..,., din pietre foc li 1111
.Dar inima--i feciGU'I hrlai11 . . . cala.•
Atancea dinaintea llli An14 --1
BI vede to&tl 8re& UM-,eld
însoare. falpr, gbiaţl, vbt ardtor 41
Departe v cle-orqa1 pe auh 1111 .-o M ,ul
i lumea nebmutl palDd clin rhl"'4„
Hiaerica Cftftinl, a ei eaa.,i--1
De-1111 flllpr uept ID do1II l'llpll
Din tamitl mormlntal atllnc li tpare,
i peatra da pe 1roapl crlp&nd tn dod ..._ •
l11cet platiatl .a 'nalţi D i i ~ o ,_....

De pietre eWDpe pirul HJm:IP la

Ocbll cl&Uţi ID capu-i -.e
„
Q dulce tatrupare d mit ; pe piepto.--1

Ca nilnele-i de euri ..... tf.o .....

De - haaoall - ~
 Pocsii 151

]şi simte gâtu-atuncea cuprins de brate reci.

Pe pieptul gol el simte un lung sărut de ghiaţă,
Pli.rea un junghiu că-i curmă suflare şi viaţă,
Din Cil ln ce mai vie o simte 'n a lui braţă
Si ştie că deacum:i a lui rămâne 'n veci.

Şi sufletul ei dulce din ce ln ce-i mai ,:ald ...

Pe ea o ţine-acuma, ce fu a morţii pradă!
Ea 'nlănţueşte gâtu-i cu braţe de zăpadă,
Intinde-a ei gură deschisă pentru sfadă :
.Rege-a venit Maria şi-ţi cere pe Arald !"

.Arald, nu vrei tu fruntea pe sânul meu s'o culci?

• Tu zău cu ochi negri, o ce frumoşi ochi ai !
• Las' să-ţi tnlăntui gâtul cu părul meu bălai,
• Viaţa, tinereţea mi-ai prefăcut-o 'n rai,
• Las' să mă uit ln ochi-ţi ucizălo1· de dulci'· .

• Şi blânde triste glasuri din vuet se desfac,

Acuma la ureche-i un cântec vechiu străbate
Ca murmur din isvoare prin frunzele uscate
Acum o armonie de-amor şi ,·oluptale
Ca molcoma cadenţă a undelor pe lac .
• . . cum de multe ori, când mor
osmenii, mulţi dintr'acel morţi zic
că se scoala de se f•c Strigoi. . ,
/11Jrej,tarea legii 1652.
III.
ln salcie pustii lumine roşi do torţii
Rănesc lntunecimea ca pete de jăratic ;
Arald, să plimbă singur râzând, vorbind sălbatic­
Arald, tânărul rege, c-un rege singuratic,
"Palatu-i parc'aşteaptli. in veci să-i vie morţii.
 15i Ell'UJffCU

Pe-oglinzi de marmuri negre un ne,ru nimitez,

A faclelor lucire, rlzbind prin plnza fini,
Resfrlng o dureroasl lumini din lumini,
Zidirea cea pu tie de jale pare plini •
Şi chipul morţii pare el 'n ori ce colt 11 ezi.

De c&nd cl&u un trlsnet ID dom, a..abtnai ID IOJIUl

Ca plwnbul surd fi reee el dOU'Jll ziua toatl,
Pe iniml-i de-atunci ••• pus o ileqri patl ;
Dar noaptea so trez~ fi ţine judecatl
Şi 'n negru 'mbraci toate al nopţii palid domo.

n obrlzar de cearl. pire& ci poarti el,

W de albi faţa-i i'atAt de nemifcatl,
Dar ochi-i ard ln friguri fi buza-i s&ngeratl,
Pe inima sa poartl de-atunci o neapi patl,
Iar pe frunte poartl, coroani de oţel.

De-alunei ln haina morţii el fi--& 'mbrleat Yiaţa

li plac ad&nce c&nlnri, ea aluuri de furtUDI,
d cllare pleaol tn m&adre nopţi cu IIIDI,
i c&nd ae 'ntoarce, ochii laceac de oi buni,
P&n• ce-un fior de moarte 1 ropciaae. dimia-.ţa.

Arald, ee loatmneul }le tine nqrul port

i faţa ta oea albi ca ceara, neachimltatl t

J>e-ţi plac flclii de moute,•tare

Ce ai, de c&nd pe ll&uu.li porţi tu o neqrl patl
'atwaeeatl ?
Arald I de na mi 'qall prititea, tu ttli moit I

ul el d avta 'pe c.»al du ~

i dramul, ca ■apţii. li dl
 Pocsii

Care sub luna plină luceşte argintie-

El vede de departe pe mândra lui :'\!arie,
Şi vântu 'n codri sună cu glas duios şi slab.

ln părul
ci de aur rubine 'nflăcărate
Şi 'n ochii ei s'adunii lumina sfintei mări ;
S'ajung cnrfind în cale, s'alălură călări,
Şi unul ln spre altul se plcacft 'n desmicrdări
Dar buzele ci roşii părea că 's sângrratc.

Ei trec ca vijelia cu aripi fără număr,

Căci cai lor alear~{t aliiturca 'nspumaţ.
Vorbesc de a lor iubire, iubire fără saţ;
Ea ~e lăsase dulce şi greu pc al lui brat.
Şi-şi răzimase capul hftlai de al lui umăr.

,Arald, nu vrei pc sânu-mi tu fruntea la s·oculci'?

,Tu zeu cu ochii negri, o cc frumoşi ochi ai ! .
• Las· să-ti inlăn\Lti gâlnl cu pi'trul meu bălai .
• Viaţa. tinrreţea mi-ai prefăcut-o 'n rai.
.Las· să mii uit în ochi-\i ucizător de dulci!"

Miroase-adormitoare \'ăzduhul li îngrcun',

Căci vântul adunat-a de flori de tei troiene
Şi le aşterne 'n cale reginei dunărene.
Prin frunze aiurează şoptirilc-i a lene•,
Când gurclP 'nsetale 'n sărutări se 'mprcnn'.

Cum ci mergând ca vântul se ceartă şi se 'ntreabă,

Nu văd 1n fundul noptii o umbră de roşl'a\ă,
Oar simt r,ă 'n a lor suflet trcci1-un fior de gheaţă
De a morţi gălbincală picriti ci sunt la faţă ...
Ei simt c'a lor vorbire e olabă, tot mai slabă.
 Poesii 155

Jclinrl-o pe craiasă cu chip frumos şi sftlnl.

Pc-.\rald, copilul rcgc al codrilor de brad.

Uătrânu îşi pleacă geana şi iar rămâne orb,

Picioarele lui vechie cu peatra se ' mpreună.
El numării în gându-i şi anii ii adună, ·
Ca o po,·estc-uitaW Arald !n mintc-i sună ,
Şi peste capu-i sboarft un alb ş'un negru corb.

Pe jeţul lui de pcatrft înţepeneşte drept

Cu cârja lui cea ,·eche preotul cel păgân
., i cu veacuri nainle l'l şeade-uilat bătrân,
1n plele-i creşte muşchiul şi muşchn pe a lui sân,
T.larha ln pă111ânt i-ajunge şi genele de piept.
 Poesii 157

De ce doreşti singurătatea
Şi glasul tainic de isvor ?
S'auzi cum codrul frunza-şi bate,
S'adormi pe verdele covor?
Iar prin lumina cea rărită,
Din valuri reci, din umbre moi
S'apar' o zină liniştită
Cu ochii mari, cu umeri goi?

Ah ! acum crengile le 'ndoaie

Mănuţe albe de omăt,
O faţă dulce şi bălaie,
Un trup tnalt şi mla.diet.
Un arc de aur pe-al ei umăr,
Ea trece mândră la vânat,
Şi peste frunze fără număr
Abia o umbră a lăsat.
 rrrll1!l"'''t.rr)r)',..ft ~,---- . . ,-,i--trr'rr-, 1 ,. ..
,: • '·~t... ,:,.J • ', .1 . • ...
• ~1-~-r~l~.LJ.t.tlJ..1.. . . . ,,·/lJJ.l-ll.i.: ......... .11 ll! J,1

......
Sara pe deal baeiudaal 1Ut11 ea Jale,
Turmele-I are, .tele1t Nllplll'a . _
Apele plln1 ellr inodnd lll . . . . . ;
ah un salclm, ....., mt....,.._ tu pe ..,_

I.una pe cer trece-•

lflldi fi f1iar1,
Ochii tli mari eaall'a fruma • rut.
Stelele DA1C umeai pe bolta laliDI,
Pieplul de dor, t'.nmtea de tllullll'i ti-e ,.._

ouril curs, raa-a 1- tlrari dellpol,

fntine Tilehi cuele'a IIIDI ridiel;
Sc&111e'a. Yant oamplu de li . . ..
Valea-i ID. fum, ftuJere ........ Ita.I.

i 01teai1il oameai ea eoua • ......_

indelaca.p; . . . . . . . IMI
Clopotal ncld ample oa ,.._ hll - .
Suftetul mea ude'a iuire Ol ,..._
 Poesii t5:l

Ah I tn e1irAnd satul tn vale-amuţeşte,

Ah I tn curlnd pasu-mi spre tine grlbeşte :
LAngll salclm sta-vom noi noaptea tntreagă,
Oare tnlregi spune-ţi-voi clt tmi e,li dragă !

Ne-om răzima capetele-unul de altul

Şi surAzlnd vom adormi sub !naltul,
Vechiul salcAm.-Ast-fel de noapte bogată,
Cine pe ea n'ar da viaţa lui toată ?
CUDl 1111 alem clon )IIINri
uo trqibl 4e ~
Cioc ID cjoa d s&lm ~
lntr'ua cuib n ,ad l
:·············································
- :+;-:.;•:•:•:•;•:•;•:•:•~•;-:.;-:+;-:+;•~•;•:•:•:•:•;•:•;-:
·············································

Rugăciune

Crăioas i alegîtnrlu-lc
lngenunchcm, rugundu-le
!naltă-ne. ne mânluc
Din rnlul ce hânluc
Fit scut ele inl,lrire
~1 zid de mânl11ire,
Privirea-ţi aclorali1
Asupră-,w coboară,
o maică prea c11rală
Ş1 pururea fecioară
;\Jaric !

Noi cc din mila sfirnluJui

Facem umbră pământului.
R11găciunc ln<l11rărilor
Luceafărului mărilor
.\ scu llă a noastre plfrngeri,
llcgină peste îngeri,
Din neguri le arată,
Lumină dulc-c clară.
O, maică prea curată
St puru r ea fecioară
;\!arie !

11
 INVIBRE.11

Prin ziduri tnegrite, prin iazul umezelei

Al morţii rece spiril să strecură tn tăcere;
Un singur glas lngână cuvintele de miere,
lnchise ln tratajnl străvechei Evanghelii.

C'un muc ln mâini moşneagul cu bnrba ca zăpada

Din cărţi cu file unse norodul ll ln,·aţă
Că moartea e ln luptă cu vecinica viaţă,
Ci de trei zile lnvinge, cumplit muucinduşi prada.

O muzfoă adâncă şi plină de mândreţe

Pătrunde tAuguioasă puternicele bolţii :
.Peirea, Doamne sfinte, căzu ln orir,e colţ,
,.Cilci a cll.zut ln lnsuşi isvorul de vieţe.

.. imic lnainte-ţi e omul, ca un fulg,

.ş·acest nimic tţi cere o rază mângâioasă,
,ln pâlcuri sunătoare de plânsete duioase
,,A noastre rugi, Părinte, organelor să smulg•.
 Eminescu

Apoi din nou tlcerP, cutremur şi l8a1I

Şi negrul totuneric se sperie de şoapte.•
Doul-spre-zece ceasuri suni ... Miei de DOll
De-odatl to negre .ziduri lumina dl Dl alL.•
Un clocot lung de glasuri viu de :buemie
Colo'n altar se uill ,i preoţi ti JIOIIW,
Cum din mormAnt rlsare Christo . . . . . . .
Jar inimile toate 'unesc Io armonie •

CAntlri de laude 'nilţlm

oi Ţie Unuia
Primindu-l cu pulmi şi C\1 nmmi
l 'lecaţi-vl neamuri
CAntl.nd loluia I

Christos a lnviat din morii

Cu cetele sfinte
Cu moarte pe moarte c
Lumina duclnd
Celor din .morminte I
 eum al putut...

Cum ai putut a-ţi bate joc

De patimele mele,
ne dulci petrer.eri la un loc
Din ceasuri r.a acele ?

Cum le-a-i menit pe toate rău

De s'au ales deşerte?
Dar care-i acel Dumnezeu
ln stare să le ierte?

Când amândoi mm fi pământ,

Căci el pc toţi ne-adună,
S'o stânge dor şi jurământ
Cu vieţile lmpreună,

Ş'lnlungul negrei ,·ecinicii

C4ntarE:a-mi se va naşte
Ce numai tu n'ni vrut să ştii
O lume va cunoaşte.
 DALILA *

Biblia ne povesteşte de Samson, cumcă muierea,

Când dormia, tăindu-i părul, i-a luat toată puterea
De !'au prins apoi duşmanii, l'au legat şi i-au scos
ochii,
Ca dovadă de ce suflet stă în piepţii unei rochii ...
Tinere cc plin de visuri urmăreşti vre-o femee,
Pe cfrnd luna, scut de aur, străluceşte prin alee
Şi pătează umbra verde cu misterioase dungi,
Nu uita că doamna are minte scurtă haine lungi,
Te imbeti de feeria unui mântlru vis de vară,
Care'n tine se petrece ... Ia lnlreab-o bunăoară­
O să-ţi spue de panglice, de volane şi de mode
Pe când inima ta bate' ritmul sfânt al unei ode ...
Când cochetă de-al tău umăr ţi se razimă copila.
Dac'ai inimă şi minte, le gândeşte la Dalila.

•> Dnlila, femee perfidă care trădă Filistenilor,

pe Samson. 1. s.
 168 Emi,neacu

R frumoasl 1e'nţelege: ca copiii ~ Ml,

$i clnd rA.de, face lncl ti gropiţe ln obraz,
Şi gropiţe face 'n unghiul uciga,ei eale pri
Si la degetele manii ,i la ori ee'ncheieturi;.
Nu e mici, nu e mare, nu-i subţire, ci 'mp)initi
Incit ai ce atrA.nge'n braţe-numai buni de iubit;
Tot ce-ar zice, i se cade, tot ce faee-i fade W:st.,
i o prinde ori ce lucru, clei ata ae ti eunne ;
Dacl vorba-i e pllcutll., ,i tlcerea-i blei place,
Vorba zice: .fugi incolo•, r6aul zice: .vi.ao'a
coaoe!-
Umbll par'cl aminlindu-,i vre-un clntff, alinlatl,
Par'cl i-ar fi tot alene ,i s'ar cere alrutatl;
Si se'nalţi din cllciie al.ţi ~ p&u'la pJI;
Dlruind c'o all.rutare acea i.iniel c-.ll4\ldt."
Ce n'o are de elt numai mielul unai .......
Clti fericire crezi tu, c'ai gl&i ln: braţul ei I
Te-ai lnaenina \'lz&ndu-i rul8ellÎl'M 41âa
E c11 toane, o crliali, iar tu t'8b li, 9 llii,
.'i ad&nr. privind ln o~bi-i, ţi-ar,._ el
Cum viaţa preţ I aibl ti cum JIION'tea•~.aa•1nti
Şi pltruna de-o bucurie ti f ~ ,W..
. i vedea ln ea e.rliasa lumii ......., tut1
A„ ci lnebipuindu-ţi Jierimonelt ei, ...
Ţi-ar pirea mai mlndrl dedţ ea
Şi ln chaosul uitlrii, ori CWD _ . _ alerp,
Ka din eeln eemaidQpţi-arcldqJI•·••••
.._tir(C-.
Ce iluzii I Nu lnţele1i tu, din a el

„
Ci deprindere, grimad eate zlmDebll te
Ci tntreap-i frumuaeţl e tD luue
· ") Anadyomene (r..ea-etitl din apwna
pranumele Mroditii sau al Venerei.
 Pocsii 16\l

Şi că sufletul şi-l picrcle fără de nici un folos ?

ln zatlar boltita liră ce din şapte coarde sună,
'l'iinguirea ta cle moarte ln caden\ele-i adună;·
In zadar în ochi an•-YCi umbre mândre din po1· eşti
l'recum, iarna, să aşează llon de ghiaţă pe fereşti
Cind ln inimă e n1ril ln zaclar o rogi: ,,consacră-m
Creştetul cu-ale lui gânduri, sft-1 sfinţesc cu-a melc
lacrămi !"
Ea mei voatesă'nţelca~ă, că nu lu o n-ci ... că'n line
E 1111 demon ce'nself\azrt după dulcele-i lumine,
c·acel demon plingc, ricle, neputând s'auză plânsu-şi
Că. o vrea spre-a ~e·nţelegc lnsfârşit pe sine însuşi,
Că. se zbate ca un sc11lptor fără bra\c care geme.
Ca un maistru cc-asurzeşte în momentele supreme
Păn'a nu ajunge'n culmea dulcei muzici de sfere.
Ce-o aucle că se naşle din rotire şi cădere,
Că el nu-i cere tlrcpt jertfă pc-un altar !nalt să
moară,

Precmn in 1·ecbimea sffrntă se junghiau odinioară

Virginele cc stătură sculptorilor de modele,
Când tftiau in marmor chipul unei zâne clupă ele;
S'ar pricepe acel dt>mon, ..... s·ar renaşte
;1lislu1l de focul propriu, ci atunci s'ar recunoaşte
Ş1. pătruns ele-ale lui pal1m1 ş1 ele amoru-i cu ncsaliu,
Rl ar frînge 'n 1·ers aclonic limba lui ca şi Horaţiu.*)
Ar atrage'n ,·isu-i rn:1ndru a isvoarelor murmuri,
Umbra umedă clin codri, stelele ce ard de-apurun,
~i'n acel moment de- taină, c,1nd s 'ar crede că-i ferire,
Poate-nr ln\'Îa în ochiu i ochiul lumei cei anlire
Si cu patimă adâ.nră ar privi-o s'o adoare

') llornţiu-relehrn poet roman (68-;,).

 170 Emino cu
--- - - -- - - -------------
De la ochii ei cei tineri mAntuirea s'o implore.
Ar voi ln a lui braţo să o ţini 'n veci de veci,
DesgheţAnd cu sirutarea-i raza ochilor ei reci ;
Căci de piatră de-ar fi Inei, s'o 'ncllzi de-atAt amor
Când cădndu-i ln genunche, i-ar vorbi tAnguitor,
Feric:rea tnecAndu-1, el ar sta sl 'nebuneasca
Că 111 furtuna lui de patimi şi mai mult sl o iubeaacl

Cu zâmbiri de curtezani şi-cu ochi bisericoşi,

S'ar preface că pricepe Măgulite toate sunt
De-a fi umbra frumuseţii cei eterne pe plmAnt.
O femeie 'ntre flori zi -i şi o floare 'ntre femei,
S'o să-i placi. Dar o pune să aleagl Intre trei
Ce-o 'ncunjoară, toţi zicAnd ci o iubesc.-cAt de naivi,
Vei vedea ci de odată e, devine pozitivi,
i cAnd dama cochetează cu privirile-i galante,
Impirţind ale ei vorbe Intre-un crai bltrln 'un fante
·u-i minune ca simţirea-i al se poati hişela,
Sl confunde un crai de 1>ici cu un crai de mahala:
Clei cu dorul llu demonic va vorbi clluglr le,
Pe cAnd craiul cel de piei de s'arallpieptu-i er~
Ochiul lngheţat li umplu gAnduri negre de amor
Şi de odată e vioaie sti picior peste picior.
S'a-cel sec, ln judeeata-i e eu duh şi e frumoa
A visa ci adevlrul sau alt lucru de pri101
E ln staro ca ai schimbe 1n natur' un fir de pir,
E te piedien eterni ce-o punem la adevlr.

Aşa dar când plin dn visuri urmlretti vre-o femee,

Pe cAnd luna scut de aur, strllucette prin -alee
Si pll.teazi umbra verd1:: eu fanta ticele-i dunp,
 Poesii 171

Ku uila, că doamna are minie scurlă, haine lungi.

Te îmbeţi de feeria nnui mândru vis de vară,
Cate 'n tine se petrece .. Ia întreab-o bunăoară ,
ş·o să-ţi spue de panglice, de Yolane şi de mode,
Pe când in1111a ta balc'n ritmul sfânt al unei ode ...
Când vezi piatra ce nn simte nici durerea şi nici mila
De ai inimă şi minlc, feri în lăluri: e Dalila! '
 SATIR11 I
CtnÎl cu gene ostenite sara suflu 'n lumtnare,
Doar ceasornicul urmeazl lunga timpului clrare;
Căci perdelele 'ntr'o parte cAod le dai, şi Io odae
I.una varsl peste toate• voluptoasa ei vlpae,
Ea din noaptea amintirii o vceie 'olreagl • coate
De dureri, pe care lnsA le simţjm ca 'n vis pe toate.

Luni tu, tlpAna mirii, pe a lumi bolti luneci,

Si glodirilor dAnd viaţi, 11.1ferinţele lntnneei;
Mii pustiuri scAnteiazi sub lumina ta fecioarl,
i cAţi codri ascund ln umbri strilucire de iBt'oarl,
Peste cAte mii de valuri stipAnirea ta 1trlbate,
C&nd pluteşti- pe mitclloarea mirilor ÎDfUl'llate I
C&te ţlrmuri lnflorite, ce palate şi cetiţi
~lrlbiltute de al tiu farmec ţie siraurl."ţi arlţi I
Si 1n cAte mii de case lin pltruns-ai prin feretli,
CAte frunţi, pline de g&nduri, gbditoare le pri ef_til
Vezi un rege ce 'mptnzeşte gh>bu'n planuri pe an eacl
CAnd la ziua cea de mane abea cuget'un dne -
 Poesii 173

Deşi trepte o~ebitc le-au eşit diu urna sorţii,

Dcopotrivă-i stăpâneşte raza la şi-geniul morţii,
La acelaş şir de patimi deopotri,· ă fiind robi.
Fie slabi, fie puternici, fie genii or neghiobi.
Unul caută 'n oglindă de ' şi buclează al său păr,
Allul caută în lnme şi ln neme 11devăr,
De pe galbenele file ci adună mii de coj,
A lor nume trecătoare Ic însamnă pe răboj,
lară allu 'mparle lumea de pe scândura tărăbii,
Socotind cât aur marca poarlă 'n negrelc-i corăbii ;
Iar acolo bătrânul dascăl. cu-a lui haină roasă 'nculc,
lnlr un ralcul fără capăt tot socoate şi socoate,
Si de frig la piept ş'inchee trcmur:lncl halatul yechi,
lşi înfundă g/llu 'n guler şi bumhacul în urPchi;
Uscăti v aşa rum este, gil.rbovit şi de nimic,
Uni,·crsul fără margini c în degetul lui mic.
Căci sub frunlc-i viitorul şi t, ecutul se încheagă:
Noaptca-ad:lnc'a Yeciniciei el în şirui o desleagă.
Precum Atlas în rnchime sprijmea cerul pe umf1r,
Aşa ci sprijină lumea şi vecia iotr'un număr.
Pc cii.nd luna străluceşte peste a tomurilor bracuri,
Intr'o clipă'! poarlă gândul îndărăt cu mii de veacur;
La 'nceput, pe când fiinţa nu era, nici nefiinţă.
Pe când totul era lipsă de viaţă şi voin\ă,
Când nu s'ascundca nimica, deşi tot era :.tscuns,
Când pătruns de sine însuş odihnea cel ne pălrum,.
Fu prăpastie? grnună? Fu noian 1nlins de apă 1
N'a fost lume pricepută şi nici minte s'o priceapă,
Căci era 11n întuneric ca o mare făr' o rază,
Dar nici de Yăzut nu fuse şi nici ochiu care s'o vază,
Umbra celor nefăcute nu 'ncepuse-a se desface,
 Poesii 175

Cum planeţii toţi lnghenţă şi s' asvârl rebeli tn spaţ

Ei, din frânele lumii şi ai soarelui sciipaţi ;
Iar t'atapeteasma lumiii tn adâni: sa lnegrit,
Ca şi frunzele de toamnă toate stelele-au pcril ;
"Timpul mort ş'ntinde trupul şi devine vecinicie,
Căci nimic nu se lnlâmplă tn tntinderea pustie,
Si tn noapte:.. nefiinţei totul t'ade, totul tace,
Căci ln sine lmpăcată retncepc-eterna pace.

lncepând la talpa insăş' a mulţimi omeneşti

Si suind ln susul sciirii, pân' la frunţile crăeşti,
De-a vieţii lor enigmă ti vedem pe toţi munr.iţi,
Fărl.'a şti să spunem care ar fi mai ncnoroi:iţi.
Unul e tn toţi, tot astfel precum una e ln toate ;
De asupra tuturora să ridică cine poate,
Pe când alţi stând la umbră şi cu inima smcr_ilii,
eştiuţi se pierd tn taină ca şi spuma nezl.ri tă,
Ce-o să-i pese soartei oarbe ce vor ei sau ce gl.udesc ?
Ca şi vantu 'n valuri trece peste traiul omenesc.

Fericească-I scriitorii, toall. lumea recunoască-I -

Ce-o să aibă tlin ace tea pentru el bălrl.nul dascăl
Nemurire, se va zice. Este d1·ept ca viaţa 'ntreagă,
Ca şi iedera de-un arbor, de o ideie i se leagl. .
• De oi muri-lşi zice 'n sine - al meu nume o să'l
poarte
.secolii din gurii. tn guri ti lor duce mai departe
.De a pururi, pret1Jtindeni'; tn unghierul unor crieri
.Şi-or 1Asi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri!•
 P,oesii 177

Şi le umfli ori şi cine tn savante adunări,

CAnd de tine se vorbeşte. !-'a lnţeles de mai nainte
C'o ironică grimasi să te laude 'n cuvinte.
Astfel lnclput pe ma.na a or clrui, te vor drege,
Rele-or zice că sunt toate ca.te nu vor lnţelege,
Dar afară de acestea vor căla vieţei tale
Să'i găsească pete multe, răutăţi şi mici scandale :
Astea toate te apropie de dânşii. Nu lumina
Ce ln lume-ai revărsat'o, ci păi:atele şi vina,
Oboseala, slăbiciunea, toate relele ce sunt
Intr'un mod fatal legale de o mână de piimAnt,
Toate micele rr,izerii unui suflet chinuit
Mult mai mult li vor atrage de ca.t tot ce ai gândit.

Intre ziduri, printre arbori ce se scutură de floare,

Cum revarsă luna plină liniştita ei splendoare I
Şi din noaptea amintirii mii de doruri ea ne scoate,
Amorţită li-i durerea, le simţim ca 'n vis pe toate,
Căci in propria-ne lume ea deschide poartă 'ntrării
Si rAdicl mii de umbre după slAnsul lumânării.
Mii pustiuri scAnteiazA sub lumina ta fecioară,
'i ca.ţi codri ascund tn umbri strllucire de isvoarăl
Peste ca.te mii de valuri stlpAnirea ta străbate,
CAnd pluteşti pe mişclloarea mărilor singurătate I
i pe toţi ce 'n astă lume sunt supuşi puterii sorţii,
Deopotrivă-i stlipAneşte raza ta şi geniul morţii l

12
 SATIRA li.

De ce pana mea rlmlne in cemeall, ml lntrebi"l

De ce ritmul nu m'abate cu ispita-i de la trebi f
De ce dorm ingrlmldite lntre galbenele file
Jambii suitori, trocheii, 1iltlreţele dactile ?
Daci tu ştieai problema astei vieţi cu care lupi,
Ai vedea, ci am cu vint«, pana chiar I o f1 rupt.
Clei tntreb, la ce-aş lncepe d laeerc 1n luptl dieaptl
A turna Io fonnl noul limba he ti lnţeleaptl P
Acea tainici aimtire, care doarme 'n a mea baril.
1n cuplete de teatru 1'0 desfac ca o marii?
Sau cu sete sl cal fonii& ca d poatl d le 'ncapV
SI le scriu, cum cere lumea, n'o ietorie pe api t

lnsl tu tu lmi vei rl•pund ci e bnae oa ba .._

Prin frumoad stihuire d pltnmd al mea
S1-mi atra1 lame-aminte a blrbaţiler clin .._

.....
Să-mi dedic a mele venari la eacoane budeal,
i desp tul meu din 1aflet 1111 lmpac pria •

Dragul meu, elJ'are,. uta 1'a lllblt de 1Ui

 Poesii 179

Noi avem ln veacul nostru acel soi ciudat de barzi,

Clll'e 'neearci prin poeme să devie cumularzi ;
JnchinAnd ale lor versuri la puternici, la cucoane,
Sunt cintaţi Io cafenele şi fac zgomot ln saloane ;
Iar clrilrile vieţii fiind grele şi lnguste,
Bi lncearci sll. le treacă prin protecţie de foste,
DedicAnd broşuri la dame, a căror bll.rbaţi ei sperll.
C'ajungând cAnd-va miniştri le-a deschide carieră.
De ce nu voi pentru nume, pentru glorie să scriu?
Oare glorie să fie a vorbi lntr'un pustiul
Azi, cAod patimilor proprii muritorii toţi sunt robi,
Gloria-i tnchipuirea ce o mie de neghiobi
Idolului lor lnchinil, numind mare pe-un pitic
Ca-o beşici e de spuml lntr'un secol de nimic.
Incorda-voi a mea lirl s! cAnt dragostea? Un Janţ
Ce se lmparte cu frlţie 1ntre doi şi trei amanţi !
Ce? sl 'ngAni pe coardll. dulce, cll de voie te-ai adaos
La cel chor cc 'n opcrcll e condus de Mcnelaos ?
Azi adeseori femeea, ca şi lumea, e o şcoalll,
Unde 'nveţi numai durere, tnjosirc şi spoială;
La aceste academii de ştiinţi a zânei Vineri
Tot mai des se perindeazl şi din tineri tn mai tineri,
Tu le vezi primind elevii cei tmberbi ln a lor clas,
PAnA cAnd din şcoala toatll. o ruină a riimas.

Vai l tot mai gAndeşti la anii, cAnd visam ln academii

AscultAnd pe vechii dasclli cArpilcind la haina vremii,
Ale clipelor cadavre din volume stAnd s'adune
Şi 'n a lucrurilor peteci clulAnd Inţelepciune?
Cu murmurele lor blAnde, un isrnr de horum-harum,
C&şti1And cu clipoceall nervum rerum gerendarum,
 180 Emilio Oli

Cu evlavie adlncl ne 'nYAtau al nailaţii leii,-&.

Leglnlnd c&nd o planet&, c&nd pe-an rep dhl lppet.

Par cl-1 vid pe aatronomul ca al neprii l'8JIAOI,

Cum u,or, ca din cutie, HOate lumile dia haos
Şi cum neacra ecinicie ne o 'atiade tl ._._,
CI epocele H 'nthi oa mlrtelele pe atL
Atunci lwnea 'n clplţ&Dl • 'u arte& ca o aOlal
De thnţeam, ca Galileo, ci comedia N . . . .
Ameţiţi de limbe moarte, do planeţi, de aallNI
Confundam pe bietul dalcll cu DD crai . . . .,
 Poesii 11sl

De r,e dorm, lngrămăuile intre galbenele file.

Jambii suitori, troc:heii. făltăre\ele dactilc.
De-oi urma să scriu in ,·crsuri, teamă-mi e ca nu
cum-\·a
Oamenii dm ziua de-astăzi să 'nceap· a mă 11tuda
Dacă pol cu uşurinţă şi cu zâmbet a lor ură,
Laudele lor de sigur m·ar mâhni 11cslc mă~ură.

-iţ;r·-
 SATIRA 111.
Un sultan, dintre aceia ce domne ,... 'o Ullll,I
Ce, cu'a turmelor plşune, a ei patrie ~o ~
La plmAnt dormea, ţin&ndu-şi clplW mia&
--,tl;
lllrl ochiu 'nchL alarl, 'nlluntru li -,teaptl.
Vede, cum din ceruri luna Junecl fi d eohol('I
i s'apropie de dansul preschimbat& ID ledolltl.
Inflorea clrarea ca de pasuJ bl&ndei primberJ,
Ochii ei sunt plini de umbra tiinllitelor clllNli,
Codrii se 'ntioreazl de at&ta frumateţe,
Apele 'ncreţesc ln tremur strlveziile lor fete,
Pulberea de diamante cade fini ca o ..._
cAnteind plutea prin aer şi pa toate fJia .....,
Şi prin rn&ndra fermecare sun'o mmitl de
Iar pe ceruri se lnalti curcubeele de
Ea, şez&nd cu el allturi, mina flnl i-o
Pirul ei cel necru 'n valuri de mllMIII
• Lu' Bi leg a mea iata de a ta. ha ........
• i durerea mea cea duJce cu durerea ă'
 Pocsii ·183

.Scris ln cartea vieţei este şi de veacuri şi de stele:

.Eu să fiu a ta stăpână, lu stii.pân vieţei mele"
Şi cum o privea sultanul, ea se 'ntuneci!, dispare ;
Ear din inima lui simte un copac cum că răsare.
Care creşte lntr'o clipă ca ln veacuri, mereu creşte
Cu-a lui ramnri peste lume, peste mare se lăţeşte,
Umbra lui cea uriaşă orizontul li cuprinde
Şi sub dânsul universul lntr'o umbră se lntinde;
Iar ln patru părţi a lumei rnde şiruri munţii mari,
Atlasul, Caucazul, Taurul şi Balcanii seculari.

Vede Eufratul, Tigris, Nilul, Dunărea bătrână:

Umbra arborelui falnic peste toate e stăpână.
Astfel Asia, Enropa, Africa cu a ei pustiuri
Şi cor ,biile negre legilnându-se prin râuri,
Valurile verzi de grâne legănându-se pc lanuri,
Ml.rile ţermuitoare şi celi!ţi lângă limanuri,.
Toate se lntind 'nainte-i. Ca pe-un uriaş covor
Vede ţarii. llngi!. ţarii. şi popor lângă popor,
Ca prin neguri alburie să strevăd şi se prefac
ln tnlinsa 'mpări!ţic sub o umbrii. de copac.
Vulturii, porniţi ln ceruri, pAn' la rammi nu ajung;
Dar un vânt de b ' ruinţi!. se porneşte tndelung
Şi loveşte rânduri, rânduri tn frunzişul sunltor,
Strigăte de Allah! Allah ! se aud pe sus prin nor,
Sgomotul cri,ştea ca marea turburată şi !naltă,
Urlete de bi!iălie s'alungau dupi!. olaltă;
Jnsi!. frunzele-ascuţite se tndoae după vânt
Şi deasupra Romei noul să tnclinl la plmAnt.

i cutremuri Sultanul .. sl. deşteapti! ... şi pe cer

Vede luna ce pluteşte peste plaiul Eschişer,
 181 Emhle a

Şi prive,te triat la cilu ihului ldehall,

Dupl gratii de fereaatr& o copili el zlri
Ce-i .simhefte, ldlldioaal ca o erean,I cJe alun •
E a Şeihului copili, e fnlmoaal alcalun.
Atunci el pricepe ul cl-i triraea d la Profet,
CI pe o clipi 'nllţaae chiar fn n1 la ahomet,
CI din draao tea-i lumeucl Ull hbperiu - • natte.
Ai clruia ani ,1 margini numai cerul le eunoqt

Vi ul du d 'nftoreazl ,1 sl 'ntlade tull.arefte,

An cu an lmplrlţia tot mai largi te apo ,
larl flamura cea erd lna)ţl an cu an,
eam cu neam urmtndu-1 aboral lllltan ..,_
iuitu.:
.latlel tari dupl tari drum de slorie-1 ci Md.,
PAnl 'n Dunlre aJuaae t'urbanOl\ll BaJui4.
La 11D 18JDD, UD ţenn de altul lqlad

Şi ID IIIDet de faDfl,e 1nce

......
.. .. ..

oua. lai llltlutl,

Ieniceri, aopii de lflet ai lui .Aflu,
ViJl de 'aluneci pim&Atul la n.ae ID . . . .
RlspbclindMt, ID roiuri tntiD4 oort,,i)f . _ -
Inii '11 .una deplnatl l1lDl coeal de
latl Tine-au I01 de paee oro llltrllml o "ftlf
Baiuid, pdviad la d&atw. tl llltrellîl ca
„
.Ce vrei tuP

...
• •o1 P Buni pace I ... '4 d I ea
1

Domlilll P01lra4t li ad p ~ lmt-11;9

-----..-·-'"
 Poesii 185

• Tu eşti
!llirr.ea ?•
.Da 'mpărate !"
,Ai venit să mi le 'nchini.
Sll nu schimb a ta coroană într'o ramură ele spini ?•
- .Or ce gând ai, lmpărate, şi or cum Yci ii sosit,
Cât suntem încă pe pace, cu iţi zic : Bine-ai ,·enit !

Despre partea tnchinării, nsă, Doamne, să ne ierţi.

Dar acu, vei vrea cu oaste şi răsboi ca să ne cerţi,
Or vei vrea să faci lntoarsă de pe-acuma a ta cale,
Să ne dai un semn şi nouă de mila ~Jărici-Tale­
De-o ii una, de-o ii alta : ce e scris şi pentru noi
Bucuroşi le-om dur.e toate, de e pace, de-i răsboi. •
-.Cum? Când lumea mi-e deschisă, a privi gân-
deşti că pot
,Ca tntreg aliotmanul să se 'mpcd:ce ele -un r.iot '?
.O tu nici visezi, bătrâne, câţi în cale mi s'au pus!
"Toată floarea cea vestită a întregului Apus .
• Tot ce stă ln umbra crucii, împăraţi şi regi s'adună
,Să dea piept cu uraganul ridicat de semi-lună ;
,S'a 'mbrăcat ln zale lucii cavalerii de la Malta,
.Papa cu-a lui trei coroane, puse una peste alta,
„Fulgerele adunat-au contra fulgerului. care
,,In turbarea-i furtunoasă a cuprins pământ şi marc;
,N'au avut de cât cu ochiul or cu mâna semn a face
.Şi apusul t,;;i lmpinse toate neamurile 'ncoacc;
• Pentru-a crucii biruinţă se mişcară râuri-râuri
.Or din codrii răscolite or stârnite din pustiuri,
.sguduind din pace-adâncă ale lumii începuturi.
,}negrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi;
,.Se mişcau tngrozitoare ca păduri de lănci şi săbii .
 Poesii 187

.Şi deaceea tot co mişcă 'n ţara asta răul, ramul,

.:Mi-e prieten numai mie, iară ţie duşman este ;
• Duşmănit vei fi de toate făr'a prinde chiar de veste .
• N'avcm oşti, dară iubirea de moşic e un zid
.Care nu se 'nfiorează de-a ta faimă, Raiazid".
Şi abia plecă bătrânul : ce mai freamăt, ce mai
sbucium,
Codrul clocoti de sgomot şi de arme şi de bucium.
Iar la poala lui cea verde mii de <'apele pletoasă
l\lii de r.oifuri lucitoare ies din umbra' ntunecoasă.
Călăreţii umplu r.âmpul şi roesc după un semn
Şi ln caii lor sălbatici bat cu scările de lemn ;
Pe r.opitc iau ln fugă. faţa negrului pământ,
Lănci scântee lungi ln soare, arcu1·i se lnlind ln vânt;
Şi ca nouri de aramă şi ca ropotul de grindeni,
Orizontu 'ntunecându'l, vin săgeţi de pretutindeni
VAjeind ca vijelia şi ca plesnetul de ploae ;
Urlă câmpul şi de tropot şi de strigăt de bălae.
In zadar striga 'mpăratul ca şi leul ln turbare,
Umbra morţii se tntindo tot mai maro şi mai mare ;
In zadar flamura verde o ridică tnspre oaste,
Căci cuprinsă-i de peire şi ln faţă şi tn coaste,
Cilr.i se clatină rărite şiruri lungi de bătălie,
Cad Arabii cad şi p4lcuri risipite pe câmpie,
In genunchi cădeau pedeştrii, r.olo caii se răstoarnă.
Cad săgeţile ln valuri, r,are şueră. se toarnă,
i lovind ln faţă., 'n spate, ca şi crivăţul şi gerul,
Pe pământ lor li se pare că so nil.rue tot cerul.
Mirr.ea lnsuş m4nă 'n luptă Yijelia 'ngrozitoare,
Care vine, vine, vine, calcă totul in picioare,
Durduind soseau călilrii ca un zid !nalt de suliţi,
 Poesii 189

.Coiful 'nalt cu penele,

.Ochii cu sprâncenele .
• Şi să ştii că 's sănătos,
.Că, mulţămind lui Christos,
• Te sărut, Doamnă, frumos.

De-aşa vremi se 'nvrcdniciră cronic11rii şi rapsozii. ..

Veacul nostrn ni'! umplură saltimbancii şi Irozii.
In isrnadcle bătrâne pe eroi mai pot să caut
Au cu lira visătoare or cu sunete de flaut.
Pot să 'ntâmpin patrioţii cc-au venit de-atunci lncolo?
lnaintea acestora tu ascunde-te, Apollo !
O eroi ! care 'n trecutul de măriri vă adumbriseţi,
Aţi ajuns acum de modă de vă scot din letopiseţi
Şi, cu voi drapându-şi nula, vă citează toţi nerozii.
Mestecând veacul de aur in noroiul greu al prozii.
Rămâneţi ln umbră sfântă, Basarabi şi voi Muşalini,
Descălecători de ţară, dătători de legi şi datini,
Ce cu plugul şi cu spada aţi lntins moşia voastră
De la munte pân' la marc şi la Dunărea albastră !
Au presentulnu ni-i mare! N'o să-mi dee ce o să cer?
N'o să aflu Intre-ai noştrii vre un falnic juvaer?
Au la Sybaris nu suntem lângă capiştea spoelii?
Nu se nasc glorii pc stradă şi la uşa cafcnclii?
 Pocsii

Tot ce e p,!rfid şi lacom, tot Fanarul, toţi iloţii,

Toţi se scutură aicea şi formează patriotii,
In r,At fonfii şi flecarii. găgăuţii şi guşaţii,
BA!hAiţi cu gura strâmbă, sunt stăpânii astei nat ii!

Voi sunteţi urmaşii nomei? Nişte răi şi nişte fameni!

E ruşine omenirii să vă zică vouă oameni !
Şi această ciumă'n lume şi aceste creaturi
Nici ruşi'ne n'au să iec in smintitele lor guri
Gloria neamului nostru spre-a o face de ocară,
Indrăsncsc ca să rostească pân'şi numele tău. \ară I
La Paris, ln lupanare de cinisme şi de lene,
Cu femeile-i perdute şi 'n orgiile-i obscene.
Acolo v'aţi pus averea, tinereţele la slos ;
Ce a scos din voi Apusul, când nimic nu e de scos 1
Ne-aţi \ cnit apoi drept minie o sticluţă cu pomadă
Cu monoclu 'n ochi, drept armă betişor de pro-
men~ilă,
Vestejiţi fărăde vreme, dar cu creeri de copil,
Drept ştiinţă având ln minte vre-un vals dP Bal-
l\labil,
Iar ln schimb cu-averea toată ,•r'un papuc de
curtezană .....
O te-admir, progenitură de origine romană !
Şiacum priviti cu spaimă fata noastră sceptic rece,
Vă miraţi, cum de minciuna astă-zi nu vi se mai
trece?
CAnd vedem că toţi aceia, care vorbe mari aruncă,
Numai banul li YAnează şi câştigul fără muncă,
Azi cAnd fraza lustruită nu ne poate inşela.
Astăzi alţii sunt de vină. domnii mei, nu este-aşa?
 1911

Prea v•aţiarilat arama, afltiind aeeastl ţa1'I,

Pna Ueurl.ti neamul nostra de l'U1Î1le fi ocarl,
Prea v'aţi bltut joc de limbi, de stralnuai fi oMoei,
ca li nu ,·arate odatl, ci sunteţi: nitte mitei I
Da, c&ftigul llrl munci, este linpra pornire ;
Virtutea e'o nerozie, pmlll e o aefericire I
Dar lisaţi mlc&r Strl'IDOfÎi oa al ao.r,a& 'll eolb
ele cronici :
Din trecutul ele mlrire v'ar priri cel 111111lt iroaiai.
Cum nu rii tu, Ţepet,Doamne, ca pw,IDcl mb&
pe
Si-i tmparţi 1n cloul cete : 1n amillUţi ti 1n
i 1n doul temlliţi 1arp cu de-a .U. li i adaDi.
-..1;
I dai foc la pllfclrie fi la cua de nelnud I
 ...
:.: ;.: ;.: ~.:.;.:.;.:.;.:.;.~.;.:.;.:.;.:.;·. :.;.:.;•:.;'.~•:
111 li

Satira IV.

Slă castelul singuralic. oglindindu-se ln lacuri,

Iar ln fundul apei clare doarme umbra lui de
veacuri,
Să înalţă în tăcere dinlre rarişlca de braz
D,lntl atâla întuneric rot1lorului talaz ;
P rm ferestrele arcate după geamuri se văd numa
Lungi perdele încreţite care scttnteic ca bruma.
Luna tremură pc coclr1, să aprinde să măreşte,
Muşchi de st.lncă, \'ârf de -al;or ca pc ceruri zu-
(A,f.&. ';) grăveşte
Iar stejarii par o strajă de giganţi cc o înconjoară,
Hăsăritu l ci păzindu-l ca pc-o tainică comoară.
Numai lcbctlcle albe, c:lncl plutesc încet clin trestii·
Domnilnare peste ape. oaspc(i l iniştei accstii.
Cu aripi le lnlinse se mai scutură şi-o lac,
Când ln cercuri unduioase.rând în brazde de văpac.
Papurn se mişcă 'n frcamâ.l de al undelor cutreer,
Iar in carba inflorilă somnoros suspin' un grecr -
E alâta vară 'n aer, e at.U ele dulce zvonul...
13
 Poesii 195

Luntrea cu-ale ei vintrele, spânzurate de catarg

Şi lncet "tnainteazl ln lovire de lopeţi,
Leglnlnd ala.ta farmec şi atâtea frumuseţi . .
Luna, luna iese 'ntreagl, se tnalf aşa bllae
Şi din ţlrm 1n ţlrm durează o clirare de dpae
Ce pe-o repede 'nmiire de mici unde o aşterne
Ea, copila cea de aur, visul negurei eterne,
Şi r.u cat lumina-i dulce tot mai mult se liimureşte
Cu-atât valurile apei, cu-atât ţărmul par'că creşte,
Codrul pare tot mai mare, par'cl vine mai aproape
Dimpreună cu al lunei disc, stăpânitor de ape
lară tei cu umbra lată şi cu flori până 'n piimAnt
lnspro apa 'ntunecată lin se scuturi de vânt.
Pe1te capul blond al fetei sboară florile ş'o plouii,
.Ea se prinde de grumazu-i cu mănuţele-amândouă
Şi pe ipate 'şi lasl capul: • Mă uimeşti, dacă nu
mAnlui;
,,Ah, ce fioros de dufoe de pe buza ta cudntu-i !
.CAt de sus ridici acumll tn gAndirea ta pe-o roabă,
.C&nd durerea ta din suflet este singura-mi podoabă
.Şi cu focul blând din glasu-ţi tu mă dori şi mă
cutremuri
,,De lmi pare o poveste de amor din alte vremuri ;
• Visurile tale toate, ochiul tllu atat de tristu-i,
.Cu-a lui umed' adAncime toatl mintea mea o
mistui.
.Dl-mi-i mie ochii negri, nu privi cu ei ln laturi,
.Clei de noaptea lor cea dulce vecinic n'o sl ml
mai saturi,
.At orbi privind lntr'Anşii. O, ascultă numa 'ncoace
„Cum la vorbi mii de valuri stau cu stelele proroace
.Codri necri aiareul fi iffoarele-i daatle
.Povestesc ele '11 de ele D111Dai drapltele noutre,
.Şi luceferii ae tnmar qa reoi pri• .._.. eetiai,
• Tot plm&ntal,laoal cerul, toate,toateni' ,riet,lai,
• · pata li lepui e&rma f i ~ al lepal,
.Dapl propria lot ne li •• ad _.. npni :
.Clei ori aau lllllllai ele ar dori• li fOUlet

. . . . .. .• . .
.Prebathuleai feriain - d i viaţi de e IIIOll'le•.

Faaluie, lutuie1 daCl • - - D1Mi nei...-,J,

. .
Ce adn ml po,ci pe lacuri fi pe mue
ed.apari I
Unde ai Ykut Ti'odatl ute ţiriueallNOll&et
C&nd se pe&Neat' aeea&e? La o alt . . . t
.&zi 11'ai Gbip bl \oul oia la prWira,;i li piuai.
Cum qi viDe, eam ffi pluepe eopi1a. a'r tlf ai,~
Oupl ,at 11-i qe&i braţul, p i '11 pri, la

IDtralti...al•Ollli·III
J
liliaţl>ai tias--.MNhlMA ....
1-1111 ....- de rubedeDH, YN-1111 uaelliu, ne o
 Poosii 19i

Să sfinţeşti cu mii de lacrimi un instinct atât de rnn,

Ce le-abate şi la pascri de vre-o două ori pe an ?
Nu trăiţi voi, ci un allul vă inspiră, el trăeşte,
El cu gura voastră râde, ci se 'ncântă, ci Şl)pteşle
Căci a voastre vieti cu toate sunt ca undele ce
curg,
Vecinic este numai râul: râul este Demiurg. •>
Nu simţiţi c'amorul vostru c-un amor străin 1
Nebuni!
Nu simţiţi că 'n proaste lucruri voi vedeţi numai
minuni?
Nu vedeţi c'acea iubire serv'o causă din natură'?
Că e leagăn unor vieţe cc seminţe sunt de ură "!
Nu vedeţi r,ă râsul vostru c ln fii voştri plâns,
C~-i de vină cum că neamul, Cain lncă nu s'a slâns?
O teatru de păpuşe I zvon de vorbe omeneşti !
Povesttisc ca papagalii mii de glume şi po,·cşli
Fără ca să le priceapă. După ele un actor
Stă de vorbă cn ci lnsuşi, spune zeci de mii de ori
Ce-a spus veacuri dup' olallil, cc va spune veacuri
lncă,
PAn' cc soarele s'o stinge ln genunea cca adâncă.
Ce? CAnd luna se strecoară printre nouri , prin
pustii.
Tu cu lumea ta de g4nduri după ca să te aţii?
Să aluneci pe poleiul de po uliţele ninse,
Să priveşti prin lucii geamuri la luminele aprinse
'i s'o vezi lnconjurată do un roi de pierde-vară,
Cum zâmbeşte tuturora cu gândirea ei uşoară,
S'auzi zornetul de pinteni şi foşnirile de rochii ,

*) Creatorul lumii (în doctrina gnosticilor).

I. S.
 1 EmiDNeu

Pe e&ol.l ei aceac lllulaţa1 earl el9 fa 88 oo1uit

C&ncl lnchee cu-o pririre aiDOro&l8le · ~
Cit ricliClllaii liaţire ta la poarta ei • de&lri !
Pitim& şi lDdlritaie 'o iabattt ea lltl eo,O,
C&nd •-i rece ti eu toaiae h ti hma lui .ipiilf
lncleftlncl a tale braţe toatl nate& 11 ţi-o ,-.i
De la oreft.l la piaioire 'o adlăid ............,
Ca pt o mamari ele Paroa l&U o ,eadde·OIIIWID
C&od •-i NIC8 fi cochell t lfti ridioaJ, ta...... I
Da. fflUl odiiiaarl pe aeea ee m'D
Ciad q Ita pierdut pe t&ndari, pelle 81111'

A aim$i,o el-i apfO&fe; i v fli e·o

Din drmau aoutrl riaţlblcbua romaa:- -.....
'o mai caat. Ce al oa.nPBuellt
Setea linip etenae, . . . . 111111 I&
Du' ors1nele ·• tllnliate. ~ .,.... - • •
Vechiul e&ntec mi pllr\mde ema

P'iciipeoelo1Ui ......
Dmtr9 o&l'l8„ 1.... ,
 . . . . . . . . ,. . . . . . . ... .
·············································
.
. . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . .,.
. . . . . . . . . . ,. . . . . . .~

.•••..••.•••.••...•..••...••..••...•...••...•

Luceafărul

A fo~t o dală ca 'n poveşti,

A fu»l \:a nici o dală
Din ru<le mari împărăleşti
O prea fru111oas,i fală.

Şi era una la părinti

Şi
mândr[t ' n toalc cele,
Cum e fecioara inlre sfinţi
Şi luna !nlre stele.

Din umbra falnicelor bolti

Ea pasul şi'! îndreaptă
l.ân~ă fereastrii, unde 'n colţ
Luceaf,1rul aşleaptă,

Privea in zare. cum pe mări

ltăsare şi străluce,
Pe mişcăloarelc cărări
Corăbii nei:re duel'.

Îl vede azi, îl vecie mân1,

Ast-M dorinta-i gala;
El iar pri1·in<l clr ~ăptămâni,
li cade clragă fala.
Cum ea pe coafe-ti rbiJaa
Vidnd ale ei t4mp1e.,
De clorul lui • iaiaa
Şi uflet.u-i u ample,

dt de ria apriade el
!nor 1_.. rl
Spre umbra nep'll)ijf
tind ea o I-i -,ul.

I )a f"D •pe• 1lftN

pat • el
41uned ... oâe,
Tle&ndeu~lldlattl
o UU..flde lpu
diD41tl .., .. '
eo,n." •
1-allqe 1'&ne1e pe piept.
I 'aebide pua dalee,
 Poesii 201

.Cobori tn jos, luceafăr• bllnd,

.AlunecAnd pe o rază .
• Pătrunde 'n cnsă şi tn gând
.Şi viatn-mi luminează!•

El asculta tremurător,
Să aprindea mai tare
Şi s'aruncâ fulgerător,
Să curundil. ln mare ;

Şi apa, unde-au rost căzut,

1n cercuri se roteşte,
Şi din adânc necunoscut
Un mândru tânăr r.reşte.
Uşor ci trece ca pe prag
1·e marginea fereslii,
Şi ţine 'n mână un toiag
Incununat cu trestii.
Plrea un tânăr voevod
Cu păr de aur moale ;
Un vânăt giulgi se 'nr.beie nod
Pe umerele goale,
Iar umbra fetei străvezii
E albă ca de ceară -
Un mort frumos cu ochii vii
Ce scânteie 'n afară .
• Din sfera mea venii cu greu
.Ca a!-ţi urmei chemarea,
.Iar cerul este tatăl meu,
,,Şi muma 'mi-este marea.
 Poesii 203

Ea trebui de el tn somn
Aminte să-şi aduci\,
Şi dor de-al valurilor Domn
De inim'o apuci ;

.Cobori 1n jos, luceaflr blând,

.Alunecând pe-o rază,
.Pătrunde 'n casi şi tn gtnd
.Şi viaţa-mi lumineazi I"

Cum el din cer o auzi,

Se stinse cu durere,
Iar r.eru 'ncepe a roti
1n locul unde piere.

In aer rumene vipii

Se 'ntind .Pe lumea 'ntreagi,
Si din a chaosului văi
Gn mandru chip se 'ncheagă.

Pe viţele-i negre de pir

Coroan'a-i arde pare,
Venea plutind tn adevir,
Scildat tn foc de soare

Din negru giulgi se desfăşol'

Marmoreele braţi,
El vine trist şi glnditor,
Şi palid e la faţă ;
 Dar ochii mari ti mimmaţi
Lucesc ad&ac himeric.
Ca doul patimi firi ...
i pline de 'Dtuae,ie.

- .,Din atera mea vtnii • P'81I

,.Ca llte-ucu1t,•....._
,,şi aouele e latll meu
,.rar noap1a& 'mi eate---.
..o vin', odorul meu nespu,
,, i lumea ta o hltl ;
,,Eu sunt luceatlJ,ul de ne,
,,Iar IR li mi Si mil'ull.

„O vin' 1n pirul tla bllai

., 'WD COllUDÎ de lteJe.
„P•a mele oerati li dui
,, "m&nddiaeM ..

-,,O e,ti ftamos, cum auma"ll

.,Un d•on tl anti :
„Darl pe cal• ee.i
, ·ot-..llialodltlf

.,III dol' ele U.

•pieptulai ...........
• i oolrii mui fi .... ..
.,Prima . . ....
 Poesii

-.,Dar cum ai vrea al ml cobor?

.,Au nu 'nţelegi tu oare,
„Cum el eu sunt nemuritor
,,Şi tu e,ti muritoare ?

-,.Nu caut vorbe pe ales,

,,Nici ,tiu cum aş tncepe ;
.,Deşi vorbeşti pe lnţeles,
,,Eu nu te pot pricepe.

,,Dar dacă vrei cu crezlmAnt

,,'-ii te 'ndrAgesc pe tine,
,,Tu te coboarl pe pimAnt,
,,Fii muritor ca mine."

-- ,.Tu'mi ceri chiarnemurireamea

,.ln schimb pe-o sărutare ?
,.Dar voi sl ştii asemenea,
,,Cât te iubesc de tare.

,,Da, mă voi na,te din picat,

,,Primind o altil. lege:
,,Cu vecinillia sunt legat,
,,Ci voi sl mi deslegc."

Si se tot duce, s'a tot dus

De dragu-unei copile,
S'a rupt din locul lui de sus
Pierind mai multe zile•

•••
206 Bmiaescu

ln vremea 11ata Cllllin,

viclean copil de casl,
Ce umple cupele cu vin
Mesenilor la masl,

Un paj ce poartl pas cu pu

A 'mplrlteaii rochii,
Bliat de nori ti de pripas,
Di&r lndrlaneţ eu ochii,

Cu obrljei ca doi bujori

De rumeni, batl-i vina,
SI furitead. p&nditor
Privind la CiWina.

Dar ce frumoaal se flcu

Si m&ndrl, arz'o focul I
Ei, CIWin, acu-i acu
Ca al-ţi tneerci norocul.

Si 'n treaclt o cuprinse lin

lntr'un un1ber de crabi.
- .Da ce vrei, miri CiWin?
.Ia lu', oatl-ţi de treabl•.

- .Ce i ? A vrea d nu mai • tai

,.Pe sbdari totd86DDa 1
„ rlzi mai bine i I-mi dai
,O pri, numai una".
 Poesii 207

-,,Dar nici nu ştiu măcar ce-mi ceri,

,,Dă-mi pace, fugi departe -
,,O, de luceafărul din cer
,,M'a prins un dor de moarte''.

- ,,_Dacă nu ştii, ţi-aş arăta

,,Din bob tn bob amorul,
,,Ci numai nu te mânia,
,,Ci stăi cu binişorul.

„Cum vânătoru 'ntinde 'n crâng

,.La păsările lanţul,
,,Când ţi-oi tntinde braţul stâng,
,,Să mă cuprinzi cu braţul ;

„Şi ochii tăi nemişcători

. "-;ub ochii mei rămâie;
,,De te tnalţ de subsuori,
.,Te 'nalţă din călcâie ;

,,Când faţa mea să pleacă 'n jos,

,,In sus rămâi cu faţa,
„Să ne privim nesăţios
,,Şi dulce toată viaţa ;

„Şi ca să-ţi fie pe deplin

,,Iubirea cunoscută :
,,Când sărutAndu-te ml 'nclin,
,.Tu iarlişi ml sărută".
 Poesii 2H

.,Tu vreai un om al te socoţi,

,.Cu ei al te asemeni ?
,,D:a.r 1>1eri orunenîi cu toţi,
„S'ar na,te iarlş oameni

„Ei doar au stele cu noroc

,,~ i prigoniri de oarle ;
„ oi nu avem o.ici timp, nici lec
,. i nu cunoaştem moarte.

„Din s&nul vecinieului ieri

,,Trlette a~i ce moare,
,,Un aoate de s'a.r sl4nge 'n ceri,
,,S'aprinde iarlş soare.

•Plr&nd pe veci a rlslri,

.Din urmi moartea 'l paşte,
.CAci toţi ee nasc spre a muri
.Şi mor spre a se naşte

„lat tu, Hyperion, rlmAi

.Ori unde ai apune,
• Tu etti din forma cea d'intai,
.s,u ecinicl minune.

• i pentru cine vrei al mori ?

.lnloarce-te, te 'ndreaptl
.Spre-acel pimAnt rltlcitor
.Şi vezi ce te a,teaptl. •
*
* din ceri
Jn locul lui 1nenit
Hyperion se 'n&oa.rsi
Şi aa ,•m iioa cea de ieri,
Lumina ti-o re'farai.
 Poesii 213

Ea, lmbătală de an,nr.

RAdică ochii, \·ede
Luceafărul şi 'ncelişor
Dorintele'i lncrede

.Cobori ln jos, luceafăr blând,

.Alunecând pe rază,
,,Pătrunde 'n codru şi ln gând,
.Norocu-mi luminează!•

El tremură ca alte dăţi

In codri şi pe dealuri,
Călăuzind singurătăţi
De mişcătoare valuri ;

Dar nu mai cade ca 'n trecut

In mări din tot !naltul :
.Ce'ţi pasă ţie, chip de lut,
• Dac' oi fi eu sau altul !

.Trăind ln cercul vostru strâmt .

• Norocul vă petrece -
Ci eu ln lumea mea mă simt
.Nemuritor şi rece.•
 De ee na•ml vil...

Ve.si rlndunelele se duc

Se scutur' rnmzele de nuc,
S'ateazi bruma peste vii -
De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?

O I vino iar ln al meu braţ

Si te privesc iar c.i nesaţ,
Si razim dulce capul meu
De s&nul tlu. de sa.nul tlu l

Ţi-aduci aminte cum pe-atunci,

C&nd ne plimbam prin vii ,i lunci,
Te rAdicam de subsuori
De-atltea ori, de-atatea ori ?

In lumea asta sunt femei

Cu ochi ce isvorisc sc&ntei...
Dar, ori clt ele sunt de sus,
Ca tine nu-s, ca tine nu-s:
 r- n--:i-~ - rr:r i;r•-!. ~r/IT-'- r...:,..77,} 0 ~?:~_.r11

~
• ;--Ll,..~....1~J...1...~-U
...L l._, .... ~
:..1 ,'r r__ ••~• • .;:-:,;~•.,\~;;.:'_..~\,:.,~~•.~~~-:f:-.•-;.:-~•'

KllMJID1$V11
-
1
).

Ou 4werile iubirii
Voind eufleiu-mi d-l viadM.
L-Ul chemat tn somn pe Kama -
Samadeva, seul indic.
BI ~eoi, copiJul m4ndru,
Clllrind pe-un papagal,
T&nd dmhetul flţarnie
Pe-;& lai bure de co.ral.

Aripi are, iar 1n ton,1-i

BI pbtread ca dgeţi
Numai flori lnvenmate
De la Gangele mlreţ.
 La Bucovina.
N'oi uita vre-datl, dulce Bucovinii,
Geniu-ţi romantic, munţii 1n lumină,
Viiile ln flori,
RAuri risilttnde pi'ntre stAnce nalte
Apele lucinde'n dalbe diamante
Peste cAmpi ln zori.

Ale sorţii mele plAngeri şi surAse,

lngAnate 'n cAnturi, Inga.nate 'n vise
Tainic şi uşor,
Toate-mi trec prin glodu-mi, trec pe di'nainte
Inima mi-o furi şi cu dulci cuvinte
Imi şoptesc de dor.

Numai lAngi aAnu-ţi geniile rele,

Care tmi descAntl Cirul vieţei mele,
Par' ci dormitâ :
Mil lilsari'n pace, ca si cAnt tn lume,
Sl-mi visez o soarti mAndri de-al meu nume
Şi de steaua mea,
 La moartea lal Aron ll'amnal.

Imbracl-te ln doliu, frumoasll. Bucovinl,

Cu cipru vertie 'ncinge antica fnmtea ta,
G'acuma din pleiada-ţi auroasl şi senini
Se stinse un luceaJir, se stinse o lumini ;
Si stinse - o dalbi stea I

Metalica, vibrlnda a clopetelor jale

Vueşte ln cadenţi şi suni tntristat,
Clei, ah r geniul mare al deşteptirei tale
Piti, se duse-acuma pe-a nemuririi cale
Şi 'n urmi-i ne-a lisat I

Te-ai dus, te-ai dus din lume, o geniu 'nalt şi mare.

Colo unde te-aşteapti toţi lngerii 1n cor,
Ce 'ntoani tainic dulce a sferelor ctntare
Şi-ţi lmpletesc ghirlande, cununi mirositoare,
Cununi de albe fiori I

Te plAnge Bucovina, te pl&nge 'n voce tare :.

Te pl&nge 'n tanguire ti locul tlu natal,
 a aud vre-o dati un rotund egumen
Cu ,Oalele. 'acinae ,i obrasul rumen
Poveatlnd el ve,iţa .e calea durerii•
Şj cli. .poclinţa urmeut plilce,ei, "--o:
• llltleb : ,.Acesta 1oate ca aA. ,ue
Cum este viaţa, cutn call sl fie 7•
. ..
 O eAhltorle în zori.
A nopţiigigantici, umbri uşoarl
Pllrt.tl de v&nt,
S'eneovae tainic, al leaginl, aboarl,
Din Fipi blt&nd.

Bozalb, aurori, cu bucle de aur

Sclipincle'n rubin,
.ReYusl din ochii ie lacrimi teaaur
Pe al florilor aan ;

'Rlapaode Bllflarea narcidelor albe

Balaamu-i, divin,
Şi chloria din roze lşi pune la salbe
Pe fnmtea-i de crin ;

kr rial auapbll de bJ&nda-i durere

Poetic murmur,
te oglind&-i de unde rld&nge tlcere
Futaatic purpur ;
 Poosii 119

Iar aera'n munte, lri vale vibuui

De tainice of*tl:
Clei- ,fatiele ut-tel di,D pieptui-i afteazl.
hi dalbe clntlri : •

De ai fl, . . . *-dulee.

.....
Care duce
Cu al slQ. murmur, trame flori,
At.l..ati..,_,
Pe al tlo . - ~el de do,: I
A, T~ ll vid acuma, nalala ll\8ll vllcioarl
ŞelldACI ht cmt.lul p&r4ulw. de-argint,
J5i vli1 oe •
at&ta illheut odini~
A ~ 'tenebte. poetie labirint ;
Sl mai aalut o4~ colibele din vale,
Doaud'ie cu un au de pace, Hniştiri,
'Ce daplteu ID ~ pllceri mai naturale,
Vialri miaterioa1e, poeţtci, şoptiri-
-" nea ai; · am o cui, tlcutl, mititicl
1n qlea mea nMall .ce undui. tn flori ; .
Sl tot priYOIC la munte, tn sus cum se ridici,
Pienladu ti a aa ftlmte, tn nepriL ti nori.
 De„ avea...
». q
a\'ea fi eu o floare
~ . dulce rl.pitoare
Ca ti fJorile din Mai,
Pi.ce dulci a unui plai
'1li ftZllid cu iarbl ver'1e,
..C. d .Jetilal, d pierd'-
. Uacwiocl lncetitor,
Şoptin4 şoapte de amor ;

De q avea o floricici
~ ,i tineriel,
Ca ti floarea crinului
AU, ca neaua a&pului.
Amalgam de-o roz'all>ie
Şi de unr,, purpurie,
C&nt&nd Yeeel ti utor,
ptlnd ppte ele amor ;

De q • ea o pormabiţl
Cu chip alb de copiliţi.
Copiliţi b)&ndiprt
C& o zi de ~mlvarl;
 :omma..i-ahmtt lu --
spaima lngheţatl,
...._..• .-uial. un rece-asirian
i _ - ..,,..._.,._ _..etl111ilor &r'UDcf. dunrea-i t1111pumatl
Gem&ndul uragan.

De ce nu SUDt un rege sl sfarm cu a mea durere,

».
U fle. d „
ee nu. UQ ~ de. ce n11's Dumnezeu ?
o 111111& ce,.o. af&tia 'n tleere-
Zdrobit amleţul meu.

~ leu 'n pustie rage, turbarea lui fngindil.

Ua 008A •,_.11 ~ vanturilor joc:
Şi JJbrii 'fi spaJn tU(l8t daruea lorr DUlpldil
Gladiril• dedoc.
 ...
.•••.••••..•.................................
:•:.;.~.;. ~~:·•:.;.: ;.: ;.: ;.:•:.:.;.:•;.:.;.~.; •.:.;-.~.;,.~~
~-----~---···································

JUNI eoRUPŢI.

L a voi cobor acuma, voi ,;u 1l ete-amăgite.

Şi ca să \ ă ard fierea. o spirite ameţite,
Hlăstăniul îl invoc;
Blăslămu l misanlroptc cu vană t a lui gheară,
Ca srt ,·ă scriu pe l rnn (P, ca vi la cc se'nfeară
Cu fierul ars !n foc.

De-şi ştiu căa mea liră. de a surda o să bată

In preajma min\ii voa-ilre de patimi imbătală
De-al patimilor dor ;
In preajma minti i l'Oaslre ucisă <le or~ie
Şi putredă de spasmuri şi arsă <le beţie,
Şi sacă <le amor.

U. fia rbă-vă mfrnia ln vinele stocile

In ochii s t ltnşi de moarte, pe frun (i 'n1· ineţite
• D< stlnge putrezit ;

Că 'n veci nu se va terne profetul 1Teoclală

Do hra\ile sUlhi te, pu lt•rea le~ina t ă
.\ junelui cănit.
 Pocsii 241
- - - - - - -- -
Vede\i cum 11rna crapă , cenuşa rcî1n-ie,
Cum murmură trer.utul cu glas de bătălie
Poporulu-i roman;
Cum umbrele s'embracă 'n zale ferecate,
Şi frunţile cărunte le 'nalţă de departe
Un Cesar, un Traian.
Cad putredele tronuri ln marea de urgie
Se sfarmă de odată cu lanţul de sclavie
Şi sceptrele de fer ;
In două părţi infernul, portalele-şi deschide.
Spre-a lncăpea cu mia răsufletele hâde
Tiranilor ce pier !
In darn răsună ,·ocea-mi de eco repeţită
Vă zgudue arama, urechea amorţită
Şi simţul leşinat;
Virtutea despletită şi patria ne zeie
~ u pot ca să aprinză o singură scântie,
In suilet îngheţat·
Şi singur stau şi caut, ca uliul care cată
In inima junimei, de viaţa-i desbrăcată.
Un stârv spre a-l sfâşia;
Ca paserea de sboru-i din ceruri desmeţilă,
Ca muntele ce'n fruntea-i de nv'.lri tncreţită
Un trăsnet ar purta.
Dar, cel puţin nu spuneţi că aveţi sim\iminte,
Că 'n veci nu se tmbracă tn veştede vesminte
Misteriul cel sfânt;
Căci vorba \'oastră sună ca plâns la cununie
Ca cobea ce tngână cu cânt de veselie,

. .
Ca râsul Ia mormânt.
~
16
 Pocsii 243

Viaţa-mi să scurge ca şi murmura

Ce-o suflă 'n crivăţ printre pustii,
Mă usc ca crucea pusă 'n câmpii
Şi de blăstăme mi-i neagrl gura.

Jmi târăsc
soarta ca un vultur
Ce !şi târlşte aripa frântă,
Viscolul iernii moartea ti cântli,
Moartea li râde tot dimprejur.

Am uitat maml, am uitat tată

Am uitat lege, am uitat tot;
Mintea mi-i seacă, gândul netot,
Pustiul arde'n inima-mi beată ;

:,,;umai prin haos tu lmi apari

Cum printre valuri a navei velă,
Cum printre nouri galbănl stelă,
Prin neagra noapte cum un fanar.

Te văd
adesea frunte senină
şi gândirea lui Dumnezeu,
Ca
~ufletu-ţi arde 'n sufletul meu
C'o flamă dulce, tainică lină.

Gândind la tine, nu voi sl mor

Im blestem singur cu mântuirea,
Orb, nebun, care blastămă firea,
Ce-ar vrea din frunte-i, să stâng 'un nor

Dar, dacăgândul zilelor melc

Să
stAns'n mintea lui Dumnezeu,
Şi dacă pentru sufletul meu
Nu-i loc aicea, ci numa'n stele,
-
Voi, ola4 ml.or daee lGprii di
PIUfa.nlf Ulllbrl bi Jlnal munte,
ft'llUDA pe & .-., frenle,
Şi 11-1111 pai Ura IIL clpltll
 FRAGMENT.

După cc atâta vreme

Amândoi nu am vorbit
~lie-'mi pare că uitarăm
Cât de mult ne-am fost iubit.

Dar acum te Yăd 'naintc-mi

Dulce palidă cum şezi -
Lasă-mă ca altă dată
Umilit să 'ngcnunchez.

Lasă-mă să'\i plâng de milfL

Să-\i sărut a talc mâni.
1\fănuşi\c cc făcură-ţi
De al,Uea săptămâni ?
______
• .... 'T .....
_____________
,

T „ T
,

• • • • • . •. •. •. • . •. •. •.. •. •. •
T T T ...... T ....- T

L1\ HELl1\DE.

De 1111-ar pcrn1ile Apolon s'alcg dintre cunune

Ghirlan<la n'aş alege-o <lC' flori plăpânde, junc,
Ci falnica cununa a bradului bălrftn;
En n'aş aleg<' lira v1brândă <le iubire,
Ci ceia care faln'c !mi cântă de mărire,
Cu focul albei Veste aprinde al meu sân.

Ghirlanda cc s'cnsoară, cu silfcle uşoare

Pc frunlca inspirnlă. pc frunlca 'nspirătoarc
De huclc 'ncunl(iurală, blon<line, unduind;
Placnlă-i o ghirlandă, sublimă însă C'slc
Cununn cca de laur, ce sfitnlă s'empleleşte.
Pc fnmtca cc umbrită de buric de argint.

Ca visul c cântarea cc-o 'nloană Eol dulce.

Când silfelc vin jalnic prin lilii să se culce,
Să doarmă s011111 de lngcri pe sânul alb de flori,
Sublim însă c cfolul când ţipă şi ia'n goană
Talazurile neg•·c cc turbă, se răs t oarnă,
Ş1 spumegă cu furii şi url ă'ngrozilor.
 2t8 Bminesca

Astfel tţi e ctntarea, bltrlne Heliade,

Cum curge profeţia unei Ieremiade,
Cum sl rlzbun' un vifor sburAnd din nor 'n nor,
Hup m•a, la Erato•) sl cAnt ca tine barde,
De nu tn viaţa'mi toall, dor clntecu-mi de moarte
Sl fie ca .Bllatimu-ţi" .•. sl'l clnt, apoi sl mor.

•> Braw.- usa care pre icleui ele li••

111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111
:• ; . : . ; . : . ; • : . ; . : ·• ; .: .;.: • ~. :: • : • ; • : • ; • : • ; • : • ; • : • ; • : • ; • : • ; • : • :

111111111 111 111111111 11 11111111111111111 11111111111111111111111 11111 11111 111111 11111111111

ee.ţi doresc eu ţie, dulce Românie.

Ce-ţi doresc cu ţie, dulce Românie
Tara mea de glorii, (ara mea de dor?
Braţele nervoase, arma de tărie,
La trecu lu-ţi marc, mare viitor I
Fiarbă vinu'n cupe, spumege pocalul,
Dacă fii-ţi mândri, aste le nutresc ;
Crtci rămâne stânrn, ele şi moare valul,
Oulco Homânie, asta ţi-o doresc,

Vis de răsbunare ncgm ca mormântul.

Spada la do sânge duşman fumegând,
Şi ele asupra hiclrci fluture ca vânlul
Visul tău do glorii falnic triumfând ;
Spună lumei large steaguri fricoloare
::ipum[t ce-i poporul mare, românesr,
Câncl s'aprinde sacru candida-i vâlvoare,
Dulce Românie, asta ţi-o doresc.

Jngerul iubiroi, lngerul de pace

Po altarul Vestei. tainic surâzând,
Co po Marle' n glorii să obeasc,l-1 face,
Când cu lampa-i sboară lumea luminând,
IIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIUIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIIII
T 9 T T T 9 • T T T T • • T Y
••••••••• • • • •• •
... ... ... .. ... ... ... • ,6. .. ...

111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111111

eRITieILOR MEI.

Jl11lle flori sunt dar pu\inc

Hoil î11 111111c o să puarli, :
Toate hat la poarta Yic\ei.
D1r se scutur urnite moarte.

E uşor a ~cric 1·cr ·uri.

Cân,l 11i111ic nn ui a spunr,
Jn~irând eu1·i11tc ~nale
Cc din coadit au să :--unc

Dar cC111d inima 't frămânlâ

Doruri vii şi patimi multe,
:;;·a lur glasuri a la 111i11le
Slă pc toate să le-asculll' :

Ca şi flori ln poarta vie\ci,

Dat la portilc i::ilndirii.
Toate cer intrare ·11 lume.
Cer veşmintele \'Orbirii,
 252 Bminescu

Pentru-a tale proprii patimi,

Peetru propria'µ viaţi
Unde ai judecltorii,
e 'nduraţu ochi de ghiaţi

Ah I atuncea ţi se pare
CI pe cap Iţi cade oerul :
Unde vei glii cuv&ntul
Ce exprimi adevlrul ?

Critici voi, ca flori deşerte,

Care roade n'aţi adus -
E u,or a scrie versuri,
CAnd nimic nu ai de spus.

- PINB -

•
 CUPRINSUL
Pag.

Prefaţa
,,
Singurătale . 7
Lasă-ţi lumea ta uilală . 9
Şi dacă ramuri bal ln geam. 12
Pajul Cupidon 13
Ce le le~eni codru le. 15
Melancolie 17
Hugăciunea unui Dac 19
Pe aceiaşi ulicioară . 21
O rămâi . . 2:J
Despărtire . , 25
Crăieasa dinrpoveşli. 27
O da. 29
La mijlor. de codru des 30
Vene r ă şi Madonă 31
Sonet (Iubind tn taină) 3i
Sonet (Afară-i t«;amnă) 35
Sonet (Sunt ani) . 36
Sonet (Când tnsu-si). 37
Sonet (Trecut-au anii) 38
onet (S'a slâns viaţa) 39
Sonet (Părea c'aşleaptă) 40
Sonet (Ai noştri tineri) 41
Sonet (Stau tn cerdacul tău). 42
Sonet (Răsai asupra mea) . 43
 Poesii 255

Pag.

Strigoii . 144
Diana. . . 156
Sara pe deal . . 158
Intre paseri . . 160
Ruglciune . . 161
Colinde, Colinde . 162
Invierea . . 163
Cum ai putut· . 165
Dalila. . . 167
Satira I . 172
Satira II . 178
Satira III • 182
Satira IV • 193
Luceaflrul • 199
I.a steaua . . 214
De ce nu-mi vii . 215
Kamade\ a . . 217
La Bucovina • . • . 219
La moartea lui A. Pumnul . . 221
Viaţa. . . 223
O cllltorie 1n zori . 227
Din strlinll.tate • 2::H
De aş avea . . . 233
Misterile nopţii . • 235
Amorul unei marmure . 237
Juni corupţii. . 239
Visuri trecute . 242
Fragment . . 245
De cAte ori iubito . 246
La Heliade . . , . . 247
Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie. . 249
Criticilor mei . . . . 251

!5"9- /lf