CLASI C II ROMANI C OMENTATI

SUB INGRIJIREA D`f N. CARTOJAN PROF. UNIVERSITAR

I. L. CARAGIALE
NUVELE, POVESTIRI,
NOTE CRITICE
VoL. 1
EDITIA II.a COMENTATA
DE,

Mlii PAULIAN si T. D. MARUTA, Profesori

www.dacoromanica.ro
 I. L. CARAGIALE

NUVELE, POVESTIRI,
NOTE CRITICE
VOL. I.

EDITIE COMENTATA DE
MIH. PAULIAN 0 T. D. MARUTA
Profesori
Colegial National (Carol I, din Craiova

EDITURA SCRISUL ROMANESOi

57.531.

www.dacoromanica.ro
 IM 11 ill 7 IMIe=1",

L L. Caragiale. Din 40pere*, vol. II, editia Zarifopol.

www.dacoromanica.ro
 PREFATA
Am cules in cloud volume, aproape toatd .Proza'
ful Caragiale, pubficatd de el in Nuvele si povestiri
Momente, schite, amintiri (Buc ed Minerva 1908)
o mare parte din bucdtile din Schite nouä (ed. Ade.
vdrui 1910). La acestea am addogat. In vreme de
ra-zboiu, pubficatd in volum dupd moartea autorului
<Reminiscente; Buc 1915, ed. F1ac5ra .
Creciem cd am pubficat partea importana din proza
ful Caraglale,si aceasta e esentialui Poate se vor
ivi obiectiuni in legdturd cu alegerea sau fdsarea Ta
o parte a unor Sucdti, in asemenea imprejurdri, o
mica- dozd de subiectivism e fatald pentru oricine.
In privinta textului, am brat ca bazil primete ediii
(Neat... 0 fActie de Paste, Om cu noroc, Buc 1892,
ed. «Gutenberg» I. Goff; Notite si fragmente literare,
Buc. 1897, Bibiloteca pentru toti, No. 121 1221
Momente, Buc. 1901, ed. Socec; Gazeta SgteanuIui,
v. ed. noastrd, Poi I. pg. 84), adoptdndformehe mai
fiterare din ultimile editii, apdrute in timpul yield
autoruhui. La nepotriviri de punctual*, in aceste
editit," am adoptat punctuatia aceea care ni s'a pdrut
mai potrivitd cu exprimarea cugetdrii.
Ortografla Academiei.

www.dacoromanica.ro
 Am anexat, fa sfiir,sit,' un vocabufar. Explicarea
cuvintefor in josuf paginii am gdsit-o nepractico,
pentru motivuf cd sunt o multime de neofogisme
care se repetd des .,si trimiterea cititorului dela
o pagind fa alta ar ingreuia fectura.
Tinem so aducem multumirile noastre cf-lor B.
Brdnigeanu, A. de Herz ,si V. Enescu, efirectoruf
efe scend af Teatrufui National- din Bucuregi, care
ne.au procurat cea mai mare parte din facsimifele
.,si fotografiile reproduse in aceste volume.
Privind in urmd .,si considerdnd rezultatele fru-
moase realizate peind acum efe editura Scrisufui
RomOnese, nu putem sei nu mentiondm fdudaSifa ini.
tiativd a D-lui Em. Tdtdrdscu, directoruf acestei
insititutiuni, de a pune fa dispozitia marefui public
.,si mai ales a elevifor .,si studentifor no.,stri, operele
scriitorifor clasici, comentati suS ingrijirea Thfui
profesor N. Cartojan dela Universitatea din Bucu.
re,sti.
Multumitd acestui fapt, odatd cu volumele de fag
se compfeteazd pufficarea operei fui Caragiafe. Din
ce in ce se inmultumesc astfef operefe care vor forma
pentru tineretuf nostru o fecturd instructivd .,si edu-
catoare, de care se simte ateita nevoie in zifefe
noastre.

gDe

VI

www.dacoromanica.ro
 INTRODUCERE

I. Eminescu i Caragiale.
1. Epoca Emtnescu. 2. Eminescu-Vlahutà-Delavrancea.
3. Eminescu-Caragiale. 4. Deosebirt iotre Eminescu 0 Cara-
glale. 5. Asematatrl. 6. Personalitatea lui Caragiale.

1. Cam in jurul anului 1880 s'a observat deo-

sebirea profunda intre ceea ce visasera ideologii
dela 1848, prin introducerea formelor politice si
culturale apusene, si realitatea cu totul 'neastep-
tata, creata prin aceste forme.
Aceasta, problema s'a discutat foarte mult, e
un loc comun in. istoria culturii noastre, de aceea
noi vom enunta numai pe scurt datele ei 1 ).
Formele politice-culturale, castigate in apus prin
lupte de veacuri, introduse in principatele noas-
tre dintr'o data si grefate ye un fond oriental,
au produs o criza economica i, ca o consecinta
fireasca-, una sufleteasca. Anumite clase sociale
1) Cine vrea sit cunoascii mai aprofundat acest proces, de trans-
formare, din care a rezultat Romilnia moderni, trebue neapirat sä
citeascii. articolele lui Titu Maiorescu i In special Contra directiei
vechi In cultnra i literatnra români, studiile critice ale lui Do-
brogeanu-Gherea si mai ales Artistii proletari culti, articolele poli-
tics ale lui Eminescu din Timpul", Politicã i &tura', 1907
din primivari, pina in team* ale lui Caragiale si studiul lui
G. Ibräileanu, Spiritnl critic in culturkt romineased ca sa,
amintim numai o parte din scrierile teoretioe.

VII

www.dacoromanica.ro
au decazut sau au dispdrut, iar altele au fost
create pe de-a'ntregul, cu ajutorul aparatului de
Stat.
Vardnimea, din iobagie", a ca,zut in neoio-
bagie", breslele meseriasilor au fost distruse de
industria mare, iar intelectualii iesiti din aceste
clase, desorientati de houa stare de lucruri,
striviti de framant&rile unor uriase forte antago-
niste i nesiguri de ziva de maine, au inceput
sa-si plangA durerile proprii, exprimand in ace-
lasi timp, prin simpatie, durerile claselor demos-
tenite, din care se ivisera ei insisi sau, .care su-
fereau la fel cu ei.
NAuciti de apucaturile brutale ale unei lumi,
care era chematA totusi, de mornentul istoric, sa
creeze o noua, formA de viata, publica, acesti ar-
tisti proletari trebuiau fatal s& fie extrem de sen-
sibili, so1itariti, reflexivi, subiectivi, iar caracte-
rele epoch nu puteau fi decat: tristeta, melan-
colie, descurajare, deziluzionare, plangerea pro-
priei dureri, lipsh de vointr (I. Gherea, Artiaii
proletari culti").
Artistul asupra caruia aceste diverse fenomene
sociale si politice au avut o influent& puternica,
acela care a anticipat chiar psihologia intelectua-
lului acelei epoci, care i-a imprimat caracterul si
i-a dat i numele, a fost Eminescu.
Astfel toate nelinistile care cuprindeau mintile
ganditoare la acea cotiturA a vietii noastre con-
temporane de pc la 1880 si-au avut o rezonant&
intensa, in cea mai mare capacitate de gandire
simtire a neamuluf nostru.
La randul ei, opera lui Eminescu a exercitat
asupra contemporanior o influent& imensd, si
era natural, fiindca, prin ea s'a dat glas acelui
marasm de care acestia erau cuprinsi, fair& sa, poata
spune anume care e cauza acelei apasari sufle-

VIII

www.dacoromanica.ro
testi. $i lumea a inceput s'a citeascd cu patima poe-
ziile lui Eminescu1).
Influenta aceasta a produs ca in. tot ce este
exagerat, si eflecte bolndvicioase. Rdsärise o
pletorA, de tineri care trebuiau neaparat sa fie
poeti, sa, poarte plete lungi, sa. fie palizi la fatd,
inselati de iubia, desgustati de viata inainte de
a fi inceput s'o trãiasca si dorind linistea eterr,)"
la 18 ani.
Toti artistii acestei epoci au avut insusirile pe
care le-am amintit mai sus, care au caracterizat pe
Eminescu, de sigur, intr'un mod mai intens sau
mai slab, intrupate intr'un talent mai mare sau
mai mic, cu sentimente mai mult sau mai putin
sincere saii numai de porunceala, dela Alexandru
Vlahuta, pAnh la luerärile poetice" ale mediocrita-
tHor, care odihnesc in rafturile primitoare ale
Academiei, asteptdnd s'a, fie scoase la ivealä de cel
care va face, detailat, istoricul acelei epoci clii-
nuite.
Toti poarta peceta, in linii mai accentuate sau
mai sterse, a maestrului bor.
2. Dar cei care au intrupat, intr'un grad mai
mare, cele mai caracteristice träsAturi sufletesti
1) Atmosfera inteleetualil eminesciana ineepe cam pe la anul
1880, mai exact in anul 1883. In lune, faille a acestui an se
intâmp1 In viata lui Eminescu un eveniment, care avea
provoace un fel de.... moarte sufleteasek, acum are primal
acces de nebunie. Impresiunea profunda, proclusl, de faptul acesta
asupra opintei ronvInesti i aparitia, la sfirsitul aceluiasi an, a
primului volum de poezii, ingrijit de Maiorescu, au fost dou'a
elemente care au contribuit, intre altele, la popularitalea poetului.
Aceasti popularitate a fost enormä. Elevii cursului superior al
liceelor noastre si iau pe din afarg toate poeziile cupr'nse in
volumul am'ntit. G. lbraileanu ne povestea odati lucruri interesante.
Elevii ji puneau, pe neasteptate, intrebari de felul acesta: De
cMe ori se 14Di cutare cut,ânt in poeziile lui Eminescu ? Duni
putina gandire, se dadea i raspunsul, deoarece e-semenea intrebiiri
se intemeiau pe faptul cã clasa cunostea volumul pe din afari.
(Vezi si G. Ibriiileanu, Mihail Eminesco in Note si Impresii,
Iasi, 1920, pag. 179).

lx

www.dacoromanica.ro
ale lui Eminescu, au fost Vlahuta si Delavrancea,
in prima parte a activitatii lor literare.
Iata-I. pe Vlahuta. in arhi-subiectivul Dan: sen-
sibil, reflexiv, mizantrop, asociabil. Acuza, pe Ana
ca doreste baluri si viata de oras. El vrea din
contra,: Ana sa tradasca, viata linistitä si patriar-
hala dela tard. si sa contemple pe Dan, fiindqa
acesta e poet. Acuza, toate categoriile sociale
oameni politici, ofiteri, etc., care tree ireveren-
tiosi pe langa poet, fara a-i 'acorcla primatul con-
sideratiei in societate. Top cei care nu admira, pe
poet, sunt niste oameni pierduti. Exortatia naiva
si satira, aproape suspect& prin personalism, isi
dau intalnire, pe fiecare pagina: scoala, familia,
societatea, viata politica si literara, intimitatea vietii
casnice, tot ce e organizatie plurala, e caricatu-
rizat, cu accente de monotona predica." (Pompiliu
Constantin-escu, Opere i autori, Buc., pg. 147).
La Delavrancea, Gelina din Parazitii se ofileste in
atmosfera inabusitoare de care e roasa societatea
noastra inalta. Trubadurul tip al artistului pro-
letar cult iarlsi nu e inteles de nimeni, etc.
Citatiile, numeroase, ce le-am putea face, ne-ar duce
prea departe.
Alt caracter al proletarului cult din epoca e-
minesciana este greutatea creatiei si chinurile prin
care trece adevaratul artist pana gaseste forma
adevarata.
Artistii proletari manifesta apoi o simpatie pen-
tru viata taraneasca. Negresit, o taranime mun-
citoare, cu calitati alese, ins& impilata si exploa-
tata in mod brutal de clasa stapanitoare si bo-
gata 1 ).
1) Ne gindim la operele lui Vlahuti .3i Delavrancea din epoca
emineseian5,, prin ea.re ei earacterizeazi acea epoei, nu la aeeea,
din partea a doua a activitatii lor, can& hi revin, din mum,
schimbirii atmosferei sufletesti, la temperamentul kr initial,
optimismul.

www.dacoromanica.ro
 Un punct deosebitor esential intre Eminescu de
o parte i Vlahut&-Delavrancea de alta (din punct
de vedere al atitudinii, nu al talentului, unde nu
mai incape discutie), este modul de a c&nta tre-
cutul: Eminescu cant& trecutul medieval, al lui
Alexandru eel Bun, in. care acesta Li imagineaz&
un ideal de viat& romaneasa; Vlahut& i Dela-
vrancea Cant& trecutul apropiat, al propriei lor
copilarii.
3. Am expus, pe scurt, caracterele generale ale
arti4,tilor din acea epoa, pentru a observa mai
bine pozitia exceptional& a lui Caragiale in cu-
rentul eminescian, cu toate cä i acesta ...e unul
din cei mai caracteristici reprezentanti ai arts-
tilor proletari culti" (I. Gherea, Cum se cite6te ta
noi, in Studii critice).
4. Intre Eminescu 5i Caragiale sunt diferente
profunde.
Unul visator i inamorat de singur&tate, de
noptile cu luna, de lacuri cu nueri i de castele
.

medievale; celalt vevic curios de tot ce e viatl

omeneasc& actual.A.
Unul fugind mereu de lume, fiindc& avea des-
tuld, imaginatie pentru a-5i crea alta mai bura;
celalt vevic cautftrid-o spre a scruta, fie tragicul
existentei, fie deformdrile sufleteti ale contempo-
ranilor sau, cum ii placea lui sã spunä, prostia, sub
diversele ei aspecte.
Unul subiectiv i liric; celalt, inzestrat cu o
viguroasa, constitutie sufleteased, incat reiwa
st-si ascund& sensibilitatea in dosul unei obser-
vatii, mereu treaa, a realitätii.
Unul scriitor in versuri; altul, In prozii.
5. Cu toate aceste deosebiri fundamentale, in-
tre Eminescu (si eminesciani) de o parte i Cara-
giale de alta, totui o sum& de caractere comune
Ii apropie pe aceti doi scriitori in chip surprin-
zãtor.
XI

www.dacoromanica.ro
 In primul rand Eminescu i Caragiale sunt cei
mai desavarAi artisti din ultimul ptitrar al vea-
cului al XIX-lea, care iau atitudine fat& de noua
stare de lucruri, creat& de deceptia 48-ista,
Eminescu i Caragiale fac cea mai sever& critica
liberalismului roman, critic& extrema" (v. G.
Ibr&ileanu, Spiritul cri(ic 'in cultura rolniin,eascd,
pag. 153 sqq. i 218 sqq. , cel clintaiu in satire si
in articole politice din Timpul, cel de-al doilea
in comedii, in mornente" si chiar In nuvelele tra-
gice, cum voin vedea.
Caragiale face parte tot din epoca eminesciaM,
el exprima, sub alta forma, aceeasi nemulturnire
fat& de actualitate, pe care o exprima. Eminescu
impreun& cu discipolii sãi directi, manifest& ace-
lai pesimism ca i ace*tia1 ).
Caragiale insd face aceasta independent de in-
flue nta tui Erni nescu . I ntre ei nu e raport de
dependenti , ca Entre clahuta-Delavi ance a $i
Ernineseu, ei de corelatie. C aragiale re pre zintd,
epoca lui Eminescu, al4turi de Eminescu, nu ca o
prelungire a acestuia sau in f luentat de aces la .

Transpus& problema pe planul biografic, obser-

yam aceeasi stranie asem&nare in imprejurarile
vietii lor. E aproape un paralelism. Eminescu 4i
Caragiale, prin viata kr, sunt cei mai autentici
artisti proletari culti".
1) Caragiale e mai pesimist dece:t Eminescu, mai
emineseian decilt Eminescu, dacã prin pesimism sic intelege
lipsa de incredere intr 'o lume mai buni, in viitor".... dupn,
parerea, lui (Eminescu) sAferintele omen -sti sunt atilt de multe ai
mari, incat nu pot sit fie inleturate decet printeo indrumare
morale, in urma eitreia fiecare isi infrineaza poftele i ravncste
mai ales la mul fumiri sufl etcsti", pe &ate vreme Caragi al e
stiiruia cu indaratnicie in con vingerea, cit nesatiul e'n firea
omeneasee, i ci. e pornit fiecare si. a1erge dupit cistiguri firä
mune& si sa asupreasce pc cei mai silabi cleat do:nsul, ci. cei
asupriti se fac i ei asupritori c'end ii iartii imprejurerile". (I.
Slavici, Eminesca i Caragiali, in Amintiri Buc, 1924, pag. 175.

XII

www.dacoromanica.ro
 Aceleasi multiple indeletniciri pentru astigarea
existentei, sufleur, profesor, redactor platit la
ziare politice, Caragiale a mai fost in plus 5i ne-
gustor, negustor ratat. ...Caragiali nu se in-
grijeste pentru ziva de malne. A Inv:gat de mic
impreun& cu Eminescu, la scoala suferintei. II 5tiu
multi cand pentru modica sumag de 80 lei,pe lunA,
Caragiali facea de toate la Curierul roman al lui
Scipione B&descu, foaie ce apärea atunci in Iasi,
la tipografia nationara. $i articole de fond, 5i in-
formatii, 5i traduceri, 5i nuvele, 5i reportagii, si
cronici literare, 5i teatrale ba uneori 5i muzicale,
ar fi facut poate 5i reportagiu parlamentar,
daca, a doua capital& a tdrei ar fi posedat in murii
ei Adunarea sau Maturul Corp...", ace1ea5i ocu-
patii ca ale lui Eminescu la ziarul Timpul". (M.
Canianu, Caragiali. Familia, XXVIII, 1892 pg.
597).
Aceeasi nesigurant& a zilei de maine, Erni-
nescu este destituit din functia de bibliotecar al
Universitatii 5i din altele; Caragiale, la v&rsta de
50 de ani, 15i pierde slujba dela Administratia
central& a R.M.S., fiind suprimat pentru eco-
nomii bugetare". (v. D. Murarasu, Introducere
la Teatru" de Caragiale, Scrisul Romanesc, pg.
VIII).
$i Eminescu i Caragiale au fost autodidacti,
Pentru amandoi s'a pus intrebarea dac& au ter-
minat sau nu un anwnit numar de clase secundare.
$i nu e impresionant pe Mg& toate 5i faptul
ca Eminescu 5i Caragiale sunt singurii scriitori
romani din vremile mai noud, a caror data de nas-
tere a Post pus& la indoiala?
Dar ceeace ne izbeste mai ales, e prietenia
stransa, dintre acesti doi oameni, asa de deo-
sebiti.
Eminescu a avut dou& mari prietenii: Creang&

XIII

www.dacoromanica.ro
 Caragiale. Fiecare din acestia aducea in viata
lui Eminescu ceva diferit. Creanga venea cu tot
pitorescul taranului din Humulesti, caruia cultura
nu i-a modificat calitatile native. In opera, ca si
in societatea lui Creanga, Eminescu gasea un re-
fugiu, o consolare de prezent, de civiizatie, de
intelectualism. Se poate spune cä romanticul
Eminescu se refugia in primitivul Creange. (G.
Ibralleanu, Povestirile lui Creangd, in Note si im-
presii, Iasi 1920, pag. 80-81).
Altceva gasea .Eminescu la Caragiale. Pe Emi-
nescu ii contraria si Ii atragea in acelasi timp
logica voit-sicanatoare a lui Caragiale.
Caragiale avea o continua dorinta de a se cul-
tiva, de a Oa lucruri noul in toate ,domeniile.
Eminescu avea cultura intinsa, mai ales pe te-
renul filosofic, care Ii lipsea lui Caragiale.1 ) Acesta,
cautand sa se documenteze asupra vreunei ches-
tiuni, nu ii punea intrebarile direct, ci sub forma
unei contraziceri. In discutii, Caragiale isi ingaduia
adevarate acrobatii dialectice, simtind o infinita
placere intelectuala din sustinerea unei idei astazi
si combaterea ei maine. De aci, se intelege, o con-
tinua contrazicere a interlocutorului sau. Eminescu
se supara, dar urma cu ravna, indoitä, si in felul
acesta trece stiinta de carte dela Eminescu la
Caragiali si se apropiau din ce in ce unul de
altul. In acelasi timp li se dedeau pe fata si deo-
sebirile de vederi si de temperament", (I. Slavici,
Eminescu 6t Caragiale, Amintiri pag. 181).
Doi oameni in multe privinte foarte deosebiti,
care se cautau unul pe altul si se bucurau cand
puteau s petreaca un ceas-doua impreuna" (idem
pg. 173).
Psihologia lui Eminescu poate fi mai usor des-
1) Pe aceasta pi-e eistigat-o Caragiale C11 timpuL Emineseu 13i
Caragiale au fost cei mai eulti oameui ai vremii lor.
XIV

www.dacoromanica.ro
cifrata din opera poetica a acestuia, cel pu-
tin in linii largi; ca sa, fie pdtrunsa in toata a-
dancimea ei, va trebui o lucrare a mai multor ge-
neratii. Nu trebue sa uitam ca, Eminescu e o an-
ticipatie, o aparitie aproape inexplicabila in lite-
ratura noastra,", (G. Ibraileanu, Mihail Emin,eseu,
in Note i impresii, Iasi 1920, pg. 180).
6. In ce constl personalitatea lui Caragiale?1)
Care este acea faculté maitredse a autorului nos-
tru, ca sa ne servim de terminologia franceza
cunoscuta?
Rdspunsul la aceasta intrebare e greu de dat,
pentru Caragiale mai greu decat pentru oricare
altul. Proba sunt i numeroasele discutii, adesea
contradictorii relative la aceasta problema, care
s'a desbatut in publicistica noastra de mai multi
critici i literati 2 ).
Discutia a luat nastere mai ales dela o impre-
jurare, cand s'a dat prilejul lui Caragiale säli
faca o autodefinitiune a fondului sau sufletesc.
Anume, odata, inteun cerc de prieteni, rapo-
satul Scurtu a inchinat paharul in cinstea ma-
relui nostru satiric". Atunci Caragiale s'a supar
rat si a raspuns cu violentä,: Eu nu sunt
satiric, eu sunt un scriitor profund, un senti-
mental!" Victor Eftimiu, Caragiale intim, Alma-
nahul Societatii Scriitorilor Romani, An. II, 1913,
pg. 94).
Dupa Gherea, Caragiale e un subiectiv, avand
1) In privinta datelor asupra vietii lui Caragiale si asupra
raportului acestuia cu Societatea Junimea, se g5,sesc indicatii
suficiente in Introdncerea d-lui D. Mur5zasu dela Teatru de
Caragiale, (Ed. Serisnl Rominesc).
2) Cat de non apare Caragiale, in atitea privinte, chiar astizi,
ne-o dovedeste corespondenta dintre acesta si Zarifopol, insotitd
de luminoasele comentarii ale d-lui Serban Cioculescu (Corespon-
dents dintre I. L. Caragiale si Paul Zarifopol, in Revista
/ unaatiilor Regale, An. II, Martie, Aprilie, Mai 1935).

XV

www.dacoromanica.ro
astfel una din trasaturile caracteristice ale ar-
ti5tilor proletari culti", numai cä altfel 'manifes-
tata. Astfel in comedii: gdsim Revolta contra so-
eietatii burgheze, ori, mai bine zis, contra rezulta-
telor produse de aceasta societate".
Subiectiv este in dram& 5i in opera epica
in nuvele:
Caragiale in Netpasta i in nuvelele Fdelia de
Pa§te §i Pdeat, e in gradul cel mai mare subectiv,
personal. In Fdelia de Page nu e zugravit un tip
de evreu, Leiba Zibal, ci puternica emotiune a au-
torului intrupata in bietul jidan.
$i ace1a5i lucru in Na'pusta: tot simtimintele si
emotiile puternice ale autorului sunt intrupate in
taranii Dragomir ,5i Ion. Fraza d-lui Missir, eã
patimile 5i durerile din Ndpasta i Feiclia de Page
rasuna dureros in sufletul lui Caragiale, ar tre-
bui poate spusl invers: patimile i durerile lui
Caragiale rasuna in Niipasta i Fdclia de Page"
(I. Gherea, Artitii proletari culti, in Studii critice).
$i Gherea compar& apoi stilul lini5tit 5i obiec-
tiv al marilor epici Turghenieff 5i Tolstoi cu a-
cela, telegrafic", chinuit, plin de nerv, al lui Ca-
ragiale.
Opinia unor scriitori:
Un suflet simtitor, profund sentimental este 5i
sufletul maestrului Caragiale; aceasta n'a fost numai
o vorba aruncata de el intr'o clip& de en.ervare, ci
a fost cu adevarat un strigat scos din laturea covar-
5itoare 5i, bänuesc, cea mai chinuitoare a acestui
sufletul complex", Ion Gorun, Sdrbdtorirea lui Cara-
giale, Luceatarul, An. XI, No. 11, Vol. I, 1912,
pg. 222).
Rasul 5i-1 punea pe sensibilitate ca o masa,
ca i Moliere, Caragiale /Idea cu lacrimi", (A.
Davila, Funerariile lui Caragiale, Luceafdrul, An.
XI, No. 32, Vol. II, 1912. Pag. 739: sqq.).

XVI

www.dacoromanica.ro
 G. Ibraileanu precizeath cA I. L. Caragiale
e un satiric, un mare satiric". (Spiritul critic 'in
cultura romdneaseI p. 219).
Dupa, d. G. Galaction, Caragiale e un sentimental
(Itriboji pie bradid verde, 1920).
0 parere mai noua, a lui Paul Zarifopol. Zari-
fopol afirma, vorbind despre Amintirile din teatru
(Pin Cametul un.ui vechiu sufleur: In ele apare,
monumental, veselia unei rase, Carage1e4tii (sic)
au fost o dinastie de oameni cu geniul rasului... Cine
a frecventat familia lui Caragiale, a cunoscut, in
caz exceptional, ce este vocatia rasului ca arta .3i
sirntul comicului ca instinct fundamental". $i, ca
sa nu ramana nici urma de indoiala, ca s'ar putea
admite un Caragiale sentimental, adauga, ironizand
ou rafinament pe Vlahuta,, care ,,negre6it (sublin.
noastrã) scrie: Un om foarte trist, E multa durere
in glumele lui"; Vlahuta,, continua Zarifopol,
aplica. lui Caragiale formula prin care unii roman-
tici sentimentali din apus crezuse, pe vremuri, a
ridica valoarea lui Cervantes sau a lui Moliere",
(Paul Zarifopol, I. L. Caragiale, Opere Vol. I, In-
troducere,pg. XX).
Daca, parerile sunt asa de diferite lucrul com-
plicandu-se prin punerea in discutie a acestei pro-
bleme de catre autorul insusi si de opinia lui
trebue neaparat sa. tinem seam& se intelege ca
personalitatea lui Caragiale este din cele mai corn-
plexe si mai greu de surprins in resorturile ei
intime.
D-I N. Iorga se situiaza pe linia Gherea-Vlahuta-
Davila-Gorun-Galaction... Caragiale.
Dupa, d-sa Caragiale a fost un sentimental i
un romantic. Credem ca. e parerea cea justa. Cit Am
o parte din articolul lui N. Iorga, scris la
moartea lui Caragiale, fiindca. aci d-sa nu numai
ca surprinde mai bine ca oricine sufletul lui Cara-

XVII

www.dacoromanica.ro
giale, dar ne cIa o pagina demna sã figureze in cea
mai pretentioasa antologie:
Acest om cu ochii in care fugeau flacari ciu-
date, de ironie i induiosare, de admiratie i por-
nire distrugatoare, acest om cu impresionantul glas
de impunere a credintelor i capriciilor sale, cu
gesturile stapanitoare, sguduitoare, nimicitoare ale
unui genial actor; acest spirit plin de intentii ironice
si de capricii rafinate, capabil de elementare
asalturi crude, de entusiasmuri oarbe, de neindu-
plecata negatie provocatoare, azi intr'un fel,
mane intealtul, cu totul opus, dar totdeauna, ea
eloeventa, ca avant, ca poezie, ca gluma corosiva,
mai presus de masura obicinuita a fiintei omenesti.
Era asa pentruca, in el s'au luptat totdeauna,
intr'un conflict tragic, care 1-au sfasiat, instinctele
clasice cele mai sigure cu pornirile romantice cele
mai cutezatoare. Cantäria de o suta de ori cuvan-
tul pe care-1 coboria pe hartie intr'o caligrafie
perfecta, pe care-1 cetia cu o dictiune färä gres,
pentru a-1 distruge la cea mai slaba indoiala despre
adevarul corespondentei lui cu ideea sa ori cu ar-
monia operei. Un condeiu mai stapanit n'a existat
vreodatd, nici aiurea, i rareori un creator mai
Mare a distrus cu mai multa pasiune opera sa
pentruca nu corespundea celor mai nobile intentii
artistice. Dar, in acelasi timp, mintea lui era plina
de planuri uriase, de figuri extraordinare, de ac-
tiuni exagerate, de contraste tari, de atacuri revo-
lutionare, de paradoxe nebune si niciodata, nu
era mai mandru decat atunci cand putea sa, prinda
in senina forma, clasica rece ceva din conceptiile
unui romantic inflacarat", (N. Iorga, 1. L. ('ara-
giale, Neamul romanesc literar, An. V, No. 23,
16 Iunie 1912, pg. 353-354).
Personalitatea unui om de geniu poate fi in-
terpretata prin doll& mijloace: sau prin analiza

XVIII

www.dacoromanica.ro
atenta a operei, facuta de oameni studio4i, .3i pen-
tru aceasta e nevoie de contributii multiple,
poate ale unui sir de generatii, sau prin WW-
I& unui congenial al ski. Ca lea aceasta din urma
e mai directä si mai sigura. Si nici aceastA intui-
tie nu e posibila, chiar la astfel de oameni, deelt
in clipe exeeptionale, cand emotiunea isi imbraca
haina, de sarbatoare: asa Caragiale a scris arti-
colul sau celebru (In .Nirvana) la trei zile dupa
moartea, lui Eminescu; Iorga, articolul citat, la
trei zile dupa moartea lui Caragiale. $i eine ar fi
putut reda tumultuoasa viata interioara a lui Cara-
giale mai bine decat acel ocean de pasiuni, vesnic
rascolite de furtunA?
Sa vedem acum uncle sta explicatia.greutatii de a
fixa elementul dominant in psihologia lui Caragiale.
Caragiale avea o inteligenta care trecea cu mult
peste masura comunä, inteligenta care infrana ne-
contenit pornirile romantice eele mai cutezatoare",
de care vorbeste Iorga. Clocotul interior al pa-
siunilor Ii indemna mereu la expansiuni lirice, me-
reu insa acestea erau tinute in frau de o intensa
putere de observatie si de vegherea unei inteli-
gente uria3e, spaimantatoare, caci acesta e cu-
vantul", dupa cum se exprima. G. Ibrai leanu,
(G. Ibraileanu, I. L. Caragiale, Pe marginea Nopfii
furtunoase, in Seriitori Romani si Strain!, pg. 38).
La Caragiale trebue sa vorbim de clouti opere:
una scrisa, si alta vorbita. Cea clintai ne-a ramas
si contemporanii, cei care 1-au cunoscut, in-
teles si admirat, rnarturisesc ca opera scrisa e
numai o mica parte din ceavorbita si pier-
duta pentru totdeauna:
Noi oredern ea, el era dintre aeei oameni, pe
care condeiul Ii paralizeaza si ca ceea ce a scris
e pe de o pare putin din ceeace avea complect
imaginat si pe de alta inferior imaginii din minte"
(G. IbrAileanu, O. cit., pg. 39).
XIX

www.dacoromanica.ro
 Rar sa se fi gash vreodatii, intrunite in aceea$i
persoana, atata cultura unita cu atata mobilitate
de spirit, atata verva i atata talent de a povesti
(land viata intensa, evenimentelor, atata captivanta
putere de a sustine, prin jocul. unei miraculoase
gimnastici intelectuale, pArerile cele mai contra-
dictorii, in fata unui auditoriu aiurit: A vor-
bit odata. sase ceasuri in $ir" $i am auzit din
gura lui cele mai splendide pagini de critic& lite-
rail din cate cunosc" (G. Ibraileanu, Caragiale
Cad a mplint asezeci de ani, in Note $i im-
presii, Iasi, 1920, pag. 226).
A.$a ne putem explica admiratia far a. rnargini
a celora cari au avut norocul sa. stea de vorba
cu el (v. Octavian Goga, A murit Caragiale, in
Precursori, Buc., 1930, pp. 125-126 $i 131).
In adevar, trebue sa, fi fost un om exceptional,
cAci toti cati 1-au cunoscut sunt de acord c. na-
tura a intrupat in Caragiale un exemplar unic de
umanitate.
Bra un causeur" inimitabil. In fata a 5-6 per-
soane de culturi variate, tine discutia vie ceasuri
intregi. Auditorul, hipnotizat de magia acestui
maestru al verbului, era purtat prin toata gama
simtirilor, rascolite din adancuri nebanuite ale
fiintei omenesti. Cei prezenti deveneau o jucarie.
Prin fata lor se perindau, rand pe rand, aci viziuni
tragice, aci scene cornice, pe care le juca intocmai
ca cel mai desavarsit artist. Cele mai indrasnete
teorii cu privire la arta i literatura, framantate
in acel laborator minunat al inteligentei, scapd-
rau in afar& cu o spontaneitate uluitoare. Apoi,
deodata, dupa aceastã plimbare ametitoare pe cul-
mile gandirii omenesti, intocmai ca o apA vije-
lioas a. de munte, care, scapatA din prapastii stan-
coase i ajunsa la $es se a$aza cuminte intre ma-
luri, se linistea. Magill de adineaori devenea

XX

www.dacoromanica.ro
acum un povestitor domol si asezat. In aceast&
flint& complex& apareau deodat& calitati de me:ite;-,m-
gar spuitor de basme la gura sobei ale eine stie
carui stramos indepartat... De data asta el te poarta
prin tara plina, de basme a lui Simbad Marinarul,
prin orientul fermecat cu ceruri de opal, si prin
plaiuri inflorite cu zame din o mie si una de nopti...
Si aceste mdrturii ale contemporanilor explica
in deajuns pentru ce la moartea lui Caragiale a
fost un general strigat de jale"... (E. Lovinescu, Cri-
ace, Vol. IV, 1920 p. 9).
Alte vremuri si alta, lume... 1912...
Era pace...
Av&ntul pe care-1 luasera popoarele Europei in
ultima jumatate a veaculuial XIX-lea, epoca
de relativit pace daduse destul ragaz pentru o
deosebita rafinare intelectuala.
0 desvoltare armonica a tuturor ramurilor de
activitate, in care valorile spirituale isi aveau re-
zervat un loc de frunte, facea sa, se spere intr'o
perioada, de liniste si de activitate pasnica pentru
inc& o suta de ani...
Nu facem moral& vremii noastre. $tim ca pro-
gresul nu merge in totdeauna in linie dr6apta, ci
adesea in zigzag. Manifestärile aspre de astazi sunt
o energie, generatoare de eine stie ce salturi
ti.
pentru pregatirea unei lumi viitoare mai bune...
Vrem numai sa aratarn ca pe atunci era .altfel
II sa insemnam aceste lucruri cu titlul de document.
$i credem ca, e bine sa stie tinerimea noastra stu-
dioasa de astazi, ca, in seara zilei de 9 Iunie
1912, intelectualii cei adevarati, care cunoscusera
pe Caragiale sau Ii patrunseser& scrierile, s'au cu-
tremurat ca la ivirea unei catastrofe nationale, la
vestea ca, s'a coborit in tarana cea mai strälucita
inteligenta din cate-au ,rasfirit pe pamantul romanesc.

XXI

www.dacoromanica.ro
 IL Nuvelele,
1. 0 faclie de Paste. 2. Meat. 3. Kir Ianulea.
4. Nuvela istoridi. 5. EvoIutia talentului lui Caragiale.
6. Mahalaua romaneasch.
1. Eroul nuvelei 0 *lie cle Passte este un
evreu, Leiba Zibal. Leliba tine un han, undeva in
Moldova, intr'o vale singuratica Valea Pode-
nilor, Oita de smarcuri, care dau friguri de !Alta.
In momentul and incepe actiunea, suntem in
Sambata Pastelui.
Leiba, surescitat de friguri si timorat de o exe-
cutie ce avea sä se intample chiar in noaptea
aceasta, statea pe un scaun, in fata hanului, in li-
nistea unei singuratati desavarsite. La han, niciun
musteriu....
Atunci incepura, sa i se perindeze pe dinaintea
ochilor scene din viata lui trecuta,...
... Este lunga, si nu prea vesela istoria vietii
lui Zibal...".
Inca dela inceput trebue sa remarcam puterea
mare de conciziune a lui Caragiale si simtul ad-
mirabil de proportii cu care era inzestrat.
Economia nuvelei cere ca toata atentiunea citi-
torului sa, fie concentrata asupra hangiului Leiba,
mai mult, numai asupra unui moment, a catorva
ore din viata lui de hangiu.
Si lunga istorie" a vietii lui Zibal o gasim ex-
pusa, in zece randuri: Precupet, vanzator de ma-
runtisuri, samsar, cateodata si mai rau, poate telal
de straie vechi, apoi croitor si stergator de pete
intr'o ulicioarä, trista din Iesi toate le ulcer-
case dupa, accidentul care-1 facuse sa-si piarza
locul de baiat intr'o mare dughiana de vinaturi.
Doi hamali coborisenä in beciu un boloboc sub pri-
vigherea bdiatului Zibal. 0 neintelegere se ivi intre

XXII

www.dacoromanica.ro
dansii la imparteala castigului. Unul din ei lurt un
campeiu de lemn ce-1 gasi la'ndeman a. si lovi in
frunte pe tovarAsul sail, care ca,zu ametit si plin
de s'ange la pdmant.
Paiatul, vdzand sdlbdticia, dete un tipat de
alarmA, dar mizerabilul se repezi sä. iasa% din ograda,
Ri, treca,nd pe MIT& baiat, ridica mama asuprd-i...
Zibal pie lesinat de spaiml. Dupa, o zdeere de
cateva luni, eand se intoarse la stapan, locul lui
era ocupat.
Atunci incepu lupta grea pentru viata., care se
ingreunA. si mai tare prin cdsa.toria lui cu Sura...
.liabdarea insk osteneste soarta rea. Fratele Surei,
hangiu la. Podeni, muri, si hanul ramase lui Zibal,
care urma, negotul pe seama lui.
Aci se afra el acurna de cinci ani".
Fiinta lui Zibal, sensibilizata printr'o ereditate
indelungata,, earacteristica, unui popor vesnic hulit,
care cautd sä se adapteze, cum poate, vietii, de-
vine hipersensibild. prin imprejurarile mediului.
De aci inainte vom asista la o acumulare extra-
ordinara, de intAmplari, toate avand ea tinta, mo-
tivarea fricii lui Zibal. Dacd, am auta sa% le ur-
maxim in arnanuntimi, ar trebui sä ne (Trim la
fiecare fraz'a. Totul contribue la intensificarea, panä
in culme, a sentimentului fricii.
Asa de maiestrit sunt combinate si inlantuite
momentele actiunii, incU ne gri,sirn aproape con-
tinuu la un pas de artificiu. Constiinta artisticä
si simtul masurii insa, Ii mentin pe scriitor mereu
in domeniul artei.
In Podeni oamenii sunt rAi si pricinmi", naturi
primitive, care ameninte mereu pe Sura si pe
copii, toti bolnavi" de frigurile de balta..
Acum, in S'ambdta Pastelui, Leiba Zibal se Oa
in prada unei ne1initi teribile.
Intr'o zi, intamplarea Ii adusese o slugk ...un
XXIII

www.dacoromanica.ro
mn prea brutal si prea ursuz... suduia rnereu si
mormdia singur prin ogradd. Era o slugd rea, lenes
si obraznic... si fura.
Inteo zi a amenintat pe balabusta ingreunatä,
care-1 ocdrise cu drept cuvant, s'o loveasca in pan-
tece... altddatd a asmutit un caine asupra lui Strul
cel mic".
Zibal Ii concediazd, dupa. ce Gheorghe mai intai
se opune, mai apoi se repede sag loveascd, tocmai
cand intra niste musterii in dughiand.
...Si acum, stand pe scaun inaintea hanului, in
tacerea dupa amiezii, intreruptd numai de clopotele
din deal dela inviere, Ii sunk clar in urechi ul-
timele cuvinte ale lui Gheorghe:
Sa ma astepti in noaptea Pastelui, sä ciocnim
oud rosii, jupane... Sä tii cä ti-am facut si eu so-
coteala 1".
Leiba se plange la oamenii autoritatii, implo-
randu-i sä-1 apere. Subpretlectul, un om vesel",
primeste ploconul, apoi Ii bate joc de Leiba si-1
sfdtue*te sa n'aibd nicio teama.
In prada acestor frdmântäri, omul nostru, sdro-
bit de friguri, viseazd, cu o ardoare cu care de
sigur stramosii sal visasera, la pamantul fagaduintei,
la o ulitd din Iai, cu lume multa, cu canteoe
si sgomot, unde poate sa cinsteascd, pe comisar,
pe ipistat, pe sergent...", ca sa-1 pazeasca de tal-
hari.
La motivele de fried, atat cele native, cat si cele
provocate de elemente externe, trebue sa addogam
solitarimul desdvarsit in care e nevoit sa, se in-
chida Zibal: un hangiu evreu, la tara, in valea Po-
denilor, Para coreligionari fri juru-i, inconjurat de
goi, rai i grosolani, batjocorit de acele fete ale
autoritatii, singurele dela care s'ar fi asteptat la
un sprijin, pe eine putea sa se bizue omul nostru?
Dela cine sá ceard un sfat? Dela Sura? Dar ne-
XXIV

www.dacoromanica.ro
vasta-sa nu putea sa-1 sfätuiasca; in fata lui Zibal
ea a abdicat dela orice personalitate, dela orice
initiativL Ce atitudine admirativa in vorbele gdn-
dite ale Surei: Leiba are idei la cap!" Un om
bolnav, pandit de o amenintare atat de precisa,
care ia atatea precautiuni i care totu*i se afla
atat de singur 1
$i ce clar exprina el simtimantul acesta, cand,
in visul in care vede pe nebunul scapat dela Golia
venind prin mijlocul multimii *i izbind capul Surei
de al copilului, exclama.: O lume intreagd ma
lasa cu dinadin*ul piaci& unui nebun 1"
Päräsirea de care ii d seama in vis nu e
decat un pendant al realitatii.
Procedeele dramatice ale lui Caragiale se ob-
serva in toata proza lui. Sunt uncle locuri insä, in
care ele apar in mod mai izbitor. Iata visul lui
Leiba...
Din nesfar*itele combinatiuni ale starilor de ve-
ghe, visul alcatue*te intamplari lipsite in deolVe
de claritate, de contururi precise i amanuntite.
Trebue sa remarcam ca e atat de neobservata
trecerea dela povestirea intamplarilor reale la cele
din visul lui Zibal, ao de clar le vede autorul si
pe uncle *i pe altele, incat o momentanã lipsa, de a-
tentie face pe cititor ut. nu-si dea seama de aceasta
trecere dela realitate la vis.
Astfel Leiba vede pe ulita mare o circulatie vie"
*i aude clar o ne'ntrerupta f4iiturd acomp a-
niata de ciocaniturile ritmate ale tropotului de pot-
coave pe luciul asfaltului". Apoi urmeaza o ingra-
madire neobi*nuita de lume, un dialog intre el *i
Sura, din care afla ca. e vorba de un nebun scapat
dela Golia, care a mu*cat de obraz" pe un jidan,
pe care un goi räutacios din multime 1-a imbrancit
peste nebun".

X XV

www.dacoromanica.ro
 Apart apoi nebunul n fata lui Leiba: Un cap
ca de taur, parul negru, des, barba i mustatile
aspre *i impftslite. Prin camao-i, sfa*iata de luptd,
se vede pieptul lat, acoperit ca *i capul de un stuf
de pax". $i cu cata preciziune se face legatura
intre actiunea mu*caturii, pe care Zibal o aflase din
vorbele Surei i efectul acelei nauwaturi Citäm:
I

E cu picioarele goale; gura-i e Oa de sfinge

6i .stupegte mereu firele pe care le-a gmuls cu
dintii din barba jidanului' .
Acest extraordinar realism ni s'ar 'Area neve-
rosimil daca Leiba n'ar incepe sa; devie o fiinta
exceptionala: luciditatea fireascl la un om cu nervii
supraexcitati de frica.
$i priveli*tea se desfavara mai departe, in fata
lui Zibal, perceputa cu acelea*i ingrozitoare ama-
nunte:
Jandarmii desleaga mainile nebunului. Multi-
mea se d,a, intr'o parte Maud un loc larg imprejurul
lui. Nebunul da. un ocol cu ochii si-si opre5te pri-
virile care ard spre u.3a lui Zibal; scri5ne,5te din
ding, se repede tinta pe cele trei trepte, i 'ntr'o
clipA, apucand in palma dreaptd. capul copilului,
in cea stanga pe al Surei, le izbe*te pe unul de
altul cu atãta putere ca. le confunda ca pe ni*te
oua moi"... (subl. aunt ale noastre).
Se produce un sgomot formidabil.
Leiba, cu inima innodata ca un om ce cade din-
tr'o nem:asurata InMtime, dete sa. tipe.
O lume intreaga ma. lasa cu dinadinsul prada,
unui nebunl"
Sose*te diligenta *i Zibal asculta cu infiorare po-
vestirea facuta de cei doi studenti, a unei crime,
intamplatä tot la hanul unui evreu. Urmeaza consi-
deratiile inalte pe care le fac studentii asupra
tipului criminal, aducand in discutii pe Lombroso,
Haeckel, Darwin, i autorul arata. ce,ace price-

XXVI

www.dacoromanica.ro
puse Leiba mai bine decat oricine, mai bine decat
chiar conferentiarul": ... portretul lui Gheorghe.
Acest portret, din care pada mai adineaori pästra
numai trasurile fundarnentale, i se rede5tepta acum
in spirit cu o perfect& palpabilitate pana in cele
mai ne'nsemnate amanunte".
Trebue sa observam in treacat cä nu s'a putut
abtine Caragiale sä, nu aplice o mica... corecfiune
acelei umbre de suficienta, pe care o observase la
cei doi tineri studenti. De altfel introducerea acestor
studenti in scena." e de un pitoresc minunat, pla-
sata atunci cand trebue: o mica relaxare in spiritul
cititorului, dupa, atata continua incordare: reluarea
tragediei lui Zibal va aparea, prin contrast, cu atilt
mai impresionanta.
Dupä plecarea diligentei, Zibal ramane 5i mai
singur. Porunce5te Surei cu un ton neobi5nuit,
sa se cluea sa, se culce. In tacerea noptii, cand
5i cea din urma umbra de viata, se stinsese in
jurul lui, ca o compensare pared, in sufletul lui
Zibal se desteapta o viata intensa,. Paginile care
urmeaza, ar putea fi semnate de marii arti5ti ai pro-
zei veacului al XIX-lea. De aci incolo, personali-
tatea lui Zibal aproape dispare. Gasim numai trim
Frica abstract& refugiata intr'un moJ ciudat, intr'un
pachet de nervi: nervii lui Zibal.
O incordare inalta, a atentiei, ascute simtirea
auzului in singuratatea noptii: Cand ochiul e de-
zarmat 5i rieputincios, auzul pare ea, lupta. sa 5i
vaza".
... Ceasornicul tacanea in perete. Sgomotul a-
cesta monoton supAra pe Zibal. Omul nostru puse
mana pe limba ee se legana 5i-i stinse mi5carea".
Gura lui era uscata. Ii era sete. Spala un pa-
hArut in cada cu trei picioare de Lang& tarabd 5i
voi sa-si toarne rachiu bun dintr'un 5ip; dar gatul
5ipu1ui incepu sa cleingineascii tare pe buzele pa-
harului...".
XXVII

www.dacoromanica.ro
 ...Atunci, renunta' la pahar, lasandu-1 sa caza
domol in apa, si inghiti de cateva ori din sip. Puse
dupa aceasta la Mc sipu1, care atingand scandura
produsie o eioeniturd de speriat. Un moment, se opri
innecat de aceastd impresie....
Gheorghe s'a tinut dé vorbA. ImpreunA Cu Inca
alti tovarki fac planul cum sa patrunda in du-
ghiana. G-heorghe cunoaste bine locul si stie cum
sa, procedeze: patru borte in patru unghiuri ale
unui patrat; intre ele herastraul trage liniile; in
centrul patratului s'a infipt sfredelul mai dinainte;
cand bucata va fi cu totul deslipita de trupul in-
treg al lemnului, se trage afara.; prin golul ramas, o
mama puternica se introduce, apuca bArna, o dä 'ntr'o
parte si... goii sunt la Leiba in casa".
Cele mai neinsenmate prefaceri care se petrec
in sufletul lui Zibal sunt prinse si notate de Ca-
ragiale cu o preciziune rara chiar la cei mai de-
savarsiti artisti.
Cand sfredelul incepe sa-si faca lucrarea, omul
nostru pare a ajunge la sfarsitul puterilor: el se
sprijineste in palma stanga pe poarta si cu dreapta
isi acopere ochii". Si ...atunci, printr'un capritiu
inexplicabil al intimelor jocuri, se produse in ure-
chea omului din nauntru foarte tare si lAmurit:
Leiba soseste diligenta r
I

Era neindoios glasul Surei... 0 caldit raza de

speranta... un moment de fericire... este iar in vis 1.."
Si poate c evolutia psihologica, ar fi luat alt
curs: poate ar fi urmat un repaos de o momentana
linistire prin intervenirea unui nou vis, clack nu
s'ar fi intamplat irn fapt obiectiv, intepatura sfre-
delului, pe care o simti in palmA si care-1 readuse
la realitatea ingrozitoare. Acum toate iau proportii
fantastice: si borta i sfredelul, care peste ca-
teva minute, are sä. fie instrumentul casnei lui Zibal
si a tutulor ai lui...".

XXVIII

www.dacoromanica.ro
 Aici se ilustreaza. minunat adevarul psihologic
al neputintei coexistentii in constiinta, a unui numar
prea mare de idei.
Aceasta nou.a, sguduire aduoe o oboseala, si mai
mare. Zibal e la limita puterilor lui fizice.
O sudoare de moarte scald& tot trupul lui Zi-
bal; omul se'nmuiit din incheieturi si tricot se 1,asa
sd caz a. in genunchi, ca o vita. ce-si pleaca, sub
lovitura din urrna grumazul, patrunsa ca, de a-
cuma ea insasi trebue sa se paraseasca pe ea in-
sasi".
. Dar in momente de teusiUne mare, sufletul
omenesc Ii cauta o diversiune, un refugiu din sta-
rea prezenta. In asemenea imprejurari, el se a-
gata, de cea mai slab& speranta, care 1-ar putea
mantui. Apeleaza atunci, din elernentar simt de
aparare, la rezervele de care mai dispune. "Zibal
nu le epuizase pe toate, dar acum erau ultimele...
Un fel de supapa, de siguranta, menita sa, mai pas-
treze Inca, o ruina a vietii vegetative, caci mm-
tile lui Zibal incepeau sa. alunece peste granitele
pragului normal: incoltirea in mintea eroului nos-
tru a unui plan inTernal.
Atat de mult pune stapanire pe Zibal aceasta
noua idee, atata putere de viata, capAta, planul ce
si-1 faurise, !neat lui Zibal i se paru ca se intam-
pla ceva grozav" cand lucrarea de afara s'a oprit
cu desavarsire".
Si la aceasta inchipuire el isi muse& buza de
jos,cuprins de o nepomenit4 dezolare". Haha,"
fusese o vritc7 andigire: lucrarea incepe din nou,
si el se pune a o urmari cu bataile de inimA a celui
mai cald interes".
Pana, aci Leiba ar fi vrut ca executia sa. intarzie
cat de mult. Acum so gra,bea el:
Mai iutel gdndi Leiba cu nerabdare... mai iutel".
Acum se auzeau iar clopotele in deal.

XXIX

www.dacoromanica.ro
 ,Mai iute bre, ne-apuca, ziva l" zise un glas de
afarA, imboldit parcä de vointa omului din naun-
tru".
Zibal Ii pune in aplicare planul, ague& cu un
lat maim lui Zibal, si o arde la flacara lämpii. In
fiinta jidanului se petrece o schimbare completa.
Acum el e linitit i priveste atent asupra mMnii
lui Gheorghe, ca un savant care, in amestecul
unor elemente, ar ca.uta sa, prinzA un secret su-
blim al naturii ce de mult Ii scapd si-1 necajeste".
'Si cat de mult schimbA preocuparea unei idei
puterea de percepere a simturilor I Cat de relativii -
e aceast& percepere Pe cand astepta pe Gheor-
1

ghe, orice zgomot cat de mic, producea in mintea lui

Zibal o impresie extraordinara,. Acum ins& ...n'au-
zise urletele de-afard, ale nenorocitului: era acuma
interesant ce -vedea ca sa, mai si auza, 1"
Cand lumea care vine dela inviere navaleste in
dughianA, Zibal spune ca el a aprins o facile lui
Christos. Acest sfarsit se pare lui Gherea prea tea-
tral; Zarifopol aprob& pe Gherea.
Gäsim ca. e aici o prea mare exigentä din partea
celor doi critici, si W.& de ce: Zibal e un persona-
giu exceptional. Autorul a ingram&dit asupra ca-
pului lui atatea fatalitati, incat si finalul trebuia
sa, ias& din comun.
Ultima fraza, e de un efect rar. Linistea si in-
cetineala cu care o porneste omul nostru la Iasi,
prezinta un contrast cu toat& tragedia de mai
inainte, contrast care ne emotioneaz& profund:
Si omul nostru pleca, incetinel spre rasArit la
deal, ca un caldtor cuminte, care stie c& la un drum
lung nu se porneste cu pasul pripit".
2. Daca, in 0 *lie de Pa§te autorul desvolt a. o
tem& psihologich de inalta tensiune, in Paeut se
desfasura, o mare frescA a vietii romanesti din
ultimul pAtrar al secolului al XIX. $i fiindca
XXX

www.dacoromanica.ro
schimbgrile in aceasta, epocA s'au fAcut in mod
vertiginos *i un interval de 10-15 ani in istoria
politico-sociala romaneascd, presupune schimbari
apreciabile, credem ca nu e far& interes sa sta-
bilim aproximativ cronologia intamplärilor din
aceasta. nuveld.
Parintele Nita trebue sa, fi invAtat seminarul
vechiu, caci aventura se petrece fineal patrulea an
de *coara, iar cand acesta este impins prin intu-
nerec in camera albastrV, ... se apleaca, cu
toata greutatea trupului puternic de doudzeci i trei
de ani..." Incepuse deci scoala la 19 ani. Momentul
dramei trebue sa, ni-1 inchipuim cam la publicarea
nuvelei, la 1892. Cand popa se duce sae Nth o
vizita prefeetului, pentru a mijloci indepartarea co-
pilului sau, intr.& pe aceea*i bariera pe unde acu
mai bine de doudzeci de ani ie*ise ducand in a-
mp, comoara gasita MITA altarul lui Sfântul Ion"...
Prin urmare scenele din ora*ul de provincie, in care
notabilii orasului se distreaza pe socoteala lui Mitu
Boerul, trebue situate in preajma anior 1872-1875,
cu cativa ani mai inainte de cele din Noaptea fur-
tunoasr.
Din punct de vedere al tipurilor variate pe care
le intalnim in aceastA nuvela *i al claselor sociale
din care fac parte, Pdcat este cea mai completd
dintre toate operele lui Caragiale. Si e *i cea mai
elocventa, din punct de -vedere al atitudinii pe care
a avut-o Caragiale fata de aceste clase: tärani,
boieri *i toate tipurile pe care le intalnim in co-
medii. Tipurile cornice sunt enumArate de autor
cu o fideitate... suspeca: In ingralmädeala care
sta sa, admire caraghioslacurile lui Mitu Boerul",
apar, ...pe trotoarul cafenelii pe scaune *i 'n pi-
cioare... notabilii ora,sului repl-ezentantii ju-
detului in vacanta parlamentard, membrii tribuna-
lului, functionari dela prefecturd, primdrie, casie-

XXXI

www.dacoromanica.ro
Tie,ofiferi; cM jur imprejur lumea pestrifd de toate,
treptete std. in semicerd
SA, vedem cuprinsul nuvelei.
PArintele Nita. din Dobreni, om asezat si foarte
bine vazut de toatd obstea", e agitat. E. framantat
de o neliniste, ale carei inceputuri dateaza din-
tr'o aventurA din prima tinerete, acum in-
depaxtata..
Badetan mare i voinic, bilrbat aproape, pleacã din
satul lui la Bucuresti, s invete seminarul, spre dezo-
larea unei mame bdtra,ne, care avea sä riimana, sin-
gurA. La despartire, plange si el, dar mai mult de
plAmsul ei"- in realitate ins& se bucurd: tineretea Ii
di un imbOld neinteles pentru a cunoaste o lume noud.
Dup'a patru ani de studii, cu dogme incalcite",
repetind pe de rost cu cartea 'nchisA.'n mana," niste
fraze torturate", primeste un ghemotoc de liaAie,
prins cu un ac, iar inauntru o garoafA. si un bilet:
Esti frumos... Dacit ai vrea, te-as iubi mult...".
Friguri, lipsA de foame si de somn, refuzul de
a iesi in ora§ ca sä invete lectiile cu care rArnasese
in urmA., spre incAntarea superiorului", al doilea
bilet prin care i ,se anunta, CA e asteptat la miezul
noptii". UrmeazA apoi intalnirea... si se repetA Can-
tecul de totdeauna al dragostei tineresti, vechiu
de cand lumea si totusi etern nou...
Povestea vietii ei autorul o condenseath in el-
teva rAnduri (si e atat de necesar lucrul acesta
pentru eamomia bucatii1).
Cinci ani de viata cu un om istovit, apoi nebun
si paralitic, in urmA, vaduva, cu un copil bolnav
si chpiu o fetitk, care roade si manAncA lucru-
rile din casa. si care trebue paz,ita foarte de
aproape sa, nu dea roc. Interese mari... o avere co-
losalh... consiliu de familie... soacra si cumnati
niste creaturi aspre si brutale, care fac imprejuru-i
o politic desgustatoare".

XXXII

www.dacoromanica.ro
 Eacea parte dinifo familie veche, boiereasca. Nu
s'ar fi indurat Caragiale sa, aleaga, din lumea pes-
trite creatura femenina, cea mai puri din intreaga
lui literatura. Este o flint& la care apare ca un
extract de esenta concentrata, numai pasiunea.
Din viata ei interioara. anima, numai cum caldura
stransa atata vreme in fiinta aceea frumoasa, se
revarsa acuma'n afara, cu o pornire nebiruite. De
aceea n'are nici nume. Caragiale, care nu putea
vedea pe cineva inainte de a-i cunoaste numele,
acum creiaza un tip de o rara frumusete fira sa,
spuna,, Para s tie poate, cum o chiama pe eroing.
Orice nume, i-ar fi patat de sigur puritatea pasiunii.
Seminaristul trebue s rupä ins& legAtura. 0
incercare de a infrunta stra,snicia consiliului de
familie era sa-1 coste viata. Este batut pana, la sange
de oameni p1atii. Pentru strAduintele de a afla pe
criminali, parintele-directorul este aspru admonestat
de Inaltele fete biserioesti, care 1-au facut sa. in-
te1eag ca daca, voieste sa, mai ramana, director, n'are
sä se mai amestece in cele ce se'ntampla in afarA
de poarta seminarului". De aci intelegem c ade-
varatul scandal" era incercarea de a descoperi pe
batausi...
Se face pop& in Dobrenii-de-plaiu...
Urmeaza, descoperirea facutä in orasul resedinta
de judet.
In rata unor oameni frã inima toti notabilii
judetului un copil nenorocit face caraghios-
lacuri". Pasagiul In care e descris jocul copilului tre-
bue reprodus in intregime, fiindca e vorba de un
actor, vitzut de un scriitor esentialmente dramatic,
$i redat intr'una din cele mai miscAtoare pagini
ale lui.
Un copil... sdrelltero i murdar, cu picioarele
goale, imbracat in haine nepotrivite un gheroc

3. CaragiaIe I. XXXIII

www.dacoromanica.ro
mare, a carui talie ii vine pana la glesne, in cap
un cilindru turtit... un mititel mascariciu foarte des-
trabalat jigarit, sfrijit *i galben; pulpele-i uscate
care se vad prin sfa*ietura nadragilor sunt pline
de jupuituri. A*a de prapadit, este totusi, foarte
Indrasnet. Fumeaza o tigarb, lunga, se stramba'n-
tr'un chip straniu, pdcale*te *i 'njura pe boieri
chemandu-i dupa porecla *tiuta. Incepe sa cante
un cantec ru*inos jucand ciamparalele, facand ges-
turi *i. mi*cari neiertate... Lumea face un haz nes-
pus...".
Aid Caragiale Ipune fata in fata intr'un contrast
izbitor, mentalitatea a doua clase sociale: taranimea
*i clasa or4aneasca, de toate treptele": O taranca
batrand... ru*inata de refrenul pe care copilul i-1 a-
runca ei cu intentie diabolica, Isi cauta loc sa scape
de privirile intoarse asupra-i, se'nchina *i zice de-
partandu-se:
Cine *tie ce pacate 1 Sa, fereasca Dumnezeu pe
orice copill".
Dar amanuntele pe care le and, popa dela Ca-
fegiu 1 Acesta-i spune toat a. istoria vagabondului:
copilul copilul lui e aruncat *i crescut de o
taranca batrana, apoi ajunse pe drumuri, luat ca
ucenic de un cismar *i dat afar& din cauza apu-
caturilor rele, apoi devenit cersetor *i mäscariciu.
In timpul acestei povestiri, popa, cu coatele pe
masa, strangandu-*i tamplele'n pumni, ramase inne-
cat de sudoare, cu ochii tintiti la o museä ce umbla
maruntel pe tabla de marmura alba.; el urmari in-
secta pana la marginea mesii. Ce socoteala. s'o
fi facut In. capul cel mic cat un bob de mac, nu
se poate spune: destul ca musca stete pe loc, I.7i
desinorti labele de dinapoi impleticindu-le una
de alta, f*i netezi frumos mustatile cu labele de
dinainte, apoi deodata se'nalta. *1 pieri. Omul, des-
-teptat, se ridica de pe scaun *i ie*i".

XXXIV

www.dacoromanica.ro
 0 observatie atenta a celor mai mici miscari ale
insectei, un surlet cuprins de grozave framantari,
cautand pared, un derivativ in urmarirea unui rapt
exterior banal si redarea unei turburaxi launtrice
numai prin zugravirea acestui fapt, produce
un erect care nu e realizat decat rar, chiar la marii
scriitori epici...
...Ne vine in minte un pasaj din Ana Karenin.
Chinurile Anei, provocate de indoieli, ajunsesera, de
neindurat. Era momentul cand ideea mortii nu
i se mai 'Area atat de groaznick si moartea in-
sasi nu-i paru inevitabila".
Acum isi facea, o villa din umilinta in care ca-
zuse. II rog (pe Wronski) sa, ma, ierte. M'am su-
pus. M'am recunoscut vinovata. Dece? Nu pot sa
traiesc far& el?", gandea ea, parcurgand in trasura
strazile Moscovei.
,,Si taxa, s raspunda, la aceasta intrebare ultima,
incepu sa. citeasca firmele: Birou 6i Depozit".
Dentist"...
IDa, voiu povesti totul Dolly-i. Ea nu iubeste
pe Wronscki. Va fi greu, dar am sa-i spun totul.
Ea tine la mine si am sa-i urmez sratul... nu ma
voiu supune lui, nu-i voiu permite sa, ma domi-
neze...", Filipov, Brutdrie". Se spune cit expediazet
piline la Petersburg. Apa dela Moscova e ;mai
&unit_
Atunci amintirile ei fura foarte vechi... etc.".
In aceeasi seark dupa cateva ore, Ana se
arunca sub roatele trenului...
In paginile urmatoare asistam la o concentrare
extrema de fapte. Atatea intamplari trebuesc po-
vestite, atatea lucruri lamurite: cautarea copilului
prin carenele, gasirea lui, cresterea lui Mitu sub
privegherea calda a parintelui Nita si a mamei

www.dacoromanica.ro
Sultana, incercarea procurorului de a-i lua copi-
lul si a-I reda desfraului, pentru petrecerea inte-
telectualitAtii orasului de provincie, venirea pe lume
a Ileanei si redarea caracterului ei infricosat, in-
coltirea banuielii in inima pArintelui in privinta dra-
gostei nepermise dintre cei doi frati, sunt expuse
cu o repeziciune care-ti tine asuflarea'n loc. A-
tentia scriitorului, cat priveste scurtimea, nu
slabeste niciun moment. Cu fiecare pagina, Ca-
ragiale se dovedeste fidel planului initial, de a
fi cat mai concis. Si in aceasta, acumulare ver-
tiginoasA 'de fapte, apare fulgerätor, prapastia din-
tre odic doua, lumi" ale lui Caragiale: veselia pe
care o provoaca, popa intrand la Cafe Chantant,
graba cu care procurorul se face exponentul tu-
turor categoriilor culturale pentru a readuce in ti-
calosie pe Mitu Boerul i u,urinta cu care aaesta
se la.sA mituit de diplomatul" Cutitei.
S'a adus invinuire lui Caragiale ca,, mai ales in
aceasta, nuvelA, uzeaza, prea din belsug de aceastä
puternica, trasura, caracteristica, redata, a3a, de bine
in recomandatia pe care o gAsim pc un manuscris:
Cu mare bagare de seam& la tot ce se poate su-
prima cAt de mult". (v. Paul Zarifopol, op.
cit. vol. I, plansA).
Nu trebue sa, uitam ins& cuvintele cu care incepe
capitolul al II-lea:
Toate acestea tree acum prin mintea pArintelui
Bits...". Aceste amintiri se succed intr'un tempo
rapid si condeiul autorului, care aleargA asa de 'n-
frigurat, se armonizeaza, admirabil cu procesul sa-
fletesc ce se desfa,surA in fiinta parintelui Nita
Acest procedeu, asa, de bine studiat In vederea
economiei nuvelei, se observA, si in 0 Melte de
Page, i In vreve de razboiu. Tot a.:;,a sunt
povestite evenimentele anterioare dramei viata

XXXVI

www.dacoromanica.ro
lui Zibal si cariera de haiduc a popii Iancu din
Dobreni.
Dar dup.& aceste pagini de reportaj, povestirea,
atat In cele cloud nuvele amintite mai sus, cat si in
Neat, capata un mers domol. In mod amplu, li-
nistit, taxa graba, autorul poart'd pe popa Nita,
pe la Cutitei, unde discutA pe indelete despre neno-
rocirea care se ivise in viata parintelui. Aici ve-
dem tipul minunat al lui Cutitei. Cat de bine a prins
citadinut Caragiale pe acest Cutitei, cat de just si
de firesc a intrupat el in acest personaj calitatile
taranului roman! Ce justa. intelegere a vietii, din
partea lui Cutitei, oapatata in urrna unei indelun-
gate experiente (vezi scena cu mituirea procuro-
rasului) si catA comprehensiune pentru fatalitatile
marilor pasiunil
Citam un pasaj, in care Cutitei raporteaza. popii
NitA din observatiile lui privitoare la legaturile
dintre oei aoi tineri. S'a se observe cata subtiitate
se desprinde din cel mai banal dialog, si ate de-
desubturi scoate el la iveark
...N'am putut auzi mai nimic... Atata &oath
mi s'a pärut ca. zicea ea:
Nu te crez 1" da el zice: O sa vezil" Am sarit
repede din grAdinA si pana, s'ajunga, ei pe linie,
cum umbla domol si se tot oprea pe loc, le-ani
iesit inainte la poarta,... Se legana araturi parcä
mergea pe o apa.... Era sa treaca, pe langa mine
far' sa. nia. vaza..
Bun& dimineata, fina", zic; zice:
SArut mama, nasule. Da'ncotro? Mergem
si noi la biserica... Ne-am intainit mai colea cu
neica Mitu..." I-am tras cu ochiul, si zic: Cale
bunk fina,". El a tient si s'a facut rosu ca ar-
deiul; da ea, diavoloaica, a'nceput sa, rag.; zice:
Sarut mana, nasiculel" si-au plecat amandoi ina-
inte".

XXXVII

www.dacoromanica.ro
 Apoi, reflexiunile lui Cutitei:
M'am uitat lung dupa. ci pana, a intrat in curtea
bisericii... a*a mandril... Ei ce sa, mai vorbim de-
geaba, taica? Daca a*a a facut Dumnezeu lumea
noastra... Am zis *i eu: a*a da, a-a-mi place *i
mie
Din convorbirea cu cumnatul sat' Cutitei, a in-
teles popa ca asemenea porniri nu pot fi curmate
decat cu forta. Atunci i-a venit In minte procororul
de odinioara, acum prefect, om cu vaza, *i cu maid
posibilitäti. TEl *tie cum are sa procedeze, de cand
a scapat pe Mitu din maim lui cu ajutorul- lui Cu-
titei. Ar dori, de data asta, ca prefectul sa, mute
pe Mitu dela postul de invatator din Dobreni, in-
teun sat mai indepartat. A*a dar, lila din fundul
lazii *i vari in san un pachet invelit inteo basma,
incaleca *i porni..." Singura Ingrijorare era ca a-
cum, avand de a face cu Ufl om matur, lucrul
poate ca, n'o sã mearga a*a de u*or ea altadata.".
Ajuns la prefect, intr'o inlantuire fulgeratoare
de intamplari parintele afla ceea ce rAmAsese pen-
tru el necunoscut din indepartata aventuri a tine-
retelor: fata fostei lui iubite, din easatoria cu
un om istovit, apoi nebun i paralitic", e sotia
prefectului. Aici popa afla cat e de rea i de
bolnava, stapana casii, nevasta prefectului... 0 scor-
pie I... bate slugile pana la sange, le'nteapa cu ace,
le frige cu fierul de frizat ro*it In spirt... *i cand
ostene*te, o apuca: rade, plange, tip& i ramane ,

ceasuri intiregi teapana... Trebue frecata cu perii

aspre, liatuta cu nuiele subtiri *i afumata cu ni*te
doftorii tari pan.a, sali vie iar In fire".
Atunci se petrece un fapt care sgudue toata,
fiinta parintelui Nita, e aparitia neasteptata, pe
un perete al salonului, a unei arátari din alt.&
lume..." pleicatul. E poate scena cea mai induiese-
toare din intreaga nuvela. Earintele i*i revede iu-
bita, a*a cum era acum 30 de ani *i mai bine:
XXXVIII

www.dacoromanica.ro
 Zaxibea cu acela,s zambet neuitat, In care se
amesteca multa blandete ea multa patima, atdta in-
teligenta limpede cu atata oarba pornire... Blan-
d* si patimk.. inteligenta limpede si pornire
oarbA, in afara. de Sa,sa Comcine$teana, existA
oare un tip feminin mai imtreg in. literatura ro-
maneasca a veacului trecut? i e cu atat mai
adevdratcl aceasta zugravire, cu cat popa vede
portretul foarte tarziu, dupa ce de mult timp se
asternuse cenusa peste furtunoasele patimi ale
tineretelor sale.
*
Popa Nita, nu reuseste sa spue prefectului pen-
tru ce a venit. Toata aceasta intamplare epizo-
died. e pusa pentru a justifica intensificarea
furtunii din sufletul parintelui; nereusita se rezolva
in mod cat se poate de firesc: cornisarul ii furase
basmaua cu banii si tot planul pArintelui s'a naruit
intr'o clip4, ca o cladire de chibrituri ridicatA cu
trud,a, si prabusita in urma unei miscari neinde-
manatice.
Acura povestirea paraseste calmul. Ne apropiem
de desnodamant. Aici iese pe primul plan, marele
mester in ale compozitiei teatrale. Dupa ce toate
piesele, care constitue motivarea, au fost expuse,
urmeaza, cu pasi repezi, catastrofa D'aci inainte
povestirea merge'n ritm trepidant. Noaptea de ve-
ghe a parintelui Nita, care alearga. dela odaia Ileanii
la Foal& si inapoi, intalnirea si scena dramatic&
dintre tata si fiu, fuga acestuia dupa. ce alit ade-
varul, intoarcerea si intainirea cu Ileana, reprosu-
rile acesteia si apoi sfaxsitul inevitabil, toate
acestea se gonesc parca, uria pe alta, inteo precipi-
tare halucinanta.
Catastrofa e fulger4toare. Parintele, bolnav de
inimA, dupd. o noapte de nesornn, se scoala sa des-
chida fereastra, sa intre aer. Vede douA umbre
XXXIX

www.dacoromanica.ro
albe... Ia pusca din cui si iese 'n prag;" Cine-i?"
.0 flacdrã roscatd, un trasnet, la care rdspunde fm-
prelung deal dupd deal Mitu a picat fulgerat.
Ce-ai facut, nebunule?1" racneste femeia si por-
neste la pas.
A doua teavd1 Ileana cade in genunchi..."
Desnodamantul e, pe eat de brusc, pe atat de firesc.
Popa epuizase toate posibilitatile de mantuire a
celor doi tineri, si a sufletului sAu... 0 noud
ezitare si un nou calcul, inaintea hotaririi supreme,
ar fi fost de prisos. Aici Caragiale a dat dovadd
de o pdtrundere psihologied rara, si mliestria cu
care a realizat efectul artistic constitue unul din
putinele locuri din mica noastra literaturd., care
pot fi luate ea model.
Actiunea se petrece in mare parte la tarA. To-
Lusi autorul nu vede decal miscarile sufletesti"
ale eroilor säi. Participarea naturii la aceste miscari
sufletesti e inexistenta. $i cat de emotionant, dra-
matic si surprinzdtor apare contrastul violent din-
tre framantdrile sufletesti ale celor doi tineri si
indiferenta naturii inconjurdtoare, cu viata linis-
tita de sat 1
SA, ne amintim de intalnirea ultima si fatala,
dintre Mitu si Ileana. Mitu destainueste Ueanii
tot ce aiflase dela parintele Nitd, ca, ei sunt frati
si c unirea lor va ti imposibild... Ea rdmane In-
tai InlemnitA... apoi incepe sa razd innecat si din
ce in ce mai nervos si mai nervos, pand cand
izbucnete cu hohot si, lovindu-1 brutal peste bratul
vanjos, pe care i-1 apued si-1 striveste sub degete:
Prostule 1 A ras de tinel... Ai crezut? Nu-i a-
devArat 1 Minte 1"
Si se nApusteste asupra lui si-1 ingenunche jos
la pamant...".
Cititorul, absorbit cu totul' de aceste miscari in-

XL

www.dacoromanica.ro
terioare, urna&rind cu ultim& incordare, deslantuirea
patimii, se desteapt& parc& n&ucit, dintr'un vis.
Brusc, i ca o odihnA momentan& a spiritului, dupA
atatea captivante emotiuni, ne dam seama c& drama
se petrece inteun sat linistit:
O spranoean& alburie se iveste pe coama dea-
lului de catre ra,sdrit..f Pe l&ng& cruoea din ras-
pantie scartie roatele carutelor ce pleac& din vreme
s& nu le-ajung& zaduful pe
Si mai departe, punAnd in contrast lipsa de griji
a taranilor care ies dup.& treburi i ilustrand oeea
ce spusese mai inainte, cu ocazia convorbirii din-
tre el si Cutitei ca. intre un om si altul este a-
desea ca dela o stea la alta":
Spranceana creste si alte roate venind din deal
la vale se aud apropiindu-se... o doin& din frunza
cantec de drumet far& griji... si vorbd...".
Dup& ce-si impusch copiii, popa Nit& se sue in
clopotnitk se at'arn& cu amandoud m&inile de fu-
niile de tei srncepe s& le smuceasc& cu o inalta. e-
nergie"; furtuna din inima parinelui se transform&
in aceast& energie inalta, se transmite, ca un fluid,
prin funiile de teiu, spre obiectele de araml, iar
aceste o rAsparidesc in aer cu o putere impre-
sionanta.: cele trei clopote mici i seirace se por-
nese deodata, sà filpe §i sei se vaite cu o jale ne-
buneasa".
3. Zice c& odatk acu vreo sut& si nu stiu c&ti
ani, a dat porunca Dardarot, imparatul Iadului,
sä s'adune dinainte-i diavolii, dela mare pan' la
mic: unul s& nu fie lipsk c&-i scurteaz& coada
si-i lungeste urechile I 5i, .daca s'au adunat ei toti cu
totii, imparatul s'a tras de Oahe scrIsnind stras-
nic, a tusit de i-a parait jetul, a holbat ochii la
ei si le-a sbierat asa:
Afurisitilor 1" etc.
$i dupa, aceea imparatul le spune ca i-a chemat
XLI

www.dacoromanica.ro
 ..
sa chibzuiasca asupra imprejurarii ca toti oamenii
care yin in iad se prang de femei. Trimite apoi pe
Aghiuta pe pämant, ca sa se convinga de realitate.
Dupa acest inceput, ni s'ar parea ca Kir lanulea
e o poveste fantastica, cu subiect din popor 1 ).
Si totusi aceasta bucata e cea mai putin fan-
tastic& din toate nuvelele in care Caragiale cauta,
sa amestece mister. Nu gasim nici macar miracu-
losul din La Hanul lui Mcinjoald sau din La comae.
La ,Ce se reduce supranaturalul din Kir lanulea?
Trimiterea lui Aghiuta, pe pamant, iar la sfarsit
chinuirea fiintelor in care acesta intra ca diavol
si intoarcerea lui in iad, supranatural luat numai
ca un cadru.
Tot interesul se indreapta spre fapte desprinse din
realitatea noastra romaneasca. (v. Vol. I pag. 120).
Nu e intamplatoare informatia ce ne-o da au-
torul chiar la inceput, cd aceste lucruri s'au pe-
trecut acu vreo suta si nu stiu cati ani". Cara-
giale ridica un colt de val de pe viata Bucurestilor
de acurn un secol si mai bine.
Prin urmare, in toata bucata gasim numai ele-
mente de nuvell. Iata d. e. cat de viu ne apare o
curte cuprinsa de pe vremuri: Kir Ianulea isi alege
...o pereche de case frumoase, cu incaperi multe
pentru stapani, musafiri si slugi, la aer curat, cu
gradina si fantana, 'n curte, cu p-imnite, bucatarii,
spalatorii, cu grajduri si soproane, in sfarsit cu
toate Cate trebuesc pentru asezarea cuviincioasa a
unui negustor chiabur".
1)De altfel temu. acestei povestiri nu e noua. Ea circula de sute
de ani pe la diferite popoare 0 autorul arata in Notele dela
sfarsitul volumului Schite nou5., scriitorii strlini care au mai
tratat-o (Giovanni Brevio, in Rime, Roma, 1545 cu titlul Novella
di Belfagorx; Machiavelli, cu acelasi titlu, in 1549; La Fontaine,
in Coutes, 1682, cu titlul Belphégor).
Completäri la acesto referinte se gdsesc in Vita e opera di
Ion Luca Caragiale, de Anna Colombo, Roma, 1934, pp. 125-126,
o valoroasii, lucrare de sintezii, asupra operei lui Caragiale.

XLII

www.dacoromanica.ro
 Apoi ni se zugräve5te, cu un pitoresc unic, traiul
negustorimii de pe vremuri, relatiile comerciale
cu Bra5ovu1 5i Lipsca, raporturilor dintre negus-
tori 5i boieri, etc.
Iata viata de la Curte, cu surprinzatoarea apa-
ritie a cdpitanului Manoli Ghaiduri, mai rar a5a,
palicar 1 inalt, spalos 5i mustdcios o mandrete de
arnaut 1 5i muiat numa'n fireturi de sus pana jos
sa fie de fala pentru orice Curte Domneasca,".
$i catk evocare a vietii tihnite de odinioard, in ca-
ratoria lui Negoita cu capitan Manoli, dela Bucu-
re5ti la sdiasurile lui de prin. partile Jiului 1
4. Ca sa ne dam searna de locul pe care-1 ocupd
Kir lanulea in nuvelistica noastra istorica, trebue
sa. fixam cateva momente in evolutia genului.
Nuvela istorick in literatura noastra, dupk in-
cercarile, lipsite total de valoare estetica, ale lui
Asaki, apare dintr'o data, inteo forma surprinzdtor
de frumoasa, prin publicarea, in Dacia literard,"
dela 1840, a lui Alexandra Leimneanu de Const.
Negruzzi, (v. cap. IV. Limba literard). Miltnea
V odd cel Rciu. (1857) 5i Doctimna Chia6n,a (1860)
ale lui Odobescu, cu toate meritele de limba
5i descrierile frumoase, constitue un regres mo-
mentan NI de opera lui Negruzzi, pentru ca nu-
vela istorica sa se ridice, in toata stralucirea ei,
odata cu Vremuri de bejenie a d-lui M. Sado-
veanu.
Subiectele, in aceste nuvele, sunt luate din isto-
ria sec. XVI, secol insamgerat 5i dramatic, cer-
cetat aproape exclusiv de nuve1i5tii 5i dramaturgii
no5tri istorici.
.Kir lanulea trateazd, un subject cu totul deose-
bit. Ea nu expune actiuni care sa, impue prin ma-
retia lor; ea zugrave5te viata sociald, obi5nuitd,
dintr'o epocd, papica, relativ recenta.
Materialul acesta, negre5it, e mult mai greu de

XLIII

www.dacoromanica.ro
manuit, iar pe de alt.& parte si procedeul artistic
e nou: Autorul tie sa ne evoce un colt din viata
Bucurestilor de pe la sfarsitul domniei Fanarioti-
lor, aproape numai cu ajutorul limbii. MAiestria
cu care Caragiale alege si dozeaza. arhaismele
turcesti si grecesti, naturaletea cu care, le
asaza la locul potrivit, pitorescul care se desprinde
din aceste cuvinte §i invierea surprinzatoare prin
ele a unei epoci pentru totdeauna apuse, fac din
Kir lanulea o opera unica in literatura noastra.
Iata o parte din. aceste arhaisme. Une le din
ele sunt mai cunoscute si se intrebuinteazA. Inca
si astäzi: sindrofie, ziafet, butcci, suliman; altele,
mai rare: isihie, filotimie, hristoitie, ififlu, zuilar,
plironom, chesat, taxa, sagnasiu, falaitar, sileaf,
adiatd, ipochimen, protipendadii, evghenist, ciadiriu
merchez, etc.
Aceeasi minunata alegere o dovedeste autorul
pentru numele proprii, care redau caracteristica
epocii, cu tot romantismul ei, legat de aceste. cu-
vinte: Hanul lui Manuc, Hama cu Tei, Mahataua
Negustorilor; apoi numiri de persoane: Zamfirache
Illierul, Ristache Muscalagiul, llie Bogasierul dela
Bdratie, etc.
5. Dar ceeace face meritul esential al acestei
nuvele, este darul povestirii, care atinge .un grad
inalt. De data asta nu gasim digresiuni, nici pasagii
de reportaj, sau relatAri de fapte anterioare, cu
scopul de a pregati un moment dramatic, ca in Pa *cat
ti 0 Pale de Paste. De le inceput pana la sfarsit e
numai povestire, povestire care Ii are valoarea
estetica in sine ins**.
Si in Kir lanulea intalnim procedeul scurtimii.
Ianulea povesteste kerei Marghioala piltaniile sale
numai in 5 pagini; in aceste cinci pagini Caragiale
gAseste totusi prilejul sü pun& culoare si variatie
cu o indemanare tura reuseste sA. strecoare i
XLIV

www.dacoromanica.ro
dialogul asa de incarcat de humor, desi legat de o
imprejurare trista, dintre calugArul papistas si pA-
rintii lui Ianulea, care au murit fiindca, au mancat
ridichi cu fasole, cand ei ar fi trebuit sã manance
fasole cu ridichi I Tot asa de rapid sunt povestite:
traiul lui Ianulea cu Acrivita, incapuirea' fratiori-
lor, jalnicele intamplari ale acestora pe maxi si prin
taxi strAine, aceste din urma evenimente poves-
tite intr'o singuria paginal
In aceasta nuvela insä, conciziunea este realizata
altfel decal in primele opere. Pentru a vedea pro-
gresul lui Caragiale in concentrarea de fapte nu-
meroase in linii putine, s punem aldturi un pa-
saj din Kir lanulea cu unul din Pikat.
lath, cum sunt relatate, de catre cafegiu, peri-
petille fostei iubite a lui popa NitA (Pdcat, Vol. I
pag. 36'37): O vaduva a unui boier nebun
Inamorata Cu un baiat dela tara, un seminarist
Insarcinata Itusinea lumii Merge sa nasca
la mosie Moartd. din facere..." Aici, conciziunea
e dusa la ultima limitã, i e si cam.... comodA.
In Kir lanulea insa, nu gAsim nicaieri aceasta
expunere enumerativA. Pretutindeni exprimare in-
treagA, prin fraze, i fiecare fraza e artistica. SA
citam vorbele pe care le spune fata lui Zamfirache
Ulierul, in care a intrat dracul si se va vedea ca
aici se gasestO fapte care ar putea alimenta mai
multe nuvele. Si sa, se observe cat de bine reda
autorul coloritul epocii, in ananuntele strecurate,
proprii mentalitatii mahalagesti Tata ce asculta o
I

lume care sta, si se cruceste":

Ba ca sacul cu lire dela Paharnicul Iordache
din Dudesti, de nu i s'a mai dat de urma, furat
de gramaticul pe care 1-au prins pe drumul Olte-
nitei si a scapat peste noapte din beciurile Agiei
se afla, acum pus bine, infasurat intr'un testeinel
ciadiriu, in fundul sertarului de jos dela scrinul
XLV

www.dacoromanica.ro
de langA soba din iatac la clucereasa Tarsita, mt-
tusa despre mama a lui Aga, mai tanarA ca dumnea-
lui se 'ntamplä. si c cine nu-i stie merchezul
poate scotoci 'n sertar cat pofteste, ea nu-i da, de
fundul adevarat";
ba cä4 adiata lui Agop, tutungiul dela Sfinti, ra-
sa& nepoati-si, nu-i scrisa, de raposatul; a ticluit-o
pe urma, intr'o noapte, barbatu-sau Tacor, cafe-
giul din Cainaata, care vinde si suliman si cana
de par,.... Tacor cu Avedic, paracliserul dela bise-
rica armeneasca,";
ba ea, fratele Ala tinerelul de d'abia-i mijeste
mustata, calugArul sprancenat, care sade la prea-
cuviosia sa pArintele arhimandritul Hrisant, in
curtea Mitropoliei, chip si seam& la 'nvatiitura can-
tArilor, este fata a mai micsoara a lui Ristache
Muscalagiul din Ploesti..."
si cate si mai cate alte bazaconii eine le mai
poate tinea minte?"
sa, vedem acum daeä aceasta evolutie a scriito-
rului se datoreste numai unei cresteri a constiintei
artistice, sau are si cauze obiective, in lumea eroi-
lor ski.
De sigur, trecerea spre naratiunea alezata, a u-
nui adevarat povestitor oriental din epoca lui An-
ton Pann, se datoreste si varstei, desi Piicat $i 0
fdclie de Pcote nu sunt nici ele opere de prima ti-
nerete. Trebue sa, tinem seam& apoi si de faptul
ea aceste doua, nuvele sunt scrise in plina epoca
eminesciara, si psihologia proletarului intelectual"
se tradeaza la fiecare pagina in stilul nervos, tele-
graf ic", din operele citate.
Dar sunt si cauze obiective. In Kir lanulea, Ca-
ragiale nu descrie pasiuni puternice; aici el zugra-
veste un colt de viata, social& dintr'o epoca tihnita a
Bucurestilor de odinioara. Framantarile acelei e-
poci nu au nici pe departe acuitatea rasturnArilor

XLVI

www.dacoromanica.ro
totale, aduse de introducerea formelor apusene.
Caragiale zugraveste aci mai ales mahalaua roma-
neaca, de odinioara....
6. S'a vorbit de mahalaua lui Caragiale, negre-
sit cea din opera comicA.. Ce trebue sã intelegem
prin acea mahala? Este meritul lui Ibraileanu
(Spiritul critic in cultura ronaneasa, pag. 227 sqq.)
de a fi fixat caracterul ei. Mahalaua din opera co-
mic& nu e aceea geografica, suburbia, cum se in-
telege in mod obisnuit, ci e un fel de categorie su-
fleteasca, e o deformare intelectuala, pe care o
gasim si in centrul orasului. (Mahalagiu nu e nu-
mai popa care, in biroul avocatului, bate taxi cu
bustul lui Cicero (Art. 214), ci madam Popescu
(Vizit,d) c(are spune c'a face educatiunea" fiului sau,
pentru ca apoi sã indemne pe musaf'ir sa.-1 trateze
cu o tigaretä; mahalagioaice sunt i Tincuta si Mita
(Five o'clock) care isi arunca una alteia epitetele de
obraznico" si n-tojico", in salonul splendid al
somptuosului hotel Pidcopesco", uncle serveste fle-
ciorul in frac si manusi albe, etc.").
In Kir lanulea e ins& o mahala pura, cu totul
deosebita de cealalta; ea este anterioara, introduce-
rii liberalismului, e o mahala istorica, autentica,
desvoltatd. in mod lent si organic. Aceasta. mahala
prin urmare este o cristalizare de viata normalA;
ea poate fi humoristica, dar nu ridicolä. Daca, ana-
lizam dialogurile dintre Kir Ianulea si Acrivita,
constatam Ca vorbele acestora isi au o tint& pre-
cisä Acrivita 6tie ce vrea; si 6tie $i Ianulea. Ei
nu discuta, fictiuni cum ar fi republica" lui Conu
Leonida, ci lucruri serioase si etern omenesti.
De aceea aceasta mahala este invaluita de au-
tor inteo simpatie largA, ca i clasele serioase si
pozitive pe care el nu le-a ridiculizat: taxanirnea
si boierimea veche.

XLVII

www.dacoromanica.ro
 Si fiindcA aici se vede distinctia ma de tran-
§anta, intre cele doua mahalale", trebue sä citam
neapArat dou pagini, caracteristice pentru cele
afirmate de noi:
Inteo zi, stand ei la masa impreuna cu o suma
de musafiri, pana s'aduca ciorba, a 'nceput din
chiar senin Ianuloaia sa vorbeasca despre o prie-
tina maritata, care nu se afla de fata:
ca" s'a tinut cu beizadea cutare, un copil §i Vo-
da,, suparat foe, era sa puia sa-i taie coadele §i s'o
trimitA surghiun la un schit, tocmai in fundul mun-
tilor;
.,ca, a prins-o odata barbatu-sau, ziva 'namiaza
mare, la Turloaia, la chiolhan, la iarba verde, cu
consulul muscalesc §1 cu alti drangalAi; tiganii
Ii trageau de unul singur: Mai, cazace, cazacele l"
§i ea chiuia §i juca numa'n papuci, cu palmele 'n
ceafA, apiipsith, ca un maladet zaporojean;
ca. 'ntr'un rand, a plecat la Caldaru§ani, s'o spo-
vedeascA sfintia-sa parintele Ioanichie, §i a stat
acolo de mercuri in saptamana, Patimilor paiiren
saptamana luminata dupd. Izvorul TAmaduirii; se
plimba toat a. noaptea cu duhovnicu'n luntre pe lunit
§i canta de rasuna lacul: Frunzulita loboda, of
tato, gura lumii slobodal" iar parintele lucra din
lopeti §i-i tinea isonul pe glasul al optulea....
Si cAte alte grozavii.
Musafirii §1 mai ales musafirele faceau haz; iar
bietul Kir Ianulea, om cu hristoitie, facea fete-
fete. A rabdat el cat a räbdat, §i zice, intai cu
destula btandete:
Bine, Acrivito, scumpa meal cum poti dum-
neata, mai ales 6, tii ce bun prietin sunt cu bar-
batu-sa.u... cum poti, far& sa le fi vazut toate astea
cu ochii dumitale, far& niciun temeiu, sä catigori-
se§te astfel pe o prietina, pa care o primim

www.dacoromanica.ro
aproape in toate zilele in casa noasträ?... Imi pare
rail!
Ell apoi vezi-bine ca dumneta o s'o aperi...
cA va scoateti ochii unul la altull
Si apoi le spune tutulor cä acuma prietina nu
se mai duhovniceste la eildArusani: i-a pus lui
Kir Ianulea sd-mi sparga casa 1" Da o
s'o prinza, odatä i tiro s'o ierte cum a iertat-o
Voila; o sa, puiá s'o tunza, ea la cazarmä pe...
si din musqlleasca." si calugareascr n'o mai
scoate.
N'a mai putut suferi Kir Ianulea; s'a ridicat
foarte turburat si s'a rAstit odata, tremurAnd:
Asculta-mä, Acrivito nu-ti dau voie, ma, 'n-
telegi, sa, mai zici o vorba, macar despre o fe-
meie care poti spune dumneata toate murdariile
ce-ti trec prin gAndul dumitalet este mai cum-
se-cade ca dumneata; c dumneata esti, ma'ntelegi,
mai indracitá decat talpa Iadului, si orica de bla-
jin sa, fie omul, Ii scoti din toate rabddrile! S taci
din gurk scorpie nebula, ca puiu de te leagá i te
trimit la Balamuc, ma'ntelegi I
Cocoana s'a ridicat si dumneei si s'a napustit
asupra dumnealui, sari arza, o palmä,; dumnealui
s'a ferit repede 'ntr'o parte; iar dumneei, de necaz
ca, nu 1-a putut nemeri, a luat castronul cu delta de
pe ma i i 1-a aruneat in fat'a 1-a op'arit de sus
pan& jos. Kir Ianulea si-a iesit din pepene; s'a
repezit cu pumnii 'nclestati, s'o pilduiasca; dar mu-
safirii s'au pus la mijloc i 1-au oprit in piept:
Nene Ianuleo! stai, omule! nu sade frumos!
Si pe urmA, calrA dansa:
Mai potoleste-te si dumneata, coana. Acrivito,
pentru Dumnezeu! nu-1 mai turba, 1
Ti-ai S'a pornit cocoana pe rAcnete, sã
rAklice mahalaua 'n picioare:
Sariiti 1 sariiiti, oameni buni! eà ma omoarA

XLIX

www.dacoromanica.ro
paganul, arvanitull... M bati, ai? dupa, ce-ti razi
de casa §i de cinstea mea, hotule i pehlivanuleL.
Daca, te-ai imbatat i ai porta, de batut, du-te de-ti
bate tiitoarele de pan fundul mahalalelor, pe care
le 'ndopi cu pumnii de lire 4i'n casa te caliceti
pan la lescaie, ratane L.. De pe mine sa ma bati?
pe mine, mai spurcaciune de badaran?... pe mine,
fata lui Hagi Canuta, sä 'ndrasne*ti tu sa ma bati,
pacatosule, janghinosule i raiosule I?... Stai tu, ca
te'nvat eu pe tine, cenghene turceasca I

Si Pana nu i s'a stins glasul, n'a contenit"...

Iata mahalaua noasträ adevarata, mahalaua pa-
triarhala, pitoreasca i sandtoasci, de dinaintea
aparitiei lui Nae Ipingescu

IlL Consideratiuni stilistice.

1. SIntaxa. 2. FIguratia: epitetul, antiteza, comparatiunea,
chiasmul, gradatia. 3. Caragiale i sentimentul naturii.
4. Noul Interprearl ale operei lui Caragiale.
1. E cunoscuta, In deoWe grija pe care o punea
Caragiale in arta compunerii. 0 cercetare atenta
a facsimilelor reproduse in aceste volume dupa
diferite manuscrise ale scriitoruhti, ar arata a-
ceasta in chip lamurit.
Douã lucruri trebuesc remarcate dela Inceput
in felul de a scrie al lui Caragiale: alegerea cuvan-
tului cerut neaparat de ideea exprimata, a cuvan-
tului propriu, predestinat, unic, i mezarea cuvin-
telor in fraza., potrivit spiritului limbii roma-
nesti.
Caragiale era un stilist de$avarit. Pentru el cu-
vintele sclipeau ca ni$te diamante nestimate, a ea-
ror frumusete ca§tiga prin locul unde le meza.
Chiar in mahalagismele lui cele mai triviale, cu-
vantul just era indelung cumpanit i numai apoi

www.dacoromanica.ro
adoptat". (A. Davila, Caragiale. In Gandirea, An.
II No. 1, 15 Aprilie 1922, pag. 10-11).
Se *tie cä sintaxa noastra, intrebuintata in limba
scrisa, e influentata, puternic de cea franceza. Sin-
taxa franceza continua Inca, i astäzi sä ne strice
limba 1 ).
Savantul fiolog, mort acum cativa ani, Al. Phi-
lippide, al earui cuvant cade greu in cumpana in
chestiunile privitoare la limba, g:aseste ea, sintaxa
cea mai románeascii se afla la Creanga si in (Im-
matica elementar 4. a timbii rometne, (Iasi, 1897), ci-
teaza exemple aproape numai din acest autor. Iar
in ultimii ani ai vietii, Philippide se ocupa in deo-
sebi cu Caragiale, gasindu-i si acestuia calitati de
primul ordin din acest punct de vedere.
In ce priveste cunostinta profunda, de catre Ca-
1) Expresii ea: a satisface obligatiunilor sale" (eatisfaire a
see obligations"), a remedia unei boale" (remedier a tine inaladie")
a schimba de conditie" (changer de condition") si altele forme
nepotrivite pentru limba romaneasca, sunt introduse de curtnd
in publicistica noasträ.
Reformatori ai limbii, care nu ne-au lipsit in timpul din
urmii, s'au o-upat numai de cuvinte, cuvintele striine. Acestia
insã nu au dat nicio atentie elementului, foarte important, al
sintaxei; etici sintaxamai mult decat cavintelereda fizionomia
unei limbi. 0 eitatie din Dimitrie Cantemir ne va dovedi aceasta:
,,Aceste dart, in scurt, avem sä aducem, precum a celor mai
vechi, asa a celor mai noi istorici marturii, pentru deecalecatul
Dachiii noastre cu Roma,nii dela Traian (si cum Bonfin
marturiseste) si dela altii mai pe urnit imparati. Acestora dart,
sfirsitul puind, trage-ne vremea inceputul arta Hronicului sa
punem, in care, cu ajutoriul lui Dumnezeu, sintem sä arattm
hronologiceste, adict, dupe: stints1uirea anilor, prectun acesti
Romani de Ulpie Traian in Dachia descalecali, tot aceiasi sa, fie
Romani, carii i pant astäzi intrInsa ltcuesc". (Dimitrie Cantemir,
Ifronicu vechimei Romano-Moldo-Vlahilor. Buc. 1901 pag. 162).
Aci, afart de cuvintele istorici, Hronic, hronologfceste, toate
celelalte cuvinte sunt autohtone, totusi nit e Jimbä ronuineasel, din
eauza sintaxei latinizate, pe câtt, vreme un text dintfun autor
modern, inetrcat cu oricite neologisme, se simte numaidecit ca.
e romilnesc, clatoritil, asezarii cuvintelor, proprii limbii rominesti.

LI

www.dacoromanica.ro
ragiale, a spiritului limbii romanesti, sunt foarte
pretioase marturiile lui Slavici. Astfel aflam dela
acesta Ca intro el,SlaviciCaragiale si Eminescu
se iscau lungi discutii despre limbA. Inteun timp se .

hotaxisera sa, croiasa" o gramatica, rezultat al

acestor discutii. In acest proect de gramatica, rä-
mas numai in stare de proect, Eminescu luase asu-
pra sa etiinologia, iar Caragiale sintaxa. (I. Sla/vici,
I. L. Caragiale, in Amintiri, pg. 165).
In redactiune (a Timpului) chestiunile de gra-
matic1 erau discutate in %oath 1initea, c/ci.in ma-
terie de limba, romaneasea, Caragiale era deasu-
pra..."
Eminescu avea cunostinte uimitoare in ceea ce
priveste literatura universala, cunostea dar cu a-
tat mai vartos literatura romaneasca, si cartile bi-
serioesti, si cronicarii, i scriitorii epocei de re-
nastere. Caragiale avea mult simtimant de limba
si cunoastea mai bine decat Eminescu limba aya nu-
mitd viud, care era rostitä in toate zilele", (idem
pag. 167).
Aceasta, superioritate i-o recunostea si Emi-
nescu si totdeauna, clnd scria, avea in vedere mai
ales pe Maiorescu si pe nemilosul Caragiali si nu
odata-mi zicea: Las' c'a tacut i hätrul de Cara-
giali", ,(idem, pag. 167).
Du*/ I. L. Caragiale era asa de pretentios fata
de a1ii, apoi cu nimeni nu era mai neindurat de-
cat cu sine insusi. Recomandarea lui Boileau: Si
j'écris quatre mots, fen effacerai trois", se potri-
veste pentru Caragiale mai bine decat pentru ori-
eine, si iar invocam märturia lui Slavici, care 1-a
veizut la lucru:
Soria o paginl si o copia curat si cu o slova
frumoasa, apoi si-o citea. 0 strambatura, alta,
iar alta: ici o vorb/ nu i se pArea aleasa aclequat
cu gandul lui, colo alta era rau intrebuintata ori
LII

www.dacoromanica.ro
gre*it asezata,, un gand nu-i iesea destul de in-
vederat la iveala. Deoarece corecturile Ii erau ne-
suferite, copia pagina din nou cu slova Inc& mai
frumoasa. Era in stare sa. copieze si de zece ori
*i apoi s rupá pagina si sa, se due& la plimbare",
(idem, pg. 167).
2. SI incercam sa, studiem cateva din procedeele
stilistice, mai caracteristice pentru scriitorul nostru.
Observam in prirnul rand bogatia epitetelor
grija cu care Caragiale stie s aleaga,, sã distribue
si sa, aseze aceste epitete, zise in stilistica, ornante.
Poseda in grad Malt simtul armoniei. Oricat de bo-
gat este in vocabulare si inventivitatea verbal&
la acest scriitor e fenomenall totu*i Caragiale nu
repet.1 acelasi cuvant decât la distante relativ mari,
pentru ca repetitia sa, nu supere auzul.
Alegerea, mai ales a epitetelor, e facutI cu o
deosebitI atentiune. Caragiale intrebuinteaa tot-
deauna cuvantul propriu. Qhiar pentru gusturile
cele mai pretentioase, dislocarea sau inlocuirea
unui cuvant ar fi dificilA.
cu Caragiale suntem mai preientiosi decat
cu alti scriitori. Poate ca, tocmai perflectiunea a-
cestuia evidentiaza, unele lipsuri rare din opera
lui. Asa d. e. la altii s'ar putea trece cu vederea
verbul a inebuni" si repetarea de doua, ori a au-
vantului nebuna." pentru aceeasi idee in spa-
tiul de mai putin de o pagind (neat, Vol. I pg.
(30-61) sau enervanta obsesie a cuvantului sensa-
tie" din aceeasi nuvelI.
SI dam cateva exemple de cuvinte, remarcabile
prin noutatea sensului ce li se da, in compunere:
Multe oda.i curate si odihnite am vazut In viata
mea, dar ca odaia aceea...." (La Hanul lui Manjoall,
pg. 73).
In inalt, nori dupa, nori suburau opdeiti ca de

LIII

www.dacoromanica.ro
spaima unei pedepse de mai sus, unii la vale pe de
desubt, altii pe deasupra la deal, perdeluind in clipe
largi, cand mai gros, eand mai subtire, lumina os-
tenita, a sfertului din urmV. (Idem, pg. 77).
De ce, a'ntrebat bunica incruntata de eine stie
ce urit glad i-o fi fulgerat prin mintea ei veche".
(Ceinufd, om sucit, pag. 224.).
Sau, iata cum personified, printr'un verb, o ab-
stractiune: Care va sa, zicä, dig gandul hangiului,
nici vorba,' n'a lost la judecata, despre popa..." (In
vreme de reizboiu, pg. 93).
Asezarea epitetului in urma sau inaintea substan-
tivului nu este indiferenta, tonalitatea si armo-
nia frazei sufera uneori schimbari considerabile prin
schimbarea lui. SA, dam un exemplu, din multe:
In hanul izolat i inametit, se petrece o drama, in-
grozitoare, trei oameni, singuri in toata locuinta,
se lupta eu ultima desnadejde i eauta sa-si dea
unul altuia lovitura suprema. Iar viscolul afara, a-
juns in culmea nebuniei facea s trosneasca, zidu-
rile hanului &WA". (In vreme de retzboiu, pg. 110).
Asezati inaintea substantivului epitetul subliniat:
a disparut ritmul fiindca in acestd fraza, mai
ales in partea ultimä, e un ritm perfect, ca intr'un
vers, ultima silaba, din care e format cuvantul
hau raman in g ol, fara punct de sprijin, gi cu aceasta
toatä, viziunea dramatica, cu minunata ei coloare
de romantism, nu se mai produce.
Sa se observe apoi cu cd,ta arta, stie Caragiale sh
ingramadeasca epitetele acolo unde e nevoie si cat
de sgarcit e cu ele acolo unde simte c sunt de
prisos.
E interesant de remarcat d. e. lipsa aproape
totala, de descriere directa, a fizicului eroilor sal
Si toemai prin aceasta devin ei tipuri reprezenta-
tive. Despre infalisarea popii Nita de pilda
nu stim prea mult, daca afiam ca, atunci cand a por-

LIV

www.dacoromanica.ro
nit la seminar era un badetan voinic barba de-
tbia-i mijeste, si sub caciula de oaie parul cret:
si des...".
Nu ni se spune nimic despre infatisarea lui
Leiba, a Surei, a studentilor (0 Mae de Page),
a primarului Cutitei (Meat), a lui neica Stavrache
(In vrenie de razboint), etc. Si totusi, ce figuri.
expresive ne creem noi insine, chemate din pro-
priile noastre experiente, condensate si asezate in
cadrul descris de autor Caci, ca si in drama pro-
I

priu zisa, Caragiale creiaza si aici tipuri aproape

exclusiv din actiuni si din dialog. In mintea noastrA
apare astfel un Zibal, ale carui träsaturi, culese
dela zeci si sute de inclivizi din rasa lui Israel, re-
compun figura evreului insusi. i cine nu vede
in primarul Cutitei un tip reprezentativ al rasei
noastre?
Cand nevoia o cere neaparat, autorul face insa
descrieri amänuntite, cum e, d. e., portretul lui
Gheorghe din 0 *lie de Page, fäcut de medici-
nist prin descrierea tipului lombrozian al crimi-
nalului., Acest portret, din care pana, mai adinea-
ori (Zibal) pAstra numai träsaturile fundamentale,
i se redestepta acum in spirit cu o perilecta palpa-
bilitate pid,net m cele mai ye 'nsemnate anainunte",
(0 flclie de Page, pg. 11),
Acolo unde arta lui Caragiale, in ceeace priveste
redarea fizicului personagiilor sale se ridica iarasi
la o mare inaltime, e in discretia pe care o pune
in zugravirea eroior sai pasionali. E de ajuns sä.
strecoare pe alocuri, ca din intamplare, cuvantul
frumos", pentru ca n mintea noastra, sa, se in-
truchipeze tipul ideal de frumusete, care se &este
in imaginatia fiecAruia din noi.
EroinaPrei Tithne din Pacat cunoaste pe se-
minarist dup.& un lung sir de deprimäri si o lipsd
totala de participare la bucuriile vietii. Deci, cal.-

LV

www.dacoromanica.ro
dura strans& atata vreme in fiinta aceea frumoasd
se revarsa acum 'n afara cu o putere nebiruitr
(Pdeat, pg. 32).
Tata pe Deana, fata popii Nita: Neat de asa
frumusele §i manclrete de femeie sa fie asa de
crunta si darja", (Idem, pag. 48). Si cu mainile
infipte in par, femeia isi legana ea de durere. capul
frumos inteo parte si 'n alta". (Idem pg. 61).
Iata pe seminarist: PA1 stie c. e frumos... Mama
i-a spus-o adesea, poate mai adesea fetele din
sat, dar de sigur mai mult decal toate sora lui
Cutitei, care nu i-a spus-o niciodatd.." (Idem, pg. 27).
Portretul amanuntit al lui Mitu nu-1 gasim ni-
caieri. Inst.
Frumusefea tanarului, privirile lui pierdute cine
stie unde, derul extatic care-i lumina capul, lucre-
menira pe omul de afare. (Idem, pg. 63).
Caragiale e un scriitor de-o excesiv& discretie
si prudent& and trateaz a. subiecte care se pre-
teaza la sentimentalismul ieftin al epocii. Acest sen-
timentalism siropos repugna cu taria simtului siltr
artistic. Dar Cate situatii romantice nu ne sugereaza
adesea printr'o simpla träsatura sigma de eon-
deiu 1 Astfel in ochii strasnici" ai cocoanei Mar-
ghioala vedem oglindindu-se viata noastra patriarha-
la de odinioara, cu hanuri singuratice in margine de
drum, cu popasuri fungi in zile lurninoase de toam-
nä, cu calareti aprigi rasariti din zarile largi, si cu
haiduci oniti de potere si rasplatiti de privirea
sagalnic& a frumoasei crasmarite...
Daca vrem sä luam in considerare figurile sti-
listice propriu zise, trebue s remaream dragostea
cu care Caragiale cultiva antiteza. $i e si firesc
lucru, la o personalitate, ea insasi format& din a-
tatea contraste puternice. Antiteza, o figur a. mai
mult retorica, se oberva mai cu seam& in notele
critioe, unde Caragiale are mai mult& libertate de

LVI

www.dacoromanica.ro
miscare, In opera nuvelistic& fiMd obligat sl se
supuná obiectului.
Iat d. e. apropierea pe care o face autorul in-
tre guotul care motde seara pe prispa colibii"
si 8onata lunii" (Cdteva pcireri, vol. I pg. 214 sqq).
Alta. O picAtura, de rou& limpede ce cade din
inaltimile senine, in drumul ei care pAmantul din
care a lost sorbita. 'n sus, reflect& din peretii-i tot
vAzduhul larg. Ceea ce, dela peretii aoestei infime
sfere reflectoare, este farA margini in afark se
adanceste 'n nanntrul ei, afundandu-se iarki fara,
margini. Acolo, in stramtul fund, ca si afard 'n larg,
sunt iardsi toti sorii, toti luceferii, toate stelele si
calea robilor" (Idem, pg. 236).
G-asim apoi comparatii antitetice care ilustreaza,
clar un adevAr abstract. WA deosebirea dintre
ceea ce se chiam& viata. i materie neorganizata4
Ma, rog, intre o insect& care traieste o singurà
zi la umbra unei piramide eghiptene i piramida
aceea, care este deosebirea .cea mai adanol? Di-
mensiunile? densitatea i soliditatea structurii ma-
teriale? Durabilitatea in timp? De sigur nu. Deose-
birea cea mai adanca intre ele e c insecta e vie,
iar piramida nu.
Piramida e de granit, insecta de niste tesaturi
mucoase; insecta d'abia se vede, si piramida e pi-
ramidala; insecta, ndscut& azi dimineatd, va muri
deseara.; iar piramida e o veche cunostinth a soa-
relui, i poate va sta neclintit& si rece pe teraelia
ei pan& mult dup& ce soarele va fi incetat a-i mai
putea trimite macar o raz& de caldurd si de lu-
mina,. Da, dar piramida sta si va sta; iar insecta
va muri, ins& traie5te" (Idem, pg. 212).
Sau, misterul vietii, realizat, acelasi, in toate crea-
tiunile:
De cate ori consideram bine fenomenul ce-1 nu-
mim viata, rAmanem pAtrunsi de un adanc senti-
ment de uimire. Cea mai infirm& creatura este o re-
LVII

www.dacoromanica.ro
velare a unei infinite puteri, a unei incomensurabile
si eterne vointe fie acel fenomen o ram& oarba,
care se tarIste lipicios pe un palmac de mocirlã
in umbra, fie cuceritorul care, din inaltele zapezi ale
Alpi lor,aratla legiunilor de biruitori, cu degetul
poruncitor, fericitele campii ale Italiei sclipind in
razele soarelui" (Idem, pg. 221).
Opera de arta, nu consta in importanta si gran-
doarea subiectului, ci In realizarea unei intentii.
Astfel, jocul unui actor cu mare renume, care in-
terpreteaza un rol important dintr'o piesa celebra, se
poate sa ne lase reci, nu-1 prinde"; pe cate vreme
un down anonim dintr'un circ de provincie, care
cade pe spate la mornentul potrivit, in urma unui
bobarnac jn nas al domnisoarei cararete, isi pro-
duce efectul voit: jocul clownului a realizat in
intregime o intentie, il prinde".
Statua de marmord, enormd ,si impozantd, a ilus-
trului bärbat de Stat, care a costat sume fabu-
loase, fiin.dca nu e arta, nu-1 prinde pe rapo-
satul de loc"; in. schimb, cat de expresiv ni se in-
tatiseaza acel pops de turtd-dulce dela Mosi, cu
barba si sprancenele lui albe de zahar, cu
ochii lui, doll& cofeturi albastre de coliva, indreptati
in sus eatre cer, ca i curn ar invoca iertare pentru
pdcatele oamenilor rad i zavistnici cu dreapta
ridicatd, gata a blagoslovi ca un mucenic pe cel care
are sa-1 mdnance (Cciteva pdreri, pag, 256-258).
De obiceiu in. aceste antiteze i comparatii, Ca-
ragiale alege termeni putin comuni, care ne far-
meea, prin noutatea lor:
Asa, nu se mai stie astazi (dupa inventia tipa-
rului) deosebi floare de floare; toate sunt bune de
pdscut: laptele cucului ca si rara floare a alunului,
trandafirul de A5iras, ca si floarea scaetului de pe
marginea drumului". (Idem pag. 248. v. si Zarifopol,
op. cit. vol. III, pg. XV).
Negre$it, Caragiale are si scaderi, fiindcd e
LVIII

www.dacoromanica.ro
unul din cei mai marl artisti. Toate geniile au lip-
suri. Doar ele oglindesc aspectul tumultuos al vietii,
cu suisuri si coboripri, cu umbre si lumini, 5i de-
fectele le cohtureaza, pare& 5i mai mult meritele.
Observam, mai ales in primele nuvele, 0 tdclie de
Paae i Pdcat, o prea frecventa, imixtiune a elemen-
tului intelectual. Ne marginim la un exemplu:
Al e mult mai mica deosebirea intre soare
cea mai de nimic scanteie, decat intre aceasta 5i
intunerecul orb". (0 fIclie de Pa§te, pag. 15. Vezi
Zarifopol, op. cit. vol. I. pag. XXIV).
Adesea insa procedeul reu5este 5i autorul creaza
atunci Cate una din acele figuri rare, cand se ia, cu
succes, ca termen de comparatie, o notiuna ab-
stracta: Zibal lua. lampa 5i o puse pe firida ferestrii,
care da in gang; pe poarta, pe paveaua 5i pe zidul
dimpotriva al gangului se zugravira ni5te bande late
de-o lumina cu prea pulin mai deasd deceit o inchi-
puire". (0 *lie de Paae, pag. 15).
Nu vom insista prea mult asupra figuratiei in
stilul lui Caragiale, nedispunand de spatiu su-
ficient, in cadrul acestui mic studiu.
Trebue s ne oprim totusi putin asupra unei
figuri foarte frecvente, care formeath o träsätura
esentiala, a scrisului lui. Caragiale. Acesta figura
e chiasmul ).

1) Despre chiasm nu se mai vorbeste in cartile de scoala,

ai nici In multe din stilisticile mai noui. De aceca e necesar
sa-i dam definitia. Chiasmu'l consta in dispozitia unei perioadc
formate din 4 membre, care se incrucirazi (gr. yeacrile; .=.dispozitie
in crime) In a§a, fel ea I-iul corespunde celui de-al 4-lea si cel
de-al 2-lea, celui de-al 3-lea.
Un exemplu ne va larauri :
El (Eminescu) li facea.
o plicere din necaz 13i din durere 0 voluptate" (Caragiale, Ironic).

In constructia obisnuitii aceste 4 membre s'ar succede in feltd

urmiitor:

LIX

www.dacoromanica.ro
 Prin natura lui, chiasmul este o constructie care
presupune reflexie; ea nu rAsare spontan din con-
deiul scriitorului, cum ar fi o exclamatie sau chiar
o comparatie; de aceea exemplele, relativ nurneroa-
se, ce vom cita, alese de pe o listA alcatuita, la
prima lecturci, vor arunca o lurninA puternicA
asupra modului cum lucra Caragiale stilul.
....se tranteste pe brand in pat, isi reazimii,
inima, in care simte stransoarea nedefinitA, pe
ma.na, dreaptä. si pe cea stangA fruntea
caldA adoarme si doarme dus pan& la clopotul
de gustare" (Peicat, pag. 28-29 2 ).
Aci s'a urmat o scenA foarte neplAcutd.: amare
imputari de nerecunostintA, de o parte, de
alta protestAri calc4uroase de nevinovAtie (i-
dem, pag. 50);
.....atata inteligentä, limp e de cu atata
oar bA pornire...." (idem pag. 58);
Si de aci o intreagá filosofie paganA, in fata
cdreia orice canventie eeres, superstitie orice
creding, (idem, pag, 65);
S'a fie bärbatul acasä?... Nu e probabil... cd-
ruta nu e'n s op r on ,5, i'n gr ajd niciun sgomot"'
(Idem pg. 66);
O sumA de car& poposesc in curtea hanului;
unele duc la vale che r e s te a; allele p o r urn b
la deal" (La Hanul lui Manjoalii, pag. 71);
... nori dupb, nori sburau opAciti ca de spahna
unei pedepse de mai sus, unii la vale pe de de-
El is'i fame o placere din necaz si o voluptate din durere,
1 2 3 4
...N
pe cind in chiasm, dup.& schema dint&i, categoriile sintactice de ace-
lasi fel din cele 4 membre, ocupi locul 1 e 4, 2 si 3.
Dael ne ocupam de aceast 5. figuri, scotind-o la iveala, din
retorici prifuite, o facon pentru motivul cli. ea 6 o realitate vie
in opera lui Caragiale, foarte caracteristicit si una din podoabele de
seamä ale stilului lui, cum se va vedea indati.
2) Dupi sublinierile %cute, ueor se pot distinge eels 4 membre
ale perioadei.
LX

www.dacoromanica.ro
subt, altiipe deasupra la deal..." (Idem pg. 77);
... incepui sä simt durere la cerbice, la frunte
!i la tam)* tierbinteald ii bubuituri in urechi"
(Idem pag. 77). Aid sunt doua figuri concentrate,
in felul urmator: din totalul de 6 termeni, cel de-al
3-lea §i eel de-al 4-lea din prima figura sunt in
acelai timp primul si al 2-lea din a doua fi-
gura.
A doua zi, s'a ispravit daravera: au fost In-
zestrate surorile amandoma i amandoi frd-
fiorii incapuiti (Kir lanulea, pag. 140);
... au pornit, cu chimirul plin, dupii marta, u-
nul, cu corabia, dela Galati cdtra Smirna In spre
partile ras;aritului; altul pan Brasov, spre
pArtile apusului card Lipsca", (Idem pg. 140);
Negoita 1-a ascultat cu placere mare si cu
mult luare aminte" (Idem, pag. 145);
El (Eminescu) isi facea o placere din necaz
§i din durere o voluptate" (Ironie, pg. 194
195);
Precum stropul de rota cade, cade mereu
cdutilnd odihnd, asemenea edutInd odihnd trec e,
mereu trece sufletul omului" (Cliteva preri, pag.
238).
Toti II privesc cu deosebite sentimente, dela
invidia cea mai vanatA, pan& la cea mai s i n-
cer adwaratie" (Idem, pag. 259).
De sigur, ca cele mai frumoase figuri de felul
acesta trebue s notam pe cele din amintirile despre
Eminescu:
Lupta a fost groaznica. Incercarea, drumul ca-
tre Nirvana, a fost tot asa de dureroasa% cat si de
stralucita.
In capul cel mai bolnav, cea mai luminoasa
inteligent.a cel mai mahnit suflet in
trupul cel mai trudit!" (In Nirvana, pg. 190);
LXI

www.dacoromanica.ro
 Ferventul budist este acuma fericit: el s'a In-
tors in Nirvana asa de frumos cantatA, gat de
mult doritäpentru ansul prea tarziu, prea
de vreme pentru nor. (Idem, pg. 191).
Mai sunt i alte multe procedee artistice folo-
site de Caragiale. Cine va reusi, inteun studiu
amplu, s surprindii, In toate nuantele lui, meste-
sugul stilului lui Caragiale, va pune la dispozitia
mai multor generatii de scriitori modele strain-
cite de limba. adevarata, romAneasca..
SA mai mentionam Inca, puterea extraordinar a. a
autorului de a se furisa in sufletul eroilor sAi si de
a le urnari, in cutele cele mai ascunse, evolutia
unui sentiment puternic. Iata, un exemplu de ase-
menea gradatie:
Popa NitAdin Pcicatdupa, vizita zadarnicA
dela prefect, se trantise pe pat, sarsi fach. un plan
nou, alta, socoteala..... Era tocmai sä päseasc a. ho-
tarul fericit dincolo de care gandurile scapa, din.
stirea noastra, ca s5 alerge si sa-si topAie libere dan-
turile bizare...".
Sare din pat. Simturile, ascutite peste mAsurA
de furtuna din nauntru, Ii semnaleath niste pasi
prin curte. In fuga halucinanti dela odaia fetei lui
la scoala, la Mitu gaseste, rand pe rand, lacAtul pus,
apoi lumin. Afla, in fine pe Mitu in scoalA. AtAta
venin, strans din belsug in sufletul lui chinuit,
trebuia sA-si gaseasca o iesire violentä. Si acum sä
se observe cu atentie cat de variate si de rapide
si logice sunt miscarile sufletesti prin care
trece pArintele NitA, numai In. cAteva clipe. Incepe
cu apostrofarea:
Ce ai tu cu mine? ce? om färA suflet, fdrA lege
si fara, Dumnezeul...". 0 prima surpriza, care curmA
aceasta, pornire furtunoasa: tacerea tanArului. Nu
rAspunzi... ai?...". $i atunci urmeaa o scurta nara-
tiune a faptelor: Te-am strans de pe drumuri,
LXII

www.dacoromanica.ro
te-am incalzit la salmi meu, si tu vrei sã ma omori
pe mine? ce r,u ti-am facut eu tie? Cu ceti-am
gresit? Spune: s m caesc si sa, ma ierti I...." Acurn
o clipa, popa Nita era pornit spre invectivA... Cu-
vintele lui erau fulgere... Ce rau ti-am facut eu
tie? cu ce ti-am gresit?" sunt intrebari care asteapta
un puternic raspuns negativ. lata insa ca pronun-
tarea unui cuvdnt schimbia dinteodata asociatiile
gandirii. Dedesubtul invectivei amare se furi,5eath,
pe neasteptate, o idee, care submineaza tot edifi-
oiul cladit cu trudä de popa Nita. E ideea adusa, de
cuvantul gre5it. Nu cumva popa a gre6it fata. de
Mitu? Eixistenta lui Mitu insusi nu e ea consecinta
unei gre5eli? $i parintele, cutremurat de o teribila
raspundere, Ii cere iertare: Iarta-mil.... Fie-ti mila
de un biet pacatos de batran...". $i acum, coplesit,
seama, dintr'o pornire launtrica instinctiva, de
isi (IA
zAdarnicia argumentelor. Resorturile sufletesti sunt
rupte si urmeaza, exclamatia sfasietoare: Mitule,
copilul rneu 1".
$i batranul, cu parul despletit", ca un alt rege
Lear se arunca in genunchi, in fata copilului dm,
ca sad sarute mainile...
Despre puterea lui Caragiale de a condensa fapte
numeroase in cateva linii, cum si despre inelinarea
continua spre procedeul dramatic am vorbit in alte
locuri din cursul acestei introduceri. (V. Cap. II,
Nuvelele).
3. Problema naturii in opera lui Caragiale nu
ar putea forma o preocupare a noastrA deosebita
in studiul de fata. Ii acordaau totusi un paragraf
in aoeasta introducere, deoarece lipsa de descriere
a naturii la Caragiale s'a pus in legAtura cu origi-
nea lui strain:4 cu inaderenta lui la spiritul roma-
nese", in cunoscutele articole ale d-lor N. Davidescu
ti. 0. Asgulutiu, de care vom vorbi mai departe.

LXIII

www.dacoromanica.ro
 Sentimentul naturii e la scriitorii nostri un
sentiment organic;?1 (subl. autorului).
Formula parch ar suna a ceva. SA, vedern dacd
ea rezista unei cercethri mai atente.
Vona face numaidecat observarea cd, mai sunt
gi alti scriitori romani, din a chror opera lip-
seste descrierea naturii (complet, la niciunul nu e
absentd, natura, i nici la Caragiale, cum vorn ve-
dea indata).
Asa d. e. primele versuri din Umbra lui Mircea
la Cozia clovedesc numai atat, cä atunci cand a-
ve,a prilejul, Gr. Atexandxescu simtea frumusetile
naturii i tia sh le descrie, dar nu ch ar fi avut
o preocupare deosebita, pentru ele. Mai gasim o
descriere in prozd. si in versuri a rdsdritului
lumii (in Memorial de alatnrie i R4,s4ritul lunii
(a Tisimana). Prilejul acestor descrieri i-a fost o-
ferit de o intamplare, am putea spune, din viata
lui calatoria pe care a racut-o in 1842 in tovh-
rAsia lui Ghica la manastirile din Oltenia. Alexan-
drescu ins& nu a cetutat natura. Pe el 1-a preocupat
sufletul omenesc, (v. Serban Cioculescu, Detrac-
torii lui Caragiale, &vista Fundafiitor Regale, No.
11, 1935, pg. 418), iar nu natura. Aceasta cateodatä
chiar Ii plictisea:
Spre amiazdzi se vede (sic) ni.5te pomi i niste .vii,
Ni.ste stilcii semiinate ici si colea pe cdmpii;
lar la Msdrit cleparte, a kr frunte i ivesc
000000
Niste munfi, care cu slava cea pierdutd, se fa:lege.
. . .

..... .
. .
Se preumbld peste ctimpuri milioane de fanfari,
Catre duper. Mutate, seamdma a oameni mari;
. . . . . ,
Turme de oi sunt mulfime, 22s. n'am gdsit,
'Merl
Un perstor ca in idile, un rioban de pisInuit, etc. etc.
Gr. Alexandrescu, Epistold cdtre 0 Câmpineanu
1) Oetav Sulutiu, Intre Malik* i Caragiale, Vremea, Orician
1935.

LXIV

www.dacoromanica.ro
 Ace lasi lucru putem spune despre d. BrVescu-
Voine6ti. Si in opera acestuia gAsim locuri in care
autorul descrie admirabil natura (Cdidtorului i 5-ade
bine cu drumul); eroii &di iubesc, e drept, florile
de gra demi din orase, dar pe ei i pe autorul in-
susi Ii framant a. inai ales miscarile sufletesti
actiunile omenesti:
BrAtescu-Voinesti, analist al vietii, al sufle-
',D. luand omul ca atare (subl. aut.) i analizandu-1,
telor,
nu are nevoie de naturA", si de aceea nu o zugrA-
veste" (G. IbrAileanu, loan Al. Brdtescu-VoineFti,
in Scriitori i curente, pag. 216-249).
Tot asa se intampl& cu dd. D. D. Pdtrdscanu, Gh.
Brdescu, I. A. Bassarabescu i in genere cu toti au-
torii morati5til).
Totusi pentru fiecare din acesti autori, la o ana-
liza atent& a operei lor, am putea gAsi cauze variate
ale acestei lipse.
Sa cercetAm acest fenomen la Caragiale spre a
suprinde cauzele reale, pentru care natura e ab-
sent& din opera sa.
Pe bag& cele spuse mai sus despre scriitorii mo-
ralisti M general, trebue sa, avem Ifl vedere la Ca-
ra,giale dou& consideratii speciale:
Mai intai Caragiale e un scriitor dramatk, dup.&
cum am avut prilejul s& constatam In diferite ran-
duri, dramatic in nuvele, dramatic M schite, in
eseuri chiar, dramatic in conversatii, dramatic in
toate. Iar drama inseamna, mi5care, nu contempla-
tie. Lui Caragiale Ii plAcea sä. se miste printre oa-
meni, pe el II interesa omul inainte de toate, omul
in actiune: Noi stim cà., dintre toate fenomenele,
acele ee ne intereseaz1 mai mult pe noi oamenii
1) Cuvfintul moralist" il intrebuintim In sensul francez:
Auteur de reflexions sur les moeurs des hommes, leurs actions,
leurs caract6res," (Hatzfeld et Darmesteter, Dietionnaire général
de bi Langne Franoisc).

5 Caragiale I

www.dacoromanica.ro
sunt mlccrile sufletesti ate omului". (Cdteva pd-
reri, I, pg. 235).
Am stat cu el (cu Caragiale) o vara la Bu*teni.
petrecea timpul mai printeun restaurant
mai prin altul, mai p1imb5ndu-se prin parc, pe s,o-
sea ori pe peronul gárii, unde se aduna lumea (subl.
noastrii). Niciodata ins& n'am reu*it sa".-1 indedupleh a
lua parte la excursiunile ce faceam prin impre-
jurimi, i *lea de mine cand vorbeam despre pla-
cerea de a strabate infundaturile vailor i peste
coaste prapastioase pan& 'n poenile culmior" (1.
Eminescu i Caragiale, Amintiri, Buc. 1924,
pg. 174).
Intalnim la Caragiale *i descrieri de naturd,,
acolo unde ele sunt cerute de situatie, cel putin ct
la, d. BrAteku-Voine*ti, cum e in La hanul lui Mdn-
joa11, la sfar*itul nuvelei Pdcat, sau la sfar*itul
schitei La conac: Soarele, scapätand la apus, se
uita indara cu staruint5, la paduri*tea de mestea-
ani, undo atatea pasaxi ale primaverii se chiama,
se 'ntreaba, raspund, se 'ngand. *i se intrec
in fel de glasuri, intorcandu-se fiecare pe la cuibul
sau". (La conac, II, pag. 26).
Aceste descrieri adesea sunt foarte scurte; au-
torul isi revine repede din contemplatie *i indata
se intoarce in elementul sau. Sa, cit5m doua exem-
ple, insemnand cu cursive revenirea la mi*care *i
dialog, prin urmare la drama:
Ion (Nripasta) scap5, din ocna, i acurn poves-
te*te Ancai ce i-a spus Maica Domnului in padure:
Pe urma., vere, m'am dus la fantana de sub deal
*i am pus donitele jos... Bi I era frumos *i cald...
*i era padurea singura... doar intr'o tufa fluiera
de departe o mierla... Numa, dinspre partea dealu-
mi iacatl cd-mi iese inainte o veveritä, vezi, o trime-
sese Maica Domnului, sta in fata mea in dou labe *i
se uita la mine drept cu ochii ei mititei *i galbeni.

LXVI

www.dacoromanica.ro
Du am dat s'o prinz, and colo ea... tu§t! a erit
pro cracd enbtire de alun: acu se incovoia craw
si s'apleca cu ea ptn la peimapzt, acu se ridica,
acu se apleaca. Eu dupd ea, ea iar imaintea mea, in
daniil babe, s1e uita la 'mine ii sclipeau ochii, vere,
de pared erau doud schintei §i n,à cheama
(face gestul). Am umblat o zi ntreagd: la urma ea
a pierit ¶i eu am rdmas rdtdcit".
Citam din Calul Dracului pasajul in care se
descrie plimbarea lui Prichindel cu fata de impärat,
peste câmpii inflorite, sub lumina lunii:
Si iar a pornit fata de imparat.
S'au plimbat mult si multe lunci au vAzut cu
cate florid si atatea cantdri de pasa,ri, care mai de
care au auzit 1... Dar cand, departe de tot, dintr'o
pAdurice ieseau in largul campului in spre rd,sarit,
deodatti strigd cu groazd Prichindel:
Se orapil de ziud!
Ea se opre§te scurt, se uitd 'n zare, etc" 1 ).
0 alta cauzA a lipsei de .descriere a naturii in
opera lui Caragiale provine dinteun fel de inhi-
bitie, ca o reactiune in contra scriitorilor din epoca
1) Problema naturii in operele poetice trebue limurita in
sens.,ul ca ea apare sub aspecte atat de variate, incat nu putem
vorbi despre nature:, In genere, ci despre natura fiecarui scriitor
in parte. Asa d. e. intre sentimentul naturii in Miorita"oi eel
din poeziile lui Eminescu e o deosebire profunda. Ciobanal
,,Mioritei nu admit* nu are dragostea pentru naturi, cum se
spune obisnuit. Acesta e coplesit de naturd, se misca in ea ca
intr'un element firesc, incat ea ii devin.e neeesari, ea aerul si
ca apa. La Eminesen natura are cu totul alta seinnificatie;
ea e un refugia al poetului din frimantarile societatii si o
odihnii a unei sensibilitati excesive. La d. Sadoveann, mai ales
in nuvelele cu eroi primitivi, total e natural, taranul faze si
el parte din nature:, ea crengile copacilor i ca iarba carnpului,
Alti scriitori descriu natura pentru naturi, ehiar &and situatiile
nu reelama astfel de descrieri, cum e Sandu-Aldea (v. G. Ibrfiileann
Seriitori i Curente, pg. 245). Pentru Hoga§ natura este u.n
altar, etc.

LXVII

www.dacoromanica.ro
eminesciank, cari, pentru a fi In nota rnaestrului,
trebuia sal descrie natura cu orice pret. Maniera
acestora Caragiale o zeflemiseste, de cate ori i se
prezinta prilejul:
D. Georgescu i coana Anica sue incet pe dru-
mul prapAstios care strada Furnica. E o noapte
calda, cu luna plink... Cu cat sue, cu atat se desfa-
sura, la picioarele drumetilor panorama mirificd a
Sinaei, cu simetricele ei constelatii de lampioane
electrice. Vederea aceasta o incanta pe Coana
Anica... D. Georgescu e mai putin simtitor fatd cu
mldreata privelige i njurd bombdnind"... (Tren
de placere, pg. 96).
Iar la balul din Targul Mare s'a petrecut pana
la sapte dimineata, cand aurora cu degetete ei de
rozd a venit s4 batd la u5a orizontului i sa sting&
cu privirile ei lumina petroleului, amintind infati-
gabililor dantuitori, etc." (Hig-Life, pg. 129 .

Aici se obServa numaidecat sarja. Si acest lucru

se evidentiaza Inca mai bine la citirea unor aprecieri
ale scriitorului din Cilteva pdreri, in care acesta
arata, cum anumite expresiuni, create de artisti ade-
varati, se demonetizeaza" dupa aceea prin imitarea
lor de catre mediocritati:
Asa s'a intainplat cu frumoasa antiteza a tran-
dafirului cu spinul"; asa a ajuns desgustatoare
tankra Prima,vark" si nesärate dulcile zile ale lui
Mai; asa, luna, mai intai, din luminoask ce era, a
ajuns intunecoasa ca un glob de aur" pentru ca,
mai apoi, stapana a marii", sa, fie cu desavarsire
compromisä" (Cdteva pdreri, pg. 256).
Iatk, deci, Inca una din cauzele pentru care in-
talnim la Caragiale atat de putine descrieri de na-
tura, si care ii retinea condeiul dela efuziuni lirice.
La Caragiale nu gasim admiratia directh, si nici
invectiva (pentru aceasta el avea la indemana, co-
media" si momentul"), decat in dud& imprejurdri,

LXVIII

www.dacoromanica.ro
dar acelea grave in adevar, imprejurAri in care sen-
sibilitatea scriitorului, comprimata timp indelungat,
se revarsa $i se pravale$te cu puterea elementara
a ,avalan$elor alpine: odata, la moartea lui Emi-
nescu (In Nirvana) i aka, data, pentru a 'arata
suferintele taranimii noastre, cum Vorn vedea mai
departe.
Exista totu$i la Caragiale un pasaj, in care
acesta face descrierea naturii, liric, in sensul emi-
nescian. Si ce fireasca apare, chiar la acest scrii-
tor, care se ferea atat de mult de manifestarile
liricel
Era acum in pragul batranetei, in vara anu-
lui 1907 se intorcea dela Berlin $i mergea spre
Iasi Trenul porne$te din Pmcani. Mergem $i
Tnaintam in sus spre Ruginoasa, i ne apropiena
de culme.
Scare le, aplecandu-se catre piscurile Ceahlau-
lui, se ascunde dupd, gramezi uriase de nouri,
cari se tot ridica una peste alta veninci dim potriva,
pe eand largile adancaturi din dreapta urcuplui
nostru se 'nvAluesc treptat in. umbra.
Blanda melancolie a tarinelor moldovenesti un
cantec de neam mahnit, din glas copilaresc, ajun-
gand la mine limpede din dedeparte vale inehi-
puirea marelui sinistru de acum doua luni apro-
pierea de Iasi... Apoi dulci amintiri din primele
nesocotite .tinereti gandiri amare din pragul cu
de$arte regrete ale batranetii... Toate ma 'mpre-
soara, i care de care lupta sa, ma 'ngenunche i sa
mA copleseasca..." (Monopol, II, pg. 243).
De ce ne mivä atat de profund aceasta pagina?...
De sigur ne'nduiovaza nefericirile lumii comune,
dar ne sgudue prabu$irea unui uria$. Cu cat ste-
jarul e mai falnic, cu atat sgomotul caderii lui e
mai infrico$ator... Unui cititor asiduu al lui Ca-
LXIX

www.dacoromanica.ro
ragiale, aceste randuri Ii raman in minte pentru
totdeauna.
4. Fiindca am amintit mai sus de anumite ma-
nifestari recente cu privire la opera lui Caragiale,
trebue s discutam aici aceasta chestiune, desi ea
nu e justificata, de titlul capitolului.
In Cuvdntul tiber din 3 August 1935 a aparut
un articol al d-lui N. Davidescu, cunoscut poet si
romancier, ad carui continut se vede limpede din
titlu: Caragiale, eel din umbel ocupante fanariot
sau inaderenfa lui la spiritul ronainesc. D. Serban
Cioculescu a raspuns printr'un studiu amplu in
Revista Fundagilor Regale No. 10 si 11 (Octom-
vrie si Noemvrie 1935), sub titlul Detractorii lui
Caragiale, studiu de o deosebita Insemnatate; de-
oarece se mentioneaza aci toll acei care, fie din
interes politic, fie din invidie, fie din ignorantä,
fie din considcratii straine de fenomenul estetic,
au atacat opera lui Caragiale, sub diferite forme,
dela cea mai brutala (Dimitrie Sturdza), pana la
insinuarea malitioasa a lui Pompiliu Eliade
sfarsind cu articolul citat al D-lui N. Davidescu.
Nu e in intentia noastra sã dam un caracter
polemic studiului de fata; tinem numai sã nu tre-
cem peste aceasta noua maniffiestare in legatura
cu interpretarea operei lui Caragiale, cu atat mai
mult cu cat articolul mentionat e scris cu talent si
se datoreste unuia din scriitorii nostri insemnati.
Iata ce spune, in esenta, d-1 N. Davidescu in
Mentionatul studiu citam rezumatul pe care-1 face
d. 0. Sulutiu: Mare le scriitor n'a inteles spiritul
romanesc datorita originei sale straine si ca atare
n'a exprimat in opera sa calitatile, sau trasdtu-
rile specific romanesti, ci doar ticurile superficiale,
exterioare ale societatii romanesti de origin& ma-
halageascl

LXX

www.dacoromanica.ro
 Facand distinctia intre estetica operii pe care
n'o contest& in valabilitatea ei *i eternitatea ei,
d. Davidescu arat& aceast& operA ca fiind uni-
lateralA, pentrucI nu explicd tot sufletul roma-
nese in complexitatea lui". (Sulutiu lucr. cit. la
pg. LXII).
Noi credem gre*it& aceastA interpretare, pentru
motive pe care le-am mai expus, (V. cap. I, Eini-
neseu ci Caragiale).
Caragiale era o personalitate complexd, i tot
a*.a. e *i opera lui, prin urmare i metoda de
urrnat in cercetarea acestora trebue sa, fie noud..
G. Ibr&ileanu a studiat aceast& problem& in
cunoscuta sa.lucrare, Spiritul critic 'in cultura roma-
nease. D-sa, dup& o cercetare minutioas& a
operei lui Caragiale, in legaturA cu evolutia spiri-
tului critic arata, cu argumente temeinice, care este
idealul in numele odruia a facut Caragiale criticd
nemiloas& a liberalismului *i a efectelor lui. De*i
idealul acesta la Caragiale e mai greu de surprins
decat la alti scriitori, cum e la Eminescu, de pildA,
totu*i, atat din opera pur esteticA, cat *i din cea
teoreticA, reese dragostea lui pentru clasa tlra-
neasca. *i pentru boierimea Veche. Acestea erau
clasele la care observa el seriozitatea *i tragicul
existentei. Pe acestea el nu le-a ridiculizat, Mule&
le-a simpatizat. Zeflemeaua lui se exercit& nurnai
asupra acelei Iumi de stransurA", care venise in
contact cu cultura adusa, de liberalism. Taranii
Inc& nu se molipsiserA de aceasta cultura, iar boie-
rimea *i-o asimilase organic. V. Cap. II. Nuve-
lele).
Ce-i drept, au i oamenii din aceste clase lip-
suri; dar eel putin ei sunt condu*i de pasiuni se-
Incase *i consider& viata cu that& gravitatea; ei nu
sunt superficiali, prin urmare nici comici. De
aceea Caragiale nu a ridiculizat pe t&rani *i pe
LXXI

www.dacoromanica.ro
boieri, c'aci pe ace$tia Ii intalnim numai in opera
lui tragica,: Ncipata, &kat, 0 feklie de Pa4te, La
Hanul lui Mernjoad, La conae, In vreme de reizboiu.
In. aceste opere gasim chiar tipuri foarte variate
$i puternic conturate: Iubita seminaristului, de orl-
gine boiereasca,, cuprinsa, de o pasiune puternica,
in pragul degenerarii neamului ei; bruta primi-
tiva, Gheorghe, sluga lui Leiba; simplitatea na-
turala a lui Gheorghe Natrut (La Hanul lui Man-
joala), orzarii $i eirezarii din La conac tot o
elasa serioasa, inca,.neinfluentata de liberalism; Nei-
ea Stavrache din In vreme de reizboiu, cuprins de
patima imbogatirii; apoi Anca, Ion, Dragomir, din
Napasta i mai ales Cutitei din Pdcat, diploma-
tul" Cutitei, cu o larga, intelegere a vietii $i cu
multa ingaduinta pentru släbiciunile omene$ti: ...trei
pagini i jumatate de format obi$nuit ne las'a Ca-
ragiale sã auzim stand de vorba, pe .Cutitei cu popa
Nita, gi atat ajunge ca sa-1 pomenim pe primarul
ca pe cele mai ilustre tipuri din romanele $i dra-
mele lumii intregi" (Zarifopol, Caragiale, Opere I,
pg. XXVII).
Nu e WA, interes s citam aici admirabilul pa-
sagiu din d. Ibraileanu, I. L. Caragiale, Pe marginea
noptii furtunoase, in Scriitorii Romani 6i Strdini,
pg. 56-57), din care se vede intreaga atitudine a
lui Caragiale fata, de oameni:
Ca orice intelectual adeväxat, Caragiale iubea
simplicitatea, naturalul, natura. Intre el $i cioba-
nul de pe Ceahl'au, e o intreaga ierarhie de umani-
tate, naucita, de idei, de cuno$tinti, de mode, de
pretentii. El $i ciobanul sant oameni simpli, ciobanul
ea produs nealterat al naturii (prejudecãtile lui
sant tot naturd), el ea ultirn produs al. culturii $i
al reflexiunii, cu ajutorul carora si-a pilstrat ori
recapatat simplicitatea naturald. Pentru acest cioban
el are o simpatie nedesmintitä, eãci cu el se poate

LXXII

www.dacoromanica.ro
Intelege. (In iubirea $i admiratia intelectualilor
adevarati, pentru Creanga, acest sentiment e facto-
rul de capetenie").
Dar sa mai consideram chestiunea i dintr'o
alt.& latura. Strainismul, ca origin& $i ca psihologie,
mai ales in literatura, nu e nevoie scl fie cantat si
descoperit dupa un slert de veac de unanimas
apreciere a operei lui Caragiale.1). Strainismul
se simte. Sentimentul national e eel mai sus-
ceptibil, dintre toate sentimentele colective, mai
ales in secolul acesta al nationalitatilor, $i opera lui
Caragiale ar fi avut de suferit, daca ar fi fost
simtita ca straina, Vara interventia vreunor opinii
orifice izolate.
Trebue apoi sa, dam importanta cuvenita faptului
Ca prietenii cei mai buni ai lui Eminescu au fost
Creanga i Caragiale. Cum s'ar fi atmat de per-
soana lui Caragiale taranul Creangit, deci natio-
nalul Creanga, i arhi-nationali$tii Eminescu. Cog-
buc, Delamrancea, Flahutd, Goga, daca 1-ar fi sim-
tit pe Caragiale strain? Faptul cä toti ace$ti mari
scriitori, unii nationali$ti militanti, care au cunoscut
pe Caragiale si au trait cu el, faptul ca. elita inte-
lectualitatii romane, au admirat opera lui Cara-
giale, $i pe scriitorul mnsui, pana la adorare, este,
credem, hotaritor pentru problema noastra, chiar
daca am scoate din discutie, pentru moment, opera
scriitorului.
1) D. Serban Cioculescu, in studiul citat, face observatia,
justa, ca numai moartea lui Caragiale a inlaturat toate piedicile,
pentru a-I aseza cu toate onorurile in pantheonul literaturii
nationale" (Op. cit. pg. 410). In adevar, la aceasta -data disparusera
animozitatile, legate fatal de contemporaneitatea oricarui om
insemnat, iar atacurile interesate, cum era acel al lui Dimitrie
Sturdza, redate sub forma: D. Caragiale si. invete a respecta
natiunea sa, iar nu sd-si batii joc de ea", explicabile poate
psihologiceste, la acea epocä (1891), dupa 1912 ele ar fi fost
de-a dreptul caragialesti.

LXXIII

www.dacoromanica.ro
 Dar opera lui Caragiale, si cea comica, i cea-
lalta, este tot asa de national& ca si aceea øJui
Eminescu, Creanga sau Cosbuc. Eroii comici ai lui
Caragiale sunt romani autentici, iesiti din mediul
nostru romanesc, produsi ai solului national. D-1 G.
Ibraileanu a clovedit (Scriitori Romdni 50 Strdini,
pg. 75) cum cel mai superficial si cel mai lipsit
de continut intelectual dintre toti eroii comici ai lui
Caragiale Conu Leonida reprezinta, caricatu-
rizat& mentalitatea noastra in legatura cu revo-
lutia" $i cu statul", mai ales cu statul", parintele
nostru", bunul nostru tiran al tuturora, care ne Ut
bursa, leak pensie, i bataie cand nu ne purtam
bine, etc.".
Tot asa i ceilalti eroi comici sunt acceptati de
noi, fiindca, sunt aj no5tri: Miticii, Lachii i Madill,
Popestii si Georgestii, i Athenais Grégoraschko
(nascuta Perjoiu) etc., toti sunt c14 noari, cu apuca-
turile Jou, cu limba, mai ales cu limba lor...
D. N. Davidescu spune ea, I. L. Caragiale nu
e legat de sufletul romanesc cleat prin ligamente
usoare", izvorite firesc din limba...".
Avem sentimentn1 c prin aceasta, formula. se sub-
estimeaza un. element de o important& capitala tn lu-
crarile poetice. Se stie cã cea dintaiu conditie a unei
opere nationale e limba. Bucura DumbravO (Secu-
lici) e scriitoare german& de.5i eroii romanului ei
Haiducul, in frunte cu eroul principal, lancu Jianu,
sunt specific nationah romani. Panait Istrati intru
cat a scris in frantuzeste, e trancez, desi a scris
Les Haidoucs. Tot asa Laskar Vioresku i Bader
und Skizzen aus der Moldau ale lui Wilhelm de
Kotzebue sunt opere germane, desi zugravesc un
colt caracteristic de viat& romaneasca de pe la
mijlocul veacului trecut.

LXXIV

www.dacoromanica.ro
 Daca tinem seama de acest element de capetenie
al oricarei opere literare, care este limba, Caragiale
e mai national in comediile *i schitele sale umoris-
tice deCat in nuvele tragice, *i nu numai prin limba
din dialog, ci *i prin cea a autorului (v. mai departe
cap. V. Limba lui Caragiale). 0 fdclie de Pa§te
poate fi tradusa cu oarecare succes, in aka, limba;
Urgent insa, nu; nici Telegrame; i nici Situatiunea:
Aia-ai aia (Disconto), care *tii dumneata' de
cate ori am spus eu, cit o s'a se'nfunde odata eu
cheltuielile nebune*ti, care pot pentru ca sit zic ca,
nicio tart nu s'a mai intamplat, pentru ca sa vie si
sit zica la un moment: nu mai am drept cit siti tnt
imprumut farA voia dumitale I care atunci insem-
neaza, cit nu mai e*ti independenta, nici la tine acas'a,
dupla, ce ti-ai värsat sangele ca sa ajungem pentru
ca sit aiha, fortificatii *i sa, poti zice la un moment
dat: pana aci! nu permit!". Situatiunea, II, pg. 117).
Ppate fi tradust in vreo limbit, cu toata, sa-
voarea ei autohtona, imprecatiunea cocoanei, al
carei fiu a fost suprimat din serviciu?
Avocatul. Ce salariu aveti? .

Cocoana. Marea cu sarea Avea qi el o sutrt

cinzeci de lei pe tuna... si l-a suplimateird; cu o
suta cinzeci de lei o s'a, se procopseasca statul
In mate sal le stea cei o mita cinzeci de francil L-a
suplimatarit, ca. 1-a 'nsemnat ampotrofagu, supli-
ma-le-ar Dumnezeu luminitile ochioritor din cap,
vaz ortyeti pe toti, cu manu*ita intins/ pe strada
Clementii la Coltul lu Butculescu 1" (Art. 214).
Sau, aceemi:
Apoi ai cunoscut-d dumneata pe marsa ce pra-
matie, ce cati fe a?"
La Caragiale *i stalcirile cuvintelor, supliana-
Writ, Ampotrofogu, cioclopedicii (encic1opedic4),
apoclepsie, comportativI (cboperativ4), Galibardi, iti-

LXXV

www.dacoromanica.ro
den(d, renumeratie, lege de muraturi, antipith, etc.
sunt tot romane,sti ).
Caragiale face parte din cei trei sau patru scriitori
romani care nu pot fi tradusi, satisfkator, in alta
limbk tocmai fiindca, sunt ancorati puternic in pa-
mAntul acestui popor, prin acest ligamente usoa-
re", care sunt limba romaneasca...
1) Aceasta afirmatie s'ar pares eurioasa. Dar privite luerurile
din ptinct de vedere al cauzalor care provoaca transformarea
hmbilor, ea e foarte expicabillä. S ne fie permisa o digresiune.
Sunt mai multe principii de schimbare a limbii: imprints,
analogia, diferentiarea, etc. Bemanului Ii e mai u$or sa zica
ampotrotag decal, antropolig (dad, nu e obligat prin cultura, sa
zieii. antropofag). 0 elementara studiere a pozitiei organelor de
vorbire va invedera ci grupul nip se pronunti mai usor decat
grupul nt.
(Aceste principii an prezidat la schimbarea intregii limbi. Ca
doar dela Cicero pia. astäzi limba a tot suferit staleiri, pana
acolo ea bonus a lost staneit in bun i solem In soarel i e
down de remarcat un lucru. Fiecare staleire era primita cu
ostilitate de gramaticii contemporami. Limbo Lusa i$i urma calea
ei fireasca, i tilcirea (citeste : evolutia) era luati. de buna de
gramaticii generatiilor viitoare.
A$a d. e. retorul Quintilian (sec. I. p. Car, n..), constata cli
melancolie (Inst. or, 9, 4, 40), ca. in (final), etiamsi seribitnr.
tauten parum exprimitur.." M final a murit de moarte bung. 0
pioasa prohodire, pe urma... mortii se luta repede, gramalicii
viitori nu 1-au mai evocat. Prin sec. III p. Chr., autorul
anonim a.I lui Appendix Probi inir o lista lunga de cuvinte,
aratand cum. trebue sa e pronunte, dupa. limbo clasica, anumite
forme, pe care le schimbase evolutia fireasca a limbii vorbite.
Trebue si, pronuntam, spunea, el, tristis non tristus, rivus non
rine, far& sa banutasca macar, el peste cateva s,ute de an.i au
sa dispara, ca toate 'n lumea asta, ei tristis i tristus i rivus
5t ries si limba latina insasi, pentru ca. pe decompozitia lor
sa .9,e formeze trist-tristi (row), triste (fr.), triste (it.), etc.
sa, revenim acum la apeclepsie, itidenlii si celelalte. Daca
aceste cuvinte ar fi intrat in limba acum o mie de ani, sub
aceasta forma, astazi ar fi ad.optate ea atare de limb ?. literara.
Un exemplu, din multe, ne va lamuri. In vechea Normandie. in
oriselul Vire trilia, in sec. XV, un poet, Olivier Basselio,
celebru prin cantecele sale satirice. Aceste cantece, cunosoute sub

LXXVI

www.dacoromanica.ro
 sa ne punem scum intrebarea, sirnpra: De ce ra.-
dem citind pe Caragiale? Radem, fiindca suntem
un popor dotat cu simtul ridicului i flindca
ne simtim diferentiati de toate acele deformasi ale
sufletului romdmesc, produse de o criza teribila, la
o cotitura hotaritoare a istoriei noastre nationale,
deformari care au existat, cu caracteristicele lor
nationale, la toate popoarele i in toate epocile dela
Aristofan i pana, astazi. Si cu cat ne simtirn mai
diferentiati de eroii comici ai lui Caragiale, cu atat
Ii privim dela inaltimea unei inteligente superioare,
care ne face cinste.
numele de vaux-de-Vire, fiindel au umplut valea Virului (van
sau val de Vire), au devenit, printr'o etimelogie popular.,
vaudevilles, iar cuvintul vaudeville este adoptat astäzi de teat&
lumea pentru a designa cunoscutul gen de comedie.
(In privinta cuvintelor rominesti enumerate mai sus, trebue f a-
cuta restrictia urmEtoare: Acestea sunt i ram.n cornice, fiindei
ele nu vor fi adoptate de limba literal* formele etimologice:
antropofag, apoplexie, etc., fiind. mentinute de limba scrisS si
de atmosfera Oiintifica., a epocii moderne. Prin urmare se va
mentine i comicul legat de ele, prin reliefarea ignorantei
pretentioase).
Am expus, in accost... nota, c.teva generalitati despre limba,
pentru a invedera ci. evolutia limbii 1st are legile ei inexorabile
(ne gfindim la oamenii far. cultura, fiindci. numai la ei
aceasta evolutie e naturali), i pentru a cons;tata, pentru limba
romineaseä, un lucru important: fonetismele din cuvintele stropsite
se datorese unor principii de sehimbare de care am amintit
mai sus la Galibardi; antiprizi, apoelepsie, a luerat principiul
tigurintei; la. legea de mnriituri (moratOrin) a lui Conu Leonida
principiul analogiei, is. rennmeratie (in kc de remuneratie)
a contribuit si principiul uslirintei (renum... e mai usor de
pronunl at dee:at renrun...), dar mai ales analogia (ideia de
ninniirare), la amigdalintii, epenteza lui n se datoreste lisurintet, etc.
Si alt lucru, .si mai important.
Caragiale, dupa marturia celor ce I-au cunoscut mai de
aproape, stia dinainte cum are si, se schimbe cutare neologism,
daci. el va intra in gura Românului. Aceste schimbdri aveau 55.
se verifice ulterior. Si faptele Ii dideau intotdeauna dreptate.
Prin urmare Caragiale stia direetia spre care trebuia ad se
indrepte fonetismele din cuvintele care inc. nu pitrunseser. in
limb. I

LX XVII

www.dacoromanica.ro
 E o mare mandrie pentru noi Itomanii, o avem
o atat de solid& constitutie spirituala; ca, desi
apucati de soarta In Orient, ne-am pastrat un su-
flet neatins de eine stie ce neguri asiatice; ca. ne
supunem Imperativului categoric al primatului in-
teligentei i claritatii latinel).
D. N. Davidescu afirma: Caragiale fiind totusi
un artist de valoare, ramane strain sufletului ro-
manesc" (op. cit.).
...Suntem indenmati a crede c aducem un
omagiu maturitatii poetice a d-lui N. Davidescu,
daca amintim cuvintele lui Titu Maiorescu din Poeti
ti critici, relative la lipsa de receptivitate estetica
a unui poet pentru opera altui poet:
Si mai intai trebue sã. constatam, ca, de regula
poetii Inii sunt cei mai rai critici asupra poeziei
altora, in genere artistii inii cei mai constestabili
apretiatori teoretici ai artei".
Cine a cetit odata critica lui Voltaire In con-
tra dramelor barbare" ale lui Shakespeare, va sta
totdeauna pe ganduri, cand va mai vedea poetii
apucandu-se de meseria criticei..."
Voltaire a fost foarW capabil de a ex-prima
lumea conform. prismei sale personale, dar s'a
anatat incapabil de a simti exprimarea lumii iesita
din prisma lui Shakespeare".
Caci prima poetului este rnenita a resfrange
raza direct& a luminei; dar nu este menitil a mai
Aceastti constatare aseaz5, pe Caragialo intr'o lumina nou5.' si
stralucitoare. Omul acesta ajunsese sä stdpineasca, tainele creatoare
ale limbii I
E un fapt extraordinar.
Caragiale este aingurul nostril seriitor, care printr'o intnitie
in adevir geniali, (a nurprina pe yin eiteva din kgile de formare
a Iiinbii rominetiti!
1) Nu intri in cadrul acestui articol preocupiiri pentru esenta co-
mieului la Caragiale. Aceastä prob1em5, est un studiu a Tarte.

LXXVIII

www.dacoromanica.ro
resfrAnge raza odath rdsfrant& de o prism& strA-
ina.".
De aci, concluzia:
Aceasta sarcina. (de a judeca operele poetior)
sI ne-o lase nou& publicului, care, neavand Inine
nicio individualitate poetia pronuntatd, suntem
mai lesne primitori pentru tot ce este lumin& in
telurimea manifestarii ei", (T. Maiorescu, Poeti
5i eritici, in Critice", Buc., 1915, Vol. III, pag.
64 66).
SA, lasAin la o parte, cleocamdath, toat& opera pur-
beletristic& a lui Caragiale i s& luAm in conside-
rare numai bropra 1907 din prinilvard *Ilan
towmnd..." Iar dup& citirea ei sä. ne intrebhm daca, .

in afar& de paginile d-lui N. Iorga despre poezia po-

pular& (Istoria literaturii rom. sec. XVIII Buc. 1901.
pg. 6-7), s'au scris in literatura noastr& in ul-
timele patru decenii. cuvinte mai calde, (lac& s'au
exprimat in accente mai vibrante, increderea in
fortele creatoare ale poporului nostru i durerea
pentru suferintele clasei taranesti.
Acum nu mai e vorba de o chestiune susoepti-
bila de multiple interpretdri; aceste pasagii sunt
o exprimare direct& a unei revolte, in numele unui
ideal superior: ridicarea Vardnimii noastre. Dela
inAltimea acestui ideal, orice violent& de limbaj,
mimai a poarte pecetea exprimArii artistice
i se pare autorului indrept&tita.. E vechea indig
natio a lui Juvenalis. Caragiale nu era omul
care, in asemenea Imprejuran, s& ofere cititorilor
sii apii de trandafir indulcitd.
Dar sa, reamintim faptele:
...In primAvara anului 1907 se desFintue rascoa-
lele tAranesti. Vine panica,
pe urma... impAcarea,
apoi reprimarea,
doi mari nitre mari frun-
i
ta4i, un conservator si un liberal, s'au strans in
brate cu efuziune i s'au sdrutat solemn, spAlAnd cu

LXXIX

www.dacoromanica.ro
lacrimi fierbinti tot trecutul care, ce-i drept, cam
avea nevoie de spalat..."; dupa aoeea, un manifest,
dat drept manifest regal", in -care se promitea tä-
ranilor indeplinirea revendicArilor bor...
Caragiale scrie un articol in Martie 1907 (intai
in Die Zeit), altul in Septemvrie, si altul in Octom-
vrie acelasi an. Si executa sangeros, nu numai
pe liberali, ci si pe conservatori, ambele partide
istorioe".
CitAm intreg pasagiul in care Caragiale pune fatA
in fatA cele cloud, lumi, fiindca acolo se cuprinde
tot ce a aviit de spus si tot ce a simtit el in.lega-
turA cu clasele noastre sociale, la lumina groaz-
nicei vapai dela 1907 s'a vazut limpede si gAndul
intim al lui Caragiale, (Tache Ionescu, discurs
Funerariile lui Caragiale, Luceafdrul, An. XI, No.
32, Vol. II, 1912, pag. 739-741):
In cluburi sumptuoase, unde se arunca, pe o
carte arenda unui vast domeniu; in cabinete parti-
culare, unde un mic souper fin se plateste cu pre-
tul catorva chile de malaiu; in berari-i populare,
uncle meschini impiegati asvarl inteo sear& la chef
leafa-le pe o saptämana; in carciumi de mahala,
uncle se string haitasii electorali sa, se cinsteasca
cu turburel nou prefacut din yin vechiu; pe dale
publioe la coltul bulevardului, sub splendoarea
lampelor elect-ice, sau la raspantia departata, sub
licarirea unui felinar afumat; in tramvaiu, pe jos,
in muscal cu cauciuc; in vagonslits, in clasa a doua
or a treia; dela spuma oligarhiei pana, la drojdia
clientelei toti roiesc si forfotesc... Soptesc, di-
scuta, si. peroreaza si isbucnesc si pun lumea la
cale, gandind la... persoane; vorbind de... per-
soane; aplaudand sau condamnand... persoane; ex-
pulsand sau decorAnd.... persoane; exaltand sau ca.
lomnind... persoane; Persoane si iar persoanel Fi-
reste, sistema trebue sa, fie consecuenta. Aci, lu-

LXXX

www.dacoromanica.ro
mea 'e a persoanelor, nu persoanele sunt ale lu-
mii.. Aci stint slujbe pentru slujbaqi, nu s1ujba4i
pentru slujbe; biserici pentru popi i paracliseri,
nu paracliseri i popi pentru biserici; glste pentru
hahami, nu hahami pentru ga§te; catedre pentru
profesori, nu profesori pentru catedre; Aci e, in
fine o patrie pentru patrioti, nu patrioti pentru o
patrie...
Firete iarasi cu rezerva multor exceptiuni
onorabile netagaduit oameni de isprava, nomoliti in
nenorocita sistenia po1itioä i sociala...
Acestea toate se petrec d'asupra pe o pojghita
foarte subtire, subtire de tot, gata sa. crape sub
prea grea apasare... In acelasi timp, de desubt, in
adanc, clocotesc aptroape cinci milioarie de crea-
turi umane, sufletele ofensate de prea indelungatI
obijduire. Mintile cari au 'inceyut i ele sl se lu-
mineze, le ard de gcindul reisturndrii uzurpatori-
lor, tie dorut cuceririi unei peirti micar din stay&
nirea intereselor ti destinelor propria.. leo lo, pe
and d'asupra se'nvdrteste tot cu mai mult avant
veselul cancan gird solutiune; acolo, fix adanc, gent
uriase nevoi 9nateriale si morale ale unui popor
intreg singura temelie, singura realitate, singura
ratiume de a fi a Statului national roman... Acolo,
in adanc, o lume care §tie mai bine ce inseananit a
?Taxi ca vitele, die cat ce va b zicit a triti ca oamenii,
scra.5neste: Noi vrent acum nu cloar plmant!...
vrem 6i peimiint si omenie!"... Acolo, sub lumina
candelei, st atarnat Entre sfintele icoane mani-
festul regat asteptand...
Sci astepte!"
1907, Septemvrie".

&de

LXXXI

www.dacoromanica.ro
 IV, Limba .1iterard,
1. Formarea limbli literare ; literatura rellgioash I cronich-
reasch. 2. Scoala ardeleanh. 3. Literatura modernh:
poezia veche boiereasch, literatura de transilie. 4. Anul 1840.
5. Neologismele.

1. Pentru a fixa locul lui Caragiale in evolutia

limbii literare, trebue sä amintim pe scurt, in li-
nii largi, inceputurile i desvoltarea limbii literare
romanesti pan& spre sfarsitul secolului al XIX-lea.
Tipäriturile românesti au inceput cu Coresi, in
a doua jumatate a veacului al XVI-lea. Inceputu-
rile, cat de modeste, sunt scumpe intotdeauna, de
aceea trebue sã ne oprim cu pietate asupra bor.
Cu toate imperfectiunile pe care le intMnim in
cartile religioase ale lui Coresi, trebue sä afirmam
eã primele tiparituri in principate, facute in limba
romaneasca, au si purtat pecetea limbii literare.
Prin indepartarea particularitatilor din textele
rotacizante si prin adoptarea fonetismelor din limba
care se vorbea in jurul Targovistei si in sudul
Transilvanieiregiunea Brasovului Coresi fixeazii
limba unui subdialect, eel muntean. care printeun
concurs de imprejurari politice avea sa, constitue
mai tarziu elementul de baza al limbii literare1).
Dupa, 1581, cand se incheie activitatea lui Coresi,
timp de 60 de ani, se lasa", asupra principatelor

1) Se stie ce rol important joac& provincia in care se afli

capitala, din acest punct de vedere. Toate provinciile au leggturi,
inteun fel sau altul, cu capitala rii. Aici se afla Parlamentul,
Academia i toate institutiile inalte de culturd. Din capital& se
easpandesc cartile diclactice pe tot teritoriul romilnesc ; aici traesg
marii scriitori; revistele i marile cotidiane, difuzeazd continuu,
'spre periferic, o limb& care va s,fâri prin a fi adoptata de
toti oameni de culturd.

LXXXII

www.dacoromanica.ro
un intuneric Adam. 0 reluare a tipOriturilor ro-
manesti si o continuare a traditiei coresiene, in-
talnim abia pe la jumatatea sec. al XVII-lea cu
Cazania lui Varlaam i Noul Testament dela BM-
grad al Mitropolitului Simion &elan.
Se cuvine s ne oprhn putin, cu un deosebit in-
teres asupra cuvintelor lui Simion Stefan din Pre-
dostavia catre cititori" a Noului Testament: ... cu-
vintele trebue sa, fie ca banii; ea, banii aceia sunt
buni, caH imbla in toate tarile; asa si cuvintele
acelea sant bune, carele le inteleg toti. Noi, derept
aceia ne-am silit de Inca, am putut sa izvodim, asa
cum $5, inteleaga toti; iara ca. nu vor inteleage
toti, nu-i de vma noastra, ce-i de vina celuia oe au
rasfitat Rurnanii priutr'alte taH, de s'au mestecat
cuvintele cu alte limbi, de nu graesc toti intr'un
chip" (Predoslovie aitre eetitori. Noul Testament,
Balgrad, 1648).
Aici se ex-prima idei moderne.
In definitia limbii literare, putine am avea astazi
de adaogat la cele spuse de Simion Stefan. Aceasta
e cea dintai licarire de constiinta a unitatii roma-
nismului, manifestata, in ce are mai caracteristic
un popor: unitatea de limba. E un punct luminos in
intunericul acelor vremi indepartate si figura mi-
tropolitului ardelean trebue evocata Cu o deosebita,
evlavie.
In anii furtunosi ai celei de a II-a jumatati a
veacului al XVII-lea, Dosoftei tipareste 'in straini
Psaltirea in versuri, iar A$erban Cantacuzino, cu un
vast aparat material si cu contributia celor mai
stralucite competente intelectuale ale vremii, pre-
gate*te impozanta Bib lie dela Bucure4i (168&). Uti-
liznd tot ce a gäsit bun in scrierile anterioare,
Biblia lui Serban reprezinta incununarea limbii li-
terare; devenind un simbol al unitatii neamului ro-
manesc. Litre limba acestei Biblii i limba din tra-

LXXXIII

www.dacoromanica.ro
ducerile biserice5ti moderne, cu cuVinte 5i forme
intentionat arhaizante, deosebirea este foarte mica.
Literatura religioasa, veche se incheie cu activi-
tatea rodnica, a lui Antint lvireanul, care marcheaza,
puternic inceputul secolului al XVIII-lea, prin de-
finitiva introducere a limbii romane5ti bin serviciul
religios.

Frumoasa literatua cronicareasca din secolele

al XVII-lea 5i al XVIII-lea nu prezinta interes
deosebit pentru evolutia limbii literare contempo-
rane ei: Aceasta a devenit de actualitate abia tar-
ziu, pe la jumatatea secolului al XIX-lea, mai ales
dupa, publicarea cronicilor moldovene, facuq, de
Kogignieeanu intre anii 1845-1852.
Fiind raspandita, in putine copii, ea era numai
la indemana unor privilegiati, care puteau sa,-5i pro-
cure un manuscris costisitor. Era o literaturA deci
care nu era citita decat de cativa boieri cu cultura
aleasa :3i care in multe cazuri (Miron Costin, ion
Neculce) continuau s scrie evenimentele dela data
la care se oprisera inainta5ii lor.
0 literatura se compune nu numai din scriitori,
ci 5i din cititori, iar pentru aceasta e nevoie de di-
fuzarea scrierilor pe calea tiparului: Grigore Ureche
§i Miron Costin, Radu Popteseu 6i Ion Neculce sunt
ca 51 inexistenti pentru epoca lor.
2. In pragul sec. al XVIII, prin unirea cu bise-
rica romana a unei parti a Romanilor din Ardeal
se pun inceputurile unei mi5cari nationale 5i cul-
turale, care aveau sar5i poarte roadele in scrieri
pe la sfar5itul secolului. Cresterea materialului lexic
in operele produse sub influenta 5coa1ei ardelene,
e slaba. Din cauza exagerarilor cunoscute, care ra-
peau poetilor tocmai instrumentul cel mai de seama
al unei opere artistice, limba, producerile bele-
tristice sunt putine. Ele au apa,rut numai in clipele

LXXXIV

www.dacoromanica.ro
de mare entuziasm national, and sentimentele co-
lective §i-au gAsit, in persoana unui poet de ta-
lent, tin. ecou puternic. In asemenea ocaziuni teo-
riil rationaliste cu exagerarile lor dispar §i sim-
tirea, dela sine, imbraca, Mina limbii istorice, fra-
mantata de zecile de generatii ale inainta§ilor.
Astfel avem de remarcat cele doua, strigate de
alarmit dela 1848, date de natiuntea romana prin
inspiratia a doi ardeleni: Discursut lui Simian Bar-
nutiu din Catedrala Blajului dela 3 Mai 1848 §i
Rdsunetul lui Andrei. Muregunu.
Desi, cronologice§te, ,,Tiganiada" lui Buclai De-
leanu e prima productiune poetic& de seam& a
curentului latinist, totu§i contributia ei la formarea
limbii literare e neinsemnatd. In anul and vede
lumina tiparului (Bucimu( Roman, 1877), ea e cu
mult intrecuta: la aceasta epoa aparusera Alexan-
dra Liipuoteanu, nuvelele lui Odobescu i Särmanul
Dionis.
Micul aport linguistic, prin urmare, al acestor
opere, ii pierd mult din importanta, ele fiind
apärute dupa anul 1840, cand prin eflorescenta din
jurul Daciei literare, sub imboldul curentului po-
poran §i istoric, literatura romanA intrase pe fa-
gapl ei firesc.
3. Para lel cu aparitia primelor manifestari ale
scriitorilor din Ardeal, se na§te in Principate poe-
zia boiereascd, cu un inceput de influenta popo-
ranA Lirica prrinilor Vdcdre 5ti, dela sfar§itul seco-
lului al XVIII-lea putea justifica speranta imboga-
tiri lexice,cu elemente din limba vie. Aceasta insa
nu s'a intamplat, mai inthi fiinda influenta popo-
rana nu a venit dela izvorul ei cel limpede, .al
creatiei prime, ci prin intermediul rautarilor, sin-
gura distractie a boierilor de acum un veac §i ju-
matate, §i in al doilea rand, acei boieri nu aveau
LXX XV

www.dacoromanica.ro
constiinta insemnatatii poeziei populare, ciim au
avut-o scriitorii dela 1840.
In prima jumAtate a secolului trecut, pan& pe la
1840, se desvolta In Principate, mai ales in Mun-
tenia, o poezie lirica, am putea-o numi de tran-
zitie, care reprezinta, un progres din punct de ye-
dere al ideilor, progres adus de pAtrunderea, din
ce in ce mai adanc, a curentului latinist si a influ-
entei franceze. Limba insa, n'a mers in ,pas cu
ideile noui. La limba veche bisericeasca, se mai
adaoga cateva frantuzisme.
lancu Vciedirescu, boier mare, cu influent& consi-
derabiläl ), care ia parte la toate marile manifestari
nationale si culturale din primele decenii ale yea-
cului al XIX-lea scoala lui Lazar, revolutia lui
Tudor, miscarea lui Heliade este un poet nou,
modern, ca idei, vechiu ins& ca limba,.
Cdrlova scrie cinci bucati in versuri, ins& o sin-
gurb, poezie: Ruinurile Tárgov4tei. Aceasta este
prima poezie in literatura noastra, din aceasta epoca.,
in care un mare talent a reusit, servindu-se de ele-
mentele sdrace ale limbii bisericesti, sa scrie citeva
versuri cu rezonant& eminesciana.
La Ruinurile Targoviaei, Boul i Vitelul, nu
putem addoga prea multe productiuni din poezia
nostra, de pana, la 1840 care sit merite cu adevArat
numele de frumoase". i aceasta, nu din cauza
saraciei de idei si sentimente, ci fiindca lipsea ele-
mentul primordial al unei poezii o limba literara
bogata, care sit exprime acele idei i sentiinente
noui. 2 ).

1) V. I. Ghica, Amintiri despre Grigore Alexandreseu.

2) Nu e locul si amintim aici marile miscari culturale clela
inceputul sec. al XIX-lea, cu Lazir i Eliade in Muntenia si
cu Asaki in Moldova. Scopul nostru e sit urnArim problema
evolutiei limbii literare in creatiunile irnmoase.

LXXXVI

www.dacoromanica.ro
 Exemplul care ilustreaza in modul cel mai eloc-
vent saracia limbii literare de pana la marea mi.--
care dela 1840, e Grigore Alexandrescu. Alexan-
drescu e un ganditor profund $i cu o sensibilitate
modern:a, cam anacronic: epoca in care a trait $i a
activat nu-i ingaduia desvoltarea normala, a unor
inclinari spre o viata interioara. Un temperament,
al carui talent a lost selectat .abia in epoca de
dupa 1880, e arimeat, de un destin vitreg, in mijlocul
unei societati, rnivate de mari idealuri sociale $i
dornice de lupta, improprii pentru reflexivitate $i
solitarism:
Pe langa, aceasta, Alexandrescu duce o lupta
grea cu limba. Pentru gandirea $i sensibilitatea
lui Alexandrescu trebuia o limba corespunzatoare,
bogat,a, pe cat& vreme resursele limbii lui au Post
elementele limbii biserice$ti, impestritate cu frau-
tuzisme, care suna prozaic. De aceea versul lui
Alexandrescu e a$a greoiu, cu imperfectiuni de
ritm i lipsit de muzicalitate.3).
4. La anul 1840 se petrec in Principate insemnate
mi$cari politiee, literare, ideologice, care dau o
viata noua, literaturii noastre. Aceste mi$cari se
produc in urma unui concurs de imprejurari interne,

3) Do altfel poetul insusi, cu spiritul lui de autocritica

cunoscut, i§i da seama de imperfectia versului, in lips,a unei
limbi literare formate. In Epistola eitre Voltaire" exprim5.
aceasta clar, aproape stiintific:
,.I.a loate-ai fost sorocit (se adrespazti lui Voltaire): nu crez
c'at'at izbuteai
D'ai fi avut sk formezi limba in care scriai
.,Dar veacuj te-a ajutat: in vremea &and te-ai niscut,
Stilul era curätit i drumul era fEcut.
Altfel en Orä la nol: noi trebne sä formim,
Si dim un aer, un ton limbei In care lneeäm;
Pe nebitute eiriri loc de trecut si gasim
.,$i nelneratc cintpii de ghimpi si le curillim".
(Gr. Alexandrescu, Epiatoli citre Voltaire).

LXXXVII

www.dacoromanica.ro
care coincid si se impletesc in mod organic cu im-
portante evenimente din tArile apusene si care au
o puternicã influentA asupra intregei vieti politica
culturale din Principate.
Curentul latinist, pornit din Ardeal, atinge cul-
mea exagerarilor pe teren lingvistic cu Tentamen
Critizum al lui Laurian; in acelasi timp insä,
asistam la o exaltare, aproape religioasa, a send-
mentului national, care Ii va purta roadele In
tot cuprinsul secolului al XIX-lea, cu prelungiri pu-
tern* pana la rdzboiul de eliberare.
Pe de alta parte, atmosfera de lupta, de entu-
ziasm, de optimism, din jurul anului 1840, se ob-
servA in toate statele apusene. Urmäririle Marei Re-
volutiuni Franceze nu ajunseserA s stratifice noua
asezare sociata. 0 lume veche, pe cale de a se sea,-
rbma, o alta nand., care Inca nu-si cristalizase fiinta,
dar pe care imaginatia aprinsa a multimilor, dornice,
din instinct, de o wart& mai bunk si-o infatisa
plinA, de toate tagAduintele. Grigore Alexandrescu
uitA, momentan, soarta propriei vieti, legata de
multe melancolii, pentru a vibra, impreuna cu idea-
lurile nelamurite ale poporelor, In Anul 1840.
Manifestarea acestei stari de beatitudine vagA,
cu tendinte nationaliste i democratice, o gasim
in romantism, pe plan literar, i pe planul filo-
sdfic in misticismul religios din Paroles dun eroyant
al lui Lamennais. Ecouri din acest misticism raz-
bat, vizibil, in Ctistarea Rom6niei lui Russo i in
monografia lui Beileeseu despre Mihai Viteazul.
Aceasta epoch'. de marl avanturi lirice in toate
domeniile coincide cu ultima si cea mai rodnica
faza a influentei franceze la noi: -Tinerii, mai ales
moldoveni, care- plecaserA in strainatate si care
se adi'apaserA la izvoarele vii ale culturii franceze,
se intorc in tara lor in preajma anului 1840.
La 1838 Alecu Russo venea din Elvetia, frantuzit

LXXXVIII

www.dacoromanica.ro
aproape, cu serioase cuno*tinte de filologie. Con-
sideratiile asupra limbii dau Cugetifritor lui o stra-
lucire deosebita. Pentru multe din Problemele ling-
vistice discutate de el, cu toate progresele reali-
zate de atunci pe terenul filologiei, astazi nu ar
mai fi nimic de adaogat.
Alecsandifi aducea dela Paris la anul 1839, euro-
penismul, in ce are el frumos *i distins, iar Kogll-
niceanu, cu masiva lui cultura berlineza, avea sa
dea la ivealä Cronicile moldovene, *i s pue mai
tarziu in aplicare reformele sociale care se expe-
rimentau in Prusia in primele decenii ale veacului
al XIX-lea.
Numai Costache Negruzzi, care a ramas la Ia*i
pe Mg& care tot tumultul ideologiei 48-iste a tre-
cut far& sa-1 atinga, continua cultul limbii roma-
ne*ti, cules din cronice batrane", poate ultimul
care mai pastreaza, afinitati puternice cu acei bo-
ieri, ruginiti in rornanism, care... *edeau tri*ti *i je-
leau T)ierderea limbii, uitandu-se cu dor spre Buda
sau Brapv, de unde le veneau pe tot anul calen-
dare cu pove*ti *i din cand in. ca,nd cate o _bro-
*ura, invatatoare me*tqugului de a face zahar din
eiocalai de cucuruz sau pane *i crohmala de car-
tofe". (C. Negruzzi, Cum am invdtat romane5te).
Dela anul 1840 inainte scriitorii vor avea sa.
creeze limba poeziei, prin scoaterea la iveala, *i
folosirea con*tientd, a tezaurelor lirnbii, Inca neuti-
lizate 'Ana aeum: literatura croflicàrease i lite-
ratura populard.
Aceasta lucrare s'a exercitat pe de oparte in
directia publicarii de izvoare *i a studierii impor-
tantei lor, pe de alta prin utilizarea lor in. li-
teratura poetia.
.Rogalniceanu *i Russo s'au preocupat mai mult
de partea teoretica a curentului istoric i poporan,

LXX XIX

www.dacoromanica.ro
iar Negruzzi si Alecsandri mai mult de partea ar-
tistica,.
Infiltrarea, mai ales, a elementelor lexice popu-
lare in. literatura culta e de o importanta covk'si-
toare pentru dezvoltarea literaturii noastre contem-
porane. Chestiunea aceasta e si putin studiata de
istoricii nostri literari. Cine se va ocupa, mai ama-
nuntit, de evolutia limbii literare in a doua junta-
tate a sec. XIX, va trebui ca cel mai important ca-
pitol al luctarii sa-1 consacre acestei probleme.
Dintre cei patru mari scriitori dela 1840, au-
torul care are cel mai mare merit in formarea limbil
literare e, far& indoiala Atecsandri. Fara sa stralu-
cease& prin vreo opera de mare valoare estetica.
Alecsandri este tipul reprezentativ al unei epoci: el
rezuma in sine toate aspiratille ideologior dela
1848, Alecsandri a fost idolul generatiei care a
creiat Romania modern&
Timp de o jumatate de veac Alecsandri a fra-
mantat limba romaneasca. Toate evenimentele po-
litico-sociale dintre 1848-1881 si-au gasit ecou in
inspiratia lui poetic& si incet-incet, cuvintele popo-
rului, cu atmosfera lor de gandiri si de Siintiri,
s'au infiltrat in constiinta paturii culte romanesti.
Alecsandri a fost acela care a creat instrumentul
de care avea sa se serveasca mai tarziu Eminescu.
Opera lui a fost de o utilitate decisiva, pentru poe-
zia eminesciana. Inaltimile la care a ajuns Eminescu
prin stralucitoarea expresivitate pe care a dat-o
limbii romanesti, se datoresc in mare parte lui
Alecsandri, i acesta e marele merit al bardului
nostru national.
Evident, lupta pe care a dus-o Eminescu cu
limba pentru a o modela si a imbraca in ea gan-
dirile filosofiei europene, a fos mare. Dana nu ar
ti ava insa in urma 30 de ani de lucrare a limbii,
lucrare la care Alecsandri a contribuit mai mult ca

XC

www.dacoromanica.ro
oricare altul, lupta ar fi fost si mai grea: o insem-
nata, parte din energia poetului ar fi fost consumata
in crearea limbii, spre paguba poeziei exemplul lui
Gr. Alexandrescu in aceasta privinta este edificator.
5. Fara indoialii, lexicul poporan este acela care
sta la baza formei poetice si formeaza originalita-
tea ei. Dar el nu e totul: limba poetica, In nevoia
continua, de a reda noui nuante ale simtirii si cu-
getarii, a trebuit s,a, se foloseasca, de un element
nou : neologismele ).
Incepand sä patrunda temeinic in limba, oclata cu
intemeierea scolilor nationale si cu invazia influen-
tei apusene sub forma culturii franceze, din prima
jumatate a secolului trecut, neologismele cap Ara in-
cet-incet drept de incetalenire in proza lui Bdlceseu,
Russo, Negruzzi, Alecsandri, Odobescu, Ha§deu $i
In stilul de idei al lui Maiorescu. Asimilarea br
completa in structura limbii poetice, se desavar-
seste ins& odata cu Eminescu. Eminescu e cel dintaiu
poet roman la care neologismele se integreaza, in
mod firese in elementul autohton. Cornparati limba
din poeziile lui cu limba oricarui scriitor roman",
spune G. Ibraileanu 2 ) si yeti vedea ca la nici-
unul elementul autohton nu s'a im.binat ant de ar-
monios cu cuvintele nouao fuziune care este expre-
sia fuziunii perfecte a sufletului national cu gandi-
rea europeara", 3 ).
Cel care a dus mai departe aceasta, lucrare de
1) Trebue s. amintim, neaparat, despre contributia la imbogi-
tirea limbii prin lexicul poporan a lui Ispirescu, Slavici, Creanga,
Conine, etc. Ne ocupAin insa mai mult de Eminescu i Caragiale,
fiindea, aceetia au un rol special in formarea limbii literare,
in egturä eu neologismele.
2) Prefati la editia Poeziilor mi Eminesen, Bueurqti, Ciornei
pag. 8.
3) Aceste consideratiuni sumare asupra formaxii limbii noastre
Merare distoneazä, de sigur, eu stucliul, mai desvoltat, al limbii lui

XCI

www.dacoromanica.ro
asimilare a cuvintelor noud, a fost mai ales Cara-
giale. Gratie unor genuri noui, care se desvoltd spre
sfarsitul secolului: nuvela, schita, eseul Cara-
giale a fost cel dintai eseist al nostru se multi-
plied, $i posibilitätile de realizdri in acest sens.

V. Limba lui Caragiale')

-1. influenta poporana 2. Neologismele in proza lui Cara
giale. 3. Maiorescu sineologismele. 4. Locul lui Caragiale
in formarea 11mbii literare.
1. Ca sa, vorbim de influenta elementului poporan
in lexicul prozei lui Caragiale, ar fi sa, intocmim sta-
tistici amanuntite. Caragiale $tie sã intrebuinteze
oricdnd resursele limbii populare, atunci cand im-
prejurdrile o cer.
Credem ca e interesant ssa notam aici, ca fiind
caracteristic pentru limba lui Caragiale, unele pro-
vincialisme muntene$ti, aproape toate fonetisme 2 ).
Citdm c'ateva mai frecvente.
a) Forme cu z i t Iin loc de d i t, la pers. I sing.
dela prez. Indicativului $i la pers. I $i III sing.
$i pers. III plural& dela prez. Conjunctivului, for-
mate in vorbirea populara. prin analogie cu alte
persoane dela modurile $i timpurile amintite:
auz, crez, veiz, formate prin analogie cu auzi
crezi, vezi, dela pers. II sing.;
s'aprinz, s'aprinth, th auza, sd cazii, s creazd,
th deschizii, sd 'nehiza, s prinzd, sd rd§punzil, gd
Caragiale. Totusi, deoarece editia de fate; se adreseazii, i co1arilor
nostri, am erezut utilã llnprospätarea, printr'un studiu succint, a
acestei probleme.
1) Prin limba." intelegem mai cu seam'a lexieul i foneliea.
2) Nu trebue sA. neglijAm totusi arta cu care acest seriitor redi
culoarea local& prin intrebuintarea moldovenismelor, ca ci. e. in
0 Ilene de Patde: amn, (a) stnpi, b orta, dughiani, haraba, ogradii
(a) sadni, ip, sau fonetisme ea: Ievi, talhar.

XCII

www.dacoromanica.ro
rdzd, sei az sà tunzei, 84' vdz, sd vazii, sit vinzei,
dup& analogia s'aprinzi, sd auzi, 84 cazi
sa crezi, th deschizi, set 'nchizi, etc., dela pers.
II sing.;
simt, set 'inpartii, si scoata, dup& analogia
sof, simti, set 'mparti, sd scoti, dela pers. II sing.
Fenomenul acesta dialectal este cel mai con-
seevent. Abia dac& gäsim dou&-trei exceptii, care
ar putea fi socotite aproape gre6e/i: la pag. 75: sd
scoatä, in dialog (La Hanul lui Mdnjoalei); la pag.
82: sid mei scoata (La Hanul lui Meinjoalei.), aici
sunt vorbele autorului; la pag. 150: sei-i scoatd, la
pag. 153: dei 'nchidd (ambele in Kir lanulea).
b) Imperf. Indicativului pers. III sing. dela ver-
bele a da" si a sta", cu e in loc de do dedea,
stetea; tot asa formele: uite-te, cletinY.
c) Eliziunea vocalei e din propozitiile de *i pe,
and cuvantul urmAtor, adverb, numeral, etc., in-
cepe cu a vocal&:
d'abia, d'a dreptul, d'alde' d'ai doilea, d'asupra,
d'd8tia, p'atunci; De asemenea foarte free-
yenta forma pan, in loc de prin.
Aceste fonetisme sunt fireti In limba poporului
din Muntenia si intrebuintarea lor dau o deosebit&
savoare provincial& scrierilor lui Caragiale.
Tot ca o influenta. munteneasa, gasim la Ca-
ragiale, in unele locuri, lipsa de acord dintre pre-
dicat si subiect.
La pag. 74: ii ardea obrajii" (cocoanei Mar-
9hioald in La Hanul lui Mdnjoald);
La pag. 85-86: Hotii au fel-de-fel de mestesu-
guri ca sa, adoarm& cainii cei mai salbatici; le del,
pe semne, un fel de mancare descantata..." (In
vreme cte reizboiu);
La pag. 167: Si ap., and 6i-a pierdut ei that&
nadejdea, cã erau bdtr&ni-b&trftni..." (Calul Dracu-
lui);

XCIII

www.dacoromanica.ro
 La Flag. 215: ...formula, de comunicare in-
telectuala exacta a simtirii ce ne-a produs-o impre-
jurarile materiale." (Cdteva pdreri).
Aceasta, gresalA sintactica se pare ca e pusa in-
tentionat in gura lui Cutitei. Consecventa cu care
o intrebuinteaza acesta in convorbirea cu popa
Nita, ne face sa credem ca ea e foarte raspandita in
massele populare.
Fenomenul Ii intalnim mai ales in Bucuresti, unde
el e foarte generalizat i credem cä prezenta
acestuia in judetele Munteniei se datoreste negresit
influentei fatale pe care o exercita vorbirea Ca-
pitalei pe o raza, oarecare in jurul ei 1 ).
1) Totugi gregeala, in forma in care o gasim la Caragiale,
chiar acolo unde sunt vorbele autoralui, nu e prea grava, cum
vom vedea IrnIatä
Lipsa de acord a predicatului cu subiectul o gasim, in certe
imprejurari (pers. III plural& dela imrerf. Indicativului), pe tot
teritoriul daco-roman, intr'o forma', care e explicati printeun
anurnit stadiu de transformare istorica a limbii.
Citarea catorva versuri populare ne va limuri numaidecilt pro-
blema.
Intre dangii se gait% :
Ista-i Gruia lui Novae,
Lui Novae Cara-Iflac.
Si pe loc ei s'aduna,
Si de Gruia s'anina,
Si cu Gruia se lupta,
Si pe Gruia mi-I lega....
(Novae tri Corbul, Colectia Aleesandri).
Forma dela pers. II plur. imp. Ie. cu n nu e (Truth", de etimo-
logic. Transformarea fonetica norma,11 e fArA, n, gi a fost un timp
cand in limb& nu era deosebire de forma intre pers. III sing. gi
pers. III plurala dela imperf. Indicativului.
Principiul diferentierii Ina a lucrat aici pe nesimtite, gi
pentru a se face distinctie intre eele doua, numere, a aparut un
n la pers III plurala. Forme vechi insa, fárii u, atz mai
rimas In poezia populara, cum am vazut mai sus, ca reprezentand
un stadiu mai vechiu al limbii, gi pe alocurea gi in vorbirea.
voporului.

XCIV

www.dacoromanica.ro
 SA amintim In treacat si unele dublete la anu-
mite cuvinte, a caror forma. literarã nu a fost fixatA
bine nici pan& astäzi: cucoand i cocoand, adaogd
5i adaugd, trimis 6t trimes, prieten §i prietin, cdtre
gi celtrd, mine si mdine, One i paine, &led §i
daca, etc.
2. Dupa cat cunoastem, limba lui Caragiale n'a
fost studiata pana, acum decal incidenta1.1) Doi din
criticii nostri, d. Eugen Lovinescu mai intai2 ),
apoi Paul Zarifopol, mentioneaza, in. treacat, cateva
neologisme din Paeat, aratand efectul neplacut al
intrebuintarii lor.
Citam intregul pasaj respectiv din Zarifopol, de-
oarece ne serveste ca punct de plecare in discutia
ce ne propunem.
Ce face atata sensatie?... A facut o nepome-
nita sensatie popa... Succesul colosal si spontan3u
n'a afectat catusi de putin... Cand a scapat cu totul
de vermind, 1-au imbrAcat in mintean... Revoltat ca.
vrea sari ia baiatul, preotul a facut o elocventd
aparare a cauzei sale... Cuvantul oratorului casti-
gase aproape pe asistenti... Tonul magistrat 4i se-
ver trebuia sä, rdstoarne (sic) impresia ce preotul
o(tinuse cu elocuenta-i sentimentald... Chiar pentru
o fapta, sau numai pentru o demonstratie el se
Vorbirea munteneascd insd, din Capitala e din jurul ei,
cu oamenii spnne, oamenii zice, oamenii face' nu e justificati
de nicio Iransformare istoricd.
E de observat c& la Caragiale nu gdsim grepli de felul
acestora din urmi : totu.5i st&ruim a su.$tine ca lipsa de acord,
justificat& sau nu de transformari istorice e o gresald
din punct de vedere al limbii litcrare i trebue remarcati.
1) 0 preocupare pentru aceastd. problem& se &este in
studiul d-lui Giulio Bertoni, profesor la Universitatea din Roma,
La lingua d'un amorists romeno (Ion Luca Caragiale), publicat
in Lingua e pensiero (Studi e saggi linguistici), pg. 227-241
Firenze 1932.
2) Critice, Vol. IV, Buc. 1920, pag. 28.

XCV

www.dacoromanica.ro
repezi si lu& pusca... Popa intelese ca, inspiratia nu
trebue cautata...." (Paul Zarifopol, I. L. Caragiale
Opere, Vol. I pg. XXV).
Zarifopol g'aseste ca, aceasta ingrAmadire de neo-
logisme, nepotrivit& cu fondul serios si rural al
povestirii", este un obiceiu ran" si vede aici in-
fluenta, pe nesimtite, a ziaristului profesionist1).
E drept, cuvantul sensatie se repeta, de prea
multe ori; ajunge obositor i intr'un pasaj eel pu-
tin e chiar nepotrivit:
S'au dus pe urma, la biseria. Mitu in hainele
nou& a f&cut sensatie.. Mai ales femeile care de
care 1-au alintat, ca, era si un copil curatel" (pg. 41).
cat despre rest, vom cauta o explicatie in cele
ce urmeazl.
Problema neologismelor fiMd de o important&
exceptionala, in proza lui Caragiale, o vom ur-
maxi pe un plan mai larg.
Trebue sa, amintim cele discutate la cap. II: Nu-
velele, pag. XXIX- XXX), sa pornim prin urmare
dela atitudinea lui Caragiale fat& de clasele sociale
romanesti din ultimele (Jou& decenii ale veacului
trecut. Ea este transant& si rectilinie. Pentru Cara-
giale clasele sociale se imparteau in dolt& lumi dis-
tincte: lumea oraseneascä, pestrita" si culta,",
lumea de stransura", cum o numeste el adesea,
lumea comediilor, impodobit& cu toate gradele de
prostie ce putea da acea culturA" si clasa tardneas-
ca, pe care el o considera capabira de sentimente
tra,gice.
In opera lui tragic& (proza): 0 faclie de Pa5te,
Peicat, In ureme cte reizboiu, La Hanul lui Man-
1) D-ra. Anna Colombo adopt& aceasta, parere: ....anche noi,
col Lovinescu e lo Zarifopol, diremmo esser ricorso allo stile
del giornalista" (Vita e opere di Ion Lees Caragiale, Roma,
1934, pag. 100).

XcNTI

www.dacoromanica.ro
joald, Caragiale se foloseste de neologisme in dou&
imprejurdri: când are de tratat probleme subtile
de psihologie, descrierea fricii lui Zibal, nelinis-
tile lui Neica Stavrache", sau cand apar perso-
nagii din clasele sociale pe care le-a ridiculizat. S'ar
pärea ca autorul Ii manifest& si pe calea aceasta
antipatia lui fata. de aceste clase. Parc& nu-1 lasa
inima pe Caragiale sa ,strice" cuvintele neaos ro-
m&nesti cand e vorba de odiosii spectatori ai exhi-
bitii1or lui Mitu Boierul" sau de aparitia fetelor
Ia (Jafé Chantant.
Dar sa nu anticipam, ci s& facem mai int&i o cer-
eetare mai atentä, a neologismelor din nuvelele
mentionate, nuvele serioase", in care comicul e
aproape exclus ).
Gasirn: 2 ).
Abil, absurd (de doua ori), academic, acces, acci-
dente, activitate, admiratie, alarms, amator, (a se)
amuza, analog, apa,trofe apretiabil, articu bare
asistentii, (a) atcnta;
bigotism, bizar (de dou& ori), bruse (de doudi
ori) brutal (de dou& ori), bufon;
capritiu, captiv, centru, eirtndffu (päldrie), cir-
Sr gtie ce este un neologism: un euvint nou, introdus in
I:1
limbA pe calea culturii, fiindca s'a simtit nevoia numirii de
obiecte, Wei i raporturi noui, In legaturi cu desvoltarea spirituala
si cu civilizatia secolului. Ele nu stau toate pe acelaei plan,
ci se aeaza, in mai mult straturi: unele au devenit populare,
ei sunt incorporate intiin in structura limbii, altele, cu Ufi
continut mai abstract, circula in cercurile mai restranse ale
carturarilor, si in fine sant cuvintele tebnice, Liinfifice, precum
ii numiri de obiecte noui pentru care nu 'avem cuvinte in
limba autohtona. Acosta din arm& categorie de n-ologisme
le-am neglijat in studiul de fata, ele neputand fi In niciun chip
inlocuite. Motivul pentru care am facut aceasta, se va explica
mai departe.
2) lteproducem neologismele din cateva bucati, pentru a veclea,
nu numai multimea, ci i calitatea e't mutates, penau acum patru
decenii, a multora din ele.

7 Caragiale. XCVII

www.dacoromanica.ro
culafie, .coloand, colosat (de douit ori), comic, (a)
compara, conferentiar, conaiintd, contarsiune, con-
ventie, carectiune, crispatie (de doua ori), crizd,
curios;
danturi, deciziv, delicios, demonstratie, (a) de-
nunta (de dou6, ori), devotament, dezolare, dimen-
siuni, diplomat, discret (de trei ori), discutie, dispa-
ritie, distinct;
efect, elocuen!ii, emotie (de doll& ori), enorm, en-
tuziast, (a) escorta, esentd, exaltare (de dourt ori),
excentric, eapes, excitant, exclamatie, (a) expedia,
expedit, extatiuc, extravagant, extrem;
fantezie, favorit, fazd, fenamen, fundamental;
gesticulatie, gray, gravitate; haotic;
iluminat, ilustratie, imagine, imediat, imperios,
impresie (de patru ori), imprudent, imprutare, in-
(Lignare, indiscret, indiscretie, inegal (de doua, ori),
infernal, infinit, influentd, inform, informatie, in-
genios, inspiratie, (de patru ori , intensiv, intm, inu,
til, ipotezd, (a) irita;
justitie;
legal, liric;
'machinal (de doua, oni, niugistral, maltratare, me-
lodic, membre, metodd, mi.sterios, mizerabil, me-
noton, monstruos, moralist, muzii;
naiv, natal, nebulos, nedefinit, nobil, notabil, nu-
antd;
oficial, operatic, orator;
palpabilitate, paralitic, picant, posibil, precautie
(de douk ori), predilectie, (a) preferi, probabit, pro-
fan, profund, proportie, protestdri;
(a) radia, real, (a) realiza, rebet, reciproc, reco-
mandatie, reflex, (a renunta, repertoriu, resemnare,
reyoltat, rigoare, ritmat;
sarcasm, satiqactie, saturat, savant, scadentI,
scend, sectar, semicerc, sensatie (de trei ori), serios,
simetric, sinucidere, spectatori (de douh, ori), .spirit,

XCVIII

www.dacoromanica.ro
 lAvyak ezed: on; A.,42/
V.{ 0,4W-00_
,dzd;f.
;

Fif(C4v4-424.5r1/ 4f,4d.o. 4Qt14%**44147;

. ''uudtim:140.944 . az:{(f. r/z,47.44,,/ (1;air+..

, 1(4444 ./-
: burr , 4.11--ao , Acr /42.
44. L.., Ors% , ,
,904/.24144..:e4;74--4."

04401(,. `/,,,6afive

kr,4. , 1/ ,

X .. e,, 3
ru.4 oCuo; -
/
It...
:..e.-4;-

teetie,
,

"1,4 4
e/'1"1
.

.., .4: ',lc, ,'4- ,

6,"( dram
Antic, ik.:,;.z....cc ...d........pi ,,...- =-444...,-4
cur
, /3 A' kr.r.,
,
if; ,,h4;71 _.q..,..... i,,. et.--.
7.- -...-...._ (c)

Q#713,04^
4-rwri
.
.1PA 14 ':z04" 4 *v..

CA,C.41Te4G.
o ff4e4C'41raci

km- AiVoeo 47C Auk.- e 1069-

- .

4-'fl.`44a1;
,41014.4,4- h..* eu,dga. e+ty;;V;If "-'4;
t 1,1 f 1 ( "4. 1,MAAILA."1-,.---,1141,

,..--- .......1
..0.' NI i da-t.a...,' d k-tot s:j kqr re, .-
a. 4.eriV ,....,,,...6..;,..., riff) a* et 1:64,- .4 7.h7 Ad- '
..,(4..r w17;,,,, e-A4. 1*.c
.1.407 r '..4 4/..".: 4. a.,/ ell"4".4145ftfilr.
\\., ,-t.,..... ti....a...4.. de..k.
10c1;41 _. . 1)(.C1 :'4"1,141"4"-
ats.e4,3:7----ciiid-4'..,-_-,1...i .
errayPpizfa1,1=.".:441*.4

Dona pagini din manuscrisul comediei inedite chicepem., jucatA cu prilejul deschi-
derii stagiunii Teatrului Liric, compania Al. Davila 1909.Manuscrisul se MIMI
posesia d-lui V. Enescu, director de scenA la Teatrul National din Bucurestica-
ruia i-a fost incredintat chiar de Caragiale.

www.dacoromanica.ro
mr
/
-disa le- eon . liNX f` -,a0
f
r ,nr

/7dirdm,
r ,
o;,/ eto,l;'N4 ,,6,7ofe.4 oa"tolf? ek. ,e,-04..
4(4ral ;1(4..- Ir /1=144,. "90;4way", Qi4;

wr 7 itftorm, vy .1, /A 4

_ /ow 4r , el- frf,4 .

4 - Ackx itteirgo,14,r Litz" Af , 14*,..6../4:4144

4d )4w ,-.44-4.?, ,,75)alvar

- (e irwr..o.,) Nooka._ Nr.4==., 414 4 4/4,

I f-,,,,b- .41,PIr." ,M1,4 c-vo^ .d44/4
v14:. -4 eA.de/44046..,-;4v,, ar,cue /4- *elle 4'..="

cq ire Y.ranZr-d 4.
41,4Y-4' 1;4. `.:44 4,91

do. 0, ate0,, o /1.0k,P4 Et .., ee,re, ;4 .'- p ...QV..

14: , k4, e ; 544 .

A4Wtroo/a,- solor co. o 4.1.1.

I

Ji PAdy-,/ Ae.4,,g( 44- etkil4.44,

Zolart47.,
4r - tvai ydr,

.Itr" 71/k kAtqlir, Aor.d. A;-;. ic If24,

-4Q4 e cez:,
,
V6r1
At/ Oh hceiaa.e., Axe/ 0 '1Ylit-
X

''

www.dacoromanica.ro
spontaneu, straniu, stratagemd, sublil, subtilitate,
succes (de trei ori), superior (subtantiv), suprem.
(de 2 ori), superstitie;
talent, talie, teatru (teatrul crimel), teorie, tim-
bru, ton, (a) trata;
uman, umanitar, unanim;
vermind, victimd (de douii ori), violent. riolentd,
vizitd;
zel.
Daca, repartizam aceste ueologisme, in numär
de 217, la cele patru nuvele si tinem seama de do-
zarea lor in diferite bucati, precum si de impreju-
rarile in care au fost intrebuintate, ajungem la
constatari interesante.1)
Astfel 0 fIclie de Pa,5te (23 pagini, cuprinde 84
neologisme. N'am pus la socoteala cuvintele tehni-
ce, ca: reversie, nevrozd, patologic, etc. si peste
tot am Wat la o parte neologismele din dialog.
Aici neologismele toate I au o destinatie pre-
cisa.: nevoia de a descrie stari sufletesti excep-
tionale.
In cele 45 de pagini ale nuvelei Pleat sunt
presarate 114 neologisme.
Mitre acestea 25 (sau 27) sunt masate numai pe
doua pagini, citate de Zarifopol si reproduse de Tioi
38 si 44. Si Zarifopol Inca nu citeaza toate neolo-
gismele din aceste cloud. pagini. Mai gasim, la pag.
38: A facut nepomenita, sensatie popa intrEind cu
figura lui sperioasa in localul musetor profane... a
strigat procurorul cu tonul de satisfacfie... inter-
nal...". La pag. 44: Se vedea pe chipurile tuturor
o impresie binevoitoare... cuvintele inalte si demne
ale procurorului...".
Asa dar din numaxul total al neologismelor din
1) Neologismelor intrebuintate de douli, trei ori, le-am dat
valoare de douii, trei, ete.

CI1EI

www.dacoromanica.ro
RIcat, un sfert sunt ingrdmadite numai pe cloud
pagini. SA, se observe insd cd in aceste doud pagini
Caragiale concentreazd aproape tot ce are de spus
despre comisari", procurori", functionari dela
casierie", care Ii populeazd din belsug comediile
si schitele cornice.
In vremea cie rlizbozu aie un fond rural". Desi
se intinde pe 26 de pagini, Caragiale intrebuin-
teazd aci numai 19 neologisme; toate acestea,
numai pentru desci ierea friinAntarilor sufletesti ale
lui Neica Stavarache". N'am num:drat cuvintele tch-
nice, ab,o:ut necesare: aliat, decoralie, divizie. ina-
m;e, rezerti t, voluntar.
Dintre cele patru nuvele, cea mai concludenta
pentru rostul neologismelor la Caragiale este La
Hanut lui Mánjoal. Aici nu apare niciun per sonaj
din galeria comic& si nici nu se face analizd psiholo-
gica direct& Existenta rnisterioasd si enigniaticd
si asa de idilica 1 din alte vremuri, a cucoa-
nei Marghioala, goana nebund in nestire prin noap
tea viscoloasd, fuziunea perfecta, dintre realitate si
misterul cules din superstitiile populare, nu ne-
cesitau neologisme. Si aici se poate vedea, in toatä
mdiestrii, gradul inalt in care Ii insusise Caragiale
simtul lirnbii: La, Hama lui Manjoald nu contine
niciun neologism! Abajur, revolver, tilindru (tilin-
drul lampii), sunt numiri de lucruri, si autorul nu
le putea inla.ura.
Am spus mai sus cd la Caragiale neologismele
se ingrOmddesc n jurul personagiilor cornice (nu
e vorba de cuvintele din dialog, ci numai de ale
autorului)..
Baca urmärirn neologismele in partea a doua a
operei sale cornice, in Momente, scrise intre anii
1899-1901, aceastd, afirmare se verified la fiecare
pagind.
In High-Life (1899). numai pe cinci pagini, din

1CIV

www.dacoromanica.ro
care trebue s'a scoatem dialogul si reproducerile
din cronica atribuit4 eroului, Edgar Bostandaki e
tratat cu nu mai putin de 60 de neologisme:
Amabilitate, antipatie, averiiune, adorabild, au-
rora, admiratie, articol, autor;
. consultat, capitol, capritios, cored., caracter, con-
cluziun,e, (a) comenta, dificil distins, dise,ret, devo-
tament;
educatiane, (a) extrage;
(a) frecuenta;
gentilom, galant (de doua ori , gratioasd (de doua
ori), gravitate (a) ges:icula, gratie;
important, (a) insista, (a) inspira. impartial, ini-
tiativd, infatigabil;
nobil;
(a) oferit, onoruri, orizont, opera, oficial;
perfect, profesie, preferinta, publicitate, penibil;
(a) reproduce, regret;
succes, spirit, simpatie, stricleta, splendid, spi-
ritual, stil;
text, talent, ton;
urbe.
N'am nunarat neologismele absolut trebuitoare:
suplinitor, muzicd, clasic, g'mnaziu, secundar, cro-
nicar, core6pondenta-, cotidian, vals, unifcrina, frac.
In Five o'clock, din 5 pagini, aproape 4 sunt.
ocupate cu dialog. Aceasta schita are chiar fac-
tura unei comedii. Explicdrile sunt date in paran-
tez'a ca la o lucrare pur dramatica. Am ignorat
neologismele din aceste explicari, ca si pe cele din
dialog. In mai putin de o pagina, in care e stilul
autorului, gasim 17 neologisme:
Distilat, delicios, element, expTimat, (a) frecu-
enta, genere (in), gratie, intim, indicibil, interesant,
maulatiune, nuantd, pur, splendid, stil, somptuos,
subtil.
In Tempora apare unul din acele tipuri caragia-

CV

www.dacoromanica.ro
Ilene, care de mult au trecut in vorbirea curentä,
ca nume comun: Coriblan Drogdnescu. Din patru
pagini, cloud sunt ocupate cu discursurile lui Da-
ganescu. Sã vedem neologismele din celelalte cloud
pagini, ale autorului:
Activitate, caracter, carierd, celebru, crizd, des-
potism, demonstratie, eminent, economic, erou, (a)
Vrecuenta, finantiar, fun'1awntal, fraze, generos,
inteligentd, irezistibil, indiferentd, incomparabil, (a)
irita, (a) manifesta, orator, (a) crgan.za, (a) obfine
opinie, (a) poseda, prodigios, proclamare, progres,
pompos, pact, public, temperament, terestru, tira-
nie, tribut, talent.
In 0 zi solemnd Caragiale gratified pe Leonida
Condeescu cu urmatoaxele neologisme:
Aristocrat, altruist, activi ate, (a) e firma, argu-
mentare, celebru, cochetdrie, cavalin, curse (de cai),
centru (a) concepe, cadru, (a) consemna, consecu-
entd, crizd, devotament, devot.it, (a) degradat ener-
gie, egoist, eroic, emotiune, (a) expedia, fatalitate,
general (adj), gintd, ideal, ilustru, imposibil in-
fructuos, identic, inadmisibil, importanfd, lim'trof,
legitim, tiniamente, imob.l. (a) medita, nobil, natal
oportun, pasiune, panorama', pensionat, plauzibil,
program, perspectivd, (a) promite., protestdri, (a)'
realiza, rasi, (a) renunta, respec iv, (a) recom,anda,
(a) repurta, solutiune, succes, triumf, urbe.
In*area altor ciaii ar fi inutda..
Am cercetat cele mai multe §i mai caracteristice
din Momentele publicate in anii 1899-1900. Acu-
inularea neologismelor pe laraga personagille co-
rnice se gilsete In ace1ea5i proportii in toate bu-
cAtile.
In D-1 Goe, 21 neologisme. N'am socotit: accele-
rat, coridor, costum, cupeu, tren.
In La Mo*i, 16 neologisme, in Intlitrziere, 23, in
Tren de pldcere, 34. In Reportaj, Caragiale grupeaz1
CVI

www.dacoromanica.ro
in jurul lui Caraeudi 26 neologisme, afara, de cele
din dialog si din fragmentele reproduse din Re-
volta nationald. N'am pus la numär cuvintele tehnice,
ca: (a) aplrea e vorba de aparitia ziarului, ca
Unet, confrati, direefie, impiegat, informatiuni. opo-
zitie, redactie, reporter, supliment.
In Petiliune gasim 14 neologisme. Aici e aproape
numai dialog. Am lasat la o parte cuvintele tehnice:
aprod, b:rou, coresponden(d, impiegat, oficial. ti-
tie, registraturd, registru. In 0 lacuna', 23, in Bubico,
24. In CIlclurd mare, 4 neologisme in 10 randuri.
Restul, in intregime, e dialogul, etc.
Ceinuttl, om sucit e o bucata cu deosebire ca-
racteristica in aceasta privintd. E o povestire sim-
boned. Sub forma de humor, Caragiale inclreapta o
ironie amara, la adresa societatii noastre. Ca.nutl
acest inaintaq al lui Niculrlita Mineiun41)nu e orn
sucit". El urmeaza in viata o cale rectilinie i e con-
dus, in faptele lui, de o logic& interioara stransa,
din nenorocire, insa in continua discordantä cu rea-
litatea vietii sociale. El cade astfel in mijlocul unei
lumi fara suflet, egoiste, care in graba cu care
cauta sa-si satisfacd interesele, nu are timp suficient
sa se opreascii asupra sufletului plapand al lui
Canuta; acesta se ofileste incet-incet si se pierde
astfel in masa larga a mediocritatii.
Camuta nu e un tip comic. Doar nu e intelectual.
Asupra eroului iii autorul proecteaza o duiosie in-
tensd. -E de ajuns sa amintim momentul cand Ca-
nuta se intoarce la bunica-sa dupace schimbase
un lung sir de stapani si scena in care, bunica
nepot, Ii. plang singuratatea intr'o noapte ge-
roasa de iarna.
Cum se reflecta, in limbd, aceasta seriozitate? In
toata, bucata, 9 pagini, intalnim numai 4 neolo-
1) I. A. Briiiescu-Voine*ti.

CVII

www.dacoromanica.ro
gisme (n'am insemnat cuvintele absolut necesare:
abces, dent st, divert, opozitie, salon, tribunal), dn-
tre care doua intr'un singur rand, unde ins e vorba
de politcd: a parasit totdeauna opozitia, din can-
za injustei ei violente". Si doar aici e un fond
urban I
La conac e iaräi semnificativa pentru cerceta-
rea noastra,.
Un baiat de tara, desghetat, merge calare spre
ora4, sä duca boierului cas5tigul mo5iei pe care o tine
in arenda tatal sau. Pe drum, pana la han, se in-
curca cu un tovara, calaret s i el, *a5iu, enigmatic,
care apare i dispare pe nemteptate, caruia nu-i
place semnul crucii...
La han, iarãi sub hipnoza aceluimi personaj,
joaca carti i pierde arenda. Unchiul sau, intam-
plator aflat acolo, Ii inapoiaza banii, pe care i-i
CAtigase chiar el...
Fond rural. Personagii: Un baiat de Oran, orzari,
cirezari, o viata patriahala, care ne amintete
Odinioard a lui Delavrancea. Nicio atingere cu
viata urbana. Niciun neologism!
Dupd. acest lung ir de citatii, e timpul sa ne in-
toarcem la punctul de plecare i sa constatam ca
observatia lui Zarifopol referitoare la neologismele
din Pdcat se intemeiaza pe o impresiune momentana
$i locaL, chestiunea neologismelor lui Caragiale ne-
fiind studiata, in ansamblul ei. Zarifopol expAica fap-
tul prin deprinderile ziaristului bucurqtean", iar
generalizarea, care urmeaza indata: un exemplu
tipic de ce poate mediul, in actiunea lui neobser-
vata, dar sigura, ca patrunderea unei boli lungi,
ascunse i Lard leac", ni se pare pripita.
Putina cronologie ne-o va dovedi.
Nuvela Pleat e scrisa. la 1892 i de atunci ina-
inte Caragiale a exercitat o intensa activitate zia-
ristica. Ar urma ca raul, care, dup.& Zarifopol ce)

CVIII

www.dacoromanica.ro
putin Inca dela 1892 devenise nelecuibil, sa se
accentueze cu timpul.
Cum se explica, atunci c, La Hanul lui Manjoali,
aparuta la 1898-1899, nu contine decal trei neolo-
gisme (neinlocuibile nici acelea, fiind numiri de lu-
cruri)?
Ca, in Cdnuld, om sucit, publicat la 1898, nu ga-
sim decat patru neologisme, i doua din ele referi-
toare la politicd (afard, de ton i a trata)?
La 1900 Caragiale devine cu adevArat ziarist.
Ca doar acum din ziaristica traieste. La aceasta
epoca scrie el foiletoanele la Universul". celebrele
Moment& La 1900 prin urmare, mai mult ca la
1892, Caragiale poate fi amenintat de urnarile ne-
faste ale deprinderii ziaristului bucurestean...
Iata insa. ca La conac, scrisa in anii 1900-1901,
la doi ani dupa, ce se incepuse publicarea Momen-
telor, cu puzderia de neologisme, este cea mai pura
de neologisme din toate scrierile in proza, ale lui
Caragiale 1 ).
Ramane explicatia ce am dat mai sus: Neologi-
smele In proza lui Caragiale nu sunt utilizate decat
caml sunt absolut trebuincioase pentru tratarea unor
complexe stari sufletesti sau cami e vorba de perso-
nagiile cornice.
S'ar putea inlocui o parte din aceste neologisme
cu cuvinte romanesti? ne-am intrebat, impreunA cu Ull
antineologist. 0 incercare simpla de acest fel ne va
face sa constatam imposibilitatea faptului si ca ur-
mare, soliditatea operei lui Caragiale. Neologismele
lui Caragiale, chiar daca ar fi inlocuibile, ele sunt
necesare, din punct de vedere artistic.
Sa hiam doua, exempe:
1) Nu ne ocupam de operele de mai tarziu, Kir Tann lea,
Ca 1n1 Dram eic., considcratiile asupra limbii lui Caragiale
impunandu-ne, cum vom vedea mai departe, sa ne oprim,
momentan, in pragul veacului al XX-lea (v. Introducere, pg. CX).

CIX

www.dacoromanica.ro
 D-1 Goe este foarte impacient (D-1 Goe v. II,
Pg. 51).
Si o citatie mai lungd, din Five o'clock (v. II,
pg. 122):
O floare, o panglicuta, o deosebire d'abia sins-
tita intre don& nuante, un nimic, distilate prin min-
tea subtila a unei femei i exprimate prin acele
dulci modulatiuni de voce si prin jocul acela incan-
tator al luminilor ochilor, capittä, pentru mine cel
putin, un farmec indicibil.
Sa, ne oprim putin la cuvintele subliniate. Am
ales pe acelea care ar putea fi mai usor inlocuite cu
cuvinte autohtone si care in manualele didactice
ortodoxe ar fi trecute neaparat printre barbarisme.
Putem spune D-1 Goe e nerilbdeitor" i farmec
de nespus? Da, dar vom fi siliti s observam ca s'a
schimbat si atmosfera in care se misca eroii nostri.
Simtim cã aceste cuvinte nu merg" aici. Ele sunt
prea greoaie, prea serioase pentru Goe si M-mes
Piscopesco, Potropopesco, etc Nerabdiitor i de
nespus sunt prea trenante. Impacient 5i indici-
bil sunt mai sprintare, mai alerte si mai superfi-
ciale, ele imbraca si intretin atmosfera de frivoli-
tate din aceste schite: impudent e o _parte din cos-
tumul" sufletese al D-lui Goe.
Si asa cu toate.
Edgar Bostandaki, e profesor di3 . . . . la Gini-
naziu . . . ,d;in urbea sa natala, nu din oraptt sau na-
tal. Tot asa Leonida Condeescu e primar aJ urbei,
nu al ora.5.u1ui Mizil. Fefeleiul" din 0 zi solemn?", e
ilustru, iar nu vestit pentru vechimea lui istoriea.".
Turturel cand Ii face cronicile, e impartial, nu
negirtinitor. Nep?-irtinitor ar distona cu restul frazei,
deoarece el n'ar putea sta Maga, carnet mondain:
totusi cat de corect qi de discret, cat de
galant si impagtial, insusi TUrturel a gresit odata
un carnet mondain (High-life). Corect, discret,

CX

www.dacoromanica.ro
galant, impartial. Toate aceste neologisine se in$ira
unul dup a. altul, evident, ca sa, imbrace" convenabil
pe carnet mondain.
Lache si Mache au opinii, iar nu peireri, de
altfel opin'e e aproape cuvant tehnic:
In Tren de plIcere, D. G-eorgescu $i coana
Anica sue incet...", iar la picioarele drumetilor se
desWura panorama mirifieet a Sinaiei... Privelistea
minunald nu merge, sunt prea grave pentru o at-
mosfera, incarcata de comic.
Dantuitorii din High-life sunt infatigabili, nu
neobosili, etc.
Dar in unele bucati din Momente, neologismele
mai au $i alte semnificatii. Autorul intrebuinteaza
.cuvinte ca fiind ale lui care insa pot fi foarte
u$or atribuite personagiilor de care e vorba:
Toate staruintele lui Leonida pentru a face
din Mizil capitala unuia din cele trei judete li-
mitrofe au ramas infructuoase: era peste putintã
a se degrada. farã niciun motiv plauzibil, Ploestii,
Buzaul ori Caldra$ii". (0 zi solemnd, v. II, pg. 155).
In a degrada $i lauzibil ghicim vorbele celor care
se opuneau ca Mizilul sa. devie capitalii de judet.
Trebue sa observam, prin urrnare, ca, la Caragiale
fiecare cuvant e pus la locul lui. Neologismele sunt
incrustate in stilul lui Caragiale ca diamantele in-
tr'un giuvaer de mare pret. Gea mai upara, in-
cercare de a le disloca, minunata arhitectonic& se
desface in bucati: Cuvantul, dragii mei, spunea
el, nu poate avea decAt un singur loc intr'o fraza.
Si daca, n'ai $tiut sA-1 pui la locul lui, intreaga fraza
se n'aruie, ca o cladire in care un singur bloc de
piatra,, a fost a$ezat gre$it", (Mircea Raklulescu,
.Portrete sz amintiri, Schite, Buc., 1924, pag. 30).
Caragiale nu lucreaza la intamplare. Simtul lim-
bii romane$ti nu e mai prejos la el deck la Emi-
nescu. Preocuparea lui pentru stil $i limbd e exce-

CXI

www.dacoromanica.ro
sivA. Caragiale e poate singurul nostru scriitor, In
care si-au dat intalnire spiritul de auto-critic& eel
mai .desAv&rsit cu cea mai des&vArsitã realizare
artisticrt.
Arta inseamn& naturalete i simplitate, rezultat
al unei munci incordate. Caragiale realizeaz& tipul
scriitorului de geniu: stilul eel inai lucrat iese din
condeiul autorului cu spontaneitatea lucrurilor fi-
resti. Caragiale reuseste astfel s& disimuleze total
o veghe infricosatd, pus& in grija compunerii..
Neologismele la Caragiale fiind asa dar complet
incrustate in materialul limbii, putem constata la
autorul nostru acelasi lucru ca la congenialul lui
prieten: realizarea contopirii intirne intre cuvin-
tele populare i neologisme.1 ).
*
Caragiale utilizeaz& foarte multe neologisme.
DacA, tinem seam& de Cliteva pdreri, Politica a cut-
turd, 1907, si alte articole teoretice, redate in cea
mai ingrijit& fond. literard, numarul lor devine
considerabil. La niciun scriitor din secolul al
XIX-lea nu gäsim atAtea neologisme, in opere ar-
tistice de primul ordin, ca la Caragiale, consta-
tarea unui adevAr care impune indata, nevoia de a
fixa locul lui Caragiale in dinamica limbii noastre
literare, in legátura cu neologismele.
Pentru aceasta trebue sä, vedem mai intai care
este rostul neologismelor si in ce mod patrund ele in
limbA, lucru care necesitá un mic istoric.
3. La anul 1881 Titu Maiorescu incepe o noua
epoc& in activitatea sa critich. Acum, in urma cu-
1) V. pag LXXXVIII. Antineologietii noetri se ridica in
contra neologismelor ea atare. Critica neologismelor insii ar trebui
aeezata. pe alt teren: dad, aeestea sunt puse bine In frazi. Dar
aceasta e o problemii care meritii un studiu aparte, ce nu-ei
are locul aici.

CX1I

www.dacoromanica.ro
ratirii terenului de scrierile mediocre §1 a unei se-
vere critici a culturii in general caracteristica pri-
mei parti a criticilor sale, Maiorescu trece la o
activitate pozitivh, prin studiarea unor opere de
arta, adeviirata. Aceasth nouä epoch o incepe cu
un studiu de mare valoare: Neologismele.
Acest studiu reprezinia., in critica culturii noastre,
o piatra, de hotar. Mai inthi, prin oportunitatea
lui, cad. data 1881 nu e intamplatoare: acum Emi-
nescu ajunge la culmea talentului i incepe sã ph-
trundh tot mai adanc in contiinta publicului; limba
literarä rornaneasca, facand un pas uria$ spre per-
feetionare, problema neologismelor se impunea dela
sMe.
Maiorescu mai trateaza, apoi i alte ehestiuni, de
o mare importanta. De pildh, curn este aceea a
slavonismelor vechi din limba, nu numai cã reduce
la ridicol teoriile purkAilor, dar ii are o valoare
ill sine, pentru azi, i pentru tot leauna. In unele
din cele mai frumoase pagini de filosofie a limbii,
Maiorescu desvolth ideea eh aceste slavonisme nu
pot i nu trebue sh fie inläturate, fiindcä astfel
s'ar shrdci limba, cuvintele fiind legate de sufletul
nostru printr'un intreg cortegiu de reprezentAri II
simtinlinte.
E vorba, in acest studiu, de neologismele
care au pdtruns in limba poporului in epoca dela
1848. Aici Maiorescu arunch o sonda adhnch in
psihologia colectivä. Neologismele au intrat spune
Maiorescu i s'au asimilat in limba noastrd
gratie miCarji revolutionare politice dintre anii 1848
- 1857, chci cuvintele (afard de termenii tehnici,
care sunt indiferenti i de aceea sunt i cosmopoliti)
nu se nasc i nu se inradhcineaza. din distilarea
rece a reflectiunii, ci din chldura simtimhntului.
Neologismul se lipqte de organismul un-i limbi

8 Caragiale I. CXIII

www.dacoromanica.ro
prin fierberea emotiunii" (T. Maiorescu, Neologis-
mele, in Critice, vol. II pg. 177).
De aci ar urma ca, pentru a introduce noui neo-
logisme in limba, trebue sã aqteptam o noua
epoca de entuziasm, insii cu ramificatii mult mai
intinse in mase decat cel. dela 48-57, cand rni-
carea a fost prea unilaterala, prea marginitä numai
la clasele de sus ale poporului".
Trebue sä observam ca aici Maiorescu e logic
si consecvent cu conceptia din restul operei sale
in care se ocupa cu critica culturii. Inainte de a se
crea fondul, s'a creat forma: s'au creat .scoale.
pe cand trebuia sa, asteptam sa avem profesori;
s'au creat teatre, cand trebuia intai sa avern ar-
tisti, etc...
Transpusa pe planul lingvistic, aceasta concep-
tie se inseriaza, in mod organic in randul icleilor
conservatoare pentru chestiunile politico-sociale: sa
asteptam ca o noul serie de eventuale neologisme
sa,fie calite mai intai la flackra unui entuziasm
general, de ordin politic, pentru a putea fi intre-
buintate cu folos de scriitori.
Mai departe, autorul incearca o reglementare a
introducerii neologismelor. Sä, citam un pasaj in
care Maiorescu cauta sã arate ca nu trebue sai scoa-
tern din limba cuvinte cunoscute, fie ele de ori-
gine slavona, pentru a fi inlocuite cu cuvinte noui,
fie ele de origine latina (franceza).
Nu pricepem dar, cum d. e. d. Ioan Popescu din
Sibiu, ecriind cu sange rece la ma.sa d-sale o
Psihgologie empbricii, sã ne scoata deodata din
limba cuvantul slab" si sa ne zica pretutin-
denea debil" sau sa se fereasca de. cuvantul
obiptuit" i s sileasca, pe scolarii d-sale sa zica
habitual". Nu prin carti de scoala sau prin arti-
cole de ziare va uita vreodata poporul roman cu-
vintele slab, slabit, slabiciune", pentru a zice In
CXIV

www.dacoromanica.ro
locul lor debil, debilitat, debilitate" si orce incer-
care in acest sens este o incercare zadarnick si
prin urmare gresitk al carei rezultat nu poate fi de-
cAt ingreuiarea intelegerii scolarilor si instrAinarea
catorva din ei dela limba popularr.
Articolul lui Maiorescu ffind primul si cel mai
complect pana acurn in aceasta materie, merita o cer-
ceiare mai atenta. Putern spune ea, in. partea aceasta
din urmä cam sufera de dogmatism.
De pildä, introducerea cuvantului debil nu pre-
supime scoaterea din limbd a cuvantului stab. Aceste
doua euvinte pot sa coexiste in buna, armonie,
fiindca isi au intelesurile lor speciale. Debit nu sa-
rAceste limba prin disparitia lui slab, ci se alaturA
cuvantului slab, i imbogateste limba cu o noua
nuantri, care nu poate fi exprimata prin cuvantul
slab. D. e. un om poate fi slab, dar nu debit; altul,
poate fi gras, dar debil. SA, inlocuim, in ultima
expresie, pe debit, prin slab: un om poate fi gras
dar.... slab1) (Debit a ajuns, azi, termen tehnic).
11 Multe din teoriile ilustrului estetician trebuesc privite sub
unghiul unui anumit moment istoric al desvoltarii noastre
stiintifice i literarc. In secolul trecut, mai ales in ultima jumatate,
introducerea formelor apusene se faces eu mare rapiditate f!:1
producea multe confuzii. Pe un teren atm de fugitiv ii era greu,
chiar lui Maiorescu, sa cladeasca, adeviruri etcrne.
Criticul inswi oi-a recunoscut eateodatä gre$ala, in fata unor
opere de mare valoare poetica, ce contraziceau afirmari prea
dogmatice, pe care le Muse inainte.
Asa d. e., in Eminesen $i poeziile Ini (Critice Vol. I, ed.
Minerva, 191e, pag. 125-126) din anal 1889, scrie: Se stie,
ce riscata e intrebuitarea numelor proprii in poezia 1iric, si
intr'o veche cercetare literarl, a noasträ (0 cereetare entiek
asupra Poeziei rounine, 1867) am citat citeva exemple inspaintan-
tatoare. Eminescu insa a stint si se foloseasca de ele cu
maiestrie i tocmai aceste rime sunt dintre cele mai frumoaEle
si mai bine primite ale lui".
La 1906, intr'un raport la Academie, pentru acordarea unui
premiu lui Octavian Goga, gandindu-se la ceea ce spusese
odinioarii despre sentimentul patridtic ca subject de poezie,

CXV

www.dacoromanica.ro
 Ceea ce era explicabil, poate, sa, se afirine la
1881, cu greu s'ar mai putea sustine astazi. Desvol-
tarea literaturii noastre in ultimii 50 de ani depa-
5e5te limitele, indicate in mod autoritar de Maio-
rescu.
Evolutia limbii nu poate fi opritä sau deviata
din inersul ei firesc, nici de teoriile dogniatioe,
ori de ce ilustratiuni ar fi exprimate, nici de decre-
tarile Academiilor. Ea depincle de un complex de
factori, care seapa, vointei omene5ti.
Interdependenta dintre popoare devine tot mai
simtitil in epoca moderna, ia toate clomeniile, deci
5i in eel cultural 5i literar. Lueruri noui 5i raporturi
noui intre idei, rafinarea 5i diferentiarea sentimen-
telor, cer noui euvinte ca sa le exprime, de aci
legitimarea neologismelor.
Iar cei care introduc 5i popularizeaza aceste cu-
vinte (nu socotim intre ele pe cele tehniee, in
aceasta privinta am tinut seama continuu de in-
dicatia lui Maiorescu , sunt mai ales scriitorii,
marii scriitori. Ei au o putere nemarg:nita 5i uffirnul
euvant in formarea linibii literare.
Acest adevar trebue spus Fimurit, mai ales astazi,
nand au rasiirit in publicistica noastra o puzde-
rie de teoreticiani reformatori ai limbii: neo-
1ogi5ti, autolitoni5ti, etc., care produe confuzie in
mintile tinerimii noastre.
Genii le sunt aparitiuni care nu depind de vointa
noasträ; ele sunt elemente cosmice, am putea
spune, tot a5a de spontane 5i ireductibile, ea 5i
retracteaza subt aceasta forma: Ce e drept, patriotismtd, ca
element de aefiune politicii, nu este materie de arta, cu toate
acestea, patriotismul este in inimile sincere, in afar& de ofice
tendinta politica, un sentiment adevarat, si intru cat este
astfel, poate fi In certe imprejurari, nascat or de poezie". (T.
Maiorescu, Poniile d-lui Octavian Goo in Critice, II, ed.
Minerva, 1915, pag. 256-257).

CXVI

www.dacoromanica.ro
legile eterne ale furii : ca valurile märii, ca adierea
vantului, ca moartea i ca dragostea.
De acea rolul lor in formarea limbii literare e
a,-3a de covarsitor.
&mast& forta uriasa a poetilor produce une-
ori, e drept, turburari in sufletul unei intregi ge-
neratii: Werther. Alteori ea modificq. fizionomia unor
epoci sau a unor personagii istorice. Putem s de-
plangem faptul, dar nu-1 putem ignora: Dupd cro-
nica lui Holinshed, din, care s'a inspirat Shakespe-
are, Macbeth avea drepturi legitime la succesiune;
Malcolm a fost un uzurpator si asasinarea tatalui
sau Duncan, nu are drept la compatimirea ce
ne-o comunicd autorul in drama lui; Macbeth
va ram-ane totusi in constiinta omenirii pentru
de-apururi personajul sinistru cu rnainile patate de
sange, asa cum se desprinde din paginile maiestre
si sumbre ale celebi ului dramaturg...
4. Caragiale este un scriitor citit de publicul
roman cu o pasiune continua.. Cand Maiorescu a
aratat mijlocul prin care au Otruns, mai ales,
neologismele in limba miscarile politice cu par-
ticiparea maselor populare nu a insistat in
deajuns asupra acestui factor important al scrii-
torului. Entuziasmul nu se maniflesta, numai pe
cale politica, ci si pe cea literara: mai lent si mai
putin spectaculos, dar mai sigur si mai durabil.
Prin popularizarea neologismelor si incorporarea
lor deplina In tesatura limbii, Caragiale contri-
bue, In pragul veacului al XX-lea, la perfectionarea
instrumentului pe care-I vor avea la indemana scrii-
torii de mai tarziu.
Limba romaneasca se face astfel purtatoare de
intelesuri tot mai adanci si mai variate. Din fuziunea
elementelor istorice cu cele nota, aceasta, pastran-
clu-si toata savoarea ei autohtona, ia parte, cu mi-

CXVII

www.dacoromanica.ro
reasma-i particulara, la imbogatirea gandirii uni-
versale.
Neologismele venite pe albia lor fireasca si cu
nuantele lor deosebite, calite in cuptorul in care
se plAmadeste exprimarea sentimentelor poetului,
pornesc si se dituzeaza apoi incet-irret in mase.
...Tot astfel fluviul Ii poarta undele spre mare.
Cand ajunge ati, el navaleste impetuos, pastran-
du-si, pe o clipã, individualirtatea. Ceva mai de-
parte, pete izolate trkleaza Inca un corp strain
in largul mAr11. Meet-Meet apoi cedeaza, si in
sfarsit Ii pierde fiinta Fara urma, in imensi-
tatea apelor sarate.
T. D. Miinità.
Ianuarie, 1936

gse

CXVIII

www.dacoromanica.ro
 ADAOS BIBLIOGRAFIC
Pe hinga, operele consultate i citate in textul Introducer recoman-
dim ca inclicatii bibliografice privitoare la opera lui
Caragiale, urmitoarele:
L GII. ADAMESCU, Contributinne la Bibliografia romineascii,
Faso. I Buc. 1921, Fasc. II Buc. 1923, Fasc. III, Buc., 1928.
2. ANNA. COLOMBO, Vita e opera di Ion Luca Caragiale,
(Roma, 1934, pag. 136-139). In aceste douii lucrari se
g5seste aproape toatä bibliografia asupra lui Caragiale,
cunoscut& liana acum ativa ani.
3. Notele din Litrodneereala Teatru de I. L. Caragiale, a
d-lui D. MURARA$U, ed. Scrisul Rominese, Craiova.
Vom aminti aci cateva, scrise in alte limbi i acelea in legituri
cu. izvoarele striine din opera lui Caragiale precum si
o parte din traduceri. Bibliografia traducerilor in italieneste
ne-a fost cotnunicata de d-1 D. Giizdaru, profesor la
Universitatea din Iasi.
4. $ERBAN CIOCULESCU. Viata lui I. L. Caragiale. Bucuresti
1940.

STUDII.
1. HORIA-PETRA-PETRESCU, Caragiale Leben und Werke,
Lipsca, 1911.
2. D. GAZDARU, Pastrami trufanda de I. L. Caragiale i Facefia
CXXXI de Poggio Eraccialini (Revista critica. III, 1929, p.
206-209, Iasi).
3. GIULIO BERTONI, La lingua d'un umorista romeno (Ion Luca
Caragiale), publicat in volumul Lingua e pensiero (Studi e
saggi linguistici), pp. 227-241, Firenze, 1932. D. Bertoni
studiaza legitura dintre limb& si gandire in productiunile
poetice la popoarele roma.nice. Ca tip reprezentativ al
humorului in literaturile romanice, d-sa alege pe Caragiale.
4. Opera D-rei ANNA COLOMBO, citata mai sus.

TRADUCERI.
1. Ion L. Caragiale, Faunas accusations (Napasta). Trad.uit par
0. Nensehotz de Jassy, Craiova, Ralian et Ignat Samitca,

CXIX

www.dacoromanica.ro
 1896, (cm declicatia: & Monsieur Emile Picot, profes,seur (le
roumain a l'Ecole des langues orientales vivantes, a. Paris
Meinbre honoraire de FAcaciemie roumaine).
2. I. L. .Caragiale, Ii Divorzio, trad. cli Cialdea, Venezia, 1929
(volumul cuprinde o parte din Moment).
3. I. L. Caragiale, Una letters smariti (0 serisoare pierduti, Irad.
di C. Isopeseu e A. Silvestri-Giorgi, pref. di G. Bertoni?
Firenze, 19291
4. I. L. Caragialc, Ainici, in revista Due lire di novelle, Anno V
t1929) No 4, pg. 34 36).
5. J. L. Caragiale, Un caso strano (Pastrami trufanda), in rev.
10 Novelle 30 Centesimi Anno I (1932), No. 12; Cat;na
di debolezze (Lantul slibiciunilor), ibid. No. 16.

gse

CXX

www.dacoromanica.ro
 0 FACLIE DE PASTE
Publicaià lilted in 4Convorbtri Itterares, XXIII, No. 5,
I August 1889.
In aceastet nuvela vedern cum creste ;I la ce e-
fecte poate sa duca frica, ajunsa la paroxisrn.
Leiba Zibal, eroul, e un evreu. El e predestinat
la fric& prin chiar origmea Jui neamul iudeu fiind
sortit sa-si pastreze individualitatea In mijlocul altar
natiuni prin sfortari uriase, iar imprejurarile contri-
bue, la fiecare pas, sa-i mareasca aceastä frica native,.
Copil, asista la o cearta intre dot hamali brutali,
ur.ul din ei it i meninki iar el ZCIO3 cateva luni;
tine o carciuma in valea singuratici a Podenilor, unde,
din cauza locurilor mlaitinoase, se imbolnaveste, impreund
cu familia, de frigurij concediata pe Gheorghe, o sluga
rea j razbunatoare, ii face, cum se zice, socoteala",
iar acesta it ameninfii ca-i va face si el socoteala, in
noaptea Pastelui; asculta povestirea unei crime fioroase,
saveluitä de curâncl la un htm linut tot de un evreu...
Mate acestea tl fac pe Zibal ds a sensibilitate ex-
trema. lu noaptea Paste lut vine Gheorghe iinpreund cu
alti goi" si vrea sä patrunda, printeun plan ingenios,
in hanul lui Zibal. Planul jidanului Irma se dovedeste
a fi i rnai mestesugit, cad apuca mana lui Gheorghe,
o leaga bine cu o franghie si o prajeste la flacara
unei faclii, 0 fache de Paste.
Leiba Zibal, hangiul dela Podeni, stA. pe gan-
duri la o masA subt umbrarul de dinaintea du-
ghenii, ateptAnd dilijenta, care trebuia sä fi
sosit de mult : e o intdrziere de aproape un ceas.
Este lungA i nu prea veselA istoria vietii
lui Zibal; dar a4a cum e prins de friguri,
Caregiate

www.dacoromanica.ro
tot e o petrecere pentru el sh. ia pe rand una
ate una fazele ei mai insemnate.
Precupet, vanzator de märuntisuri, samsar,
câ teodata. 1$i mai rau poate, telal de straie
vechi, apoi croitor i tergator de pete inteo uli-
cioard trista din Iesi toate le incercase dupa
accidentul care-1 facuse sa-si piarza locul de
baiat inteo mare dughiana de vinaturid Doi
hamali coboriserä in beciu un boloboc sub
privigherea baiatului Zibal. 0 neintelegere se
ivi intre dan$ii la imparteala c4tigului.Unul
din ei lua un campeiu de lemn ce-1 gasi la'n-
demana $1 lovi In frunte pe tovara'$ul sau,
care cazu ame tit $i plin. de s'ange la pa'mant.
Baiatul, vazand salbaticia, dete un tipat de
alarma, dar mizerabilul se repezi s. iasa din
ograda $i, trecand pe langa baiat, ridica mama
asupra-i... Zibal pica le$inat de spaima. Dupa
o zacere de cateva luni, cand se intoarse la
stapan, locul lui era ocupat.
Atunci incepu lupta grea pentru vieata,
care se ingreund $i mai tare prin casätoria
lui cu Sura... Rabdarea Ins osteneste soarta
rea. Fratele Surei, hangiu la Podeni, muri,
$i hanul ramase lui Zibal, care urma negotul
pe seama lui.
Aci se afla el acuma de cinci ani.
Are stransa o avere bunicica. in bani $i vi-
naturi bine ingrijite, o marM care totdeauna
face parale. De saracie a scapat Leiba, dar
2

www.dacoromanica.ro
 sunt toti bolnavi, $i el $i femeia si copilul
frigurile de balta.
...Si oamenii sunt rai si pricinoi in Po-
deni!... Ocari... batjocuri.., suduituri. acuzari
de otravire prin vitriol... Dar ameninfarile!
Amenintarea este mai grea pentru un suflet
ce se clatina, u*or decat chiar lovitura. Ceea
ce munceste acu pe Leiba mai mult cleat tre-
muratura frigurilor este o amenintare.
A! goi ticalos!" gande$te el oftand.
Ticalosul este badea Gheorghe pe unde
o fi! un om ca care Zibal a avut o da-
ravera foarte nepracuta.
. Gheorghe venise inteo dimineata de toamna
la han, obosit de drum; iesea din spital zi-
cea si cauta de lucru. Hangiul 1-a luat in
slujba". Dar Gheorghe s'a aralat a fi un om
prea brutal *i prea ursuz... suduia mereu si
mormala singur prin ograda. Era o sluga rea,
iene i obraznic... $i fura.
Inteo zi a amenintat pe balabusta ingreu-
nata, care-I ocarlse cu drept cuvant, s'o lo-
veasca in pantece... altadatä a asmutit un
caine asupra lui Strul cel mic.
Leiba i-a facut numaideat socoteala $i 1-a
trimis. Dar Gheorghe nu voia sa se duca; el
pretindea cu violenta c. s'a fost tocmit pe un
an. Atunci hangiul a spus ca merge in deal
la primarie s, ceara vataSei ca sa,-1 alunge.
Gheorghe a varit repede mana in san stri-
3

www.dacoromanica.ro
gand: Iuda!" si a voit sa se napusteasca a-
supra stapanului.
Din norocire, sosea atunci o haraba incar-
cata cu musterii. Gheorghe a inceput sa ran-
jeasca, zicand:
,,Ce, te-ai spAriet, coane Leiba?... Iaca ma
duc".
Si apropiindu-se crunt peste taraba. de
Leiba, care se dete cat putu inapoi, ii sopti:
Sa. ma astepti in noaptea Pastelui, sa cioc-
nim oua. rosi, jupane... S. stii ca ti-am facut
si eu socoteala!"
Atunci intrara musteriii in dughiana.
Sa ne vedem sa'natosi la Inviere, coane
Leiba!" adauga Gheorghe departandu-se.
Leiba a mers la primarie, apoi la subpre-
fectura, sa denunte pe amenintator, cerand sa
fie pazit. Subprefectul, un tanar foarte vesel,
a primit intai peschesul modest" adus de
Leiba, pe urmä a inceput sa raza de jidanul
fricos si sa-1 batjocoreasca. Leiba a stäruit
calduros sa-1 faca a intelege gravitatea lucru-
lui, cum era hanul izolat departe de sat si
chiar de sosea. Dar subprefectul, cu un aer
mai serios, 1-a povatuit sa fie cuminte: nici sa,
nu mai pomeneasca de asa ceva, ca sa nu
destepte in adevar, inteun sat unde oamenii
sunt rai si saraci, pofte de calcare.
Mai tarziu, peste ateva zile, il cautara pe
4

www.dacoromanica.ro
badea Gheorghe un pomojnic $i doi calara$i:
era banuit pentru o pricing.
Ce bine era sa-1 mai fi rabdat Leiba macar
pang la sosirea acestor oameni!... Dar Gheor-
ghe era acu cine $tie unde...
De$i asta se petrecuse de mult, totu*i, in.
mintea omului prins de friguri, se repeta bine
impresia figurii lui Gheorghe, a miscarii lui
vrand sa. scoata oeva din sail $i a cuvintelor
lui amenintatoare. Cum se de*tepta a$a de
limpede acea amintire?
Era sambata Pastelni.
Sus ipe deal, In satul departat ca la doi chi-
lometri printre balti, se auzeau clopotele bi-
sericii... Si se aude a$a de ciudat and ai fri-
guri: aci foarte tare, aci aproape de loc...
Noaptea care venea era noaptea Pa$telui: sca-
denta fagaduielii lui Gheorghe...
Dar poate ca. 1-au prins Tana. acuma!"
...Oricum, Zibal mai stä, la Podeni doar pan'
la oa$tiul viitor. Cu capitalul lui .se poate des-
chide negot frumos in Te$i... In targ, Leiba o
sa, fie sanatos, o sa $aza aproape de comisie...
0 sa cinsteasca pe comisar, pe ipistat, pe ser-
gent... Cine plate$te bine, este bine pazit.
Inteun targ a$a mare, noaptea e sgomot *i
lumina, nu intunerec *i tacere ca in valea
singuratica a Podenilor. E un Ilan in Ie$i,
acolo in colt, ce loc bun pentru o dughiana!
un Ilan unde toata noaptea canta fetele la
5

www.dacoromanica.ro
Cafe Chantant. Ce vieata sgomotoasg $i ye-
sela Acolo gase$ti la orice ceas, zi $i noapte,
1

pe domnul comisar cu. fetele $i cu alti pôrettil

Ce mai trebue multa bataie de cap aici,
unde, mai ales de când cu drumul de fier,
care ocole$te foarte pe departe mla$tinele,
ghe?eftul scade mereu?...
Leiba, striga Sura din nauntru, sose$te di-
lijenta, s'aud zurgalaii".
Va lea Podenilor este o vagaunä inchisa din
patru parti de dealuri padUroase. In partea
despre miazazi, mai cufundata, se adunä, din
$ipotele ce.izvorasc de sub dealuri, ni$te bal-
tae adanci, ,deasupra carora se ridica ca ni$te
perii stufi$uri dese de rogoz. Intre partea bal-
toasa $i partea mai ridicata, despre miaza-
noapte, in mijlocul vaii, AA, hanul 1ui Leiba:
e o clädire veche de piatra, sangtoasla ca o
mica cetatuie; de$i terenul e mla,$tinos, hanul
are zidurile $i beciurile bine uscate.
La glasul Surei, Leiba se ridica greoiu
de pe scaun, intinzandu-si membrele obosite;
el cata lung in zare catre rasarit; nici pome-
neala de dilijenta.
Nu vine; # s or_parut..." raspunde el ha-
labustei, $i se lag. iara$i jos.
Foarte trudit, omul i$i incolace$te bratele
pe'masa $i-$i a$eaza pe dânsele capul, care-i
arde tare.
La cdldura soatelui de priruavara, care in-
6

www.dacoromanica.ro
cepuse s incingA fata rnlastinelor, o moli-
ciune placed cuprinse nervii omului, si gam-
dul incepu sa depenepe fusul constiintei bol-
nave mai rar $i tot mai rar, inmuind treptat
formele i colorile inchipuirilor...
Gheorghe... Noaptea Pa$telui... Talhari..,
0 cra.sma in miezul targului... 0 du-
ghiana vesela, care merge bine... SanAtatea.
Si atipi...
...Sura lipse$te cu copilul de mult d'acasa.
Leiba iese in up dughenii sA se uite in Ca-
lea ei.
Pe ulita mare e o circulatie vie, o ne'ntre-
rupta fasiiturA de roate pe razoare, acompa-
niatä de ciocaniturile ritmate ale traOtului
de potcoave pe luciul asfaltului.
Deodata insä circulatia se opre$te, $i din-
spre Copou se vad venincl o gramacIA de oa-
meni, gesticuland si strigiand foarte mi$cati.
Multimea pare ca. escorteaza pe cineva: mi-
litari, o streaja. $i fel-de-fel de public. La toate
ferestrele caselor, la toate usile dughenelor
se inghesuesc privitorii curio$L
Aha gAndeste Leiba, o pus iar mAna pe
un talharl"
Cortejul se apropie. Sura se deslipeste din
multime $i urca. langA Leiba pe treptele cras-
mii.
Ce e, Sura? intreaba el.
7

www.dacoromanica.ro
 E un nebun scapat dela Golia.
Sa inchidem dughiana, sa nu dee peste
noi...
E legat acuma bine; dar adineaori sea-
pase. S'a bAtut cu toti soldatii... Pe un jidan, pe
care un goi rautacios din multime 1-a imbrAn-
cit peste nebup, nebunul 1-a muscat de obraz.
Leiba de pe trepte vede bine; cu o treapta
mai jos, priveste Sura cu copilul In brate.
Este in adevar un nebun furios, pe care-1
tin Cale doi oameni de fiecare parte; pumnii Ii
sunt strâns legati unul peste altul cu o curea
tare. E un om cu o cherestea uriasa: un cap ca
de taur, pärul negru, des, barba *i mustatile
aspre si impAslite. Prin caniasa-i, stasiatA de
lupta', se vede pieptul lat, acoperit ca si ca-
pul de un stuf de par. E cu picioarele goale;
gura i-e plina de sAnobe si stupeste mereu f
rele pe care le-a smuls cu dintii din barba ji-
d anului.
Toata lumea s'a oprit... De ce?
Jandarmii desleaga mini1e nebunului. Mul-
timea se da intr'o parte facand un loc larg im-
prejurul lui. Nebunul da.'un ocol cu ochii si-si
opreste privirile care ard spre usa lui Zibal;
scr4neste din dinti, se repede tinta pe cele
trei trepte, si 'ntr'o clipa, apucAnd in palma
dreapta capul copilului, in cea stknga pe al
Surei, le izbeste pe unul de altul cu atAta pu-
tere ca, le ConfundA ca pe niste oua moi...
Un sgomot s'auzi, o trosnitura, care cu ni-
8

www.dacoromanica.ro
mic nu se poate compara, la intalnirea celor
doua titve smacinate una de alta.
Leiba, cu inima innodatA, ca un om ce cade
dintr'o nemasurata InJtime, dete sa. tipe:
O lume intreagA TnA lasA cu dinadinsul
pradA unui nebun!"
Dar glasul mut nu se supuse vointii.
Scoalä, jidane!" striga. cineva trosnind
tare cu o nuia pe masa.
Proastä gluma! zice Sura din pragul
ceasmei; sA sparii asa omul din somn, tArA-
noiu mojic!"
Leiba sari drept in picioare.
Te-ai spAriet, jidane? intreba raz'and glu-
rnetul. Dormi la namiez, ai?... Scoala, ca-ti
vin musterii... soseste harabaoa postei".
Si, dupa prostul sh'u obiceiu, care irita rau
pe jidan, voi s. apuce pe Zibal in brate sa-1
gadile.
Las-mA 'n pace! striga hangiul smucin-
du-se si imbrancindu-1 cu toga puterea. Nu
vezi cA sunt bolnav? Lassa-ma 'n pace!"
Dilijenta soseste in starsit cu aproape trei
ceasuri de intarziere. Sunt doi cAlAtori, care
se aseaza, impreunA cu conductorul, poftit de
ei, la aceeasi masA.
Din convorbirea cAlAtorilor se lamurea bine
imprejurarea. La tactul de mai sus al postii,
se intamplase peste noapte b calcare cu omor
in hanul unui jidov. Hangiul omorit tinea $i
9

www.dacoromanica.ro
schimbul cailor. TAlharii Ii furasera, si pana
sa. se gaseasca. altii in sat, oalltorii curiosi
putusera, cerceta in vole teatrul crimei.
Cinci victime. Dar amanuntele! Daca. nu
s'ar fi gasit casa pradata, s'ar fi crezut ca a
fost o crunta razbunare, sau fapta nebuniei
religioase. In anecdotele despre sectarii ilu-
minati, se povestesc clteodata, executari de
asa absurda salbaticie.
Leiba tremura scuturat de un puternic
acces de friguri si asculta aiurit.
Apoi urma ceva, care trebuia neaparat sa.
umple de respect pe conductor. Tinerii pasa-
jeri erau doi studenti, unul in filosofie, altul in
medicina; mergeau sa, petreacia sarbItorile in
oräselul lor natal. Intre ei se incinse o inalta
desbatere academica despre brima si cauzele
ei, si daca trebue sa fim drepti, medicinistul
era mai bine preparat cleat filosoful.
Atavismul... Alceolishoul cu urmarile-i pa-
tologice... Vitiul de conceptie... Deformarea...
Paluclismul... Apoi nevroza! A tatea si a-
tatea cuceriri ale stiintei moderne... Dar cazul
de reversie I
Darwin... Haeckel... Lombroso...
La cazul de reversie conductorul face niste
ochi mari, in cari straluceste o profunda. ad-
miratie pentru cuceririle stiintei moderne.
Este evident, adaoga medicinistul. De a-
ceea, criminalul propriu zis, luat ca tip, are
bratele peste masurä lungi si picioarele prea
10

www.dacoromanica.ro
scurte, fruntea ingustk si turtitk, occiputul
tare desvoltat; chipul lui e de o caracteristick
asiprime si bestialitate, bkatoare la ochii de-
prin$i: e un rudiment de om; e, cum am zice,
fiara, care de abia de curand a reusit s. stea
numai pe labele dinapoi si sk-si ridice capul
in sus, spre cer, cktra. lumink I"
La varsta de doukzeci de ani, dupk atata
emotie, dupk o bunk ospAtare cu un. yin asa
de bine näscut si as.a de bine crescut ca vinul
lui Zibal, o frazA de o nuantk lirick, fie chiar
din partea unui medicinist, sade bine.
Entusiastul tankr, intre Darwin $i Lom-
broso, gsise vreme sk miroasä. si putin Scho-
penhauer spre cer, cktrk lumink!".
Zibal era departe de a fi priceput luminoa-
sa" teorie. Pentru intaia oark poate, in aerul
umed al Podenilor, se rostogoleau asa de inalte
vorbe, asa de nobile sub tilitkti de gandire.
Ceea ce pricepuse insk Leiba mai bine de-
cat oricine, mai bine cleat chiar conferentia-
rul, era ilustratia izbitoare a teoriei; cazul de
reversie el il cunostea in carne $i in oase: era
portretul lui Gheorghe. Acest portret, din caie
pank, mai adineaori pkstra numai trAsurile
fundamentale, i se redestepta acum in spirit
cu o perfectk palpabilitate pank in cele mai
ne 'nsemnate amknunte.
Dilijenta era departe. Leiba o urmkrise cu
11

www.dacoromanica.ro
privirile pana. ce, cotind la stanga, ea se pier-
duse pe dupa deal. Soarele scapatase *i el dupa
coasta dela apus, si seara incepea sä. 'mpaen-
jineasca. dulce formele din valea Podenilor.
Hangiul, posomorit, se puse s rumege in
minte tot ce auzise...
...In tacerea noptii, pierduti in intuneric, un
Mrbat, doua. femei si doi copii fragezi, stnu4i
Med veste din bratele binefacatorului somn de
maim fiarei cu chipul omenesc si jertfiti unul
Cate unul... Tipetele nebune ale copilului rete-
zate de junghiul care-i despica pantecele...
Gatul spart de secure, prin deschizatura ca-
ruia iese, dupa fiece galgaitura de sange, o
horcaiala surda... *i cea din urrna jertfa, care,
naucitä intr'un colt, asista la toate astea as-
teptandu-si randul... Procesul mai grozav de-
cat oxecutia, jidanul Med aparare in mana
goiler... testele prea slabe pentru mainile na-
prasnice ale nebunului de-adineaori.
Buzele lui Leiba, fripte de friguri, urmau
machinal gandul tremurand repede. 0 scutu-
ratura. puternica Ii apucia dintre spete: el in-
tra cu pasul impleticit in gangul hanului.
Fara indoiald gandeste Sura Leiba nu e
bine de loc, e tare bolnav; Leiba are idei la
cap"... Caci ce inteles poate avea tot ce face el
de cateva zile si mai ales ce a facut astazi?
Crasma a inchis-o inainte de aprinsul lu-
manarilor, tocmai and se ispravea othtisul.
De trei ori au batut musterii in usa dughenii,
12

www.dacoromanica.ro
strigand cu glasuri cunoscute sa, le deschizA.
La fiece Mtaie, el a tresarit *i a oprit-o sop-
tindu-i incet *i cu ochii speriosi:
Nu te mi*ca... nu voiu sä intre goi aici".
El a trecut apoi sub gang *i s'a pus s'ascutA
pe treapta de piatrA a pragului securea de ta-
iat lemne. Tremurä de nu se poate tine pe pi-
cioare, *i :nu vrea sA se odihneascA. Ce e mai
ingrijAtor decAt toate, el, Leiba, la intrebärile
ei stäruitoare, a raspuns aspru *i a trimis-o
sa. se culce, poruncindu-i sA stinga numai-
decat lumina. DeocamdatA, ea s'a impotrivit;
dar a*a de scurt i-a repetat omul porunca,
incAt ansa, cu toatA obida, a trebuit sa se
supunA, resemnAndu-se sA amane pentru mai
tarziu lAmurirea acestor imprejurari.
Sura a stins lampa, s'a culcat 51 acuma
doarme alAturi de Strul.
Femeia avea dreptate... Leiba e in adevar
bolnav.
E noapte deplina. Zibal *ade de mult pe
pragul ce cla in gang *i asculta...
Ce?
Sgomote nehotarite vin din departare...
Para. sunt tropote de cai, bubuituri de maiu
infundate, convorbiri misterioase si agitate. 0
incordare inaltä. a atentiei ascute simtfrea
auzului in singurAtatea noptii: and ochiul e
dezarmat i neputincios, auzul pare ca. lupta
ssa 5i vaza..

13

www.dacoromanica.ro
 Dar nu e o parere... Pe drumul care abate
din sosea se aud venind pa$i de cai. Zibal se
scoa1 i vrea sa se apropie de poarta mare a
gangului. Poarta este bine inchisa cu o barna'
grea d'a-curmezi$ul, ale Carel capataie stau
in cate-o borta in ziduri. La intadul pas, ni-
sipul strivit sub paprucul lui face o scartAiturA
prea indiscreta. Zibal scoate picioarele din
papuci $i ramâne in coltuni. A$a, Ma, vreun
sgomot apretiabil de o ureche neprevenitä, el
merge la poarta gangului tocmai cand earl-
retii tree prin dreptul ei in pasul cailor. DAn$ii
vorbesc incet de tot, Insa nu atata inciat Leiba
sa n'apuce foarte bine aceste cateva vorbe:
S'a culcat devreme...
Dar dac a. o fi plecat?
I-o veni randul aldata,... Da -eu a$ fi
vrut..."
Nu se mai poate intelege nimica; oamenii
aceia s'au prea depArtat.
De cine era vorba?... Cine sa se fi culcat sau
sh' fi plecat?... Cui o sa,-i vie randul aldata?...
Cine e acela care ar fi vrut altceva?... Si ce
altceva vrea acela?... Si ce cautau pe drumul
de laturi un drum pe care nu intra cineva
cleat anume ca sia se abata, la han?...
o osteneath, sdrobitoare se lasä pe cerbicea
lui Zibal...
SA fie Gheorghe?" -

Leiba simti ca i se sting puterile $i se a-

14

www.dacoromanica.ro
*ez5 la loc pe prag. Intre frânturile de gan-
duri ce se rostogoleau in capul sau, el nu
putu prinde un gand intreg, o hotarire... Aiu-
rit, intra, in dughiansa, trase un chibrit $i a-
prinse o lampa mica cu petrol.
E o idee de lumina; fitilul e asa de jos 15,-
sat incat flacara sta.' ascunsa in interiorul cap-
sulei de alama; numai prin gratia ma$in.ii
apar de jurimprejur ni$te bendite verticale
foarte sub tiri de-o lumina aproape cu totul
moart5... Dar este destul pentru ca s5, vaza
bine in ungherele cunoscute ale dughenii... A!
e cu mult mai mica deosebirea intre soare si
cea mai de nimic scanteie, cleat intre aceasta
$i intunerecul orb!
Ceasornicul facanea in perete. Sgomotul a-
cesta monoton slipara pe Zibal. Omul nostru
puse mana pe limba ce se legana si-i stinse
miscarea.
Gura lui era uscata. Ii era sete. SOM. un
paharut in cada cu trei picioare de 1ang5 ta-
raba, $i voi sä-$i toarne rachiu bun dintr'un
sip; dar gâtul $ipului incepu s. clantaneasca
tare pe buzele paharului. Aceste sunete erau
$i mai suparatoare. A do ua incercare, cu toata
vointa lui de a-si birui släbiciunea, nu avu
mai mult succes.
Atunci, renunta la pahar, läsAndu-1 ni caz5,
domol in apa, $i inghiti de cateva ori din $ip.
Puse dupa aceasta la loc $ipul, care atingAnd
sandura produse o ciocnitura de speriat. Un
15

www.dacoromanica.ro
moment, se opri innecat de aceasta impresie.
Apoi lug, lampa i o puse pe firida ferestrii,
care da in gang: pe poartk pe paveaoa *i. pe
zidul dinpotriva, al gangului se zugravira., ni*te
bande late de-o lumina cu prea putin mai
deasä. cleat o inchipuire.
Zibal se wed iar pe prag intinzandu-4i
urechea la panda...
Clopote IA deal... Toaca pentru Inviere...
Care va sa zicä a trecut de miezul noptii; ne
apropiem de ziva... A! clack' ar trece *i restul
acestei lungi nopti ca juma'tatea intaia!
...0 trosnitura de nisip strivit sub talpal...
Dar el e in coltuni .4i nici n'a mi$cat macar
piciorul... A doua trosnitura... Mai multe... E
de sigur cineva afark aci, foarte aproape.
Leiba se scoala apasandu-*i pieptul cu mtma
i cAutand sa intoarca inapoi un nod rebel
ce i 'sle ridica In gat.
...Sunt mai multi oameni afark.. Si Gheor-
ghe!...
Da, el e; da, a batut in deal ceasul Invierii.
Vorbesc incet:
Daca-ti spun eu ca doarme. Am vazut
cand a. stins lumina.
Mai bine; prindem cuibul intreg.
Poarta o deschiz eu; ii *tiu metwzgul.
Sa-i croim ferestuica... Barna trece pe-aici..."
Si se simtira pipaiturile cu care omul de
afard masura distanta pe lemn.
Tin sfredel mare se aude rozand tesaiturile
16

www.dacoromanica.ro
uscate ale blAnii bAtrane de stejar... Zibal are
nevoie s'A se rezeme: el se sprijineste tnpa1ma
stang pe poarta, si cu dreapta Ii acopere ochii.
Atunci, printr'un capritiu neexplicabil al
intimelor jocuri, se produse in urechea omu-
lui din nAuntru foarte tare si lAmurit:
Leiba! soseste dilijenta!"
Era neindoios glasul Surei... 0 caldA razA
de sperantA.... un moment de fericire... este
iar un vis!... Dar Leiba isi trage repede mana
stang: viarful instrumentului, pAtrunzand de
partea asta, 1-a intepat in paling..
A mai gandi la scIpare?... Absurd!
In creerul care ardea, imaginea sfredelului
lua niste dimensii ne-mai-inchipuite. Unealta,
Invartindu-se mereu, crestea la infinit, i borta
devenea tot mai mare si mai mare, a.a de mare
insfarsit, incat, in cadrul ei rotund, monstrul
putea s'aparA in picioare fàr. sai se apiece.
Ceea ce se petrecea in acel creer iesea din
sfera gandirii umane: vieata se ridicase la o
treaptA de exaltare din care toate se vedeau,
se auzeau, se pipAiau enorme, de proportii
haotice.
...Lucrarea din afarA urmeazI cu metodA si
stAruintA. Leiba a vAzut acuma de patru ori
pe rand dintele räsucit de otel pAtrunzand in
partea lui i i trAgandu-se inapoi afarA.
Amu, adu heresteul..." zise Gheorghe.
0 limbA ingustA de herAstrAu trece prin
17

www.dacoromanica.ro
borta intaia si incepe s. rontaie in miscari
dese $i. regulate... Planul era u$or de inteles:
patru borte in patru unghiuri ale unui patrat;
intre ele herastraul trage liniile; in eentrul
patratului s'a infipt sfredelul mai dinainte;
cand bucata va fi cu totul deslipitä de trupul
intreg al lemnului, se trage afara; prin golul
ramas, o mana puterniGä se introduce, apuca
barna, o d. 'ntr'o parte si... goii sunt la Leiba
in casa.
Si acelasi sfredel, peste cateva minute, are
sa fie instrumentul casnei lui Zibal $i a tutu-
lor ai lui... Doi gazi or sa tina. victima rästig-
nita. jos, $i Gheorghe, cu calcaiul pe pantecele
ei, o s. \rare incet, .ca in blana de lemn
moarta, sfredelul in osul viu al pieptului, a-
(lane, mai ad.kne, pana. s. atinga inima, pe
care s'o opreasca din svacniturile-i nebune
$i s'o tintuiasca. pe loc.
0 sudoare de moarte scalda, tot trupul lui
Zibal; omul se 'mnuia din incheeturi $i incet
se rasa sa caza in genunchi, ca o vita ce-$i
pleaca, sub lovitura din urma grumazul, pa-
trunsa ea de acuma ea insasi trebue sa se
paraseasca pe ea ins'asi.
Da! s'o tintuiasca pe loc!... gandi el pier-
dut... da! s'o tintuiasca pe loc!"
Si ramase tamp eu ochii bolbati pe lumina
dela fereastra... Cateva momente el stete ast-
fel incremenit pe alta. lume, dar deodata.:
18

www.dacoromanica.ro
 Da! repetA el surazand cu 0 clipire fie-
roasA; da! s'o tintuiascA pe loc!
Se petrecu atunci in aceastä fiintA un fe-
nomen ciudat, o completh, rAsturnare: tremu-
rAtura lui se opri, abaterea dispAru *i fi-
gura-i, descompusA de-o atat de indelungA
crizd, luA o bizaa seninAtate. El se ridiel
drept, cu siguranta unui om sänAtos i pater-
nic, care merge la o tintA lesne de ajuns.
0 linie, intre cele douA puncte superioare
ale pätratului, era pe sfar*ite. Leiba se apro-
piA curios sA vazA jocul uneltei. Suthsul sau
se caracteriza acum $i mai tare. Mi*cA din
cap, ca *i cum ar fi zis:
Mai am Ina vreme".
HerAstrAul roase cele din urmA fibre de
lngä borta cAtre care tinsese, *i incepu intre
bortele inferioare.
Mai sunt trei", gandi Leiba, *i cu precautia
celui mai incercat vanAtor inträ bini*or in du-
ghianA. CAutA sub taraha, 1u ceva, iei inapoi
cu acela*i tact, ascunzA,nd obiectul ce-1 tinea in
manA., ca *i cum se temea de indiscretia zidu-
rilor, *i se duse Iii. varful de*telor la poartA.
Dar ceva grozav lucrarea de afarg, s'a o-
prit cu desAvar*ire... nu se mai simte nimic.
Ce-i asta?... S. fi plecat?... S'a dus?" ful-
gerA prin mintea omului din nAuntru. Si la
aceasta inchipuire, el isi mused buza de jos,
cuprins de-o nepomenird dezolare...
)3 Halm!" fusese o uritA arnggire: lucrarea in-
19

www.dacoromanica.ro
cepe din nou, *i. el se pune a o urmari cu ha-
taile de inimä. a celui mai cald interes. Ho Wit,
ornul nostru era muncit de-o neinteleasä. do-
rinta )cle a vedea lucrul cat mai de graba. di:VOL
Mai iute gAndi Leiba cu nerAbdare... mai
I

iute 1"
Acum sé auzeau iar clopotele in deal.
Mai iute, bre, ne-apucA ziva I" zise an
glas de afara imboldit parcA de vointa omului
din nauntru.
Lucratorul porni cu multa activitate. Inca
patine mi*cari, i toate punctele patratului
sunt unite.
Insfar*itl
Sfredelul trage incetinel in afara bucata in
patru colturi... 0 mana mare *i vanjoasa in-
tra... Para sa. n'atinga insa barna pe care o
cauta, se aud doua. rAcnete, pe cand Zibal in-
fa*ura cu putere capataiul liber al latului de
butucul fix dela u*a garliciului...
Latul era ingenios combinat: o franghie
lungA legata, cu un capAtalu de lin butuc; la o
lungime potrivita., pe locul unde era sa dis-
path patratul scobit, un oohiu, pe care Leiba
Ii tinea deschis cu maim stang, in timp e cu
maim dreaptA tinea strans celalalt capataiu.
La mornentul cerut, Zibal dete drurnul o-
chiului *i, apucand repede cu amandoua mai-
nile Capataiul liber, cu o smucitura suprema
trase inauntru bratul intreg.
...Intr'o clipa operatia fusese gata... Doua
20

www.dacoromanica.ro
racnete o insotisera, unul de pierzare, altul
de triumf: mama era tintuita, pe loc".
Se auzira apoi pa*i departandu-se grabnic.
Tovara*ii lui Gheorghe paraseau lui Zibal
prada prinsa cu atata istetie.
Jidanul se repezi in dughiana, lua lampa
*i cu o invartitura sigura ridic. fitilul sus de
tot: lumina captiva intre gratii ie*i d'asupra
vesela *i victorioasa, redând vieatla hotaritl
formelor nebtiloase din .preajma-i.
Zibal trecu 'cu lampa in gang. TAlharul ge-
mea greu; dupa incordarea bratului se vedea
ca renuntase la o inutila sbuciumare. Marta
era umflata $i degetele Incovoiate... parea ca
vrea s'apuce. Jidanul apropia de ea lampa...
Un fior: frigurile se intorceau iar. A-
plea lumina prea aproape, inat, tremurand,
atinse mana talharului cu sticla fierbinte: o
crispatie violenta a degetelor se produse ur-
mata de un vaiet surd...
La vederea acestui fenomen, Zibal tresari...
prin ochii lui scaparase o inspiratie excen-
trica. Incepu s.. raza cu un hohot care sgudui
bolta gangului *i inta repede in dughiana.
Mijea de ziva.
Sura se de*tepta deodata... parca auzise
prin somn ni*te ragete Ingrozitoare. Leiba
nu era in odaie. Toate cele din ajun ii reve-
nira in minte. Se petrecea ceva flu. Sari jos
din pat $i facu lumina. Patul lui Leiba era
nedesfacut. El nu se culcase de loc.
21

www.dacoromanica.ro
 Unde era?... Ferneia isi aruna ochii pe fe-
reastra.: pe dealul din fata. se plimba un stol
de lumini mici i vioaie, care se miscau, sà.1-
tau, aci ascunzAndu-se, aci ivindu-se iaräsi...
Ieseau dela Inviere. Sura deschise o leaca.
fereastra; atunci auzi gemete infundate la
poartA. Infiorard, cobori jute pe scAricicA.
Gangul era luminat. fesind pe prag, femeia fu
izbita." de o grozavA. priveliste.
Pe un scaun de lemn, cu coatele pe genunchi
si cu barba rezemath. in maini, sta Zibal. Ca
un savant care, in amestecul unor elemente,
ar eauta s. prina un secret subtil al naturii
ce de mult Ii scapg si-1 necAjeste, Zibal tine
ochii atintiti asupra unui lucru spanzurat,
negru si inform, sub care, pe un alt scaun,
la o potrivitä In.1time, arde o faclie mare.
Zibal priveste MIA s. clipeasa procesul de
descompunere a mainii ce de sigur nu 1-ar fi
crutat pe ansul. El n'auzise urletele de-a-
fath ale nenorocitului: era acuma prea inte-
resant ce vedea ca sa mai si auza.. Zibal ur-
mArise cu nesatiu toate contorsiunile, toate
crispatiile stranii ale degetelor, apoi amor-
teala cuprinzA,ndu-le incet pe unul chte until
erau parcä. labele unui gandac, care se
sgarcesc si se intind, se agitA in mi4cdri ex-
travagante, tare, mai incet, incet de tot si
apoi intelenesc sub jocul unui copil crud.
Era sfaxsit. Maria cocea si se umfla inceti-
nel fl.rä miscare.
22

www.dacoromanica.ro
 Sura dete un tipat.
Leiba!"
Zibal Ii facu semn sii nu-1 deranjeze... Un
miros gras de came arsa se rdspandea in
gang; o fasiitura se auzi si mici plesnituri.
Leiba! ce e?" repeta, ferneia.
Se facea ziva bine... Sura se arunca, si
trase barna. Poarta se deschise de perete tã-
rind trupul lui Gheorghe spanzurat de bratul
drept. Multimea satenilor, toti cu fäcliutele
de Paste aprinse, nayali inauntru.
Ce e? ce e?"
Indata intelesera ce fusese.
Zibal, care statuse pang aci nemiscat, se
ridica gray in picioare. El isi facu loc sa
tread. dand cu liniste lumea la o parte.
Cum a fost pricina, jidane? intrebä, unul.
Leiba Zibal, zise hangiul cu tonul inalt
cu un gest larg, merge la Iesi sä spunä
rabinului c. Leiba Zibal nu-i jidan... Leiba
Zibal este goi... pentruca Leiba Zibal a aprins
o fa'clie lui Christos!"
$i omul pleca incetinel spre rasrarit la deal,
ca un calator cuminte, care stie ca la un
drum lung nu se porneste cu pasul pripit.

'Noe"

23

www.dacoromanica.ro
 PACA T...
Tip6rit Inted in brotiura «Rice... 0 Melte de Pafte,
Orn cu noroc* Buc. 1892.

Papa NO, preot in satul Dobreni, ii aminteste. in-

tr'un ceas greu din vieala, de sbuciumate!e sale tinerefe: o
aventurd din seminar, un copil care ajunge sd distreze
pe intelectualii" dintr'un orasel de yrovincie, cu exhibijii
scandaloase. Copilul e cules de pe drumuri de peirintele
Nita si se reface in fiinja lui fizica si morald in mijlocul
unei familii oneste ;I in aerul sdndtos al Dobrenilor.
Intre limp mama Sultana, preoteasa, capdtd o fata,
un caracter vijelios si crud, care se mdritd cu un om
moldu, inepotrivit cu firea ei.
Parintele Nita 'observa la copiii 561 anurnite inclindri
neingaduite ;i cauto sa gaseasca consolare si sfat la prie-
tenul stiu Culitei. Nu reumte ;i recurge la elk: mijloace,
la toate rnijloacele de care dispune, pentru a impie-
deco pacatul". Pasiunea Insd e mai puternicd decht
voinfa popii. De ad desnodamantul tragic.
Mara de zugrävirea cdtorva tipuri, care devin, ca
in cea mai mare parte a operei lui Caragiale, docu-
mente orreneiti, meritele acestei nuvele constau in rea-
lizari estetice de primul ordin.

Un baietan voinic barba deabia-i mijeste,

si sub cäciula de oaie ptirul ere( si des... si
niste ochi blanzi i mintos tanar. Cand a
plecat de-acasa. sä meargai la Bucuresti p'ata,-
tia ani in scoli, mama lui de-treabI femeie!
1-a sarutat de-atAtea ori, i-a potrivit parul,
24

www.dacoromanica.ro
i-a netezit caciula si iar 1-a sarutat, i i-a zis:
Nita, mama, te duci frumos' si sanatos:
sa-ti ajute Dumnezeu si Maica Domnului
sä-mi vii inapoi tot asa I" -
Si cat era de cuminte batrânica nu s'a mai
putut stapani... a biruit-o plAnsul. De multe ori
a dat el sa piece, si ea 1-a tinut sa-1 mai man-
gaie Inca. Lui i-ardea sa se ducia, si macar ca-i
era draga mama, parch' avea acum necaz pe ea
ca-i prea Intarziaza plecarea. A plans si el, ce-i
drept, de plansul ei; dar p cand ochii-i erau
tristi, Inchipuirea sbura cu bucurie pe drumul
ce i se deschidea lung $i necunoscut inainte.
Trei ani de-o neclintita monotonie... Ace-
leasi ceasuri... aceia$i pasi... trei ani intregi!
Al patrulea, desi se anuntase dela Inceput a
urma aceeasi neabatuta cale, 'Astra pentru
mai tarziu o noutate, o ciudata surprindere.
Alaturi cu seminarul, o casa veche boie-
reasca... Dela ferestrele si da pe pridvorul din
spatele ei, jse vedea peste zid in curtea de re-
creatie a scoalii. Odata, Intfo,zi de sarbatoare,
Nita se plimba singur prin curte cu o carte in
m'anä: ramasese in ,5coal5, s e prepare de exa-
menele apropiate. Era o dogma incalcita: el
ocolea curtea repetind pe de rost cu cartea 'n-
chisa 'n mana. Anevoie se putea tine minte
asa fraze torturate... Deschise iar cartea...
Trecand prin dreptul zidu.lui, seminaristul
tresari: un ghemotoc de hartie 11 lovi pe maul
25

www.dacoromanica.ro
*i alunecand peste cartea deschisa sari cat
colo inaintea Ilui. Nita se opri pe loc... Neapa-
rat iar o gluma a vreunui camarad... un miez
de paine muiat in cerneala... sau cine $tie ce.
Se uitä 'mprejur... in. curtea coalii nimelli...
Lovitura venise dinspre casele de-alaturi...
Ridica ochii 'n sus $i vazu la cea mai apro-
piata fereastra vecinA, care era deschisa, per-
delele mi*candu-se ca *i cum ar fi fost cineva
ascuns indarat... Ce-o fi?
S. vedem... Seminaristul s'apleca i lua
ghemotocul: era ceva infa$urat inauntru...Voi
sa-1 desfaca... 0 intepatura... Un ac cu gkm`d.-
lie! Ce pacaleala proasta! Supärat tranti ghe-
motocul $i incepu sä. sAearga degetul impuns,
in varful earuia, dupa fiece storsatura, ere--
tea repede la loc o margea mare ro*ie.
Ghemotocul izbit cu necaz de pamant se
desfacu... intre cutele lui o floare!... Cu mi-
rare $i cu mai multa luare aminte ca 'ntaia
oara, el ridica bini$or hartia... In adevax era'
o garoafa ca sangele ce-i curgea din de-
get rupta de curand...
Desfacu atunci mai bine... Ceva scris...
Trupul tanär se simti furnicat din cre*tet
pana'n talpi de un fior fierbinte... Caldura
toata i se urea la frunte... Ascunse in sail har-
tia $i floarea, cerceta de jur imprejur cu ochii
sa nu fi vazut cineva din *coalltcele petrecute,
*i fugi inauntru fara a mai cuteza s ridice
ochii la fereastra unde se mi*cau perdelele.
26

www.dacoromanica.ro
 Bolnav... Friguri si bataie de inima, Inca
nu se putea tine pe picioare. Parintele-direc-
torul s'a convins ca. e rau baiatului si 1-a tri-
mis sa se odihneasca. Nita. s'a suit in dormi-
tor, s'a aruncat in pat, a scos din sari floarea
$i biletul $'a citit Inca. odatä, iar si mereu:
Esti frumos... Daca ai vrea, te-a$ iubi mult".
...Daca ar vreal...
Cine sä fie? El nu e copil, e flaciau de doua-
zeci si trei de ani... Cine?... 0 femeie!
Bohlavul sare din pat, iese din dormitor $i
fat% sa mai anunte pe cineva, dupa cum cere
regulamentul, iese pe poarta. Pe dinaintea ca-
selor vecine, el isi potole$te pasul si trece
peste drum ca sa poata apuca toata fatada
dintr'o singura eau-Miura. Ferestrele dela pod
sunt toate inchise $i perdelele läsate.
El $tie ca e frumos... Mama i-a spus-o ade-
sea, poate mai adesea fetele din sat, dar de si-
gur mai mult decat toate sora lui Cutitei, Sul-
tana, care nu i-a spus-o niciodata... Cu dra-
goste amestecatä si cu putina mândrie zam-
beste el cand li vine acum in minte mama lui.
S'a Inserat bine $i setninaristul tot se plimba
de colo pada. colo pe dinaintea casii unde se
9.f1a acea femeie care 1-ar iubi mult daca ar
vrea el"... Clopotul pentru cina suna la scoalä.
Asta-1 desteapta; el grabe$te $i intra.
Sunt toti la masa; lui nu-i e foame... Merge
si se culca, a$ez5.nd sub perna biletul si ga-
roafa, dupa ce iarasi priveste indelung icoana
27

www.dacoromanica.ro
acelor vorbe, pe care de-acu nu le mai poate
uita vreodatg.
Sgomotul ceorlalti Mieti venind in dormi-
tor il supgra. foarte. La intrarea lor, el vArl
iute maim sub apAtalu, apuosa boggtia as-
cunsg i st`a nemiscat... Unii 11 intreabg. ate
ceva... nu intelege bine ce... el nu suflg, pre-
facandu-se adormit.
Aproape de miezul noptii... Dorm in sfar-
$it toti. Nitg se scoalg incetinel si cu cea mai
mare precautie iese; &este u$a sahi pe pi-
palte $i coboarg in curte... La fereastrg lu-
ming... geamurile deschise si perdelele lgsate.
El famâne cu ochii pironiti acolo, rAtAcind in
altg lume, pe care o visase parcg. adesea, dar
nu spera s'o vazg vreodatg.
Maul isi umflg pieptul, intinzandu-$i bra-
tele amortite 'de friguri, pang-i trosnesc in-
cheieturile, cand perdelele se dau intr'o parte
si o femeie pipe mana pe geamuri s. le in-
chizd. Seminaristul inghiatg; vrea s. strige,
dar nu poate, si, pang sg treaa efectul lovi-
turii, fereastra e inchisg, perdelele Fa.sate la
loc si lumina stinsg..
Se apropie de ziug, cAnd tangrul se hotg-
reste sg, se 'ntoarcg 'n dormitor... Se tranteste
pe brânci in pat, isi reazimg inima, in care
simte o stransoare nedefinith., pe mana dreaptg.
$i pe cea stanga fruntea caldg adoarme
doarme dus pang la clopotul de gustare.
Trei nopti de pandg... patru... cinci... $i tot
28

www.dacoromanica.ro
atatea zile mai grele ca noptile: ceasuri de
cursuri si de meditatii... sgomotul camara-
zilor, neputinta de a sta singur cu inchipui-
rea si frigurile... si ferestrele tot inchise...
si perdelele vesnic l'Asate.
Doctorul, un om de spirit, cand pArintele-
directorul i-a prezentat pe Nitä, 1-a mangaiat
pe War, apucandu-1 in glumA de tuleiele din
barbA, si-a izis:
N'are nimic, pArinte;... sti se plimbe mai
des... si-i trece".
Duminica... In sfarsit!
NitA a fost indernnat de camarazi si de pA-
rintele-directorul sA iasA la plimbare; el a
preferit s stea la scoalA ca s'a se poatA a-
junge cu lectiile, rAmase 'n urmA din pricina
frigurilor... Fireste ca. superiorul a fost in-
cantat de atata sarguintA.
Dejunul s'a Acum scoala este iar
desartA. Silitorul seminarist trece cAtre curtea
din fund... Dar dacA ferestrele or fi tot Inchi-
se ?... Nu *I n'apucA sA ridice ochii doritori*i
vede venindu-i prin aer un nou ghem, care 'n-
tr'o clipA Ii cade la picioare... Asta nu mai e
prins cu Ull ac e legat cu o cordelutA rosie:
Treci la miezul noptii... Te astept... 0 sA,
vezi cat te iubesc".
Si nicio miscare la perdele... nicio athta-
reL.. Ziva trece Incet... e InsA uneori atata
dulceatA si 'n chinul asteptArii! Dar noaptea!
29

www.dacoromanica.ro
 niciodata n'au adormit eminaritii a$a de
tarziu!... Din norocire, mai pe urma nici o
piedeca.
Sare peste poarta fan" sgomot $i se 'n-
dreapta sigur catre tinta $tiuta. 0 femeie in
umbra gangului !.., El se opre$te innecat. Ea
ii $opteste: Vino, te a$teaptal..." Atunci...
nu e chiar asta!
El se lasa sa.-1 ia de mana, $i sa-1 ducia prin
intunerec inceti$or... 0 scara stramta... Inca-
peri intunecoase... iar cateva trepte. Voinicul
merge machinal, lasandu-se tarit ca un co-
pil somnoros de mana femeii. La fiece pas
nesigur, la fiece $ovaire, o oprire de un mo-
ment, o povatuire discreta, o _$opta de in-
curajare $i inainte!
. Se opresc... Femeia Ii lasa de mana... 0
clipa, parasit in locul orb $i necunoscut, el e'n
pierzare o coloana, aplecata, careia i s'ar
smulge propteaua de siguranta, aude ureL
chile cum ii tiuesc de tare $i simte genunchii
parasindu-1.
Acum femeia love$te surd cu varful un-
ghiilor pe o u$A sunt langa o u$A care
indata se deschide.
E lumina inauntru lumina albasta... un
albastru molcom $i lene$... Femeia care 1-a
condus prin intunerec II impinge bini$or in
Coloana cedand se apleacä, cu toata
greutatea trupului puternic de douazeci $i trei
30

www.dacoromanica.ro
de ani, in albastru... $i u$a se 'nchide pe
dinafara.
Vorbe?... Incap vorbe?
Cum o femeie $tie alinta cum degetele
ei delicate se infig in muschii incordati $i
gura ei rece ca ghiata $i ochii ei beti
si puful marunt de pe obrajii aprin$i sbar-
lit de fiori incovoiala langeda a trupului
izbiturile inimii ei de peretii sanului *i
mirosul fara nume ce-i radiaza din rädacinile
pgrului $i cat e de bine sa, te parase$ti in
stapanirea acestor atatea simtiri ce te 'n-
valuesc din toate partile ca ni$te varteje de
aburi calzi saturati de esente adormitoare...
Cu vorbe s'a le spun?... Astea se simt $i se
gandesc, de spus nu se pot spune... A fost o
smacinare a sufletului dulce $i dureroasa, o
exaltare a simtirii, ingrozitoare $i delicioasa.
Multe nopti asemenea $i fiecare neasema-
nate... Libatiuni sub razele lämpii albastre;
toate nebuniile inchipuite si neinchipuite; a-
necdote picante de care el avea un repertoriu
popular a$a de bogat; scene de gelozie fara
cuvant $i din chiar senin; $i jocuri, $i mu$-
caturi; $i lupte atat de inegale, pentru ea ca
putere, pentru el ca farmec... $'apoi, dupg,
atata oboseala, povestirea reciproca a celor
intamplate mai nainte de a se cunoa$te.
El avea putin. de povestit... A$a era de
stramt satul unde träise $i a$a de putin In-
31

www.dacoromanica.ro
semnata, vieata lui pana, and I-a intepat
un ac cu gamalie!..." Siret taranul tinea
mult la aceasta cadere de fraza; stia el bine
ca, insotita, de sugerea degetului intepat si de
o privire pe sub sprancenele posomorite cu
bunatate, are sa fie cu prisos rasplatitk
Ea insä avea mai multe de spus, si poves-
tea ei era destul de trista. Cinci ani de
vieata cu un om istovit, apoi nebun si parali-
tic; in urma, vaduva, cu irn copil bolnav si
capiu o fetitk care roade si manânca lu-
crurile din casa. si care trebue pazita. foarte de
aproape sa nu dea foc. Interese mari... o a-
vere colosalk.. consiliu de familie... soacra si
cumnati niste creaturi aspre si brutale,
care fac imprejuru-i o po1iie desgustatoare.
Si aci, fata cu fraza "lui de predilectie, ve-
nea asa de potrivit:
Inchipue-ti ce sete mi-e de vieata ce dor
mi-era de tine!"
Caldura stransa atata vreme in fiinta aceea
frumoasä se revarsa acuma 'n afara cu o
pornire nebiruita: a fost pentru el scurtk dar
plina, acea vreme fericita.
S'a sfarsit insa.
El a trebuit s, renunte la ea, cand intre ei
s'a ridicat zidul consiliului de familie. Acesta
fireste nu putea ingadui o asa, ratacire... Plan-
geri... revolta de prisos. 0 ultima. sfortare
din partea desperatului a lost inrampinata, in-
tr'un. chip deciziv.
32

www.dacoromanica.ro
 Luca Caragiale, iaiäl scrillorului.
Academia Românii, Stampe.

8. Caraglale U. 33

www.dacoromanica.ro
 (And seminaristul a indraznit s. nesoco-
teased recomandatiile imperioase ce-i fuse-
sera comunicate $i sa calce pragul, pe care
altädata pa$ea la fericirea ce-o socotea un
drept ca$tigat, scump a trebuit sa-$i plAteasca
pasul imprudent. A fost o maltratare meri-
tata poate, dar oricum prea salbatica. Sbirii
insarcinati cu corectiunea cutezatorului, au
facut exces de zel: nenorocitul, luat Med
veste, a fost strivit de lovituri... capul spart,
pieptul pisat cu calcaiele. In stare de corn-
pleta, nesimtire, a fost aruncat In poarta $coa-
lii, unde 1-au gasit, a doua zi dimineata, oa-
menii de serviciu mai mult mort decat viu.
Toate alergaturile si staruintele parintelui-
directorul ca sa faca a se descoperi $i pedepsi
criminalii, care atentasera a$a de crunt la
vieata elevului favorit, au trebuit sa inceteze.
Batranul a fost chemat inaintea inaltelor fete
pastoresti. Ace lea i=au adus aspre mustrari
ea nu-$i vede de datorie, ca nu ingrije5te des-
tul de serios de moralitatea $colarilor, $i 1-au
facut sa inteleaga ca. daoa voe$te sA 'mai IA-
mana director, n'are sa se mai amestece in
cele ce se 'ntampla afara din poarta semi-
narului : asta e treaba obrazelor judecatore$ti,
nu a celor bisericesti I
Nita a stat mult intre vieata $i moarte; luni
intregi au trecut pana, sa se poata, intrema.
El n'a murit din asta; dar poate ca noptile
pe care mama, chernata in graba, le-a petre-
35

www.dacoromanica.ro
cut la cgrataiul nenorocitului, sg-i fi scurtat
cu mult zilele bietei bgtrane. De atunci el a
rgmas cu o board, de inimg, care i-a cauzat
pang la moarte multe momente neplAcute.
Dar era intremat... El porni sg caute noro-
cul pierdut... Prea tarziu... Case le se dgramau
si lucrarea inceptse din aripa unde altgdata.
era odaia albastrg... Femeia murise. Copila
bolnavd era 'Intfun institut de educa6e in
sträingtate. Consiliul de famine nu stgtea cu
mainile 'n san.
Mai intai o resemnare sfantg, apoi putin
Cate putin, dacg nu uitarea, cel putin potoli-
rea dorului sub grgmädirea anilor. Zece ani L..
Seminaristul este acuma preot preotul Nita'
din Dobreni om asezat $i foarte bine vgzut
de toatg obstea.
De dimineatä orasul de resedintg al jude-
tului e foarte animat targul anual. Preotul
Nitg, umbra, prin strada mare cum se umbla
la targ de colo Ong colo, ori incotro, fär g. o
tintg, hotgritä... .

Tnaintea cafenelii din centru e stransg lume

multg, care priveste la ceva $i rade in gura
mare... Poate un animal savant, care denuntg
varsta si vitiile spectatorilor: ori vreo pa-
iatg... ori altceva... Grgmada de lume spo-
reste necontenit... Popa urmeazg dupg mul-
time. Pe trotuarul cafenelii pe scaune i 'n pi-
cioare stau notabilii orasului reprezentan-

36

www.dacoromanica.ro
tii judetului in vacanta parlamentarA, mem-
brii tribunalului, functionari dela prefectura,
primarie, casierie, ofiteri; de jur imprejur
lumea pestrica de toate treptele sta in semi-
cerc. In mijloc se petrece comedia. Popa Nita
se vara $i el.
Ce este? Ce face atata sensatie?
Un copil de vreo opt-noua, ani, alrenteros
$i murdar, cu picioarele goale, Imbracat in
haine nepotrivite un gheroc mare, a ca'rui
talie li vine OM la glesne, in cap un cilindru
turtit face caraghioslkuri.
Este un mititel mascAriciu foarte destrA-
bAlat jigarit, sfrijit i galben; pulpele-i
uscate care se vad prin sfA.*ietura nAdragilor
sunt pline de jupuituri. Asa de pra'padit, este
totu$i foarte IndrAznet. FumeazA o tigata.
lungA, se strambA 'ntr'un chip straniu, paca-
le*te $i 'njurA pe boieri chernandu-i dupa po-
recla $tiutA. Incepe sA ante un antec ru$inos
jucand ciamparalele, lackid gesturi $i mis-
cAri neiertate... Lumea face un haz neSpus...
0 Waned Wank care e'n rândul Inthiu al
spectatorilor, ru*inatA de refrenul pe care co-
pilul i1 arunca' ei cu o intentie diabolica, 1$i
cautA loc *A scape de privirile intoarse asu-
pra-i, se'nchinA $i zice departându-se:
Cine *tie ce pacate S. fereascA Dumne-
zeu pe orice copil 1"
Mititelul, obosit, s'a oprit; merge sa. salute
foarte comic cu cilindrul lui enorm pe boieri,
37

www.dacoromanica.ro
si s'aseaza pe tin scaun picior peste picior a-
läturi cu, domnul senator...Alta tigara... Dom-
nul senator il trateaza cu cafea si rom. Alt
amic" il mai imbie Inca cu un paharel... $i
Inca unul...
Copilul se scoala $i 'ncepe iar jocul... Acu
mi$carile si gesturile sunt si mai desuchiate...
Cu 'ncetul insä membrele pierd siguranta $i
simetria miscarilor; cantecul e surd, articu-
larea inegald... Inca o strolal... Dar gafaiala
il inneaca... Cantaretul se opreste un moment
clatinandu-se, moale de mijloc: e galben ca
ceara; ochii-i crucesc stinsi in fundul capu-
lui... 0 sfortare, excitat de indemnul unanim
al amatorilor!... Ofteaza, adanc, dä sa ridice
piciorul, se 'nvarteste '11 loc $i trupsorul sdro-
bit atAta, se prabuseste greu pe marginea
trotoarului. Beat mort!
Se gramadise lume prea multa... circulatia
din obor In ora$ era intrerupta. Politaiul
chema pe un vafasel care ridica de acolo pe
micul desfranat, ca sa risipeasca aglomeratia.
Popa Nita, cu pumnii inclestati se sui pe
trotoar si apostrofa, cu accentul celei mai
mari indignari, pe cei ce radeau:
E pacat, domnilor! ganditi-val Crestini!...
Frumos I... Mare pacat!"
Se 'ntelege ca lumea care s'amuzase asa de
bine n'a gasit nicidecum la locul ei apostrofa
moralistului si i-a platit-o cu sarcasme groase.
38

www.dacoromanica.ro
Popa nu-*i putea gasi lini*tea: el batea ner-
vos cu degetele pe tabla de marmurd a mesii,
morrnaind intre dinti fel-de-fel de exclamatii
de indignare.
Cafegiul care *tia multe, fu gata sa-i dea
toate amanuntele asupra acelui copil. De ne-
crezut, dar adevarat... *i popa asculta lucre-
menit :
E un copil de familie buna 0 vaduvä a
unui boier nebun Inamorata cu un bdiat
dela tara, un seminarist Insarcinata. Ru-
*inea lumii Merge sa 'lasc d. la mo*ie
Moarta din facere Copilul e aruncat: cre*te
la o taranca batrdnd care moare *'aceea *i el
rämâne pe drumuri: Aci in ora* e pripa*it
de vreo *ase luni: a venit sä. cer*easca si,
fiind (tacos de fel, din jucarie 'n jucarie a
ajuns in halul d' sta. 0 fata bolnava, fugitä
dela *coala. prin strainAati, ajunsa rau pe-a-
colo; gasita pe urrna de epitropi *i 'ntoarsä
In Bucure*ti; aci fuge cu Ull ofiter, dela ofiter
pleaca cu altul. Cu Miatul a vrut sa.-*i facA
pomana un cismar: 1-a luat ucenic: a*il pun-
ga*ului nu-i ardea de lucru soiu rau! In-
vtat sa ceara, A furneze *i s. bea. Me*terul
1-a batut odata, parinte*te; nepricopsitul a
fugit, *i de atunci trde*te a*a: spune obraz:
nicii, mascari, caragbiozlacuri, *i capata *1
el o bucatica de paine; se 'ntole*te dela unul
*'altul de pomank *i d.oarme Dumnezeu r*tie
unde-1 ajunge oboseala. Istoria asta de-alt-
39

www.dacoromanica.ro
minteri tot orasul o *tie; de-aia-1 *i chiamA
Mitu Boerul".
Popa, cu coatele pe mag,, strangandm*i
tamplele 'n pumni, rAmase, innecat de su-
&are, cu ochil tintiti la o muscl ce umbla
mAruntel pe tabla de marmurA alba.; el ur-
mari insecta pala la marginea mesii. Ce so-
coteari s'o fi facut in capul cel mic cat un
bob de mac, nu SQ poate spune: destul csa
musca stete pe loc, i*i desmorti labele de di-
napoi impleticindu-le una de alta, Ii netezi
frumos mustAtile cu labele de dinainte, apoi
deodata se 'naltA *i pieri. Omul, de*teptat,
se tidied de pe scaun *i ie*i.
CercetAri zadarnice... Nu putea gäsi copi-
lul. Toate informatiile vatA*eilor de noapte
erau gre*ite: la cazarma pompierilor, nu era...
in gangul po*tii, nu... sub *opronul primIriei
asemenea: nici aici, nici acolo. Trei, patru
ceasuri de goang, dupa, o *tire exactI. In piatl,
v`atA*elul *tie sigur C. Mitu Boerul a intrat a-
dineaori cu mai multi ofiteri *i functionari la
cafeneaua din colt, unde cantä fetele teatru".
A facut o nepomenitA sensatie popa intrand
cu figura lui sperioasa in localul muzelor
profane.
Uite *i pärintelel" a strigat procurorul cu
tonul de satisfactie cu care se 'ntampinä de
regulA un musafir intarziat. Iar una dintre
cantArete, care sedea pe .genunchii casierului
40

www.dacoromanica.ro
la aceea$i masa' cu tanarul magistrat, a a-
daogat :
Blagoslove$te, taica parintel"
Atunci s'a pornit un hohot, aplauze, tropsai-
turi, suiere, racnete: Bravo, popa! Bis po-
pa!" Infernal! o menajerie care arde...
Succesul colosal $i spontaneu n'a afectat
catu$i de putin pe omul nostru: sgomotul din
fundul acestui suflet covarsea furtuna vesela
de-afara. Popa a 'naintat hotarit pana, in mij-
locul salii, a autat cu ochii in toate partile
si a plecat grabit de sub ploaia de rasete, de
glume rautacioase .$1. de huiduieli...
Nu e nici aici... Dar nu se poate sg se in-
toarca la gazda singur... Peste putin%... Ina-
inte L.. Inca, un va.tia,$el: poate la srantul Ion
in curtea bisericii; doarme baiatul uneori $i
acolo, Gand e vremea buna...
...Era in adevar acolo...
La spatele altarului, uncle un felinar din
raspantie arunca' razele-i afumate, se odih-
nea mototolit, cu capul pe un mormant Ma,
nume nici ingradeala., un om mic... Tocmai
acuma lua seama preotul cat umblet facuse si
se aseza binisor jos sa--$i potoleasca misca-
rile inimii. El intinse cu shall mana spre ca-
pul Miatului: atunci simti distinct la aräta-
torul drep.t o intepatura de ac... Da era aci
Maga el pe pamantul gol rodul noptilor pe-
trecute in lumina albastra. Copil in razboiu
41

www.dacoromanica.ro
cu lumea asa de timpuriu, el pared 'ntr'adins
poposise l'anga altar, doar o putea intra pe
furi$ sub ochiul lui Dumnezeu, care de and
ii impinsese la vieata, nu se 'ndura a-
runce odatd macar o cautatursi.
Doamne! sopti popa plin de obida: uite-te
la el, Doamne; uite-te si la el!"
Si apucand bine in brate mototolul ador-
mit, se scula puternic in picioare $i porni.
Baiatul, de$teptat de sguduiala, mormai som-
noros o injuratura si ad6rmi iara$i in bratele
care-1 strdngeau cu a:Ma palima.
Pe stradele intunecate ale ora$ului, omul
care-si ducea comoara avu norocul sa nu dea
de nicio piedica: era ceasul cand $i felifiarele
pot fi stinse, and i vata$eii trebuesc sa
doarma. Ajunse la gazda, desteptd vizitiul $i
pe hangiu, plati $i pleca. A doua zi, inainte de
nämiez, erau in Dobreni acasa.
Preoteasa nu putea fi tocmai multumita de
ce-i adusese bärbatul dela targ. Nu-i putina
greutate sa aduci la o stare cuviincioasa un
asa gunoiu de copil. Tot trupul ti era numa
jupuieli $1 bube din pricina scarpinaturilor
si necurdteniei. .Cdte lauturi, cate lesii si
au trebuit pentru ca sa ridice treptat de pe
fiinta parasita coaja in care o invelisera a-
ta tia ani de mizerie!
Copilul s'a läsat bucuros sä. faca cu el ce-au
vrut. Mai greu de tamaduit decdt bubele erau
42

www.dacoromanica.ro
apucdturile si ndravuri1e... Pand la urrnd. Insd
si acestea au fost sa, fie invinse: povetele,
blandetea, o vorbd aspra. la soroace, devota-
mentul oamenilor buni care-1 luaserd la sanul
lor cald, si mai ales o boald indelungatd. au
gonit, dacd nu cu .desdvarsire, eel putin in
cea mai mare parte si pornirile si deprinde-
rile rele. Nu e peste putintä grddinarului pri-
ceput si rabdAtor sa. indrepteze un copleel
fraged pornit sd creased stramb.
Când, scapat cu totul de vermind, 1-au im-
brdcat intr'o duminicd in haine noud min-
tean cu sireturi de fir, itdrasi albi cu $nur
negru de matase $i pdldrie cu panglicutil tri-
colord si i-a zis pdrintele: Sd, le porti s5,-
ndtos, Mitule; sä cre$ti mare, cu minte $i no-
roc 1" copilul a pus mainile in buzunare, s'a
privit serios si 'ndelungat in oglindd si s'a
pornit pe un ras... $i rAzi 1 De rasul lui a 'n-
cepdt sd, rdzsa $i femeia $i bArbatut. Dar când
s'a intors copilul cu fata la ei si li s'au in-
talnit privirile, .pdrintele 1-a luat in brate, 1-a
sdrutat de multe ori si s'a pornit pe un plans...
$i plângi L.. $'a 'nceput ,$i copilul $i femeia
S'au dus pe urmd la bisericd. Mitu in hai-
nele noud, a facut sensatie... Mai ales .femeile
care mai de care 1-au alintat, cd, era $i un
copil curdtel.
Ata la numa au de tot: Mitu era bolnav
tusa, seacd, dureri la lingurea, nu manca ni-
mic si ca,tu-i ziva-1 trägea la somn... Fri-
guri?... Deochiu?... Lingoare?...
43

www.dacoromanica.ro
 Era boala .caineasca... zacea pe prispa la
soare... d'abia se mai taxa... Doftorii, descan-
tece, degeaba: 'se gunoia, se istovea väziand
cu ochii!... Scurta cauta sä fie bucuria, si eu
cat omul o vedea scurtandu-se cu atat Ii cres-
tea fioroasa inchipuire c. azi maine o sa se
sfax$easca fericirea gasita pe neasteptate...
Iatä acum se stingea de tot lumina ce-i rasa-
rise in eale Mra veste... vopaita era pe is-
prävite.
Preotul atipise despre ziva imbrhcat... Fe-
meia sta tot desteaptä la,nga bolnav, care dor-
mea de o zi si mai bine. Ea puse mana pe
obrazul copilului rece; apleca urechea la
gura lui deschisa nimic!
Scoal' parinte tip . ea ingrozita... Nu mai
suf15,1"
Omul sari in picioare, luä baiatul in brate
$i fugi in curte strigand:
Sariti, oameni buni! sAriti!"
Se arata peste culmea dealului soarele... 0
multime de barbati si mai ales de femei se
stranse. Preotul pusese copilul teapan pe
prispa, $i-1 bocea in genunchi... 0 femeie tinea
lum an area.
Dar nu-i mort Inca... Un descantec cu apa
ne'nceput5,... Copilul pare c Ii ridica
de mijloc incetinel... El deschide lin ochii, ra-
sufla $i zice cu glasul stins:
Mi-e foame!"
Bun doftor aerul Dobrenilor! Acea fiintrt
44

www.dacoromanica.ro
curatita pe dinafara, trebuia $i pe dinauntru
premenita: asta era treaba lui $i a luat-o
foarte binevoitor asuprali. A fost dure-
roasa, si cruda. operatia; dar era neaparata $i
din norocire a izbutit.
latul scapat cu desava,r$ire, sange proas-
pat incepu sa-i rumeneasca, obrajii, a$a de
ve$tezi mai nainte, $i s umple ochii lui po-
somoriti entunecosi pain aci, de lumina' $i
veselie. Fusese o lupta extrema, .infrico$ata;
vieata pa$ea acuma 'nainte stralucitoare si
mandra de asa, biruinta.
Pe and preoteasa Sultana at&rna in bise-
rica din Dobreni o icoana frumoasa daruin
Maicii Domnului pentruca-i daruise ce a fost
rugat-o ea, in ora$elul de re$edinta era oare-
care mi$care la cafeneaua din centru: se a-
flase de urma lui Mitu Boerul.
Disparitia lui nu putuse trece neluata, 'n
seama: era o paguba reala pentru ata,tia ama-
tori de giumbu$uri. Nu se $tia ce sa fie: fu-
gise?... murise? In sfAx$it se aflase adeva-
rul. 0 notita publican, in gazeta localä arata
ca,, in vremea b1ciu1u1, un popa de taxa, ware
umblase noaptea beat pe la Cal e-Chantant, in-
trebase din vata,$el in vata,$el despre
Popa de sigur Ii luase.
Procurorul I1u. afacerea in maul $i, cu o
inteligenta $i un zel care-i fac adevaran, o-
noare", descoperi ca victima raptului" se
45

www.dacoromanica.ro
aflA la Popa NitA din Dobrenii-de-plaiu. A-
tunci tânärul magistrat, insotit de forta pu-
blicd, a plecat la cuvenita cercetare laced.
Revoltat c, vrea sdri ia bAiatul, preotul a
facut o elocuenta aparare a cauzei sale.
Un copil bantuit de foame; in prada unor
porniri rusinoase si omoritoare chiar pentru
un om copt; desfranat prin indemnul lumii
batjocoritoare, nesatioase de petreceri... Sca-
pat de asa vitregd, soarta, intors 'dela o atAt
de rdtacitA cale dela moarte la vieata...
Dormea pe pamAntul gol, bolnav si imb Atat,
cu trupul fript din crestet pana in talpi de pe-
cingine murdara, cu inima smintitd. de tied.-
losie... Ce-ar fi fdcut copilul Asta fard. ads-
post nici mila, cdnd ar fi inceput zloata si
gerul? Ar fi murit pe o gramada de gu-
noiu, ca un caMe tarbar fär stapan. Si sä
zici c'ar fi putut infrunta atata vijelie in-
viersunata! ce-ar fi ajuns?... Spitalul de ne-
buni... Temnita... Ocna!
Cuvântul oratorului castigase aproape pe
toti asistentii... Se vedea pe chipurile tutu-
lor,o impresie binevoitoare. Procurorul insA a
raspuns scurt si rAspicat:
Popo, nu poti secuestra minorull minorul
trebue restituit cui de drept: legea e cu el, le=
gea protege pe minori!... Dura lex, secl l3x".
Tonul magistral si sever, cuvintele inalte si
demne ale procurorului, neapdrat cä trebuiau
46

www.dacoromanica.ro
sa rastoarne impresia ce preotul obtinuse cu
eloduenta-i sentimentalä. Si notarul incepu sä
scrie, sub dictarea omului legii, procesul-
verbal.
Era hotarit: Ii lua copilul! El nu-1 putea
lasa insal... Dar... i-1 ia!
Popa clipi aiurit $i vazu nainte sânge...
Chiar pentru o fapta sau numai pentru o
demonstratie, insu$i n'ar fi putut-o spune
el se repezi 'n odaie $i lua pusca din cuiu,
cAnd cumnatu-sau Cutitei, primarul, om va-
zut $i umblat prin multe, intra dupsd. el $i-1
apuca de mkna... Si popa intelese c. nicio-
data in clipe a$a de inalte, inspiratia nu tre-
bue cautata la un chilometru; ea ne sta sub
nas cine se uita departe &este n'o s'o
vaza... Popa puse pusca 'n cuiu descuiä
lada, scotoci in fund, $i lasa cu multa discre-
tie capacul, a$ezand la loc velinta pe dea-
supra.
Primarul trecu iara$i unde se scria proce-
sul-verbal... Omul legii dicta:
Dispunem dar..."
Cutitei intrerupse, cerand foarte respectuos
iertAciune magistratului sa-i spuie ceva... $i
iesira amandoi in tinda.
)1Domnule procuror, $opti primarul cu o
anume privire, popa este un om foarte de
treaba... Nu-1 cunoa$teti... Poftiti, poftiti!"
Si deschizAnd usa, introduse foarte politi-
cos pe junele licentiat in odaia unde-1 a$tepta
47

www.dacoromanica.ro
nerabdator parintele... $i asa... se -facurI toate
bune... Procesul-verbal nici nu trebuia schim-
bat: totul sta in incheiere. Procurorul intreba
.pe notar:
Uncle am ajuns?"
Dispunem dar..." raspunse notarul cu
toata, gravitatea.
Nu ma, zise procurorul: dispunem insd".
Si spre multumirea tutalor, reprezentantul
ministerului public dicta:
Dispunem insa considerand informa-
tiile cele mai amanuntite, care unanim arata
pe sfintia-sa parintele Nita din Dobrenii-de-
plaiu ca pe un om cu cele mai frumoase ca-
Mali; considerand IA de alta. parte progre-
sele fizice $i morale realizate, sub ingrijirea
sfintiei-sale, de catre minorul Mitu, supra-
numit Boerul" dispunem a ramânea sus-
mentionatul minor, in completa lipsa de as-
cendenti, sub paza si raspunderea acestui me-
ritos $i caritabil preot".
Seara a fost mash' mare. la popa Nita.
Domnul procuror a trebuit sa cedeze rugaciu-
nilor tutulor $i sali arnane plecarea pe a
doua zi. El s'a crezut dator" sa. faca la pranz
cele mai sincere $i mai calduroase laude sen-
timentelor umane ale parintelui, al carui
exemplu nu s'ar putea in deajuns reco-
manda". Domnul procuror vorbea mult $i
frumos era foarte vesel; diplomatul Cu-
titei z'ambea cu mult inteles facand preotului
48

www.dacoromanica.ro
cu ochiul, pe cand acesta tinea intre genunchi
pe Mitu si, cu gandul pe alta lume, ii trecea
incet cu mana prin parul Wan $i moale.
Unei femei ca preoteasa Sultana, asa -de
buna cu un copil sarman strain, trebuia sa-i
dea Dumnezeu o bucurie si i-a dat-o: in
acela$i an a avut o fetita... Dar ce bucurie!
Mu lta bataie de cap $i truda i-a trebuit ea s'o
creasca pentruca era si un copil ciudat!
De mirare cum dintr'o mama atat de blajina
$i supusa sa nasca. asa fire!...
Aveau odata un vitel; il scosesera din ne-
caz se prapadise vaca *i ramasese bietul
fara tata... Cine-1 ingrijea? Ileana sa fi
fost p'atunci fetica de vreo -doisprezece ani.
Cine-1 hranea? Cine se rugase cu cerul $i cu
pamantul de ma-sa s'o lase sa culce vitelul
plapand cu ea in casä? Ileana. Era o dra-
goste ne mai pomenita. Intr'o dimineata. insa,
ea se scula bufnind: nu vrea sa vorbeasca
nici cu mama nici cu tata; ei, ca parintii,
vazand-o iar in toane rele, o ocarira! ea fugi
in gradina. Aici s'apuca sa se joace ca de
obiceiu cu Prian Al mic: il prinse sal. man-
Ode $i, inclestandu-si dintii, II stranse tare
de bot. Ori n'avea nici el chef de joc in dimi-
neata aceea, ori il suparase prea tare semnul
ei de dragoste, animalul se smuci $i se de-
parta tafnind. Ea 11 chema el n'asculta...
Merse dupa el, el nu vru... Se rasti la el
49

www.dacoromanica.ro
Prian fugi... Si tot asa $i iar Incapata-
narea lui cre$tea potrivit cu staruintele ei.
Nu vrea $i pace... Obosita, cu tot sA,ngele 'n
obraji, tremurand de ciudA, ea se duse, lua
o bucata de mrndig i o bard% $i se 'n-
toarse iar... Cum o vAzu venind, Prian se 'n-
fipse in copite $i baxliga coada... Ea se apro-
pia bini$or-bini$or... cu mana st'Anga. IntinsA,
cu dreapta ascunsA la spate, spuna,nd priete-
nului ei, care o necajise, vorbe mângaioase...
El tinti asupra-i ochii mari $i pro$ti, i cu
$i fAra incredere, arunandu-i din fundul nä-
rilor umede duhoarea dulce de lapte... Stete
nemi$cat... Fata inaintA IM mana... Prian In-
tinse botul fraged, dar, pada s'apuce buca-
tica, Ileana Ii trase una cu sete in stuful cret
din frunte; täi$ul se 'nfipse adaric in osul incA
necopt. Capul drAgut al lui Prian se 'nneca
in sAnge... Särmanul se tavali $i incepu sä
svacneascA grozav din picioare.
Mama o va'zu venind intunecatA $1 stropitA
de sa,nge pe obraz, pe mâini, pe piept.
Ce e?"
Am thiat pe Prian in fundul gradinii...
Ai sti-ti arAt!"
Cand ajunserA, Prian se ispravise de tot.
HainA, hainal striga mama... De ce?"
Iac'a$a!"
A batut-o rau... ea a rabdat nicio vorba,
nicio lacrima. Mama insa s'a vaicarit mult
de nahnire si de grija...
50

www.dacoromanica.ro
 Dar ca,nd s'a suparat pe tat'sAu si i-a Iran-
tit candela din cuiu $i a umblat fugara trei
zile prin pAdure, de nu mai $tiau und' s'o
caute?... Dar mai tArziu fatA mare! and,
dintr'o yorbA de nimica, a insfacat In brate
pe Stanca Radii, $i nici una nici alta s'o a-
runce de sus de e tapsan, unde se facea
bora, de rkpa?... Au trebuit doi flacal sä lupte
s'o scape pe Stanca... PAcat de a$a frumusete
si mandrete de femeie sa. fie asa de cruntä oi
darjA I
Pe biata preoteasa Sultana a chemat-o
Maica Domnului de vreme... A plains-o mult
bgrbatul pe bl'anda femeie, pe care o iubise
atAta pentru sufletul ei cel bun, pentru mila
ei de sArmanul cules de pe drunfuri.
VAduvul nemAngaiat si-a maritat fata cu-
faxid dupä moartea nevesti.i.: nu mai era de
traiu trebuia odata'. cApAtuita.
E un om 'de treaba ginerele; dar e slab de
Inger... urit $i moale de genunchi... vorbeste
peltic... pricepe greu... Bun om, cum se cade...
dar nu e ce-ar fi s'a fie mai ales pentru
astfel de femeie, alt barbat trebuia.
Mitu a crescut mare $i voinic... Astazi el
este InvAtAtor in Dobreni. Parintele Nita a
dorit mult sä-1 aibA aproape $i a izbutit skl
permute aici de acum $ase luni, ca s'd-1 poatil
insura $i aseza.

51

www.dacoromanica.ro
 II
Toate acestea tree acum prin mintea parin-
telui Nita, *i de aceea latranul e foarte mah-
nit. Zadarnic lupta. sa goneasCa gandurile
care-I frama.nta, canteml de afara i le in-
carca i mai tare: Ileana fata lui, nevasta lui
Matache, ade in curie cu barbia rezemara
in mana i canta.
Ileana aura frumos, e *tiuta; dar acuma
caldura cantecului este deosebita; glasul ei
arde. Omul, care Invätase atatea, asculta mu*-
candu-*i buzele: el banuia... nu, intelegea
bine ce putere a ridicat a4a de inalt coaidele
cantaretii.
0 melodie simpla i monotona, dar cafe
Intelesuri, cata, pierzare de suflet, cate faga-
duieli fara. margini i pofta oarbal Fata canta
tineretele lui. Cantecul acela Ii lua in sus, ca
pe nite aripi largi i puternice, ducea in-
darat cu treizeci de ani... Intorcandu-se de-a-
colo 'ncoace catre clipa de fata, numara el
unul dupa altul exact toate belciugele ce-i fa-
cusera lantul vie tii.
Cantecul Ileanii durea prea mult; nu mai
era de suferit: trebuia nabu*it. Tatal iesi pe
prispa si-o chema brusc. Ea tacu i s'apropia.
Ileano-Ileano zise popa mustrator i f-ul-
gerând-o cu privirea. E pacat 1
Taical
E pacat, adauga popa *i mai apasat.
52

www.dacoromanica.ro
Ru$ine $i pAcat 1" i iei pripit din ogradA
fr A. sä se uite inapoi.
El merse drept la invb,"talor... Omul acesta
scotea pe Ileana din minti... da, el 1
Aci s'a urmat o scenA foarte neplAcutg: a-
mare imputari de nerecuno$tintA de o parte,
de alta protestAri calduroase de nevinovAtie.
TAn'arul Jura cA n'au fost decal poate glume
umflate de gura rAuvoitoare a oamenilor sau
mai bine a femeilor din sat, care daca." nu bar-
fesc, nu traiesc. Balanul tinea intr'una, Med
s'asculte, ca. un bArbat in toata, firea nu se
cuvine sA se eata.ceascA dupa, o minte slabl
de femeie. Si la urrnA scurt: o vointa hotaritA
pAnA la sange a impiedica ru$inea $i pAca-
tul... Numaidecât InvAtAtorul trebuia sA cearA
permutarea in alt judet; preotul avea mij-
loace sa. se capete aprobarea imediatA. Ii de-
dea o sumA insemnata; Ii gäsea o fatA bunA,
sA-1 insoare... 11 iubea ca pe un scump cofil
al lui... cu mult mai mult decal pe Ileana...
S'asupra cuvintelor din urna batranul, sim-
tind cA-i scade energia, se grni s. plece fai'a
mai rAspunde la observatiile tanArului, care
nu se $tia sA merite aceastA izgonire.
Preotul porni spre casA; dar deodatA se
opri... un moment nehotAril... apoi iei in-
toarse pa$ii nu vrea sA vazA pe Ileana...
sA mearga, la Cutitei... Nu c doar avea sl-i
spue ceva, dar simtea nevoia sA nu fie singur.
Primarul era acasA. Balranii prieteni se a-
53

www.dacoromanica.ro
sezara pe pa'limar... De mâncare n'avea
rintele pofta; dar un pahar de vin bun e bun
oricand... Cutitei scoase din beciu o cara cu
spuma... Primarul era foarte vesel $i fiindca
nu-i era somn, ca de obiceiu, avea poft5, de
lafuri.
Intre un om si altul este adesea ca dela o
stea la alta. Arde colo un soare uria$ $i
dincolo altul. Printre invartitoarea pulbere
de lumi, un colos de flaca'ri d'abia zA,re$te pe
celalalt ca o santeie ce clipe$te pierduta in
negura, fär`a fund... Ba câti Inca nu se mai
za'resc de loc si unul de altul nici macar nu
bnuesc.-Adesea tot asa, se pricep oamenii 'n-
tre ei si pot intelege unul altuia sufletul.
Steteau aci fata 'n fata cei doi batani si
buni prieteni, dar era atat de nemasurata
depArtarea dintre ei! si aceasta reducea pen-
tru Cutitei la proportii ce nici nu mai merita
socotite, spaimele p`drintelui. La urma ur-
melor, ce lucru mare si grozav?... E ceva sa
se 'nt'ample mai des si mai lesne?... Ce?...
Se iubesc doi oameni tineri... Ei s'apoi?...
I

Lume nu e?
Eu $tiam dela 'nceput c o sa fie 'ncurc5.-
tura, zise Cutitei cu zambetul lui obisnuit...
Nici ch" se putea altfel... Intal numai banuiam
acu mi-as pune capul... SW. s vezi... Durni-
nea vreo doua sapthma,ni, nu still ce robo-
team prin gradina... Numa ce sä-i vezi:. venea
amandoi dinspre garl`d, trecea pe langa' gard
54

www.dacoromanica.ro
Incet $i vorbea $optit... N'arn putut auzi mai
nimic... Atata doara mi s'a parut cä zicea ea:
)) iNu te crez!" da el zice: O sa vezi!" Am
särit repede din gra'ding si pa,rba s'ajunga, ei
pe linie, cum umbla domol $i se tot oprea pe
loc, le-am ie$it Inainte la poarta... Se legana
alaturi parca mergea pe o apa... Era sa treaca
pe MAO mine Mr' sa ma vaza.
Bunk' dimineata, fina", zic; zice: Sarut
mana, na$ule. Da 'ncotro? Merseam $i
noi la biserica... Ne-am inta.lnit mai colea cu
neica Mitu..." I-am tras cu ochiul, $i zic:
Cale buna, fina". El a tacut $i s'a facut
ro$u ca ardeiul; da ea, diavoloaica, a 'nceput
sa raza; zice: Sarut man& na$icule!" $i-a
plecat arnaindoi inainte.
M'am uitat lung dupa ei pana a intrat In
curtea bisericii... a$a mandri!... Ei! ce sa
mai vorbim de geaba, taica? Daca a$a a facut
Dumnezeu lumea noastra... Am zis $i eu: a$a
da, a$a-mi place $i mie!...
...S'apoi, adica ce-ar fi adaoga Cutitei
dupa o scurta tacere ce-ar fi sa-1 lase pe
parlitul de Matache $i sit ia pe Mitu?
Cat oiu trai eu asta nu se poate, zise
Popa.
Ce se potrive$te!... De ce?
Ca nu voiu eul"... Si popa inghiti In sec
$i, simtindu-$i gktu1 uscat, bau doua pahare
unul dupa altul... $'apoi Inca unul.
Ei I asta-i... Or sa te 'ntrebe ei pe
55

www.dacoromanica.ro
tine!... Si dacA-i vorba, tot mai bine sh'-i fie
nevastA decAt tiitoare... Uite popa cum se
mil% parcl 'ntada oara a vazut d'alde astea...
Ce, m, tu n'ai fost War niciodatl? Nu ti
s'a 'nta,mplat... Iaca mie, cum ma. vezi, mi
s'a 'ntAmplat... i incA la mine.., a fost ca nelu-
mea... Acuma pociu sA-ti spdiu ca la un du-
hovnic, c'a trecut de mult... Eu mA 'ndrAgi-
sem de cumnata-mea..."
Popa Mcu o Miscare.
,;Da, da, de nevasta lui frate-meu raposa-
tul... S. murim si eu si ea si mai multe nu...
Satul tot $tia si frate-meu nimic... Bietul rA-
posatull... bun om, da prost! Parca-1 impin-
gea dracul sA m'ajute el. Tiu minte odata zor-
nevoie sA ma due eu la tArg cu ea, ca. el a-
vea treaba la deal... Bucuria noastral Ma $1
suisem in cArutA cu Smaranda, and iacata
maicA-ta... Venise s'o 1unn $i pe ea cu noi.
Ce sa faci? Am luat-o... 0 zi intreagA n'a fost
chip s'o ratacim prin tam..
Taica mA daseAlea pe-o parte, maiea-ta pe
alta... Si unul $' altul o pazea pe Smaranda...
Unde sa te apropii? Ce mi-a dat pacatu 'n
gand? SA fug cu ea 'n lume... Cine sa le fi
spus... cum o fi aflat-o si p'asta... nu stiu.-
stiu numai atata cA m'a vAndut alde taica
sa scape de mine si pe mine de pacat.
Cum?
Iaca lesne... M'am pomenit intr'o dimi-
neatA cu larmA mare 'n sat, chiote, tipete de
56

www.dacoromanica.ro
muieri *i de copii... Ce e? Ce e? Alergau ale*ii
cu ceau*ii sa prinza flacaii la militie... N'a-
pucasem sa-mi pui minteanul, *i numa iaca
Smaranda intr'un suflet: Fugi, Costandine 1
dupa tine umbra... fugi ca te ial" Odata mi-a
scaparat p'in cap: Tii I asta hotul de taica
mi-a facut-ol" ca-mi spusese cu vreo ateva
zile mai 'nainte: Ma, Costandine, tu ai fi
bun de dorobant... ce nu vrei tu. sa te bagi
la militie?" Acu, zic, tot ma ia ei, incai..."
Am apucat-o pe Smaranda *'am smucit-o Ina-
untru 'n odae... Ti-ai gasitl... Nici n'am atins
clanta, *i iaca *i taica turbat cu toporul ridi-
cat: Ticalo*ilor, va trasne*te Dumnezeul va
crap capul ca la ni*.te cainil..."
Aia intrasera in curte... Ii dau branci M.-
tranului Dumnezeu sa-1 odihneascal
cat colo, ies pe prispa *i puiu mana la brau.
pe prasele: Mal zic: al dintaiu de-o pune
rnaina pe mine... ii vars matelel" *'o iau la
fug spre pArleaz... Ei dupa mine. Un ceau*
de dorobanti venea Inainte mancand päman-
tul *i 'nvaxtea peste cap *treangul... parca-1
vaz *'acu nalt *i spatos cal o namila. Da-te 1...
nu te dal... tine-acil" Gaucl sa pui piciorul
peste gard, mi-a *i aruncat latul de gat *i m'a
intors inapoi lat pe spate. M'am sbatut cat
am putut... da-mi luase apa. Ce sa mai lupti
cu beregata stra,nsa 'n *treang 1 M'a legal cot
la cot... *i m'a dus...
Ei, *i?
57

www.dacoromanica.ro
 Ei $i m'a dus. Cine era sa ma plä-
teasca? taica?... M'a dus la tact $i d'acolo
la ora$... Am fugit odata cu gaxidul sa viu sa
ian pe Smaranda si sä m'apuc de hotie. A pus
mana pe mine, m'a batut $i m'a inchis... Am
sarit 1ntr'o noapte peste zid... A prins de
veste straja, s'a luat Clupa mine $i m'a 'rn-
puscat in picior $'acu am semnul... Mi-a
tras o bataie stra$nica... Am slat inchis multa
vreme Ora a venit sä. ma scape $i cu ce
cheltuialal cine te Onde$ti?... Bietul neica,
fratina-me u!...
M'am intors acasa... Smaranda avea doi
copii, fusese bolnava... se facuse urita... GAO
ne-am vazut, ne-a apucat $i pe mine $i pe
ea o ru$ine...
Pe urma?
Pe urma m'am casatorit $'am trait cum
ma. $tii... Bodaproste lui bietu taica: el m'a
mAntuit de pacat... ca dupa cum eram nebun,
ii faceam 11 faceam $i era facut..."
Venise popa sa caute chipurile 1ini$te la
cumnatul Cutitei 1 Nu cu Vill, cu otrava-1 cin-
stise. Si de aceea se intorcea parintele In-
tr'un tarziu cam pe doua carari, cautand o
inspiratie luminoasa $i neputand apuca in
mintea-i turburata calea spre o hotarire. 0
oboseala nespusa, un fel de desgust mai sdro-
bitor decat chiar desnadejdea apasa greu pe
arnandoi umerii batani.
58

www.dacoromanica.ro
 Care va s. zica el cerea o jertfa stia dea-
minteri si el asta tot asa de bine ca i Cuti-
tei o jerta care nu se da de bunavoie,
care trebue luata cu de-asila... Cu de-a-
silal..." Si omul gra'bi pasul... Ajunse acasa,
lua din fundul 1zii i vari in sail un pachet
invelit intr'o basina, incaleca si porni... Cand
rasarea soarele era departe.
Drumul a fost si scurt si lung, lung de ne-
astampar, scurt de ganduri... 0 sa se 'nvo-
iasca prefectul?... Un invatator nu poate fi
luat in armata... Cum sa. propue? ce sa zica?
cum sa inceapa?... Dar daca n'o izbuti?...
Daca nu s'o putea?... Ei! numai sa vrea pre-
fectul si se poate...
Prefectul era o veche cunostinta procu-
rorasul de odinioara. Fost deputat, om bogat
acuma, cu putere si influenta nemasurata.
S'ar putea daca ar vrea el... In 'ulna omului
aceluia.stetea linistea calatorului. Acesta si-a-
ducea aminte cat de bun fusese acela cu el...
Da, dar acu nu mai era tana'rul vesel de p'a-
tunci: trebuia sa fie un om matur... Lucrul
poate c. n'o s. mearga asa de usor ca al-
d ata.
Si astfel, batandu-se cu socotelile, cala-
retul se trezi inainte-i cu sclipeala turnurilor
de tinichea din oras. Inca o fuga de cal... In
srarsit I
Infra' pe aceeasi bariera pe unde acu mai
bine de douazeci de ani iesise ducand in ca-
59

www.dacoromanica.ro
rutA comoara gasita lAnga altarul lui Sfantul
Ion... CAlAretul ocoli cu dinadinsul stradele
principale $i .piata, new:4nd sa. mai vaza lo-
curile ce fusesera odinioara teatrul talentelor
micului bufon.
.Prefectul locuia la marginea ora$ului in-
Leo casa de jur imprejur cu o gradina mare...
La prefect era lume multg,... Preotul a$teapta
in sala. D'abia se a$ezase cu ifialä. pe un colt
de scaun $i auzi deodata in o odaie de-a1A-
turi un sgomot grozav: ceartA, palme, bu$eli,
tipete; u$a odAii se deschise smucit, o sluj-
nica uritA $i 11â1ie, ragind.ca o bestie, cu na-
sul $i gura pline de sange, ie$i zApacitC dupa
ea numaidecat, o dama mititica $i uscata, cu
capul plin de funde de hairtie, fierband $i spu-
megand, cu un cle$te de soba in mana, $i
strigand: S'o pue la cote-0 la colet!" Una
dupa alta pierira inteo clipa pq alta u$A.
Popa se ridica 'n picioare mai mult de
frica deal de respect. Kna sa.-1i dea bine
seama de ce vAzuse, auzi un hohot de fas
stra$nic $'apoi alte tipete, de astädatA. jalnice
$i sfa4ietoare o femeie se chinuia pared
sA-$i dea sufletul. U$a se deschise inapoi, ii
un ungurean inted purtand in brate pe dama
cu capul infa$urat in haxtii... Membrele-i erau
intepenite, gatul $i mijlocul strambe, fata ca
varul, $1 din ochii ei mari deschi$i peste ma-
sued, se vedeau numai gogo$ile albe... Gemea
sciA$nea din dinti. Slugoiul, ajutat de doua
60

www.dacoromanica.ro
femei, o duse in odaia ei. Peste un moment,
el ie$i $tergandu-se pe maini '11 miwase.
Ce e? indrasni popa aiurit.
Iaca ni$te pacate !"
Si Ma multa staruintA, popa af11 cat e de
rea $i de bolnava stapana casii, nevasta pre-
fectului... 0 scorpieI... bate slugile 'Ana la
s'ange, le 'nteapa cu ace, le frige cu fierul de
frizat ro$it in spirt... $i cand ostenete, o
apuca: rade, plânge, tipa si ramane ceasuri
intregi teapana... Trebue frecata Cu perii as-
pre, batuta cu nuiele subtiri $i afumata cu
ni$te doftorii tari pana sali vie iar In fire.
Popa i$i facu cruce $i s'a.;:eza la loc s'a$-
tepte. Tocmai tftrziu, prefectul ie$i sa con-
duca Ora la scara pe un boier batrAn. Is-
pravind, dete cu ochii de preot, care sta umi-
lit in picioare. Din doua vorbe cei doi vechi
cunoscuti se recunoscura. Preotul zise incet:
A$ vrea, sa triti, domnule prefect, sa vi.
spui un foc al meu... Intre patru ochi... dar
intre patru ochi".
FiindcA mai avea doi musafiri, prefectul
pofti foarte politicos pe popa, cu toate pro-
testärile de rigoare ale acestuia, in salonul
de-alaturi, $i intra in birou sa expedieze pe
cei doi.
Popa trecu in salon $i se opri un moment la
u$ti... De mult nu mai intrase in a$a aparta-
de mult nu-i mai lovise vederile a$a
ment I
combinatie de forme $i colori Era in adevar
61

www.dacoromanica.ro
minunat. Salonul da in grddind, si reflexul
copaOilor, trecand prin perdelutele de rätea,
dedea si mai mult farmec acestui interior si
bogat si de gust.
Omul facu un pas, inaintand ca un calator
intr'o vale plina de incantätoare amintiri, pe
care o revede deodata dupd o indelungatd pri-
begire... Uimit, privi de jur imprejur; dar
când ajunse cu privirea in coltul unde bd-
tea 'n plin lumina verzuie dela trei ferestre
mari, -calAtorul ramase trasnit... Un strigIt
i se 'nnecd In piept: ochii lui intAlnisera cau-
taturile unui portret mare...
Era o ardtare din alta lume mai dulce,
mai bund.I. fericitd! Zambea cu acelasi zambet
neuitat in care se amesteca multa blandete
cu multd patima, atata inteligentd limpede cu
atata oarbd pornire... BdtrAnul stete mult...
mult inaintea ei, si voind pared s'aprinza cu
privirea lui ochii nemiscati de sus si sd-i
facd s. clipeascd odatil mdcar, macar odatd,
cletind din cap si sopti:
Ei!... s. tii tu ce e acurna pe sufletul
meu!
Poftim, parinte", zise prefectu!.
Batranul tresdri:
,Cine e? intreba el, intinzand manm. spre
chipul din perete si fard sä se ulte la omul
ce-1 trezea asa de brusc din vis.
Soacra-mea... mama nevesti-mii... 0
femeie nenorocita: a murit Canard, sarmana!"
62

www.dacoromanica.ro
 Watranul se 'ntoarse machinaL
Ei! ce e? spune-ti pasul, adaoga prefec-
tul; poftim de sezi".
Popa sezu si facu.
Ai vreo pricin'a?... vreo daravera ?... spune"
Popa nu zise nimic.
Suntem singuri, n'ai nici o sfiala... Nu
ne-aude nimeni... Spune, zise foarte bine-
voitor, desi cu oarecare nerabdare prefectul.
Daca e posibil, te cunosc ce om esti, fac tot
pentru sfintia-ta".
Batranul aluneca' de pe scaun si cazu mo-
totol pe covorul moale... Politaiul, care as-
tepta afara ordine, era din norocire aci, gata
la chemarea superiorului, sa ajute pe omul
bolnav: 1-a descheiat la gait, la san, la brau...
1-a frecat cu otet la ample si la inima... and
isi veni in fire, preotul era intins in birou
pe canapea... Se incheiä degraba, isi ceru
ierta'ciune era bolnav, Mai de inina si
ameteli simtise cum '11 ia ca p'o apa, cum
i se 'ntuneca tot imprejur si cum adoarme...
Se ridica, saluta si porni sa piece.
Bine, nu mi-ai spus nimic", zise prefectul,
Mcand semn politaiului sa iasa.
Politaiul iesi foarte multumit de serviciul
umanitar ce realizase... Popa se ca'uta mereu
in san, la bill', prin buzunare, Mra sa spue
o vorba... Prefectul, obosit, zise:
Ei 1 spune-mi odat'a...

63

www.dacoromanica.ro
 Am pierflut-o!" raspunse popa naiv,
saluta. $i ie$i unit.
Prefectul dete din umeri... Chemä pe poli-
taiu... Politaiul lipsea, dar trebuia sa se In-
toarca la moment: plecase in fuga mare
uitase raportul de noapte la cantilerie I"
Oricat era de tanara Ileana, intelesese el
taica-sau ditea in sufletul ei tot a$a de bine
ca 'n cartile lui dela biserica...
Daca-i a$a, care va al. zica $tie $i el... S'a-
poi?... sa *tie! Cine ce treaba are?... Frica?...
De cine?... de ce?... De Matache?... ton-
tul?... carpa?... 0 sa-1 lase s pace buna:
traiu cu de-asila nu se poate. Cinste?...
Vorbe. Ru$ine?... N'are. Da, sa $tie
tot satul I... I-ar pärea rau sä nu $tie lumea
toata !... Are sa spue chiar dansa... Da, pen-
trued nu mai poate ascunde focul ce-o arde;
trebue odata, sa-1 dea afara... i cantecul $i
plansul pe 'nfundate nu-i mai ajung pentru
asta. Are sa. iasa pe drum... nu; are sa. mearga
la biserica $i cand o fi tot vileagul stra.ns, o
s. strige 'n gura mare ca-i plesne$te inima
de-atata chin mut, ca fara omul l'asta inebu-
ne$te, omoara pe cine i-o ie$i "inainte $i se
strange singura de gat cu ghiarele ca o fiath
nebunä!
Si cu mainile infipte in par, femeia i$i le-
gana ca de durere capu/ frumos Inteo parte
$i 'n alta... De din dosul caselor porni a$a

64

www.dacoromanica.ro
de tarziu! semnalul cunoscut: fiara ne-
buna dintr'o sAritura fu de gatul pazii.
Ci vino odata! gemu ea. De ce ma chi-
nue$ti? Ce vrei? sa, mor? Zi tu el vrei sA
mor... Pe sufletul mamii din groapd, s'a-
jung sa ma, gunoiesc la garduri pAnd or fugi
$i cainii de mine! sa-mi pice carnea putreda.
de pe oase! sa mi se macine oasele Ora la
mrlduva! jigAniile pamantului sa mi se'ncuibe
in co$ul pieptului $i 'n teasta capului: zi tu
ca," vrei sä mor... acu$ica, acilea, mor!"
Ochii i se 'nchiserA, obrajii *i gura ii in-
ghetark $i cazu moale in bratele lui. Cand
de suflarea barbatului femeia i$i cap= iar
glasul, se puse sä-i spue cat de nedrept se
suprtrase el pe ea, cat de copilareasca. -*i
fara temeiu fusese cearta lor $i cat suferise
-ea de lipsa lui.
...Se sbateau de mult unul in bratele al-
tuia, cAnd se auzi portita trantita: sosea pa-
rintele calare. Amandoi ramaserA nemi*cati.
CalAtorul descalicA, luA $aua $i dete drumul
calului sa, pasca.... De departe, din fundul gra-
dinii unde erau ei, se vazu fereastra dela o-
daia batranului luminandu-se.
SA *tie el ca. stint aici, zise Ileana razand
infundat $i strangandu-se ca de tearna langa
Mitu, m'ar omori!"
Preotul stinsese lumina $i se trantise pe
5. earagiaIe 1. 65

www.dacoromanica.ro
pat sä-si adune gandurile $i sa faca un plan
nou, altä socoteala.
Desi obosit de atala drum calare, Cle-atatea
s'atatea, nu putea adormi... Incet-Incet insa
p'aci sa atipeasca. Era tocmai sa pa*easa ho-
tarul fericit dincolo de care gandurile scapa
din *tirea noastra ca sa alerge si sa-si topaie
libere danturile bizare...
...El sari in sus.
Umbra cineva p'in curte... 0 usa de des-
chide si se 'nchide in casele din fata ale fie-
sii... Yorba tainical... Batranul iesi repede...
Nimic... S'auzea numai.prin racoarea noptii
rontaiala calului... Fusese o .parere bolnava...
Ocoli imprejurul caselor... Iar nimic... Bezna...
Nicio mi*care...
Batu la fereastra Ileanii... Inca odata... mai
tare.., tare de tot... Nici un raspuns...
...SA sparga usal... Se duse, lua toporul $i
se 'ntoarse; dar and pip51 sa gaseasca clanta,
dete cu mkna de veriga: era push, $1 'ncuiata.
cu lacatul... Nimeni!... Cu capul gol, cu ple-
tele-i cenusii desfacute si lasate 'n voia van-
tului, batranul iesi pe poarta, 'n goana mare...
La $coara incuiat cu lacatul... Indarat!... Era
lumina la Ileana: se desbraca sa se culce...
Inapoi!... La scoala lumina!
El sui dintr'un pas cele trei trepte ale pris-
pei si se uitä pe fereastra: Mitu sta la masa
cu capul rezemat pe ma,na... Frumusetea ta-
narului, privirile lui pierdute eine *tie unde,
66

www.dacoromanica.ro
aerul extatic cared lumina capul incremenira
pe omul de afara: acesta *i-acoperi ochii sa
nu mai vaza spaimantatoarea icoana. 0 clipl
stete a*a, apoi bAtu hotarit in u$A, intra des-
figurat, se infipse in prag *i izbucni:
Ce ai tu cu mine? ce? om fara suflet,
WA lege $i fara Dumnezeu!... Nu rIspunzi...
ai?... Te-am stalls de _pe drumuri, te-am in-
calzit la sanul meu, *i tu vrei necinstea casei
mele? tu vrei sa ma omori pe mine? Ce
rau ti-am fAcut eu tie? Cu ce ti-am gre*it?
Spune: sa ma caesc *i sa mil ierti!... larta-
mal... Fie-ti mila de un biet pacatos de IA-
tran... Mitu le, copilul meu!..."
Si batranul cu parut despletit se Vara in
genunchi *i. lupta sa-i apuce *I sA-i sarute
rnainile cu zorul.
Parinte! zise tanarul tremurand *i cautand
sa-$i scape mainile. Tu sa ma ierti pe mine...
Iarta-mal... Eu nu uit ce-ai fog pentru mine;
nu voiu sa-ti fac niciun ran, nicio ru*ine.
Ea nu mai poate trai cu barbatu-sau... ea
daca se desparte, ea... o iau".
S'o iei tu?
Da, eu; nu mai pociu trai fara ea...
Omule, ti-e sora!
Pentru ca m'ai crescut.
Nu!... ti-e sora lama!
Cum?
Tu e*ti copilul meu adevarat... Carnea
meal

67

www.dacoromanica.ro
 Parinte... vrei sa ma arnagesti...
Nu, nu te amagesc... Am gresit... am pa-
catuit, si Dumnezeu a vrut sä. m. bata, si
te-a trimis pe tine sa m. bati... Trebuia d.e
mult sa-ti spui taina asta: erai Max si eu
eram duhovnic... m. puteam eu spovedi unui
copil?... Dar atala dragoste ca,ta ti-am pur-
tat eu tie... niciodata. n'ai inteles, n'ai banuit
macar cä eu iti sunt tata cu adevarat?...
Pentruca n'ai inteles, iacata, viu eu, duhov-
nicul, la tine si m. spovedesc tie si te rog:
nu-mi lasa sufletul in frieä de moarte I... Daca
simti ea nu poti birui pacatul cam te ta-
räste, pleaca, fugi departe : aici e lad si pentru
tine si pentru ea si pentru minel... SA' stiu eu
numai unde esti... Lasä... tie o sa-ti treaca...
o sa te 'nsori cu o fata frumoasa... o sa ai
copii... Las tot aici... si vine taica-tau bun sa
traiasca MAO tine si s moara fericit, fäi
buba asta grozava care-mi roade inima!"
Batranul se opri pentruca. 'nu mai putea.
Mitu ascultase galben. Fara sa raspunzia sa-
rutä mana preotului, care-1 stranse ca si o-
dinioara la piept stropindu-i capul cu la-
crimi bogate si calde.
Acu ma duc, taica, zise el; ma due!"
Si se duse.
De douà zile... Acu e a treia noapte de cand
parasita anina la fereastra. semnul stiut, ster-
garul innodat, de geaba... Nu vine. Ea geme
68

www.dacoromanica.ro
in chinurile a$teptarii, nesigurantii, desna-
dejdii...
Bolnav pantre Rapus?... "Cu alta
femeie?...
SA-1 caute? unde?... S. a$tepte? cat?... S.
moarA? cum?
Uncle e?... Uncle?
E aici foarte aproape... Se 'ntoarce din de-
partari la locul lui... El a cugetat atata vreme
pe drumuri, si-a ajuns sa vaza CA nu poate
lása pe nenorocita in neca'inta, fara. st-i zica
o vorba, fara s. plang amandoi impreunI
pacatul savar$it din ne$tiinta... Dar dacA.
preotul, pentru cuvinte de bigotism ori de
eresuri sociale, o fi inventat o poveste de fan-
tazie?... Ca Ida speranta! dragostea lui atunci
n'ar fi neiertatal... Dar d'aca ar fi adevarat?...
Ei, $i? La urma urmei el strica? Ea? Soar-
tal... Si de ad o intreaga filosofie pagana, in.
fata careia orice conventie e eres, superstitie
mice eredinta.
A$a filosofand, a sarit parleazul $i trage cu
ureehea... Nu poate pa$i inainte... i-e fricA...
Un moment voe$te sa se 'ntoarca$i sa plece...
acu pentru totdeauna... Pune piciorul pe par-
leaz... Dar se socote$te mai bine... Coboara
iar indarat $i sta.' tintuit pe loc... SU pe loc
de mult intre doua cäi, fail s 1 poata intra
nici pe una: trebue tarit ca sä se urneasca...
si are sa fie tarit.
Lumina dela fereastra pärintelui s'a stins.
69

www.dacoromanica.ro
Ta.närul lash' sa mai treaca limp, apoi face
un pas intr'o parte ca sa vaza daca la Ileana
e aprins... Nu e... Se apropie bini$or. Caine le
incepe s. latre... Omul Ii chiamä $optit pe
nume; animalul se gudurA $i se potole$te...
Acum s'aprinde iar lumina la batranul. Tt-
n rul se retrage langa parleaz. Preotul iese...
merge la poarta... se 'ntoarce, $i Mitu Ii vede
cum trece prin bataia luminii dela fereastra
$i se 'ndreapta. dupa, chine, ca dupà. o calluza,
cercetand, fundul grclinii. LT$or, invatatorul
trece afara, peste gard $i se pilul d. in dosul
crucii mari de sub deal, la raspantie... Caine le
sare $i el $i vine sa. dea din coadä pe langä
cruce... Preotul se 'ntoarce in casa, $i stinge
iar. A inceput acu o lupta a$a de 'ncordata,
Meat intre svacnirte repezi ale inimii nu
mai incape niciun moment pentru
Caine le, gonit, ia drumul de ocol; omul sare
inapoi in grading... Ce face femeia? Sa. fie
barbatul acasa?... Nu e probabil... caruta nu
e 'n $opron $i 'n grajd nici un sgomot... Lu-
mina deodatä la fereastra Ileanii... $tergarul
innodat... II a$teapta... lnima 'n dinti... $i freaca
cu maim pe u$a. foarte discret.
Un tipet nabu$it Inauntru... Ileana sufla, 'n
lumanare $i iese. lremura scuturata din ra-
runchi de friguri... Ea II tara$te in grädina
la locul $tiut, unde de-atala vreme a$teapta
velinta Intinsa. Femeia se acata de gatul
El o strange 'n brate cu putere $i da
70

www.dacoromanica.ro
apropie buzele de ale ei... dar II cuprinde
un fior de groaza s'o impinge departe.
Acum porneste potopul ei de vorbe jura-
minte, blesteme, fara. sir, dar pline de inteles:
banuieli de necredinta... teama de satiu... a-
inenintari de crima si sinucidere... plansete
si rugaciuni de milostivire. El reteaza gray
cuvântarea ei monstruoasa... si-i spune tot,
tot... Ea ramane 'ntai inlemnitä... apoi in-
cepe s. 114, Innecat si din ce in ce mai
nervos si mai nervos, pana, cand izbucneste cu
hohot si, lovindu-1 brutal peste bratul va,njos,
pe care i-1 apuca si-1 striveste sub degete:
Prostule! A rAs de tine!... Ai crezut? Nu-i
adevarat! Minter
$i se napusteste asupra lui si-1 ingenunche
jos la pamAnt...
0 spranceana alburie se iveste pe coama
dealului de catre rasarit... Pe langa crucea
din raspantie scartie roatele carutelor ce
pleaca din vreme sa nu le-ajunga zaduful pe
drum... Mitu tresare din somn.
,Se face ziva, Ileano! scoala degrab!"
Sprânceana alba creste si alte roate venind
din deal la vale se aud apropiindu-se... o
doina. din frunza, caintec de drumet faral griji...
si vorba... Tanarul ridic. femeia de jos s'o
ajuta, cum era arnetita, sa ajunga panii la
usa casii.
71

www.dacoromanica.ro
 E grea despartirea... 0 sä fie chiar.peste
putinta!
...BAtranul a dormit au : batAile inirnii 1-au
desteptat prea de multe ori... Se ridica na-
busit din pat; ii trebue aer: merge sa, des-
chiza fereastra, da perdeluta 'ntr'o parte, $i
i se nazareste c. vede 'n pragul din fatA
doua umbre albe ce vor parcA sa se topeasca
una 'ntealta... Se sterge la ochi $i se uita mai
bine... Dal... Ia pusca din cuiu si iese 'n prag :
Cine-i?"
0 flacara roscata, un trosnet, la care as-
punde imprelung deal dupa deal Mitu a
picat fulgerat.
Ce-ai fAcut, nebunule?!" acneste femeia
$i porneste un pas.
A doua teava! Ileana cade in genunchi...
se sbuciuma in zadar sä se scoale... Vrea sa
strige... o galgaiturA de sange o podideste pe
gura... Se moaie dela junghietura si tarin-
du-se cat colo, se asaza de-a-binele.
Popa arunca jos pusca, a carei guri tot fu-
mega mirosul necAcios de silitra... Trece gar-
dul, sue in clopotnita, se atarna cu amandoua
mainile de funiile de teiu si 'ncepe s. le
smuceasca cu o inalta energie: cele trei do-
pote mici si sarace se pornesc deodata sa tipe
si sä se vaite cu o .jale nebuneasca...
Se strange multa lume.
Popa ia de man*/ pe Cutitei si porneste
urmat de ob$tea satului. El merge cu toti la
72

www.dacoromanica.ro
locul unde zac cei doi copii nenorociti...
Spranceana mica. alburie cafa vreme s'au je-
lit clopotele s'a fAcut trandafirie $i mare.
Eu i-am impuscat, zice bAtranul lini$tit...
intai pe el si pe urma pe ea... Da, eu!"
Si se 'ntoarce sà-i priveasca... Ileana a
adormit, strangand in brate genunchii lui fra-
te-sAu... Popa se apleacA la ea:
Nu asa, catea! zice el zAmbind crud... Nu
a$a, ca-i pleat!"
Si desclestaxidu-i mâinile calde Inca, o da
greoiu mai la o parte... A sburat in sfax$it
surasul intelept de pe chipul prietenului Cu-
titei... Omul i$i acopere proste$te buzele in-
vinetite cu o mânä, cu alta ochii uzi... Toti
stau cu capul gol... Nici o suflare.
Popa se ridicA, se 'ntoarce spre multime
cu privirea tinta si 'nfrico$at de 'ngrijata.
Inimal... zice el I!..." $i se culca sa. doarma
somnu-Al bun langA copiii sal.

73

www.dacoromanica.ro
 LA HANUL LUI MANJOALA
in Gazeta Säteanului", XV, 1898-1899.

E o nuvella in care se imbina in chip admirabil makl

cu fantasticul, luat din superstitiile populare. De altfel,
ca in toate operele similare Kir lanulea, Calul Dra-
cului -elementul supranatural joaca un rol secundar.
Aparitia cotoiului ;i a cerpritei ne intensifica sentimentul
de mister de care e inväluit totul: ciudata intamplare
cu cdicarea hanului de catre hoti, rätacirea pe cam-
puri prin noaptea rascolita de vifor, frumusetea plina
de farmec a cocoanei Marghioala i pieirea groaznica
a ei, cand flacarile focului mistue hanul ;i pe Man-
joloaia, Ca pe niste elemente necurate.

Un sfert de ceas pagna la hanul lui Man-

joala... de-acolea, pana 'n Pope$tii-de-sus, o
postie: in buiestru potrivit, un ceas $i juma-
tate... Buiestrasu-i bun... daca-i dau graunte
la han si-1 odihnesc trei sferturi de ceas...
merge. Care va s zica, un sfert $1 cu trei,
un ceas, si pana 'n Popesti until $i junatate,
fac dotia si jumalate... Acu sunt $apte tre-
cute; `a1 mai tarziu pana la zece, sunt la Po-
covnicu Iordache... Am cam intarziat... tre-
buia s plec mai de vreme... dar in sfax$it!...
de asteptat, m. asteapta...
A$a socotind in gand, am $1 vazut de de-
parte, ca la o Mtaie buna de pusca, lumina
74

www.dacoromanica.ro
multa la hanul lui Manjoala, adica, asa-i ea-
masese numele; acurna era hanul Manjoloaii
omul murise de vreo cinci ani... Sdra-
\Tana femeie! ce a facut, ce a dres, de unde
era cat p'aci sa le vanza hanul and traia
barbatu-sau, acuma s'a pldtit de datorii, a
dres acaretul, a mai ridicat un grajd de pia-
tra, si inca spun toti ca. trebue sa alba si
parale bune. Unii o banuesc ca o fi gasit
vreo comoara... altii, cä umblä cu fermece.
Odata au vrut s'o calce talharii... S'au apu-
cat sa-i sparga usa. Unul dintre ei, al mai
voinic, un om cat un taur, a ridicat toporul
$i cand a tras cu sete, a picat jos. L-au ridi-
cat repede! era mort... Frate-sau a dat sa. vor-
beasca, dar n'a putut amutise. Erau pa-
tru insi. L-au pus pe mort in spinarea lui
frate-sau, si ceilalti doi 1-au apucat de pi-
cioare, sä-1 ingroape undeva departe. and sä
iasä din curtea hanului, Manjoloaia incepe sa
strige pe fereastra: hotii! si 'n fata-le, iaca
zapciul cu mai multi insi $i cu patru doro-
banti cdlari. Striga pomojnicul: Cine-i?" Ho-
tii cei doi, fugi care 'ncotro! ramane mutul
cu frate-sau mort In carca. Acu, ce te faci
la cercetare? Toata, lumea stia ea mutul vor-
beste; cui putea sa-i &each' prin cap ca. mu-
tul nu se preface? L-au batut pang, 1-au smin-
tit, ca sa-i vie glasul la loc de geaba. De
atunci li s'a taiat pofta fläcailor sa mai calce
hanul...
75

www.dacoromanica.ro
 PanA sA-mi treac a. toate astea prin minte,
am sosit. 0 suma de can poposesc in curtea
hanului; unele due la vale cherestea, altele
porumb la deal. E o searA asprA de toamna.
Chirigiii se 'ncalzesc pe la,nga focuri... de a-
ceea se vedea atala luminl, de departe. Un
argat imi ia calul in primire sä-i dea grAunte
la grajd. Intru in carciuma, unde fac refenea
oameni multi, pe cand doi tigani somnorosi,
unul cu lauta si altul cu cobza, tarlaie In
tr'un colt olteneste. Mi-e foarne si frig m'a
razbit umezeala."
Unde-i coebana? intreb pe baiatul dela
tarabk
La cuptor.
Trebue sa-i fie mai cald acolo, zic eu pi
tree, printr'o salita, din cArciuma in. buck-
taxi e...
Foarte curat in bucatarie... si abur, nu ca
in carciuma, de cojoace, de cisme si de o-
pinci jilave abur de pane calda. Manjo-
loaia priveghea cuptorul...
Bine v'arn gAsit, cocoana Marghioalo.
Bine-ati venit, cocoane Fanica.
Mai s'o fi gasind ceva de mancare?
Pentru oameni de omenie ca dumneata,
si la miezul noptii.
$i repede coana Marghioala da porunca u-
nei cotoroante sä pue de masa 'n odaie, si
pe urmA s'apropie de cotlon la vatra, i zice:
Uite, alege-ti.
76

www.dacoromanica.ro
 Cocoana Marghioala era frumoasa, voinica
si ochioask stiam. Niciodata insä de and
o cunosteam s'o cunosteam de mult: tre-
cusem pe la hanul lui Manjoala de atatea ori,
Inca de copil, pe and traia raposatul taica-
rneu, ca pe acolo n'era drumul la taxg ni-
ciodata nu mi se päruse mai placuta... E-
ram ta.nar, curatel si obraznic, mai mult o-
braznic decal curatel. M'am apropiat pe la
stanga ei, cum era aplecata spre vatrk si
am apucat-o peste mijloc; ajungand cu mana
de bratul ei drept, tare ca piatra, m'a'mpins
dracul s'o ciupesc._
N'ai de lucru? zice femeia si s'a uitat
la mine chiora.s...
'Dar eu, ca s'o dreg, zic:
Strasnici ochi ai, coana Marghioalo!
la nu ma 'ncanta; mai bine spune ce
sa-ti dau.
Sa-mi dai... sa-mi dai... Da-mi ce ai
dumneata...
Zau...
Si eu, oftand:
Fie, ca strasnici ochi ai, coana Mar-
ghioalo!
Da daca te-aude socru-tau?
Care socru?... de unde stii?
Dumneata gandesti ca, daca te-ascunzi
sub caciula, nu te mai vede nimini ce faci...
Nu te duci la Pocovnicu Iordache sa te *logo-
desti cu fata a mai mare?... Aide, nu te mai
77

www.dacoromanica.ro
uita asa la mine; treci in odaie la masa.
Multe odai curate $i odilmite am va.zut in
vieata mea, dar ca odaia aceea... Ce pat!
ce perdelute! ce pereti I ce tavan! toate albe
ca laptele. Si abajurul $i toate cele lucrate
cu "iglita in fel-de-fel de fete... $i cald ca subt
o aripa de closed... si an miros de mere $i
de gutui...
Am vrut s m'a$ez la masa $i, dupa obi-
ceiul apucat din copilarie, m'am intors s. V6z
incotro e rasaritul, sa. m 'nchin. M'am uitat
cu bagare de seama de jur imprejur pe toti
peretii nicio icoana. Zice cocoana Mar-
ghioala :
Ce te uiti?
Zic:
Icoanele... Uncle le tii?
Zice:
Da-le focului de icoane! d'abia prasesc
cari si paduchi de lemn...
Femeie curatal... M'am aseiat la masa fa-
Candu-mi cruce dupa datina, cand deodatä,
un racnet: calcasem, se vede, cu potcoava
cismii, pe un cotoiu batran, care era sub
mask. Cocoana Marghioala sare repede si
deschide u$a de perete; cotoiul suparat da
navala afarg, pe cand aerul rece napadeste
'nn'auntru $i stinge lampa. Cauta chibritu-
rile pe bajbaite; caut eu incolo, caulk', co-
coana 'ncoace ne-am intalnit piept in
piept pe 'ntunerec... Eu, obraznic, o iau bine 'n
78

www.dacoromanica.ro
brate i incep s'o pup... Cocoana mai nu
prea vrea, mai se lasa; Ii ardea obrajii, gu-
ra-i era rece gi i se sbaxlise pe langa urechi
puful piersicii... In sfar$it iaca jupaneasa a-
duce tava cu demancare $i cu o lumanare.
Pe semne om fi cautat mult chibriturile, c.
tilindrul lampii se racise de tot. Am aprins-o
iar... /
Buna mancare! paine calda, rata friptA. pe
varza, carnati de purcel prajiti, $i ni$te yin!
$i cafea turceasca! $i ras i vorba... halal
sa-i fie cocoanii Marghioalii! Dupa cafea, zice
cotoroantii:
Spune sa scoata o jumatate de Mina-
ioasa...
Grozava tamaioasal... mA apucase un fel de
amorteala pe la incheieturi; m'am dat a$a 'n-
tr'o parte pe pat, sa trag o tigara cu ale
din urma picaturi chihlibarii din pahar, $i
ma uitam prin fumul tutunului la cocoana
Marghioala, care-mi sta pe scaun in fata si-mi
facea tigari. Zic:
Fie, cocoana Marghioalo, stra$nici ochi
ai!... Stii cc?
Ce?
Daca nu te superi, sa-mi faca o cafea;
da... nu a$a dulce...
Si razi!... and vine jupaneasa cu cafeaua,
zice:
Cocoana, dumneavoastra stati de vorba
aici... nu $titi ce-i afara...
79

www.dacoromanica.ro
 Ce e?
S'a pornit un vant de sus... vine prapad.
Am sarit drept.in picioare si m'am uitat la
ceas: zece si aproape trei sferturi. In loc de o
jumatate de ceas, statusem la han doua cea-
suri si jumatate? Vezi ce e and te 'neurei la
vorba!
Sa-mi scoata calul!
Cine?... Argatii s'au culeat.
M. due eu la grajd...
Ti-a pus ulcica la Pocovnicu! zice co-
coana pufnind de ras si tinIndu-mi calea la
usa.
Am dat-o binisor la o parte si am ie$it pe .

prispa. In adevar, era o vreme vajnica... Fo-

curile chirigiilor se stinsesera; oameni si vite
dormeau pe coceni, varindu-se cuminti unii 'n-
tr'altii jos la pama,nt, pe cand pe sus prin
vazduh urla vantul nebun.
E vifor mare, zise cocoana Marghioala,
infiorata si apuca,ndu-ma strans de mana;
e$ti prost? s. pleci pe vremea asta! mai de
noapte aici; pleci mane pe lumind.
Nu se poate...
Am tras mana cu putere; am mers la grajd;
cu mare greutate am de$teptat un argat $i
mi-am gasit calul; 1-am inehingat, 1-am tras
la scara si m'am suit in odaie sa-mi iau
noapte buna dela gazdä. Femeia, dusa. pe gan-
duri, sedea pe pat cu caciula mea in mana,
o tot inva.rtea $'o räsucea.
80

www.dacoromanica.ro
 Cat am de plata? am intrebat.
Imi platesti cand treci inapoi, rgspunse
gdzda, uitandu-se adanc in fundul caciulii.
Si pe urmä se ridicg in picioare $i mi-o
intinse. Mi-am luat caciula $'am pus-o 'n
cap, asa cam la o parte. Zic, privind pe fe-
meie drept in lumini, care-i sticleau grozav
de ciudat:
Särut ochii, cocoana Marghioalo!
Umbra, sanatos!
M'am aruncat pe $a; jupaneasa batrana
mi-a deschis poarta, $1 am ie$it. Rezernat cu
palma stanga pe coapsa calului, mi-am intors
inapoi capul: peste zaplazul inalt se vedea
usa odaii deschisa, si in deschizatura, umbra
alba a femeii adumbrindu-$i cu mana arcurile
sprancenelor. Am tinut la pas incetinel, flu-
iefand un cantec de lume ca pentru mine
singur, pang, când, cotind dupe!. zaplaz sa-mi
apuc drumul, mi s'a ascuns vederea cadrii.
Am zis: hi! la drum! $i mi-am facut cruce:
atunci, am auzit bine usa bufnind $i un va-
iet de cotoiu. Gazda mea tia ca nu o mai
vaz, intrase degrab in caldura si apucase pe
cotoiu cu usa, de sigur. Afurisit cotoiu! se
tot vara pantre picioarele oamenilor.
SI fi mers o bucatä bung de drum. Viforul
crestea scuturandu-ma de pe sa. In inalt,
nori dupa nori sburau opaciti ca de spaima
unei pedepse de mai sus, unii la vale pe de-
desubt, altii pe deasupra la deal, perdeluincl
81

www.dacoromanica.ro
in clipe largi, and mai gros, and mai sub-
tire, lumina ostenita. a sfertului din urma.
Frigul ud ma pAtrundea; simteam ca-mi in-
ghiata pulpele $i bratele. Mergand cu capul
plecat ca sa. nu ma 'nnece vAntul, incepui
sa simt durere la cerbice, la frunte $i la tam-
ple fierbinteala $i bubuituri in urechi. Am
Mut prea mult! m'am gandit eu, clandu-mi
caciula mai pe ceafai $i ridicandu-mi fruntea
spre cer. Dar vartejul norilor m. ametea;
ma ardea sub coastele din stanga. Am sorbit
in adanc vantul rece, dar un junghiu m'a
fulgerat pan tot cosul pieptului de colo pana
colo. Am aplecat iar barbia./Caciula ,parca
ma strangea de cap ca o menghinea; am sco-
s-o $i am pus-o pe oblAnc... Mi-era
N'am facut bine sa pled La Pocovnicu Ior-
dache trebue sa doarma toatl lumea: m'or
fi asteptat; pe vremea asta, or fi crezut oa-
menii, fire$te, ca n'am fost prost sa.plec.. Am
indemnat calul care se 'mpletecea parca
Muse $i el...
Dar vAntul s'a mai potolit; s'a luminat a
ploaie; lumina. cetoasa; incepe e. cearril ma-
runt i 'ntepos... Imi pun iar caciula... Deo-
data sAngele incepe iar sa-mi ara peretii
capului. Calul a obosit de tot; gafaie de lune-
cul yAntului. Ii strang in calcaile, Ii dau o
lovitura de biciusa; dobitocul face cativa
pa4i pripiti, pe urma sforaie $i se oprete
pe loc ca $i cum ar vedea in fata o piedia
82

www.dacoromanica.ro
neasteptatä. Ma uit... In adevär, la cativa
pasi inaintea calului zaresc o mogandeata
mica sarind si topaind... Un dobitoc!... Ce sa
fie?... FiarA?... E prea mica... Pun mana pe
revolver; atunci auz tare un glas de caprita.:.
Indemn calul cat pot; el se 'ntoarce 'n loc $i
porneste 'napoi. Cativa pa$i... i iar sta sfo-
Mind... Iar caprita... Ii opresc, Ii Intorc, Ii
dau cateva lovituri, strangandu-1 din zabala.
Porneste... CAtiva pasi... lar caprita... Norii
s'au subtiat de tot: acuma vAz cat se poate
de bine. E o cdprita mica neagra; aci merge,
aci se 'ntoarce; arunca din copite; pe urma se
ridica 'n doua picioare, s repede cu barbita
in piept si cu fruntea inainte sa 'mpunga., $i
face sarituri de necrezut si mehae si fel-de-
fel de nebunii. M. dau jos de pe cal, care nu
mai vrea s. mearga in ruptul capului, i-1
apuc scurt de capästru; ma aplec pe vine 'n
jos: Ta-th!" si chem caprita cu maga parca.
as vrea sa-i dau Mate. Caprita se apropie
sburdand mereu. Calul sforaie nebun, d. sa
se smuceasca, ; ma pune in genunchi, dar Ii
tiu bine. Caprita s'a apropiat de mana mea :
e un ied negru foarte dragut, care se lasa
bland sa-1 ridic de jos. L-am pus in desaga
din dreapta peste ni5te haine. In vremea asta,
calul se cutremura si dardaie din toate inche-
ieturile ca de frigurile mortii.
Am incalecat... Calul a pornit nauc.
De mult acum, mergea ca pratia sarind
83

www.dacoromanica.ro
peste gropi, peste mo*oroaie, peste bu§teni,
Med, s'A-1 mai pot opri, MIA sa" cunosc locurile
si fArA sä *tiu unde mA ducea. In goana
asta, and la fiece clipA imi puteam frange
gatul, cu trupul inghetat i capul ca 'n foc,
inA gandeam la culcu ;u1 bun pe care-1 pa.-
rAsisem proste*... De ce?... *Cocoana Mar-
ghioala mi-ar fi dat mie odaia ei, aminteri
nu mg, poftea... Iedul se mi*ca in desagA sA
se a*eze mai bine : mi-am intors privirea
spre el : cuminte, cu capul detept scos afarA
din desagA, se uita i el la mine. Mi-am adus
aminte de alti ochi... Ce prost am fost!... Ca-
lul se poticneste; Ii opresc in silA; vrea s'a se
porneascä iar, dar cade sdrobit in genunchi.
DeodatA, printr'o spärturA de nori se aratA
felia din urrna aplecaM pe o rang_ Aralarea ei
m'a ametit ca o loviturä de mgciucA la mir.
Mi-era in fat'A... Atunci sunt dou'l luni pe cer!
eu merg la deal: luna trebue sl-mi fie 'n
spate! Si mi-am intors repede capul, s'o v`dz
pe cea adevArata... Am gre*it drumul merg la
vale... Uncle sunt? M. uit inainte: porumb4.te
cu cocenii netalati; la spate, camp larg. Imi
fac cruce, strangand de necaz calul cu pulpele
amortite, ca sa se ridice atunci, simt o
svacnealA puternicA langA piciorul drept... Un
tipAt!... Am strivit iedull Pun mama iute la
desagA: desaga goala. am pierudt iedul pe
drum! Calul se scoal'a scuturandui capul
ca de buim'Aceala; se ridicA 'n dotiä. picioare,
84

www.dacoromanica.ro
se smuceste 'ntr'o parte si ma tranteste in
partea ailalta; pe urmd o ia la-goand pe camp
ca de streche si piere 'n intunerec. Pe cand
md ridic sdruncinat, auz fosneald. pantre co-
ceni si un glas de om din apropiere, tare:
-Tiii! Ta-ta! Ptfiii! Uciga-te toaca, duce-
te-ai pe pustii!
Care-i acolo? strig eu.
Om bun!
Cate?
Gheorghe!
Care Gheorghe?
Natrut... Gheorghe Natrut, care pazeste
la coceni.
Da nu vii incoace?
Ba, iaca viu.
Si dintre coceni, se arata umbra omului.
Ma rog, frate Gheorghe, unde suntem
noi aicea? am ratacit cu viforul asta drumul.
Da unde vreai dumneata sä mergi?
La Popestii-de-sus.
Ehei! La Pocovnicu Iordache.
Ei, da.
Apoi, n'ai ratacit drumul... da mai ai de
fura pand 'n Popesti... Aicea esti d'abia in.
Haculesti.
In Hdculesti? am zis cu bucurie. Atunci,
sunt aproape de hanul lui Manjoala...
Uite-1 colea; suntern in spatele graj-
dului.
85

www.dacoromanica.ro
 Hai de-mi arata drumul, sa nu-mi rup
gAtul tocm'acuma.
Ratacisem vreo patru ceasuri...
In ca,tiva pAsi am ajuns la poarta. La odaia
cocoanii Marghioalii 1umin, i umbre misca
pe perdea... A avut parte cine $tie ete alt
drumet mai intelept de patul cel curat! Eu
voiu fi ramas sa capat vreo lavita langa. cup-
tor. Dar noroc! cum am ciocAnit, m'a si auzit.
Jupaneasa batrana a alergat st-mi deschiza...
Cand sä intru, ma. 'mpiedec pe prag de ceva
moale iedul... tot alai era iedul gazdii
mele! A intrat $i el in odaie si a mers sa se
culce cuminte sub pat.
Ce sA spui? Stia femeia ca ma 'ntorc?... ori
se sculase de dirnineata?... Patul era nedes-
facut.
CocoanA Marghioalo 1 atAt am putut sa
zic, i \rand s. multumesc lui Dumnezeu crt
m'a scapat cu vieata, am dat s. ridic dreapta
spre frunte.
Cocoana mi-a apucat repede mama i, clan-
du-mi-o in jos, m'a luat cu toata puterea in
brate.
Para vaz Inca odaia ceea...
Ce pat!... ce perdelute!... ce pereti!... ce
tavan!... toate albe ca laptele. Si abajurul
toate cele lucrate cu iglita in fel-de-fel de
fete... si cald ca subt o aripa de closed... i un
miros de mere $i de gutui.

86

www.dacoromanica.ro
 A. fi stat mult la hanul Manjoloaii, daca
nu venea socru-rneu, Pocovnicu Iordache,
Dumnezeu sa-1 ierte, sa ma scoata cu Ora-
boiu de acolo. De trei ori am fugit dela el ina-
inte de logodna si m'am intors la han, Ora
cand, batranul, care vrea zor nevoie sä ma
ginereasca, a pus oameni de m'au prins_ ti
m'au dus legat cobza la un schit in munte:
patruzeci de zile, post, matanii i molitve.
Am iesit de-acolo pocait: m'am logodit si
m'am insurat.
Tocma 'ntr'un tarziu, intfo noapte lirn-
pede de iarna, pe and seclearn cu socru-meu
la lafuri, dupa, obiceiul dela tara dinaintea
unui borcan cu yin, aflaram dela -an isprav-
nicel, care sosea cu cumparaturi din oras,
ca despre ziva statuse st fie foc mare la III-
culesti: arsese pana'n pamant hanul lui Man-
joalä, ingropand pe biata cocoana Marghioala,
acu harbuita, subt un morman ufias de ja-
ratic.
A bagat-o in sfar4it la järatic pe matra-
cuca! a zis socru-meu razand.
m'a pus sa-i povestesc iar istoria de rnai
sus pentru a nu 4Itiu catea oara. Pocovnicu
o tinea inteuna a in fundul caciulii imi pu-
sese cocoana fermece i c, iedul si cotoiul
erau tot una...
Ei asi! am zis eu.
Era dracul, asculta-mä pe mine.
0 fi fost, am raspuns eu, dar daca e
87

www.dacoromanica.ro
asa, pocovnice, atunci draCul te duce, se vede,
si la bune...
Intdi te d. pe la bune, ca ssa te spurce,
ii pe urmg, stie el uncle te duce...
Da dumneata de unde stii?
Asta nu-i treaba ta, a thspuns bAtrA-
nul; asta-i alta, cAciulA.

^GIP"

88

www.dacoromanica.ro
 IN VREME DE RAZBOIU
Pentru prima oara in ,,Gaseta SAfeanulue , XV, 1898-1899
al XVI, 1899-1900.

0 intdmplare clramatica, ale carei fire se impletesc

cu evenimentele de la 1877, rdzboiul pentru inde-
pendenta.
Popa lancu, gazda de holt si tovara; al acestora, e
amenintat sit fie denuntat de banda care fusese prinsd.
Se riestdinueste fratelui sdu mai mare, neica Stavrache",
hangiu, care nu gaseste altk solutie deceit ca popa ras
st tuns sa se inroleze ca voluntar, cu un nume fals,
st sit mearga la rdzboiu, pierzdndu-i-se astfal urma.
Stavrache intrd in posesiunea averii fratelui sau, ca
mostenitor legal. Aceastd mostenire abate tragedia asupra
lui Stavrache. Afla cd fratele e mort, totusi nu e li-
nistit, cad fantoma acestuia ii turburd noptile.
Fostul 'papa insd trdieste. El s'a luptat vitejeste peste
liuncire st a fost inaintat din grad In grad, panel la
sublocotenent. Se termind rdzboiul. Sublocotenentul, chel-
tuind nilte sume de bani din casieria regimentului 0
gasinciu-se astfel ia stramtoare, alearga la frate-sdu
neica Stavrache", sa ceard, ca si altadatd, ajutor.
Stavrache, destul de ravd;it suPeteste de vizitele noc-
turne ale fratelui sdu, acurn, cind ii veda in came
si 'n oase, inebuneste de-a-binelea.

In sfa,rit ceata de talhari cazuse prinsg, in

cap`dtul pádurii Dobrenilor. Doi ani de zile,
vreo cativa voinici, spoiti eu cArbuni pe ochi,
foarte'ndrAsneti i foarte cruzi, bAgaserä spai-
ma in trei hotare. Intai incepuseed cu hotia
89

www.dacoromanica.ro
de cai; apoi o calcare, doua cu casne; pe urma.
omoruri. Intre allele fäcusera acum in urrna
o vizita despre ziva lui Popa Iancu din Po-
deni.
Popa era un om cu dare de mand, ramas
vaduv, dei$i foarte tanar, traia cu maica-sa.
Ii mergeau treburile cat se poate de bine. In
timp de un an i jumatate, cumparase doua
sfori de mo$ie, ridicase un ban $i o pereche
de case de piatra; vite multe, oi, cinci cai,
$i mai avea, se zice, $i buet. Astea bateau
la ochi, tcrata lumea credea cä po!pa gasise
vreo comoara. La a$a stare, trebuia se 'nte-
lege, sa se opreasca ochii talharilor.
Intr'o sear% parintele Iancu, a facut pros-
tia sä ramana acasa singur de tot: pe bar
trana a trimis-o cu trasura la targ, cu un ba-
iat; pe un argat 1-a manat la camp, pe alti doi,
cu carele, dupa lemne la padure. Dupa mie-
zul noptii, iaca-te oaspetii negri: 1-au legat,
1-au schingiuit i i-au luat o groaza de bani.
Norocul batranei ca lipsea; facea poate gre-
$ala sa ipe, $i taiharii o omorau, cum s'a
ii intamplat in alta parte cu o baba, peste
cateva zile.
De mirare insä. un lucru popa avea un
buiestra$ minunat $i dousa. iepe de prasila:
nu i le-au luat. Dar ceva $i mai curios
cainii din curte, ni$te dulai ca ni$te fiare, nu
dedesera macar semn de vieata! Hotii au fel-
de-fel de me$te$uguri ca sa adoarma cainii
c0

www.dacoromanica.ro
cei mai salbatici; le da, pesemne, un fel de
mancare descantata', ori cine stie ce.
Pe preot 1-au gasit a doua zi intr'un tarziu
legat butuc, cu muschii curmati de stransura
franghillor, cu calusu 'n gura, d'abia mai pu-
and geme. L-au deslegat degrab, i bietul om
a povestit, galaind i cu mintea pierduta de
groaza, tot ce patimise.
Nu trecura doua saptamani si se auzi de
alta calcare aceea, in adevar, spaiman-
tatoare.
Arendasul dela Darm'anesti a fost calcat de
cu seara. Omul trAia acolo cu o ruda ba-
trana, o baba, Care-i ingrijea de casä. Baba
a Mcut neghiobia sa. tipe, i arendasul $i
mai neghiob a tras cu revolverul. Atata le-a
trebuit1 I-au chinuit, i-au fierastruit pana
i-au dat gata. Nu se putea sti cat jefuisera,
de sigur fusese o suma insemnata aren-
dasul vanduse de curand o c'.tatime mare de
bucate.
Dar insfarsit Mrldelegea asta fusese cea
din urmä. Oamenii spoiti cu negru cazura in
lanturile justitiei aznoapte, tocmai cand se
porneau la o noua isprava". Vestea aceasta se
imprästiase intr'o clipa ca o lumina linisti-
toare peste Cate trele hotarele bantuite.
Cdtre seard se intorcea acask calare pe
buiestrasul lui, popa Iancu. Si calul i omul
erau sdrobiti de umblet. De trei zile popa a-
lergase dupa daraveri de negustorie, yin-

91

www.dacoromanica.ro
dea vite $i curnpara porci. Pe uncle umblase
n'aflase nimica de prinderea talharilor. Mai-
ca-sa II astepta cu masa; fiul n'avea poftä
de mancare; ii era de graba st mearga, la
neica.Stavrache, hangiul, frate-sau mai mare.
Hangiul era foarte multumit: om cu dare
de /nand, cu han in drum mare greutate i
se luase de pe suflet. Gate nopti nu dormise
el o clipa mdcar cum se cade, tragknd cu u-
rechea 51 a$teptdnd cu inima särita pe mu-
safirii de noapte! negre5it trebuia sa-i vie 5i
lui randul odata 5i-odatä.
Preotul intrd in carciuma, tocmai carid d-1
Stavrache se pregatea sa 'nchiza.
Neica, zise el privind ciudat $1 sperios In
toate partile, as vrea sa-ti spui ceva numai-
decal.
Ce?
Ai sä vezi. Inchide 5i aide 'n odaie a-
mandoi... am venit la d-ta ea la un duhov-
nic...
Dupa aerul $i tonul tand'rului, fratele mai
mare nu $tia ce sä creazd; totusi intelese cd
preotul avea lucruri serioase de spus. Trimise
pe slugi 5i pe femeie sä se culce, inchise o-
bloanele praivaliei *i poarta hanului, 51, dupa
ce toata lumea se lini$ti, intrd in odaita unde-1
astepta popa tragand tutun $i oftand greu.
Ce e, ma?
Am venit la d-ta ca la un duhovnic...
N'aude nimeni?
92

www.dacoromanica.ro
 Asi! eine s'auza?
Neica Stavrache, zise popa inecat, m'am
nenorocit!
De ce?
Popa a 'nceput s. planga cu hohot $i sa ge
bath.' cu pumnii in cap. Neica Stavrache nu
intelegea de loc.
Ce s1 m fac?... ce sa m. fac, neica?...
spune d-ta, ca mi-e$ti frate mai mare...
Ce avea preotul pe suflet? Ce sä alba? Lu-
cru greu de 'nteles, fireste; a$a de greu ca d-1
Stavrache, mai intai, nici n'a voit sä creaza.
Cum s'a putut? Omul cu greutate, proprie-
taral cu atatea acareturi $i cuprins, mai bo-
gat decal multa lume dinprejur! frate-sau!
preotul sä, fi fost capul bandei de talhari!
Si cu toate astea era adevarat. Dracu-1 im-
pinsese I Si nenorocitul isi povesti din fir in
par toate ispravile. Calcarea dela el fusese
un marafet ca S, adoarma bariuielile. Cu ca.-
teva zile inainte, un notar de sat era cam
beat du$man vechiu al popii, intalnindu-1
la un han pe drum, i-a zis: Bun buiestra$ ai,
parinte! asta nu mai e cal de popa, e cal
haiducesc sa, lase toate poterile 'n urinal"
gi pe urma: Bine-ti merge, parintele! mai
cumpara$1 o sfoarä de mosie! Curn de nu
ti-e teama s. te calce talharii! pe semne ca
e$ti dres!"
Neica Stavrache asculta in sfar$it si po-
vestirea ispravii din urrna dela arendasuR Dar-
93

www.dacoromanica.ro
manestilor... Dar nu popa 11 omorise; el lup-
tase cat putuse sa-i opreasca dela asa cruda
fapta; ce era sa le faci insa? erau indarjiti:
baba tipa si arendasul a tras cu arma nu
mai era chip sä stapanesti pe bdieti.
Popa scapase din cursa intinsa la capatul
paidurii numai prin intamplare: aminteri pu-
neau mana poterasii si pe el... Dar toti ce-
tasii sunt prinsi... Or sa.-i puna la casne... ei
au sa spuna, tot... tot... Or sa punt ram si pe
el. Si popa, apucat de cutremur, isi smulgea
parul din cap.
Ce-i de facut, neica Stavrache? scapa-ma!
Cum?... Nenorocitule! s. fugi! sä pieil sd,
te'neci inai bine cleat s pue mana pe tine!
in fundul ocnei iti putrezesc oasele.
Pe and vorbea d-1 Stavrache, deodata, s'aud
afara, sgomot, strigate si barti puternice in
obloanele pravaliei.
Amandoi rmãn incremeniti.
Nu deschide! zice popa scotand un re-
volver de subt anteriu.
Dar bubuiturile se 'ndesesc, sunt oameni
multi afara. D-1 Stavrache, Met sa mai as-
culte de staruintele popii, care tremura ca
varga, Ii impinge cat colo si trece 'n pra-
valie. Trägand bine cu urechea, hangiul in-
telege a are aface cu o lume veseld: o ceata
de rau-facatori e mult mai serioasa si mai
tacuta; nu rade si nu chiueste asa cu chef
pe la miezul noptii. Si d-1 Stavrache a ghicit
94

www.dacoromanica.ro
bine. Strigand: Numaidecat!" aprinde lampa
si merge sg. deschiza.
In adevAr, sunt vreo douazeci de voluntari
tineri, claie peste grAmada, in ca,teva träsuri,
condusi de un ofiter si doi sergenti rezerv4ti
catre Dunare la razboiu. Poposesc douA-
trei ceasuri .aci, sä odihneasca si caii; despre
ziva or sa, se porneasca; trebue s'apuce trenul
militar care trece dimineata la statia cea mai
apropiata cale de vreo patruzeci de chilo-
metri. Sunt musterii buni, baieti cu dare de
mana, si canta, si rad, i fac fel-de-fel de
nebunii.
D-1 Stavrache face tot ce poate ca sä 'n-
datoreze pe bravii tineri. DupA, ce au bäut bi-
nisor, se astern unul Yang altul, ticsiti in cele
doua oda" mai mari ale hanului. Foarte obo-
siti, tinerii fara grija dorm bustean. Hangiul,
posomorit, sta ca,teva minute la ganduri a-
danci; dar deodata fata i se lumineaz: Ina-
untrul fruntii a scanteiat o mare inspiratie.
Omul trece repede in odaia unde-1 asteapta
cu atata nerabdare cainicul.
Ce si-au vorbit cei doi frati nu se poate
spune, atat de 'noel si de discret si-au soptit.
E destul a arAta numai ce au Mcut. Preotul
Iancu s'a asezat pe scaun in mijlocul
D-1 Stavrache a luat o pereche de foarfece
si a 'nceput sa-i reteze pletele; apoi tot mai
scurt si mai scurt, unde mai bine, unde mal
cu scari, 1-a tuns la piele, rnuscaleste. Apoi
95

www.dacoromanica.ro
i-a tuns scurt barba, i-a sapunit-o bMe $i la
urma i-a ras-o cu perdaf. Toate astea foarte
de graba.
La patru despre ziva, voluntarii s'au des-
teptat, s'au pus la rand si s'au nurnarat.
D-1 Stavrache le-a facut socoteala, a incasat
suma de douazeci si cinci de lei si, multu-
mindu-le, le-a zis:
iJite ce e... e aci un Ural- care ar vrea
sa mearga $i el volintir cu d-voastra,... 11
prirniti?
E vaxstnic?
Da.
Are parinti? ori copii?
N'are nimic.
Are formele gata? a intrebat ofiterul.
Forme n'are; dar... sa, le faceti d-v.
Asta nu se poate; trebue sa. se prezinte
la divizie.
Da' nu s'ar putea sa-1 luati cu d-v. $i
sa-$i faca formele acolo uncle v. duceti?
Ba... s'ar putea.
Atunci...
Si d-1 Stavrache aduse in fata camarazilor
pe domnul Iancu Georgescu un -Lamar foarte
-voinic, frumos $i curat, ras proaspat o
infatisare demnä $i severa. Camarazii 1-au
salutat cu un ura" puternic de s'a cutremu-
rat hanul, si d-1 Iancu Georgescu, dupa ce s'a
sarutat de multe ori cu neica Stavrache a
96

www.dacoromanica.ro
pornit cu vesela banda, lara. sa se mai uite
'napoi.
* *

De mult nu se mai pomenea acum in sat

de preotul Iancu... Se 'necase? Ii rapusese
cineva? nici urmn nu lasase, para. intrase'n
Omani. In locul lui se oranduise alt preot;
nu4 putusera, astepta oamenii cat lumea; nu
putea rnmanea sat de crestini fä.r. liturghie.
and d-1 Stavrache se 'ntorcea dela paras-
t4sul de noun zile al maica,-sii, pe la inceputul
lui Decemvrie (bItrana, dupn ce zäcuse de
inima rea vreo cateva snptaxnani, murise, di-
mineata, la 28 Noemvrie) se 'ntal.ni cu fac-
torul rural... 0 scrisoare cu timbrul dela Tur-
nu-Magurele si cu data din ajunul mortii ba-
tranii. Neica Stavrache a cunoscut slova. Re-
pede omul, deprins a nu mai astepta zadar-
nic vesti dela acela pe care-1 credea pierdut
de-a-binelea, se inchise in odaitn si desfacu
nervos plicul.
.Iubite neica, mai intai nu lipsesc a cer-
ceta despre scumpa d-v. sanntate, a dumitale
si a maichii"...
D-1 Stavrache isi sterse ochii cu coltul sor-
tului si, foarte induiosat, urma, semnele pe
petecul de ha,rtie, sosit de asa de deiparte ca
sä aduca in linistitul sat un fel de rasunet al
sbuciumului din locurile razboiului. Fugarül
era dinaintea Plevnei. Se batuse cu mare cu-
raj si cu mult noroc in trei randuri; luase un
77. Caragiale I 97

www.dacoromanica.ro
steag dela inamic, inteo incaerare unde ai
nostri erau aproape sdrobiti; fusese numit
sergent pe campul de onoare, capata.nd Vir-
tutea militara" $i o decoratie ruseasca. In
curand Plevna era sa fie atacata cu toata
puterea armatelor aliate.
Curios hicru! Cine ar fi vazut figura lui
neica Stavrache, presupuna,nd ca acela ar fi
fost un om deprins sa descifreze intelesuri
din chipurile omenesti, ar fi ramas In mi-
rare prioepand bine cA in sufletul fratelui
mai mare nu se petrecea nimic analog cu
bucuria la citirea vestilor despre succesul de
bravura al raspopitului.
Hangiul mototoli hartia dupa ce mai privi
bine data: in adevAr, scrisoarea era expe-
duita cu trei zile mai 'nainte de luarea Plev-
nei. Dar acuma... Plevna era luata, asta se
svonise oficial in toate unghiurile tarii.
Primarul mai $tia, tot din izvor oficial, ca
voluntarii au sa fie liberati zilele acestea spre
a se ,'ntoarce pe la caminuri, fiindca. razboiul
s'a sfarsit.
Dar... intreba distras d-1 Stavrache, ce
s'o mai fi %cut cü talharii prinsi asta-pri-
mavara?
TAlharii fusesera osanditi la diferite pe-
depise si de sigur erau $i a.lezati la locurile
de munca.
Care va sa zica, clipi gandul hangiului,
nici vorba n'a fost la judecata despre popa,
98

www.dacoromanica.ro
despre capul $i gazda talharilor. Aoleu! Ce
mai judecatori!
...Dar o sA 'ndrasneasca. sla se mai Intoarca?
..Dar daca indräsne$te $i se 'ntoarce?... A-
tunci, ce-i de Mcut?
..Da! dar sergentul se poate intoarce; popa,
bal
..Dar daca 'i vine asa o nebuneala sergen.-
tului SA spue a el e stapanul averii, intam-
ple-se orice s'o Intampla! ca odata a purtat
barbA $i plete.
...Da, dar atunci procurorul II rade si-1
tunde de-a-binele.
...0 veni?... n'o veni?...
Pe and d-1 Stavrache isi ridica asa de sus
interesanta-i cladire de ipoteze, iaca-ta alta
scrisoare: e tot dela Turnu-Magurele de
astadata insä e slova straina... Slova straini !...
Eil lucru Dracului!...
Salutare, domnule Stavrache, n'avem
onoare sa VA cunoa$tem, dar venim sa
Indeplinim rugamintea unui bray cama-
rad, sublocotenentul Iancu Georgescu,
voluntar Inaintat din grad in grad in
timp de campanie, mort pe campul de
onoare de trei gloante inamice primite
In pantece. Am stat la capataiul lui
plangand pang. cand a inchis ochii. Mare
pacat ca s'a präpadit asa viteaz sol-
dat! Un moment nu a aratat lasitate;
desi foarte släbit de atata durere si pier-
99

www.dacoromanica.ro
 dere de sange, tot glumea; zambind si-a
antat singur popeste foarte frumos:
vecinica pomenire! apoi ne-a dat adresa
dumitale si ne-a rugat sa-ti scriem ne-
gresit sA-1 ierti, fiindca acuma s'a spa-
lat in sange, $i Sa-i spui maica.'-sii, 135,-
tranii, pe care o cuno$ti, sa-i poarte re-
gulat de grija sufletului. Pe urma a 'n-
ceput sa aiureasca, $i s'a sfarsit.
Salutare: sub.-loc. Marin Dobrescu;
,,sergent-major, George Popescu.
D-1 Stavrache a plans mult, mult, sdrobit
de trista veste. Dar un barbat trebue sa-si
faca inima! Nu trebue sa se lase cople$it asa
de durere. A strans bine scrisoarea; s'a spalat
frumos pe ochi; a pus caii la brisca si a ple-
cat repede la targ sa intrebe pe avocat, cu ce
forme intra cineva regulat in stapanirea a-
verii unui frate bun pierdut, care n'are alt
mostenitor.
II

De mult acurna, d-1 Stavrache stapaneste

mirazul ramas dela frate-sau, parintele Iancu,
de a carui urma nu s'a mai putut da si despre
care nici nu se mai parneneste.
Avocatul povatuise destul de limpede pe
hangiu...
Un om stapaneste o aveie; cu drept ori Para
drept, o stapaneste. Cata vreme nu-1 supara
100

www.dacoromanica.ro
nimeni, Cala vreme nu se ridica nicio preten-
tie asupra'-i, el n'are nevoie s. ia nicio ma-
surA legala. Si mai la urmA situatia d-lui Sta-
vrache este mai limpede decant a oricarui pro-
prietar.
Averea a fost a Popii?
Da, a Popii.
FAcuta de el, din munca lui?...
Cea mai mare parte.
Popa. are copii?
N'are.
Are femeie?
Nu.
Are parinti?
Nu.
Mai are alt Irate?
Nici unul, decat pe mine.
Atunci... stapaneste sanatos, a adaogat
avocatul, si daca te-o supara cineva .atunci
vino la mine... Numai unul singur te-ar putea
aka-
Cine? intreba d-1 Stavrache.
Popa.
Mostenitoru1 zâmbi si cu siguranta ras-
punse:
Asi! nu mai poate calca, saracul!
Apoi, vazaind ca rAspunsul sau prea sigur
face o impresie ciudata avocatului, se grabi
s'adaoge cu tonul cel mai duios:
Cine stie unde s'o fi prapadit bietul fra-
101

www.dacoromanica.ro
te-meu, clack' n'a mai venit el la avutul lui
de atala amar de vreme!
Au trecut cinci ani dela razboiu i nimeni,
in adevar, n'a suparat pe d-1 Stavrache, a-
fara deca,t popa Iancu volintirul, care venea
din and in cand, de pe alta lume, s tulbure
somnul fratelui säu. Avocatul avusese drep-
tate. Singur popa avea .dreptul sa nelini$-
teasca pacinica stapanire a hangiului.
Dar orice se 'ntampla, des nu ne mai mi$a;
orice minune a treia oath trebue sä ni se
path lucru foarte firesc. Pentru aceea, han-
giul primi fath multa. emotie vizita instrai-
natului, care venea cine $tie de unde, de de-
parte.
D-1 Stavrache sta in odaita, cautand s.
desfacaniste skoteli incurcate, and intth ne-
norocitul fugar.
Stins de obosealä, bolnav, cu fata hirava,
si cu ochii 'n fundul capului ca in clipa mor-
tii, ocna$ul era .imbracat in haina vargata,
dela ocnk de unde sapase, ca prin minune,
pilindu-*i lanturile.
Umblase prin codri nemancat; trecuse pra-
pastii; haina $i nadragii Ii erau numai sdren-
Je; opincile sf4iate; palmele $i talpile pi-
cioarelor si glesnele pline de sange. Dar in-
sfax$it, ajunsese la frate-sau.
Tialosule! striga d-1 Stavrache, ne-ai
facut neamul de ras! S. piei sa nu te mai
102

www.dacoromanica.ro
 V'

v
// 171
@er
0)-
/
AW,r-f,te
p
,,reGto's;C,.
ork

PO-1,,J apf.e. 1 ./z4 674,7/24,- A 0....ord. co.t/e.eg<4

--/etntpa- 4/06ce )414.4. j50,4, -
4, 0. esee444 1/5 .

4..t44e .etsc..,:i
-4, /./ C.445. //74Ziaie -"x-tre 27 k-.:24i.g-,/--,s.c

'04 4-e/Aa_ A. . o A., ,,e9 4 4.7,9,*. d`X.

4-4.
4c.e/j Coki/e4,, ()( 4,9
-g: ,.
6,4i,a>g:' /..,(4.4 /Oa /10.-fr.e,)
Affeckeh,'

se--
ait,";05

1-44
4714, kedc-k '- (1/2-4p,A#4 &If 1;c4.4 z 4frA.e.

Procuratä de A. de Herz.

www.dacoromanica.ro
www.dacoromanica.ro
vad 1 PleacA! Du-te inapoi de-ti isipase$te paca-
tele!
Fugarul a plecat of ta,nd si cand a ajuns
in prag:
Nene, zice, M-ti pomank dd-mi o bar-
dacA de apa.
Atata a putut sa zica, si a picat jos moale
ca o carpa.
Lui d4 Stavrache i s'a &cut milA; s'a re-
pezit sA-1 ridice ca sa.-1 pue pe pat: nu-1 pu-
tea lasa s4 mom% ca un Caine. Ocnasul in
lupta cu moartea, s'a acatat de frate-sau cu
o ma,n`a de gat si cu alta de bratul stang.
Hangiul a dat atunci sa,-1 salte de jos; a in-
cercat odatk de doua, de mai multe ori din
rasputeri de geaba: toate opintelile si su-
dorile fuseserA de prisos; trupul greu ca (plum-
bul era peste putinta de deslipit dela pa-
mAnt.
Hangiul simtind ca se frange dela mijloc,
voi sa dea drumul murindului si sa, se ridice
in picioare ca S. rasufle si sa-si recapete
puterile. Dar incercarea aceasta fu $i mai
grea deat cea dintai: ocnasul, in ceasul mor-
tii, se 'nclestase cu o putere covarsitoare de
gAtul si de bratul hangiului.
Lasa-ma! vru sa strige acesta inecat, dar
glasul i se opri in gat.
Se opinti Inca. odata, cu suprema, energie, ri-
died dela pamant pe nenorocit ; dar acesta fu
apucat de un cutremur grozav, se sbatu din
105

www.dacoromanica.ro
toate incheieturile $1, biruind cu greutatea-i
de mortaciune, cea din urma, putere de 'mpo-'
trivire a lui Stavrache, 11 ingenunchia, Ii traria
jos $i-i puse, ca un luptator teafär, genunchiul
pe piept. Apoi, incepu sa razA ca un nebun
scrAsnind din dinti si-i zise:
GAndeai c'am murit, neica?
A stat mult astfel d-1 Stavrache supus sub
cälcâiul ocnasului; inult a suferit in ochi
rAnjeala acelei fiare. Dar and nebunul a voit
sag sugrume, atunci hangiul, smintit $1 el de
frica mortii, a facut o sariturA desnadAjduita...
Ocna$ul a sArit cat colo ca un mototol, a buf-
nit in usa, ua s'a deschis de perete, i moto-
tolul a pierit in intunerecul noptii.
D-1 Stavrache era 'n picioare, in mijlocul
odaii, tremurand din toate incheieturile $1 fa-
candu-si cruci peste cruci... Dor de frate
bine; dar urita. vizitä.
PAna la ziva., d-1 Stavrache s'a plimbat
pin odaie de colo pAnA colo; s'a 'nchinat
inteuna rugAndu-se fierbinte pentru odihna
sufletului raposatilor, si a Mut mereu rachiu
bun, ca sa-si indeparteze gAndurile rele.
A doua zi s'a dus la biseria $i a aprins lu-
mAnari pentru sufletele mortilor. Apoi, de$1
sdruncinat, si-a vazut omul de daraveri, mai
pe ici, mai pe colea... mai cu seama $i-a mai
petrecut vremea cu niste yin care pornise sä
se turbure $i sa se oteteasca... acu era lirn-
pede ca untdelemnul frantuzesc si duke ca
106

www.dacoromanica.ro
mustul nasprit. Toata, ziva nu i-a cerut inirna
nimica; a baut doar doua-trei nästrape de
zeama de varza; tocmai in spre seara. a gustat
nitel pe*te sarat cu usturoiu $'a bäut ckteva
pahare de yin nou. Pe urma s'a 'nchinat fru-
mos *i s'a culcat cu gandul la eine *tie ce.
Afara ploua maruntel, ploaie rece de toam-
na, *i boabele de apa. prelingandu-se de pe
stre*ini *i picand in clipe ritmate pe fundul
unui butoiu dogit, läsat gol intr'adins la ume-
zeala, faceau un fel de cantec cu nenumArate
*i ciudate intelesuri. Leganate de mi*carea,
sunetelor, gandurile omului incepura sa sfa-
rade iute in gercuri strimte, apoi incet-incet
se rotira din ce in ce mai domol, in cercuri
din ce in ce mai largi, *i tot mai domol, *i
tot mai larg. Cknd cercul unui gand ajunse'n
fine a*a de larg incat con*tiintii ii era peste
putinta din centru sa-1 mai urmareasca din
ce se tot departa ornului i se Dare c'aude
afara un cantec de trambite... militari, de
sigur.
Hangiul asculta mai bine: cantecul stralu-
ce*te din ce in ce mai tare. Se apropie.
D-1 StavraChe iese afara pe prispa carCiu-
mii.
E o zi luminoasä de primavara.
In adevar sunt ni*te militari, o companie
care urea la deal in mar* de parada. Tot
107

www.dacoromanica.ro
satul: oameni, copii, caini, fac alaiu dupa
militari.
Au ajuns in fata hanului. Capitanul co-
manda. oprirea pe loc.
Hangiul rAmane trasnit: CApitanul!
Capitanul baga sabia 'n teacA $i 'nainteazA
ctre d-1 Stavrache; acesta- se clA pas cu pas
rnereu inapoi pana in carciuma, inchide re-
pede u$a $i 'ncearca s'o incue; dar pana s.
clipeasca, u$a sare din tatani $i cApitanul
s'arata 'n prag $i, razand cu hohot, striga.:
Gandeai c'am murit, neica?
Stavrache trece 'n tinda capitanul dup
el; fuge in odaitA de geaba: nesuferita a-
ratare Ii urmare$te de aproalpe.
Ne mai putand rabda prigonirea, hangiul se
repede sAlbatic $i apuca de gat pe cApitan;
acesta se lasN, fara a face o in*are.
Hangiul se 'nclarje$te $i-1 strange de gat, il
strange din ce in ce mai tare: simte cum de-
getele-i pAtrund in mu$chii grumazului stri-
vindu-i, afuncland beregata, sfäramand inche-
ietura cerbicii. Dar cu cat strange mai tare,
cu atat chipul cdpitanului se lumineaza; cu
at el scra$ne$te, cu atata militarul rade mai
sgomotos $i mai vesel. Si cand d-1 Stavrache
Ii descle$teaza degetele amortite i cade pe o
lavitl, apitanul Ii intreba :
Gandeai c'am murit, neicA?
Si eamase multa vrerne in picioare, cu mai-
nile 'ncruci$ate $i cu privirea tinta asupra lui
108

www.dacoromanica.ro
Stavrache. Apoi Ii facu un semn poruncitor,
la care hangiul se supuse. Ie*ira amandoi pe
prispa din drum. Capitanul dete comanda
trambitile sunara, soldatii i*i ridicara
armele *i urmata, de ob*tea satului compania
plea in frunte cu capitanul, al arui ras a-
coperea cantecul trambitelor *i sgomotul
rnultimii.

Dis de dimineatd, D-1 Stavrache, tremurand

de friguri, era la popa satului rugandu-1 sa vie
negre*it Vara seara sa-i faca sfe*tanie acasa.
III
Era o sloata nepomenita: ploaie, .zapada,
mazaria *i vant vrajma*, de nu mai *tia vita
cum sra se 'ntoarca s. poata rasufla. De*i a-
proape de namiez, in tot satul era astampar
desavax*it ca 'n puterea noptii; ba nici glas
de cane nu se mai auzea cine *tie ',in ce
adaposturi se odihneau paznicii curtilor! Dru-
mill parch,' era pustiu: care om cuminte s 'n-
frunte a*a tarie de vreme? Pe la toaa, s'a
hotarit vantul sa bata numai dintr'o parte;
ploaia a coritenit; a 'nceput ninsoarea marun-
tia *i deasa, *i s'a pornit crivatul s'o var-
tejeasca. A*a vreme tine trei zile *i trei nopti:
halal de cine n'are nici pentru vaträ, nici
pentru caldare!
D-1 Stavrache n'a mai ridicat oblonul prä-
109

www.dacoromanica.ro
valiei. Singur la taraba, ce sa facsi omul? Mai
bea un rachiu, mai morfoleste un covrig us-
cat si se ga,ndeste mai la una, mai la alta. Dar
e frig in pravalie. Mai inteleg sa se cano-
neasca negustorul când *tie pentru ce; dar
asa, de geabal Pe a$a vreme e 'de prisos sa
mai astepti mu*terii. D-1 Stavrache incue cic-
migeaua, pe urma. pravAlia si trece 'n odaie,
la caldura: alatori n'or sa, mai treacia, $i toata
lumea din sat *tie sa. intre pe portita. 'n curte
si sa bath', la u$a de din dos.
In adevar, dupa ce se desmorteste bine d-1
Stavrache la gura sobei, iacA-ta, pe 'nseratele,
a bate cineva la usa.
Care-i acolo? intreaba hangiul.
Eu, domn Stavrache, raspunde un glas
slab de copil... Deschide...
Hangiul trage veriga. Vântul de-afara duh-
ne$te pe u$A, aruncand inauntru o fetita foarte
rebegita. Copila d'abia poate vorbi; falcile
ii sunt intepenite de frig, de$i, pe potriva de
copil sarac, e destul de bine imbracatsa: are
peste cam'asuta minteanul lui tatl-sq.u; pe pi-
cioarele goale niste cismulite vechi ale m'a-sii,
si pe cap un testemel.
Ce vrei?
M'a trimes maica, sa-i dai de un ban
gaz, si taica, de doi bani tuica..
Si fata scoate de sub mintean cu bagare de
seama dousa. clondire.
Da'... zice s'a, nu mai pui gaz in a de
110

www.dacoromanica.ro
tuiol si tuicA 'n a de gaz, ca altaltaleri, ca. iar
ma bate... si sa masori bine...
Da' bani ai adus?
Bal... zice ca sa scrii.
Iar sa scriu?
Si d-1 Stavrache, urmat de fetita, trece 'n
pravalie bolborosind:
Scrie-v'ar popa sa va scne, de pArliti!
In pravalie d'abia se mai vede. Fetita, a-
propiindu-se de d-1 Stavrache, care-i toarna.
tuica, ramâne cu ochii pe un covrig stingher,
uitat pe tarabl. Hangiul s'apleaca sub taraba
sa ridice tinicheaua cu gaz; in clipa aceea,
fetita intinde maim, ia covrigul si da sa-1 Ore
iute sub mintean; dar d-1 Stavrache se ri-
ll:lied,. o fi tras cu coada ochiulrui, ori stia
ca fusese un covrig pe taraba si acu pierise?
a, faxa. vorba, lip! o palma peste fakuta'n-
ghetata.
Lasa covrigul jos, hoato!... De mici vA'n-
vAtati la furat, fire-ati ai dracului!
Fata a lasat covrigul si a pus mana pe fah
cuta 'noalzita. Apoi, a luat cuminte sticlele,
le-a ascuns sub mintean si a pornit afundan-
dandu-ise in negura noptii viscoloase.
Hangiul a incuiat up, a mai aruncat o ra-
gAlie in sobs& a mai baut un paharut, a mai
cotrobait pin odaie... S. fi trecut asa ca la
vreun ceas, cand, prin urletul viforului, i se
pare c'aude glasuri de oameni afara... Ascultä
cu dinadinsul urechea nu 1-a amagit. De
111

www.dacoromanica.ro
astä data se aud *i WU in up dela drum a
prävaliei. Mu*terii... carltori... Cine dracu mai
umblA pe vremea asta! Hangiul aprinde o
lumanare *i trece 'n prAvAlie la u*A, unde cei
de-afarA bat mereu.
Care-i acolo?
Oameni buni!
E o sanie cu clopotei afarA. D-1 Stavra-
che deschide.
BunA vremea! zice o momaie de om,
inalt *i spätos, cu o glugA mare, *i intrA, pe
and altul, tot a*a de imbrobodit, stA in fata
cailor, cari nu se pot astAmpAra 1ocului de
bAtaia vremii.
BunA sa.-ti fie inima! rAspunde gazda.
Ne rugAm dumitale, negustorule, de a-
dApost pentru la noapte. Nu mai e chip sá
mergem inainte, caii, prApAditi; noi, degerati.
S. punem caii la grajd *i noua sA ne dai un
colti*or pknA la ziuAl
Bucuros, zice hangiul... Dar dacA o fi
poarta nemetitA, e greu de deschis.
Din norocire, poarta era nemetitA numai pe
din afarA; pe dinAuntru, fiind adApostit din-
spre partea hanului, locul era limpede. Doi
argati ie*irA din grajd, poarta trosni spArgAn-
du-*i lipiturile de ghiatA, sunia fu trasA 'n
curte *i caii pu*i la iesle.
Cei doi musafiri suirA pe pris.pA, i*i scoa-
serA glugile, se scuturarA bine de zApad,1
*i intrarA 'n cAldurA. Se vedeau pe cat se
112

www.dacoromanica.ro
poate vedea pe 'ntunerec, oameni cu dare
de ma,nA, cirezari, orzari, ori cine *tie ce.
Cknd d-1 Stavrache se 'ntoarse peste câ-
teva minute in odaie, aducand pe tavA yin *i
pahare, gasi pe unul din musafiri in picioare
incalzindu-se 1ang4 sobA, acela care intrase
intai; celAlalt era culcat pe pat cu fata la pe-
rete: drumet obosit, se 'ntinsese sA-si desmor-
teasa oasele.
N'ai *i ceva mezelic?
Se afla., Mas line, costite de rIMAtor afu-
mate, pastrama, *i telemea... Pe cAnd gazda
cauta in prv1ie, cu u*a dela mijloc deschisA,
auzi pe musafiri vorbind a*a de incet cA nu
putu intelege un cuva,nt. Dar intorcandu-se cu
mezilicul, va.zu c. fusese o pArere. Amandoi
musafirii erau la locurile de mai nainte, ba
cel culcat incepuse sA sforaie.
LasA-1 sa. se odihneascl: e foarte trudit!
zise cel din picioare, *i a*ezAndu-se singur la
masA, incepu ssa, guste cu mare poftA.
Ram And, fire*te, incepu vorba.
Stra*nic viscol, domnule!
Da' de unde sunteti dv.?
De departe...
Si incotro \TA duceti?
-- Nu *tiu... S. mA crezi cl nu *tiu. M'a
luat prietenul cu el ap, tovarA* de drum, *i
uite ce santa, de vreme ne-a apucat.
CiudatA vorba dumita1e! zise hangiul,
8. Caragiale I. 113

www.dacoromanica.ro
ridicând sprincenele; sä umble omul a$a pe
drumuri färä sa, *tie unde merge... .

Ei del räspunse simplu musafirul; vezi?

*i-*i 1.4rm. gustarea linistit. Dup4 ce se
gAndi nitel, gazda:
Dumneavoastfa sunteti... negustori?
Nu.
Fonctionari...
...$tii, nici tocma functionari; dar..: cam
a$a.
Am Inteles: vorba vine, umblati la in-
spectii.
Ba nu!
Dupg o pauzI, in timp ce musafirul Mu
unul dupa altul doua. pahare de yin:
Bravo! bun yin ai, domnule Stavrache.
De unde $tii cä mg, chiaml Stavrache?
Mi-a spus prietinul.
Da'... dumnealui... de unde *tie?
Stiu eu? Mi-a spus pe drum, cA, mi-era
fricrt, A. nu inoptam pe asa vreme; zice: n'ai
grija.; mânem aici aproape, la han la neica
Stavrache.
Pe semne ca m'o fi cunoscând dumnea-
lui! zise hangiul $i dete sa. se apropie de pat,
s. vaz6 mai bine pe omul care dormea cu fata
la perete. Ca,nd, deodatA:
Cum sa nu te cunosc, neia Stavrache,
dacl suntem frati buni? zise omul de pe pat,
razAnd $i ridicandu-se drept In picioare in
fata hangiului.
114

www.dacoromanica.ro
 Tot viforul care urla in noap tea grozava sa
fi napadit dinteodata in teasta lui Stavrache
nu 1-ar fi clatinat mai cu putere decg infa-
tisarea si vorbele acestea!
Hangiul deschise gura mare sa spuna ceva,
dar gura farl sa scoata un sunet nu se mai
putu inchide; ochii clipirä de cateva ori foarte
iute i apoi ramasera mari, privind tinta,
peste infatisarea aceea, in departari ne 'nchi-
puite; mâni1e voira, sa. se ridice, dar cazura
tepene d'-alungul trupului, care se 'ntinse 'n
sus, naltandu-si gatul afara. din umeri, ca si
cum o putere nevazuta 1-ar fi tras de par
wand sa-1 desprinda dela pamant, unde parca
era insurupat... Dar dupa acest moment d'in-
taiu, trupul se infunda repede mai jos chiar
decat fusese, apasandu-si gatul in umeris, ca
si cum puterea nevazuta Ii scpase de par,
manile se ridicara si 'ncepurti sri frImante 'n
sec din degete; ochii-si intoarsera privirile din
adanci departari de-afara afundandu-le trep-
tat inauntrul boltii capului, in alte departari
mai adanci poate; gura se 'nchise si fälcile
se 'nclestara.
Sezi, neica, zise fratele mai mic, ase-
zandu-se la masa.
Hangiul asculta.
Te miri fireste ca mri. vezi...
Hangiul zambi.
Mri. credeai mort nu-i asa?... Asi! scri-
soarea din urma a fost o glumä...
115

www.dacoromanica.ro
 Hangiul incepu sa raza.
Uite, neica Stavrache, la ce-am venit
noi... E vorba pe dreptate ha-teased... Dum-
neata ai la mana cheza*ie averea mea. Eu...
de! 'Ana acuma m'am invartit in lume cum
am putut; de-atata vreme nu te-am suparat...
Acu... ce sal-ti mai spui? Am umblat cu banii
reghimentului...0 de-aia am venit...sa nu ma
la*i! nu mai e vorba de dreptate: de pomana
imi dai... Nu bei *i d-ta cu noi?
. Zicand acestea Ii intinse un pahar. Sta-
vrache 1u. paharul; Ii duse spre gura, dar
gura ramase 'ncle*tata, trernurand *i, ca
cum ar fi Mut, de*erta, paharul peste barbie
pe san.
Musafirii se uitara lung unul la altul.
...Daca pang. poimaine n'am cincisprezece
mii, trebue s m 'mpu*c... Neica! adaoga o-
mul cu multa caldura; neica! sa nu care
cumva sä ma la*i... Nu zici nirnic?
Drept orice.raspuns, Stavrache se ridica in
picioare foarte lini*tit; se duse drept la icoa-
ne; ram cateva cruci *i matanii; apoi se sui
in pat *i. se tranti pe o ureche, strangandu-*i
genunchii in coate.
Pe cand musafirii steteau nedomiriti, uitan-
du-se and unul la altul, and la omul ghe-
muit, acesta incepu s. horcaie tare *i s.
geama.
Dormea?... Visa urit?... A.*a de repede s'a-
doarmA?... Se preface?...
116

www.dacoromanica.ro
 Dar n'apucarg, sa-si puna din ochi atatea 'n-
trebari, si horcaielile se pornira ca un clocot,
intrerupte de gemete din adanc, in timp ce
trupul tremura tot mai tare si mai tare clan-
tanind din dinti.
Fratele se apropia de pat si atinse cu maim
umarul omului chinuit de cine stie ce vis. La
acea u$oara atingere, un racnet! ca si cum
i-ar fi 'mplantat in rarunchi un junghiu rosit
in foc si omul adormit se ridica drept in pi-
cioare, cu chipul ingrozitor, cu parul valvoiu,
cu mainile 'nclestate, cu gura plina de spuma
roscata. Ca o furtuna se repezi, apuca masa
si o tranti de dusumea, facand tot tanclari.
Lurnanarea cazand se stinse, si odaia ra-
mose lurninatä numai de candela icoanelor $i
de taciunele din \rated.
Stavrache ramase o clipa. cu mainile ridi-
cate cat mai 'nalt, dete alt racnet sguduitor
si se napusti asupra lui frate-sau: il dobori la
pamant, naruindu-se peste el.
Sai, Ca' ma omoaral
Tovaräsul voi s'apuce pe Stavrache dela
spate; acesta parasi pe cel trantit, se 'n.-
toarse 'n loc si 'nhata pe celalalt de gat: intr'o
clipa la pamant.
Ma strange de ga.t! vrea sa ma muste!
Atunci incepu o lupta crancena. Pe langa
o necovarsita putere fata cu arnandoi uniti,
hangiul mai avea si o repeziciune de miscari
ne 'nchipuita. S'ar fi stairsit rat' pentru mu-
117

www.dacoromanica.ro
safiri infiorAtoarea tAvAleall, dacA nu-i dedea
fratelui prin minte o stratagema. Scoase re-
pede cureaua dela bra.u... Stavrache ocupat cu
tovarasul nu luA seama cA i se intamplA ceva
la picioare; fratele i le apuca, le 'nfa$ura. de
clouä ori strans bine $i inchise capAtul curelii
in catarama; apoi II apucA pe la spate dAndu-i
cu sete pumni in cerbice. Stavrache 'Asa* pe
tovara$, dete sa, se 'ntoarcia. in loc; dar picioa-
rele nu se mai puturA. cumpani. Fratele Ii
trase un pumn stra$nic in furca pieptului
asa cA Stavrache $ovlAind nu-1 mai ajunse
cu mainile $i se prAbu$i ca un taur, scra$-
nind $i rAgind.
Viscolul afarA ajuns in culmea nebuniei fA-
cea sä, trosneasa zidurile hanului batrAn.
PanA sa se ridice hangiul intr'un cot, il ras-
tignira jos. Ii prinsera fiecare cale o mana, i le
räsucira, in loc, frangandu-le degetele pe dos,
apoi cu mare sila. le impreunarA pe aman-
dou a. din susul capului $i i le legarA strans
cu braul tovarA$ului, pe cand Stavrache Ii
scuipa $i radea cu hohot. Acu era legat butuc.
Cauta lumanarea! zise fratele stins de
puteri, stergandu-se de sudoare.
Tovara$ul se sui in pat, luA, candela dela
icoane, sa caute lumanarea printre lucrurile
risipite pe jos. 0 gAsi $i-o aprinse. Cum ii
dete lumina 'n ochi, Stavrache incepu sa cante
pop este.
Ce-i de fäcut? zise tovarA$ul cu groaza.
118

www.dacoromanica.ro
 N'am noroc! raspunse fratele.
Sdrobit de lupta si de ganduri, omul se
asezä incet pe pat si privi lung asupra celui
tintuit jos, care canta 'nainte, legdnimdu-si
incet capul, pe mersul cantecului, cand intr'o
parte and intr'alta.

1 19

www.dacoromanica.ro
 GRAND HOTEL
VICTORIA ROMANA"
Inati in Convorbert literare", XXIII, No. 11, 1 Februarle 1890.

In awash!' schird Caragiale isi noteazd cdteva impre-

siunt din orasul sou natal, pe care-I revede dupd
foarte multd vreme.
Spirit observator inainte de toate, ei nu se lasd dus
de sentimentalismulcomun, nu simte acele emo-
Duni pe care le simte sau numai le afisaza
oricine isi revede, dupd indelunga vrerne, locul de
na;tere.
E solicitat mai de grabd de aspectele grotesti ale
unei societeiti cu moravuri primitive: curiozitatea ener-
vantd, caractertsticd vietii provinciale, cu care e intdin-
pinat, noaptea de neodihna dela camera de hotel,
invadata de 'Amite, delectarea mdturdtorilor de stradd
cu uciderea unui cdtelus toate acestea trecute prin
prisma unui artist cu o extremd sensibilitate. Simt
enorm si vaz monstruos" exclarnd el in momentele
de insomnie.
Aceasta Waiter e caracteristicd pentru contributia
ce educe la definirea personalitatii lui Caragia!e.

Eram *'a*a indispus de neodihnia. Toata

noaptea trecuta. moraisem ghemuit in un-
ghiul unui vagon de clasa a doua, inghesuit
de o companie veseld de bucure$teni can se'n-
torceau dela expozitie un potop de impre-
sii *i amintipi... Ma despartisem de ei de
dimineatä, *'acu pe 'nserate intram in ora-
elul meu natal, unde nu mai fusesem de
120

www.dacoromanica.ro
copil... Trebue s'a mrturisesc c n'am simtit
acele palpitari" cari se simt la orice reve-
dere de acest fel; ce-i drept, nici pomii si
altele n'au manifestat fata cu vechiul lor
prietin" vreo deosebita emotie. Dela ga-
r. tree prin niste ulite triste : miroase a
scapatare si päraginire. Asta m. indispune
si mai mult. S plec cu trasura 'nainte pe'n-
tuneric si pe un drum necunoscut? Nu!
mai bine sa, xaman aici o noapte; am ne-
voie de repaos; sa dorm fara cletinatura,
fluiere, clopote *i mai ales fara irnpresii mi-
rifice dela Paris. Tocrnesc trasura pe a doua
zi la patru si trag la Grand FIertel Victoria
Rominr, in centrul .orasului.
Otelul meu are doud, caturi. Jos e la mij-
loc gangul, de o parte Restaurant et Be-
rcirie", de alta Cafenea et Confiserie". Di-
naintea confiseriei" sunt asezate mese *i
scaune pana in mijlocul stradei; aci se stran-
ge seara societatea aleasa. Acum e plin de
lume. Sosirea mea produce sensatie. Toti o-
chii se pironesc asupa-mi. Opresc o camera
*i stau la o masa in partea restaurantului
sa,"beau o bere... Privirile mdi. sageteaza; pe
Lang cei dela mese, ies acuma sa se uite
la mine si cei din cafenea... Un baietel ca
de vreo cinci ani se scoala dela local lui,
vine binisor la masa mea si se pune, mancand
dintr'o prajitura, sä ma studieze de aproape.
Nicule! yin la mama!" striga o damä. In
121

www.dacoromanica.ro
zadar; copilul, numai ochi, n'aude. Am re-
zistat pana aci, infruntAnd ploaia de sageti;
privirile copilului mA biruesc. M. gandesc
la hestiile din menajerii; ele afarai de chinul
dureros al captivitatii, mai suf/r unul, care
acuma iad eu cat e de neplacutsa rabzi,
fIrA sA le fi solicitat, privirile persistente
ale unei multirni curioase. Dar dacl ar fi
numai privirile! Exemplarele din menajerie,
publicul este rugat sa nu le atinga; pe mine,
hAiatul, cu maim, plina de spuma de zahar,
ma si pipae!
Imposibil de abdat... 0 sfortare.... M. scol
in sfaxsit, evitand privirile copilului, platesc
si intrg po gang... BAietelul se tine dupA
mine pan& la scara si sta locului sa. se uite
cum mal suiu, pana când, facand cotul scarii,
Ii ies din bItaia ochilor. Am scApat, dar m'a
apucat capul...
...NurnIrul 9 odaia meat.. E o cAldurl
nIbusitoare inluntru si miroase a vopsea cu
terbentia proaspIta... S. deschiz... Feres-
trele dau in ulita. In fata e o rIspantie. In
fund se vede foisorul de foc d'asupra casei
orasului. Pe sub ferestre trece strada ,,Inde-
pendentii", care la dreapta da, in strada Re-
galA" strada principala din fata otelului.
Aceste Iäinuriri topografice le datoresc chel-
neritii, care, manifest indispusI c'am deran-
jat-o, mi le dA, scurt, imi aprinde lumânarea
si pleaca. bufnind usa. De-abia acuma incep
122

www.dacoromanica.ro
sa recunosc locul. Grand Hotel" sta pe mai-
danul unde ne jucam in copilArie. Parca vaz
Inca maidanul plin de popor inghesuindu-se
la o mask pe Care o saptamana a stat zi si
noapte o condica enorrna deschisä. Era dupa
11 Fev-ruarie. De ate ori ie$eam dela $coalk
iscaleam toti da, $i fiecare de mai multe ori...
De mici aveam sentimente civice in orasul
meu natal!
Ulitele din dosul Victoriei Ronidne" au rA-
mas cum le $tiam odinioark In cele doua col-
turi ale r4spantiei din faa, este de o parte
un birt $i de alta o cafenea mica. Dela ferea-
stra mea vad bine ce se petrece peste drum.
In cafenea, un individ., aplecat cu pieptul pe
biliard, cite$te o gazeta desthisia mare pe
postavul verde; intr'un colt, doarme altul cu
capul pe mask Dincolo, in birt, sunt doua
femei $i doi tineri; beau $i rad; langa ei pe
o lavitk calla doi lautari. DupA gesturile $i
grimasele cobziarutu.i, dupa miscarilie ce le
face cu pantecele, pare a fi un cantec obsi-
cen. Dacia n'ar fi trAsurile, care se 'vâxtesc
mereu pe dinaintea otelului, as auzi tot...
Zece ceasuri... SA ma. culc... Las ferestrele
deschise $i lumanarea aprinsa $i m.. a$ez in
pat.:. Ma doare capul... Baiatul cu prajitura...
Ce ochi!... Oare sa fi existand deochiul?...
Un neastampar nesuferit imi furnica din tal-
pa pana 'n cre5tet... Insecte!... Jute jos din
pat!... Iau lumanarea sä. vad de aproape... E
123

www.dacoromanica.ro
grozav!... Un popor intreg, ca la plebiscit...
*i umbra $i alearga pe cear*aful alb incoace
$i 'ncolo uimite de lumina! Ce sa fac?... Tre-
bue s. dorm!... In pat, imposibil... Trag cear-
phil, II scutur bine pe fereastra si-1 intind
pc covor in mijlocul odaii; desfac un pachet
de tutun, presar pe cearsaf si ma culc pe
jos... Imi arde toata pielea; nu pot adormi;
sunt ametit, nervii iritati simt enorm si
vaz monstruos. Lumanarea imi d. drept in
ochi...MA scol s'o mut si apoi m'asez la loc.
...Deodata sar in picioare... sgomot mare in
ulita! Merg degrab la fereastra... 0 suflare
racoroasa de afara m. invioreaza... Cadranul
transparent de pe foisorul de foc arata unu
s'un sfert. Cand au trecut trei ceasuri?...
Am atipit, prin urmare?... Ce e in strada?...
Maturatorii orasului... Au prins un cane la
mijloc. Stiu... Asta e o petrecere populara la
noi; am vAzut-o de atatea ori...
Cativa in$i se pun la panda de-o parte *i
de alta a ulitei. Un cane flamand rataceste
cautand dosurile bucatariilor $i unghiurile
unde se arunoa gunoaiele. La un semnal, toti
se ridica si-1 irnpacsoara din toate partile.
0 clipa, animalul se opreste inghetat; san-
gele-i da navala la inimä, care 'ncepe sA,
svacneasca de coaste... E pierdut!... Parul i
se sbarle$te pe coarna. Un fior Ii fulgera d'a-
lungul prin $ira spinarii si-i incovriga coada
d'a'ndaratele, pana-i infige varful in pantece.
124

www.dacoromanica.ro
Ochii turburi cautsa, incotrova un punct de
scApare; dar abia se pune problema in min-
tea aiurita, $i o piatrA. 1-a izbit peste bot, alta
la o incheieturA, un lemn peste $ale $i altele
ploua... El i$i iese acum din sine: rnasina
cea vie da drumul rezervei de energie,
pentru a$a moment o 'Astra, niciun ga,nd
de economie... trebue cheltuitA, toata Opin-
tindu-se din fundul rArunchilor, animalul s'a-
vhntA orbe$te in fata loviturilor... Un rAcnet
suprem ! sparge randurile vrA$ma$ilor, le
scapa printre picioare $i fuge uitandu-se
drept $i numa'nainte, fuge mereu panä dA, de
un loc singuratic. Aci s'a$aza stin.s de obo-
seala, s4-$i lini$teascA cutremurul membre-
lor, sa-$i linga rAnile $i sa. se vaite discret
de durere. Somnul se capata mai ieftin de-
cal hrana si deocamdatA Ii e mai trebuincios:
truditul trup se incolIce$te binisor, inchide
ochii tri$ti $i adoarme oftA,nd greu din afund.
Toata intervenirea mea acum In favoarea
animalului este zadarnica.. De geaba rationez
eu de sts dela fereastrl cA nu le e permis
unor oameni ai autoritatii s. turbure lini$tea
noptii $i somnul contribuabililor. Pot eu stri-
ga mult $i bine: eine m'aude? Huiduiturile
$i rasetele acoper chiar glasul celui mai in-
teresat, chenraiturile animalului. Il mai vad
doar cum se sbate sub loviturile maturoaie-
loi, ridiand cu contorsiunile lui un nor gros
de praf... Sunt nervos; nu mai pot privi; dar

125

www.dacoromanica.ro
tot ascult... De mirare... cainele nu mai tipa
de loc. A fugit!... Urmeaza rk8ete... M uit
iar. Maturatorii stau to1aniti pe trotoar; iar
la lumina felinarelor din colturi se vede in
mijlocul stradei victima lungitae un calel
mic, alb *i M. culc suparat la loc.
Mai am cloud, ceasuri i scap... Bietul dobi-
toc!... Acu incep vàjiituiile maturoaielor...
Daca, ar fi aatelul favorit al vreunei dame,
parc'am vazut una adineaori la confise-
rie" cu un catel in brate, pi ea ar fi arnica
vreunui om influent din localitate, atunci
maturatorii....
Cearta jos in cafenea... S'a spart ceva.,
paraa, a uä cu geamuri trantita cu violenta...
Tipete de femei, striate de barbati, fluiera-
turi febrile de gardi*ti... Aha! a venit stapana
catelului. Alerg la fereastra. Nu se mai vad
ceasurile la foi*orul de foc; lumina de'nda-
rartul cadranului s'a stins; dar mai sus de
foiwr, arde clipind in cadenta, steaua dimi-
netii se face zing... E o gramadire dinain-
tea birtului din colt... Precupeti, cari merg
cu co*urile incarcate la piata... Ce sa fie?...
0 femeie numa 'n cama*a, cu picioarele goale,
cu parul desfprins, tine strans de piept pe
un om imbracat in uniforrna de politie. El
lupta sa, scape ea nu-1 lasa. Femeia incepe
_sa, sbiere ragu*it facand gesturi extravagante:
Ce, domnule! care va s'14 zica', daca sunt
o nenorocita, sa-si bard joc de mine dum-
lob

www.dacoromanica.ro
nealui, pentrua e dela politie?... Si mai In-
tad, cine ce treaba are? dumnealui a fost
amantul meu?
Comisarul, indreptandu-si mondirul botit
la piept:
Sergent! e beata.... la arest!
Doi insi o inhata; ea se smuceste $i da
sa se repeaza iar; dar un sergent voinic o
apuca de brat $i o 'nv-arteste 'n loc.
Nu sbiera si mergi! striga el scrasnind
si lovind-o greu cu palma peste gura.
Aud atunci o horaiala 'nnecata si, in ca-
drul luminat al birtului, vad silueta alba a
femeii ridioand in sus bratele goale cu Turn-
nii inclestati $i dand capul cu parul desple-
tit pe spate ca si cum1 i s'ar fi frânt 01111.
Un moment se rasuceste de mijloc, apoi cade
teapana pe spate in prag... Pun mânile la.
ochi si inla, dau inapoi...
Lumanarea arde 'n fundul sfesnicului cu
flacara din urma. Cobor iute, scol pe por-
tar si platesc. Patru ceasuri... Luceararul se
stinge $i el incet-incet: line soarele... TEA,-
sura m'asteapta. In cateva minute sunt a-
fara la Camp. Ce dimineata! ce racoare ! $i
ce singuMtate I
Uf!... Niciodata n'am sa uit ce bine m'am
odihnit o noapte in orasul meu natal, la No.
9, Grand Hotel Victoria RomOinie.

127

www.dacoromanica.ro
 KIR IANULEA

Tiparit pentru prima oara in Rata Romineasci",

XV, Neemvrie 1909.

Eo povestire simbolicd, cu tendintd satirica.

Aghiutd este trimis de Dardarot, tartorul dracilor,
sit meargei intre oameni, sa se cdseitoreascd si sei
trdiascd mai mult timp astfel, ca s aibä prilej de a
studia sufletul femeii. Dupd zece ani sa simuleze
moartea i sa se inapoeze la iad, spre a da informatiuni
despre cele vdzute.
Aceastd hotarire o ia Dardarot in urma constatdrii
fdcute cd toti oamenii sositi de pe la ddniii aid la
noi nu se plong deceit numa i numa de sotiile bor.;
toateivine pentru pierzarea lor o crunch in spinarea
nevestelor; pe care-I intrebi de oe a ajuns aici: femeia"
iar femeia".
Aghiuta ia numele de Kir lanulea, vine in Bucu-
regi si se insoara cu Acrivita, o frumusete de fatei
numai ca se uita putin cam crucii.
Din momentul cdsatoriei, incepe calvarul pentru
lanulea: risipti de bani, scene de gelozie, intrigi,
ocari, clevetiri, toate acestea ii aduc pe lanulea la
disperare; in cele din urmd saraceste, incepe a fi
urmdrit de creditori i e nevoit sa fugei.
Dracul insel nu se lasd de ale lui. Din cand in
cand intra in cate o fiintd omeneascd i nimeni n'are
putere asuprd-i, afarei de Negaita, care-i facuse lui
Kir lanulea un bine, adapostindu-I, pe cand fugea
de urmdritorii lui. Negoita sopteste pacientului °eve la
ureche, apoi bolnavul feicandu-se bine primeste
sume mari de bani si-si face stare frumoasa.
Dar dela un timp, Aghiuta se 'njelege, fostuI
lanulea nu mai primeite pe Negoita cand e chemat
la astfel de tolnavi; atunci Negoita merge la Bucu-
resit, gdseste pe Acrivita, vaduva lui lanulea, i o

128

www.dacoromanica.ro
 trimite pe ea. Aghiuid, numai la auzul numelui .de
Acrivija" fuge din corpul bolnavului.
Astfel se vede cum femeia a adus 1a disperare
pe dracul insuo.
Cu toate cei are aparenfa unei povestiri in care
predomind fantasticul, in realitate aid se studiazd un
aspect de vieatd rometneasdi de acum vreo mita de ani.
De Kir lanulea a spus d-1 Ibrdileanu cd e ade-
varata nuveld istoricd romdneasal. Clasarea aceasta
imi pare necontestabild. Curtea fanariotd, Curtea ba-
nului din Craiova, negustorimea de pe vrernuri, dau
intompiarii atmosfera istoricd in linii largi i juste".
(Paul Zarifopol, Opere, Tom. I, XLIII).

Zice c, odatA, acu vreo suta si nu stiu

cai ani, a dat poruncA Dardarot, impAratul
Iadului, s s'adune dinainte-i diavolii, dela
mare pa,n' la mic: unul sA nu fie lipsa, ca-i
scurteazA coada si-i lungeste urechile! Si,
dacA s'au adunat ei toti cu totii, implratul
s'a tras de tAcAlie scrAsnind stra4nic, a tu-
sit de i-a pa,rAit jetul, a holbat ochii la ei si
le-a sbierat asa:
Afurisitilor! care dintre voi nu e zev-
zec, sa-i treaa pe sub nas toate si el sl nu
bage nimic la cap,, trebue s. fi. luat seama,
ca si mine, c0', toti oamenii sositi de pe la
dansii aici la noi nu se plang cleat numa si
numa de sotiile for; toaa vina pentru pier-
zarea lor 0 aruncA in spinarea nevestelor;
pe care-I intrebi de ce a ajuns aici: femeia"
si iar femeia". Ai, am zis eu in gAndul
meu, adevArat sa fie asta?... Pe spusele oame-
nilor, fireste, mare temeiu nu putem pune,
fiindc-i stim ce ,iubitori de adevAr sunt.
9. Caragiale I. 1 29

www.dacoromanica.ro
Dar iara.$i nu-mi vine sa. las a§a lucru ciu-
dat lard de aproape cercetare; cad politica
imparatiei noastre cere ca sa $tim tot, fall
gre$ealk nici indoialA.,.. Mai intai, era sA
va poruncesc a supune la casne fioroase pe
toate Temeile, doar de-orn putea afla dela dan-
sele un crampeiu -de adevar; dar, pe urrna,
m'am gandit ca nici asa n'ajungem la mare
ispraa; le cunoa$tem $i pe dumnealor cat
de 'ndarAtnice §i de 'ncapatanate sunt... Asa-
dar si prin urmare, dup a. multa chibzuinta,
am hotarit sa trimit pe rnititelul, pe Aghi-
uta... Ce? n'a venit Aghiuta?... Unde-i Aghi-
uta?
Mititelul ta pitit tocma pantre diavolii
maruntei dela urmk $i, pe cand cuvanta Dar-
darot, el, tragand cu urechea, isi cantArea
coada 'n mani. Cum si-a auzit numele, a
lasat coada $i a tipat:
Aici sunt, Intunecimea ta!
Apoi, daca e$ti aicea, ce nu te-arAti
mai la vedere? Vino 'ncoace, proclete! Te
kllai coadei. ai? Simtisi c'am sq. te pun la
treabq $i te pite$ti, sä nu-ti vad mutra, sa
nu-mi aduc aminte de tine, mititelul taichii!
Si cand s'a apropiat Aghiuta de tron, 1-a'n-
hatat Dardarot de urechi i scutura-1, de-i
trosnea junghiatura de dragoste multa, ce
avea pentru el, fiinelca, era mititelul mucalit,
cand se plictisea imparatul de treburile 'm-
130

www.dacoromanica.ro
pargiei, pe el il chema, sa-i spuie lafuri *i
s,1-4 facia giumbu*uri.
Ascultia-ma, Aghiuta puiule... Dumneata
numaidecat ai. s iei din comoara 'mpara-
teasoa suta de mii de galbeni adu*i alalta-
ieri cu sgkrcitul pe care-1 ingropara cu tale-
rul parlitii de mahalagii, c 'ncepuse sa
le miroasa zi o suta de mil de galbeni.
Apoi, o sa te 'mpelitezi din, cap pana'n cJ-
câie in chip de om muyitor i s te duci pe
pamant, in ce loc ti s'o parea mai potrivit.
Acolo asculta bine, astampara-te cu coJita!
sä te casatore*ti *i sa trae*ti cu nevasta
zece ani. Pe urma s, te faci ca mori; sa-ti
la*i acolo trupul, *i sä te 'ntorci sa-mi dai
socoteala una Cate una de toate pan Gate ai
fost trecut ca orn insurat...
Bietul Aghiutal *tia, el de ce sta pitit pan-
tre plevu*ca, rnacar ca. era un drac *i juma-
tate: banuise ce-1 astepta, c iar o sa-i dea
cine *tie ce grea sarcina. Cand a mai auzit cä
o s, alba aface *i cu femeie, a varit coada 'n-
tre picioare ; Inca n'o putea uita pe baba
Ia care intrase s slugareasca. trei ani... Ii
dedese baba de lucru sa-i indrepteze un
fir de Par cret: 1-a tot muiat cu limba Aghi-
ura *i 1-a tras pan degete, zi *i noapte flea
rapaos; de ce-1 muia *i-1 tragea, de-aia firul
se'ncarlionta *i mai tare; *i a*a *4 iar a*a.,
pana i-a ieit dracului parul pan caciula
131

www.dacoromanica.ro
s'a lipsit $i de simbrie $i de tot, $i-a fugit
dela stApanA.
...5i sal $tii, a aclAogat Dardarot, dupA
ce a stat putintel la ganduri, cA in toata vre-
mea de zece ani pe pAmant, ai sA. fii supus
la toate necazurile, slbiciuni1e i ticalosiile
pamaintenilor... la ne$tiintA, la sArAcie, ro-
bie, prostie $i la rranie chiar, rAmanand sA
be aperi de toate relele cum Ad putea si cum
te-o tAia capullt Intelesu.rn'ai, puiule?
Ce s'a mai zicA. pruiul? Nu mai inclpea cax-
max; c Dardarot, cat Ii vorbise, nu-1 slA-
bise din ghiarl.
Inte les, Intunecimea ta!
Apoi, dac'ai inteles, pulule dragg., ce
mai stai?
DacA nu-mi dai drumul de ureche...
Mare haz a facut impAratul de vorba asta,
$i zice razand:
Pt! s'a nu te deochi!
Si 1-a stupit pe mititelul in vaxful nasului.
Pe urmA, i-a lAsat urechea i, fAra sa mai
zambeascA, facnindu-i fioros Ai plecat?", i-a
tras un picior drept unde 'ncepe s1-i zica
spatelui coada. S'a dus de-a-berbeleacul puiul
panl la comoara impArAteasca; a luat suta
de mii de galbeni, i, p'aci ti-e drumul in-I

tr'un Salet, la 'mplinirea datoriei.

Pe drum s'a pftefIcut in chip de om, nici
matuf, dar nici prea tangam; om tocmai in
132

www.dacoromanica.ro
puterea viaxstei, frumos si aratos; si, dup a. ce
s'a Wanda, in care loc anume sa mearga ,pe
Omant, zice:
Stii ce?... Am sa n duc la Bucuresti...
cunos orauL.. (c a. mai umblase de multe
ori p'acolo) e loc de petrecere. Banul e scump;
invartit bine, aduce peste suta la suta; vorba
veche : daca esti säxac, du-te 'ntr'o politie
bogata... din ce scapa pantre degetele altora,
poti culege destul; daca esti bogat, dute 'n-
tr'una saraca... din orice firirnitura (la s'a-
duca un nevoias la gura, Ii smulgi peste ju-
ma-tate.
Gandind astfel, cum a picat in Bucuresti,
a tras in miezul taxgului, la hanul lui Ma-
nuc. Acolo, a chemat indata un samsar si i-a
spus sari &eased. lath zialbavia o pereche de
case frumoase, cu incaperi multe pentru sta-
pani, musaliri si slugi, la aer curat, cu gra-
dina si fantana 'n curte, cu pimnite, bucatarii,
spalatorii, cu grajduri si soproane, in sfaxsit
cu toate ate trebuesc pentru asezarea cu-
viincioasa a unui negustor chiabur. La vreo
cateva zile, casele erau si dereticate cu tot
dichistl niste case mari in mahalaua Ne-
guslorilor; si slugi peste slugi, si cai la
grajd, si calesti in sopron...
Stapanul casei, cunosand pacatul oame-
nilor si mai ales al femeilor, ca or sag des-
coasa care mai de care, ca sari afle rostil
ca de unde e, cine e, cu ce traieste, ce
133

www.dacoromanica.ro
cauta aici $i ate altele a chemat pe japa.-
neasa batrana, o cotoroanta zugravita $i
smältuitA, pe care o pusese Mai mare peste
slugi, s poarte cheile $i sa duck grija de
toate, a poftit-o s aza jos pe chilim, iar
el, de pe divan, tragand. ciubuc, s'a. apucat
a-i poviesti pacum urineaza.
Uite, draga kera Marshioalo... Mie, cum
ti-am mai spus, imi zice kir Ianulea... Eu
sunt de felul meu din plaile de spre Sran-
tagora. Parintii mei, oameni de jos, se tineau
cu o live& mica de maslini. Pe cand impli-
neam $apte ani$ori, le-a venit p'arintilor do-
rinta s mearga la hagialac; $i a$a, dupa ce
au acut rost de ceva parale, m'au luat im-
preunA $i ne-am dus calare pe catari pana
la poarta Salonicului. Acolo, ne-am suit pe o
corabie mare, care a$tepta cu panzele ridi-
cate vant, ca sk porneasca, spre miazazi Care
Iafa. N'a trecut mult; a 'nceput sä sufle vain-
tul a$teptat; s'au umflat pAnzele, $i am por-
nit. Trei zile cu soare $i trei nopti pe lunk
am mers tot drept inainte fara. nicio supa-
rare. Noi m'ancam dupa, datinA post. Cam a
treia zi, am mancat la nkrniez fasole $i ri-
dichi... Ce sa te pornene$ti?... A$a pe la toaca,
au inceput amandoi pa'rintii mei sä se tie
cu manile de pantece $i sa se vaite grozav:
mor" si iar mor"!... Capitanul, vIzandu-i
cum se svarcolesc $i se sgarcesc in dureri
134

www.dacoromanica.ro
de moarte, a chemat degrab pe un calugar
Papista*, care se suise cu noi pe corabie,
om invAtat, priceput *i la cAutarea boalelor.
Pana, sA vie acela, bolnavii incepuserä. sa'n-
vineteasa *i d'abia i-au putut spune ce ma.n-
casera. fasole i ridichi. Calugartil a 'ntre-
bat MCI odata:
Inte leg, fiilor; dar trebue sa-mi spu-
eti: ati maocat fasole *i ridichi, ori ridichi
*i fasole?
Iar mama i-a aspuns cu glasul le*inat:
Ridichi *i fasole...
Atunci, nu prea e bine! a zis alugarul.
Si a poruncit sa-i frece pe pantece cu calti
aspri... Dar degeaba i-au frecat panl le-au
jupuit pielea; cã, pe cand rasarea luna, tata
intai *i mama indatA dupa el, *i-au dat ot-
pustul... Eu, copil, ce sa fac?... MA tineam
plangand tot dupa. apitan *i dupa. calugar,
*i i-am auzit vorbind a*a; zice capitanul:
Parinte, dac'o fi cholera., m'am nenor
focit; patruzeci de zile nu-mi da. voie sa in-
tru 'n port, mi ste stria, marfa *i raniaiu
sairac pe-drumuril
Dar omul Inv Atat i-a rAspuns:
Nu e cholera, cum nu sunt eu cAluga-
rita. Asta e un fel de boalA care bantue mai
cu seana io postul Pa*telui la christianii
rasariteni,.. Gre*esc oameniic'a*a e bie-
tul om, supus gre*elii,mAnanca. intai ri-
diche *i pe urma fasole... Vezi-bine, ridi-
135

www.dacoromanica.ro
chea Ii repede täria 'n sus, iar fasolea Ii
navale*te puterea spre partea dimpotriva;
una 'mpinge, alta nu se lasa; se tncinge
lupta cu iuteala mare in maruntaie, cArcei
peste carcei, pAna se face incurcatura 'n
mate, de se sparge praporul *i se pra-
päde*te omul de hurduharismos a*a zic
Grecii la naprasnica asta de boall.
Dar nu se ia?
De loc; n'ai nicio grija.
I-au inta*at frumos pe bietii parintii mei
in ni*te cear*afuri curate; le-au aprins cate
o luranare de ceara la cap; un alt calugAr
grec i-a prohodit *i, de dimineata, and s'a
aratat soarele d'asupra tatazuril,or vle*-
nica lor pomenire!" una! doual trei! i-au
aruncat in acla,ncime... Pe mine, vazandu-ma
planga,nd, si-a facut pomana capitanul de m'a
luat pe procopseala inrai slug, pe urma a-
jutor, thai apoi tovarä*... Nu-ti mai spuiu,
draga kera Marghioalo, phn ate necazuri am
trecut; ate oari, injuraturi *i batai am in-
ghitit; de ate ori era ss4 pier in vultoare;
de cafe ori m'au amagit imprejurarile *i in-
*elat lumea mai ales de and am incapuit
eu singur o corabie *i m'am apucat de ne-
got pe searna mea, Fara alt stapan nici to-
vara* defat norocul meu! Nu-ti mai spuiu
cum am scapat ()data cu vieata numa 'n pie-
lea goal[a, ca, dupa ce umblasem *apte luni
pe ape, tocmai and sa intru in Tarigrad,
136

www.dacoromanica.ro
mi s'a aprins corabia incarcata cu cositor $i
chihlibar de peste doua mii de lire, pe care
le cumparasem cu piper .$i curmale nici de
trei sute! Nu-ti mai spuiu cite $i mai ate
am patimit, prin atatea depairtari, pe maxi
$i pan tari cu fiarele, $i, Inca mai grozave,
cu oamenii!....Destul sa spuiu ca, Incet-Incet,
m'am chivernisit cum se cade, ajungand sa
am o stare destul de buna pe potriva mea...
Am invatat, cat am colindat pan Wine, pur-
tarile cele frumoase; $tiu destule limbi stra-
ine incai despre a rumaineasca, pot zice,
far4 sa ma laud, ca, o $tiu cu temeiu; macar
a de vita sunt arvanit $i nu prea am invatat
buche, dar, drept sarti spun, la asta nu nrta
dau pe niciun ruma,n, fie cat de pricopsit
carturar. Imi plac cu deosebire limba si. lu-
mea de-laici, $i, asa, fiindca m'am saturat
de atatea primejdii ale calatoriilor, de atata
bataie de cap $i de inimla ale negotului, am
venit sa m'a$ez aici, in Valahia, la Bucure$ti;
sa ma bucur in isihie de rodul indelungatei
mele trude...
Doamne, kir Ianuleo, a zis kera Mar-
ghioala; pan multe ai mai trecut $i dumnea-
tal... Dar sa nu-ti para rau! Incai n'ai pa-
timit ca atatia altii degeaba! Friumos e$ti,
voinic esti, bogat esti! de trait $tii sa tea-
e$ti!... Halal sa-ti fie!
Iar kir Ianulea a addogat:
Uitam ceva... Asculta, rogu-te bine, dra-
137

www.dacoromanica.ro
ga kera Marghioalo: SA nu care cumva sg.
aflu cA ai spus la vreun vecin, ori altcuiva
--da mAcar tatii, de 8'ar intoarce din fundul
rdarii cate le afla*i acu dela inine, cta,
vreizi dumneata? catai nevoie am de slujba
d-tale, ca femeie cinstitA *i credincioasA ce te
*tiu; cat sunt eu de bland *i cat e*ti de ba-
tranA, nu-ti caut!.., te cotonogesc! IU rup
ciubucul aSta pe sale $i te dau $'afarA din
paine cu ocaal... Ai priceput?
Vai de mine! a zis bUtrana; s'ar pu-
tea?... N'am obiceiul!... In vijeata mea, n'am
mancat labe de pui!... Heil kir Ianuleo; eu
am slujit tn case mari boiere$ti!... Cate am
vAzut *'arn auzit eu!... n'am vreme acuma,
s'a ti le povestesc!... dar,
Ei, eu atata-ti spuiu dumitale... te ne-
norocesc!... s'a ispravit!
Sg, mA omori! a zis jupaneasa *i n'a
mai stat; a ridicat de pe chilim *i a plecat
de graba cu cheile la treburile ei.
Rana seara, toti ai casei; panA 'n douA
zile, mahalaua 'ntreagl; panA 'nteo slptI-
manA, tot targul... toath, lumea a *tiut istoria
lui kir Ianulea mai bine chiar decat el; co-
rabia arsese de trei ori; chihlibarul prapg.-
dit fAcea douAzeci de mii de lire ; iar de
atunci, in post, nu mai mAnancA, nimini ridichi
cu fasole, toara lumea mananca fasole cu
ridichi.
Cu azi cu maine, a flcut cunostin% kir
135

www.dacoromanica.ro
Ianulea cu fel-de-fel de negustori, .ba si de
boieri; a'nceput sa' mearga pe la ei $1 sa-i pof-
teaseä pe la el, la sindrofie. Si la toata. lu-
mea pFacea, fiinda era om destept *i bland,
cu multä $tiinta despre ale lumii, cu pur-
taxi alese si, mai vartos, cu dare de mama:
levent si galantom, patruns de filotimie
si de hristoitie intr'un cuvant, adevarat om
de omenie. Astfel, care dintre negustori ba
chiar dintre boieri aveau mai multe copile
decat stare, umblau cu dinadinsul sa.-1 gine-
reasca. In vtremea asta, el si pusese ochii pe
o tanara din vecini o chema Acrivita, fata
a mai rnie a lui Hagi Canuta, toptangiu
pe vremuri. Hagiul, vaduv, era om de seama,
insa cam ififliu pe potriva greutatilor casei
lui, fiind impovarat de trei fete, una dupa
alta gata ae maritat, si Inca doi feciori,
baieti buni, aminteri, da cam nepricopsiti;
asa ca putima nadejde de zestre dela Acrivita.
Dar zestre-i trebuia Ku kir Ianulea? Fata
era Vestita de frumoasa; numai atata cusuT
avea $i ea, ca, se uita, uneori, nu totdeuna,
crucis; dar tocmai asta Ii placea lui cu deo-
sebire. Fata-1 placea *1 ea pe el...A cerut-o Ha-
giului, iar ace3la fara nazuri multe, i-a dat-o.
Fiind $i kir Ianulea, ca tot omul, supus
slabiciunilor omenesti, era stapanit de patima
fuduliei; Ii placea s. traiasca domneste, nu-
ma 'n pietreceri scumpe, impKrtind in dreapta
si 'n stanga daruri pretioase. Madar, a facut
139

www.dacoromanica.ro
o nunta strQucitä cum nu se mai pomenise
vreodata 13. mahalaua Negustorilor; Inca
barbatii ziceau: Trebue sa fie putred de bo-
gat arvanitul!... Vazusi none, ce bine a lo-
vit-o saracia de hagiul", iar femeile: Pof-
tim, soro, noroc pe chioara lui Canuta!".
Cum a adus-o kir Ianulea in casa cu la-
utari, parc'a intors-o pe dos. Pa.nl la sfarsi-
tul cununiei, duminica seara, era blanda ,pi
supusa ca o mielusea; dar, luni dimineata,
s'a ridicat din pat ca o leoaica... A chemat
toate slugile, femei $i barbati; s'a uitat odata
chioas de i-a bagat in spaime pe toti $i,
de fata cu barbatu-säu, le-a zis:
S titi ca de azi incolo sunt eu sta-
pana aici! $i sa mai stiti cá cu Ianuloaia n'o
sa v mearga cum va. mergea cu prostul de
Ianulea! $i ,inca sa mai $titi c. eu am toane:
pe eine m'o supara cu atitica macar, II pies-
nesc si-1 trimit numai decat la Agie sa-si ia
merticul si de-acolo! Scurt!... Ati inteles?.,..
Aid' acuma! ie$iti afaral
De atunci, zi cu zi, cocoana se facea mai
aspra si mai tantosa; si, de ce era ea mai
tanto$a si mai aspra, d'aia kir Ianulea o iu-
bea mai tare; si de ce crestea_dragostea dum-
nealui, de-aia-i crestea $i ifosul dumneei.
Toata ziuica ofta omul dupa o vorba mai
dulce, or dupa un z'ambet... Ea sta tot posaca
$i 'ncruntata".. Daca s'apropia de ea $i da s'o
140

www.dacoromanica.ro
mangaie, ca s'o mai imbuneze: Draga Acri-
vito, de ce esti sup/rata?", ea-1 irdpingea cat
colo.
.Ahl Ianuleo, fugi, ca n'ai haz de loc...
nu vezi?
Alt bdrbat; In locul lui, si-ar fi pieedut
radarea si on i punea picioru 'n prag, s'o
potoleasca, ori o trimitea 'napoi la babaoa-
salu, la Hagi Canuta,... Dar el, unde? Cand
Ii impingea, el ii adea 'n genunchi: Drag./
Acrivito, iarta-ma!", si da sd-i sArute ma4-
nile; dar ea:
Uf! Ianuleo, scoald-te! nu mai Ind
plictisi 1
Nu mA scol pan/ nu ma ierti!
Atuncea, sti asa pan/ poimaine, daca
poftesti!
Si se scula ea .4i pleca, dupa ce-i da -cu tifla.
Kir Ianulea, ce sdi facia? Se uita dupa ea
lung cum iesea intepatd, fAra sa-si intoarca
ochii, rnAcar c o ruga cu lacrimi sal nu-I
parAseasca asa... ofta, se stergea la ochi si...
o iubea si mai mult.
A mers asa cait a mers, 'Ana i-a dat in
cap cocoanei s 'ntoara foaia, sa.-1 prajeasca
si pe alta parte: s'a prefa,cut cA-1 teme, cal
e zulia.ra. S'a prefAcut azi, s'a prefAcut mane
pan' a 'nceput chiar sd creazA. Omul da bani
cu imprumut, si fireste c. veneau la el bo-
ieri, cocoane, negustori, slujbasi, fel-de-fel de
lume cu daraveri. Comana Acrivita sta cu
141

www.dacoromanica.ro
urechea la u§A, s'auza, tot; i nu s'a muttumit
s'auza numa; a sfredelit u$a cu un burghiu,
ca sA $i vazA. Si 'ncai, nu tAcea? Ii spunea
fär fia.Th. ce auzise $i vAzuse, si. tine-te:
GA Ala ti-a zis a$a $i i-ai rAspuns a4a; C.
pe aia ai strans-o de m'ana $i i-ai slrutat-o
de trei ori, si, pe urrna, când a vrut s.
piece, ai luat-o de mijloc si te uitai la ea
asa gales, i ai dus-o panA la u$A iar i-al
sarutat maim $i ate alte ponosuri $i
rnai si.
Iar daca el se jura cA pe nedrept IJ banu-
este; ciA el e dator ea. se poiatte politicos
cu Jumea si mai ales cu cocoanele, ca orice
negustor ea incepea sgt1 oarascA, Man-
du-1 neru$inat $i mincinog. ..Nu mai putea
kir Ianulea; Ii venea sa se strangA de gat ca
pitigoii si mai multe nu. Dar nici cu atAta
nu se multumea cocoana. Nu-i era de ajuns
cum le ixicornora toate ate le auzea si le
vedea pe ascunsele; ca s'a afre $i mai multe,
da bacsisuri la slugi sa-1 iscodeascA; ba a
pus chiar pe un frAtior al ei s. nu-1 sla.-
beasol de pe urme, st-i descopere toate ber-
banflAcurile dumnealui". Fire$te ca nici slu-
gile, nici fratiorul, n'au putut afla nimica,
fiindoa omul era un blrbat nu se poate mai
de ispravd. Cocoana s'a pornit atunci cu
ocAri pe slugi, cA-i manancd phinea, ca ni$te
pacAtoase, tialoase si necredincioase"; fra-
tiorului i-a strigat cä ori e haple, on pes...
142

www.dacoromanica.ro
semne altceva", *i i-a poruncit sä nu-i mai
calce pragul, cari tupe picioarele; iar pe
slugi chiar in fata lui kir Ianulea, le-a smin-
tit in palme *i le-a dat afai%.
Cum a schimbat slugile, alte banuieli *i
alte certuri... Dar nici nu putem zice a*a,
fiindca, la cearta unul spune una, altul alta,
ori pe rAind, ori amandoi deodatN; in sfax$it,
are yarte fiecare de cuvant; pe cand aicea,
tipa, ockra *i blestetha numai dumneei, iar
dumnealui astulta, inghitea *i tacea. Afland
slugile ca in casa asta nu cant:a coco*ul, se
se dedeau bine cu glina; Ii turnau fel-de-fel
de gogo*i, care de care mai umflate pe pla-
cul dumneei; c dumnealui face *i drege, ca
umbla, a*a *i pe dincolo; *i, fiindca Ianu-
loaia era multumita cu astfel de slugi, apoi *i
ele-$i faceau de cap; furau de s-tingeau.
Totodata,, Acrivita mai cazuse $i la da-
rul foitelor : casa plina de jucatori, masa
langA masaotusbir, ghiordum, ba *i stos
*i dulceturi, zumaricale, vinuri, cafele $i vutci,
$i ciubuce peste ciubuce, ziva pain:a seara *i
noaptea pana la ziva. Pe langä asta, era $i
agiamie *i 'nfumurata ca nimini nu *tie
juca mai bine ca ea se 'ntelege, pier-
dea gros. Toate cheltuielile *i pierderild a-
stea '11 dedeau mult Indarat pe kir Ianulea;
nu se mai ajungea din venituri. De re-
gull nu zicea nimica; dar asa, uneori, cam
143

www.dacoromanica.ro
in glumA, se 'ntampla ski scape $i lui cate
o vorbk bunioara:
Numa de nu ne-ar bate odata toba cu
atatea cacialmale!
Nu:i trebuia mai mult cocoanei...
Da ce? nici atata petrecere nevinovata
sa n'am in casa mea?... Dumneata nu trebuia
sa te fi 'nsurat, daca te $tiai parlit, s iei
pe Acrivita, fata lui Hagi Canuta, care n'a
fost inviatatA la casa parinteasca sa-si mA-
nânce de sub Mighiel... Sa, fi luat o maha-
lagioaica sarmank s'o tii incuiata pe masline
$i pe mamaliga, sa."-ti spele rufele $i sa nu
se 'ndure s'aprinza un muc de lumanare 'n
casa! ori una, skti puie ni$te coarne, sa nu
le poti duce L.. Nu ti-e destul ca sunt cinstitA,
dupa ce cra-ti rabd, ca o nenorocitk toate ti-
calo$iile $i murdAriile dumitale?... Eu voiu
sI traiesc, d'aia m'am maritat; aminteri ma
duceam la calugariel... Si 'n. sfax$it, daca-ti
place, kir Ianuleo! de unde nu, du-ne plimba,
sa ne vedem and mi-oiu vedea ceafa...
fAra, oglinzi!
Inteo zi, stand ei la masa Impieuna cu o
suma de musafiri, pana s'aduca ciorba, a'n-
ceput din chiar senin Ianuloaia sa vor-
bea,sca despre o prietina maritata, care nu
se afla de fata:
ca s'a tinut cu beizadea cutare, un copal
$i Voda, suparat foc, era sa puie ski taie
144

www.dacoromanica.ro
coadele $i s'o trimitA surghiun la un schit,
tocmai in fundul muntilor;
cA a prins-o odatI barbatu-sAu, ziva 'na-
miaza mare5 la Turloaia, la chiolhan, la
iarba. verde, cu consulul muscAlesc $1 cu
alti drangalAi;tiganii ii tageau de unul sin-
gur MIL cazace, cAzAcele!" $i ea chiuia $i
juca numa 'n papuci, cu palmel'e 'n ceafA,
apilpisitl, ca un maladet zaporojean;
c. 'ntr'un arid a plecat la aldäru$ani,
s'o spovedeascA sfintia-sa pArintele Ioanichie,
lii a kstat acolo de miercuri in sAptAman.a
Patimilor panAJ 'n sAptämana luminatA dupd
Izvorul TImAduirii; se plimba toatA noap-
tea cu duhovnicu 'n luntre pe lunA, si cknta
de rals'una lacul: FrunzulitA lobodl! of! tato,
gura lumii slobodA!" iar parintele luc'ra din
lopeti si-i tinea isonul pe glas al optulea.
Si ate alte grozAvii.
Musafirii si mai ales musafirele faceau
haz; iar bietul kir Ianulea, om cu hristoitie,
fAcea Tete-fete. A rAbdat el cal a rAbdat, $i
zice, intki cu destulA blandete:
Bine, Acrivito, scumpa mea cum poti
dumneata, mai ales a $tii ce bun prietin
sunt cu bArbatu-An... cum poti, far, SA le
fi vAzut toate astea cu oChii dumitale, farA
niciun temeiu, s. catigorisesti astfel pe o
prietinA, pe care o primim atproape in toate
zilele in casa noastrA?... Imi pare eau!
10.Caragiale I. 145

www.dacoromanica.ro
 Ei 1 apoi vezi-bine ca dumneata o s'o
aperi... a, va scoateti ochii unul la altul!
Si apoi le spune tutulor ca acuma prietina
nu se rnai duhovniceste la Caldaru$ani: i-a
pus lui kir Ianulea gandul... sa-mi spargA
casa!". Da o s'o prinza odata $i n'o s'o ierte
cum a iertat-o Vod,d(; a sa puie s'o tunza ca
la cazarma pe... $i din muscaleascr $i ca-
lugareasca" n'o mai scoate.
N'a mai putut suferi kir Ianulea; s'a ri-
dicat foarte turburat si s'a rAstit odata tre-
murand:
Ascu 1ta-ma, Acrivito! nu-ti dau voie,
ma'ntelegi, sLa mai zici o vorba macar des-
pre o femeie care poti spune dumneata
toate murdariiile ce-ti tree prin gandul du-
mitale! .este mai cumsecade ca dumneata;
ca dumneata e$ti, ma'ntelegi, mai indracita
decal talpa Iadului, $i oricat de blaijn sa fie
bmul, il scoti din toate rabdarile! S. taci
din gura, scorpie nebunA, el puiu de te 1eagl
$i te trimit la Balamuc, ma 'ntelegi!
Cocoana s'a ridicat $i dumneei $i s'a na-
pustit asupra dumnealui, sa-i area. o palma;
d.umnealui s'a ferit repede 'ntr'o parte; iar
dumneei, de necaz ca nu 1-a putut nemeri, a
luat castronul cu ciorba de pe masa $i i 1-a
aruncat in fata 1-a oparit de sus pana jos.
Kir Ianulea si-a iesit din pepene; s'a repezit
cu pumnii 'ncle$tati, s'o pilduiasca; dar mu-
146

www.dacoromanica.ro
safirit s'au pu* la mijloc *i 1-au oprit In
piept:
Nene Ianuleo! stai, omule! 1111 *ade
frumos!
Si pe urma,, call% clânsa:
Mai potoleste-te *i dumneata, coanA
Acrivito, pentru Dumnezeu! nu-1 mai turba.
Ti-ai gAsit!... S'a pornit cocoana pe rac-
nete, sa rädice mahalaua 'n picioare:
SAriiti! sriiiti, oameni bunil cJ rnA,
omoarA pAganul, arvanitul!... M ati, ai?
dupg ce-ti razi de casa si de cinstea mea,
hotule *i pehlivanule!... Daca te-ai 1mb Atat
*i ai poftA. de batut, du-te de-ti bate tiitoa-
rele de pan fundul mahalalelor, pe care le'n-
dopi cu pumnii de lire *i 'n casA te calice*ti
pana la lesIcaie, thtane!... Da pe mine sa mi
bati?... pe mine, mA! spurcaciune de bAda-
ran?... pe mine, fata lui Hagi Omuta., sa'n-
drAsnesti tu sa. mA bati, pacAtosu1e, janghi-
nosule *i raiosule!?... Stai tu, c. te 'nva.t eu
pc tine, cenghenè turceasal
Si pa,nd nu i s'a stins glasul, n'a conte-
nit... Fire*te ca petrecerea n'a mai mers ina-
inte... Au sarit toti musafirii, care mai de
care: Nene Ianuleo!" Cocoana Acrivito!"...
cA. la necaz spune omul multe"; ea are
mâna cinci degete *i nu se potrivesc unul
cu altul"; cä. *i maruntaiele din om tot se
cearta uneori"; dar ori*icum, nu e bine sA
s'auza 'n lume de a*a 'ntamplari Intr'o casa
147

www.dacoromanica.ro
de searna I"... si asa mai departe, cu chiu cu
vai, i-au impacat. Dar, fire§te, s'a $tiut in-
data in toatA mahalaua ca biata Acrivita
a lui Hagi Canuta a ajuns de-o bate arva-
nitul la masa! fata cu musafirii! dupa, ce
o 'n$eala cu care-i iese 'nainte!... $i pe urmA
prietenele: Cum a fost ea crescutA, mititica,
si pe ce maini a 'ncaput 1... o s'o bage 'n
pamant paganul!"
Lui kir Ianulea i-a trecut repede necazul
$i iar draga. 'n sus! draga 'n jos! puiule
si suflete!" si orice poruncea clumneei, dum-
nealui raspundea:
Cum poftesti dumneata, fos-mu, pari-
ghoria tu kosmu! vorbe frumoase, care 'nsem-
neazA, pe elinica: lumina meal magelierea
lumii).
In vremea asta, cocoana Acrivita se &idea:
Eu cu budalaua, cu capsomanul Asta de
Ianulea, mult n'arn sa mai fac purici... Ia
sa ma gandesc la viitorul meu...
Astfel, zi cu zi, i-a luat diamanticalele
si sculele si argintaria, $i le-a pus la pastrare
acasa la Hagi Canuta; pe urma., a 'nceput
sä vhnzA $i de pan lucrurile de pret ale ca-
sei, despre care budalaua" habar n'avusese
sa, faca $i el, ca orice negustor cuminte, o
catagrafie. Totodata, s'a luat cu bini$orul pe
langa el; a 'nceput sa,-1 mangaie si sa-1 ma-
gliseasca. Dupa ce 1-a rasucit si 1-a fermecat
143

www.dacoromanica.ro
cum a *tiut ea, and erau intr'o sear1 amln-
doi singurei la iatac, s'a pomenit kir Ianulea
ea se repede dumneei *i-1 ia strans in brate
*i pupa-1!... El zice:
-- MA iube*ti, draga Acrivito?
Dar ea, uitandu-se la el crud*:
Mai ma. 'ntrebi, Ianulic, fos-mu?
N'a putut kir Ianulea s'adoarma toata noap-
tea 'de bulcurie ë. s'a dat Acrivdta lui pe
brazda... De-acu 'ncolo, traiu, neneco! Des--
pre ziuA, and s'atipeasca *i el, hat! ii ia
'dumneei iar In brate *i zice:
Drag Ianulica, am sa. te rog ceva....
dar... sa nu zici ba.
- and am zis eu ba la vreo dorintl a
mat/luta, sufletul meu?
Uite ce e... ratita ar vrea sa marite *i
pe surioarele mele s1 nu-i earna,ie fete bl-
trane 'n casac'au *i 'nceput mahalagioai-
cele (le *tii gurita) sa le zica iepele lui
anuta" *i nu prea are cu ce sa. le 'nzes-
treze pe potriva lor; cä daca nu era om cin-
stit *i filotim cum e, ar fi avut astazi stare!...
Multi bani are de luat de pe la boieri mari;
ce folos, daca. deocamdat'a nu-i poate scoate?...
Dar, dupI ce o 'nchide el ochii, fire*te, durn-.
neata ai sl fii mai mare intre clironomi; ai
s. strangi .pe boieri in chingi negustore*te
si o sA-ti intri 'n bani... Si... a*a, m'am gan-
dit sag ajutam noi; 51 le facem fetelor o zes-
tre at de mic*oar/; a, de! cine se mai in-
149

www.dacoromanica.ro
soara, astazi Lara zestre, doar de dragoste?...
Numai eu am arut noroc sä te gasesc pe
dumneatasi placut $i bogat, $i galantom
$i sa ma iubesti atata!
Si pe urma, strange-1 iar $i pupa-1.
Bine, pined, sa le dam... Cam cat?
De! $tiu eu? cam ate o mie doua de
galbeni.
Bucuros, sufletele!... adu-mi aminte ma-
ne sa mergem la Hagiul, sa-i nurnaram pa-
ralele... Acu, aide, bibilico, sa ne culcam.
Dar ea il strange iar si zice:
...5i pe urma, uite... Fratiorii mei...
Nu e bine sa mai stea asa de geaba... M'am
gandit sa le faci dumneata rost de un capi-
Was, s. s'apuce si dan$ii de vreo negusto-
rie, c. sunt gogiamite galiganii acuma, nu
mai face sa, se lase tot in spinarea batra-
nului: pun'te, masa! scoal'te, masä!... Ce zici
dumneata, nu zic bine?
Draga puiule, nu tii ca eu zic ce zici
mataluta?... Adu-mi aminte mane dimineata...
Acuma, hai sa-i tragem un somn.
'Mai da-mi o gurita, Ianulica, parigho-
ria tu kosmui!
I-a mai dat o gurita, $i au adormit ca
niste copila$i scaldati.
A doua zi, s'a ispravit daravera: au fost
inzestrate surioarele amandoua si amandoi
fratiorii incapuiti; iar peste vreo cateva
150

www.dacoromanica.ro
zile, dupa ce i-a dascalit pe larg cumnatul
mai mare in toate privintele negotulti, ca
om incercat, au pornit, cu chimirul plin, dupd
martd." unul, cu corabia, dela Galati catra
Smirna in spre rfi1e rdsaritului; altul pan
Brasov, spre partile apusului cdtrd Liipsca,
in chervan, cum umblau negustorii p'atunci.
Nu mai incdpea 'n piele kir Ianulea de
fericire... Ziafeturi peste ziafeturi zi si noapte,
cu toate bundtatile *i trufandalele; chef si
tdmbälau cu zeci de musafiri si de .1autari
si tot ce dorea Acrivita trebuia sd se 'mpli-
neascd: Turnul Coltii sa-1 fi cerut pe masd,
kir Ianulea pe masd i 1-ar fi adus.
Au mers lucrurile tot asa si iar asa; a tot
bagat manile kir Ianulea in lada cu bani; a
tot luat cu pumnul, la loc n'a mai pus nimic,
'pan' a dat intr'o zi cu unghiile de fundul
lAzii. N'avusese pan'acuma obiceiu nici vre-
The s. numere ce avea'n ladd; acu i-a dat in
cap sä faca. si asta, si nu i-a trebuit multd
rabdare... Mai rdmAsesera, vreo trei sute si
ceva de lire sa tot ajunga. pentru cosnita
si cheltuieli mdrunte pe vreo doua-trei sap-
tamani... Dar, orn cu fire neclintita, s'a &I-
da asa:
Ei! s'apoi?... ce-mi ,passa?... Mane poi-
mane, se 'ntorc baietii cu marfa; ne apuarn
de negustorie si, cu staruintd multd si putin
noroc, umplem lada la loc... Pan' atunci, he--
bet! avem credit destul.
151

www.dacoromanica.ro
 $i s'a pornit dupa imprumuturi... Alergau
cu limba scoasa samsarii de colo pana colo,
sa-i &eased bani cu or$ice pret... Pan'acuma,
el luase dobanzi cam sarate; de acum ajun-
sese s plateasca, el camata din ce in ce mai
piparata. Mai intai nu s'a prea bagat de
seama; dar n'a trecut mult si a aflat negus-
torimea c. se clatina rau kir Ianulea; si mai
ales ca bantuia p'atunci mare chesat asupra
targului, i s'a scurtat omului creditul de tot:
cu mai bine de suta la suta si de-abia gasea
$i nu vreo suma mai insemnata, doar num'asa
de mezelic. Toata nadejdea lui se razima pe
intoarcerea tinerilor, care, nu-$1 putea el
inchipui, de ce zabovesc atata, cand toti ne-
gustorii plecati totodata, ba unii chiar mai
tarziu, se $i 'ntorsesera dela tacsid, fiecare
cu incarcatura lui, la potrivin, vreme.
Pasa-mi-te, cumnateii aveau cuvinte sä za-
boveasca... Tocmai cand sa-$i piarza kir Ia-
nulea rabdarea, taca-i sosesc, una dupa alta,
dourt vesti destul de urne... Baiatul d'intaiu.
pe Cand se 'ntorcea dela Smirna, i se cufun-
;lase corabia incarcata; iar el, incepator in
ale negustoriei, a fost uitat s'o asigureze...'
Cel mai tan:ix dedese la Lipsca, In iarmaroc,
peste alt chilipiT: se 'ntadnise cu ni$te elini,
de care mi$una todeuna pan imbulzeala
targurilor mari; hoinarise cu ei pe la bera.-
rifle nemtesti toata. ziva, iar, seara, merse-
sera 'mpreunä la cafeneluta unui simbatriot,
152

www.dacoromanica.ro
Intfo ulicioara dosnica, de la,nga Casa Sfa-
tului, sä 'nvArteascl un endekamisi, si pe
urma, la iutealk un stosi$or; $i asa, de pe
la aprinsul lumanarilor pana despTe ziuk,i1
lasaserä, tinichea: nu mai avea bsaiatul mei
cu ce sa vie 'napoi acasa.
Cum s'a raspandit vorba $i despre astea,
au intrat la grija mare creditorii lui kir Ia-
nulea, c. ramane mufluz, si s'au adunat cu
totii la cafeneaua dela Hanul-cu-Tei, spre a se
sfatui ce-i de facut, ca sa-1 tina zi si noapte
sub de aproape paza, nu cumva s'o stearga,
inainte de sorocul plätilor, cum au muflujii
obiceui. Pe de alta parte, vazandu-se scos la
selemet, 1-a apucat pe kir Ianulea un fel de
groaza... Ce are sa faca el de-acuma, cazut
in saracie, In necinste $i'n ocara ?... Or sa-1
vaxe intai la temnitk si, pe urmI, cand i-or
da drumul, sa 'ntinza mana pe la portile alor
de i-a 'ndopat cu atatea bunatati i daruri!...
Si inca, treac5,-mearga toate!... Dar ce te faci
cu fata lui Hagi Canuta?...
N'a stat mult la ganduri spre a vedea
ca alta nu-i mai rAmane deal s. spele de
graba putinasg, se duck incotro vedea cu
ochii, pang. dincoIo de Marul-Rosu. Astfel
dar, in faptul zilei, s'a sculat binisor, a strans
cata drojdie se mai gasea pe fundul lazii,
s'a clat jos la grajd, a poruncit sa-i puie
$eaua pe un buiestras tataresc, a 'nealecat,
153

www.dacoromanica.ro
spunand argatului ca merge pang, la Snagov
dup'6. platica proaspard, 0'1, are deseara musa-
firi la masa, a iesit pe poarta la pas si... pe
urma, cu ochii tot inainte, p'aci ti-e drumul...
Cand a luat-o pe subt Mitropolie la stanga,
caträ campul Filaretului, se luminase de ra-
sgrit, asa ca, suind la deal, pan dreptul Cu-
titului-de-Argint, i uitandu-se 'napoi in vale,
a zarit un palc mare de calareti in goang.
venind parca', pe -urma lui. In adevar, banu-
iala ii era ifiterneiata... Prinsesera de veste
negustorii si pornisera repede dupa el cu
ceausi dela Agie. El a vrut s'abata din dru-
mul mare si s'o ia pe subt deal la dreapta;
dar a dat de niste santuri; buiestrasul s'a po-
ticnit si 1-a trantit cat colo... Atunci, omul
s'a sculat, a paräsit calul si a apucat-o pe
jos... A suit la niste uluci, le-a sarit; pe
lama, alt sant *i alte garduri, pãr Gaud,
rupt de osteneala, ajungand pe culme, s'a
oplit in fata viisoarei unui marginas bondoc
si 'ndesat, care tocmai se spala pe ochi de
dimineatg. la soare pe prispa cramei.
Kir Ianulea, cum 1-a \rant, i-a zis gafaind:
Buna dimineata, neicutule; cum te
chiama?
Bung. dimineata, jupane... Pe mine Ne-
goita m. chiama; da pe dumneata?
Kir Ianulea...
Si d'abia mai tinandu-1 balamalele, a pit
parleazul inauntru si zice:
154

www.dacoromanica.ro
 Frate Negoita, fA-ti pomansi *i ma scapa!
Umbra ni$te du$mani sa puie ghiara pe mine,
sa m nenoroceasca! Ascunde-mA undeva pea-
ici, i eu te fac om bogat... Iar, daca, pan'oiu
pleca nu ti-oi dovedi cä te pot procopsi,
atunci primesc sa ma dai chiar dumneata pe
mana du$manilor... Ma rog dumitale, frate
Negoita, nu ma lasa 'n pierzare, ma rog $i
iar m. rog!
Negoita s'a scarpinat in cap stand putin
la ganduri $i a raspuns:
Asculta-md, kir Ianulea; ce sunt du$-
manii dumitale?... n'or fi boieri?... ca de!
drept sa-ti spun, cu boieri in caxcota nu ma
bag...
De unde, boieri? sunt negustori...
Atuncea, te scap...
Cum 1-a ascuns subt o claie de hara,ci,
peste care a mai trantit $i ni*te Coceni de
porumb, iacata *i du$manii...
Ma, neicuta, a 'ntrebat unul, nu vazu$i
dumneata aclineaori trecand p'aici un negus-
tor a$a $'a4a?
N'am vazut.
Ti-am da un bac$i$ bun, sa ne spui
incotro a apucat...
Pai, daca nu 1-am vazut...
Spune, ma! a zis un slujitor ridi;cand
garbaciul...
Dumneata ma poti $i omori!... da' daca
nu 1-am vazut...
155

www.dacoromanica.ro
 Daca n'a vazut omul, n'a vazut, zice
altul... Hai de-graba 'nainte, ca pierdem vre-
mea degeaba.
Si au plecat, care calare, care ve jos, unii 'n-
tfo parte, altii 'ntralta, alergand ca nebu-
nii.... Dupa, plecarea lor, Negoita s'a suit in-
tr'un dud mare si s'a uitat pretutindeni roata,
sä se 'ncredinteze daca s'au departat bine;
pe 'Irma, s'a dat jos incetinel $i 1-a scos pe
fugar din ascunzatoare.
Te-am scapat! acuma, sä te vaz, kir lanu-
leo... te tii de vorba?
Draga neica, Negoita, nu $tii cat iti sunt
de 'ndatorat $i cal vreau din tot sufletuj,
sa. ma tiu de cuvant!... Iar ca sa 'ntelegi cä
ma pot plati de dumneata, te rog sezi colea
langa mine sa afli cine sunt eu $i sa asculti
toate pataniile mele.
Si i le-a povestit toate pe $art kir Ianulea
lui Negoita de cum a fost plecat din a;
dancuri dupa pomnca imparateasca, si pana'n
ceasul de fata, toate, cu de-a-manuntul
toate, pe care Negoita le-a ascultat cu pla-
cere mare $i cu multa luare aminte
Si acuma, neica Negoita, ascutta bine
cum te pot eu procopsi pe dumneata... De cate
ori Ai auzi c'a intrat dracu 'n vreo fe-
meie nevasta, fata, macar fie ori din ce loc,
ori de ce neam ar fi, sa $tii ca eu sunt ala.
Numaidecat dar sa vii acolo, ca eu nu ies
din ea pana nu m'ai goni dumneata... Fireste
156

www.dacoromanica.ro
ca claca i-ai da de leac, degeaba 'fare sa-ti
fie... Barbatul femeii ori parintii fetei or sa
te rasplateasol frumos... Ce zici?... iti vine la
socoteala?
Cum nu? a raspuns zambind Negoita.
Iar kir Ianulea, dupa ce i-a mul-tumit Inca
odata, a plecat p' aci 'ncolo.
Nu se 'ncheiase nici o luna, dupa astea, $i
coborind 'Negoita 'n taxg cu ni*te vi$ine tru-
fandale de vanzare, a aflat dela precupeti
ca. pe una dintre fetele lui Zamfirache Uli-
erul din Colentina, a de s'a logodit cu Ilie
Boga.sierul dela Baratie, o munceste dracul
de vreo zece zile... Ce nu i-au facut?...Leacuri,
descantece, molitve... de-geaba! Parintii *1 lo-
godnicul plang intr'una vazand-o cum se ca-
noneste... Vorbeste in toate limbile fara sa le
fi 'nvatat, *i sporoveste $i-i turuie mereu gura
si spune fel-de-fel de taine $i pare de unde
le-o mai fi *thud? incat o lume, care a-
learga, s'o asculte, it'd si se cruceste:
ba ca sacul cu lire dela Paharnicul Iorda-
che din Dude*ti, de nu i s'a mai dat de urma
furat de gramäticul pe care 1-au prins pe
drumul Oltenitei si a scapat peste noapte din
beciurile Agiei, se afla acuma pus bine, in-
fäsurat intr'un testemel ciadiriu, in fundul
sertarului de jos dela scrinul de Maga soba
din iatac la clucereasa Tarsita, matua des-
pre mam a. a lui Aga, mai tanara, ca dumnea-
157

www.dacoromanica.ro
lui se 'ntarnpla! i ca eine nu-i $tie mer-
chezul poate scotoci 'n sertar cat pofte$1e, cä
nu-i da de fundul adevarat";
ba ea ,,adiata lui Agop, tutungiul dela
Sfinti, lasata nepoati-si, nu-i scrisa de rapo-
satul: a ticluit-o pe urma, intr'o noapte, bar-
batu-sau Tacor, cafegiul din Caimata, care
vinde $i suliman $i cana de par..., Tacor cu A-
vedic, paracliserul dela biserica armeneasca";
ba ca, fratele Ala tinerelul, de d'abia-i mi-
je$te mustata, calugara$ul spra,ncenat, care
$ade la prea-cuvio$ia sa pärintele arhiman-
dritul Hrisant, in curtea Mitropoliei, chip
seama la 'nvatatura cantarilor este fata
a mai rnic$oara a lui Ristache Muscalagiul
dela Ploie$ti"...
$i Cate $i mai Cate alte bazaconii cine
le mai poate tinea minte?
Cum a auzit Negoita toate astea, si-a des-
facut co$urile la precupeti cu radicata pe ce
a putut rape $i s'a dus d'a dreptul sa Vaza
$i el pe fata apucata; $i cum a ajuns acolo,
s'a varit pantre lumea adunata $'a spus pa-
rintilor $i logodnicului ca el o scapa pe fata
daca i-or da o suta de galbeni. Fire$te cä
bietii oameni n'au mai stat la ganduri: o
suta 'fie! Iar Negoita s'a apropiat de urechea
patimasei $i, facandu-se ca o descanta, i-a
zis incet $i sfios:
Am venit, kir Ianuleo, dupd vorba
noastra...
153

www.dacoromanica.ro
 Am inteles, i-a $optit duhul; dar, drept
st-ti spuiu, neica. NegoitA, nu te-am crezut
a5a de nAtArAu, sA te multume$ti cu o sutA
de galbeni... Ce o sa-ti ajung5, tie numai atala?
Trebuia s. ceri gros! Dar fiindcA ai gre$it, te
iert de data asta... Acu mA duc la Craiova,
ssa intru in sotia Caimacamului. SAptlmhna
viitoare sA te 'nfiintezi acolo... Nu mA face
sA te-a$tept prea mull; mai am 5i alte trebu-
5oare nu numa grija dumitale... Caimacamul
Ii iube5te nevasta ca ochii din cap, e $i bo-
gat 5i darnic. Socote$te-te bine in talia asta,
ci de-acolea 'ncolo nu mai ai nici o putere
asupra mea; sA 5tii cA dupa, aia sunt desle-
gat de orice cuvaint si nu mai avem nimica
de 'mpArtit impreunA
Zicând acestea, s'a departat duhtl... Tamara
s'a tAmAduit. Toata lumea se 'nchina; Orin-
tii 5i 1ogodnicul nu $tiau ce sA mai facA de
bucurie, iar Negoita, lu'andu-5i suta de gal-
beni, a pornit la vie sA se ateasca de drum
lung.
Si-a andut a doua zi rodul la un oltean.;
a treia zi §i-a cumpArat un c1uel, cu tot
dichisul de cAlAxie, dela pAturA i ea pAn'la
ipingea; a patra, dimineata, a plecat. Asta
era intr'o miercuri... Ziva umbla, noaptea se
odihnea; a5a incet-incet, haidea-haiclea, mar-
tea urmAtoare, pe la asfintit, a ajuns drume-
tul la straja Craiovei, 5i, de-acolo, intreband
159

www.dacoromanica.ro
din om in orn ca unde ar putea gazdui un
negustora* ca el, 1-au manat la un han peste
drum de o biseria. mare.
Cum a descalicat, a dat calul In primirea
argatilor *i a intrat in c'arciumia, unde mai
erau *i alti isnafi, sa-si prima inima cu un
ciocan de rachiu *i cu ceva mezelic, inainte
sa mearga la odaie. Inserase binis*or. Rana
sa-i friga ni*te pastrarna, sta la masa pe
,galnduri; stand, asa, aude clopote, $i In-
treab pe un arnaut, care trgea ciubuc la alta
masa, ce sarbatoare e a doua zi, de se face
privghere mare. Dela arnaut *i dela ckrciu-
mraeasa', afla indata c. nu-i a doua zi nicio
sarbatoare, dar c. a*a se fac ziva *i noaptea
slujbe peste slujbe la toate bisericile pen-
tru u*urarea tinerei sotii a Caimacamului,
care e chinuita. de duhuri, *i nu-i pot da de
leac cu nimica: toate babele me*tere, toti
doftorii dela Sibiiu, priceputi la asa boale,
toate maslurile *i molitvele, citite de Vla-
dica i arhiereii cu patruzeci de preoti
de-geaba. Femeia are nava/4H grozave: in-
truna sare *i joaa, tontoroiul, ca trebue S'o
lege; cat o tin legata, dal-dale din toate 'nche-
ieturile *i scrasne$1e, para. an arde-o in foc;
daca-i dau drumul, iar incepe sa sara si sa",
topäie, *i topaie si sare pa.n'a o leaga iar;
asta de peste o s'aptamana, fara clip de odih-
na i fad sa primeasa 'n gura macar o
piatura de apa... 0 lume se 'ngroze*te; iar
160

www.dacoromanica.ro
sotu-i se jele$te ca un nenorocit; si de-aia
se fac slujbe peste slujbe la biserici, doar si'o
milostivi Maica-Domnului cu vreo minune.
Negoita a dat toiul repede pe gat, a 'mbu-
cat o Mama de pastrania, ca mice sluga,
de teama, sa nu-1 a$tepte prea mult stapAnul;
a dat un icusar arnautului $i 1-a rugat s1-1
clued degrab la curte. and au ajuns ac,olo,
fierbea lumea, ca bolnavei ii era totdeuna
mai rAu and innopta... 0 suml de cucoane
*i slujitoare tli tineau legata 'n cearceafuri
ude pe biata Canal% care se sbuciuma din
cre*tet Rana. 'n talpi; preotii 'n odajdii marl
o slujeau $'o afumau cu cadelnitele, iar so-
tul plangea, facand mereu la metanii. Cand
iata ca un arnaut vine $i zice 'n gura mare:
Maria Ta, nu te suparal... este aici un
om prost, care vine tocmai dela Bucure*ti
inteadins; zice ca, el $tie sa, descAnte la boale
ca a M. Sale $ili pune capul cheza*ie ca o
tamadue indata.
S,'a iidicat nehorocitul, luminat in pier-
zania lui de razele nadejdii din urma, $i a
strigat:
S. vie:
Cum s'a aratat Negoita in prag, pAna sa-1
intrebe cineva ce *i cum, tAnara s'a potolit
din dArdAiall, a poruncit, para era sanal-
toasa la baie, sa-i scoata, cearceafurile; s'a
uitat drept la el, a inceput sa rAza veselA,
ca la vederea unui vechiu prietin de malt
11 Caragiale, I 161

www.dacoromanica.ro
asteptat, si i-a facut semn s vie mai a-
proape, chemandu-1 chiar pe nume:
llineLai venit, draga Negoita.! ce mai
faci? sAnAtosel? vino 'ncoace mai aproape,
ca am sa-ti spun ceva, sa nu ne-auza niminea!
Cine sA-si creaza ochilor $i urechilor?...
Negoita a dat pe toti intr'o parte, s'a apro-
piat prieteneste de pätima i i-a soptit:
Dragutl, sa m ierti ca te läsai sa cam
a$tepti, dar nu $tii ce greu drum $i ce gloaba,
de cal am avut.
Nu face nimica, a raspuns duhul foarte
incet; eu plec de-aici... De-acuma, te-am pri-
copsit; nu-ti mai sunt dator cu nimica. Sa
$tii prin urmare, neica Negoitä, c. asta tie-
ste a din urma... S. nu care cumva sa te
mai vaz c. te tii de coada mea, cia nu numai
nu capeti nimica, dar "Inca m. i supar, $i
clack' m'oiu supara, de! poate sarti para foarte
rau... Atata-ti spun...
A pierit duhul... $i fireste $i-a venit pati-
masa 'n fire, bunä sdravAna ca mai 'nainte,
parch' $i mai veselA... Acuma cu ate daruri
§i cinste 1-a'ncArcat Caimacamul pe Nego-
ita, ce sa vi le mai insir eu? CA vi le pu)-
teti singuri inchipui... I-a däruit cu hrisov o
mo$ie, s'o stapaneasca de veci, $i pe d'asu-
pra 1-a si boierit.
Traia acuma Negoita in huzur, ce cu gan-
dul nu gandise, de vreo trei luni $i mai bine.
162

www.dacoromanica.ro
Dar hiteo zi, tocmai cand Ii f'doea du'pA
pranz tabietul boieresc, cu cafea si ciubuc
In pridvorul lui dela WA., iacAtA vede de de-
parte, pe drumul care vine din spre miazazi,
un vartej de praf, care se tot apropie... Ce
sA fie?... Sunt niste slujitori dela Curte: vin
in goanA c`u 'nalta poruncA sa-1 aducg, na-
pristan la Craiova.
Nu i-a prea plAcut lui NegoitA cä i-au tur-
burat tabietul; dar ce s. facA?... Ajungand
la Curte a s'Arutat mAna stApanului; acesta
1-a luat in brate, 1-a sArutat pe frunte, $i i-a
zis:
Prea iubite frate NegoitA, daca tii la
mine catusi de putin, sä pornesti MrA clipA
de zAbavA spre Bucuresti: butca e gata: pe
drum asteapta cai de olac din poste 'n po$te...
Fata MAriei Sale lui VodA, Domnita, e apu-
catA cum a lost si nevastA-mea, poate .si mai
rAu, dupA stafeta ce primii....Numai dumneata
o poti scApa... AleargA
M'am fript! s'a gandit NegoitA; dar de
zis, n'a putut zice nimic.
Caimacamul 1-a strains in brate, 1-a suit
in butcl, i, mlnati, bre! Surugiii au dat hice
si cAlcale, pe urmA tipete si chiote... Pan g. a
doua zi, pe la ceasurile vecerniei, 1-au adus
pc NegoitA techer-mecher drept la scara pa-
latului domnesc din Bucuresti.
VodA i Doamna, frangandu-si mAinile,l'au
intampinat in capul scArii, si VodA i-a stri-
163

www.dacoromanica.ro
gat in greceste, cum vorbea p'atunci boie-
rimea:
Ahl. Dumnezeu te-a adus, boierule!
Poftim I
Dar Negoitade unde sa stie greceste?
a raspuns intr'o doara.:
Cine nu-1 mita Ii gAseste, Maria Ta,
dar cine-1 cautal SA, vedem!... sa-1 cautam...
Daca s'o putea, si mie mi-ar parea bine. Sa
vedem...
Haide!
Si zicand asta, Voda 1-a 'mpins pe Nego-
ita pramAin sagnasiu1 din fundul WE.. A-
colo sta Domnita greceste pe un covor jos,
clatinand mereu din cap ca o papusa cu gatul
pe saxma; intruna se chinuia asa de cinci
zae cu dintii 'nclestati si flea sa 'nchid6
ochii o
Cum s'a aratat NegoitA, Domnita a stat
din cap si a 'nceput sä. tipe, apucata de
thate nabadai1e:
Mara! dati-1 afaral sa nu-1 vaz In
ochii miei pe falaiful de Negoita! alara
sä vie babacal
Negoita n'a asteptat mai multe si, In. thc
sa se supere cA-1 goneste cu ocara, a ridicat
asa din umeri, parc'ar fi zis: De! clack' nu
poftestil"... S'a'ntors in loc si a voit sa plece.
Dar .Doamna 1-a apucat de ma,na; iar Voda
s'a apropiat de fiica-sa:
Aicea sunt! uite Mbaca matale!
164

www.dacoromanica.ro
 Nu tu! tipa fata. Nu.te-am chemat pe
tine! sa vie babac'al meu!
Eu mint babac'al talu! a zis cu lacrimi
fierbinti prapaditul de hatran.
Dar copila, tipand $i mai grozav:
Nu! nu e$ti tu! tu e$ti urat! tu du-te
cu NegoitA! sa. vie capitan Manoli Ghaiduri,
ca el e babac'al meu adevarat!
La a$a vorbe nebune$ti, Doamna a le$i-
nat... Daca nu era Negoita s'o apuce 'n brate,
cadea UM. Au sarit cocoanele Curtii $i au
luat-o s'o frece cu otet de trandafir $i sa-i
dea pe la nas cu pene aprinse. Iar bietul
Voda a 'nceput sa se bata cu pumnii 'n fes,
pe can, vreme copila tot mai tare tipa:
Sa-mi aduceti pe. babac'al meu 1 pe ca-
pitan Manoli! p'ala-1 vreau eu!
In sfax$it, Negoitä zice lui Voda la o parte:
Maria Ta, la a$a patima$i trebue s. le
facem cheful deocamdata; ca daca ne 'mpo-
trivim, Ii atatam mai rau.
I 1-au adus prin urmare pe capitan Ma-
noli... Mai rar a$a palicar! inalt, spatos $i
mustacios o ma,ndrete de arnaut! $i muiat
numa 'n fireturi de sus pana jos sa fie de
fala pentru orice Curte Domneasca I
Cu mustätile lui frumoase innecate de la-
crimi, s'a apropiat capitan Manoli, sluga cre-
dincioasa, de fiica Doamnei ; iar mititica, in-
data ce 1-a vazut, s'a descruntat deodata, a
zambit duke $i, ca orice copil supus cand
165

www.dacoromanica.ro
roaga frumos pe tata-san si-i Loa un hatar,
i-a zis cu multa. brandete:
}Mach"! te rog, Waimea, dacl mA. iu-
besti, sa-i tai lui Negoita nasul si urechile
si dai afarI ca pe un obraznic... ca. e
botos, e lacom si nemultumitor 1... sa, nu-1
mai vAz in. ochii mei, ea nu-I pot honipsil
CApitan Manoli iubea fireste pe Domnita
din tot sufletul; dar asa hatar mare nu:i.
putea face fara voia stapa,nilor. Iar Negoitä
s'a &Ida: Asa ti-e vorba?... Bine!" pe urrna
s'a 'ntors la Voda si zice:
Maria Ta, ia sg, se dea toti intr'o parte,
sa vAz *i eu mai aproape pe patimasa.
I-am. Mout toti loc, iar Negoita s'a dusl
drept la Domnita care se sbuciuma *i racnea
ckt putea:
Afara Negoitä! Iesi afara, mojicule!
Dar el nu s'a sinchisit de pandoliile ei si
i-a vorbit incet:
Deaguta, eu as zice sA pleci mai bine
de bunA vole...
Asi! fata facnea mai rau:
Afar& Negoita!
Si zi, asa, ai?... Nu vrei?
S'a dat s'o apuoe de mana. .Atunci Dorn-
nita 1-a scuipat in fatl i i-a ars 0 palma de
i-a scaparat ochii lui Negoita.
El s'a sters cu mkneca pe obraz si 'ntor-
candu-se 'n loc spre Voda, zice:
MAria Ta, patima asta vine aicea cu
166

www.dacoromanica.ro
o 'rnprejurare cum pan'acuma n'arn mai in-
talnit... Ca n'ar fi leac de tamaduire, nu zic;
dar, singur eu, nu pot face deocamdata, ni-
mica... imi trebue un ajutor... Am aicea la
Bucuresti, in mahalaua Negustorilor, o prie-
tena mestera care stie s. traga. de _Oki si
de näjit; e vaduva unuia care si-a prapadit
averea 'n risipa si 'n. desfranari; a llamas
mufluz, si-a luat lumea 'n cap si a lasat
pe biata Temeie nevinovata pieritoare de
foame... 0 chiama Acrivita Ianuloaia, fata
lui Hagi Canuta...
La vorbele astea, Domnita a 'ncetat de-
odat cu tipetele S'a 'nceput s. tremure,
crantanind ca 'n toiul frigurilor.
Asadar, rog pe Maria Ta, saporun-
ceasca a pune iute caii, s'aduc numaideat pe
Ianuloaia.
A vrut sa. Lea un pas; dar Domnita 1-a
apucat strans de pulpanä, tipand apelpisita:
Stai, Negoita!
ce sa, mai lungim acuma povestea?
ea o poveste, cat de frumoasa, daca.-i prea
lung, iar nu face i-a trecut copilei, pared.
numai visase cineva c'ar fi fost bolnaviora;
s'a gatit frumos, s'a plecat vesela cu Doamna
la plimbare, in butca. deschisä... Patru tele-
gari cu falaitar; doisprece arnauti calari Ina-
inte si tot atatia in urma fluturandu-le fusta-
nekle; iar Manoli, sns pe caprä, cu maim;
167

www.dacoromanica.ro
dreapta pe präselele hangerului din sileaf, $i
cu Stanga rasucindu-$i mustatile... Si era
mare bucurie pe sufletul lui VodA, dad se
uita dela fereastra cum sbura butca departe...
NegoitA a. ramas in gazdA la Curte. Cam
a treia zi, aducandu-$i aminte Ca mai are $i
alto daraveri in Bucuresti, a mers drept in
mahalaua Negustoril'or, sa-i ia urma Ianu-
loaiei... Case le cele frumoase, le vanduserA
creditorii... armana! par Asia de barbat,
trAia acuma la tb,Ta-sam, la Hagiul... Acolo,
Osind-o, a ramas incremenit de asa frumu-
sete, mai ales cum se purta ea acuma, cer-
nitA de sus pAnA jos, ca orice viAduvA jal-
nicA... Dupa ce i-a sArutat mft,na, i-a zis:
Uite, cocoanA; eu m. tiu dator lui kir
Ianulea cu o suta de galbeni; ieri am aflat
de nenorocira dumneavoastrA, $i ti-am adus
datoria... Poftim!
Cocoana a 'ncoput sa. plangA si sk-1 in-
trebe dacA *tie el ceva despre oe s'o fi fAcut
omul ei, ca ea nu mai poate se frige, o sA
moarA de dorul lui. NegoitA i-a raspuns cA
nu stie nimica; iar, ca multumire cA bArba-
tu-1 indatorase la vreme de mare nevoie, a
rugat-o 'pe cocoana sA primeascA a stApani
ea de veci vii$oara lui dela Cutitul-de-Argint,
$i i-a dat la. mana. hartie de danie, intarit'a
cu pecetie domneasca. Dupsa aceea, ca sA se
168

www.dacoromanica.ro
mantue e odata de slujba doftoritului, s'a
gandit catva si 1.-a mai spus:
Cocoana, eu am vazut mult bine de pe
urma barbatului dumitale; in cinstea $i po-
nienirea lui, vreau sa te 'nvat ceva, cu care,
la prilej, sa. te salti bine din lipsa... Ascultk
rogu-te, cu luare arninte... De cate on i auzi
c'a intrat dracu 'n vreo femeie, nevasta, fatk
macar fie din orice loc, or de ce neam ar
numaideat sa mergi acolo, ca nu iese din
ea pana nu la-i goni dumneata... Sa-i zici
patimasei numai atAta, parc'ai fi intAlnind
pe omul dumitale: Aici mi-ai fost ascuns,
Ianulica?... si eu, te cAutam ca o nebuna...
fos-mu! parighoria tu kosmu!".
De unde stii dumneata vorbele astea?
a, 'ntrebat cocoana privindu-1 crud*.
Le-am invatat, de mutt, dela un prie-
tin...". 'a raspuns Negoitt, zambind la privirea,
cocoanei; apoi a adAugat:
...Numai atata sa-i spui. Pe urma, s'o
apuci in bratie, tot cu gandul la kir Ianulea;
sa te uiti la ea asa frumos, cum te Uiti a-
nima la mine, s'o saruti cu foc si sa n"43 sta.-
be$ti din dragoste pana nu-i trece de tot...,
Fireste ca, dupa potriva ipochimenilor, n'are
sa-ti fie osteneala de-geaba... Ai inteles?
Am inteles.
Acuma, ramai sanatoasa, cocoanal S'a-
uzim de bine!
S'a 'napoiat dupa aceasta Negoita la curte,
169

www.dacoromanica.ro
-uncle a stat Inca vreo patru cinci zile,
numa'n bunatati *i'n cinste mare. and *edea
el sus la masa cu Mariile Lor, cu pro tipen-
dada *i cu evgheni*tii Ai mai simandico*i,
cantau jos pe sUb ferestre meterhanèle si
jucau soitarii pentru petrecerea isnafilor *'a
prostimii. A opta zi, s'a hotarit Negoitä sa
se porneasca la urma lui inspre partile Jiiu-
lui... L-au cafta'nit *i i-au daruit Voda *i
Doamna cate trei pungi de ibri*im cu cate
o mie de galbeni; iar Domnita, tin mel cu
o nestemata cat o aluna turceasca, *i cu se-
vas mare 1-au petrecut toti pang, jos in ca-
patul ectrii.
Capitan Manoli s'a rugat de stapani sa'
duca el pe Negoita pan' acasa. Toata vre-
mea, pe drum, 1-a 'ngrijit capitanul ca un
frate ziva *i noaptea, cantandu-i din gura *i
tebinbura manèle turce*ti i cantece de pa-
licari de pan muntii lui departati *i canta
stra*nic; avea *i glas $i Vatrundere. p1A-
cut mull lui Negoita. tovArA*ia lui Manoli *i,
ajungland acasa la mo*ie, s'a crezut dator
sa', pof-WascA *i el in gazda pe capitanul,
care era tot atat de pilacdt $i de bun, pe cat
de voinic *i de viteaz... Seara au cinat im-
preunA, cu vin vechiu de DrAga$ani, cu cafele
*i ciubuce pang, tarziu; iar, dupg cina, la care,
osteniti cum erau de drum, se cam trecusera
din pahare, capitanul, cat era de mare pali-
car, innecandu-1 deodata a*a un parapon, s'a
170

www.dacoromanica.ro
lAsat sA.-1 podideascA plansul ca pe o femeie,
*i cAzand in genunche i-a zis gazdei:
Eu sunt sArac, bei-mu (adicA pirintul
meu), n'am sä-ti dAruesc nimica de pret ;
dar numai Dumnezeu *i sufletul meu *tiu
cat iti sunt de recunosator!... cA, daca se
prApgd0a fetica, eu bite, vlezi hangerul
Asta?... pang, 'n yrAsele mi-1 VAgam in pieptl...
ca, fAra copiila asta, ce s'ar mai fi facut
Manoli sarmanul, sarmanul Manoli?
$i-a 'ncelprut sia, sArute manile lui Nego-
itA *1 1-a rugat s'a-i primeascA 'n dar o ye-
reche de mata'nii dela Ierusalim.
CatA vreme cApitan Manoli vArsa, aici 1a,-
crimi de multumire, colo, departe, la Bucu-
re*ti, se jelea de durere Mitropeditu1, c5. una
dintre nepotelele I. P. S. Sale incepuse sal
aibI pandolii... Dar s'a 'ndurat Pronia *i nu
1-a läsat sa, plangA .prea mult pe robul Iu-
bitorului-de-oameni... Cum a intrat coana
AcrivIta pan gangul clopotnitei, parcA i-a
luat tinerei boala cu mana... $i a zis boda-
proste Ianuloaia cand a plecat blagos1ovitI
*i multumitA destul dela Mitropolie.
Iar, noaptea aceea chiar, in adancuri se
aduna soborul demonilor dinaintea lui Dar-
darot, sA asculte pe AghiutA, care se 'ntor-
sese *i el la urmalui cu coada 'ntre picioare,
rupt de oboseall.
Le-a povestit el toate catele patimise din:
colo, mai cu *art *i mai frumos decat vi
171

www.dacoromanica.ro
le-am putut eu povesti dumneavoastra. Imp.-
ratul a facut un haz nespus $i a zis razand:
M'am pAtruns acuma cum merge pri-
cina... Halal sl-ti fie, draga Aghiuta! frumos
te-ai purtat, n'am ce zice... Cu ce vrei sa te
rasplatesc pentru. atAta osteneala?
Intunecimea Ta, spre rAsplatsä, doua ha-
aruri am sa 'ndrasnesc a cere.
Spune, puiule draga.
Intai, pe Acrivita $i pe Negoita sa nu-i
v-Az vreodata p'aici!... Duca-se la Raiu, sa.
se 'mpace Sf. Petre cu ei cum o sti.
Bine... Si al doilea?
Al doilea, sA ma lasati sa ma mai odih-
nesc si eu putintel 2acasa, ca, m'am dehulat
de atAtea trebusoare pe parnânt.
Bine, s'astal... ai dreptul sa dormi trei
sute de ani de aci 'ncolo fara sa te mai su-
pere nimini cu nimic!
Ziand acestea, Dardarot i-a tras un pi-
cior dupa obiceiu $i 1-a trimis sa se culce.
.Si asa, au mers cocoana Acrivita si Ne-
goita, fiecare la ceasul sAu, in Raiu; iar Aghi-
uta s'a pus sa-i traga la soamne... si dormi!
ci dormi! s'o fi dormind s'acuma, daca nu
cumva s'o fi sculat, mititelul, sa se apuce
iar de cine stie ce dracii.

'NAV-

172

www.dacoromanica.ro
 CALUL DRACULUI
Publicatii inat in Lupine *din Budapesta, 15 Noemvrle 1909.

In Ca lul Dracului", servindu-se tot de elemental

supranatural, autorul gdseste prilejul de a ne prezenta
situaliuni pline de pitoresc i una din scenele cele
mai idilIce din literature noastrd.
In fapt de seara, o seara calda de vara, baba care
(allege la margine de drum umblat, gazdueste" pe
un tandr, care In urmd se dovedeste a fi Prichin-
del; apoi, dupa an dialog viu, baba ia pe Prichindel
In card!, pentru a merge la plimbare Calul Dra-
cu'ui st, deoarece pdcdlise pe dracul, se scuturd de
fermecele de care era legato, se preface larasi In
fata oea tandrd I frumoasa de 'mparat ce fusese la
inceput i pond la cantatul cocosilor" el se plimba
si se Ince:luta de that° frumuselile oe le poate ofert
nature Inteo noapte de yard sub lumina !unit.

Era odatl, la marginea unui drum umblat,

o fantanA, si rangA fantanA sedea jos o babA,
ghemuitA pe niste sdrente de cergl, si mor-
folea 'n gingii un crAmpeiu de covrig muiat
intr'o nAstrapl cu tpa .rece. CADA vedea
drumet, o'r pe jots, or alare, or cu carul,.
lAsa baba covrigul din gurA, intindea dreapta
si se milogea tanguios numai din varful lim-
bii: Faceti-vA mi1. i pomana, mAiculitA, de
o biatA pAcatoasa frä putere!" DacA-i da
cineva ceva, zicea baba: Bogdaproste, mAi-
culità! Dumnezeu drAgutul sA primeaseal...
173

www.dacoromanica.ro
de unde dai sa. sporeasca si s izvoreasca!"
Rar se 'ntampla crestin drumet sA treac a. pe
langa asa batrana nevoia i sa, nu se 'ndure
macar cu CC, dupa potriva lui; daca nu o
lescaie, mAcar o Mama de paine; daca nici
atata, barem o vorba. bunA. and Ii zicea Nue-
unul : Crede, batranico, aldatal" ea ras-
pundea: Crez, maiculita, crez... sa ne creaza
Dumnezeu pe toti, dragutul 1" Pe urma isi
muia covrigu 'n nastrapA si s'apuca iar de
morf
Inteo zi, fiind taxg de vale, a 'nceput dis
de dimineata 8a, se care intr'acolo lume dupa
lume dela deal. La dus, i-au mai zis babei
ate unii crede"; da spre seara, la 'ntors,
i-au dat care ce 1-a lAsat inima... Pacum e
obiceiul la targ: taxguieste omul ce tarp:-
ieste, cumpArA, vinde; apoi, mai- cu rachiu,
mai cu vin, mai cu vorbA, se 'nvesele$te, si
pe urma Ii mai aduce aminte si de sufletul
raposatilor si le da pomana dupa, putere. Si
asa, a ramas, baba pe ziva aceea multumita
destul cu traista plina.
Incet-incet, pe 'nserate, s'au imputinat dru-
metii; tot mai rari si mai rari, pana n'a
mai trecut nimini dupa asfintitul soaxelui,
and s'a aratat si luna la ras'arit. Dac'a 'nnop-
tat bine, a cautat baba 'n traista si a scos
niste turta-dulce, capatata dela una dinteun
card de fete, care trecuserA p'acolo canta,nd,
chicotind si facand fel-de-fel de nebunii, cum
174

www.dacoromanica.ro
fac toate colanele and se 'ntorc aprinse dela
joc, cä 'n arg fusese hoed mare. A muiat
baba turta-dulce, a gustat-o *i zice:
Bogdaproste! am avut zi cu noroc as-
tgzi... S'o tie Dumnezeu dragutul _pe fata aia,
s'ajungA batraineti frumoase, ca mine!
Pe urma s'a infa*at baba 'n cerga ei, si-a
pus traista cApataiu i s'a ghemuit de-a-bi-
nele culcata pe partea stanga, cu spatele la
luna, sa, nu-i dea lumina 'n ochi... Tocma
bine de dormit!... Nici prea cald, nici prea
racoare; de vant, nici suflare: pe camp, a*a
lini*te de toate patru partile a se puteau
auzi cum taralau 5i forfoteau ganganiile, mis-
mi* pan pal*, i apa cum galgaia afara din
ghizdul fantanii pintre pietricele CA a*a e
apa, ca vieata omului! atata numa, CA vieata
curge cat curge *i pe urma sta; da apa curge
mereu de and himea *i cat lumea n'o si
mai stea...
Baba 'nchiSese ochii *i, cu gandul cine
poate *ti la mai ce, ofta din and in and... *1
nu-i venea somnu1; iar se mai gandea, ofta
*i mi*ca, sa-si potriveasa oscioarele mai o-
dihnit, geabal nu putea macar atipi. Se ur-
case luna cam de doua suliti, ca,nd iaca, i se
pare babei CA vin pa*i dela deal din spre
partea apusului. Trage cu urechea *i aude
bine ca s'apropie drumet; mije*te ochii, *i-1
*i vede aci-aci. Se ridica de mijloc, intinde
mama, *i 'ncepe duios, dupa canonul ei:
175

www.dacoromanica.ro
 Faceti-v4 mi1 i pomanA malculitA,
de o biata pacAtoasA. MI% putere!
TotdeodatI, drumetul a 'sosit in dreptul
fantamii; abate din drum spre babA si-i zice:
BunA seara, Mbuto; da... n'ai adormit
incl?
N'am adormit, mAiculitA; c n'am somn,
vai de pAcatele melel
Drumetul se asazA jos langI baM, in M-
taia lunii, i rAsilfla adknc de obosealA....
Da de unde vii dumneata, mAiculitl,
de-ai intarziat aa pe drum?
Heil de unde viu eu... viu. de departe...
De- departe, ai?...* Si... un'te duci?
Heil unde mA duc eu... mA due departe...
Departe, ai?... Da..., cum te chiam'A pe
dumneata?
Prichindel mA chiamA...
Da... de ca.ti ani e$ti?... ca. te vAz crud
de tot...
Merg pe aptesprece...
Da... pArinti ai?
N'am, c'am fost copil lapadat...
Da... frAtiori mai al?... surioare?
Oiu fi avand, da nu-i cunosc...
Cum, Ai fi avand §i nu-i cunosti?...
Ce vorb5.4 asta?
PAi nu-ti spusei c'am fost copil lA-
pAdat?
Bine, aia am inteles eu; da vorba e,
vreau sA tiu...
176

www.dacoromanica.ro
 Ia ascuit. babo, adicA de ce ,m'Ai fi
descosand asa?
C. vreau sA stiu si eu...
Da ce-ti pasA dumitale?
Cum s5, nu-mi peso, mA? intreabl baba
cu mirare... $tii cA-mi placi! Cum, adicA-
tele! nu trebue s'a stiu si eu ce pramktie de
cAlAtor primesc noaptea 'n gazdä?... ai?
Da; da iar asa, sA-mi numeri toti din-
tii din gull).-
Uite, da ce, ti-i stot dacA ti-i
numär?
A fAcut haz bäiatul de vorba babei si zice:
Aoleul la bunAI gazdA avusei noroc sA
pic!... In loc sA mA 'ntrebi: Ai mancat tu
ceva, insa bAiete, astazi?... ti-o fi foame ?"
dumneata imi iei tacrirul pe nemancate.
PAi ce stric eu?... tu de ce esti gAgA-
uta. si taci?... N'ai Oat tu cA, panA nu plange
eopilul, nu capAtA tata.?...
Ba, aia am aflat-o eu; da, daca m'ai
navalit cu intrebArile, cand era sarti spuiu?
Vino 'ncoace, terchea-berchea.
$i zicand astea, scoate din traista. o cos-
ticA, de purcel, niste colaci si tura dulce si
mere, si i le dA.
Ia colea si trage-i fAlci, c. dinti, slava
Domnului, vAz cA ai.
A mancat bAiatul cu pofta. mare; i-a mul-
tumit gazdei si s'a aplecat la fAntAnA sA bea.
Ce faci, m?
12 Caragiale, I 177

www.dacoromanica.ro
 Ce sA fac?... vreau sa beau.
Pi, apa rece sla", bei dupa costita, afu-
matä? Ia coleal...
Si i-a.dat din desaga un clondirag cu ra-
chiu de isma.
S 'nveti dela mine, ma baiete: sa nu
bei apa, diva lucru gras, ca ti
Ai inteles?
Am inteles... Da multe mai $tii $i dum-
neata.
Stiu, fire$te; cum sal nu $tiu?... ca pan'
la vrasta asta, de ma vezi cu ochii verzi
n'oiu fi trecut ca un caine pan apA... Vorba
aia: uita.-te la fata si mA 'ntreabä de vieata...
Eheil fatu-meu; and a$ sta sA-ti spuiu cine
sunt eu...
Inte leg, a zig baiatul cascand; da vorba
mea e, noaptea asta nu ne odihnim noi de
Mc?... e carn tarzior...
SA se culce cui i-e somn, Mtu-meul...
eu stiu ca. mi s'a speriat de tot somnul; pot
sta de vorba pan' la ziul, dacA poftesti...
Dumneata i fi putand, c n'ai umblat
toata ziulica, doul postii ca mine, pe jos....
Da eu tare as vrea sa m. odihnesc, dre;pt
sa-ti. spuiu.
Si iar a cascat.
Atunoea, zioe baba, culca-te tu, somno-
rosule; cA eu mai stau... Ia cerga asta $i te'n-
veleste, ea despre ziva se lasa, racoare.
178

www.dacoromanica.ro
 Daa, s'a culcat $i s'a 'nvelit baiatul, zice
baba:
Intoarce-te pe partea ai1a1t, ma; sä
nu-ti dea luna drept in ochi... Vrei sa-ti
spuiu un lagsmu, s'adormi mai bine?
Spune.
Da, vorba e, asculti?
Ascult.
A fost odata ca niciodata, ca de n'ar fi...
...nu s'ar povesti... a mormait baiatul.
Bag eama pe asta-1 $tii... zice baba.
Stiu numa 'nceputul.
Eil inceputul nu-i nimica; sä vezi dum-
neata mijlocul *i sfar$itul...
Si a urmat a$a :
pe and se potcovea purecele cu nou:1-
zeci $i noua, de oca de fier si...
...$i sarea pan' la cer... iar a mormialt
baiatul.
M., spune drept... daca-1 $tii pe Asta,
sa-ti spuiu altul.
Da-i 'nainte, babo, si nu mai ma sacail
Apoi, atunci, taca-ti fleoanca
A fost odata, un impairat s'o imiparateasA,
bogati nevoie mare, putrezi de bogati; $i se tot
ruga lui Dumnezeu s'a le dea $i lor rniacar un
copila$... $i se tot ruga, se tot .ruga,$i de-geaba
se tot ruga... Si asa, and si-a ,pierdut ei
toata" nadtejdea, c. erau Matrani - batrani,
cocliti die batrani, numa iacata. ca, vine o ti-
179

www.dacoromanica.ro
ganca, mai batrana ca ei, $i zice sa le dea
cu ghiocul....
Audie baba ceva_$i se opreste din povestit...
Prichindlel jos §foraia, $i luna sus de trei
suliti $i mai .bine...
Baba s'apleaca pe o 'Ina, sa-1 vaza daca'-i
invelit cum-se-cade, ca-i era mila de el; cand
se uita. die-aproape, ivede intr'o parte inveli-
toarea baiatului cam rid;icatä; i-o apasa,...,
cerga iar se ridica; iar i-o netezeste 'n jos...
cerga iar in sus. Zice baba 'n gandul ei: Ia
sa vedem mai bine"... $i trage 'ncetinel
cerga, pune mana $i an de o coadal..., Am
inteles!" Lasa, cerga la loc bini$or peste ba,-
iatul adormit, $i s'apuca. sa-1 mang'aie bland
pa,n par; o ia 'ntai dela ceafa $i, cand ajunge
cu mana s'pre frunte, dä de doua cucuie tari
ce mai incape vorbA?,ni$te cdrnite ,in
lege.
El! zice baba, d'A$tia rni-ai fost?...Lasa,
ca-ti cunosc eu dumitale me$te$ugul I
Ii infige o mana 'n par $i cu alta 1-apuoa
de coacla $i trage $'a4a, s'asa. Baiatul sare
din somn:
Ce e, babo?
Bine ma., puslama, ca n'am sa-ti zic
mai frumos!... dupa. ce te-am gazduit, te-am
ospatat $i. cinstit boiereste, tu, gogeamite fla-
eau in putere, sa-i tragi la aghioase, $i eu,
o biata neputincioasa, sa. motaiu desteapta,
180

www.dacoromanica.ro
sa-ti spuiu basme si sä te apar de muste,..,
ai? Pi ce fel de vorba-i asta?... Scoalia, du-
Mule, c'ai dormit destul! Uite, ce luna fru-
moasal... hai ne plimbdm...
Ce, nu ti-e bine, babo?... Culca-te a-
colo si lasa-ma sa m. odihnesc... Nu ti-am
spus ce obosit sunt?
Ia, nu mai umbla tu cu mofturi... parca
nu stiu...
Of! ca multe mai stii!
Sä stii tu, c. daca-i la o adic., te stiu
si pe tine eine esti... Cui le tai ba, c.
esti copil saxman; ba, c. n'ai frati; ba, ca
esti prapadit de drum... Parca nu ti-am vd-
zut eu podoabele, ghiavole!... Ce crezi?... Hai
scoala, sa ne plimbam! n'auzi tu?
Si iar Ii sgaltaie...
Astampara-ta, babo, si ma lasal
Nu te 1a iof1ingaru1e, pan' nu ne
plimbam... num'asa, nitelus, de colea .pana
colea, doar de mi s'o face si mie somn... Hai-
de, scoala!
Ei! zice baiatul; mi-am gasit beleaua cu
baba asta... Intel-lege odata, babo, and Iti
spume omul
Da tu, om esti?
Da ce- sunt?
Om. ai? Da cine moasla a mai vazut
oth cu codita si cornite, mä?...Vrei sa mA tragi
pe sfoara, tu, pe mine? Hehei, baiete! nu ma
cunosti cine sunt... Eu... d'astia maruntei
181

www.dacoromanica.ro
ca d'alde tine... SA, 'ntrebi odatA pe frate-
tau, pe Aghiuta,cu ala barem ne cunoa$-
tem de mult, sa-ti spuie el; $i tu sa-i spui
dela mine, c'am zi eu a$a, ca de ce nu mai
da, p'aici?... ce?... e suparat?... Hai ne plim-
barn_ Scoala, °data, ca. te plesnescl
Da diavolul ce alta are de lucru decat
*sa, ispiteasca, $i s pacaleasca, pe bietii mu-
ritori, $i sa-$i bata joc de sufletul lor?
uciga-1 cruceal Ce se gande$te afurisitul de
-Prichindel, vazand cA nu-i chip aminteri sai
scape *de baba? se ridica de mijloc $i zice:
Del babuto, ce sa-ti spuiu?... Cum mi
s'a speriat $i mie somnul, parca-parca mi-ar
placea sä ma, plimb pe luna.
Pai, atunci, ce stai?... Haide I
Da, da nu pe jos...
Da cum, ma?... calare?
Mare, fire$te; calare, merg.
Uite, ma! tu e$ti cam tacnit pesemne...
Da un' sa-ti gasesc cal acu$ica?... Ce, acilea
sunt grajdurile lu tat'tdu, s, bati numa 'n
palme $i sa-ti vie bidiviul _gata la scara?...
Imi pare rau de boiul taut... ce nu te gande$ti
cand vorbe$ti?... nu $ade frumos
PAL eu cal" am zis?... am zis Ware".
Adictel.e, cum vine vorba asta?
$i mie 'mi pare rau de dumneata, ca-mi
spuse$i adineaori c tii multe $i le 'ntelegi
pe toate, $i atata lucru, bag seama, nu
pricepi...
182

www.dacoromanica.ro
 Ce sA pricep, ma?
Dumneta vrei sa mergem la plimbare...
-- Eil da...
Ei! eu merg bucuros, da nurna calare
merg... Ei?
Ei?
Ei I ia-ma, dumneata in arca, si hai
sa ne plimbam... Uite, ce luna!
Nu ti-e rusine! zice baba; coscogea fla-
caul sdravAn, in floarea vrastii tale, sa te
bucuri tu la o biatä sontoroaga de Walla
ca mine, Para putere... sa te duca 'n arca
oscioarele mele!... Auzi-auzit
Rusine, nerusine, asta e... Daca Tof-
testi, bine; de unde nu, lasa-mA sa dorm.
- - Asa ti-e vorba?
Asa.... Daa esti batrana fara putere;
ce-ti mai arde de 'plimbare?... StAi de-ti odih-
aleste oscioarele"...
Si zicând astea, Prichindel s'a asezat la
loc sa doarma... Luna sclipea d'asupra de
tot... Baba s'a culcat si ea; a 'nchis ochii,
si a stat asa ca,t a stat; s'a mai invartit,, s'a
rasucit, cand asa, and arninterea, si zice:
Ai adormit, Prichindel?
Iar, babo?
Ia, ,scoala, ma, sa-ti mai spuiu o vorba...
Care vorba?
Ma', Prichindel, da daca nu te-ogu putea
eu duce, ma? a tu trebue sa fii greu, curn te
vaz eu, voinic...
183

www.dacoromanica.ro
 Noi sa. 'ncercam... Ce pagub?
Eil batl-te vina ta sa. te batAl... Auzi
dumneata, neiculitA, drAcia dracului 1 ee i-a
dat lui Tartorul pan cap: zor nevoie, la plim-
bare de-a a1are11... Ma, baiete, hai mai bine
pe jos, c5.-i mai frumo...
Pe jos nu pot.
Nu?
Nu...
Mai tace baba ce mai tace, $i pe urma:
Ei 1 hai, scoalä... sl vedem ce putem...
sa-ti fac $i hatarul Asia_ s'a nu zicil
S'au ridicat amandoi... Baba s'a pus piu.A.
$i striga. lui Prichindel:
Haide, hopa!
Tin'te bine, babo1
Si tup odata! in arca babei; iar baba:
MA, Miete, asculta; sA nu te la$i greu
$i sA nu-mi dai prea des cAlcaie ea agiamiiil...
ApucA-te numa bine cu amandouA mainile pe
dupA gatul meul... Haide, gata!
...Bine-i spusese baba ca. ea $tie multe $i
el mai nimic. Prostul de Prichindel drac-
drac, da n'a 'nteles. Cum a luat-o de gat, baba
s'a seuturat de sdrentele si de uriciunea ei $i
deodata s'a prefAcut intr'o femeie tanAra
$i voinica, InaltA $i frumoasA, ca o zanA,
strAlucind $i ea pe plmant cum stralucea
luna 'n cer fiindca baba asta era o fatA
184

www.dacoromanica.ro
de 'mparat mare, care, de mititica se dedese
la stiinta fermecelor si la me$te*ugul vrajito-
riei, si, pentru pacatele ei, fusese Neste-
math. sa se preschimbe in hodoroaga cerse-
toare si. sa nu-$i mai ia infati$area ei de mai
'nainte deat atunci and o putea pcAIi pe
dracul, ha. Inca, ,si atunci, numa pe vremea
noptii. Asta), Rana' sa v lamuresc in aste.
ateva cuvinte, baba, adica fata de 'mparat,
or zana, cum poftiti, era departe cuPrichindel.
Alerga usor ca vAntul de para.. n'atingea pa-
mantul; Ii sbura pe d'asupra capului lui Pri-
chindel parul ei balan despletit; iar in lu-
mina lunii, =Ala in fel-de-fel de ape za-
branicul vioriu tesut in fluturi $i 'n fire de
argint, cu care era 'nvaluita....
Mutt au alergat asa,...
S. gam, sa, mai rasuflaml a zis Pri-
chindel ametit, and au ajuns intr'o pajiste.
Dar ea, ce asculte?... De undeli mai
potolise fuga, s'a pornit iar *i mai repecle,
$i tot mai repede, pan' au dat intea luncA
plina, numa cu trandafiri albi mirositori, *i
aici a 'nceput ea sa, se domoleaSca si incet-
incet sa mearga in pas... Apoi, oprindu-se
locului, zice:
Ascultal
Si deodata., in tacerea aceea plina de lu-
mina lunii, s'a auzit din umbra unui tufi*
glas de privighetoare.
Iti place, draga Prichindel?
185

www.dacoromanica.ro
 Strasnic! a raspuns el.
Iti pare fau eA ti-ai pierdut somnul
pentru plimbare?
Ei asi!
.Vrei sa mai mergem?
Hai 'nainte!
Si iar a pornit fata de 'mpärat...
S'au plimbat mult $i multe lunci au vA-
zut cu ate ,floril $i atAtea cantan $i pasari,
care mai de care, au auzit!... Dar and, de-
parte de tot, .dintr'o pAdurice ieseau in lar-
gul cAmpului inspre rAsarit, deodatA striga
cu groaza Prichindel:
Se cra.pia de zival
Ea se opreste scurt, se uita 'n zare, vede 'n
adevar mijind zorile, $i... p'aci ti-e dru-
mull $i tin'te, goanal... Sbura cum sboarA
calul-dracului, peste mosoroaie, gropi, mara-
cini, busteni, bAlti c, bietul Prichindel ve-
dea jucand pe cer trei luni in loc de una.
Cum a sosit intr'un suflet inapoi la lantana,
1-a aruncat pe,dtavol at colo mototol; iar ea
s'a scuturat si ,'ntr'o clipa s'a ghemuit pe
cerga jps tot baba de cu seara... El s'a
.ridicat sdruncinat de azatura, i zice:
Mai rAinA,i sanatoasa, babo!
Umbla sanAtos, Prichindel maid]
A plecat bAiatul $ontae-sontâc inapoi la
deal catra asfintit unde scapata luna... Dar
baba strigA dupa el:
Ma! n'auzi tu?... cand mai vii p'aici?
186

www.dacoromanica.ro
 Aldata... Cine $tie cand? a rAspuns el
-
flea sa' se mai uite 'napoi.
Mk', balete, asculta.... sA nu uiti sA-i
spui lui frate-tau cA-1 astept negresrt... Ai
auzit?
Da, 'Dana sa ispraveasca ea, bAiatul a pie-
nit, parc'a intrat in pamant.
OfteazA baba $i se culca; darn'apuca sa'n-
chizA ochii bine $i aude glasuri de drumeti.
Se iidica'. de mijloc si, C11 mana 'ntinsa, in-
cepe duios, dupA canonul ei:
Faceti-va...
Cand unul dintre drumeti ii taie vorba:
. De dimineata te-ai sculat asttizi, babuto!
Ce sa fac, mAiculita,? daca n'am somn,
vai de pacatele mele!... Faceti-vA milA $i po-
man a. de o biata pacatoasa Ufa putere!
Crede, batrAno, zice AlAlalt.
Si isi vAd oarnenii de drum.
Crez, maiculita, crez! sa ne creagg,
Dumnezeu pe toti, drAgutul I
Pe urrna, scoate din traistä o bucatica de
covxig, o 'nrnoaie 'n nastrapa' si 'ncepe s'o
morfoleascA 'n gingii.

-NS7-

187

www.dacoromanica.ro
 MAMA
In Universal" din 6 Martie 1909.

Are factura unui basrn adevarat. Totu;i dialoguI

realist vezi convorbirea dintre Impiträteasä si Pgan-
cugi 0 sfortarile eroice 0 naive in acela;i timP,
ale tigancu;ei pentru a asigura situalia socialri cuvenita
fiului ei, dau acestui basm un sens profund omenesc.

A fost odata un imparat *i o 'mparäteasa

sanato*i i voinici, dar tot rnahniti, fiindoa
de aproape zece ani, de cand se luasera, du-
ceau degeaba dorul unui copil macar.
Venind vremea sa, plece imparatul la raz-
boiu departe, cum trebue sä. se 'fframple or-
carui imparat intr'o poveste, dupa ce si-a sa-
rutat sotia, i-a zis:
Maria Ta, eu acuma plec *i numa Cel-
de-sus *tie cand rn'oiu intoarce. Sa, te gasesc
sanatoasal Dar sa *tii ca, la 'ntoarcere trebue
sA gasesc *i copil in casa ; de unde nu,
paine *i. sare cu mine nu mai man'anci 1,
Pe urma a 'ncalecat *i. a plecat cu (*Ile.
A trecut dela astea, o luna... au trecut trei..:
cinci... aproape noua. suna a pace *1
niciun semn.
188

www.dacoromanica.ro
 De grija si de suparare, sta biata impa-
rateasa in odaia ei, Ursa sa. mai vaza pe ni-
mini decat pe o batrana credincioasa, care
o crescuse pe ea de mica, de cand ranasese
flea mama; sta inchisa cu batrana, ofta $i
se jelea... Ce o sa se faca ea cand o da cu
ochii de sotul ei?
Vazand ca. se prapacleste de atata ininA
rea, i s'a fäcut batranei mila, $i s'a gandit
cum i-ar mai risfipi ga,ndurile negre. Si asa,
intr'o zi, pe la scapatatul soarelui, a luat-o,
$i arna.ndoua, imbracate ca ni$te cocoane de
rand, sa nu le cunoasca nimini, s'au dus la
plimbare intr'o pa'dure.
Acolo umbland ele incet, duse pe ganduri,
lath, a gasesc o tigan.cuta sdrenturoasa. $i.
lihnita, stand jos pe o huturuga in acea sin-
guratate. cu un dänciuc apiroape gol in. bra-
te... Ii dedea tall; el sngea si ea plangea.
De ce plangi, fetico? a'ntrebat-o batrana.
Cum sa. nu plang, coconita?... M'a ama-
git hot-ul, si dupa ce $i-a batut joc de mine,
a fugit in lume $i m'a lasat sa umblu asa,
gonita dela parinti, cu pruncu 'n brate L.. Nu
mai mt tin picioarele de nemavata.... si prun-
cul nu vrea sa, $tie core... $i n'am incai
inima sa-mi fac seama singura: sa-1 omor si
pe el $i ga. ma omor $i pe mine... Ica da. Dum-
nezeu prunci cui nu-i trebue, la o pacatoasa
ca mine, si la cine trebue, nu-i dal
189

www.dacoromanica.ro
 ImparAteasa a oftat adanc auzind vorbele
astea ant de duioaset
E baiat? a 'ntrebat cocoana a batrauA.
Mat, saru' ma,nal
De cate luni?
La noapte e de zece zile.
Batrana sta. la ganduri o clipa si, pe urma,
zice:
Fetico, esti tu cuminte?
N'am fost pan' acuma, coconita, saru'
mana; da de-acu 'ncolo, sa fie ea a dracului
Care o mai...
De priso's sa p.e mai lungim la povestit cu
de-a-manuntul toate... Destul s. spunem cA,
peste un an dela plecare, intorcandu-se im-
paratul biruitor dela razboiu, a gasiit acasa
mare multuimire: cocon imparAtesc de trei
luni in varsta, dar crescut cat unul de un
an... $i doica, a mandrete de fata, oache$e, im-
bracata. numa 'n matasarii, ca orice doica de
cocon imparAteSc... si sanull... i s'a bucu-
rat foarte mult imparatul despre toate.
S'a flout botez cu. parada mare si. s'a 'nve-
selit norodul intreg, ca, fireste, soarta Impä-
r4ii1oir este legata de a imparati1or si 1-au
botezat Florea Voevod.
Crestea voinioelul, $i nu mai putea a lume
dupa el, ca, ce-i drept, mare minune de ba-
iatl iar doica, la care multi se uitau lung, le
spunea :

190

www.dacoromanica.ro
 Ia, nu va mai uitati ma, parch n'ati.
mai vazut copil! sa. nu mi-1 deochiati I
and a ajuns biatu1 la vreo $ase ani$ori,
imparatul a 'nsarcinat pe un curtean de cre-.
dinth. sh.-1 invete m'anuirea armelor, calaria,
innotatul, jocurile felurite si cantarea din
hada', $i din gura, insfax$it toate cate tre-
buesc pentru desavarmea unui tartar care
va sä mpasateasca.
Doica, iubind foarte pe baiat, 11 insotea me-
reu la ceasurile de 'nvatatura; astfel, inva-
tätorul, care pretuia $i el mult pe $colarul
sh,u ma de destept i cu frumoase apucaturi
viteje$ti, vazand-o zi cu zi, a ajuns sa 0 plach
atata, incat, a rabdat cat a rabdat, paM n'a
mai putut, $i a cerut-o in casatorie; iar dansa
p1acandu-1 asemenea, ca era om de seama' $1.
mandru, $i-1 vedea ca tine $i el mult la ba-
iat, bucuroasa 1-a luat.
Si i-au cununat chiar imparatul cu impara-
teasa, dându-le mare cinste i da,ruri scumpe.
and a intrat in biserica mireasa ga-
tab', de nuna-sa sub ochii nunului cu flori
betea1 5. de aur in paru-i negru, cu chipul
$i trupul, $i cu zambetul i mersul acelea,
pa$ind a$a de cuminte, nici indrasneata, dar
nici sfioasa a ramas toatä lumea 'ncreme-
nita, nu 'altceva, ch, 'n adevar era o arhtare.
Mai multumit ca oricine de aceasth, casa-
torie a fost thnarul Florea Voevod; el Ii iu-
bea mult, i pe mama doica $i pe rtnv'Atiatorul
191

www.dacoromanica.ro
lui; avea §i de ce: i ei Ii iubeau pe el destuL
Cand '11 vedeau aruncandu-se pe cal sal-
batec prins de coama 'n fuga mare, *i cand
.se'ntorcea cu calul, adineaori nebun, acu
domolit i plin de spuml; cand Ii vedeau
sAgetand randunica din sbor; cand 11 auzeau,
pe urmA, cantand din gura *i cu harfa, de te
sfintea amandoi soti:i nu mai puteau -de.
mandrie, 11 luau in brate pi-1 sarutau, *i fe-
meia zicea:
Multi feciori de 'mparat or mai fi, da
ca i 63ta al nostru, nu mai crez altul !... s'a
is prAvit 1
Au trait ei a*a cu totii, la Cuxte, in buna
pace, lini*titi *i fericiti, fiecare cu partea
*i gAndul lui, pan' a 'mplinit Florea Voevod
douazeci i doi de ani un flAcAu ca un brad.
Dar intr'o zi, iata ca. vine dela palat
curteanul, invAtatorul lui, acasa, i zice vesel:
$tii tu un lucru, draga nevasta ?
Stiu, daca mi-ei spune...
S'a hotarit! 1,1 Insuram pe Florea...
Pe bAiatul nostru?... cum asta?
El cum!... iac'a*a, cum se 'nsoarA. toti
flacaii.
Cine-1 insoara?
Ei cine!... imparatul i imparateasa.
Cu cine?
Cu fata unui craiu vecin.
Asta nu se poate! auzi? co*cogea fe-
192

www.dacoromanica.ro
cior de 'mpArat s'a ia o fatA de craiu... Asta
nu se poate 1
De ce nu?
Fiindcl trebue s. ia fatA tot de 'mpg.-
rat, pe potriva lui... Nu! asta nu se poate, in
ruptul capului!
Dar bine, femeie, dacA 4'a au hotArit
rintii lui?
Or fi hotArit ei... Dar eu?... eu uncle,
sunt?
Si repede s'a gAtit i 'nv'ApAiata s'a dus
la palat s`a dea ochi cu ImpAratul i cu 'm-
pArAteasa, sä-i intrebe : cum se poate, fara
.tirea *1. a ei, care 1-a crescut pe Miat, sA
hotrtrascä darr4ii asa de soarta lui? i, r`as-,
picat, le-a spus cA Florida al ei nu poate
lua pe oricine, ca lui FloricA al ei Ii trebue
pe putin o fatA de 'mpArat; de unde nu,
nu trebue! ca., slava Domnului! taar e, fru-
mos e, voinic e, fecior de 'mpArat mare el
Are vreme sa,' mai a.5.tepte pan' o .gasi una
pe potriva lui.
ImpAratul a zis una, impArAteasa doul,
doica noul.. au Inoeput sA se 'nteteascA fe-
meile la vorbl, i din voirM la 'mpunsauri,
*1. de-acolea, ceartä. la toartA... ImpArAteasa,
suparatA de-atata tevaturA, ca s'o taie scurt,
zice:
In sfar§it, asa a hotaxit politica MA:
riei Sale ImpAratului, ara am hotarit en
asa trebue sA se facA! destulA vorbal
13 Caragiale, I 193

www.dacoromanica.ro
 Ba, nu!
Ba, da!
Doica, infierbantata grozav, a tipat odata,
ahl si a lesinat.
Sari, toti... 0 deScheie la san i da-i cu
otet de trandafir.
'Vine -si Florea:
Mama doical
Si 'ncepe s. se vaite ca Un copil mic si
sa se bata cu pumnii 'n cap.
A rapus-o pe mama doical... Aoleo!...
nu mai e de rana,!
imparateasalesinA si ea.
Imparatul, strasnic de turburat de toate
astea, striga:
Eu stric, ca m'apuc sa vorbesc poli-
tica cu niste fernei nebune!
Imparateasa se desteaptA si pleaca foarte
mahnitä de asemenea cuvinte.
Se desteapta si doica; se uita la 'mparatul
si, lovindu-se cu pumnul peste sanul gal, in-
cope sa se boceasca flacaului:
Nu Se poate, maica! nu voiu, maica,
moarta taiatal nu te dau Florica, decat dup,a,
fata pe potriva ta! Sa nu ma faci de rusine,
Florica mama, a maomor I
Florica o mangaie plangand zice:
Nu, mama, nu! fara vioia ta nu fac
nimica!
Imparatul tinand si el foarte mult la doica
194

www.dacoromanica.ro
si auzind si vorbele bliatului nu s'a 'ndu-
rat sä le striee hadrul, si le-a zis:
Daa nu vreti voi, binel
S'a fAcut rAzboiu pentru asta; 6,6 craiul
ireein., care avusese fAgAduiad de easItorie
pentru fiica-sa, n'a putut suferi o astfel de
nesocotire. RAzboiul s'a sfaxsit, ca toate raz-
boatele, cu pace. Iar peste un an, plimban-
du-se pe la Curti le din lume, Floxea Voevod,
insotit de d.oica si de 'nvAtAtorul lui, s'a dat
in dragoste c a. era ochios cu o tânr ves-
UM de frumoasa, fata unui im'pgrat, mai
mare chiar deCat tatAl lui ; i numaid.eat in-
tre cele doug. Curti sl'a pus la eale cAsAtoria.
CAnd s'a deut nunta aceea strAlueitA eu
mari petreceri in gradinile 'mpArAtesti, toad
lumea s'a Tiveselit; dar mai mult ca toti,
doica.
A privit lung la mire si mireasä, cum se
plimbau prin grAdinA, inoet, straits alAturi,
soptindu-si unul altuia eine stie ce nimicuri
tineres.ti, i-a arAtaVsotului ei si, strAlueindu-i
ochii de multumire, a zis:
Asa da, Flom' al mamei! asa 'nteleg
gi eu!... SI ia fiecare pe potriva lui!... asa
trebue!

--ci&""

195

www.dacoromanica.ro
 IN NIRVANA
Constituflonalul, 20 Iunie 1890.

La cateva zile dupa moartea lui Erninescu, Cara-

giale scrie aoest articol, in care Grata cum a cunoscut
pe Eminescu gi cum s'a imprietenit cu el. Apoi enu-
matt cateva momenta caracteristice din vieata lul Emi-
nescu si face, din cateva trasaturi, un minunat portret
al acestuia. ...Aga I-am cunoscut atuncea, aga a ramas
pana in cele din urrna momenta bune: vesel si trist;
comunicativ gi ursuz; bland gi aspru; multuminclu-se
cu nimica gi nemultumit totdeauna de toate; aci de o
abstinenta de 'pustnic, aci apoi lacom de placerile
vietii; fugind de oameni si cautandu-i; nepasator ca
tin &wan stoic gi Wail ca o fata nervoasa. Ciudata
amestecatura! fericita pentru artist, nenorocita pen-
tru om!"
Unneaza evocarea tragica a momentelor prin care
a trebuit sa treat poetul pana sa ajunga la tristu-i
sfargit.
Aceste pagini sunt scrise cu multa caldura. Ele
produc asupra noastra o emotiune profunda, poate
sunt cele mai migcatoare cuvinte din cate s'au scris
despre Eminescu, de la moartea acestula sl pane'
astazi. .

Sunt peste douAzeci de ani de-atunci.

Locuiam intr'o casg. unde trAsese in gazcra.
un actor, vara director de teatru in. provin-
cie. Stagiunea migrairii actorilor se sfarsise:
era toamng., .*i aceste pasgiri cala.toare se 'ntor-
ceau pe la cuiburile lor.
196

www.dacoromanica.ro
 .Vazandu-ma ca citeam Intr'una, actorul Imi
zise Cu un fet de mandrie:
Iti place s. te ocupi cu literatura... Am $i
eu un baiat in. trupa care citesite mult; este
foarte invätat, $tie nemteste, si are mare ta-
lent: face poezii; ne-a facut ca'Aeva cuplete
minunate. Eu crez ca ti-ar face placere sa-1
cunosti".
si-mi povesti cum gasise Intr'un otel din
Giurgin pe acel baiat care slujea in curte
$i la grajd culcat in fan $i citind in gura
mare pe Schiller.
In ieslele grajdului, la o parte, era un gea-
mantan biblioteca Miatului plin cu carti
nemtesti.
Baiatul era foarte bland, de-treaba, nu a-
vea niciun vitiu. Era strain de departe, zi-
cea el, dar nu voia, s. spuna de unde. Se
vedea bine a fi copil de oameni, ajuns aci
din eine stie ce imprejurare.
Actorul Ii propuse sa-1 ia sutler cu saipte
galbeni pe luna, i balatul primi cu bucu-
rie. Isi luase biblioteca si acuma se afla in
Bucuresti.
Seara trebuia sa vie la directorul lui
astfel puteam sa-1 vaz.
Eram foarte curios sa-1 cunosc. Nu sitiu
pentru ce, Imi inchipuiam ye tanarul avpn-
turar ca pe o fiint. extraordinara, un erou,
un viitor om mare.
In inchipui ea mea, ViazAndu-1 In revolafata
197

www.dacoromanica.ro
cu practica vietii comune, gasearn ca dis-
pretul lui pentru disciplina socia1a e o do-
vadi cum Ca omul aciesta trebue sa fie scos
dinteun tipar de lux, nu din acelea din care
se trag exemplarele stereotipe cu miile de
duzine
Desi in genere teoria dela care plecam eu
ca sa gandesc astfel ca adica un om mare
trebue in toate sa fie ca neoamenii era pri-
pita, poate chiar de loc intemeiata, in speta
basa s'a adeverit cu prisos.
Tanärul sosi.
Era o frumuSeite! 0 figura clasica mnca-
drata de niste plete mari negre; o frunte
inalta i senina; niste ochi mari la aceste
ferestre ale sufletului se vedea ca cineva este
inauntru; un zambet bland si adanc melan-
colic. Avlea aerul unui slant tanar coboeLt
dinteo veche icoana, un copil predestinat du-
rerii, pe chipul caruia se vedea scrisul unor
chinuri viitoare.
Ma recomand, Mihail Eminescu".
Asa 1-am cunoscut eu.
Cara filosofie n'am depanat impreuna toata
noaptea aceea cu nepregetul varstei de sapte-
sprezeco ani.
Ge entuziasm! Ce veselie!
Hothrit, inchipuirea nu ma inselase... Era
Un copil minunat.
lute() noapte ma pusese in curentul litera-
turii germane, de care era incantat.
198

www.dacoromanica.ro
 Daca-ti place asa de mult poezia, tre-
bue s, i scrii, i-am zis.. . Am aflat eu cit
dumneata ai i scris.
Da, am scris.
Atunci, i mie-mi place poezia, desi
nu pot s'crie, fii bun si arata-mi si mie o
poezie de dumneata".
Eminescu s'a executat numaideca.t. Era o
bucata dedicata unei actrite de care .61 era
foarte inamorat... D'abia mai tiu minte. Stiu
atata ca era vorba de strälucirea i bogatiile
unui rege asirian nenorocit de o Tasiun6
contrariard... cam asa ceva. Poezia aceasta
imi, pare ca. s'a publicat prin 68 sau 69 in Fa-
milia din Pesta.
A doua zi seara, ne-am intalnit iarasi. Dar
peste o zi nemultumire intim intervenise.
Actrita fusese foarte putin miscata de mah-
nirea regelui asirian. Eminescu era de asta
data tacut i posomorit, vorbea foarte pu-
tin 4i contradictia Ii irita. In zadar 1-am rugat
sa-mi mai arate vreo poezie sau sa ci-
teasca tot pe aceea, care o cunosteam. A ple-
cat sa, se culce de vreme, si dimineata la
amiazi, cand m'am dus la el, 1-am gasit tot
dormind.
L-am sculat. Se dusese acuma supararea,
ba era chiar mai vesel ca a1a1tieri. Am pe-
trecut toata ziva rftza.nd, mi-a vorbit despre
India antica, despre Daci, despre Stefan-eel-
Mare, i mi-a cantat doina.

199

www.dacoromanica.ro
 Ii trecuse ciuda regelui asirian ,sii acum se
bucura in liniste de avutiile si stralucirea lui.
Asa 1-am cunoscut atuncea, asa a rams
pang, in tele din. urma momente bune: vesel
4i trist; comunicatitv si ursuz; bland -4i as-
pru; multumindu-se cu nimica 4i nemultu-
mit totdeauna de toate ; aci de o abstinenta
de pustnic, aci apoi lacom de.,placerile vietii;
fugind de oameni 4i cautandu-i; nepastor
ca un bAtran stoic si iritabil ca o fata ner-
voasa. Ciudata ,a5mestedatural fericita
pentru artist, nenorocita pentru om!
Primavara urmatoare a plecat cu o trupa
ambulanta de teatru prin Moldova. Am astep-
tat toamna pe Eminescu in zadar trupa
s'a intors fara dansul.
Parintele lui, de fel din Botosani, 1-a rega-
sit pe excentricul fugar, -4i mai cu binele, mai
cu de-a-sila, 1-a luat acasa si d'acolo 1-a iri-
mis la Viena.
Am vAzut mai tarziu: Ideal pierdut in
noaptea uneilumi ce nu mai egte..." Emi!nescu
i$i tinea Mgaduiala : copilul crestea om mare.
Mai in urma, 1-am intalnit tot aici pe Emi-
nescu cu tin frate al lui, ofiter. Plecau aman-
doi in 'strainatate, el la Viena, celalalt la
Berlin.
Militarul era frate mai mare; tot asa de
frumos, de bland 4i de ciudat o izbitoare
asemAnare in toate.
Acela a mers la Berlin; in cateva luni a
200

www.dacoromanica.ro
speriat Academia militarA cu talentele-i $i a
dat un examen care 1-a lacut pe maresalul
Moltke sä se intereseze foarte de aproape de
soarta lui, hotaxit sA-1 ia pe iâng dansul.
Ca sa,-$i inthroneze Succesul, mi1ta1ru1 s'a
dus acasA $i, fAna. sa lase macax o vorb6,,
s'a impu$cat.
Peste mai multa, vreme, and am varbit cu
Eminescu die trista imprejurare a militarului,
el mi-a raspuns .razand!:
,,Mai bine! ala era mai cuminte ca noi!".
Peste cativa ani a venit in Bucure$ti tata
lui Eminescu. Era un batran foarte davit
glumet $i original. FAcuse o bunA afacere $i
venise sä-i eumpere fiului haine i ceasor-
nic i sa-i dee din vieatA" o suta, de gal-
beni, partea lui de mo$tenire din averea pA-
rinteasca.
L-am intrebat atunc,i pe EmineScu dada.
muma lui trAie$te. Mama murise, dar, dupla
aerul posomorit cu care mi-a raspuns, ain
inteles ca. de moartea ei se legau nilste a-
mintiri mai crude decat ca de o moarte nor-
malA, nu numai dur&oase, dar i neplacute.
Am aflat apoi c. o soil. a lui, care-1 iu-
bea foarte, trAia retilasa inteo manAstire:
biata far& era paralizata din copilarie.
Si au fost oameni, nu de rand, oameni de
searna, cArora le-a placut sa faca, sau siAl lase
a sfe cred'e cA, nenoroarea liii Eminescu a
fost cauzata de vitiu.
20

www.dacoromanica.ro
 Era, in adevgir, un om dezordonat, dar nici-
decum vitios. In lumea asta, multimea celor
de rand crede c pläcerile materiale ale vie-
tii sunt privilejul lor exclusiv i c. oamenii
rari nu au voie s aib. i ei defecte.
Avea, un temperament de o excesivä, ne-
egalitate, *i cand o pasiune 11 apuca era o
tortua nepomenita. Am lost de multe ori
confidentul lui.
Cu desAvar*ire lipsit de ma0ere1e co-
mune, succesul Ii sapa foarte adesea... A-
tunci era o sbuciumaxe teribilA, o incor-
dare a simtirii, un acces de gelozie, cari 15,-
sau s5, se intrevazä destul de clar felul cum
acest om superior trebuia s. sfar*eascä.
and ostenea bine de acel cutremur, se
inchidea in odaia lui, dormea dus i peste
douti trei zile se aräta iar 1initit ca Lucea-
flrul lui nemuritor *Pi rece".
Acum incepea cu verva lui stalucita sa-mi
Wedice budierniu1, *;i sä-kni ante Nirvana,
tinta suprena a lui Buda-Cakiamuni.
0 a*a incordare, un a*a, acces a avut in
ultimele momente bune: acela a fost seitn-
nalul sfar*itului. Dup. cutremur, el nu s'a
mai inchis in odaie s. set culte *i sg, mai
facti. cc facea mai 'nainte LuceaMrul. A par-
nit inainte, tot inainte, panl ce a ca.zut sub
loviturile vajma*ului pe care-1 purta in sa-
nu-i incA din sanul maicii Bale. Copil Pal
unei rase nobile i batrane, in el se petre-
202

www.dacoromanica.ro
cea lupta decizivA intre flacAra celei mai
inalte vieti $i germenul distrugerii finale a
rasei geniul cu nebunia.
Lupta a fost groaznicA. Incercarea, drd-
cAtre Nirvana, a fost tot a$a de dureroasA
cat i de strAlucitA.
In capul cel mai bolnav, cea mai 1uminoas1
inteligenta cel mai mahnit suflet in trupul
cel mai truditl Si dacä am plans cand 1-au
asezat prietenii si vrAjmal$ii, adrniratorii Li
invidiosii, sub teiul slant", n'am plans de
moartea lui; am plans de truda vietii, de
cate suferise aceastA iritabilA natura dela Im-
prejurAri, dela oameni, dela ea insi.
Acest Eminescu a suferit de multe, a su-
ferit i de foame. Da, dar nu s'a incovoiat
niciodatA: era um om dinteo bucata .$1 nu
dintr'una care se gAse$te pe toate cArArile.
Generatii intregi or sä sue cu pompa dea-
lul care duce la 5erban-VodA, dupA ce vor fi
umplut cu nimicul lor o vreme, i o bucatl
din care sA scou un alt Eminescu nu se va
mai gAsi poate.
SA doarmA in pace necAjitul sufletl
Ferventul budist este acuma fericit: el s'a
intors in Nirvana a4a. de frumos cantatA,
atat de mult doritA pentru damsul prea
tarziu, prea de vreme pentru noi.
1889, lunle 18

203

www.dacoromanica.ro
 IRON1E
In ,Timpul" din 15 lulie 1890.

Este un articol de polemical.

Dupo moartea lui Eminescu, s'au iscat discutii
uneori otioase in jurul faptului de a se oi daca
nebunia poetului $i accelerarea sfartitului s'au daforat
unor preclispozitiuni morbide, sau au fost provocate de
vieata dezordonata a acestuia si de lipsa mijloacelor
materiale.
Caragiale combate pe acei mai ales din cercurile
inalte care susfin cà moartea prernaturd a lui Emi-
nescu se datorette vijiilor, i cri oricdt de bogat, el
tot risipitor ar fi fast 0 tot acelasi sfdrsit ar fi avut.
Caragiale spune ca acestia cautd, prin asemenea teorii,
sd se scuze oarecum de neglijenja ce au anitat-o fatO
de marele poet. Acuzd prin urmare pe contemporani
de aceastd neglijento i spune ca poetul nostru avea pi ei
cerinfe comune celorlalji muritori, cd plocerile mate-
riale nu sunt rezervate $i permise numai unora ce
mizeria, supra-munca, saracia, mai ales sdräcia
I-au demoralizat pe poet 0 i-au apropiat tragicul
sfOrot.
Care-i ironic'"? Contrastul intre lipsa completa de
solicitudine fata de poet pa &Ind halo I ingramadirea,
dupa moarte, a tuturor nechemajilor pentru formarea
de societafi care sa-1 proslaveasca si sa-i ridice statui.
Se cheltuesc astfel sume mari, care ar fi putut sã indul-
ceasca pu:in viata nefericitului poet.

Am cunoscut foarte de-aproape pe un om

de o superioaa inzestrare intelectualA; rare-
,ori a incAplut intr'un cap atAta putere de,
gandire. Era pe 1â.ng aceasta un mare poet ;
cu cea mai nobill *i mai inalta fantaziie,
204

www.dacoromanica.ro
ajutata de un rafinat instinct artistic, el a
turnat intr'o lapidara forma, noula limba ve-
che i 'nteleavta.", pe care o cuno$tea atat
de bine $i o iubea atat de mult.
De felul lui manclxu, el fugea de onoruri
stiindu-le Cate concesiuni costa. Melancolic
sipasionat, desi 'n acelai timp iubitor de
veselie $i de petreaeri usoare, ura din oon-
vingere a$a numitele conveniente $i poleiala
lumii. Niciodata nu Iprarnea bfulcuros laude1
nici chiar dela putinii prieteni, foarte putini.,
pe care-i avea si 'n judecata si sinceritatea
carora credea, dar-mi-te pe ale acelei mul-
tinii de seci fara talent, judecata, nici sin-
ceritate, cari se tot vara in biata noastra ii-
teratura ca microbii rau-facatori n trupuk
omului sanatas, $i cari nu se sEfiesic a se fu-
duli a tout propog cu un priete$ug ce nu le-a
lost nicicand acordat! laudele acelara ii ins-
pirau d'a dreptul desgust".
Dar daca nu dorea onoruri, daca fugea de
sgomot $i de laude, asta nu era decat din
pricina desertaciunii lor, iar nu din vreo falsg,
modestie ce 1-ar fi facut sa n'aiba deplina
manifesta incredere, fata cu toata. lumea, in
talentul lui. Avea talent $i o $tia mai bine
decat oricine: nicio aritica nu-1 putea face
sa se 'ndoiasca de sine, iar aplauzele nu i-ar
fi putut spune decal mai putin de ce cre-
dea el insusi. De aceea opera ce ne-a lasat-o
nu denota niciun moment de ezitare sau de
205

www.dacoromanica.ro
neincredere in sine. ChM incredere avea in
puterea talentului sau, ne-o spune singur.
Iata ce-i zice femeii care n'a inteles ca.
trebuia isa-i caza roaba in genunchi la far-
mecul primei lui aruncaturi de ochi:
Dandu-rni din ochiul tau senin
O raza dinadins,
In calea timpllor ce yin
O stea s'ar fi aprins ;

Ai fi trait in veci de vecl

Si randuri de vieti;
Cu ale tale brute reci
Inmdrmureai maref
Un chip de-apururi adorat,
Cum nu mai au parechl
Acele zane ce strabat
Din
. .
timpurile
..
vechi.

Tu trebuia sä te cuprinzi
De acel farmec sfant,
Si noaptea candela skprinzi
lubirii pe pdmant!

Se poate o mai mare i mai indreptatita

indrazneala? Si iata oe &idea mai apoi des-
pre multimea amatorilor" .4i cunoscatorilor":
De-oiu urma so scriu in versuri, teamd mi-e ca nu curnva
Famenii din ziva de-astazi sa md 'nceap' a lauda:
Dacd rport cu upirIntd vi cu zambet a kr ura,
Laudele lor de sigur mkr scarbi peste mdsura.

Sarmane omule 1 dac'ai invia, ai vedea ca

de ce te temi, nici moartea nu te poate scapal
Omul acesta a trait, mai des makinit, mai
206

www.dacoromanica.ro
rar vesel, intr'un cerc foarte restrans de prie-
teni. Dar era 4i un om ciudat! El isi facea o
placere din necaz i din durere o voluptate.
Daca n'avea vreo suparare, cauta; daca
nu venea sa-1 intampine durerea din afara, el
$tia sa scormoneascA singur din rarunchi.
Cu un astfel de caracter mai era i de tot sai-
rac. Imi vine destul de greu sA contrazic ni4te
autoritati in materie literara, *tiind bine cat
le iriteaza contrazicerea i cat de primejdi-
oasa e iritatia lor Tentru-soarta i reputatia
unor simpli muritori ca noi; dar trebue sa
spun odata ca poetul de care e vorba a trait
material rau; saracia lui nu este o legenda:
a fost o nenorocita realitate i ea Ii afecta
foarte. Ce Dumnezeu! doar n'a trait omul
acesta acum cateva veacuri, ca s. ne permi-
tem cu atata tiurinta a basni despre trista
lui vieata !... a trait pang, mai ieri, aci, Cu noi,
cu mine, zi cu zi, ani intregi... Pe cine vrem
noi sA amagim?
Talentul lui de poet nu-i producea nimica;
cloua trei functiuni care le-a av4ut, bibli-.
otecar, alpoi revizor '*colar destul de slab
platite, a trebuit sa le paraseascA silit $6!
intr'un tarziu säi gaseasca mijloc de traiu in
presa militanta. Cum stoarce puterile unui
om de talent acest fel de munca, uncle este
silit sa-$i avorteze zilnic priu provocare vo-
ita gandirile ;$i conceptiile, *i cat de rail e
pretuita la noi, se 4tie. Poetul a trait cum
207

www.dacoromanica.ro
a murit foarte nenorocit si ca vieatd% mate-
riald: copil ursit sä sufere i cu sufletul si
cu trupul. De foame nu pierea, ce-i drept;
dar suferea amar de saacie.
S'a sustinut cA dispretuia averea... E un
neadevar pe care nu-1 poate- spune deat
sau cine n'a cunoscut pe poet, sau cinei..
vrea sä spunA un neadevAr o afirm eu aci
cu siguranta c afar*/ de teorii fantaziste, psi-
chologice, etnice, etice, estetice, scl. nu voiu
cApAta nicio desmintire seriosa. L-am cunos-
cut, am trdit langl el foarte aproape vreme
indelungatd, i tiu cat de mult pret punea
pe plAcerile materiale ale vietii. L-am vazut
destul de adesea scr4nind de lipsd. Contra-
rietatea patimilor, dorul rag de poet, acel
dor de care se depArtea4 tinta cu eat ii
pare lui cd se apropie de dlnsa, 1'1 aruncau
ce-i drept in cea mai intunecatd melancolie,
dar nu-1 sdrobeau niciodatd ; lipsa material/
insd Ii excita, II demoraliza, Ii sfdrama cu
desdvâxsire... da, dar era prea mandru ca sid se
plangA de asta i mai ales adelora ce tre-
buiau s'o inteleagl. nespusA.
S'a zis el era risipitor i cA, orice sume
ar fi trecut prin mand-i, el tot nefericit ar
fi fost, de vreme ce nefericirea lui era de un
fel urat moral. IMinunata judecatd, dar ief-
find scuzl pentru acei ce 1-au 1/sat totdea-
una in lipsA, desi-1 puteau ajuta cu toatd dig-
nitatea, desi apropierea lui le-a facut cinste
208

www.dacoromanica.ro
*i... profit *i incA le face. Da, era riisipitor,
pentru.cA iubea *i el plAcerile brutale ale vie-
tii; *i doar are *i un om de valoare dreptul
sa doreascA aceste plAceri; da, nenorocirea
lui era de un fel moral *i tot nenoracit tar
fi fost dispunand de on i cate mijloace; insa,
fiindu-i sufletul atat de iritabil, ii mai trebuia
trupul chinuit *i nemangaiat? *i obtine-
rea bunurilor lume*ti i-ar fi sporit, ori ali-
nat chinul sufletesc?
Astazi nu mai incape indoialA cA el era
osandit dela na*tere sä mow% cum a murit;
insa neajunsurile practice ale traiului, hranä
ordinard, interior mizer, nevoie continu, de
muncia grosolana, obligata i ridicul pa--
tart, cu acela*i fin i nobil instrument cu
care trebuia sä cante plutirea lunii pe mi§-
edtoarea narilor sbigurditate-4.i pofte ara-
toare, atata de iefine pentru altii, atat de
scumpe, mai adesea imposibile de multumit
pentru el, i-au gabit scurta cale catre tris-
tu-i sfar*it
Gaud era in culmea functionaxii, ma*ina
cea admirabilA s'a stricat deodatä: regulato-
rill, care avtea diela inceput in aliajul sau
un punct ticnit, s'a frant in tolul
organele erau acum srarmate i maestrul ne-
bun!". Pana aci taise destul de au... Cine
ar fi, nu plata, ci barem citit versurile lui?
'Aproape niminea. Cat Ii *tiau cA existia.?
14 Caragiale, I 209

www.dacoromanica.ro
Foarte putini. De-acu 'ncolo, tin'te, popu-
laritate!...
Multi cuminti trec pe drum i, daca. nu,
sunt i puternici, din cati Ii cunosc d'abia
unii le scot caciula; dar dupa, un nebun, fr
`si1,4 chrinoasoa nimeni, se strange 4i se ia
toga lurnea. Si astfel suocesul primei edi-
-W. a intrecut toate a4teptari1e editorilor,
A trecut apoi catva timp i 1-am revazut.
Intaia cried trecuse; nu mai era ace1a4i om,
dar era un orn ca toti oamenii, cu mintea nor-
mala intreaga, i tocmai de aceea nu mai era
arela4i om.
Era 1initit, trist, sfios, i, o proba mai
mult ca devenise iar cuminte, era cam ru,5i-,
nos avand con4tiinta deplina de tot ce i se
intamplase. Acum incalte nu mai poate
incapea vorba, era in completa mizerie.
Tata ce scria el c'atre un amic, scriptura
este excesiv de ingrijita, pare ca s'ar fi te-
mut ca nu cumva, din vreo aruncatura mai
libera a condeiului, s. iassa, banuiala c mM-
tea i-ar mai fi catu*i de putin nestapanita
iata:
Boala indelungata de care am suferit m'a trnpiedicat dela
tinerea unei corespondero regulate. Acurn fiind intru cdiva mai
restabilit, vfn p vd ruga sd Vaduceti aminte de mine, de !ipso
aproape tabsolutd in care ma aflu. Daca Va este cu putintd a-mR
vent In pjutor, vd rog, a o face cat de curand, cad cea maF
mare mizerie md amenintd...".

Trist document!
210

www.dacoromanica.ro
 Dupl destulta vreme de mizerie, a venit re-
cidiva i apoi, din fericire, moartea.
Moartea ea a desAvA;rit opera nebuniei.
Crierul care a gAndit despre soarta omului de
geniu
Or sa vie pe-a ta urrna In convoiu de 'nmormantare
Splendid ea o ironie, cu priviri nepasatoare
br d'asupra tuturora va vorbi veun mane].
Nu slavindu-te pe tine... lustruindu-se pe el
Sub a numelui tau umbra...

n'a apucat Inca. sa putrezeascA bine, 4i ce

de asociatii i comitete care sä-i garanteze
trecerea la posteritate! ce sgomot! ce popu-
laritate! ce de mititei"!
Dar nu e meritata popularitatea acea-
sta? se va zice.
Ba da.
Dar nu era in adevAr un om de geniu?
Nu mai incape vorbA.
Dar nu se cade sä ridicAm statue la a-
semenea oameni?
.Negre$it... InsA...
Ieri d'abia-1 cunWeau $i-1 apreciau cAtiva
prieteni de aproape, i astAzi e un name la
moda, universal cunoscut; ieri d'abia avea ce
mama in lipsA aproape absolutA de subsis-
tentA, ameruntat de cea mai mare mizerie",
$i astAzi se manâncA. multi bani, direct cu
opera lui, indirect sub pretextul numelui lui;
ieri d'abia haine i hranA, astAzi statue si
211

www.dacoromanica.ro
monumente de bronz, de marmoa, de... Ur-
tie velia. mai stiu eu de cel
AVM de desaMrsith. necunoastere si Ora-
sire in vieatA, s'apoi intr'o cIipä atata sgo-
rnot, atata solicitucline i inchinAciune dupä
moarte!
Apoi nu-i aceasta o cruda. ironie?
1890 Iu lle

212

www.dacoromanica.ro
 DOUA NOTE
In Note fi schife" Buc. 1892.
E tot o polemica. Autorul aratã &Lid imprejurari,
in care s'au facut schimbari in poeziile lui Eminescu,
diminuandu-se astfel vigoarea elementului satiric. Por-
nind de aci, spune ca urmasilor nu le e permis sã
faca alterdri, deci falsificari, in textul unui autor, ci
sa-i Peistreze gandul i simtirea, asa cum a vrut sd le
exprime el. Astfel procedeaza critica serioasri In Wile
cu weche cultura si noi, deal vrem sä ne numarárn printre
popoarele Icu adevarat culte si civjizate, trebue sä pro-
cedarn la fel 1.

Am de mult intentia sa dau pubticului o

surna de note asupra vietii lui Eminescu,
fiindca inexactitatile, nimicurile nascocite, ne-
adevärurile absurde ce se spun de trei ani
de zile pe socoteala lui ma revolta, tot atata
cat ma revolta i scandalul cu poitretele si
busturile pu.se MA' shall in circulatie ea
fiind ale lui, ca si cum ar fi vorba, Inca o-
data zic, de un tip din evul meziu, iar nu
de cineva care a trait in mijlocul nostru atata
vreme; Ong, atuncea este, crez, aici locul
sa spun urmatoarele.
Cu toata inegalitatea temperamentului sau,
1) Articolul ,,Doul note" e scris la anul 1892. Trebue remarcat faptul cA
an trebuit sA treacA mai bine de 40 de ani plinA la realizarea acestui dezide-
rat al lui Caragiale prin tipArlrea editiel critice a poezillor lui Emlnescu
flcutti de D-1 Const. Botez.

213

www.dacoromanica.ro
Eminescu avea doua coarde totdeauna egal de
intinse: vesnic inamorat si vesnic avand nevoie
de bani se putea altfel ? $i poet $i sgrac...
Vesnic visa ni$te maini subtiri $i reci", ve--
nic vana un camatar, care sari cumpere pe ni-
mica leafa 'nainte cu cateva luni.
A$a, oda-% ca totdeauna, inamorat $i fiara' un
ban, a venit de dimineata la redactie foarte a-
mArit: avea acu numaidecat nevoie de o suma
Insemnata; daca n'o gAsea, se 'mpu$ca". N'a
voit sa ne spuna de ce anume acea sumA $i de
ce atata graba a refuzat s. mearga s pranzim
ca dup. obiceiu impreuna $i a disparut dintre
noi.
Seara, se afla... unde? La bal mascat la Tea-
tru. TrepAdase toata ziva dupa camatar: Ii ga-
sise, din nenorocire ; luase iar bani cu procente
orbesti ; Ii cumparase un rand de haine de
lux, cilindru, botine de lac, manusi galbene, si
deghizat astfel cat putuse mai bine, umbla de
colo pana colo amestecat p'in multimea de
gura-cascA. Urmarea foarte gelos pe persoana
ga.ndurilor lui, care avea o patinad, nespusa
pentru flirt sub masca $i domino lucru ce,
prin triyalitatea lui, lovea pe poet i 'n amor$i
'n mandrie. Norocul in ziva aceea n'a voit s.
fie intreg pentru bietul nostril prieten: pe
uzurar i-1 scosese in cale bine dispus ; pe
femeie o trimesese la bal pentru alcineva. Nu
e vorba, dupa bal, galantul contrariat si-a
platit wn souper fin" ceea ce 1-a facut sA fie

214

www.dacoromanica.ro
a cloua zi foarte MIA chef, cu atit mai mult
cu cA,t era foarte. usurat de greutatea banilor
prinsi cu destula alergatura in ajun : ca toti
oamenii de felul lui, Ii asvarlise seara ca sa.-i
doreasca dimineata.

Versurile citate la pagina 206 sunt exact

acele pe cari Eminescu le-a eitit In Junimea".
Mai tarziu s'a facut modificarea lor dupa
observatiile i cererea catorva persoane din
cercul acela, a caror sensibilitate extrema se
simtea jignit de expreside prea viguroase
prea crude ale poetului. El se stie bine
aceasta a facut concesiune delicatetii ace-
lora $i a 'ngaduit sa se toarne in vinul lui na-
tiv i sincer putina apa de trandafir... sa i se
schimbe Famenii in Oamenii $i s'eturbi in mill,-
ni ; dar nu din toata inima a facut aceasta
concesiune, de$i, in discutia fail, sir nici ca-
pätdiu ce se iscase, ca de obiceiu, dupa citirea
poemei, staruise si votase" pentru modifi-
carea anodina si o darna, la care el tinea foarte
mult in acel timp.
Le spun acestea ca sa nu se creaza de &dire
public mai putin initiat in ale mica'rii lite-,
rare ea ar fi citatiunea de mai §us o falsifi-
care . este o varianta briginald, aceea anume
la care tine poetul, o varianta ce mi se pare
mie, care am groaza de apa de trandafir",
cu mult preferabila celei puse in vanzare de
215

www.dacoromanica.ro
domriii editori. Eminescu nu era androgin,
era barbat ; el pe impotentii intelectuali nu-i
considera ca oameni, ci ca fanteni, 4i de apla-
uzele lor nu s'ar fi mahnit se sedrbea.
Dar la varianta aceasta cedase el cel putin,
sub oe influenta nu ne pasa... Mai tArziu ins&
s'a petrecut ceva mai tau mai tArziu, pe când
artistul era cu -mintea bolnava, s'a facut in
opera Jui publicata in volum indreptari, pur-
gari i omisiuni cu desavar*ire arbitrare. Eu
crez ca asta trebue relevat.
Editorii sunt liberi s tragA Cate exemplare
vor, sa le vanza cum i cat le place, al profile
de munca .4'.1 de pe urma sarmanului pierdut
cat pot, sunt liberi; sa ramana negustorul cin-
stit i castig bun sa-i. dea Dumnezeu; dar sA
stea la taraba lui i sa nu s'amestece a poci Jo-
pera artistului.
Criticii din parte-le, cu flori deprte, cari
roade n'au adus", sunt liberi sa judece, dupa
cum li taie capul acea opera, sa desbata, sa
analizeze, sa explice, sA cometeze, sa, inter-
preteze i cAte toate tot lucrAri de seamA
de fond :
$1 cand pcopria ta vieata singer n'o stii pa de rost,
0 sa- I bate altii capul s'o pa runza cam a fost?
Poate veun pedant cu oati oei verzui, peste un vet;
Printre tomuri bracuite atezat i el, un bra;
Aticismul limbii tale o sa-I puna la canter,
Colbul &float din carte-ti I-o sufla din ochelari
51 te-o strange 'n doua oruri, asezandu-te Ia coada,
In vr'o nota p. harita sub o pagina neroada.

216

www.dacoromanica.ro
 De aceastä onoare postuma nri poate scapa
niclun om de talent, $i orice generatie e mai
mult.sau mai putin bogata, de a*a grindini de
opinluni, de teorii *i de note prizarite sub pa-
gine"... savante.
Bliblioteci intregi s'au scris numai desore
,,Hamlet", *i roatele tipografilor no*tri de mii
*i sute de ori se 'nvartesc pe zi *i or sa se
mai invarteasca in pofida lui Eminescu. Li-
ber Inca odata, oricine sa-*i alature pe o bucatA
de hartie numele-i de o zi cu un nume pe veci
trainic, cum se aprinde un chibrit in fata soa-
relui ; liber e oricine sa spunA despre o opera
de arta *i ce *tie i ce nu, *i.Ildaca o pricepe
dug, nu, numeasca-se el Taine, sau fie ilustrul
ciubotar al lui Apelles. Pe varful unui obelisc
batran se abate cateodata *i un vultur, dar mai
ales se trang totdeauna roiuri de muscute sa
bazaie pe creasta monumentului infierbantatä
de ar$ita. Apele norilor, vanturile vremilor
spath, si svanta piatra nobila de urmele acelor
efemere, *i ea ramane tot curata ca mai 'nainte
gi pentru mai 'nainte. De clintit nu o poate
clinti decat trasnetul cerului, ura fanatica a
sectarilor exaltati, ori securea Vandalului im-
becil *i rau, sau ignoranta barbara, care do-
boara *i sfarma frumusetea ceea ca sa-$i faca
un prag inform la o sarmana, coliba... Dar as-
tea toate sunt elemente oarbe ale naturii,
mi*cate de sus Mra con*tiinta, de jos de o con-
*tiinta din cale afara obtusa ori smintita... Insa
217

www.dacoromanica.ro
a'ciunti cu constiinta limpecle si cu ksange rece
o opera de arta?... $i de asta e vorba aici.
Care artist, care amator, care om de bun
simt si de treaba ar indrazni sä ia un penel
sä indrepteze o trasatura mkar a unui
Rafael, sa prefaca numai o masura a lui Beet-
thoven, on s. potriveasca coapsa lui Apo lon
sau soldul unei Venere, dupd personala lui
judecat i dupa pornirea gustului sau ac-
tual ? Lucrarea ce un mare artist ca Eminescu
o lasa este, cu toate calitatile i defectele ei,
ceva sfant, fiindca 'n ea se 'ntrupeasa
si pentru o viata mai durabila decat chiar a
neamului sau intreg, gandiri i simtiri de
veacuri ale acestuia, si de aceea, fära teama
de exagerare, s'a putut zice c. o asa, lucrare
este patrimoniul omenirii intregi nu numai a
unui neam.
Si asa dar a pune maim .fara sfiala pe o
asemenea lucrare cu calitati eterne si a cu-
teza s'o potrivesti sau s'o mai ciopleei, dupa.
trecatorul tau gust si cu competenta ta dis-
cutabila, discutabila pentruca. e negativa, fata
cu realitatea evidenta i palpabi1 a'. a monu-
mentului ce-1 judeci discutabila fie ea cat de
autorizata, in parerea-ti proprie'si. a Catorva
clienti va sa zica a mutila lucrarea de
arta. pentru restul Med capat cunoscut al
mil si vremii, este a te face vinovat de o fapta
reprobabith,, este, cu un cuvant, o profanare...
Jar de profanare nu e capabil decat un om
218

www.dacoromanica.ro
faxa,inima si cu spiritul ingust, un om care
niciodata nu se pate uita pe sine, care nu
poate avea nicio ridicare de suflet pe d'asupra
egoismului stramt, nicio emotie... cum sa. zic?
impersonala, ca sa intrebuintez i eu niste
platitudini platonice scoase de curand iar la
mord, niciun fel de respect chiar cand se
afla in fata lucrurilor sfinte... fiindca n'are,
fiindca nu poate avea nimica dant pe lume.
Veacul acesta care se stinge, a inaugurat,
spre onoarea lui, scoala asa numitului spirit
de examen, pentru a putea masura cat mai
exact increderea ce trebue sa aiba urmasii
in afirmarile strAbunilor ; jurare in verba ma-
gistri este atazi, din norocire pentru spiritul
uman, un adagiu mort i 'ngropat.
Astazi critica onesta si in adevar savanta
cearca sa elimineze din textele clasicilor antici
alterarile introduse de pe vremuri de catre
copistii nepriceputi sau infideli, si sa afle In
fine adevaratul original. Ea racae de pe zidu-
rile monumentelor scoarta pusa randuri-ran-
duri, dupa mode trecatoare, de catre niste
resta,utori inculti, ca sä afle formele primitive
curate ; ea restabileste numele asiriane, pe
cari transcriitorii ebraici din primele secole
ale erei noastre le-au deformat dupa sensul
actual al lor prin introducerea punctelor vo-
calice subtscrise in vechile carti bliblice ; iar
din miturile stravechi asiatice, incarcate, in
migratia lor pe atatea s'atatea drumuri, de
219

www.dacoromanica.ro
elemente eterogene si intunecdtoare, dislilãn-
du-le cu dibAcie, scoate raze de adev:ar ce
ne lumineazA origina neamurilor Europei ci-
vilizate.
Noi Rom'anii avem pretentia indreptatith,
si interesul a ne pune n rândul acestor ilea-
muri, alAturi cu popoarele moderne ; trebue
dar s, intelegem ca,' nu putem asista nepl-
satori la alteari voite sau nevoite acute subt
ochii nostri in textul celui mai mare scriitor
roman; si astfel oricine e dator, credem, a
denunta opiniei publice luminate, falsificarea
copiei atat mai ra'u daca de fapta lui neier7
tatä copistul nu s'ar putea scuza numai cu
ignoranta.

...At...0

220

www.dacoromanica.ro
 CATEVA PARERI
Tiparit pentru prima data in Ztua" al partldului demo-
crat-radical, No. 35, 22 Februarle 1896, sub titlul 0 crittal).
E un siudiu de mare Insemnatate pentru cunoas-
terea principidor estetice ale
lui Caragiale.
Cu o mare c'a-itate I cu exemple savant alese,
la pare se adaoga vi:tuozitatea artistica a lui Ca-
ragiale, paracteristica stilului lui, se pun o mulfime
de probleme despre arta, care se discutau cu multa
aprindere in publicistica noastra pe la sfarsitul seco-
lului trecut: arta pentru arta" ;i arta cu tendinfa",
durate pperei de arta, talentul, stilul, etc.
De isigur Caragiale exagerearb adesea. Punerea
lard in fait a poetului talentat cu gusalul, lasand sa
se infeleaga ca oceea;1 simfire ar tncerca pa a-nan-
dci, singura deosebi e fiind pull* de exprimare,
e o mita cam fortatki. Nu trebue sa ultarn Irma ca
autorul nostru e literal; el se serveste adesea de an-
titeze pentru ca sa sward mai bins in evidenfa a-,
devarul.
Un merit esenfial al acestui studiu consta in pre-
zentarea de exemple opotrivite, menite sa ilustreze,
pentru price om de culfura general& cele mai Sub-
tile chestiuni de estetica literara.

Noi, Romanii, suntem o lume in care, dac5.

nu se face, ori nu se gandeste prea mult, ne
putem mändri ca cel putin se discutI foarte
mult. Asta e frumos din parte-ne s lasäm
in colo orice modestie; aci este stiut cA. din
1) Textul nostru e reprodus dupA Notife i fragmente literare" (Biblio-
tem pentru totl No. 121-122, until 1897).

221

www.dacoromanica.ro
discutie rasare scânteia adevarului. Nu e vor-
ba, adesea discutam cam pe de laturi ; dar
asta o facem tocmai pentruca voim sa alimen-
OM continuarea discutiei ; dacA n'am da pe
de laturi, ar inceta poate discutia iprea de
grabA: 61 atunci de unde ar mai ta4ni ade-
varul ?
A*a, de exemplu, multe ilustratiuni lite-
rare au discutat vreo cinci ani cu inalta cal-
dura asupra intrebArilor:
Arta pentru artd? sau arta. cu tendenO?
Rezultatul aprigei lupte a lost CA fiecare
dintre polemi*ti a ramas sa imparta*asoa
[Jana la urma opinia sa proprie. De ce ? Pen-
truca *i atunci s'a vorbit despre toate, despre
toate, afara de un singur lucru, care, dupa. pa-
rerea mea, ar trebui *i el pomenit, macar in
treacAt.
Ma rog, cateva intrebari :
Au tendenta piesele lui Shakespeare ?
De sigur, nu.
Dar Tacit?... dar Divina Comeclia? Ba
bine ca nu.
Dar le Tartuffe ? Mai ales.
Dar discursurile lui Demostene, *i, fAra. *o-
vaire a* zice, toate discursurile celebre, Ince-
pand cu cele antice *i ispravind cu ale d-lui
Fleva ? Se intelege ca au tendenta, cAci nu S'ar
putea orator politic WA tendenta.
Poeziile lui Byron ? nu ; ale lui Goethe ?
nici atat ; ale simpaticului nostru acade-
222

www.dacoromanica.ro
mic Anton Naum ? $i mai putin. Dar ale
lui Schiller, ale poetilor no$tri sociali$ti ?
de singur ca, au.
Ei asta e asta. Cui intre aceste doua cate-
1

gorii de produatori intelectuali sa acordam

stima ? CAreia dintre acele doua feluri de
produceri sa darn admiratia noastra ?
Care e arta, $i care nu ?
Daca, de$i e$ti partizan hotarit al uneia
din cele doua teorii, ti-a aims totu$i o, lecuta
de simtire estetica $i de patrundere obiectiva,
este greu sa raspunzi la aceasta intrebare.
Cad, presupunand c ti-a ramas acea o
lecuta: e$ti antitendentionist, s. zicem
nu crez sa aprinzi focul cu le Tartuffe l cu
Divina Comedie, pentru ca sä te delectezi
la gura sobei cu volumul simpaticului acade-
mic d. A. Naum ; sau e$ti tendentionist,
sper pentru d-ta, ca, in rafturile bliblo-
tecii, alAturi de odele proletare sau novelele
d-nei Sofia Nadejde, vei permite s stea, Med
nicio deosebita pretentie, i l'Ecole des fem-
meg i As you like it, pe cari oricat de prole-
tar ai fi, numai sa fii catu$i d,e putin intelec-
tual, n'ai sa te induri sa le arunci in canal.
Daca, insa, nu esti partizan al vreunei por-
niri sectare, poti foarte u$or raspunde la intre-
barea de mai sus.
Care e arta $i care nu, din cele doua cate-
gorii de produceri, de creatiuni intelectuale ?
Scurt : acele cari au fost opera unui talent.
223

www.dacoromanica.ro
 Tiilharii lui Schiller sunt o piesa cam prea
slabuta, ca sä nu zic prea mult, nu pentru
tendintele generoase si umanitare care o in-
spill., ci fiinda Schiller este... este in Tedharii
un slabut dramaturg. Iar ticAlosul de Falstaff,
ca nu-i poti rice mai bine, secatura aceea, e un
moment nepieritor al mintii omenesti, nu doar
ca, nu profeseaza tendente generoase, ci fiind-
ca e copilul lui Shakespeare, care era un
tata sdrav,an.
Ei 1 vezi, asta este lucrul pe care n'ar trebui
sä-1 uitam niciodata. Cand vorbim despre pro-
duceri intelectuale : ta-len-tul, si tocmai de el
nu pomenim niciodata.
0 opera de arta, este o flinta, careia insufla-
torul de vieata nu este, nu poate f: decal talen-
tul, Fara aceasta flacara de vieata, RacarI
mai misterioasa si mai nedefinita cleat chiar
razele lui Roentgen, poti capata lucruri arti-
ficiale, nu opere artistice, si nimic nu e mai
altceva, fata cu artisticul, decal artificialul.
Intre artistic si artificial, este aceeasi deo-
sebire ca intre madarna care percepe la in-
trare unui Panopticum taxa de 50 bani si fi-
gurile de ceara din nauntru.
Pentru a face o opera de arta, o opera vi-
abila, trebue talent, talent si iar talent. Am
zis inteadins viabila, pentru ca dintru in-
ceput sa eliminam din discutie ideea de Idu-
rabilitate, atat de straina in discutie. Adesea
224

www.dacoromanica.ro
literatii fac gresala (dupa parerea noastrA,
mare) de amesteca, in cerceta'xile lor despre
creatiuni intelectuale, intrebarea : opera acea-
sta ramAne ? Gt timp va rama.ne ? Asa in-
trebäri sunt absolut afara din chestie. In-
trebarea noastra, fata cu o lucrare de arta, nu
poate fi cleat aceasta: opera aceasta vieaal
CAci Inc odatA, daca are vieata, aiha-o pen-
tru azi, maine sau pentru veacuri ea va fi
trait, *i asfa e conditia fiintei, vieata, nu du-
rata vietei.
M. rog, intro o insectA care trAieste o sin-
gurA zi la umbra unei piramide eghiptene
si piramida aceea, care este deosebirea cea
mai aclancl ? Dimensiunile ? densitatea si
soliditatea structurii materiale ? Durabilitatea
in timp ? De sigur nu. Deosebirea cea mai
adanca intre ele e c insecta e vie, iar pira-
mida nu.
Piramida e de granit, insecta de niste te-
suturi mucoase; insecta d'abia se vede, gi
piramida e piramidalA ; insecta, ThascutA azi
dimineata, va muri desearA; iar piramida
e o veche cunostint a. a soarelui, si poate va
sta neclintitA i rece pe temelia ei pam A. mult
dupa ce soarele va fi incetat a-i mai putea tri-
mite mAcar o razA de aldurA si de luminA.
Da, dar piramida stä, si va sta ; ianinsecta va
muri; insA traieste.
Aa e si cu opera de artA. Ea trebue sl
traiascA, sa vieze, si ca toate fiintele va avea
15 Caragiale I. 225

www.dacoromanica.ro
si ea o durata, in timp. Nu am putea cu toate
astea s. ducem prea departe comparatia
aceasta, fiindca ne-am lovi de o deosebire
mare care exista intre fiinta propriu zisa Si
fiinta opera de arta.
E o ciudata deosebire
Opera de arta are capatata insuflarea de
vieata dela talent. Vieata. aceasta insä, este ani-
mai latentä. : pentru ca s. devie patenta, tre-
bue concursul unei inteligente, unei price-
pen i judecati ale altuia.
Inteun sambure vieata stä ascunsa vreme
indelungata, pandind, cu o rabdare mai pre-
sus de multe incercari, conditia exterioara
propice pentru ca sa. ta4neasca la lumina sa
incolteasca, sa creasca, s dea roade i se-
minte altele pentru o mai departe vieata.
Ceea ce sunt caldura, lumina i umezeala
pentru samanta, este p`riceperea i judecata
omeneasca. pentru opera talentului omenesc.
Precum un bob de grail gäsit peste cinci mii
de ani in sicriul unei mumii eghiptene, serna-
nat in pamant bun, reinVie ca i bobul cules
anul trecut, asemenea o opera de arta vi-
abith., dupa o parasire i uitare de veacuri,
reinviazä iarasi la caldura ochilor priceputi.
Sub casmaua lucratorului prost, care sapa sh-
si croaiasca, un drum, sar tandari de mar-
mora; el ar merge inainte cu fapta lui distru-
gsatoare, daca altcinev-a nu i-ar opri mana; caci
fiinta, in care loveste casmaua doarme ascun-
226

www.dacoromanica.ro
sa, n'are Ina glas sä. strige. Ea a dormit de
and cei din urna ochi priceputi si-au intors
privirile dela dansa ; dar la cea dintâi pri-
vire a altor doi ochi priceputi, ea se va des,-
tepta sigur si, cu o nouA si intreaga," putere
de vieata, va chema la dansa o lume.
CatA vreme n'au dormit capo-d'opere, afar-
nate intr'un ungher pc peretele unei taverne,
inecate in fumul lulelelor proletare 1 Doi ochi
priceputi le-au redesteptat la vieatA. Se scoa-
te se 'ntelege din discutie cazul de distructie
materialA completA. CArtile unice din biblio-
teca Alexand.riei, templul minunat dela Efes
si altele s'au dus de-a-binele fArA putintA de
reintoarcere, ca si boabele de grail dintr'un
Ian dat pradA flAcArilor.
*

Dar sA ne intoarcem la talent. Ce este ta-

lentul ?
Del aceasta este nu prea usor de spus, dar
poate nu de tot imposibil. Mai intai., iu trebue
s. ne gräbim. Apoi, voiu cere voie ,cititorului
sa amanam aspunsul la aceasta, intrebare,
panA dupA ce vom fi dat un T'aspuns la,o altI
intrebare i anume: ce este lipsa de talent?
Orice suflet de om, fie aceasta un gusat,
fie cel mai rafinat artist, are o coardl IntinsA,
gata s. sune, asa ca sgrl multumeascA pasA.
la un grad ce s'ar putea numi fericire, la
contactul unor anumite imprejuari.
227

www.dacoromanica.ro
 Gu*atul, mahnit cine *tie de ce, motaie
seara pe prispa colibii, cu ochii jumatate in-
chi$1, cu figura grava, care n'ascunde, poate,
niclun gdnd. Atunci, in fata-i se ridica Incet
de peste coama dealului discul lunii, iar din-
tre prunii din gradind porne*te deodata. reci-
tativul ametitor al privighetorii. La aceste
atingen materiale, gu*atul ridica fruntea, Ii
pierde gravitatea normalä, deschide ochii mari
la lumina', apleaca urechea *i ridic degetul
cdtre locul de unde vine cantarea, zâmbind
luminos cu inefabila satisfactie a dobitocului
pe care ai nemerit sa-1 scarpini tocmai unde-1
mAnaned; e bine e fulnos1
A sunat coarda din nauntru, *i el a auzit-o.
Nu cantarea neInteleasd a privighetorii, nu ra-
zele reci ale lunii i-au facut multumirea, ci
sunetul din nantru la lovirea acelora. Dar
luna merge inainte pe calea *tiutd, privighe-
toarea tace, *i gusatul adoarme, cantarea
coardei din nauntru a incetat. Poate oare
gusatul sd ne arate cu vreun procedeu in-
telectual cam ce a fost, nu Cantecul privighe-
torii, nu razele lunii, ci acea cantare miste-
rioasd interioard care 1-a multumit atata ?
Poate, cum am zice, s. ne Intoarca in afara
*i noud, ceva din iritarea lui interioard, care
pentru noi, oameni ca *i el, cu suflet ca al lui,
este cel mai important fenomen al naturii ?
De sigur cd nu. Oare de CO FiindcA, de*i
este inzestrat cu facultatea iritrii aceleia,
228

www.dacoromanica.ro
ca noi toti, nu are darul, virtutea, ca unii din-
tre noi, de a o rastoarce prin procedeu intelec-
tual priceperii altora.
Inteun cuvânt, pentrucA n'are talent.
Lipsa de talent este incapacitatea de a gAsi
formula de comunicare intelectuall exactA
a simtirii ce ne-au produs-o imprejufarlle ma-
teriale.
Pe acest'a cale,.desi de ocol, credem c'am a-
juns aproape de deslegarea primei intrebaxi.

Dupa.mi$carea guptu'ui nostru, dupA fiorul

de calda. multumire care 1-a trezit din aro-
meala,, noi am vazut destul de sigur c. in
sufletul omului s'a petrecut ceva minunat
ceva, pe rang care si razele de pe coama dea-
lului, $i cantecul din gradina cu pruni sunt
ca arcusul pe langa. sunetul vioarii, ni$te
simpli agenti brutali de iritare. Arcupl 1-am
vAzut ; coarda de sigur a sunat uitati-vA
la figura quminatA a omului, Ce folos insa.?
Ea singurA s'a auzit pe sine, fiinda a sunat
ingropatA in adancuri ascunse; calea de acolo
'Ana, la noi este inchisä ; de acolo pana. da noi
nu poate sosi cea mai micg, vibratie. Dar nou'a:,
nu ne trebue sg. vedem numai viioara $i
arcusul ; ceva mai mult, nu ne trebue chiar
de loc s'a. le vedem ; noua. ne trebue sadauzim
sunetele coardei. Gui$atul este o vioath care
nu se aude, arcusul nu e bun la nimic.
229

www.dacoromanica.ro
 Sd ldsam dar la o parte instrumentele aces-
tea inutile noud, *i sd autam altele. SI aler-
gam la o veche vioard, a cdrei binefaatoare
sonoritate e totdeauna gata sa. ne mangaie
sufletul pand in cele mai profunde si tai-
nice cute. Ia s, vedem noi cum rasun a. acest
nobil instrument and Ii atinge arcu$ul. Ia ssa
auzim Sonata Lukii! S. ascultAm!...
Ei 1 Stralucit-au vreodata, asa de dum-
nezee$te razele reci ale lunii cum stalueesc
aceste luminoase si calde sonoritäti ? A inain-
tat vreodata. discul ei pe calea eterata cu
solemnitatea cu care curg valurile ant1.H
acesteia?
Dar Sonata s'a terminat. S. ldsam sa se
stingd dulce emotia Inaith, ce ea ne-a produs-o
si s, trecem la alceva.
Intr'o $coald de mahala, se sbate claie peste
gamadd o multime de mici cetdteni, unul mai
au crescut decat altul, facand un sgomot
haotic. Deodata usa se deschide si d. pro-
fesor intrd. D. profesor este un om foarte eau
$i are un nas foarte comic. Copiii ad de
nasul lui Domnul ; dar dansul mai are $i o
rigld in mana, i astfel, indatI ce d-sa isi
arata nasul pe u$1, sgomotul _haotic, ea prin
farmec, sta intelenit locului, intocmai ca
sbucimul talazurilor 1a ncruntarea lui Nep-
tun, sau mai bine ca scartdiala unui greere pe
care-1 strive*ti scurt sub talpa.
E linite acum deplina. Ochii diavolilor
230

www.dacoromanica.ro
joaca de pe carti la nasul profesorului gi
inapoi. Nasul acela I Toti Ii admira, toti simt
nespuse incantari privindu-1. Cat au petre-
cut ei cu nasul acela ! astfel ca. nu ar putea
ei singuri spune cu siguranta ce vor simti
mai mult ca.nd, trecand in alta clasa, nu vor
mai avea pe Domnul : bucuria ca au scapat
de rigla lui reglementarä sau parerea de rau
C. i-au pierdut-nasul ?
Asa dar, ce bine ar fi s. poata daca s'ar
putea si sa scape de rigl a'. si s pastreze
minunatul nas In aclevar, minunat ! fiindca
!

acum indata o s, vezi, cititorule, c. acest nas

este ceva de o importanta, colosala, de o im-
portanta tot asa de mare ca $i luna de pe cer.
Cum asta ? Fiindca si el, ca si luna, poate
fi un arcus caruia nu-i trebue decat o vi-
oara bunk ca s. scoata o cantare uimitoare.
Toti, tot]. copiii din acea. scoalä sunt 'Mean-
tati de nasul. profesorului. Dar iata c unul
dintre ei, jucandu-se prin curte, gaseste o
bucatica. de carbune moale. Ce-i dä diavolului
prin cap ? Ridica binisor carbunele de jos,
merge furis la zidul din dos al institutulkii,
trage o linie, Inca una, alta, mai sterge, rade,
adaoga' : e gata Un nas i o
Atunci alearga, strange repede pe toti cama-
razii imprastiati la alte jucarii si-i duce la o
potrivita, distantA de opera de arta. Toti .ram'an
uimiti in fata ei, cu privirea tint& Cu cat pri-
virile s'atintesc mai dinadins asupra semnelor
231

www.dacoromanica.ro
negre de pe peretele alb, cu atata acestea de-
vin mai calde, *i cu cat acele priviri se adan-
cesc, cu atat urmele de carbune inviaza. In-
cet-incet, ele incep s miste, se deslipesc bi-
nisor de perete, apoi .se desprind binisor de
tot. Iata-le cum pornesc din loc cu putere
deplinA de vieata, cum se apropie in fata
privitorilor, cari rad, rad, cum n'au ras nicio-
data : este Domnul 1 Domnul I!! Acesta este
Domnul adevarat!... fiindca e numai ceea ce
ne trebue dela DOrnnul el putin ne importa
ce simtim noi la vederea lui, aceea import&
sr aceea o avem aci intreaga. Coarda din sufle-
tub cel mititel i rautacios nu nurnai a sunat,
s'a facut i auzita.
Si astfel copiii nu mai rad acuma in clasA ca
mai nainte cand vad pe d. profesor ; nasul
acela nu mai are vechiul succes ; el a lost re-
dus la importanta lui reala un simplu ar-
cus. Baietii ard de nerabdare sa treaca ora,
ca sa mearga, la zidul din dos : acolo e ce e,
acolo se aude cantarea cea miraculoasa.
Ei 1 ziceam adineaori, dupa terminarea
sonatei stralucit-au vreodata asa de dum-
nezeeste razele reci ale lunii cum stralucesc
aceste luminoase si calde sonoritati ? A inain-
tat vreodata discul ei pe cale eterata cu solem-
nitatea cu care curg valurile cAntarii acesteia?
'VA intreb acum, in fata zidului manjit cu
arbune : ei I fost-a vreodata rigla Domnului
asa de batioasA si nasul d-sale asa de comic ?
232

www.dacoromanica.ro
 Care va sa zica, pe cata vreme sufletele
omenesti in genere sunt iritabile la atingerea
naturii, numai unele alese sunt in. stare sa
intoarca in afara, ca un fenomen deosebit,
pentru intelesul altora, iritarea oe au snfarit-o.
To ti suntem iritabili ; expresivi sunt numai
unii.
Oricare ar fi materialitatea acestui deosebit
fenomen, adica felul material al expresiunii,
o conditie neaparata pentru ajungerea scopu-
lui ei este intelesul uman.
Sunete, cuvinte, linii si colori, forme
vieata nu consista in ele chiar, in materiali-
tatea lor, ci in intentiunea de a destepta, prin
infatisarea lor, un inteles. Intentiunea
aceasta este esenta vietei; expresia este nu-
mai organismul ei material.
Precum vedem, trebue iarasi s ne intoar-
cern la vechea noastra comparatie intre,opera
de arta si fiinta vie.
La fiinta vie, organismul material este asa
intocinit incat niciun organ in deosebi nu e
independent, si n'are niciodata o functiune
de sine statatoare ; organele au importanta
prin anumitul concurs ce-1 dau pentru menti-
nerea intregului complex ; oricat ar fi, unul
chiar absolut indispensabil, i altul nu toc-
mai, mentinerea intregului complex este rnij-
locul, scopul este vieata ; faa de dansa, or-
ganele nu mai au ratiune de a fi; ele se
233

www.dacoromanica.ro
desfac, se risipesc si se topesc in largul natu-
rii, daca nu mai pot sustine o vieaA deosebita,.
Tot asa si cu opera de arta.
Expresia adica. forma exterioara, orga-
nele materiale nu are ratiune de a fi daca
nu face sa. traiasca o intentiune.
Natura are o lege care o obliga sa alcatu-
iasca elementele asa potrivit incftt, din echili-
brul si concursul organelor materiale, sa. se
poata mentine flacAra vietii. Atunci and na-
tura, in zorul nepatruns al vastei sale fabri-
catiuni, scoate, din distractie ori din pripa, o
rea intocmire de organe, improprie intentiei
de functionare, ea se grabeste s sparga exem-
plarul, arunca faramaturile monstrului ne-
viabil in topitoare, pentru ca sa le toarne
mai tarziu intr'un tipar normal.
Aceea$i lege pentru opera de arta ca pentru
fiinte.
Daca expresiunea normala nu poate im-
braca potrivit intentiunea, opera este un
monstru neviabil ; expresia se topeste 'n
\rant, ea nu inseamna nimica ; fiindca nu ea
este scopul, ea este mijlocul, $i ca atare, in
cazul aces ta, nu poate servi la nimic.
Ma dar: potrivirea organelor cu vieata,
in natura potriveala expresiunii cu in-
tentia in arta,.
Precum dar vieata nu poate in natura s.
imbrace decat o structura, de dimensiuni, de
proportii i relatii de economie intim, su-
234

www.dacoromanica.ro
puse imperiului necisitatii, asemenea inten-
tiunea artisticd, pentru existenta $i men-
tinerea ei proprie, trebue sd, imbrace o for-
ma de expresie, o structurd materiala cu di-
mensiuni, proportii $i relatii de economie in-
tima absolut necesare.
De cate ori considerAm bine fenomenul ce-1
numim vieatd, rAmanem patrunsi de un adanc
sentiment de uimire. Cea mai infima creatura
este o revelare a unei infinite puteri, a unei
in.comensurabile $i eterne vointe fie acel
fenomen o rama oarbA, care se tara*te lipi-
cioasa pe un palmac de mocirla in umbra,
fie cuceritorul care, din inaltele zapezi ale
Alpilor, arata legiunilor de biruitori, cu dege-
tul poruncitor, fericitele campii ale Italiei scli-
pind in razele soarelui.
Un sentiment analog ne cuprinde in fata
unei opere de artä, fie ea cat de infirna sau
cat de grandioasa, fie nasul $i rigla de pe zi-
dul din dosul *coalei 'de mahala, fie Sonata
Lunii *i una *i alta ne patrunde prin reve-
larea unei infinite puteri, unei incomensu-
rabile vointe.
Si pentru aceea, acela$i atribut se cuvine
sa acordarn *i uneia si alteia dintre aceste
cloud, puteri pe amandond le numim egal,
*i cu drept cuvant, creatoare.
A crea a apuca din haosul inform ele-
mente brute, a le topi impreuna *i a le turna
inteo forma, care sa imbrace o vieata ce se
235

www.dacoromanica.ro
diferentiaza intr'un chip absolut hotarit de
tot ce nu este ea aceasta este 'puterea
naturii §i a artistului.
Si aceasta putere, la artist o numim talent.
Talentul este deci puterea de expresivitate
ce o au in deosebi unii, pe langa iritabilita-
tea ce o au toti.

Ni se intampla adesea sa citim o carte, sa

ascultam o drama sau sa privim o picturA,
$i, cu toata, bunavointa cu care cautam emoti-
unea binefacatoare ce o asteptam dela opera
de arta, emotiunea nu ne poate prinde. Este
o lunga epopee sau o povestire extraordinar
de ingrijita ; este o drama de un scenariu
strict $i de lux de debitare superior; este un
tablou colosal de o corectitudine de desen
de un colorit bogat $i exact. Totusi, impresia
ce ne-o fac este cu totul lipsita de puterea
sguduitoare, de virtutea emotionala.
Din contra, auzim patru verstri populare,
in cari prosodia este cu desavaxsire nesoco-
tita, rima imposibila; vedem o scena de clowni
de o simplicitate cat s'ar putea mai primi-
tivA, ori un cap afumat de sfant bizantin,
care $ade batos intre doua coloane, $i gasim
la ele, fara multa osteneala, aceea ce nici
epopeea sau povestirea, nici drama, nici
tabloul, de cari am vorbit mai sus, nu ne-au
putut da.
.236

www.dacoromanica.ro
 Oare de ce ? FiindcA, la aceste trei podeste
produceri din urrna, expresia materiala a irn-
bacat exact o intentiune, si astfel operele
acestea sunt viabile ; pe can, vreme la cele
trei de mai sus, expresia bogata, aparatul
material exterior, a fost goall de intentie ;
in cazul cel mai bun, intentia a lost prea ipu-
tin puternicA in raport cu covarsitorul
aparat exterior; sufletul, dacia nu de tot nul,
a fost prea mic si organismul prea mare, ci
intre organismul $i vieata trebue sa fie abso-
luta potriveala.
Inteo scena de clowni, a carei intentie ar
fi, de exemplu, o psacaleala puerila, cei doi
artisti intrebuinteaza salturile lor, vorbele lor,
toate miscarile lor, numai $i numai intru cat
ele stau in lega'tura necesara cu intentia, cu
pacAleala. Orice suprimare a vreuneia din
pArtile aparatului acestuia exterior ar fi pagu-
bitoare, fiindcA fiecare parte e un organ Re-
cesar pentru comunicarea intentiunii, si prin
suprimarea aceea s'ar trunchia intelesul.
Pe cata vreme dintr'o drama a unui mare
poet link se pot sterge multe siruri, nu nu-
mai fara pagubl, ci chiar poate cu folos, din
scena .clownilor nu poti suprima vreo parte,
precum nu poti cionti dintr'o fiinta vie or-
ganele absolut necesare vietii; din drama ma-
relui poet poti da afara foi intregi, predum
dinteo gramadA de obiecte neinsufletite poti
separa o parte fAra a le strica esenta.
237

www.dacoromanica.ro
 Intr'o scena, memorabila a lui Victor Hugo,
nobilul hidalgo Silva prinde la fidantata si
pupila lui, mandra Dona Sol, pe doi cavaleri.
Pe toti sfintii Castiliei si Aragonului 1 Doi 1
Macar unul I i tot era prea mult I Ce face
nobilul Silva, bAtranul ofensat ? Credeti ca.
trage spada sa pedepseasca repede pe acei
cutezatori ? Nu 1 El se gandeste sa-i pedep-
seascA cu mult mai aspru : le citeste un lung
discurs istoric moral, in care face lista crono-
logicA a isprAvilor si vitejilor marilor lui stfa-
mosi, a càror potrete sunt atarnate in salonul
unde s'au intalnit cei doi rivali, regele Carlos
si banditul Hernani.
Acestia stau in picioare impreunA cu femeia
vinovata', i ascultL.. i ascultA; caleodata
unul din ei cuteazA s faca. o Mica. Intrerupere,
sa, zica si el macar o vorbA de scuza. numai-
decal asprul Silva exclama: Taci 1 nu ma,
'ntrerupe1" si-si urmeazA mai departe pomel-
nicul.
Dar e Victor Hugo ? Da. Dar versurile sunt
admirabil? Fara'ndoiala.. Insa ce are aface?
Victor Hugo e un mare poet liric, un cugetAtor
si mai mare, si versurile lui sunt minunate.
Asta nu Impiedica drama lui sl fie lipsita
de vieata pe care scena clownilor o are. Acea
scena. trAieste, iar Hernani nu si anume fiind-
ca acea scena, nu poate fi trunchiata fara
paguba, iar din Hernani poti tAia, ba chiar
cu folos, si pentru drama. si mai ales pentru
2.38

www.dacoromanica.ro
auclitorul priceput, patru din cinci parti, si
Hernani tot Hernani ramane.
CAt n'ar castiga, de exemplu, dignitatea
n.obilului hidalgo, daca dansul ar avea buna is-
piratie sa renunte la academicul discurs, care
prelungeste din cale afara o situatie atat de
penibilä si de umilitoare, si pentru el, si pen-
tru nobilii castilani din pereti, si pentru pu-
blicul din sala1

Cu cat mai mult spune el, in supararea lui,

sitot spune, cu atat noi intelegem mai putin;
fiinda noi nu intelegem o opera de arta din
mult, ci din ceva, intelegem un ce dinteun,
cum. Astfel putem dela sunete cApata im-
presia luminii de luna. Cine iubeste muzica,
si e deprins sa o inteleaga, are sa vaza de
sigur lumina la atingerea lui so diez al melo-
diei dupa cele patru tacte introductive ale
celebrei sonate.
Cand Othello turba de inchipuita tradare
si se plimba de colo pana colo, ca o fiara
nebuna, mai are vreme sa tie discursuri?
Inchipuiti-va-1 pe stupidul turc" venind in
fata scenii, luand o poza demna si incepand
sA ne debiteze o tirada, in care sa enumere
mai intai toate suferintele sufletului sau si
apoi toate torturile imaginabile cu cari proiec-
teaza sa pedepseasca pe nenorocita Des-
demona Toate comparatiile intre starea su-
fletului sau cu torturile Tartarului, toate
blestemele retorice, toate amenintarile de lux
239

www.dacoromanica.ro
poetic, ne-ar face sa cliam din umeri i sa
zicem :
Maurul acesta nu e gelos ca un maur ce se
respect'a, e numai un lauclaros oriental 1".
Si din momentul acela, n'am mai purta de
loc grip, de soarta napa'stuitei venetiene.
Caci din doua una: ori e in adevär gelos
pana la cumplita crim, i atun.ci n'are vreme
sg, mai tina discursuri, $i mai cu searnd chilo-
metrice, $1 Inca In. versuri distilate ; ori, dad,
le tine, $ i-a scos tot focul dela inima, $i n'are
sa,' se mai potriveasa, la urrna, crima de loc.
Prin urmare, ori crina Earl discurs, ori dis-
curs fara crima.
Othello, desi turc stupid", o $tie bine
aceasta si, f iindca lui crima Ii trebue, renuntia
la discurs, $i foarte cuminte face.
0 vorba numai, o vorba, al carei miez 'este
mai substantial decat ar putea fi continutul
a o suta de versuri alambicate : Cum s'a-i
omor ?". Atata numai poate scoate din gatle-
jul innecat de turbare: Cum?" 5i din aceasta
scurta intrebare, noi vedem limpede ce tragicia
soarta Ii a$teaptil $i pe ea $i pe el.
Da, zic unii, dar stilul francezului e unul
al englezului altul.
Iat gre$ala mare : a confunda stilul cu
maniera. Intre stil i maniera este aceea$i
deosebire ca intre organismul necesar al
fiintei vii j structura voita 'a lucrului arti-
ficial.

240

www.dacoromanica.ro
 lath. doula piese de talent, doug tragedii.
In amandoug. avem aproape aceeasi fabula, :
doi frati unul bun, bland, prostut, onest,
devotat tatalui *i fratelui; celsalalt, rAu, a-
tomic, invidios, intrigant, urind de moarte
*i pe tatarsau *i pe frate-sau. Cel rau profi-
to,' de buna, credinta a naivului batran, tese o
intrigA infernara *i pierde pe cel mai mic in
ochii tatalui. .

Intr'una din piese, horopsitul, victiml perse-

cutata, o ia razna in lume -4.i fuge in pAdure,
unde taieste intr'o vizuiml ca un pustnic
nebun. In cealaltä, horopsitul, desperat, i*i ia
lumea 'n. cap *i se face talhar de codru. Si
'ntr'una *i 'ntr'alta, tatäl lesne creator cade
la randu-i victima mi*elului intrigant.
Ia sa vedem acuma ce fac cu aceasta fabula
doi arti*ti deosebiti.
Unul ne aruna inainte persoanele fabulei *i
le d6." drumul ssa fac/ orice vor voi ele, cum
le-o taia capul *i cum le-o indemna inima:
sicli faa in fine tot ce sunt in stare isl faca.
Celalalt ne prezinta persoanele dandu-le
misiunea imperativ'a de a ne spune cum sunt
ele.
Primul, odaa ce le-a dat drumul persoane-
lor sale, nu se mai amested, de loc, nu mai
face nicio presiune morall asupa-le. El nu se
mai intereseaz1 de soarta lor, de sticcesul san
pieirea lor : le lasa'n voia intamplarilor, a$a
16 Caragiale I. 241

www.dacoromanica.ro
cum le-a facut Dumnezeu, sarsi implineasca
fiecare scrisul ei.
Cel d'al doilea, din contra, e foarte gelos de
soarta persoanelor lui : o singura clipa nu le
slabeste; se tine pas cu pas de ele. Le ocro-
teste, le persecuta, le lauda, le critica, le ad-
mirk le ajuta sa iasa din Incurcaturk sa ras-
punza la enigme, sa deslege sarade ; le recom-
penseaza si le pedepseste.
Daca, la cel dintai, doi insi se cearta, si eat
p'aci sa-si verse sangele, el se da cuminte la o
parte, lasandu-i imparta parul cu furca.
In cazul analog, cel d'al doilea, dupa ce ca-i
pune cu dinadinsul sa se certe, apoi tot el se
amesteca de-i impacA; ba, ori ajuta. pe cel
mai slab ca sa covarseasca puterile celui mai
tare ; on, dacA-i este mai simpatic acesta, Ii
mai da ajutor pe dedesubt ca sarl sdrobeasca
pe acela cu desavArsire. In fine, bietele per-
soane, bune rele, cum ar fi, in loc 41a04, ne-
contenit ce i-ar indemna firea lor, sunt osam-
dite sa spunA. mereu aceea ce le suflaiautorul.
S'ar putea zice ca. persoanele acelea, daca In
adevar ar exista, si-au gasit beleaua cu intro-
ducatorul lor in fata lumii.
Intr'un cuvânt, la persoanele celui dintaiu
artist, avem o continua confirmare a vietei;
iar la ale celui d'al doilea un torent continuu
de afirmAri interioare, fara, vreo confirmare
interioara.
Oricine, credem, a hiteles ca am vorbit des-
242

www.dacoromanica.ro
pre Glocester cu fiii sal *i despre batranul
Moor cu Franz *i Carol.
Vorbeam de stil *i maniera. Iata la cei
dintAi e stil, la cei din urma, maniera.
*

Cine intelege ce este arta, orice i-ar spune

a*a numitele sentinte fara apel ale opiniei
publice, nu se va putea un moment amagi
asupra deosebirii fundamentale dintre stil *i
maniera.
Sa incerc a ilustra aceasta, propozitie.
Vedeti colo pe camp, in revarsatul zorilor,
o umbra cenu*ie... Este un om... poarta la sub-
tioara, un baston, ori eine *tie ce, discret aple-
cat spre Arrant. Vedeti-1... Cu ochiul, urn-
brit de palarie, tinta 'nainte, cauta, sa apuce
o cat mai larga zare. Uitati-va ce stangaciu
pa*e*te, cum se furi*eaza de domol ci de sfios,
cum evita orice pas precipitat, orice sgomot,
orice atitudine amenintätoare care ar trada
cumva vreun gand rau.
Dar, ia sa ne intoarcem privirea in partea
astalalta, intre zarzavaturi. lath, o alta apa-
ritie. Foarte incruntat, un uria* cu mainile
intinse 'n sus, tinAnd in dreapta un toroipan
ridicat. Priviti-1 cum sta, mandru *i teapan,
hotArit sa, sdrobeasca pe oricine s'ar apro-
pia... Poarta o legatura enorma pe cap *i e
drapat ca un suveran african in vesminte
243

www.dacoromanica.ro
batatoare de departe la ochi. Ce grozava infa-
ti*are!
Ce este acea umbra cenusie din campie? Ce
este batul pe care-1 tine aplecat la subti-
oara? Ce este in capul de sub palaria aple-
cata bine pe ochi? BMW e o pusca si 'nnaun-
tru-i moartea; sub palarie e un gand limpede
*i. rau. Umbra aceea stangace si sfioasa'. este
un dibaciu si indräsnet vanAtor. Vai de pri-
ma victima pe care o va intalni! cu cat mai
tarzie va fi intalnirea, cu atat mai vrajrnasa
si mai socotita lovitura!
Ia s vedem acuma i pe voinicul fioros
care pazeste zarzavaturile. Ia s avem putin
turaj. S. ne apropiem binisor de el, sa vedem
ce are sa feeL.. Iata, ca nu ne face; nimica... Ne
lasa sa-i 1urim din mana toroipanul de scaiete,
ne ingadue sa-1 desbracam de vesmintele lui
pompoase, sa-i smulgem de pe cap turbanul
de parada... Acum, 1-am despuiat de tot. Ce
am aflat dedesubtul groazicului aparat 0
cruce de prajina cu bratele 'ntinse, legate cu
un crampeiu de funie de teiu, purtand in
varf drept cap o veche oala sparta... Era
un popondet!
Ce ageamii trebue sa fie pasarelele ca, de
veacuri dupa veacuri, sa se mai sperie de
aceeasi oala' sparta, de aceeasi cruce de pra-
jina, de acelasi primitiv artificiu!
Exact acelasi Iucru se petrece in arta'.
Ce ageamiu trebue sa fie spectatorul sau
244

www.dacoromanica.ro
cititorul care nu *tie sa caute ce se ascunde
sub aparatul exterior al unei opere de arta,
si care casca gura cu buna, credinta in fata
unui torent de afirmari fara o picatura, de
confirmare confundand astfel maniera cu
stilul I

* * *
Un tanar de umilA extractiune, vagabond
muritor de foame, om de un temperament
exaltat *i de un spirit de tot excentric, dar
o inima excelenta in fond, se inamoreaza din
vedere, la o procesiune regard, de Regina
nu de regina nu stiu care... de Regina Spaniei I

Nebunul are curaj sa infrunte sentinelele, sa

sara noaptea zidurile parcului regal ca sa de-
puna, pe banca unde sta de obiceiu Regina,
buchetele de niste flori cari a aflat el ca-i plac
cu deosebire Stralucitei adorate. E un amor
smintit, Mortal.
Nebunul are noroc sa ajunga, printr'o in-
trigä de curte, aproape de stralucita adorata,
sa devie prim-rninistru al unui rege care ves-
nic lipseste de langa regina, umblând la vana-
toare. Ce face inamoratul nostru?
Credeti ca-si dia macar osteneala sa, alba o
intrevedere mai de aproape cu femeia, care
e foarte dispusa sa nu-I trateze cu prea multa
raceala? Asi Lasa amorul pe altadata i se
apuca cu dinadinsul sa staxpeasca, abuzurile
celorlalti ministri. Inteo sedinta solemna,
245

www.dacoromanica.ro
prinzAndu-i cum se cearta, la imparteala ja-
furilor din averea regatului, le face o gran-
dioasd morala patrioticd, maltratAndu-i in
vreo douasute cincizeci de versuri. Precum
declama, cand 1-am vazut intaia oara, ca are
sd moara pentru Regina, ap, declama acuma,
ca nu se lasd nici mort pang. nu va regenera
finantele compromise *i administratia coruptA
ale Spaniei.
A inteles cititorul cd vorbim de ce pauvre
ver de terre amoureux d'une etoile", celebrul
lacheu al lui Don Salluste, mirificul Ruy-Blas,
care, ministru atotputernic, in loc sA bage 'n
fundul pamantului de viu pe infamul intrigant,
cum ii era mai wr decat a se *terge la nas,
i se da acestuia begat de maini *i de picioare,
numai i numai de hatarul autorului
Poftim acuma de ce s'apucd eroul nostru !
and era lihnit vagabondul, sarea zidurile
cagelului sfA$iindui in tepele de fier carnea
slaba de foame i primejduindui de mii de
ori vieata pacatoasa, numai ca s aduca iu-
bitei lui floricele. Acum e ministru magnific,
si numai o u*d secreta II desparte de femeia
adorata, i totu*i nu vrea s'o deschiza, fiind.
ocupat s. dea consiliului de mini$tri flori de
retorica.

A1 sfanta retoricA
Cu multa pietate mi-aduc aminte de sa-
246

www.dacoromanica.ro
vantul Cours français de Rhetorique, prima
tatadela care am supt laptele stiintei literare.
Minunata cartel $i ce bucurie mi-a facut sa
aflu ca principiile si. metoda batranului meu
curs francez, in a nu mai still a Catea editie,
$i., de asta data, in. limba noasta maternA,
hräneste i astazi, tot a$a de bine ca pe vre-
muri, inteligentele tinerelor generatiuni dela
noi, care-si inchin, vieata lor frumoaselor
li tere.
Din acest curs batram, dar totdeauna verde,
al arui imperiu nu i-1 poate usurpa nicio ino-
vatie, am invätat si invatam nenumaratele fe-
luri de stiluri stilul... clar, concis, pompos,
usor, ma'ret, simplu, sublim, patetic, larg, or-
namentat, chiar inflorit *i alte multe. Tot din-
trInsul am invatat ce sunt figurile sau tropii,
cum se chiama luarea totului drept parte si a
partii drept totul, a omului drept locu-i, a lo-
cului drept omul scl., in fine toate subtilele
deosebiri frormale intre sutele si miile de
feluri de a se exprima ale omului.
Toate stilurile le putem invata din savantul
meu curs francez, afara numai de unul singur,
dar poate ca, de acesta nu simt Inca nevoie
tinerele noastre generatiuni de literati.
Era o excelenta. scoala de croitorie cursul
meu, Cu deviza clasica le style c'est l'homme,
unde am invatat s croiesc fel-de-fel de haine,
sa, le cos, sä le brodez, la nevoie sa. le carpesc,
sa. le repar $i sa le scot petele; dar unde ni-
247

www.dacoromanica.ro
ciodata. n'am aflat anume pentru uzul practic
al cui sunt acele minunate i deosebite vest-
minte; si, necunoscand musteriol, se 'ntelege
c. n'am invatat nici cum sa, ia masura. Am
invatat croitoria WA a ma gandi o
este o arta, al carei scop ar fi sa imbrace tru-
pul cuiva.
Asa, and am ajuns si eu calM si am voit sa
lucrez pe seama mea, and mi-a venit si mie
un musteriu, o idee, sa-mi ceara o haina ca
sa se poata, prezenta in lume, am pus mana
aiurit in gramada de vesminte, si am trantit
in capul blond si buclat al unui copilas de
printesa o mantie larga. de pelerin nespalat,
in spinarea unui arlechim suiu o larga pur:
ipura imperiala, iar pe umerii mandri ai unui
tanar Cesar, o cazaa pestrita de paiata coco-
satä.
Si le-am dat drumul in lume asa, i lumea,
care judeca pe oameni dupa vestminte, cum
spune inteleptul Nasr-eddin-Hogia, a dat de
pomana, copilasului printesii, s'a prosternat
inaintea arlechinului, iar pe tanarul meu Ce-
sar 1-a fluierat si huiduit!
Ce succes!... De ce?
Fiinda un singur stil a fost uitat savantul
meu curs francez s. ma. 'nvete, unul singur
stilul potrivit, tocmai acela care-mi trebuia,
singurul care se poate numi stil.
Nu e decal unul.
Nu stiu cine a zis odatth. In gluma, c e foarte

248

www.dacoromanica.ro
usor lucru sä faci o statud... Nu-ti trebue decat
o stanA de piatrA; in sanul ei, tocmai in mij-
loc, stA inchis un Apollo, ca un miez viu care
a$teapta, sd crape coaja lemnoasa.. Ei! n'ai
decal sA o spargi tu $i s dai drumul capti-
vului... Iei o daltd. $i un ciocan i scobeste la
o. parte, incet-incet, tandard, cu tandArA,
invelitoarea de prisos, si Apollo apare victd-
rios $i strAlucitor. BagA numai bine de seamA,
s`a nu-ti scape. dalta $i s atingi miezul.
Acuma, poti s. scoti pe Apollo pAzind tur-
mele i luminAnd pe ciobanii primitivi ai
Tesaliei, conducanduli carul, invingand. i;ar-
pele ori cântand pe lira cu sapte coarde dupA
jertfirea cutezatorului satir; poti sä, scoti deci
un Apollo simplu, maiestos, fulgerAtor sau.
sublim asta e chestie de stil.
Dar bine, zic eu, care am invAtat pe de
rost cursul francez de retoricA; eu $tiu In cate
feluri poate sA mi se arate fiul Latonei;
stilurile toate le cunosc, decal numai un lucru,
nu $tiu cum sA-i fac statua.
Daed nu $tii, du-te de 'nvata4, imi ths-
punde glumetul meu, $i vei vedea (dacti, vei
fi fost chemat sApoti invAta) ca. nu-ti trebue
de loc s. cuno$ti toate stilurile, iti trebue sA
cunosti numai un stil stilul potrivit, care
le incape pe toate spre a se putea potrivi,
fax,A nevoie, la orice intentiune.
A.*a cä aceea ce cursul francez imi spune
c. erau deosebite stiluri nu erau cleat va-
249

www.dacoromanica.ro
riatia de atribute ale unuia si aceluiasi stil,
atribute cari trebuiesc tinute in dulap inchise,
si imbfacate numai la nevoie. Nenorocire ace-
luia ce va gresi haina; acela va pati ce am
ptiL eu cand le-am dat drumul in lume prin-
tisorului, arlechinului i Cesarului schimo-
nositi.

Pang, sa. ne reintoarcem la cercetarea sti-

lului, cateva digresiuni frä disciplina cred
ca nu strica.
Noi *tim ca, dintre toate fenomenele, acele
ce ne intereseaza mai mult pe noi oamenii
sunt mivarile sufletesti a).e omului. Un spirit
paradoxal ar putea indrasni s spuna c sunt
doualumi intregi, doug. universuri. 0 picatura
de rou'd limpede ce cade din inaltimile senine,
in drumul ei catre parnantul din care a fost
sorbitg, 'n sus, reflecta. din pereti-i tot vaz-
duhul larg. Ceea ce, dela peretii acestei in-
fime sfere reflectoare, este fara margini in
afara, se adance*te 'n nauntrul ei, afundan-
du-se iarasi far% margini. Acolo, in stramtul
fund, ca si afara 'n larg, sunt iarasi toti sorii,
toti luceferii, toate stelele si calea robilor.
Dela peretii ei, in afara o nemarginitä lume,
o alta nemarginita Wine in nauntru; mar-
gine nu e in afara si ori incotro; asemenea
in nguntru, d'a 'ndaratele si ori incotro, mar-
gine nu e.
250

www.dacoromanica.ro
 Asa este si sufletul omenesc, ca bobul de
rota: o infilla oglinda sferica cu constiinta
absurdei adancimi proprii in afara'.4 si
'nainte-i ori incotro, infinitul mare; in nauntru
$i d'a 'nda'ratele, infinitul mic. Intre aceste
doul infinituri, intre. aceste doia, lurni, e o
ciudata grozava deosebire: pe cand infinitul
mare este ideal de$i palpabil, infinitul mic
este singurul real desi impalpabil. Cazand din
inaltimi, oglinda de rouk in drumul ei, schim-
ba perspectiva interioaa dup d. punctele li-
niei sale de cadere; asemenea si sufletul nos-
tru, in trecerea-i, schimba in adancimile sale
lumea din na'untru dupa schimbärile lumii
din afara.
cao stropi de rota intre cer si parnant,
atatea oglinzi miscAtoare si atalea ceruri ase-
menea Cali oameni atatea suflete si tot
atatea lumi.
$i iatl dar de ce, mai mult decat tot univer-
sul cel mare, ne intereseaza universul cel mic;
fiindcd, cu cat cel d'intaiu se 'nalta si se de-
ph'rteaza tot mai mult de noi, cu atat cel d'al
doilea se adanceste si ne patrunde;unul se 'n-
tinde, celdlalt se strange; unul este, cel'alalt
guntem estete acela e o idee numai, acest
suntem ni-i singur realitate posibilA.
Asa, pentru intelesul omului nu-i nimic mai
important decat intelesul omului, fiindck prin
comunicarea intelesului la inteles, realitatea
se potentiaza. Infinitul palpabil, dar ideal,
2,51

www.dacoromanica.ro
se adance$te in oglinda sferica $i devine in-
finitul impalpabil, dar reaL Dar oglindit acu-
ma dintr'o oglinda intr'alta? 0 a doua adan-
cire, o alta. lume $i mai impalpabila, dar cu
atat mai realk SA, 1uam doua oglinzi sferice:
soarele uria$ se strange in adancimile uneia
ca un pullet; din cea d'intai, acest punct se
adance$te Inca, odata in a doua, si cand a
ajuns ca varful acului de albina, atunci aruneg,
in focarul de reflexie cea mai intensa lumina
*i caldurk
Toate aceste schimbari, toate aceste iapor-
turi intre infinitul mare si infinitul mic,
$i apoi intre acesta, devenit la randu-i mare,
$i cel d'altreilea, care-1 potentiaza la randu-i
au todeauna masuri fatale din cari nu se
iese. Fie oglinda imperfect sferica, neregu-
lata, deformata, burdu$ita, oricum colorata, ea
i$i va pastra ca atare un mod totdeauna ace-
la$i de oglindire totdeauna va fi echilibru,
un chip constant de raporturi intre ce 0 cum
se oglinde$te.
Dar unde ne ducem cu atatea ciudate digre-
siuni fara disciplina? Ne departam prea tare
de obiectul vorbirii noastre, de stil... Din con-
tra, lath, cia am ajuns tocmai Ja danst1.
Precum stropul de rola cade, cade mereu
cautand odihna, asemenea cautand odihna tre-
ce, mereu trece sufletul omului. Si el e o
oglinda sferica, vesnic in miscare, rotindu-se
pe axa ei $i mergand prin spatiu ca $i cor-
259.

www.dacoromanica.ro
purile cere*ti. Schimband mereu punctul de
perspectivA, echilibrul nestabil *i un chip con-
stant de raport intre cum i ce oglinde*te Ii
sunt neapArate ca sa, poafg, oglindi.
Pentru aceasta, pentru a putea ph'stra
echilibrul, trebue, atat in rotirea cat i in.
mersul sh'u, s stApaneasca ritmul pornirii
initiale, ale arui faze de accelerare sau dome-
lire, de odihnA sau de precipitare s'a, se fac .
gradat si oblu, iar nu smucit i sdruncinat,
pentru ca s'a nu se strice oglinda .fIrsä a-si
putea indeplini menirea... Numai a*a poate
comunica, la randu-i, limpede imaginile, ce
le prime*te din afard, unei alte oglinzi simi-
lare, cu care in treacsat se 'ntalneste in acea-
stä scurtl plimbare prin lumina vietii.
Ritmul iat'a" esenta stilului.

.Mi*carile lumii imprirnA. i sufletului nostru

mi*ari corespunz'atoare, si intre aceste dou'd
serii de miscari raporturile trebuiesc sa. fie
de un chip totdeuna constant; Mra de acea-
sta, echilibrul nestabil, de care am vorbit, nu
s'ar mai putea mentine, iar intelesul nostru,
prin urmare, ar deveni
and ne afla'm in fata unei lucra.ri de arra',
fenomenul thiScarii noastre sufletesti se indo-
e*te. Sufletul nostru este solicitat la o indoita,
leggnare *i, deci, cu atat mai necesar devine
253

www.dacoromanica.ro
echilibrul nestabil, cu atAt pAstrarea chipului
constant de raporturi mai indispensabith..
Pe complexa claviaturA a unei imense orge,
un titan maestru-organist lucreazA, fa.rA un
moment de repaos, un preludiu haotic fArA
solutiune. Toate tonurile majore si minore,
toate modulArile posibile *i imposibile, cari
n'au secret pentru danstul, le perindeazA pe
simtitoarele clape, i toate duipä niste fatale
legi, pe cari el nu le poate chlca niciodaM,
clacA nu voeste s. spargA minunatul instru-
ment. In acel preludiu, el Ii cantA sie$i, se
'ntelege $i se place pe sinesi.
Dar iatA cA un mititel gnom se furi$eazA. sub
coatele maestrului. Printre degetele titanului,
cari toate joacA de colo panA colo pe complexa
clativiaturA, mititelul i$i vAra *4 el mAnile: ne-
mere$te deschizIturile si, atingand si el cu di-
bAcie clapele, flea sä supere calusi de putin,
In fuga jocului, degetele marelui maestru,
suprapune seriei de acorduri ale preludiuli
haotic o melodie care, fiindcA e rezultanta
acestuia, se potrive$te cu acesta, e realizarea
lui posibilI $i rationala.
Ce cuminte, ce dibaciu, ce inzestrat $i mes-
ter mai ales trebue sa. fie gnomul pentru ca
sa," poala face MIA' gres un a$a minunat tour
de force!
EU sufletul meu e orga misterioasA" ; titanul,
care preludeazA fled un. moment de repaus
Ora ce orga pierde puterea de a mai scoate
254

www.dacoromanica.ro
macar o nota, este lumea; iar gnomul e$ti
tu, tu poetul, tu artistul.
Ia seama bine, gnomule 1 11a seama bine la
tonul precis, la intelesul adanc, la ritmul sus-
tinut al preludiului titanic, $i improvizeaza-ti
in consecinta melodia clara. Mai ales, fere$-
te-te nu cumva sa atingi degetele foarte sim-
titoare ale marelui tau acompaniator, care,
necajit ca, i-ai deranjat lucrarea proprie, s'ar
razbuna pe tine facandu-ti camtarea ta, prin-
tr'un magistral acord tinut, monstruoasa,
absurda, imposibila.
Te povatuesc, daca esti agiamiu, nu-ti in-
curca mainile pe o claviatura asa de sensibilk
printre degetul unui asa de statornic $i ab-
soliit maestru. .

Cand din sufletul meu, care e leganat ve$-

nic de mi$carea lumii, tu, poet sau artist, vo-
e$ti sa scoti un acord nou, nu trebue sa uiti
ca eu nu te pot asculta, te arunc departe sau
fug departe de tine, daca te 'ncerci la ce nu
poti bine, daca ma sile$ti sa-mi stric echilibrul
nestabil $i astfel sa-mi poticnesc intelesul.
Care va sa zica, gnomule, daca asta ti-este
datul tau; daca tu, improvizatorul, esti legat
de acompaniatorul cel mare, cu care sufletul
meu are legaturi Inainte de sosirea ta sub
coatele lui, atunci improvizatia ta melodica
este iii esenta ei roaba acompaniamentului.
Numai inventivitatea melodica este a ta; li-
ber e$ti sä-ti alegi tonul, acordul $i momentul
255

www.dacoromanica.ro
cand s. intri i tu cu mainile tale pe clavia-
tura; liber esti sia construesti, pe seria eterna
de acorduri ale, preludiului, infinite jocuri,
dupa generozitatea si temperamentul fan-
taziei tale; toate 'Msá trebuesc sa nu iasa din .

ritmul lui. Aminteri, fie cat de torturata. ca

structura, cat de variata, ca forme, cat de
bogata. ca intorsaturi, cantarea ta va fi mon-
struoasa, absurda, imposibila.
Mild, in valurile de acorduri pe un ton,
lente si solemne, ale preludiului, tu vei nemeri
alt ton $i vei precipita mersul melodiei tale;
sau and, pe o cascada precipitata, a lui, vei
voi s te opre$ti ca sa faci o fioritura ad li-
bitum, vei fi un gnom prost, care nu poate fi
ascultat cleat in bataie de joc, $i care merita
luat de ceafa si aruncat cu dispret departe
pentru ind.rasneala si prostia lui, fiindcia
a avut neomenia sa intervie CU un charivari
in sublimul preludiu.
Acea dibacie de a-ti strecura cu o potriva
mi$care, in mersul preludiului etern, potrivita
ta inventie melodica de cateva tacte, acea
virtuositate, este aceea ce numim stilul.
* * *
Un autor ne povesteste istoria a doi prie-
teni, frati de cruce, cari se cearta, se dus-
manesc, se bat si se omoara pentru o
femeie, se 'ntelege.
E o veche poveste; nu face nimica insa:
256

www.dacoromanica.ro
dacA povestitorul va fi un artist, o vom asculta
Inca odatA cu plAcere, precum ascultAm tot-
deauna un cantec din copilArie numai sA fie
bine executat lucrurile frumoase nu se
'nvechesc niciodatA.
SA vedem.
Artistul ne aratl mai intai ce legAturi stran-
se erau, incI din scoala primarl, intre cei doi
prieteni, Petru si Paul; cum niciodata nu s'a
desmintit devotamentul $i stima unuia pentru
altul; cum unul a scApat dela moarte pe
altul cu primejdia vietii sale proprii *el... Dar
iatA cA, Petru, care iubeste foarte gelos pe o
femeie, Tincuta, incepe a avea bAnuieli in
privinta lui Paul.
Femeia e o- femeie ca toate femeile Cu-
multi: ea nu e nebunA sA, lupte a risipi banu-
ielile lui; ba, prin zambete cu doll& intelesuri,
prin protestatii intentionat stangace, prin la-
crime ostentativ picurate, hrAneste sistematic
acele bAnuieli. Femeia isi cunoa$te bine arta:
un bArbat cu cat teme si bAnueste, cu atat
e mai usor de stApAnit. Ea $tie cA, un prieten
bun al bArbatului care o iube$te este tot-
deauna o mare primejdie pentru imperiul ei:
o rupturà intre cei doi prieteni, indepartarea
importunului, este un triumf neapArat pentru
politica femeii, politicA de pasnic i netur-
buratA stApanire. Peiltru a ajunge la acest
triumf, femeia are un arsenal intreg de arme;
17 Caragiale I. 257

www.dacoromanica.ro
le. poate rupe fara succes pe toate afara, de
una, una superma, dar absolut singura.
Tincuta in.cepe sä vorbeasca cu Petru numai
*1 numai de Paul: Paul in sus, Paul in jos;
Paul e drägut, glumet, spiritual, nostim,
charmant. Petre cam incepe sa tafneasca. Dar
iata, intra Paul: Tincuta nu poate stapani
un strigat *i. o miscare de multumire. Cu
toate ca. Paul e foarte grabit, ea nu-i (la
voie sä plece: trebue neaparat sa. dejuneze
cu ei.. La dejun, Petru ceartä slugile, cat
p'aci s. dea cu farfuria 'n cap jupanesei,
pe cand Tincuta *i Paul rad *i povestesc fel-
de-fel de nimicuri. Seara la masa, ea re-
greta ca nu 1-a poftit *i pe Paul. N'are pofta
de mancare *1. sta pe ganduri cu privirile
pierdute; bate toba repede cu degetul pe ma-
sa; ofteafa; se scoala.; e nervoaSa; plange
tamnisam lara sa poata, spune de ce. Apoi
se culca, si adoarme sughitand. In fine, un
cortej intreg de simptome alarmante. Peste
noapte, se svarcoleste sub opresiunea unui
vis urat; geme, d. un tipat, si Petru aude clar,
printre dintii i cari scrasnesc, un nume!...
Grozav I... Ah Paul 1"
I

Soarta lui Paul e hotarita acuma. Petru a

mai avut cu amicul sau oarecari mici im-
punaturi; de asta, data, ruiptura trebue ffi-
cuth. cu toata pomq)a. Se 'ntalesc. Petru
4oarte 'ncruntat Ii invith,, ca dupa vechiul
lor obiceiu, s. bea o bere impreuna inteun
258

www.dacoromanica.ro
colt discret, pentruca are sa-i spuna ceva"...
Acuzari categorice si violente de o parte...
protest'ari de nevinovatie de alta; i, vorba
inf ierb antandu- se :
Milselule! Trädatorule pentru femeia
mea...
Neghiobule! pentru o...".
Atunci Petri" se scoala drept in picioare, ia
halba 'n mama, o ridic. d'asupra fruntii ye-
chiului s'au prieten $i... Cateva punte..
Si?... si?... zic eu in culmea nelinistii.
Trebue sa spunem (urmeaza autorul) ca
Petru era una din acele naturi pasionate cari
poarta in adancul sufletului lor mai multe
motive de turburare decal le poate da lumea
de afara: ele sunt ca matea. Pilviti-o sub
cerul senin, sub pacla apasatoare a ecua-
torului, cand nici suflare cat de usoara nu
adie d'asupra-i; priviti-o cum incepe-a fierbe;
clocote*te, se umflä, se ridica uriaa; se sbate,
se smacina, tot mai tare fsi mai tare, tot mai
iute si mai iute vasta anarhie a talazurilor
peste talazuri Am omoril Zeii, e mort Nep-
tun! n'are cine s. le mai inteleneasol cu o
singura 'ncruntare, cu un singur semn. Uita-
ti-va ce sbucim satanic din chiar senin!
ascultati mugetul acesta sguduitor de ceruri!
Cornier, nu-ti mai pierde vremea, atat de
pretioasa pentru mantuirea sufletului tau! la-
sa sforile velelor i inchina-te: adancul te
chiama nerndator t Uraganul näpraznic e in
259

www.dacoromanica.ro
culme I Cine? eine 1-a pornit cu asa grozave
porunci? Marea insasi. Ea se chinue din pro-
priul si profundul ei neastAmpa'r. Iata sufle-
tul omului pasionat...".
Ce frumos still ce minunat zici d-ta.
I

Iata un model de stil pompos, grandios, su-

blim.
Marturisesc, rAspund eu, ca n'am prea oi-
tit de mult un curs de retorica. Poate ca in
retorica d-tale oficiala asa lucru sa se nu-
measca stil sublim; sa-mi dai ins a. voie sa-1
numesc, cu tot respectul pentru d-ta...
Cum?
Stilul prost.
Ce? Dar asta este stilul tutulor poetilor
celebri, ca Victor Hugo, Schiller, Lamartine,
Bolintineanu...
Poate fi si al lui sfantul Ion-GurA-de-
Aur, tot cum zic eu ramane.
Dar de ce? nu 'nteleg.
Tocmai fiindca nu 'ntelegi... Dumneata
ai uitat se vede c,, pe catA vreme noi am
privit impreuna panorama mirifica a marii
numai de hatarul unei uzate si banale corn-
paratiuni, ai uitat ca, depatre de acel impu-
nAtor spectacol, inteun colt discret de berarie,
amicul nostru Petru sta cu halba ridicata
d'asupra fruntii inchipuitului sau rival. Dum-
neata nu bagi de seama, pentruca esti distras,
ca cei doi vechi prieteni sunt osanditi sa mai
stea mult in aceeasi atitudine, ca grupul lui
260,

www.dacoromanica.ro
Canova, Teseu rdpunand pe Minotaur, fiind-
ca, autorul mai are 'Inca vreo treizeci de
pagini de digresiuni, cari se numesc, in cri-
tica moderna, analizei ps-ichologicii.
Dar atunci, vrei sa reduci novela la
proportdile unui simplu fapt-divers de ziar,
*i romanul la forma stricta a unui raport de
agent pohtienesc.
Ba nicidecum; dar plimba-ma pe mare
'la vreme *i cu socotealä. Toate privelistile
märii i toata banala d-tale ingenlositate de
a-mi compara chinul sufletului omenesc cu
al talazurilor iti sunt gratuite i mie chiar
nule. Eu voiu s'auz pocnetul paharului spart
in capul lui Paul... Ma smulgi de langa. el
printr'un marafet uzat; imi opresti iprutal o
mivare pornitä; ma plimbi pe la ecuator
pornind artificial o altd miscare de un ritm
disparat, i, pe cand eu port grija de soarta
lui Paul, inghesuit intr'un colt strAmt, d-ta
cauti a ma face sa plAng soarta unui cornier
pierdut in pustiul talazurilor. Dar ce sunf eu?
Ce e capul meu, sä. te joci cu el ca un copil
cu o minge, pe care o bate fara socoteala de
toti peretii, lovind-o când cu mana cand cu
piciorul? Auzi d-ta! pentru ca sa-ti numesc
sublim stilul, d-ta s. 'ncerci a ni a. face sa iau
o halba drept sabia lui Damocles, 0. o berarie
drept Labirintul, sa confund pe Petru cu Te-
seu i pe Paul cu Minotaurul
Ei, nu 1 stilul care vrea sa ma prosteasca
261

www.dacoromanica.ro
astfel ny-1 pot numi sublim; il numesc alt-
fel.
0
0 a
Ti-aduci aminte, cititorule, de frumoasa po-
veste bAtranA? Un socru avea doi gineri, unul
cArAmidar $i altul zarzavagiu. Fete le mos-
neagului se rugau la Dumnezeu, una, sA plouI
din destul ca sA le creased mari zarzavaturile,
alta sA fie s ecetA ca sA li se sbiceascA mai
'de grabA oArAmizile. DouA sunteti intr'o casA
a zis bAtranul, si nu VA mai poate Dum-
nezeu impAca! Asa e lumea noastrA, ca fe-
tele acelea, peste putintA de impAcat, pen-
trucl are deodatA nevoi diametral opuse: cas-
tigul si multumirea unuia este paguba si con-
trariarea altuia.
IatA minunata Mventie a tiparului.
Ce n'ar putea spune un retor, un poet,
despre binefacerile descoperirii lui Guten-
berg? Dar ea a dat umanitätii oarbe lumina
ochilor 1 dar ea a rupt lanturile sclaviei I ea a
ridicat din uitarea si pArAsirea secularA se-
mintii ce päreau blestemate la vesnic intu-
neric si nenoroc, chemandu-le la dignitatea
vietii istorice 1 ea a imblanzit fiarele pus-
tiilor 1 ea a consfintit Libertatea, Egalitatea
si Fraternitateal ea a intronat si apAra drep-
turile sfinte ale oamenirii si ale omului 1 M.
rog, ce n'a Mout?
Dar eu nu sunt nici retor, nici poet, ca sA
262

www.dacoromanica.ro
m'aprinz asa din chiar senin de entusiasm
pentru inventia tiparului, $i spun d'a-dreptul,
MIA nevoie de puncte de exclamatie, cä, ea a
fost un mare noroc de pe o parte, dar pe de
alta $i o mare pagubd. Acestei inventii, e
adevArat, Ii datorim o insemnatg, parte a pro-
gresului material, prin desvoltarea $tiintei,
prin impra,$tiarea multiplA $i repede a cuno$-
tintelor pozitive; dar tot a$a de adevarat este
c. pe calea artei literelor, inventia tiparului
nu numai cA, n'a facut vreun mare bine, dar a
fäcut chiar serioas'a stricaciune. WA, cele doua
fete a$a de greu de impAcat ale mosneagului:
a plouat din bel$ug castravetii uneia au
crescut man i frumo$i, dar s'au fle$cAit ca-
ramizele celeilalte.
Inventia tiparului a dat na$tere unei co-
losale erori, anume: a fäcut pe oarneni eli
creazg, csa literatura este o lucrare de utili-
tate pipgita,, ea arta literelor este o necesitate
imediata, pentru societatea umank ea. este
menitä s. aducA foloase imediate, practice
$i pozitive.
A$a, sa confundat cantecul fdrA, folos cu o
reteta, de leac sigur, s'a confundat floarea
cu rodul util. Toath, lumea s'a pus cu
furie pe cultura florilor; n'a rämas palmac
de pgmant neinflorit, i turma omeneasck
and navala, in vasta livede, s'a apucat sa.lpas-
c`a cu nesatiu la flori flori, flori $i iar
flori.
263

www.dacoromanica.ro
 A*a, nu se mai *tie astazi deosebi floare
de floare; toate sunt bune de pAscut: laptele
cucului ca *i rara floare a alunului, tranda-
firul de Siras ca *i floarea scaetului de pe
marginea drumului. $i nu e gura care, rume-
ganduld ce a pa.scut, sia nu aiba mica sa excla-
matie de multumire, ori de desaprobare, in
orice caz de afirmare a competentii, sensi-
bi1ittii *i autoritatii gustului sau personal...
Asta-i burial excelentA! imi place! asta n'o In-
teleg asta nu are gust desul de picant! Asta
trebuia mai coapta! asta e ve*teda! asta e
numai parguital
$i asta se chiarna vastitatea literaturii mo-
derne, *i popularizarea artei literelor; toti o
cultiva, toti o pasc, toti o rumega.
A*a, s'au nascut stilurile infinite, *i §co-
lile, *i autoritatile, *i curentele, §i modele
*i reputatiile. Asa, precum se zicea odini-
oar cä, pe fata pamantului, nu e o clipa
Para, o moarte *i fara o na*tere, putem zice
astazi ca nu e o clipa Med ascutul a doua
flori *i pascutul a trei.
Din varful muntilor i Fara 'n fundul
sfarae roatele tipografiilor fara minuta
de odihnA, varsand clai de flori pentru turma
rurnegatoare, *i tot nu-i pot birui teribila poftä
de mancare, cu atat mai nepotolita cu cat
procesul digestiunii este zadarnic *i mai fara
folos de hrana: o simpla iritare de functiuni
fiziologice fara urnal de castig pentru orga-
264

www.dacoromanica.ro
nism sacaz morfolit $i murdärit de geaba
In bale.
De aci, rezulta, apoi ca florile rare, cari tre-
buiau sa infrumuseteze livedea, se pierd Ina-
busite in belsugul vast al buruienilor, cari
trebuiau plivite $i distruse. De aci, rezulta ca.
atunci cand vrei o floare, dela care, ca om cu-
minte, ceri ce poate sa-ti dea floarea, frumu-
sete $i miros, iar nu gust $i hrana, trebue sä
te 'ntorci la cateva glastre vechi de-acasä: in
livede e foarte greu, daca nu chiar imposibil,
sa gasesti ce-ti trebue.
,Coetera desiderantur", astea sunt cuvin-
tele cari tin loc de sfaarvit" dupa ultima
fraza neispravita, a operei clasice, ce ne-a
ramas, din nenorocire, trunchiata. Coetera
desiderantur! precum se doresc bratele pier-
dute ale Venerii, precum se doreste restul
grupului. Unde e tanarul $i usuraticul Paris?
unde e nobilul brat care primea marul? unde
o fi coetera acelea, magistrala incheiere a lui
Tacit?
A! vezi? tiparul! Daca ar fi fost tiparul,
imi zice cineva, nu ai mai dori-o, pentruca. ai
avea-o.
Ba nu, raspunz eu; de loc.
Fara. tipar, am avut:o, o am macar pana la
coetera desiderantur, ,*i ma multumesc cu
atata, cu tot regretul pentru cele pierdute.
Dar daca era tiparul, o pierdeam toata: floa-
rea se pierdea, cufundata pentru vecie in
265

www.dacoromanica.ro
vastul noian al buruienilor. N'am incredere
in judecata mea pant intr'atata, i cu atat
mai putin in a altora, incat s crez cä, din-
tr'un ocean imens de buruieni, mi-ar putea
denunta o floare nobird innecatä. In umbra
deas5..
Asa, Ind, odata., rezultatele tiparului pe
calea practic i uti1, sunt incontestabil fe-
ricite; pe calea frumoaselor litere Insá, ele
sunt nenorocite: pe calea dintai ne ajutI s.
gAsim la sigur ; pe cea d'a doua ne face de si-
gur sä pierdem.
0 0
Dar ce are aface inventia tiparului cu ces-
tiunile estetice? Are mult aface, i despre
aceasta s'ar putea scrie mai multe de cal pot
inca'pea intr'un cadru stra,mt ca al notitelor
de fatA.
Oricat ar fi cineva de inaintat in vederile
politice, oricat ar crede c, numai din ridi-
carea necontenith, a nivelului intelectual gi
moral al unei societäti, si numai din trep-
tata egalizare a conditiilor de traiu al Mdi-
vizilor, poate rezulta ordinea idea15. a Sta-
tului si culmea de inflorire a spetei umane
trebue sä recunoasea un lucru, cit nicio-
data nu se vor egaliza puterile si virtutile
particulare ale indivizilor. In lumea viitoare,
in lumea pe care cel mai extrem utopist o
266

www.dacoromanica.ro
poate visa, yor fi diferente de inchipuire, de
judecata si de gust dela individ la individ.
Cel mai extrem utopist nu 'si-ar putea, cre-
dem, inchipui o lume compusä din indivizi ab-
solut deopotriva la spirit, o lume in care toti
indivizii _sa fie egal de talentati, sau lipsiti de
talent, egal de inteligenti sau egal de pro*ti.
Mai inteleg sa nu creaza cineva ca. la un
moment dat domnil Voltaire poate fi mai de
sipirit de cat toatä lumea; oricine, care se
simte mai sigur zicand noi cleat zicand eu,
are dreptul sa se ma.ndreasca de concursul
anonim ce el 11 da lumii ca sa o faca mai de
spirit decat celebrul barbat. Dar ceea ce
n'ar fi de inteles, ar fi sd-si inchipue ci-
neva o vreme and, in toata, lumea, fiecare
sa aiba tot atata spirit, cat domnul Voltaire.
Asa fiind, talentele, mai mult sau mai putin
numeroase la un moment dat, vor fi in lumea
aceasta vesnic niste exceptiuni; asemenea
cei ce le vor intelege acele talente vor fi
iarAsi niste exceptiuni mai mult sau mai pu-
tin frecuente; totdeauna insa imensa majo-
ritate a lumii va fi compusa din oameni nor-
mali, cari nu \rad cu gandul decal pana la
varful nasului, si vad cat le trebue. Gene-
ratii dupa generatii de imense majoritati se
vot strecura th.r sa, lase in urma lor ceva deo-
sebit una pentru gandirea alteia; cu pas-
tratea patrimoniului de gandire i cu conti-
nuarea specularii lui, \Tor fi insarcinati tot-
267

www.dacoromanica.ro
deauna numai cativa, un foarte restrans nu-
mar: aceia v or insemna cultura $i progresul
lumii intregi, aceia vor putea s. dea un inte-
les altul continuitatii speciei umane decat al
continuitatii altor spete animale.
$i pentru aceasta, ei trebuesc, in afara de
tot ce e variabil, local $i trecator, s pene-
treze, in lumea aceasta, adica in raportul din-
tre ea si om, ceea ce esle constant, general
$i ve$nic.
Trebue sa inteleaga dar ori$icine ce grea e
sarcina acestor putini, sarcina artistilor
*i ganditorilor, $i cum trebue ea sa. se
ingreuneze cu cat mai multe generatiuni se
succed, pentruca, cu cat mai tarziu a venit
artistul sau ganditorul in lume, cu atat Ii
trebue mai multa originalitate $i mai mare
putere de conceptie pentru a covarsi capitalul
din ce in ce sporit de gandire lumana, $i
pentru a gasi forma noua.
Ce se 'ntampla de cand cu tiparul?
Frumoasa sarcina a ganditorului sau ar-
tistului gaseste mijlocul de raspandire $i de
pastrare sigur in aceasta minunata inventie,
e prea adevarat; dar de aci a rezultat za-
darnica i pernicioasa inchipuire ca ori$i-
eine, numai bunavointa sä nu-i lipseasca, se
poate inscrie voluntar in randurile nobilei
falange, din momentul ce arma s'a gasit. Orice
cap sec, orice minte säraca, i, ce e aseme-
nea rau, orice om cu bun simt, sau exemplar
268

www.dacoromanica.ro
de duzinA, a renuntat la onorabila stare de
simplu fiu i apoi de tatI de familie, pentru
a juca un rol distins in umanitate. Toti fiii
tatii din milioanele de duzine au inteles
pe semenul lor mai bine decat pe un altul,
ii astfel s'au ridicat de jos legioanele de mo-
ralisti generosi, poetii si criticii urnanitari,
si sarlatanii ideologi, mistici, simbolisti, natu-
ralisti si profetii sociologi, etc., cari au inne-
cat in valurile lor sgomotoase glasul a doi-trei
insi alesi de sus, aiurind mintea lumii In-
tregi, ce nu s'a prea aatat de ast'adatg. sä
aiba, mai mult spirit cleat domnul Voltaire.
Si n'are a face inventia tiparului cu arta
literelor?
Dar pe toate foile de papyrus si pe toate
fasille de pergament nu s'a fkut atata arta
in doul civilizatii antice Intregi, cata se face
intr'un an numai pe haxtia dela Letea

Si acum s ne intoarcem iar la talent.

Cea mai mare supärare ce un om Ipoate face
altuia e sh-i tagaduiascä, talentul de care aces-
ta se crede, pe nedrept, inzestrat. Niciodath,
cu lauda si cu stima nu vei ajunge sa," multu-
mesti pe un om lipsit de talent ata.ta cat
11 poti malmi cu th,gduirea sau nesocotirea
talentului pe care nu-1 are. Un poet Inchi-
puit nu se va mgguli atata de 'aplauzele
unanime ale cunosCatorilor, pe cat se va irita
269

www.dacoromanica.ro
de critica sau indiferenta unui singur ama-
tor.
E ciudat. Omului inzestrat cu adevärat ta-
lent ii este absolut indiferentä judecata alLu-
ia despre operele sale; el are atata incredere
in puterea lui de expresie, inat, i and se
aude läudat si and se aude criticat, n fata
si a aplauzelor, si a bdrfirilor, si a indi-
ferentii, el isi rade in barba, sigur fiind cA
foarte rar ii poate pricepe cineva mai bine
si-1 poate aprecia mai exact cleat se pri-
cepe i se apretiaza el insusi. Din aceasta
siguranta, rezulta nealterarea personaliratii
adevaratului artist, cu toate sraruitoarele pas-
reri multiple si varii ale criticei si ale amato-
rilor; din aceasta neclintita incredere in sine,
rezultA neincovoiarea lui la vreuna din mode,
particularitatea sustinuta a stilului, dispretul
pentru gustul contimporanilor i prin urmare
pentru o manierd simpatia aces tora ma-
niera care i-ar garanta un succes facil
si dispretul pentru orice imitatie a vreunui
model anterior sau contimporan. In fine, pen-
tru adevAratul artist, opinia publia nu existä
mai mult si nu-i poate inspira mai multd, con-
sideratie cleat animalele fabuloase.
Rareori, foarte rare, adevAratul artist ya
asculta cu oarecare incredere pdrerea cuiva
in privinta-i. Acea Were trebue sa fie in-
delung incercata de el, pd.nd s capete auto-
ritate. De aceea, imi pare atat de ridicul
270

www.dacoromanica.ro
 amatorul care tam-nisam Isi da artistului pa.-
rerea sa asupra cutarei sau cutarei lucrA4
acestuia fie ca-i gaseste cusururi, fie mai
ales ca o admira.
Dar ia sa vedem pe omul care-si inchipue
a avea un talent pe care nu-1 are. Pentru el
opinia publicA e suverana. El, dupa, ce da,
la lumina, o producere, umbla, zi si noapte
sa stranga sufrajele amatorilor cari, toate,
pentru el sunt valabile: cele cari-1 aplauda il
incanta; cele cari-1 condamna il anarasc. El
discuta, bucuros cu oricine despre productia
propriului sau talent, si, atribuind lipsa de
admiratie numai si numai nepatrunderii, e
gata totdeauna sa facia amanuntite explica-
tiuni asupra operii sale. Parerile altora despre
talentul sau sunt o hrania de care el nu se
poate satura oricat s'ar indopa; asa daca
nu-I admiri, m'acar batjocoreste-1; claca. nu-1
aplauzi, macar fluiera-1; da-ti insa. numai-
decat o parere. Considera-1 orisicum, numai
considerd-1: el n'are incredere in sine, si ast-
fel sufletul lui, care mereu sovae, are ne-
voie de o proptea, fie aceea inteo parte sau
in alta.
. Dupa .pArerile pe cari le aduna de prin
toate raspantiile, el isi modifia judecata des-
pre propriile lui produceri; dupa curentele
opiniei publice, isi face o programä; dupa
succesele obtinute de altii, Isi croeste o ma-
nierg, ce i se pare singura. Si astfel, desi sunt
271

www.dacoromanica.ro
atata de rare 'n lume talentele originale, avem
atatia artisti I Pentru aceea, toate fenome-
nele, atat cosmice cat si suflete$ti, carora
le-a fost dat un curs valabil de catre un ta-
lent oarecare, ajung foarte curand demone-
tizate prin navalirea valurilor de falsificari.
Asa s'a intamplat cu frumoasa antitezd a
trandafirului cu spinul" ; asa a ajuns desgus-
tätoare tanara Primavara." i nesarate dul-
cile zile ale lui Mai; asa, luna, mai intai, din
luminoasa ce era, a ajuns Intunecoasa ca
un glob de aur" pentru ca, mai apoi, sta.-
pana a marii", sa fie cu desavarsire corn-
prornisa.
Tot asa $i cu libertatea, cu patria, cu 'amo-
rul, cu pesirnismul $cl... stilul omului de ta-
lent a fost considerat de multirnea secatu-
rilor nurnai in partea lui xterna. Acestei
prti externe fac ele gresala s atribue suc-
cesul talentului, $i acestei greseli datorim po-
topul producerilor de maniera in arte i 'n
litere.
11 prinde sau nu-1 prinde iata doua ex-
presiuni populare romanesti foarte ciudate,
in cari incape tot intelesul frurnosului: in
ele se cuprinde tot ce poate cineva spune
asupra artei, asupra talentului i stilului.
Vedern intr'un teatru de stat un actor ve-
chiu i experimentat, cu o reputatie consa-
crata de Intreaga opinie publica, jucand unrol
272

www.dacoromanica.ro
important. Tot ce se chiama aparat teatral e
intrebuintat cu o perfecta pricepere si di-
bacie dupla. regula strictA a scoalei costum,
plastica, cleclamatie. Omul Isi pune toata
bunavointa, se repede, se 'ntepeneste maes-
tos, tipA, sforae, ori sare, topae, face toate
contorsiunile si strambaturile, dupa cum rolul
e tragic sau comic in zadar; ne lasa reci:
pentru CO pentruca nu-I prinde.
Pe cata vreme, colo in circul ambulant,
tabarit pentru cateva zile in mijlocul bat-
ciului, vedeti pe acest nenorocit clown, cu
faina groasa lipita de sudoarea fetii, cu atat
mai sdrenteros si mai murdar, cu cat prin
acoperisul sfasiat al circului inundä de toate
partile lumina soarelui. Domnisoara, prima
si ultima calareata de forta a companiei, da
tarcoale in arena pe veteranul ei armasar
alb, care numara atatea succese. Clownul ii
face o curte staruitoare urmarind-o in toate
miscarile. La un moment, curtizanul gaseste
prilej s'o ciupeasca de bratul ei foarte ros-
cat, care n'ar fi pierdut mult din admiratia
publica daca era imbracat. Atunci mandra
calareata ii trage un bobarnac In nas, care
pocneste ca un pistol; apoi numaidecat da o
biciu$ca batranului armasar, si dispare in
galop. Indrasnetul pedepsit a cAzut, si cla-
sica basica a facut ecoul nasului; inamoratul
se ridica si pleaca obidit, tinandu-se de aman-
doua partile lovite, plangand si straml4n-
18 Caragiale I. 273

www.dacoromanica.ro
du-se intr'un chip oribil. Rasul publicului
e irezistibil: 1-a prins.
Asa e in toate artele, dar absolut in toate.
Iata. pe bulevard o statud enorma. Marmora
e de pret si figura pe care ne-o infatiseaza e
a unui barbat ilustru. Este o opera foarte
scumpa. a unui artist de mare reputatie. Ilus-
trul raposat e InfAtisat in postura unui orator
care salutd cu modestie publicul, pe and
acesta, entusiast, Ii incoroneazd un discurs
superb cu aplauze unanime si prelungite. E
o opera de executie, cum ar zice amicul meu
Gion, impecabilissimei. Asemanarea cu rapo-
satul este izbitoare, desi, se 'ntelege, tipul
e idealizat; in fine, o opera flea cusur. Toate
bune: si postura, si asemanare, si idealizare,
si orice poftesti; dar' nu-1 prinde pe rapo-
satul de loc.
Iatd insa c. gasesc in gradina marelui-om,
la Mosi, cu cinci bani, un popd de turta-dulce.
Minunatul pdrinte! e asa de cuvios cu
barba si sprancenile lui albe de zahar, cu
ochil lui, do'ud cofeturi albastre de colivd,
indreptati in sus Care cer, ca si cum ar
invoca iertare pentru pdcatele oamenilor rai
,si zavistnici cu dreapta ridicatä, gata a
blagoslovi ca un mucenic pe eel care are sä-1
manânce! E de turta dulce pdrintele, nu de
marmora; e ieftin de tot, i de o executie
pecabilissimd; dar n'ai ce-i face '11 prinde.
Pe o panzd de respectabile dimensiuni, ye-
274

www.dacoromanica.ro
dem o intrare triumfala a unui stralucit irn-
parat oameni de arme, burgheji, opor,
figuri alegorice etc., o splendida punere 'n
scena. E o compozitie magistralà. i savanta.
Dela varful pintenilor pand la vArful pene-
lor, totul e studiat cu scumpatate; nicio alu-
nita istorica nu lipse$te de pc vreo figura,
fie chiar alegoricä, i toate chipurile acelei
multiple lumi sunt penetrate de solemnitatea
circumstantei. Ceva mai mult: minunata pan-
za poarta iscalitura unui artist, pe care opinia
publica 1-a consacrat Makart... Toate bune,
dar numai de un lucru e pacat: dela impuna-
torul impArat teapan pe calul lui tot a$a de
teapan, $i 'Ana la cel din urma."-dobitoc din
multime pe niciunul nu-1 prinde.
Pe Cara vreme ia sa vedem acest alt triumf.
IatA un catel, un Dakl, care a apatat premiul
intaiu Ia concursul primei internationale ex-
pozitiuni canine, $i care, incarcat de coroane,
trece printre toti concurentii de speta lui cu
o legitimA mAndrie suverana (Fliegende Bled-
ter, No. 2646, pag. 148). Toti Ii privesc cu
deosebite sentimente, dela invidia cea mai
vanata pana la cea mai sincera admiratie,
pe cand el, abia plecanduli ochii, aproape
inchisi de fumul gloriei, inainteaza incet $i
rna,ret. lath. un triumf... Sunt ni$te cami, e
adevarat; e un desen pe o pagina mica, sem-
nata' de un caricaturist obscur. A. Roeseler
dar pe toti Ii prinde.
275

www.dacoromanica.ro
 Asa e si 'n arhitectura, asa si in muzioa.
Insira cat poftesti colonade dupa colonade;
asazg-le d'asupra domuri si domulete; ingra-
madeste pretutindeni decoratii; intrebuin-
teaza, zece contrabase, opt tromboane, patru
tobe man i patru sute de voci de geaba,
daca nu te prinde.
Asa e si 'n literatura. Toarna, sute si mii
de versuri ori de randuri de proza; canta toate
stelele, luna, soarele, patimile, nimicnicia
eternitatea de geaba, daca, nu te prinde.
Asa e si 'n filosofie si 'n critica. Cladeste
cele mai transcendentale, cele mai profunde
sau mai 'nalte tractate, cu tot aparatul posibil
de eruditiune; combina. cele mai ingenioase
teorii despre arta, arta, pentru arta', cu ten-
denta, cu teza, cu sau WI mai stiu eu ce
de geaba, daca nu te prinde.
Tot asa si in teatru. Poti pune sä. declame
pe toti eroii generosi, toti martirii extatici,
toti intrigantii mizerabili, toate femeile su-
blime ori infame, toate inchipuitele impre-
jura'xi ce pot rezulta din ciocnirea ipatimilor
gi caracterelor omenesti de geaba: daca nu
te prinde, nu te prinde.
e
Rezurna.nd cele 'de mai sus, zic: conclitia
esentiala a operei de arta, este insuflarea pe
care nu i-o poate da cleat talentul. Fie de
orice *coala, de orice gen, de orice dimensiune
276

www.dacoromanica.ro
 proportie, alba tendentA sau nu, urma-
*.i.
reasca sau nu vreo teza daca. e insu-
flata de un talent, opera va fi i va tai,
putin importa cat: o clipa, un veac, ori mai
multe. OricAt va fi trait, daol a trait e destul.
Intre a nu fi 'i a fi, e o nemarginire, fata cu
care deosebirile de durata a fiintelor sunt re-
duse la nimic.

277

www.dacoromanica.ro
 POLITICA $1 CULTURA
Tip 6rit innii in Epoca" 18 Octomvrie 1896.

Gasim aid ideile Junimei", expuse de Titu

Maiorescu n cri: icele sale, idde lui Eminescu din
articolele lui politice precum i acelea care se ba-
nuesc in dosul 1ntregei opere sail lae a lui Cara-
giale, inteun cuvank ideile conservatoare, in opo-
zitie cu inovatiunite introduse de regimurile li-
berate.
Civilizatia i institutiunile potifice, introduse din
Apus, nu au gdsit un fond sufletesc pregatit pen-
tru ele. Spre a se forma un stat vhbil, e nevoie
de o sociatete. Istoria ne spune cd au putut exista
societall lard state, dar invers nu. Anoma!fa dela
noi consta in faptul ad Rome:inn si-au dat un stat
inainte de a avea o societate cu traditii bine sta-
bilite. De aci statul, in foe sa fie expresiunea so-
cietatii cu nevoile el, este mai mutt o excrescentd,
pagubitoare pentru societate. Statul devine astfel ceva
hipertrofic; el pompeaza toate inteligentele de searnd,
care ar putea sd fie productive In domeniul shin-
tolor sau al artelor. Din mijloc, cum ar trebui sd
fie, el devine scop: in loc ca statul sd fie In servi-
ciul sodetatil, societatea este In serviciul lui, e;c.
Apci autorul aratd cd &ma in &menial material
statut poate receiza progrese : ciddirl publice, po-
duri, cdi ferate, etc.. In cel moral si inteiectual nu
are nicio pute-e, fiindca aid trebue sd urmeze o
evolulle Tentd a mentalitajilor, lucru pentru care
se cere '1 np.

Principiul nationalitätilor este o inovatie

politicä a veacului nostru, pe care noi, popoa-
rele mici, nu o putem aplauda cu prisos.
278

www.dacoromanica.ro
Acestei inovatiuni, inspirate de cea mai inaltA
echitate din par tea statelor mari, se datoreste
existenta statelor mici deja independente. Ast-
fel, fisionomia unei importante regiuni a con-
tinentului s'a schimbat intr'o jumatate de se-
cul ca prin minune. PArintii nostri ne spun
prApAstii de necrezut despre starea vietii pu-
blice in tineretea lor, para ne-ar povesti lu-
cruri de acum cincisute de ani; oameni Inca
tineri isi aduc bine aminte de vremea copird-
riei lor, and nu se pomenea de drumuri de
fier i cAnd numai doua trei orase din tara
erau luminate In centru cu lumanAri de seu si
cu opaite de 'Acura. Acum, in urma, un
impArat venerabil ne face onoarea unei vi-
zite oficiale i nu-i vine sa-si creaza ochilor
cand vede infAtisarea stralucitoare a Lana-
rului stat roman; iar state mai ba.trane si
puternice nu-si stapanesc expresia unei fatise
invidii fata cu succesele noastre.
Asta e bine; asta dovedeste netagaduit efi-
cacitatea principiului nationalitatilor pentru
propagarea civilizatiunii. Experienta facutA
cu ranAra Romanie va fi de sigur un indemn
pentru diplomatia europeana sa. urmeze rnai
departe cu aplicarea acestui roditor principu,
si intru cat priveste pe celelalte mici natio-
nalitAti rAmase incA fa.r. stat particular.
Dar, ca toate principiile, i acesta de care
vorbim are un mic inconvenient, neglijabil
farA 'ndoiala, insa. destul de caracteristic pen-

279

www.dacoromanica.ro
tru a merita sa fie constatat. Constatarea
aceasta ne va deslusi oarecum un fenomen
ciudat in viata noastra publica, anume lipsa
aproape completa de productiuni literare 5i
artistice de seama.
In genere, statele au fost rezultatul necesar
al societatilor omenesti. Societatea a fost ra-
dacina vie din care a iesit ca un rod specific
statul; ea a fost temelia pe care el s'a cladit
potrivit. Societatile s'au desvoltat pe calea
materiala,, morala $i intelectuala, dupa aptitu-
dinile $i apucaturile lor de rasa, dupa. con-
ditiile parnAntului lor si dupa energia cu care
au putut conserva si apara castigurile lor de
orice fel. Din mersul treptat al acestei des-
voltari, au rezultat Incet reformele politice,
prefacerile relatiilor intre statul cu aseza-
minte de forma fixata i societatea mergand
mereu inainte.
Intre deosebitele aptitudini ale societatilor,
mai ales una este care ajuta foarte mult la
desvoltarea statului, adica la Intarirea $i pros-
perarea puterii publice aptitudinea
ticL
Cucerirea bunurilor naturale,iperfectionarea
pastrarii i prefacerii acestora, Inmultirea
schimbului lor, prin cultivarea $tiintelor $i
artelor utile; apoi expresiunea monumentala
a andirilor, conceptiunilor $i simtirilor in-
time si sociale, prin cultivarea literelor, ar-
telor frumoaSe $i filosofiei cu un cuvAnt, tot
280

www.dacoromanica.ro
ce constitue patrimoniul civilizatiei, ridicat
la cea mai inalta treapta si ajutat totodata,
de o vitejie tot asa de clasica, si de uimitoare
ca si geniul ei, nu i-a fost deajuns unei so-
cietati, poate cea mai stralucita intre toate,
pentru a-si constitui, macar in culmea inflo-
ririi sale, up: stat catusi de putin durabil,
necum covarsitor. Si cat a fost de mare acea
societate, o vedem asta peste atatea veacuri
dela disparitia ei, si o vor vedea bica veacurile
uimite si dominate de spiritul ei fara seaman,
de conceptia ei magistrala, de operele ei cari-
si bat joc cu mandra liniste de puterea lui
Kronos.
Se poate deci o societate mareata fara stat
puternic; dar stat fara societate mai greu.
Intr'o vreme, Alexandru Machedon, pornind
din dreapta Adriaticei catre rasarit si inain-
tand ca un vartej luminos, bate pe minto-sii
Greci, nimiceste pe trufasul Darie al Persilor,
ingenunche la supunere pe marele Por-Impa-
rat dela Indii si strabate triumfator Asia si
Africa, poruncind sa se ridice dela Indus, pe
drumu-i, si pand la templul lui Amon 'din in-
trarea pustiului Saharei, saptezeci de cetati.
Tot in aceeasi vreme, de-a stanga Adriaticei
spre apus, mica republicä a Romei incepe a
cuceri cu lupte indaratnice peninsula italica.
De o parte catre rasarit, un om cu cativa
soti, fara o societate, facea in cincisprezece
ani o impMtie uriasa: de alta parte catre
281

www.dacoromanica.ro
apus, o societate intemeia incet-incet un stat.
Praful nu s'a ales de impArAtia lui Alexan-
dru in cativa ani; iar mica republica, a crescut
mereu 'Yana, ce a ajuns cea ma,i formidabilA
$i mai durabilA imp ArAtie din ate au stAtut
$i poate vor mai sta vreodatA pe pnnant.
Noi cestia, chemati grabnic la viata de stat
prin instaurarea principiului nationalitAtilor,
ne gsim astazi, i fireste trebue s fim man-
dri de aceasta, cam in situatia lui Alexandru-
Machedon am zis cam, fiinda, este o mica
deosebire: pe catA vreme vastejul produs de
acesta a fost extensiv, vartejul nostru este
intensiv; cum am zice. Alexandru a arnetit
o lume ca trombele i ciclonii cltori, iar noi
ne ametim singuri ca dervisii invartitori.
Fireste. Statul tana'r, infiintat dup l. impre-
"jurari, are nevoie grabnicA de o societate.
Statul improvizat, in loc de a fi forma de echi-
libru al fortelor sociale la un moment dat,
cauta, sa. fie fondul i izvorul näscAtor al ace-
lor forte. De unde statul ar trebui sA fie rezUl-
tatul natural al societAtii, ne pomenirn cA, so-
cietatea trebue sA fie produsul artificial al
statului. Statul improvizat, simtind cA paseste
in gol, are nevoie numaidecat de un razim pe
c,e sa-$i punA piciorul; Ii trebue neaparat o
societate, pentru linitea lui, pentru asigura-
rea fatA cu el insusi c existenta lui are o
ratiune mai temeinicA decal norocul, poate
necredincios, al catorva momente. Neavand
282

www.dacoromanica.ro
asa, dar pe eine sd-i impunI lui reforme, se
gandeste el mereu la dânsele; neavand o so-
cietate care sd-i ceard ceva dupd nevoile ei,
inchipueste el niste nevoi sociale cdrora le
decreteazd pe dibuite satisfacerea. El tot spe-
ed si nu oboseste a spera cA va face sa, rezulte
dela dansul o societate.
Trebue sd mdrturisim ea, statul acesta are
aci o sarcind titanicA, insd, deocamdatd, nu
chiar imposibld. Cucerirea bunurilor naturale,
perfectionarea pdstrdrii i prefacerii acestora,
multiplicarea schimbului, toate acestea cu std-
ruintd, cu radare, cu autoritate brutald cand
nu merge altfel, se pot decreta si infiinta. 0
imitare metodicd a modelelor i formulelor
existetente in lumea civilizatd, cum am zice
o contrafacere mai mult sau mai putin dibace
a aparatului material, poate da rezul.tate si-
milare dacd nu ega1e, adesea destul de fericite.
Cum am zis, sarcina statului pe terenul asa
numitului progres material este titanicA; dar
comunicarea, astdzi asa de comodd, cu civili-
zatiunea societ`atilor infloritoare, usureazd
mult acea sarcind. Fabrici; mine, cAi ferate
poduri, vapoare, baloane, armatä, fortificatii
se prea poate: modéle stunt destule, for-
mulele gata si contrafacerea e totdeauna si-
gura, de aplauze. Europa e un vast teatru
cu o mai vastA clacd: ar fi prea sinip1u acel
ce d. o sutA de ace cu gdmdlie sid nu aplaude
pe cel dela care ia in schimb o banitd de grail.
283

www.dacoromanica.ro
Fireste Ca e mai rninunat $i merita mai multa
admiratie acel ce inghite o suta de ace de
Willie fär. nevoie, cleat acel ce de foame
mAnanca o }Dania de pane.
Unde insa sarguinta statului de a Infiinta
in pripa o societate devine nu imposibila, ci
chiar de-a-dreptul absurda, este pe terenul
moral $i intelectual. Statul poate decreta $i
face sa se execute Inca trei poduri pe Dunare,
treileci de vapoare pe mare, trei sute de mii
de armata i asa mai departe; asta se poate;
dar arta, literaturk filosofieL.. Pentru aceste
productiuni ale spiritului omenesc trebue
ceva thai mult decat un stat politic o so-
cietate asezata, de pe vremuri.
0 asa, societate, in urma prefacerilor poli,-
tice din Europa in secolul acesta, nu o avem.
La noi n'avem azi dezat o stransura de lume
din ce in ce mai mare, mai impestritata si
frnai eterogena. Aceasta stransura de 11:Ayala,
care-$i schimba lisionomia in fiece zi, care
n'are nici vreo nevoie mai presus de cele
individuale, care nu poate avea o traditie,
prin urmare in nicio imprejurare unitate de
gandire $i de simtire, este departe de a fi
ceea ce se Intelege prin cuvintele societate
asezata". Lumea aceasta se aseamana. cu un
vast balciu, in care totul e improviZat, totul
trecator, nimic infiintat de-a-binele, nimic du-
rabil. In balciuri se ridica barace subrede,
pentru timp foarte marginit, nu monumente
284

www.dacoromanica.ro
durabile, cari sä mai ramana i sä. foloseasoa
si altora cleat acelor ce le-au ridicat. Arta,
literatura, filosofie, as tea sunt monumente
pe cari nici nu poate, nici n'ar avea de ce,
sä le riclice o lume cum e oea de astazi la noi.
0 0
Faptul ca la noi statul este aproape totuf
si societatea aproape nimica, are o consecintA
foarte pagubitoare pentru cultivarea chiar
intamplatoare a artelor si literelor.
E adevarat, dupa cum am spus, c In loc de
societate asezata si 'nchegata, n'avem decal
o lume de stransura, care ii schimba in
fiece zi fisionomia, care nu poate avea porniri
mai presus de cele strict utilitare, care nu
poate avea traditie nici unitate de gandiri
*i de simtiri.
Cu toate astea, aceasta lume de stransura
misuna, aci d'asupra unui element etnic hota-
rit. Sub tot acest Babel, exista o limba roma-
neasca, care-si are geniul ei ; sub toata aceastA
vultoare vesnic miscatoare, exista un popor
statornic, care-si are calitatile si defectele
lui specifice, bunul lui simt, o istorie plina de
sufermte, nevoi, simtiri i gandiri proprii.
De ce, din straturile acestui popor, nu s'ar
putea ivi din and In and unele inteligente
deosebite, cari sa. dea expresie .monumentala
acelor nevoi, simtiri i gandiri proiprii? De
ce, chiar din lumea de stransura de asa di-
285

www.dacoromanica.ro
verse provenente, care misunA d'asupra popo-
rului, nu s'ar gäsi arareori si individualitAti
de o provenenta mai alesa $i mai nobila, care
sa se insufle de la acele nevoi, simtii i Wan-
diri ale poporului, i, patrunzandu-se de ge-
niul acestuia, sA-i ilustreze frumoasa limba?
De ce se 'ntampla ao, de rar in literaturA,
caci de artele celelalte nici vorba nu poate
fi, o productie de seamA?
De ce? Am spus-o dela inceput. Statul
are aci greaua sarcina de a forma o societate.
Pentru indeplinirea acestei sarcini, el are ne-
voie de uli puternic aparat politic, pe care
trebue sA-1 sustina si sa-1 intareasca in fiece
moment. El chiama la sine toate inteligentele
si niciodata n'are destule; orice inteligenta
trebue absorbita in aceastä vasta intreprin-
dere a statului.
De aci rezulta importanta exclusiva a po-
liticii la noi: viata noastra publica, nici nu
are o alta arena. Un capo-d'operA, un monu-
ment, presupunand cA ele ar rasAri a$a ca
prin minune din pamant, n'ar avea puterea
sa mi$te catusi de putin spiritul public, ab-
sorbit cu totul de rezultatul unor alegeri par-
tiale din cine $tie ce provincioara. Are pu-
blicul cap sa mai citeasca un roman, sa mai
priveasca o pictura, sa mai asculte o tra-
gedie, and Inca nu se *tie dacA d. cutare sau
cutare mai rämane sau nu in minister? .

Cate inteligente frumoase si cu adevaratA

286

www.dacoromanica.ro
vocatie artisticA n'au fost Injugate la carul
politicei, pentru care n'aveau vocatie de loc?
Poate ca niciuna din aces tea, multe putine
ale le avem, n'a scapat de acest jug, Isingurul
care garanteazA sigur vreun succes *i bogat
qi onorabil.
Dar statul, de$i absoarbe pentru aparatul
sAu politic toate inteligentele remarcabile
*i, In lipsA de remarcabile, se multume$te
chiar cu mai putin, intelege bine ca, voind
sä improvizeze o societate, nu-i ajunge nu-
mai progresul material. El simte ca-i trebue,
ca decor de rigoare, macar semnele exte-
rioare, aparentele unei miscAri intelectuale.
Atunci incep decretele absurde: insitutiuni $i
Iscoli de arta, pensiuni si gratificari la lite-
rati $i la arti$ti, premiuri academice $cl. gel.
Statul IncurajeazA nu numai cultura rasei
cavaline, Incurajeaz i cultura arti$tilor *i
literatilor. El nu se mArgine$te a institui fer-
tile model si pepiniere de vitA americana., el
institue *i teatre, si conservatoare de arta. Si
se va dovedi astfel ea din pamantul manos
al Romaniei asar si cresc, si talentul artistic,
alAturi cu morcovul, si geniul literar, alAturi
cu varza, si spiritul critic, alaturi cu brojba,
Ii ca, precum se poate aclimata pe acest
pAmant vita americanA, asa se pot aclimata
gi aptitudinile artistice.
Si acelasi stat nu vede, sau se preface ca
nu vede, cumel toate inteligentele i talentele
237

www.dacoromanica.ro
de seama nu-i sunt de ajuns pentru aparatul
sau politic, dar-mi-te sa-i mai ramana si pen-
tru activitatea extra-politica, pentru culti-
varea literelor si artelor.
Astfel, cine ramane la noi s cultive exclu-
siv litere sau arta.?
Ori tineri, cari nu au nici varsta a fi utili-
zati in viata publica, si au Inca vreme s. faca
incercari puerile, asteptand inrolarea lor (in
aparatul politic; ori un cap lipsit cu desävar-
sire de sensul practic si utilitar; ori me-
diocritati, quasi-inteligente, pseudo-talente,
ciurucuri sociale, cari sunt fericite a aduna
dela banchetul stralucit al vietii publice firi-
mituri si resturi de sosuri, in forma de miti-
tele diurne ori sinecure, premioare, gratifi-
catii si altele.
Daca am avea o societate, cum avem i un
stat, o societate care sa simta nevoie de litera-
tufa si de arta as vrea s. vazi: statul ar
mai putea sa smulga pentru aparatul sau
politic toate inteligentele i talentele?
e e
De aici rezulta plangerea nedreapta pe care
noi Romanii o facem aproape in toate zilele
cu atata usuratate. Cand vedem c vreo insti-
tutie nu merge bine, nu-si atinge scopul sau
nu prospereaza, atunci n'avem decal un stri-
gat:
Nu merge! pentruca si in aceasta ins titutie
288

www.dacoromanica.ro
se face politica. Daca nu s'ar amesteca poli-
tica, ar merge. Cum vrei s, mearga dac. $1
aci se amesteca politica?
La prima vedere, ar parea cä. e drept
De exemplu, se infiinteaza o institutiune
savanta cu anumite scopuri de cercetari si
de studii $tiintifice. Numaidecat pun mana pe
aceasta institutiune oamenii politici. Aces-
tia, se 'ntelege, neavand in vedere decal inte-
xesele politice, au sa le subordoneze aces tora
scopurile declarate ale institutiunii. Nu va
mai fi vorba in randul intaiu de studii $i de
tercetari, ci de rezultatele mai mult sau mai
putin favorabile pe cafi partidul respectiv le
poate trage, pe cale bugetara, ori pe calea
satisfacerii micilor ambitiuni personale, din
mersul acelei institatiuni savante.
0 alth, institutiune se fundeaza.; aceasta nu
falai este savanta, ci artistica. Se fac chel-
tuieli insemnate, se cladeste un stralucit sta-
.biliment anume, care este Inzestat cu mari
sacrificii din partea statului i comunei. Se
'ntampl'a si cu aceasta ce s'a intamplat si
:cu cealalta. Interesul artistic ramane secun-
dar, interesul politic birue. Oamenii politici
nu pot lasa neexploatat nici acest colt rezer-
vat artei desinteresate: institutiunea artistica
,trebue sa le caza pe mana, pentru ca s. o in-
trebuinteze $i pe dansa, ca o arma mai mult,
In scop de partid.
Atunci, ce se 'ntampla.? Se 'ntelege ca nu se
19 Caragiale, I 289

www.dacoromanica.ro
Ipoate face nici stiintk, nici arta, cum secade
in. tara asta; care va sk zick numai politicM
Si iar incepem cu tanguirile.
Cum o sa meargk clack, i aci se vaik poli-
tica?
Ei, iatk: tknguirea asta, dupk. pkrerea mea,.
!este absolut nefundata.
Da, politick... Dar ce poftiti?
Statul cheltueste cu institutiuni savante sa-
me destul de respectabile. Savanti, de slavk
Domnului, nu prea avem, ca sa fack tiint
serioask, afark de onorabile exceptii. Atunci
va intreb: pentru ce a mai cheltuit statul sa.
fundeze institutia, i pentru ce mai trece cu
sfintenie paragraful ei in fiecare buget? De
geaba? Incai, clack' nu se face stiintk sk, se
fack mAcar politick ca sk dam barem iluzia
lucrului.
Se cradeste un mare stabiliment aristic,
un teatru, de exemplu. De ce? fiindca un stat
modern are intre alte organe de culturk i ast-
fel de stabilimente. Ei? cauti arUisti iai
de unde nu sunt. Iti trebue literaturA nu
existä. Iti trebue public publicul nu vine
la exhibitiile d-tale. Ce-ti mai ramkne de fa-
cut in aceasta clkdire, pentru care ai varsat
sume colosale, si unde ai sk cheltuesti anual
Daragrafe anume? Nu-ti rkmâne alta decat sk
faci macar politick.
Eu crez cä, in loc sa ne invinuim i sA re-
290

www.dacoromanica.ro
tretAm ca. facem in. toate 4i oriunde politica,
din contra, ar trebui sa ne para bine *i. sa ne
aplaudam ca o putem face ap de bine ori
unde .i in toate.
Ce folos ar fi, neputand face *Uinta *i. arta,
'sa stain cu mainile 'n san fara A facem
nimic. Incai sa facem political Si, slava Dom-
nului, cred ca nu o facem ran.

-Qe-

291

www.dacoromanica.ro
 VOCABULAR
Abreviatiuni:
A. ChA n. = ante Christum adiata, ngr. testament.
.natum, inainte de naeterea lui ad-libitum, lat. dupa, voie.
Christos. aghioase a {rage la aghioahe, a.
big. = bulgaresc. sforai tare prin aomn.
gr. = grecesc. agiamiu, incepator, nepriceput,
it. = italian. Vara experienta.
lat. = latin. agie, Prefectura Politiei.
mold.= moldovertism. alambleat, intortochiat.
ngr. neogrec, cuvant introdus alegorie, alegorie, figura de stil
in limbs. romana din greceasca o metafora contnua. Fabu-
moderni. tele sunt niete alegorii.
p. (Jhr. a...post Christum na- Alexandria Biblioteca din...). V.
tum, dupa, naeterea lui Chris- Iliblioteca...
tos. Alexandra Macedon (336 323 a.
pol.= polonez. Chr. n.), vestitul rege al Ma-
rim --r-- rusesc. eedeni i, care a cueerit aproa-
rut.=_ rutean. pe intreaga Asie.
see. = secolul. altera (a), a da altd infatieare,
srb. = sarbese. a schimba (in rau), a strica.
vsl. = vechia alavon. Amon, zeul S arclui, la Egipteni.
te. --==iturcese. analog, care are oarecare asema-
ung.= unguresc. nare cu alt lucru.
anodin, inofensiv, neinsemnat.
A androg'n, de amandoui sexele.
antitezi, contrast care rezulta din
Abajnr, aparatoare ce se pune la punerea fat in Nä a doua
o lampä, spre a concentra oi idei sau expreaiuni opuse; fi-
cobori lumina. gura,' de stil (V. Studiul intro-
acaret (intreb. la plural: scare- duetiv).
turi), clädire en dependintele Apelles (aec. IV. a. Chr. n.), yes-
ei. tit pictor grec a trait la Curtea
adogis. zicatoare, zicala. lui Alexandru-cel-Mare.

292

www.dacoromanica.ro
apelpisit, ngr. disperat, turbat,
ieait din fire.
Apo lion, zeu la Greci e la Ro-
mani, fid lui Jupiter si al
Latonei; zeul poeziei, al ar-
telor ai al Soarelui.
aptitudine, dispozitie naturala.
Aragon, tinut al Spaniei.
arbitrar, care nu asculta de nicio
lege, bunul plac.
arlechin, it., personaj din vechea
comedic italiana, care aparea
pe scena intr'o being pestriti..
alcatuita din fel-de-fel de pe-
tece de culori diferite si care
amuza publicul prin glumele
ai caraghioslicurile lui.
arnint, tc., servitor, vizitiu im-
bracat in haine de culori vii.
aromealii, atipire.
arvanit, albanez.
ascendenti, in legatura, an inru-
dirile, membrii unei familii,
cancl ii numaram din fiu In
tata (contrar my. cl seendentt,
urmarirea membrilor din
tett in fiu).
atavism, moatenirea unor anumite
caractere fizice sau morale
dela narinti sau. strimosi. Ten-
dints. animalelor de a se in-
toarce la tipul primitiv.
aticism, exprimare aleasa, fine%
de gust, proprie vechilor A-
tenieni.
i tont propos.
aventurar (aventurier). cm cu ho-
tiriri indrasnete, din care nu
se ptie ce va urma.
Bargie, Biserica cao1icii (Barat
ung., preot catolic).
Birdmen', ulcica, cans cu toarte,
de baut spa.
www.dacoromanica.ro
Beethoven (1770-1827), celebru
muzicant si compozitor ger-
man.
Walden, to., fiu de Domn, print.
Bib Lotus Alczandrici, celebra in
antichilate se zice ea avea
900.000 volume a fogt dis-
trusa de Arabi, la anul 640.
bigotism, insuairea de a fi bi-
got, evlavios peste ma-
sura, pan& la, experstitie.
bogasier, negustor de maruntiauri,
de manufa-tura.
boiu, statura, infitiaare.
Bolintineanu (Dimilrie), 1819
1876. Poet roman. A. scris
poezii patriotice e a fost
foarte apreciat de contempo-
rani.
boti (a), a mototoli, a ghemui.
brac, gramada netrebnica.
bricuit, netrebnic.
brut, nelucrat, necioplit, a.F.4a cum
se gaseate in naturi.
buche, a doua litera a alfabe-
tului chirilic; slovi; ironic;
stiinti, invitaturft.
budala, tc., neghiob, prostanac,
natarau.
Wild, adept al religiuni lui
Budha.
bnf on, caraghios, mLqoariciu.
bad, rut., triisura boiereasea, in-
chisa sau deschisa.
Byron. lord. (1788-1824). Pori
englez, spirit aventurier, lup-
ta in armata greceasca contra
Turcilor e moare in lupta
dela Missplonghi.
eacialma, tc., tragere pe sfoara,
in special la, carti.
cainie, de plans, vrednic de milii.
293
caleasci te., trasur& de lux ele-
gantit, pe arcuri.
cans blg., eineali.
canon, a) regulft, impus& de bi-
serica cu privire la eredint&;
b) pedeapsit impusit de bise-
rick pentru ispäsirea greseli-
lor; c) chin, torturit.
Canova (1737-1822), sculptor i-
talian.
capiu, bolnav de cdpiall, bui-
mac, nebun.
Castilla, partea central& a pe-
ninsulei iberiee.
cat agraf ie, inventar.
caftini (a), te., a imbrlea en caf-
tan, hain& en mined, lung&
pang, la, &geode a boieri.
cistiu, rata, termen de plat& pen-
tru arenda unei inoii sau
pentru chiria unei ease.
cesus, curler, stafetl, grad mili-
tar, caprar.
eenghenb tc., Tigan (din Turcia).
eerWee, ceafa, grumaz.
charivari, tumult, muzic& discor-
dantit.
chervan te., caravan& in mieeare;
car mare de transportat mitr-
furl eau peraoane.
chesat tc., criz& In afaeeri, lipsä
de vinzare.
chilim tc., cover mare tureen.
ciadiriu tc., de euloare verde.
ciamparale sau geamparale, caa-
taniete, instrument aleatuit
din don& bucitti de lemn san
de fildes scobite si care, ti
nute intre degete, se loveAc
um. de alta, bittind. tactul.
eielon, nragan puternie, vijelie
care se manifeat& prin varte-
juri de vant.
eiemiges, tejgheana, fn care se
adunit banii zilnie.
294
www.dacoromanica.ro
ciubne tc., pip& oriental& eu teava
foarte lungi.
ciurucuri, r&misite, lep&cliituri,
fiinte netrebnice.
civic, eetittenese.
desk, ceva Care ea distinge prin
calititti deosebite ei poate fi
fuel ca model.
claviaturl, sirul de clape la un
pian san la o orgit.
elironom ngr., mostenitor.
clneereas& wi., nevasta unui chi-
cer. Cheer" e rang de boie-
rie (boier care ingrijegte de
eale trebuincioase bucitaxiei
domnesti).
cob* instrument muzical; a
legit cobz1Va legat strIns
pe cineva, s nu Ae mai peat&
misca.
caetera desiderantur lat., restul
lipseste" Formulft fntrebuin-
tata, pentra a ar&ta cä o operit
este incompleta.
comb, acurt i cuprinzitor.
consternat, Incremenitr euprina de
spaimit, de uimire.
contorsiune, contractiune violent&
a muschilor.
contribuabi, supuA la dari, la
contributinni; eetitean:
cony( nit eta, potrivire, eonformi-
tate, b unicuvi intl.
cosmic, privitor la univers.
eronologic, urmincl sirul anion
Onceriterul, autorul vrea s& apue
Hanibal (v. acest euvint).
cuplet, .strofii dinteun eantee.
dambla tc., apoplezie, paralizie.
Damocles, grec la, curtea lui Dio-
nisie, tiranul Siracuzei. Pen-
tru a grata acestnia care a
 fericirea regilor, Dionisie a-
tarnit in timpul unui ospat,
deasupra capului lui Damocles,
o sabie sustinuta. numai de
un fir de par. Se intrebuin-
teaza curent aceasta expres,ie
pentru a Balta primejdiile ce
amenintä o fericire numai a-
parenta.
Dark, al III-lea Codomanul, in-
vins de Alexandru-cel-Mare 6 tatea.
asasinat -le until din generalii
sai.
Darwin, Carol (1809-1882), en-
lebru naturalist eng'ez. An-
terul scrierii Origia a speeii-
lor pe cale de selectiune na-
turala". Speciile de animale,
la inceput numai cateva ti-
puri primitive, an suferit in
decursul timpulu o clolotiune
tei o transformare, de uncle teo-
ria evolutiunii ei a transfor-
mismnlui.
debits (a), a recite, a spune.
decor, podoaba.
delapida (a), a fura bani publici.
Demostene (384 322), mare o-
rator ei orn po'itic grec.
dervis, calugar musulman.
Desdemona, eroina d'n piesa lni
Shakespeare, Othello.
digresiune, abatere de la subiect.
dilijenta, trasura mare, care Pi-
cea odinioara serviciul regulat
intre diferite localiti4i, tran-
sportand calatori ei bagajele
lor.
diurni, plata, pe o zi, a unui
functionar.
Divina Comedic, opera celebra a
poetului italian Dante Ali-
gheri (1265-1321).
domino, costum de bal maseat,
care se pnne ca o manta, pe
umeri i ampere tot corpul
www.dacoromanica.ro
ei cu o gluga, in care se as-
cuncle capul.
Don Cirlos, titlul unei piese a
lui Schiller.
thighiana mold., privilie.
echitabil, drept, conform cu drep-
eeonomie, masura.
Efes, eras in Asia-Mica.. Aci era
un templu maret al Dianei,
care era. trecut printre cele 7
minuni ale lumil. Erostrat, ea
sa se fad, celebru, 11 ineendia.
Evenimentul a avut bac chiar
in noaptea and s'a nascut A-
lexandru-cel-Mare (36 a. Chr.
n.).
eficaeitate, insusirea de a fi efi-
cace, a-e; produce efectul.
enigma, ghicitoare, lucru greu de
priceput, tot ce nu se poste
intelege en usurinta.
endreamisi gr., joc de earti.
eres, eredinti deearti, supersti-
tie.
eterati (calea), carul, vazdnhul.
evghenist ngr., nobil.
exaltat, inflacarat peste tnasura,
entusiasmat.
exeentrie, caracter ciudat, origi-
nal.
exelusiv, care apartine numai unei
persoane; adv., numai ai nu-
mai.
exhibije, aratare in public.
extatie, in stare de extaz, de con-
templare inalta, care te face
ea uiti lumea. care te brocon-
joara.
extensiv, care are proprietatea
de a se intinde.
extrapolitie, in afara politicii.
295
extracttune, scoatere, origine, 0-
barsie; de umilä extractiu_
ne", de origine de jos.
extravagant, Liuuat, bizar, care
e contrar bunului simt.
Facilitate, putinta, insusire, ap-
titudine.
fahitar rus., cilaret pe uuul din
caii inaintasi inhamati la G.
trasura boiereasca. san de pa-
rada.
falangl, Lorp de infanterie la.
vechii Macedoneni; trupe, in
genere.
Falstaff, personagiu din pieselc
lui Shakespeare.
fain n eunuc.
Familia (revista), condusi de Io-
sif Vulcan. A. aparut intai
la Pesta, apoi la Oradea-Mare
(1865-1906).
fanatic, eel care se ra.knienza din
cale afart pentru ceva: o cre-
dinta, o idee, etc.
fehril, ce tine de friguri, exee-
siv, dezordonat.
fervent, infocat, arzator, plin de
zel.
idantatii, logodnici..
fiotimie ngr.. ambitie, amor pro-
priu, darniole.
fizif n mie expresiune particulara
a trfisaturilor fetei.
Fleva (1841-1914), om politic
roman. Cnnoseut mai oleo prin
discursurile lui dela intruni
rile populare. Era numit tri-
bunal poporului.
fes-lan (cuvinte greceati), lumina
mea.
Franz si Carol (Moor), personagii
din Hotii" hi Schiller.
296
www.dacoromanica.ro
galantom, darnie.
garbatiu tc., biciu mare ai gros.
&Hein, intrarea ingusta 'in piv-
niti.
gheroc, redingota.
ghiLrdum te., Jo- de cartl.
Ginn, Ionescu G. (1857-1904>
Profesor ai pub'icis,t. A scris
Istoria Bocureltilor".
Gloceskr, peramagiu din Regele
Lear", drama de S akesp.are.
gaunt, geniu pizitor de comori,.
ingropate in p5mant.
Goethe (1749-1832), mare poet
german.
goi, nume pe care-1 dau evreii
crestinilor.
C4olia, minastire in Iasi, uncle a
fost multa vreme un ospiciu
de nebuni.
gratifiea (a). a aLorda un dar,
o favoare.
grAmAtie ngr., seriitor intr'o can-
celarie, logofat.
grime* strambatura a fetei, pre.
facatorie.
Gut nb rg (1400-1468). I se a
tribue descoperirea tiparului.
Haeokel (1834-1919), naturalist
german, partizanul teoriilor
lui Darwin (v. acest cuvant).
hagialie tc., calitorie la locurile
sfinte, pelerinaj.
Hanibal (241-183 a. Chr. n.),
mare general cartaginez. A
purtat lupte cu Romanii; a
atacat pe acestia, trecanci Al-
pu i navalind in Italia, panii,
aproape de Roma.
kaaser, pumnal incovoiat ce poart
ritircii la brim.
kaotic, confuz, dezordonat.
beide blg., nerod, nitaflet, nà-
täräu.
karaha, ear mare d transportat
persoane, cu lavite pentru
dere sau care de transportat
inarfa, mai ales grim.
kali, instrument de muzica, en
coarde, puse in vibratiune cu
degetele.
hatir, semn de dragoste sau de
prieteoug, favor, gratie.
larbar, far& capataiu, care tra-
este pc Ling& unii i pe langi
altii.
Hernani, drama romantica de V.
Hugo. A fost repre7entat a
pentru prima reel la 25 Fe-
bruarie 1830. Dau.c
inseamna triumful romantis-
mului in Franta.
kidalgo, nobil spaniol.
honipsi (a) ngr., a miEctui; a nu
honipsi, a nu putea
pe cineva.
krisov, gr., act intarit cu
litura oi pecetea domneasca,
prin care se harazeau cuiva
drepturi asupra unei proprie-
ati, boierii, etc.
kristoitie ngr., vieata conformii
eu morala crestina.
Hugo, Victor (1802-1885). Ce-
lebru poet franeez, internee-
torul roalei romantice in
Franta.
lain. oraa in Siria, port la Me-
diterana.
ibriiin tc., matase 'rasucita, pen-
t= cusut sau brodat.
ieusar ngr., veche muneda tur-
ceasca de argint in valoare
de 20 lei vechi.
if iflia te., lefter, fara niciun ban
in pungd.
ilnminat, (v. sectar).
no-
impecabilisim (barbarism), im-
pecabil, ceva fard, cusur, per-
.
f incarnat, intrupat.
impeelciltat,
imperho stapanire, dorainatiune.
importnn, supirator, plicticos.
improvisat, ceva flout far& pro-
gatire.
iucomensurabil, attit de mare, in
cat nu se prate misura.
inconvenient, ncajuns.
indiseretie, lipsa de discretie, des-
tainuirea unui secret.
aceasta Indus, mare fluvin al Indiei.
inefabil, de neepua, cu neputinta
de a fi exprimat prin cuvinte.
inform, fara forma; cu o forma
Equferi grosolana.
initial, incepator.
iscà- inovatie, introducerea unei non-
toti, se Ambare.
intensiv, care face al. se produci
cat mai mult pe o mica in-
tindere de pimant. caltivat
(cultura intensivi).
Ion-Gnrii-de-Aur gr. Hrisostom
sly. Zlatanst (347-407), dant
al bisericii crestine, numit uSa
din cauza marelui talent ora-
torio cu care era inzestrat.
ipochimen ngr., persoana, perso-
naj.
ipotesi, presupnnere, e,upozitie.
isihie ngr., 1 niate, tihnii.
isnaf te., breaala., meseriao.
ispravnicel, mai mare peste ar-
g4ii unei
297
www.dacoromanica.ro

Jarare in verba magistri, a jura
in vorbele maestrului. E o a-
luziune a lui librati 11 la acei
discipoli prea respectuosi fatil
de autoritatea vrsunui filosof,
pe care si 1-au ales ea mae-
stri".
Kers, env. gr., doamna.
Kir env. gr., domnul.
Labiriet, cladire construita. in
Creta de catre Dedal si corn-
pug. dintr'un numir mare de
galerii, din care cu greu se
putea 1e§1.
lafnri tc., taif as, palavre.
Lamartine (1790-1t.69), poet ro-
mantic francez. A exercitat
o mare influent& asupra poeti-
lor nostri din prima jumittate
a sec. al XIX-lea.
lapidar, propriu inseriptiunilor
sapate in piatra; stil lapi-
dar,stil concis, energic si
maiestos.
latent, aseuns, nevizut san neba-
nuit prin vreun fenoraen ex-
terior.
Latona, mama liii Apollo (v. a-
rest euvint).
Huta, instrument de ranzicit en
coarde; vioara.
lioturi, sp5.15.turi pe cap en api
calda.
levent, soldat in marina turceavii,
298
www.dacoromanica.ro
originar din Levan si in aye-
dal din Gracia; cavaler.
lingoare sau It ngoare numele po-
pulare ale tifosului.
Lombroso (1835-1909), medic i-
talian. S'a ocupat cu antro-
pologia criminala. A deser;s
tipul crimindalui inasout.
loazii, nerod, prost, seciturit.
Magiatral, de magistru, vrednic
de un magistru.
Makart (184U-1884) pictor au-
striae.
maladet rus., anitr, voinic.
manila te., cantece cluioase tur-
cesti.
manifest adv. vdit, invederat.
matuf tc., babalâc, bittrin, ramo-
lit.
miseiricia, caraghios.
maglisi (a) a. aderneni, a Imiu-
pleca en vorbe lingusitoare.
menghinea te., masini de steams,
intrebuin,atii de fierari.
mcrrhez tc., rest) siretlic.
mertie ung., tain, portie.
meterhanea, muzica mi1itar tur-
ceasci.
militant, om de lupta, care lupti.
Minotaur personaj mitologic, cu
corp de om pi cap de tanr,
pazitorul Labirintului (v.) a-
cast euvint).
miraz, mostenire.
mirifie, minunat.
molitvit, rugaciune citit a. de preot,
pentru deslogarca si iertlrea
unui picot.
nadir, tunica uniformei mili-
tare.
Mool (v. Franz).
muealit tc., hazliu, glumet.
mulles tc., falit, care da fall-
ment.
Napristan vs., numaideeit.
Nasr-ed- din Hogea devenit po-
pular in românejt° sub forma
Nastratin Hogea, fabulist tare
din sec. al XIV-lea, earui i
s'au atribuit o multime de
snoave, care se gasesc in di-
fcrite literaturi occidentale si.
orientale.
nativ, din nastere.
Naum (Anton) poet roman, fost
membru. al Icaclerniei Ro-
mane. A scris, Povestea Vul-
pa .
näjit srb., inflamatine a ure .
chii, pe care babele o vindeca
eu descantece.
nastrapi, vas de 'Aut.
nivirlii, nabädii.
nebuloe, confuz.
nepreget, fire: preget, activ, In-
focat.
Neptun, zeul mafii la Greei. El
potolea valurile cu ajutorul
tridentului.
nevrozi, boali a sistemului ner-
vos.
Nirvana, in religiunea budistil,
fericire capitati prin absor-
birea i incorporarea indivi-
dului in esenta div'ni.
notabil, insemnat, fruntas, lorn cu
vaza, (intr'un sat sau oras).
0 fa.soara. inaintea ochilor de pe
Obline, parte& clinainte sau dine-
poi la O sa.
Mae, putin patrunzator, care
pricepe anevoie.
www.dacoromanica.ro
oeciput, partea posterioara ci in-
ferioara a capului, care e le-
gate: de vertebr le gatului.
olac to., curier, *tafeti; Cal de
olac, cal de posta.
omisinne, lasare afara, Itrecere en
vederea.
opr i n , apsare.
ostentativo afectat, de ochii in-
mu.
Othello, eroul principal al dra-
mei cu acelasi nume, a lui
Shakespeare.
otpust val., rugaciunea cu care
se incheie alujba divini; ,,a-gi
da otpustn1", a-si da ultima
suflare, a muri.
otnebir to., joc de call, in care
cele ce are 31 de puncte, cas-
tiga partida.
paharnie vsl., rang de boierie,
palicar ngr., voin.c, viteaz.
paludiem, boala frecuenta in re-
giuflie mlist.noase, caracteri-
zata prin frigu.ri.
pandolii, furii, toane, artag.
Penn, Anton (1749-1854), scrii-
tor roman.
panoptienm, cladire in care o-
chiul poate imbratisa dinteun
singur punct tot ce e de va-
zut in partile interioare. In
special expozitie de figuri de
marg.
panorama, priveliste ce se des-
o inaltime.
papistas ung., catolic.
papirue, hartie pe care o fabri-
eau cei vechi din planta cu
aeelasi flume.
299
paradexal, cel parc are o jut. ro
contrara unei plxeri, admisa
in genere de tint& lumea.
parapon ngr., suparare, mahnire,
necaz, ciuda.
PariJ, cunoscutul erou legendar
troian, care full pe Elena, so-
tia lui Men-lau, regele Spar-
tei,fapt care declanel raz-
boiul troian.
patent, yacht, in opozitie cu la-
tent (v. acest cuv tni).
patetie, miecator, lndao Itor.
patologic, stare de boala, mor-
bida.
patrimenin, avere provenita de
la parinti; ceeace apartine na-
tural. cuiva.
pilimar, cerdac, imprejmuirea cu
sancluri dela prispa unei case.
pel, rin, cel care face un peleri-
naj (v. hagialic).
peltic, care vorbeete in vitrful
limbii, neputand pronunta a-
nurnite sun3te: ei j le pro-
nunta S i z.
perdaf, rasa-turl in raspar, in
dire 'tie contrarie creeterii pa-
rului. In inteles figurat: mu-
Strare aspra, rifuiala (vorbire
familiara).
pc§eheo tc., dar, plocon; se in-
trebuinta pentru a se numi
darurile care se faceau care
Poarta.
platitndine, ceva searbid, idea
vlagl slugarnicie, josnicie.
platonic, ceva ideal, pur. (Dupa
filosofia lui Platon singurele
realitati prefecte i eterne sunt
ideile, lumea sene;bila Lind
ceva inferior si trecator).
plitici blg., petite de balta IA de
Dunare, cu corpul teseuit pi
lat.
3100
www.dacoromanica.ro
plebiscit, vot ce face cunosnut
vointa intregei natiuni.
pofida, in pofida cuiva", in eiu-
da sau in n-eazul cuiva.
polem.Sif serf tor care face pole-
mica, cearta, lupta pe calea
scrisului.
pol:tie ngr., crap.
pomojnic arh., sef de birou intr'o
subprefecturit, ajutorul zapciu-
lui (subprefectului).
popondet, momaie do speriat pa-
sarile.
poreti, evr., boieri.
Por-Imparat, rege al Indiei, in-
vine de Alexandru Macedon.
Pestunl, ecrieri postume, publi-
(ate dupa moartea autondui.
postie, posta, distant& intro 2
cta'i; de posta (cam 20 km.).
pramulle, soin de om, poem*
scull.
prapor vsl., membrane care in-
vdeete stomacul i matele ani-
malulni.
precipitare, grab:1, pripa.
preludiu, ceea ce se canta san
se executa ca pregatire; ceea
ce precede sau prepara ceva.
privegbere, slujba de noaptea ce
se face la bis fid t. in ajunul
unei sirbitori.
prizazit, slab, mirunt, neinsem-
nat.
probitate, cinste, onestitate.
p roel et, af
profane (a), a nu respecta cele
sfinte, a pangari, a necinsti
ceea ce e considerat in de obste
ca nobil.
proletar. om siirae, care traiestrs
numai din produsul rnuncii
sale,manuale suu intelec-
tuale,
pronie ngr., providenta.
propice, prielnic, favorabil.
p rozodie, pronuntarea corecti a
cnvintelor, conform Cu amen-
tui g, , an itated f e arei si-
labe. Reguli cu privire la com-
punerea versurilor.
protip ndada ngr., boicrime d.
primul rang.
pse do-tal nt, talent falo.
;uteri], copilaresc.
pnpila, fate', minora, careia i-au
inurit parintii oi se aft& sub
ingrijirea unui e,itrop.
Rain, Invatatorul legii la E-
vrei; oeful spir:tual oi predi-
catorul unei comunitati israe-
lite.
Rafael (1483-1520), celebru pie-
tor italian.
rebel, care nn se supune autori-
tatii legitime; cel car- se re-
volta; anevoie de tratat, de
manna.
reeitativ, un fel de cantec co
nu se supun masurii.
refenea tc., petrecere in comun ;
cotizatia plata& de fieeare la
acea petrecere.
refren, versuri care se repcta d
fiecare strofi d:ntr'o poezie
(cantec, balada, etc.).
repvbabil, vrednic de a fi deza-
P robat osandit.
retor. rathr slab, care-oi ascunde
lipsa ideior printeun stil de-
clamator t3i emfatic.
revela (a), a desvalui, a destä.-
nui.
reverie, starea spirtului preocu-
Feta de idei vagi; visare.
Roentgen (1845-1923) descope-
rithrul razelor X. nonlife IA
Roentgen, chip& numele lui.
www.dacoromanica.ro
Aceste raze strabat anumite
corpuri opace; cu ajutorul lor
s'a dat naotere radioscopici Si
radiograf:ei, precum i ramu-
rit medicate radioterapis.
Rny-Blas, personal din drama cu
acelaoi nume a lui V. Hugo.
sagnasin tc., un fel de balcon,
scosi la ulifä, inchis en gea-
muri oi cu persiene, d.e wide
se put a privi in stradii, fire:
a fi vazut.
sarcasm, batjocura, ironic mugs-
catoare.
satir, tovarao al lui Bacchus, zeul .
vinului oi al ret-e erilor.
Schiller (1759-1805), celebru
poet i autor dramatic ger-
man.
Schopenhaner (1788-1860), filo-
sof pe 5.m.st german. S rierile
lui au avut tin mare risu-
net. Eminesen a suferit in-
fluent& lui.
sectar, partizan aprig, fanatic,
al unei crecnite; seetar iii-
minat,vzionar, care se crede
insirat d.e div nitate.
secnestra (a), a re!ine ceva say
pe cineva in mod. ilegal.
selemet tc., a mate la selemet,
a ruina cu desavar$ire, a a,
duce in mpg, de lemn.
sentinta (fail apel), hotar:re de-
finitiva.
sevas ngr., evlavie, veneratiune,
cinste.
Sfmnt Fora, Maul M ,n1e.
Shakespeare (1564-1616), cele-
bru autor dramatic englez.
sileaf tc., bran cu care se in-
301
 cing Turcii, Albanezii, etc. si
in care se infig diferite arme.
silitri, azotat de pota.aiu, intre-
buintat la fabrtearea prafu-
lui negru de pueci.
Silva, personaj din drdina lai
V. Hugo Hernani".
eimandicos ngr., insemnat, ell
vaza, clistinsb rspectabil.
simhatriot, compatriot.
similar, ascmanator, de aceeagi
natura.
eimptom, aeinn, inthciu.
sineeorii, ro.%t Rya' , care nu o-
bligi la nicio mind.
mitten tc., bufon, caraghioa.
Sml, personaj din drama hi V.
Hugo Hernani".
solemnitate, pomp:a., maretie.
solicitat, determinat.
solicitndine, griji plini de aten-
tie, inspiratä de afectinnea
pe care o are cineva fag de
altul.
Sonati, compozitic de muzicg in-
struments,' ri alcalni'a din 3
san 4 buciti, de tin carac-
ter i de o miecare diferite.
Sonata Tamil, opera de Beetho-
ven.
sonic, termen fixat mai dinainte
pentrn un anumit lucru; rAs-
timp, interval.
speg, fl spet.ii, in cazul spe-
cial, in ce privegte cazul de
fag..
stereotip, tiparit en plance, ale
dzor caractere nn sunt mo-
bile ci se conserva pentru e-
ditii noni; neschimbat.
stos, joc de carti.
stratagem* vicleeug.
smdui (al Mold., a ocari, a In-
jura.
302
www.dacoromanica.ro
suliman te., dresuri albe ci. rosii
Ce pun femeile pe obraz, pen-.
tm u a parea mai frumos pi
mai tinere.
$abis, sairbritoarea sembetei, la
Evrei.
pradii, nn fel de ghicitoare, in
care nn cuvint so descompnne
in diferite WO care au fie-
care cite nu inteles deosebit.
cart (pe), (Cu), regale., iitanuialli,
Serban-Vodi, o strada. in Bucu-
reeti, care duce la cimitirul
Belu.
eipn, carafa, stic11.
Sires. orae in Pera'a.
etafrtä pol., curler.
Qui, subtirakic.
;wart, cafea neagra dupa mods
europeana, spre deoaebire de
eafeaua turceasca.
Tacit (55-120), istoric roman,
Se remarca prin cartati de
stil i prin tendinta .de a re-
da faptele obiectiv: sine ira
et studio.
tacrir ark, interogatoriu.
tact, recedinta unei autorigti, se-
diul unei administratiuni.
Taine (1828-1893), istoric ei
critic francez.
tamburi to., mandoline; en gitul
lung si cu coardele de metal.
Tartuffe, eunoscuta comedic a lea
Molierecelebru a iltnr dra-
matic francez (1622-1673).
tavernit, efieciuma.
taxid ngr., mail& adusa de un
negustor din stritinatate.
teeher-meeher tc., pe sus, cii ne-
pug masa.
telal, negustor ambulant de haine
vechi.
Tess lia, regiune In Grecia.
Tesen, personal legendar.a. u-
ei ; Minotaurul (v. ate1 cu-
vant).
iestemel t. basma maze, fatrati,
de bumbac, colorata i imps-
dobita. pe margini cu diferite
desenuri sau flori..
tirada, totartatea frazelor pe care
un actor le debiteaza farl a
fi intrerupt.
ispogr fie, referitor la ,topogra-
fie,descrierea amanuntita a
unui loc.
Soraipan ciomag, maciuea,
transcendental, care apartine ra-
tiunii pure trece peste limi-
tele experientei.
trivia litate, caranterul lucrurilor
josnice, ordnare.
trombity coloana de apa de forma
conica, r'cl:eatit de vostlarile
de vant l car.: se invartaete
in juru-i ea o mare iutealä.
trnfanda ie., eele dintai pante
saa roade ale pamantului dn
fiecare an.
traanim, intr'o parere, farit ex-
ceptie, 0 hotasire luati de
toatä lames.
arbanitate, polite% purtare de
om bine crescut.
typic. ceva ce nu se poate rea-
lize; ntopist, cel care faureete
utopii ei crede in realizarea
bor.
azursr, eel ce ãä ca camita, cu
www.dacoromanica.ro
dobanda raai mare cleat cea
permisa cle lege.
vajnie rus., important, insenmat,
grOVIAT.
Vandal, popor navalitor, de ori-
ging germanica.
vela, panza de corabie.
Venus de Milo, statue reprezen-
tand pe Venus sail Afrodita,
zeija frumusetii O. a amoru-
lui,gasita in insula Milo
din Arhipelagul Cicladelor, Ii
lipsese bratele. Se giseste la
Muzeul Louvre" din Paris.
vermini, imecte parazite, care
traiese pe corpul omului.
viabl, tranic, durabil, care poate
si traiaseä.
vileag, lumea ; Ifl vi'eag, inain-
tea lumii, in public, pe fata.
Voltaire (1649-1788), mare scrii-
tor franeez; tip reprezanta-
tiv al rasei, e unul din pre-
cursorii Marei Revolutiuni
franceze.
.volintir, voluntar, eel care se
duce de buni voie in armata.
spre a-ei face stag'ul militar.
vntci pol., rachiu foarte tare ru-
sesc.
Zapein tc., subprefect, executor
fiscal; agent poitiones c ; jan-
darm.
sepias, uluci.
Zaporojani, o grupa de Cazaci
303
 din Rusia, cari au jucat un
mare rol in razboaiele din
sec. XVI ai XVII. Erau de
prin partile Niprului. Faceau
adesca navaliri in Moldova.
^44"
304
www.dacoromanica.ro
zevzec, WAWA, neghiob.
ziafet tc., petrecere cu mttncare
ai bäuturi al cu lautari.
znliar ngr., gelos.
zumarieale ngr., präjituri
 COLECTIA CLASICH ROMANI COMENTATI
sub ingrijirea D-lui N. CARTOJAN, Prolesor universitar.
AU APARUT2
V. ALECSANDRI B. PETRICE1CU-HA$DEU:
Poezii (vol. I si II), comentate de D-na loan Vodii cel Cumplit, comentat de Ion
El. Riidulescu-Pogoneanu. C. Chiliad, Profesor.
Cdlàtorii si Misiuni Diplomatice, (ed. II). ISPIRESCU:
P.
Proza, (ed. II), comentate de Al. Marcu, Legende sau basmele Romemilor, (ed. II),
Profesor universitar. comentate de N. Cartojan, Prof. univ.
Drame istorice, comentafe de G. Baiculescu,
Bibliotecar la Academia Roman&
M. KOGALNICEANU:
Scrieri si discursuri, (ed. II), comentate de
Teatru, (ed. II), comentat de Alex. lordan,
N. Cartojan, Profesor universitar.
Bibliotecar la Academia Romana.
GR. ALEXANDRESCU: ION NECULCEA:
Poezii, coment. de D-ra V. Ghiacioiu, Prof. Letopiseful 'Pull Romanesti (vol. I si II),
(ed. III), comentat de Al. Procopovici,
N. BALCESCU: Profesor universttar.
Scrieri (ed. II), comentate de
istorice,
C. NEGRUZZI:
P. P. Panaitescu, Profesor unlversitar.
Nicole le tinerejelor, (ed. II), comentate de
BOLINTINEANU: D-ra V. Ghiacioiu, Profesoara.
Poezii", comentate de D. Popovici, Prof. A. I. ODOBESCU:
universitar. Pseudo-Kyneghetikas, (ed. II), comentat de
I. L. CARAG1ALE Al. Busuioceanu, Conf. universitar.
Teatru, (ed. II), comentat de D. Manama,
Doctor in Iltere, Profesor. ANTON PANN:
Povestea vorbei, coment. de D-r M. Gaster.
Nuvele, =bile ;i note orifice, (vol. I si II),
(ed II), comentate de M. Pau lien si ION ELIADE RADULESCU
T. D. Manila, Profesori. Scrieri literare.
CRONICARI SI ISTORICI ROMANI DIN Scrieri diverse, comentate de G. Baku-
TRANSILVANIA lescu, Bibliotecar la Academia Roman&
Dr. I. Lupus, Profesor universitar. AL. RUSSO:
DOI SCRIITORI BANATENI: Scrieri;
Victor Vlad Delamarina si loan Popovici- Scrieri posiume, comentate de Petre V.
Biinaleanul, comentati de A. Bistriceanu, Hanes, Profesor.
Profesor. MIHAIL SADOVEANU
M. EMINESCU: Culegere de povestiri.
Scrieri politice, (ed. III). T. SERBANESCU:
Scrieri literare, (ed. II). Poezii introduceri, de I. Pamela a
cu
Literature, popularii, (ed. II), comentate de N. Cartojan, Profesori universitari.
D. Murarasu, Doctor in litere, Profesor.
Poezii, (ed. II), comentate de C. Botez,
GR. URECHE
. f. Inspector general al Invat. secundar. Letopiseful Tárii Moldovei, (ed. II), co-
mental ,de C. C. Giurescu, Prof. unto.
N. FILIMON:
AL. VLAHUTA:
Ciocoli vechi i noi; roman social, coment.
Pictorul N. I. Grigorescu, ilustrat; cu o
de G. Baiculescu, Bibl. la Acad. Rom.
introducere de I. D. Statement, Pro-
N. CANE: fesor ,uniVersitar.
Novele.
DUILIU ZAMFIRESCU:
Amintiri, comentate de Ion $iadbei, Nuvele.
Profesor.
Poezii, (ed. II).
EMIL GARLEANU Viola la tars, (ed. II).
Bucti alese, comentate de Gh. Vrabie, Tanase Scatiu, (ed. II).
Profesor. In Rebinds,
ION GHICA: Indreptari.
Amintiri din Pribegia dupii 1848, Anna.
(voi. IIII) www.dacoromanica.ro
comentate de Olimpiu Fiecare volum comentat de
Boitcq, Doctor in litere. D-na M. Zamfirescu-Rarincescu, Prof.